Híj,,,!----, •» .      z"       i

DICȚIONAR
--------. _ V   -  ——____- ;
M A (i I A R - R O M ĂN.A¹
_________________________- r- — - I

PENTRU ȘCOALA SI PRIVATI

MAGYAR-ROMÁN SZÓTÁR

      ISKOLAI ÉS MAGÁNHASZNÁLATRA '

■■ ■  ₍!              *   -A. J . '^‘4
TPT A                . • ₘví

PREFAȚĂ.

ELŐSZÓ.

   Se împlinesc tocmai $ece ani
de când, publicând partea română-
magiară din dicționarul acestor
doue limbi, întocmită pentru
trebuințele de actualitate, am ară-
tat în prefață la aceea parte atât
motivul, ce m’a îndemnat la pu-
blicarea acestei lucrări, cât și
principiele de cari am fost călăuzit
la redactarea ei.
   După o stăruitoare muncă de.
mal mulțî ani vin acum a com-
pleta cu ajutorul lui D$eut lu-
crarea începută punând la dispo-
siția publică și partea magiară-
română a dicționarului.
   încât pentru motive n’ar fi
multe de țlis, de oarece acele de
atunci și până astăzi nu sau
schimbat întru nimic. Din contră
cred, că trebuințele de cunoascere
a acestor limbi a devenit la noi
în urma raporturilor de astăzi
încă și mai arzătoare.
   Nici în ceea ce privesce prin-;
cipiul conducător nu s’a sîrcțit
trebuința pentru vre-o abatere dela i
cel arătat acolo. Observ numai, !
că prin studiu propriu și con-
sultând cele mai bune isvoară* '

                               * Ga isvoară pre lângă cele indicate ■
                             în partea română-magiară am mai con- ,
                             sultat: Dicționarul universal al limbei
                             române de L. Șăinean, Craiova; apoi
                             meritoriile ucrari ale lui S. FI. Marian
                             și dr. Brâncă și in urmă autorii cetiți
                             în vederea specială a dicționarului.

   Épen tíz éve, hogy ezen két
nyelv szótárának az aktuális
nyelvszükségletek kielégítésére
szerkesztett román-magyar ré-
szét kiadván, azon rész elő-
szavában rámutattam úgy az
indító okokra, a melyek ezen
munka kiadására buzdítottak,
mint a főbb irányelvekre, ame-
I lyeket a munka összeállításánál
* követtem.
   Több évi kitartó munkásság
; után a megkezdett munkát Isten
j segítségévei kiegészítem a ma-¹
I gyár-román rész jelen kiadá-
i s^val.
   Az indítóokokat illetőleg nem
! volna sok mondanivalóm, mivel
■ azok semmiben sem változtak
j meg azóta. Sőt azt hiszem,
• hogy ezen két nyelv ismereté-
nek szükségessége nálunk a
; mostani viszonyok között még
égetőbb lett mint valaha.
   A vezérelveket illetőleg sem
¹ találtam szükségesnek eltérni
az ottan követett elvektől. Csak
arra utalok ezúttal is, hogy saját
tanulmány és a legjobb forrás-
munkák* igénybevételével arra

   * Forrásokúi a román-magyar rész-
ben jelzetteken kívül felhasználtam
még: Șăinean L. «Dicționarul uni-
versal a! limbei române,» Craiova;
S. FI. Marian és di\ Brándza nagy-
ₜ becsíi munkáit és végül a szótárra
való különös tekintettel olvasott
auktorokat.

    apn căutat și aci să prezint după
putință materialul lexical relative
; complet, ce se întrebuințează a$î
' aceste doue limbi. Bre lângă
.. aceasta m’am nizuit a da aten
- țiunea cuvenită idiotismelor și
fraseologiei atât magiare cât și
române.
  X. In tipul acesta me nutresc e
speranța, că și aceasta parte ma-
* țfâră*română va mulțămi pe de-
plin trebuințele de limbă atât ale
tinerimii școlare, cât și pe celea
private de ori și ce natură a pu-
blicului préste tot.
  7 In ce privesce ortografia este
. aceeași ca și în partea română'
J';          cu care lucrarea pre-
   zentă constitue un întreg.
      Ca de încheiere me sîmt dator
a aduce și la acest loc mulțu-
mirile mele acelor colegi și prie-
cari ’mi-au stat într’ajutor
în decursul acestei luci ari cu în-
demnul si cu sfatul lor, precum
și Societății Franklin, care n’a
' ’ cruțat nici un sacrificiu spro a

igyekeztem, hogy a munka
ezen részében is a két nyelv
aktuális szóanyaga lehetőleg J
teljesen helyet találjon, kellő ,
figyelmet fordítván egyúttal a |
két nyelv idiotismusaíra és ,
frazeológiájára iș.            ;
  Ezenképpen remélem, hogy I
ezen magyar-román rész is I
teljesen ki fogja elégíteni nem-
csak a tanulóifjúság, hanem & 1
művelt közönségnek is bármely I
irányú nyelvszükségleteit. 1
  Ami a helyesírást illeti, az I
egyöntetűség kedvéért ugyan- |
azt követtem mint a román- 1
magyar részben, amelylyel |
együtt ez a rész egy egészet 1
képez.                         I
  Végezetül kötelességemnek 1
tartom e helyen is köszönetét 1
mondani mindazon t. kollegáim 1
és barátaimnak, akik ezen 1
munka megírása közben bűz- 1
dífásaikkal és tanácsaikkal se- ■
gitségemre voltak, valamint a 1

Prescurtări.

— Rövidítések.

Franklin Társulatnak a munka

face din aceasta carte un adevărat *> ízléses és szép kiállításáért
model de esecutare tipografică. .1 .           ‘

- Ca prima lucrare mai nouă ín
aceasta materie și de aceasta în-
tindere, dicționarul present conține
probabil multe lacune și erori.
~ Voíu profita deci cu mulțamită de
ori ce observări obiective și îndrep-
tări pentru o edițiune ulterioară.

? Năseud, ?n Februarie 1906.

Mint első e nemű újabb

munka ezen terjedelemben, ezen 1
szótárban valószínűleg hézagok 1
és hibák is lehetnek, köszönet- ]
tel fogok tehát venni bármely I
tárgyilagos észrevételeket, ame- I
lyekre figyelemmel leszek a 1
munka egy későbbi kiadásánál, j
Naszód, 1906 febr. havában.!

Autorul.


        Szerző


abv.
anat.
í tát.'

I
t c&w.
I <<?«/.
। fám.

eo<7*.
zam.

    adíectiv (melléknév).
= adverb (igehatározó).
= anatomie (boncfan).
*= articlu (névelő),
« astronomie     (csillagziszak-
    tan).
— botanică (növénytan).
«■' chemie (vegytan).
== conjuncțiune (kötőszó).
   familiar (tréfásan).'
«s figurát (átvitt, értelemben*.
«= geografie (földrajz).
= gramatică (nyelvtan).

Semne.

I int.
mat.
min&z.
n. nui
pl-
pop.
pzcn
$1.

Vilii
sooi.

    interjecțiuue (indulatszó),
    matematică (szám ța u).
    mineralogie (ásványtan).
u—= numeral (számnév).
    .plural (többes szám).
=* poporal (népies).
= pronume (névmás).
=- Románia (Románia).
    substantiv (főnév). <
— >. verb (ige); á. ve£í (lásd).
= valaki (cineva).
— valami (ceva\
-«.zoologie (állattan,».

Jelek.

í - (semn de repețire) servesce: a evita repețirea vorbei dia capul artieo-
I       luluí.                                                             .
f - (semn de repețire) servesce : de a evita repețirea unei vorbe din fraza
t       cl© mai nainte, ori următoare.
।    = (semnul egalității) de o potrivă.
[   () (parantesă) servesce a arăta: 1 . esplicațiuni secundare sau complemen-'
        tare; 2. se poate omite, ce e pus în parantesă.
[     ; (virgulă punctată) arată sfîrșitul unei accepțiuni date; începutul unei
        accepțiuni noua.               •
1, â, 3, și așa mai departe separează deosebitele înțelesuri ale vorbei din capul
L ’ articolului.
I Obs. J. Verbul in limba magîară e pus în persoana a 3-a diii prezinte, ear în
        română în infinitivul scurt pentru orientare cu privire la conjugarea.
f de care aparține.
Obs. II. In textul român am făcut uz de i (scurt) pentru a ușura cetirea, pentru
        cei, ce nu cunosc bine limba română.

         Extras din régulele ortografice

          stabilite de Academia română în 1904.


     Academia română ocupându se din nou cu ortografia
limbei române a părăsit cu totul principiul etimologic re-
strâns deja la anul 1881, acceptând principiul fonetic. In
cele următoare nu va fi vorbă despre acele sunete, a câror
transcriere grafică nu acțmite discuție, cum sunt de ex.
a, î, d etc. ci numai despre acelea, a căror transcriere s’a
obișnuit până acum numai în parte așa, cum o prescrie
acum Academia.
     Dintre semnele întrebuințate înainte de 1904 sau eli-
minat următoarele: e, e, é, J, i, u și <ț.
     Diftongii ea și oa se scriu cum am scris și noi cu ea
și oa (nu é și o): ceară, doarmă, nu ceră, ddrmă.
     Teriniuațiunea persoanei a 3-a a imperfectului verbelor în je și
ea (a bate, a vedeâ) se scrie la singplar cu ea, la plural cu eaut tăcea,
mergeau, vedea, vedeau..
     Se scrie i (nu i) și când se pronunță semison, aflându-
se înainte sau după vocală și formând diftong cu dânsa;
asemenea și la sfârșitul cuvintelor după vocală sau după
consonantă: iară, iarbă, roib, șoim, fier, noi, fii, fiii, bate-i.:
      Spre deosebire, acolo unde i final este Întreg și intonati
se însemnează cu accentul grav f): a auzi, a dormi, a vem J
     Terminațiunea persoanei a treia a imperfectului verbelor termic
nate la infinitivul scurt cu -i și -î (a sări, a coborî) se scrie ou -ia lai
sing. și cu -iau la plur.: el saria, ei dormiau.
     Se scrie u (nu u) și când se află înainte sau după alta
vocală pronunțat semison și formând diftong cu ea: ou
bou, sau, altoie, voia, nouă, dottă.
     Se scrie în tot locul d (nu și e): sărăcie. învăț, adevăr
md, vad, împărat, mmas scl.

vii

     â-î se scrie în două feluri:
     a) Se scrie cu â în coipul cuvintelor: sânge, cântă,
cât, atât, vânt, vânzare; toate formele verbale terminate în
-ând: văzând, făcând, mergând scl.
     bj Se scrie cu î la începutul cuvintelor: in, incă, înger,
iși, ii; tot aseminea în cuvintele compuse, precum sunt:
neîndurare, neîmpăcat, preîntimpinat scl.; apoi în termină-
rile flexionare ale verbelor terminate în-ri: a uri, a coborî,
> târî, ürít, urînd, târind scl.
     Numai în nume proprii străine se întrebuințează și y, o, ii etc.
Stanley, Bdmerbad, Wurzburg.

                    e
La consonante remarcăm următoarele :
     Se z|crie: h (nu eh): arAivă, patriarA, arAiereu.
     s: basm, răsboiu, sgomot, smeu etc.; dar: a că#ni, a
îndrăzni, izbândă, izvor, pizmă, văzduh, fizică, filozofie,
poezie, ro^ză.Nu se scrie s în loc de ș în șt; deci nu -sci,
-sce, ci -ști, -ște: crești, crește, știu, București, domnești etc,
t (nu th): teolog, Teodor.
     âz (nu d): zeu, verd, ved, cald, șe-zând etc.
     c, g, însemnează fiecare câte două sunete deosebite
după poziție și anume:
     1.      la sfârșitul cuvintelor sau înainte de consonante sau
e vocalele a, o, o, ă, â însemnează sunetele aspre: fc, g:
ac, sac, cuc, clopot, cocoș,, zăcând; bagr, </las, «/ard, gol, grură,
găsit, grând;
     2.      înainte de e, i însemnează sunetele n (cs), țr (zs).
     ce, ceafă, cirie, nuci, mici;
     ger, gemi, ginere^ dregi, mergi.
     3.      Când c și g înainte de e și i își păstrează valoarea
aspră se însemnează cu ch, gh:
     chem, ehiag, chica, chingă;
     ghem, ghiață, neghină, neghiob.
     x: însemnează grupul de consonante cs: lexicon, e#em*
piu, relatare, Alexandru, hexametru.

I

Vili

      Numai în nume proprii și în cuvinte străine se intrebuințe
literele și grupurile;                                              '
      K, qu, ph, th, w: liant, fcalium, Așuitania, PAilippsburg, T/iioni
IFagner.
      Nu se scrie: Mihalake, Take, equatie, ci: Mihalacâe, Tacăe, ecva
sau ecuație.
      Se scrie însă.: kilogram, Zdlometru.
      Numele proprii de familie române își pot păstra ortografia J
Kogălniceanu, Kalinderu, Aretzulescu, Quintescu.

Duplicarea consonantelor se admite numai în următoai

  A, urá sunet ca o& în: moarte, soarte.
. ᵥ 4, ca românescul A; aki á-t mond, b-t

cazuri

     1. când provine din alipirea a două cuvinte românei
dintre cari întâiul se termină și al doilea se începe

is keU mondania, dacă al fâs a tre-
bue să fâcl b; cine a început un
lucru tfrebue sa-l ducă la sfirșit; a.
m. «annyi ínint: atât cât.

                  4, Az, arZ. - l, -le, -a.
                  . w     - •    ,  ' - ,       . a . r kba, habă, panură albă; țernă,
aceeaș consonanta, sau de acelaș fel; aceasta se îhtamg^MMnt.
                                                              t'bafi,  țăran, compatriot; v. Földi.
                                                                 bafinál, ₒ. a bate, a biciui.

la cuvintele compuse din prepozițiun^a în și un cuvânt d '* .v-
cepător cu n sau m: innotare, înnodare, înnoire, înnăsci âbajdoc,®. mestecătură; âbf. mestecat ;
înmormântare, înmulțire, înmărmurit; se poate însă scp“ ^^.măzerichesaMwa^—bâza,
și înmulțire, înmărmurit;
     2. pentru deosebire se admite duplicarea lui s în

> 9. grâu amestecai (cu sfoară); —nép,
t>. plebe, popor de rând.
Abajdocos, a. mestecat; — odik, v.

mătoarele cuvinte: massă (de materie), massiv, — dar m;

(de scris); cassă (de bani), cassier, dar casa (de locui

a degenera, a se corci.
Abajg, abajog, ᵥ.v. Abajgat.
Abajgâs, t>. vuet, strigă^ țipet; cala-
Mic.

rsacK’-âe animale și rassa călugărească, — dar barbă rasă.

    Accentuarea. — Se însemnează cu accent grav f)
cala, care sfârșește un cuvânt, dacă este accentuată și

are alt semn : bătu, făcu, șezu; dormi, auzi; cânta, lăut
ședea, dormid, — dar: a hotărî, lucra, lăuda (cu accent
pe ultima).
      Apostroful (’) se întrebuințează • spre a arătă eliz;
nea unei vocale: n’am (nu am), s’au (seau), v’aduc (
aduc) etc.

Abajgat, v. a mâna (copoul); a alunga;
a țipa ; a striga; a isgoni ; a fugări.
Abaköpenyeg, a. manta de habă (albă).
AbâU, v. v. Abârol. ¹
Abaposztó, d. v. Aba.
Abárlás,». opărire, opăreală, oparitură.
Abárló, ». vas de opărit ; —, a. de

opărit.
Abârol, v. a opări, a torna apă fer-
binte (pe o găină, să o poată smulge

     Trăsura de unire (—) se întrebuințează spre a ar:
juxtapunerea unor cuvinte, cari nu formează împreună

  mai ușor).
Abba, abv. (hová?) în acela., în aceeal
Abban, «ta. (hol?} v. Abba. !
Abbahagy, v. Abban hagy v. a lasa*
întratâta, a întrelăsa, a intrerumpe.
Abbanhagyás, t>. întrelăsare, lăsare

într’atâta.

singur cuvânt compus: rogute, vezi-l, spune-le, l&ani di
i-am luat sel.
      Cuvintele compuse se scriu însă fără a se arătă elemi
tele de compunere: binefacere, bunăvoință, fiindcă, pentru
decât, ceva, dela, cineva, astăzi, deocamdată, pierdavară, cin
sprezece etc.             _____________

Ábécé, ». Abc, alfabet; abecedar.
Ábécéskönyv,®. abecedar.
Abelfű, ®. 'moscată, moscatela.
Ablak, *. fereastră, fcreastă; nem teszi
az ablakába, nu o va pune' după
oglindă; vak — firida, fereastră
oarbă.'
Ablakadó, ®. ferestrărît, dare de fe-
restri.
Ablakbélés, ®. căptușeala ferestrei. •
Ablak-borda, ». stinghie (la ferestri) ;
—ereszték, altițaf.; —fa, lemnul f.;
—fM, crucea f.; —hók, ochiu, giam,
tabla f.; —függöny, perdele; —ka-
pocs, cârligul f.; —könyöklő, para-
pet, razim de f.; —közfal, püastrul f;
—ölóm, mastic, lipeală de glamur^i
Ablakol, o. v. Ablakoz.
Ablakolt, a. ferestruit, provefâi cu
ferestri.
Ablakos 9. ferestrariu^ glajăriu; ofy.
cu ferestri; —munkâ, lucru de glă-
jăriu, ferestruire.
Ablakoz, 9. a ferestra, a pune ferestri.
Ablak-ragasztó, ®. mastic, gips; —rács,
gratelfe de f.; —redőny, jaluzu;
   —sarok, ealcâiul f.; -—sarokvas,
  țițina, garda f.; —tábla, tablă, oblon
  de f.; —üveg, ochiu, giam de f.
Ablakszerű, «. ferestriu, >ân forma
ferestrei.       !
Ablaktalan, a. fără ferestri, nefere-
   stral.            i
, Ablakzat, a. fereastră, ferestrărime.
Ábra, figură, forma; contura, ívnia-
ment.
Ábrahám, ». Avram.
Abrak, 9. obroc, furagiü, nutreț: oves,
  orz (pentru cal); —babó, borsó,
  mdaeriche.

Abbamarad, v. Abban marad, ₒ. a re-
mând cum â fost, a rămânâ intra-
> tata, a sta pé loc, a stagna.
Abbeli, abbeli a. într'aceea; cu re-
spect, cu privire la.
Abból, abv. din acela, din aceea. ____________________ ______
.Abdái, a peteci, a. cârpi, a prinde, Abrakqlatlan a. nenutrit (cu oves)
a coasă la olaltă.                     neobrocitf

Magyar-román szótár.

Abrakot, ©. a da qves [la cal), a da
nutreț, a obroci, a da obroc.
Abrakolás ». natrire cu oves(acailpr).

neobrocitf

1

Abrakos


t

Abrakos, Abrakolt, a. nutrit (cu oves)
Ablakos tarisznya, a. traista de ovăz.
Abrakrosta, a, ciur de dires ovăz.
Ábrakszuszék, ». lădoiu de oves.
Ábrái, v. a forma, a face figură, a
desămna, a lustra.
Ábráit, 0. ilustrat, cu figuri.
Ábránd, fantasie; fantasmă, vis,
(c)kimeră; capriț, gărgăun; greeri
fin cap).
Ábrándkép, a. fantomă; iltisiune, în-
tipuire.
Ábrándos, a. fantast, fantastic ; ca-
.pritios, (c)himeric.
Ábrándozik, ». a. fantoșa, a visa ; a
bulgui, a avea greeri.
Ábrándozó, ». fantast, fantasios, vi-
sător; chimeric, caprițios, cu greeri;
entuziast.
Ábrándszení, ₐ. fantastic, ca o fan-
, tasie.
Ábráz, v. a face figuri,, a ilustra, a
desemna, a forma; v, Ábrázat.
Ábrázat, o. față, mutră, fisionomie ;
figură; obraz ; vuit (fr.)
Âbrâzatos, a. chipeș, formeș; fercheș.
Ábrázol, v. a înfățișa, a reprezenta;
a descrie, a delinia, a proiecta, a
zugrăvi, a intipui.
Ábrázolás, Ábrázolat, a. înfățișare,
inlipuire, representațiune, zugrăvire,
delineăre ; proiectare, depingere, plă-
smuire.
Ábrázoló, a descriptiv, desemnativ;
— mértan, geometria descriptivă.
Ábri. Âbris, 9. Avram.
Abrincs, Abroncs, ». cerc (de buți);
—húzó, — húzóvas clește de cercuit
(buți).
Abroncsol, Abronczoz, v. a cerșui,
a imbura, a lega eu cercuri (o bute).
Abroncsos, Abroncsozott, cercuit,
legat cu cercuri; imburat.
Abroncsozat,9. cercuit(ură), legătură
cu cercuri; fâșie.
Abroncsvas, ». cerc de fer; fer de
cercuri.
Abrosz, ». față de measă, pânzătwă,
albitură de measă; mapă, (c)hartă.
Abroszol, 0. a mapa, a desemna o
chartă.
Abrata, Abrutüröm,». peliniță (arte-
misia abrutana)\ iarba șerpelui (un
felin de mușchiu) (LfijeOpodium cla-
vatum}.                ,     .   ’
Acél». ațăl,amnariă; oțele (la pușcă).

Adakozik









—edzés, oțălire, oțălitură, —edző,                          : ’’     -     ~
oțălitor(iu) ; —lap, placă-, tablă de adakozó, ». contribuent, damic, libe-
oțel; —metsző, săpător, scúlptor in ffal, caritativ.
—       -                         ᵢ «dalek, adaos, suplement, adnex;
                                    *               ajutor; date, fapte.
                                       ₜdám almája v. csutkája, ». nodul pe
                                       gâtlan; gât, gâtlej.
                                       Adandó alkalommal, abv. ocazional,
                                       întâmplător, la prima ocaziune.
                                       Adás, d, dare ; vânzare; —vevés, ne-
                                       goț, cumpărare și vindere.
                                       Adat, dată, fapta ; probă (de faptă);
                                       dovadă.

oțăl; —mű, articlu «, lucru de
—ingó, pană      arc de oțăl.
Acélos, 0. oțălos, oțxlit, cu oțăl.
Acéloz, v. a oțeli; a întări.

Acél toll, ». peană de oțăl.
Acintos, 0. tare, oțălos, dur; cerbicos.
Acintoskodik. ᵥ. a se bursuca, a fi
renitent, cerbicos, arțăgos.
Ács, s dulgheriu, lemnariu, teslar.
Acsa, ». lăcustă (de fen), libelulă;
nimfă de apă (mitől.).
Ácsbárd, 9. bardă, secure lată.
Ácsfejsze, 9. secure curmezișă.
Ácsi. int. nici o vorbă! taci!





















Acs-inas, învățăcel de lemnar;                      Jurⁱ^
— kő, cretă roșia; —legény, sódat ^-dazoburok,(ât.) cucută (Aethusa).
,de dulgher.                [.gher). Mdig. Addiglan, abv. vână acolo, până
Ácsoló, Ácsló szék. ». scaun (de dúl-       atâta.             .
Ácsmester v. Ács.                  JAdaogal v. a da des, a da de mai multe-
Ácsmunka, Ácsmű, ». lucru de lem-\
ₜnar, = de Mar, de dulgher.

Ácsol, u. a ciopli, a testări, a dulgheri.
Ácsolás; ». teslărie, dulgherie, cioplire.
Ácsolóhely, ». zăcetoare, locul unde
lucră dulgherii.
Ácsolt, 0. teslărit, cioplit, dulgherii. c-"’ - ^7 -
Ácsorgás, i. pierdere de vreme, star^s. kdoajap, o. substrat de dare, fond ~,
            U x - w            • J        Azfczv ziy» ríXI >• zi

fcu gura căscată.
Ácsorgó, ». lălăit, dârd, gură căscată.

Âpsori, Acsori-vics ri, ». neghiob;
,Ácsorgó.                           !
Ácsorog v. a sta =, a umbla cu gura                                 ,
căscată a lălăi.                   î Adódik, v- a se da, a se întâmpla, a
Ácsszeg, ». scoabă.                 H

Ácsszerszám, 9. unelte =, rechizite de^

lemnar.

Ács-zsijior, > sfoara cu care înseamnă

fiulgherul. ,                        j
Ácsudvar, ». o. Ácsolóhely.
Aczél. ». v. Ácél 9cl. ,
Ad, Ád, v. a da, a dărui, a presemta;
a vinde; kézhez —, a inmanua, a
da ín mână; ad-vesz, a lua și a vinde,
a se neguțători; adja magát valamire J
a se pune pe cevá, a se da la cevaU
a bölcset adja, a face, a da pe fal
țăUptul.                             |
Adag ». dosă, porțiunei             |
Adagol, v. a dósa, a da cu dósa.












Adakozás, 9. liberalilate, dărnicie;
contribuiré; binefacere.            1
Adakozik, v. a fi darnic, a da, a conJ
tribui, a face- bine.               |

Adakozó

Idától, v. a proba prin fapte, a pro-
duce date, a dovedi.
Ádáz, t>. (fá.) buciniș, petrânjel cănesc.
Ádáz, a. turbat, furios ; frenetic.
Ádázát d. turbare, furie, frenesie.

atunci; atâta.

ori.
Iddsza, Addsza ide, abv. adă, ad’ ;
adă ’ncoace.
kdó, o. dare, contribuțiune, dajdie, im-
pozit, tribut; taxă, bir, hataciu.
kdó alá eső, Adó alatti, a. ce cade


sub dare, supus la dare.

basa de dare.

adóbehajtás, —beszedés, o. íncassare


de dare, s tring ere de dare; —beval-
lás, fasiune de dare, mărturisire de
dare.


vini înainte, a se ímbia; ha alkalom

g j , deacă se va da o ocasiune.
. Adóelengedés, ». relaxare dé dare,
  ștergere de dare.
  Adófizető, contribuent, contribuitor,

plătitor de dart.
Adogál, Adogat, v. dă des.
Adogató, d. dătător.
Adóhátralék, restanță de dare, -


[torát.

de imposite.

Adóhivatal, o. oficiu de dare, percep-
Adóilleiék, o. competință.
Adóív, o. coală de dare, -= de contribu-
Jiune, = de imposite.
Adójövedelem, o. rentă, venit de dare.
Adókivetés, ». demesurare de dare,
aruncatuJá de dare.
Adókivető bizottság, ». comisiune de-
mesurătoare de dare.
Adókönyv, libel —, cărticică de dare,
registru », tabelă de dare.


j A felett~

Adóköteles, supus la dare.
Adólerovás, ». răfuire scărire
micșorare de dare, dbseriere.
Adoma, ». anecdotă, istorioară glu-
meață.
AAornknj, ». 1. dar; dăruire, danie,
present, prinos ; kegyes —, pomană,
elemosină; 2. talent; —levél, act de
donațiune, diplomă de =.
Adományos, o. donatar, abj. donațional.
Adományoz, v. a dona, a dărui ; a
contnbui.
Adományozó, ». donator, dăruitor;
contribuent.
Adományozott, ₐ. donat, dăruit; ta-
lentat, dotat.
Adomaszerű, a. în formă de anec-
dotă, ca anecdota.
Adomáz, v. a spune la anecdote, a
istorisi.
Adóment, adómentes, 0. scutit =, li-
ber de dare.
Adómentesség, o. scutire de dare.
Adópótlék, ₉. adaos =, crescăment de
dare, aruncare, impozit.
Adorján. ». Adrian.
Adós,». dator, obligat; debitor, datoraș.
Adó sít, v. a debita, a încărca la =, a
îngreuna cu datorii.
Adóslevél, ». obligațiune, zapis.
Adósodik v. Adósul, v. a se îndatora,
a cădea in datorii.
Adósság, 9. datorie, datorii pasive;
magát —ba verni, a se încurca in
datorii, a se îngloda în datorii;
—gal van terhelve, e îngreunat cu
datorii, e îndatorat; —beli, de da-
torii; —i, de datorie.
Adószedő, 9. colector, perceptor de
dare.
Adótárnok Adótáros, 9. perceptor reg.
de dare.
Adótiszt, 9. oficial de dare.
Adóügy, 9. afacere causă =, chestie
de dare.
Adóvégrehajtó, 9. executor de dare.
Adózás,», contribuire; canon, pedeapsă.
Adóz(ik), v. a contribui, a plăti dare.
Adózó contribuent, contribuabil;
plătitor de dare.
Adóztat, v. a impune dare, a împila.
Adtáz. v. a, înjura, a sudui; —ás,
înjurătură, sudalmă.
A felé, Affelé, abv. intr'acolo, pe acolei
A felett, Affelett, abv. despre a supra
aceia.

A felől

   A felöl, Afíeiői, abv. de «, din acolo,
   din spre; despre aceia.
   Afféle<<^*. de acel fél, de acei, de
   acelea, de acel soiu.
   Afiuin, 9. opiîl, âfion.
   Áfonya, Áfonya, 9. (bot.) afină, afine
   XVacânium).
• Ag, s. 1. creangă, ram, ramură, stăl-
pare; crac, cicámba; bujtó—, ültetni
való —, botaș, botășel; 2. cornul
furcuții) ; liniă (genealogică); bra-
țul, creanga (unui rîu); eszem ágá-
ban sincs, nici nu-mi cade prin
minte, riam nici idea, nici prin minte
nu-mi trece; sum departe de cugetul;
ágról szakadt ember, om desniățat,
destrăbălat sdrențuros.
   Agancs, a. coamele cerbului, = taran-
   dului. f
   Agancsár, o. șoloda*-; tăietor, curmă-
   tar; (sapi.) rudașcă.
   Ag&ncsosodik, t>. a 'i cresce coarnele.
  Agat, 9. ogar, ogarcă.
   Agatász, a vena cu ogari; ogă-
   rar, venător cu ogari; —ás, —at,
   venat cu câni.
   Agárfű^». (bot) buruiană de surpătură,
   coaiele popii; orchidiță (Orchis).
   Agárkölyök, 9. puiiî —, câțel de ogar.
  Agas, a, crenguros, rămuros; 9. cră-
  căna, crac.
   Agaa*bogas, a. stufos, cu multe ramuri,
' * crenguros/hăciugos, arbustos, dințat,
colțuros.
.Ágaágyertyatartó.d. candelabru,giran-
  fiolă cu brațe.
   Ágaskodik, 0. a se ridica în vârful
   degetelor, a se ridica'în duoe picioare
   (calul), a sări; a se cațara (pe
   un arbore).
   Ágas moh, ». muschiu crengos (Soi.).
  Ágasodik, Ágasul, ». a se ramuri, a
  arunca,. amuri.
  Ágát, 9. achat, achant.
   Kg&z, v. a ramuri, a înfrumseța cu
   stilpări.
  Ágá^áö, ®. rămurire.
   Ágftgat,». tnchietură,articlu de credință
   (înCredeu)^ despărțement; v. Ágazás.
   Ágazik, v. a se ramuri, a se^espărti
  in ramuri; a se despărți în brațe;
  ,a descinde; a ⁹fi deduce originea.
  Ág bog, » crâng, găteje, hacuri, uscă-
  turi, ramuri; șormânt.
   Ágcsap, ciot, cep, (intr'o scân-
   dură).

4*

Ágostai


Ág-er dőlés, 9. curățirea pădurii (dej
crengi).                            1
Ágfürész, 9. ferestreu de tăigt crengi.!
Agg, a. betrân, cărunt, moșnăag, foarte!
bătrân, trăit, 'intfiliț, gârbovit de\
bătrânețe, vij..                    1
Aggály, », îngrijare, grije, teamăJ
frică, neodichnă. .                 I
Aggályos, a.neodichnit, în grijat; timid. I
Aggastyán, 9. vij, moșneag (bătrân);!
zv.,Agg.                            I
Aggaszt, v. a supăra, a neodichni, aj
neastémpera, a mâhni, a inspira!
îngrijare, a îngrijii               1
Aggasztó, a. supărător, îngrijitor, ne4
liniștitor, însuflător de frică. ]
Aggat, v. a anina, a înșira, a înfira ;|
a acăța ; a împcdeca, a sta în cale J
né aggass ! ín lături (din cale;! I
Aggatódzik, 0. a se anina, a irita, ol
întărită, a sgâdări; a hărțălai, «|
scociorî; a căuta nod in papura. I
Aggdada, 9. băbăchiă,' hircă, cotO']
roanță.                             j
Aggfi v. Agglegény.                 J
Agghadtanya, ». casarma de invalizii
Aggharczos, 9. veteran, invalid, ostagi
neputincios.                        1
Aggkor, 9. adânci bătrânețe, . I
Aggkór, 9. destrămare, neputința fcel
trânețelor.                         1
Agglant, 9. fată bătrână.           1
Agglegény, 9. burlac, holteiü tomnai
tec, celibatar, garson (fr.). J
Aggodalmas, a. ingrijat, neliniștM
supărat; v. Aggasztó.              fl
Aggodalom, 9, grijă, îngrijare, neduf
merire, frică, teamă, spaimă, neodi^k
nă, supărare; —ban van, e ingrijat^
are teama,                          J
Aggódik, v. a fi ingrijat, a fi nedva
merit, a avea teamă, a fi supărat, 3
fi întristat,                     ~ j
Aggódó, a. ingrijat, întristat, sup^rail
Aggódtat, v. a inspira grijă, a nedumerii
u da de grijă.                      3
Aggott, a. îmbătrânit, încărunțit,
vechil*                             3
Aggrege, 9. mit străvechiu; pwesjB
băbească.                           B
Aggság, 9. adénci bătrânețe; supărat^
tristeață, îngrijare.               B
Aggál, y. a îmbătrâni, a se invechU
a scădea.                           B
Ágostai hitvallás, 9. legea —, confesiU
nea augustană,                   - .B

- .... Á£Z.

Agy,«.j.creeri, crert; căpățina, glăvă-
țina, craniu ; 2. maciucăȚ-băciulie, gă-
mălie (la plante) ; puska —a, pa-
liul puscei; kerék — a, grindeiul =,
fusul roții.
A.gy, 9^pat; strat (de grădină, de oț<t);
patul, cravat; —nak esik, cade la
pat (de bolnav); — atbont, vet, fa-
ce =, așterne patul; — térit, riaica =,

   face patul.
Ágyabugyál, v. a bate, a perui, a freca.
   Agyacs, 9. crerișori; craniu mic.
Agyafúrt, a. zălud, cerbicoa, capăținos,
   înținat, îndărătnic, caprițios ; țjeșu-
   chiat, intr'o ureche; bizar; cu

ca-

I pul în piept.
I Agyag, 9. lut, argilă.
I Agyagnemű, a.. lutos, argilos.
I Agyagol, Agyagoz, 0. a lipi cu lut,
I a lucra cu lut.
I Agyagos; a. argilos, lutos, cleios; —
I föld, păment argilos.         [toasă.
I Agyagpala, 9. mal argilos, ardesie lu-
| Agyai, v. a toca 'n cap, a bate, a sparge
I papul; a pune pat la pușcă.
| Ágyai, v. a așterne a face patul.
| Agyar, 9. colț, dinte colțat; —as, col-
£ țol, cu colți.
| Agyard, 9. narval (un pesce).
| Agyargat, v.arinji,a clănțăni (dinții).
I Agyarkodik, v. a năvăli, a se născo-
f cori, a se bursuca ; a se mâniat a se
I înfuria, a se năpustii, a ’și ascuți
L dinții asupra cuiva.
F Agyas, ₐ. încăpățînat, înținat, cerbi-
I cos, obstinat.
Agyas, 0. țiitoare, concubină, femee
I nelegiuită; concubin.
, Agyasház, 9. doimilor, odae de dur-
I mit; harem (orient).
[ Ágyaskodás, 9. concubinat.
Agyaskodik, ᵥ. a se capriția, a se
   cerbi coși.
Agyaskodik, v. a ținea pat nelegiuit,
   a trăi în concubinat.
Ágyasság, 9. concubinat.
Ágyastárs, 9. țiitoare, concubină; con-
j cubin.
‘ Ágyastartás, 9. v. Ágyasság.
Ágyaz, v. a așterne, a face patul; —
   puskát, a face stratul puscei; - ke-
   reket, a butuci (roata) .
Ágyék, 9. șele, șold; coapsă; vintre ;
.—hártya, diafragmă.
Ágyékos, o. deșelat, șoldit, deculat;
   spetit.

5

Áhitatosság

Ágyéksérv, Ágyékszakadás, 9. șoldie,
deșelare vătăm.
Ágyfej, ÁgyfŐ, 9. căpătâiul palului;
căpătâiu.
Agygiliszta, 9. verme de eréért.
Agyhártya, 9. pelița creerilor; —gyul-
ladás, aprindere de
Agykoholmány 9. fantasmă, (c)hHpteră.
Ágyláb, 9. piciorul patului.
Agylágyulás, 9. înfuuiere de creeri,
   ramolire.
Agyláz, 9. friguri de creeri.
Ágynemű, 9. straie de pat, âșternut..
albituri de pat.
Agyon, abv. m cap, pe moarte.
Agyon kövez, t>. a omori cu petri.
Agyonlő, v. a împușca (în cap).
Agyonnyom, v. a apăsa de mgarte,
a strivi.
Agyonszúr. ᵥ. a străpunge (de moarte).
Agyonüt, Agyonver, ₒ. f,n cap,
a bate de moarte.
Agyrém,», (c)himera, fftfifásma; nă-
lucă, fgntoamă.
Ágytárs, 9. soț de durmit, soț de pat.
kgyteritö, 9. copertă de pat, pfapomă.
Kgyh, 9. tun; —dörgés <w&onada₉
detunătura;.—fa, lafetâ; —golyó,
bombă, plumb de tun; —ház, casă
de blocat; —lövésnyi, de o bătă-
tură de tun, céd bate tunul.
Ágyú®, 9. tunar, canonier, artilerist.
Ájgyúszb, 9. canonadă; detunătură.
Ágyútelep, 9. baterie de tunuri.
Ágyútőz, 9. foc de artilerie.
Ágyúz, v. a descărca un tun, a pușca
fcu tunul, a bombarda.
Ágyúzás, 9. canonadă, bombardare,
kgyvelő, 9. creeri; —gyuladás, aprin-
dere de creeri; —lágyulás, ínmuiaré
de creeri.
Ah ! int. ah! ó!
Aha, int, ve<ji-’l, eata-’l, uite-’l, aha!
hehe! ᵣ
Áhit, Áhitoz, v. a arde de dór, a
duce dorul, a dori tare, a ofta (după
.ceva); a lăsa guta apă.
Áhítat, 9. dorință ferbinte, oftat, ahț;
.evlavie, cucernicie, pietate, devoțiune.
Áhítatos, a. Áhitatósa 4, «0». evlavios,
cucernic piu, devot, cú érlavie.



.vios, a zela.             '       \
Áhitatosság, 9. evlavie, pietgte, devo-
țiune.

Ahitoz


Áhítoz, Áhítozik, v. a încețoșa după
ceva, a arde de dorul cuiva; a lăsa
gura apă.
A hogy, aóv. după cum, precum, cum.
A hol, abv. unde, p.e unde, acolo unde;
—, ahol ni int. tacă, iată, ve^î, uitatei
A honnan, a honnat, a honnét, aóv.
de unde, de pe Unde.
A hova, A hová, aóv. unde, pe
unde.
Ahoz aóv. la-, cătră-, spre acela, acea.
Ahoz képest, aóv. in respectul, ín
acea privință, in conformitate, în
vederea că.. .
Aj,.d. bortă, gaură, deschizătură, cre-
pătură, crestătură, zimți, creață, tăie-
tură; lambă, gardină (la vase) ;freu.
Ajak, 9. buză; ajkamon a neve, mi e
pre limbă, cumjl chiamă.
Ajakbetű, 9. literă, labiala.
Ajakhang) 9. sunet labial.
Ajaklat, îmbucătură (a flautei).
Ajakol, v. a așe$a, a aplica (la buze).
Ajakos, a. buzat; — ok, s. labiale
(sunete).
Ajakszakáll, bărbișoară; barbă
ascuțită (ca de țap).
Ajándék, 9. dar, don, cinste, present,
cadou; talent.
Ajándék-marha, o. luau de pomană,
de dar ; ajándékmarhának nincs
bdva fogának, (pwv,) calul de cinste
s'a nu-l câți în gură.
Ajándékoz, v. a dărui, a cinsti, a dona,
a face present, a face cadou.
Ajándékozás, 9. dăruire, cinste, pre-
zentare.
Ajándok, 9. v. Ajándék.
Ajánl, v. a îtftbia, a oferi, a sfătui, a re-
coménda (o epistolă), a dedica (0
carte).
Ajánlás, 9. recomendare, oferire, îmbi-
ere; dedicare.
Ajánlat, 9. of ért; sfat, recomendare ;
proiect, plan; —ot tesz, face un
ofert, oferesce.
Ajánlatos, Ajánlatra méltó, a. de
recomândai, recoméndabil, de sfătuit,
consuli.
Ajánlattétel, 9. depunere de ofert; mo-
țiune, proposițiune.
Ajánlattevő, 9. propunător; oferent.
Ajánlható, a. de recoméndat, de pro-
pus; oferibil.
Ajánlkozáa, «. îmbiere, oferire, insi-
nuare.

Akadálytalan


Ajánlkozik, v. a se imbia. a se ofer
a se insinua, a se recoménda.
Ajánlkozó, 9. oferent, concurent, ín
bietor.

Ajánló, 9. oferent; recoméndator; -
levél, epistolă de recomendare.
Ajánlott, a. Ajánlva, aóv. recoménda
Ajaz, v. a íncresta, a gardini, a scob
a încreți, á cresta, a înfrâna.
Ajazó, Ajazó-vas, ,9. sclepț, tăun
evașea, clescede strins nasul caluh
la potcovit; mânunchiu de roata
pedecă.
Aj-baj, 0. nevoi, greutăți, n ceasuri.
Aj gyalu, 9. ghin, rindea de scobit.
Ajk, 9. v. Ajak.
Ajók. 9. sardele, surdine (pesci).
Ajtatos, Ájtatos, a. evlavios, devo
piu, cucernic; — alapítvány, fund*
țiune pie ; v. Ăhitatos 9cl.
Ajtó, ușă; portiță; ajtóstul bért
hanni a házba, a intra în casa c
ușa ’n spate.
Ajtófél, Ajtófélfa, 9. uscior.
Ajtókilincs, 9. verőéiül —, clinch
ușei; mănunchiul, călcătoriul ușe
Ajtómellék, 9. stâlpul ușei,usciorui.
Ajtón-álló, 5. portar, ușer.
Ajtósark, 9, țițină.
Ajtószárny, 9. aripa ușei, canati
ușei.
Ajtózár, 9. încuietoare, broască, la
„cat; zăvor.

Ajul, v. a ameți, a leșina, a delira,
Ájulás, Ájuldozás, 9. amețire, leșinan
amețeală, deliriu.
Ajuldozik, v. a ameți des; v. Ájul.
Ájult, a. amețit, leșinat, slab.
Ajvas, 9. pedecă.
Ajvéső, 9. daltă,; ghin.
Aj virág, 9. (dot.) foaia apei (Hydr
phillunr).
Akác, Akácfa, 9. salcâm, acaț.
Akad, v. a se împedeca, a se acața, a
pe loc, a se opri; a intimpina, a afl
a da de ceva, a da de urma ; a căi
(în mana cuiva); nehézségekre
a intimpina greutăți, a da de =.
Akadály, 9. pedecă, greutate, obstac
dificultate; stânjeneală, osacă.
Akadályos, a. contrar, impedecăt
rezistent, anevoios.
Akadályoz, Akadályoztat, v. împede
pune pedecă, stânjenesce, resiste, fi
greutăți.
Akadálytalan, a. — ul, aóv. fără

Akadék           * 7

Akkorára

decă, ne ’mpedecat, fără greutate, li-
ber, nestânjenit.
Akadék, v. pedecă, greutate, dificul-
tate, obstacol; scrupul. .
Akadékos, a. greutăcios, cu ped că;
scrupulos, cuscrupuli, greii de înde-
stulii.
Akadékoskodik, v. apune pedecă, a face
greutăți, a dificulta, a face discolie,
a amâna, a căta nod în papură.
Akadékoskodó, 9. scormonitor, criti-
caștrii; om de hică, de ceartă, care

despică părul.
Akadémia. 9. academie.
Akadoz, Akadozik, v. ci se împedeca,
ase încurca; ase amâna; a gângavi,
a bâlbăi, a șepeli.
Akadozó, 9. farfasit, gâygav.
Akánt, 9. (fict.) acantₜ brânca ursului,
polomidă.
AkuJ,ₐ v. a vrea, a voi; akarja nem
akarja, ori vre ori ba, vrend nevrend.
Akár, coftj. ori, saii, veri, de; akár
tetszik, akár nem, de vrei de nu vréi,
de-’ți place de nu-ți place.
Akarás, 9. vrere, voire.
Akarat, 9. voință, voie, plăcere, con-
simțământ; egy Akarattal, cu ada-
mare, cu consimțămîntul tuturor;
szabad —, voință liberă, arbitriu;
vég—, voința din urmă, testament.
Akaratlan, a. — ul, aSv.fară voie, sil t,
ne'nvoit, involuntar.
Akaratos, a. —an, aóv. caprițios, cer-
bicos, îndărătnic, dicos, incăpă^nat;
v. Makrancos. -

Akaratoskodik, v. a se îndărătnici, a se
capriția, a se dicoși, a lucra cum îl
taie capul.
Ak&ratossâg. 5. îndărătnicire, capriț,
cerbicie, mădăție.
Akárhogy, oóv. ori cum, fie cum, veri
cum, on și cum.
Akárhol, oóv. ori unde, ori și unde,
în tot locul.
Akárhonnan, oóv. ori de unde, de
pretutindenea.
Akárhova, aóv. ori încotro.
Akárki, ptgn.fie cine,fie care, ori care;
tot omul.
Akármely, pwn. ori care, veri care,
fie care.
Akármely felé, aóv. ori încotro.
Akármely felől, oóv. ori de unde, ort
dincotro.
Akármelyik, pwt». ori și caro, fie care.

Akármely módon, aóv. ori în ce chip,
ori in care formă.
Akármennyi, aóv. ori căt, fie cât va fi.
Akármerie, aóv. ori încotro, in orice
parte.
Akármi, pwn. ori ce, fie ce ; — legyen,
fie ce va fi, intîmple-se, ce se va jn-
timpla.
Akármiként, Akármikép, Akármiké-
pen, aóv. ori curp, ori în ce chip,
fie cum.
Akármikor, aóv. fie când, ori cănd,

in toata una vreme; când vrei.
Akármily, Akármilyen, aóv. otâ cum
(să fie).
Akárminemű, Akárminő, aóv. ori ce
fel, ori de ce soiă.
Ăk&YbâzhB, 9. veleitate; adoperare;
voință slabă.
Akaródzik, v. a- vöi, ai se face voie,
aii. plăcea.
Akarva, aóv. cu voie, înadins, cu in-
tețire, vrénd; — nem akarva, vrend
nevrénd.ₜ
Akász, Ákász, Ákászfa, 9. salcâm,
acaț; v. Akác.
Akaszkodik, v. a, se cățăra, aseacăța,
ase acapara.
Akaszt, v. a acăța, a atârna, a spân-
zura; alega, a împedeca (roata).
Akasztani való, a. de acățat, de spin-
durat; vrednic de spímZuratoare
ștrengar.
Akasztók, 0. împedecatoare; țințele;
dependențe, adaos, apendice; îmbu-
cătură (la zăvor).

Akasztófa 9. furci, spândurătoare;
lemn de impedecat roata.
Akasztófa címere, Akasztófára való,
9. ștrengar, vrednic de ștreang, de
spânzurat; dezmățat.
Akasztófa virága, 9. ștrengar, spânzu-
rat, acățat.
Akasztó horog, 9. cârlig de acățat.
Akasztó szekrény,      ar mari ü de
vestminte, sicriu cu cuier, dulap.
Akként, Ákkép, Akképen, aóv. ața,
în acel chip, în acel mod.
Akkor, atunci pe atunci, pe acel
timp.
Akkora, oóv. pe atât, atât de mare,
atât de mult.
Akkorában, aóv. pe atunci, în acel
timp.
Akkorára, oóv. pe atunci, la aed ter-
min, pâno atunci,

               AkkorbelÎ

  Akkorbeli, Akkori, ₐ. de atunci, din
   acel timp.
  Akkoriban, abv. pe aceltimp,pe atunci,
   în acea vreme.
• Akkorig, aóü. până atunci, până la
   acel timp.
  Akkoron, abv. v. Akkor.
  Akkorra, abt>. ᵥ. Akkorára.
  Akkor tájban, abv. cam pe atunci
   cam în acel timp,
  Akla, 9. fir ; ținta.
  Akláí, v. a țîntui, a înșira, a lega, a
   coasă, aprind^ (la olaltă).
  Akna, mină, mineră ; baia (de aur
   etc.); ocnă; groapa, puț; vrană; v.
   Bánya.
  Aknabél, 9. căptușeala minei.
  Aknagárd, 9. cununa minei, gardină.
  Aknakorlát, ț. galeria minei.
  Aknamunkás, ». ocnaș, maglaș; băiaș,
   miner.
  Áknasó, 9. grunzde sare.
  Aknász, 5. subsăpător; ocnaș, maglaș;
   băiaș, miner.
  Aknáz, a exhauria; a subsăpa; a
   băieși, a exploata.
  Akó, o. vadră, ferie ; ciutura, găleată.
  Akol, ». staul, ocol; strunga, obor.
  Akol, Akól, v. amesura (cu vadra).
  Akolásbér, ». taxă de măsurare, - de
   consum.
  Akoló, ». l.mesurător; visir 2. ră£e-
   toare (la mesurat de vin); cot de
   cotărit.

Akolófa, Akolópálca, 9. v. Akoló 2.
Akombákom, ». trosc-pliosc; scârțăi-
tură.
Akona, ». dop, cep (de bute) ; gaură,
vreană (la bute).             !
Akós, a. de o vadră, de o ferie; két
akós, de două vedre.
Akóz, v. a dotări, a măsura (vase).
Al, pwp. Vlűe • • • (ⁱⁿ composiții) ;
— ». drojdii, sediment, rămășiță; po-
dind; nép alja, pătura de jos a po-
porului, plebe, drojdiile poporului;
buza alja, diresături, gozuri de grâu;
remăsături, fărimături; boglya alja,
ₜpodină, păiul.
Al, a. fals, mincinos; apocrif, neade-
vărat, prefăcut; calp (despre bani).
Alá, p&tp. sub (ceva), din jos de.
Aláaknáz, v. a cubsăp^,: a submina,
Ațââs, ». a «urpak               Alâ*j
aknaz.          !.:■ k -I
Álabárd, 9. elebardă (armă).

8

Alagvíz



Alabárdos, elebardar; ar moș.        I
Alabástrom, peatră albă, alabq&rut
Alább, abv. mai jos, mai de vale, znaa
la vale; nem adhatja —, nu poatM
da mai ieftin, mai jos.              J
Alább hagy, v. a l&a mai jos, amarii
ierta din; a lăsa mai ieftin; <h
scăpata.                            I
Alâbți, a. de mai jos, de mai la vale J
următor, ce urmează.                I
Aláb^írt, â. subscrisul, subsemnatul ;|
abj. mai jos scris, numit. ' [ I
Alább kijelölt, a. mai jos desemnat, J
designai.                           I
Alábbszáll, o. a se coborî, a scădea, a sal
împuțina, a se reduce, a cădea, a decă-l
dea; adecresce, aw micșora. I
Alábbszáll!!, v. a scaded, a reduce,I
a împuțina, a micșora, a scărița, a de-|
valva (prețul). •                   I
Alább való, a. mai de jos, mai de mici
preț, mai răii; mai vil; — a cigány-1
nál, e mai reu de cât țiganul. 1
Alabor, ₉. pedecă, scarpă, împedecă-l
toare, scafă (sub roata).           1
Alacsony, a. jos, scund, mic; scurt;!
inferior, trivial,, netrebnic, ordinar, 1
infam, codard, laș, mișel, prost. 1
Alacsony it: v. a dejosi, a scări, a micșo-j
,ra, âdetrage; a degrada, a defaima. 1
Alacsonylelkű, ₐ ticălos, infam, dej
nimica, laș, mișel, prost, mojic. 1
Âlacsonysâg, 9. josime, 'micșorătate ;|
ticăloșie, infamie, lașitate, mișelieA
mojicie.                  ■         1
Alacsonyul, v. a se micșora, a se de-î
grada.                              1
Alácsusztat, v. a substitui, a véri sub;
a falsifica.
Aláesik, v. a cadea sub, a decadea, a I
subcadea.                           j
Alafa, 9. premindă, beneficiu (biseri-1
cesc) ; deputat, simbrie, leafă; rang, I
onor, demnitate.                    ]
Aláfelé, abv. în jos, de vale.       1
Aláfoglal, v. a subsuma, a cuprinde sub. ’
Alag, 9. suteran, canal, stolă*; galeriei
orisontală (în mine) ; bor—. pivniță, I
celar.                               j
Alagcső, 9. țeava de canal.          1
Alagcsövez, v. a canalisa, a drena, i
Alagcsövezés, 9. canalisare, 'drenarc. j
Alagsor. 9. suterdne; pivnițe (plut.). 1
cale sktirană^ su-1
Alagviz, 9. apă de canal.            1

Alagya !           9              Alapkő

Alagya, 9. elegie (post.)» J
Aláhúz, v. a subțruge, a sublinia ; a de-
seorda, a lașa în jos.
Aláír, t>. a subscrie, a subsemna, a iscă-
li ; a fi de a. ord, a consimți; a prenu-
măra.                                 i
Aláírás, 9. subscriere, subsemnate, iscă-
litură ; subscripțiune, prenumărare.
Aláírási iv, 9. coală de prenumerați
une, = de subscriere.
Aláíró, 9. subscriben ; prenumerant;
iscălitor, semnatar.
Alaj, >. fundul unui tablou. ¹
Alajos, 9. Aloisiu.
Alfljoz, o. a face fundul unuz tablou.
Alak, 9. figură, formă; față, statură;
mască, larvă, chrisolida, nimfă.
Alakhű, a. întocma format, fidel =.
Alak, a. de formă,, formal; —hiba,
eroare de forma.
Alakiság, 9. formalitate; ceremonial,
ceremonii (plw&.).
Alakít, v. a forma, a plăsmui, a com-
pune, a face, a institui; át—, a
străforma; ᵥ. Alkot.
Alakjáték, o. scamatorie, prestigiatură
(R.); papușărie, joc de marionete.
Alakor, o. ($oț.)\alac.
Alakos, d. scamator, prestigiator, șar- I
latan, amăgitor, pehlivan; pnascaț,
larvat.                               ¹
Alakoskodik, v. a escamota, j a face
caraghioslîcuri, = năsdrăvenii. Í
Alakosság, 9. amăgit orie, șarlatane-
rie, 'hasdrăvenie, magie.
Al&kszer, 9. formular; model.
Alakszerű, ₐ. formal; de model, după
formă.
Alakszerűség, 9. formalitate, forma-
lism.
Alaktalan, a. diform, deformat, fără
formă, desfigurat, amorf.
Alaktan, 9. morfologia, sciința despre
forme.
Alakú, a. de forma, în forma; tá-
nyér—, de fâi'ma unui disc.
Alakúi, v. a se forma, a se plăsmui ;
a se constitui, a se nasce, a proveni,
ase deriva.
Alakulat, 9. formațiv ie; plăsmuire.
Alakváltozás; Alakváltoztatás, 9.

Alamizsna, 9. milă, milostenie, poma-
nă, elemosină.
Alamizsnálkodik, 0. a da} pomana, a
• face mila, a da elemosină. ?
Alamizsnáé, a. îndurător, milostiv, mi-
luitor.
Alamuszi, Alamuszta, 9. fățarnic, pre-
făcut; trândav, leneș, neindemânaiec,
stângaciu, nătâng, motofele, motofiete,
tândalăi
Alamusztâlkodik, v. a fățări, a se
preface ; a trândăvi a se lenevi, a tăn-
dăli.
Alamusztaság, 9. tândalire, somnoro-
șie, trândăvie, indolență.
Alánézö, 9. desprețuitor; privitor în
jos.
Alánő, v. a cresce sub ...
Alant, abv. de desubt, jos, de jos.
Alantas, a. supus, subordonat, subal-
tern.
Alany,, o. nicol (mivwtf).
Alany, 9. Sulăect; —eset, nominativ,
cașul subiectului.
Alanyi, a. Alanyilag, abv. subiectiv.
Alanyiság, s. subiectivitate.
Alap, 9. temeiu, temelie, basă, funda-
ment; fond; iskola—, fond școlar;
—ot vet, pune basă, temelie, fon-
dează.
Alapelv, 0. principiu fundamerlal;
elemente, principie (pluz.) } vÂomă,
maximă.
Alapeszme,», idee fundau entală, prin-
cip ; temă.
Alapfogalom, ». noțiune fundamen-
tală, concept =.               \prim.
Alapfok, 9. gradul positiv, gradul
Alaphang, 9. ton fundamental.
Alap'ge, 9. textul (unei predica :
axiomă, maximă.
Alapít, v. a funda, a întemeia, a in-
stitui, a așe^a; családot —, a înte-
meia familie.
Alapítás, 9. fundare, întemeiare, in-
stituire, așezare.
Alapító, 9. fundator, întemeia tor; —
oklevél, instrument fundațional, do-
cument -.
Alapítvány, 9. fundațiune, instituțiune.

schimbare de formă, metamorfosare.
Alakzat, o. figuri, tropi (stilam); faso^.
Alakzó, 9. șkblon, model.
Alamâr, d. somnore, somnuros ; leneș,
trândav, perde vară.

așezământ; bursă, stipendiu.
Alapítványi, ». fundațional. .
Al^píHáp|os,stipe^dist, stipendiat;
Alapkő^ b. peatră fundamentală, pe-
atră din unghiu, ^unghiulară.

'• 10

Áldatlan .

11

Aljagat

           Alapművelet

Áldás

Alapművelet, 9. operațiune fundamen-

Alapodik, u. v. Alapul.
Aláp-ok, 9. causă principală, = funda-
mentală.
Alapos, o. Alaposan, aóv. cu temeiu
fundamental, basat, cu basa, solid,
temeinic, profund.,    .
Alapoz, o.-a face câmp (la o pictură),
a pune coloarea fundamentală (la-
zîd) ; apune funda nentul.
Alaprajz, 9. plan, schiță; proiect de
plan.
Alaprakás, 9. punere de fundament;
fundațiutie, instituția ne.
Alapréteg, 9. strat de fundament, pă-
tură de pământ.
Alapszabály9, statut, regulament;
regula fundamentală, = de fond.
Alapszik, v. a se basa, a basa, a se
razima pe ceva, a se întemeia; a fă-
cea.
Alapszín, 9. cotoare fundamentală,
câmpul colorilor.
Alapszó, 9. cuvânt primitiv, « de ră-
dăcină; subiect (in proposițiune).
Alaptalan, a. fără temeiu, neînte-

meiaf,fără basa, nefundat, nerațional.
Alaptétel, 9. axiomă, principiu, maxi-
ma; tesă temă fundamentală.
Alaptőke 9. capital fundamental.
AlapnL v. v. Alapszik.
Alapvetés, 9. internemre, fundațiune,
instituțene, punerea basci.
Alapvető, ₜí. de fond, de temeiu, car-
dinal.
Alapvonal, 9, linie fundamentala, ba-
să, trăsătură principală, liniament.
Alapzat, 9. temelie, basă, fundament,
postament.
Álarc, ». larvă, mască.
Álarcos, «. mascat, lárvát; —- bál,.
,bal mascat.
Álarcoz, 0. a masca, a Larva.
Alárendel, v. a subordina, a supune.
Alárendelt, a. subordinat; secundar;
de a doua mâna;
Alárendeltség, 9. subordinațiune, sub-
  ordonare, supunere.
Alászáll, 0. a cădea, a scădea, a scă-
pata, a coborî, a pogan; a se da de
vale, a apune (soarele).
AV szánt, 0. a ara de =, a ara pen-
  tru =.
Alátermett, a. mic, scund, mărunt;
  de rând, rău,.

Alatka, 9. alac, paie de alac; tendl
(Triticum speltaj.              J
Alattj porfp. sub (ceva); în; két d
alatt, in doue oare.            ]
Alattas, ₐ. subaltern, supus.
Alattomban, oóv. pe furiș, intr' t
cuns.
Alattomos, a. 1. ascuns, tainic, seci]
pe furiș ; 2. fățarnic, prefăcut; pi
fid, răutăcios.
Alattomosság, 9. fățărnicie ; perfid
rcutate (ascunsă).
Allattság, 9. fune groasă, otgon. j
lămăr.

J destulire, îmbelșugare; halal (R.); —
    i^éád, halal ție 1
    Áldatlan, a, nebiuecutântat, nesfințit;
    zadarnic (luptă).
    Áldogál, v. a sta ici colea, a sta gură
    căscată, a dormita, a moțăi, a tân-
    dali, fi - lenevi,
    Aldohány, 9. tabac năsipos (de de-
    fsubt).
    Áldomás, 9. aldămaș, adălmaș ; dspeț;
    toast; —t iszik, be abdămaș, toas-
    tează.
    Áldomásoz, v. a bea aldămaș; a to-
    asta, a ținea toast, a se ospeța.
    Áldott, a. binecuvântat, . bine^is, sfin-
    țit, blagoslovit (d.) ; jó, bun de
    inimă.
    Áldoz, v. a sacrifica, ajerțfi, a aduce
    sacrificiu, a sfinți, a oferi, a aduce
    jprinos. ₜ
    Aldozár, Áldozó pap, 9. preot sfințit^
       fungent, = liturgisitor.
    Áldozás, a i.jertfire, sacrificare, adu-
    cere de prinos ; Q. cuminecare, cumi-
    necătură, comuniune, grijane.
    Áldozat, 9. jertfă, victimă, sacrificiu;
   prinos, ardere dé tot, libațiune;
   cuminecătură; —ot hoz, jertfesce,
   sacrifică, oferesce; face liturgic;
   f—ul esik, cade jertfă, — victima.
   Âldozik, v. a se cumineca, a se îm-
   părtăși de cele sfinte; le—-r a nap, a
   apune «, a sfinți soarele.
    Áldozó-Csütörtök, 9. Ispas, Inăl-
- jțarea Domnului (sărbătoare}.
    Áldozó-hét, 9. săptămâna patimilor,
    săptămâna cea mare.
    Aldoztat, 0. a cumineca, a împărtăși
    cu cele sfinte.
    Áléi, 0. a leșina, a ameți; a se în-
    grețoșa, a i-se face rău; a lângejli.
    Alelnok, vicepresident, președinte
    al doilea.
    Áléit, a. amețit, leșinat, - neputincios,
    slăbit, ostenit, lânged, debelat, po-
    smagii.
    Aléltság, 9. amețeală, Ifingeijedlă, ne-
    putință, leșin.
   Áleskü, 9. sperjur- jurământ fals.
    Al-es peres, 9. vicc archidiacon, vice-
    protopop, viceprotopresviter; pro-
    senior (la protestanti).
    Abezredes, 9. y vicecoláftel, subcolo-
    nel.            '
   Ál-ezüst, 9./argint fals, « nou.
   Alfaj, 9. subspecie, specie inferioară.

Alattvaló, 9. 8upu*, sudit; —, ₐ. suK
rit, supus.                      fll
Alávaló, a. mârșav, mișel, ticălos, 1
serabil, infam.
Alávet, o. a supune, a suljilga, a
ceri, a învinge.
Aláz, v. a umili, a smeri.
Alázat, 9. umilință, smerenie, su
nere, cucernicie; —tal, umilit,
pus.
Alázatos, a. umilit, smerit, supus,
cernic.
Alázatoskodik, ᵥ. a se umili, a
smeri.
Alázatosság, 9. umilință, smerei
supunere.
Alázkodás, 9. umilire de sine,
sorare, sinumilire; dimitere,
Alâzkodik, v. a se umili, a se sm
Álbarát, 9. prieten fals, amic minei¹
Albérlet, 9. subarenda, subehiriă..
Albérlő, 9r subarendator, subehiru
Albiró, 9. subjude; subprimar, v
primar-
' Albizottság. 9. subcomisiune. ¹
Álbölcs, Álbolcselő, 9. sofist,
fmincino8.
Álbölcselkedés, 9. sofistérie, filosR
mincinoasă,                      K
Álbuzgalom, 9. ipocrisie, farisé^m
fățărnicie, evlavie falsă, bigotis^K
Álbuzgó, ₐ. pietist, fariseii, ipoc£
sântoc, bigot.                   JB
Âțca, 9. mască, larvă; măscărada^B
Álarc.                           jB
Álcás, a. măscăriciu, mascat, cü ft^B
Álcáz, 0. a masca, a larva.
Áld, v. a binecuvânta, a Inne^ic^B
sfinți, a hirotoni, a blagoslovi
,a ferici, ă lăuda, a dărui. |B
Áldás, ». binecuvântare,
sfințire, blegoslovenie ; ferici râK

soiú -; sortă =, calitate de a doua
mână ; bastard, varietate;
Alfél, 9. șețut, cur, fund, anus; partea
dinderăt; —pofa, bucă,, bucă pl.
Álfesték, 9. rumenele, Sulimon.
Alföld, 9. țeqra de jos; șesul Ungariei,
Német—, Belgia și Olanda.
Alföldi., a. din țeara de jos, din șesul
Ungariei.
Álgyémánt, 9. diamant fals, jargon.
Álgyöngy, 9. mărgele =, perle false,
~ de apă. ᵣ
Algyu, 9. v. Ágyú.
Alhaj, 9. perucă, pér fals.
Alhang, 9. ton adânc; bas, ton afund.
Alhangú, de ton afund; basist.
Alhas, 9. abdomen, pani* ce. ’
Álhimlő, 9. versat mărunt; pojar, cort.
Allűr, 9. veste *=, scire nptițăfalsă,
    mincinoasă.
Álhit, 9. credință deșearta, - vană,
~ erqnată.
Álhold, o. paraselenă (fiinca).
Alig, abv. abia, cu greii, cu anévoie.
Aligazgató, 9. vicedirecțor, prodirector,
sub—.
Aligha, aóv. cu greii, abia, anevoie:
— nem, verosimil, probabil, mai că se
poate.
Alighogy, aóv. abia, îndată ce, cât ce.
Aligmult (idő), 9. imperfect.
Alispán, 9. vicecomite, viceșpân; ,sub-
ₜprefect țR).
Âlistșn, 9. idol, chip cioplit, zeu
(păgân).
Alj, 9. sediment, strat, drojdii (plw.),
scursură, xemășiță; partea de desubt;
fond, fundament; a legszebb búzá-
nak is van alja, grâul cel mai fru-
mos încă are hoaspe.
Alja dohány, 9. remășițe de tăbac;
frunte de tăbac de lângă pământ,
tăbac de a doua mâna,.
Alja-rozs, 9. diresătiirî de secară,
remășiță de secară.
Aljas, a. de jos, mojicos, înjosit, în-
josorat, ordinar, reu, de rând; drqj-
dios; mestecat.
Aljasodik, v. a se înjosi, a degenera,
a se devalva, a scădea djn valoare, a
decadea, a se mojici.
Aljasság, 9. micime, josime, micșorime,
micșoratate, josorime, vilitate, mojicie.
Aljaz, 0. a așterne (paie sub vite;; a
așejia, a întemeiata pune fundament.
Aljazat, 9. strat, substrat, așternut;

Aljegyző


12

fund, padină, piedestal; drojdie,
r&năsătură.
Aljegyző, ». vicenotar, subnotar; ad-
junct notarial.
Alkalmas, a. bun, apt, acomodat,
potrivit, dibace, capace, îndâmâ-
natec; spațios, comod, larg (despre
o odae).

Alkalmasint, oóv. probabil, verosimil,
cu ocasiune, potrivit, cam, cam așa.
Alkalmáéit, v. a acomoda, a potrivi.
Alkalmasság, a. comoditate, înde-
mânare; ocasiune, prilej.
Alkalmast, aóv. v. Alkalmasint.
Alkalmatlan. ₐ. neopț; neindemânatec,
preste mână, incomod, greu, nesuferit,
nésuportabil; necapa ce, necapabil (de
ceva).

     ,                                 garant subsidiar.
Alkalmatlankodik, ». a incomoda, a Alkezesség, a. garanță cauțiui

  gena, a îngreuna, a fi spre greutate.
Alkalmatlanság.o. greutate, incomodi-
tate, îngreunare, prestemână.
Alkalmatos a. v. Alkalmas.
Alkalmatosság. ». ocasiune, prilej;
  trăsură; îndemânare, comoditate.
Alkalmából, Alkalmával, aóv. din
  incidentul, cu ocaziunea.
Alkalmaz, v. a aplica, a întrebuința,
a acomoda, a potrivi, a se folosi de =.
Alkalmazás, s. aplicare, aplicațiune,
întrebuințare, acomodare, potrivire;
referire; oficiu, diregețorie.
  Alkalmazékony. a. aplicabil, practi-
   cabil, îndemâna tec, iscusit, dibaciu.
  Alkalmazható, a. aplicabil,folosi ver,
  practicabil, acomodabil; de folosit,
  de întrebuințat.
  Alkalmazkodás a. acomodare, con-



                                     subsidiară.                      1
Alkirály, o. vice rege.           I
                                    Alkony, Alkonyat, amurg, inseraa
                                    sfințitul =, apusul soarelui. I
                                    Alkonyaikor, aóv. de seară fia insera»
                                    pe sfințitul soarelui, la înmurgitii
                                    serei.                            I
                                    Alkonyodik. v. a insera, a murgi dl
                                    seara, a sfinți a apune soarele, 1
                                    se 'noului fiua cu noaptea; —csil
                                    laga, ii apune steaua norocului. 1
                                    Alkonyodé, a. apunetor', decăfetori
                                    intunerec.                       1
                                    Alkonypir, roșața de seară, = <1
                                    amurgit.                         J
                                    Alkonyul, v. a murgi, a apune, 1
                                    sfinți; înserează;               |
ț Alkot, v. a plăsmui, a crea, a /aJ
,la produce; a constitui, a forma,"
formare, aplicare, întocmire. I ridica, a înălța, a întemeia; a zi^
Alkalmazkodik,», a se acomoda, a se I Alkotás, 3. creația ne, zidire, plăsmuiti
întemeiate, înființare.                                                |

    întocmi, a se îndrepta, a se conforma

   (după ceva), a se supune.
  Alkalmazkodó, a. flexibil, mlădios;

  — képesség, facultate de acomodare. ,
Alkalmazott, a. aplicat; acomodat, în-
tocmit, potrivit; — mértan, geo-
metrie aplicată; —-jai, slușbaștâ lui,
oficialii lui; sateliții lui.
Alkalmaztat v. v. Alkalmaz.

Alkalmi, a. ocazional, pentru de
ocasiune; întâmplător; — beszéd,
discurs ocazional.

Alkotmányodé, a. constituitor; d
stituțwnal; — országgyűlés, d|
Alkalmilag, oóv. ocazional, la data constituantă, ** constituțională. J
ocasiune, întâmplător.                     1 Alkotmányszérü, Alkotmányszerd
Alkalom, o. ocasiune, prilegiu, comodi-\ oóv. constituțional, conform, coî|
taie, cauză, îndemn, motiv; trăsură, j tutiunei,                                 á

- Alkotmányszerft

Alkalom adtán,Alkalom adtával Alka-j
lommal, oóv. Ocazional, întâmplător^
Alkalomszerű a. ocazional, potriviti
ocasinnei.                          I
Alkapitâny, •». vicecăpitan; vicecomiteA
subprefect (R).                     ]
Alkáplár, ₉. vicecorporal.         1
Alkar, a. brațul anterior (dela cot tra
7oș>.                               I
Alkat, ». structură, făptură, figurai
icoană, forma, construcțiune, constă
stență, mecanism ; test^-, statizrál
făptură, figura (corpului): organil
sațiune.                           I
Alkatrész, o. parte constitutivă, ~ e«enl
țială, element.                    1
Álkezes, 3. al doilea chezaș, subgaranÂ

Alkotmány, 3. 1. construcțivne, sin

tură, plan, mecanism; edific^
zidire; plăsmuire; clădirecon#
j tuțiune (de stat), așe fament. j
Alkotmányellenes, a. ánticonstituü

nai, ne contra constituțiunei.
Alkotmányos, &. constituțional.
Alkotmányosság, a. constituționali
Alkotmányos, v. a constitui; a of

Alkotó

í. Alkotó, x creator, ziditor; instituitor,
    intemefâtor, facelor ; (afy.), consti-
I turui, constitutiv; — rész, parte
e eonstâtutwă.

B Alkő, ». peatra de desubt, « din jos
|' (la moară).
I Álkő, ₃. peatra falsă, *= neveritabilă.
I Álkörmös, (fot.) cârmuz (plantă
I de America).
| Alku, o. acord, învoeală, tocmeală;
I târg ; convențiune, contract; alkura
I lép, alkut köt valakivel, face acord,
I înehîe contract cu cineva.
t Alkubér, 3. prețul de tocmeală, = de
I învoire.
r Alkudik. ᵥ, ₒ. Alkuszik.
I Alkudott, a. târguit, tocmit, acordat,
f contractat,.

j Alkudozás, 0. negoțiare, .negoțiațiune,
I mijlocire, tractare (de pace).
L Alkudozik, •». a negoția, a tracta, a
I mijloci; a se târgul, a bbori din
I a se țigăni.
I Alkuics, o. ckeie falsă.
F Alkudozó, a. mijlocitor (de târg) ;
I târguitor, negoțiator, sensal.
E Alkukötés, ». contract de învoieală ;
I contractare, târg; inchiere de tractati
[ Alkusz, d. mijlocitor, sensa?, samsar.
I Alkuszdíj, sămsărie, taxă de samsar,
I «= de sensal.
I Alkuszik, v. a se târgui, a târgui, a
I negoția, a tracta; a face pe samsarul,
Í a mijloci.
t Alkuvás, a. târguire, tractape, nego-
I tiare; mijlocire.
|A11, d. bărbie, barbă, falcă; leesett
I ,az álla, face, o față lunga.
[ Áll, v. a sta, a consta, a consista; a
■ sta in picioare ; érdekében—, i jace
I în interes, e în interesul lui ; jót —, a
I sta bun, a garanta; fejére áll, a
■ sta pe cap, a se pune în cap; nem
I állom, nem állhatom ki, nu-l pót
nume pot stăpâni; rajtad
Báli, atârnă =, depinde de la tine;.
■ ez áll, aceasta stă, =e drept, = e fapt;
■ kettőn all a vásár, târgul utalna
■ 4é la dói; rá áll, se invoesce, con-
■ síwtf?; szavának áll, ifi tine cuvântul,
le óm de cuvânt; társaságba—, a se
Kasocía.
Hllab, secție (de pădure).
■lladalmi, a. de ștat; v. Állami.
Blladalom, ₉. ». Állam.
■tlladék, d. stabilitate, consistență,

13

Államvizsga

durată; stare, fapt; tény—, starâa
faptică.
Jladzó v. Állazó.

ÂH&g, substanță, esența.
Állagi, a. substanțial, de esență, de
substanță.
Állam, a. stat, imperiu.
Államadósság, 3. datorie publică, - de
stat.
Államcsíny, ». lovitură de stat.
Állámellenes, a. periculos statului, în
contra statului.
Államférfin, ». bărbat de stat, politi-
cian.
Államfogoly, ^>. prinsoner al statului.
Államgazdaság, 3. finanțele statului,
economia politică.               ,
Államháztartás, ». economia politică,

  finanțele statului.
Államhívatal, oficiu de stat, func-
  țiune =, deregetorie publică, = de
  stat; serviciu public.
Államhivatalnok, ». amploiat dere-
gător public, funcționar public, « de
ᵣstai.
AHami, ₐ. de stat, public.
Államiság, 9. vieață publică, » de stat.
Államjog, ». drept public; rațiune de
'Stat.
Államjogi, a- de drepțul public.
Államkincstár, ». ₉. Állampénztár.
Államkölcsön, 3 împrumut de stat,
~ public.
Államosít, d. faⁿe de stat, ia în ad-
ministrația statului, staiifică.
Állampapírok, 3. hârtii de stat, obli-
gațiuni de efecte documente
publice.
Állampénztár, 3. vistieria publică,
erariu.

Államsegély, subvențiune =, ajutor
de stat.
Államtan, a. politică, știința de stat.
Államtitkár, secretar de stat.
Államtudomány, d. politică.
Államügy, ». cauză politică, afacere
de stat.
Államügyész, d. procuror (de stat).
Államügyészség, procuratură (de
.stat).        '
Állam vasút, Államvaspálya, d. caU
ferată de stat, tren
Államvizsga. 3. examen de stat; poli-
tikai —, examen politic; jogtudo-
mányi —, exam n juridic de stat.

Állandó

14

Állomáshely

Állomáshivaiaf

15           Álom

Állandó,«. stabil, statornic, dăinuitor,
constant; permanent; perseverant,
durabil, tare.
Állandóan, Állandólag, abv. perma-
nent, stabil, durabil, continuă, con-
stant; țiitor, solid.
Állandóság, stabilitate, constanță,
permanență, statornicie, continuitate.
Állandósít, ». a stabili, a statornici,
a fixa, a consolida, a statori.
Állandó ünnep, a. serbătoare fixă,
fcare cade în aceeași $i).
Állapít, v. a statori. a constata, a fixa.'
Állapítás, d. statorire, constatare,
^fixare.
  Állapodás, o. încetare; stagnare, stag-
națiune; contenire, convențiune, acord;
finistire, fixare.
Állapodik, v. a sta pe loc; a

stagna; a se așeza, a se consolida;
'O. se uni (cu părerea cuiva).
Állapodott, a. așefial, fixat, statorit;
pregătit, determinat, resolut, grav;
liniștit.
Állapot/ 9. stare, condițiune, disposi-
țiune, sitt ațiune, posițiune; egész-
ségi —, starea sqnitară, = sănătății.
Állapotjegyző, Állapotjelző, 9. ge-
ₜrundiu.
Állás, 9. stare; posițiune, atitudine,
   disposițiune; oficiu, deregătorie, post;
   stătută, croitură (â unui vestmânt) ;

bătătură, șopron (pentru căruțe)ál-
lást foglal, ia posiție, se opune, ia
ptitudine, face afront.
Állásfoglalás, 9. atitudine, posițitme.
Álláspont, 0. punct de mânecare, =- de
'Plecare; - de vedere; stațiune.
Aliat, 9.animal, vită, dobitoc; vietate;

Állati, Állatias, a. animalic, dobito-
'Cesc; bestial, brutal.
Állatiéig, Allatiasság, animalitate,
fiobitocie; bestialitate, brutalitate.'
Állatisme, ». zoologie, știința despre
. animale.
Állatismerő, 0. zoolog, naturalist.
  Állatkerti, grădină zoologică, parc
   ~,menagirie. '
Állatkor, 0. zodiac.
Állátország, â. regnul animalelor.
Állatorvos, ». veterinar.
Állatovk & v. ÁUatkör.
Állatsereglet, 9. menajerie.
Állattan, 9. zoologie.
   Állattani, a. zoologic.

Állaz, v. a struna, astrínge fréul (cui
(lănțișor). .                        j
Állazó, a. struneală, zăbăluță (lai
,fréu); curelușe (la coif).          1
Állcsont, d. falcă.                   1
Álldogál, v. a se opri, a sta, a tândăli.l
Álldogálás, x tândălire.              i
Állgödör, $. gropița (in barbă). j
Állhatatlan, a. nestatornic, neconstant,\
'Schimbacios.
Állhatatlankodik, v. a se schimba, a fii
nestatornic, a vaccila.              1

Allhatátlanság, 9. nestatornicie, schim4
băcioșie, taccilare, neconstanță, w^a-j
'Șefiare. '   ,                      |
Állhatatos, a. Állhatatosan, adv. stqtor4
nic,constant, neschimbat, nestrămutati
stăruitor, perseoerant. finn, durayerl
Állhatatosság, o. statornicie, constanțăl
perseveranță, nestramutare, starul
intă, întețire, răbdare; durată. |
Állít, v. a pune, a așețja, a ridica; a
afirma, â susținea, a manținea ,(d
aserțiune); a întemeia, a funda, a
institui, a ridica (un institut). j
Állítás, o. punere, ridicare, așezatei
aserțiune, afirmare, susținere; inté
meiare, instituire.
Állítható, a. ce se poate susțin^
    afirhla, - asera.               \
Állítmány, predicat (în propoși
jiune); tr Állítás.

ÁHitmányi, a. predicativ.            1
Állító, a. afirmativ; susținător, a/irl
mator; întemeiător.                  I
Állítólag, adú. Állítólagos, a. afirmatiii
după cum se susține.                 1
ÁHhapca, ^Állkapocs, falcă. j
Álló, a. stătător, fix; stabilit, consolă
dat; țiitor, ce se ține (d. e. poani
ₜpe iarnă).                          1
Álló csillag, ». stea fixă.          ]
Állóhely, t>. stațiune;' loc de stai
adăpost, popáz.                      1
Állókép, 9. statuă.                  1
Állomány, 9. contingent, consistență
substanță.                         . 1
: Állómányiság, &. substanțialitate, col
țingență.                            1
Állomás, ,o. stațiune, gară (la caÚ
ferata) ; popas, poștă; post, ofitiA
Ifieregetorie.
Állomásfőnök, a. șef de gară,i
ₜstați(tne.
.Állomáshely, o. loc de stațiune;

B lomáshivatal, 9. birou de stațiune,
F j de gară.
f lomásonként, ₐbt>. stațiune de sta-
I tune, din stațiune in stațiune.
L llomásoz, o. a staționa, a se posta,
L t cantona, a sta în gamisoană.
t llomáspart, peron (la stațiuni? de
e alea ferată). '
f Hong, ü. a întrecurma 'mergerea), a
I e opri >=, a sta ici și coleaa tan-
I lăli, a pierde vremea.
! llongálas, Állongás,^. íntrecurmare ;
[ tândălire, pierdere de vreme; po-
f pas.
J llongat, v. a ridica, apune, a âșe$a.
[ llópolc, x stelagiu; armar; pulpit
  (de stat)..
  llóság, $. tărie, duritate, soliditate,
l consistență; v. Állandóság.
j Hősit, v. a consolida, a statori, a
j întări, a fixa.
j Jlósított, a. fixat, consolidat, statorit.
  dió sör, t>. bere duplă, = stătută.
  Jlott, a. stătut, vechiu; de demult;
  obosit, eșofat (despre cai).
[ Allövet, ». clistir; —ez, dă «, aplică
j clistir. ,
l țlltaraj', Álltaréj, ». creastă (la cocoș).
I Jlvacogás, 9. cldnțănitură (de fălci).
| ülvány, stelagiu, schelă, raft;
! căpitâiu, piedestal, postament; co-
[ ᵣlumnă, statuă.
| Ulványóra, a. orologiu cu pendula,
|?= de părete;
Fíllványzat, ». schelă, postament, pie-
I destal.
tllma, i. măr pl. mere; nem messze
I esik az alma fájától, așchia nu sare
L de parte de tăietor; tiltott — jobbízű,
țpoamele oprite sunt mai bune; vad—,
I mer pădureț.
lálmabor, Almamust, d. must vin
I dt mere, țighir.
lUmafa, 9. mer (pomul), pl. meri.
Illmafoítos, a. meriu (despre cai).
lálmáríom, 9. armar, parsechiu.
ÍLmás, a, cu mere, de gradină cu
fmere, meret.
lílmásbéles, Almásrétes, 9. plăcintă
■=, aluat cu mere.
nlmásderes, >. sur, meriu.
Klmásszürke, a. sur; menü; căi védet.
■Jmatlan, 0. nedormit, insomn; fără

Klmatlanít, v, a alunga «, a 'i speria
■somnul.

Álmatlankodik, v. a suferi de insom-
nie, a vighea, a nu putea dormi.
Álmatlanság, 0. insomnie, nedormite.
41máz, t>. ă mânca mere.
Álmélkodás, ». uimire, înmărmurite,
minunare, încremenire, înlemnite-;
■—ba ejt, pune în uimire.
Álmélkodik, v. a se uimL a încremeni,
a se minuna, a înlemni, a se craci.
Álmentség, pretext, scusă falsă.
Álmodás, '9. visare, reverie.
AJanódih, o. a visa, a se reveri-; éhes
disznó mákkal—, vrábia mălaiii vi-
sează.
Álmodozás, &. visare, reverie, nălu-
ftire ; distragere.
Álmodozik, v. a visa, a se reveri ; a
jse distrage.
Álmodozó, a. visător; disttas.
Álmos, ₜa. somnuros, somnoros, som-
nulent.
Álmosít, v. a'iface somn, a-l aduce,
,=, a muia (pre cineva).
Álmoskönyv, 9. carte de visuri, tâl-
cul visurilor.
Álmosodik,». a i se face somn, ai fi
soyin, ăl apăsa somnul.
Álmosság, 9. sOmnoroșie, somnolență;
indolență, tândălire.
Almoz, v» a așterne (sub vite), ăface
flșt&tnut.
Álnap, 9. pqreliu (ftica).
Alnép 9. poporul de rend, plebe, vulg,
'țerănime; adunătură, prostime.
Álnév, 9. pseudonim, nume: fals;
ᵣ.— alatt, incognito ; sub nume fals.
Álnevű, a. pseudonim.
Álnok, a. fals, mincinos, , viclean.,
perfid, prefăcut, calp; amăjitor, ini-
'Postor.
Álnokság, 9.. falsitate, viclenie, în-
șelăciune, perfidie, simulare; impo-
stura.
Álnyomat, 9. retipărire Joprită).
Ál-ok, d. pretext, motiv fals, simulat.
Álokoskodás, ». sofismă, sofisterie.
Alól, po9Íp. de sub, de desubt; sub,
mai jos; azon alól nem adhatom,
mai jos (mai ieftin) nufl pqt da.
Alólirt, ». suseris, sutinsămnaț.
AJ ólról, abv de desubt, din jos.
Alom, 9. ogrinjt; așternut (de paie ■
sub vite).
Álom, 9. somn; vis; nălucire^ an-
tasmă; álmot lát, visează ; i se nă-
lucesce, » năzăresce.

Álomfejtés

16

Aludt

Álomfejtés, 9i tâlcuire de visuri.
Álomfejtő, ». tâlcuitor tălmăcitor
de visuri.
Álomhozó, 9. adormitor, soporativ,
narcotic; — ital, vin ce se bea in-
inte de a dormi.
Álomhuvelyezés v. Álomfejtés.
Álomjáró, 9., v» Alvajáró
Álomkór, Álomkórság, ₉. letargie,
toropeală.
Álomkóros, a. letargic* somnoros.
Álomlátás, 9. vis, visiune, visare, nă-
lucire.
Álomlátó, 9. visător; vizionar.
Alomszalma, ». paie de așternut (sub
'Vite).
’ Álomszer, a. mijloc =, leac de adormit*
Álomszerző, 9. aducetor de somn.
Álomszeszszel, aóv. în somn, dor-
mind.
Álomszuszi, Álomszuszék, 9. somnore*
so nnuros; scufiță, scufie.
Álómtalan, a. fără somn, nedormit.
Álomtünemény, visiune, nălucire
in vis.

Alszik, Aluszik, v. a dormi. I
Altábornagy, 9. mareșal campestrul
locotenent.                         I
Altábomok, 9. general locotenent. I
Által, (-n) pt»ip. prin, perste, dincolo, ]
peste; în composițiî: stra =*, tra «, 1
trans.
Általában, oóv. preste tot, în general.
Általad, v. 1 trada, a preda, a trans- ’
,pune.
Altalag, 9. v. Atalag.                ।
Általán, oóv. preste tot, de tot, absolut,
jn general.
Általánit, v. generalisează.
Általános, a. Általánosan, oóv. gene-

ral, universal, absolut, comun, total
public; abstract; necondițiomal, fără^a
reservă.                               H
Általánosít, v. a generálisa.          B
Általános örökös, 9. erede             B
fiitor universal.                      B
Általány. 9. paușal (de cancelarie). B
Általfázik, v. a tremura de frig, atjKr

Alomvetés, 9»,așternut (sub vite).
Álorca 9. v. Álarc, scl.
Alosztály, 9. sub-clasă, subspecie:
  sub-despărțement.
Áloz, v. a masca, a larva.
Álpénz, $. ban rău,« fals, monetă falsa.
Alperes, 9. inct, acusat, incaminat, pîrît.
Alpesek, Alpok, 9. Alpin (munți).
Alpörös, 9. v. Alperes. /
Alrend, 9. clasa de jos, plebe, popor
.d&r&nd.
Alrendű, a. de jos, de rând, plebeu.
Álruha, ș>. mască, stravestire; vest-
* m&nt strșin.
Alság, 9. josime, josorime, micșorime,
  micșorăbâte.
Álság, 9. falsitate, minciună, perfidie.
Alsó,í a. de jos; de desubt, sub- fi in-
ferior ; wSdt. fante (in cărți),
Álsóház, 9, parlament, casa de jos,
cameră.
Alsórendű, a. comun, prost, ordinar,
  de jos.
Alsószoknya, 9. v. Pendely.
Alsó^tábla, 9. v. Álsóház.
Alszár, 9, gambă.
Álszégyeri, &. rușine prefăcută, roșeață
  falsă.
Álszél, t. austru, vént de sud;
  2. părcana =, marginea ae desubt;
  3. beșina.

străbate frigul.
Altaljában, oóv. v. Általában.
Általkel, v. a trece (preste un riu) |
v. Átkel.          .                  I
Áltálát, 9. răspântii, încrucișarea dm!
mulai; trecătoare. <                 1
Általúttal, aóv. scurt, inresumat, sumari
ÁltalvetŐ, 9. desagă, desag$(pl.),tă^
bueț. ■ * '
Altaréj, 9. barba cocoșului, bărbie

paseri).
Altárs, ». om de a stânga (miéit.)»
Altat, v. a adurmi (pre cineva), 1
jegâna (se doarmă).                 ’
Áltat, v. a amăgi, a înșela, a mistifica
Altató, ₐ. adormitor, somnifer ; —szel
mijloc de adormire, w de narcotisart
narcosd.             '              |
Alteher, o. balast, .greutate «=, încăl
cătură de nanp pe nai.              j
Altost, o. abdomen, pântece. ]
Altétel, proporițiune minoră (/ogrâaj
Altiszt, o. suboficer; amploiat de mq
nipulațiune, subaltern. ,           J
Áltört, t>. frângere falsa, impropru
Aluddogál, v. a dormita.            1
Aludni, t>. Álszik; ase prinde (lai
tele), a se închiaga (sângele) ; a |
elei (unsoarea).                    I
Aludt, a. prins (lapte), inehiăgi
(sânge); — lé, v. Kocsonya. ~ td
lapte prins, = acru; sămachișa
| — v€ sânge inchiăgat.             1

Ától

17

Antfepál

| Alól, potip. de desubt, sub, subt; becs-
I áron —, sub prețul decestimare.
| Alulcsapó, a. (kerék), roată submână-
I toare,careernârwtă de apă de de-
j subt, roată cu jilipul în jos.
j Alálitt, 9. subscrisul, subsemnatul.
I Aláírói, aóv. de desubt, din jos, de la
[ vale.
|  Alunnan, Álunnat, Alunnét, v. Alulról.
|  Aluszékony, a. somnuros, somnoros,
     somnulent.
| puszik, »• Alszik.
í Ál”át, d. drum =* eafare greșită, drum
     ascuns, cade ascunsă, cotitură.

Alva, aóv. domind, dormitând ;
dălind.
Alvajárás, ». somnambulism.
Alvajáró, a. somnambul, lunatic.
          ». somnambulism.

tan-

Alvalátó, 9. șomnambul, lunatic.
Alvás, 9. dormire, dornnt, somn.
Alvég, o. capetul din jos.
Alvidék, 9. ținutul de jos, șesul (Un-
gariei).

I Alvilág, 9» tad, tartar, focul neatins.;
I    infern.
I Alvó, â. dormitor; cel ce doarme; de
I    dúrmit;   —hely,  culcuș;  —szoba,
I    dormitor, odae de durmit.
I Ám, oóv. dór, așa, deci, în adevăr,
I      veffi bine ; de sigur; — lássa ő, să
I va^ă el apoi.
।      Ama,  Amaz, pțon» acel, aceea; cela-
I      lalt, ceealaltă.
B Amaddig, aóv» până colo, cât colo.
I Amadé, 0. Teofil, Amadeu.
| Amakkor, aóv. pe atunci, pe acel timp.
í Amarra, aóv. într 'acolo; în colo, în
I ceea lăture.
E ₓ/Amarról, aóv. dintr*acolo, din colo.
I Amazon, a. amazoană.
L Ámbár, Ámbátor, conj. cu toate că,
          macar că.
| ^Amde, cvrț/. așa, insă =, e bine dai>;
I? eî dar.
f A meddig, aóv. pM unde, până când,
I până ce.
I A mennyiben, aóv. intru cât, pre cât,
I pe atât, cât.
[ A mennyire, aóv. precât, întru cât,
I într’atât.
I A merre, aóv. în cotro, pe unde, unde.
I Ametiszt, 9. ametist (peatra scumpă). \
I A miatt, aóv. de aceea, pentru aceea,
[ A miért, aóii^ pentru care, pentru ce,
[ de ce.
I Magyar-román szótár.

' A míg, aóv. până când, până ca, pte
când.
A, milyen, aóv. cum, precum, așa; a
milyen a kérdés, olyan a felelet,
(ptoo.) Cum e sfintul, așariși tămâia,
cum<e întrebarea așa ’i și răspunsul;
a milyen a jónap, olyan a fogadj
isten 1
A mint, aóv.-cátce, îndată ce; pre-
cum, așa.
Ámít, v. a amăgi, aînșela, a farmeca,
ₜa lua vederea, a orbi, a seduce.
Ámítás, 9. amăgire înșelăciune, păcă-
litor ă; escrocherie, șarlatanie; se-
fiucere.
Amitó, 9. amăgitor, înșelător, seducă-
tor; impostor, șarlatan, escroc.
Ám legyen, (fana) fie așa, nu’-mi
pas&, e bine.
Amoda, pw». din colo, colo, de ceea
parte.
Amolyan, âb». atare, de astfel, ca cela,
= >ctâa.
Amolyog, -u. a tândăli; a vâdvăi, a
flacăra, a vacoila^a se clătina, a nu
sci, ce se facă.
Amonnan, Amonnat, Amonnét, dóv.
de acolo, de colo, din célalatt im:.
Amott, Amottan, oóv. colo, acolo ;^Ün
cglo.
Amágy, Aóv. altfél, altcum, aStmin-
trenea.
karid, v. a se mira, a sta mirat, « în-
mărmurit, a se minuna, a încremeni,
a înlemni, a sta uimit, a tresări, a’l
cuprinde würare.
Ámulás,.Ámulat, a. uimire, încreme-
nire, iníemnire, tnmarmuríre; minu-
'Uare, tresărire.
Áncsori, 9. lălău, nătărău, prinde
muște, perde vară, tândalăț-meteleu ;
aura căscată, neghiob.

Áncsorog, v. a sta =°, a umbla gura
căscată* a tândăli,a per de vara.
Andalg, v. a fantoșa, a sta citfundat
in gânduri, a fi confus.
Andalgó, 9. fantasie (piesă musicala);
a^*. andante, încet.
Andalít, fí. a reveri, a resfăța, a des-
făta; a pune pre. gânduri.
Andalító, a. revenitor, desfătător.
Andalodik,«. a se reveri, a se desfăta;
a se cufunda în gânduri.
Andalog, v.v. Andalg.
Andapál, a. femriotcă, muerotca; efe-
minat, molatec.

2

Andor


Andor, András, Andreíü, Indreiü.
AndrásbólNovembre.
Anglia, a. Anglia] Englitera.
Anglús, Angol, o.\Angles, Englez.
Angolkór, Angolnyavalya, 9. rachitis,
boală englezească (la copil), moli-
ciune de os.
Angolkóros, a. rahitic, cu podagră.
Angolna, o. fusar, cipar, vértan, an-
guilă (pesce).
Angolnász, prinde     pescuesce fu-
suri; ouSA. pescar d fusuri.
Angolnâszat, ». pescuitul fusurilor.
An^olországy 9. Anglia, Englitera;
~i,anglez, englez, indigen din **; din
Anglia.
Angolos, a. Angolosan, aóv. englezesc,
englezesce.           ’
Angol ser, 9. bere de Anglia, « tare,
* duplă.
Angolul, aóv. englezesce, in limba
jsngleză.
kmgf, cumnată, tătăișă (Tr.), șo-
   goriță ( Ung.).
  Angyal, 9. ânger, inger. \
Angyálbögyörő, frecățd (aluat).
Angyalbőr, 9. hârtie"colorată, -pestriță.
Angyalffi, 9. (Bot.) aglică, angelică,
ângerea, ângerica (plântă).
Angyali, o. angeresc. \
  Angyali üdvözlet, a. bună vestire,
   salutațiune ângerească; Născătoare
   (rugăciune).
  Angyalka, a. ângerel, ângeraș; Angéla
   (n. ptópt).
Angyélika, a. v. Angyalid.
Anikó, a. Ana, Anița, Ancuță, Anică

(n. pwpi.)
Anis, Anizs, 0. (fot.) anison, anason,
amais; chimin dulce; —kapor, (Sót.)
mărar, molotru.
^nizáos, a. cu anais, cu anason.
Ánkó, 9. nătâng, lălău, prost, mtâalău.
Annak előtte, aóv. înainte de aceea,
ădinea ori, mai nainte.
kanok fölötte, aóv. mai pfe süs de
aceea.                            ‘ .
Annak folytán, aóv. in urmarea aceleia,
in consecență.
Annák okáért, aóv. de aceea, prin tțr-
mare, deci.                         x
Annak utána, aóv. în urma aceleia,
după aceea, ded.
Annál, conj. cu atât; decât acela,
aceea (* mint az); minél több, —jobfy
cu căt .nai mult, cu atât mai bine..

18

Anyakönyv

Annál fogva, aév. de aceea, ín urmarea,
aceleia, in consecență.
Annyi, num. atât; —a mennyi, atât, cât.
Annyian, afo. ațâța, atâtea.
Annyiba hagy, v. a lăsa să stee, a lăsa
vntriatâta, a intrelăsa, a întrerupe.
Annyiba marad, v. arămâneaintri atâta.
Annyiban, bfo. intratât, «=a; ha mâr
— van a dolog, dacă lucrul a ajuns
așa departe, - păn'acolo.
Annyiból, afo. dintr'atâta.
Annyifelé, aóv. în atâtea părți,«=laturi.
Annyiféle, a. de atâtea feliuri,• soiuri,
- specii; atât de variu.             j
Amyifelől, abv din atâtea părți, = ța- 1
túri.                              ‘ I
Annyin, aóv. v. Annyian.             I
Annyira, aóv. într'atât, atât de tare; I
așa departe.                         1
Annyiszor, abv. de atâtea-ori.       1
Annyival, Annyival inkább, aóv. cu j
atât, = mai mult; «= mai tare ; «= mai 1
vértes.                              ]
Antal, a. Anton, Anteniu.            1
Antalag, 9. buclan, buctănaș, ton (dt J
tán).
Antalkereszt, 9. crucea lui Antonii.
(T. in heraldică).                  |
Anti, 9. v. Antal.                   j
Anya, ». mamă, mumă; maică (sl.) ।
édes—, mama dulce.                   i
Anyacsavar, 9. șurubar.              |
Annyabetü, 9. matrice (tipegi.).     í
Anyaegyház, 9. pároclne, matté.

Anyaföld,patrie. -                  j
Anyaid, 9. (fot) mușețel, camomila |
șerpariță.                         I
Anyag, 9. materie, substanță; materia)
Anyagi, a material; —lag, materia*
= minte.                           ]
Anyagias, a. materialistic.
Anyagiasság,Anyagiság,a. materialism |j
Anyagszer, a. material.            ■
Anyagtalan, «. ne =*, immaterial, făr a
trup.                              1
Anyagyilkosság, a. matricid, omor c 2
mamă.                              I
Anyai, a. matern, de mamă, materne i
Anyaiskola, 9. școală capitală, ~ princ 1
■ Patâ*                            |
Anyâjegy, Anyajel, a. semn (din na j
tere), negel.                      1
Anyajuh, ». oaie de prăsită, - de.Si !
itântâ.                      ₄ tj
Anyakancza, 9. eapa de prăsâHi. |
Anyakönyv, 0. matricolă; —be iktat,¹

I ____________Anyakönyvel _________ :
I matriculează, induce ■=, înscrie in
I matriculă.
I Anyakönyvel, v. a înmatricula.
I Anyakönyvvezető, 9. matriculator, von-
I ducător de matricule.
■  Anyaköpű, Anyakas, a. matcă, stup =,
■  coșniță de prăsită,
■  Anyálkodik, v. a duce dor de mamă,
B a mămăi, a se guguli.
R Anyámasszony becéje, a. copil res-
I fățat, « desmerdat,. = gugulit, = în-
■ trecut; —- katonája, puiul mamii;
R codac, fricos, poltron.
r Anyaméh, 9. matrice, plod, sgău; matcă,
f (la albine).
j Anyanyelv, 9. limba maternă, = mamei.
t Anyarokon, a. rudenie de pre mamă.
f Anyarozs, a. mama secării, secară
| tâciunoasă.
I Anyás, a. puiul mamut, răsfățat, mă-
f mos, gugulit.
I Anyaság, maternitate.
I Anyasertés, a. scroafă de prăsila.
I Anyásodik; Anyásul, v. a se sburătăcî,
I, a-î cresce penele, — părul; - mu-
I stața; a fi de măritat; (despre albine)
I a capătă o matcă nouă.
I Anyasróf, a. v. Anyacsavar.
I Anyasúly, a. greutate normală, pond
I Anyaszál, Anyaszár, a. pistil (la flori).
I Anyaszentegyház, a. sânta mama bi-
I serică, biserică.
I Anyatárs, a. cuscră.
I Anyátlan, a. fără mamă, orfan de.
I mamă.
I Anyjok a. mami,- mamiță; mămuca,
1 bătrână; mama puilor, muerușcă (ia
[ zburătoare) ; poi'umbiță.
I Anyó, Anyóka. 9. bătrână, babă, mă-

19

Aprányi

Apadozik, v. a scădea, a deseca (și
  acu și apoi). ᵤ
Apai, a. de tata, patern, paternei,
  părințesc.
Apály, a. reflux, scădere (a mării);
  ár—, flux și reflux -(fio).
Aparokon, 9. rudă de pe tată.
Apás, a. puiul tatii, resfățat des-
  merdat de tată.
Apaság, a. paternitate, părinție.
Apaszt, v. d împuțina, a micșora, a
  scărița; a modera, a mici, a reduce.
Apasztás, a. împuținare, micșorare,
  scădere, reducțiune; moderare, scări-
  țâre.
Apát, « abate; prior ; archimandrit
  (orient.).
Apátasszony, 9. abatisă; stariță, priora.
Apatárs, a. cuscru.
Apátság, a. abâție.
Apátsági, a. abațial.
Apát úr, a. v. Apát.
Apjok, Apjuk, a. táti, tătucă, părințel;
  cocoș, bărbătuș (la paseri).
Apó, a. tătucă, părințel; moșneag,
.tată betrân.
Ápol, v. a îngriji, a purta grijă, a
susținea, a nutri ; a păstra, a păzi,
ₜa cultiva (un sentiment).
Ápolás, a. îngrijire, susținere, nutrire;
ᵣpăstrare, cultivare.
Ápolgat, * v. v. Ápol.
Ápoló, a. îngrijitor, păzitor, purtător
fde grija; gyermek—, orfangtrofiu.
Ápoló-intézet, a. asii; institui de cari-

   tușa,. băbachie.
Anyós, 9. soacra.
Apyus, 9. mămiță, măicuță,

ₜtate; beteg—, spital.
Ápolónő, ₉. îngrijitoare, purtătoare de
grijă.
Áporodik, v. a se strica, a se împuți
,(apa); a se râncezi (slănina).

           I Áporodott, a. stricat, împuțit; rânced,
í, mămuca. I (despre slănina).

Apa, 9. tată, părinte; apja fia, e rupt
   leit tatăl seu.

Apâcza. 9. 1. călugăriță, maică; —fe-
jedelem asszony, stariță, prwră,
abatisă. 2., un fel de insectă, care
. stirpesce pădurile de brad.
Apacs, 5. ruda prăgina dela mreje. .
Apad, v. a scadea, a se scurge, a de-
seca, a se împuțina, a dec reșce.
Apadás, o. scădere, scurgere, împuți-
¹ nare; reflux.
, Apadék. 9. scă^ement, scurgere, reflux
   (al apei).
kApadliatatlan, a. nesecat, nedesecabil..

Após, 9. socru.
Apostol, 9. apostol; apostvfök lovául
jár, umblă călare pe botă, — pedestru.
Apostoli, a. apostolic; — király, rege
apostolic.

Apostolkodik, », a povățui (ca un
apostol), a face pe apostolul, a înde-
plini o misiune.
Apostolok cselekedetei, 9. faptele apo-
stolilor.
Apostolság, a. apostolat, apostoliéi
Apram, 9. uscături, ramuri uscate.
Apránként, abo. cu încetul, cu țirăita.
Aprányi, a. mărunțel, mititel; pitic.

2*

April


âi)

Ápril, Április, ». luna lui April,
Prier.
Aprít, v. a dimica, a dumica, a sfărma, .
a taie in bucăți, a bucățăli; van mit
aprítani a tejbe, are ce-l trebue.
Apró, o. mărunt, mic, puțin; scund
(despre o odae).
Apró-árus, ». negustor cu iwentnta,
in detaü} minutist. I
Apró-cseprő dolog, ». bagatelă, nimi-
curi, mărunțișuri.
Apród, ». pagiu, armaș, aprod; scu-
telnic ; had—, cadet.
Apródonként, abv. cu », pe încetul,
cu țirăita.
Aprógyöngy, ». -mărgele =, pevle
mărunte.
Aprójószág, sburătoare, oare, galițe,
jigărie, aripate (pl).
Áprókása, ». păsat mărunt, arpăcaș.
  Aprólék, ». măruntăi; mărunțișuri (la
sburătoare);fărmiturl (pl.).
  Aprólékos, a. minuțios, mie-, neinsăm-
   nat, de nimic ; ceremonios.
  Aprómajorság, Aprómarha, a. o. Apró-
   jószág. -
Aprópénz, *. banl mărunțiș mici.
  Apróra, adt>. mărunt, mărunțel; în
   bucăți, in detail, detailat.
Aprós, o. v. Aprólékos. ’
  Apróság, a. . merutițușurl nimicuri;
   bagatelă; copil mic; v. Aprólék.
Apróserét o. alice mărunte,« de paseri.
  Aprószemű, a. cu grăunte mărunt
   (d. e. grâu).
  Aprószentek,». șfințl,ucenici; — napja,
   ^iua tuturor sfinților.
Aprószer, ». detail; bagatelă.
  Aprószeres, 3. v Apróárus. -
Aprószőlő, a. stafide, strugurași, stru-
gurei.
  Apróz, v. a detaila; a juca, mărunt;
   v. Aprít.
Apui, abo. părințesce, ca tată.

-Apus, ». tătucă, taică.
Ár, ». 1. preț; valoare; becs—, preț
de estimare ; leszállított preț scă-
$ut,*= redqs; megadja az árát, i dă
prețul, plătesce ; szabott ár, preț fix,
nari; 2. curent, torent șiroiu. undă,
val ; úszik az árral merge cu-cuxtăi-
tul ; 3. sulă, potricală.
Ara, ». mireasă, logodnică.
Arab, ». arab, harap; (abj.) arabic,
  arabesc.
Árad, o. a se umfla, a cresce, d exunda,

Aranykor


a inunda, a se vărsa; a se sui, sei
urca (despre apă).              3
Áradás, Áradat; ». exundare, potop,!
inundare, vărsare de apă; vaZim,|
unde; ember—,,potop de oameni. |
Áradmány, o. v Áradvány.          I
Áradoz, v, a curge in stiraae, a se 1
revărsa; beszédben, Írásban—, a/i|
difus, « prea întins în vorbire, ini
periere.                         1
Áradozó irály, o. stil difus.    1
Áradvány, 1. teren inundat, aluviu; |

2. sporire, înmulțite, crescere; —hegy-J
ség, munți aluirall.             |
Aram, 9. cyrent; torent, șiroiu. |
Áramlás, Áramlat, ». v. Áram. j
Áramlik, v. a se revărsa, a curge
șiroae.                          i
Aranka, o. 1. Aurelia; 2. (foi) iniță^
cătină, cânepa dracului; înlorțel. J
Arânt, pootp. egy—, de o potrivă. 3
Arány, a. aur (metal) ; ducat, galbin Jj
o&. de aur.                      3
Arany, ». proporțiune; raport, simetriei
mesură; analogie; egyenlő —bana
în părți egale,                 ji
Aranyász, ». aurar, zlătar, spălător d|l
aur; v. spală aur (in rîuj. a
Aranyászat, a. aurării, zlătărit. J
Aranybabos, a. cu pete de aur. Í
Aranybádog, ». plăci de aur. ||
Aranybánya, ». mină =, baie de auii
Aranybegy, o. (zool.), sturz, mierii
(galbină).
AranyboH, o. ciucuri deaur,cănaci^i
Aranyér, 9. venă de aut; emoroidfi
venă emoroidală, trânji.         a
Aranyeres, a. trânjos, cu émoroide^
Aranyérték. 9. valută de aur.
Aranyfarkas, 9. (mol.) șacal. 9
Arányfokozat, Aiúnyfolyamat, ». pM
gresiune.                        9
Aranyfonal, ». sîrmă =, fir de aurt
Aranyfuttatás, 9. aurire, auritură. J
Arányin, ». (fot.) rostopaste,
rendun'lei.                      9
Aranyfüst, ». aur fals ; foae de a<9
Aranygyapjas vitéz, ». proprietar 9
ordiițui velerul de aur.         9
'Aranyhím, Aranyhimzés, $. óroddfl
de aur, cusătură de aur. 19
Aranyhiinzo, ». cusător cu aur. 9
Aranyhon, ». Eldorado.           9
Arányit, v, d proporționa, a re/19
a aplica.                   ide o9
,• Aranykor, o. epoca «=, veac =,

Aránykulcs           21

Arcvért

Aranykulcs, ». cheie proporțională.
Aranykhlcsos, o. camerar regesc.
Aránylag, abv; în proporțiune.
Aránylagós, a. proporțional,, propor-
țional, simetric.
Aránylagoz, ᵥ. a proporționa, d îm-
părți proporțional.
Aránylik, v. a se avea, a se reporta,
a sta cătră; a se proporționa.
Aranymâz, smalț de aur. .
Aranymérleg, t>. cumpănă'de aur.
Aranymives, ». aurar; argintar.
Aránymutató, ». exponent (mat.). •
Aranyműves, ». aurar, giuvaergiu.
Aranyos, «. 1. aurit, într¹ aurit, su-
flat cu aur; 2. drăgălaș, plăpând.
Arányos, ₐ. simetric, proporțional,
proporțional.
Arányosít, v. a proporționa, a aduce
în simetrie.

Aranyoz, p. a auri, a sufla cu aur,
  a într’auri.
  Arányoz, ». a proporționa.
Aranyozás, 9. aurire, auritură.
Aranyozó, 9. auritor, aurar; — ecset,
  penel de aurit. 1
Aranypej, a. roib, galbin (cal).
Aranypénz, 9. bani monetă de aur.
Aranyrojt, 9. ciucuri =, cozonaci de
  aur. ₛ               ,
Aranysárga, <?. galbin auriu; Wdé.
  cal roib.
Aránysor, ». progresiune; v. Halad-
  vány.
Aránysúly, ». pond specific, greutate
specifică.
Arányszám, ». logaritm, numer de
proporțiune.
Arányszámsor, ». tabelă de logaritmi,
= logaritmică.
Arányszerü, a. simetric, proporțional.
Aranyszövet, 9. țesătură stofă de
aur.
Aránytalan, «. neproporționat, dis
nesimetric, fără simetrie.
Aránytalanság,dis », neproporțiune.
Aranyvirág, 9. (fot.) roman; crisaritem.
Arányzat, 0. simetrie, proporțiune;
report; țintă.
Arányzatos, ©. simetric, proporțional.
Árapály, ». flux și reflux.
hxa&z, ». palmă, șchioapa, palmac ; .
bak-, șchioapă.                     j.
Arasznyi, 0. de o palmă, de o șchioapă. '
Araszol, ᵥ. a mesura cu palma, « cu j
șchioapa.

Araszós, a. de o palmă, » șchioapă;
— váll, spală late, umeri lăți.
Áraszt, v. a revărsa, a inunda; a
răspândi, a împrăștia, a arunca.
Arat, v. a secera; a recolta: ki mint
vet, úgy arat, precum vei sămAna^
așa vei secera.
Aratás, ». seceHș, secerat; recoalta;
' cules (de holde); — ideje, timpul
secerișului.       ,
Aratáskor, abv. pe timpul seceratului,
pe secere.         {
Arató, ». secerător; secerătoare.
Aratógép, ». mașină de secerat.
Árbecslés, ». prețuire, estimare.
Árboc, Árbpcfa, t>. catarg (la năi).
Árbockas, Árbockosár, a. coșul catar-
,gulul, gdbion.
Árbockőtél, ». trecătoare, punte (la
fcatarg ).
Árbocos, a. cu £atargurl.
Árbocoz, v. a prevedea cu catarg (q
fnae).                          z
Árbocpót, 9. răzîmătoarea «, prop-
teaua catargului.

Arc, obraji, măgulă; față, fizio-
nomie, vuit; figură mutră, grimasă;
arerț borul, se închină până la
pământ, se așterne la picioarele cuiva.
Arcátlan, nerușinat, obraznic, fără
obraz, sfruntat, impertinent^ insolent.
Arcátlanság,». nerușinare, obrăsnicie,
insolență; impertinență.
Arcáz, v. a mustra, a ocări, a gozî,
a spăla (pe cineva).
Arcéi. 9. profil, înfățișarea unui lucru
privit din o parte.
Árcfesték, ». rumeneală, sulimon.
Arcfintorgatás, Arcfintorítás, 9. cari-
catură, schimonosirea feței, grimasă.
Arcisme, Arcismeret, 9. fisionomică.
Arcjáték, ». mimică, pantomimă.
Arckép, 9. portret, posă, fotografie.
Arcképíró, Arcképfestő, 9. fotograf.
Arcképez, ». a posa, a fotografa.
Arckiféjezés, ». expresiunea feței,
mină, mutră; fizionomie.
Arcul, abv. preste =, în față; — csap,
plesnesce în față pre cineva, trage O'
palmă; — támad, atacă din față, :=
pe față, - în front.
Arculat, 9. față, mutră; fisibnomie»
Arcul csapás, ». plesnire lovire în
față; palmă (preste față).
Arcvért, 9. visir, cozoroc, partea din
ainte a coifului.

Arcvonal


Arcvonal, ». trăsura feței; frontul
fața armatei.
Arcvonás, ». trăsăturile «, liniamen-
tele feței.
Árcsökkenés, ». scăderea prețului.
Áremelés, 9. redicarea =, urcarea pre-
țului. .
^emelkedés, ». urcare de preț.
Lrenda, ». chirie, arendă.
rendás, ». arendator.
stom, ». arest, prinsoare.
elemelés, ». v. Áremelés.
lyam, ». curs (gl prețurilor).
hanyatlás, ». ». Árcsökkenés,
iá, ». melodie, arie, cântec.
jegyzék,o. notă; preliminar de spese.
Axksmg ál, 9. archangel.
Árkány, ». arcan (o fune, cu care
ᵣprind caii).
  Arkász, 9. săpător de șanțuri (la for-
   tificări).
Árkelet, tarif de prețuri.
  Árkol, ©. a săpa, a face o groapă, =
   un șanț, a sănțui.
Árkolát, 9. săpătură, șanț.
Árkus, 9. coală (de hârtie).
  Árleengedés, ». sca^ement de preț,
   rabat.
Árlejtés, ». licitațiune -minuenda, =

fsub prețul de strigare.
Árlejtez, o. a obori, a cobori, a scădea

k                fa
=. reducere =,

   prețul, a meza, a licita.
Árleszállítás, 9. scădere

tcăfiement (de preț).

Ármádia, », armată, armie, oaste, oș-
tire; mulțime.
Ármány, ». intrigă, cabală, machina-
Jțiufte; încurcătură.
Armánykodik, ». a țese la cabale, ~
fa Intrigi; a intriga, a machina.
Ármányos, a intrigant, șiret, cú și-
jcane.
Ármérséklés, ». moderare de preț.
Árnő, ». (fot.), atrățel, limba cânelui
(Gynoglossum).
Âmy» a. umbră.
Árnyal, v umbri, a adumbri, a nu-
anța un tablou.
Árnyalat, ». nuanță, contară, silhuetă;
adumbrire, graduațiunea colorilor.
Árnyas, â. umbros ; răcoros*
Âmyaz, v. a umbri, a umbra, a arunca
umbra, a adumbri, a nuanța.
Árayazat, ». umbră, umbrăment, um-
brire.
Âxny&c, ®. umbrg.

__________Arszabályos 9
Lmy éklat, a. umbră, umbrare; mionfa.l
árnyékol, v. a umbri, a umbra, al
arunca umbră.                     1
ékórá, orologiu de soare. I
yékos, a. umbros, răcoritor. |
nyékoz, ». ᵥ. Árnyaz.             1
ék ozás, o. umbrire.         .1
ékozat, ». umbrăment, contura. 1
yékrajz, ». contura, nuanță, sil-^s
huetă.                            |
Árnyékszék, ». retiradă, eșitoâre, am-|
btâtoare, abort, budă; latrină, closct3
Árnyéktartó, ». umbrar, umbrela. 1
Árnyékvilág, ». lumea păminteascăJ^
pieața trecătoare.                |
Árnyjáték, a. joc cu laterna magică, j
Árnykép, ». silhuetă, nălucă, arata/’ej
, fantomă.                        3
Árnymellék. a doua umbră, semiÂ
umbră.                            a
Árnyoldal, ». lătur ea din dos, =- umI
broasă, doștină; laturea cea slabă, -4
ₜrea, defect. ₜ                   |
Árnyrajz, s. v. Árnyékrajz.       |
Árok, ». șanț, groapă, săpătură, c<d
nai; — hât,ᵣ dunga șanțului. |
Árongyökér, Áronszakái, ». (dót.) îmi
fguroaică, mărceț, barba lui Aron. |
Ár-orr, ». (&>t.), pliscul cocorului!

peronja.
Áros, o.- vénfátor, negustor; —sá tesj

face pune de véntfare.
roșit, v. a face de vénijare, a vh

Árpa, 9. or$,; ulcior (la ochiü). 9
Arpadara, Árpakása, or<) curățiti
arpacaș, păsat de ort).            9
-Árpa érő gyümölcs, t>. poame oar^intt
cari se coc de odată cu ortjú).    9
Árpalé, t>. zamă de őrt), uere.   9
Árpaszem, ». grăunte de or$ ; ulciqn
ₜ(la ochi). ,                      9
Árr, a sulă; ». Ár scl.            9
Arra, aév. pe =, íntr¹ acolo; la =, dl
acela, = aceia.                    9
Arrafelé, abv. irir¹ acolo, pre acolo. 9
Árra nézve, abv. cu privire la ací’aal
in privința aceea.                 9
Arra való, v. spre acel scop, de aci9
¹ treaba, destinat spre           II
Arról, abv. despre «, de pre acela,9
aceia; nem tehetek arról, riám 9
i ți face, nu sum de vină éü. 9
Árszabály, ». tarif, tarifa prețurile
* statut de taxe.                  9
Árszabályoz, v,a taxa,a limita (pt
fül).                              9

Árszabás Árverező

Árszabás, prețuire, taxare, limi-
tare ; tarifă.
Árszabásszerü, a. după tarifă.
Arszlán, ». 1. (wol. ) leu ; păuuaș,
păunei, paraleii, domnișor, cavaler;
fudul, poțonat; 3. Leon.
Árszökkenés, 9. urcare de preț.
Árt, #. a strica, a dăuna, a păgubi ;
ártja magát vmibe, a se mesteca in
ₜceva inocent.
Ártalmas, a. stricăcios, pernicios, pă-
gubitor, dăunădos.
ártalmaskodik, v. a strica, a păgubi,
ₜa face daună, stricăciune.
Ártalmatlan, nestricădos, inofen-
siv, nevătămător; inocent, nevinovat.
Ártány, 9. mascur, porc jugănit; godin.
Ártatlan, a. nevinovat, inocent, in-
pfensiv.
Ârtatlankodik, v. a simula «, a face
ₜpe nevinovatul.
Ártatlanéi, obs. nevinovat, fără de
vină, inocent.
Ártér, 9. teren exundat, - inundat, =
'Ocoperit de apă.
Árterv, preliminar de spese.
Articsóka, ». (&£.) anghinară, arti-
șocă (leguma)
Ara, 9. marfă, negoț; —ba bocsát,
face de vânzare; —ba bocsátás,
véntfare, vindere.
Ámasztal, 9. pulpit (de ven^are).
Árubevitel, 9. import (de negoț, de
marfe) ; — vám, vamă de import.
Árubolt, 9- neguțătorie, prăvălie.
Árucikk, Árucikkely, ». articlu de
,negoț, = de vânzare.
Áruház, 9. magasin, deposit (de
ₜmarfe); bazar; asortiment.
Âruisme, $. merceologie.
Árujegy, ». etichetă, semnătură, (pe
marfe),
Árnjel, 9. semnătură, semn, signatură
ₜ(pe mărfuri).
Árukelet, 9. vdnQare, debit.
Árukészlet, 9, magazin, asortiment,
fprovisinne (cu mărfuri).
Áruküldemény, 9. transport de măr-
furi; factură.
Arul, t>. a vinde, a desface (o marfă);
a trada fo causă).
Árulás, 9. v&nfare, trecere, debit, des-
facere (de marfe) ; trădare, prodi-
fitme.
Arulkodás, denundare, vânțatc,
trădare; defăimare^ calumnie^e. ।

Árulkodik, a denunda, a trada,
* a defăima, a calumnia.
Árulkodó, ». denunriant; trădător,
inventar, autor.
Áruló, 9* ven^ător: trădător, denun-
dant, ^ă.
Árúminta, 9. mustră de marfă.
Áros, 9. neguțător, comerciant; do-
hány—, traficant, tutungiu.
Áruszállítás,transport de mărfuri*
Áruszámla,.». factură, cont (de măr-
furi).
Áruszerző, ». liférant,
Árntár, Ároraktár, ®. magazin, asor-
timent..
Árva, a. orfan, -ă, pupil, -d, orfe-
lin, -ă, fără părinți; egy — szót
sem szól, nsr^tce tm legănat cuvânt,
tace; egy — betűt sem tud, nu scie
ftiri o, boabă, -> o iotă.
^rvaanya, ». mamă de orfani.
Arvaațya,». tutor, îngrijitor de orfani.
Árvabiróság,». sedrie,« scaun orfanal.
Árva biztosíték, 9. asecurare orfa-
nală, « pupilară.
krfSwagi&L, 9. (dd.), urzică moartă.
Árvoiüz, 9. CM.) salce pletoasă, •=
jristă. *
Árvagondnok.».curator,tutor; epitrop.
Árvagondnokság, p. curatorat, tutorai,
jcuratelă; epitropie.
Árvaház, 9. casă pentru orfani, Or-
fanotrofiu.
Árvaköros, Árvakorú, a. minoren,
'pupil; nevréstnic.
Áryakornság, 9. minorenital. \ etaje
pupilară.
Árvaleáúyhaj 9. (dat.) părul fetei.
Árvapénz, 9. bani pupilări, ^orfanali.
Árvarózsa, 9. (fot.), bujor.
Arvaroisnok, 9. (fot.) opsigă.
Árvas^, 9. stare de orfan; —ra jut,
devine^*', ajunge orfan.
Árvaszek, ». sedrie scaun or fanai, »
nupitár.
Arvaszülött, 9. postum (născut după
moarteg tatălui său).
Ârvavi<4a, 9. (dat.), vioară selbatică
(fâolațdricolor).
Árvavirgg, 9. (dat.), ghiocei, clopoței,
nrimăvei'ică, ,
Árverelj> p. Árverez.
Árverés, », licitațiune, mezat (B.),
aucțiune.\
ÁrvéreZj o\a fcdta, a urca prețul.
Arterei, Axverb, ». .Hgitaht.

Árvetés


2$

Árvetés,9. prețuire, stătorirea fixa-
rea prețului.
Árvíz, $. ezundore, vărsare de apt,
ₜpÖtOp. j
As,«. a tâpa; a scurma (despre porc);
gödröt —, a săpa groapă.
Ásadék, a săpătură, résiun fosile, fo-
silii (tocrun scoase din pământ).
Asaly, 9. clin (la vestminte).
Ásás, t. săpare, săpată ră.
Áset, A săpătură.
Ásatag, 9. fostl} — állatvilág, faună

Ásatian, a. nesăpat.
Ásít, ó: a căsca (de somit, de will,
—vmire, a ofta, H curg Italaié după

  «W6,
Ásitoz(ik), v. a căscări;


vmire,a

pqfti, ti vena dopa ceva.
Áskál, & a reșca ci, o săpa, a oourma,
ăscotăcri.
Áákélédás, 9. pâitâțre, spionare, urnă-
jfire, scocforire, subminare, întrigare.
Áskálódik, v. a pândi, a spiona, a
urmări, n submuijț, a subsăpa, a
intriga.
       ódó» 9. spion, intrigant.
     » 9. hârteț, săpoiu; săpător (om).
           9* sapă, hârleț, orșeu.
        t, o. lopată dh jer.
           ttitómtor, vârtelniță, dăpâ-

        p. a dșpâsm, a rășchira. ₛ
Áspis kígyó, ^, faosl.), viperă,
\ jerpe venfao*.
Asszony,           famee ; soție, fie-
ivastă.
Asszonyállat, 9. muere, femee.
Asszonyférfi, 9. fatâreu, fătălău, pe-
pele, papă-lapte,ermafrodiț,muerotcă.
Asszonygyűlölő, 9. ’ misogin, dușman
al femeilor.
Asszonyi, a.femeesc, mueresc ; femenin.
Asszonyias, ». fameetic, mueros, mo-
leșit, efeminat.
Asszonyi nem, 9. genul femeesc, =
femenin; mueret.
Asszonyka, 9. femeușcă, muerușcă,- ne-
vestică, dofaniță.
AsszonykerűlŐ, 9. «. Asszonygyülölő.
Asszonyos, ₐ. femenin, femeesc; v.
Asszonyias.
Asszonyság, 9.doamnă, cocoană, damă.
Asszú, 9. 9, Aszú. *
Áeyángrₜ 9. mineral, mineră.
Ásványi, mineral; fosit .

Asztaldísz


Ásványország, 9. regnul mineralelor.]
Ásványos, «. mineral; ~. viz, apffl
minerală.                        |
Ásványpéldány, Ásványrög, 9. sta/dl
(de mineral).                    1
Ásványtan, ș. mineralogie, știința de-]



Ásványtár. 9. cotecțiune «, cabinet dé l
mineralit                         i
Ásványt&rtalmú, a. mineralic, ce eoft*l
ține minerale.                    1
Ásványtudomány, 9. «.Ásványtan. |
Ásványvíz,.9. apă minerală, ^ acră. 1
Aszal, o. a usca, a usucă (poame); ft |
seca, a deseca.                   1
Aszalás, 9. uscare.               |
Aszaló, 9. lisnîțar, bvș&eiu,; cwptorí
(de uscat poame),               ¹ j
Aszalódeszka, 9. leasă «, gratie dej
uscat (poame, bucate).            1
Aszalódig, v. a se-usca, a se u«wcă;1
a se ojiji, a se ofili (o floare). J
Aszalókemence, 9. cuptor de uscat. j
Aszalt, «. uscat (despre poame). |
Aszály, 9. clin. '                |
Asjsâljr, 9. secetă, uscăciune; oftică, |
ectică (boală).                   J
Aszás, o. uscare, usucare ; secare, de-1
secare.                           1
Ászáig*, burínana; dudau, mărăcini
gunoiă, stere, scârnă; bűz —, amj
jfaetida.                         I
Aszfalt, 9. asfalt, beton. , j
Aszik, ₒ. a s'e usca, a se usucă; ai
peri pe picioare (despre om) ; a se |
ofili, a se ojiji (despre floare). |
Ászkór, 9. oftică, ectică, boală seacăț
Aszkóros, «. ofticos, ecticos.
Ászok,Ászokfa, 9.căpătfâude bute, zöscJ
Ászokhordó, 9. bute mare.         1
Ászokser, s. bere duplă, «* de păstratA
Aszott, «. uscat, perii, săc.     |
Asztag, 9. stog (de grâu);clae (de fân) J
Asztagól, o. aclădi, a face stog (grâul)
a clădi face clac (fânul).
Asztal, 9. masă, measă; —boz ulJ
șede ==, sepUne la masă, = Zâ .mdnl
cafe.                             |
Asztaláldás, 9f rugăciunea de la mos&l
. binecuvântarea mebei. (a mâncărilor]
‘ de pre masa je ¹ • ..* •        1
AșztalbOntâs, 9. ridicarea mesei, ’se^l
tarea de la masă. ’ .           - 1
Asztaldísz, 9. așternutul =, fața dd
masa»


Aszt&lfia


25

Átenged

| Asztalfia, Asztalfiók, 9. puiuț pui-
   cui =, lada mesei, saltar (R).
• Asztalfő, 9. capâl fruntea mes^i.
? Asztalfutó, 9. mapiță (o pânză bro-
l dată pusă pé mijlocul mesei).
í Asztalhazugja, 9. lingău, Hcău, pn~
ț; răsit, mincinos (pe la mese).
^Asztali, a. de measă; — bor, vin de
   measă.
I Asztali áldás, 9. ». Asztaláldás.
I Asztali készlet, 9. servii de measeț,
I. farfurii.
[ Asztalkendő, 9. servietă, șervet; me-»
J’ rindar, ștergură; față de measă.
r Asztalnemű, 9. aDbitúri =, tăcâmutâ
[ de measă.
| Asztalnok, 9. stolnic (la curți),
| Asztalos 9. mesar; tâmplar, stoler (R.)
I Asztalosság, 9. tâmplărie, măsarie (pro-
I fesiuned).
| Asztalpénz, 9. bani de masă, = de vipt.
I Aszt&lteriték, 9. tăcâmurl, serviț (de
| measă); așternut.
I Asztalterítő,. 9. față =, pânzătură de
I measă.
[Asztán, v. Azután.
[ ASzú, <í. uscat, sec; porit (despre om);
I ^vá lenni, a se fasuca, a pieri pe
I picioare, a debenj sec.
I Aszúbor, 9. vin dulce (stors din bo-
I ambe de strugurii de prima calitate,
I după ce au fost răscoapte), revoc.
lAszúszílva, 9. p^une «, poame uscate.
I Aszúszőlő, 9. stafide, strugurei, sțru-
B uscați. .
|At, podp. preste, prin ; egész napon —*,
I preste întreagă fiiua.
JÁtabotában, abv. dac pe grămadă, go-
| lom oț.
■  Átad, v. a preda, a transpune, a da
■  (în mâna, în sama); a închina (o
I petate):
■  Átadás, 9. predare, inmanuare, trans-
■  punere;: închinare.
■  átadó, 9. dătător, prezentator, trans-
mpunetor, ihchinător. .
Ktal, v. v. Által, scl.
■italában, abv: in general, preste tot,
■4a total, în comun; , cu bun cu reu,
Bcw ridicata (la vânzare) *
Kțalag, p butlan, butoieș, ton (de vin),
Bltâlakit, v, a preface, a schimba, a
^transforma, a reforma; a renova, a
BtaitSi. v. a se preface, a se schimba; 1
■a se metamorfosa, a se transforma.

Átalakulás,. schimbare, metamorfod
  sare, straformare.
ktalÁn, abv. o. Általán,,scl.
Átalány, d. paușal; v. Általány.
Átalellenben, abv. în față, vis a vis,
  din colo, față ’n față.
Atalfa, ». stinghie, gros, stăjin.
Átalgerenda, ». grindă curme fisă, ar-
șic, tindală.
^reSte *ⁿ general;
Á^álkelő, ».trecetor; cale tor.
Átadkodás,_Átalkodottság, 9. cerbicie,
fmbotriyire, înderetnicie, îndârjire.
Âtaîkodik, «. ‘a se împotrivi, a fi cer-
  bicos, » înder&tnic, obstinat, a se în-
  dârji.
Âtallodbtt, a. inderetnic, Cerbteos, Ob-
  stinat, nesimțitor, dârz, împătrit (la
  inimă).
Átall, 9. a se gena, a se sfii, a se ru-
șina; a se codi, a se retrage; —
a dolgot,! a'l gena lucrul; nem —ja
,mondam,’ nu se sfiesce á fice.
AtâU, 9. Á trece, a deșerta, a /apo-
stata, (deța a jfartidă,- religiune).
Átalló, 9. diagonală, linie curmezișa»
Ato&s&g, 9. necinste, rușine, necuviință,
jgnominie.
Átalvetél, 9. desăgese^.
Âtalvet&t e. desagi (pl. \ desagă.
Átán. 9. (fot.), tamasfisc (un arbore).
Átázhatatlan, a. impermeabil, nestră-
bătut de apa; —*sâg, impermeabili-
tate (fa.):
Átázik, v. a se uda, a se moia, a ⁹l
străbate apa, = umefeala.
Átáztat, 9. a udai a moia, a umefi,
Átbocsát, v. a lăsa se treacă prin ceva,
a filtra, a străcura.
Átcsap; v. a sări, a trece preste ceva,
a călca, a vătema ceva; a deșerta,
g apostata.
Átosodűl, v. a se grămădi preste ceva,
,a face tumult.
Átdolgoz, v. a prelucra; a preface, a
străforma»,
Átdöf, ᵥ. a străpunge, a spărciui.
Átél, v. 4, trece preste =, a trăij a
flpuca in vieață, a ajunge.
Atellenben, aó«. în față, din colo,
față fa fața, vis a vis. ’
Átellenes, ÁtellensŐÉ a. contrar, ce
stă în față. [
Átenged, a a lăsa, a concede, a per-
mite, a ierta, a ceda.

, Átengedés

26

Átengedés, 0. cedare, cesiune; conce- j
flere, iertare, lăsare, permisiune.
Átesik, o. (vmin), a susținea, a trece «=, .
a scăpa prin ceva ; a se străcura; a .
isprăvi, a finaliza, a gata (un lucru).
Átfőzik, 0. a’l străbate », a)l cuprinde
.frigul; a degera de frig;
Átfog, 0. â cuprinde, a îmbrățișa, a
împresura; a cuprinde cu palma.
Átfogó (gwm.) ipotenusă.
Átforgat, 0. a întoarce, a tăsfoi (o
  carte).
  Átfőz. 0. a străbate cu fiertul; a cum-
'păni, ă studia (un plan).
  Átfut, 0. a trece prin =■, a re zbate, a
  pătrunde; a răsfoi =, a ceti în trea-
  căt o carte; — számadást, a cen-
  zura «, a examina a revedea o
  socoteală.
  Átgázol, 0. a trece prin vad, a esi cu
  greu din ceva.
  Áthág, 0. a călca a viola (o lege);
  a trece preste ceva, a face transgre-
  siune, a exceda.
  Áthágás, 9, călcare, violare, Vătămare,'
  exces, transgresiune; prevoricațiune.
Áthárít, 0. v. Hárít.
  Áthasonít, 0. a asimila; a-identifica.
Áthasonitás,». asimilare, asimilațiune.
  Áthasonlódás, a. asimilațiune. ,
Áthasonlódik, Áthasonul, ©. a se asi-
mila.
   Áthat, 0. a străbate, a pătrunde, a
    trece, a resbi, a resbate.
  Áthatatlan, a. nestrăbătător, nestră-

  Mtut, nepretruns; impenetrabil.
Áthatlanság, 9. impenetrabilitate.
Átihtáó, a. penetrabil, străbătător, pă-
trunzător ; — ige, verb tranzitiv.
Áthatol, o. 0. Áthat.
Áthelyez, 0. a transpune, a transfera;
a strămuta.
Áthidal, v. a trage un pod (preste un
fiu), a face o punte, » o trecătoare.
Áthozatal, *. transport (la socotele).
Áthozatali tétel, 9. post «, titulă de

transport.
Áthúz, 0. a șterge, a trage preste ceva,
a lăsa afară,
Áthül, 0. a se reci, a-i fi frig.
Áthulés, o. receală, recire.
Áthút.. 0 a recori, a reci,
Átír, Átirat, 0. a transcrie, a rescrie.
Átirat, ». transcriere, rescris; adresă,
Mfcafiune.                     " .
AMzzad, », a asuda.

Átmenet

Átjár, 0. a pătrunde, a străbate, a
fietra.                              |
Átjárás, 9. trecătoare, trecere. |
Átjárat, a. trecătoare.              í
Átjáró, &. trecător, trecătoare, J
Atka, 9. strepede, scar, verme (ijj
brânză); cârcel (insectă).           1
Átkarol, 0. a îmbrățișa.            I
Átkel, 0. a trece (preste ceva\ 1
Átkelő, 9. trecere, trecătoare; —hely
pad, trecătoare.             ’       ]
Átkos, a. blăstămat, afurisit, proclet
Átkoz, v. a blăstema, a afurisi, a in
jura, a sudai.                       ]
Átkozott, a.' blăstămat, afurisit. j
Átköltözik,Átk öltözködik, 0. asemutd
Átkönyvel, 0. a trece in socoteală.
Átkaid, v. a trimite, a transmite, 1

Jranspunc.                         ]
Átlóból, 0. a trece prin vad,      I
Atlac, Atlasz, d. atlas, satin (o stoj
de mătasa).                        >
Átlacozott, 1. lustruit, satinat.
Átlag, aóv. una cu alta, preste tot, i
general, în numef mijlociu; Wî
tăietură, secțiune; profil; paușal.
Átlapoz, V. a frunzări.             1
Átlát, 0. a străbate cu vederea, a v
dea prin ceva, a pricepe, a înțeleg
a recunoasce.                       ;
Átláthatatlan, a. nestrăvăZetor, nestri
fve^ecios; necuprins, neînțeles.
Átlátható, a. străve^etor, transpar éj
'diafan; ușor de înțeles, = de pricepi
Átlátszik, v. a se vedea prin cevat
'transpira,                         1
Átlátszó, a. transparent, străre$et^
străvefâcios, diafan; — kép, trai
parent, acuarel.
Átlékel, 0. a găuri, a potricali, a șâ
'deli.
Átleng, 0. a pătrunde, a străbate.^
Átlép, 0. a călca, a vătăma, a trj
preste ceva; —te már a tizedik éy
a trecut preste anul al Qecelea, e pre

gece am.
Átló, 9. diagonala, linie curmezișa
Átlikaszt, 0. 0. Átlyukaszt
Átlyukad, 0. a se găuri.
Átlyukaszt, 0. a găuri,' a potricăl
Átmegy, 0. a trece prin •*, a t;
preste ceva, a încăpea ; a deșertț
apostata; átment-sok bajon, a
cut prin multe năcazuri.
Átmenet, Átmenetei, ». trecere, ti
sițiune; trăcătoare.

Átmeneti

Átmeneti. ₐ. transitor, de transițiune.
Átmérő, ü. diametru.
Átmérői, a. diametral.
Átmetszés, 9. secțiune, tăietură; pro-
fil ; diametru.
Átnéz, 0. a revenea, a ceti in treacăt,
a examiria (manuscris, socoteala).
Átnézés, Átnézet, 9. revedere, exami-
nare.
Átnyomúl, 0. a străbate, a pătrunde,
fa trece, a resbi.
Átnyújt, v. a preda, a întinde, a aș-
terne, a înainta, (0 rugare).
Átnyúl(ik), v. a se întinde, a se extinde.
\tok} 0. blăstem, oséndd; anatéma,
excomunicare, afurisenie; alá vet,

a afurisi, a anatemisa.
Átolvas. 0. a ceti din scoarță ’n scoarță.
Átölel, 0. a cuprinde; a îmbrățișa.
Átöltözik, 0. a se premeni, a
schimba, a schimba (vesmintele); a

v.

se

se masca.
Átöltöztet, 0. a îmbrăca altcum, a
ștrăvesti.
Átpártol, v. a trece, a deșerta, a se
desbina; a apostata (delareligiune).
A tracei, 9. (fot.) limba boului, otroțăl.
Átrak, 0. a descărca, a reîncărea, a


'Uiuta povară din un loc ín altul.
Átró, 0. a sconta, a recontra (com^

Átront, (>n) v. a străbate,' a resbi,

năvăli; a sparge.
Átruház, v. a învesti, a strămuta,

a

a

fgira (o poliță).
Átszámít, 0. a reduce, a schimba.
Átszámítás, 9. reducțiune.
Átszármaztat, 0. a trimite, a trans-
pune; a mijloci;
Átszegez, v. a bate cu cuie.
Átszivárog, v. a se strecura, a se scurge,
a se sbea.
Átszolgáltat. 0. a preda, a servi.
Átszúr, 0. a străpunge, a împlânta (cu-
țitul).
Átszűr, 0. a stracura, a filtra.
Áts^ürönködés, 9. înfiltrațiune.
Áttekint, 0. a reprivi, a arunca o pri-
mire, « o ochire, a revidia, a revedea.
Áttekintés, $. reprivire; revisiune,
examinare,, ochire.
Áttekinthető, a. cuprinZetor, ce se
poate privi, «= revizui, = examina.
Áttér, 0. a trece, a deșerta; a apostata.
Áttérés, d. trecere, deșertare, aposta-
tare.


27

Atyán

Áttérít, v. a întoarce; a converti, a
'Converta ; a încreștina.
Áttért, 9. convertit, neofit, încreștinat.
Átiesz, 0. a transpunea a transfera;
a strămuta, a schimba, a muta; a

traduce (o carte);
Áttétel, 9. transpunere, transferare;
schimbare; străformare,

strămutare,
Áttetszik, v.
'Prin ceva.
Áttetsző, a.
Attól fogva,

a transpira, a se vedea
transparent, străvăZător.
aóv de atunci, din acel

timp.
Áttör, d. a sparge ; a f rânge; a erumpe,
ₜa străbate prin ceva.
Átutal, 0. a asigna, a asemna.
Átvállal, 0. a lua asuprașă, a intre-
'Prinde. '
Átváltozás, 9. schimbare, metamorfo-
sarc, metamorfosă, preschimbare,
transformare; transsubstanțiațiune

Átváltozik, 0. a se schimba, a se pre-
face, a se strămuta, => transforma;
ₜa se metamorfoza.
Átváltoztat, 0. a schimba, a pre-
schimba, a. preface, a strămuta, a
'transforma; a metamorfoza.
Átvesz, 0. a primi, a lua asupra a;
fa lua in seamă.
Átvétel, 9. primire; luare ₜ (in pose-
siune), « in seamă.
Átvevő, d. primitor, luător; acceptant.
Átvezet, 0. a conduce prin ceva ; a
induce (în socoteală), a transmite?
Átvezető szíj, 9. curea de transmisiune.
Átviláglik, 0. a străluci, a lumina, a
licuri, a transpira.
Átvilágló. a. transparent.
Átvitel, 9. transport (in socoteală);
fransit.
Átviteli kereskedés, 9. comerdu de
ᵣ transit.
Átvitt értelem, 9. înțeles impropriu,
    figurat, = metaforic.
Átvizsgál, 0. a revidia, a centura, a
frevisiona.
Átvizsgálás, revisiune, cenzurare

jde socotele).
Átvonúl, 0. a trece, a merge.
Atya, a. tată, părinte ; lelki pă-
rinte sufletesc; nagy—ₜ moș, bumc;
déd—, strămoș, străbun.
Atyăfi, 9. rudă, neam, rudenie^ con-
sângean; frate, pneten; atyám hai !
faițitor!



Atyafias

Azonnemű

@8

Babonázó

Azonneyű

29

unei

Atyafias, a. frățesc; prietinesc.
Atyaâsâg, 3. afinitate, consânge? 'late,
rudenie.; cumetrie, cumnăție; frăție,
prietenie.
Atyafiságos, 9. frățesc, prietinesc;
—an, frățesce, priețenesce.
Atyafiúi, a. v. Atyafias.
Atyafiúság, 9. v. Atyafisâg.
AtyagȚilkos, 3. patricid.
Atyai, fi. părințesc, părintesc.
Atyâisten, 9. Dumnezeu total.
Atyamester, 9. capul șeful

bresle.
Atyâs, a. puiul tatii.
Atyaság, a. paternitate, părinție.
Atyátlan, a. orfan fie tată, fără tată.
Atyus, 9. tatiță, tătucă, toii; părințel.
Avadék, 9. corcitura, învechteură ;
râncefieală, râncefiime; — &rti, la-
pedătură, invechitură.
Avagy, Awagy, «w/. ort, sau.
Avar, s. sîlhă, pădure; câmp sterp, -
necultivat; —fű, stuf, rogoz; earbă
sacă.
Avaros, «. stufos, rogozos; acoperit cu
1 • earbă sacă.
. Avas, a. râncefi, aoș; — erdő, codru.
AvașO'dik, * a se râncefii.
Avasodott, a. râncefiit.
Avasos, a. rânced, vechii.
  Avat, v. a înmuia, a uda, a arunca
   în piua, in vuitoare (pănura); a
   sânți, a binecuventa, a consacra (o
   biserică), a hirotoni, a tâmosi, a
   sfinți de preot; a informa,.iniția in
   secret; a promova (de doctor); —ja
   magát vmibe, a se mesteca in ceva.
  Avatag, â. vechiu, învechit, purtat, po-
   nosit, eșitdin modă (despre văstmînt);
   rânced(unt); învechit, obsoletțvoarbe)*
   înrădăcinat (despre o boală).
Avatatlan, a. 1. nemuiat, neudat; ne-

îndoit (panură); 2. nesfințit, nechi-
rotoriit (de preot); netârnosit, ne-
binecuvântat (biserică); 3. ueespert,
profan, neorientat, neinițiat nein-
format; nechiamat; idiot.
Avatkozás, 9. amestec, înțrevenire,

intervențiu^e; îngerență.
Avatkozik, v. (-ba, -be), a se amesieca
(in ceva), a se ingera, a inter**, a în-
treveni.                       [tonitor.
Avató, ». promotor; sfințitor, chiro-
Avatott, «. inițiat, informat; promo-
vat, sfințit, târnosit; muiat =, lustruit
in piua (despre pănură).

Avatottság, ». iscusință, pătrw
experiență.
A végből, abv. spre acel scop, «
șit, de aceea. ț
A Végre, abv. spre aceea, spre acel sCo;
Avitt, Ávott, a. învechit, vechiu,
nosit, purtat; obsolet (cuvânt)^
kvb, ș. argăseală, macerațiune. „
Avúl, t>. â se învechi, a îmbătrâni.
Avúlhatatlan, ₐ. neprescriptibil, ce
se poate învechi.
Avúlt, a. vechiă, învechit; purta
ponosii; obsolet (cuvânt); imbătr
Avval, abv. cu acela, cu aceia.
Az, -l, -le, -a; acel, aceia:
Azál, ». (doi.) rug de mumie.
Ázalag, 9. infusoril (pl.),verme infudo
Azölatt, abv. Intr* aceea, până ~
Ázalék, 9. legume, plânie legwn
legumării; verd^wrt; zarzav
(ture.).
Aie&z, coffi. adecă, va șă $tâă, s’aum
bine. ; fii.
Az élőit, abv. mai nainte, de dem
odinioară, odată, cândva.
Azért, conf de aceea., pentru aefi
deci, așadară; -- se, chiar de
nu~ nici chiar d^ aceea.
Az idén, abv. est an, estimp, in an
pürém.
Ázik, v. a se uda, a se muia,afl i
„ pica apaT a se
Azokáért, abv.. de aceea, din a
causă; . pentru aceea.
Azolta, abv. v. Azóta.

Azon, pion, acel, aceea, acela#,
> ea#; pe acela, pe aceea; azon
sta pe aceea, insistă.
■ 'Azonb&m-^ccw. însă, dar; într¹ acee
l’"Azonegy, a, acela#, aceea#; un
unică; leit, aidoma.
Azonfelül, abv. afară de iceea ;
colo «, mai suș de aceea (despre
Azonhelyt, abv. de loc, la moment,
   dată, îndată.

Azonit, v.Azonosít.
.^zonkép; Azonképen, abv. astfel,
țbtasa, in același chip.
Azonkívül, afară de aceea.
Azonkorú, a contemporan, contíM
ran; în aceeași etate.
Azonközbpn, «Ut tntr' aceea.
Azon módon, abv. așa, in acel w
Azonhal, abv. numai de cât, indc
minten, fie loc.
Azonnemű, a. de același fel.

Azonnerfâ,«. de același num», omonim.
Azonos,«. identic, întocmai același, •=>
aceea#. ?
Azonosít, v. a identifica.
Azonosítás, v. identificare.
Azonosság, 9. identitate^
Azonosul, v. a se identifica;
Azonság, 9. v. Azonosság.
Azonszínű, v. a de aceeași coloare.
b Azontúl, abv. mai de parte ; mai în-
   colo, apoi, după aceea; încolo, din-
   colo, preste.
Azóta, Azótától fogva, ab& de atunci.
Ázott, a. ud, udat, mutat; umed,
, wnefiit.
Azssug, 9. vătrar, ojog ; cociorvă.

Ba, -be, suf. in; házba, în casă
(hova? -iw cotrof).
Báb, 9. bob, boabă, biană; fasole
(turcească); pată, peată neagră pe
dinți (la cai).
Báb, ». păpușe; fantucă, scul, jur'e-
biță (de mătasă) ; chrisalidă, nimfă
(la insecte) ; pupilă, lumina ochiului,
Baba, 9. păpușe, marionetă; copilaș,
pruncuț; drăguț, drăguță, mândră,
amantă, dulcinee.
Bába, 9. moașă.
  abácska, o. copilaș;’ mândruteamă,
drăguță.
Bábakalács, 9. v. Disznótövis.
Bábakeresztelés, 9. botez in cos de
lipsă (prin moașă),
láb-alak, 9. păpușe, marionetă; —os
játék, păpușerte, joc de marionete.
.Bábálkodik, v. a moși, a isprăvi lu-
    wi de moașe.
    jaorvos, 9. obstreti^ medic de mo-
‘ așe; mamos (R.).
Bábaság, 9. moșit; obstretică.
Bábáskodik, v. a moși; a tăia bu-
ricul.
   baszarka, 9. (zool), coțofană, țarcă.
ábaszék, 3/ matrice, plod^ matca.
Bábaszilva, 9. hurlup, prună seacă.
Babâz(ik), v. a nasCe, a lehuzi; a. se
juca cu păpușe.
Babázás, 9. nascere, lehuzie; păpușerie.
Babér, 9. laur, dafin.
Babérbogyó, 3. gogoașă de dafin.

Ázsia, ». Asia; Kis —, Asia mică.
Ázsiabeli, Ázsiai a. asian, asiatic.
Aztán, eoni, apoi, după aceea; Az-
után.                    ⁷
Áztat, v. a uda, a muia; t topi (câ-
nepă) ; a umefii.
Aztatás, a. înmiiere, topire (de câ-
nepă).           .    ,         •
Áztató, a. i topitoare, topită, loc de to-
pit (cânepă).
Azur, Azúrkék, a. azuriu; albatru
azuriu, = ca ceriul.
Azután, eoni, apoi, mai apoi, după
aceea.                             ₜ
Azzal, abv. cu aceea, cu atâta; după
aceea; într' aceea.







Babérfa, 9. (doi), arbore de dafin.
Babérkoszorú, 9. cununa de lauri.
Babérkoszorús, Babérkoszoruzott, 9.
laureat, bacalaureat:
Babérkoszorúz, v. a încununa cu
lauri.
Babérlevél, o.frunfia de laur, = de
dafin.
Babéros, a. laureat; lăudat, prea-
mărit.
Babirkál, o. a gâdili, a freca ușor.
Bábjáték, 9. joc de păpușe, =* de ma-
rionete; păpușerie.
Babka, 9» bobiță, bobișoară; pară,
bănuț, lățeae.
Bábkalács, 9. turtă, turtiță (dulce).
Bábkalácsos, 9. tartar.
Bábmű, 9. jucării, păpușern; păpușă.
Bábműves, 9. păpușer, care pregătesce
păpuși.
Babó, 9. (doi.) măzeriche.
Babócs, 9. (ocol.), țințar; musca,
cănească, muscoiü.
Babona, Babonaság, 9. credință de^ear-
ta, sugersțîțiune; jfarmec, descân-
tec, vrăjitorie.
Babonás, a. superstiția.
Babonáskodik, v. a fi superstițios;a
farmeca, a vrăji.
Babonáz, v. a farmecă, a descânta,
a vrăji, a escamota.
Babonázó, 9. fermecător, v vrăjitor, .
necromanț, maff, escamotor, prestidi-
gitator.



Babonázat

30

Bájoló

Babonásat, 9. vrăji, farmece; magie,!
necromanție.
Babos, 0. pestriț, péstruiu; cu pete,
petat, cu puișori.
Baboz, v. a arunca =, a da cu bobii.
Báboz, v. a se juca cu păpușe.
Babra, 9. blătărire; lotocire (in apă).
Babrál, v. a blatări, a migăli, a ?o-
tgxi, a tăndăli; a gâdili, a adia Un,
=» încet.
Babraxnunka, 9. lucru migălos, migălire
Bábsütő, turtar.
Babszem, 9. gogoașă, boană, boambă,
boabă; fir grăunte de fasole.
Babszem Jankó, 9. stătu palmă, pitic,
piticot.
Bábú, 9. păpușe, marionetă.
Babug, svârc, muc de țîță ; negel,
gurguiü, buburuza.
Bábuk, Babuka, 9. (zool.) pupăză.
Bábuz, v. a se juca cu păpușe.
Bács, Bacsó, 9. pecurar, păstor de oi;
badu.
Bácsi, Bácsika, 9. bade, nene, nenișor,
bădișor (despre cei mai betrâni).
Badar, v. a bâlbăi, a gălăgi, a hodo-
rogi; —, 0. neînțeles, încurcat, ne-
bun, necălit, absurd.
Badar beszéd, Badarság, 9. nebunie,
absurditate, voarbă neînțeleasă, =

Bajor

31

Balga

Bagoly, 9. (zool.) buhă, bufniță, cucu- j
veică, cucuvae; akár a követ a ba- |
golyhoz, akár a baglyot a kőhöz, 1
ori cu peatra de cap, ori cu capul 1
’ de peatră.                          |
Bagolyborsó, 9. măzeriche.            j
Bagoiytüdő, 9. poame =, fructe uscate. |
Bágyad, ». a se osteni, a se obosi, a 1
scădea din puteri, a se muia, a se 1
lânge^ii                             I
Bágyadt, a. ostenit, obosit, lânged, ]
slăbit, debelat, dăulat, posmogit; de- ]
fatigat; palid, fără față.           1
Bágyadtság, a. oboseala, osteneală, I
lânge^ime, lângefeală; fatigă, som- |
noroșie; paliditate.                1
Bágyaszt, v. a obosi, a osteni, a slăbi. 1
Bagyik, 9. fer crud, = masiv. j
Baj, 9. reu, nevoe, necaz ; dificultate,I
greutate; neîndemană, lipsă, defect,!
desastru, val, pricaz; restriște, neno-1
rocire; mi a baj ? ce este de făcut ? 1
ce necaz estet — ra hi, provoacă lai
duel, « la luptă; bajt vi, duelează,!
luptă.                              1
Báj, 9. farmec, grații, nuri; har. 1
Bájalak, 9. figură grațioasă;
  cătoare.                           j
Bajelőző, a. prevenitor, preventiv, j
Bajhely, 9. teren de luptă, câmp - 1
loc de bătălie.                     j

Bajor, 9. Bavar, Bavarez; —ország,
Bavaria.
I Bajos, a. cu anevoe, anevoios, greu,
k neyoios, ostenitor, dificil; fatal, critic.
Bájos, a. îiicântător, fermecător; gra-
țios, atrăgător, plin de nuri, desfe-
j tător.
I Bajosan, afo. cu multă osteneală, cu
greu, cu anevoe, cu fatigă.
Bajoskodás, 9. incomoditate, wolestie,
greutate, superare, necaz, osteneală,,
fatigă, trudă, dosada, plagă.
[ Bajoskodik ®. a se năcăji, ase căsni,
| a se trudi, a se zoii, a se tortura.
Bajrahivás, 9. chiămare ==, provocare
i la duel; - la lupta.
Bajsz, 9. mustață, mustețe. v. Bajusz.
[ Bajszos, a. mustăcios, mustețos, cu
I mustețe.
I Bajszosodik, v. a cresce mustețele.
I Bajtárs, 9. camerad, soț de arme, -
I de luptă; consortaș, tovarăș, compa-
I nion, combatant.

necălită, secătură, galimatias.
Bádog, 9. fer alb, plev, tinichea ; abj.
de plev, de tinichea.              : mewuu.
Bádogos, Bádogmüves, 9. tinichigiu, Bajjal, oóv. cu greu, abia
plehar, tinichier.                           ⁿ
Bádogosmunka, 9. lucru de tinichier,

Bájital, a. beutură cu farmece, - fex
  mecata.

cu greu o ered

— hiszeiűj

jár, e impreuni

« de plehar.
Bádogpalack, 9. flacon de tinichea, ~
plev.
Bádogoz, v. a lucra cu plev, = cu ti-'
nichea, = cu fer alb:
Bádogsüveg, 9. coperișul coșului, «
urloiului =, hor nețului.
Bádogverő, d. ᵥ. Bádogos.
Bagaria, Bagariabőr, 9. pete de iujt,
teletin, pele de Rusia; összehúzza a
bagariát, stringe freul, ține de scurt.
Bagazia, 9. un fel de pânză lustrată,
bagazie.
Bagázsia, 9. bagagiü, sarcina, greu-
tate; v. Málha.
Bagdánysült, 9. friptură de mușchi.
Baggadoz, v. a gângăvi, a bâlbăi.
Bagó, 9. rest de tabac in pipă, băgă-
tură, bagău, șanț.
Bagócs, 9 muscoiü; țintar.

cu greutăți; — járó, greu, dificil. •
Bajlakodik, Bajlódik, v. a se nevoi,
a se trudi, a se zoii, a se necăji, a
se căsni.
Bájlámpa, 9. laterna =, lampă magică.
Bájló, a. v. Bájoló,
Bajlódás; 9. necaz, trudă, zoală, ras^
nă; vexațiune, superare; secătură, j

Bajmóc, 9. pedant.
Bajmolódás, ₐ. v. Bajlódás.
Bajnóca, 9. (fot.), sorb, spirea
Bajnok, 9. erou, viteaz; atlet,
tătar.

lup-

Bajnoki, 0. eroic, vitejesc; de. atlet.
Bajnoklibuc, 9. renomist, luptádu.
Bajnokoskodik, v. a lupta vitejesc*
a produce fapte eroice.
Bajnokúl, afo. vitejesce, eroicesce.
Bájol, v. a încânta, a fermeca; a vrăji.
Bájoló, a. fermecător, încântător, (
fermeca.

I Bajusz, 9. mustață, mustețe.
I Bajuszkenő, Bajuszpedrő, 9. pomadă
l vacs de mustețe.
| Bajuszos, 0.' mustăcios, mustețos; cu
I mustețe.
I Bajuszosodik, o. a?l cresce mustețele.
| Bájusztalan, 0. fără mustață; spân,
| spănatec.
[Bajvivás, 9. duel; luptă (între doi).
| Bajvívó, 9. luptător, campion, pioner;
Iduelant. apărător
|Bak, 9. țap; bărbătuș (la animale) ;
I, berbece (la mașine) ; capra (la tră-
f sură); căprior (in zodiac); bakot
f lő, se păcălesce, face o eroare groso-
L lana.
|Baka, 9. 1. gregar, pedestraș, infante-
I rut; 2. (fot.) spárgán, aricioae (Spar-
I ganium).
tBakacdn, 9. pânză postav negru, =
| smolit.
[Bakafánt, Bakafántos, a. guratec, gu-
I raliv, certăreț, gâlcecitor.
iBakakalács, 9. (fot.) turtei, punga
I babei.
makállás, 9. zăcetoare (de corăbii în
I porturi), schelă, debarcaderă, maga-
Isin; capră, berbece (de lemn).
töakalló, 9. țurțur, moțuleț; ciucur el,
Ijionc, canaf.
(Bakancs, 9. papuc, stibletă.
(Bakancsos, 9. pedestraș, infanterist,
[gregar.

Bákány, 9. (fot.) trestie (cu măciucă).
Bakar, Bakator,stugure trandafiriu.
Bakázik, v. a *e da de a dura, a se
impedeca, a se potigni.
Bakbűz, 9. pârciu, miros de țap.
Bakdácsol, v. a sări, a face copcOl
(despre iepure).
Bakfordító, tropicul capriciului
(tuto.).
Bakgedő, Bakgödöle, 9. ied, țap țineți
Bakhát, 9. ridicătură depăment (la vii)
Bakkecske, 9. țap.
Baklat, v. a mirosi =, a puți a pârciă.
Bakó, 9. gâde, calau, gelat, câmifice;
spendurător, hingher.
Bakóbárd, 9. securea gâdelui, gela-
tului.
Bakog, v. a îngâna, a gângăvi.
Bakonyás, 9. băcan, marchitan.
Bakőz, 9. țap de pădure, •= de căpri-
oară.
Bakszakül-fü, 9. (fot.) loniceră, cap-
rifoiu.
Bakszökés, Bakugrás, 9. capriolă, să-

! ritură de capră.
Baktat, v. a bălăbăni, a oatbeca, a
șilabisa, a ceti cu greu.
Bakter, 9. strajă, păzitor de,noapte;
vigiț.
Baktövis, 9. reșină, gumă adra-
gantă.
Bakzás, 9. pir cit; cotocit (despre mâță);
împărechiare; coit (lat.), gonire.
Bakzik, v, a se pârei (despre capre);
a se cotoci (despre mâțe).
Bal, a. stengadu, stâng, sinistru; fa-
tal, réu, periculos; nefericit.
Bál, 9. bal (petrecere); balot, teanc
(de hârtie); —ba köt, învălesce, în-
vălue, leagă teancuri.
Bklaton-tó, 9. lacul Balaton, Bala-
tonul.
Balcsillag, 9. desastru, nenorocire,
soar-te rea, =« fătată.
Balek, 9. găgăuț, tont, batic; începă-
tor, june prosticel.
Baleset, 9. nenorocire, desastru, res-
triște; cos de nenorocire, = sinistru.
Balfasz, 9. nătărău^ idiot, prost, gogo-
man, sarsailă.
Balfaszkodik, v. a se prosti.
Bal felé, abv. in =, spre stânga.
Bal felől, aóv. din stânga.
Balfogás, 9. greșehlă, ulueală, rătă-
cire, sminteală, eroare.
Balga, a. stâng adu; simplu, neghiob,

Balgaság

32

Bámulás

Bámulatos,

33

  năuc, hăbăuc, stupid; deșuchUtâ, ca- i
pfu; nebun.
Balgaság, 9. stângăcie, neghiobie, mm-
plitate, năucie, nebunie, hebăucie, stu- j
piditate.
Éalgatag, ₐ, ᵥ. Balga.
Bálba, 9. purece.
Balházasság, 9. căsătorie, sinistră, -
nepotrivită.             ‘ ।
B'alhiedele_ü, d. părere greață; - falsă,
preocupare, prejudeț.
Balhit, 9. credință deșeafță, « răta-
‘cităi eronată; eterodoxie, eres.
Bálint, di Valehtin.
Báli rah^, 9. vestmânt =, îmbrăcă-
ment de bal,. ■■ ■ -
Bhlita, 9. bilet, semn, marca.
Balitélet, 9. preocupare, prejudeț; pă-
rere =, opiniune greșită, = eronată,
falsă. .
Bajjelentőségű, a.ominos,deșemnreă.
  Baljós, 9. cobitor de teui pează rea,
prevestitor de rele, reu augur.
  Balióslat; 9. profeție rea, = ominoasă,
^ sinistra; cobire (a reu).
Baljóslatúi, a. ominos, de rău semn.
Balkâny, 9. balta cu mușclnu.
Balkéz,^9. stânga, mâna stângă.
Bálkörínű, », excesiv, desfrânat, mu-
ereț. '
  Ballag, a. a merge încet, t= tândălind,
   flb imptețeci; a mocoși.
  Balmagyarázat, 9. restăUnăcire; Ex-
   plicare =*, interpretare rea, •* falsă.
Bálna, .9;- fsoolf. chit, balenă.
   Balog, a. stângaciu, slut de o mână;

nătâng.
Baloldal, 9. partea   lătur ea flanca
stângă.
Bâloz. v. aș petrece la bal.
Balra, ribtri.spre ==, în stânga; — arul
stânga imprejuf /      ,
Bálra arc V stânga front i
Balra, magyaráz!, », a interpreta reu,
« fals; a explica spre reu.
Balról,. abv. din stânga.
Balság, 9. desastru, întâmplare fatală,
   » sinistră; nefericire, fatalitate.
Balsiker, 9. resultat sinistru, reușită
rea; desastru, neúbutire, nesucces.
Balsó, a. din stânga, stâng.
  Balsors, Balszerencse, 9. adversitate,
   soarte tristă, fatalitate, d&astru, ne-
   norocire, nefericire, răstriște; noroc
   rău (pop.K
Bálszárny, aripa stâpgă.

Balszokás, 9. obiceiu *=, nărav
datină «, deprindere rea. 1
Balta, 9. săcurice, bărdiță, teslă, bdltl
Baltacím, s>. takarmány —,
foiu dulce, = hlrceșc iședisa/t. 1
Baltâz, v. a ciopli =, a tăia du bări
ța, a testări.         /          I
Balul, âbv. rău, sinistru, desastros, d
norocos; —*ütött ki; a reușit rău
venni, a lua în nume de rău. J
Bálvány, 9. l. idol; columpă, stăA
chip cioplit; icoană, simulacru |
idol. 2. grindă, grindoae ; 3'. pilm
(la teasc); fus (la mda^ă). 1
Bálványimádás, 9. ídololatxie, odei
rea de idoli, închinare la tdo^tal
Bálványimádó, 9. iMolatru, odord
de ^ Anclnandlór Ut idoli ; pd^dnj
Bálváry-isten, 9. idol, simulacrul
idol, chip cioplit.              1
Bálv&nykép, ». cMp «=, Hmtdacnd
idei.                           1
Bálványkigyó, 9. (aed) țerpe arted
gigantic, idol, boa^ anacondă. |
Bâl^ânjas^.idotolatric, idolesc; paj
Bálványoz, ₀. d se închiria UMoâ
idolisa. . '                   . |
Bálványozás, 9. idolisare ; fâololai
  închinare la idolt.             |
Bálványozó, 9, idololatru,păgân fi
  se închină Ut idoli).           |
Balvégzet, 9. adversitate, fotaUÎ
desastru, întâmplare tristă; urtim
, Balvélemény, 9. părere =, opM
falsă,±greșită,»* eronată,fătâl
r Balzsam, 9. balsam. ,          I

Balzsamod, a. balsamic, &alsa|
botsamat, îmbalsamat.
Balzsamoz, o. a balsama, a «ml
sama.             ..          |
Balyita, ». marcă, bilet. 1
Bamba, a. idiot, prost, gogomani
teled, nătărău, sarsailă, bddâ
hăbăuc.                      1
Bámész, 9. gură căscată, neghiobi
goman, idiot, lelau, dârd. 1
Bámészkodik, a- sta =, a se|
gură căscată; asta uitat, ** uv
a se mira cu gură căscată
  Bámit, v. a pune in uimire,
   na, apune in mirare, |
Bárnál, o. a se minună, a sta |
menit; a se mira, a admira. 1
! Bámulandó, a. admirabil, dâ |
minunat, ae minune.            '
Bámulás, Bámulat, ». mirate, i

Bányamérnök

f nare, uimire, încremenire, înmărmu-
I rire; admirațiime; bámulatba ejt,
| pune în mirare, « în uimire.
I Bámulatos, a. de minune, admirabil,
r. uimitor.
r Bán, 9. ban (al Croației).
| Bán, v. a~i părea rău, a regreta, se
I căi, & compătimi; nem bánom,
I nu-mi pasă, ' nu me supără; v.
L Bánik.
| Bánás, Bánásmód, 9. tractare, trac-
I tament, manipulațiune ; manieră,
f conduită, purtare (față de cineva).
L Bánat, 9. căință, părere de reu, su-
j părare, mâhnire, obidă, grije, păși
r Bánatbér, pénz, 9. penal, vadiu,
I cauțiune, arvună.
! Bánatos, a.îngrijat, întristat, supe- :
I rat, obidat, centristát, mâhnit, db-
1 sădit.

L bánatosság, 9. supărare, întristare,
l Í dosadă.
L Bánatpénz, 9. vadiu, cauțiune; penal.
F Banda, 9. bandă, trupăț taraf (de
r lăutari;, ceată.
[ Bandi, 9. Andreiu.
। Bandukol, v. a tropoti; a umbla îm-
I- plețțcil,.« leucâș.
I Bandzsal, a. ctâor, văghiochiu, ciorc.
I Bandzsalit, ». a chiori, ase uitachi-
| orîș,cruciș,- = strimb.
i BandzsÓkos, a. cu ochiu de stiăă.
i Bsngita, 9. (Set.) dârmoz, drimoz;
I carpen .   -
|Bángó, '9. găgăuț, prosticel, meteleă,
I Bánhatós, a. tractabU., ușor de tractat.
(Bánik, f-val-vel) a tracta, cu d-
I wva) ;a se purtai față de~); d mar
r nua (ceva), a manipula ; tud bánni
I az emberekkel, scie tracta cu oame-,
I nii, are próctícá de vieață.
(Bank, 9. bancă, bancă de schimb, cassă
t publică.
|Bânka, büdös —, 9. (wol.) pupăză
li(Upupa epops).
■Bankár, 9. bancar, banchier, proprie-
Btor de bancă.
Kftnkjegy, 9. notă de banca, bilet de
■Lfywa; barit de hârtie; băncuță,
K&incftotâ.                        |i .
|l&nkó, Banknóta, 9. v. Bankjegy.
Bmkódás, 9. supărare, întristare, că-
văetare.                            ■
Bankóforint, 9. florint de hârtie.
[bankrészvény, 9. acție de bancă, act

Magyar-román szótár.

Bankuș, 9. matahală, papaluga; ciuhă,
popat^ (germ.).
Bankügy, 9. afacere-de bancar

Bánság, d. 1. banat, rang de ban; 2.
' BanaM Timișan.
Bánsági, a. bănățean, din'Banat,
Bánt, v. a supăra, amăhni, a scârbi;
a vătăma, a insulta, a ofensa, a atăca;
a înfrunta, a înjura; ne bánts Î la-
să-mă în pace, dă-mipace,
Bántalmas, ₒ. supărător, vătămător,'
Bántalmaz, ». a supăra,, a vătăma, a
măhni, a atăca; v. Bánt.
Bántalom,9. vătămare, ofensă, insultă ; ■.
mâhnire, supărare, întristare.
BántáSjd. vătămaref atingere; cJBánta*
lom; semmi bántásodnemlesz, na-
vei avea nici o supărare,.*» necaz, « reu.
Bântatlan, a. neatins; nevătămat,ne~

  ■supărat, neatăcat.
Bántó, a. vătămător, aupărător ; insul-
'■ tător.
Bántódás, 9. vătămare, supărare, mâh-
  nire, întristare, insultă; semmi—a,
  nrii va fi nimic,nu-i se va întâmpla nici
  o\supărare.
Bántódik, v. a se vătăma, a se simți
  vătămat, = ofensat, * insultat. .
Bântogat, v. a supăra •«, a vătăma des.
Banya, 9. hîrcă, cotoroanță, băbăchie,
  baba cloanță; cerșitoare.
Bánya, 9. mină, baie; montan firi
, composiții),
Bányabiró, 9, jude montan (care ju-
decă in afaceri montanistâce) ; -r-ság,
tribunal =, județ monianistic.
Bányagróf, 9. conte camerar.
Bányagyám, 9. pilastru, proaptă (de
faină).                    [montan.
Bányajáró, 9. inspector de mine, -«
Bányajog, 9. drept montan.
Bányakemence, 9. cuptor de lut, - de
  țară.
Bányakór, 5. oftica de băiaș, ftisie.
Bányakő/ 9. peatră de baie; baie
de peatră.
Bányalég, 9. gaz **, aer explosiv in băi,
. aer inecădos de mine.
Bányamanó, '9. stafie de mine, om alb,
tașmă, spaima minelor.
Bányamécs, 9. candelă, fonță, opaiț
de mine, sterț. v
Bányamérnök, 9. inginer montani
de mine.

3

Bányamester

34

Barázdált

Barázdánként

35

Bárói

Bányamester, >. director maestru =, <
inspector montan, = de mine.
Bányamivelés,9. montánistied, exploa-
tare de băi, «« de mine.
Bânyanagy, 9. prefect montanistic, «=•
de băi.
Bányaiéin, 9. v. Bányamanó.
Bányarész, 9. parte de baie, cuxă.
Bányarészes, o. părtaș de mină.
Banyásodik, v. a îmbătrâni; v. Rán-
cosodik.
Bányász, 1. băiaș, băieș, miner, lucră-
tor in băi; 2. (in composiții) mon-
tan, montanistic.
Bányászat, a. montanistică, minerit,
băiășit; exploatare de mine.
Bányászati, a. montanistic, montan,
  de mine.
Bányászbalta, 4. ciocan de băiâș.
Bányaszék, >. oficiu montan, - de
  mine.
Bányászkodik, v. a băieși, a lucra
  în bai, •» în mine. [tanistied.
Bányászság, 0. băieșime, baiășii; mon-
Bányásztársaság, >. consorț de băiași,
consort montan.
Bányatelek, Bányatér, Bányaterület,
  d. teritor montan, = de mine.
Bányaügy, 9. montánistied, causă mon-
  tană.

Bányaváros, 9. cetate montánistied, ~
montană.
Bányavirág, a. cristal de munte, cuarț.
Bányol, v. a bate menete, = barit (de
metal).
Bár, con/, batăr, de și, macar cd, bar
remi, dare-ar I)(jeü, badar de; ugy-e
bár ? o$a este f drept el
Baraboly, ®. (fot.) cerfoiu, chervel;
  baraboiu.
Barack, *.(fotj persec, apricoz; (fruct),
perzecă, apricosa, mariid, moroanță.
Barackos, a. cupersece, cuapricoase.
Barangol, v. a vagabunda, a colinda,
a rătăci, a cutriera țeri (ca nomazii).
Bárány, 9. miel, mielușel, mnel (bia-
  l&ctical); < om blând, blândoc (ca
  mielul).
Bár&nybéllés, căptușeala de miel.
Báránybör, 9. piele de miel.
Báránycüner, a. picior de wel.
Bárányellés,$. timpul fătatului (oilor).
Bárányfarsang, carnavalul verde

(dintre Basci și Rusalii).
Bárányfelhő, nori de miei, nori albi,
* ușori;

Bárányhimlő, «>. vărsatul oilor; cori. |
Bárányoz, t>. a făta miei.            1
Bárányzás, 9. fătatul mieilor.        !
Barát, 9. 1, prietin, amic, fărtat, tova- ]
ras; 2. călugăr^, monach, chinovii; 1
fehér —, premonstratens (călugăr) J
v. Szerzetes.                         1
Barátbetű, $. litere gotice.         j
Barátbillegény, 9. (zool.) codobatură. 1
Barátcsuha, 9. văstmănt călugăresc; 1
rasă călugărească.                    j
Barátcsuklya, potcapiu, cucută. |
Barátfa, 9. (fot.), sabină' soc pu- ]
turos.                               |
Barátfül, s.urechiușa (de aluat). |
Barátgaras, 9. mulțămită călugărească. 1
Barâti,«. prietinesc, amical, amicabil; 1
călugăresc, monachal.                1
Barâtilag, abv. prietinesce, amicabil. 1
Barátkámzsa, Barátkápa,, d. potcapiu. 1
Barátklastrom, 9. mănăstire, claustra, 1
   cenobiu, chinoviu; schit.          |
Barátkodik, o. a trăi vieață căluga- |
rească.                               1
Bar átkoz ás, a. împrietinire, amiciție, |
tovărășie; familiarizare.            I
Barátkozik, o. a se împretini, a lega 1
   prietinie, « amiciție; a se deda, a i

se deprinde.                        í
Barátkoztál, v. a imprietini; a de- 1
prinde, a deda.                      1
Barâtos, a. călugăresc, monachal. j
Barátpilis, 9. tonsură călugărească. |
Barátrend, cin, ord =, stat călugă- "
rése; v. Szerzetesrend.

Barátság, 9. prietenie, amiciție; fami- 1
Ilaritate; tovărășie.                1
Barátságos, a. amical, amicabil, prie- 1
•tenos, familiar; vesel, plăcut, gr a- -
Jios. *                              I
Barátságosan, aóv. amical, familiar, 1
prietenesce.                        J
Barátságtalan, a. neprietenos, neami- 1
cal, neplăcut, trist, moros, dizgrațios. 1
Barátszinű, a. brunet închis, - intu-j
necat.                               |
Baráttánc, ». răbdare, suferință, paci- ț
ință.                                1
Barázda, brazdă, sulcfde pămînt)
creață, brazdă (pre frunte). j
Barázdabillegény, —billegető, ₉.
ol.) codobatură, mierlă de apa. ’
Barázdál, v. a brăzda, a trage brazdei
a ard; a încreți (fruntea). ]
Barázdált, a. brăzdat, arat; încrețit d
eu crețe (despre frunte).            1

ț Barázdánként, abc. brazdă de brazdă ;
* ca nesce brezde.
* Barazdás, brăzdat, încrețit — szom-
   széd, megieș.
  Barbár, 3. barbar, varvar; om ciad,
[- « sălbatec, =• feros.
1 Barbárság, 9. barbarie, barbarism;
j tiranie, cruzime, selbătecie, ferocitate.
I Barbora, cel, violoncel (musică).
I Barborâs, d, celist, violoncelist.
| Bârca, d. marcă, semn, boletă, etichetă.
I Barcag, ». a sforăi, a răcni (despre
r elefant).
r Barcaság, 5. Bârsa, țeara Bârsei (di-
I strictul Brașovului).
I Bárcáz, ᵥ. a provedea cu marcă, = cu
I etichetă, = cu boletă; a marca.
I Barcs, 9. (fot.) scărpinoasă.
I Bárcsak, conj. de ar da Dtfeu, batăr
I de . . .
I Bard, «. 1. bard, cântăreț, poet; 2.
| bardă, secure lata.

Bárdfok, 9. muchea securei.
Bárdlevél, 5. invoeala, contract
lucru de teslar).

(la

í Bârdol, v. a ciopli, a barda.
[ Bârdolatlan, ₐ, necioplit; nepoleit,
| grosolan, incult, crud, brutal.
I. Bárdos, 0. bărdar, bărdaș.
I Bárgyú, a. stupid, năuc, hăbăuc; slab
J •=», mărginit la minte, sec, necălit,
L prost.
। Bárgyuság, a. hebeucie, năucie, stupi-
1 ditate, hebeție, imbecilitate ; prostie.
r Bárha, conf. de și, macarcă; batăr
I de ...
| Bárhol, abo. ori unde, preste tot Idtul,
| pretutindenea.
¹ Bárhonnan, abv. ori de unde, ori din ce
I parte.
I Bari, Barika, 0. mielușel, mielușea;
I bar oiță.
I Barka, 9. mîțișoare, mițe, stâlpărz,
I mvguri de salce, = de finic; sg ancă,
I cicatrice (pe piele) ; abf. pesti iț,
I cacior.
■ Bárka, 9. arcă, barcă (a lui Noe) ;
I pescuină, nae de ținut pesci.
I Barkáés, 9, prisăccur, voștinar (care
I cumperă voștine și miere de stupi) .
►Barkácsol, a prisăci, a umbla du-
I pa =, a aduna voștine ; a reteza stupi.
I Barkas, ₐ. cu mițișoare; pestriț, păs-
r truiu, sgâncos; petat, verigat; bure-
I țos, cu bureți (ia față) ; v. Barkóeás.
jBarkáz, ©. a încreți, a face crețe; a

* îmbrobința, a pregăti o pete; a împes-
  trița.
Barkázik, v. a înmuguri, a face mâ-
  țișoare.
Bárki, pwn. fie cine, ori cine, care ;
  — legyen az, ori care ar fi acela.
Barkó, 9. barbă, favorite.
Barkóca, 9. (bot.) păducel; sorb ; so-
  arba (fruct).
Barkóeás, u. pestriț, ver gat; bălțat,
  breaz.
s Barkós, a. cu favorite.
Barlang, 9. speluncă, peșteră, scorbură,
  grotă, visuina, bortă, cavernă; abis,
  prăpastie.
Barlangos, ₐ. găvănos, găunos, pește-
  ros, scorburos, dupuros, coșcov, bortos.
Bârling, 9. (foi.) amarantă (o floare).
Barmász, 9. econom de vite; y. Barom-
  tenyésztő.
Bármely, pwn. ori care, fie care, ma-
  car care, = cine, veri care. (Tr.).
Bármi, p-,on. om ce, fie ce, macar ce;
  ori cât.
Bármiként, Bármi módon, abv. ori
cum, ori și cum.
Barmit, ». a dobitoci, a selbăteci; a'l
  face vită (brută).
Barmol, v. a lucra din greii, ca
  un bibol; a învăța greu.
Barmos, a. avut de vite, bogat de
  vite.
B'irmúl, o. a se prosti, a se dobitoci;
  a se face =, a deveni ca o vita.
Barna, &. brunet, brun, murg, oacheș
  (la ochi); negricios, negriu.
Barnakőszén, 9. cărbune de peatră,
  « de păment.
Bamapej, a. murg (despre cai).
Barnaréz, 9. bronz.
Barnarőt, ₐ. roș închis, vulpiu,; roib.
Barnás, a. brunet, cam negricios,
  smead.
Barnaság, 9. v. Bamaszin.
Barnásodik, a negri, a deveni ne-
  gricios, = oacheș.
Barnaszén, 9. cărbune de peatră.
Bamaszin, 9. coloare brunetă.
Bamit, p. a negri, a colori negriu, a
  prăji, a păli, (soarele); á rumeni
  (o friptură).
Barnúl, v, a negri, a deveni, brunet,
  = oacheș, a sf păli, « a se prăji, a
  se rumeni de soare.
Báró, 9. baron, boer de țară.
Bárói, «. baronesc, boeresc.

3\

            Barom


Bárom, ă. vită, dobitoc; animal; om j
nătărău, — prost, .«• năuc.
Barómeledel, a. nutreț (pentru vită).
Baromfi, ». galițe, oare, zburătoare,
aripate, coa.be, jigărie, paseri.
Baromi, a. animalic, dobitocesc, de
vită, bestial, brutal.
Baromiság, a. bestialitate, brutalitate;
dobitocie, mojicie*
Baromjárás, a, urme cale de vite;
pașiinat de vite; suhat (R.).
Baromkodik, a. face dobitocii, trăesce
cavita; lucră ca o vită.
Baromlégy, o. streche, tăun, sclepț,
bâțan.
Barom módra, ata. ca o vită, brutal,
  dobitpcesce; mojicesce.
BaromoWos, a. veterinar, medic de vite.
Baromság, a. dobitocie; bestialitate,
  brutalitate; mojicie,. hebeucie, gogo-
  mănie.
Baromtartás, Baromtenyésztés, a. cul-
  tură =, economie =, prăsire de vite.
Báróné, o. baroniță, baronesă.
Báróság, 9. baronie, baronat.
Bárósan, aóv. ca un baron, baronesce.
Bársony, a. catifea, barșon, vizon, p&r-
firă. ,
Bársonycsiga, a. melc culbec pur-
puriu:
Bâfsonyszin, a. coloare de catifea, =
   purpurie.
Bársonytarajfürt, a. amarantă.
Bârzsing, a. (anat.) esofag, țeava mân-

cării.
Basa, a. pașă, guvernator turcesc.
Basadohány, o. tabac turcesc (cu foi.
mărunte). *
Basarózsa, a. (fot.) bujor, peonie.
Basasâg, a. pașalic, provincie guver
nată de un pașă.
Basáskodá^, a. volnicie, despotism,
tiranie, discrețiune, violentare; dom-
nie prin forță, ** silă, = violență.
Basáskodik, v. a domni =, a stăpâni
icu forță, ~ cu violență, = silă, ® vol-
nicie; a tiraniza.

Bástya, a. bastiuni, fortificațiune, în-
  ^ritură, propugnaciil (lat.); turn (în
Joc de șac).
Bástyabolt, a. v. Bástyaűr.
Bástyáink, 9. întăriiură, bastîune,
  metereze CR.f bulevard, mur apara-
  torjfin'tificațiune.
Bástyamű, ». întarituri corondte (la
  fortărețe).

36

' Bátran

Bátya             37_________ Becsap

Bástyáür, a. casametă, celariul bastiu- |
nei.                                   ;|
Bástyavéd, 9. metereze, șanțuri de j
întăritutâ.                             |
Bástyáz, y. a bastiona, a fortifica, a j
întări cu metereze;                      i
Bászli, a. prost, simplu, năuc, nată- I
rău, timid, fricos.                      1
Batár, a. batar, călească =, caretă în- j
chisă.                                  I
Batiszt, Batiz, a. batist, pânză albă fină, j
Batka, s. denar, filer, bănuț; lețcae,
pará (R.); egy batkát sem ér, nu 4
plătesce o pard, = o ceapă degerată. . 1
Bátor, a. îndrâsneț, cutezător, cură- |

gios, bărbat, inimos, brav, ne’nspăi- î
mentát; — vagyok, ’m permit, ’ml 1
iau indrâsneala, cutez; conj. bine că, |
deși, cu toate ca.                  (
Bátorít, v. a îmbărbăta, a incurăgea, 1
a inima, a insufla curagiu.         j
Bátorítás, o. îmbărbătare, încurăgiare. I
Bátorító, a. de, îmbărbătare, de încu- !
răgiare, însuflețitor.              1
Bátorkodik, v. a îndrâsni, a cuteza, j
a se încumeta, a-și permite, a-și lua I
libertate; bátorkodom felkérni önt, I
’m iau libertate =, ’mi permit a te |
ruga.                               1
Bátorlét, a. siguranță, securitate, cer- J
titudine:                           J
Bátorkodik, y. a prinde inimă, = cu-1
ragiu, a îndrăsni, a se încurăgia. j
Bátorság, a. bărbăție, curagiu, îndrâs-1
neală, cute zare, inima; siguranță, 1
securitate; —ba helyez, asecură,i
pune in siguranță.                  |
Bátorságos, a. sigur, secur.        1
Bátorssivíí, «. curăgios, indrâsneț; *.
v. Bátor.                           ₐ
Bátortalan, a. fricos, timid, descura-A
giat, fără curagiu; nésigur. ]
Bátortalant, v. a descurăgea, a în-,j
frica, a inspira teamă.             j
Bátortalankodik, v. a nu cuteza, o]
nu avea curagiu, a se înfrica,
nu avea incredese în sine; a hezitaț*
a vaccila.                          J
Bátortalanság, ». nesiguranță; dcs4

curăgiare, lipsa de curagiu; frică;,
temere.                              ț
Bátortalanul, aby. descurăgiat, fără
curagiu timid, fricos.
Bátran, abv. bărbătesce, curăgios, cu
curagiu; fără frică, ~ teamă, liniști^
pe sigur; înainte! curagiu! riaifricăl.

   Bátya, a. frate mai mare; bade, bă-
    diță, nene, tete; unchiașule!
   Bátyáz, v. a neni, a bădi, a striga
    nene.
   Batyu, 9. pachet, geantă, legătură;
    povară, greutate, giamantan, traistă
    de drum; raniță, burduf.
   Batyubál, a. picnic, petrecere cu pro-
    visiunea de acasă.
   Bátyus zsidó, a. sdrențar (jidov, care
   adună cârpe rele pe inele).
Bâya, ₒ, nerod, stupid, prost, hăbăuc,
   idiot, smintit, neghiob, imbecil.
Bazsál, Bazsarózsa, Rózsa bazsál, 9.
   (fot.) peonie; bujor (Paeonia offid-
   nalis).
Bazsalikom, 9. (fot.) busuioc, bosuioc
   (Ocimum).
Beyj^os, in înlăintru (in compoziții);

Bead, y₄ a da, a băga, a prezenta (o
   rugare); a da (medicină, să bea);
   a arăta, a denwncia, a insinua.
Beadvány, a. scrisoare presentată, =
   improtocolată; petițiune, cerere, in-
   stanță, rugare; acte presentate.
Beadványi jegyzőkönyv, a. protocol
   de exhibîte, = de intrate.
Beaggat, Beakaszt, y. a atârna, a
spénzura, a acăța, a înșira, a ínseila.
Beáll, y. a începe, a intra, a se îm-
plini, a se intimpia, a sosi (timpul);
      katonának, a intra la miliție,
— szolgalatba, a intra in serviț; =
la oaste; beállott a tél, s'a pus
pe eamă, e earnă; beállott a Duna,
stă ghiață pe Dunăre.
Beállít, y. a intra, a se presenta, a se
înfățișa (la cineva) ; be van állítva,
e beat; e asemenat, =- egalisat (lajoc
de popice).
Beárnyékol, Beámyékoz, y. umbresce,
adumbresce, ínumbresce.
Beárul, y. a acusa, a incusa, a insi-
nua, a denuncia, a piri.
Beavat, y, a introduce, a instala (in
oficiu); a iniția (in secret) ; a bi-
necuvânta, a duce la biterică (o le-
húzd) ; a muia, a pune de a moiu
(pănură) ; a topi (cânepă).
Beavatkozás, a. amestec, ' ingerență,
intervenire.
Beavatkozik, y. a se amesteca in
ceva, a se ingera ; a interveni.
Beáztat, y. a muia, a pune de a
moiu, a inmuia (rufe); a uda, a


topi (cânepă); a ponegri, a denuncia.
Bebádogoz, y. a acoperi cu tinichea,
a trage cu «».
Bebizonyít, y. a dovedi, a proba, a
arăta a întări cu argumente, a
demonstra, a adeveri, a demustra, a
comproba, a arăta prin fapte ; a ar-
gumenta.*
Bebizonyítás, 9. probare, argumentare.
Bebizonyítható, a. probabil, ce se
poate dovedi.
Bebizonyodik, Bebizonyul, v. se do-
vedesce, ze adeveresce, se confirmă
(o-veste).
Bebocsát, &. a lăsa să intre, a admite =.
BebonyoUt, v. a încurca, a încâl^r,
a confunda, a prinde în laț.
Bebordáz, y. a trage fire prin, spată,
a nevedi (fire).
Beborít, y. ă acgperi, a întâii, a
trage (pe din afară cu ceva) ; a co-
pleși, a~înunda, a întuneca (ceriul
norii).
Beborul, y, a înoura, a întuneca, a se
acoperi cexiul de nori; a se vărsa
în ceva.
Bebörtönöz, y.a încarcera, a întem-
nița, a arunca**, a închide în temwță.
Beburkol, y. a coperi, a acoperi, a
înveli; a înfășură.
Beburkolózik, y. a se acoperi, a se
înveli, a se înfășură; â se ascunde.
Bece, 9. copil desmerdat, *=resfăfat, «
favorit, predilect.
Becefréz, y. a plămădi (de bere), a
opări orzul mulat.
Becéz, Becéztet, y. a guguli, a wtâdări,
a desmerda, a resfăța, a măguU.
Becikkelyez, y. a inarticula:
Becipel, v. a teri, a duce, a introduce,
a importa.
Beckó, 9. măscariciu, păcală, zorilă;
mar ghiol; om glumeț, = poznaș,
caraghios (R).
Becő, a. hoaspă, silicuă, găoace; păztae.
Becős, a. pastăios, leguminos.
Becukroz, ᵥ, a presăra cu zahăr.
Becs, a. valoare, preț; —ben tart,
prețuesce, stimează, da onoare.
Bécs, 9. Viena.
Becsal, y. a amăgi, a ademeni, a se-
duce, a înșela (în...).
Becsap,' y. a trăsni, a lovi (fulgerul),
a fulgera, a arunca, a, închide, a
trânti (ușa); a înșela, a amăgi, a
seduce.

Becsapódik

38

Becsületes

Becsületesen

39

Befordul

Becsapódik, v. a se închide, a se în-
cuia, a se încleșta, a se trânti (ușa-
prin resvor) ; a se înșela, a se amăgi
(omul).
Becs-ár, ». preț de estimare, = de esti-
miu; « de evaluațiune; = de stri-
gare.
Becsatol, v. ă actude, a alătura, a
alegă (un document).
Becsben tart, v. a prețui, a onora, a
respecta, stima, a cinsti, a da cinste,
a pune preț.
Becsempész, v. a contrabanda, a face
   contrabandă, a aduce mărfuri oprite.
Becseppen, v. a cadea fără a sci, =
   ca musca în lapte.
  Becserél, v. a schimba, a înschimba,
   a face schimb.
  Becs-érték, evaluațiune, preț de
   estimare.

  Becses, a. prețios, scump, de valoare,
.... valoros; prețuit, de preț.
  Bécsi, a. Vienez, de Viena; —érték,
   valută vieneză.
  Bécsi-koroljl, t>. (fioi.) funingine de
   brad.
  Bécsi kömény, (fiot.) anison, anais.
Becsinál, v. a astupa, a închide (o
deschifietură) ; a învălui, a acoperi;
a face dulceață, , a pune poame in
zahăr; a face stufat (din came).
  Becsinált, stufat (din carne de
   putu); compot, confitură (din poame);
   abj. marinat.
  Becsip, v. a prinde; a îmbuca, a
strînge, a strivi (ușa mâna cuiva),
. a prinde, a pune mâna (pre un tâl-
har); a se îmbăta.
   Becsípett, a. prins, îmbucat, strivit;
    beat, beut, cherchelit.
   Bécsi' rongy, 9. rumenea,la, suliman,
    dres.
   Becslés, o. prețuire, estimare; taxare,
    evaluațiune; aprețiare.
   Becslési, a. de prețuire, - estimați-

une ; = taxare, « evaluațiune; —
illeték, taxă de prețuire.
Becslő, a. prețuitei', .estimator; taxa-
dór; - - biztos, comisar de prețuire.
Becsmérel, ₉. a defaima, a dejosi, a
desprețul; a înjura,a înjosi; a scă-
dea, prețul; a huli, a calomnia, a
detrage (onoarea cuiva).
Becsnélküli, a. fără de preț, = va-
  loare.
Becsomagol, Becsomóz, v. pachetează;

leagă in teanc; înrotulează, coase|
olaltă (aclusele la un act). 1
Becsődit, v. a aduna, a grămădi ;1
conchema, v. Osődít etc.
Becstelen, a. fără valoare, « preț
.infam, pângărit, spurcat, scarna/
nerușinat.
Becstelenkedik, 9. ași pierde prețul
valoare; a deveni infam, = nerușvnÂ
Becstelenit, ». spurca, a desonora,
profana, a mânji, a ponegri, ap$
gări, a necinsti, a prostitua, a d
fiara (o fată).                   ;
Becstelenkedik, » a se purta, mq
  dar, «= scârnav, a comite «=, a fa
  infamii.                          ■>$

Becstelenség, &. infamie, turpitudii
necinste, desonoare, rușine, insultai
— gel illet vkit, insultă pre cinei
Becsuk, v. a închide,. a încuia £
încarcera; a trage (ușa). |
Becsúsz, Becsúszik, o. se străcfâ
se straCoară; trece prin ceva, se |
reșce ; alunecă.                 1
Becsúsztat, v. a stracura, a vîr¹^
băga, a trece (ce^a), a intercalai
interpela (în scrisul altuia). j
Becsű, a. prețuire, estimațiune, td|
țiune, evaluațiune.              |
Becsül, v. a prețui, a estima, a tq
a judeca; a stima, a onora, a cin
a respecta, a venera; kevésre -r|
pune puțin preț, a da, puțină!
semnalate, a nesocoti; nagyra!
sokra —, a ținea în mare cinstii
avea multă considerațiune, a |
specta mult.                    ,1
Becsület, *>. onoare, omenie, oneștii

  cinste ; lauda, mărire; stimă, res}
cuviință, decență, conveniență ; ;
csületből, din cuviință, pentru oș
re, becsületemnek tartom, țin-i.
mea opoare; —be vágó dolog,j
stiune de onoare; lucru injurii
defăimător; nem tud —et, mA
omenie, •= cinste.            j
Becsület-adás, respect, otâț
omagiu, cinste, manifestație. |
Becsületbeli, a. de onoare; —kéj
cestiwne de onoare.           |
Becsületbiróság, ₉. tribuna¹ de j
re (în cause de onoare a nobii
juriu.                        j
Becsületérzés, o. simț de onoart
  bițiune.                      1
Becsületes, a. de,omenie, onestj

stit, loial; — ember, om de treabă,«
onest; harnic, ® destoinic.
  Becsületesen, abv. omenesce, onest,
   hămicesce, destoinic.
  Becsületsértés, 9. vătămare de onoare,
   defăimare, desonorare; calomnie•
   injurie.
  Becsületszék, s. juriu; v. Becsület*
   bíróság.
Becsületszó, parolă cuveni de

   onoare.
  Becsülettudás, 6. cuviință, curtoasie,
   curtenie.
  Becsülettudó, <». curteneț, omenos, ga-
   lant, binecrescut.
Becsületvadász, a. ambițios.
  Becsületvesztés, s>. infamie, pierderea
   onoarea.
Becsüs, d. prețuitor, estimator, taxator.
  Becsvágy, d. ambițiune, iubire de
glorie, -= de lauda, orgoliu.
  Becsvágyó,d. ambițios,iubitor de laudă.
Bedob, a arunca, a asverli.
  Bedől, ₉. a se surpa, ase darima. a se
restorna, a se ruina, a se îmburda,
a cădea în ruină.
Bedug, v. a împlânta, a lega; a
astupa, a înfunda.
Bedugaszol, ₉. a astupa (o sticlă);
a înfunda (o bute.)
Bedugul, v. a se astupa, a se înfunda;
a se băga, a se împlânta.
Beecetez, v. a 'marina, a săra.
Beér, v. a se ajunge, a¹!fi destul, a
eși la cale (cu ceva); a se îndestuli;
beéri vele, a se îndestuli, a*% fi de
ajuns.
Beereszt, v. a lăsa în lăuntru; = sa

Befed, v. a acoperi, a coperi, a în-
veli, a pune sub coperiș (o casă).
Befejez, v. a sferși, a fini, a termina,
a închia, a găta, a pune capet.
Befejezés, ». inchiere, terminare, fine,
finit, sfârșit; epilog, conclusiune (la
orațiuni); capet; —képen, ca ăe
inchiere.
Befejezetlen, a. negata, neincheiat, >
nefinit, nesfârșit, neterminafc
Befejezőleg, abv. de încheiere, de fine,
de urmă.
Befeketít, v. a negri, a colora negru;
a huli, a ponegri, a vorbi de reu.
Befektet,« a culca (copilul in leagăn);

între; a muia, a îngusta (pănură în
apă).
| Beeresztő, a. urzeală, urzitura (la
? țeseturl).
î?» Beérkezik, v. a sosi, a ajunge ; a în-
curge (o sumă).
" Beesettszemű, a. cu ochit cufundați
■z (în cap).
7 Beesik, v. a cădea, a pica (in apa);
| — az arca, a i se cufunda fața, —
r az eső, a ploua în lăuntru.
r Beesteledik, v. a însera.
Befagy, ₉. a inghiăța.
I Befalaz, ₉. a zidi, a închide cu
■_ zid.
| Befásit, ~₉. a sedi cu arbori, a planta.
g Befecskend, ᵥ. a stropi, a împroșca
cu apă.

a depune, a, plasa (un capital . ■
Befektetési tőke, a. capital plasat, =>
pus, «‘ dislocat înțr'o speculă.
Befelé, abv. în laîntru.
Befellegzik, ₉. a înnora, a înnoura,
a întuneca, a se acoperi de nori; -
azt sem mondta, befellegzett, a-ss
duce fără de a jlice o vorba; = fără
a-și lua remas bun.
Befér, a incapea, a avea loc.
Beférkezik, v. a se virî, a se îndesa,
a se îmbulzi.
Befészkeli magát, ₉. a se încuiba, a
se așeza, a se înrădăcina.
Befizet, ₉. a plăti, a solvi, a admi-
nistra f o sumă).
Befog, v. a prinde, a, deținea, a
aresta; a înhăma, a prinde (caii la
car) ; —ja a száját, își ține gura, - <
tace din gură.
Befogad, ₉. a primi, a iscepe; a
adăposti, a găzdui; a nacmi, d lua “
a primi (în serviț),.
Befogatóparancs, ». mandat =, decret
de arestare.

Befoglal, t>. a cuprinde, a îmbuca, a
lega (petrii scumpe în aur), a conții
nea, a cuprinde în sine.
Befogó, catet (geotn.),
Befoly, v. a încurge, a înrîuri; a
se vărsa, a se scurge (un rîă), a
intra, a încurge (la cassă o sumă
de bani).
Befolyás, & influență, incurgere, în-
riurință, ingerență.
Befolyásol, ᵥ. a înfiuința; a preocupa.
Befolyásos ember, bărbat cu influ-
ență mare, - cu vază; om, care
cumpenesce mult (în afaceri publice),
Befon, v. a împleti, a întrețes#.
Befordul, v. a se abate, a se întoarce^

Beforr

40

Beismer

a intra ;-a se încurba, a se încovoia
(despre o stradă); •— vkihez, a
intra la cimeva.

Beforr, B^arrad, 0. a se vindeca,
CQncfesce, a se cicatriza. .

a

Bráőtt, 9. compot, dulceață, •       \
BefőZ, v. a pune poame în zahăr, a.
  face compoturi.
Befurakodik, 9. a se furișa, a se virî.
Befuttat, v. a sufla (cu aur scl.).
Befűt, 0. a .face foc, a încălzi; —
  vkinek, așterne patul cuiva.
Bég, Béget,#.^ rajé, a răji, a mugi,
  á sbiera (mielul)..
Begöngyöl, 0. a înfășură, a înfășia,
  a imbloji, a oblogi; a ímboldori; a
  pacheta.
Begy, 9. gușă (la paseri); rânză, pi-
  potă (la paseri); —iben van, îl
  are la cot, « la rânză.
Begyes, «. gușat, cu gușă (despre
  pasări) ; fragil, delicat, gingaș, afec-
  tat, întrecut.
Begyeskedik, ©. a se rânzoșea; a
  afecta, a se întrece.
Begyőgyúl, 0. a se vindeca; a se
  zgânceli, a se cicatrizâ (o rană).
Begyűl, v. a se aduna,a se stringe, a
  încurge (bani), a acurge (popot.).
Beh! int. ah, ce! ah ce mai! —
szép! ah, ce frumos! ah^ cât de
frumos!
   Behajt, v. a aduna, a încasisa, a
   stringe, a scoate, a culege (datorii);
' a îndoi, a impătura; a aduna, a
   mâna (carul în curte).
   Behajtási díj, 9. provisiune de încas-
   sare.
   Behajthatatlan, <». neincasaver, ce nu
   se poate incassa.
   Behajtható, «. incasaver, ce se poate
   incassa.
   Behálóz, ü a întinde rețele de cale
   ferata.
   Behat, v. a pătrunde, a străbate, a
   penetra; a se strecura; a se îndesa,
   a se. vîrî.

Beheged, a a se vindeca, ase scorțoșa, ^
a se cicatriza (o rană).          i
Behegedő!, 0. a trage cu scripca,
așterne pátiul (cuiva).           1
Behi, 0. a chiema, a invita (in i
lăuntru), a convoca.              1
Behint, 0. a presăra, a stropi, a îm-1
prosca (cu apă).                  |
Behizeîgi magát, Behizelkedik, v. ol
se linguși, a se lipi de cineva Ungu-l
șind.                             j
BehordoZkodik, 0. 0. Behurcolkódik.1
Behorpad, 0. a se surupa (pamențul);!
a se coși (pânea).            1    1
Behorpaszt, 0. a surupa, a apăsa; cá
cpșt.                             1
Behoz, 0. a importa; a căra ; a aducel
venit; a introduce (0 carte). ||
Behozás, 9. inducțiune (filop). |
Behozatal, 9. import, intrare; íntr4|
ᵥ ducere, inaugurare. .           ! j
Behozatali cikkek, 9. mărfuri =, ar-|
ticli de import.                   |
Behozó, «. Behozólag, aóu ínductwa
Bek^ny, 0. â închide a stringe ocáiO
Behúrcolkodik, a se muta, a deportdi
mobilele¹ într'o casă.           • 1

I ____________JBeiszaposodik            <
| Beiszaposodik, 0. a se nămoli, a se
! înnomobi, a se acoperi de noroiu. '
    Bejár, 0. a cutriera, a se preumbla,
     a străbate; a colinda (prin pustiu);
     Tolnát, Baranyát bejárta, a îmbiat
     multă lume ^mpărășie.
    Bejárat, 9. intrare, intrat; ușă, portal.
    Bejáratos, a. are intrare; — a ház-
     nál, vine adeseori in casă, e oaspe.
     de toate filele.
    Bejegyez, ©. a înscrie, însemna, a in-

41

Bekertel

registru, a îmmatricula, a trece în.
registru, ® în matriculă;' a intabula, i
Bejegyzett cég, 9. firmă înregistrată, =
împr^ocolată.
Bejelent, &. a însciința, a anuncia,

Behatás, 9. influență, inrîurință; pă-
  trundere, străbatere; intipărire, im-
  presiune.
Beható*, «. pătrunzător, străbătător,
  intensiv, cu pătrundere ; cu de amă-
  nuntul ; — ige, verb netranmtiv.
Behatol, v. a străbate, a. pătrunde, a
  trece, a intra cu fortaLj ^a navali v.
  Behat

Behúz, v. a trage, a incassa (banl)i
a premeni, a schimba (vestmintele
pat); a scoate din curs, a contrage*
(hârtii de preț) ; a trage, a închide*
(ușa).                              1
Beidéz, v. a cita, a soroci (la jude-i
cată).                            ' 1
Beigyekszik, v. a nisui a intra, - ú|
ajunge (undeva).                    w
Beiktat, 0. a înscrie, o induce, a inj
fera, a înprotocola în matriculăa
a introduce, a instala (in oficiu),
intercala, a vâri, a insera, a inter-,
pola (un script).            * J
Beiktatás, &. inducere, înscriere, itij
ferare, îmmatriculare, împrotocolarei
, introducere, instalare (in oficiujl
intronisațiune (a unui episcop) ; ini
tei^dlare, inserare; interpolare fia
un script).                         1
Beiktatási díj, 9. taxă de inserțiund^
Beiilik, v. a se potrivi, a se ședea, 1
se cuveni; a avea loc. ।
Beir, v. a înscrie, a înregistra. J
Beírás, 9. înscriere,inferase, inducerii
înregistrare, ímmatfi^lare.       .1
Behatási díj, 9. taxăînscriere. 1
Beiratkozik, «. a se înscrie.     J
. Beismer, y. a recunoasce, a mărturii

| a insinua, a raporta, a presenta, a
[ face cunoscut; a arăta, a insinua, a
t , denuncia (la judecată). &
t Bejelentés, 9. înștiințare, notificare,
[ presențare, avis, anunciu; arătare,
Í denuntiare.
£ Béka, 9. broască; zimbră, broască,
F   unghișoară (la  caz); levél—,    bro-
f   tac. brotăcel,  broască de arbore,
I   teknős—, broască țestoasă.
I Békabogyótakta, 9. (doi.) v. Farkas
!   ebfű. ,

* Béka egérharc, 9. lupta broascelor și
   așoreceilor, batrochomiomachia (gr.).
< Békafű, 9. (tict.) earba broascelor
   (Morsus ranae.)
1  Békahál, (zool.) poapă, slăvoacă.
Békaivadék, 9. ou de broască, icră de
broască.
   Békalen, 9. (&>t.) in broștesc, buri-
Í cariță.
   Békalencse, 9. (doi.) Hute de baltă,
? de mare (Lemna minor).
   Békanyál, 9. lâna broștească; icre =,
   oue de broască; 0. Békalencse.
f Bekanyarodik, v. a octAi, a se incurba,
k a se încovoia, a face o întorsătura
| (în lăuntru), a se întoarce.
f Bekap, 0. a primi, a căpăta; a în-
r cassa-, a percepe (bani) ; a se îmbăta
l (de vin).
f Bekapat, 0. a sătura (de mâncat, de
| bent), a îmbăta (cu beutură).
| Békaporonty, 9. icre =, oue dt broi-
I scă; vițelari, broscuță.
Í Békás, a. broscos, plvn de broasca;
t broscărie.

I Békaselyem, 9. metasă crudă.
| Békasó, 9, bicaș, cremene; pirít de
t M

Békása, 9. prinde broasce, broscăresce ;
9ufat. broscar, care prinde broasce.
Békateknő, 9. țest; scoică, midie.
Békavar, 9. rapăn, ariciü, broască (la
copita calului).*
Béke, 9. Benedict.
Béke, 9. pace; liniște, odihna, repaos;
békében hagy vkit, lasă in pace
pre cineva; dăpace cuiva; nyugod-
jék békében, fiei țerina ușoară!
Békeajánlat, 9. propunere =, proposi-
țiune =, ofert de pace.
Békealkú, 9. tractare =, negoțiare de'
pace.
Bekebelez, v. v. Bekeblez.
Bekeblez, v. a intabula, a incorpora ;
a anexa (o provincie).
Bekeblezés, 9. intabulare, íntábúla-
țiune; încorporare, anectare, anexare.
Békebontás, 9. călcare «, violare de

pace, » de liniște.
Békebontó, 9. turburător de pace, =-
de liniștea publică.
Bekecs, 9. manta(oă) blămtă (port
unguresc).
Békebot, 9. sceptru, băț de erold.
Békecsók, 9, sărutare de pace, sărutat =.
Békefejedelem, 9. domn al păcii (Chri*
stos).
Békejobb, 9. mâna de pace, stringerea
de mână (in sertțn de pace) ; . — ot
nyújt, i întinde mâna în sănvn de

pace.                      ■ • *,
Békekötés, 9. închiere de pace, tractata
de pace, pace.
Békekövet, 9. vestitor de pace, nundu^.
Békéi, v. a se împăca, a se reconcilia,
a se învoi, a se împăciui.
Í Bekelet, 9. toamna ; ». ősz.
Békéltet, a împăca, a face pace, a
împăciui.                        ș
Békéltető, 9. făcetor de pace, împă-
ciuitor.
Beken, v. a unge; a mângi; a lipi
(cu lut).
Békén, abv. in pace, în liniște, liniș-
tit, in odihnă ; — tűr, sufere liniștit,
supodrta -
Bekéredzik, v. a se cere în lăuntru,

  a cere ca. să poată intra.
Bekerít, 0. a îngrădi, a închide cu
  gard (împrejurf; a împrejura, a
  incunjura, a ocoli.
Békeronfó, a. 0. Békebonió.
Bekertel, 0. a ingfădi, a închide cu
j gard.

Bekertelés

42

Beleárt

Bekertelés, 9. îngrădire, îngrăditură.
Bekes, 9. 9. Bekecs.
Békés, a. pacvnfc, pacific, iubitor de
pace; amical, prietenos; — uton, pe
cale pacinică, eu pace, pacific; —
-kiegyezés^ aplanare, pe cale pacinică.
Békesség, 9. pace, liniște, odihnă.
Békességes, ₐ. v. Békés.
Békeszegés, i.călcare^, violare de pace.
Békeszerető, 9. iubitor de pace, paci-
fic, pacinic.
Béköszerző, 9. urzitorul », autorul
padt, mijlocitor de pace.
Békételen, Békétlen, a. neastâmpe-
■ rât, neodihnit, neliniștit; neinde-
stulit, malcontent.
Békétlenkedik, 9. a se neliniști, a fi
  neastâmpărat, a nu avea stare (în-
  tr'un loc).
Békétlenkedő, 9. nepacinic, certăreț,
  neliniștit.
Békétlenség, neastâmpăr, neliniștire,
  aisgust, displăcere, neîndestulire ; îm-
  părechere, disensiune, nepace, gâl-
  ceava, zarvă, ceartă.
Béketürés, ». răbdare, paciință, în-
  găduință, resignațiune, indulgență;

   legyen egy kis — sel, ai puțină
   răbdare, fi cu puțină indulgență, «
   paciință.

Békoz, 9. a încătușa, a lega ín fie%
Beköltözik, 9. a imigra, a se așei
într’o țeară; a se muta, a se sti^
muta, a se íncortela.             I
Beköszön, 9. a sosi, a intra, a «aha
a se presenta, a se înfățișa, a pJ
(înainte).                        ।
Beköszönt, p. a intra salutând, ű|
ocupa oficiul, a intra in oficiu;!
ținea cuvânt de instalare, = de |
augurare.                        J
Beköszöntő-beszéd, cuvânt de j
schidere, =■ de instalare, = de
gurare.                         |
Beköt, Bekötöz, 9. a lega, a înfășA
a imbala.                       |
Bekötetlen, a. nelegat, neînfășut
Békül, 9. a se împăca, a se linișA
Beküld, 9. a trimițe, a speda, «1
fera.                           1
Békülékeny, a. patânic, iubitor^
  pace; blând.                   I
Bel, a. intem, interior; iwirÍTil
  indigen.                       1
Bél, maț;, intestine; mtez 1
pane); sîmbure (de nucă); feA

Béketűrő, ». răbdător, resignat.
Békével, ăbv. în liniște, în pace, li-
niștit, cu resignațiune, cu indulgență;
— tűr, sufere cu resignațiune.
Bekever, 9. a mesteca, a amesteca, a
îrqmesțeca; a mânji, a mâzgăli, a
întina.
Bekeveredik, v. a se amesteca, a se
mesteca, a se îngera.
Békezavaró, t>. turburător de pace,
   conturbător de liniște.
Bekezdés, 9. alineat, pausa, articol.
Békít, 9. a împăca, a împăciui; a
face pace (cu cineva), a îmblânZi,
a astâmpăra, a domoli.
  Békíthetetlen, a. neîmpăcat, năm-
   blândit.
  Bekiván, t>. a cere (acte în sus); a
   pofti în lăuntru.
Bekivánkozik, 9. a se pofti in lăuntru,

fitil.             _           1
Belajstromoz, 9. a înregistra, al
in registru.                   I
Belát, 9. a pricepe, a înțelege, d
trunde (cu mintea), arecunoasâ
străbate (cu vederea).         1
Belátás, 9. pricepere, pătrundere!
noscință, recunoascere; prevei
străbatere.
Beláthatatlan, a. nepătruns, ne
bătut, ce nu se poate pricepi
prevedea.                      1
Belátó, o. înțelegător, străbătător
  trunZetor; recunoscător.
Belbecs, 9. valoare intrinsecă,
  sine.                    ,   • j, ■ J
Bélcsatorna, Bélcső, 9. exefag,]
  mâncărilor, canal intestinal. -1
Bélcsont, (anat.) osul iliac. |
Béldeszka, *>. corman, cobila plug
scânduri de căptușit.          I
. Béla, ». Adalbert.            1
Bele, Belé, aóp. în, întru, inti®

a vrea se între.
Béklyó, Békó, a. cătușe, fiere (pentru
criminali), lanț, obeZi, pente; —ba
ver, pune in Here, • în câtuși.
Bekormoz, v. a mânji cu funingine,
a unge «,

în el, în ea.                  I
Beleakad, 9. a se ímpedeca in)
a da preste, = a se inhăța^
acăța, a se incaera; a se apt
cineva, a ataca pe =.           1
Beléért (—ja magát), ». Beleaj
zik p. a se înmesțeca, a se íri$

Belebbez

43

Beleszólás

a se mesteca; a-și băga nasul unde
nu-i ferbe oala.
Belebbez, p. a interna, a trage mai
afund.
Belebojtorkodik, 9. a se încurca (în
Ceva) ; a se mesteca, a-și băga nasul.
Belebolondúl, 9. a se înnebuni, a ne-
buni (după cineva), a se inamorisa,
a iubi ceva până la nebunie.
Belebotlik, 9. a se împedeca =, a da
de ceva pe neașteptate; a se acăța
(în vorbire).
Belebőszül, 9. a se înverșuna, a-i
cășuna (de ceva) ; a s* pasiona ; p.
Belebolondul.

hét, mig W., se cer doue săptămâni,
vână ce...
Belekeveredik, 9. a se mestecă; 9.
Beleavatkozik.
Belekezd, 9. o. Belefog.
Belekottyan, 9. a se mesteca, a-și
băga nasul (în vorba cuiva), a în-
trerupe (pre cineva).
Beleköt, 9. a se apuca (de cineva),
a irita, a întărită, a ațița.
Bélel, 9. a blăni, a căptuși; a îm-
brăca.
Belemarkol, ». a băga mâna (în
ceva), á lua cu pumnul.
Belemerül, v. a se cufunda, a se

Belebukik, 9. a cădea (în ceva) ; a
fala, a falimenta, a bancrota, a se
mufiuzi.
Beleegyez(ik), 9. a se învoi, a con-
simte, a șe uni, a fi de acord.
Beleegyezés, a. învoire, consimțământ;
  învoeală; acord.
Beleelegyedik, v. v. Beleavatkozik.
Beleért, p. a înțelege sub =, a subîn-
țelege ; a socoti, a computa, a călcula.
Beleértve, abv. subînțelegând, cuprin-
zând, socotind (acolo); inclusiv.
Belefárad, p. a se obosi, a i-se urî (de
cevak.
Belefektet, 9. a învesti -, a plasa
bani (într’un negoț).
Belefér^ p. a încăpea, a avea loc.
Belefog, 9. a începe, a se apuca ~, a
se prinde (de ceva ori cineva); a se
acata de cineva, a ataca, a se în-
hață, a se lua la ceartă.
Belefoglal, a. a cuprinde, a socoti, a
număra, a computa; 9, Beleért.
Belefoglalva, at>v. cuprinfánd, soco-

tind ín

inclusiv.

Belefojt, p. a ínneca,. a înnăduși.
Belehal, 9.

a se ínneca; a muri (de

o boală).
Beleharap, 9. a mușca (în ceva), a
începe; a se prinde, a se da (ín
undiță); fy. a mancă păpară, a se
înșela.
Belejegyez, 9. a însemna, d înscrii,
a înregistra; a trece la catastif; a
insera.
Belekap, 9. a începe; a ataca, a se
lega (de cineva), a da năvală; a se
pune în cârd cu cineva, a se în-
poncișa.              '
Belekerül, 9. a ajunge, a intra; a
costa, a sta (in bani); belekerül két

adinei, a fi- adîncit (in gânduri).
Belénd, Beléndek, 0. (dolj masălariță,
laur, ciumăfae, ciuma fetei, măslag,
turbare (Datura).
Belenyugodik, Belenyugszik, 9. a se
îndestuli, a se mulțumi, a resigna, a
se supune; a consimți; belenyug-
szom abba, me supun la acéea,
sum împăcat cu aceea.
Belenyugvás, a. resignare,resignațiune.
Beleöl, 9. a omori, a ínneca, a in-
năduși; —i magát a munkába, se
omoară cu lucrul.
Beleőszül, p. a încărunți, a cărunți.
Belep, 9. a acoperi, a învăli, a copleși,
a covârși.
Belép, 9. a întră, a păși.
Belépés, 3. intrare (în serviț, in
funcțiune).
Beléptidíj, 9. prețul de intrare.
Belépti jegy, * bitet de intrare.
Bel-erő, 9. forță =, putere din lăun-
tru, - internă.
Belerögzik, 9. a prinde rădăcini^ a
se înrădăcina.
Belérték, 9. valoare reală, = intrin-
secă; 9. Belbecs.
Beles, a. mieZos, simburos, meduos.
Bélés, 9. vertecuș (de aluat).
Bélés, d. blană, căptușeală.
Belesül, 9. a se încurca, a se opri
(de odată), a $e sfecli (in vorbire),
a se blama.
Beleszeret, 9. a se înamora, a se în-
drăgi.
Beleszokik, v. a se deda, a se învăța,
a se deprinde.
Beleszól, v. a tăia în vorbă, a in-
trecurma vorba, a se amesteca ín
vorba (cuiva).
Beleszólás, 9. vorbă de cuvânt;

Belețal&L

Belügy

44

Belul

45

Beoszt

în-

ca-
de

cruce.

   nekem is van —om, și eu am să
   spun cuvântul meu.
  Beletalál, v. - a nimeri, a potrivi; a
   se afla, a se pricepe (la un lucru).
  Beletanul, 0. a se deda, a se deprinde,
   a se învăță.
  Beletelik, v. a trece (timp).
  Belotúd, v. a număra, a computa, a
   cuprinde în socoteală.
  Beleún, 0. a se uri, a i-se face urii «,
   a se sătura de ceva.
  Beleütközik, v. a se lovi, a se ciocni,
   a se împotrivi, a fi în contra (legii).
  Belevág, 0. a se apuca (de ceva), a
   începe (un negoț); o. Beleszól.
  Belevénül, 0. a îmbătrâni, a încărunți
    (in ceva).
~ Belevesz, v. a se perde, a se cufunda,
   a se înneca (în Opă); a se certa
   (cu cineva); a peri, a muri (de o
   boală).
  Beleveszt, v. a pierde, a avea pier-
  \dére, a face un negoț cu pierdere*
  Belezna, a. lătunoae, crâmpiță (la
  pânza); bătătură (la țesut); uruiotâ.
   Beleznás, a. cu lătunoae, cu crâm-
    piță.
   Bélfa, 9. inima lemnului, lemn tare;
    lemn de căptușeală, = de blănii.
   Bélfájás, 9. colică, durere de intestine.
   Bélféreg, 9. limbric, panglică (Taenia
   solium).
   Bélfodor, bezer(eu), încrețitura
    mațelor, mesenter.
   Bélfonal, o. bătătura, băteală, tramă

Beljebb, abv. mai înlăuntru.
Béljós, 9. aruspice, profețitor
măruntae, » din intestine.
Belkereskedelem, 9. comerciu in
Bélkorgás, 9. corăitură; ghiorăir
(de mațe).'
Bél-lejárás, vatam, vătămătură in
testinală.
Béllel, 0. a- blăni, a căptuși.
BeHér, 9. cărnățar; sfârnar, neguțător
de vite, inârțafoiu, speculant.
Béllés, 9. căptușeală, blană.
Bélletlen, a. neblanit, necăptușit.
Béllett, a. căptușit, blăniț, cu
Béllob, 9. aprindere de intestine,
de mațe.
Belocsol, 0. a uda, a stropi, a în
proșca (cu apă).
Belopódzik, Belopózik, 0. a se furiși
a se vîri.
Belől, pod. înăuntru, înlăuntru, ii
tern; —ről, din lăuUbrp, dinău
Bélpoklos, d. lepros, cu lepră,
Bélpoklosság, Bélpokol, 9. lepră.
Bélrágás, 9. spasm, sgârciuri de
maéh, colică.
Belrész, 9. părți interne; intestine.
Bélsár, 9. scârna, cocát, cseremen
  —hányás, miserere, vărsare de
  cremente.
Bélsérv, 9. ratăm, vătămătură
  stinală ; coeală, înhâitură.
Bélsipoly, 9. fistulă intestinală.
Belső, a. intern, lăuntric, di

     1-------------------rj—------—
Bö/úl, pod. înăuntru, intern; —ről,
dinăuntru.
Belvilág, 9, lumea internă, « spiritu*
ală; microcosm; capacitate de spaț;
lumină din năuntru.
Eelvillongás, Belviszály, 9. turburări
interne, resbel civil; neirCțelegere,
dihonie, ceartă (între cetățenă) ră-
smiriță.
Bélyeg, 9. marcă, sămn, timbru, stam-
pilă ; fer de marcat; —adó, dare de
timbru ; —díj, taxă de timbru.
Bélyeges, a. timbrat, prevăzut cu
marcă.

Bélyegez, 0. a timbra, a marca; a
stampila; a infera.
Bélyegfokozat, 9. scară =, scală de
timbre.
Bélyéghiány, 9. prevaricare "*=, lipsă
de timbre.
Bélyegilleték, competență =, taxă
de. timbre.                  [timbru.
Bélyegmentes, a. scutit =, liber de
Bélyegtő, 9. matrice.
Bélyegzés, 9. timbrare, marcări stam-

Benge, ($ot.)^pinulcerbulUț (Rham-
nus).
Bengezöld, a. fistichiu, verde deschis.
Bengyele, ». bagagiu, sarcină, pachet, ,
teanc,
Béni, 9. Beniamin.
Bénit 0. a ologi, ă elüti a parálisa,
a ciungi, a ciunti, atrunchia; a
stropși (R.).
B&ike, Benkő, 9. Bepedict.
Benn, abv. în lătintru, întru, în.
Benneteket, p^on. pe, voi, ve
Bennható ige, 9. verb netransitiv, im-
manent.
Bennlakás, .a. internat.
Bennlétes, Bennmaradó, a. immanent.
Bennszülött, 9. indigen, pămîntean, ,
locuitor de baștină; neaoș.
Benő, 9. Benedfât; v. a cresce la. loc,
a se vindeca.
Benső, a. lăuntric, năuntric, intern;

pilare ; inferară.
Bélyegzett, ₐ. timbrai, mar cai,
semnat, înfierai.
Bélyegző, o. stampila, sigil; o.
ₜ racteristic, remarcabil, notabil,

Belföld, >>. interiorul (țerei), patria.
Belföldi, a. pământean, indigen; nea-
  oș, intern, de baștină. * . -
Belga, 9. Belgian, indigen din Belgia.
Belgaország/ Belgium, 9. Belgiu,
  Bătyia.
Bélgiliszta, a. limbric, panglică (Tae-
  nia solium).
Bélgörcs, a. colică, spasm, cârcei de
  sțomach; mătrici de rânza, ~ de
  stomach.
Bélgyulaftás, d. aprindere de mațe, -
   de intestine.
Belháború, d. resbel civil, = intern.
  Bélhányás, 9. miserere, vomare de
   escremente.
  Bélhártya, a. pelița mațelor, peritoneu.
  Bélhúr, 9. coardă de mașe.
  Bélhurka, 9. mațul-curului; rectum.
  Belisztez, v. a în fă(r)inoșa.

intrinsec ; — titkos tanácsos, a
siliar intim (de curte).
Belső ember, 9. față biseri
(preot, cantor, fet etc.) ; omul inte
sufletul omului.
Belsőkép, Belsőleg, abv. intern,
din lăuntru.
Belső rész, a. parte internă ; intesti
mațe.
Belsőség, Belsőtelek,. d. intravi
grădină (in comună, = cetate).
Bélszín (pecsenye), 9. fleică (R), pec
friptură de carne (mușchioasă) (T
Belszög, 9. unghiu intern.
Beltag, Beltárs, 9. membru i
  companist.
Beltelek, 9. intravilan, loc în comut
Belterj, ». intensiune, intensivi
  —es, intensiv.
Belügy, 9. afacere «, causă inte
  —minister, ministrul de interne,
  al afacerilor interne.

însemnat.
Bemázol, ©. a unge, a freca; a mur-
dări, a terfeli, a întina (cu noroiu) ;
, a șmalțui, a «malta; a mânji, a
hălicări, a spurca, a pângări.
Bemegy, 0. a intra.
Bemenet, Bemenetel, 9. intrare, intrat.
Bemohosodik, 0. a se mușchia.
Bemohosült, a. mușchit, cu mușchi.
Bemond, 0. a anunța, a inșeiința; a
denuncia, a acusa.
Bemutat, 0. a presénta; arecomânda,
a introduce; a arăta; a aduce
(jertfă); apresenta (un act)'.
Bemutató, 9. presentant, presentator.
Béna, a. slut, olog, schilav, milog,
“ neputincios, paralitic, ciung, șchiop.
Bénaság, 9. sluție, ciungie, paralisiă.
ce, Bene, 9. Benedi^t.
  ence, 9. șoldan, iepure,^
encés, 0. benedictin (călugăr).
lendő, 0. burtăi burduf, foaie.
    edek, 9. Benedict.

népesít, 0. a popula, a impopora.
  entes,-favorit, intim, prieten de

foitim (amic); afectuos, duios, cordial,
gingaș (simțământ). 4
Bensőség, 9. intimitate; gingășie, duio-
șie; afecțiune.
Bent, abv. înăuntru, in
Bénul, v. a se ologi, a se ciungi, a
se schilodi, a se sluti; a se șoldi (de-
spre cai).
Bénultság, a. ciungie, paralisiă.
Benyalatos, a. v. Benfentes.
Benyálkásodik, 0. a se îmbăloșa, ase
umplea de baie. = de muci.
Benyíló» 9. alcov; iatac (R.).
Benyit, v. a deschide (ușa).; a intra
*“» a Pe casă^
Benyom, 1?. ă apăsa, a vâri apăsând;
a strica, a turti, a sfărâma; a înco-
voia, a abate; a întipări.
Benyomás, 9. întipărire,' impresiune.
Benyomódik, v. a se turti, a se apăsa,
a se încovoia.
Benyomul, 0. a se târi, a se băga cu
zor; a pătrunde, a năvăli (asupra
cuiva),, a face tumult.*
Benyújt, 0. a prezenta, a înainta, a da
(o petfyiune).
Benyúl, a se întinde =», a baga
mâna (în ceva) .
Beolt, 0. a .altoi (un pom) ; a altoi,
a revaccina,, a împunge de versat (un
copil) r a&nchega. «■», a pune cheag (in
lapt e).
Beöson, Beossan, ©. a se târî (tiptil),
a se furișa.
Beoszt, 0. a împărți, a înșira, apune

Bepakol

46

Beruház

in șiruri, =» in rânduri, a împărți
în clase, in secțiuni.
Bepakol, y. a pacheta, a lega =, a în-
fășură în teancuri; a se culege, a
se căra, a și lua catrafusele (șipleacă);
jól bepakolt az ételből, s’a inflat
de mâncare (de stă sa plesnească).
Bepecsétel, y. a sigila, a pecetlui; a
  păta, a murdări, a terfeli (un vest-
  mânt).
Beperel, v. a piri, a acusa, a face
  proces, a prigoni, a trage în jude-
  cată.
Bepillésedik, ₀. a se înscorțoșa, a se

Bérenc, 9. mercenar, năimit, sîmbriaș, |
argat, satelit.                       |
Berendez, v. a rindui, a așeza, a |
pune la cale; a aranja, a mobilia |
(o casă).                             I
Béres,o. servitor, sluga, argat; sim- |
  briaș, salahor (TI.).               1
Beretva, o. briciü; v. Borotva scl. i
Bérgyilkos, 9.asasin; y. Orgyilkos scl. |
Berhe, 0. șorț *=, prostelcă zăvelcă j
de'pele.                             1
Berkenye, a. (fot.) sorb, scoruș de 1
munte; lemn pucios (Sorbus). i
Berkes, a. crângos, tufos.          |

cicatrisa (o rana), a cresce peltfd, I Bérkocsi, 5. birjă, droșcă (R.) ; fiacru, j
a se înpelița.                    ■ Bérkocsis, 9. birjar.                 |
Bepiszkít, Bepiszkol, y. a murdări,
a mânji, a întina, a terfeli (R.); a
păta, a prihăni, a pângări.
Beporoz, y. a implea de praf; a pu-
drai, a pudra, a prăfui (cosmetice);
a presăra (cu nasip).                      ,
Bér, 9.simbrie,deafă; bir, tribut; chi- I Bérlő, 9. arendator, arendaș.; chiriaș;!
rie, embatic; taxa, cens.           j abonat (la teatru).                 |

Bérkötés, 9. contract de ínchiriare. |
Bérlet, s. chiria, arenda; abonament, j
Bérleti szerződés, k. contract de aren-i
dare, - de ínchiriare.                i
Bérletszünet, o. abonament suspins. |

I Bérlett, a. închiriat, exarendat.
i Bérlő, a. arendator, arendaș.; eh

Beragad, y. a se lipi (ochii de somn).
Bérbead, ». a dainchirie, ainchiria.
Bérbeadó, a. proprietar, inchirietor
moșier.
Berbécs, a. berbece (intors); ariete,
  cârlan; batal, pírciu (R.); v. Kos.
Bérbefogad, ᵥ. v. Bérel.
  Berbitél, y. a borborosi, a mormăi, a
  bazai.
  Bére, 9. munte, deal; coasta =, spina-
  rea muntelui.
  Bérces, a. muntos, deluros.
  Berci, d. Adalbert.

abonat (la teatru).

Bérmál, y, a mirui, a confirma, a ung J
cu mir.                            I
Bérmálás, f. miruire; mir (taină) 1
confirmațiune.                     1
Bér maolaj, a. chrisma, oleu de miruitl
Béimentes, a. franco, liber de porta
postai.                            J
Bérmentesít, v. a franca (o scrisoarea

Bérese, 9. (fot.) viță alba, = sălba-
tecă (Clematis).
Berek, 9. pădurice, dumbravă, berc,
rediti, hueiag, luncă; crâng, hățiș,
tufiș; illa berek, nádak, erek, o ia
pe calcâe; lungiți-ve picioare, strim-
tați-vă răzoare, apropie-te hudu! fuge
ca vântul,                             |
Bereked, y. a răguși; a se încuia, a
avea strictură; a sta înfipt, a se opri.
  Berekeszt, y. a închide; a încuia, a
   baricada; a termina, a isprăvi.
  Berekesztésül, abv. ca de închiare,
   final, în sfîrșit, în urma urmelor:

Bérmentesítés, d francare.     ]
Bérmentve, abv. franco.       '■
Bérmunkás, 9. jiler ; sîmbriaș,
hor (R.).                     I
Bemyâkol, y. a miăuna,ase » (mâța)
Berohan, y. a navali, a da năvală. >
Beront, y. a da năvală, a pătrunde
a intra cu zor, « cu spargere.
Berontás, 9. spargere, năvală.
Bérösszeg, 9. sumă chiriei, » arenei
Berreg, y. a mârai, a hârăi (cânele,

a se mârli (oaia).               1
Bérruha, a. livrea (fr.).         |
Bérruhás inas, 9. lacheu (cu livrea^
Bárszolga, a. servitor, sîmbriaș, $ilá
lacheu.                          |
Bertalan, a. Vartolomeü; —éj, noap^|
sântului Vartolomeu.             1
Berág, ᵥ. a împroșca, a sfărâma,;

Berekeszti, sfîrșit, închiare, fine.
Bérel, v. a tocmi (o slugă) ; a închi- _________,_____,_______
ria (o casă); a lua în arenda (o I Beruház, y. a învesti, a prevedea
moșie); a abona, a se prenumăra (la cele trebuincioase (o moșie) ; a pli
o l^jă).                            | (bani in negoț).

sparge, a strica (cu piciorul ușaj;
se îmbăta, a se șumeni.

            Beruházás.<

beruházás, 9. învestire, investițiune ;
[ plasare.
kîerzeng, y. a se înfiora, a se oțeri,
î a’l cuprinde fiori, a se sbirli, a se
L sborși; a se irita, a se mânia, a se
bursuca; a se înfuria.
perzenget, y. a înfiora; a sbirli, a
d hărțui, a întărită, a ațîța
I spre mânie.
fîerzengo, ₐ. bătăuș, durd; zorbagiu
r(R.), aprig, svânturat.
berzenkedik, y. a se sbirli, a se sbo-rși,
1.0 tropăi, a se bursuca, a se irita;
[ a hoaorogi.
rjerzsenyfo, lemn de Brasilia (cu

47

BeszŐ

Beszed, y. a strînge, a aduna; a primi,
a încassa (bani).
.Beszéd, 9. graiü, vorbă; vorbire, cu-
vântare, cuvânt; discurs; —em van
veled, am să-ți spun ceva, « o vor»
bă; kötött —, poesiă, vers.
Beszédes, a. vorbăreț, cu vorbă multă ;
difus (în stil).
Beszédgyakorlat, 9. deprindere in vor-
bire, « în graiu; exercițiu oratoric.
Beszédközben, abv. între vorbe, in
decursul vorbei.
Beszédmód, 9. fel(iu) de vorbire,

mod de limbagiu.
Beszédrész, ». parte a vorbirei. parte
de cuvânt.                [lona (R.i.
Beszeg, v. a tivi, a garnisi, a ga-

ca^e color esc) ; roșeală.
jesároz, y. a întina; a îngloda, a| _.w,                __ ______, „
fîmprosca cu noroiu.               | Beszegődik, y. a se năimi, a se tocmi
jesomfordál, Besompolyodik, ,}. a se '

furișa, a se stracura, a se vîri (tiptil).
Jesoroz, v. y. Soroz scl.
|esóz, y. a săra, a presăra cu sare;
a pune in salamura (R.), a marina.
lesózás, d. sărat, marinat; marinare.
lesózott hús, o. sărătură, carne ma-
rinată; pastrama (R.).
tesúg, y. a sufla, a insufla, a inspira;
k spune la ureche, a pirî.
fesugó, 0. piritor, denunțiant, cleve-
ptor.
fesurran, y. a se furișa, a se stracura,
B se viri (încet).
pszakad, v. a se rupe, a se darima,
    surpa, a se prăbuși (o zidire) ;
fese rupe (ghiața).
Eszáll, y. a se urca, a se sui (pe că-
piță); a trage în gazda, a poposi, a
ța nea, a se încartira.
teszállásol, Beszállásoz, y. a încar-
fetf, a găzdui.
fezállít, y, a importa (mărfuri); a
Bec, a transporta (bucate la tîrg) ;
Bprcda, a expeda (bani).
■számit, y. a computa, a socoti, a
țprinde în socoteală; a imputa (de

fezámítás, 9. imputare; computare,
mpensațiune.
■számítható, a. treaz, imputabil, ce
■poate socoti cuiva (de păcat).
■zâmol, y. a da samă (despre ceva),
■ace a prezenta socoteală, a lir

■zámoló, 9. dare de samă.
Jzándékozik, y. a vrea să intre,
    meargă în.


«, a se băga în (serviț) ; — katoná-
nak, a se înrola 'la miliție; a se
angaja.
Beszél, y. a corbi, a $>ice, a spune, a
cuvinta, a grai, a rosti, , a pronunța,
a povesti.
Beszélget, y. a povesti, a g.ăi; a
nara, a sta la taifas (R.).
Beszélő, 9. orator, vorbitor; abș. de
vorbire, de graiu.
Beszély, 9. novelă, nuvelă; povestire,
istorie; —iró, noveUst, nuvelist.
Beszennyez, v. a mânji, a murdări, a
întina, a terfeli (R.).
Beszentel, v. a sfinți, a târnosi (o bi-
serică).
Beszerez, y. a cumpăra, a câștiga, a
aduna, a se îngriji (de ceva), a
achira.
Beszerzés, 9. cumpărare, câștigare,
adunare; provisiune, procurațivne.
Beszinlés, 9. insinuare*; lingușire, de-
zmierdare.
Beszivárgás, 9. scurgere, pierdere (a
apei în nisip) ; endosmosa (fa).
Beszivárog, y. a se scurge, a se sbea
in pământ, a se pierde.
Beszól, y. a se abate a face
visita (in treacăt la cineva), a intra,
a da bună $iua.
Beszolgál, v. a slugi, a servi, a se
deschide (despre o fereastră).
Beszolgáltat, v. a preda, a înmanua,
a da in seamă, a trimite, a ad
minisbra (bani).
Beszólit, y. a chiema a invita in,
lăuntru.                      [a lega.
Besző, v. a intrețese, a țese, a insera,



43

Betud

Betudás

Bevezet

Beszúr

Beszúr, », a intercala, d interpela ; á
împunge, a înfige.
Beszurkol, ». a cătrăni, a smoli; a
unge cu. reșină.
Beszuszakol, ». a băga a vin cu
de a sila, a băga cu zor, aindesa ; aj
ghemui.                              >
Beszűremkezés, 0. infiltrare, infiltra-
țiune. ,
Betábláz, o. a intăbula, a induce in
cartea funduara (g posesie).
Betáblázás, 0. intabulare, intabula^
țiune.
Betakar, o. a acoperi, a înveli, a aé*
cunde ; a adăposti.
Betakarít, í>. a secera, a culege, a
aduna, a stringe, a căra deasă (bu-
cate).
Betakarodik, a se căra, a'și luar
   catrafusele, a se duce cu zor.
Betakáx'ódzik, ». a se acoperi, a se în-
   veli, a se ascunde ; a se adăposti.
  Betanít, v. a inv^a, a instrua; a
   dresa (un cal) . L
Bétánál,». a învăța, a studia.
  Betárol, Betároz, o. a înmagazina,
   a așe^a in magazinba cantona (^.)»
  Beteg, a. bolnav, morbos, pacient;
   ijzfirm; pătimaș.                  ’
  Betegágy, 0. pdtuí bolnavului; lăuzie,
   lehuzie (la femei, după nascere).
Betegágyas, 0. lehuză, lăuză, chendelă;
  BetegápolŐ, 0. îngrijitor de bolnavi,
   infirmier.
Betegedik, o. a se bolnăvi, a se béiegi.

Beteges, a: bolnăvicios, morbvlent, in-
firm, zaif (&,),' indispus.
Beteges állapot, 5. stare bolnăvicioasă
indispoziție, infirmitate.
Betegeskedik, ©. a jăcea, a fi infirm,
a fi bolnăvicios.
Betegit, v. a băga în boală, a bol-

   năvi, a face morbos.
   Beteglátogatás, 0. visîta (medicului), I
   cercetarea celor morboși.
   Betegség, boală, morb, infirmitate;
   hosszú betegségnek hálál a vége,
   boală lungă, moarte sigură.
  Betegszik,». ase bolnăvi, a cădea tapat.
> Betegszoba, infirmerie (in institut);
   edae pentru cei bolnavi.
   Betegül ». ». Betegszik; — abv. bolnav.
   Beteker, ». a înfășură, ă înșomoltâci.
   Betekint,».a arunca o privire; « <

Betekint, : a arunca o privire; o Betud, v. a socoti, a sci, a nut
ochire, a se uita a privi (prin a computa; a cuprinde in socoti
fereastră).                                 a imputa, a atribui.

fereastră).

Betelhetetlen, a. fără fund, fără sâfy
nesăturat.                           |
Betelik, 9. a se împlea, a se sătura |
a se împlini.               -        |
Beteljesedik, a se implir^ a
adeveri; a se cór^rma, a. se
> Beteljesít, v. a împlini; u îndeplini
a realisa, a pune iii lucrare. 1
Beteljesíthető, & realisdbil, ce s|
poate împlini.                      |
Beteljesül, v. Beteljesedik. |
Betemet, ». a îngropa, a astupa, .1
închide.                           J
Betér, ». a se abate, a trage in
a poposi, a trage de mas.
Beterjeszt, ». a înainta a presefit
«, a da o petițiune.               S
Betesz, a închide, a încuia (ușaI
a pune =, a așe$a în. * S
Betét, Betétei, 0. punere (în loteriei
depunere, deposit; miză (in joc)
Betéti könyvecske, 0. cărticica de
punem, libel «, carte de depășit. I
Betéve,, abv. închis; könyv —3
   cart^b închisă, de rost.           ■
Betevődik, ». a se pune in; a se
   chide (ușa).                     - 3
Bétevöfalat, ». bucătură (de
gurii), pănța de toate $ifyle. a
Betilt, v. a ■opri, d interzice; a fl
chestra, a pune s&hestru, a confiși
Betiltás, 0. oprire, opreliște ;

secvestru,. confișcare; contrabandă
Betódul,»; a se îmbulzi, a se ingn
sui, â se amesteca, a năvăli. . |
Betolakodik, ». d petrunde, a|
amesteca, a se inpfânta, a-si
nasul (unde nu'? fierbe oala). I
Betoppan, ». a intra fără veste,«1
așteptat, de odată. -             j
Betölt, o. a umplea, a impleal
turna în a ocupa (funcția^
—i hivatalát, d și împlini oficină
I pune, a așe^a (in oficiu); ben
á helyét, e la locul seă, «= la pd
ₖseu, la înălțimea chiămării sote!
Betöm, ». a astupa, a umplea, &
dopa, a îndesa.                   |
Betör, v. a sparge, a strica, a s/ăîl
ma (o ușă); a rupe (un dintel
intra cu zor, cu spargere, a -nd|
Betörik, v. a se sparge, a se sfai
a se sdrobi.                      1

Betudás, s, atribuire, imputare, impu-
tațițtne, numărare, socotire.
Betű, litera; buche, slova (t>lav).
   Betüáttétel, metatesă.
   Betupsere, d._ schimb de litere.
   Betufok, ă. corpul literéi.
   Betüláda, ₉. caște.
   Betűpolc, 0. poliță, stanța, regal
    (tipegi.).
   Betüragó. 0. buchizator, teoretic, care
    învață de rost,

I Betörejtvény, șaradă, logogrif.
I Betűrend, Betűsor, 0. alfabet; literét.
I Betűrendes, Betűsoros, o. alfabetic.
I Betüszámtaru 0. algebră.
I Betűszedő, d. culegător, zețar,
। Betüszekrény, 0. caște.
I Betűszérinti, a. literar; alfabetic.
I Betütalány, 0.logogrif, șaradă.'
I’. Betűtartó, 0. tendclu (tipegi).
I Betűvetés, 0. algebră; scriere.
I Be-tűz, v. a aeața, a inseila.
I Betűz, ». a zilabisa, a șlomni.
I Betyár, d.bichier, vagabund, om brutal.
I Betyárkodik, v. d se purta ca un bi-
I chier, a bichîeri; a bădărani.
I Bețyâros, ₐ. bădăran, bicheresc; bru-
I tal, grosolan, mojicesc.
I Betyárság, 0. mejieze, bicherie.
| Beutaz, ». a cutriera, a străbate, d
L colinda, a vizita fio țeară). , t
r Beültet, v. a planta, a sădi, a
I planta. ,
|ț Beüt, v. a bate (un cuiu); asfărma,
d sparge (u/a) ; a năvăli, a da na-
f vală (în o țedrâ) ; a trăsni, (futge-
| rut) } a succede, a isbiiti, a isbândi ;
I beütött neki, Ha succes, a izbutit.
r Bevádol, ». á acuza, a denunța^ a
l. vădi, a pâri; a trage in judecată;
F a prigoni.
I Bevág, v. a tăia, a íncresta ín; a
| săpd (în peatră) ; —ja az ajtót, a
|y arunca =, a închide cu sgomot ușa;
I nem vág az én szakomba, nu cade
r în competența mea, nu se ține de mint
Bevakol, v. a tencui.
k Beválik, v. a se adeveri, a se dovedi,
ir a reeși, a succede; a conveni.
* Bevall, ». a mărturisi, a recunoasce,
   a declara; dfasfona, a depune jude-
   cătoresce. .
i Bevallás; 0. mărturisire, recunoaștere;
   declarațiune, fașiune.
L Bevalló, & mărturisitor, recunoscător;
   tasionafâr; sectaior, partisan.
L Magyar-román szótár.

Bevált, & a schimbat inschimba,
(bani) ; — ja szavát; își ține vorba,
e om de vorbă*..            <
Bevár, o. a aștepta, ți îngădui. ■
Bevásárol, ». a cumpăra, d târgui.
Béved-este, 0. presără . ajunul de
anul nou, « de Sân Văsiîu;
Bevégez; v. a fini, a termina, a găita,
a isprăvi; a inchia (o socoteală);
a pune capei, a finaliza./
Bevégezetlen^, definit, neterminat,
negată, nădipliii^, n^ncheiat, mane»
Bevégzett, c<A fafât, sfirșit, isprăvit,
gata, împlinit, complinit, întimplat.
Bevégzettség, 0. perfecțiune, dșsevîr-

Bevégzett tény, 0. fapt împlinit,
cotâplinit, « setoirșiti
Bevégződik, o. a .se sfirsț, ase îm-

plini, a se isprăvita se fini, a se gata;
a se fiValisa.
Bevehetetlen, â. inespugnabil, neveu-
paver; ce^nu se poțâe lua cu„ asalt,
de necuprins (o cebâț^j ț^^ncosaveT
(impositf; neacceptdbili neadmisibil.
Bevehető,* a. acceptabil, afimisibH;
incasaver ( o datorie)/ ’ ce} se poate
, lua cu asalt, expugnabil.
Bever, ». a bate (fin cuiu) } a bate,
cu malul; « cu butucul; a sparge; a
sdroai (capul, o fereastră) ; a stră-
bate (ploaia).
Bevergődik, ». a străbate «, a ajgnge
-, a șe vârî cu greu.
Bevesz, ». a lua, Oț, cuprinde, a cu-
ceri (ocetaté); a ocupa;             a
percepe, a ridica (biind) ; á nedves-
ség bevette magát a falb$ₜ umezeala
a străbătut în părete.
Bevet, v. a sparge, a qrwifca (in 0
fereastră) ; a băga (pâne ín cuptor)}
a sáména (semințe).
Bevét, Bevétel, 0. primire (de báni);
venit, intrate, vercepțiune, íncasso.
Bevételez, ». a Itta în percepțiuvfi,
~ in venite, a incassá.                v
Bevételi összeg, 0. suma de percep- <
țiuni.
Bevett szokás, 0. datină, óbiceiu; ez
nálunk —, ja noi e obiceiul, = e
datifid, suntem deprinși.
Bevetődik, V, a> se abate, a se ivi, a
se firăta (fără veste). f . ’ * •
Bevetőlapát,!   lopată (de băgat pa-
nsa in cuptot)..
Bevezet &, a introduce, d presanta,
                             4

Bevezetés

50

Biggyeszt

Bika

51

Birtok

  arecoménda (o persoană); a instala
(în oficiu).; a introduce (în posesi-
une) ; a înregistra, a induce, a trece
la catastif. .
Bevezetés, >. introducere, întroducți-
une, presentare (a unei persoane) ;
instalare (în oficiu); introducere,
prefață (la o carte). '
Bevezető, a. introductiv, preliminar;
a. 1. preludiu, joc introductiv; 2. pre-
zentator, instalator; —játék, prelu-
diu;'— kérdés, chestiune =, zntre-

bare preliminară.
Bevisz, v. a importa; a duce
(lăuntru).
Bevitel, i>. import, importare.
Beviteli, a. de import; — cikk,

m

ar-

  ticlu de import; — vám, vamă de
import, = de intrare.
  Bevon,, v. a trage (perdelele); apune
   de asupra, a acoperi, a trage (oca-
   napacu o stofă) ; a scoate =, a trage
   din circulațiune (harții de bancă).
  Bevonat, o. acoperement,față (de pernă,
   de sofa).
  Bevonul, v. a intra (solemn in o ce-
   tate); a intra la servițiul activ (mi-
   litar). .
  Bezár, v. a încuia, a închide; aîm-
   prejmui, a îngrădi, a încunjnra, a
   cuprinde (cu o armată); a sfirsi, a
   termina, a închia (o scrisoare).
  Bezáródik, », a se închide, a se încuia
    (ușa).
  Bezárkózik, v. a se închide, a se în-
   cuia; a se îngrădi, a se împrejmui;
   a ședea retras.
Bezárólag, abv. inclusiv.
  Bezárul, v. a se închide, a se încuia,
Bezörget, v. a bate (la ușă).
   Bezúdul, v. a cadea (cu repefâune),
    a se surpa, a se prăvăli, a se răs-
    torna; a se prăvăli; a se repezi (cu
    forță)’.
   Bezzeg, ini. veți așa, da de cum, ehei!
   Bezsebel, 9. a băga în punga.
   BezzentŐ, ₐ. călcător, apăsător, mâ-
    nier (la ușă); v. Kilincs.
   Bial, a. v. Bivaly.

Bibasz, Bibaszt, ₉. gogoman, natâfleț,
  bobleț, nătâng, prostănac, meteleu,
  găgăuț.
Bibe, Bibi, o. bubă, sgancă, rană;
  lucrii gingaș, « delicat; itt a dolog
  bibéje, aici e buba, ăsta-i necazul.
Bibelődés. mocoședla, migaleala.

Bíbelődik, 9. a se ocupa cu secături, J
a tăndali, a mocoși, a migăli. g
Bibés, a. gingaș, delicat;      spinos; 1
anevoios, cu utigueală.               j
Bibeszár, o. condeiu, stil;    stamină, ]
pistil (la plante).                   j
Bibi 1 int. nu-i iertat, nu-l permis; v. 1
Bibe.                              ‘ 1
Bíbic, 9. (zool.) ciovlica, libuț, nagăț, 1
pasere , tătărească ( Tringa vanellus t. 1
Bibircsó, Bibircsók, o. 1. negel, neg; j
2. muc «, gurguiu de țiță; 3. sgra- |
bunță spuzeală (pe față), plescaviță i
1

Bibircsós, «. negelos; sgrăbunțbs, bur \
buros, cú spuzeală (pe față). J
Bibiresosodik v. a se împisa de sgră-
bunțe, a i se face negel, a căpăta
spuzeală (pe față).                 «
Biblia, 9. biblie, sf înta scriptură ; —iₜl
a. biblic. •               .    •' ]
Bibor, d. purpura, porfira; metasă, roșie|
Bibotbogár, 9. (zool.) stacoj; moluscă^
purpuriferă (Purpura).             1
Biborfesték, 9. coloare stacojie, ® car*
mazie.                             1
Bibornok, 9. cardinal (in biserică
apuseană).                         1
Bíboros, />. cardinal; a. purpuriu^

porfirin; de porfir.                j
Biborpiros, a. stacojiu, carmaziui
roș ca purpura, ghnirghluliu. j
Biccen, v. a se clătina, a șovăi ;■ a
șchiopăta, a se bălăbăni (R), a-s|
pierde cumpetul, a scăpata. J
Biccent, v. a face semn cu capul; J
Biccen.                             |
Biceg, v. Biccen.                   1
Bicegő, Bicertes, a. șovăitor, clătind
tor, șchiop, șontorog, șontăcăitor (R.L
Bicsak, Bicska, a. cuțitaș, briceatâ
brișcă (Tr.), bulicher (R.).        1
Bicsaklik, v.a-’șt scrinti (mână, pd
ciorul);, ajduneca, a se poticni. .1
Bícskás, ». pungaș, taia pungă; cad
are un briceag; v. Betyár. |
Bifláz, v. a învăța de rost (fără inrf
Ies) , a buchisa, aînvăța mulițdesprl
școlari).,                          i
Biga (csiga—), 9. (wfi.) culbec, mefâ
bourel (Cochbea),
Bige, ö. tufă, tufán,.             -î
Bigecs, d. tufiș; arboret, pomet.
Biggyeszt, v. a spînzura, d acăța,
atârna; a drâmboia (buzele); a ciuli
a lăsa în jos (urechile), a dabălazq

j Bika, 9. taur, buhaig (Taurus); vizi —,
| bou de baltă (pasere); —borjú,
I tâurenciu; —csők, vână de bou,
> Bikaölő, 9. matador.

[Bikavér, 9. vinroș (ca sângele),
IBikaviadal, ’ lupta de tauri,
[Bíkaviador, d. matador, luptător
I tauri.
|Bikk, 9, v. Bükk.

cu

^Biliárd, 9, biliard; —bot, achlu, tac.
IBilincs,9. lanț, câtuși, bente, obetfií (R);
$ —re ver, aruncă =, pune în fere,
ÍBilincsel, Bilîncsez, ©. a pune -, a
F lega în fiere, a lega cobză.
iBifing, 9. strugure, cor chină; moț (ce
atârnă), ciucure.
! Bilingérez, d. a culege pe urmă, a
j spicui, a pogârci.
îBiiinge», a. corchinos, informa stru-
I gurelui.
iBilleg, o. a se clătina, a bălăbăni, a
! se aventa, a balanța; a oscila, a
I vibra.
iBillegény, 9. (zooLf codobatură, prun-
[ dar, bâțăitoare, rindunica Domnului,
| pasere țigănească (Motacilla).
| Billeget, v. a clămpăni, a pipăi, a
I dibui (la pian) ; a bâțăi (din coada,).
[Billegető, Barázda, — 9. v. Billegény.
[Billegő, 9 pendulă, pendul, cumpăna
f (orologiului, ceasornicului).
ÍBillen, v. a se cumpeni.
rBillenés, 9. cumpănire, precumpenire.
[Billent, v. a cumpăni, ă atinge, a
Ljzttifca, a apăea (cumpăna), a legăna.
billentyű, 9. clapă, tastă, limburuș
| (ia clavir).

dBilientyuzet, 9. claviatură,
■Billikom, d. pahar, cupă, pocal.
tBüling ₓ v, Biliag.
Bimbó, 3. mugur, colț, germen

(la

[pom); bobocel, boboc (la fiori);
țffiuc, gurguiu (la țîță).
Bimbós, ₐ. mugurit, cu muguri, bo-
țbocit, îmbobocit; încolțit (despre

Bimbózik, v. a muguri, a încolți
fc(despre pom) ; a îmboboci (o floare).
Bindász, 9. bardă, secure de cioplit,
Br; v. a avea, a poșede, a put> a,
B* fi in stare; a stăpâni; alig —ja
■magát, abia se mișcă; jól—ja ma-
fcát, e in stare . bună; e sănătos
■nem — magával, nu se poate
IjCoutenî, =- stăpâni; — vkit vmire,
înâeamnă, înduplecă.

Birál, v. judecă, critică, critisează,
face o critică, « recensiune, face o
dare de seamă.
Birálat, 9. critică, recensiune, dare de
seamă; — alá vesz, supune la o
critică, ia la recensiune.
Bírálati, bii’álatoS, a: critic.
Bíráló, b. cenzor, critic, recenzent;
—bizottság, comisiune censurătoare;
juriu.
Bírálva ismertet, v. face o dare de
seamă, = recensiune.
Bírás; 9. avere, posesiune. [scă.
Bíráskodás, 9. procedură judecătorettr
Biráskodik, a judeca, a funcționa
ca judecător, a rosti o sentență;
a procede iudecăipresce. .
Birétom, Birétröm, 9. baret, pălărie
popească (la catolici).
Bin, 9.. Varvară.
Birka, 9. 1. oae (pl. ol), berea (cu
lână creață). 2. nătăfleț, bădăran,
prostatec.-
Birkaképü, 9. nătăfleț, nătărău, năuc,
găgăuț.
Birkamajor, 9. staur (de dl).
Bírkás, 9. oîer, cioban, păstor.
Birkózás, ». luptă, trântă.
Birkózik, Birkózik, «..ase lupta, a
duela, a se da de a trânta, « pé
trântite; a se mesura (&u cineva).
Birlaló, 9. proprietar; v. Birtokos.
Bíró, 9.primar,jude (comunal); jude,
judecător.
Birodalom, 9. imperiu.
Rirói, a. judecătoresc, judiciar; ha-
tározat, ítélet, sentență, judecata.
Bírok, 9. trântă, luptă brachială ; —ra
kel, se dă de a trânta, se mesură
(cu puterea).
Bíróság, â. judecătorie, derogatorie;
judecată, justiție ; curte (de justiție);
első, másod, harmad —, instanța pri-
mă,** a doua, ® a treia.
Biróskodik,* 9. v. Bíráskodik.
Birótétel, Biróválasztás, 9. alegere
de primar, «= de juite
Birs, a. gvtuiu, gutuie; — álma, măr
gutuiu (Cydonia).
Bírság, 9.pedeapsă (in bani), amendă,
gloabă, ștraf.
Bírságol. 9. a pedepsi (în bani),
a globi, a impune o amendă.
Birtok, 9. avere; avut, avuție, pose-
siune, acaret, proprietate, moșie, —át-
ruházás. transpunere de posesiune.

Birtokbalépés, o. introducere inpose-
siune, intrare =.
Birtokbavétel, luare în stăpânire, '
ocupare.
Birtokháborítás, ». conturbare inpose-
siune, = biruință.
Birtokjog, o. drept de proprietate, = de
posesiune, de biruință.
Birtokív, a. coală de proprietate;
  könyv, catastru, carte funduară.
Birtokol, v. a stăpâni, a avea, a po-
șede, a poseda.
Birtokos, «. posesor, stăpân, proprie-
tar, moșier,, domn de moșii; —eset,
(cașul) genitiv; —névmás, pronume
posesiv; —társ, composesor, qgmpro-
prietar; tovarăș (de posesiune).
Birtokrag, a. sufix posesiv.
Birtokrendezés, *. regulare de pose-
siune, comasare.
Birtokrész, Birtoktag, parcelă, păr-
ticică (de avere).
Biryâgy, lăcomie, iubire de argint,
poftă de avere. -
Biszke, a. strugurei, ăgreșă; coacăză
(albă).
Bitang, a. și a. vagdbund, ștrengar,
pribeag, hoinar (R.); risipitor, uzur-
pator; de pripas, f ăi ă stăpân (despre
vite) ; persoană immorală; —ra hagy,
prostituează; lasă fără pază.
Bitangol, v. a se rătăci, a se per de,
a pribeji, a ștrengări, a vagabonda,
a bâte lela, a hoinări (R.), a colinda
(prin pustie); a prăda, a risipi, a
. toca (bani) ; a usur^ a (pe nedrei tul).
Bitó, x hengher, călău, gâde; v. Bítófá.
. Bitóia, î>. furci, stilp (de rușine),
prangă.
Bitor, d. uzurpator.
Bitorlás, v. usurpare, usurpațiune,
însușire (pe nedreptul), încălcare,
cotropire.                       -
Bitorló, o. uzurpator, încălcător, cotro-
pitor ; a. arogant, pretențios, semeț.
Bitorol, v. a-și însuși, a-și aroga (pe
nedreptul), a usurpa.
Bivaly, ö. bivol; —bocs, puiu de bivol,

malac, turmac (R).
Biz, «óv. intr'adevăr, așa; ^eu ! — is-
ten, fieu așa, pe Dțeu! — úgyvan,
așa ește.
Bíz, v. d încrede, a încredința, abon-
  crede ; v. Bízik.
Bizakodás, încredere, asigurare,
  confidență; încredere în sine.

Bizakodik, v. a se încrede, a avea în-
credere, a .avea confidență.
Bizakodó, ». încrezător, confidentii
—tt, încrezut.                     ' (
Bizalmas, a. cu încredere, confidențial,,
confident, încrezător; t>. intim, fami- J
liar.                             :,j
Bizalmatlan, a. neîncrezător, bănuitor, ]
fără încredere, cu bănueală, banal, á
Bizahnatlankodik, v. a nu se încrede, j
a nu avea încredere, a bănui. |
Bizalmatlanság, ». neîncredere, bănu-i
eală; banalitate, suspițiune, prepus J
Bizalmi férfi, x bărbat, de încredereÂ
— szavazat,, vot de încredere. 1
Bizalom, , o. încredere, confidență â
intimitate, familiaritate.          3
Bizgat, v. a irita, a instiga, a întărîtfzm
a înțepa, a îmboldi; a ațița, a asmUțaB
a răzvrăti, a răscoli, a turbura; vi
Izgat.                             -1
Bízik, v. a se încrede, a avea încrăB
dere. '                             J
Bizodalom, o. v. Bizalom W. fl
Bizomány, $. comisiune, misiune, insaii
cinare; comandă, procură; hit—||
fidei comis, avere încredințată. |
Bizományos, o. comisionar,,mandatam
plenipotențiar; împuternicit. I a
Bizományozó,». comitent, împuternici
tor, mandant.                     fl
Bizony, o. siguranță, certitudine ; rniiâ
  den —nyal, de sigur, negreșit, cu toa
  tă certitudinea; aóv. într* adevăr, 4
  Zău! — isten, Zău așa, DZău îmi
  mărturie.                        . W
Bizonyára, aóv. de sigur, într'adevăi
  negreșit; Z™ Z^u)                  J
Bizonyít, a. a dovedi, a adeveri,
susținea, a demonstra, a certifica,
arăta; a argumenta (cu probe); .efl
kiivel —, a întări prin jurămenfai
Bizonyítás, o. probare, dovedire, dS
monstrare; argumentațiune; atestaU
Bizonyitatlan, a. neprobat, neadeveri
i nejustificat.                      9
Bizonyíték, ». dovadă, probă,

document, argument, testimoniu; -
(justificativ). ; < -
Bizonyító, a. demonstrativ; just
cativ.
Bizonyítvány, x atestat, certificat, te
moniu ; dovadă, document, argumt
proba, act justificativ.
Bizonyitványoz, v. a documente
proba, a atesta, a dovedi. ;

Bizonylat_______________I

Bizonylat, &. document, probă, v. Bizo-
nyítvány.
Bizonynyal, oóv. în adevăr, de sigur,
cu certitudine4
Bizonyos, a. 1. sigur, positiv, cert ;
autentic; — vagyok benne, sdu
positiv, sum sigur de = ; — lehet ön
benne, poți fi încredințat, te asecur;
2. oarecare, un ce, un, o; — idő-

j ben, într’un timp oarecare ; —férfi,
| un bărbat oarecare.
| Bizonyosan, aóv. negreșit, sigur, oțărî t.
| Bizonyosság, siguranță, securitate,
I certitudine.
L Bizonyoz, v. a contesta, a tăgădui, a
   căta ceartă; a cârcoti; a Z^ce Z^u,
J a susținea.
I Bizonyozó, o. cârdocar, cârcotaș.
I Bizonyság, dovada, probă, semn,
I argument; testimoniu; mărturie, mar-
| tur; —ot tesz, depune =, face mar-
|r turie, mărturisesce; —levél, certi-

    ficat, atestat; —tétel, atestare, măr-
   turisire.
  Bizonytalan, ₐ. nesigur, îndoielnic,
   dubiu, incert, precar.
  Bizonytalankodik, v. a sta la îndoială,
   a fi îndoelnic, a dubita.
  Bizonytalanság, o. nesiguranță, dubie-

L tate, duplicitate, incertitudine.
L Bizonyál, v. a se adeveri, a se
  fiima, a se ratifica, a se dovedi.
k Bizottmány, v. Bizottság, scl.
t Bizottság, o. comisiune; comitet.

con-

^Bizottságilag, aóv. prin comisiune,^ co-
é- mitet.
r Bizottsági tag, o. membru de comisiune,
  = in comitet.
r Biztat, v. a îndemna, a îmbărbăta, a

                                                    (la pasări) ; căpiță.
      UrJVb, U> €HC>J/<>/<<>CYCa, VU WA JflUWtn, | Bóbitás, a. moțat, conțat; cu căpiță,
a îmboldi; egy napról a másikra cu condu', cu căiță, scufat.
Bóbos, a. moțat, conțat, scufat.

  încurăja, a împintena, a da pinteni,

| biztatott, m’a purtat cu vorbe de pre
I o Zi pre alta.

(Biztatás, o. incurăjare, îmbărbătare;
îndemn, stimul.

Bizton, aóv. sigur, otărît, negreșit,
$ nesmintit.

țBiztonsâgi, a. preservativ.             |
piztonlét, Biztonság, * siguranța, se- |
hcuritate; adăpost, toc scutit.

Biztos, o. comisar; comisionar, man-
fdatar, credențiar, încredințat; a. si-
îpur, secur, încredințat, încrezut; ase-
— lehetsz benne, poți fi ase-
Bwrot despre aceea.
Bztos&n, aóv. desigur, cu buuă seamă.

53

Bocsát

Biztosít, v. a asecura, a asigura; a
■ garanta, a încredința.
Biztosítás, 0. asecurare, asigurare,
asigurațiune ; încredințate.
Biztosítási, a. de siguranță, de ase-
curare, de asigurare ; — jegy, poliță
(de asecurațiune).
biztosíték, d. garanță; cauțiune, vadiu,
ipotecă,
Biztosítmány, a. lucru asecurat, asi-
gurațiune; - de asecurare.
Biztosító, d. asigurător; a., de asigu-
rare; — intézet, ». institut de asi-

gurațiune; —jegy, d. poliță de asi*
gurațiune, = de asecurare.
Biztosított, a. asigurat, asecurat; ga-
rantat.
Biztosság, d. 1. comisariat; £. siguri-
tate, siguranță; garanță.
Bízvást, aóv. sigur, cu siguritate, de
bună seamă.
Bizseg, ,v. a bâjbăi, a fiojgăi, a fur-
nica, a mișui, a viermui; a părăi,
a scârțai (zăpada).
Bizsereg, v. a pișcă, a furnica, a
ustura, a mânca.                 i
Bízserkór, a. furnicațiune, nuincă-

[câtor.

rime, usturime.

Bizsergő, a. usturător, pișcător,furni-
Bób, Bóba, d. smoc, moț (de păr),
chică ; creastă (la paseri).
Bóbás, a. moțat; crestat (despre pa-ₜ
seri), cu căpiță.
Bóbáz, v. a scutura de chică, a țvțura.
Bóbicskol, Bóbiskol, v. a moțăi, a
picoti, a face sămn cu capul- ; a miji,
a clipi; a clipoci (din ochi).
Bóbita, a. chică, smoc ; mof, creastă,

   Boci, ’o. vițeluș.
   Boclábj d. armadil, dasip, pangolin.
   Bocs, o. Kpuiu de urs; 2; puiu de bivol,
i, Bocsánandó, a. ușor iertător, venial

(păcat). .
Bocsánat, $. iertare, scusare, pardon;
—ot kér, se< roagă de iertare, se
scusâ; —! pardont iertaret —ké-
rés, o. rugare de iertare, scusă.
Bocsánatos, a. venial, ușor iertător₉

de iertat (pecat).
Bocsát, v. a lăsa y a ierta, a saati, a
dispensa; a slobozi, apunepepicior
liber; a emite.

’H







Bocsátkozik           54?Bognár

Bogoz

55             Boldogít

Bocsátkozik, ©. a se lăsa, a se ante-1 Bog, o. nod; piston, dop (la vapor
stéea, a cobori, a se dimite ; a lua I umbrelă (de flori).
parte, a participa.                I Bogács, 9. (Bot)scaiu, scăăeț,spi
Bocsátmány, Bocsátvány,». emis, ordi-1 —kóró, 9. dudău, buruiană. .
națiune; decret. '                   I Bogácsos, a. scăios, cu scai; búr
Bocaka, x buticica, toană, ciuberaș. I nos.
Bocskor, o. opincă; sandala.        I Bogár, ». 1. gândac, cărăbuș, goa
Bocskoros, o. opincar, țăran (cu\ banzar, insectă, găzuliță, gânga
   opincă).                            I murg (cal); 2. greluș, greer, gărgt
  Bocskorszij, 9. curea de opinci. I —a van, are gărgăuni (in cap}
Boda, Bóda, ». manunchiu, mâner I Bogaras, a. cu gărgăuni; neaste
manivelă; toartă (la oală), plăsea I rai, neliniștit.
   (la cuțit) ; v. Nyél.              I Bogarász, p. 1. a colecta insecte ; <
  Bódé, 9. colibă, șatră, cocioabă, baracă, I se apăra de musce, «= de insecte
   bordeiu, magherniță, șandrama (R).\ entomolog.
   Bódi, 9. Felîcian.                  I Bogarászat, 9. entomologie, sci
   Bódit, v. a ameți, a buimăci, a 'm-l despre insecte.
    bata (de cap); a narcotiza, a adormi, I Bogárbáb, 9. nimfă (de insectă),
    a amorți.                       ‘ I solidă.
   Bódítás, 5. amețire, amorțeați; nar-1 Bogárhátú kocsi, a. căruță cu coj
    cosă; îmbătate (de cap).             I Bogárszemü, ». cu ochi negri.
   Bódító, a. asurzitor; îmbătător, ader-1 Bogárszinű, a. în coloarea cori
    mitor, amețitor, amorțitor, narcotic. I negru ca corbul.
   Bodnár, ». dogar, butnar, botár, cudar, I Bogárzik, p. a strechia, a bîzdc
    cerCuitor.                           I fugi de musce.
    Bodnárság, butnărit, dogărit; but- Bogas, a. noduros, cioturos; răi

nărie, dogărie, botărie.            I Bogasodik, v. a ajunge a fi no
Bódog, 9. Felician.                   I = cioturos, = crângos, = ramu
Bodon, Bodonka, 9. butoiaș, antal, I se ghemui, a se ramuri.
bticlănas.                          I Bogdácsol, p a. merge sărind, -
Bodonkút, &. stiubeiu, fântână în | 'reșce.
buturugă.                            | Bogdánypecsenye, 3. fleică, fi
Bodonpót, 9. (Bot.), amarant, știr\ (de mușchi).
  (Amaranthvs retroflerus). -         I Boglár, 9. agrafă, cataramă, s
Bodor, ₐ. creț, încrețit; 9. creață, în-1 peatră (cuprinsă în metal), ¹
  crețitură, horbotă.                   । fiong,'fundă; braleletă, canaf,
Bodorit, v. a încreți, a frisa (perul) ; | (la. mână) ; (Bot.) păpădie.
  a încrunta (spnncénele).             i Boglárcsat, 9. brațeletă.
Bódorog, p. a pribeji, a rătăci, a vaga- Boglárfa, 9. (Bot.) paltin, platan
   bunda, a bate ~, a umbla lela. I tanús).
Bodri, a. creț, cu perul creț.        | Boglárgyártó, 3. curelar, br&ru
  Bodros, a. creț, încrețit.            I mar.
  Bodrosit, v. a încreți, a frisa; a face 1 Bogiáros,«. cu petre scumpe, 1
   crețe; a încrunta (sprâncenele). 1 cu brațelete.
  Bodroz, v. a încreți.

buturuga.

Boglárpót, ó.

>. (Bet.), trieră,

Bódul, p. a ameți, a se îmbăta (de
cap) ; a aiura ; a adormi ; a nebuni.
Bódult, a. amețit, amorțit, asurzit,
nebun, buimăcit.
Bódultság, 5. amețire, aiurare, aiură-
tură; buimăceală, nebunie.        | Boglyakemeneze, 9. cuptor ț<
Bodza, 9. (Bot.) soc; —fa, soc, lemn Boglyas, «. sburlit, sborșit, <
  de soc.                            I peptenat (per), vâlvoiu.
Bodzás, i.soc^socet, tufiș de soc; l Boglyâz, p. a face clae, a
  — lábú, șotdimbs, malricos, cu po- I pune pe căpiță.
  dagră. ■         '                | Bognár, 3. rotar.

parnasne, popwnic iepuresc
tica).
Boglya, o. clae, gireadă, fu
stog (de pae) ; boglyába ra]
desce (fen in clae).

Bogoz, p. a înnoda, a face nod, a în-
curca, a închiotora.
Bogozik, p. a se înnoda, a se în-
curca; a îi*uguri, a face muguri
(arborul).
Bogrács, 9. castron, castrai; ceaun;
tigae, tingire.
Bogsa, 9. cuptor (de cărbuni), turluc.
Bogyó, 9. boaba, bobiță, boambă, bro-
boană.
Bogyol, v. a înfășură, a învelui.
Bogyónemü, » m forma de boabă.
Bogyóz, o. a culege boabele, a desboba;
a desghioca.
Bohó, a. și 9. deșuchiat neghiob, nă-
tărău, tont, bleot, gogleț; snovos,
peșnaș, glumeț, mucalit, caraghios,
păcală, ghiduș.
Bohóc, 9.paiaț (ă),păcală, măscăriciii,
brezae, arlechin țitj; —sipka, 9.
tichie de paiață.
Bohóckodik, v. a face bufonerii,
«= caraghioslicuri, = nebunii.
Bohókás, a. poznaș, caraghios, glumeț,
mucalit (R); deșănțat, drăcps, comic.
Bohóság", 9. drăcovenie, comodie, ne-
ghiobie, fârță, secătură, caraghioslîc,
bazaconie; festă, renghiu (R), go-
glează.
Bohóskodik, a face bufonerii, = ne-
bunii, = caraghioslîcuri, «= drăcovenii.
Bohózat, 9. farsă (o specie,a dramei) ;
bazaconie, caraghioslîc; énekes —,
operă bufă.
Bohózatos, a. caraghios, poznaș.
Bojhos, a. v» Bolyhos scl.
Bojnyik, 9. bandit; vagabund.
Bojt, 9. ciucur, canaf, moț.
Bojtár, 9. ciobănel, păstor, păcurar,
  strungar;
Bojtezüst, 9. sârmă de argint.
Bojtorján, 9. (Bot.) brustur, ciulină (R)
  (Arctium).
Bojtorkodik, v. a face gâlceavă, a
  căuta ceartă, a se înhăita (de cineva).
Bojtos, a. păros, flocos, stufos; cu
  ciucuri, cu canaf.
Bojtvirág, >. (Bot), yhiățară.
Bók, 9. compliment; metanie, plecă-
  ciune.

Boka, 9.ⁱtînchietură, oul montul (pi-
ciorului), glesnă, chișița (la cal).
Bóka, 9. (Bot.) tragant, unghia găii
(Astragalus tragacantha).
Bokacifra, 9. altiță (la ciorapi).
Bokacsukló, 0. închietură, glesnă, oul

     montul piciorului; chișiță (la
câl).
Bókái, 3. (Bot.) creșișoare, piciorul
leului, plașcă (Alchemillá).
Bókol, v. 1. a face complimente= me-
tanii, = plecăciuni, a se complimenta;
2. a clipi, a moțăi, a picoti, a face
semn cu capul.
Bókolat, 9. compliment, complimentare;.
închinăciune, plecăciune, metanie..
Bokolyó, 9. ploscă; fedeleș.
Bókony, 9. coasta corăbiei.
Bokor, 9. tufă, tufiș, ciritiș (R); huciu,
crâng, tîrș; buchet, peană (în pă-
lărie); pereche; egy —galamb, o
pereche de porumbi.'
Bokréta, 9. buchet, struț, smoc, peană
(in pălărie); cunună (de flori).
Bokrétáé, a. împănat, înstruțot, cu
buchet, cu cunună.
Bokrétáz, p. a împăna, a înstruța ; a
încununa (cu flori).
Bokrodzik, p. a se intufoșa, a se. în-
trunchia, a da in paiu (plânta).
Bokros, a. tuf Os, stufos, arbustos, ău-
dăios ; des, numeros; nărăvos, nazar,
sparios ; —ló, cal spărios, = cu nă-
rav ; —teendők, număroase afaceri.
Bokrosával, abv. cu pereche, cu soție.
Bokrosodik, Bokrosul, p. a se intu-
foșa ; a se aduna, a se strînge ; a se
spăria (despre cal).
Bokrosodás, 9. nărav, spaimă (la cai)^
Bokroz, p. a intufoșa.
Bokrozat, 9. tufiș, tufar, crâng, ciritiș.
Ból, -bői, ouț. din ; (arată ivire, eșire,
depărtare din lăuntrul unui lucru).
Bolda, 9. Beatrice.
Boldi, Boldizsár, 9. Baltasar.
Boldog, a. fericita ferice; norocos ;
—gá tesz, face felicit, fericesc?.; ske»
gény ember szándékát, boldog Isten
birja, (pwv) omul propune, D^eu
dispune.
Boldoé, Bódog, 9. Felician.
Boldogasszony, 9. sfinta =, fecioara
Maria;. kis—, sftă Măria mică ;
nagy—, sftă Măriă mare (sărbătoare);
—hava,ö.ZunaZuí Januárié, Geraiiu ;
—napja, întâmpinarea Domnului (la
catolici).
Boldogemlékezetü, ₐ. de fericită adu-
cere aminte, de pie memorie, fericit
în Domnul.
Boldogít, p. a ^eefericit, a ferici, a-
noroci.

Boldogok

5$

Bolygóién?

Boldogok, o, plw,. fericiții, cetățenil\ Bolondjában, abv. de a lela, de a fetea, 1
fălului.                             | nebunesce.                      ,|
Boldogság,0.fericire; mântuire; raiu,I BoldodlOmba, 0. leagăn, scrânciob, |
Boldogságos Szűz, 0. sta Fecioară, I uțuț (un joc); toane, capriț nebunesc, i
vergtira Mariă (mamalui Christos).\ Bolondinalom, 0 ipodrdm.             i
Boldogtalan, ₐ. nefericii;: nenorocit; I Bolondokháza, 0. casă ospițiu deJ
fatal; —Moá-tesz, nefericesce, nen oro-1 nebuni, balamuc (R).            I
cesce, face nefericit.             j Bolondos, a. nebunesc, nebunatec ;í
. Boldqgtalanit, ©. a neferici, a neno* caraghios, tont; măscăriciu. 1
   roci, ă duce la calamitate, a face ne- Bolondoskodik, v. a face nebunii,
   norocit.                -               da cu căciula ’n lună, a face CaraÂ
B&ldogtșdansâg, 0. nefericire, nenoro-1 ghioslîcwă, = prostii.          |
   are; calamitaie, catastrofă; /jstdlitate. Bölondoskodó, 0; păcală, măspăriciuâ
  Boldogtalanul, «0». nefericit, nev oro- caraghios, ghiduș, mucalit. 1
   cit. fatal.                          Bolondozik, 0. a glumi, a face glurnăf
  Boldogul, v. a se ferici, a isbuti, al - șagă, a țugui; a face nebunii. |
   prospera, a reeși,a înainta, a prii, a Bolondozó, 0. glumeț; păcală, șagaîA
   face spor ; a eși la cale; abv. fericit,] nic, șugubeț.                I
   norocos.                           . Bolondság, 0. nebunie; glumă, șagdl
   Boldogulás, 0. fericire, bine; pro-\ —ból, în gluma.                    j
    sperare, înaintare, spor, isbânda, suc- Bolonyik, 0. mătrăgună.        |
    ces, scăpare; existență.            Bölondúl, # nebuni, a se sminti
   Boldogult, p. repausat, adormit  (în\ a-și nierde mititea, a se prosti; -J
    Domnul) ; fie iertatul.       abv. ^nebunește-, prost, proztesce, de J
   Bolgár, 0. și a. Bulgar ; bulgăresc ;\                 leld, de a fetea. 1
’ -^ország, 0. Bulgaria.           Boit, 0. țoltd; prăvălie, dugheană (1^
   Bolha, 0. purece, purice.            Bolthajtás, 0. boltitură, arcadă. 1
   Bolhacsipés, 0. pișcătura «=, mușcătură I Bolthajtásos, a. boltuit, arcuit, e
    de purece.                          I boltitură, arcadat.             j
   Bolhafű, 0. (feb), puricariță (Inula\ Boltiâr, 0.;preț de bolta, = de ven$a^
    puficaria).                           Bolt-iv, 0. arcadă.,            1
    Bolhapohár, 0. beutura =*, paharul I Boltony, 0. casamată (bolta, subșanfâ
    din urmă (înainte de culcat). 1 unei redute).                         I
    Bolhás, a. purecos, puricos, cu pureci, I Boltos, 0. boltaș, prăvăliaș, negusti
    plin de pureci.                         ------'—x *
    Bölhásit, v. a împlea de pur ci.
    Bólhásodik, v. a se împureca, a se
      împlea de pureci.
     Bolhâszkodik, a se pureca, a căuta
      pureci.
     Bolház, v. a pureca, a prinde.^, a
      omori pureci.
     Bólint, Bólintgat, v. a moțăi, a picoti,

comerciant ; —legény, calfă de ]
valie, comiu.
Boltoz, v. a bolti, a arcadat
Boltozat^ 0. boltitură, bolta, arcot

Boltozatlan, «. neboítit, nearcadat.
Boltozatos, a. boltit, cu boltit ură, g
codat.                      -     3
Boltozott, ₐ. boltit, arcadat. .

jyvjiut), x»viiuvg,«iv₎ v 1*  <* pituri, Bolt-őr, o. păzitor •de prăvălie; J
  a clipi, a clipoci (din bchl), a face ‘ marfă stătută.                x 1
  semn cu capul, a da din cap.              '
Bölintás, 0. moțăire,- picotire; clipocire. _,______________________, j____
Bolond, 0. nebim; rtțrod, smintit; Bölyg,». a rătăci, a pribegi; v. Bol;
  prost, nătărău, gogoman ; măscăriciu;
  ^rdá «tesz valakit, iși bate joc
ciiieva, il face nebun.
Bolondgömba, 0. ciupercă, burete, mă-
nătarcă (veninoasa) ; mătrăgună;
nem ettem talán —át, doară nu sum
nebwn, riam mâncat mătrăgună.
  Bolondit, v. a face nebun, ași bâte
   ioc (de cineva), a purta de nas (pe-).

Boly,; 0. mușunoiu, muțuroiu ; ci
hangya—, cuib de furnici, fúrni

Bolygat, ©. a turbura, a conturi

răscoli, a scormoni,, a scotoci; a|
tapja, a agita, a nelinisci. 1
Bolygațag, a. rătăcitor, pribeag, j
Bolygó, 0. planet(ă), stea, earej
schimba locul; a. ratăditorjpriU
hoinar ; planetar; —csillag, |
net(ă).                 ’    . i
Bolygófény, Bolygó-tűz, 0. Ucuril

Bolygó

57

Bonyodalom^

    lumină ademenitoare; smeu (főc
    capiu).
   Bolygó főfájás, 0. migrena (durere de
    cap).
b Bolygó zsidó, 0. jidovul rătăcitor
! Bolyog, Bolyong, ». a rătăci, a pri~
L beii, a colinda (prin pustiul).
I- Bolyongás, 0. rătăcire, pribegire; co-
r Undoré (prin pustiu).
I Bolyh; ₉. floc, puf (de bumbac) ; moț
I (de păr).
I Bolyhos, a flocos, peres; sburlit.
E Bolyhoz, v. a inflocoșa, a flocăi, a
I sburli.
I Bomba, 0. bombă, ghiulea; —hányás, 0.
| bombardare, bombardament, —men-
[ ies, a. care resista ghiulelelor, = bom-
I belor.
I Bombáz, v. a bombarda, a bate cu
I tunurile (o cetate); —ás, t>. bombar-
I dament.
I Bomfordi, o. neghiob, gogoman, hăbăuc,
I prost, prostănac, loază îmbăeraiă,
I tivgă goala (R).
| Bomladozás, 0. desfacere, descompu-
| nerț, destrămare, destrăbălare; deș-
E organisare, slăbire, nimicire, ruinare,
| pustiire; smăcinare.
E Bomladozik, v. a se desface, a se im*
■ praștia, a se descompune, a se de-
E străina ;â se desorganisa, a slăbi,
E a se ruina.
E Bomladozó, a. în desfacere, în des-
E compunere; î n desorganisare, în ruină.
■rBomlasz, (M) urzică de mare, m$-
K dusă (Acalepha).
E Bomlaszt, a desface, a destrăma, a
E descompune, a desorganisa; a pune
E in disordine, a ruina, a pustii; a
E- încurca, a încâlci.
EBomlatágj Bomlékony, ₐ. in putre-
■ ^iunei în ruină, coruptibil; în âes-
B 'facere, în desorganisare; caduc, șu-
B bred, derapanat.
B Bomlik, v. a se desface, a se descom-
B pune, a se destrăma; a se disolva, a
B se sparge (o adunare); a se ruina;
K a se smăcina; a nebuni, a se sminti.
BpBomlott, a. smintit; desfăcut, destră-
H mat, disolvat, împrăștiat
WBomlottság, o. ruină, pustiire, strîcă-
■Niune, distrugere.
HBömolhatatlan, a. ce nu se poate des-
^^mitpune, neruinabil, nedisolvabil.
■fon, Bonjegy, 0. poliță, chitanță;
    cupon (de bilet de bancă \

Bóna-óra, 0. v.Bolondóra.
Bonc, 0. salbă, ghiordan ; agrafă.
Bonckés, 0. cuțit de secționat, de
disecat; analisă, critică.
Boncol, v. a secționa, a diseca, a face
autopsie; a anatomisa; a analiza.
Boncolás, 0. autopsie, secționare, di-
secțiune ; analizare.
Boncoló, 0. anatomist, secționator;
a. analitic, critic.
Bonctan, Bonctudomány, 0. anatomie.
Éonctanii Bonctudományi,, a. andr
törnie.
Boncterein, 0. sală de secționat, = de
anatomie, - de autopsie.
Boncsok, 0. coadă de cal (însemn tíl
unui pașa turcesc).
Boncsokós, a. cu coadă de cal (în-
semnat).
Bocsvirág, 0. (fot.) iederă ; verdeața
ierne , perișor, brăbănoc (Pyrola).
Boné, 0. laț, năvod, rociu; undiță ( de
pescuit).
Bónéz, v. a pescui cu lațul, = cu undița.
Bonfordi, v. Bomfordi.
Bong, v. a sbârnăi, a bazai, a bqm-
băi, a mormăi; a suna, = a țiui (ure-
chile).
Bonnya, Bonnyas, a. flocos, .sburlit;
păros.
Bont, v. a desface, a destrăma, ástíflca;
a distruge, a ruina (un zid).; a
descoperi (o. casă) ; ágyat —, á aș-
terne =, a face patul; asztalt
a ridică masa; a descompune, a.re-
solva, a dezlega; szükség törvényt —,
de silă bucuros; nevoia nu cunoasce
lége.                           ₜ
Bonta, a. bălțat, breaz; pestriț.
Bontakozik, v. a se desface, a se des-
compune : ase strica, a se destrăma.
Bontatlan, a. nedesfăcut; nedesckis;
nedestrămat, nestricat.
Bonthatatlan, a. Bonfhatatlanul, avb.
ce nu se poate desface, = deschide,
= strica^
Bontó akadály, 0. impediment diriment
(la căsătorie). ,.
Bontó fésű, 0. pepten dé descâlcit.
Bontogat, v. a desfacé, a strlcaᵢ a
deschide (ft^u&nlativ).
Bonyodalmas, a. complicat, încurcat,
încâlcit.-
Bonyodalom. 0. compticațiune, încur- '
cătură, învălmășeală, bucluc; cata-
strofă.

Bonyolít

58

Borítékos

Borftékpapiros

59

Borosodik

Bonyolít, v. a încurca, a încâlci, a Bordázott, a, muchiat, dungat, <
învălui, a face încurcături, « bucluc. | steliv.
Bonyolódik, Bonyolódik, v. a se ín-j Bordély* Bordélyház, a. bordeiu, c<
curca, a se complică, a se încâlci, a ’
se învălui*

Bonyolódott, Bonyolódott, a. compli-
  cat, încurcat; încâlcit, învăluit.
Bonyolod^ttsâg, a» încurcătură, com-
  plicațiune, încâlcitură.
Bonyolult, «. o. Bonyolódott.

de prostituție,
Bordélyoskodik, v: a face cwrvasări
ă cerca casele de prostituție.
Bórdélytartó, a. verigaș, pezevenchi
care ține casă de femei publice.
Bordó, a. dcală, om morocănos, mo

Bor, a. vin; keresztelt —, vin me-
stecatcu apă; pogány—, szín—, vin
curat'; töltsünk tiszta —t-a pohárba
să vorbim adevărul; virágos —, vin
muced, = înflorit.
Borágó, a. (Bot.) limba boului. .
Bor-akolás, a. vizare, legdlisare, mă-
surare de vin (cu vizirul).
Bor-akoló, á. vizir, cozoroc (de măsu-
   rat vin).
  Borász, a. vinicidtor, vier; cunoscător
   de vin .
  Borászat, a. vinicultură, vierii} cul-
tură de vie.
Borbála, a. Varvara, Barbară.
Borbély, o. bărbier, frizer, barbir.
Borbélyműhely, o. bărbierie, oficina
de friser.
  Borbogár, a. 1. (zool.) muscă de vin;
    mâța popii, cânele babei, Ttârcaiac
    (Oniscus asellus); 2. bețiv (de

vin).
Borbolya, a. (Bot.) măcriș de spin,
lemn galbin, âracilă (Berberis).
Borbolyabogyó, a. bărbușoară.
Borcégér, a. firmă de vin.
Borcibere, a. supă =, zama de vin.
Borosa, a. Vărvară.
Borcsaplár, a. cârcîmar, birtaș (de
   vin).

măitor; țeava, tub, cimpoiu (de ba$
Bordon, a. (Bot,) bobușor ( Vicia ag|
stifolia).                         ।
Bordós, a, gavanos, bortos, fistulos)
Bordó síp, o. cimpoiu, fistulă (de bq
Bor-ecet, a. oțet de vin.          |
Borék, o. punga boașelor coaelâ
înveliș, oblogea.                  1
Borfejtés, a. tragerea vinului fdil
un butoiu în altul),               j
Borforrás, 0. ferberea, = fermentál
nea vinului; celar de vin, |
Borház, 0. cramă; lin, teasc (la rí
mustuitor; cârcimă, tavernă (în |
se vinde vin).                    I
Borhimlő, 0. roșeață de vin (la oa®
bețivi),                          1
Borhűtő, 0. recitor, ghiățar (pe|
recirea vinului),                 j
Borics, o. (Bot,) limba boului, borag
: Bor-illat, d. miros =, aromă de 3
? Boris, a. Varavă.                 j

Borítékpapiros, >. 0. Boriték-ív.
Boritékvászön, a. pânză de învelit, «
de acoperit, = de pachetat.
Borițgat, 0. (frecuentativul de la:
Borit) a acoperi, ^a învăli (acufí-
acu^t).
Borító, a. capac, coperiș, înveliș; ve-
lință, coviltir; pervaz, cercevea.
Boritódeszka, a. Í. curpător ; 2. scân-
dură de blănit (subțire).
Borítókas, o. corfiță de acoperit, verșă,
coș (de prins pesci).
Borítólap, s. furnir,placă (de coperit).
Bor-ittas, a. beat, îmbătat (de vin).
Borító-tál, s. blid=, castron de acoperit.
Borító-ijveg, ar capac de sticlă, sticlă

Borcsiszár, a. negustor de vin; bețiv
(de vin).
Borda, a. coastă; spată (de țesut).
Bordal, a. cântec (de veselie, la vin).
Bordalap, a. (Bol.) părechemiță, poli-
trichie, splinariță (Asplenium).

Bor-ismerő, 0. cunoscător de vini
Bor-isza, 0. beutor de vin, befwJ
Bor-iszaság, ». beție.           1
Borít, v. a prăvăli, a resturna, «
bori, a acoperi, a coperi; a căi
a blăni; a broda, a galona, a|
gyászba —, a acoperi, a îmbra»
jale; ködbe —, a întuneca =, J
peri cu ceață; lángba —, a oa
cu flăcări.                     1
Bor-ital, a. beutură de vin; 1
adta magát, s’a pus pe beție, |
Boritâsfa, a. lemn de blănit, |

acoperit.                     |
.                       . Boríték, a. înveliș, acoperem&A
Bordáit, a. costat, cu coaste; dungat, lință, cergă, coviltir, tavan/
- covertă (de epistole); gamitu^
lonare, tivitură; capac; pervd

muchiat.

Bordáit alma, a. mer în dungi.
Bordás, a. Bordásán, abv., cu coaste,
costat, costeliv.
Bordátlan, a, fără coaste; fără dungi;
fără spală.
Bordáz, v. a urzi; a învălui pe sul
  (fire).
Bordázat, a. schelet.

cevea, casetă.               4
Boriték-iv, a. hârtie de înveliți
acoperit, = de pachetat, 1
Borítékos, 4». cu înveliș, cu ae|
velințat; cu plic, covertat, cÂ
Borítékoz, v, a pune în plic, a J
a coperta.                    |

de acoperit.
Bor-izu, a; acriu, de gustul vițiuluî.
Borízű alma, a. măr acrișor.
Borízű barack, a. marilă, apricoază.
Borízű cseresznye, a. vișină, cireașă
acria.
Borjas, a. cu vițel; vacă o făta.
Borjaz a. a făta (vaca).
Boiju, Borjú, a. 1. vițel; 2. traistă,
raniță, tăgârȘă; kinek borja, nyalja,
pe dne-l mânca, se scarpină.
Borjúaprolék, a. măruntae de vițel,
bezerei.
Borjúbőr, a. 1. piele de vițel; 2. tobă.
Borjucimer, a. arm =. pătrar de vițel.'
Boijucomb, a. piciorul dinderet de
vițel.
Borjufodor, a. Iezerei =, măruntei de
vițel.
Borjufóka, a. câne de mare, focă
(Phoca).
Boijukötél, a. fune de vițel; —en tart,
îl ține strins în pinteni, = scurt.
Borjulábfű, Sárkány virág, a. (Bot.)
șerpariță.
Borjunyúzó h olnapután kis kedden,
— pénteken, până-i lumea, nici

Borjuorrfű, ». (Bot.) iniță, earba câ-
nelui.          *           .
Borjús, a. îngreunată, a făta; — te-
hén, vacă cu vițel, « a făta.
Boijus'|áju ing, a. cămeșă largă (la
gvlerA
BoijuzLJk, 0. a făta (un vițel).
Borka, 0. Varvară (diminutiv).
Borkereskedés, 0, negoț *=, comerdu
cu vin, neguțătorie =, magazin de vi-
nuri.
Borkereskedő, 0. neguțător cu vinuri. .

Borkorcsolya, a. corcie (de vin) ; mân-
care, care stîmesce pofta de beut.
Borkő, o.peairă de vin, tirighie, tartru.
Borköles, a. mohor.
Borkősav, a. add tartric, « tartaric.
Borköves, a, tartric.
Boriéi, a. spirt de vin, alcool de vin.
•BoTlélméTo,'>.vinometru,alcoolomet7Uₜᵣ
Borleves, a. zamă =, supă de vin, șa-
teni de vin.
Bormérés, a. cârcimă (de vendut vin).
Bornemissza, a. dbstemiu, vinofob,
care nu bea vin.
Bornyasz, 0. Buta.
Bornyomokád, ș. cadă de stors vin.
Bornyomózsák, a. sac de stors vii^.
Bornyú, a. v. Borjú.
Borogat, v. a obloji, a face =, a pune
învălitori (reci) ; a înfășură; a în-
văii.
Borogatás, a. compresă, oblojea; în-
vălitoare, înfășiare.

Boróka, a. (Bot.) jneapen, inipar, ce-
tină. brădișor, archit (Juniperus).
Borókabor, a. vin de jneapen.
Borókacsipa, a. rășină de jneapen,
sandarac.
Borókafenyő, a. (Bot.) jneapen. juni-
păr, inipăr, cetină (Juniperus).
Borókapálinka, a. 'vinars de jneapăn.
Borona, a. grapă, boroană (R.).
Boronafal, a. gard de spini, de mă-
răcine. .
Boronái, 0. a grapa, a da cu grapa.
Boronaszán, a. tăvălîc, tăvaluc.
Borong, 0. a se întuneca, a se înnora,
a se turbura, a se închide.
Borongat, 0. a obloji, a face învăUtori,
a înfășură.
Borongó, a- înnourat; întunecos, mo-
röp, întunecat, turbure, închis, poso-
morit.
Borongó fű, a. (Bot.) inelarița.
Borongós idő, a. timp posomorit, «
închis.
Boros, a. flentit, amețit -, luat de vin;
de vin, vinos; —üveg, clondir, stiéld
de vin; — pohár, pahar d,e beut vin.
Borosedény, a. vas de vin, butlan.
Borosgazda, a. proprietar de vinațe,
= de vin.
Boroshordó, a. butoiu =, butlan de vin.
Boroskancsó, a. cană =, cardă de vin.
Boroskorsó, a. ol de vin; clondir.
Borosodík, 0. a se îmbăta de vin, a se
. fienti (de vin) .

Borospince

60

Bortermő


Borospince,. 0. celar, pivniță, ppdrom
(de vin).
Borospohár, a. pocal =, păhixr de
beut vin.
Borosrigó,? x 1. faoL) sfrancioc, cio-
cdnitoare pestriță; 2. stwrz.
Borosság, beție* amețeală (devin).
Borosta, 0. 1. perie (de păr) ; peptene;
2. hecelă.
Borostái, v. a se peria, a se peptăna
(pe cap) ; a peria, a peptăna (lână).
Borostás, a. sbiriit, păros:
Borostyán, 0, (Bot.) iederă, laur, da-
fin (Hedera, Laurus).
Borostyánkoszorú, s. cunună =, co-
   roană de dafin, = de iederă.
  Borostyánkő, 0. chiklibar, suedn,
   ambra.
  Börostyánlevél, 0. foae =, frunză de
   dafin, liurbăr.
  Borostyános, a. avut de dafin, « de
   lauri, = de iederă; laureat.
  Boroszlan, 0. (Bot.) piperul lupului,
   dafin mic, tulipin, leuștean; lemn

mazăre pre părete; face lucru za-
darnic.
Borsódzik, ₉. a se năspri, a se im-
buburuzoșa ; — a hátam, mi greață
de =, mă cuprind fiori in spate.
Borsófa, &. (Bot.) ferea pământului
fumărieă beficoasă.
Borsóka, coji, bube (pe față), be
șieuță; lințl, mazăre (în carnea d<
porc).
Borsóka-babó, 0. (Bot.) mazăriche bă
bată (Vicia).             -    ।
Borsóka-bükköny, ». 1. (Bot.) lintq
prutului (Lathyrvs); 2. măzăricfi
(Viaa).           î            1
Borsókás, «. bubát, be ficat; lințoi
cu mazăre (despre carnea de porJ
Borsókór, 0. boală de mazăre (la t|

maiori).                         |
Borsókő, o. peatră bobată. |
Borsol, v. a pipera, a presăra |
piper.                            I
Borsóleves, 0. supă de =, zamă |
mazăre.                           i
Borsos, a. piperat, cu piper; scuw|
Borsós, a. lințat, cu mazăre; bufii
beșicat.                          1
Borsós bőr, 0. piele =*, peliță asJ
(ca de gâscă).                    |
Borsós m, 0. (Bot.) 1. cimbru de
dină, magheran (Satureja hortensâ
2. uzda vacii, hrăniță,i căpriței
(Lepidium perfoliatum).
Borsosmenta, 0. (bot.) mintă, i$|
piperată (Mentha piperita). J
Bor^osszaka, (fa.) oloisă, (Seâ

cănesc (Rhus cominia).
Boroszlánfa, 0. (Bot.) Iorgovan, mă-
lin roș, scrinte, liliac, scumpie (Sy-
ringa persica >.
Boroszfó, o. Vratislavia (Breslau).
Borotva, $. briciu (de ras).
Borotvál, v. a rade (barba).
Borotváiatlan, ₐ. neras, bărbos, cu
barbă.                       *
Borotválkozik, v.ase rade (pe bai bă).
Borotválkozó tál, lighean de bărbier.
Borovicska, 0. vinars de jneapăn.
Boroz, v. a bea vin, a petrece cu vin,
a se ospăta cu vin.
  Borozás, 0. petrecere =, ospătar e cu vin.
Borozda, 0. sule, brazdă ; v. Barázda.
Borraktár, o. magazin de vin, depozit
de vin.
Borravaló, ș. bacșiș, aldămaș.
Borș, 0. piper.
Borsajtó, 0. presă de stors vin.

acre).                 ț |
Borsózik, v. Borsódzik.      1
Borspor, o. piper mărunt, = sdrti
Borsporos, a. zamă piperată; a..
perat, cu pi, er.              i
Borsszem, 0. grăunță =, fir de p|
Borsszem Jankó, 0. pitic, statu-pâ
(ironic fi                     I
Borstartó, piper/niță, cutie de pt
Borstörő, morișcă =, moară de pi
Borszesz, spirt de vin, spini, ao
Borszeszmérő, a. alcoolometru. 1
Borszog, v. a se scânci, a se vt
a se scăoeg,.                 1
   Bortermés, 5. recoaltă de vie. 1

Borsav, 0. acid tartric.
Borseprű, 0. drojdii'de vin; podvalK
  zasc (R). '
Bors-evŐ,- 0. țarcă braziliană, pip’era-
  riță, nasut.
Borsfâ, (Bot.) cimbru; hraniță, șa-
  turea (Satúrea).                        . _______ᵥ.
Borsika, 0. (Bot.) lingurică cu creastă \ cultură, vierii.                1
  (Cochlearia).                          Bortermő, 0. producător (Le vmJ
Borsó, 0. mazăre; tört—, masáre de podgorii.                             j
  frecată; falra hányja a borsót, arunca] Bortermő év, 0. an piănos de ii

    Bortermesztés, 0. cultură de vie,i

Bortermő

   Bortermő föld v. tartomány, 0.
    villog, « vinului.
   Ború; 0 nori, nouri; íntunerec



lancolie, supărare; —ra derű, după Borzaslábu, a. picioare acoperite cu
nor vine senin ; derăre-borâra, pere- pene (la găini).

I mere, tir-mir, de a valma, clae pestre
j grămadă, cu zor fi fără zor.
[ Borúi, ». 1. a se acoperi (de nori),
j a înnora, a se întuneca (ceriul);
li 2. a se proșterne,g> cădea in genun-
chi, a se închinaț a se pleca (înain-
। tea cuiva); 3. alega,aface căpățina
t (varza); lángba —, ase acoperi de
l fiacărl; arcra —, a se proșteme, a
; cădea în genunchi, a se aruncă jos.
' Borulat, s.nori, nouri; întunerec.

f Borúit, Borús, « înnorat, înnourat,
| nóros,' întunecat, posomorit.
I Borútlan, a. senin, fără de nori, Hm-
I pede, curat.
I Borvám, o. vamă =, txură de vin, vi-
I tiărit.
I Borvétel, M,gwgoț =, cumpărare de vin.
I Borvidék, >. țară vinului; podgorii,
I. teren de vii.
I Borvirág, flórt =, mucegaiu de vin,
I mufița; nas roș,=ca sfecla (la bețivl).
I Borvirágos, «. muced, cu flori (vin);
I arămos, cu nasul roș.
iBorviz, t>. apă acră, = minerală.
iBorz, d. (zool.) viezure, bursuc (Meles

| vulgáris); —eb, —tacskó, 0. coteiu.
ptorzad, v. a se înfiora, a se îngrozi;
| a se cutremura; a se sburli, a se sborfi.
tíBorzadalmas, a.înfiorător, îngrozitor;
tjforos, cumplit.
|Borzadalom,Borzadâly,0,^orî, groază,
I spaimă teroare, cutremur, tremuridu;
f friguri; — fog el, mă cuprind fiori,
L me cutremură.
gȘBorzadoz, v. a se înfiora, a se în-
țgrbzi; a tremura de frig ; a se sbirlî,
la se sborșJ (perul).
[Borzal, v. a încâlcita smulge perul.
Borzalmas, a. îngrozitor, înfiorător,
țînfricoșat, fioros, cumplit, teribil,
Vflrozav.
Borzalom, o. groaza, fiori, tremuridu,
j^aimă, cutremur.
Borzalmikt ítő, ú. ce deșteaptă groază
woaznic, înfiorător, teribil.
H*r-zamat, &. gustul •=, buchetul vi*
■bM
fezan, v. Borzad.
Bfczas, <». sbiriit, sperlit, sborfit, ciuf;
Bjpé/eít (perul); vâlvoiet, creț.


61

Bosszú

țara] Borzasfej, t. per cap creț, == zbârlit.-
Borzasit, o. a sbârli, ă sborfi, a în*
calci; a vâlvoia.

me-

    pene (la găini).
B0TZ&&0&&, t>. a se sburli, ase sborfi,
a se închei (părul), a se vâlvoia.
Borzastyúk, 0. găină creață.
Borzaszt, o- a înfiora, a îngrozi, a
înspăimânta, a speria.
Borzasztó, a. Borzasztólag, abo. groaz-
nic,grozav, teribil, înfricoșat, crâncen.
Borzasztóig, 0; grozăvie.
Borzderes, a. vlezuriu, în coloarea
viezurelui.


Börz-eb, ■> coteiu.

, Borzkotorék, Borzlak, &. vizunie.
BorzogaV». Borzongat.
Borzol,, e. a sburli, a sborfi, a încâlci,
a vâlvă a.
Borzon, >. (doi.) 1. scaiu, scăete (Arc-
tium); 2. turbure, asmaciuc (Anthri-

Borzong, o. a se îngrozi, a se înfiora,
a tremura, a)l fi frig, â avea ferbin-.
țeli; ;— a hátam, W trec flori prin
spate.                         i
Borzongás, t>. fiori, ferbințeli, tremu-
rare, cutremur.
Borzongat, n. a-l tremura, a avea fiori,
«= ferbințeli, a-l' cuprinde'fiori; —ja
a hideg, i-z frig, a tremura de frig,
a-l. prindefrigurile.
Borzongás, a. înfiorător, îngrozitor.


Borzonkaₜᵢ 5. 'Bei.) buzdugan, capu-
aridvlui(Sparganium).
Borzsák, bețiv, beutor, finu da vin.
Bor-zsufa, șatou de ifin, sfipă de vin;
JBosnyâk,i>.Bosniac,indigen din Bosnia.
Bosnyák-ország, (gwgv.), Bosnia.
Bosporos, a. piperat, presărat cu piper
Bosszankodás, supărare, duda, ne-
caz; pică, ură.
Bosszankodik, a se ^rpăra, a se ne- '
căji, a se amărî^ á avea, pica pe ci-
neva.
Bosszant, v. a supăra, a necăji, a
amari ; a sufla cuiva in băfș.
Bosszantás. supărare, ciudă, necaz,
dandana ; ignire, mâhnire, secare:
Bosszantó, supărăcios, posac ; măh-
nitor, jignitor, vătămător, secant.
Bosszú, d. resbunare ; necaz, supă-
rare, ciudă, ura,-pica; .— t áll, î-șl
resbună; —t, forrial,, țese la cabale,
plănuesce răsbwr^are; —ját tölti vkin,

Bosszúállás

62

Bozótos

  se descarcă asupra cuiva, î-și res-
bună=.
Bosszúállás; a. răsbunare, zacășie.
Bossszúálló, a. răsbunător, setos de
resbunare, zacaș.
Bosszúlatlan, Bosszúlatlanúl, a. și;
abv. neresbunat.
Bosszúló, a. resbunător.
Bosszús, a: Bosszúsan, abv. supărăcios,
posac, mânios, indignat, necăjit, su-
părat.
Bosszúság, a. necaz, ciudă, supărare,
dandanâ ; indignare,neplăcere,scârbă.
Bosszuságos, a. supărăcios, posac.
Bosszúvágy, a. sete *=, poftă de res-
  bunare, zacășie.
  Bosszúvágyó, ». setos de resbunare,
  zăcaș. >
  Boszankodik, Boszant, 04 Bosszan-
  kodik scl.
  Boszorka, Boszorkány, a. strigoatcă;
  vrăjitoare, șișcă, mmoaică, mama
  mmșa; vén —, sfredelu dracului, co-
  toroadță, babă fârca, tartoriță.
Boszorkány]árás, a. jocul strigoilor.
Boszőrkánykodik, a vrăji, a fer-

săgi, a pisa (cu bâta; a turbură ■:
apa (la pescuit); 2. v. Botlik. j
Botolgat, ü. a se ramifica, a cresce
crengile, a ramura.                     ।
Botor, a. și a. tont, prost, bleot, na- j
tarău, nătăfleț, nătâng, nerod, gogleț, |
gogoman, dobitoc,, năuc, hăbăuc, mc- J
țeleu, prostănac.                     |
Botorkál, Botorkázik, 0.   a se poticni, |
a aluneca, a se împletici, a șovăi.  j
Botorkodik, v. a face prostii, «= ne- 1
bunii, = nerozii.                     J
Botorság, a. nătângie, năucie, stânga-

Bozsong

63

feölcseség

I Bozșong, 0. a bîzăi, a zornăi, a m™- Bőjtmás, Bőjtmás hava, Bőjtmáshó, ■
I măi, a bimbăi, a susura; 0. Zsongscl.   ” "
k Bő, Bőv, a. larg (vestmínt) ; întins,
I lung (șes) ; des, numeros, bogat, în
I prisosință, abundant, mănos (despre
t recoltă); vag, difus, general, ela-
I stic. (în v™bvre); bőviben van vmi-
j nek, are ceva în abundanță, = cu
I prisosință.
I Bőbeszédű, a. guraliv, limbut; vag,
F difus (in vorbire).

a. Martie, Mărțișor, Gerntânar.

meca.
Boszorkánymester, d. vrăjitor, șișcoiu,
fermecător, șolomonar.
Boszorkánynyomás, a. năplăire, călă-
rirea halelor, apesare, innecare (in
somn/.

de, gogomănie, nerofiie, prostie; 4
fleacuri, treanca-fleancă, secătura. I
Botorúl, abo. prostesce, nebunesce, |
bleoțesce.                          I
Botos, a. șoșoni, șolovari de pâslă; |
—, a. cu baț, cu ciomag ; bot aș.    |
Boioz, v. a bate cu ciomagul, a ciog-^
mani, a buchisa, a pisăgi, a pisa (cit|
ciomagul).               w •         1
Botozás, a. bătae, ciogmănire, ciomă-l
  geală.                            I
Botránkozás, a. scandelă, scandați
dandana.                            |
Botránkozásköve, a. peatra scandeldl
Botránkozat a. scandal, dandana, i
Bptránkozatog, a. scandalos, izbitor^
necuviincios.                       1

t Bődön, Bödöny, a. boloboc, bolobocel,
  baterea, butoiaș, steand; borta
< buturugă ==, scorbura de fântâna,
£ Bődűl, v. a țipa, a scânci, a rage, a
ó răcni, a urla, a boncani.
j! Bőfékei, Böffén, 0. a râgăi, a ghwrțai;
| a gâfâi, a pufăi.
IBöffenés, a. râgăeală, râgaire, râgai-
| tură, ghiorț.
| Böffent, 0. Böffökél.
jBőfizető, a. mănos, rodidor, îmbelșu-
I gat, spornic ; care plătește galant. .
(Böfög, o. a ghiorțăi, a râgăi.
|Bög, o. nod ; greutate, pedecă; sgră-
I bunță.
(Bőg, o. a rage, a mugi (boul); a

                                    Botránkozik, 0. a se scandalisa.
                                    Botránkoztat,, 0. a scandalisa, a
Boszorkányoz, 0. a fermeca, a vrăji, \ scandal, a mustra.
a deoachea; a face cu uldca. | Botránkoztatás, a. scandelă, danda'i
Boszorkányság, a. fermecatorie, urn-l scandalizare.

jit™ie, vrajă, șolomonie, farmece; I Botránkoztató, ₐ. scandalos, izl
—ot uz, 'fermeca, vrăjesce, cată dél necuviincios.

  deochiu ; dă cu bobii, face cu ulcica, ț Botrány, a. necuviință, scandal, smi4
Bot. a. băț, bâtă, botă, baston, ciomag, i teală; gălăgie, tavatură, ceartă.
măciucă, cârjă, ghtâgă, varga, ver-\ Botránykő,                    '
  gea; olyan mint a —, tont, lovit cu
leuca; bătucit (despre cuțit).

Botbüntetés, o. pedeapsă cu ciomagul,
ciogmănire, bătae.
Botfa, o. măciucă, ghiogă.
Botlás, o. poticnire, alunecare, gre-
șeala, sminteala, pas greșit; împede-
care,
Botlaszt, v. a împedecă, apune pedecă,
Botlékony, a. poticnitor; smintit™,
  greșit™, caduc (lat).
Botok, 0. a se poticni, a aluneca, a

      ᵥ >, a. peatra scandelei;
de gălăgie.
Botránykrónika, a. cronică scai

se împiedeca; a sminti, a greși.
Botlós, a. lesne ușor poticnit™;
grunzuros (drum).
Botol, v. 1. a bate, a ciogmăni, a pi-

loasă.                           1
Botrányos, a. scandalos, necuviincie
izbitor.                          1
Botránytalan, a. fără scandal,
gălăgie.                         ।
Botrog, a. 1. cardb, crab, rac de
2. broscoiu, rătan (despre copii).!
Bozont, a. moț, șuviță (de per). 1
Bozontos, a. peros, flocos, sbu$
sborșit, ciuf.                   1
Bozót, a. tufiș, crâng; stuf, stuh, 1

stiet, pipirig, șovar, papură.
Bozótos, a. stufos, trestios, rogozoi
sovar ; crângos.

í răcni, a urla (lupul); a boncani
I (cerbul); ă țipa, a scânci, a sbiera.
(Bőgő, a. gordună, contrabas ; kis —,
f violoncel; —t húz, cânta la contra-
t bas; —, a. urlător, sbăerător, văeta-
| tor, bocitor.
plögöly, a. (mol.) streche, tăun, ghi-
^oagă (Tabánus). -
pőgönc, a. sbierător, răcnitor, urlător;
fptăi/miță răcnitoare.
gőgös, a. noduros ; colțuros, necioplit.
^BŐgős, a. contrabasist, basist; violon-
Șșcelist.
Bogoz, v. a face =, a lega nod, a în-
fcögözik, v a se.înnoda, a se încâlci;
|h deveni noduros (arborele).
Bögre, a. ulcică, olicică; tigăiță.
Rögy, gușă; pipotă, bătucă (la pa-
W) 0. Begy.
Kgyörő, a. mădular ; angyal—,fre-
      (un fel de aluat).
■gt, a. post, ajun.
Mpteles étel, a. bucate de post.
■Velőhaya, Bőjtelő hó, a. Faur ',
B&mw, Februarie.
■Bí, a. de post.
Bti étel, a. mâncare =, bucale de

, Böjtnap, a. fii de post, de postit, ajun.
; Bőjtöl, 0. a posti, a ajuna.
f Böjtölés, a. postire, ajunare.
Bőjtöltet, v. a flămenfii, a hamisi.
Bőjtös, a. de post, de sec.
Bök, 0. a împinge, a izbi, a lovi, a
  bufni, a îmboldi; a înțepa, a îm-
  punge, a străpunge, a ghioldi.
Bökcse, a. (zool.) țînțar (Conops).
Bökdös, Bökdöz, 0. tot isbesce, lo-
  vesce, = bufnesce, ® îmboldesce:
Bökesz, a. sulac, țepușcă, țepărue.
Bőket, a. împunsătură, înțepătură,
ghioât; gravură, punctară; trăsnae,
plesnae (vorlă îr^epătoare).
Bőkezű, >a. generos, darnic, dă viitor,
liberal.
Bőkezűség, a. generösitdte, dărnicie,
Uberalitate, munificen^ă.
Bökken, 0. a întimpina, a da preste
ceva. .             .
Bökkenő, a., anevoință, greutate; difi-
cultate ; încurcătură,, pedecă ; dan-
dana, peatra scándelei; ez itt a —,
aici e necazul, ad face iepurele;
a., greu, anevoios.

Bököd, o. Bökdös (frequentatioul
de la Bökj.
Bököl, a. scorpie, scarapnă.
Bökös, a: ghimpos, spinos; ințăpătgr,.
mușcător,
Bbköszó, a. vorbă înțepătoare, trăsnae,
plesnae.
Böktet, v. a împlânta, a înfige, aîn-
țăpa.
BŐI (-ból, -bői), mf. din.
Bölcs, a. înțelept, filosof; napkeleti
—ek, craii dela resărit ; a. înțelept,
cuminte, prudent, inteligent.
Bölcsei, v. a fitosofa.
Bölcselem, Bölcselet, a. filosofiă.
Bölcselethallgató, a. ascultător stu-
dent de filosofiă.               [sofic.
Bölcseleti, a. Bolcseletileg, abv. filo-
Bölcselettan, a. filosofiă.
Bölcselkedés, a. fiiosofare.
Bolcselkedik, 0. a fitosofa; â rafina,
a subtilisa.
Bölcselő, a. filosof.
Bölcsen, abv. cuminte, înțelepțesce,
sapient.
Bölcseség, Bölcsesség,a. înțelepciune,
filosofiă; — köve, pietra filosofală,
« înțelepciune^.

Bölcsész

64

BŐrÖsödik


Bölcsész, a. filosof ; ascultător de filo-
zófia.
Bölcsészet, ». filosofiă.
Bölcsészeti, a) BÖlcsészetileg, aóv.
filosofic, filosoficei
Bölcső, a. leagăn.
Bölcsődal, 3. cfintec de leagăn ; nani-
nani puișor.
Bölcsőde, a. casă de copii lepădâți,
orfanotrofiu. .                 3
Bölény, ». (zool.) zimbru, bour (Bős
üríts).
Böllér, a. cărnațar, carnițier.
Bölömbika, ». («ool.) bou buhaiií
de baltă, bâtlan de stuf (Ardea stel-
laris).
Bölönybika, a. taur selbatec, zimbru,
bour.
Bömcső, 0. tub acustic.
Bömböl, o. boncănesce, bombáé, müge,

Bőr-egér, 3. liliac (Vesperlilio). j
Bőr-ernyő, a. cobăr, coperiș de pielei
Bőrféreg e. Bőr-atka.              1
Bőrfuvó, 3. foi (de piele).        |
Börfü, 9. mușchiu de apă,          |
BŐrhamlás, 3. solzaitură, dubireA
(pielei).                          |
Borhártya, 3. peliță, pojghiță, pfejJ
cuța; pergament.                   J
Borhe, ₉, șurță de piele ; cioareci da
călărit.                          1|
Börhulladék. ₉. codină ~, rozături
fărimătufi (de piele).             9
Bőr-ing, a. cap(ch)ieré, resfug,
amețeală.                          w
Bőr-iszák, geantă, sipet, desagă <1
piele.
Bőr java, 0. piele de frunte, larnii^
păAeî.

  ragé (ca taurii), răcnesce, urlă, țipă,
scâncesc?.
Bömhéc, 5. grgsole, burtă, om folticos,
Böndő, 0. v. Bendő.
Bőnedvü, â, zămos, suculent, |
Böng, v, a bazai, a sbârnai, a susura.
Bönge, 3. strugure aflat după cules;
spicuire.
Böngés, â. bâzăire, sbârnăire, susur.
Böngész, a- a pogărci, a spicui; a
consulta, urmări (cetind) ;^spicuitor,
compilator,
Böügészét, 3. spicuire ; .compilare,
Böngés, v. Böngész.
Bőnye,o. (anat,) venă, tendon, peliță
   tingei,                         li
BŐnyés, a. vénos.

Bőrke, a. nielcuță, pelcuță, pojgh^
peliță; șbric,șorlic, sor.          |
Bőrkecele, a. șurță de piele.     J
Bőrkéreg, a. bătătură (pe piele), j
lositate.             -           I
| Bőrkészités, 0. argăsțală, tăbăctif)
Bőrkészitő, a. argăsii&r, tabac. |
Bőrkiütés, ». spuzeală^             |
Bőrkorpázás, ₐ; târițeală pe piele J
Bőrkötény, s>. prostelca =, jurna l
piele.              . ■.        I
Bőrkötés, o. legătură cu piele. |
Bőrkateg, a. sgrabunță, spuzei
plescaviță (înjpiele).              i
Bőrláda, a. cufăr, ladă, geamantan
Bőrlob, a. aprindere inflar^țiutâ
obrintire (de piele).               1
Bőrmirigy, a. ghindirea (boală). |
Bőrmives, a. pielar.            |

Bőr, 3. 1. piele; —ét félti, își teme
  pielea, se teme de bătae; nem fér a
  —ébe, Uii-și dă rend, nu-șl încape în
  piele, nu sci, ce să se facă de bucu-
  rie ; 2. peliță, pojghiță; burduf, foi;
  3. blană.

Bőrmoh, o. pecingine (pe piele Yf
Bőrmunka, 3. lucru de piele, pielq.
Bőrnadrág, 0. nădragi de piele,
Bőrnemü, a. ca pielea, în.feliül pi^
—, a. pielării (pl.)    \
^Börnyü, &. crinoni. - ’ j
Böröc, a. căruț =1 cotiugă de tufi.
BŐrödzik. v. a se cicatriza, a sé
scorțoșa, a prinde peliță, j
Bőröl, o. 1. a trage, = a invel;
piele; & a ciomăgi, a da pe pit
Bőrönd, *>. cofer, cufăr, giaman?
v. Bőrtáska.                  1
f BŐröndös, 3. sipetar.         S
Bőrös, a. cu piele, piebs, impel
. cu șoric; ~ pecsenye, smultur
Börösödik, v. a prinde piele; v,
rödzik.

Bőr-alma. ₉. mar renet.
Bőr-árú, J>. pielării (pl.).
Bőr-atka, o. strepezi, vermi de mâță 4
coși (pi.).
Börbönce, 3. 1., doză, tabachieră:;
2. c, Berbence.
Bőre, d. nod, noduleț.
Börcös,a. noduros; cioturos.
Bőrcsáva, 3. leșiă de ar găsit, •« de
tăbăcit (piei).
Bőrcserzés, & tăbăcărie, argăseală,
Bördő, 0, raniță, tăgârță.
Bördősip, d. oboiu, cimpoiu.

                     BÓröa!

I   Bő^öz, f,.  BŐröl. ■
[   BŐrözei,    lucru de piele, pielărie.
1 Bőrpállás^ ». lup (o boală de piele).
í BŐrpokloSj.d. lepros, búbos; ₒ. Bél-
     poklos.                    ₒ I
L Borpoklosság, a. lepra, teprositate,
r hâră, rapăn.
[   BŐrsenyv, ₀. rapăn.
j   Bőrsipoly, ₉. fistulă.
    Bőrszék, 5. scaun (tițasj cu piele. .
[j Bőrtarisznya, a. traistă de piete. j
j* Bőrtáska, a- giamantan, geantă,
J. Börtön, a. temniță, închisoare, cărc
    arest, prinsoare, pușcărie.

                             Bőszít, t>. * a înfuria, a întărită, a
                              irita, a ațițâ^
                             Böszke, a. (fot.) agrișă, coaCază albă
(fructul) ; agriș, coacăz, rișiță (Bibes
a. giamanzan, geantă, j grossularia).
temniță, închisoare, cdrcer^ Bösztörködik, v. $ hodorogi, a face

| arest, prinsoare, pușcane.                 șgomot
F Börtönbüntetés, a. pedeapsă cu iem- Bőszük
I               carcer, arestare. ■          * ■
| Börtön-őr, a. temnițer, temnicier;
I profus, carcerar.                   ' I
L Börtönöz, a aresta, a arunca'4.n
I închisoare, în temniță, =,în puș-
L carie.                        1/      1

[ Börtönpénz, o. bani de temniță.
k Börü, 3. puntișoară, cărărușa.
[ Bö^-ülep, 3. jăț =, șe<fut de piele,
| Bőrvánkos, a. pernă de piele.



               ₓ----------ᵣ----- Bőtartalmú, a. substanțial, abundant,
Bőrvedlés, a. năpârlire, dubireapielei. , cuprinzător.
Bőrvén, (fyi) iederică, merișqr, Bőtermő, a. țmănos, roditor, spornic,
îmbelșugat; fertil, productiv,
jțbiike, a.-boțochină, tuberculă, bulb,

   saschiu, brăbănoc, sămachișă (Vincu
   minor).

| Bőrvirág, d. spunzeală, obrințeală.
l Bőrvibzketeg, ₉. măncărime, fumicăs
t tură (pe piele). ;
I Börze, 3. bursa.

  Börzefőgás, a. manevră de bursă.
' Börzejáték, 3. joc la bursă; — ot úz,
   joacă la bursă.
  Börz^egyzés, a. notare cetizațiune
   la bursă.

. Borzik, v. a se cicatriza, a prinde
I piele, ă se scorțoșa.
i. Bőrzsák, a. geantă,, desagă de piele,

I Borzuzmó, a. pecingine (pe jrfele).
I Bős, ₐ. îmbelșugat, îndestulător.
p Bőség, a. 1. abundanță, plinătate,
g' prisos(ință), belșug, berechet; szó-—,
I redundanță ; 2. lărgime (la o haină);
E 3. prolixitate, lungime (în vorbire);
t pleonasm.
■^Bőséges, a. avut, bogat, abundant,
Jtdmbelșug^t, cu prisosința),
1 Bőséggelj abo. cu pr^(înfă), abun-
k dant.               1’
pőségszaru. Bőségszarva, a. cornul
mirnbelșugării, - abundentei.
rBöske, a. Saftă, Savetă, JSttsavetă.
K Magyar román, itzdtdr.


65

Bővérfi

               J), (detî) amason de
           ... apa (Phellandrium).
Bősz, a. furios, turbat, înfuriat; ne-
  bun, lejpșit. /
Bőszayu, «. abundant în cuvinte;
difus (in vorbiref '; limbut, vorbăreț;


redundat (ín stíl).

‘'lomot; a înjur a,, a tropăi,
t>, a se înfuria, a se arunca
cu furie, a se ațița, a se irita, a se
întărită.

Bősáplés, Bőszület, 3. ’/wria, turl&re,
j furoare, iritațiune; aiurire, rabiarc-
Bőszült, a. tUrbțtt, fitfios, înfuriat,
rabiat; nebun, lepșit, colcăitor.
Bőszültség, 3. turbare, rabiare, furia ;
iritațiune ; înverșunare, urgia, arțag,
băzdoc.


Bötíés, a. tuberculos, bulbos;


B0țk0ₜ a. nod, ciot; greutate, piedeeă.
Bötkös, a. tuberculos, bulbos (despfe
ploaie) ; noduros cfoțyros.
Bötkösödik, v. a se noduroșa; a se
modica, a se incepoșa, a-i cresc?
tubercule, « boțochine.
Bötkö$, v. a mbdela (alămarii).

Botyok^ nod, ciot; boțachină, mo-
diică ; V Bütyök.                 |
Bötyökköz, ₉, intemoâiu (neteduț bir
tre nod'dri).           í ‘ i
Bőv, v. BŐ.
Bővelkedés,. x abumdanță, prisos-
ința), belșug, berechet; redundanță
(în stil).
Bővelkedő, ₉. abundant, îmbelșugat,
g,vut în =.
Bővelkedik, (r-ben)j v. abundeazeț,
are in prisosința^, e îmbelșugat iii
ceva, are berechet.           „₄ ...
Bőrén, oóu în abundență, cu prisos,
mulț, îmbelșugat; berechet, prea
destul, de ajuns.           [rotit.
Bővérő, «. sdngeoi, sângeros; ple-
5 ’

BŐves

66

Búcsúlátogatág

Búcsúlevél'

67

Buja

Bővés, a. avut, bogat.
Bővít, u. a lărgi, a întinde, a face
niai larg (un vestmânt); a dezvolta
(o proposițiune); a spori, a înmulți,
a adaoge. .
Bővizű, v. avut bogat în apă.
Bővölködés, ?. v. Bővelkedéfi scl

Bővül, v. a, se lărgi, a se întinde;
se spori, a se înmulți.
Bözse, Bözsi v. Böske.

a

Brács(a). Í. vioară (mare), violon.
Brassó, ?. Brașov.
Brassó vidéké, Barcaság, ?. țeara

Bârsei.
Brekeg, v. a ocăcăi, a ocăi, a cânta
(broascele)*
Brekegés, Brekeke, ocăcăire, ocăcăit.
Brekekél, b. v. Brekeg.
Briliánt, o. briliant, berlant, diamant
lustruit.
Briliántos, a. briliantul, cu briliant. Í
Bronz, bronz (tudu de alamă).
Bronzkor, o. epoca de bronz.
Brúg. v. a sbâmai, a bombăi, a mor-
   măi, a boscorodi.
Brúgatyú, d. sbârnăitoare, titirez, pâ-
   nditoare.

Búbos födél, o. ooperiș cucuiat. 1
Búbos galamb, o. fa>vl.) porumlq
moțat..                           •
Búbos 'pacsirta, o. faol.) ciocârlii
moțată (Alaud/a).                 |
Búbos réce, Búbos ruca. ».      rața
moțată, = conțată.                1
Búbos rigó, sturz (moțat).         |
Búhoz, v. a lua fa chică, a prinde
a apuca de per.                   |
Búbtétő, a. coperiș cucuiat.       Í
Bubujicska, v. Bubojicska.         J
Bucka, o. dâlmă de nasip,        duw
grueț, colină, cucuiü.           jl
Buckás, a. presărat cu'coline de
sig ; cucuiat, cu grueț; troenit «
nasip (pe șesul Ungariei).
Buckázik, v. a se da de-a dura, = S
a berbeleac»», = preste cap. II

Búcsúlevél. 1. decret fa dimisiutfe;
carte fa iertarea păcatelor; 2. epi-
stolă de adio.
Búcsúnap, ?. hramul bisericei; <ji de
procesiune.

I Búcsúpohár, a. paharul fa adio,
I despărțire.
h Búesús, t>. peregrin* hagiu.
Í Búcsúszó, a. cuvânt fa adio, =
I remas bún ; *= de iertăciune.

de

fa

Búcsút jár, v. a peregina, a merge
la locurile sfinte (ca hagiu).
Búcsú-tor, d. t». Búcsúlakoma.

Bngamágnás, magnat sărăntoc.
Bugás, a. spicos, paniculos ; măeiucat,
bulbos, cepos, cu gămălia.
Búgat, v. a mormăita cânta (buhaiul);
a sbârnăi.
BúgatÓ, Bugattyú, sbâmăitoare,
titirez, pârăitoare, duraitoare.
Bugáz, v a smulge =, peptena, i,
hecela (în, cânepă).
Buggyan, v. a 'isvori, a scaturi, a
colcăi, a curge a eși afară (fără
veste).
Búgócsiga, ». titirez, sbârnăitoare, du-

Buckó, d. v. Búb;    a. des, îndesi
gros; corpulent.               j
Buckóró, o. (bot.) dioc, diocel. j
Buckós, a. scund, bondoc, pitic;
tur os, noduros.              |

Buckosodik,

V.

a se noduroșa, a

Brúgó, ?. contra-bas, gordună.
Brúgós, a. contrabasist, gordunaș.
Brúgóz, v. a cânta la contra-bas. .
Bú, o, supărare, mâhnire, năcaz, me-\ hram,
lancoliă, alean ; grijă, îngrijare; —
nak adja fejét v. magát, se intri-

   ciotoroșa.
I Bucok, t>. grunz, bulgăr, boț, bob

  mototoc, golomoz; sgură.
í Búcsú, a. adio, remas bun; iertat
(lamorți); procesiune,peregrini

sărbătoare bisericească

vesz, î-și ia adio, remas bűn J

stează, se supără ; cade în melancolie.
Búb, a. cucuiü, smoc, moț, chică (de
per) ; scufie, bonetă, căiță; crescet(-ul

vesz a kapufélfától, merge ca diné
loc pustiu, = fără a-și lua r|
bun.; —t nyer, câștigă, indulgenf
iertarea păcatelor. ' " 4
Búcsúbeszéd, $. cuvânt de adio, \

capului) ; vârf, culure, creastă.
Buba, o. (Kis—) micuț(ă); ᵥ. Baba. ; remas bun; iertăciuni (la morț^
Búbánat, mâhnire, întristare, supă-¹' Búcsúcsók, sărutarea de pre-u

rare, năcaz, grijă, păs, neliniște. j sărutare de adio.               ■'
Bubânatos, ». trist, mâhnit, năcăjit, ‘ Búcsúének, t>. cântare de adio: ।
melancolic, întristat, supăr it, dosadit. ' procesiune (la mănăstire).
Búbás, a. moțat, cucuiat, conțat.    , Búcsúév,  $. an iubilar, «= de in
Búbáz, v. a lua de chică.            j gență.                        |
Bábfödél, d. coperiș cucuiat.        í Búcsúfia, ?.  dar de peregrinai
Bubojicska, a. (fot.) cerfoiu bulbucat,! parastas, prescură.         |
castană de pământ (Chaerophillum ₍ Búcsúhét, septemâna de indulgț
bulbosum),                          ' Búcsúhirdetmény, a. carte de ii

bulbosum).

Buborék, ->. bulbuc, ciubuc (pe apă);
beșică (pe piele).
Buborékol, v. a bulbuci, a clăbuci
(apa); a se beșiea (pielea).
Buborékos, «, bulbucat, cm clăbuci ;
cu beșici, beșicat.

Buborka, >. o. Uborka.
Búbos, a. moțat, conțat, cucuiat.

gență.                      j
Búcsújárás,procesiune, peregm
hagialîc..(R,).              J
Búcsújáró, j. peregrin, hagiu. !
Búcsújáróhely,?, loc de neregriú
'* Búcsúlakoma, ?. masa ospi
âdio, = de remas bun. * J
Búcsúlátogatás, ?. visită de adi,

| Búcsúvásár, î. negoțiare cu indulgențe;
। buldă.
| Búcsúvét, Búcsúvétel, ». adio, remas
« bun ; despărțire.
[ Búcsúvétlen, abv. fără a fice adio,
| zătlan.
t Búcsúz, Búcsúzik, i-și ia remas
f bun, face un adio, se departă.
k Búcsúzás, depărtare, luare de
| adio, « fa remas bun.
r Búcsúzban, abv. fără â-și lua remas
k bun, « ijliua bună.
I Búcsúzó ének, d. cântare de remas
I bun, = de adio,            '
| Búcsúztat, v. a lua iertăciuni (la un
I. mort); a lua remas bun.
K Búcsúztató, ®. iertăciuni (la un mort).
I Buda, Budafa, d. de-a țerușul, de-a po-
|. picul (un joc).
| Budafâz, ». a se juca de-a țerușul, =
I de-a popicul.
jgBudafok, a. Promontivrul (de la Buda).
feúdal, 3. elegia, cânt jalnic, =? trist.
KBufa, &. bucă, falca; o. Pofa.
IBufál, ff. a pălmui (preste obraji).
jkBufás, a. bucălat, durduliu (în obraji).
LBÚfelejtő, a. alungător de supărare, j
ÉBufian, ff. a suna nădușit, a se dur-!

răitoare.

Búgond, îngrijare, grijă, mâhnire,
supărare.
Búgó síp, fagot; țeavă de bas (la

organe).
Bugris, a. bădăran, bădărănos, mqjieos.
Bugrisság, â. mojicie, bădărănie, gro-
solănie.
Bugyborék, ?. bulbuc; ᵥ. Buborék.
Bugyborékol, ». a clocoti ; v. Bubo-
rékol.
Bugyelláris, t>. nortofel, portofoiü,
portmoneu; pungă.
Bugykft, a. 1. prăjină de pescuit, =
de tulburat apa; 2. v. Bugykos.
Bugykáz, v. a tulbura apa, a ooldi
peșcii de sub petri.
Bugykos, ?. sticlă,^ cană (strimtă la
gârliciu) ; ulcior.
Bugyii, ». bulicher, cuțitaș; cosor;
custură.
Bugyog, v. a clocoti, a bolborosi (apa >
în ferbere); a țișni. a isvori, a
spumega.' ■
Bugyoga,». ulcior (strimt la gârliciu);
fântână țișnitoare?
Bugyogó, a. 1. șalvari, pantaloni largi ;
2. ». Bütykös.,

f duca, a se hurduca; a pufni.
pufog, v. a da pumni, tifle, a dur-
(Ldi/ea, a pufni.                             ____z ____________
iBufti, a. bucălat, durduliu (la față). Bugyol, Bugyoláz, v. a înfășură, a
FBúg, ?. porumbar, hulubărie; vîjăe, ’         '
l fiuesc (urechile); sbârnăe, mormăe

Bugyogós, a. 1. cu șalvari, cu pan*
talont largi; 2. spumegător, clocoti-
tă»', țișnitor, bolborositor.

țugue, gongonesce (turturica) ; se vi-
tstesce, umblă după vier (scroafa).
Buga, spic, paniculă; bobiță, gă-
țmaliă, bulb; găoace, fantucă, nimfă
|.(7a vermi de mătasă) ; moț, mănușă',
gbîbr (de in).
pugagereben, a. darac (de in), ra jlă,
ginijoae; hecelă.
Bugalégy, d. vespe sterp.

lega, á împătura.
Bugyolá, d. 1. fașă, palincă; 2. legă-

turică, pachet; braț (de vreascuri);
mânunchiu, sarcină (fa cânepă).
Bugyor, ». v. Tarsoly.
Bugyuta, a. v. Buta.
Buja, a. 1. desfrânai* pofticios (de
împreunare), voluptos; craidon, ber-
bant, lucsuriqs; fóM, pământ
gras, - buhav ; — növényzet, vege-
tațiiine eamberaniă, « grasă.

68

Bujadög                 (

Bujadög, 9 Mda venerică, ~ hirte-
ancă, ~ sifilitică, fregaț-
Bujakór, Bujakórság, ». wneriă, boedă
[himeaseă, rifiUs, freanț^
Bujâlkodâs, 9. ț îmbdflkire, desfreu;
tzubenmți (despre vegetațiune).
Rnjfrllrndilr, ᵥ. a trfii.jn desfreu, a se
îmbuiba; a vena pofte lumești.

Bujaniirigy, ». 0. Bujakór.
Buján, «^0. îmbuibat, desfrânai, luxu-
ria*, sbarddlnic; exuberant (despre
vegetațiune); — nő, se imuulțere
ráede, cretce în exuberanță.
Buwxâk, a. șancru, freanț (boală ve-
veriță).
Bujaság, 9. poftă lumească, desfrânare,
luxuriă ; îmbuibare.
Bujasenyy, ₉< freanț, sifilitică, șancru,
veneriă.                     [veneric.
Bujasenyvcs, a. sifilitic, cu freanț.
Biqavâgj, >. rimnire, poftă trupească,
desfreu. ț
  Btijdoklik, Bujdokol, ₉ᵢ a pribegi, a
rătăci, a emigra, a umbla pierdut,
n vagabonda ; a colinda.
  Btijdosâs,! 9. pribegie, peregrinare;
   căindare, calătoriă în străinătate],
   emigrațiune.
Bujdosik, 0. v. Bujdoklik; ez a pohár;
   —, acest păhăr se închină și golesce
   TMă.
  Bujdosó, 9. 1. emigrant, pribeag,
jpm’^rinător ; 2. planet.
  Bujdosó köszvény, 9. mătrici po-
   dagră schimbătoare.
  Bujdosó lélek, 9. stafie, nălucă, fan-
   tomă.

Bujdosó madár, 9. pasere căletoare.
Bujdosó pohár, 9. cupă, teás.
Bújik, 0. a se ascunde, a se piti, a
  »e gilüli, a se ghémui.
Bujkál, 0. frecuentátivul de la Bújik;
  a se ascunde, a umbla într’ascuns.
Bujnyik, Iwfc tâlhar, haidamac;
  vagabund. \ - '
Bújoeríca, 9. de ascunsul (un joc) ;
  de a mija, mijotcă; -Md játszik, se
  joacă de ascunsele, de a mâța
  őarba..
  Bújócskázik, 0. d se juca de ascun-
   srie, - de a baba mija, de a máUt
   oarbă. . j
  Bu|osdi, 9. 04 Bujocská,
  Bujt, 0. 1. d plánta, a împlânta (Ip,
   pământ butași de viță) ; . f^siídt (le-
   gume, flori); k Bujtat.

Bulyavászon

Bujtás, 9. altuire, pocăire; plantare, |
resădire. !                        |
Bujtat, a 1. a ascunde, a piti, al
pituri; Í a sumuța,ia asmuța, asurzi J
a întărită, a agita, a răsnrăti. 1|
Bujtató, Bujtó, 9. instigator, rAturd*!
titor, agitator.                   1
Bujtóág, .9. pos, creangă de altoit m
butaș *, cârlig de vie.            .J
Bujtogat, ₀. a ațița, a sumuța a iw-1
stiga, a agita, a resvrăti, a da fititío
Bujtogató, 9. agitator, răzvrătitor, în|i
tfrăjbitor, boaită, instigator. 9
Bujtotâke, 9. cârlig butaș de
(de vie).
Bujtovány, Bujtvâny, 9. butaș ran
lig creangă de altoit.             9
Buk, 9. podmiș, cumpănă; cageturăB
scarpă; muche; —ra csinál, a
pieziș ; — áll v. van, a sta să catâfl
d se potigni, a se cumpăni. jB
Bukás 9. cădere, surpare, ditfeturiU
faliment, tuină, cridă, concurs, eafS
strofă, bancrot, mofluz.           jl
Bukdácsol, v. a se cufunda (in ugjjB
a se ascunde sub apa ; 0. BukfeneS
Bukdosik, 0. frecvent de la; Buldfl
Búkergető, 9, alungător de griff, S
de pSăarz, de necdzuri.
Bukfenc, 9. berbeleac, capriol, tumaH
alivavtâ.                          M
Bukfencei, Bukfencezik, «. a se S
peste cap, ~ âe-a dura, de-a
• leacu; de-a roata.               S
Bukfencezve, aóo. de-a dura, de-a

béleacu, preste cap, de-a rostogol
Bukik, 0. a cădea, a pica; a se «1
funda; a da faliment, a bancrd
a cădea in conturs, = in cridă. 1
Bukkan (—re), v. a da de ceva,^
găsi, a afla, a nimeri; a întâlni (u
íntimplare).                       |
Bukógát, ₉. piept de apă, întăritoA
zăgaz.                             1
Búkór, ₉. melancolia..             |
Bukott, «. cafat; cridatar, já
mofluz, falimentat. " ;            |
Buksi, 9. cap gros, bostan, bondod
Bukta, 9* pogace, cocă, scor ar fa. I
Buktat, o. a trânti, a face sa c|
‘ ( tá ea&men) ; factitivul de 1

Bukató, trântitor; capac, copeț
i cár de răsturnat.                |
• Bulyavászon, ». pânză rară (jij
țire).                               ■ í

Bunda






69

Bútoroz

Bunda, 0. i. ptel^, blană; 2. cojoc, I .Búr, a. Búsan, «Îo. triri, mâhnit,
boandă.                          . I întristat, supărat, grijiliv, posomorit,
Bundás, ₐ. blăn păros, fioros, stu- I melancolic; lugubru.
fos; cu cojoc, cu piele; cu boandă. I Busa, 9. și a. cap gros, om căpăținox,
Bundás kenyér, 9. pâne prăjită, =| înținat, cerbicos, îndărătnic. -
                                       ' Busafejft, 0. Busa.
                                      Busakepú, 9. bucalul.
                                      Busás, a. Busásan, <^0. awtf îmbel-
                                      șugat, galant, dingreă, cu prisos;
                                      —an fizet, plătesce cu prisos, « ga-
                                      lant ; — ár, preț nfarpi
                                       Búsföz, 9. (fipS) salce tristă,
                                      toașă (Salix babylonica).
                                       Bușit, 0. supără, jiynesce, vatămă,
                                       intristă, măhnesce, posomoresce.
                                       Búskomor, a. mriancoUc; posomorit,
                                       trist.

oiindas kenyer, 9. pane
coaptă (in făină, cu ou).
Bunkó. 9. măciucă, ghioagă, maiit
pisălog, topuz, toroipan, sopă.
Bunkos, «. măciuca!, noduros; 9. v
Bunkó.

Bunkósbot, o. Bunkó.
  Bunkóz, p. a pisa, a bate cu mă-
   ciuca, = cu ghioaga.
  Bura, 9. retortă, recipient (cfcinfo.)
Burány, 0. mărgean, corală (in mare).
Burcsella, 9. luntre de ușurat (naia).

j Burgonya, (fá) cartof, poamă «,
| peară de pământ; crumpiră, erűm-
| penă, picloacă, ciulinăț barabulă,
I uap (Solanum tuberosum).
I Burgundi répa, 0, sfeclă (Beta).
r Burgundi széna, ». lucărna, ghizâri
I (Medicágo saliva).f

Búskomorság, 9. melancolie, posomo-
  riră, alean.
Búslakodik, 0; a se supatâ, a se în-
  trista, a se tâhm; a fi morocănos.
Búsolog, 0. 0. Búslakodik.
Búson, «>0. trist, cu mâhnire; p.
  Búsan.
Búsong, 0. 0. Búslakodik.
Busongó, a., posac, morocănos.
Búsul, o. a se supăra, a se întrista,
a se năcăji, a fi ingrijat.
Búsvig, a. tragicomic.
Buszma, a. bucălat; morocănos, nă-
tâng, posac, rn^icos, bădărănos.
Buta, a. năuc, prostănac, hăbăuc,
netot, lepșit, prost, tont, nătărău,
nătâng, stupid. '
Butaeszú, a. tîmpit, lepșit, stupid,
prostănac, gros la boacă, somon,
Mocan, cap săc.
Bătaia^, a. fără supărăre, fără grijă.
Bután, Butául, aóp. neghiobesce, pro-

; Borító, 9. coperiș, capac; coșarcă.
î (la gura boului).
î Burján, 9. burueana, bălărie, dudăr,
L maradna, iarbă rea.
rBurjânos, a. buruenos, mărăcinos.
^Burjánosodik, Burjánzik, ©. a șeim-
plea de buruene, a se îmburuenoșș.
tBurjánzó, a. ce cresce repede fi se in-
I mulfâce ca burueana; mărăcinos. .
iBurkol, o. a înfășură, a infășia, a
IjWZî, a acoperi; a căptuși, a blăni
fio ușă) ; kővel —, a pardosi, a aș-
| urne cu peatra.
|Burkolat, 9. pavaj, pardoseală, pavea,
Țcaldarim; bleastru, emplastru.
űkirkolatkő, 0. peatră de pavaj, = de
iya’cfcww, = de pardosit.
Burkolódik, o. a se înfășură, a se
linveli, a se acoperi, a se înșomottăci.
teurkony, 9. manta, mantilă; zaplaz
t(/a nai), coasta corăbiei.
EBurkuș, 9, și o. borús, prus, prusian.
gBurnót, 0. tabac de tras pe nas.
Enmótoz, v. a trage tabac (pe nas), i
gkirnótszelence, 5. tabachieră.

  torok, 0. vel, fașă, scoarță, inveli-
toare;casa copilului; cămașa ferici-
tobă; —ban született gyermek, co-
raid norocului, = născut cu cămașă,
hil de babă.
  gíoksúly, s, tara, bruto (pond).
proksúlyoz, p. a scoate taraoa, «
fondul bruto.



stesce.
\ Butaság, 9. prostie, ftăucie, kebeucie,
netoție, neghiobie, stupiditate, yogo-
mănie.
Bútat, 0. a ascunde, a piti, a pituli.
Búteli, Búteljes, a, plin de griji,
îngriiat, grijiliv.
Butelia, 9. butelcă, carafă.
Butit, 0. a Ümpi, a prosti, a hebeuci.
Butka, 9. șatră, dugheană, butică,
magherniță, șandrama.
Bútor, 9. mobilă, acaret (ital.), unelte
de casă.

Bútoros, ». neguțător de mobile, fur-
nizor de - ; motâtet,
Bútoroz, o. a mobila, a așeza Mobile
(în odae), a adjusta (cu mobile).

Bútorosat

70

Bű

Bútorozat, 9. v. Bútorzat.            Búzaszentelés, 9. sfințirea țarinei. |
Bútorszállító, 9.ffurnisor de mobile; I Búzatermő, a. grâfws, producător dj
  —kocsi, car ae transportat mobile. I grfaie.                             I
Bútorzat, 0. mobilatură, adjustament, 1 Búzavirág, 0. (dót) vinețele corabm
mobiliar.                            I țică, ghioc, dioc, 'albăstrea, floare)
Juntái, v. a se timpi, a se prosti^ (U’j grâului (Cențaurea cyanus). |
hebeuci (de cap).                    I Buzdít, u. a îndemna, a îmbărbăta
Bütykös, 9.1. ulcior, cană (cu gârliciu\ a înivMZ, a da pinteni, a îmboldi. \
ângust); 2. v. Wrkos.                  Buzdítás, 0. îmbărbătare, înden^

Bűbájol

71

Bűnös

Butyor, 9. geantă, geamantan, pachet\ bold, stimul, impuls.
(de drum).                          . | Buzîlul, ». a se îndemna, a ^se Á
                                         bărbăția, a se însufleți; a da un
                                         a fierbe, a clocoti (oala); a

Búűző, 9. risipitor degriji (vin).
Búvák, (fot) urechituriță (oplântă,
care străbate crescend prin altele).
Búvár, 9. 1. (aw/J hareț, cufundaciu,

pescarii, corlă, bodirlău (Colymbus);
2. scrutător, savant, explorator.
Buvárhaiang, ₉. clopot de cufund.it
(în mare).
Buvárka, 5. v. Búvár 1.           _

áprinde, a se ațița, a se agita*
se ínfoca, a se însufleți (la luptaț
Buzér(fű), o. (fot) roibă, earba'róe
garanță (Rubia tinctoria). |
Búzérfesték, e>. coloare roibă, = roi
Buzgalmas, a. zelos, rívnitor; —»
I afo, cu zel, cu vívna, emoționat»;

Búvárkodik, ᵥ. a scruta, a se cufunda, Buzgalom, o. zel, rîynă, ardoare,^
a scorni oii. a cerceta.                i tusiasm, însuflețire) emoțiune. j
Buvárkutya, o. vișlă.                   ț Buzgalomteljes, <». plin âe zel,
Büvárlás, o. cercetare, scrutare, explo-! rivna, «= de însuflețire.        |
rare ; cufundare.                     V Buzgás, 9. zelare, rttonire, *moM

Buvárol, v. a cerceta, a scormoli, a\ fierbere, clocotire.
scruta; a se aprofunda.             1 Buzgó, a. zelos, rîvnitor ', fierb
Buvárszellem, 9. spirit scrutător, =' călduros; piu, cucernic, evlai
aprafnndător.                         | jclocoțiUrr.                  t
Búvik, v. a se ascunde, a se piti, a i
se pituli, a se ghemui.

Buy óbolha, insect, ce se ascunde
  in. năsip.
Buvócakázik, ». a se juca de ascun-

tele, - de-a baba mija, = de-a mița
varba.

Buzgólkodás, 9. entusiasm, ze
ardoare, însuflețire; evlavie, á
nicie, pietate.              *
Buzgólkodik, v. a zela, a rirni,
însufleți; a fi cucernic, = cvlad

                                       pios.
______                              ; Buzgólkodó, 9. zelator, rîvnitars
Búvóhely, 9. pituluș, ascunzătoare,. Buzgóság, 9. zel, emoțiune, «rd
fundătură, loc ascuns; v. Kuckó. ' rîvnire, entusiasm; evlavie,

Bűvölik, Buvólyuk, d. culcuș, pitu-1 nicie, pietate.
luș; viezunie, bortă.            I BuzgóságGs, a. v. Buzgó scl. <4
Búza, x grâu} török —, porgmb,\ Buzog, ». 1. a fierbe, a colcai^

cucuruz, papușoiii. tar —, grâu I coti, a bolborosi; a zela, 1
fără țepi, - tuns.                  ! (după ceva); 3. a fi evlai
Búzaalj, 9. miriște, miriștină; dire-\ cucernic.
  seturi de grâu.                     I Buzogány, 9. buzdugan, ghioa
Búzaaratás, 9. seceriș de grâu, sece-'
  rutul grâului.
Búzaféreg, 9. gărgăriță.

Búzaföld; 9. holdă =, sămenătură de
grâu, lan *=.
Búzakoszorú, ₐ. cunună (din spice
de grâu).
Búzás, a. productiv «=, mănos de grâu,
grânos.
Búzaszaíma, o. me. ogrzân.
Búzaszem, 9. grăunte de grâu:

ducă.                     1
Buzogányfű,, ₅. (fot.) batea, |
lui Timoteiu.              |
Buzogányos, a. măciucat, im
de ghioagă; 9. purtător dé bui
Buzong, v. fierbe, a clocoti; <1
roși, a zela, arîvni. |
Buzzan, v. a tișni, a erumpe j
Bű, Bűbáj, o. farmec, vrajă, ]
vrăjitorie, necrowanțiă; dă
făcătură.                  $

  Bűbájol, v. a, fermeca, a vrăji; a de-
   scânta, a încânta.
  Bűbájos, a. fermecător, magic, încân-
   tător ; 9. strîgoiu, vrăjitor.
  Bűbájoskodik, v. a âmbla cu vrăji,
   = cu fermece; a fermeca, a vrăji,
   a șolomoni.
  Bűbájosság, 9. magie, vrăjitorie, fer-
   mecătură, descântec.
  Büdös, puturos, împuțit, infect; —
   neki a munka, i greață de lucru; —
   ben marad, rămâne in gunoiu,
  Büdösbabuk, Büdösbanka, 9. (eool.)
I pupăză (Upupa epops).
î Büdöses, ₐ. cam puturos, cam împu-
' țit, = infect.-
I Büdösfa, 9. (fot.) malin, lemnul câ-
I  neluv, salba, pațachina, crușin (Rham-
I mis frangula).
I Büdösféreg, 9. stelnița; ploșniță, pă-
I duche d^ lemn (Cimex lectularius).
I Büdösgönye, 9. cireasa cânelui, briopiă
I albă.
I Budösít, v. a împuți, a face putoare,
I a infecta.
I Büdöske, (fot.) ferfén, ferfeniță.;
I a. v. Büdöskés.
E Büdöskés a. cam infect, = greu mi-
E rositor, -= puturos.
E Büdöskő. 0. (peatră) pucioasă, suU
E". fure.
R- BüdösköveS, a. cu pucioasa, șulfu-
K ric, sulfuros.
   Büdöskő virág, 9. sublimat de s-ulfure,
p floare, de pucioas#.
E Büdösük, v. a puți, a mirosi greii.
K Büdöslinka, 9. (fot.) lobodă puturoasă,
E ciumare ( Gallega).                  ।
E Büdösödik, y. a se impuți, a se in- i
■k fecta, a se strica ; a fi puturos.
E Büdösség, 9. putoare, infecțiune, du-
K hoare; miros greii.
KBük, Bükk, .9. 1. (fot.) fag (Fagus);
K 2. gir (de fag) ; a. de fag.
BrBükkerdő, 0. pădure de fag, făget. I
^Bükkfa, 9. fag; lemn de fag.          I
■ Bükkmakk, 0. gir, ghindă (de fag). ' I
■pükköl, Bükköltet, ᵥ. a ținea a in- ’

r grășa cu gir (porcif.
Bükkölés, o. îngrășare cu gir.
Bükköny, 9. -tăzeriche, lintea
fiului (Lathyrus).
pükkös, o. fâget, pădure de
ta. făgetos, cu fagi.

pra- j

fag;

pún, o. păcat, greșeală, călcare de
rdege, culpă, vițiu; crimă; vină; \

Isten —ül ne vegye! D$eu mă
ierte ! —ül tulajdonít, învinovățesc?,
i a scrie de pecat.
Bűnbak, $. vinovat, care poarța vina
în locul altora.
Bűnbánás, Bűnbánat, o. căința, po-
căință, penitență, căire dᵥ păcate!
Bűnbánó, 9. - penitent, care se po-
căesce de pecate.
Bűnbánó skodik, v. ase pocăi, a face
penitență, a se rușina de păcatele
sale.
Bűnbocsánat, ». iertare de pecate, in-
dulgență, absoluțiune (de la pe-
cate).
Bűnbocsátó hatalom, 9. puterea de a
ierta păcatele; = de a deslega, - de
a da absoluțiune.
Bűncselekvény, 9. act criminal, crimă;
delict, fără de lege.
Bűn-eset ₉. cas de crimă, fapt cri-
minal, delict.
Bűnfeledés, 9. amnestie, uitarea ier-
tarea (delictelor).
Bűnfenyítő eljárás, •». procedură cri-
minală. hatalom, 9. putere coerci-
tivă, = represivă.
Bűnfenyítő törvénykönyv, o. codice
penal.
Büng, v. a sbârnăi, a bazai.
Bűnhödés, 9. ispășire, canon, po-
căința ; pedeapsă (pentru pecate).
Bűnhődik, ᵥ. a suferi, a-și lua pe-
deapsa, a se pccăi, a se ispăsi, a se
canoni, a penița.
Bűnhődő o. penitent, care se pocăesce :
pecătos, culpabil, vinovat.
Bünhödtet, ₀. a pedepsi, a canoni,
a face sa sufere.
Bűn-jel, ₉. corpus delicti, semn ^do-
vadă despre o crimă.
Bűnjog, 9. dreptul penal.
Bűnközösség, 9. complicitate.
Bűnmentes, a. liber de pecate; nevi-
novat, scutit de pecate.
Bűn nélkül való, a. neprihănit, nevi-
novat, fără, de păcat.
Bűnnyom, 9. indicie arme despre
o crimă.
Bűn oldás, ? absoluțiune, deslegare
(de la pecate).
Bűnöl, v. a ținea de pecat, a lua
drept păcat.
Bűnös, á. păcătos; culpabil, vinovat.
Bűnös élet, 0. licață ticăloasă, - stri-
----- depravată., =-■ imorală.

Bűnös

72

Büv-

Bünös nő, &. femeia depravată,
imorală, * păcătoasă.
Bűnösödik, v. a se întina cu pecate,
a cadea în păcât.
Bmiosofig, 9. păcătoșie; vină, gre-
șeală, crimă; culpabilitate, crimina-
litate, vinovăție, .
Bűnper, Bűtípöiv i. proces criminal.
Bűnrészes. ». complice, părtaș (la o
crimă).
Bűnrészesség, 9. complicitate.
Bűnrovás, 9. registru de crime, = de
criminalități.
Bűnrögzött, «. învechit =,• cufundat

Bünteiö törvény, .9. drept codice
penal, lege penală.                    ■ -i
Bűntett, í. crimă, delict, fără de lege. í
Bűntettes, Büntevő, 9. criminalist, 4

in răutăți, = în pecate.
Bűnsúly. 9. vinovăție, greutatea cri-
mei, = păcatului.
Bűnszerző, 9. ursitorul auctorul
crimei, criminal capital.
BűnszerzŐség, 9. urgirea crimei.
Bűntárgy, 9. obiectul substratul
crimei.
Bűntárs, 9. complice (la o crimă).
Bűntelen, a. nevinovat, neprihănit,
fără maculă, inocent; v. Ártatlan.
Bűntény, 9. crimă, fapt criminal, cri-
minalitate.
Bűnterhelt, a. împovărat cu nele-
giuiri, acuzat.,
Büntet, o. a pedepsi.
Bűntét, ». crimă,'criminalitate, nele-

delicuent..                          |
Bűn-ügy, 9. causă criminală, crimă,
delict; criminalitate.              |
Bűnügyi biró, 9. judecător în cause J
criminale.,                          j
Bűnügyi eset, 9* cos criminal, = de í
delict..                             |
Bűnvád, 9. acuza =, acțiutie criminală, |
proces criminal.                   ¹ j
Bűnvádi eljárás, 9. procedură crimi- í
nolâ.                                |
Bűnvádi eset, 9. caș criminal, = de j
delict,                             1
Bűnvádi kereset, 9. proces criminalul
= penal.                            1
Bűnvallás, 9. mărturisire (înaintea^
  tribunalului),recunoascerea crimei^
  mărturisire, spovedanie.            3
Bűnvalló, o. penitent, care se mărtu^s
risesce, care își recunoasce crima. 1
Bürke, 9. nod, cep (în'arbore).     |
Bürök 9. (fot.) 1. cucuta (Cicuta) ^
  2. dumăfae, maslag, turbare (Bol

I                 Bűvcső

I Bűvcső, a. cdleidosfiOp:
f Buv«erő, 9. farmec, putere fermeca-
[ toare, ® magică.
k Bűvész, 9. maăestru, fermecător, es-
[ camoțer, mag, préstldigiator, necro-
| mant.

73

Cankó

Büntetés, 9. pedeapsă,, pedepsire ; j
.am&idă, gloabă.
Büntetés alá eső, a. de pedepsit,
vrednic de pedeapsă.
Büntetés kimérése v. kiszabása, 9.
dictarea -, statorirea pedepsei.
Büntetésre méltó, a. • demn de pe-
deapsă, de pedepsit, culpabil, vino-
vat.
Büntetés súlyosbítása, 9. asprirea
pedepseu
Büntethető, «. criminal, • culpabil.;
de pedepsit.
Büntetlen, a, Büntetlenül, aóv. ne-

tura).
Bürü, 9. punte, trecătoare îngustă
stinghie. '. f
Büszhödik v. Bűzhődik.
Büszke, 9. fălos, superb, trufaș, mân
dru, îngânfat, fudul, orgolios; sv
mețmăref, maiestos.
Büszkélkedés, 9. îngânfare, fudulit

| Bűvészet, 9. magie, escamoterié, fer-
I mecătgrie, prestidigiatorie, necro-
I manție.
I Bűvkör, 9. cerc magic.
I JBuvmester, 9. vrăjitor, șișcoiu, stri-
I goiu, fermecător^ necromant.
| Bűvöl, v. a fermeca, a vrfigi, a des-
I cânta, a șblomoni. '
I Bűvölés, Bűvölet, 9. fermecare; fer-
I mecaturfi, vrăjitorie, magie.
L Bűvölő, 9. încântător, fermecător ;\
| vrăjitor, măiestru; magic.
I Bűvös, á. magic, feimecător.
I Bűvös asszony, 9. vrăjitoare, ferme-
I cotoare^ farmăzoana, tyșcă, sâmoaică;
I strigoațcă, mama mușa, tartoriță.
|Bfivös-bájós, a. fernteeător, încântător.
IBűvös kör, 9. cerc magic.
JBűvös lampa, 9. lațernă magică (fo.),
(Mvszer, 9. farmec; tmisman, amulet,
t taier.

Bűz. 9. putoare, infecțiune, duhoare,
miros greii; —be kever, grfiesce de'
reu, defaimă, calumnieazâₜ bârfesce.
Büz uszut, 9. assa foetida (sau dul-
cis), asant; căcat de drac.
Büzeny, 9. (efom.) brom.
Büzenysav. 9. acid de brom, amo-
niacr
Bűzhit, v. a impuți, a răspândi miros
greii.^
Bűzhődik, v. a se împuți, a puți, a
da miros greii, a duhăvi.
Büzlel, v. a mirosi, a amirosi (greii);
a puți.
Bűzlik, v. a puți, a duhăvi, a mirosi

greu.
1 Bűzöl, v. a face putoare, ■ = duhoare,
a împrăștia miros greii.
Bűzölög, tf. a puți, a duhăvi, a
răspândi miros greii, a mirosi greii.
Bűzös, a. împuțit, puturos, infect.
Bűzösít, v. a împuți, a infecta, a
împlea de putoare,
BűZosödik, v. a se impuți, a se strica,
a căpătă miros greii, a se infecta.
B&z*sav, î. amoniac, acid de brom.
Bűz-savas, &. cu amoniac.

C, (ez)

pedepsit.
Büntető, a. penal, criminal.
Büntető bíró, 9. judecător în crimi-
nale, criminalist.
Büntető bíróság, 9. justiție criminală,
» penală.
Büntető eljárás, ₉. procedură pendlă,
=- criminală.
Büntető jog, 9. drept penal, « cri-
minal.

Büszkélkedik, v. a se fuduli, a 3
/dli, a se mândri, a se îngânfal
a fi f fitos, mândru!              $
Büszkeség, 9. mândrie, fală, trufié
fudulie, org^iu, superbie, îngânfare
semeție.                          |
Büszkit, v. a face’'fălos, a mândn
a fuduli, a ingânfa.             1
Butii, 9/ vârf; capet, căpătâiu foi
cuțit), margine.                  1
Butus, a. cucu/tat, ascuțit, cu căpț.
tâiu ascuțit.                     ;
Bütüz, v. a ascuți, a netetfi, a îi
drepta; v. Egyenget.              ?
Bütykös, a. noduros, cioturos, cocoși
grunfruros, biujos, gâlcos. j
Bütyök, 5. oul «, montul (piciorului
gleznă; chișiță (la cal); inchietu
nodul degetelor.                  |
| Bűv, farmec, fermec.

ti, (cz), = ca românescul : ț, în tine,
Barcă, (iță.
Bai, 9. șuviță (de păr), chică, cosiță.
gaf, v. Cáfolat.
hiat, 9. cârpă, sdreanță, petec,
fțreanță, Duleandră; destrămatură;
țțolină, femeia murdară. I
fafatol, v. a sfârtica, a sfășia în bu-
a murdări, a mânji, a întina,
ia noroi.                    ’
Eafatos, a. sdrențeros, trențos,.petecos,
IprfrW, golan, cârpocit; deshumat;
țmwrdar; mânjit.            .
gfîrat, v. Cáfoló irât.
jlfog, v. a âmbla în. npTOiu.
       9.- contraproba,,’!= argument;
faliment dé resfrângere,
Ipol) v,' a resfrânge, a combate, a
B/îWa, a restoma (argumentele
||Mrare), a intimpina, ă înfrânge.
■plat, 9. refutațiune, combatere, res-
m$figere; desmințire, întimpinare.
■olgat, v. frecuenț. de la: Cáfol.

Cáfolhatatlan, . a;, Oáfolhatatlanul,
  aóv. nerestumabil, neresfrángibil,
  nerefruntabil.
Cáfoló, a. înfrângetor, desmințitor.
I Cáfoló irat 9. întimpinare, desmin-
  țire.
Cafra, 9. coită, curva, (femee) spren-
  țiara, = ghiolhană, = haitoșa, tirfă.
Cafrag, Cafrang, 9. ciucure, canaf,
  parafă, țarțam ; frâmbie, raft; flean-
  dură.
Cafrangos, ₐ. flenduros, sfîrticat; în-
  țurțurat, înzorzonat ; afectat.
Cafri, Cafrinka, 9. v. Cafra.
Cakó, 9. (zcol.) barză, cocostârc (Ardea
  ciconia).
Cammog, v. a tropăi, a pași a lene.
Cámoly, 9. (fot.) căldărușă, clopoței,
cornuți (Aquilegfa).
Candra, a. trențurds, flenduroș, golan ;
frivol, deșert, obraznic.
Canga (júh), 9. oae cu mielul reă. i
Cankó, 9. drojdie, remă^ătură, remăr

Cankós




74

șița, rășuflfttură (vin, bere) ; llurcă,
beuturl rele.                  \

a.

Cankós (ser), «. bere de pe fund,
~răsuflată, = amară.

Cankózik, v. a bea liurcă, - remă-
sături.
Cápa, Cápahal, 9. (»ool.) rechin, clean,
scudl, câne de mare (Squallus).

Cáphal, v. Farkashal.
Caprag, o. ᵥ. Cafrang.
Cár, o. țai, împărat (al Rusiei).
Cárné, *. farernă, împărăteasă
Rusiei).
Cavira, 9. mânză, iepșoară; fată

(a

ne-

bunatecă, ~ zburdalnică.
Cebra, 9. v. Zebra (ló).
Cécó, o. chiot, chiuitura.
Céda, a. sburdalnic, zglobiu, nebuna-


tic, sturluibatic; întrecut; lăbărțat;
desmsrdat, răsfățat, spulberat, porav.
Cédálkodik ᵥ. v. Cédaskodik.
Cédás, a. v. Céda.

Cédaság, 9. zburdălnicie, nasbuție,! bagaj.
  sbeguire, răsfăț, sglobenie, reința. Cél-ellenes, a. fără țintă
Cédaskodik, v. a se întrece, a se deș-' --——*
  merda, a se răsfăța.
Cedele, 9. zedhe, surtuc.

Cédrus, Cédrus (fa) o. chedru, cedru

(din- Libanon).

placard.
Cefre, 3. mait, plămădeală, dospeală.
Cég, 9. firmă, semnătură (la un 'ie-

tor; practic ; cu scop.          1
, w.v                                ■ Célkarika, 9. tinta, semn, disc (la ti^
Cédula, 9. bilet, ședula, răvaș; afiș, Cella, 9. oda?, cămăruță.          *
placară.                         * Céllövés, dare la țintă, la sem

  gustor).
Cég-aláíró, v. semnatarul 'firmei, fir-
  mául.                                 i
Cégbejegyzes, 9. improtecolare de |
  firma ; procură.                      |
Cégbizott, o. agentul unei firme, ple-
  nipotențiat, procurist.
Cégér, 9. firmă, semn, tablă cu firidă.
Cégéres, a. faimos, baș, neaoș, ales,
de frunte, notorie; cunoscut, renu-
mit, însemnat, vestit (de rău).
Cégéres gazember, 0. baș-ștrengar,
  pungaș neaoș, infam, berbant.
Cégéreztet, v. a face de rușine, = de ris.
Cégérkedik, a se expune publicului.
Cégérség, 9. scandal public, rușine,
ignominie, calomnie.

Cégez, o. a însemna, a cresta, apune
  semn, — firmă.
Cégvezetés, 0. procură.             1 Celtisz, 9. (&$.) nufer (Nymphea
Cégvezető, 9. procurist.            I tus).                           I
Céh, 5. breaslă, isnaf, corporațiune, I Célvetés, 9. ochire, țintire, luări
  rufeț; tovărășie.                      ochi (cu pușca).               |

Célvetés


Céhbiztos, í>. comisar de corporațiune,,
= de breaslă.                       f
Céhes, a. organizat (intr'o breaslă) f'i
membrul (unei bresle).              *
Céhetlen, a. neibcorporat (într'c,
breaslă).                           I
Céhgyülés, 9. adunarea breslelor. J
Céhjog, a. dreptul breslelor.       J
Céhmester, staroste (la o breaslă
Céhtárs, 3. confrate, tovarăș, rufetașj
breslaș. ' -f'                      |
Cékla, 3. sfeclă (Beta); fehér —, nujj
Céklacukor, 9. zahăr de napi. |
Ceklye, 9. cursă, laț.              1
Cél, 9.-scop, sfârșit, țel, țintă; — b]
vesz, chitesc?, țintesce, ia la ochi, ?|
țintă; —t ér, ajunge la țintă,
ajunge scopul; —t téveszt, predam
ținta, == cariera.                  j
Célba lő, v. a da la țința, =■= la sewj

   (cu pușca); a lua la ochiu. J
Celecula, o. vechitură, cârpe relé

in coi

nisuinței, ~ intențiunei, contrar sá

  pulul.
Célirányos, «. folositor, corespuiu

Céllövő, 9. trăᵥaciu, dătător la
Célos, a. cu scop, practic, folositof
Céloz, (-re), v. a ținti, a chiti; a ț
la ochi, a tinde kt, a face alustijâ
a da să priceapă, a alepta. a ra
șcaoa.                            1
Célozgat, v. frecvent, de la: Céloz
Célpont, i. tinta, semn; cutii, vi
(la pușcă).                       j
Célszerű, a. folositor, cu scop, pf
tic, corespun^etor, potrivit scopul
Célszerűsít, v. a potrivi scopului
aplica, a practica, a folosi. J
Célszerűtlen, o. nefolositor, nepral
fără scop.                        I
Céltábla. ținta, semn, tir. ।
Céltalan, a. fără scop, fără noi
de geaba; în doru lele 1
Céltan, o. teleologic.            1
Céltévesztett, a. cu țintă greșită!
' Céltalan.                 . I


Célzás


I  Célzás, alusiune, intențiune, cuget,
' țintă; ațîntire, aăeptare.
■" Célzat, 9, tendență, intențiune, alu-
     siune, cuget.
I Célzatos, a. tendențios, cu ahtsiune;
j vătămător, ironic.
| Célzó, 0. cu scop, cu intențiune, ca
[ tendență; 9. nimeritor.
t Célzott, a. intenționat, țintit, atins.
|. Cement, 9. cime.it, tinciu; —ez, v.
F cimentează.
J Cenci, Ceni, 9. Vincențiu.
    Cenk, 9. 1. ține (câne mic); 2. vițe-
le Iar, jșuiu de broasca; 3. recrut;
I 4. Tempa (munte lângă Brașov).
| Cepei, v. a târî, a trage după șine,
| a hăți; a remorca (o corabie).
| Cepelkedik, v. a se încărca ==, a se
! muta cu ce are.
I Cepelődik &. a se iăți, a se mișca.
I a se trage (cu greii).
। Ceremonia, 9. ceremonie; forme ex-
    teme la cultul divin; formalitate.
í Ceremoniás, a. ceremonios, cu multe


J fumuri.
f Ceremoniáz, ᵥ. a face ceremonii,
£   - formalități.
k Cetkó, -ț. rândunică, de mare, ribar.

v.



   Cerkóf, x maimuța codata, mâță de
    mare (Cebus).
   Cérna, $. ața, spăgmă (răsucită) :
    tort; nem győzi cérnával. îșl lese
    din răbdare.
   Cérnalóhere, 9. ((fot) trifoiu; culbe- j
    ceasă, ghisdel ( Medica go satdva). .

I Cérnasodró, 9. roată de tors, de j
I resuciț (ața).                         j
J Cérnaszál, 9. fir de ață, - de tort; fir. j
   Cérnaszittyó, ((fot.) pipirig, papură ________, __________, ____________, _
£ (Juncus).                              j ((fot.) coada^șorecelulw, rotoțele albe
   Cérnatippan, 9. ((fot) agrosté.       j (Achillea).
t  Cérnaviszáló, 9. roată de răsucit ață. ', Cici, , 1. smoc, gurguiu (la țiță);
I  Cérnáz, a toarce =, a resuci ață.       j 2. mâț, mițuluc.
|  Ceruza, $. creion, cerusă, plăioas.                  - z • '
f Cet, Cethal, 9. (zccl.) chit, balenă
ₜ (Balaena).

; Cethalász, 9. pescar de chiț'i, de
   balene.
L.  Cethalászat, 9. pescuit =, vénát de
L balene, =? de chiț%.
L Cetló, 9. faolj cal marin, rosmar
r. (Trichechus rosmarus).
| Cetnemű,cetaceu, monstru marin.
I Cetvelő, d. sermancet.               |
| Cetzsir, o. untura =, grăsime de j
I pesce.                           ~   ;


75

        Cicomás

Ciba, 0. pleată, coadă,'cosiță, chică
(de păr).
Cibak, 9. 1. posmag, pișcot, bicoct,
pezmet; 2. v. Ciba. -
Cibak, a. șontorog, șchiop, șontacăitor.
Cibaklik, v. a șontăcăi, a șchiopa,
a șchiopăta, a aligni. >
Cibál, v. a smulge, a trage a lua de
păr
Cibe, v. Csibe.
Cibekel, ᵥ. Cibaklik.
Cibere, 9. borș, chisăliță (de tăriță).
Cibertes, a. șchiop, șontorog; spetit
(cal.)
Cibet, Cibetpetymeg, 9. (zool.) civetă,
mâță arabică (Viverra zibétha).
Cibik, 9. ibis (pasere a egiptenilor).
Cibre, v. Cibere.
Cic, 9. pânză pistriță, cit, carton (de
India); intj. mâț.
Cica, 9. 1. mâț; mâța, pisică; 2. mija,
mâța oarbă, de ascunsele, de a

baba mușa (jcs) ; 3. drăguța, iubita,
leliță.
Cicaberke, 9. mâțișoară.
Cicabó, a. veverița (Sciurus).
Cicamaea, , 1. mâțișoară, rânsă, mu-
guri de finic; 2. drăguță.
Cicáz, v. a se juca de a mâță oarbă,
= de a mija, = de ascunsele, a alerga
încoace șî încolo.
Cieázás, o. mâța oarbă, mama mușa,
mija (joc).
Cicelle, o. Cecília.
Cicer borsó, ®. mazere (dulce).
Gicerél, v. a călca, a sări; a se co-
coși, a se im păr echea (despre pa-
seri).

Cicferk, Cicfarkfű, Cicfarkkóró,

I Cickány, 9. (zoci.) musarena, șoarece
(cu botul ascuțit) (Sorex araneus).
Cickóró, î>. (Set.) coada șorecelului,
rotoțele albe (Achillea millefolium).
Cicoma, d. chite ala, podoabă, orna-
ment, forfotii, găteală, spilcueală;
inzorzonare, împoponare, fasoleală,
marghlolie, marafeturi, țînțele, mof-
turi, nazuri.
Cicomás, a. cu forfotii, gătit, chitit,

împodobit, înțorțolat, împoponat, în-
zorzonat; cu marafeturi, cu mofturi,
cu nazuri; lustruit.

. Cicomáz


7G

Cicomáz, t>. a împodobi, a găti, a
giorsaii a împopona, a înfrumseța,
a chiti, a înfoia.
Cieomâzatlan, a. neomat, nechitit, ne-
impodobit; (opusul la Cicomás).
Gictónya, ». (fot.) peană de apă
(Stratiates).
Cicu, 9. 1. mâțișor, pisoiaș; 2. (dd.)
isma mică, isma pisicel.
Cicn, Cieuska, 9. mițiduc, mâțișor;
drăguță, leliță.
Cifra, a. scos din cutie, chitit, ele-
gant, cu țințele; ornat, împodobit,'
. împănat, fercheș, înzorzonat, afectai,
anostit, murafetos, întrecut; ciudat,
curios; —, 9. cifră, nulă; — nyo-
morúság* serăde lucie, » cu ciucuri,
= cu țitițele.
Cifrafurcsa, a. grotesc,
  Cifrakankalin, 9. (dd.) urechea ur-
   sului, ureehiușă (Primula auricula);
  Cifrálkodás, 9. chidre împodobire,
   impăaare, înțorțolare, înzoteenare,
   marafeturi, fasoleală, afectare;
  Cifrálkodik, ü. a afecta, a se fasoli;
a se chiti, a se împăna, a se întrece,
/ace nazuri, = ghiorghionele.
  (pifrán, aóo. grațios, elegant,, delicat;
   adverb de la: Cifra.

Cifraság, 9. podoabă, ornament, chi-
teală; găteală, cu țințele (pl.).
Cifravas, 9. pinten (de tăiat aluat).
Cifráz, v. a împodobi, a chiti, a găti,
a orna, a decora.
pifrazat, 9. podoabă, ornament, deco-
rațiune^ parafa, țințele, marafeturi.
Cifrázatrajz, ». des&mn ornamentat.
Cifrázott, a. ornat, împodobit, în-
frumzețat, decorat; chitit, țințălat.
Cigány,». țigan; pop. cioară, doroiu,
baragladina, faraon; meztelen —,
lăleț, țigan de laie; sátoros—, cor-

tarar.
Cigány-abrak, 9. bătae. '
Cigánybolha, 9. scântee (de fier).
Cigányhal ». fad.) v. Compo»
(Íígánykerék, ». roată țigănească;
  —et hány, se dă de-a roata, *= de-a
dura, = peste cap.
Cigánykodás, ». țigănire, zgârcenie.
Cigánykodik, v. a se țigăni (pentru
cigarmiga), a fi zgârcit, a se scumpi;^
a minți, a îmbla cu doi bani în trei
pungi.
Vigányos, ₐ. Cigányösan. óév. țigănos,
zgârciți hâltav ; țigănesc.

Cikkszár


Cigányoz, ». a Șice cuiva țigan, a |
porecli țigan.                      i
Cigánypecsenye, (Tordai —),». smul- 1
tură, friptura de porc ( fcartă apoi 3
friptă in unsoare, de care se vinde |
mai ales în Turda).                 1
Cigánypetrezselyem, ». cqriandru. I
Cigánypurdé, Cigányrajfcő,».paradit, 1
cwrdiu.                             |

Cigányruca, ». rață neagră.        |
Cigányság, a. țigănie, țiganime; in-1
jelăciune, tâlhărie.               I
Cigányszar.». sgură (de fier). 1
Cigányszölő, ». strugure fetesc (cui
boambe mici, negre).               j
Cigányul, ota. țtgănesce.          |
, Cigányutca, ®. strada țiganilor; stradăl
strimtă, zăhata.                   |
Cigányvajda, ». voevodud țigănite*. |
Cina, ». față (de pernă etc.),
  mént de pat, brăclurl (de pat). J
Cihelődik, v. a se îmbrăca «, a sel
gata a lene, - cu încetul.         3
Ciher, Cibere, ». tufiș, mărăcini^
desiș ; hățiș.                     1
Ciheres, a. tufos, stufos, mafăcinos. I
Cika, ». 1. colț, mugure,, germeni
chimă; 2. boboc, mlădiță, vlăstare
3. un joc; káposzta —, căpâțtnci
de curechiu, = de varza; —âba in|
dul, încolțesce; bobocesce. J
Cikatér, ». tec =, spaț de joc. 1
Cikatüz,». foc reschîrat, ~ împrăștiat
Cikáz, v. a alergă, « a fugi încoace

și încolo (la un joc).             J
Cikázás, 9. !• alergare; crucișarel
2. fulgerare, fulgerătură.         J
Cikázik, v. 1. a încolți, a îmboboci
f a îmmuguri; a resari, a germana.
i 2. a fulgera.                    3
^Cîk-cak, 9, zig-zag.              1
Cikgyapju, 9. 1. lână stogoșă; 2. pâ
i de capră.                        1
Cikk, 9. 1. feliă, bucata, piesă (d
varză); törvény—,\cirtidu de leg^
hit—, articlu =, închietură de ere
dința; ipar—, articlu de industrie^
2. articlu, articol (de ziar). 1
Cikkely, < v. Cikk.                1
Cikkelyes, a. articulat, împuțit (|
l secțiuni).                       |
Cikkelyez, v. a articula, a inarticu^
' a împărți (in secțiuni).         1
Cikkjel, 3. paragraf (§).          i
, Cikkszár* 3. (șdi) ttroscoțel, h^ț
cică.                              1

Ciklász

I Ciklász, ». (fot.) călțund —- Doamnei
      (Geărn rivale).
î. Cikória, ». (fot.) cicoare (de Iarnă),
j păpădie (Cichorium endivia).
I Cikóriasaláta, ». salată de cicoare.
I    Cikornya, ».  anostUură, afectatură;
|    meșteșugire,  fasoleală, marghlolie,
I     marafeturi; mofturi, nazuri; nosti-
(   mada.
    Cikornyált, a., Cikorhyâ , a., Cikor-
[   nyásan, afo. anostit, afectat, între-

    cut, maestrit, meșteșugit.
   Cikornyátlan, ₐ. nemăestrit, nemeș-
    teșugit, neanostit.
   Cikornyâz, ᵥ, a meșteșugi, a maeștri,
• a afecta-                    ~ [țiune*
   Cím, 9. litiu, titulă ; adresa ; inscrip-
| Címadás, titulare, intitulatură.
I Cimbalmos, 9. cfiimvalist, dmbălar.
| Cimbalmos, v. a cânta la chimvală.
   Cimbalom, ». chimvală, timpană, cim-
t bala. ₍
I Cimbor, ». (fot.) clim.
| Cimbora, 9. camarad, tovarăș, soț,
| fartőt; complice; víg —, trăilă,
I diir.
I Cimborái, Cimborálkodik (-vel), ᵤ.
t a se. însoți, a se întovărăși, a lega
| tovărăfie.
I tlmboraság, 9. societate, tovărășie ;
K clicăi întrunire, complicitate.
I Cimboráskodik, Címboráz, v. a se

g- asocia, a se întovărăși, a face clică.
Címe*, ». 1. marcă, pajură ; însemn,
emblemă, țimir, scut, paveza, arma-
ți- turele (unet famüit nobile) ; 2. arm,
| pătmr, piciorul dinapoi (de mieii;
| 3. fruntea, podoaba (tinerrmeî) ; 4.
coarnele, pâlcurile (cerbului).
Címeres, a. 1. vestit faimos, distins,
g ales; 2. marcat (bou) ; — gazember,
Í tăeiunar farmos; hazugság, min-
L dună patentată; — nemes, boer de
I neam.
Î Oimerez, v. a marca, a provedea cu
F marcă, « cu pajură.
k Címerlevél, ». diplomă, de nobil, ^arte
| de armalist.
| Címennező, ». câmpțd mareei.
bCímernök, 9. eraldic, erold; blason.
|Cimeitan. ». eraldică,iblason (fyi).
|Cteer|hidós, 9. eraldici | j j
a. cu titulă, titulat, titular,
feg adresă.
Minez, v. a ti tuia, a întitula, a
mfitâresa.

Cihcog


Címezés, 9. titulare, intitulare; adre-
sare.
Címezel ». titulatură, ințitulatură;
adresă.
Címjegyzék, 9. conspect «, carte de
adrese.
Címkép, 9. emblemă; vigneță; gra-
vură de frontispiciu (la edîficie).
Címkör, Címkórság, 9. boala de tit-
luri, alergare după ranguri, - oro
ruri.
Címlap, 9. foaia, » scoarța cu titula
(unei cărți) ; gravura, frontispiciu.
Cím-Őr, 9. titlu falș.
Cimpa, 9. sgârciul nasuM; — orr~
nas turtit, = câm, •= târtoș.
Cimpafarkas, 9. aprindere de sgârciul'

nasului.
Cimpaorrú, a. cu nasul turtit, = căr-
nii, cârn, târioș.
Cimpás, a. împănat, cu pene.
Cimpolya, 9. cimpoiu.
Cimpolyás. cimpoiaș, dmpoter.
Címrajz, 9. emblemă, gravură; vig-
netă; frontispiciu.
Cimszaiag, ». rozetă, bandă (pentru
adresă).
Címszerep;». rol principal, ~ de frunte,
- din titlu.
Cimszerü, a. intocma, genuin, autentic.
Cimszeruség, ». autenticitate, gevui-
nitate.
Címszó, o. lozincă, deviză; c. Jelszó.
Címtár,». almanach (de adrese), carte
de titulaturi.
Cimtelen,netítulat,ftíra titlu, - ad-
resă. ¹                            *
Cimvágy, ». titlomanie, boală după
titule.
Címzetes, a. titular(cu titlu de onoare).
Címzetes püspök, ». episcop titular,
~ sfințit.
Címzettfa. titulál, întitulat, cu.titulă;
adresat, cu adresă ; ». adresat (căruia

ii sună adresa).
Vin, 9. cositor (Stannum) ; —- kanál,
lingură de cositor.
Cinadónia, ». (Set.} nigelariță, rosto-
pastă, iarba rândunelel (Chelidoni-
um május).
Cincér, »| (scol.) scarabeu, capricorn;
țintar. -      ।
Cinbi-finci, q. galeș, drăgălaș, plăcut,
gingaș; întrecut, întipuit.
Cincinbogár, ». ᵥ. Cincér.
Cincog, v. a țițăi, a drăngani; a

78      / Citerál

chicoti, a țivli, a (z)cârțăi. (pe I Cipész, 9. păpucar, cizmar, cavaf.
vioară).                              Cipó, 9. pânișoară, țipau (ir.); jii
Cincogtat, v. a face să scârțee, a drăn- (fi.),
găni (o violină).                         '
Cmcor, 9, (doi.) creasta cocoșului
(Cynosurus).
Cinege, 3. (zool.) piț(igoiu), ptțiguș,
țiglean (Paruz).
Cines, a. spoit cu cositor, cu cositor;  ~     ,   ____
». spoitor, calangiu.               i Doamnei (Cypripedium calceolu*).
Cinez, v. a zpoi cu cositor.         I Cipőfej, 9. căpută (la păpuci). 1
Cinezés, Cinezet, o. spoire cu cositor. I Cipőfűző, 9. legatoare de păpudpetec
Cingár, a. uscățiv, slab, vition, perit, \ de strîns păpucif. ~
  macru.                                Cipőhúzó, 9. os de încălțat (ghete

Cipó, d. pânișoară, țipau (ír,); jü

Cipós, a» cocoșat, ghebos; grebănos;
o. jimlar, țipăuar.

Cipő, *>. papuci, phete : țipele, pantofi *j
fa—, hârzoabe; női —, «carp, pd;

puc femeeze, ghete.
CipŐcim, «. (Sol.) blabornic, condui

Cingolán, Cingolány, ₉. faol.) gândac papuci),
lustros, « de nisip.                 Cipőkötő,

Cink, d. (min.) zinc.

Jipőkötő, 9. legatoare de papuci. |
Cipősark, 9. călcâiu; toc R.).    1
Cipővarga, 9. păpucar, cwbotar, cavtâ
Ciprus,(Soi.) chiparos, ciparos, cipr

Cinka, ». (Sol.) runduniță, iarba fea-
relor, brUioancăJAsclepias). ' A
Cinke, 0. (zool.) pițigoiu, țigle „n (Pa- . (Cupressus).
  rus); óinkét fogott az orra, ísaro-l Ciprusfenyő, 9. (doi.) sabina, soc
șit nasul de frig.                   túrós.

Cincogiat

Cinkos, 9. potlogar, coțcar, borfaș, Cirbelfenyő, Cirbolya, Cirbolyafenyő
ștrengar, berbant; mar ghiol, pungaș; I 9. (doi.) coconar, cerbur, molid (
corn fiice, mână de ajutor.           I nus Cembra).                     3
Cinkoskodik, v. a pungași, a ștren-1 Cirjék, 9. Cir iac.                |
gări ; a se face complice. "         1 Cirkál, v. a circiila, a se încrucișa
Cinkosság, 5. complicitate.             a patrula; a ținea patrulă, =- strd^
Cinkostárs, ᵣ 9. complice, tovarăș (la Cirkalmaz, o. a mesura cu compar
Cirkáló, a. care. ânMu in coace

hoții).
Cinlemez, 9. placă ~, tablă de cositor.
Cinmosás, 9. spălare de cositor.
Oinmosófií, 9. (Set.) barba sasului.

coada calului.

Cinmuves, 9. cositorar, calemgiu. I Cirköles, « (dolj tățarcă; păsati
Cinóber, 3. chinovar, cinovru*           Ar abia, zăhăros (Holchus sorgrâ
Cinober-cernza, 9. creion de chinovar. i Cirmol, ». a mânji, a murdări, a î
Cinpléh, 9. tinichea de cositor, placă\
de cositor.

Cinreszelék, ₉. pilituri de cositor.
Cinterem, 9. cimiter, țintirim; co-
moară (de morminte). [runți.
Cintereînvirâg, 9. căruntețe, peri că-
Cinzor, 9. (doi.) creasta cocoșului
(Cytiosurus).
Cipe, ». o. Cipő.
Cipekedik, v. a se încăera, a se că-

Jăra~                                  ț lingușitor.
Cipel; s>. a țâri, a târăi, a trage a 1 Cirókal, v. v. Cirógat.            |
înfuleca (după sine).                 I Cir om, 9. murdărie, scârnăvie,
Cipelés,». târîre ; remorcare (la ndi'J. rățenie, urîciune.               j
Cipellő, 3. ghete, papuci fol,)          Cîrpel, ». a ciripi. "           J
Cipellős, a. încălțat cu ghete, - ou Citál, v a cita, achiema, aprop|
papuci.                                  Citera, 9. chitară, diblă, tamburi
CipelŐdik, v. a se târăi, a sc Citerál, ». acânta la chitara,
a se cățăra.                    '       \ tambura.                      |

  colo, = jur împrejur; 9. pândar, p
  străjuitor, păzitor, vigil.
Cirkálóin, a. compas (de desemnt
I măsurat cercul).

tina.
Cirmos, a. sufiu; mânjit, murdar
Cirmosit, v. a murdări, a mânji.
Cirogat, v. a netezi, a dezmierd^
linguși, a alinta, a cocoli.
Cirógató cicuska, 9. mâță bifa
- lingușitoare.
Cirok, 0. (Sot.) tătarcă.
Cirokseprő, 9. mătură de tătarei
1 Ciróka, a. alintat, dezmierdat, coc

Citerâs


79

Citerás, 9. tamburar, diblas.
Citeráz, v. Citerál.
Citrom, 9. lămâe, alămâe, citroana,
portocăla ; chitră.
Citromcsiz, 9. (vool) cintez, cintizoiu.
Citromfa, 9. (dpi.) portocal, chitru,
lămâiu (Citrus medica acida).
Citromfű, 9. (dot.) lamâiță, metisă,
citronela (Melissa).
Citromlé, 9. • suc de lămâe, limonată.
Citromos, 9. neguțător de lămâi, a.
tămâios, cu citroana.
Citromoz, v. pregăti cu lămâi, a
stoarce citroana.
Citromsárga, a. de coloarea iămâei,
ca citroana, limoniu.
Citromsármány, 9. (zool) presură
(galbină), scatiu (Fringilla citri-
nella).
Citromsav, 9. sare =, acid de lămâe.
    de citroană.
Citromszelet, 9. felie de lămâe.
Citromviz, 9. limonada, limonată.
Citvar, Citvor, 5. (dot) zedoarie (plantă
de Ost-India).
Ci va, 9. țerancă, femeia unui maha-
lagiu.
Civakodâs, 9 ceartă, sfadă, gâlceava;
dandana; dispută, ciocmăneală, di-
honie.
Civakodik, 0. a se certaᵣ a se gâlcevi,
z se ciocmăni, a se ciorovăi, a se
tolocăni.
Civakodó, 9. certăreț, sfadnic, gâlce-
vilor, catăceartă, târăe-briu, ghior-
ᵣ lan, cârcotaș.
Civis, 3. cetățean (de rend); mahala-
  giu; v. Nyárspolgár.
Civódás, 9. ceartă, sfadă, gâlceava,
  dandana, dihonie.
> Civódik, v. a se sarta, a se sfădi, a se
i ciorovăi, a discuta, a contesta, a se
împotrivi.
Co, int. tiu ! hai! afară! di-hi i.
Coboly, 9. (zool.) samur, bibelin (Mar-
  tes zibdina).
Cobolybunda, 9. cojoc bfymă de
L samur.
L Coboly kalpag, 9. șapcă =, căciula de
I samur.
pCobor, 9. sulul din deret la tiară (la
| resboiul de țesut).
Kék, 3. arunc, țoc, os (la măcelari,
|Lc«șa plinească mesura de came).
||Coki, int. eși! ușa! afară ! nici mac !
Bpókigat, v. a huidui, a da afară.

Gubák


Cokipohár, 9.păhcvr de adio (de jos).
Cók-mók, 3. catrafuse, sac-pac ; cókos-
tul-mókostul, cu toate catrafusele,
cu toată treaba, cu cățel și cu purcel.
Cókó, 9. galenț, scarpă, sandală: hâr-
zoabe.
Comb, 9. șold, gamba, crac, ciolan;
coapsă (de puiă).
Comb-ér, 9. vet.ă crurala; —ív, 9. arc
crural; —Ízület, 9. crac. închietură
crurală.
Cómboly, 9. țințar.
Gombos, a. ciolănos, cu picioare grase;
pulpos.
Compó, 9. (zool.) lin (Cyprinus Unea).
Gondra, 9. 1. țundră, suman, zeche (de
pănitră); 2. trențe, zdrențe, petece.
Condrâs, a. țundrat îmbrăcat cu
țundră, = cu zeche, cu suman;
trențos, golan.
Copák, 9. șold, picior, ciolan (de sel-
bătecie).
Cophát, 9. în cârcă, în spinare (un
joc).
Oorhol, o a rade, a răzui (pielea,
argăsitorul).
Corholókasza, 9. cuțit de ras (pielea
la.argăsitori).
Cők,, Csők, 9. aluat (acru), drojdii;
v. Élesztő.
Cölönk, 9. cocârlă, trunchiu, butuc
(ce se atârna la porci, ori la câni,
să nu poată alerga).
Cölöp, 9. pociumb, par, tarar., țeruș,
harac, pilot, cărmaciu, pilastru, stâlp;
butuc.
Cölöp-épitmények, 9. zidiri lacustre,
= pe pUoți.
Cölöpmalom, 9. moara construită pe
pociumbi, - pe piloți, = pe taraci.
Cölöpöz, v. a bate popiumbi, a bate
piloti, a pilota, a face palisadă.
Cölöpverő, 9. berbece (de bătut piloți).
' Cölöpverőgép, a. mașină =, berbeci
=, ariete de bătut pociumbi.
Cölöpzet, 9. pilotagiu, palisadă, saram-
pău.
Cöpekes, a. v. Köpcös.
Cövek, 9. țeruș, cuiu (da lemn), po-
ciumb, pilot; tarac, harac.
Cövekel, v. a prinde au țeruși, = cu
cuie, a bate pociumbi.
Cövekszeg, 9. țintă, cinu mic (de lemn).
Cövekzár, 9. palisadă; gard de piloți,
     de țeruși.
j Gubák, 9. coapsă (de găina).

Cubor

80

Csacska

              ’ÍTa,
' • i;

   Cubor, Öuborfa, ș. sul, urijoiu (la
   războiul de țesut), sul de stațivă.
I Cuca,». 1. țuțlă, țiță imitată (pentru
’ lăptareâ -copiilor); 2. mândră, ibovL
nică,\ drăguță.
  Cucii,.», v. Cuca 1.
   Cudar, a. urgisit, obraznic, frivol,
   scârnav, ticălos, miserabit, infam, laș,
   mișel, de nimica, codac, calic, cio-
   flingar.
   Cudarkodik, v. a face ticăloșii,/ mi-
   șelii,obrăznicii, = frivolități, a se
   diurta obraznic.
udarsâg. ». mișelie, obrăznicie, neru-
șinare, infamie, blăstămăție, ticăloșie.
    Cudarul, aóv. mișelesce, miserabil,
    scâtfnâv obraznic; ăSv. dela Cudar.

Cukorsüteményí ». zaharicale, aM
turi coapte cu. zăhar. '■      |
Cukorsüveg, d.căpățină de zăhar.l
Cukrász, » cofetar.            I
Cukrászat, Cukrászság, ». cofetări
zaharidă.                      |
Cukrászsütemény . ₉. confect, zahag
cale, aluaturi zaharisite. II
Cukros, o., dulce (ca zăharul),
haros. J . .                  1
Cukrossütemény, 5. zaharicale, cJ
frete. .          ■ ..       ’ J
Cukrosszáju, ». gura-dulce. |
Cukroz, v a presera cu zăhar, a pâ
zăhar, azaharisi.            . 1
Cukrozott, v. presărat du zahar,

Cukor. 9. zăhar, zahăr; törött —, praf
  de zahăr,
Cukoranyag, ». materie de zahăr,
  - zaharoasa.
Cukorbafőtt, ». confect, dulceață.
Cukorborsó,- ». mazăre dulce, ^maș-
  cată.
Cukorfinomitás, ». rafinare de zăhar.
Cukor finomító, ». rafinator de zăhar.
Cukorfogó, 0. clește de scos zăhar
  (din, zuhamiță).                   ,
Cukorka, 9. bomboane, pesmețt Ide

zahăr).
Cukorkaszelence, ». bomboniera ; £u>
hămiță.
Cukormillye, ». zăharnița.
Cukornád, o. trestie de zăhar.
Cukorrépa,». nap de zăhar.

Csacskâlkodik

81

Csalafintaság

Csacskálkodik, v. a Jlecări, a face Csak ba, wy. numai deacă, numai
gura, a cicăli, a leorbăi; a sta la
taifas.
Csacska-fecske, —locska,». v Csacska.
Csacskamadár, Csacskár, coțofană.
Csacskaság, ». limbuție ; flecărie, leor-
b'ăire, palavre.
Csacsog, Csacsog, ᵥ. flecăresce, blătă-
resce, liorbăesce. trăncanesce, sta la
taifas.

atunci, afara dcacă.
Csakhogy, conj. numai cât, cât că.
Csákkor, ». (fot.) lăptucă sălbatică,

=» de munte (Prenanthes).
Csakliz, v. a țfajica, a precupeți, a
sfârnări, a înșela.
Csâklya, 4. 1. cârlig, clenciu; cange,
(deprins corabia) cinghel; 2. cioclii,

risit.                                j
Cula, $.1. catiafuse, unelte,
de nimic; minden culâstul, cu c|

și cu purcei, cu toate catrgfusS
2. canalie, haită, căită, Ier fă, țoii
Cupák, ». v. Cubák. ‘ J
Cupka, ». coadă, codița (la frunza
Cupkált, a. codat, cu codiță. <
Cupp, Cuppanat, *. țoc, țup, țopăiti
(la sărutat).                    j
Cuppant, v. a țocăi, a (lipăi, a ptfj
a pleoscăi.            l i
Cuppantás, ₀. țopăitura, pleoști
(din buze); pupat.              3
Cuppog, v. v. Cuppant.         ’
Cuppogat, v. frecuent dela: Cupj
Cuppogás, ». ᵥ, Cuppantás. ]
| Cuppogós, a. pleoscăitor, țopf
I (despre sărutat).              1

Cs

Cs. = românescul: c. în cine face. ■
Osa. (—csel, părticea diminutivă:
Marosa, Mărioară.
Csá, ml. cea! (la dreapta); egyik
csára, másik hajszra, unul în. drea-

Csábít, v. a ademeni, a âtrăt)
momi; a seduce, a înșela (]
sine), a scoate din minți, a
Csábító, a. ademenitori fermei
atrăgetor, încântător; amăgitor*
cetor, monitor.                i

pta, altul în stânga, unul cea și al-
tul hois; —rávisz, strică, duce la
nimicire, = la stricăciune.             I Osábrág, ÍOsábrág,
Csáb, 0. ademenire, nadă, momeală, pielea dț pe șea.
amăgire, seducere; buțrî, gMU (pî.); Csábi '*                 "
fdpnec, lipiciu, vino Încoace.
Csaba, a. netot, liegliiob^ nătărău,
  nătăfleț, gogoman, zăpăcit, năuc.
Csába-ir, ». (fctj ccbare (Poterium);

Csábos, a. v. Csábító.

». har șea,

petrinjel de câmp.

, *              ițe sd
>uL v, a se amăgi? a
Csacsi! ». fyăgar, asify măgăruși
me de batjocură): 1 |          |
Csacská,». flecar, ricala, bodtm
moară-spartă; a. guraliv/ l|
flecar, sfătos; vorbăreț, povesti

Csacsogás, ». flecărire, taifas; blate-
rare, leorbăire.
Csacsogó, a. flecar, guraliv, limbut,
sfătos ; palavragiu.
Osadaj, ₉. tufiș, hățiș, crâng.
Csádé, 9. (got.) rogoz, spetează.
Csafar, ᵥ, ᵥ, Facsar.
Csafrinka, ». coită, lerfă, persoană
depravată.
Cságató, 9; comuțplugului, - aratrului.
Csahó, 9„ v. Mókus.
Csahol, v. 1. a lătra, a hamăi, a
gârbi, a, clefăi; 2. a scăpăra (din
cremene).
Csaholás, 9. latraié, hăipaire, gârbire;
scăpărare^
Csaholó, ». javră ; hămăitor, cléfaitor;
scăpărător.
’Csahos, ₐ. flecar, sfătos; clefăitor,
. hămăitor ; limbut, guraliv, gura-
: satului.
kajka, ». luntre, barcă, gondolă, caic;
ceașcă, șeică (de mâncări); o. Sajka,
'sajkás, 9. luntraș gondolier, caicciu.
*sajkâz, v. a pluti, a luntri, a înota,
a merge cu luntrea. . ■ -
Jsajkázható, ₐ. de plutit, (riu) pe
care se poate trece cu luntrea; navi-
gabil.

patine, (pl.)
Csáklyás, a. cu cârlig, cu clenciu; cu
cange (o naie); cu cioclii, cu patine;
9. patinator.
Csáklyáz, v. a trage cu cârligul, a

’sajkó, î. urechiușă, urechelniță
fülbemászó.

v.

'sajtos, a. murdar, murdărit, mânjit,
noroios, întinat.
’sajva, 9. (tsool.) cărăbuș, găinușă,
gândac (de maiu), vmh (Scaraboăus
ÎMlolcntha) ; v. Cserebogár.
^“k, conj. numai; abia, tocmai;
   șur.
   î» 0. verf, ascuțiș; pisălog, maiu
   bătut) ; model, clin (la vestmânt).
   tány, 9. ciocan; măciucă, maiu
   -bătut), pisălog.
•Jtaykapa, târșiță de plivit, sapă 1
(fifyită.
fkanyoz, v. a da a bate cu cio-
cni, a ciocăni*
l^aay ar-român^ szótár.

  prinde cu cange (o corabie inimică) ;
a patina.
Csak most, numai acum, eacă acum.
Csaknem, doară nu, tot nu; maipfaci,
aproape.
Csákó, 9. coif, chiveră, casca, cascheta;
chipiu; —álladzó, —szíj, cozoroc.
Csákosfejsze, 9. sapă ascuțită, știocă.
Csákóffi, 0. (t>M scuteluță, (Scutela-
ria).
Csakós mise, liturgic archifeeasca. .
(cu coroafiă, in apus cu infulă).
Csákósüveg, -9. cibică cușmă (de
îndoit preste urechi).
Csákószarvú, «. cu coarnele inchive-
rate, = întoarse înafară; ciacau (Tr.).
Csákótehén, 9. vacă ciacauă, = cu
coarnele înțoarse înafară.
Csákoz, v. a modela (alămarii);
Kaptacsol.
Csakugyan, conj. întfadever, în faptă,
efectiv; totuși, cu toate aceste.
Csal, t>. 1. înșela; fiq. a căptuși, a
potcovi, a boi; 2. a ademeni, a amăgi,
a momi; csalt vet, a arunca a
pune cursă; tőrbe —, a amăgi, a

prinde în cursa.
Család, 9. familia.
Családfenntartó, », susținătorul fami-
liei.
Családfő, ». capul familiei, cap de
familia.
Családi kör, 9. cerc familiar, cercul
familiei.
Családi ünnep, 9. sărbătoare familiară.
Családos, a. cu familia, susținător de
familie ; căsătorit. ’
Családtőnév, ». predicat (familiar). -
Csalafinta, ». înșelător, coțcar, pungaș,
șarlatan (în cărți); iflăsluitor, g&er.
Csalafintaság, ». șarlâtoherie, înșelă-
tori^, coțcărie: pârleald, galerie.

fi

v. a umbla c^niâța in

cep, pipa, dop;, cuiií de Csapó, t>. 1. píuar, dárstar, vnltorqr
<pal összefoglal, alega =», aj 2. pleasna (la sbiciu) ; 3. aparatoa

rație, ftușturatic, vintwratic; lingu-

j o puitor, parlagin

; a

—m megy, xr prăpadesce (pe nimica), j

torai.

deșert.

2. luntre.

vina si din. țeara Bârsei).
XA-X                    -2a

sură beuturile altuia).

6*

  duri, în stoluri, cu droaia.
-Csapatvezér,comandant de coloană.

Csapóajtó, tarabă, oblon; cursă.
Csapócsiga, ₉, părpăriță, titirez, sfir-
lează.

uturi (spirtUoase).
Csáplár^ág, o. cârcimărft, birtășit.

cete.
Csapatos, «.

   pleasna (lasbiciu) ; 3. apărătoa-
re de muște; &. rasuroiu, lopățică
le ras.

se topesce, dispare.
Csalékony, a. amăgitor,

alarm; face zgomot, ^gălăgie, = hi -
lalae; nyakonpofon —, a cârpi
a da o palmă; = 0 fteașca, a trage
palmi; szelét—, afacevînt; a face

sițor, îmbunător; farfara, halhuîu.
Csapodárkodik, v. a șe linguși, a se
îmbuna, a face curte, a curteni; a
face- zburdălnicii.
Csapodárság, 3. sburdălnicielingu-

Csapókalitka, 3. cursă de paseri.
i. Csapatosan, oibv. in cár-1 Csapol, «. a da cepi a pune cep

a. Csapinógan, «óv. irieziș,] Csapos padolavpaviment de^ cepuri.
, curmeziș, oblic, ponciș,[ Csápott, a. ras,' plin, bine măsurat,
। liniat, pe. lioie; alungat, gonit,

Csalafint&skodik, v. ă face coțcării, | Csálfáskodik,
=7 șarlatanerli, « înșelătorii.       I
Csatornádé,, o* bastard, corcitură.   ’
Csalán, o. (Soi.) urzica (Urtica).
Csaláncsattogató. 3. (zod.) ochiul bou-
lui, sfredeluș, Piț împăratuș. cwcle-
jel, bouret, șofrac, curtubeș {Troglo-
dytes parvulvs).
Csalánfonal. 3. tort fir de urzică.
Csalánhimlő, Csalánkiiteg, 3. friguri

sac, . - cu ' șosele și momele; « »i
Csalfálkodik.
Csalhatatlan, «. infalibil, negreșelnic;
nesmintit, positiv.
Csalhatatlanúl, «óv, nesmintit, positiv,
de sigur, infalibil’.
Csalhatlan, ₐbv. v. Csalhatatlan ₅C/.
Csalit, 3.1. tufă, tuf ar, copăcel; 2. tu-
fiș, crâng, cifitiș, tirș, hățiș.
Usalitos, a. crângos, tuf os; desiș.
Csalkép,. 3. nălucă lasmă, himera
nălucire, fantomă; fantasmagorie
ilusiune.
Csalkert, 3. labirint; o. Útvesztő.
Csalma, 3. turban, cealma (la turci
Csalmadâr, 3. pasere ademenitoar
- de cursă; momeala..
Csalmâs, ₐ. cu turban; turc.
Csalmatok, 3. (Set.) masălăriță, jn
am; nebunăriță (Hyoscyamus ni
Csaló, 3. și abj. înșelător, amăgitin
pungaș, coțcar, impostor; magiisii
Csalódás, 3. amăgire, înșelăciune, <
siune; rătăcire, eroare.
Csalódik, v. a se amăgi, ase i
a rătăci a greși; ha nem csaló
ducă nu me înșel, daca 'ml aduc b
aminte.
Csalogány, 3. privighietoare, filoffî

urzicătoare, spuzeala, furnice?.
Csalânos, urzicărie.
Csalánpatyolat, Csalánszövet, o. pânză
de urzică, muselină.
Csalárd, a. fals, mincinos, prefăcut,
perfid, viclenesc, înșelător, păcălitor;
strimb, calp.
Csalárdkodik, ». a face șiretlicuri,
= vicleșug, a amăgi, a înșele, a face
intrigi.
Csalârdos, «. cu vicleșug, cu șiretlic,
amăgitor înșelător.
Csalárdság, *. falsitate, înșelăciune,
amăgire, vicleșug, șiretlic, tesmeche-
rie; coțcărie, șulerie, pârleală.
Csalárdul, abc, fals, strîmb, perfid, cu
șiretlic.
Csalás, 5. înșelăciune, amăgire, mâiv-
  cățorie, coțcărie, șulerie; șiretlic.
Csalatkozás. 3. rătăcire, amăgire,
  eroare, greșeală, desilusionare, înșelă-
  ciune.

(Sylvia luscinia .
_______ ₑ                              I Csalogat, v. ademeni, a momi,a a
Osalatkozhatatlan, a. infc'ibil, ne-\ a înșela.
greșelnic; sigur; p, Tévnentes. i Csalóka, ilusoriu; «.Csalókon
Csalatkozik, a se înșela, a se amăgi Csal síp, 3. ținlitoare (de ad cm

a rătăci, a greși; a-și per de Husi- i paseri),
unea.                               i Csamangó
Ci álé, int. ced(la)! (la mánatul bői- litor.
lor); —ra áll, sta pieziș, strímb; \ Csámcsog, Csámcsog, ©, a m
—m megy, se prăpadesce (pe nimica), j clefăi, a pleoscăi (mâncând) ; a

          i a pupa.
înșelător, ■ Csámpás, a. 1. șontorog, strî
          ¹ picioare 2, mojic, bădăran, ne

părut, fttlace, ihtsoriu.
Csáíés. 'ökör). a. boul de brazdă.
Gsal-Mzlet, o, paraiogism, sofism; Csómpásodik, p. a se șontorogi,
obse- bațiune falsă.                ¹ Csámporodik, a se strica,
Csat-étek, o. nada, momeală] potmet.; 'lideri (vinul).
Csalfa, a. amăgitor, înșelător] infidel, j Csâmporodott, a. stricat, acrit,
necredincios, falace^ ihincinos} van *- Csának,3.1. gavan, scafa (des


reü sunător; —m

Csalfálkodik, y. a face șiretlicuri, Csángó,                     ___ ,    __
      tertipuri, = fe^te, =                  cíangau (maglar din Moldova,
j=- renchiurl.                             vina și din țeara Bârsei).
  Csálfaság, 3. necredință, infidelitate; Csánk, arșic, închietură (la
    vicleșug, șiretlic, drăcovenie, blăstă- Csánkpók, 3. poca (la cai),
    iiăție, înșelăciune, perfidie.             Csap,.«. t. a iibi, a plesni; a

    a arunca, a asvterli; & a rade (ba-; Csapint, v. a lovi, a pișcă, asjfchini.
    nița) ; ă. a izgoni, a alunga, a mâna. | Csapjog, 3. drept de cârcimărit.
      a da afară; csapja a levet vkinek,! Csapkod, «. a. plesni, a lovi a
      face curte, curtenesce, face frumosul bate des.
      (cuiva) ; földhöz —, dă de păment, Csapkulcs, 3. n. Csapfprditó.
      așterne la pământ; lármái —, dă j Csapiár, Csapiáros, 3. oârcimar, birtaș.
              z""                      > Csaplárkodik. Csaplároskodik, v. a
cârcimări, a, ținea birt, a vinde be-



     svon; 3,
    lemn ; —tp*»*                  ",« j
     prinde cu cule de lemn; —ön vanI
    ajiordó, butea e începută ; —raver,
    dă cep, începe (o bute) ; - rólárul,
    mér, vinde din bute; isLik, mint â
    csap, soarbe bea ca un pelican. ___________
   Csapa, 3. urmă, dîră; aparență, umbră. Csapodár, 3. și a. sburdalnic, spulbe-
Csapadék, sediment, precipitat (hi- A J *
mie) ; umețleală.
   Csáp, 3. antenă, pipăitoare (la 'in-
    secte)
Csapan, Csapant, ᵥ. Csappan 3c/.
Csapantyú, 3. v. Csappantyú.
Csap-árok, 3. zonal de scurgere, - de

    abaterea apei.
   Csapás, 3.1 lovitura, plesnitură, bătae,
    plagă, Calamitate, flagel; nenorocire,
    restriște, dezastru; %. călcătură, urmă;,
    cărare ᵣ
   Csapat, 3. trupa, ceata, bandă; cârd
droae, gloată, potae; pluton, stol
(de paseri).
  Csapatint, v. a măsura bucate.
„ Csapatonként, abv. in plutoane, cete



șire, măgulire, colachic, fiustiiră-
tură,
Csapodás, t>. cădere, precipițațiune.
Csapódik, a sări, a cădea, a re-
șalta ; a se răpe fit a> se îniepta.
Csapófa, 9. răsuroiu, lopățică. de ras
(la mesurat).
Csapófont, 3. cctnipănă fiecimală, ba-
lanță.
Csapóföld, murgă (pămint gras).
Csapóhid, 3. pod umblător.

Csapás v. a urmări, a adurmeca, a
  duce urma.
- Csapázás, 3. adurmecare, urmărire;

  căutare, cercetare.
LCsapda, cursă; «. Csapta,
Csapdi, a. spulberatic, sburdalnic,
- flusturatic, rénturatic, jlueră vént,
haX-hui; fanfaron.
Csapd os, Csapdoz, ». frecuentativuB
  de la Csap.
' Csapfordító, 3. pipă la cep, sfredel de
  dat cepul la bute.
Csapfnrâs, 3. vrană cepului.
     pfúró, 3, v. Csapforgató.

scurge pe cep; a începe (un buclam.).
Csapólag, ab'o. la o parte, alăturea;
  curmeziș, pieziș.
Csápólég, 3. gaz explosiv (în mine).
Csapolóárok, 3. canal de scurgere.
Csapolja, 3. groapă de scurgere.
Csapómadzag, 3. sfoară de liniat (la
  lemnari).
Csapómérieg, 3. balanță, cumpăna .
  decimală.
Csapómotola, 3. reschitor întins; urzoî
.Csapong, v. a hoinări, a pribegi, a
nemernici; a umbla lela ; a se abate,
a face digrezi uni.
Csápos, 3. cârcimai, birtaș (care me-

Csapos

84

Csatlakozóvonat

nuló, șcqțariii relegat ; j—mérték,
măsură auteiUicată. ‘           1
Csapos, v. ia da cep, a pune cep.
Csápózsinár, 9. ață, sfoară (îndrep-
tar la diAgherí), eljár a ■— mellett,
duce o viață regulată. I
Csappan, v. a scădea, a slăbi, a se
jigări, a se sfrigz, a se usucă, a «ca-j
jiăta, a decresce.
Csappanó, a. pieiiș înclinat, oblic,
curmedș.
Csappanó-motóla, 4>.- Csapómotóla.
Csappantás, 9. perousiune.
Csappant^, t. lanțetă; resort; %. șfârlă,
bobimac.              I

barba împăratului, tre&frați-pătați, ;
catifeluță (Viola tricolor).
Csat, u. agrafă, sponcă, cătărama, paf- J
tă; brațeleta; cheutoare (la carte). -|
Csata, 9. bătae, bătălia ; luptă, incae-' 'i
rare; cearta, controversă.                 j
Csatadal, 9. cântec resboinic, = ostă- -J
$esc.                                    |

Csalié

85

Csávásvarga

Csappantyú, 9. capsulă, capsă (la
pușcă cu pârcuswnțj.            t .
Csappantyúé puska, 9. pușcă cu percu-
sfame, « cu piston. ,         V
Csapraütés, Csapraverés, 9. încejpere,
darea cepului (la o bute).

Csaprólmérés, vinderea eu țiriita
  (de vin). 1
. Csapszeg, 9. ic, piron, pană .
Csapszék, 9. cârcimă, cabană., birt.
Csapszerszám, 9. ptifcd cu piston.
Csapszi, h. lingușitor, guduMor.
Csapta, k cursă, capcană, clapca,
clucsă.              ’

Csatahely, 9. câmp de bătae, loc de |
luptă ; arenă.               ।        |
Csataj, 9. zgomot, gălăgie, vuet\ hala- J
Ige^ tărăboiă, tâmbăău. ;           1
Csaták, 9. glod, noroiu, tină,\ mwd«-l
rid, necurățenie, scârnă. i l
Csatakol, v. a ^tânji, a întina, a taur*!
darj., a arunca cnnoroiu, a îngloda.^
Csatákos, a| tinos, mânjit, murdarei
r|u. noroi», bwiteoa, glodos.        1
Csataló, 9. cal ac bătae) soim. J|
Csatamező, 1 câmp dé bătae, areiM
âe luptă.                    ' "î
Csatangol, v. a rătăd, a hoinări,
umbla lela, a vagabonda. J|
Csatangoló, 9. tagabund, vaga^ond^
derbedeu, nemernic. * fj

Csata-pata, Csaté-paté^. 9. bătoe, ei
artă; v. Csete-pgie/ j               |
Csatáit, 9. cercetași tirailor.     j

chicsă.             i               Csatarâsz<Csatarâz, v. a găgăi; i
Csaptanyelv, 9. limbwruș (lacurșă). flecari, a hodorogi, a tâialapalavn
Csaptat, v. a prinde în cursă; a in- Csatarend, 9. ordine de bătae; có|
șela, a căptuși; a arunca, aasvtetf.] de armată.                       |
Csaptaié, 9. proptea, sgrijoaip&f spri- j Csatároz, e. a hărțui, a tirada. 1
jiw, reazîm; ic, pana^leasnă. Csatározás, 9. hărțusală, luptă
Csaptîg, a6v. pânăjin^vîif.          Hrailori.                         1
Csapva, abv. tazțplin.               Csatatér, 9. arenă de luptă, câmpÂ
Csárda, ^ăarrima., birt (in pustele I batae, teatrul bătăliei^ campaniătâ
   Ungariei).                         1 Csatavesztés, 9. înfrângere, perden[
Csárdás, 9. 1. cârcimar, biriaș (in I Csatáz, v. a lupta, a se bate, ai
   "*• ’j lovi, a combate.

de armată.

. pustă) ; î. dardaș (joc poporal la I
     Maghiari).
    Csamakzát, 9. funiet Cla catarg).
    Csarnok, 9. ludă, galerie, bâzar; por-
     tic; boită, ială.

Csatazaj, 9. sgomotul =*, dirdora lup
Csatázó, 9. campion, luptător; «W
Csáté, 9., (Sot.) 11 tufă,, mărăcini;
șoverf, rogoz; spetează.         ;
Csátés, a. mărăcinos; rogozos, i

Császár, 9'. împărat, împeratnr; Ccsa-
riH.                               ț nerit cu iarbă.
Császár álma, »;,mar domnesc. Csatináz, v. 1. cânta (despre pi
Császári, a. imperial, împărătesc. ghietoare); %.afacesgomot, alăw
Császárkörte, a. peafă, albă, = untoasă.\ Csatlakozás, 9. 1. aderare, alătui

țătiiră, unire, întrunire; 2.

JsásZármadár,
gotcărâșiă. bó
trao bonasia))

I (trenurilor).                    1
iră 1, Csatlakozik, v. a se uni, se imptâ
(Te- a ți dlătura, a adera. 1        ]
      Csatlákozóvonat, 9. tren de
        dența.                       j

ierăție.
Hg, (fot.)

Csatiék,». adaos, suplenient, alăti

I Csatló,9. încheietoare (la șine) ;dungă, I Csávamész, 9. var de argăsit,
[    margine; cătărama; scoabă. I Csavar, 9. șurub, șrof, vârtej, coc'ea ;
b    Csatlólánc, 9. iabașa (de împedecatl —, o. 1. a șurubi, a stoarce; a suci,
I cai), agrafă la catrință.                 a învirti, a întoarce; 2. a strâmba
I Csatlós, 9. 1. paie, seiz; surugiu; 2.1 din nas. j
I trabant, satelit.                       I Csarâr-alaku, ₐ. spiral.
[ Osatlószij, 9. sgardă, briu de sabie. Csavarás, 9. 1. șurubare, învîrtire,
Csőtől, v. a încătărăma; a aclude, a \ sucițe, stoarcere; 2. restălmăcirc,
alăjura, a adaoge, a lipi, a lega, a retorsiune.
I uni, a împreuna, a încopcia, a prinde Csavardad, a. spiral..
k cu scoaba.                             I Csavarfuró, 9. sfleder spiral.
[ Csatolmány, Csatolvány, 9. adaos, j Csavargás, 9. vagabuniare; vagabon-
    aclus, suplement, alăturab.              I daj.
। Csatolódik, ᵥ. a se împreuna, a sș Csavargat, frecuentativul de la ver-
|   uni; a șidera, a se alătura.         / but: Csavar.
| Csatorna, 9/ canal; uluc, scoc; ce-

ternăț jgheab; az ég —-âi, catarac-
tele ceriului.
Csatornáz, v. a canaliza, a face uluci,
= scocuri.

Csavargó, ». vagabond, haimana, batc-
podurt, ulicareț, perde vâră.
Csavargás, a. strâmb, încovoiat, sucit,
întortochiat.

-                                         Csavargőjsös, 3. propeler.
| Csatornázás, 9. canalisaTe, canalisa-1 Csavarház, 9. mutercă, nu
I țiune.                                  bului,

| Csatornásat, 3. scoefiriă, ulucăriă.
I Csatos, ₐ. cu cătărama, cu agrafă;
I 9. agrafariu.
r Csatt, 3. a Csat.                  । ‘

[ Csattan, v. a pocni, a trosni, a plesni;

          ,9. mutercă, matricea șuru-
bului,gașcă, matiță, târșie.
Csavarintj v. a întoarce, a învirti, a
suci.

C$avarît, v. a învirti, a suci; a înco-
rda; a încolăci; a întortoca.

                    ---------------------------, ... ᵣ--j Csavarjárat, Csavarmenet, 9. ghint,
| végén —- siși OBtoT, pwo. urma alege. | văgăuna șurubului, coiăcitură (la
। Csattanás, 9. pocnet, trosnet, detună- ' șurub).
| tură, plesnet, izbitură.             dsavarodik, ». a se întoarce, a se

|Csattanó, ₐ. pocnitor, plwscăilor,
țplesnitor, trosnitor, detunator; 9. sgo-
ținot, efect teatral.

Csavarodik, ». a se întoarce, a se
suci, ase învirti; őszbe —, începe
a cărunți, betrânescă

Csavarog,, v. 1. a umbla lela, a tăia
----------------------i—a trage

|Osattanós,b. izbitor; evident, eclatant, cândor frunză, a vagabonda,
RJsattanóssmg, 9. ef&t eclatant, = stri- la fit (ștudențesce) ; 2. aseî
^ggior. ,                              j a șerpui.
|Csattant, vta pocni, a plesni, a trosni; \ Csáváról, r. invirtesce, șurubesce.
ir# deținui, Ja bubui.                 j Csavar-orsó, 3. spiră, fus de șurub.
Csattog, v. 1. a bubui, a detuna; ai Csavaros, a. cu șurub, șurubat; spi-
^trosni, a pocni, a plesni; 2. a cânta I ral, sucit.
tiprivighietoarea).                   j Csavaró-víz, ₐ. ud ca mîțul, - până
jjattogány, 9. privighietoare de luncă, | la piele.                      -
wrnidă.                               । Csavarszerü, ₐ. spiral.
gsavajdék, 9. v. Csőcselék.           j Csavarszoritó, Csavarszcrityil, 9. cheie

încolăci,

âva, 3, argăseală, tăbăceaiă, dube-
fâțcenușar; corosiv; csávába keve-
slik, se mestecă în glod, în în-
trcătura.
ivahordó, 3. putină de argăsit.
ivakád, 9. cadă de argăsit. * cu
fatală.
wâl, ₙ. a argăsi, a tăbăci, a dubi
ielea). .
gaiatlan, a. neargăsit, netăbăcit,
$ubit.
wlt, a. argăsit, tăbăcit, dubit.

de șurub, clește de șurub.
Csavart, a. sucita șurubit.
Csavartekercs, Csávartekerület, 3.
ghint.                       [târșie.
Csavartok, 9. mutercă, matiță, gașcă,
Csavaréi, v. a se suci, a se învirti.,
Csavarodat, 9. sucitura, întorsetura,
, incolădtură; drcumvoluțiune (la
creeri) ; serpentină (la drumuri).
Csávás, 9. știob; —, a. cu ârgăseald.
Csávás varga, a. ar găsi tor, tăbăcar,
dubăiar. i

Csáváz

86

Cselédszoba

Csáváz, v. a argăsi, a tăbăci, a du-1 varga fsagețvt; 3. üas de pul-
băli.                                   vere.
Cseber, x ciubăr; vadră, butoiaș. 1 CsékcsiUag, 9. casioană (planta).
Csecs, t>. țiță.                     I Csekély, a. puțin, neînsemnat, mic, de
Csécs, 5. pustea, bubulița; sgrăbunță ;\ nimic; scăzut (preț).
vărsat, bubát; v. Himlő,            | Csekéíyedik, v. a se împuțina, a se
Csecs-alakú, ₐ. in forma țiței; i micșora, a scădea, a se j o sori, a se
Csecsbímbó, Csecs báb, 5. *firc muci deteriora,.

==, gurguiu de țiță.                1 Csekélyei, v. a socoti de puțin, a lua
Csecsbimbó udvara, 0. cearcănul de de nimic, a desprețul, a despecta.
la mucul țiței.                     1 Csékélyes, a. puținei, neînsemnat, de
Csecse, 9. jucăria (pentru copii) ; Jrvk\ nimic,
mos, tili (în limba, copiilor). 1 Cgékélylés, .p, .desprețuire, josorîre,
Csecsebecse, zorzoane, farafasti-i despeetare, nebăgare in sania.
  curi, dichisuri, nimicuri, papușării. I Csekélyig a desprețul, a micșora.
Csecsemő, Csecsemős, 5. sugător^ cp-i a despecta,a scărița.
  pil de țiță.                        1 Csekélysége puținătate, bagatelă,
Csecsemősség, vrista de sugător. j lucru de               neînsemnat. ₁
  Csecséről, Csecseréz, v. a netedă țița, j Csekélytartalmü,, a', de puțină val
   a se juca cu țîța unei femei? | are, neimsemnaț, bagatel.
  Csecses, a. 1. ti|os, peptos; frumos} Csekken, v. a se Cătina: a scădea,
   (în limba copiilor),                  'i scăpata; v’ CșOke#,
  Csecsés, a. frumușel, nostim. curățăl,\ Csekle, 9. laț, cursă (de prins pase
   drăgălaș (în l. copiilor).            I Cseklész, v. a prinde paseri cu l
   Csécses, a. stricat de versă cu ț țul; t>. păserar.
    fyubat.                              1 Csekleszet, 9. păserărit cu lațuri.
   Csecsésget, v. a împodobi, a inpana,' Csel, 9. carsă, laț;' viclenie, șireti
    a orna,.                              1 perfidie, apucătură; uneltire, până
   Csecséz, v. v. Csecsésget.            ț intrigă; —t sző, țese la cabale* ,
    Csécsezik, v. a căpăta vărsat, ~ bubát, i irigă ; —t vet, face uneltiri, arutl
    Csecsfog, 9. dinte de lapte,          l cursă, stă la pânda.
    Csécshelyes, », ciupit de vărsat, stri-1 Csél, 9. farsă, glumă proastă, ■:
      cat de ■ =.                          1 făriă. \
    Csecshomály. 9. cearcănul de la mu- Csélcsap, 9. păcală, mascara, ghi
      cid țiței.

Csecs-iszákos hahóidé, 9. canguru
  (Didelphus).
Csecsszopó, «. sugător. sugaciu.

Cselekedet          37

Csendesít.

Cselekedet, 9. faptă, ispravă, lucru, f cescă de zaharicale, de meze-
op, acțiune, act.                    1 ticuri.

Cselekedeti bűn. 9. pecát făcut cu' Csemegéz, v. a Ungari, a licări; a
fapta.                              j gustări
Cselekedik, Cselekszik, ®. a face, a Csemelet, 9. camlot, arar (țesătură
lucra, a isprăvi, a opera. '          din păr de cămilă).
Cselekmény, Cselekvény, 9. faptă, Csemer Csömör.
                                    Csemete, 9. 1. butaș, răsad; dltoiú.
                                    mladița de altoit; odraslă, vlăstar,

lucra, a isprăvi, a opera.

lucrare, operă, acțiune, act.
Cselekvés, 9. lucrare, operare, facere,
acționare.

Cselekvésmód, 9. feliu de lucrare,
chip de-a lucra, = de a acționa.
Cselekvő, 9. 1. făptuitor, facetor, lu-
crător; -2. autor (al unei crime),
culpabil, vinovat; —, a. activ; lu-

crător ; efectiv.
Cselekvő-állapot, 9. activul, efectivul;

arbust; 2. urmaș, wmător, odraslă
Csemetós, 9. răsadniță, pepiniera;
școală de altoi, = de butași; —, a.
tufos, stufos surcelos.
Csemetésedik, Csemetésül. v. i-t
foșează, odrăslesce.

caraghioz; sglobiu, farfara, haih
—, a. posnaș, caraghios; zburdai
flușțuratic, sbulberatic.        j
Csélcsapkodik, v. a facé posne,

starea activă.
Cselekvő-ige, 9. verb activ.
Cselekvőleg, abv. activ, efectiv.
Cselekvő mód, forma activă.
Cselekvő párt, a. partid activist.
Cselekvőség. 9. activitate, lucrare,
efectiviiate.
Cselekvő tartozás, 9. datoria activă.
Cselekvő vagyon, 9. dvere efectivă,
   activă.
Cseles, a. șiret, fals, viclean, perfid,
intrigant, uneltitor.
Cseles, a. posnaș, caraghios, comedios.
Cselfes, a; t>. Cseles.
Cselfogás, 9. tertip, șiretlic, chichiță,
cărcioc; pișcătură, apucătură vic-
leană.
Cselhányás, 9. cursă, insidii, șiretlic,

Csemetézik, v. a arunca vlăstare, a
odrăsli, a germina.

áacomi, « feste, - caraghioslîci

Ősege, 9. 1. reservoriu .de apă, cis-           ,
ternă, lagună, cataractă; 2. așchia fi Csélcsapság, 0. 1. zburdălnicie,J
iandură.                              1 nășie, sglobie ; nestatornicie ; tj|
Csege-biga. d. ciguri-miguri.          ' fonăriă, măscăriă.               ||
Csegely, Csegély, clin, pavă (la ca-1 Cseléd, 0. servitor, serv, șerb, sl^
meșă), altița; ic, pană.               1 servitoare, sei’Vă, slușnică. ‘i
Csegélyes, a. cuneiform, clinat. 1 Cseléd-asztal, &. masă pentru
tori.                                                               *    3
                                        I Cselédbér, 0. simbria, leafă. I
                                        ' Cselédkenyér, d. 'pâne neagră,!
                                        1 servitori; = pentru slugitori. |
                                        ’ Cselédposztó, ». pănură de livri
                                        ț Cselédrend, 9. ordinea de senntd
                                        | Cselédség, 9, căseni, domesticii
                                        1-1 vitorime, argățime, slugi, slugii

Cseglye, $. țintă, emu mic, cuișor. I tori.                     *
          boem, ceh; —, a. boemesc,\ Cselédbér, 0. simbria-, leafă,
cehesc; boemic, cehie.              ¹        ---

Cseh,

Cseharany, ». fum de aur.
Cseh el, v. Csahol.
CsehkŐ, a. diamant fals.

Csehország, 5. Boemia.
Csehül, aóv. boemesce, cu trnevoe; fo- __              • . - •
arte rea; - van. stă foarte reu. • Cselédszerző, 9. vcrigaș (care
Csek.                               ’ servitori).
Gsék, >. 1. véna, vdMariu de vita ; i Cseléd^^ba, odac pentru

viclenie.
Cseipat, 9. patmangan (chem.)-
Cselszövény, 9. intrigă, cabală, iincl-
tire, șiretlic, vicleșug.
Cselszövényes, a. șiret, intrigant,
uneltitor, cu tertipuri.
Cselszövés, 9. intrigare, uneltire.
Cselszövó, 9. intrigant, șiret, uncl-
titor.                                j
Cselvetés, 9. v. Cselhányás.
Csemcseg, v. a molfăi, a clefiii, a
f plescăi (mâncând) ; v. Csámcsog.
[Csemege, 9. cofeturi, licării, zahari-
t.cate (pl.) ; desert; fromagiu; meze-
I licări, trufandale (pi.).          j
jpsemege-áros, 9. cofetar.           ।
iBsemege-asztal, 9. *ma$ă de bufet.
Es.em.ege-bor, 9. vin de desert      j
|Csemege-sulyom nucă de apă
Esemege-târ, *■ credență.
Bbemege tartó cu^le de cofeturi,,

Csz emez szag, 9, miros de muscaielu.
i Csempe, Csempely, 9. cahală, colba,
olană; sobă de olane.
Csempes, ₐ. șiret, viclean, ăstui, pre-
făcut; isteț, păcală.
Csempész, 9. contrabandist, contra-
bandar, prevaricant; v. ’Óúgárus;
—, v. face contrabanda, înșeală, pre-
varică.
Csempész-áru, >. marfă de contra-
bandă.
Csempészet,Csempészkedés,9. contra-
bandă, prevaruațiitne.
Csempészkedik. v. a face contra
. bandă, a inșela, a trafica cu marfa
de contrabandă.
Csempészség, 9. înșelăciune, preva-
ricațiune, contrabandă.

Csen, v. a indosi. a pișcă, a șterge,
a fura.
Csend, 9. tăcere linișce, nemișcare;
odihnă, repaos.
Csendbiztos, 9. comisar de poliție.
Csendeleg, v. a se alina, a se liniști
(marea), a înceta, (vântul) ; a merge
încet.
Csend-élet, 9. 1. viață liniștită, - cu
tignă; 2. natură moartă (în pic-
tură ).
Csenderes, 0. crâng, tuf ar, ciritiș;
—, a. crângos, tufos.
Csendes, a. liniștit, tăcut; lin, blând,
încet, mulcom; calm.
Csendesedik, ». a liniști, a se alina,
a se potoli, a se astimpăra. a se
mulcont ; a se calma.
Csendesen, aóv. Un, încet, mulcom,
domol; tăcere!
Csendesít, ‘y. a liniști, a alina, a po~

Csendesség

88

Cseplyesedik

toii, a astîmpera, a mulcomi; a face'
să tacă.
Csendesség, 0. 1. liniște, tăcere, ne-
mișcare ; 2. cumpăt, moderațiune,
sânge rece.
Csendes-tenger, 0. Oceanul pacific.
Csendesül, v. Csendesedik.

Csengőlinka, Csengővilág, (fai.)
sânzuiană, sîmziene, drăgaică ( Gal'

Csepnyi

89

Cserfórdő

Csendháborító, 0. turburător con-
tarbător de liniște; târae-brâu.
Csendít, y. a suna (clopoțelul), a
țângăni, a clopoți.
Csehdités, o. sunare, clopoți, e, zăn-
ganire, tragerea clopoțelului.
Csendítő, *. clopețel (de morți).
Csendőr, 0. gendarm, geandarpi;
agent de poliția.
Csendőr-laktanya,cașarmă de gean-
  darmi.
Csendőr-őrsvezető, sergent de gean-
  darmi. <
Csendőr-parancsnokság, comandă
  de gendarmi.
.Csendőrség, 0. poliția, gendarmarie;
  post de gendarmi.
Csendrontó, ». Csendháborító.

lium rerum).                        >ₜ
Csenkesz, 0. (fel.) festucă.          J
Csep, 0. picur, pic; v. Csepp 0c/.    |
Csép, 0. îmblăcliu, hădărag; ᵥ. Cséplő x
Csépán, 0. Ștefan; v. István.-        g
Csepeg, d. a picura, a se prelinge,* d 1
curge, a țîrăi, a picături, a se t
scurge ; — a korsó, se prelinge olul; 1
— a gyertya, lumina picură. |
Csepegékeny, a. țirăitor, picurător; |
curgător, lichid.                    |
  Csepeget, v. a picături, a picura. j
Csepegő, 0. streașină, uluc, jgheab, |
scoc; —, a. picurător, țirăitor. j
Csepegőkő, 0. stalactită.            j
Csepegos, a. picurător, țirăitor; cur-1
getor, lichid.                       |
  Csepegőszemü, a. urduros; v. Csipás, 1
t Csepegtet, v. a picura, a stropi, a]

Csepriyi, ₒ. o ledcă, un pic, o țiră, Cserény, 0. 1. leasă, împletitură, gra-
puțintel, atătica.                               targă; 2. ocol, țarc, r •“

puțintel, atătica.
  Cs^pőce, Csepölcé, Csepőte, 0. tufiș,
lufar, crâng, desiș.
Csepp, 0. picur, strop, picătură; o
țiră, puțin, o teacă.
Cseppen, v. a picura,, a țirăi, a pi-
cături; ă pica, a cădea, a scădea;
mintha égből —t volna, ca și cum
airfi că^ut din ceriu.
Cseppent, y. a picura, a picaturi; acturaș (mhjuc
  olyan mint a cseppentett vér, roșu Cserépcséve, 0. scoc de lut, olană (de
ca sângele.                           ’ *                ...
Cseppfolyó, Cseppfolyós, ₐ. lichid,
Ucid, curgător, fluicL
Csepű, 0. câlți, căiți.
Cseppl, v. a trânti, a bate,, a lovi;
a ciomăgi.

„ ,          . țdre, tiflă,
strungă.
Cserény-akol, 0. țarc, târlă, ocol,

strungă.
Cserényrosta, 0. dur.
Cserép, 0. hârb, dob, vas de lut;
2. olan(ă), cahală; țiglă; a. de

lut.
Cserepár, s. ciripariu, infanterist, pe-

destraș (batjoc).

lut ars, pentru canalisare).
Cserépesík, 0. rudă, prăjină (de
cat haine).

US-

                                     turna; a insufla, a introduce. '
                                    Csepégvény, 0. stalactită.
                                    Csépel, v. a treiera, a îmblati; a
bate (snopi); szalmát —, ă îmblălz
paie (goale); a pisa apă în piofi,
a prinde pe orb stă scoate ochii. '
zăngăni, a clo- ’ Csepeletlen, a. neîmblătit, netreiera^
poți.                             , Csepelyeg, 0. cap sburlit, sbîrlit, cuifț
Csendzavaró, 0. turburătorii con-f vâlvom.                            -

Csendsz^retö, 0. Iubitor de liniște,

iubitor.'de pace.
Csendül, v. a suna, a

turbător de pace, = de liniște. I Csepelyeges, a. sburlit, ciuf. |
Csenés, 0. indosire, pișcare, ștergere, Cseperedik, v. a cresce, a se de|
ptrlire.                            I volta; a țișni.
Csenevész, a. degenerat, corcit, ama- Csepereg, v. a picura, a stropi, ]
  fit, slab, macra, perit, corupt. picături.                            j
Csenevészedik, y. a degenera, a se Csepertes, a. spetit, deșelat, șolditi^
corci, a slăbi; a se corupe, a se ruina. Cséphadaró, 0. îmblaciu, hădărag (l
Cseng, y. a suna, a zăngăni, a țângali; îmblacii).                     ’

picături,
Csepertes, a. spetit, deșelat, șoldit.

îmblacii).

•-= a főjem, 'mi țisnesc urechile, 'mi Csepkő, o. stalactită.
                                        Cséplés, 0. treierare, imblătii'e;
Csenget, v. a suna, a clopoți, a zân-1 blatit.                             4
gam (clopoțelul).                     Cseplesz, 0. 1. rețea, plasă (de prj
Csengetés, 0. sunare, clopoțire.¹ pesd), năvod, virșe, cărstaș; 2. g|
Csengetyd. 0. clopoțel; zurgălău, su-\ tej, tufiș.                         3
naré^l.                               j Csépiét, 0. treierat, imblătit, trew
Csepgetyüke, 0. (Sol.) clopoței (Cam- j tură.                              J
panula).                               Cséplő, 0. 1. tre\erător, imblătm
Csengetyiis, 0. clopotar, clopoțitorA armangiu; 2. îmblacii, hădărag. |
’ sunător.                              Cséplőgép, Cséplömü, 0. marinai
Csengetyüszó, 0. sunetul clopoțelului, > treierat, = de imblătit.         1
Csengetyüvirág, 0. y. Csengetyüke. Cseplye, 0. 1. crâng, ciritis, tui
Csengő, 0. sonor, sunător; țînitor; tufiș; 2. iarbă. *                    1
—, 0. clopoțel.                       I Cseplyes, a. ierbos; crângos, stai
Csengőerszény. 0. punga cu clopoțel I —, 0. gătej, tufiș, crâng. |
   (do adunat bani la biserici, în loc ’ Cseplyesedik, y, n izituf&ș, <» 1

suna =.

de disc).

'* nuna.

i Csepünéző, 0. vrăjtor, păscălău (care
s,. vrăjesce din câlțz aprinfl).
   Csepüs, a. cu câlți, câlțos.
k Csepzik, ᵥ, a se încurca a se încâlci,
I a se confunda, a se zăpăci, a se
| fostiei; a se .ghemui, a se mototoli.
I Csepzett, a. încurcat, complicat, în-
I călcit.

t Cser, 0. cer (o specie de stejar); ar-
| găseală; —ben hagy, î’l părăsesce,
r î'l lasă pe jos ben marad, rămâne
J pe jos, « de Tis.
í Csér, 0. rîndunica de mare, ribar.

Cserbogyó, Cserbuga, 0. gogoși de
  ristic, = de tufă (de cer).
L Cserbók, 0. y. Cserebogár.
MÖserdít, v. i

^biciq).

Cserépdeszka, s. scândură de acope-
riș cu olane, - cu țigle.
Cserép-edény, 9. vas de" lut, oală,
ctorb (de lut).
Cserepes, a. 3. acoperit cu țigle, - cu
olane, olănit; 2. colos, crepit scor-
țos (la buze); —, ». țiglar.
Cserepesedül, v.ase scorțoșa, a crepa
(buzele).
Cserepek, v. a coperi cu olane, a

। acoperi cu țigle,
j Cserepezik, Cserepzik, y. a se crepa,

y. Cserebogár.            Cseréppipa
a plesni, a pocni (din Cseréptál,

a se scorțoșa.
Cserepező, t>. olanar, țiglar (care
acopere case cu țigle).
Cserépfödél, 0. ooperiș cu țigle.
Cserépkályha, 0. soba de olane, = de
țigle, = de faiență, = de căhale.

>a, 0. lulea «, pipa de lut.
i. blid de lut.

£Cserdül, v. a pocni, a plesni (biciul);
l-a vîjăi, a vui, a ropoti.
^Cserduga(sz), 0. dop.
Csere, 0. schimb, trampă, traficare;
csalóval jár, schimbul te înșeală.
^serében, aSv. în schimb.
pserebere, schimb, trompa, trați-

lOsereberel, v. a schimba, a trafica.
^Cserebogár, Cserebüly, 0. cărăbuș,
^gândac de Maiu, vruh (Scaraboeus
tmelolontha ).
Efierekereskedés, 0. trompă, negoț de
vséhimb.
Ksereklye, 0. foae aciculară (de brad}.
KBețel, ᵥ, a schimba, a face trompă,
® mwta, a face schimb.
■prálgíd. y. a schimba des, a face*
        des.                                   !
^P'enemzés. 0, androginii,             î

  Cseréptégla, Cserépzsindely, ᵥ0. țiglă,
olan(ă), cărămidă (de coperit case).
i Csererejtvény, 0. anagramă.
' Cseres, 0. pădure de cer, stejeriș.
Cseresnye, Cseresznye, 0. cireașă,
cireașă.
Cseresznyefa, 0. cireș (Cerasus).
Cseresznyemag, 0. sembure de cireașă.
Cseresznyemagszesz, 0. vinars de ci-
reașă, mdraschin.
Cseresznyemeggy, 0. cireașă dulce.
Cseresznyés, 0. cireșet, gradină de
cireși; â. cu cireșe.
Cseresznyeszin, 0. coloarea cireșei.
Cseresznyeszin, Cseresznyeszínű, a.
cireșiu, de coloarea cireșei.
Csereüzlet, 0. trampă, negoț de schimb.
Cserez, v. a dubi, a argăsi, a tăbăci.
Cserfa, 0. cer, gorun (un felia de.
stejar).
Cserfürdő, 0. baie de cer.

Cserge

90

Cseveg


Cserge, o. castorina, aba ; straiu, țoii. Csésze, s. 1. ceașca, farfurioară, tasă, |
veringă, cergă.                 1   șala, fială; scafă, fiiig eon, cupă ; f
Cserged, Csergedcz, ». a, țișni, a țirăi,,1 2. găoace, scoarță, înveliș; 3. po- |
a, murmura (apa curgând), a mugii tir, ravariU, calice (la flori). 3
(valurile).                       I Csésze-alakú, a. taviform.          j
Csergedezés, țișnite, murmur, mu-1 Csészekürt, ». (âoi.) făclioară, lumi- 3
getul (valurilor), vâjăire.       i nița nopții (Oenothera).            1
Csergeteg, a. murmurător. vâjăitor, I Cseszepörc, s. (fot.) coeorel (Illece-fl
susurătoT;                        I brum).                              1
Csergettyii- scârțâitoare, părăitoare,\ Csészéé, ₐ. cu potir, -= calice. fl
huruitoare,j durăitoare; clanță cas-1 Csészeszárny, &. (fot.) poligalu, «er-;|
tanetă; titirez, sfirlează.       ' parița,.                           ’J
Cserhaj, Cserhéj, a. scoarță de cer, i Csészétlen, a. fără potir, calice. I
“ de stejar.                     I Csészike, ». Jilingenuț, tașuță, cea$3
Csérhajú, Cserhéjú, a. scorțoș, cojos. \ ciițâ.                         1
Cseribarât, ». călugăr franciscan. I Cseszkó, ciobotar, călciunar, ci&|
Cseriszerzet, », ordul franciscanilor. I mar, (in batjocură).                                                  J
Cserje, ». tufă, crâng, ciritiș; gătej. | Csetepata, ». harț, hărțuială, cvartal
Cserjés, ». tufiș, crâng; —, a. tuf os, i dandana, bucluc, gălăgie, trânteai^
crângos.                         Csete-patâz, y. a harțui, a cÎoTwăiA
Cserjefa, o. tufă; gătej.        I Csete paté, ». gâleeavă, ciorovmalâi
Cserjegalagonya, ₉. păducel, spin alb. I v. Csetepata.                  4
Cserke, sengo, indicator, sondator । Csetex (negyed mérő), &. pătrar, pq
utmecator (cuc de Africa).               trimes lódba.                   J
Cserkél, v. a urmeca, a adurmeca, a' Cseterfa, ». lemn despicat în patn
urmări; a sonda, a scruta.            i lodbă.                  *                                          , „ Í
Cserkéreg, o. scoarța de cer (^ de\ Csetert. s. diametru; ». Átmérő. ,
stejar).                              I Csetîna, k, cetină.                                                    j
Cserkesz, cercasian, cerchez. I Csellókény, a. uituc         ; impletecit^ j
Cserkész,  c. a  adulmeca, a lua urma, I tfánitbr.                                                             ■
a urmări;                                         v. Cserkél; —, ». sgdáúa- I Csetlés, impletecire, poticnire, a

țor, cercetător,                       j necare.                           J
Cserkeszföld, o. Circasia.             1  Csetlik, Csetlik-botlik, v.   a se
Cserkesznő. ». circasiana,   cerchcză, i ticni, a se impedeca, a se impletra
Cserkő, basalt.                         I a aluneca, a greși (vorbind). |
Cserlőperlő, a. cicălitor; posac, mo-, Cselre», a. case tacâmuri |
rocanos, arțăgos.                       ' spălate.
Csermakk, ». ghindă (de cer). ț Cselt, s>. chix, lovitură greșită#
Cser malóm.    moară de scoarță {de. biliard); — , int. șfac ! poc! țl
argăsit)..                              plwsc!                           j
Csermelék. o. v. Csörmelék.             , Csetteg, Csetten, v. a pocni, a p|
  Csermely, pdriu, păriuaș, vălcică. 1 căi, a suna, a trosni (flinta). |
    rîulcț. "                           I Csettenő, a. plioscăitor, trosnitora
Csermely, halászó —, t. pescărel,\ nitor.                        ►       *
j Csettent, v. a descărca (pușcași
I pușca, a trosni, a plioscăi. |
1 Csév, Cséve, mosor ; țeava; ti
I v. Cső.                         I
ț Csévded. a. ca țeava, in forrni

vultur pescariu.
Cserpák, a. garan de lemn, de mesu-
rat mustul de vie.
Cser sav, ®. tanin.
Cserszak, o. turtă de scoarță.
Csertapló, «. iasca.
Cserz, v. a argăsi, a tabaci.
Cserzés o. argăseală, tăbaceală.

i lului. '                        J
I Cséve, i. tub, țeava; sul, mosor!
; țon, dop; tuleu, turján, (la cuci
Cserzett a. atgășit, tăbăcit.          I Cseveg, v. 1. a povesti, ța fteel
     Cserzővarga, ». urgăsitor, dubelor;4 /ace gură, a gălăgi a sta la i
      tabac, tâbăcar.                        I a vorbi fde petrecere), a bon]
Csesz, v. a atinge, a freca.           1 2. a ciripi (despre paseri). |

Csévél

91

          Csikland

Csévél, v. 1. a dăpana, a deapăna (pe | Csigaparipa, mers încet; —n jár,
  mosor); 2. a culege a rumpe cu-¹ merge pe melc călare, = încet. >
  curua                                   I Csigarugó, ». nesor spiral, coardă
Csévélő, ». 1. sucală; 2. dapânator. spirala.
. ..               Csigás, a. cu scoici, scoicos, spiral;
  —, t. joc de a titerezul.


Cséves, a. cucuruzos; v. Csöves.
Csevet, î». galimathias; v. Badar-
beszéd.

Csigasor, d. macara, seripete.
Csigát; v, a molcomi, a domoli, a
  aciua, a face sa tacă.
Csigateknő, o. scoică, ghioc, găoace
Csigavér, bagatelă, chițibuș, fleac;
  lucru de nimic.
Csigavérszin, o. coloare purpurie;
  purpură, porfira.
Csigavérszinű, a. purpuriu, porfirin.
Csigavonal, *. linie spirală, spirala.
Csigâz, v. 1. a ridica, a suci; %. a
  seningiui, a tribul a, a tortura, a chi-
  nui ; 3. a exagera.
Csigázás, a. t. ridicare in sus (cu
I vârtejul) ; 2. schingiuire, tributare,
torturare; 3. exagerare; 4. cigă
(joc de copii).
Csigázik, v. a se juca cu titirezul,
     de a ciga.
Csiger, Csiger, cighir, vin reu.
Csigolya, i. vertebră, greăbă.n.
Csigolyafűz, ₃. salce = răchită, de

Csevetel, v. Cșeveg.
Cséza, călească, ba tar.
Csiba, Pit. țîba! kuida (la câne).
Csibe, o. puiu, puică.
Csibe becsinált, ». iahnie, confituia,
  angemoht (de puiu).
Csibehúr, o. (fot.) spargă, sparanghel
  (Spergula).
Csibepecsenye, Csibesült, friptură
  de puiu.
Csibor, o. gândac de apă.
Csicsereg, Csicsergi, v. a ciripi, a
  chiscui.




Csicsergés, ciripire,. chiscuire.
Csicsergő, a. ciripitor, chiscuîtor.
Csicseri-borsó, Csicseri-bükköny,

măzeriche, lintea pratului (Lathy-

  rus).
L Csicsó, o. 1. eleganță, găteală ; 2. pe-
t trecere țe rănească; 3 .Ștefănică.
t Csicsóka ». î.peară de pământ, car-
| lof, crumpăna; 2. articiocă, anghi-
B-nară de pământ.
pCsicsÓB, a. gătit, chitite podobit.
Ép sicsóz. v. a găti, a împodobi, a

KDsiga, 3. 1. melc, culbec, cuculbeu,
s bourel (Cochlea); 2. scoică, midie,
P ghioc: 3. seripete, macara, cigă;

legat cercuriloză.
Csigolya» állat, ». vertebrat;

rinces.
Csihés, a. obiect de rîs, =
de joc.
Csihol, v. 1. a clefăi. a
lătra, a blehăi, a cârăi, a

y.

Ge-

de bdtae

hămăi, a
ciorovăi;

2. a scapăr a (foc).
Csik, ?. 1. (aooL) pișcariu;
dungă, fâșie, șuviță. 3. vinatae, vîl-

2. varga,

  tfârlează, pârpăriță, titirez, sfârlă;
M.    vârtej, volbură, vilvoate; 5. roată
|'d« schingiuire, = de tortura.
Ipsigabiga, ». 1. melc, bourel, culbec;
fc. fig. șirte-margărite, vorbă de
■Maca.
ICsigacsapás, », rotire de seripete.
JtJsigaesin, ». seripete, macara; scoi-
flcărie.
[psigacso, o. 1. țeava, spirală; 2. (fot.)
vgfucernă.
fcigâdad, a. spiral, în spira
■higafészek, o. strat de scoici.
■Bigafúró. o. sfredel spiral, trepan.
■Bgahât, i. mers încet (ca a melcului).
■Bgahéj, o. scoică, găoace de melc.
■ggakópű, a. spirali                    i pișcă, a stxuncina.
Csigalépcső, scara spirală.             j Csikla, i. lindic (Clitoris/; v. Csikló.
■pamü,      I . scoicărie, lucru făcut. \ Csikland, Csiklánd, Csiklandik. v. a

cezeală; mákos —, frecăței =, țaieței
=, tocmaci - , fidea cu mac.
Csikar, y. a pișcă, a ciupi, a strînge;
a stoarce, a împila, a scoate cu sila,
a hrăpi.
Csikaras, ». 1. pice are, ciupireg stoar-
cere, hrăpire, împilare; 2. colică,
framântătură.
Csikasz, a. hemisit, flămând; golan,
Csikâsz, v. a prinde pișcari; — .».■
pescariu de pișcari.
Csikkan, y. a se scrinti; a se strînge,
a se strumcina, a se pișcă.
Csikkant, v. scrinti; a strînge, a

       scoici; 2. scîipete, macara. | se gâdăli, a gădăli; fig. a linguși.

Csillagtan

             Csiklandós______________92
Csiklandós, j. gădilire, gădilitură. 1 Cöíktészta, 9. tălețel, frecățel pl.
Csiklandós, a. gădiliclos; delicat, I Csüing, 9. strugurel.                   %
susceptibil; grav, serios, gingaș. I Csilla, 9. (Set.) ceapă de mare, rogoz.
Csiklandoz, v. a gâdili; a linguși. 1 Csillag, 9. 1. stea, astru; álló —,|
Csiklandozta!, v. a gâdili plăcut \ stea fixa; bolygó, bujdosó—, pla-l
(simțul).                    ᵥ          net; 2. steluță, asterisc (*)$ 3. con-!
Csikléves, 9. zamă =, supă de fre-1 stelațiune, zodiă; 4. țintă, stea (pé|
cățel, » de tățete; » de pișcarl. 1 fruntea calului); 5. steaua noroctH
Csikló, 9. lindic.                      Iul; —, a. sideral..                  1
Csiklós, a. gâdelicios; delicat, sus-1 Csillag-alj, a. (Soi.) marcanț^ stelufâl
  ceptibil, gingaș.                        Csillag-állás, 9. constelațiune, zodia. 1
Csíkmak, ». frecăței cu mac. 1 Csillagász, o; astronom.
Csikó, 9. mâns; mânzoc; sárga — J Csillagászat, 9. astronorniă.
   galbin (aur).                            «
  Csikóé* 9. ipopotám, cal de mare.



                         Csillagászati, a. astronomic,
opotăm, cal de mare. Csillagásztoróny, Csillagda,
căpăstru, friu fără za- vc^orid ?

>. obi

Csikófék, ».
bale.

             turn astronomic.
Csillag-esés, 9. cădere de stele.
Csillag-év a. an sideral.

Csillagfény, lumina stelelor,

derală.
Csillagféreg, 9. asteriădă, stea
mare (un verme de mare).

iz mare (un verme ae mare).
   Csillagfutás, ₉. cădere de stele
?. teor.

Csikófog, 9. dinié de lapte (la mânzi);
   elhányta már a —at, a lepădat că-
   mașa cea lungă, nu mal e copil.
  Csikói, v. a varga, a zdreli, â șter-
  peli, a trage dungi, a vârsta; a
  juli (pielea).
   Csikoíytó, Csikolytyú, 9. fune de jug. J teor.
Csikorgat, v. a scrâșni, a scârțăi, a Csillagfürt. 0. (&>t.) niprală, lupii
     narai.                                   (Jjupinus).
    Csikorgat âs, 9. scârțăire, scârțăHura, I Csillaggerepcsin, 9. (Got.) alchemify
     scrâșnire; pârăitură.                 I Csillaghullás, 9. meteor, stea câj
1 Csikorgó, a. scârțâitor, scrâfâitor,\ toare; cădere de stele. *
     pâraiior, pocnitor.                      ț Csillaghúr, 9. (Set.) silur; păpădii.
     Csikorít, y. a scrâșni ; a scârțăi, a Csillagjegy, ₉: zodia, constelațiune
.                                        1          ₉ asterisc (*).         :
Csillagjós, 9. astrolog.


narai; a tortura, a schingui.
Csikorka, 9. (dot.) milostivă, ăvră-
measă-cărstineasă (Gratiola).

     Csifcorodâs, 9. v. Csikorgás.
     Csikorodik, y. a scârțăi, a parai, a





Csillagjóslat, o. astrologia.
Csillagkép, 9. zodiei, constelațiunes
Csillagkő, 9. astrdd, meteor.
Csillaglik, v. a sclipi, îlsteli,a (sti
luci.
Csillagnap, *. diua siderală.
Csillagos, a. 1. cu stele, inst^

scrâșni.
Csikorog, v. a (s)cârțăi (ușa), a scrîșni,
a narai.
Csikós, a. 1. vărgat, cu ciungi, cu
vergi ( stofă); 2. avut de pișcari
(nn lac).
Csikós alma, 9. măr în dungi, măr

  luminat de stele, senin, lumin
  2. astroform, în formă de
; 3. țintuit, cu stea.             J
      at.                          " j Csiljagos buzogány, â. buzdug^
             , 9. stăvar; ci coș (fur de cat>. ghioagă țintuită.                 |
       Csikósbojtár, Csikóslégény, 0. rîndaș, 1Csillagoz, ᵥ. 1. u țlntui (cu
      seiz.                   ,               I a coase stete (Pe ceva); 2. a fe
       Csikós kanea, 9. iapă iu inânz. Í a străluci.                             1
       Csikóstanya, ». colibă de stăvari;! Csillagrendszer, sistem sidem

       stavărie.                 ■     " '
       Csíkoz, v. a.vărga, a face vergi, a
       trage dungi.
       Csikó-zabla, $. frlü fără zăbale, că-
       puțan.
      Csikózik, u. a-fata mânzi.
       Csikszemu, ₉. cu ochi mici, mărunți.

planetar.,                     d
Csillagrugâs, 9. joc cu hărthie ap
pusă între degetele, celui, ce <h»
Csillagszegfő, 9. (&>).) barboasă.
rofă) (Andropogon); floare dej
Csillagszem, &. stea călătoare, ni
Csillagtan, 9, aslronpitâă.

             CsillagiávinérŐ           93               Csinált


Csillag*ávmérő7jr astrolabiu.
Csülagtisztulás, Csillagtőz-esés, âl
meteor, căderea stelelor; v. Csillag-
hullás.
Csillagát, 9. orbită, calea stelelor.
Csillagvár, 9. fortăreața, cetâțut.
Csillagvető, 9. astrolog, care cetesce
din stele.
Csillagyirág, 9. (doi.) ghibceV, steliță
vînăta, ochiul boului, rușă de toamnă
(Aster).
Csillagvizsgáló, 9. astronom. •”
Csiliagvizsgáló-toronyJ 9. turn ob-
servatoriă astronomici
Csillagzat^ 9. constelațiune, zodia.
Csillagzati, a.^dderal. ¹
CsiUagzikț a síeli, a, lud' (ca stă-
lele)* a straludl a sclipi.
Csillám, 9. slrăludre, ludre, sclipire,
sclipeală, lustru, splendoare, lucoare.
Csillamik, ®. a lud, a sțrălud, a

scânteiâ, a sclipi.'
Cfâllănakă, 9'mică (mineral), sarea
pisicez, oglinda măgariului;plnm-
bagine, galena.
CsiUámlás, 9. lucire,, strălucire, scli-
pire, splendoare; licurire, 'piroțire;
Csillâmlik, v. a sclipi, a lud, a stră-
luci; a scântda.-
^illâmoș, a. licăritor, strălucitor,
lucitor, sclipitor, pirotitor.
  Hámoz, v. a. damasceina (a, în-
   a fierul,, oțelul).
   [ámpala, 9. placă de ardesiă.
   [ámszírt, 9. gneis, dnóplu; fer

Csille, s. 1. plută, plutișbară, lun-
  trită; 2. călăi; 3. teleaoiu, căroaț,
  târăbonță.
Csillehajó, 9. luntre, plută (lungă,
  de trecut o apa).
Csilleng, Csillengszőllő, 9, strugure,
  strugurel.
Csillent, c. a -ascunde, a fură, a
șterge (punga cuiva), aflndosi; v.
Csem               ;
Csillér,- 9. remorcor.
Csilletoló, 9. tărabonțaș.
Csilléz, v. a remorca, a trage după
sine (o corabia pre alta).
Csillog, v. a străluci, a. lud,-ța brilia;
a licurz, a sclipi.
Csillogó, ă. siralucitor, sclipitor, scli-
pidos, lucitor, briliant; schinteitor.
GsiHogvány, 9. i. strălucire, sclipeală,
licurire; 2. pompă, fală, paradă,
Csima, 9. cocean, ducalăă; ,9. Torzsa.
Csimasz, Csimaz, 9. 'stelniță, ploș-
niță, păduche de lemn (Cimex lec-
tularius).













2UJ

   ámtartalmú, &. sclipitor, orbitor ;
   idogalen. .
   ámtűz, 9. licuriclu; fanar.
  támzott, a. damasceinat, damas-
  -at.
Jan, v. a sclipi, a străluci; a li-

  ap, 9. liniște, nemișcare, repaus^
  să, alinare). tăcere, astâmpăr.
  apit, v. a alina, a astâmpăra, a
  ra, a osttâ, a liniști, a molcomi,
  smoli-; a năduși, a stinge, a po-

  apodik, Csillapúi, v. a se alina,.
  t liniști, a șe așeza, a se astâm-


Csimazfű, 9. (Soț) păducheriță.
Csimazkin, 9. (doi.) spatila puturoasă,
  bu^teana de stelntye..
Cspnazos, a. stelnițios, cu ploșnițe.
Csimba, 9. v. Hinta.
Csimbe, 9. musca de cai.
Csimbók, 9. nou, ciot.
Csimbókos, a. noduros, cioturos.
Csimota, 9. vlăstar, mtâdița; ᵥ. Cse-
mete.
Csimpaj, 9. (doi.) scaiu aricesc; capu-
ariefadul, buzdugan (Sparganium j.
Cshnpajkozik, Csimpelkedik, Csim-
peszkedik, v. a se agăța, a se prinde,
a se lega, a se inhăța, a se în-

cleșta.
Csimpolya. 9. eiirpoiu.
Csimpolyás, 9. cimpoiaș.
Csín, Csín, 9. Í. eleganța ; urbanitate,
omenie, . bunăcuviință ; curtyentâ,
mândrețe ; 2. măner, plăsea^ toarta;
gardina; creastă (la bute); 3. —,
(pl. ősinek) v. Csíny.
Csinál, y. a face, a priclnui, a lucra;
adósságot contrage face da-
torii.

Csinhlutl&p, a. ăefâcut, negata.
Csinálgat, k frecuent. de la : Csinál.
Csinálmány, 9. lucrare (proastă);

a se ușura, a se molcomi, a sc
a ostoz.

  lîcuriczu (Lampyrus lucru (gata),
  mpir; policandru, Csinált, a. pr


'cula f, lampir
elgbru.

  Csinált, a. prefăcut^ artificial, mae-
j strif, imitat.

1

Csinált-út, 3. d>*um făcut, șotia. Csipa, 0. ardoare, pohoeală odri). ]
Csinatlan, destrămat, fără eleganță,Csipás, a. urduros, cu urdori. cu po- |
în neorenduuila, încurcat, rău ; fără j hoeală, sgăbârdos.                    1
politeță.                             i Csipásság, 0. urduroșie.,     ' J
Csínján, «6vₓ încet, binișor, fin, bla- j Csipâsit, v. a face urdori, a pohoi.
jin, domol, blând, mângăios, delicat; I Csipâsodik, v. a se pohoi, a se urdori,
  cu luare aminte, prudent, prevede-1 Csipásszemű, a. urduros, puchio^fl
  tor, cu grijă.                         I zgăbârdat.
Csinny 3. v. Csiny.         ■         < Csipázik, v. a-i picura
Csinos, a. nostim, fercheș, chitacău,i (ochii), a eși urdori.
  frumușel, drăgălaș, curățel, net, ele-ț Csipbél, 0. maț strimb.

   gant, chitit.                           Csipesont, 3. șold, coapsă; 9. Csípő*
  Csinosbít, v. a chiti,• a rafina, a' csont.

tl'L CUT$

   precisa; a înfrumseța             î Gsip-csup, 3. nimicuri, mărunțiș, b
   Csinosbítás, e»„ chitire, rafinare, pre- | gatelă, chițibuș, găgălice ; —pal,
    eisare, infrumsețare.              \' țîrăita»
    Gsinosbodik, Csinosbúi, ᵥ a se face ț Csip-csup-adósság o. datorii merur
    net, a se rafina, a deveni mai ele- i Csipcsup-munKa, a. lucru acciden

     gant, mai net.

■■= întîmplator.

Csinos gat, a chiti, a rafina, a polei, | Csipdel, Csipdes, Csipdez, v, a
    a înfrumseța.                         ■   cari, a pișcă, a harțui, a n£ca;i;|
    Csinosít, v. a împodobi,    a    chiti, a\ face alusiuni înțepătoare,        |
      curați, a face curatei, = frumușel, i  Csipeg, c. a pisciti (puii), a ciripi
    Csinosodik, ᵥ, a se chiti,  a se rafina, ț Csipeget, v. a pișcări, a      eYuâ
      a se face fercheș, - net, - elegant^ (iarbă); v. Csipdel.               |
      = curățel.                           < Csipegő-rigó, 5. sturz (care sh|
      Csinosság, 0. eleganță, curățenie,¹ strugurii).                         1
       grații, mândrețe.                   \ Csípejére béna v. sánta, a. sp|
      Csinosúl, v. Csinosodik.             J deșeîat.                      [pá
      Csintalan, ₐ. 1. necurat, nerafinat, \ Csiperke, Csiperkegomba, a. I
       nepoleit, fără eleganță; 2. resfățat, 1 Gsipertes, a. spetit, deșelat, șoț
       zglobiu, zburdalnic, spulberat, între-1 șontorog.                     3
       cui, nebunatic ; șiret, viclean. \ Csípés, o. 1. pișcare, înțepătura,ᵣl

       Csintalankodik, a       face năshuții, ț  catură; usturare, i^zicare ; 2. t|
        ~ zburdălnicii, a se   răsfăța; a se l  șiretlic, cărcioc, vorbă înțepai
        întrece, a face feste, = renghiuri. ■,  tresnae,  plesnae,                3
       Csintalankódás,Csintalanság, ă. festă, \ Csipesz, a. după,, clește (la  faur
renghiu, zburdălnicie, drăcovenie^res ’ Csipet, o. bucățică, fărmitură;

          fățare, năsbuție.
         Csintalanul, «óv. răsfățat, spulberat,
          zburdalnic.

catură, cât fiat cu doue degei

ember, omuleț, bărbățel; picii
doc, pitic(ot).

Csintevő, 0. poznaș, năsbuțaș; sbur- í Csipetke, 3. aluat laște rupâ
         dalnic.                               ț lingura).
         Csinvat, Csinvatvászon, 0. traliciu, 1 psipetkövek, 0. bucățele de pte|
          pânză groasă; damast.                 ț Csipke, 0. 1. dantea, horbota ;1|
         Csiny, 0. 1. tertip, șiretlic, chichiță,\ tilă (țevișoară de aur); 3. mii
          cărcioc, festă, renghiu, năzbuție, ( cocadări (pl.); 4. (fot) cocădaM
          drăcovenie, șoțiă ; poznă, nazdră- dofir sălbatec, macieș, rug (Ba
          venie, bazaconie, păcălitură; 2. gar \ nina).                       J
           dină (la doage).                    1 Csipkealj, gardină de. dantef
           Csíp, a. 1.-a pișcă, a ciuguli, a strînge l Csipkeáru, 3. dantele, horbotei
            (iarbă), a ciupi, a înțepa, a fur-\ Gsipkebokor, 0. (€ot) rug albi
            mea, a junghia (durerea); a ustura J cine, păducel, ghwrghin (Cr«
            0 arde ; a urzica, a mușca ; a sga- ț Oxyaoanfha).                1
            ria (vinul); 2. a pișcă, a șterge, a\ Csipked, v. a pișcă, a piședri
            fura, a pârli.                     ¹ țiga, a înțepa, a mușca, a jj

siutii înțepătoare; a scărmâna; a I
smulge.                             |
Csipkedés, d. înțepare; luare în rts; i
scărmârâtre; pișcare.
Csipkefátyol, văl =, păioayă de
dantele.
CsipkefejkötŐ, 3. căiță de dantele.
Csipkefodor, 3. pumnași -, mangete
de daniele.
Csipkegomba, a. burete trandafiriu. |
Csipkekendő, 3. batistă cu dantele,
maramă cu =-.
Csipkekereskedés, 3. negoț cu dantele.
Csipkekötény, 3. șurț -, catrință de
dantele.
Csipkekötő, 3. dantelau', horbotar;
horbotăreasă.
Csipkekötőtű, 3. ac de făcut dantele,
« horbote.
Csipkepárna, 3. perniță de dantele;

ctocănaș de împletit dantele.
Csipkepitty, ». (fot.) minta pisicei.
Csipkerózsa, 0. (fot.) rug ==, trandafir
selbatec, cocădar, tipică (Roșa

nina).
Csipkés, a. dantelat, cu dantele,

ca-

cu

: horbote; crestat, creț.
'Csipkéskáposzta, 3. varză creață.
[Csipkeverő, 3. împletitor de dantele,
Í horbctar.
I Csipkéz, v. a tivi a, coase cu dantele.
I Csipkézet, $. garnitură de dantele.
[Csipog, v. 0‘piscui, a. chiscui; a ci-\
I ripi. f
■Csípő, 3. 1. șold; coapsă; 2. clește.
fesipőesoQt, 4. osul iliac,șold.
Ksipőfogó, 3. clește (mici).
raipős, a. 1. usturător, searbăd, zti-
fcfafo știros? arzător, pișcător, întepă-
Eter, caustic, mușcător ; picant; 2. șol-
Edos.
fcipős ár, d. preț exagerat; = piperat.
jBsipŐs-izű, a. arzător, usturător; pi-
■t£a<
Bsipősödikf tr. a se amari, a se 'năcrit
■sipősség, 3. amăreala, năcreală, Ustu-
■hme, acrime, năspreală, asprime;
■femre.                             .
J^ipővas, 3. dește; harampau, min*
K&tnea,
vj. a stringe (in dește), a
Mbca, a strivitori; a întinde, a 'in-
■Wtf/ széniévé] a clipi, a cli-
a miji,
^■btetés, 3. strîngere, strimtorare;
^Kscare,

Csiptető, ,í. 1. clește; cursă (de pa<
sert) ; 2. pinsetă ; 3. lornvta; 4. oche-
lari.
Csiptetőfogó, 3. clește, harampau.
Csira, d. 1. germen, germine, chimă;
embrion; 2. capchie, resfug, stre^
chiere (boală de cai); 3. găinare,
boală de găini ; cobe, țîfnă; 4. fá-
mén, ermafrod.it, fătălău, ăndrogin.
Csirabogár, 3. purece de lemn, de
plante.
Csiraburok. 3. perisperm.
Csitadagadás, 3, găinare; cobe, țifnă.
Csirádzik, v. Csírázik.
Csitás, a. 1 • capchiu (despre cal) :
2. încolțit, germinat.
Csirásodik, v. a căpchia, a se înfuria,
a turba (calul).
Csíráz, v. a tăia gemuenul, - colțul
(la baraboi).
Csírázás, 3. încolțire, germinare.
Csírázik, v. a încolți, a îmboboci, a
răsări, a. germina.
Csíráztat, v. a lăsa se încolțească;
a tăia.germenul.
Csiri-biri, 3. neînsemnat, bogatei, de
nimic, ciga-miga.
Csiri-csán, 3. vorbă de claca, șirte-
mărgărițe, flecarie, arabdbură.
Csiripel, Csiripol, v. a ciripi, a chi-
scui.
Csiriz, 3. cleiu, pap (de faina), coca
(de lipit), brein.
Csirizei, v. a clei, a lipi, a năclăi.
Csirizes, a. cleios, lipicios.
Csirkáz, v. 1. a încolți, a germina;
2. a se revărsa de $i.
Csirko, 3. pitică, puiu ; én sem vagyok
mai —, nici eu nu-’s de afii de ieri;
gyepi becaț de apă.
Csirkefogó, 3. găinar, vagabond.
Csirkesült, $. friptură de púin.
Csisza, 0. cute.
Csiszamik, Csiszamlik, v. a aluneca,
a luneca; a se da pe gheață.
CsiszamlóSj a. 1. alunecos, lunecos,
luciu, néiéd; 2. fig. Seducător, în-
sinuățor, trivial.
Csiszamó, a. v, Csiszamlós.
Csiszár, 0. 1. lustruitor de săbii;
2. geambaș, samsar de cai, marța-
fofâ.
Csiszlik, 3. 1. cavaf, cioboțar ; 2. piel-
cuță.
Csiszol; t>. a lustrui, a sclivisi, a
polei.

Csodatevő

97

Csónakázás

Csiszolat

96

Csodatevő

Csiszolat, 5. 1. lustruială, politeță;
& tăiș, ascuțiș.
Csiszoló, 3. 1. lustruitor, voleitor;
2. smerida (de poleit)..
Csiszolódik, v. a se polei; a se freca,
a se lustrui.
Csiszolópapir, 3. hârtia de poleit,
   de lustruit.
Csiszolt, a. lustruit, selivisit, poleit.
Csiszonkázik, ®. a aluneca, a luneca,
a se da pe gheață.
Csitit, v. v. Csittit.
Csitri, a. tuns (până la piele).
Csitt! W. pst! tăcere!
Csittez,v. a juca vist (in cărți).
Csittit, ». 1. a face să toca, a mól-
corni, a domoli, a potoli; 2. a alina,
a astimpera.
Csittitgat,». frequentati ml dela Csittit.
C^ittjáték, iú vist (joc de cărți) .
Csitt-patt! int. pst! tăcere! nici o
  wțăr
Csiz, a. (zcolJ cintezițintizoiu, scatiu,
  inăriță verde (Fringilla spircus).
Csizike, ₐ. v. Csíz.
Csizma, a. ciobotă, cismă (ungurească) ,
  stiblă; kiki tudja legjobban, hol
  szőrit a csizmája, fiecare sde trial
  bine^ unde U doare.
Csizmadia, 3. cavaf, tâobotariu, stiblar,
  dsmar; .— politikus, flecar pol tic;
  csizmadiát fogott, Va păcălit amar,
  a pățit-o.
Csizmadiaság, Csizmadiamesterség,
  ». cavafiă, căobotăriă, dsmăria.
   Csizmadiáskodik* v. 1. a face . pe
   dobot áriul; a fi dsmar de profe-
   siune; 2. a face taifasuri politice.
* Csizmáföjeíés, 3. caputare (de do-
   botté), eăputătură.
  Csizmafül, 3. ureche (de cismă).
   Csizmahúzö, Csizmahúzófa, a. unealtă
   detrasdtmele.
   Csizmaszár, tureac; carimbul cis-
   meí. (R. )
   Csizmavető, 3, v. Csizmahúzó.
  Csizmazia,*. ᵥ. Csizmadia.
  0sizsma, 3. v. Csizma^
   Csobánc, a. ciubăr, vadră cu doue
    toarte.
   Csobány, 3, cană; scafă de lut, ul-
    cior, plostâ.
   Csobban, v. a fleșcăi, a bălăd, a lo-
    dori, a se úbi cu freamăt (unda).
   Csobogj v. v. Csobban.
   Csobolyó, 3. ploscă.

Csóés! • Csócsi! int. sărută-me! pupăz
mă!
Csoda, 3. 1. minune, miracol; prodi-
giu; 2. uimire, mirare; a. mi-
raculo8, de minune, minunat, pro-
digios, (năprasnic, imens, colosal.'
Csodarállat, 3. monstru; bală, bleasnă,
matahală, namilă, neme tenie. '
Csodabogár, 3. gărgăun ciudat, zorită/
om dudát.
Csodadolog, 3. lucru minunat, minune.
Csodaerő, o. putere miraculoasă, = de
minune ; putere de a face minuni á
Cso^afaj ». 1. ricin, căpușă fBicinusJ
2. ciumăfae, duma fetei (Daturi
stramonium).                     1
Csodahatalom, 3. putere miraculoasă
= prodigioasă.                    3
Csodakép, 3. icoană făcătoare d|
minuni.                           1
Csodál, v. a admira, a se mira, a 1
minuna.                           1
Csodálat, 3. mirare, admirățiune. 1
Csodálatos, a., Csodálatosan, abv. al
mirabil, miraculos, minunat; crudul
fájzar.                           J
Csodálatraméltó, a. admirabil, 9
minat.                            a
Csodálkodik, Csodálkozik, v. a.||
mira, a admira, a se minuna. J
Osodamű, 3. operă admirabila,
miraculos, ^prodigios.            3
Csodás, a., Csodásán, abv. prodiga
minunat, miraculos; ciudat, feizjj
straniu, șod.                   "ÎS
Csodasó, 3. sare amară, sulfat de sdl
Csodaszent, 3. sfântoc; zorilă, 3
ciudat.                           9
Csodaszép,. Csodaszépségű, a.
frumseța admirabilă, qiinunafjă
frumos.                          .3
Csodaszer, 3. remediu universal, m
  naceă, talisman.                  3
Csodaszerű, a. miraculos, minți
  de minune, prodigios.            |a
Csodaszülött, 3. naștere mir acul (m
  monstru;
Csodatehetség, 3.facultate =, capa«
  admirabilă, «= miraculoasă. ⱼ
Csodateremtmény, 3. creațiune «
  ciÂoasă, monstru.             9
Csodatevő, Csodatevő ember, 3.J
  maturg, făcător de minuni. S
  Csodatevő erő, 3. darul de ofl
i minuni.

í

Csodatevő forrás, 3* iww făcător de Csombók, 3. nod; ot köt, face - ,
minuni^                             leagă nod.

, Csodatevő hatalom, 3. putere de a
   fdee minuni.
Csodatevő hit, 3. credință în minuni.
Csodatevő kép, 3. icoană miraculoasă.
Csodatövis, 3. cactus (Cactus).
  Csók, 3. sărăț, sărutare, pupat; gură,
   guriță, bezea; álnok —, sărutarea
   lui Juda.
  Csóka, 3. ceucă, cioară pucioasă,
cioacă, papagal țigănesc (Corvus
monedula).

  Csókaláb, 3. (fot.) sclipef.
  Csókaszemű, a. cu ochiii de sticlă.
  Csókdos, Csókdoz, ᵥ. a, săruta, a
   vupa (des).
  Csokmâny, 3. bardă, secure de teslar.
  Csókol, v. a săruta, a pupa, a da o
  sărutare.
  Csokoládé, 3. ctocoladă, ciocolată.
  Csokoládés csésze, 3. tasă de cioco-
   lată.
  Csókolgat, v. a săruta, a pdpă (des);
   a linge.
  Csókolkodik,’ Csókolkozik, v. a se
  pupa, a se săruta; a se linge.
Csókolódás, 3. pupătură, sărutătură,
  sărutare.

Csókolódik, Csókolóiák, v. a se pupa,
  a se săruta; a se linge; a fi bot la
  bot.
Csokor, 3. rozetă, buchet, cocardă,
“ funda, floare.
: Csókos, «. sărutăcios, pupăcios; de
sărutat, pupat.
Csókratermett, a. de sărutat, de pu
pat; — s«âj, guriță de sărutat.
Csollák, a. chiorîș, ponciș, șașiu,
chiorc, cwrc.
Csolnak, 3. v. Csónak t>d.
- Csorna, 3. 1. vlăstar, mlădiță, odraslă;

iL. germen, chimă; 2. buba de ciumă,
1 rană hidoasă.
e Csomag, 3. pachet, teanc, boccea, le-
p găturică, colet; irat—, convolut de
fc acte.
k Csomagol, v. a pacheta, a împacheta,
e a încărca.
K'Csomagolatlan, «. neîmpachetat, ne-
mpachetat.
EvsomagolópapirK 3. hârtiă de im-
k pachetat.                (pachețat.
■^Csomagolóvászon, 3. pânză de îm-
BCsomagol ózsineg, 3. ață de împa-
m^chetat, = de pachetare.
9 Magyar-román szótár.

leagă nod.
Csombókos, a. noduros; încâlcit, în-
curcat; necioplit.
Csombor, 3. (fot.) cimbru ; hrăniță,
urda vacei, lămâiță (Lepidium per-
foliatum); — menta, (fot.) busuio-
cul cerbilor, polei (Mentha pule-
gium)>
Csomó, 3. 1. nod; măciulia, gămălia

(acului); 2. tuberculă, bulb;pachet,
teanc ; colet; cocoloș, mototol; buric
(la deget); 3. grămadă; vița (de
păr), moț; mânușă (de cânepă),
fasdoară, mânunchiă, legătură; —t
keres, critică, șicanează.
Csomócska, 3. ghindută; noduleț.
Csomócsos, a. cu vărsat.

Csomódohány, 3. frunză de tabac,
legătură «, păpușă
Csomódzás, 3. grămădite; incurare,
înnodare.
Csojnódzik, v. a se înnoda, a se în-
curca, a se îmbăera; a se ghemui,
a se încâlci.
Csomóöltés, 3. înnodare.
Csömör, 3. (&ú.) ranunchiu, boglár
(Ranunculús sceleratus).
Csomoríka, 3. cucută veninoasă, ~ de
apă.
Csomós, a. noduros, încâlcit, încur-
cat ; tuberculos, bulbos; bulgaros,

grunzos.
Csomósodik, Csomósul, v. a se în-
noda, a se încurca, a se încâlci;
a se bulboșa.
Csomoszló, 3. piuă, pisălog, maiu.
Csomoszol, t>. a pisa, a bate în piuă;
a sfărma, a sdrobi ; a stoarce (must).
Csomót^, 3. steablă, corimb, fructul
lederei; mânunchiu; moț, viță (de
per).
Csomótlan, a. fără noduri; fără tu-

j

bercule, fără bulbi; neîncâlcit.
Csomótás, a. steblos; umbelat.
Csomóz, v. a înnoda, a face nod;
a ghemui, * a mototoli, a lega tean-
curi, a pacheta, a înrotula (acte).
Csomózás, 3. înnodare, încurcare;
ghemuire, tencuire, pachetare; în-
rotulare (de acte)..
Csomózik, t>. v. Cșomodzik.
Csónak, 3. luntre, caic, ștâcă, gon-
dolă, barcă.
Csónakázás. 3. luntrișare, plutire (pe
gondolă).

7

Csónakázik, v. a pluti cu luntrea, a | Csontmü, a. artidu de os, lucru ae
SC                                               ~ Ao/io    îAzr z»/-i nOAtl
Csónakdad, a, hvntriform, ca o luntre ;
scăfat,
Csónakház, a< luntrariă.
Csónakos, a. luntraș, șalcaș, gondo-

Csontnemü, a. osos, de és, ca osul.
Csontorka, *>, colț (de dinte), dfo
găunos,                         í
Csontos, a. osos, vânjos.
Csontosodás, ₐ. osíficare. i
Csontosodik, Csontosúl, v. a sef.

lier, caicciu.
Csónakverseny, o. emulare de gon-
dole, regața.
Csonk, a. trunchiu, ciung, ieșitură;
muc (de lumină) .

jica; a se ősi, a se face osos. ''
Csontpók, d. pocă (boală la cal),
Csontrendszer, 0. sistemul oaselo
Csontsenyv, a. rachitis, boală a-
zeasca, înmularea oaselor.
Csontsorvadás, *>. ftisie de oas
căciunea măduvei oaselor.
Csontszén, o. cărbune de ös, sp
Csontszú, a. caria, lupare, cári
Csont-tan,a. osteologiă, șciința <
o<șe.
Csonttörés, a. frântură re*
de os.
Csontváz, o. schelet, oase goalt
moartea.
Csontvázasok, a. vertebrate.
Csontvelő, a. meduva osului, m
Csontveszés, a. caria, cari (de
Csoport, o. grupă; ceată, glooA


- Csonka, a. 1. ciung, ciuntit, slutit,
   trunchiat; 2. știrbit; ne complet, de-
   fectuos, imperfect.
   Csonka-bonka, a. ciung, slut, clun-
   gărit.
   Csonka gúla, a. piramidă trunchiată.
   Csonka hét, a. săptămâna primă din
   paresimi.
   Csonka kúp, ai con trunchiat.
   Csonkás, a. clungănt, trunchiat, teșit,
    slutit.
   CSonkâz, t>. a ciunti, a clungărî, a
    reteza, a teși; a desrămuri, a sluti.
   Csonkít, v. a ciungi, a ciunti, a sluti,
    a trunchia, a ciungărî, a reteza, a

modă, potae, droae.

Csonkítás, a. ciuntire, slutire, ciua-l Csoport-ár, a. preț de pârtie,
garire, retezare ; amputare; știrbire^ Csoportonként. «6». in arune.
Csonkított, a. Csonkítva, abv. ciuntit,

Csoportonként, abv. in grupe, ’
cu ceata, în grămăzi; in ma
Csoportos, a», Csoportosan,

slutit, dungă/rît, retezat; amputat,
știrbit.
Csőnkül, v. a se ciungărî, a se sluti,
a se trunchia, a scădea, a' se știrbi,
Csonkúlás, a. dungire, ciungărîre,
slutire; defect, scădere, știrbire, sfă-
râmare.

grupe, în cete, numeros, des;
Csoportosít, v, a grupa, a <
a. aduna.

Csont, a. os, ciolan; gonosz —, slugă
necredincioasă; —, a. de os; csak

Csoportosodik, v. a se grupt
grămădi, a se aduna.
Csoportosság, o. anevoioșiă. -
Csoportosul, v. se grupează.
wctwwm/mwwí —, a. im-, va, «ori haita, se grămădesce, se îmi
—bőr az egész ember, nu are numai\ Csoportosulás, a. grupare; i
pielea și oasele pe el.              I grămadire, îmbulzeală, ac
Csontállorr.ány. a. substanță osoasă» I răscoală.
Csöntár, a. sini bure (de cireură, per-! Csopqrtoz, v. a grupa ; a g¹,
secă etc.).                          I Csopórtozat, a. grupare ; eon
Csontár gyümölcs, a. fructe cu sini- Ș mădire, grup,              «
bure osos (d. e, persecile. prunele i

et&h
Csont-bőr. d. numai pielea și oasele.
Cnontfene, a; necrosă (gangrena în

Csoportozik, v. a se gri
aduna, a se grămădi, • a

a se inhaita.
Csoportozva, abv. cu ceai

ós), lupát e^ cária.
Csonthártya, a. pelița osului, periost;

madă, in grupuri.
tuuvutcia a.         i/ouiui, pc/wai, CsOial-HQ.Or&l, V. tt' SUCI'
— gyuladâs, aprindere de pelița in dreapta șVn ștâgiga, a
   osului, osteităi                       I a, face digresiuni.
Csontkemény, Csóntkettiénységi, a. I Csorba, a. știrb(it), cu-
   tare ca osul.                          ț fectuos; —", a. știrbjturi
Csontliszt, a. făină de os, spodiu. j lipsă de dinți; greș, greș

                                                wauu-qgyeio


      cusur, metehnd, codița, defect: csor-
     bát ejt vkin, împiedecă, zaticnesce ;
     — szenved, sufere știrbire.
    Csorbás, a. știrb., știrbit; cu cusur,
     defectuos, hârbuit.
* Csorbát, a. scoc, ceternă de scurs apa.
    Csorbít, v. a știrbi, a scări, a mic-
    șora ; a face cusur, a stânjini, a ză-
    ticni.
   Csorbóka, a. (fot.) susaiu (Sonchus).
   Csorbul, a. a se știrbi, a se scădea,
    a se scări.
   Csorbulás, a. știrbire, scădere, defect,
    cusur; — t szenved, sufere scădere.
   Csorbulat, a. știrbitură, cusur, defect.
Csorda, a. t. cireada, ciurdă^ turmă,
tîrla; cârd; 2. hordă, trib nomad.
  Csordabeli, a. de cireadă, din turmă.
Csordánként, aóv. câfduri-cârduri, cu
cireada, cu oarda, cu turma.
  Csordás, d, ctUrdar, păstor de vite,
   boar, văcar.
  Csordogál, p. a Curge încet, a picura;
Csordul, v. a vărsa, a curge (ploaia)
Csordultig^ abv. cu verf, plin preste
mesura; plin până în gardină;
van a pohár, paharul e cu vârf.
  Csóré, a. lapte închegat, brânză; —,
   a. gol, gouin, in pielea goală, des-
   brăcat; lăeț, negru ca un țigan.
Csóré árpa, a. alde, grâu gol (Triti-
cum spelta). *
Csorga, a. îiluc, scoc; streașină.
Csorgâs, a. curgere.
Csorgat, v, a scurge, a face să curgă.
Osorgó, a. curgător, scurgetor; —, a.
v. Csurgó.
Csormolya, a. (ăet.) ciormtnag, grâul
vacilor, melampir.
Csorog, a. a curge; a se scurge, a
picura; — az eső, ploauă de curge.
Csoroszlya, a. fier de plug, cioroslă;
vén, — , haită betrână.
Csorran, v. a prinde =, a începe a
curge, = a picura.
Csorrant, r. a scurge, a lăsa să curgă.
Csórva, a. 1« nisip, urină; 2. gastri-
cism (boală de stomac).
Csoryâs, a, nisipos, arinos; saburos.
Csoszog, v. a leopăi, a balălăi, a se
împlețeci, a avea mers Ürít; a leó-
păi (papucii) .
Csoszogó, a» leopăitor; — papucs,
pantof vechiă.
Csoszogva, abv; leopăind, implete-
sindu-se, tîrîndu-se.

CsoszsZan,^Csoszszant, t>. a intra pₑ
neașteptate.
Csótány, a. (tux>Q cacherlac (un fel
de gândac, ce se ține prin edificie
vechi); molie (Periplaneta orien-
talis) ; v. Svábbogár.
Csótár, a. har șa, arșa, cergă de cal.
Csótáros, a, cu arșea, cu cerga (cal).
Csótol, Csótolog, v. a umbla der-
bedeu, a tăndăli.
Csóva, a. ciuhă, papaluga; bidinea,
sfeștoc; pămătuf, marcă, semn..
Csóvál, v» a da din coadă, a se gu-
dura ; a da din cap, a suci din cap .•
a îniepta, a mișca.
Csőváz, b. apune semn, a pune ciuhă.
Cső, Cséve, a. 1. țeava, tub, țeve;
olan ; Q. mosor; 3. (máié-) cucuruz,
ctucălău.
Csőbibircs, a. (Svl.) cladoniă.
Csöbör, a. clubér; —bői vödörbe ju-
tott, a ajuns dela dracu la. masa.
Csöbörhordó, Csöbrös, a. clubéra?.
Csöcs, a. țîță; v. Csecs ac/.
Csőcselék, a. plebe, gloață, droae,
prostime, mojicime, canalia, hoardă.
Csőd, a. concurs, cridă, mezatᵣ jali-
^meht; —öt mond, anunță concurs;
öt nyit, falimentează, bancrotează.
Csőd-árverés, a. mezed, licitațiune.
Csődbe jut, v. falează, falimentează,
bancrotează, cade în cridă.
Csődbiztos, a. comisariii de concurs.
Csőded, a. țevifoim, în formă de
țeava, tubulos.
Csőd eljárás, a. procedură concur-
suală.
Csődgondnok, a. masa-curator, cura-
torul masei.
Csődhirdetés, Csődhirdetmény,
edict anunț de cridă, de con-
curs.
Csődhitelező, a. creditor (la masa de
sub concurs).
Csődit, v. a aduna, a grămădi, a îm- -
bulzi, a înhăita.
Csődör, a. armăsar.
! Csődper, a. proces de concurs, = de
! faliment,de cridă.
Csődpertárgyalás, a. pertractare de
concurs, = de cridă, de faliment.
Csődperügyelő, a. apărătoriul masei.
Csődtömeg, a. masă, massă fde sub
cridă).
Csc-dtömeggondnok a. curatorul masei.
Csőd-ügyelő, a. apărătoriul masei. í

Csődül

100

Csörgőkígyó

Csődül, 9. a se înhăita, a se aduna,
a se grămădi, a concurge.
Csődülés, Csődület, 9,. afluență, im-
bulzeală,grămădire, droa)e (de lume),
concurs, alarmă.
Csödvédasztmány, 9. siiidicgtfură).
Csőfekély, 9. bubă în grumazi; an-
ghină. '
Csög, 9. i.nod₉ boț; muc (de lu-

Csömbölyék, o. golomoț, moț, ciucure
nod.

Csörgős

lül

Csúfolódva

mină) ; 2. montul (pictorului),gleznă, gustâtor,
chișiță (la cal) ; 3. arșic, oscior. Csömörlil

Csömör, 5 scârbă, greață, dezgust,
clumerîța, friguri vngurescl; —ig |
tele vagyok vele, sum sătul de el j
până ’n grumazi; — nézni,' *ți-e J
greața să te uiți la el.             |
Gsömörfőző, 9. bucătar prost. . ;. 'Í
Csömörletes, ₐ. grețos, scârbos, des-^

Csögös, a. noduros, bățos; grUnzuros.
Csökken, 9. a . scădea, a cădea (pre-
țul), a se cobori ; á decădea, a se
împuțina; a se alina (durerea ),a
se destinde, a se potoli.
Csökkenés, O. scădere^ cobotâre, că-
dere (de preț), alinare (a durerii) ;
împuținare, decădere, scăzăirânt; do-
molire,moderarCi.
Csökkenőben, abv. în scădere, în~scd-
QăuAnt; în., alinare (durerea), in
încetare ; în decădință.

Jsömörlik, 9. a se ingrețoșa, a 'se 1
clumurli, a se disgusta.          |
Csömorlős, a. ușor îngrețoșător, care
se. scârbesce curund. /         |
Csömöszköl, Cöínöszöl, a leopăd
a bălăci ; a sdrumica, a smredui, a-1
fletâui, a strivi; a îndesui, a motroși.i
Csömpöly, 9. golomoț, moț.        i
CsömpÖlyödik, 9. a.^se încâlci, a «el
. încurca, a se face golomoț. I

Csöi&ős, a.' zurăitor, cu zurgălăi, cu
  clopoțele, sunător.
Gsörgős&pka, 0. tichie de nebun, că-
  ciulă «; scufie cu zurgălăi.
Csőrgőszán, 9. sanie cu zurgălăi.
Csőrlés, 9. depanare (cu sucala).
Csőrlő, 9. sucală; mosor, sul; țeavă
  cu tort.
Csörmelék, 9. v. Törmelék.
Csörög, 9, a zăngăni, a zurgali, a
susura.
Csőről, v. a deapăna^ (tortul pe țevi),
a face țevi (pe sucală).
Csörömpöl, 9. a zăngăni, a susura, a
durăi, a face sgomot.
Csör-pör, 9. ciorovăială, gâlceava,
ceartă.

Csúcsfödél, 9. acoperiș cu coma. - cu
   fruntiță, «= ascuțit.
Csúcs-ív, 9. arc ascuțit, ogivă.
Csúcsot, 9. (flot.) 1. mătrăgună
   (Atrópa belladona); 2. zîmă, suli-
   țică, umbra nopții (Solanum).
Csúcsorka, 9. cartof, baraboil; 9. Bur-
gonya.
Csúcsorodás, proeminență, scdsă-
tură; irflătură.
Csúcsorodik, v. a proemina, a fi scos
mar afară; a se înfla,a se gurgula,
a se ridica; a se subția căiră vârf.
Csúcsos, <1. muchfot, ascuțit, țuguiat,
gurgulát; cu piscuri.           ⁽
Csúesosít, v. a ascuți, a țugui, a face
vârf.

Csúcsosodik, tr. ai se ascuti, a se
țugui, a se subțiaicatra vârf; a ctal-

Csökkenőre hajlik, țr, o fi spre scă-
  dere, a. înclivp, spre alinare.
Csökkent, v, ascări, a scărița; a
  modera, a micșora, a alina, (dure-
  rea),: a^ușora.
Csökkentő, o. scăzetor (la preț), scă-
  rilor; moderator, ușurățor, alinător
  (de durere).
CsŐ-könyÖk, ». 1. genunche; 2. tablou
  de jumetate mărime.
- Csökönyös, a. îndărătnic, inșăpăținat;
spărios, uimit, 'itâzuroe\< sândăcos

(despre cal); căprițips, arțăgos, c^r-.
bicos, obstinat.
Osökönyösödik, ». a se U

a


       v   ᵥ r -         .-------₇J
face nagun^ a «e capnța.
Csökönyösség, &. índéretnicie, încăpă-
țînate, arțag, cerbicie, capriț.
Csökönyoz, 9. a încăpățina, a ca-
priciu, a face inderetnic.
Csöllö, s.isucală; țeava cu tort; mo-
sor^-           ’

Cs önd , v. Csend ocl.
Csöng» tv v. Cseng 9cl.
Csöng-böng, v. a zomăi, a suna.
Csönge, o. sunet, ton, timbru.
Csöp, í., Csöpög, v. v. Csep, Csepej
tel.
Csöpörödik, 9. ». Cseperedik.
Csöpű, ». câlți; • 0. Csépü.
Csőr, 1. ctonț, cioc, plisc (la pi
seri) ; 1. bot, rit ; gură.*
Csördit, 9. o. Cșerdit djJ
Csordái, 9. v. Őseidül.
Csőrege,\ Csőröge, *.prăjitură .
divat trecut prinpușculiță, val-i
nea, uscățea (o prăjitură).
Csörej, 0. zomaitură, zurăitură, za
  gănit, zuzăit, zuzăt, frdgoare.
, Csörgedez, 9. a. curge vâjăind, a j

                                    sura, a murmura (apa) ; a țurțuf
                                    a picura ;\m se scurge. ,        ■
                                    Csörgőkígyó, o. v.^ Csörgőkígyó.
                                    Csörgés, 9. !• vâjăire, murmur, foș^
                                    freamăt; 2. ©. Csörej.           I
                                    Csörget^ », a drăngăni, a suna^
                                    face sgomot, a zăngăni (o sabia),
                                    Csörgettyü, >>. cârțăitoare, dârdd
                                    titirez (la moa^
                                    • clanță; zurgălăii (la călușerî); -.5
..    .         a dârdăi, a Csörgő, clopoțel, zurgălău; v. Ci
drăngăni, a zomai, a suna; a ho- I géttyú; —, a. sunător, zurgăl^
derogi.,                            j durăiior.                   [g3
Csömbők, &. 1. nod ; moț, ciucure; I Csörgőből, 9. sistru, basțon că |
2. gră^dăde noroiii; strîmbă\ Csörgő dob, 9. tobă cu zurgălăif]
lemne'.                              j Csörgőkacsa, 9. rață muta.    >
Csőmből, «. a se face grunzl, a se j Csörgőkígyó, u. (zooi.) ș^pe ru j
siolohăni.                          , poțăi, crotaî (Crotallus).    1

laraitoare, huruitoare, vouigounj u,
âpăitoare; 2. clanță, j durăitoare;

CsölönKöz, v. a

    Csőrren, v. v. Csörög.
    Csörtet, v. a zăngăni (sabia), a face
      sgomot.
    Csőrtől, y. a zângăni (sabia). j
Csősz, 9. vigil, pândar, jitar, gornic.j
J Csőszög, v. Csoszog.
    Csötlik-botlik, 9, a se poticni, aj
ₖ aluneca.
    Csőtör, 9. v. Cșeter.
| Csötörtök, 9. Jól; — öt mond a fegy-
I vere, 7 da de gol arma, țicnesce, nu
r ia foc ; refuza serviciul.
g, Csőür, 9. calibru, lărgimea tubului.
I Csoüyeg, 9. sticlă din tub.
   Csövény, 5, cptpr (de peana de gâscă);
L . mosor.                     [cu țeavă.
K Csöves, a. tu^ulos, Jistulos-; cu tub,
■fc Csöves kuköncza, 9. cucuruz, ciucălău
p (de păpusoiă).
jb Csöves kut, s. cișmea, șipot; țurloiu,
1 puț (cu cumpănă de fler).
   Csöves laska, 9. macaroană.             <

Csövez, v. a aplica țevi,- = tuburi;
   a canaliza.                 <
r Csővezeték, o. canalizațiune, conduct
| (de apă).
Csozik, r. taruncă cucuruzi, face
ț clucăl ai (despre papușoiu). '
& Csubor, d. sul de stativă, = de res-
îi baiu.
l'Osubukol,- V. a fleșcăi, a bălăci.
Csúcs, x 1. pisc, vârf , ascuțiș, crescet-,
t adine ; 2. fronton, fruntiță, fronti-
| (lâ o casă); 3. barba spi-
II cuiul; 4. colț, capet, țucluiu ; cape-
H Wu, margine ; 5. apogeu, culme.
Ksúcsa, d, lance, suliță, j
■Psúcs-ablak, 5. leageacă, fereast ă cu
șkjronton.

   mina.                     ,
5 Csúcsosodó, a. ascuțit, țuguiat; cui-
I minator.            ’
Csúcsoz, 9. a ascuți, a facejtârf.
Csúcspont, 9. psmeț. de culminațiune,,
  zenit, târf, culme, apogeU.
' Csúcsszög, 9. unghiă vertical; un-
  ghiuri opuse la vârf.
Csúcsúi,. 9. a ședea, a durmi, a
  odihni (în limba copiilor).
Csuda, Csudái, 9c(. v. Csoda, Csodál,
  ac/.              .             Í
Csúf, a. arjtț uriclos, slut, scârnav,
hîd(os), swtiârd, scârbos, grozav, di-
form ; —, 3. batjocură,- luare^ in rîs,
bătae de foc, zeflemea; —ot üz
vkiből, leii bate joc de cineva i
tesz, face de rușine; világ —jára,
de batjocura lumii.
Csúfít, p. a hi$i, a scârnăvi, a di-
forma, a strica, a poci, a desfigura,
a schimosi.

Csúfnév, 9. poreclă, nume de bat-
  jocură.
Csúfol, v. ași bate joc, a batjocori, a
  lua peste picior; a ocări.
Csúfolás, 9. batjocorire; ironiă, bat-
jocură, derîdere, luare in rîs.
psúfolkodik, v. y. Csúfolódik.
Csúfolódás, 9. batae de joc, batjocură,
  luare in rîs, zeflemea.
Csúfolódik, a. a-șl bdte joc, a batjo-
cori, a ocoțî, a lua in zeflemea.
Csúfolódó, s. și a, batjocoritor, ironic,
: satiric.           .. ₜ i 1
Csúfolódva, Csúfoloíag, abvi in bdt-
jocură, ironic.

Csúfondár

102 '

Csillogtat

Csúfondár, Csúfondáros, ₐ. batjoco-
ritor, satiric, ironic.
Csúfondároz, v. a-și bate joc, a bat-
jocori.
Csúfos, a., Csúfosan, aóv.,batjocoritor,
satiric, ironic; rușinos, cu rușine;
infam, scandalos; afurisit, blăstămat.
Csúfságé ocară, rușine, necinste,
batjocura, infamia; desonoare, in-
sultă.
Csúfságból, adv. în batjocură, ironic.
Csúfságos, a., Csúfságosan, aóv. in-
sultător, batjocoritor, ironic, rușinos.
Csúful, aóv. scârnav, hui, urit, spur-
cat, cu rușine, rușinos ; —jár, umblă

Csúnya, .<?. Csúnyán, Csúnyául, aúv.
úrit, smárd, uricíos, híd, scârnav;
diform, murdar, slut; — féreg, lup.
Csúnyaság, 9, scârnăvia, hitfenie, urî-
dune, murdăria ; schilodenie.
Csúnyáz, Csúnyít, ᵥ. a murdări, a
hifii, a diforma; a mângi, a terfeli,
a întina; ágyba csúnyít, se spurcă
în pat.
Csúnyúl, v. a se hifii, a se schimosi,

a se diforma ; a se mangi, a
întina.

se

teii, pațesce rușine;
se diformează.
Csuha,, t>.' vestmi nt,

v. se httfesce,

! - i i
haina (de a í

sitpra), gíubea, glugă; reverendă.
Csuk v. a închide, a încuia.

Csuka, k (zool.) știucă (pește).
Csukáfakó, a. sur, suriu, pag (cal)
Csukaszin, a. sur, suriu, pag (cal).
Csukkan, v. a se

Csupa, aóv. numai, limpede, curat,
  esedusiv, singur, sadea; —viz vagyok,
  sum o apă.
Csupándon, Csupán, aóv. v. Csupa,
j Csupán csak, aóv. esclusiv, numai și
í numai, singur numai.
i Csupasz, a. gol, golaș; fără pene,
। jupuit (un puiu); despoiat, pleșuv,
chel, fără păr; spén(atec); ciupelii.
! Csupaszdad, a. cam gol(aș), cam

„          Csurom-víz              103____________ Csülkös_____________
Csurom-víz, Csuron-víz, a. fiecvu (de ' Csutkalom 0. (Sót.) celastru.
apă), ud până la piele.             | Csutkásan, Csutkástul, aóv. cu cocean,
ICsurrnn, ᵥ. a țurțura, a picura, a í cu stuletc cu tót.
I curge (ploaia); a se scurge; ha Csutora, d. 1. ciutură, imamea, im-
nem—, cseppen, de nu cură pi-l bucățură; 2. ploscă; tonistru (la
cura.                                I ostași).
psurrant, ᵥ. a scurge, a stoarce (de 1 Csutorád, ». strugariu; —, a. cu ciu-
tipă), a picura.                    j tură, cu imamea, cu îmbucătură;
Csurviz, ₐ, plin sac de apă. ; cu plosca.
D'susszan, ᵥ, a luneca, a aluneca; a ! Csuvik, x (zoo!.) minunea, dovică,
scăpata.                            , cucuvea, cilioae (Strix passerina).
Osúsz, v. a se tîrî, a se umili; a l Csúz, t>. reuma, reumatism, cur-
fajluneca; a se furișa.             I soare.

cuia (cu resort).
Csukladozik, v.

pleșuv; spenatec.
închide, a se in-! Csupaszoaik, v. a pleșuvi, a’i cădea

a

frecuent, de la Csuklik.

vo OV Cft V»tipUIU4UVM.AHj </• W j£XOV^lt/VVj LC V VVCV*VVV
            dtérül; a năpârli.
              supaszon, aóv. gol, pleșuv ; despoiat.

Csuklás, & sughițase, sughițătura,
sughiț; sâspinare, suspin.
Csuklik, v.,a sughița; a suspina.
Csukló, 1. încheietură, articula-
țiune; nuca ==, îndoitura genunchelui,
cheutc''; <i. sughițător.

Csupaszt,, v. a jupui, a scărmâna, a

                                       despoia, a jumuli, a ciupeli.
                                      Csupka, d. v. Cșuma.
                                      Csupor, oleică^ ulcică.
                                      Csuporgat, v. a stringe, a ținea la
                                      oialtă, a cruța.
               ᵥ ,                   , Csuporodik, v. a se sgârci, a se con-
Csukló-ér, o. artéria gutlegiului. i trage; v. Csucsorodik.
Ouklya, 9. câmilavcă (la călugări), Csúr-csavar, v. a resuci, a restal-
capuț, potcapiu,; scufia, căpiță. | maci.
Csuklyás., a., Csuklyásan, ₐ6v. cu 'Csúrás-csavarás, sucitură, restălmă-

v.

a

potcapiu, capițat; cu glugă.        I cire, sucire.
Csuklyásbarát, ₅. călugăr capucin. | Csurdít, Csurdúl, v. Csordit, Csordul.
Csuklyás galamb, *>. porumb moțat. Csurga, o. scursură; scoc, uluc (de
Csuklyáz, v. 1. a masca, a străvesti; scurs apa) ; jgheab.
    a provedea cu potcapiu.            Csurgat, v. a scurge (apa), a stoarce,
Csukódik, v. a se închide, a se in-\ a usca.
cuia, a cădea (grămada).            I Csurgaték, •>. scurgere, scursură; ca-
Csukóka, d. (éoi.)' fierea pămentuluiA noii sare.
potroacă, dințură, cei taură, frigor Csurgó, o. 1. jgheab, uluc, streașină;
(Erythrca eentdurium).               2. șipot, izvor, cergău.
Csukor, o. fundă; rozetă, cocardă.; । Csuri-muri, a. negru, țigănesc, mur-
     ~ '                                  | dar, necurat.
v. ț Csurka, ». cârlionț, pleată, zuluf, vi-

v. Csokor.
Csuklós, «. roze tat, cu cocarda;
Csokros.           v
Csukroz, v. a rozeta, a cocarda;
Csokroz.
Csukva, aóv. închis, incutat.

                                    î țion.
                                  v. । Csurkâs, a. buclat, creț; pletos.
                                    i Csurog v. a țirăi, a țurțur a, a curge
                                    i vâjăind; v. Csorog.
Csuma, .o coadă, pe ți o) (de poamă A Csurogtál, ». a scunge, a stoarce de
                                    I apă.

psnsza, t>, laște tăeței cu brânza.
Csnszamik, ᵥ. ă (a)luneca.
Csuszamit, v. a netezi, a polei; a
face să lunece.
Jsuszamlás, ₅. (a) lunecare, surpare.
Isuszamlik, v. a aluneca; a se tîrî.
Qsuszamodik, v. v. Csuszamik.
^suszamós, ₐ. lunecos, neted; poleit,
;suszás-máj>zás, 0. 1. tîrăire, inge-
nunehiare; 2. urzeli ascunse, gudu-
rare, manopere perfide.
>tiszdogâl, v. a aluneca, a se teii
(des;.
kúszik, v. a (a)luneca; a se tîrî,
ș, se gudura.
Muszka, ». lunecuș (de dat pe ghiață).
búszkál, Csuszkorál, v. a (a)luneca,
îse dă pe ghiață, a se tîrî.
h&sz inâsz, v. a se tîrî (pe coate și
M genunchi); a se îmbuna, a se \

búszó. a. tîritor; lingău, josnic, \
jfmC’ —, d. șerpe.
Buszog r. Csoszog.

zogo, â, șoșoni, paceni.
zó-mászó, a. térttor, lingușitor;
S t. tirîtoare, vermi, reptilii.
hszorna, 9. (a)lunecuș; jgheab,
fee, cete mă (de lemn;.
úszós a. lunecos, luciu.             ;
ftsztat, v. a surupa (lemne); a\
ii (un cuoînt).                      ;

sztató, 9. surupuș, jgheab, uluc;
szva, Csnszva-mâszva, aóv. tîrttor,
hi, josnic, tirindu-se, lingușitor.



r, *. 1. moț; buchet; 2. cocean,
îa; sucitura de păie.
sol, v. a astupa, a șterge (cu
  cu sucitură de paie) ; a în-

0. cocean (de cucuruz) ; coada,
poame) ; strujan, stulete.

I Csúzos, a. ret nație; bântaloni,
i reumatism.
| Csu, î. v. Cső.
' Csúcs, 9. 1. căpătâiu, clin, colț, cor-
1 nul (pcr(i)nei) ; 2. țiță (ia ulcior) ;
  3. bot, rit.
I Csücske, 9. colțișor, clinișor; botișor ;
  botuleț, țițișoară (de ulcior).
Csücskés,' a. cu colți, clinat, botat :
  cu țiță (ulciorul).
Csücsköl, v. a îngusta, a strimta.
Csücskölt, a. îngust, strimt.
Csücskös, v. Csücskés.
Csücsül, v. a ședea (în limba co-
piilor).
Csüd, 9. arșic (la animale mai mici),
arsogal.
Csügg, v. a atirna, a spenfiura, a se
ținea de a fi agățat de - ; —
vkin, e alipit de cineva.
Csügged, v. a se descurajea, a se con-
sterna, a despera, a se moleși, a se
lângețfi; a se lăbărțea.
Csüggedelem, Csüggedés, 9. descura-

  jure, desperare; lângefieală, lăbăr-
țare, lașitate.
i Csüggedetlon, a. neprejetat, neo-
bosit, inirepid.
Csüggedéz, v. a șovăi, a se teme, a
despera, a se descuraja.
Csüggedt, a. fricos, timid, las, des-
curajat, desperat.
Csüggeszt, v. a descurdja, a infrica,
a intimida.
Csüggeteg, a. laș, fricos, timid.
Csüggetegség, 9. lașitate.
Csüggő, a, atîrnător; v. Függő.
Csüggőleg, aóv. v. Függőleg.
Csüküllő, CsüküllŐfü, 9. (íot.) dioc,
diocel (Centauria).
Csülk, 9. v. Csülök.
Csülkös, a. cu unghie erepată (ca
vaca, capra).

Csülkösek

104

Dagály osság

Daganat

105

Dánia

Csülkösek, animale sugătoare
unghii crepate).
CsiÜköz, íj, a se juca în arșice.
Csalled, v. a cresce maré, a se

(cu

ím-

botosa..
Csülleng, 9. (fot.) drobușor, brobință.
glast, grozamă (Isatis).
Csüllö, ?. 1. (xoűI.) pescar, rândunica.
de mare (Larus); 2. Csörlő.
Csüllöded, a. romboidal.
Csülök, d, 1. arșic, os de inchietură;
2. unghie crepata; 8. toarta; nod
  (de ață); —re legények ! ■ săriți fe-
  ciori I
Csülök-csukló, 9. chișiță (la cai),

Csűr és-csavarás, 9. interveftire, réstől- |
macire, pretexte, clencluri.
Cáürhe, 9. turmă de purcei, ceată,
gloată; — nép, canaliă, adunătură
de vagabonzi.
Csürhejárást törni, '9. a-și sparge ca-
pul, a-și rupe grumazii.
Csürhés, 9. porcariu (care păzesce

chipotâ; arșic.
Csüng, v. a a tir na, a spânzura,
depinde; v. Csöng.
Csűr, 9. șură; grânăriă.
Csürhiró, 9. șurar.
Csűr, Csűr-cravar,, v. a invîrți,
întoarce, a interverti, a suci,
restălmaci.

a

a
a

purceii).
Csörlő, 9. 1. suveică; țieve cu tort
(de pus in suveica), mosor; 2. su-
cala (de făcut țevi) ; 3. romb.
Csürlőded, a. romboidal, romboid. ;
Csűrök, 9. popic ;>con.
Csürökcsapás, 0. joc in popice. 1
Csőről, v. a face țevi (pe sucala)
a dăpâna (pe mosor).                5
Csűrt-csayart, a. intervertit, intorA
  toc(hi)at; sucit, învârtit.        |
Csütörtök, a. Joi;* —öt mond,, Ui
  lasă de sminteala, îl, dă de gb$
  (arma) ; se păcălesce.             |

Daganat, 9. înflătura, bolfă, buba;
tragăn 'la vite).
Daganatos, a. cu infiătură, cu bolfă;
cu tragăn; înfiat.
Dagaszt, v. 1. a frământa (aluat) ;
a dospi; 2, a. lăsa sa se infie, * sa
se coacă (o bubă).
Dagasztâs, 9. frământare.
Dagasz&Sfa, 9. sucitor (de aluat).
Dagasztótelmő, 9. covată de. frământat
(aluat).
Dagonya, Dágvány, 9. tină, cleioasa,
tină clicoasă, torofeală.
Dágványos, a. clic os, cleios, lipicios,
viscos. •

I Dajka, 9. dădacă, dalcă, doică; bonă.
g' Dajkál, v. a doici, a fiădaci, a in-
I    griji; a nutri.
I    Dajkálás, Dajkálkodás, 9. doicire, da-
I    dăcire, îngrig^re ; grijă, pază.
| Dajkaleány, 9. servitoare lângă copii
I    (mici).
j Dajkáikodik, ᵥ a isprăvi lucruri de
r daica; n, Dajkál.
f Dajkaság, 9. doicie, dădăcie.
I Dajkáskodík, 9. ᵥ. Dajkálkodik.
[ Dajna, 9. dfdmedar; mueroiu, muiere

Dallam, ». melodie, arie.
Dallamos, a. melodios,
Dallaz, v. a pluti, a cârmui (o luntre).
Dailó, 9. cântăreț.
Dalthakodik, v. a se incăla, a se în*
  grășa.
Dalmány, 9. doloman, dulamă.
Dalmát, Dalmata, s. Dalmátin, Dal-
  mațian.
Dalmátország, 9. Dalmația,
Dalmű, 9. operă.
Dalműház, Dalműszinház, 9. operă
  (teatru).
Dalnok, 9. cântăreț; poet (liric).
Dalol, v. a cânta; ă hori, a verzui.
Dalos, 9. cântăreț; —, a. de cântări;

  —könyv, carte de cântări?
Dalszinész, 9. cântăreț de opere,
  operist.
Dalszínház, 9. operă, teatru de opere.
DaTszűz, 9. musa- cântării.
Dám, 9,v. Dámvad,
Dáiha, 9. damă, doamnă ; regină (in
jocul, de șah).
Damasz, 9. damască, camohas ; - ma-
teriă de mătasă cu fiori și cd doue
fețe.
Damaszmunka, Damaszmű, a. da-

Dac, >. cerbictâ, încăpăținare, impo-1 Dadogás, «. bâlbăire, gângăvire, băț
trivire, îndărătnicie, arțag, obstina-1 bor ősire.                           |
țiune; poară, but: bravadă.            Dadogó, 9. bâlbâită, gângav, peltic^
" '                   •    “  '   * * Dadogva, aSv.-bâlbăind, gângănii^
                                          hodorogind.
                                         Dag, 9. infiătură,' bolfă • tragăn (1
                                         vite): v. Daganat.
                                         Dagad, v. se infiă, se bulbucă, ^
                                         cucue; cresce, se ridică în talazfi

Dacára, aóv. cu toate că, de și, ini
ciuda în mânia (cuiva).
Dacol, v. a înfruntă, a se apune a
rezista, a se îmbufna:; a cuteza, a

    corpolenta.
   Dák, 9. dac, indigen din Tiacia.
I Dákó, 9. tac, achiu (de biliard).
î Dákos, 9. junghierApumnál; stilet.
í Dákosbot, 9. bâț cu stilet.            ____ — jr--._____________
| Dakoska, 9. (dot.J stînjen, săbiuță, Damasztapfr, 9. tapir (de damască).
    pumnărică, iris.                                    v                    «_

  mascatura, lucru, damascenal.
Damaszolt, a. de damască.
DamaszszövŐ, Damasztákács, 9. țe-
sător de pânză damascată.

brava-; — a veszélylyel, înfrunta
periclul.
Dacolás, 0. înfruntare, opunere, resi-
siență bravare: îmbufrure.

                                        (apa).
Dagadó, a. inflător, crescător. j
Dacos, a. îndărătnic, încăpățînat, cer-! Dagadoz, », a se înfia, a se bosumj
bĂcos, arțăgos, obstinat, îmbufnat,\ a se cucui; a se bulbuca; a crș

dârz.
Dacoskodik, v. a se îndârji^ a se
îndărătnici, a se ' îmbufna, a se

a se cucui, a se bulbuca; a

treptat.                           I
Dagadt, a. înfiat; bulbucat, 1
■ culat.                            1

Dagály, t». ftu^; pohoiu, torent, po|
nămol (de cuvinte); trufie, buhăit

oțiune, a pune capul în piept.
Daeosság, 9. îndărătnidre, încăpeți-          ,              ..
nare,îmbufnare, îndârjire, cerbicoșieA fălnzde.
Dacszövetség, 9. alianță ofensivă; j Dagâlyos, a. îngâmfat, înfiat; b
véd- és —-, alianță defensivă pi öasítc, emfatic, difus, patetic (st
of^nduă^                             I trufaș, sumeț, înfumurat. *
Dada, 4. doică, doică ; bonă.       I Dagályoskodik, 0. se infumur^
Dádé, 9. dada, țigănbiu bătrân.     I se bosumflă, se îngâmfă. î
Dadog, a bâlbâia a gângăvî, a in-1 Dagályosság, 9. 1. bombasticism^
  gâna, a bolborosi-; a țarosi, a.fieon l tos, ^difuziune, emfasă (în
  câni, a hondroni.                    ’ înfiat, - emfatic ; 2. trufie.

                              Dámáz, v. d-l fiice damă; a juca în
_____,_______ j-____, ____ dame, = tabletă.
-, cântec, poporal; mű—, c. ar- Dámbak, Dámgim, 9. (zwl.) zimbru,
căprior.
                              Dámvad, 9. (zool.) ciută, zimbra.
                              Dán, 9. Danez.

î Dai, 9. cântec, doină; poemă; vers;
I? nép—,               —* - """ - —

F- tistic.

í Dalabáj, 9. jilomelă, priveghitoare.
  Dalár, ₅. cântăreț.
I Dalárda, Dal-egylet, 9. reuniune de
. cântări, = filarmonică, cor de cântă-
F                                  ᵥ '
b Dal-evező, 9. cârmă, lopată, vislă (de
i cârmuit naia).
| Dalfüzér^ ₉. 1. colecțiune de cântece;
r\2. societiute filarmonică.
I D^li,' a. v. Deli.
IDalia, 9. erou, viteaz; campion, lup-
E tâtor, cavaler.

(Daliás, a. eroic, vitejesc; cavaleresc,
țtiwtru; — alak, statură sveltă,
|« eroicăi
gDaljáték, 9. operă,
gDalköltészet, 9. poesia lirica, lirica.
Balköltő, 9, poet liric.
Büladíó, 9. cârmă; lopata, pisla.

Dana, 1. cântec; v. Dai; 2. ucigă
7 crucea, spirit necurat,
Dancka> 9. (geogi.) Dantisc, Danțig
(cetate).
Dancs, 9. murdărie, scârnăvie; necu-
rățenie.
Dáncsos, a. murdar, . necurat, ürít,
scâmav.
Dandár, 9. 1. brigadă (2 regimente);
2. ceata, cârd, droae; 3, stendard,
steag; —ja a munkanap greul lu-
crului.

Dandámok, a. btigadir, comandant
  de brigadă.
Dandáros, 9. stegar.
Dani, 9. Dănilă, Daniit.
Dánia, 9, (gevgt.) Danid, Danemarca.

Dód

107

Délvidéki

Danol

106

Décbunda

Danol, v. a cânta; v. Dalol.
Dán-ország, d. Danemarca.

Dánpehely,
landia.

puf, pene moi de

Dánul, ₐbv, danezesce, in limba
nézd.

   , Dárdácska, 9. 1. láncét a, țepușca ;
     2. (fct.) stînjen.
Ir- | Dárdahordozó, 0. lancer.
   | Dárdany, antimoniu, ristic (Anti-

da-

Dara, 0. 1. pasat (de cucuruz); griș,\
arpdcaș; orz curățit; 2. grindină;
— esik, cade grindină.              !
Darab, 0. bucată, piesă.; distanță, in-,
tindere (de păment); restimp; jó —।
idő múlva ; după un restimp ; egy j
— kenyér, un codru = , un calcâiu j
de pane.
Darabant, 9. dorobanț, satelit. i
Darabol, v. a face bucăți, a inbucăți,
a sd.umica; a dezmembra, a des-
compune (in bucăți).
Darabonként, cu bucata.
Darabos, a. grunfiuros, colțuros, aspru, j
dar, brut, grosolan, necioplit, bădăran, i
morocănos.                          I
Darabosság, 3. grosolănie, mojicie,
bădărănie, asperitate.
Darabra, Darabszámra, aă». cu bu-
cata, în detaiîî.
Darabszámra dolgozó, .. lucrător cu
bucata.
Darabcukor, 9. za kar odată rafinat.
Daraeső, ?. grindină, peatră (mă-
runtă).
Darakása, 0. arpacaș, griș, păsățel. ;
Darál, v. 1. a rișni (păsat), a urlui, \
a măcina ; 2 torosi, a hondroni, a i
flecari.                            1
Daráló, Darálómalom, ?. moară de;
urluit, =* de crupe; rișniță.
Daraliszt, d. faină de griș.

Darált,
mare.

a.

păsătit, urluit, măcinat'

Daráltat, p. a face pasat, a urluí,
măcina mare.
Darapép, 9. cir de griș, breiu.
Darás, a. păsătos, grișos.

Daráseső,
Daravirág,

ploaiă eu grindina.
9. (flet.) floare săracă \

(Drabaf
Darázik, v. a cădea măzărica,

grîn- j

dină măruntă.
Darázs, (zcol.) mespă, vespe, furi-
șor (Vespa).
Darázsfészek, o, cuib de vespi, ves-
perie.
Darázskő, 5. tuf (mineral’):
Dárda, 9. lance, țepușa, țeapă, suliță,
pica.

monium).
Dárdás, 0. lancer.
Dárdavas, fer de lance, de suliță.
Dárdáz, ᵥ. a lupta cu lancea, - cu
sulița.
Dáridó, 9. chef, beție, orgia.
Dáridóz, v. a chefui cu sgomot.
Daróc. 9. pănură; zeche ; filț, filtru ;
pânză groasă (de saci) ; — ember,
grobian.                      [nura.
Daróckabát, 9. țundră, căput de pa-
Darócposztó, pănură, postav (de
lână).
Darócruha, 9. vestmânt de pănură
aspra.
Daru. 0. 1. (zool.) cocor: gruia (Ardea
gras) ; 2. macara, vârtej (de rădicat
greutăți).
Daruárorr, 9. (fot.) ciocul borzei, in-
drișaim (Geránium).
Daruhosszában, abv. în șir după
olaltă, unul după altul.
Daruorr, 9. cioc plisc de cocor.
Darutoll, 9. peana de cocor.
Darvadoz, v. 1. a rătăci, a colinda '1
(prin pustiii), a hoinări, a roti ; 2. u J
se codi, a șovăi.                   J
Datolya, 9. cormală (fruct).        J
Datolyapálma, 9. (doi.) cormal, cur- j
mal (Phoenix dactylifera).         ||
De, conj. dar, însă, iar, ci; — hát, j
decț dar; —, ink. o! ah! — szén ! -'l
0 ! cât e de frumos!               ||
Deâ.k, o. școlar, student; —, a. latin . j
garabonciás, —, șolomonar, necro- «
mant; iró—, logofet.                M
Deákflastrom, 0. emplastru, emolicnt. JS
Deákkonyha, 9. farmacia, apoteca. fl
Deákos, studențesc; latin (ist); cdr-,J
turar, procopsit; - ember, "om în- <9
vețat, =- cu cultură latină.       "9
Deâkoskodik, v. a studia, a fi școlar, J
a fl student.
Deaksâg, 9. studențime, școlari.
Deáktalan, «. neînvețat, fără sciință;^U
cu latinitate rea.                 -j|H
Deáktárs, 9. conșcolar.
Deákul, abv.. lătinesce.
Debella, 9. lungană; fătoge.
Debrecen, Debrețin Dobrițin.
Décbunda, 9. boandă focoasă, blant^U
cu cvupz.

D i r, Déd-ős.                           ! Délenként, aóv. toț la ameazi.
   vaoya, 9, (re;străbună, (re)stra-1 Délest, Delest, 9. 1- de ameazi spre
'IKj- fL                                1 seara, după ameazi ; 2. sudvest.
Dé’i-e.ph:, 9. (rejstrăbiin, (rejstrămoș. I Délesti, ₐ. 1. de după ameazi; 2. sud-
f éllel get, v. a desmierda, a alinta,] vestic.
                                       i Délesti istentisztelet, 9. inseratul.
                                       j Délestkor, ₐóv. de cătră seară, după

a creoli, a guguli, a resgaia.
>éű- 9, străbun, străiroș.
’M-kr;, o, străbună, strămoașă.

i ameazi.
j De létszaka,

         oka, 9. strănepot.              1 uezerszaKa, <
         y. a se burduși, a se bosumfla; | Delez, v. Delel.
         ii, a se umfla.                : Délfelé, aóv. 1. cătră ameazi; 2. spre
         , 9. pufăitor, irităcios.      1 ₛᵤgₜ
Deget, 9. păcura, catran, \ Délféli szél, 5. c&nt sudic; austru,
reșina de păment.              ’ Délfény, 9. soare de amenzi; lumina
         9. umflat, burdușit, bosumflat; Í meridională, =- sudică.
- - î • sény, pungă plină.           { Delfin, Deifinhal. 9. delfin, porc de
’egb..-, v. a cătrăni, a ti-nge cu pa-1 mare (Delphinus phocoena).
e^ră, - cu dohot:                    j Délgönc, 9. polul sudic.
         Dehogy is ne? aóv. cum se Deli, y svelt, grațios, fercheș, frumos;
tíii, -t de. cum, nici vorbe ; pentru / eroic, vitejesc.
       chiarj                         / Déli, a. sudic; meridional, austral;
      c, Dejszen ! int. aș ! ei bine ! / de ameazi.
      ni fie! vefii bine!            j Delia, campion, luptător; ᵥ. Dalia.
       .9. decan; decant, protopop] Déli Álom, 9. siestă, somn de ameazi.
      ormați).                       : Délibáb, 9. fata morgana, miraj.
.. ig, 1. decanat; ă. proto- Délignyitó, 9. (flet.) barba împeratulm
l&pii fia reformați).                ’ (Mirabilis).



dohai

|- ^Ísí"
| wrf
t'>éA.5.r

H^lî'

chiar la ameazi.

f* î, '* ameazi; 2. meazăzi, sud.         , Déli sark, 9. polul sudic.
ifiben, aóv. ameazi; la prânz.            j Déli szél, 9. austru.
fleb'-'c. 9. prânz.                       ; Deli termetű, ₐ. bine făcut, mlădios,
Sjjfeeg a. trufaș, mândru, fălos, tu-; svelt; frumos la statura.

      impunător, pompos, măreț'; i Dél-kelet. 9. sud-ost.
         întrecut.                    ] Dél-keleti, a. sud-ostic.
Ipegukedik, v. a avea ținuta tru- í Délkör, 9. meridian, cercul emisferei
^4, -- impunătoare.                ! australe.
gfcegrl aóv. trufaș, fălos, impunător. ! Déllő, 9. 1. meridian; °2. ză cetemre,
                                     merizuș (pentru vite).

kf 9. magnet.
face, y magnetic.
         magnetism.
fcüó v. a *se magnetisa.
gbz, ,. a magnetisa.
jmeiipg, 9. cumpănă: magnetică.
Manón, 9. magnetometru.
j^feár, \ baterie magnetică.

jfí, compas; ac magnetic.

  Délnek, aöv. cătră sud, spre sud;
   spre ameazi.
  Delnő, 9^ damă (frumoasă;.
■ Délnyugat, 9. sud-vest.
Délnyugati, ₐ. sud-vestic.
ț Delpgnttâvoi, 9. azimut
; Délre, abv. spre catră ameazi; spre
  sud.

:?f...'jyossâg, 9. magnete-electri-, Délsark, 9. polul sudic,
j Délszak, 9, sud; austru,
1,,. magnetisor, magnetisator. ! Délszaki, sudic, austral.
i. stă de ameazi, mevizează; ¹ Délszakra, aóv. spre ameazi, .spre sud
eu;ă (o stea).               ’ Délszin, lumina filei (la ameazi).
   meridian; punct de oul-1 Déltáj, 9. sud; ameazi, cam la prânz;
     f               [merizat. / spre sud.
^lelőhely, 9. merizuș, loc de \ Délntán, ₐóv. după ameazi, namezi.
înainte de ameazi. ' Délutáni, a. de după ameazi, post
| a. de înainte de an eazi, meridian.                      r ”
$ian.                        Délvidéki,

[diónál,
sudic, austral, meri

Délvonal

108

Deszkapadlás

Deszkapadozat

109

Dicsőül

Délvonal, a. meridian.
Demeter, 9. Dumitru, Demetriu, Mitru,
Dimitrie.
Demjén, 9. Dămian.
Demsedi, a. bulbucat, țuțuiat.
Démutka, x (fct.) cimbrui cimbrușor,
tămâiță (Thymus).
Dénes, 9. Dionisiu.
Denevér, 9. liliac (Vespertitío).
Déni, ». Dionisiu.
Dér, 9. brumă, promoroacă; — esik,
brumează, cade brumă.
Derce, tăiiță, zapsită; ometiță.
Derceburhót, 9. tabac negru (de nas).
Dercefü, 9. (Sot.) gipsojilă.
Deróekenyér, s.pâne neagră (de tarițe).
Derceliszt, 9. făină tărîțoasă.
Dercés, a. tărițos, zapsitos. !
Dér-dér, a. posac, morocănos, arță-
gos; —, 9. arțag, îndărătnicie.
Dere-dara, 9. șirte-mărgarite, voarbă
de.claca; gălăgie, flecărie.
Dere-darâl, a torosi, a hqndroni,
a face gălăgie, a flecari; a sta la
taifas.
Dereglye, Dereglyehíd, *. luntre, pod
■umblător; ponton.
Dereglyés, 9. luntraș, podar.
Dereglyéz, a trece cu. podul, « cu
luntrea.
Derék, 9. 1. trunchiă ; șale, spate ";
2. dupag, talie, stean (la cămașă) ;
  3. corset, spăticel; hajó—, chere-
steaoa corăbiei; beadja a derekát,
capitukaza, se supune; fáj a dere-
kam, me dor șalele; nyár.derekán,
în mijlocul véréi í* —,    brav, de
  treabă, vîrtos, harnic, capabil, di-
baciü, destoinic, iscusit, ales ; —!
int. bravo \ (ironic) aferim!
Derekalj, 9. saltea (de per), mindir;
matraț.
Derekas, a. brav, de frunte, de căpe-
tenie; v. Derék,
Derekasint, aí>v. isteț, brav; așa și
așa, binișor.
Derékfájás, 9. durere de crucea spi-
nării, ~ de șale.
Derék fickó, 9. fecior capabil de toate.
Derékfűző, ». corset, spăticel, spăcel.
Derékhad, 9. trupe de elită.
Deréklövés, 9. pușcătură în vént.
IJeréknyár, dricul véréi, mijlocul
óerej.
Derékrevaló, camisol, pieptar, (la
femei) spăt(ijcel, corset.           J

Derékség, a. dibăcie, iscusința, capa-
citate, hărnicie; excelență.

Derékszeg, 9. piron, cuiul din
Derékszíj, Derékszorító,. 9.
șerpariu, brio.
Derékszög, 9. unghiu drept.
Derely, 9. (fot.) împeratoriă.
Dereng, v.a murgi, a crepa
a se ivi zorile; a licări; a se în-

drie.
curea

de fö

senina, a-se résbruna.            “
Derengőfény, 9, zori de licărirea^
zorilor; imurgitul $iléí,         "
Deres, a. 1. brumoș, brumat;   2. jo«g
  reciu, suriu, fulv; — a. banca dd$
Schingiuire.                       g
Deres edik, r. a se acoperi de brumă J
; a suri, a cărunți, a albi.         ]
Deresít, v. a acoperi de bruma; <á
face cărunt, a albi.               1
Derezlé, a. (dót.) selina, pătringel dă
baltă.                             1
Derhenyő, 9. destilatór, curățitor. i i
Derhenyőzés, í. destilare, curățire.
Derít, v. a limpezi, â clarifica; «1
însenina, înveseli, a invioșa; mo-l
solygó képet derít ráᵣ i face o fdțăi
veselă.                              1
. Dérlepte, a. brumat, acoperit deț
-brumă ; degerat, _
Dermed, v. a amorți, a înțepeni; :d|
încremeni, a crepa; a înghieța. J|
Dermedtség, 9. amorțeala, amorțirii
înțepenire, încremenire; nepăsare. j|
Dermehet, x spasm.; sgârciuri, cărceo
Dermeszt, v. a amorți; a topi, a do-J
Derű, 9. senin, lumina fölét; clarm[
taté; borúra —, după nor
senin.
Derül, v. a se însenina, a se
buna, ase limpezi (certul de
a se înveseli, a se invioșa (omul)J^
Derült, a. 1. senin, răsbunat, limpetS^
curat; 2. vesel, vatos.
Derültség, 9, sefönatate ; veselie, ri|H
ciune; ilaritate.                 |H
Deszka, scândură; jtodea,
dușumea ; —, a] de scândură.
Dészkabéllés, 9. blană căptușef^K
(de scânduri).
Deszkabolt, 9. butică, dugheană,
ghernița, șatră, șandrama, cdcwa^H
baracă.
Deszkafa, 9.. gros, trunchiu (din
se fap scânduri).
Deszkapadlás, Deszkapadolat, 9.

    deală, poditură, paviment (de scân-1 Diadâlmi*triumfal.
    duri).                              Diadahni jel, 9, trofeu; semn de bi
  Deszkapadozat, 9. invălitoare de scân- ruință.
   durt, șandrama.                    | Diadalóm, 9. v. Diadal. _
   Deszkarekesz, 9, cotineață, ladă (de
   scânduri); palanca. [
   Deszkás, a. podit «•, învelit =•-, cap-
   tușit cu scânduri.
Deszkáskocsi,. 9. car căptușit Cu scân-
  duri, car cu scânduri. [Lwᵥ
Deszkasátor, 9, baracă; v. Deszka*
Deszkáz, v. a podi, a căptuși,
vimenta (cu scânduri).
Deszkázat, 9. poditură, podiș,
ment ; lemnărie.
Detre, 9. Teodoric.
Dévaj, ». sburdalnic, spulberat,
bii^; nebunatic, întrecut, purav.
Dévajkodik, a face năsbuții, a se
întrece, a fi sfiobiU.
Dévajság, 9. năsbuție, sburdălnicie,.

Diadalos, a. victorios, triumfător.
Diadaltínnep, serbatoqre triumfală.
Diák, a. latin; v. Deák.

           Dib-dâb, a. neînsemnat, ticălos, per-
it du scân-1 petit; v. Haszontalan.
    [bolt I Dib-dáb, Dib-dábság, 9. nimicuri, se-
      *      cături ; 0. Haszonfalanság.

q pa-[Dies, 9. mărire, gloiie.
      .Dicsbeszéd, a. panegiric(ă), elogiu,
       cuvént de laudă.

pavi-

sglo-

Dicsekedés^ 9,' laudă, de sine, fala, .
lăudăroșie, îngâmfare ; .— nélkül
legyen mondva, fie fös fărăi să me
laud.

                                 Dicsekedik, ᵥ. a se lăuda, a se făli,
                                 a se îngâmfa.
         p.          buuTMimwie, . Dicsekedő, a. folos,, lăudăros, îgigâm-
rcngldă,sglgbeiiie,inî)recătwră; glumă, \ fot, fulău, înfumurat, palavragiu.
păcălitură.             | Dicsekedve, abv. lăudăros, fălos ; lau-
     ’    '    '  “ * '    — dându-sc..

DéVajúl, a黫 sburdalnic, nasbut,
zglobiii.          \f

Dicsekszik, * í Dicsekedik.-

Dévánkodik, ». a tăndăli, a sta în
cumpenă, a se olari cu greii.
Dévér, Dévérppníy, >. .cicwn, j/uwi jlmgbvuvk, 9. cauzare a# tajiaa, vmn.
șor, ghioț, pietrozel (Cyprinus al- Dicséi, v. a lăuda, a înălța, a prea-
bumus).                           ' —

                 Dicsekvés, f. v. Dicsekedés.
Dicsekvőleg, aóv. lăudăros, cu fată.
9. clean, porcu-1 Dicsének, 9. cântare de laudă, imn.

Dézsfr, a. ciubăr; vadră, feric.
pezsér, 9. Desideria.

mări, a glorifica.            '
Dicsérendő, a. lăudabil, de, lăudat.
Dicsérés, ₐ. lăudate, înălțare, ' rea-

Pézsma, 9. föctueala, dijmă, föcima. | mar’re, glorificare.
pézsmaélet, 9. bucate de dijmă.          Tvî—z—x
Dézsmafizető, 9, supus dijmei,
pézsmái, v. a (lectui, a dijmui.

... Dézsmálatlan, nedijmuit.          t Dicséretre:
    Dézsmament, DpzsmațnenteB,». scutit de laudă.
     Aí> /iiivnií      ■ ’               TiínafArítr

Dicséret, laudă, glorie; imn.
Dicséretes, ₐ. lăudabil, onorabil, cu
laudă.
Dicséretreméltó, lăudabil, vrednic

I de dijmă.                ’               ¹ Dicsiény, 9. glorie, nimb, lustru de
I ' Pézsmás, a. de dijmuit. <             | glorie, aureolă.
r     Pé^smaszedő, 9. dijmuitor.          . Dicső, ₐ„ Dicsőén, aóv. glorios, pom-
l ₜ Dezső, 9. Desideriu.                  I pos, măreț, splendid, strălucit.
| Diadal, 9. învingere, biruință, victorie, \ Dicsőemlékezetű, ₐ. de. lăudată adu-
I izbândă, triumf.                        / cere aminte, de glorioasă amintire.
| Diadalemlék, 9. trcfeu, semn de în- Dicsőit, ᵥ: a glorifica, a înălța, a
     vingere.                                 J preamări, a slăvi, a sărbători, a
F   Piaaalének, 9. cântec triumfal. 1 celebra.
£   Piadali, a. triumfal.                ( Dicsőítő, a. glorificator, preamaritor.;
   Piadaliv, 9. arc de triumf, - triumfal. / de laudă.
[ Diadaljel, trofeu. I                    Dicsőn, oóv. glorios, strălucit, măreț,
   Diadalmas, Diadalmasan, aóv. ín- j pompos.
gfe vingetor, triumfător, biruitor. j Dicsőség, 9. glorie, mărire, laudă;
fg Diadalmaskodik, a. învinge, a i'>- /' splendoare, mândrețe, pompa, maíe-
fe bândi, á birui, a triumfa,           I state.
   Diadalmenet, 9. conduct      ponpă\ Dicsőséges, a, gloiios, preamărit.
j|L triumfală.                         I Dicsőül, v, a se glorifica, a se prea-

mari, a se preainălța;
Dicsőn.

Dicsőült, a. preamărit, glorificat;
transfigurat; — , reposat, fericitul
(in Domnul).

aóv, v. i DlKlCsei, xzi.kj.s5vi, v. u,
          stura (ciobotariul).                ' ’

Diktál, v. a dicta.

Dicsszomj.

ambițiune, poftă de

Dimatlan, a. diform, pocit. :
Dinka, •>. strugure rumen, = rqșfa
Dinnye, ». pepene galbin, ha*
zamos; görög —, lebeniță, pci
verde (Cucumis melo).         &

                                     । JJisznókodik, v. a se spurca, a ne
uiszeskedîk, v. a străluci, a face j liîfli, a face porcării.
paradă.                            ’ Disznóláb, & armare ptcfyr de porc.
Díszfa, ₉, arbor de lux, «= de înfrumf Disznolkodik v. v. Disznókodik.

lauda.
Dicsszomjas, ambițios, poftitor de \          ,           __z.
laudă.                              1 Dinnyehaj, Dinnyehéj, a. •‘oajă
Dicstelen, ₐ. Dicstelenül, ₐbv. obscur, ' pepene.                       '
nelăudat, necinstit.                 ' Dinnyés, 0. pepeniște; —, a. pepi
Dicsteli, a. glorios, preamărit.        avut de pepeni.
Dicsvágy, ?. v. Dicsszomj.             Dinnyést, ?. cultivator de pépért*
penar.                       [pfj

Dicsvágyó, a. ambițios.                !
Dideg dadog, v. a bâbai, a bolborosi, j

Didereg, v. a dârdăi, a sgriburi, a
tremura (de frig).
Didergés, sgriburire, dârdăire, tre-
murare.
Dienes, 5. Dionisiu.
Díj, 0. taxă; preț, premiu; dietă,
simbrie, plată, onorariu, leafa, salar;
răsplată, recompensă ; provisiune ;
imposi t, contribuțiune.

Díj alá eső, ₐ. eăfetor sub taxă.
Díjas, a. cu diurnă : c

brie ; cu onorariu

cu plată, cu sím- i Diós, o.
cu taxă, Í nuci.

i Dinnyészet, ₀. p&penărie; cultu,
Dinnyéz, v. a mânca pepeni.
i Dinom-dânom, 0. chef, voiă b
; hai-hui l
j Di o, t>. nucă .
| Dióbél, 3. sâmbure de nucă.
Diófa, o. nuc.
Diófaszín, Diófaszínű, a. castan
Diógerezd, 5. pătrar de nuca.
Dióhaj, Dióhéj, 0. coajă de nu<
Diókopáncs, 0. coajă verde de 4

nucet;

cu nu

Dijatlan, a. fără plata* fără.simbrie
fără taxă.

Díjaz, v. a premia, a onora.
Díjazás. 5. premiare, onorare.
Díjazott, a. premiat.
Díjbehajtás, $, incassare de taxe.
Díjelengédés, i. relaxare de taxe.

ș Dióskifli, Dióspatkó, 5. con
1 nuci.
j Diótorzsa, 0 cocean de nucă
; sâmburi).
ț Diótörő, 0. spărgătoare de nuci
i Dirib-darab, 0. mărunțușuri,

Díjemelés, 0. redicarea -
onorariului;-a taxei.

; bucățele ; Cârpeala ; ferfeniță,
inmărirca i Diribbe-darabba, abv, in buc<

     sățat.                              l Disznónyiró pénteken, prov. rând
   Díszfegyver, d. sabie =, armă de a tuns dracu porcii.
     onoare.                              Disznóól, a. coteț; cocină, coptireață.
   Díszfogat* 0. caleasă de gala.        Disznóorja, 0. 1. spinare, spată de
   Díszhintó, 0, careta de curte, de porc; 2. botul porcului.
   stat, domnească.                    1 Disznóölés, 0. tăiat de porc.
   Díszít, ti, a decora, a împodobi, a Disznóparaj, 0. (l>ot.) buruiana câ-
   infrumseța, a găti.                  j nească, breiii, trepădătoare, slohonov
   Disziték^ Díszítmény, 0. garnitură, \ (Mercurialis).
    podoabă, ornament, decorațiune, ! Disznópásztor, 0. porcariu.
   Diszítményrajz, 0. desemn ornamental. Disznóröfögés, 0. grohotire, grohol
   Díszítő, 0. decorator, pictor de dero- (de porci).
   rațiuni; regisor.                   1 Disznóé, a. porcos, murdar, spurcat;
Díszjel* 0. decorațiune.             i mânjit.
Diszkapu, 0. poarta triumfală, arc I Disznóság, 0. porcărie, porcie.
   de triumf,                         j Disznósajt, c. culie umplut, pișcă
Diszkard, 0. sabie de onoare, spada\ caș (de porc).
   de =.                              | Disznóserte, 0. coama de porc, pei
Díszkiadás, edițiune de lux, = de i de porc.
gală. ,                             ț Disznó sít, 0. a murdari, a mânji;
Díszkoszorú, 0. cunună triumfală, ; a porci.
= de onoare.                        ! Disznószerencse, 0. noroc orb.
Díszlakoma, 0. banchet, ospeț de gală. | Disznótor, 0. pomeana porcului, ospeț,
Díszlet, 0. 1. ornament, decorațiune;’ la talar ea de porci.
  2. priință, prosperitate, sporlu. Disznótok, 0. bostan, pepene, harbuz.
Díszük, ff. a prii, a prospera, a crește, Disznótövis, d. (fot.) Í. lemnuș, lemn
a înflori, a fi în floare; a spori. । dulcefArtemisia abrotamun)ceapă,
Díszmenet, ₐ. alaiu, procesiune, con- j clorasca, turtă dulce, tătăișă, punga
duet triumfal, convoiu               Í babei (Carlina acaulis).
Díszmű, 0. operă articlu de lux, \ Disznótúrás, î. scurmătură (de porci).

= de galanterie.

Díjfokozat, 5. gradațiune clasă
diete.
Díjhirdetés, t>, concurs de premiu.
Díjköteles, ₐ. obligat la taxa.

ae

¹ zdrele ; cu bucata.
i Disputái, v. a disputa, a se c
' discuta, a contesta.; v. Vitatkc

Díjlerovás,
taxeu
Díjmentes,

scărirea

          ' Dísz, 0. podoabă, decor, găteala
          1 farafastâcuri; lustru, pompă ;
abscrierea i re* parada, lux.
          I Díszáiú, 0. articlu de lux, « de

Dísznaszád, 0. iaht, nale de onoare.
Dísznév, 0. renume, nume de onoare.
Disznó, 0. 1 porc, rîmător; 2. as, tuz,
berlic fin joc)

articlu de lux, Disznótúrás, 0. scurmătură (de porci).
¹ Disznóul, aöv. porcesce, ca porcul,

a.

liber de taxă, scutitgiuvaerurl, bijuterii.

                                        spurcat.
                                      Disznóz, v. a hifii, a porci, a scâr'
                                      năvi, a mânji; a porcari.
.   3. porc, porc de j Disznózsír, 0. unsoare grăsime de
cane, nemernic, mișel; —, ₐ. de | porc.
porc ; —ban van, are noroc, orb. i Dísznövény, 0. plântă exotică, = de
Disznóbab, 0. bobă. bob, bobușor j lux.
(Vicia faba).                        '

de -, franco.
Díjmentesít, v. a franca, a scuti de
taxă.

Díszárúkereskedés, o. bijutci
  lanterie,
Díszárús, o. bijutier, negustoi
  lanterii.

Disznóbojtorján, 0. scaiü porcesc.
Disznóbőr, 0. sor(ic), șorlic ; piele de
porc.

Díjmentesség, 0. scutire de la taxă. ,
Díjnok, s. diurnist.                  j Díszcsarnok, 0. portic.
Díjosztály, 0. clasa de diete; tarif, j Díszebéd, 0. banchet, prânz <
Díjszabály, 0. tarif (de premii). Díszeleg, Díszéig, v, a.stn
Díjszabás, s. taxare, demesuraie de , face paradă, - pompă, lua

Disznófertő, 0. mocirlă, băltoacă (de
porci).
Dj^znóhizlalás, 0. îngrășare de porci.
Disznóhizlaló, 0. I ’

; Disznyomat, 0. tipăritură de lux.
Díszöltöny, ornat, vestment de gala,
  = de paradă.
Díszőrség, 0. gardă de onoare.

Díszpolgár, i). cetățean cive de
onoare.

porci.

taxe.                          [plată. \ Iuta (cu onor), a. compliment
Díjtalan, a. gratuit, fără taxă, fără \ Díszemlék, 0. monument de O'
Díjtétel, 0. ponțiune de taxă. ' Díszes, a., Díszesen, aév.
Dikios, Dikis, w. custură* cosor, cu- ■ elegant, frumos, împodobit,,
țitaș (ta ciobotarl).                     pompos, strălucit.           ;

     „        ... j.—l. ! Díszravatal, 0. sarcofag de paradă.
     loc de îngrășat । Díszruha^ 0. v. Díszöltöny.
[ Dísztág, 0. membru de onoare.
                        Dísztelen, a. necuviincios, urît; di-
     ■ form; fără podoabe, fără farafa-
     ,  ,              | sticurl.
t>. porcărie; spurcă-1 Dísztelenig v. a desonora* a necinsti,

  Disznóhólyag, 0. beșică de porc.
  Disznóhús, 0. carne de porc.
¹ Disznókáposzta, 0. (iot.) susaiü.
- Disznókodás, *

eiune.

a comânji, a deforma, a murdări.

Disztelenkedik

112

Dohánysodrás

Disztelenkedik, ₉. a se purta
ciincws.
Disztér, a. piață de paradă.
Díszterem, a. salon^ aulă.
Dlsztoll, a. peană la pălărie.
Dlsztomâo, a. portic.
Diszünnep, a. festivitate.
Ditrik, a. Teodoric.
Díván, a. divanul (turcesc).
Dívány, a. v. Panălag.
Divánkozik v. Dévánkodik.
Divat, a. 1 • modă; obiceiü,
obicinuință; 2. avenț, sbdr,

necu-

datină,
pro&pe-

ritate, înflorire.
Divatárú, a. marfă de modă.
Divatárú-kereskedés, a. galanterie.
Divatárús, a. modist.
Divatárú»né, a. modistă.
Divatbolond, a. înfumurat, boerinaș.
Divatcikk, a. articlv, de modă.

Dobogás, a. batere, palpitare (de
inima).
Dobogó, a. bătător, palpitător; tro*
paitor; —, a» pod de lemn,. catedră.
Dobol, V. 1. a bate toba; a lovi în
timpine; 2. á vinde cu toba.
Dobottat, v. a lăsa să bată tobă.
Doborog, v. a tropăi, a bate in cal-
  cale.
Dobos, a. tobaș, toboșar; tambor.
Dobosgém, a. ifiot.) bâtlan de stuh
  boii =, buhaiü de baltă (Ardea stei
  laris).                           j
Doboskáplár, a. tamborul botalionuliĂ
Dobosnagy, a. tamborul regimentului
Doboz, a. (s)catulă, cutiă; casetâ. .

Dohány sodró

113

Dombosodik

Dohánysodró, căigiă, caic sucesce e treaba mea; jó dolga van, i merge
  tutunul .                         I bine; uraság a dolga, traesce dom-
Dohányszedés recoltarea cule- I nesce.
sul tabacului.                    IDologbeli, a. real, faptic, positiv.
DohánytŐzsfdeJ a. tutungerie, trafică I Dologértő, a. om de specialitate, pri-
de tabac.                          1 cepetor de lucru.
Dohány vágó, a. tăietor de tabac; Dologb&z, a. casă de corecțiune (pen-
scândură de tăiat mașină de tăiat | tru vagabUnfli).

tabac.
Dohányzás, a. fumare (de tutun).
«Dohányzóknak», a. pentru fumători.
Dohányzószakasz, a. cupeu pentru
fumători.
Dohát, a. 1. păcură, catran (de uns
carul); 2. ». Doh.

Diyatfi, *. coconaș, dandi.
Divatkép, o. cadra de moda.
Divatkór, Divatkórőág, a. mania de
mode.
Divatlap, ». foae ==, jurnal de moua.
Divatos, a. modern, la modă; obici-
nuit.
Divatoz, Divatozik, v. a domni, a
grasa, a fi la ordinea flilel, a fi mo-
dern.
Divatozó, a. modern, obicinuit, uzual.
Divat szerint, Divatszerinti, a. după
modă, modern.
Divatszerüj a. modern, obicinuit.
Divatszerüsit, v. a moderniza.
Dívik, v. a d&mni, a grasa, a fi ín
   floare, a fi modern; a prospera.
Dob, a. 1. tobă, barabană, timpană;
   2. dobé (boală venerică) ; —, v.
   a arunca, a azvârli.

Dobra üt, ». bate pe tobă, liciteaztâ
acață de limba clopotului,. trimbiiffl
buciumă (in lume); fiecăresce, dés
tămuesce.





Dobszó, a. sunetul tobei; bătaia 4
tobă.
Dobütő, DobverŐ, a. L cwCunel (
tobă) ; 2. tobaș, toboșar, tambor.
Dobvessző, a. c^canel (de tobă).
Dobzik, a se umfla, a cresce;
țișni, a izbucni, a izvorî.
Dobzó, a. prunișoare rotunde, m
bele pl.
Dobzodás, a. îmbuibare, desfreu, t\
destrămat.
Dobzódik, v. a se îmbuiba, a eh
  a se desfrâna în mâncări și beu
Dobzódó, a. berbant, craidon.
Doh, a. duhoare, mucegaiu, aer
  bușitor, bíhlire.
Dohad, v. a sé mucezi; a mire
  mucegaiu, = a stătut, «= a jilav
। Dohány, a. tabac tutun; duhan ;
I ót egy pipa —t, nu-i vrednic a;

Dobaj, a. vuet, zgomc\ garvd.       « °fPipa tabac.
Dobál, Dobálgat, v. a arunca, a as- Dohányárúlás, a. tutungerie, ti
vîrli.                    [a bruji.\ (de tabac).
Dobálódzik, v. a arunca, a asvirli, Dohányárúé, a. traficant (de ta\
Dobás, a. aruncătură, asvírlit.. Dohányegyedárúlás, a. monopc
Dobban, v. a bubui, a dudui, a tro-\ tabac.
  pai; a respunde restit; a se sgudui, | Dohány (üzér, a. ață =, păpui
  a se cutremura, a tresări.       I tutun.
Dobbant, ᵥ. a da cu piciorul (ín pa- Dohányos, a. fumător ; —, a.

mént), a trânti (o vorbă).

bac, cu tutu'i.

Dobhártya, a. timpanul (urechii). j Dohányos bolt, a. trafica de
Dobó, u. aruncător; catapult, balistă I tutungerie.
(la nai).                           Dohányoz, v. a fuma, a trag*
Dobog, v. a bate, a palpita, a zbo-\ bea tutun.
  coti, atacai (inima), a tropăi, a 1 Dohányoz gat, ᵥ, a fuma comod
tropoti (calul).                  | Dehánysodrás, a. resucirea tut

I Dologi, a. real, obiectiv.
Í Dologkerülés, a. lenevie, trândăvie.
Dologkerülő, a. leneș, trândav, trâs^
tor, pterdevară, tembel, tăndălos.
Dolognap, a. fli de lucru.
Dologszerető, a. silitor, laborios, ne-
pregctător.
Dologtalan, a., Dologtalanul, oóó.

Dohatos, a. mucegăios, filai umed.
  Dohog, v. a mormăi, a bombăni, a
murmura, a cârti; a cicăli.
Dohollik, a. miroasă a mucegaiu, du-
havesce.
Dohos, a. 1. muced, mucegaios, jilav,
bîhlit; 2. posac, înbufnai.
Dobosit, K a jilavi, a mucefli, a bîhli.
Dohosodik, Dohosul, v. a se mneefli,
a se bîhli, a se jilavi.
Dohot, a. 1. păcură; v. Deget;
2. abor, abur.

Dohszagú, a. mucegaios, nădușit,
stătut, jilav, umed, bîhlit.
Doktor, a. doctor; medic.

   neocupat, vacant; fără lucru, ne-
  activ.
Dologtalankodik, ». a trândăvi, a le-
  nevi.
Dologtalansâg, a. neactiritate, nelu-
*crare; trândăvie, lenevie.
Dologtehető, a. capabil, destoinic (de
lucru).
Dologtétel, a. prestarea unui lucru.
Dologtevő nap, a. (fi de lucru.
Domb, a. deal, colină, colnic, dimb,

r' Doktorslig^ 9. doctorat.
     Dolgatlan, Doj^atlanul oá», fără
: .. 1 lucru, fără ocupațiune; —,hoinar,
haimana, pierde-vară.
     Dolgos, ₐ. lucrător, muncitor; labo-

      rws, ocupat (cu lucru).
     Dolgozat, a. op, operat; opera, lucru,
lucrare, muncă, elaborat, ocupațiune.
K; Dolgozgat, v. a lucra neîncetat.
I: Dolgozik, v. a lucra, a munci, a
      opera.
IPh Dolgozó, a. lucrător, muncitor.
K; Dolgozó-asztal, a. masa de lucru;
KȚ birou.
K Dolgozótárs, a. Colaborator, conlucră-
     tor, cooperator.
g| Dolgoztat, v. a lucra cu cineva, a
K . lasă să lacre.

y.uiu; movilă.
Dombéroz, 1. a se îmbuiba,
chefui, a-o duce intr'wu chef ; 2.
delira.
Dombor, a. conve.citate.
Domborít, v. a rotunji, a gogona,
face convex.

a
a

a

Domborítás, a. rotunflire, gogonare,
realțare.
Domborító, a. daltiță, priboiă; țiodel
(la alamari).’
Dombormű, d. relief, sculptură con-
vexă, « bullnicată.
Domborodik, v. a se bulbuca, it se
umfla; a emina.; a se înălța, a se

gogona, a se rotunfli.
Domború, a. convex f în relief, go-
goneț, bulbucat, bolfat, bucălat; ro-
tunflior.
Domborulat, a. convexitate, riflică-
tură, proeminență.
Domború lencse, ». linie convexă.

  Dolgoztató, a. mușteriu, client.                       ₜ „
| Dolmány, a. surtuc, dulamă, doloman. | Domború* tükör, a. oglindă convexă.
BDolog, a. lucru, muncă, tucrare; v -                        J ’--- —       -

treabă, ocupațiune, îndeletnicire;
causă, pricină; afacere; dolga van,
are de lucru, are o afacere, *= treabă;

6ocupat; büdös neki a —, fuge

Dombos, ₐ. dalos, deluros, colinos,

dcümos, acoperit de dealuri, acci-
dentat. ₜ
Dombosodik, JDombosúl, v. a se ri-

   ,       ______________ . dica, a se înălța; a se presăra cu
U greață de lucru; az én dolgom ; ; dealuri.

Magyar-román szótár.

8

i

110

Dörömböl

Domika

          ; .. —----------------------------------------—------
Domika, t>. dumicați, dumicatei (cu 1 a se îngrozi, a se speria, a
brânza),                     "       1 menta ; ᵥ. Dobban.              „ji
Domokos, Domonkos, ». Dominic. \ Döbbent, v. a spăimenta, a
Domonkos-barát, 0. călugăr âomi-\ băgadi răcori, a baga ’n
nican.                                 consterna.                      ~
                                  or- \ Döbbentő, a. groaznic, spa-imântă^^^
                                  ! oribil, îngrozitor.                  W

Domonkosok, Domonkos-rend,
dul dominicani lor.
Domos, ₅. Domiw-
Dong, v. a bazai, a xbârnăi,
bombai, a țlivi, (urechile}.

Donga, 5. doaga.
Dongafa, 5. lemn de doage.
Dongalábú, a. eatarig, strâmbă lemne,
  era coș.                           ■. Döcög,
Dongó, Dongó lé gy, x bondar, bonza.r, Í hurduca (carul) ; a clătina,
  bîrzăun (Musca vomitoria).          i lăbăni.

Dongóméh, o. 1. albină sălbatecă, Döcögős,

trântor; £. strechiă, muscă.

Dóra, 0. Dorotea; Teodora.             Döcögtet, v. v. Döcög. |
Dorbéz, Dorbézló, ₃. bețiv,'craidon, > Dödölle, ₃. galușcă (cu »bnwț
berbant; —, a. destrămat, destrăbă-\ vacă).                           1
lat.                                 ;Dof, v. a împinge, a ciocni, a,
Dorbézol, v. a chefui, a bea zdravăn, \ a împunge (cu coarnele); !

a trai în desfreu.

Dorbézolás, o. beție (de noapte), rhe- । ghia (cu stiletul).
.Döfdös, Döfdöz, v

fűire, desfreu.

Dorgál, a dojeni,
frunta, a reproba ;



mustra, a în- ' Döf.

a lua la refec. 1 Döfés.
Dorgálás, 5. dojenire, mustrare, do- I tura.           „
fană, zabrac, înfruntare, reprobare, ; pungere ; j ung triere, înțepare. |
> Döföd, Döf öl, u. frecuent. de iJ

   blam.
  Dorgálódik, v. a cicali. a certa,
   mustră.
  Doris, Dorka, Dorkó, 3. Dorotea.
   Dormány, o. lemn plutitor.
   Doromb, 5. drimbă, dring.
   Dorombol, a. a (fice'n drimbă,

    drtmbăi; a toarce (pisica).
    Dorombos, Doroníbpengető, o.
     bar, drîmbaș.
    Doromboz, y. v. Dorombol.
    Dorong, 3.. ghioagă, ciomag,
     hăzdoagă, toroipan, reteveiu
     jină, drug, par.




drm

gyris foetida).            W
.Dögfakad ék, 3. puroiu uM
j Dögfü, 0. stapeliă; radăcinăm
Dorongot, v. a ciomagi, a dogma ni, i Döggyapjú, 0. lână de>mortigB
a bate cu bâta, a pisa.              LDöghalál, x cramă, pestile»
Dor oszló, 3. hirleț; greblă; răjuitor, , demie, molimă,        [cl
plivitor.             ț Döghalálos, a. pestilent, él
             a plivi ; a rade, a răni ; Dögbús, 0. carne împuțita, 1
             grebla ; a reschira. (pd- ’r tăciune, hoit, mortacină. |
             Dögkeselyű, v. vultur, pleșurq

bâtă,
; pră

       reschirător;
      Doroszol, v.
        a se arpa, u
        mentül).
       Dorottya,


Dorotea.

cubîi

Dosztig elég, aóv. in prisosință, destul, ț Döglégy, 5. musca de mortâc
pană ’n grumazi, preste cap. \Dögleíet, 5. ciuma, pestilent
Dózsa, v. Dominic.                       Dögleletes; a. pestifer, pes
Döbben, v, a tresari, a se cutremura, \ puturos.

Dobon, o. tonisoară, berbența. stejnálíi
a 'Dübörög, d. â bubui, a durdui. a 4
' dai; a se sgudui, a se cutrentw#
Döccent, v. a sini ci; a izbi; a
Döccen, v. a scutura (carul, pe

reü)

a se împiedeca.         y
v. a scutura, a sdrunci*


colțuros. brușos, g'<

, roí, hopinos; gloduros; anevd

\ fige, a înțepa, a străpunge,


frecuent.


x boldire. împingere; J
împungere impunsăturd



a ' Döfőszvnwy, * baionet(a). 1
Dög, i. 1.’ hoit, stîrv, cadawl
■ tăciune. ; t. (de ocara»
’ 3. ciumă, pestilență. molima ;l
bă, mârțoagă (despre iapă) 1
a ' sug, prisosință, berechet, -j
' nes, trândav, puturos, folticd



í Dögbőr, 0. piele de wiortdciuil
,Dögész, o. cioclu (gândac). |
Dögfa, 3. (6ot.) lemn puturoî.


Döglését, v. a ucide, a omori.
Döglík, v. a pieri, a crepa; a
puți ; a trândăvi, a lenevi a
Dögló, x mârțoagă, gloabă.
Dögmirígy. buba, ciumei,
idoasă; ciumă.

se îm-
zăcea.

rană

Dögnyúzó. jupuitor, patiagiu.
Dögnyúzóhely, ?. zalhana (loc de
jupuire), belitoare.
Dögönyeg, >. pumnal, stilet.
Dögönyöz, c. a împinge, a pumni, a
isbi, a lovi, a pisa, a trânti, a bate,
a buchisa. a da pumni, ți fie.
Dögös, a. împuțit.
Dögösködik. v. a zăcea, a trândavi,
a lenevi, a boli,
Dögrovás, o. crestătură , răvaș de
mo?râciunî.

Dögtest, d. cadavru, stirv, hoît.
Dögverem, d. groapă de mortăciuni.
Dögvész, o. ciumă, pestilență; epizootie.
Dögvészes, a. pestifer, pestilent; bol-
nav de chimâ.

Doț, v. t. a cădea, a se culca la pă-
ment (grâul) ; a pica ; 9. a sucmnba,
a pieii, a muri; 3. a se surpa, a
se rest orna, a se prăvăli; v. Diil ite,
DÖ11Ő, ᵥ. Dűlő.
Dölöng, v. a se clătina, a șovăi.
DŐlt, a. culcat, picat, cadut; prăvă-
lit, răsturnat.
Dölyf, 5. trufie, sumeție, aroganță,
presumpțiune, orgoliu.
Dólyfös, ₐ. sumeț. semeț, arogant, tru-
faș, orgolios.
Döíyfösködik, v. a se sunteți, a ji su-
meț, a se purta arogant, a se ingânfa,
Dömböc, o. poritoneu, bandur.
Dömény, Dömjón, 3. Damian.
Döme, 3. Mitru, Dumitru.
Dömésbarát, 3. călugăr dominican.
Dömésrend, Döm és szerzet. 3. or dal
Dominicanilor.
Dömmög, v. a murmura, a mormăi,
a bombăni, â sbârnăi, a bogonosi.
Dömöck, 3. Damasc (cetate).
Dömöcki, a. de Damasc, dama se hin-
dit).
Dömöckmunka, 3. lucru de damasc,
* damasehinat.
Dömöcki penge, 3. tăiș daniaschinat.
Dömöeköz, ₒ. a damaschina; a oțeti.
Dömöcsköl, v. Í. a boți, a îmboți
lo haina) ; â. a strivitor a ; a mototoli,
a îndesa.
Dömötör, 3. Dumitru.

Dong, x bubue, durduc, sună; v.
Dong.
Dongécsel, v. a bâzăi, a^sbârnăi.
Dönget, v. a bale, a bocăni; a lovi;
a izbi, a pisa, a pisăgi, a buchisi,
a cwmagi.
Döngöl, v. a tropăi, a da cu picio-
rul în pământ; a bătuci.
Dönt, v. 1. a prăvăli, a rtstorna. a
doborî ; 2. a decide, a (h)otărl; a
resfrânge (argumente).
| Dönthetetlen, a. nerestumabil, neres-
! frângibil.
í Döntő, a 1. decisiv, oțărî tor, deci-
I fetor; â. răsturnător, resfrângetor.
Döntöget, v. frecuent. de la: Dönt.
Döntvény, 3. decisiune, edict, (h)oță-
rî re (a curiei).
Döntvénytár, o. colecțiunea decisiu-
nior curiei.
Dordit, v. a detuna, a bubui. a durdui.
Dördül, v. a pocni, a plesni, a trosni,
a detuna, a bubui.

Dördülés, 3. pocnet, trosnitură, bubui-
tură, detunătură.
Dőre, a. neghiob, deșuchiat, tont, bleot.
nătărău, gogleț, gogoman, netot.
Dörej, 3. pocnet, trăsnet, bubuitură,
detunătură.
Dörélkedik, v. a face neghiobii; *-
nebunii.
Dőreség. 3. gogomănie goglează. ne-
ghiobie; nebunie, secătură, non sens.
Dörgécse, 3. plevușcă, sferlugă, moișcă.
pese orei, băbușcă (Cyprimts gobio)
Dörg, v. v. Dörög.
Dörgés, 3. tunet, trăsnet, detunătura.
Dörgő, 3. tunătoriul (Joe) ; —.
(de) tună tor, răsunător»
Dörgöl, v. a freca, a fricționa ; a
șterge; a frota.
Dörgölés, 3. frecare, fricțiune, șter-
gere; Jrotare, masaj.
Dörgölődik, ₀. a se. freca, a se șterge ;
a se scărpina.
i Dörgőszó, ,3. voce stentorîca, tună-
toare.
Dörmög. v. a murmura, a mormăi, fi
cicăli, a bogonosi; — magában, mor-
măe în sine.
Dörmögo medve, 3. om morocănos,
cicală.
Döröcsköl, v. v. Dömöcsköl.
Dörög, v. t. a luna, a detuna; ii. a
bubui, a durdui, a trăsni.
Dörömböl, Dörömböz, *>. a face sgö-

DÖrren


116

  not, a bate (la ușa), a tropăi, a
face vuet; a durdui, a bontani.
Dörren, v. t>. Dördül.

Dörrenet, ₐ. tunet, detunet,
trosnet, vuet.

pocnet,
f recat;

chibrit,

Dörzs^eszköz, 9. unealtă de
scăparăment.
Dörzsgyufa, 9. aprinQioara,
cătrăniță.
Dörzsöl, v. a freca; a scărpina; a
frota.
Dörzsölés, 9. frecare, fricțiune.
DörzsölŐdik, ». a se freca; a se scăr-

pina.
Dörzsölőlap, ». placa de frecat (spre a
produce electricitate), .
Dőzsöl, v. a se îmbuiba, a chefui, a
face beții, a benchetui.
Dőzsölés, 9. orgie, beție, benchetuire.
Dőzsölő, 9. berbant, bonvirant, bețiv,
craidon.
  Drága, a, scump, drag; prețios, deli-
   cat, ales; costisitor; drágába ke-
   rül, vine scump.
Drágábbodik, v. a se scumpi.
  Drága kincs, 9. tesaur prețios; cle-
   nodiu, odor (scump).
  Drága-kő, 9. peatră scumpă, nesti-
   mată, ajuvaer.
  Drágakő-árú, >. bijuterii, giuvaerțuri,
   scumpeturi.
Drágaköves, a. cu petri scumpe.
  Drágalátos, a. prețios, drag, delicios,
    ales, scwnp.
   Drágáig v. a i se páré scump, a ține,
    că-i scump.
   Drágán, aSv. scump, cu mare preț.
   Draganyos, 9. dragon (militar).
   Drágás, a. cam scump, prea scump.
   Drágaság, 9. scumpete, scumpetate;

lucru scump, oâori sculă, clenodiu,
giuvaer, bijuțerw.]
Drágasági pótlék, o? adaos de scum-
pete.
Drágáskodik, v. a se scumpi, ă ține
scump.
Drá gaszer,». bijuterie, giur aer,clenodiu.
Drágít, v. a scumpi; a urca prețul
  (la o w^rfă).

    Dragonyos, < dragon.
    Drágul, 'v. a se .scumpi, a se
    ,prețnl.
    Dráma, ». dramă.
    Dramatizál, u. a dramatisa.
    Dráva, 9. Drava (rlu).
    Drezda. 9. Drezda (cetate).

urcá



Drinápoly, 9. Adríanopol (ceta^k 7»
Drót, 9. drot, fir, sirmă, tel (d^
falj.                            \ íí
Dróton járó báb, 9. marionetă,
pușă cu sirme.
Drótos, 9. drotar (care leagă bálr
drót). ‘
Drótoz, v. a lega cu drot, cu
(oale). j                        W
Drusza, 0. tiz (cari aii același
Drnzsba, 9. chiămător. colăcer,
far; frate de mire,              -'illl
Dsida, o. lance, suliță.
Dsidás, 9. lancer; illan,
Dsidáz, v. a împunge cu sulița,
lancea.                          |K|
Dúc, 1. donț, coltuc, cursunoí^^SB
sunoiu, curătură (de pâne);
glion, sistemul nervilor; 3. pojnB
bar; 4. proptea, sprijoană, sp^-gM
5. bold, ghiont, pumn.
Dúcol, v. 1. a sprijini, a propti:
pumni, a boldi,
Dúcos, a. donțos, cu\curatura ípéhMM
ghibos (despre om); cu reazt?n,|M
sprijoană,
Ducrendszer, 9. sistema 7}erroM||M
ganglionară.                     IM
Duda, 9. cimptâu,
Dudafürt, s. (fct.) arbore păstăio^^t
luțel (Cöluthea),
Dudál, v. a (s)cârțăi, a dice
, vioara); a cimpoia; majd mai
nitlak én keztyube dudálni, t^ÉM

înveța eu la omenie.          W
Diidâs, cimpoi aș, cifapoier. 3
Dúdol, v, a âârlăi, a iui; a sd|
(cu vioara).                 J|
Dúdolás,dârlaitură, dârlăire-fSL
țăttură.                     lg
Dudor, a. tuberculă, gogoașă, cil!
golomoț, protuberantă. ■
Dudorász, v. a dârlăi.        1
Dudorodik, v. a se cucuta, a ies»
afară), a cresce, a se umfla. I
Dudu, 9. nătâng, gogoman, prosti
tont.                         1
Dudul, v. a pupai, a cânta (pupi
Dudva, 9. dtidău, mărăcinii, bal
buruiană.                     I
Dudvacsorboka, ». scaiu porcesc!
Dudvás, a. buruienos, mărăcinos
Dudvásodik, v. a sé îmburuienoi
se umplé de mărăcini, 1
Dufla, ₐ. tndoit, duplu. |
Dug. v. 1. a băga, a vîrî 2. ।



Buga


          a ascunde, a pitula, a i
tb^i; 3. a indopa (o gâscă); 4. a
(fasole).^
x?oga, 9. doagă (de buțt).
I- agába dől, v. a nu isbuti, a se zădăr-
.‘ci, ar se nimici, a se strica (un
^in), a devéni ilusoriu.                1

> > fába dönt, v. a zădărnici, cț strica,
face ilusoriu, a nimici,
Jf&cs, o. v. Dugasz 9c(.
^'ăros, î. contrabandist; prevari-
’^t.
cjároskodik, v. face contrabandă,
orevaricațiuni.

sugároz, v. a calafatui; a apuca
ca aliiarele.

cu ghfarele.
Dhg&rth,». marfă de contrabandă.
záruz, v. a face contrabanda,
D> asor, 9. (doi.) cenușoasă (Cinaria),

} asz, 9. 1. dop, astupiiș; 2. dos,
ti\jheț.                 i

P

JA

&-

      aazfa, 9. lemn
      íercus).
aszhúzó, 9. rác

de suger; plută

de dopuri, tirbu-

i destupătoare.
rászól, v. a astupa; a umple, a
■opa.

    üugatlan, a. deschis, neastupat; —
     lila, gâscă neîndopată.
। . r ^attyú, 9. piston, dop (de marină);
    r >rtă, recipient.
~ J?^ :dal, Dugdbsj Dugdoz, Duggat, v.
    vr^uent, dela: Dug.
h pti'ó, 9. astupuș, dop.
7 Pk ollózó, 9. tirbușon, destupătoare,
       de dopuri, șurubar.
h Öugogat, v. a ascunde, a pituli; a

. tiiiiipa (mereu).
< Dugul, ». a se astupa, a se înfunda.
£ 4 ilás‘ 9. 1. astupare, ínfundare;
     stagnare, întrerupere.



                                   Dunnyogás, 9. mormăire, murmurare,
                                   . fonfăire (pe nas). I
igulatlan, a. deschis, neastupat, ne- Dunyha, 0. plapomă —, pilotă de puf.
fundat.                             Dunyhahéj, 9. față de vlanomă. . *

   anltság, ₉, astupătură, înfunda-
  ră; stagnare.
   â^Va, abv. pe ascuns, intriascuns, pe
  fes, în taină.
  țgvâny, d. butaș (de viță).
  țvateli, ₐ. ras, plin, cu vârf.
   g&j» ». cioflingar, vagabond, calen-
  pw, perde vâră.
   gajkodik, v. a vagabonda: a ben-
         a tăia frunză la câni.
   g>g, v. a se bosfimfla, a se tm-
         a bombai, a murmura, á
  f*ăi, a face mutră.


117

Durcálkadik

zn- i Dukál.

1, v. a se cuveni, a se cădi, a
compete; ₀. Illik.
Dukmál, v. v. Tukmál, a impune, a
octroa, a silui, a oonstrívge.
Dúl, v. a pustii, a jăfui; a nimici;
a prada; a deprăda, a distruge; a
devasta; a 4'fycpli, a scormoli; a
grasa (o boală).
Dulakodás, 9. încăerare, părueală.
Dulakodik, v. 1. a jafui, a despoia,
2. a căuta cearta, ă se încăera, a

se trânti, a se îmbrânci.
Dulás, pustiire, depradare, distru-
gere, devastare.
Dúl-fúl, v. a se înverșuna, a se în-
crunta, â se înfuria; a se sbuciuma,
a crepa 'de mânie) ; a gâfâi, a sfo-
răi (de ctudă), a se bosumfla.
Dúló, a. pustiitor, nimicitor, deva-
stator, distriigetor, —, executor de
dare.
Dúlság, 9. pustiire, nimicire, deva-
stare, distrugere, ruinare.
DÚH, ₐ. pustiit, nimicit, distrus, de-

vastat; ruinat)
Dúmadár, .% pasere răpitoare.
Dúméh, o. albina răpitoare.
Duna, 9. Dunăre, Danubiu, Istru.
Dunáméi lék, ». ținutul Dunărean,
Dunáninneni, a. cisdunărean, din-
coace de Dunăre.
Dunántúli, a. transdanubian, dincolo
de Dunăre.
Dunna, Duzpiahéj, $. v. Dunyha.
Dunnalúd, 9. gâscă cu puf, « de Is-
landia,
Dunnog, Dunnyog, ᵥ. 1.. a fomfăi,
a vorbi pe nas; 2. a murmura, a
mornăi, ă bogonosi.

Dunyhahéj, 9. față de plapomă, ■ ’
Dupla, cr. Duplán, abv. indáit, duplu.
Dupláz, v. a duplica, a îndoi, a dupla.
Darál, v. neki darálja magát, a-și

pune carul în pietri, a stărui (pe
lângă ceva),
Durancai szilva, o. prună grasă, = de
Duranția (care nu se desface de
sîmbure).                   [(pesce).
Durbancs, 9. (aooL) costreș spinos, tac
Durea, arțag, înderetnicie, cerbi-
cie, ciudă, renitență.
Durcálkodik, t>. a se înderetnici, a se
îmbufna, a se bosumfla, a fi renitent.



Dübörög

119

Dzsindzsa

Durcás             HS             Dübörgés

D arc ás. ₜₜ. arțăgos, rsmíent, iude r et-
nic, obstinat,cerbicos, hain (la
suflet), posac, ursuz, îmbufnat.
Dureáskodik, ᵥ. y. Darcálkodik.
Durcásság, i>. renitență, îndărătnicie,
arțag, cerbicie.
Durda, *. (xcol) albișoară, album
(Cyprinus atbumus) ; —. a. durdu-
liu, grotele.
Durran, u. a pocni, a bubui, a de-
ținui. a trmni, a plesni; a exp'odo.
Durranás, >. pocnet, pocnitură, detu-
nătură, trosnet. plesnct; explosian^.
Durranó, a. trosnitor, pocnitor, detu-
nături exploziv.
Durranó arany, *. aur fulminant.
Durranó cukrooskák *. zaharicale
trosnitoare.
Durranó ezüst, «. argint fulminant.
Durrant. *». a pocni, « plesni (cu bi-
ciul).
Durrantó, Durrantyú, ₅. capsula ide
descărcat pușoa).
Durrlég, gaz exploziv
Durrog, i>. a bubui, a trosni, a pocni
  (intr'una) ; a detuna.
Durrogat, Durrogtat, ᵣ. u L'tsu să
  buhur, sa trosnească, a pocni.
Durrsav, •>. acid explosiu.
Durva, a. dur, gros, prost, aspru,
  tare; — ember, om grosolan, crunt,
  - brutal, • dur. — kelme, materie
  dură, - aspru :      « tréfa, gluma
  proastă, — mojicească.
Durván, oóu. prost, brutal, dur, moji-

Durvány, *. 1. început rudiment ;
      vlăstar, mugur.
Darvas, o. cam aspru, dur. -
  grosolan, ~ brutal.
Durvaság. < brutalitate, cruzime,
grosolănie, mojicie; asprime.
Durváskodik. v. a se purta dur.
    brutal. - grosolan, a fi aspru, a ji
   crunt.
   Durvít, c. a durijicQ. a aspri, a prosti :
   a face aspru.             [a se mojici.
   Durvái n. a se ingroșa, a se aspri;
  Dús, o. and, bogat, bocotan; abun-
  dant, substanțial; exuberant.
   Dúsabbodik, ᵥ. a se înavuți, a se
   îmbogăți.
   Dúsgazdag, a. putred de ^bogat. chia-
   bur, bocotan, bogătan.
   Duska. 6 I. orgia, beltâ; 2. toast ;
   3. dușca, înghițitură.

Duska-itâl. o. I. golcaire, golcăitură ;
2. toast.
Dúskál, Duskálkodik, ᵥ. ase îmbuiba,
a /nota in prisosință. - in belșug;
a st: desfăta.
.Hústartalmú. ₒ, substanțial, pregnant.
Dúsul, v. a se înavuți.
Dtrtkóró, 3. (țlot.) melilota. trifoiște
Dutyi, x carcer, temnița, închisoare.
Du vad v. a ieși din strindoure, a
ieși îmbul$indu-se; a se desghioca
(o nucă).
Duvad. 3. fearâ răpitoare (ca lupul
ctc).
Duvaszt, v. a scoate din strimtoarr';
diót , a desghioca nuci.
Duvatlankodik, ᵥ. a fi nesățios.
Dúz, v. a strnnba . a sbúrm din
I nas. a se îmbufna, a se bosumfla. a
। se bursuca.
Duzma, a. îmbufnat, bosumflat, bur-
sucat; hain, îngânflat, înțepat, trufaș.
Duzmad, Duzmadoz, ». a se bursuca
a se bosumfla, a se tnchiorcoșa; a
se inderétnici; a fi arțăgos.
Duznladt, ₐ. ᵥ. Duzina.
  Duzinadtság, Duzmaság, 0. bursucare.
îndeletnicire; cerbicia ; buhăialâ.
flălnicie. t ruj ie.
  Duzzad, r. 1. a se^umfla, a st bul-
   buca, a se doldora ; 2. a pufăi (de
   ciudă); v. Duzmad.
  Duzzadás, 3. umflare, bulbuca re, tu-
   moare ; umflătură.
  DuzzadOs, a. 1. ingănflat, bombastic ;
   2. durduliu.
  Duzzadoșsâg, 3. bombasticism, palp»,
   emfază■ ; îngâmfare.
  Dnzzadoz, v. a ?e umfla, ase mgâmfa ;
   a bursuca, a se bosumfla.
  Duzzadt, a. umflat, durduliu : tugân-
fat; patetic (stil) ; pufătos ; burdu-
șit, buhav, bosumflat.
   Duzzan, ᵥ. a se umfla, ase lmlbu< a .
   jó kedve —. i se face mâe buna.
   Duzzaszkodik, ᵥ. a se îmbufna, a se
   bosumfla. a se. bursuca.
   Duzzaszt, v. a umfla, a bulbuca.
   Duzzog, v. a murmura, a bombai, a
« mormăi; a se bosu mfla. ă se bursuca,
a strîmba (din nas).
   Duzzogó, 3. Í. cicală, om morocănos;
  ¹ hain, rebel; 2. loc de retras, când
   riai chef.
   Dübörgés.*», bubuitură, bubuir ; zgu-
   duire.

üMrög, v. a bubui, a durdui; u
c cutremura, a se zgudui.
AC"kő, butuc, buștean, ciot, butu-

í ’űfc- 0. furie, turbare, mânie, nebu-
; ? înverșunare, urgie, băzdoc ;
•' r.>, ă (de câni).
í .dvt, v. a aduce in furie, a inoer-

lór, \ furie, delir furios, fre-

Düledékes, «. în ruina; șubred, de-
răpănat, cutropit, decăzut, scăpă-
tat; pieziș, costiș.
Düledez, v. a cade in ruină, a se
surupa ; a se clătina, a se cumpeni,
a se hobăni, a se povîmi.
Düledezett, ₐ. ruinai, în ruină, su-
rupat; scăpătat, povirnit.
Düledező, a. în ruina, în surpare, în

                                      scăpătare ; in decădere.
                                   | Dülékeny, a. pieziș, costiș;
hd’ödés, 3. turbare, furie, înoerșu- \ dékeny.
⁷’J.frenesie; goană, înfocare (după { Dülény, romb.
,/i - erechiere).                  í Dülény-alakú, a. romboidal,
.jndik, a se înfuria, a turba, a boidic.

■J-)dik,     „e       vi*, VUhl UU,, U
     iu barbare, a se înverșuna, a se
nt.. unta.

i Dülényded, o. romboid.

V.

Düle-

rom-

! 'ᵣ. L jdt,
ral at.
Puf»nc,
f. ă'ilor
ruinat.

a. înfuriat, furios; turbat,

?. tiran crunt, omul schin-
om sângeros; furibund,

         v. a grasa (o boală); a se
inju ria, a se arunca cu furia,- a. se
încrunta; a fi furios, a vâjăi (ma-
rea '; a se sbuciuma.
Dühöngő, a. furibund, rabiat, turbat;
ăi erșunat; sbuciumător.
Dühös, a. Dühösen, abv. furios, în-

Dilleszkedik, v. a se răzima,
sprijini.
Dilleszt, v. a răzima, a sprijini;
a da afară (pieptul); a înholba

se

(ochii).
Diilled, v. a, se cucui, a se bulbuca,
a sta in afara; a se cumpeni.
Düllöng. v. Dőlöng.
Dűlő, 0. 1. parte de hotar; mețfuină;
2. povîrniș; —re visz, ’Z duce pe
povîrniș.

                                         Dűlőiéiben, abv. in ruină, în sur-
        . .       ___, ___ „      , pare; în decădere.
? jurtát, mânios; rabiat, furibund. । Duios, a. povîrniș, costiș, pieziș.
\ Duhósít, v. a aduce in furie, - în i Dülőút, 0. drum de hotar, drum de

   emisie.                              i țarina.
  Dühosködik. y. a se mânia, a se în- I Dűlt, a. plecat, culcat (holdă); po-
   furia, a se înverșuna, a se sbu- vîrnit, surupat, ruinat.
' eăoua.                                j Dűlt betű, Dűlt írás, 3. liferă seri-
t^U&hosség, 3. furia, turbare, mânie, j soare cursiva.
  < înverșunare; frenesie.               j Dünnög, Dünnyö^, a se îmbufna, a
'Diijk v. v. Dönt. .                    i murmura, a mormăi; a fonf ăi (pe
       y. a se culca, a cade (.grâul) ; j nas).
      ■/ resturna; v. Dől               ' Dürrög,  v. a se cocoși, a se puii (u
         3. roniboedru.                 ' pasere mare).
         v. Dűl.                        i Dzsida, 3. suliță, lance, pică.
I^Dülfidék, 3. ruină, moloz.            j Dzsindzsa, 3. mocirlă, baltă, mora-
gíDöledékeny, a. cafletor, caduc, plecat ( ștină, smirc.
       ruină.                           ! •



Eb

120 i Ecetes

iMseiea oor

121

Edi

E, H), particula întrebătoare; oare 11 Ebffi, 9. (Bot.) earba cânelui.
igaz-e? drept et láttad-é? ve$ut-al* lEbhal, Ebi hal, ou de broască;
E, țnon. acest, aceasta; v. Ez.       | vițelar, pulu de broască, mormoloc.
Eb» a. câne, câine (&.)•              I Ebházi, Ebhendi, a. porc de câne,
Ebadó, 9. dare porție de câni. | om de nimică, ticălos, șarlă.
Ebadta, â. ticălos, porc-de-câne, șarlă, I Eb-ir, 9. (Bot.) degețel, buruiana ca-
   ma de nimică.                         j netul (Digitális).
  Ebadtâz, «. a ocări, a înjura (cu Ș Ebkapor, ». (Bot.) păpădiă.
   porc de câne), a porcari.
  Ebbéli, o. in aceasta privința, ce se
   șine de...
Ebcsont, 9. os de câne.
Ebdüh, 9. turba, turbare, idrofobie.

Ebkapor, ». (Bot.) păpădia.
Eb-kölök, 9. cățel, cățeluș.
Ebláb, ». ptcwr de câne;
o tulesce o la la fugă.

—-on jár,

Ebmarás, *. mușcătură de câne,
Ebnyelvu. fii, 9. (Bot.) arățel, limba

                                   fiáiéiul (Gynoglossum).           ||
                                   Ébred, v. a se deștepta, a se trésig a S
                                   șe desmetcci; a învia, a se învioșa. ^|||
                                   ébredés, 9. trezire, deșteptare.   |jg
                ____              I Ébredez, v. a se desmeted', a începe m
Ebédfia, gustare de dimineața. i a se deștepta.                      Ij
  Ebédkor, abv. la prânz, la ameafl; | Ébreget, v. a deștepta, a trezi: a 9
   la'gustare.                  ' l scormoli.                [sprinten. >
  Ebédlés; prântfire, gustare. 1 l^brékeny, a. deștept, treaz, tigilant, «
Ebédlesi, Ebédleső, lingău, para-1 Ébren, abv. treaz, deștept.      .1
   sit, daicăuc.                   I Ébrenlét, >. priveghere, nedormire, 1
   Ebédlő, o. odae de prânz.        V vigilanță.                        1
   Ebédlőterem, *. refectoriu, sofrage-1 Ebrény, 9. embrión.  .         |
     (în mănăstire). t Ébreszt, v. a deștepta, a trezi, a scula 1
     v. a se purta necuviin- 1 (din somn); a stimula, a îndemna, |
     fc? «• impertinent, = mojicos; a se l a îmbărbăta.               2
            ațeaua).                I Ébresztés, ®. deșteptare, trezire; sti- 1
            y. (Bot.) abanos (Diospyros I mutare, îmbărbătare; îndemn.
         ;—vaí kirak, blănesce cu I Ebresztget,v.,frecuent.dela: Ébreszt. $
         :de abanos.                I Ébresztő, *. deșteptător ; îndemnător. "
          műves, 0. abanist.         jEbrudon kidob v. kivet, v. a scoate «
             deștept, sprinten, veghetor, ’ afara cu bâta, a da afară.
          rit; vesel, sdraven.        I Ebszőlő, 0. (Bot.) v. Csucsor.
              trezie, trezvie, priveghere, I Ebtövis, 0. spinul cerbului*
         srrăîre.                     |Ebugatás, 9. lătrare, lătrat; — nem
      . „ aâșc o. trezie, deșteptare, sprin-\ haUik mennyországba, lătratul câ-
          ; ^ghere, luare aminte; vioi-nilor nu străbate la ceriu.
UW’iEbfil, aitor cânesce; rău; — jár, o
de câni.                              \pățesce reu, o sfeclesce.
   ' Eb£a? □. lemn cănesc, lemn puturos. I EbVadâszat, a. hăituire, goană, venă-
      Ebfaj, Ebfajta, a. rasă cănească, soiu\ toare cu câni.
       cănesc.                         I Ebvész, 9. 1. (Bot.) turta lupulpl (Nux
      Ebfalka, â. haită, potae de câni. I vomica); 2. turbă.
      Ebfarkffi, 9. (Bot.) creasta cocoșului I Ecet, ?. oțet.
        (Cynosurus).                   ț Ecet-ágy, 9. strat de oțet, mala
       Ebfele, o. cănesc, canin.        I drojdia de oțet.

Ebfog. ₉. dinte canin, « cănesc, din- Ecetes, a. oțetit, cu oțet; acru, ma
  tete ochiului.                           I riwtf, murat,

Ebéd, ®. prânz, gustare, ospeț; masa
(in Rom.); ■— előtt, până ’n prânz;
— után, după prânz.
Ebédel, v. a prânzi, a mânca (de gu-
stare); a lua masa.





Ecetes bor, 9. vin oțetit, = acru.
Ecetesedik, c, a se năcri, a se oțeti.
Ecetesit, v. a năcri, a oțeti; a ma-
rina, a mura.'
Ecetes paprika,' 9. ardelu murat,
paprică marinată.
Ecetesül v. Ecetesedik.
Ecetes, v. a turna oțet, a pregăti cu
oțet (bucate).
Ecetfa, 9. (Bot.) oțetar (Rhus coriaria).
Ecetfőzés, 9. oțetărie.
Écetsav, 9. acid acetic.
Ecetsavas, a. cu add acetic.
Ecetszömörce, 9. (Bot.) oțetar, scum-
pie (Rhus glabra).
Eckeficke, â. curățel, scos din cutie,
fercheș, dandi, schitaciu, craișor.
Écsel, v. a darăci, a hecela (fuior) ;
a peria.
Ecseletlen, a. rcdărăcit, neperiat, ^e-
peptenat.
Ecselő, 9. darac, ravilă, peptcni de
lână; perie.
Ecset, 9. penel, pensulă (la zugravi);
ᵥ, Ecselő.
Ecsetel, ᵥ. 1. a zugrăvi, a depinge,
a descrie; 2. a darăci, a peria, a
pepténa.
Ecsetpázsit, 9. (Bot.) dintele cânelui
fÂlopecurus).
Ed, 9. nectar, dulceață; v. Édes.-
Eddegél, a ciuguli, a mânca des.
Eddig, abv. până aci, până .acum;
pană. în present.\
Eddigelé, abv. până acum, == la datul
  present.
Eddigi, a. de până acum, de până aci.
Șde, i. Eduard.
Edeleg, v. a desmzerda, a alinta, a
  guguli, a măguli, a madárig a în-
  drăgosti.
Édelgés, ?. dezmierdare, alintare, ma-
  julire.
Edelgő, ₐ. desmlerdător, alintător,
  uiăgulitor.
    en, 9. paradis, raiu^ edem; ceriu.
    leni, a. răpitor, delicios, ceresc.
    ény, 9. 1. vas; oală; 2. luntre (de
    ecut).
    ény-árús, 9. neguțător de vase,
    'ariu.
      nyes légsúlymérő, 0. barometru
      cular, = cu vas.           [lare.
      iyes növények, 9. plante vascu-
      nyes polc, 9, scândură , polița
      ținui vase,

Edényful, 9. toarta vasului.
Edényhártya, 9. membrană vasculara.
Edényke, 9. vaselor, văsuleț.
Edényrendszer, 9. sistema vasculară.
Edénytan, ». vasologia.
Edénytartó, 9. armariu, polița de
ținut vase.
Edényvásár, 9. târg de vase, = de
pale.
Édes, a. dulce; plăcut, iubit, suav,
scump, drag; drăgălaș, grațios; —
atya, tată dulce; — testvérek, frați
î ₜbunl (de sânge).
Edesded, ₐ. Édesdeden, abv. drăgă-

laș, grațios, suav, scump, plăcut,
'dulce; simpatic jtrăgetor.
Édesedik, v. a se 'ndulci; — vkibe,,
a se amoriso, a se îndrăgi ; — vki-
,hez, a se alipi de cîneva.
Édes-egy, <». unul; nedespărțit, în-
frățit.
x desell, v. a țină =, a ^ice cari dulce.
Édesen, aóv. dulce, suav, plăcut, cu
jdrag, drăgălaș.
Edeses, a. dulciu, dulceag.
Édesfa, 9. (Bot.) lemn dulce (Glycyr-
ₜrhiza).
Édesget, v. a ademeni, a jnomi, a
amăgi, a atrage; a zimbi.
Édesgetés, 9. ademenire, momeală.
Édesgető, a. ademenitor, amăgitor,
Atrăgător.
Édesgyökér, 9. (Bot.) miambal; v.
Édesfa.
Édeshigany, 9. mercuriu sublimat,
^aloméi.
Édesít, v. 1. a îndulci; 2. a ade-
meni, a momi.
Édeske, a. dulcișor, dulcuț, dulceag;
,—, 9. drăguță, iubită.
Édeskedés, 9. măgulire, dulceață pre-
făcută (in vorbe și maniere); v.
Édelgés.
Édeskedik, v. Édeleg
Édeskés, a. dulceag^ dulciu.
Édeskevés, 9. foarte puțin, prea pu-
țin, mal nimic.                    ‘
JJdesmindnyájan, aóv. toți la olaltă.
Édes-orda, 9. urda dulce.
Édes-örömest, »óv. bun bucuros, din
toată inima.
édesség, 9. dulceață; zaharical.
Édesszáj, 9. Édesszájú, a. lacom,
'Wáncacíos; gură dulce.
Édesül, v. a se ’ndul i.
Edi, 9. Eduard.

Edz

122

Egészséggel

Edz, v. a căli, a oțeti; a învertoșa,
a întări, u indura; habosra —,
damaschinează.
Edzés, o. călire, oțelire, învertoșare,
indurare.
Edzett, a. caii., oțetit > damaschinat;
întărit, înverloșat, deprins, (despre o
persoană).
Edzett acél, 9. oțel călit. dama-
schinat.
Edződik, v. a se căli, a se oțeli (fe-
rul) ; a se 'ntări, a se învertoșa
(omul).
Edzővíz, 9. apa de întărit (rufe).
Efféle, «óv. de acestea, dal d’astea.

Egerészkánya, o. (zccl.) uliul rindu-
rtelelor, șorecar (Falco subbuteo).
Egerfa, z>. (Soi.) arin (Alnus); lemn
de arin.
Egérfakó, a. șoreciu, cenușiu.
Egérfarkfö, Egérfarkfö cickóró, ₃.
  (dct.] coada șorecelului, șorecel.
Egérfogó. 9. cursă, capcană (de prins

șoareci).
Egérfül hölgyöméi,
șerpelut.
Égerjes, Égerjes.
de arini.

(Sót.) ochiul

». ariniș, pădure

Egészségi

123

Egy behajtó

Egészségi, a sanitar, (h)igienic
Egészségtan, x>, (h)igiena.
Egészségtelen, ₐ. nesănătos; bolnav,
^indispus, zaif.

Egészségtelenkedik, v. a ji bolnăvicios.
Egészségügy, starea sanitară. |

Egészségügyi tudósítás,^. buletin

nit ar.
Egésztelkes, > țeran cu moșia

in-

Effelőí, aóv. despre aceasta, de aici,
  din astă parte; în asta privință.
Eff-rés, 9. breșa Ef (pe violină).
Ég, a. 1. cer (iu); 2. zonă, climă;
   —ig^ magasztal, înalță pâna’n ceriu,
  «=> pdnd la nori", —re földre eskü-
  szik, se joară pe frunză și pe earba,
  ~ pe tot ce are niai sfint.
Eg. v. a arde (focul) ; a frige (soa-
  rele) ; lánggal —, arde cu pară,
  flăcărează; pișlongva —, licuresce,
  se mocnesce (focul).

Ég-abrosz, 9. cartă astronomică.
Ég-ali, 0. climă, zonă, regiune
inosferieă).
Égalj-isme, 9. CLimátólogie.
Égbekiáltó, a. strigător la ceriu.

(at-

Egérke, a. șorecel, șorecaș.
Egérkő, 9. arsenic, șoridoalcă, șori-
ceasa (un venin).
Egérlyuk, 9. vaurade șoareci, mișina.
Egérmaszlag, * ᵥ. EgérkŐ.
Egérrágta, ». ros de șoareci.
Egérszín, Egérszínü, ₐ. șoreciu, fisti-
chiu.
Egértövis. 9. (doi.) angelică.
Egérút, o. mijloc de scăpare, expe-
   dient ; poteca.
Égés. o. ardere; joc, incendiu.
Égésfolt, 9. semn de arsură; înfierare,
   defăimare.
Égéshely, 9. arsură; pată gangrenată.
Égésjel, 9. v. Egésfolt.
Egésseb, 9. rană din arsură, - din

treaga.
Egésztestvér, 9. frate bun ( din aceeași
părinți).
Egészül, v a se întregi a se corn-

Egreses, a. pregătit cu agreșe.
Egresié, 9. agrast, zamă de coacășm.
Egri, o. Agrian, din Agria; — nevet
,nyer. îșî face renume.
Égsark, 0. pol ceresc.
Égszakadás, 9. povoiü, ruptură de
ₜnoru
Égszin, Égszínkék, a. azuriu, meriu,
évalii.
    áj, Égtájék regiune cerească;
nunct cardinal.
Egteke, xj. glob ceresc.
Égvóny, 9. (ütem.) alcali.

Égvényes, a. alcalin, alcalic.
Égvillanás, ?. fulger, fulgerare.
Égvizsgáló, 9. astronom.
~      ' 1, 0. resunetul ceriului (de

  oparire.
Egésség, 0. v. Egészség ₃C/.
Egész, a. întreg, deplin, neatins; tot;
j dese cerșit; —, 9, întreg, tot, tota-

Égbolt, Égboltozat, ₀. firmament, tă-
ria (ceriului), bolta cerească.
Égcsattanás. 0. bubuitul tunetuaii, j litate.
fletunatură, durduilură.                Egészben, ₐóv. in total.
Egdegél, vi a ardie încet (sub spuză). 1 Egészedik, v. a se întregi.
Egdorgés, 9. v. Egcsattanâs»           j Egészei, v. a intregri, a integra.
Ege delem, 9. foc, ardoare, dorire (fer- j Egészelhető, a. integrabil.
binte). .                        *    ।                    '       ■
Égékeny, a. artjecios, combustibil, in-
flamabil.
Egékenység, 9. combustibilitate.
Eger, 9. Agria.
Eger, 9. v. Égerfa.
Egér, 9. șoarece; șorecei (boală de

Egészen, aóv. de tot, pe deplin, total.
întreg.                            J
Egészít, v. a întregi, a completa. ]
Egészíték, complement.              j
Egészítő, a. complementar, întregitor. I
Egészlen, aóv. total, întreg, complet. î

cat).

Egér-árpa, 9. (foi.) orz selbatec, «= sec;
odos, obsîgă, oves selbatec, păiș
(Avena fatua).
Egeres, 9. ariniș, pădure de arini.
Egeresedik, ᵥ. a căpăta șorecel (calul).
Eger ész, v. a prinde șoareci; —ni
jár, a umbla a pungași, = a fura
(despre om).
Egerészget, v. a prinde șoareci.

Egészlet, 9. calcul integral; totalitate.
Egészleti, a. integral (mahm.). ;
Egészrét, 9. folio.                Â
Egészrétű, a. în folio.            '
Egészség, 9. sănătate; salubr itate^
bună aflare; —bre\ fle de bine! 1
Egészséges, Egészségesen, aórl
sănătos, teafăr, sdravân.         1
Egészségesetek, v. a se restaura, a
însănatoșa.                   (vatos l
Egészséggel! aóp. cu sănătate! fi săi

    pleta.
L Egész vét, Egész vétel, xj. cumpărătură . _ .
। cu ridicata, cu bun cu reii. Egvizsgâl
[ Éget, v. 1. a arde, a frige (focul) ; I Egzengés,
I a prăji (cafea); a stinge (var); a\
I   face (cărbuni) ; 2. a ustura, a mânca Í Egzorrenet, 9. detunătura, durduit.
I   (o rană).                            I Egy, num. un, o; unul, una; —.
I égethető, 0. combustibil.              i |lvSv. tot atâta, egal; v. Mindegy.
| Égető, a, arfâtor, ferbinte, aprins; Egy akar attak aóv. wianim, cu acla-
F             "    -                       moțiune.
                                          Egyakaratú, consimțitor, de aceeași
                                         ! părere.
                                         Egyaiakú, ₐ. isoform; uniform.
                                         Egy álló esztendeig, aóv. unan întreg.
                                         Egy álló helyben, «év. fără veste,
                                         neașteptat, (oropoc, de odată, de loc.
                                          Egyáltalában, Egyáltalán, aóv. preste
                                          tot, în general, absolut.
                                          Egyaránt, aáv. de o potrivă; regulat.

aprifh învăpăiat.
Égető szer, 9. mijloc caustic.
Égett bor, 9. vinars, rachiu, țuică,
halirea, horincăi
Egetverő, a. foarte înalt; titanic,
gigantic, uriaș.
Éggolyó, Éggömb, o. glob ceresc
Șggyes» a. v. Egyes

L éghajlat, a. climă, sună, regiune.
   éghajlati, ₐ. climatic, climateric.
h'^ghajlattan, 9. climatologii),
£ Éghetés, ₉. combustibilitate.
t Éghetetlen, a. necombustibil.
F éghető, a. combustibil.
| a- cere^î divin, sublim, răpitor.
I țgi adomány, o. dar ceresc.

^ek, 9. locuitorii ceriului, tjeit (pl.), j neproporționat.
lg érő, Égig nyúló, ₐ. foarte inait. Egyátalában, v.

\ in același chip.
Egyarányos, ₐ. identic, același.; re-
  gulat, simetric, proporțional.
Egyarányosság, 0. conformitate, regu-
  laritate, simetria.
Egyaránytalan, a. diform, neregulat,

Égi háború, 0. tempestate,
furtuna.
țgi virág, 9. (doi.) neghină.
Eg-iv, a bolta cereasca.
Égkör, 9. sfera cerească.
Égleíráfc. d. uranografiă.
Égmagasság, ₃, slava
ceriului.

vijelia.

înaltul

       hal, 9, ('rool.) pesce popesc.
pgő, ₐ. arfâtor, ferbinte, aprins, în-
jfe-öy, Ég-övezet, 4. climă, zonei.
feftjz, 9, uranograjiă.
ígrekiáltó. a. strigător la ceriu.
1*8X68. 9, agreașă, agripă. coacăză
    ; p, Pöszméte,

Egyátalában, v. Egyáltalában x/.

Egybe, abv. la olaltă, împreună, de

  odată.
  Egybead, v. adună -, dala olaltă, su-
  mează; copiile ază.
Egybeáll, v. a sta la olaltă, d se
  uni, a se întorărași.
Egybeereszt, v. îmbina, d îm-
  buca, a potrivi la olaltă (scânduri).
Egybeesik, v. a coincide, a concăde.
Egybefoglal, v. cuprinde in scurt, a
  resilma, a recapitula.
Egybefutó, a. convergent.
Egybegyüjt, v. a coaduna, a convoca,
  a conchiema ; a strînge.
Egybegyftl, v. a se întruni, a se aduna,
Egybehajló, a. convergent,

Egybfehalmoz

124 Egyenetlenség

Egybehalmoz, v. grămădi, a stânge I Egyedi, a., Egyedileg, aóv. individual,
la un loc.                         I Egyedirat, o. monografia.
Egybehangzás, ₉. consonanță, con-1 Egyediség, o. individualitate,
glăsuire; omonimiă,\asonanță. I Égyedországló, monarch, autocrat.
Egybehangzó, «. concordant, conso-1 Egyedrajz, x monografii.
  nani; omonim.                     I Egyedrajzi, a. monografic.
Egybehasonlít, ᵥ. a compara, a asemui; Egyedür, monarch, autocrat.
  a colațwna (scrisori).             Egyeduralmi, Q, monarchic, auto-

a colaționa (scrisori).

Egybehi, v. a cbnchidma, a convoca.
Egybekel, v. a se căsători, a se cu-
nuna, a se lua în căsătorie.
Egybekelés, o. căsătoriă, nunlfi, ospeț;
iusuradune (a bărbatului) ; măritiș
(la femet).

cratic.                     [crațiă.
Egyeduralom, ₉. monarchia, auto-
Egyedül, a. singur; ton), numai,
singur; egyes—, singur singurel,

Egybeköt, v. 1. a lega, a uni, a îm-
preuna; 2. a îndători, a obliga.
Egybekötött, a. împreunat, legat.

cuc.
Egyedüli,

w , a. singurel, singur, unic.
Egyedüllét, Egyedülség, ₐ. singură-

taie, solitudine.

Egyedülvaló, a. v. Egyedüli.

  Egyben, aóv. tot de odată; acuși, nu- Egyedülválósá<
  mai decât, îndată.                    rătate.
  Egybeolvad, v. a se contopi, a se im- Egy-egy, a. câte unul, = una.
  preuna.                            . Egyeledik. ᵥ. v. Elegyedik.
Egybeolvaszt, v. a topi, a contopi.
• Egyberagad, v. a se lipi (la olaltă).
Egyberagadás, o. cohesiuhe, colierență.
Egyberagadó, a. coherent, cohesiv.
Egybevág, v. a fi congruent, a ni-
meri, a se potrivi; a consuna (măr-

rătate.

solitudine, singu-

Egyeledik, ᵥ. u. Elegyedik.
Egyelőre, aóv, prealabil, prodsoriu,
mai ântăiu, până una altă dc o cam-

turtite).
Egybevágás, ₉. congruență.
Egybevágó, a. congruent.
Egybevet, v. a compara, a asemăna;
a alătura; a combina; a scontre
(socotele).

dată.
Égyen, d. egal, asemene; napé]-egyen,
echinocțiu.
Egyén, ₉. individ, ins.
Egyenérték, ₉. echivalent; același -

    I                                      ;

Egyenértékű, a. echivalent, de ace- i

Egybevető könyv, o. carte de scontru.
EgycSulknek, ». copitate (pL).
Egyéb, aóv. alt, altceva, deosebit.
Egyébaránt, aóv.. de altcum, alt el, de
altmintrenea, altminterea.
Egyébíéle, a. de altfeliu, de alt soiü.
Egyébha, aóv. dacă nu; de atmintrea.
Egyébiránt, aóv. fără de astă, de nu,
de altminterea, de altcum.
  Egyébként, Egyébkép, Egyépképen,
  aóv. v. Egyébiránt.
  Egyébkor, aóv. de altă data, cu altă
   ocasiune.
  Egyébünnen, ₐóv. de aiurea, din alt
   loc.

lași preț.                          ;
Egyenes, ₐ. 1. drept, direct; 2. ne-. I
ted, oblu, întins, plan; 3. (lelkű) í
drept, sincer, deschis.            i
Egyenes adó, $ dare directă.       »
Egyenesedik, v. ă se îndrepta; a se ,
  netezi, a se^ obli.
Egyenesen, ofv. 1. drept, tocmai, ta-
  man ; 2. sincer, verde (a spune).
Egyenesít, a. â, îndrepta,, a netezi, a
  obli.
Egyenesség, ₉. 1. posițiune dreaptă;*
  sinceritate ; 2. șes, plan.
Egyenesszivu, a. sincer, de omenie}
   cinstit.                         ș,

Egyebütt, Egyébütt, aóv. aiurea, airea;
  in alt loc.
Egyed, ₉. Egidiu.
Egyed» *. individ, ins; monad(ă); —,
  a. sinaur, singuratec.
Egyedarús, o. monopolist.
Egyedárúsít. v. a monopoltea.
Egyedárússág, ₅. monopol,

Égyenést, aóv. drept, de a dreptul,
ață, drept înainte, fără ocol.
Egyenetlen, a. neegal, nepotrivit; a&
cidentat (teren); in neînțelegere, in
neunire.
Egyenetlenkedés, neînțelegere, ne
unire, vrajbă, împerechere
Egyenetlénkedik, v. a se învrăjbi, i
se ccrța, a trăi în sfadă.
Egyenetlenség, ₓ ceartă, dihonie di
I sidență, vrâjoă;

    ____________ Egyenget               1

     Egyenget, v. a netezi, a obli, a în-
     drepta, a'plana: a pregăti (calea ’.
     Egyéni, a., Egyénileg, aóv. individual.
     Egyéniség, ₉. individualitate; per-
     sonagiu.
    Egyénit, v. a individuálisa.
    Egyénit, v. v. Egyenget.
     Egyenjogúság, ₉. îndreptățire egala,
     egalitate.
    Egyenkarú, a. echiarm.
     Egyenként, a. câte unul, unul cât,
    unul, om de om, singuratec.
    Egyenkénti, Egyenként való, ₐ, unic
    singur, particular.
   Egyeⁿköz(ény), ₉, paralelogram.
   Egyenközű, ₐ. paralel.
   Egyénközíiség, o. paralelism.
    Egyenleg, ₉, saldo, inchierea cocote-
    le lor.                         (țar.
    Egyenlegváltó, ₉. cambia complemen-
   Egyenlet,   ec națiune.
    Egyenletes, ₐ. uniform, conform, ase-
   menea.
   Egyenlőtlen, a. neegal, nepotrivit;
   disproporționat,. accidentat (teren) ;
   eterogen.
   Egyenletlenség, ₉. neegalitate, nepo- j
   trivire; disproporțiune.
   Egyénük, v. a ji asemenea, a fi egal. I
   Egyenlít, ᵥ. a asemăna, a potrivi; a. |
   pune la cale, a aplana.           <
  Egyenlítő, ₉. ecuator.
   Egyenlő, a., Egyenlően, oóv. egal;
  asemenea, la fel, aidoma, analog;
  identic, acelaș. ■
Egyenlő* akarattal, oóv. unanim, cu
  adanpițiune.
Egyenlő mozgás, ₉. mișcare uniformă.
Egyenlőképp ₒóv. conform, asemenea.
Egyenlőközti, ₐ. paralel.
Egyenlőség, ₉. egalitate, identitate;
  conformitate, uniformitate.
Egyenlősít, v. a egalțsa ; a identifica,
  a conforma, a uniforma; a aplana.
Egyenlőszárú, a. eciticrur.
Egyenlőtlen, a. neegal, nepotrivit;
diferit, disproporționat.
Egyenlőz, v. v. Egyenlősít.
Egyenmórték, ₉, simetriă, proporțiune,
regularitate, conformitate.
Egyenoldálú, ₐ. ecltilatural.
Egyenrangú, ₐ. coordinat.
Egyenruha, ». uniforma, mmulir.
Egyenruhás, a. uniformat.           I
Egyenruhásat, t>, uniformare, echi-
pare ; adjustare.                   I

      ____________Egyetemes_____________

     Egyenruház, v. a uniforma, a" ad-
      justa.
     Egyensúly, ₉. echilibriu, cumpăt, cicpt-
      pana dreapta.
     Egyensúlyoz, v. a echilibra, a cuiri*
      păni.
    Egyenszárú, a. echicrur.
    Egyenszög, ₉. rectangul, unghiü drept.
     Egyenszögű, a. rectangular, drept
      unghiular.
    Egyértékű, a. echivalent.
     Egyértelmű, a. 1. sinonim: 2. una-
    nim, de acord.
    Egyértelműig, oóv. unanim, cu acla-
    ma țiune.
    Egyértelműség, ₉. unanimitate, acla-
    mațiune.
    Egyes, a. singular, simplu, unit; —,
    a. singular (gtam.); solo (muzica);
    unime, unitate (mat.h
    Egyesbiróság, ». judecătoria singu-
    lară.
    Egyesegyedül, oóv. singur singurel,
    cuc.
   Egyesit, v. a uni, a întruni, a îm-
   preuna; a lega.
   Egyesített, a. unit, împreunat; în-
   corporat.
   Egyesíthető, ₐ. compatibil; ce se
   poate uni.
   Egyesség, ». unire, învoială, înțele-
   gere, convențiune; acord, armonia .'
   comunitate; tractat, transacțiune;
   concordat, însoțire.
Egyességi, a. de învoiala,, de acord.
Egyezségi ár, ₉. preț convenționali.
Egyességi eljárás, ₉. procedwă de
  transăcțiune.
Egyesszám, ₉. singular, numărul =-.
Egyesszámú, a. singular.
Egy esül, v. a se împreuna, a se unii
  a se alia, a se însoți, a se asocia.
Egyesülés,». unire, alianță, legătură,
asociare, înrcnglă, înțelegere; în-
trunire.
Egyesülési jog, ₉. drept de întrunire.
Egyesület, ₉. reuniune, societate, aso-
ciațiune. f
Egyesült-Államok, ₉. Statele-Unite.
Egyesváltó, ». poliță cambiu solo.
Egyetem, <1. universitate; 2. uni-
vers; 3. totalitate ; 4. covninitate.
Egyetemben, aóv. la olaltă, toț de
odată.
Egyetemes, a., Egyetemesen, aóv. uni-
versal, general, total.

Egyetemes áttekintés

IZO

IZ/

Egyrészint

Egyetemes áttekintés, 9. conspect ge,
neral, privirtr generala.
Egyetemeset, v. a generálisa, á totá-
lisa.

Egyfelől, adu. de o parte.
TP/wÍArrn+ií —  />/>>   z»ziJ

Egy fogatú, «. cu un cal.

Egyetemesség, generalitate, totali-
tate, universalitate.
Egyetemes történelem y. történet, ₅.
istoria universala.

Egyetemi, 0. universitar;
temes.
Egyetemileg. ah>. general,
in total.

v. Egye

Egyetemiség, totalitate,
Egyetemit, v. v. Egyetemesig

universal,
[litat e.
aniversa -

Egyetemleg, abv. solidar, la olalta.
Egyetemleges, ₐ. solidar.            !
Egyetemlegesség. d. solidaritate, co-
r calitate.
Egyetérez, v. a consimți; a simpatisa.
Egyetérő, a. echivalent.
Egyetért, v. a consimți, a fi de acord,
a se învoi.
Egyetértés, 3. concordia, canțelegere,
consimțire, învoială, armonia.

Egyetértő, a., Egyetértőleg. «0».
conțelegere, în armonia.
Egyetlen, Egyetlenegy, a. unic,
gitr.

w-



Egyfogatú bérkocsi, 9. birja cu un cal.
Egyfolytában, aóv. intr'una, in con-
tinuu, i.ntf'o ăușcă (bea).
Egyforma, <?. intro forma, de același
feliu. identic, asemenea, de a po-
trivă
Egyformán, abv. de o potriva, ase-
menea, identic.                 *
Egyformaság. 5. uniformitate; mono-
tonia.
Egyhamar, abv. în curund.
Egyhangú, «. unanim; uniform, mo-
  noton.
! Egyhangúlag, aóv. unanim, cu acli
  moțiune, cu o gură; monoton.
Egyhangúság. 5. monotonia, unifó
  mitate.
Egyhâromsâg, 9. Trinitate, Tréin
   Troiță.
Egyhasi, «. de sânge, adeverat (frate
, Egyház, 0. biserică; templu (edifici#
Egyházatya, a, 1. curator bisericesc
-  2. sfînt părinte.
  Egyházfi, 0. crâsnic, paraclisier, fi

Egyházi szónok, 9. orator bisericesc, Egyképen, aóv. intr’o formă.
predicator.                     (stice Egy-kót, Egy-kettő. «. câțiva, câteva,
Egyházilag, abv. bisericesce, eclesiă-1 vre-o doi, doue; o păreche; —
Egyházjavítás, ₃. re formațiune.       j szóval, cu câteva cuvinte.
Egyházjavító, 9. reformator.            । Egykevóssé. abv. puțin, in scurt, ceva
Egyházjog, t>. drept canonic, = ecle- | câtva.                       [oarecând.
xiastic, = bisericesc.                  ~

                                        păUmar, țircovnic.
„ .                         .         Egyházgazda, 0. epitrop (al unei
Egyez, v. ft se potrivi; a se învoi, a \ serici), proistos.
se înțelege; a consimți, a simpatiza, Egyházgondnok, 5. curator biseria
a fi de acord.                        Egyházgynlés, a. sinod, sobor; c
Egyezés, 5. învoială, acord, armonia, I cilîu.
potrivire, înțelegere.               Egyházi, a. bisericesc, ecleziastic,
Egyezhetetlen. a. incompatibil. rical.
Egyezik, v. a se potrivi; v. Egyez. | Egyházi adomány, a. dar biserici.
Egyezkedés. ?. învoială, înțelegere: 1 comandare, premendă.
   tractare; negoțiure; arangiament. í Egyházi állam, 0. stat bisericesc,

Egyezkedik, v. a negoția, a tracta, I trimoniul St. Petru. *             ■
a se învoi, a face pace, =- învoială. 1 Egyházi alrend; o. clerul de jos,
Egyezmény, o învoiala, convențiune, I ferior.
tractat.                             ' Egyházias, a. v. Egyházi.
Egyezményes, ₐ. convențional. I Egyházi átok. î>. anatemă, afurisii
Egyezményes filozófia, 0. filosofiă ar- I excomunicare.                  ₛ
  monistică.                             Egyházi atya, >. St. părinte.
Egyező, a. conform, analog; concor- \ Egyházi beszéd, o», predică, dii
  dánt, omonim.                          ( bisericesc.
Egyeztet, v. a concorda : a învoi, a ț Egyházi gondnok, 9. curator b
   împăca, a pune la cale; a colaționa\ cesc.
   (scrisori ).                         ' Egyházi javadalma», 0. prebe.

Egyházjogi, ₐ. canonic.
Egyházkerület, 9. diecesă (la cat.);
  eparchiă (la orient) ; district bise-
  ricesc (la protestanți).
Egyházkormány, consistoriu, gu-
  vern bisericesc.
Egyházlátogatás, ö vizitare canonică.
Egyházmegye, 0. diecesă (lacat.);
eparchiă (la or.); seniorat (la pro-
testanți).
Egyháznagy, prelat; proistos.
Egyházszónoklat, 9. elocență sacra.
Egyházszónoklattan. 9. omiletică
Egyháztanács, 9. consistoriu; diea-
steriií,; presbiteri# (la reformați).
Egyháztanácsos, d. consistorialist;
presbiter (la ref.).
Egyháztörténet, 9. istoria bisericească.
Egyházíigy, ₀. caiisă -, afacere bise-
ricească.
Egyhimfi. a. monandric (floare).
Egyhuzamban, abv. dintr'odată, intr’o
dușca.
Egyideig, Egyideiglen, abv. până la
o vreme, într’un timp.
Egyidejű, ₐ. contimpuran, simultan.
Egyidejűleg, ₐbv. de odată, simultan,
în același, timp.
Egyidőbeli, a. contimpuran, de o etate.
Egyidőben, abv. odată, cândva, odi-
nioară, intr'un timp.
Egyidős, a. coetan, contimpuran; de
o vrîstă.

= ecle- I
        ' Egykor, aóv. odată, odinioară, cândva,
         Egykori, a. de odinioară, de odată,

Egyik, h. unul, una; —etek,
din voi; — sem, nici unul,
Egyiptom, 5. Egipt, Egipet.

unul

  de cândva.
Egykoron, aóv. v. Egykor.
Egykorú, a. contemporan, coetan.
Egykönnyen, abv. ușor, lesne.
' Egyközarányú. a. paralel.
Egyközépú," Egyközpontú, ₐ. con-
  centric.
Egyköző, a., Egyköztíleg, abv. paralel.
Egy lábig, abv. până la unul, cel
  din urmă.
Egylet, x reuniune, societate, asocia-
  țiu/ne.
Egyleti, a. de reuniune (membru, etc.).
Egymás, pwn. unul cu altul, reci-
proc, la olalta; una și alta.
Egymásba fon, v. a împleti.
Egymásért, abv. solidar, unul pentru
altul.
Egymásra viszonyló, a. corelativ.
Egymásután, abv. unul după altul;
după olalta; sprinten, iute.
Egymásutániság, Egymásutánság,
succesiune, succesivitate.
Egymásután való, a. succesiv.
Egynapélő, a. efemer.
Egynapéltű, 9. efemeră finsectă).
Egynapi, a. efemer; de o ^i.
Egynapi járás, Egynapi járó föld,
cale de 0 $i.
Egynapos, a. de o <ji.
Egynéhány, a. câțiva, câteva.
Egynejű, ₐ. monogam, cu o soția.
Egynejűség, a. n onogamia.

Egyiptomi, a. Egiptic, Egiptean.     i
Egyiránt, a£v. in același chip; regn- Ș
lat, conform, in tocma.              1

una. i Egynémely, pwn. oarecare, oarecine;
     ! câțiva, câteva.
     | Egyhemu, a. omogen, de un feliiî.
     1 Egynevezetu, Egynevn, ₐ. de acelas

Egyirányú, a. paralel.
Egyit, v. a uni, a împreuna, a

um-

Egyeztetés, *. concordare; colaționare ,
( de scrisori ).
Egyféle, a. de același feli#, identic. ’
Egyfélekép, Egyféleképen, abv. întro
formă, in același, mod, chip.

beneficiat.
Egyházi javadalom, t>. beneficiu,
ricesc, eclejia.
Egyházi javak, a veri , bunu
  serice sci.

fica,; a aduna, a concentra.
Egyizben, abv. odată, cu a ocasiune.
Egyizromban. ₐbv. odată.

Égy féleség, uniformitate,identitate; Egyházi reud 5. eler, tagma

monoton iá.

țească, preoțime.

Egyjelentésíí, a. sinonim.
Egykedvű, a. Egykedvűen,
diferent, egal, nepăsător; indolent.
Egykedvűség, 9. indiferența: nepă-
sare ; indolența.

ili

| nume, tiz, omonim.
Egyoldalú, a., Egyoldalúlag, aóv. uni-
  lateral; superficial; exlusir.
Egypatájú, Egypatású, ₐ. copitat, eu
  copită.
i Egyre, abv. continuu, mereu, nefice-
i tat, necurmat. .
: Egyre-másra, abv. una cu alta, préste
  tot; mijlociu, claie pe grămada.
Egyrészint, Egyrészről, Egyrészt,
: abv. de o parte.

Egyrétű

128

Éhenkórász

jtsnen-m

129

Éjszakázó

Egyrétü, a. simplu, din o pătură.   I Egyszőrü, a. de un per; de o pănură, j
Egyrostban, abv. odată.             I de o potrivă.          [unisilab.
EgyrŐl-egyig, abv. uni   cu alta, toate I Egytagú, a. de o silabă, moao^=, j
la olaltă.                          Egytestvérek,  d. frați  de sânge, « *
Egyről-egyxe, c»6v. una după alta, pe I buni (de pe tată și mamă).        ;;
rând.                               Egytől-egyig, \șbv. până la cel din
Egyrőbm&sról, abv. despre una și I urmă, cu toții.                      •
alta.          ₍                   I Egyúttal, abv. tot de odată, cu
Egysarkú, a. unipolar.                cale, in același timp.
  Egység, 3. unime, unitate; monada I Együgyű, a. simplu, bleot, naiv, neO
   (filvs).        ₑ                      ghiob, tont, gogleț, meteleu,
Egységes, a. unitar.                । năbădăios.
  Egységhivő, unitar, arian, soci-1 Együgyüség, o. simplicitate, naivitaie,^
   nian.                               | neghiobie, goglează, secătură; sfiala. ^
  Egy sem, pwn. nici unul, nici una; .Együtt, aóv. împreună, la olalta e»K
                                         la un loc.                                                            r d

Ehen-ni! int. uite-'l aci! uite ici!
fată-l!
Éhen-szomjan, abv. nemâncat și ne-
beut, jbimend și-setos.
Éhes, Éhes, a. Éhesen, abv. flămând,
nemâncat, postit.
Ehetetlen, Ehetlen, a. de nemâncat,
ce nu se poate mânca.
Ehetnék, v. a fi flămând, a-ă ti foame,
asi mânca; nagy—em van, am mare
apetit, ᵣ ~ pofta de mâncare.
Éhez, Éhezik, ᵥ. a flămânzi, a răbda
foame, a-i fi.foame.

nime.

Egyszakos, Egyszakű, a. simplu; din Együttélés, o. conviețuire; traiű
o strofă (vers).
Egyszalig, până, la cel din urmă
(om).

                                      preund.
Együttérez,
| Együttérzés, .
Egyszarvú, d. (zool.) inorog, unicorn, Együttérző-ideg,
monocer (Monocerus).                  Együttes, a. comun, con..., coml
Egyszéltében, ₐbv. intr'o nimară, (în composiții); — birtokos,

v. a consimți, a simpatici
simpatie, consimțiri

t>. nervul simpt

    oxicxticucM, c»cv. nur u nimara,
într'o fugă.
Egyezem, tuz, as, porc (in cărți).
Egyszer, aóv. odată, unadatâ; odi-

nioara.

posesor, conproprietar.
Együttesen, abv. la olalta, împrt
în comun, în concret.

Együtthatás, o. cooperare, concurs
Együttható, t>. coeficient (matern.)^
Együttlét, Együttlétezés, x c<w

Egyszeregy, t>. tabla înmulțirii, oda-
ta-unul, ambac.                     j Jugyumei, iugy muerezes, a. ce;
Egyszeres, a. Egyszeresen, sin- stență.
piu, sadea.                        I Együvé, Együvé, abv. la olalta,
Egyszeresit, ᵥ. a simplifica.       I preună, la un loc.
~       '       .....            . . jjgyüvéhajlé, a. convergent.

Egyszeri, «. unic; de odată; mint

az — ember, ca

omul din poveste. Egyvágányú,
de loc, îndată, nu- Egyvalaki, pwn. cineva,
doar și 'poate.   nescine.

Egyszeriben, abv. de loc, îndată, nu*
mai de cât, fără doar și'poate.
Egyszermindenkorra abv. odatăpentru
totdeauna.

Egyszerre, abv. de odată, fard veste,

pe dată, numai de cât

tale; țoropoc; tot de odată, în ace-
lași timp.
Egyszersem, abv. nici odată, nici

a. cu o rețea.

oare^

Egyvalami, pwn. ceva, câtva,
Egyvégben, Égyvégtében, abv. |

ir*una, după olaltă ; într'o duț

I, JUHI 'UCSl-C,   WW, uupu/ Ul/UWl , uwi V UU
; pe neaștep- l Egyveledik, v. a se (a)mesteca
)data, in ace- confunda, a se încurca.

Egyszersmind, abv. tot de odată, în
  acelaș timp, de odată.
Egyszer te, abv. odată, de odată.
Egyszerű, a. Egyszerűen, Egysze*
  ruleg, abv. simplu, sadea; neted,
  lapidar (stil); drept.
Egyszerűség, simplicitate; lapida-
  ritate (de stil).

Egyveleg, $. amestec, confusiuv^
curcătură ; quodlibet, variațu
aliaj (de metale)*.          1
Egyvelges, a. amestecat, variat.\

Egyvelit, v. a amesteca, a inel
a alia (metale); a corci (soiul
Eh! int. ah ce!              j
Eh! i>. foame, foamete; - , ₒ. flăt
fometos; ajunat, postit. i
Éhe! int. ehei! aha!         1

ihen, abv. de foame, flămend,fd
Jhen hal, Énen vesz, moe

Egyszerűsít, v. a simplifica.         EL^ *j ,      _
Egyszerűsítés» ?. simplificare, simpli-! foame.
ficațiune.                          ! Éhenkórász, o. hămișit, fiaméi
Egyszikűek, ?. monocotiledone.         Ion, coate goale.

Eheztet, v. a fiamengi, a lăsa să
ₜrabde foame.
Éhgyomor, *. rânză goală; —ra,
yemâncate, pe rânza goală.
Éhhalál, o. foamete.
Éhhel hal, Éhhel vész, v. a muri
,a pieri de foame.
Ehhelhalás, perire de foame; foa-
mete.
Eh-inség, d. foamete.
Éh-kór, hemiseală; nesaț; pocîl-
fire^ (la cai).
Ehkóroa ₐ. nesățios, hemisit, poftitor,
fâcomos (de mâncare).
Ehláz, b. friguri de foame.
Ehol, Ehol-ni! ini. uite ici! iac'aci!

pe

Ejha! int. ei ha! hei hei!
Ejhajh ! int. hop! țup ! uiuiu 1
Éji, a. nopturn, de noapte, noptatec.
Éji bogár, e. (zoo!.) licuriciu, lampir
fLampyruș noctilucaj.
Éji csend, &. liniște de noapte.
Éji fecske, o. (apoi.) rundunea nopta-
tecă (Câprimulgus).
Éji Iepe, t>. falén (.fluture de noapte).
Éjjel, abv. noaptea, în timp de noapte;
—nappal, țliua și noaptea; —, o.
, noapte.
Éjjeledik, v. a înnopta, a întuneca,
a seface noapte,
Éjjelenként, aîu. oapte, nopți de a
ᵣrânâuț.
Éjjelez, v. a mâne, a se lăsa de mas,
a petrece noaptea; a remáné noaptea
/afară de casă),
Éjjelezés, a. veghiere, străjuire; petre,
cere de noapte; petrecere în desfre-
.nări. și beuturi.
Éjjeli, a. de noapte, nopturn..
Éjjeli edény, d. oală de noapte, țucal.
Éjjeli menet, >, conduct de noapte;
căletorie noptufaia.
Éjjeli munka, &. lucru de noapte,
peghiere.

                       Éjjeli őr, d, păzitor de noapte, paz-
                         nic, gardian, vatășel.
                       Éjjeli vigyázat, í. pază de noapte.
                       Éjjeli vonat, d, Íren de noapte.
                       Éjjeli zené, t>. serenadă.*
                       Éjnapegyen, echinocțiu.
                       Éjnapegyeni, ₒ. < hinocțial.
                       Einapegyenlőség, Ejnapegyezés,    v.
   --- f Éjnapegyen.
—nek éjszakáján, in Ejnye, ini. el! carnax-l! hm/ — de

|   Éhomra, abv. pe nemâncate, pe rânza
I   goală.
। Eh-orvoslás, curare prin fla&en-
k flire.
F Éhség, o. foame, poftă de mâncare; '
r foamete.
r- Ehszükség, d, foamete.
L Ép iul. ehei! el! heti mei!
p Ej, d. noapte; ■         _____
r tăria nopții, târziu noaptea f
I Ejborujaban, ₐbv. în timpul

ᵥ ... . -               ₜ----           jó, ah! cât e de bun.
Sjborujaban, ₐbv. în timpul nopții, Ejsark, >>. pol nordic; polul arctic.'
nț» furt»                              Éj sötét, a. întunerec ₜ beznă.
                                       Éjszak, t>. nord; v. Észak t>cl.
Éjszaka, o. noapte; éjnek éjszakáján,

pe furiș.

... §j-egyen, oₜ. equinocțiu, echinocțiu.
Éjeledik, Ejellik, v. a se înnopta, c
se întuneca, a se face noapte. j
^Éjenként, abv. noapte de noapte, o |
p' noapte ᵣdupă alta.                    ! Éjszakadtán, abv. ca întreruperea
j-. Șjent, Ejente, abv. noaptea.        | ₜnopțil.
? Ejenti, ₐ. nopturn, de noapte. í Éjszakai, a. (K noapte, nocturn.
| mez ⁿoaPtef miezul nopții, l Éjszakánként, abv. noaptea, noapte de
f ⁿoaP^e' w                             1 ᵣnoapte, preste noapte.
■ț Ejféli. a. de miaza noapte.          ! Éjszakázás, o. v. Éjjelezés.
^Éjféli mise, liturgia de miază | Éjszakázik, v. a petrece noaptea treaz,
| flpapte (la Crăciun la catolici). t '                      ...       . .
l'Ejfelkor, ₐb&. la miaza noapte, la jretnané aj
Bniíezul nopții.              [noapte. Éjszakázó,
  jféltájban, abv. cam pe la miez de noapte

a

în tăria nopții, târziu noaptea;
,abv. noaptea.

a lucra a studia, (noaptea);
remáné afară presto noapte.

a

t>. vagabond, bețiv (d

t Magyar-román szótár»

9



130

Ekhó

Ekhós

131

Elaljasodik

Ejt, v. 1. a scăpa, a scăpata; a do- Ekekormány, cucura, corman de
bori, a da jos (copaci); 2. a re-1 ,plug.
epica, a exprima, a pronuncia (ol Ékel, v. a icui, a împăna, a găvosâi;i
vorbă); 3. a repune, a dobori, al a accentua (cuvinte).                  f
prăvăli, a răstorna; a culca la pa-I Ekeló, *>. JL. poting (cu cârc sé prinde
   mént (o fieară) ; 4. a vărsa (lacrănvt); I grindeiul de cotiugă); 2. c<tâttyă^
   csínyt — vkin, păcălesce, face o I teleguță, bărsă de plug, iapă (^
   festa cuiva; fogságba—, arestează,\ ,plug).                            ^3
   duciin prinsoare ; gondolkodóba —, I Ékelődik, v. a se vîri, a se
   pune pe gânduri; hibát —, comite I Ekés, a. cp plug.                  _il|
    =, face o greșeală; sebet — vkin, IÉkes। a. Ékesen, aév. 1. nostim,
   vulnerează, rănesce; módját v. sze-1 mos, grațios, elegant, delicat, dr^M
   rét ejti vminek, /ace posibil; téve-1 laș; 2. accentuat; 3. eloguent.
   désbe —, duce în eroare; tőrbe —, I Ékesenszólás,        Ékésszólás. ?
    prinde în cursă; veszedelembe —, | Ékesenszóló, a. eloquent,
     duce la primejdie, periclitează. 1 Ékesget, Ékesít, v. a găti,
    Ejteget, t>. 1. a declina (nume); 2. al a împodobi, a înfrumseța, a
     scdpata (des).                      I a dichisi, a spilcui, a stolisi; î||
   Ejtegetés, declinare, declinațiune, I cora.
     flexiune.                           I Ékesítmény, ^ podoaba, lt«tru||
    Éjtegethetlen, «. ne-, indeclinafnl; I teală; decorațiune, ornament. ||
      neflexibil.                         I Ékeskedik, v. a străluci, a sp|H
    Ejtegethető, a. declinabU, flexibil. I a fi chitit.                  ||
    Ejtegető, a. ciur, dirmon.           I Ékesség, ». 1. podoabă, străludM
    Ejtel, măsură (de beutură).            teală, ornament; decorațiune; 11
    Ejteles, a. de o măsură.             | ₜvaericale, bijuterii.        J|
Ékessé^telen, a. fără chiieal^a
'găteala.                      J
Ékesszólás, ». eloquență, elocesfl
Ékesszólástan, ». retorică, teorii

Ejtemény, d ©. Mondat.               I
Éjten-éjjel, Éjten-éj^zaka, aóv. în cap
de noapte, târziu noaptea.
Ejtés, d. 1. cos (gțatn.) *, termînațiune,
desinență; 2. scăpare (de a mână) ;
3. pronunciare, respicare.
Ejtodik, Ejtődzik, Ejtőzik, v. a se

ₜquenței, = discursului.
Ékesszóló, ». orator, eloquent.;
Ékesül, v. á. se găti, a se chiti

spilcui, a se împoționa. <
Ekeszám, lucru de pălm afi

scăpa, a scăpa-ța, a cădi.
Éjtszáka, 9. v. Éjszaka 9d.
       Ek, o. 1. ic, pană (de înțepenit), gă- pal^na, plugărit.               |
       vozd; 2. accent; 3. podoaba, orna- Ekeszarv, 1.- coamele pin
       ᵣment, găteală, farafasticurl.            2. cucura, corman de plug, ș
       Ék-alakú, Ékded, a. cuneiform. EkeszoTgálat, 9. v. Ekeszám. 1
       Ékárú, i. bijuterie, scumpete; viarfă\ Eketálp, 9. plaz de plug.
         de galanterie.                          Eketatyiga, 9. cotluga, tclegv
Eke, 9. plug, aratru.                       tițe' de plug.             |
‘ " Eketengely, ». osia plugului, j
Éketíén, a. fără accent; simpi

Eke, &. plug, aratru.
Ekeakadály, ₐ. (Got.) asudu-calzdul,

osul Iepurelui, sălășitoare, dirmotin
(Ononis).
Ekealja, jug(er), pogon, falcé (de
pament).
Ekeborona, o. grapă.

Ekecsont, o. osul nasului.
Ekeforduló, ». cârcee (la plug).
Ekefő, a. plaz de plug, talpa plugu-
lui, cobită.
Ekegöröndöly, Ekegerendely, grin~
deiu (de plug).
Eke-iga, *. rotițe de plug.
Ekekabala, *. v. Ekeló.

nat, fără pompă, nechitit.
Ekevas, a. ferul plugului, ci
.plug, brazdar.
Ékez, v. a icúi, a bate un
pana; a accentua, a intőm
Ékezet, 9. accent; accentuau
Ékezetlen, ₐ. neaccentuat.
Ékezett, a. accentuat, cu oă
fonat.
I Ekforma, a. Ékformán, cu
   ferm, teșit.
I Ekhó, d. resunet, echo.

    EkKós kocsi, 9. călească acoperită.
   Ék-írás, o. scriere cuneiforma, = iero-
   glifă.
   Ékít, v. a împodobi, a înfrumseța, a
    decora, a ornamenta; a garnisi, a
    tivi.
    Ékítmény, o. ornament, podoabă; de-
    corațiune; gamisire.
   Ékjei, o. accent (in scriere).
    Ekként, Ekkép, Ekképen, aóv. așa,
    astfel, în acest chip.
    Ekklézsia, 1. eclesiă; biser'că,
    comună bisericească; 2. porțiune ca-
    nonică ; v. Egyház.
    Ekkor, aóv. astă dată; acum.
   Ekkora, aóv. așa, atât (de mare).
   Ekkoráig, aóv. până acum, până aci.
   Ekkorára, Ekkorra, aóv. pe acuma.
   Ékmű, giuvaer, bijuterie, sculă.
   Ékmű-áru, marfă de galanterie.
   Ékszer, d. juvaer, bijuterie; scumpe-
   țuri, scule.
    Ékszerárú, 9, v. Ékmű-árú.
    Șkszerârds, o. juvaergiu, autariu.
    Ékszerek, d, pl. scule, scumpeturi,
    prețioase, bijuterii.
    Ékszerész, o. bijutier, juvaergiu, țura-
    riu.
    Ékszerészet, o. aurăriă; negoț deju-
    vaericale, = de bijuterii.
    Ékszerszekrényke, Ékszertartó, a.
    besactea, ecrin.
   Ékszög, o. ic, pană, găvozd.
    Éktelen, ₐ. pocit, monstruos, enorm;
diform, sMmosit, scălâmbat; necu-
s- - yiinc ws.
    Éktelenedik, v. a se schimosi, a se
strîmba; a se cocámba ; a se purta
; necuviincios.
   Éktelenít, v. a schimosi, a poci, á
? 'desfigura, a diforma», a scălamba.
L Éktelenkedik, v. a se purta necu-

general; lipsire, depărtare, luare,
'Privațiune.
El, 9. tăiș, ascuțiș, slmcea (la cuțit) j
virf (de munte) ; înțăpatură (în epi-
gramă)*, muche, margine; arc ele,
profil; a sereg élén, in fruntea ^
în capid armatei.
É1, v. a trăi, a viețui, a exista; —
  vmivel, a întrebuința, a se foloti de
  ceva, a profita (de ocasiune), a se
  bucura de ceva; éli világát, duce
  $ile albe.
El ad, v. a vinde, a înstrăina; a da
  (pe bani) ; a debita.
Eladás, ». vînzare, vindere; înstrăi-
  nare; debit.
Eladdig, aóv. până ce, până când, -
  atunci.
Eladni való, ₐ. de vîndut, de dai, de
  maritat (fata).
Eladogál, Eladogat, v. a vinde «, a
  înstrăina =, a da și acum și apoi.
Eladósít, v. a încărca cu dătorii.
Eladósodik, Eladósúl, v. a se cu-
funda în dătorii, a se îndători.
Eladósodott, Eladósult, a. indăiorat,
  cufundat in dătorii, vândut.
Eladósodva, ₜ óv. fiufundat in dătoriă,
vendül.
El-ágasodik, v. a se ramjfica, a se
rămuri.
Elágazás, *>. ramificare, rămwrire.
Elágazik, v. a se ramifica, a se ră-
muri; a se desparte in doue brațe
( marea).
Elágazott, a. ramificai, rămurit.
Elaggik, «. a îmbătrâni.
Elaggott, a. îmbătrânit, gârbovit (de
bătrânețe), slăbit; invalid; veteran.

Elajándékoz, v. a dărui; a vinde
(mal în cinste) ; a da in a face
present.
Elájúl, v. a ameți, a leșina; a cădi

în amețeală.

| viincios; a se strîmba, a se schi-
   moși.                                     ’ _____________
Éktelenség, ». diformitate; scârnă- Elakad, v. a se împedeca;
| via, monstruozitate, scârba, pocitură, ~               ■ ----------- ■


a se

a sta înfipt.; a se opri, a se sj
(ín vorbire); a sta (pe loc).

   șcălâmbătură; necuviință, ticăloșie.
  Éktelenül, aóv scârnav, hidos, pocit,
& ürít, monstruos* ticălos, scârbos, grc-
zav; —, v. v. Éktelen edik.
i Ektű, ₅. ac. de cravată ; bumbușcă. I
í Ékvesztő, a. cuvinte, cári îșî pierd
| accentul ó. e. légy, legyek 9cl.
RÉ1! int. drumu! pasă l — innen !
Iț cară-te de aci ! ușa!
| É1, prefir ín composițiuni arată în

Elakaszt, v. a împedeca, a opri.
Elüldözik, v. a apune, a (a)sfinți
   (soarele).
Elalél, v. Elájul.
Elalélt, a. amețit, Ieșind; slab, ne-
putincios.
Elaléltság, 9. amețeala, . leșin, sfir-
șeală ; neputință, slăbiciune.
Elaljasodik, Elaljasúi, v. a se dejosi.
9*



Eláll

Elbetegesedik


a degenera, a decadé, a scăpata, al Elárulás, $. viritfare; tradare.* ,1
se umili, a se civili; a se couoi'i; aI Elárusít, v. a facc de umoare, q
se corci.                            I a înstrăina.                       j
Eláll, v. 1. a abdice, a renunța (la\ Elárvásodik, v. a remané orfan, 1
ceva),'a se tășa, a se lipsi de ceva; I Elárverez, y. a licita, a we'Ue U
a se epri, a sta pe loc, a înceta ;\ mezat, a aucționa.
3. a încremeni, a se închiega (sângele); l Elárvul, v. a remané orfan.
  a stagna, a șovăi, a crumpavi; 4. alEl-ás, v. a îngropa; a săpa, a ascupjjfe.
se obosi (omul) ; 5. a se potoli, al (in pamént).
  se liniști, a se așeza (véntul); 6. a I Elasszonyosodik, v. a se moleși, <Í|
   se fölé, a sta (pe iarnă poamele) ; I efemina.                          M
   7. a îndura, a suferi, a răbda, al Elaszik, v. a se us(u)ca, a se<to|B
   susține; — az eszem, ’mt stă min-\ remané sec.                         ,ifB
   tea’n loc; — ott . a szeme-szája, a I Elaszott', a. uscat, sec, veșted,
   rémas înmărmurit, = uimit; mt.l ții (de betran).
   jos cu el! pereat!                    I Elátkoz, v. a Mstema, a
   EláUít, v. a opri (sângele).          I înjura; a anatemisa, a caterisi,jj
   Elálmélkodik, ». a încremeni, a stalElavúl, v. a se învechi;, a se|9
    pe gânduri, a se mira, a se minuna, I scrie; a eși din moda. J1B
    a se ivími.                           | Elavuló, a. prescriptibil.     “gB
   Elalszik, v. a adurmi; a se stinge I Elavult, a. învechit, obsolet,
     (focul).                        [adié.l us; prescris.                  jjB
    Elaltat, v. a adurmi, a liniști, al El-ázik, v. 1. a se uda, a se mB|
    Eláltat, v. a amăgi, a înșela. I 2. a se îmbăta, a se ameți, ]■
    Elaludt, a. adormit; stins, potolit\ chirchili.                       JH
      (focul).                             I Elázott, a. muiat, ud; 2.
     Elaluszik, v. v. Elalszik.              Ut, amețit, beat.          f <1B
     Elalvás, s. adormire; stingere, polo-1 Eláztat, v. a uda, a műié:
      lire (a focului).                     I (cânepa); — vkit, a ponefl
     El-ámít, t\ a înșela, a amăgi, a $e-\ defăima; a așterne patul (c^B
       duce*, a ademeni, a momi, a orbi; ’ᵢ Elbágyad, v. a slăbi; a se (M
       a lua peste picior.                   ’ se moleși.                  11
      Elámul, v. a înlemni, a incremeni, a Elbágyaszt, v. a obosi, a
       prinde mirare, a înmărmuri, a se i Elbájol, v. a încânta, a
       mira, a sta uimit.                     I meca.'                    31
        Elandalodik, v. a se didrage, a se | Elbakaíántozza magát, v. a
        pierde in visuri, a fantoșa.          | rochii, a se încurca, a se ingj
        Elannyira, aóv. intru ațâț, așa dél Elballag, v. a merge incet, a ||
        mult, așa fel.                        \ a se trage (încet).        1
        Elapad, a séddé, a seca, a dcseca; 1 Elbámészkodik, Elbámul, ||
         a se usca.                            1 mira, a înholba ochii, a'lprjÁ
         ElapadhaÜan, «. nesecat; abundantA rare, a înmărmuri, a inleww
        Elapaszt, v. a seca, a usca.          I Elbán,  Elbánik, v. a tractai
         Elaprit, Elapróz, v. a mărunți, a bu-\ nua (sabia); a manipula (1
          cățeii ; a taié =, a desface ín bucd-\ Elbánás, o. tractare, tractami
          țele, a dumica.                         I nipulare.               1
         Elárad, v. a se resfira, a se respandi. | Elbarmul, v. a se prosti, a se|
          a se propaga ; a se întinde, a cresce i Elbeszél, v. *a spune, a g
          (prea mult).                           I istorisi, aenara; a vorbi ®
           Eláraszt, v. a inunda, a se revărsa, I Elbeszélés, d. povestire, i
            a îneca (câmpul); a resfira, a re-| narațiune (stil.). 3
            spândi.                              i Elbeszélget, v. a povesti „<á
           Elárkol, v. a abate (apa), a incan-l petrece în povesti, a convei
            giura cu șanț.                  .    | Elbeszélő költészet, o. poe$
            Elárul, v. a vinde; a trada, a dal — próza, prosd narativă^
             de gol; a vádi.                        Elbetegesedik, v. a se trikó

Elbiceg

133

Elcsendesedik

    Elbiceg, n. a șontăcăi, a merge șchio-
     pătând, a bălăbăni, a merge clăti-
     nânduse.
    Elbillen, v. a pierde echilibriu, a bate
     într'o parte (cumpăna).
    Elbir, v. a susținea, a răbda, a în-
     dura, a suferi; a fi în stare, a putea
     suporta.
F Elbirhatási erő, ». capacitate, capa-
l bilitate.
i Einitangol, ᵥ. a risipi, a toca (baniif.
I Elbizakodâs, sumeție, înfumi -are,
I    resfâțare, încredere, trufie, aroganța,
I    presumțiune.
| Elbizakodik, ᵥ. a se resfăța, a se în-
f    trece; a fi sumeț, a fi trufaș..
Eb Elbizakodott, a. trufaș, răsfățat, in-
I crezut, întrecut, arogant, sumeț, in-
I    solent,
I Elbizakodottság, ₛ. aroganță, trufie,
I sumeție, îndârjire.
I Elbizza magát, v. v. Elbizakodik.
■ Elhízott, a. încrezut, răsfățat, în-
I fumurut,' sumeț, dirz.            [zie.
I ₛ Elbizoțtsâg, ₐ, resfațare, semeție, dir-
■ Elbocsát, ü. a da drumul, a conce-
■ dia; a slobozi, a diniite; a licenția
■ (oștirea); a destitui (din oficiu).
K. Elbocsátólevél, dimisional; ceiti-
B ficat de demisiune, = de concediu,
Bf » de retragere.
■ / Elbocsátott, a. demisionat, licențiat,
Bk concediat; destituit.
■^Elbocsáttatás, >>. dimisiune, conce-
■p⁷' diare.
    ; Elbocsátvány, o. demisionai.
■I^Aódít, a ameți, a buimăci (âe
           ă narcotisa.
^K’Éíbódúl, v. a ameți, a nebuni; a se
     buimăci.
HpEîbolondit, v. a scoate din minți; a
a/^Ânșcla, a seduce, a puig¹ isi.
^EEȘIborit, v. a acoperi, a înveli, a în-
           a ascunde, a adăposti.
■KBlborúl, v. a se turbura, a i) în-
^■gc&ide, a îno(u)ră; a se întuneca
a se acoperi (de nori).
^KMborzad, v. i se îngrozi, a tresări,
       fi cuprins de spaimă, a se speria,
       se inspăimenta.
^MKborzaszt, v. a uniplé de groaza,
          spaimă, a îngrozi.
^M|wődül, v. a începe a boacăni,
^^BfeurZa, -= a răcni; a se scânci, a

^^HKúcsuzik, v. a-și lua remas bun,

țfiuă buna, a (ficé un adio, un
remas bun.
Elbúcsúztat, v. a lua remas bun, a
face un adio (în numele cuiva).
Elbujdosik, v. a pribegi, a emigra;
a se duce ’n lume.
Elbújik, v. a se ascunde a se pifö
se pitula, a se ghemui.
Elbujtat, v. a ascunde, a, piti, a pi-
tula.
Elbutit, v. a timpi (la minte), a pro-
sti, a dobitoci.
Elbutúl, v. a se timpi (la minte), a
sé prosti, a se dobitoci.
Elbűvöl, v. a încânta, a fermeca, a
obroci ; a-i face cu ulcica.
Elbúvik, v. a se ascunde, a se pitula.
Éle, o. viț; spirit (vioiu, satiric) ■;
isteținie ■; glumă, șagă, vorbă isteață ;
fás, ízetlen —, glumă searbădă, «
proastă; —eket hány, face glume.
Elcel, v. a face glume, = spint, «=
,= vițun.
Élcelődés, 0. afectare de spirit.
Eîcepel, v. a trage după sine, a de-
părta, a duce.
Élces, v. Élcesen, »5v. cu spirit, isteț,
cu gluma; sfătos.
Élceskedés, sfătoșire; v. Élcelődés.
Élcseskedik, ᵥ. a face glume; a face
ᵣpe ingeniosul; a se sfătosi.
Élcezés, Élchányás, >>. afectare de
spirit.
Elcigánykodik, ᵥ. a se țigani, a ajunge
părăsit.
Elcondorlott, a. sdrențuros, sfirticat.
Élcvadász, glumeț prost; om care
caută a face glume.
Elcsábít, Elcsal, v. a seduce, a înșela,
a amăgi, a corupe, a smomi, a scoale
din minți; a căpăta cu șosele și
moinele.
Élcsap, v. a destitui, a alunga, a da
afară; a lua la goană; a dimite, a da
drumul.
Elcsattan, v. a pocni, a durdui; ase
destinde, a se slobozi (o arma).
Elcsattant, ᵥ. a slobozi ~, a descărca
(o armă).
Elcsavar, Elcsavarit, ᵥ. a suci, a
sclinti; a restalmăci, a resu'ci (o

Elcsavart, a. sucit, silit; restulmăcit.
Elcsen, ᵥ. a pișcă, a fura, a lua pe
furiș, a îndosi, a sfeterisi.
Élcsendesedik, «». a se liniști, a se

Elcsenevész

134

  mulcomi, a se așefa, a se calma, a .
U domoli, a se potoli; a înceta
(ventul).
Elcsenevész, v. a degenera, a se co-
rupe, a se ruina, a pieri.
Elcsenevészett, a. degenerat, corupt,
demoralizat, stricat, corcit,
Elcsépelt, a. învechit; trivial, banal.
Elesetten, v. a țicni, a nu lua foc
  (arma).
Elesettéit, v. a descărca, a slobozi
  (arma)»
Elcseveg, v. a flecari, a povesti; a
  sta la taifas»
Elcsigáz, v. a obosi, a năcăji, a chi-
  nui» a căzni.
  Elcsinál, &■ a isprăvi a pune la
  cale, a complana.
  Elcsíp, v. a pt^ca; a pune mâna pe
  cineua, a prinde.
  ElcSÎttit, v. ö alifia, a face sa tacă,
  a căutâti.
  Elcsodálkozik, v. a te 'mira, a se
   minuna, a «ta uimit»
  Elosonkit, v. & sluti, a ciunti, a ologi,
   a trunchia; a amputa.
   ElCSOnkúl, v. a Sé sluti, a se schi-
   bâi. ă Ct Ologii d fe ciungi.

EldÖd, 9. moș, strămoș, betrân, înain-
taș, antecesor.
Eldöf, v. a împinge, a coti; a îm-

Eíeblábol

135

Élettelen ít

Elcsúfít, aₜ poci, a desfigura, a
schimonosi»                  [aresta
Élesük, *i>. a închide, a încuia; a
ÉlCszÚBzik, v. á (a)luneca; a merge.
ÉlcSügged., v. d se descurăja, a-și
Pierde curajulf. a despera; a se
obosi; a se supăra.
Elcsüggeszt, v. a descuraja; a obosi;

Éldögöl, v. a pieri, a cadé, a crepa
(vita); a trândăvi, a lenevi.
Éldől, v. a cade; a serestuma\ ase
hotărî, a se decide (o causa).
Eldönt, v. a rest urna; a decide,
hotărî, a decreta.
Éldöntetlen, a. nehotărlt, nedecis, ne-f
rezolvat.
Eldöntő, a. Eldöntőleg, abv. deciswj&
hotărltor.
Eldőzsöl, v. a cheltui pe mâncări
beuiuri, a risipi (bénd).
Eldug, v. a ascunde, a piti, a pitvîuă
a tăinui.                         - W
Eldugdos, v. a cam ascunde, a cdfl
piti (des).                       Î||
Eldúl, v. a pustii, a nimici, a do
vasta.              .              U|
Eldurvit, v. a prosti, a selbăteci. -J
Eldurvúl, v. a se selbăteci. • H
Elé, pxe^j;, înainte; aicea (în cofl
poșițilf.                          Im
Elébb, aóv. mai înainte ; mai dntaOM
   mai curund; mai bucuros.
/ Elébbáll, v. a sta măi sus, = mH
   înainte ; a o lua la sănătoasa.

Éleblábol, v. a se duce, a se tiri, a I Elégtét, Elégtétel, >. satisfacțiune ;
fagi (ca un câne); a merge (cu I mulțumire, îndestulare (a unei pofte),
coada intre picioare). .               I JjHegdh v. a se oxida.
Elébocbát, v. a premite; a
între, a admite la audiență.
’        >. ('ăl.) trifoiü de

Elecke,
amar.
Elecs, 5;

(Set.) fonul cămilei.

lăsa sa

lac,

pipirig

infiorit.
Eíecs, á. oxidul.
Éled, v. d Învia, a-șî veni în fire, a
se desmtteci; a progresa, a înainta,
a se ridica.
Eleddig, aóv. până aci, - aici.

f Eledel, o. nutriment, hrana, aliment,
* mijloc de traiü;      ‘ ‘       *

Élegülés, t>. oxidare.
Elégületlcn, a. nemulțumit, neinde-
stulit, malcontent.
Elégült, a. mulțumit, îndestulii; li-

niștit, in pace.
Elégültség, 9. mulțumire, indcstulire;
satisfaci iurte.
Elegy, 9. amestec, amalgam; golomoț.

Elegyarány, ₉. proporțiune de
stecare.
Elcgy-belegy, t>. talmeș-balmeș,
babură; golomoț.

ante-

ara-

               . nutreț (la vite). Elegyedik, v. a se (a)mesteca;
Elédesget, v. * a momi, a înșela, a băga în...

seduce, a Îndulci.
Éledcz, v. a re’nvia a înainta.'

Elefánt, (^/j elefant.
Elefántkor, ₃. clefantiasă (o boala de
picioare).
'Elég, v. a arde, a se mistui prin fac.
j^lég, úóv. destul, de ajuns.
Eleg, i. oxid.                            i

a se

uuyu m . .
Elegyenget,

v. a n te<ti, a pune la

Elébb-elébb, aóv, tot mai curii
= mai des.                        j
Elébbjár, ᵥ. a se grăbi, a umbla |
curund (orologiul).-
Elébb-utóbb, aóv. acum ori mai i
£iu, mai curund ori mai târziii}
Elébbvaló, a. mai pre sus, prefertâ

a supăra.
Eldalol, v. a cânta.
Eldarabol, ᵥ, a bucățeli, a ciopăți, a Elébe 1 int. înainte! înaintea luij
sdrumica.                               timninare!                      .i

superior.

Eldarál, v. a torosi, a hondroni, a

mdcina (porbe).
Éldegél, Éldegél, v. a trăi cum poate.
Eldel, v. a gusta (cu plăcere) ; v. Él-1 Elébe hág,

   timpinare!
Elébe, aóv. cătră, împotriva (luvfl
Elébe ad, v. a pune înainte. Jj
I Elébe fut, v. a alerga înainte. í
ⁱr, v. a păși inainál

.vez.                                 I Elébe vág.
Éldelet, 9. plăcere, ticna; gustare. I Elébe ir, v. a prescrie, a scrie iní
Elkelhető, a. suportabil, ce se poate I Elébe megy, v. a ieși =, a
öWBta; de gustat.                        înainte, a ieși spre întimpinard
Mcsér, v. a lauda, a încărca cu Elébe néz, v. a aștepta; a se vÜ
țatktei a premări; a înălța. I ceva.                                   |
Éldob, jk d lepăda, ă arunca. I Elébe szab, v. a prsseme, a
Eldobál, a ăsverli, a arunca. t Elébe tesz, v. a preferi, a pu|
Éldöinbéroz, v. a petrece în plăceri, ț nainte.                         ’J

Jț în destrămări.                      I Elébe vág, ᵥ. a anticipa, a apț
Éldöcög, v. a merge clătinând, ~ bă-\ dinainte; a prejudeca; a
lăbănind.                               । (pre cineva), a sări înainte. >

L Elégedetlen, ₐ,, Elégedetlenül, aóv.
[ nemulțumit, neîndestulit, malcontent.
   Elégedetlenség, a. nemulțumire, ne-
    indestulire, malcontență.
I Elégedett, ₐ. mulțumit, îndestulii, in
k pace, liniștit.
P Elégedettség, d. mulțumire, îndestu-
g* lire, ticna, satisfacțiune.
Jr-Elégel, v. a se mulțumi, a se în-
țT destuii, a ținea de ajuns.
   Elegen, aóv. destui, deajuns (de
           cu soție.
Lf Elegendő. ₐ. mulțumitor, (în)destu-
i ^litor, suficient.
liJElegendően, Elegendőleg, aói. (în)-
  destulător, suficient; destul.
^.Eleget tesz, ᵥ. a face din destul, a
^ănulțumi, a satisface.
R-Eléggé aóv. din de ajuns, destul, pe
|L destul.
Kiéghető, a. combustibil, aprin^iecios.
         v. a oxida.
Eilaégkép, Elégképen, aóv. (in)destu-
Er lator, suficient; moderat, cunrpctat.
■pQégség, o. suficiență, destulăiate.
QHégséges. ₐ., Elégségesen, aóv. sufi-
M|&nt, destulitor, mulțumitor.
■Elégszer, aóv. de destule ori, în de-
        rendűm.
■pégtelen, ₐ. Elégtelenül, aóv. ne- .
Hrolciint, nedcstulitor.                 i

   cale, a împăca; a nivela; a bu-
  chisi.
’ Elegyes, a. Elegyesen, aóv. mestecat.
Elegyít, v. a (a)mesteca; a drege
(vin) ; a alia (metal;; a, amalgama.
Elegyítetlen, a. nemestecat; nedres
(vin); nealiat (metál).
Elegyíthető, a. miscibil, aliabil,
Elegyesítési szabály, regula ale-
gațiunei.                     [brută.
Élegysúly, ₉. vond brut, greutate
Elegyszínű, a. fistichiu.
Elegyül, v. a se amesteca ; a se alia
(metalul) ; a se băga ín.
Eléhí, v. a chiăma, a provoca, (înainte).
Eléhoz, v. a aduce (înainte); a po-
meni, a aminti, a menționa.

Eléhozódik, v. a se intimpia, a vt ni
înainte.
Eléhúz, v. a trage =, a scoate afară.
Eleibe v. Elébe.
Eleim, Eleid, Elei, ₃c/. o. strămoșii
mei, = téí, set ate.
Eleinte, Eleintén, aóv. la început,
mai ântăiii ; primitiv, originar.
Eleje (vmínek), t>. început; origine,
obîrșia; fruntea, lamura (grâului);
partea dinainte.
Elejétől fogva, aóv. din capul locului,
de la început.
Eléjő, v. a veni tnainie, a se in-
timpia.
Elejt, V. d repuíiéi d doborî, a culca,
la pa-méiii (O f iară) ; d scăpa (din
mână); a abandona.
Elek, $. Alexa, Alexia.-
Eiéktelenit, v. a schimonosi, a poci;
a desfigur i.

Eléktelenül

136

Élettelenül, v. a se schimonosi, a se
desfigura; a sehîfii.
Elél, v. a trăi; a o duce (cu viață);
—hét még sokáig, o poate duce încă
imdt.
Élelem, î). nutriment, mijloc de traiu,

previziune, aliment, hrana;
Élelembér, Élelemdíj, o,
ptntrti mâncare, deputat.
Eléleinedett, a. ínibétranit,

merinde,
simbrie

slăbit de

betrânețe.
Iplélemedik, v. a slabi, a îmbătrâni.
Eleiemmel ellát, «. a proredé cu ali-
mente, a provisiona; a pune me-
rinde.
Élelemmód, o. mod de traiuram
industrial. *
Élelemszer, &. aliment, mijloc de traiu.
Eléletlenedik, Eléletlenül, v. a se

                                       Elemző, a. analitic.
„ Élén áll, v. a sta în frunte, a dirig
lipsi de viața.                      | Elénekel, v. a cânta..
Élelmes, ₐ. sprinten, deștept, mișca-1 Elenged, v. a ierta, a scuza, a scul
cios, vioiu; trailă; dibaciu, inde-\ a dispensa (de la pedeapsă), a lă%

   mănatic.
  Élelmetlen, a. ser ac,

u, vcu
lipsit, fără mij- preț).
Elenge

loace (de traiu).
Élelmez, f). a hrăni, a alimenta, a
nutri a'întreține (cu mâncare), a

îngriji, a (a)provisiona.
Élelmezés, mutrire, alimentare, liră-
nire, întreținere.
Élélmezési; a. de alimentare, de în-
treținere.
Élelmező, o. ingrigitor, nutritor.
Élelmező-biztos, ₀. intendant de pro-
misiune.
Élelmező-biztosság, o. intendalură.
Élelmezőség, provianturo, oficiu de

Aprovizionare.                           Amorțeală.                       1
Élelmi, a. de mâncat, de hrană; de | Élénkül, v. a se învioșa, a sJ
consum.                               i 'Sufieți, a învia ; a se deștepta. 1
Élelmicikk. a. articlu de mâncat, = de \ Éleny, ». oxigen.

consum.                            |
Élelmiszer, mijloc de traiu; —ek,
viptualii.
Elem, 5. dement; materiă. primitivă,
'Stihie, substanță elementară.
Élemedett, Élemedettkorú, a. vechiu,

'îmbătrânit, slăbit, de vrestă.
Elemedik, v. a îmbătrâni, a slăbi. Elenyészi, Elenyésztet, ᵥ. a
Életnény, pățanie (de vicață), a șterge; a stinge, a risii
periență.                             ’ stârpi, a prăpădi.            1
Elemészt, v. a mânca (tot), a con- i Élenyit, v. a oxida; a calcindi
suma, a prăpădi, a cheltui; a mi- j Élenytelenit, v. a desoxida. i
stui (focul), a nimici, a repune, l 'Câlcina. ',                      j
Elemez, v. a analiza; a descompune,\ Elenyülés, Élenyület. o. orida^
   a desface (în elemente).              ; dațiune, calcinare.         1

Élenyülés


Elemi, a. elementar; primitiv; pri-
mar (școală).
Elemi csapás, 5. stricăciune =, lovi-
tura elementară.
Elemi fa, (Sol.) plop balsamifer,
= negru.
Elemi gyanta, d. reșină de oliv.
Elemi iskola, ». școală primară,
elementară.                          ®
Elemi ismeretek, ». cunoștințe el&B
mentare.                    [mentorai)
Elemi kár, d, paguba =, dauna ele*- )
Elemi oktatás, ?. instrucțiune pri-‘
mară, = elementară.               " ’f)
Elemózsia, o. de mâncare, provisiune^
Elemzés, *>. analiză, analizare; des-
compunere.

a ceda, a slobozi, a scadé fi

^engedhettem a. neapărat, de rigoâț
indispensabil.
Elengedhető, a. de zertát, de cone

fde scuzat. ,
Élénk, a., Élénken, Élénkül, <
vioiu, plin de viață, focos, insuflă
viii, deștept, vesel, sprinten, sărai
Animat.                               ii
Élénkít, v. a învioșa, a înveseli
însufleți; a dezmorți, a deștepttâ
Élénkség, vioiciune, însuflețire)
'Zelic; frequență, foc (juvenil), j
Élénktelen, a. fără viață, moii

v.

Éleny edik, v. a se oxida. i
Elenyeleg, v. a glumi, a faci
bupiz, a șugui.               1
Elenyészik, v. a se nimici, a dil
a pieri; a se șterge, a se stinfö
se risipi, a,eclipsa, a apune. J

Elenyészőleg, aóv. dispar eut. J

Élenyül

Élenyül, v. a se oxida.
Eleped, v. a se topi, a se usca a
  lângefli; a moH de necaz.
Elepésedik, v. a se amarí, a se umplé
  de amărăciune.
Elepeszt, v. a topi, a usca, a langefö
  (dorul).
Elér, v. a ajunge la; a obține, a
agonisi, a dobândi, a câștiga; a se
susține, a subsista, a trăi.
Elered, v. a începe, a porni; — az
orra vére, începe ai curge sângele
din nas ; — az es&, pornesce ploaia,
începe a ploua.
Elereszt, v. a dimité, a slobozi, a
da drumul; a concedia.
Elérhetetlen, Elérhetlen, a. neajuns, I
neatins.

    Elérhető, ₐ. de ajuns, se poate ajunge,
    de câștigat.
   Elérik,


v.

a șe răstoace, a se prea

coace.

Elérkezés, sosire, venire, ajungere.
EléiKezik, v. a sosi, a ajunge, a veni.
Elért, ct. rescopt, prea copt.
    Elerzékenyedik, v. a se mișca, a se
    emoționa, a se înduioșa; a deveni
    sentimental, a se muia.
    Elérzékenyit, v. a mișca, a îndoioși,
    a emoționa.

Elérzékenyül, v. v. Elérzékenyedik.
Elérzékenyülés, “               * ”

emoțiune, înduio-

   .$are‘
    Éles, a. 1. ascuțit, tăios; 2. corosiv,
[ tare; 3. înțepător, nasprit; aspru,
fcr-strașnic (gust); pronunțat precis,
| petrunfetor (ton).
I țlâs, x us; gustare; tractare.
I Éles belátású, a. petrunfletor, perspi-
‘ ₜcace, cu vedere ageră.
I Elesbít, v. a - ageri, a ascuți; a
| flgfava.
I Élesedik, ᵥ. a se ageri, a se ascuți;
|< a se agrava.
p, Eleség, o. aliment, mijloc de traiu.
   tucaté, provisiune; nutreț, hrană.
r Eleség vám, a. accisă, acsiz; vamă
   (de consum).
te, Eleségvámhivatal, oficiü de accise.
J.Éleselme, o., minte ageră; agerime,
  Bétrundere. ᵣ
    eselméjű, Éleselmű, a., Éleselmű-
IlMeg, a,ger, petrunfletor, ingenios.
BÉlesen. aév. ager, ascuțit; aprig, pe-
iB^nindetor.                              j
ESleshallású, a. cu aud bun, - ager. |


137

Életfű


I Élésház, o. magazin de provisiune.
■ Elesik, v. a cadé, a pica; a înceta,
a remané la o parte; a pieri, a
muri, a sucumba; a cadé de la, a
pierde, a nu-i succede.
Élesít, v. a ascuți, a ageri; a agrava,
A aspri (pedeapsa).
Éléskamra,\>. cămară (de bucate).
Éleslátású, a. cu vedere ageră, ager,
'Petrunfleior.
Éíéspénz, o. bani de traiu, = de
cheltuială.
Élesség, d. 1. ascuțiș, tăiș; 2. as-
prime, strășnicie; 3. pătrundere,
ᵣexactitate.
Éléstár, o. magazin de provisiuni.
Elestveledik, ᵥ. a însăra, a amurgi.
Élesül, v. a se ageri, a se ascuți, a

se toci; a deveni acut.
Éleszt, v. a suscita, a ațîța, a aprinde
(focul), a siifla'n foc; a însufleți,
A înveseli, a învioșa, a agita.
Élesztő, o. drojdii, aluat, ferment;
      a. agitátor, înveselitor, deșteptător.
Élesztős, a. cu drojdii.
Élesztős tészta, $. aluat =, prăjitură
pú drojdii.
Élet, s. 1. viață, traiu; vioiciune,
mișcare; 2. cursul vieței, carieră;
biografia ; chip de traiu, deprindere;
,3. cereale, bucate, fructe, gr ane.
Életalkony, a. apusul vieței, betrânețe,
Éietbelép, v. a păși în viață; a întră
jn vigoare.
Életbelépés, t>. pășire în viață; intrare

in vigoare.
Életbe léptet, v. a introduce, a pune
în practică.
Életbiztosítás, o. asecurare de viață.
Életbiztosítási, a. de asecurare

viață.
Életbiztosító-intézet, institut
asecurațiune.
Életbiztosító-társaság, o. societate

pe

de

de

Asecurare.
Életcél, ö. sfîrșitul scopul vieții;
'Veleatul.
Életesház, d. grânar.
Életfenntartás, t>. subsistență, susți-
gierea vieții.
Éietfogytáig, Életfogytig, Életfogy-
tiglan, aóv. pe viața, viajer; până
la moarte.
Életfolyás, \>. cursul vieței, carieră.
Életfű, Élet füve. &. (iot.) rozmarin
selbatec ; ambra.

Élethajnal

138

Kifogyhatatlan



Élethajnal, d. primăvara jloarea I Életunalom, dezgust de viața.                  |l
vieții.                              I Életunt, a., Életuntán, abv. dezgustat .  1
Élethalálharc, o. lupta pe viața și I , zațul de viață..                      . “ J1
moarte.                              j Életvesz ideiem, Életveszély, o. peri-
Életház, o. grânar, grajd.            ț colul vieții, pericol de viață.          W
Élethosszán!, Élethosszat, Élethosz- i Életveszélyes, Életveszélyeztető, ₐ. -/l
  szig, aóv. in, toată viața.            ț periculoz; letal, mortal.         / ~^j||
Élethű, a., Élethiven, aóv. natural, ț Elétvesztés, ö. pedeapsă de moarte,
  ᵣdupă natură, fidel.                   I = capitală, supliciu.                  Jg
Életírás, 0. biografia, dizerierea vieții. I Életvidor, 0. vioiti, vesel.
Életíró, o. biograf.                  1 Eleve, aóv. înainte, din capul locului,
Éleíjelenség, *>. zimptum «, semn de I déla început.
   piață.                               1 Eleve-elrendelt, a. predeztinat. djB
  Életjáradék, o. renta.                I Eleveérő, a. precoce^ prematur;
  Életkedv, t>. plăcere de a trai. j vreme, oarzén.
   Életkép, 0. tablou de genre (citesce : Eleven, a.. Elevenen, aóv. viü, vioiu,. ?
   janr).                    ᵥ            I vivace, plin de viață, sprinten, freze, ó
   Életképesség, vitalitate.             1 iute; —jére lép vkinek, ii calcă ne
   Életkor, 0. etate, vreztă.            I ochiul de găină, iă atinge partea malSH
   Életleírás,   biografia.              I gingașa.
    Életlen, ₐ. tocit, timpii, bătucit; fără i Elevenedik, v. a se invioșa, a se
     ᵣazcuțiș.                              I sufieți, a învie.                  ^||B
    Életlenédik, v. a se toci, a se bătuci, l Elevenít, v. a învie, a învioșa, a inJH
     ₜa se timpi.                           i sufieți, a înveseli, a îmbărbăta,
    Életlenít, v. a timpi, a știrba, a i îndemna.
     fiătuci.                              I Elevenke, a. sprintenel, sprintenforH
     Életmód, d. mod de traiu, manieră \ isteț i, deștepțel, vioșel. ,
      fie viețuit; conduită.               I Eleven kék, a. albastru deschis, mierițjB
      Életmű, 6. organ, organism.           i Eleven sövény, *. gard viu, mdi’dciusB
      Életműves, a. organic.                ( tufiș.                             :■
      Életművezet, organism; organiza-1 Eleven szén, 0. cărbune aprins. >■
      jiune.                                 I Elevenszínű, a. de coloare dezehis^f
       Életnagyság, a. mărime naturală. I Elevenszülő, t>. animale, care nofl
      Életnem, o. mod de traiu; profesiune,] feți vii (vaca, oaia, scroafa etc.
        ineseriă.                            1 Elevenül, ᵥ. învie, a se iîisuJlcțiSB
      Életpálya, 0. cursul vieții; carieră, ț se invioșa.
       Életpár, 0. consoț; consoartă. I Eleverendeltség, j>. predestinațiilfâR
       Életrajz, 0. biografia.                1 predestinare.
        Életrend, 5. dieta, regim, regulă (de I Elévül, v. a se prescrie, a trece B
         viața).                               I prescripțiune.                   9
        Életrendi, «. dietetic.               j Elévülés, 0. prescripțiune, par agrafă
        Életrevaló, a. plin de viața, viguros, I Elévülhetlen, a. neprescriptibil. Jj
          capabil de a trăi, isteț.             1 Elévült, a. prescris (drept);
         Életszer, 0. mijloace de traiu, provi-1 /morar).                       ᵣ
          'Ziuni, virtualii.                   lÉlez, ». a ascuți, a ageri; v. É13
         Életszükség, 0. cerință vitală, tre-1 Elfacsar, v. a (r8)suci, a înturn||
           buințele vieții.                      1 întoarce, a interverta, a restălnw
          Élettan, $. 1. jiziologie, biologie; I Elfacsarodik, v. a se suci, a se3
           JL dietetică.                         1 toarce; a se muie (inima).
          Élettani, a. fiziologic, biologic, die-1 Elfajlik, Elfajul, v. a degenera, ||
           /etic;                                | corci; a se corumpe, a se depra
           Élettáfs, 0. consoț; consoartă. I Elfajult, x degenerat, depravat
           Élettelen, a., Élettelenül, abv. fără 1 cit.                         [coî|
            piață, ‘neînsuflețit, mort.          I Elfajzâs, 0. degenerare, depram
           Élettudomány, ö. fiziologie, biologie. lElfajzik, v. a degenera, a se co3
           Élettudós, d. fisiolog, biolog.       | se deprava.

Elfakad, v. a plesni, a crepa, a se
despica; — sirva, a izbucni in plâns,
a vărsa lacrămi.
Elfakult,, a. fistichiu, smead, hireav ;
purtat, învechit.
Elfalaz, v. a zidi, a astupa cu zid
(o fereastră).
Elfancsalodik, Elfanyalodik, v. a face

nazuti, a suci din nas ;
raja. a se mdhni.
ElfásúI, v. a se timpi, a
Simțitor.
Elfásúlt, «. tocit, slăbit,

a se descu-

deveni ne-

timpit, ne-

simțitor.
Elfeccsen, y. a se vărsa, a se îm-
prăștia, a se păta (cu cerneală) ; a
țîșni (sângele).
Elfeccsent, v, a vărsa =, a împrăștia
cerneală; a păta cu =, improsca cu =.
Elfecseg, y. & petrece vorbind, a sta
la taifas; a flecari, a spune ver fi
și uscate; a trăncăni, a destăinui,
a trada (un secret).
Elfecsérel, y. a risipi, toca (bani),
  a prăpădi.
Elfed, v. a acoperi; a înveli; a as-
  cunde; a săpa (via în pământ).
©feketít, v. a înegri, a ponegri.
Elfeled, y., v. Elfelejt, t>cl.
^©feledkezik, v. a uita, a se uita.





^felejt, v. a uita.
^©felejthetlen, a. nemtat.
^Elfelejtkezik (-röl), ᵥ. a uita, a
felita (de ceva).

se

pfelejtődik, v. a se uita, a trece in
(fătase.
jMr, v. a încăpea, a avea loc.
gördít, v. a restalmaci, a resuci
WfálMil); a Intortoca, a interv érti,
&ífenat?/ra, a răsturna; a poci,, a
wfââmonosi.
llperdül, v. a se‘ resturna, a se suci;
Rte sminti; a se schimonosi.
■féijez, v. a mărita (o fată).
Bjfatorit, v. a schimonosi, a poci, a
Bice grimase, a strâmba gura.
Pggt v. a prinde, a apuca, a în-
BSwa; a aresta; a deținea (ín prin-
a detrage^ (din simbrie),
v. a primi, a accepta, a sus-
■be, a îmbrățișa, (o religiune);
■Bőébe —, a zămisli.
^BíMás, c. primire, acceptare; sus-
■Bre.
^■háási aláírás, x accept (cam-

133

Elfogadható, a. acceptabil, admisi-
bil; -^ság, x admisibilitate.
Elfogadó, acceptatyt.
Elfogad vány, a. accept.
Elfogás, a. prindere; prinsoare, are-
stare, opreată, captivitate.
Elfogat, v. a aresta, a deținea, a
prinde.
Elf ogatás, a. arestare, deținere, prin-
soare.
Elfogatási'parancs, a. mandat de are-
stare.
Elfogdos, v. a prinde, a aresta (unul
după altul).
Elfoglal, v. a ocupa, a lua (în pose-
siune), a cuprinde; a cuceri, a su-
pune, a subjuga; a confișca.
Elfoglalás, o. ocupare, cuprindere;
cucerire, subjugare; confiscare.
Elfoglalt, a., Elfoglalva, abv. ocupat,
îndeletnicit; supus, subjugat, cucerit
(cetate).
Elfoglaltság, x ocupațiune, îndeletni-
cire, treabă, daraveri (pl.).
Elfogódás, năbușeală, năduf, apă-
sare, înecăciune (de piept), strlngere
de inimă.
Elfogódik, v. a se năduși, a se nă-
buși, a-i se stringe inima.
Elfogódott, a. strivitorat, năbușit.
Elfogott, a. prins, arestat, deținut.
Elfogúl, v. a se preocupa; a se pre-
dispune, a prejudeca.
Elfogulâs, o. preocupare; timiditate,
încurcătură.
Elfogulatlan, a. nepreocupat, sincer,
naiv, drept; fără prejudețe.
Elfogult, a. preocupat, predispus,
parțial.
Elfogultság, preocupațiune, pre-
ocupare, prevențiune; parțialitate.
Elfogulttá tesz, t\ a preocupa, a pre-
dispune.
Elfogzik, v. a se schimba dinții (de
lapte).
Elfogy, v. a se gata, a scădea, a se
trece, a se împuțina, a se micșora;
a scăpata, a decresce, a dispărea; a
se topi, a scădea (morbosul).
Elfogyaszt, ᵥ. a mistui, a consuma;
a absorbi, a istovi; a mânca (tot),
a, cheltui, a topi, a risipi.
Elfogyatkozik, ». a scăpata, a se în-
tuneca (luna), a scădea.
Elfogyhatatlan, a. netrecetor; ne-
mistuibil, neconsumabil.

Elfojt

140

■ElgyuriAz.ob

Elfojt, a apăsa, a slăbi, a suprimaj (Elgémberedik, y. afl nepăsător, a fi
  a sujbea, a zugruma, a îneca, a nă- * ” ⁿ~
  duși, a asftxa; a stinge (focul).
Elfojtódik, V. a se -năduși, a slabi, a
  se îneca; a se stinge (focul).
Elfojtott düh, Elfojtott méreg, s. tur-
   bare, înverșunare (ascunsă).
  Elfoly, k a curge, a «e curge; a se
   sfirși, a dispare, a expira (timpul).
  Elfonnyad, y. a se veșteji, a se ma-
   tofl, a se posmogi, a se feșteli.
  Elfordít, v. a abate, a feri; a in-

tare la inimă, a fi rvesimtyUyy.
Elgondol, v. a cugeta, a se cugeta
(la ceva), a nu uita, a cumpăni, a
medita, a chibzui, a reflecta, a so-

toarce (un pericol).
Elfordúl, v. a se abate, a se întoarce

coti, a-și intipui.
Elgondolkodik, y. a sta pe gânduri,
a se cufunda in cugetări.
Elgörbed, v. a se strímba, a se in-,
covoia, a se pleca, a se îndoi, a se-
gârbovi ; a se ghiboși; a se umili.
Elgörbít, v. a strímba, a încovoia; a

îndoi, a pleca.
Elgörbül, ö. a se strímba, a se
covoi, a se îndoi.

(cu dispreț); a se îngrețoșa.
Elforgácsol, v. a risipi, a face risipa. 1 Elgőzöl, v. a aburi, a evapora.
Elforgás, o. decurs, decurgere; rotire, (Elgőzölög, y. a se volatilisa; a
rostogolire; trecerea (timpului).
Elforgat, v. a întoarce, a invérti

ín-

Elhabar

141

Elhasonlik

restuma; a resuci, a. restălmăci
(sensul).
Elforog, y. a trece, a se scurge, a se
invérti.

cleveti, a ocări, a btrfl.
Elgyalít, v. a slei, a seca

pora.
Elgurit. v. a rostogoli, a da
dura, a da de-a vălătucul.

Elgurul, v. a se rostogoli, a se <
de-a dura, a (se) durui.
Elgyaláz, v. a defăima, a înjura,

eva-

de-

Elforr, t, a fierbe (vinul); a scădea
ClOCOtind (apa).                      . xuigja>ixv, V, Ui «vet, u, öcuu>> t* iw/ww»
Elföd, v. a acoperi, a înveli, a as- (Elgyarlódik, y. a slăbi, a se
cwnde; a adăposti.                     ( a se slei; a se debilita, a se j
Elfödöz, v, a înveli, a înfășură;. al teriora-                            J
acoperi.                              ' Elgyengít, y. a slabi, a moleși, a l
Elföldel, v. a îngropa, a pristăvi; al bilita, a enerva; a lungeai. f
   umplea cu pămznt.                      ( Elgyengűl, v. a se slăbi, a se moț
Elfú, Elfúj, v. a sufla, a stinge (lu- a se lângetfi; a se labarța; d
   mina).                                   slei, a-i seca puterile.         J
Elfut, y. a fugi, d o lua la sănătoasa, \ Elgyehgült, a. slab, s auit, mob
    a o lua pe picior,’a o tuli (la fuga), enervat, lânge^it, labarțat.

a dautí

b deșerta; a curge (în foc oalaf; j Elgyepesedik,
borzadály futotta el, ’l-au cuprins

Élfülel, v. a tăcea, a sta și a asculta.
Elfűrészcl, v. a taiéa cu t'erestreul, a
ferestrui; a amputa (un membru).
Elfüstöl, v. 1. a afuma; a alunga,
  a isgoni, a scoate afară (pe un
  oaspe reü veglut).
Elgagyog, v. a spune bâlbăind (ca

Elhallik, v. a se aufii, a resuna.
Elhalmoz., v. a încărca, a grămădi,
a umplea (de bunătăți) ; á acoperi,
a coversi (cu aplause).
Elhalogat, v, a zăbovi, a trăgăna, a
lașa de astafli pe mâne, a amâna, a
tămânda.
Elhalványodik, ᵥ. ᵥ, Elhalaványodik,
Elhamarkodás,pripire, grabă mare,
zăpăceală. ₛ
Elhamarkodik, v. a se grăbi, a se
pripi; a precipita.
Elhamiskodik, t>. a câștiga a că-
păta prin lingușire.
Elhamvad, v. a se preface în cenușa ;
a apune, a disparé, a se nimici.
Elhamvadt, a. stins, mort; ars, pre-
făcut în cenușă.
Elhamvaszt, v. a arde, a preface in
cenușă, Or nimici.
Elhangol, v. a descorda; a indispune,
a strica cheful.
Elhangolt, ă. clescordat, discordant;
reu dispus, indispus, fără chef, =
voia.
Elhangzik, v. a se pierde, a expira
(tonul); a resuna.
Elhány, v. a lepăda, a arunca; a
risipi (avere).
Elhanyagol, y. a negliga, a nu purta
grijă.
Elhanyagolás, s. negrige, negligeare.
Elhányódik, y, a se arunca, a se
lepăda; a se risipi (averea).
Elhány-vet, v. a arunca cu degrabă;
a rescoli, a împrăștia; a cârcoti, a
lucra prost.
ÍSlharáesol, v. a risipi, a prăpădi, a
toca (averea).
Elharap, y. a mușca; a înghiți
(vorba).
Elharapódzik, Elharapózik, v. a se
lăți, a se încinge, a cresce, a se în-
tinde, a se propaga.
Elhárít, v. a depărta, a înlătura, a
pune la o parte, a para, a întim-
pina, a abate (o lovitură) ; a con-
duce (fulgerul) ; — magától, a de-
clina (de la sine), a refusa, a nu
primi.
Elháríthatatlan, «. inevitabil.
Elhasad v. a (se) crepa, a se știrbi.
Elhasal, v. a cădea (pe pântece) _• a
cădea, a nu reesi, a nu izbuti.
Elhasonlik*, v. a părăsi, a se lepăda
(de cineva); a degenera.

   Elhabar, v. d încurca, a mesteca ; a
    hondroni, a hodorogi, a tor ősi, a
    spune de rost (ca papagalul).
   Elhadar, Elhadarász, v. a hodorogi,
    a spune repede, a încurca; a rosti
    én pripă (o vorbire); a strica, a
    poci (o lucrare).
   Elhagy, v. a lăsa (înapoi) ; a părăsi;
    ( întrece; —ja magát, se lăsa, se
    negligă; desperă, își pierde curajul;
    —ja nejét, își părăsesce soția; —ja
    színét, se spălăcesc e, se șterge, își
    lasă coloarea.                  [geare.
   Elhagyás, lăsare, părăsire; negli-
   Elhagyott, ₐ. părăsit, âelasat, neaju-
   torat ; fără sprijin.
   Elhagyottság, ₓ părăsință, delăsare,
    neajutorare; singurătate.
   Elhajigâl, v. a asvîrli, a arunca (una
    după alta).
   Elhajít, v. a arunca (încolo), a le-
    păda-, a asvirti.; a alunga, a pefuga.
   Elhajlás, 5. declinațiune (a acului
    magnetic); abatere, cârnire.
   Elhajlási szög, $. unghiu de declina-
    țiune.
   Elhajlik, v. a se abate, a se declina
    (acul magn.), a se depărta; a se
    îndoi.
   Elhajt, y. a alunga, a goni, a lua la
goană, a sgomi; a lua pe fugă, a
„ fugări; a respinge, a izgoni; a lă-
păda, a pierde (un copil).
- Elhal, v. a muri, a se stinge, a se
l veșteji (o floare); a ingălbini; —t
L... a lábam, ’mi-a înțepenit piciorul.
   Elhál, v. a mânea, a dormi presie
    noapte.
I Elhalad, v. a trece (pe lângă); a se
f trece, a se pierde, a dispărea, a se
r scurge (timpul).
B Elhálás, 9, durmire, mânere, mas;
B, împreunare (trupească).
K Elhalaszt, t>. a amâna, a împinge,
K prelungi (terminul), a lăsa pe de
|L altă data.
E Elhalasztás, di amânare, prelungire
» (de termin); zăbava.
    Elhalaványodik, Elhalaványul. ᵥ, a
K ingălbini, a deveni palid; a se spă-
Iaci, a se zîmi (planta).
    Elhallgat, v. a tăcea, a retacea, a
trece sub tăcere, a. amuți, a înceta
Hg; (cu vorba), a se conteni.
■fâBlhallgattat, v. a face să tacă, a
Hh: astupa gura ; a mulcomi.

v. a se acoperii

tarba, a cresce iarbă, a se paji
El gyepűi, Elgyepűz, v. a impr
==, a îngrădi cu gard viu.
Elgyomosodik, v. a se imburuu
  a cresce. MtniYene.
Elgyökerezik, v. a se- înradăq

copii).
Elgátol, v. a stăvili, a opri a im-
pedeca (cursul apei); a șanțui.
Elgazdálkodik, y. a risipi, a cheltui,
  a împrăștia (averea).
Elgázol, v. a călca (în picioare), a

prinde rădăcină.
Elgyöngit, v. a slabi; v. Elgyei
Elgyöngűl, v. Elgyengűl.
Elgyötör, v. a chinui, a căzni, a tcs
Elgyöttödik, v. a se chinui,^

strivi; a sfarma, a resturna.
Elgazosit, v. a îmburu>icnoșa,a umplea
de bălării; a umplea de gőz.
Elgazosodik, v. a se îmburuîenoșa,
  a se 'ngozoșa.

căzni, a se turmenta. j
El győz, v. a învinge (greutaț
susține, a suporta ; a o scő
capet, a izbuti.              ț
Elgyűrűz, ᵥ. a schimba inéi
  logodi, a încredința (prin set
  de inele).
Elgyűrűzés, o. schimbare d<
   logodire ; încredințare.

U2

Elidegeníthetetlen

Eligazít

143

Elhasznál, ». a purta, a terfeli, al celebru; 2. discreditat, cu nume r&u; 1
ponosi, a strica; a consuma-, a in- j defăimat.
trebuința, a folosi.                   Elhiresedik, v. a deveni renumit,
Elhasznált, a. purtat, învechit, tér-1 faimos, = celebru; a-i merge vestea. Í
felit, ponosit, stricat, folosit.    I Élhiresztel, v. a lăți faima, a duce 1
  Élhat, ©. a pétrunde, a ajunge ; a 1 vestea; a face cunoscut, a vesti; a<3
   se adânci, a résbate, a străbate. \ defăima.                                «jl
  Elhatalmasodik, v. a apuca la putere, I Elhisz, v. a crede, a da cre$entént£$
   a se întări; a se respândi, a se.i —i magát, se încrede.
   propaga.                             I Elhitet, v. a face să creadă, a conâ
   Elhatárol, v. a margini, a despărți, a 1 vinge, a îndupleca.          .
    hotărnici, x pune hotare, = margini. I Elhitt, a. încrezut, închipuit, himerici
   Elhatároz, v. a determina, a hotărî, \ înfumurat, fantasios.

a oríndui.

decide
cale;-
decide.

a chibzui, a decreta, a j Elhódít, v. d cuceri, a trage pe

a fixa, a regula, a pune la I tea sa.                            [când,
-za magát, se hotăresce, se I Elhoppoz, v. a petrece timptft ju-

Elhatározás, o. hotarire, resoluțiune, I
decisiune, punere la cale; determi-1
nare.                               1
Elhatározó, a. decisiv, hotărîtor. |
Elhatározott, a. hotărît, îndrăzneț;
pozitiv, sigur; ursit, predestinat.
Elhazud, v. a tăgădui, a nega, a face
de minciună.
Elhebehurgyál, v. a precipita, a strica
  treaba; a isprăvi reu (pe fuga).
Elhegedűl, v. 1. a cetera, a cânta

Elhörd, v. a căra, a duce, a pjțyi
a transporta; —ja magát, se ca
i se culege, își ia catrafusele, — tă
I bv'ele.                        '7
| Elhordoz, v. a suporta, a suferi, ;
Elhoz, v. a aduce, , a transportai
Elbozat, v. a lăsa să aducă; a aj
Elhull, v. a cădea, a pieri, a cd|
Elhúny, v. a muri, a repausa, ai

Eligazít, t>. a rectifica, a îndrepta, a
direge, a pune la cale; a rafui, a
achita, a aranja (lucru) ; a împăca
(o ceartă) ; a orienta; a se afla, a
se îndrepta, a se rectifica; a se re-
culege, a apuca calea dreaptă.
Eligérkezik, p. a se angaja, a-și da
cuientul, a se apromite, a-și da pa-
rola.
Elijeszt, v. á speria, a spăimânta; a
intimida, a gapi.
Elillan, o. a dispărea; a scăpa, a
       a o Șterge, . a șe face neve fut.
Ehnal, ₀, ₐ o șterge, a o lua pe pi-

Ehndit, p. a pomi, a pune în. miș-
care.
Elindúl, v. a pleca, a pomi, a se
pune în mișcare; a mâneca.
Elindulás, ₒ. pornire, plecare; mâ-
necare.
Elintéz, p. a rezolva (o cheztie), a
isprăvi^ a pune la cale, a regula, a
otendui; a termina.

(în violină); 2. a risipi, a cheltui,
a toca (bani); —te már szent

Dávid, cu aceea s*a isprăvit.
Elhelyez, v. a așeza, a pune la loc, ?
a pune în ordine; a plasa (bani).
Elhelyezkedik, v. a se așeza, a se
plasa.
Elherdál, v, a risipi, a cheltui, a toca
  (bani).
Elhervad, v. a se veșteji, a se ofili,
  a se matofi, a se usca.
Elhervaszt, ». a veștefii, a ofili, a
  usca.
Élhetetlen, a. neisteț, nedibaciu, ne-
  iscusit; neajutorat, ticăit,, ticălos;
  nemernic.                            I
Elhi, v. a chema, a rechema (dintr'un
  post) ; a invita, a pofti (la masă).
Elhibáz, v. a greși, a sminti, a face
   greșeală; —za a célt, nu nimeresce;
   —za az utat, greșesce drumul.
  Elhibázás, s. greșeală, sminteală,

ceta din vieață, a adormi în Dóvá
Elhúnyt, a. reposat, mort, decé
v. Boldogult.                  t
Elhurcol, v. a țâri, a trage j
sine ; a remorca (o corabia) ; 1
cu sine.
Elhurcolkodik, r. a pleca, a

se muta.
Elhurít, v. a mâna, a împing
ainte; a rostogoli.
Elhúz, v. a detrage, a trage^
țină pe nedrept (din plat®
scoate afara; a cânta, a á
trage (o cântare); a lungi, |
gâna; —ta a delet, a clopl
ameafii.
Elhúzódik, v. a dura, a se ț
a se lungi, a ținea îndelung.^
I Elh.nl, v. a reci; — bele, o

    Elintézés, d. resolvare, ispravă, ho-
     tărîre, regulare; încheiere, term,-
     nare; békés—, împăcare;—t nyer,
     se hotăresce, se termină, se resoalvă.
    Elintézetlen, a. neresolvat, nehotărîț,
f neisprăvit, nearanjat.
j Elintézett, a. resolcat, hotărît, is-
L prăvit, aranjat.            [ pe picior.
    Eliramlik, v. a o lua la fugă, a o lua
|r. Elismer, v.arecunoasce, a mărturisi;
h ș ratifica, a confirma, a adeveri; a
r z apreția.

Eljárásmód, metodă, chip de a
lucra; procedură.
Eljáró bíróság, 9. judecătoria proce-
dentă.
Eljátszik, o. a pierde (în joc), a
juca, a cânta (o piesă).
Élj egyez, v. a logodi; a încredința,
a face credință.
Eljegyzés, 9. logodnă, logodire, cre-
dință.
Éljen! trăiască! ura! vivat!
Éljenez^ v. a faze uraié, a striga:
itrăiascăb
Éljenzés, 9. urale, strigăț de vivat,
= de trăiască!
Eljő, Eljön, v. a veni, a sosi.
Eljövet, Eljövetel, 9. venire,sosire.
Eljut, v. a ajunge, a sosi.
Eljuttat, a. a lăsa să ajungă, = sa so-
sească.
Elkábít, v. a ameți, a buimăci; a
narcotiza.
Elkacagja magát, p. a ’l umfla rísul,
a 7 bufni rizul.
Elkallódik, v. a pieri, a dispărea;
a-i se pierde urma; a se învechi, a
se terfeli^ a se strica.
Elkap, v. a apuca, a prinde repede;
a smulge, a răpi, a târî.

Elkapar, p. a sgăria, a căpăra;
  scormoni; a îngropa.
Elkaparit, ». a lua dinaintea nasului.

Elkapat, v. a nărăvi, a resfăța, a des-
merda, a deprinde reu f magát —ja,
se lasă răpit (de ceva).
Elkapatás, 9. narăvire, resfațare.

eroare.
Elhibban, ©. a (a)luneca.
Elhidegedik, v. a se reci.
Elhint, v. a presăra, a împrăștia, a
resfira, a răspândi, a lăți.
Elhiresedett, «. 1. renumit, faimos,

meni, a se uimi, a sta încr
= consternat.               .
Elibe! ini. înainte I (a lui, a
Elidegenedés, 9. înstrăinare, 3
ceala, antipatie.
Elidegenedik, v. a se înstrăil
reci (de catră); a deveni st
Elidegenít, ᵥ, a înstrăina, a%
lua pe furiș, a fura, a pișcî
teriși.                     4
Elidegeníthetetlen, a. inalieÂ
nu se poate vinde, •= instrui

■“^ Elismerés, 9 recunoascere, ratificare,
   confirmare ; mărturisire ; aprețiare ;
   recunoscință.
   Elismert, a. recunoscut; confirmat,
   ratificat; mărturisit.
^--Elismervény, 9. atestare, certificare; |
F; atestat, certificat.                j Elkedvetlenedik, a se disgusta, a
§ Eliszik, v. a bea, a goli (paharul) ; se mâhni, a se descurajea, a-și pierde
| « zbea, a zugé.                      I voia, a ze indispune, a se supăra.
f Eliszonyodik, «. se îngrozi, a se I Elkedvetlenít, v. p indispune, a dis-
E speria, a se înspăimânta.            I gusta, a descuraja, a supăra.
  Elítél, p. a judeca, a condamna, a i Elkel, Elkél, ». a se trece, a se des-
B osândi; a decide, a hotări.           face, a ze vinde (morfa).
g;Eliza, 9. Elisăbetă, Savetă.         Elkelés, 9. trecere, dezfacere (de măr-
lÖSljár, v. a procede, a îndeplini, a furi), ulișveriș, vendare, epuizare.
       « umbla, a merge tot înainte | Élkelt, a. trecut, vândut, epuizat.
B (orologiul) ; a trece (timvul); — a / Elkényesedik, v. a ze desmerda, a se

Elkapkod, v. a apuca, a prinde
lua repede.
Elkárhozik, v. a se osendi, a se
damna.
Elkártyáz, v. a pierde =, a toca
cărți).

con-

țin

kszája, îi umblă gura, flecăresce. I cocoli, a se resfăța, a se ras gaia.
pjárás, ». procedură; purcedere, pro- í Elkényeztet, v. a cocoli, a desmerda,
Icedere.                            i a resfăța, a răsgâia, a mădări.

Elkényszeredik

144



ElkényszeredAk, ᵥ.. a pieri, a se pi- Elkocsiz, Elkocsikâz, o. a pleca
pernici, a se veșteji.                a se depărta, a sc duce in trăsură.
Elképed, v. a împietri, a înmărmuri, Elkomolyodik, v. a deveni serios, =
a îyțcremeni, schimba fețe; a face I grav.
mutră.                             ( Elkomorodik, Elkomorul, ᵥ. a se
Elképesztő, a. înfricoșat, crâncăn, posomori, a se întuneca (la față).
^grozav.                            (Elkopik, » ase roade, a se terfelita
                                       se ponosi, a se învechi, a se toci.
                                      Elkopott, Elkoptatott, a. ros, bătucit*
                                      învechit, ponosit, terfelit; trivial.
                                      Elkorcsit,. Elkorcsosit, v. a corci, á
                                       degenera.
                                      Elkorcsosodik, Elkorcsul, v. a dege-
                                      nera, o se corci.

Elkér, v.ₜa cere, a ruga.
Elkéredzik; v.a se cere, a se ruga.
Elkerget, v. a, alunga, a lua la goană,
a huidui) a sgorni, a pefuga, a iz-
goni, a respinge.
Elkerít, v. a îngrădi.
Elkértél, v. a îngrădi, a ocoli cu

gard.
Elkerül, v. d íncunjura, a ocoli, a, se
feri, a se da în lături, a evita;
—te figyelmét, Íaₗ scăpat din vedere.
Elkerülhetetlen, cu, in-, neevitabil,
ne'ncunjurat, nețrecut.
Elkeseredés,.v. amamre, amărăcuine,
  consternare, oțărîre, îndirjire.
Elkeseredik, v. a se amari, a se în-
tărită, a se oțeri; a se consterna.

Elkorhad, v. a putrezi, a mucefyi,
se strica.                       . ;

Elkeserít, ». a amari, a întărită, a
supăra; a oțcri.

Elkorhelyedik, v. a se desmața, â ₜ
desfrena, a se strica, a deveni beiftmgü
Elkorhelykedik, v. a prăpădi, a ríHjjg
(pe beții).                        fii
Elkorlátol, Elkorlátoz, $. a íngrlUBg^
a limita (intre margini). .«
Elkotródik, v. a se culege, a o
pe picior, a-fi, lua catrafusele, =tdfl
buțele.                            W

_    ,    ,                       Elkotyog, v. a flecari, a destăinui
Elkésett, a. întârziat, zăbovit. i Elkölt, v. a cheltui, a spesa, a 1
Elkésik, v. a întârzia, a zăbovi, a\ (bani); a consuma, a mânca, a i
sosi târziu.                         I Elköltözik, v. a se muta, a se j
Elkészít, ö. a gata, a pregăti, a găti; I muta, a fl schimba locuința; a|
a prepara.                             (din viață), a muri; a se depl
Elkészül, v. a se gata, a se găti; a । Elköltözködik, v. a-șl strămut^

se prepara, a se pregăti.          | cuința, a se muta.            |
Elkevélyedik, v. a se fuduli, a se Elkönyvel, v. a induce in cărții
îmfla (în pene), a se făli, a deveni\ șocatele).

superb, a se mândri.
Elkever, v. a (a) mesteca; a murdări,
   mânji.
Elkeveredik, a se (a) mesteca.
Elkezd, v. a începe, a apuca, a sc
apuca (de ceva).
Elkezdődik, ». a se începe, a-și lua
începutul.
Elkialtja magát, t>. a striga, a sbiera,

a se boci.
Elkietlenedik, v. a se selbăteci, a
pustii, a deveni pustiu, = deșert.
Elkísér, v. a însoți, a întovărăși;
petrece.
Elkinoz, v. a maltrata, a tortura.

se

a



147

Elmenő



Elkívánkozik, v. a se dori
(undeva).

Elkörmöl, v. a șterge, a pișcă, (Ű
a lua pe furiș.
Elköszön, Elköszönt, «. a irig
a bea (in sănătatea cuiva), i
Elköt, v. a lega pe de desubt, ai
Elkövet, v. a comite, a faceft
verși (o crimă).
Elkövetkezik, v. a urma, a ij
  supraveni; a resulța.
Elközelg, v. a se apropia. 1
; Elküld, v. a trimite, a expeda A
tálából—, a dimite, a destină
l oficiă).                    J
Elkülönít, v. a separa, a
  isola; a sorta; ă secreta. ]|

Elkoboz, v. A secuestra, a pune sub
secuestru, a confișca.
Elkobozás, a. secuestrare, confișcare;
secuestru.

, a se pofti j Elkülönítés, separare, isolai
părțire; secrețiune. |

Elkülönített, «. separat,
isolat.
Elkülönödés, o. separatism
țire, secrețiune.

alar~
P&K. V. (

t-nv

-í>.‘

- “Ifi
* Ki"
r ei

• J

,Mr-

; a de—
« ileșui, a
ol etc.).

oile să fete.

la etc.).
■4 arde, a
facără ; a

se
se

r .. .-j / 't da drumul.
          -j'rafusele, - tă-

⁷ o ’y-’ pe picior, a o tuli
■ awpărea.
j &e furișa, a se țâri,
a trage, a slobozi*,
- /o armă).
c- M't.oi (munițiunile),
^:-fui).
' '■wwre, a respinge, a
  i/o. < lepăda.

Elmarasztalás, a. condamnare, osândit
convingere.                    .
Elmátkásit, a logodi.                  <
Elme, i. rațiune, intelect, inteligent
minte; pricepere, spirit; pop. dat
glagore; —jében forgat vmit. éfire
de gând; —jébe vés, « megtaíi,
ține minte, îșl înseamnă.           ,
Elmeállapot, t>. stare intelectual. ff
= spirituală.                          £
Elmebeteg, d. nebun, alienat. * f
El-mecsevész, a. ruinat, demorali^.
Elmeél, spirit, agerime de f
pătrundere, istețime.
Elmefuttatás, t>. afectare de spirit;
‘ reflexiune ; joc de idei.



■1



fătat.
Ellődöz.
: lenevi,

a se trán-

'■Elfc- .^yai’áz, t>. a explica,
b muri ; a clarifica, a
ffaterpreta, a tálcui, a
tí^stenta.

a expune;
desluși; a
tălmăci, a

gjiBwgyarosodik, v. a se maghiarisa.
gháíház, v. a împacheta.
^tâllik, v. a putrezi, a se descom-
      (sub influența aerului); a se
yffface in praf.
jllbillott, a. putred, muced, putrezit,
m^compus.
ihnar, v. a goni cu gura; a unelti
fâfcpotriva, a depărta prin intrigi.
v^arad, v. a re mânea; a dispărea,
mal reveni; a lipsi, a nu se
ffîfațișa; a remânea înapoi, în
         soká, marad el, întârzie

fiforadás, a. întârțfiare, zăbavă,
||tâ; remânere în Urma.

|aradhatatlan, Elmarad katlan, a.
evitabil, neîncunjurat, neapărat,
amânat.                 [înderept.
laradottság, a. decădință, rămânere
laradoz, v. a remânea des înapoi,
hz urmă; a absenta des.
|araszt, Elmarasztal, ᵥ. 1. a

Elmegy, v. a pleca, a merge, a ge/--      2"
duce, a se depărta; — a haja;           ’.fj
cătfut părul; a te írásodon neM^Jț,
elmenni, scrisoarea ta e greu
cetit; elment a sütni valója,
pierdut mințile. .
Elmegyakorlás, Elmegyakorlat,. -
exercițiu deprindere jie
ageriră minții.                     l; .4®
Elmeháborodás, j. nebunie, sminteai^ ⁷     ?
alienare.                      -       ;Jű
Elmeháborodott, a. smintit, nebu&ffw
alienat.           ₜ
Elméi, v. a reflecta, a medita, a ₜ
templa, a cugeta (adânc); a
sidera, a socoti. '
Elmélet, d. 1. teoria; - Í. contempl&^^^f^B
observare, studiu, reflexiune.
Elméleti, ₒ., Elméletileg, «5».

templativ, meditativ; teoretic.
Elmélkedés, a. meditațiune, contem*
plațiune, refîexiune.
Elmélkedik, v. a medita, a reflex,
a contempla.
Elmellőz, v. a delătura, a ínlatuta,
a pune la o parte; a negliga, a. pre*
tera; a refusa, a nu primi. :
Elmélyed, Elmélyül, v. a se adwici,
a se aprofunda.
Elménc, y. glumeț (prost), șagaci^-
ager la minte, isteț.
Elménckedés, a. glumă, șagă ; agemme
de minte.
Elménckedik, «. a face spint, a glumii 'v
Elmeneszt, v. a pleca, a porni, a ex*

pedia, a íasa să meargă.
Elmenet, Elmenetel, a. plecare, pw

                                    , nire, mergere.
\uli, a condamna, â judeca (de. । Elmenő félben, a^v. de plecat,
tovat); 2. a convinge (eu legea). \ pornit; — tanuló, alnturient.

10*

          Élmény

148

f Elnézés

,-----------~---z===r--------------j-
Elmény, ₐ, pățanie, experiență.
Elmér, mesura, a cinje cu ți-
răita (vin); a cântări (bol).
Elmereszt (szemeket), v. o inhőlba
ochiă; a încremeni.
Elmérgesedik, v. 1- a se mánia, a se
necăji; ⁶2. a învenina, a se
agrava, a se lăți, a se întinde (o
rană).
Elmérgesít, y. a mânia, a necăji; a
  învenina, a agrava.
Kimerít, v. a afunda, a (s)cufunda,
  a adânci.

Elmérődik, «. a se mesura.
Elmerül, y. a se adânci, a se
funda.

CU-

 Elmosódik, ». a u spăla, a se ștei
 (din memoriei); a se spălătăci.
Elmosódok, a.,^Elmosódva, ₒóv. șu
spălat, spălătaC'it-              )
Elmosogat, ᵥ. a\ spăla (rase)..
Elmosolyodik, wzimbi, a suride, .
Elmozdít, n. a frișca, a urni (U
loc), a împinge; A delătura, a
paria ; a amova, <c destitui.
Elmulaszt, v. a negliga,fl omite, J
scăpa (o ocasiune), fi pierde zab;*
rind; a lăsa să treacă (timpul). .
Elmulhatatlan, ElmulhMlan, v. nefr
cunjurat, netrecut, inevitabili irați
pensabil.                      5^
Elmúlik, v. a trece, a se
pieri, a dispărea; a se scurțje, ajbi
pira, a trece (timpul); a se








Elmerüli, a., Elmer ültén, ₐóv. adân-
cit, cufundat.
Elmés, a,. Elmésen, aóv. judicios,
ingenios, cu spirit; isteț.
Elméskedik, v. a face glume inge-
nioase, = ca spirit.
Elmés mondás, *. zentență, maximă.
Ehnesterkél, v a denatura, a rafina,
a preface.

a fi la gătenie.           . 4
Elmúlt, a. trecut, expirat, dispaț
din iitmiă: — idő, perfectul; tia
trecuL                       1
Elnádasodik, v. a se umplem
trestie.                     1
Elnapol, V. a amâna, a prolungij
minut), a proroga, a a juma. J
Elnapolás, o. amânare, proliim
prorogare; ajurnare.           1
Elnehezedik, Elnehezül, v. aj
  greuna, a se agrara; a
  scădea puterile.              . J
Elnémetesedik, v. a se ger maim
  se nemți.
Elnémetesit v. a germaniza,
! Elnemf o gadható, a. neaweptalm
I Elnemfoglalt, a. neocupat,
Elnémít, v, a face să tacă, a w

Elmeszikra, a. scântee ingenioasă,
bonmot.
Elmeszülemény, e>. product al mințiz,
~ intelectual.
Elmetel letség, *. talent, dar intelec-
tual, capacitate; istețime.
Elmetél, v. a tăia în bucată.
Elme tél etlen, a. netăiat.
Elme tompaság, o. Iempire, stupiditate.
Elmczavar, a. alienațiune mentală,
nebunie; turburare de minte.


Ehnocskít, Elmocskol, v. a mânji, a
pângări, a murdări, a. terfeli; '

întina.
Elmocskolódik, r. a se mânji, a
murdări, a se pângări.

a.

SP

  Elmocskosit, v. a pângări, a mânji,
   a murdari.
  Ehnocskosúl, Elmoeskúl, ᵥ, a se
   mânji, a se pângări.
  Elmogorvit, v. a face posomorit,
   posac, -= morocănos.
  Elmogorvúl, v. a se posomori, a se
   întuneca (la față).
y Elmond, v. spune, a $ice, a povesti,
a enara, a istorisi; a împărtăși, a
î comunica.
  Elmondhatatlan, Elmondhatlan, ₒ.
   de nespus, inexprimabil.
  Elmos, v. a. spăla, a macina (țermu-
   rul), a șterge spălând.

Kínéinál, v. a amuți, a tăcei
pierde graiul.             j
Elnemzetíenedik, v. a se desvi
lisa, a se renega.         *
Elnemzetleníí, v. a desnaționci
Elnéptelenedik, y. a se dezpofa
Élne sze l, v. a goni, a speria (ptâ
a da de veste, = de urmă.
Elneveti magát, v. a bufni íni
imfla rísul.               3
Elnevez, v. a numi; a poj$
boteza (fam.).             W
Elnéz, v. a trece cu vedeream
a cruța, a scăpa din vemte
greși.                   9’
Elnézés, o. iertare,. indu^enk
țâre, considerare, indurare; dt
valaki iránt, e tnduratogm
cineva.                  .^áj




Elnéző

.149

Élő-beszéd


EuiőköJ, Eln okoskodik, v. a prezida,
e ’onduce (o ședința).

     fbiéző, a. indulgent, îndurător, ier- j a resfira, a sparge (o adunare); a
      frtor. .      '                     | desparți, a depărta, a alunga, a risipi
    EMök, o. prezident, președinte.. I (grijile); a descurca (o causă).
     E-’iiokj, a. prezidiul; presid&nțial. Eloszt, v. 1. a împărți, a divide. 2. a
    Klnokueg, abᵥ, presidial, din prezidiu. I dezmembra, a despărți ;,a risipi; 3. a
    öklei, i. prezidiu,                  j distribui, a reparția.
     Kb ekminiszter, d.. prim ministru, > Elosztás, c. diviziune, împărțire; di-
președinte.                           j stribuire.
..... Elosztható, a. divizibil, impărțibil.
( induce (o ședință).                 .Elosztogat, v. a distribui, a imporți;
î.» ’.jkség, prezidiu, prezidenția, loc a risipi.
ínamig afară: pre^, pro~.

. cndențial.
           a înghiți.
pb . elük, y. a cădea (frunza).
         ᵥ, a câștiga, a dobândi;

.^ea, a ajunge la (un post).
BS« 1). a Z/??ZX ZV «•Z»/»JTZT Sí t

con- (în composiții).
Elő; o. 1. început, c&igine; 2. prede-
a, j cesor, înaintaș, strămoș; 3. primul
,       - ₛ....                    j ténd (de soldați); munkának jó eleje,
Vir^s, v. a tăia, a reteza, a bonți, ; a dolognak veleje, lucrul bine ínce-
       ’ăirunți.. ,                           j put e pe jumătate gata; —1 kaszál,
   Eb ;d, v. a se deschide (floarea), a j cosesce în rândul ântâiu; elejét venni
       < ori; a se matosi, a veștefii. I .valaminek, previne, preîntimpină.
   JÎJ-pni, y. « apăsa, a copleși, (som | Elő, a. viu; viețuitor; —nyelv, limba
    rid,, a înăduși; a subjuga, a su- î modernă, - via.
! Előad, ff. aprelege, a expune ; a pune
  înainte, a preda, a pune pe tapet
  (verbal); a reprezenta (pe bina); a

I vrăia.
[ Éhflvomás, Elnyomatás, ». suprimare,
[ qfltiare, împilare, subjugare.
       jmorodott, «. slutit, ciuntit.
’ jStoyég» v a geme.
L M'i’godik, Élnyugszik, ᵥ. 1. a se
* ediffjhni, a trece la odi(c)hna; — a i

presenta, a expmne, a reproduce, a
  raporta, a refera (în scris).
j Előadás, 5. prelegere (în scoală); pre-
........................ ,   .           dare, representațiune (teatrală) ; ese-
I⁵             soarele; 2. moare, ■ re- cutare (a unei piese musicale); ex-
d pautează.                              ! pubere, reproducere; referare, referat.
  .j^j^gyás, î. odi(c)hnire; opunere ; ’ Előadó, ». referent, raportor.
" --rqpfâisare, adormire.                I Elő-áll, v. a veni înainte, a obveni, a
,-K^ult, a. lungit, prolungit, întins. seîntimpla ; a se presenta, a se apuca.
in-1 Elő-állíi, a. a produce, a face, a efep-
tui, a da nascere; a procura.
a re- j Élő-állítás, ». producere,., efeptuire,
facere.

a

v' a Purtai a strica,
a terfeli (o haină).
V. a amâna, a pasui ;

tzhatlan, a. neamânat.

klOnszhatlan, a. neamânat.              I Élő-állító, producent; efeptuitor;
LdM, Eloldoz, v. a dezlega,, a des-j născător, părinte.                [inte),
         a desface; a desbrăcina. i ElŐ-árbocz, misenă (catargul dina-
f^^$ilog, V. a se trage la o parte, * Előbajnok, ». anteluptator.
|T* lăture.                         ।    Előbb, aâv. mai nainte, mai cwrwnd,
    ozik, v. a se dezlega.          I  mai de timpuriii; —utóbb, mai cu-
LlUftlÎ o. a stinge, a potoli (focul) ; I rund ort mai târziu; — megy, pa-
        a astîmperațsetea) ; a stinge \ șesce tot înainte; jöjj —, vino mai

'..í n
*8

    a).                            I aproape!
atatlan, «. nestins; nealinat. Élőbben!, Előbbi, a. precedent, önte-
je, o. a ceti; a numera. j rior, de!mai nainte.
Hja, magát, o. a începe a striga, j Előbbre keltez, o. a data de mai naints,
isbiera, a se boci, a se vaeta. I Előbbvaló, a. mai de frunte, mai de

   Iz, ». a fura, a pituli, a îndosi. í preferit; mai dinainte.
   in, Elosont, v. a scăpa, a fugi, Előbérleí, abonament fia teatru).
   ffurișa.                          í Élőbeszéd, prefață, prolog, precu-
   •lás, d. împărțire, vmprăștiere. I yéntare.
   ilai, ff. a împrăștia, a răschira, | Élő-beszéd, grdíu viu.

H

             El-öblöget





150

Előirányzat

El-öblöget, v, a măcina spălând (pă-
mântul) ; a limpezi (vasele).
ElŐbocsát, v. a lăsa inainte; a pre-
mite.
Előbőr, o. 1. burduf la trăsură; 2. șurță
de piele'; 8. prepuțiu.
Előcsahos, a. obraznic, prezumțios;.
gura satul ut.
Elő-csapat, ». avan-gardă, streaja
dinainte, f runtea oștirii.
Előcsarnok, ®. portic, vestibul, tindă.
Előd, 9. predecesor, antecesor; strămoș,
înaintaș.
Elődandár, d. avan-gardă, fruntea o^tu,
streaja dinainte.
Elődi, «. de antecesor; strămoșesc,
străbun.
Elődi, 9. părăsit, lingău, dalcauc, calic.
Elődi fagyöngy, d. (fo;., ) vese, vise
fVistum).
Élódi-növény, 9, plantă părăsită.
ElŐdik, v. a, trăi ca un părăsit, cali-
   ce we, =-■ sărăcăcios.

Előfordúl, v. a se întîmpla, a obveni
a ocura, a veni înainte; a se afla
a se brodi.                      I
Előget, v. a sta de cătră lumină, ai
lua lumina; ne előgess! nu-ml Zuj
lumina, du-te de la lumină!      1
Előgyakorlat, 9. exercițiu preliminai
deprindere pregătitoare.         |
Elogyorsasâg, celeritate =, tuțeaS
inițială.                        1
Előhad, 0. avangardă.
Előhajt, v. a mâna *=, a aduna, inaim
(căruța).                        J
Előhalad, v. a propuși, a păși inaid
a înainta, a progresa.           Q
Előhaladás, 9. progres, propod]
înaintare, spor.                 d
Előhaladt kor,-», etate înaintată, |1
trâneță.                        II
Előhám, 0. preasena, tllnoae. 11
Elöhang, 9. 1. propunere, mo|i™
2. nota de agrement (mwica); 3. S
față, cuvént prealabil.          3
Elöharcos, d. anteluptatOr, propag
tor.                           [t9
Előhasi, &. príma rascere, primo«
Előhasú, a. prima oara a făta (oa
Uincă).                        I
Előhegy, 9. promontor, cap (de ml
Előhí, v. a chiema, a învitaᵣ a I
(la judecată).                 I
Előhírnök, prevestitor, înainte ]
I getor.                         I

Elődiség, o. parazitism, vieață de pá-
rosít, calicie.
Elodöbos, 5. prim tambor, prim tobaș.
Előélet, o. vieața anterioara, trecut.
Előérzés, Elöérzet, o. presimt, presim-
țire.
Előest, Előeste, o. ajun, preseară.
Előfa, a. arbor(c).
Előfal, 9. meterez, bastion, bulevard.
Előfél, a. avers, cap (la monete),
Előfelé, abv. înainte.

____________                          Előhord, v. a pune inainte, - pJB
Előfeltét, Előfeltétel, 9. presupunere; pet; a produce (dovezi). W
condițiune prealabila.                1 Előhoz, v. a aduce înainte, a awíB
Etőfeltételez, v. a presupune, a con-1 a pomeni, a menționa, a adnfl
fliliona.                             I tapeț; a produce (dovezi). 9
    Elofene, 5. gangrena.                 I Előhozakodik (valamivel), ©. a sfl
    Előfizet, v. a prenumera, a abona. I la iveală, a vorbi fără sfieaíi
   Előfizetés, 9. abonament, prenumera-1      pomeni.                                  9
     fiu ne,                              l Előliozódik, v. a se pomeni, fa
    Előfizetési felhívás, 9. apel de prenu- ț aminti,  a se pune pe tapet. . 1
     merațiune, ~ abonare.                1  Előidéz, v.            1. « cau^a, a provoc
    Előfizető, «. abonant, prenumerant. I    suscita, a            nasce ; 2. a Mema, jț
    Elöfog. o. dinte dinainte; —, v. 1. ia, ț (la judecată).
       apucă t nainte, ia la dojenit; 2. prinde I Eloidö, &. vechime, anticitate, ||
      iiKHiite (cai).                     I Élőimádkozó, 5. care cetesce răj



     Előfőgalom, noțiune preliminară; ( ttile inainte.
       element, principiu.               i Előing, 9. șemizetă, piept ,(de eflw
      El of o gat, j, cărăușie (la militari); j Előintézkedés,9. disposiț iun
       cai dé poșta, « de dârvală; —, v. ț tire, preparative (preliminaJ^g^
       a prinde înainte (la trăsură). 1 Előirányoz, v. a prelimida, J8H
       Élőtök.e>. 1. cap, promontor (de munți); J ptcliminar.
        2. autóiul grad, elementele -unei soi-1 Előirányzat, 0. preliminar (de jaR
        in|e.                              1 budget.                 ■

                  Előismeret


151

Előmozdít

       Előismeret, 9. noțiune •*, cunoscințd / Előlegez, a. Előlegoson, aóp. antv
       prealabilă, = preliminară.        I dpativ, prealabil; príoristic ; provi-
       Előítélet, /$. prejudeț, prejudiciu; / soriți.

         3. v. a promova, a avansa, a
face să înainteze, a înainta.
Előléptetés, 9. înaintare, avansare;
promoțiune.
Elöl-érő, a. oarzîn, de vreme (despre
fructe).

       superstițiune.                       / Előlegez, ᵥ. a anticipa, a avansa
      Eloiz, d. presimțire; miros, gust (ne-\ (bani), a da ca anticipațiune.
     jffiyfț).                              < Előlegezés, 9. anticipare, avans (de
     Eiojutek, 9. preludiu.                 / bani) ;
     Előjegyez, ». a prenota.^              ! Előlegezéskép, abv. ca anticipare,
      Elojegyeztet, v. a lăsa să se prenoteze. / provisoriu,
     ElÓjegyeztetŐ, 9. prenotator.          / Előlegkép, Előlegképen, abv. antici-
     Előjegyzés, Előjegyzet, 9. prenotare, I pativ, prealabil; anrícipando,
     P^f^l^țtune; —be vesz,.prenotează,! Előlép, v. a păși inainte; a avansa,
     Előjel, Előjelenséá', a. pează, pre^mn, j a progresa, a înainta.
      presimț, augur, óméit,; prognostic; I Előléptet,
     kedvező —, auspicii favorabile.        I face să î
              flf^ogatwă, privilegiu. .
    Előjő, Előjön, o.fa se íntimpla, a ieși
     la^ iveala, a obveni, a apărea.
    Előkap, t,. ₐ apuca a lua înainte;
     a afla «, a găsi înaintea sa.
    Élőké, 9. șurț (de bale, la copii).
    Előkelő, ₐ. fruntaș, notabil, cu vaflă,
    însemnat, distins, respectabil, ono-
    rațior.

Elólhátul, oóv. pe dinainte și pe din-
dărăt.                      ⁷ r

| Előkeltez, p. a data de mat nainte.
I Előkép, 9. tip, model, exemplu; ideal.
| Előképzés, 9. instrucțiune pregătitoare.
I Előképző, 9. prefix.
| Előkér, v. a cere, a recere, a pretinde
I (sa aretc d. e. pasul).
í Előkeres, v. a cauta (înainte), a ur-
t mari.                               »
ji Előkerít, ᵥ. a scoate la iveală, a afla,
f a găsi, a pune mâna.
F' Előkerül, a veni a eși la iveală,
                9e găsi.
(^Előkészít, v. a prepara, a pregăti; a
ț^fprejdispune.
K Előkészítő, a. pregătitor.
P Élőké szül, v. a ée pregăti, a se pre-

Biwkor, ». vechime, anticitate, lumea
PivgcMa.
K filőkötő, 9. catrință, șurț(ă).
® El-öl,v. a ücide, á innoirí; a năduși,
g&tp. dinaintea; szem—, dina-
K^fateatichilor.
        ahe. inainte, în ffântț, untăiu ;
Mwf la ímceput.
^HgMUl, v.*a sta infriinte^ inainte.
MHbp, v. avers; cap^        morpște).
■Kibocsát, v. a premite; a lăsa tă
^^nrgă înainte.
^■feg, 9. anticipațiune, avans; —
■■k anticipativ, a priori, înainte.


Előljár, v. a premerge, a merge inainte.
Elöljáró, 9. î. primar, jude (comunal);
prefect, cap, șef; 2. preposițiune;
—, a. premergător; introductiv.
Előljáróbeszéd, 9. prefață, precuvân-
tare ; introducțiune.
Elöljáróság, 9. antistiă, príma, iă
(comunală) ; magistrat (cetățenesc);
căpetenie, autoritate (publică): direc-
țiune.

Élőikéről, v. a intimpina, a preveni,
a indători; a ajunge înainte.
Előlkezd, v. a începe dinainte.
Előlkezdve, «év. de la început, de

la cap.
Előllovagol, v. 1., a călări înainte;

2. a se făli cu ceva.
Előlmegy, v. a merge înainte, a pre-
ceda; a înainta.
Élőiről, aóv. de la început, dinainte.
Előltöltő fegyver, ». armă, care se,
umple pe dinainte.
Elől-ül, v. a presida, a conduce șe-
dința.
Elől-ülés, 9. presidiare, prezidiu.
Elől-ülő, <v. Elnök.
Előmegy, ᵥ. a premerge, a .merge
înainte, a propuși, a înainta.
Előmenet, Előmenetel, > progres,
înaintare, propășire.
Előmenetes, a. progresiv, priinews,
folositor.
Előmozdít, v. a promova, a înainta,
a favori, a ajuta, a sprijini ; a mișca
inainte.



Előmozdítás__________152 _                    _____—

Eloian

153

Elpanaszol

Előmozdítás, 4. promovare, înaintare, Elörobog, y.
încurajare; impuls                     (căruța).
Élőmunkák v. a prepara,-a pregăti koronán, v. a navali, a șiroi, a alerga
                                      înainte.                             j Elörökít, v. a da de m^tenire, a face
Előmunkálat, 4 lucru pregătitor, 1 moștean, a transpune (averea)
                                      Elöruha, a. catrință, șurț(ă).
                                      Elősdi, 9. părăsit; v. Élődi.
                                      Elősegít, c. a ajuta, a promova, a
                                       înainta.'
                                      Elősiet, v. a grăbi înainte, a sbura,

preliminar.
Előmutat, v. a arăta, a presența.

Előmutatás, 0. arătare, prezentare,

Előmutató, presentator, arătător;
purtător.
Előnév, 9. predicat.

El-önt, ». 1. a turna, a vărsa; a
'inunda, a ineca (câmpul).
Előny, 9. avantaj, sporvu, folos, profit,

(căruța).

a 35 apropia zurăind

\inaihte.

Előtan, 9. cwtoscințc pregătitoare, no- înainte ; keményen—, a mustra aspru
țium preliminare; propedeutică. । pre cineva, a lua la refec.
Előtáncos, 9. vătaf, ântâiul jucător. î Elővétel, luare înainte; preferință
Elotani, a. propedeutie, pregătitor, în cumpărare.
prelimÂnar.                            Elővételi jog, 9. dreptul de a cumpăra
Előte, x ușa portița sobei.              înaintea altora.
Előtej, 9. colastra, corastă (ântâiul ElŐvetés, 9, înlesnire, ajutorare; prima
’"*'*’*'                               j dătătură (la jocul de popice).
₍ Elővetődik, 7;. a se întâmpla, a. se

lapte).
Előtéí.

câștig.
Előnyomat, 5.1. prima (față tipărită); 1

2. tipar de lux.
Előnyomó!, y. a înainta

a se im*

pinge înainte, a se îmbulzi.
Előnyös, a. avantajios; folositor, pre-
ferabil, cu preferență; superior.
Előnyösít, v. a preferi, a da ântâîe*
tate, a părtini.
Előőrs, d. avanpost, antepost.
Előparancsol, y. a cita, a chiema
înainte.
Előpénz, a. arvună, arvon.
Előposta, precursor; fia. pează.
Előrag, 9. prefix (a).
Elorajz, schiță, proiect (de plan);

a veni repede, a fugi. a alerga înainte.
Élősködik, v. a trăi ca părăsit, = ca j
vai de el; a se linguși, a se îmbuna.
Élösmer, v. a recumoasce ; v. Elismer.
Elősorol, v. a înșira, a enumera.
i Elősoros, a. de primul rang, ac prima
categoria.                           , .
Ijllősör, a. murád de, bere.
Elősövény, 9. gard viu, mărăcine.
Előszab, v. a- prescrie, a ordona ;
decreta.
Elöszak, 9. protasă (partea primă
unui period).
Előszalad, ». a alerga a arălffîS
înainte; a se îmbulZv a se repedi.]»
Előszáll, v. a sări a sbura. înainte&tl

•téí, Oᵢ începutul iernei.          —
       partea dinainte ra unui) oferi; a se afla, a se găsi.

Előtér,

tablou):

j Eiővezet, ᵥ a conduce, a aduce in-

prospect, program.
Előrajzol, y, a schița, a face o schiță;
a proiecta.
Előránt, y. a trage =, a scoate afară.
Előre, aóv. înainte, în frunte, ântâiu;
pre «.
Előrebocsájt, v. 1. a premite; a lăsa
să premeargă; Q2. a lăsa =, a trimite
înainte.

«El-öregedett, ₐ. îmbătrânit, gârbovit,
trecut (din lume), învechit, vecuit.
Előrekeltez, y. a data înainte.
Előrelát,. y. a prevedé; a îngriji
dinainte, a fi băgător de samă, a fi
prevăzător.
Előrelátás, 9. prevedere, precauțiune,
grijă; chibzuință, cuminție.
Előrelátó, 9. prevedător, prt

ElősaámítáS; o. enumerare, înșiram
calculare.                       '
Elöszámlái, v. a enumera, a înșiră
Előszegvény, 9. abscisă.        :
Előszeretet, 0. predilecțiune. <
Elősterez, v. a procura, a câștiga j
aduce.                          í
Előszin, 0 avanscenă.           j
Előszó, x prefață, prolog, precuvéntfa
Előszó, d. graiu viu.           J
Előszoba, 0. anticameră, antișamS
sacnasiu; tindă.                 |
Elöszobáskodik, Előszobáik, ?!
  a.ztișambra, a face antișambrăj

merge în audiență.              >
Előszólít, y. a ínvita 1: c/i^
înainte ; a provoca.            J
Előszótag, 0. prefix(ă),'        1
Élőszóval, aóv. cu gura, cu graiul
Először, mim. mai ântâiu; an
dată, prima oară.
Előszói, v. a încărunți, a albi.)#

Előrelátó, a. prevăzător, precaut, cu Előtag, d. antecedență, protasi
period); membrul prim (la o

minte.

Előrelátható, a. Előreláthatólag, aóv.

.       , „               ______ țiune).                        '1
de prevăzut; după prevederi, pro- Előtáj,9. ântânllptan (alumwtaS
bobii.                              1 Előtálal, y. a pune dinainte; aj
Előre nem látott, «. neprevăzut. | verfií și uscate, a spune alandp
Elő rész,partea primă; început, în-1 Előtalálkozik, y. a s apa, a sél
traducere (a unei vorbiri).           | a se întâlni.                ';

    "     , relief. .    .               j_____ᵥ                           . ...
Előterein, 9. portic, tinda; —. se airrte, a prezenta; a excorla.
  ivesee (ca din păment).               í Elővezettet, v. a lăsa să aducă (cu.
Előteremt, y. a procura, a găsi, a brachiu); a lăsa să excorteze.
  aduce* (din fundul pământului).       | El5vigyázat, 9. precauțiune, prevedere,
Előterjeszt, ₜ>. a supune, a presența, > grijă, pază; circumspecțiiine.
  a așterne, a propune, a expune, a ■ Elővigyázati, a. de precauțiune, pre-
raporta, a represența.'              \.ventiv; — intézkedés, disposițiune
Előterjesztés, 9. representațiune; ex- ț preventivă.
punere, exposeu, raport; propunere. Elővigyázatos, ₐ. precaut, preve<jetor,
Előterjesztési ív. 9. coală de referată. ! circumspect, prudent.              ’
Előterjesztmény, Előterjesztvén;/, | Elovisz, v. a înainta, a duce înainte :
raport, rțferatâ; v. Előterjesztés. | a presența.             [ducere înainte.
Előtét, Előtétéi,'0. premise, anteee* j Elóvitel, 9. presentare; înaintare :
                                       i¹ Élővíz, 9. apă, curgătoare, apă via.
i Előz, v. a preveni; a întrece, a anti-

dențe; ipotesa ; condițiune.
Elő tolakodik, a se împinge înainte,
a se imbuldi.
El őtoldat, 9. augment (in l. grena),

Előtörnie, x portic, rizalit (la o zi-
dire).

cipa, a apuca pe dinainte; a pt'eju-
deca (o chestiune).
Előzékeny, prevenitor, deobligător,
îndatoritor.

                                         Előzékenység, 9. prevenire, întimpi-
                                          nare '(politicoasă) ; deobligare.
                                        I Előzet. 9. v. Előzmény.
în fața mea.                           Előzetes, «. preventiv, prealabil, pro*
Előttemez, y. a vida, a vidima, a sub* j visor, preliminar.
scrie ca martor ; a ccramisa. I Előzmény, antecedință, premisă :
Előitemező, 9. vidator, vidimator, ₜ preliminam (pl).
cordmisator; martor.                  ! Előző, 1. precedent, antecedent;
Előttevaló, a. precedent, de maii mai dinainte; ᵥ. Előzékeny, —,
nainte ; — nap, diua precedentă.                 —
                 A.»’      • 7,.

Előtt, post? înaintea (cuiva).
Előttem, înaintea =, în presența --

                  ,                      9. campion.
Előtűnik, v. a se ivi, a lesi la iveală. Előzőleg, aőv, anticipativ, precedent.
Előudvar, 9. advon; curte, ocol. prealabil, provisor.                       ’
Előugor, előugrik, v. sare înainte; El-özönlik, El-özönöl, y. a inunda,
v-                                      & îneca (câmpul).
                                      Előző rendszabály, 9. regulă =, dis-
                                      posițiune preventiva.
                                      Elpáhol, y. a buchisi, a pisa, a freca,
                                      a chelfăna.

Előudvar, a. advon; curte, ocol.

tâstire.

Elő vár, ₉. aniemur, întăritură externa ;
bastion, meterez; bulevard.
Elővásár, 9. târg de mai nainte; în-
ceputul târgului.
Elővásárlás, preferință in cumpă-
rare.
Elővásárlási jog, 9. dreptul de a
cuippera înaintea altora.
Wővéd, 9. avangardă.
.Wvégzet, 9 predestinațiune, preur-
țjtire, menire', ursită.
ȘElovesz, v. a lua de undera, a lua

Elpakol, v. a (im)pacheta.
Elpalánkol, Elpalánkoz, y. apalisada.
Elpalástól, v. a ascunde, a înveli, a
  îmbrobodi (o faptă) ; a mascha, a
  palia.
Elpâllik, v. a putrezi.
Elpanaszol, y. a se plânge' spune
[ durerea; a pîri.

             Elpapol


154

Elpapol, v, a vorbi pre lung, a po-
vesti (cu ceasul) ; a buchisi, a ficca
(cu vorba).
Elparancsol, y. a depărta, a trans-
porta; a elimina; a ordona, a de-
mánda.
Elparasztosodik, v. a se țărani, a
deveni țăran ; a se prosti, a se rustici.
Elparlagiasodik, a se rustici, a
însuși obiceiuri badara,noase.
Elparlagosodík, Elparlagul, y. a ro-
  máné nearat, = necultivat (pământul);
  a se rustici (omul).

Elpárol, v. a aburi, a fierbe.

         v.         vu va.           Elpuhít, y. a (în)muia, a moleși.
Elpárolgat, y. a face să evaporeze, a | Elpuhúí, v. a se moleși, a se trândăvi,
jiburi (apa);                       i a se efemina,
; Elpuhúlt, a. Elpuhúltan, ata. moleșit, -

Elpárolog, v. a evapora, a se evapora
” disparé, a peri (din vedere).
Elparoltat, ». a lăsa sa fearbă, = sa
aburească.

a se desbina,

a. se renega, a fi ne-

renegat; disident.

Elpuhúlt ember, o. muerotcă, muerce.
Elpuhúltság, o. moliciune, moleșiă.
Elpártol, v. a trece (de la), a părăsi, Elpuskáz, v. a detuna, a pufăi; a
a se desbina, a se renega, a fi ne- isprăvi (munițiunile); —ta a doi-,
credincios; a se lepăda (de cineva). | got, a greșit lucrul.                ' ’
Elpártoló, a. necredincios, lepădat, Elpusztít, y. a devasta, a nimici, a

Elpatkol, v. 1. a freca, a curați 1
sgariind; 2. a muri, a se duce (la
cele eterne).
Elpattan, v. a plesni, a crepa, a pocni.
Elpattant, y. a sparge, 'a împrăștia;
a trage (cu săgeata).
Elpazarol, v. a risipi, a prăpăd " (bani)
a cheltui (pe nimica), a pradă.
Elpécéz, v. a bate pociumbi de mie-
zúina,
Elperdűl, v. a se învârti, a se întoarce,
  a se arunca.
Elpereg, v. a cadé una după alta; a
  (âmbla, a se invérti (íntr’una).
Elperzsel, y. a pirli, a pírjoli (un
  porc).
Elperzsélődik. y, a se pírli, a se pírjoli.
Elpetyeg, y, a torost, â clănțăni, a
  hondroni, a fieoncani (íntr’una).
Elpihen, v. a șe odihni, a se hodini,
  a (u)durmv; a muri.
Elpironkodik, v. a merge roșind, ~

rușinat, - sfeclit.
Elpirúl v. a roși, a se sfecli, a se
aprinde la față.
Elpislog, v. a se stinge licurind, «»

treptat.
Elpityeredik, v. a se boci, a plânge,
. a erumpe in plâns.
Elporhad, v. a se preface în.praf, a             ?. u mwwjbv, u, w».
se descompune (cadavrul) ; a putrezi, Elrémít, y, a speria, a înspăii

Elrémít


Elporlik, v. a se preface in praf; ᵥ-
Elporhad.
Elporzik, Elpőrződik, ᵥ. a se îm-
prăștia, a se face praf.
Elposhad, Elpossad, y. a (se) putrezi,
a trece în putrezire, în putrefac-
țiune.
Elposványosodik, ᵥ. a se mlăștinoși,
  a deveni smârcos, a se înnămoli.
Elpöröl, Elpörlekedik,v. a împrocesua,
. a pîrî; a pierde banii, cu procese.
Elpíédál, y. a risipi, a prăda, a toca
(banii).

efeminat, molatec.

pustii.
Elpusztúl, u. 1. a pieri, a se pustii,

a se nimici; 2. a se căra, a-si lua,
catrafusele.                        ț
Elrág, v. a roade, a ronțăi (la ceva).
Elragad, v. 1. a se lipi, a se lega ; a se
transplanta (boala); 2. a smulge, ă
răpi ; a fura (ofáta) ; y. Elragadtat^
Elragadó, a. fermecător, răpitor, at
mirabil, încântător:
Elragadtat, v. a răpi, a încântă, a fe
meca, a duce in extas, a transport
Elragadtatás, o. răpire, extas, încâ
tare, însuflețire.
Elragadtatok, o. a fi fermecat, * í
cântat; el van ragadtatva, e ín extc
e încântat.
Elrak, v. 1. a așeza, a împacheta,
pune pe iarnă (poame).; 2. a ț
magi, a pisa, a buzdugăni.
Elrakodik, y. a stringe (mărfurile)
se împacheta; a-șX lua cafrafusefi
Elrejt, v. a ascunde, a piti, a tain

a pitula.
Elrejtezik, v, a se ascunde, a
tupila, a se pitula.
Elrejtőzik, ᵥ. a cadé în letargie;
  Elrejtezik.

Elreked, ᵥ. 1. a răguși, a amo
2. a se opri, a stagna; a stâ
Kirekeszt, v. a închide, a barit

Elrémül


a terorisa; a băga in boala, in
recori. *
Elréműl,* y. a se speria, a-si pierde
cumpătul, a încremeni, a se îngrozi,>
a sta uimit.
Elréműlt, a. speriat, uimit, îngrozit,
înspăimântai, încremenit. .
Elrepdel, y. a dispune, a oréndui, a
ordona, a, pune la cale, a ríndui, a
așeza_ la loc.

Elrendez, y. 1. a ordina, a pune in
ordine, a ríndui; 2. a regula, apune
Id cale; a aranja, a adjusta.
Elrendezkedik, y. a se aranja; a se
întocmi, a se adjusta, a se așeza, a-și
mobila (casa) ; a se organiza.
Elreped, v. a plesni, a crepa, a se
despica.

   Elrepeszt, v. a crepa, a despica.
   Elrepít, v. a asvérli, a arunca (in vént).
   Elreppen, v. a dispare, a se face ne-
   ve^ut, a peri din vedere.
   Elröppent, ᵥ, a da fuga, pe aici ín
    colo, a alunga, a sburătaci.
   Elrepül, v, a sbura ; â dispare (vorba),
    a evapora.
   Elrészegesedik, y. a se face bețiv, a
    se deda la beutură.
   Elreteszel, v. a închide cu zăvorul,
   a încuie (ușa).
  Elretten, v. a se speria, a sta în-
   cremenit, a se inspăimenta, a tresări
   de frica.
  Elrettent, ᵥ. a speria, a ínspaiménta,
   a terorisa, a in frica, a intimida.
  Elrevesedik, v. a putrezi, a se împuți,
   a se strica (carnea).
  Elrezel, v. a caca frică, a pune de
frică.

Élrezzen, y a se speria, ase înfrica.
Elrezzent, y. a goni, a izgoni, a
speria; a intimida.
Elriad, y. a se speria (de sgomot) ; a

țipa, a da țipet (de frică).
Elriaszt, y. a speria, a înfrica, a goni
(strigând).                             I
Elrikkant, Elrikoltja magát, y. a țipa,
a sbiera, a striga.

Elrobban,
2. a trece
sgomot.

y. 1. a plesni, a crepa;
=-, a pleca cu zúzát, = cu


EÍrob^d, y. v. Elrothad sd.
Elromlik, y. a se strica, a se corupe,
a se ruina.
Elrondít, y. a murdări, a mânji, a I
infecta; a întina.                   j

155

Elsimít


Elrongyollik, Elrongyolódik, y. a se
sdrănțuri, a se foce str^nțe.
Elrongyol, y, a face strențe, a strica.
Elront, y. a strica, a dist uge, a ruina;
a corupe, a demoralisa.
Elrostolódik, y. a șe destrăma.
Elrothad, y. a (se) putreji, a se strica.
Elrothaszt, y, a face să putrezească,
să se strice.
Elrózsdásodik, y, a rugini.
Elrögösít, y. a face grunzuros.
Elrögösödik, y. a se grunzuroșa, a se
face grunzuros.
Elrúg, y. a împroșca, a împinge, a
lovi cu picwrul. ,
Elrugaszkodik, y. se lepăda (de Djext);
a scăpa.

Elrúgtad y. a împitena (calul), a
merge călare.                  (terfeli.
Elrusnyit, y. a murdări, a mânji, a
Elrúsnyúl, v. a se murdări, a se terfeli.
Elrútít,’ v. a schimonosi, a poci, a
desfigura.
Elrútúl, t; a se schimonosi, a se poci.
Elsajátít, v. a însuși, a apropria; a
înstrăina (pe nedreptul).
Elsáncol, y. a isola; a întări cu șanțuri.
Elsápad, y. a ingălbini; a deveni palid..
Elsárgúl, y. a ingălbini.
Elsatnyúl, y. a degenera, a se deteriora,

a pieri; a se veșteji; a se lange^i.
Elsavanyodik, v. . a se acri, a se
năcri; a se serbezi.
Elsenyved, y. a láng éji, a se usuca,
a se topi; a se veșteji, a se matofi
(o floare).
Elsiet^ v. a, grăbi, a alerga ; a se pripi.
Elsietett, a- pripit, cârcălit, precipitat.
Elsiettet, y. a pripi, a precipita, a
grăbi.

Elsikkad, ᵥ. a pieri, a se pierde.
Elsikkaszt, y. a defranda, a sfeterisa
(bani).
Elsikkasztás, í. defraudare, sfeterisire,

  sustragere (de bani).
I Elsíkolt, y. a striga (cât poate), a
  șuiera, a țipa.
Elsilányít, y. a slăbi, a deteriora; a

debilita.
Elsilányodik, a. se consuma, a slăbi,
a se corupe, a se ruina, a se dete-
riora ; a peri.
Elsimít, v. 1. a net éji, a pune la cale,
a împăca ; 2. a nivela; a compensa;
a cumpăni; 3. a acoperi, a scusa, a
ascunde, a palia.

Klsínkofál

15G

Elszámol

Elsinkofál; E a risipi, a prăpădi, I Elsül, v. 1. a se arde, a se prea
* ț°ca (bani) ; 2. a pili, a șterge, i coace (mâncarea); 2. a se pali (de
Eisirat, v, a plânge, a deplânge; a\ soare), a se Usca (plânta) : 3. a-da
.J*⁰?*» a jeli.                      |  foc, a se descărca, a se slobozi (o
Elslrol, v. a îngropa, a înmormânta,' armă); a exploda; 4. a succede, u
a așeza in groapă.                    | izbuti, a reesi (un lucru).
Elsodor, v. a duce —a lua cu sine, ț Elsalyed, «. 1. a se cufunda, a cade
a mâna (apa); a târî, a rupi (ra-ț în, a se duce pe fiind; a decade, a
i, apune; 2. a peri, a'sucumba,
a se înmulți, a se ! Elsiilyeszi, o. a cufunda, a băga in
ț apa, a afunda.
-             . a dispare, a se face j Elsüt, v. 1. a da foc, a slobodi, a
   nete fait, a se duce (pe nesimțite). • descărca ( armă); 2. a arde, a
   a o lua pe picior.                  ț prea fierbe,coace (bucalele); 3. a
  Elsompolyog, v. a merge tiptil, - pe ( arde, a negri, a păli (soarele); 4. a
   furiș, a se furișa. J          ' nimeri, a afia, a găsi.
   Elsor, 5. rend, (de cărămifa.). í Elszabadít, v a elibera, a slobozi;
   Eísorjásik, v. a se înșira.           ! a desprinde • a descurca; a pune pe
   Elsorvad, v. 1, a se usca, a slăbi, a Í pictor liber.
   se slei, a se mistuț, a pieri (pe pi- Ș Elszabadul, v. a se elibera, a scăpa;
   doare); 2. a se veste fa,  a se ofili, \ a se dezbăra., a se descurca.
   a se mațofi ^toarcă).            ¹ ÎElszabdal, y. a mărunți, a taté in
   Elsóz, v. u săra prea tare.          * bucăți.
    Első, o. prim, âintăiu, ântăiu. | Elszaggat, v. a sfértica, a sfâșie, a
   Elsőbbség, .a, ăntâietate,

Elszámosodik

157             Eltanul

Elszámosodik, v. a se spori, a se
înmulți, a cresce (numeral).
Elszán, v. et meni, a destina; a fcca,
a determina; -ja magát, se otăresce,
se determina..; ee destină; el van

Elszinlel, v. a se p: efaee; a dobândi
prin fățărnicie.
Elszivel, v. b a răbda, a indura, a
suferi; a îngădui, a tolera; 2. a
iubi.

lut).

Elsokasodik, v.
spori.

áísomfordál, v.

‘4

szánva, e olărit, e resignat.
Elszánás, otărîre, resignare, reso-
luțiune, tărie.
Elszánt, a. resoliit, otarit, resignat;
îndrâsneț.
Elszántság, resoluțiune, tărie, re-
Signațiune, bărbăție.
Elszaporáz, y. a pripi, a grăbi, a
precipita..
Elszaporodik^ v. a se spori, a se
înmulți.
Elszármazik, ᵥ. a se strămuta, a

merge in străini.
Elszedy.u E a culege, a lua jós;

a

.      _____, prioritate, \ sdramica, a rumpe. [(călare),
preferență. precădere, prerogativă, Elszáguid, v. a alerga, a da năvala

prrjcivitșu,. pr.ecao.erc, prerogativa, i
preeminență.                   [vitale. I'
Elsőbbségi részvény, d. acție de prio-
Elsőbben, Elsőben, ₐ6v. mai ântaiu,
înainte de toate, la început.
Elsöbiioság, o. prima instanța (jude-
cătoria).
Elsőfajta, í, príma calitate, - sorta.
Elsőfokú, a* de prima categoria, de
primul rang ;. — bíróság, ''judecăto-
ria de prima instanță.
Elsőfeljegyzési könyv, ■>. strazza.
Elsőlegény, *. calfa cea âintâiu.
Első mise, a primițiă, prima liturgic.
Elsőrendű, a. primar, de prima ca-
tegbriă; de clasa prima (clasifica-
țiune).

Elszakad,

v.

1. a se strica, a se

Elszokik (-tói, -tői), t>. 1. a se des-
văța, a se desbăra 2. a se înțărca
(un copil) ; 3. a ieși din deprindere.
Elszoktál, v. a dcsvăța, a*desbara;
a înțărca (un copil).
Elszól, v. 1. a desfătui, a desmánta;
2. a se audi; -ja magát, greșesce
vorbind, se ifeclesce.
Elszólít, v. a chicrn*, a rechiema.
Elszontyolodik, v. a se necăji, a se
mâhni; a deveni trist, a se supăra;
a se întrista.

Elsőség, x ântâietate, prioritate, pre-
ferență; prerogativă.
Elsőszülött, o. primul născut, primo-
genit ; -ség, o. primogenitură.
Elsötétedili,' v. a e întuneca, i se
face întunerec; a înopta.
  Elsötétít, v. a întuneca; a face in-
ₛ tunerec.
Elsötétül, v. a se întuneca.
  Elsőt hegedül, v. a cânta prim (la
    vioară).
Első váltó, 5. ântâfa poliță.
  Elsuhan, $. a o șterge, a o lua la
    sănătoasa.

rumpe, a se sfîrtica; a se rupe
(inima); a se spărcui; 2. a se le-
păda, a se desbina; a se separa; a
se renega (de neam); a apostata (de
la religia).
Elszakadás, d. 1. desbinare, lepădare,
deșertare apostasie (dela lege);
2. cumpere, ruptură, sfîrtâcare.
Elszakaszt, Elszakít, v. 1. a strica,
a rupe, a sfâșie, a sfîrtica; 2. a
despărți, a separa, ă desuni.
Elszalad, v. a fugi, a scăpa, a o lua
  la fugă, - pe picior.
Elszalaszt, 1. a scăpa (ocasiunea),
  a negliga, a pierde zăbovind; % a

ridica, a strînge (masa) 2. a de-
mola, (o casă).
Elszédít,   a ameți, a seduce, a amăgi.
Elszédúl,, o. a ameți, a se îmbăta
(de cap),.
Elszegéiíyedik, ᵥ. a serăci, a deveni,
miser.
Elszegődik, v. a se tocmi, a. întpa în
slujbă.
Elszégyenedik, v. a se rușina.; a. se
face de rușine.
Elszéled, v. a se resfira a se îm-

Elszór, r. a împrăștia, a resițJdra; a
vântura.
Elszórakozik, v. a se distruge.
Elszórodík, v. a se împrăștie, a se
resehira.
Elszórtan, Elszórva, .vbv. reschirat,
împrăștiat; distras.
Elszorul, v. a se strînge, a se strim-

pnaștia.                                  ¹__________, ₜ . w
Elszelel, ᵥ. a disparé,^ a se face ne- i a răpi (o fată).

ve fait, a sbura (ca vântul).
Elszéleszt, v. a resfirai, a împrăștia.
Elszemtelenedik, Elszemtelenűl,

tora; a se retrage (într\ colț).
Elszótalanodik, v. a tacé, a dmuți;
a fi tăcut.
Elszökdös, o. a fugi, a scăpa (des).
Elszökik, v. a deșerta; a fugi, a
scăpa ; a dosi.
Elszöktél», i\ a face scăpat; a fura,

Elszörnyod,
cremeni; a

v.

a se îngrozi, a ln-

                 juioz^mucicmu, Vₜ Elszunnyad,
a, se face obraznic, = nerușinat, «j adormi

îndrăzneț.
Elszenderedik, Elszenderűl,

Elszuszakol,

V.

adormi; a dormita, a moțai, a

se speria, a se înfiora.
v. a ațipi, a moțăi; a

lăsa sa treacă, a fugări.
Elszáll, v. a sbura (paserea); a se
împrăștU, a se răspândi (vestea).
Elszállásol, v. i înciXartvra; a pune
în gazdă, « în cartel.
Elszállít, v. o transporta, a expeda,
a speda, a lifera, a trimite, a duce*
Elszámítja' magát, v. a socoti greșii
Elszámlál, v. 1. a enumera, a înșira]
a numerota, a numera; 2. a faci
socoteală greșita.
Elszámol, v. a face socoteală, a traf
de seama; -ja magát se greșesce fa
\ compui.

v. a ascunde, a piti, a

íj pitula.
    Elszül,

                                         t. a nasce înainte de timp, a
                                         pierde (un copil).
, Eltagad, V. a nega, n tăgădui.
suporta, a răbda; a pătimi, a trage j Eltakar, v. a acoperi, a înveli, a as-
, un (necaz),                          ' —J -    - -J -—JL-
jElszenvedhetetlen, a. de nesuportat,
nesuportabil, de nesuferit.

su

cumba, a muri.
Elszenved, v. a suferi, a tolera, a

Elszeret, v. a lua din dragoste; a se
amorisa.
Elszerez, v. a așeza, a, aloca, a tocmi,
■ a colaci, a colăcări.
Eiszerzö, d, colacar.
Elszí, v. a suge; a trage, a fuma

j Eltakar, v. a acopet
| runde; a adăposti.
I Eltakarít, v. a curați, a depărta,; a
  nete fai; — halottat, îngroapă, în-
  mormântează.

Elt&karodik, -v. a se car a, a-și lua
catrafusele.

                                        Eltalál, v. a nimeri, a ghici; a afia;
                                         a brodi; a atinge (ținta).
Eltántorít, v. a pune pe gânduri, a
. . ,                                   clătina; a (s)momi, a scoate din minți.
Elszigetel, v. a separa, a isola, a Eltántorodik, a aluneca, a se po-
j                                        ticni, a se clătina • a răiad.

(tabac).

despărți; -Ő, i. istnator.

Elszineí, v. a ascunde, a tăinui.

Eltanul, v. a învăța (de la altul).

Elțapod, Eltapos.
  ciodre.

Éltapod

v. a

158

Ehör

Elkülönödő _      145

Ellenkező

calea ín pi- 1 Éltet, y. & ținea, a trai,

a cotos-

Eltart, v. a ținea, a dura; a nutri,
a ținea: a hrăni; a conserva.
Eltartható. a. ce se poate ținea, con-
serva; durabil, țiitor, solid.
Eltartóztat,. v. a reținea, a zăbovi.
  Eltaszít, v. a împinge, a respinge, a
lepăda, a arunca (încolo).
Eltát, v. (szájat), a căsca gura.
Eltávolít, v. a depărta, a abate, a în-

țin viața) ; a graiufa viață Iun
isten éltesse! trăescî la mulți -*
D$eu te ție!

Ellenben, aóy. din contră, dimpotrivă.
Ellenbeszéd, replică, obiecțiune.
Ei leii bírálat, contrac ritică.
Ellénbizonyíték, ». contraproba; do-
vadă contrară.

‘Wulonodd, 5. separatist.
’ ' Jtúlónóz, v. a separa,. a izola, a
despărți, a sorta.
E ülonözhetleii, a. nedespărțit.
   ülónződég, ₀. separatism; secre-

Eltétt, a. pus bine, păstrat.
Eltéved, v. a greși, a rătăci, a . • %,
drumul, a se abate de la calea
dreaptă.
j Eltévedt, si. rătăcit.
Eltevés, t>. păstrare, cruțare, ...
   bine.
I Eltéveszt, v. a conf unda, a gi\ Ț
I duce pe căi rătăciiz, a înă^^ ________
   eroare; a pierde (calea), a sminti.

fiune.                                i Ellene dolgozik, v. a lucra în contra.
>’ ábal, v. a fugi, a o lua pe picior, Ellenére, pintpr împotriva, diametral
- la sănătoasa,.               " ț opus, ín oposițiune cu, în contra;
akatol, v. a pune lacat, a închide j — tesz, contravine, contrariează.
Ellenes, a contrar, împotriva; față

» > lacat.

lătura.
Eltávolodik. Eltávozik, v.
soarta, a se îndepărta; a
(âela regulă).
Eltávoztat, v. a depărta^
  a abate.           .                    1 a se topi (de căldură) ; a se strica',
Eltékozol, v. a risipi, a prăpădi, a a se corupe (carnea),
  toca (averea).                          I Eltilt, v. a opri, a interzice.
Eltelik, v. (vmiyel), a se sătura; a 1 Eltipor, v. a călca in picioare,
  se împlea, a fi sătul (de ceva) ; — az I Eltisztul, v. a se căra, a se cără-
  idö, a trece (timpul), a expira (ter-
  minul).                           . ,

a se de-
se abate

   ikmároz, .Ellakomáz, v.
   ospăta, a benchetui.
> ’ialúk (vkivel). w. a locui

a petrece,

           Éltig, abv. pe viață.
delătura, j Eltikkad., v. a se moleși, a lângefii.

Impreuna
se sătura

• , cineva;.— (vmivel}, a
ă. ceva, a se ghiftui.
   incol, v. a încatena, a lănțui.
   <oikad, y. a se obosi, a lángéul,
:rffoa din puten.

a

Eltelt, Eltelve, abv. plin, sătul; el
van telve magával, e întrecut, =
-închipuită
Eltemet, v. a îngropa, a înmormenta.
Elteng, Éltengődik, v. a duce o
   viață miseră, a vegeta.
Eltép, v. a sflrtica, a rupe (în bucăți).
Eltér, v. 1. a sé abate, a devia, a

diferi (părerea); £.-a se despărți Eltombol,
(calea), a se declina (acul magne- d-și descc

băni, a-șî lua catrafusele.
Eltitkol, v. a ascunde, a tăinui, a
ține în secret.
Eltivornyâz, v. a cheltui bénd.
Eltol, v. a împinge, a respinge, a
depărta.
Eltoloncoz, v. a excorta, a transporta,
(vagabonzi).
Eltolvajol, v. a fura, a pișcă, a în-
străina.

...tóíaszt, y. a lângeifi, a obosi,
j- ^arce din putem, a fatiya. f
     ’piî a turti, a face turtă;
         (fiasvl).
•Bbappftii, v. a se piti, a se ascunde^

a

a

a fita ascuns.
•Étlapul, v. a se face turtă, a se turti,
a se tolăni, a, se tnpila.
        v. a străbate cu vederea, a

, în față; —, c. adversar, contrar,
  protivnic, antagonist.
: Ellene tör (vminek), v a se rescula,
  a se lupta împotriva cuiva.
Ellenez, v. a dezaproba, a reproba,
  a fi împotriva, a fi în contra; a nu
  încuviința.
Ellenfél, ». contrar; partidă contrară,
  = adversă, adversar.
Ellenforradalom, t>. eordrarevoluțiune.
Ellenhang. ». voace contrară, '^= dis-
cordantă;
Ellenhatás, ?. reacțiune; antagonism.
EUenható,a. reactiv, reacționar; an-
tagonistic.
Ellénirat, í. replica (in scris); refu-

v. a trece, a se potoli;

  tic); S. a încăpea, a avea loc.
Elterel, v. a abate, a cdrni (vorba).
Eltérés, a. abatere, diferență; decli-
națiunea (acului magnetic).
Eltérít, v. a abate; a desfătui; a

d-și descărca (mániák

desinența, a converti.

Elterjed, v. a se lăți, a se resfira, a > catură.

Eltompít, v. a tempi, a toci, a cîun- 1
ta; a bătuci.                           J
Eltompul, v. a se tenipi, ase bătuci.
Eltorlaszol, v. a baricada; a for ti- «4
/Ica.                                 I
I Éltorzít, v. a schimonosi, a face cari- 1

                                        tare, apărare.
i\dea departe; a întreținea, a pro- j! Ellenjavaslat, ». contrapropunere;
vedea, a îngtigi; a căpătui.        | obwcțiune.
EGáyás, 0. provisiune, provedere, in-1 Ellenjavasol, v. a face contrapro-
grifire, întreținere; hrană, vipt. ¹ ---------
EUáthatatlan, Elláthatlan, «?., E___
L^ vulanúl, abv. neproveZut, ce nu se
; ae pătrunde cu vederea, neprecal-

?, provedere, in-1 Ellenjavasol,
hrană, vipt. I punere.
, Ellát- ÉUenjegy, c. contrapoliță.

Ellenjegyez,

v.

a contrasemna, a

se respândi ; a se. întinde.         |
Elterjeszkedik, v. a se întinde, a se
lăți.
Elterjeszt, y. a împrăștia, a respândi^
a lăți.

I Eltökél, v. a hotărî, a decreta; a

Eltérő, a. deosebit, divers.
Elterül, v. a se întinde, a .se lărgi.
Eltérül, v. a se întoarce, a se abate.
Éltes, a. vechiu, betrân, înaintat in

sfirși. a încheia; —i magát, a se de- j
cide; a se hotărî.
Eltökélés, hotărîre, resoluțiune;
determinațiivne, propus, plar., pdnd.|
Eltökéletlen, a. nehotărît, neresolut.¹
Eltökéllett, Eltökélt, a. resolut, ho-
târît; — szándék, propus tare, »
firm.

. iat.
':ogat(- nul), v. a cerceta, a vizeta.
s Uott, a. îngrijit, provefiut.
1 Liben, v. a dispărea, a sbura, a
pierde (pe nesimțite).
!. ?het (vmi nélkül), v. a putea fi
*' de ceru, a se puica lipsi de
' a putea trăi fără de ceva.
>-.»•:, 1. d. inimic, dușman, contrar,
oüvnie : 2. contra, in contră;
. !s —emre, .riam nimic în contra;

contrasigna.
Ellenjegyzés, Ellenjegyzet, ₉. contra-

semnare, contrasignare.
Ellenkedés, li contrazicere, con-

flict; ceartă, dușmănie, pică ;
nere, contraria,re.

2. opu-

Elleakedik. ». a resista, a se opune,
a contraria, a contrazice ; a se certa,,
a se împotrivii ⁽ⁱ ⁿⁱⁱ se supunef
Ellenkép, o. antitip, figură ima-
gine opusă.
Ellenkérdés, a. contraîntrebare, in*
trebare contrară.

Eltökéltség, o. resoluțiune, tărie, ./ir-l
          j. Vvv. vv.v^w, ____________ mitate, bărbăția.                    -d
Eltesz, v. a pune la o parte, = vine, | Eltőkít, Eltökkent, v. a fura, a pișcă..!
a așe^a, a ascunde; a păstra; —| Eltölt, y. a umplea; a împlini (o
láb alól, a mătura din cale; a re-\ etate); a petrece (timpul),
pure, a nimici.                        i Eltör, v. a frânge, a rupe; a sparge;
Éltét, Eltétel, păstrare.              , a sfărrna.

ₜetate.
Éltesség, a. betrâneță, etate înaintată.

- ~ van, e în*contră la ceva, se im- j
    țvesce.                             ’ Ellenkez het, i. reconvențiune, contrd-
    jjkkna, a>. contramînă.          j piră.
₅ laknáz, v. a contramina.           | Ellenkezés, 5. v. Ellenkedés, 2.
   țiâll (vminek), v., a-resista, a se j Ellenkez&t, v. contrast, repugnanța.
, ,ne, a se împotrivi a sta in contra, j Ellenkezik, v,. a . resista, a se împo-
Jí mállás, i. rezistență, opunere, im- 1 ir ivi, a se opune; a sta în contra-
vo. rivire.                         I fiicere, a repugna.
  niállhaiatlan. Ellenállhatlan, a., i Ellenkező, a. a contrar; opus; —
l ’ mállhatarlanúi, abv. neresistibil, । esetben, în cas contrar, la din contra;
i; .^istibil: neînvins,             j —t állít, susține contrariul.
  Magyar-román szótár.



Ellenkezőkép 146

Ellep *

Ellenszegülő, a. rmpotrivitor, nesupué,
oponent.
Ellenszenv, a. antipatia, ură, scârbi
aversiune.
Ellenszenves, a. antipatic, scâr\u.
i urî dos.
Ellenszer, a. antidot.
EHenszólás, a. contrazicere, • ol
I țiune^ dificvitate; replică.
i Ellent, potip. și abv. în contra, ,
   potriva.

Ellenőrködik, v. a controla, a face
controlă.                           '
Ellenőrzés^ a. controlă; —i szemle,
înspecfiime de controlă.
Ellenőrzőkönyv, a. carte de controlă.

Ellenkezőkép* Ellenkezőképen, aóv.
întors; contrar, opus, din contră.
Ellenkezőleg, oóv. din contră, contrar.
EUenkirály, ». anli-rege.
Ellenkönyvez, ». a stoma.
Ellenkönyvezés, ». stoma^e.
Ellenkönyvező, a. controlor.
Ellenkövetelés, a. contrapretensiune.
Ellenlábas, ». antipod.
Ellenméreg, a. antidot, contravenin
teriac.                    ,                .
Ellenmond, ». a contraZice, a con-1 EUentáll, v. a resista, a se impotn $,
  traria; a protesta» .                 I a se opune.
Ellenmondó, contrazicere, pro- Ellentídlás, a. rezistența, opunere, 'h&'
  testare; replică, protest; confiat. \ potrivire.
Ellenmondó, ₒ. contradictoriu ; —, I Ellentámadás, a. contraatac.
  {f. protestator, replicant, contrazicător. I Ellentánc, o. contradanț, contrajo'.
   EUenmurikál, Ellenmüködik, v. a j Ellentét, a. 1. antiteza, proposiți un
    reaga, a lucra in contra.             I contrară; 2. contrast; contrazic
  Ellenműködés, a. reagare, reacțiune. i Ellentételez, v. a ștoma.
  El lenni, v. v. El van.                Ellentételezés, a. stornare; stomo.
   Ellennyilatkozat, a. conîradeclara-1 Ellentétes, a., Ellentétesen, aóv. c su i-
    țiune.                                I tetic, opus.
   Ellennyugta, a. contrachitanță, i Ellentétez, ©. » «ontrapune, a
    Ellenok, t>. argument contrar, « opus. 1 frunta.
    Ellenőr, a. controlor.               I Ellentett, a. opus.
    Ellenőriz, v. a controla.            Ellentmond, v. a contrazice; ». EUer;- ;
    Ellenőrködés, *. controlare, controla. | mond.                             *
Ellentudósítás, a. raport contrar.
Ellenvád, a. reconvențiune, contra- î
i pira*                               '
'Ellenváltó, a. contraschîmbare; petici».
I Ellenvélemény, o. părere =», opir^une
Ellenparancs, a. ccentraordin. î contrară.
      Ellenpárt, >. partidă contrară, - ad- I Ellenvet, v. a obiecționa, a obi-^a,
       versa.                                ț a contrazice, a dijiculta.
     Ellenrendelet, a. ccntraordin.         Ellenvetés, *. obiecțiune, dificultăți
      Ellenség* a. inimic, dușman, vrășmaș, I contrazicere; —t tesz, olnecționt»
       protivnic, adversar, antagonist. 1 face obiecțiuni.
      Ellenséges, a., Ellenségesen, aóv. duș-1 Eüenvevény, a. revers, reversul,
       mănos, contrar.                        I EUenz, v. *«, Ellenez.
       Ellenséges indulat, ». dușmănie, por-1 Ellenzár, a. încuietoare, zăvor,
       nire dușmănoasă; inimiciție. I Ellenzék, v. oposițiune.
       Ellenségeskedés, a. dușmănie, pică. I Ellenzékoskedík, ᵥ. & face op^ițiu^
       Ellenségeskedik, v. a se dușmăni, a | Ellenzéki, a. opozițional.        ■;
         trăi invrdșmășiă.                  I Ellenzés, a. împotrivire, desfătuw$
       Ellensúly, a. contrapond, comragreu-1 EUenzet, a. contrast; antitesă;
         taie.                              I flict.
        Ellensúlyoz, v. a contrabalansa, aținea l Ellenzetes, a. contrar; antitetic, I
          contrapondul,                       '.Ellenző, a. 1. protűnic^ adversar
         Ellenszámla, a. contranotu, contra- \ tagonist, oponent; 2. (nadrág-^
          cont.                              1 hab, tur de nădragi; 3. păzi
         Ellenszegői, v. a resista, a se opune* 1 cozoroc.
           á se pune în poară.              VEllenző bőr, a. Obloane (la cai).
          Ellenszegülés, a. rezistență, ímpnti»-l Ellep, r. a acoperi, a tăveli; «
           ctre, reniUnță,. opunere.               pța, u copleși* meiwku-

                 Eltördel









159

ElvâJO

-ü rdelț v. a frânge a sförma ín

     ‘edez, v. a se sfărma, a se rupe
t bucăți.
- /ik, ü. a se sfărma, a se frânge,
  Srj rupe, a se sparge.
.‘törleszt, v. a amortisa; a ca$sa, a
. nici, a anula.

Elül, aóv. înainte; la început, ín
frunte; v. Elől.
El-ül, v. a șede, a se pune la odihnă ;
a se liniști.
Élűiről, aóv. dinainte, dela început,
d’a capo.
Elülső, a. cél ==, ceá, dintazu.
El-üt, v. 1. a dobori, a da fos; a
bate, a lovi (mingea); a înlătura,
a para, a abate (o lovitură); a bate
(în cărți); hazugsággal —, a ’l do-
bori cu minciuna; kezéből . a-i
lua de a mâna, - dinaintea nasu-
lui; tréfával —, a aplana cu o
glumă; (-tói, -tői) a degenera, a
nu semăna, a se abate.

Elűz, v. a alunga, d împrăștia.
Elv, a. princip(iu), maxima.
Élv, d. v. Élvezet.
Elvadít, v. a sălbateci; a înstrăina.
Elvadúl, v. a se sălbateci; a se pi'osti;

se

é- L rlődik, v. a $e șterge ; a se stinge.
»rődik, v. a se osteni,- a se moleși,
'.e obosit a lánge$i.
röl, a șterge, a stinge, a ni-
l i, a repune; a prăpădi; a rade)
gumajy a știr pi, a extermina; a >
e afară de valoare (o lege).
   L rélhetetlen, ₐₜ neșters; neuitat.
  4 rpül, v. a se pipernici, a
  >• ' ît; a dispare.
  ; r ifál, v. a nimeri; v. Eltalál.
  ’  jfál, v. a glumi, a petrece glu-
  i-- d; a șugui.
    / ■ l, v. a abate, a abstrage. I a sé înstrăina.
    - ajdonit, v. a înstrăina; a-șî în- Elvág, v. d tăia; —ja útját, a-iținea
  .  pe nedreptul.                      / catea, a scurta drumul.
  z  .ol, v. a ueteZi, a ascunde, a | Elvágtál, v. a. se depărta, a trece (re-
  ¹ ⁿa‘                                 pede, călare sau în careta).
>^(ik), v. a dispără, a pieri (din Elvágyakozik, Elvágyik, ᵥ. a se don,
  a se pofti (de aici).
El vakít, v. a orbi, a lua vederea, a
  ademeni.

     . re), a evapora.
Ei . ;és, a. dispărere, perire.
E’î i 'tet, v. (k face să dispară; a
       ide, a piti,»
lÉlt; , v. a suferi, a suporta, a răbda,
. a.ît' 'ura, a pătimi, a tolera, a trage
~ .(î’k necaz).

Elvakóg, v. a bolborosi, a bâlbăi.
Elvál, v. v. Elválik.



  Elválás, a. despărțire, separare; des-
   părțenie, divorț(are).
  Elválaszt, v. lv a despărți, a separa ;
a desimi, a desface; 2. a descom-
pune (cfdmice>); 3. a pronunța di-
vorț; csecstől —, a înțărca (un
copil).
Elválaszthatatlan, a. neclespărțibil,
nedespărțit, inseparabil.
Elválasztható, «. separabil, despăr-
țibil.

Eltűri etetlen, a. nesuferibil, nesu-
      - dl..
* KJtüz -sedik, v. a se infoca, a înroși.
v.ₜ a se urî, a se disgusta; a
r ot si.
^Âv^kozik, v. a se urî, a se plic-

pwl v. a respinge, a refusa; a
(arata ușa.
sElatâ’ ». a urî, a, se ecârbi; a se
Țhiși-t^șa, a căpăta greața (de ctₜ'a).
         v. a refusa, a respinge, a
..hlenóósi (fam.); a denega; a arăta

^vtfisitó, a. respingător; negativ (re-
ww;.
Kit&^íza) pénzét, v. a-și cheltui banii
ige ^îletmrii.
■teás, | a. plecare, porfire ;. cale- j


Elválasztó jel, a. semn de despărțire.
Elválasztott, a. separat, despărțit;
înțărcat.                    (despărțit^
JElválhatatlan, Cᵢ; strîns legat, ne-
Elválik, v. a se despărți, a se separa,
a se desface; — nejétől, se despar
țesce (de femee), divorțează; végén
válik el; curma va alege, se
f ⁷ege la sfirșit.





Ei állal, v.' a primi, a accepta (o
însărcinare) ; a lua asupra-fi: a ín-

i); a călători.

i K, -fi^pleca., a porni (la \ tre^rinde.                ~ "(evrei).
I Elváló levél, a. H^el de repudiu (la


*?■

AVț*-,

Elvált

160

Elvonás

Elvont

161

Emberszeretó



a -schimba

1

EJ üdk-

cl se preface

ț piida ; a sₜ
! nemernici.
Kivetendő,

o. a schimba, a vana ; a i EiveteS.
h- -orfosa, a. prefac-; « modific if Elvetődé
f. - (vinhül) a ii departe, a ii ț ase. du
fdc ceva}-, — vmi nél- j Elvétve,

etemül

               [de respini
a. recv.sabü; de lepădat
g resire, x hinti re.
v. a se abale, (din cale,/

e; a se arunca, a se pícrd<
üdv. din ciind în când, ici

>sce, tiare trebuință, poate * colea, cate-odată, rar.
    ....ₜ Elvez.' v. a.gusta, ase bucura, a ;
                              desfăta.                                                     *

•;/<?.• í de cr.va); ellehetek ná-

ixH ■ 1, vot trăi fără de tir,

aștepta■ ; a cere, a pretinde. Elvezet, ᵥ. 1. a (con)dnce. ₐ ₘd

a strepezi (dinții).

’• a sj
iernii na
acide; -

lucrarea)

i magacai

a abate, a scurge (apa ); 91. a exc

fini, a in-1 Elvezet, 1. plăcere, ticnă, bucii
    ■ -■ ho-\ pustare, desfătare; 2. usufruct.

a
se

de- 1

-.n propune, se notăreece.
• elv. pe urmă, în sfirșit, ca
ă'-'are, >n fine.
'r=-;k, v. a se sfrrși, a se ter-
se încheia; a se resolva
!             (pierde (Intre ...).

Élvezetes, a. plăcut, desfătător. â
Elvezető csatorna, o. canal de scurk
apa.                                 |
Élvezhetetlen, a. ce. nu se pw £
gusta; nesuportabii, de negiistat.
Élvezhető, a. de mâncat, de yrisi |

mt, a. Elvontan, abv. abstract.
mtság, d. abstracțiune.
múl, v. a se retrage; a trece (pe.
gă, preste).
. >nuló, Elvonult, «. El vonultán,
rónáivá, abv. trecător; retras;
tract.
anúltság, í. retragere, isolare;
gurătate.
mva, oóv. abstract; isolat, retras.
okon, &. amic de principiu.
ovár, a. sensual, lacom de plăceri,
úgy, a. scnsualitate, lacomiă de
cert»
ágyú, a. sensual, carnal.
jlik, v. a trece cu sgomot; a se
ști.
jlott, c. trecut, íntímplat.
dögöl. Elzálogosít, v. a amaneta, í
ălogi, apemnora; apune amanet. ;
ír, v. a închide, a baricada, a

Emberfaj, rasă omenească; specia,
     soiii de oameni.
Emberfaló, a. antropofag.
Emberfia, a. om, Jiul omului.
Emberfölötti, &. supra omenesc.
Embergyűlölő, a. misântrop, care
uresce oamenii.
I Emberi, a. omenesc, uman; de om.
Emberi emlékezet óta, de când se
pomenesc oamenii, de când ișl aduc
oamenii aminte.
Emberi erő, o. putere forță ome-
nească.
Emberileg, Emberi módon, ₐbv. óme-
né sce, uman.
Emberi nem. a. genul =, neamul ome-
nesc, omenime, umanitate.
Emberiség, omenire, umanitate,
omenia..
Ember-ismeret, a. cunoscință de
oameni.

1

j suportabil.
     r a      ăa )mesteca, a se j Élvhajhász, craidon, berbant, .
. s, a. contrar prineipiitrur. | curca■, vohiptos, desfrânat, sensi 1
« ■ a. betrdn, ímbetréinit, slă- i lacom de piacért.                    í
   lia (cm).                       Elv hűség, e>. fidelitate de nrtneipi (
■ .-ik. y. a îmbătrâni.         J Elvi, a. Elvileg, '        ~      ’ ¹
’. a bate, a ímblaii, a cio* i principiu.
   : pisa; a alunga, a goni; az l Kivirágzik, v. a
   ől —, ia dinaintea nasului, tura (florile);
    v. a songéra; a varsa sânge • j veșteji.
, tv de sângele.              "   j Elvirít; El virul, ᵥ.

aóa. principial

a

desflori, a se . j
se matofi, a |

a, lua; (nőül )

a se scutura

a lua rile); y. Kivirágzik,                - <<
      ■ ,        ....                 «Elvisel, o. L a suporta, a indur^
   , .ițivész, v. a pori, a se pierde; răbda, a suferi ; 2. a purta,
   irica, a se ruina, a se prăpădi; i nosi, a învechi (o haină).
pénz nem vész el; bánul reu j Elviselhetetlen, a. neswpoitdfâffî
-                                  ( nesuferit.                "    .
   zt v. a mer de; stirgú a pră- j Elviselhető, G. suportabil. ‘
' , a, nimici, a stinge.              ₍ Elviselt, c. purtai., terfelit, i^wéí⁸*
   rzteget, y. a risipi, a prăpădi, a | suportat, susținut.
> iui; a vinde pe nimica, a prăda. I Elvisz, ᵥ. a duce., a lua cu
.• t ti. 1. a lepăda; a arunca, a,\ mana, a răpi (apa).
                                   -1 ) Elvitat, v. a dií‘f,ut<(. j! a
                                   chibzui, a pune la cale.
                                        Elvitathatlan, ₐ. nedisputabáX
                                        Eivitáz, v. v. Elvitat.

‘dí'ű, a recuza, a respinge,
‘h’ét, a-si lepăda pielea ; a năpârli.
: n. Elvetél. >

• < et, v. a greși, a. sminti; a scăpa
n vedere; •—i uz utat, rătăeesce,
f ; rezese,e calea.
veteg, a. sensual, lacom, de plăceri.
vetél, v. a lepăda (vaca scl.);
—és, lepădare, pierdere (de comă).
ólvétel, o. luare, eassare.

Elvetemedett, Elvetemült, a. lepă-
dat, infam, blăstămat, stricat, co-
rupt; nemernic, mișel.

Elvitet, v. a transporta, a'
duca; a purta.                |
Elvitorláz, v. a pluti (pe ad
Elvon, v. a sa trage; a tf?|
parte; a abstrage,; szájáw
trage (le la gură, a cruța o
(atențiunea); a reține ()M«i
i Elvonás, o. sublragere ;
I s tracțiune.      ' 'j

       ta, a, încuia, a pune sub caran-
       f • a deține, a opri (in închisoare).
       írás, a. închidere, isolare, barica-
       e; punere sub carantina, oprire;
       stare; deținere.
     irkózik, v. a se închide, a se
     la; a se retrage.          [zăvori.
      irol, v. a închide cu zăvorul, a
   x avar, v. a conturba, a turbura, a
   curca; a alunga.
    v. a suna, a resuna, a face
    ^omot.
   E < mllik, v. i. a înțărca, a-și pierde
   rptele (vaca); 2. ase prăpădi, a
   . : corupe, a se demoralisa.
  ^ züllött, a. ruinat, prăpădit, stricat, ;
    emoralisat.
  ; zsákol, v. a burduși, a vineți, a
    ate (ca pe un sac).                   I
  . /zsebel, v. a pișcă,, a fura; e băga j
* n buzunar (pe ascuns).
i: Izsibbad, v. a amorți; a slabi, a se
  moleși.
’Hzsibbâdt, a. amorțit, nesimțitor.
dlzsibbaszt, v. a amorți, a face ne-
simțitor.
órabér, a. om; bărbat; —érc akadt,
si-a dat de om; —e vminek, e stă-
pân de ceva ; nem hinné az —, n ’ar
crede nime.                           ₍
Emberbarát, a. filantrop.
Emberbarát!, a. Emberbarátilag, «óv.
filantropic.
Emberedik, v. a ajunge la pubertate,
a cresce, a se face om.               j

- Ember-ismerő, a. cunoscător de oameni.
, Ember-iz, a. gene rațiune, virsta de om.
■ Emberke, a. pitic, omuleț, barbațel.
¹ Emberkedik, v. a se purta bărbătesce.
Emberkerülés, a. antropofobia, sfii-
cioșiă, timiditate.
   Emberkerülő, a. sfiicîos (de oameni),
   sălbatec, antropofob.
(Emberkor, a. virsta de om; puber-
   tate, vîrsta bărbăției.
   Emberkoros, Emberkorú, a. nubil,
   viril, de însurat.
  Emberlakatlan, a. nelocuit(de oameni).
  Embermagasságnyi, Embermagassá-
  gú, a. de un stat de om.
  Embermódon, Emberin ódra,     abv.
  omenesce, ca oamenii.
Embernyi, a. dezvoltat, crescut.
Enibernyom, unna, de om; v.
  Emberöltő.
Embernyúzó, a. gade.
Emberöltő, a. generațiune.
Emberség, a. omenia, onestitate, uma-
nitate, urbanitate ; filantropia, iubire
de oameni; credit; nem tud —et,
nu scie omenia.; kikopott az —e,
nu mai are credit; magam — éből,
din propriile puteri.
Emberséges, a. uman, onest, cinstit.
Emberségtudó, a. prevenitor, urban,
cult.
Emberszeretet, a. iubire de oameni,
filantropia.
Emberszerető, o filantrop, iubitor de
oameni.

Magyar-román szótár.

11

Emherazél&a

162

Emlfeh

nete ; nesimțitor, rece.
Embextelenkedik, v. a se purta neo-
mănos, a face cruzimi.

Emberszólás, x defăimare, calum- JJmelóifűd,
nia; vătămare (de onoare). I Emelos m
Emberszóló, 9. calomniator, defai-

mător.
Embertan, 9. antropologia.
Embertani, a. antropologic.
Embertárs, 9. de aproape(ie), con-
frate.
Embertelen, o. -crud, barbar, neome-




('

Embertelenség, 9. cruzime, barbaria.
Embertelenül, aév. crud, barbar, fără
mila.

  Emberül, aót>. bărbățesee, brav, cură-
   gîte, varnitesee.           [scroafă.
  Eme, a. muerușcă (la animale);
Eme, v. Emez.
Émedisznó, scroafă.
   Emel, v. 1. a ridica, a im


a

.urca ; a spori (prețul); kalapot —,
a-șt lua pălăria; óvást —. a vro-
testa.



EmelcsÖ, 9. pirghie; levata*; scri-
_pete, v. EmAtyű.
Emelcsös h&d, 9. pod cu seripete, «
umblător.
Emelcsös- kapú, 9. taraba, ujd în
•uluci; oblon.

11

Emelék, 9. ridicare, stringere.
Emelés,, jk 1., ridicare; înălțare;
2; sporire, creștere; 3. întemeiare.
Emelet, 9. cat, rând, etagiă; redi-
-cătură.
Emeletes, a. cu caturi, cu etagiu.
Emelget, v. a birui, a ridica (des).
Emelint, Emelit, v. a ridica (ușor,
   încet).

                                   căji; a muri de năcaz, a se tq$(
                                   supărare.            - li
                                 Emésztőgödör, 9. cloacă;. groajm
                                 ,1 gunotíL                     £]
I Emésztőszer, 9. mijloc digestiv. • |
Emelkedés, 9. 1. kui$, ridicătură; Emésztőszerv, 9. organ digestiv.^
2. avént, săritură; veivă, sbor. I Émett, a. Émetteu, aóv. treaz, deș^

Emelkedett, a. avântat; ridicat, în-
  nălțat ; cu vervă, sublim, înalt. T
Emelkedik, v. 1. a se ridica, a se în-
  nalță, a se avânta; a-și lua avânt,
  « sbor; a se scumpi (prețul).
Emelkedő, ₐ. crescând.
E mellett, abo. pe lângă aceasta.
  Emelői x pirghie, seripete; csészés
  —> (e)levator.
  EméLőasiga, v. macara, virlej (de ri-
   dicat greutăți).
  Emelőfa, », pirghie..
  Emelőgém, ». macara, scripete.
  •Emelőgép^ 9. e'evator, mașină de ri-
    dicat.

Emelötfüd, 9, pirghie.
Emelős mágtér, 9. elevator.
Emeltmű, relief, lucrate în aarfur*}
Emeltöég, 9. înălțare, avént, sbor*
Emeltyű, levatar; pirghie.
Emelvény, 1. ridicătură, inălțin ^.
   tribună; stelagiu.
  Emely, greață, scârbă; lange$ei lă~
  Emelyed’k, v. a Se dezgusta, a se în-
  grețoța, a,se scârbi.
h | Émelyeg, Emelyg, v. ase ingrețoșa, a
¹ ze sefahi, a-i fi reă.
   Émelygés, 9. greață, scârbă, des^si.

indisposițiune; lâaige$eală.
émelygős, a. scârbos, grețos.
Émelyít, v. a lângeji, a îngrețoșe. <? ‘
. „scârbi, a aduce greață.
Émelyítő, Émelyítős, a. grețos, i
,bos.                            .  •’ ?
Émen, aóv. treaz, deștept.
Emerre, aóv. încoace, pe aici.
Emészt, v. 1. a mistui, a consuma;!
a mânca, a roade ; 2. a risipi, <<
cheZCui, a toca (tOt). .
Emésztés, *. digestâune; mist^e^i
consumare.                          '

Emésztet, ». digșstwne; nehéz ~
1 greu de mistuit.
Emésztetlen, a. nemistül nec&nsuț

Emészthetetlen, a. indigest,
tuibil.



Emészthető,
stuit.

a., uțof •*>, lesne

Emésztődik, v, af se am&ri, ase]








jveghetor.                    •• jM
Emettsóg, ». veghere, luare ami<||
Emez, pion. atesta, aceasta (acijM
Emidé, aóv. aici, dincoace. a
Emígy, aóv. ^țcd ața. ..       ■
Emik, v. a suge,. a bea. I
Emil, 9. Emil(iu).             I
Emilia, o. Emilia.             I
Emilyen, a. de acest fel, ața. 1
Eminenciád, ». Eminența Vbqf j
Eminnen, aóv. de aicu ; j
Emitt, Emitten, aóv. aici, dí
Emleget, v. a aminti, a pq'ipil
aduce aminte.                 j -
Emlék, * 1. suvenir/e), mâaâfâ



" Emlékbeszéd           163

Enged

dar ; 2. memoria, amintire, aducere
aminte.
Emlékbeszéd, 9. panegiric; discurs
=®, cuvént rostit in memoria cuiva.
Emlékezet, 9. memoria, ținere aminte ;
pomenire, aducere aminte; —bői, de
rost, din memoria.
Emlékezetes, a. memorabil, remarca-
bil, celebru; însemnat.
Emlékezetesség, 9. fapt memorabil;
—ek, membrcbilie, lucruri de~ măre
însemnătate.
Emlékezetét meghaladó, a. imemo-
rial; ce nu se pomenesce, de ce nu fi
mai aduce nime aminte.
Ennlékezetreméltó, a. memorabil, în-
semnat, remarcabil, celebru.
Emlékezik (vmiről, vmire), v. a-ți
aduce aminte, a-și aminti, a-i veni
în minte.
Emlékezőtehetség, ®. memoria.
Emlékeztet, a. a aduce aminte, a
aminti; a trage atențiunea.
Emlékezető, 9. memorial, memorand;
admonițiune.
Emlék-írás, Emlék-irat, 9. memoriu,
memorand.
Emlék-iratok, 9. memoare.
Emlékjel, 9. monument, semn de adu-
cere aminte.
Emlékkép, suvenire, chip de adu-
cere aminte.
Emlékkő, 9.statuă, monument.
Emlékkönyv, 9. album; memoriu.
Emlékinondat, 9. sentență, deviză!.
Emléknap, 9. aniversare, sărbătoare
întru aducere aminte.
Emlékpénz, 9. medalia.
Emlékszerű, a. monumental; —épü-
let, edificiu monumental.
Emlékszik, v. v. Emlékezik.
Emlékünnep, 9. aniversare, sărbătoare
întru'¹ aducere aminte.
Emlény, 9. nu me uita; suvenire.
Emléz, _v. a învăța de rost, a memo-
riza.
Említ, v. a aminti, a pomeni, a men-
ționa; a atinge a cita.
Említés. 9. amintire, pomenire, men--
     e; —re méltó, memorabil.
Ei tlen, a. neamintit, nepomenit,
       4,
E dei. t, a. amintit, pomenit, atins.
Emkeh .t, v. v. Emleget.
        , țița, piept, sîn; uger (la
animale).

Emlőbimbó, 9. muc ~=, sfirc gurguiu
dețîță.
Emlős, a. sugetor; cu uger.
Emlős, Emlős állat, 9. mamifer.
Emlősök, 9. mamifere (pl.)
Emreké; 9. (fot.) somnoroasă, pido»-
nic (Laserpitium prutenicum).
Emse, 9.. scroafă:
Emtet, v. a lăpta, a. da să sugă.
Én, pion; eă; — magam, eă însumi.
Encenbenc, Encsembencs, Encsen-
bencs, 9. scârțăitură.
Endivia, 9. (fot.) cicoare de camă
(Cicorium endivia).
Șndre, 9. Andreiu.
Ének, 9. cântare, ^cântec; arie, glas;
—ek —e, cântarea cântărilor.
Énekbeszéd, 9. recitativ.
Énekdarab, 9. piesă de cântat.
Énekel, v. a cânta*
Énekelget, v. a cânta acuși acuși.
Énekelhető, 9. de cântat.
Énekes, 9. 'cântăreț.
Énekes bohózat, 9. farsă cu cântări.
Énekes játék, 9. opera,- operetă.
Énekeskönyv, 9. carte de cântări.
Énekes mise, 9. misă liturgia can-
țată (în bis.f apusului).
Enekesné, Énekesnő, 9. cântăreață.
Énekes színmű, 9. melodrama.
Ének- és zeneiskola, 9. conservator.
Énekhang, 9. voce, glas (de cântare).
Ének-iskola, 9. școală de cânt.
Énekkar, 9. chor (vocal); kisérő —,
chor cu acompaniare.
Énekkulcs. 9. cheia de voce, « de
cântare.
Éneklecke, 9. oară de cântare,.
Éneklés, 9. captare.
Éneklő, 9. v. Éneke/'.
Éneklő kar, 9. chor vocal.
Éneklő madár, 9. pasere cântătoare.
Énekmester, 9. măestru de cântări.
Énekmondó, 9. cântăreț, maestru de
'Cântări.
Énekművész, 9. artist de cântări.
Énekművészet, 9. arta cântării, mu-
sica.
Ének-óra, 9. oară ceas cânturi.
Énekszó, 9. cântare; voce, glas.
Énektan, ᵥ, musică.
Énekterem, 9. sală de cântări, = de
musică.
Énekvezér, 9. conducător (de chor).
Énekzene, 9. musică vocală.
Enged, v. 1. a lașa, a scăpata; a
                        11*

jjnyeszetes

165

Epésen

Engedékeny 164                   Enyészet

îngădui, a permite, a ceda, a face
concesiuni; 2. a mai lăsa, a séddé
(din preț); 3. a destinde; a slo-
bogi, a scadé", a se potoli; 4. a se
muia, a se desghieța; . a se alina
(durerea).
Engedékeny, a. Idsător, îngăduitor, 1
indulgent, condescendent.
Engedetem, o. concesiune, permi'
siune, autorizare, dngăduire; roiă,i
concediu; engedelmeț (kerek)! me
rog de iertare.
Engedelmes, a. ascultător, supus, •
plecat;’ îngăduitor, indulgent; —
szolgája, slugă plecată.
Engedelmeskedik, v. a asculta, a}
se supune, ,a se pleca; a, fi ascul-
tător

Engedelmeskedő, ». ascultător-, supus,
plecat.
Engedelmesség,

Engesztel, v. a mângâia, a împăca
a îmblânzi; a alina, a domoli, a
expia.
Engeszteletlen, ₐ. neîmpăcat, nemân
găiat.
Engesztelhetetlen, En gesztelhetlen
a. neîmpăcat, inexpiabil, neîmblânZir
Engesztelhető, ₐ. expiabil, alinabil;
ușurător.
Engesztelő, a. de expiare, de ispă
sire, de îmblânzire.
Engesztelő-áldozat, ». jertfă de ispă
șiret
EngesztelŐdés, o. împăcare, îmblân-
zire, alinare, ușorare; împăciuire.
Engesztelődig, v- a se îmblânZi, ia se
'împăca; a se molcomi, a se alina,
a se domoli.

tare.

Engesztelőleg, aóv, domolilor, îmolârț-
I ditor, alinător.                  *
». supunere, ascul- Engesztelő-ünnep, o. serbătoare de'


expiare.                           ,
Ennekelőtte, abv. înainte de aceasta
cândva, odinioară.

Engedelmez, ». v. Engedélyez. __________________ , ____ _______ _ _______
Engedély, $. concesiune, permisiune, cândva, odinioară.
.autorizare; voia,‘îngăduință. j Ennekfölötte, aóv. afara de aceasta^
Engedélyes, o. concesionar.          Ennekokáért, aóv. de aceea, pentrf
Engedélyez,, v. a concesiona; o con-1 aceea, din aceasta causă.          U
cede, a îngădui, a da voiă
risa, a acorda.

a

auto-

Engedélyezés, a. concesiune;
duința, vota; autorisațiune.
Engedélyezett, ». concesionat,

Ermekutána, aöv. în urma acește^
după aceasta.                   "
Ennélfogva,' ₐbv. deci, așadar, pri
urmare, de aceea.               J

îngă'

Ennenmagam, pion, eií însumi.
Ennivaló, a. í. de mâncat; viptuaft
(pl.); 2. drag, iubit, de sărutat. 1
Ennyi, a. atât(a); așa de mult.
Ennyire, abv. intr'atâta, așa de e
patté.
Ennyiszer, abv. de atâteâ ori, a
de mult.
Enyeget v. a ascunde, a acoperi,
îmbrobodi, a face mușama.
Enyeleg, v. a glumi, a gogoli, a 1
fața.; a șugui, a face glume.
Enyelgés, o. glumire, gogolire, rét
țâre.
Enyelgő, a. glumi tor, șuguitor, gu
  litor; vesel.

auto-

risat, aprobat; conces, iertat, permis.
Engedélyezhető, a. autorisabil; ce
se poate concede, -permite, = ierta.
Engedélylevél, o. libel de concediu.
Engedetlen, a. neascultător, nesupus,
  neplecat,
Engedetlenkedik, v. a nu se supune,
  a fi neascultător.
Engedetlenség, o. neascultare, nesu-
  punere.
  Engedhető, a. admisibil.
  Engedmény; f. concesiune; cesiune;
  favor, rabat.
  Engedményes, cesionar.
  Engedményez, v. a ceda; a abdice;
  a concesiona, a concede, a. permite.
  Engedménylevél, ». cesionai, carte de
  cesiune.


Enyelgő kedvű,
. chef.

a.

vesel, vioiii,

Enyelgős, a. glumeț, șăgalnic, muci

Engedő, a. Engedőleg, aóv. permisie, Enyém, pWₙ. al meu, a mea.
concesiv; plecat, aplicat. ,      ”       ™  . ..
Engem,. Engemet, ₚzOn. pre miile,

j Enyész, Enyészik, v. a (se) trei
i dispare¹, a se pierde, a se nhn$

nie .,.                            ¹ pieri, a se stinge, a se rítf
   Engemnebants,     (fct.) gara leului,¹ trece ín putreziune. -
    slobönog (Impatiens).               Enyészet, nimicire, pe(r)&<


gere, risipire; ruinare, seăpătare; j FaizBel,     Ánsétm, Angel.
apunere, asfințire.              ' I               întreg, deplin; tot, neatins,
Enyeszetes, a. trecetor, efemer, pe-i nevătămat; 2. sănătos, sdravăn, tea-
ritor.                                 Í

Enyheség, d. blândeță, stemperare,
moderațtune ;^frăgeZime.
Enyheszt, v. v. Enyhít.
Enyhít, ᵥ. a alina, a stempera, a

  Enyészhetetjen, Enyészhetlen, ₐ. ne- Epe ’ » fiere venin
    peritor, netrecétor.        .       Eped,'ᵥ. a înseta, a muri de dor, a
   Enyészt, v. a nimici, a risipi; a se topi de (dor), a dori cu înfocare,
    stinge, a șterge,-a desființa; a amor- | Epedező, ₐ. însetat, lânced, galeș,
    tisa (o datoria).                    । Epedő, a. lânced, galeș, însetat; —,
  Enyesztet, v. a stinge, a șterge; a i ₅. seladom
    amortisa (o datoria).               | Epedve, aóv. galeș, cu foc, cu dor.
El?r’vd-           furare; repaos, Epefű, d. (âd.) amăruța, earba găil
  odihna; blandeța, indulgențaᵣ; man-\ (Picris hieracioides).
  găere.                              । Epehasmenés, versare de fiere.
  Enyhe, ₐ. Enyhén, aov. dulce, fra- j Epekedik, ᵥ. a se mâhni; a lânceZi,
  ged; domol, lin; stemperat, mode- । se topi, a înseta; d dóri,
  rat; uncrop.                        i Epekedő, ₐ. Epekedve, aóv. galeș.
Enynely, ». loc de odihna, = de re-! îngrijat; însetat.
  ?aQf- •      „ ,                    | Epekeserű, a. amar ca fierea.
Enyhes, ₐ. v. Enyhe. _     _ i Epekór, ₅. ᵥ. Epekórság.
• Epekóros, ₐ. 1. atins de gălbinare;
2. supărăcios, melancolic.
Epekórság, i. 1. gălbinare, boală de
fiere; 2. melancoliă.


ușura, a domoli, a potoli, a aștern-

■ Epekő, Epekőbaj, Epekőbán talom,
  &. piatră (in ficat).
Epeláz, o. friguri biliare, = fler oase.
Epemirigy, ₛ. holeră, coléra.
Épen, aóv. întreg, tot, neclintit ; chiar,
  tocmai; taman, acurat; — nem,
  chiar nu.
Épenbizony, aóv vorbă să fie, pen-
  tru ce nu chiar.
Epen-égőáldozat, x jertfa de tot, ar-
Aere de tot.
Épenséges, a. absolut, de tot.
Epenségesen, Épenséggel, aóv. ab-
solut, de tot, cu totul; — nem, nici
flecum, de loc.
Épentartás, ». conservare, menținere.
Eper, t>. fragă, căpșun(ă); pomniță;
fai —, agudă, dudă, fraga (de pom-
/nițar) ;„ földi —, fraga.
Ép-erejű, a. întreg, sănătos, sdravăn;
în toata puterea.
Eperfa, o. (âd.) frăgar, agud, dud.

pera; a calma.
  Enyhítőiden, a. nestempertâ, neali-
nat; nemângăiat.
Enyhítő körülmény, d. împrejurare
ușurătoare, circumstanță atenuantă.
Enyhítőszer, mijloc remediu ali-
nător, = ușurător.
Enyhül, ». a se alina, a se stempera,
a se ușura; a scade, a se muia (du-
rerea) ; a se încălZl (clima), a se
tmblândi.
; Enyhülékeny (betegség), în scă-
dere, im destindere.

Enyhulet, alinare, ușurare,
perare; mângaăere ; * scăpare.
Enyim, p^m. Enyém.

stem-

Enyv, o. cleiu; vese.
Enyved, v. lipeșce, cleiesce, nadei esce.
Enyves, a. cleios, vîscos, lipicios, nă-
cleios; clicos.
Enyvesit, v. a înclei, a nadei (hâr-
tia).
Enyves-kezii. a lung la degete^ tâlhar.
Enyves vászon, t>. pânză cleioasa^ =
năclăită, — cerată.
Enyvesztő, a. cleitor, lipitor, nă-
deitor.
înyvez, a înclei, a clei, a lipi
(cu cleiu); a nadei.
ÎJnyvezetlen, a. necleit, nelipit.
WVragaszték, pap de eleva. t

pomnițar (Morus).
Eperj, 6. if. Eper.
Eperjes, ₐ. v. Epres.
Epés, a. coleric, cu fiere.
Epesár, d. fiere neagră.
Epesáros, a. melancolic', cu fiere
neagră.
Epesárhideglelés, a. friguri biliare,
    fîeroase.
Epésen, a f(i)eros, coleric; — ir,

Epésség

166

Erces

Ércféle

167

Érdemrend

scrie cu amărăciune,u-și întinge con-
deiul în fiere.
Epésség, a. 1. gălbinare; 2. tempera-

ment coleric.
Eposzt, u. a mâhni, a jigni,
trista, a vătăma; a tortura.

ti

in-

Épétien, a. fără fiere.
Épfogás, ». acord întreg.
Epickél, v. a sări (iepurele).
Épigramma, d. epigram(ă).
Epit, v. a zidi, a clădi, a edifica; a
ridica.
Építés, ^clădire, zidire.
Építési engedély, concesiune <=,

—, o. frâgăriă, grădină cu fragi;
- cu duft.                           |
Eprész, v. a culege fragi;—, <>. cule- *
gător de fragi.                        <
Eprészleány, a. culegătoare de fragi.-
Eprez, v. a mânca fragi.
Épség, ₃. integritate, deplinât te.; to-
  talitate ; sănătate, tăria, putere; —
  ben tart, manține, susține; ține ne-
  pătămat, •— neatins.
Epségbcntartás, a. manținere,

licență de clădire.
Építési költség, 9. spese de clădire;
eheltuielele unei zidiri.
Építési költségvetés, a. prelimina?
(pe spese); decis, prețuire, tahmin.
Építési rendszabály, v. regulament
pentru clădiri.
ÉpltésiQÓdj d. stil, arhitectură.
Építésvezető, ». conducător de clă-^
,dire.
Építész, ă, arhitect.
Építészet, a. arhitectură; lucrări

nere, conservare.
Épséges, a. neatins, întreg,
țămat.

8U$țî-

neva-

^publice.
Építészeti, a. arhitectonic; de edile.
Építészeti osztály, 9. despărțementui!
secțiunea de arhitectură; = de \
edile.
Építészeti ügy, 9. arhitectură, lucrare
  publică.
Építget; v. a zidi, a clădi (pe .între-

Épszög, dreptunghiu.
Épszögű, ₐ. dreptunghiular.
Épül, v. 1. a se clădi ; a se întemeia^
a se zidi, a se ridica; 2. a se
trama, a se tămădui, a se sculfi
fdintr'o boală).                   J
Épület, a. clădire, zidire; edificiu^
structură, me(c)hanism^           3
Épület-asztalos, măsar de
Épületes, a. Épületesen, abv. ectífli
pător, de model; întăritor desfătățc^
Épületfa, o. cherestea; lemn de ctâdfr&
Épület hátulja, a. dosul clădîret. ;j|

Ércféle, a. metalic, mineral.
Șrcfelezâs, * spălare de metale.
Élfényező, a. poleitor de metale* . '
Eicfonal, >, sirmă de metal.
Érchegység, a. munți metalici (pl.).
Érchulladék,.9. resturi «=, remăsăturl
fie metal.
Érekülönités, Érckülönzés, a. des-
compunere (âimica).
Ércmáz, ». glazură de metal, email.
Ércmész, a. brociu, ocru.
Ércmosás, a. spălare de metale.
Ércnemű, a. metalic, mineral.'
Ércolvasztó, «. topitoare (de metale).
Ércpéldány, a. mineraiu, stufă.
Ércpor, a. praf de metal.
Ércrög, a. «tufă, minerală.
Ércsodrony, a. simtă de metal.
Ércszin, Ercszinű, a. de coloarea
metalului.

Érdekelt fél, a. partidă interesata.
Érdekelve, abv. interesat; atins. ₀
Érdekes, a. interesant.; atrăgetor; cu
'lipiciu.
Érdekfél, a. interesat.
Érdekközösség, ». comunitate de in-
terese.
Érdeklő, a. Érdeklőleg, abv. intere-
sant ; in ce privesce, aparținător;
Érdeklődik,, p. a se interesa, a avea,
finteres (față de).
Érdekszövetke^et, consorț.
Érdektárs, cointeresat.
Érdektelen, «. neinteresat; neintere-
sant, indiferent; egal, nepăsător. ,
Erdély, ®. Ardeal, Transilvania.
Erdélyi, «. și 9. ardelean, transilvă-
nean;— tánc, ardeleana.
Erdélyies, a. ardelenesc,
^rdélyország, 9. v. Erdély.
Érdem, 3. 1. merit, vrednicia, dqm-

vmc; cinic. Épületi, a. de clădire, de zidire,
despărțământul Épületrajz, a. plan de clădire, «

pute).
Építkezés, 9. clădire, zidire, edificare.
Építkezési, a. de edilef de clădire.
Építkezik,, v. a clădi, d zidi, a edi-
ficata fi învăluit cu clădiri.
Építmény, 9. clădire, zidire; edificiu ;
  monument; construcțiune.
Építő-anyag, a. material de clădire,
  - de zidire.
Élőhely, 9. loc de zidit.
Fpítőhivatal, a. oficiu de edile; rfta
  țendența clădirilor (ÍI.).
Éin^őkedv, 9. plăcere •, gust de
   zidit.
Építőmester, a. dfhitect, maestru de
  plădire.
  Épitség. a. bună stare.
  Épkézláb, cu mârit cu picioare;
   sănătos.
  Eplény, 9. grinda (pusa de a curme-
   zișul).
  Epres, a. frăgos, cu fragi; cu du fi;

ᵣtectonic*                       J
Épülőfélben, abv. clădit de jumăt^
Ér, v. 1. a ajunge, a se întinde ; 2
sosi, a ajunge, a atinge (scopul)^
nimeri; 3. (vmire) a apuca, a-J
timp, =» vreme; 4. a ajunge, a
a merita; hozzá sem ért, nieg
sa atins de el; tetten érték,
prins cu ocaua cea mica;
kat —, nu plătesce mult, nu num
■’ șnult.              .
Ér, ». 1. véna, arteră; 2. isvor, j
  tân&; pârău; 3. pată, semnai
  lemn) ; arany—, trînși, véna dă
  emoroide; költői —, venă =, â
  poetică; eret vág, ia sânge^j.
  looade sânge.                    1
Érc, d. 1. metal, mineral; 2. s<|j
bronz; —. a. de metal; de óról
Ércalap, forul le metal, 3
Ércbánya, o. mină de metal, miá
baăC de spijă. -               ' S
Ércei, v. a metalisa.           J
Érc-érték, o. valoare metal.
■ Él‘Ces, a. metalic, metalos; car«
ține metale; — fürdő, baie J
; rulă ; — hang, vers metalic.

I Érctartalmú, a. care conține minerale.
| Érctermő, ₐ. avut in metale, metalos.
[ Érctörő, * pioă, șteamp (de sdrobit
f minerale).
î Érc-üveg, ®. sticlă șmalțuită.
   Ércvegy, a. composițiuue de metale.
ț Ércvizsgáló, a. controlător de metale.
| Ércsomó, a. umflătura de venă.
t Erdegel, t>. a atinge (des).
ț Erdei, a. de pădure, pădureț; pădu-
f rean, sălbatec; pădurăresc, silvanal.
    Erdei bika, a. faxd.) zimbru, bour
    CBos nrus).
| Erdei fulemile, a. faol.) lup.
K- Erdei háztartás, a. economiă silva?
Ir ‘ nală.
e Erdei ’hunyász, d. foot.) șoricwaică,
    șonceasă; urzică puturoasă. .          *
|L Erdei kakas, a. (zcol.) cocoș de munte,
L gotcan (Tetrao uragallus).
► Erdei kihágás, a. prevaricațiune de
j pădure, delict forestier.
| Erdei kökörcsin, a. (Cot.) dcdeței, bre-
BS benei.                     [sălbatec.
P Erdei liliom,a. (fot.) liîie auria; crin

   Erdei pacsirta, a. (zocl.) ciocârlia de
g pădure.
| Erdei páprád, Erdei páprágy,».
|t₅VeWd, spasul dracului (Filix).
BÉrdek, ₅. interes; —kel viseltetik
vki iránt, se interesează fața de
Káinévá.
JOfrdekel, v. 1. a interesa, a fi intere-
HhMRt; 2. a privi, a se atinge; nem
H&-, a nu mă privi, a nu mă interesa. I

  nitațe; 2. esență, causă meritoria;
  ᵣ3. câștig, folos.
Érdemdús, a. meritat, cu merite,
  ₜvrednic, demn.
Érdemel, v. a nlerita, a fi vrednic, a
  fi demn (de).
Érdem-érem, o. distincțiune mqnctd
emerite.
        îs, ₐ. demn, vrednic, meritat.
        ssit, v. a face demn, a în-
  vrednici.
Erdemeskedik, «. a se distinge,. d
face merite.
Érdemesül, v. a se face demn,.a se
jnvrednici, a merita.
Érdemetlen, a. nedemn, nevrednic;
  fără preț, = valoare.
Érdemetlenűl, abv. nevrednic, ne-
demn, nemeritat.
Érdemi, a. Érdemileg, a&>. meritorii;
jn merit.
Érdemjegy, >. calcul, notă (de clași-
ficațiiine).
Erdemjel, o. decorațiune, distincțiww.
Érdemkereszt, j>., cruce pentru menitei
Érdemleg, aSv. Érdemleges, ₐ. meri-

torui, in merit, după merit.
Érdemletlen, a. nedemn, nevrédnfo;
ₜnemeritat.
Érd ’ dett, a. meritat, datorit; de
jmerit, vrednic.
Érdempénz, o. medalia pentru mente,
~ de onoare.
Érdemrend, o. ord =, disthicțiun.
pentru, merite.

Érdemtelen

168

Erdővágás

Erdővétség


Érdemtelen, a. Érdemtelenül, aév., i Erdökihágás, 9. prebaricațiune de q
;nevrednic, nedemn; nemeritat. ( pădure, delict silvanul.                      1
Érdemteljes, «. meritat, plin de (Erdőké, 9. (tvol.) ciocârlia de pădure.
pierite.                            ( Erdőkerülő, 9. păzitor jitar de pă- ;
Érdeműit, a. Irinemeritat, emerit. ( dure; tigil; gomic.
Érdes, a. 1. aspru, tare (la pipăit), (Erdői, 9. a tăia din pădure.
  vârtos ; 2. păros; 3. necioplit-, gro- ।Erdőlegelés, pășunărit»păsungt
  solan, aspru, nesimțitor cumplit; | in pădure.
  răgușii (glas).                     ;Erdőlegelö, 9. pășune in pădure.
Erdész, 5. forestier, pădurar, silvi- (Erdőlés, 9. tătare rărițul in padit re.
   cultor.                               Erdőlőbér, Erdöpénz; &. dare de pă-
  Erdészet, 9. 1. forestăriă, silvicultură, 1 dure.
   pddurăriă; 2. departamentul pădu- (Erdömanó, 9. mama pădurii, vâlvă. .
   rilor.                              I Erdőmegye, 9. graniță de pădure.
  Erdészeti, a. de forestăriă, de silvi- I Erdőmester, 9. inspector de păduri. î;
    cultură, de pădurăriă.               (Erdömivelés, 9. cultivare de păduri,
   Erdészház, 9. casă pădurărească, - ' silvicultură.
    de forestier.                       (Erdő-őr, ». vigil, păzitor (de pădure); |
   Erdész-iskola, 9. școală de silvicul- l pădurar, gornic.                 "
    tură, ~ de forestăriă.              I Erdőrontás, 9. precaricațîune de pă- ș
   Erdésziák, 9. casa forestierului. I dure, delict forestier.                |
   Erdészség. 0. pădurarime, silvicul- (Erdős, a, păduros, acoperit cu
     tom, forestierime.                  I dure.                               |
    Erdő, a. pădure ; codru; si.Iha.     (Erdőség, 9. pădure (întinsă), codru, i
    Erdő-abrosz, 9. cartă mapă de ( bunget.                                    2
     păduri.                             ' Erdősít, v. a sa,di a seména pădure. 1
    Erdő-ápolás, 0. cultivare «, cultura®, (Erdősítés, », s&ménaré de pădure.
      ingrigire de păduri ; silvicultură. 1 Erdősödik, v. a cresce pădure, a
     Erdőbeli, v. Erdei.                  I face păduros.                    3;
     Erdőbecslés, a. prețuire estimare (Erdő-szak, 5. cerc silva^uil. k;
      de pădure.                          (Erdő-Szék, 9. colegiul forestierilor, fii
     Erdőbirság, a. pedeapsă din prevari- (Ejdőszéi, 9. marginea padurev; co|j
      cațiuni, (de pădure).                 \ de pădure.                      |
      Erdő-csősz, vigil, păzitor, jitar de (Erdo-szemle, 9. revisiune ■■=, in«p^
       pădure; gornic.                       1 țiune de pădure, ® silvanală. J
      Erdő-égés, 9. arderea unei păduri. (Erdőtan, 9. sci iță forestieră. Í
      Erdőfelügyelő, 9. inspector de păduri. (Erdő tenyésztés, 9. cultivare de
      Erdőgazda, 0/econom forestier; pro- ( duri, silvicultură.               |
        prietar de pădure.                  (Erdőtérkép, 9. (c)hartă de pădureț
       Erdőgazdaság, 9. economia forestieră. (Erdőtiszt, o. oficial de ferestăriă. i
       Erdőgondnok, *. forestier; curator (Erdőtisztség, 9. oficiu silvanul.
        silvanal.                            Erdőtlenít, « a despăduri, a tăi^
       Erdögondnokság, 9. curatorat nlvan’al. a stârpi pădurea.
        Erdőhátóság,,'». oficiu silvanal. (Erdőtörvény, 9. lege silvanală, áj
        Erdőhátság, 9. platou coastă deo- ( restieră.
         perită cu pădure.                   ( Erdőtudomány, 9. sciința foresti
        Erdő-igazgató, 9. director ®; inspecr (Erdőtulajdonos, 9. proprietar
          tor silvanal; — sâg, 9. direcțiune dure.                            j
                        (Erdő-út, 9. poteca (de cărat lei^l
                        ircumscripțiune silva- ( cale de pădure.             .1
Erdő-ügy, 5. causa =, afacere 1
         Erdöjog, 9. drept silvanal, ® forestier, nala.                       3
         Erdőjogi, de drept forestier, ' Erdő-ügyelő, 9. inspector de po|
         Erdőjövedelem, 9. venit din păduri. (Erdő-ügyész, 9. procuror silvatâ
         Erdőkaszálás, Erdőkeszálási jog, 9. (Erdővadász, 9. pădurar, forestiA
         drept de cosit în pădure.            (Erdővágás, 9. tăietură (de letrdi

silvanala.
Erdöjárás,
nală.

   Erdővétség, 9. delict silvanal, preva-
    ricațiune silvanală, = de pădure.
   Ered, v. a izvorî, a țișni; a purcede,
    a proveni; a Se nasce, a veni, a re-
    sulta; a curge , a-și trage originea.
    futásnak —, o va la fuga; eredj!
    mergi l dutel szóba — vkivel, se
    lasă in vorbă cu cineva.
   Eredendő, original, primitiv, prim-
    ordial, strămoșesc.
   Eredendőbűn, 9. păcat strămoșesc.; ®
    original.
   Eredet, 9. 1. origine, proveniență,
    izvor, obirșiă, viță, nascere ; 2. deri-
    vare (la cuvinte fi
   Eredetes, ₒ. genetic, original; de
    baștină.
   Eredeti, a. original, primitiv, pri-
    mordial; —, 9, original, autograf.
   Eredeti alkatrész, 9. principiu, ele-
    ment.
   Eredetileg; aóv. de la început, ori-
    ginal.
   Eredetiség. 9. originalitate; natura-
    litote.
   Eredeti szöveg, 9. text original, au-
    tograf.
   Eredezik, v. a izvorî, a proveni, a se
    nasce; a se deriva.
   Eredeztet, v. a deriva (originea).
   Eredmény, 9. resultat, succes; ur-
    mare; izbindă.
J Eredménydús, Eredményes, a. Ered-
    ményesen, abv. cu succes,'cu resultat,
    cu folos; încununat de izbindă.
. Eredményez, a. a resulta, a urma;
t a aduce folos ; a avea resultat.
| Eredménytelen, fără resultat, ne-
I folositor ; fără urmare, fără succes.
t Eredő; a. proveuitor, resultător; ce
[ resulta. —, 9. resultantă (la com-
L punéra puterilor).
I Ereget, ᵥ. a lăsa pe încet, a slobozi;
B a țirăi,
| Eregető. 9. schele, grindiș.
ț Erejefogyott, a. neputincios, enervat,
B slăbit, fără putere.
■ Erejefogyott pap, 9. preot deficient.
■ Erejeszegett, a. scopit, castrat, jugă-
K nit; moleșit.
E~ Ereklye, 9. moaște, reliquu (pl.).
B Eréklyetartó, 9. lacră, raclă (de ținut
B moaște).
B Erély, 9. energia; tăriă.
B Erélyes, a. Erélyesen, aév. energic,
B energios, cu energia.

169

Ereszvíz


Erélyes ség, 9. ». Erély.
Érem, 9. num, monetd; medálul.
Éremtan, o. numismatică, sciința de-
spre monete.
Éremtani, ₐ. numismatic
Éremtár, 9. cabinet numismatic.
Éremtudomány, 9. numismatică.
Éreny, •>. (min.) platină.
Erény, 9. virtute.
Erényes, a. virtuos,
Erénytan, o. morală, areiologiă.
Érenytapló, 9. vénos; fibros, firos
(lemn).
Eres, ». 1. vénos ; fibros, firos (lemn);
,2. cu izvoare, mlăștinos, mocrinos.
Érés, 9. 1. ajungere, atingere; 2.
coacere.
Eresfa, 9. lemn fibros, ® cu pete.
Eresföld. 9. loc izvoros, = mlăștinos.
Eresz, 9. 1. streașină ;jgheab, ulucă;
2. șopron.
Eresz-ágy, 9. scobitură, rost, uluc
Eresz-ágyai, v. a face scobituri.
Ereszalj, 9. streașină; scoc, ulucă.
Ereszcsatorna, 9. scoc, ulucă, jgheab.
Ereszkedik, p. a se coborî, a se cu-
funda, a se lăsa (în jos); a con-
descinde, a se demite (în vorbă) ; a
se așeza (negura); a se întinde, a
se muia (funeafi
Ereszkedő (hegyoldal\ 9. prețipiș,
coborîș, repetjiș ; povemiș.
Ereszt, v. a lașa, a slobozi, a da dru-
mul, a demite (să meargă); a îm-
preuna, a lega, a incopcia (la
cioplit de lemr); bimbót --, a
înmugurd, a boboci; gyökeret —, a
face =, a arunca rădecinî; szakáit
lașa sa-i creasca barba.
Ereszték, 1. cleaștă, încheietoare;
2. clin, pava, spată (la cămașă),
altiță; 3. îmbucare, încleștare.
Eresztékei, v. a îmbuca, a încleșta.
Eresztékes, a. 1. cu clin, cu altiță;
2. încleștat, îmbucat.
Eresztget, v. v. Ereget.
Eresztőcsap, 9. cep, pipă (de scurs
un butoiu).
Eresztőgyalú, 9. gelău de altiță, runc,
Eresztőpad, 9. capră.
Eresztőszf, 9 văiugă, cureaua dela
închietură.
Eresztvény, tufiș, pădur tineră
(lasată să crească).
Ereszvíz, 9. apă de ploae, ~ de strea-
șină.

Éretlen

170

Ernyedetlen

Ernyedt

171

Erősödés

Éretlen, «. Éretlenül, «év. nematur; I Erjedés, a. dospire? fermentare, răbtw-
ₜnecopt, verde; fără vreme.         I nea la (a bucatelor plămădite).
Éretlen bor, a. vin nou, liurcă. rErjedzik, v. a trece în dospire, - in
^Mentâ&*.nematuritate; copilăria, \ fierbere, - în fermentațiune.
ușorătate de minte, nevristnide. Érjesztő, a. aluat, ferment? drojdii.
Éretlen tacskó, a. copil nevrîstnic, I Erkély, a. balcon, pridvor, verőn, al-
  țîngău, calendroiu, mucos.           I țari, foișor (pe casă).
Eretnek, t>. eretic; apostat, eterodox. 1 Érkezés, Érkezet, a. ț. sosite, venite;
Eretnekeskédik, v. a trăi in erezia.
Eretnekit, v. a trage la eresiă.
  Eretnekség, a. eres, erezia, eterodoxia,
    credință falsă.
   Érettem, Éretted, Érette, ac/. pentru
    mine,-- rine, - el ac/.
  Érett, a. Éretten, abv. copt, matur.
  Érettség, a. maturitate.
   Érettségi vizsga, Érettségi vizsgálat,
    a. examen de maturitate, bacalaureat.

JL. timp (liber), ocasiune, îndelete»
Érkezik, v. a sosi, a veni; a avea
timp, a apuca, a face; nem érkez-
tem rá, rí*am apucat,. num avut

timp.
Erkölcs, a. mórav,datină, abiceiu
nărav, încăptițisiare, țîfnă, capriț.
Erkölcsbiró, a; censor.
Erkölcsi, a. moroi, etic.

                             !\Ölcsiség, a. moralițate.           -/f
                                 kölcsös, a. 1. morál; bine nărăvit^
                                 îndărătnic, cu nărav (cai). /I
                                 kölcsösit, v. a morálisa; a do-i
                                 bestiei? '               '      *3
                                 kölcsösködik, v. 1. a a/ectaț
                                 imula moralitate; 2. a te ímdariit-Á
                                 bici, a se capriciu.
                                 rkölcsszerű, a. etic, moral.'
                                 rkölcstan, a. morală, etica. á
                                 irkölcstanitó, ». moralist., - di
                                 irkolcstelen, a. imorala depranefl
                                 corupt, demuralisat] strwat, destnanm
                                 ürkölcstelenedik, ᵥ. á se demoralfŰ
                                 a se deprava, a se strica, a sed
                                 rumpe, a se destrăbăla.         g
                                 Erkölcstelenit, u á demoralistói
                                 corumpe, a strica.              3
                                 Erkölcstelenség, a. imoralitate, 3
pravare, demoralitețiune, corupte^
stricăciune, destrăbălare. ,’ₜ||
Erkölcstelenül, v. v. Erkölcstelen!^
'Erkölcstudomány, a. etica, mofl
..                               Érlel, v. a coace, a pârgui; a <m

atingef ținta).
rintési vonal. a. liniă tangențială.
rintetlen, «. Érintetlenül, aóv. ne-

                                      coacerea.
                                    Érlelődik, p. a se coace, a ajwtâ
                                    niaturitate; a prinde rădăcini^
                                    Érlüktetés, a. pulsațiune, pulsț
                                    baterea sângelui (in artéria). )
                                     IÉnne, a v. Erem.              3
                                     Ermeíléki (bor), a. vin de pej
                                     de Érmellék.                  |
                                      Érmetszés, a. luare de sânge. ]
                                      Emészt, Ernő, a. Emest.
Érintői erő^ a. putere tangențială. lEmyed, v. a se obosi, a se
Érintőleges, a. tangențial.          1 a se moleși, a se Idbarța; a pi
Érintőpont, 9,ț ptupet de atingere, -I a se despica (în lung),
  de intőMre; ~ tangențial              I străma.
Erjed, v. a dospi^ a se fermente... I Emyedetlenj o. neobosit, nepr$

atins; nevdtamat, întreg, nejignit.
Érintkezés, ». coatingere, contact;
yelațiune, conex.
Érintkezik, v. a veni in atingere, =
in contact; a se atinge, a se irwe-

   Ernyedt,a. 1. obosit, lângețjit, mole-
   șit, labarțat; 2. subțire, ponosit, în-
   vechit, destrămat.
   Ernyeszt, v. a obosi, a osteni, a lan-
   ge$i, a moleși.
   Ernyeteg, a. obositor,' ostenitor, mo-
   leșitor.
   Ernyő, ț. umbrar, paratei; paravan;
   cozoroc, coviltir (la căruțe) ; abajur
   (la lampă).
   Ernyőfa, a. oblîn^ (la șea).
   Ernyős, a. umbros, umbrit; nuanțat
   (desemn); acoperit, cu cövéttir.
   Erny&sek, Ernyősfőlék, a. umbrelate,
   umbelate (plante').
   Ernyős szekér, d. car acoperit (cu
   coiieltir.
   Ernyőváz, a. structura umbrelei.
   Ernyoz, v. a (a) coperi, a umbri, a
   nuanța; a pro vedea cil umbrar.
   Erő, a. putere, tăria, vigoare, forță,
putință, energia, virtute, autoritate;
soliditate; —re kap, ajunge la pu-
tere, șe reculegi; — vel, &u puterea,
de silă; —nek erejével, din răspu-
teri, cu tot adinsul; —t vesz vkin,
j  stăpânesc e, învinge, înfrânge, pre-
    dominează ; magán —t vesz, se stă-
* pânesce, se predominează, se reține;
    többet észszel, mint erővel, cu
s» mintea mai de parte ajungi de cât
* cu forța.
í Érő, a. timpuriu, oarZen ; —ben van,
   se coace; —, a. valoare reala.
   Erőbontás, a. descompunerea puterilor.
gg,' Erőd, 9. cetățue, întăritură, fortiflca-
|F țiune; citadelă.
E. Erődít, v. a fortifica, a întări.
B Erődítés, a. fortificare, întăritură,
   fortificațiune.
F Erődítmény, a. fort ficațiune; cetățue.
[MSrőfeszítés, a. încordarea puterilor.
fcErőhagyott, ₒ. slăbit, fără puteri;
E ostenit.
■ Erőhatalom, a. 1. forță, silă, astrin-
Rjjere, violență, zor; putere, aucto-
ritate, stăpânire.
■fcSkőhataly, a., energiă, manifestarea
K puterii.
■prőhatályos, ₐ. energic, energioș.
■B&őhatási, a. dinamic.
■BrŐhatóság, a. v. Erőhatály,
■feőhjány, a. lipsă de putere, astenia.
■«hiányos, a. astenic.
■«kifejtés, a. dezvoltare de putere.
^■folködés, a. încordare, trudă, zor.

  caznă, străduință, silință, serguință;
  forțare, opintire, afectare.
  Erőlködik, v. a se încorda, a se
  forța, g se sili, a se opinti, a se
  trudi, ă se canoni, a-f£ face silă.
Erőltet, v. 1. a sili, aastringe, a con-
stringe, a forța; a opinti; a face
. silă; a afectai
Erőltetés, a. sila, forță, constringere,
  opintire, siluire.
Erőltetett, a. silit, forțat; afectat.
Erőmegfeszités, a? încordare; v.
  Erőfeszítés.
Erőmérő. a. dinamometru.
ErŐmiv, Erőmű, a. mașină; mecanism.
ErŐműbeli, a. me(c)hanic.
Erőműtan, Erőműtudomány; a. m&*
  (c)hanică, sciință despre mașine.
Erőműves, a. me(c)hanic.
Erőművész, a. me(c)hanic; atlet.
ErőművezeK a. me(c)hanism, mași-
  năriă.
Érőművi, a. Eröművileg, aóv. me-
  (c)hanic, dinamic.
Erőnyilatkozás, Erőnyilvánnlás, a;
  manifestarea piperii.
Erős, a. tare, vîrtos, robust, puternic,
  viguros, energic; solid, durabil,
  țîitor, substanțial. x
Erős-akaratú, a. energic.
Erősbedik, Erősbal, v. a se întări, a
se invirtoșa; a deveni robust,
viguros.
Erősbít, v. a întări.
ErŐsbülés, >. întărire.
Erősen, abc. tare, puternic, energic;
foarte.                    .
Erősfű, a. (Set) cintoriă, potroacă,
fierea pământului (Centaurea cen-
taurium).
Erőshitű, a. tare în credință, de
firma credință; credincios.
Erősít, v. 1. a întări, a confirma, a
fortifica; a înțepeni; 2. a susținea,
a afirma, a manține; 3. a sancționa,
a ratifica, a confirma; esküvel
adeveresce prin jurământ, joară.
Erősítő, a. întăritor, fortificător; —,
a. mijloc de fortificare, •= de întărire.
Erősítőleves, a. zeamă întăritoare
(consommé).
Erősítőszer, a. mijloc de fortificare, «
de întărire.
Erősködik, v. a se sili, a se opinti,
a se nevoi, a se trudi.
Erősödés, a. întărire, consolidare.

Erősödik

172

Értékpapír

Erősödik, v. a se întări, a apuca la I Errébb, aóv. mai încoace;
putere; a se consolida; a se for-
tifica.

mai ín sus.

Értékpapír

173

Érvénytelen

Erősség, 9. 1.' tăria, putere, vigoare,
virtute, energiă ; soliditate; 2. for-
tăreață, cetațue.
Erősül, v. v. Erősödik.
Erőszak, 9. silă, violența, forță, zor;
faptă brutală, atentat: brutalitate ;
siluire, violentare ; —ot követ, face
silă, siluesce, violează.
Erőszakol, c. a sili, a constringe, a
astringe, a forța, a silui.
Erőszakos, a. violent, silnic, aprig,
brusc; brutal ; sil(u)it, forțat; —an,
aóv. cu de-a sila, cu forța, violent.
Erőszakoskodás, 9. violență, brutal •
  tate, forță, silă, silnicia.
Erőszakoskodik, v. a face sila, a
  violenta, a brutálisa, a forța, a silui,

Errefelé, abv. pe aici, încoace, pe
aceasta parte.
Erre nézve, aóv. in această privința,
cu privire la aceasta.
Érreszketés, 9. tremurarea pulsului.
Érsek, 9. archiepiscop.
Érseki, a. archiepiscopesc, archiepi-
'Scopal.

a tormenta, a tiranisa.
Erőszakos lépés, t>. paș silit, = for-
țat; =? de violentă.
Erőszaktétel, a. silă, forța, fapta bru-
tala, tiranisare ; violență; atentat.
Erőszaktevő, 9. atentator, violentator,
tiranisător.
Erőszegett, ₐ. scopit, castrat, jugă-
nit; moleșit.
Erőtan, 9. dinamică.
Erőtani, a. Erőtanilag, aóv. dinamic.
Erőtelj, 9. vigoare, energiă, tăria,

Érsekség, o. archiepiscopiă.
Érsérv, Érszakadás, 0. surpătură.
Erszény, 9. pungă, bursă, tașca,;
chimir ; legjobb utitárs a teli —,
cel mai bun tovarăș de drum e
punga plină,.
Erszény-alakú, Erszényded, a. in
formă de pungă.
Érszényes, a. cu pungă, purigos.
Erszényesek, 9. didelfice (animale).
Erszényes fiahordó, 9 (zool.) canguru
  (Didelphys).
Erszény gyártó, 9. pungaș, punga?
fcare face pungi)
Érszökés, 9. pulsare.
Ért, v. a înțelege, a pricepe; a afla;
  rá értettem, am țintit *=, am făcut
  alusiune la el.
Ért, 9m/. pentru, in loc de; din causi
  în vederea .. ,; după.
Érték. 9. valoare, preț, merit; aver
. fond; valoarea (monetelor), valută

putere.
Erőteljes, a. puternic, robust, tare,
viguros, virtos ; energic.
Eroteljesség, 5. energiă, virtute, tărie.
Érőtet, v. v. Erőltet.
Erőtlen, a. fără putere, neputincios,
slab, fraged, delicat, fără valoare.

Erőtlenedik, v. a slăbi, a se debilita,
ă-$t pierde puterea ; « valoarea.
Erőtlen ember, 9. slăbănog.

,arany—, valută de aur.
Ertékbörze, 9. bursa (de efecte).
Értékcsökkenés, 9. deprețiare, den
netizare; scăderea prețurilor.
Értékes, a. prețios, scump, dc valoa
paloros, costisitor.             -
Értékesít, v. a evalua, a preface
bani; a valorisa, a vinde; a i
Értékesítés, a. cvalure, vină

                                     Ivalorisare.
                                      Értékesség, 9. valgare, preț.
                                      Értéketlen, a. v. Értéktelen.

a invalida.

Erőtlenkedik, v a bbli, a fi morbos,
  a fi slăbănog, a fi infirm.
Erőtlenség, ». neputința, debilitate,
  slăbănogiă.
Erőtlenül, p. Erőtlenedik.

Értekezés, ». 1. dișertațiune, di
conferență; tractat; 2. cert

r, examinare; înțelegere.
   Értekezlet, 0. conferența, sfat, am
, Értekezik, v. 1. a se înțelege.

ErŐvesztegetés, 9. risipire  pierdere
de puteri.                 [putere.
Erővesztés, 9. enervare, pierdere de
Érpolya, «. fașă.
Erre, aóv. încoace, pe aici; pe acea-
sta, pe acesta.

  sfătui, a negoția; a tracta, a ți
1 conferență, a conferă.
Értekeződik, v. a se informa, *
informațiuni, a conferă, a se
aJege, a secătui.
Értékkötelezvény, 0. obligâțiv
■ valoare, - de efecte.
Értékpapír, 9. hârtie de valoa

Értékpapírok, Értékpapirosok, 9. (pl)
   efecte^ hârtii de valoare.
Értékszabás, 9. taxare, prețuire.
Értéktelen, a. fără preț, fără valoare ;
   bagatel, neînsemnat.
Értéktelenedik, v. a se devalva, a
   scădea prețul, a se depreția,ase de-
   monetisa.
Értéktelenig v. a scădea a reduce
'prețul, a demonetisa, a depreția.
Értéktelenül, a. a scădea prețul.
Értéktöbblet, 9. plusul valoarei.
Érték-utánvétel, ». rambursa.
Értékül ir, v. a credita, a nota in
favorul...
Értelem, 9. 1. rațiune, minte, inteli-
gență, pricepere, judecată dreapta ;
2. înțeles, semnificațiune; 3. părere,
ppiniune, cuget.
Értelmes, ₐ. 1., inteligent, raționabil,
cu minte, mintos, înțelegător, price-
pător ; 2. inteligibil, lesne de înțeles.
Értelmetlen, «. neînțeles, confus, în-
curcat; nepriceput; fără minte.
Értelmez, r. a explica, a lămuri, a
comenta, a interpreta, a tălcui, a
tălmaci; a taxa de.
Értelmezés, 9. explicare, interpretare,
lămurire; comentar(e), tâlcuire, tăl-
măcire.
Értelmezéstan, 9. ermeneutică, știința
despre tâlciurea scriptureî.
Értelmező, 9. 1. comentator, interpret,
dragoman, tălmaciu; 2. (gtam.) apo-
sițiune.
Értelmi, a. intelectual.
Értelmiség, 9. inteligență, cărturqrime.
Értemény, 9. înțeles, însămnare, sem-
nificațiune, sens, noimă.
Értelméttyez, v. a defini; a explica;
ₜa tălmăci.
Értés, 9. înțeles, pricepere; —éré,
—ül ad, încunoscințează, dă de
știre;,—émre esett, mi-a ajuns la
cunoștință, am aufât, am aflat.
Értesít, ff. a înștiința, a încunostința,
a informa, a anunța, a avisa; a
lămuri; —ve van v miről, are cu-
noștință despre ceva.                 \
Értesítés, 9. anunț, avis, înștiințare,
advertisnient; lămurire, explicare;
informațiune.
Értesítő, 9. informator; lămuritor,
explicator, vestitor, indice.
Értesítőhivatal, 9. birou de informa-
țiune.

  Értesítőjegy, 9. bilet de înștiințare.
   Értesítőkönyv, 9. carte de avisurl,
      de informațiuni.
   Értesítőlap, 9. vestitor ; monitor(^iar),
  ᵣanunț.
   Értesítvény, 9. înștiințare, publicare,
  ₜanunț, avis'.
   Értesül, tu. a se informa, a-i veni la
  Cunoștință, a, se încredința.
   Értetlen, a., Értetlenül, őóv. neînțe-
  les, nedeslușit, nepriceput; fără
  minte, fără rost, fără socoteală.
Értetlenség, »■. nepricepere, neînțele-
gere; lipsă de judecată; confusiune.
Értetődik (magától), v.. se înțelege de
ᵣla sine.
Érthetetlen, a. neînțeles, nelămurit,
  ᵣnedeslușit.
Érthető, Erthetőleg, aóv. de în-
  țeles, clar, lămurit, precis, de price-
  put, respicat; învederat.
Értő, a. priceput, cunoscător, expert;
pricepător.
Értődik, v. v. Értetődik.
Értőtehetség, 9. pricepere, înțelegere.
Érül, 0. a se atinge, a se jigni; a
privi.
Érület, 9. contact, atingere, relațiune.
Érületi villanyosság, 9. electricitate
produsă prin contact.
Érülközik, v. a veni în atingere, ==
fîn contact.
Érütés, 9. pulsare.
Érv, 9. argument; probă, dovadă, te-
,meiu.                        [terii).
Érvágás, 9. luare de sânge (din ar-
Érvágó, 9. lancetâ, nișter.
Érvel, ff. a argumenta, a proba, a do-
pedi, a pleda.
Érvény, 9. valoare, vigoare, însem-
nătate; importanță, accepțiune, în-
semnare (a unei vorbe) ; —re emel,
— juttat, ridică la valoare, da im-
portanță; —en kívül helyez, pune
afară de valoare, cassaz%; —bo
léptet, pune în practică.
Érvénybentartás, 9. manținere, conser-
vare.
Érvényes, a. valabil.
Érvényesít, v. 1. a valorisa, a da
importanță, a face să prevaleze ; 2. a
j’ealisa, a afirma; 3. a lega.
Érvényesül, v. a se realisa, a se
ₜafirma, a se întări, a se susține.
j Érvénytelen, a. nevalabil, fără va-
loare, nul.

Érvénytelent

174

Érvénytelenít, v. a anula, c cassa, d
Âeclara de nul.
Érverés, ». pulzare, pulsațiune (a
sângelui).
Érvíz, 9. apa de izvor.
Érzék, a. 1. simț; gust; sentiment,
disposițiune ; 2. organ de simțire.
Érzékcsalódás, 9. înșelăciune a sim-
țului (d. e. în optică); alucinare.
Érzékel, v; a simți, a pipăi, a ob-
serva (prin mijlocirea simțurilor).
Érzékelés, 9. senzațiune, pipăire.
Érzékelhető, 9. material, fizic; pipăi-
bil, palpabil, ce cade sub simțuri,
sensibil.
Érzékelviség, 9. sensualism; mate-
rialism.
Érzékentúli, ₐ. transcendental, ab-
dțract.
Érzékeny, ă. simțitor, plăpând, deli-
cat; susceptibil; ‘dureros; senti-
mental; sensibil.
Érzékenyt, p. a face palpabil, a sen-
   sibiliza. •
Érzékenykedés, 9. simțire afectată,
   afectațiune, sentimentalism.
  Érzékenykedik, v. a afecta (o mare
   sensibilitate) ; a se întrece.
Érzékenykedő, ». afectator, sentimen-

tul.
Érzékenység, k sensibilitate, suscep-
tibilitate, sentimentalitate.
Érzéketlen, a, nesimțitor, fără sim-
țiri, rece; fără inimă, fără suflet.
Érzéketlent, p. a face nesimțitor.
Érzékfölötti, a. transcendental, ab-
stract, metafizic.
Érzékfölöttiség, 9. transcendentalism.
Érzéki, a. senzual, trupesc; fizic, ma-
terial.
grzékideg, 9. nerv senzual.
Érzékies, a. senzual, concupiscent.
Érzékiség, 9. .senzualitate, concupi-
scență, poftă trupească.
  Érzékit, o. a sensibiliza, a face pal-
pabil.

Érzéklés, 9. pipăire, senzare.
Érzéktelen, a. v. Érzéketlen, oc/.
Érzékvilág, 9. lumea materială, -
  reală.
Érzeleg, v. a afecta; a se întrece,
Érzelékeny, a. senzitiv.
Érzelem, 0» 1. sîmțement, simțire, sen-
  timent, afect; 2. mod de a vedâ,pă-

Érzelgés, 9, sentimentalism, afecta-

EsendŐség

țiune, simțire afectată; susceptibi-
litate. ᵣ                              1
Érzelgő, Érzelgős, 0,; sentimental, |
afectai, anostit.
Érzelmes, 9. simțitor, sentimental, |
plăpând, gingaș; dureros.              |
Érzelmesseg, &. seidimentalitate. J
Érzemény, 9. afect.                     I
Érzés, 9. simțire; sensafirwne.         1
Érzéstelen, ₐ. nesimțitor, fără inimă, 1
fără suflet.                           1
Érzet, 9. sentiment, sîmțement; sen- |
zațiune.
Érzik, v. a se simți,'a mirosi,
Șrzike, (âd.f senzitivă (Mimoza), ,j|
Érző, 0. simțitor, plin de simțire;J|
'éxpreziv.                             jl
Érzőerő, 9, facultatea senzitivă, -jM
érzőidegek,    nervi .sensitivi.

Érzőke, 0. p; Érzike.             1
Érzőtehetség, ». facultate de a sîmți^
» senzitivă, simțul pipăitului, |
Érzűlékeny, ». senzitiv, simțitor, susá
jceptibii, iritâcws. '            * 1
Érzület, 9. sentiment, simț, par erei
mod de a vedé ; köz—, sentímenhdj
public.                          ;|
Erzsébet, 9. JElisabeta, Saveta.
Erzsi, Erzsók, 9. Liză.           3
Es, conj. și; — igy, și astfel, deig
așadară; — pedig, și anume; -4 J

többi, și celealalte.             I
Esdegél, v. a cadé încetișor; a ploi
merUnt. .                         |
Esdekel, Esdeklik, Ésdik, v. a 1
ruga (cu stăruinței), a împlord;^
insista ; a dori fierbinte, |
Esedékes, a. împlinit (termin), 1
plătit; in scadența —-sé válik, expí
(terminal poliței),
Esedezés, a. rugare, rugăciune (a
waza) ; jalbă, petițiune, suplicăS
Esedezik, v. a ruga, a cere,
plică; a solicita, a petiționa. |
Esedező, 9. rugător, suplicant, péti
Esedezvény, d. rugare, cerere, roși
petifane.                        3
Esél^ 9. șansă, întâmplare, accflg
eventualitate,                   J|
Esemény, d. eveniment, întîmplăm
accident, cos.
Eseménydás, Eseményes, a. lg
in evenimente.
• Esendő, «. căfâtor, caduc, Jrapw
Esendőség, 9. fragilitate, neptíil
* slăbiciune, caducitate, 11

Eseng


Eseng,;a dori, a cere, â pofti
(foarte) ; — vmi után, ii lasă gura
apă după ceva.
Esengve/dótn cu dor, cu foc, înfocat,
cu nerăbdare, pasionat, cu stăruința.
Esenkedik, r. a implora, a ruga (cu
stăruință).
Esennen, a&v. cu foc, pasionat, cu
nerăbdare.
Esernyő, 9. parapleu, cort (de ploae)
plafar; umbrar.
Eisés, o. L, cădere, căzătura, scădere,
seăflemânt; clină, păcatuire; co-
borîrea (bdrometrulin); 3. ploae;
₉. Bukás.

Ésési szög, 9. unghiă de inclinațiune.
Esésmutató, 9>. aparat, care arata
căderea liberă»
Eset, x 1. cos, întîmplare, accident;
2. terminațiune, desinență; 3. cata-
strofă, ruină; abban az. —ben,
pentru tasul, in cazul acela; —ről
—re, din^caz în caz.
Esetleg, a. everdual, întîmplător, ac-
cidental; —, eventualitate, întâm-
plare; —, <ióp. din întâmplare, even-
tual.
Esetleges, a. eventual} iutimplator,
accidentat, casual. .
Esetlen, a. diform, pocii;. greoiü,
butuc, mojic, bădăran, neîndamâr
natec, ztângddă, neajutorat.
Eshető, Eshötőleges, 0. eventual, in-

timp lator, accidental.
Eshetőleg, óév. întâmplător, casüal,
eventual.
Eshetőség, 9. întâmplare, eventuali-
tate, cas.
Esik, v. l- a eddé, a pica, a scadé,
a se cobori; 2. a se întâmpla, a pre-
căde, a veni înainte; a sosi din în-
tâmplare; 3. a jacé; eső —,ploauă,
hó —, ninge; hasra —, cade, nu
isbuțesce; jég —, cade grindina;
jól — nekem,.Wcade bine,’mi pare
bine; neki —, apucă, navălesce, se
repede.
Eskarap, 9. fad.), scorpia de 'mare}
.balaur.
Esket, t. 1. a jura, a lua jurământ •
2. a cununa, a copula.
Esketés, 9. cununia, cununare, copu-
lare; luare de jurământ.
Esketési ányakönyv, *. matricula cu-
nunaților.                  [nuniă.
Esketési beszéd, 9. cuvântare de cu-

175 ÉsŐköpenyeg

‘ Esketési bizonyítvány,. 9.. atestat de
cununia.
Eskető, <r. cununător; care ia ju^ă^
mântui;      9. v. Esküvő.
Esketőbeszéd, 9. cuvânt la cununia.
Eskü, 9. jurământ; —re kötelez, a
obUga la jurământ ; —t tesz, joară,
depune jurământ; —vel erősít, a
adeveri prin jurământ, a jura; —.
fogad, ígér, primesee promite =,
întăresce cu jurământ ; —vel tagad,
abjură, neaga sub jurământ.
Eskü-ajánlás, 9. cedarea «», oferirea
jurământului.
Ésküdik, p. p. Esküszik.         ,

Esküdözik,. p. a (se) jura (des); a
promite solemn; a protesta.
Esküdözés, 9.. protestare ; jurământ.
Esküdt, 9. jurat.
Esküdtet, v. a jura, a lua juiăment ^
(de la cineva), a face să joare.
Esküdtszék, 9. juriă.
Esküdtszék! Ítélet, 9. verdict. .
Esküfonna, Esküminta, 9. formulă
de' jurământ.
Esküszegés, 9. calcare de jurámén.?
sperjuriu.
Esküszegő, ». sperjur.
Esküszik, v. ajura, a depune jurământ.
Eskütétel, 9. prestaré «, depunere de.
jurământ.
           jurământ, juruire.
Esküvési, a. cu jurământ.
Esküvisszakínálás, 9. remiterea jură-
mântului.

Esküvő, 9. cununia; copul^re; ospeț.
Esnier, a Ismer.
Esmét, aótf. o. Ismét.
Eső, 9. ptoae; —re áll áz idő, e tim-
pul de ploae; — elől , csurgó alá,
scapă de dracul și dă de tatăl seu;
scapă¹ de un lac și dă de un drac;
\ pásztás —, ploae parțială; —esik,,
plouă.
Esőbuborék, 9. ctâbuc, bulbuc de apă,
Esőcsepp, 9. picur de ploae.
Esőiéiben van, v. 1. a fi spre cădere;
2. a fl de ploae.
Esőfogó, 9. reservaar de apa (de ploae);
ulucă, jgheab.            , • fjploae.
Esőförgeteg, >. vărsare ^ fortună dé
Esőgép, 9. mașină, umbrelă de cobo-
ri! (la aeronauți)..
Esőhozó, a. aducetor de ploae.
Esőköpenyeg, 9. mantă de ploae,
ipângea.

Esőkút


176

Esőkút, a. resertoar de apa (de
ploae).                    [scăfiement.
Esőlék, a. tăietură, curmeiu; lipsă,
Esőmadár, a. (zool.) fiuerar (Cha-
radrius).
Esős, a. ploios, de ploae; umed, ud..
Esős idő, a. vreme ploioasă, moină.
Esősödik. o. a se pune pe ploae.
Esőszak, a. timpul ploios.
Esőszakadás, a. versare de ploae,
povoiü.
Esővíz, a. apă de ploae.
Esőzés, a. ploae continuă.
Esőzés ideje, Esőzési időszak, a.
timpul, în care ploauă mult.
Esőzik, v. a ploua de țiiș
Esőzivatar, a. viscol, furtună, ploae
furtunoasă.
Esőzsák, a, volbură, vuitoare, sorb,
bulboană.
Espékel, v. a împăna cu slănină (un
Iepure); a ximplé, a tixi (o găină).
Espély, a. țepușă, frigare.
Esperes, a. vice-archidiacon, protopop ;
archipresviter; senior, decan (la re-
form ).
Ésperesi kerület, Esperesség, a. pro-
topopiat, cerc protopopiat; seniorat
(la protestanți).
Esperestárs, a. consenior.
Est, a. seară; elő—, preseară, djs.nul
(unei serbătorl).
Estalkony, a. amurgit, asfințit, apu-
sul soarelui, ingânatul luminez cu
întunereeul.
Estcsiliag, a. luceafărul de seară.
Este, a. seară; —, abv. seara, de cu
seara; késő —, seară târjliă, t&r-
ăiu seara.
Estebéd, a. cină.
Estebédel, v. a cina, a mânca de
cina, a lua cina.
Estéden, abv. v. Estennen.
Estefelé, aiv. spre <=, cătră seară, =
sfințitul soarelui.
Esteledik, Estelik, v. a însera, a în-
tuneca.
Esteli, a. de seară; —, a. cină.
Esteli harangozás, a. sunarea clopo-
tului de seară.
Esteli istentisztelet, a. denie, vecernie,
chindii.
Esteliz, v. a cina.
Estellik, v. 1. a însera; 2. a nivela.
Estellő, a. nivel idraulic; nivelă, ba-
lanță idrostatica.

Északi


Estély, o. serată, soarea, petrecere de
seară.                             i
Estempély, a. stampila; v. Bélyegzői
Esteiden, Estendet, abv. v. Esteimen!
Esténként, aón. seară de seară, seara ;|
pe la chindii.                     I
Estennen, abi>. in spre seara, de cJ
seară, la amurgitul filei, pe ins#|
rațe, pe la chindii.               1
Estfény, a. amurg, tymlna de la apusj
« de seară.                        1
Esthaj'nal, a, amurg.              J
Esthajnalcsiilag, a. luceaferul de seara
Venus (stea).                     11
Esti, a. de seară.                 ■
Estike, a. ($rf.) mirod(en)ie, nopțfl
coasa (Hesperis).                  a
Estilap, ». foae de seară, ediția
seară (a unui fi ar).              H
Esti vonat, a. tren de seară. 'JH

Estók, a. Ștefan.
Estpir, a. amurg. [spre seai
Estve, a. seară; —, d». seara, j
Estveledik, v. v. Esteledik. .3
• Estveleg, v. a însera.          |
Estveli, a. v. Esti.
Éstvelez, ». v. Esteliz.       -J
i Ész, a. minte, rațiune (dreapta), |
  decadă, cap, pricepere, int élig etil
  ținere aminte, memoria;
  glagore; eszén(él) van, are.
   la loc; eszére ad, îl dă de pricSB^
eszeden járj! fi cu luare amjijl
máson jár az észe/í stă, mintșS
alt loc, nu e atent; kiment azJ9
bői, l~a scăpat din minte, a -tjB
eszében tart, ține minte,
aminte; — forgat, se cugeta
la, = despre; eszébe juttat, ";BB
aminte, revoacă în memoriăj^jjR
az eszéből vmit, n scoate dinjS
face să uite ceva; mióta
tudom, de când írtam pomentöS^
Észak, a. 1. nord, meatfăăm^B
jL noapte; v. Éjszaka ac/.
Észak-Amerika, a. America
Északcsillag, a. stea polară.
Észak felé, abv. spre catráMH
Északféli szél. a. vént de nord^^B
Északfény, a. auroră bcrealaă^K
Északi, a. de nord, nordic,
Északi sark, a. polul nordic, ^^^B
“ arctic.
Északi tenger, «a. Marea
Északi vaspálya, a « calea
dică.

L Eszélyes, a. cu minte, prudent, inte-
r ligent, istfț, prevede tor.
   Eszélytelen, a. imprudent, neisteț,
| neprevefetor.
‘ Eszement, a. fără minte, nebun, tueș,
   lepșit.

t Eszem-iszom, a. mâncare și beutură;
| . pocâltire; —ember, *foite, folticos,
r pocâltit.
⁵ Eszem iszomtárs, a. tovarăș de, beția.
Eszénlét. Eszénlétel, a. simțire, ori,
desmetecire.
  E szerint, abv. deci, prin urmare,
   astfel, așadar.
  Eszes, a. cu minte, rațioaabil, de-
ștept, isteț ; judicios, spiritual, inge-
nios; ager, ascuțit (la minte) pe-
triinfetor, iscusit.
Eszesedik, v. a se cuminți, a se deș^
tepta, a căpăta minte; ase pro- ;
copsi.

    Magyar-román szótár.

Északkelet

177

Eszmecser?

Északkelet, a. nord-ost.
Északkeleti, a. nord-ostic.
Északmutató, a. busolă, compas.
Északnyugat, a. nord-vest.
Északvidéki, a. locuitor de nord, =
din țerile septemtrionale; —, a. nor-
dic, septemtrional.
Észbéli, a. de rațiune, rațional; ab-1

Észefordult, a. tueș, smintit.
Eszefúrt, șiret, viclean, pișicher;
al dracului.

Eszesen, abv. cu minte, rațional, cu
   trezvie; logic.
Eszeskedés, a. subtilizare; sfătoșire;
v. Okoskodás.
Eszeskedik, u. a se face sfătos,
subtilisa ; v. Okoskodik.
Eszeskédő, a. sfătos, rafinat, subtil,
I arogant.
Eszetlen, a., Eszetlenül, aóv. fără
   minte, nerațional.
Eszeveszett, ₐ. smintit, nebun; tueș,
   deșuchlat; absurd.
Eszeveszettség, a. smintire, sminteală,
   nebunia, absurditate; zăpăceală.
Eszezavart, a. confus,              -
   făsticit.
Sszhit, >. raționalism.
Sszik (Énni), ᵥ. 1. a
(roade, a mistui.
Észjárás, a. mod de a
șnent.

:apadt, uluit,

mânca; 2. a

cugeta, senti-

Eszeget, v. a mânca încet, a molfăi.
Eszel, o. a instiga, a întărită, a in-
   spira; a iscodi, a iscodi, a urzi, a
   pricinui.
Észellenes, Észelleni, ». contra, ra-I jseoabe.
țiunel, irationabil.                   Észkép, a. idea; v. Eszme.
Eszelős, «. șmintit, tueș, deșuchlat, I Eszköz, a. unealtă, sculă, instrument,
lepșit, nebunatec, intr’o urechia, in-1 mijloc; házi aranjament, mobile
tr'o dungă.                              (de casă).
Eszelősködik, v. a face nebunii, a I Eszközlés, a. mijlocire, intervenire,
aiuri; a fleoncăni, a .sporo ăi. I punere la cale, efeptuire, îndepli-
Eszelósség, », nonsens, nebuniă,^ ab-1 nire; —-be vesz, indeplinesce, pune
surditate; aiurire.              *       '
Eszély, a. prudență, cuminție, inteli-
gență.

     Észjog, 9. drept filosofic.
     Eszkába, a. scoabă, cârlig.
     Eszkábál, Eszkábáz, v. a prinde cu

I’ nire; —1
   în lucrare.

Eszközlő, x mijlocitor, misit; execu-
   tător, realisator.
Eszközöl, v. a mijloci, a făptui, a
face, a pricinui, a interveni; a exe-
cuta, a reálisa.
Eszközölhetlén, a. neexecutăbil, ne-
realizabil; ce nu se poate savírși,

= împlini, = scoate la capet; ne-
practicabil.
Eszközölhető, a. executabil, realisa-
bil, practicabil.
Șszleges, a. rațional; logic.

Észlel, v. a observa, a cerceta, a
studia; a experimenta.
Észlelés, Észlelet, a. observațiune,
ptudiu, cercetare; experimentare.
Észlelőtehetség, a. talent de observa-
'țiune.                      [dilemă.
Eszlet, a. silogism; kéfszarvu —,
Észleli,'a. Észletileg, abv. silogistic.
Eszme, a. id^ă; cugetare, noțiune.
Eszmecsere, a. schimbare de idei;
conversare.

12

    . Eszmei

Eszmei, d'., Eszmeileg, abv.
idealistic.
Eszmeiség, 9. idealism.
Eszmekép, 9. ideál.
Eszmél, 0. a fi la conștiință,
conștiință de sine, a cugeta,
dita.            ⁴

178

Esztergályosmunka

jbsznergaiyosgag

179

Evesedik

ideál,

a avé
a me-

Eszmeláncolat, 9. mersul ideilor, nec-
sul gâwlirii.
Eszméledik, 0. a-șt veni în ori, a
veni la conștiință, a se desmeteti. a
se reculege.
Eszmélés, 9. gândire, simțire, con-
seiință.                    [suință.
Eszmélet, ». conștiință, simțire ; chib-
Eszméleten kívüliét, 9. pierderea
simțirilor; stare de inconștiență.
Eszméletlen, ₒ, Eszméletlenül, abv.
fără simțire, instinctiv ; distras.
Eszméletlenség, 9. inconștiență, ne-
chibintință ; distracțiune.
Eszinélkedik, 0. a-și veni în ori,
   în simțiri, a se resgândi. .
Eskmélődik, ᵥ. a reflecta, a medita.
  Eszmélt tudatom, 9. conștiință re-
   fljfxă.
  Eszméltet, 0. a aduce la conștiință,
     la simțiri; d desmeteci.
  Eszméltető, a. meditativ, cugetător;
   ag taior; ațițător, îmbolditor (la gân-
   dire).
Eszmény, 9. ideal.
Eszményesít, v. a ideálisa.
  Eszményi, a. Észményileg, abv. ideál,
   idealistic.
Eszményiség, 9. idealism, idealitate.
Eszményít, 0. 0. Eszményesít.
  Eszmerokonság, 9. asociare de idei,
   însoțire înrudire de idei
Eszmetan, 9. ideologia.
Eszmetársítás, 9. asotiarea ideilor

Észrevehető, ₐ, perceptibil, sensibil;-
,ce se poate observa, - zări. |
Észrevehetőképen, Észrevehetőlegj
,aéy._ sensibil, simțitor, pe simțite. |
Észrevesz, q. a observa, a afla,
băga de seamă, a reflecta ; a wín|
—i magát, a-pt veni in fire, se dal
merence, se ia pe seama; észre nenr
veszi, ru observă, trece ea vederea
, nu bagă de .seamă.
Észrevétel, Észrevét, a. observare, db
servațiune, băgare de seamă; notiță
reflexinne, notă.
Észrevétlen, o., Észrevétlenül, c^|

Esztergályosság, 9. strugăriă, manu-
factură de strugat.
Esztergályoz, ᵥ, a strugări, a da

h strug ; a lustrui.           .   ■
I Esztergapad, a. strug.
| Esztergăs, 9. strugur, strungar.
| Esztergâz, v. a strugari, a da
I strug ; a lustrui.

la

la

Esztergom, d. Strigoniu, Gran (ce-

  (obj.).
Eszmetársulás, 9. asociațiunea ideilor
  (subj.).
Eszmétlen, a. fără idei.
Észok, a. argument, probă, dovadă;

'rațiune.
Észpróba, 9. probă, dovadă, argument
fde rațiune).

neobservat, nezărit, nebăgat în seami
ₜpe nesimțite.              [seam
Észrevevő, 9. observator, băgător
Észrevevőtchetség. 9. spirit observ
.tor, talent observator.
Észszerinti. Észszerű, a. rațio/â
.logic, raționabil; înțelept, cu min
Észszerüíeg, abv. raționabil, logi
cuminte.                       f;
Șsztan^ 9. logică.             |
Észtaní, a. logic.             {
Eszteler. a. nebun, fără minte;
  bănesc; netot, tont, prost, nătâfâ
smintit; fără rațiune,        J
Eaztelehkedik, 0. a face nebuni
prostff, - gogomănii.         J
Esztelenség, 9. nebunia, nonsensă
mirditate, prostie.           3
Esztelenül, abv. nebunesce, prost,/}
minte.               ’
Észten, —ez napon, ăbv. dei
într'un an.                  J|
EșZțena, 9. stână; țâre, strungăS
Eșzțenabâr, stânărit. ' 9
Észténél, v. a închide în
stâna (oile).
Esztendei, a. anual, pe an.
Esztendő, 9.. an.            -4B
Esztendői, a. v. Esztendei.  fl
Esztendőnként, abv. an de
fieiúre an, anuali
Esztendőre, âbv la anul. 'PcstidM
Esztendős, a. de un an; két
dpi ani.                    'SS

iK taté).                          [Ereszalj.-
JK Eszterha, Eszteihaj, 9. streașină; v.
mH Eszterház, ©. a streșini, a pune strea-

     Eszterő, Esztert!, 9. zăgaz (lăuntric).
     Eszteváta, 9. stativă, războia (de

| țesut) tiară; v. Osztováta.
L Eszti, o. Esteră.
[ Ész.ompaság, a. timpiré, stupiditate.
| Észtörvény, 9. legea cugetării.
I Esztrenga, ». ©. Esztena.
I Eszváta, ». v. Esztevâta.
I Észzavaró, a. conturbător (de minte),
i 'Confundator.
I Șt, a. v. Étel.
I Étadag, a. bucată =, porțiune demân-
I care.
I Étcső, a. esofag.
I Étek, 9. mâncare, lucată; nutreț (la
I animale).
L Étekfogás, Ét Jifogat, 9. pleasă de
r mâncare. ,
| Étekfogó, Étekhordó, 9. servitor la
I measă, purtător de mâncare.
f Étel, 9. mâncare, hrana, nutriment;

,                         Eszierag, Esiterfcg, 9. faxd.) \
Észrehoz, v. a învăța minte, a aduce epcostirc{(Árdéa Ciconia); 0. j
la rezon.                            Eszterga, 0. strug, strung. . |
Észre tér, v. a se cuminți, a se pro-! Esztergát, 0. 0. Esztergályoz/g
copsi, a veni la a dever, a-și veni in 'Esztergálj, 9. v. Eszterga. J
prí.                                 Esztergályos, strugar.      1
Észrevehetetlen, ₐ. neobservat, ne- • Esztergályosmunka, lucru ®
șimțit; imperceptibil.               > gar, fitrugăriă.             |

r demâncare, bucate.
E Ételárú, 9.. articlu de consum, = de
ir mâncare.                    -
te Etele, 9. Atila.
te Ștelka, Etelke, 9. Teclă.
L Ételmaradék, 9. rést remasătură
[ de bucate.
I Etet, Étet, v. 1. a da de mâncare, a
| hrăni, a nutri; 2.- n otrăvi, a în-
I veftina; 3. a caufarisa; a săpa (cu
te apa tare).
I Etetés, 9. 1. nutrire, nutrit, hrănit;
। 2. otrăvire; cauterisare.
lEțetlen,    E tétlenül, abv. nenutrit,
| nebrănit.
íEtető, 9. 1. loc de nutrit vitele, loc
r de poposit; 2. otravă, venin.
|Etetőlúg, 9. leșiă de otrăvit.
lEtetőméreg, Etetőszer, 9. otravă)

F venin.
lEtetőteknő, 9. covată =, troacă de
$dát de mâncare.

Étetőyiz, 9. apă taté.
Ét jegyzék, 9. listă de bucate.
Étkes, a. mâncăcios, foite.
Étkez, 0. a hrăni, a ținea, a nutri, a
da de nțâncat.
Étkező, Étkezőszoba, 9. sală de mân-
care, refector, sofragerid; arhon-
'dărie (intrfo mănăstire).
Étlap, 9. cartă =, listă de bucate.-
Étien, a. flămând, nemâncat, fometos,

. pe inima goală; — itlan, — szom*
  jan, nemâncat și nebeut, postit.
Etlenség, 9. foame, nemâncare, po-
  'Stire.
Étszekrény, 9. scrin (cu de-ale mân-
  ᵣcarii).
Étterem, 9. sala de mâncare, sofrage-
  riă; restaurant.
Étundor, 9. greață de mâncări.
Étvágy, 9. apetit, poftă de mâncare;
  —gerjesztő, care face apetit, ape-
  titor.
Étvágyhiány, 9. lipsă de apetit.
Európa, 9. Europa.
Európai, a. european; europenesc.
Ev, 9. 1. zepmă de gunoiu, zoiu; .
  2. puroiu, éoptura. ,
Év, 9. an; —ről —re, an de an, din
ₜan in an.
Évad 9, seson; pînc(ul).
Evangélikus, a. evangelic.
Evangélium, 9» evangeliă.
Evangóliomi, ₐ. evangélíc.
Evangéliomos, Evangélista, s. evan-
gelist.
Evangyéliom, Evangéliom, 9cl.
Évcftj, 9. rentă anuală.
Eved, v. a se coace (buba), a pw
roza.

Évedik, v. a se mălaieța,
coace.
Evedség, 9. puroăare.
Evedt, a. copt, purotos.
Évedt, a. mălăieț, răscopt.
Evedz, v. v. Evez :cl.
Ével, v. 1. a păstra peste

a se res-

iarna, a

ierna; 2. a perena.
Évelő, a. dăinuitor, perenal; anual.
Évelődik, v. a se. mâhni, a se năcăji.
Évenkint, abv., Évenkinti, a. anual.
Eves, a. puroios, copt.
Evés, 9. mâncare; — ivás, mâncare
ₜși beutură, îmbuibare, desfréu.
Éves, a. de un an; két—, de ddzan?.

Evesedik, 0. a (se) coace, a purota

I (o rana).

12*

Evesít'

180

Ezermester

Evő, î. mâncător; nagy —, folticos, 1
lacom, papătot.                      j
Évődés, 9. cicăleală, tachinare. Mr-j
țueală, iritare.                   1
Evődik, Evődik,   0. a se mânca, a sea
trece, a Se prăpădi, a se cicăli, a se t
super a, a se irită; a se hărțui. J
Evőeszköz, Evőszer, 9. unealtă de-j
mâncat, farfuria; dășâm de   masă, fi
Evőtárs, 9. comesean.               S
Évpénz, 9. apanagiu.               fl
Évszak, 9. antdimp, seson; fürdői —■
seson de bai, = de scaldă.
Évszakos szelek, 9. vânturi de ofl
pnutimpuritor.
Évszám, 9. anul, numărul anilor,
Évszámos vers, 9. cronostih. «
Évszázad, 9. secol, veac; centenar JmÉ
Évtized. 9. deceniu; deéadd.      JH
Évűi, 0. 0. Evesedík.
Évünnep, d. aniversare.           IR
Evvel, aho. cu aceasta, cu acesta.
Ez, pion. acest, aceasta; ugyani®
acesta și, tot acesta.         ,
Ezalatt, abă. intriacea sta, intri ace^H
Ezelőtt, abo. mai ’nainte, mai de wâK
cândva; odinioară.
Ezelőtti, a. precedent, prealabil ;/|B
maă 'nainte.
Ezen, pwn. acest, a^eaita.
Ezpnfölül, abo. afară de aceâstt^K
lomgă asta, peste.
Ezenként, abv. astfel, in acest
Ezenkívül, aóo. afară de aceastiăBBi
mai mult, altminterea.
Ezenközben, abo. intri aceea, mK
cestââ\ cu toate acestea.
Ezennel,.aóv. prin aceasta, cu
așa dar; îndată,.acușica, nuiSHB
cât; momentan.
Ezentiîl, abv. de aci înainte,
parte, mai încolo.
Ezer, num. o mi(i)a; két-^^^K

Evesit, v. a, face cu puroi.
Evesül, ». v. Evesedik.
Evet, Évetke, ». veveriță (Scitirus).
Evez, v. a pluti, a vîsta.
Evezgél, Evezget, ». a pluti încet.
Evezhető, ®. navigabil, de plutit,
jpluteț.
Evezkél, j. v. Evezgél.
Evező, 9. 1. lopată, vislă, cârma;
  2. vislaș, lopătar.
Evezőlapát, 9. lopata, vîslă.
Evezőlegény, lopătar, vîslaș; lun-
  traș.
Evezőrúd, cârmă, vislă.
Evezős, 9. vislaș, lopătar, luntraș.
Evezős hajó, $. galeră, corabia cu
  mile.                        [plutit).
Evezőtoll, 9. peana =, lopăta (de
Évezred, 9. o milă de ani; mileniu.
Évfolyam, 9. purs, an.
Évfordülás, Évfordulat, 9. aniversare,
  șchimbarea anului.
É'Vfördulati nap, 9. ^iuă aniversară.
Évforduló, 9. aniversare.
Évfotgás, o. cursul anului; aniver-
  sare.
Évgyűrű, straturi, inele (la lemn,
  pare arată fle câți ani e).
Évi, anuií, de. un an.
Évi, Éviké, o. Fújd,. Iviica.
Éviekéi, 9. a se sbate, a lotocifín
  apa), a da din mâni și picioare;
  ₜa se sver coli, a se sbuciuma.
Évi fizetés, 9. leafă •=, plată anuală.
Évi jelentés, 9. raport anual.
Évi tartás, a. apatáagiü.
Évi vágás, 9. tăietură anuală (de
  pădure).
Évi zárlat, irihíearea anuală (a
  socotelelor).
Évi járadék, 9. rentă (anuala), anui*
  late.
Évkönyv, 9. anuar, revistă anuara;
  pronică; —ek, anale.
Évnap, fr. $liud aniversară.
Évnegyed, 9. pătrar de an, quartal;
  trimestru, truuniu.
Évnegyedenként, abv. trimestral, la
  pătrar de an.
Évnegyedenkinti, Évnegyedes, Év-
negyed!, a. quartal, trimestrul, tri-
Iwnar.
Évnegyedei kimutatás, 9. raport trű
   lunar.
Évnegyedpénz, 9. bani de quod'tal
   (de an) .

mii; — a szerencséje, are no
Ezerenként, «6». câte o m
mita.
Ezeres, 9. hârtia de o miiă,
înmiit.
Ezerféle, «. de o miia de feb
Ezerjó, Ezerjófű, 9. (Sót) |
potroacă, ferea pamentuhâ
taiirea centaurium). 3
Ezerlevelű, 9. (Sol) coada
rotoțele albe (Âchillea). 4
Ezermester, 9. scamator, nw
-0oZ.                    Jg

Ezernyi:

Ezernyi, «. de o milă; — ezerszer,
de multe mii de őri.
Ezerrétű, a. inmiit.

     Ezerszer, «. (de) o miră de ori.
■    Ezerszeres, ». inmiit.
■    Ezerszerte, abv- de multe mii de ori.
I Ezért, abo. pentru aceasta, din
I această causă.                           I Ezüstmű, 9. argintărie.
I Ezéví, Ezidei, a. din estan, de estimp, I Ezüstműves, 9. argintar.
I de acum.                                I Ezüstnemű, 9. argintărie, vase de
I Ezidén, aba. estan, estimp, anul acesta. '
I Ez okból, Ez okért, abv. de aceea,
I din acest motiv, dreptaceea, așadar.
| Ezóta, abv. de atunci.
[ Ezred, «. 1. regiment; 2. o mită de
I ani, mileniu.
f Ezredes, 9. colonel, obrist.
   Ezredfogház, 9. arestul regimentului.
   Ezredi, a. de regiment.

Ezredik, num. al =, a miilea.

Ezredlelkész, 9. capelan de regiment. Ezüstrúd, 9. drug =^, varga de argint.
Ezrcdorvos, 9. medic, de regiment, =* Ezüstsodrony, a. sîrmă de argint,
maior.                                Ezüstszer, 9. argintărie.
Ezredtulajdonos, 9. comandor, pro-1 Ezüstszín, 9. coloare arginție; —ű,
prietar al unui regiment.              argințiii.
Ezrenként, abo. cumiia, câte o miiq. I Ezüstszövet, 9. brocat țesătură de
Ezres, 9. miime; hârtia de o miiăi I argint.
Ezután, abo. după aceasta, de aici în | Ezüsttartalom, 9. gradul de fineță al
colo, de aici înainte, in viitor.

maior.

Ezüst, 9. argint; argintăriă; —, «.
de argint.
Ezüstalap, 9. fond de argint.
Ezüstértek, 9. valuta «, valoare de

argint.
Ezüstfa,

(Sot:)P măslin selbatec ;

plop alb.
Ezüstfillér, 9. (ban de) argint.

E Fa, 9. arbor(e), copaciu, pom; lemn; I Fabáb,' 9. păpușă-de lemn, marionetă.
B —, o. de lemn; azt sem tudja, hogy Fabatka, 9. du tea, lăscae, tufă de
f mi fán terem, niciideă riare despre Ven ția; nem ér egy fabatkát, nu-t
| lucru; nagy fába vágta a fejszét, vrednic o dtttea, nu plătesce o ceapa
I nagy fát mozgat, s'a apucat de un I degerata.
I lucru greu, = mare; rossz fát tett a I Fabél, 9. așchia, țandură.
I tűzre, a greșit multe, și-a sculat I Fábéllés, 9. căptușeală =, blană de
I lumea în cap.                        1 lemn.
I Fa-állás, lemnărie, deposit de lemne. I Fa-bicsak, 9. briceag (cupiese de lemn).
| Fa-állvány, 9. etager postament (Fából való, », de lemn; fig. țeapăn,
| stativa de lemn.                     I greoiu.
| Fa-árulás, 9.negoț conierciü de I Faburkolat, d. paviment de lemn,
I lemne.                              j pardoseală de lemn.

181

Faburkolat

Ezüstfonál, a. sírma fir de argint.
Ezüstfűstj 9, foița de argint.
Ezüthang, 9. voce arginție.

Ezüsthimzés, 9. brodarie ckindi-
    seală cu .sirniă de argint.

Ezusthușzas, 9. ban «=, husoș de ar-
     gint (tiu. fl.).




  I argint.
   Ezüstös, a. argintit, argintos; suflat
    cu argint.
  Ezüstöz, v. a sufla cu argint.
   Ezustözet, 9- suflare cu argint, ar-
    gintire.
  Ezüstöző, 9. argintar.
   Ezüstpénz, 9. arginți (pl.), bani
   monetă de argint.

  Ezüströg, d. stufă de argint.

argintului, valoarea (la un obiect).
Ezüsttartó szekrény, ?. armariu de
argintării.
Ezfisttiszța, ck sonor, curat, argintiu
(glasul).
Ezüstverő, 9. argintar.

; Ezsaiâs, 9. Ișaia.
   Ezzel, abu. cu aceasta; ». Evvel.

Fácán

182

Fahártya

Fácán, ». fosán (pasere).
Fácános, 9. fasanăriă, loc bogat de
fazani.
Fácántenyésztés, 9. fazaniiria, cultură
de fazani. ■
Facipő, ₉. sandală, scarpă, gălenț.
Fácol, v. a fălțui, a îndoi (coaiele);
a cresta, a gărdini (la fimplarl).
Fácolócsont, ». os de îndoit hârtia.
Facsar, v. a suci, a răsuci ; a deapăna
(pe ghem); a învirti, a întoarce; a
stoarce (rufe); a restălmăci (o
vorbă); —ja az orrát, a strimba
din nas.
Facsarék, ». 1. îndoitură, contur, cur-
bătură, sinuozitate; 2. storsetură.
Facsarékos, ». cu îndoituri, cu in-
colorituri.
Facsargat, ». a suci, a învârti, a în-
toarce.
Facsari, ». țigănos, hâltav, sgârcit.
Facsarit, Facsarint, v. a face o suci-
tură, a suci aflată, a învârti =.
Facsarodik, ᵥ. a se colaci, a se în-
fășură, a șerpui; a se suci, a se în-
vârti, a se întoarce.
Facsarog, v. a învirti, a întoarce;
a suci des; a. umbla sucita-învertita.
Facsaros, Facsart, ». sucit, îndoit,
  întors; stors (de apă).
Facsaró víz, ». a apă, străbătut de
  apă, ud până la piele.
Facsipa, rășină (pe arbori).
Facsúsztató, 9. lunecuș; jgheab, rulă.
Faderék, 9. trunchiu.
Faecet, acid lemnos.
Faedény, ₉. vas de lemn.
Faeper, fragă, pomniță (de pom-
  nițar).
Fafaragás, d. cioplit (de lemne);

Faggyú, d. seu; ciriviș.
Faggyúgyertya, ». lumină de său.
Faggyúkátrány, o. păcură, catran,
rășina (minerală).                  i
Faggyús, a. cu seu; săos, unsuros. î
Faggyútöpörtyű, d. jicniară (de
Faggyútörköly, 9. tescovină de seu. |
Faggyúz, v. a unge cu său. a mângi «3
' Fagót, 9. fagot ( un instrument musical)!
Fagörcs, a. cfot, nod, cep.        I
Faguzsaly, 9. 1. fusul (la moară) |
2. furcă (de tors).              |
Fagy, *. înghtaț, ger; fiori frecai
  —-, v. a înghiăța, a degera (defrigm
a se slei (săul) ; a se închiăgl
(sângele).                       3
Fagyai, ». (fot.) 1. lemn cănesc, md
niță; 2. ligustru, corn (Ligustruiqt
Fagyalék, ». 1. salamură; 2* rd|
piftii, gelatina, ailurí.
Fagyalfa, ᵥ. Fagyai.             3
Fa-gyám, ₉, proptea, razimătoare ; pS
Fagyás, 9. înghiațare, geruire; sljM
(de seu); închiăgare (de
Fagyaszt, Fagyasztal, v. a re<£9
pune să înghteță; a închiaga; a aB
Fagydaganat, degerătura, pddtțH
Fagy-engedés,    topire, miiiarea^U
   rului; desghiaț.               JH
  Fagyharmát, brumă; v. H^bara®
Fagyhasadék,9. degeratură, crep^M
(de gér la arbori).
  Fagykár, d. daună cauzata prit^H
'■ 9^-                         - 3M
  Fagylal, ᵥ. a pune =, a lăsa
   ghieță.                        IZ
Fagylalt, înghiățată.

Fagylaltoz, a lua a mână
ghiățată.                     |
Fagylódik, v. a sgriburi, a răbd^
Fagyos, a. înghiățat, ghiațos,
friguros,
Fagyos idő, 9. ghiățuș, perji
friguros.                     3
Fagyosit, v. a lăsa să inghiami
Fagyoskodik, t>. a-l fi frig, «31
frg, a sgriburi, a degera (dijl
Fagyosodik, v. a înghiăța a M
Fagyosság, $ înghiațare, âl
degeratură.                   3
Fa-gyöngy, 9. (Got.) vise, vese ( «
Fagypont, j. punctul de îngh&st
Fahaj, j. scorțișoară.
Fahamú, 9. cinușă de- lemn. S
Fahang, 9. voce răgușită. , a|
Fahártya, scoarță, coajă rd|B

  xilografiă, gravură în lemn.
Fafurdancs, 9. carlu.
Faggat, v. 1. a împunge, a sparge (o
  umflătură); 2. a căzni, a chinui, a
  schiitgui, a canoni, a tortura, a vexa,
  a întărită, a hărțui, a scociorî.
Faggațodzik, Faggat ózik, v. a se în-
   hăța, a se acăța (de cineva); s. Faggat.
Fagyadék, 9. stearin; său, ciriviș.
îfcggyag, 9. talc (mineral).
Faggyany, «. ᵥ. Fagyadék.
  Faggyas, »ᵥ săos, unsuros; sleit; cu
   stearin.
  Faggyasodik, v. a se ingnia; a se
   slei (săul),
  Faggyaz, v.« unge cu seu, ~ cu grăsime.

  Fájlt, 9. a-cășuna «, a priclnui durere.
Fajlagos, ». specific.
Fájlal, v. a compătimi, a resimți du-
rere, a'l pară rău, a regreta; -r-ja
a derekát, a se plânge de (durere de)
spinare; szivemből —om, regret
din inimă.
Fajmeleg, ». căldură specifică.
Fajnév, nume generic, - specific.
Fájó, a. dureros, penibil.
Fajok elválása, 9. segregarea despăr-
țirea sperietor.
Fájós, a. dureros, penibil; —, 9. par-
tea ®,.ilăturea gingașă.
Fajrokon, ». înrudit, rudă. .
Fajsúly, ₐ pond greutate specifică.
Fajszerű, a. specific.
Fajta, 9. soiu, soită, fel, calitate; első
fajta, de prima calitate.
Fajtalan, ». desfrânat, destrămat, im-
pudic, destrăbălat; zglobiu, buiac.
Fajtalankodik, ₒ. a se desfrâna,, a sr
destrăbăla.
Fajtalanság, 9. desfrânare, destrăbă-
lare, impudiritate, desfrâu, neruși-
nare.
Fajtalanúl, abo. desfrânat, impudic,
nerușinat.
Fajtáz, t>. a sorta (după speria).
Faj tenyésztés, 9. prăsită de rasă.
Fajúi, 9. a degenera, a se corci.
Fájúl, 9. a începe a-l dură, a căpăta
dureri.
Fajúit, ». Fajultan, »6v. degenerat,
corcit; depravat.
Fájvirág, 9. slobonog, gura-leulul (Im-
patiens).
Fajzat, 9. soiu, procreațiune, viță,
neam, semințiă; rasă, speciă ; go-
nosz —, neam blăstămat.
Fajzik, v. a făta, a pui; a scoate
put, a se prăsi.
Fakad, v. 1. a isvori, a țișm, a isbucni;
a emana; 2. a da muguri, a crepa, .
a odrăsli, a îmboboci; 3. a erumpe.
aprorumpe (în rh); a sparge (o rana).
Fakadás, » 1. isvorîre, țișnire; iz-
bucnire; 2. odrașlire, înmugurire;
3. bubuliță, pușchea (pe limbă).
Fakadók, 9.1. izvor, fântâna ; 2. bubă,
bubuliță.
Fakadoz, 9. 1. a isvori; 2. a îmbo-
boci, a muguri, a odrăsli, a crepa
(mugurul).
Fa-kalapács, 9. ciocan de lemn.
Fakanál, lingură de lemn.

■    Fahéj, 9. 1. scorțișoară; 2. scoarță,
■    coajă (de copaci).
I Fahéjbabér, Fahéjcsemete, Fahéjfa,
K> (fcQ scârțîșor (Canella alba).
■   Fahéjpapiros, #. hârtio dc scoârță fde
■   lemnfi
I Fahéjsz^g, miros dc scorțișoare.
■ FahéjsZinj ₉. coloare brunetă, » in-
I chișă.
I Faheveder, 9. tíngdídestrinsseánduri)
I Fahíd, ». pod de lemn.
i Fahordó, », de - cărat de dus lemne;
I   —, 9. bute de' lemn; purtător, de
I lemne,
I Fahulladék, vreascuri, găteje, rofă-
I turT, fărimături, codind.
I Fai, Fái, a. de póm, de lemn, dx arbore.
I Faibodza, ». soc (Sambueús).
I Fáiegi es, ». agrișă, coacăză albă.
I Fáieper, 9. agudă, dudă, fragă (de
I pom).
I Faiskola, k școală de pomi, - de
I altoi, răsadniță; pepinieră.
I Faiz, 9. a căra lemne, a tăia
| Faizás, 9. tăiarea lemnelor; căratul
I lemnelor.
I Faizási szolgalom, 9. servitute de cărat
| lemne.
I Faj, d. speciă, solu, sortă, fel; rasă,
I calitate.
f Fáj, ta, a durea, a priclnui durere;
[ a măhni, a întrista; — a foga
Jreá, a-l curge balele după ceva; fe-
   jein—, a mă durea, capul; kinek
   hol fáj^ ott tapogatja, a se lega
L fiecare, unde-l doare.
L           9. nătâng, prostănac,bădăran,
[ mojic, mocan, mutalău, meteleu, tont.
I Fájás, 9. durere.
I Fájd, a. potérniche, prepeliță, găinușă.
f Fájdalmas, a. Fájdalmasan, óév. du-
[ reros, cu durere; penibil. ,
I Fájdalmatlan, ». Fájdalmatlanul, aba.
p fără durere.
î Fájdalom, 9. durere, suferință; ne-
L răbdare.
f Fájdalomcsillapító, —enyhítő, v. dli-
| pator, anodin; ușurător (de durere).
  Fájdalomdíj, 9. daune-iriterese; des-
L dăunare (pentru suferință).
[ Fâjdit,, 9. a simți durere, a fyice, că-l
I doare (ceva); a se tângui.
| Fajdjérce, 9. 9. Fájd.
I Fájdúl, v. aîncepe ari dură.
  Fájékony, ». dureros, tânguitor, sim-
| țitor, compătimitor.

184

Faltő

185

Fáradságos

Fakaszt

                             Jtaiszexreny

Fakaszt, v. ^a deschide, a sparge
  (o rână); ă stoarce (lacrămi).
Fakép; 9. chip de lemn; ott hagyta
  a—nél, Va lăsat de sminteală..
Fáklya, 9. factiă, faclă, torță,masat a.
Fáklyásmenet, 9. conduct cu torțe, =
cu făclii,. serenadă cu masalale.
Fáklyás zene, 9. serenada cu masalale.
Fáklyavivő, 9. purtător de făclii, ma-
salagiu.
Fakó, 9. galben, hireav, smead, fisti-
chiu; (cal) șarg, roib, bălan;
— szekér, car de lemn, = neferecat.
Fa-kohát sem ér, ^iu-i vrednic o
ceapă degerată.
Fakópej, a. roib, fistichiu.
Fakó sárga, q. gălbuiu (deschis), șarg,
  roib.
Fakósodik, v. a gălbini, a se fistichi.
Fa^kosz, 9. rîie =, răpciugă de copaci,
mușchiu.
Fakószurke, 9. smead-suriu, galben-
  suriu, fistichiu.
Fa-kótis, 9. măiu, lopățică (de lăut
  haine).
Faköpönyeg, 9. gherită, căsuță (de
  pază).
Fakiil, p. a gălbini, a se face fistichiu,
  a se spălatăci, a se roade, a se coci
  (o haină).
Fakúsz, a. cățărătoare, certie (Cirthia
  familiáris).
Fal, 9. 1. părete; zid; 2. câmpul
  (unei stofe), fondul (unui tablou) ;
  —at rak, zidesce; —nak megy, dă
  cu capul de părete; —nak visz, se-
  duce, face de batjocură, nebunesce;
  olasz—, paravan, păretar.
Fal; v. a îmbuca, a mancă; a înghiți,
  a hăpăi.
Fa-láb, 9. cataliga, piciorong, picior
  de lemn; v. Mankó.
Falábas, «. cu cataligi; șontăcăitor,
  șontorog.
Falábú, ₐ. cu picior de lemn.
Falam ol, v. a mânca (insectele).
Falánk, ₐ. lacom, mâncacios, pofti-
  cios, vorace, nesățios.
Falánkság, a. nesațiositate, voracitate,
  nesaț, lacomiă (de mâncări).
Falapát, 9. lopată (de lemn); hârleț.
Falapboríték, 9. blană, căptușeală (de
lemn), furnir.
Falárd, ö. v. Falánk.
Falat, 0. bucată, bucătură, îmbucătură,
  bucățica, drob, fărămitura. ,

Falatozás, 5. gustarire, imbucăturire.
Falatozik, ». a gustări, a îmbucături, 1
Falaz, v. a zidi, a clădi; a încălța 0 j
roată (cu obeffi),                   |
Falazás, 9. zidire, clădire.          |
Falazat, 9. zid, mur; zidărie.        1
Falbéllés, Falboriték, Falburkolat, 9. 1
căptușeală.                          1
Falcsapó, Falcsapókanál, a. mistrie, J
lingură de tencueală.                1
Falcsont, o. tîmplă.                  a
Faldokol, Faldos, v. a îmbucături, a. 1
înghiți, a înghwrțăi.                1
Falfestés, Falfestészet, 9. frescă; J
zugrăvire de casă. "                J|
Falfestmény, 9. cadra, icoana în frescă, ’' J
Falfestő, 9. pictor =, zugrav de casă, 9
« de frescă,
Falfű, 9. parcckemiță (Parietarîa). 9
Fali gyertyatartó, 9. laminar =, cande? 9
labru de părete,
Fali hirdetés, 9. afiș, placat, placare 'jB
Fali naptár, 9. călindar de părete,
Fali óra, 9. orologiu de părete,
dulă,              ।
Fali tábla, 9, tablă de părete. S
Fal-izzadâs, ». umezeala, asudareaU
păretelui.
Falka, 9. droae, gloată, stol; cârd fcMH
vulturi), haită (de câni); potaeJB
noajă (de lupi); grămadă,
ciurdă.                             jB
Falkánként, 9. cu grămada; în mass^H
Fal-kapocs, 9. cheutoare, cărlig de férfid
Falkásan, abv. cu haita, cu gloata,
Falkázott acél, 9. oțel bătut.
Falkony, 9. falcaună (un tun

Falkötővas, 9. cheutoare de fér
legat pă,reții).
Falmállás, o. cotitură de părete,
cinătură de zid.
Fal-máz, 9. tencuială (de zid).

it

Falnagy, 9. primar, jude (comunal
Fa-ló, 9. cal de lemn.
Faló, 9. mâncător.               4
Falpánt, 0. pantă =, scoabă de zidii
Falragasz, 9. afiș, placat.      1
Falrakás, 9. zidire, construire (an^
zid), clădire.                  ||
Falrepedés, 5. breșă, crepatiiră (de zid
Falsikárlat, 9. netezire, văcăluire O

  zid).
Falsikárló, í
  (zidul).
Falszekrény,
  (in zid).

9. scândurice de net

<9. armariu, parseci

Faltő, Fal töve, 9. soclu, pripiciu.
Faltörő kos, v. berbece (de sfarmat
ziduri).
Falu, 9, sat, țeară; —ra rândul, face
escursiune la țeară; oda vagyunk
falustól! suntem perduți cu totul!
Falubeli, a. sătean, țeran; de la sat;
consătean.

I Falu bikája, 9. taurul satului.
I Falu háza, 9. casa satului, primăria.
I Faluhely, 9. sat, țeara; —eu, la țeara.
I Falunép, 9. săteni, țerani; locuitorii
I de la țeară.
Falurarándulás, 9. excursiune la țeară;
I vilegiatură.
í Falusi, a. de sat, sătenese, țerănesc.
f Falusias, a. țărănesc, sătmesc.
I Falusi bíró, 9. primarul satului, jude
  comunal,
| Falusi birtok, 9. moșia (la țeară).
I Falusi nemes, 9. boerinaș, coconaș

Fanyal, 9. (fot.) porumbea ==, cireașă
de mare.
Fanyalgó, o. scâncitor, miorlăitor;
văietator ; scheunător.
Fanyalodik, p. a se îndupleca de năcaz.
Fanyalog, v. a duce o vieață ticăloasă;
a ofta, a geme, a se scânci.
Fanyar, «. aent, searbăd, stifos, știros,
strepedé, astringent (gust).
Fanyar-ízű, a. searbăd, sălciu; 0. Fa-
nyar.
Fanyarkás, a. cam searbăd, acrișor,
sălciu, stifos.

de la țeara; proprietar rural.
Falusi nemesség, 9. boerime de
țeara.
Falusi pap, 9. preot de la sate.
Falusi papság, 9. preoțime rurală.
Falusi tanító, 9. învățător rural.
Faluszája, 9. gura-satului, sfătos.

la

j Faluz, v. a petrece ■=, a trăi la țeară,
t a călători prin țeară.
। Fametszés, 9. xilografiăi
^Fametszet, 9. gravură in lemn.
LFaíuetsző.d. xilograf, scobitor în lemn.
iFametszvény, 9. xilografiă.           ;
rFamézga, 9. gumă, rășină (de lemn).
tFamoly, 9. cariu.
fFamunka, Famű, 9. lucru de lemn,
f lemnăria.
LFaműves, 9. lemnar; dulgher.
FFan, 9. floc(i).
LFânc, 9. crestătură; răvaș, răboj.
JFáncol, Fáncoz, v. a (în)cresta,
IFâncos, încrețit; încrestat.
ÍFancsont, 9. osul pragului, os pubis,
| osul iliac.

Fanyarodik, v. a se oțeri, a se acri;
• v. Fanyalodik.
Fanyaros, a. sărbefiit, acrit; oțetit.
Fanyarság, 9. serbefiime, acrime, stră- *
pe^ime ; amăreală.
Fanyarszerek, 9. astringente, mijloace
stiptice.
Fa-nyelű kés, 9. cuțit cu piese de lemn.
Fa-nyiró olló, 9. foarfeci de curățit
pomi.
Fa-olaj, 9. unt de lemn; oleu de
măsline.
Fapiac, 9. piață de lemne, lemnărie.
Fapohár, 9. pocal de lemn. .
Fa-por. 9. firesături, făină de firez.
Far, 9. getfut; partea din-dărăt, partea
dinapoi; fund, anus, cur, buca șe-
zutului; pupă (la corabia); —ba
rúg, dă cu piciorul în cur.
Fára, o. parochiă, eclesiă; —iskola,

  școală parochială.
Fa-rácsozat, 0. gratia de lemn;
  maclîc, gard cu ochiuri.
Fárad, ». a se osteni, a se trudi,
  obosi, a se nevoi; a se canoni,
  opinti.
Fáradalmas, ₐ. Fáradalmasan,

par-

a se
a se

avv.

ostenitor, anevoios, obositor, trudnic.
F áradatom, Fáradat, 9. trudă, osteneală,
oboseală, anevoință; zor, caznă, si-
lință.
Fáradatlan, a. Fáradatlanúl, atu. ne-
- obosit(or), stăruitor.

Fanemű, a. arboros; de lemn.
Fánk, 9. pancocă, scov?rdă,perișoară.
ganos, a. fiocosₜ per os.                                ₇ ______________₇
Fanosodik, v. a se înfiocoșe', a-i cresce obosit, nepregetat, străduitor, stărui-
; fiocii.

Faradék, 9. așchie, țandura.
Fáradhatatlan, Fáradhatlan,

a. ne-

íanször, 9.Jloc(i) (la genitalie).
^ânt, 9. răsplată, recompensă; corn-
vensațiune
Fantáj. cur, genitale.
Fantetú, a. păduche lat.
Fánzár. 9. (fot.) curpehe, ar chit.

   tor.
Fáradoz, v. a se osteni, a se adopera,
   a-și da silința, a stărui.
j Fáradság, 9. osteneală, oboseală, trudă,
j necaz, anevoință.
Fáradságos, a. obositor, ostenitor, greu,
; anevoios; târâș-grăpiș, cu chiu cu vau

186

187

Fáradt

■Farkastopp

Fáradt, a. Fáradtan, abv. ostenit, obosit,
trudit, eșofat.            [volbură.
Fárafutó, a. cățărător; —, 9. (Bot.)
Farag, ff., a ciopli, a tifâa, a sculpta,
4 scobi (figuri) ; embert —, a face
om, a cresce, a educa; verset —, a
făuri a face versuri.
Faragással, ». sculptură.
Fáragatlan, a. nerioplit, brut, nepoleit
(metal) ; neprelucrât,' negătit; ne-
cultivăt, profi.
Faragónál, o. d ciopli, a clocârti; a
scobi (figuri), a ciselq.
Farapnany, ». lucru sculptat, ~ ciselat.
Fa-rag6, 9. cariu (de lemn).
Faragókés, cuțitoală.
Faragómüvész,». sculpt&r, scobitor (de
figurii:
Faragóművészet, 9. sculptură.
Faragószék, », scaun (ae cioplit).
Faragott, s. cioplit, scobit, ciselat,
sculptat.
Faragvány, Faragzat,». lucru sculptat,
    ciselat; săpătură in lemn.
Fa-rakás, o. clădire de lemne; gră-
madă de lemne.'
Fa-raktár, ». magazin <=, deposit de
lemne.
Fáraszt, ff. a osteni, a obosi, a căzni,
a'trudi; a sîrgui, a canoni.
Fárasztó, a. Obositor, ostenitor, trud-
nic; anevoios.
Fáratag,». ostenit, obosit; moale, domol.
Far-csavar, ». șurub de pușcă.
Farcsík, Farcsika, ». șezut, fund;
târtiță (la paseri).
Farcsikcsont, Farcsont, 3. n(o)aâo
șezutului, coccyx; târtiță.
Fardagály, ». 1, durere de șele, - de
spete, - de șolduri; 2. turnură.
Fa-redv, Fa-redvesedés, 9. putregalu,

putre^iune (de lemn).
Farhám, ». pofii; opritoare.
Férfi, ff. a osteni, a obosi; v. Fáraszt.
Far-izom, 3. mușchiul curului, - șezu-
tului.
Fark, 9. 1. coadă; 9.. apărătoare de
musce ; praftură (la fierari), sfeșioc,
bidinea; 3. coada, trenă (la haină);
—at csóvál, dă din coadă, se gu-
dură; se fale se farka, fără înțeles,
fără de rost:
Farkai, 9. â trage la fit; a se codi;
a hoinări, a prioegi.
Fark-fdj ». nagy —ja- lesz a dolog-
nak, lucrul va avé urmări mari.

     x. ,,        ==■     - ■ . ■ - «                  Farkastutiilás
Farkall, ». a da din coadă, a se gu~fi£. .....................
dura o. Farkai.                      K Farkastufcilâs, —üvöltés, ». urlet,
                                        | urlat (de lupi).
                                        L Farkasverem, 9.' lupăriă.
                                        f Farkatlan, a. fără coadă, necodat.
                                        I Farkaz, 9. a da din coadă, 0, codi; a
                                        I ce gudura. .'
                                        I Farkcsigolya, ». vertebre din coadă.
                                        I Farkcsiktoll, 9. peană din coadă, peană
                                        f cârmace. ,
                                        I" Farkcsóválás, ». lirpușire, fațărire,
                                        I gudurare.
                                        | Farkcsóváló, ». lingușitor.
                                        f Farkkóró, 9. (Bot) coada boului.
                                        I Farmatring, ». pohl (la cai).
                                        1 Farmatringoz,». a pune pohil (la cal).
                                        | Farol, o. a luneca, a se da la o parte,
                                        F' a se dd îndărăt (cu partea dinapoi).
                                        [ F^oltat, 9. a da •=, ă împinge în-
                                        I Faros, a. bucălat, bucos.
                                        I Farpofa, ». bucă, buca șezutului.
                                        j Farsang, ». cameval, câșlegl (câme-
                                        I legi) ; lăsatul săculul.
                                        I Farsangi, ». de cameval, de câșlegl.
                                        | Farsangol, Farsangoskodik, v. a pe-
                                        I trece în cameval, a se ospeta de
                                        | câșlegl.
                                        f Farsipoly, 9, fistulă (la locul șezutului),
                                        I Farszíj, ». opritoare, pohl (la cal).
                                        t Fartat, v. a da îndărăt ; a întreba,
                                        r a examigia; Firtat.
                                           Fartól, o. a dă îndărăt, a împinge la
                                        t 0 parte.
                                        | Fartoll, 9. peană mică (la coada
                                        r gâscel).
                                        L Fartő, 3. carnea de la cogdă (la vüB).
                                        E Farzsába,». ischiâs (durere de șolduri).
                                        | Fás, a. 1. lemnos; păduros; —kamra,
                                        | cămară de lemne; 2» (beszéd), săc.
                                        r uscat.
                                        L Fasátor, ». șatră de scânduri.
                                        í Fásít, s, a sădi, a planta (arbori) ; a
                                        I témpi, a fijkce nesimțitor.
                                        I Fásli, 9.faș(i)e, legătoare, cingătoare.
                                        I Fásliz, ff. á înfașia, a înfășură, a

Farkas, ». lup (Caniș lupus); —t em-
legetnek, kert alatt kullog, vorbescbl
de lup, și lupu’ri la ușă (prov.);l
—, a cu coada, codălat.            i
Farkas, 9. Lup (nume).             J
Farkas-alma, ». (Bot.) măru^upululA
cucurbețică, remf i AristolocMa^ |
Farkasbélű, 9. mâncăclos, hâltav, kâr-1
bareț, găman, lacom. '           |
Farkasboroszlán, ». (Bot.) tulipin, pv|
perui, lupului, dafin mic.
Fárkasbunda, 9. blană de lup, piele
Farkascsapda,> < cursă? de lupi* Jl
Farkascseresznye, ». (faț.) mătrăgună^
earba codrului, beladonă (Belladona)^
Farkas-éh,». hămiseală, foame taeasaS
ⁿesa^-
Farkasfi, ». puiu de lup.        -S
Farkasfog,». zimbri (pi), dinți £upiftí|
Farkasfű, 9. (Bot.) omeag.       - jj
Farkasgége, Farkasgége-virág,
mărul luputul, cucurbețică, păsidi^t
remf (Aristolochia).
Farkasgúzs, £ butuc, buștean; —-l»
tesz, pune *», leagă in feare.
Farkasgyökér, ». (Bot.) omeag. . úja
Farkashal, ». (zool.) lup marin,.cífl
tödön.                           • |ÍB
Farkasháló, ». laț (de prins
Farkashályog, ». negreață (pe ocOB
amaurosă, vel (înaintea ochitor)^^
Farkaskaszára jut, o. a ajunge.
de pradă.
Farkaskelepce, ». căpcană (de
■ cursă.                      -

Farkaskoldus, ». priculiciu,
Farkasköröm,». (Bot.) unghia
lupu'al.                        'lg
Farkasmaszlag, ». (Bot.) nucă vomica
nucușozră veninoasă, ochiu de aoâM
Farkasnevetés, ». rîs, riset, cM||
(sardonic).
Farkasnyak, ». îndărătnic, dîrz,
bicos.                          ||
,Farkas-orditó, 9. vizuină; cursă' H
lupi.
Farkassetét, 9. orbul găinel
lopie).
Farkasszem, 3. ochiu de lup; —
néz, se uită cordiș.
Farkasszőlö, 9. (Bot.) coacăză lupească
Farkas tej, 9. (Bot.) laptele cânelui.
Farkastopp, 9. (fiot.) stirigoae (I$®ț
podium).

| ímbloji, a ímboldori.
t Fásodik, a. a se lemnoșa.
[ Fa-sor, 9. promenada, alee
I • arbori.

șir de

। Fa-sövény, ». gard viii.
F Fásúl, 9. a se lemnoșa; a se tâmpi,
| a se tód.
I Fa-szállítás, ». transportare de lemne.
| Faszarági, Faszarágó, ». atfar, társit,
K sgárcit.
■ Faszari, ». sgárcit, társit.

Fátyolszövő

, Fa-szeg, 9. cuiii de lemn; țeruș.
Fa-szén, 9. cărbune de lemn.
Fa-szurok, 9. rețină de copaci.
Fa-szükséglet, ». trebuință de lemne.
Fatál, », blid de lemn.
Fatányér, 9. tăier de lemn.
Fatapasz, 3. ceară de altoit.
Fatartó, 9. cămară de lemne.
Fatető, 9.1. véff (de copaciü) ; 2. eo-
periș de lemn (de draniță, de șin-
dilă).
Fatetű, 9. păduche de frunză.
Fatő, 9. tulpină, butua; teșătură (de
copaciu).                   (lemne).
Fatőke, 9. trunchiu tăletâriu (de tăiat
Fatörzs, Fatörzsök, 9. trunchiu; tul-
pină; butuc,, buturugă, buștean.
Fattyaz, v. a arunca crengi bastarde,
a se bastarzi,
Fattyazik, ᵥ. a nace bastard, ~ copil
nelegiuit. .
Fattyú, 9. bastard, copil din flori, *
copil dă lele; corriu, corcitură; —t
vet, V. Fattyazik; —, a. fals, calp.
Fattyú-ág, 9. surcel bastard, cățel.
Fattyú-aranymáz, 9. auripigment.
Fattyúgyémánt, cristal de munte.
Fattyúgyermek, 3. copil de lele, ~ din
fiori, bafiârd.
Fattyúhajtás, ». luger (la pomi),
surcel bastard.
Fattyúhang, 9 ton fals, falset; fistulă.
Fattyúkakas, ». copan.
Fattyúköröm, 9. (Bot.) pintenul cânelui,
unghișoară.
Fattyúlevél, 9. frunză laterală.
Fattyúvessző, 9. ramură bastardă, -
laterală; luger (la pomi).
Fátyol, 3. 1. văl, păioară, hobot;
2. gaza, zăbranic, —t ölt, a îmbrăca
vel; —t vet vmire, a da uitării, a
arunca vel (asupra).
Fátyolka, J9. (zool.) libelulă.
Fátyolkafélék, 9. (zool.) pi. nevropțere.
Fátyolkelme, 9. zăbranic.
Fátyolkendő, 9. năframă de păioară.
Fátyolkép, o. fantasmagorie; vederi
dizolvante.
Fátyolos, a. îmbrobodit, invălit.
Fátyoloz, V. a îmbrobodi, a înveli.
Fátyolozott, a. vălat, impăingiuit;
obscur, neclar (vers).
Fátyol-öv, 9. briu de zăbranic.
Fátyolselyem, 9. borangic.
FátyolszÖvet; 9. gaza, zăbranic.
Fátyol szövő, z>. hobotar.

Fa-úsztatás

188

Fedez

reaezeț

189

Fehér-keszeg

Fa-úsztatás, 0. plutârit, plutărie (de
lemne).
Fa-ültetmény, 0. plantațiune.
Favágás» o. tăietură de lemne.
Favágító, 0. 1. butuc, buturugă; tăie-
tură (loc, de unde se taiă lemne).
Favágó, ö. tăietor de lemne.
Favázas fal, Favázos téglafal, o. părete
ín chingi de lemn.
Fazék, o. oală.
Fazekas, 0. olar.
Fazekas-agyag, 0. lut de oale.
Fazekas-piac, 0, piață de oale.
Fazékasság, 0. olărit, olărie.
FazékfedŐ^d. coperiș (de bală), fedeu.
Fazékfül, 0. toartă (la oală).
Fazékkantár, o. peteică.
Fazékmáz, 0. glazură, smalț.
Fázékony, a. friguros, sgriburos.
Fazékpolc, 0. poliță (pentru oale).
Fázik, k a-i fi frig, = rece; a tremură
de frig; —kezem, mi-e rece la
mâni; — ármunkától, i e greață =,
fuge de lucru; fázom tőle, mi groază
de el.
Fázit, Fázlal, ©. a face rece - friguros.
Február, 0. Faur, Făurar.
Feccsen, Feccsent, ©. a stropi, a im-
proșca; a isbucni, a țișni.
Feccsentett vakolat, 0. tencuială (arun-
cată pe părete dar nenetețfită).
Fecseg, v. a flecari, a sta la taifas,
a sporovăi, a torosi, a fleoncăni, a
hondroni.
Fecsegő, 0. guraliv, limbut, flecar,
vorbăreț, sfătos; toacă-gură; hodo-
roagă.
Fecségőség, 0. limbuție.
Fecsérel, o. a risipi, a prăda, a toca,
a prăpădi (averea).
Fecsérlő,^. risipitor, luxurios, cu
mâna spartă.
Fecske, 0. (zool.) rundunea, rândunică.
Fecskefark, 0. 1. coada rundunelei;
2. (ironic) frac.
Fecskefészek, 0. cuib de rundunea.
Fecskefi, Fecskefiók, 0. puiu de run-
dunea.
Fecskefonál, 0. vese.
Fecskefű, 0. (Soi.) kis —, coada run-
dunelei; nagy —, rostopaste, nige-
larițti (Chelidonium m.)
Fecskehal, 0. (zeșh) cormoran; stare,
libuț (Pelicanul carbo).
Fecskelocska, 0. gură spartă, decar,
deură, palavragiu.

Fecskend, 0. a stropi, aîmproașca, a
udă.
Fecskendez, v. a uda, a stropi.
Fecskendező, 0. stropitoare, pumpă,
tulumbă; tulumbiță.
Fecskendő, 0. pumpă, tulumbă, stro-
pitoare.
Fecskendőház, 0. casă de pumpe.
Tecs-tej, 0. colastră, corastă, coraslă
(întâiul lapte).
Fed, 0. a acoperi, a înveli, a ascunde;
a adăposti; ă pune sub coperiș.
Fedd, 0. a mustra, a dojeni; a în-
jura, a ocări, a lua la refec, a reproșa.
Feddhetlen, Feddhetetlen, a. Fedd-
hetetlenűl, abv. nepătat, prob, fără
scăderi, neprihănit.
Fedel, Fedél, 0. acoperiș, acoperemént,
înVelitoare; capac (la lulea); adă-
post, scut.
Fedélcserép, 0. olan(ă), cărămidă de
acoperit (case).
Fedelcsúcs, 0. coama =, vârful aco-
perișului.
Fedélded, d. în formă de coperiș*
\ Fedelék, 0. acoperemînt, învelitură.
Fedeles, a. acoperit, învelit, închis,
cu coperiș; cu capac.
Fedeletlen, ₐ. fără coperiș, neacope-
rit, deschis.
Fedelez, v. a acoperi, a pune sub
coperiș, a înveli (o casă), a provedé
cu coperemînt.                (corni.
Fedélfa, 0. lemn de căpriori, «= de
Fedélgerinc, 0. coama =, culmea aco-
perișului.
Fedélhomlok, 0. acoperiș cu coamă,
cu fruntiță; fronton.
Fedélnemez, 0. placă de acoperiș.
Fedél-ormó, Fedél-orom, 0. coama
coperișului.
Fedélpala, Fedélpalakő, 0. ardesie,
cărămidă placă de acoperiș.
Fedélszék, 0. lemnăria căpriorilor.
Fedéltalp, 0. cunună (la casă).
Fedélzet, 0. acoperiș, acoperemînt.
Fedél-zug, 0. lăptoacă, uluc(a), scoc
dintre coperișe.
Fedés, 0. (a)coperire, invelire.
Fedetlen, a. desvelit, descoperit, ne-
acoperit, nescutit.
Fedett, a. învelit, acoperit; închis.
Fedett folyosó, 0. coridor, ambit.
Fedez, ©. 1. a acoperi; a înveli; 2.
a adăposti; a. apăra, a ocroti; a
garanta.

Fedezet, 0. 1. acoperire, acoperemînt;
2. garanță, 3. pază, escortă.
Fedezét-adás, 0. garanță, chezășie;
asecurare.
Fedezetlene d, descoperit; neasecurat.

aco-

; Fegyverkezés, 0. înarmare.
  Fegyverkezik, a se înarma; a se
: pregăti de răsboiu.
Fegyverkeztet, a (în)arma.
Fegyverletétel, 0. depunerea armelor.
. Fegyvermester, 0. directorul materi-
* aiului de artilerie. .
Fegyvernek, 0. spătar, scutier (ăl
  unui cavaler).
Fegyvernyugvás, 0. armistițiu.
Fegyverre-kelés, 0. înarmare, res-
  culare.
Fegyverszemle, 0. mustră, revistă,(de
  trupe).
Fegyverszerház, 0. arsenal.
Fegyverszünet, 0. armistițiu.
Fegyvertár, .0. arsenal.
Fegyvertárs, 0. frate de arme, ea*
  merad.
Fegyvertelen, a. Fegyvertelenül, abv.
  nearmat; fără apărare.
Fegyvertér, 0. loc de arme,
Fegyverviselő, 0. armaș, ostaș, pur-
tător de arme.
Fegyverzaj, 0. sgomotul armelor, zăn-
gănit.
Fegyverzet, 0. armatură.
Fegyverzörgés, 0. zăngănit.
Fehér, â. alb; disznó — je, clisă,
slănină, grăsime de porc; tojás
—je, albuș de ou.
Fehér-arany, 0. (minez.) platină.
Fehérbabos, «. cu pete albe.
Fehérbádog, 0, tinichea.
Fehéroéklá, 0. (fot.) sfeclă (Beta).
Fehércseléd, 0. femee, muiere.
Fehércsillám, 0. mica, argintul pi-
sicei.

Fedlap, Fedlemez, 0. placă, lespede.
Fedő, 0. capac, acoperiș.
Fedőlemez, 0. placă, lespede.
Fedőpala, 0. ard rie, placă de
  perit.
Fegybeszéd, 0. lecțiune, perdaf.

Fegyelem, 0. disciplină, ordine.
Fegyelines, a. disciplinat; de ordine.
Fegyelmetlen, a. Fegyelmetlenűl, abv.
nedisciplinat.
Fegyelmez, v. a disciplina, a ține la
  ordine.
Fegyelmi, a. Fegyelmileg, abv. dis-
  ciplinar. de disciplina.
Fegyelmi eljárás, 0. procedură cer-
  cetare disciplinară.
Fegyenc, 0. rob,, deținut, prinsoner.
Fegyetlen, a. nedisciplinat.
Fegyház, 0. penitențiar, casă de co-.
  recțiune ; temniță.
Fegy-intézet, 0. institut de corecțiune,
penitențiar; temniță.
Fegymester, 0. temnițar, pârcălab
Fegytelen, a. nedisciplinat.
Fegyver, 0. armă, pușcă; —ét for-
dítja vki ellen, își îndrepta artna
contra cuiva ;—t fog, ragad, prinde
arma;'—t lerak, depune arma, ca-
pitulează; —re! la arme! —t láb-
hoz ! la picior! —t vállhoz! la
umer !

Fegyverbiró, a. capabil de a purta
arme.
Fegyvercsattogás, Fegyvercsőrgés, 0.
zângănirea armelor.
Fegyvercsináló, Fegyvercsiszár, 0.
armurar, tufecciu.
Fegyveres, a. armat, înarmat.
Fegyveres nép, 0. trupe
Fegyverek, a (în)arma.
Fegyverfogható; 0. capabil =, destoi-
nic de a purta arme.
Fegyverforgatás, 0. mânuirea armelor.
Fegyvergyakorlat, 0. deprindere de
arme, manevră.
Fegyvergyár, 0. fabrică =, faurărie de
arme.
Fegyverház, 0. arsenal; deposit de
arme.
Fegyverképes, 0. capabil de a purta
armele.

Fehéredik, v. a albi, a se nălbi, a
ingălbini, a deveni palid.
Fehéres, a. albineț, albicws.
Fehérfenyő, 0. molid,.brad alb.
Fehérfoltos, a. cu pete albe; pestriț.
Fehérfolyás, 0. flori albe (la femei).
Fehérfűz, 0. (fot.) salce albă (Salix
albă).
Fehérgálic, >. galațcăv, vitriol alb.
Fehérít, u. a albi, a nălbi.
Fehérítetlen, ₒ. Fehéritetlenűl, abv.
nealbit.
Fehérítő, 0. albitoare; nălbeală.
Fehérje, 0. albuș; albuminat.
Fehérkés, a. albeneț, albiu.
Fehér-keszeg, 0. (zoo!.) clean, pietro-
șel, porcușor, ocheană (Cgprinus al-
burnus).

Fehérkór


190

Fehérkór, Fehérkorság, 9. anemie;
  găUnnare.
Fehérkő, 9. granulit.
Fehérlikj, 9. a aparé alb, a sclipi.
Fehérlap, ». blanchetă.
Fehérló» ®. bălan, cal alb.
Fehénnályva, 9. (fot.) nalbă műre
  ( Althaea).
Fehérnemű, 9. albituri, rufărie.
Fehérnép, 9. femeiet, mueret.
Fehérnyé, 9. albuș (de oii), albumină.
Fehémyés, a. albuminos.
Fehérjén, 9. cositor (Stannum).
Fehérpecsenye, 9. came albă.
Fehérpemet, 9. (fot.) ungur aș, catuș-
   nică, voronic (Marrubium).
Fehérpettyes, ₐ. cu pete albe, pestriț
   cu alb.
Fehérrépa, 9. napi albi pl.
  Fehérruha, 9. pl. albituri, vestminte
   albe, rufărie.
  Fehérség, 9. dlbegla, albeață, al-
   bime.
  Fehérsenyv, 9. anemie, gălbinare;
   paliditate.
  Fehérsik, 9. argint fals.
  Fehérszemély, 9. femee, muiere.
  Fehérszemling, *>. 'aool.) sepia (un
   fel de caracatiță).
  Fehérszik, v. a se albi.
  Fehértisztulás, 9. floră albe, poale
   albe (la femei).
  Fehér-út, 9. v. Tej-út.
  Fehér-üröm, 9. (fol.) pelin bun (Ar-
   temisia absinthium).
  Fehérvasárnap, 9. Duminecă în sep-
   temâna albă.

Fehérzászpa, ®. (fotj spânz, boțățel,
carba nebunilor (Helleborus).
Fej, 9. 1. cap, căpățină; capătaiă;
minte; 2. căpetenie, șef, corifeu;
—bői, de rost, azt sem tudja hol a
—e, nu'și vede capul (de lucru); ő
sem esett a —e lágyára, nicz el
íiu-z lovit cu leuca; szegény —e,
vai de capul lui, amar de el; —én
találni a szeget, a nimeri cuiu 'n
cap; —ét lesüti, a pleca capul;
—ét törni vmin, îșz bate capul cu
ceva; —ét venni, a tuia capul
cuiva; hála —ében, în semn de
mulțămită; —et hány, înspică
(grâul) ; —ébe ver vmit, ii baga
ceva în cap; - ébe vesz vmit, își
ia ceva în cap; nem fér a —embe,
nu-mi încape în cap, nu înțeleg;

Fejfájós

nem az ő fejéből jött az ki, n*a 1
eșit din capul lut.                  I
Fej, 9. a mulge (vaca).               |
Fej-alj, 9. căpătâiu, perina (de cap). |
Fejbiccentés, Fejbólintás, 9. semn 1

din cap.

⁽de ?gr⁾!n .. b^nad), tcufle.
FejcsóváUs, * clütínaré din cap. ,P'      lâffTa‘ ‘         «“•>“
Fejdísz, 9. diademă; găteală de capf
Fejében, «ta în semn, în preț, ca fi
a conto ; hála —, ca 'nulțămită^
adósság —, a conto datoriei.      |
Fejedék, 9. emuisin.             |
Fjedelem, 9. domnitor; principeJ

suveran.                         1
Fejedelemasszony, 9. principesă, don^
niță; suverană, domnitoare. J
Fejedelemkedik, 9. a domni, a stă*
pani.                            j
Fejedelemnő, 9. principesă. -J
Fejedelemség, ®. principat, domnia^
Fejedelmi, a., Fejedelmileg, afo. pri$
ciar.                            J
Feje fúrt, ₐ. smintit; absurd. 3
Fejel, 9. a caputa.              J
Fejelés, ®. căputare, căputat. 1
Fejenként, afo. de cap, de peraoad
Fejép, ₐ. v. Fehér scl,          3
Fejes, a. îndărătnic, nărăvit, inaM
ținat, țifnosf
Fejés, 9. .muls, mulgere.
Fejesbot, 9. măciucă, bâtă, toroijm

. ghioaga.
Fejesedik, 9. a cresce căpeținc
măciulia.
Fejeskáposzta, 9. căpățină de vg
- de curechiu.
Fejeskedés, ®. încăpățînate, ți
îndărătnicie.                   Í
Fejeskedik, v. a se îndărătnicii 1
încăpațina.                   ;<j
Fejeskolty, 9. (zcol.) scoarpănă. ]
Fejeslizinka, 9. (fot.) calbejoar^
baltă.          -               1
Fejes salata, 9. (Hot.) salată cucăpâ
Fej esség, 9. îndărătnicie, incaș
nare, țifnă.                   âg
Fejetlen, ₐ. anarhic; fără capfá
Fejetlenség, Fejetlen íábság, ®J|
dălnicie, nesocotință; anaríriéfA
Fejez, ®. a decapita, a tăia caii
Fejezet, 9. capitol, capitlu, tuima
Fejfa, 9. cruce (la mormânt). d
Fejfájás, ®. durere de cap. |j|
Fejfájós, ₐ. cu durere le capi-31

a

Fejfék

191

Fekete gyopár

  Fejfék. ®. căpuțan (la cai).
I Fejféltő, ®, spărios (cal).
L Fej kendő, ®. năframă, măramă, ba-
ț tistă; scufie, bonetă.
IFejköszvény,®. mătrică (de cap),

I Fej lágya, 9. moalele capului; már
I benőtt a feje lágya, nu inai e copil.
[ Fejledez, a se desfășura, a se aes-

Í curca, a se desvolta; a se reschira,
[ a se lamuri.
f Fejlemény, ₉. urmare, resultat, efect;
[ desfășurare, dezvoltare, desnodămînt.
ș Fedés, 9. desnodămînt; v. Fejlemény,
t Fejleszt, ». a desvolta, a desfășura;
ț a produce.
l Fejletlen, ₒ. nedesvoltat; nedescurcat.

I Fejletlenség, 9. nedesvoltarc.
I Fejlett, a. dezvolt, dezvoltat; dezeur-
I cat, deslușit, lămurit.
[ Fejlettség, 9. desroltare; lămurire.
! Fejük, 9. a se desfășura, a se rez-
L chira, a se desvolta, a se lămuri.
I Fejlődés, 9. desroltare; descurcare,
I lămurire.
| Fejlődési folyamat, 9. proces de âes-
   voltare.
: Fejlődik, 0. a se desvolta.
Fejő, a. de muls; —, 9. mulgător,
J mulgătoare. > •
1 Fejőásszony, 9. mulgătoare.
[ Fejőedény. 9. găleată (de muls),
t șuștar.
í Fejők, 9. cap gros, om căpăținos.
; Fejőke, 9. găleată de muls.
pfejőleány, 9. lăptăreasă.
Fejőmajor, 9. lăpterie, mulsătiira.
|Fejőrocska, ®. 9. Fejőke.
; Fejős, a. cu lapte, de muls, mulge-

l toare.
^Fejőstehén, 9. tacă cu lapte,
[ muls.
íF&jősajtár, găleată de muls.
[Fejőszék, ». scăunel de muls.
pFejőszolgáló, 9. servitoare de
I vacile.
JFéjőte, ®. lăpterie, mulsătura.
hfejpont, 9. zenit.
[Fejre való kalács, 9. covrig,
faring.

de

muls

cerc,

fejszámolás, ®. calcularecompui

Mn cap.
jfejsze, 9. securej bardă; minden fej-
fezének akad nyele, tot sacul îfi Fekete gyopár, 9. (Soi.) sufulf, sovîrj
laflii petecul.                        I (Origanum).

Fejszefok, 9. muchia sfourd.
Fejszés, 9. bărdaș.
■ Fejszorító, 9. tulpan; împropodeală.
Fejt, 9. a descoase, a desface (o
, haznă); a sfărma (cucuruz); a
trage (vin) ; a deslega (o ghicitură);
a desvolta (o chestie); a f rânge, a
sdjobi,. a scoate (pietre).
Fejteget, 9. a discuta, a desbate, a
desvolta; a comenta; a deslega, a
descurca, a desluși.
Fejtegetés, 9. desvoltațiune, expunere.
Fejtemény,.®. problemă.
Fejtés, 9. dezlegare, desnodare, des-
voltare, deslușire, comentare; tra-
gere (a vinului).
Fejtetlen, 9. nedeslegat, nedeslușit, ne-
comentat; netras (vin): nesfărmat
(cucuruz).
Fejtető, 9. crescet,verful capului.
Fejthetetlen, a., FejthetetlenűI, afo.
nedeslușit, nedescifrabil; neînțeles;
nedescurcat.
Fejtő, 9. fitâu, bumbac (colorat).
Fejtörés, ®. batere de cap, subtilitate.
Fejtörő, greii, cu batere de cap;
subtil.
Fejtős, a. cu fitău, cu bumbac colorat*
Fejtőzik, 9. a se descurca, a se des-

luși, a se desfășura.
Fejtőztet, 9. a descurca, a desluși, a
desvolta, a desfășura.
Fejt vény, a. problemă; rebu*.
Fejvesztés, 9. pedeapsă de moarte,
capitală; pierderea capului.
Fej vétel, ®. decapitare, luarea ca-
pului.
Fék, 9. freu; căpăstru, dărlog; —en
tart, ^ine în freu, înfrenă.
Fekbér, ®. plată pentru magasinagiu.
Fékbódé, ®. iabașa (pentru cai).
Fekély, ®, bubă, uima; rană.
Fekélyes, a. cu rana, búbos.

Fekélyesedjk, v. a se implé de bube,
a se răni.
Fékemelő, ®. freu, dărlog, hățuri.
Fekete, a. 1. negi a, neagră; 2. în-
tunecat, melancolic, sinistru, crâncen.
Fekete cukor, ®. cacat de urs.
Feketedik-, 9. a negri, a se negri.
Fekete erdő, 9. (gwgi.) Pădurea
neagră.
Fekete foltos, a. cu pete negre, pătat

negru.

Fekete harkály

192

Felad

Feladás

193

Felbillent

Fekete harkály, a. (zool.) ciocănitoare
neagră.
Fekete hét, 9. săptămâna patimelor,
- cea neagră.
Feketéllik, th a apărea negru.
Feketéllő, a. negricios.
Fekete• (16)^,-murg (cal).
Fekete mise, 9. parastas; rcguiem
(r. cat.).
Fekete nadályfű, a. (âot.) earba -ui
Tatin, tătniș (Scorzonera).
Feketén cserzett, a. argăsit negru.
Fekete rigó, t>. (zcol.) mierlă (Turdus
merula).
Feketeruhás, «. îmbrăcat în negru
Feketés, ₐ. negricios.
Feketesárga, a. negru-galbin.
Feketeszemű, a. cu ochi negri.
Fekéteszoknyás, 5. preot (reveren-
dát); —, a. cu rochiă neagră.
Fekete szög, a. smead, murg.
Fekete tábla, 9. tablă neagră (pentru
publicațium).
Fekete-tenger, 0. Marea Neagra.
Fekete üröm, o. (Set.) peliniță, pelin
negru (Artemisia vulgáris).
Feketevérű, a. ipocondric.
Feketevérűség, ipocondrie.
Feketít, a inegri, a negri.
Feketítő, a. negreață.
Féketlen, «. neînfrînat, desfrînat.
Feketűl, a negri.
Fékevesztett, a. desfrînat; v. Fék-
  telen.
Fékez, v. t. a înfrîna, a ține înfrîu;
  a struni ; 2. a opri, a pune pedecă
  (la tren).
Fékezési jel, 9. signal de oprire (a
  trenului).
Fékezetlen, a. neînfrînat.
Fékező, 0. iabasa (la cai); pedeca
  (la tren).
Fékezőero, a. putere coercitivă.
Fékezőtalp, 9. piedecă, impedecă-
  toare.
Fekhely, 9. culcuș, covru ;- vizunie.
Fekirányos, Fekirányosan, abv.
   orisontal,
Fékmehtes, ₐ. orisontal.
Fekmentes vonal, linie orisontála,
Fekmérleg, d. balanță idrostâtică;
nivel idraulic ; nivelator.
Fekmérlegez, v. a nivela.
Fekmérlegező, x nivelor, nivelator.
Fekszik, ». 1. a zace, a fi culcat; a
   se afia, a sta, a fi așezat, a fi situat

(un loc); 2. a se culca, a se pune
în pat; neki — vminek, stă dé
ceva (lucru); 3. zace, e bolnav, ej
culcat în pa*; szivemen —, imfá
zace la inimă.         [exorbitanti
Féktelen, a. neînfrînat; desfrînat 1
Féktelenkedik, v. a trăi în desfifâ
nări; a se deda a craidoni. 1
Féktelenség, desfrînare, neinfra
nare, desfriu.                     i
Fektét, 5. depou, magazin.         j
Fektet, v. a culca; a pune, a așezai
a plasa; a basa.                 j|
Fekübér, 9. taxă pentru măgazinagigi
Feküdni, v. Fekszik.              3|
Fekühely, ₃. culcuș, loc de zăcerii
tăbărire.                        ||
Fekve, <d>o. culcat, zăcend. jl
Fekvés, a. 1. culcare, zăcere; 2. 9
tuațiune, posițiune, sit; stare, haaM
Fekvő, a. așezat, situat; întingi
— beteg, cățut la pat.           3|
Fekvő birtok, 9, acareturi, imowU
(păment).                        -9
Fekvő jószág, a. avere nemișcătorii
acareturi, imobile.              91
Fekvő rajz, 9. plan, schiță.
Fekvőség, avere «, bunuri
toare, imobilei; acareturi. .S
Fel, föl, pwp. în sus, sus; fel s jfl
în sus și în jos; în coace și *nc<f9
Fél, 9. 1. jumătate; semi (în ,«S|
poziții) ; 2. partida, parte; dcap^E
pele; fele ár, prețul de jumetqSS
érdekelt fél, partida interesată
dúló félben van, e de vlecarSB
gata de plecat; harmad—, do9|
jumătate; féle bor, fele víz,
tate vin, jumătate apă. '191
Fél, a. jumătate ; fél füllel halloí9|
am au$it cu o ureche; félszeSla
orb de un ochiu, cu un oeSB
—kezű, slut de o mână, cu, o ^91
Fél, v. a se teme, a < avea friiiB^
ceva; a fi îngrijat.           J|9|
Félablak, 9. firidă; fereastr&SjE^
  atât de înaltă, pe cât de 9E
  mezanina.                    '-MMIi
Felabrakol, v. a îndopa, a con99
Felad, v. 1. a preda (o cetate}
pitula; 2. a duce =, a punéfl^H
tele (pe masă) ; 3. a pune, 1^9
peda, a da 0 scrisoare (lâ
da (o temă), a pune (o întreS^B
4. a denuncia, a acusa, a pîr|i^9
magát, capitulează; se însimieS^

Feladás, 5. predare; expedare, re-
  nunțare, capitulare; denvneiare;
  temă, problemă.
Feladási, a. de predare, de expedare;
  de denunciare; de renunțare.
Feladat 0. problema, temă, chiamare.
Feladó, 5. 1. trimițetor; 2. denun-
cíant, pirítor, áruskor.
Feladó-állomás, *>. stațiune de recep-
  țiune.
Feladó-hivatal, 3. oficiu de recep-
  țiune.
Feladó-vevény, 3. recepisă.
Feludv&Try, ö. problemă, temă.
Felágaskodik, v. a se ridica (in vir-
ful degetelor) ; a se ridica ín doue
picioare (calul).
Felaggat, v. a acăța, a atârna, a
  anina, a peme ’n cuiu,¹ a spânzura.
Felajánl, v. a oferi, a ímbia; a hă-
răzi, a închina, a dedica, a destina,
a consacra.
Felajaz, v. a încorda, a ínstruna.
Felakad, v. a se acăța, a sta, a se
opri; a zăbăvi; a o sfecli, a se opri
(in vorbire); — vmin, iși bate jbe,
critică, a lua peste picior.
Felakadás, 3. oprire, zăbavă; sfeclire.
Felakaszt, v. a spinzura; a átírná,
a pune în cuiii, a agăța, a anina.
Fél-akkora, a. pe jumătate așa mare,
= atâta.
Feláldoz, v. a sacrifica, a jertfi, a
aduce jertfă; —za magát, se sacri-
fica, se jertfesce, iși pune viața
pentru altul.
Feláldozás, 0. sacrificare, jertfire ; de-
votament, jertfă, sacrificiu.
Feláll, d. a se scula, a se ridica, a
sc înălța; a pași, a se sui (pe tri-
bună).
Felállaz, v. a pune zăbelele la cai,
a înfrîna.
Felállít, v. a ridica, a înălța, a în-
temeia, a funda; a stabili, a așeza.
Felállítás, o. ridicare, întemeiare, fun-
dare, înființare.
Felálló-ének, cântare la întră t
(in bis. protest.).
Felálló gallér, 9. guler montat.
Felállogat, Felállongát, v. a se ri-
dica =, a se scula de repețite ori.
Felaprít, o. a dumica, a mărunți, a
tăia în bucăți; a parcela.
Felaprózás, 9. dumicare, mărunțire;
paraelare (în bucăți mici).

1 Felás, v. a săpa, a dezgropa; — föl •
! det, scurmă, rimă, sapă prin prejur.
Fél átmérő, 9. ra(l, jumătate diametru.
Felavat, t>. 1. a sfinți, a tîmosî (o bi-
serică) ; 2. a hirotoni (un preot);
3. a iniția (într’o taina); k. a pro-
mova, a inaugura.
Felavatás, 9. sfințire, tirnosire; hiro-
  tonire (de preot); inițiarepromo-
  vare, promoțiune; inaugurare.
Feláztat, v. a mifia, a înmuia.
Felballag, v. a merge a lene la deal.
Felbársony, 9. plisă.
Felbátorít, ᵥ, a încuraja, a îmbăr-
  băta, a inima, a deștepta, a in-
  spira curaj.
Felbátorodik, a se încuraja, a se
  deștepta, a prinde inimă.
Félbehagy, v. a intrelasa, a conteni
  a se lăsa de; a intermite.
Félbehagyás, 0. intrelasare, contenire,
  întrerupere; intermisiune.
Félbehagyó, a. intermitent.
Félbehagyó láz, 9. friguri intermi-
  tente.
Félben, abv. pe jumătate; dűlő-
van, pe cale de a se ruina; induló-
— van, e de plecare; menő— van,
e (pe calea) de ducă.
Félbenhagy, v. a întrelăsa : v. Félbe-
hagy.
Félbóűhagyott, «. întrerupt, veînde-
plinit.
Félbenmarad, a remană (baltă),
a înceta.
Felbérel, v. a tocmi, a închiria; a
da simbrie.
Felberzenkedik, v. a se supăra, a se
mânia, a se bursuca, a tresari.
Félbeszakad, v. a. se curma, a ...
'ntrerupe.
Félbeszakadt, a. întrerupt, precurmat.
Félbeszakaszt, Félbeszakít, o în-
trerupe, a curma, a înceta, a strica,
a nimici;
Félbeszakítás, 9. întrerupere, precur-
mare; încetare.
Félbe-szerbe, abv. pe jumătate.
Felbiggyeszt, v. a *anina, a acăța, a
spînzură, a atima; —i az ajkát,
face mutră, se îmbufnesce.
Felbillen, v. a se cumpăni, a se clă-
tina, a se restutna, a bate iut/o
parte (cumpăna).
Felbillent, y. a cumpăni, a clătina,
ă răsturnă

                                                                      Magyar-román szâțâr.

13

Felbir

194

Feló

Féle

195

Félemlít

Felbir, v. putea ridica.
Felbizgat, y a ați ța, a asmuța, a în-
  tărită; a sgorni (din culcuș).
Felbiztat, y. a îndemna, a îmbărbăta

a încuraja, a întărită.
Felbolygat, v. a ațița, a irita;
sgândări, a turbura, a scormoni;
sgorni.

a
a

Felbolyhoz, v. a sburli (perui).
Felbomlik, Felbomol, ᵥ. v. Bomli¹'.
Felboncol, v. y. Boncol.
Felbont, y. 1. a desface, a despărți,
a desnoda, a disolta, a sparge; a
strica (pacea); 2. a beli (un porc);
3. a deschide, a desfafie (epistola).
Felbontás, desfacere, deschidere,

Felcsenget, v. a chiema eu soneria,}
. - cu clopoțelul.                   I
Felcseperedik, y. a cresce, a se facei
mare.                                |
Felcser, Felcsér, o. hirurg, felcer. |
Felcserél, v. a schimba, a face trampăi
a confunda.                          1
Felcsigáz, v. a ridica, a dessuci; aj
exagera; a obosi (mintea). |
Felcsillamlik, v. a străluci, a sfraa
fulgera.                             |
Felcsinál, v. a îngreca, a imborțoșal
a face tăroasa, (o muere), a ml
pregna.                       ₜ ,|
Félcsipejű, a. spetit, șoldit. i
Feldagad, v. a se umfla, a se InA

spargere.                              buca, a se boboti; a cresce (apa).-
Felbontatlan, a. nedesfăcut, nespart, Feldagaszt, v. a umfla, a îngroșa. 1
Feldarabol, y. a bucățeli, a sdrumicq

nedeschix.

Felborít, Felborogat, y. a răsturna,

a surpa.
Felborul, y. a se resturna, a se surpa.
Felbök, y. a înțepa, a împunge.
Felbőr, epidermă.
Felbőszít, t>. a aduce în furie, a

în-

verșuna.

Felbőszül, y. a se înfuria, ti se

verșuna, a se încrunta, a se
<- veni în turbare.

in-

mánia. |

a ferfeniți.                        I
Felderít, y. a clarifica; a învioșa, j
reinsenina; a, da pe față, a des
coperi; a îndemna, a inteseli. I
Felderűi, v. a se înveseli, a se îi
vioșa ; a fi senin, a fi curat; a, $
vesel, a fi voios; a se însenina. I
Feldicsér, y. a premări, a ridica. |
nori, a slăvi.                      |

Felbuggyan, v. a fierbe, a clocoti, a
  țișni.
Felbujt, Felbujtat, v. a resvrăti, a
  agita, a învrăjbi, a ațița, a întărită.
Felbukkan, v. a ieși la lumină., a se
  ivi.
Felbuzdit, y. a încuraja, a îmboldi,
  a deștepta.
Felbuzdul, v. a clocoti, a fierbe, a
  zela, a rîvni; a se aprinde.
'Felbuzog, v. a țlșni, a tmproșca
   (apa). '
Felcicomáz, Felcifráz, v. a găti, a
   împodobi, a împăna, a giorsăi.
  Felcihelődik, y. a se ridica (cu ane-
   toe).
Felcipel, v. a purta, a duce (cu ane-
   voe).
  Felcipő, galoși.
  Felcsal, y. a momi, a ademeni, a
   scoate.
  Felcsap, v. (a láng), a vâlvăi, a is-
  bucni in flăcări'; a sfeti, a întoarce
  carte) ; — katonának, se înro-
  lează de soldat.

Féldob, d. timpană, paucă.
Feldolgoz, v. a prelucra, a
a consuma, a întrebuința.
Féldombor, Féldombormű,
(de jumetate).
pFeldöl, v. a se resturna, a
*paniént).

prefaci

o. reli

cadé

Feldönt, y. a resturna, a
\ anula, a desființa.
Feldúl, y. a distruge, a nimicfâ
ruina, a pustii, a prăda, a jafuií
Feldúz, v. a se umfla a se tmbufl

nimici

ia face mutră.
Felduzzad, ₉. a se umfla; a, se 4
duși; a se bulbuca.
Felduzzadt, y. bosumflat, búr di
pufăios; îngâmfat.           |
Feíduzzaszkodih, y. a se îngâmfa
Felduzzaszt, y. a umfla, a búr A
a bulbuca.                     1
Feldühít, v. a aduce în furie, a 8
a, ațița.                    a
Feldühöd, Feldühűl, ᵥ. a se iwjj
a se irita, a se înverșuna, a '3
dirji.                       1

Feldűl, v. a se răsturna.

Felcsaptak v. a înșe’a, a căptuși, a Felé, postj. I. spre, cătră,
seduce.                               --*■            o

este -

spre sară; -ni jön,

spre mine; minden —, pretutinde-
nea; 2. y. Fölé.
Féle (în comp.), felül, soiu; több—,
mai multe feliun; v. Fajta.
Felebarát, (de) aproapele, teamen.
Felebaráti szeretet, e>. iubirea de
aproapelui.
Feiebb, aéy. mai sus.
Felebbez, y. a apela, a face apel.
Felebbezés, apel, apelațiune.
Felebbezési, a. de apel.
Felebbezhető, y. apelabil.
Felebbi, a. de mai sus.
Felebbüt, ₓy. a lovi a bate mai sus.
Felebbvaló, 3. mai. mare, superior,
căpetenie.
Felebbvisz, y. a apela; a ridica (pre-
țul).
Felebbvitel, s. apel, apelațiune.
Felebbviteli bíróság, ». curte de apel.
Feiebbvivőiéi, *>, partită apelătoare.
Felében, aóy. pe de jumetate.
Felébred, y. a se deștepta, a se trezi;
a, se scula din somn; a învia.
Felébreszt, y. a deștepta, a trezi; a
scula, din somn.
Feled, y. a uita, a-i trece prin minte.
Feledékeny, ₐ. uituc.
Feledékenység, ». uitare.
Feledés, wtare; —be megy, trece
în uitare.
Feledhetetlen, a. neurt^.
Feledkezik, y. a se uita,^ a.
Feledség, •>. uitare.          ;
Feléget, y. a arde, a mistui ; a pre-
face în cenușe.
Felegyenesedik, y. a se îndrepta, a
se ridica; a prinde curaj
Felegyenesít, y. a îndrepta; a ridica,
a înălța.
Felejt, y. a uita; nyakon — vkit, a
trage o palmă cuiva.
Felejthetetlen, Felejthetlen, a. ne-
uitat, de neuitare ; memorabil.
Felejtkezik, y. y. Feledkezik.
Félékeny, ₐ. timid, fricos; spărios;
v. Félénk.
Felékesget, Felékesít, v. a găti, a
împopoța, a giorsăi, a înzestra.
Felekezés, t>. parțialitate, părtinire;
impărechere.
Felekezet, confesiune; sectă (reli-
gioasă); partidă (politică); castă
(civila).
Felekezetes, a, parțial, părtinitor ;
de partid.

Felekezetesség, a. spirit ae partid.
Felekezeti, confesional.
Felekezik, y. a se alătura lâ o par-
tida.; a face gâlceava, = ceartă.
Felekező, «. certăreț, parțial, părti-
nitor.
Felel, y. 1, a răspunde, a replica;
2. (vmiért) a garanta, a sta bun.
Feléled, y. a învia, a se desmeteci,.
a-și veni in fire ; a se aprinde (fo-
cul).                         ;
Félelem, o. frică, teamă, temere;
spaima, groază, nelinisce.
Feléleszt, y. 1. a învia, a invioșa
2. a aprinde, a gțița (focul).
Felelet, răspuns; replică.
Féleleven, ₐ. de jumătate mort.
Felelevenedik, y. a se învioșa, a se
trezi, a învia, a se deștepta; â se.
împopula. (stradă).
Felelevenít, y. a însufleți, a învia,
a învioșa; a întineri, a întări; ă
îmbărbăta; a trezi.
Felélevenűl, y. y. Felelevenedik.
Felelget, y. a resona; a răspunde; ᵥ.
Felesel.
Felelgető-ének, o. ectenie, responsoriii.
Felelkezik, a. a resona, a replica.
Félelmes, a., Félelmesen, «óy. înfri-
coșat, temut, înspăimîntător, oribil,
teribil, grozav.
Féléim esség, timiditate, înfricoșare.
Félelmetes, ₐ. v. Félelmes.
Félelmetlen, a. nefricos, neînfricat.
Felelős, a. răspunzător, responsabil.
Felelősség, a. răspundere, responsa-
bilitate; garanță; —re von, trage
la răspundere.
Feleltet, y. a întreba, a examina..
Felemás, í. nepăreche.
Félemedik, y. a se înfrica, a se spăi-
mînta.
Felemel, y. a ridica, a sui, a înălța;
a urca (prețul).
Félemelet, parter înalt (cu sute-
ran).
Felemelkedik, y. a se ridica, a se
scula; a se înălța.
Felemészt, y. a mistui, a consuma;
a absorbi; a mânca (tot), a cheltui.
Félemit, y. a înfrica, a inspăiminta;
a băga 'n boale.
Félemletlen, a. ințrepid, neînfricat.
Félenrlik, y. a se speria, a (se) spăi-
mînta.
Félemlít, y. y. Félemit.

13*

Félen

196

                                                          Felfal

Félen, abv- 1. de lături, de o parte;
úton-út—, pretutindenea; 2. pe ju-
mătate.
Felenged, a. a se muia, a se des-
ghiața; a se topi, a se dișolva.
Felengeszt, Felengesztel, v. a des-
ghiăța, a muia, a topi.
Félénk, a. timid, fricos; slab de in-
găr, sfiicios; spărios (calul).
Félénkít, v. a înfrica, a înspăimînta;
a face fricos.
Félénkség, a. timiditate, teamă, sfieală,
frică ;reservă.
Félénkül, v. 1. a deveni fricos; a se

teme, a avea frică; 2. —, abv. fri-
cos, timid.                            J.VXVDÖX.WX
Felenyereségre, aét>. în doue, pe ju- Feleszel,
metate.

Felesketés, a. jurământ, luare îL
ráment.                           1
Feleskiadás, a. spese din cale afara
= superflue, = de prisos.          |
Feleskínálat, a. îmbiere din ca|
afară.                            I
Felesküszik, v. a jura, a se înrola
a pune jurământ.                   j
Felesleg, a. întrecemânt, prisos (ințtii
belșug.                            1
Felesleges, a. de prisos, redundam
superfluu.                         1
Feleslegesség, a. prisos(ința),
berechet; redundanța.             3

Feleslegség. a. intrecemânt.
Felesszámía, a. confo a meta.



a urzi, a izvodi, a]

Felényi, a. pe jumătate, de ~. i
Felényig, Felényire, abv. până la ju-!
metate.
Felépít, v. a clădi, a edifica, a zidi.
Felépül, v. 1. a se zidi, a se gata, a
se clădi; a se însănătoșa, a se
întrăma, a se tămădui, a se vindeca.
Felépülés, o. clădire; întrămare, în-
sănătoșare, recynvalescență.
Felér, ᵥ. 1. a ajunge; 2. (észszel) a
pricepe, a înțelege, a cuprind* (cu
mintea); 3. (vmivel) a plăti, a va-
lora, a ajunge; aranynyal —, a
plăti aur.
Felereszt, v. a subția, a mesteca (vi-
nul), a rări.
Feleresztett, a. subțiat, rărit.
Feleresztő-ecset, >. perie (de mân-
geaîă).

fitil, a ațița.
Feleszmél, v. a-și veni in simț
a-si veni în fire, a se desmeted,4
trezi (de cap).                 i
Feleszméled^, Feleszmélkedik,
se trezi, a-și veni în ori, = fire. I
Féleszű, a. nebunatic, nebunesc; j
hetec, șuietec.                 s
Feletet, v. a consuma (nutrețutâ
îndopa.                         J
Feletlen, a. neegal, fără păreche, 1
Felett, poitp. de asupra, asupra; i
preste.                         1
Felette, abv. foarte, din cale al
preste măsură; — drága,
scump, prea scump; — szép,
rdbil, minunat.

Felette áll,
sus.

v.

a întrece, a st

Feles, a. v. Fölös.
Feles, a. jumătate; fără păreche.
Feleség, a. soție, femee, muiere;

cu-

   coană; soața (de căsătorie).
  Feleségei, ₐ. căsătorit, însurat, cu
   muiere.
  Felesógesedik, t>. a se căsători, a se
   însura.
Feleségféltés, a. gelosie, zulie; temere.
  Feleségtelen, a. flăcău, tiner, neîn-
   surat.
  Felesel, a cesona, a replica, a con-
trazice; a se împotrivi (în vorbă).
Feleselő, a. îndărătnic; care reso-
neaza.
  Felesen, ᵤ. număr os, cu prisosință,
   abundant; superfluu^
  Felesket, Felesküdtet, v, 1. a jura,
   a lua jurământul; 2. a cwwna.

Felettébb, abv. mai pre sus, j
măsură, enorm.                 f
Felettébbvaló, a. extraordinar, j
din cale, preste mesiiră. t
Felettes, a. superior, mai măreți
Felettevaló, a. preste măsură,
afară din cale; —, a. supervmi
mațe.                          á
Félév, a. semestru, jumătate dâj
Félévenként, abv. semestrul,
tate de an.                   1
Féléves, a. de un jumătate de.l
Félévi, a. semestrul.       ,3
Felez, v. 1. du =, u împărți iá

a înj

; 2. v. Fölöz.

Felfakadᵣ v. a se deschide ()
a se-sparge (búba). 3
Felfakaszt, v. d desface, ade
a sparge.                     f
Felfal, v. a înghiți; a sorbi (^

Felfed

197

Félgömb

se cătrăni; — benne a méreg, clo,
cotesce de mânie.

agita, a se ațița.

  Felfed, v. a desvăli, a da pe față, a
   descoperi.                                     _        _
  Felfedez, ᵥ. a descoperi; a vădi, a Felforral, v. a fierbe, a clocoti; a se
   destăinui, a desvăli.                  agita, a se ațița.
Felfedezés, a. descoperire; destăi- Felfortyan, ᵥ. a se aprinde (de mâ-
nuire, desyălire; —ek kora, epoca 1 nie), a se înfierbânta; a sari jmb-

descoperirilor.
Felfedező, a. descoperitor, navigator.
Felfegyverez, v. a înarma, a echipa.
Felfegyverkedik, Felfegyverkezik, ᵥ.

; nios.
Felfosztolódik, v. a se sufulca, a se




: ridica, a se sumeți.
(Felföld, a. țară' muntoasă, plaiil;
, Ungaria de Nord.
j Felföldi, a. muntean, plăieș; din
I nordul Ungariei.

a se înarma.

j Felfrissít, v. a împrospăta; a reínoi,

a reînsufleți; a recrea.

Felfegyverkeztet, ». v. Felfegyverez.
Felfejt, v. a descoase; a dezlega. , ____________
Felfelé, abv. in sus, înainte; a vizení Felfricskáz, v. a da peste nas.
   —, pe apă in sus.
Felfelői, abv. din sus.
FélfelŐl, abv. din o parte.             ț Felfrissül, v. a se împrospăta, a se
  Felfér, v. a încape; a avea loc (pe , recrea; a învia, a se desmeteci, a se
   car).           .                        ! înoioșa.
  Felfeslik,^: a crepa, a se descoase [ Felfâ, Felfnj, v. a umfla; a ațița, a
   (haina)*                                 sufla (in foc).
  Felteszit, v. i. a sparge (un lacat), a | Felfut, v. a se înfășură, a se încolăci;
   deschide cu forțag a întinde (struna); ! a scățăr^.

   2. a restigni, u crucifige.
Felfog, v, 1. a prinfie, a para (lovi- _____________,
| tura); a ridica (halna); a spri- vulvúlus).
I gini (sângele); a strînge, a aduna i Felfutóbab, t>. fasole de par, - de
I (apa); 2. a pricepe, a pătrunde cu


Felfutó, a. (fa.) holbură, poponeț,
forfecări, rochia rânduneței (Con-

harag.
Felfutóborsó, a. mazăre de par.
Felfuvalkodás, a. trufie, sumețic;
buhaială^ fălnide, îngâmfare.
Felfuvalkodik; ᵥ. a se umfla, a se
îngâmfa. .
Felfuvalkodott, ₐ. îngâmfat, sumeț,

mintea.

ț Felfogad, v. 1. a primi, a năimi, a
j tocmi (o slugă) ; 2. a închiria, a lua
L in chirie (un cortel); 3. a juruî, a
r promite, a făgădui (solemn) ; a se
f prinde, a se rămași; 4. a lua de
L suflet f copil).                        j trufaș.
[ Felfogás/a. pricepere, inteligență su- Felfújódik, ᵥ. ᵥ. Felfuvalkodik.
r cepere.                                 ! Felfuvolâ, a. flaiită de alt.
I Felfogható, 3., Felfoghatólag, abv. Felfüggeszt, v. 1. a suspinăe; a con-
I inteligibil, de înțeles.                j teni, a supraveni; 2. c abi'oga
| Felfogótehetség, a. inteligență, in- I (o lege ); 3. a anina, a atrrna, a
L țdegere. pricepere.                     J pune m cuiu.
I Felfolyamodás, a. recurs; apelațiune. J Felfüggesztés, a. suspendare, con-
t Felfolyamodik, ᵥ. a recurge, a apela. \ tenire, stuvilare ;. ridicare (din
I Felfordít, ᵥ. a resturna; a trânti; a oficiu),
I întoarce.                               Felfürkész, «. a urmări, a căuta, c
I Felfordul, v. a se resturna, a cadé . adulmeca, a iscodi.
' Felfűz, v. a înșira, a însăila, a de-

(pe spate) ; a se întoarce.

f Felfordult, &. 1. întors, răsturnat;

| 2. absurd, fals, anapod.
K Felforgács ol, v.‘a risipi; a fice țan-
| dură.
I Felforgat, ᵥ. a resturna. a invirti, a
I întoarce; a resvrăti; a distruge.
I Felforgató, a. vesvrătitor, revoluționar,
I agitator; boaită.
I Felforr, v. a fierbe, a tlocoți; ă

străma.
  Felgerjed, v. a se agita, a veni in
foc, a se ațița, a se înteți, a se tul-
bura.
Felgerjeszt, v. a tulbura, a ațita, a
înteți, a irita.
Felgombolyít, v. a fese ghlem. a
reșud.
Félgömb, a. semiglob.

Felgöngyöl

198

Felhőzet

iyy

l eiKezmaiom

Felgöngyöl,
(perui).
Felgyalogol,
destru.
Felgyógyul,

v.

ti.

v.

a

a

a

face sul, a suci

merge in sus pé-

se țntrăma, a se

  înciripa, a se insănătoșa, a se scula
(din o boala), a se tămădui.
Felgyógyulás, 3. întrămare, înciri-
pare; însănătoșare; reconvalescență.
Felgyógyult, 3. reconvalescent.
Felgyöngyöz, v. a găti cu mărgele.
Felgyújt, v. a aprinde, a pune a
da foc, a pírjoli.
Felgyúl, v. a se aprinde, a prinde
foc ; a isbucni în flăcări.
Felháborodás, 3. indignare, indigna-
țiune, revolta,re.
Felháborodik, v. a se indigna, a se
revolta.
Felhabzsol, ᵥ. a înghiți, a papa (tót).
Felhág, v. a se sui, a se urca ; a se
   înălța, a se ridica; a se scumpi,
   (marfa).
Felhágó, «. ascendent, suitor, urcă-
   tor ; —, 3. treaptă,, scară.
Felhagy (vmivel), ᵥ. a renuncia, a
   părăsi, a se lăsa de; (vmit) a du, a

asigna (o temă).
Felhajhász, v. a căuta,

Felhajít,
sus ).
Felhajt,
sgorni,
goli, a

v.

a arunca,

a mana

a urmări.
a asvirli (in

(in sus)

a trezi (de o dată)

a
a
a

„   , deșerta, (un pahar) ; 3.
szifulca,, a îndoi (pan tatonii).
Felhallik, v. a se mufi până in sus.
Felhalmoz, v. a grămădi, a strînge,

a aduna, a pune in dungă (parale);
a aduna grămadă.
Felhalmozódik, v. a se grămădi, a
se strînge la un loc; a se teui (apa).
Felhang, 3. 1. sopran; mély —, alt;
2. ton înalt (e, ö, o, ii, ii).
Felhangol, & a acorda (un clavir);
a dispune (în favorul cuiva).
Félhangú fokozat, 3. scală hromatică.
Felhangzik, ᵥ. a răsuna.
Felhány, v. a arunca, a grămădi; a
face imputări, a imputa.
Félhasábos, a. de o jumătate coloană;
semiprismatic.
Felhasít, v. a despica, a crepa, a
spinteca.
Felhasogat, *». a despica.
Felhasznál, y. a întrebuința, a folosi,
O. consuma: a utiliza; a se servi.

Felhasználható, ». folosirer, de in- :
trebuințat, de consumat utilisabil.
Felhat, v. a străbate; a se străcura, ;
a pătrunde.
Felhatalmaz, v. a împuternici, a au- j
torisa; a da autorisare, = pleni- j
potența.                             1
Felhatalmazó, 3. • mandant, comite M. j
Felhatalmazott, o.      împuternicit A
mandatar, plenipotențiar; autorisat. j
Felhatalmazvány, 3. plenipotența, |
mánda t; autorisare, í mputern icire. 1
Felház, o. cat, etagiu, rădicatul ă. |
Félházhely, 3. jumătate de vatră, (----1
de sesiune).                        1
Felhelyez, v. a așeza -, a anina í.%1
cuiu.
Felhőre, a. crucea carului.      •.í
Félhető, a. îngrijitor, neliniștitor, de|
temut.                             1
Felhevít, ᵥ. a înfierbânta, a infoca Jj
a însufleți, a ațîța.             i|
Felhevül, v. a se înfierbântata, a
infoca; a se însufleți-, a se agita,
se ațîța.                          S
Felhí, v- a cliiemă, a invita, a strigai
  a provoca; a soma, a pofti;
  apela la.                        ’S
Felhígít, v. a subție, a rări; a
solea.                            f|
Felhívás, 3. apel, proclamațiunet
poftire, invitare, somațiune. ÍH
Feíhivatkozik, v. a apela, a proclam^
Felhízik, v. a se ingrata, a se íOI

Félhold, 3. 1. semilună; craiu noifâS
,2. jumătate de iugăr (pământ).
Félholt, «. Félholtan, abv. de jumU
  taté mort, mai mort. *            O
Felhólyagzik, v. a se beșica.
Félhomály, 3. clar-obscur.
Felhord, v. a purta, a duce, a
  mădi.
Felhoz, v. a aduce, a produce (te^j
  monii ); a cita, a aduce a minte Uk
  aminti, a menționa.              ‘.Ift
F^lhozódik, v. a se aduce ínaint/^K
  se aminti, a veni in vorba; rrjB
  cita.
Felhő, t>. nor; —be nyúló. pdnoH
  non.                            yqH
Felhős, a. noros, inorat.
Felhőszakadás, 3. ruptură de
  ploae torențială.
Felhőtlen, a. senin, fără de norâ^H
Felhőzet, 3. nori.

remoziK

Felhőzik, v. 1. a inora; 2. a visa, a
se cufunda în cugete.
Felhurczolkodix, v. a se trage =, a
se muta mai sus.
Felhúroz, v. a struni, a pune strune.
Felhúz, v. 1. a îmbrăca (o haină);
2. a trage (în sus); a întinde (coar-
dele).
Felhúzőgép, 3. vîrtej, macara; ele-
vator.
Felibe, abv. preste, mai sus.
Feliben, abv. în doue, pe jumătate.
Félig, abv. de jumătate, pe ---.
Fél-igás, 3. căruță cu un cal.
Félig-érétt. a. cârcălit, de jumătate
copt, = matw.
Félig-meddig, ₐbv. cam așa, circa, de
jumătate; aproape.
Féligség, 3. jumetățitură, lucru, de
jumătate.
Félig-üres, a. gol de jumătate.
Felijed, v. a se speria, a tresări.
Felindul, v. a se indigna, a se ațîța,
a se întărită.
Felindulás, 3. indignare, turburare,
agitare.
Felír, v. a nota, a însemna, a scrie;
a induce (in carte); a representa
(în scris).
Felírás, Felirat, 3. inscripțiune; ad-
rtsa, subscriere; representațiune.
Felismer, t>. a. recunoasce.
Fél isten, 3. sémidéit.
Fél-ittas, chirchilii.
Felizen, v- a trimitf uorba (in sus)
Felizgat, a, a ațîța, a          q. în-
tărită, a turbura.
Felizgúl, v. a se agita, a se ațîța, a
se turbura.
Feljajdúl, v. a țipa, a striga, a se
méta (de durere
Feljárás, Feljárat, 3. suiș; scară.
Feljáró, 3. rampă, terasă; scară (de
suit).
Feljáró-lélek, 3. moroiu; nălucă,
stafie.
Feljebb, abv. mai sus; v. Fellebb.
Feljegyez, v. a nota, a însemna; a
prenota.
Feljegyzés, 3. notă, însemnare; pre-
not'are.
Feljelent, v. a arăta, a denunța, a
anunța, a pîri, a insinua.
Feljelentés, 3. arătare, însinuațiune,
denunțare, pîră, proces.
Feljogosít, v. a autoriza, a îndreptăți.

Feljő, v. a resări (soarele) ; a veni
în sus.
Feljut, v. a se ridica, a se înălța; a
apuca (in sus).
Felkaczag, v. a pufni de ris, a rîdc
cu hohot.
Felkap, v. Í. a apuca, a ridica, a
prinde; 2. a fi la modă. ott az
uborkafára, a trecut peste necaz,
a apucat de-a supra sărăciei; — ták.
e la modă, e îmbrățișat.
Felkar, d. braț.
Félkar, 3. un braț.
Felkarol, v. a îmbrățișa, a primi, a
accepta.
Félkarú, «, cu un braț.
Felkászolódik, v. a se găti încet,
a lene.
Felkavar, v. a răscoli, a mesteca, a
turbura.
Félkegyelmű, a. năuc, netot, becisnic,
nărod, lepșit (lipsit de minte).
Felkel, v. 1. a se ridica, a se s^ala ;
a se intrăma (din o boală); 2. a
resări (soarele); 3. a se rescula, a
se revolta.
Felkelés, 3. 1. resculare, insurecțiune,
răscoală, resmința; 2. sculare;
3. răsărire (a soarelui).
Felkelhető, a. mișcător, mobil (bun).
Felkelő, 3. rebel, insurgent, resvră-
titor.
Felkelt, v. trezit, sculat, deșteptat.
Felken, v. 1. a unge, a mir ui (de
rege etc.); a intinde pe; 2. a ordina,
asfinți, a unge (de preot).
Felkent a. uns. miruit.
Fefképel, p. a palmul, a. carpi o fie-
așca, q palma,
Felkér, ᵥ, o. pofii, a rn^a, .a invita
a cere (cuiva).
Felkerekedik, v. a se găti (de ducă)
a porni, a apuca drumul.
Felkeres, t a căuta, a vizita; a ur
mari, a cerca.
Felkészít, v. 1. a prepara, a pregăti,
a pune la cale, a rendzii, a așeza
ă potrivi; 2. a adjusta (un act).
Felkészül, v. a se (pre)găti, a se
prepara; a se echipa a se înarma;
a se gata.
Félkéz, 3. o mâna.
Félkézfejsze, 3. securice; toporaș.
Félkézkalmár, 3. v. Szatócs.
Félkézmalom, 3. rlșniță, morișcă dc
mâna.

Félkézszekercze

200

Felmelegedik

jt eimenes

2U1

Eelönt

Félkézszekereze, testă.
Félkeztyű, >>. mânușă (stinghieră).
Félkezií, d. cu o mână, slut (de o
mâna).
Felkéz-üveg, ö. lometă.
Felkiált, v. a esclama; a țipa, a
striga; a proclama, a publica cu
glas tare.
Felkiáltó, ». pristav, crainic, telal.
Felkiáltójel, d. semnul exclamării, =
strigării.
Felkonczol, v. a măcelări, a masacra.
Felkontyol, v. a pune scufie, a face
bonét.
Felkopik az álla, pw». a muri de
foame; a-i trece pofta.
Felkoszorúz, v. a încununa, a în-
corona.
Felkölt, v. a trezi, a deștepta, a scula.
Félkör, i. semicerc.
Félkörded, ». semicercual.
Felköszönt-, v. a toasta; a goli un
pahar în onoarea cuiva.
Felköszöntő, â. 1. toast ; 2. toastant,
gratulant.
Felköt, v. a încingeₜ a lega (sabia) ;
a lega pe dinainte (cătrința); a

spinzura, a atârna; a pune laț.
Felkunkorodik, ᵥ. a se

ridica înco-

lăcinduse.
Felkurkász y. a cerca, a rescoli, a

iscodi, a adulmeca

scociorî.

Felkúsz, v. a se cățăra, a se urca
incolăcinduse.

Felkutat, v- a scotoci, a face perchi-
sitic, a rescoli, a sCormoli, a cot éli;
a adulmeca (copoul).
Felküzdi magát,* v. a se ridica prin
propriile puteri, = silințe.

Fellázadás, v. restul are, revoltă, res- 1
miriță; răzvrătire.                   1
Fellázaszt, Fellázit, v. a revolta, a 1
resvrăti, a agita, a ațîța; a învrăjbi. J
Fellazít, v. a subție, a moia; a slabi; 1
a destinde.                           |
Fellebbent, v. a zburătăci; a ridica 1
puțin (vfîul).                        |
Felleg, d. nor, nour.                 1
Fellegés, a. noros, înorat.           î
Fellegtelen, a. senin, curat.         1
Fellegvár, o. citadelă; plan himeric. |
Fellegzet, o. nori, formațiune de nori. |
Fellegzlk, v. a înora.                 3
Feliei, v. a afla, a găsi, a dă peste, j
Fellendül, v. a lua ăvent, a lua zbor,
a progresa, a înainta; a înflori. 3
Felleng, v, a sbura pe sils, a lua .3
avent înalt.                          1
Fellengő, Fellengző, a. : idicat, înglt; 1
sublim, eminent.                      j
Fellép, v. 1. călca ; a păși (pe scenă) 1
a juca, a debuta; 2. a păși, a can- *3
dida.                                ||
Fellépés, » debutare, pășire (pe 1
scena,) ; presentare; első —, debut* 3
Felléptet, v. a propăși, a candida. j
Fellobban, v. a vâlvăi, a se înflăcăra, 1
a îsbucni în flăcări; a tresări, a se 3
aprinde, a se înfuria.               jl
Fellobbant, v. a aprinde, a învăpăia.^
Fellobog, v. a se aprinde, a izbucniți
în flăcări.                          Ja
Fellobogóz, v. a înstega, a destinde^
stendardul, a ina^bora.              31
Fellopoz., v. a scoate vinul cu sără-
oaia, cu tompául, = cu sifonul.
Felloval, v. a ațîța, a asmuți, a

Felmenés, Felmenet, t>. suiș; înăl-
țare'(la cer), urcare.
Felmenő, a. ascendent, urcător.
Felment, a slobozi, a libera, a da
drumul; a absolva, a achita; a dis-
pensa, a deslega.
Felmentés, o. achitare, liberare ; ab-
solvare, dispensare, de «legare; sen-
tire.
Felmentőlevél, Felmentvény, o. ab-
solutoriu, dispensare.
Felmérés, >. măsurare; susceperea
(unui plan).
Felmerül, v. a veni înainte, a ieși la
lumina; a ieși de asupra apei.
Felmond, ». 1, a recita, a spune
(lecțiune); 2. a abflice (un con-
tract) ; airefusa supunerea. ~
Felmondás, d. 1. dbflicere, deflicere,
resiliare; 2. recitare; refpsare.
Felmondási idő, ». termin de ab$i-
cere.
Felmondó levél, bilet de abflicere,
= de resiliare.
Felmos, v. a spăla.
Felmúl, v. a întrece; v. Felülmúl.
Félmúlt (idő), x imperfect.
Felmunkál, a prelucra, a preface,
a întrebuința.
Felmutat, v. a arăta, a înfățișa, a
prezenta, a scoate la iveală.
Felmutatás, arătare, presentare.
Félnadrágos, g». deșuchiat, netot,

Felnyujt, v. a întinde (ín sus).
Felnyúl, v. a se întinde; a se atinge.
Felnyúlik, v. a se întinde, a se ex-
tinde, a se lungi.
Felocsúdik, v. a se trezi, a se deș-
tepta, a se desmeteci, a se întrăma,
a-șî veni în ori.
Felold, v. 1. a desnodaᵣ a desface;
a dezlega; 2. a disolva; a topi, a
descompune, a reduce (o fracțiune);
2. a nimici, a anula (judecata).
Feloldhatatlan, indisolubil, nedes-
legat. .           •

Feloldható, a. solubil, despărțibil.
Feloldódik,

a se disolva- a se

propriile puteri, -= silințe.          I stiga, a întărită.                    f
Fellábad, v. a se întrăma, a se scula j Fellovaz, v.' a echipa, a monta. I
: din morb), a se tămădui.              J Feliével, u. a răsări din pămînt, a
Fellábadás, a. întramare, reconvales-\                                          *
cența.

nărod.
Fel nem vett, «. neridicat (bán).
Felnevel, v. a creseé, a nutri; a
educațiune.
Felnevelkedik, Felnevekedik, ᵥ.
cresce (mare).

da

a

topi.
Feloldoz, «. a deslega; a dispensa;
a descurca, a desnoda, a. da desle-
gare, = absoluțiune.
Feloldozás, Feloldvány, 5. absoluțiune;
dispensare.
Felolvad, v. a se desgheța, a se muia;
a se topi.
Felolvas, ᵥ. a citi tare, a prodti, a
citi înainte.
Felolvasás, s. prelegere, curs public,
conferență (literară).
Feloszlás, 5. dizolvare, soluțiune, dez-
membrare ; desorganisare.
Feloszlat, v. a disolva, a sparge
(o adunare) ; a dezmembra, a dezor-
ganiza ; a risipi, a împrăștia (gri-
jile ).
Feloszlik, v. a se disolăa, a se îm-
prăștia ᵣ a se risipi, a se despărți, a
se desmembra.
Féloszlop, d. pilastru.

Feloszt, v. a împărți, a distribui, a
reparția.                            [tüie.

cresce iute; a lua avent.

Felnő, v. a cresce, a se face mare, a\ Felosztási kulcs, a. cheie de repar-,
se desvolta.                         i Feloszthatatlan, ₐ. indivizibil, neim-

Fellábas, a. concediat.

Féliái 1, ₐ. cu t’R picior, slut (de un
vidor), sch- p, șontăcăitor.
Fellángolj               * ’

Felmagasztal, v. a lauda, a preamăriri
a slăvi, a tnălța, a» ridica. • 1

Jldcara.

y.

a se aprinde, a se in-

Felmagzik.
a încolți.
Félmarad.

a

a

résari din pămînt

Fellapátol, v a grămădi cu lopata.
Fellármáz.

"(țomot; a

v.

a trezi ==,

Fellát,

alarma.

a scula prin

remané deștept; i
a ține', a dura.
se urca, a se sui

v.

a vedé, mat in sus

j resta, a remáné,
i Felmâsz(ik), v. a
a se cațăr a.
Felmegy, ᵥ. a se urca, a se sui

r Felnőtt, a. adult, crescut, mare, des-
   voltat; goj gogea (om); — leány,
   fată de măritat.
J Felnövekedik, ᵥ. v. Felnevekedik.
‘ Felnyalábol, ᵥ. a ridica.
j Felnyársol, ᵥ. a púne în țeapă, ■•=
I frigare.
  Felnyergel, ᵥ. a pune șeaua, a echipa.
  Felnyílik, v. a se deschide, a se des-
I face.

purta nasul pe sus.
Feliaiogat, a vizita, a cerca.
Fellázad, v. a se r eseul fi a se revolta;
a se indigna.

păși (la tribună), — az ára, s<
scumpesce; nem megy fel a csizma
nu poate încalța cioboatele. ,
Felmelegedik, Felmelegszik, v. a s<
încălzi, a se în fierbînta.

Felnyit, ᵥ. a deschide, a desface> a
destupa; száját sem nyitja fel, nici
nu-și cască gura.
Felnyitódik, v. a se deschide, a se
desface.

părțibil.
Félő, a. temetor; de. temut.
Felől, aóv. despre, din, de, bal—.
din stânga; minden —, de pretu-
tindenea; din toate laturile, - părțile.
Felölel, v. a îmbrățișa; a cuprinde,
a conține.
Felölez, v. a mesura cu stinjenul.
Felölt, v. a îmbrăca.
Felöltő, d. palton, pardesiu, suytuc.
Felöltözik, a se îmbrăca, a face
toaleta.
Felöltöztet, v. a îmbrăca; a înțola.
Felönt, v. a torna pe, a vărsa, a
uda.

Felöntöz

202

Félrevonul

Felrezzen

Felöntöz, o. a uda (flori).
Felötlik, y. a bate la ochi, a sur-
prinde, a izbi, a uf mi, a frapa.
Felötlő, a. surpririjletoî, bătetor la
ochi, uimitor, frapant.
Felövez, y. a încinge.
Felpakol, ᵥ. încărca, a se pacheta.
Felpanaszol, v. a arunca, a imputa,
a denuncia.
Felpántlikáz, y. a găti cu petele.
Felpattan, y. a sări, a se ridica, a

se repezi, a se aprinde (de mânie).
Félpatyolat, 9. p&'cal, dimicaton.
Felpeckel, y a întinde; a pune scă-
iuș (in gură.).
Feípeder, Telpedent,

a resuci

(mustața).
Felpénz, 9. arvună.
Felperes, d. actor; pir[s, jaluxtor,
—ség, a. actorat.

parte; a da intr'o lăture (dm
drum) ; —ja a kalapot, pune pălă-
ria pe o ureche.
Félreért, y. înțelege reu, a, pricepe
réti.
Félreértett, a. reu înțeles.
Félre érthető, «. de duplicitate, ce se
poate înțelege reu.
Félreértés, 9. neînțelegere-.
Félreeső, ₐ. lateral, înfundat, de o
parte
Félrefordít, ᵥ. a abate, a întimpina
(o lovitură).
Félrehely, 9. latrină, abort; umblă-,
toare.                                 ।
Félrehúz, y. a suci, a strîmba (gura);*
a schimonosi, a poci; a trage la ojJ
parte.                                .1
Félreismer, y. a nu cunoasce, a cu-J

203

| la o parte, a se da in laturi; a
I trai retras (de lume).
I Fel rezzen, y, a &e speria, a tresări,
r (din somn).
I Felrezzent, y. a speria.
■ Felriad, y. a sări in sus (de spaimă),
I a tresări; a se alarma.
I Felriaszt, y. a speria, a alarma.
I F elró, v. a ascrie, a imputa, a in-1
I cre»tQ>                       [plosiune.
I Felrobban, y. a exploda, a face ex- \
  Felrobbant, v. a arunca in aer
[ Felrúg, p. a improșca, a da cu picio-
    rul (calul); a se urca, a se sui
    (prețul); a atinge (o sumă).
  Felrugtat, ᵥ. a ridica, a scări (pre-
* tul) ; a călări.
  Felruház, y. a îmbrăca; a investi; a

Fel s z e d előzkö dik

Felsőbbség.o. superioritate, autoritate,
supremație.
Felsőbőr, 9. căpușă.
Felsőfok, 9. (gradul) superlativ.
Felsőház, 9. casa de sus, = magna-
ților.                          (nord.
Felső Magj'arország. 9. Ungaria de
Felsőruha, 9. pardesiu, palton.
Felsőség, 9. autoritate, guvern; su-

premație.
Felsőségi, a. de supremație.

FelperzseL ᵥ. a

Felpezsdül
se avénta.
Felpillant,
Felpiperéz.
î ripopota.

pirjoli, a pirít
a fierbe, a bijbaira

npasce reu.
Félreismerhetlen, a.

incontestabil))

căpătui, a înzestra, a prove dea.
Felruházott, a. înzestrat, căpătuit;

a.

V.

privi ín sus.
a găti, a giorsai,

a

Felpockol, v. a răzima, a sprijini.
Félposztó, o. casimir.
Felpörös, d. actor; ᵥ. Felperes.
Felprédái. ᵥ. a prăda, a despoía.
jăfui.

a

Felprédálás, o. prădare, jăfuire.
Felpróbál, v. a proba, a încerca.
Felpufíad, v. a se umfla, a se bul-

buca, a se gurguța.
Felpufi’aszt, ᵥ. a umfla,
Felpukkad, Felpukkan,
a crepa.
Felragaszt, v. a clei,
lipi, a afige.

Felrak, y. a

încărca,

a bulbuca.
v. a plesni,

a năclăi; a

a grămădi :

(falat) a zidi, a clădi.
Felrakó, 9. încărcător.
Felrakodik, v. a încărca; a grămădi.
Felrakás, 9. încărcare, încărcătură.
Félrakomány, 9. o jumetate de încăr-
cătură.
Felrándúl, ᵥ. a face o escursiune.
Felrátz, y. a scutura, a sgudui.
Félre, abv. la o parte, întfo lăture; a
parte; —, mi. în laturi!

netăgăduit.
Félrelép, v. a face un pas greșit, &
aluneca.                          |
Félremagyaráty v. a restolmăci,
interpreta rc«,                   |
Félremegy, v. a merge la o parte, sâ
la latrină.                       j
Félrenő, v. a cresce strîmb. |
Félrenyom, y. a împinge la o pcrrfc|
a suci (călcâiul la cîoboate). jj
Felreped, v. a crepa, a plesni, a ál
despica.                      [acdl
Felrepit, v. a arunca, a asvvrli (â|
Félretesz, y. a pune la o parte,
înlătura; a îndosi.
Félretétel, Félretevés, 9. înlătuw&fl
indosire ; preterare, umilire. -âi
Félretol, v. a împinge la o
înlătura.
Felretten, y. a tresări, a se speria;
Felrettent, ᵥ. a. speria.
Félreugrik, v. a sări la o parte.
Félre út, 9. cotitură, înconjur;

Investit- (cu putere).
Felsár. 9. mușchiu de carne.
Felsarjad, ᵥ. a încolți, a resări.
Felsárpecsenye, o. filee, felie de mu-
șchiu.
Felsaru, ₃. galoși, șoșoni (pl.).
Felsarúz, ». a încălța.
Felség, a. Maiestate, Sire; O —e,
Maiestatea Sa.
Felségárulás, 9. tradare de Maie-
state.
Felségáruló? a. trădător de Maiestate.
Felségéi, ᵥ. a ajutora, a juta a să
ridica.
Felséges, ₐ. august; sublim, malestos;
măreț splendid, delicios, pompos;

Felsül, v. a se păcăli, a face un flasc,
a nu isbuti; a se păli de soare.
Felsülés, 0. neisbânda, fiasco, păca-
litură.
Felsüt, y. (a nap) a reapare soarele;
•hajat¹ a frisa perul.
Félsz, 9. spaimă, grijă, nelinisce;
tremă.
Felszabadít, v. 1. a (e)Ubera, a da
drumul, a slobozi; 2. a achita, a ab-
solvă, a pune pe picior liber 3. a
emancipa; a concesiona.
Felszabadúl, v.a scăpa, a se elibera.
Felszaggat, y. a rumpe, a sfâșia in
bucăți, a spinteca.
Félszakra áll, ᵥ. a sta strîmb, = în-
clinat.

Felszakad, y. .7 se sfâșia, a se sfirtica;
a s& risipi (negura).
Felszakaszt, y. a runipe. a sparge, a.
deschide (un plic).
Félszakos, «. pieziș, curmeziș, oblic,
strîmb, înclinat.
Felszáll, y. a se ridica, a lua a vént,
a sbura ’n sus ; a se scumpi, a cresce

(titulâ) august.
Felsegít, y. a ajuta, a ajutora, a Felszámít, v. a socoti, a calcula, a
pune in picioare.                      । numera ; a lichida, a computa
Felségjog, 0. drept maiestatic; - regal, j Felszámítás, 9. calculare, evaluare,
Felségsértés. 9. crima de lesă mailé-\ socoteală; lichidare.

ín preț.

tecd.
Félre

való, a. lateral,

Félre ver, v. a trage
ureche.

ascuns.
clopotul r

Félrebeszéd, >. aiurite,
tazare.
Félrebeszél, v. a azuri,
fantasa, a delira.
Félrecsap, ᵥ. a de.. a

deliriu, fan-

a buigui, a

arunca la- o

Félrevet, v. a lăpăda, a depărta;
arunca (la o parte).
Félrevezet, v, a seduce, a scoate*
minți, a (s)momi, a înșăla. J
Félrevisz, v. a duce la o parte^
Félrevezet.                     1
Félrevivő-út, o. cotitură, înconjur
Félrevonúl, v. a se retrage, a

state.
Felsem vétel, á. nebăgare in samă,
dispreț, nepăsare.
Felsemvevő, o. nepăsător, desprețaitor.
Felserdül, v. a ajunge la pubertate, a
cresce.
Felserken, ₐ. a se deștepta, a se trezi;
a se îndemna.
Felserkent, ᵥ. a trezi, a deștepta; a
îndemna, a îmbărbăta, a încuraja.
Felsivalkodik, y. a țipa, a striga.
Felsorol, v. a înșira, a enumera.
Felső, ₒ, de sus, superior; mai mare.
Felsőbbek, o. pl. mai marii, superi-
orii, suptrioritatc.

  socoieauz ; bzcniaare.
Felszámító], v. a liquida.

- as,

liquidare.
Felszámlál, v. a (e)numera.
Felszánt, v. a ară, a lucra (pământul).
Felszaporodik, v. a se spori, a cresce,
a se înmulți.
Felszárad, v. a se usca, a se usucă.
Félszázados, «. de un jumetate de
seCol, =- le veac.
Félszbetegség, 9. tremă, frică.
Felszed, v a culege, a aduna, a
stringe; --i magát, a se culege, a o
lua la picior.
Felszedelőzködik, ᵥ. ase culege; a-și
lua catrafusele.

             Félszeg


Félszeg, a. stangaciií, greoiií, intr'o
dungă, pocit la, fire.
Félszeges, a. pieziș, înclinat, oblic;
(picior) strîmb, haiteș.
Felszegez, ». a bate cu cuie.
Félszegúszó (hal), o. bărboae (Pleu-
ronectes).
Felszél, o. vént de nord; aust.u, cri-
văț.
Félszemű, «. orb de un ochiü.
Félszén, 4. spuză, cărbune aprins.
Felszentel, v. hirotoni, a ordina, a
sfinți (de preot) ; a binecuoînta.
Felszentelés, 9. ordinare, sfințire, hi-
rotonire ; binecuvîntare; tîrnosire.
Felszentelt, ». sfințit, consacrat; —
püspök, episcop titular.
Félszer, 0. streașină, șopron; hambar.
Felszerel, v. a adjusta, a înzestra, a
căpătui; a echipa, a provede; a
monta.
Felszerelő, 9. montor, monter.
Felszer számoz, v. a pune hamurile,
a prinde caii.
Fél szerű, a.manc, de jumătate.
Felszí, v. a suge, a sorbi; a absorbi.
Félsziget, d. peninsula.
Felszikkad, v. a se usca, a se usnea.
Felszikkaszt, v. a usca, a svénta.
Felszimatol, v. & adulmeca.
Felszín, x suprafață; —re hoz,
secate la iveală, = ta lumină.

Felszínes, a. superficial.
Felszívás, o. absorbire, absorpțiune.
Felszivattyúz, v. scoate cu pumpa.
Felszívódik, ©. a se strecura, a

se

f

   absorbi.
Felszólal, v. 1. a lua cuvíntul, a
   vorbii 2. a reclamata protesta.
Felszólalás, Felszólamlás, ₅. prote-
   stare, reclamare.

Felszólamlási határidő, 9. termin de !
   reclamare. '         .              |
FelszÓlamlik, r. a reclama, a pro- I
   testa.
Felszolgál, v. a servi (la masă).
Felszólít,, v. a chiema, a provoca, a
   inviți/, a pofti; a striga, a invoca.
Felszökik, v. • a sări în sus, a se rí-
: • dica de odată, a se repedi; (az ár)

  a se scumpi.
-■ Felszökken, ᵥ. a sări; a se urca
  se ridica.                     ’

a

.                 reibeKeny, «. i. geios, lacuz, leme
Felezőkként, a sui, a scuinpi, (de femee), prepuelnic, zuliar;
' z? zv7/74z*zt .              igát, <3. deli’Cotț yráv (iu reĂ
Felszoktet, ,ᵥ. a ridica, a malta, a la onoare). '                             1

204

 Féltékeny

Féltékeny kedik

repedi; (árt) a scumpi, a urca (pre- S
W. f                                   fi
Felszúr, v. a străpunge, a sparge (o fi
umflătură); a pune înțeapa, a. pune S*
in frigare; a lua în furculița, a fi
pescui.                                 fi
Felszürcsöl, ». a sorbi, a horpoti. fi
Félt, v. a teme, a fi îngrijat (pentru fi
ceva); a fi gelos, a-șz teme soția. fi
Feltagol, v. a desmembra, a diseca, fi
a descompune, a analisa; a sdru- fi
mica.                                  -fi
Feltakar, v. a desvéli, a descoperi, a fi
da pe față.                            fi
Feltakarít, v. a rendűi, a curați,, a fi
pune in rend (casa).                   fi
Feltalál, v. a afla, a găsi, a da peste; |E
a nimeri; a inventa, a născoci, a fi
plăsmui; —ja magát, se reculege, fi
Feltálal, ᵥ. 1. a aduce bucalele pefi
masă; 2. a da pe față, a spune tot.fi
Feltaláló, d. inventator.             .fi
Feltaláltató  módszer, o. metod  <?uri-fi
  știe. ’ '                            fi|
Feltámad, v. 1. a învie, a se sculaJSn
  (din morți); 2. (vki      ellen) a   șefi
  rescola, a se ridica, a se revolta. fi|
Feltárpadás, 1. înviere, sculare
  morți; 2. resculare, resvrătire.    fii
i Feltámaszt, ᵥ. a învie, a trtzi; eifi
  stîrni; a propti, a răzîngd.         fi|
Feltápászkodik, ᵥ. a se ridica, a sfii
  scula cu greii. '
Feltár, v. a descKide, a descoperi, -ii»
  destăinui ;fu lămuri.                a»'
Feltáplál, v. a mutri.              JjS
Feltarisznyáz, ᵥ. a provedé cu trais^SK
  a pune traista.

Feltart, v. 1. susține, a provede," fia
j nutri; 2. a reține, a opri, a zăbăv$/l
a împedecă; 3. a ridica sus (mânele)^2
Feltartóztat, ᵥ. a reține, a oyWfiMj
impedeca, a zăbăvi.                   ifi|

Feltartóztatás, o{ reținere, impedecaî
  zabăvire.
Feltárul, t>. a se deschide; a se  i
  fățișa.                          \
Feltát, v. a căsca (gura).         J
Féltében, okS* de frică, de spaifâ
  de tremă.                        I

Feltehető, a. se poate presupune, ț
Félteke, o., emisferă.            í
¹ Féltékeny, «. 1. gelos, jaluz, tem$

Féltékenykedik, 9. a-și teme femeia,
a fi gelos.
Féltékenység, 9. gelosie (n&roadă),
zelotipie, jalusie.
Felteker, v. a ridica (cu vírtejul);
a suci, a rostogoli, a colăci.
Feltekeredik, v. a se desuci, a se
rostogoli; a se încolăci.
Feltekergőzik, v. a se încolăci, a se
cățăra.
Feltekint, v. a privi în sus, a ridica,
ochii.
Feltereget, v. a întinde (rufele la
soare).
Felterít, v. a așterne (masa).
Falierjeszt, v. a înainta, a presența;
a pune înainte.
Felterjesztés, 9. representațiune; ce-
rere (în scris),‘ suplică, petițiune.
Féltestvér, 9. frate =, sora vitregă.
Feltesz, v. a pune pe, a așeza; —
az asztalra, a aduce pe masă; (kér-
dést) a face =, a pune întrebare;
—i magában, a-șt propune; tegyük
fel, să presupunem, sa admitem;
vkiről vmit, a presupune, a crede
<%va despre cineva.
Feltét, Feltétel, \>. condițiile; pre-
pus, presupunere, ipotesă.
Feltételes, ₐ. condițional, cu coudi-
țiune; ipotetic.
Feltételesen, abv. cu condițiune, sub =.
Feltételez, ᵥ. a condiționa, a reserva,
a stipula; a pune o condițiune..
Feltétes, a. condițional; ipotetic.
Feltétlen, a. absolut, necondiționat.
Feltetszik, v. a se ivi, a apare', a bate
la ochi; a eși la iveală.
Féltett szándék, 9. plan, propus.
Feltéve, abv. presupunând; = de meg
nem engedve, presupunem, dar nu
admitem.
Feltevés, 9. presupunere.
Feltol, v. a împinge (în sus.) ; —
magát, a se vîrî, a se îmbulfli, a
usurpă, a-și însuși titlul de.
Féltő, a. de temut; scump, prețios
(tesaur).
Feltör, v. a rumpe, a. sparge; a des-
pecetlui (un plic).
Feltörik, v. a se rumpe, a se strica,
a se sparge^
Feltöröl, v. a șterge (praful).
Feltúr, v. ă rescoli, a scormoni, a I
scotoci, a resturna; a scurma.
Feltűnés, u 1 sensațiune, vîlfă, sgo-

Felülcsapó


mot; 2. aparență; —t kelt, sur-
prinde.
Feltűnik, v. a face sensațiune, = vîlfă;
a bate la ochi; a aparé, a se ivi.
Feltűnő, a. surprinzător, izbitor, bă-
tător a ochi; învederat.
Feltüntet, v. a arăta, a înfățișa.
Feltúr, v. a sufulca, a îndoi (pan-
talonii) ; a sufleca; a tufli (pălăria).
Feltürközik, v. a se sufulca, ( se
asumeta.
Feltűz, v. a împlânta (un steag), a
arbora.
Feltüzel, v. a înflăcăra, a ațița, a
infoca; a arde (lemnele).
Feltüzesít, ᵥ. a ínfierbinta; v. Fel-
tüzel.
Felugrat, v< a sgorni (venatul), a
trezi de odată; c scumpi (prețul).
Felugrik, v. a se ridica de o data, a
sări, « se repezi; a tresări (din
somn).
Felújít, v. a împrospăta, a renoi, a
întineri.
Felúj úl, v. a se intrăma, a se în-
ciripa, a prinde putere; a se re-
nasce; a se recrea.
Felüdít, v. a recrea, a odihni.
Felüdül, v. a se recrea, a se intrăma,
a se re"nsănațoșa, a se tămădui, a ^ p.
distrage.
Felüdülés, 9. recreațiune, întrămare,
reconvalescență.
Felügyekezik, p. a nisuj, in sus, a
tind? in sus.
Felügyel, v. a păzi, a îngriji, a pri-
vighea; a inspecționa, a supravighea.
Felügyelet, 9. pază, îngrijire, pri-
vighere, inspecțiune • supravighere.
Felügyelő. 9. inspector, in+zndant;
vătav.
Felügyelő bizottság, 9. comisiune de
supravighere.
Felügyelőség, 9. inspectorat, inspec-
țiune.
Felül, abv. preste, pe de asupra, de
asupra; a fară de.'
Felül, ᵥ., a ședd pe, a încăleca, a, se
sui călare; a șede (în pat bolnavul);
— vkinek, a se lăsa păcălit de ci-
neva.
Felülbírál, v. a supracensura; a su-
perarbitra.
Felülbirálat, 9. supracensuraré; supra-
arbitrare.
Felnicsapó (kerék), 9. roata cu cupe.

Felülemelkedik

206

Felvirad

Felvirágoz

2.07

Fennforgó

Felülemelkedik, v. a se ridica (peste)
Felül épít meny, 9. superedificat, clă-
dire (deasupra pămîntului).
Felület, o. suprafață.
Felületes, «. superficial, pe dea supra.
Felülfizetés, 9. suprasolvire.
Felülhalad, v. a întrece, a fi mat su-
perior.
Felülhaladhatatlan, a. neîntrecut.
Felüligér, v. a, da mai mult, a urca,

(prețul).
Felüljegyez, v. a supranota.
Felülkerekedik, v. a ajunge de asupra, I
a prevala.                            !
Felülmúl, v. a întrece, a eovîrșî; a, i
băga sub covată.
Felülmúlhatatlan, neîntrecut, ne-
biruit.
Felülről, aóv. din sus, de asupra.
Felültet, v. a întărită, a, ațița, a as-
muți; a păcăli.
Felülvéleményez, v. a, superarbitra.
Felülvizsgál, v. a revida, a supra-
censura; a, colauda.
Felülvizsgálat, 0. revisiune, suprf,~
censurare; colaudare (de zidiri).
Felülvizsgáló bizottság, 9. comisiune
svpracensvráíoare, =-- de revizuire;
= de colaudare.
Felüt, v. a deschide (0 carte); a ri-
dica (capul) ; a sfeti 0 carte (de jac).
Felüzen, v. a trimite o vorbă (în sus),
a lăsa să spună.
Felvág, v. a tăie, a, dimica (în bu-
căți); (utat) a deschide cale; a
tranșa, (carnea).
Felvágókés, 9. cuțit de tranșat.
Felvall, v. a fuziona, a face mărturi-
sire.
Félváll, 0. un umer; —ról néz vkit,
  se uită preste umer la cineva; nu
  bagă. 'n. samă, disprețuesce.
Felvállal, v. ci lua pe umeri, a lua
  asupra,-și, a întreprinde.
Felvált, v. a. schimba (bani); —ja
  egymást, a se alterna, a face pe
  rind, a se schimba (sentinela).
Felváltva, aóv. alternativ, pe rind,
  reciproc, mutual.
Fel van, ț>. a fi în sus, a fi în pi-
  cioare, a fi sculat.
Felváncorog, Felvánszorog, v. a se
  tîrî, a se urca (cu anevoe).
Felvár, 9. cetățue, citadelă.
Felvarr, v. a coasă, a prinde (cu
  acul).

Felvég, í. granița capetul din suaJS
Felver, v. 1. a bate (o potcoavă)^
2. a ridică (prețul), a scumpi; 3. djț
trezi, a scula, a sperié (din somn) ji|
4. a sgorni, a purta, (copoul o fiară)a|
Felvergődik, v. a se ridica prin proSk
priile sale silințe, a ajunge la
Félvers, 0. emistih.
Felvértezi, v. a împlătoșa; a înarma.
Felvesz, v. a ridica (de jos) ; a prim\

a suscepe, a admite (ca elev) ; ar
dica, a lua (plata); a îmbrac
(haine); a relua finii unui discurs!
a face (un inventar) ; fel sem vesz
nici că-i pasă; —i a sátorfájá
apucă urmă.                       . s
Felvet, v. 1. a arunca (în sus);
pune (o întrebare), a propune, .
ridică (o chestiune); a face, a aț
terne (patul).                    i
Felvét, Felvétel, 0. 1. primire, 4
mitere, suscepere; oculațiune
fața locului) ; 2. ipotesă.
Felvetődik, v. 1. a se abate =, a J
aruncă în sus; 2. a sări =, a ,1
spulbera în aer (cu dinamit
Felvezet, v. a conduce (în sus). |
Felvezető, 9. căprar.
Felvidámít. v. a înveseli, a, învioșt
a însenina; a distrage.           j
Felvidámúl, v. a se învioșa, a se |
veseli; a, se distrage; a fi voios®
,fi vesel.                        J
Felvidék, 9. ținutul d,e sus; Nor
Ungariei.
Felvidít, v. a. înveseli.
Felvidúl, v. a fi vesel, voios; Í
înveseli.
Fel vigyáz, v. a supraveahia, a
specționa; a îngriji, a păzi..
Felvigyázat, 9. pază, privighere
specțiune.                   [tem
Felvigyázó, 0. vătav; inspector^
Felvilág, 9. lume, pămînt.
Felvilágit, v. a lumina.
Felvilágosít, v. a lumina, lămu
desluși; a propovădui; a, da
lușire.
Felvilágosítás, 0. luminare; lăm
deslușire, limpezire; clarificări
Felvilágosodott, Felvilágosult,'
minat, clarificat; inteligent, ci
Felvillan, v. a străfulgera. ?
Felvillanyoz, v. a electriza.
Felvirad, v. a resări (diua),
face țliua; a se deștenta.

Felvirágóz, v. a împodobi cu fiori, a
instruța.
Felvirágzik, v. a îmboboci, a se des-
chide, a înflori.
Fel visz, v. a duce in sus; —i az
ügyet, a apela tausa ; felvitte Isten
a dolgát, a ajuns înainte, a înaintat
mult.
Felvitorláz, v. a provedé cu vintrele.
Felvon, v. a trage (în sus), a ardica,
a ridică (in sus).
Felvonás, 9. 1. ridicare; 2. act (dra-
matic).
Felvohásköz, 0. pausă (între acte).
Felvonógép,. 0 elevator; mașină de
ridicat (povoare ).
Felvonóhíd, 9. pod umblător (care se
trage cu ciga).
Felvonókapú, 0. tarabă.
Felvont, a. tras (afară), scos.
Fel vontat, ᵥ. a trage (in sus).
Felvonul, v. a înainta in șiruri (ar-
mata).
Felvonulás, 9. alaiu, procesiune.
Felzavar, v. a turbura (apa) ; a
sgânddri (focii l).
Felzavarodik, v. a se turbura ; a se
întunecă (ceriul).
Felzék, 0. pîrghie.
Felzendit, v. a resvrăti, a rescula, a
agita, a întărită, a revolta.
Felzendül, v. a se revolta, a se jre-
seula; a se ridica (contra).
Felzendülés, 0. revolțare, refulare;
răscoală, revoaltă, răzvrătire.
Felzet, 0. rubru ; îndorsat.
Felzetiv, 0. manta (la un protocol).
Feizúdít, v. a turbura, a înteți; a ri-
dica, a revolta, a agita, a resvrăti.
Felzúdul, v. a, se rescula, a se re-
volta; a se aprinde (de mânie).
Fém, 0. metal.
Fémbetft, 9. tip (de metal).
Fémelegyesítés, 9. alegațiune.
Fémérték, 9. valoarea metalica.
Fémfény, 0. lustru (metalic).
Fémjelez, v. a cisela, <■ însămna
(sculele de aur).
   mjelzés, 0. ci&elare.
Fémkészlet, 9. fond de metal.
Fémlik, v. a sclipi, a străluci ; nem
mind arany, a mi —, nu'i tot aur,
ce lucesce.
Fémrúd, 9. rudă de metal.
Fémtartalmú, a. de conținut metalic.
Fen, v. a ascuți.

Fene, 0. rac; freanț, rană idoasă,
gangrend; farkas—, lupus (o boală);
a fenébe, la dracu, la naiba; mi a
veszett fészkes fene! ce dracu; —
(vad) fiară,, selbătăcie; —dolog,
lucru naibei.
Fenegyerek, 0. gigerl.
Fenék, 0. fund; fundament, jond, te-
melie. ; nagy feneket kerít, face di-
gresiuni; începe vorba pe departe,
Fenekedik, ᵥ. a ave pică (pe. cineva).
Fenekei,*v. a pune fund (la o bute);
a înfunda, a da la fund.
Fenekestül, aóv. din temelie, din
talpă, cu deservîrșire.
Feneketlen, a. fără fund.
Feneketlenség, 0, prăpastie, noian.
Fenekez. v. v. Fenekei.
Fenékfészek, 0. 1. copil mezin, prăs-
ită; puiul din urma : 2. fundament,
temelie.
Fenékkő, 0. pegtră de moară.
Fenékrész, 9. fund, dos.
Fenékszin, 0. coloare fundamentală.
Fenéktojás, 0. cuibar.
Fenerüh, 0. elefautiasă (boală).
Fenés, a. gangrenos.
Fenésorbánc, 0. orbalț gangrenos.
Fenésedik, y. a se gangrena.
Fenésen, aóv. al naibei, al dracului.
Feneség, 0. naiba, năbădae, drăco-
venie, drăcie; ez a —, aici e naiba,
asta-i dracu.
Fenevad, 9. fiară; răpitoare.
Fenkő, 0. cute, masat, ar cer, gresie.
Fenn, aóv. de asupra, sus.ₜ
Fennakad, v. a se opri, a sta; a, șo-
văi; a stagna, a se întrerupe.
Fennakadás, 0, întrerupere, stagnare ;
șovăire.
Fennáll, v. a sta, a susta, a exista ;
a dăinui, a dura.
Fennállás, 0. existență, ființă; durată.
Fennálló, a. existent, subversant, ir
ființa.
Fennálló rajz, 0. plan, desen.
Fennállva, aóv. stând, sculat, în pi-
cioare.
Fennebb, aóv. mat sus.
Fennebbi, a. de maz sus, mai sus
pomerit, (fis.              [pomenit.
Fennemlített, a. mai sus amintit, =
Fennen, aóv. trufaș, sumeț; — hir-
det, publică sus și tare.
Fennforgó, ₐ existent, subversant, în
ființă.

            fennforog


Fennforog, v. a exista, a subversa, a
fl de față.
Fennhangon beszél, v. a vorbi tare.
Fennhatóság, o. egemonie, preponde-
ranță, superioritate; supremație.
Fennhéjáz, a. a fi superb, = trufaș,
= sumeț; = arogant.
Fennhéjázás, a. aroganță, superbie,
trufie, sumeție.
Fennhéjázó, a.'arogant, trufaș, sumeț,
superb.
Fennhord, «. (—ja fejét) a umbla cu
capul pe sus, a fi sumeț.
Fennjár, v. a umbla pe sus, a sbura =.
Fennkölt, a. sublim, deștept, treaz,
eminent; exaltat.
Fennkürt, o. piculină, hoboiu, piscoiu.
Fennkürtös, a. hoboist, piculinist.
Fennlátó, a. trufaș, sumeț.
Fennlég, eter.
Fennmarad, v. a persista, a dura,; a
  rămână. a resta; a. rămâne deștept
  (peste noaipte).
Fennmaradás, o. dzirată, continuitate;
  existență; veghiare (peste noapte).
Fennmondott, a. mai sus pomenit, =

                                     Fényelgés, 6. lux, pompă, fală.
                                     Fényelgő, a. pompos, fălos ; mândru
                                     Fényellenző, o. abajur (perdea. â
                                     luminare).
                                    ! Fenyer, a. (fci.) iarbă neagră (Ericty
Fennszárnyaló, a. avîntator, sublim, Fényes, a. strălucit (or); sclipicios

   (fis.
Fennség, 9. v. Fenség.
Fennsík, a. v. Fensik.
Fennszárnyal, v. a se aur ta,
   sbor înalt, avântat.


a Iva

i cu sbor înalt.
Fennszóval, aöv. tare, răspicat, clar,
   cu voce înalta; av íntat.

Fenntart*». a susține, a conserva; a
reserva.
Fenntartás, 9. susținere, sustentațiune,
conservare; reserva; —sal közöl,
comunică cu reserva.
Fenntartott, a, cu reservă, reservat.
Fenn van, v. a fi zculat, a fi pe pi-
cioare ; a fi treaz, deștept.
Fennyel/aó». trufaș, arogant, sumeț.
Fennyen, abv.. arogant; sumeț, trufaș.
Fenőszij,9. curea de ascuțit (briciul).
Fenség, a. 1. (titlu) Alteță, înălțime;
2. sublimitate, măreție; királyi —,
Alteță Regală.
Fenséges, a. măreț, sublim; (titlu)
prea luminat, préainaUat.
Fensik, 9. platou.
Fenső, a. înalt, ridicat; sublim, su-
perior.
Fennsőség, ». sublimitate, grandoare;
hatalmi —, igmnonief

208

Fényesvászoií

Fenszij, 9. curea de ascuțit.      1
Fent, abv. în sus, de asupra.      I
Fentart, v. v. Fenntart.           i
Fentebb, a. mai sus, mai de asupraJ
Fentereg, v. a se tăvăli.          |
Fentirt, a. mai sus însemnat, = po-1
menit.                             |
Fentő, 5. spiță (de roata).        g
Fentőfű, ő. (iot.) coada calului, bărboi
sasului.                           I
Fény, 9. lumină; lustru, poleială J
strălucire, pompă, mândrețe; scfóJ
pire; —re hoz, scoate la lumină A
edă (o carte) ; desvelesce (un secret) J
—t űz, face pompă duce lux. |
Fénybogár, faol.) licuriciü (LamA
pyrus noctilucg).                  1
Fénycsarnok, 5. galerie, hală, bazaÂ
de paradă.                         |
Fenyeget, v. a amenința, a înfrica. 1
Fenyegető, a. amenințător, iminent.I
Fenyegetőzik, ᵥ. a amenința, a
frica.                             1
Fényehagyott, a. fără lustru.      4
Fényeleg, ». a străluci, a brila, a eaj
  cela; a se făli cu ceva;          fl







  luminos, limpede; pompos, luxé
  măreț, frumos; — nappal, în
  albă.                            3

Fényesbőr, piele de lac, ~ Jgj
struită.                         ja
Fényesedik, v. a se lustrui, a sctájl
a se polei.                     ,3|
Fényesen, «6». pompos, luxos, mărv$
strălucit.
Fényesít, ᵥ. a polei, a lustrui,
vm.                            -gll
Fényesített, ₐ. poleit, lustruit; m
chirat.                          J|
Fényesítő kefe, a. perie de
Fényeskapu, Poarta otomană.
Fényeskedik, v. 1. a străluci, a^S
mina, a luci, a licuri; 2. a
cu ceva.                         Im
Fényesporta, Fényes udvar, x íMm
  otomană.                         Jm
Fényesség, o. strălucire, lustru,Im
letală; lumină; fulg oare; HifM
Fényesvászon, pânză lustruitaS/B
sama.                          IM

Fényez, v. a polei, ă lustrui, a la-
  chira.
Fényezőt, 9. lustru, poleitura; ele-
  ganță.
Fénygolyó, a, glob luminos; bombă
  luminătoare.
Fényező, 9. poleitor, lustruitor.
Fényezőfestek, 9. lac, lustru; chin-
  druț (pentru sobe)
Fénygöncölösség, a. polarizațiunea
  fluminez/
Fényhomály, o. clar obscur.
Fényírás, 9. fotografie.
Fényiratos, a. fotografic.
Fényíró (műhely), a. atelier de foto-
  grafie. .
Fényiszony, a. greață sfială de lu-
  mină.
Fényit, v. a pedepsi, a disciplina; a
  coregc.
Fenyíték, 9. disciplină, ordine; mijloc
  coercitiv.
Fenyitetlen, a. nedisciplinat.
Fenyítő, a,, criminal; torturător,
schingiuitor; penal, pedepsitor.
Fenyítőbiróság, a. justiție criminală.
Fenyitőház, a. institut de corCcțiune,
închisoare, temniță.
Fenyítőjog, d. drept criminal, - penal.
Fenyítőtörvényszék, justiție crimi-
nală.
Fénykedik, ♦ a străluci, a brila; a
se făli cu ceva, a fi măreț de
ceva.
Fénykép, d. fotografie, posă, portret.
Fényképész, fotograf.
Fényképészet, fotografie.
Fényképez, v. a fotografa, apósa.
Fényképező, d. fotograf.
Fénykor,    epoca de mărire, « de
glorie.
Fénykor, cerc luminos; nimb,
aureolă.
Fénylak, t>. pălaț, reședință.
Fénylik, a. a (stră)luci, a lumina;
a sclipi; a licuri.
I énymáz, a. lac; vax.
Fénymázol, ». a lustrui, a lachira;
a vaxui.
Fénymázos, a. lachirut, lustruit;
vaxuit.
Fénynyomat, imprimat de clișeurț.
Fényoldal, parte luminoasă; parte
bună, lăture buna; = avantagioasă.
Fenyő, d. (fiₒț) brad, cetină, molid
(Pinus).

Magyar-román szótár.

Fenyőbokor, (ffot.) archit, cetină,
brădișor, jimiper (Juniperus).'
Fenyőbuga, o. scoarță de brad.
Fenyőerdő, o. brădet, pădure de mo-
lid, =r brad.
Fenyőfa, lemn de brad, « de molid.
Fenyőkorom, d. chindruț (de lustruit).
Fenyőlép, d. rășină (de brad).
Fenyőmag, o. șneapen, semența de
molid.
Fenyőmandula, pinie.
Fenyőpinty, ». (zooL) cintiță (Frin-
gilla caelebs).
Fenyőtoboz, ». corn de brad, scoarță =.
Fenyőviasz, reșină.
Fenyővíz, d. vinars de șneapen; bo-
rovicwă (slav.).
Fényözön, î. mare =, belșug de lu-
mină.
Fénypont, n. punct de culminațiune. ~
Fénysarkítás, î. polarisațiunea lu-
minel.
Fényszegetás, ». (re)fracțiunea lu-
minez.
Fényszegetéstan, ₉. dioptrică.
Fénytan, optică.
Fénytani, ₐ. optic.
Fénytelen, ». ofilit, șters (coloare);
nelustroz, întunecos; neluminos.
Fénytelenít, v. a întuneca, a ofili, a
șterge (coloared) .
Fénytenger, d. ocean de lumină.
Fénytorlat, Fénytorlódás, t,. interfe-
rența luminez.
Fénytorony, o. far (luminător).
Fénytörés, refracțiune (a luminetj.
Fénytöréstan, 9. dioptrică.*»
Fénytörő, a. refractar.
Fénytünet, ₉. aparență ^fenomen de
lumină.
Fényű, d. ᵥ. Fenyő t>cl.
Fényűzés, 9. lux, pompă; gală.
Fényűzési cikk, 9. articlu de lux.
Fény változás, 9. faza (de lumină).
Fény verő, 9. reflector.
Fenyves, 0. brădet, grindiș.
Fenyvesmadár, Fenyvesrigó, 9. sturz
(Turdus).
Fényveszés, a. interferența luminez.
Fény villanás, 9. fulger (are).
Fényzsarátnokok, a. flăcări, luminoase
în soare.
Fér, 9. a íncapé, aavé loc; — vmihez,
încape la ceva, apucă, se apropie,
ajunge; nem — a fejembe, nurmz
încape în cap, nu pot pricepe.

14

                                                                                                                                               j?eszuies

Férc, ață de prins (la olaltă), «
de aninai; fascioară, broșură; —et
vet, prinde la olaltă (cu acul); —
mű, a. cârpitură; compilațiune (proa-
sta).
Fércei, v. a prinde la olaltă; a broșa
(o carte); a compila; a înseila; a
peteci.
Fércelés, a. însăilare, bfoșare; peté-
dre.
Fércelmény, e>. Compilațiune.
Fércelőcérna, 9. ața de prins la
olalta, « de broșat.
Fércmű, o. compilațiune proastă ; pe-
tecitură, lucru de nimic.
Peresen, ©. v. Feccsen ac/.
Fercsi, o. Francisc (óim.).
Ferde, a. 1. strîmb; înclinat, pieziș,
oblic; 2. (mcior'f haitișₜ strîmb;
3. ponciș, emorîș; absurd.
Ferdény, o. (geom.) trapez; romb.
Ferdényalakú, a. romboidal.
Ferdés, «. cam pieziș, cam strîmb,
cam oblic 7 cam ponciș.
Ferde ség, 9. absurditate; sucitură.
Ferdít, v. a (re)suci, a strîmba, a
răstălmăci, a interverti.
Féreg, 0. 1. vierme; gângănii, insecte
(pl.) 2. lup.
Féregpor, o. praf de insecte, ~ de
stelnițe.
Ferenc, 9. Francisc.
Ferenciek, călugării franciscani.
Ferencrend, 9. ordul franciscan.
Férfi, d. om, bărbat.
Férfiág, 9. linia bărbătească.
Férfias, a. bărbătesc, voinic, brav;
  energic, curăgios.
Férfiasodik, v. a, deveni bărbat.
Férfi-asszony, 9. amazonă, barbată.
Férfiatlan, a. timid, la*, fricos.
Férficseléd, 9. servitor, slugă.
Férfigyűlölés, 9. androfobie.
Férfihang, 9. voce bărbătească.
Férfikerídő, 9. androfob.
Férfikor, 9. . versta bărbăției, etate
  bărbătească, = virila. ₓ
Férfiság, 9. virilitate, bărbăție.
Férfiú, 9. bărbat, om.
Férfiúi, «. bărbătesc, energic, de băr-
  boi; viril.
Férges, a. vermenos, măluros.
Férgesedik, v. a se învermînoșa.
Fergeteg, a. furtună, vijelie, vifor,
tempestate.
Fergetyfi, 9. frecator; roată, măsălată.

Ferhéc, 9. v. Felhőre.
ueeri, 9. Francisc (óim.)
Férj, 9. soț, bărbat; stăpân; —hez
ad, a mărita (o fată) ; —hez megy,
se mărita ; —nél van, e măritata.
Férjetlen, a. fără bărbat,, nemări-
tată, fată în per.
Férjez, a mărită.
Fékhez adható, ». fecioară, de mă-
ritat.
Férjhezvágyó, a. doritoare de bărbat,
= de măritat.
Féiji, a. conjugal, de bărbat.
Ferke, 9. Francisc (óim.f
Férkezés, 9. apropiere; acces.
Férkezhotlen, n. neaccesibil.
Férkezik, v. a se apropie, a ajunge
la cineva; a se îmbulzi, a~ se virî.
Ferkó, 9. Francisc (óim.).
Félős, a. spațios, vast, întins.
Férőség, 9. spaț, lumina (unei odăi).
Fertály, o. pătrar, sfert; v. Negyed.
Fertelem, 9. ură, scârbă, iazmă,
spurcăciune, scârnăvie.
Förtelmes, a. urit, scârnav, scârbos;
grozav, ticălos, desfrlnat.
Fertelmeskedik, ». a se spurca; a
face ticăloșii, a se purta ticălos.
Fertez, v. a molipsi, a inficia, a pân-
gări; a întina, a hîțjli, a spurca; a
profana.
Fertőzetlen, a. nepângărît, neîntinat,
nespurcat; neinfectat; neprofanat.
Fertező, a. molipsitor, lipicios.
Ferteződik, v. a se molipsi, a se în-
ficia; a se pângări.
Fertő, 9. mlaștină, mocirlă; noroiü.
Fertőz,, v. v. Fertez îc/.
Fertőtlenít, a desinficia.
Fertőzőt, 9. mglipsire, infecțiune.
Fertőzetlen, a curat, nepângărit, ne-
maculat.
Fertőzik, v. a se cufunda în noroiti.
Fertőzködés, 9. pângărîre; «. Önfer-
tőzés.
Fertőzködik, ᵥ. a onanisa.
Fertöztelenit, v. a desinficia.
Fertőztelenítés, 9. desinfleiare, desin-
fecționare.                        ᵣ
Fertőztet, v. a pHhăni, a pângări, a
păta, a mânji, a spurca; a molipsii
Ferus, o. Francisc (Óim).            5
Fesei, v. a se destrăma, ’ a se deșira^
ă se descoase, a se desface.; a
deschide (bobocul).                I
Feslett, p. 1. destrămat, destmbălat^

desmățat, desfnnat, berbant; 2. de-
șirat, descusut.
Feslett életű ember, ₉. berbant, craiii.
Feslettség, 9. libertinagiu, desfriu.
⁸¹ Feslik, v. a se destrăma, a se des-
  coase.
Fest, v. a zugrăvi, a depinge; a co-
  lora ; a boi; a văpsi, a sulemeni, a
  rumeni, (obrajii); veresre —, ru-
  șesce; kékre —, albestresce.
Festanyag, 9. materie de colorat.
Festék, 9. culoare, văpsea(lă), boială.
Festék-áros, 9. doiangiu.
Festékcsiga, 9. ghioaca de văpsele.
Festékes, a. colorat, vapsit; rumenit,
  sulemenit.
Festékkeverés, 9. amestec de culoii,
* «• de văpsele.
Festéklap, 9. paletă (la pictori).
Festeni-való, a. de văpsit, de colorit.
Festész, 9. pictor; v. Festő.
Festészet, 9. pictură.
Festészeti, &. de pictură.
Festetten, a. nepictat, nezugrăvit;
  nevăpsit, necolorat.
Festmény, 9. tablou, cadru.
Festő, 9. 1. pictor, zugrav; 2. vop-
  sitor, colorător.
Festőanyag, 9. văpscala, coloare.
Festőarany, 9. beteală, șic.
Festőatraczel, 9. (ăct.) gălbinare.
Festő-btígyó, cărmuz.
ₖ Festőcsülleng, 9. (fot.) brobință, dro-
j bușor, grozamă, inistru (Isatis tinc-
I toria).
[ Festő-ecset, 9. penel.
Festő-ezüst, 9. șic de argint.
Festő-gyömbér, 9. (flot.) curcuma,
  iarba f carelor, brilioancă (Asclepias).
Festői, a. pitoresc; pictoresc.
Festőiskola. 9. școală de pictură, ----
I de belearte.
I Festőláb, 0. stativa (la zugravi).
Festőlégy, 9. coșenilă; culoare căr-
I măzie, = stacojie.
I Festőmoh, 9. (flot.) corișor.
\Festőmüge, 9. (&>t.) sânzuene de pă-
1 dure; asprișoară (Asperula).
Festőműhely, 9. atelier de pictură;
I boiangerie, văpsitorie.
I Festőpolcz, 9. stativa (la pictori).
1 Festőszer, 9. rechisît de văpsit, - de
I colorit.
I Festőszőlő, 9. carmuz.
I Eestvény, 9. 1. tablou, cadru; 2. linc-
[ tu;ă, pigment.

Fésű, 9. pieptene, pepten.
Fésűi, v. a pieptăna (perul); a dă-
răci (lâna).
Fésületlen, a. nepieptenat.
Fésűlködik, v. a se, pieptăna.
Fésűs, 9. pieptănar.
Feszeget, v. a silui, a forța, a sili
(cu puterea) ; a scruta, a scormoni ;
a scoate din țițini (ușa) ; a critica,
a șicana; ne feszegessük, sa-i dam
pace, sa lăsăm într’atâta.
Fészek, 9. cuib; covru, culcuș; visuină,
gașcă, gaura, mișina (de șoareci);
nyomorult, —, colibă amărîtă.
Fészekalj, 9. grinda de căpătâiu.
Fészekfentő, 9. puiul din urmă;
prâslea, copil mezin.
Fészekrakás, facerea cuibului.
Feszeleg, v. 1. a se întinde, a se
umfla ; a se păuni ; 2. a se gena; a ₜ
afecta.
Feszély, 0. genare; afectare; silă,
forță, incomodare.
Feszélyes, a. genant; incomod.
Feszélyez, v. a gena, a incomoda.
Feszeng, v. a se umfla, a se păuni,
a se întinde, a afecta.
Feszerő, 9. forță de expansiune.
Feszes, a. 1. strimt, tocmai, potrivit;
2. greoiu, silit, țeapăn, sforțat;
(prea) întins, încordat.
Feszeskedik, ᵥ. a se sforța, a se în-
tinde, a se umfla, a se încorda; a
se gena.
Feszít, v. 1. â întinde, a încorda, a
instruna; a silui, a forța, a impipge;
2. (Keresztre), a réstigni, a cruci-



Feszités, 9. 1. încordare, expansiune,
forțare; 2. afectare.
Feszített, a. întins, încordat.
Feszítő, 0. ipotenuza;'—erő, 9. forța
de expaMune; —fa, 9. drug; —
izom, extensor; —zabla, 9. zăbale
(la cai).
Fészkel, v. a cuibări, a face cuib.
Fészkelödik, ᵥ. a se cuibări, a nu
avea stare, a se smorfăi, a afecta.
Fészkesek, 9. composite (plante).
Feszmérő, 9. manometru.
Fesztelen, a. negenat, nesforțat; na-
tural.
Feszül, v. a se întinde, a se încorda
Feszülékeny, ₐ. expansibil.
Feszülékenység, 9. expansibilitate.
Feszülés, 9. expansiune; îricordarc.

1

Ö

Feszület, a. crucifix; restignire, cruce.
Feszült, încordat
Feszültség, 9. încordare, expansiune; ₖ
ceartă, neunire.,
Feszüliségmérő, 9. manometru.
Fetreng, v. a, se tăvăli, a jăce, a zăce.
Févó, 9. cerc, cring.
Fi, s. fiu, flăcău, băietan; prunc,
copil, boboc; putu (la animale).
Fiadzik, v. a făta; a se pui.
Fiâg, 9. linia bărbătească.
Fiagalamb, 9. putu de porumb.
Fiahordó, 9. (zeol.) canguru (Didel-
phys).
Fiakecske, 9. iadă, căprioară.
Fias, a. 1. cu pui; 2. cu sertar, cu
puie (masa).
Fiasnyúl, 9. lepuroae cu pui.
Fiasodik, v. a se pui, a făta, a se
   spori.                               ₍
Fias szekrény, 9. armar, sertar.
  Fias tyúk, 9. 1. cloșcă cu pui; 2. Găi-
   nușa, Pleiadele.

Fiatal, a. 1. tiner, june, flăcău;
2; nou, proaspét; — az idő, e ’
timpuriu.
Fiatal erő, 9. putere teneră.
Fiatali, a. juvenil, tinerel.
Fiatalít, v. a întineri.

de

  Fiatalkor, o. juneță, tinerețe.
Fiatalodik, v. a întineri.

Fiatalon, abo. de tiner, de june.
  Fiatalos, «. tinerel, juvenil; de tiner.
Fiatalság, 9. junețe; junime, tineret,
tinerime.

  Fiataltűz, ă. foc juvenil.
Fiatlan, a. fără copii, sterp.
Fiazik, v. v. Fiadzik.
   Ficam, a. scrintire,'scrintitura.

Ficamit, v. a scrinti.
Ficamlik, Ficămodik, v. a se scrinti.
Ficánkol, Fickándozik, v. a se sbate,
  a nu avé stare.
Fickó, o. flăcău, băiețapdru; puțoiu,
  ștrengar, berbant.
Fickóser, 9. bere simplă.
Ficsor, o. 1. mesură de vamă (Ja
  moară); 2. fecior.                  \
Ficsereg, v. a ciripi, a chiscui.
Fige, 9. v Füge, tel.
Figura, 9. figură; comedie, pozna,
  bazaconie , nazuri (pl.).
Figuráz, v. a face nazuri, « comedii.
Figyel, v. a lua aminte, a băga de
seamă; a asculta cu luare aminte,
a fi atent; a observa, a studia.

Figyelem, 9, 1. atențiune, luare »
aminte, băgare de seamă, veghere; |s
2. prevenire, îngrijire, scumpătate; w
considerațiune;    —be . vesz, ține O
seamă de, consideră. —mei kísér,
urmaresce cu atențiune, bagă de ;
seamă, studiază; —re méltat, in- |
vrednicesce de luare aminte.
Figyelembevétel, 9. considerare; con-. ;
siderațiune, luare în seamă,; luare a
minte.
Figyelemreméltó, a. remarcabil, demn i
de atențiune.                      |
Figyelet, 9. atențiune, luare aminte; =
prevenire, îngrijire. .
Figyeletlen, ₐ. neobservat, nestudiat;
  nebăgat în seamă.                 J
Figyelmen kívül hagy, v. a trece cui
  vederea, a desconsidera, a nu baga,
  în seamă.                         >
Figyelmes, «. atent, luător aminte^
  băgător de seamă; prevenitor; ci^
  lua. e aminte.
Figyelmetlen, a. neatent, negligent,
nebăgător de seamă; neprevenitor^
Figyelmez, v. a lua aminte ; v. Figyeh
Figyelmező, 9. observator.          |
Figyelmeztet, v. a atrage atențiune^
  asupra, a admonia, a aduce aminte^
  a aminti.
Figyelmeztetés, 9. admonițiune,

moniare; aducere aminte, atragerea


atențiunii, amintire.

i, Figyelő, 9. observator.
I FigyelŐhad, 9. avangardă; armată d
I (Aservațiune.

Figyeltet, t>. a atrage atențiunea.
Figyermek, 9. baiat, copil, prunc. ~
Fihűbér, 9. feud bărbătesc;        1-
Fika, 9. 1. răpciugă; muci (boală i
cai); 2. infanterist (batjocoritor
Fikarc, 9. jir, fibră, flument: —<
sem ér, nu plătesc# o ceapă (dog
rată).                             j
Fikás, a. mucos.
Filegória, 0. frigurie, verandă; foișț
pavilion.
Filemile, 0. privighitoare.
! Filep, 2. Filip.
Filing, 0. strugwr(e), struguraș. |
FilkÓ, ó. clop, damă (în cărți). 3
Filleng, 9. strugur(e).          |
Fillent, v. a cârpi, (la mincium)^
minți; a spune la brașoave, =?!
j
Filleniés, brașoavă, minciună.^

Fillent

213

a.

Fiilent regementjébe való, o. min-
cinos.
Fillér, o. ban, pară, lâscae, dinar;
fifiric,fiJer.
Fillérez, ᵥ. a da cu țiraita,a se scumpi,
â fisgrârcit.
Fillérezö, 9. zgârcit.
Fimag, semenție bărbătească.
Fimagzat, copil, băiat, prunc.
Finak, mesură de vamă (ta moară).
Fineai, ᵥ, a alerga, a fugi (încoace
$i încolo j.

Fincos, d. cola car, terfar; frate
mire.
Fîndsa, 9. ceașcă, filigeanfă).
Findsa alja. 9. tasă, tava.
Finév, d. nume bărbătesc.

de

Fing, beșină.
Finn, a. finic ; —,  finlandez.
Finnország, 9. Finlandia.
Finnyás, a. susceptibil; alegător, (in
mâncări); delicat, gingaș.
Finnyáskodik, v. a afecta, a fi gin-
gaș; a fi alegețor (în mân iri).
Finom, t. fin, subtil, delicat, ales,
rafinat; mărunt.
Finom érzésű, a. delicat, gingaș,
simțitor.
Finomít, v, a rafina.
Finomitógyár, 0. fabrică tL rafinat,
rafinărie.
Finomított, a. rafinat.
Finomított cukor, o. zahăr rafinat. 1
Finomodik, v. a se rafina; a se gin-
gași.

Finomság,
subtilitate.

5. 1; fineță, delicateță,
gingășie; 2. rafinărie,

șireție.
Finomszemcsés, a. niărunt, cu gră-
unțe mici.

Finomul, ». a se rafina, a se nobilita,
a se subtiliza; —, &bv. fin, delicat,
gingaș.                         [Uzat.
Finomult, &. rafinat; cultivat, subti-
Finta, a. pieziș, stfimb, 'haitii ponciș,
* chwrîs; oblic, înclinat.
Fintor, 9. (fot.) 1. odos, ovesica,# gri-
masă, șchijnonositură.
Fintorgás, 9. grimasă, schimonositură;
caricatură, shimă, jdrîmbătura.
Fintorgat, Fintorít,. v. a se strímba,
a se resgâid ; a face mutră, gri-
mase ; a poci; a strímba din nas.
Fintoi’kodik, & a face grimase, a se
scălămba, a se strímba; ă face
■ mutră.

Fintoros,
v. Finta.

Fitty 
schimonosit, pocit;

Finyás, ₐ. ᵥ. Finnyás.
Fiók, d. 1. puiií; madár—■, puiii de
pasare ; 2. sertar, scrin; asztal —,
sertarul mesei; 3. ochiu, puni (de
fereastră) ; 4. filială, (bancă).
Fiókbank, 9. bancă filială.
Fíókegylet, o. reuniune filială.
Fiókegyház, 9. (parochie) filială.
Fiókintézet, s. fâială (la un institut).
Fiókkereskedés, 9, negustorie filială;
sucursală.
Fiókmadár, 9. puiii dé pasere.
Fiókos, «. cu despărțeminte, cu caște;
cu sertare.
Fiókosit, v, a afilia.
Fiókos-kerék, 9. roata cu cupe.
Fiókos-nád, 9. trestie de baltă.
Fiókos-szekrény, 9. armar cu caște;
raft (la negustorii).
Fiókoz, v. a despărți, a asorta; a
face sertare.
Fióktelep, 9< sucursală.
Fióküzlet, ?. filială (wgmt.).
Fiókvégrendelet, 9.. cod (cil, testament
suplementar.                  [soare.
Firka, 9. mânjitură, sgărietură, scri-
’ Firkál, v. a scrie rău, a mânji hârtia.
Firkáló, 9. scriitoraș.
Firkant, v. a smângăli, a mângi
f hârtia).

Firkász, ?. scriitoraș.
Firnác, Firnájsz, 0. lustru, lac.
Firokon, 0. agnai, rudă după linia
bărbătească.
Firtat, v. a ispiti, a descoase, a spiona,
a cerceta.
Fitakos, a. cârn (nas).
Fitat, v. a afecta, a arăta, a se făli;
a suci din nas, a adulmeca, a mi-
rosi; a scormoli.
Fitestvér, >. frate.
Fitit, v. a arăta; Fitat.
Fitogât, Fitogtat, v. a se făli, a se
fuduli, a se îngâmfa, a se lăuda;
a arăta la lume; a afecta.
Fitos, a. turtit în sus, alunat, bîrli-
gat (nas).
Fitos orr, 9. nas cârn:
Fitty, 9. 1. sfirlă, bobirnac; pocni-
tură, plioscăitură (din dege'e);
     șuerat; 3. Jleac, chițibuș ; —et
hány, nici cărt' pasă, i-fX bate joc;
—ot sem ér, un fleac-, de nimic
vrednic.

Fityegő

214

Fodorhab

Fodorhabos

215

Foganatos

Fityegő, a. lăbărțat, atirnător.
Fityegő#, a. 1. dabălăzat, lăsat in
jos; 2. flenduros, sfirticat.
Fityfene, 9. floarea freanțulvi, car-
buncul; ciumă.
Fityfiritty, 9. piciu, bondoc; păpușa,
marionetă.
Fitying, 9. ban, creițar, para.
Fitymaᵥ 9. prepuțiu; —, a. nevrednic,
desprețuit, rău.
Fitymál, v. a desprețui, a nu băga in
s&mă, a nesocoti.
FityisÁtlan, a. fără prepuțiu, tăiat

Fizetési levonás, 5. scădere « detra-
gere din salar.                 .
Fizetési pótlék, 5. adaos de plată. ■
Fizetési tehetetlenség, 9. insolvență
Fizetési tilalom, 9. sequestrare (d
plată), sequestru.
Fizetésképesség, 9. solvența.
Fizetésképtelenség, 9. insolvență.
Fizetésnap, 9. fli «=, termin de plat
Fizetéspótlék, 9. adaos de plată.
Fizetéstelen, «. fără plată; nesal
visat.

                                      Fizetetten, a. neplătit, restant.
                  Fizethetés, 9. zolvență, capabilitt
                  wfvV₎ 2"            de a plăti.                       \
—„, ualál fia vagy, ești pierdut, Fizethetlen, a. iwplvent; ce nu
ești fiul morții.

împrejur.
Fiú, 9. fiü; băiat, copil, prunc, flă-
cău ; halál fia vagy, ești pierdut,

Fiúág, 9. linie bărbătească.
Fiúgyermek, 9. copil, prunc, băiat.
Fiúi, a. copilăresc, filial.
Fiúiskola, i. școală de băiațt, = de
  copii.
Fiú isten, Dumnezeu fiul.
Fiú leány, o. copilă, baiată, pruncă.
Fiúság, 9. Jiliațiune.
Fiúsit, 9. a da drept de fiii (unei fete).
  Fiúsítás, 0. prefecțiune.
  Fiúsított íeány, 9. prefectă, fată cu
   dreptul de fiu.
  Fiúvá fogadás, 9. adoptare, adopțiune.
  Fivér, 0. frate; nene.
  Fizet, v. 1. a plăii, a răfui, a solvi •
   « face plătire; a salarisa, a da
   plată; 2. a răsplăti, a compensa;
   drágán —, platesce scump; a buza
   jói —, grâul e rodit; fizethet, e
   solvent, poate plăti; nem fizethet,
   e insolvent, nu poate plăti.
   Fizetendő, a. plătibil, de solvit.

poate plăti.
Fizethetlenség, 9. insolvență.     >
Fizethető, a. plătibil, solvent.   -
Fizetni képes, a. solvent, capabil d
plăti.
Fizetni nem képes, a. insolvent.
Fizető, plătitor, solvent.
Fizető-asztal, 9. tejghea, masă 1
plătit.                            *
Fizetőhét, 9. săptemana de platán
Fizetőhivatal, s. cassa, vistierie.
Fizető-ív, '9. coală de plătire, =
  plată.
Fizetőképes, a. solvent, capabil <
  plăti.
Fizetőnap, 9. fli de plată.
Fizetség. 9. plată, plătire, salar
Flanel, Flanér, 9. flanelă.
. Flaska, Fiaskó, s. clondir, o
• sticlă.

Vizetei, 0. (xool.) jisetru (Physeter
macrocephalus). ;
Fizetés, 9. 1. plată, salar, soluțiune f
salarizare, leafă, simbrie; sold;

Flastrom, 9. bleastru, emplastr
Flóris, 9. Flore, Flórian.
Flóta, 9. flaută, caval; v. Fuv<
Flótás, 9. flautist; szegény —

2. răsplată, recompensă.
Fizetés-előleg*, ». anticipațiune

de

salar.
Fizetés-emelés* 9. îmbunătățire
plată, ridicare de salar.
Fizetéses, a. salarisat, cu plată; cu
simbrie; cu țaxă.
Fizetés felfüggesztése, 9. suspendarea
salariului.

de

Fizetés folyóvátétel, 0 lichidarea
  salariului.
Fizetési ív, 9. coală de plătire.
Fizetési képtelenség, ». insolvență.

rit de el.
Flótáz, v. a cânta din flaută.
Flotta, j. flotă, flotila.
Fodor, 9. creață, increțeală, !
tură, freză, vapeluri; buclă, ■
(de per); manget; volan;
creț, buclat, frizat (păr);
(obraz) ; încruntat (sprîncei
Fodor, v. a încreți; a suci (n
a friza (părul) ; a suci (ați
Fodorfa, 9. lemn cu pete, = <
Fodorgallér, 9. horbota la gi
cu crețele.
Fodorgat, v. a încreți, afrisa
Fodornab, 9. pată, semn, vână
| (pe lemn).

Fodorhabos, a. votat, cu zămn, venos;
creț.
Fodorhaboz, v. a pestrița (lemn).
Fodorhaj, 9. per creț.        [țelor.
Fodorháj, 9. bezerei, încrețitura ma-
Fodotit, o. a încreți; a frisa (perul);
a încrunta (sprîncenele).
Fodorító, 9. friser, bărbier.
Fodorítóvas, 9. fier de înc7ețit (părul) .
Fodorka, 9. ($ot.) perdea fetei, poli-
trică (Ádianthum capiUus Veneris).
Fodorkel, 9. conopidă, varză creață.
Fodormenta, 9. (fot.) mirtâ creață
(Mentha crispa).
Fodorodik, v. a se încreți.
Fodortövis, a. (&>t) palămida.
Fodrász, a. friser, barbir, frisor.
Fodros, a. încrețit, zbârcit (obraz);
creț, frizat; cu crețe.
Fodrosit, v. a încreți, a coase cu
crețe.
Fodrosodik, v. a se încreți.
Fodroz, v. a încreți; a friza, a arde
(părul).
Fodrozat, 9. frizură; volan, mangetă,
Fog, 0. dinte; colț, măsea; fușteiu
(la scară) ; —a nő, i cresc dinții;
—a fáj vmire, i lasă gura apă după |
ceva; are pică asupra cuiva : ott.
hagyta fogát, a murit acolo; nem
fér a fogára, nu poate suferi.
Fog, v. a prinde; a apuca, aₜ pune
mâna, a lua; a înhăma, a prinde
(cai); a începe (la lucru); nem
fog az esze, a nu-i cuprinde mintea;
nem fog rajta a szó, a nu se lega
vorba de el; munkára fog, a pune
la lucru, a prinde la
Pogácsán, 0. (fot.) floarea șarpelui,
mama pădurii (Lathraea).
Fogacsolt, c»i cu colți, colțat, dințat,
cu măsele.
Fogad, v. 1. a primi (încasă), a re-
cepe, a accepta, a admite, a lua la
sine; —ja kiváló tiszteletem kifeje-
zését, primesce spresiunea distinsei
mele stime; fiává —, örökbe —,
adoptează,; kocsit —, tocmesce o
căruță; lakást —, închiriază =,
tocmesce un cortel; méhébe -—, a
concepe, a zămisli; 2. a se ramași,
a pune rămășag, a se prinde; szót
—, a asculta, a da ascultare; nem
—ja el, a respinge, a nu primi;
—junk, să facem rămășag, sa ne
prindem! 3. a promite, a făgădui.

Fogadalmi, a. votiv, închinat (mănă-
stire).
Fogadalom, 9. vot, promisiune so-
lemnă.
Fogadâ's, 0. 1. primire, recepțiune,
admitere; 2. promisiune, făgăduință
solemnă, prinos, juritință; cuveni;
3. prinsoare, iadeș, rămășag; —om
tartja, me obligă cuvântul dat, =
promisiunea.
Fogadástétel, 9. promisiune, vot,juru-
ință, făgăduința; rămășag.
Fogadatlan, a. nechiemat, care se
vîresce; nepromis, netocmit.
Fogadkozik, v. a se scusa; a se
prinde, a promite, a căută pretexte;
a se jura.
Fogadmány, 9. făgăduință, juruință.
Fogadó, 9. otel, ospătărie, birt; cârci-
mă, locanda (Mold.) ; han.
Fogadós, 9. birtaș, ospătar, otelier;
locandar (Mold.) ; cârcimar.
Fogadott, a. primit, acceptat, adoptat
îmbrățișat; plătit, tocmit, închiriat
(cortel); — fiu, copil de suflet, =
adoptiv; — gyermek, pupil; —
leány, pupilă.
Fogadott munka, 9. lucru comandat,
    tocmit, = năimit.
Fogadtatás, 9. primire, admitere, re-
cepflune; ovațiune.
Fogadzik, v. a face dinți, a-i cresce
dinții, a-î ieși dinții.
Fogalmaz, v. a concipia, a compune,
a redacta, a pune, pe hârtie.
Fogalmazat, 9. concept; ciai-nă.
Fogalmazó, 9. condpist.
Fogalmazvány, 9. concept, ciorna,
scriere, composițiune, schiță, proiect,
concepțiune.
Fogalmi, a. abstract, teoretic, ideal.
Fogalom, 9. noțiune, idee; conceput,
concepțiune.
Fogalomszerű, a. abstract, ideal.
Fogalomszó, 9. nume abstract.
Fogamzik, Fogan, Foganik, v. 1. a
prinde rădăcina, a se înrădăcina., a
se prinde; a zămisli, a se îngreca,
a concepe.
Fpganás, 9. zămislire, concepere.
Foganat, 9. resultat, succes, urmare,
efect; izbândă; —ba vesz, pune în
practică.
Foganatlan, fără resultat, fără
efect, nefolositor.
Foganatos, «. eficace, activ, efectiv;

Foganatosít

216

Foglalat

Foglalatlan

217

Fogyatkozás

cu resultat; profitabil, folositor, pri-
incws, salutar, util.
Foganatosít, v. a executa, a realisa,
a . efectui, a îndeplini, a pune. In
practică, a făptui, a săvîrși ;■ a. uti-
lisa.
Foganatosithatlan, a. nepracticabil,
nerealisabil, neexecutabil.
Foganatosítható, a. executabil, prac-
ticabil, realisabil.
Foganatosság, utilitate, practica-
bilitate.
Foganőtt, (&&) dințură (Dentaria).
Fogant, v. a zămisli, a concepe.
Fogantáé, Fogantatás, zămislire,
concepțiune.
Fogantatik, v. a se zămisli, a se con-
cepe.
Fogantyú,măner, crivac, manivelă;
toartă, plăsea.
Fogantyúé*, a. cu toartă, cu plasele
(cuțit).
Fogard, Fogárdos, 1. capțios, per-
fid, încărcător, fraudulos; 2. ager,
iscusit, sufytil.
Fogárdoskodik, v. a face întrebări
capțioase, = sofisterii.
Fogárdúl, aób. capțios, fraudidos,
perfid ager.
Fogas, 1. cuier; 2. grapa; 3. fogaș
(pesce în Balaton) ; —, a. 1. dințat,
cglțăt, cu dinți; 2. capțios, frau-
dulos ;* subtil.

Fogcsikorgás, o. scrâșnita dinților,' ]
scârțăire.                         |
Fogcsikorgatva, abv. scrâșnind, scâr- |
țăind din dinți.                   1
Fogcsorba, ». știrbind, știrbitură, |
lipsă de dinți.                    1
Fogcsőrűek, p/. dentirostre. , |
Fogd-meg, x polițist, pandur, haiduc; |
agent polițenesc.                   1
Fogdos, v. aprinde, a apuca (des); |
a recruta (ostațfi).               1
Fogékony, a. ager; receptiv; sușcep- |
tibil, primitor ; simțitor.        |
Fogékonyság, a. agerime; susceptibi- J
litate, predisposițiune, receptivitate; 1
sensibilitate.                     9
Fogékony talan, ₐ. nesimțitor, nesusț^
ceptibil, nereceptiv.              j
Fogfájás, t>. durere de dinți.      J
Fogfájós, a. cu durere  de dinți.   1
Fogfej, 3. coroana dintelui, cununa ==.W
l Foghagyma, o. (Soi.) aiu, usturmui
(Allium sativum).                 ||
Fogba gymagerezd, 3. cățel de aiu,
de usturoiu; cununa dé aiu. 3
Foghagymás, a. ait, cu aiu, cu usturi
T(M&. ■ ;             ¹ -         -3
Foghang, o₄ sunet dental.          ii
Foghasadás, <>, crescerea =, creparecm
■ dinților.
Fogható (—hoz, —hez), a. compara-^
bil, asemuit, asemenea, identic, ana^
log, aidoma ; nincs — legény ’
faluban, nu-l în sat băiat ca el,
de sama lui.                       "J®

I ít varé ; capacitate; rés urnát, sumă,
I total; 2. încadrare, pervaz, ferecare
L (de diamant).
f Foglalatkor a; neocupat, necuprins.
I Foglalatos, a. ocupat, cuprins, în-
I deletnicit.

Foglalatoskodik (vmivel),

V.

a se

ocupa, a se îndeletnici, a avea trea-
bă, «= daraveri.
Foglalatosság,. 3. îndeletnicire, ocu-

pațiune, treabă, afacere, daravél *.
Foglalkodik, y.ase îndeletnici, a sé

ocupa.
Foglalkodtat, v. a ocupa, , a da de
lucru.
Foglalkozik (—vel), v. a se ocupa, a
se îndeletnici; a avea daravere cu;
(—ben), a avea de gând, a umbla să.
Foglaló, x 1. arvună, saf tea ; 2. stă-
pânelor), posesor.
Foglalómód, $. conjunctiv (mod).
Foglalóvas, 9. scoabă, cârlig.
Foglaltatik,, v. a se cuprinde, a fi
cuprins.

Fogószkodik, v. a se prinde, ase
țind, a se propti, a se răzimg.
Fogóvég,o. punct de reazîm.
Fogpép, pastă de dinți.
Fogpiszkáló, 3. scobitoare (de dinți).
Fogpor, 5. praf de dinți.
Fogság, 0. 1. robie, închisoare, cap-
tivitate ; 2. arest, pușcărie, prinsoare,
temniță; —ba ejt, prinde, arestează,
închide; —ra veț, aruncă în în-

  chisoare, trimite la pușcărie:
Fogságravitel, arestare.
Fogsor, 3. cununa dinților; hamis
  —, garnitură de dinți.

Fogtömedék, 3. plomb de dinit
Fogüreg, o. găunoșle de dinți.
Fogva (ymtől),poo^. (temporal) de, de
la; inától —, dé afl încolo; régtől
—, de timp îndelungat, de mult;
(causal) hivatalomnál —în puterea
oficiului meu,; ennél —, așadar,
deci; kezénél —, de mână.
Fog vacogó s, 3. scrîșnirea dinților.
Fogvájó, ). scobitoare de dinți.
Fogvást, postp. v. Fogva.
JFogvásulás, strepezirea dinților.
Fogvíz, o. tinctură -, apă de dinți,
v. a fáce elinti, a-i cresce

Fogás, 1. prindere, prinsoare; 2. is-
cusință, vicleșug,, apucătură, mara-
fet; 3. felin, specie (de mâncare)
hibás :, greșeala.                                                     $
Fogas émber, ^.r om cu peri pe limbă. \ Fogház-őr, 0. temnicer, pârcălab. J
Fpgasir, dt (fiot.) rdințură, colțișor | Foghíjasok, 3. (zocl.) edentate. |
(Dentaria).                         j Főghús, 3. 'dngină, gingie.
Fogaskerék, ?. roată cu dinți; - cu\ Foghúzó, s. clește (de țras dinți), â
j Foghúzókulcs, cheie de tras dinți.)~
0. tren cu ' Fogkefe, 3. perie de dinți.
        . ,                         ' Fogkoszorú, 3. cununa dinților.
Fogasol, v. a grapa, a da cu grapa. \ Fogkő, 3. peatră de dinți.
Fogásos, ₐ. capțios, fraudulos, per-\ Foglal, ₜ*. 1. a conține, a cuprinde,J
fid; subtil.                                  ’ ’ ’               ’

Fogház, c. pușcărie, închisoare, ,
nița; gros.

măsele,

cu colți.

Fogaskerekű vaspálya,
roate colțate.

Fogat, î. trăsură; négyes —, trăsură Í
cu patru cai; —, v. a lăsa să prindă, i
a înhăma (caii).                      |
Fogatlan, a. știrb, fără, dinți. i
Fogaz, y. 1. a face dinți, a-i cresce
dinții, a căpăta dinți; 2. a pune
măsele ® colți (la roată).
Fogazat, dințetura, -dentară, Cu-
nuna dinților.

ocupa; helyet

șede; hozzá
a încadra;
concipia, a
questra ; a
lega.
Foglalás, 3.

luare; 2.

—,. d ocupa loc, í
a adaoge; keretbe -s

a fereca ; írásba —,
scrie; 2. a exequa, a j
reține; 3. a împreuna*

1. cuprindere, ocupai

sequeStrare,
amanetare; ocupațiune.

exequa

Foglalat, i. 1.. cuprins, conținu^

  Foglaltató, o. exequent.
  Foglalvâny, încadrare, cadru, fa-
   son, garnitură, pervaz, cercevea.
  Foglár; ». pârcălab, pandur. ¹ Fogzik"
  Fogláz, o. ferbințeglă (când cresc \ dinții.
• dinții la copil).                    i Fogzománc, email de dinți, smal-
  Fogîyâsz, vânător de potirnici;\ țul <di iților.
► v.f a vena potîrnici.                 | Fogy, ᵥ. a scade, a scăpata, a de-
; Foglyászat,. 5. venatoa. e de potîrnici. j cresce, a se împuțina, a se micșora;
  Foglyúl, abv. ca prinsoner, ca are-] a dispare, a se gata, a fi la, gătenie;
   stant; —ejt, arestează.               ! Fogyás, scădere, scăpătare, împuți-
  Fogmáz, o. email de dinți.           | nare; trecere.
  Fognövés, d. crescerea dinților. i Fogyaszt, v. a consuma, a intrebu-
  Fogó, ». 1. clește; 2. toartă, mâner.\ ința, a mânca (tot), a mi tui; a
  Fog-odú, găunoșie de dinți. j deseca ; a cheltui.
  Fogódzik, (—be\ v. a se prinde de,! Fogyasztás.
; a se ține, a se răzima de ; a se în-

consumare, mistuire;

clesta ; a recurge la.
Fogódzó,

consum.

                         Fogyasztási adó, ,
sprijin, razim ; parapet, accis(ă).
~                 Fogyasztási vám,

rcclin, balustradă, parmaclîc.
Fogoly, a. 1. arestant, prinsoner

de consum.

dare de consum,

accis(ă), vamă .
[țiune.

i               a. a/cdcci/d, prinsoner; j ac consum.                                      \tuine.
captiv; 2. (zcof.) poți mi he, fúgau j Fogyasztók, o. consumare, consump-
(Tetrao perdix).                                ।^Fogyasztó, o. consument.

Fogolycsere,
Fogoly madár
Fogoly-őr

dorobanț.
Fogoîysip,
tî. aici).
Fog oly társ,

schimb de prinsonerl

v. Fogoly 2.

j. păzitor ale , «restanți,
?. fiueraș (de chemat pox

   ᵥ „    ,, 3. tovarăș de arest.
Fogorvos, i. dentist.

I Fogós, a. capțios, tnciircal; v. Fogaid, j

Fogyaték, gătenie, sfirșit; rămă-
sfărămătpri; drojdii;

șițe, rest,

cusur;, —ân van, e spre gătenie.
Fogyatékos, a. defectuos, imperfect, .
cu cusur;
Fogyatkozás, o. scădere, scădemeiit;
defect, cusur, meteahnă; nap—
întunecime de. soare; részleges —,
întunecime parțială, eclipsă.

Fogyatkozik

218

Folyamjegyzék

Folyamkörnyék

219

Fonalvég

Fogyatkozik, o. scade, decresce; se
împuțind; (a Dap) se întunecă soa-
rele, eclipsează.
Fogydogál, v. a scadă pe încetul, a
se împuțina.
Fogyhatatlan, a. nesecat, fără scă-
dere.
Fogyta (vmiuek), >. capăt, gătenie,
urmă, șfirșit; fine ; — ân van, e la
gătenie, « spre sfirșit ; élte —áig,
până la finea vieții.
Fogytig, Fogytiglan, «0». până în
sfirșit, până în urma, = gătenie.
Fohász, 9. rugăciune (fierbinte și
scurtă), suspin(are) oftare, oftat,
geamăt.
Fohászkodik, v. a se ruga, a se în-
china; a ofta ; a suspina.
Fojlik, Fojlódik, v. a se năduși, a fi
asfixiat.
Fojt, v. a gâtui, a sugruma, a înă-
duși; a îneca (in apă); a stem-
pera, a domoli, a suprima (o patimă).
Fojtás, î. 1. gâtuire, sugrumare, înă-
dușire; 2. împlutura, dop (in
pușcă).
Fojtáshúzó, í>. varga (la pușcă).
Fojtogat, v. a sugrumă, a gâtui.
Fojtógáz, d. gaz inecăcios, acid de
salitra.
Fojtóhurut, î. apoplexie pulr onară.
Fojtólég, d. aer nădușitor, acid de
salîtră.                      [stifos.
Fojtós, a. inecăcios; amar, searbăd,
Fojtott, a. nădușit; sugrumat, gâtuit,
înădușit, asfixiat.
Fok, 9. 1. grad; treaptă, scară; fus-
cel (la scară); 2. cap, promontoriu
(de mare); 3. muchea (securii);
urechea (acului); 4. (mat.) potență.
Fóka, d. (aool.) câne de mare, focă,
   ițăl de mare (Phoca).
Fokföld, 9. Capland(ia).
Fokhagyma, aiu, usturata.
Fokhely, oraș cu port, loc de tn-
treposit, schelele (Levantului); em-
poriu.
Fokmérés, s. gradare, gradațiune;
scară.
Fokmérő, 9. scară (barometrică);
scală.
Foknyi, a. öt —, de cinci graduri.
Fókodik, v. a se svânta, a se sbici, a
se u»ca (calea).
Fokonként, abv. Fokonkénti, a. gra-
dat, treptat, progresiv.

Fokos, a. toporaș, teslă ; măciucă,
ghioagă; focoș (unguresc).
Fokoz, v. a grada, a potența; î
scări, a ridica.                    <
Fokozás „Fokoztatás, a. c^mparațiune
gradațiune ; potențare.
Fokozat, 9. gradațiune, progresiune
scară; scală (de timbre).
Fokozatos, a. Fokozatosan,

gradat, treptat, progresiv.
Fokozódik, v. a se potență, a cresc
progresiv.
Fokozott, a. potențat.            j
Fokragoz, ». a compara, a pune l
comparativ.
Fok ragozás, 9. comparațiune (a adiei
tivelor).                        Sf
Foksnr, 0. scală, scară gradată, wr«
porțiune.                         S
Foktér, Fokterű, 9. terasă. B
Fokvidék, 0. Capland(ia); promoții
toriu.                      [dregaB
Fold, Foldoz, v. a cârpi, a peteci, aB
Foit, 9. 1. petec, bucată; 2. pqfcăM
3. stol (de pasări), v. Falka;
vet, coase un petec; 4. ceată faH
popor).                           »
Foltonként, abv. cete cete, stoluri. JE
Foltos, á. 1. petecit, cu petec, cdrp^Ș
2. pătat, păstruiă, prian, breaz
etej.                            |S|
Foltoz, t». a peteci, a cârpi, a dregOr
Foltozószabó, 9. cârpaciu. Sjjj
Folttisztító, d. curățitor de pete.
Folttisztító víz, 9. apă de scos peijM
Foly(ik), v. 1. a curge; a se vojgSj|.
a se scurge; 2. a merge, a urJM
rosszul foly a dolga, a-i me^B
lucrul reu; az előzményekből JB1
lyik, din cele precedente urmoSH
Folyadék, 9. lichid, Ucid, fluid;
.. sură.                         |S|I
Folyadékmérő, 9. areometru.
Folyam, 1.9. rîu, fluviu, gârlă; 2.
scurgere, decurs (al vorbirii) ; III
rent (electne); proces (de
tare); 3. curs, agio (la bursa).
Folyam-ág, 9. creanga unui rîu.
Folyam-ágy, matcă, alvia
Folyamat, curgere, curent; pr|BH
curs; —ba jön, vine în curSBB
—ba hoz, pune în circulațiune.^^B)
Folyamatos, a. continuă, curent,
getor; present (timp).         |M|
Folyamjegyzék, 9. joaie de
(la bursă).

Folyamkörnyék, 0. vale, basinul unui
rîu.
Folyamköz, 9. zăvoiii.
Folyammeder, 9. alviă, matcă.
Folyammellék, 9. vale, ținutul unui
rîu.
Folyamodás, 9. recurs, rugare, sup-
lică, inștanță, jalbă, petițiune.
Folyamodik v. a recurge, a se ruga,
a suplica* a cere, a solicita.
Folyamodó, 9. petent, suplicant; re-
curent.
Folyamodvány, 9. petițiune, jalbă,
cerere, rugare, suplică ; recurs.
Folyamrajz, charta apelor.
Folyam sodra, 3. curent (al apei).
Folyamtér, 9. basinul riului.
Folyam vidék, 9. ținut de. rîu.
Folyás, 9. curgere, curs; mers; a
világ —a, cursul lumii.
Folyat, v. 1. a seurge; 2. a se goni
(vaca).
Folydogál, v. a țurțur a, a picura;
a se scurge.
Folyékony, ₐ. Ucid, fluid, fluent,
curgător; limpede; —an beszél, vor-
besce cu ușurința.
Folyik, v. Foly.
Folyó, 9. rîu, fluviu; —, a. curent,
curgător.
Folyóbeszéd, 9. prosa.
Folyóév, 9. an curent, = curgător.
Tițolyb hó, 0. luna curentă.
Folyó-írás, 0. scrisoare cursivă.
Folyó -irat, '9. revistă, foae periodică;
ziar.
Folyóka, 9. rîuleț.
Folyókamat, 9. dobunda curentă.
Folyókórság, 5. reumatism.
Folyomány, 9. urmare, consequența ;
corolar.
Folyómúlt, imperfectul (timp).
Folyondár, 9. 1. (&>t.) iarba lui tátin
(Scorzonera) ; 2. holbură, forfecări,
poponeț, rochia rândunelei (Convöl-
vulus).
Folyópénz, 9. bani curenți.
Folyós, a. Ucid, fluid, curgător.
Folyóság, 0. fluid(itate), licid.
Folyóseb, 9. rana deschisă.
Folyósít, v. a liquida, a pune in
curent, = în curgere.
Folyosó, 9. ambii, gang, coridor;
galerie.
Folyószám, 9. număr ourent.
Folyószámla, 3. contocuvent.

Folyóvátétel, d. liquidare.
Folyóvíz, 9. apa curgătoare, ~ de riuᵢ
  « vie.
Folyóvízi, a. de rîu, de apă curgă-
  toare; — sügér, 9. (zocl.) costreș,
  șalîu, suduc, bărbun (Perca fiuvia-
  tilis).
Folytán, po9tp. după, potrivit, in ur-
  marea, in virtutea, conform.
Folytat, v. a continuata urma d
  purcede mai departe; levelezést-.—
  poartă corespondență cu.
Folytatás, o.- continuare, urmare.
Folytatólag, abv. Folytatólagos,
  continuativ.
Folyton, Folytonfolyó, a. mereu, con-
  tinuu, necurmat, într'una, ne’ncetat.
Folytonos, a. continuu, necurmat,
  neîncetat, necontenit, de- a pururea.
Folytonosság, o. continuitate ; jog
  continuitate de drept.
Folyvást, ab«. neîntrerupt, continuu,
  necurmat, neîncetat, mereü.
Fon, v. a toarce; a împleti; a toarce
  (mâța).
Fonadék, 9. împletitură; v. Fonat.
Fonák, a. întors, pe dos; absurd, fals;
   —, 9. dos; —ja vminek, parodie.
Fonákgondolkozású, a. îndărătnic.
Fonákoskodik, v. a face absurdități,
   = lucrflri întoarse, a lucra întors; a
  face neghiobii.
| Fonákság, 9. absurditate, bizarerie.
; Fonáktalan, a. fara dos; cu douefețe
I (stofă).
Fonákúl, abv. anapod, întors, pe dos;
  d'andqasele, d’andărătele.
Fonal, Fonál, 9. fir; tort, ață; a be-
  széd —a, Jirul fluxul vorbirii.
Fonálcséve, Fonálcső, 9. mosor, țeava.
Fonáldad, a. ca firul, ca tortul; fili-
  form.
Fonálfehérítő, 9. albitor de torturi.
Fonálféreg, 9. rimă.
Fonálfestő, o. văpsitor =, coloritor de
  torturi.                *
Fonalfűnyűg 9. (Sot.) lubiț (Camelina
  sativa).
Fonalgó, 0. urzdla; bătătură.
Fonálgombolyag, 9. ghem (de tort).
Fonálgombc’yitó, 9. dăpânătoare, re-
  schitor; vîrtelniță.
Fonálkö, 9. asbest, amian* (peatră).
Fonálmoszat, 9. conservă.
i Fonalóc, 9. triebină; sucală.
I Fonalvég, 9. uruioc.

Fonalvetés

<220

Fonalvetés, $. depăna re, răschiere.
Fónalvető, î. suveică; țeavă (cu tort). >
Fonat, d. pleată, cosiță (de păr); îm-
pletitură.
Fonaték, o. coadă, cosiță, țop.
Fonatos, a. împletit, sucit.         I
Foncsor, ». amalgam.
Fóncsorít, Foncsorol, y. a amalgama.
Foncsoros, a. amalgamat.

Fohdor, a. zăcaș, cu nărav; intrigant; |

șiret, viclean, perfid.
Fondorkodás, a. intrigă,

zăcășie, cabală.
Fondorkodik, y. a intriga, a unelti,

a țese la cabale.
Fondorlat, o. intrigă, uneltire, cabală, i
Fonnyad, v- a se veșteji, a se ofili, a
se usucă (o floare).
Fonnyad’iatian. ₐ. neveștefttor.
Fonnyadoz, v. a se opări, a se ofili,
v. Fonnyad.
Fonnyadt, a. Fonnyadtan, ₐ. veștejit,!
ofilit, uscat.                      I
Fonnyaszt, v. a veșteji, a ofili, a opări. |
Fonó, $. 1. torcătoare, torcător; 2, șe-
zătoare, argea, clacă; 3. cuier, furcă I
de tors.                            !

Fonódik, y. a se împleti, a se înfășură, j Fordulópont,
: punct de eitlminațiane.

a se încolăci.

Fonógép, ». mașină =, roată de tors.
Fonó-intézet, torcetorie.
Fonóka, o. 1. șezătoare; 2. caier.
Fon ók érék, rotap, roată de tors, i
Fonottmű, a. leasă, împletitură.    !
Font, s. punt, funt; pond.          ¹
Fontol, v. a cumpăni, a cântări; a ’
chibzui, a considera.               j

Fontolatlan, ₐ. necumpănit, necăntărit,

nechibzuit.
Fontoló, 0. balanță, cumpănă; căntar


—,ra vesz, chibzuesce, consideră,; Forgalmi, a. de comunicațiune,

cuinpănesce,, delibera.            j circulațiune; — eszköz, mijloc de
Fóntos, .a. de un punt ; important,! comunicațiune j — fennakadás,
trerapere de comunicațiune;—töke,-a

însemnat, monientuos, ponterős.
Fontoskodik, v. a-șida importanță.
Fontosság, s. importanță, însămnătate, Forgalom,
momentuositate.

Fontostalp, y. talpă groasa.
Forbát, 6. răsplată,, recompensă^ ră-
zbunare.
Forbâtjog, o. drept.de recompensă, = de
represalii, = de talion.
Foi'bâtlan, «. neresplătit, nerccom^

pensat.                         , neconstant, schimlăcios; trecător.
Forbâtol, y; a resplăti, a recompenseForgás, circulare; invîrtire) roi
a resbuna.                       ! țiune, circulațiune; virtej;—bahe

Forgás


Fordít, y. a întoarce; a traduce; a i
învârti, a schimba; a suci, a inter- J
verti; hátat —, întoarce spatele; ;
köpenyeget —, se schimbă (după ।
vînt) ; — vmire, a întrebuința spre ;
ceva; jóra —, a întoarce spre bine ; 1
románra —, a traduce pe românesce.
Fordítás, o. 1. traducere, versiune, |
traducțiune; 2. întoarcere, schim- j
bare; 8. întrebuințare.               |

! Fordítmány, o. traducere, tradus.^ \
uneltire, Fordító, o. i. traducător; 2 călcător, |

clenciu (la ușă).                      .
Fordítva, abv. întors» viceversa. î
Fordul, v. 1. a se întoarce, a se în- ;
vîrti; 2. a se întoarce, a se adresa i
cătră jobbra —, a se întoarce spre .*
bine, a se schimba.                   |
Fordulás, 1. întoarce re, întorsătură; t
2. schimbare, direcțiune, față; 3. în- ■
conjur, ocolire.                      |
Fordulat, o. 1. întorsătură; direcțiune, |
schimbare, față; înconjur, ocol; t
2. Catastrofă; tură (în dans). |

Forduló, ». 1.
conjur, ocol;
cătură.

tură, întorsură; în- \
2. ₜ parte de otar, căi- ?

crisa; J

întoarcere,

Fordulóposta, o. întoarcerea poștei, j
Forgács, < a. așchie, țandăra ; stere, ?
scărâmbă, festuca, oțapoc.        î
Forgácsfánk, valdenea.            j
Forgácsol, v. a țăndări, a face așchii; ]
a desface in ’bucăfî, a despica. J
Forgácsolóik, .y, a se despica, a
țăndări; a se împrăștia a sări în %

d; * bucăți.
, I Forgács-szék, n. teșghea (de giluit). J

' Forgalmaz, y. a pune în circulațvane.

  capital de circulațiune.              |
, d? corner cin, circulațiune^
; comunicațiune; venZare, daraverei
  —ba hoz, pune în circiilațiur.^îif

vîrtesce (un capital); —ban van,
în circulațiune, circulează, se învirfi
tesce ; --ba yétel, punere în mișcară^
= în circulațiune, punere in practicul
Forgandó, ci. schimbător, nestatornic^

pune în mișcare, •= în circulațiune ;
—ban van, circulează, se învirtesce;
az idő —a, cursul timpului.
Forgási-idő, o. timp, de circulațiune.
Forgat, y. a învîrti, a întoarce, a
suci; á rostogoli; a face o întorsă-
tură ; búzát —, vântură grâu ; elmé-
jében—, a medita, a cugeta asupra,
fegyvert —, a învîrti sabia; a
manua «=; pénzt —, a pune bani în
circulațiune; könyvet —, a răsfoi o
carte; tollat —, a purta pană, a
scrie; váltót —, a gira, un cambiu,
a îndosa =.
Forgatag, o. virtej, vorbură, vilvoare,
vuitoare, bulboană, sorb; —, a. schim-
bădos, nestatornic.
Forgatás, 1. învîrtire, întorsătură;
2. vînturătură (de bucate).
Forgatható, a. înviitibil; girabil
(combin).
Forgatmány, î. gir(are), indosament.
Forgatmányi kötelezettség,». obligă-,
mént de girat (cambiu).
Forgatmányos, d. girant, tudósat ir.
Forgatmányoz, y. a gira (cambiu), a
îndosa.
Forgató, a. girant, indosator; —t
szánt, rigolisează, întoarce pământul.
Forgatóbank, a. bancă de girat (po-
lițe).
Forgató-eke, x plug schimbător.
Forgatott váltó, poliță cambie
girată.                     [mâner.
Forgattyú, >. durăitoare; crivac,
Forgatványföld, d. ogor.
Forgó, o. smoc de pene (in pălărie)»
struți surgucin ; închietură, articula-
țiune; șold.
Forgó asztal, masă învârtitoare;
st rug.
Forgócsont, d. os de închietură; șold;
coapsă (la paseri).
Forgódaru, a. un fel de macara.
Forgófa, o. grindeiü.
Forgógép, o. mașina de invlrtit.
Forgókő, d. peatră de moară.
Forgolódik (vlmi körűi), y. a se în-
vîrti, a se întoarce (pe lângă ceva) ;
a se ocupa de ceva.
Forgópénz, o. bani umblători, = în
curs.
Forgópisztoly, d. piștol,jvvolvăr.
Forgószék, o. scaun învîrtitor. '
Forgószél, o. volbura, vijelie, virtej;
vîntoase ; frumușele.

Fprgótengely, a. fus, sul.
Forgótőke, o. capital în circulațiune.
Forgott, a. vărsat, umblaț, expert,
deprins.
Forint, a. fioren, fiorini, florin, fiorin.
Forintos, t>. monetă de un florin.
Fóris, d. 1. Nichifor; 2. nqd (la ață).
Forma,. 1. forma; figură, chip, sta-
tură ; 2. formulă, formular ; model;
egy—» egal, asemenea, de o potrivă.
Formahiba, o. eroare =, greșeala de
■ formă-.
Formal, y. a forma; y. Képez și
Mintáz.
Formálható, a. formabil; v. Képez-
hető.
Formálódik, y. a se forma.
Formametsző, o. modelist.
Formaruha, ». uniformă.
Formás, 1. formalist, ceremonios;
    mlădios, frumos, nostim, drăgălaș.
Formaság, o. formalitate, etichetă,
ceremonie.
Formaszerint, ₐbv. Formaszerinti, a.
după model; formalist,. ceremonios.
Formátlan, a. diform.
Formula, o. formulă; formular, model;
y. Minta și Képlet.
Formulâz, y. a formula; a modela.
Forog, y. a se învîrti, a se întoarce,
a se mișca; a curge, a circula (bo-
nul) ; szóban—, este vorba despre;
társaságban —■, umbla în societate;
veszedelemben —, se află în peri-
col ; kérdésben —, e sub întrebare,
e nesigur.
Forr, y. 1. a .fierbe, a clocoti, a da
unde; a colcai (de mânie); 2. a
furnica, a fojgăi, a bâjbăi; — benne
a düh, colcăe de mânie.
Forrad, y. a se vindeca, a se cicatriza,
a prinde pelița.
Forradalmár, revoluționar, malcon
tent.
Forradalmi, a. revoluționar.
Forradalom, 0. revoluțiune.
Forradás, 0.1. cicatrice, crustă, sgancă
(semn de rana); %. plumbuire, nădire,
lipire.
Forrgídásos, b. L sgâncos., ciupit.;
2. nădit.
Forradt, a. cicatrizat (rană); cocoșat,
pipernicit.
Forral, y. 1. a fierbe, a înfierbânta;
2. a urzi, a plănui, a unelti; a
cloci, a machina.

Forraló, a, machinátor, uneltit or, zăcaș.
Forralt, a. fiert, înfierbîntat.
Forrás, 0. 1. fierbere, clocotire ; 2. is-
vor, fântâna, sorginte ; șipot; 3. do-
spire, rebuvneala (bucatelor plămă-
dite) ; 3. origine, principiu.
Forrásér, &. vină de apa.
Forrásfok, a. grad de fierbere.
Forr ás os, a. apătos, avut de isvoare.
Forrásvíz, a. apă de isver.
Forrasz, t>. ferumină; plumb, alice ;
plumbuire, lipire, nădire.
Forraszt, v. î. a ferumină, a lipi,
(metale) ; 2. a vindeca, a cicatriza
(o rană) ; 3. a înfierbânta a clocoti.
Forrasztás, o. feruminare ; lipire (de
metale),
Forrasztó, 0. sodorific, ferumen.
Forratlan, nefiert (vin); nefer-
mentat.
Forráz, a opări; a vărsa, a turna.
Forrázat, opăreala, infusiune.
Forr ázó teknő, a. covată de opărit.
Forró, a, fierbinte; arfótor, aprins,
învăpăiat, cu rîvnă, aprig, înfoca*;
—láz, ferbințeli, friguri acute;
—• imádság, rugăciune fierbinte;
— éghajlat, clima, tropică, - fier-'
binte.
Forrong, v a da unde, a clocoti, a
fierbe, a fi în fierbere; a bâjbai; a
dospi.
Forró-öv, a. zona clima tropică»
Forróság, a. fierbințeală, arșița (soa-
relui) ; ardoare.
Forrpont, o. punctul de fierbere.
Forrtportokú, cocoșat, bulbucat.
Forspont, 0. cărăușie; ᵥ- Előfögat.
Fortély, 0. șireție, șiretlic, clenciu,
tertip, apucătură, cârdoc, chichiță,
vicleșug, marafet.
Fortélykodik, v. v. Fortélyoskodik.
Fortélyos, a» șiret, viclean, prefăcut;
șmecher.
Fortélyoskodik, v. a face tertipuri, a
face apucături, a se preface, a âmbla
cu șiretlicuri.
Fortélyosság, *>. șiretenie, apucătură;
vicleșug^ marafet.
Fortyan, ©. a se înfierbânta, a se emo-
ționa; v. Felfortyan.
Fosik, v. a-1 laxa, <i-i merge foalele;
a se cufuri.
Fosos, a. cufurit; —, o. cacă-frica.
Fostat, v. a laxa.
Fostató, 0. laxativ(ă).

Foszfor, ». ’sulfure, fosfor.
Fpszforsav, a. acid sulfuric, ^fosforic.
Foszlad, v. a se destrăma, a se sfașia,
a se flenduri.
Foszladék, a. destrămătură, sdreanța,
fleandura.
Foszlánk, «. ațos, firos; destrămat.
Foszlány, o. fâșie, dungă; cârpă,
sdreanța, treanță.
Foszlány-ing, 0. cămașă fără mâne-
care.
Foszlár, 0. (âot.) iarba cocoșului (Car-
damine pratensis).
Foszlat, v. a destrăma, a scămoșa; a
scoate firele, a deșira.
Foszlató, Foszlatógép, a. moară cu sul.
Foszlékony, a. scmămosat, deșirat,
destrămat.
Foszlik, v. a se deșira, a se desfoi,
a se destrăma; a se sfărma, a se
desfăca ( cucuruzii l).
Foszló, a. păturos, lespedos; sfăr-
măcios.
Foszlókő, o. ardesie, schist.
Foszt, v. a scărmâna (pene); a des-
făcu (cucuruz); a răpi, a jăfui, a
despoia, a deprăda.
Fosztatlan, a. nescălmânat, nedesfăcut;
neciupelit (puiul); nedespoiat, ne-
jăfuit.
Fosztó, 0. jăfuitor, pleșcan; —, a.
privativ.
Fosztogat, v. a jăfui, a pili, a despoia;
a ciupeli, a lipsi (de ceva).
Fosztor, a. golan, golaș, laieț; cu
pielea goală.
Fosztott (toll), a. scălmânat, deșirat,
destrămat, desfibrat; (tengeri) des-
făcut.
Fótalj, o. mușchiii de tisic, = de tur fă..
Fő, t>. cap, căpetenie; căpățină (de
varza), măciulie (de aiu); crescet;
căpătâiu; v. Fej ; — a. de frunte,
principal; (în composiții) proto, =
arhi prim «=, principal.
Fő, v. a fierbe, a clocoti, a da unde
(apa fierbând); — a fejem, îmi
fierbe capul, nu-mi ved capul.
Fő-adós, ». prim debitor.
Fő-államügyész, o. procuror general
de stat; procuror suprem ~
Fő-apát, ó. egumen, stareț.
Fő-árnyék, a. umbră principală.
Főasztalnok, 0. marele stolnic.
FŐbányagróf, o. mare vistier, « te-
saurar.

J |f őbb, ₐ. mai de frunte, mai pre sus,
S mai principal; mai înalt.
9 fŐbbrangú ejnber, Főbbrangú sze-
■ mély, d. somitate, persoană de frunte,
9 fruntaș, notabilitate.
9 főbeli, a. vital, de căpetenie, capital ;
9 de viață.
9 főbe lő, v. a da ■=, a trage un gl&nț
9 cap‘
9 főbenjáró, a. 1. penibil, criminal;
9 2. vital, capital; foarte anevoios;
S pe viață pe moarte.
9 főbenjáró bűn', 0. crimă capitală,
9 omor.
h Főbenjáró dolog, 0. lucru de căpe-
9 tenie, chestie vitală, lucru esențial.
9 Főbenjáró per, d. proces criminal.
|m?/)biTâ, d. protojude, prim jude; pri-
9 mer, jude primar.
9 Főbiróság, o. judecătorie supremă.
9 Főbolond, i. baș-neghiob.
9 Főbűn, păcat de căpetenie.
9 Főcikk, o. articlu de frunte, prim
9| articol.
■9Főcinkos, d. vătav, căpetenie, urzitorul,
9| coniplot.
9[Föccsen, Föccsent, ᵥ. a împroșca, a
91 stropi; a isbucni, a țîșni.
9 Föd, Födél, oc/. Fed, Fedél, dC/.
9 Fődolog, lucr» esențial, = principal.
>9 rőélelmezőség, o. agentură generală..
    Fő-ember, căpetenie, fruntaș.
IJteFő-erdész, o. prim forestier.
91 Fő-erdőhivatai, $. inspectorat general
9| de păduri.
9| Fő-erdŐmester, o. inspector general
     de păduri.
9BFő-eskű, jurământul de frunte.
9|Fő-esperes, o. decan, arhisenior (la
9| protest.) ; arhidiacon (la catolici) ;
iȘH arhipresbiter.
    Főfelügyelő, o. inspector- general, =
WH suprem.
‘9|Főiő, a. foarte important, de prima
9| ordine; notabil, fruntaș.
    Főgondnok, o. prim curator.
IB^őhadbiró, o. prim auditor, auditor
     general.
IS Főhadiszállás. d. cortel general.
/Iii Főhaditanács. o. consiliu general de
M resbel.
    Főhadnagy. locotenent.
jOlFőhadparancsnokság, comanda ge-
9| neraZa, corpid generalilor.
'|9 Főhadvezér, d. cavitan, comandant
     suprem, general. .

Főhajtás, o. complement, plecațiune,
închinațiune.
Főhatalom, suveranitate, egemonie,
suzeranitate; puter° absolută.
Főhatóság, 5. supremație; sublimitate.
Főhely, capitală; reședință.
Főherceg, 0. arhiduce.
Főhercegasszony, a. arhiaucesă.
Főhercegi, ₐ. arhiducese, arhiducal.
. Főhercegség, arhiducat.
Főhitelező, x creditorul principal,
gprim creditor»
Főhivatal, oficiu suprem.
Főigazgató, a. director suprem.
Fő-iskola, 0. academie, universitate,
școală superioară.
Fő-ispán, 0. comite suprem; prefect
(în Rom.).
Főitélőszék, a. tribunal de apelațiime;
curte de *
Főjegyző, t>. protonotar.
Főkamarás, 0. mare ,camerar.
Főkancellár, mare cancelar.
Főkáptalan, t>. capitlu =, capitol
arhiepiscopesc.
Főkártya, 0. matador (în joc de cărți).
Főként, Főkép, Főképen, abv. cu
deosebire, mai ales, mai vîrtos, de-
schilinit, în deosebi, mai cu samă.
Főkezes, d. prim chezaș, =-- giraut.
Főkópé, x corifeu, matador, șiret de
frunte.
Főkorhely, o., matadorul bețivilor»
Főkönyv,carte principală-, straza.
Főkötő, a. scufie, bonét, ceapsă.
Főkulcs, d. cheie generală.
Főkulcsár, ». mare chelar, = privnicer.
Föl, pwț. o. Fel, dc/.
Föld, 0. pămînt, teren, țărână; sol;
agru, fund ; teritor ; continent, uscat;
nincs ember a — hátán, nu e om
pămintean; —höz csap, vág, da de
pămînt; —höz tapadt szegény, lipit,
legat de glie; ig leront, demo-
lează până în fața pămîntului.
Föld-abrosz, x mapă, hartă (gnogz.)
Föld-adó, 0. dare de pămînt, imposit =,
contribuție fonciară.
Földadó-könyv, 5. catastru.
Föld-alatti, 0. suteran, subpă^intean.
Föld-áija, 0. apă terestră.
Föld-ásás, 0. săpătură, lucru de pă-
mînt.
Földbér, 0. rentă, bezmân; feud;
arenda de moșie.
Földbéri, a. feudal; teritorial.

Föl db ér tulajdonos, rentier, moșieș.
Földbirtok, o. proprietate, posesiune,
moșie, acaret.
Földbirtokos, 9. proprietar, moșieș,
posesor de moșii.
Földcsúös, d. limbă de pămînt.
Földdarab, o. parcelă, părticea, bucată,
de pămînt.
Földel, v. a umplé cu pămînt.
Föld-epe, o. (fot.) țintorie, potroaca,
fierea pămîntului (Gentauria cen-
taurium).
Földes, a. pămîntos, lutos, țerînos;
moșieș, posesor de pămînt.
Földes só, o. ff. Terméksó.
Földes-úr, s. proprietar, moșier, domn
de pămînt.                     [sorát.
Földes-uraság, «. proprietărime, pose-
Földes-úri, 0. pronrietarial, patri-
monial ; domnesc, ooieresc.
Földész, 9. agricultor, agronom econom
(rural) ; posesor (mic).
Földészet, "d. agricultură, economie
rurală ; agronomie.
Földeiden, a. fără moșie, fără țară
— földig me₆y, merge la căpătui
lumii.
Földfok, 9. cap, promontor, limbă de
pămînt (in mare).
Földfölötti, a. suprapămintean.
Földfüstike, 9. (ăot.) fumărică, fumu
pămîntului, mutătoare, safterea (Fu-
muria officináiig).
Földgerihcz, a. fața coaja pămân-
tului.
Földgömb, 0. globul pămîntului.
Földgyanta, *. păcură; asfalt; smoală.
Földharap, 9. foc subpămintean.
Földhát, d. insulă, ostrov (mic) ; istm.
Földhitel, 0. credit fonciar.
Földhitelintézet, 0. institut de credit
fonciar.
Földhözragadt szegény, o. calic, cer-
șit or, lipit pămîntului.
Földi, a. 1. păminteșc, pămintean,
terestru; temporal, Vremelnic; —ck,
.pămiptenii; 2.' (com)patriot.
Földi baj, 9. necazuri =, rele pămin-
tesci.
Földi bodza, 3. (fct.) soc (Sambucus).
Földi borostyán, 9. (tict.) rotunjoară,
pelungoasă silnică, pristinior (Gle-
choma hederaceum).
Földi eper, 9. fragă, căpșuna.
Földi gesztenye;, o. pară de pământ,
barabou, crumpenă.

Földi jó, 9. bun păminteșc, ave*e\
bunur trecătoare.          ,      ;
Földike, o. v. Földi mogyoró.
Földi-keresztség, 9. botez de nevo<
(grabnic).
Földi kutya, 5. sobol, șobolan, cârti
țoiu.
Földi lét, í. existență, viață pămin
tească.                           i
Földi mogyoró,(fa.) alunele, mân*,
dănac (Bunium bulbocastanum).
Földindulás, Földingás, o. cutremur
de pămînt.
Fölairányos, a. orizontal.        }
Földirás, Földirat, 9. geografie.
Földiráti, a. geografic.,
Földisme, o. geognoste.
Földismei, a. geognostic.
Földismertetés, î. geognosie.      3|
Földi súlyom, 9. dulină, sulină.    3
Földi szurok, 9. păcură; asfalt.
Földi tök, 9: bostan, pepene; cucurlg
bețea, tidVa (Bryonia alba). H
Földjáradék, 9. rentă fondară. M
Földjövedelem. 9. venit fonciar, JH
din moșii.                          S
Földkép, 9. mapă, hartă.          'J|
Földképződés, 9. formarea pămîntulitfSg
geogonie, geologie. ‘              !■
Földkerekség, 9. glob, rotogolul «dgll.'
mintii lui; largul lumii. _ «t
Földköri lég, 9. aer atmosfericul
văzduh.
Földközel, 9. perigeu.            IMr
Földközi-tenger, 9. Marea MediterdnăS
Földlákos, 9. locuitoriul pămîntuluÎSS
Földleírás, 9. geografie.
Földleirási, a. geografic.       JBji
Földleiró, 9. geograf.            ÎMI
Földien, 9. amiant, piatră fibroasa^ ||||
Földmanó, ₅. spiriduș, gnom (duh. j
păminteșc).                      ággj
Földméréstan, geometrie ; tehniéBjk
Földmérő, 0. geometru, inginer. ^SSI
Földmérőíánc, 9. lanț de mesun^S
(pămîntîil). :
Földmívelés, 9. agricultură, economiștii
(de pămînt).                      1SB|
Földmívelési, a. de agricultură. ?f||j
Földmívelő, Földmíves, 9. agriculto^^
econom, țăran, agronom. ilH
Földmívelőpolgár, 5. locuitor de
£ard.                             ’ JEI
Földmunka, 9. săpătură, lucru S|||
pămînt. ' ■    -
Földnemű, a. țch’înos, pămîntos. 111111

Földolaj, 9. păcură, catran, dohot;
petroleu, fotogén.
Földönfutó, a. lipit pămîntului; pro-
scris, pribeag.
Földöntúli, a. din colo de pămînt.
Földöv, 9. zonă, climă.
Földpálya, 9. eclipsă, orbita pămîn-
tului.
Földrajz, 9. geografie
Földrajzi, «. geografic.
Földrém, 9. spiriduș; duhpăminteșc.
Földrengés, 9. cutremur (de pămînt).
Földréteg, 9. pătură de pămînt.
Földsánc, 9. ral, șanț, rădan.
Földsark, 9. pol.
Földsarki, a. polar.
Földség, 9. continent, uscat.
Földsiket, a. surd total.
Földszakadás, o. ruptură de păitânt,
năruitură.
Földszin, 9. coloarea pămîntului,
suprafața teren.
Földszint, 9. parter, plan ⁷ pămînt;
—en, în parter, pe fața pămîntului.
Földszintér, 9. arie, areal.
Földszintes, 9. Földszintesen, abv.
Földszinti, a. parter, pe fața pă-
mîntului.
Földszinti hely, 9. loc în parter (la
teatru).
Földszinti páholy, 9. loge de parter.
Földszoros, Földszorulat, 9: istm.
Földszög, 5. paralaxă.
Földszurok, 9. asfalt; păcură, dohot.
Földszurokburkolat, 9. trotoar de
asfalt.
Földtáj, 9. regiune, ținut.
Földtan, 9. geologie.
Földtáv, Földtávol, 9. apogeu, depăr-
tarea pămîntului.
Földtenermöntesités, 9. despovărarea
pămîntului.
Földteke, glob, sfera (pămîntului).
Földtér, 9. teren.
Földtermék,. 9. comori în sinul pă-
mîntului.
Földtermés, 9. product natural.
Földterület, 9. teritor, teren, exten-
siune (de pămînt).
Földtöltés, 9. împlutură de pămînt;
lucru de terasament; meterez.
Földvár, 9. fortăreață, întăritură (de
pămînt).
Földvéd, Földvédmű, 9. meterez, val,
șanț (de pămînt).
Földzsír, păcură.
    Magyar-román szótár.

Föle (vlminek), 9. partea de asupra,
smântână (laptelui).
Fölé, po9Íp. de asupra, peste, pe.
Fölebb, FÖlebbez, 9cl. v. Felebb,
Felebbez, 9cl.
Főleg, ab o. mai ales, în deosebi, mai
cu sama, mai vírtos.
Föl-éled, v. a reinvié.
Fölemel, v. a ridica, a înălța.
Fölemészt, t>. a consuma, a papa tót.
Fölény. 9. ființă supremă; superiori-
tate, prioritate, avantaj.
Felépítmény, 9. super edificat, clădire
de asupra pămîntului.
Föletlen tej, 9. lapte cules, = fără
smântână.
Főlovászmester, 9. mare comis.
Fölös, a. numeros, cu prisos, abun-
dant; supranumerar, redundant, îm-
belșugat. ,
Fölös kiadás, 9. chetuiele mai multe,
plus de expense.
Fölösleg, 9. prisos, belșug, abundanță,
superplus ; plus.
Fölösleges, a. de prisos, superfluu.
Fölös-teher, 9. supra sarcină.
Fölött, pfftüp. pe, peste, deasupra; p.
Felett.
Fölötte, Fölöttébb, a. foarte, preste
mesură.
Fölöz, ff. a lua smântână, a culege
a lua caimacul de pe lapte; a groș-
teori (oala).
Fölözőkanál, 9. lingură de cules
smântână.
Föltét, 9. v. Feltét, 9d.
Fölül, v. Felül, 9cl.
Fölzék, 9. scurgere, descărcare.
FÖlzet, 9. rubrv, índorsat ; v. Fel-
zet.
Főmagasságú, tit. Eminenția Sa.
Főméltóság, 9. demnitate înaltă.
Főméltóságú, fit. Alteță, înălțime.
Főmérnök, inginer suprem.
Főmester, a. mare maestru.
Főnapló, 9. jurnal principal.
Fönebb, ab». mai sus; v. Foîebb.
Főnehézség, 9. greutatea =, difiéül*
tatea mai mare.
Főnemes, 9. magnat, aristocrat.
Főnémesség, 9. aristocrație; boerime,
nobilime înaltă.
Főnév, 9. substantiv.
Főnévképző, j. sufix substantival.
Fonleng, o. sboară atârnă pe su».
। Fönn, v. Fenn.

15



Fövés

227

Fukarkodik

bonok, șefᵣ cap, căpetenie; prin
cipal.
Fönség, 3. v. Fenség se/.
Főnyerő, Főnyertes, o. primul câști-
gător.
Főnyeremény, 3. câștigul prim, do-
bénda prima.
Főoltár, dᵢ altarul principal.
Főorvos, 3. fisic,  protomedic; șef
sanitar.
Főösszeg, 3. suma principală, «
totală.
Főpap, a. arhiereu, prelat; episcop.
Fopapirend, 3. clerul. înalt.
Főpapság, 3. clerul inaltₜ prelații.
Főparancsnok, 3. comandant. suprem,
generalisim.
Főparancsnokság, 3. comanda su-
prema.
Főpásztor, 3. arhipăstor.
Főpénztár, 9. cassă principală.*
Főpénztárunk, o. prim casier.
Főpincér, 9. marchier.
Főpohárnok, 3. mare paharnic.
Főpolgármester, 3. primarul ântâiw.
Főpont, 3. punct principal, ----- cardinal.
Fördik, v. v. Fürdik 3c/.
Főrendek, 3. magnații, staturile, ari-
stocrațime, nobilime înalta.; boerime.
Forendu, a. aristocrat.
Förgeteg, 3. v. Fergeteg.
Förgetyű, 3. roată cu măsele; ». Fer-
getyü.
Förmed, v. a bruftui, a lua la
resper (pe cineva), a dojeni.
Förmedvény, 3. dojana, invectivă.
Körtéiéin, Förtelmes, v. Fertelem x/.
Főség, 3. primați?, supremație.
Fösvény, a. sgârcit, avar, iubitor de
argint, scump, cumplit; — többet
veszt, sgârcitul mult păgubeșce;
cumpătat (în vorbe).
Fősvénykedik, v. a fi sgârcit, a se
scumpi.
Fösvénység, 3. zgârcenie, iubire de
argint, arpagtmie, avariție.
Fősz, 3. ipsos, gips.
Főszabály, 3. regulă principală, **
cardinală.
Főszak, 3. .prima specialitate.
Föszemély, 3. persoana, principală, =-
prima.
Főszerkesztő, 3. prim redactor, șef de
redacțiune.
FÖszolgabiró, 3. protojude., prim-
pretor; subprefect (Horn.).

Főtábornagy, >. general mareșal cam-
pestru.
Főtárnok, Főtárnokmester, ». mare
vistier.
Fote, 3. capitel (de coloană).
Főtelen, a. nefiert; nefript, necopt.
Főtelep^ 3. depou principal.
Főtétel, 9. 1. premisă, (proposițiune)
majoră (logica); 2. posițiune cardi-
nală.
Főtiszt, 3. prim oficial; prefect.
Főtisztelehdő, ta. reverendisim (cai.);
préavenerabil, preacuvios, prtasfințit.
Főtisztelendőséged, tit, preasfinția =■,
precuvioșia ta, voastră.
Főtiszteletes, Főtiszteletű, iii. prea-,
venerabil) preaonorat.
Főtisztikar, 3. stat major.
Főtitkár, 3. secretar general, prim
secretar.
Főtten, ₐ. nefiert; necopt.
FŐtolvaj, 3. capul =, vătaful hoților,
« tâlharilor.
Főtörvényszék, 3. curte de ăpel, tri-
bunal suprem..
Főtt, a. fiert; copt, fript.
Fő-udvarbiró, 3. supra intendant.
Fő-udvarmester, Fő-udvarnok, 3.
mare intendant de curte.
Fő-úr, 3. aristocrat, magnat; suzeran,
domn absolut.
Főurasâgc 3. aristocrație; suverani-
tate.
Fő-úri, a. aristocratic ; suveran.
Fő-ügynök, 3. agent general, = șef.
Fő-ügynökség, 3. agențură generală.
Fővállalkozó, 3. prim întreprinzător.
Főváros, 3. capitală; reședință.
Föveg, 3. invălitoare de cap, căciulă,
pălărie;. v. Süveg.
Föveny, Fövény, 3. nisip, năsip, arină.
Eövenybaj, 0. peatră (în beșica udu-
lui).
Fövenybánya, 3. nisipărie.
Fövényeimből-, 3. (fct.) odos.
Fövenyes, «. nisipos, arinos.
Fövenyez, v. a presăra cu nisip,
cu arină.
Föveny-óra, 3. orologiu =, ceasornic
de nisip.
Fövenyszem, 3. fir de nisip, -- de
arină.
Fövény torlat, 4. bancă de nisip (în
mare).
Fövényzett út. 3. drum așternut cu
nisip.

Fövés, 3. fierbere, clocotire.       I
  FŐvétel, 3. decapitare, luarea =■-, tăierea
   capului, derulare.
⁹ Fovețlen, a. crud, nef iert.
' Fővezér, 3. comandant suprem, gene-
   ralisim.
Fővezérség. comandă supremă.
Fővonal, 3. liniă principală.
  Fő vonás, 3. trăsură fundamentală;
   elemente; schiță.
  Főz, 3. fierbe, (pre)gatesce (bucate);
   sört —, face bere.
  Főzelék, 3. legume, verdețuri, zarza-
   vaturi; fiertură, mâncare.
  Főzés mestersége, a. bucătărie, arta
   culinară.
fc* Főzet, 3. fiertură; decoct (de spi-
। țerie) ; porțiune.
  Főző, 3. bucătar; —edény, vase de
| fiert.
| Főzőkanál, 3. lingură de fiert (bucale).
I Főzőnő, 3. bucătăreasă.
I Frakk, 5. frac.
I Frakkos, a. Frakkosah, abv. cu frac,
I In frac.
I Franc, 3. boală lumească, = venerică,
I freanța.
| Franc, 3. v. Francia.
I Francia, 3- francez; francon; - a.
। franțuzesc, francez.
I Franciakötés, 3. legătură cu piele
L (de vițel).
| Franciaország, 3. Franța, Francia.
| Franciásan, abv», franțuzesc?, ca frau-
I cezii.
I Franciáúl,. 3. franțuzesce, in limba
I franceză.
I Francos, a. veneric, sifilitic, frențos.
I Frank, 3. franc (ban) ; Francon,;
I —hon, Franconia.
J Fránya, 3. spirit =, duh necurat,
I mámon, duhul rău; — ember, omul
I naibei.
I Frici, 3. Francisc.
I Fricska, 3. bobîrnac, sfirlă (peste
t». nas), flișcă.
J Fricskáz, v. a da o flișca, (peste nas).
3 Frigy, 3. legătură; alianță, ligă,
| unire, legămint, confede rațiune;
■ —re lép, se unesce, face legătură;

   se căsătoresc?.
  Frigybontó. 3.
   tractate.
  Frigyes, 3. 1
   2. Frideric.
Frigyestárs, 5.

sperjur, călcător de

. aliat, confederat ;
coaliat, confederat soț

Frigyesül, 3. a se alia, a sé uni, a
face coalițiune.
Frigykötés, 3. coalițiune, alianță-,,
c&nfederațiune, tractat.
Frigyláda, 5. chivotul Legvt.
Frigyrelép, ᵥ. a se alia, a se uni, a
închie pact; a închie căsătorie.
Frigyrontó, 0. sperjur, călcător de
tractate.
Frigyszekrény, &. chivotul Legii, si-
criul
Frțgytârs, 3. țqvaraș, aliat., confederat.
Friss, a. 1. proaspăt, firesc, rece, re-
qoritor; de curund, nou, nestătut;
2. ager, vioiuₜ sprinten; —3. tărie,
vigoare; allegro (nwika).
Frissel, v. a împrospăta, a odihni; a
curăți (arma); a reci (feruL).
Frisseség, 3. tărie, vigoare, vioiciune,
iuțeală, sprintenie.
Frissiben, abv. în grabg, cu iuțeală,
numai de cât; până-l proaspăt.
Frissit, v. a împrospăta, a întări, a
recrea, a ageri, a învioșa, a înnoi
(puterea); v. Üdít.
Frissítő, a. recreator, întăritor, age-
rilor.
Frissül, v. o, sé recrea, a se învîose,
a se ageri, a se sprinteni.
Fruzsina, Fruzsinka, 3. Eufrosina..
Früstök, 3. dejun, prânzișor; v. .Reg-
geli. '
Fú, Fúj, v. 1. a sufla, a bate (vântul);
fuvolát —, cântă din flaută ; táma-
dót —, dă semnalul de atac; 2. a
sforăi (calul), a injai (vintui); —
dühében, bubue de mânie, se sbu-
cîumă,; —, 9. (zool.) lișița, găină
de apă, hodd, sarcea (Fulica).
Fualkodik, v. a se svtnta, a se sbici,
a se usca.
Fuccs, int. trop, preamult; —ba
megy, se nimicesce, se pierde.
Fuj, int. piha, pfiul, fui / —, v. v. Fú.
Fujdogál, v. a sufla, a bate vîntul
(încet), a adie.
Kujkál, v. a sufla ’n foc, a aprinde, a
ațîța.
Fujtat, v. <1 sufla, a ațîța focul.
Fújtató, 3. foaie, burduf de suflat.
Fóka, 3. suflor, burduf, fol.
Fukar, ₐ. sgârcit, cumplit; avar,
scump: hârsit, cumpetat (în vorbe) ;
meschin, leșinat.
Fukarkodik,’ a fi sgârcit, a se
scumpi.

-

16*

r lamiL

as»

rtiieie

Fukarság, o. zgârcenie, scumpete, i
hârseală, avariție.                 Í
Fukarúl, o5v. sgârcit arar.         |
Fúl, t>. a se năduși; vizbc —, se l
îneacă în apă; v. Fullad.           j
Fulánk, ». ac, șteap, ghimpe țeparlu. |
Fulánkol, o. a nghimpa, a. implanta •
acul (allnua), a înțepa.
Fttlánkos, a. ghimpos, spinos; înțe-!
pător, mușcător, caustic, sarcastic. :
Fulánkos beszéd, $. vorbire înțepă- j
toare, = sarcastică.
Fuldoklik, Fuldokol, v. a se năduși, i
a se îneca, a sufla greii.            j
Fullad, v. a. se îneca, a se sugruma, ;
a se năduși.                          ;
Fulladoz, v. a sufla greu, a se năduși. î
Fulladozás, î. nădușeală, astmă, îne-
căcivne in piept, năduf.
Fullajtár, 9. paie, șeii; surugiu.
Fullaszt, v. a năduși, a sugrumă, a

strangula, a asfixa, a ștrînge de
gât; vízbe —, îneacă.               j
Fullasztó, ₐ. nădușitor, apăsător, I
copleșitor.                         I
Fundal, ᵥ. a funda, a basa; a clădi,!
a institui, a crea.           [temelie.!
Fundamentam, 9. basă, fundament, î
Fúr, ©. a sfredeli, a găuri ; — farag,:
cloplesce, scobesce; —ja a fejét, H !
face grijă, il nelin iștesce.
Fura, a. curios, fistichiu, șod, pocit, î
glumeț, deșănțat, mucalit; (om) poz-j
naș — ötletei vannak, are apucaturi i
curioase.                             |
Furakodik; v. a se virî (cu de a sila),
a se a mesteca, a se. îmbulzi, a se
înghesui.
Furakodó, a. importun; sfredeliciu.
Furán, abv. curios, fistichiu, șod, pocit.
JfaYWi&g, 9. deșănțare; drăcovenie,
curiosiiaie.
Furat, 9. sfrcdelitură, gaură.
Furatlan, a. negăurit,'nesfredelit.
Furcsa, ©. ciudat, curios, comic;
caraghios, glumeț, șod, șăgalnic;
fistichiu, paraxin.
Furcsálkodás, 9. flecarii, m oftării.
Furosálkodik, ®. a face mofturi, - ghi-
dușii, * farse; a fi caraghios.
Fureaálkodó, 9. păcală, caraghios,
ghiduș, mascara.
Furcsán, ©6®. comic, burlesc; ciudat,
cunös, fistichiu
Furcsaság, 9. glumă^-farsă; baza-
conie, poznă, caraghioslâc ; bizarerie;

Furdal, v. 1. a găuri, a sfredeli;
2.-a roade, a mustra (conștiința).
Furdalás, 9. scrupul, remușcare, m u-
strarea (conștiinței).
Furdancs, Furdancs, ?. caria.
Fúréce, 9. rață sălbatică.
Furfang, șireție, șiretlic, viclenie,
Jineță, prefăcătorie; intrigă, uneltire.
Furfangos, a. șiret, viclean, șmecher;
intrigant, uneltitor.
Furfangoskodik, v. a se preface, a
unelti, a face intrigi; a țese la
cabale.
Furfangosság, 9. șireție, șiretlic, șme-
cherie ; vicleșug.
Furik, 9. roaba, targa, tiriboanță.
Furkál, v. a sgândărî, a găuri.
Furkó, 9- băț, reslog, ciomag, chilom,
ghioagă, toroipan.
Furkós, a. noduros; cu măciucă.
Furkósbot, 9. măciucă, ghioagă, to-

roi pan.
Furkósláb, 9. picior hăitiș, = strimb.
Furkóz, v. a pisa, a bate cit bâta, =
cu măciuca.
Furmányos, 9. cărăuș, căruțaș, chi-
rigiu, harabagiu.
Fúró, 9. sfredel, spițelnic, sfleder; —
bogár, (zoo!.) caria; — csiga, (zool.)
anomie, terebratulă.
Furómenyét, 0. (zool.) un fel de ne-
văstulcă (Mustela furo).
Furóműszer. 9. unealtă =, instrui, ent
de sfredelit, = de găurit.
Fúrt-agyú, a. îndărătnic, capr'țios^
nărăvit, țifnos, încăpățînat; șiret.
Fúrt-agyúság, 9. încăpuți nare, țifnă,
capriț; șirețenie.
Fúrt-eszű, a. șiret, viclean, prefăcut.
Fúrtfejű, a. cerbicos; v. Fúrtagyú.
Fúrú, v. Fúró.
Furuglya, Furulya, 9. fluer(aș), te-
linca, moscal, caval.
Furulyás, 9. flueraș, telincaș; cim- -
poteș.
Fustely, 9. malu, pisălog, chilom,
ghiont.
Fuszuly, Fuszulyka, 9. v. Paszúly.
Fut, v, a alerga, a fugi; a lua Ui
fugă, a o tuli; a curge (sama).
Futa, 9. flanelă, zof.
Futam, 9. 1. alergare, fugă, alergă-
tură; curs, mers; 2. (mtu.) ruladă,
tiradă.
Futamat, 9. fugă, alergare, curs, trea- .
păd.

Futamft, v. a alunga, a lua pe fuga^
a fugări, a pet'uga.
J’utamlik, ᵥ. a lua la fugă, a o tuli,
a lua talpa.
Futamló, Futamó, a. fugar, fugitiv ;
trecător..
Futamik, Futamodik, v. v. Futamlik.
Futamtat, ». a alunga, a goni, a
pune pe fugă.
Futár, 9. stafetar, curier, cursor, ola-
car, călăraș.
Futárhajó, 9. corveta.
F^târvonat, 9. tren accelerat.
Futás, 9. fugă, alergare, alergătură,
fugire.
Futat, v. a sufla (cu foii), a face vînt
(cu apărătoarea).
Futkároz, Futkos, ». a alerga îm-
prejur ; a ștrengări, a hoinări, a
bate lela.
Futkosás, 0. alergare, ștrengărire,
alergătură.
Futó, a. curent; alergător; fugar,
fugitiv, Iute," trecător, nestatornic;
volatil.
Futóárok, 9. șanț de apropiat (la
asalt),
Futóbab,* 9. fasole (de par).
Futóbetyár, 9. vagabond, cioflingar,
calendrolu.
Futóbolond, 9. nebun de legat.
Fútóborostyán, 9. (Soi.) holbară, for-
fecări, poponeț, rochia rundunelel
(Convolvulus).
Futó-esö, 9. ploae parțială, părpără
de ploae.
Futógöndolat, 9. cuget trecător.
Futóhomok, 9. nisip sburator.
Futóinas, 9. băiat de prăvălie, ucenic.
Futólag, Futólagos, a. Futólagosán,
abv. fugitiv, în treacăt, în fugă, în
grab, Iute.
Futópálya, 9. arenă, ipodrom.
Futópasziúy, 9. fasole (de par).
Futos, v. v. Futkos.
Fiitós, a. fugar, fugitiv, trecător, ne-
statornic.
Futósdi, Futóska, o. carusel.
Futosótüz, 9. Hcuriclu, lumină ade-
menitoare.
Futószönyeg, 9. v. Szőnyeg.
Futótűz, 9. salvă curentă, foc slobozit
(de un șir de ostași).
Futrinka, 9. (zocl.) cărăbuș.
Futtában, abv. în fr jă, iute, in h/ea
cet.

Futtat, a alerga (pe întrecute), a
se lua pe întrecute (călare).
Futtatás, 0. alergare, curs de cai;
fugă.
Futtató, o. alergător (de cal).
Futva, a. alergând, în fugă, iute,
repede; în sbor.
Futvást, v. Futva.
Fuvalkodik, ᵥ. a se umfla, a se în-
gâmfa.
Fuvalkodott, ₐ. Fuvalkodottan, ₐb».
îngâmfat, îmbufnat, trufaș, fălos.
Fuvalkodottság, 9. îngâmfare, trufie,
! fălnicie, buhalala.
Fu vall, v. x sufla lin, a adie.
Fuvallat, Fuvalom, 9. zefir, boare,
adiere, suflare.
Fuvar, 9. cărăușie, cărătură, transport.
Fuvar-árú, 9. marfă (de transport).
Fuvarbér, Fuvardíj, 9. chirie ^,'bani
de cărăușie, chiria căruței.
Fuvarlevél, 9. cărțulie de transport.
Fuvaros, 9. cărăuș, căruțaș; chirigiu,
harabagiu.
Fuvaroskocsi, Fuvarosszekér, 9. că-
rolu, car de povoare, haraba.
Fuvaroz, ᵥ. a încărca, a transport
a merge in cărăușii.
i Fuvarozó, 9. căruțaș, chirigiu.
Fuvaroztat, v. a transporta, a duce
     carul.
Fuvaroztató, 9. expeditor, factor;
samsar de cărăuși.
Fuvarszekér, 9. car de transport,
carolu.
Fuvás, 9. suflare, adiere.
Fiivatag, 0. troian (de nea), grueț;
omeți.
Fuvatagos, 0. troienită (zăpada);
furtunos, vintos.
Fúvó, 9. fol, burduf.
Fuvócső, 9. țeava de sufiat (Ui sti-
clari).
Fuvódás, 9. îmflatură, vînt (în pân-
tece).
Fuvóhangszer, 9. instrument de suflat.
Fuvóka, 9. îmbucătură; imamea,
ciutura.
Fúvókat, 9. brațul foilor.
Fuvola, 9+ flaut(ă), caval.
Fuvolás, 9. flautist.
Fuvoláz, v. a cânta din flaut! ă).
Fuvómű, 0. instrument de suflat. ₑ
F’ă, 9. earbă, Iarbă ; —, a. erbacru.
Fűbér, ». taxă de pășune, de islaz.
Fűféle, 0. erbaceu.

Füledt

231

Füröszt

Füge

                            Füldobüreg

Füge, í. smochină; fa, (fot.) smo-
chin (Ficus) ; —kávé, cafea de smo-
chine , surogat.
Fügéé, 9. grădină de smochini; ne-
gustor de smochine.
Függ, v. a átírná, a spinzura, a de-
pinde ; a fi agățat de ; a se clătina;
attól —, atîrnă de acolo; egy haj-
szálon —, átírná inlr’Un fir de per;
tőled —, stă in mâna ta, depinde
de la tine.
Függelék,adaos, suplement, apendice. ■
F üggély, . 9. (linie) p erp endiculara.;
pendul,
Függélyes, a. perpendicular, drept
în jos.
Függ-ér, o. aorta (cu sânge roș).
Függés, 9. atírnare, dependența;
subordinațiune.
Függeszkekik (-ra, -re), ₀. atârnă, se
fine de, spînsură, se agata.
Függőszt, v. a átírná, a agăța, a
spinzura; a înțepeni; a pironi
(ochii); a îndrepta (cugetul).
Függesztek, 9. amulet, baier (la gát).
Függeteg, a. atirnator, dependent;
supus, subordinat.
Függetegség, >. atírnare, dependență,
subordinațiu ne.
Független, ₐ. neaürnat(or), indepen-
dent; (gzam.) absolut.
Függetlenít, v. a face neaürnÜtor, «
independent.
Függetlenség, z>. neatârnare, mdepen-
  dență^,
Függetlenül, afo. liber, neatirnător,
  independent.
Függi r£nyo.% a. perpendicular, drept
  in jos.
Függ-ólom. Függ-ón, 9. plumbui.
Függő, a. atirnator, (de)pendent;
  plecat; - ben tart, ține in suspens;
  — ben vagyok, sum în nedumerire,
  Sufít nehotărit ; - o. ghirlandă, ceva
  atârnat; fülön —, cercei.
Függő-adósság, o. dătoric flotanlă,
pendentă.
Függő-ágy, o. pat atârnat.
Függő-állás, Függő-állvány, ₀. ₚₑ.
  destul sielaj atârnat.
Függőben lévő tétel, >. post - , posi-
  țiune ținută in suspens.
Függőbentartás, 9. ținere în suspens.
Függőcinke. 9. (z^i.) p iți goi ii de Fit-
va nia.
Függőhíd, >. pod aternitâ.

Függőlámpa, ». lampă, candelă.
Függőlap, ». placă atârnată, = inch
nată.
Függőlapok, ». pl. cateți.
Függőleg, abv. atirnător, perpendicular
drept în jos, vertical.
Függőleges, a., Függőlegesen, ab
v. Függőleg.
Függőlegesség, 9. perpendicular itat
direcțiune verticală.
Függőlépcső, o. drepte^ înclinate.
Függöly, 9. negel, neg; creață.
Függőmadár, 9. (zool.) pițigoiu i
Litvánia.

Függöny, i. perdea;. cortină; drt
perie.
Függönyöz, v. a drapa, a pune
dele.
Függönyzet, 9. draperie; cortină.
Függőpecsét, ₉. bulă.
Függőség, t>. dependență, atírnare.
Függőtétel, 9. posiție în suspens, po
sub ccstiune.
Függőzsinór, sondă, panglică (c
încheiat).
Függvény, o. coordinate          eti
chetă (pé sticle și marfe); dependență
funcțiune.
Függvényez. v. a afige, a lipi, apun,
etichetă.                         '
Függvénysor, 9. coordinate.       ]
Fül, 5. 1. ureche; toartă, verigă
megütötte a fülemet, ani aflat,
venit în urechi; —ébe jut, ii ci jună
la urechi, aude, H străbate la urecltâ
se — e. se farka, fără de nici
rost; £. belciug; delfină (la tunuri)
resfrântură (la mâneca).
Ful, v. a se încălzii, a se înfierbintqz
nem — a foga hozzá, Faré
cere pentru.                   [iară
Fülbegyónás, o. mărturisire auri&ft
Fülbemász. Fülbemászó, 9. fzoo'ț
urechelniță, urechiușă (Forficula^
—. a. desmerddtor, îwinuător.
Fülbesugó, 0. clevetitor, hisinuător
pîrîtor, .denunciant.
Fülbevaló. 0. cercei, bumbi (in urechi
Fülcimpa, 0. bărbie de ureche.
Fülcsen'gés, 9. țiuitul urechilor, 1
jăit de urechi.
Fülcsiga, 0. melcul urechii, culbecul
Füldob. 9. timpană (la ureche).
Füldobhártya, 9. timpan(ă).
Füldobüreg, 9. gaunoșia urechii, gau
   de ureche.

Füledt levegő, 9. aer nădușit (or).
Fülel, v a asculta, a trage cu ure-
chea.
Fülemile, Fülemüle, 9. privighetoare,,
ftlomelă (Sylvia luscinia).
Füles, a. urechiat, cu urechi lungi;
cu toarte; —, 9. asin, măgar.
Fülesbagoly, 9. (soci.) cucuveică, cu-
cuvae, buhă urechiată, huhurez (Strix
noctua).
Fülesedény, 9. vas cu toartă.
Füleskedik, v. a își ascuți urechile,
a trage cu urechea.
Füleskosár, 9. cotarea cu toartă.
Fülétien, a. fără urechi, fără toarta.
Fületlen, a.neincălțlit, necorupt (aer).
Fülez, v. a pune toartă.
Fülfecskendő, 9. stropitoare ==, tulum-
biță de urechi.
Fülfolyás, 9. curgere de urechi.
Fülfü, 9. (fot.) urechiușă, iarbă de
urechi.
Fülhasitó, a, ascuțit, pătrunselor;
sfâșietor de urechi.
Fülhegy, 9. virful urechii; —gyei
hallottam, am auqtât cu virful urechii.
Fűlik, v. v. Fül.
Fülkagyló, 9. scoica urechii, culbecul =.
Fölkalapács, 9. ciocănel.
Fülkaréj, 9. urechea din afară.
Fülkarima, 9. culbecul urechii.
Fülke, 9. firidă, cotloană; fereastră
oarbă.
Fülledt, a. nădușitor, pâclos.
Fülleng, 9. ciucure, moț, țurțur, ca-
nac; strugure.
Füllent, v. a minți, a spune la bra-
șoave, =■ la gogoși, a trage la fit.
Fülmi le, 9. v. Fülemile.
Fülmilefü, 9. (fot.) papură, rogoz, pi-
pirig (Juncus).
Fülönfüggő, 9. cercei.
Fülöp, 9. Filip.
Fülporc, Fülporcogó, 9. sgârciul ure-
chii.
Fülsár, 9. cleiii (din urechi).
Fülsértő, a. sfâșietor de urechi, țiui-
tor, vâjaitor.
Fülszaggatás, 9. sfășiare de urechi.
Fültanú, 9. martor auricular.
Fültisztító, 9. urechelniță (de curățit
urechile).
FültŐ, 9. rădăcina urechii; dosul
füle tövét vakargatjá, se scarpini
după urechi.
Fültőcsér, 4. cornet acustic.

.Fülvájó, 9. urechelniță.
Fülzúgás, 9. țiuit, vijăit dc tueehi.
Fűmag, 9i sentința de iarbă.
Fíínemü, ₐ. erbaceu.
Fünyüg, 9. (fot.) Iubit, cuscută, aspri-
șoară; lipicioasă.
Fürdés, 9. scăldat, scăldare; Luare
de baie.
Fürdési idő. ?. sesón dc scalda,' ~ de
bon.
Fürdik, v. a se scălda, a face baie.
Fürdő, 9. bdicșăcaldă.
Fürdőorvos, 9.* medicul băilor, - de
scaldă.
Fürdős, 9. bai as.
Fftrdővendég, 9. oaspe la băi, de
scaldă.
Fürdővíz, 9. apa de scăldat, de baie.
Fürdőzik, ». a lua balef a șe scălda.
Fűrész, 9. fereslrău, jirez.
Fürészalj, 9. ferestruit ură, târițe de
firet.
Fürészalakú, a. dințat, colțal, ferestral.
Fürészbogár, 9. caria, vespe de lemn.
Fűrészel, 9. a tăia cu ferestraul.
Fürészelőgép, 9. mașină moara de
ferestrău.
Fürészes, a. dințat.
Fürészhal, 9. squal, un pesce cu fe-
restrău (Squaîlus priștis).
Fürészheveder, 9. tinga la ferestrău.
Fürószláb, 9. scaun capră, de fe.~
restrău.
Fürészmalom, 9. joagăr, moară de
ferestrău.
Fürészpor, 9. tărițe de ferestrău,.
Fürészvas, 9. pânza fereslrăuluT.
Fürge, Fürgenc, Fürgönc, ₐ. fürgén,
afo. ager, sprinten, viola, iute.
Fiirj, o. (zeai)' 1. prepelița, pitpe.diche..
pitpalacă (Tetrao coturnix) : 2. cri
steiü (Crex pratensis).
Fürjész, v. a véna prepelițe; —,
venător de prepelițe.
Fűrjészeb, 9. prepeticar.
Fürjészet, v. vânătoare de prepelițe.
Fürjhaló, 9. laț (de prins prepelițe/.
Fnrjinony. ?. oii de prepelița.
Fürjsip, 9. țivlitoare, tlișcă
Fürkész, v. a pândi, a căuta, a scruta:
a adulmeca, a urmări, a scotoci, a
scormoni;       9. vespe pitulie.iu.
Fürkészek, 9. vișlă.
Füfmender, 9. epitrop, tulor.
Fürödík, »>. v. Fürdik.
Füröszt, v. o. scălda ; íejben, vajban

.Fürt

Füzér

Füzéralakú

233

Gálád

—eni, a scălda in lapte, a-i da toate
in belșug.
Fürt, d. 1. bucla, șuviță, cârlionț,
picată, zuluf ; 2. strugure.
Fürtcukor, 9. zahăr de struguri.
Fürtielbő, 9. nour aș, nor creț.
Fürtfogú, Fiirtfoguhal, ?. chetodon,
cabalan.
Fürtös, a. buclat, creț, pletos.
Fürtöz, v. a bucla, a încreți (părul), a
friza.
Fürtözét, 9. frizură; frizare, încre-
lire (a perului).
Fürtözött, a. buclat, frizat, încrețit.
Fiiskata, o. (zod.) boul =, vaca Dom-
nului, mămăruțd (Coccinella).
Füst, 9. fum; —.be ment terv, plan
zădărnicit; egy— alatt, de o dată;
nagyobb a —je mini a lángja, e
mal mare spaima decât in vreme.
Füstarany, 9. poleială, foița de aur.
Füstfaragó, 9. homar, urloier; v. Ké-
ményseprő.
Füstfelleg, Füstgomoly, noi' de fum.
Füstfogta, a. afumat.
Füstifecske, 9. rúndunea de casa.
Füstike, 9. (doi.) fumarică, fumu pă-
mintului, mutatoare, safterea (Fu-
măria ojicinalis).
Füstöl, v. 1. a afuma, a abori; a fuma,
a bea tutun; 2. a tamâia, a afuma,
a cădi.
Füstölő, 9. cățue, cădelniță; afv:
mator.                         [mega.
Füstölög, v. a afuma, a aburi, a fu-
Füstölőszer, 9. mirodenii de afumat.
Füstölt, Füstös, o.⁻ afumat. ~
Füstösít, v. a afuma.
Füstöskigyó, 9. (zool.) aspidă; viperă.
Füstösödik, v. a se afuma.
Füstpénz, 0. dare de casă, de fűm.
Füstserpenyő, 9. vas de afumat.
Füsű, 9. piepten, pieptene; v. Fésű 9cl.
Fűszál, Ffiszár, 9. fir, pală, cotor (de
Iarbă).
Fűszedő, 9. erborisator, botanic.
Fűszer, ?. aroame, Șomate, dresuri;
mirodenii, spițerii.
Fűszeráré, 9. aromate; spițerii.
Füszerdoboz, 9. cutie de aromate.
Fűszeres, a. aromatic, cu dresuri
Füszeresbolt, 5. spițerie, prăvălie de
aromate.
Füszerész, 9. droghist; spițer.
Fűszerez, ᵥ. a aroma, a drege (bu-
catele).

Füszerillat, 9. miros de aroame.
Füszerkereskedós, 9. drogherie, spi-
țerie.
Füszerkereskedő, 0. droghist, spițer.
Füszerszám, 9. aromate, dresuri.
Fűt, v. a încălzi, a înfierbînta, a face
foc, a forări.
Fűtej, 0. ț&>t.) aior, laptele cânelui,
buruiană de friguri' (Euphorbia).
Fütelék, lüteni való 9. material de
încălzit, - de făcut foc.
Fűtés, 9. focarit, âncălțfit.
Fűtő, i>. 1. focar, încălzitor; cale-
factor; 2. sobă.
Fütőszer, 3. material de foc.
FütŐzik, v. a se încălzi (la foc).
Fütty, 9. șuer, șuerătură, fiuerăturăi
Füttyent, v. a șuera, afiuera.
Füttyentés, 9. șuerătură, flueratură.
Füttyészeb, 9. vișlă, copoii.
Füttyös, ₐ. suerător, fluerător; cân-
tăreț (despre paseri).
Fütykös, 9. ghioga, măciucă, ciomag,
sopă, chilom, toroipan, bâzdoagă.
Fütyöl, v. a șuera, a fiúéra; neked
—, ție-’ți cântă, = sună; könnyen
—, îi este ușor.
Fütyőrész, v. a umbla fiuerând, =
șuerând.
Fütyül, v. v. Fütyöl.
Füvei, v. a erbări, a botanisa; u
pasce (vitele).
Füvelőhely^ 9. pășune, islaz, suhat.
Füvente, Füventiben, Füventen, abv.
ín verde, în câmpul cu iarbă.
Füves, a. ierbos.
Füvesedik, v. a cresce iarbă, a se"
acoperi cu iarbă.
Füvész, 9. botanic, botanist.
Füvészet, 3. botanică; botanisare.
Füvészkedik, 9. 1. a botanisa ; 2. a
strînge buruiene (de leac).          *
Füves zkert, 9 grădină botanică.
Füvészkönyv, 0. carte botanică.
Füvi, erbaceií.
Fűz, 0. (fot.) salcie, răchită; —, v.
înșiră, înfiră (mărgele); leagă, în-
copcie; strînge; broșurează, însăi-
lează, coasă, prinde; impletesce (cu-
nună)'; înfiră, petrece finii prin
urechea acului.
Fűzbarka, 9. mâțișoare.
Fűzcsalit, 9. răchițea.
Füzér, 9. cunună, ghirlandă; găitan*
colan, salbă (de mărgăritare), șir-
(de mărgele); buchet (de flori).

Füzéralakú, ». în formă de cunună,
- de ghirlandă.
Füzérszij, ₉. zgardă.
Füzértánc, 9. cotilion (un dans).
Füzes, Füzes, 9. sălcet, pădure de
răchiți; berc.
Füzet, 9. broșură, făscioară, caiet.
Füzetlen, 9. neînșirat, nebroșurat.
Fűzfa, 9. salcie, răchită.
Fűzfapoéta, 9. poetastru, rimaciu.
Fűzfarím, 9. rimă de cavaf - silită.
Fűzfaversek, 9. versuri neregulate.
Fűzfavessző, 4. nuia de salcie.
Fűzgúzs, 9. gușbă de salcie.
Füzike, Fűzimadár, 9. (zcol.) inarița
(Motacilla ).







G

Gabna, Gabona, 9. bucate, grâne, ce-
reale; seCară.
Gabonaalj, 9. curăturl, direseturi,
Gabonaár, 9. prețiil bucatelor, ce-
realelor.
Gabonacsarnok, 9. hală de ce realii,
   de grâne.
Gabonafej, 9. spic (de grâu).
Gabonaföld, 9. holdă, câmp cu bucate.
Gabonakereskedő, 9. negustor =, spe-
culant de bucate, precupeț =.
Gabonamoly, 9. gărgăriță, curculez.
Gabonaneműek, d. grâne, cerealii.
Gabonapadlás, 9. grânar, magazin,
hambar.
Gabonapiac, 9. piața de bucate, = de
cerealii.
Gabonarozs, o. secară.
Gabonás, a. grânar, hambar; grajd.
Gabonaszem, 9. fir, grăunte (de grâu
etc.).
Gabonatâr, 9. magazin de bucate.
Gabonatermesztés, 9. economie de

bucate.                            । Gajdász, Gajdol, v. a țipa, a sbera.
Gabonatermő, a. fertil, mănos, pro- j a răcni, a ui;la.          [scârțăi.
ductiv.                            j Gajdol, v. a chichoti, a chiui; a
Gabonaüszög, 9, tăciune (de grâu), i Gajdos, v. a bâlbăi, a gângavi.
maliira.                           { Gála, 0. gală, parada.
Gabonavásár, 0. tirg de bucate, = de I Galacs, 9. alice, șireturi.
cerealii.                          | Galacsér, 9. glob de lut.
Gabonaverem, 9. pivnița =, celar de i Galacsin, hap, pilulă; globușor.
bucate.                            i Gálád, Galádúl, ₐbv. murdar, scâr-
Gabonavesztegető, 9. hoinar, ștrengar, I nav ; urgisit, avilit, nerușinat, obraz-
haimana, pierde v.ară,              ¹ nic, îndrâsreț, urî dos, ürít.

Fűző, 9. corset, spătic.el; spelcă, sponca.
Fűzöget, v. a înșira, a, înfiră.
Fűzőgyöngy, 9. mărgele de înșirat.
Fűzőhegy, 9. ac mare (de petrecut
sfoara).
Fűzőszalag, 9. sfoară, găitan, salbă.
Fűzőszíj, 9. baier; sgarda (la câni).
Fűzött,a. înșirat; broșat; îmbaierat;
înseilat.
Fűzőtű, 9. ac de înșirat (mărgele);
ac de broșat (cărți).
Fűzőváll, 9. spăticel, corset.
Fűzőzsinór, 9. ață de legat.
Fűzve, abv. broșat, broșurat, înșirat;
îmbaierat, inseilat.








Gábor, 9. Gavril(ă), Gauriii.
Gáborka, Gabos, 9. (zool.) grangur,
pișcănfioare (Oriolus galbula).
Gacsaly, 9. lujer (de viță).
i Gácsér, 9. rățoiu, rătan.
Gacsiba, a. hăitiș, șontorog, șonto-
caitor.
Gácsország, 9. Galiția.
Gacsos, Gacsoslâbu, a. șontorog, cu
picioare st rímbe.
Gadnár, 9. strat, pătura.
Gádor, 9. 1. șopron, streașină; hruba
de pivniță; 2. qratii, ștachete, ză-
brele.
Gâgog, v. a gâgăi (gâscă).
Gagyog, v. a gângavi, a bâlbai, a în-
gâna.
Gagyos, Gagyosan, aSv. șumen,
șumenit, cher helit; beat, chefuit.
Gagyosodás, Gagyosság, 9. chef șu~
meneala, căleală, matosire.
i Gagyosodik, v. a se șumeni, a se
i chefui, a se îmbăta.

            Galádság


234

Galádság, 0. murdărie, nerușinare,
obrăznicie, josnicie.
Galagonya, 0. macieșă.
Galágonyafa, 0. (fai.) 1. măcieș, mă-
răcine, păducel, ghlorghin (Crathae-
gus oxyacăntha) ; 2. căcădar, caca-
duș, măcieș, sipică (Roșa canină).
Galaj, 0. (doi.) sânziana, drăgaică
( Gallium) ; iarbă de chiag.
Galamb, t>. porumb, hulub (aș), po-
rumbel
Galambbegy, 0. (fai.) odolean, strîgoiit
(Valeriána); brustur dulce, podbeal
( Tussilago farfara).
Galambbúg, Galambdúc, 0. porumbar,
hulubărie, coteț de porumbi.
Galambfi, 0. puiu de porumb; hu-
luba?.
Galambom 0. (fai.) iarba fearelor
(Verbena).
Galambos, porumbar.
Galambposta, 0. poștă de porumbi,
pavcdetă.
Galambsikkantyú, 0. (fai.) mușcatul
dracului (Scabiosa).

Galambtenyésztés, 0. ținerea cul-
tivarea porumbilor.
Galambvirág, 0. (fai.) căldărușă, clo-
poței, cornuțl, cinci coade (Aqui-
legia).                      [cordea.
Galand, 0. galon, fnnghie; găitan,
Galandféreg, Galandóc, 0. (zeel.)
panglică, limbric (cordelat).
Galandos, ₐ. cu găitane, cu galoane,
cu cordele, cordelat, galonat.
Galang, 0. (fat.) galagan, abligeană,
căprușor, primăvărița (Maranta ga-
langa).
Gálaruha, 0. vestmint de gala, - de
parada.
Gálga, Gálgafű, 0. (fat.) rădăcina
ciumei, ruta caprei; v. Galang.
Galiba, 0. 1, vexare, șicana, necaz,
plaga; obstacol, pedecă; 2. colibă,
bordeiu.
Galibáskodik, v. a face dificultăți, a
pune obstacole, a îngreuna, a împe-
deca.
Gálic, Gálickő, <?. vitriol; galascău.
Gálic-sav, 0. acid de vitriol.
Gâlicviz, 0. apă vitriolică, -- eemen-
  tată.
Gallér, 0. guler; colet, colar (lo
  preoți); seni ingem, sem —om,
  n’am a face cu el nici in clin, nici
  îp mânecă,

Ganajos


Galléros, ₐ. cu guler.
Galléroz, v. a gulera, a pane guler,
a coleta.                        [ciii
Gallóka, 0. scrânciob, huțuțuiu, glen
Gallókáz, v. a se legăna, a se uțuța
Gally, 0. 1. ram, ramura, cloambă
stîlpare, cracă, crangă; 2. gătej
uscătură.
Gallyas, a. rămuros, crenguros; frun
zos, (s)tufos.
Gallyasodik, ᵥ. v. Gallyaz ik.
Gallyaz, v. a curăți de crengi, a tdiet
crengile, a desrămwi.
Gallyazat, 0. crengile unui arbore,
frunzar.
Gallyazik, ᵥ. a rumuri, a arunci
crengi, a înfrunzi, a da ramuri.
Gallyfa, 0. găteje, crengi uscate.
Gallyfedél, 0. acoperiș de frunze.
Gâlma, 0. cudmie, gialamină.
Gâlna, 0. (fai.) plamînare, cuscrișoi
mierea ursului (Pulmpniaria).
Gâlnafa, 0. (fai.) sorb, scoruș de munt
(Sorbus).
Galóca, 0. zocA 1. salm, mihalț, crai

șor (Salmo trutta); 2. agariciu
burete venăt, ciuperca de copaciu
Galuska, 0. lașcă, galușca (de aluat,
Galvánerő, 0. galvanism.
Galy, 0. v. Gally 0c/.
Gálya, 0. galera.
Galyabit, v. a face o colibă.
Gályagáncs, 0. pesce cu scut.
Gályarab, 0. galérián, ocnaș.
Gályarabság, 0. muncă silnică, ocni
Galyiba, 0. cocioabă, bordeiu, colibi
Gamandor, 0. (fai.) dumbeț, șugări
(Teucrium chamaedrys).
Gațnat, 0. gunoiu, scârnă, murdărit
Gamo, 0. cârlig; cataligă, pictoron
(de lemn).
Gamós, a. cârligat, cu cârlig.
Gamóz, v. a cârliga; a trage cu câ?
ligul.
Ganaj, 0. 1. gunoiu, balega ; —t hán;
gunoesce, îngrașă (pământul) ; 2. n
roiu, glod, scârnăvie.
Ganajbogár, Ganaj cser ebüly, 0. (zooí
goangă de balegă, cărăbuș de gx
noiu (Scarabaeus fimetarius).
Ganajlik, v. a se balega.          '
Ganajlat, 0. bălegare, gunolare.
Ganajlé, 0. zamă de gunoiu.
Ganajóc, 0. cărăbuș de gunoiu. r-
Ganajoș, a. gunoîat; gunoios, bal
I gos; noroios, glodos, scârna r.

Ganajoz


235

Ganajoz, a gunoi, a îngrașă (pă-
mentul).
Ganaj ozott, «. gunolat, îngrășat.
Ganaj saraglya, 0. șireglă de puf tat
gunoiu.
Ganajudvar, 0. gunoierie, ocol.
Gânca, *. turnată (de făina de cu-
curuz).
Gáncs, />. piedecă, greutate, obstacol,
defect; mustrare, dojana, critică;
—ot vet, pune piedecl.
Gáncsa, 0. pesce cu scut.
Gáncsol, v. a dojeni, a mustra, a de-
făima, a critica ; a pune pledezi.
Gáncsoló, a. defăimător, dojenitor,
critic; acațios.
Gáncsolócuk, v. a defăimd, a dojeni,
a critica, a afla scăderi, a se agăța
de toata nimica.
Gáncsolódó, a. arțăgos; mustrător,
defăimător.
Gáncsos, a. plin .de greșeli, necorect;
blamabil; arțăgos.
Gáncsoskodik, v. a pune piedecă;
v. Gáncsolódik.
Gáncsoskodó, a. arțăgos.
Gâncsțalan, a. ireproșabil; fără
eroare ; fără scăderi, fără defect.
Ganéj, 0. ᵥ. Ganaj 0c/.
Gangos, a. trufaș, sumeț, înfumurat-
îngâmfat.
Gantâr, 0. butuc; v. Ászok.
Gánya, 0. nula; gard de nulele;
leasă.
Gányó, 0. tabacar, prăsitor de’țăbac.
Gar, 0. pretențiune, aroganță, sumeție,
îngâmfare, trufie, vîlfă, fală.
Garabó, Garaboly, 0. coș, rogojină
(la car), coviltir.
Garabonca, 0. magie, necromanție, șolo-
monărie; farmec.
Garaboncás, Garaboncos. 0. uecro-
manț, șolomonar, fermecător; des-
cântător.
Garabonciás diák, 0. ștudentul că-
letor.
Garaboncáskodik, v. a umbla cu far-
mece, a descânta.
Gai'âd, 0. g ar dină; gradele; gard de
gunoiu.
Garâdics, 0. dreaptă, treapta; v. Lép-
cső.
Garádicsos, cu trepte, cu drepte.
Garâdol, v. a îngrădi, a stăvili.
Garagulya, 0. cataligă, piciurong..
Garagulyáz, v, a merge în catalige.

Gátol


Garam, 0. Gran (riul).
Garad, 0. gxoșiță.
Garat, 0. Í. lăptoc, piscoiii; coș, gâr-
liciii (la moară); 2. gâtlej, gât,
inghițitoare; prăpastie; gârlă, canal.
Garatgyík, 0. anghina; v. Torokgyík.
Garatűr, 0. gaura gâtlejului.
Garázda, «. arțăgos, certăreț, cicală,
zorbagiu, târăebriu; nerușinat, im?
pertinent, harțagaș.
Garázdálkodik, v. a căuta ceartă, a
face gâlceava, = clorovolala ; a grasa
(lupii).
Garázdaság, 0. cearta, șicanare, bir-
feală, gâlceava, ciorovăială ; împer
tinență, fărobiazie, nerușinare.
Garda, 0. 1. sgfircit, care-și trage de
la gura; 2. garda (pesce).
Gânda, 0. gardă.
Gargarizál, Gargatol, v. a gârgari,
a gargarisa, a face gargara; v. Öb-
löget.
Gárgya. 0. garnitură, încadrare, per-
vaz, cercevea, tivitură, chenar; în-
grăditura, gardină (la fântână).
Gárgyán, 0. egumen, stareț, quardian.
Gárgyás, a. cu gardinl, încadrat; ga-
lonat.
Gárgyáz, v. a îngrădi, a împrejmui,
a încadra, a pune gardine; a gv^
lona, a garnisi, a tivi.
Gárgyázat, 0. pervaz, cercevea; gar-
dinătură, îngrăditură.
Garmada, 0. grămadă (de bucate) ;
claie, stog.
Garmadába rak, Garmadái, Garma-
dáz, v. a grămădi, apune claie pe
grămadă.
Gáspár, 0. Caspar.
Gát, 0. 1. laz, lezătură, zăgaz; îm-
pluturci, hăltaș, pept de apă; 2. ob-
stacol, piedecă; —at vet, pune
Gátépítés, 0. ridicarea unul zăgaz,
    laz.
Gátlás, 0. împedecare, oprire; repre-
siune.
Gátló, ₐ. opritor, împedecător, re-
presiv.
Gátna, 0. groapa, săpătură; mina,
ocna.
Gátnász, 0, săpător, gropaș, ocnaș.
Gátnyeset, 0. lezătură.
Gátnyilás, 0. tăietură de iaz, « de
zăgaz; ruptura zăgazului.
Gátol, v. a stăvili, a împedeca, a opri,
stlnjini; a pune obstacole.

Gátolás

236

Gázlómadár

Gázmérő

257

Genyl&z

Gátolás, 9. stăvilire, oprire, împede-
care, stinjinire; blocare.
Gátőr, 9. îngrăditură, grătar, stachet;
panțerolă ; v. Gádor.
Gátoz, V. a stăvili, a opri; a ridica
un zăgaz, = un șanț, a face o iezătura.
Gátsarkantyú, 9. piept (contra năvă-
lirii apei).
Gátszakadás, 9. ruptura zăgazului.
Gátugrás, 9. săritură peste barieră.
Gátzsilip, 9. stavilă (sub iezătură).

Gatya, ismană, ismene (pl.); jól,
felköti a —ját, își reculege puterile, j

se reculege.
Gatyakorc, 9. bortă (la ismene).
Gatyamadzag, ». b rutinar.
Gatyaránc, 9. crețele crețe la
mene.
Gatyás, a. iimanat, cu ismene;

Gazdagszik, v.
înavuți.
Gazdagul, v. v.
Gazdakönyv, 9.
economice).

c se îmbogăți, a se

Gazdagszik.
cărticică (de socotele

Gazdalegény,9. sodal, calfă.
Gazdálkodik, v. a ecoicomisa, a duce
gospodărie, a purta tr ebile casei; a
păstra, a cruța, a iconomisi.
Gazdálkodó, o. iconomie cu iconomie;

cru\
Gazc



?n-

călțat, cu pene pe picioare (despre
pasări),

Gatyásgalamb, 9. porumb încasat.

Gázmérő, gazoméira.

Gáznemű, a. găzos.
Gaznép, 9. canalie, tumult, plebe.
Gázokádó hegyek, 9. vulcani gazofgri.
Gazol, 9, a mânji, a gozi, a mur dă» i,
a batjocori; a defăima, a huli, a\

Gégelob, 9. crup, anghina.
Gégesíp, t>, berigată, gătită; răsu-
  flă, toare.

)dar,eco,iom.
cruțare, cu

iconomie.
Gazdaság, o. economie, gospodărie; í
— ot folytat, poartă iconomie.
Gazdasági, a. economie, de economie, }
Gazdasági épület, 9. zidire =, clădire }
economică, superedificat.             |
Gazdaságos, a. iconomie, emițător.

Gazdaságtan, 5. economie (ca știință). ]
Gazdálkodik, ᵥ, ᵥ. Gaz lálkodik. I

Gatyásgalamb, 9. porumb încasat. : Gazdasszony, 9. econoamă; stăpână, <
Gatyaszár, 9. ture ac de ismană, o is-j găzdoae; birtășiță.            |
mană.                             i Gazdasszonykodik, v. a face pe eoo- *

Gatyátlan, a. fără ismene; fără pene ¹
pe picioa 'e (porumbul).           i
Gatyáz, v. a vorbi din pântece, a ;
vorbi fără de nex, « făitl pregătire. I
Gavallér, o. 1. cavaler; 2. boieri naș, i
coconaș, paraleii, fudulache.      j
Gavallérkodik, a face pe carate-;
rul ; a se purta cavaleresce.      ;
Gavallér os, a. cavaleresc.         :
Gaz, 9. buruiană, bălă 'e; gunoiu,:
salba dracului (om), om de nimica; I
—, a. ticălos, mișel, berbant, blas-
tămat.
Gáz, 9. 1. gaz; 2. rad, trecătoare;
3. pulpă.
Gazcsiny, 0. mișelie, blăstămație, ti-
căloșie, poznă.
Gázcső, d. țeava de condus gazul.
Gazda, 9. 1. stăpân, domn (de casă),
gospodar, amfitrion, gazdă; econom,
propietar; 2. birtaș.
Gazdaember, 9. econom, țăran, agri-
cultor.
Gazdag, a. avui, bogat, îmbelșugat;
abundant, substanțial.
Gazdagít, v. a înavuți, a îmbogăți.
(gazdagodik, v. a se îmbogăți, a se
înavuți.
Gazdagon, abv. bogat, acut, îmbel-
șugat, abundant, cu prisosință.
Gazdagság, avere, stare, avuție,
bogăție.

noama.                              i
Gazdasszonysâg, 9. gospodărie, eco-
nomie de casă.                      3
Gazdászat, 9. economie.              j
Gazdászati, a. economic, de economic. j|
Gazdátlan, ₐ. fără stăpân, de pripas. í
Gazember, 0. om de nimica, porc de i
câne, ticălos, mișel, berbant, ștren- ?
gar, puschiü, ceapcân, bldstamat. j
Gazemberez, v. a face porc de câne,
a face ticălos.
Gazemberül, aóv. mișelesce, miserabU, j
ștrengăresce.                        |
Gázfejlés, Gázfejlesztés, 0. producere J
de -gaz.                             j
Gázfejlesztő, a. gazofor, generator de
gaz.
Gazfi, 9. mișel, berbant, ticălos, ștren-
gar, mârșav.
Gazfű, 9. bălărie, buruiană, dudău.
Gázgyűjtö, 9. gazomét ru.             J
Gazkölyök, ștrengar, puschiu, ceap- *
cân, porc de câne; monstru.
Gázlat, 9. trecere prin vad.
Gázló, 9. 1. vad, trecetoare, apă J
scundă; 2. pasere băltăreață. J
Gázlódik, v. a călca (in picioare). 5
Gázlók, a. băitărețe, paseri notătoare. /
Gázlóláb, 9. picior lung; piciayong,
cataligă.
Gázlólábú, a. lung în picioare. \
Gázlómadár, a. pasere băltăreață. j

ocari.
Gázol, o. 1. a bălăci in apă, a trece
prin vad; becsületéber —, birfesce,
defaimă, calumniează; 2. calcă (in
picioare), trece preste.             ।
Gázolható, a. de trecut.             |
Gazos, a. gozos; buruienos, plin cu
bălării.
Gazosit, v. a mânji, a spurca, a mur-
dări, a împle de goz.
Gazosodik, Gazosul, ᵥ, a te îmbn-

Gége virág, 9. (Sold mărul lupului,
aristolocliie, iarba sur păturii, "iarba
datului și a faptului, iarba fecioarei.
Gegő, 9. Grigore.
Gegyel, v. a cocoli, a rasgâie, a gu-
guli.
Geleszta, 9. limbric; Giliszta.
Gélét, 9. jumalț; politura, lustru, lu-
ciu, otova.
Gellert, 9. Gerard.
Gém, 9. (zool.) bătlan, erodiu, stârc.
cocor de baltă (Ardea tinerea) ,
kút—, prăjina cumpenei; drug, rudă
lunga.

ruienosa, a se umple de bălării; a Gémberedett, a. înțepenit (de frig),
se murdări, a se îngozoșa.         ; amorțit, degerat.
Gazporonty, 9. ticălos, murdar, copil j Gémberedik. v. a înțepeni, a amorfi
monstru.                            j (de frig).
Gazság, 9. mișelie, blăstămație, bér- j Gémes, a. cu cumpănă, cu drug (fân-
banție, porcărie,                     tână) ; bogat în botlani.
Gazsi, Gazsó, Gáspár.               ¹           . ₙ , _            - —
Gázsi, 9. leafă, gajă, plată.
Gázszabályzó, 9. regulator (de gaz).
Gázszövét, 9. stofă pânză rară.
Gáztartalmú, a. gazos.
Gáztartó, 9. gazometru, reservor de
gaz.

Gémeskút, 9. p .ț

penă,
Gemfa, 9. barier

fântână fă cum-

Górnia, 9.

[crivac.
ră ; cumpena barierei;

corabie de transport, nae

Gaztett, 9. blăstămăție, ticăloșie, mi- Í
șelie, berbanție; crimă, atentat, fără I
de lege.                               |
Gazál, a^v. ticăloșesce, mișelesce, mi-'
serabil.
Gázvezetőcső, o. țeava de condus gaz.!
Gázvilágítás, 9. luminare cu gaz.

Gebe,
bancs.
Gebed,

gloabă, mârțoagă; v. Ga-

a amorți, a înțepeni; a

crepa, a pieri.
Gebeszkeaik, a se întinde, a se
umfla, a sé rescrăcăni; a se păuni.
Gébics, 9. (wrl.) șoimuț, lupui in-
sectelor, coțofană de munte, sfran-
cioc, berbecel,tăcăitoare, capra dra-
cului (Lanius excubator).
Geci, Gecő, 9. Grigoraș.
Gecizik, v. a onanisa.
Gede, 9. iadă; vătue,
Gedél. Gedélget, t>. a desmerda, a
nctefli (cu mâna), a linguși, a. co-
coți, a resgâia.
Gége, 9. gâtlej, berigată, faringe; no-
dul gâtlejului.
Gégefedő, epiglotă.

de povoare.
Gémkarám, colibă de bâtlani.
Gémles, 9. pândă de bătleni.
Gémnyakú, a. cu grumazi lungi, lon-
gicol.
Gémoszlop, 9. stîlp de vértej, crivac.
Gémvadász, 9. venător de bătlani.
Gémvadászat, 9. vénát de bâtlani.
Generális, 9. general.
Geny, 9. puroiü, coptură.
Genyed, v. a puroia, a se coace.
Genyedék, 9. bubuliță, pușchea, puștea.
Genyedékes, a. pușchios; cu puntele,
cit bubulițe.
Gönyedés, 5, puroiare.
Genyedség, Genyedtség, 9. puroi ii,
coptură (de rană).
Genyedséges, Genyedt, a. puroio".
Genyedzik, ᵥ. a puroia, a se coace
(bubă).
Genyegunya, 9. golomoț.
Genyes, a. puroios.
Genyes”.t, v. a puroia.
Genyéte, 9. (Sol.) ovsigă, odos, ovăs
sălbatic.
Genykutacs, 9. fontanelu, moalele ca-
pului.
Genyiáz, 9. friguri de puroiare, «= de
rană.

Gép

238 Gerjedezrk

Gép, 3. mașina; mehanism.
Gépely, 5. mehanism; mașină.
Gépész, 0. mașinut, mecanic.
Gépészet, 3. mecanica; mașinărie;
știință mecanica.
Gépezet, 5. mașinărie, mecanism.
Gépfelszerelő, ». monler.
Gépgyár, $. fabrica de marine.
Géphajtószíj, 3. curea de invîrtit ma-
șina.
Gépies, a. mecanic, mehanic, mașinal.
Gépisme, a. știința mecanică.
Gépkerék, 0. roata mașinel.
Gépi égés, a. mehanic, mașinal.
Gépszerű, a., Gépszerűség, aéü. ma-
șinal, mehanic.
Géptan, 0. mecanică.
Gerben, 5. (fot.) burete ghimpos (H.¹-
danum).
Geréb, t>. 1. țerm, mal; zăgaz, leza-
tiira; 2. pledecă, obstacol; 3. zăvor,
ivar; 4. econom de curte.
Gerebel, v. a scărmâna, a dărăci, a
hecela.
Gerébel, v. a face zăgaz, a săpa.
Gerebelő, ». darac, ravilă, hecela;
dărăcitor.
Gerebelt, a. darócit, ravilat, scăr-
mănat.
Gereben, darac, ravilă, hecela,;
mintha -en ülne, ca și cum ar
șede pe ace.
Gerebenel, Gerebenez, v. a dărăci,
a hecela, a peptăna (lână), a scăr-
mâna.
Gerebenes, Gerebenező, t>. dărăcitor,
hecelar.
Gerebenpad, a. roată de dărăeit.
Gerébfái, 5. parapet (zid..
Gereblye, o. greblă.
Gereblyefog, $. dinte =- , colț de greblă.
Gereblyél, Gereblyéz, ᵥ. a. grebla.
Gerely, t>. 1. lance, pică, țepușă, su-
liță; lanțetă; 2. fé’cíj pliscul cu-
coarei, ciocul barzei, indrișaim (Ge-
ránium).
Gerelyalakú, a. lanțetat.
Gerelyes, ₐ. lanțetat, cu lanțetă cu
suliță.
Gerencsér, ₛ. olar.
Gerenda, o. grindă, căprior, corn,
bârnă, tălpoae.
Gerendadeszka, 3. scândura, groasă,
poștă.
Gerendafal, 3. părete de bârne.
Gerendafalazat, 3. bulevard, tabîe

Gerendafészek, 3. firida grinzii.
Gerendaköz, spaț între bârne.
Gerendavas, ?. scoabă (de fer).
Gerendavég, ». capătul =, capul bâr-
nei, = grinzii.
Gerendâz, v. a grindi;’a bârni.
Gerendâzat, 3. gringatură, bârnitură.
Gerendely, t>. grindeiii (la plug) ; sul.
Gerendmérleg, o. cântar.
Gerepcsin, e». (fot.) steliță vînătă,
ghiocel, ochiul boului (Aster).
Gerezd, ». strugure; crestătură, ră-
vaș ; cunună (de ceapă); —alma,
mer mare.
Gerezdel, vi a cresta, a încresta ; a cu-
lege in urmă.            *
Gerezdelt, Gerezdes, «. crestat, văr-
gat.
Gerezna, a. piele, blană; blănărie
(sură).
Gereznás, a. cu blană, cu cojoc.
Gergely, Gergő, 5. Grigore, Gregoriu.
Gerinc, $. spinare, vertebră, dos;
coaste
Gerincagy, t>. mădnvg spinării.
Gerincagyfájás, $. durere de șira spi-
nării.
Gerinceseróp, 3. cărămidă cu muche.
Gerinccsont, ?. osul spinării, vertebră.
Gerinces állatok, Gerincesek, 0. ver-
tebrate (animale).
Gerincetien, a. nevertebrate, fără
spinare.
Gerincoszlop, șira spinării.
Gerincvelő, 3. măduva spinării.
Gerincvelőgyuladás, 5. aprindere de
măduva spinării.
Gerincvelősorvadás, 3. consumțiune
dorsala, uscarea maduvel spinării.
Gerj, 0. miasmă; v. Gerjedeiein.
Gerjed, v. a se ațîțâ, a se aprinde,
a se înfoca, a se înflăcăra; a se
irita; a se deștepta ; v. Lobban.
Gerjedékeny, a. iritabil, simțitor,
susceptibil; mișcăclos.
Gerjedékenység, 3. iritabilitate, sus-
ceptibilitate.
Gerjedelem, 3. mișcare; avânt, emo-
țiune, afecțiune ; iritațiuve.
Gerjedelmes, a. irităcloș, arțăgos.
Gerjedezés, 3. ititațiune", pornire (cu
mânie), rostire, mânie; zel, ardoare,
rîvnă.
Gerjedezik, v. a zela, arivni (contra
cuiva); a se i cită, a se ațița, a se
emoționa.

■

Gerjedt, a. iritat, ațițat, înflăcărat;
mânios; emoționat.
Gerjedtség, iritațiune, iritare, în-
țări tare, emoțiune.
Gerjeszt, v. a stimula, a ațița, a
emoționa, a irita, a deștepta, a în-
tărită, a înteți; a aprinde (focul),
a ațița, a sufla in foc.
Gerjesztő, 3. inductor, —, ₐ. stimu-
lator, întețitor, iritator; înflăcărător.
Gerle, Gerlice, 3. (zool.) turturică, tur-
turea (Columba țurțur).
Gerlicetövis, 0. (fot.) asudu calului,
osul iepurelui, salășitoare, dîrmatin
(Ononis).
Gero, *>. Grigore.
Gerzsedt, Gerzsely, Gerzselyszőlő, t>.
strugure flocos.
Geszt, ». album (lemnul copăciulul
între coaja și inimă).
Gesztence, 3. 1. con, popic; 2. mor-
man, legătură, mânunchiti, maldur
(de trestie).
Gesztenye, 0. castană, agistină. ma-
roana.
Gesztenyefa, 3. castan, agistîn; vad
—, castan sălbatic.
Gesztenyehéj, Gesztenyekopács,
coajă de castană.
Gesztenyés, 3. pădure de castani;
agistinis, castanei.
Gesztenyeszin, Geszt enyeszinű, a.
^castaniu.

Gesztes, a. lemnos, bățos.
Gesztet, v. a mâna ~, a în

buestru, - in tropot, în treapăd.
Géza, x Gdza ; Victor.
Gezeniice, Gezemize, Gezemuca,

treanța, zdreanță, buleandră; om
murdar, gunoiîi.
Gézengúz, 0. perde iară, calendroiii,
cioflingar, ștrengar, berbant, kinek
— az ura, kótyoníitty a szolgája,
cum e stăpânul, așa-i și slugitorul
Gézengúzoi, v. a face calendroiii, -
(í pierde vara.
hibáit, 3. Gerard.
Giberedik, v. a amorți, a înțepeni
  (de frig).                     [penit.
Giberes, «. degerat, amorțit, înțe-
Gida, Gidó, 1. led; 2. Gedeon.


Gili, Gilice,

turturică, turturea.

Giliszta, d. limbric; rimă.
Gilisztafű, v. (floi,) Hmbricariță.
Gilisztahajtó, 0. vernlifug, ce omoară
limbricii.

Gilisztahajtószer, ». remedet «=, me-
dicină în contra limbricilor.
Gilisztamag, 0. pelin de mare, mijloc
în contra limbricilor.
Gilisztaorvos, a. șarlatan.
Gilisztapor, praf de limbrici.
Gilisztâs, «. cu limbrici, limbricos,
Gim, 0. cerb , puiîî de cerb; căprior,
Gimea, 5. corabie de mărfuri, = de
povoare.
Gímszarvas, 0. cerb.
Gimvad, 3. sălbătăcit.
Gindár a. lânced, molatic, bălții,
destins, dezmățat, înfoiat; Iar, mo-
leșit.
Gipsz, 3. ipsos, ghips.
Gipszel, v. a lipi cu ghips.
Gipszelő, 3, stucator.
Gipszfejtés, 3. groapă de ghips, ghip-
sărie.
Gipszmész, 3. var ghipsos.
Gipsznyomat, 3. copie în ghips.
Gipszpat, a. peatră ghipsoasă.
Gipszpor, 3. praf de ghips.
Gipszvakolat, 3. tencueală cu ghips.
Gira, 3. talant (in biblie) ; marcă
(monetă vechie).
Girbegörbe, Girbegurba, a. încovoiat,
strîmb, curb, zic-zac.
Girhes, a. bolnăvicios, gângav, lânged.
Gitár, 3. ghitară, chitară.
Gitároz, v. a cânta în ghitară.
Gizgaz, 3. buruiană, maradna; pli-
vitură; gunoiu, goz; —, a. netreb-
nic, nemernic, mișel.
Gizgaznép, 3. canalie, călicțme, adu-
nătură, prostime, plebe.
Gizgazol, v. a gozi, a probozi, a da
un perdaf.
Góbé, 3. berbant, mișel, șiret, ștren-
gar ; secuiii prost.
Gobhal, Goblya, 3. (zool.) plevușcă,
sfirlugă, vîrlugă, moișcă, porcaș,
pescărel (Cyprinus gobio).
Góc, 3. 1. vatră, cămin; 2. focar,
focular. '                 [emporiu.
Gózpont, 3. focular, focar, centru;
Góctáv, 3. distanță focală.
Gódirc, 3. (&d.) nigelariță, rostopastă
(Chelidonium).
Góbé”, aguridă, strugure văratec.
Golgota, 3. Golgota; (iot.) pasifloru,
floarea patimelor.
Góliát, 3. uriaș, colos, novac; Góliát.
Góliátkígyó, 3. (zool.) boa, șarpe im*
perăt esc.

Gólya

240

uonuoi

Gólya, o. (>tcol.) barzăi cocostârc (Ar-
dea ciconia) ; engém se költött a
—, nici pe mine nu m’au cules de
pre lângă garduri.
Gólyafi, â. puiu de barză.
Gólyahír, a. (ăot.) bulbuc, calcea ca-
lului (Caltha pallustris),
Gólyhó, a. nătâng, deșucheat, stân-
găcia, bobleț, gogoman, prostănac,
gagăuț, hăbăuc.
Golyhóság, o. nătângie, gogomănie,
mojicie, bădărănie, hăbăucie.
Golyó, o. 1. glob, sferă; 2. bilă (de
biliard); 3. glonț, ghiulea, bombă
(de tun).
Golyóbis, Golyóbics, glonț, ghiulea;
globuleț.
Golyóbisdad, Golyóbisforma, a. sferic,
globulos.
Golyóbisos, ₐ. globulos, sferic.
GolyóöntŐ, o. turnător de ghiulele.
Golyóz, v. a balota, a decide prin ba-
lotaj.
Golyózápor, ₛ. ploae de gloanțe, = de
ghiulele.
Golyózás, d. balotare; balotaj.
Golyva, j. gușă; strumă.
Golyvafű, 5. brusturel.
Golyvagomba, 3. iască de stejar.
Golyvás, a. gușat, cu gușă, cretin.
Golyvásgalamb, o. (tnol.) gugusciuca,
porumbel gușat (Columba gutturosa).
Golyvásgyík ₅. șopârlă gușată.
Golyvásodik, v. a se gușa, a-i cresce
gușă.
Gomb, bumb, nasture; capitel (de
coloană); mâner (de sabie).
Gomba, ->. burete; ciupercă, mană-
tarcă, trufă, pitoancă; bolond —,
burete veninos; fekete —, tartuf.
Gombás, s. spongios, fongos ; burețos,
cu bureți.                          •
Gombásodik, Gombásul, v. a se

spongioșa; a umple de bureți. | Gondnok, t>. curator, epitrop; tutor
Gombász, v. a aduna ciuperci, a cu- > ingrijittor.
lege bureți.                               f

Gombasz, v. a aduna ciuperci, a cu- > ingrijittor.                      4
lege bureți.                       f Gondnokság, ». curatelă, tutelă, în-
Gombászeb, x câne burețar.          Ș grijire; curatorat, epitropie; tu-^
Gombernyő, ₉. (fot.) 1. cinci-foi, să- ! torăt.                          ț
nicioară, șcrintitoare (Sanicula; Gondol, r. a cugeta, a gândi, a chib-
; zui, a medita; a socoti, a ave dc:f-

2. sclipeț (Heracium).
Gombház, o. găitan, nasture.      i
Gombibe, *. (fot.) lințișoară, mazc- i
riche (Ervum ervilia).            •

Gombkötő, o. năsturar, gaitănar.
Gombóc, ». gălușcă, perișoară; boț,
cocoloș.

Gombóda, a. cocoloș, boț, cir. i
Gombol, v. a îmbumba.            ]
Gombolóharisnya, t>. tuzluc, potur, -
camaș.                           ;
Gombolyag, 5. ghem; teanc, mototol, |
cocoloș ; —ba köt, mototolesce, ghemu-l
esce. *                          I
Gpmbolyagos, a. ghemuit; mototolit, t
cocoloșit.                       J
Gombolygat, v. a ghemui, a mototoli, j
a cocoloși, a lega ghem.         «
Gombolyít, v. a ghemui, a face ghem;^
o dăpăna; a resuci,              1
Gombolyító, a. vîrtelniță; reschitor,;
depănătoare.                     3
Gombolyodik v. a se ghemui, a sei
încurca, a se înnoda; a se resuci. ?
Gomborka, (Sot.) lubiț, iubiț (Ca-t
melina sativa).                  1
Gombos, a. cu bumb, cu nasture; cu 3
gămălie; noduros.                4
Gombostű, d. bumbușcă, ac cu gă-i
mălie, bold, carfița, spilcă.    4
Gomoly, $. teanc; mototol, cocoloș;^
vălătuc, grămadă, massa; bolovan
ghem.                       [dulce A
Gomolya, o. samăchișă, urdă; eașl
Gomolyag, *. v. Gomoly.          J
Gomolyfelhő, ₉. nor gros.        |
Gomolyit, v. a ghemui, a mototoli, aj

Gondola

cocoloși, a înfășură.
Gomolyodik, v. a se resuci,
lătuci, a se cocoloși; a se
a se rostogoli.
Gomolyog, v. a se rostogoli,
latuci; a se da de-a dura.


a se va- $
ghemui,

a se va-

băgare de samă; 2. grijă, îngrijire,^
păs, neliniște, gând; —om lesz arraFW

hogy, voiu griji, ca.
Gondatlan, ₐ„ Gondatlanúl, ₐt>v. ne-



socotit(or), neatent, nebăgător de.^
sama, nepăsător.                         g.


gând; a crede, a judeca, a cum*,^
peni; nem —ok vele, nu-¹ mi pasă,. J
nu-mi bat capul cu; — vmire, cu-fj
getă la, ingrigesce de; ne —j a
gonddal, nu-fi bate capul, nu te
supăra.                                fl

241

tronoszievo


Gondola, ». barcă(rolă), gondola.
Gondolat, a. cuget, idee, cugetare,
gând; părere, opiniune, re flexiune ;
egy —on vagyunk, suntem de o
părere.
Gondolatjel, s. pausă, semn de sus-
pensiune.
Gondolatmenet, a. șir de idei; ordinea !
ideilor, mersul cugetării.
Gondolatos, a. cugetător, meditator;
abundant în idei.
Gondolhatatlan, Gondolhatlan, ₐ.
necugetat, de necreflut; imemorial.
Gondolható, a. imaginabil, ce se
poate închipui, ce se poate cugeta.
Gondolkodás, gândire, cugetare,
chibzuire, meditare; sentiment, mod
de a cugeta.
Gondolkodásmód, 0. mod de a cu-
geta, sentiment, chip de a vedé.
Gondolkodástan, 0. logică.
Gondolkodik, v. a cugeta, a gândi, a
socoti, a chibzui, a medita.
Gondolkodóba ejt, v. a pune pe cu-
gete, a da de cugetat, a insufla grijă. ।
Gondolkodó, a. cugetător, meditător,
gânditor, socotitor.
Gondolkodóba esik, v. a se pune pe ;
cugete, a medita.
Gondolkodótehetség, facultate de |
a cugeta.
Gondolkodva, abv. meditând, cuge-
tând.
Gondolkozás, ₉, cugetare, gândire,
meditare, chibzuire.
Gondolkozásra való idő, timp de
gândire, = de cugetare.
Gondolkozik, a se cugéta, a se
gândi; v. Gondolkodik.
Gondolkozó, a. v. Gondolkodó.

Gondosság, ₉. prevedere, precauțiune.
drcumspecțiune, grija, îngrijire.
■ Gondoszlató, a. risipitor de griji.
Gondot visel, v. a îngriji, a purta
grijă, a ave = ; a păzi.
Gondoz, v. a provedé, a îngriji, a
căpătui, a păzi.
Gondozás, ₉. pază, grijă; îngrijire,
căpătuire; provedere.
Gondtalan, a., Gondtalanul, aóp. ne-
păsător, fără grijă, neîngrijit»
Gondteljes, Gondterhes, a. îngrijit,
cu griji, grijiliv.
Gondűző, a. alungător de giiji, risi-
pitor de
Gondviselés, îngrijire, priveghere;
grijă, pază; pronie, providență
(divina).
Gondviselésszerű, a. providențial.
Gondviselet, ₉. curatelă; inspecțiune;
hrănire, întreținere; v. Gondviselés.
Gondviselő, ₉. protector, îngrijitor;
curator, adininvdrator, ihtendant,
, inspector.
j Gondviselőség, ₉. protectorat, inspec-
torat ; administraiiune.
Gonosz, a. reu, reutăcios, arțăgos,
vițios, șugubăț; blăstămat, păcătos,
infam, scelerat, depravat, pestriț la*
mațe ; —. veul; dracul, necuratul.
Gonosz-élet, viață imorală, «= stri-
cată,                  [oasa ; crimă.
Gonosz-indulat, pornire reutăci-
Gonosz-indulatú, a. fără de lege,
criminal; cu porniri răutăcioase.
Gonoszkodik, u. a face blafitămății,
a comite infamii, a face drăcii.
Gonoszlélek, ₉. suflet răutăcios; de-
mon, satană, drac, nccuratid, naiba,
diavol; duhul răului.

Gondoló, a. cugetător, chibzuit or, me-,
ditator; —ra vesz, cumpcnesce, gân-}
desce asupra.
Gondolomra, Gondolom szerint, ₐSᵥ.
pe nimerite, pe ghicite, intr'un no-
roc, într\o doară.
Gondolt, a. 1. închipuit, întipuit,
ideal; 2. opinat, socotit, chibzuit.
Gondos, Gondosan, abc. cu grija,
cu îngrijire, cu judecată;ângrijit(or),
prevăzător, prudent.
Gondoskodás, îngrijire.
Gondoskodik, v. a îngriji, a purta
grijă, a avé a căuta de.
Gondoskodó, ₐ. prevefletor, prudent,
circumspect; îngrijitor.

Gonoszlelkű, a. răutăcios, răuvoitor;
infam, scelerat.
Gonosznyelv, ₉. clevetitor, calumnia-
tor, hulitor; batjocoritor, defăimător.
Gónosznyelvű, a. defăimător, eleve;
titor, hulitor.
Gonoszság, răutate, stricăciune,
fără de lege, infamie, perversitate,
nelegiuire, depravare, imoralitate.
Gonoszszívű, ₉. răutăcios, malițios,
pestriț la mațe; v. 'Gonoszlelkű.
Gonosztét, Gonosztett, crimă, ne*
legiuire, fără de lege; delict.
Gonosztevő, 9. criminal (ist), făcător
de rele; nelegiuit, culpabil; deH-
quent.



                                                                       Magyar-román szótár.

16

Gonoszul

242

Gömbháromszög •

Gömbháromszögtan

243

Görcs

Gonoszul, abv. pervers, infam, reulă-
cíos, fără de lege; criminal.
Gór, ₐ. 1. mare, lung(dn); 2. pl’eș,
pleșuv, calv.
Gorái, v. a Împrăștia, a da, a risipi,
a asvirli, a prăda.
Gorc, o. 1. pripor, coasta prăpăsti-
oasă; 2. v. Csomó.
Górcsibe 9. găină creață.
Górcső, 9. microscop.
Górcsői, a. microscopic.
Gordó, a. bas (la cimpoiu).

Gordon, 9. contrabas, gordună.
Gordonhegedű, Gordonka, 9. violon-
cel, cel o.
Gordonkás, 9. celist, violoncelist.
Gordonos, 9. contrabasist; gordunaș.
Gordonoz, v. a cânta la contrabas.
Gordonsíp, 9. cimpo'íu de bas (la
organe).
Gordonszeklice, 9. ((lot.) șofrănel,
crăpușnic (Carthamus tinctorius).
Góró, 9. 1. coșf coșer, coșteiu; 2. co-
libă.
Górfa, 9. lemn cu crengi, ftetan.
Górgyöngy, 9. rozar, patronuște.
Górlábú, a. lung în picioare.
Górmadár, 9. pasere băltăreață (cu
picioare lungi).
Gornyad, 9. a se încovoia, a se gâr-
   bovi; a ji bolnăvicios; v. Görnyed.
Górnyakú, a. cu grumazi lungi.
Gornyaszt, v. v. Görnyeszt.
  Goromba, a. grosolan, mojicesc, bă-
   dăran, grobian, necwplil, dur, prost.
Gorombán, Gorombául, aóv.mojicesce,
   dur, prost, bădărănesce.
Gorombás, a. grosolan, prostatec,
   grobian, bădărănos.
  Gorombâskodik, «. a se purta moji-
   cesce, -- dur; a fi grobian; a face
   bădărănii.
  Goronc, Gorond, 0. pripor, ridicătură;
   prăpastie.
Górszemű, 0. înholbat, cu ochi mari.
Górtyúk. 9. găină creață.
Gorugrány, 0. fad.) cangurii.
Gór üveg, 9. microscop.
Gotfréd, 9. Godofrid.
Góth, a. gotic (stíl).
  Göb. 9. ghebă, cocoașă; protuberanța;
   nod, ciot; gămălie.
Gölte, 9. scroafă, poarca.
  Göbecs, 9. 1. alice, șireturi; 2. butu-
   rugă, scorbură.
GÓbhal, 9. fad.) plevușcă, moiscă,

viiiuga, por caș, băbușcă, pescărel *
(Cyprinus gobio).                  1
Gőböl, Gőböly, 9. vită de îngrășat.'
GŐbölyjárás, 9. suhat, pășiune grasă^
Gőböly-ökör, 9. boü de hrană, = de
îngrășat.
Göbölyös, 9. pastor de vite (de în-
grășat) ; negustor de vite.
Göbörödik, v. a amorți, a înțepeni,
a se boți (de frig); v. Gémbercdik.
Göcs, 9. nod; greutate, pedecă, ob-
stacol.

Göcsej, Göcsejség, 9. un ținut în
cottul Zala (cu dialect propriu).
Göcsfű, Göcs-inda, 9. (fot.) hericică,
troscoțel.
Göcsört, 9. glod; bulgar, grunz,
bruj.
Göcsörtös, a. gloduros, bulgăr os,
grunzuros, anevoios, hopinos.
Göcsös, a. noduros; anevoios.
Göcsösödik, v. a se înnoda, a se în-
câlci.

Gödé, 9. ied, iada.                 ț
Gödény, 9. fad.) pelican, babiță]
  (Pelecanus onocrotalus).
Gödölye, 9. ied, iadă; vătue.
Gödör, 9. groapă; ocnă; mormînt.
Gödrös, a. gropos, hopinos.
Gödrösdi, 9. .(joc.) de a gropșoara.
Gödröz, v. a gropi, a face groapă, a
  săpa =.
Gőg, 9. 1. trufie, sumeție, fală, su-
  perbie, îngâmfare, fudulie, măreție,
  mândrie; 2. nodul gâtlejului; în-
  vinge.
Gőgfedő, 9. epiglotă.               *
Gőgicsél, v. a gângavi, a bâlbăi.
Gőgös, a. trufaș, sumeț, semeț, su- J
  perb, fălos, fudul.                »
Gőgösködik, v. a se fuduli, a xe în- 1
  gâmfa, a se umfla in pene, a se f
  fandosi.                           ;
Gögsíp, 0. gătiță, laringe, trachea.
Gőgsíp-aszály, 9. ftisie de laringe, = 1
  de berigată.
Gőgsípgyuladás, 9. aprindere de la- ;
  ringe, anghina.
Gőgsíp vész, v. ftisie de gât. '■
Gögyög, v. a gângavi, a bâlbăi. .
Gölődény, 9. găluscă, perișoartf, um-
plutură; cocoloș, bulz, gogoașă.
Gömb, 9. 1. glob, glonț; sferă ; 2. mă-
  ciulie, gămălie.
Gömb-alakú, a. globulos, rotund, sferic.
Gömbháromszög, 9. treiungh'íu sferic.

Göngyölodik, v. a se mototoli, a se
cocoloși, a se vălătuci; a se împătura.
Göngyölt, a. înfășurat, înfășat, ten-
cuit ; vălătucit, pachetat; înrotulat;
învelit, împătu at.
Göngysúly, Göngytéreh, 9. tara, da-
  raoa, (comerc).
Gönye, Gőnye, 9. (fot.) cucurbețea.
  curpen alb, mutătoare, tidvă (Bry-
  onia alba).                      -
Görbe, a. strîmb, înclinat, încovoiat,
boltii, curb; oblic, hăitiș (picior);
j ponciș, chioriș; — szemmel; néz,
: se mtă chwriș, =- ponciș; —, 9.
linie strîmbă, curba.
Görbéd, v. a se strlmba, a se încolăci,
  a se gârbovi, a se îndoi, a se în-
  covoia, a, se cocârla .
Görbedt, a. strîmb, curb, încovoiat,
  gârbovit; plecat, înclinat.
Görbefa, 9. cocârla.
Görbegurba, a. cocâmbat; v. Girbe •
Í Gurba.
| Görbehátú, a. ghîb, ghehos, cocoșat;
i grebănos (cal).
Görbelábú, a. cu picioare strîmbe, --=
  haiti$e.
Görbén, «óv. strîmb, sucit; chioriș,
  ponciș
Görbenyakú, a. cu gâtul sucit.
Görbeorrú, a. cu nasul sucit, cârn.
Görbés, a. cam strîmb, cam înclinat,
sucit, scălâmbat.
Görbeség, 0. strîmbătură, curbătură,
  sinuositate, indoitură; cârligatură,
  co^âmbăturg; povirniș.
Görbeszájú,' a. cu gura strîmbă,
Görbeszt, v. a strimba, a încovoia, a
arcúi.
Görbevonal, 0. curbă, linie strîmbă.
Görbevonalú, ₐ. curbiliniu.
Görbít, v. a încovoia, a îndoi, a
  strimba; a cârliga.
Görbítő, Görbítőfogó, 9. clește de
  cârligat.
Görbül, vc a se strimba, a se cârliga,
  a se îndoi, a se încovoia; a se po-
  virni.
Görbület, 9. 1. incovoiare, povîrnirc;
  indoitură, cârligătura; 2. abatere,
  cotitură, sinuositate, strimbătură.
Görbületi, a. de sinuositate, de cur-
  bătură.
•Görcs, 9. 1. nod, ciot, cep (în lemn);
  2. spasm, convulsiune, cârcei, wă-
  trici; 3. gloabă, mârțoaga.

Gömbháromszögtan, 9. trigonometrie
sferică.
Gömbi, a. Gömbileg, afo. sferic.
Gömböc, 9. culic, pișcă ((le porc).
Gömbölyded, «. sferőid, rotunjor,
rotilat.
Gömbölyeg, 9. rond, cerc.
Gvmbölyget, v. a rostogoli, a ghemui,
a inrotuía.
Gömbölyít, v. a înfășură,, a ghemui,
a înveli; a rotunji.
Gömbölyödik, ᵥ. a se rostogoli, a se
vălătuci; a se rotunji.
Gömbölyű, a. Gömbölyűén, aóv. ro-
tund, rotilat, globuros, sferic.
Gömbörög, v. d se tăvăli, a se ro-
stogoli.
Gömbös, a. globuros, rotilat, sferic.
Gömbszelet, 9. segment (sferic).
Gömbtan, sferică.
Gömbtükör, 9. oglinda sferică, = con-
vexa.
Gömőhal, v. fad.) bă-rbun (Ophidium
barbatum ).
Gönc, 9. 1. Conrad; 2. pol.
Gönc-csillag, 9. stea polară, Venus.
Gönci, a. polar.
Göncihordó, 9. buclan de trei vedre.
Gönckör, 9. cerc polar.
Göncmagasság, 9. înălțimea polului.
Göncöl, 9. pol; v. Göncölszekér.
Gönjölít, r a polárisa; v. Sarkít.
Göncölösség, 9. polarisațiune, polari-
tate.
Göncölszekér, 9. (adi.) carul, Ursa
mare; kis —, Ursa mică.
Göncöltelenit, v. a depolarisa.
Göndör, a. creț, încrețit, buclat.
Göndörhajú, ₐ. cu perul creț.
Göndörít, v. a încreți, a frisa, a
bucla (perul).
Göndörödik, ᵥ. a se încreți, a se
bucla.
Göngyöl, v. a înfășură, a nsomoltăci,
a înveli, a înfașa (un prunc); a
vălătuci, a mototoli.
Göngyölcin, 9. cositor de tencuit, =
de vignctat.
Göngyöleg, 9. 1. teanc, cocoloș, moto-
tol; vălătuc; 2. olărie, lucru de lut.
Göngyöíet, 9. embalagiü, pachetat.
Göngyöietlen, a. neînfășurat, neîn-
velit ; nepachetat.
Göngyöl get, Göngyölít, ᵥ. a înfășură,
a înveli, a înfașa ; a tencui, a vălă-
tuci ; a pacheta.

16*

Görcscsillapító

244

Gőzgép

Gőzhajó             245 Uugyi

Görcscsillapító, Görcs enyhítő, a. an-
tispasmodic.
Görcshal, 0. (zcol.) pesce electric, tor-
pilă (Raja torpedó).
Görcsös, a. 1. spasmodic, convulsiv,
nervos; 2. noduros, rămuros, do-

turos.
Görcsösbot, ». ghioagă, măciucă.
Görcsös ódik, v. a lâ.ngefii, a jăce,
se înnoda.

a

Görcsösül, v. a se face noduros.
'Görcsroham, 0. atac de nervi, atac
spasmodic.                             ₍
Gördít, v. a rostogoli a tăvăli, a da





                                      Görögösség, 0. grecism, elenism.
                                      Görögszéna, a. (Got.) jen grecesc, tri-
de a dura, a resturna; nehézsége- i gonelă; barba țapului.
ket — vki elébe, a face cuiva difi- ! Görögtekercs, 3. (dot.) forfecări, hol-
cultăți, akadályokat— vki útjába, bura, poponeț, « „           .'..1.__
pune pedeci în calea cuiva.           (Convulvulus).
Gördül, v. a se rostogoli, a se tăvăli, Görögtüz, 3. foc bengalic.

de a dura, a resturna; nehézsége-





  a se roti; a curge ușor (vorba).
Gördülékeny, a. curgetor (stil), fluent;
ușor; ritmic, simetric.
Gördület, 3. ritm, numer (în vor- j
bire) ; simetrie.                    j
Gördületes, ₐ. ritmic, simetric, cur- i
getor.
Göreb, 3. retortă.
Görény, 5. (zool.) dihor (Mustela pu-
torius).

Görénybőr, 3. piele blană de dihor.
Görényfogó, Görénykelepce, 3. cui.ă
de prins dihori.
Görfüggöny, 3. roletă.              I
Görg, v. 1. a se tăvăli, a se da de a j
duia, a se rostogoli; 2. a se vieri,',
a se bate (scroafa).              |
Görget, t», 1, a tăvăli, a rostogoli, a j
da de a roata; 2. a vieri, a sări'
(vierul).                         !

Görgeteg, 5. surpatură, năruitură; ,
—, a. cilindric.

Görgetege s, a. năruit, surpat; tro-
ienit (de zăpadă).
Görgiose, Görgöcse, 3. (zool.) moișcă,!
vîrlugă; v. Göbhal.                 j
Görgő, 3. grindeiü, sul, fus (la\
roată).                           i

Görgyület, 3. conglomerat.
Görbe, a. amărit, necăjit, slab;
x coleșă, mămăliga.                   •
Görbes,©. lânged, bolnăvicios, ama fit, I
magru, marced, uscat.
Görhesedik, Görhesűl, v. a slăbi,
marceli, a se sbăbănogi; a seca, a
se usca (pe picioare).
Görnyed, v. a se încovoia, a se pleca,

a sé îndoi; a se strîmba, a se gâr-
bovi.
Görnyeszt, v. a strimta, a încovoia,
a îndoi, a pleca.
Göröb, 3. zăvor, ivăr, stinghiu (la
ușă).

Görög, t>. grec, elin; —, v. v. Görg.
Görögdinnye, 3. (Soi.) lubeniță, pe-
pene verde, harbuz (Anguria).
Görögország, d. Grecia, Elada.
Görögös, a. grecesc, elinesc.
Görögösödik, ᵥ. a se grecisa.

( Convulvulus ).

rochea rîndunelei

Görögül, abv. grecesce, elinesce.
Göröncs, roata olariulni.
G őr öncsér, 0. olar.
Görönd, Göröndöly, 3. grindeiü, fus
=, sul (de roata).                   ;
Göröngy, ». bulgăr, glie, bruj, grunfl.
Göröngyös, a. bulgăros, brujos, grun- Í
fiuros, gloduros, anevoios (drumul).
Görvéíy, 3. scrofulă; ghindură în- -
tărită.                               ;

Görvélyes, «. scrofulos, scrofulotic. •
Görvélyfu, 3. (fid.) buruiana de bubă
rea, iarbă neagră, brânca porcului,
buberic, scrofiilarie (Scrophnlaria j
nodosa).                              «
Görvélykór, 0.. boală scrofoloasă. ■ j
Görvény, 3. scrofule. pi.             j
Görzsed, v. a se sbârci, â se sgârci-; /
a se strînge la olalta;
Gőte, 3. (zool.) sălămăzdră (Lacerta

salamanderj.
Göthös, â. nevoiaș, anuirit, slab,

bolnăvicios, jigărit.                "
Göthösödik, v. a lânge^i, a se jigări,
a slăbi.
Gőz, a. abur, vapor; fáradt —, abur :
folosit ; sfară; fumuri.             *
Gőzbuborék, 3. beșică de abur.

Gőzcsatorna, 3. canal de condus
aburi, « vapor.
Gőzeresztő, ». ventil (la mușine de
vapor).
Gőz-erő, ». puterea vaporului.
Gőzfék, 3. moderator (la mașini de
vapor).
Gőzfürdő, 3. bae de aburi, =» de vapor.
Gőzgép, 3. mașină cu vapor.

Gőzhajó, 3. vapor (corabie).
Gőzhajó társulat, 3. societate de na-
cigațiune.
Gőzhajózás, 3. navigațiune, călătorie |
pe apă (cu vaporul).             1
Gőzkazán, 3. cazan, căldare cu vapor. \
Gőzképzés, Gőzképzödés, 3. formarea !
aburilor, aburire.                :
Gőzkocsi, 3. locomotivă.          ¹
Gőzkomp, 3. traiect.              Í
Gőzkör, 0. atmosferă.
Gőzmalom, 3. moară cu aburi, = cu i
vapor.                           i
Gőzmozdony, 3. locomotivă.         w j
Gőzmozgony, 3. locomobil.
Gőzmunkajelző, Gőzmutató, ?. inai- \
  câtor (la mașini de vapor).      i
Gőzöl, v. a aburi, a fumega, a va- i
  pora; — a feje, a nu sci unde-i!
  stă capul.                       I
Gőzölög, Gőzölg, v. a, aburi, a va- !
pora, a fumega, a ieși aburi. i
Gőzolögtet, v. a lăsa sa aburească, - !
sa vaporezq.                        j
Gőz-ömiés, 3. versare de aburi.
Gőz-ömlesztőcső, 3. țeava de descăr- :
cat aburii.
Gőzös, a. aburos, cu aburi; —, 3.1
mașină cu vapor, vapor (corabie) ; \
tren, cale ferată; locomotivă. j
Gőz-siklóy 3. funicular (cu vapor). !
Gőz-síp, 5. piston (de apăsat).
GŐz-sz^bályozó, 3. regulator.
Gőz-szelep, Gőzszellentyű, 3. ventil
(de aburi).
Gözü, 3. (zool.) guz, șoarece de câmp,
== cu botul ascuțR (Sorex araneus). \
Gőzvezetőcső, 0. țeava de condus i
vapor.                              !
Gözsörödik, v. a se sbârci, a se¹
sgârci, a se strînge, a se boți, a. se
zárni.                       [scară.
Grádics, 3» treaptă, dreapta, grad;
Grádicsonként, abv. treptat, gradat,
progresiv.                          :
Grádicsoz, 3. a face a a-șeza, trepte. \
Gránát, 3. 1. gránát (peatră scumpă);
2. rodie.
Gránát;-alma, 3. rodie; pitligeană.
Gránátos, 3. grenadir.
Gránáttűz, 3. gravată, boambă.
Gránit, Gránitkő, 3. granit, peatră'
de granit.                       - J
Grif, Grifmadâr, 3. 1. grif (pasere'
mitologică) ; 2. (s)gripsor (Vultur \
gryphus).

Giifkeselyü, 3. condor (pasere răpi-
toare).
Grispân, 3. cocleală, crișpan, oxid de
aramă.
Gróf, e. conte, comite, graf.      "
Grófi, a. contese, graf esc, de conte;
boeresc.
Grófilag, abv. grafesce, boeresce.
Grófkisasszony, 3. contesă.
Grófné, Grófnő, 3. contesă.
Grófság, 3. 1. grafie; rang de conte ;
2. comitat, prefectură, district.
Guba, 3. guba; suman (țărănesc) ;
eben gubát cserél, dă pe dracul în
schimb pentru tată-seu; széllel bé-
lelt —, suman fără căptușeală.
Gubacș, 3. gogoașă (de ristic) ; co-
roabă.                       [ninos.
Gubacslégy, 3. vespe de goyoși, = ve-
Gubacssav, 3. acid galic.
Gubanc, 3. moț (de per.), loloț, laț,
(de lâna ).
Gubancbár Sony. .•>. plisă.
Gubancos, a. flocos, per os.
Gubancosodik, v. a se inflocoșa, a
deveni păros.
Gubás, a; cu guba, gubát; egyik —,
másik subás, unul ca, altul, tot un.
drac, tot atât.
Gubbad, v. a se bursuca, a se sborli
(la pene) ; ase strînge, a se contrage
(de frig); a se simți reu.
Gubbadozik, Gubbaszkodik, ᵥ. a se
aduna, a se strînge (de frig).
Gubics, 3. v. Gubacs.
Gubó, 3. 1. gogoașa (de mătasă);
2. prost, idiot, mojic, sarsailă.
Gubóbogár, C úbólégy, 3. insectă -,
vierme de gogoașa.
Gucsma, 3. v. Sapka.
Guga, 3. umflătură de ghindarî;
galei, bubă la grumazi; gușă; duma
(la, oi).,
Gagâs,-a. gușat, cretin.
Guggan, v. a se stirci, a se ghemui,
a se tupila, a se ciumpi.
Gnggaszt, y. a stirci, a ciumpi.
Guggol, Guggon ül, v. asta cuc, a se
stirci, a se ciumpi, a se ghemui, a se
tupili.
Guggonülő bab, 3. (fid.) fasole oloagă
(Faseolus nanus).
Gugora, 3. roata in fus (vertical).
Gugorodik, v. v. Guggan.
Gugyi, .3. rachiu, vinars; țuica, ba-
samac.

Gugyor


Gugyor, 9. culme (de munte) ; valfl
(Intre c.&ue dealuri).
Gugyorodik, Gugyorog, v. a se ciumpi,
a se ghemui; a se apleca, a se
stârci, a se ciuli.
Guja, a. ciunt (de udă) ; —, o.
popic.
Gúla, *. piramidă.
Gula-alakú, a. piramidal, in forma
piramidei.
Gulya, o. cireada, ciurdă (de vite
cornute).
Gulya-akol, a. bătătură; merezuș.
Gulyás, o. 1. păstor, durdar, boariu,
văcariu; 2. tocană de vită.

Gulyástanya, o. hodae la câmp; c liba
de pastor.
Gumó, o. 1. noa, boț(ochină), modilcă;
  2. tuberculă, bulb; 3. bolfă, gâlcă,
tragăn (la vite).
Gumós, a. tuberculos, bulbos; gâlcos ;
cu tragăn; noduros, ghebos; v. Gu-
mós.
Gúnár, o. gânsac, gânscoiu.
Gunármérgíí, ₐ. arțăgos, iute la fire,
pornit spre mânie.
Gunârozik, v. a se cocoși (gânsca).
Gunda, o. Cunigunda.
Gunnyaszt, ᵥ. a zăce, a lângefli, a
pieri.
Gúny, o. ironie, batjocură, dispreț,
zeflemea, bătae de joc; —t űz, îsi.
bate joc.
Gúnya, 9. haină, veștmînt (țărănesc);
rufe.
Gunyás, a. inveștmîntat, cu haine.
Gunyaz, v. a îmbrăca, a provedea cu
veștminte.
Gúnybeszéd, o. pamflet, vorbire sa-
tirică.
Gúnydal, v. epigramă; cântec satiric.
Gunyhó, 9. bordeiu,. colibă, cocioaba ;
v. Kunyhó.
Gúnyirat, libel, paschil, pasquil,
pamflet.
Gúnyiró, o, poet satiric.
Gúnykacaj, o. rîs batjocoritor, - sar-
castic, sarcasm.
Gúnyképen, abv. ironic, sarcastic, in
batjocură.
Gúnyköltemény, o. satira, poema sa-
tirica, ; epigrama.
Gúnyköltő, â. poet satiric.
Gúnymosoly, 9. surit ironic, - batjo-
coritor.                      [ₑura.
Gúnynév, poreclă, nume de batjo-

Gúzsol

Gyalogösvény 248 Gyanú;

Gúnyol, v. a persifla , a-și bate joc. a)
lua peste picior; a batjocori; a\
satirisa.
Gúnyoló, a, batjocori'or, persiflator, j
Gúnyolódik, ᵥ. a-și bate joc, a lua?
peste picior, a satirisa, a se batjocori,*
a lua în rîs.                         *
Gúnyor, ?. ironie; satiră.
Gúnyoros, a. ironic, satiric, sarcastic.
Gúnyos, a. batjocoritor, sarcastic;
ironic.                               \
Gúnyoskodik, v. a face ironie, a
satirisa; a batjocori.
Gúnyszó, o. curent de batjocură, »
ironic.

Gúnyúl, c.óv. ironic, in batjocură.
Gúny vers, o. satira, poemă satirică;
  epigramă; pasquil.
Gurdé, o. pituluș, culcuș, ungheț; .
  casă scundă.
Gurgadoz, v. a curge vâjaind, a țur-
  țur a.
Gurgat, v. a rostogoli, a da, de a roata.
Gurgulya, 9. cilindru; vălătuc, sul,"
  măngălău.                             j
Gurgulyáz, v. 1. a. gârgari, a garga-î
  risa; 2. a rostogoli, a vălătuci.
Gurgyalag, o. (zool.) albinarel, fur-.
  nicar, prigoare (Merops apiaster). :
Guriga, o. rotiță, rotilă.
Gurii, v. d da de q dura, a rostogoli ;
  a juca în popice.                  , j
Gurnyaszt, v. a se svircoli; a lan-:
  gefli, a jăce; ᵥ. Gunnyaszt.
Gurul, r. a se da de a dura, a se
  rostogoli.                          d
Gușa, d. gușe.                        í
Gusztony, o. băț cu belciug.
Guta, Gutaütés, apoplexie, damla,
  paralizie.
Gutaütéses, Gutaütött, a. apoplectic, .
  paralizat.
: Guvat, 9. (zool.) cristevu.        ' ;
¹ Guzmal, v. a molfăi.
Gúzs, 5. qușbă, gânj de răchită ; —ba
। köt, leagă cu manele la picioare. *
Gúzsad, v. a se incovăi, a se zoii, a.
  se încolăci, a se gânjui.
; Guzsaly, o. furcă de tors.
Guzsalyos, o. șefietoare.             ..
Gúzsfenyő. a. (fot.) molid, brad roșu
  (Larix).
Gúzshurok, ₀. laț de gânj.            j
Gúzsinda, 9. (doi.) corigioală. ■ 1
Gúzslik, v. a se gânji, a se zoii. J
Gúzsol, v, a lega cu gânj, =- cu gușbă.^

Gyalogösvény, a. cărare.
Gyalogpaszuly, e>. (fot.) fasole oloaga.
Gyalogposta, 9. cursor pedestru.
Gyalogrobot, 9. palmășie, clacă cu
palma.
Gyalogság, 9. infanterie, pedestrime.
Gyalogsövény, 9. gard jos, uluci,
zăplaz.
Gyalogszán, a. săniuță, targă, sanie
de mână.
Gyalogszeder, 9. (foi.) mur, rug de
munte (Rubus) ; mura.
Gyalogszék, scăunaș.
Gyalogszerrel van, v. a fi pedestru.
Gyalogtűz, 9. foc de pedestrime.
Gyalogút, 9. cărare, potecă; stinghie,
trecătoare îngustă.
Gyalok, ă. pumnal; ᵥ. Gyilok.
Gyalom, 9. rețea, mreajă; v. Háló.
Gyalú, 9. gelău, gilău, rindea; —kés, 9.
fier de rindea.
Gyám, 9. 1. tutor, epitrop, curator,
îngrijitor; 2. sprijin, razim, proptea,
sprijoană.
Gyámanya, 9. a d             mamă
adoptivă.
Gyámatya, 9. al doilea , tutor,
epitrop; tată adoptiv.
Gyámbiróság, 9. curatelă, tutelă;
sedria orfanală.
Gyámbot, răzimătoare, proptea,
sprijoană; cârjă.
Gyámfa, 9. proptea, spryoană.
Gyámfal, 9. mur apărător.
Gyámfiú, 0. pupil, fiu de suflet, orfan.
Gyámgerenda, o/pop, popă, proptea.
Gyámgyermek, 9. pupil, pupilă.
Gyámhatóság, 9. autoritate pupilară.
Gyámhivatal, 9. scaun ==, sedrie orfa-
nală.
Gyámintézet, 9, alumneu, internat.
Gyámkaró, 9. arac, pop, popă, proptea.
Gyámkodás, d. tutorie, epitropie.
Gyámkorúság, 9. minorenitate, nevrist-
nicie, pupilaritate.
Gyámkő, 9. consol.
Gyámleány, ₉. pupilă, fată adoptivă.
Gyám-ok, 9. argument, dovadă,.proba.
Gyámol, 9. sprijin, ocrotire, razim,
pop; v. q răzima, propti, a în-
griji ; aproțăpi ; a patrona, a sutina,
a subvenționa.
Gyâmolatîan, a. fără ajutor, neajuto-
rat, părăsit.
Gyámolit, v. a sprijini, a ajuia, a
patrona ; a îngriji, a căuta de.

Gyámolt, a. sprijinit
client; pupil.
Gyámoltalan, a. ne
mânatec, neputincio
Gyámoszlop, a. pila*
Gyámpont, 9. punct • r
sprijinire.
Gyámság, 9. curatei               *
tropie; — alá he
curatelă; — alatt v| -b ■

Gyámsági, «. de curatelă, de tutorie.
Gyámszülék, 0. părinți nutritori, ai
doilea părinți.
• Gyámtalp, 9. căpătâiu.
Gyámtárs, 9. cóepitrop.
Gyámúr, 9. patron.
Gyámuraság, 9. patronat, curatorat,
epitropie.
Gyanakodás, 5. prepus, bănuială,
suspițiune, neîncredere.
Gyanakodik, Gyanakszik, ᵥ. a bănui,
suspiționa, a avea prepus; a nu se
încrede.
Gyanakodó, Gyanakvó, a. bănuitor,
prepuelnic, neîncrezător.
Gyanánt, postp. ca, in loc de, pentru.
Gyanít, v. a presupune, a bănui, a
da cu socoteala; a presuma ; a avea
prepus, bănuială.
Gyanítás, 9. presupunere, conjectură,
presumțiune.
Gyanítható, a. prezumtiv, probabil.
Gyanta, 9. rășină, colofon; —fa, 9.
arbore rășinos ; —kő, 9. ambra, chih-
libar.                        ~ "
Gyantâros, a. poleit, uns cu rășină,
lustruit.                  [smălțui.
Gyantároz, v. a polei, a lustrui, a
Gyantás, ». rășinos, bituminos.
Gyantáz, v. a rășina, a unge cu ră-
șină, = cu colofon.
Gyanú, 9. bănuială, prepus, suspi-
țiune ; —ba esik, carie în prepus;
—ba vesz, banuesce, are prepus.
Gyanúper, 9. bănuială, prepus; —rel
él, are prepus, banuesce.
Gyanús, a. suspect, cu prepus, cu
mUsca pe căciulă.
Gyanusagos, ₐ. foarte suspect.
Gyanúsít, v. a bănui, a prepune, a
suspiționa, a avea prepus.
Gyanuskodik, ᵥ. a bănui, a avea
bănuială, a suspiționa.
Gyanútlan, 0. fără bănuială, fără
| prepus.

> . .                             .1 -           v cat la piu-

'        ‘ «•' t>"  >■ >>.>,' ..                                        iânca încet.
j-uJ.          ibc..                                                     de câmp.
'                                        I T tvi. VLXCUXXț Vt/iviivvti-j eț (la rom.
•L ^Kor, t>. oftică^ ftisie, găinare, cat.) ; v. Gárdián.
boală de piept.                          ‘ Gymnasium, 9. gimnas, liceu.



            Gy



Gyak, 9. pumnar, junghier, stilet;
—, v. a străpung ei a săgeta, în-
țepa; —fa, >. țeapă, țepușe.
Gyaka, 9. furca de înțepenit, țeapă.
Gyakáz, v. a înțepeni, a răzima, a
propti.
Gyakori, a. des, adesea, frequent, r<t-
pețit; numeros.
Gyakoriság, s. frequență ; grămădire.
Gyakoriké ige, 9. (verb) freguentativ.
Gyakorlás, Gyakorlat, 9. 1. exercițiu,
deprindere, ocupațiune,temă; praxă,
practică ; —ba boz, pune în practică;
—ba vétel, punere în practică ; exe-
cutare, realisare.
Gyakorlati, ₐ, Gyakorlatilag, aóv. în
faptă, în praxă; practic.
Gyakorlatlan, ₐ. nedeprins, nededat,
neexercitat; fără experiență.
Gyakorlatos, a. expert, versat, exer-
citat ; iscusit, dibaciu, meșter, practic.
Gyakorlatoskodik, ᵥ. a practisa, a
studia, a se deprinde, a învăța, a
face praxă, a se exercita.
Gyakorló, «. practicant; practic; de
aplicație (școala,) ; - könyv, carte
de deprinderi, = de cetire ; —orvos,
medic practic; —, 9. practicant; —tér,
piață =, loc de exerciț.
Gyakorlott, a. expert, deprins, exer-
citat, dibacii!.
Gyakornok, 9. practicant.
Gyakornokoskodik, ᵥ. a, practisa, a
face praxă.
Gyakorol, v. a deprinde, a exercita,
a face, a pratisa, a se obicmui, a
profesa.
Gyakorság, 9. grămădire prisosință,
abundanță; desime, frequență.
Gyakorta, Gyakran, aőv. des, adeseori,
adesea, repețit, de multeori.
Gyakrozás, o. cernere, cernut (de
făină).

; Gyaláz, v. a de faima., a mustra, a
dojeni, a insulta, a culumnia, a ocări,
a cleveti.
Gyalázat, 9. defăimare, mustrare, de-
ja nă, ocară,; rușine, necinste, in-
famie, oprobriu ; - tal illet, rușinea-
ză, dojenesce; insulta; ez szégyen
—, asta e rușine si infamie, și
oprobriu.
Gyalázatos, a. rușinos, scandalos, in-
fam, nedemn ; nerușinat, ■ afurisit,
blăstămat.
Gyalázkodik. <?. a se purta nerușinat ;
a cleveti, a grăi de rău, a insulta,
a calumnia, a defaima.
Gy alázó, a. defăimător, ocări tor ; cri-
tic, înjurător; clevetitor.
Gyalázódik, v. a cleveti, a înjura, a
insulta, a calumnia.
Gyalázóirat, ■>. pamflet, vasquil.
Gyalmász, o. pescar ca plasaoa.
Gyalmos, o. (-tó) lac de pesci, unde
se poate pescui cu plasaoa.
Gyalog, a. pedestru, pe jos ; pedestraș.
Gyalogágy, 9. targa, pat portativ.
Gyalogbodza, o. (&>t.) boz; scumpie,
scrinte.
Gyalogborsó, 9. (fot.) mazere, oloaga.
Gyalogezred, 9. regiment de infanterie.
Gyalog fa, 9. tufă* ciritiș, huceag.
G^alogfenyő, 9. (fot.) cetină, archit,
brădisor, juni per, iniper (Juniperus ).
Gyaloghad, o. infanterie, pedestrime.
Gyaloghíd, o. punte, trecătoare (pentru
pedestrași).
Gyaloghintó, 9. lectică; targa, litieră,
patașcă.
Gyalogjáró, 9. cărare ;* trotoar.
Gyalogkatona, 9. infanterist, pedestraș.
Gyalogló, 9. pedestru, pedestraș.
Gyalogol, v. a merge pedesru a călă-
tori pe jox.                   ■:
Gyalogos, o. infanterist; pedestraș

Gyapjas______________24V _______ j uyaszpompa_____________
Gyarló, a. șubred, debil, slab, imbecil,.

       i, a. lânos, cu lână.
       iffi, 9. (fot.) lânariță, bumbă-
        (Eriophorum).
       odik, v. u se lânoșa, a fac

       lan, a. fără lână, nelânos.
        9. lână; finom —, lânățigae;
        —, lână țurcană, = stogoșă.
       ÍTÚ, 9. stofă ■=, ma;fa de lână,
    * ăr.
  ' ’ésű, o. darac, pieptene (de
       fonógyár, *>. falnică de tors
       fű, ₉. (fot.) iarba ranei, iarbă
¹   ' ăm (Anthyllis).
       mrt, 9. smoc =, moț de lână.
       gereben, 9. darac, pieptene de
       ir.
      < gyarató, 9. darac.
    lemosás, 9. spălarea lânei, spălat
dc lână.
Gyapjúműház, 9. lânarie.
Gyapjúszinlő, 9. sortator de lână.
Gyapjúszövet, 9. stofă, materie de
lâna, = de păr ; țesătură de lâna.
Gyápjútépő, 9. scarmânător de lână.
Gyapjútlan, «. v. Gyapjatlan.
Gyapjúvásár, 9. tîrg xle lână.
Gyaponc, 9. torcător.
Gyapor, Gyapora, a. mănos, roditor,
cu spor; v. Szapora»
Gyaporit, v. a spori, a înmulți.
Gyapot, 9. bumbac; —cserje, —fa, 9.
(fot.) (arbust de) bumbac (Gossy-
pium arboreum).
Gyapotfónál,, 9. fir de bumbac, iiriplic.
Gyapotlágy, ₐ. moale ca bumbacul.
Gyapotszövet, 9. stofă de bumbac,
americă.
Gyapottábla, 9. vată.
Gyapotvászon, 9. pânză de bumbac,
percal, carton.
Gyár, 9. fabrica; mașinăf
Gyarap, 9. crescere, sporire.
Gyarapodik, Gyarapul, v. a cresce, a
se spori, a se înmulți.
Gyarapulat, 9. crescere, spor(ire), în-
mulțire; v. Szaporulat.
Gyárát, v. a scarmâna, a dărăci, a
piepténa (lână).
Gyarató, 9. darac, pieptene (de lână) ;
dărăcitor.
Gyárfás, 9. Gervâsiu.
Gyári, ₐ. fabricat, de fabrică.
Gyáripar, 9. industrie de fabrică.

caduc, fragil; neputincios.
Gyarlóság, 9. neputință, slăbiciune,
fragilitate, debilitate; scădere, defect.
Gyarmat, 9. colonie; —árú, 9. colo-
niale.
Gyarmati, ». colonial.
Gyarmatos, 9. colonist.
Gyarmatosít, ᵥ. a, colonisa, a face
colonii.
Gyarmatváros, 9. colonie, cetate colo-
nială.
Gyármester, 9. fabricant.
Gyármű, 9. fabricat, manufactură.
Gyárműves, 9. fabricant, fabricator.
Gyárt, v. a fabrica, a face; a făuri;
a născoci.
Gyártás, 9. fabricare, fabricațiune.
Gyártelep, 9. stabiliment de fabrică.
Gyártmány, 9. fabricat, manufactură.
Gyártó. 9. fabricator, fabricant.
Gyártulajdonos, 9. proprietar de fa
brică.
Gyász, 0. jale, doliu; întristare su-
părare, tristeță; —ba borul, cade
în doliu; —t ölt, îmbracă doliu.
Gyászalkotmány, 9. catafalc.
Gyászbeszéd, 9. predică cuvînt-
(are) funebrul(ă).
Gyászdal, 9. elegie.
Gyászének, 9. cântec funebral, cân-
tare la morți; nenii, bocitură.
Gyászeset, 9. cas de moarte, =- fune-
bral.
Gyászév, 9. an de jale, = de doliu.
Gyászfátyol, 9. fior văl =, zăbranic
negru.
Gyászfűz, 9. (tiot.) salve tristă, - ple-
toasă (Salix babylonica).
Gyászhir, 0. scire tristă.
Gyászinduló, 9. marș funebru.
Gyászjelentés, 9. necrolog.
Gyászkíséret, 9. conduct =«, alaiu
funebru.
Gyászkocsi, 9. car funebru, dric,
Gyászmenet, 9. conduc*, funebru.
Gyászmise, 9. părăstas; misă fune-
brală.
Gyászol, v. a jeli, a fi in doliu.
Gyászoló, a. trist, jalnic.
Gyászos, a. jalnic, trist, de plânsᵣ
deplorabil.
Gyászos emlékű, a. de tristă memorie,
= aducere aminte.
Gyászpad, 9. nasălie, patașca. '
Gyászpompa, 9, pompă funebrală.

Gyászruha 250 Gyermekész

Gyászruha, a. hainăde jale,-de doliu.
Gyászruhás, a. în haine cernite, =
negre, în doliu.              [jale.
Gyászszegély, ». cadru negru, = de
Gyászt! sztélét, îngropăciune, pro-
hodire, petrecanie, înmormântare;
prohod.
Gyásztor, a. pomana.
Gyatra, a. slab, slăbănog, codară, ne-
J putincios, ticălos, mizerabil, prăpădit.
Gyáva, «. mișel, fricos, timid, poltron,
laș, neajutorat.
Gyavaszivu, a. laș, fricos, timid,
mârșav.
Gyávít, v. a înfrica, a face laș. -
timid.
Gyávul, v. a se înfrica, a deveni laș.
Gyékény, a. rogojină; egy — en árul-
nak, sunt înțeleși la olaltă.
Gyékénycsináló, Gyékényes, o. rogo-
jina?.
Gyékényez, ». a acoperi cu rogojină.
Gyékényfonó, o. rogojinar.
Gyémánt, diamant, adamant; bri-
liant.
Gyémántcsiszoló, a. tăietor de diamant.
Gyémántkiadás, a. edițiune de dia-
mant (de lux).
Gyémántkő, a. (piatră de) diamant.
Gyémántos, «. cu diamant.
Gyémántszem, a. fir de diamant.
Gyenes, Gyénes, a. ᵥ. Dénes.
Gyenge, a. slab, debil; v. Gyönge, ac/.
Gyep, a. 1. iarbă verde, pajiște ; ver-
deață ; £ turfă, arenă, ipodrom;
szálj ki a —re, eși afară la luptă
deschisă.
Gyepágy, o. bancă de glii (cu iarbă
verde).
Gyepborítás, Gyepburkolat, o. brazdă;
pajiște.
Gyepei, v. a pășuna, a paște.
Gyepes, a. ierbos, acoperit cu iarbă.
Gyepes^ dik, v. a se ierboșa, a cresce
iarba, a se face pajiște, a înverzi.
Gyepesít, v. a sămena cu iarbă, a
face pajiște.
Gyepföld, a. livadă, luncă, țelina,
finaț, pășune, pajiște ; hat.
Gyepgát, o. stavilă de glii.
Gyepibéka, broască de iarbă, =
verde, brotac.
Gyepicsirke, o. (zocl.) găină de apa,
lișiță, hodă, surcea: (FuUcâ).
Gyepinápic, o. (fot.) st ah, trestie;
perie; pipirig.

Gyepkocka, a. glie.
Gyepkönyv, a. carte de țurf.
Gyeplő, o. hăț, dolog; friu; ?
fogni a —t, a ține de scurt, a , ■
friul; megereszteni a —t,
stinde a slobozi frînele.
Gyeplős, Gyeplősió, a. cal din <
Gyeplőszíj, curele. ¹
Gyeplőz, ᵥ. a înhăți, a pune
a, înfrîna.
Gyepmester, o. hoheri»; gâde.
călău.
Gyeppad, o. eșafod.
Gy épség, o. pajisce, livadă, fi
Gyepszelet, a. glie.
Gyepsziget, o. oază.
Gyeptőzeg, o. turfă.
Gyep út, i. cărare; drum de
« la otar.
Gyepű, a. gard viii ; mărăcine.
Gyepübodza, a. (fₒț,) soc negru.
Gyepül, Gyepüz, v. ă îngrădi, a ocoli
cu gard.
Gyér, Gyere, v. vino ! aide l mergem!
v. Jer.
Gyér, «. Gyéren, aóv. rar; deșirat,
destrămat.                     [mek.
Gyerek, o. copil, prunc, băiat; r, Gyer-
Gyerekember, o. om copilăros, = naiv.
Gyerekes, a. copilăresc, ca un copil,
naiv.
Gyerekeskedik, v. a. se copilări, a face
copilării. '
Gyéres, ₐ. cevași rar, cam rar.
Gyéresedik. v. a se rări.
Gyéresít, ᵥ. a rări.
Gyérhajú, ₐ. cu per rar.
Gyérít, v. a rari.
Gyerköc(e), o. băețandru, copilandru.
Gyermek, o. copil, băiat, prunc.
Gyermekágy, >. lăuzie ; rodine ; patul
nascerii; —ba esik, nasce.
Gyermekágyas, o. lăuză.
Gyermekded, ₐ. naiv, candid, copi-
lăresc.
Gyermek-elhajtâs, $. abortare.
Gyermekes, ₐ. Gyermekesen, ₐtv.
copilăros, copilareț, ca un copil.
Gyermekeskedés, a. copilărie, joc copi-
lăresc.
Gyermekeskedik, ᵥ. a face copilării,
a se copilări; a face nebunii, a glumi.
Gyermekesség, a. copilărie, ușurință,
naivitate.
Gyermekész, ₀. minte de copil, minte
necoaptă, - copilăreasca ; naivitate.

uyogynatăsos, a. curativ, terapeutic,
medical; vindecător, de leac.
Gyógyhely, a. loc de cură.
Gyógyintézet, o. casă de sănătate;
institut medical; sanatoriu.
Gyógy-ír, a. alifie, balsam vindecător.
ftyógy-irat, a. rețetă, recept.
Ö-vógyít, v. a vindeca, a lecui, a tă-
mădui; a cura,
Gyógyítás, a. vindecare, lecuire, tă-
măduire.
Gyógyitásmód, o. metod de cură, =
de vindecare,
Gyógyíthatatlan, a. Gyógyíthatat-
lanúl, aóv. incurabil, fără leac.
Gyógyítható, a. vindecădos, curabil.
Gyógyítószer. a. leac, medicament.
Gyógykenőcs, o. alifie, balsam.
Gyógymód, metod de viridecare.
Gyógyszer, t>. medicament, leac, me-
dicină, doctorie.
Gyógyszerész, a. farmacist, (a)pote-
car, spițer.
Gyógyszerészet, Gyógyszerészség, $.
apotecărie, spițerie.
Gyógyszer-isme, a. terapeutică.
Gyógyszerkönyv, a. fannacopie : dis-
pensatori».
Gyógyszertan, a. terapeutică, farma-
ceutică,
Gyógyszertár,- c>. a potecă, farmacie,
spițerie.
Gyógyszertudomány? a. terapeutică.
Gyógytan, a. țerapie.
Gyógytani, Gyógytanos, a. de medi-
cină, terapeutic.
Gyógytudomány, >. medicină, tera-
peutică.
Gyógyul, v. a se vindeca, a se tămă-
dui, a se însănatoșa, a se întrăma.
Gyógyulatlan, a. nevindecat, netă-
măduit.
Gyógyulgat, v. a se vindeca cu în-
cetul.
Gyógyúlhatatían. a. Gyógyúlhatatla-
núl, oóv. incurabil.
Gyógyulható, a. cyrabil, vindecădos.
Gyógyuló, a. vindecător.
Gyógyvendég, oaspe de cura.
G) ógyvíz, a. apă minerala ; apă acra.
Gyolcs, a. gíolgiü; giulgiu ; —, a. de
giolgiu.
Gyolcs-árú, rufării, pánzarii.
Gyolcskendő, a. năframă de giolgiu,
măhramă
Gyclcsnemü, a. rufării, pan zării.

Gyolcsos, ». rufar, negustor de pan-
zării.                    ₓ
Gyolcsportéka, $. v. Gyolcsárú.
Gyolcsruha, ». rufării, rufă fine:
pânză de giolgiu.
Gyom, a. buruiană, bălărie, iarbă
rea, dudău.
Gyomlál, ᵥ. a plivi, a prăși.
Gyomláló, plivitor, prășitor.
Gyomor, o. stoma(c)h; rântâ; cuiic
(la vite); bătuca, chipotă (la pa-
seri) ; nagyon a gyomromban van,
mi e foarte la rânză.
Gyomorbaj, s. boală =, durere de
sMiah.
Gyomorbajos, a. cu boală de stomah.
Gyomorcsorva, a. gastriță, gastricism.
Gyomordag, Gyomordaganat, d. um-
flătura de stomah.
Gyomorégés, a. arsură în gât; jî-
gărae.
Gyomorémelygés, a. greață, aplecate.
Gyomorerősítő, a. apetitoriu.
Gyomorfájó, Gyomorfájós, a. cu du-
rer^e de stomah, bolnav de =.
Gyomorfej, a. lingurică.
Gyomorgörcs, a. sgârduri =, cârcei
in stomah.
Gvomorhév, a. arsură în stomah;
jig, acreală (in gât).
Gyomorhűlés, a. receală de stomah.
Gyomorláz, a. friguri gastrice.
Gyomormenés, a. urdinare, mergerea
pântecelui. ■' ’ [stomah.
Gyomormetszés, a. operațiune la
Gyomornedv, a. suc în stomah.
Gyomornyit, a. gura rânzei.
Gyomoroltó, a. chiag.
Gyomorrágás,... colică, frămentăUiră,
rosură de rânză.
Gyomorszer, a. medicină întăritoare,
= de stomah.
Gyomorszesz, a. esență de stomah.
Gyomos, a. buruien os.
Gyomosodik, v. a se imburuientșa,
a se împle de buruiene.
Gyomracs, o. ventricel.
Gyomros, a. rânzos, folticos, pânte-
cos; arțăgos, dosnic, mânios.
Gyomroz, v. a despoia, a beli.
Gyón, Gyónik, v. a se mărturisi, a
se spovedi, i face penitență.
Gyónás, a. spovedanie, mărturisire,
confesiune; penitență
Gyónatlan, a. Gyona-
mărturisit, nespovedi

  Gyermekeszű, a. naiv, cu minte de
   copil.
  Gyermeke zik, v. a nasce, a da nascere
   (unui copil).
  Gyermekfenyíték, 9. pedagogie.
Gyermekfertőzet, o. pederastie.
Gyermekfertőző, 9. pederasf
  Gyeimekhimlő, 0. versat merunt, cor'v
Gyermeki, copilăresc, de copil,
pueril.
  Gyermekies, a. naiv, candid, copi-
lăresc.
Gyermekileg, Gyermeki módra, Gyer-
meki módon, abv. naiv, copildresce,
ca un copil.
Gyermek járta tó, ». bríu, betelie (de
învețat copii a âmbla).
Gyermekjegy, bilet pentru copii.
Gyermekkor, ?. inrsta copilăriei, copi-
lărie, anii prunciei, pruncie.
Gyermekkorú, a. pupil, ininoren, de
vrîsta copilăriei.
Gyermekregé, 9. basm, poveste copi-
lărească.
Gyermekruha, ₃. haină de copil.
Gyermekség, 9. vr'stă de copil, copi-
lărie, pruncie : bagatelă.
Gyermekszám, pruncie, copilărie
(vîrstă).
Gyermektelen, Gyermektelenül,
abv. fără copii, fără prund, fără
sentință; neproductiv.
Gyermektelenség, o. neprodtu iritate,
stîrpiciune, lipsă de copii.
Gyermekűi, abv. pueril, ca un copil,
copilăresce.
Gyermekűifogadás, o. adoptare, luare
de. suflet.
Gyermek-űzés, Gyermek vesztés, >.
abortare, pierdere (a unui copil).
Gyermeteg, a. naiv, candid, pueril,
copilăresc.
Gyermetegség, naivitate.
Gyerő, 9. Gregóriu ■; v. Gergely.
Gyérség,  rărime, raritate.
Gyertya,  lumină, luminare.
Gyertya-alutó, 9. siingetor (la lumi-
nări).
Gyertyából, 9. feștila, fitil, muc.
Gyertyagyújtáskor, abv. pe la aprin-
derea luminărilor.
Gyertyahamv, muc de luminare.
Gyertyamártás, luminărie.

Gyertyaoltó, mucări, stîngetor (de
lumini).
Gyertyapille, flutur de noapte.
Gyertyaszentelő, Gyertyaszentelő-
Boldogasszony, întâmpinarea Dom-
nului, $ iu a eu luminările.
Gyertyatartó, o. sfeșnic, candelabnt,
policandru.
Gyertya vég,  muc de luminare.
Gyertyavilág, x .zare de luminare.
Gyértyáz, v. a sta la. lumină, a lucra
la luminare.
Gyérül, y. a s. rări; a se deșira, a
se destrăma.
Gyík, 9. (zool.) șopîrlă, gușter (La-
certa); torok—, anghina, aprindere
de gât.
Gyíkfű, »; (fot.) busuioc de câmp,
brinolă.
Gyíkleső, 9. spada îngustă.
Gyil, crocodil.
Gyilkol, v. a ucide, a omori, a asasina.
Gyilkos, 9. ucigaș, asasin ; sicariu;
bandit; —, a. ucigător, omori tor;
grozav, fioros.
Gyilkoscsomorika, 9. (foi.) cucuta.
Gyilkosdarázs, 9. vespe veninos.
Gyilkosfegyver, ». arma ucigașă.
Gyilkos-gyújtogató, 9. incendiar, te-
eiunar.
Gyilkosság, 0. omor, asasinat; —ba
esik, comite asasinat.
Gyilkos társ, 9. bandit, ucigaș, com-
plice la omor.
Gyilkoséi, abv. ucigător ; grozav,fioros.
Gyilok, 9. pumnal, junghie,, stilet.
Gyimbor, 9. vese; coacăza de vese.
Gyim-gyom, 9. buruiană, bălărie,
eludau; — ember, salba dracului .
(om), om de nimica.
Gymnasium, 9. gimnas, liceu.
Gyógyanyag, medicament, leac, dof-
torie.
Gyógy-áru, 9. drogherie.
Gyógyász, 9. medic; v. Orvos.
Gyógyászat, 9. medicină, terapeutică; *
v. Orvostan.
Gyógyászkodik, v. a face pe medicul.
Gyógy erejű, a. curativ, medical, Ier a-,
peutic, oficinal.                   k
Gyógyerő, ». putere vindecătoare.
Gyógyforrás, 9. izvor de ape minerale,
vindecător, « de tămăduire.
Gvóffvfű. iarbă buruiană de leac.^

Gyónó \


253

Gyorsvonat, 9. tren accelerat.
Gyök, 9. rădăcină; v. Gyöké.
Gyökbetű, 9. literă radicală.
Gyökent, v. a face semn cu c 1
clipi, a clipoci.
Gyökér, 9. rădăcină, trupi ^
cuvânt) édes —, lemn dulc
ver, prinde rădăcină, se
cinează
Gyökeredzik, v. a prinde n
a se înrădăcina.
Gyökeres, a. rădăcinos; radi
rădăcină.
Gyökeresedik, Gyökeresül, v. o
rădăcină; a se înrădăcina.
Gyökeresen, abv. radical, di
cină.
Gyökerestül, abv. din rădăcvn
Gyökerész, ᵥ. a sapa =, a st
dăcini.
Gyökeretlen, a. fără de radi
Gyökerez, Gyökerezik, v. v
rădăcina, a prinde rădacin
basa, a se întemeia.
Gyökerezett, ₐ. înrădăcinat.
Gyökérszó, 9. cuvint de rade ' ;
  primitiv.             [rad*
Gyökfejtós, 9. estragerea r
Gyökhajtás, 9. puiufla po,
star (din, rădăcină).

Gyónó, 0. penitent, care se sporedesce
(preotului).
Gyónócédula, 9. bilet de spovedire.
Gyónópénz, 9. bani de spovedire.
Gyónószék, 9. scaunul mărturisirii, =
duhovnicului.
Gyóntat, t>. a asculta mărturisirea, a
spovedi.
Gyóntató, 9. confesar, spiritual, du-
hovnic.
Gyóntató-atya, 9. spiritual, duhovnic.
Gyóntatócédula, ». bilet de spovedire.
Gyontatópap, 9. confesar, spiritual.
Gyóntatószék,». scaunul duhovnicului.
Gyopár, ». (fot.) siminoc, semenic,
ochiușor, părpian, lânărică, floarea
cânelui (Gnaphalium) ; fekete —,
solovîrf.
Gyors, a. iute, repede, rapid, curând,,
întețit, grabnic, sprinten; accelerai
(tren).
Gyorsabbodik, v. a se accelera.
Gyorsalkbdik, v. a se grăbi, a se
pripi.
Gyorsan, abv. iute* repede, grabnic,
  curund, sprinten, ăegrab.
Gyors-árú, ». marfa Ufjentă, = di-
  rectă.
GyoYsfafwpiaail, 9. tren airect.
Gyorsaság, ». iuțeală, repeziciune,
  celeritate, repe$iune.
Gyorsfutár, ». stafetar, cursor, călă-
  raș, olacar.
Gyorsgőzös,». vapor accelerat; tren =.
Gyorshajó, 9. corvetă, cuter (luntre).
Gyorsírás, ». stenografie.
Gyorsiratoz, v. a stenografa.
Gyorsíró, ». stenograf.

Gyökhanj

sunet de râd

Gyorsít, v. a grăbi, a accelera, a pre-
  cipita. a pripi.
Gyorskocsi, ». diligență,
  Gyorslábú, a. sprinten, iute.
  Gyorslépés, 9. pas repede.
  Gyorslövő, ». pușcar aprig.
  Gyorsmars, Gyorsmenet,


marș

forțat.

Gyorsogat, v. a iuți, a grăbi, a pripi.
Gyorsposta, 9. expres; stafetar, călă-
raș, olacar.
  Gyorssajtó, 9. presă mehanică.
  Gyorsszállítmány, 9. transport expres.
  Gyorfeál. o. a se grăbi, a se pripi, a
  se precipita, a se accelera.
  Gyorsulás, .», accelerare, precipitare.
  Gyorsutazás, 9. caletorie grabnică, -
  accelerată.


primitiv. ¹
Gyökhányás, 9. înrădăcinări
logisare.
Gyökhuzás, ». v. Gyökvonás
Gyökjel, £ semnul rădăcinii,
cățiunen (in algebră).
Gyökmutató, exponent (Ir
țiune).
Gyökönke, ». (fot.) odolean
(Valeriána).
Gyököz, v. a estrage rădaci
Gyökszó, 9. v. Gyökérszó. .
Gyökvonás, ». estragerea ró
radicațiunt.
Gyömbér, ». (fot.) ghimbe
zărzățea'> (Zingiber). ₛ
Gyömbéréé, a. cu ghimber.
Gyömbérei, v. a puné gh
presăra ou ==.
Gyömöcköl, Gyomor, Gyón
a îndesa, a ghemui; a pisa,
Gyönge, a. 1. fraged, gin,
debil, slab, tinăr,
3. domol, lin moleșit; —
dune, parte slabă, defect.

Gyöngéd

254   Gyötrelem

Gyöng'éd, Gyöngeded, a. Gyöngéden,
  aóv. delicat, gingaș, fraged, plăpând.
Gyöngéd-érzelmű, i. plăpând, delicat,
  fin.
Gyöngédség,9. delicateță, flneța,, gin-
  gășie.
Gyöngédtelen, Gyöngedtelénül , aóv.
  aspru, dur, fără de tact, — milă.
Gyöngeértelmű, a. slab de pricepere.
Gyöngeeszű, a. slăbănog,, slab de cap ;
timpii.
Gyöngéi, v. a ține de slab.
Gyöngélget, ᵥ. a răsfăța, a gogoli, a
  ninera, a desmierda.
Gyöngélkedik, v. a fi bolnăvicios, a
fi slab, a fi nevoiaș.
Gyöngélkedő, ₐ. bolnav, morb os;
  slab, morbulent.
Gyöngéltet, ᵥ. a răsfăța, a desmerda;
  v. Kényeztet.
Gyöngeszemű, «. slab de vedere;
moleșit.
Gyöngít, v. a slabi; a módéra, a Ș
ușura, a înlesni; a micșora, a re-
duce (pedeapsa).
Gyöngül, v. a slăbi, a se debilita, a
se strica (ochii) ; a se muia (frigul).
Gyöngy, 9. mărgea, mărgăritar;
perlă, mărgean; ál—, urmuz; fa—,
vese; —, a. luxos, pompos, măreț;
dragai
Gyöngyárpa, a. arpăcaș, grup de orz.
Gyöngybetű, 9. (tip.) perlă, nonparila.
Gyöngycsiga, o. scoică cu mărgăritar,
midă.
Gyöngy élet. fₗ. viață desfătată, =
splendidă ; traiil cu drag, lume dalbă.
Gyöngy ellik, v. a face spumă (rinul),
- mărgele.
Gyöngyellő, a. cu mărgea, cu spumă.
Gyöngyember, o. om Imn, om plăcut.
Gyöngyész, j. pescuitor de mărgele,
~ de scoici.
Gyöngyezüst, 9. argint muriatic.
Gyöngyfa, 5. vese.
Gyöngyfény, 9. strălucire ăe perle.
Gyöngygyei hímez, ᵥ a brodari cu
mărgăritare.
Gyöngygyermek, >>.' odor de copil.
Gyöngyhal,           albișoară (Cy-
prinus albuș).
Gyöngyhalászat, d. pescuire de măr-
găritare.
Gyöngyház, 9. sidef.
Gyöngyházas, a. sidefos; cu mărgă-
ritare.

Gyöngyhimzés. 0. brodărie in mărgele.
Gyóngykagyló, 0. midă, scoică cu,
mărgăritar.
Gyöngykása, arpăcaș, orz mărunt.
Gyöngynyomat, 9. tipar cu nonpareile,
- cu perle.                 [spumă.
Gyöngyödzik, ᵥ. a face mărgele,
Gyöngyölget, v. v. Göngyölget.
Gyöngyöllik, ᵥ. a face mărgele, =
spume (vinul).
Gyöngyös, «. cu mărgele, mărgelat,
cu mărgăritare ; drăgălaș, drag.
Gyöngyöz, v. a broda cu mărgăritare.
Gyöngyözik, ᵥ. a face mărgea, =
spumă (vinul).
Gyöngysor, 0. salbă de mărgăritar,
șir de mărgele.
Gyöngyszem, 5. fir de mărgăritar.
Gyöngy teknő, 0. scoică cu mărgăritar.
Gyöngyfvúk, 0. (zcoi.) bibilică, găină
de mare, găină africană, picher ea,
câță ((Namida meleagris).
Gyöngyvirág, (âot.) lăcrămioare,
mărgăritărele, clopoței, sufiețele, cer-
celuși (Convallaria majalis).
Gyönyör, 9. plăcere, voluptate, de-
sfătare, deliciu, farmec; testi —,
plăcere trupească, desfrlnare.
Gyönyörködik, v. a se desfăta, a găsi
plăcere în, a se delecta, a se arnusa,
a-și petrece : a se distrage.
Gyönyörködtet, ᵥ. a desfăta, a de-
lecta ; a amusa; a farmeca, a di-
strage, a petrece.
Gyönyörtelen, a. fără plăceri, far-
mece, rece, deșert.
Gyönyörű, a. Gyönyörűen, Gyönyö-
rűn, ahv. frumos, măreț, pompos,
minunat, plăcut, încântător, desfă-
tător, grațios, drăgălaș, admirabil,
delicios.
Gyönyörűség, 0. desfătare, petrecere,
plăcere, distracțiune ; mândreță, mă-
reție, strălucire, pompă; amabili-
tate, farmec, grație.
Gyönyörűséges, a. drăgălaș, plăcut
amabil, grațios, dulce.
Gyöp, 0. v. Gyep od.
Győr, o» Jaurin, Rab.
György, 0. George, Gheorghe.
Gyöszte ! v. Jöszte !
Gyötör, •>. a chinui, a tortura, a ne-
căji; a schinjui.
Gyötrelem, 0. chin, tortură, necaz,
suferință, caznă, canon, schvnjuire,
prigonire.

Gyötrehnes

2.55

Gyutacs


Gyujtólyuk, gaura tunului (de dat
foc).
Gyuj tószer, 9. rechisit de dat foc,
unealtă de aprins.
Gyujtótűkör, 0. oglindă convexă (de
aprins).
Gyújtó üveg, •>. linte convexă.
Gyujtovány, (âotf iniță, inăriță,
buruiană de in (Linaria).
Gytîl, v. a se aprinde, a lua föc, a
începe a arde; a se înflăcăra; r.
Meggyül.
Gyula, 0. Iiiliu (nume de bărbat).
\ Gyulád, v. a se aprinde, a începe a
i arde; a se înflăcăra, a se obrinti, a
i se înfoca, a se bujori ; haragra —,
i a se aprinde de mânie; szerelemre
i —, a se pasionaₜ a se amoreza.
î Gyuladâs. t>. inflamare, inflamațiune ;
aprindere, înflăcărare; obrintire;
foc, incendiu.
Gyuladékony, a. inflamabil, combu-
  stibil, aprinjlecios.
Gyuladós, a. 1. combustibil; 2. arță-
  gos, exaltat.
Gyula-Fehérvár, &. Alba-Júlia, Bel-
  grad.

Gyötrehnes, ₐ. dureros, penibil, chi- \
nuitor, torturător.
Gyötrődik, ᵥ. c. se chinui, a se tor- 1
tura, a se căzni, a se canoni. Ș
Győz, v. a învinge, a birui; a tri- j
unfa; a fi In stare, a puté mulțumi; i
nem győzöm pénzzel, nu-'l pot!
îndestuli ca bani; — i a munkát, i
intimpina lucrul, învinge lucrul. |
Győzedelem, Győzelem, 9. învingere, '
biruință, izbândă, victorie, triumf; |
v. Diadal.                         ‘  1
Győzelmes, a. învingător, biruitor, |
victorios, triumfător.                \
Győzelmi, ₐ. de învingere, de biru-
ință, triumfal.
Győzelmi dal, 0. cântec triumfal, =
de învingere.
Győzelmi ünnep, ₃. sărbătoare tri-
  umfală.
Győzetlen, a. neînvins, nebiruit.
Győzhetetlen, ₐ. neîntrecut, nebiruit,
  neînvins.
Győző, a. victorios, biruitor, învin-
  gător ; —,    Victor.
Győződik, v. a se convinge ; v. Meg-
  győződik jc/.

Győzős, o>. dăinvitor, suportabil;
fertil.
Győztes, 0. învingător, biruitor, vic-
torios, tri umfator.
Gyúanyag, 0. materie inflamabila, =
aprinflăcioasă.
Gyufa, 0. lejmnuș, lemnuț, chibrit,
ap rinfioara,, cătrănită..
Gyufagyár, 0. fabrică de chibrite.
Gyújt, v. a da foc, a aprinde; nótára
—, a începe o cântare.
Gyujtalék, materie de foc, -- com-
bustibilă.
Gyujtatlan, «. neaprins.
Gyújtható, a. inflamabil, combustibil,
  < prin^ecios.
Gyújtó, 1. bogi tu ; aprinzătoare :
  2. chibrit, lemnuț; —, a. înfocat
  înflăcărat, exaltat.
Gyujtóanyag, 0. materie inflamabilă.
Gyujtócso, 0. țeava de aprins, varga
  cu fitil.
Gyújtogat, v. a. pune a da foc, a
  da fitil.
Gyújtogatás, ᵤ aprindere, tăciunărie.
Gyújtogató, tăciunar, incendiar.
Gyujtogatóíevél, 0. scrisoare, incendi-
  ară [ amenințătoare.).
Gyujtógép, 0. mașină Je aprins.

Gyulaszt, v. a aprinde, a da fitil; a
înfoca, a înflăcăra, a obrinți.
Gyúlékony, a. inflamabil, combustibil^
aprinflecios.
Gyulható, a. inflamabil.
Gyullad, v. a se inflama; v. Gyulád.
Gyúpont, o. focar.
Gyüponttáv, 0. distanța focală.
Gyúr, v. a frămenta, a suci (aluat),
a asuga; sarat —, calcă lut.
Gyurgyalag, i. (zool.) albinărel, fur-
I nicar, prigoare (Merops apiaster).
i Gyuri, Gyuris, Gyurka. Ghiță,
  Georgiță.
Gyurma, 9. materie (ce se poate fră-
  mînta).
Gyúróasztal, 9. masă de fră.mental, --
  de sucit aluat.
Gyúródeszka, 9. eurpător.
Gyúródik, ᵥ. a se. frămenta a se
’ suci.
Gyúróteknő, 9. covată, troaca, copae,
  capistere.
Gyuszál, 9. stopină, fitil, pislugă ;
  amnar.
Gyúszer, 9. scăpărămint, unelte de
  dat foc, materie combustibilă.
Gyutacs, 0. iască. fitil; materie com-
  bustibilă

Gyútalah

256

Gyümölcsözted

257

Gyútalan, neinfiamabil, necom-
  bustibil.
Gyútalanit, ᵥ. a stinge, a domoli, a
  molcomi.
Gyútáv, depărtarea de la focar.
Gyútűfegyver, a. pușcă cu ac,
Gyűhely, a. loc de întrunire, = de
adunare.
Gyűjt, v. a, aduna, a culege, a strînge,
  â cumula, a colecționa, a - face o
  colectă; rakásra —, grămădesce,
  sarjút —, face otavă.
Gyüjtelék, a. colectă; provisiune.
Gyűjtemény, a. eolecțiune; culegere;
adunare; colectă; compilafiune.
Gyűjtés, a. adunare, culegere; co-
  lectă; cumulare.
Gyűjtő, a. culegător, adunător, colec-
  tor, cumulator, compilator; reser-
  voar, receptacul, cisternă.
Gyűjtöget, • ir. a aduna pe încet, a
  colecta: a cumula .
Gyűjtőlencse, a. linte colectivă.
Gyüjtőméh, o. albină lucrătoare, «=
  de miere.
Gyűjtőnév,-a. nume colectiv.
Gyüjtőpénztár. a. cassa colectivă.
Gyűjtő villa, a. furcă (de.strîns fen)
Gyűl, Gyűl, v. a se aduna, a se în-
truni, a se strînge, a se grămădi, a
concurge, a conveni.

Gyűlde, a. loc
reuniune.
Gyülekezés, a.
congregațiune,

de întrunire, club,

adunare, reuniune,
convenire, întrunire.

Gyülekezet, a.
  obște, municipalitate, colegiu.
Gyülekezeti, a. colegial.

adunare, întrunire;

Gyülevészhad, Gyülevésznép, a. ca-
nalie, adunătură, vagabonzi, șleahtă,
plebe, cete destrămate, hordă.
Gyűlhely, a. loc de întrunire, club.
Gyűlik, v, a puroia, a se coace (buba).
Gyűlő, a. apel, adunare# * soldatilor
(prin signal de tobă).
Gyűlöl, i>. a urîj, . a avă ură față de.
Gyűlölet, a. ijră, pică, odiu, urgie.
Gyűlöletes; a. úrit, urîcios, ostil,
odios, urgisit, nesuferit.
Gyűlöletre méltó, a. vrednic de ură ;
úrit, urgisit, odios.
Gyűlölködik, v. a urî, a purta ură.
Gyűlölség, a. ura, pică; urgisire,
odiu ; — -be esik, se învrașmășesce ;
—gel viseltetik, ~ van vki iránt,
uresce, are ură față de cineva.
Gyülölséges, Gyűlölségesen, abv.
uricîos, ostil, odios.
Gyűlöng, v. a se aduna pe încetul, a.
se strînge.
Gyűlőpont, a. punct de întrunire.
Gyümölcs, a. 1. fruct, rod, roadă;
lisniță, poamă ; 2. product, rezultat,
urmare; fălos, câștig.
Gyümölcságy, a. strat de oțet.
Gyümölcsárusné, a. pomăreasă, co-
făriță, precupeță.
Gyümölcsárulás, a. negoț de poame,
= cu fructe.
Gyümölcsaszaló, a. bușdeiu, losniță
  (de poame).
Gyümölcsbor, a. vin de mere, cigi tir.
Gyümólcsész, a. pomolog.
Gyümölcsészet, a. pomologie, culti-

           Gyümölcssűrű           257            Habarnica _______,

Gyümölcssűrű, a. marmeladă, dúl- Gyűrűféreg, a. anelid, verme inelat;
ceață de poame.                     colubru.
Gyümölcsszedés, a. culesul poamelor, Gyűrűfészek, a. lumă (fa inel).
cufes de «.   .                   Gyűrű-idomú, ₐ. inelar, in formă de
Gyümölcsléién, a. sterp, nefructifer, \ inel.
  neproductiv, neroditor ; neprofitabil,! Gyűrűkáva, a. cercul inelului, veriga
' Gyűrümíves, a. fabricant de inele,
giuvaergiu.

nefolositor.
Gyümölcstelenedik, v. a deveni sterp,

_________.                          Gyűrűs, a. inelat, inelos, verigat; cu
Gyümölcstelenit, v. a sterpi, a face inel.
neroditor.                        j Gyűrűs-állatok, a. animale inelare, =«
Gyümölcstermesztő a. pomolog, pro-1; gulerate.
duceni de ppame.                   Gyűrűsdi, a. joc de a verigile.
Gyümölcstermő,a. roditor, productiv, I Gyűrűskígyó, a.. fajcL) șerpe inelar
fructifer, fertil; — év, an mănos în | (Amphisboena).
                              [név. । Gyiírűsujj, a. deget inelar.
                                    Gyűr&szsidó, a. rîzar, jidan cu inele
                                     (pe cârpe rele).
Gyűrűtlen, a. neinelat, fără inel,

a se sterpi.

poame.                          [név.
Gyűnév, a. nume colectiv; v. Gyüjtő-
Gyűr, o. d îndoi, a mototoli, a nn-

Gyülekezik, ». a se întruni, a
aduna, a se strînge, a concurge.
Gyülekező, a. convocator, apel.
Gyülemlik, a se aduna, a
strînge, a se grămădi.

Gyűlés, a. adunare, congregațiune; r pomărie, pon
ședința, strînsură; —t tart, ține Gyümölcsösít,

     varea pomilor, pomărit.
  ' Gyümölcsfa, a. pom, lisniț.
se I Gyümölcsgarabó, a. coș de poame
Gyümölcsoltó, Gyümölcsoltó-Bol-
  ; dogasszony, a. Bunavestire.
se ; Gyümölcsös, a. mănos, fertil, roditor.
  j fructifer; fecund, productiv; —, á
  !    —pornet.

creți, a împătura; földre —, tur-
tesce, strivesce, dă de păment.
Gyüremes, ₐ. de coadă, de a doua
mâna; încrețit, îndoit.
Gyüret, ». îndoitură, falt, cuta, în-
crețitură; format.
Gyürke, coajă de pane, margine,
răsuwău, crustă, codru, coltuc de
pâne.
Gyürkés, © cu crustă, cu coajă.
Gyüxkőzik, t>. a se sufulca, a se su-
fleca'; a se răsfrânge; ase înfulica.
Gyűrődik, ©. d se mototoli, a se în-
doi, a se încreți, a se turti (o
haină).
Gyúródott. ₉. încrețit, turtit, îndoit,
mototolit; cu cute (haina).
Gyűrű, a. inel, verigă ; cerc ; jegy—,
inel de credință, = de logodnă.
Gyűrű-alakú, Gyűrűded, a. inelat.
Gyűrűdzik, v. a se încovriga, a se in- j
veriga, ă se încolăci.               i

  fără verigă
Gyűrűváitás, a. schimb (are) de inele,
  credințare, logodire ^logodnă; &. Kéz-
  fogás, Eljegyzés.
Gyűrűvírág, a. (fai.) calce, călinică,
  rofioară, gălbinele (Calendula).
Gyűrűz, t>. a încovriga, a înveriga, a
  inela, a încolăci.
Gyűrűzet, a. inelătură, covrigătura,
  colăcitură. ‘
Gyűrűzködik, v. a schimba inele; a
  se inela.
Gyűrűzik, v. a se încovriga, a se în-
  colăci; v. Gyűrűdzik.
Gyűszű, a. degetar, năpărstoc.
Gyűsző,, a. șerpar, chimir; v. Tüsző.
Gyűszűvirág, a. (M.) degețel (Digi-
  tális).          *          '
: Gyüvőtény, a. (fot.) rădăcină neagra,
| iarba lui tátin (Scorzonera).

ședința.
Gyűlése z, v. a ține ședință; a se în-
truni, a se aduna.
Gyűléshely, a. loc de întrunire.
Gyűlésnap, a. £iua adunării, (fi de
ședință.
Gyülésszak, a. sesiune.
Gyűlés terem. a. sală pentru ședință,
sală de adunare.
Gyülevész, a. adunătură, șleahtă,
canalie, plebe.

v. a fructifica; a sădi

pomi.                        [fărița.t
Gyümölcsöskofa, », pomăreasă, co\
Gyümölcsösödik, a se face fertil^
- fecund, = mănos.

Gyümölcsöz, v. a produce, a rodi; ț
! aduce profit.
I Gyümölcsöző, ₐ. roditor, rodnic.
! mănos, ferțU; fecund, productivi
! fructifer, profitabil.      f ;■
| Gyümölcsöztet, a. a fructifica, a fa^
I profit; a rodi.               ț

Ha/ccrn/. dacă, când, de cumva; oare. | Habár, coty. de și, cu toate că, mâ-
Ha! int. hah í ah 1                         car că.

Hab, a. spumă; undă, val, talaz;
—ot leszed, culege spuma (de pe
lapte).
Hababurgya, acA v. Hebehurgya.
Habakol, v. a (a)mesteca, a face
spumă, a turbura.
Habar, a (ajmesteca, a bâlbăi; a
bolborosi, a hodorogi.
   Magyar-román szótár

Habarc, a. polip. >
Habarcs, a. ciment, tencuială.

Habarék, a. nomăl, noroiu, glod,
fleașcă, fieciu; meste^ătură, talmeș-
balmeș, drabăbură.
Habari, flecar, gângăitdr, hodo-
roagă, bâlbăilă, câcăilă.
Habarnica, a. polip.
17

              Habaró

2ÖŐ

XXCDVLCUX

Habaró, o. 1. melesteu, mistuitor
(la cat) ; 2. bâlbăilă, hodoroagă.
Habaró, Habarófa, Habaró vessző, 0.
făcaleț, m este câtor,
Habatol, v- a gâgăi, a hodorogi, a
flecari, a gălăgi; a vorbi iute.
Habda, *>. tureac, cărimb (la cio- •
boate).                            ¹
Habdált, ₐ. cu doboate, cu cisme,;
încălțat.                          í
Habfi, 0. Triton, fiul mării.       '
Habisten, 0. Neptun, fául mărilor; j
—nő, (fina mării, Amphitrite, Tetida.;
Habj avett, a. spumat, cules (lapte). |
Habkő, o. pumice (piatră poroasă)
v. Tajtkő.
Hableány, 5. 1. nereida, sirenă;
2. fata pădurii, pădureancă.
Hablegény, d. aluat moale (înzamă).
Habog, «. a bâîbăi, a bolborosi, a;
câcăi.                                ;
Habonlábbó, 0. călcător de apă. !
Háborg, v. a se revolta, a se turbura ;
v. Háborog.
Háborgás, 0. turbur are, fierbere, res-
coală, revoltare; sbucîumare, neli-
niște, neastîmper; ceartă, contro- ș
ver să.
Háborgat, v. a turbura, a conturba,
a deranja, a revolta.
Háborgó, a. turburător, malcontent,
resvrătitor, revoltător, tumultuos; j
neliniștit, neastîmperat; în fierbere, \
undulător.                            j
Háborít, v. a conturba, a neliniști, i
a turbura; a resvrăti, a agita; a!
pune în fierbere, a înteți.
Háborítatlan, Háborítatlanul, cfiv.
neconturbat, liniștit.
Háborodik, v. a se turbura, a se ză-
păci, a-și pierde cumpătul, a se
făstici, a se încurca, a se învălmăși.
Háborodott, a. zăpăcit, clătit (de
minte), smintit, uluit, făsticit, tur-
burat.
Háborog, v. a fierbe, a colcăi, a, mur-
mura; a se neliniști, a se resvrăti,
a fi neindestulit, a fl malcontent.
Háború, ». resboiu, resbel, bătae;
zăvistie, resmirița ; polemie; égi —,
tempestate,- furtună, vijelie.
Háborús, a. resboinic, belicos; ostă-
șesc; svapăiat, furtunos.
Háborúság, 0. ceartă, zăvistie, res-
miriță, dihonie, vrajbă, împărechere.
Háborúskodik, v. a se certa, a [face

resmiriță, a se înrăjbi, a face cioro-
văială, « gâlceavă; a purta resbel.
Habos, a. spumos, cu spumă; cu va-
luri, cu talazuri; undulat (mătasă);
— kávé, cafea cu caimac; — acél,
oțel damascenat; — selyem, moar
(o stofă de mătasă).
Haboz, v. 1. a culege spuma (de pe
lapte); a spuma ; a face spuma; a
damascena (oțelul); 2. v. Habozik.
Habozás, •>. șovăire, nedumerire, pre-
geture, nehotărîre.
Habozik, ᵥ. a șovăi, a se îndoi, a
sta la îndoială, = la cumpănă, a fi
nehotărît.
Habozó, a. pregetat, nedumerit,.șo-
văitor, nehotărît.
Haboztat v. a nedumeri, a face șo-
văitor; a pune la cumpenă; a face
să spumege.
Habozva, abv. nedumerit, flotant, șo-
văitor, nehotărît.
Habszedő, Habszedőkanál, 0. spumar,
lingură de luat spuma.
Habtej, t>. lapte spur at.
Habtóriás, o. izbirea valurilor.
Habuckol, ». a lotoci in apa; a tur-
bura apa.
Habzik, v. a face spume, a spumega;
a face bale (gura) ; a unduia, a se
mișca în valuri.
Habzsi, ₐ. lacom, foite, hemisit, gă-
man, folticos.
Habzsol, v. a mânca lacom, a linge.
Hacuka, 0. talar, anteriu; veștment
mai lung.
Hacsak, eoni, dacă nu, daca cumva,
dacă numai.
ílacsér, 0. dorobanț, agent polițenesc,
sbir.
Had, 0. resboiu, resbel, bătălie; trupe,
armată, oaste, armie ; —at üzen, de-
clară resbel; —at visel, poartă
resbel, se bate; —at fogad, adună
oaste, înrolează.
Hadakozik, v. a se lupta, a purta
resbel, a se. bate.
Hadakozó, a. resboinic, ostășesc; be-
ligerant : —, 0. ostaș, atlet, luptător.
Hadak útja, 0. calea laptelui, drumul
robilor, calea lui Trăian.
Hadállás, 0. posițiunea trupelor.
Hadapród, 0. cadet, iuncăr, elevul
unei școale militare.
Hadar, v. a îmblăti, a îndruga (verzi
și uscate), a hondroni, a sporovăi,

  a trăncăni, a gălăgi, a flecări, a
sta la taifas.
Hadarász, v. 1. a bolborosi, a torosi,
a leorbăi, a sporovăi; 2. a gesticula
(cu manile).
Hadaró, 0. 1. moară-spartă, . toacă
gură; hodoroagă; 2. îmblăciu, ha-
dar ag.
Hadastyán, 0. veteran.
Hadász, 0. strateg, strategist.
Hadászat, 0. strategie; tactică, artă
militară.
Hadászati, a. strategic.              \
Hadbangyakorlott, ₐ. deprins în res-
boiu.                          [torát.
Hadbíró, 0. auditor; —ság, 0. audi-
Hadbiztos, 0. intendant militar, co-
misar de resboiu.


Hadd,
să ved

v. a lăsa

lássam, las

legyen, las" sa fie ; most

jön a — el —, acum vine greul.
Haderő, 0. putere armată, = militară.
Hadfi, 0. ostaș, soldat, militar; gre-
gar, recrut.
Hadfogadás, 0. asentare, înrolare, re- •

cruțare.
Hadfogadókerület,-0. cerc de asentare.
Hadgyakorlat, 0. deprindere de arme;
manevră.
Hadi, a. ostășesc, resboinic ; strategic.
Hadicsel, 0. stratagemă; tactică. ।
Hadicsiny, 0. manoperă, manevră, i
stratagemă.
Hadifogoly, 0. prinsoner..            j
Hadihajó, 0. corabie de resboiu, na te |
de -•                             , >
Hadijelszo, 0. parolă, lozincă, cuvini ।
de ordin.                           1

Hadilábon, aóv. pe picior de resbel,
= de bătaie.
Hadiparancs, 0. ordin militar.
Hadiszemle, 0. revistă (militară);
contr >lă, mustră, revisiune.
Haditörvény, 0. lege marțială, = mi-
litară.
Haditörvényszék, 0. consiliu de res-


* boiü, curte marțială.

Hadizenet, 0. declarare de resbel.

Hadjárat, 0, expedițiune, campanie
(militară) ; keresztes—, expedi-
țiune cruciată.
Hadjogi, a. de dreptul marțial, = stra-
tegic.
Hadjutalék, 0. contingent militar.
Hadköteles, ». supus la recrutare,
obligat ta serviț militar.

Hadmivelet, 0. stratagemă, operațiune
strategică.
Hadnagy, 0. 1. locotenent; 2. gene-
ral, căpitan, comandant.
Hadonáz, v. a gesticula (cu manile),
Hadoszlop, 0. coloană de bătaie.
Hadosztály, 0. divisiune.
Hadparancsnok, 0. comandant.
Hadparancsnokság, 0. comandă (mi-
litară ).
Hadsegéd, 0. adiutant.
Hadsereg, 0. armată, oaste.
Hadszállítás, 0. transport de trupe.
Hadszertár, 0. arsenal.
Hadszünet, 0. armistiț; v. Fegyver-
szünet.
Hadtan, 0. strategie.
Hadtest, 0. corp de armată.
Hadtestparancsnok, 0. comandant de
corp, divisionar.
Hadtudomány, 0. sciință strategică.
Hadúr, ₀. Marté (mitol.).
Hadügy, 0. afacere de resbel.
Hadügyminiszter, 0. ministru de res-
boiu.                              *

Hadüzenet, 0. declarare de resboiu.
Hadvezér, 0. comandant, căpitan, ge-
neral.
Hadviselés, o. purtare de resbel.
-Hadviselő, ₐ. beligerant.
। Hág, v. a călca, a păși; a se sui, a
i se urca, a se ridica, a încăleca, a
sări (armăsar iul); reng ore —, pre-
■ curvesce.
i Hágát, v. a duce =, a ține la armăsar,
î Hágcsál, v. a se urca    a se sui pe
I încet.
1 Hágcsálók, 0. paseri cățărătoare.

Hágcsó, 0. scară, treaptă; scăriță
(la șea).
Hágcsó vas, 0. scara (la trăsură);
pedál, scăunaș.                [(încet.
Hágdogál, v. a se urca =, a pași
Hágdos, v. a păși, a se urca, a călca
des, a sări des.
Hágó, 0. 1. suiș, prețipiș, coastă,
deal; 2. armăsar.
Hágómén, 0. armăsar (de sărit iepe).
Hagy, Hagy, v. a lăsa, a concede,
a ierta, a da voie; békét —, dă
pace, lasă în pace; cserben. —, pă-
răsesce, da de gol; hátra —, lasă
după sine, întrece; testează; vagyoa
nát —ja vkire, testează averea cuiva.
Hagyakodik, Hagyakozik, «. a ^căde,
a l&a, a se potoli, ase reci >zelul).

Hajdúvárosok

261

Hajlítható

Hagyás

260

Hajdúkáposzta

Hagyás, *>. lăsare ; scădere, iertare;
părăsire.
Hagyaték moștenire, ereditate; lăsă-
mint.
Hagyatéki a. de ereditate, de lăsă-

mint

      tárgyalás, pertractare de

ereditate, = de lăsămînt.
Hagyatéki vagyon,9. moștenire, avere
testamentară.
Hagyj, v. las! lăsați!
Hagyján, aóv. treacă ducă-se, fie, așa
sa fie.
Hagyma, ceapă; bulb, praz; fok—,
attț, usturoiü; pár —, praz, pur;
veres—, ceapă.
Hagymafüzér, Hagymakoszorú, 9. cu-1
nună de ceapă.
Hagymás, ₉. cu ceapă, cepos; bulbos.
Hagymásdeves, 0. zamă cu ceapă.
Hagymáz, d. lung oare, tifus; forró
—, fierbințeli de lung oare.

Hagyogat, v. a lăsa ici colea.
Hagyomány, d. tradițiune, trădanie;
legat, testament; moștenire, eredi'
taté, lăsămînt.
Hagyományos, 9. legatar, moștenitor,



—, a. ereditar; tradițional.       Hájazatlan, a. neuns (cu untură).
Hagyományoz, v. a testa, a lega, a | Hajbetét. 9. papiliotă.
lăsa (moștenire).                  | Hajcsapzás, 9. cosiță (de per) ; per-
Hagyományozó, 9. testator, le gátőr. | ciuni (la jidani).
Hah, mi. ah! hah!                   Hajcsár, botaș, mănător de vité.

Hahota, o. hohot, rîs cu hohot; —éra
fakad, erumpe în hohot, rîde cu
hohot.
Hahotái, Hahotáz, v. a riâe cu hohot.
Haj! int. ei!
Haj, 1. per; 2. coaja, scoarță;
3. înveliș? fața, copertă (de perină);
—ba kapni vkivel, a se apuca de
cap; feláll a —a szála, i se suie
perul in vîrful capului, i se face
perul măciucă; hosszú —, rövid


"ész, păr lung, minte scurtă.
Háj. a. untură, osânză, grăsime.
Haja! ei! hei! rac'așa !


ff

evul vechiu.
                           Hajdanság, 9. vechime, antichitate.
i Hajdant, Hajdanta, aóv. v. Hajdan.
gol, descoperit (cap) ;. Hajdanvilág, 9. lumea vechie ₉ anti-
------7         . ₉, fată citate.

Hajadon, a.

— fővel, cu capul gol; —. 5. fată
'n per, fată fecioara, nemăritată,



fetișca/na.
Hajadoni, a. ca o fată mare, fetes ,
virgin; reservat.
Hajadohjog, a. drept capilar.
Hajadonleány, p. fecioară, fată ’n
per, - mare; codană, fetișcană.
Hajadonság, feciorie, vergurie,
fetie.

Hahahuja ! iac¹ așa! ura ! tololoiă!
Hajápolás, 0. îngrigirea ==, cultivarea
părului.                               1
Hajas, a. peros, cu per; cojos, cu
coajă (pânea); scorțos (lemnul). •
Hájas, a. cu untură, unturos, cu gră-
sime, cu osânză.
Hajasan, aóv. peros, cu per; nem
éred, azt —, kopaszon is bajosan, 1
nu vei ajunge ușo-, nu vei trăi, ca
să vejli.                     [perul.
Hajasodik, v. a se împeroșa, a-i cresce
Hâjasodik, v. a se îngrășa, a face
untură.
Hajatlan, a. fără per, pleș(uv), chel;
fără coaja.

Hajatlan, a. fără untură, fără
sime, = osânză.
Hajatlanodik, v. a pleșuvi, a-i
perul.
Hajaz, v. a acoperi, a drage

gra-

cadé

față

  (pe perină) ; a descoji, a descorțoșa.
Hájaz, v. a unge cu untură, = cu
| osânză.
■ Hajazat, o. părul (capului) ; coperiș,
! înveliș.

Hajcsár, $. botaș, mănător de vite.

Hajcső, 9. țeava perului.
Haj csőedény, 9. vas capilar.
Hajcsövesség, 9. (fio.) capilaritate.
Hajcsövü, ». capilar.                  i
Hajdan, aóv. cândva, odinioară, oare
când, odată, în vechime; —, 0. ve- ’
chime, anticitate.                     J
Hajdanában, «óv. v. Hajdan.
Hajdani, a. de odinioară, de cândva,
de odată,.
Hajdankor, 9. vechime, antic(h)itate; .






Hajdina 0. (Boi.) hrișcă;' tătar că
(Polygonum phagopyrum).
Hajdinakásá, 9. păsat de hrișcă.
Haj dísz, $. găteală de cap, concie
tură; spelcă; diademă.
Hajdú,.9. haiduc; satelit, dorobanț;
servitor de oraș.
Hajdúkáposzta, curechiu fript în
unsoare.

Hajdúvárosok, 9. cetăți, haiducesd.
Haj ék, 0. diademă, spelcă; găteala
de cap.
Hajfodorító, 0. 1. frizer; 2. fier de
frizat, = de încrețit (părul).
Hajfodorítóvas, 9. fier de frizat, = de
încrețit (perul).
Hajfodrász, 9. frizer.
Hajfodrozat, 9. frizură.
Hajfonadék, Hajfonat, Hajfonaték, fₜ
cosița, pleată, coadă, chică.
Haj fii, 9, (Bot.) perul Stei Mării,
iniță, borangic, lipiciu, steagul zi-
nelor (Cuscuta europaea).
Hajfürt, 9. pleată, cârlionț, zuluf,
buclă, vițion.
Hajgél, v. a arunca, a asvirli; v.
Hajigái 9tl.
Hajgat, v. 1. a se văera, a se boli;
2   . a lucra ieftin.
Hajgyök, Hajgyökér, 9. rădăcina pe-
rului.
Hajh ! int. hah!
Hájhártya, 9. pelița de pe untură.
Hájhas, 9. burtă (groasă).
Hajhász, v. a căuta, a urmări, a
alerga după, a véna; —■, 9. sam-
sar, sensal, misit, sfâmar.
Hajhâszat, 9. sămsărie; urmărire,
vénare.                      [samsar,
ajhászdíj, 9. samsarlic, simbrie de
Hajhászkodik, v. a sămsări.
Hajhullás, 9. pleșuvire, căderea pă-
rului.
Hajigái, v.- a arunca, a asvirli, a
îniepta; a lepăda.
Hajingái, v. a arunca.
Hajít, v. a da, a arunca, a asvirli;
a da ieftin.
Hajító dárda,  dar dă, suliță de as-
virlit.
Hajítófa, 9. șuveiu; nem ér egy — t,
nu-i yrednic o para, «= o ceapă de-
gerată.
Hajítófegyver, 9, proiectil.
Hajítógép, 9, catapult, ^batistă.
Hajítónyíl, d. săgeată (de asvîrlit).
Hajitószer, 9, proiectil; unealtă de
asvirlit.
Hajk, 9. crestătură, semn, tăietura
(in lemn).
Hajka, 9. (Bol.) bucsău, scaiu de pa-
pură, grozama (Stipa).
Hajkefe, 9. perie de cap.
Hajkenő, Hajkenőcs, o. pomadă, un-
soare de păr.                         j

Hajkol, v. a tăia crestătură (în lemn)
a însemna, a încresta.
Hajkoltfa, 9. arbore increstat.
Hajkora, 0. iaht (nae).
Hajkör, 9. tonsură (la călugării ca.
tolici).
Hajköröz, v. a da tonsură.
Hajkurász, v. a urmăm, a adulmeca ;
a persecuta, 'a prigoni.
Hajla, «. încovoiat, plecat, strîmb,
îndoit; alsó —, apofigis; felső —,
apothesis.
Hajiad, v. a se încovoia; a se în-
china, a se umili, a se pleca, a se
ploconi ; cv se înclina.
Hajladék, 9. încovoiare, po uimire,
mlădiere; încheietură, încovoietură;
înclinare.
Hajladozik, v. a se pleca, a se po-
virni, a se încovoia, a se ploconi, a
serumili, a se înclina.
Hajlam, 9. aplecare, pornire, încli-
nare ; dar firesc, disposițiune na-
turală.
Hajlandó, a. (a)plecat, înclinat, dis-
pus, condescendent, bucuros, afecțio-
nat, devotat.
Hajlás, 9. 1. inclinațiune, clină;
2. pornire, afecțiune; 3. indoitură,
încheietură; 4. abatere, povîrnire,
cotire, încovoiare; curbătură.
Hajlat, 9. 1. clina, coborîș, povimiș;
cotitură, curbătură; 2. arc, boltă,
sinuozitate.
Hajlatlan, a., Hajlátlanúl, aóv. ne-
clintit, neînduplecat; nedispus, ne-
tractabil, nefiexibil.
Hajlatos, a. 1. flexibil, mlădios, so-
ciabil, tractabil; îndoidos; 2. plecat,
costiș, povirnit, rîpos.
Hajlék, 9. adăpost, locuință, asii;
scut.
Hajlékony, a. flexibil, mlădios; tn-
doicios; docil.
Hajlékonyság, p. mlădiere, flexibili-
tate.
Hajlik, v. a se îndoi, a se incovcna,
a se pleca, a-și schimba direcțiunea;
a se umili, a se pleca.
Hajlít, v. t. a conjuga (verbul) ; 2. a
îndoi, a încovoia, a pleca^ a strimba.
Hajlitás, 9. 1. conjugare, conjugațiune,
flexiune; 2. mlădiere, îndoire, înco-
voiare.
Hajlítható, a. flexibil; mlădios, în-
doicîos.



Hajló

262 Hajórabló

Hajóraj

263

Hajtás

Hajló, a. plecat; mlădios, flexibil,
îndoicios.
Hajlong, v. a se pleca, a se umili;
a se închina; a se ploconi; a face
mătănii; a șovăi.
Hajlós, a. mlădios, flexibil, indoicios ;
plecăcios, plecat, costiș.
Hajlott, ₐ. încovoiat, adunat, plecat,
strimb; — kor, etate înaintată, bă-
trâueță ; — út, prețipiș, povîrniș,
pripor.
Hajmenés, a. plefuvire.
Hajmeresztő, a. înfricoșat, îngrozitor,
inspăimîntător.
Hajnal, a. auroră, dimineață, zori, re-
vărsat de fa, faptul =, crepatul falei
îngânatul dimineții; hasad a —, se
creapă de fa,' se zăresce de fa; —t
harangoz, sună clopotul de dimi-
neață; —t húz, cântă o serenadă.
Hajnalban, obv. in zori de fa, des de
dimineață, in revărsatul falei, pe
îngânatul dimineții.                 Í
Hajnalcsillag, a. luceafărul dimineții,
Venus (Stea).
Hajnalhasadás, a. omizirea, crepatul,
faptul zilei, revărsatul zorilor.
Hajnalhasadtával, aóv. la omizirea
falei, la revărsatul zorilor, des dimi-
neață.
Hajnali. ₐ. de dimineață.
Hajnali harangozás, a. clopotul de
dimineață. (mânecat, utrenie.
Hajnali mise, a. liturgic de dimineață,
Hajnallik, Hajnalodik, v. a murgi, a
crăpa de fa, a se ivi zorile.
Hajnalpír, a. aurora =, roșața dimi-
neții, geana falei.
Hajnalszin, Hajnalszinu. a. purpuriu,
staCogiu; auriu.
TWjnedvmérŐ, a. igrometru.
Hájnevelő, Hajnevelőfű, a. (Boi.) iniță,
cânepa dracului, cătină, lipiciu, ho-
rangic, părul Stei Mării (Cuscuta
europaca).
Hajnövés, crescerea perului.
Hajnövesztő. <>. alifie pentru crescerea

perului,
Hajó, />. lx naie, ntwfy corabie, barcă,
vas (pe apă), bastiment.; 2. suveică;
a templom —ja, cafasvl bisericei;
—ra száll, ül, îmbarcă; —bóí kivet,
aruncă in mare.
Hajóállás, a. 1. doc, darsenă, hasin
de construcțiune; 2. íntreposit (de
mărfuri), popas.

Hajóbak, a. schele (de corăbii).
Hajóból, d. lumina, spațul (intr’o
naie ).
Hajóból, a. vamă (la trecătoare,. '
Hajóbiró, a. navigabil.
Hajócsapat, a. escadra (navală).
Hajócsiga, a. cigă, macará (la pod).
Hajóépítő, a. arhitect de nai.
Hajóépítőhely, ». schele (de corăbii). -
Hajófar, a. pupă (la corabie).
Hajófedél, a. podul corăbiei.
Hajófenék, a. fundul corăbiei.
Hajógazda, a. armator, echipator.
Hajógazdaság, a. societate de arma-
  tori; echipare.
Hajógerinc, a. c aréna, carina; sche-
  letul corăbiei.
Hajógyár, a. fabrică de corăbii; dar-
  senă.
Hajóhad, a. flota, armată navală.
Hajóhadvezér, a. admirai.
Hajóhely, a. darsenă, hasin de con-
í strucțiuue, doc; debarcaderă, zăce-
toare.                              \
Hajóhíd, a. pod pe vase.           J
Hajókalauz, a. pilot, cărmaciu.   î
Hajókamra, a.  cabină.            I
Hajókár, a. avarie (pagubă pe mare),
Hajókáz, v. a merge cu corabia, a
  plUti.                             ;
Haj ók ázás, a. navigațiune.        *
Hajókázhatatlan, a. nenavigabil.
Haj ókázható, a. navigabil.
Hajókázik, v. a pluti, a naviga. -
Hajókészítőhely, a. darsenă, doc.
Hajókészület, a. echipare.
Hajókormány, a. cârmă (la naie).
Hajóköltség, a. cheltueli de naviga-
  țiune.                             ।
Hajókötél, a. fané (de corabie), fu-
  niet, goamană, cămilă, otgon.
Hajol, v. a se pleca; v. Hajlik.
Hajóláb, a. buștean, butuc (de legai
  năi).
Hajómester, a. armator, echipator *

patronul corăbiei.                 ’
Hajónagy, a. căpitan de corabie.
Hajónyom, a. urma corăbiei (când
merge).                            J
Hajóorr, a. piscul =, ciocul =, țiul
corăbiei.
Hajóparancsnok, o, comandant de co-
rabie.
Hajópárkány, ». bord(ul corăbiei).
Hajórablás, a. cbrsărie.           Í
Hajórabló, corsar, pirat; o. Kalóz

Hajóraj, a* flotă, flotilă.
Hajórakodó, a. debarcaderă, zăcătorie.
Hajórakomány, a. încărcătura coră-
biei.
Hájóraszállás, Hajóraülés, a. imbar-
. care.
Hajórév, o. țărm, debarcaderă.
Hajórom, Hajóroncs, a. rămășițele
  unei corăbii frânte, resturi, ruine.
Hajós, a. marinar, ccrăbier, matroz.
Hajóinas, a. matelot, elev de matroz.
Hajósiskola, a. școală de marină.
Hajóskalauz, a. pilot.
Hajóskapitány, a. căpitan de corabie.
Hajóslegény, a. matelot, matroz, mă-
  rinar.
Hajóslegénység, a. corabierii, ma-
  trozii, marinarii.
Hajósnép, a. matrozii, echipagiul co-
  răbiei.
Hajósodra, a. urma corăbiei (când
  merge).
Hajóssereg, a. flotă, armată navală.
Hajósszemélyzet, a. personalul coră-
  biei.
Hajóstánc, ă. matelot, jocul matro-
  zilor.
Hajósváltó, a. bodinărie, contract în-
  cheiat cu proprietarul corăbiei.
Hajósvezér, a. cârmuitorul năilor.
Hajószerelés, a. echiparea corăbiei.
Hajószerelő, a. armator.
Hajószoba, a. cabină, caiută.
Hajóteher, Hajótereh, a. încărcătura
corăbiei; sdbură, balast.
Hajótő, Hajótőgerenda, a. tălpoae (de
corabie).
Hajótöredék, a. sfărmături (de co-
rabie).
Hajótörés, a. naufragiu, răsfrângere.
Hajótörést szenvedett, Hajó tört, a.
care a suferit naufragiu.
Hajótulajdonos, a. proprietar =, pa-
tron al corăbiei.
Hajóüreg, a. spațul intern al corăbiei,.
Hajóváz, a. scheletul corăbiei.
Hajóvezénylés, a. comanda corăbiei.
Hajóvontatás, a. remorcare, tragere
la iedec.
Hajóvontató, a. remorcor.            ।
Hajóvontatókötél, a. otgon de remor-
cat, = de tras la iedec.
Hajóz (vmihez), v. a avé presimț.
Hajóz, Hajózik, v. a.,pluti, a merge
cu corabia, a naviga.
Haj ózár, a, sequestrarea unei corăbii

Hajózás, a. navigațiune.
Hajózási társulat, a. societate de na-
vigațiune.
Hajózási térkép, a. hartă nautică.
Hajózászló, a. bandieră, steag de co-
rabie.
Hajózhatatlan, a; nenavigabil.
Hajózható, ». navigabil.
Hajózó, a. navigator, plutitor.
Hajpipere, a. cosmetice dé păr; gu-
giuman.
Hajpor, a. pudră (de păr).
Hajporköpönyeg, a. penioar.
Hajporos, a. pudrat, cu pudră, îm-
pudrat.
Hajporoz, v. a pudra, a pudrua.
Hajporszelence, a. ci.tie de pudră.
Hajrá ! int. hura ! înainte!
Hajsz, ini. la dreapta, hoisa.
Hajsza, a. goană, hărțuială, hăituire,
haituială, crilă.
Hajszál, a. flr de păr; egy —lai sem
• jobb, cu nimic nu-i mai bun; egy
  —on mult, a lipsit numai cât e un
flr de păr.
Hajszáledény, a. vas capilar.
Hajszálhaso^atás, a. pedanterie, pe-
dantism ; mțnuțiositate.
Hajszálhasogató, a. pedant, minuțios,
care cată nod în papură.
Hajszálmuhar, a. (Bot.) meiu.
Hajszálnyi, a. filigran, cât e un flr
de păr.
Hajszálvonás, a. trăsură subțire (la
o literă).
Hajszás, v. din dreapta, de cătră om
(bou).
Hajszín, Hajszinű, ₐ. castaniu.
Haj szirom, a. (Boi ) floare păroasă
(în Ostindia).
Hajszol, p. a goni, a mâna, a alunga ;
a îmboldi, a zori.
Haj szorító, a. panglică de păr.
Hajszos (ökör), a. boul .din dreapta.
Hajt, v. 1. a mâna, a alunga, a
(is)goni; 2. a urni, a împinge; a
zori, a da zor ; 3. a hăitui; a per-
secuta, a urmări; 4. a arunca, a
asvîrli; a împinge; & a încovoia,
a îndoi, a pleca (genunchii) ; a în-
colți (plánta) ;« — vkire, ascultă de
cineva; hasznot —, aduce folos, e
rentabil, aduce profit; — vmire, dă
=, pune preț pe ceva.
Hajtalék, a. (geam.) parabolă.
Hajtás, a. 1. mânafe, împingere, arun

Hajlék

264

Halálos

cătura; 2. hăituiala, goană, alun-
gare, tânăr e; 3. plecare ; îngenun-
*chiare; îndoire, îndoitură, pătură;
5. incolțire, surcel, vlăstar (la pomi);
egy —ra jöttünk haza, am venit
arată într'una, ~ fără popas; egy
—ra kiinni, b&a dintr’o duștâ, - din-
tr’odată.
Hajték, d. îndoitură (de coaie).
Haj tépő, a. cimbistră.
Hajthatatlan, Hajthatlan, Hajt-
hatlanúl, abv. neînduplecat; neflexi-
bil, netractabil, neplecăcws.
Hajtható, a. mlădios, flexibil, docil;
tndoicios, blajin.
Hajtó, a. Í. mănător, manaciu; bo-
taș; 2. gonaciu, hăituitor (la vinat);
3. taxator, laxativ.
Háj tócsiga, 9. titirez, sfârlează, păr-
păriță.                        [yirlit.
Hajtódárda, a. dar dă ~, suliță de ds-
Hajtóerő, putere de impulsiune,
«= motorică, energie.
Hajtófa, d, măiug, șuveiu.
Hajtogat, ». 1. a împătura, a îndoi;
2. a mâna, a hăitui, a zgorni; 3. a
conjuga; —ja magát, se ploconesce,
se complimenteaza; 4. v. Hajlít.
Hajtogatható, a. flexibil; mlădios;
înduplecdbil.
Hajtóka, a. resfrîntură, refrec, mar-
gine îndoită (de pălărie, de haina).
Hajtókerék, a. roată mișcătoare;
motor.
Hajtókocsi, 9. lectică.
Hajtómű, o. motor, mobil.
Hajtópósta, Mozgópósta.
Hajtós, a. leneș,trândav.
Hajtószer, d. laxativă, purgativă.
Hajtott, a. încovoiat, îndoit, plecat;
împălurat; — ékezet, circonflex.
Hajtóvadászat, a. hăitueala, crila,
   goană (vénát).
Hajtű, a. spetea, ac de per, bold.
Hajválaszték, a. cărare (pe cap).
Hákog, v. a gâfâi; a scuipa.
Hal, v. pesce ; emberevő —, rechiu,
(zool.) clean (Squallus); hallgat
mint a —, tace ca pescele in apă;
—, o. moare, reposează; v. Meghal.
  Hál, v. a mâne, a se lăsa de mas, a
   petrece noaptea.
  Hála, 9. mulțămita, recunoscință, mul-
   țămire; — t ad, mulțămesce, dă mul
   țămită; —Isten, slava Domnului,
   mulțămită lui D$eu.

Halad, v. 1. a păși înainte, a propăși,
a avansa, a progresa, a înainta, a
face spor; 2. a trece (timpul) ;
a întrece.
Haladás, t>. propășire, progres, în-
aintare; succes.
Háladás, ». mulțămita; v. Hála.
Háládat a. .recunoscință.
Háládatlan, Háladatlan, ₐ. nerecu-
noscător, nemulțămitor.
Háladatos, a. recunoscător, mulță-
mitor.
Háladatosság, a. recunoscință, grati-
tudine, mulțămită.
Háladatoskodik, ». a se mulțămi, a
se arăta recunoscător, a da mulță-
mită.
Haladék, a. amânare, dilațiune, pre-
lungire,prorogare; zăbavă, întârziere;
— kamat, interese de întârziere.
Haladéktalan, a. Haladéktalanál, abv.
neamânat, numai de cât, îndată, fără
întârziere.
Haladó, a. progresiv; progresist.
Háladó, a. Háladólag, abv. recuno-
scător, de mulțămită, de gratitudine.
Haladvány, a. (mat.) progresiune.
Hálaének, a* cântare de mulțămită.
Halál, o. moarte; —ân van, trage de
moarte, e pe patul morții; —ra gyű-
löl, uresce de moarte; —ra vâl, e
aproape de moarte; — ellen nincs
orvosság, moartea n'are lecuire.
Hálál, v. a mulțămi, a fi recunoscă-
tor, a fi mulțămitor.
Halál-arc, a. fața ipocratică.
Halálban, abv. dé moarte, mortal; —
szerelmes, e inamorizat =, e în-
drăgostit de moarte.
Halálbüntetés a. pedeapsă capitală,
■= de moarte.
Haláleset, a. cas de moarte; —éré,
pentru cașul de moarte.
Halálfő, a. capățină de (om) mort.
Halálfia, a. fiul morții.
Halálharang, a. clopotul morților.
Halálhozó, «. mortal, morti fer, de
moarte.
Hálálkodik, v. a mulțămi, a aduce
mulțămită, a se linguși, a se ploconi ;
a face complimente.
Halálküzdelem, a. agonie, luptă cu
moartea.
Halálmadár, a. (zool.) ciovica, cucu-
vae, cilioae, pasere de noapte.
Halálos, a. mortal* de moarte, letal.

Halálos-ágy

265

Halhatatlan

Halálos-ágy, a. patul morții, =* de
moarte.
Halálosan, abv. de moarte, letal,
mortal; ucigător; — gyűlöl, uresce
de moarte.
Halálos beteg, a. bolnav de moarte.
Halálos bűn, a. păcat de moarte, =
letal.
Halálos büntetés, a. pedeapsă de
moarte, = capitală.
Halálos ellenség, a. dușman -=, inimic !
de moarte.                            I
Halálos ítélet, a. sentență =, judecată I
de moarte.
Halálos seb, a. rană de moarte, =•-
letală.
Halálos vétek, ». păcat de moarte. •
mortal.
Halálozás, a. moarte, repausare, tre-
cere din viață; mortalitate.
Halálozik, v. a muri, a repausa, a
trece din viață.                      I
Halálra, abv. de moarte, mortal, letal. I
Halálsápadt, a. palid «=, galbin ca!
moartea.
Halálszin, a. paloare mortală.
Halálveríték, a. sudori de moarte.
Halálvész, a. ciumă, molimă, pesti-
lență.
Halandó, a. și ». muritor, Mortal.
Halandóság, a. mortalitate.
Halánték, a. tâmplă; —csont, osul
templelor.
Haláp, a. (Sót.) mușchiu.
Hal-áros, a. negustor de pesci, pescar.
Halas, a. pescos, cu pesci; —, a.
pescărie, pescuind, eleșteu.
Halás, a. murire, trecere din viață.
Hálás, a. mânere, dormire ; popas de
noapte, loc de mas; — pénz, bani
de. popas.
Hálás, a. Hálásan, abv. mulțămitor,
recunoscător, cu mulțămită, de recu-
noscință.
Hálásindulat, a. simț de mulțămită,
- de gratitudine.
Halaskofa, a. precupeață de peșci,
pescăriță.
Halastó, a. pescărie, lac de pesci,
eleșteu.
Halász, a. pescar; —, v. pescuesce,
prinde pesci; a zavarosban —-, pe-
scuesce in (apă) turbure.
Halászat, a. pescuit, pescuire, pescă-
rit; drept de pescuit.
Halászbárka, a. corabie de păscuit.

Halászcsér, a. (zool.) pescărel (pasăre) .
rundunea de mare.
Halászgyűrű, a. inel pastoral,
lui Sân Petru (la papa).
Haláezhorog, o. undiță.
Halászka, a. v. Halászcsér.
Halászlé, a. zamă de pesce (papricatd).
Halászmadár, a. (zool.) pescărel.
Halászósas, Halászráró, Halászsó-
lyom, a. (zool.) dumbra, vanca, găi-
țășoară, corăbațică, căcău, corb al-
bastru (Coracias garrula).
Halászszerszám, a. unelte de pă-
seărit.
Halaszt, o. a amâna, a păsui, a so-
roci ; a zăbovi, a trăgăna; a pre-
lungi, a împinge.
Halasztás, a. amânare, trăgănare,
prorogare.; zăbavă.
Halasztási kérvény, a. cerere de
amânare, *= de prorogare.
Halasztók, a. termin; amânare, răgaz,
păsueală; întârziere, zăbavă.
Halaszthatatlan, a. neamânat, pe-
remtor (termin).
Halasztható, a. amânabil, ce se poate
amâna, strămutabil.
Hálátlan, a. Hálátlanul, abv. nere-
cunoscător, nemulțămitor; ingrat.
Hálátlanság, a. nerecunosdnță, in-
gratitudine.
Háláúl, abd. in semn de recunoscință.
Hálaünnep, a. sărbătoare de mulță-
mită.
Halavány, â. palid, fireax, galbin (la
față), gălbejit; ofilit, spălăcit (co-
loare); o. Halvány scl.
Halbőr, a. șagrin.
Halcsík, a. (zool.) pișcar.
Halcsont, Halhéj, a. os de pesce.
Haldoklás, a. agonie, doaga morții,
tragere de moarte.
Haldoklik, ᵥ. a fl în agonie, a trage
de moarte, a fi in cele din urmă.
Haldokolva, abv. murind, în agonie,
in cele din urmă.
Haldús, a. avut de pesci, păscos.
Halemlősök, a. cetacee.
Halenyv, a. beșică de morun, ab~-
giubă, cleiu de pesce.
Halétető, a. mislic, maslad, nadă.
Halevő, a. ictiofag.
Halevőnap, a. fli de post.
Halfogás, a. pescuit, pescărit.
Halgiliszta, a. rîma de prins pesti.
Halhatatlan, a. nemuritor; etem.

Halhatatlant

266

Halom

Hálómű

267

Hamarit

jf

Halhatatlanit, a eternisa, a face
nemuritor.
Halhéj, â. fanoane (de balenă); os
de pesce.
Hálhéjas szoknya, 9. crinolină, ma-
lacof.
Halics, 9. Galiția.
Halikra, 9. icre (de pesee), caviar.
Halivás, 9. ouare, bătaia pescelui.
Halk, ₐ. domol, lin, ușor, încet, tăcut,
mulcom; tainic, mut; liniștit, ne-
mișcat.

7

Halkat, Halkan, abv. încet, domol,
Un, mulcom, tăcut.
Halkít, v. a domoli, a stempera (ver-
sul), a calma.
Halkkal, abv. încet, domol, lin, blând,

ușor.
Halkocsonya, 9. reci, gelatină de Halmos, a. deluros, acoperit cu dea-

pesce aspic (de pesce).
Halkufár, 9. samsar =,
pesd.
Hall, a au^i, a afla;
fülhegygyel hallottam,







ceva; nagyot —, nu aude, e surd, j Halmozódik,

are aud rău.                          j stringe (la un loc), a cresce.
Hallamiik, v. a se auZi, a răsuna; I Haló, a. muritor, moribund; — fél-
ti. Hallatszik.                          1                  ’       ’

Hallás, 9. auZi aufiire; ascultare;
nincs —a, riare auZ (musical).
Hallat, v. a lăsa să se audă; semmit
sem hallat magáról, nu se aude
nimic despre el, nu dă semn de
viață.
Hallatlan, v. neauZit^ fără păreche,
fără exemplu, fără seamăn.
Hallatszik, v. a se auZi; v. Hallik.
Hallcső, 9. tub =, cornet acustic.
Hallérzék, 9. auZ (simț).
Haliga! tăcere ! liniște ! pst /
Hallgat, v. a tăce; a asculta; a da
ascultare: vendégkép—, ospitează.
Hallgatag, a. tăcut, taciturn; —on,
abv. in tăcere.
Hallgatás, 9. tăcere; ascultare.
Hallgató, 9. ascultător, auditor; elev;
—, a. tăcut.
Hallgatódzik, v. a asculta (la ușa),
a trage cu urechea, a pândi.
Hallgatólag, a. în tăcere, tacit.
Hallgatóság, 9. auditoriu, ascultătorii,
public ascultător, adunare.
Hallgatóterem, 9. auditoriu, sală de
propunere.
Hallgatózik, v. v. Hallgatódzik.
Hallgatva, abv. tacit, in tăcere.

Hallható, a. inteligibil, răspicat, per-
ceptibil.
Hallik, v. a se auZi; a se svoni, a
se vorbi, a fi borba de. m ’
Halljárat, o. conduct auditiv. '•
Hallomás, 9. aufiite, spuse ; — szerint,
după cum se aude.
Hallom-mondom, 9. auZite, spuse.
Hallószerv. t>. organul auZirei.
Halmány, t>. (6ot.) alunică, mandalac,
barlaboiu, plisc păsăresc (Arachis-

  hypogaea).
Haímaszlag, o. nadă, măslad, mistic.
Halmaz, t>. moloz, grămadă, morman,
maldur.
j Halmazállapot, a. stare de agregațiune.
* Halmazat, 9. conglomerat, adunătură
í de tót feliül.

            i lufit, accidentat.
negustor’de j Halmoz, ᵥ. a grămădi, a încărca; a
            j stringe la un loc.
a asculta; í Halmozat, 9. grămădă, grămădire ;

am simțit î agregat.

v. a se grămădi, a se„

ben van, e pe doaga de moarte;
még a — porában is, încă și in.'

mor mént,                          ■
Háló, 9. laț, plasă, mreje, năvodₜ
rodu, rețea; cursă; —ba kerül,;
cade în cursă; —t vet, pune =, în-l
I tinde cursă.                     ;
Háló, 9. pasajer de noapte; oaspe de',
mas; odae de dormit.               3
Hálódzik, v. 1. a se prinde 'n laț;
2. a-i se împaiângina ochii, a-i se
întuneca lume^.                  j
Hálófejkötő, 9. scufie =, bonét d? mas, *
= de diirmit.                     J|
Halóföld, 9. mormint. -            S
Halogat, v. a amâna, a lăsa de pe o w
Zi pe alta, a zăbovi, a întârzie; aB
tândăli, a trăgăna.                9
Hálóhely, 9. loc de    popas (peste w*.
noapte), loc de mas.               w
Hálóing, 9. cămașă de noapte, cami-^
sol                                a
Hálóképű, a. in formă de rețea.    fl
Hálóköntös, 9. camisol (de noapte,)
halat.                             a
Hálókötő, 9. împletitor de lațuri,
de mreji, năvodar.                 B
Halom, 9. 1. grămadă; ₜmovilă;U
teanc (de hârtii); 2. grueț, gruiu. 9


măgura; deal, colnic, dîmb; —ra
gyujt, grămădesce, stringe claie
grămada.

pe

Halszárny, a. aripioară; v. Uszony.
Haltartó, a. pescuind, horeț, heleșteu.
Haluska, a. v. G-aluska.
Halva, abv. mort.
Halvány, ». (cfan.) chior.
Halvány, a. palid, galbin; ofilit,
  spălăcit, șters (coloare).
Halványít, v. a nălbi; a îngalbini;
  a ghili (pânza).
Halványodik, v. a îngalbini, a deveni
  palid; a se veșteZi, a se ofili; a se
  spălăci, a se șterge (coloarea).
Halványpiros, a. trandafiriu (roș
  deschis).
Halványság, 0. paloare, paliditate.
T&sAvúnys&rga, o. galbin deschis, sa-
  man'u.
Halványul, v. a ingălbini; v. Hal-
  ványodik.
Halványzöld, a. fistichiu, verde de-
  schis.
Halvaszülött, a. născut mort.
Halvérű, a. flegmatic, cu sânge rece.
Halzsir, 9. untură =, grăsime de pesce.
Halyag, Halyagmakk, 9. (fct.) cloco-
. tiș (Staphylaea).
Hályog, 9. albeață (pe ochiu); văl
  (pe dinaintea ochilor; fekete —,
  negreață (pe ochi), amaurosa.
Hályogfa, a. (dot.) clocotici, sânger,
  salba moale (Evonymus europaeus).
Hályoggerely, 0. lancetă de tăiat al-
  beața (la ochi).
Hályogkő, 9. calcedon, peatră trans-
  parentă în fața laptelui.
Hályogos, a. cu albeață (pe ochi).
Hályogszúrás, 9. operațiune de al-
  beață.
Hâmᵣ 9. 1. coajă, peliță, pojghiță,
  hoaspă; pastae; găoace, înveliș,
  scoarță; crusta; 2. ham, hățuri, ta-
  câm de cai; kirúgni a —ból, iese
  din ogaș.
Hamany, ». (câ&m.) caliu.
Hamar, abv. repede, iute, grabnic,
  curțind, sprintem, de grabă; hová
  —ább, cât de curund; — munka,
  lucru pripit.
Hamarân, abv. iute, repede, grabnic,
  urgent.
i Hamargat, v. a grăbi, a înteți, a
| urga, a zori.
I Hamari, a. iute, grabnic; de vreme;
  sprinten.
Hamarit. v- a pripi, a grăbi, a soli-
  cita.

Halómű, ». firet, rețea.
Hálós, a. reticular.
Háló sapka, o. scufie de noapte.
Hálószakasz, 9. cupeu de durmit.
Hálószoba, $. odae de durmit.
Hálószövet, 9. pânză de rețea, = rară.
Hálótárs, o. tovarăș de pat, = de dur-
mit.
Halott, *. mort; cadavru, trup mort,
leș.
Halottak napja, 9. fiua tuturor mar-
ților.
Halottas, a. mortuar, funebrul; lu-
gubru; —ház, casă mortuară; —
kocsi, dric, car funebru; —menet,
alaiu, conduct mortuar; —tor,
pomana, părăstas, comandare.
Halotti, a. v. Halottas.
Halotti beszéd, 9. cuvîntare funebră.
Halotti bizonyítvány, a. bilet de
moarte.
Halottidéző, 9. necromant.
Halotti kíséret, 9. alaiu =, cortej
funebru.
Halotti mise, ». părăstas.
Halotti tisztesség, 9. îngropăciune,
înmormântare, petrecanie.
Halott jelentő, 9. sol (care invita la
înmormântare).
Halottkém, t>. inspector de morți;
necroscop.
Halottkémlés, 9. necropsie.
Halottsirató, 9. femee bocitoare (la.

morți).
Halottszín, 9. coloare
bina.
Halottvirrasztás, o.
mort).
Halovány, a. palid,
(ca ceara), fireav ;
v. Halvány.
Hálóz, v. a prinde

palidă, = gal-

priveghiu (la
galfed, galbin
ofilit, spălăcit,

cu lațul; a

inlănțui, a robi ; v. Behálóz ; a cu-
prinde cu rețele (de cale ferată).
Hálózat, 9. rețeală, împletitură, lă-
țuitură; năvodire ; vasúti —, re-
țeală de calea ferată.
Hálózott, a. găurit, cu găurele, ajur,
străveziii.
Halpénz, Halpikkely, 9. solzi de pesce.
Halpukkantó, 9. beșică de pesce.
Halrekesz, $. ostrețe, pelie, strungă.
Halszagú, 9. cu miros de pesce.

Hamarja

268         Hamv-edény

Hamvvevő

269

Hangsúlyos

Hamarja, 9. învîrtit, repede (joc).
—át futni, aleargă la turf.
Hamarjában, Hamarján, abv. cu iu-
țeala^ în grabă iute, grabnic; pe
apucate ; in pripa.
Hamarkodás, 9. precipitare, pripire,
pripeală, zăpăceală.
Hamarkodik, v. a se pripi, a se pre-
cipita, a se prea grăbi; a merge
prea iute, a se grăbi.
Hamarkodott, a. pripit, precipitat.
Hamarol, v. a grăbi; a <jice, că e
prea iute.
Hamarosan, aóv. in grabă, repede, in
pripa; sprinten.
Hamarsâg, o. iuțeală, repeziciune,
precipitare.
Hámatlan, o. deshumat, fără hățuri;
desghiocat.
Hambâr, o. grânar, ambar.
Hámbőr, 9. (anát.) epidermă.
Hámcsináló, 9. curelar.
Ham-éleg, t>. (cfam.) caii.
Hámfa, o. crucea de la ham; fele-
herț ; hamfău.
Hámgyártó, t>. curelar.
Hámiga, 9. colan de hamuri, hamut.
Hamis, a. fals, mincinos, prefăcut,
perfid; negenuin, imitat, interpolat
(script.); mișel, șiret, — pénz, bani
calpi.
Hamisan, aóv. fals, cu rea credință,
perfid.
Hamis eskü, o. jurămînt strimb,
sperjur.                  \interpola.
Hamisít, v. a falsifica, a altera, a
Hamisítás, o. falsificare, alterare.
Hamisítatlan, a. nefalsificăt, genuin.
Hamisító, 9. falsificator, falsar;
pénz —, calpuzan.
Hamisítvány, 9. falsificat, falsifica-
țîune; (pénz) calpuzanie.
Hamiskodik, v. a se preface, a simula,
a umbla cu doi bani in trei pungi;
a face drăcovenii, a fi șiret,
Hamislelkű, a. fals, perfid; pestriț
(la mațe) ; fără conștiință.
Hamisság, 9. falsitate, rea credința,
perfidie, strîmbătate; drăcovenie,
mișelie, blastămăție.
Hámkötél, d. ștreang (la ham).
Hámlás, 9. desfoiare; tărîțare, scor-
țoșare.
Hámlik, v. a se desghioca, a se des-
coji; a se duce pelița; a se scorțoșa
(pielea).

Hámor, 9. 1. baros, ciocan, măiua;

2. fierărie.
Hámoros, 9. faur, măestru de fier;
fierar.
Hámös ló, 9. cal de ham.
Hámoz, v. 1. a desghioca, a descoji,
a curați de coajă; 2, a pune ha-
murile (pe cai), a înhăma.
Hámozatlan, ₐ. 1. nedesghiocat, ne-
descojit, cu coajă, cu scoarță; 2. ne
înhumat, fără ham.
Hamu, 9. cenușă; țărâna morților.
Hamuágy, 9. cotlon de cenușa; baie
seacă (de cenușă).
Hamafürdő, 9. baie seacă de cenușă.
Hamuhodik, v. a se preface în ce-
nușă.
Hamulyuk, 9. cotlon de cenușa.
Hamupipőke, 9. cenușotcă, pipelcuță
(fată murdară).
Hamus, a. cenușos.
Hamusó, 9. sare alcalină, = de leșie.
Hamuszin, Hamuszinű, a. cenușiu,
singipiu.
Hamuszuszék, 9. sicriu de ținut,
cenușă.
Hamutartó, 9. urnă (de păstrat ce-
nușa morților) ; cenușiera.
Hamuzsír, 9. potașă.
Hamv, 9. 1. cenușă; muc (la lu-
mină) ; 2. remășite (,de ale morților);
béke hamvaira! odihnească în pace l
Hamvába hoit, mocnit în cenușă.
Hamvad, v. a se preface în cenușă,
= în praf; a se descompune, a pu-
trezi.
Hamvadékony, &. putrezidos.
Hamvas, a. cenușos; cenușiu, singi-
piu; brumat (fructe); —,9. 1. ce-
nușar, leșier; 2. pogace.
Hamvas-áfonya, 9. (fiot) afine (de
munte). '
Ham vasit, v. a încenușa, a pr usăra
cu cenușă,
Hamvasszeder, 9. mură ; mur, rug de
munte (Ruhus).
Hamvasszürke, a. cenușiu, singipiu.
Hamvaszt, v. a preface în cenușă.
Hamvatag, a. poros, spongios; făr-
micios; coruptibil.
Hamvaz, v. a preasăra cu cenușă, a
încenușa,
Hamyazószereda, 9. Miercurea Pare-
similor.
Hamv-edény, Hamvveder, ₉. urnă
(de păstrat cenușa morților).

Hamvvevő, 9. mucări.                 ; Hangidomzat. 9. ritm,
Hámzott, a. curățit de peliță, = de • Hangjegy, notă (musicală).
scoarță, descojit, desghwcat.        ■ Hangjegypapir, 9. hârtie de note.
Hanák, 9, pânza ordinară.             Hangjel, 9. accent(uare), intonare.
Hancol, Hancúroz, 9. a face năsbuții, ' Hangjelez, v. a accentua, a intona,
a fi sglobiu, a fi zburdalnic, a se ín- Hangjelzés, 9. accentuațiune.
trece.                               , Hangkíséret, 9. acompaniament.
Háncs, 9. scoarță, coajă (de lemn); 1 Hangköz, 9. pausă; interval (de ton),
album (între coaja și inima lemnu- i Hanglajtorja, 9. gama; scală.
_lui).                               j Hanglejtés, 9. cadență, modulațiune.
Hanglejtő, 9. gama.

Hancsár, o. junghier (turcesc).
Hancsik,. 9. 1. răzor, hat, margine,
gruiu, me^uina; 2. mușunoiu (de
soboli).
Hancsikol, v. a face, răzor, = hát; a
scurma.
Handabanda, 9. moft; fanfaronadă,
fală goală.
Handabandál, Handabandáz, v. a
face mofturi, a tăia la larve și pa-
lavre, a cârpi la minciuni.
Handzsár, 9. junghier, stilet.
Hanem, cvnj. insă, dar, ci, fără.
Hanemha, conj. ci deacă, afară deacă}
numai deacă.
Hang, 9. sunet; ton, voce, glas, viers ;
vuet; —ot ad, sună, dă ton.
Hanga, 9. (ăot.) buruiană, iarba nea-
gră, bărbușoară (Erica).
Hangábrák, 9. âguri acustice.
Hangadás, 9. dare de ton, conducere.
Hangadó, 9. corifeu, dătător de ton,
Hangafa, 9. (dolj dudău, iarbă nea-
gră (Erica).
Hangâs, 9. stepă, câmp sterp.
Hangász; 9. music(al), virtuos.
Hangátvetés, 9. metatesă.
Hangcsere, 9. permutarea sunetelor.
Hangcső, 9. cornet =, tub acustic.
Hangegyezés, 9. armonie, consonanță.
Hangegyező, a. armonic.
Hangejtéö, 9. accentuare, articulare,
exprimare.
Hangékezés, 9. accentuațiune.
Hangemelés 9. ridicarea «=, întărirea
tonului; arsis.
Hangfenék, 9. fund de rezonanța (la
clavir).
Hanghordozás, 9. modulațiunea to-
nului.
Hanghullám, 9. undularea sunetului.
Hangicsál, v. a cânta (ca paserile;.
Hangicsáló, a. cântător, îngânator.
Hangidom, 9. ritmic; număr (în vor-
bire),
Hangidomos a. ritmic.

, Hanglökés, 9. eliziune.
i Hangmenet, Hangmenetel, 9. scară,
! gama.
Hangmenetsor, 9. vers ritmic.
Hangmérő, 9. fonometru.
Hangmérték, 9. prosodie, cantitatea
tonului; tact (mib.).
Hangmértékes, a. prosodie, cantitativ
(vers);
Hangmű, 9. composițiune, piesa (mu-
sicala).
Hangművész, 9. virtuos, artist, music
Hangmüvészet, 9.. muzică.
Hangnem, 9. mod, ton.
Hangnyomat, Hangnyomaték, 9. ac-
cent, intonare.
Hângnyujtâs, 9. prelungirea tonului,
~ sunetului.
Hangol, v. 1. a acorda (un instru-
ment musical); 2. a dispune (în fa-
vorul cuiva).
Hangoló, 9. acordator de piano; dia-
páson.
Hangolóknlcs, 9. diapason, cheie dc
acordat.
Hangos, a. Hangosan, aóv. tan,
chiar, sonor, cu voce tare, respicat;
— nevet, ride cu hohot.
Hangos hahota, 9. ris cu hohot.
‘Hangoztat, v. 1. a accentua, a intona;
a fironuncia; 2. a silabiza, a slomni
(după silabe).
Hangoztatómódszer, 9. metod de sila-
bizare.
Hangrend, 9. gamă, scală (de tonuri).
Hangrendszer, 9. sistem fonetic.
Hangrés, *>. 1. gaura instrumentului;
2. hiatus.
Hangrezgés, 9. tril, triiare, tremur
( musical).
Hangrím, 9. asonanță.
Hangsor, 9. scală (de tonuri), gamă.
Hangsúly, 9. accent, ton; calitatea
tontflui.
Hangsúlyor, a, accentuat, intonat,

Hányadék

271 Harag

Hangsúlyoz

270

Hányadán

tonic, calitativ; — verselés, versi-
ficațiunea tonica.
Hangsúlyoz, v. a accentua, a intona.
Hangsúlytalan, a. neaccentuat, ne-
întonat; mut, surd.
Hangsúlytan, 0. prozodie, prosodică.
Hangsúlytani, a. prosodic, tonic.
Hangszalag, 0. coarda vocală.
Hangszer, 0. instrument musical.
Hangszerelés, 0. instrumentare.
Hangszerzemény, 0. composițiune,
piesă (muzicală,).
Hangszerző, 0. compozitor.
Hangszünet, 0. cesură; pausă, inter-
val.
Hangtalan, a, mut, surd; neaccen-

tuat.
Hangtan, 0. acustică.
Hangterjedelem, 0. întinderea tonului.
Hangtoldalék, Hangtoldás, 0. para-
goge; d. e. pedig și pediglen.
Hangtompítás, 0. moderarea =, tim-
pirea tonului.
Hangtompító, 0. surdină (de slăbit

tonul).
Hangtölcsér, 0. cornet =, tub acustic. I
Hangtűzés, 0. contrapunctare.
Hang-ugratás, 0. sincopă, sincopate;
d. e. halom, halmok.

Hang-ugrató, a. sincopic.
Hangulat, 0. disposițiune (sufletească),
chef, voie; köz—, spiritul public,
opimunea generală; rossz —, rea
disposițiune, indisposițiune.
Hang-utánzás, Hang-utánzat, 0. ono-
matopeă, imitațiunea tonurilor na-
turale.
Hang-utánzó, ₐ. onomatopeic.
Hangváltozás, Hangváltozat, 0.' in-
flexiune, schimbarea vocalei.
Hangváltoztatás, 0. modificarea =,
schimbarea dunetuluf.

Hangverseny, 0. concert.
Hangversenyez, v. a concerta, a
concert.
Hangvilla. 0. diapason; furculiță

da

de

[ton.

acordat.

Hangzat, 0. acord, resonanță; sunăt,
Hangzatka, 0. sonet.            j
Hangzatos, o. sonor, resunător. :
Hangzavar, 0. disharmonie, disonanță, j
discordanță, cacofonie.         |
Hangzik u a suna, a răsuna, a dai
ton.
Hangzó, 0. vocala; al-, mély si vas-1
tag —, vocală de tea afund; fel-,!

  magas și vékony —, vocala de tón
inait; kettős —, diftong; —, ₐ.
sunător, resunător.
Hangzó-íkerítés, v. a diftonghisa.
Hangzórim, 0. asonanță.
Hangzós, a. vocalisat, vocal.
Hangzó sít, ᵥ. vocalizează.
Hangya, 0. furnică.
Hangyaboly, 0. furnicar, mișină.
Hangyales, 0. (zool.) furnicar, mir-
I mecofag.
Hangyamnnka, 0. lucru de furnică,
® cu spor.
Hangyás, a. furnicos, plin cu furnici.
Hangyász, 0. faol.) furnicar, mirme-
cofag.

Hanka, 0. Joană.
Hanság, 0. rovină, loc mlăștinos.
Hant, 0. pajisce, glie; mormânt.
Hánt, v. a dezghioca, a descoji; a
desface; a curăți (de peliță), a beli
(de coajă).
Hántalék, 0. coajă, găoace, înveliș,
scoarță.

Hántatlan, ₐ. nedesghiocat, necurățit;
nedesfăcat.
Hantbéllet, 0. coperiș de glii.
Hantdarab, 0. glie, pământ cu iarbă.
Hántó, 0. răzuitoare, custură.

Hántol, v. a scurma, a săpa, a face
răzor, a face hat; a acoperi cu glii,
a îngropa, a astupa.
Hántol, v. a descorțoșa, a descoji, a
beli (de coajă).
Hantos, a. cu pajisce, ierbos, acoperit
cu iarbă.
Hantosodik, v. a înverzi, a se pajiști.
Hanttal borított, ₐ. acoperit cu glii,
- cu pajiște.
Hány ? cât, câți, câte ? a — ház,
annyi szokás, câte căsi atâtea obi-
ceiuri.

Hány, 1. a arunca, a asvirli, a
îniepta, a lăpăda, a da; 2. a vărsa,
a-i căde reu, a voma; a scuipa;
vért —, varsă sânge; szikrát —, dă
scântei; bukfencet, cigánykereket —,
se dă peste cap, =-■ de a dura, - de
a berbeleacu; bókokat —, taie la.
complimente, face metanii; kalászt
—, înspică (grâul); kardra —. trece
prin sabie; szemre —, face impu-
tări. mustră, înfrunta.
Hányad, 0. quotă, câtățime, cotă, con-
tingent, cotizațiune.
Hányadán, Hányadán, abv. cum? în

 ce stare ? în ce stadiu ; most tudom
— állunk, acum sciu cum stăm,
zum în curat cu fucrul.
h»Hányadék, 0. aruncătură, lăpadătură,
   mar da; flegmă, scuipat, stere; — föld,
   molos, umplutură.
  Hányadik ? Hányadik ? al câtelea ?
   a câtea? — van ma? a câtelea e
   afli 2
Hányados, 0. coțient, quoțienț; cât.
  Hányadrész, 0. câtățime, a câtea
   parte.
  Hanyag, a. Hanyagon, abv. negligent,
   leneș, negrigitor, indiferent, nepăsă-
   tor ; lăsător; tepid; căldicel, un-
   crop.
-Hanyagol, v. a negligé, v. Elhanyagol.
Hanyagság, 0. negligență, lene, ne-
grije, nepăsare; indiferentism, tepi-
ditate.            *
  Hányakodik, Hanyakodik, ᵥ. a se
   fuduli, a se îngâmfa, a se umfla în
   pene, a se făli, a se fandosi.
  Hányán, Hányán, abv. câți inși?
   câte inse ?
  Hányas, abv. de câte ori? al câtelea?
Hányás, 0. 1. aruncare, aruncătură,
asvîrlire, lapadare; 2. vomare, văr-
sare; borire; erőltet a —, mi se
face reu, îmi vine să vers.
  Hanyatlás, 0. decădere, decădență;
înclinațiune, clină, apunere, ruină,
** scăpătare.
  Hanyatlik, a decadea, a scăpata, a
   merge spre decadență; a se înclina
   spre apus, a apune (soarele) ; a se
   pot érni; a cădea in ruină, a se risipi.
  Hanyatt, ₐ. pe spate, înapoi; — hom-
   lok, in ruptul capului.
Hanyattá, abv. pe spate, în dos.
  Hanyatt fordul, v. a se întoarce pe
   spate, a cădea pe =.
Hanyattrugó, 0. (zool.) cărăbuș săritor.
Hanyattszó, 0. supin.
  Hányaveti, ₐ. lăudăros, îngâmfat,
fanfaron.
^líányaveti ember, 0. fanfaron, fulâu,
   palavragiu.
  Hányavetiség, 0, fală, îngâmfare,
fanfaronadă, lăudăroșie.
Hányféle ? abv. de câte feliuri?
  Hányféleképen, aót>. in câte feliuri,
   în. câte chipuri?
  Hányjaveti magát, v. <*> se făli, a se
lăuda, ă se umfla 'n pene.
lánykodás, 0. turburare, aruncare,

fierbere; clocotire; emoțiune, fră-
mentătură, iritdțiune; neplăcere.
Hánykódik, Hánykolódik, v. 1. a se
arunca, a se turbura, a se irita, a
se emoționa; a clocoti (de mânie) ;
a nu avea stare, a se bate ca pescele
pe uscat; 2. a se făli, a se umfla în
pene.
Hányódik, v. a se arunca, a se pierde.
Hányogat, v. 1. a arunca, a împră-
știa, a risipi; a respândi; 2. a în-
frunta. a mustra.
Hányszékelés, 0. holerină, colerină;
coleră.
Hányszor? abv. de câte ori? cât de
des ?
Hányszoros ? abv. de câte ori? quan-
tiplu ?
Hánytat, ». a da vomitive, a face să
verse, = să vomeze.
Hánytató, 0. vomitiv, purgativ ;
szer, vomitiv, emetic.
Hánytorgat, v. a se făli, d se lăuda;
a se îngâmfa, a se fuduli, a se fan-
dosi ; a împuta, a mustra, a arunca;
a scormoni, a scodoli.
Hánytvetett, ₐ. aruncat, împrăștiat,
Sicăit, șlendrian, lepădat, părăsit;
întortochiat; — munka, cârpeală,
cârpitură.
Hány-vet, v. a arunca (încoace și
încolo), a lăpăda, a împrăștia; a
întortoca ; a cârpi, a f'ice lucru,
șlendrian.
Hanzaváros, 0. Hanză, ligă hanzeatică
(în Germania).
Hapahupâs, «. gloduros, anevoios,
gropos; deluros.
Hápog, v. a gâgăi (gâscă); a scâr-
țăi; a flecari (omul).
Haporcs, 0. (fict.) lorantă.
Hara, 0. țol, cergă; astar, aras; 'ciol-
tar, pătură de- cal.
Harács, 0. risipă, pradă; impozit,
taxă, dăjdii.
Harácsol, v. 1. a risipi, a pierde
(vremea), a prăda; 2. a impune o
dare; a taxa.
Harácsolás, 0. risipă, pradă, firoseală,
lux.
Harácsoló, 0. risipitor, prădato~.
Harag, 0. mânie; ceartă, urgie; hir-
telen —, arțag, înverșunare ; —ban
van, e certat cu, e în mânie; —ra
gerjed, lobban, se aprinde de mânie ;
—ra indít, ațîță, irită; rossz ta-

Haragít

272

Harap

nácsadó a —, mânia e un reu sfă-
tuitor.
Haragít, ». a supera, a necăji, a
irita, a mánia.
Haragos, ». mânios, supărăcios; rău
(la inima), răutăcios; imparecheat,
șugubeț, arțăgos, pestriț la mațe;
—a lenni vkinek, a fi dușman cuiva.
Haragoskodik, v. a se irita, a se
mânia, a se supăra, a se ațîța.
Haragoszöld, a. verde închis, neftiu.
Haragszik, v. a se mânia, a se năcăji,
a se supără, a se pichirisi.
Haragtartó, ₐ. ține minte, supărăcios,
care ține mânie; certăreț.
Haragudik, v. v. Haragszik.
Haraguvás, Haragvás, mâniere,
superare; certare, năcăjire.
Haragvó, a. mânios, supărat; iritat,
arțăgos.
Harákol, v. a scuipa, a tuși, a țipa
(flegmă).
Haramag, 9. (Sot.) corimb.
Harambasa, căpitan =, vătaf ae
tâlhari, harambașâ.
Haramia, d. bandit, hoț, lotru, talhar,
haidamac, halda .
Haramiafészek, d. cuib de hoți, « de
bandiți.
Haramiakapitány, 9. căpitan de tâl-
hari.
Haramiasâg, hoție, tâlhărie, haidu-
cie, banditism.
Haramiâșkodik, v. a face hoții. -
tâlhării; a trăi ca un haiduc.
Haramiavezér, 9. vătaf de hoți. = de
haiduci, - de bandiți.
Háramít, v. a arunca, a lăsa să cadă
(vina), a abate, a deriva; Hárít.
Háramlandó, a. călător; redundant,
caduc ; reversibil.
HáramlandÓBág, 9. caducitate, redun-
danță ; devoluțiune.
Háramlik, Hárámlik, v. a cădea în
partea cuiva, a deveni a cuiva (o
moștenire) ; a se reflectară se deriva;
a se grămădi (asupra cuiva); ebből
nem — reánk haszon, de aici n'a-
vem nici un folos.
Háramlás, Háramlat, 9. devoluțiune,
întoarcere (la primul proprietar).
Háramló, a. reversibila
Háramol, r. v. Háramlik.
Harang, 9. clopot; campană; meg-
fizeti az öreg—, ți-a plăti clopotul
cel mare; megkondították felette a

—ot, e gata cu el, i-a sunat ceasul
din urmă.
Harangalakú, a. ín forma clopotului^
= campanei.                       J
Harangérc, Harangfém, 9. metál de*
clopot, acioae, tuclu de alamă, bronz
de clopot.                        j
Harangfal, $. toarta clopotului.  ș
Harangjáték, o. joc de campană.   i
Harangjélző, s. sonărie.
Harangkarima, o. gura clopotului.
Harangláb, 9. clopotniță.
Harangmű, 9. clopotărie.            f
Harangnyelv, 9. limbă de clopot.
Harangoz, ». a trage clopotul, a clo- [
poți, a suna; halottnak —, a trage
clopotul la morți; süket füleknek á
—, bate toaca la urechea surdului;^
hallott —ni, de pem tudja hol, a
au$it ceva, ca prin vis.            1
Harangozó, 9. clopotar.             l
Harangöntés, ». turnătorie , vărsare
de clopote.
Harangszív, 9. limba clopotului.    d
Harangszó, a. sunetul clopotelor.
Harangütő, ». limba de clopot.    '
Harangvegy, d. acioae, metal de clo-
pot, tuclu de alama, bronz de clopot.
Harangvirág, *. (Sot.) clopoțel (Gam-<
panula).
Haránt, Háránt, qÓü. curmeziș, trans-
versal, pieziș, cruciș, diagonal; ob-
lic, înclinat, strîmb.           ' Í
Hárántcsavar, 0. șurub transversal.
Haránték, 9. curmeziș, pieziș, cruciș f
Harántékos, «. Harántékosan, abv.
curmeziș, cruciș, pieziș: strîmb,
clinat, oblic.                      j
Haránt-ivrét, 9. folio transversal (for-
mat de caile).
Harántos, a. v. Harántékos.
Harántrajz, a. tăietură =, desemrii
transversal.                        J
Harántrét, 9. format transversal (la
cărți).
Harántrezgések, a. undulațiunl =,?
vibrațianl transversale.z
Harántsíp, 9. flueraș (transversal).
Harántszelet, 9. tăietură transver-
sală.
Harántúl, abv. curmeziș, cruciș, trans-
versal; în zig-zag; fia. în bobote, in
dodii.              ¹
Harap, v a mușca; fig. a înțepa d
pișcă ; —, incendiu, arderea pă-
durii, pîrjbl.                      î

Harapás, 9. 1. mușcare, mușcătura;
  2. îmbucătură, bucățica; o teaca,
  puțintel, un pic.
Harapdal, ©. a bucături, a pișcă,
Harap-égés, 9. pir joi, foc (în câmp).
Harap ódzik, v a se lăți, a se propaga,
a se încinge, a se răspândi, a grasa
(o boală); a se divulga.
Harapófog, 9. dinte incisiv.
Harapófogó, 9. clește, harampău.
Harapós, a. mușcător, înțepător, cau-
  stic.
Harapózik, v. v. Harapódzik.
Harapózó, n. epidemic, lipicios, lățit.
Harap tűz. >. pârjol.
Haraszt, 9. 1. aras ; 2. ciritiș, huceag,
  hățiș, tufiș, leasă; 3. vreasc, gătej;
  nem zörög a — szél nélkül, de unde
  nu-i foc nu ese fűm.
Harasztfa, (&>{,) arin (Alnus).
Harasztos, ₐ. (s)tufoș, frunzos; —,
  9. huceag, tufiș.
fíarasztosodik, v. a cresce tufe, a se
  intafoșa; a se acoperi .cu frunziș.
Harc, 9. 1. ceartă, discuțiune, dispută,
  polemie, conți oversa, diferend, gâl-
  ceava ; 2. lupta-; bătălie, bătae.
Harcászat, 9. tactica, a ta militară'.
Harcászati, ₒ. tactic.
Harcdüh, 9. turbare< (de bătae).
Harcfi, 9. ostași militar; luptător,
  fiul lui Marté, campion; atlet.
Harcias, a. Harciasán, abv. marțial,

  resboinic, ostășesc.
Harciriadal, d. alarmă.
Harcizaj. sgomotul armelor.
Harcjáték, 9. joc gimnastic, luptă;
  manevră, mustră.
Harcképes, ₐ. combatant, capabil de
  lupta.
Harcmező, câmp de bătae, = de
  luptă.
Harcol, v. a luptă, a se bate, a com-
  bate.
Harcolhatlan,a.neexpugnabil, nebiruit,
  neînvins.
Harcos, 0. luptător, campion, oștean.
Harcraképes, a. combatant, capabil de
arme.
Harcraképt^len, a. necapabil de luptă.
Harcrakész, a. gata de bătae.
Harcrend, 9. ordine de bătae.
Harctan, 0. tactică (militară),
Rarctani, ₐ. tactic.
Harctér, 9. câmp de bătae, arenă, loc
  de luptă.
    Magyar-román szótár.

Harcvágy, 9. poftă ==, voe de bătae,
= de luptă.
Harcvonal, 9. linie de bătae; corp de
armată.
Harcsa, 9. (zool.) somn, barb, silur
(pesce).
Harem, 9. harem (la turci).
Hárfa, s. harfă (instr, musical).
Hárfapengetés, Hárfázás, Hárfazene,
9. cântare din harfa.
Hárfás, 9. harfist, harfenist.
Hárfáz, v. a cânta în harfă.
Haricska, 0. (Sót.) hrișcă (Polygonum
phagopyrum).
Hárint, *. a abate; a se feri, a dela-
tura, a intimpina (o locitură).
Haris, Harismadár, 9. (zooi.) cristeiu
(Crex pratensis).
Harisnya, 9. 1. ciorap, călțun, 2. cioa-
rec; pănură.
Harisnyafej, 9. picior de ciorap.
Harisnyakötő, 9. călțunar, fabricant
=, împletitor de ciorapi.
Harisnyaszövés, 9. fabricare îm-
pletire de ciorapi.
Harisnyáé, v. a încălța, a provedé cu*
ciorapi.
Hárít, v. 1. a abate, a depărta, a în-
toarce, a delătura; a întimpina, a
para, (o lovitură), a se feri, a de-
clina (de la sine) ; 2. a rostogoli, a
pune clae peste grămadă; vkire —,
a împinge, a arunca, a declina

i (asupra cuiva).
; Hárítgat, v. frequent. de la Hárít.
| Háríthatatlan, a. inevitabil, nedelă-
  turabil; neîncunjurat.
Hárítható, a. evitabil, delăturabil.
Hárító, conductor; villám —, pa-
ratoner, parafulger ; —, a. abătator.
Hárítócső, a. canal (de abătut apa).
Harkály, (zcol.) cățărătoare, cîocă-
  nitoare, pică, certie (Cirthia fami-
  liáris).                 \
Harmad, 9. triime, treime; terțiali-
  tate; —izig(len), până la a treia
  seminție, = generațiune; —fél, doi
  și jumetate ; —éve, de trei ani.
Harmadéves, a. de anul al treilea.
Harmadévi, a. de trei ani, în al trei-
  lea an.
Harmadfél, 9. doi și jumătate.
Harmadfű, «. de trei ani, înterțiu.
Harmadhó, 9. Marté, Mărțișor.
Harmadik, ». al treilea, a treia.
Harmadikszor, a treia oară.

18.

274

Háromszoroz

275

Hasadtláb

          Harmadkor

Háromszoros

Harmadkor, ». periodul terțiar.
Harmadkori, a. terțiar.
Harmadlat, i. triplu, întreit,
Harmadnap!, <». de trei $ile; din trei
în trei $ile.
Harmadnapos, a. de a treia Zi-
Harmadol, r. a întrei • a lua a treia
parte, a întoarce a treia oară (ară-
tura).
Harmados, $. 1. posesor d* a treia
parte; 2. triumvir.
Harmadrész, ₉. treime, a treia parte.
Harmadszor, abv. al treilea, a treia,
a treia oară ; de trei ori.
Harmadszori, a. de a treia-oară:
Hármai, a prăși =-, a săpa de a
treia oară (viia).
Hárman, u. trei inși; —ként, câte
trei.
Hármas, o. întreit, triplu; —, a.

1. copil de trei ani; interțiu (vită)
2. terțet; trio        3. triadă
■—szövetség, triplă alianță.
Hármasfogás, < economie de
"câmpuri.
Hármasgyermek, 0. trigemen.
Hârmasit, v. a întrei a tripla.
Hármaskönyv, tripartit (Carte
legi a lui Verboci).
Harmasodik, v. a se tripla, a se

trei

de

in-

   trei.
  Hármasszabály, d. (med.) regula de trei.
  Harmat, ». rouă; — esik, rourează,
  cade rouă ; hó- , bruma.
  Harmatcsenkesz, s. (Sol.) rouă ceriu-
   lui.
  Harmatfű, (âot.) rourică.
  Harmatkása, (iot.) meiu, pânică.
  Harmatmérő, ». drosometru.
  Hármától, v. 1. a cădea rouă, a roura;
   2. a lucra pe rouă.
  Harmatos, a. Harmatosán, aóv. rou-
   rat, rouros, cU rouă.
  Harmatosodik, HarmatosúI, v. a se
   uda de rouă.
  Harmatoz, v. a, roura, a cădea rouă.
  Hármaz, Hármaztat, v. a triplica, a
  întrei.
  Hârmazat, ». intreire, triplicare;
  ’ triplicat; treime, troiță.
  Harminc, treițfeci.
E Harmincad, ». treujecimc. a treîdecia
   parte.
  Harmincad, Harmincadhivatal, o. ofi-
   ciu de vamă.                 {decea.
  Harmincadik, n. al treizecilea, a trd-

Hannincadol, ᵥ. a vămui, a.treiZecima,
Harmincados, vameș, teloniator, j
treifacimător.
Harmincon, abv. treizeci de inși;.
—ként, câte tremei.              |
Harmincféle, a. de treidecl feliuri
Harmincszor, n. de tremei ori.
Harmincszoros, a. treiZecit.
Hármúl, v. a se desface în trei; ■
—, abv. câte trei.               j
Hárogat, v. a arunca (asupra altora),\
a declina (de laᵣ sine); a grămădi, ț
Három, n. trei, tri.             1
Három-ágú, a. cu trei crengi, coarne, í
= țepuși.                       4
Három-annyi, abv. de trei-ori atât. ~
Három-árbocú, ₐ. cu trei catarturi^
: (corabie).
Három-emeletes, a. cu trei caturi
= etage, *= rînduri.
Három-éves, «. de trei ani; interțiu.
Három-évi, a. trienal.            î
Háromfa, a. furci; —virág, —címere,!
ștrengar, ștreangău.            j
Háromfalkás, a. tri(a)delf.
Háromfelé, abv. in trei părți, in treț^
laturi.                         <
Háromfickú, a. triplu, întreit. Í
Háromkaszálatú, a. de trei Zile de
coasă.                           i
Háromkirály-napja, a. Trei sfetite(le), ’
Epiphania, Bobotează, Botezul Dom- ;
nului.                          3

Háromszoroz, v. a tripla, a, triplica.
Háromszorta, n. pe de trei őri, de
trei ori atât, triplu.
Háromszög, a. triunghiü, triangul.
Háromszögei,Háromszögit, v. a trian-
gula.
Háromszögelés, Háromsz ögítés, ö.
irianguldre.
Háromszögtan, d. trigonometrie;
gömb—, tr. sferică; sík—, ír. plană.
kjáromszögtani, «. trigonometric.
Háromszögű, a. triunghiular.
Háromszögű vonalzó, a. lineal triun-
ghiular.
Háromtagú, a. trinom; treisilabic
(cuvint).
Hars, d. (Soi.) 1. teiu (Idia) ; %. scoar-
ța deteiu, gánj (de legat); fes-
lik neki a —, are noroc, i se ín-
timplă după voie.
fiarsan, v. a resuna; a trosni, a de-

tuna, a fulgera.
Harsanás, a. resúnare, trosnire; tros-
nitură, detunătură.
Harsány, «. sonor; resunător, sgomotos.
Hársfa, a. (Sót.) iéiu (Tilia).
Hársfahéj, a. scoarță de teiu, gánj de

Hártyásodik,a. a se cicatriza (rana);
a se prinde peliță.
Hártyaszerű, a. pielos, membrános,
pojghios.                           c
Kártyázik, v. a se cicatrisa, a prinde
peliță.
Hárul, v. a cădea in partea, cuiva;
v. Háramlik.
Hárulmány, d. caducitate.
Has, í. pântece, burtă, borț, foaie;
—at ereszteni, a face burta.; —at
hajt, purghează, curățesce, mână (la.
pântece), u'idinează; német—, ordi-
nare; treapăd; megy a —a, îl tr?ce
la pântece; —ra esik, nu isbvtesce,
nu-i succede; —ból beszél, tni-
provisează ; vorbesce din foaie.
Hasáb, o. 1. prismă; 2. despicătură.
lódba, (de lemn); 3. coloana, (tip.),
columnă; rubrică.; 4. fălie (de
varză).
Hasáb-alakú, 5. prismatic.
Hasábfa, a. lemn despicat, lotlbă,

                                       despicătură.
                                    : Hasábkáposzta, o. falie de varză.
                                    ! Hasábba]ó, o. (tip.) coloană, șpalt.
. „ „ ÍHasábol, v. a despica; a desface in
legat.                             ' coloane (tip.); a crepa.
Hársfasor, o. livadă de teiu.       j Hasábonként, abv. (tip.) în coloane,
Hárskürt, trimbiță (de scoarță de j columnar; în despicături.
ț&u).                               Hasábos, a. împărțit despicat í-n
Harsog, v. a resuna ; —ás, ₉. resunet; । coloane ; három—, de trei coloane.

Háromlábú, a. triped
pirostie.
Háromlik, v. v. Háramlik.

9. cratiță,:

trosnet.                                :
Harsol, a, a hăui, a sbiera, a țipa, |
a striga „ a trosni.                 *   |

Háromnyiretű, a. de a treia tunsură;*
Háromnyüstös, a. în trei ițe, în trei]
fire.                          I
Háromrészű, a. trinom.          1
Háromrét, Háromrétű, ₐ. întreit. 3
Háromság, ₉. Treime, Troița; triadă^
Hâromsâgos, a. întreit; trinitar, tri-
unit.                         K
Háromszálú, a. în trei fire.    |
Háromszín, t>. tricolor.
Háromszínű viola, (Set.) vioară*
selbatică, trei frați, barba-împaratului
(Viola tricolor).             J
Háromszor, n. de trei ori, triplu. »
Háromszori, «. triplii, triplicat; de;
a treia oară.                  í
Háromszoros, a. Háromszorosan, abtâ
triplu, triplicat.            J
Háromszoros biztosíték, a. garanță
triplă.

Hársol, v. -a beli de scoarță, a dubi •
(teiul).                                  I

Hasához, v. v. Hasából.
Hasad, v. a crepa, a crăpa, a se
despica; a se sfâșia, a se rupe

                                        (inima); — az agyara, i-și arată
                                        colții; — a hajnal, se creapă de fii,
                                        se revarsă de Zi>
! Hasadás, &. crăpătură, spărtură;
Harsona, $. trimbiță, bucium, trom- I despicătură; gaură.
  petă.                               : Hasadásos, ₐ. crăpat, cu crăpătură,
Harsonás, a. trimbițaș.             ₍ Hasadék, 0. crăpătură, spărtură;
Harsonáz, v. a trîmbița, a cânta în i gaură, deschiZețură;. prăpasti ; tor-
  trompeta.                            i dai —, cheia TurZU-
Hársvirág, 0. floare de teiu.       i Hasadékony, a. crepădos, frângibil,
ₖ Hártya, i. peliță, pojghiță; membrana, ; ce se poate sparge.
  pergament (hârtie,                  ‘ Hasadékos, '                   " ⁰
Hártyaarany, d. beteglă, șic; țiplă de

Harsolódik, v. a se împotrivi, a se
certa, a se Ciorovăi.

a. crepdturos, cu crapd-

tur*; prăpăstios.
Hasadó, a. crăpăcios, frângibil.

arama.                                 ' Hasadó, a. crăpăcios, frângibil.
Hártyakő, 0. (min.) sarea pisicei, | Hasadós, a. crepăturos, cu crăpături;
oglinda măgariului, mică.               j sfâșiat.

Éártyapapir, a. memfyană; perga-
ment.
Hártyás, a. cu pelițâ, CU pojghiță;
împelițat.
Hártyaselyem, ». matasd poleită.

sfașiat.

! Hasadoz, v. a crăpa, a. se despica, a
! se țăndări.
' Hasadt, a. crăpat, spart, cu crăpături.
i Hasadtkörmű, a. cu unghii crăpate.
' Hasadtláb, s. picior cu unghii crăpate.

Hasadttülkű

276

Hasonszőrű

Hasadttülkű, a, cu u 'ighia crepată.
Hasal, v. a zăcea pe foaie; a cădea.
Has-alj, 9. ventricel, abdomen.
Hasas, a. 1. pântecos, foite, borțos,
folticos, burdule, burdufos; 2. a făta
(despre vite).
Hasasotok, v. a face burtă, a se în-
grașă; a e îngreca, a fi tăroasă
[femeia) ; a fi a făta (vaca).
Hasaszorult, a. constipat.
Hasaszt, v. a crăpă, a spinteca, a
despica.
Hasbeszéd, o. improvizare.
Hasbeszélő, 9. 1. ventriloc; 2. im-
provizator.
Hascsap, 9. trocar.
Hascsap olás, a. ztrînzoare, scursura.
Hascsikarás, o. colică, frământătură,
mătrici ~, dureri rosuri de sto-
mache —om van, am rosuri de rânză.
Hasdugulás, constipațiune, încuia-
rea pântecelui.
Hasfájás, 9. durere de pântece, colică,
matrice.
Hashajtás, o. taxare, purgare, cură-
țire.
Hashajtó, Hashajtószer, o. laxativ,
purgativ.
Hashártya, *. pelița pântecelui, băr-
dăhan, burduzan.
Hashártyalőb, d. aprindere de mațe.
Hasheveder, 9. chingă, taftur.
Hasindjtó, a. purgativ, laxativ, cură-
țitor.
Hasit, v. a crăpa, a despica, a sfășia,
a spinteca.
Hasíték, ». crăpătură, spărtură; des-
picătură, deschizătură.
Hasítékos, a. decoltat, cu deschiză-
tură.
Hasító, a. 1. sfâșietor, tăietor; im-
petuos; 2. despicător. ’
Hasító fejsze, 9. secure, bardă (de
crepat lemne).
Haskér, Haskéreg, 9. bărdăhan, bur-
duzan, pelița) în care sunt înfășiate
mațele.
Haskó, 9. foite, trintor, pierde vară.
Haslágyító, a. laxativ, purgativ.
Hasló, 9. șerpariu, brîu, cingătoare.
Hasmânt, abv. pe pântece, pe foaie«
Hasmenés 9.urdinare, diarea,treaped;
—e van, i merge pântecele, îl mână
la pântece, îl trece.
Hasogat, v. a despica, a crăpa.; a
țăndări.

Hasók, 9. foite, grasole, burdule, buftea;
borțos, pântecos.
Hason, a. asemenea, egal, la fel,
identic, aidoma, același, analog;
—, aóv. pe foaie.
Hason-érték, 9. equivalent, pari.
Hason-értéken, oóv. al pari, păr pe
per.
Hason-értékű, a. equivalent, de același
preț, de aceiași valoare.
Hason-értelmű, a. sinonim, cu același
înțeles.
Hasonérzet, 9. simpatie.
Hasonhangú, Hasonhangzású, ₐ,
omonim.
Hasonit, v. a asimila, a asemăna, a
contopi; a identifica.
Hasonitás, 9. asimilare; contopire.
Hasonlás, 9. vrajbă, ceartă, dezbinare,
împărechere; neînțelegere.
Hasonlat, 9. asămenare, asemuire;
analogie; metaforă (trop); pildă,
parabolă.
Hasonlatos, a. asemenea, analog,
aidoma, deopotrivă, leit ; — beszéd,
parabolă, alegorie.
Hasonlik, v. 1. â sămâna, a fi ase-
menea, a se aduce (cu cinevaj; 2. a
se certa, d ,se învrăjbi, a se desbina.
Hasonlít, v. 1. a sămâna, a se potrivi,
a reduce la; 2. a compara, a asemui;
a colaționa (scrieri).
Hasonlithatatlan, a. Hasonlithatla-
nul, aóv. neasemuit, neasemănat,
incomparabil
Hasonlítófok, 9. gradul comparativ.
Hasonló, «. asemenea, de o potrivă,
aidoma, leit, întocmai; conform, ana-
log.
Hasonlóan, Hasonlókép, Hasonlóké-
pén, Hasonlóiag, aóv. asemenea, ași-
șderea, deopotrivă, tocmai,
Hasonlóság, 9. asămenare; conformi-
țfyte, analogie.
Hasonmás, 9. 1. facsimil; copie;
2. chip, portret.
HaéonmÓsöí, v a face facsimile, a
copia.
Hasonmérték, 9. simetrie, proporțiune.
Hasonnemű, a. HaspnnemfÜeg, aóv.
omogen, identic.
Hasonnevű, 9. tiz, omonim.
Hasonszenv, 9. omeopație; simpatie.
Hasonszenvi orvos, 9. omeopat.
Hasonszerű, a. analog; identic; omo-
1 gen.

Hasonszerűség

277

nasztaianui

Hasonszerűség, 9. analogie identi-
tate, omogenitate.
Hasonul, v. a se asimila, a se contopi.
Haspók, 9. foite, buflea, burdulea,
folticos.
Hasraesett, ₜ> nepotrivit, nes acces.
Hasrágás, 9. colică, frământătură.
Hasrekedés, 9. constipațiune, astupare;
încuietură (la vite).
Hassikulás, 9. ur dinar e, treapăd, di-
area.
Hasszárny, 9. aripioară (de sub foa-
lele pescelui).
Hasszorító, 5. chingă, taftur.
HasszGrulás,í. constipațiune, încuiare
de pântece.
Hasuszony, 9. aripioară (la ’pesce).
Hasűr, Hasüreg, 9. cavitate abdomi-
nală.
Hasürülés, 9. scaun, curățire (din lă-
untru).
Ha-szinte, conj. de și, cu toate că.
Használ, ᵥ. 1. a folosi, a înt? buința,
a se servi de, a utilisa, a se folosi de,
a aplica; 2. a fi folositor, a fi profi-
țabil; alkalmat —, a usa =, a se
folosi de ocașiune; — neki a fürdő,
i face bine baia.
Használat, 9. 1. folosință, întrebuin-
țare, us; utili sare; usufrucț; 2. obi-
ceia, datină; —ba ves., pune în
practică; —ból kimegy, ese din us,
nu se mai întrebuințează.
Használatlan, a. Hásználatlanúl, aóv.
nefolosii, neusitat.
Használatos, a. Használatosán, aóv.
folositor, profitabil, salutar, avan-
tagios; usitat, folosit.
Használhatatlan, a. nefolositor, ne-
practicabil, de nimic.
Használható, ₐ. de treabă, bun de,
folositor; practicabil; apt, capab»;;
—ság, 9. aptitudine, capabilitate,
destoinicie.
Hasznára fordít, v. întrebuințează,-se
servesce de. *
Hasznára van, v. a fi de folos, a fi
de bine.
Hasznavehetetlen, a. netrebnic, de
nimic, ne folosit or; nepracticabil, bu-n,
de nimic ; neapt, necapabil.
Hasznavehető, a. î. folositor, practi-
cabil, bun de, trebuincios; 2. apt,
capabil, destoinic; profitabil.
Hasznos, a. Hasznosan^ oóv. folositor,
profitabil; trebuincios, bun de, util.

Hasznosít, v. a utilisa, a folosi; a
face folositor.
Hasznot hajt, v. a fi profitabil, a
aduce câștig, a aduce folos.
Haszon, 9. folos, câștig, profit, avan-
tagiu; sporiu, resultat; hasznát venni
vminek, a profita de, a lua folos la;
mi haszna? cf folos? ín deșert.
Haszonbér, 9. chirie, arenda; — be
ad, dă în arenda, exarendează; na
în chirie ; ₍—be vesz, ia în arendă,
închiriează.
Haszonbérbeadó, 9. exarendator; pro-
prietar, moșier (care dă in arendă).
Haszonbérbevétel, a. închiriare, aren-
dare, luare în arendă.
Haszonbérel, v. a închiria, a lua in
arendă.                       [dare.
Haszonbérlet, 9. arenda, chirie ; arén-
Haszonbérlő, 9. arendator, arendaș.
Haszonélvezés, Haszonélvezet, $. uzu-
fruct ; folosința.
Haszonélvező, 0. usufructuar; bene-
ficiat.
Haszonhajtó, a. profitabil, cu câștig,
rentabil.
Haszonlesés, 9. egoism, interes propr iu;
lăcomie, poftă de câștig.
Haszonleső, a. egoist, inter csat -.lacom.
Haszonrafordítás, 9. utilizare, între-
buințare.
Haszonrész, 9. dividendă, parte de
câștig.
Haszontalan, 9. 1. nemernic, mișel;
netrebnic, de nimic, de dirvala;
2. nefolositor, zadarnic.
Haszontalankodik, v. 1. a face netreb-
nicii, blăstamățiî; a-și bate joc
de; 2. a face ghidxișii, a fiecari.
Haszontalanság, 9. lucru de nimic,
fleac, bagatelă, secătură; netrebnici'⁹.
dirvala.
Haszonvágy, lăcomie,poftă de câștig.
Haszonvét, Haszonvétel, 9. întrebuin-
țare, folosință, us; uzufruct; ex-
ploatare. ’
Haszonvételi jog, 9. drept de usu/ruct;
= de exploatare.
Haszonvevő, 9. usufructuar.
Hasztalan, a. fără folos, în deșert,
zadarnic, nefolositor.
Hasztalanság, 9. 'zădărnicie, deșer-
tăciune, vanitate.
Hasztalanál, aóv. de flori dé cuc, =
de mer, de geaba, zadarnic, in zădar,
vndeșert, (de) fyirda.

Hat             278

Határnap

* Határol

279

Hathatós

              Hat, *». șase, șese.
              Hat, v. 1. a înfluința, a lucra, a
petrunde, a ztrăbate, a înriuri, a face
impresiune asupra; 2. (terminațiune
<.             verbală) a putea; d. e, írhat, a putea
4
              Hát, d. 1. spate, dos, spinare; cârcă;
               2. suprafață (a pămîntzdui); 3. spate
               (de scaun) ; coasta =, spinarea mun-
               telui; —at fordít, întoarce dosul, •
               spatele ; —a mögé szól, vorbesce din
               dos, calumniază; isten —a mögött,
               departe, la spatele lui DZ&u.
              Hát, conj. deci, așadară, apoi, dar';
               — aztán,, dar apoi ? și apoi ? ei și ?
               — miért ? dar pentru ce ? dar de ce ?
              Hatag, d. puștea (la limbă).
              Hátahoporjas, Hátahoporjás, Háta-
               hupás, a. brujos, bulgăros, gloduros;
               deluros; ghíbos.
              Hátai, v. a întoarce dosul, = spătele,
               a merge Inderet.
              Hatalmas, a. Hatalmasan, abv. puter-
               nic, tare; foarte, aprig, amarnic,
               strașnic, avan, apelpisit; violent.
              Hatalmaskodik, v. a lucra arbitrar,
               a face cu de a sila, a violenta; a
               face forță, a silui.
              Hatalmaskodó, 0. despot, tiran; —, a.
               violent, arbitrar.
              Hatalmasság, ₉. 1. autoritate, pote-
               state, putere; 2. potentat, suveran,
               potentátot-.
              Hatalmasúl, aóv. violent, arbitrar, cu
               de a sila, cu forța; despotic.
              Hatalmasúl. v. a se întări^ a prinde
               putere, a ajunge la putere.
              Hatalmatlan, a. tara putere, neputin-
               cios, slab, imposibil; leșinat; v. Erőt-
               len.                          [maz.
              Hatalmaz, v. a autoriza; v. Felhatal-
              Hatalmazó levél, ». mandat, procură,
              plenipotență, scrisoare credențională.
              Hatalmazott,a. mandatar, credențiar,
,              plenipotențiar.
i             Hatalmazvány, t>. mandat, plenip*'-
*              tență; procură.
              Hatalmi, ». de putere, de potestate;
               de forță, arbitrar.
              Hatalmi tény. o. act despotic, act
               arbitrar; act al regimului.
              Hatalom, 0. putere, potestate; •stăpâ-
               nire, autoritate; dominațiune, dom-
               nie. imperiu; jurisdicțiune; forță;
               hatalmába kerít, a supune stăpânirii
               sale.

Hatalombitorlás, d. despotism, tiranie..
Hatalomlevél, », procură, mandat,
plenipotență.                [înaltă, ;
Hatalompolc, 0. poziție «, treaptă '
Hatalomszó, t>. zentență arbitrară, = \
despotică, act de autoritate.
Hatalomteljesség,». omnipotență, ple-
nitudinea potestățiii
Hatály, 0. influență, efect, resultat;
acțiune, eficacitate ; valoare, vigoare; ;
dispusețiune (a legii); —ba lép, ,
pășesc e în vigoare; —ou kívül he-:
lyez, desființează, abroagă (o lege);
scoate afară din valoare.
Hatályos, a. Hatályosan, «óv. eficace,
intensiv, activ; cu efect, cu resultat.
Hatályosit, v. a validita, a pune in
practică, a efeptui ; a pune în vigoare;
a valoriza ; a realiza.
Hatályosság, 0. v. Hatály.
Hatályosul, v. a se valoriza, a se
efeptui ; a avea valoare, a se realiza.
Hatályosait, a. intensiv, eficace.
Hatálytalan, a. fără efect, fără rezid- ;
tat, fără valoare; fără folos, fără :
urmări.                              .
Hatálytalanít, v. a scoate din valoare,
a abroga (o lege).
Hatan, n. șase inși.
Határ, ₉. 1. margine, graniță, (h)otar, >
fruntărie, confinii,; limite ; me$uină; ?
barieră ; 2. termin, timp, interval; i
—t szab, pune margini, înseamnă
me$uina; nem ismer —t, nu c'-noa-J,
sce margini.                         |
Határ domb, mefiuină; barieră. {
Határgróf, ». marchion, margraf.
Határhányás, 0. demarcațiune, demar-
care.                                |
Határidő, ₉. termin; timp, interval,|
— hosszabítás, amânare, prelungire;
dilație, răgaz; —t szab, pune termin;
záros —, termin preclusiv.
Határ-igazítás, o. regularea graniței^
- fruntariilor.                      ș
Határjárás, ». reambulațiune, demar-
cațiune.
Határjel, o. semn de me$uină, = de
graniță; barieră.
Határkerület, ». ținut, district.
Határkerülő, 0. inspector =, păzitor
de frontieră, plăieș =.
Határkő,». peatră hotamică, meZuină^
Határnap, termin, Zi de pei'tractare,
- de înfățișare, = de judecată; fize-
tési —, termin de plată

   Határol, v. a mărgini, a limita, a
   hotărnici.
  Határolt, ₐ nărginit, limitat.
* Határos, a. hotarnic, învecinat, lătu-
   raș, mărginaș, limitrof ; — velem,
   mi-e vecin; a hihetetlennel —,- e
   aproape de necrezut; a szemtelen-
   séggel —, e soră cu nerușinarea.
   Határoz, v: 1. a pune la cale, a hotărî,
   a decide, a determina, a defini; a
   fixa (o $i) ; 2. v. Határol.
   Határozat, 0. hotărîre, decis, decisiune,
   resohtțiune; conclus ; decret; — ot
   hoz, decretează, .lotăresce, aduce
   decisiune.
   Határozathozatal, ». aducere de con-
   clus, facerea decisiunii; decretare.
   Határozati javaslat, ₉. proiect de re-
   soluțiune.
   Határozatképes, «. capabil de a lua
   o resoluțiune ; in număr suficient (de
   a vota).
   Határozatlan, a, nehotărît, nedeter-
   minat; nededs.
   Határozmány, ₉. hotărîre; ursită,
   soarte ; menire. _
   Határozó, a. decisiv, hotărîtor; — ».
   adverbial, determinare (circumstan-
   țială).
   Határozódik, v. a se hotari, a se
   decide.
   Határozott, ₐ. Határozottan, aóv. ho-
   tărît, definit, determinat; menit, ur-
   sit; positiv, de sigur, precis.
   Határozottság, ₉. siguranță, positivi-
   tate, otărîre ; precisiune,
   Határozvány, o. 1. hotărîre, decisiune;
   2. definițiune.
   Határőr,». 1. grănițer, grănicer; 2. cor-
   donaș, plaieș.
   Határőrség, Határőrvidék, graniță,
   confiniu militar; miliție confiniară,
   - de margine; granițerism.
   Határrendézés, 0. regularea graniței.
  Határszabás, 0. limitare, mărginire,
  regularea mefiuinet.
   Határszél, 0. graniță, margine (a țarii);
   linie hotamică.
   Határszéli, ₐ. confiniar, mărginaș, de
   margine, de graniță.
   Határtalan, a. nemărginit, nețărmurit,
   infinit; absolut, imens, enorm;
   exorbitant.
   Határtalanság,nemărginire, imensi-
   tate, ^enormitate; întindere nemăr-
   ginită.

Határtalanúl, aóv. infinit, enorm,
imens; nemărginit.
Határvám, 0. vamă la granița țării.
Határvetés, 0. limitarea graniței.
Határvető, ar restrictiv.
Határvidék, ^‘‘district confiniar, == mili-
tar.
Határvillongás, 0. proces de graniță,
protestațiune pentru me^uină.
Határvonal, ». linie de demarcațiune.
Határvönás, ₉. hotărnicire, demarca-
țiune.
Hatârzat, 0. v. Határozat,
Hatás, ». efect, impresiune,; senzație,
acțiune, activitate, influință.
Hátas, a. 1. spătoz, lat în șele, = ift
spete, robust; 2. de șea, de călărit
(cal) ; — zsidó, rîzar.
Hatásdús, a. eficace, încununat cu
izbândă; v. Hatásos.
Hátaskalmár, ₉. hamal.
Hátaskosár, 0. coșarcă; coșnița; coș.
Hatáskör, 0 cerc de 'activitate, sferă
de =.
Hátasló, 0. cal de călărit, călărie,
niarțină.
Hatásos, a. Hatásosan, oóv. pătrun-
zător, cu succes, cu efect, eficace, căl-
duros, energic, cu resultat, încununat
de isbândă, cu vervă.
Hátasszék, 0. scaun cu spate.
Hatástalan, a. fără efect, fără resultat.
Hatásteljes, d. cu succes, cu vervă,
energic.
Hatáshajhászat, 0. tendență de a
produce efect, vénare senzație.
Hatatlan, a. fără zpate, - dos.
Hátbőr, 0. lamura pielei, piele de pe
spate.
Hátcimer, 0. spata, șold (de vită).
Hatékony, ₐ. mișcător, călduros, ener-
gic, pătrunzător: eficace.
Hátfal, 0. părete din dos.
Hátfél, 0. ilos, partea din dos, verso,
partea dindărăt.
Hatféle, a. de șase soiuri, » feliitri.
Hatfogatú, a- cu șase cai.
Hátgerinc, 0. șira spinării.
Hátgörbedés, 0. gârbovire, strîmbarea
spinării.
Hátgyapjú, 0. lână aleasă (de pe
s^ate).
Hatba ? conj. dar dacă? dacă însă?
Hathatós, a. Hathatósan, aóv. energic,
viguros, călduros, puternic; suustan
țial, eficace.

Háti bőr

280

Hatszög

Háttér

ÜR51

nazan

Háti bőr, blană'; egész nap a —ön,
tândălesce toată diua.
Hátirat, ₃. indorsal, indosare: rubru.
Hátiratol, Hátiratoz, v. în doseaza , ín-
dorsează (scrie pe dosul unei polițe).
Hátiratos, a. îndosatar; îndor&at; cu
rubru.
Hátiró, 9. indosator.
Hatkotú, o. (fot) crin marmurit.
Hátlap, ó. dos, revers.
Hatló, Hatlószeg, ₉. emu de oiște, =
de rudă (la carj.
Hatlovas, a. (trăsură) cu șase cai.
Hátmegé, abv. la dos, pe după spate;
dindărăt.
Hatméretű vers, o. hexametru.
Hátmög, o. fund, dós.
Hátnyomat, 9. contra-probă (tipegi.) •
Hatod, n. a sasa parte.
Hatodfél, n. cinci și jumătate.
Hatodfíí, a. (vita) de șase ani.
Hatodhang, o. sext.
Haáodhó, í. Juniu.
Hatodik, n. al. șaselea, a șasea.
Hatodló, a. sextant.
Hatodai, v. a lua a șasep, parte.
Hatodrész, 5. șesime. .
Hatodszor, h. de șase ori.
Hatodszoros, ₙ. a. șasea oară.
Hatol, v. a pătrunde, a străbate, a rés-¹
bate, a adânci ; a se viri, a da năvala.
Hátoldal, 9. dós, fund.
Hatos (szám), 0. numeral șase; fie-
cer (ban de argint) ; —vers, hexa-
metru.
Hatos, Haté -an, abv. energic, vi-
guros, pătrunzător; cu demnitate.
Hatóság, 0. 1. autoritate, deregatorie,
oficiu (public); jurisdicțiiine ; 2. stă-
pânire.; 3. tribunal, judecătorie.
Hátpúp, o. cocoașă, gheb (în spate).
Hátra, abv. îndărăt, înapoi; d¹ ando-
ra teU, din dos; (în composițu ca
prefix) re .. . ; — van, restează, e
restant; e înapoi cu plata.
Hátrább, abv. mai îndărăt, mai înapoi;
— az agarakkal, mai încet cu dra-
gostea .
Hátrafelé, abv. îndărăt, înapoi.
Hátrahagy, a lăsa (cu limbă de
moarte), a, lăsa după sine.
Hátrakeltez, ᵥ. a data de mai nainte.
Hátrál, v. a se retrage, a se trage
îndărăt, a se da =, a retira; a se
întoarce.
Hátrálás, 3. retragere, retirare.

Hátralék, 9. rest; restanță, rămășiță
(de bani).
Hátralékos, a. restanțier, înapoi cu
plată, în restanță.                  (
Hátralevő, a, restant; rest, rămas. /
Hátráló, a. retrograd, care se retrage;
—, 0. întoarcere, retragere, retirare.
Hátráltat,- v. a sili să se retragă; a
reține, a împiedeca, a stânjîni, a
străgăna.                      [nitor.
Hátráltató, «. împiedecător, stânji-
Hátramarad, v. 1. c remáné îndărăt,
a decade, a resta; a re mâne în
viață, = înapoi, = în urma; 2. a ră-
mâne in restanță.
Hátramaradás, ruginire, deca-
dență.
Hátrament), x retrograd, retrospectiv,
Hátramozdító, o. sprijin, ucenic.
Hátrány, d. neajuns, daună, pagubă,
jignire; defavor, desavantaj.
Hátrányos, a. păgubitor, dăunădos,

jignitor ; nefavorabil.
Hátraszeg, v. a da capul îndărăt,
arunca capul pe spate.
Hátratesz, v. a lăsa la o parte,

a
a

postpune, a nesocoti, a negleje,
desprețui, a pune la urma.
Hátratétel, 0. dispreț, negligență, ne-

băgare în seama, nesocotire.
Hâtravei,; v. a arunca îndărăt; a
degrada, a pune într'o clasă infe-
rioară.
Hátrész, 9. bucată =, parte de spinare.
Hatrétű, ₐ. înșăsit; din șase pături.
Hátról, abv. din dos, din spate, dela
Hátság, a. platou, plaiu; țară mun-
toasă.
Hátsó, a. dindărăt, din dos, dinapoi;
posterior.
Hátsóajtó, 9. 1. ușă din dos; 2. scă-
pare, chichiță, chițibuș.
Hátsókerék, d. roată dindărăt, = di-
napoi.
Hátsólépcső, 9. scara din dos. %
Hátsórész, 9. partea dindărăt, = di-
napoi, ~ din dos.
Hátszín, 9. fund, câmp, (la țdblouf
Hátszín, Hátszinpecsenye, 9. friptură
de muschiu.
Hatszor, n. de șase pri.
Hatszoros, a. înșăsiț.
Hatszorra, abv. pe de șase ori.
Hatszorta, n. de șase ori.
Hatszög, 9. hexagon; —es, a. hexa-
gonal.

Háttér, 9. fund, dos.
Hattyú, d. (sool.) lebeda (Cygnus).
Hattyúdal, Hattyúének, 9. cântecul
lebedei, «= din urmă.
Hátul, ₐbv. dindărăt, din dos, din
apoi.
Hátulja (vminek), 9. 1. partea din
apoi, fund, dos; pupa (corăbiei) ;
2. direseturi, remășițe, calitate in-
ferioară.
Hátulról, abv. pe din apoi, din dos;
mișelesce.
Hátulsó, a. din urmă, dindărăt, ultim.
Hátulsó ajtó, 9. 1. ușa din dos;
2'. (fy.) scăpare, chițibuș.
Hátulsó címer, 9. piciorul dindărăt
(la vite).
Hátulsó épület, 9. zidirea din dos.
Hátulsó ház, 0. casa dindărăt, = din
curte.
Hátulsó láb, 9. piciorul dindărăt.
Hátulsó rész 9. partea din dărăt, =
din apoi, = din dos.
Hátulsó ülés, 5. fundul trăsurii.
Hátultöltő fegyver, — puska, d.ptp»ca,
care se împle pe dinapoi.
Hátuszony, 9. notătocre dorsală.
Hatvan, 0. șasefiecf, șaiged.
Hatvanad, 3. șaseZecime, a șaseZccea
parte.
Hatvanadik, n. al sasefiecilea, a șase-
fiecea.
Hatvanadszor, n. a șaseZecea oara.
Hatvanan, n. șaseZed inși
Hatvânâval, abv. cate cu șasefieci;
buluc, cu grămada.
Hatvanszor, de șasefiecf ori.
Hatvanszoros, ₐ. înșaseȘecit, de șase-
deci ori.
Hatvány, 9. potența, putere; —r&
emel, potențează, ridică la o putere;
második —-ra einel, ridica la pătrat,
= la potența a doua.
Hátványjel, 9. exponent (de potență).
Hatványjeles, a. exponențial; —egyen-
let, 9. equațiune exponențială.
Hatványmutató, 9. exponent.
Hatványoz, o. a ridica la o potență, —
la o putere.
Hátvéd. 3. arier-gardă; coada oștirii,
linia dinapoi a armatei.
Hava (de la Hó), 9. lună.
Havad, v. a se învîrtoșa, a se face
bătătură (la picior); a se cdloșa
(pielea); a degera.
Havadzik, v. 1. a ninge, a căderea,

= zăpadă; 2. a aoea poală, a avea
lună, = soroc, = menstr națiune.
Havas, 9. munte de zăpadă; Alpi;
—alja, poala muntelui.
Havas-Alföld, 9. Muntenia, Țara
Românească.
Havasi, a. de munte, muntean, mun-
tenesc; din munți.
Havas idő, 9. ninsoare, lapoviță.
Havasi fű, 9. (&>l.) mac de munte;
rotunjoare (Homogyne Alpina).
Havasi gyopár, 9. (Sot.) albumeală.
floarea doamnei, semenică.
Havasi kecske, 9. capră neagră; v.
Zerge.
Havasi lakos, 9. muntean,, moț.
Havasi meggy, 9. (Sot.) merișoară,
afină. ( Vaccinium).
Havasi rózsa, o. (Sót.) 1. cocozar,,
smirdar, bujor (Rhododendron) ;
2. bulbuc de munte, v. Havasi gyopár.
Havasi sármány, 9. presură de munte
( Emberiza ).
Havazás, 9. ninsoare, lapoviță.
Havazik, v. a ninge, a cádé zăpadă.
Havi, a. lunar, de lună, la lună.
Havi díj, Havi fizetés, 9. plată lu-
nară, simbrie ==', salar lunar.
Havi jelentés, 9. raport lunar.
Havi részlet, 9. rată lunară.
Havi tisztulás. menstruațiune,poală,
soroc, scursoare (la femei).
Havonként, abv., Havonkénti, lu-
nar, la lună.
Ház, 9. 1. casă; locuință, odae, chi-
lie ; 2. familie, rasă, dinastie
\ 3. gospodărie, menaj; cată de co-
i merț, firmă; 4. Camera (deputa-
i ților); a hány —, annyi szokás,
■ pre câte case atâte obiceiuri; jó
—ból való, e din familie buna, —
í din casă buna.
Haza, 0. patrie, țara natală, locul
nașterii; —, abv. acasă, cătră casă.
Hazaárulás, 9. tradare de patrie,
înaltă trădare.
Hazaáruló, 3. trădător vînfietor de
patrie.
Hazabeli, a. indigen, neaoș, pătnin-
tean, de baștină.
Házadó, , d. dare de casă, fumărit,
dajde pe casă.               ■ [acasă.
Hazaérkezés, 9. sosire întoarcere
I Hazafelé, abv. catră casă, inept casă.
Hazafi. 9i patriot, compatriot; națio-
nalist.

             Hazafias


282

Hazafias, a. patriotic, național.
Hazafiaskodik, 9. face pe patriotul,
= pe naționalistul.
Hazafiatlan, a. nepatriotic.
Hazafiul, a. patriotic, național.
Hazafiusit, u. a naturálisa, a încetă-
țeni.
Hazai, ₐ. indigen, din patrie, natal;
patriotic.
Hazai nyelv, 9. limba națională, =-
de stat.
Hazajár, v. a se năluci, a se arăta
stafii; a âmbla acasă.
Hazajárólélek, 9. nălucă, stafie, mo-
roiu, fantomă, strigoiu, matahală.
Hazajövet, abv. venind acasă, în dru-
mul cătră casă, la întors acasă.

Hazajövetel, 9. întoarcere acasă, ve- tim, (copil) de lele.
nire acasă.                        i Házasságrontó, ₐ. adulter, precurvar.
Hazaköltözés, 9. strămutare acasă, j Házasságszerző, ». staroste, votru, re-
tragere cătră casă.                   rigaș, pețitor.

Hâzal, 9. umblă din casă 'n casă (cu
mărfuri,), colportează.
Házalás, 9. colportagiu, colportare.
Házalkusz, 9. samsar =, agent de case.
Házaló, o. tolbaș, mămular, boccegiü,
colportor; rîzar.
Hazamegy, v. a merge c.casă.
Hazamenet, őbv. mergénd acasă, în
întoarcerea cătră casă.
Házanként, abv, din casă în casă.
Házas, 9. 1. căsătorit; însurat, mă-
ritată (femeea); 2. cu casă, proprie-
tar de casă; új —, de nou căsăto-
rit, însurățel.
Házasélet, 9. viață conjugală, stat
matrimonial, stare de căsătorie, mă-
ritiș.

Házasember, 9. bărbat, (om) căsă-
  torit, însurat, așefiat.
Házasfél, 9. soț de căsătorie; jumă-
  tate.
Házasít, v. a însura, a mărita, a că-
  sători.
Házasodik, v. a se însura (bărb.), a
  se căsători, a se cununa.
Házasok, 9. pareche (conjugală), soți.
Házaspár, 9. părechea (conjugală).
Házasság, 9. căsătorie (însurătoare,
  măritiș, măritat); cununie, matri-
  moniu; —L balkézre, căsătorie mor-
  ganatică ; —ra lép, se căsătoresce;
  vad —ban él, trăesce în concubinat;
  —ot ront, precurvesce.
Házasságbeli, din căsătorie; —
  gyermek, copil legitim.

Házhéj


Házasságbontás, 9. divorț.-
Házasságháborító, 9. precurvar.
Házassági, a. de căsătorie, matrimo-
nial, conjugal; nupțial.
Házassági ajánlat, 9. ofert de căsă-
  torie.
Házassági akadály, impediment,.
  pedecă (la căsătorie).
Házassági iga, 9. jugul căsătoriei.
Házassági jog, 9. drept matrimonial.
Házassági kihirdetés, o. vestire, pu-
  blicare de căsătorie.
i Házassági szerződés, 9. contract de
! căsătorie.
Házasságkötés, 9. încheierea căsă-
; toriéi, unite conjugală; cununie.
; Házasságonkívüli, a. bastard, nelegi-

rigaș, pețitor.
Házasságtörés,

9. precurvie, adul-

teriii.
Házasságtörő, 9. precurvar, adulter.
Házasszemély, 0. persoană căsătorită.
Házastárs, 9. soț, bărbat; soție.
Házasul, v. a se căsători; v. Háza-
sodik.
Házasulandó, 9. candidat de însu-
rație; candidată de măritiș.
Hazaszállítás, 9. transportare =, tri-
mitere =, liferare acasă.
Hazaszeretet, 9. iubire de patrie, pa-
triotism.
Hazaszerte, abv. in irtreagă patria,
in întinsul țevii.
Házaszsellér, 9. curialist.
Hazatérés, 9. reîntoarcere, întoarcere

acasă.
Hazátlan, a. fără patrie, pribeag,
fara adăpost.
Hâzatlan, a. fără casă, fără adăpost.
Hazavágyás, Hazavágyódás, 9. dor
de casă, dor de țară; nostalgie.
Hazavezet, v. a duce acasă, a con-
duce =.
Hazavisz, «. a duce acasă.
Házbeli, ₐ. căsean, din casa.
Házbér, 9. chirie.
Házbirtokos, 9. proprietar de casă.
Ház eleje,9. fața casei, fațadă, fron-
tispiciu.
Házépítés, d. zidire =, edificare de
casa.
Házfedél, 9. coperișul casei.
Házhéj, ₉. podul casei.

Házhéjablak

£03

Házhéjablak, 9. ferestrue, bageaca
(pe coperișul casei).
Házhéjazat, 9. acoperiș, învălitoarea
(casei).
Házhely, 9. loc de casă.
Házhelyadó, 9. dare de pămînt.
Házhomlok, 9. frontispiciu, fațadă.
Házhozszállítás, 9. transportare acasă.
Házhozszállítva, abv. dus acasă.
Házi, a. casnic, de casă, domestic;
familiar.
Háziadé, o, dare de casă.
Házias, a. familiar, de casă.
Háziasszony, 9. doamna stăpâna
casei.
Házi boldogság, 9. fericire casnică,
= familiară.
Házi bútor, 9. mobilii, utensilii,
unelte, pojijie (de casă).
Házi doromb, ». muiere rea, ~ gâl-
cevitoare, furie, tartoriță, drac im-
pelițat.
Házieszköz, 9. unelte, mobilii (de
casă) ; medicină de casă.
Házifogság, 9. arest de casă.
Házigazda, 9. stăpânul casei, domnul
casei, gazdă.           [casă, menaj.
Házigazdaság, 9. economie de casă,
Házikereszt, 9. I. supărării, misemi
buclucuri casnice; 2. tartoriță,
drac impelițat.
Házikó, 5. 'căscioară, căsuță, colibă.
Házikoldus, 9. sărac; rușinos.
Házi kör, 9. cerc familiar, familie.
Házinyúl, 9. iepure de casă, vătui.
Házi orvosság, 9. leac de casă; dof-
torie băbeasca.
Házi rendtartás, 9. ordine de casă,
orenduială casnică.
Háziszer, 9, mijloc =, leac de casă.
Háziszöttes ruha, 9. haină din țesă-
tură dé casa.
Házitücsök, 9. (<zcol.) greer, greluș de
casă (Gryllus domesticus).
Házmester, 9. intendanț, vătaf (de
casă).
Házmotozás, 9. cercetare, perchisi-
țiune domiciliară.
Háznép, 9. familie; căseni, casnic).
Háztáj, 9. preajma casei, împrejuri-
mea «=.                 •
Háztartás, 9. casa, menaj, gospodărie.
Háztelek, 9. intravilan, toc de casă.
Háztűz, 9. vatră, cămin, megy —
nézni* merge a peți, Umblă după
însurătoare.

Htxoei


Háztűznézés, 9. pețit, pețire.
Hazud, Hazudik, v. a minți; a croi
la minciuni, a spune la brașoave;
olyat — mint egy ház, mințesce, de
stă soarele ’n loc.
Hazudoz, v. a cam minți, a minți des.
Hazudozó, 9. mincinos.
Hazudtol, v. a desminți, a face de
minciună, a da de gol, a mințăi.
Hazug, a. mincinos; fals; neadevă-
rat; născocit, plăsmuit; hamarább
utolérhetni a —ot, mint a sánta
kutyát, cu minciuna nu mergi de-
parte; —, 9. mincinos, mincinoasă.
Hazugság, 9. minciună ; fenn, gogoașă,
brașoavă, blajenie.           [drept.
Hazugul, abv. mincinos, fals, pe ne-
Házul, abv. onnan —, de acasă.
Hazulról, Hazunnan, abv. de acasă.
Házvitorla. 9. sfirlează, giruetă.
Házsárt, 9. asard; arțag, șicane, bâr-
feli, ceartă.
Házsártos, a. asard, zorbagiu, hăr-
țăgoș, târăe brâu, certăreț, arțăgos,
ghiorlan.
Házsártoskodik, v. a asarda, a căuta
ceartă, a face gâlceava, a se cio-
rovăi.
He ! Hé! int. ei, aho, măi, ascultă;
ce (la cărăuși) ceai
Hebeg, v. a gângăvi, a bâlbăi, a bol-
borosi.
Hebegő, 9. bâlbăila, gângav, peltic.
Hébehóba, Hébehóban, abv. când și
când, din când în când, câte odată-,
uneori.
Hebehurgya, a. prea iute, pripit, ne-
socotit, nechibzuit, flusturatec, fan-
faron, haihui, fiueră-vint.
Hebehurgyálkodik, v. a se pripi, a
lucra nechibzuit.
Hebehurgyán, abv. pripit, nechibzuit,
nesocotit.
Hebehurgyás, a. v. Hebehurgya.
Hebehurgyáskodik, v. a se pripi, a
se prea grăbi.
Hébekorban, Hébenkorban, abv. v.
Hébehóba.
Héber, 9. evreü, izraelit, mosaic ; tár-
tan, jidan.
Hébér, 9. 1. sifon; u2. pírghie.
Héberül, abv. evreesce, jidovesce.
Hecc, 9. 1. goană înverșunată, hăi-
tuire; 2. glumă, șagă; asmuțare.
Heccel, v. a asmuța, a ațîța, a pri-
goni, a sgomi, a întărâta.

Hederít


284

Hederít, v. a da (din umere), a
clipi (din ochi) ; nem is - - rá, ^ici
nu-i pasa de el, nici nu-'l baga ’n
sama.
Heg, ₐ. cicatrice, sg ancă (bubă in-
scorțoșată), semn de rană.
Heged, v. a se cicatrisa, a se scor-
toșa, a se vindeca, a prinde peliță;
a se lipi.
Hegedék, ₐ. inscorțoșare, cicatrizare.
Hegedű, ₐ. ceteră, vioară, violind,
lăută, scripcă; — t húz, cânta din
vioară, ceteră.
Hegedűcincogás, ₃. cârțăitură (de
violină).
Hegedül, v. a cânta cu vioară, = în
violină, a cețera; elsőt —, a cânta
la prim; magánt —, cântă solo la
violină.
Hegedűláb, o. scăunaș, scăiuș (la
ceteră).
Hegedűmíves, ₐ. fabricant de violine.
Hegedűnyereg, Hegedűpalló, He-
gedűtám, ₐ. scaunaș, scăiuș.
Hegedűs, ₐ. violinist; ceteraș; lăutar,
scripcar.
Hegedűsróf, Hegedűszeg, ₐ. cuiü de
vioară.
Hegedűszó, o. cântare in violină,
cântecul vioarei.
Hegedűtök, ₐ. toc -, cutie pentru
violină.
Hegedűtompító, ₐ. surdină (de slăbit
tonul).
Hegedűvonás, ₐ. tragere =, trăsătură
cu arcul.
Hegedűvonó, ₐ. arc, harc, arcuș.
Hegeszt, v. a cicatrisa, a înscorțoșa,
a, scurge (rana); a vindeca ; a prinde
la olaltă, a lipi, a năclăi.
Hegit, v. a înnădi ferul, a ferumina.
Hegitheto, ₐ. feruminabil.
Hegy, o. 1. deal, munte; 2. vîrf, pisc,
crescet, culme, căpatâiu ascuțit;
—en völgyön, preste munți si văi;
preste noue țeri și noue mări; —en
völgyön túl jár már, și-a luat lumea
în cap; kés —e, sîmceaua cuțitului;
hegyembe, hegyedbe, sáli hegyibém,
hegyibéd ₐc/. asupra mea, = ta ocl.
Hegyalja, o. 1. poala muntelw, sub
munte; 2. podgoriile de la Tokaj;
țară muntuoasă.
Hegyaljai, ₐ. de Tokaj.
Hegycsoport, o. grup de dealuri, =
de munți.

        Hegymögi


Hegycsúcs, o. pisc, culme, vîrf fde
munte).
Hegyeit, ₐ. ascuțiț.               >
Hegyes, ₐ. 1. delsros, muntos; —i
vidék, ținut muntos; 2. ascuțit, ageri
pițigăiat; fig. mușcător, caustic, în-
țepător. "
Hegyescsap, ₉. cep ascuțit.        "
Hegyesedik, v. 1 . a deveni de^uros ; •
2. a se ascuți, a se ageri; a se
pițigăi.
Hegyesít, ᵥ. a ascuți.             j
Hegyeskalapács, ₉. ciocan cu ascuțiș.
Hegyeskapa, ». sapă ascuțită, = de
rădăcini.                        "
Hegyesménta, $. (fot.) m.iita calului.
Hegyesorrú, a. cu nasul ascuțit.
Hegyesszög, o. unghiu ascuțit. j
Hegyetlen, ». 1. tîmpit, fără vîrf,;
neascuțit; 2. fără dealuri, plan.
Hegyett, aóv. la deal, în sus; de
asupra, preste.
Hegyez, a ascute, a ascuți, a face
vîrf; fülét —i, își ascute urechile, as-:
cultă cu luare aminte.
Hegyfok, o. cap, promontoriu. i
Hegygerinc, o. creasta munților, coamd
=, crescetul =, spinarea munțilorₜ
sprânceană de deal.              <
Hegyhát, coasta muntelui. \
Hegyi, a. de munte; muntean, d^
lurean.                          1
Hegyibe, aóv. pe d’asupra; preste.
Hegyi gyanta, d. resina.         i
Hegyikék, o. lazură, albastru de muntei
Hegyi lakos, muntean, plăieș, de-
lurean; țuțuian, moroian, mocaiq
moț.
Hegyi löveg, o. baterie de munte. ]
Hegyi manó, o. spiriduș, vil fa băii.
Hegyi pálya, s. rampă.
Hegyi tó, o. ochiu de mare. j||
Hegyi tüzérség, d. artilerie de munteSgl
Hegyi üteg, baterie de munte. S
Hegyizöld, t>. verde cenușiu.    JM
Hegyke, ₐ. fălos, semeț, îngâmfat
v. Hetyke.                       Wr
Hegyköz, e>. plaiu. regiune muntoasăjțl
pas, strîmtoare.                   S
Hegylánc, lanț =, șir de munți st
eatenă de munți.
Hegyleírás, o. orografie.          B
Hegylejtő, ₉. coastă, prețipiș, coborî^t
Hegymester, pândar, păzitor
vii).
Hegymögi, ₐ, ultramontan. H

.tiegyneK

zoo

XXCXJ UCXlXXCbg J ao

Hegynek, «óv. la deal, la lala ’n sus. । Héjasas, (wol.) vinderea, curtâu,
Hegynyílás, ₉. prăpastie, crepătură j uliu, hâreu, cealhău.
de munte.                   [munte. ! Héjasféreg, $. rac.
Hegyoldal, ₉. coastă de deal, ~ de ; Héjasodik, v. a se scorțoșa; a se
Hegyőröm, ₉, ᵥ. Hegycsúcs.             face crusta, a cresce hoaspă.
Hegyrajz, orografie.                  Héjasok, ₉, crustacee.
Hegyrajzi, ₐ. orografie.             ; Héjasvetemény, legume păstăioase.
Hegyről, aóv. la =, de vale, coborînd, Héjaz, ᵥ. 1. a învăli (cu scoarță, cu
în jos.                              ■ coajă); a curăți de coji; a desface
Hegység, ₉, munți (pl.), munte. | (de păstăi) ; 2. a lipi, a spoi; 3. a
Hegyszakadás, ₐ. surpătură de munte, acoperi, a pune sub coperiș.
= de deal.                           Héjáz, ᵥ. a uzurpa, a-și aroga, a-și
Hegy szoros, Hegy szorulat, ₉. pas, însuși (pe nedrept); a fi pretențios,
strimtoare, trecătoare (printre munți). • Héjazat, t>. (a)ccperiș, înveliș; scoarță,
Hegyszurok, păcură, asfalt.
Hegytérség, ₐ. platou, plaiu.
Hegytető, t>. crescet, pisc, muche,
culme, creastă, vîrf (de munte).

Hegytorkolat, Hegytorok, d. strâm-
toare, pas, chete de munte; trece-

  crusta ; scoica; podeală, podină, du-
șumea; pod (la casă).
Hejehuja, o. chiuitură, chiot, chiuit;
—, a. ușuratec, fiusturatec.
Hejehujahuj! mutul hura! tac'așa !

       .                     ,         prihuhu!
   toare, vale îngustă (între doi munți). ; Hejh ! hei! ei! ah !
. Hegytő, ₐ. picior de munte, = de : Héka ’ auffi! asculță! hékám! dra-
   plaiu; poala muntelui.              '   ’             ’
  Hegytömeg, ₐ. complex de munți.
  Hegyvidék, ». ținut jnuntos, țară

  regiune muntoasă, = alpină.
Hegyzik, v. a înspica (grâul).
Hegyzug, ₉. strîmtoare, văgăună, plaiu.
Héhel, Héhelez, v. a dărăci, a piep-
tăna (lână), a hecela.
Heheng, Hehenget, v. a mâcăi, a sbiera
(ca capra).
Hehent, t>. a icni, a respira, a re-
sufia; a pronunța.
Hehentes, c>. respirare, resufiare ; aspi-
rațiune; — sel ejt, exprimă cu
aspirațiune, = apăsat.
Hehentös, a. aspirat, intonat, apăsat.
Hehezet, ₐ. aspirațiune.
Hej! ah!. ai ! vai! ei!
Héj, o. 1. coajă, scoarță; crustă;
2. găoace; pieliță, pojghiță, hoaspă;
teacă, păstae (de fasole); 3. scoică;
  4. față, acop/eremint (de pernă) ;
coperiș, invăuș (la casă).
Héja, a. (zdol.) uliu, cuiruiu, cobaț,
hâreu, vinderea,, (h)eiete, bodiu,
găinar, porumbar, eriă (Falco pa-
lumbarius).
Héjakút, ». (fot.) 1. scaiu (Cardus) ;
2. darac.
Héjancok, crustacee.
Héjas, a. cu coaja, cu scoarță, cu
crusta; hospos, păstăios; scoicos.
Héjasállat, a. animal crustaceu. = cu
crustă.

gul meu, scumpul meu]
Hékás ’ prietine! frate! amice!
Hékő d. piatră de moară.
Hékút, 5. fântână, termală, = de apă
caldă.
Hélazab, ₐ. odos, obsigă, ovsigă, oves
sec (Avena fatua).
Helvécia, o. Elveția. Șvițiera.
Helvét, a. elvețian; — hitvallás, con-
fesiune elvețiană.
f Helvétország, t>. Elveția, Șvițiera.
Hely, o. 1. loc, localitate; teren;
spaț, întindere; 2. loc, post, func-
țiune ; 3. loc, pasaj, citațiune (într’.o
carte); — t ad, dă = , face loc, dă
ascultare; —t áll, stă pe loc, stă la
post; —et foglal, șede, ocupă un
loc : — e van, are loc; e primit;
—ébe tesz, pune în loc, substitue,
inlocuesce; nincs —én az esze, e
intr’o doagă, e smintit, nu-i cu min-
tea la loc, e clătit de minte.
Helybeli, local, din loc. din loca-
litate, de aici, de aci.
Helybeliség, localitate.
Helyben, aóv. 1. în loc, loco; -2. pe
loc, de loc, in dată, numai decât.
Helybenhagy, v. a încuviința, a
! aproba, a lăsa pe loc, a verifica, a
! da drept; a primi, a accepta, a sanc-
ționa, a ratifica, a confirma.
Helybenhagyás, aprobare, încuviin-
țare; verificare, sancționare, rati-
ficare, confirmare.

Helyenként

286

Helytartóság

Helytartótanács

Hercehurca

Helyenként, aóv. pe. alacurea, pe
unele locuri, ici colea.
Helyes, a. corect, drept, exact, cu
cale, potrivit, nimerit, la. loc; —,
abv. bine, așa, tocmai.
Helyesbít, ᵥ. a corege, a "origa, a
îndrepta, a rectifica.
Helyesbűi, v. a se îndrenta, a se co-
rege, a se rectifica.
Helyesel, v. a aproba, a încuviința,
a primi, a accepta, a admite, a afla
de bun, a concede.
Helyeselhető, a. acceptabil, admisi-
bil; de aprobat, de încuviințat.

Helyesen, aóv. drept, corect,

exact,

bine, echitabil, adevărat.
Helyesírás, ₐ. ortografie.
Helyesírási, ₐ. ortografic.
Helyesít, v. 1. a aproba, a încuviința;
2. a rectifica, a cor ege, a îndrepți.
Helyeslés, 0. aprobare, încuviințare.
Helyeslő, Helyeslőleg, aóv. apro-
bator, cu aprobare, cu încuviințare.
Helyesség, t>. corectitate, corecțiune,
exactitate, precisiune, acurăteață.
Helyett, podp. pentru, in loc de.
Helyettes, a. substitut, suplent, supli-
nitor ; locoțiitor.
Helyettesít, v. a substitui, a suplini,
a înlocui, a ține locul.
Helyettes ség, 9. suplentură; supli-
nire, substituire, înlocuire.
Helyez, v. a așeza, a pune, a dis-
pune, a rindui; szabad lábra —,
pune pe picior liber.
Helyezkedik, v. a se așeza; a lua
a ocupa loc, a sédé.
Helyeztet, v. a disloca; v. Helyez.
Helyhatóság, v. municipalitate, juris-
. dicțiune.
Hely hatósági, «. municipal.
Helyi, a. local, din loc.
Helyiérdekű vasút, >. cale ferată vi-
cinală.
Helyirat, 9. topografie.
Helyirati, topografic.
Helyiség, 9, local, localitate, încăpere.
Helyismeret, 9. cunoscință topografică.
Helyközvetítő, 0. anteprenor, samsar,

vérig aș.
Helyleirás, ₃. topoprafie.
Pelynök,. 0. locoțiitor, vicar.
Helyőrség, a. garnizoana.
Helyőrségi, a. de garnizoană.
Helypénz, 9. taxa, vamă (pentru
tră).

Helypótló, a. Suplinitor, locoțiitor.
Helyrajz, ». topografie.
Helyrajzi, a. topografic.
Helyre, a. isteț, dibacîu, iscusit, net,
nostim, drăgălașabv. laloc.
Helyreáll, v. a se restabili, a se re-
stitui, a se restaura, a se repara.
Helyreállít, v. a restabili, a restaura,
a repara, a drege, a îndrepta, a pune
la cale.
Helyreállítási költség, 9. spese ==,
cheltueli de restaurare, = de repa-
ratură.
Helyrehoz, v. a repara, a restaura,
a întregi, a drege; a pune la loc;
a restitui.
Helyrehozhatatlan, Helyrehozhat) an,
a. nereparabil, ireparabil.
Helyrehozható, a. restaurabil, repa-
ratii.
Helyreigazít, v. a rectifica, a îndrepta,
d repara; —ás,- 3. rectificare, des-
mințire.
Helyrepótlás, 9. restituțiune, resti-
tuire; înlocuire; reparare.
Helyrepótol, v. 1, a înlocui, a suplini;
2. a repara, a restitui.
Helyretesz, v. a pune la loc, a trage
(mană, picior scrintit). ’
Helyreüt, v. a pune la.cale; v. Helyre-
állít.
Helység, 9. loc, localitate, comună, sat.
Helyszín, 9. fața locului; a —én
megjelen, a se presența la fața lo-
cului.
Helyszínel, v. a localisa, a face ocu-
lațiuni la fața locului.
Helyszínelés; 0. localisare, localisa-
țiune.
Helyszineksi bizottság, 0. comisiune
de localisare.
Helyszíni fölvétel, *•••. percepere la
fața locului.
Helyszinrajz, 5. topografie, plan.de
situațiune.                    [spaț.
Helyszűke, îngustime, lipsă de
Helyt ad, v. a da loc, a primi, a
accepta, a aproba, a adera la.
Helyt áll, v. a rămâne stăpân pe, a
sta la loc, ~ la post, a stc fața.
Helyt álló,, a. fix, solid, statornic;
i —, 9. garant; autoritate.

I Helytartó, 9. locoțiitor, guvernator;
i vicar.
șa-1 Helytartóság, locoțiință, locotenența,
; guvernament provincial; vicariat.

Helytartótanács, 9. consiliu locoten-
țial, guvern provincial.
Helytélen, a. incorect, inesact, greșit,
neadmisibil, neîntemeiat, nebasat;
fals, nedrept, arbitrar.
Helytelenít, v. a dezaproba, a re-
proba, a nu încuviința.
Helytelenkedés, 9. necuviință, nepo-
liteța, neorindueala, disordine, pur-
tare rea.
Helytelenkedik, v. a se purta rău,
= necuviincios.
Helytelenül, aóv. incorect, inesact,
greșit; fals, arbitrar, răii, fără cale.
Helytmaradó, a. stabil, permanent.
Helyüresedés, 0. vacanță, golire (a
unui post).
Helyütt, e helyütt, aóv. aicea, aicilea,
pe acest loc.
Helyzet, 9. situațiune, posițiune, sit;
stare, hal.
Helyzetrajz, 3. desemn ~, schiță =,
plan de situațiune.
Helyzetterv, 0. plan de situațiune.
Hempelyeg, v. a se rostogoli, a se
tăvăli, a se prăvăli, a se da de-a
dura; a se zbuciuma, a fi zbuciu-
mată (marea).
Hempelyget, Hemperget, v. a rosto-
goli, a prăvăli, a tăvăli; a vălătuci,
a măngălui (rufe).
Hemzsegj v. a furnica, a mișui, a
fojgăi, a bâjbăi, a viermui.
Henceg, v. a se făli, a se păuni; a
face mofturi, a se lăuda, a se fuduli.
Hencegés, 3. 'lăudăroșie. fanfaronadă,
îngâmfare.
Hencegő, 0. fanfaron, palavragiu,
moftangiu, fulau, îngâmfat, lăudăros.
Henger, d. cilindru; sul, rol; vă-
lătuc.                       (de sul.
Hengeralakú, a. cilindric; in formă
Hengerbóc, Hengérbucka, 5. berbe-
leac; căprior; —át vet, se da peste
cap, = de a dura, - de a berbeleacu.
Hengerbócoz. Hengerbuckáz, v. a se
da de a berbeleacu, = de a, roata.
Hengercsiga, 3. roată cu sul.

Hengerded, ₐ. cilindric.
Hengeredik, Hengereg. v. a se rosto-
goli, a se tăvăli, a se da de a roata,
de a berbeleacu ; a se vălătuci.
Hengerel, v. a netezi cu vălătucul,
a măngălui, a durgăli (rufe).
Hengeres, a. cilindric, cu cilindru,,
cn sül.

Hengerez, v. a vălătuci, a netezi cu
vălătucul, a măngălui, a dur gali.
Hengerget, v. a rostogoli, a prăvăli,
a tăvăli; a da de a dura.
Hengergő, Hengergős, a. cilindric;
rotitor, rostogolitor.
Hengergőzik, v. a se da de a dura,
a se . rostogoli, a se prăvălia
Hengerit, v. a rostogoli, a tăvăli, a
prăvăli, a da de a dura.
Hengerkerék, 3. roatâ cu sul.
Hengerlakat, 5. lacax cu limbă, = cu
pană, = cu piron.
Hengermalom, 9. moara cu sul.
Henrik, 9. Enric.
Henteredik, Hentereg, v. a se rosto-
goli, a se prăvăli, a se da de a dura
Hentes, 9. măcelar, belitor de porci,
sfârnar de ~ ; cămățar.
Hentesárú, 9. cămățăiii.
Hentesbolt, 9. cărnățări,.
Henteskedik, v. a tăia porci, a se
sfârnări cu cărnuri de porc.
Henye, ₐ. leneș, trândav, greoiu;
netrebnic; —, 9. hoinar, ștrengar,
pierde vară, haimana.
Henyehivatal, 9. oficiu =, post sine-
cura, « fără griji.
Henyél, v. a trândăvi, a (se) lenevi,
a se deda lenei.
Henyélkedik, v. v. Henyél.
Henyélő, 9. trinto*, pîerde-vara, tembeh
Henyén, aóv. a lene, cu lene, cu úrit*
Hepciás, a. fulau, fanfaron, lăudăros,
moftangiu, palavragiu.
Hepciáskodik, a face mofturi, a tăia
la palavre; a se lăuda, a se făli.
Hepehupás, a. gropos, grunduros;
deluros, gloduros; presărat cu dealuri.
Herbatea, Herbaté, 9. tea, ceaiu (de
fiori de soc).
Herceg, a. duce, principe.
Hercegasszony, 9. ducesă, princesă,
domnița.
Hercegfi, 9. prinț, prințișor.
Hercegi, a. princiar, dúcai, de duce.
Hercegileg, aóv. princiar, ca un prinț,
domnesce.

Hercegitett gróf, 9. comite conte
făcut principe.
Hercegprímás, 9. principe primate,
primate.
Hercegség, 0. principat, ducat; —ed,
Alteța Voastră.
Hercehurca, 9, necazuri, belele, svir-
! coliri; șicanărî.

Hercehurcái

288

Heti lap

Hercehurcái, p. a necăji, a ocări, a
sîcăi, a șicana.
Herdál, p. a risipi, a prăda, a cheltui.
Here, d. 1. trântor, albină clocitoare;
2. trântor, hoinar, haimana, pierde-
vară, ștrengar; 3. coiu, boașe; ló—,
trifoiü.                        [rög.
Hereg, v- a horcăi, a hropoti; v. HÖ-
Herehura, $. (fot.) trifoiu de câmp, =
iepuresc; culbeceasă, ghizdeiu, (Medi-
cago fialcata).
Heréi, p. a jugăni, a scopi; a castra;
a copării (cocoși).
Herélkédik, p. a trândăvi, a tândăli,
a prinde musce.
Herélő, s.jugănitor, scopitOr, castrator.
Heréit, 9. jugănit, castrat, jugan;
eunuch.
Herész, o castrator, jugănitor.
Hergel, p. a cocoși, a rostogoli, a
prăvăli; a ațița, a irita, a ademeni.
Hérics, d. (fot.) iarba cocoșului, coco-
șei de câmp, schinteiuță.
Héring, Hering, e>. aringă, scunibrie,
iringă.
Héringhalász, o. pescar de scumbrie,
= de iringi.
Héringhalászat, o. prinderea scumbrie-
  lor.
Herjó, o. (zcoL) potérniche (Tetrao
perdix).
Hermec, Hermecszij, curea laoblinc,
  = la șea.
Hernyász, p. a omofi a stîrpi onii-
  dele, a curăți de omide; —omidar.
Hernyó, a. omidă; —t szed, curățesce
  de omide.
Hernyóbáb, d. larvă, chrisalidă, nimfă
  (de omide).
Hernyóboly,». omidărie, cuib de omide.
Hernyófalás, 9. stricăciune de omide.
Hernyóirtó, o. foarfeci de curățit omi-
dele de pe pom.
Hernyós, a..plin de omide,
Hernyóz, p. a curăți de omide.
Herőce, Herőke, o. valdenea; p. Csö-
rögő.
Heneg, v. a mâr ai, a hârăi, a mor-
  măi; a bomboni; a cârti.
Herseg, Hersen, p. a pârăi, a scârțăi
  (zăpada sub picior).
Hervad,- a se veștejii, a se ofili; a
  ingălbini (frunza), a se matofi.
Hervadatlan, ». neveștejit; neperilor,
  vecinie.
Hervadhatatlan, a. neveșteditor.

Hervadoz, p. a se veșteji, a se ofili,
a se usucă.
Hervadt, «. veșted, vestejit, ofilit;
uscat, spălăcit, fireav, galbin (la
față).
Hervadtlelkű, a. blasat, moleșit, tîm-
pit, sătul (de lume).
Hervadtlelkűség, o. moleșire, tîmpeală.
Hervaszt, p. a veșteji, a ofili, a matofi.
Hervasztó, a. veștejitor; osto it. r.
Hervatag, ₐ. veștejitor; trecător, peri-
tor.
Hesseget, ᵥ. a hîșăi, a speria, a goni
(paserile).
Hésugár, 0. raz de căldură.
Hészoba, o. cabină =, odaie de asudat.
Hét, 0. septemână; —, ». șapte, șepte.
Hét-alvók, 9. 1. unul din cei șapte
dormitori din Efies, eridimion; 2. som-
nore, somnole, sac de somn.
Heted, n. șeptime, a șeptea parte.
Hetedfél, >. șase și jumătate.
Hetedfű, a. de șapte ani (despre vile).
Hetedhang, ». sept, septimă.
Hetedhét ország, 9. șapte țări și șapte,
mări, lumea largă.
Hetedhó, 0. luliu (lună).
Hetedik, n. al șeptelea, a șeptea.
Hetedrész, șeptime, a șeptea parte.
Hetedszaka, toată săptămâna, pes^é
întreagă =.
Hetedszer, w. a șeptea oară.
Hetedszeri, a. de a șeptea oară.
Hetei, p a petrece săptămâna.
Hetelő, d. săptemândr, ebdomadar.
Heten, n. șepte inși.
Hetenként, abv. Hetenkénti, a. septs
  mânai, de =, peste săptămână.
Hetes, a. 1. săptămânar, servitor (p
săptămână); 2. de o săptămână
3. șepte ochi, șeptar (in cartof orie)
Hetes béres, >. servitor, slugă
săptămână).
| Hetes legény, 0. calfă (care lucră ț
  săptămână).
! Hetet havat összehord, v, a von
< verji și uscate.
Hetevény. o. găinușă, cloșca cu pu
  pleiada.
Hétféle, a. de septe feluri.
Hétfő, 9. luni; — n, luni, lunea.
Héthimes, a. heptandric.
Heti, a. săptămânal, de săptămână.
Heti bér, 0. simbrie la săptămâna.
Heti folyóirat, $. jevistă săptămânal
Heti lap, a. fioae săptămânală.

                Jtieu vasar


Heti vásár, 9. mărturie, tîrg de săptă-
mână.
Hétközben, aóp. preste săptămână.
Hétköznap, ji de lucru.
Hétköznapi, », 1. de toate jilele, jil-
nic ; %. vulgar, trivial, de rînd, banal.
Hétköznapi prédikáció, 9. predică de
preste săptămână.
Hétszámra, abv. cu săptămâna; — sem
látom, nu-’l văd cu săptămâna în-
treagă.
Hétszemélyes-tábla, 9» tablă septem-
virală.

Hétszemélynök, 0. septemvir.
Hétszer^ n. de șepte ori.
Hétszeres, «. înșăptit.
Hétszeri, n. de a șeptea oară.
Hétszerte, abv. de șepte ori.
Hétszilvafás nemes, nobil d
Hétszög, d. eptagon.
Hétszögű, a. eptagonal.

rind

Hetven, n. șepte jeci; —en, n. șepte-
jeci înșî.
Hetvened, «. șeptejecime, a șepte-
jecea parte.
Hetvenedik, n. al șepte jecilea, a șepte-
jeoea.
Hetvenes, a. de șepte jeci ani.
Hetvenféle, 0. de șeptejeci feluri,
« soiuri.
Hetvenfelé, n. în șepte jeci părți.
l'etvenkedés, 9. fală goala, laudăroșie,
îngâmfare, fandosin.
Hetvenkedik, p. a tăia la palavre, a
se făli, a se fandosi.
Hetvenkedő, 9. fiulău, palavragiu, fiu-
dulache.
Hetvenszer, n. de șeptejeci ori.
Hetyke, a. fudul, fălos, lăudăros, în-
fumurat; trufaș, arogant, obraznic.
Hetykélkedik, p. a se făli, a se fuduli;
• a se purta mojicesce, = obraznic.
Hetykeség, 9. aroganță, fudulie, su-
meție, trufie, presumțiune.
Hév, d. căldura; fierbințeala; lap-
pangó, rejlő —, căldură latentă;
sugárzó —, căldură radială.
Heveder, 1. chingă, tafitur ; 2. cingă-
toare, colan, brîu, șerpar.
HevedereZj p. a lega =, a strînge in
chingă.                     [rindea.
Hevedergyalá, 9. gilău cu altiță^
Hevederkapcsolás, Hevederkötés, 9.
legatoare, încheietoare.
Hevederléc, 9. grindă pusă d’a cur-
meziș.

    Magyar-román szótár.

aRsy

nevseg


■ Heveder-öv, 9. brîu, colan, cingătoare;
  șerpar.
Hevederszij, 9. chingă, taftur.
Hevenyében, aóp. în pripă, dintr'odata,
  improvisat.
Hevenyész, Hevenyéz, p. a impiovisa.
  a vorbi dintr’odata.
Hevenyésző, 9. improvisator.
Hevenyészve, abv. improvisat.
Hever, p. a trândăvi, 3 se da lenei;
a se odihni; a zăcă, a jăcă (pară-
ginit, in țelină, în ogor) ; a zacé fiára
să aducă fiolos (banul).
Hévér, 9. sânge fierbinte.
I Keveredik, p. a se lungi, a se trânti
  (jos), a se arunca jos, a se toțani.
Keverés, 9. zăcere, trândăvite, lene-
  vire; ne activitate.
Heverész, p. a trândăvi, a lenevi, a
I zăce fiără lucru, a petrece a lene.
i Heverő, 9. țrintor, tembel, pierde vară;
  —, a. zacător ; părăginit (pămînt).
Heverő ágy, 9. pat de odihna.
Hevertet, a lăsa să zacă (banii
fiară fiolos) ; a lăsa părăginit (pă-
mântul).
Heves, a. Hevesen, abv. fierbinte, în-
focat, înverșunat, aprig, iute, zelos;
rîvnitor.
Heves-indulatd,«. aprig, înfocat, iute
  la fire, răstit, arțăgos, supărăcios.
Keveskedik, p. a se înfterbinta, a se
aprinde (de mânie) ; a fi arțăgos, a
se răsti, ^op. a'i sări țandăra.
Hevoskedő, a. aprig iute, supărăcios;
neastimpărat, svăpăiat, înfocat, mâ-
nios.                      fsanguinic.
Hevesvérű, a. aprig, pornit, înfocat;
Hevet-hayat összehordj, a aduna peste
olalta, a pune claie peste grămada.
Hevít, p. a înfiierbînta, a in foca, a
încălji; a însufleți.
Hevítő, a. spirtuos (beutură); în-
suflețitor, înfierbintator, aprig.
Hévíz, d. baie caldă, apă fiierbinte,
terme.
Hévizál, p. a lenevi, a tândăli, a
hoinări, a bate lela, a umbla hai-
mana.
Hévmérő, 0. termometru.
Hévmérsék, 9. temperatură; tempera-
ment, stimperemînt.
Hévmutató, a. termoscop, arătător de
căldură, termometru.
Hévség, 9. fierbințeala, zădufi, căldură
nădușitoare, zăpușeală.

19

Hévül, ᵥ. (i se tnfíerbinta, a se aprin-
de, a roși, a se. însufleți; ha-
ragra - , a se aprinde de mânie.
Hevtilékeny. a. aprig, iute, supărăcios,
irităci os.
Hevület, înfocare, aprindere; fier-
bințeala ; iritațiune.
Hézag, j. spărtură, știrbitura, lacună,
gol; breșă, gaura ; îmbucare, încle-
ștare; - ot pótol, umple uu gol.
Hézagos, a. plin de lacune, știrb ;
mane ; — belől, borlos, găunos.
Hézagosít, v. a știrbi, a găunoșa, a
gărăni: a face știrbituri, = lacune.
Hézagpótló, Hézagtöltő, a. care umple
un gol, = o lacună.
Hi, v. a cinema, a striga; a invita,
a provoca; hogy —nak ? cum te
chuimă ?; —, <>. lipsă, neavere, nevoe;
cusur, defect; pénz híjával van, are
lipsă de bani; semmi híja sincs,
nu'z lipsesce nimic; v. Hiány,
Hi! hi! he ! (la cai).
Hiába, Hiában, aóv. in deșert, în van,
  le pomană, de geaba, inzădar, in
  dar, a fetea, surda.
Hiábavaló, ». zadarnic, deșert, nefolo-
  sitor, nul, van; de nimic, de dirvală.
Hiábavalóság, deșertăciune, va-
  nitate.
Hiábavaló skodik, v. a face netreb-
  nicii, = blăstămății.
Hiány, *>. 1. defect, cusur; lipsă, ne-
  avere, nevoe, scădere; 2. (la cassă)
  deficit, lipsă, pagubă, scăfiăment.
Hiányjel, apostrof.
Hiánylat, o. deficit, pagubă, pierdere,
  scăfiement.
Hiányol, a. trage (o poliță); ii lip-
  sesce, nu se află.
Hiányos, ₐ. Hiányosan, abv. defec-
   tuos, imperfect, necomplet, cu scă-
   dere, cu cusur.
Hiányos ige, t>. verb defectiv.
Hiányosodik, ᵥ. a deveni defectuos.
lliányzatos, a. defectuos, cu lipsuri,
cu cusur.
Hiányzik, v. a lipsi, a absenta, a fi
   absent, a nu fi de față^.
Hiányzó, a. absent, ce lipsesce.
Hiba, t>. î. greșală, eroare, rătăcire;
    2. scădere, cusur, meteahnă, smîntă,
   lipsă, defect; 3. vină, delict, gre-
   șală ; nem az én hibám, hogy . .
   nu e vina mea, că . . .
  Hibás, a. eronat, greșit, necorect, fals;

defectuos, cu scăderi : vinovat, de
vină.
Hibásan, abv. eronat, greșit, falș, ne-
corect.
Hibás lógás, o. greșeală, sminteală;
apucătură greșită.
Hibás húzás, o. trăsătură =, tragere
greșită.
Hibás lépés. ■>. paș greșit, alunecă-
tură.
Hibás lökés, o. lovitură greșită.
Hibás lövés, a. pușcătură =, lovitură
greșită.
Hibátlan, ₒ. Hibátlanúl, abv. perfect,
fără greșeli, fără scădere, acurat,
corect.
Hibáz, v. a greși, a face o greșală, a
rătăci, a sminti: a face rău.
Hibázhatatlan, Hibázhatlan, a. fără
greșală, infalibil; ce nu se poate în-
vinui.
Hibázható, a.falibil, greșitor, cu vină;
de învinuit imputabil.
Hibázik, v. a lipsi; a absenta, a nu fi,
de față.
Hibáztat, v. a învinui, a inculpa, a
acusa, a'i băga de vină; a mustra,
a dojeni.
Hibáztató, a. Hibáztatólag, abv. doje-
  nitor, mustrător, învinuitor.
Hibban, ᵥ. a aluneca, a se clătina, a
  se cumpăni (sa cadă), a scăpăta, a
  ’șfi pierde echilibrul.
Hibbant, v. a clătina, a cumpăni; a
  scăpa.
Hibik, d. (fioi.) nalbă mare (Althaea).
Hibit, v. a lipsi; a avea cusur, a avea
  defect la.
Hibitol, v. a învinui; a afla erori,
  = greșeli, = defecte, = cusur.
Hiblihubli, 9. nemernic, mișel; fiu-
  sturatec, șlendrian.
Hibúl, v. a se sminti, a se birgoșa, a
  deveni defectuos.
Híd, pod, punte ; —at ver, face un
  pod; —at elszed, strica -, dărîmă
  un pod.
Hidal, v. a face un pod, a podi, a
  face trecătoare.
Hidas, 1. pod umblător, luntre,
  ponton; 2. cocină, coteț (de porci).
Hidász, 5. podar, luntraș; pontonar
  (artil.).
Hidászat, d. podarie; pontonărie.
Hidaz, v. a face un pod, a podi.
Hidazat, poditura, podeală.

Liiiiuuu




mgveieju

Hidbolt, $. arc. boltitură de pod. I
Hidcölöp, o. pilastrul arcului, picior I
de pod.
Hiddeszkázat, o. boltuitura =, căptu- î
șeala unui pod.                     !
Hiddobogó, d. podeală, poditura (la\
pod). •                             r
Hiddogál, v. a chiema (des).        j
Hideg, ₐ. 1. rece, friguros, geros;
2. fi . nepăsător, nesimțitor, indi- j
)erent, cu sânge rece ; —, a. receală, I
ger, frig: friguri (boală) ; kilelte
a —Vau scuturat frigurile, a avut
friguri.
Hidegedik, v. a se reci, a se face ger,
f frig.
Hidegen, abv. rece; cu sânge rece;
nepăsător, nesimțitor.              |
Hideges, ₐ. cam rece; cu receală, i
friguros; cu friguri.               !
Hidegit, v. a reci, a răcori, a (a)stîm- ■
păra.                               ।
Hideglelés. friguri (intermitente). \
Hideglelős, ₐ. bolnav de friguri; i
malarie.,                           i
Hidegrázás, o. friguri; malarie. ’
Hidegség, o. frig, receală, ger, îngheț ; i
nepăsare, receală.                ' I
Hidegszik, v. a-se face frig, a se răci, '
a se face ger.
Hidegül, v. a se reci.
Hidegvér, sânge rece, nepăsare,
fiegmă.
Hidegveríték, d. sudoare rece, fiori
reci.
Hidegvérű, Hidegvórűen, Hideg-
vérűleg, abv. cu sânge rece, flegmatic.
Hidegvett, a. Hidegvette, Hidegvet-
ten, abv. degerat, înghețat.
Hidegvízgyógyítás, o. idroterapie;
vindecare cu apă rece.
Hídfő, 5. capul =, capătul podului.
Hídhajó, x ponton; galeră.
Hídkarfa, Hídkorlát, a. barieră, răzi-
mătoare (la pod) ; parmaclîc (la
poduri).
Hídláb, d. talpa podului cu taracii,
pilastru, stilp.
Hidlal, v. a podi, a pardosi (podul).
Hídlás, a. podeală, poditura.
Hidlâsfa, e>. podea.
Hídlásol, v. a podi.
Hídmáz sa, Hídmérleg, cumpăna
decimală.
Hídnyilás, ». jugul, ve care stau grin-
zile unui pod.

Hí dogál, v. a chiema, a invita din
când în când.
Hidcr, v. a cigăli, a alege; a răpi
cu sine, a duce, a mâna (apa).
Hidoszlop, o. stîlp, pilastru ( la pofi).
Hídőr, o. (fioi.) podbeal de apă, limba
br oase ei, alinia (Alisma).
Hídpalló, o. punte.
Hídvám, vamă, podamt, brudină.
Híd vámos, o. podar, vămaș, brudinar.
Hídverő, 5. podar (care face poduri),
bărdaș, dulgher.
Hiedékeny, a. credul, ușor crefiătos,
lesne
Hiedelem, t>. credință; crețlămî ~>,t,
confidență, încredere; abban a—ben
voltam, hogy .. ..cm fost de credința,
că .. .
Hiedelmes, o. cu încredere, de creflut,
demn de credință, probabil.
Hiéna, d. (zool.) (h)iena (Hgaena).
Híg, a. fluid, Ucid ; curgător, subțire,
rar; moale (oü); — bor, vin apătos.
Hig-áldőzat, o. libațiune.
Higan, abv. fluid, subțire, apătos ;
moale.                           [git.
Higany, 0. argint viu, mercur; hidrar-
Higany-éleg, mercur oxidat, solu~
țiune de mercur.
Higanyol, v. a unge cu mercur.
Higanyos, a. Higanyosán, abv. mer-
curial.
Higanyoz, v. a unge cu mercur.
Hig-eszu, a. slab la minte, slab de
cap ; nesoctit, ușoratec; necălif
minte scurtă; frivol.
Higgad, v. 1. a se limpezi, a se așeza;
a se subțiă; a se răci (fierul); 2. a
se alina, a se liniști, a se așeza.
Higgadtba. Higgadtan, abv. liniștit,
calm, tăcut, moderat, cumpătat, așe-
fiat, grav.
Higgaszt, v. 1. a subție, a rări, a
limpedi, a stimpăra, a rafina, a puri-
fica ; 2. a domoli, a calma, a liniști,
a modera a alina, a potoli.
Hígít, v. o subțiă, a stimpăra, a rări.
IJigítók, x laxative, purgative.
Hígmérték, 0. măsură de lichide ;
igrometru, picnometru.
Hígság, fluiditate, lichid, Ucid.
Hígsör, 0. berc subțire, = stimpărată.
Hígál, v. a se subție, a se stimpăra.
a se face apă(.tos); a se rări.
Hígvelejű, a. superficial; necălit, ne-
socotit, ușurate c.

19*

Higviric 292 xnmszarvas

xiiuivniinD



Higviric, o. (fot.) lemn dulce (Glycyr-
rhiza).
Higviricnedv, o. miambal.
Hihel, v. a darud, a hecela.
Hihelő, 5. darac, ravilă.
Hihetetlen, ₐfde necrezut, improbabil.
Hihető, a. de crezut, credibil, vero-
simil, probabil.
Hihetően, Hihetőkép, Hihetőleg, aót».
probabil, verosimil, cu probabilitate;
pe semne, sa sperăm, poremi-se.
Hihetőség, 9. probabilitate, verosimili-
tate.

Himezés-hámozás, 9. înfrumsețare,
। împodobire; mania a descrie totul
। frumos; scuză ; șovăire.
' Hímézetlen, a. Himezetlenűl, abv.
| deschis, pe față, fără șovăire.
Himezget, v. a scuza, a acoperi, a
  escuza; a îvfrumseța, a decora, a
  inflorila (stilul); a îmbrobodi, a
  ascunde, a face mușama.
Himezhámoz, v. a șovăi, a ezita; a
  înfrumsăța.
'■ Hímfertőzés. Himfertőztetés, pede-
  rastie; onanie.

[ Hímfertőző, Hímfertőztető, 9. pede-
j rast; onanist.
' Hímgalamb. 9. porumb, porumbaș.
Hímhal, 9. pesce ca lapți, pesce băr-
  bătuș.
Hímkapocs, 9. cătăramă, cârlig, sponca,
  cinghel.
Himlel, v. 1. a împrăștie, a resfira,
  a reschira, a risipi, a sparge; 2. a
  distrage.
Himlik, v. a, se distrage; a se risipi,
  a se resfira.
Himlő, 9. versat, bubát.
Himlőhely, 9. semn de versat, sgancă.
Himlőhelyes, a. ciupit de versat.
Himlőjárvány, 9. epidemie de versat.
Himlőoltás, 9. vaccinare, altuire.
Himlőoltó (anyag), 9. materie de vac-
î cinat, = de altuit.
\ Himlőoltóintézet, 9. institut de vacci-
I nare.
! Himlőoltóorv os, 9. vaccinator.
Himlős, a. cu versat, de versat; ciupit
i de versat.
i Himlözik, v. a avea versat.
Hímminta, 9. model de brodărit.
I Hímnem, 9. masculin, gen bărbătesc.
’ Himnő, 9. ermafrodit, androgin, fete-
j leu, famen.
; Himnős, a. ermafrodit; corcit, ibrid.
Í Hímpellér, 9. cârpaciu, meștera-strică;
j ignorant; șarlatan.
i Himpellérkedik, v. a cârpi, a cârpaci,
। a lucra prost.
i Himpellérség, 5. cârpăceala, lucru de
  cârpaciu; șarlatănie.
Himpók, 9. pecingine, pocă (la cai).
Himpor, 9. polen (la flori).
Himporszál, 4. stamină (la flori).
Himportartó, Himportok, 9. anteră.
•j Himrajzoló, 9. desemnător de modele.
i Hímszál, 9. stamină.
Hímszarvas, 9. cerb.

Hihetséges, a. de crezut, credibil.
Híja (vminek), 9. lipsa, scădemînt,
defect; mat puțin.
Híjába, abv. v. Hiába, ₃C/.
Híján, abv. mai puțin, minus, din;
fără de.
Him, o. 1. brodărie, chindiseală; —et
varr, brodează, coasă la gherghef;
—et varr vkiről, ia pe cineva de model; !
imitează, maimuțează; 2. bărbătuș, i
bărbățel; ~, a. bărbătesc, masculin !
(gen, sex).                           j
Himba, 9. 1. uțvțtuiii), scrînciob, i
gleneiiî ; 2. balanță.                j
Himbál, v. a legăna, a banănăi; a i
agita (steagul), a avinta; a oscila, !
a vibra.                              !
Himbáló, 9. balanță, rudă de balanțat. |
Himbálódik, Himbálódzik, v. a se
avinta, a se uțuța, a se clătina, a
balanța, a se legăna.
Himboj, Himboly, o. (fot.) ricin, că-
pușă (Ricinus).
Himboly-olaj, o. oleu de ricin, - de
căpușă.
Himcsavar, șurub, șurup.
Himcsukk, 9. (dvt.) scara domnului
  (Polemonium).
Himes, a. 1- înflorit, înflorilat; colo-
  rat, pestrițat, impupuțdt, 2. brodat,
  chindisit; ornat; — tojás, öu roș,
  = colorat.
Hințes beszéd. 9. dicțiune ornată, =
  inflorila ia.                  [făcut.
Himes-szines a. mincinos, fals; pre-
Himetlen, ₐ. nechindisit, nebrodat;
pe față, deschis.
Hímez, v. a broda, a chindisi, a coase
  cu fiori, a împestrița; a împodobi, a
  decora, a înfrumiețâ.
Himézés, 5. ehindisire, brodare; în-
frumsețare, împodobire; — nélkül,
deschis, pe față, fără șovăire.

Hímvarrás, ». brodărie, chindiseală.
Hímvarrónő, 9. brodăriță.
Hímvessző, 9. medular (bărbătesc).

Hímzés, Hímzet, 9. brodărie; im-
pestrițatură.
Hímzett, a. brodat, chindisit.
Hímző, 9. brodator, chindisitor.
Himzőaranyfonál, 9. fir de aur de bro-
dat.
Himzőkeret, Himzőráma, 9. gherghef,
ciur (de brodat).
Hímzőminta, 9. model de brodat, pa-
troană.
Himzőmunka, 9. brodărie.
Hímzőselyem, 9. mătasă de brodat,
= de cusut.
Himzőtu, 9. ac de brodat, igliță.
Himzővászon, 9. pânză rara (de bro-
dat).
Hínár, 9. 1. glod, fieașcă, noroiu;
hal, încurcătură, nevoe, stare fatală;
kiszabadítani a —bol, a scăpa din
nevoe, din necaz, din strimtoare;
a —ba esni, a căde în strimtoare;
2. lână broștească, straiu de broască
(Conferva).
Hináros, a. gloduros, cu noroiu; tul-
bure, înnorat (ceriul).
Hinárfélék, 9. naiade.
Hindu, 9. ind, indian.
Hint, 0. a presăra, a, împrăștia, a
resfira, a risipi, a răspândi; a stropi
a acoperi cu.
Hinta, 9. scrînciob, glenciu, (h)uțu-
ț(uiii).
Hintadeszka, 9 balanță, scândură de
balanțat.
Hintái, v. a legăna, a uțuța.
Hinta-ló, 9. cal (de lemn).
Hintálódik, a se legăna, a se uțuța,
a bănănai.
Hintaszék, lectică.
Hintáz, v. a legănă, a banănăi, a
uțuța; a se uțuța, a se legăna; a
oscila (pendulul).
Híntázat, 9. oscilațiune (a pendulului
Hinteget, v. a presăra, a resfira; a
împrăștia.
Hintez, v. a stropi, a uda ; a presăra,
a resfira.
Hintező, 9. stropitor; stropitoare, mă-
tăuz, pămătuf.
Hintező kanna, 9. stropitoare.
Hintó, 9i caretă, călească; rădvan,
trăsură (pe arcuri).
Hintóablak^ 9. oblon la trăsură.

Hintói alja, 9. dricul trăsurii.
Hintófedél, ». coviltir, coperișul tră-
surii.

Hintóka, 9. glenciu, scrînciob, uțuț.
Hintó káz, v. a se legăna, a se băndnăi,
a se huțuța.
Hip-hop ! ini, hopa! haide! uîu !
prihuhu! halaripu! — hírével jár,
e pre tot locul și nicăiri.
Hír, 9. 1. scire, veste, faimă; solie,
Invitare, chiemare ; însciințare, nou-
tate ; svon; 2. renume^ reputațiune;
hírbe hoz, de faimă, hulesce, scor-
nesce nume reu; —e jár, se svonesce,
se vorbesce ; kósza —, svon, veste;
—em nélkül, fără scirea mea; —t
ad, vestesce, da de scire; —t hoz,
o duce veste, = noutate ; —t kap,
primesce o scire; éurópai —ű, de
renume european ; se —e se hamva,.
nu se mai pomenesce; nici pomană ;
tudós —ében áll, e cunoscut ca om
de sciință; holt —ét költeni, aicoate
veste ca a murit; jó —nek örvend,
se bucură de renume, ■■= de nume
bun.
Hír-adás, 9. înștiințare, știre, veste;
avis, avertisment; publicațiune.
Hír-adó, 9. vestitor, arătător; Monitor
(ziar).
Hirdet, v. a publica, a anuncia, a
vesti, a înștiința, a declara, a face
cunoscut, a vădi; a predica, a pro-
I paga, a lăți.
Hirdetés, 1. anunț, publicare, publi-
i cațiune, înștiințare, notificare; 2. ve-
stire, strigare (la căsătorie).
i Hirdetési díj, 9. taxă de publicare;
taxă de v știre, = de strigare.
1 Hirdetési oszlop, 9. stilp de (lipit)
placate, = publicațiunî.
Hirdetget, p. a lăți, a vesti, a publica;
a svoni.
Hirdetmény, 9. publicațiune, anunț,
înștiințare, declarare ; manifest;
edict.
Hirdetmény lap, 9. afiș, placat, placard.
Hirdető, 9. vestitor, erold, pristav,
crainic.
Hirdetőtábla, 9. tablă pentru afișurt,
=■- pentru publicațiunî.
Hirdetvényes idézés, 9. citare cu edict,
= cu manifest.
Hires, a. vestit, faimos, renumit; cu-
noscut, știut, celebru.
j Hiresedik. ᵥ a deveni vestit, a-și

Híre sít

294

Hitcikk

Hiteget

295

Hitszakadás

câștiga renume; a deveni faimos, a
se lăți vestea; a se face renumit.
Hiresit, v. a, face renumit, = celebru,
= vestit; a face renume; a glorifica,
a preamări.
Híresül, v. a se face renumit, = i
celebru; a se face făimos.              I
Hiresűlt, a. defăimat, hulit, faimos; j
celebru, renumit, vestit.               j

Hiresztel, v. a răspândi, a împrăștie, j
a propaga, a răsfira. a lăți (vestea); I
/I         Ifi Jti’tvizs rt       ■f.'inn

a spune la lume, a. vesti: a face | Hirtelenség, a. iuțeală, repeziciune,
reclam.                              ! graba ; vehemență; precipitare.
Híresztelés, a. răspândire, propagare; | Hirtelenséggel, abv. cu iuțeală, foarte
reclam.                               J repede; pe neașteptate, fără veste,
Hireveszett, ₐ. discreditat, cu nume j de odată; țoropoc.
reu: di părut.                       । Hirtelenvaló, a. repede, uite, grabnic,
Hirhajhész, a. Venator de glorie. • neașteptat.
Hirharang, o. cronică, ambulantă; j Hírűi ad. v. a avisa, a anunța, a da
                                        de scire, a vesti, a, publica.
                                       Hírvágy, a. ambițiune, poftă de mărire..
                                       Hírverő, a. telegraf.
                                       Hírvétel, a. primirea unei sciri, = unui
                                        avis.

purtător de sciri.
Hírhedt, «. făimos, vestit.          î
Hírhedtség, a. faimă, por. os, nume rău. |
Hirheszt, v. a lăți vorba, a defăima; ;
a svoni, a scorni (minciuni). j
Hírhordó, a- poșta minciunilor; re-1

portor.
Hiriba, a. (fict.) burete iute, piperuș,
hribă.
Hirköltés, a. scornire, scornitură, nă-
scocire, plăsmuire (de minciuni).
Hírlap, a. ziar, gazeta, foae de publici-
tate, jurnal.
Hírlapi, a. ziaristic, de ziar, de gazetă.
Hírlapíró, o. publicist, ziarist, jurna-
list, gazetar.
Hírlapi kacsa, a. rața jurnalistică;
minciună publică.
Hírlapi tudósítás, a. anunț avis
  ziaristic.
Hirlcl, v. a vesti, a anunța, a publica,
a proclama, a propovădui, â svoni;
a lăți faima.
Hírlik, v. a se svoni, a se vorbi.
Hírmondó, a. vestitor, cursor, precur-
sor, trimis: curier, sol; —ja sem
maradt, ria remas nime după el.
Hírnév, a. renume, glorie, reputațiune,
mărire ; —re vergődik, devine ce-
lebru, câștigă renume.
Hírneves, a. renumit, vestit, celebru;
  faimos.
Hírnök, a. sol, vestitor, curier, pre-
  cursor ; pristav, crainic ; mesager,
  erM: monitor.
Hírré tesz, v, a vesti, a anunța, a
publica: v. Hirdet.

Hírsóvár, Hírszomjas, ₐ. ambițios,,
iubitor de laudă.
Hirtelen, <». iute, repede, curend, grab-
nic, vehement; — harag, arțag, în-
verșunare ; — természetű, arțăgos,
iute la fire; - szőke, roșietec; —, abv. -
pe neaștetate, fără veste, de odata.
Hirtelenében, Hirteleniben, abv. de
odată, fără veste : țoropoc.        '
Hirtelenkedik, v. a se pripi, a se grăbi,
a se precipita.

Hírvivő, ». cursor, curier,

vestitor ;

pristav, crainic.
História, a. ist&rie; poveste.
Hisz, Hiszen, ᵥ. a crede; a se în-
crede, a da credemînt, a avea în-
credere ;. hiszem is, nem is, cred și
nu cred; —, abv. căci, apoi, doară ;
— ő tudja, căci doar scie el.
Hiszek-egy, a. simbolul credinței, cre-
dea.

Hiszékeny, ₐ. lesne ușor
credul.

cre$etor,

Hiszem, abban a —ben van, este d
credința, ca,.., crede, că ...
Hiszen, v. v. Hisz.
Hit, a. credință; lege, religiune ; jură
mi nt; —tel Ígér, erősít, se joară
intar esc e =-, susține cu jur amint.
Hit-ágazat, Hit ágazatja, a. articol d
credință, simbol; închietura credinței
Hit-ágazati, a. simbolic; - könyvek
cărți simbolice.
Hit-ágazattan, a. simbolică.
Hitbeli, a. de credință, de religiune
Hitbizomány, ₃. fideicomis.
Hitbuzgó, a. Hitbuzgóan, abv. zelös
rívnitor, piu, religios: cu zel, ci
rîvnă.
Hitbuzgóság, a. zel religios, religioși
tate, pietate; osirdie, rîvnă.
Hitcikk, Hitcikkely, a. încheietura =
articlu de credință.

Hitelvesztett, ₐ. dis=, decreditat;
fără credit, falat, în cridă.
Hitelzálog, a. ipotecă; credit fonciar,
« ipotecar.            [credința mea.
Hitemre, abv. pe cuvîntul meu, pe
Hit-erős, a. tare =*, firm in credință.
Hites, ₐ. jurat.
Hitestárs, a- soț de căsătorie.
Hiteszegett, a. (s)perjttr, călcător de
jurămînt.
Hitet, v. a face sa creadă, a convinge,
a îndupleca, a persuada; a amăgi.
Hitetlen, a. necredincios, perfid, neleal,
trădător; —, a. păgân, eretic.
Hitetlenkedik, «. a fi necredincios, a
nu crede; a dubita, a se îndoi.
Hitetlenül, abv. fără credință, ereti-
cesce, perfid.
Hitető, a. convingător; amăgitor.
Hitfél, a. coreligionar.
Hitfelekezet, a. confesiune; sectă.
Hitfelekezeti, a. confesional.
Hitforma, a. profesiune de credință,
credo; v. Eskuforma.
Hithagyás, a. apostazie, abatere de¹ a
credință; erez.
Hithagyó, a. apostat.
Hitjavítás, a. reformațiunc (religio-
nară).
Hit javító, a. reformator (religios).
Hítkényszer, a. silă. tiranie reli-
gioasă.
Hitkötelezvény, ö. reversul.
Hitkövetség, a. apostolat.
Hitközség, a. comunitate bisericească;
parohie.
Hitkülömbség, a- diferență confesio-
nală, divergența d<j credință.
Hitlen, a. fără credința ; Hitetlen.
Hitlés. a. credință, logodnă, logodire,
¹ încredințare.
Hitletétel, a. depunere de jurămînt.
Hitlevél, a. salv-conduct.
Hitminta, a. formulă de jura mint.
Hitnyomozás, o. inchisiliune, iiiquisi-
țiune
Hitnyomozó, a. inehisit >r, inguisitor.
Hitnyomozószék, Hitnyomozótör-
vényszék, a. inquisițiune, tribunal

Hiteget, v. a amăgi, a seduce, a în-
șala, a ademeni, a momi; a face să
creadă, a face promisiuni goale.
Hitehagyott, a. apostat, convertit;
eretic.
Hitel, a. 1. credit, credință; împru-
mut ; — be, —re vesz, creditează,
împrumută, ia, împrumut; 2. activul
(unei socoteli).
Hitelbank, a. bancă de credit, = ipo-
tecară.
Hitelbe-adás, a. împrumutare, dare pe
credit.
Hitel-egylet, = egyesület, a. consor-
țiu, casă de păstrare, institut de credit.
Hit-elemzés, a. catechizare, catechiza-
țiune.
Hit-elemzéstan, a. catechetica, cate-
chism.
Hit-elemző, a. catechet; — , a. cate-
chetțc.
Hiteles, a. Hitelesen, abv. autentic,
acreditat, demn de credință; legali-'
sat, verificat.
Hitelesít, v. a autentica, a verifica,
a legálisa, a legitima, a acredita;
a cimenta (măsuri).
Hitelesítés, o. legali sare, autenticare,
verificare; acreditare.
Hitelesítő bizottság, a. comisia ne veri-
ficatoare.
Hitelesítvény, o. adeverire, legalisare ;
scrisoare de acreditare ; act de legiti-
mare.
Hitelez, v. a credita, a împrumuta, a
da împrumut, a face credit.
Hitelező, a. creditor.
Hitelhiány, a. discredit, lipsă de credit.
Hitelintézet, o. institut de credit, - de
împrumut.
Hiteljegy, a. bilet de credit, - de îm-
prumut ; scrisoare de credit.
Hitelképes, a. care are credit.
Hitlevél, ?. acreditiva, scrisoare de
creditare.
Hitelpapírok, a. hârtii de valoare.
Hitelre eladás, a. vindere pe credit.
Hitolreméltó, a. demn de credință,
autentic.
Hitelt ad. v. a da cretfemînt, a se în-
crede ; a credita, a da credit.
Hitéltét, v. a jura, a lua jurământul.
Hitelügy, a. causă =, afacere de cr> Ut.
Hitelügylet, a. afacere de credit, =
comercială.
Hitelvásár, a. târg =-, negoț pe credit.

j de fanatici.
Hitrege, a. mit, părămit.
Hitregei, Hitregés, a. mitic.

Hitregetan, a. mitologie.
Hitrokon, Hitsorsos, a. coréligionai\

i Hitszakadás, a. schismă; eres(ie),
■ apostazie.

Hitszegés

296

Hivatalosan

Hivatalos cselekvény 297

Hitszegéé, 9. sperjur, călcare de jură-
mânt.
Hitszegő, ₐ. sperjur, călcător de ju-
rămînt.
Hitszónok, 9. predicator, orator.
Hitszónoki, a. omiletic.
Hitszónoklat, ». elocință =, eloquență
sacră.
Hitszónoklattan, 9. omiletică.
Hittagadás, 9 apostosie, renegarea
credinței.
Hittagadó, 9. apostat; renegát.
Hittan, 9. 1. dogmă; 2. catechism;
dogmatică; 3. religiune (studiu).
Hittanár, 9. profesor de teologie, ~ de
religiune.
Hittani, a. dogmatic; de religiune.
Hittétel, 9. 1. dogmă ; 2. depunere de
jurământ.
Hittéríté, 9. misionar.
Hittudomány, 9. teologie, sciința teo-
logică; dogmatică.
Hittudor, 0. doctor în teologie.
Hit tudós, 5. teolog.
Hitújítás, 9. reformațiune.
Hitújító, 9. reformator.
Hitüldözés, 9. persecuțiune religioasă.
Hitvallás, 9. confesiune, lege; măr-
turisire (de credință); —t tesz,
face profesiune de credință.
Hitvallatás, 9. inquisițiune.
Hitvallató. 9. inquisitor.
Hitvalló, 9. confesor, mărturisitor;
  martir.
Hitvány, a. 1. neînsemnat, mic, puțin;
reu, de nimic, prost; — ember, om
nemernic, mișel; ființă ticăloasă;
omuleț ; 2. subțir, mârced, macru
vil, debil; de dirvala.
Hit vány it, v. a micșora, a scădea; a
  strica, a deteriora.
Hitványkodik, v. a se purta prost, a
  face prostii, = mișelii, a se pueta
  mojicesce: a fi grosolan.
Hitvânyodik, v. a scădea, a se strica;
  a slăbi, a se marceli, a se svbție;
  a se deteriora.
Hitványól, v. a ținea de puțin, = de
  reu; = de mojic =•= slab.
Hitványúl, abv. reă, prost; mojicesce,
  grosolan, mișelesce, ordinar.
HitvédŐ, .9. apologet, apărător de cre-
  dință.
Hițves, Hitvestárs, 9. soție, soață,
  muiere; bărbat, soț (de căsătorie).
Hitvillongás, 5. controversă =, cearta

religioasă; netoleranță =, vrajbă re-
ligionară.
Hitvita, d. controversă dispută =,
polemic religioasă.                   .
Hitvizsgálat, 9. inquisițiune.
Hitvizsgáló, ». inquisitor.           ?
Hitvizsgálószék, 9. tribunal de in
quisițiune, - de fanatici.
Hiú, a. deșert, van, vanitos; închi-
puit, zădărnic, himeric; gol.
Hiún, abv. în zădar, in deșert, în van;
de geaba.
Hiúság, 9. deșertăciune, vanitate, în-
fumurare; zădărnicie.
Hiúsít, v. a strica (treaba), a zădăr-
nici, a nimici (un plan)
Hiúz, 9. (zool.) ris (Felis lynx).
Hiúzkő, 9. (min.) belenit.
Hiúzmacska, 9 v. Hiúz.
Hiúzszemü, a. cu ochi ageri, cu ochi \
de Argus.
Hiv, ₉. v. Hi.
Hív, a. credincios, leal, fidel; —, 9. '
credincios fiu sufletesc, parohian.
Hivalkodás, 0. 1. deșertăciune, in- l
fumurare, trufie, vanitate; 2. hói- •
nărie, ștrengărie; lenevire, trândă-
vire.                                  ;
Hivalkodik, ». a se înfumura, a fi
trufaș; = vanitos ; a lenevi, a trân-
dăvi.                        [invitare. •
Hivâș, 9. strigare, strigăt, chiemare; ;
Hivat, v. a chiema, a cita, a invita,<
a striga; a pofti.
Hivatal, 9. slujbă, funcțiune, deregă- 2
  torié, oficiu, post; birou; inten-ț
  dență; —ba iktat, introduce
  oficiu; —ban eljár, funcționează din
  oficiu; — t visel, îmbracă =, poartă 1
  un oficiu.                            1
Hivatalbaiktatás, 9. instalare, intro-
  ducere (în oficiu).
Hivatalbalépés, 9. intrare =, pășire
  în oficiu.                            \
Hivatalbeli, o oficial, oficios; —, 9. ■
  funcționar, amploiat, slujbaș.
Hivatalból, abv. oficios, oficial, din
  slujbă ; ex offo.                    \
Hivatalfőnök, o. șef de oficiu. :
Hivataljelölt, 9. candidat.
Hivatalnok, a. funcționar, deregător;ₜ
  slujbaș, ampleiat.
Hivauilos, a- 1. oficial, oficios; 2. in-
  vitat, chiemat; oaspe (poftit la masă).-
Hivatalosan, abv. oficios, din oticiii;
  ex offo.

Hivatalos cselekvény, Hivatalos el-
járás, j ojct *=, procedură oficială.
Hivatalos helyiség, 9. birou, local
public, oficiu.
Hivataloskodás, 9. funcțiune, purtarea
oficiului.
Hivataloskodik, v. a funcționa, a
sluji, a purta oficiu.
Hivatalos közlöny, 0. foae oficioasă,
Monitor oficial, buletin
Hivatalos lap, 9. foae oficioasă.
Hivatalos pecsét, 9. sigil oficios.
Hivatalos titok, 9. secret oficios, =
oficial.
Hivatalos ügy, 9. causă =, chetie de
oficiu, «= de slujba.
Hivatalogétály, 9. despărțământ, sec-
țiune.
Hivatalszoba, 5. cancelarie, birou.

noooiygo

Hizalmas, 9. durduliu, îngrășat, în-
  căldt, gras; de îngrășat, de tirana
Hízás, 9. tngrășare, încălare; gră-
  sime.
Hizékony, a. grăsuliu, durduliu do-
  lofan, aplicat spre îngrășare.
Hizeleg, Hizelg, v. a linguși, a se
  îmbuna; a măguli, a guguli, a des-
  mierda.
Hizelgés, 9. lingușire, măgulire, lin--
  gărire, îmbunare; colachie; desmer-
  dar>;; adulațiune.
Hízelgő, a. lingușitor, măgulitor; îm-
  bunător; gudurător;       — beszéd,
  discurs măgulitor, = lingușitor; - -
! szó, vorbă dulce.
! Hizelkedés, 9. lingușire, măgulire,
I colachie; desmierdare, gudurare, im-
i bunare.

Hivatalszolga, 9. servitor de cănce- i Hízelkedik, v. a linguși, a se îmbuna,
■ a se gudura.
Hízelkedő, a. lingușitor, măgulitor;

lărie, = de birou.

Hivataltárs, 9. coleg(ă), confrate.
Hivataltiszt, 9. oficial; cancelist.

I mâță blândă.

Hivatalviselő, 9. amploiat, slujbaș, Hízelkedve, abv. îmbunător, gudura-
deregător; Vᵢ Tisztviselő.               tor, lingușitor.

tor, lingușitor.

Hivatás, 9. 1. chemare, aplecare, vo- Hízik, v. a se îngrășa, a se încăla.
cațiune; 2. destin, ursită, soarta, Hizlal, v. a îngrășa; a îndopa (o
menire; 3. carieră, funcțiune, pro- rață).
fesiune.                            j Hizlalatlan, a neîngrășat, mar.ru,
Hívatásos, a. cu menire, cu chemare, 1             '
cu aplecare.                        j
Hivatásszerű, a. de profesiune; de î
oficiu, oficial.                   |
Hivatkozás, 9. provocare, apelare, în- i

mârced, slab.

Hízlaló, 9. îngrașătoare; vită de
hrană, de îngrășat.

cocare, numire; citare.

Hizlalt, a. îngrășat, hrănit, durduliu.
Hízó, a. de îngrășat, de hrană; —, 9.
vită, « porc gras, = îngrășat; in-
grașătoare.
Hizodalmas, gras, grăsuliu, dur-

Hivatkozik, v. a se provoca la, -c
apela la, a se întemeia pe; a chiema
de martor; a cita (din â carte); a i duliü, dolofan,
aminti.                              I Hízóka, 9. (foi.) iarbă untoasă, pin-
Hívatlan, ₐ. nechiemat, neînvitat, ne- ’ quiculă (Pinquicula).
                                      Hízólúd, gânscă grasă, = îndopată.
                                      Hízómarha, 9. vită de îngrășat.
                                     Hízóól, 9. coteț =, poiată de îngrășat.
                                     Hízósertés, 9. grăsun, mascur ingră-

poftit, nerugat.
Hivatolt, ’ a. amintit, pomenit, men-
ționat ; citat. -

Híven, aóv. credincios, fidel, intocma.
Híves, a. v. Hűvös 9cl.
Hivés, 9. credere, credință
Hívogat, v. a chiema, a invita, a
pofti, a ruga des.

șat; porc gras.
Hízott, a. îngrășat, gras.
Hizovâny, 9. (foi.) rocoină, auriculă.
Hó, 9. ¹. zăpadă, nea, omet; esik a
—,■ ninge; 2. lună (din an); ha
feljön a hava, dacă-i vine nebu-
neala.
Hó ! stăi 1 ho! haho!

Hívő, 9. credincios; fiu sufletesc, pa-
rohian.                        [Hiúság.
Hívság, 9. deșertăciune, vanitate; v.
Hívség, 9. credință, lealitate, fideli-
tate; v. Hűség.                         j Hóbér, 9. simbrie =, plată lunară.
Hívséges. a. credincios, leal, fidel. i Hóbolygó, Hóbolygós, a. lepșit, tueș,
Hizakodik, ». a se ingrășa, a se în- lovit cu leuca, smintit, deșuchiat.
căla.                                      desmetic ; lunatic.

Hóbort

298

Holdkóros

noiciKorsag



itoiyagaact

Hóbort, 9. gărgăun (în cap), smin-
teală, nebuneală, nebunie; întipuire, '
fantasmagorie.
Hóbortos, a. tueș, lepșit, deșuchiat,
spulberatic, nebunatic; într’o doagă,
intr'o ureche; lunatic; fantast.
Hóbortoskodik, y. a-i lipsi o doagă,
a fi lovit cu leuca; a fantasa, a face
nebunii, ~ sburdălnîcii; a fleoncăni.
Hód, 9. (zool.) castor, breb; vidră.
Hóda, 9. (zool.) găină de apă, hoda,
fulică, sărcea, lișiță (Fulica).
Hodâiy, 9. stână, staul de oi; hodaie.
Hodász, r. a prinde a véna ca-
stori.
Hódít, v. 1. a cuceri, a cuprinde, a
lua, a ocupa, a înfrânge, a subjuga,
a supune; 2. a ademeni, a atrage,
a momi ; a farmé ca.
Hódítás, a. 1. cucerire, cuprindere,
supunere, subjugare; 2. ademenire,
atragere.
Hódítmány, 9. achisițiune, agonisire ;
cucerire, cuprindere.
Hódító, 1. cuceritor, biruitor, stă-
pânilor ; 2. ademenitor, atrăgător.
Hódító háború, 9. resbel de cucerire,
= de înfrângere.
Hódol, v- a se supune, a se închina,
a aduce omagiu; a se proșterne.
Hódolat, *. supunere, omagiu, jură-
mânt de credință; venerațiune.
Hódoltat, v. a supune, a înfrânge;
v. Hódít 9cl.
Hódoltság, 0. ținut ocupat, ocupațiune
(străină) ; török —, ținutul ocupat
de Turci (odinioară în Ungaria).
Hódony, 9. castoreü (materie miro-
sitoare).
Hóeke, 9. plug de curățit zăpada.
Hófajd, 9. (zcol.) potimiche albă.
Hófehérke, 9. (fiot.) albumeală; se-
menică; v. Havasi rózsa.
Hó fény, 9. lumină de zăpadă.
Hóförgeteg, 9. viscol de zăpadă, nin-
gău, lapoviță.
Hófuvat, Hófuvatag, *. omeți, troian
de zăpadă, lavină.
Hógomolya, 9. bruj (de nea), vălan-
toc; gruia de nea.
Hógörgeteg, 9. troian, lavină de nea.
Hogy ? abv. cum ? ce fel ? cu cât 2
— a búza ? cât de scump e grâul;
— is ne? cum se nu? dacă doară?
hogy-^, cum așa? — vagy? cum te
afli ? ce faci? cum mai poți?

Hogy, ccnj. ca, ca, ca sa.       .
Hogyan ? abv. cum ? cum așa ? ce
în ce formă ?
Hogyanlét, Hogylét, 9. stare, aflar
disposiție.                      •
Hogyne, abv. cum sa. nu!
Hogysem, abv. decât ca, decât.
Hoharmai, 9. brumă, promoroacă; j
•D&r.                      [bruni
Hóharmatos, ₐ. brumat; degerat:
Hóhér, 9. hingher, gâde, calau, gealț
hoheriu, omul sângiuirilor. •
Hóhérkodik, ᵥ. a face cruzimi,
sângiuiri; a face pe călăul.
Hóhérol, v. a tortura, a schingiui
munci, a chinui, a căzni; a holtei
Hóhéros. a. schingiuitor.
Hóhérpallos, 9. paloșul călăului, g
curea gâdelui.                   ,
Hóhérság, 9. tortură, crudime, schi
gtuire.                          J
Hohó, ini. ho! stai pe loc ! așteapi
Hojsza, 9. cobitoare (a tempestatej
Hóka, 0. stea, țintă (în fruntea ut
cal); —, a. cu stea in frunte, țin
(un cal).                        1
Hókás, a. cu stea, țintat (cal). 1
Hókotró, 9. plug de curățit neauai
Hol? abv. unde? hol hozzánk jő, t

Holdkórság, ₐ. somnambulism. ;
Holdkő, 9. selenit, aerolit.        i
Holdkör, crugul =, ciclul lunei, I
cearcănul =, discul =■-.            j
Holdköz, 9. interluniii, răstimpul între J
luna nouă și plină.                 i
Holdkulcs, 0. epactele lunei.       ।
Holdleírás, 3. selenografie.        '
Holdmás, 0. paraselen.
Holdmorkoláb, 9. eclipsă, întunecime !
de lună.                            !

Holdmutató, lunariü.
Holdnegyed, o. pătrar de lună.
Holdrajz, 5. selenografie.
Holdruta. '(Set.) iarba lunei.
Holdszak, 5. lunațiune, intervalul

ge-ți catrafusele, cară-te; —, ceva,
oare ce.
Hol-mikor, abv. uneori, câte odată,
din când în când.
Holmiszekrény, 9. sicriu de vechituri.
Holnap, abv. mâne, în diua de mâne ;
ki tudja még a — ot, cine scie, ce
ne va aduce fiua de mâne.
Holnapi, a. de mâne; —nap, <fi.ua
de mâne.
Holnapoz, v. a amâna, a lăsa de pe
asțățft pe mâne.

Holnapután,

abv. poiwâne, alaltă

de

mâne; — kis kedden, borjúnyúzó
pénteken, la buna lui șohan, la a-
lendele grecescț, la luna cailor.
Holott, Holottan, abv. pe când, când
totuși, unde totuși.

la o luna nouă pâra la alta.
Holdszám, epactele lunei.
Holdtányér, 0. discul =, cearcănul ■ Hoit, «. mort, repausat, reposat; —ak,
Ilinél.                              Í                   . n

morții, repausații; —a után, după
moartei a sa).

nem, când vine
vine, odată vine,

vine la noi.
Hólabda, o.
de zăpadă.
Hólamos, a.
Hold, o. 1.

la noi, când
d? altă dată

Holdtölte, 9. pleniluniü, luna plină, j           ___
Holdudvar, Hold udvara, 9. crugul \ Holtág, 9. brațul uscat (al unui riu).
lunei, cercul =, împrejurul lunei. | Holtan, abv. mort.
Holdújság, Holdújulás, 9. lună nouă. * Holtcsalán, 9. urzică moartă.
Holdváltozat, 9. schimbarea =■, fasa ! Holteleven, a. mort de jumătate.
lunei.           ’                   | Holtér, 0. apă stătătoare, baltă, băi-
Holdvas, 9. căpcana de fier.         ₍ huíü.
Holdvilág, 9. lună, lucirea lumina ; Holtfene, 9. gangr.enă, freanț.
lunei.                               i Holtgörcs, 9. spasm, cârcel, mătrici

bruj,

cocoloș =, bu-lg

cu apă de zăpadă.
lună (pe cer); 2. si

țintă (la cal) ; 3. luger, pogon,fi
lanț (de pămînt).

Holdalakú,

lunci.
Holdas,

Holdalt,

ín fin

Hold világos, a. cu lună.             !
Hölgy o mád ₓ (&>t.) vultur ică, vul-!
turoancă, iarba cretei, urechea șoa-!
recelui, culcușu vacei (Hie^acium)
Hollandi, olandez, olană.
Hollandia, Oland(i)a.                 ;
Hollározik, v. a se îngâmfa, a se
păuni, a se purta trufaș, = arogant,
a se mândri.
Hollét, i. lăcaș, stațiune; ubicațiune,
locuință.

a.

smintit, cu
Holdasság,

lunatic,

somnambuli^

gărgăuni, zănatic.
o. somnambulism.

Holló, 9. corb, cioroiu, croncan; — ।
a hollónak nem vájja ki a szemét, |

corb la corb mi scoate ochii.

Holdév, a. an lunar.           |
Holdfény, 0. lună, lumina, lunci. |
Holdfogyatkozás, 0. ecUpsă, intui
cime de lună > pop. vîrcolac. i
Holdfogyta, 9. pătrarul din urmă. $
Holdfoltok, 0. pete in lună. I
Holdforgás, e>. cursul =. circulai
lunei.                        1
Holdidőkör, 0. crugul =, ciclul Inii
Holdkép, 0. harta lunei.       1
Holdkór, s. somnambulism. 1
Holdkóros, a. lunatic, zănatic,
nambulist.                   .1

l Hollófekete, ₐ. negru ca peana
Í bului.
  Hollóhaj, o. per neam (ca peana
Í bului).
I Hollókrákogás, 9. croncănitul
   bului.

cor-

cor-

cor- i

Hollóláb, 9. (Soi.) talpa gâscei, calce.!
Hollószin, HoUószinű, a. negru

(de moarte).
Holtig Holtiglan, ₐbv. pe viață, până
la moarte.
Holtiglani, Holti gtartó ₐ. pe viață.
Holtkéz, a. mână, moartă (de a nu
pute înstrăina averi d. e. bisericesci).
Holtra, abv. de moarte.
Holtrészeg, 0. mort de beat, beat
borcă, matosit, cuc, afumat cu lu-
lea,oa.
Holtszén, i. cărbune stins.
Holtszin, 5. coloare galbină, = pa-
lidă (ca la mort), paloare mortală.
Holttenger, 9. marea moartă.
Holttest, 0. cadavru, leș, trup mort;
stîrv, hoit, mortăciune.
Holttetem, o. exostosa, osemînt.
Holttőke, 0. capital mort (care n
aduce câștig).
Holttűz, 0. rac, cancer, rană idoasa;
brânca (boală).

                                      Holtvíz, 9. apa moartă, apă stătută.
                                      Hóival, 9. mâne des demineață.
                                      Hólyag, 9. beșică (a udului, pe .piele);
                    , .      , . . ₇., bulbuc, clăbuc (de apă).
fel de fel (de lucruri); ghiveciu, Hólyagosa, 0. beșicuță.
catrafuse; szedd fel a —dat, cule-\ Hólyagdad, 9. in formă de beșică.

corbul).

Hollóvarjú, 9. cioroiu, croncan. !
Holmi, 9. una-altă, unealtă, sculă,_•

Hólyagdag


300

Hólyagdag, 9. cistiță (umflarea be~
sicei).
Hólyagepe, 9. fiere de beșica.
Hólyagfa, 9. (âot.) clocoti? (Staphy-
laea).
Hólyaghúzó, 9. vesicătoare.
Hólyaghúzópapir, Hólyaghúzótapasz,
9. beșicătoare, vesicătoare.

Hólyagkő, í. peatră vesicală.
Hólyagos, 9. beșicat, cu beșici.
Hólyagosít, v. a trage beșici, a

be-

șica.
Hólyagosodik, v. a se beșica.
Hólyagtapasz, ₐ. vesicătoare, beșică-
toare.
Hólyagzik, ᵥ. a se beșica; a face clă-
buci (apa;.
Hómadár, 9. (zcol.) presură sură.
Homály, 9. întunecime, beznă; ob-
scuritate, opacitate; întunerec.
Homályog, v. a se întuneca, a amurgi.!
Homályos, a., Homályosan, abv. în- f
tunecat, înțurerec, întunecos; obscur, |
opac, vag ; posomorit; turbure. 1
Homályosít, v. a întuneca.        >
Homályosodik, Homályosul, v. a se
întuneca, a amurgi; a înno(u)ra. |
Homályos üveg, 9. sticlă obscură, ® j
opacă.
Hombár, 9. arnbar, grânar.
Homlit, v. a răsădi, a pune butași.
Homlítvány, 9. butaș, surcel; răsad.
Homlok, 9. frunte ; front (de armată);
fațadă.
Homlokdísz, 9,,frontal, diademă, be-
teală, sta ia.
Homlokegyenest, abv. diametral; de
a dreptul; — ellenkező, diametral
opus.
Homlokelő, 9. front, frontal; frúntar,
catapeteasmă (la biserică).
Homlokfa, 9. pragul de asupra.
Homlokfal, fațadă, front, frontal,
frontispiciu.
Homlokírás, Hdmlokirat, 9. inscrip
țiune.                     [stemă.
Homlokkötő, 0. frontal, diademă,

Homlokpáholy, loge din front. plantă).
Homlokrajz, 9. plan, schiță (de front), j Hónaljlevél, 9. frunză axilară (l
Homlokszalag, Homlokszorító, 9. j tăbac).
               .......            . Hónaljol, v. a jurați de frunze. J
               Hónaljüreg, ». subțioară, gropița su]
               țioarei.
                                    Hónap, 9. luna.
                                    Hónapi, a. lunar, de luna, pe buni
                                    menstrual.

frontal, stemă, diademă.
Homloktér, 9. prosceniií'; grădiniță
(înaintea caseih
Homlokvohal, 9. linie de front.
Homlokzat, 9. front, fruntar, fron-
Uspiț, fațadă.



Hónapi


Homok, 9. nisip; arină, sabură
futó—, nisip sburător, = mărunt. 1
Homokbucka, 9. bancă de nisip,
grămadă =, dună.
Hoinókforgatag, 9. volbură de nisip *
= de sabură.                   j
Homokföld, 9. pămînt nisipos, țifaiu.
Homokgödör, 9. nisipărie, groapă de
nisip.
Homokkő, ». gresie, greasă, peatră
de nisip.                      i
Homokkötés, o. legarea năsipidui. j
Homokol, v. a umplea =, a presără

cu năsip.                       í
Homokóra, 9. orologiu de nisip.
Homokos, a. nisipos, arinos, ameste-
cat cu năsip.
Homokom, v. a împrăștie =, a pre*

sără cu nisip.
Homokperje, 9. (l:ot.)todos.
Homok szóró, 9. nisiperniță.
Homoktorlat, Homokzátony, 9. bancti
de nisip (în apă).
Homorit, v. a găvăni, a scobi, a gău
noși, a scorburi.
Homorító. scobitoare; daltiță.
Homoritó kalapács, 9. ciocan de
vănit, = de scobit.                ‘
Homorodik, v. a se găvăni, a s
găunoși.                           i
Homorú, ₐ., Homorúan, aóv. găvăni^
concav, găvănos, scobit.
Homoratükör, 9. oglindă concavă.
Homorúvéső, 9. teslă, dălduță.
Homorúüveg, 9. sticlă concavă.
Homp, v. gruiu, grueț, movilă, gră
madă de pămint; mețjuină; glie. 1
Hompol, v. a trage mefaina, a fac
răzor.
Hon, 9. țară natală, patrie ; aói
a casă.
Hón, Hónalj, 9. subțioară, adîncătuimjl
subțioarei.                       ]■
Honalapító, ». întemeietorul    fnjB
datorul patriei.                 _J|
Hónaljas, Honalji, a. axilar.
.Hónaijaz, v. a curăți de frunfa

plantă).
Hónaljle)

3U1

Hónaponként

Hord

Hónaponként, aóv. lunar, la luna.
Hónapos, a. lunar; de (o)lună.
fíónaposretek, 9. ridiche de lună.
Hónapoz, a. a amâna de pe o lună
pe altă, a trăgăna.
Hónapszám, 9. poale, menstruațiune
(la femei).
Honárulás, 9. trădare de patrie, înaltă
trădare.

   Honáruló, 9. trădător de patrie.
   Honatya, 9. părinte al patriei; de-
    putat dietal.
   Honfi, a. patriot; cetățean, cive.
   Honfias, a. patriotic; cetățenesc.
   Honfitárs, 9. concetățean, compatriot.
   Honfiúi, a, patriotic; civic, cetățenesc.
S' Honfiúsít, v. a încetățeni, a naturálisa,

Hontalan, a fără patrie, fără adă-
  post; expatriat, exilat.
Hontalanit, ᵥ. a exila, a expatria
Hontmadár, 9. plătiță, plătica ;
  pleuronect.
' Honvágy, 9. dor de casă, - de patrie,
  nostalgie.
' Honvéd, 9. apărător de patrie; mi-
  liție teritorială.
Honvédelem, 9. apărarea patriei, mi-
  liție teritorială.
Honvédelmi, a. de apărarea patriei,
  dc honvezi.
Honvédelmi bizottság, a. comisiunt
  pentru apărarea patriei.
Honvédelmi miniszter, 9. ministru
  de resboău, - de honvefa.
Honvédség, Honvédsereg, 9. honve-
  fané, miliție teritorială.
Honvédtiszt, 9. oficier in armata te-
  ritorială.
Hóomlás, Hóomlatag, 9. troian, la-
  vina (de zăpadă).
Hopcihér, 9. capul unui complot, ur-
  zitorul =*.
Hópehely, Hopehelyh, 9. fulg de nea,
  « de zăpadă.
Hópénz, 9. bani lijaari, simbrie
  sold lunar.
Hópihe, 9. fulg de nea, flotac.
Hopmester, 9. intendant, guvemo/.
Hoporcs, 9. 1. cucuiu, gheb, cresce-
  tură, cocoloș, boț, boțochină; 2. gmui,
  grueț, măgură.
Hoporcsos, a. colțuros, hopinos, glo-
  duros; cocoșat, cucuiat, ghebos, gre-
  banos.
Hoporj, 9. boțochină, modilcă, cucuiu ;
  tuberculă, bulb, protuberanță, co-
  coașă.
Hoporjas, a. gloduros, grun faros ;
  hopinos ; cocoșat, ghebos, bulbos.
Hoporty, 9. 1. cocoașă, gheb, cucuiu,
  bulb, protuberanță; 2. colnic, mo-
  vilă, dimb.
Hoportyag, 9. scoarță, coajă; șoric ;
  sgărietură (pe părete).
Hoportyagos, a. scorțos, gros la coajă;
  cu șoric.
| Hopp, ini. hopa 1 haide / —on marad,
  remâne cu gura căscată, = păcălit;
  —ot mond, chiuesce, hopăesce.
Roppan, 9. scapătă, decade; coboară.
Hoppozik, v. a hopăi, a chiui, a
  soita de bucurie.
Hord, v. a purto a. duce; szekeren

a indigena.
Honfoglalás, a. descălecare, ocuparea
țerii.
Honfoglaló, 9. ocupatorul țerii.
Honi, ₐ. patriotic, pămintean, indi-
gen, din țeara.
Hónlap, 0. spală, lopățica umerului
omoplat. '                    [triei.
Honleány, 9. patrioata, flcă de a pa-
Honn, abv. acasă; aici.
Honnan, abv. de undei din cotro?
Honnanvaló? abv. unde e născut?
de unde e?
Honnat ? Honnét ? abv. de unde « din
cotro ?
Honnszülött, a. indigen, pămintean,
neaoș, de baștină?
Honol, vr a locui, a stăpâni; a fi
pămintean.
Honos, a. pămintean, cetățean; în-
cetățenit, naturálisát, împămintenit;
—, 9. cetățean, cive.
Honosít, v. a împămînteni, a încetă-
țeni, a naturálisa, a indigena.
Honosítás, 9. împămîntenire, natura-
lisare, încetățenire; aclimatisare.
Honosíték, Honosítmány, Honosít-
tatás, 9. indigenat, împămîntenire.
Honosodás, 9. împămîntenire.
Honosodik, v. a se împămînteni, a
se naturálisa, a se încetățeni, a. se
indigena; a se aélimata (0 plánta).
Honosság, 9. drept de competență, |
dreptul de împămîntenire.
Honosul, v. a se împămînteni. a se
aclimata.
Honpolgár, cetățean, cive.
Honszeretet, 9. amoarea patriei, iu-
bire de patrie.

Hordár

302

Horhos

Horhosodás

303

Hosszrezgés

—<•, a căra; birt —, a Jleoncăni, a
flecări, a destăinui.
Hordár, 9. hamal, purtător, fachin.
Hordârkodik, v. a face pe hamalul.
Horderő, 9. capacitate, avantagiu,
momentuositate; bătae de pușcă.»
Hordható, a. portativ.
Hordképesség, 9. eapabilitate de a
purta; fertilitate.
Hordó, 9. bute, butoiu, vas, buclan;
üres — jobban kong, cu cât e butea
mai goală, cu atât sună mai tare;
—» a. purtător, ducetor, cărător.
Hordóbélyeg, 9. stamnilă pe bute.
Hordócsináló, 9. dogar, butnar.
Hordócska, 9. buticică, butoiaș, bolo-
boc, balercă, buclănaș, ton.
Hordódonga, 9. doagă (de bute).
Hordófenék, 9. fund de bute.
Hordogat, v. a duce, a purta, a căra
mereu.
Hordószag, 9. miros de bute, șmeag.
Hórdószagú, a. cu miros de bute mu-
cefâtă, cu șmeag.
Hordószáj, 9. ireană, gura (la bu-
toiu).
Hordószámra, ₐbv. cu butea, cu bu-
toiul.
Hordószék, 9. lectică, scaun portativ,
patașcă.
Hordótöltelék, 9. vin de implut butea.
Hordoz. v. a purta, a duce; tenyeren
     a purta pe palmă.
Hordozgat, v. a purta.
Hordozhatatlan, a. de nepurtat, ne-
purtabil; netransportabil.
Hordozható, a. portativ, purtăreț,
transportabil.
Hordozkodâs, 9. mutare, strămutare.
Hordozkodik, v. a se muta, a se stră-
muta ; a eși din un cortel, a lua tăl-


Hordozóskodik, v. a se muta des, a-și
schimba des locuința.
Hordszék, 9. patașcă, lectică.
Horgacs.H'orgacska, x cârligel, sponcă,
cange; iglița.
Horgacsol, y. a lucra cu iglița, a îm-
pleti cu cârligele.
Horgad, v. a se strîmba, a se îndoi,
a se încovoia.
Horgadt, a. strimb, încovoiat, cârli-
gat, boltit.
Horgany, 9. (min.) zinc.
Horganygálic, 9. vitriol de zinc.
Horganykenőcs, 9. salvă de zinc.

Horganylemez, 9. placă de zinc.
Horganyréz, 9. mină de zinc.
.Horgas, a. cârligat, strîmb, cocârlat,
hăițiș, sucit; —, 9. strîmbătură, cur-,
bătură, șerpuitură.               . •
Horgasiri, inchietura genunchelui
<la animale).
Horgasit, v. a strîmba, a cârliga, a

suci.                        [hăițișe.
Horgaslábú, a. șontorog, cu picioare j
Horgasodik, v. a se sírimba, a se-l

v.

  cârliga, a se încovoia, a se încolăci.^
Horgász, v. a undița, a pescui cu
dița, a ar pună; —, o. undițaș, ar-4
i punaș.                           ‘I
Horgászt, v. a strîmba, a cârliga, al
încovoia, a îndoi.                 1
Horgászvessző, vargă la undiță.
Horgol, y. a îndrela, a lucra al
împleti cu iglița.                 |
Horgolás, 9. îndrelare, împletire
  iglița.                          I
Horgolótű, 9. iglița.             1
Horgony, 9. ancoră, anchiră; —tj
  ereszt, vet, ancorează, aruncă an-|
  chira.                           3
Horgonydaru, 3. vértej, cocor, crivacl
mașină de ridicat greutăți mari la*
nai; drug de vértej.              -l
Horgonydúc, 0. coada ancorei. 3
Horgonyjegy, 9. semnul ancorei. 1
Horgonyjog, 9. dreptul de ancorat. J
Horgónykötél, fune de legat ancorai
Horgonyoz, y. a ancora, a aruncai

anchira.
Horgonypénz.
. rare, imposit --
Horgonyszakái.

taxă, pentru anco-

arpună =, colț

ancora.
Horgonyszárny, 9. aripa ancorei
mara.
Horgonytő, 9. grumazul ancorei.
Horgony váll, crucea ancliirei.
Horgony vám, 9. impozitul ancoratului
Horgony vesztett, a. fără ancoră.
Horgonyvetés, Horgonyzás, 9. ancă
rare, aruncarea anchiret.         '
Horgonyzóhely, 9. loc de ancorat
liman.
Horgos, a. cârligat, strîmb, încovoiat
cocârlat, sucit; curb; cu cange, cj
cârlig, cu clenciu.
Horgoz, v. a trage =, a scoate cu câr
ligul.
Horhos, 9. ierugă, hoancă, fundă
tură; ruptură de apă.

■  Horhosodás, Horhosulat, 9. surpătură
B (de munte); pas, strîmtoare.
■   Hórihorgas, ₐ. lung, lungan, foarte
^Lfvnalt, lung în picioare; —, 9. ștren-
B^ar.
■  Horkan, Horkant, v. 1. a sforăi, a
B gâfâi; a horăi, a horeai; 2. a fierbe,
B a spumega, a se aprinde de mânie.
B Horkol, v. a horeai, a horăi.
■  Horny, gardină; crestătură; ra-
B boș; v. Horony.
■  Hornyol, y. a cresta, a săpa (în
B lemn), a scobi, a face gardină, a ciu-
B buci.
B Bornyolat, 9. crestătură, scobitură, ra-
B boș, ciubuc; gardină.
■Hornyoló, 9- gărdinar, scobitoare.
Bnornyológyalú, 9. ghin, gelău de gar-
B, dine.
B Hornyolókés, a. cuțit de scobit, = de
B gardine.
■   Hornyolóvas, 9. fier de 'gărdinit.
■   Hornyolt, ₐ. crestat, dungit, gărdi-
B nit; brăzdat.
B Hornyos, «. eu gardină, cu dungi, cu
B crestături.
Bfíornyoz, ᵥ. a face gardină, a face
B crestătură (la doage).
B Horog, 9. cârlig, cange, cinghel; un-
B dița; —ra akad, kerül, cade in
B cursă; —ra> kerít, pune mâna
B (ghiara ) pe cineva, prinde în cursă.
■Horogdad, ₐ, cârligat, încovoiat.
B Horogín, Horogmadzag, 9. struna la
B undiță.
B Horogtű, a. igliță.
J Horogzsineg, 9. pălămar.
■   Horony, 9. crestătură, gardină, sco-
B bitură; rabos.
B Hórózsa, 9. (Sot.) iucsucea, dârmoz,
B drimoz (Vibiirnum).
■Horpad, y. a se surpa, a se cufunda,
B ti se nărui, a se prăbuși.
■Horpadoz, y. a se^ așeza (pe încetul),
B a se surpa.
BHorpadt, a. surpat, prăbușit, așezat,
   găunos, cufundat, înfundat.
■Horpasz, deșert, burtă, burduf (la
B om), fiămîn^are, culic (la vite) ;
B megtölt a ~a, s’a săturat (vita) ;
B —, a. subțire, subțietec, sec, macritr.
■Horpaszodik, v. a se surpa, a se in-
B funda, a se cufunda; a scădea, a se
B subție.
■Horpaszt, ᵥ. a surpa, a cufunda, a
B turti, a apăsa.

Horsolódik, v. a se certa, a se cioro-
văi, a se împotrivi.
Hortyan. v. a sforăi, a gâfâi; a spu-
mega, a fierbe; v. Portyán.
Hortyog, v. a horăi, a hor căi.
Horvát, 9. croat; —,  croație, croă-
țesc.
Horvátország, 9. Croația.
Horvátul, abv. croățesce, în limba
croată.
Horzsol, v. a freca, a ascâți (pe
cute); a juli, a sgărie, a sdreli, a
roade; a atinge in treacet.
Horzsolódik, y. a se freca, a se juli,
a se sdreli.
Horzsolólövés, 9. sdrelire, șterpelire,
atinsătură de glonț.
Horzsolt seb, 0. julitură, rană ușoară
(prin frecat).
Hossz, 9. lungime; longitudine; du-
rată, întindere (de timp) ; se —a
se vége, fără sfirșit.
Hosszában, abv. de a lungul, în lun-
gime.
Hosszabb, a. mai lung.
Hosszabbacska, a. ceva mai lung.
Hosszabbít, v. a lungi, a pre =, a
prolungi; a întinde.
Hosszabbodik, Rosszabbul v. a se
lungi, a se prelungi; a se întinde.
Hosszacska, a. lungăreț, prelung.
Hosszadalmas, a. lung, prea lung;
urît, plictisitor; prolix, trăganat,
întins.
Hosszadalom, 9. întindere; lungime,
prolixitate; îndelungime; plictiseală.
Hosszait, v. a ținea de lung, = de
prolix, = de plictisitor.
Hosszan, abv. de a lungul, in lun-
gime.
Hosszant, abv. de a lungul, în lun-
gul; utca —, de a lungul străzii.
Hosszanta, abv. de a lungul.
Hosszas, a., Hosszasan, abv. înde-
lung (at), htng, prolix, întins; ama
runțit; depărtat.
Hosszasodik, Hosszasul, v. a se lun-
gări,.a se întinde '; a se lungi.
Hosszirány, a. direcțiune dreaptă, «
în lungime.
Hosszit, v. a lungi, a întinde, a pre-
lungi.
Hosszmérték, 9. măsură de lungime.
Hosszmetszet, a. secțiune. =, tăietură
în lungime..
Hosszrezgés, vibrare longitudinală.

Hosszú

^804

Hozzáilleszkedik

Hosszú, a. 1. lung, îndelung, întins;
2. plictisitor, obositor.
Hosszúdad, ₐ. lungăreț, prelung.
Hosszúfarkú, a. codălat, cu coadă
lungă; — cinege, pițigoiu de munte.
Hosszúkás, a. lungăreț.
Hosszúkezű, a. cu brațe =, cu mâne
lungi; lung la degete, hoț.
Hosszúkörmű, a. lung la degete; hoț,
fur. ,                        [gan.
Hosszúlábú, a. lung în picioare, lun-
Hosszú lé, 9. zamă lunga; —re ereszt
(beszédet), face o istoria lunga și
lată despre ceva.
Hosszúság, 9. 1. lungime, longitudine;
2. durată, întindere (de timp).
Hosszúszárú, a. lung în picioare;
cu țeava lungă (lulea); cu tureci
lungi (cioboata).
Hosszúszilya, 9. prună, perja.
Hosszútűrés, 9. îndelungă răbdare,
îngăduință, paciență.
Hosszútűrő, a. îndelung răbdător,
îngăduitor, pacient.
Hosszú-újjú, a. lung la degete, fur
hoț.
Hóstád, Hóstát, 9. suburbiu, mahala;
v. Külváros.
Hósuvadás, Hósuvadék, Hószakadék,
9. troian, lavină de zăpadă.
Hószám, Hoszámfolyás, 9. poale, rîn-
durt (le femel).
Hószin, Hószinű, a. alb ca zăpada,
   - ca omătul.
Hótorlat, 5, troian de zăpadă.
Hova, Hová ? abv. în cotro ? unde ?
   nem tud — lenni örömében, nu
   scie, ce să jacă de bucurie.
Hovahamarább, abv. cât mai cxirund,
   cúv de grab.
Hováj, Hovály. 9. călcâiu duphi (la
   cwbotari).
  Hová való ? 9. de unde e ? unde e
   acasă ?
  Hovatovább, abv. cât de târziii; din
   ce ín ce.
  Hóvirág, 9. ((ot.) ghiocei, coconei,
   clopoței, aișor (Galanthus).
Hóvíz, 9. apă de zăpadă.
  Hóvonal, 9. marginea**, linia zăpezii
   eterne.
  Hoz, a. a aduce, a duce; a produce;
   gyanúba —, a aduce în prepus;
   gyümölcsét — a aduce fructe, a
   rodi; isten —ott! bine ai venit!
   ítéletet—, aduce sentență, face ju-

decatâ; kérdésbe —, a tratifi la în- j
doială; napfényre —, descopere*
aduce «=» scoate la lumină; szóba
—, aduce în vorbă, = pe tapet ;‘f
semmit sem — a konyhára, nu
aduce nici un folos; világra — i
na/te, aduce pe lume,                   >
Hoz (-hez, -boz), cătră, la* >

Hozzáilleszt 805

Hopersenel

spre.
Hozadék, 9. venit, produs.
Hozakodik, o. a aduce
atinge.
Hozat, v. a procura, a

înainte, a

trimite sa-

aducă, a comanda.                 j
Hozatal; 9. adus, adusătură, trans-\
port; încărcătură, un car de. *
Hózivatar, 9. viscol de zăpadă, lapo-
viță, ningeu.
Hozomány, 9. zestre; allatura.
Hózuhatag, 9. troian de zăpadă, la-
vină de =?.
Hozzá, abv. la el, la ea; (in comp.)
cătră, spre, la ; elég az —, destul
ațâț (a).
Hozzáad, v. a adaoge; a supraveni*
a suplini; a amplifica.
Hozzáadás, 9. adaug ere, adaos, adău-
gare, amplificare; anex, suplement. J
Hozzáalkalmazás, Hozzáalkalmazko-
dâs, 9. acomodare, întocmire.
Hozzááll, v. a se uni, a' adera, & ji
de acord, a... se alătura la.      ~
Hozzácsatol, v. a alătura, a aclude*
a adaugte.
Hozzácsatolt, a. alăturat, adus.
Hozzád, po9tp. la tine, cătră tine.
Hozzáépítés, 9. adaptare, aripa (unei,
case).
Hozzáférhetetlen, Hozzáférkezhetet-|
len, a. neaccesibil, néapropiat. |
Hozzáférhető, a. accesibil, apropiabill
Hozzáfog, v. a începe, a se prindej
de, a se apuca de.                 ]
Hozzáfogás, 9. început, începere, apu-*
cat.                              1
Hozzáfoghatatlaü, Hozzáfoghatván, aj
neasemănat, incomparabil.         j
Hozzáfogható,. a. comparabil, ce
poate mesura cu cineva: ^incs —|
rí are seamăn.         [          J
Hozzáfoglal, v. a cuprinde,  a lega%
a lipi de. *                     1
Hozzáigazít, a potrivi,   a acomoda^
a îndrepta, a direge.            .
Hozzáilleszkedik, o. a se acomoda,
se întocmi, a se potrivi.         |

Hozzáiüleszt, Hozzáillet, v. a adopta,
a potrivi ; a acomoda.
Hozzájárul, v. a adera la, « împăr-
tăși (părerea cuiva), a aproba. a
încuviința; a lua parte, a contri-
bui la.
Hozzájárulás, aderare, intrare i í
participare, contribuire la, ajutor.
Eozzájárulhatlan, ₐ. neaccesibil, ne-
apropiabil.
Hozzájut, v. a ajunge, a sosi la; a
căpăta, a câștiga, a dobíndi.
Hozzákapcsol, v. a agăța, a anina,
a átírná, a íncopcia, a împreuna, a
lega..
Hozzákezd, v. a începe, a apuca, a
se pune pe, a întreprinde, a pune
mâna.
Hozzálát, V. a se pune la, a vedea de
lucru, a se apuca de, a prinde, a se
adopera, a pune silința.
Hozzámnenyúlj, 9. ((ot.) gura leului,
slăbănog, brie, balsamică (Jmpa-
tiens).
Hozzanő, v. a concresce.
Hozzányúl, \ a se atinge, a se lega
de, a pune mâna pe.
Hpzzâszab, v. — ja magát vmihez, 1
a se conforma, a se acomoda, a se
da după împrejurări.
Hozzászámít, v. a socoti, a număra
la, a adange la.
Hozzászól, v. a vorbi (la obiect), a-și
da părerea, a participa la discu-
țiune, a se amesteău in vorbă.
Hozzászólás, 9. amestec (in vorbă);
alocuțiune, cuvînt; nekem is van
—om, și eu am să mă amestec în
vorbă.
Hozzátartozik, ». a aparținea, a se
ținea de (resortul cuiva).
Hozzátartozó, «. aparținător.
Hozzátétel, 9. adaogere, amplificare,
alăturare; înnădire.            ' .
Hozzátörődik, v. a se deda, a. se de-
prinde cu.
Hozzátudva, abv. computand, oco-
tind la.
Hozzávaló, a. amăsurat, potrivit, aco-
modat; —, 9. căptușeală, furnitură
(la o haină).
Hozzávet, v. a. da cu socoteală, a
spune cam, «= aproximativ, a gâci,
a presupune.
Hozzávetés, 9. presupunere, ipotesă,
coniectură.
    Magyar-román szótár.

Hozzávető, Hozzávetőleg, Hozzá-*
vetve, abv. aproximativ, pe nimerite,
pe gâcite, cam pe aproape; presum-
tiv, probabil.
Hő, 9. 1. căldură; 2. arșiță; 3. vă-
pae, ardoare, înfocare; —* «. fier-
binteț înfocat, călduros; lappangó
—, căldură latentă.
Hőanyag. 9. calorie.
Hőáram, 9. curent de căldură.
Höcs, 9. țarcă, pică albă.
Höcsik. Höcsike, Höcsök, 9. sfran-
cioc, docăniioare (pestriță).
Hőfejtés, 9. producere de căldură.
Hőfoghatóság, Hőfogóképesség, 9.
capacitate de căldură.
Hőfok, 9. temperatura, grad le căl-
dură.
Hők! îndărăt! înapoi! (cătră vite).
Hőke, a. breaz, brează, suraie (vacă).
Hőképesség, 9. capacitate de căldură.
Hőkéj)zés, 9. producere de căldură.
Hokhurut 9. tusa măgăreasca.
Hökken, v. a t^ăsări, a încremeni, a
se uimi, a se speiiea, a se înfrica.
Hökkent, v. asperiea, ainfrica, a face
să tresară, a pune în uimire.
Hőkölj v. a se da înapoi (vita), a se
(h)ecfii.
Hőköltet, . a ihîecr.i (vitele).
Hőkülöjnbségmérő. Hőkülönző, 9.
termometru diferențial.
Hölgy, 9. doamnă, damă; cocoană:
nevastă.
Hölgybőr, 9. blană =, piele de cacom,
= de ermelin.
Hölgylak, 9. harem, gineeeu.
Hölgymái, 9. bărbie de cacom (la
cojocari).
Hölgymenyét, 9. (zooi.) cacom, este-
lin, nevăstuișă.
Hölgyprém, blănitură - bordura
    guler de ermelin.
Hőlye, 9. (Sol) lifință, painjinei.
cupa vacii, rochița rândunelei (Att-
therium).                  [căldură.
Hőmérő, 9. termometru, mesitrătcr de
Hőmérsék, Hőmérséklet, 9. tempera-
tură, căldură.
Hömpölygőt, v. a rostogoli, a tá&aii,
a da de a dur ,
Hömpörog, v. a se rostogolita se tîa
de a dura, = de a berbeleaeu.
Hőmutató, 9, térmoscop.
Hőpersenet, 9. spitzeidă, beșică de
căldură.

. 20

Kőporos 306 Hullámzás

Hullâmzat

307 Hurokvarrat

Höpörcs, 9. pușchea, bubuliță.
Höpörcsös, a. pufc/ríos, buburuzos,
ciupit de vérsat.
Hörcsög, Körösök, 9. (zovi.) hirciog,
cluricín, mișunei fCricetus;.
Hörcsökös, a. otrăvit, veninos; cau-
stic, înțepător, mușcător,
Hörcsökösödik, v. a se resrrăti, a fi
hain, a fi rebel, neinfrenat.
Hörcsökosség. 9. umor caustic, = în-
țepător.
Hörgés, 9. horcăiala, horcăire, hro-
potire.                          s
Hörög, v. a horeai, a gâfâi, a hro-
poti.
Hörpent, ». a sorbi, a înghiți (o sor-
biturăI.
Horpents, 9. pap. bețiv; soarbe zamă.
Hörpog, Hörpöl. o. a sorbi.
Hörpöget, Hörpőlget, v. a sorbi câte
puțintel.
Hős, 9. 1. erou, viteaz, vornic; a nap
—e, eroul dilei; 2. fasti-,) Marté
(planet): —. a. eroic, vitejesc, brav.
Hőség, 9. căldură, ferbințeală; ar-
șița (soarelui); zăduf, nădușeai ă.
Hősi. Hősies, a. eroic, voinicesc, vi-
tejesc.
Hősiesen. Hősi leg, afo- eroic, voini-

reșce.
Hősiesség. 9. eroism, bravură, voini-
cie, vitejie, curaj.
Hősködi, 9. poltron, fudulache, fan-
faron, lăudăros, palavragiu, fidăiî.
Hősködik, t>. a face pe eroul; a fi
palavragiu, a tăia la palavre.
Hősköltemény, 9. epopee, poemă epică.
Hőskölteményi, a. epic, epopeic.
Hősnő, 9. eroină,
Hősszivű, a. eroic, voinicesc, vitejesc.
Hőstett, 9. faptă vitejească, bravură.
Hősugárzás, radiarea căldurii.
Hővérü, a. sanguinic.
Hővezetés, 9. conducerea căldurii.
Hővezető, 9, conducător de căldură.
Húd, 9. v. Húgy.
Húg, 9. soră mai t inéra.
Húgy, 9. urină, pișat, ud.
Húgyár, 9 diabetu.
Húgybántalmak, 9. boale la urinat.
Húgycsap, 9. (fiiutzg.) catetru.
Húgycső, 9. uretru, țeava pișat ului.
Húgycsőlob, 9. infiumoțiunea uret-ru-
  lufj uretritis.
Húgydara. 9. peatra în besica (udu-
  lui).

Húgy erőltetés, 9. disurie.
Húgyfeiakadás, 9. zăprîre, incuiarea
udului,
Húgyfóvény, 9. peatră în beșică,
Húgyfíí, j. (fot.) iarba surpăturii.
H ágyhajtó,diuretic.
Húgyhólyag, 9. beșica* udului.
Húgyos, a. pișolcos, pișolcă; pișat.
Húgyosfü, ₉. (fot.) merișor.
Húgyozik, v. a se uda, a se pișa, a
se urina.
Hágyrekedés, ₉. zâprire, încuiarea
udului.
Húgyüledék, ». sedimentul arinului.
Húgyüveg, 9. sticlă pentru urin.
Huh! int. hui! pfuî.
Huhószemling, 9. (zool.) lipan.
Huhog, v. a uhui (ca buha), a buhai.
Hnhogó bagoly, 9. (zool.) buha, cv-
cuvae, strigă (Stri.u fiammea).
Hujja! ini. iac¹ așa! hura! prihuhu!
egy. —âban, într'o dusca, întruna,
Hujjákol, 9. a chiui, a da chiot de bu-
curie.                       [curie.
Hujjogat, v. a chiui, a salta de bu-
Huli, v. 1. a cade, a pica; a scade,
a coborî; 2. a pieri (o vită).
Huila, 9. cadavru, trup mort, leș.
hoit, stirv, oseminte.

Hullaboncolás, 9. autopsie, obduc- <
țiune.
Hulladék, 9. remit sătura, (s jfărmătură^
căQetură, codină; rest; moloz; ga-
te je ; țandăra.                   J
Hulladékos, a. cm* remăsăturt, cu co-
dină ; țăndăros, gătejos.
Hulladoz. t>. cade =-, a pica pe in^
cetül.
Hullajt, Hullajtgat. v. a lăsa să catjă^
v. Hullaszt.                       |
Hullám, 9. val (mare), talaz, undă^

torent.                            -4
Hullâmâr, 9. torent, potop, pohoiu;i
fiux.
Hullámcsapás. 9. izbirea valurilor. <

HuUámfelhő, ?. >trat val de norji
Hullámhegység, 9 munte uhdulat. |
Hullámos, a. ondulat, in unde.
Hullámoz, v. a unduia, a se mișei
în raluri, a arunca valuri.
Hullámtorlás, Hullámtörés, 9. frâti
gerea izbirea valurilor.
Hullámvetés, 9. izbirea valurilor, un
didure.
Hullámzás, 9. fiuctuoțiune,
țiune, undulare ; fierbere.

Hullâmzat, 9. izbirea valurilor, miș-
carea în talazuri (â mării).
Hullámzik, v. a arunca valuri, a un-
duia, a se mișca in talazuri.
Hullámzó, a. undulator, curgetor în
valuri. •
Hullâroz, v. a cade, a pica câte unul,
a sosi «•, a veni câte unul.
«Hullaszt, o. a scăpa, a pierde; a
lăsa să caftâ.
Hullat, v. a scăpa; a vărsa (lacrimi),
a scăpata; a cadé (frunzele).
Hullatag, a. șubred, debil, fragil, ca-
duc, coruptibil.
Hullavizsgálat, 9. obducțiune, autopsie.
fíullékony, căfâtor, fragil, debil.
HuIIdogáJ, a căde, a pica pe în-
cetul.
Hullócsillag, 9. stea căfietoare.
Hullogat, v. a scăpa des, a lăsa să
cadă.
Hullong, v. a căde, a pica adesea.
Humor, 9. umor ; chef; —os, «. umo-
ristic, glumeț.
Huncut, 9. porc de câne, ticălos,
javră, mișel, berbant.
Huncutkák, 9. favorite (barbă).
Húny (szemet), ©. a miji; a închide
ochii, a clipi.
Hunyászkodik, ©. a se umili, a tace
ca piticul, a se ciuli, a se pituli, a
se căciuli, a se pleca.
Hunyik, v. a se închide (ochiul); a
miji, a clipi.
Huuyócska, 9. (joc) de-a ascunsele,
de-a baba mija.
Hunyogat, v. a miji, a clipoci, a clipi
(din ochi), a fac^ semn, a trage (cu
ochiul).
Húnyor, . 9. (fot.) spânz, bozețel,
earba nebunilor, cutcurig (Hellebo-
i*us).
Hunyorgat, a cljpi, a clipoci; a
face semn, a trage cu ochiul.
Hunyorgó szemmel, afo. cu ochi
chioriși, pizmatareți.
Hunyorít, v a ochi, a trage cu ochiul,
a face sen.n, a clipi, a miji.
Hunyorog, j. a clipi, a clipoci, a
miji, a ochi.
Hunyós, Hunyósdi, Hunyóska, 9. de-a
baba ocrbă, de-a mijotca, de-a as-
cunsele, de-a orbuțid (joc,.
Hupikék, a. fistichiu; de coloare,
snălăcitâ; —, 9. pete albastre- (de
bătae); szabtak neki — nadrágot

jajveres posztóból, Vaü melestuit,
ia dat cât i-a încăput pe piele.
Huppan, v. a cadé jós, a decadé^ a se
scăpăta.
Huppog, v. a da de pămînt, a face
pup de pămînt.
Húr, 9. 1.* coardă, struna; 2. vina,
tendon, nerv; egy —on pendülnek,
sunt de o samă, cântă pe o struria,
unul ca celalalt; más —t penget,
vorbesce altcum.
Hurákol, 0. a se sciri, a tuși ușor.
Hurca, 9. novod, coșuț de (prins)
pesci; berce —, v. Zaklatás.
Hurcagát, 9. stavilă.
Hurcol, v. a târî, a hăți, a trage, a
împinge ; a purta.
Hurcolkodás, 9. târire, tragere; mu-
tare, mutat, strămutare.
Hurcolkodik, <?. 1. a se muta, a se
strămuta, a ieși (din cortel), a-și
lua catrafusele: 2. a se târî, a se
hăți.
Hurcolódik, v. a se târî.
Hurgyálkodik, v. a cârpi, a cârpaci,
a strica treaba, a lucra fora soco-
teală.
Hurgyaság, 9. nesocotință, nechib-
zueală, ușorătate; fanfaronadă.
Hurit, v. a mustra, a înfrunta.
Hurka, 9. cămaț; trandafir; câvtaboș.
£țurkad, v. a slabi, a se usca, a se
jigări.
Hurkafodor, 9. bezerei.
Hurkatöltelék,x 9. împlutură de căr-
nați.
Hurkatöltő, 9. corn de împlut camați;
cârnățar.
Hurkol, v. a lățui, a înnoda, a face
nod; a înfășură, a lega, a încolăci.
HUrkolaț, 9. nod; laț, rețea.
Hdrkolóaik, ᵥ. a se înnoda, a se face
Id^ț.
Hurkos, a. cu funde, cu ochiuri, cu
laț (cusătura).
Hú^láb, 9. scăunaș, puntea coardelor.
Hurnya. razuitură, beli tură (de
hoți).
Hufnyâz, v. a beli,.a deqpoia de cane.
Huțogat, v. a ocăr*, a mustra.
Hurok, 9. laț, rețea, nod, arcan, ghilț,
cursă; ochiu (la ciorap) fundă;
—ofc vet, aruncă cursă, pune -;
—ra kerít, prinde în cursa.
Hurokyarrat, 9. cusătură cu funde,
« cu olthi.

20*

Húrom

308

Hutatiszt

Húz

309

Hűtelen

   j '
   •fi
f
j
¹ i -
4 :




• 4.

■

Húrom, 9. țeavă (la foi))          ș Húsosfazék, 9. oală cu carne.
Húros, a. cu coarde, cu strune.   j Húsosgyümölcs, 9. fructe cărnoase
Húros, Húrosmadár, 9. (zocl.) sturz \ (d. e. pruna, vișina).
(Turdus).                        j Húsoslevelű, «. cu frunze cărnoase.
Húroshangszer, 9. instrument cu - groase,
coarde, = cu strune.               | Húsossom, o. (zcol.) macriș.
Húrosrigó, ». (zool.) mierlă (Turdus \ Húsosszatyor, 9. corfă de ținut carne.
merula)                           ¹ Húspiac, o. hală, piață de carne.
Húros zene, 9. acorduri, mu sica pe 1 Huss ! ini. hâș l iute !
instrumente cu strune. .           Hústömeg, ». massă =, bucată de
Húroz, v. a înstruna, a încorda; a în- carne.

tinde coardele.
Húrozat, o. înstrunare, încordare.
Húrtalan, a. fără strune, fără coarde.
Húrtalp, t>. punte, scăunaș (la violină).
Huniba, 9. hruba, bordeiu, Cocioabă,
colibă.
Hurukkol, v. a borbor o si, a chior aii ।
(cure mul).                   [tușă.!
Hurut, 9. catar, guturalii, troahnă; ’
Hurutláz, 0. friguri ca tar ale. j
Hurutéi, v. a tu fi, a avea catar.
Hurutos, a. cataral; introhnat, cu
catar, cu tuse.
Hús, 9. carne; jó —ban van, e in
carne bună, e gras.
Húsadag, 9. porțiune de carne.
Husáng, 9. nula, prăjină, varga;
ciomag, reteveiu.
Husângol, a ciomăgi, a buchisi, a
da pe piele.
Húsáros, 9. măcelar.
Húsárszabás, 9. limitațiunea cărnii.
Húsárú, 9. cărnuri, cămării.
Húsétel, 9. bucate de dulce, cărneriî.
Húsevő, a. carnivor.
Húsevőnap, 9. țfi de dulce, defrupt.
Húshagyó, 9. lăsare de sec; lăsatul
  de dulce, > de carne.
Húshftgyókedd, 9. ajunul lăsatului
  de-sec.
Húskivonat, 9. extract de carne.
Húslás, 9. tâzuire. descărnate.
Húslé, 9. zeamă de carne, supă-.
Húsleves, a. doarba, supă de carne.
Húsló, Húslókasza, 9. răzuitoare, cn-
țitoae (la argăsitori).
Húsmérés, * măcelărie, misărniță.
Húsnemü, cărnos, de carne9.
  cămării.
Húsnövedék, 9. sarcomă.
Húsol, v. a descărna, a răzui (pielea).
Húsoló, Húsolóvas, 9. răzuitoare.
Húsos, a. cărnos; pulpos, gras.
Húsosétel. bucate de dulce, mân-
  care de carne.

Húsvágás, 9. măcelărit.
Húsvágó. 9. măcelar.
Húsvakarókés, 9. răzuitoare, cuțitoae.
Húsvét, 9. Pascl, (fiua Pascilor, Paste.
Húsvéthét, 9. săptămâna Paștilor.
Húsvéti, a. de Paști.
Húsvéti bárány, 9. mielul Paștilor,
= pascal lla ovrei).
Húsvéti szünnapok, 9. ferii de Posti,
- pa cale.
Húsvótkor, abv. la Paști.
Húsvétnap, 9. tfiua de Paști.
Húsvét szombatja, 9. ajunul Paștilor
Húsvétünnepe, 9. sărbătoarea Paș-
tilor.
Húsz, m. douăzeci.
Huszad, 9. doue^ecime.
Huszadik, n. al douăzecilea, a doue-
decea.
! Huszadol, t>. a lua a doue^ecea parte.
, Húszán, «óv. douăzeci inși.
Huszár, 9. husar, călaraș.
Huszárcsiny, 9. poznă, festă, renghiü,
drăcovenie, aventură husărească.
Huszárdiákság, 9. latinitate rea, =
ruinară.
Huszárosán, abv. husaresce.
Huszârtorony, 9. v. Tetősüveg.
Huszas, 9. doneze cer, monetă de 20
। bani.
I Húszfrankos, 9. galbin de 20 franci,
   Napoleon d¹or.
Huszit, v. a ațîța, a irita; t>. Uszít.
Húszkrajcáros, o. monetă de 20 crei-
   țari.
Húszszor, h. de doue^eci-ori.
Húszszoros, îndouăfecit.
  Huta, 9. topitoare, uzina, turnătorie,
fondărie, hutâ (de sticlă).
Hutakorom, ». praf =. pulvere de
   uzina.                     (metale).
  Hutás, Hutáslegény, 9. turnător (de
Hutászat, 9. uzinărie.
  Hutatiszt, 9. oficial de turnătorie,
   de fondărie.

Húz, a. a trage; asmânci; a deduce,
a deriva; a scoate, a smulge (din
pămint); delet —, a trage (clopo-
tul) de amegZi; fizetést—, a trage
plată; fogat —, a scoate un dinte
a trage karóba —, a înțepa, a
trage în țeapă; ruhái —, a îmbrăca
haine; ujjat —,. a brava, a trage
deget.
Huzakodik, ». a se trage, a se codi;
a refuza, ase întinde; a se repedi.
Huzal, 9. sírma, tel, fir ; fitil; v. So-
drony.
Huzalkodás, 9< vrajbă, neunire, ne-
înțelegere, împerechere; belele, nă-
cazuri.
Huzalkodik, v. a se repezi; a se
certa, a trăi rău.
Huzam, 9. 1. trăsură, trăsătură;
2. curent (de aer); 3. durată, ră-
stimp; egy —ban, într'o dușcă,
neîntrerupt.
Huzamos, Huzamosan, abv. în-
delung (al), necontenit, necurmat,
stăruitor, prelungit.
Húzás, 9. 1. tragere (a unei loterii);
trăsura, trăsătură, linie, dunga;
2. timpul pornirii paserilor
Huzat, 9. trăsură, trăsătură; acope-
remînt; —, ©. a lăsa să tragă.
Huzavona, 9. zăbavă, trăgănare;
amânare, molipsit e, vexare ; necazuri.
Huzgâl, v. aișmânci, a trage.
Húzhalaszt, a.,a amâna, a zăbovi, a
trăgăna, a tămânda.
Húzódik, v. 1. a se trage, a se îm-
prăștia, a se scurge (apa) ; 2. a se
amâna, a se îndelunga, a se zăbovi.
Húzódozik, v. a se întinde, a se de-
stinde, a se trage.
Húzófont, 9. balanță cu resort.
Húzóháló, 0. novod, mreaja.
Húzvon, v. a târâi, a hoți, a trage,
a împinge; a îndelunga, a zăbovi,
a trăgăna; a molipsi.
HÜ, «. credincios, leal, fidel; v. Hiv.
Hűbele Balázs módjára, abv. orbesce,
pe dibuite, nesocotit.
Hűbér, 9. feud; feudalitate, tazali-
tate ; —adó, tribut feudal.
Hűbéres, 9. vasal.
Hűbéri, a. feudal.
Hűbérjog, 9. drept feudal.
Hűbér jószág, 9. feud, moșie feudală.
Hűbérrendszer, 9. sistem feudal, feu-
dalism.

Hűbérúr, 9. suveran.
Hűhó, 9. 1. strigăt, țipăt; vueț, cala-
balic, vorbă multă, holcă; 2. alaiu,
svon; paradă; n&gy — semmiért,
sfară mare pentru nimic, vorbă multă
sărăcia omului.
Hűl, v. a se reci, a se răcori, a se
stémpera; a încremeni; —t helyét
találni, a nu găsi.
Hüledék, 9. 1. salamură, recitări,
reci, aituri, cotoroage, piftii; gela-
tină; 2. cadavru, leș, trup mort.
Hüledez, v. a înmărmuri, a înlemni,
a încremeni, a reci.
Hüledező,’ a. perplex, uluit, încre-
m nit, înlemnit, confuz.
Hülemedik, v. a încremeni, a se uimi,
a se mira; a reci.
Hüleszt, v. 1. a răcori, a reci; 2. a
pune în uimire, a uimi.
Hüllő, o. amfibiü; —k, 9. reptilii.
Hülye, a. lepșit, netot, năuc, hăbăuc,
nătâng, stângaciu, gogoman, zevzec,
prost.
Hülyeség, 9. neghiobie, hebăucie,
prostie, gogomănie.
Hűm, int. hm! hîm!
Hümget, v. a face hîm, a bombăni,
a sbârnăi.
Hümmög, 9. a bombăni, a himai.
Hűn, abv. credincios, leal, fidel; o
Hiven.
Hüpped, Hüppedez, 0. a lua la lu-
mină, = la iveală.
Hus, a. răcoros, rece, răcoritor, proa-
spet (aer); ᵥ Hűvös.
Hűség, 9. credinți , leálltát⁰, fidelitate.
Hűséges, «. credincios, leal, fidel.
Hűségszegés, 9. tradare, călcarea cre-
dinței jurate.
Hűségszegő, a. sperjur, trădător.
Hűségtelen, Hűségtelenül, abc.
perfid, necredincios, neleal, trădător.
Hűsel, v. a se răcori, a se reveri; a
petrece în verdeață (la umbră), a se
umbri.                         [brar.
Hűselő, 9. lóé răcoros, frunzar, wm-
Husen, abv. rece, proaspăt.
Hűsít, v„ a răcori, a împrospăta,
a răci.
Hűsítő, a. răcoritor, refrigerent.
HŰSÖ1, v. a se răcori, a se distrage
la umbră.
Hűt, v. a reci, a încropi; a răcori.
Hűtelen, necredincios, perfid, tră-
dător, neleal.

Hűtelenkedik

310

Idegen

Idegenedik

311

Idomított

Hűtelenkedik. v. a fi necredincios, a
A perfid.
Hűtelenség, k necredință, perfidie;
trădare, neleaJitate.
Hútelenűl, aóv. . necredincios, perfid,
neleal, infidel.
Hűtlen, a. v. Hűtelen $c/.
Hűtő, a. răcoritor; recitor ; —,». ră-
dicate. .
Hütőedény. s. recitoare, vas de recit.
Hütöget. v. 1. a răci, a pune la re-
cealá; 2. a calma.
Hütőkád, recitoare, rece iü.
Hűtőkészülék, ₉, aparat de recit.
Hűtőszer, ». remediu răcoritor.
Hú tő üst, x căldare de răcit,
HütŐzik, v. a se răcori.
Hüvely, 9. 1. păstaie; coajfi, găoace,
scoarță; hoaspá; fagvre; 2. teacă;
toc, cutie.
Hüvelyes, a. 1. leguminos, pastdios;
2. cu teacă.
Hüvelyes borsó, 9. mazăre verde.
Hüvelyesek, 9. leguminoase.
Hüvelyesvetémény, d. legumărie, le-
gumă,
Hüvelyez, », a desföce, a cufăți de
hoaspe; a culege;           tilcuesee
=, explică visuri.


I, í


Iblany, 5. iod. iodura.
Ibolya, 9. (fot.) 1. ciorba, vioară,
toporaș, tamâioare (Viola) ; 2. vlz-
doagă, micșunea, micsandră, șiboiu
( Cheiranthus cheiri ).
Ibolyakék, Ibolyaszín, «. micșuniu,
violet, vioriu.
Ibolyka, », 1. viorea, viorica; micșu-
nea; 2. Viorica (nume).
ibrik, 5. cana, cănățue, bărdacă,
năstrapă; oală (de noaptea.
Icce, 9. fele, jumătate.
Iccés, a. de o fele, de o jumătate.
Iceg-biceg, v. a se clătina, a se im -
pleteci, a șovăi.
Icinpici, Icipici, a. prichindel, miti-
tel; anostit, smorfăit, afectat.
Ickeficke, a. scos din cutie, curățel.
Idébb, oóv. mai încoace, mai aproape.
Idáig, aóv. până óid, până- aci ; până
acum.

Hüvelyk, policar (degetul cel mare);
palmac, policar (măsură).
Hüvelykcsavar, •>. șurup de strins de-
getele (la făcătorii de rele).
Hüvelykenyér, coarnă de mare, roș-
covă, rlșcov.
Hüvelykgyűszű, ». degetar,
Hüvelyknús, 9, buricul degetului,
Hüvelykmatyi, >. statu-palmă, pi-
tic (ot); (în basme) ghemis.
Hüvelykmérő, Hüvelykmérték, $. po-
licar, palmac.
Hüvelyknyi, a. de un palmac, de un
policar; — ember, o mână de om,
omuleț, pitic(ot).
Hüvelykszorító, s. șurup de strins de-
getele (la făcători de relef.
Hűvös, a. rece, răcoros; umbros; —,
o. 1. receală, frig, răcoare; 2. arest,
carcer, închisoare.
Hűvösít, v. a răcori, a rect; a îm-
prospăta.
Hűvösítő, a. răcoritor.
Hűvösödik, v. a (se) reci, a se face
frig, a se răcori. *
Hűvösség, 5. răceala, frig, ger; ră-
coare.
Hűvösül, v. v. Hűsül.




Iddogál, v. a bea a chefui mult.
Ide, aóv. aici, aicea, încoace; — s
tova, încoace și încolo; tura-vura,
serta-ferta ; îndată, in scurt (timp) ;
—baza van, e acasă; se — se oda,
nici încoace, nici încolo.
Idébb, aóv. mai aproape, mai în-
coace.
Idecsatolva,. aóv. pe lângă, alăturat,
aclus, alegat (aci).
Ideértve, aóv. inclusiv, în total, în
' rezumat, socotind aici.
tdefelé, abv, încoace.
Ideg, 9. nerv; venă, țendon.
Idegbaj, Idegbántalmak, Idegbeteg-
ség, >. boală de nervi, nevroză.
Idegbajos, a. nervos, bolnav de nervi,
Idégdúc, â. ganglion.
Idegébresztő. 9. mijloc de agitat
nervii.
Idegen, «. 1. străin, necunoscut, ve-

netic; exotic; 2, ce aparține altuia ;
     *. străin; străinătate.
Idegenedik, v. a se înstrăina, a se
răci (față de), a se rețme, a sta în
reservă.
Idegenit, v. a înstrăina, a pișcă, a
lua pe furiș, a sfeterisi.
Idegenkedés, o. înstrăinare, ură,
scârbă, aversiune ; rezerva.
Idegenkedik, v. a s( înstrăina, a avea
ură asupra cuica, a sta in reservă.
Idegenkedő, a. înstrăinat, rezervat;
care are ură asupra cuiva.
Idegennemű, a. străin, eterogen ; ne-
obicinuit.
Idegenség, 9. înstrăinare, ură, scârbă,
antipatie, aversiune.
Idegenszeru, ₐ. străin, neobicinuit,
barbar.
Idegenszerűség, d. străinism, barba-
rism.
Idegenül, aóv. ca străin, Cm venetic;
—, v. v. Idegenedik,
Megerősítő, a, întăritor de nervi;
tonic.
Ideges, nervos.
Idegesít, v, a face nervos.
Idegesség, 5. nervozitate, nevralgie,
boala de nervi.
Ideggyönge, a. dcsnervat, enervat,
slab de nervi.
Idegláz, a. friguri nervoase, lângoare.
Idegrece, 9. retină, membrana ochiului.
Idegrendszer, ₃. sistemul nervos.
Idegzet, 9. sistemul nervilo..
Idei, a. de estimp, de ăst an; de
vreme, de timpuriu; bor, vin din
ăst an, « noii.
Ideig, Ideiglen, aóv. pe un timp, in-
terimat, prorisor: de o cam dată,
până una altă; în treacăt, ideig-
óráig, în scurt (timp), câtăva vreme,
până la un timp.
Ideiglenes, a. 1. provisor, interimat;
2. trecător, temporal, peritor; —
nyugta, guitanță ințerimală;
tanár, profesor provisor.
Ideigleni, 1, provisor, interimat,
2. pasager; temporal.
Ideigtartó, a. temporal, treceto";
actual.
Ideigvaló, «. vremelnic, temporal,
trecător; pămintesc, peritor.
Ideje, aóv. e timpul, e vremea ; se
cade.
Idejekorán, aóv. la timp, dc timpuriu. ;

Idején, abv. de timpuriu, la timp;
actual.
Idejénérő, a. de treme, oarzân, pre-
matur, precoce.
Idejénvaló, a. la vreme, la timp, de
timpuriu.
Idén, az —, abv. estimp, în ăst an.
Idény, 9. sezon, anutimp.
Ide-oda, abv. în coace în colo, oft-
mâne; circa, cam, aproape.
Ideodáz, v. a ésita, a sta în cumpene^
a nu se puté oțărî.
Ide s tova, abv. în scurt timp, a^ă-
1 mâne ; circa, aproape.
! Idétlen, a. 1. de timpuriu, necopt,
pripit, verde; fără vreme, înainte
de vreme (nascere); 2. prostatec,
stângacîu, neindămânatec; —, 9.
abortt are) ; stîrpitură, monstru, schi-
daală; —t szül, aborteaza, nasce
fără vreme.
Idétlen alakú, a. diform, monstru,
schimonosit.
Idétlenkedik, v. a se purta mojicesce,
a face bădăranii, a face nebună; a
vorbi absurdități.
Idétlenszülés, 9. abort(are); nascere
fără de vreme, pierdere.
Idétt, abv. la timp; pe atunci, pe
acel timp.
Idevágó, a. relativ la, ce se repoartă
la, cu privire la, referitor la.
Idevaló, a. de aici, de . ci, din acest
loc; potrivit aci.
Idéz, v. 1. a chiema înaintea jude-
cății, a cita, a provoca ; ördögöt —,
face exorcism; 2. a cita (din o carte).
Idezárt, a. Idezárva, aóv. alăturat,
aclus.
Idézés, 9. citațiune, chtemare la ju-
decata ; sorocite, soroc.
Idézet, citat, citare, citațiune (din
o carte).
Idézőjel, i. semnul citării.
Idézőlevél, Idézvény, 9. bilet de ci-
tare, citațiune; soroc.
Idom, 9. formă, figură; model; chip.
Idomár, 0. trenor, dresor, îmblânzitor
(de animale).
Idomít, v. 1. a forma, a plazmui, a
modela; 2. a desvolta; a deprinde,
a dresa, a trena (un cal;; a în-
văța.
Idomítható, ₜ. docil, mlădios.
Idomított, a. dresat, trenat, deprins,
învățat (cal); format.

Idomos


Idamos, a. format, bineformat) for-
  Wf, proporțional, simetric.
Idomszer, o. cariușă. fișic, patroană.
Homtâlan, a. 1. diform, diformat,
pocit, desfigurat, scălâmbat; 2. bă-
dăran. mojic.
Idomtalanit, v. a diforma, a poci.
Idomialanúl, odu diform, pocit, schi-
  monosit ; mojicesce.
Idomúi, a se forma, a se desvolta,
  a se deprinde, a se dresa.
Idomzat, 9. simelrie, proporțiun.,
  configurațiune; ritm.
Idomzeios, a. simetric, proporțional;
  ritmic.
Idő, 4. timp; vreme, tempeetate, fur-
tună; — előtt, înainte de vreme,
prea curitnd, prea matur, pripit;
idejét múlni, a remáné înapoi (de
lume); még nem mult idejét, încă
, nu i-a trecut timpul, - 7wz-z prea
târziu; nagy —t ér, ajunge o ftate
mare.
Időelőtti, a. pripit, pren .tur, precoce,
  înainte de timp.

revistă, foac periodică.             j
Időfolyam, 9. cursul timpului. I Időszaki források, 9. izvoare inter- J
Időforgás, 9. schimbarea trecerea j mitente, = periodice.                   1
timpului.                 '         1 Időszaki sajtó, 9. presă periodică. |
Időhaladék, 9. amânare; zăbavă, în- Időszakonként, abv. din timp in timp, |

  târ^iere; respir iu, dilație.
Időhalasztás, o. amânare; zăbava.
Időhatár, j. termin.
Időhatározás, $. crono grafie; deter-
  minarea timpului.
Időhöz nem kötött, a. liber, fără
  termin preclusiv, nelegat de. timp.
Időjárás, *>. vreme, temperatură, um-
   blarea timpului.
Időjárástan, 3. meteorologie.
Időjártával, abv. cu timpul, la o
   vreme.
Időjós, 9. profet de timp, priculiciu.
Időköt,* 0. ciclu, perioadă (de ani).
Időköz, restimp, pansa; spaț de
   timp, perioada.
Időközben, abv. inté aceea, intre timp,
   in cursul timpului.
  Időközi, a. interimat, de o cai dată;
   intercalar; — kamatók, 9. interese
   intercalare; — lelkész, 9. admini-
   strator.
  Időközileg, abv. intercalar, de o cam
   dată, interimat.
  Időlefolyás, 9. cursul timpului.
  Időleges, a. temporal, trecător.
  Időmérő, 9. cronometru.

312

Idővel

Idő.mérték, 9. cantitate (in prozodie); 1
ritm, tact (muzică).
Időmértékes. «. quaniitativ, prozodici 1
Időinultán. Időmultával, abv. cu tiⁿn- 1
pul, odată.                            1
Időnap, 9. timpul cuvenit, = anumit, 1
- otărît; — előlit, preq, curund, in- |
ainte de timp, preamati ’; — után, 1
după termin, prea iâr$iu.              i
Időnként, abv. din timp în timp, din
când în când.                        J
Időpont, 9. moment, termin; epocă, |
era.                                .|
Időrend, 3. ordine cronologică.      J
Idős, a. betrân, de ani, de Zile, ve- J
"chiu ; mennyi — ? de câți ani e? |
Idősb, a. mai bătrân: —, 9. senior, j
Időske, a. cam de jlwe.              |
Idősor, 9. ordin? cronologică.       J
Idősödik, v. a îmbătrâni, ase. ’nvechi. I
Idősség, 9. bătrânețe adenci.        |
Időszak, 9. spaț. de timp, .periodă, |
epocă.                               1
Időszaki, a. periodic; — folyóirat, 9. 1





Időszakonként, abv. din timp in timp,

periodic.                            3
Időszakos, a. periodic.              í
Időszámlálás, 9. cronologie, eră. fl|
Időszerint, abv. după împrejurări,^
după timp, din timp, în timp; ez3
—, de astă dată, acum.               1
Időszerű, a. actual, oportun, la timp 1
cuvenit, de actualitate.            *1
Időszerűtlen, a. neoportun, fără actu- 3
alitate. ,                           3
Időtáj, 9. timp aproximativ; ez —t, |
ez —ban, pe la acest timp, cam pe j
astă vreme.                          1
Időtartam 9. durată de timp. 1
IdŐtelés, 9. petrecere de vreme, di-i
sțracțiune; trecere din timp. 3
Időtöltés, 5. petrecere, amuzare, di- d
sțracțiune.                          j
Időtöltő, a. petrecetor, distractiv, 1
amuzant.                             1
Időváltozás, 9. schimbare de timp,
de temperatură.                      1
Idővártatva, abv. după puțină aștep- 1
tare, după puțin timp, după puținăi
întârziere, cu ceva zăbavă. .        3
Idővel, abv. cu timpul, ândva, odată, J
oarecând.                            1

Idővesztegetés 313 Igazi

Idő vesztegetés, 0. perdere de timp.
Időz, v. a petrece, a staționa, a în-
târzia, a zăbovi.
Időzés, 9. petrecere, stare (la un loc);
staționare ; întârziere.
Idűl, v. 1. a deveni cronic (un morb),
a se învechi; 2. v. Üdül.
Idült, ₐ. cronic, învechit (morb).
Idy, a, v Üdv scl.
Ifjabb, Ifjabbik, ₐ. mai ținăr ; iunior.
Ifjan, Ifjantan. abv. ca tiner, in tine-
rețe, ca june.
IQas, a. tiner, june, tinerel, juvenil,
junișan.
Ifjaskodik, ᵥ. a trăi tinerețele, a pe-
trece = ; a face lucruri juvenile.
Ifjasszony, 9. nevasta, lele, jupâneasă
(ca intitulatură).
Ifjaszt, Ifjit, v. a întineri, a face
tiner.
Ifjodik, v. q întineri, a Se face tiner.
Ifjonc, 9.fiăcău,june ; țingau, băietan.
Ifjonta, abv. în tinerețe, ca june, ca
tiner.
Ifjú, a. juvenil, tiner, tinerel; —, 9,
flăcău, june, tiner.
Ifjúdad, a. juvenil, tinerel, junișan.
Ifjúdik, v. a întineri.
Ifjúi, a. tineresc, de tiner, de june;
juvenil.
Ifjúi hév, 9. foc juvenil, = de tinerețe.
Ifjúkor, 9. tinerețe, junețe.
Ifjúkori barát, 9. prietin =, amic de
tinerețe.
Ifjúi, v. a întineri.
Ifjún, abv. de tiner, de june.
Ifjúság, î. 1. tinerețe, junețe; 2. ti-
neret, tinerime, junime; — bolond-
ság, junie-n bunie; tanuló —, tine-
rime școlară.
Ifjúsági, ₐ. din tinerețe, din junețe;
pentru tineret.                 [neret.
Ifjúsági iratok, 9. ^crieri pentru ti-
Ig, pană, la.
Iga> o. jug ; greutate, povară; egy —
ökör, o păreche de boi, un jug;
—■ alá hajt, supune, cuceresce;
—ba fog, înjuga, prinde la jug.
Igabélfa, 9. bolfea (la jug).
Igaoeli, a. de jug; egy — marha,
un jug (doi boi).
Igarobot, 9. cărăușit, jugărit, prestarea
robotéi cu carul; clacă, boieresc ;
pod vadă, cărătură de clacă.
Igás, a. de jug, cu jug ; de povara;
de ham (cal).

Igás barom, 9. vită de jug; cal de
ham.
Igás híd, 9. pod pe arcuri, = pe ju-
guri
Igás jószág, 9. vita de jug, = de ham,
= de cărat.
Igás ló, 9. cal de ham.
Igás marha, 9. vită de jug.
Igás ökör, 9. boü de jug.
Igás paraszt, 9. clăcaș.
Igaszeg, 9. răsteiu.
Jgátlan, a. fără jug; neînfrînat, ne-
îractabil, exorbitant.
Igavonó marha, 9. vită de jug, do-
bitoc de povară.
Igaz, a. 1. adevărat, drept; cu cale,
potrivit; 2. legitim, legal; onest,
leal, de treabă; — ember, om de
cuvmt, = drept; 3. genuin, veritabil,
curat, nefalșificrt; —, 9. adever,
dreptate; —at âd, i dă drept(ate) ;
—at mond, spune adeverul; — a van,
are drept; szólj — at, betörik a fe-
jed, dreptatea umblă cu capul spart.
Igáz, v. 1. a subjuga, a supune; 2. a
prinde în jug, a înjuga (boii), a
înhăma (caii).
Igazán, aóv. în adever, adevărat,
real; ba zeu!
Igazgat, v. ă cârmui, a îndrepta, a
conduce, a direge; a administra
(un bun) ; a guverna, a clrvernisi.
Igazgatás, 9. direcțiune, conducere;
administrare; regim, guvernare,
cârmă, cârmuire, oblăduire.
Igazgatási, a. de conducere, de ad-
ministrațiune:
Igazgatási költség, 9. regie, spese de
administrațiune.
Igazgató, 0. director, diligent; rector;
conducător, regent, cărmuitor; mű-
szaki —, conducător technic.
Igazgatóbizottság, 0. divectoriu.
Igazgatóság, 9. direcțiune, directorat;
a d ministrațiune.
Igazgatótanács, 0. consiliu de direc-
țiune.
Igazgatótanácsos, 9. membru în direc-
țiune.
Igazgatóiéstület, 0. corp administra-
tiv, directoriu.
Igazhitű, a. drept credincios, ortodox,
pravoslavnic.
Igazhitűség, 9. ortodoxie.
Igazi, a. genuin, veritabil; autentic,
adevărat.

Igazit


314

igazit, ?. a îndrepta, a direge; <•
corege; a cârmui, a conduce; a
pine la cale.
Igazitócsa var, a. resort ■=, șurup de
cârmuit.
Igazitómérleg, ₃. cumpenă de în-
dreptar , nivelă cu plumb.
Igazlelkű, a. pr?ó, onest, de treabă,
cu suflet curat.
Igazmondó, a. mărturisitor de adevăr,
sincer.
Igazodik, v. a se îndrepta; a se lua
după, a se conform# cu; a se pune
ín ríná; igazodj! drepți!
Igazol, v. a verifica, a legitima; a
justifica, a dezvinovăți; —ja magát,
se legitimează, șe justifica, se escusă.
Igazolás, a. legitimare, verificare;
justificare, apărare.
Igazolhatatlan, «. nejustificabil, ne-
scuzabil.
Igazolható, «, probabil; (e)scusabil,
legilimabil, justificabil.
Igazolójegy, a. bilet de legitimare,
certificat.
Igazolvány, a. adeverință, certificat,
bilet de legitimare.
Igazság, s, adevăr, dreptate, veritate,
adevărat ate; justiție; echitate; —a
van, are drept(ate), spune adevărul;
- ot szolgáltat, face *, administra
dreptate; judecă; — szerirt, după
dreptate; după vrednicie.
Igazságos, a. drept, just, echitabil;
cu cale.
Igazságszolgáltatás. ₉. justiție.
Igazságtalan, a. nedrept, nejust, ne-
echitabil. ,
Igazságtalanéi, aóy. pe cale nedreaptă,
pe nedrept.
Igazságügy, $. justiție.
Igazságügyi, a. de justiție.
Igazságügy miniszter, ministru de
justiție.
Igazszivü, a. prob, onest, leal, de
treabă, drept.
Igaztalan, a. nedrept, neadererat, ne-
just; inexact, fals..
Igazéi, p. a se justifica, a se adeveri;
a se apăra, a se dezvinovăți.
Igazúlt, a. justificat, verificat, ade-
verit ; scuzai.
Igazvallásü, a. ortodox, drept credin-
cios, pravoslavnic.
Ige, a. 1. verb; 2. Cuvmt(ul lui
Dd,eu); vorbă, cuvint; 3. vraja,

          ígérkezik

hirdeti az igét, predică «, vesteai
Cuvîntul (lui Dfieu). 4. fașioart
frânghie.
Igegyökfér), a. rădăcină verbală.
Igehajlítás, Igehajtogatás, a,
gațiune; fiexiune# verbelor.
Igehatározó, * adverbial, adverbk
Igehirdetés, ». predică, căzanie; ti
știrea cuvîntului (lut Ttyeu).
Igeképzés, a, formare **, deriv ațiun
verbală.
Igekötő, a. particulă verbala.
Igen, abv. 1* da, așa, cum se nu, es
ia; negreșit, de sigur; — bizony, <
sigur, ve$t bine, bine înțeles; —i
felel, răspunde cu da; 2. prea, fot
te; szerfelett —, prea-prea, foar
foarte.
Igenei, Igenez, ᵥ. a afirma, a st
ține, a adeveri, a fiice da.
Igenév, t>. nume verbal, participiu.
igeneves, a. participiul, cu par
cipiu.
Igenis, abv. da. așa, vefii bine, n
mintit, fără îndoială.
Igenleg, Igenleges, «. positiv, a,
mativ.
Igenlés, a. afirmare, susținere, în
rire, adeverire.
Igenlő, a. Igenlőleg, abv. afirmai
positiv; respuns cu da.
Igenszó, i. da, cuvîntul da.
Igény, t>. drept, titul, pretențim
—be vesz, ocupă mult pe cinei
— t támaszt, pretinde, reclamă (cev
Igénybevétel, ». ocupare, pretenția
reclamare.                       \ce
Igényel, v. a pretinde, a reda
Igényes, a. pretențios, pretensiv.
Igényes, a. ᵥ. Egyenes ac/.
Igényper, a. proces de reclamare,
de drept.
Igénytelen, ₐ, modest, nepretenț
smerit; neînsemnat, fără pretenția
Igénytelenül, abv. modest, nepret
țios.
Igerag, a. sufix verbal.
ígér, v. a promite, a imbia, a fă
dui, a oferi; a-sf da cuvîntul.
ígéret, i, 1. promisiune, făgăduiî
ofert, îmbiere; 2. propus, vot •
tesz, îșt dă cuvîntul; face o
misiune cuiva.
ígéret földje, a. pămintul făgăduin
ígérkezik, a promite; a-și da
vântul, a se angaja.

ígérő, a. îmbietor, promițător; leg-
többet —, arturisitor, cel mai mult
promițător, cel ce da mai mult.
ígérvény, a. bilet interimat, pro mesa
(la loterie).
Igető, a. rădăcină verbala, trupină.
Igéz, v. 1. a fărmeca, a vrăji, a de-
ochia; a obroc' ; a încânta; 2. /ow.
a-i face cu ulcica.
Igézet, a. deochiare, deochiü; fărme-
care, vrăjie; magie, vrăjitorie; în-
cântare, farmec.
Igézetes, a. încântător, fărmecător;
cu lipiciii, cu vino ’n coace.
Igéző, a. fărmecător; magic.
Iglice, ț.f (Cot.) asudu calului; dîr-
motin, sălașitoare, osul iepurelui
( Onwiis).
Igtat, v, a induce, a infera, a în-
registra, a improtocola; v. Iktat ac/.
Igy, Igyon, abv. așa, astfel, în acest
chi >, pe această cc'e.
Igyekezet, a. silință, adóper are, nisu-
ință, rivnă; adoperare, stăruință,
sirguință, diligință, trudă.
Igyekezik, v. a se sili, a se nevoi,
a se strădui, a se adopera, a se
opinti, a stărui, a se nizui, a se
trudi, a rivni; Pestre. —, a avea de
gând să meargă la Peșta.
Igyekező, a. silitor, nizuitor, stărui-
tor, diligent.
Igyekszik, v. v. Igyekezik.
Igyekvő, a. activ, s di tor, sîrguitor,
rîvnitor, străduitor.
Iha, a. v. Juha.
Ihar. a. (fioî.) jugastruᵣ arțar, paltin ;
v. Juhar.
Ihász, o. v. Juhász ac/.
Ihatatlan, «. de nebeut, ce nu se
poate bea.
[hatnám, p. a însătoșa, a fi setos ;
— volt, am fost setos, mi-afort sete.
Ihatnékom van, v. mi-e sete, sum
setos.
Iható, a, de beut, bun de beut, beubil.
Ihl, Ihlel, v. a inspira, a insiifla.
Iliiéit, a. inspirat.
íhlés, Ihlet, a. inspirațiune; însufle-
țire, curaj.
Ihlelett, a. inspirat.
Ihog. Ihog-vihog, v, a chicoti, a ho-
hoti, a rîde cu hohot.
Ihogás-vihogás, a. chicot, hohot, riset
( prost).
Ihol, abv. iacă (aci) ! uită! ve^i! ni!

ígérő

315

Ikeresit


íj, a. arc, strună de arc; săgeată,
Ija-fia, a. ismerem minden iját-fiát,
i cunosc toată vița și porodița.
Ijas, a. provefiut cu arc, arcaș; a.
arcaș, plăiaș.
Ijas-fias, a. număros, cu multă poro-
fliță; crenguros, rămuros.
íjász, a. arcaș; plăiaș.
Ijed, v. a se spăriz, a se speria, a
se (in)spăimînta, a se infrica, a se
teme.                               •
Ijedékeny, a. spărios, fricos; timid.
Ijedelem, a. spaimă, frică, groază,
teroare.
Ijedelmes, «. f ricos; scrupulos; neli-
niștit, îngrijat.
Ijedelmeskedik, p. a se spăria, a se
îngrozi, a-i fi frică, a se infrica, a
se înspăimânta; a o sfecli.
Ijedelmesség, a. înfricoșare, înspăi-
mîntare, îngrozire.
Ijedés, o. spaimă, groază, frică; tea-
mă, scrupul.
Ijedez, v. a se spăria (des); a o sfe-
cli.
Ijedős, a. fricos, sfticios; — ló, cal
cu nărav.
Ijedt, a. Ijedten, abv. speriat, spăi-
mintut, înfricat.
Ijedtség, ,a. spaima, frică, groază, ne-
liniște, îngrijare ; scrupul.
Ijeget, Ijeszget, v. v. Ijesztget.
Ijeszke, a. sperios, fricos, sfiicws;
timid; cu nărav (cal).
Ijeszt, v. a speria, a spăria, a spăi-
minta, a băga fn boale.
Ijesztget, v. a infrica, a speria des.
Ijesztő, a. înfricoșat, (în)spaimintă-
tor; —a. bărdăoasă, mciăhală, bu-
duhaliță, caua, păpălugă.
íjgyártó, a. arcar, balestrar ; faur (te
săgete.
íjlövés, a. aruncătură cu arcul, săge-
, tare.
íjlövésnyi, a. de o aruncătură de
săgeată.
Iker, ₐ. 1. geamen ; gemeni; 2. duplu,
îndoit.
Ikercsillag, a. genreni (constelațiune),
Castor și Polux.
Ikerelnökség, a. copresidiu, presidiu
duplu.
Ikeres, a. geminat, păreche, îndoit;
—, a, (Sot.) țîța-caprei. caprifoiu
(Lonicera xylolteum).
Ikeresit, v. a împreuna, a impărechea.

Ikergyermek

316

Ikergyermek, 9, copil geamăn.
Iker hangzó, *.diftong. L
Ikerhúg, 9. sorăqemenă (mal tineră).
Ikerit, o. a împreuna, a împărechea.
Ikerjegec,'9. cristal geamen, ~ pătruns.
Ikertestvér, 9. frate gemen; soră ge-
menă.
Ikes ige, 9. verb în -ik (in limba
maghiară).
Ikra, 9. 1. icră, caviar; 2. pulpă;
láb— csont, fluerul piciorului.
Ikracsepkő, 9. oolit, peatră granuloasă.
Ikrádzik, v. a se grăunța, a se pri-
boi; a se face mașcat (grâul).
Ikrako, 9. oolit.
Ikrás, a. cu icre (de pesce); gramilos.
Ikrâshal, 9. pesce cu icre.
Ikráshering, 9. aringă =, scumbrie
cu icre.                     [duroasă.
Ikiáshús, 9. carne cu mazăre. = ghin-
Ikráskö, Ikrásmészkő, 9. peatră gra-
nuloasă, oolit.
Ikrásodik, v. a se grăunțoșa, a se
masca, i
Ikiek, 9. 1. gemeni (frați, surori);
%. gemeni, Castor și Polux ( conste-
lațiile).
Ikres, a. îndoit, duplu, cu păreche,
geamăn.
Ikresit, v. v. Ikerit.
Iktat, v. 1. a infera, a insera, a în-
registra, a împrotocola, a induce;
2. a intercala, a interpola; 3. a in-
stala, a introduce (în oficiu); szen-
tek közé —, a așeza între sfinți, a
canoniza.
Iktatás, 9. 1. împrotocolare, înregi-
strare ; 2. intercalare; inserțiune;
3. introducere, instalare.
Iktatásdíj, 9. taxă pentru inserțiune,
= pentru publicare.
Iktató 9. 1. protocolist; '2. registra-
tură.
Iktatói szám, 9. număr de exhibit,
de protocol.
Iktatókönyv, 9. protocol de exhibite,
= de intrate.
Iktatvâny. 9. inserat; avis, anunț,
publicațiune.
Iktelen ige, 9. verb neterminat în
—'ik (in limba maghiară).
Ildom, 9. prudență, bună cuviință,
istețime, inteligență, pricepere;
politeță.
Ildomos, a. prudent, dibaciu, cu
minte, inteligent, isteț; raționabil.

           Illem


Ilka, 9. Elenă, Elenuță, Ileana
Ilona.                             I
111, v. 1. a mirosi, a amil isi, a |
un miros de; 2. a volatilisa. |
lila, 9. asii, loc de scăpare; illá]
veszi a dolgot, o ia la sănătoasa
— berek, nádak, erek, a luat-o j
sănătoasa, a Hiat lumea 'n cap. 1
Illan, Illant, v. a scăpa, a fugi,i
dispărea; a se volatilisa; v. Elill^
Illanó, ». fugar, fugitiv; trecăâ
nestatornic; v. Illő.            |
Illat, 9. miros, mireasmă, mirodenŰ
profum, parfum, odor.            |
Illatárús, 9. parfumar, negustor 1
mirezme.
Ulatgyanta, o. ambra, suebin, chA
libar.                           1
Illatlan, a. nemirositor, inodor, /â
miros.                           1
Illatos, a. mirositor, parfumat, bâ
mirositor; —olajok, mirezme, oleifî
bine mirositoare; — tinóm
burete, cască; -* üveg, 9. stictăl
mirodenii, = de parfum.          1
Illatoz, Illatozik, v. a mirosi, a amă
si; a împrăștia miros (plăcut). |
Illatozó, a. mirositor, bine mirosi^
Illatszer, 9. profum, parfum, odor.3
Illatszerész, 9. parfumar, negustor^
prtfumuri.                       |
Illatszerészet, IllatszerkereskedésJ
parfumărie, negustorie de mirez®
Illatüveg, 9. flacon =, sticluță de a
rodenii, = de profum.            1
Hiedelem, 9. bună cuviință, omeii
decența; v. Illem.
Illedelmes, a. cuviincios, convena^
decent, potrivit; modest.        |
Illedelmes magatartás, Illedelntó
ség, 9. conveniență, bună cuviinf/ț
modestie.                        J
Illedelmetlen, ₐ. necuviincios,
cent, neconvenient.             ,1
Illedelmi, a. de bune cuviință, de
ton, de decență.                 1
Illeg-ballag, v. a păși sumeț, = fălÂ
a înainta cu pas măsurat.        |
Illeget, v. a potrivi, a conformai
întocmi (o haină); —i magát,|
face toaleta, a se găti, a se diclâ
a spilcui, a se chiti.             |
Illékony, «. volatil (himie); trecă^
nestatornic (timpul).
Illem, 9. conveniență, bună ^uviinj
decență, decor, bon-ton.           |

Illemszerű


Illemszerű, a. cuviincios, convenabil;
după bon-ton.
Hiendő, a. cuvenincios, cuviincios,
potrivit, acomodat.
Illendően, Illendőkép, abv. cum se
cuvine, - se cade, potrivit, după
tipic; după merit.
Ülés, 5. Ilié, Elie.
Illeszkedik, v. a se acomoda, a se în-
tocmi după, a se supune, a consimți,
a se potrivi; a înclina spre; a fi
docil.
Illeszkedő, a. docil, acomodabil, care
se supune lesne, flexibil.
Illeszt, ü, a potrivi, a îmbina, a în-
cleșta, a îmbuca, a aplica ; a închio-
■ tora; bütüre —, a îmbuca, a îm-
bina cu capetele (două lemne).
Illesztők, 9. proptea, răzimătoare :
adaos, intercalat.
Ulesztget, v, a apropia, a îmbina, a
încleșta, a adapta.
Illet, v. 1. a atinge, a pipăi;'a pune
in contact; a jigni; 2. a se cuveni,
a se cădea, a compete. a se datori
(cuiva), a se ținea de, a privi pe
(cineva) ; az elsőség őt — i, a-i se
cuveni lui întâietatea, engem nem
—, nu mă privesce; nu-mi com-
pete; a mi őt illeti, ce se ține de
el, cât despre el.
Illeték, 9. taxa, competență; cislă;
papi —, congruă.

  Illetékes, «. competent; chiemat.
i Hletékfokozat, t>. scară de taxe,
f competențe.
k Illeték-kiszabás, ». demesurare
I taxe, reparțiare de
| Illetékköteles, Illetékkötelezett,
I supus taxei, « competenței.
I Illetékmentes, 5. scutit de taxă.

de

I Illetékrész, ». rată de competență^
I parte de taxă.                  [petent.
j Illetéktelen, a. incompetent, necom-
l Illetéktelenség, 9. incompetență.
L Illetetlen, ». neatins.
F Illetget, v. a atinge des; v Illesztget.
I Illetlen, «. necuviincios, neadmis;
L incorect.
i Illetlenkedík, v. a se purta necuviin-
j cios, = neconvenabi!.
| Illetlen magaviselet, Illetlenség, 9.
| necuviință, inconveniență, purtare
|, rea; nepoliteță.
I Illetlenül, a. necuviincios.
f Illetmény, 9. competență, taxă, relut.

317

Ily módon


de

Illető, a. competent, cuvenit, potrivit;
az - , respectivul.
Illetődés, 9. mișcare, emoțiune, in-
doioșare, presimțire.
IlletŐdik, v. a se frișca, a resimți, a
se emoționa, a se îndoioșa.
Illetőleg, aév. adecă, respective; cu
privire la, privitor, despre.
Illetöleges, ₐ. respectiv, anumit,
competent.                 [ubicațiune.
Illetőség, 9. competență, aparțin ere,
Illetőségtelen, a. incompetent, fără
competență.
Illik, v. a se cuveni, a se cădea, a se
potrivi, a se șede bine, a sta bine;
nem — férfiúhoz, nu se cade unui
bărbat; a mint —, cum se cuvine,
cum se cade, cum trebue; nem -
idé, nu sé potrivesce aici, nu are
loc aici.
Illő, a. sburătOi, volatil (himie); —
olaj, oleu eteric, = volatil.
Illogat, v. a se simți mirosul, a mirosi.
Illő, a. cuviincios, decent; potrivit;
  just, echitabil, conform, cuvenit.
Ülőén, IllŐkép, ülőképen, Illőleg, abv.
  conform, potrivit; just, după merit,
cum se cade, după cuviință.
Illyés, 9. Ilié, Elie.
Ilona, 9. Elenă, Ileana.
Ilonca, 9. omidă, păduche de frunză.
Ilonka. lins, Iluska, 9.. Elenuță,
Ilincă.
Ily, Hyen, ₐ. atare, cutare, asemenea;
astfel, ca acesta, ca aceasta.
Ilyenféle. a. de atare, de astfel, ase-
menea.
Ilyenforma, «. Ilyenfo.mán, aóv. in
acest chip, astfel, asemenea, d'alde
astea.
Ilyenkép, Ilyenképen, abv. in acest
chip, in așa chip, așa fel, în acest
mod, pe asta cale.
Ilyenkor, abv. atunci, apoi; pe acest
timp; in astfel de împrejurări.
Ilyes, ₐ. atare, asemenea.
Ilyesmi, abv. așa ceva, cam așa un
lucru.
Ilyetén, abv. cam așa; v. Ilyen,
llyféle, a. atare, de acest fel, așa fel.
nyforma, «. atare, așa fel.
Ilyformán, a. astfel, ața fel, ín așa
chip, in această formă.
Ilyképen. abv. astfel, în așa chip.
Ilymódon, abv. în acest chip, p? astă
cale, astfel.

Ind                    319 Iligat

Im

318

Incselkedő

Im! ini, iacă! iată! mari ! nti !
Ima, â rugăciune, orațitine; molîtfli.
Imád, ®. a adora, a se închina.
Imádandó, a. adorabil.
Imádat, o. adorare, închinăciune.
Imádkozatlan fekszik le, v. a se
culca fără rugăciuni.
Imádkozik, v. a face rugăciune, a se
ruga (luă D<jeu), a se închina;
a ora.
Imádkozó, o. rugător, închinător;
cel ce se roagă (lui D(leu).
Imádság, 3. rugăciune, orațiune.
Imádságos, a. de rugăciuni; —könyv,
carte de rugăciuni.
Imaház, 3. oratoriu, paraclis, casa de
rugăciuni.
Imakönyv, ₛ. carte de rugăciuni.
Im-ám, 5. indiferentism, neutralitate ;
immel-ámmal tesz vmit, face cu de
a sila, = cu chiu și vai.
Imáncsi, «. bigot.
Imanap, 5. de rugăciune.
Imaterem, o. sală de rugăciuni.
Imazsámoly, 0. pupitru.
Imbolyog, v- a se clătina, a șovăi, a
ₜsta la cumpenă; v. Inog.
țme! int. mări! iată! na!
Imely, 9. coși, tuberculă, spuzătura
,pe piele.
Imely, ímelyfű, 9. (Set.) tarhon, earbă
amară, poala sântei Mării, granat,
matrice, romanică (Pyrethrum par-
thenium).
Imént, aóv. de curund, adineori, de
uuăzi, mai(na )int.e.
Iménti, a. de adineori, de curund, de
'înainte; proaspet.
Imer, >. (fot.) aloe, sabor, odogaciu
' (Âloes).
Imhol! aóv. iacă aici! ni ! ve$Í aici!
  icer ! iată!
Imidé, aóv. pe ici, încoace; — amoda,
k pe alocarea, pe ici pe colea, înco-
ace și încolo.
Imigy, aóv. așa, astfel; — amúgy,
  ia 'așa, pe de asupra, tan ’a-manda,
  superficial.
Imilyen, aóv. asemenea, atare, d'alde
  astea, ca acesta aci.
lm innen, aóv. de aci, de ic ea.
Imitt, aóv. aci, ici, aicilea; din
  coace.
Immár, Immáron, aóv. deja, acuși;
  pe urmă, în fine, deci odată.
Immel-ámmal, abv. superficial, pe de

asupra; cu doară și cu poate, tân-
dălind.
Iiiimosian, abv. iacă, tocmai acum.
Imola, 5. 1« (M.) diac, diocel; 2. pa-
raclis, Casă de rugăciuni.
Imolya, 0. mlaștină, lac mlăștinos,
smîrc.
Imre, 0. Emeric.
In. în, 3. 1. vina (de mușchiU), ten-
don, nerv; coardă; 2. pulpă ; —aba
bízik, iși cată mânțuirea prin fugă}
— ába szállt á bátorsága, îl pară-
sesce curajul; tremură dé ftică ; o
ia la fugă de frica.
Inafájó, Inafájós, a. boln&fi cu
durere de picioare.
Inai, v. a merge, a se duce, a umbla
(pe picioare); egész nap —„ aleargă
toată $iua in sus și ’n jos.
Inas. a. vînos, nervos; —, 9. 1. uce-
nic; băiat de prăvălie, fecior de
casa, învățăcel; 2. laeaiu, lacheu.
Inasbér, 5. simbrie de ucenic (la me-
serii).          (nic, = de învățăceL
Inasesztendő, Inasév, 3. an de uce-
ínashús, 3. muschiu.
Inaskodik, ᵥ. a, învăța ea ucenic, a
petrece ca.
Inaskor, 9. timp =, ani de ucenic.
Inasruha, 3. livrea.
Inasság. 9. serviț timp de ucenic;
ucenicii.
Inaszakadt, ₐ. Inaszakâdtan, abv.
olog, paralitic; deșelat, slăbănog,
dăulat, șchiop; slăbit, enervat, mo-
Ieșit, secat.
Inaszakadtsâg, 3. paralisie, ologie,
slăbănogie, neputință.
Inaszegett, a. olog, neputincios; v,
  Inaszakadt.
Inazat, 9. musculatură.
Ince, 3. Inocențiu.
Incinpinc, a. delicat, gingaș, afectat-,
  anostit, slăbuț; galeș.
Incseleg, v. v. Incselkedik.
Incselkedés, 9. bifare, hărțuială,
  tachinare, uneltire, șiretlic, cicăleală ;
  perfidie, rentate ascunsă; cursă,
  pândă.                               i
Incselkedik, ᵥ. a pândi, a întinde
  cursa, a călca în urmă; W ațîța, a
  irita, a hărțui, a tarțiina, a cicăli;
  a se hârjoni.
Incselkedő, a, cicalitor,- hărțaitor;
perfid, răutăcios, răncuros, intrigant^
șiret, uneititor.

Ind, 3. ind, indian; —, a. indic.
Ind? 0. lujer (de viță), ramură; loa-
ză (în grădină), curpăn, cârcel.
Indás, a, rămuros; curpenos; căță-
rător.
Indâsodik, y. a se întinde, a se car-
peni, a se ramuri, a se cățăra.
Indâz, v. a tăia cârceii (la pomi), a
curați (pornit; vița de vié).
India, d. India.
Indiabeli. Indiai, o. indic, de India,
indian.
Indigó, 3. indigo.
Indigókék, a. tivit, lulachiu, vénet
indigo.
Indít, y. 1. a mișca, a pune în miș-
care, a pune la cale, a porni, a
urni ; 2. a trimite, a expeda; 3. a în-
cepe, a urdi; a deștepta; a ridica
(o chestie); hadat -••, a declara rez-
bel : a începe =; panaszt —, a ri-
dica plânsoare; pert —, a începe =,
a urțji proces; lármát , a face
sgomot, a scoate țipăt.
Indíték, motiv; causă.
Indító, d. autor, ursitor, cap, izvodi-
tor, provocător; mcepetor, pricinui-
tor, ațîțător.
Indító-ok, ₉. motiv; v Indok.
Indítóeszköz, 0. îndemn, voe, nnbol-
dirc; mijloc de înduplecare; pricină,
causă.                       [proiect.
Indítvány, 9. propunere, moțiune;
Indítványoz, v. a propune, a face
propunere, a face moțiune.
Indítványozó, 5. propunător; autorul
unei moțiuni
Indóház, d. gară, stațiune.
Indok, 3. motiv, îndemn, rațiune,causă.
Indokol, v. a motiva, a produce mo-
tive, a sprigini cu
Indokolatlan, a. nemotivat; neîndrep-
tățit.
Indul, v. a porni, a pleca, a mâneca,
a purcede; a începe a; haragra —,
u se aprinde de mânie; neki —, a
cădea asupra cuiva, a se răpefii, a se
răsti; rothadásnak —, a trece m
putrejune, a începe a putrezi ; út-
nak —, a pleca la drum, a porni.
Indulás, 3. pornire, plecare, mâne-
care; purcedere.
Indulás ideje, ₅. timpul de plecare,
= de pornire.
Indulásrakész, a. gata de drum, gata
de plecat.

Indulat, afect, pornire, înclinare,
aplecare, predisposiție, sentiment;
emoțiune, afecțiune; patimă, pa-
siune ; heves violență, vioiciune,
füstire; ellenséges — , pornire duș-
mănoasă, pică.
Indulatos) a. Indulatosan, aóv. aprig,
violent, patiniaș, răstit, mânios, iute
la fir?-.
índülatoskődás, 9. violență, iritațiune,
răsfire, pOfnifé (cu mânie).
Indulatoskodik, ᵥ, a se răsti, a se bruf
tui, a se turbura, a se irita, a se oțîța.
Indulatoskodó, a. aprig, violent, pă-
timaș, pornit.
Indulatosság, 9. patimă, pasiune, por-
nire, violență, furie.
Indulatszó, 9. interjecțiune.
Indulékony, irităcws, iritabil, sim-
țitor, susceptibil.
Induló, pornire., plecare; marș.
Indulóállomás, 9. stațiune de piei are.
Indulófélben, aóv. gata de drum, =
de plecare.
Indulójel, 9. semn signal de ple-
care.
Indulókészem &óv. gata de drum, -
de plecat.
Indulópont, 3. punct de plecare, - de
mânecafe.
Indus, ?. ind, indian; a. indic.
íneresztőfű, 9. (6ot.) gura leului, brie,
slăbănog, balsamină (Impatiens).
Tng, d. cămașa, cămeșe; se ingem, sp
gallérom, u'am cu el nici m clin
nici în mânecă; kinek nem —e, ne
vegye magára, cine nu se simte vi-
novat, nu iee asupra sa.
Ing, v. a se clătina; a oscila, a vi-
bra ; v. inog și Lóg.
Inga, í. pendul.
Ingadoz, v. a șovăi, a sta la cumpănă,
a se clătină, a vaccila, a se bate
cu gândurile, a sta pe gânduri.
Ingadozás, 9. vibrare șovăire, clăti-
nare ; nestatornicie.
Ingadozó, a. șovăitor, nestatornic,
versatil; clatinător.
Ingalj, 9. poală (la^ cămașă).
Ingaóra, 9. orologiu ceasornic cu
pendul.
Ingás, 9. 1. oscilare, oscilațiune;
2. clătinare, șovăire.
Ingat, v. a clătina, a mișca, a clinti,
a urni; a sgudui, a zdruncina; a
impresiona, a înduioșa.

Ingatag

320

Innét

Innivaló

321

Iparintézet

Ingatag, a. claiinator, șovăitor, flo-
tant, nedumerit; nestatornic, trece-

tor ; versatil, sburdalnic.
Ingatagság, o. nestatornicie; nedu-
merire.
Ingatagúi, abv. șovăitor, nedumerit,
nestatornic.
Ingatlan, a. nemișcător, imobil, zăcă-
tor, fix.
Ingatlan jószág, o. moșie, realitate ;
avere nemișcătoare.
Ingatlanok, 0. realități, imobile,
moșie.
Ingatlanság, Ingatlan vagyon, o. aca-
returi, realități.
Ingatlanúl, abv. fix, nemișcător, imobil.
Ingáz, v. a oscila, a vibra.
Ingázás, oscilațiune (apendulului).
Ingbetét, o. garnitură la cămașă, puiu
la
Ingelő, i. șemizetă, simizet.
Ingbr, 0. iritament, iritare, bold,
îndemn, zor; farmec, nun, li pic iü
grații, stremur, vino ’ncoace.
Ingerel, v. 1. a îmboldi, a ațîța, a
întărită, a stimula, a stremura;
2. a atrage, a ademeni, a farmec a.
Ingerkedós, o. iritare, ațîțare; har-
țueală, cicăleală, tachina? e; hârăi-
tură, batjocură, luare in rîs.
Ingerkedik, v. a ațîța, a irita, , a
hărțui, a cicăli; a lua în ris, a har ăi,
a lua în batjocură, « în glumă.
Ingerkedő, a. glumeț, cicalitor, haz-
liu; gădă"os.
Ingerlékeny, a. iritabil, simțitor, su-
sceptibil.
Ingerlékenység, 0. iritabilii ate, su-
sceptibilitate, gingășie.
Ingerlő, a. ademenitor, fermecător,
atrăgător, încântător; iritator, con-
turbător, secant.
Ingerlés, «. iritabil, susceptibil, iute
   la fire, simțitor; stimulant.
Ingerül, abv. ca stimul, ca bold; ca
• iritament.
Ingerült, a. iritat, mânios, stremurat,
   agitat, întețit, îndârjit, turburat.
Ingerültség, o. iritare, îndârjire.
Inggallér, 0. guler, cravată (la că-
   meșe).
Ingmás șa, o. ismene ; v- Lábravaló.
Ingó, a, 1. clătinător, versatil, șovăi-
   tor; 2. mobil, mișcător (avere).
Ingóbingó, a. mobil, mișcător; ver-
   satil ; trecetor.

Ingó jószág, Ingóság, 0. avere miș-
cătoare, bun mișcător; mobilii, mo-

bilitate; unelte mobile.              <4
Ingósít, v. a preface in mișcător (o
avere); a mobilisa.
Ingótőke, o. capital mișcător, = mobil.
Ingovány, 0 băltoacă, mlaștină, smîrc;  ,^l
rovină; loc mlăștinos ; torfă.
Ingoványos, a. mlăștinos, rovinos.
Ingózálog, ipotecă mobiliară.         4
Ingújj, 0. mâneca de cămeșe.          W
Ingúj jfodor, 0. manget; pumnășel (la Jg
cămeșe); vapeluri la mâneca. S
In^vâll, 0. corset, spat(i)cel, pieptar. B
Ingyen, a. gratuit, în cinste, de po- B
mană, de geaba, fără plată.
Ingyenben, abv. gratis, gratuit, de B
geaba.                               W
Ingyenélő, 0 calic, pierde-vară, ca- -jl|
lendroiu, moțpan, cioflingar; lingău, b
dălcăuc, părăsit.
Ingyenes, a. gratuit, de geaba, gratis. B
Ingyenétkezés, 0. masă gratuită, ript B
gratuit.                             B
Ingyenjegy, 0. bilet liber, = gratuit; B
cartă liberă.                        B
Ingyenmenet, 0. călătorie gratuită. B
Ingyensem, abv. nici decum, nici gra- 1
tis, nici (în pomană, nu-i vorbă.
Ingyensúly, 0. bagaj liber =, bagaj B
scutit de pbrto.                     B
Ingyenvaló, a. gratuit, gratis, d>W>
geaba, de pomană, pe nimic; liber =, W
scutit de taxă.                    • W
: In gyért, abv. gratuit, in cinste, de •
geaba; v- Ingyen.                    T
Inkább, abv. mai mult, mai tare, mai
bine, mai vertos.
Inkábbad, Inkábbára, abv. mai ales,
din potrivă, ba încă; mai bucuros.
Inláz, 0. friguri nervoase, nevricale,
lângoare.
Innen, abv. de aici, de aci; de din- .
coace ’ a folyón —, din coace de riu.
Inneni, a. de din coace, de aici; Í
tis (în composiții).                 .
Innen-onnan, -abv. aproape, pe aci, J
oare cum, cam așa; de ici de coaie. J
Innenső, a. de din coace.
Innent, t>. Innen.                   ;
Innentova, Innentúl, abv. de aici în$
colo, acuși, în ~, pe viitor.      j
Innen való, a. 1. de aici, indigen,
local; 2. de din coace.             J ₜ
Innep, 0. v. Ünnep
I Innét, Innét, abv. ac aici, de aci.

Innivaló, «. de băut, beubil.
Inog, d. a se clătina, a șovăi; a se
bate cu gândurile, a sta pe cumpene.
Inpók, 0. pocă {la cai).
inrángás, Inrángatás, Inrángatózás,
0. scrintire de vină.
Ínség, 0. sărăcie, mizerie, nevoe, ne-
ajuns, lipsă, calamitate; foamete.
ínséges, a. nevoiaș, lipsit, miser; mi-
zerabil, ticălos, mangosit.
ínséges esztendő, 0. an 1 eu, an de
foamete.
Inségeskedik, v. a trăi în neajun-
suri, = în miserie, a duce o viață
ticăloasa.
Instál, v. a se ruga, = a cere cu stă-
ruință, a stărui; v. Kér.
Instáló, 0. petent, petiționar; v. Ké-
relmező.
Instáncia. 0. petițiune, suplică; v. Ké-
relem.
Inszaggatás, 0. nevralgie, nevricale;
boală de nervi.
Int, v. a face semn, a clipi; a da
semn, a da semnal; a avisa, a în-
știința, a da de scire, a advertisa,
a reflecta, a admonia; óva —,
spune să se păzească.
Integet, v. a face semn, a clipi (des),
a bleojdi.
Intelem, 0. pareneșă; încurajare, in-
strucțiune; adtioftațiune, admoni-
țiune ; avertisment.
Intelmes, Intelmi, a. parenetic, ad-
hortător; — szózat, pareneșă.
Inter, Interes, 0. interese, carnete;
    Kamat.
Înțes. ₐ. vis-a-vis, din fața.
Intés, 0. sămn, semnal; avertisment,
memorand; dojană. admonițiune;
înștiințare; indegetare.
Intésképen, abv. ca dojana, ca sămn,
ca admonițiune, ca advertisment.
Intéz, v. 1. a îndrepta, a adresa (o
rugarej; 2. a conduce, a dirige, a
cârmui; a isprăvi; apune la cale;
kérdést —, a pune întrebări, a în-
treba ; a examina; 3. a dispune, a
ordina, a pregăti, a prune la cale
Intézet, 0. institut, așezământ; stabi-
liment, fundațiune.
Intézkedés, 0. disposițiune, ordin, ordo-
nanță. orihdueală ; pregătire, pre-
para tivă. organizare.
Intézkedik. t>, lua a face dis-
            f!. pij-Hc Ic ‘.ikăe, a face

  aranjament, a lua măsuri; a dis-
pune, a ordona; 2. a face testament,
a lăsa cu limba de moarte.
Intézmény, așe$ămînt, instituțiune.
Intéző, 0. ditpunetor, ordonator; ad-
ministrator.
Intézvény, 0. 1. intimat, disposițiune ;
2. poliță, trasată, trată.
Intézyényez, v. 1. a trasa, a trage
(a poliță, cambie); 2. a intima, a
remite, a dispune.
Intézvényezés, 0. trasare 'de cambie)
remitere, intimare.
Intézvényezett, ₒ. trasat; —váltó,
poliță =, cambie trasată.
Intézvényező, 0. trasant, remitent.
Intő, a. indemnător, aducetbr a minte;
provocător, âdhortător; —, 0. soma-
țiune (cătră un datornic), înștiin-
țare, a vis, avertisment.
Intőjel, 0, semn de somațiune, de
avertisment.
Intőleg, abv. provocător; galeș.
.intőlevél, 0, somațiune, memorand ;
înștiințare (cătră un datornic).
Intőszózat, 0. avertisment, avis, în-
, sciințare; pareneșă.
Iny, 0. gingie, gingina ; cerul gurii;
  —e szerint, după plac; nincs—éré,
ₜnu-i pe gustul litâ.
Inydag, íny daganat, 0. broască, un-
.ghișoară < boală la vite).
ínyenc 0. lacom, mâncăcios, gurmand,
(gastronom.
। ínyére van, v. a-i conveni, a-i place.
! a fi după gustul lui.
íny hang, ₅, sunet palatal.
ínyhús, 0. gingie, gingină.
ínyrothadás, 0. 1. scorbut, abubă in
gură, studeniță, acrum; 2. zimbre
(la cai).
Ip, Ipa, 0. socru.
Ipar, 0. industrie; meserie, măiestrie,
profesiune; manufactură.
Iparadó, 0. imposit de industrie;
patentă.
Iparág, 0. ram de industrie.
Iparegyesület, Iparegylet, 0. reuniune
de industrie, = de meserie.
Iparengedély, 0. concesiune =, licență
(de industrie).
Iparforgalow, 0. circulațiune indu-
striala.
Ipari, a. industrial, de profesiune.
Iparintézet. 0. institut de industrie,
« de meserie.

21

Ipariskola




Ipariskola, 9. școală industrială, de
meseria^
Iparkamara, a. cameră industrială:.
Iparkamarai illeték, a. eompetință
pentru camera industrială.
Iparkiállítás, 9.exposițitine industrială.
Iparkodik, v. a nazui, a. nizui, a
rivni. a se opinti, a-și da oste-
neala, = silință, a s# adopera, a
stărui, a se strădui, a aspira la.
Iparkodó, a. naruitor, harnic, zălos,
străduitor, silitor, diligent; indu-
strios, studios.
Iparlovag, 9. ca vaier de industrie, in-
giner de poduri.            (nufactura.
Iparmű. 9. product de industrie, ma-
Iparműkiállitás, «. exposițiune indu-
striala, « de manufadwri.
Iparmű tan, a. technológia
Iparos, 9. indubtrieș, meseriaș, pro-
fesionist; industriar, măestru.
Iparososztály, a. clasa, industrîeșllor,
meserieșii.
Iparszabadság, a. libertatea industriei,
    de a exercita o profesiune.
Ipartermék, Ipartermény, a. product
(industrial), manufactură.
Ipárügy, a. causă industrială.
Ipariigyi, a. industrial
Iparügylet, a. industriei 'meserie, pro-
fesiune ; afacere industrială; negoț.
Iparüzleti; a. industrial, de industrie.
Iparú sietsz erű, a. industrial.
Ipariiző, a. industrial, industriaș, me-
seriaș, profesionist.
Iparűző-osztály, a. burghezime, clasa
industriașilor.
Iparvállalat, a. intreprindere indu-
strială.
Jpoly, a. l. Ipolit; 2. Ho/ Iplu.
Ir, a. salbă, alifie, unsoare; balsam, !
. unguent.
Ir, v. a scrie; képet —, a zugrăvit
a picta; tisztára —, a munda, a
purisa.
Ir, a. Irlandez.
Irály, a. stil.
Irálygyakorlat, 9. deprindere stilistică,
exercițiu stilar:
Irálytan, 9. stilistică; —i, a. stilistic.
Iram, a. 1. fuga, alergătură, m^rs,
curs, navală; avînt, săritură; verțfy,
sbor ; 2. fain.) ruladăt tiradă.
Iramat, a. curs, fugă\ alergare.
Iramgim, a. (zool.) ren, cerb- târând
(Cervus tarandus).

Iramhajó, 9. vapor ăecelerg,t.
Iramkerék, a. roată mișcătoare.
íramlik, ₀. a se. răpeai, a alerga, a
fugi, a-o tuli (la fugă); á da nă-
vală.
Iramlós, a. lunecos, luciu.
Iramét, a. sprinten, Iute.           1
Iramodik, v. v. Iramlik.             ;
Iramos, a. 1. iute, repede, sprinten;
.2. lunecos, iute.
Iram szar vas, a. (zool.) târând, ren.
Iramzuzmó, a. (i>ot.) mușchiu de
munte; v. Zúzmó.
Iránt, póitp. cătră, față de, cu re-

spect, în privința.
Irány, a. direcțiune, directivă, îndrep-
tar ; tendență, ținta; —ómban eted
față de mine.
Irányadó, a. dătător de ton, hotărî)
tor, decisiv.
Irányelv, 9. maximă, princip. |
Irány eszme, a. idee fundamentală.
Irányít, v, a îndrepta, a direge; e
da directivă, = direcțiune.         5
Irányítókereszt, 9. crufie dioptrică.
Irányköltészet, a. pome de tendență
Iráhylégy, 9. visif, țintă (la■pușca).)
Irányoz, v. a îndrepta, adirege e
ținti, a liia la ochi, a tinde la, a
chiti} a orienta.                .
Iránypont, a. punct de direcțiune^
țel, țintă.                          1
Irányrégény, 9. roman de tendență.
Irányszabás, a. Jixarea direcțiune?) ~
Iránytű, a efompas, busolă; ac magi

netie.
Irányul, v. a se îndrepta, a se tui
după, a se conforma cu.          ...
Irányvonal^ 9. linie directivă.     I
Irányvonalzó, a. lineal dioptrie.   ■
Irányzat, 9. direcțiune, directivă; irÁ
dreptar; țintă, țel; I&ndență.    j
Irányzók, a. țintă, țăt, visir (lâ pușcă)î
dioptrii.                          1
Irányzó, • a. țintă, țel (la armăji
dioptru.                          íj
Irány zókereszt, 9. (ywm.) cruce dióm
trica.,                            •
Irányzóvonal, a. linie de direcțiunea
írás, 9. scrisoare, scriere; scripțB
scriptură ; —ba foglal, pune pe Jtal
tie, serie, concipiează, compune,
digează.                      ' , !'1
írásba^, abv. în scris, negru pe
írásbeli, a. scripturistic, scripsal,
scris ; —dolgozat, ocupațiune s&ijA

írásbeli

Trásbetük

323

turistică, tema -; — rövidítés, pre-
scurtări, abreviațiuni (m scris).
Irásbetük, 9. litere =, caractere la-
tine, = italice; = cursive.
Iráshiba, 9. greșeală de scris, =» de
ortografie.                           j
írásjel, 9. (semn dej intcrpuncțiune. |
Irásmagyarázás, Irásmagyarázat, 9. •
exegesă.                             '
Irásmagyarázó, 3. exeget(ic).
Irásmesterség, a. măiestria de a scrie.
írásmód, a. stil, mod =>, fel de a

scrie.                                  ₍
írástudatlan, a. nesciutor de carte,!
necărturar, care nu scie scrie și ceti, i
analfabet.                               !
írástudó, a. cărturar, sciutor de carte.'

Irat, v. a lăsa să scrie,

, 9. script, I

scrisoare, act (scris).

scrisoare, act (scris).                 ! —, 9. dubălar, ar găsitor.
Iratállvány, 9. stelagiu de acte, pulpit.! Irhásság, a. dubălărie, ar găsi torié
Iratbeli, in scris, din scrisoare.

Iratcsomó, a. convolut de acte.
íratlan, ₐ., íratlanul, aót>. nescris, ne-
descris.
Iratos, a. zugrăvit, împestrițat, văr-
gat; împodobit, decorat.
Iratpéldány, a. model de scrisoare,

exemplar de
Irattár, a. archivă, registratură.
Irattárca, a. carton (de purtat acte).
Irattárnok, Irattáros, a. archivar, re-
gistrator.                              ! Irigyen, «óv. invidios, pizmătareț.
Irattartó, a. căluleț (la tipografie); Irigykedik, v. a pizmui, a invidia,
visoriu (pentru ținerea manuserip- a fi invidios, a fi pizmătareț.

tulul înaintea culegetorului).
Irdogál, v. a scrie des.
Ircg-forog, ᵥ. a face mișcări', a
întoarce, a se învârti împrejur;
1 face treabă.

j írén, 3. Irina.
I Ires, «. uns, cu alifie.
I Irföld, 9. Irlanda; —i, a. irlandez.
1 Irgalmas, a îndurător, milostiv, în-
j durat, cu indurare, caritativ.
I Irgalmas apácák, a. surori de caritate.
I Irgalmas barátok, a. frați misericor-
l di ni (călugări).             [milostiv.
| Irgalmaskodik, ». a fi îndurător, a fi
L Irgalmasság, a. indurare, milostivire,
| milă, misericordie.
I Irgalmas szüzek, a. surori de caritate.
I Irgalmatlan, a. néindurai, neîndură-
I tor. nemilos (tiv); grozav, cumplit,
I crâncen, înfricoșat, teribil.
| Irgalmatlankodik, v. a fi. neîndurător,
I a tracta fără milă.

Irkálás


Irgalmatos, a. v. Irgalmas ac/.
Irgalmaz, v. a se îndura, a-? fi milă'
a milui; a compătimi.
Irgalom, a. indurare, milă, grație,
compătimire.
Irgalomház, a. institut =, ospital
pentru săraci.
Irgalomkenyér, 9. pomană, pane de
grație.                     (racilor.
Irgalompénz, 9. grațiat; obolul se-
Irha, a. ierhă, piele tăbăcită, ca-
moșită, lucrată (moale), pojiță;
félti az —áját, își teme pielea;
hordd el az irhádat, cară-te! cu-
legere ! ia-ți catrafusele, drumu!
Irhagyártás, a. șamizeterie, îerhăit;
argăsitorie albă; dubălărl.
Irhás, a. camosit, îerhăit,, tăbăcit;



tăbăcărie.
Irhatimár, a. dubălar, titbăcar, ar gă-
sitor.
Irhâz, v. a căptuși cu ierhă, =- cu
piele de cordovan.
Irigy, a. pismătareț, pismaș, invidios,
zăcaș.
Irigyel, ᵥ. a pismui, a invidia, a
rivni după.
Irigyelhető, «. de pizmuit, de in-
vidiat.

a fi invidios, a fi pizmătareț.

    Irigykedő, <». pizmătareț, invidios.
    Irigylendő, a. vrednic de pizmuit, ,
se । (demn) de invidiat.
a । Irigylés, t>. pizmuire, invidiare; rim-

j nire; —re méltó, de invidiat.
■ Irigylő, a. pizmaș, pizmuitor, pizmă-
tareț; invidios.
Irigység, 3. pizmă, invidie, rea-voință;
zăcășie.
Irigyül, »0v. invidios, pizmătareț.
Iringó, a. (doi.) spinul vnitului (Eryn-
gium).
Irka, a. caiet, tecă.
Irkafirka, & maculatură, mâsgălitură\
. talpa gâscei,.
Irkaftrkál, v. a macula, a mângi, a
mâsgăli (hârtia).
Irkafirkáió, a. mâsgălitor.
Irkái, v a scriptita, a mânji, a mâs-
găli (hârtia); a scrie mult.
Irkálás, a. scrisoare rea, mâzgălitură
rnoj. u latură.

írlap


324

Irlap, tablă de scris.
Irma, 9. Mărie, Mărioară.
Irmag, 9. odraslă, vlăstar, boboc, odor
ₜ(de copil); puiu-mamei; raritate.
írmód, írmodor, 3. stil.
írnok, 9. cancelist, scriitor, copist.
Irnokoskodik, «. a fi cancelist, a fi
copist, a scrie.
Irnoksâg, 9. post de cancelist, --- de
  copist.
Irnyog. v- a ocăcai, a, cântă (broa-
'Scele).
író, 9. scriitor, autor.
író, 9. zară, zer de unt, jintuîală;
  unt proaspet.
íróállvány, 9. pulpit de scris.
Hóasztal, 9. measă de scris.
Iroda, a. căncelărie, biurou, cabinet,
  cantor.
Irodafőnök, 9. șef de biurou, = de
  căncelărie.
Irodai, a. de căncelărie, de biurou,
  căncetârial.
Irodai átalány, 9. paușa! de biurou,
  « de căncelărie.
Irodalmár, 9. literat.
Irodalmi, a. de literatură, literar.
Irodalom, 9. literatură.
Irodalomtörténet, istoria litera-
  turei.
Irodaszolga, 9. servitor de căncelărie,
     de biurou.
íródiák, 9. copist, scriitor; secretar,

  nó tar; logofăt.
íróeszköz, $ unelte =, requisite
,scris.
írófüzet, a. caiet, tecă (descris).
Irogat, v. a scrie mult, = des.
írói, o. literar, de autor.
írói nyelv, limbă literară, stil

de

li-

  terar.
írói tulajdon, 0. drept de autor.
Iromány, 0. act, script, scrisoare ; do-
   cument.
Irománycsomó, 9. convolut de acte,
   acte inrotulate.
Iromba, 9. pătat, vărgat, cu pestrui,
pestriț, cacior, breaz, pag (cal) ,
bălțat, griveîu (câne).
.írómester, 9. caligraf.
írón, 9. cerusă, creion, plătvas, con-
   deiu de plumb.
Ironga, 9- teren de ghiață; lunecuș.
   Trongál, v. a luneca -, a se da pe
   ghiață.
  Irópapiros, 9. papir hârtie de scris.

Irúl-pirúl



írópolc, $. pulpit de scris.
Irós, a. jintuit, unt os; preparat
unt.
íróság, 9. pro esiune de autor.
íróskodik, v. a face pe autorul.
Irospiros, ». roșu aprins, narămzat,

cuj





stacojiu.                              :
íróstészta, aluat cu unt.
Irósvaj, 9. unt proaspăt.
írósvajas, «. cu unt; —kenyér, pâne j
cu unt.                                s
író száll, o. stil (de scris).
írószer, $. unelte, = requisite de scris. ’
írószoba, ?. căncelărie, biurou, cabi-
,net de scris, cantor.
Irótoll, d. condeiu de scris, stil.
írott kép, ₉. tablou.
Irt, v. a stirpî, a extermina, a lăzui,
a curați, a desțelini; a prăpădi, a
șterge de pe fața pământului; a ni-ᵣ
/mici, a pustii, a plivi.              *
Irtás, d. lăzuire, stirpire, exterminare;
,laz.                       [desțelenit."
Irtásiöld, a. laz, lăzuitură; pămint
Irtatlan, a. nelăzuit, nestîrpit. i
jrthatatlan,«. neexterminabil nestîrpit.<
Irtmány, 9. laz; v. Irtovány.
írtódzik, 0. a se înfiora, a se îngrozi;-
v. Irtózik.
írtóeke, 9. extirpator, plug de lăzuit.-
= de stirpit.
Irtogat, v. a lăzui, a extermina, a
curați (de buruene).
írtógép, 9. mașină de lăzuit, - de
,curățit (spinii etc.).
írtóháború, o, rcsboiü de exterminare,
= de stirpire.
ír tókapa, 9. sapă de rădăcini, scigca
  târșiță de plivit.
Irtovány, Irtoványföld, 9. laz, lăzuî-

  tură ; pămint desțelenit.
Irtovânyos, a. lăzuit, desțelenit.
írtó vas, 9. sapă, de rădăcini, târșița
fie lăzuit.
írtózat, 9. fiori, groază, spaima, ■ te-
' roare, grozăvie.
Irtózatos, a. fioros, cumplit, grozav^
'Crâncen, înfricoșat, teribil.        ]
irtózik, v. a se înfiora, a se îngrozi,',
,a-i fi groază,greață.
írtóztató, ₐ , írtóztatólag, abv. groaz-
nic, îngrozitor, înfiorător, crâncen,
'teribil, spăiniântător.
írtvány, 9. laz; v. Irtovány.
Irúl-pirúl, v. a roși, a schimba fețe,
  (de rușine).                          ₄

írva

325

írva, abv. în scris, scris; — van, este
ficris, stă scris.
írvágyó, a. iubitor doritor de scris.
Is, coy. și, încă, încă și; însuși;
akárki legyen —, ori și cine sa fie.
Iskátula, Iskátulya, 0. cutie.
Iskola, 9. 1. școală;. anya—, univer-
sitate; hármas—, școala trivială;
kerülni az —át, a absenta de la
școală, atrage la fit; 2. metoadă (la
piám.
Iskolaépület, 9. școală, edificiul
școalei.
Iskolaév, 9. an de școală, = școlastic.
= școlar.
Iskolaház, 9. școală (clădire).
Iskolai, a. școlar, școlastic, de școală
Iskolai évek, 9. ani de școală, ani de
studiu.
Iskolaigazgató, 9, director =, dirigent
de școală.
Iskolamester, 9. dascăl, institutor, în-
vățător, docent.
Iskolamesteres, ». pedant.
Iskolás, a. de scoală, de școlar; —
bölcsészet, filosofie scolastică, sco-
lasticism.
Iskolásán, abv. după regalele școalei,
metodic.
Iskolaszünet, 9. vacanțe, ferii de
școală.
Iskolatárs, 0. camarad de școală, con-
școlar.
Iskolaügy, 9. afacere școlară.
Iskoláz, v.l. a merge la școală, a
cerceta școala : 2. a dascăli, a da
lecții (ca la un copil).
Iskolázás, 9. frequentarea școalei.
Iskolázott, a. cultivat, cult; — em-
ber, om cu carte; — hang, vers
cultivat.
Iskoláztat, 0. a trimite =-, a purta la
școală, = la învățătură
Islang, 9. fiuturaș (de metal); zor-
zoane, nimicuri.
Islóg, 9. sclipeală, fiuturei, nimicuri;
lustru fals.
Isme, 9. sciință; cunoștință, noțiune,
idee.
Ismer, 0. a cunoasce ; arcból —, a cu-
noasce din văzute; személyesen —,
a cunoasce în persoană, = personal.
Ismeret, 9. cunoștință: știință.
Ismeretek tára, 9. enciclopedie, lexi-
con de conversațiune.
Ismeretes, cunoscut, publio, no-

Istálló


torie, sciut; cunoscător, familiari-
zat cu.
Ismeretforrás, 9. izvor de cunoștințe.
Ismeretlen, «. necunoscut, neștiut;
nerecunoscut.
Ismeretség, 9. cunoștință.
Ismerettár, 9. magazin de sciință,
enciclopedie, lexicon de conversa-
țiune.
Ismerhető, a. de cunoscut, se poate
cunoasce
Isiherkedik, Ismerkezik, v. face cu-
noștință, se cunoasce cu.
Ismerős, a. cunoscut, sciut; amic.
Ismerőtehetség, 9. inteligență.
Ismerszik, 0. a se cunoasce; a se
deosebi, a se di tinge.
Ismert, «. cunoscut, recunoscut, vestit,
celebru, renumit; faimos.
Ismertet, 0. a face Cunoscut, a da de
scire,. a publica; a face o recen-
siune; a desbate, a discuta.
Ismertetés, 9. recensiune; dezbatere,
discuțiune, convorbire.
Ismertető, 9 recensent; arătător, ve-
stitor.
Ismertetőjegy, 9. sămn, caracter di-
stinctiv, indiciu.
Ismertetőjel, Ismérv, criteriu,
sămn distinctiv, notă caracteristică.
Ismervény, 9. recunoștință, bilet de
recunoascere.
Ismét, abv- iarăși, din nou, inc’odată.
Ismétel, v. a repeți, a repeta, a re-
capitula.
Ismételés. 9. repețire, recapitulare.
Ismételt, Ismételten, Ismételve, abv.
de repețite ori, repețit, din nou.
Isméti, c». repețit, al doilea.
Ismétlen, abv. iarăși, inc’odată, din
nou.
Ismétlés, 9. repețire, repetițiune, re-
capitulare.
Ismétlés esete, 9. cas de repețire.
Ismétlefc, 9. repetițiune, recapitula-
țiune.
Ismétlő, a. de repetițiune; —, 9. re-
petent.
Ismétlődik, v. a Se repeți, a se repeta.
Ismétlősor, » refren.
Ispán„șpan, jupan; factor, econom,
îngrijitor; al—, viceșpan. vicecomite;
fő --, comite suprem, prefect (Rom.).
Ispánság, 9. șpanie, șpanat.
Ispotály, 9. spital; ᵥ. Kórház.
Istálló, 9. grajd, staul, staur

Istállós

326

Istentabzította

Istállóé, a. cu grajd, cu staul.
Istállóz, t>. a finé =, a băga -=, a
pune in grajd.
Istállózás, îngrășare in grajd, ți-
nere pe grajd
Istáp, sprijin, reazim, sprijoană, i
proptea ; v. Gyámok
Istáp ol, v. a sprijini, a ajuta, a re-
zima, a propti ; v. Gyárüolit și Tá-
maszt.
Isten, a. Dumnezeu: Zeu; hála — !
slavă Domnului, mulțumită lui Dijeii,
har Domnului! — áldjon meg! ră-
mas bun; — a megmondhatója, scie
D^leu; — fizesse meg, Dijeü sa răs-
plătească ; — hozta! bine ai venit!
fi salutat! — neki! iîn numele Dom-
nului, tot atât! — ne-adja, apere
Dijeii, ferească Djeii; —emre ! pe
Dțjeul meu ; az —ért, pentru Dijeii ;
— éltesse! Dijeii îl țină, trăiească!
— epgem ágy segéljen, așa să-mi
ajute Dțjeii!
Istenadta, a. 1. de plâns, jalnic, re-
gretabil, biet, serăc ; 2. drag, scump,
iubit, drăgălaș; — embere! bietul
om! — kis leány, drăgălașă copilă;
minden — nap, toată ijiua, ji de ji.
Istenanyja, o. mama lui Djeii, năs-
cătoarea de Djeii. Madona, Ver gura
Maria.
Istenasszony, deiță, zînă.
Istenbizony! ai>v. jeu așa! (jic jeu!
pe Djeul meii!
Istenei, v. a Djei, a deifica, a prea-
  mări, a face apoteosă.
Istenember, a. Djeu omul.
Istenes, a. temător aé Djeii, evlavios,
  piu, cuvios, cucernic; meg ez csak
  —, astă încă treacă dăcă-se.
Istenesedik. v. a se face cuvios, a ji
  evlavios, a fi cucernic.
Istenesen, aóv. binișor, cum se cade ;
  suportabil.
Istșnesit, v. a diviniza, a adora, a
  idólútra.
Istenesül, v. a, se jeifica, a se divi-
  nisa, a se indumnejei.
Istenfa, Iștenfâja, t>. (fot.) punga
  babei, tătăișă, ceapă dorească, turtă
  dulce (Cortina acaulis).
Istenfeledő, a. nităior de Djeii.
Istenfélés, x temere de Djeii, euvio-
  șie, evlavie, cucernicie.
Istenfélő, a. evlavios, temător de Djeii,
  cuvios, piii, cucernic.

Istenharagja, mânia lui Djeii;
fulger, trăsnet.                      ;
Isten háta megett, «óv. înfundat, in-ₜ
dosit, la o parte, la spatele lui Djeiij
Istenháza, biserică, casa lui Djeii.
Istenhivő. a. deist; evlavios, cuvios*
Isten hozta! bine ai venit! să fi sa-
lutat !                               :
Istenhozzád, rămas bun, adio! —ot
mond, î-și ia rămas bun.
Isteni, a. divin, djeesc, jeesc. j
Istenigéje, o. cuvintul lui Djeii. '
Istenihlette, a. inspirat (de Djeii). •
Istenileg, abv. dumnejeesce. 1
Istenimádás, o. adorarea lui Djeu. jt
Isteni szolgálat, $. serviț divin, cuîi
'=, oficiu dijeesc.                ¹
Istenit, v. a adora, a îndumnejei, d
deifica, a preamări.               \
Istenítélet, d. ofdalie, judecata hú
Dijeii.
Isteni tisztelet, 3. cult, slujbă biserv
ceașcă, serviciu divin.            *
Isteni végzet, *>. destin, soarte, voii
lui Djeii.                         ț
Istenkáromlás, 5. blasfemie, sacrilegiu
nelegiuire, hulă.                  Í
Istenkáromló, ». hulitor de djeii, sa
crileg, blasfem.                   j
Istenkedîk, v. a milui, a implori
ajutorul lui Dijeii, a se ruga fief
binte.                             1
Istenkegyelmefű. (fot.) scrintitoari
sănidoară, cinci-foi {Sanicula); ț
Csikorka.
, Isten látja ’ Djeii mi-e martor ! J
I Isten mentsen ! ferească Dijeii, apăra*
  Doamne!
Istenneki, abv. pentru mine, fie ; ilH
  numele Domnului.                     jH
Isten» nélkül való, «. fără de leg^a
  proclet, profan, înrăutățit.
Istennyila, 5. fulger, trăsnet; săgeata
  lui Djeu                             jH
Istennyilain, v. (fot.) verițel, h'wtfB
șoară, măzăriche (Ervum ervilia).^n
Istenországlás, teocrație. jH
Istenség, vi jeitate, divinitate, DjeinB
Istensugallás, ». teopneusie.
Istenszakálla, s. (fol.) pimpinea,
  pínela.
Istentagadás, ateism.
Istentagadó, 5. ateu, ateist.
Istentaszította, a. găgăuț, netot, ^B
  beuc, meteleií; prostatec; rtn'naH
  demoralisat.

Istentehene

327

ítéleterő

Istentehene, lísientehenkéje, 0. fzool.)
cantaridg: vaca Domnului.
Istentelen, a. blăstemat, nelegiuit,
fără de lege, proclet, afurisit, de-
pravat^ pierdut, stricat, înrăutățit.
Istentelenkedik, v. a face .nelegiuiri,
«= blestemății, = grozăvii.
Istentelenül, abv. afurisit, pervers,
proclet, nelegiuit.
Istentisztelet, s. serviciu divin, slujbă
bisericească, cult.
Istenül, v, a se îndumnetjei, a se-di-
vinisa.
Istenülés, t>. apoteosă; divinizare.
Istók:, x Ștefan.
Istráng, â. funé, ștreang; v. Hám-
kötél.
Istrángfa, d. ᵥ, Hámfa.
István, a. Ștefan.
Isz, int v. Hisz, Hiszen.
Iszák, dí desagă, desagi; traistă.
Iszákos, d. și, a bețiv, beutor, dedat
beuturii.
Iszákosodig a. a face beții, a se deda
beuturii, a bea, a ghioleăi.
Iszâkossâg, 0. beție, beiltură.
Iszalag, d. (fot.) Í. umbra, nopții,
zîrnă, sulițică, losnidor (Manum
dulcanvara); 2. archit, cur pene, clo-
cotici (Ctemalis ).
Iszam, d. întâmplare, accident, eveni-
ment ; fiunecuș, ghiețuș.
Iszamlik, Iszamodik, ©. 1. a (a)lu-
neca, a scăpata înainte; a se da pe
ghiață; 2. a se întâmpla
Iszamos, a. alunecos, luciu.
Iszap, 0. nomol, mol; tină, glod,
șleau, rom; năsip. noroiu, lîm.
Iszapfolyófü, Iszapfű,(fot.) volbură
mică.
Iszapfürdő, o. bae de (no)mol.
Iszapgödör, q. smârc.
Iszapgyopár, 0. plantă de măraștină.
Iszaplerakodás, 0. nămolitură; alu-
viune ; rovină.                  [mol.
Iszapmerő, mașină de curățit no-
Iszapokádók, ». vulcani de nomol.
Iszapol, v. a namoli, a depune nomol.
Iszapos, a. noroios, nătnolos; năsi-
pos, mlăștinos, mărăștinos; rovinos;
— hely, mlaștină, loc rovinos.
Iszaposodik, v. a se nămoli, a se
umple de năsip.
Iszapzátony, 0. bancă de fiămol.
Iszapzsombor, (fot.) bărbușoara,
ridiche de apă.

Iszik, v. g bea ; a sbea; a sorbi, a
golcăi; a suge (hârtia).
Iszkába, ₅. scoabă; v. Észkába.
Iszki! int. afară ! ușa! talpa! nici
mâc!
Iszogat, v. a bea. a chefui mereu.
Iszomkórás , >>. bețiv, băutor.
Iszony, Iszonyat, groază, spaimă,
teroare ; scârbă.
Iszonyatos, a. îngrozitor, groaznic,
crâncen, teribil, înfiorător, grozav,
înfricoșat.
Iszonyatosság, teroare, oroare,
spaimă, frică.
Iszonyit, v. a înspăimînta, a înfrica,
a teroriza; a descrie înfricoșat.
Iszonykodik, v. a se înfiora, a se
grozăvi, a, se înfrica, a se scârbi.
Iszonyodás, a. groaza, îngrozire, în-
fiorare; spaimă; scârbă, iazmă.
Iszonyodik, o. a se îngrozi, a se în-
fiora, a se cutremura, a avea groază
a se scârbi.
Iszonytató, a. grozav, crâncen, teri-
bil, oribil, înfricoșat, cumplit.
Iszonyú, «. fioros, cumplit, grozav,
înfricoșat.                 [beuturii.
Iszos, a. bețiv, beat, șumen; dedat
Ital, .0. beutura ; beție.
Italáldozat, t>. libațiune.
Italmérés, 0. cârcimărit; debit de
beâturi spirtuoase.
Italmérési engedély, ű. licență de
vendut spirtuoase.
Itat, v. a adăpa ; a da de băut: a
muia, a umetji; a impregna; a șe bea,
a suge (buretele).
Itatás, o. adăpat, adăpatură; im-
pregnare.
Itató, adăpătoare.
Itatóedény, 0. vas de adăpat.
Itatóhely, *>. adăpătoare, loc de adăpat.
Itatós, a. beutor, sugător.
Itatospapiros, 0. hârtie sugătoare.
Itatóválú, ». troaca de apă, == de
adăpat.
Itcé, d. jumătate, fele; jumătate de
cupă; iție (Ung.).
Itcés, a. de o fele, de o jumătate.
ítél, v. a judeca, a aduce judecată,
= sentență, a delibera.
ítélet, d. Í. judecată, sentință, otarîre,
deliberat; verdict; 2. (fii.), județ;
3. părere, opiniune, socotință.
ítéleterő. puterea judecății; va-
loarea .

ítélethozatal

328               íz

Iza

329

ízletes

ítélethozatal, 3. aducere de sentență.
ítéletmondás, 3. sentență, judecată;
verdict.
ítéletnap, ítéletnapja, 3, fiua de ju-
decată ; judecată, «, fliua de apót.
ítélő, a. jude, judecător.
Itélőbiró, 3. arbitriü, judecător.
ítélőerő, putere ■=, facultate de a
judeca'
ítélőmester, 3. judecător provincial.
ítélőnap, fi de judecată, = de per-
tractare, termin de înfățișare.
ítélőszék, 3. tribunal, scaun de jude-
cată ; judecătorie; curte de justiție.
Itélőtenetség, ». judecată; facultatea
judecății.
ítész, 9. critic, censor.
ítészét, 3. critică; —i, «. critic.
Itlan, a. setos, nebeut, însetat; étien
—, nemâncat și nebeut.
Itt, aó». aici, aci, icea; loco ; itt-ott,
pe ici pe colea, ici și colea; — van,
iată, aci este.
Ittas, «. beat, beut; șumen, chirchi-
lit, matosit, candriu, ciocnit (la i
cap), turmentat.                         |
Ittasodik, v. a se îmbăta, a se șumeni, i
a se ameți (de cap), a se face cuc, i
a se chirchili, a trage la mustață.
Ittasság, 0. beție; chef, călcată., ma-
tosire.
Ittasul, v. o. Ittasodik.
Itten, abv- aici, aci, ici; —i, a. de
aici, din loc, local.
Itthon, abv- acasă.
Ittlét, 3. ființă de față, pr esență in
  acest loc.
Ittlevő, Ittvaló, a. de aci, din acest
  loc.
ív. d. 1. arc; 2. arcadă, boltă, bolti-
  tură; 3. coală (de hârtie).
Ivad, 3. v. Évad.
Ivadék, 3. 1. icre; 2. semență, baboi,
bibani,( sămență de pesce); oue (de
insecte), gogoașe (de vermi); 3. ge-
nerațiune, semenție, posteritate; co-
'borîtor, urmaș.
ívalak, 3. format in folio, mărime de
, coală.
ívalakú, a. arcuit, arcadat, boltit.
ívállás, 3. stelagiu în forma unui ar
Iván, 3. loan, Ion, Nuț.
Ivar, 3. 1. sex, gen, semenție, soiu.
  viță; 2. fildeș, os de elefant.
Ivar szerv, 3. organ sexual, - genital.
Ivás, 3. 1. beutură, beție; —nak adja |

magát, se dedă la beutură; 2. băi
taia peștilor, ouare.
ívbolt, 3. boltă, boltitură, arcadă.
ívboltozat, 3. boltă arcuită; catape-
teasmă.                          [dată,
ívcsarnok, 3 arcadă, galeria arca
ível, o. a arcúi, a bolti, a arcada .
a scobi, a face gardine.             -
Ivelöfürész. 3. ferestreu de scobit. ;
ívenként, abv. du coala, în coli.    ■
íves, a, arcuit, boltit; cu gardinlₛ
convex; —ablak, fereastră boltită. ;
ívez, v. a arcúi, a bolti, a arcadă.
ívezet, 3. boltă, boltitură, arcadă.
ívik, v. 1. a se bate (pescele), a lăsa
icre; 2. a se rescoăce.
ívjegy, ívjel, 3.  signatură.         i
ívkör, 3.  lumina =, distanța intre ari
, curl.                               1
ívlap, 3. mărime    de coală, folio.  -
ívlapoz, v. a pagina; —ás, 3. pagi
nare, paginatură.
ívnagyság, 3. mărime de coală, folii
'(tipogr.).                           î
ívnyi, abv. de o coală, in folio. J
Ivó, 3. 1. beutor, bețiv; 2. cârtimă<
3. —, a. bătător, lăsător de icre. \
Ivóedény, 3. vas de beut.            ,■
Ivogât, v. a benchetui, a bea. j
chefui.                               j
Ivóház, 3. cârclmă, crâșmă; refenea
Ivóka. 0. beție, orgie.               ?
Ivópohár, 3. păhar de beut, năstrapă
ívoszlop, 0. stîlp de boltă, = de ar
' curl.                               ’
Ivott, a. 1. rescopt; 2. desmățat.
Ivóvíz, 3. apă de beut.
ívrét, 3. mărime de coală, formai
Jolio; —kötet, volum în folio. ^B
ívszelő, 3. coardă, secantă (în
ívszökés, 3. săritură în aer, curbetfâK
ívtornác, 3. arcadă.                 '^B
ívvonal, 3. linie circulară.
íz, 3. 1. gust, plac; penész —e vaJH
are gust de mucefeală; 2. membiffl^
medular, închietură, articulațiuitisB
minden —ében remeg,
toate membrele; —ekre tép,
'în bucăți, - zé porrá zúz, pdM
face în pulbere; 3. grad, spiță, lin&B
seminție (în genealogie) ; heted —
până la a șeptea seminție; izr^B
ízre, din grad în grad; egy —bei^B
odhtă; első —, prima dată, priitS^K
oară; több —ben, de mai muU
ort, de repețite ori.

Iza, Izabella, 3. Isabela, Elisabeta.
Izacs, 3. v. Csülleng.
ízadás, 3. aromare, dregerea (buca-
telor).
ízállat, 3. insect, animal articulat.
íz-bütyök, 3. montul (piciorului),
glezna, arșic, oscior; chișiță (la
,cal).
ízdaganat, 3. îmflătură la gleznă; ra-
chitism.
Izé, 3. cela, ceia, ăsta, vreau să fie.
Izeg-mozog, v. a se clătina, a se
mișca încoace și încolo, a balanța.
Izék, 3. ogrinji, rămășiță de nutreț;
=es, a. ogrinjos.
ízel, o. 1. a gusta, a încerca, aproba;
2. a desface în bucăți, a împărți, a
articula.
Izéi, t>. a face ceva (neotărît), a
ₜ drege; ne —jen, lasă-me'n pace.
ízeledik (vmibe), v, a afla plăcere,
= gust (la ceva.); a-șl băga nasul.
Izelint, Izelit v. a gusta, a proba,
a ăpăta gust, a afla plăcere.
Ízelítő, 3. mustră, probă, izvodi de
gustat.
ízelt, a. articulat.
ízen, v. a vesti, a anunța, trimite
(vorbă), a da de scire, a da de
veste; hadat —, a declara resboiu;
v. Üzen.
Izenet, 3. solie, veste, scire, anunț.*
v. Üzenet.
Izenként, abv. articulat; în bucăți,
membru de membru.
Izérzék, 0. gust (simț).
ízes, a. 1. gustuos, cu gust ; aro-
matic) ; 2. cu lictar.
Izés, &. așa ceva, așa fel.
ízesedik, v. a căpăta gust, a se face
ₜ gustuos, a deveni aromatic.
Ízesít, v. a aroma, .a da gust, a face
ₜ gustuos.
ízesült, a. articulat.
ízetlen, ₐ. anost, hibrid; sălciu, sar-
bed; necălit, absurd; — tréfa, glumă
proasta, nărofie.
Îzetlenedik, v. a se sârbe fi, a-șl pierde
gustul.

Igetlenkedés, 3. secătură, ceartă, că-
răeală, clorovoială; purtare necu-
ᵣ viincloasă.
izetlenkedik, v. a face nerozii, = se-
cături; a se certa, a se ciorovăi.
ízetlenség, 3. absurditate, secaturi,
nerozii; desgust.

ízevesztett, a. searbăd, sălciu, fără
gust, anost, absurd.
ízfej, 3. nod, arșic.
ízgága, ₐ. certăreț, gâlcevitor, zor-
bagiu, hărțăgaș, arțăgos, târăe-brâu,
nedumerit, neliniștit ;        3. ceartă,
controversă, dispută, discuțiun#, di-
ferend, scârbă, desgust, obstacol, re-
pugnanță.
Izgágáskodik, ». a se împotrivi, a
căuta ceartă; a șicana, a bir fi; a
pune pledecl, a stânjeni; a face gâl-
ceavă.
Izgalmas, a. agitat, ațîțat, întărâtat,
turburat, îndârjit; sgomotos. turbulent.
Izgalom, 3. agitațiune, turburare, în-
tărâtare, mișcare; nedumerire ; ne-
liniște, iritațiune, impuls.
Izgás, 3. ațîțare, iritare, agitare, miș-
care, clintire.
Izgat, v. a ațîța, a îmboldi, a irita-,
a agita, a turbura, a întărâta, a
suniuța.
Izgatag, a. iritabil, susceptibil, sim-
țitor; ademenitor.
Izgatás, 3. agitare, ațîțare, iritare;
instigare, provocare; agitațiune.
Izgatható, «. iritabil, susceptibil;
iritaclos.
Izgató, 3. agitator, urzitor, turbură-
tor, cap, izvoditer, ațîțător, instr-
gător.
Izgatott, a. agitat, iritat, ațîțat, în-
tărâtat ; mișcat, aprins.
Izgatottság, 3. iritațiune. intărâtare,
svăpălare.
Izgul, o. a se agita, a se ațîța, a se
îndârji, a se turbura,
Izgultság, 3. intărâtare.
ízhajlás, 3. încheietură (de oase), ar
ticulațiune.
Izibe, Iziben, abv. pe data, pe loc,
numai de cât, Iute, grabnic, repede.
ízideg, 3. nervul gustului.
ízlel, v. a gusta, a proba, a încerca.
ízlés, 3. gust, plac; bun simț, siwț
' estetic; eleganță.
ízlésbeli, a. de gust.
ízléselleni, a. contrar bunului gust.
ízléses, a. gustuos, cu gust, delicat;
grațios, elegant.
ízléstan, 3. estetică.
ízléstelen, a. anost(it), hibrid, grețos;
fără gust, desgustător, necălit.
delicat;

ízletes, a. cu gust,

gustuos;

grațios, elegant.

ízlik

330

Jákó

Jámbor

381

Járódaru

ízük, a piacé, a avé gust, a
mânca cu gust, - cu plăcere.
Izmos, a. vânjos, musculos, tare, ro-
bust, vlrtos, muschios.
Izmosit, <>. a invirtoșa, a întări.
Izmosodik, v. a se invirtoșa, a se în-
tări.
Izmosság, a. títrie, putere.
Izom, a. mușchlu, muscul; —szál, ».
nerv fibră musculară; —rend-
szer, x sistem muscular; —-rost,
fibră musculară.
ízörökség, a. majorat.
Izpók, a. ₜf. Pók;
Izrael, a. Israil; járatlan —ben, e cu
totul necunoscut, e noviț (în ceva).
ízrend, a. genealogie, tablă genealo-
gica.
Izrokkanás, a. spetire.
ízromban, a5t>. több —, de maz multe
orz,                            [late.
țztaguak, a. insecte, animale articu-
íztelen, a. fără gust, fără miros;
, sălciu; v. ízetlen.
ízül, 9. a se încheia, a se articula.
ízület, a. încheietură, chlutgare, ar-
, ticulațiune.
ízvápa, a. șold, osul iliac.
Izzad, v. a asuda, a se năduși; a se
ferumina (ferul).
Izzadék. a. sudoare, nădușeală; fla-
  cără, văpaie, foc.
Izzadoz, 9, a-i curge sudorile, a asuda
  continuu.

Izzadság, a. sudoare, asudat; —törlő,
a. sudár, ștergar, mâneștergură.
Izzadt, a. asudat, plin de sudori;
nădușii.
Izzadtság, a. sudoare; nădușeală;
—hajtó, a. sudorific, diafor etic.
Izzaszt, 9. a face să asude, a aburi;
á infoca, a ferumina, a înnădi (fe-
rul).
Izzasztó, a. asudătoare; mijloc re-
media sudorific, = diaforetic; —
kúra, cură de asudat ; —por,praf
sudorific, = de asudat; —szer, a»
mijlöc de asudat, = sudorific.
Izzik, 9. a se infoca, a se înroși, a
arde în foc (ferul).
Izzó, 0. înfocat, roș, înflăcărat, in-
candescent; învăpăiat,, nădușitor.
Izzódik, 9. a se infoca, a se în-
flăcăra.
Izzóhév, a. 1. văpae, flacără, foc;
ardoare; 2. căldură la care se pot
înnădi metalele.
Izzóiáz, a. friguri cu sudori, ferbin-
țelz.
Izzópest, a. cuptor de roșit metale.
Izzós, a. asudător, asudat: nădu-
șitor.
Izzótűz, a. văpae, jăratec; arșiță,
arsură, foc, flacără.
Izzottréz, a. sgura de aramă.
Izsák, a. ‘ac.
Izs, Izsóp fő, a. (fot.) isop (Hysopus).


    J,

Jacany,. a. (dtem.) circoniu; —ia, a.
circont               jfHyacinthus).
Jácint, a. (fot.) zambilă;floarea viorelei
Jácintkő/a? iacint (peatră scumpă).
Jaguár, a. (zool.) iaguar
Jáhor, a. (fot.) 1. arțar, jugastru,
paltin ; 2. | (zool.) bour, zimbru (Bos
ilrus); 3. elan (Cervus alces).
Jâhoros, a. păltiniș, pădure de arțari;
v. Jáhor, 2. *
Jaj! int. aht văii aóleo!; —, a. val,
chiu, amar, vaiet.
Jajbaj, a. &h și vai, chiu și vai.
Jajbőr, a. partea simțitoare a corpului;
-éré tapintottak, Vali âtins unde-l
doare.


    j

Jaj dúl, Vi a striga, a țipa, dureros ₍
Jajgat, v, a se văieta, a se tângui, a
se jeli, a se boci. ₜ
Jajgatás, a. valet(are), tânguire, gemet,
bocet, țîpet.                        *
Jajkiáltás, a. vaiet, țîpet de durere.
Jajkóró, a. (fot.) cicoare sălbdtecă.
Jajog, Jajong, v. a se văieta, a se
boci, a se tângui.
Jajos, a. tânguitor, văletător; dureros.
Jajpanasz, Jajszó, a. vaiet, bocet, ge-
met ; tânguire.
Jajveszékel, 9. a se văieta, a se tângui,
ᵣa se plânge.
Jakab, a. Jdcob.
Jákó, a. Jacob.

Jámbor, a. 1. blând, așezat, sociabil,
domesticit, îmblânzit; împăcăcloș,
blajin, docil; 2. cucernic, cuvios,
supus; domol.
Jámborít, v. u îmblânzi, a domestici,
a domoli.
Jámborodik, Jámborul, 9. a se domoli,
a se înblân^i, a se așeza, a se
calma.
Jámborság, a. blândețe; evlavie, c*fi
vioșie, pietate.
Jancsár, a. ienicer.
Jancsi, Jancsika, Jani, Jankó, a. ívnél,
lonuc, Nuc.
János, Jánoska, a. Ion, Igán, Onu,
Janco.
János pap országa, a. eldorado, ytopie.
János-rendi vitézek, a. cavaleri loa-
niți.
Januarius, a. lanuar(ie) ; Cărindar,
Gerar.
Jár. v. 1. a merge, a umbla, a ie duce;
a călători; iskolába —, cercetează
școala, umblă la școală; lóháton —,
umblă calare; szárnyon —, sboară;
2. bajjal —, nehézséggel —, e îm-
preunat cu greutăți, = cu necazuri;
ort —, patrolează (noaptea); rosz-
szul —, o pățesce, i merge reu; tán-
cot —, danțează, joacă; — a szája,
nu-i tace gura; az idő őszre —,
timpul se înclină spre toamnă; az
idő későre —. e vremea târzie;
— vmivel, e împri unat cu, umblă
cu nem —ja így, nu merge așa,
nu e bine; neki egy korona —, lui
i compete o coroană; eszedén —j!
/i cu mhite, ji prevefletor; vkinek
kedvében jár, face cuiva pe voe;
ügyei után —, caută de lucrurile sale.
Járadék, a. rentă, prebenda, beneficiu,
venit (după capitale etc.);. byi —f |
rentă anuală, anuitate.               j
Járadék élvező, Járadékos, 0. rentier; ;

Járásbíróság, a. judecătorie de cerc,
« singulară; județ de plasa, ~ de
district.
Járási, a. cercual, districtual, proce-
sual; de ocol, de plasă, de plaiu
(Romi).
Járat, t>. a purta, a comanda, a lăsa
sări vină (gazete); eszét járatni vala-
min, . se ocupă în minte cu ceva, i
bate mintea la; —,h. umblet, mers,
misiune, cale, călători#; mi ban
vagy itt ? ce te-a áidus aici, in ce
causă umbli pe aiez ț
Járatlan, a, 1. neumblat, nestrăbătut;
nepracticabil (drum); 2. neexpert,
nededat, nedeprins, ageamiu.
Járatos, a. 1. practicabil, de umblat;
2. expert, deprins, cunoscut cu; —
vagyok oda, merg des acolo, am in-
trare acolo.
Járda, a. șosea, trotoar. pavea, pardo-
seală, caldarîm.
Járdái, o. a se preumbla, a s^ plimba.
Járdataposó, a. derbedeu, pierde va ră,
bate-podurl, haimana.
Járdogál, v. a se preúmbla, a merge
dela un toc la altul, a umbla des.
Járgány, 9. roata cu sul; vértej, vér-
telniță.
Járgányoz, 9. a depana, a reschira.
Járhatatlan, a. nepracticabil, nepene-
trabil; neumblat, nestrăbătut.
Járható, a. practicabil, de umblat, de
străbătut.
Járkál, 9. a umbla =» <*> întoarce îm-
prejur, a se preumbla, a umbla de-a
urzitele, a colinda, a bate lela; a
circula.
Jár-kel, 9. a călători, a veni și a

merge; v. Járkál.



prebendar.
Járajdékoz, v.
renta.

Jármatían, «. neînjugat, neînvățat la
| Jármol, a înjuga, a prinde ’n jüg,
j a pune jugul.
; Jármos, a. de jug ; — ökör, bon de

                    i W-
a aduce venit, a se 1 Jármoz, v. a înjuga , a prinde la jug.
                    Î Jármű, a. bastiment, nae, corabie.

Járandóság, 0. competență, taxă; parte ’ Járó, o. izmblător, trecător
('cuvenită), porțiune; emolumente. 1 ce se cuvine, ce compete
Jútíib, 9. 1. mers, umblet, pas; curs fi
curent; egy óra —nyira, cale =, de-

ce se cade,
—, d. vad,

părtare de o oară; nem tudom itt
a -1, suni necunoscut pe aci; 2. cerc,
district; ținut; ocol, plasa, județ;
canton.
Járásbiró. ?. jude, ce renal, - singular.

• trecătoare (prin apa) ; egy napi —
  föld, cale de o di.

Járóbáb, a. véri
moară).

?. roată (la

Járó-csiga, a. seripete, macara.
Járódaru, a. vértej, crivac, cocor (de,
ridicat greutăți).

Járogat

332

Javadalmaz

Javadalmazás 333 Jeges edik

Jár ogat, v. a i rge de$, ă umbla
des.
Járó-híd, a. pod umblător, luntre;
v. Komp.
Járóka, a. scăunel, betelie, briu (de
invățat copii să meargă).
Járó-kelők, o. umblători, căletori, tre-
cători.
Járom, a, jug; — alá hajt, supune,
subjugă; lerázni a jármot, scutură
jugul; —ba fog, prinde la jug, în-
jugă.
Járomcsont, a. osul maxilar, falcă.
Járomgerenda, a. grinda de asupra.
Járó mű, a. mechanism (la un oro-
logiu); v. Jármű.
Járomszeg, a. răsleiu; kitörni a —et,
trece peste marginile cuvenite, exce-
dează.
Járszallag, a. betelie, briu (de învățat
copii să meargă).
Járt,.», umblat, călcat, bătut; practi-
cabil (drum) ; idő —ával, cu timpul,
după oare care timp; —ómban, —ód-
ban, etc. in călătoria mea, = a ta.
Jártányi, a. de umblat, de stat pe
picioare; nem volt — ereje, nu avu
putere să stee pe picioare
Jártas, a. umblat, dedat, deprins,
iscusit, dibaciu, expert, versat ; în-
dămânatec, dextru, exercitat; — kel-
tés, versat, iscusit, mester, dibaciu,
pățit.
Jártasság, a. experiență, practică,
praxă, îndemână, dexteritate, dibăcie,
iscusință.
Jártat, v. a preumbla, a purta; a duce
de brîu (copilul); a purtă de nas;
eszét —-nî vmin, a cugeta la, sze-
meit —ni, a-și pasce ochii; a-și
plimba ochii.
Jár tat 6, a. betelie, brîu (de învățat
copii să umble).
Járt-kelt, a. pățit, umblat, probat, ex-
pert; — ember, stan pățitul, om cu
experiență de lume.
Járul (vmihez), v. a se apropia; a se
adauge, a supraveni ; az oltári szent-
séghez —, a se cumineca; hozzá
- még, se mai adauge, mai supra-
vine.
Járulék, o, contribuțiune, cotisațiune,
  contingent, ajutor ; accidență.
Járulékos, «. accidental, accesoriu.
Járuléki, ». accesoriu, accidental.
Jámlnok, a. accesist.

Járvány, Járványkór, a. epidemie* mo-
lima, boală epidemică.               J
Járványos, a. epidemic.
Jászkeszeg, a. ciprin (pesce).       *
Jászol, a. iesle.                    j
Jászolrács, a. leasă (l'a iesle).    1

turcesc.

Jászolrágó, d. 3al cu nărav.
Jászpisz, í>. iaspis, matostat.
Jászponty, a. alant (pesce).
Jatagány,9. iatagan, junghier .        .
Játék, a. 1. joc; 2. jucărie, capriț; 1
egy — kártya, o păreche de cărți. J
(de jucat).                            1

Játék-adósság, 9. datorie de cărți.
Játékbárca, o. morca dejoc (la cărți).
Játékdűh, ->. patima =, manie de joc.
Játékos, o. jucător, jucăuș; iubitqr
de joc (de cărți).
Játékszer, 9. joc, jucărie.
Játékszín, o. teatru; v. Színház.
Játszadozik, v. a se juca mereu.
Játszi, a. glumeț, vesel, mucalit, isteț;

ușor, sprinten, ager.                    |
Játszi elméjű, a. ingenios, cu spirit,

isteț.

Játszi ember, a. păcală, șugubăț, om fl
glumeț.                              fl
Játszik, v. 1. a, juca, a se juca; 2. a /fl
juca, a represența (un rol), a da fl
reprezentație (teatrală); hegedűn —, fl
a cânta la violină ; a szin, bate 9
in multe colori.                     /fl
Játszma, a. pârtie ; joc (de cărți). fl
Játszó/ a. jucător, jucăuș; actor, artist, fl
Játszó asztal, a. masa de joc.        fl
Játszódik, v. a se juca, a se petrece. -
Játszó báb, a. păpușă de joc; mario- fl
netă.                                'fl
Játszótárs, a. soț, părtaș, camerad fl
de joc.                              fl
Játszva, a<5v. jucând, ’ din glumă; pe fl
wșor.                                fl
Java (vminek), a. partea cea mai fl
bună, lamură; bine, favor; — hor, fl
lamura vinului; a haza —ra, în fl
favorul =, spre binele patriei; javára.fl
van, e spre binele lui; megette ke- ifl
nyere javát, a trăit cea mai mare fl
parte din viață.                     fl
Javában, aóv in floare, a munka — fl
foly, e toiul lucrului.              fl
Javabeli, a. — ember, om in fioUrea fl
vieții.                             ‘fl
Javadalmas, a. dotat, beneficiat; pre- fl
[ mendar, stipendiat.                 fl
' Javadalmaz, v. a dota, a beneficia, fl

Javadalmazás, a. dotațiune, dotare,
beneficiare; fundațiune pie, așeză-
mânt evlavios.
Javadalmi, a. dotațional, beneficiat,
pre mendar.
Javadalom, beneficiu, prebendă;
dotațiune.
Javadalom-élvező, a. beneficiat; pre-
bendar.
Javadohány, a. fruntea tăbacului, la-
mura =.
Javak, a. averi, avuții, bunuri, moșii,
domenii; földi —, bunuri temporale,
- vremelnice, « lumescl.
Javakorbeli, a. în vrîsta cea măi buna,
în floarea vieții.
Javall, v. 1. ap roaba, încuviințează,
găsesce cu cale; 2. sfătueșce, re-
comandă; v. Javasol.
Javallás, Javallat, a. 1. aprobare, în-
cuviințare ; 2. moțiune, propunere.
Javára, aóv. in favorul, în hatîrul
cuiva ; spre binele cuiva.
Javas, o. șarlatan, flecar, plicticos;
—asszony, femee șarlatană, vrăji-
toare, șișcă, mama-mușa, zîmoaică.
Javaslat, Javaslattétel, o. propunere,
moțiune; proposițiune, consiliare,
sfătuire; o fert.                     ।
Javaslattevő, o. propunetor, inițiator,
autorul unei moțiuni.
Javasol, v. 1. a propune, a face o
moțiune, a iniția; a consilia, a- sfătui,
a recoménda; 2. a face șarlatănii, a
întrebuința leacuri băbesci.
Javaszén, 9. spuză, jăratec.
Javít, v. a îndrepta, a corege, a re-
forma, a îmbunătăți, a ameliora : a
repara (un edificiu); a corege, a face
corectură (la tipar).
Javítás, îndreptare, cor egere; îm-
bunătățire, ameliorare; reformare;
reparare, reparatură (la zidiri );
corectură (la tipar).
Javíték, a. corectură, îndreptare;
amandament.
Javítgat, v a îndrepta =-, a corege ici
colea, a revidia; a face reparaturi.
Javíthatatlan, a. incorigibil.
Javítmány, ». reformă, reformare, îm-
bunătățire, ameliorare.
Javitnok, o' y. Javító.
Javító, a. de corecțiune; de cor egere,
de îndreptare, de reparare; —inté-
zet, institut de corecțiune; —vizs-
gálat, examen de reparare, = de

emendare 9. corector (la tipar);
corigent (la examen).
Jávor, 9. (Sot.) arțar, juqastru, paltin.
Jávorbika, 0. (zool.) bour, zimbru (Bos
urus).
Jávorfa, 9. v. Jávor.
Jávorgém, Jávorszarvas, 9. (zool.) elan,
cerb târând (Cervus alces).
Javos, 9. v. Javas.
Javul, v. a se îndrepta, a se corege;
a se afla mai bine (bolnavul); a se
direge (vremea).
Jázmin, 9. (Sót.) iazomie, iazmin (Jas-
minum).
Jég, 9. ghîață; grindină, peatră;
— esik, bate ghiața, bate peatra,
iade grindină; —re visz, duce pe
ghiață, seduce, întinde o cursa, în-
șeală pe cineva; — et tör, sparge
ghiața, face începutul.
Jégcukor, d. candit, candel.
Jégcsap, 9. slőiu, țurțur de ghiață.
Jégcsapás, 9. grindină, dauna causată
de grindină.
Jégdara, 9. grindină, peatră, ghiață.
Jégdarab, 9. slóiu, tablă de ghiață.
Jegec, 9. cristal; pop. cliștar; —, ₐ.
cristalin, de cristal.
Jegecedés, 9. cristalizare, cristalisa-
țiune.
Jegecedik, v. a se cristalisa.
Jegeces, a. cristalin, de cristal.
Jegecesedik, Jégecesűl, v. a se crisva-
lisa.
Jegeoesit, v. a cristalisa.
Jegecfészek, 9. grupă de cristal.
Jegectan, 9. cristalografie.
Jegel, v. a lăsa să inghiețe, a preface
în ghiață.
Jegellik, v. a se preface în ghiață, a
înghieța.
Jegély, Jegér, (zool.) alcion (Alcedo).
Jegenye, Jegenyefa, 9. (Sot.)plop, plută.
Jegenyefenyő, 9. (Sot.) molid, brad
alb, pin.
Jegenyenyárfa, 9. (Șot.) plop alb, plop
de Lombardia, plută.
Jegenyepálma, (Sot.) finic, palm.
Jegenyés, 9. plopiș.
jeges, a. înghiețat, cu ghiață; —, 9,
ghlețar, piscul Alpilor.
jeges-bojtvirág, 0.' (Sot.) ghlețară.
Jeges-borogatás, 9i compresă «=, oblo~
gea de ghiață.
Jegesedik, v. a înghieța, a se prinde
ghiață.

Jegeskávé

334

Jelelőcövek

Jelelőzsineg

Jellem es

Jegeskávé, t>. cafea răcită în ghiață.
Jegesmedve, », (iwo/) morș, urs alb,
urs de ghiață (Ursus maritimus).
Jégeső, ». grindină, piatră, ghiață.
Jeges-tenger, t>; marea ghiețoasă.
Jegesül, » v. Jegesedik.
Jegeszt, v. q preface în ghiață, a pune
să înghiețe.; q cristalisa.
Jegőc, ű. v. Jegeo.
Jéggipsz, o. (mine*.) sarea pisicei,
oglinda măgarului.
Jéghárító, a. pilot, stâlp, sprijoană,
caprăi (la poduri de lemn).
Jéghegy, t>. ghiețar, munte de ghiață.
Jéghideg, a. rece ca ghiața; geros.
Jégkár, d. dauna prin grindină, strică-
ciune de ghiață.
Jégkár biztosítás, ». asecurare contra
grindinei.
Jégkorszak, $. perióda de ghiață.
Jégle, fi, criolit.
Jéglencse, d. linte de cristal.
Jégnyilás, Jégrepedés, ?. crepătură
de ger,
Jégpinee, ghiețar,. ghiețărie.
Jégriadás, Jégrianás, o. pocnitură de
ghiață.
Jégróka, ₉. (zvol) vulpe brează.
Jégszem, țurțur, peatră; fir de grin-
dină.
Jégszivű, a. rece ca ghiață, indiferent.

Jégtelep, o. ghiețar, câmp , de ghiață. Jegyzet, notiță, notă; v. Jegyzés.
Jégtörő, fi. sfarămă-ghiață; spărgător | Jegyzetlen, a. nesignat, nesubțcris;
de ghiață.                           . ne(în)sămnat.
         o. (^ot.)părechernița, ghiețară \ Jegyző, ». notar, actuar; secretar,
         logofăt (Rom.)
Jegyzői, a. notarial; secretariat, de

(Parietarea).
Jégverem, ». glăețar, ghuțărie.
Jégverés, 0. batere de grindină, strică-
ciune de peatră, = ghiață.
Jégzajlás, d. năboiu, scochină, pornirea
SloilOT.
Jégzápor, 0. furtună cu grindină, păr-
pară de grindină.
Jégzátony, ». bancă de ghiață, grulu
de ghiață.
Jegy,». L semn, notă, simbol, indiciu,
emblemă; 2. marcă, bilet, cartă,
ședulă, răvaș3. logodna, credință;
—ben van, e logodit; —-et vált,
schimbă inele, se logodesce; scoate

bilet; 4. t>. Jel.
Jegy adomány, fi,> zestre.^
Jegyajándék, ». darul miresei, dar de
mireasă; odoaréle miresei; zestre,
Jegybank, $. bancă de'bilete, = de
note.

Jegybeli, a. de credință, de logodnă.
Jegyben jár, t>. a fi logodit, a fi cr >-
dințat.
Jegybetű, •>. literă caracteristică.
Jegyes, a. cu semn, însemnat; —, ».
logodnic(ă), mire, mireasă; —ek,
logodnici, Logodiți.
Jegyesség, $. stare de logodnă.
Jegyetlen, a. fără semn; v. Jegytelen.
Jegyez, v. a însemna., a marca; a
nota; a mdica.
Jegygyűrű, ». inel de logodna, = de
credință.
Jegyírás, ». semiografie.
Jegykendő, t>. năframă de logodnă,
batistă de mireasă.
Jegyszedő, $. bilelor.
Jegytelen, a. fără semn, nensămnat,
nemarcat.
Jegyváltás, logodire, logodnă, cre-
dință, sponsaiițiu.
Jegyzék, 0. 1. nota; memoriu, obser-
vare / 2. însemnare, bilet; 3. lista,
registru, catalog; 4. tarifă,.
Jegyzékkönyv, ». notiț, carte de ad-
notări* carnet.
Jegyzéklap, d. tarifă; bilet.
Jegyzékváltás, schimbare de note
(diplom.)
Jegyzés, fi, notă, observare, însem-
nare, adnotare.

actuar; — hivatal, oficiul notarial,
notariat.
Jegyzőkönyv, 5. protocol, proces ver-
bal ; ülési —, protocolul de ședință.
Jegyzőkönyvi, a. protocolar, de pro-
tocol.
J egyzőkönyvileg, a. protocolar (minte).



Jegyzőkönyvvezető, -
actuar, notar,
Jegyzőség, a. notariat;
notarial.

protocolist;

-i, df notariat,


Jel. fi. semn, simbol, emblemă, simp-
toma; piază, signal, semnal.
Jeladás, 0. signal, semnal, semnalare.
Jelbeszéd, a. pantomimă; —i, a. pantu-
mimic.-
Jelel, v. 1 a însemna, a desemna ; a
marca; 2. a candida; v. Jelöl.
Jelelőcövek, 5. țăruș, țăpușa.

  Jelelőzsineg, ». ciripie, sfoară de in-
   sămnat (lq dulgheri).
  Jelen, «. present, de față; actual¹;
   — lenhi, a fi present; — nem lenni,
   a fi absent, a absenta, —, fi. pre-
   sent, actualitate; ,(ywm.) present, tim-
   pul de față.
Jelenben, abv. acum, de present.
Jelenés, *. 1. aparițiune, arătare,
   iveală; 2. nălucire, vedenie, fenomen.
Jelenet, a. scenă (în teatru); v. Jele-
   nés.
Jelenetez, v. a împărți în scene.
Jelen idő, present, timpul de față;
   actualitate.
Jelenik, v. q apare, a se arăta, a se
ivi, a se înfățișa; a se presenta;
a-i năzări, a se năluci.
Jelenít, v. a reprezenta, a, pune sub
  ochi; a înfățișa.
Jelenkezik, v. a se presenta. a apăre,
  a se arăta, a se manifesta; a se
  anunța, a se insinua.
Jelenkor,». timpul de față, presentul,
  actualitatea.
Jelenleg, abv. acum; —i, a. de acurnț
  actual, present.
Jelenlét, Jelenlétei, t>, ființă defață,
presență.
Jelenléti jegy, marcă de presență
Jelenlévő, a. present, de față.
Jelen nem lévő, n, absent, departe.
Jelennen, abv. acum, present, actual,
în timpul de față.
Jelenség,». i.sămn, dmptomă;®.piază,
arătare, nălucire, vedenie ; fenomen;
3. aparițiune, iveală, manifestare.
Jelent, v. 1. a anunța, a vesti, a dq
de scire, a înștiința, a raporta;
2. a arăta, a vădi, a denunța; 3. a
însemna, a denota^ a vrea să glică.
Jelentékeny, a. însemnat, important,
semnificativ, considerabil, de mare
însemnătate; expresiv.
Jelentékenyen, aóv. însemnat, foarte,
prea ; simțitor.
Jelentékenység, t>. însemnătate, im-
portanță; v. Jelentőség.
Jelentékes, a. semnificativ; v. Jelen-
tékeny.
Jelentéktelen, a. neînsemnat, fără
însemnătate; bagatel? de nimic.
Jelentés, 1.. raport; dare de seamă,
rclqțiwne; 2. arătare, Însciințăre,
anunț; 3. însemnare, înțeles, semni-
ficare fa unui cuvînt).

Jelentéstan, semasiologie.
Jelentéstétel, rqport, dare de seamă;
’ referată, referadă.         '
Jelentéstevő, o. raportor; referent.
Jelentést tesz, ᵥ. a raporta, a refera;
a face dare de seamă.
Jelentkezik, v. a se anunța, a se in-
sinua ; a se înfățișa a se presenta.
Jelentő, o. raportor, referent ; \ arun-
țător; denunțiant; —, a. arătător,
indicativ ; semnificativ.
Jelentőmód| módul indicativ.
Jelentős, a. important, însemnat,
semnificativ, de mare însemnătate.
Jelentőség, Jelentősség, $. importanță,
însemnătate; greutate, ponderositate.
Jélenvaló, a. de față, present; actual.
Jelenvalóság^ present, actualitate.
Jeles, a. distins, eminent, excelent;
minunat, ales, superior, preferabil.
Jelesen, abv. 1. eminent, excelent, cu
eminență ; 2. anume, adecă ; mai
ales, mai vîrtos, in particular.
Jeleskedik, v. a se distinge, a se face
cunoscut.
Jelésség, d. preferență, - precădere;
superioritate, excelență; însușire
distinsă.
Jelesül, qbv.'ânume, adecă ; v. Jelesen.
Jelez, vfia arătg, ă da ă înțelege, a
indica, d face alusiune; a semnala,
a caracterisa; a marca; a da sem-
nal; vonatot —, a avisa sosirea
trenulqi. .
Jelfejtés, fi.\prevestire din semne,pro-
rocie, divinațiune.
Jelfogó, 9. receptor (telegraf).
Jelhozó, í. aducător de semn, aducător
de veste; nunciu.
Jelige, fi. devisă, moto.
Jeligés, a. cu moto.
Jelírás, d. scrisoare cifrată (tainică),
criptografie.
Jelkép, fi, simbol, emblemă; alegorie.
Jelképes, Jelképi, a. simbolig, alegoric.
Jelképez, v. a simbolica, a alegorisa;
a sensibilisa.
Jelképleg, Jelképleges,       simbolic,
alegoric.
Jelleg, fi; tip, simbol, semn,' întipări-
tură; caracter, rang, defapitațe.
Jelleges. q. tipic, caracteristic, \aisiinc-
tiv ; Embolie. ¹              I
Jellém, d. caracter.
Jellemes, a. ou caracter, tare de
caracter; tare la înger.

Jellemez

336

Jobbféle

Jobbfelől

337

Jeliéihez, v. n caracteriza.
Jellemgyöngeség, 9. slăbiciune de
caracter, versatilitate, nestatornicie.
Jellemkép, 9. portret, caracteristică;
tablou.
Jellemrajz, 9. caracteristică.
Jellpmszilárd, ₐ. tare ~,firm de carac-
ter.
Jellemszilárdság, 9. tărie de caracter,
firmitate.
Jellemtelen, a. fără caracter, versatil,
nestatornic.
Jellemvonás, 9. trăsură caracteristică.
Jellemzék, 9. caracteristic (semn).
Jellemzés, Jellemzőt, 9. caracterisare.
caracteristică.
Jellemzetes, Jellemző, a. caracteristic;
  semnificativ.
Jelmez, 9. costum; —bál, bal costu-
  mat.
Jelmezeit, Jelmezes, a. costumat.
Jelmondás, Jelmondat, 9. devisă, sen-
  tență, moto.
Jelöl, v. a desemna; a candida; a
  semnala, a caracterisa.
Jelölt, ». candidat.
Jelszó, 9. parolă, lozincă, cuvînt de
  ordin; sentență ; șibolet.
Jeltűz, * fanar.
Jelv, a. semn, indiciu, caracter, simbol.
Jelvény, 9. semn, marcă, simbol, em-
  blemă ; - ek, însemne, insignii.
Jelvényes, a. simbolic, alegoric.
Jelvevő, 9. aparat pentru signale (la
  telegraf), recipient.
Jelvi, a. Jelvileg, aóv. alegoric.
Jelzálog, 9. ipotecă; —jog, drept ipo-
  tecar.
Jelzálogi, Jelzálogos, a. ipotecar.
Jelzék, 9. marcă, semn; signal.
Jelzés, 9. semnătură, semn ; semnalare;
  szóló —, semnal acustic, sonerie.
- Jelzet, 9. semnătură, semn.
Jélzetes, a. semnat, cu semn, marcat.
Jelzett, a. arătat; însemnat, marcat.
Jelző, 9. 1. atribut; epitet; semnal,
sonerie; villamos—, sonerie electrică.
Jelzökarót 9. țăruș, țăpușa.
Jelzőkészülék, 9. aparat de dat sem-
  nal, sonerie.

Jérce, 0. muerușcă (la paseri); puică $
(de găina); —pulyka, puică de curcă. |
Jeremiád, 9. cântec de jale, ieremiadă.]
Jeremiás, 9. Irimie, Ieremie; — si-^
ralmai, plângerile lui Ieremia.
Jerikói lonc, o. (fot.) roză de ierichon.1
(Anastatica).
Jerke, 9. miala, mia, mielușea. j
Jerne, 9. Irină.                    |
Jeromos, a. Ieronim.                ]
Jertek ! veniți, aideții            j
Jerünk ! aidem ! mergem ! blem ! j
Jeszke, a, fricos, cu nărav (cal). i
Jézus, 9. Isus ; — kínszenvedése,!
patimele lui Isus.                J
Jó, a. bun; bunișor; — drága, cam
scump, destul de scump; — nagyJ
mărișor; —, 9. bun, bine, bunătate
avere.                             |
Jóakarat, 9. bunăvoința, afecțiune 1
—tal van irántam, e binevoitor fața

de mine.
Jóakaratú, Jóakaró, c
plecat, afecționat.
Jóakaró, o. protector,
patron, binevoitor.

binevoitor

birefăcetor,

Joákim, 9. loachim, lechim.
Jób, 9. Job, Jov.
Jobb, 9. (mâna) dreaptă; — ján, dá
  a dreapta lui; —, a. mai buni
  dreapta (mână); —á lesz, se înl
  dreaptă, se imbunătățesce.        ]
Jobbacska, a; cevași mai bun, wiid
  bunișor.                          |
Jobbadán, Jobbadéra, aóv. în mari
parte, mai ales, mai vvrtos. I
Jobbágy, 9. 1. supus, suáit; 2. wbag,
iobagiu, clăcaș, colon, sclav, robJ
3. curialist.                     1
: Jobbágyi, a. wbagesc, colonical; mii
1 rit, de supus, de sudit.         1
; Jobbágyság, 9. iobăgime; clăcașifi

' supuși, sudiți.
Jobbágy telek,

moșie iobăgeast

colonicatura; moșie curialiitică. J
Jobban, aóv. mai bine ; mai tare,
mult; — szeretem, 'mi e mai draj

i îl iubesc mai mult, îmi mai placf
Í — -van, se află mai bine. . |
! Jobbanlét, ₅. aflare-mat bine, insătâ
j toșare.                 [mat vîrti
¹ Jobbára, aóv. in mare parte, mau mw

Jelzőnév, 9. epitet.
Jelzős, a. atribuția; epitetic.
Jeneszter, 9. (fioi.) bucsâu, grozama ! Jobbfél, 9. dreapta, partea dreaptă
(Spartium).                         ; jobbfelé, aóv. in dreapta, în mw
Jenő, 0. JBugen.                      ¹ dreaptă, spre dreapta.            á
Jer! Jere, vino! aide! ve! blem! Jobbféle, a. de soiu mai bun. |

Jogtani

Jobbfelől, aóv. din dreapta, din mâna
dreaptă. ₜ
Jobbik, 9. cel mai bun, cea mai bună.
Jobbít, v. a îmbunătăți, a îndrepta,
a dreae; a corege ; a ameliora .
Jobbítás, 9. îmbunătățire, ameliorare,
îndreptare; reparare; v. Javítás.
Jobbitnatatlan, a. incorigibil.
Jobbkéz, a. dreapta, mâna dreaptă.
Jobblétre szenderűl, v. a muri, a
trece din viață, a se muta la cele
eterne, a reposa.
Jobbra, aóv. la dreapta; — át; la
dreapta împrejur! — kanyarodj !
(întoarceți-ve) la dreapta!.— zár-
kózz ! alineați la di eapta !
Jobbra fordul, v. a merge =, a se în-
toarce spre bine, a se îndrepta, ase
ameliora.                    [dreaptă.
Jobbról, aóv. din dreapta, din mâna
JobbúI, v. a se îndrepta, a se corege ;
a se ameliora, a merge spre bine;
a se face mâi bun.

Jobbulás.

îndreptare, cor egere ;

   ameliorare, îmbunătățire; însănăto-
  șare.
' Jócska, ₐ. Jócskán, aóv. multișor, cam
  mult; binișor.
Jóerkölcsű, a. cu moravuri bune;
  moral.
Jóérzelmű, a. binesimțitor, cu bune
  simțeminte; leal; amical.
Jófajta, a. de bun soiu, de bună rasă;

fel bun.
Jófekvésű, a. bine situat.
Jóféle, a. fel bun, soiu bun,
bună ; bun, fin, veritabil; —, ?.
fleoarța, fată de lume, putană.
Jóformán, aóv. binișor, bine;
înțeles.

rasă
t'< rfă,

bine

   Jog, 1. drept; elő—, privilegiu,
   prerogativă; 2. dreptate, justiție;
   — szerint, după drept; teljes —gal,
   cu drept cuvînt.
  Jogakadémia, 5. academie de drep-
   turi.
  Jogalap, 0. basa de drept.
  Jogar, 9. sceptru.
* • Jogász, $ jurist, jurisconsult, legist.
- Jogátruházás, a. investire de drept,
   transpunere =. .
  Jogbitorlás, 9. usurpare de drept, in-
   călcare.
  Jogcím, 9. fitul de drept.
  Jogcsavarás, 9. cârcioc, clenciu, rabu-
   listică.

Magyar-román szótár.

Jogcsavaró, o. car docar, rabulist.
Jogegyenlőség, 5. egalitate de. drepturi.
Jogellenes, a. nelegal, contra leget.
Jogelv, o. principiu de drept.
Jogengedményezés, 9. cesiune de drept.
Jogpreju, a. legal, valabil, valid.
Jogerő, o. putere de drept, valoare de
  drept, legitimitate, —re emelkedik,
  se ridică la valoara ae drept.
Jogerős, Jogérvényes, a. valabil, valid,
  legal, legitim, autentic. .
Jogérzék, o. simț de drept.
Jogeset, o. cas de drept, causă judi-
  ciară, cas legal.'
Jogfentartás. reservă de drept.
Joggal, aóv. cu drept, pe drept.
Joggyakorlat, o. praxa de drept.
Joghallgató, o. ascultător cn drepturi,
jurist.
Jogi, ₐ. juridic, de drept.
Jogigény, 9. pretrnsiune de drept.
Jogirat, x document act juridic, =*
  legal.
Jogkedvezmény, favor de drept.
Jogmenet, 9. procedură.
Jogorvoslás. Jogorvoslat,». remediu
mijloc légal, calea legii.
Jogos, a. just, legal, legitim, drept;
echitabil.              [drept cuvînt.
Jogosan, «óv. just, legal, echitabil • cu
Jogosít, v. a îndreptăți, a autorisa,
a indemnisa.
Jogositatlan, a. neindreptâțit, neau-
tgrisat, nec’ompetent.
Jogosított, ₐ. autorisat, îndreptățit,
competent.

Jogosítvány, îndreptățire, indemni-
zare, autorisare, drept; competență
(a unui judecător).
Jogosdlt, a. îndreptățit, autorisat;
* compétent; just(ificat), îndemnisat.
Jogosultság, o, îndreptățire, autori-
sare, drept.
Jogsérelem, Jogsértés, 9. călcare de
drept, violare de drept.
Jogszerű, a. legitim, legal.
Jogszolgáltatás, 9. justiție.
Jogtalan, ₐ. 1. ilegal, nelegitim, arbi-
trar, nedrept; 2. lipsit de drept, pus
afara din lege.
Jogtalanság, 0. nedreptate, ilegalitate.
Jogtan, 9. jurisprudență.
Jogtanácsos,m». jurisconsult; advocat.
Jogtanár, 5. profesor de drept.
Jogtani, a. juridic; — lag, aóv. juri-
dici e).



            Jogtanuló


338

V ■







ty

Jogtanuló, a. ascultător de drepturi, <
student în «*, jurist.
Jogtudomány, 9. jurisprudență. <
Jogtudor, a. doctor în drepturi.
Jogtudós, a. jurisconsult, legist, jurist. <
Jogutód, a.. succesor, urmaș de drept,
=• ligitim.
Jogügy, Jogügylet, o. caiisă de drept, .
proces; causă judiciara, pricină de ,
judecată.
Jogvédelem, 9. apărare de drept.
Jogviszony, 9. raport =, referință de
Zrept.                        [monie.
Jóhangzás, Jóbangzat, 9. eufonie, ar-
Jóhangzású, JÓhangzatú, a. eufonic,
armonic; armonios.
Jóhirű, Jóhirnevű,.ú. de bun renume,
renumit.
Jóhiszemmel, «ót». in bună credință,
bona-fide.
Jóhiszemű, a. de bună credință, sin-
cer, drept, cu consciința curată, onest.
Jóhiszeműleg, abv. în buna credință,
bona-fide.
Jóhiszeműség, 9. sinceritate, bună-
credință, onestitate.
Jóhitelű, a. solid.
Jóindulat, â. bună-voință, afecțiune,
bunătate de inimă.
Jóindulatú, a. binevoitor, blajin, afec-
tuos.
Jóizlésű, a. cu bun gust, grațios, ele-
gant.
Jóízű, a. cu gust, gustuos; cu apetit.
Jókarban, abv. în stare bună, bine
  conservat.
Jókedv, 0. voie bu^a, veselie, chef;
  ilaritate.
Jókedvű, a. Jókedvűleg, abv. cu voie
  bună, vesel, voios; cu chef.
Jókedvűség, a. veselie, bucurie, ilari-
  tate.
Jókor, abv. de timpuriu, la timp,
oportun; curund, de vreme; pripit ;
— reggel, des de dimineață. \
Jókora, a. destul de mare, mărișor,
considerabil.
Jókori, a. de vreme, timpuriu, pre-
  matur; oarzăn (fructe).
Jókorra, abv. la timp potrivit, « opor-
  tun, , • ,
Jól, abv. bine, corect, cum se cade;
foarte; — áll, se șede «•=, stă Hne,
| — van, e bine; — Tan dolga, i
merge bine, are lucru bun; — van
—, așa-i, bine-bine!

Jószág

Jólelkű, a. blajin, îndurător, milos,
bun la suflet; consciențios, scrupulos.
Jól esik, v. a-Í plăce, a-i cadé bine,
a-i face bine; a-i conveni.
Jólét, a. 1. bunăstare, prosperitate,
priință, bine; 2. fericire, sănătate.
Jóllakás, 9. saț, saturare.
Jóllakik, v. a se satura, a fi sătul de.
Jóllakott, a. sătul, săturat.
Jóllehet, conj. deși, cu toate că, ma-
căr ca.
jóllét, 9. prosperitate, bunăstare.
Jól meggondolt, a. bine chibzuit.
Jóltart, v. a sătura, a ospeta, a ține
bine, a tracta, a găzdui bine.
Jóltéhetetlen, «j neputincios, neaju-
torat.
JÓL tesz, v. a face bine.
Joltevő, 9. binefăcător.
Jfanbd., 9. stare, avere; —ba jut,
ajunge la stare bună, se inavuțesce.
Jómódú, a. avut, cu stare, bogat,
bogătan.
Jónak lát, v. a afla de bine, a afla cu
cale.
Jónak talált, a. încercat, probat.
Jónás, a. lona.
Jóravaló, a. de treabă, capabil, iscu-
sit, bun, solid, destoinic, harnic, di-
baclu.
Jóreményű, a. de bună speranță.
Jós, 9. profet, augur, proroc ; vrăjitor,
păscalău, ghicitor , —, a. prof etic;
v. Javas.
Jóság, 9. bunătate; bunăvoința, afec-
țiune, blândețe.
Jóságos, a. bun, binevoitor; blând,

prob.
Josassfcony,

vrăjitoare, descântă-



toare, bobareasă, cărturăreasă.       I
Jósda, Jóshely, *. oracol, ordclu.    |
Jós-ige, 9. profeție, cuvint profetic, I
oracol.                               . 1
Jóska, 9. losif.                      *
Jóskönyv, 9. carie de farmece, șolo- J
manie.                                |
Jóslat, 0. profeție, prorocie, oracol ; |
prezicere, prbgnosă.                  1
Jósló, 9. v. Jós.                     I
Jósnő, ,9* v. Jósasszony,             j
Jósol, v. a predice, a profeți, a pro- 1
roci; a da cu bobii, a descânta.      |
Jósvessző. 9i baghetă magica, vargă- I
■ vrăjită ' \ ;                      'I
Jószág, 9, Ir avere, avuție, moșie; i
bogăție, stare; 2. (lábas —,) avere 1

Jószágigazgató

339

mișcătoare, vite; íaptó —, galițe,
aripate, oare, cobai (pasări de curte);
fekvő —, avere nemișcătoare, imo-
bilii, moșie.
Jószágigazgató, 9. director de domenii,
= de moșii.
Jószágtalan, a. fără avere, fără stare.
Jószagú, a. mirositor, cu miros plăcut.
Jószándékú, «. de bine, amical-, cu
bună intențiune.
Jószántából, abo. de bunăvoie, volun-
tar; maga —, spoptan, din îndemnul
propriu.                     \cu buna.
Jószerivel, abv. prietenesce, amical,
Jószívű, a. prietenos, amical, blajin,
uman, caritabil, îndurător, milostiv;
prob.
Jótáll, v. a sta bun, a gafanta; a
chezășui.
Jótállás, 9. garanție, chezășie.
Jótálló, a. chezașt garant.
Jótékony, a. binefăcător; îndurător,
milostiv.
Jó tehetetlen, ₒ. neputincios.
Jótét, Jótétel, Jótétemény, a. bine-
facere, caritate.
Jótevő, a. îndurător, binefăcător, mi-
lostiv, caritabil.
Jóváhagy, v. a aproba, a încuviința,
a ratificai a verifica.
Jóváhagyás, 9. aprobare, primire, în-
cuviințare, ratificare,. verificare. ‘
Jóváhagyó záradék, a. clausulă de
aprobare..
Jóval magasabb, ». cu mult mal inait.
Jóviselet. a; purtare morală bună,
moralitate bună.
Jóvolt, a. bunăstare; bunătate, bună
voință ; a maga —ából, spontan, de
bună vóie, voluntar ; saját —od kí-
vánja, interesul teu poftesce.
Józan,, a. 1. treaz, deștept, sobriu;
cumpătat, solid; 2. sănătos (la minte),
raționabil, cu minte, judicioSj logic.
Józan ész, 0. minte sănătoasă, rațiune.
Józan eszű, ă. cu minte ageră, «=.
trează, deștept (Iți cap), cu mintea
la loc.
Józanit, v. a trezi, a deștepta, Ot des-
meteci; a cumpăta.
Józanödik, v. a se trezi, a se deștepta,
a se desmeteci^
Józanon, abv.■< treaz, Aștept, cw mintea
la loc; postit, ajunat.           I
Józanság, a. trezvie, sobrietate, cum-
pătare; minte sănătoasă.

            Jöveij


Józanul, abv. v. Józanon.
Jozéfa, 9. losefina.
Józsa, a. lodoc.
József, Józsi, 9* losif.
Jő, Jön, v. a veni, a sgsi; dühbe —,
vine în furie, se înfurie, magához r-,
iși vine în fire, » în ort, se reculege ;
napvilágra —, .iese la lumină, « la
iveala vmire, de peste ceva,
află, descopere.
Jöddögél, v. a veni des.
Jöszte 1 vino l vin! vino’neoace 1
Jött, a. venit, sosit; —emkor, la
sosirea mea.
Jött-ment, a. tras-impins, părăsit,
vagabund, venetic, agest, adunătură..
Jövedék, a. provente, venituri, dări,
rente, contribuțiunl; prestațvtail;
taxe; —alap, fond de provente.
Jövedékáthágás, 9. contrabandă.
Jövedelem, 9. -venit, câștig, profit,
dobîndă; rentă.
Jövedelmes, a. lucrativ, cu venit,
profitabil, rentabil.
Jövedelmesit, v. ia face lucrativ, =
rentabil, =±= aducet&r de folos; a fructi-
fica.
Jövedelmez, a aduce venit, = folos,
a fi profitabil; a fi rentabil, a se
renta; a fructifica.
Jövedelmező; a. lucrativ, profitabil,
rentabil^ cu câștig, folositor.
Jövedelmezőség, 9. rentabilitate.
Jövedelmi, a. de venit, de câștig;
— adó, dare de venit, imposit de »;
— előirányzat preliminar de venite.
Jövel (- jöjj el), vino!, vin!
Jövendő, a. viitor, venitor; fiitor.
Jövendőbeli, viitor, fiitor.
Jövendőben, a. pe viitor, ín =.
Jövendői, 47. a profeți, a proroci, a
predice; a vrăjii a da cu bőin ; v.
JósöL
Jövendölő, a. profetic; v. Jós.
Jövendőmondás, a. profeție, prorode ;
ghicire, menire.
Jövendőmóndó, 9. v. Jós.
Jövendőség, 9. viitorime, posteritate
urmași.'
Jövendőtudás, 9. cunoascerea viitoru-
lui.
Jövés, 1. venire, sosire; 2. tochlu,
mugwr^germen (la plante); — mlenés,
mers-venit.
Jövet, sosire, venire; rentoarcere;
—, abv. in cale, venind; — menet

22*

Jövevény

340

Jutalom díjaz

Jutalomfelelet

341

Kadét

încoace și in colo, până acolo și în-
dărăt, tur-retur.
Jövevény, 5. venetic, străin, nou-venit.
Jövő, a. viitor, venit or; —, 9. viitor;
futur (gzam.)
Jövőben, aóv. in viitor, pe =.
Jövő-menő, 9. trecător, călător.
Jövő mult, 9. futurul exact, viitorul al
doilea.
Jövőre, abv. pe.viitor, de aci încolo.
Juci, 5. ludita.
Judás, 9. Iuda; —csók, sărutarea lui
Iuda, ^ de trădător; —t fogott, s’a
spinzurat.
Judáskodik, 9. trădează, dă de gol;
comite tradare, se face trădător.
Juh, d. oae; pecuină; —akol, staul,
staur (de 01).
Juha, 0. oiște (la car).
Juhar, Juharfa, 0. (fot.) arțar, juga-
stru; paltin.
Juhász, ». oier, păcurar, cioban ; pă-
stor; baciu.
Juhászat, 9. pecurărit, oferit.
Juhászbojtár, 0. păcurar, păcurăraș;
păstorel.
Juhászbiiuda, cöjoc pecurăresc.
Juhászcsillagok, 9. luceafărul de seară
și de dimineață; Vinerea (constel.)
Juhászdal, a. doină; v. Pásztordal.
Juhászdél, 9. prânțjișor, mulsul oilor
(la 9 oare dim.)
Juhászfurulya, d. fiuer de păstor.
Juhászgazda, baciu.
Juhászit, v. a alina, a potoli, a do-
moli, a stempera.
Juhászkodik, v. 1. a pecurări, a pă-
stori; 2. a se întinde, a lenevi, a
hoinări.
Juhâsz.-komondor, 5. dulău, câne de
la stâna.
Juhászság, 9. păstorit, oferit, pecu-
rărit.
Juhbárány, 9. miel, niială.
Juhbarom, 9. ol, pecuine.
Juhbőr, 9. piele de oae.
Juhcsenkesz, 9. (fot.) festucă.
Juhfejőte, stână bătătura (de of).
Juhg^Rpjn, 9. lână de o(.
Juhhimlő, s. vărsatul oilor.
Jnhkas, Juh kosár, stână, ocol, bătă-
tură.
Juhkullancs, 5. faol,) cârcel, căpușa,
mielăriță fcPediculus ovit).
Juhmétely, 9. călbază, călbează (boală
de oi).

Juhnyáj, 9. turmă de oi, boteiu.
Juhnyirés, 9. tunsul oilor.
Juhnyirő. cel ce tunde oile.
Juhos, 9. oier, stâna#., -■  ’
Juhpâsztor, 9. păcurar, oier, cioban,
păstor de 01.
Juhperje, 9. (fot.) festucă, farba de
munte, păiș.
Juh szalag, 0. ₀, Jgzalag.
Juhtanórok, 9. bătătură, stână, ocol.
Juhtanya, stână, bătătură.
Juhtartás, juhtenyésztés, 9. economie
de oi, prăsire de oi. oferit.
Juhtetii, 5. (zcwl.) mielăriță, cârcel,
căpușă (Pediculus ovis).
Juhteve, 9. (zoo!.) lama.
Juhtrágya, 9. guntnu de oae.
Juhusztató, 9. spfclătoarea oilor (în-
ainte de tuns).
Jujh ! Jujj! int. uf! —ig tele, cp virfK
plin ras.                    [lulieta.
Julcsa, Juli, Juliska, Julis, 9. lulja,
Julián, 9. Iulian.
Julianna, 9. Iul fana, lulia.
Juraképződmények, 9. formațiuni
jurasîce.
Jus, 9. moșie; drept; v. Jog.
Jut, v. 1. a sosi, a ajunge, a veni;
2. a încape; a compete, ase cuveni;
a remané; célhoz —; a ajunge la
țintă, a ajunge scopul; eszébe —,
a-i abate, a trece prin gând, a-și
aduce aminte; koldusbotra —, a
ajunge la sapă de lemn; tönkre —,
a bancrota, a se ruina, a se duce pe
copcă.
Jutalék. 9. 1. parte, porțiune; tan-
tiemă, premiu, parte cuvenită; divi-
dendă; 2. contingent, quota.
Jutalmas, a. ieftin; avantagios, spor-
nic, fructifer.
Jutalmatlan, a. neresplătit, neremune-
rat, nerecompensat, nepremiat.
Jutalmaz, v. a răsplăti, a remunera,
a compensa, a premia, a mulțumi.
Jutalmazás, 0. remunerare, premiare,
răsplătire.
Jutáim azatlan, a. ne remunerat, nepte-
miat, nemulțumit;
Jutalom, 9. premiu, răsplată, recom-
pensă; remunerațiune, simbrie, leafă.
Jutâlomdij, 9. premiu, onorariu; (ir
comerț) primit, —ban részesít, pre-
mieață, dă onorar.
Jutalomdijaz, ». a premia, a remu-
nera.

Jutalomfelelet, 9. scriere presentdtă
la concurs.
Jutalomjáték, 9. representațiune dată
în beneficiul cuiva.
Jutalomkérdés, 9. chestiune =, temă
pusă la concurs.
Jutalomra méltó, a. demn de premiat.
Jutány, 0. folos, câștig, avantaj, profit.
Jutányos, a. ieftin; bagatel (preț);
avantagios, profitabil.

K, k = C, c. în cap, copt, ocol, soc.
Ka, 9uf. bifninufív: lapátka, lopă-
țică, madárka, păsărică
Kaba, 9. (zool.) bodigaș, coroiu, cobăț,
găinar, erete.
Kába, a, tîmpit, stupid, hăbăuc, pro-
stănac, năuc, nătărău, tont, prost,
neghiob, nerod, gogoman, somon (cap
gros).
Kabak, 9. v. Kobak.
Kabala, 9. mârțioagă, marți mí; eke
—, cobilă (la plug).
Kâbașâg, ₅. hăbeucie, prostie, nebunie,
neghiobie, nerodic, stupiditate, v.
Dőreség.
Kabát, 9. surtuc, cabat, roc; felső—,
pardesiu, palton, suman.
Kábít, v. V a ameți, a buimăci, a îm-
băta de cap; 2. a ului; a scoate
din minți;*-! a narcotisa.
Kábító, a. amețitor, îmbătător; nar-
cotic.                     [(Locusta).
Kabóca, 9. (zoo!.) cosaș, lăcustă, căluț
Kábul, v. a se ameți, a se îmbăta de
cap, a se ului.
Kábult, a. amețit, uluit.
Kábultság, 9. uluială, amețeală, aro-
meală.
Kaca, 9. cuțitoae (la argăsitori).
Kacabajka, Kacamajka, 9. jachetă.
Kacag, v. a rîde (cu hohot).
Kacagány, 9. piele de tigru, de leo-
pard, care o purtau pe spate mc
ghlaril vechi.
Kacagó galamb, 9. (zcol.) porumb(el)
rțfâtor (Columba risoria).
Kacaj, 9. risăt, chicot, hohot; —t üt,
rîde cu hohot.
Kacér, «. cochet, țanțoș, marțafoiu,
înfumurat.

Jutka, 9. ludita.
Juttat,’ v. a trimite, a înainta; a face
să ajungă; eszébe —, a aduce
aminte, a revoca în memorie; kéz-
hez —, a da în seamă; a înmanua;
neked is —ok egy részt, voiu tri-
mite și ție o parte, fi roîu face și
ție o parte.
Jattig, aóv. cât încape, cât ajunge.








k

Kacérkodik, ᵥ. a cocheta; a face
curte, a umbla după femei.
Kacéros, a. cochet, țanțoș.
Kacérság, ₐ. cochetărie ; înfumurare.
Kacki, Kackiás, Kackos, a. fudulache,
țafandache, coconaș; țanțoș, cochet,
marțaf oiu, î n fu mura t.
Kacor, 9. cosor.
Kacs, 9. stil, codiță (de frunza).
Kacsa, Kácsa, 9. rață.
Kacsáz, Kácsáz, v. a véna rațe (săl-
batece).
Kácsér, 9. rățoiu, rătan ; v. Gácsér.
Kacsiba, ₐ. cu picioare strîmhe, =
hăitișe, șontorog.
Kacsingat, v. a ochi, a clipi, a, trage
cu ochiul, a face sămn.
Kacsint, ᵥ, a'ochi, a miji, a trage cu
ochiul; a cocheta.
Kacskaringó, 9. spirală, parafă; la-
birint.
Kacskaringós, a. în spirală, spiral,
încolăcit, șerpuitor.
Kacsó, o. mânuță, lăbuță, doda f la
copii).
Kácsog, v. a gâgăi (rața).
Kacsol, Kacsoz, v. a desfrunzii (ta-
bacul ).
Kacsos, a. curpenos, cățărător; cu
cotoare (plantă).
Kacsosodik, v. a se cățăra, a se cur-
peni (planta).
Kád, 9. cadă, bute, putină; vană’(de
scăldat).
Kádár, 9. dogar, butnar.
Kadarka, 9. strugure roș.
Kádármesterség, Kádárság, 9. but-
nariey dogărie.
Kadét, 9. cadet, iuncar, elevul unei
școale. militare.

Kadóc 342                        Kákaszatyor

Kákics

343           Kalászszedés

Kajszinbarack, a. 1. caisă, apricoasă,
marilă, zarzără; 2. (foi.) apricos,
cais, zarzăr (Prunus arîneniaca)
Kajtán, 9. Calétan.
Kajtár, a. scormolitot, adulmecător;
mâncăcios, găman, hîrbareț, lacom,
hjltav.
Kajtárkodik, v. a adulmeca, a lingări,
a pișcă, • a mânca pe furiș; a se
hîltăvi.
Kajtat, v. a scormoli, a scotoci, a
adulmeca, a mirosi.
Kaka, 0., scârnă, escrement, căcat;
caca (în l. copiilor).
Káka, 9. (fot.) pipirig, papură, șovar,
stuf, trestie (Juncus); kákán cso-
mót keres, caută nod în papură, e
migălos, e minuțios.
Kákabélű, a. 1. slab, delicat, lesne de
mistuit; 2. gingaș, alegător (in
mâncări).
Kákabot, 9. băț de trestie, gămălia
trestiei.
Kakadu, 9. (mol.) cacadu (Cacațus
cristatus).
Kakái, v. a se câca.
Kakaóbab, 9. cacao.
Kakas, 9. cocoș, cucoș; szél—, gi-
ruetă, steag de vînt.
Kakás, a. caca¹, (în limba copiilor),
spurcat.
Kakás, a. papuros, pipirigos, stuhos;
  trestîos; —, 9. trestiet.
Kakascímer, 0. (fot.) earba fearelor
  (Verbena).
Kakascsirke, 9. cocoșel,
Kakashágás, 9. cocoșeală; bănuț (în
  oii).
Kakaskodik, v. a se răț'î, a se îm-
potrivi.
Kakasszó,   cântatul cocoșului; —-kor,
  pe la cântatul cocoșilor.
Kakastaraj, Kakastaréj, 9. (fot.) crea-
  sta cocoșului; știr (Amaranihus).
Kakastej, 9. bănuț (în ou).
KakJaskülő, 9. căprior, grinda găini-
  lor'; galerie.
Kakas verő, 9. danțul cocoșilor (un
  joc Jiazliu de nuntă la maghiari).
Kakasviadal, 9. bataia cocoșilor,
  lupta =.
Kakasvirág, 9. (fot.) earba cocoșului,
cocoșe? de câmp (Adonis aestivalis).
Kakasvitorla, 9. sfirlează, giruetă.
Kákaszatyor, 9. corfă de spetează,
paner.

Kadóc, o. șatou, vin fiert.
Kaftán, 9. caftan, vestmínt de gală
(la turci), ᵥ                    [chie.
Kagyló, » scoică, midie, ghioc; ^on-
Kagylós; a. scolcos, conchios.
Kagylótan, o. conchiologit,.
Kagylóteknő, o. scoica, ghioc, scafa
scoicei.
Kagylózátony, 9. strat de scoici.
Kagyma, 9. contura, schița (la de-
semnă ‘
Kahol, v. a lătra, a hămăi, a clefăi;
v. Csahol.
Kajabál, 9. v. Kiabál.
Kajács, «. pieziș, curmeziș, oblic, în-
clinat, strâmb.
Kaján, a. pizmatareț, invidios, viclean,
răutăcios, zăcaș, rancunos; perfid.
Kajánkodik, 9. a fi pizmatareț, a fi.
perfid; a se vicleni.
Kajánság, pizmă, zăcășic; ran-
coare.
Kajánul, a6v. viclean, reutăcios.
Kajcs, ₉. cârlig, cange, cinghel.
Kajcsos, a. strâmb, cârligat; sucit,
încovoiat.
Kajcsosodik, v. a se strâmba, a se
cârliga; a se încovoia, a se suci.
Kajdács, 9. papagal.
Kajdál, 9. a striga, a țipa cât ii ia
gura, a sblera.
Kajdász, 9. șarlatan; v. v. Kajdál.
Kajfos, ₐ. trufaș, sumeț, arogant, pre-
tențios.
Kajla, ₐ. strâmb, încovoiat, cârligat,
isucit; —szarvak, coarne sucite în-
deret; — tehén, vacă cu coamele
cârligate în jos.
Kajladț ». a se strîmba, a se cârliga,
a se suci, a se incovăi; a se ciuli.
Kajlaszt, 9. a strîmba, a cârliga, a
  suci, a incovăi.
Kajmacs, 9. cârlig, cinghel ; cataramă,
  copcie.
Kajm acsór, 9. (fot.) peducheriță.
Kajmacsos, ». cârligat, încovoiat,
  strâmb, sucit.
Kajmós, a. cârligat.
Kajom, 9. 1. cârjă,'baston, băț; %. an-
  coră ; cârlig. '*■
Kajsza, a. Kaj„zân, afo. cârligat, în-
  covoiat, ștrâmb; pieziș, oblic, diago-
  nal; chioriș.
Kajszás, a. cam piejfy, cam curmeziș.
Kajszi, a. de vremea oatzîn, prematur
  (despre fructe).

Kákics, 9. (fot.) susalu, răsfug, ame-
țeala oilor, (Chondrilla juncea).
Kákó, 9, (mol.) polip cu brațe; șarpe
de apă (Culuber natrix).
Kákog, 9. a croncăni; 9. Kájpog.
Kákolya, 9. (âot.) brustur dulce.
Kaktusz, 9. (fot.) cactus.
Kakucs, a. miop, scurt de vedere.
Kakuk, cuc; mi a —, ce naiba.
Kakukborsó, 9. (dbt.)’ lințișoare, mă-
zăricht (Ervwif ervilia).
Kakukdémútka, Kakukfű, 9. (fot.)
cimbru de câmp (ThymUs).
Kakukmécsvirág, 9. (fot.) floarea cu-
cului, garoflță de câmp.
Kakukol, 9. a cânta cucu.
Kakukóra, orologiu cu cur, ceasornic
cu cuc.
Kakukszó, 9. cântatul cucuiul*
Kakukvirág, 9. (fot.) iarba cocoșului
(Cardamine pratensis); 9. Gyöngy-
virág.
Kaiabál, 9. a stîlci, a rupe (o limbă);
a bolborosi.
Kalács, 9, colac, cozonac; mézes—,
turta dulce.
Kalácsfa, 9. colac, obadă, cupă (la
roate de moară).
Kalácsot, 9. a încolăci, a împleti, a
suci.
Kalácsos, a. cu colac; —, •>. Colăcar,
covrigar, placintar.
Kalácssütő, 9. colăcar, covrigar, plă-
cintar.
Kalafinta, 9. șiretlic, viclenie, fintă,
apucătură, scamatorie, minciună,
chichiță, tertip, cărcwc, clenci,u,
șmecherie; —, a. șiret, viclean, câr-
ciocaș, șmecher, hâtru.
Kalaântâl, 9. a face finte, a face și-
retlicuri.
Kalák, 9. vădirea unui tâlhar.
Kaláka, 9. clacă.
Kalamáris, 9. 9. Teniatartó.
Kalamász, 9. păcură, smoală, untură
(de uns carul).
Kalamus, 9. condeiu (de scris).
Kalán, 9. lingură; 9. Kanál.
Kaland, 9. aventură, năzdravenie,
ciudățenie. înlimplare ciudată; ex-
travaganța, peripeție.
Kalandor, 9. aventurier, vântură-țară.
Kalandor!, a. de aventurier, aven-
turios, fantastic, ciudat.
Kalandorkodik, 9. a cerca aventuri,
a face

Kalandos, «. aventurios, fantastic,
bizar.
Kalandoz, • 9. a umbla rătăcit, a ră-
tăci, a pribegi, a umbla lela ; ,a
face aventuri.
Kalánfű, 9. (boi.) hrean, lîngurică
(Cochlearia).
Kalángém, 9. (mol.) pelican.
Kalangya, 9. claie (de grău, secară).
Kalangyái, ᵥ. a face claie, a așefla
în clăi.
Kalánlevelűfű, 9. (fot.) o. Kalánfű.
Kalánmadár, 9. pelican.
Kalânos, 9. lingurar.
Kalântorma, 9. hrean.
Kalantos, a. beat, chefuit, matosit,
afumat cu luleaoa, cuc.
Kalap, 9. 1. pălărie, clop; 2. capac,
comanac; csurgóra álló —. pălăria
resfrîntă; egy — alá fog, cuprinde
sub o pălărie; magastetejű —ci-
lindru; pörge —, pălărie mică, -
rotundă.
Kalapács, 9. ciocan; maiu, măiug.
Kalapácsol, 9. a ciocăni, a bate fierul
a făuri.
Kaíápácsolható, ₐ. maleabil, ce se
poate întinde prin batere cu ciocanul.
Kalapál,* 9. a da cu piciorul in pa-
mint (calul); 9. Kalapácsol.
Kalapbúb, Kalapfej, 9. căpățină pă-
lăriei.
Kálapfű, 9. (fot.) podbeal, rădăcina
ciumei., cenușoasă (Tussilago).
Kalapkapta, 9. formă de pălărie.
Kalapkarima, 9. mărginea resprîntă a
pălăriei.
Kalapos, 9. pălărier, clopar; —, ₐ.
cu pălărie, cu clop.
Kalaposmesterség, 9. pălărierie, clo-
.păfie.                      \lărie).
Kálapszorító, 9. cordea, petea.Clapă-
Kalarábí, 9. calâra(m)bă (Brassica
oleracea).
Kaláris, 9. mărgean, coral.
Kalász, 9. spic.
Kalászát, 9. spicuire, cules de spice.
Kalászfej, 9. spic, capul spicului.
Kalászkoszorú, 9. cunună de spice.
Kalászodik, 9. a înspica.
Kalâszol, 9. a spicui, a culege spice.
Kalászos, a. înspicat, cu spice.
Kalászszálka, 9. hoaspă, barba spi-
cului, țeapă.
Kalászszedés,. 9. spicuire, culegere de
spice.

Kalauz

344

Kamatív

Kamatláb

345

Kandúr

Kalauz, ₉, 1. conducător, călăuz(ă),
conductor, 2. pilot, cărmaciu (pe
apă) ; 3. mentor, cicerón:
Kalauzol, p, a conduce, a călăuzi, a
cârmui, a pilota.
Kalendâriom, 9. călindar; v. Naptár.
Kalézol, v. a hoinări, a pribegi, a ne-
mernici.
Kaliba, 9. colibă, bordeiu, cocioabă.!
Kalicka, o. cușcă, colivie; p. Kálit. Ș
Kalimpál, p. a drăngăni (pe piano) ;
a suna; a bate, a ciomăgi.
Kalinkóz, *p. a se da de a berbeleacu,
â se da dea dura; a se împleted.
Kálit, Kalitka, 9. cușcă, colivie.
Kalitka, 9. stângin, lemn dc stângin;
—ba rak, face stângini.
Kall, p. 1. a pisa, a bâte la piuă; 2. a
purta, a strica, a terfeli, a învechi,
a ponosi (o haină).
Kállai-kettős, 9. un joc maghiar.
Kallantyú, 9. călcător; drug (la
ușă), clenciu, clanță.
Kallatlan, crud, nebătut, nevulto-
rat (pănură), nebilit (pânză).
Kalló, piuă, dârste; vuitoare.
Kallódik, p. a se ponosi, a se terfeli,
a se strica; a pieri, a se consuma,
a se ruina; â dispărea.
Kallóföld, caolin.
Kallógépₗ 9. sonerie.
Kallókotis, Kallókölyű, o. ciocan de
piuă.
Kallómalom; 9. piua; vuitoare.
Kallós, 0. piuar, darstar.
Kallósulyok, 9. ciocan de piuă. 1
Kallótánc, v. vals, valț.
Kalló teknő, 9. paită, oală de piuă.
Kallóz, p. a bate in piuă (pănura).
Kálmán, 9. Colomon.
Kalmár, 9. neguțător, negustor, co-
merciant ; kis —, mămular, sfârnar,
marchitan; prăvăliaș.,
Kalmárbolt, 9. prăvălie, boltă; du-
gheană.
Kalmárhajó, v. corabie neguțătorească,
- de mărfuri.
Kalmárkodik, p. a se neguțători, a
purta comerciu.
Kalmárlegény, 9. calfă de negustor,
fecior de‘prăvălie.
Kalmárság, 9. negustorime, neguță-
  tcrime.
Kalmárüzlet, 9. 1. prăvălie; 2. pro-
fesiune de comerciant.
Kálmos, 5. (fid.) abligeană, trestie

mirositoare, spetează pestriță (Aco-
rus)\
Kaloda, 9. butuc, jug, gros (în-
chisoare).
Kalotafa, 9. (fid.) coluțel (Colutea).
Kalóz, 9. pirat, corzar.
Kalózhajó, 9. corzar (corabie), corabie,
de caperari.
Kalózkodás, 9. corzărie, piraterie.
Kalózkodik, p. a umbla în corzărie.
Kálózol, v, a hoinări, a pribegi, a
bate lela; a umbla în corzărie.
Kalózkapitány, 9. căpitan de cor zări,
= de pirați.
Kalpag, 9. calpac, chivără, cuciumană,
cucă.
Kálvinista, 9. calvin, calvinist, cal-
vinean.
Kálvinistaság, 9. calvinism.
Kályha, 5. 1. olană, cahală; 2. sobă
(de olane) ; cuptor.
Kályhacserép, 9. olană, cahală.
Kályhaeilenző, Kályhaernyő, 9. para-
van de sobă.
Kályhaszem, p. olană, cah(a)lă.
Kalyiba, t>. colibă; p. Kaliba.
Kamara, 9. cameră, odae, chilie; că-
mară; Cameră (a deputaților).
Kamarai, a, cameral; erarial, finan-
cial; — hivatal, oficiu camerarial,
= erarial; — jószág, domeniu era-
rial.
Kamarás, 9. camăraș, șambelan; ca^
merier; —kulcs, chiaie de camerier.
Kamaraszék, 9: scaun de noapte.
Kamaratiszt, 9. cameralist.
Kamásli, 9. tuzluc, potur, colceag.
Kamasz, 9. grosolan, bădăran, mojic;
lungău, lălau; puțoiu (R.); tândală,
pierde vara; derbedeu, prașcău.
Kamaszévek, 9. virsta tinerețelor
sburdalnice.
Kamaszkodik, ᵥ. a se mojici, a se
proști; a se purta grosolan, a face,
bădăranii.
Kamaszság, 9. mojicie, bădărănie.
Kamat, 9. interese, procent, camătă;
embatic, dobândă; usură; — ok kai-
mat] a, interesul interesului, ana-
todsm.
Kamatbiztosítás, 5. asecurare =, ga-
ranța de interese:                  =
Kamatfelvétel, 9. ridicarea intereselor.
Kamathátralék, 9. restanță de interese.
Kamatiy, 9. coală de plutire., = de
interese.                           j

Kanál, 9. lingură; minden lében —,
se mestecă în toate, își bagă nasul
unde nu-i fierbe dala.
Kanalanként, aóp. cu lingura, câte o
lingură.
Kanalas, «. cu lingură; in forma
lingurei; —gém, 9. pelican; —réce,
rață cu pliscul ca lopățica (Anas
clypeata).
Kanalaz, y. a linguri, a lua cil lin-
gura ; a ghiolcai, a manca iute.
Kanálfej, 9. găvanul lingurei.
Kanálfogó, 9. coada lingurei.
Kanálkodik, p. a-și băga nasul în
toate, a se mesteca unde nu-i fierbe
oala.
Kniiâlos, o. v. Kanalas.
Kan^ltarto, 9. linguratiu; cutie de
ținut linguri.
Kanári, Kanári madár, Kanári pinty,
9. canár (pasăre).
Kanáripof óka, 9. (fot.) lămâiță.
Kanapé, 9. canapă, divan; ᵥ. Kerévet.
Kanász, ₉, porcar (iu), păstor de
pord.
Kanászkalap, 9. pălărie răsfrântă.
Kanászkodik, p. 1. a servi ca porcar;
2. a se mojici.
Kanavász, 9. canafas, pânză lustroasă.
Kanca, 9. eapă; —csikó,, manza,
mânzoacă.
Kancsal, a. chioriș, chiofc, tâotuș,
pondș, șașiu.
Kancsalít, Kancsalog, p. se uita chio-
riș, = pondș.
Kancsalszemű, a. chior(c), ciocuș.
Kancsi, a. p. Kancsal.
Kancsó, 9. cană, canceu, borcan:
Kancsuka, 9. cnută, biciu (rusesc).
Kancsukáz, p. a bate cu cnuta.
Kanda, 9. dumicat,, muiețt ín brânză.
Kandalló, 9. cămin, vatră; focular.
KUndász, 9. porcar; p. Kanász. »
Kandér, 9. clondir, căidar ușă.
Kandi, a. curios; — ablak, 9.,ferestrúe.
firidă; — láda, 9. panoramă porta-
tivă; cameră obscura.
Kandikál, p. a se uita pe furiș;
ochi, a privi curios.
Kandiila, 9. (fid.) cenușcă, negru șea.
chimion negru (Nigella).
Kandisâg, 9. curiositate.
Kandisznó, 9. vier; mistreț.
Kandit, p. a ochi, a chiori,, a se uita
pe furiș.                    {mâcioc.
Kandúr. 9. cotoiu, motan, cotoc, motoc.

Kamatláb, 9. interese legale.
Kamatos, a. cu interese; — kamat,
interesul interesului.
Kamatosít, ». a da pe interese, a
fructifica (bani).
Kamatoz, p. a. fructifica, a aduce
dobândă, «= interese.
Kamatozó, a. fructâficător, aducător
de interese.
Kamatoztat, p. a fructifica, a da pe
interese, = pe camătă.
Kamatszámolás, 9. calcularea intere-
sului.
Kamatszelvény, 9. cupon de interese.
Kamattöbblet, 9. saldo de interese.
Kamfarú, a. oblic, strâmb; spetit
(cal).
Kámfor, 9. camfor.
Kámforos, a. cu camfor, camforat.
Kámforszesz, 9. spirt de camfor, al-
cool camforat.
Kammog, p. a tropăi, a merge încet;
v. Cammog.
Kamó, 9. cârlig, cange de lemn,
cinghel.
Kamós, &. cârligat, cu cârlig.
Kampó, 9. 1. cârlig, cange ; copcă,
sponcă, cinghel; 2. cârjă, băț in-
cârligat.
Kampói, p. a lega cu cârlig.
Kámpol, v.' a îngâna, a batjocori, a
scoate limba.
Kampós, a. cârligat, cu cârlig, în-
covoiat; — fid. cârjă, măciucă.
Kampóz, p. a pune cârlig, a provedé
cu cârlig.
Kámpul, p. a se ameți, a se buimăci;
a-i se întuneca (ochii).
Kamra, 9. cămară; p. Kamara.
Kamuka, 9. camlot, arar (țesătură
din per de cămilă).
Kamuti, a. perfid, viclean, astut,
răutăcios.
Kámva, 9. ᵥ. Káva.
Kámzsa, 9. glugă, comanac, rasă;
capuță.
Kfeihzsásbarát, 0. capucin (călugăr).
Kan, 9. 1. ver, vier; 2. bărbătuș.* •
Kán, 9.' 1. tatár—, hanul tătarilor;
2. p. Kanna.
Kanaf, 9. fir, ațișoară ; fibră, fiament ;
cănaf; p. Galand.
Kanafáj, (âof,) urzica moartă.
Kanafos, ₐ. firos. ațos, fibros.
Kanakúc, Kanákúcbagoíy, 9. (sool.)
cucuvea, ciovică, eueuveică.

Kánikula

346

Kapálás

Kapálódzik

347

Káposzta

Kanyargós, v. șerpuitor, încolăciton
strîmb.                          a
Kanyarít, v. 1. a scobi; 2. a îndoi
a suci, a cotegi, a învirți (cu biciull
a întoarce.                      |
Kányarítófürész, 9. ferestrău de
Kanyarlat, 9. boltă, boltitură, arc, 1
Kanyarulat.               [vi&rarj
Kanyarmozgás, 9. mișcare oscilatoare
Kanyaró, 9. cori, pojar.          I
Kanyarodás, 9. întorsătură; contul
îndoitură, sinuositdte.         'l
Kanyarodó: v. a se întoarce, a faa
întorsătură, a șerpui, a se încurbi
a se cotegi; kanyarodj! întoarce^
(milit.).                         Ii
Kanyarog, v. a roti, a se învîrti
cerc, a se întoarce, a se
șerpui, a se incurba.            3
Kanyaróé, a. cu cori, cu pojar. 3
Kanyaró, a. arcuit, boltit; scofta
sinuos.                           a
Kanyarulat, 9. 1. cotitură, întorsături
șerpuitură; 2. strîmbătură, simtoj
tate, îndoitură.                 1
Kanyarulatos, <». cu cotituri;
puitór, strimb.                  1
Kânyogat, a arunca cu pictrl
agyon —, a omori cu pietri.     3
Kap, v. 1. a primi, a căpăta, a 3
ține, a câștiga; 2. á apuca, a prin3
a lua, a pune mâna; 3. a
afla; — vmibe, a începe la; vmiM
—, recurge 7d,' întrebuințează
vmin —, a alerga după; alkalmi
—, a profita de ocasiune; lábra 3
a se lăți, a se întinde, a prind
putere, a se ipuca (după moră
tetten —, a prinde in flagrant^
prinde făptiiind; lóra —, a a
aventa pe cal.                   1
Kapa, 9. șapă.                   1
Kápa, 9, 1. oblânc (la șea); 2.
   (la călugări).
Kapacs, 9. sapă cu colți, săpoiu, »
nacop, tirșiță, arșâu.           J
Kapadohány, 9. dohăniță, tabac I
   rănesc.                         a
Kápakengyel, 9. scăriță, scăra de 3
   (legată la oblânc).             a
Kapál, y 1. a săpa, a prăși, a cdp<d
   ke verőre — ■ ■, a săpa de a
   2. a tropăi, a râcăi, a. s’curJ
   (calul).                         3
Kapálás, 9. săpare, săpat, pragl
   —kor, pe timpul săpatului.

Kánikula, ő. jlile de Cuptor,’caniculă..
Kankalék, 9. cumpănă (la fântână).
Kankalin, a. (fid.) brândușă, țița
vacii; primăveratică, agii cui, ghiodei
(Primula veris).
Kankó, 9. sculament, gonoreă uretraiă.
Kankus,na/tbă, matahală, păpălugă.
Kanmacska, o. motan; y. Kandúr.
Kanna, 0. cană, cănățue, nastrapa,
bărdaca.
Kannagyártó, 9. turnător de cane,
cosutorar.
Kannamosó, ». (fidf barba sasului,
coada calului, coada mânzului, pă-
rul porcului (Equisetum).
Kanóc 0. fitil (de tun), luntă; fe-
știlă.
Kanócbot, 9. columbină, prisluga, pali-
nargiu.
Kanóc vessző, 9. vargă cu fitil.
Kanonok, 9. canonic.
Kanonokság, 9. canonicat, canonicie.
Kanozik, v. a se vieri (scroafă); a
se împărechia (animalele).
Kanpulyka, curcan, cercótin.
Kanta, 9. cană, năstrapă; borcan,
canceu, ulcior, cântă.
Kantaires, 9. otrăvitoare, vrăjitoare,
. șișcă, sțrîgoaică.
Kantár, 9. frîu, dârlog, desghin, hă-
țuri; căpuțan; —t ereszt, lasă
frîul ; —t húz, strînge frîul, înfrînă,
ține în frîu, strunesce.
Kantárfa, 9. căpătâiu (sub buți).
Kántároz, v. a. pune frîul, a înfrîna,
a struni.
Kantárszár, 9. doloage, hățuri, curele
(la. frîu); rövidre fogni a —at,
ține în scurt, strînge în frîu.
Kantárszíj, 9. curele (la frîu), hățuri,
dârlog, dezghin.
Kántor, 9. cantor, cântăreț, diac.
Kántorböjt, 9. ajunul celor patru
timpuri (la catolici); postul cră-
ciunului.
Kántornap, 9. fi de post (la catolici,
îrtaintea crăciunului).
Kánya, 9. (zool.) vindereu, gaie, șușu-
gae, șoim de porumbi, porumbar
(Falco milvus); vigye el a —,
ducă’l naiba, naiba să-l ia.
Kányabangita, d. (fioi..) măc(i)eș.
Kányafű, •». (fid.) earba sfintei Sbfie.
Kanyargás, 9. v. Kanyarulat.
Kanyargat, y. a învîrti, ă suci, a
strîmba. a încovoia.; a scobi.

Kapálódzik, y. a tropăi; a lovi cil
piciorul în păment, â se svercoli; a
[ da din mâni și picioare; a asvîrli
r (calul).
Kapanyél, 9. coadă de sapă; még
   —e is élsül, are noroc orb, H succed
   toate.
Kapanyelez, a pisa, a bate cu
   coada sapei.
Kapar, y. a scurma, a râcăi, a scor-
   moli, a tropăi (calul) ; kaparj kurta,
   neked is lesz, lucrează și vei avé.
Kaparász, y. a scurma; y. Kapar.
Kaparék, 9. scurmătură.

Kapargat, ᵥ. a rescoli, a scormoli,
   cotropi.

a

a

Kaparit, ᵥ. a aduna, a strînge,
acapara; a aduna =, a strînge prin
economii, a păstra.
Kapás, í. 1. săpaș, săpător, căpălitor;
   2. căpătase; —, «. de săpat.
Kápásbarát, capucin i(călugăr).
Kapásnövény, 9. planta de săpat.
Kapaszkodik, y. a se cățăra, a se

urca, a se prinde de; — vmibe, a
se prinde de, a se agăța de, a se
acăța, a se sui.
Kapaszködó, ». coastă prăpăstioasă,
pripor, prețipis, suiș; —, a. căță-
rător.                         [cinui.
Kapat, v. a prinde, a învăța, a obi-
Kapatos, a. șumen, chirchilit, amețit,
afufnat cu luleaua-
Kapatosság, o. șumeneală, chirchilire,
chef, matosire.
Kspca, o. obeală, cârpă; szorul a
—ja, e in sțrîmtoare, îl strîng cio-
botele.
Kapcabetyár, 9. vagabond, cioflingar,
calendroiu.
Kapcás, a. 1. cu obeală, obelat;
i. arțăgos, certăreț; 3. spetit, birgoș
(cal)..                               !
Kapcáskodik, y. a se certa, a se cio-
rovăi; a căuta ceartă, a se pune in
cârd cu cineva.
Kapcáskodó, a. arțăgos, certăreț, har-
țăgaș; capțios, încurcător ; — kérdés,
întrebare capțioasă.
Kapcatetemes, a. spetit, birgoș.
Kapcsán, abv. în legătură, in conse-
quență.
Kapcsol, v. a incopcia, a lega, a
uni, a împreuna ; a combina; a lipi,
a fixa; a închide, a strînge (in
brațe).

Kapcsolat, 9. 1. legătură, unire; ra-
port, conexiune; aliaj; 2. adaos,
adus, suplement.
Kapcsolatos, a. în legătura, în cone-
xiune; legat, unit, împreunat.
Kapcsolkodik, v. a se lega,* a se uni ;
a se alia; a se îmbuca (roata).
Kapcsolódik, v. a se incopcia, a se
lega, a se uni, a se alia, a se îm
preuna, a se îmbăera.
Kapcsolómód, 9. modul conjunctiv.
Kapcsos, ₐ. cu sponcă, cu copcie, cu
cataramă, cu agrafă.
Kapcsoskorpafű, 9. (fid.) pentagramă
(magică).
Kapdos, Kapdoz, y. a apuca, a băga
mâna în, a răpi.
Kapicán, căpuțan, căpăstru.
Kapitány, d. căpitan.
Kapitánykodik, y. a căpităni.
Kapitányság, d. căpitanat, căpitănie;
rang de căpitan.
Kapkod, y. a smulge, a apuca, a în-
tinde^ mâna; a ezita, a șovăi, a nu
nu fi sigur; — vmiután, a înșfăca,
a umbla după ceva.
Káplán, a. tigru.
Káplán, a. capelan, cooperator.
Káplár, d. căprar, corporal, caporal:
— pálca, băț flé caporal.
Kapó, 5. cuc (cu cotea) ; aruncătură;
—ra jön, vine la timp, vine la în-
demână.
Kapocs, t>. copcie, legătură; cataramă,
agrafă, sponcă; cheutoare; scoabă,
cârlig, sclimbuș.
Kapocsrúd, o. cheutoare; ancoră.
Kapocs vas, 9. scoabă, copcie de fer.
Kapogat, y. a apuca (una după alta),
a smânci.

Kápolna, 9. capelă, paraclis.
Kaponca, botniță, coș la gură (la

Kaponca,


Kaponya, ₀, ᵥ. Koponya.
Kapor, o. (fid.) mărar (Anethum gra-
veolens l.
Kaporna,.Kapornacserje, 9. (Sot.) ca-
peră₉ arbust de capere (Capparis).
Kapós, a. căutat, cu trecere, pre-
țuit.
Kapósdi, 3. joc de a micea, = de-a
cotca; în cuci (cu micea).
Káposzta, 9. varză, curechiu (Bras-
sica); disznó—, susaiu; édes—,
lucskos—, curechiu dulce; virágos
—, cartefiol, cáritól, conopidă.

Káposztafej

348

Karácson

Karácsonéj

349

Kardos

Káposztafej, Káposztacika, cdpd-
țină de curechiu, = de varză. j
Káposztaföld, ». legumărie, cure-
chiște.
Káposztalé, o. moare, zamă de cu-
rechiu.
Káposztalevelész, o. omidă (de cu-
rechiu).
Káposztaözöndék, Káposztapillangó,
9. fluture de curechiu.
Káposztás, a. cu curechiu, cu varză;
  —bélés, văr zar, plăcintă’ cu cu-
rechiu; —hordó, bute de curechiu;
— kert, curechiște; —kertbe néz,
ochiesce, clipesce din ochi.
Káposztatorzsa. o. cocean de curechiu.
Kapotnyak, 3. (fot.) asar. *
Kappan, 3. clapon, copan.
Kappanőr, 3. (fot.) podbal de munte,
. ciurul zinelor, amică (Amica mon-
tana).
Kappaw z, v. a claponi, a face copani.
Káprázik, v. a schinteia, a sclipi, a
înșela, a steli (ochit); a sze-
mem, văd rău, mă înșeală, ochii,
îmi schinteesc ochii.
Káprázat, o. nălucire, năluca, fantas-
magorie, ilusiune, amăgire, aiurire.
Káprázol, v. a spune ver fii și uscate :
a lua vederea, a orbita ademeni, a

amăgi.
Kápráztat, v. a orbi, a străluci,
schinteia (ochii).
Kâpri, o. (&d>.) caperă (arbustul
mugurii).
Kapros, a. cu mărar.
Kaproz, v, a presăra cu măi ar,
pune «.
Kápsa, a. traistă, desagă.

a



a

a

Kápsál, t>. 1. a colecta, a aduna,
stringe, a cerși ; 2. a pili, a fura, a

  înșela; 3. a plesni, d pocni (din
degete).
Kapszli, ₉. capsulă.
Kapta, Kaptafa, 1. calapod, Culup;
  —ra ütni, a trage pe calapod;
mindent egy —ra ütni, a măsura
toate cu o măsură; varga ne tovább
a kaptánál, fie care cu meșteșugul
seu.
Káptalan, $. capitul, capitlu: érseki
—, capitlu archidiecesan, ărchieppesc;
püspöki —, capitlu eppesc, capitlu
diecezan; nem — a fejem, nu pot
ține în minte toate.
Káptalanbeli, Káptalani;a. capitular.

Kaptalanhölgy, o. călugăriță. i
Kaptány’ 3. cursă, căpcană, clapă
fier.           ᵥ             1
Kaptár, o. coșnița, știubeiu, ideii
—lyuk, urdiniș.               j
Kaptat, v. a urca, a sui (la deaZ/J
Kaptató, o. suiș, porîrniș, prețipiș J
Kapaszkodó.                   |
Kaptatetem, 3. captă (la cal). |
Kaptáz, v. a trage pe calapod. j
Kapu, 3. poartă; vraniță f slav. ■. I
Kapubálvány, o. uscior. stâlp 1
poartă,                       I
Kapucinus, 3. capucin (călugăr). |
Kapufa, Kapufélfa, ₉. stâlp de 2>nar|
oscior.                       I
Kapugém, o. stâlp de poartă, usciă
barieră.                      1
Kapuőr, 3. păzitor de poartă, port!
Kapupénz, 3. taxă de intrare 3

poartă).
Kapus, 5. portar.
Kapu szemöldökfa,

sprânceana
Kapuszín,
trare).

cununa p<

intrare, poartă (dél

Kaput, o. căput; suman, cabat. I
Kapuzárás, $. încuierea porții. |
Kapuzat, o. portal, intrare. 1
Kapzsi, g. lacom, poftitor de
"®B^^®âg, 5. lăcomie. iubire del

gint.                         *
Kapzsiskodik, v. a fi lacom, aloci
Kar, 3. 1. braț; —jaiba borul|
aruncă in brațele lui; jó —ban^
stare bună; 2. putere, forță: 3â
legiu, cor, corp (profesoral), sț
karok és rendek, staturile in dj
feudală; facultate (universitai
Kár, daună, pagubă; pierde
stricăciune, jignire, neajuns, scad
scurtare; —ára van, H este |
stricăciune, -- în defavor; —ti
se păgubesce, are dauna, se sí
tează; —ba vesz, —, megy, se piei
se prapădesce, merge în pag®
— érte/ daună de el, păcat dej
—t okoz, face stricăciune; —bl
szett fáradság, osteneală ză darii
Karabély, o. carabină, șușanea, j|
de călăreți.                   j
Karabélyos, 3. carabinar, călăreți
(armat).                       1
Karácson, ₐ. 1. Crăciun, Nasq
Domnului;, 2. (nume). CrăÂ
Grațian ; kis , anul nou; fa

      , fehér husvét, Crăciun fără nea,
   Pasce cu nea.
Karácsonéj, 3. noaptea dc.Crăciun;
  - — este, seara de Crăciun, Moș-
   ajun.
Karácsonfa, 3. pom de Crăciun.
  Karácsonhava, 3. Decembre, Undrea
   (lună).
  Karácsom, a. de Crăciun; — ajándék,
   dar de Crăciun, bolindeț.
  Karácsonszombatja, 3. ajunul de Cră-
   ciun.
  Karácsonünnepe, 3. Nașterea, Dom-
   nului, Crăciun; sărbătorile Crăc-
   iunului.
Karácsony, 3. v. Karácson.
  Karafina, 3. garafă, caranfilă, bu-
   telie.
  Karaj, 3. felie, scrijea (de pâne) ; v.
   Karéj.
  Karajfürész, 3. ferestreu de arcuit;
   v. Boltfürész.
  Karajoz, ». a gărdini, a face dungi,
   a face margini; a rotunji; v. Karéi.
Karajvonal, 3. linie arcuată.
  Karakán, ck năsbuț, întrecut, sglobiü,
   răsfățat, sburdalnic, nebunatic, inso-
   lent; zăcaș, cu nărav.

Karakánság, năsbuție, sburdălnicie, í se face svelt.
resfățare; zăcășie, pică.             Kard, 3. sabie, spadă, pală, spa(n)gu
Karakatna, Karakatona, 3. (zool.) cu- ‘

  funda ciü, corla, bodîrlan, hăreț, pes-
   car el (Colymbus); cormorană.

cărei (Colymbus); cormorană.           - élére hány, trece prin sabie,
Kárál, t). a gâgăi (gâscă); a cotco-! trece sub ascuțișul săbiei; egy «zâl

   rozi (găina), a cár ăi, a cotQodăci

■   a fleoncăni (omul).
U Karai âbi, 3. car ăla (m) ba, călărabă.
1 Karam, 3. refrec, reșfrintura (la pă-
■ tărie), v. Karima.
■   Karám, 3. stâna, țarc, ocol, strungă.
■   Karanesi betűk, 3. litere tocite.
BKarapol, v. a stropi, a uda (cu apă).
■ Karapoló, 3. pămatuf, mătăuz, sfeștoc,
■ steblă (ie busuioc; stropitor.
■   Kárász, *.         caras, caracuda
K (Cyprinus carassius).
■   Karat, 3. carat (probă de cântărit
■ aurul).
■   Karatlan, 3. fără braț.
■jKáratlan, a. v. Kár talan 3J.
■   Karatol, v. a măsura cu caratul, a
■ cumpăni (aurul).
■ Karattyol, y. 1. a cârăi, a fleonconi,
■ a flecari; a sporovăi, a trăncăni;
■ _2. a gâgăi (găsea).
B Karaván, 3. caravană.

Kárbavész, v. a merge in pagubă, a
peri, a se prăpădi.
Kárbecslés, ₉. prețuire =, estimare de
pagubă.
Kár biztosítás, 3. asecurare în contra
daunei.
Karbolsav,. 3. acid carbolic.
Karbunkulus, ». antrax, carbuncul;
v. Pokolvar.
Karc, ₉. 1. zgârietură; 2. dăjdie, bir
(parohului).
Karcol, v. a sgăria; a scârțăi, a scăr-
pina.
Karcolat, ». 1. sgărietură; scărpină-
tură; 2. contură, desemn cu con-
deiul.
Karcolgat, ᵥ. a mâsgăli, a scârțăi
(condeiul).
Karcolóeke, ₉. scarificator.
Karcolótű, ». ac de ras (hârtia).
Korcos, d. vin prost, vin acrișor, ram-
paș; —, a. sgăriat.
Karcoz, v. a scarifica, a rade.
Karcsont, &. osul brațului.
Karcsú, a. svelt, subțire, subțietec,

deliii, suleget, răsărit lu stat, —
aratás, seceriș slab.
Karcsúdik, Karcsii v. a se subție, a

—ot köt, leagă sabia, se înarmează;
—ot ránt, scoate sabia; —ra hány.


—ra hini, provoacă la duel.
Kardal, 3. coral, cântec in cor.
Kardalnok, Kar dalos, 3. corist.
Kardbojt, o. portopeu, temleac.
Kardcsapás, ». lovitură =, tăietură de
sabie.
Kardcsiszár, Kardgyártó, 3. armurar.
tufecciü, fabricant de săbii.
Kardél, 3. ascuțitul săbiei, tăișul ==.
Kardfok, v. rîrful săbiei.
Kardhordó, ». spătar, armaș, scutur.
Kardhüvely, ». teacă (de sabie).
Kardinális, 3. cardinal (in bis. apu-
seană).
Kardkötő, ». cureaua săbiei.
Kardlap, o. latul săbiei, dunga
Kardlapoz, v. a lovi cu lațul săbiei.
Kardmarkolat, 3. mănunchiul săbiei,
mânerul =.
Kardos, a. 1. .cu spadă, cu sabie;
(în)armat; 2. certăreț, gata de
ceartă; — kézzel, cu sabia a mână.

Kardoskodik

350

Kármentés

Kármentesít

351

Kartárs

Kardoskodik, v. 1. a se certa, a se
  bate; 2. a se lupta pentru, a milita
  pentru.            ' [arcuită.
Kardospaszuly, 9. fasole strîmbă,
Kardostánc, . 9. un joc cu sabia (la
Albanezi). .
Kardoz, v. a se deprinde la scrimă,
  a duela, a se lupta cu sabia.
Kardpenge, 9. tăișul săbiei, ferul
Kardszúrás,. 9. înțepătura cu sabia,
  impunsetură cu
Kardvágás, 9. lovitură de sabie, tăie-
   tură de =.
Kard^as, 9. v. Kardpenge.
Karéj, 9. 1. scrijea, felie, coaje, col-
tuc (de pâne) ; 2. bărbia urechii;
3. tăietură, segment (trigon.); linie
cercuală, arc.

Karéjos, a. arcuit, boltit.
Karéi, v. a cerne, a ciurui.
Karének, 0. cor, cântare in cor,
  sica vocală.

Karikagyűrű, 9. inel (de logodna), j
Karikák önjáró ágy, 9. pat cu rotițe^
Karikás, a. verigat, cercual, rotun
cu rotițe ;—» s. bfaiu, harapnic. ]
Karíkásdi, 9, joc de-a discul, = dei
rotițele.                          I
Karikásostor, 9. harapnic, biciușca!
Karikáz, v. 1. a se juca de-a rotilei
- de-a discul; 2. a se învirti |
cerc, a roti.              \ i
Karikázik, t>. a se învirti în cerc, I
roti; — a szeme, a-i schintéiocM
K&rinia, d. margine, gardină;
ginea (resfrântă a pălăriei),
frântură, refrec.                 !
Karimás, a. cu margine, cu gardini
cu răsfrântură; —kása, 9. păsat |
lapte.                         - 1
I Karimáz, v. a răsfrânge (marginiÂ
I a rotunji, a mărgini, a face zifâ

mu- ■ (la monede).                      J
। Karimó, 9. strujea, felie, tăiet^i
jkiMöueAVB, 9. cunsb.                  i cârmoj (de pâne).                 ।
Karfa, 9. reazăm, sprigin, brățar, pa-1 Karinca, 0. catrință, șurtă, fotă, j
rapet, balustrată, parmaclîc {turc.) ;                                   a
gardină (la fântână).
Karfal, 9. galerit, mur de razim.

Karénekes, 9. corist.

velcă, prostelcă.
Karizom, t>. musculul brațului.

  brățar.
Kárfelkötő, 9. bandaj, eșarpă.
Karhajlás, 9. îndoitvȘra brațului.
Kárhatalom, 9. braehiă, forța, putere
  drmală.. i
Karhegedű, 9. vioară, vraciu.
Karhégedűs, 9. vracist..
Kárhozat, 9. osândă, blăstem, con-
  damnare.
Kárhozatos, 0. osândit,- afurisit, ble-
  stemat, de condamnat.
Kárhozatraméltó, 0. condamnabil, de
  osândit.
Kârhozik, v. a se osândi, a ie con-
  damna ; a pecatui.
Kárhozott, 0. afurisit, osândit, ble*
  stămat.
Kárhoztat, v. a osândi, a condamna:
  a reproba.
Kárhoztatás, 9. osândire, condamnare.
Karicsa, 9. flecar, guraliv, palavragiu.
Karicsál, v. 1. a cârăi, a gâgăi
(gâscă)', a striga; 2. a fleoncăni, a
torosi, a hondroni.
Karika, ». verigă; inel; cerc, gir,
  rotifti; disc; —át hány a szeme,
  vede schintei înaintea ochilor.
Karikacsapás, 9. învîrtirea roții;
  megy; mint a —, merge ca fulgerul.

Karkönyv, 9. coral, carte de cdntífl
gradual (la apuseni).        9
Karkötő, 9.1. brățar, agrafă,
letă; 2. fașe, eșarpă la braț. 3
Karküllő, 9. armătură de braț, w
Kárlátó, 9. mergerea în socrii (dja
măritarea fetei).           ’W
Karmantyú, 9. 1. mămunchiu, mad
armătură de braț; 2. manșon, n
Ctd£. ' ’                   .'J
Karmantyús, a. cu mănunchiu,A
măner.                      4|
Kármányország, 9. Caramania. 9
Kármánykörte, 9. peară caramaniS
Karmazsin, 9. pele carmăzină;9
a. stacojiu, cărmăziă.       9
Karmâzsinbogâr, 9. fad.) cdmud
Karmazsincsizma, 9. ciobote
cisme de pele carmezină.
Karmazsinszin, 9. coloare stacojd
carmăzie.                    d
Kármegállapitás, Kárszabás, 9,
törirea pagubei, prețuirea, daun£
Karmelita, 9. carmelit (călugăr 9
sean).                       9
Kármentes, a. despăgubit, desd&tm
asecurat, asigurat.          9
Kármentés, 9. despăgubire, ded
nar^ recompensare; asecwrardț
Biztosítás.                  9

Kármentesít, v. d asecura, a asigura;
î. a despăgubi, a desdăuna.
| Kármentő, 9. picurătoare, picătodre ;
L vas (sub cep).
F Kármentőgát, 9. iesle, iaz, piept (de
i întărit țermurul).
’ Karmester, 9. magistru de capelă,
L, regent de cor, capelmaistru,
| Kármin, 9. carmin, coloare stacojie.
| Karmol, v. a sgăria, a apuca cu ghia-
k rele; a mâzgăli (hârtia), a scârțăi
(cordeiul).
1 Karmos, a. cu ghiare; sgărietor.
Karnagy, 9. magistru de capelă.
Karniol(kő), 9. camiol.
f Karó, v. par, tar ac, harac; țeapă;
k țeruș; —ba húz, trage in țeapă.
I Karófej, 9. capetúl gros al parului,
   gămălia =.
I Károg, ®. a croncăni^ a cârăi, a
I corăi; a striga răgușit.
I Karó jog, 9. drept de intreposit.
r Karok és rendék, 9. staturi (feudale).
I Karol, p. a îmbrățișa'; v. Felkarol.
I Káról, v. a socoti de daună.
r Karoly, 9. coroiu, uliu, cobeț, gaiță,
   păsărariul (Falco nisus).
| Károly,’9. Carol.
L Karom, 9. gheară, unghie ascuțită;
t laba, brâncă.
| Káromkodás, 9. înjurătură, sudalmă.
r Káromkodik, v. a înjura, a sudui;
r a afurisi.
I. Káromlás, 9. defăimare, clevetire,
t blăstem, hulă.
k Káromol, ᵥ.\a defaima, a blestema,
[ a huli, a cleveti.
| Karórépa, 9. nap; broasbă.
f Karorvos, 9. medic de odrp (milit.).
I Karos, a. cu brațe, brățat.
I Káros, a. dăunădos, păgubitor, ne-
I favorabü, stricăcios, vătămător; —}
I 9. păgubaș, păgubit.
Karosgyertyatartó, 9. candélabru, po-
I licandru.
I Károsít, v. a păgubi, a dăuna, a face
jh dauna, a damnifica.
Károsodás, 9. daună, pagubă, pier-
   dere, scurtare, stricăciune.
|> Károsodik, v. a suferi daună, « pier-
|i dere, a se păgubi.
i Karósövény, 9. gareț de nuiele, = de
I I pari.             !
I Karosszék, 9. scaun cu brățar, jeli
L- fotrl.
t Károsul, v. v. Károsodik.

Károsult, 9. păgubaș.
Karóz, v. 1. a bate part, a arăci
(via) ; 2. a trage in țeapă (un hoț).
Karózat, 9. palisadă, șarampăit; sta-
ehet.                  - •
Karöltő, 9. mânecă', mânecar.
Karöltve, oóv. de braț, mână în mână;
în conțelegere.
Káröröm, 9. bucurie răutăcioasă, ma-
liție.
Kárörvendő, a. răutăcios, malițios,
reu voitor.
Karperec, 9. brațeletă, brățo. e.
Kárpit, 9. 1 perdea; 2. tapet, tapi-
serie ; 3. catapeteasmă, fruntar.
Kárpitajtó, 9. cu perdele, ușă
secretă.
Kárpitég, 9. baldachin.
Kárpitos, 9. tapițer, tapetar; —
munka, tapițerie, lucru de tapetar.
Kárpitoz, v. a tapeta; a pune per-
dele (la fereștri).
Kárpitosat, 9. tapețărie, tapiserie.
Karpólya, 9. eșarpă, bandaj, fâșie (de
mană).
Kárpótlás, 9. desdăunare, despăgubire,
rebonificare, daune-interese, com-
pensare.
Kárpótol, v. a desdăuna, a despă-
gubi, a compensa.
Karszék, 9. jeț, jilț, fotei, fotoliu.
Karszfellem, 9. spirit de colegialitate
(Esprit de Óorps).
Karszorító, * fâșie de braț, eșarpă,
bandaj.
Kárt, 9. 1. dar ac, pieptene de lâna;
2. cană de beut, ol, ulcior; 3. v
Gyarató.
Kartács, 9. cartușă, mitralie, mitra-
leză; —lövés, detunătură de bar-
tușă, = de mitralii.
Kartácsok v. a pușca cu cartușe, - cu
mitralii.
Kartalan, a. fără braț, fără mână.
Kártalan, a. fără daună, fără pier-
dere, despăgubit.
Kártalanít, v. a desdăuna, a despă-
gubi, .a compensa, a rebonifica, ■ a
întoarce paguba.
Kártalanítás, 9. despăgubire, desdău-
nare, compensare; —i, ₐ. de des-
dăunare.
Kartámasz, 9. brățar, razim, paf-
• maclic.                     ’
Kartáiic, 9. horă (un joc),
Kartárs, 9. coleg, cămărad, tovarăș.

Kartárai viszony 352

Kászu

Kata

353

Kavarodik

Kartársi viszony, t>. colegialitate.
Kártékony, *. stricădos, dăunados,
păgubitor, pernicios; vătămător.
Kártékonyság, 3. stricăciune, daună,
pagubă.
Kártérítés, a. desdăunare, despăgu-
bire, compensare.
Kártétel, t>. stricăciune, daună, pa-
gubă; pierdere.
Kartifiol, o. cartejiol, conopidă (Bras-
sica oleracea botrijtis).
Kártó, o. v. Kárt. <
Kártól, p. a dărăci, a hecela, a piep-
tăna (lână); —t gyapjú, lână dă-
răcită, =* peptenată.
Karton,3. carton, cit, stamba, alagéa;
— gyár, fabrică de stambă.
Kartörés, 3. ftrângere de mână; - de
braț.
Kárt váll, v. a suferi pierdere, a ave
daună, «= pagubă; a păgubi.
Kártya, *. toarte (de joc); bilet (de
visită); '—át őszt,' împarte cărți,
dă A- râz,^ mestecă cărți; —át
vet, cată in cărți, cată de noi jc.
Kártyajáték, $. joc de cărți, carto-
forie, pârtie de cărți.
Kártyapapiros, o. mucava fină.
Kártyás, a. jucător, cartofor, cărțaș.
Kártyavár, ». utopie, plan himeric,
  himeră, plan fantastic, cai pe păreți.
Kártyázták), p. a juca cărți.
Kártyázás, i. joc de cărți, cartoforie.
Kárvahás, ». pierdere, daună, pagubă.
Kárvallott, 3. păgubit, păgubaș.
Karvaly, 3. (iod.) șoim, uliu, coroiu,
  gaip.
Karvas, 3. armătură de braț.
Kar'vezér, d. corifeu; întâiul corist.
Katzat, d. galerie (in teatru) ; chor
  (in biserică); —jegy, bilet de ga-
  lerie.

Kaskás, Kaskötő, *. coșărcar, corfar.
Kasmatol, v. a scociorî, a scormoli,
a coteli.
Kasol, p. a cruci, a trece curmeziș.
Kasornya, 9. peteică (de dus oale).
Kásta, 3. scrinișor.
Kastély, 3. castel, cetațue; — nagy,
Castelan, comandant de cetățue.
Kástélyos bor, 3. vin roș (șiler).
Kastol, p. a mânji, a întina, a mur-
dări (poalele hainelor).
Kastos, a. mânjit, murdar, întinat.
Kasul, abv. keresztül —, cruciș-cur-
meziș.
Kasza, 3. coasă.
Kaszabol, ᵥ. a măcelări, a tăia în
bucăți.
Kaszafen, 9. cute, gresia.
Kaszahugy, 3. Orion (stea).
Kaszakő, 3. cute, gresia; .— tartó, 3.
toc de cute, toc de coasă.
Kaszál, p. 1. a cosi (iarbă); a cosi
(din picioare); 2. a rade, a răzui
(o piele).
Kaszálás, 3. cosit; —kor, pe la cosit,
pe timpul cositului.
Kaszâlâtlan, a. necosit.
Kaszálló, Kaszáló, 3. 1. cosaș, cositor;
2. loc de cosit, livadă, ret, luncă.
Kaszamarkó, 3. coadă de coasă.
Kaszaműves, 0. faur de coase.
Kaszanyél, 9. coadă de cosă, topo-
rîșle de                            ;
-Kaszanyüg, 3. (Set.) măzăriche selba-,
tecă.
kaszárnya, 9. casarniă.
Kaszás, 0. 1. cosaș, cositor ; 2. (fg.)
moarte; —csillag, Orion (stea);
—lé, 0. zamă acră, cioarba (acră) p
—pók, 3. (zool.) cosaș, un fel de
paingin.
Kaszaüllő, 3. necovană de bătut coasa.

Kárzene, 3. orchestră, musică, capelă. Kaszîba, a. hăitiș, strîmb de picioare f
Kas, 3. coș, corfă-, paner, zimbil; coș i p. Gacsiba.
f de car).                          ■ Kaszmál, v. a încurca, a încâlci; y.
Kása, 3. păsat, metu, cir, păpară. ! Kuszái.
terein.                             [ Kasznár, 3. castelan, spân.
Kásafű, 3. (Sot.) meiu, păsat.       | Kasznárság, 3. spancit, spanie, caste-
Kásahimlő, Kásaküteg, 3. spuzeală, ș lanat.
i cort; pojar, scarlatină.             Koszolódik, v. a se găti, a se pre-
Kásás, a. păsatos, fărinos; ca ciraZ. găti; a se înarma.
Kásásodik, a se păsăti, a se tér- Kaszt, >. castă, clasă deosebită so-
ci ui,ase cirui.                     | cială; seminție, trib.
Kásávirág, 3. (Set.) primaveriță, agii- J Kasztadió, 3. nucă pietroasă. *
cui, brândușă, ghiocei, duboțica ț Kásztor, 3. breb, castor,
cucului (Primula veris). ’           ! Kászu, 3. toc de scoarță.

Kata, Katalin, 3. Cat( anina, Ecata-
rina.
Katak, 3. titirez, clanță, terteleacul
morii; cârțăitoaro, dárdáid, durui-
toare, castanetă.
Katakol, v. a clânțăi, a dárdai; a
drăngăni, a. odorogi.
Katâng, 3. (dot.) cicoare (Cichorium
intybus) ; —kávé, cafea de cicoare:
—kóró, 3. cicoare sălbatecă.
Katapila, 3. mue rotea, bărbat efe-
minat.
Katat, v. a scormoli, a scoâoli; ».
Jiutat.
Káté, 3. catechisni.               I
Katedra, 3. catedră; tribună; amvon j
(bis).                            ;i
Kátéz, p. a catechisa.             j
Katholikus, a. catolic.            j
Kati, Katica, Katinka, 3. u. Kata. j
Katika, 3. (Sot) menii lupului, omeag, ।
toaîe (Aconitum).                  !
Katlan, 3. cotlon, văgăună, strimtoare; !
crater, gura vulcanului; căldare, î
căzan.                             :
Katlanos, 3. căldarar.
Katlantámasztó, 3. sprijin, raz im.
ajutător la nevoe.
Kató, 3. Cat(a)rină.
Katona, 3. ostaș, soldat, cătană, mi-
litariu; —nak áll, intră la oaste,
se înrolează la oaste.
Katonaállítás, 3. asentare, înrolare.
Katonabéka, 3. brotăcel, broască verde. >
Katonaélet, p. vieață ostășească, == |
militară.                            i
Katonai, a. militar, ostășesc, cată-
nesc; de soldat; — fegyelem, dis-
ciplină militară.
Katonaiskola, 3. școală militară, = de
cădeți.
Katonakenyér, 3. profont, pâne de mu-
nițiune, - de comis, suhar(iü).
Katonakorcsma, 3. cantin(ă).
Katonakötelezett, obligat la ser-
viciul militar, = la armtf
Katouarend, 3. ostășime’, soldățime,
statul militar.
Katonás, a. ostășesc, cătaneț; ca un
soldat.
Katonaság, 3. miliție, soldați, oaste,
trupe; ostașime ; stat militar esc.
Katonásdi, 3. de-a cătanele, joc ostă-
șesc, de-a soldații.
Katonáskodás, 9. cătănie, viața de
soldat; serviciu militar.

Katonáskodik, v. a servi la oaste, a
fi soldat, a cătăni.
Katonaszedés, '3. recrutare, asentare.
Katonaszegődés, 3. eapitulațiune.
Katonaszokás, manieră =*, datină
militar cască.
Katonaszolgálat, 3. servieiü militar.
Katonaszökevény, desertor.
Katonatanyázás, 3. cantonare.
Katonatiszt, 3. ojicier, ofițer.
Katonatörvény. 3, lege militară, -
marțială.
Katonaujonc, recrut, noviț.
Katonaügy, ?. causă militară, afa-
cere               [care a fost ostaș.
Katona viselt, a. care a servit la oaste,
Kátrány, 3. catran, dohot, păcură.
Kátrányol, ᵥ. a unge cu păcură, = cu
dohol, a cătrăni.
Kátrányos, «. cu catran, uns cu pă-
cură, = eu dohot,
Kátrányoz, p. p. Kátrányol,
Kátrány ozás, 3. căli ănire, ungere cu
păcură.
Katrat, p. răscoli, a scormoli, a co-
teli, a rima, a râcăi, a scurma.
Katrinca, Katrinka, 3. catrință, șurță,
fotă, prostelcă, zăoelcă. A
Katulya, 3. cutie, toc, scatulă, lăcrița,
lacră, casetă; - munka, cutierie,
casetărie.
Katulyás, 3. rutier, casetier.
Katus, 3. Cat(a)rină, Catincuță.
Katus, Katuska, 3. p. Papucshős.
Katuskál, Katuskodik, ᵥ. a se mesteca
în lucruri femeesd
Katyangol, p. y. CsattangoL
Katyfol, v. a bălăci (in apă); a
fierbe reii.
Kátyú, 3. mocirlă, smirc, băltoacă;
norotu, jleașcă ; groapă.
Kátyús, a. gropos, gloduros, mocirlos.
Káva, 3. gardina (la puț); veșcă (la
ciur); inel, cerc; briu (la ziduri);
mantinel (la biliard); pervaz, cer-
cevea.
Kavar, p. a mesteca, a amesteca-; a
alia (metale); a drege (vin); v.
Kever.
Kavarék, 3. amestec, mestecătura;
aliaj (de metale).
Kavarit, p. a mesteca, a scormoli.
Kavaró, 3. 1. făcaleț, meleșteu, me-
stecăt&r; 2. codorbu, teșcherea.
Kavarodik, p. a se amesteca, a se
băgă (in lucrul altuia).

Magyar-román szótár.

23

Kavarog


. 354



Kavarog, ᵥ, a se învirti} q se vîrteji;
a rătăci, a hoinări, q pribeji; — a
gyomrom, îmi vine greață.
Kávás, a. gărdinit; încadrat cu vcșcă
(sita); ferecat; cer Citit; — szoknya,
crinolină, malacof.
Kávéz, v. a gărdini, a cer cui; a în-
cadra, a fereca (o peatra scumpă).
Kávé, 9. cafea, cafă; tejes—. cafea

cu lapte.
Kávédaráló, 9. morișcă de cafea. , „ ____________
Kávéfa, 9. (Soi.) .cafea, pom de cafea Kebelzet, 9. gremiu, centru.
(Cofea arabica).                        ¹ ’
Kávéház, 9. cafenea.

Kávéhenger, 9. tigae de cafea
prăjit).
Kávékészlet, 9. tăcâm de cafea,
ciț de ==.

Kávénénike, v. cumătră.
Kávéőrlő, a* morișca de cafea.
Kávépótlék, 9. surogat de cafea.
Kávés, 9. cafegiu, cofetar; —,

cafea, de =.
Kávéscsésze,
cafea.
Kávésedény,
de =.
Kávésszerek,

a.

(de

ser-

cu

filigean, ceașcă

de

9. tăcâiii de cafea, vas

            ᵣ 9. cofetării.
Kávészín, a. cafeniii.
Kávéz, v. a beci cafea. ’
Kávézó, a. băutor de cafea ;
tal, measa de beut cafea.                      ____, __________
Kavics, 9. păetrtș, prund; silicime,! Kecség, v. a se desfăta, a
           *                                       mer da; a se linguși.
                                       Kecsege, 9. (ttooi.) căciugă, morun,
                                       nisetru, sturiu (Accipienter sturio).

—asz-1

CU lipiciu

cruh..

Kavicsol, Kavícsoz, v. a așterne cu
pietriș, - cit prund.
Kavicsos, a. pietros, prundos, siliciojs.
Kazal,₉. etate (măre de fen), gi-
readă, stog; —ba rak, clădesce,
face claie.
Kazán, 9. cazan, căldare.
Kazángyártói 9. căldărar.
Kazânso, 9. peatra de cazan, de
cătdare (prin sedimentarea apei)
Kazánszerelés, 9. echiparea cazanii-
lui, adjuslarea căldării.
Kázmér, 9. Casimir.

                                    Kecses, a. grațios, nurliu, atrăgetor; ¹
                                    fărmecăior, încântător; afectuos. |
1 Recské, 1. capră; —re bízni a |
_______                !       káposztát, a da oile în paza lupului; 1
Kázsmér, Kázsmérkelme,    cașmir!-        2. căprior (astru).           1
(stofă).                          ; Kecskebâk, 9. țap; fy. croitor.   |
Kazul, 9. fpersia; persian.        i Kecskebéka, 9. broască de baltă.  1
Knzulai s; cazula, falon (la rom. cat.) ’ Kecskebőr, 9. piele de capră. |

(stofă)

Kazulnyereg, 9. șea persiană.
Kazup, 9. cotarea, corfă cu toarte.
-ke (-ka), patt. bimiimt., ember-ke

Kecskecsecsű (szőlő}, 9. țîța caprei. 1
Kecskedísz, 9. (âot.) barba țapului, 1
omușor.                              - caprei, salata de camă-, floarea 1
Kebel, 9. 1. sin, piept, inimă;       soarelui de câmp (Tragopog'on).      |

Kecskedísz


țîță, brațe ; a fold —ében, în sinul 1
pămîntului; —éré szorít, strînye la |
piept.                       [cruce. 1
Kebölbdrát, 3. amic intim, prietin de |
Kebelbeli, a. 1. intim, de cruce, 1
2. din gr emui, premial.              |
Kebellázító, a. revoltător (de inimă). I
Kebelrázó, Kebelrázkodtató,. ₐ. sdro- J
bitor, sguduitor.                     1




Kebelez, a incorpora, a ingremia;
! a intabula.

Kebles, «. sinuos ; —asszony, femee
tăroăsă, = greoae.

Keblezett, a. încorporat, anexat, in- \
gremiat; aflător.                     1
Kec, int. câț, mâțuluc, mâț !         '
Kece, 9.'șdc, rețea (de prins peseij.
Kecebecél, v. a sări, a sălta (de bu
curie).                               ।
Kecefice, 9. șontorog.
Recele, 9. șurță, cătrință; mantei a* J
(femeească) ; «. Kötény.              |
Kecke, 9. șopron, șopru de fen. 1
Kecmereg, v. a Se trage cu greu, a 1
merge în patru brânci.                I
Kecmerkedik. ». d se poticni (de |
slab), a ^&-sbate, a^se svtrcoli. . 1
Kecs, 9. farmec, nuri, grații, lipiciu, J
vino-'ncoace.

Kecsdús, a.

plin de farmec, nurliu,
v. Kecses.

se des-

Kecseget, Kecsegtet, ». a ademeni, a
atrage, a amăgi, a momi; .a măguli,
a linguși; a se ipângăia cu nădejdea; ।
azon reménynyel —i magát, se lea- J
gână ín speranță.            •        |
Kecsegtető, a. ademenitor, atragetor; j
măgulitor, lingușitor.                I

Kecskebak, 9. v. Bukfenc.


Kecskefejő


Keoskéfejő,. mulgător de capre; v.
  Lappantyú.
1 Kecskfcfi, ied, iadă.
F Kecskeffi, $ (&rf.fdoronic.
Kecskefűz,           salce căprească,
  loza (Salix caprea).
Keoskeköröm, 9. unghie de capră, pe-,
I tricea din Balaton.
[ Keoskelâb, 9. 1. capră, scaun de
  cioplit; 2. schele (de corăbii); —híd,
  pod pe capre, = pe schele.
I Kecskeolló, 9. ied, vătuiu.
Kecskeoltó, 9. chiag de capră.
Keoskcrágó, 9. (&et.) sânger, salbă
| moale (Evonymus eurapaeus).
[ Kecskés, 0. căprar, păstor capre.
r Kecskeszakáll, ₃. barbă ascuțită, =
I francosa; barbă de țap.
Kecstelen, fard grații, fără far-
I mec, fără haz.
I Kecsteli, «. nurliu, grațios, fermeca-
[ tor, încântător; v. Kecses.
Ked, 9. 1. v. .Kedély; 2. ᵥ. Kend.
i Kedd, á Marți; holnapután kis—en,
  la Sântu-Așteaptă, la poștele cailor.
Kedély, x inimă, sentiment (profund);
[ caracter, temperament, fire; pmor.
I Kedélyállapot, Kedélyhangnlat, 5.
  stare sufletească, dispbsițiune sufle-
I tească, tgane.

Kedélyes, a. vesel, bine dispus, eu
  umor, dulce, liniștit, plăcut; senti-
  mental, naiv; * ‘

Kedélyeskedik,
• glumi.
Kedélyesség,
niositate.
Kedélytelen, q.


cu spirit.
v. a face glume, a

umor, veselie; inge-

         . - fără inimă, fără spi-\ Kedveskedő, q. prevenitor, îndatori-
rii, fără suflet; fără umor; reü dis-; tor, plăcut.

  pus, fără voe.
LKedesz, Kedeszfü, ₀. (&rf.) cimbru,
| cimbrișor (Thymus)f
I Kedv, 9. voie, plăcere,- plac; chef,
| veselie; disposiție (bună)'; jó —vel,
| cu piăcere, bucuros; jó —é van,
L are vene bună, e bine dispus; jó
| —ű, yeșel, voios; rossz —, indis-
L posițiune, disposiție rea; széles jó—
j bucurie nețărmurită; — edért; pentru
I voia ta, pentru, tine; —éré,. —e sze-
| rint, după voia lui, după plăcu
I lui, după inima lui; —e duzzan,
r e szottyan v. kerekedik, ’î vine
voie, are chef; -e telik,' —ét leli
r (vmiben), își află plăcere în ceva;
I -ében jar, ’i face pe voie, ’t face

855

Kedvezés


plăcere; —ét elveszi, îi ia voia,
desgustă; —ét veszti, se desgustă
de, își pierde voia ; —ét sșegi, ii
strică vena, desgustă; —ét tölti
vmivel, se distrage cu.
Kedvcsapongás, 9. toane, chef, ca-
priciu; v. Szeszély.
Kedvderítés, 9. veselie, bucurie, chef.
Kedvderítő, a. înveselitor, distractiv,
înseninător.
Kedvel, v- a ave plăcere, a-i piacé,
, a iubi, a pldcé pe; a avé drag.
.Kedvelő, 9. amator, iubitor; diletant.
Kedvelt, a. iubit; favorit, predilect;
popular, drag, căutat (marfă).
Kedvelte!, «. a face plăcut, a popu-
lárisa.
Kedveltető, «. ademenitor, prevenitor,
amicabîl, plăcut, senin, amabil, afa-
bil, grațios.
Kedvenc, 0. favorit, predilect; — dai,
cântec favorit — gyermek, copil
răsgăiat, ~ favorit.
Kedvérevaló, a. pe plac, după gu-
stul lui.
Kedves, «. drag, iubit, plăcut, scump;
amabil, drăgălaș, grațios, suav; —,
9. 1. amorez, amant, drăguț, bădița;
2. amantă, ibovnică, drăguță, mândră;
favorită.
Kedvesen, abv. că drag, drăgălaș,
plăcut.
Kedvesit, v. a face plăcut.
Kedveskedés, 9. v. Kedvesség.
Kedveskedik, v. a face plăcere, « ser-
viț, a face pe voie; a fi plăcut, a fi

prevenitor; a fa.ee un dar.

Kedvesség, 9. plăcere, amabilitate,
suavitate, farmec, grație.
Kedveszegett, a. nedișpus, desgustak;
réti dispus, fără voie.
Kedvetlen, a. trist, fără voie, reü
dispus, fără chef, indispus.
Kedvetlenedik, v. a se disgusta, a-și
pierde voia; a se supera, a se în-
trista, â se indispune.
Kedvetlenity v. a indispune, a dis-
gusta, a supera.
Kedvez, v. a far ori, a părtini, a în-
lesni a cruța, a trece cu vederea; —
neki a szerencse, îl favoresce Moar-
tea, are noroc.
Kedvezés, 0. favor are, cruțare, indul-
gență; părtinire; bunăvoință, hatâr.
23*



Kedvezmény

356

Kegyetlen

Kedvezmény, 0. favor, favoare, păr-
tinire, sprijin, avantaj, ocrotire, în-
curajare, grație; —ben részesít,
favorisează, părtinesc?,. întinde fa-
vor.
Kedvezményes, ₐ. cu favor.
Kedvezményez, ᵥ. a favorisa, a păr-
tini.
Kedvező, a. favorabil, avantajios, fa-
voritor, binevoitor, afecționat; priin-
cios.
Kedvezőtlen, a. nefavoritor, nefavo-
rabil ; nepriincios.
Kedvhiány, a. apatie, disgust, indis-

posiție.
Kedvkeresés.
lingușire.
Kedvtelés, o

vénare de plăcere :

voie bună, plăcere;

ticnă, priință, comoditate : desfătare,
petrecere, pasiune.
Kedvtöltés, petrecere, distracțiune.
Kedvtöltő, ct. distractiv, petrecetor.
Kedvtúlság, 0. exces de veselie; su-
meție, aroganță, trufie.
Kedvű, a. dispus, cu voe ; egy—, mo-
noton ; indiferent, nepăsător; jó—,
binedispus, vesel, voios; rossz—, in-
dispus, posoriorît.
Kefe, 0. periă.
Kefekötő, 0. perier; iszik mint egy
—, bea ca un pelican.
Kefél, v. a peria; a cersăla, a șterge,
a curați cu peria.
Kefélés, 0. periere, perietură.
Kefelevonat, 0. (tipogv.) tragere cu
peria; clișeu (placă stereotipată).
Kegy, 0. grație, indurare, milă, har,
clemență; favor, favoare, sprijin,
patronaj, bunăvoință, hatâr, scut;
—be fogad, ia sub scut, primesce în
grație; —ben van, e agreabil, stă
în giația cuiva; —bői kiesik, cade
in disgrație.
Kegyadomány, j>. grațial, pensiune
din grație ; milă.
Kegybeli, «. precar, din grație.
Kegydíj, 0. pensie din grație, grațial.
Kegyed, o.Domnia-Ta, dumneta. mata;
'Măria Ta.
Kegyel, v. a favorisa, a părtini, a
ocroti.
Kegyelem, 0. grație, iertare, îndurare,
milă, har ; pardon.
Kegyelemdíj, 0. grațial, pensie din
grație.
Kegyelemdöfés, 0. lovitura din urmă.

Kegyelemkenyér, 0. pensie (din gr$
ție), intertenție, milă.        J
Kegyelemlevél, 0. carte de grațiarÂ
= de iertare ; amnestie.        |
Kegyelempénz, 0. grațial, pensie £0
grație.                         |
Kegyeleinút, 0. calea grației. î
Kegyelemvesztés, 0. disgrație. 1
Kegyelet, 0. 1. pietate, evlavie, smÂ
renie, cucernicie; 2. curcubeu. |
Kegyeletház. 0. orfanotrofiu. instiiâ
de caritate.
Kegyelmed, v. Domnia-Ta, dumneat’^
mata.                           |
Kegyelmes, a. îndurător., grațios,
lostiv, clemente; —uram. Excelență
Ta, = Voastră; Domnule.         1
Kegyelmesen, aóy. îndurător, grația^
milostiv.                    ,  ।
Kegyelmesség, 0. Excelență, O — $
Excelenția Sa.                 ■]
Kegyelmez, v. a se îndura, a milul
a milostivi, a ierta, a pardona, 1
trece (cu vederea), a da grație, |
ag rația.                        j
Kegyelmezési jog, 0. drept de
țiare.                          1
.Kegyelmi, a. de grație, grațial. 3
Kegyelő, 0. binefăcător, patron, prj
tector, ocrotitor.               |
Kegyelt, a. favorit; Kegyenc. |
Kegyenc, 0. favorit; -hölgy, — n||
favorita.                        J
Kegyes, 1. indurator, îngăduitei
grațios, bun, binevoitor, amabii
2. favoritor, favorabil. ■ 3.
piu, cuvios, blând, milostiv, bine
făcător; — alapítvány, fundaitu^
pie, = de binefacere; legyen olyâ
—, fi așă bun, ae bunătate. 1
Kegyesen, ari. indurator, grațios. 1
Kegyeskedik, .y. 1. a se îndura, 1
binevoi, a áré bunătate ; -2. a fățătâ

evlavie, a fi ipocrit, a

arai

evlavios.                         ।
Kegyeskedő, o. 1. pietist; 2. farisei
fățarnic, ipocrit.                 i

Kegyessé*

indurare, grație, h<

milă, bunăvoință; favoare; evlavii
cuvioșie, pietate.                1
Kegyesszí vű, a. îndurător, caritatea
blajin; blând, binevoitor; cuviqs
evlavios, milostiv, piu.           1
Kegyetlen, a. crud, crunt, bărbii
crudei, tiran; nemilos, neîndurători
brutal-                            j

Kegyetlenkedik

357

Kékül

Kegyetlenkedik, v. a se înverșuna, a
  se încrunta; a pustii, a face cru-
  zimi.
⁰ Kegyetlenség, 0. cruflime, barbarie,
  crudelitate; brutalitate, tiranie.
Kegyetlenül, ari. crudei, barbar, bru-
  tal, nemilos, fără milă, fără cruțare.
Kegyhajhász, 0. vénator de grații, =
  favoruri.

Kegyhajhászás, 0. vénare de favoruri.
Kegyistennő, 0. Grație (mitri.).
.Kegylevél, ...................
Kegypénz,
grație).
Kegyteljes.
lostiv.
Kegytelen,

Kéjsóvár, a, poftitor de plăceri, dor-
nic de =.
Kéjutazás, 0. preumblare, călătorie de
plăcere, voiaj =.
Kéjvadász, 0. craidon, berbant; u.
Kéjenc.
Kéjvonat, 0. tren de lux, = de plă-
cere.
Kék, a. albastru, vénet, mieru, azuriu;

o. carte de privilegiu.
i. grațiat, pensie (din

grațios, indurator, mi-

a.

neîndurător, nemilos

nemulțamitor; ca fut in disgrație.
Kegy ár, 0. patron, protector; —i jog,
drept, maiestatic, drept suprem de
protectorat.
Kegyúr(a)ság, 0. patronat, protectorat.
Kegy vadász, 0. v. Kegyhajhász.

Kegyvc-sztés, disgrație.
Kegy vesztes, Kegyvesztett,

in disgrație.

căflut

—, 0. contusiune, vinețea! ă
üt vkîn,

centes ce ;
sein.
Kék, v. v.
Kékbegy,
goare cu

Í; — et
vinețesce pe cineva; vâl-
almás—. gălbîvu. vinețiu.

Kell.
Kékbegyű, (zori.)
gât albastru.

Kékbeli (ember), d. bogătan.
Kékberzseny, băcan.
Kékcinke, o. (zori.) pițigoiu mic
rus cerulaeus).
Kékcsíkos, a. cu vergi albastre.
Kékellik, v. a se vedé albastru.

pri-

(Pa-

a al-

Kegyzsold, 0. v.' Kejypénz.
Keh, o. tușă; oftica; astma.

Kebécsel, ᵥ. v. KöhécSel.
Kehely, 0. 1. potir, pahar;

cupa

2. potir (de flori);. 3. tumhelechiii;
-markolat, grumazul păharului, =
potirului.
Kehes. ₐ. ofticos ; astmatic; cu năduf
(calul).
Kehesség, 0. năduf (la cai); nădu-
fflahî, astmă ; oftica.
Kéj, 0. 1. plăcere, voluptate, des-
fătare; deliciu,'farmec ; 2. orbitriü,
bunul plac; v. Kény.
Kéjeleg, Kéjéig, v. a trăi în desfrîu,
a se desfăta, a se îmbuiba, a petrece
in desfrénari.
Kéjelgés, 0. desfătare, plăcere, volup-
tate; îmbuibare.
’Kéjelgő, Kéjenc, 0. desfrînat, craidon,
berbant, buiac, luxurios; sibarit.
Kéjérzet, 0. simț delicios, = plăcut.
Kéjes, a. 1. desfătător, delicios vo-

bestri.
Kékellő, ₐ. albestriü, azuriu, vinețiu,
mieriu.
Kékeny, 0. cobalt.
Kékes, a. albestriü, vinețiii. vinețel.
Kékesedik, ᵥ. a se vineți, a se al-
bestri.
Kékfa, 0. (rit.) băcan ( Haematoxilon ).
Kékfestő, 0, albestritor, coloritor de
albastru.
Kékfolt, 0. pată albastră, vinătae, vîl-
cezeală.
Kékfoltos, a, petat albastru ; vinețit,
vîlced.
KékgálíCj 0. peatră venetă, e alai cav ;
vitriol de aramă.
Kékgém. 0. (zori.) corabațică, câcau,
corb albastru, bâtlan albastru (Co-
racias garrula).
Kékít, v. a albestri, a vineți, a vîl-
cefii, a sineli (cămeși); a văpsi al-
bastru.
Kékítő, 0. scrobealăvînetă, albestreală;

  lupt(u)os, răpitor; 2. v. Kényes.
| Kéjhölgy, a. fată publică, femee
J haitoșă, sprențiară (femee).
Kéjhon. o. Elizeu, Paradis.
■ Kéjittas, a. beat de plăceri, =
  voluptate.

smalț.
Kékkő, o.
aramă.
Kéklik, v.
Kéksav, t>.
Kékség, o.

peatră réneta, vitriol de

a bate in vénet.
acid prusie, acid clanie.
albastru,. azur.

de

I. Kéjleány. s. fată, publică; v. Szajha.

Kékszemű, a. cu ochi albaștri.
Kékszínű, a. albastru, vénet, azuriu ;
mieriu.
Kékszürke, a. albastru cenușiu.
Kékül, v. a se vineți, a se albestri.

Kékvér

Kékvér, 3. sânge de nobil; aristo-1
cfat.
Kékvirág, 0.. (Sót.) vinețele, floarea
grâului, albăstrea, corabațică, ghioc,
dioc ; neghină ’(Centaur ea Gyanús);
v. Búzavirág.
Kel, Kél, c>. v. Kelkáposzta.
Kel, Kél, v. 1. a scula, a se ri-
dica, a se intrăma ; 2. a vestiri (soa-
rele ); a încolți, a resări (din pă-
mânt) ; 3. a dospi (aluatul); 4. a se
vinde, a se trece, a se căuta (marfa );
egybe—, a se căsători, a se cu-
nuna ; fegyverre —, a prinde arma,
a se rescula; panaszra—, a ridica,
plânsoare ; pártjára —, a se puné ín
paftea cuwa; útra —, a pleca la
drupi; ütközetre —, ,a pleca la
luptă; 5. a scaturi, a izvori; 6. a
cresce; a se umfla (obrajii),.
Kelebolál, v. a bate leld, a tândăli.
Kelehájti, Kelekuti, Gk nebunatec, de-
șucheat; fanfaron, lăudăros,' ventu-
ratic; pușlau.
Kelé kény, «. 1. încolțiforflresăritor;
2. dospitor. crescător (aluatul.) ■;
3. căutat, cu trecere (marfă).
Kelekéin, 3. v. Széleburdi.
Kelem, 3. trecătoare, vad.
Kelemen, 3. Glement(e).
Kelence,,3. coșniță, uleiu, stup.
Kelendő, a: căutat, prețuit, cu tre-
cere (marfă) ; obicinuit, Va modă ;
curent (ban).
Kelendőség, a. curs, debit; desfacere,
vânzare, trecere (de mărfuri).
Kelengye, zestre, dar de nuntă.
Kelengyéz, a inzestrd’; a echipa, a
inzovzona, a incotoșmănâ; a găti
mireasa.
Kelep, 3. clanță, pâraitoăre, hurui-
  toare; titirez, sfîrleaza, castanetă,
  turcă.
Kelepce, 3.- cursă, capcana, clapcă,
  clușcă; —ebe kerül, cade în cursă;
  —ét vet, pune cursa, întinde =.
Kelepei, v. a dárdai a pâr ăi (moa-
  ra); a clănțăni, a durui, a zornăi.
Kelepelés, 3. clănțănire, zornăire,
  dârdăirc, huruire.
Kelepelő, 3. húruitoare, pârăitoare,
castanetă; clanță; titirez, sfirteaza.
Kelepicél, v." a se sbate, a se sbuciu-
ma, a da din^mâni și picioare.
Kelés, ». 1. sculare, ridicare ;'urcare;
  2. resărit; răsărire, încolțire ; 3. do-

358

Kellemetes

Kellem eden

359

spire, crescere (a aluatului) ; 4. un
flătură, bubă; abscés.
Keléses, c*. purofos, búbos.
Keleszt, v.«l. a lăsa, să dospească,
pune la dospeală, a așuga (aludt)
2. a scurge (apă). ' -
Kelesztő, 3. aluat, ferment, drojdi
Kelet, 3. 1. resărit, orient, ost
2. trecere, desfacere, curs ’ (de mă
furi); 3. dat (pe acte).
Keletes, a. cu trecere, căutat, cu pr
(marfă).
Keletez, t?. a data; v. Keltez.
Keleti, a. ostie, oriental, resăriteai
görög—, ortodox, oriental (confa
unt).
Kelet-India, 3. India oștiră, = resă
teană.
Keleti tenger, 3. Marea Oștică,
Baltică.
Keletkezés,. 3. naștere,- formațiut
urzire, început, origine; genesă.
Keletkezik, v. a se naște, a începe
purcede, a proveni, a resulta, a
* forma, a se urzi.
Keletkeztek, v. a urzi, a începe,
produce, a naște; a data.
Keletkeztető, a. genetic, originar.-
Keletien, a.necăutat, nevendut (mgrft
nedospit (aluat). .
Keletnek, Keletre, abv. spre ost, sj
resărit, spre orient.
Kelevény, 3. umflătură, cucwtu; ।
sces, uimă, buboiu.
Kelevényes, a. búbos, plin de bu
Kelevéz, 3. lance, pică, suliță;
puști.
Kelkáposzta, 3.. curechiu, varză nt
țească.
Kell, v. a trebui, a se cere, a Ji
lipsă., a fi necesar; are să; im<
—, am să scriu; úgy — neki, b
i se face, așa-i tre&ue.
Kellék, 3. cerință, recerință, trebui*
  exigență, postulat, condițiune;
  chisit.
Kellem, o. grația, farmec, num, d
gănele; plăcere, suavitate, delii
Kelleindús, a. plin degrațfâ, -
nuri; nurliu, •grațios, plăcut.
Kellemes, a. plăcut, fărmecator, g
țios, nurliu, delicios, suav; nost
hazliu*
Kellemesit, v. a face plăcut, a
  meca; a delecta.
Kellefnetes, ₐ. ᵥ. Kellemes

- Kellemetlen, a neplăcut-; fără haz ;
scârbos.
Kellemetlenség, 3. neplăcere, scârbă.
Kellemtelen, ₐ, fără grații, fără
nuri; fără haz.
Kelleț, 0. a face plăcut ; —i magát,
á se face plăcut.
Kelletén tul, abv. preste mesură, ex-
agerat.
Kelletlen, a. 1. netrebuincios, de pri-
sos, redundant, superfluu.; 2. ne-
plăcut, urîcîos; 3. forțat, süit ; su-
părăcios,împovărător, jignitor (lucrii);
ne légy —, nu fi incomod ; — árú,

marfă necăutata.
Kelletlenkedik, v. a fi incomod a face
preste mană, a fi inoportun ; a fi su-
părăcios, a fi jignitor.
Kelletlenség, rea disposițiune. des-
gust, supărare, mâhnire; neplăcere,
displăcere ; urit.
Kellő, a. cuviincios, potrivit, necesar,
cerut, cuvenit, trebuincios.         • Keményhangú, ₐ. cu vers aspru,
Kellően, Kellőleg, Kellőkép, Kellő-! strașnic.
képen, abv. cum se cade, cum se j Keményhéj,- 3, scoarță, crustă, coajă
cuvine; potrivit, cuvenit; după, tre-¹ (tare).
buința.                             i Keményhéjuak, 3. crustacee, conchilti.
Kellőség, 3. 1. cerință, trebuință ne- [ Keményít. ». a întări, a invir-

apărată; 2. amabilitate, cuviință, i toșa, a fortifica ;. ruhát —, a aspri,
Kellőközépen, abv. chiar la mijloc. a scrobi, a năspri.
KoItha .                            | Keményítetlen, 'a. neîntărit, neasprit,
                                       nescrobit, nenăsprit.
                                     Keményítő, 3. năspreală, scrobmilâ ;
                                       —> a. 3mtăritor, fortificatei.
                                     Keményke, a. tărișor, asprișor.
                                     Keménykedik, ᵥ. 1. a se întări, a ae



Kelme, 3. materie, stofă ; marfă.
Kelmed, -3. domniata; v. Kegyelmed.
Kelő p a. ce resare ; ce se ridică,
sculător; crescetor, dospitor
atul).

( âlu-

Kelős, a. v. Kelendő.
Kelt, v. á deștepta, a trezi, a
v. Költ; —, a. dat, datat.

scula,

Keltez, v. a data; előbbre —, a data
de mai nainte ; későbbre —, a data
de mai târziu.
Keltezés, 3. datare, dat, dala; (ve)-
leat.
Keltő, v. deșteptător, trezitor; sonerie
de noapte; —óra, o. orologiu cu so-
nerie, = deșteptător.
Kelyh, a. potir, pahar,; v^ Kehely.
Kém, 3.,spion, iscoadă; pândaș ; de-
tectiv; scrutător, cercetător,
Kémei, v. a spiona, a iscodi, a pândi ;
a' cerceta, a recunoasce (milit. ); a
încerca, a proba; v. Kémlet.
Kéméi, v. v. Kiméi.
Kemence, 3.. cuptor, cămin; sobă;
— fiók, 3. căhală, olană (de cuptor);
— íóca, 3. laiță =, laviță lângă cup-


Kémkedik


tpjr —száj, 3. gura cuptorului, -
sobei; —tévő» o. capac de soba,
astupătoare la cuptor.
Kémény, 3. (efiimj Utaniu.
Kemény, 3. 1. tare, ~vîrtos țeapăn;
•2. robust, dur;, aspră, strqșnig, în
verșunat; 3.> cumplit, nesimțitor
și rece, desprețuitor, strașnic, sever;
nepregetat ■; 4. tare, solid, trainic.
Kémény, o. horn, homeț, urlmu, coș,
cămrz, ogeac.
Kéményadó. ₐ. fumării, dare de casă.
Keményded, «. tărișor, asprișor ;

  țepior.
Keményedés, 3. învirtoșare..
Keményedik, v. a se întări, a se in-
  vîrtașa.                      [strict.
Keményen, abv. aspru, tare, strașni^
Keményes, ₐ. cam tare, tărișor, cam
! aspru ; cam strașnic.
| Keményfejű, a. încăpățînat, inderet-
| nic, nărăvit, țifnos. *

năspii; 2. a fi sever, a fi strict-, a
fi aspru, a fi strașnic.
Éeménymag, 3. (&>t.) chimin, secarea
chimion (Carum cărei-V
Keipénynyakú, ₐ. îndărătnic. încăpă-
țînat. cerbicos.
Keménység, 3. 1. tărie, duritate, soli-
citate, tnvirțoșare; 2. stricteța, străș-
nicie, aspîime, nesimțire, severitiite.
Kéményseprő, 3. homar, urloier.
Keményszékü, â. constipat (încuiat
la pântece).
Keményszékűség, 3. conștipațiunc.
Keményszik, v. v. Keményedik.
Keményszívű, a. nesimțitor, nemilos,
strașnic.
Keményül, a se întări, a se învir-

țoșă.
Kémkedik,
a pândi.

v. a spiona., a iscodi,

Kémkedés           360

Ken-fen

Kémkedés, 4. spionare spionaj.
Kérnie, 4. probă, Inzer cane-
Kémlel, v. 1 a spíöad a iseadi. a.
pândi; Î. a scormoli? a cerceta; a
observa, a studia, a băga de samă;
ᵣ 3. a încerca, a proba.
Kémlelő, 0. emisar, spion ; observator.
Kémlelődik, c. a spiona, a urmări, a
pândi; v. Kémlel.
Kémlő, o. scrutător, încercător, pro-
bator; v. Kémlelő.
Kémlőanyag, 0. reactiv.
Kémlőpala, 3. peâtră de próba, mé-
hen ghiu.
Kémség, 0. spionaj, spionărie.
Kémszemle, ?. recunoascere militară.
Kémszemléz, ᵥ. a face recunoascert
(militare).
Kémszer, 0. reactiv; sonda.
Kém tű, Kém vessző, 0. sondă.
Ken, v. t. a unge, a mirui, afeșteli;
2. a mânji, a mâzgăli; 3. a unge,
a mitui — i magát, se sulimenesce,
se ferchezuesce.
Kén, 0. pucioasă, sulf(ure).
Kénakna. 0. mină de pucioasă.
Kencefence, 0. mânjitură, maculatură,
luslruitură (falsă).
Kénfürdő, 0. bae de pucioasa.
Kéncsap, 0. afunftire cu pucioasă (a
buțuor).
Kend, 0. dumneata, Do; inia ta;
ma-ta.
Kendelic(e), 0. (aool.) cânepar, pietro-
șel cânepiu (Fringilla cannabina).
Kender, 0. cânepa; —, a. de cânepă,
cânepiu.
Kenderázțatâs, 0. topirea cânepei.
Kenderáztató, 0. topită, topitoare de
cânepă.
Kenderbársony, 0. plisă, pluș, catifea
de bumbac.
Kendercsepu, 0. câlți de finepă.
Kenderföld, 0. câne piște.
Kenderhám, 0. hamuri de cânepă.
Kenderice, Kenderike, 0. ᵥ. 'Kencleliee.
Kenderkóc, 0. stupă de cânepă, câlți
Kendermag, 0. seme.nță de cânepă.
Kendermagos, a. petat, cu păstrui,
bălțat, pestriț.
Kendermocsolya, o. topilă, topitorie
de cânepă.
Kenderszösz, .0 câlți.
Kendertermesztés, 0. cultura de câ-
nepa.
Kendertilo, 0. 'melită.

Kendertilolás, Kendertörés, 0. meli-
țâre.
Kendertörő 4 meliță sdrăvălău.
liendez. a f-ice dumneata, a agrăi
cu
Kendik, v. a se șterge, â se spălăci ;
a se unge, a se sulimeni.
Kendő, 0. 1. năframă, basma, zodie ;
2. ștergar, ștergură.
Kendőfa, 0. steag (la ospeț).
Kendőfogás, 0. logodire, logodnă,
credință, sponsalițiu ; v. Kézfogó.
Kendőlakás, 0. logodnă, încredințare
(festivitate).
Kendőszer, 0. sulimon, rumeneala,
foițe, dres, cosmetic.
Kendőz, v. a sulemeni, a rumeni, a
ferchezui; —i magát, a se sulemeni,
a se rumeni.
Kendőzetlen, a. nesulemenit, nem-
menit, nedres, neferchezuit.
Kendőzködik, v. a se sulemeni, a se
ferchezui, a se rumeni, a da pe obraz
(cu rumenele).
Kendőző, 0. sulimon, rumeneala, foițe,
dres; cosmetic;- — ruha, cârpă de
rumenit.
Kenecs, 0. sulfurat, sulfat.
Kenedék, 0. salbă, unsoare, alifie.
Kéneg, 0. sulfid; — égeny, 0. eter de
pucioasă.
Keneget, v. a unge des.
Kenekedik, v. a se sulemeni, a se
rumeni.
Kénél, v. a sulfura, a unge cu pu-
cioasă.
Kenés, 0, ungere; miruire. ideire :
mituire.
Kénes, a. cu pucioasă, sulfuros.
Kenés-fenés, 0. mânjitură; unsătura.
Kéneső, 3. argint viu, mercur.
Kénesős. a. mercurial.
Kenet, 0. mir, mireasmă, unsură; ali-
fie ; ungere; utolsó —. ungerea de
pre urmă, maslu.
Kenetes, a. uns, miruit; — beszéd,
discurs înduioșător.
Kenetez, v. a unge, a mirui.
Kenetlen, a. ne uns; nemiruit.
Kénez. v. a afuma cu pucioasă, a sul-
fura.
Kénezet, 0. afumare cu pucioasă, sul-
furare (a butoaelor).
Ken-fen, ᵥ. a unge; a rumeni, a su-
lemeni ; keni-feni magát, se ru-
in enesce, se sulemenesce.

Kengyel

361 Kényeskedik

Kengyel, 0. scară de șea, scăriță,
stafă.
Kengyelfutó, 0. alergător, cursor,
curier.
Kengyelszár, Kengyelszij, 0. curea de
scară (de la șea).
Kéngyertya, 0. lemnuș, cătraniță,
aprinjoară; chibrit (cu pucioasă).
Kénkenőcs, 0. alifie de pucioasă.
Kénkő, 0. (peatră) pucioasă, sulfur.
Kénköves, a. sulfuros, cu pucioasă.
Kénkövez, v. a da pucioasă (la o
bute), a afuma cu pucioasă.
Kénnemű, a. sulfuric, sulfuros.
Kenő, v. 1. ungetor; mânjitor ; 2. un-
soare, alifie.
Kenőcs, 0. unsoare, alifie, pomadă.
Kenőesöl, v. a zmge, a mânji, a po-
măda.
Kenőcsös, a. cu unsoare., cu-pomadă,
moale, unsuros.
KenőrfenÖ, 0. șarlatan.
Kenőfesték, 0. alifie; suliman, rume-
neala:
Kenőfű, 0. (âct.) spanacul ciobanilor
(Chenopodium bonus Henricus).
Kenőolaj, 0. mir; oleiu de uns.
Kénperkelés, 0. grătar de pucioasă.
Kénsav, 0. vitriol, acid sulfuric.
Kénsavas. ₐ. sulfuric, sulfatat.
Kénszesz, 0. spirt de sulfure, eter de =.
Ként, 0M/. ca, ca și, precum, aseme-
nea; hősként, ca erou; csoporton-
ként, cu gloata.
Kéntelen. a. fără pucioasă, fără
sulfur.
Kéntelenít, v. a dessulfura.
Kénvirág, 0. fioare de pucioasă, mű-
fűre sublimat.
Kény, 0. arbitriu, bunul plac; plăcere,
poftă, dorință; comoditate, înde-
mână; —e kedve szerint, după
dorința sa, cum îl trage inima.
Kényelem, 0. comoditate, îndemână,
ticna, dichis, huzur; —be teszi ma-
gát, se face comod.
Kényelmes, a. Kényelmesen, aóy. co-
mod, îndemânatec, plăcut, cu ticnă,
pe îndelete; cu comfort.
Kényelmetlen, ₐ. Kényelmetlenül, abv.
incomod, preste mână, neîndemâna-
tec; neplăcut.
Kényén, Kényént, abv. pe plac, comod.
Kenyér, 0. 1. pane, pită; pâine (Horn.);
2. slujbă, câștig, ocupațiune; mese-
rie ; maga kenyerén él, trăesce de

capul seu; megette már kenyere
javát, și-a trăit traiul, și-a; mâncat
de mult mălaiul ; uz nem kenyere,
aceea nu e în datina lui, nu e pro-
fesiunea lui; kovászos —, pâne
dospită; kovász talan —, azimă.
pâne nedospită.
Kenyérbél, 0. miez depâne; —cickóró,
—virág, 0. I&rf.) rotoțele albe, coada
șorecelului (Achillea).
Kényére, abv. pe plac, în ticnă, pe
plăcere.
Kenyérdomó, Kenyérdúc, 0. coltuc,
donț de pâne, răsunoiu.
Kenyeres, a. de pâne; —pajtás, 0.
camerad, fărtat, ortac, coleg, prifefin.
Kenyerestarisznya, traista.
Kenyereiig- v. amânca pâne; a di-
- mica, a dumica (pâne); le—, v. a
corumpe, a mitui.          \carpus).
Kenyérfa, 0. arborele de pâne (Arto-
Kenyérgomba, 0. lăptucă, pitoancă,
chitarcă (Agaricus furcatus).
Kenyérgyümöles, 0. fructul arborelui
de pâne.
Kenyérhaj, Kenyérhéj, 0. coajă de
pâ>ne, coltuc, cârmoajă.
Kenyérkereset, 0. mijloc de traiu,
câștig (de pâne).
Kenyérmorzsa, 0. miez de pâne, câr-
moajă, fărimătură (de pâne).
Kenyérpúp, 0. coltuc, donț de pâne.
Kenyérszakasztás, 0. v. Kenyértörés.
Kenyértelen, a. fără pâne, Jar a post,
fără ocupațiune.
Kenyértörés, 0. frângerea pânei.
Kenyértudomány; sciință, după
carea își câștigă cineva pânea.
Kenyérvesztő, ₐ. tândală, pierde
vară.
Kenyérvirág, 0. (fot,) calce, călinică,
gălbinele, roșioară, hilimică (Calen-
dula).
Kényes, a. 1. delicat, fraged, gingaș,
plăpând, fin; 2. trufaș, fălos, sumeț;
afectat, szișceptibil; fudul, desmerdat,
resgăiat, cocolit, întrecut. •
Kényesedik, v. a se întrece, a se răs-
făța, a afecta, a se resgăi. a fi tru-
faș, a fi fălos.
Kényesít, ᵥ, a cocoli, a resfăța, a
resgai, a desmerda.
Kényeskedés, 0. întrecere, resfățare,
afectare; trufie, fală, fudulie.
Kényeskedik, v. a se întrece, a se
resfăța, a afecta ; a se fuduli.

Kényeztet 362 Képesség

Kényeztet, v. a^guguli, a răsfăța, a
resgăi, a desmerda, a giugiuli, a
ninera.
Kényítélet, x laud, sentență de ar-
bitrii^
Kényleg, Kényleges, a. arbitrar.
Kénypaianös, x mandat arbitrar, =
despotic.
Kényszer, x silă, forța; siluire, con-
stringere; mijloc coercitiv? — fo-
lyam, curs impus (la bancnote).
Kényszeredik, ₒ, a fi silit, a fi astrins.
Kényszerget, v.. a face forța, a sili,
a constringe f a astringe, a îndatora,
a obligă- |
Kényszerhelyzet, x posiție critică,
situație de silă, = de nevoe.
Kényszerít, v. a astringe, a sil(u)i,
a îndatora, a constringe, a forța.
Kényszerkölcsön, x împrumut im-
pus (cu sila).
Kényszermunka, x muncă silnică.
Kényszerű, a. astrins, constrins,
sil(u)it, forțat, îndatorat.
Kényszerül, v. a fi silit, a fi nevoit,
a fi necesitat, a fi astrins.
Kényszerűleg, abv. nevoit, silit, in-
dispensabil, necesar.
Kényszerűség, x forță, silă; nevoe
neapărată, necesitate,'trebuință ; —
bői, de-a sila, cu forța, nevoit, as-
trins.
Kénytelen, a. trebue, silit, nevoit,
necesitat, fără voie, astrins.
Kénytelencsúszó, x poting (la plug).
Kénytelenít, v. a sil(u)i, a constrige,
a astringe, a îndatora, a nevoi.
Kénytelenkedik, v. á trebui, a fi silit,
a fi necesitat, a fi nevoit.
Éénytelenség, x'silă, forță, nevoe;
necesitate, astringere, îndatorare;
trebuință.
Kénytelenül, v. a trebui, a fi silit, a
fi nevoit.
Kénytet, v. a sili, a constringe, a
forța, a astringe.
Kényur, x tiran, despot.
Kényurálom, Kényuraság, x tirănie,
despotism; absolutism,
Kényúri, a. despotic, absolutistic, ti-
rani esc).
Kényúrkodik, v. a tiraniza, a stăpâni
arbitrar.
Kép,' x 1. chip, icoană, cadră; ta-
blou, Utistirațiune, gravură; simbol,
imagine, figura, portret; 3» idol, si-

mulacru; 4. fața; cap (la mortete);
. —et farag, ciöplesce un ehipJ; —et
ir, zugrăvesc?; —ekben beszél, vor-
besce în alegorii; —éré mászik
vkinek, târesce în noroiu, spune
adevărul .în față; —éből kikelt,
turburat (la față), posomorit, pocit,
schimonosit (la față); —en felejt, a
da peste obraz, a pălmiii; —ét vi-
selni vkinek, a reprezenta, a sub-
stitui pe cineva.
Kép, Képen, a# ca, in chip, în tel;
más—, altfel, semmi—, nici mm.
Képáros, o. iconar, negustor de ta-
blouri.
Képbeszéd, x alegorie; limbagiu
simbolic.
Képcsarnok, x galerie de tablouri, -
de icoane.
Képcső, x caleidoscop.
Képdúló, x iconoclast, iconomach;
v. Képromboló.*
Kepe, x 1. cl de (de snopi); 2. pre-
mendă (la       secerători); sirfibrjé,
bir (pfeoțesc).
Képében,, aóv. ín numele, în persoana ;
a’ király —, în numele regelui.
Kepéi, Ve 1. a lega, a snopi? Lada
premenda (la Secerături), a (leciui.
Képei, v. a forma, a plăsmui, a mo-
dela.; v. Képez.
Kepés, x legător (de snopi j; secera-
tă' ín parte.
Képes, a. 1. figurat, alegoria, meta-
foric; 2. cu chipuri, cu tablouri, cu
ilustrațiuni; 3. capabil, apt, destoi-
nic, dibaciu, abil; —sé tesz, face
cu putință, face destoinic; nem .—,
nu e in stare, nu e ccțpdbil.
Kepés arátó, secerător în parte.
Képesbeszéd, x alegorie; limbagiiț
figurat, = simbolic.
Képesbiblia, x biblie ilustrata.
Képesírás, ieroglife, scriere sim-
bolică.
Képeskönyv, o. carte cu figuri.
* ilustrată.
Képesít, v. 1. a califica, a qualifica,
a face capabil, a pline in stare;
2. a forma; a Jiabilita.
Képesítés, x qualificațiune, capabili-,
taté.
Képesítő, a. de qualificațiune, de ca-
pacitate.                             '
Képesség, x 1. capabilitate, capaci-
tate, aptitudine, dibăcie, destoinicie .

Képest             363           Képzelődés

talent; 2. putere^ putință; — hiány,
lipsă de capacitate.
Képest,, podtp. vmihez—, față de, in
respectul, cu privire la, după;
ahnoz —, față , de aceea ; tehetsé-
gemhez —, după puterea mea.
Képestalány, x rebus. '
Képesül, v. a se qualifica, a se face
capabil.
Kepéz, V. V. Kepéi.
Képez, v. a forma, a plăsmui, ă com-
pune fa atcatul, a constitui; a or-
ganiza.
Képezde, e>. preparandie; școală nor-
mală de institutori (Rom.); v.
Képzőintézet.
Képezder, a. preparandiql; de școala
normală; - növendék, preparand-
iei).
Képezhető, a. mlădios.
Képfaragás, x sculptură.
Képfaragó, 3. sculptor, statuar.
Képgyűjtemény, x colecțiiine de icoa-
ne,- galerie de tablouri.
Képimádás, •icon lutrié.
Képimádó, x iconolatru.
Képírás, x 1. ieroglife, scrisoare sim-
bolica; 2. pictura.
Képíró, x pistor, zugrav.
Képiróskodik,. v. a zugravi, a se ocupa
cu pictura.
Képjel, x ieroglife.
Képlap, o. cap, avers (pe monete).
Képleg, Képleges, a., figurat, meta-
foric, alegoric ; in înțăles impropriu.
Képíégesft; Képle géz, v. a metaforisd,\
a alegorisa. '               *
Képlet, X 1. formulă; formular, mo-
del; 2. trop (itíL).
Képletes, «. tipic; figurat, alegoric,
metaforic.
Képmás, x portret, figură, copie;
prototip.
Képmusol, v. a copia; a zugrăvi, a
depinge.
•Képmétsző, x sculptor, statuar.
Képmutatás, d. fățărnicie, fățărie,
ipgcrisieᵢ fariseism.
Képmutató, o. mincinos, prefăcut;
—, x ipocrit', fățarnic, fariseu.
Képművész, x 1.. pictor( zugrav;
2. sculptor.
Képráma, x cadru de icoana.
Képrege, x alegorie.
KéprombolÓ, x inconocla&t, icono-
mach.

Képszobor, x ztatuă.
Képtalány, *. rebus.
Képtár, x galerie de ^tablouri, - de
' ico&ne.
Képtárlat, o. exposițiune de'tablouri.
Képtelen, a. Képtelenül, abv. 1. ab-
zurd, paradox, non-sens; 2. (vmire),
necapdbil de, neapt, , nedesttânic;
neputincios; 3. difwm; enorm.
Képtelenség, x absurditate, paradox :
'nonsens, neputință; imposibilitate.
Képvisel, Vi a reprezenta, a înfățișa ;
a înlocui, a țind locul.
Képviselet,reprezentativ ; înlocuitor.
Képviselő, x 1. reprezentant; 2. de-
. putat, ablegat (dietal); 3. locoțiitor,
zu^ztitut.
Képviselőház, x Camera deputatilor,
dietă, Caza țerii.          ₜ
Képviselőség, x-reprezentanță; adu-
nară reprezentativă; deputăție.
Képviselősködik, ᵥ, funcționează ca
deputat.
Képviselőtestület, x, reprezentanță.
Képviselőválasztás, ’₃. alegere de de-
putat.                      [plastic.
Képlékeny, a. mlădioz, 'formabil;
Képzel, v. a-și închipui, a cugeta,
l a-și imagina, a-și face^ iluziupi;
—d csak, cugetă numai; —hetni,
poți- cugeta, îți poți închipui.
Képzeleg,*©/ a fantasa, a viza, a
aiilri; a trăi în iluziuni.
Képzelem, x închipuire, întipuire,
fantazie, imaginățiune.
Képzelet, x închipuire, fantazie, ima-
ginațiune, vis, himeră; iluziune;
minden —et felülmúl, e mai pre-
sus de orice iluziune.
Képzelgés, x aiurare, fanțazare, viz;
gărgăuni, greetugi^ tóané, capriciu ;
iluziune.
Képzelgő, d. fantazt, om fantastic; cu
gărgăuni,, cu todne; întipuit, în-
fumurat.
Képzelhetetleji, ₒ. neînțeles, necuge-
tat, necuprins, neînchipuit, neimagi-
nabil.
Képzelhető, a. imaginabil, ce se
poate cugCta, de înțeles, înțeligibil.
Képzelmény, x nălucă, nălucire,
iluziune.
Képzelmi, a. imaginar; ideal, în-
țipuU.
Képzelődés, x închipuire, imaginare;
ilusiăne capriț, toane, greeruși.

Képzelődik

364

Képzelődik, ᵥ. a-și închipui, a-și
imagina, a-și face iliisiunz, a fan-
tasa.
Képzelődő, o. v. Képzelgő.
Képzelőerő, d. fantasie, putere imagi-
nativă.
Képzelősködik, ᵥ. a-și închipui, a-și
imagina, a fantasa; a se infumfira^
Képzel ősködő,   intipuit, Închipuit;
înfumurat.
Képzelőtehetség, o. fantasie, imagi-
națiune; facultate imaginativă.
Képzelt, a. închipuit, imaginar, hi-
meric, fictiv; născocit, prefăcut.
Képzeltet, v. face intuitiv.
Képzet, o. idee, noțiune, imagine.
Képzetes, ₐ. imaginar, întipuit, ideal.
Képzett, a. cult, învățat; format,
destoinic, capabil.
Képzettársulás, *>. asociațiunea ideilor;
v. Eszmetársnlás.
Képzettség, ?. învețătziră, cultură,
studiu ; desvoltare, educațiunc; de-
stoinicie, capacitate.
Képző, t>. 1. formativ, terminațiune
(pentru formare de cuvinte) ; c2. in-
stitut de educațiune.
Képződés, o. formațiune, desvoltare,
formare, plăsmuire; —i folyamat,
proces de desvoltare, = de forma-
țiune.
Képződik, v. a se desvolta, a se
forma, a se face, a purcede, a re-
sulta.
Képződmény,t>. plăzmuire,formațiune.
Képzőintézet, o. institut de crescere,
= de educațiune.
Képzőművész, o. artist plastic.
Képzőművészet, o. artă plastică.
Képzőösztön, stimul de a plăsmui,
stremur de a crea.
Kér, v. a cere, a ruga, a pofti, a
doză; kölcsön —, a împrumuta, q
cere împrumut; leányt —, a peți, a
cere (in căsătorie) ; számon —, a
scontra, a cere socoteală.
Kérd, v. v. Kérdez.
Kérdés, o. întrebare, chestiune; —be
vesz, pune la îndoială; ez a - , e
vorba de ; —t tesz. întreabă, face
întreba re.
Kérdéses, a. în chestiune, problematic,
îndoelnic, dubiu, sub întrebare.
Kérdésképen, ca întrebare.
Kérdetlen, a. neîntrebat.
Kérdez, v. 1. a întreba; a lua. infor-

         Kerekedik -

mațiuni, a se informa; a cerca ;
2. a examina, a pune întrebare;
3,  a face interogatoriu.
Kérdezkedik, v. v. Kérdezősködik.
Kérdező, o. întrebător; examinator.
Kérdezősködés, informq.ți'une, cău-
tare, cercetare întârtbâre.
Kérdezősködik, v- a întreba, a lua
informațiune.
Kérdő, a. întrebător, interogativ; —
névmás, pronume întrebător, = in-
terogativ ; —re fog, vesz, von, za la
întrebare, trage la răspundere, cere
socoteală; za la refec, face intero-
gatoriu.
Kérdőirat, chestionar.
Kérdőjel, o. semnul întrebării.
Kérdőieg, abv. întrebător, în formă de
întrebare.
Kérdőpont, a. pzznct de cercetare, =
de interogatoriu.
Kérdőszócska, *, particulă întrebă-
toare.
Kérdve, aór. întrebând; examinând.
Kerecsen, d. (zvolj uliu, falcon.
Kéredzik, Kéredzkedik, v. a se dori, a
se cere (undeva).
Kéreg, scoarță, coajă, crzistă.
Kéregét, v. a cerși, a cere milă; a
face colectă; házról-házra —, a
cerși din casă ’n casă.
Kéregetés, cerșire; cerșitorie, pro-
steală; colectă.
Kéregető, o. cerșitor, calic, milog;
colector.
Kéregfa, (fiol.) plzită, suger (Quer-
cvx svher,.
Kéreghéjú, a. scorțos, cojos.
Kéregpapír, t>. carton, mucava.
Kerek, ₐ. 1. rotund, rotilat, rotogol,
gogonat; 2. curat, verde, pe șleau ;
—en kimondja, o spztne verde (pe
față) ; —en tagad, neagă leftul, =
categoric.
Kerék. ₃. roata; henger—, roată cu
sul; —et köt, impedecă =, leagă
roata; —et old, o za la sănătoasa,
o za pe picior.
Kerékabroncs, t>. obadă (la roata);
raf (de roată).
Kerékács, o. rotar.
Kerékagy, 0. butucul roții.
Kerekded, rotilat, rotunjor, go-
gonat', rotunflit.
Kerekdedség, 0. rotogol, rotunjime.
Kerekedik, v. afeși (mai afară), a

Kereken


ajunge; a resulta, a începe, a naște;
kedve —, i se face pofta, capătă
voe; mi fog ebből —ni, ce se va
alege din aceasta ? neki—. se ridică,
se apucă de, începe la; táncra —,
începe la joc.
Kereken, abv. categoric, curat, verde,
pe șleau, deschis, de-a dreptzü, în
față, sincer, fără ocol, fără inconjzir.
Kerekes, a. cu roate, rotilat; —,
rotar, căruțar.
Kereketlen, ₐ. fără roate.
Kerekez, «. a pune roate (la car) ;
a sfărma czi roata.
Kerékfal, 5. obeadă (la roată).
Kerékfentő, 5. spiță (la roată).
Kerékforgás, rotațiune, î.nvirtirea
roții.
Kerékgyártó, 0. rotar, căruțar.
Kerékheveder, 0. raf, șină de roată
Kerékhosszant, abv. oval.

Kerekít, v. a rotunji; a aronda.
Kerekítés, d. rotunjire; arondare.
Kerekített, ₐ. rotunjit ; arondat.
Kerekítmény, ₉. rotunjime;. arondis-
ment.                   ((la roată).
Kerékkötő, >. impedicatoare, piedecă
Kerékküllő, ₉. spiță (la roată).
Keréklánc, s. piedecă (la roată), lanț
(de legat roata).

Kerékmotolla, 0. sucală.

Kerékmbzgony.

încleștare


roate), zziechanism; mișcare.

Kerékmű, ₐ.

Kerékmű, ₐ. znechanism (de reale). !
Keréknyom, 0. urma, de roată, văgaș,

șleazt.

Kerékpár.
Kerékpengő,


velociped.         *
* v, , prismei (la roată).
Kerekrépa, ₛ. nap.
Kerékrokka, rotap, roată de
Kerekség, c. rotogol, rotundime;

tors. ’
disc í

(al pănântului;.
Keréksín, $. raf.
Kerekszám, s. numer rotund.
Keréktálp, obeadă (la roată);
—vas, raf.

Kerekül, ᵥ. a se rotogoli, a se rotunf i.
Kerékvágás, 0. urmă, văgaș, șleau,
ogaș; kizökken a —ból, iese din

din

ogaș.
Kerékvas, s>. raf, șină.
Kerékvonal, a. linie cicloidă.
Kerekzet. 0. mechanism cu roate.
Kérelem, rugare, rugă(ciune),
cerere, rugăminte, solicitare, peti-
țiune, ■ suplfca, jalbă. "

365

Keresetmód

Kérelemkép, abv. ca rzigare, ca ce-
rere.
Kérelemlevél, 0. petițiune, suplică,
rug are, jalbă, instanță.
Kérelmes, a. petiționar, petent, supli-
cant, concurent.
Kérelmez, v. a petiționa, a suplica,
a cere.
Kérelmező, 0. petent, concurent, eu-
plicant, petiționar.
Kérelmezvény, a. petițiune, sziplică,
rzigare, instanță.
Kereng, v. a roti, a se învârti fîn-
cerc), a circula; a se întoarce îm-
prejur; v. Kering.
Kerengős, 5. 1. abatere, digresiune;
  2. circulare, învirtire, circulațiune;
v. Keringés.
Kerengő, a. v. Keringő.
Kerengőíépcső, o. scară în formă de
melc.

Kerengőr, 5. strajă de ocol; patrolă.
Kerep, 5. pârăitoare, huruitoare, câr-
țăitoare ; sfirlează, clanță,, castanetă,
turcă; titirez.
Kerepel, v. a clănțăni, a pârăi, a
dárdai; a hodorogi, a flecari, a toca
(din gură).
Kereplő, ᵥ. Kerep.
Keres, v. 1. a căuta, a cerca, a cer-

ce ta; u2. a câștiga, a agonisi.

(deâ Kérés',

rug are, cerere; petițizine,

suplică.
Kereset, 0. 1. câștig, folos, profit,
agoniseală; meserie, profesizine,
pâne; 2. pretensiune, proces, acusă,
acțiune; —et indít, intentează pro-
ces, acusă, trage la judecata; nmes
itt semmi —e, rdare aici ce căuta.
Keresetadó, d. dare de venit, - de
câștig.
Keresetág, o. ram de industrie, de

câștig.                        (sursă.
Keresetforrás, isz;or de venit, re-
Keresetinditâs, 0. intentare de proces,
acționare.
Keresetjog, o. drept de acțiune, ac-
tor at.
Keresetlen, a. 1. necăutat, necercat;

  neafectat (stil) ; 2. fără pâne, fără
profesiune.
Keresetlevél, o. acțiune, instanță,
jalbă; memoriu judicial.
Keresetmód, 0. ram de industrie,
profesiune, ram de câștig, znijloc de
traKu.

Keresetnélküli

366 Keresztesek

• Keresztesháború        367

Keret

Keresetnélküli, o. fără pâaie,. fără,
'câștig, fără profesiune. •
Keresett, a. căutat, rafinat; afectat,
impoționtâ(stil).
Keresgél, a, căuta, á agonisi, a
. câștiga (pe încetul)* ,
Kereskedelem, », comerciu, mercatură.
negoț, neguțătorie; —ügyi minisz-
térium, mimisteriu de Comerciu.
Kereskedelmi, «. comercial, de 'co-
merciu, mercantil, de negustorie; —
cikk, ». articlu decomerciu ; — ka-
mara, cr. camera comercială; — mi-
niszter, ». ministru de comerciu ;
— segéd, ». comiu, calfă (de ne-
gustor) ; szak, », carieră comer-
cială,; — tengerészet, ». marină
comercială; — ügy, ». afacere co-
mercială, = de negoț.
Kereskedés, ». comerciu, negoț; târg,
daravere.
Kereskedési, a. comercial, de comeiț.
Kereskedik, v. a negoția, a negustori,
a face negustorie.
Kereskedő, ». neguțător, comerciant.
Kereskedőhajó, ». nae, corabie de
comerciu.
Kereskedőház, ». stabiliment, casă de
negoț.
Kereskedőhely, 9. loc -=, piață de co-
mercău.
Kereskedői, «. neguțătoresc, de co-
merciu.
Kereskedőinas, ». fecior de boltă, în-
vățăcel de negustorie.
Kereskedősegéd, ». fecior de bolta,
calfa, sodal.
Kéreskedőség, ». neguțatorime, cor-
pul neguțătoresc.
Kereskedőtárs, 9. companion =, soț, to-
varăș de negustorie.
Kereskedőtársaság,». societate de ne-
guțătorie.
Kereskedőváros, 9. oraș », cetate de
comerciu.
Kereskény, 9. Crescențiu.
Kereslet, 9. căutare, cercare.,
Keresmény, 9. câștig, profit, dobendă.
Keres, v. a căuta, a cerca, a cerceta;
a câștiga, a agonisi; élelmét keresi,
a-și căuta mâncare, a câștiga cele de
trală.
Kereső, 9. căutător, cercetător, agoni-
sitor.
Kereső fél, 9. așusator, învinuitor, actor.
Kérész, 9. efemeră.

Kereszt, 9. 1. cruce; 2. nevoe, năcaz^
belea; —eț vetni, a ’și face’ cruce;
—et hányni magára, ®. a’și face sem-*
nul crucii; —re feszíteni, ă ră-
stigni (pe cruce); — et vetni vmire,
a șe lapedd, a renunța la ceva ;
a se șterge ne bot.
Keresztajándék, 9. dar =, present de
botez.
Keresztanya, ». nașă de botez ; cu-
hietra.
Keresztatya, ». naș de botez; cumătru.
‘K.eresztbirsLzd&ₜ 9. brazdă curmezișă.
Keresztbe, Keresztben, abv. cruciș,
încrucișat, curmeziș; transversal;
lábát keresztbe tenni, a’șl încrucișa
picioarele, a pune picioarele înfortfîă
de cruce, = preste olalta.
Keresztcsík,». dungă =, varga curme-
zișă:
Keresztcsont, 9. osul sacru; crucea
spinării; șele.
Keresztcsontfájás, 9. ișiaș, durere de
șele.
Keresztcsőr, ». loxiă (pasere cu ciocul
cruciș).
Keresztel, v. a boteza.
Keresztelendő,.», copil de botezat.
Keresztelő», 9. botezare, botez. ,
Keresztelési, a. de botez, baptismal,
— anyakönyv,». registrul botezaților,
matricula =.
Kereszteletlen, •». nebotezat.
Keresztelkedik, v* a se boteza.
Keresztelő, 9..botezător; botez.
Keresztelő ing,». cămașa de botez.
Keresztelőkő,». cotimvitră, baptisteriu,
cristelniță.
Keresztelőkönyv, 9. registrul matri-
cula botezaților.
Keresztelőlevél, 9. carte =, atestat de
botez, estras matricular.
Keresztelőmedence, 9. colimvitră, bap-
tisteriu, cristelniță.
Keresztelt,' botezat.
Keresztély, , 9. Christian.
Keresztény. ». creștin.
Keresztényi, a. creștinesc ; christian.
Kereszténység, 9. creștinism, creștină-
tate, creștinime.
Keresztes, a. cruciform, de cruce;
cruciat.
Keresztesdáma, ». damă decorată cu
crucea stelata.
Keresztesek, ». cruciați; cavaleri al
ordinului crucii.

Keresztesháború, Kereszteshad, ». Keresztnév, ». nume, de botez.
cruciată; espediție cruciată,        Keresztnyüg, ». fierș crucișe, laț.
Keresztespók, ». palânjin șu cruce, Keresztórrú, a. c.
tarantulă.                            -  '           ‘ ‘J

cu cioc încovoiat;

tarantulă.                            , —, ». loxiă (pasere eu ciocul cruciș).
Keresztesvitéz, ». cruciat; cavaler dl | Keresztöltés, »- împunsătură în cruciș,
crucii.                               ! Keresztrajz, •». schiță transversală.
Keresztez, v. a încrucișa ’; a pune | Keresztrefeszités, ». pironire pe cruce,
cruciș. '                             j răstignire.
Keresztezés, ». încrucișare (de rase), i Keresztrímek, ». rime încrucișate.
Kerpszte-ődés, ». încrucișare. ‘ Keresztség, ». botez.
Kereszteződik, v. a se încrucișa. Keresztségismétlő, ». rebotezat, ana-
Keresztfa, 9. cruce de lemn, lemnul
crucii; lemn transversal.
Keresztfái, ». părete transversal, =
cruciș..                     ₐ ■
Keresztfelmagasztalâsa, ». Înălțarea
s. cruci, = pe cruce.
Keresztfeltalálása, ». Aflarea s. cruci.
Keresztfiú. ». copil de botezat; fin,
fină (de botez).
Keresztgát, ». lezătură. transversală,
laz cruciș.
Kereszțgerenda, ». grindă curmezișă;
tindală, orșic.
Kerésztgyermek, ». copil de botezat;
fin, fină. ,                   [data.
Kereszthad, ». cruciată, espediție cru-
Kereszțhârtva, ». diafragmă.
Kereszthuzás,». dungă ,imie flurme-
zisa, = transversală; tragerea, de
cruce (în loc de subscriere).
Keresztiga, ». brațul cumpenei, jugul
cumpenei.
Keresztjárás,.»: procesiune ; umblai ea
cu cruqea, cruciadă.
Keresztjáróhét,», săptămâna rugăciuni-
lor (la catolici).
Keresztjárónap, ». fi de .ugăciunl;

fi de penitența.
Keresztkoma, ». cumatru; naș (de
botez).
Keresztkomaasszony,». cumătră; nașă
(de botez).
Ke reszt komaság, ». cumetrie.
Keresztkötés, »/ legătură în cruciș,
landa; —alatt, sub bandă.
Keresztkötő, ». traversă, legătură cru-
cișă.
Keresztleány, ». fină (de botez).
Keresztlevél, ■». carte =, atestat de
botez, extras matriciilgr.
Keresztlévétel, ». luarea de pe cruce.
Keresztmetszet,». tăietură piezișă, =
transversală.
Keresztmódra, abv. în forma crucii,
cruciform.

  baptist.
Keresztszalag, 9. bandă, legătură în
  cruciș; — alațt, sub bandă.
Keresztszelemen, ». grindă curmezișă,
  tindală, or șic.


Kereszttartó, ». purtător de cruce (la

1 procesiuni); belalîu.
I Kereszttűz, ». foc incrucit (din nainte

i și din deret).
Keresztét, ». drum încrucișat; respân-
  tie,. răscruce.               [cruciș.
Keresztül, postp. peste, preste, prin
Keresztülesik; v. a căde prin, a reuși,
a succede, vmin —, a trece (exa-
menul^; a presta .ceva cu succes.
Keresztüljár, v. a trece a merge a
străbate prin ceva ; vki eszén —, a
străbate gândul cuiva; a-l încurca,
ițele.
Keresztül-kasúl, abvi in cruciș și cur-
  meziș, în zig-zag, in boboțe, în dodii.
Keresztülvág, v. a precurma; a tăia;
  a spinteca in doue; a trece preste.
Keresztülvisz, v. a trece prin ceva ; a
  scoate la capet, a duce la înde-
  plinire.
Keresztülvitel, ». efecțuire, Isprăvire.
  scoatere la»capet.
Keresztvágás, ». tăietura de cruci;
  tăietură în cruciș.
Keresztvas, ». câtuși crucișe; pantă
  (la mori).
Keresztvendégség, ». (ospăț de) bo-
  tez, botejune.


Keresztvetés.

facerea semnului

crucii, semnul crucii.
Keresztvíz, ». apa botezului, apă de
boțezfat).
Keresztvonás,», semnul crucii (în loc
  de subscriere).
Keresztyén,». creșțin —, a. creștinesc,
  creștin; v. Keresztény.
Keret, ». pervaz, Cadru; cercevea,
  ramă; gherghef (broderie ); cearcăn
  <la lună).

Kéret

368

Kerti

Kerti bolha

369

Keserget

Kéret, y. a ruga, a lăsa să roage;
a peți (o fată); — i magát, se lasă
rugat.
Keretei, y. a încadra, a pune in rama.
Kéretlen, a. nerugat, necerut.
Kér evet, 3. divan, canapea, sofa.
Kérezkedik, y. a se cere, a cere per-
misiune.
Kerge, a. căpchiat, capchiu.
Kergejuh, o. oaie căpchiată, ~ capchie.
Kergekór, 5. capchiere, resfug (boală
de oí).
Kérges, a. putregăios, scorțos, cu
scoarță, tare-, aspru; crustat.
Kérges bőr, 5. piele scorțoasă; șorîc.
Kétgesedik, v. a se înscorțoșa; a se
bătuci, a se întări (pielea) a se
naspri.
Kergéség, 0. căp(ch)iere, resfug.
Kérgeáség, scorțoșitură, bătătură;
putregaiü; crustătură.
Kerget, v a alunga, a prigoni, a goni,
a urinări, a fugări, a pe fu ga.
Kergeteg, 3. căp(ch)iere, resfug (laoi).
Kergeteges, ₐ. căpchiat.
Kergeteș, 3. alungare, fugărire, pe-
fugaré.
Kergetődzik, Kerge tőle dzik, y. a se
alunga, a se goni, a se fugări.
Kérgez, v. a încrusta; a căptuși cu
scoarță.
Kergűl, v. a cap(ch)ia; a fi resfug.
Kering, Keringel, v. a se ínvérti, a se
mișca, a (se) rpti, a pluti împrejur;
a circula.
Keringés, 0. invertire, mișcare ín cerc;
  circ uiațiune; mișcare circulară.
Keringő, 0. vals (joc)
Keringőlépcső, 3. scară spirală, = în
formă de mele.
Kering-őr, 3. rondă, raită; patrula.
Keringőzik, v. a se mișca în cerc; a
  valsa, a juca vals:
Kerít, v. a căuta, a câștigă , a prinde;
a achira, a pune mâna pe; a în-
cunjur a, a îngrădi ; nagy feneket —,
a începe de la Ádam, a începe pe
departe (cu vorba), a face digresiuni;
szeretőt —, a votri, a peți pentru
cineva ; tőrbe —, a prinde în cursă.
Keriték, a. îngrăditură, împrejmuire;
încadrare ; pervaz,' cercevea ; tivi-
tură, chenar.
Kerítés, 0. îngrăditură, palan, stobor,
  gard; îngrădire, împrejmuire.
Keritetlen, a. neîngrădit, deschis.

Kerített, a. îngrădit; împrejmuit
câștigat, căutat.
Kerítő, 3. votru, verigaș, pezecenchiu.
Kerítőfal 3. zid, mur (ca gard).
Kerítőháló, 3. plasă, laț, cursă.
Kerítőnő, 3. votră, pezevenche.
Kérkedékeny. a. lăudăros, fălos,
gâmfat, trufaș, fanfaron.
Kérkedés, 3. lăudăroșie, trufie, fale
îngâmfare.
Kérkedi, 3. hai-huî, fanfaron, fal
goală, lăudăros, fălos, îngâmfat, tru
faș.
Kérkedik, y. a se lăuda, a se făli,
se mândri.
Kérkedő, 3. lăudăros, fălos, îngâmfai
trufaș.
Kérlel, v. a, liniști, a mulcomi, a. în
blânzi; a calma, a îndupleca.
Kérlelhetlen, a Kérlelhetlen űl, aóu
neînduplecat, nemilos, neîndurător^
neirnblândit.                       i
Kermes, 3. cârmuz (insectă). ■
Kérő, 3. 1. petent, rugător, suplicant
2. pețitor; 3. pețit, însurătoare
4. scamă; 5. rumegare, —t râgn
a rumega.
Kérődzés, 3. rumegare, rumegat.
Kérődzik, ᵥ. a rumega.
Kérőgyomor, 3. a treia rânză a rum,
gătoarelor.                      '
Kérőleg, abv. (în mod) rugător, î
fonna de rugăminte.              ₜ
Kérőlevél, 3. rugare, petiție, suplic
instanță.
Kérő társ, 3. compețitor. concurent (<
petit).
Kérözik, v. a rumega; v. Kérődzik^
Kerra, 3. (zool.) porumbar, uliul gfâ
ni lor, bodiu, cobăț, eriă, gaie (Falș
palumbarius).
Kerreg, v. a clonăni, a cár ăi (găină
Kert, 3. grădină, ogradă (davj. \
Kertel, v. a îngrădi, a imprejmui,^
încunjură cu gard.
Kertelet, 3. îngrăditură, gard, pali
Kertész, 3. grădinar.
Kertészet, 3. grădinăriă, orticultu
grădinărit.
Kertészkapa, 3. sapă, de grădină.
Kertészkedik, v. a se ocupa cu gre
năritul.
Kertészolló, 3. foarfeci de grădină
Kertészség, 3. grădinăriă, grădină
Kerti, ,a. de grădină, ce se ține
gradină.

Kerti bolha, purece de grădină.
Kerti borostyán, 3. (Sot.) mălin, scum-
pie, liliac, iorgovan, serinte (Syringa
persica).
Kerti csiga, 3. melc, culbec, bourel
fCochlea).
Kertike, 3. măcriș de grădină, drăgă-
vei, steghie (Rumex patienta).
Kertkedvelő, 0. iubitor de grădină,
ortic,"ltor.
Kertművelés, 3. grădinărit, orticul-
tură.
Kerül, v. a încunjură, a evita, a ocoli,
a foțCe o roată ; egyet —, a face 0
tură, a Se întoarce odată; adós-
ságba a se cufunda în datorii,
a se indatori; vmibe —, a costa, a
trage (ceva); vmire—, a ajunge la :
kerüld a rossz társaságot, jugi de =,
feresce-te de *=, încunjură societatea
rea.
Kerülék, o. elipsă.
Kerülékes, Kerülékidomú, «, în formă
eliptică, eliptic.
Kerület, o. ocolire, tură; periferie;
perimetru, circumferență; cerc, di-
strict, județ, ocol, ținut, canton.
Kerületenként, abv. după cercuri, după
districte, după plasă.
Kerületi, a. cercudl, provincial, distric-
tual; ce se ține de cerc; — biztos,
comisar districtual; — hatóság,
diregătorie districtuală; — tábla,
tablă districtuală.
Kerülget, v. a încunjură, a evita, a
ocoli; a se înverti, a umbla împre-
jur ; kerülgeti, mint a macska a
orró kását, umblă încoace și 'ncolo,
ca mâța pre lângă păsatul fierbinte ;
ájulás kerülgeti stă să amețească.
Kerülhetetlen, Kerülhetlen, a. ne-
încunjurabil, inevitabil.
Kerülő, d. 1. încunjurător; 2. păstor,
păzitor, paznic, jitar (de câmp), pa-
dhrariu; 3. ocol, încunjur, cale in-
directă; —t tettem, am făcut un
ocol, = un încunjur.
Kerülőbeszéd, 3. abatere (în vorbire),
digresiune.
Kerülőlevél, 3. circular, circulară
(hârtie ).
Kerülőpohár, s. pocal, ce merge în
jur; kerülőpoharat inni, a bé în
cerc, = în rond.
Kerülő út, d. ocol, ocolitură, încun-
jur, cale indirectă.
    Magyar-román szótár

Kérvény, 3. petiție, suplică, rugare.
cerere, jal(u)bă.
TfâxN&aywz, v. a petiționa, a suplica.
Kérvényező, 3. suplicant, petent, peti-
ționar.
Kérvényjog, 3. drept de petiționare,
    de suplicare.
Kés, 3. cuțit; briceag; bele tört a
—e, nu i-a succes, ría izbuțțt.
Késcsináló, 3. cuțitar.
Kese, a. v. Kesely.
Késedelem, întârziere, : zbovire,
zăbavă, trăgănare; — nélkül, fără
întărZiere, fără zăbavă.
Késedelmes, a. intârZietor, zăbavnic,*
negligent, încet, tândălos.
Késedelmeskedik, ᵥ. a întârZia, a
zăbovi, a tândăli.
Késedelmesség, 3. întârZiere, zăbo-
vire ; negligența.
Késedelmez, v. a întârZiu, a zăbovi.
Késedelmi, o. de întârZiere; — ka-
mat, interese =, camătă de întârZiere.
Késedez, ». a întârZia, a zăbovi, a fi
incet, a tandali.
Késedező, a. târdiu, zabovitor, încet,
leneș, tăndală.
Kései, a. târZiu; - - gyermek, postum;
— bárány, miel târZiu; — vetés,
semenătură tâi'Zie.
Késel, v. a spinteca cu cuțitul; agyon
—, a junghia .
Kesely, galben spălăcit, perseciu;
bălan, roib, șarg (cal) ; —, 3. v. Ke-
selyű.
Keselykő, 3. peatră surie.
Keselyű, 3. vultur (bărbos), cilihoiü,
șușugaie ( Gypaetusj.
Késér, v. v. Kísér, 3cl
Keseredés, 3. amărăciune, întristare,
exacerbare ; oțerîre, îndârjire.
Eeser-édes, a. dulce-amar; (do.,) los-
nicior, zîrnă (Solanum dulcamara).
Keseredik, v. a deveni amar; a se
amărî. a se întrista, a se îndârji.
Kesereg, v. a se întrista, a se plânge,
a lamenta, a se boci, a se văetâ.
Keser-éleg, 3. magnesie, oxid de mag-
nesie.                         [amar.
Keserell, v. a considera =, a ține de
Keserföld, v. magnesie.
Keserfu, 3. (Sot.). dințura, gințură
(Gentiana).
Keserfűz, 3, salcie amară.
Keserget, v. a întrista, a amăil, a
I supăra.

24

Készítget

371

Kétkedik

               Kesergő 370 Készítetten

Kesergő, a. întristat, supărăcios, ama-
rii, năcăjit.
Keserít, v. a întrista, a amărî,aface
amar.
Kesernyés,a. cam amar, puțin amar ;
amărăcios, amărîu; ciumărit (vin).
Keserű, a. Keserűen, aóv. amar;
amarnic.
Keserűfoszlár, 0. (fot.) cardamină
amn^ă; amărea, amăruță, earba găii.
Keserűföld, 0. magnesie, păment muri-
atic.
Keserű galóca, Keserű gomba, o. bu-
rete (alb).
Keserű gúny, o. sarcasm.
Keserűi, v. a deveni amar; a se
amari ; cv-ifi amar ; a se îndura de,
a compătimi; a regreta; keserűlj
rajtam! aibă milă de mine.
Keserűs, a. amărîu, cam amar; ciu-
marit (vin).
Keserűség, o. amăreală; amărăciune,
necaz, supărare.
Keserűsó, 0. sare amară, sulfat de
sodă.
Keserv, 0. durere, năcaz, amar, supă-
rare, suferință, păs; duioșie, mâh-
nire, tânguire.
Keserves, a. Keservesen, abv. amar,
trist, necăjit; cu amar, cu greu, trud-
nic ; — munka, truda amară; —
sírni, a plânge cu amar.
Késes, cuțițar.
Késés, 9. întârziere, zăbavă.
Késfok, 9. muchie =, dungă de cuțit.
Keshed, v. a se țănduri, a se toci,
a se roade.
Késik, v. a întârZia, a zăbovi; a
merge încet, a tândăli; nem lehet a
dologgal késni, lucrul nu sufere amâ-
nare.
Keskeny, a, îngust, strimt.
Keskenyedik, ᵥ. a se îngusta, a se
strimta.                    [îngustă.
Keskenynyomú vasút, 0. cale ferată
Keskenység, 9. îngustime, strîmtoare.
Keskenyül, y. a se îngusta, a se
strimta.
Keskeny vágány ú, ₐ. cu șine înguste
  (cale ferată).
Késlekedik, v. a întârZia, a zăbovi;
  a tândăli.
Késlekedő, 9. negligent, tândălos, ză-
  bavnic.
Késlel, v. a reține, a amâna, ă în-
  târZia.

Késlelő parancs,* moratoriu.
Késleltet, v. a rețină, a împiedeca, a
trăgăna, a întârZia.
Késlelvény, 0. moratoriu.
Késműves,     cuțit ar. '
Késművesség, 0. cuțitărie.
Késnyél, 0. mănunchiu, plăsea, mâner.
Késő, a. și abv. târZiu.
Későcske, a. Későcskén, abv. cam tar-
Ziu, ceva-și târZiu.
Későn, abv. târdiu, la urmă.
Későre, abv. târZiu, pe târZiu.
Késpenge, Késpilinga, 0. ascuțiș, tăiș,
custură.
Kesreny, 9. magnesiu.
Késszúrás, 0. împunsătură de, cuțit,
Késtet, v. a reține, a face să întârzie.
Késtok, Késtokmány, 0. toc =, cutie
pentra cuțite:
Késvas, 0. custură, tăiș, ascuțiș.
Kész, a. gata; pregătit, isprăvit, sfir-
șit; — nevetség, de ris, ridicol;
—pénzben, în bani gata, în numerar.
Készakarat, 9. promtitudine, zăl, în-
adins (voință); —tal, cu intențiune,
cu premeditațiune.
Készakaratú, a. aplicat, gata de a
face ceva, prompt.
Készakarva, abv. cu intenție, cu pre-
meditați#, de bună voie, într'adins,
anume.
Keszeg, 0. clean, ghioț, pietroșel, por-
cușor (Cyprinus alburnus).
Keszeg-oldalt, abv. pieZis, strîmb, pon-
ciș, oblic, diagonal.
Készei, v. a curați a ar găsi; g reci
(ferul).
Készen, abv. gata, pregătit, preparat;
— lenni vmire, a fi gata =, pregătit
spre =, =-■ la ceva; ~ tartani, a țină
gata, a ave la disposițiune.
Készenlét, Készenlétei, 0. gata, disposi-
țiune ; reservă.
Készenlévő, a. în reservă, pregătit,
preparat, gata.
Készfizetés, 9. plătire cu bani gata,
= în numerar, = în naht.
Készít, v. a pregăti, a prepara; a
face, a găti; ételt —, a pregăti
-mâncări.
Készítés, 9. pregătire, preparare, gă-
tire.
Készítésmód, J mod de pregătire, = de
preparare. '
Készítetten, «. Készítetlenűl, abv. ne-
' pregătit, nelucrat, nepreparat.

Készítget, v. a găti, a pregăti des.
Készítmény, 0. preparat, lucru, pro-
duct (de artă).
Készítő, ». pregătitor, fabricant, con-
structor, autor.
Keszkenő, 0. batistă; năframă, zadic.
Késztet, 9. promisiune; reservă.
Eészletkönyv, ₅. inventariu.
Készlettár, 0. cămară, magazin de
provisii.
Késznek nyilatkozik, v. a se declara
de a fi gata, « a fi aplicat.
Keszőce, 9. chisăliță, zamă acră; borș,
zamă de prune.
Készpénz, 0. bani gata.
Készpénzbeli, «. Készpénzben, aóv.
în bani gata, în numerar.
Készpénzbevétel, 0. percepțiune in-
cassare de bani gata.
Készpénzkészlet, 9. provisiune în bani
gata, = în numerar.
Készség, 9. prompteță, promtitudine,
disposițiune, zel; bunăvoință.
Készséges, a. Készségesen, aóv. prompt,
zelos; cu zel, gata de a servi, în-
datoritor.
Készt, Késztet, v. a îndemna, a îm-
boldi, a sili, a împintena, a zori.
Kesztyű, 0. mânușă; v. Keztyű. .
Készül, v. a se pregăti, a se prepara,
a se găta.

Készülék, 0. aparat; preparat.
Készület, o. pregătire; preparare, dis-
posițiune; —eket tenni, a face pre-
gătiri, = disposițiuni.

yuwi, = uispuoiyvwni.                j Kétfelől, aóv. din două părți, din două
Készületien, &. Készületlenül, aóv. ne- ț direcțiuni.
x x_              : Kétfenekű rosta. 0.1 ciur =, sită cu

pregătit, nepreparat; negata.
Készülget, vi a se pregăti', a se pre-
para pe încetul. •
Készülőben, a. Készülőiéiben,

abv.

spre găteală.
Készülődik (vmihez, vmire), v. a se
pregăti^ a se prepara; a se găta.
Készült, a. pregătit, preparat.
Készültség, 0. pregătire; szép —ű, cu
pregătiri =, cu cunoscințe frumoase.
Két, n. dd, doue.
Kétágú,cu doue ramuri, cu doue
coarnă; bifurcat.
Kétakkora, abv. de doue ori așa de
mare, = atât.
Kétannyi, aóv. duplu, de doue őri
atâta.
Kétárbocos, 0. corabie =, naie cu doue
catarguri.                    [țevi.
Kétcsövű fegyver, 0. pușcă cu doue

Két-egy, 9. (fot.) drobiță, ginistră
(Genista).
Kétéletű, 9. amfibiu.
Kételhetlen, ₐ. Kételhetlenűl, aóv.
néindóios, nedisputabil, apodictic.
Kételkedik, v. a se îndoi, a dubita, a
(h)esita.
Kételkedő, «. îndoielnic, dubitativ.
Kétéltű, a. amfibiu.
Kétélű, a. cu doue tăișuri, = ascuți-
șuri.                   -
Kétely, 9. îndoială, dubietaie.
Kétértelmű, Kétértelműleg, aóv. am-
biguu, echivoc; cu doue înțelesuri.
Kétértelműség, 9. echivocitate; ambi-
guitate, duplicitate.
Kétes, a. Kétesen, aóv. dubiu, îndotos,
îndoielnic, problematic.
Kétesít, v. a trage la îndoială, a face
problematic.
Kétéves, a. de doi ani.
Kétfejű, a. cu doue capde.
Kétfejű sas, 0. vultur cu doue capete,
pajură împărătească.
Kétfelé, aóv. in doue (părți) ; — szitui,
— s&ntikálni, a se cumpeni in două
laturi, a nu fi statornic, a esita, a fi
fățarnic.
Kétféle, a. de doue feluri, de doue
soiuri, de doue sorté.
Kétfá’eképen, aóv. în doue chipuri, in
doue. moduri.
Kétfelé sántikálás, 0. fățărnicie.
Kétfelé sántikáló, 9. fățarnic.

doue funduri.
Kétfogatú, 9. cu dói cai; trăsură cu
doi cai.                       [vgl.
Kétfogú, a. cu doi dinți; 9. nar-
Kétfülű, a. cu doue urechi.
Kétfüvü, a. ce se cosesce de doue őri,
cu doue erburi.
Kéthasábú, ₐ. în două columne; bi-
furcat.
Kéthónapos, a. de doue lunl.
Kétigás, a. cu doue juguri.
Kétjáratú csavar, 0. șurub duplu.
Kétjegyű, a. cu două cifre.
Kétkarú, a. cu doue brațe.
Kétkarú mérleg, 9. cumpănă căntar
cu doue brațe.
Kétkedés, 0. îndoire, dubita:e, esitare.
Kétkedik, v. a se îndoi, a dubita, a
esita.







24*



Kétkedő

372

Ketté tör

Kettő

373

Kevésig

Kétkedő, 9. care se índoesce, = dubi-
te^ză, dubitator.
Kétkedőleg, abv. dubitand, índoinduse,
esitánd.
Kétképen, aba. în doue feluri, in doue
chipuri.
Kétkezű, ©. cu doue mâni, biman.
Kétkulacsos, ©. cu doue fețe, fățar-
nic, prefăcut, care umbla, cu doi
bani in trei pungi.
Kétkulacsosság, 5. duplicitate, fățăr-
nicie, prefăcătorie.
Kétlábnyi, a. de doue urme.
Rétlaki, c. dioic. cu doue locuințe.
Rétien, ©. «. Kétségtelen.
Kétlés, 9. dubitare, îndoire, ezitare.

Kétlovas, 9. trăsură cu doi cai, = cu Kétszereződik, v. a se duplica,
doi telegari.                         : Kétszeri, ₐ. de aoue ori.
Kétnejű, a. cu doue femei, bigam. > Kétszersült, 9. pesmet, pozmag, pi-
Kétnejűség,-a. bigamie.               • școt(ă).
Kétnyiratú, Kétnyiretíi, a. ce se poate I Kétszerte, abv. de doue ori atât, duplu
tunde de doue. ori.                      atât.

Kétnyüstös, a. in doue fire, in dcae
ițe.
Kétoldalú, a. cu doue laturi, bilateral.
Kétórai, Kétórányi, a. de doue oare
(cale).
Kétpúpú teve, 9. cămilă (cu doue
cocoașe) (Camelns bactryanus).
Ketrec, 1. scară, trepte; 2. colivie,
cușcă; cotigar (de găini).
Kétrét, Kétrétű, a. duplu, îndoit (for- [
mat).                                !
Kétröpös, Kétröpű, a. dipter.
Kétség, o. îndoială, dubitare, esitare,
scrupul; ehhez — nem fér, aici
nu încape îndoială; nincs kétség
benne, nu sufere îndoială; —be
vonni, a trage la îndoială, a dubita;
—kívül, —enkívül, fără îndoiala,
sigur, la toată întâmplarea; —be
ejteni, a face să despereze, a pune
pe cugete; —be esni, a despera, a
căde în desperațiune, a desnadejdui.
Kétségbeejtő, a. desperător, grozav, d
desnădejduit.
Kétségbeesés, 9. desperare, desnădejde.
Kétségbeesett, a. desperat, desnădej-
duit ; fam. apelpisit.
Kétséges, 0. dubiu, îndoios, proble-
matic,                       [a esita.
Kétségeskedik, v. a se îndoi, a dubita,
Kétségtelen, a. Kétségtelenül, abv.
neîndoios; fără îndoială.
Kétsodratú, Kétsodrú, ₐ. în doue fire,
în doue. ițe.

Kétszaki, a. binomial, binomic; — tan-
  tét, principiu binomial, teoremă bino-
  mială.
Kétszámyú ajtó, 0. ușă cu doue cana-
  turi, = cu doue aripi.
Két szárú fék, 5. frâu duplu.
Kétszarvú, a. cu doue coarne, bicorn;
  — okoskodás, dilema.
Kétszavú, a. cu doue voci.
Kétszem, 9. as, tuz, porc (in cărți).
Kétszer, v. duplu, de doue ori; —
1 annyi, de doue ori atâta, duplu.
Kétszeres, a. de doue ori așa mare,
  duplu; — buza, grâu mestecat.
Kétszerez, v. a dupla, a duplica, a
  îndoi, a înmulți cu doi.

Kétszikű, a, digamă.
Kétszineskedik, v. a se (pre)face, a
fățări, a fi cu' doue fețe.
Kétszínű, a. 1. bicolor; 2. în două
fețe, prefăcut, fals, fățarnic, ipocrit,
mincinos.
Kétszínűség, Kétszinűsködés, 0. ipo-
crisie, fățărnicie.
KétszínűSködik, v. a fi cu doue fețe,
a fațări, a se preface.
Kétszólamú, a. în doue voci; — ének,
duet, cântare în 2 voci.
Kéttag, 9. binom.
Kéttagú, a. constatator din doi membri,
binomial.
Ketté, abv. in doue (părți).
Kettedik, (în composiții) al doilea ;
húszon—, al douețleci și doilea.
Kettedrész, 9. a doua parte, jumătate.
Kettedrét, 9. mărime de coală, folio.
Kettéhasít, v. a crepa, a sfâșie, a
spinteca în doue.
Kctten, abv. doi înși, nai doi.
Kettenként, abv. câte doi, cu părechea,
Kettéoszt, v. a împărți =, a divide în
doue, se înjumătăți.
Kettéosztható, a. disivibil în doue
părți, ce se poate înjumătăți.
Kettes, a. duplu, îndoit; —, 9. (cifra)
doi; păreche.
Kettesével, abv. câte doi, cu părechea.
Kettest lök, v. a dupla (în joc de
biliard).
Kettétör, v. a rupe a frânge in două.

Kettő, M. doi, doue; —n áll a vásár,
târgul atârnă dela doi; egyet mon-
dok, kettő lesz belőle, am să’ți spun
ceva important; ez már több kettő-
nél, aceasta nu mai e glumă, e prea
mult.
Kettőnként, abv. câte doi, doi cu doi.
Kettős, a. duplu, îndoit; duet.
Kettős ablak, 9. fereastră duplă.
Kettősben, abv. în doi; cu doi tele-
gari.
Kettős csillagzat, 9. constelație duplă.
Kettős cső, 9. pușcă cu doue țevi,
țeavă duplă.
Kettős csövű, a. cu doue țevi.
Kettős eke, 9. plug duplu.
Kettős értelem, 0. ehivocitate, doue
înțelesuri; duplicitate.
Kettős hang, Kettős hangzó, 9 dif-
tong, vocală duplă.
Kettős házasság, 9. bigamie.
Kettősít, v. a îndoi, a duplica.
Kettősödik, y. a se îndoi, a se dupla.
Kettős példány, 9. duplu (exemplar),
duplicat.
Kettőspont, 9. doue puncte.
Kettősül, v. v. Kettősödik.
Kettősválasztás, 9. alegere duplă.
Kettőz, v. a duplica, a îndoi.
Kettőzés, 9. duplicare, îndoire.
Kettőzet, 9. duplu; duplicațiune.
Kettőztet, v. a duplica, a îndoi.
Ketty, 9. ticăit (la orologiu), svocotit.
Kettyen, v. a tîcăi, a suocoti.
Kettyent, ©. a trosni, a pocni (cu
biciul); a tîcăi.
Kétülésű, a. cu doue sm/uturi.
Kétvágányú, ©. cu doue ogașe, cu
doue șine.
Ketyeg, v. a tîcăi (orologiul); a fie-
cări.
Ketyegő, 0. pendul (ă) (la orologiu).
Kéve, 9. snop.
Kévekötő, 9. legător, leyătoare (de
snopi).
Kevély, a. trufaș, mândru, sumeț, su-
perb, fudul, fălos, arogant; orgolios.
Kevélyedik, v. a se fudqți, a se
mândri, a se trufii; a se făli, a fi
sumeț, a fi trufaș, a fi fălos.
Kevélyen, abv. superb, măreț, cu fală,
sumeț.
Kevélyfű, 9. (âot.) v. Vérontófű.
Kevélykedik, v. a se ține fălos, ~
mândru, a se fuduli, a se mândri, a
se fali, a se trufi.

Kevélység, 5. trufie, sumeție, fată, su-
perbie, mândrie, fudulie, aroganță.
Kever, ». 1. a mesteca, a scormoli;
2. a amesteca ; a drege (vin); a alia
(metal); 3. a întoarce, a învârti;
—i magát vmibe, a se mesteca, a se
băga; — i magát adósságba, a se
încurca în datorit; bajba -, a dade
necaz
Keveredett, 0. mestecat; încurcat.
Keveredik (vmibe), 9. a se mesteca, a
se băga, a se încurca in ceva.
Ke v öreg, v. v. Kavarog.
Keverék, mixtură, mestecătură,
amestec; galiinathias, talmeș-balmeș,
amalgam , golomoț.
Keverékszó, 9. cuvint corcit.
Keveretlen, Keveretleuűl, aóti, ne-
mestecat; curat.
Keverget, o. a amesteca, a încurca des.
Keverit, ». a mesteca; a jiniui.
Keverő, a. de mestecat, de întors, de
învârtit; —re kapálni, a săpa a
doua oara; .re szántani, a ara a
doua oară, a întoarce ogorul.
Keverőbot, Keverőfa, 9. mestecător,
făcăleț, melésteü, teșcherea.
Keverődzik, v. a se mesteca, a se baga,
a se încurca; a se alia (metalul).
Keverőkanál, 9. lingură , lopățica de
^mestecat.
Keverőkészülék, aparat de meste-
cat.
Kevert, a. mestecat; încurcat; — rán-
totta. rátotta, oue bătute, scrob, pa-
pară.
Kevés, a. puțin, pic(ur), nițel; —ben
múlt, hogy . . . puțin a lipsit, ca să.
Kevesbedik, v. a șe împuțina, a se
mici, c. se micșora, a se reduce, a
scadé.
Kevésbe vesz, a prețui puțin, a
desprețul, a nu băga in seama.
Kevésbít, 9. a împuțina, a mici; a
reduce, a scade.
Kevesbűl, v. a se împuțina, a se mici.
Kevesebbedik, v. a se împuțina, a se
mici, a scade.
Kevesebbit, v. a împuțina, a mici.
Kevesebbség, ₃. minoritate.
Kevesebbül, y. v. Kevesbűl.
Kevesedik, v. a se împuțina, a se
micșora.
Keveset, Kevesell, v. a ține de puțin.
Kevesen, ©0». puțini.
Kevésig, aóv. puțin, pe timp scurt.

Keyésít

374

Kezesség

Kezességi

375



Kevésít, p. a micșora, a împuțina, a
reduce, a scări.
Kevésités, o. împuținare, micșorare,
scărire.
Kevéssé, abv. puțin, nițel, pe \timp
scurt.
Kevésség, puținătate, bagatelă. '
Kevéssel, abv. cu puțin, cu cevași, cu
nițel; — azután, puțin după aceea ;
— ezelőtt, ceva =, puțin mai nainte,
adineóri; hamarább, puțin mai
curund.
Kevés szavú, a. scurt, cu puține vorbe,
laconic.
Kévéz, v. a, snopi, a lega snopi.
Kéz, ö. mâna; — alatt, pe sub mână,
in ascuns, pe furiș; enyves kézé
van, â>re degete lungi, i-se lipesce de
mână; nem esik kezemre, nem esik
kezem ügyébe, nu’mi e la îndemână;
maga kezére, după capul seü, pe
răspunderea sa; —hez jutni, a ajunge
la mâna (cuiva); köz—en forogni,
a circula din mâna ’n mâna, a fi de
obște cunoscut; itt a kezem f dau
mânai vorba gata, tirgu gata; — ke-
zet mos, o mână spală pe ceialaltă;
kezein hordani valakit, a porta ín
palme pe cineva; vkire rátenni ke-
zét, a pune mâna pe cineva; segéd-
kezet nyújtani, a întinde cuiva mână
de ajutor.
Kézadás, 9. darea parolei, dare de
mână, învoială, tocmeală.
Kézbesít, v. a înmanua, ,a da fyi
mână.
Kézbesítés, 9. inmanuare, dare in
mână.
Kézbesítési ív, coală =, listă de
inmanuare.
Kézbesíthetetlen, a. neînmanuabil, ce
nu se poate înmanua.
Kézbesítő, o. înmanuător, împărlitor
de scrisori.
Kézbeszolgáltat, v. a preda, a da In
mână, a înmanua.
Kézbilincs, ă. câtuși, feare.
Kézcsók, o. sărutare de mână.
Kézcsörgetyűk, castanete, zurgălău.
Kézcsukló, 9. încheietura mânei.
Kezd, v. a începe, a face începutul,
a iniția; vmihez, a se apuca, a
se prinde de ceva; nem tudni mi-
hez kezdeni, a nu sci ce'~i de făcut.
Kezdeget, v. a se apuca des de ceva,
a începe ceva mai de multe ori.

Kezdemény, a. început, inițiativă; ín-
trepindere.
Kezdeményez, v. a începe, a iniția,
a face începutul.
Kezdeményi, a. inițiativ, de început.
Kezdet, 9. început, origine; urzire,
cap; —ben, la început; —tői, din
capul locului, minden — nehéz, tot
începutul este greu.
Kezdetalap,9. principie, elemente, rudi-
mente.                      \
Kezdetbeli, a. primitiv, la început,
dintâiu ; originar.
Kezdetleges, a. primitiv, originar;
elementar.
Kezdő, ». începător; autor, ursitor,
—;, a. inițial; de început, mai în-
tâiu.
Kezdőbetű, 9. literă inițială, - capi-
tală.
Kezdődik, v. a se începe, a'și lua în-
ceputul, a se urzi, a se iniția; itt
egy új szakasz —, aici se începe un
capitol noii.
Kezel, v. a manua, a manipula a
administra, a tracta.
Kezelés, o. mânuire aplicare; mani-
pulare, regie, administrare; tractare.
Kezelési költség, spese de admini-
strațiune.
Kezelésmód, modul de tractare;
mod de administrare, = de a mânui.
Kezelhető, a. mănuibil, tractabil; în-
demânatec.
Kezelő, a. de manipulațiune; ad-
ministrativ; 9. administrator, manipu-
lant, intendent.
Kézelő, manget(ă) ; pumnășel.
Kézen-közön, abv. pe submână; din
mână 'n mână, de aici-colea.
Kezes, 9. chizeș, chezaș, garant;—, a.
blând, îndemânatec; dresat (despre
cal); care are degete lungi; — lenni,
a garanta, a sta bun, a chezășui
pentru cineva.
Kezeskedés, z. chizeșie, chezășie ga-
ranță, cauțiune, răspundere.
Kezeskedik, v. a fi chizeș, a chezășui,
a sta bun, a răspunde, ă garanta
pentru cineva.
Kezeslábas, a. robust, tare, virtos,
sdravăn.
Kezeslevél, 9. scrisoare de chezășie,
cauțiune.
Kezesség, o. chizeșie, garanță, caven-
tură, cauțiune, răspundere; —et vâl-

lalni, a răspunde, a lua garanță, a
sta bun (pentru cineva).
Kezességi, a. de chizeșie, de garanță.
Kezestárs, 0. cavent, garant solidar.
Kézfej, 9. metacarp ; pumn.
Kézfogás, 9. parolă, dare de mână;
încredințare, fidanțare.
Kézfogó, i. credință, încredințare,
fidanțare.
Kézhát, 9. dosul mânei.
Kézhez ad, v. a da în mâna, a în-
manua, a preda.
Kézhezadás, 9. inmanuare, predare.
Kézhezadó, 9. înmanuător, împărțitor
de scrisori.

Kézhezjuttat, Kézhezszolgáltat, v a
da în mână, a înmanua, a preda, a | Kéznyújtás, 9. întinderea mânii; dare
trimite.                       '     | de mână, mână de ajutor.
Kézhez vesz, ᵥ. a primi (la mână), i Kézrekerít, v. apune mâna pe; a găsi,
Kézi, a. de mână, manual.               a afia^
Kézi fűrész, 9. ferestreu de mână.
Kézíj, 9. batistă, arc (de aruncat să-
geata).
Kézíjas, 9. arcaș, săgetător.
Kézikönyv, 9. manual, compendiu.
Kézi malom, 9. morișcă de mână,
râșniță.                     (factură.
Kézi munka, 9. lucru de mână, manu-
Kézírás, 9. scrisoare de mână, manu-
scris; bilet de mână, autograf; ez
az ő keze írása, aceasta e scrisoarea
lui.
Kézirat, 9. manuscript, manuscris.
Kézi sajtó, 0. presa de mână.
Kézi szótár, 9. vocabular dicționar
portativ.
Kézi ügyesség, ₅.          de mână.
Kézív, 9. arc.

Kézi zálog, 9. amanet.

Keztyűtágitó, 9. unealtă de întins
Kézjegy, 9. parafă, manuproprie. sub- mănușă.
^4^                   i             Kézügy, 9. kézügy alatt lenni, keze-

scriere proprie.

Kéz jóslat, d. chiromanție, arta de a
gâci din semnele mânilor.
Kezkenő, o. batistă (de nas, de buzu-
nar); maramă, năframă, cârpă; zadie.
Kézköszvény, 9. chiragră, reumatism
in mâni,
Kézláb,9. négykézláb, pe țatru brânci;
ép— ember, om întreg, « sănătos.
Kézlábmajomᵥ^ satir, mândrii (Cyno-
cephalus mycetes).
Kézmás, 9. facsimil.
Kézmásol, v. a face facsimile.
Kézmív, 9. v. Kézmű.
Kézmíves, 9. industriaș, meseriaș ; o.
Kézműves.

Kézmosdó, Kézmosó, 9. lighian (de
spălat), lavór.
Kézmű, 9. lucru de mâna, manufac-
tură, bogasieriă. ș
Kézműáru, 9. . articol de mână, manu-
factură.
Kézműiskola, d. scoală de meserii, ~
industrială.
Kézműtan, 9. technologie.
Kézműtani, a. de technologie, techno-
logic.
Kézműves, >. meseriaș, industriaș,
profesionist, maestru.
Kézműzet, 9. manufactură.
Kéznél van, v. a fi la îndemână, a fi
la mână.





Kézszár, 9. brațul anterior,
Kézszárnyúak, chiroptere.
Kézszorítás, 9. strângere de mână.
Kéztőj 9. nodul mânii, mână,
Kéztőcsont, 0. os de încheietură (la
mână), articulațiune.
Kéztől, a. la o parte, alăturea.
Kéztusa, 9. lupta, pept la. pept, în-
căierare.
Keztyű, 9. mănușă; megtanitlak kez-
tyűbe dudálni, ie voiü învăța la
omenie ; felvenni a —t, a ridica mâ-
nușa, a primi chemarea la luptă.
Keztyűs, 9. mănușar; —, a. manușat,
cu mănuși.
Keztyűsárú, 9. mănușerie.
Keztyűvirág, ü. (âot.) sănicioară, cinci
foi, scrintitoare (Sanicula).

ügyébe esni, a fi la îndemână, a fi
aproape ; —be ejt, a pune la înde-
mână.
Kézvas, 9 obefii; câtuși, fiare (de
mâni). .
Kézvonás, 9. parafă, manuproprie.
K&zvcfüó, 9. cuțitoae; mezdrea.
Kézzelfogható, a. Kézzelfoghatólag,
abv. ce se poale pipăi cu mâna, evi-
dent, învederat, palpabil.
Khina, 9. China; chină, chinină.
Khinakérég, 9. chină, chinină.
Ki ? pwn. vine, cine ? (reljaiiv) care,
cel ce ; ki az ? cine-iacela, cine-i aici?
ki . . . ki . .unul. . altul; ki

Ki

376

Kialaszik

jobbra, ki balra ment, unul în dre-
apta, altul în stânga; ki föl s ki
alá, unul in sus, altul in jos; unul
vine, altul merge (cum se întîmplă
în lume).
Ki, pw/iz, afară; (în compuneri cu
verbe) din, des=, e=, de lâ; ex-
primând; 1. eșire, scoatere (kiad);
2.  isprăvire, secare; încetare, vestire,
expunere ac/.
Kiabál, ü. a striga, a sbiera, a urla,
a țipa, a răcni; tele torokkal —,
striga cât il ține gura; az kiabál,
kinek háza ég, vinovatul strigă mai
tare.
Kiabáló. o. strigător, urlător.
Kiabálás, strigăt, țîpet, urlet, sbie-
răt.                           [siona.
Kiábrándít, v. a desamăgi, a desilu-
Kiábrándúl, v. a se desamăgi, a se
desilusiona.
Kiad, v. a da afară, a publica, a
scoate, a subministra; a eda, a eliberă,
a emite; (okiratot); a redacta =, a
elibera un document; (váltót), a
emite un cambiu; (pénzt kam: tra),
a da bani pe interese, = pe camătă;
nem adja ki az idő, timpul nu con-
cede, nu ajunge timpul; kiadja harag-
ját, mérgét, a-și vărsa mânia, = veni-
nul kiadja lelkét, a-’și da sufletul,
a muri ; (vkin), a păcăli pe cineva,
a se descărca asupra cuiva, a-'i da
drumul; (vmin), a renunța, a desfi-
ința, a abroga.
Kiadás, o. ediție (a unei cărți) -, estra-
dare, emisibne; spese, expense, chelr
tueală, erogațiune; (személyi), ex-
pense =,*.cheltuiele personale.
Kiadásol, v. a eroga, a trece in che-
tuieli.
Kiadó, a. editor (librar); expeditor;
expedit (biurou); —, a. de dat, de
închiriat, — szoba, odae de în-
chiriat.
Kiadóhivatal, expeditorat, birou de
expediție, expedit; administrațiune.
Kiadói, «, de editor; — jog, drept
de editor, = de edițiune; — tulaj-
don, proprietar de edițiune, edițiune
proprie.
Kiadóság, o. expedițiune, (biurou),
expedit.
Kiadótulajdonos, x editor proprietar.
Kiadóvevény, a. fileră de expediție,
- de înmanuare.

Kiadvány, ». edițiune, carte editată; |
expedițiune; emisiune.                 1
Kiagg, v. (ból, bői), a fi prea bătrân j
pentru ceva, a nu fi potrivit.         i
Kiaggat, Kiákaszt, v. a gtîma. a i
expune, a scoate (la vedere).          j
Kiaknáz, v. a exploata, .a trage folos, j
Kiakolbólít, ©. a da afară, a huidui, I
a scoate afară.                        1
Kialjaz, ©. a alege, a lepăda ce nu e 1
bun, a curați.                         |
Kialkudik, Kialkuszik, v. a stipula, I
a reserva; a năcmi, a tîrgui, a |
acorda.                                1
Kialkudott bér, x plată, = preț după i
acord, după tocmeală.                  J
Kialkudott munka, x lucru acordat, j
Kiáll, v, a sta înainte; a fi proemi- 1
nent, a fi scos mai afară; a se osteni, |
a-nu mai pută de obosit, a pomi, a 3
eși in marș; a susține, a dura, a dai- I
nui; a trece (un examen); (síkra), j
a sta față, a sta la disposiție; —ja 3
a sarat, a să țină, a trece cu succes, 3
a fi la loc; nem állja ki a versenyt, 1
nu poate țină concurență, nu poate 3
țină pas.                              *1
Kiállhatatlan, Kiállhatlan, ₐ. nesu- 1
ferit, nesuferibil, insuportabil; anti- J
patic.                                 3
Kiállít, v. 1. a expune, a scoate afară, 3
a întinde (mărfuri); 2. a elibera, ja
a da (o poliță); 3. a pregăti, a găti;'3
a produce, a compune, a redacta. 3
Kiállítás, o. 1. exposițiune; 2. pregă- 3
tire, producțiune.                   *||
Kiállítási díj, a. taxă de exposițiune.
Kiállítási költség, ₅. spese de exposi- 3
țiune ' spese de producțiune. ; J
Kiállító. x expozant, exponent.        3
Kialszik, v. a se stinge.              J|
Kiált, v. a striga, a sínem; a țipa, a 3
chiema ; (fegyverre), a chiema la ;3
arme; kígyót-békát —, o huidui, a jj
striga câte rele (despre cineva). 11
Kiáltás, a. strigăt, țîpet, urlet, vuet; 3
chiemare, strigare.; nem ér egy ir<S
galmas —t, nu e vrednic o ceapă.
Kiáltó, j. strigător, chiemător.
Kiáltoz, ü. a striga, a sbiera. a urla^B
a. țipa-                -              JB
Kiáltvány, o. proclamațiune, apel. .'W
Kialuszik, v. a se stinge^, a se potoH,U
a trece (focul); kialuszsza magát, jl
alși durmi somnul, a se sătura fe»
somn.                                '

Kiapad


377

Kiapad, u a scadă (apa), a seca, a
se scurge, a se usca.
Kiárad, v. a exunda, a se revărsa, a
năpădi, a eși (din țărmuri); a re-
dunda (stilul).
Kiáraszt, a. a face să exundeze, = a
face să răverse (rîul).
Kiárendál, a lua în arendă, a
exarenda; a închiria.
Kiás, v. a săpa, a scoate ; a desgropa ;
—sa a szemét, a scoate ochii.
Kiaszik, v. â se us(u)ca, a seca; a
se veșteji, a se ofili.
Kiaszott, a. uscat, veștejit; sec, macru,
ofilit, jigărit, sfrjgit, slăbănog;'
Kiátkoz, v. a blăstema, a afurisi, a
anatemisa, a escomunica ; —ás,
anatemă, blastăm, afurisenie.
Kiavúl, o. a se învechi, a eși din
modă; a se antiqua.
Kiavúit, a. învechit, eșit din us. anti-
guat.
Kibékít, v. a împăca, a împăclui; a
expia, a ispăsi.
Kibékóz, v. a descătușa.
Kibékül, v. a se împăca, a face pace ;
a se ispăsi.
Kibérel, a închiria, a exarenda, t,
lua în chirie, = în arendă.
Kibeszél, v. (titkot)a spune =, a
descoperi un secret.
Kibeszélhetetlen, «. ce nu se poate
spune.
Kibetűz, v. a descifra, a ghid.
Kibir, v. a. suporta, a răbda, a suferi;
a presta, a susține; nem birja ki
vele a versenyt, nu poate, emula cu
el, nu poate țină pas cu el.
Kibocsát, v. a da, a emite, a elibera;
(bankjegyet), a emite, a pune în
circulație bancnote; (könyvet), a eda,
a scoate la lumina o carte; (rende-
letet), a eda ordinațiune; (váltót),
a da, a. emite (o poliță).
Kibocsátás, x dâre, scoatere afară;
edare; emisiune (de hârtii de valoare);
—4 ár, preț de emisiune.
Kibocsátó, d. dătător, emitent (de
poliță).
Kibocsátó cső, a. răsufidtoare, respiră-
toare (țeava).
Kibolház, v. 1. a pureca, a bate, a
freca; 2. a cerceta, a spiona, a des-
cifra.
Kibont, v. a desface, a deschide, a
desfășura;. a descurca, a despleti

Kicsap


(părul); a deslega, a desprinde ; a
desface, a sparge (o scrisoare).
Kibontakozik, v. a se descurca, a se
desvolta, a se desfășura, a se des-
băra, a se descâlci.
Kibontatlan, a. nedesfăcut, nedeschis;
nedescurcat.
Kibonyolít/1>. a descurca, a descâlci;
a desluși, a desfăștira.
Kibonyolódik, ©. g se descurca, a se
desvăli, a se descâlci, a se d^sfășura.^
Kiborít, ©. a răsturna (cu
Kiborúi, v. 1. a ae răsbarna; 2. a se
. Ifaupejli; tr se însenina (ceriul).
Kibotoz, ü. a ciomăgi, a bate, a
cârpi; a scoate afară (bătend).
Kiböffent, v. a spune, a flecari; a
eși afară (cu vorba).
Kibőjtől, v. a posti până'n capăt; a
flămânzi; a’șî ajunge scopul (prin
răbdare).
Kibővít, «, a lărgi, a înmulți, a mări,
a întinde, a desvolta.
Kibővül, v. a se lărgi, a se mări, a
se întinde; a se desvolta.
Kibugyog, v. a isvori, a țlșni; a clo-
coti, a fierbe (apa).
Kibúj, v. a eși, a'și scoate capul.
Kibujdos, v. a emigra, a lua lumea'n
cap; a pribegi.
Kibujdösó, >. emigrant, rătăcitor,
pribeag.
Kibukik, v. a cadă, a se răsturna a
nu fi reales (in oficiu).
Kibukkan, v. a eși de odată (la
iveală), a apără; á ie răsturna.
Kibúvó, 9. 1. vizunie, potecă, pituluș,
culcuș; 2. expedient, mijloc (de scă-
pare), pretext, cârmeală, car cioc.
Kibuvóajtó, x v. Kibúvó 2.
Kicégérez, v. a expune la vedere; a
face de risul lumii.
Kicifráz, v. a orna; a împodobi; a
parafraza.
Kicigâițykodik, ᵥ. a cerși.
Kicirkalmaz, v. a măsura cu compa-
sul, a delineaj a schița.
Kicövekel, v. a bate pociumbí, a în-
semna (cu țăruși).
Kicsacsog, v. a flecari, a purta vorbe,
a destăinui.
Kicsal, a înșela, a scoate cu inșălă-
ciune, a smomi a stoarce, a apuca
cu șireție.
Kicsap, v. 1- a goni, a alunga, a
mâna la pășune; 2. a da =, a scoate,

Kicsapó


378

  afară, a relega, a elimina (din școala) ;
3. a exceda (in beute), a se deda la
desfrénari ; 4. a se abate, \* face o

digresiune; (szolgálatából), a cassa, j Kicsinybe, Kicsinyben, «óv. in mic^
ín detail; în miniatură.                                                        1

  a dimite din oficiu; (folyóról), a
esunda, a eși din țărm; (lángról), a
izbucni în flăcări.
Kicsapó, a. desfrânat, escesiv, destră-
mat.
Kicsapong, v. a esceda, a se deda la
desfrânăm, a craidoni.
Kicsapongó, a. escesiv, destrămat, pă-
răsit.
Kicsatol, v. a descătărăma, a descop-
cia; a dezlega.
Kicsavar, v. a desfășura; a stoarce
(rufe, lămâe); a sud, a serinti.
Kicsempész, v. a scoate pe funș, a
furișa, a contrabanda.
Kicseppen, a curge in picuri, a
picura; a se prelinge; a¹ și perde=,
a fi dimis din oficiu.
Kicserél, v. a schimba, a da in schimb ;
mintha csak —ték volna, nu'1 mai

  poți recunoâsce, e schimbat de tot.
Kicserepesedik, Kieserepezik, ᵥ, a
plesni, a crepa (buzele).
Kicsérepez, v. a acoperi cu țigle, =
cu olane, = cu cărămizi.
Kicserez, Kicserz, v. a ar găsi, a du-
bdla, a tăbăci (pielea).
Kicsi, a. 1. mic, micuț, mititel; 2. mă-
rwnt, neînsemnat, vulgar; 3. tîner,
prichindel; —be venni vmit, a des-
prețul, a nu băga în samă, a neso-
coti ; se —je, se nagyja, e singur ca
cucul, n'are nici soție nici copii;
—be mult hogy . .. n’a lipsit mult,
ca
Kicsigáz, v. a obosi, a osteni, a schin-
giui; a stoarce cu forța.
Kicsikar, v. a stoarce a smulge, a
   tescui, a hrăpi, a scoate cu forța
   (d. es. bani).
Kicsike, g. mic, mititel, micuț; mă-
runței, prichindel.
Kicsillámlik, v. á străluci, a sclipi.
Kicsinál, p. a regula, a netezi, a pune
la cale, ăîntocmi, a isprăvi; — vala-
kivel vmit alattombán, a se înțelege,
á conspira.
Kicsinált, ₐ, * isprăvit, regulat; pus
la cale, făcut la comanda.
Kicsinosít, v. a infrumseța, a îm-
poționa, a împodobi, a ferchezni.
Kicsiny, a. mie, mititel, neînsemnat *

>_________Kicsomagol_____________

v. Kicsi; — dolog, lucru neinsem
nat, bogatei; —je, nagyja, cu mit
> u mare, dela mic până la mare.



Kicsinyei, v. a ține de mic, a cormJB
dera de puțin; a vilipenda, a tópreJH
țui. a nu băga in samă.
Kicsinyenként, a. cu amănuntul, cdB
țirăita ; pe rrnd.
Kicsinyes, minuțios, de rend, ne-^B
însemnat, vulgar; bagatelar; pedant jB
KicsinyetXedés, o. minuțiositate, peJH
dantertf.                           jB
Kicsinyeskedik, ». a fi pedant, a
pica perui.                         |B
Kicsinyhitű, a. slab de credință, pwB
țin credincios, pusilanim.          |B
Kicsinyít, v. a micșora, a mid, áB
scări, a reduce; a depreția. |B
Kicsinyítő, Kicsinyítő szó, o. mic£o|B
rotor, deminutiv.                   |B
Kicsinyke, a. foarte mic, micuț, miti^^
tel, prichindel, mărunțel.          JB
Kicsinykedik, v. Kicsinyeskedik.
Kicsinylelkű, *. descurajai, pusik^B
nim, mic la suflet.                '|B
Kicsinylő, a. Kicsinylőleg, abv. dedB
prețuitor, cu desconsiderare. JB
Kicsinymérő, c. micrometru. ^B
Kicsinység, puținătate, micimeKt
mărunțiș, nimicuri, bagatelă, chițSX
buș; — emtől fogva, din copiZdr^B
mea, de când eram mic.              |B
Kicsinyszerű, mic, bogatei; minuf^
țios, de rind, nevoiaș.          - -|B
Kicsinyszivu, ₐ. descurajat, fricos^L
pusUanim.                           JB
Kicsinyül, v. a se micșora, a se micfU
a se împuțina, a scade.             |B
KicsinyzÖ, o. micșorător, diminutimK
Kicsíp, v. (~i magát), a să dichisi,
se găti.                            jB
Kicsipkéz, v. a cresta, a dința, ÎB
face crestături; d galona, a ImpâB
dobi cu dantele.
Kicsirâdzik, Kicsirâzik, v. a i;»co^^B
a răsări, a odrăsli, a îmboboci, a i^B
muguri.
Kicsiszol, o. a netezi, a polei, a c^B
răți, a lustrui, a desrugini. "^B
Kicsoda ? pwn. cine, care, ce fel
Kicsodáné ? pvon. a cui muiere, :^B
cui soție ? cel fel de muiere ? , ‘^B
Kicsomagol, v. a despacheta, a dd»B
cărca^ a desface.


Kicsordúl


i Kicsordúl, a se răsărea, a trece
I preste (margini), a curge.
I Kicsorgat, v. a scurge, a lăsa să
F curgă.
í Kicsorog, v. a se scurge, a curge ín
r picuri, a se vărsa.
| Kicsóváz, r. a pune ciuhă, apune
I semn de opreliște.
L Kiesődül, v. a șe imbulfii în afară, a
| ieși îmbmtyindu-se.
I Kicsúfol, p. a batjocori, a ride (de
| cineva), a-șl bate joc.
I Kicsuk, v. a închide afară, a închide
| vșa (cuiva); a esclude.
[ Kicsuklik, v. a se înșfăca, a luneca.
| KicsussZan, v. a aluneca; a scăpa,
F a fugi.
r Kicsúsz, v. a scăpa, 'a fugi; a alu-
ț neca.
  Kicsuszamlik, Kicsuszamodik, p. a
I aluneca.
| Kidacol, ©. a scoate =, a stoarce cu
I forțai = cu dica.
I Kidadog, v. a bâlbăi, a gângăvi, a

f bolborosi’, a spune gângăvind.
[ Kidagad, v. a se umfla; a cresce,
[ eși (apa), a exunda; a se varsa

  (apele).
: Kidggaszt, v. a frămenta, a asuga.
^Kiderít, v. 1.. a însenina, a înveseli,
  învioșa, a distrage; 2. a lămuri,
  esplica, a desluși ; a comenta; 3.

F erua, a desáöperi, a aduce la lu-
I mină, a scoate la iveală, a constata.
ț Kiderül, v. 1. d se însenina; a se
F înveseli ; 2. a se lămurii a se desluși;
l a eși la iveală, a se adeveri.
RKidesZkáz, v. a podi, a padimenta, a
I blăni (cu scânduri).
|: Kidicsér, v. o lăuda, a încărca cu
| laude.
FKidob, v. a lepăda, a arunca, a
g așvîrli; a da (pe Ușă) afară; a
g- eschide ; nincs —ni való pénzem,
g w’flîn bană, de haram, =• de asVirlit.
f Kidobol, v. a publica cu toba, a
fc baie toba.
E Kidolgoz, v. a compune, a redacta
H a elabora (o scrisoare); a prelucra,
K a pregăti.
^Kidomborít, v. a scoate in relief, a
B pune în proeminență, a rotunji, a
E scoate mai afară.
g Kidomborodik, v, a fi scos ín relief, a i
E fi «cos mai afară, a fi proeminent^
KKidorongol, v. a scoate afară băte:i.d. j

379

Kiejt


v. a răsturna; a versa

Kidől, v. 1. a cadé Iá pământ, a se
răsturna, a se surpaa se stinge,
a muri, a peri, arepausa.
Kidönt,
afară.
Kidúcol,

       , v. a căptuși, a blăni; a
sprijini, a razima (o fântână).
Kidudorodik, ₉. a sta mai afară, a
se umfla, a se cucuia.

a

a
a
a

Kidugaszol, v. a destupa, a trage
stupușul.
Kiduvad, v. h ieși =, a se îmbulzi in
afară; a se cuquia.'
Kiduzzad, ». a se umfla; a se vărsa*
a se revărsa; a prisosi.
Kidühödik, v. a se potoli, a'i trece
furia; a se așej>a.
Kié? pv. a cui este?
Kiebb, a. mai afară; v. Kijebb.
Kiebrudal, ᵥ, a scoate afară cu bota*
« cu ciomagul.
Kiegészedik, a se întregi, a se
completa, a se îndeplini.
Kiegészít, o. a întregi, a complecta,
a suplini.
Kiegészítmény, o. întregire, comple-
   tare; suplement.
Kiegészítő, ₐ. întregitor, suplemen-
tar,... de întregire; a com-
plement, obiect (în propoziție).
Kiegészítőszög, o. unghia supfemen-
   tar, « complementar.
Kiegyenesít, v. a nivela, a îndrepta,
a netezi, a întinde.
Ki egyenget, v. á plana, a aplana, a
netezi; a pregăti (calea).
Kiegyenlít, ». 1. a complana, & apla-
na, a compensa, a împăca; a
răfui, a s'alda, a plăti.
Kiegyenlítés, a. aplanâre, compen-
sare; învoire, împăcare; răfuire,
asemuire, socoteală.
Kiegyenlített számla, o. notă plătită,
- saldată.
Kiegyezés, d. pact, învoire.
Kiegyezik, v.’a se învoi, a se înțăle-

ge; a încheia pact.
Kiegyezkedés, înțelegere, învoire;
împăciuire, aranjament.
Kiegyezkedik, v. a. se învoi, a se
impăciui, a se asemui, a se raftá.
Kiegyeztet, v. a împăca; a compensa,
a pune la cale, a asemui.,
I Kiéheztet, «. a înfometa, a flămânzi;
a süi prin foame. . .
[ Kiejt, v. 1. a scăpa, a lăsa din mână.

Kiejtés

380

Kifejtés

Kifejleszt

381

Kifúj

a lăsa să cadă; 2. a pronunda, a
respica, ă rosti, a exprima.
Kiejtés, o. pronunciare, respicare,
accent, rostire; scăpare.
Kielégít, v. ă îndestuli, a mulțumi, a
satisface ; a sătura; a plăti, » ex-
contenta, a dpșpă&ubi.
Kielégíthetetlen, Kielégíthetlen, a.
nesațiabil, nesatisfăcut, nesăturat;
ce nu se poate mulțămi.
Kielégítő, a. mulțămitor, îndestulilor,
suficient.
Kiél, v. (-1 magát), a'fi trăi traiul, a
se trece (din viața).
Kiélt, a. ostovit (de bătrânețe), bă-
trân, trăit, trecut.
Kiemel, v. a ridica, a scoate afară;
a accentua, a pune în evidență; a
da relief.
Kiemelkedik, v. d se ridica, a se in-
nălța, a se distinge; a fi proeminent,
a Ji scos mat- afară, a se desprinde
(din fundul tabloului).
Kienged, v. a lăsa din mâna, a lăsa;
a se muia, a se desghieța.
Kiengeszt, v. a desghțeța.
Kiengesztel, v. a mulcomi, a liniști,
a împăca, a îmblânfii; a expia.
Kiépül, v. a se însânatoșa, a se în-
  tări, a prinde putere; a se clădi,
  a se edifica.
Kiér, v. a ajunge afară, a se întinde,
  a atima afară.
Kiereszkedik, ^v. a se lăți, a se lărgi,
  a se estinde. a șe întinde; a se
  destinde.
Kiereszt. ᵥ. a lăsa din mână; a slo-
bozi, a elibera, a lăsa afara; a’i
da drumul, a lăsa să iasă (din în-
c Însoare) ;■ a slobozi, a desprinde
(din. jug).
Kieresztő szelep, o. ventil de respi-
  rare.
Kierőltet, Kierőszakol, v. a scoate
  a câștiga •*, a stoarce cu forța; =-- cu
  de a sila, a hrăpi.
Kiérzik, v. a se simți, a se vedé; a
  transpira, a mirosi.
Kies, a. încântător, drăgălaș, plăcut,
  atrăgător, nurliu; romantic.
Kiesedik, v. a deveni plăcut, = gra-
  țios, « drăgălaș; a se resfăța.
Kiesen, abv. plăcut, drăgălaș, ro-
  mantic.
Kiesik, v. a cade afară, a cadé, a
  pica ; (az észből), a scăpa, a nu-i

veni in minte, a uita; (hivatalból)^
a cadé a'și perde a fi depui
din oficiu.                     ' J
Kiesség, o. farmec, groțiosilate, nuri%
romanticitate.
Kieszel, v. a născoci, a iscodi, a iÉ
vodi, a plăzmui ; a afla, a inventa
a specula.                        3
Kieszközlés, ». mijlocire, pricinuirej
făptuire; oblicire, exoperare.    I
Kieszközöl, v. « mijloci, a exopera^
a oblici, a dolnndi, a câștiga.   i
Kieszközölhető, a. cese poate'mijloc^
= câștiga, - exopera; mijlocibil
făptuibil.                        I
Kietlen, a- deșert, prustiu,părăgin(itâ
sălbatic, —, pustietate, deșert, g
Kietlenedik, v. a se paragini, a |

pustii.
Kietlenít,
pustiu.
Kifacsar.

o paragini, a fdq

résud; a stoart

(rufe) ; a smâci (din mână).       \
Kifakad, u. a se desface, a se deschide
a se sparge (o rană) : a răsări
porni, a crumpe. (in plâns, in
nie): a isvorî, a îmboboci, a 4
muguri.
Kifakaszt, ᵥ. a desface, a deschid^
a sparge; a face să se deschidă;)
face să erumpă; a face să isvorascq
a face să dee muguri. - să tmbo^
ceașcă.
Kifárad, ᵥ. 1. a se osteni, a 1
obosi, a se istovi; a fi sleit, - dăuU
= obosit; 2. a osteni pana afardft
Kifáraszt, v. a obosi, a osteni, a k
a seca (din puteri), a fatiga,ă
istovi.                            3
Kifarol, v. a se înturna, . a se >1
turna (sania).                     |
Kifecseg, v. a purta vorbe, a Jlccq^
a d-estăinui, a da pe față. 3
Kifej, v. a mulge, a go'i, (punga
va), a exploata.
Kifejez, v. a respica, a pronunciiu
exprima, a rosti; (~i magát), sej
primă, se pronunde,              j|
Kifejezés, o. expresiune, rost,
exprimare.                        3
Kiíejezéses, Kifejezésteljes, ₐ. cș||
siv, energic (stil).            «1|
Kifejezhetetlen, a. negrăit, de 1
spus, inexprimabil.               J
Kifejtés, desvoltare, descurcă
desfășurare; desnodăment.        3|

í Kifejleszt, o. a desvolta, a desfășura;
। a estinde.
L Kifejlet, o. ». Kifejtés.
f Kifejletlen, a. nedesvoltat, nedesfășu-
j rat; ímpilit.-
   Kifejlik, Kifejlődik, ». a, se desvolta,
j a se desfășura.
L Kifejlődés, ». dezvoltare, desvoltațiune,
I desfășurare; desnodăment.
   Kifejt, ©. a desvolta, a desfășura, a
resfira, a desvăli, a descurca, a des-
r prinde; a descifra, a dezlega (ghí-
citura) ; a esplica, a comenta, a
expune amănunțit, a lămuri; —
(hüvelyből), a curați de coajă, a
I desghwca, a desfăca.

    öfejteget,
   Kifejt,
   íifejtekezik,

frequentativul dela

a se desvăli, a se

v.

I descurca, a se desprinde ; a se des-
I lega, a se lamuri.
I Kifejtődik, Kifejtözik, v. a se desvăli,
r a se descurca, a se desvolta, a se
I desfășura.
| Kifejtőleg, abv. explicit.
I Kifele, abv. în afară.
   Kifelejt, v. a uita,; a lăsa afară,
I a omite, a trece cu vederea.
[ Kifen, v. a ascuți; a răsuci (mustața).
|~ Kifényesít, v. a frce să strălucească;

I a lustrui, a polei ; a vaxui.
& Kifér, v. a puté eși, a avea loc,
r merge in, a încape.
[ Kifesel, Kifeslik, v. a se destrăma,
I se desface.
i Kifeszít, v. a întinde; a süui,
   forța, a scoate din țițini (ușa);

I sparge cu forța.
F Kificamít^ v. a scrinti, a sminti.
। Kificamodik, v. a se scrinti (din
I loc); kificamodott a • nyelve, s’a
I greșit vorbind; kificamodott az esze,
| și-a perdut mințile, s'a smintit (la
t creeri).
L Kifiókoz, v. a provedé cu puicuri, =
L cu pulpituri.
L Kifitit. v. a vădi, a da pe față, a
I da de gol; a arăta, a presența.
K Kifizet, v; a plăti, a solvi, a răfui, a
F achita.
t Kifii, o. corn(uț), chiflă.
í Kifog, v. a desprinde; a scoate afară ;
k (bérből) a detrage, a subtrage, a
F scade (din preț); (halat), a prinde
b pesci, a pescui; — (vkin, vmin) a
I întrece, a apuca pe deasupra, ,a |

prinde în cursă, a păcăli, a hid
peste picior.
Kifogad, v. a închina, a lua in chi-
rie (o casă).
Kifogás, .. 1. deshămare, desjugare;
subtragere; 2. escepțiune; pretext,
scusă, cârmeală; 3. replică, olnecți-
Uiie, reproș; kifogást tenni, a re-
plica, a face obiecțiuni; a escepționa.
Kifogásol, v. a obtecționa, a replica ;
a face escepțiuni, a reproșa.
Kifogásolt, a. objecționat, escepționat.
Kifogástalan, ₐ. fără otâecțiune;
ireproșabil? neescepționabil.
Kifogaz, v. a dința, a cresta, a face
crestături.
Kifogy, v. a trece, a lipsi, a se slei,
a se gata, a se sfirși; a seddé; —ni
az időből, a nu avé timp; —ni a
türelemből, a)fi pierde padența, a
nu mai avi răbdare.
Kifogyhatatlan, Kifogyhatlan, a. ne-
secat, nesleit, nesăcabil.
Kifoly, v. 1. a se scurge, a urge, a
^e vărsa; 2. a curge, a urma, a
izvorî, a emana.
Kifolyás, d. scurgere, vărsare, cur-
gere, scursură ; eșire; emanațiune.
urmare.

a

a

a
a

Kifolyócső, ». șipot.
Kifordít, v. a întoarce (pe dos);
răsturna, a prăvăli, a prăbuși.
Kifordúl, t>. a eși; a se ’ntoarce;
se resturna, a se prăvăli.
Kiforgat, (-ból, -bol), v. a răsuci,

a

a

a
a

lipsi, a despoia; — (erejéből),
paralisa, a lipsi de puteri; a in-
valida, a slăbi, a-i stei puterile,—

(birtokából), â despoia de bunuri.
Kiforr, v. a, ferbe, a se revărsa; a
clocoti; —ja magát, a se forma, a
fermenta; a ferbe, a se limpefii
(vinul).
Kifoszlik, v. a se desfira, a se des-
trăma.
Kifoszt, v. (-ból, -bői), a lipsi (de
ceva); a jăfui, a prăda, a despoia,
a goli; a desfăca.
Kifosztogat, v. a lipsi des (de ceva),
a jăfui, a deprăda,
Kifőz, v. 1. aferbe bine; a da vipt;
2. a seînțelege, a iscodi, a pune la
cale, a plănui.
Kifúj, a a sufla; a stinge (lampa);
(-—ja magát), a se resu fla, a se odihni;
(—ja az orrát), a)fi sufla nasul.

Kifundál

382

Kihangzás

Kihány

383

Kijátszó

Kifundál, v. a escugeta, a iscodi, a
  găsi.
Kifut, v. a fugi afară, a eși; a curge, a
  trece peste margini (apa) ; d ajunge,
  a fi destul; nem futja ki a pénze,;
  nu-i ajung banii.
Kifüggeszt, v. a espune, a scoate
  afară la vedere, a atérna, a arbora
  (o flamură); a afișa.
Kifürkész, a cerceta, a explora, a
  descoase, a ispiti, a scirici, a esamina,
  a scruta, a adulmeca, a afla, a da
  de urma.
Kifürkészhetetlen, a. nescrutabil, in-
  explorabil, neispitit, nepătruns.
.Kifüstöl, v. a afuma; a parfuma.
Kifutyöl, v. a șuera; a fiúéra, a da
  cu hűidé, a huidăi.
Kifüz, v. a deslega, a slobozi, a des-
  face, a descoase, a-și desface șiretul
  dela corset.
Kigázol, v. a evada; a scăpa (de o

  boală).

[rama.

Kigombol, v a desbumba, a descăta-
Kigondol, v. a escugeta, a scorni;
a născoci; a iscodi, a afla, a in-
venta, a ptâzmui, a'și închipui.
Kigondolható, «. imaginabil, ce se
  poate închipui, = cugeta, cugetabil.
Kigöngyöl, y. a desfășura, a. des-

   curca; a despacheta.
Kigördül, v. a se da de-a dura, a
   rostogoli; a luneca afară.
Kigőzölgés, 9. evaporare, aburire.
Kigőzölög, v. a evapora, a aburi.
Kigúnyol, v. a batjocori, a rîde

se

de

   cineva.
Kígyó, ț>. șerpe, șarpe ; jww: gândac.
Kígyóalakú, a. în formă de șerpe;



șerpuitor.
Kígyócsípés,

mușcătura de șerpe**

Kígyódzás, 9.. șerpuire, înco vömre,
   încolăcire.
  Kígyódzik, vfa șerpui. a se încovoia,
  xt'se încolăci.
  Kigyódzó, a. șerpuitor, încolăcit;
   serpentin, — vonal, serpentină, linie
   șerpuitoare.
  Kígyófájzat, 9. soiu de șerpe, = de

vipere.
Kígyóin, 9. (fot.) șerpariță, sângera-
riță, rinduniță (Aristolochia serpen-
taria).
KigyógyÖkér, Kígyógyökerü fű, 9.
(Sót.) earba șopârlei, rădăcina șer- Kihangzás, 9. jsunet final;

pilor, șoriceasă.

resunet.

Kigyógyúl, iv. a se vindeca, a se
trăma; a se însănatoșa.          1
Kígyóhagyma, 9. (Sot ) ceapa șerpetâu
Kígyóharapás, 0. mușcătură de
Kígyóharapta fű, 9. p. Kígyófü. |
Kígyókő, 9. Serpentină, ofit; — va
fúni, a conspira, a face mărgea, :1
complota.                       -a
Kígyómarás, 9. mușcătură de
Kígyónád, 9. trestia șerpelui. 1
Kígyónyelvfü, 9. (Sót.) limba șerpelu^
Kígyós, a. cu șerpi; șerpuitor. J
Kígyószisz, 9. limba boului. 1
Kígyótarjag, 9. (Sót.) stirigoae, Za&|
lupului (Lycopodium).
Kígyózik, v. a șerpui, v. Kígyódzifei
Kigyúl, v. a se aprinde, a prim
foc, a lua^foc; — az arca, a i-1
aprinde fața, u înroși.          1
Kigyúlad, v. a se aprinde, a prtftjj
/oc.                            z3
Kihág, v. a se da jos, a depăși ; j
călca, a viola; a esceda; a
prevaricațiuni.                  3
Kihágás, 9. C exces, desfrău, necumpa
extravaganță; 2. contravențiune,»
fracțiune, prevaricațiune, violare, 1
Kihágó, 9. escesiv, desfrânat,
vagant; prevaricator.            3
Kihagy, Kihágy, ᵥ. a omite, a

a uita afară, a suprima, a trece i
vederea, a elida.
Kihagyás, 9cₓ suprimare, omitere,dj
sare afară; riÂiyne, elipsă.    j
Kihag^ásos, a/elfője (mat.)      |
Kihagyó* 9. țnțefmitent; eliptic;
jel, apostrofă?
Kihajlo, a. cucuiat, încovoiat, confâ
proeminent>.^-Szög, unghiu coniS
,Kihajt',1?« mâna, a scoate afgâ
a -goUt, a alunga, a mătura afam
2. a muguri, a îmboboci a o&rfâ
(despre arbori); 3. a răsfrâng^
îndoi.
Kihal, v. a se stinge (vița).
Kihallgat, ᵥ. a asculta, a întreba
examina, a lua la interogatoriu St
primi în a^diență'.\             1
Kihallgatás^ 1^ așcfifțgre (de jil
tori), interogator ui}^.^idien^îm
Kihallik, v. \ă se^ditfyi departéji

  până 'afară ; a resuna.
I^jhamvadr v. a^se preface în a
  a se stinge. '

   Kihány, v. î. a arunca-, a lepăda
afară; 2. a risipi, a toca (bani); 3. a
vărsa, a voma; 4. a tivi, a galona.
m Kihasít, v. a tăia, a curați, a reteza,
a deosebi, a separa, a despărți (pă-
mént) ; a împărți, a segrega.
   Kihasznál, ᵥ. a întrebuința, a folosi;
    a exploata, a stoarce; a se folosi de.
   Kihasználás. 9. folosire, întrebuințare;
    exploatare, stoarcere.
   Kihat, v. « pătrunde, "a străbate; a
    se estinde, a se întinde; a jnfluința,
    a acționa.
   Kihatás, 9. 1. acțiune, operațiune;
    2. efect, reflex, impresiune, urmare.
   Kiható, a. eficace, activ; extensiv;
    (erő), putere rezultanta.

   Kihatol, v, a străbate afară, a pă-
    trunde; a scăpa la larg.
  Kiházasít, v. a mărita,

    dota.
   Kihelyez, ᵥ. a așejfla,
    strămuta.

înzestra, a

a

expune; a
se pune la

a

   Kihever, v. a repausa, a
    repaus, a odichni, —i baját, j sjipa
    de necaz (prin odihnă).
   Kihi, v. 1. a chema afara; a provoca;
    2. a eși, a juca, a chema (o carte) ;
    — (párbajra), a provoca la duel.
  Kihirdet, 0. a anunța^ a da de scire,

i a publica, a vesti, a promulga (o
lege); a proclama ; — (hâzasulan-
f dókat), a vesti (căsătorie). -
î Kihirdetés, 9. anunțare, publicare,
1 vestire, promulgare.
! Kihív, v. v. Kihí.
i Kihívás, 9. chemare, provocare; des-
i fidere.
r Kihívó, 9. provocator, —lag, abv. în
    mod provocator.
| Kihizeleg, Kihizelg, v. a scoate, a
[ ’ stoarce «, a câștiga prin lingușire.
L Kihólyagzik, v. a se beșica, a i se
t face beșici.
। Kihord, v. 1. a scoate, a duce afară; a
I esploata; a curați, a goli; a scoate
| (mobilele) din casă; (szekeren) a
I căra; 2. a divulga, a scoate in vi-
I î leag, a destăinui, a fieoncăni.
r;Kihordó,.9. purtător, care duce; îm-
K par/itor.
[oKihordozkodik, v. a se muta, a se
Ef strămuta, a ieși, a’și lua tălpășița.
pKihoz, v. a scoate afară, a desco-
F peri (un secret); a descifra, a iz-
Iț buti; a specula.

Kihull, ». a cadă afară.
Kihurcolkodik, v. a se muta, a se
strămuta.
Kihúz, v. 1. a scoate afară, a trage
afa/ră; a trage la sorți; 2. a dăinui,
a dura, a susține, a petrece ; a trăi ;
itt kell kihúznom az éjét, trebue se
petrec noaptea aici; nem'húzza ki a
telet, nu va ieși din earnă.
Kihúzóasztal, 9. masă de tras.
Kihúzófiók, 9. putui mesei, lada me-
sei, sertarul.
Kihűl, v. a se reci, a se răcori, a
îngheța.
Kihüvelyez, v. 1. a desface; a curați
de coajă; 2. u spicui, a alege.
Kiigazít, v. a corege, a repara, a îm-
bunătăți, a emenda, a îndrepta; a
rectifica.
Kiigazodik, Kiigazul, v. a se îndrepta,
a se corege; a se alinea; a se ispăși
(de pecate).

Kiillan, v. a se șterge,: a se duce pe
nesimțite, a se străcura, a dispare.
Kiindul, u. a pleca, a

neca.
Kiindulópont,
de mânecare.
Kiír, v. 1. a
concurs); 2.
extrage.

porni, a má-

v. punct

dé plecare, =

scrie, a

publica (un

a copia, a plagia, a

Kiirt, v. a extermina, a stârpi, a ni-
mici, a conceni, a prăpădi, a șterge
de pe fața pămîntului; a stinge ; a
lăzui (din rădăcini).
Kiirthatatlan, a. neexterminabil, ce
nu se poate stârpi.
Kiiskolázott, a. absolut, care și-a ter-
minat știțdiile; rafinat, cultivat.
Kiismer, v. a cunoasce, a recunoasce.
Kiismerszik, v. a se cunoasce, a se
trada.
Kiiszamodik, v. a se slobozi (vătă-
mătura).
Kijár, v. 1, a umbla des afară, a, eși;
2. a-i reveni, a-i compete; — neki
még tíz korona, el mai are de pri-
mit <jece coroane; fizetése pontosan
—, îsi primesce salariul regulat.
Kijárás,. 9. eșire, eșit.
Kijárólyuk, 9. urdiniș.
Kijátszik, v. a eluda, a zădărnici, a
evita, a trage pe sfoară, (törvényt),
a eluda legea.
Kijátszó, a. amăgitor, iluzoriu, fals
—, 9. prim, începător (în cărți).

Kijavít

384

Kikerít

Kikerül

385

Kiküszöbölési

Kikapcsol, o. a desbumba, a descă- <
tărăma, a descopcia, a deslega r a, 1
separa, a despărți, a escinde. j
Kikapó, 9. și a. escesiv, desfrenat; I
destrămat; —, d. cotea (joc de mi- j
cea).                                 1
Kikaptáz, v. a trage pe calapod. |
Kikaróz, v. a împlânta; a demarca;|
a însemna cu pari, a bate pociumln ; j
a provedé cu pari.                    1
Kikárpítoz, v. a tapeța, a îmbrăca (cu j
covoare).                             j
Kikel, v. 1. a se înălța, a răsări, a |
germina, a încolți, (mint a csirkéi
a tojásból) a ieși din găoace;
2. (vki ellen) a se scula în control
cuiva, a se opune, a erumpe, a pornlft
asupra; 3. (képéből) a ingălbini, al
schimba fețe (de mânie).
Kikelés, 9. 1. opunere, resculare
atac, năvală, pornire (asupra cuiva);|
2. răsărire, germinare, încolțire.
Kikelet, resărire; primăvară. j
Kikelt, v. v. Kikölt.                1
Kikémei, Kikémlel, v. a șpiona,
pândi, a iscodi, a ispiti, a descoase
a cerceta, a scruta, a esamina, al
căuta cu deamtănuntul, a recunoască^
Kiképez, v. a cultia, a perfecționa^
a desvolta, a forma; a cresce; a dö
educațiune.                         'jl
Kiképezetlen, a. neformat, necultivat^
  nedesvoltat, neperfecționat.
Kiképezett, a. cultivat, perfecționai^
  dezvoltat, format.                   j|
Kiképezi etés, Kiképzés, ». cultivare^
  crescere, desvoltare, perfecționare
  cultură, învățătură, carte.
Kikér, v. a ruga, a cere, a pofti,
  pretinde'; a se ruga de a fi cruțai
  de ceva; azt kikérem magamnak!
  me rog să fiu cruțat de așa ceva. J!
Kikérdez, v. a întreba, a esamina; 41
  supune la interogator, a lua la íntre3
  bari, - la refec.                   -ai
Kikerekít, v. a rotunji, a face rö||
  tund; a aronda.
Kikerekítés, 9. rotunjire, arondare.^
Kikeres, v. 1. a alege, a căuta
de amănuntul); 2. a agonisi, 9
câștiga.                           .
Kikeresett, a. ales, căutat. S
Kikerics, 9. (Sol.) brândușă, ceaiM
cioarei (Colchicum autumnale). ®
Kikerít, v. 1. a rotunji, a arondate
2. a câștiga, a procura, a găsi. Ili

Kijavít, v. a corege, a îmbunătăți, a
emenda, a îndrepta,
Kijebb, abv. mai în afară.
Kijébbterjed, v. a se întinde =, a se
estindc =, a se largi mai ina] ară.
Kijegyez, o. a estrage, a însemna, a
nota, a conscrie; a destabula, a
șterge.                     [adnotare.
Kijegyzés, 9. extabulare, ștergere;
Kijelel, v. v. Kijelöl.
Kijelent, v. a declara, a manifesta, a
da a înțelege, a anunța; a mani-
festa, a descoperi.
Kijelentés, 9. declarare, declarațiune,
anunț, manifest (are).
Kijelöl, o. a însemna, a demarca, a
nota; a distinge, a candida, (időt),
a hotărî, a ștaiori, a fixa, a deter-
mina, a defige timpul; (helyet) a
defigelocul, a hotărnici; (hivatalra)
a candida, a pune în candidare.
Kijelölés, 1. candidare; 2. demar-
care, designare, statorire.
Kijelölt, a. statorit, designat; demar-
cat; arătat, însemnat; candidat.
Kijjebb, v. Kijebb.
Kijózanít, v. a deștepta, a desbăta;
a orienta, a cuminți.
Kijózanodik, Kijózanúl, ᵥ. a se deș-
tepta, a se desbăta, a se trezi (de
cap), a se cuminți.
Kijövet, abv. la eșire.
Kijut, o. a ajunge (afară), a avé
parte de.
Kikacag, o. a rîde (de cineva), a-și
  bate joc de..., a batjocori, a lua în rîs.
Kikaîapâl, v. a bate cu ciocanul a
  bate ferul.
Kikanalaz, ᵥ. a scoate cu lingura.
Kikandikâl, v. a se uita afară, a
  privi (pe furiș).
Kikantároz v. a înfrâna, a pune
  frâul.
Kikanyarít, v. a tăie în formă de
  arc; a cresta (arcuit), a neteji, a
  reteza, a rotunji (un operat).
Kikanyarodik; v. a se abate, a face
  o digresiune; a șerpui.
Kikap, v. 1. a smulge, a scoate afară,
  a căpăta, a primi (înapoi) ; 2. a-’și
  căpăta partea sa; a căpăta bătae;
  3.  a esceda, a trăi desfrânat, a
  craidoni.
Kikapar, v. a scurma; a scobi, a
  scoate (scurmând); — szénvonóval,
  a trage cu cociorva.

Kikerül, ᵥ. 1. a încunjura, a ocoli,
a evita; 2. a eși la iveală, a se
găsi, a se afla; 3. a eși, a ajunge
de (din o materie); (az iskolából)
a eși din școală, a dbsolva.
Kikerülhetetlen, a. inevitabil, nein-
cunjurabil.
Kikészít, v, _ a pregăti, a prepara, a
monta, a prelucra; (bőrt) a argăsi,
tăbăci.
Kikészül, ᵥ..a se pregăti de a merge
a afară, — de a eși, a sta pe .dúca.
Kikezd, v. a începe; a întărită; a
începe (nou alineat).
Kikezdés, o. alineat, articol.
Kiki, pwn. fiecare, fiecine, ori cine,
tot(însul).
Kikiált, v. a striga, a esclama; a
proclama, a enuncia; a publica cu
glas tare.
Kikiáltási ar, o. preț de strigare.
Kikiáltó, a. publicător, telal, pristav,
crainic; tobaș.                       j
Kikivánkozik, v. a voi sa meargă
afară, a se pofti să Îasăi
Kikocsikâzik, Kikocsiz, ᵥ, a merge
cu trăszira pe afara; a se căruța, a
se preumbla cu trăsura.
Kikocsizás, 9. mergere pe afară cu
trăsura, preumblare cu trăsura.
Kikohol, a escugeta, a gfia, a
inventa, a născoci^ a isvodi, a
scorni.
Kikopik, ». a se toci, a se învechi,
a se terfeli; (hivatalból) a-și per de
oficiul; kikopott a beszédből, și-a
perdut firul vorbirei.
Kikorbácsoi, ᵥ, a sbidui, a alunga
afară cu biciul, a scoate afară cu
biciul.
Kikosaraz (kérőt), ᵥ. a da corfă, a
corfa (pe un pețitor).
Kikotol, v. a cloci, a scoate pui.
Kikotródik, a se căra afara, a se
șterge afară, a o lua la picior.
Kikottyan, Kikotyog, ᵥ. a fiecări, a
spune toate nimicurile, a trăncăni,
a destăinui.
Kikölcsönöz, », a împrumuta, da
împrumut, a lua =.
Kikölt, v. 1. a cloci, a scoate pui; ?
2, a unelti.                          !
Kiköltekezik, v a-'șl spesa toți banii, I
a se lăsa fără parale.                î
Kiköltözés, î. emigrare; mutare, j
strămutare (din o locuință) ; •—. az j

életből, repausare, murire, încetare
din viață,
Kiköltözik, a emigra; a se muta,
a se Strămuta ; — e világból, a se
muta la cele vednice, a muri.
Kiköltözködik, v. a se muta, a se
strămuta (din o locuință).
Kiköltöző, 9. emigrant, emigrat, pri-
beag.
Kikönyököl, v. a ee răjima cu coa-
tele, a sta în ficoațe (d. e. la fe-
reastră ).
Kiköt, v. 1. a deslega, a desface;
2. a pune condițiuni, a stipula, a
condiționa; 3. a intra în port, a de-
barca, a eși la țărm ; 4. (vkivel) a
se prinde cu, a te hărțui, ă se răsti,
a se pune în cârd cu cineva; nem
szeretnék vele kikötni, n’aș vai șă
me apuc la cearta cu el, n’aș vrea
să-mi fac de lucru cu ek
Kikötés, o. debarcare, ajungere la
țerm ; stipulare, condiționare, toc-
meală; reservă, condițiune; —sel,
abv. cu condițiunea, condiționat, cu
reservă.
Kikötő, 9. port, liman, schele; asii.
Kikötőhely, 9. locul pentru debarcare,
debarcaderă.
Kikötői, a. de port, ce se ține de
port.
Kikötő karó, 9. pociumb de port;
pilot.
Kikötött, a., Kikötve, abv. deslegat,
stipulat, reservat.
Kikövez, v. a pardosi, a pava; a scoate
afară cu pietri.
Kiközösít, 9. a excomunica, a &na-
temisa, a afurisi.
Kikukkan, v. a se uita, a privi, a
căuta.
Kikukucsál, Kikukucskál, a se uita
afară, a arunca ochii pe furiș. •
Kikuncorog, v, a cere, a se ruga, a
implora.               , [a cerși.
Kikunyorál, a obține prin cerșire',
Kikutat, v. a căuta, a cerceta, a
scruta, a visita, a răscoli, a sonda.
Kiküld, v. a trimite (la fața locului),
a exmite; (bíróságot) a delega.
Kikürtöl, v. a trâmbița, a bucina.
Kiküszöböl, v, a eschide, a scoate
afară, a arurica, a elida, a depărta,
a elimina.
Kiküszöbölési mód, 9. metodă de eli-
minare.

óiár.

25

Kiküzd

386

Kíméletlen

Kiküzd, v. a câștiga, a dobândi prin
luptă, a elupta.
Kila, mesură de bucate (doiie fer-
dele de Pojon).
Kilábal, v. a scăpa (întreg), a se su-
strage, a se descurca, a se reinsa-
nătoșa.
Kilátás, vedere, prospect, priveliște;
speranță, perspectivă, șansă.
Kilátszik, v, a se vedé, a ți visibil, =

Kilobbant, v. a aprinde, a da foc,
a înflăcăra.
Kiloccsan, Kiloccsant, v. a stropi, a
vărsa; a bălăcări (în apă).
Kilódít, v. a alunga, a împinge, a da
afară, a arunca afară, a da drumu.
Kilódul, v. a eși, a se căra, a-și lua
catrafusele.
Kilopódzik, v. a se furișa, a se pi-
tula, a eși tiptil, = pe ascuns.
Kilök, v. a împinge, a arin, i, a

evident; a eși la iveală, a aparé. j
Kilehel, v. a expira, a exhala; lelkét j _________, .. _____ ______, „ _______
kilehelni, v. aVși da sufletul, a műm. । Kilyuggat, v. ’ găuri, a străpunge,
Kilel, v. a afla, a găsi; —te a hideg, I a parfora.
Vau apucat frigurile, Vau scuturat =--. ș Kilyukad, v. a se găuri, a se borti;
Kilenc, it. noaue.

eschide; a scoate afară; a elide.

Kimélyít

387

Kincses

Kilenced, o. a noaua parte.
Kilencedfél, «. opt și jumetate.
Kilencedik, ₐ. al noauelea.
Kilencedrész, ». a noaua parte.
Kilencedszer, aóv. pentru a ;
oară.

! a căpăta crepătură (corabia); nem
j tudom, hol lyukad ki, nu știu unde |

va pocni, = va ajunge.

noaua '

Kilencen, n. noaue inși.
Kilences, a. de noaue.
Kilencféle, a. de noaue feluri,
Kilencszer, n. de noaue ori.
Kilencszeres, ₙ. înnoit.
Kilencszög, nonagon.
Kilencven, n. noauătfeci.

Kimagaslik, v. a se ridica, a eși în Í
afară, a proemina, a avansa, a se |
distinge.                           I
Kimagvazik, Kimagzik, ᵥ. a resări I

       ; (din semință), a încolți.
       | Kimagyaráz, v. a esplica, a inter-
- soiuri. ; preta, a chiarifica, a declara. 1
i Kimagyarâzhatatlan, a. neesplicabil. 1
! Kimar, v. a mușca, a rupe cu dinții; |
a goni, u sumuța, a alunga, a iz-J J

Kilencvenedik, ₙ. al noauefiecilea.
Kilencvenes, a. de noauefeci de ani

goni (prin certe).                 .     1
Kimarad, v. a remané (afară), a lipsi, %
a absenta, a cadé (la o alegere).

Kilengés, d. oscilațiune, vibrațiune, Kimarsol, v. a pleca, a porni (ín
durată d* oscilațiune.

Kilény, Chilian.
Kilép, v. a eși, a repăși, a abdice

a părăsi;
Kilépés,
repașire;
Kilépő, o.
balcon.
Kiles, a a

a quita.
eșire, debordare, abiftcere.
(a katonaságból) quitare.
antișambră, anticameră;

{ marș).                              S
í Kimarsolás, 9. marș, plecare, pornire.
¹ Kimegy, v. a eși (din casă), a se j
   duce (după treabă); a alerga; (ló- #

           șpiona, a pândi'; (alkal-
mat, időt) a pândi ocasiunea, - tim-
pul potrivit.

Kilét >., nem tudom én —ét, nu sciü •
cine este.                           ' ;
Kileveledzik, Kilevelezik, v. a mu- í

háton* a eși călare ; (kocsin) a eși
in trăsură ; (hajóval) a eși din port;
(szokásból) a se învechi, a eși din^jl
modă, -■= din us; a se șterge, a-și 3
per de coloarea, a se descolora ; ki- 3
ment az eszemből, v. fejemből, nu j|
mi-a venit aminte, am uitat,
scăpat.                              -S
Kiméi, v. a cruța, a păstra, a scăpa
fáradságot nem kiméi, nu crwfaW

puri,. a înfrunzi.                   < osteneală, nu pregetă.               Í
Kilincs, cleanță, călcător, clampă; Kímélet, 9. cruțare, păstrare; indulj
(la ușă).                             i ginfă, îndurare, iertare, milă. j|
Kilincsfej, Kilincsnyomó, o. cleanță, Kíméletes, a. emițător; îndurătorJl
călcător.                             j milos, indulgent; cumpătat.        J
Kilis, buba, ulcior, absces; *. Kelés. Kiméleti napok, (file de discreti
Kilit, d. Clei.                       ! țiune.                             -O
Kilobban, v. a arde în flăcări, a ■ Kíméletlen, a., Kíméletlenül, aóvS
arunca.pară (de foc), a se aprinde, ,  fără   cruțare, fără rezervă, /arcR
a se înflăcăra.                     ; milă,  nemilos; fără incunjur.      j]

Kimélyít, v. a afunda, a scobi, a
cufunda, a aprofunda.
Kimenekedik, Kimenekszik, v. a
scăpa, a se elibera, a se mântui,
a se salva, a eși teafăr.
Kimenet, eșire; sfârșit, capăt, re-
svitat, desnodamént; —, aóv. la eșit
afara; — találkoztam vele, la eșire
am convenit cu el.
Kimenetel, 5. eșire; capăt, sfârșit;
succes, rezultat; deznodământ.
Kiment, v. a elibera, a mântui, a
scăpa; a scuza; a justifica, a dez-
vinovăți.
Kimenthető, a. zcusabU, de scuzat,
de iertat.
Kimenyül, v. a (se) scrinti.
Kimér, v. a mesura, a cântări; a
vinde.
Kimered, v. a se înholba.
Kimeredt szem, ». ochiü (în)holbat.
Kimeredtszemű, a. cu ochi inholbatí.
Kimérés, 9. măsurare, cântărire, cum-
pănire; vîn^are.
Kimereszt, ᵥ. a înholba, a deschide
(ochii).
Kimérgesedik, v. a se aprinde, a se
obrinti (rana).
Kimerít, v. a scurge, a slei, a seca
(o fântână), a deșerta, a goli, a
exhauria (o temă).
Kimeríthetetlen, «. nesecabil, inex-
hauriabil.
Kimerítő, Kimeritőleg, aóv. obosi-
tor ; adequat, de ajuns, amenunțit.
Kimért, a. mesúrat, grav, otărit, pre-
cis, calculat.
Kimerül, v. a se obosi, a se osteni,
a se slei, a se ostovi.
Kimerült, a. obosit, ostenit; sleit,
ostovit; anost.
Kimérve, aióv. mésurat, calculat, potri-
vit, precis.
Kir eszel, v. a albi, a spoi, a várni.
Kimetsz,^ v. a tăia, a răteza, a de-
spica; ă săpa (ín metal), a grava,
a scobi.
Kimond, v. a respica, a exprima, a
spune, a pronunța. ₓ
Kimondhatatlan, a., Kimondhatlaní'l,
aóv. nespus, inefabil.
Kimotoz, v. a visita, a cerceta, a
căuta, a răscoli, a scormoli, a sco-
toci, a face perchisiție.
Kimozdít, v. a mișca din loc, a de- -
latura.                              '

Kimozdul, v. a se mișca din loc, u
ceda.
Kimúlás, 9. moarte, reposare.
Kimúlik, v. a răposa, a trece (din
lume).
Kimúlt, a. mort, răposat.
Kimunkál, p, a prelucra, a perfec-
ționa, a compune, a efectui, a exe-
cuta.
Kimustrál, v. a scoate afară, a le-
păda, a delătura, a curăți, a stirpi,
a alege și a lepăda (din turmă), a
brăcui (cai, 01).
Kimustrált marha, 9. vita slabă, le-
pădătură, vită brăcuita.
Kimutat, v. a arăta, a dovedi, a
atesta, d documenta; —ta a foga
fehérét, și-a arătat dinții.
Kimutatás, 9. conspect, arătare; do-
vadă, adeverința.
Kimutatható, ₒ. ce se poate demustra,
probabil.
Kiművel, v. a cultiva, a dezvolta, a
rafina..
Kín, 9. chin, caznă, tortură, durere,
năcaz, suferință; —ban vagyok vele,
am necaz cu el, me torturează.
Kína, 9. China; (Soi) chină (Cin-
chona).
Kinádol, v. a căptuși a acoperi cu
trestie.                       [paca.
Kínaezüst, 9. argint de China; ál-
Kinagyol, v. a ciopli în mare, a. in-
cresta, a prăgui (lemn, peatru).
Kínahéj, 9. scoarță de chină.
Kínai, 9. și a. Chinez.
Kínál, v. a îmbie, a oferi, a presenta.
Kínálás, 9. îmbiere, oferire.
Kínálat, 9. propunere, ofert, îmbiere.
Kínálgat, v. a oferi, a propune, a
îmbie (des).
Kínálkozik, v. a se îmbie, a se oferi,
a se recomanda.
Kincs, 9. tesaur, comoară, visterie,
odor, sculă, juvaer, clenodiu; —em!
scumpul meii, odorul meu, drăguțul
meii, puica mea.
Kincsásó, 9. săpător de comori, di-
buitor de comori (ascunse).
Kincsei, v. a aduna comori, a gră-
mădi =.
Kincses, a. cu comori, cu zcumpe-
turi, tesaurarial; —ház, vistierie,
tesaur, cămară; —láda, ladă de fier.
Kincsez, v. a aduna a strînge co-
mori; a atrage.

25*

I

Kincstár

388

Kinyújtható

Kincstár, ₉. erar, tesaur, vist(i)erie,\ Kinpad, o. bancă de tortură, eșafod,
cămară; cămărășie, fiscalitate; tre-1
sor (la casșă).                          |
Kincstári, g. erarial, cameral; —'

jegy, bon de tesaur, = erarial; — ।
jószág, domeniu e> arial, fiscalitate;
— tanácsos, consilier erarial; —

bancă de schingiuit.
Kínszenvedés, a. suferință, chin, tor-
tură; martiriu, patima.
Kintorna,». psalmodie, gironda, liră ;
minavet, caterincă; v. Sípláda.

Kinyujtózik

Kinyujtózik, -v.. a se întinde,

389

Kipótolhatatlar

a se i Kipápol, v. a anunța, de pre amvon.
     I a predica; a flecari, a spune tót.
     | Kiparancsol, v. a scoate afară.

utalvány, bon erarial;
fisc (erariâl).
Kincstárjegy, o. bilet de
erdrial.
Kincstárnok, Kincs tartó,

— ügyész,

tesaur, bon

í>. tesaurar,

camerar, cămaraș.
Kinemelégítő, a. neîndestulător, ne-
suficient.
Kíneszel* Kineszez, v. a descoperi, a
afla, a mirosi, a adulmeca.

Kintornái, v. a cânta pre liră, a
psalmodia, a spune monoton, a gi-
’                          [modiare.

ronda.

Kíntornálás, î. cântare cu
Kínvallatás, o. chinuire,
schingiuire.
Kínvallató, ₉. torturător,

schingiuitor, calau
merd de torturare

Ura, psal-
torturare,

chinuitor,

-kamra, t>. ca-
-szer, instru-

ment de tortură.
Kínzás, ». chinuire, torturare, tur'

mentare, căznire.

Kinevet, a deride, a-și bate joc. mentare, căznire.
Kinevettet, (-^-i magát), v. a se face ' Kínzó, a. chinuitor, torturător

de ris.
Kinevez, v. a denumi, a numi.
Kinevezés, x denumire, numire.
Kinevező oklevél, 0. decret de denu-
mire.
Kinéz, v. a căuta, a privi afară; a
se vede, a se arăta; a prospicia;
(jól) a avea față bună, a prospicia
bine ; (vmit vkiből) a alege, a căuta,
a scruta, a examina, a observa (ceva
la cineva).
Kínfaggatás, ». tortură, torturare,



•; ». chi-}

! nuitor, torturător,calau, schingiuitor,
• Kínzókamra. t>. camera de torturare.

chinuire, schingiuire.
Kinga, x Cunîgunâa.
Kinin, x chinin.                       i
Kinincs, x amorfă, indigo fals. !
Kínlódás, "o. caznă, chin, patimă, su-1
ferințăi durere.
Kínlódik, v. a se chinui, a, se căzni,
a nuferi, a pătimi.
Kinn, abv. afară, in afară.
Kinnlevő, o. extern, din afară; —
adósság, x pasive; — követelés,
datorü active, pretensiuni.
Kínos, <r. dureros, torturător, chi-
nuitor, penibil.
Kínoz, ©. a tortura, a căzni, a chinui,
a schingiui, a munci, a bate.
Kinő, ». a cresce, a răsări, a încolți,
(ruhát) a cresce din haine, a nu i
se potrivi vestmintele; —tt már a
vessző alul, nu l mai poți stăpâni
cu bătui.
Kinőtt, a, crescut, mare, resărit;
ghibos.
Kinövés, ». crescere; cucuiu, țîțină,\
diformitate; urmare, res uitat. ț

Kínzószer, Kínzószerszám, x instru-
ment de tortura,                     î
Kinyal, v. a linge; — ja magát, a sel
chiti, a se impupuța, a se găti.
Kinyargal, v. călări, a ieși călare; aj
eși alergând.                        J
Kinyer, v. a câștiga, a dobindi, a
obțină, a ajunge, a recâștiga.
Kinyilatkozás^ ₉. dechiarațiune, de^
scoperire, manifestare; revelațiune.
Kinyilatkozik, y. a se descoperi, a mm
revela, a se manifesta, a se .fawB
cunoscut.                           M
Kinyilatkoztat, a descoperi, a
nifesta, a declara; a releva, a revefaSt
Kinyilatkoztatás, t>. descoperire, ma-
nifestare, revelațiune; de(jaraliune^í
Kinyílik, v. a se deschide '; crăpfiU
(mugurul).
Kinyit, v. a deschide, a descoperi. |l
Kinyom, v. a apxpa, a stoarce; a tesM
cui, a tipări, i                    ípl
Kinyomat, tipăritură; espresiun^gț
marcă, semn; —, v. a lăsa să tip^t
rească.                             IM
Kinyomoz, v. a urmări, a sonda, -IM
eruai a cerceta, a scruta, a profund&K
Kinyomúl, v. a sparge în afară, IM
eși cu forța.                      4M
Kinyög, v. a .spune cu greii, a gemeK
Kinyújt, v. a întinde, a esiinde, jM
scoate, a suci (aluatul) ; z—ja nys|M
vét, scoate limba.
j Kinyújtható, a. dilatabil, întinsibifflt
l extensibil.                       "HM

lungi, a se tolăni, a se lăfăi.
Kinyújtóztat, v. a întinde* a lungi. ,      _________,     _____________
Kinyű, V. . a smulge, a întinde, a toci, Kipárnáz, ᵥ. a tapeta, a căptiiși, a
a purta, a învechi (haine).              —
Kinyűgöz, v. a deslega, a deslănțui,
a déscatena.

pune perim.
Kipárol, Kipárolog,

a aburi, a

Kiold, v. a deslega, a descurca, a
desface.
Kiolt, v. a stinge, a șterge; —ja éle-
tét, a-și lua viața.
Kiolthatatlan, a. nestins, neșters.
Kiolvas, v. a ceti, a termina cu ce-
titul, a fermeca; a număra; a cita;
szóméból — vmit, ii cetesce din
behă.
Kiolvăszt, v. a topi, a turna, a versa
(metale).
Kiomlik, v. a căde, a se surpa, a se
rtâtâi, a se dărîma.
Kiontj u a vărsa (sânge).
Kiesőn, Kiosont, v. a scăpa, a fugi,
a se pitula.
Kioszt, v. a împărți, a distribui.
Kiosztogat, v. a împărți pe încetul,
a distribui.
Kiöblít, v. a clăti (cu apă), a spăla
(guráf; a cresta, a scobi.
Kiöklöz, v. a pumni, a alunga cu

pumnii.

evapora, a se usca.
Kipárolgás, s. evaporare, aburire.
Kipártáz, v. a pune bartă; a măr-
gini, a face zimți.
Kipattan, v. a sări, a saltg, a pocni,
a izbucni, a erumpe în mânie.
Kipattant, v. a plesni, a pocni.
Kipattogzik, v. a crepa (buzele); a
muguri, a plesni.
Kipécéz, y. a trage metjuină, a în-
semna, a pune sămn, a bate țăruși.
Kipeder, v. a suci, a resuci (mu-
stețele);
Kipellengérez, v. â face de rușine, a
face de rîs și de ocara.
KÎpenderit, v. a suci, a resuci; a
vântura afară, a da. pe ușă afară.
Kiperdül, v. á căde afară, a se Ro-
stogoli.
Kipereg, ᵥ. a țîrăi, a curge , a căde
afara, a se rostogoli.
Kiperget, ᵥ. a grăunți, a desface (un
spic); a stoarce (mierea din faguri).

Kipersed, Kipersen,

a căpăta

Kiöl, v. a ștînge, a estirpa prin omor, spuzeală, = sgrăbunțe., a se spuzi
a ucide, a îneca, a omorî.                 ¹ ' J                                     ”

Kiölt, v. a scoate (limba).
Kiömlik, v. a se vărsa; a se
Kiönt, v. a vărsa, a turna, a
stropi, a exunda, a inunda;
ragját, își. varsă mânia.
Kiöntőcső, t>. scoc de turnat.

reversa.
uda, a
—i ha-

Kiöntődik, v. a se vărsa, a se scurge ;
a se revărsa.
Kiöregedik, v. a îmbătrâni.

(pielea).                        Qoli.
Kiperzsel, v. a arde, a parii, a pâr-
Kipiheg (—i magát), ᵥ. a resufla,
a-și sufla nasul.

Kipihen, v. a se odihni, a pansa, a
face un popas.
Kipiperéz, ᵥ. a împodobi, a orna, a
găti, a impupuța.
Kipirongat, -o. ă-mustra, a dojeni, a
înfrunta, â ocări.
Kipironkpdik, c. a roși de rușine, a

Kiörökít;- d. a desere^i, a desmoșteni.
Kiötlik, v. a bate la ochi, a se di-. __
stinge, a se presenta, a eși la iveală; ₛ Kipked-kapkod, v. a se.apuca de tot
a scăpa; kiötlött az eszemből, mi-a paiul, = de toată nimica.
scăpat (din minte), am uitat. — • -                    *              -
Kiözönlik, v. a se scurge; a emigra;

a curge repede.
Kipadlóz, Kipadol, v. v. Kipallóz.

se rușina.

Kipofoz, v. a alunga cu palmi, a
  pălmui.
Kipólyáz, v. a desfășa, a depana, a
' desciirca.

Kipakol, v. ă 'despacheta, a desface. Kiporol, Kiporoz, v. a praf ui, a bate
Kipállik, v. a se opări (de căldură). a șterge -, a curați de praf.
Kipalléroz, v. a polei, a lustrui, a Kipótol, y. a suplini, a întregi, a în-
netedi.                        [scânduri.'
Kipallóz, v. a podi, a așterne cu

toarce, a despăgubi,

a restitui,

Kipallóz, v. a podi, a așterne cu compensa.
Kipányváz, v. a lega, a priponi (un Kipótolhatatlan, Kipótolhatlak

cal); a face, a ridica (o șatră).

neînlocuibil, incompensabil.

a.

a

Kipótolható

390

Kiráz

Kireked

391

Kiseprőz

Királybíró, 9. procuror de stat; juâ
regesc.
Királydárda, 0. (Sot.) aișor (Asphc
delus).
Királydomb, o. colină de încoronat.
Királyellenes, a. antiregalist™, ant\
roialișt.
Királyfi,9. fiü de rege, principe, prin
Királyföld, 9. fundul regiu (ín Ai
deal).
Királyhágó, 9. Dealul craiului.
Királyi, Királyias, a. regesc, regal.
Királyi haszonvétel, a. (drept) rega
domeniu regal.
Királyi javadalmak, 9. venite regesc
Királyilag, Királyi módon, aóv. n
gesce, ca un rege.
Királyi pálca, 9. sceptru.
Királyi szék, 0. tron.
Királyi tábla, 9. tabla regească. -
Királyi ügyész, 9. fiscal, procuror.
Királyka, 9. rege mic, regișor; ochii
boului; v. Ökörszem.
Király képe, 0. locoținetorul regelui.
Királykodik, v. a domni ca rege, a d
rige.
Királyleány, 9. fiică de rege, princes.
Királyné, 9. regina, crăiasă.
Királynő, 9. regina, domnitoare f?
gentă).
Királyos, ₐ„ Királyosan, aóv. regi
ca itn rege, asemenea unui rege.
Királyos, 9. șah (jocul); —t játszai
v. a juca șah.
Királyosdi, 9. de a regele (joc).
Királypárti. Királypártos, 0. regali
de partida regelui, royalist.
Királyság, 9. regat; regalitate; pü
kösdi —, 9. domnie de 0 ^i.
Királysárga, 9. auriü.
Királyszilva, 9. prună grâsă (rangb
Kirámáz, v. a. trage pe calapod;
încadra.
Kiráncol, v. a descreți, a descrun
a desfășura.
Kirándít, v. a serinti.
Kirándúl, v. a se serinti; a faa
escursiune, ă ieși la preumblare.
Kirándulás, 9. escursiune, preumbla
ieșire; serintire, serintitura.
Kiránduló, 9. escursionut.
Kiránt, v. a scoate, a smâci, a traț
a scăpa, (din necaz); a prăgi (
puiií).
Kirántott csirke, 9. puiü prăjit.
Kiráz, v. a sgâțăi, a sgălțăi, a s

  Kipótolható, a. înlocuibil, restituibil,
   ce se poate suplini.
  Kipottyan, v. a scăpa jos, a cadé;
   — a szájából, a-î ieși din gură,
   a scăpa din —hivatalából, cade
   din slujbă, își pierde oficiul.
  Kipotyog, v. a cadé, a curge (pe în-
   cetul).
  Kipörsed, Kipörsen, ». a eși afară,
   a se spuzi (pielea), a căpăta spu-
   zeală, = sgrăbunță.
  Kiprédikál, v. a predica; a fiecări, a
   destăinui.
  Kiprésel, v. a stoarce, a tescui.
  Kipróbál, v. a proba, a cerca, a de-
   mustra, a adeveri.
  Kipróbált, a. probat, încercat.
  Kipuhatol, v. a căuta, a cerca, a
   examina, a scruta, a descoase, a
   ispiti, a cerceta, a descoperi, a afla ;
   (tényállást) a constata starea lu-
   crului.
• Kipuhatolható, a. constatabil.
Kipukkad, v. a crepa, a plesnii
Kipusztít, v. a pustii, d ruina, a
nimici, a devasta, a jăfui, a ester-
mina.
  Kipusztúl, v. a se perde, a se ruina,
   a peri, a disparé.
  Kirabol, v. a prăda, a jăfui, a des-
   poia.
  Kirág, v. a roade, a mușca, a pișcă.
  Kiragad, v. a smulge, a smânci, a*
   despoia.
  Kiragaszt, v. a bate, a lipi, a afișa,
   a Iintui, a aterna (un placat).
  Kirágvány, 5. eroziune, rotfătură.
  Kiragyog, y. a străluci, a luci.
  Kirak, r. desface, a despacheta, a
  așe^a, a descărca; (kővel) a pardosi;
  (gyémántokkal ékszert) a garnisi
  cu diamante.
  Kirakat, 0. sicriu de mustre, galantar.
  Kirakó, $. pardositor; descărcător.
  Kirakodás, 9. descărcare.
  Kirakodik, v. a despacheta, a întinde
    (șatra), a scoate (marfa).
   Kirakodó, j». descărcător.
  Kirakodóhely, ₓ loc de descărcat.
   Kirakósajka, luntre de desbarcai o
    corabie.
   Kirakott, a. descărcat, espus (spre
    vedere); căptușit, garnisit.
   Király, 9. rege, craiu; rigă (în cărți).
   Királyasszony, regină^ crăiasă. “
   Királybetű. 5. regală, (literă).

tura; kirázza a hideg, îl scutură
frigurile.
Kireked, v. a rămâne afara, a fi es-
chis; a se desrăguși.
Kirekeszt, v. a scoate afară, a es-
clude, a eschide, a alunga, a exco-
munica (din o societate).
Kirekesztő, a. esclusiv, eschisiv.
Kirekesztőleg, aóv. esclusiv, eschisiv.
Kirendel, v. a dispune, a exmite, a
trimite, a comanda; a destina, a
meni.
Kirepül, v.' a sbura (afară); a dis-
paré, a-o lua la picior.
Kirepülés, 9. escursiune, sbor.
Kirí, v. a bate la ochi, a fi bătător
la ochi; a deplânge.
Kirívó, a., Kirivólag, abv. bătăt-or la
ochi; pătrunselor, ascuțit, viu (co-
loare).
Kiró, v. a prescrie, a impune, a re-
parția (darea).
Kirohan, v. a năvăli, a da navală, a
ataca, a se repezi, a se îniepta, a
face asalt.
Kirohanás, 9. atac, asalt, erupțiune.
Kiropt, v. a se repeZi, a se îniepta,
a da asalt, a atăca; a erumpe în.
Kirontás, 9. atac, asalt.
Kirostál, v. a cerne, a trece prin ciur,
a direge.
Kirúg, v. a asvîrli, a da cu piciorul,
a lovi, a împroșca; a fi escesiv.
Kirugaszkodik, v. a se depărta iute,
a se face neveZut, a-și lua catra-
fusele.
Kirugó, a. escesiv.
Kirukkol, v. a eși afară, a se pune
in marș, a porni; a spune fără în-
cunjur, = fără sfieală.
Kirügyezik, v. a muguri, a îmbo-
boci, a odrăsli.
Kis, a. mic, neînsemnat; mărunt;
egy —, un pic, puțin; ideig, în
scurt timp.
Kisafa, 9. crucea dela car; v. Kisefa.
Kisajátít, v. a despropria, a espropria.
Kisajátítás, 9. despropriare, espro-
priare.                          [püa.
Kisajtol, v. a stoarce, a tescui, a im-
Kisámfáz, Kisámol, v. a trage pre
calapod.
Kisarjad, v. a odrăsli, a încolți, a ră-
sări.
Kisarjadzik, Kisarjazik, ᵥ. a resari,
a încolți, a muguri, a odrăsli.

Kisáros, Kisárus, 9. prăvăliaș,, negu-
țător mic; marchitan, mămular.
Kisasszony, 9. coconiță, domnișoară,
domniță; sfintă Mărie (sărbătoare).
Kisasszony hava, 9. August, Măsălar,
Gustar.
Kisasszonypatyolat, 0. percal dom-
nesc.
Kisbérei, 9. servitor mic, réndas, po-
gănictâ.
Kisbetű, î. literă mică, minusculă.
Kisbiró, 9, viceprimar, subprimar;
conștiință; furdalja a —, îl mustră
conștiință.
। Kisboldogasszony, 9. Sântă Măriă.
Kisded, a. mic, prichindel, mititel;
9. copil mic, infant, sugător, prunc
i de tlță.
: Kisdedápoló, Kisdedápoló-intézet, 9.
institut de îngrijit copii.
Kisdedóvoda, Kisdedóvó-intézet, o.
asii de copii, ospital de copii mici.
Kisebb, a. mat-mic, mai puțin.
i Kisebbedés, 9. micșorare, scădere, îm-
puținare, decădere.
Kisebbedik, ᵥ. a se împuțina, a se
micșora, a scadé.
Kisebbik, a. cel mai mic, cea inai
mică.
Kisebbít, v. a mici, a micșora, a îm-
puțina, a cleveti, a defăima, a calum-
nia, a jigni.
Kisebbítendő, 9. minuend.
kisebbített, a. micșorat, redus.
Kisebbítő kŐrző, 9. țirțin de reduc-
țiune.
Kisebbítő mérték, 9. métáira âc re-
ducere.
Kisebbség, 9. minoritate; împuținare,
decrescere, scădere; neajuns, pagubă,
jignire; batjocură, rușine, ocară.
Kisebbül, v. a se micșora,, a se îm-
puțina.
Kisebesedik, v. a se răni, a crepa
(buzele).
Kisebesit, v. a răni.
Kisebesül, v. v. Kisebesedik.
Kisefa, 9. crucea dela ham.
Kisegít, v. a ajuta, a subveni., a
scoate din năcaz.
Kisegítés, 9. ajutor, suboențiune.
Kiselejtez, v. a scoate, a delătura., a
alege și a lepăda.
Kisemmiz (vagyonából), v. a înșela
la computuri,a nimici averea cuiva.
Kiseprőz, v. a alunga cu mătura.

Kisér

392

, Kisül

393

Kiszúr

Kisér, v. a petrece, a însoți, a urmări,? Kisiklik, ᵥ. a scăpa, a luneca; (vá- |

a conduce; a escorta; a acomnqnía.

Kísérel, v. a încerca, a fájflti, a
proba, a face espetiptám, a experi-
menta;,                     [escortă.
Kisérés, a însoțire, acompaniament,
Kíséret, a. alaiu, cortegiu, suită,con-
j&til, conduct, escortă, însoțire.
Kiserked, Kiserkedez, v. a izbucni, a

țișni (apă), a resări.
Kísérlet, a. încercare, probă, esperi-
ment,ispitire; ~et tenni, a face o



probă, = o incercare; a

Kísérletez, ». a esperimenta,
experimente.
Kísérleti,*. experimentat.
Kisérlétképen, abv. ca probă,

esperi-
a face

ea in-

cercare.
Kísér lőmérleg, a. cumpenă de probat.
Kísérő, a. însoțitor, tovarăș, condu-
selor.
Kiáérőénekkar, o. cor cu acompaniare.
Kísérőlevél, a. salv-conduct; comiiiva.
Kisérőnégyes, â. quartet cu acompa-
niare.
Kísért, v. a cerca, a proba, a ispiti,
a duce în ispită; a face experiment.
Kísértet, a. cercare, tentațiune, ispită;
- be esni, a căde în ispită; —-be
vinni. a duce în ispită; demon reu,
duh necurat, fantomă, nălucă, stafie;
matahala; —ek'órája, ceasul duhu-
rilor, = spiritelor necurate ; je-
lenés, arătare de stafii.
Kísértess, a. spectros.
Kísérteties, ₐ., Ki sérteti esen, Kisér-

tetileg, abv. spectros, in formă de
fantomă.
Kísértő, d. cercător, ispițitor, tentator
Kisérvény, a. bilet de salvă conduce?#,
salv-conduet; comitiră.
Kisérvényző tudósítás, a. comitivă.
Kisétál, v. a face, escursiune,

o

v.

preumblare, ac.fi, a se preumbla.
Kis ezerjófű, ». (fait.) cicoare, cintorie
(Genta urea centaurium >.
Kisfúró. ». sfredel (de mână).
Ki'sgyülés, a. adunare =ș eongrega-
țiune particulară.
Kislias, a* abdomen; burta mică.

Kishitű., a. necredincios, sceptic; des-
curajat.
Kishúsvét, a. 'săptămâna luminata. ₍ Kisül, v. a se coace, a se fricfe, a
Kisikál, Kisikárol, ». a freca, a spăla i arde; a eși la lumină, a apare y
(pe jos).                              ! a se slobozi (pușca).               j

gúnyból) a ieși din șine, a deraile. ‘
Kisimít,x t>. a netezi, a lustrui, a >
polei; (hajat) a peptena neted, a
nete fii.                            f
Kisipar, a, industrie mica; meserie, \


Kisírt, a. deplâns, plâns.            1
Kiskalmár, a. prăvăliaș, neguțătoraș. 3
Kiskapu, a. portiță.
Kiskaraidon, a. săptămâna de Crăciun;
anul noii.                           1
Kiskereskedés, a. ventilare cu țirăita, 1
prăvălie; mamulărie.                 |
Kiskereskedő/a. neguțătoraș, buticar.,
dughenar, marchitan, mămular.        J
Kiskorú, a. minor (en), nev&rstnic.  J
Kislélkű, a., Kislelkűleg, abv. egoist,
pusilanim, descurajat, mic la suflet.
Kismise, a. misă mică., = cetită (la |
catolici).    K                      J
Kismiska, o* lucruri bagatele, nimic,, |
chițibuș, fleac.                     1
Kisompolyog, t>. a se furișa.         J
Kisorsol, v. a trage la sorți, a sorți. |
Kisorsolt, ₐ. tras la sorți, sorțit.
Kispap, a» cleric, teolog, student de
teologie.                      [lețcae. 1
Kispénz, a. dinar, finic, bănuț, pwra, fl
Kisrét, a. format mic.                â|
Kisrófol, v. a deșurupa, a deșuruba.. 3
KissárfÜ, Kissárfűtej, a. (fai.) awr/j
laptele cânelui; buruiană de friguri £
(Éuphorbia).
Kis sarlófű. a. (Sót.) șugărel, durnbeț S
fTeucrium chamaedrys).               J
Kissé, abv. puțin, cam, ceva. ,
Kiesebb, ₐ. mai mic; v. Kisebb.      j
Kisség, a. timp scurt.
Kisszemű, a. cu ochi mici; cu graunțe^i
mici.                                3
Kisszerű, a. baqatel, minuțios,
runt, mic, de rend, mărginit, nevoiaș.fa
Kisúg, v. ă ajuta șoptind, a șopti. 3
Kisugárzik, v. a răspândi, a radiaS
a izvorî lumină.                     w
Kisújj, o. degetul mic.               jfl
kisnjtâsoz, v. a garnisi, a tivi, A

galona. a broda.                  } 1
Kisunoka, o. strănepot, strănepocrfa. 1
Kisúrol, v. a freca (podele); a polcig
Kisurran, v. a se șterge, a se furișa^
a apuca talpa, a se stracurd. a

               Kisüllő

Kisüllő, t>. nicovală (mica).
Kisüt, v. a, coace, a frige; a trage,
a descărca, a slobozi (pușca); a
aduce la lumină; a afla, a găsi, a
nimeri; süsd ki hát, spune odată!
afară cu arama!
Kisütő, a. explosor, descărcător de
electricitate.
Kisváros,, a. oraș mic, oraș de pro-
vință.
Kiszab, v. a croi, a demesura, a tăie;
a defige, a determina, a statori (tim-
pul).
Kiszabadít, v. a scăpa, a elibera, a
salva, a mântui.
Ki szabadéi, v. a scăpa, a se elibera,
a se mântui.
Kiszakad, v. a se rupe, a se strica ;
a se despărți.
Kiszalaszt, v. a scapă, a face scăpat,
a lăsa să meargă, -= să easă.
Kiszáll, v. a debarca, a eși la țerm;
a descăleca, a se coborî (din tră-
sură) ; a eși la fața locului, a merge
în comisiune.
Kiszállásol, v. a deloja, a da afara
din cortel.
Kiszállóhely, a. peron; stațiune.
Kiszámít, v. a computa, a calcula, a
socoti, a numera, a combina, a
evalua.
Kiszámíthatlan, ₐ. necalculabil, ne-
computabil. .
Kiszámítható,». calculabil, evaluabil.
Kiszámított, a. calculat, computat,
evaluat.
Kiszámlál, v. a numera; a expune.
Kiszámol, v. a calcula, a computa, a.
socoti, a combina.
Kiszándékozik, v. a intenționa =, a
avea de cuget să easă.
Kiszapúl, v. a leșia, a scoate cu
leșiă, a spăla.
Kiszárad, v. a se usca, a slăbi (cor-
pul) : a seca (apa).
Kiszed, v. a culege, a alege, a scoate.
Kiszegez, v. a înfige, a acăța, a bute
cu cuie, a afișa, a ținti.
Kiszel el, v. a vîntura, a aerisa.
Kiszélesedik, v. a se lăți, a se lărgi,
a se destinde, a se întinde: u sc
desfășura.
Kiszélesít, Kiszéleszt, v. a întinde,
a lungi, a lăți, a desfășura.
Kiszelíőz, Kiszellőztet, r. a aerisa.
a vîntura (odaia).

Kiszemel, v. a alege, a culege; a
meni, a pune ochii pe.
Kiszenved, v. a suferi, a indura; a
înceta de a suferi; a-și da sufletul,
a muri.
Kiszi, v. a suge, a trage; a fuma
(țabac).
Kiszid, v. a dojeni, a ocări, a mustra.
Kiszikkád, ᵥ. a se usca, a se sbici.
Kiszimatol, v. a adulmeca, a desco-
peri, a aflata miroși, a iscodi.
Kiszinel, v. a zugrăvi, a ilumina, a
alege, a făți (un lemn).
Kiszínez, v. a zugrăvi, a ilustra, a
colora, a depinge.
Kiszivárog, v. a se strecura, a se
scurge*.; a eși la iveală, a transpira,
a se résufla (un secret).
Kiszivattyúz, v. a scoate cu pumpa,
a deșerta cu tulumba, a pumpa.
Kiszolgál, v. u slugi, a servi; a-fi
împlini timpul de serviț; a-și trăi
traiul.
Kiszolgálmány, a. prestațiune, dijma,
serviț.
! Kiszolgált, a. emerit, servit‘; (katona)
veteran. .
Kiszolgáltat, v. a da, a preda, a ex-
trăda, a da prada; (szentséget) a
cumineca, a împănași; (igazságot)
a face (dreptate), a administra.
Kiszolgáltatás, a. predare, extrădare;
împărtășire; administrare.
Kiszólít, v. a chema, a striga, a pro-
voca.
Kiszop, v. a suge, a stoarce, a slei.
a goli (sugénd).
Kiszór, v. a împrăștia, a presăra, a
arunca afară; (pénzt) a împrăștia,
a toca (bani).
Kiszorít, v. â strîmtora, a împinge
afara, a scoate din loc, a respinge.
Kiszorul, v. a fi sirimtorât, a remâne
afară
KiszögelL Kiszögellik, v. a se cu-
ciua. a avansa, a proemina, a eși în
. afara, a resări-,
Kiszögelő, a. proeminent, resărit, eșit
afara, cúcuiat.
Kiszökik, v.'a scăpa, a fugi afară,
a sc șterge.
Kiszőnyegez, v. a tapisa, a tapeta,
a așterne cu tapete, = cu covoare.
Kiszúr, v. a scoate (ochii), a îm-
punge, a înfige, a desfășura (stea-
gul); a scoate (bani); avval akarja

Kita

394

Kiterjeszkedik

Kiterjeszt 395 Kitűz

—ni a szememet, cu aceea vrea
să-’mi scoată ochii, - să mă or-
bească.
Kita, 9. măn^nchiăf smoc, legătură,
mânușă (de cânepă).
Kitábláz, v. a 'căptuși cu scânduri;
a destabula.
Kitáblázás, 9. căptușire cu scânduri;
destdbulare.
Kitagad, v. a descreți; a desmoșteni,
a scoate, a eschide.
Kitagadás, a. desmoștenire, eschidere.
Kitágít, v. a lărgi, a întinde, a dilata.
Kitágúl, v. a se lărgi, a se întinde,
a se dilata.
Kitakar, v. a descoperi, a desveli, a
desgoli.
Kitakarít, v. a griji, a curăți.
Kitakarodik, v. a se căra, a-o șterge,
a-o tuli, a apuca talpa,
Kitakaródzik, v. a se descoperi, a se
desveli.
Kitalál, v. â afla, a găsi, a inventa;
a gâci, a nimeri.
Kit alai, v. a pune pre measă, a face
=, a întinde (measa); a flecări, a
spune tot; ki van tálalva, a fi pus
pe measă, a fi measa așternută.
Kitanít, v. a învăța, a purta la școală,
a instrua. a dresă, a deprinde.
Kitántorog, v. a se clătina, a șovăi,
a se împleteci.
Kitanúi, v. a învăța, a se deda, a se
deprinde; (vmibolj a se desvăța,
a-și uita; a absolva.
Kitanulhatatlan, a. nepătruns, adénc.
Kitanult, a. învățat, studiat, absolut;
dresat, deprins.
Kitapaszt, v. a unge, a lipi.
Kitapogat, v. a pipăi, a cerceta, a
ispiti, a descoase; a iscodi, a năs-
coci.                       [aplauda.
Kitapsol, v. a bate in pălmi, a
Kitár, v. a deschide, a lărgi, a în-
tinde, a desfășura; a descoperi, a
răspândi, a da pe față, a propaga,
a divulga.
Kitárogat, v. a întinde, a scoate, a
arăta; a expune (de vânzare) ; a
trâmbița, a bucina.
Kitart, v. a ține', a dura, a dăinui, j
a persevera, a stărui, a susține, a
Suferi, a indura, a suporta, a răbda ;
a întreține, a amusa; a ajunge.
Kitartás, 9. stăruință, statornicie, per?
severanță, asiduitate.

Kitartó, a. stăruitor, statornic, perse-
verant.
Kitárul, v. a se deschide, a se des-
fășura; a debușa.
Kitát, v. a căsca, a deschide gura.
Kitataroz, v. a renova, a direge, a
repara, a cârpi.
Kitavaszodik, v. a se desprimăvăra.
a se face primăvară.
Kitégláz, v. a netezi, a călca (că-
meși) ; a încrusta cu cărămizi.
Kiteker, v. a suci, a răsuci, a în-
toarce, a smânci.
Kitekint, ᵥ. a căuta, a privi, a se
uita afară.
Kitelel, v. a ema, a petrece earna;
a ține în ernatic.
Kiteleltet, v. a ema, a da in ernatic.
Kitelhető; minden — módon, abv.
după putință, în tot modul posibil,
pre cât se poate.
Kitelhetőkép, Kitelhetőleg, abv. cât
se poate mai bine, pre cât se poate.
Kitelik, v. a ajunge, a fi de ajuns;
a se împlini (timpul); a fi apt, = ca-
pabil (de ceva); mikor telik ki az
esztendőd, când împlinești anul î
— tőle, te poți aștepta dela el, e
capabil de așa ceva.
Kitép, v. a smulge, a scoate, a trage,
a rupe; (hajat) a smulge părul.
Kitér,tv. a feri, a ocoli, a face în
cunjur, a se da în lături, a se abate ;
a se depărta, a face digresiuni; a-și
schimba religiunea.. a apostata ; a
încape, a avea loc.
Kitereget, ᵥ. a întinde, a lăți, a des-
fășura, a răspândi, a împrăștia.
Kiteremt, p. a pune la olaltă, a
aduna (o sumă); a procura; a
arunca, a da afară.
Kitérés, 9. ocolire; încunjur, abatere,
ferire; digresiune, episod.
Kiterít, v. a întinde, a lăți, a des-
fășura; (halottat) a așeza mortul
(în sicriu).
Kitérít, v. a întoarce, a concerta, a
câștiga proseliți; a increștina.
Kiterjed, v. a se întinde, a se estinde,
a se lăți, a se resfira, a se propaga;
a se lărgi, a ajunge, a atinge; a se
dilata.
Kiterjedés, 9. întindere, extensiune,
dimensiune.                             ■
Kiterjedt, a. întins, extins, extensiv.
Kiterjeszkedik, v. a se întinde; ase,

estinde, a face digresiuni, a se lăți,
a se lărgi.
Kiterjeszt, v. a întinde, a desface, a
lăți; a dilata.
Kiterjesztett, a. întins.
Kiterjeszthető, a. întinsibil, dilatabil,
expansibil.
Kitérő, Kitérőleg, abv. evasiv, excur-
siv. cu încunjur, digresiv.
Kitérő, 9. șină de ferit, ocol; schim-
bare (la tren).                 [pironi.
Kiterpeszt, v. a crăci, a răfiima, a
Kitesz, v. a expune, a pune afară, a
înșira (spre vénfiare); a suspinde,
a scoate, a depune (din oficiu) ; a
curma, a ccssa, a amova; a degrcîda;
a apăsa, a călca, a face ; — rajta,
îl întrece, îl coverșesce, îl bagă sub
covată; (magáért) se distinge, se
produce; mennyit tesz ki ? cât face;
vkinek a szőrit kitenni, a da pe
cineva afară; hogy tegyem ezt ki
románul ? cum să exprim = să o
spun această românesce.
Kitétel, 3. expunere; expresiune, rost,
termin; (hivatalból) depunere, de-
stituire, degradare, amovare.
Kitetszik, v. a fi evident, a fi lim-
pede, a fi învederat; a se păre, a se
vedé, a se străvede, a se cunoasce,
a se distinge, a se arăta.
Kitett, a. părăsit, expus (copil); sta-
torit, fixat, otărît, determinat (țliua);
menționat, amintit.
Kitéve, a. pus, arătat, expus, părăsit,
abandonat.
Kitevő, a. exponent.
Kitevős, a. exponențial; — egyenlet,
equațiune exponențială.
Kitilt, v. a eschide, a opri, a sub-
trage debitul postai (la o foaia); a
exila, a trimite, a desființa.
Kitipor, v. a scălda, a smulge, a stinge,
a călca (în picioare).
Kitisztái, v. a lăzui, a clăti, a curăți,
Kitisztáz (magát', v. a se curăți, a se
justifica, a se desvinovăți.
Kitisztul, v. a se curăți, a se lim-
pezi, a se lămuri, a se învedera; a
a se însenina.
Kitódúl, v. a se înghesui, a se gră-
mădi, a face tumult.
Kitol, v. a împinge afară, a îmbrânci,
ă scoate (ochii).
Kitolókása, 9. pesat fert la concedi-
area oaspeților incomozi.

Kitombolja magát, v. a trece (năca-
zul), a se astâmpăra, a se domoli;
a-și descărca (mânia), a se resbuna.
Kitölt, v. a vărsa, a deșerta, a, goli;
a umplé; (időről) a mpZini; — i ha-
ragját vkin, se resbună, îȘă descarcă
mânia asupra cuiva.
Kitöm, v. a îndopa (gâsce); a ímplé,
a ticsi, a prepara (paseri), a îm-
păna.
Kitör, v. a erumpe, a izbucni, a ex-
ploda; a sparge, a rupe, a frânge, a
sfărîma; —i a hideg, are friguri;
(nyakát) își frânge grumazii, își
rupe                       [se frânge.
Kitörik, v. a se rupe, a se sparge, a
Kitörlődik, v. a se șterge, a se uita.
Kitöröl, v. a șterge, a curăți. a rade
(scrisoare); a stinge, a usca, a stârpi,
a extermina.
Kittő, Kittöly, 9. dril, materie duplă,
țesătură în patru ițe.
Kitud, v. a afla, a descoperi, a da
de urmă; a se informa; (a házból)
a alunga, a da afară; (örökségből)
a eschide, a desmoșteni.
Kitudakol, Kitudakoz, v. a știrici, a
întreba, a ispiti, a descoase, a
spiona, a. recunoasce.
Kitudódik, v. a se afla, a se sci, a
nu rămâne ascuns, a eși la lumină,
= la iveală.
Kitúr, v. a scoate, a scormoni, t îm-
pinge afară.
Kituszkol, v. a da afară, a împinge,
a scoate, a arunca afară, a depărta
(cu greii).
Kitűnik, v. a apără, a se vedé, a fi
evident, a se cunoasce, a . fi învede-
rat ; a se distinge, a sta mat pre
sus ; a proemina.
Kitűnő, a., Kitünően, Kitünőleg, abv.
distins, eminent, proeminent, înălțat
mai pre sus, excelent, foarte.
Kitüntet, v. a distinge, a ridica, a
înălța; a marca, a sublinia; (—i
magát), a se distinge, a se face cu-
noscut.
Kitüntetés, 9. distincțiune; decora-
țiune.
Kitűz, v. a înfige, a arbora, a desfă-
șura, a implanta (flamură), a (pro-)
pune, a stători, a defige, a prefige
(termin); aaseda (castru); jutal-
mat tűzni ki vki fejére, a pune
premiu pe capul cuiva.



Kitűzőrúd

396

Kívánság

Ki vánszorog

397

Kivonatol

Kitűzőrúd, 9. rudă (de ínarborat
steagul).
Kitűzött vonal* 5. linie trasată, = de-
marcată.
Kiugor, Kiugrik, v. a sări, a răsări;
(bőréből)» a-și ieși din piele (de bu-
curie).
Kiugraszt, Kiugrat, v. a spăria, a
goni, a mâna, a face să sară, a
scoate la lumină, a alunga de sub
tufă.
Kiujul, v. a se reînoi, a (re)íntineri.
Kiutalványoz, v. a adresa, a asemna.
Kiutalt, v. a alunga, d oropsi, a în-
druma, a scoate afară; a escorta.
Kiutasítás, o. alungare, isgonire; ma-
zilire, expulzare.
Kiül, v. a stg. afara, a șede, a îm-
plini (arestul), a proemina.
Kiülő, a. eșit în afară, proeminent,
distins; balcon.
Kiürít, v. a goli; a deșerta, a, des-
cărca; evacua.
Kiürül, jp. a se goli, a se deșerta, a
deveni vacant, a se evacua.

Kiüt, v. a lovi; a plesni (d. e. un
dinte) ; * a împroșca; a lovi (calul);
a sparge, a erumpe, a isbucni (foc,
revoltă); a da afară, a scoate, a
goni; (szándékából) a abate dela
propus pe; (labdát) a bate, a arunca
(micea); (a bőrön) u se spuțfi
(pielea); (jól, rosszul) a se sfirși,
ă succede, a avea sfirșit (bun, reu).
Kiütés, o. bubă, absces; sgrăbunță,
  spuzeală, plescaviță (pe piele); is-
  bucnire, erumpcre, erupțiune, ivire
  (a rezbelului).
Kiütő, o. bătetor, lopățea.
Kiűz, v. a scoate, a alurga, a goni,
  a. da afară.                      *
Kivág, v. a tăie, a despica, a spin-
teca; a scoate (un ochiu); riagát
—ni, a se scoate din năcaz, a isbuti.
Kivágy, v. a se dori, a se pofti.
Kiváj, v. a scobi, a scociorî, a ga-
  văni; a dezgropa; a curați (dinții) ;
  a scoate, cu unghiile, a sgăria; (sze-
  met) a scoate ochii.
Kiyakar, v. a scărpina, a sgăria, a
  țesăla : a rade, a șterge.
Kivakkant, v. vmit —, a isbucni cu
  ceva, a mâcăi, a rosti în grab.
Kivakol, v. a tcneui. a mur ui.
Kiválaszt, v, a alege, a despărți, a
  separa.

Kiválik, vi a se alege, a se separa;
a se deosebi, a se distinge.
Kivall, v. a mărturisi, a fasiona, a
recunoasce, a spune,
Kivallat, v. a lua la întrebări, a în-
quira, a constring'e a mărturisi.
Kiválmány, o. precipitat; ᵥ. Váladék,
Kiváló, a., Kiválóan, abv. distins,
deschilinit, eminent, proeminent, ex-
celent, minunat, recepționai.
Kiváló faj, d. varietate, corcitură.
Kiválogat, v. a alege, a sorta.
Kiválogatott, a. ales, pe sprânceană.
Kiválólag, abv. mai ales, deschilinit,
cu deosebire, în special.
Kivált, abv. cu deosebire, mai ales,
distins, in special.
Kivált, v, a răscumpăra, a scoate un
amanet, a plăti (un cambiu).
Kiváltás, d. răscumpărare, scoaterea
unui amanet, plătire.
Kiváltó, d. bătetor (de minge).
Kiváltkép, Kiváltképen, abv. mai ales,
mai cu seamă, cu deosebire, în spe-
cial.

Kiváltképen való, a. deosebit, deschi-
linit, mai cu seamă, escepțional.
Kiváltság, i>. privilegiu, prerogativă
Kiváltságlevél, o. privilegiu, scrisoare
de scutire.
Kiváltságot, v. a privilegia, a acorda
scutire, a da prerogative.
Kiváltságolt, Kiváltságos, «. scutit.,
privilegiat, cu prerogative.
Kiválva, abv. despărțit, reparat, a
parte.
Kivám, t>. vamă de export.
Kivan, v. a se. sfirși. a se goli, a eșî;
  a. fi de ajuns, a se împlini. *
Kivan, v. a dori, a pofti; a cere, â
recere, a recerca, a pretinde, a re-
clama.
Kivánalom, t>. cerință, recerință, exi*
gința, trebuință neapărată.
Kívánat, o. poftă, dorință: pretenl
siune, „cerință, postulat.           ⁷
Kívánatos, «. de dorit, se cere, e fă
vorgbil.
Kiváncsi, a., Kíváncsian, Qbv. pofti
tor, pofticios, curios, lacom, indii
creț, galeș.
Kíváncsiság, t>. curiositgte, indiscr*
țiune, poftă, rimnire.
Kívánkozik, v. a dori, a pofti, a
duws de (ceva).                   [do
Kívánság, o. poftă, rimnire, dorința

Kivánszorog, v. a se împleteci, a se
clătina, a se târăi.
Kívánt, «. dorit, pofiit, cerut.
Kivántató, a. cerut, recerut, trebuitor,
necesar, de lipsă.
Kivarr, v. a coase (cu acul), a tivi,
a galona.
Kivásik, v. a se destrăma, a se roade,
a se toci (vestmíntul).
Kivégez, v. a pierde, a ucide, a omorî,
a executa.
Kivégzés, d. execuțiune, supliciare,
pierdare.                       [țeles.
Kivenető, ». învederat, chiar, la in-
Kivénhedik, Kivénül, v. a îmbătrâni,
a deveni invalid, a deveni neapt
din causă bătrâneții.
Kivénült,' a. invalid, neputincios, îm-
bătrânit, slăbit.
Kiver, v. a alunga, a mâna =, a
scoate afară; a huidui; a bate de
praf (vestmintele) ; — â fejéből, îi
scoate din cap.
Kiverekedik, Kivergődik, a. a răz-
bate, a se sbate, a scăpa cu greü.
Kivesz, v. a lua afară, a scoate; tt
excepta; (Összegből) a subtrdge;
(sodrából) a-l încurca, a-l turbura, a-l
scoate din sărite, a face să-și peardă
răbdarea; az egészből azt veszem
ki, din toate văd, = înțeleg, = mi se
pare.
Kivész, Kivész, v. a se pierde, a se
ruina, a dispără, a pieri, a se stinge,
a se nimici.
Kiveszt, v. a sterpi, a stinge, a ex-
stirpa, a extermina, a nimici.
Kivet, v. a alunga, a arunca, a da
afară; (adót) a impune, a reparția,
a socoti, a demesura (dare).
Kivétel, s. escepțiune; deosebire; —
nélkül, fără escepțiune, fără deose-
bire.
Kivételes, a. escepțional; — állapot,
stare escepțional».
Kivételképen, «óv. escepțional, deosebit.
Kivételnélküli* a. fără escepțiune,
fără deosebire.
Kivetés, $. cislă, * repartițiune (de
dare); imposi,. *
Kivetkezik, Kivetkőzik, v. a se des-
brăca, a depune, a se descoperi, a
se dezgoli; a depune talarul, a se
lepăda de preoție.
Kivetkeztet, Kivetkőzte^ v. a dez-
brăca, a despoia, a lipsi; a goli.

Kivetnivaló, a. de lepădat, de asvîr-
lit, de excepțional, de aruncat; de
haram; nincs — pénzem, n’am
bani de haram.
Kivető, a. de aruncat afară,, de eli-
minat, de prisos, de lepădat, abun-
dant.
Kivéve, Kivévén, abv. cu escepțiune,
afară de, abstrăgend.
Kivezet, v. a scoate afară, a conduce,
a duce afară, a arăta ușa.
Kivezetőcső,». țeava de condus afară
Kivi, v. a elupta, a isbuti, a scoate
la cale, a câștiga prin luptă.
Kivihetetlen, <j. neexecutabil, neprac-
ticabil, imposibil.
Kivihető, *a. executabil, practicabil,
posibil.
Kivilágít, v. a ilumina; a lumina.
Kivilágítás, d. iluminare, ilunimațiune.
explicare, comentar.
Kiviláglik, v. a fi chiar, a fi învede-
rat, a fi eptâent, a reeși, a se cla-
rifica.
Kivilágosít, v. a (i)lumina; a aduce
lă lumină.
Ki világos kivîrradtig, abv. până in
dimineața luminoasa, până 'n dalba
$iuă.
Kivilágosodik, v. a se lumina, a ze
face $i, a se feversa de ; a eși la
lumina, a se învedera, a se clarifica.
Kivisz, v. a îndeplini, a realiza, a
executa, a duce la capăt; a exporta.
Kivitel, a. exportare, export, trans-
port ; executare.
Kiviteli, a. de export; — cikk, ar-
ticlii de export; — tilalom, opre-
liște de export, interdict.
Kivív, v. a elupta; v. Kivi.
Kivizslat, v. a spiona, a adulmeca,
a iscodi.
Kivolt, ő. kivoltát senki sem tudta,
nimenea nu . a șciut tine este el.
Kivon, v. a scoate, a extrage, a sub-
trage; a face extras; (gyököt) a
extrage rădăcina; (kardot) a scoate
sabia.
Kivonandó, o. subtrahend, număr dé
subtras.
Kivonás, d. subtragere.
Kivonat, extras, prescurtare, esență,
quintesență; compendiu; extract*; sub-
strat; sublimat.
Kivonatol, v. a extrage, a face extras;
a prescurta:

Kivonatos


398

Kivonatos, «. in extract, în quinte-
sență, prescurtat. \
Kivonatosan, aóv. în extract, pre-
scurtat, compendiar.
Kivonúl, a pleca, a pomi, a eși
afară, a merge in marș.
Kivonulás, o. plecare, pornire, marș.
Kivölgyei, v. a scobi, a găvăni; * a
găunoși, a scorburi; a adinei.
Kívül, aóv. afară, în afară; de rost,
prep, (-on, -en) afară de; azon—,
afară de aceea; -kétség—, kétsé-
gen—, fără îndoială; tréfán —,
fără glumă, nu-i glumă; magán—
van, nu e la conștiința, nu e la
sine.
Kívülről, aóv. din afară; pre din
afară, exterior; de rost.
Kizabláz, Kizaboláz, v. a lua freul.
Kizár, v. a eschide, a alunga,a scoate
afară, a elimina; (örökségből) a
desmoșteni.
Kizárás, 9. eschidere, escludere, eli-
minare, alungare.
Kizáró, «„ Kizárólag, abv. eschisiv,
esclusiv.
Kizárólagos, a. eschisiv, esclusiv; —
hatalom, autocrație; — kereskedés,
monopol.
Kizárólagosság, ₉. exclusivism.
Kizsákmányol, v. a deprăda, a jăfui,
a. exploata.
Kizsarol, v. a împila, a stoarce, a
smulge, a răpi, a jupui, a pungași.
Kizsebel, v. a jăfui, a pungăși, a
tăia punga, a fura.
Klára,- Klári, Klárika, o. Clara, Cla-


Klâris, t>. corolă; v- Kaláris.
Klárisos szegfű, x garoafă de câmp.
Klastrom, o. claustru, mănăstire, ce-
nobiți, schit, lavră.
Klavir, ₉. v. Zongora.
Klistély, x (stropitoare de) clistir.
Klistélyéz, ᵥ. a da clistir.
Koákol, v. a se căoie, a se schiauna.
Kobak, 9, curcubetă, cucurbetă, tidvă,
cap sec.
Kobalt, o. cobalt.

Kobaltkék, x albastru, azuriu; smalț.

                                        , Kockavető, Kockavetőpohár, x comet.l
Kóbor, 9. și a. vag abund, rătăcitor, Kockáz, ᵥ. a juca în culn, = în zări A
pribeag, nestatornic, haimana; — i a arunca, sorți, a face cosce. 3
cigány, șatrar.                         Kockázat, a. sorți; risic ; Kockázatra
Kóborgó, Kóborló, a. rătăcitor, pri- j ₐbv. pre risic, cu risc.                i
beag, nestatornic, vagabund.          , Kockázatos, ₐ. riscat, cutezat.
Kóborog, -Kóborol, v. a pribegi, a j Kockázik, ᵥ. o se juca în cubi,

         Kockázik


rătăci, a hoinări, a vagabunda, a I
bate lela, a umbla derbedeu.          1
Koboz, o. cobză, (a)lăută, liră; —, |
v. ă confișca, a sequestra, a cuprinde, j
a jăfui, a despoia.                   |
Kobozpalló, 9. zcaunaș de (a)lavtă', |
= de cobză.                           J
Kobzol, v. a cânta din lăută, = din |
cobză.                                I
Kóc, o. câlți, buși.                  I
Koca, o. 1. scroafă; 2. (joc) poarcă, |

de a poarca; 3. a. fără mamă, or- *|
fan de mamă ; —pipás, fumător de 3
dumineci, slab fumător; — puskás,
vânător de





sărbători.
a ze juca de a poarca.
a se bufni, a se ciocni,
a veni în conflict, = în

Kocázik, v.

Koccan, v.
a se izbi;
coliziune.
Koccanás,

, .. ciocneală, bufnitură,
conflict, colisiune.

Koccant, v. a bufni, a ciocni.
Koccint, v. a bate, a ciocni (păhă-
rele ).

ticăloasă

Kócipor, o. om de nimic, mișel, ființă 1
. ₐ jos, de reu, prost, 1


ordinar.

Kocka, o. coțcă, zar, gub; petricică; j
exaedru; soarte, destin, ursită, no- 1
roc; kockára tenni, a arunca sorți,
a sorți ; a risca ; megfordult a —, J
s’a întors foaia; saját kockájára, pe |
risicul propriu.                   3
Kockaalakú, Kockádad, a. cubic,
főrma cubului.                     g
Kockacukor, x zahar în forma cu- |
bica, zăhar tăiat.               ; 1
; Kockajáték, 9. joc cu cuburi, joc în
zări.
Kockakő, v. peatră cubică. .       ,'i
Kockalepény, ₀. turtulița; 'tăbliță, J
lalanghită.                        1
Kockáit, «. cubic, în forma cubului. -1
Kockapadolat, 9. parchet, pavaj cu cubi. ü
Kockára, a. in cubi, in zări; pe risic
Kockás, a. coțcat, în zări, cubic; —
9. coțcar, contrabandist, zărar. J
! Kocka vetés, 9. aruncarea cu cubului
' șansă, sorți.                    11

            Kockázott

399

Kódorog

arunca cubil, a risca, a se juca
hasard.
Kockázott, a. cubic; parchetat, coțcat.
Kockáztat, o. a, cuteza, a pune în
pericol, a pune în risic, a risca.
Kockáztatott, a. cutezat, pus în joc,
in pericol, riscat.
Kócmadzag. 9. sfoară (de,câlți), ață.
Kocódás, x ceartă, sfadă, gâlceavă,
ciorovăială.
Kocódik, v. a se certa, a se ciocni,
a se sfădi, a se tiocmăni, a se cio-
rovăi.           ț
Kocog, v. a bate (la ușă),a scutura,
a lovi, a izbi; a palpita, a bocăi, a
ticăii (inima).
Kocogtat, v. a bate (la ușă), a ciocni,
a izbi.          4
Kócos, a. sgărcit, țigănos, mojic, mur-
dar; Jlocos, peros; cu câlți.
Kócosodik, v. a se flocoșa, a se îm-
peroșa, a se vilvoi.
Kocs, 9. cocean, tuleiu, stil, strujan.
Kócsag, 9. (zool.) bâtlan, stârc, erodiu
(Ardea tinerea).
Kócsagforgó, 9. moțiu, smoc, struț,
egretă, peniș (pe coif).
Kócsagos, a. cu peniș la coif, împo-
dobit, cu moțiii de pene; beat, șu-
menit, chirchilit.
Kócsagosodik, v. a se îmbeta, a se
șumeni, a se chefalui.
Kócsagvadászat, 9. vînătoare de bât-
lani.
Kocsány, 9. cocean, ciucalăii, stru-
jan, tuleii; coadă (de frunză), stil,
stulete.
Kocsányos, a. cu tuleii, cu stulete.
Kocsánytalan, «. fără tuleii, = stulete.
Kocsi, căruță, droșca, caleasa, răd-
van, caretă, trăsură; (vasúti) vagon.
Kocsiajtó, 9. portieră, oblon de tră-
sură.
Kocsialj, 9. coș, dric.
Kocsibak, 9. capră, scaunul (vizi-
tiului).
Kocsibér, 9. chirie, cărăușie.
Kocsiderék, 9. dric.          [steucă.
Kocsiemelő, 9. seripete, vîrtej, po-
Kocsiernyő, Kocsifedél, 9. coperiș,
coviltir; ipângea.
Kocsigyártó, 9. rotar, căruțaș, droșcar.
Kocsihágcsó, 9. scara la trăsură.
Kocsikas, coș de trăsură.
Kocsikáz, v. a merge cu trăsură, a se >
căruță.                               !

Kocsikenőcs, 9. unsoare de car;
uleiu.
Kocsiló, 0. telegar, cal de ham.
Kocsint, v. a rupe (o limbă), a vorbi
reu.
Kocsintó, a. vorbitor de limbă străină,
răii vorbitor, limbă-strică.
Kocsinyujtó, 9. drugul =, inima că-
ruței.
Kocsioldal, 9. loitră, scătigă.
Kocsipálya, 9. șosea, drum (pentru
trăsuri).
Kocsiposta, 9. diligință, delegeanț.
Kocsirúd, 9. oiște, proțap, ruda ca-
rului.
Kocsis, 9. cocier, vizitiu, surugiii;
—inas, 9. paie.
Kocsiskodik, v. a fi cocier, a servi
ca surugiii, « ca vizitiu.
Kocsisülés, 9. capră.
Kocsiszakasz, 9. cupeu.
Kocsiszin, 9. șopină, șopron.
Kocsiút, 9. șosea, drum de care.
Koosiülés, 9. șețjut, loc de șe£ut, jeț
(în căruță). ,
Kocsiverseny, 0. fugă, întrecere, aler-
gare cu carete.
Kocsiz, v. a coda, a căruța, a merge
cu trăsura.
Kocsma, 0. cârciumă, ospetărie, han,
hotel; v. Korcsma.
Kocsmajog, 9. dreptul de cârcimărit,
= de regal.
Kocsmáros, 9. cârciumar, ospătar.
Kocsmároskodik, v, a vinde vin,
beuturi.                    [măriță.
Kocsmárosné, cârcimăreasă, crâș-
Kocsmázás, 9. petrecere în cârcimă.
Kocsmázik, v. a cerceta des cârcima.
Kocsonya, 9. aitură, răcituri, piftii,
gelatină, cotoroage.
Kocsonyaféle, Kocsonyanemű, a, ge-
latinos.
Kocsonyás, «. gelatinos.
Kocsord, 9. (fot.) amarantă, chimio-
nul porcului (Peucedanum).
Kodácsol, Kodkodácsol, ᵥ, a cotco-
rojli, a cotcădăci (găina), a gâgăi
(gâscă) ; a fleoncani, a flecari.
Kodácsolás, -9. cotcorodire, cotcadă-
cire; gâgăit (despre gâscă); flecărit.
Kbdor, a. v. Kóbor.
Kódorgó, a. rătăcitor, pribeag, vaga-
bund.
Kódorog, v. a rătăci, a pribegi, a
vagabonda, a bate lela, a hoinări.

Kofa

400

Kolorapös

Kolompoz 401                   Koncsorag

Kofa, 9. cofăriță, precupeață; femeie Kolbásztól supă de cârnați.
guralivă, certăreață.                 Kojj?â&/ os, a. cârnățos; beșicălat,
Kofâlkodik, v. a revinde, a precupeți; umflat. _            ,

a purta vorbe, a fiecări, a Mn- I Kolbâszosodik, v. a se beșica, a se
căni.                                I umfla.
Kofaság, Kofáskodás, 9. precupeți, ! Kolbásztöltő, 9. impletor de cârnaț,
cofărie; limbuți#, fiecărie.          | cărnățar.
Kofáskodik, ». a precupeți.           ¹ ”
Kófic, 9. bir, pap, terciu, coleașă;
yoroíü; bagatelă.
'Kófic-sör, 9. a doaua bere, mursă.
Koh, 0. făurărie, fundărie, turnătorie,

topitoare.
Kona, 0. cremene; v. Kova.
Kohász, 0. lucrător in topitoare, tur-
nător (de metale), minar, uzinar.
Kohászat, 0. metalurgie, lucrarea mi-
nelor.
Kohó, s. uzina, fundărie, turnatorie,
topitoare; făurărie, ferărie, cușniță.
Kohol, v. a topi, a disolva; a făuri,
a inventa, a scorni, a născoci, a
plăsmui, a urzi; (új szót) a forma
nou cuvint; (hazugságot) a scorni
minciuni. • ,
Koholmány, 9. minciună, scornitură,
ficțiune, plăzmuire.
Koholt, a. imaginat, scornit, fictiv,

mincinos.
Köhómunka, 9. lucru de uzină.
Kohómű, 5. fonderie, făurărie, tur-
nătorie.
Kohónagy, 9. maestru de uzine. •
Kohós, 9. lucrător in turnătorie,
uzinar, minar.                    |
Kóka, 0. furcă, crăcană (la vița de ■
vie); chică, smoc (de per).       ;
Kokárda, 0. cocardă; funda de petele, i
cordea.                           •
Kókáz, v a smulge de chica, a trage !
de per.
Kókkad, v. a se veștefii, a se ofili. Í
Kókkadt, a. veștedit, ofilit.
Kokojca, 9. (fiot,) afină, merișoară
(Vaccinium).
Kókonya, 9. anaforă, nafură, bucate
sfințite (de Paști).
Koksz, 0. coax.
Kokszgyár, 9. coaxerie, fabrică de
coax.
Kókus, 9. cocus, cocoți er (Cocos);
—dió, nucă de cocus, = de coco.
Koláka, 0. clacă; v. Kaláka.
Kolbász, 0, cârnațiii,. trandafir; câr-
taboș.
Kolbászka, 9. cârnățel.

Kolc, o. tafetă rară, cendală (de mă-

iasă).
K&csag, 0. bâtlan, v. Kócsag 9cl.
Kolúnl, v. a cerși, a cere milă, a
umbla a cerși.
Koldulgat, v. a cerși, a umbla a cere.
Kolduló barát, 9. călugăr cerșitor.
Koldus, 9. cerșitor, milog, calic, sărac.
Koldusasszony, 9. cerșitoare.
Koldusbot, 9. bâtâ de cerșitor, sapi
de lemn; —ra futni, a ajunge i
sapă de lemn, a ajunge a cere miU
= cerșitor.
Kolduskenyér, 9. pâne de cerșitor
sapă de lemn; —en tengődni, a n
mâne la sapă de lemn, a ajunț

cerșitor.                     •
i Kolduske vély, 9. fudulie neroadă.

Koldusnép, 9/ calicime, cerșitorim
serăcime.
Kolduspénz, 0. serăcie, calicie, treanț
Koldusság, 0. cerșitorie, prosteală*
Koldusszegény, a. calic, ser ac, mih
cerșitor.
Koldustarisznya, Koldustáska,
traistă, tagârță, desagă.
Koleda, 0. colectă, adunare de ban
v. Gyűjtés.
Koledál, v. a colecta, a aduna ban
Kólika, 0. colică, frămentătură
inimă, rosură, straștiî.
Kólikás, a. cu colică, cu rosuri
stomac.
Kollantyús zár, 0. clanță, zăvor
clampă.
Kollár, 0. rotar, căruțaș.
Kollát, 0. barieră; v. Korlát.
Kollini, v. a da odovitură, a coti.
Kolomp, 0. clopot, droangă; toacă.
Kolompár, 0. tinichigiu, alămar; b
har.
Kolompármunka, 0. lucru de tinich
Kolompáros, 0. ᵥ. Kolompár.
Kolompár, Kolompir, 0. cartof,
rabou, peară de pămînt, v. B
gonya.
Kolompol, v- a suna clopotul; a 1
toaca, a face sgomot.
Kolompos, a. provefiut cu clopo

Kommant, v a atinge, a lovi ușor.
Komócsin, 9. (fid.) earba lui Timo-
tea, earba lui Tatin.
Komoly, d., Komolyan, aóv. serios,
grav, înadins, așefiat.

—, 0. berbere cu clopot; corifeu, ur-
sitorul unui complot, căpetenie.
Kolompoz, v. a suna clopoțelul, a bate
toacă; a bate la ușă.
Kölönc, 0. buștean, buturugă (ce
atârna), greutate; nod, moț.
Kolontos, a. simplu, neghiob, nătărău,
prost, tont.
Kolontoskodik, 0. a se prosti, a se
neghiobi, a face nebunii.
Kolosma, 9. dar de botez, bani de
fașă.
Kolostor, 0. claustra, mănăstire, schit
v. Klastrom.
Kolosțya, 0. ladă, sicriu.
Kolozs, 0. Claudiü.
Kolozsvár, 0. Cluj.
Koltant, v. a bate (la ușă).
Kolty, 0. boacă; plevușcă, sfârlugă
(Cottus gobio).
Kolumbácsi légy, 9. muscoiu, muscă
columbace (Culex).
Kólya, 0. car triumfal; litieră, pa-
tașcă' lectică; v. Gyaloghintó.
Koma, 0. cumetru; cumătră; komák,
cumetrii; kötve higyj a komának,
caută cui te increfii; — neki a
munka, nu ’i pasă de lucru.
Komaasszony, Komámasszony, 0. cu-
metră; nașă; fină.
Komaság, 0, cumetrie.
Komatál 0. cinste (ce dă nașa finei).
Komáz, v. a cumetri, a fiice cumetru;
a glumi, a lua peste picior.
Komázás, 0. glumă, prietinie; cur-
metrie, familiaritate.
Komázik, v. ă glumi, a deveni intim,
  > face familiar, a frate; nisa.
Komédia, comedie.
Komédiás, 0. comediant.
Komédiázik, ᵥ a juca a face come-
dii, a glumi.             [lupulus).
Komló, 0. (fid.) hemeiü (Humulus
Komiórád, 9. par de legat hemeiü.
Komlós, 9. ogor, grădină de hemeiü;
—, a. cu hemeiü.
Komlóskert, ?. grădină de hemeiü.
Komman, v. a palpita, a tâcăi. a
bate ușor.
Kommandéroz, y. a comanda ■ 0.
Vezényel.

Komolyit, v. a face serios.
Komolykodik, v. a se face serios, a
deveni melancolic.
Komolyság, 0. seriositate, gravitate,
demnitate.
Komondor, 0. câne țărănesc, dulău,
mozoc.                    [trândăvi.
Komondorkodik, v. a se lenevi, a se
Komor, ₐ. posomorit, melancolic, în-
chis, întunecos, moros, supărăcios.
Komoran, posomorit, melancolic.
Komorán, 0. (zool.) cormorană.
Komorit, v. a desgusta, a posomori,
j a sițpéra.
j Komorkedvű, «. trist, melancolie, se-
i rio&, posomorit.
Komorkodik, v. a fi posomorit, a fi.
melancolic, a tânji, a murmura.
Komorkór, Komorkórság, 0. melan-
colie.
Komorna, 0. camerieră, fata în casă.
Komornok, Komornyik, 0. camerier,
fecior in casă, șambelan.
Komornyikleány, 0. camerieră.
Komorodik, ». a se posomori, a se
întuneca, a se imbura, a fi moros.
Komorog, v. a fi melancolic, a fi
trist.
Komorság, 0. morositate, tristeță; ri-
; giditate, melancolie.
i Komortekintetű, ₐ. rigid, închis, po-
j somorît, moros.
; Komorúl, aóv. posomorit, moros.
• Kómorvörös, a. roș închis, roș în-
j tunecat.
, Komp, 0. luntre, pod umblător; răzor,
| hat, margine, movilă (de graniță).
j Komphid, 9. pod umblător, pod de
pontoane.
Kompiár, 0. cârcimar, birtaș.
Komplárház, 0. cârciumă, birt, ospe-
tărie.
Komplárkodik, ᵥ. a cârcvnări, a
vinde beutură.
Kompol, v. a pune mezuina, a face
răzor, a movili.
Kompos, a. cu pod umblător; 0. po-
dar, luntraș.
Komppénz, 0. bani de podărit.
Ș Komra, 0. cameră; v. Kamra.
j Konc, 0. os cu măduvă, bucutură

grasă; testea, conț de hârtie.
Koncol, v. a măcelări, a dimica, a
tăia în bucăți, a fărima.
Koncsorog, v. a ștrengări, a sța gură-
căscată, a perde timpul, a bate lela.

                                                                           Magyar-román szótár



            Konda


402

Konyit

Konda, ? turmă de porci.
Kondás, a. porcar, păstor de porci.
Kondáskodik, 9. a fi porcar, a pă-
stori porci.
Kondér, ». clondir, oală de aramă.
Kondit, v. a suna, a face să sune, a
trage (clopotul).
Kondi tó, a. jó —ja van, a avé gură
bună, a-Í suna gura.
Kondor, a. creț, frizat (per) ; încrețit
(frunte), sbârcit (obraz).
Kondorhaju, a. cu perul creț.
Kondorit, 9. a încreți, a friza.
Kondorodig, v. a se încreți.
Kondorszőrű, «, cu părul creț.
Rondul, v. a suna, a resuna; v. Meg-
kondul.
Kong, v. a suna a gol, a resuna; a
țîui (urechile).
Kongat, 9. a bate sa sune, a suna, a
țângăni.
Kongó, a. sunător, răsunător.
Kongópénz, 9. ban de aramă, ban
sunător.                       [olană.
Kongótégla, v, țigla, cărămidă (goală);
Kónizs, 9. ((fot.) betrâniș, purecarița.
Konkoly, 9. ((fot.) neghină; zizanie;
buruiană, dudău, mărăcini; —t hin-
teni, a seména zizanie.
Konkolyos, a. cu neghină, neghinos.
Konkolyosodik, v. a se implé de ne-
ghină.
Konok, a. cerbicos, încăpățînat, în-
dârjit, obstinat, caprițios, înderetnic,
cumplit, strașnic, renitent.
Konokság, 9. cerbicositate, încăpăți-
nare, înderetnicie.
Konokul, abv. cerbicos, încăpățînat,
obsținat, strajnic, cumplit.
Komád, 9. Conrad.
Konstantinápoly, 9. Constantinopol,
Bizanț, fărigrad.
Kontár, d. petecar, petecitor, cârpacii),
meșter-strică, ignorant, nesciutor.
Kontárkodik, v. a cârpocî, a lucra
reî).
Kontármű, ». lucru cârpocit, lucru
stricat, lucru de cârpacii).
Kontat, v. a turbura, a face rescoală,
a întărită, a ațîța, a agita.
Kontató, 9. turburător, agitator, rebel,
demagog.
Kontogat, v. a ațîța, a resqula, a
rescoli, a intenta, a agita.
Kontráé, 9. al doilea violinist, secun-
dant.

Kontráz, v. a, secunda; (vkinek)
consimți, a fi de acord.
Konty, 9. conciü; coifură, bonét
scufie; cosită, chică; — alá kerüli
a se mărita; félre áll a —a, s'a $
menit; — alá való ital, beutui
dulce, « pentru femei.
Kontyfésű, 9. pepten de concii).
Kontygyökér, 9. ((fot.) barba lul Aro
pictorul vițelului.
Kontyol, v. a pune scufia pre cap.
Kontyos, a. conciat, cu conciü; <
cosița, moțiai, cu moții),; —bors
9. mazere păstawasă.
Kontyosodik, 9. a, căpătă condu; fa
a se mărita.
Konțyvirâg, 9. ((fot.) barba lut Aror
pictorul vițelului.
Konya, a. ciulit, atirnat, aninat, ii
coroiat; dăbălăzat.
Konyafülű, a. cu urechi ciulite, - di
bălăzate, = lungi.
Konyha, 9. bucătărie, culină, cuină
hozni vmit a konyhára, a fi rentt
bil, a se renta; —f a. culinar, <
rend, barbar.
Konyhabeli, a. de culină, de buci
tărie; culinar, prost, barbar.
Kcmyhacukor, 9. zăhar de pregăt
mâncări, -= de trestie.
Konyhadiákság, 9. latinească barbar
•= de cuină.
Konyhaedény, 9. vas (de bucătărie
vas de culină.                   \
Konyhakert 9. grădină de legume,
de verdețuri, = de zarzavaturi.
Konyhakertész, 9. grădinar de 1
i gume.
Konyhakömény, 9. ((fot.) chimin, cl
mîan, secarea (Carum carvi).
Konyhakötény, 9. cătrința, șurță
culină.
Konyhamester. 9. bucătar, maist
de cuină.
Konyhapénz, 9. bani de menagi
bani de bucătărie.
Konyhasó, 9. sare.
Konyhaszekrény, 9. sicrii), stelat
de bucătărie.
Konyhaszer, 9. unelte de culină,
de bucătărie.
Konyhatartás, 9. menagii),.(ținere 1
bucătărie.
Konyhâzik, v. a licări, a linge,
mirosi (prin oale).
Konyit, v. a pleca, a ciuli (urechii

Konyul

403

fülét se —ja reá, nici că-'l pasă;
(vmihez) pricepe, înțelege, are idee
de; nem is — hozzá, n'are nici
idee de ceva.
Konyul, 9. a se pleca, a se ciuli, a
se dăbălăza.
Konyult, a. ciulit, plecat, dăbălăzat.
Kopács, 9. copac; coajă verde;' sco-
bitoare, răzușă.
Kopácslik, 9. a se descoji, a se dez-
ghioca, a se struji.
Kopácsol, 9. a tăia, a descoji, a des-
poia, a ciupi.
Kopadék, 9. ccjitura, rofietură, des-
cojitură, strujitură.
Kopáncs, 9. coajă (de nucă).
Kopáncsol, v. a desghloca.
Kopár, a. deșert, pustiu, gol, sterp,
sterü; — helyen kereskedni, a
căuta, unde nu se găsesce nimic.
Kopárodik, 9. a se pustii, a' se goli,
a â stérp.
Kopárság, 9. pustietate, golătate, loc
sterp, = deșert, stepă, pleașă.
Kopás, 9. învechire, tocire, ponosire,.
rosătură.

Kopasz, a. chel, pleșug; pleșuv;
fără per ; spân, fără barbă, golaș;
— barack, apricoasă; —t bérét- j Koponya, 9. -       ,__, ___
válni, a îmblăti pale goale; pupeză • țeasta capului, scăfârlie,
pe colac.                          ”         '         ’ ’
Kopaszfejű, ₐ. chel, chelbaș, pleșuv.
Kopașzit, 9. a face pleșuv, a pleșugi.
Kopaszodik, 9. a-l cade perul, a se
pleșuvi, a se cheli.
Kopaszponty, 9. (zocl.) crap, cioran
(Ggprinus carpio).

                                      mort, e cu un picior în mármint;
                                      — bezártáig, până la mormțnt.
Koporsólepel, Koporsóteritő,pânză,
. VJₖ        * ,                     păioară, pleopa de pre coștlug.
Kopaszszájú, a. fără mustăți, spen, Kopoșzij, 9. sgardă.
Kopott, a. tocit, ros, ponosit, învechit,

spenatec, golaș.

Kopaszt, v. a smulge perul; a ciu-
peli, a smulge penele.
Kopaszul, v. v. Kopaszodik.
Kopcihér, 9. secătură, fleac (de om);



sgârcit; cumplit,împilator, șîcanator, Roppan, 9. a pocni, a suna, a trosni,
tribulator, luițitor.                   4—------------------ -

Kópé, 9. păcală; ștrengar, berbant,
șiret, glumeț, mișel, ceapcân, viclean.
Kopek, 9. copeică (monetă rusească),
Kópés, a. păcălitor, mișel, șiret, vi-
clean, ștrengar.
Kópéság, 9. păcăleală, ștrengărie,
drăcovenie, șireție, blăstămăție.
Kópéskodik, v. a păcăli, a face dră-
covenii, a fi șiret.
Kopik, 9. a se toci, a se roade; —
az álla, a fi lipsit, a flămânzi.


Kopri


Kopint, Koppint, v. a atinge, a lovi,
a bate ușor.
Kopja, 9. lance, suliță, spadă, hele-
bardâ.
Kopjaöklelés, 9. lupta cu lancea.
Kopjás, a. prove$ut cu lance ; 9. lăn-
cer, spadasiu.
Kopka, 9. de-a arșicele, de-a copca
(joc).
Kopkázik, v. a se jură în. arșice.
Koplal, v. a flămânzi, a ajuna, a
răbda foame, a muri de foame.
Koplaltat, v. a face să fiământfeascc,
a lăsa să sufere foame, a nu da de
mâncare.
Kopó, 9. capău, câne de vénát; vișlă ;
spion, polițist secret.
Kopog, Kopogat, 9. a suna, a tâcăi,
a bocăi, a bate la ușă; a bontani.
Kopogó, 9. ciocan, cleanță, cleampă.
Kopogótermész, 9. carii), verme poc-
nitor.

Kopogtat, v. a suna, a bate la ușă.
Kopoltyú, 9. branchie (de pesce),
ureche (la pesce).
Kopoltyúfedői, 9. capacul branchiel.
Kopoltyúlábúak, 9. branchiopode.
Kopoltyús, a. cu branchie.
>. căpățină, craniu, tiăvă,



Koponyatan, 9. craniologiă.

Koporsó, 9. sicriu, coștlug, sălaș;
sarcofag; —ban fél lába, e mal

terfelit.
Kopottas, a. puțin tocit, ros, purtat. ,
Koppad, 9. a se cheli, a deveni chel,

» pleșuv.

a plesni; a detuna, a bubui; attól
— az állad, puneați pofta 'n cuiul
Roppant, v. a produce pocnet, a
pocni, a plesni; a stăciuna (lumina);
a suna, a bate (la ușă).
Koppantó, 9. mucărl (de stăciunat).

Koppaszt, v. a smulge perul, a ctu-
peli, a smulge, penele, a curați.
Koppsemmi, 9. nimica curat, nimica
toată.
Kopri, 9. pleașcă, cap pleșuv, tidvă
goală.

26*

Koptat

404

Korcsolyázó

Korcsosit

405             Korlátoz

Koptat, v. a toci, a învechi, a timpi,
a roade, a purta, a terfeli; (szájat)
a-’jt bate gura in zădor, a flecari.
Kor, x etate, vîrsta, bătrânețe; timp,
period.
Kor, pe atunci, pre timpul, la;
tíz órakor, la fece oare; éjfélkor,
la meful nopții; kimenetkor, la
eșire, la sfîrșit; tanuló koromban,
pe când eram școlar.
Kór, 9. boală, morb ; pasiune, patimă
escesivă, manie, cășunatură; honos
—, morb endemic; járványos —,
morb epidemic.
Kora, a. de vreme, timpuriu, precoce;
văratic, oarzan.
Korában, oóv. pre timpul, în vîrsta,
in perioda.
Korábban, aóv., Korábbi, ₐ. mai de
timpuri ii i mai curend.
Koraérett, a. prematur, precoce, rés-
copf.
Koraérettség, 9, prematuritate, pre-
cocitate.
Koraeszü, a. prematur; sfătos, aro-
gant.
Kórágy, 3. patul bolnavului.
Korai, «. de timpuriu, prematur, de
vreme.
Koraiság, 9. prematuritate.
Korái, v. a ține că e curund.
Korális, Korall, 9. coral, mărgean.
Kórállapot, 0. starea boalei; dia-
gnosă.
Korallfogás, pescuire de mărgean.
Korallfogó. 9. pescar de mărgean.
Korán. «5u. timpuriu, de vreme, pre-
matur, la timp; kellete —. destul
de timpuriu, la timpul potrivit, la
timp; későn —, de vreme sau, târ-
fiu.
Koránérő, a. văratic, de vreme, oarzin,
prematur'; — árpa, orz văratic; —
gyümölcs, poame oarzine, = văratice,
=- de vara.
Koránkelő, cel ce se scoală de di-
mineața.
Koránok ᵥ. a ține de pripit.
Koránsem, Korántsem, abv. nici de
cum, de loc nu.
Koránvaló, ₐ. prematur, de timpuriii,
de vreme.
Korány, 9. dimineață, re versatul filei,
zori de
Kóranyag, 0. materia boalé).
Kora reggel, abv. des de dimineață.

Kórász, v. a spicui, a pogârci, a cu-
lege spice; a umbla, a rătăci; —ó
féreg, lup.
Koraszülés, 9. lepădare; nascere tim-
purie.
Koratelt, v. expirat, scăzut ; (váltó),
cambiu expirat, - de plătit.
Korba, 9 coș de car.
Korbács, 9. bidu, biciușca, garbaciu,
arapnic.
Korbâcsffi, 9. brobință, drobință (Re-
seda luteola).
Korbácsnyél. 9. codăriște, coadă sau
mâner de biciii.             [biciul.
Korbácsol, v. a (s)biciui, a bate eu
Korbácsvágás, 9. tăietură de bidu.
Kórbántalom, 9. afecțiune maladivă,
= bolnăvicioasă.
Korbély, 9. coș de car, leasă.
Kórbonctan, 9. anatomie patologică,
Korc, 9. tivitură, indoitură, betelie
Korcfuz, 9. salcie.
Korcog, v. a roade, a sgărie.
Korcol, Korcoz, v. a lega cu cujbc
(de nuia).
Korcvessző, 9. nuia de salcie.
Korcs, 9. bastard, fă tăi eu, degenc
rație; degenerat, alterat, bastard
corcit, ibrid.
Korcsalak, o. figură monstruoasă,
degenerată, =■■ ibridă.
Korcsállát, 9. animal bastard.
Korcsfaj, Korcsfajzat, 9. soi ü stricin
= degenerat; varietate, variațiune
gen(h)ibrid rasă degenerată., neai
bastard.
Korcsfajzatú, ₐ. monstruos, diform.
Korcsfuz, 9. salce bastardă.
Korcshangzó, a. sunet bastard.
Korcsképződés, 9. diformitate; foi
națiune degenerată, = bastardă.
Korcsma, 9. cârci(u)mă. birt, ospt
tărie, han; 1... Kocsma.
Korcsnövény, plantă bastardă,
(hfibridă.
Korcsolya, 9. 1. patină; ciaclie
5. corcie, scară de buți, scară ú
încărcat ; sanie.                 •
Korcsolyabot, 9. spin, ghimpe.
Korcsolyakötél, 9. fune groasă.
Korcsolyás, 9. 1. patin(at)or; 2. bi
tar, hamal.                       I
'Korcsolyáz, v. a se da pre ghiață; *
patina; a așeza, buți.
Korcsolyázó, 9. patin(at)or: șolodar
butar.

Korcsosit, a. a degenera, a cord.
Korcsosodik, Korcsosúl,». a degenera,
a se corci.
Korda, 9. fune (la călugări): strună:
kordába fogni v. szedni, a tracta
aspru, a tracta cu stricteață, a
stringe in pinteni, a struni.
Kórdé, 9. prădare, jăfuire; jaf, pira-
terie; szabad — rabocsá ani, a eli-
bera, a elibera la prada (spre jă-
fuire), a da mâna liberă.
Kordébeszéd, 9. vorbă de clacă; fie-
cărie, taifas.
Kordély, 0. car țărănesc, car.
Kordéra, «óv. superficial, fără folos,
înzădar, fără causă; — veszi a
dolgot, ia lucrul in glumă, ia luc-
rul in samă de nimic; nem — mon-
dom, nu fie fără causă.
Kordéság, 9. deșertăciune, zădărnicie;
nebunie, prostie, caraghtoslîc.
Kordéskodik. v. a face nebunii, ^pros-
tii, a se prosti.
Kordovâny, 9. cordo(u)an, piele <îe
cordo(v,an.
Kordovâny os, <>. argăsitor de piele de
cordo(v)an.                  [ad hoc.
Korelnök. 9. președinte după etate, -
Korengedély, 9. dispensare, concesiune
(de la etatea cerută).
Kóreset, 9. cos de morb, - de boală.
Kórfolyam, Kórfolyamat, 9. decursul
morbului, durata boalei.
Korgás, a. mâraire, chiorăire.
Korgó, 9. trimbițar (pasere).
Kórgyengeség, 0. neputință, slăbi-
ciune.
Korhad, v. a imbetrâni, a se măcina,
a se roade, a se putrefi, a se preface
in praf, a deveni inutil.
Korhadék’, 9. putregaiu, rest de plante
măcinate.
Korhadt, a. învechit, măcinat, pu-
tred-; tocit, dorovait.
Korhaszt, y. a putrezi, a lăsă să
putrezească.
Korhasztó, 9. pierdevară, calic, cio-
flingar, mojic, butuc.
Korhány, 9. corman, cucură (la plug).
Korhatag, ₐ. putregăios, supus la dis-
trugere.
Kórház, 9. spital, infirmărie.
Korházi, ®. de spital.
Korhely, a. leneș, trândav ; desfrinat,
nepăsător, destrămat ; 9. om derfrînat,
lump, berbant, dezmățat, bețiv.

I Korhelykedik, 9. duce viață trândavă,
«= desfrânată, petrece în desfrîu.
Korhelyleves, 9. supă de curechiú cu
câmaț, zamă acră.
Korhelység, 9. lene, trândăvie, des-
frânate, destrămare; berbanție;
crailic, beție.
Korhelytárs, 9. soț de desfrânare,
tovarăș de beție.
Korhol, v. a freca, a sgăria, a
certa, a dojeni, a ocări, a înfrunta;
a mustra; a földet korholni, a
trage dungi pre pamînt, a brăzda
pămîntul.
Korholódik, ᵥ. a se freca, a se sgăria,
a se sfașia; a înjura, a defăima, a
ocări, a ultragia.
Korhűi, v. v. Korhad.
Koriándrom, 9. (&ú.) coriandru.
Koricál, v. a oagabunda, a hoinări, a
bate lela ; —ó, 9. vagabond, der-
bedeu, nemernic.
Kórisme, diagnoză.
Kórismetan, 9. diagnostică.
Korit, v. a grăbi, a păzi; az óra
korit, orologiul merge prea înainte,
= păzesce.
Kórjel, Kórjelenség, 9. simptom(ă)
(de boală).                   [de
Korkérdés, 9. întrebare de timp, chestie
Korkivánalom. Korkivánat, 9. (ré)-
cerința timpului.
Korlát, 9. 1. barieră, grădele, par-
maclic, zăbrea, stachet, grilagiu,
gratie; 2. (flg.) margine, stavilă,
friii, korlátot szabin, a pune bari-
eră, a restringe, a pune stavila, a
infrîna.
Korláttal, 9. parapet, parmacltc.
Korlátlan, ₐ. nețermurit, nemărginit,
— hatalom, putere absolută; ne-
infrinat, desfrinat.
Korlátnok, 9. cancelar.
Korláta okság, 9. demnitate de can-
celar.
Korlátol, v. a încunjura cu barieră, a
stăvili, a mărgini, a înfrâna, apune
frtu, a restringe.
Korlátolt, a. mărginit, limitat, re-
strins, strimtorat; — eszű, lovit cu
leuca, prost, nătâng, slab (de minte),
mărginit (la creer).
Korlátoszlop, 9. schelă, păpușă;
balustradă, paimacUc, zăbrea.
Korlátoz, v. a mărgini, a restrânge,
a înfrina 1. Korlátol.

Korlátozó


Korlátozó, a. mărginitor, restrictiv,
limitativ.
Korlátozott, «. mărginit, restrîns,
îngrădit; limitat.
Kormány, 0. 1. vâslă, lopată, cârmă;
2. (la plug) cucură, cormană; 3. gu-
vern; stăpânire, domnie, cârmă;
—on ülm, a ține cârma, a sta la

cârmei; csendes időben könnyű
kormányt tartani, când marea e
liniștită, fie cine poate fi cârmaciu.
Kormánybiztos, 0. comisar guvernial.
Kormánybot, a. sceptru.
Kormânydeszka, 0. cormană,

(la plug).
Kormányforma, ». forma de
nare.
Kormányképes, ₐ. capabil

cucură

guver-
de a

ajunge la putere, = -la guvern.
Kormánykerék, 0. roata cârmei (la
mașini).
Kormánylap, 0. foae guvernamentală
foae oficială, monitor oficial (Rom.).
Kormánylapát, 9. cârmă.
Kormányos, 0. pilot, cârmaciu.
Kormányoz, ». a cârmui, a guverna,
a vâsla, a conduce cârma; a domni,
a guverna, a stăpâni.
Kormányozó, 1. Kormányzó.
Kormánypálca, ». sceptru.
Kormánypárt, 9. partidă guverna-
mentală.
Kormánypárti, «. de partida guver-
namentală. -
Kormányrúd, 0. cârmă.
Kormányszék, 0. guvern, guvernament.
Kormányszéki, a. guvernial.
Kormânytalan, «. fără guvern, fără
cârmă.
Kormánytan, a. știința de . stat, po-
litică.
Kormánytanács, 0. guvern, consiliu
de miniștri.
Kormánytárs, 0. coregent.
Kormánytoll, 0. peana de avânt, peana
din coada pasărilor, peana cârmace.
Kormányzat, 0. domnie, guvern, ad-
ministrațiune, cârmă.
Kormányzó, ». guvernator, regent;
—s&g, 9. regență.
Kormár, Kormorán, », faol.) corb de
mare, cormoran (Pelecanus carbo).
Kormos, a. funinginos; inurdar nes-
jrâfat; (alma) măr renet.
Kormosit, Kormoz, v. a mânji cu
funingine.

406

Koronavesztett

Kormosodik, v. «a se inegri cu funin- fl
II
Kornél, 9. Corneli iu);—ia, a. Cor- fl
neZia.                               fl
Kométa, 0. stindard, drapel, steag; fl
cornet.                              fl
Komic, a. daltă mică.                fl
Komilla, 0. (fot.) cornea, coroniță, fl
Kornis, (fot.) plumânăriță, plămâ- fl
nare, mierea ursului, curscrișor, (Pul- fl
monaria).                            fl
Kornis, 9. cununiță, comice (la fl
capiteluri).                         fl
Kornis gyalú, 0. rindea de cununițe, fl
= de pervazuri.                      fl
Komyad, Komyadoz, ®. a fi bolnăvi- fl
cios, a fi zaif, a fi morbos, a fi fl
bolatic, a fi indispus.              fl
Komyikâl, v. a cânta cu cimpoiul.    fl
Kóró, o. cotor, codan, lujer, tuleu, fl
paiu, arbust.                        fl
Kóroda, ». clinică; spital.          fl
Kóródzik, v. a se face cu cotor, = cu fl
tuleu, a lăsa cocean, a face lujer. fl
Korog, v. a chiorăi, a mărăi; korog fl
a bele, a’t corăi mațele.            fl
Koroglya, 9. cutiei scatulcă.        fl
Korom, 0. funingine, scrum; másra fl
keni kormát, a pune vina pre altul, fl
Koromfekete, a. negru ca cărbunele, fl
Koromfesték, 9. cărbune.-            fl
Koromsötét, 9. întunerec, bezna. fl
Koromszén, 0. cărbune.              dfl
Korona, 0. 1. coroană, diademă
2. vîrful, coroana (arborilor); fl
3. coroană (monetă).                 fl
Koronagát, 9. foitificațiune rotundă, -
întărituri coronate (la fortărețe). -fl
Koronaherceg, o. principe de coroană, 'fl
= ereditar, clironom.                fl
koronajavak; ». bunurile coroanei, fl
domeniile coroanei.                 Ifl
Koronakerék, o. roată cu dinți, ?*jfl
dințată.
Koronakövetelő, 0. pretendent detfl
coroană.                            |fl
Koronaőr, 0. păzitor de coroană, £ar-|fl
dist.                               jfl
Koronaörökös, ». principe ereditar^^
succesor, clironom.                 ffl
Koronás, d. încoronat; 9. monetă deifl
o coroana; —fo, cap încoronat,jfl
— tallér, ». taler cu coroană. 'fl
Koronaügyész, a. prim procuror, de^fl
stat, procurorul coroanei.          Ufl
Koronavesztett, detronat. ;|fl

Koronáz


407

Koronáz, v. a încorona, a pune co-
roana.
Koronázás, 0. încoronare.
Koronázott, a. încoronat; — fejede-
lem, principe purtător de coroana,
cap încoronat.
Korong, ₉. disc; țintă; discul ola-
riuluz.
Korongtányér, o. discul rotilei.
Koronként, abv. din timp in timp,
periodic, din când în când.
Koronkénti, a. periodic.
Korontárrépa, ®. nap rotund.
Korontország, 0. Carintia.
Koros, a. bătrânicios, betrânatic, în-
aintat in etate, de vristă.
Kóros'a. bolnăvicios . . .; hold—, lu-
natic.
Kórós, a. plin cu cotoare uscate, tu-
leios, măradnos.
Korosma, 9. cristmă, mir.
Korosodik, v. a îmbătrâni, a iuainta
in etate.
Korosztály, 9. clasa (d. e. de etate la
asentare).
Körött, áfo. la timp; —am, la tim-
pul meu, —ad, la timpul tău 9cl.
Korpa, 0. tărite, solzi (pre pele), mă-
treață (pre cap); — van a fejében,
are cap săc.
Korpacibere, 9. Msăliță de tărîțe,
borș.
Korpafejű, a. cap săc, = de tărîțe,
cap năuc, om năuc.
Korpafű, 9, (fol.) muschiu, laba lu-
pului, licopodiu.
Korpahüvely, 0. lingușitor; om prost,
om năuc.
Korpakeszőce, Korpakisze, 0. v.
Korpacibere.
Korpakosz, 9. spurcat <pre cap),
bube dúld
Korpakűteg, 9. rohii, rapor, solz.
Korpalé, 0. borș, chisăliță de tărîțe.
Korpás, a. tărițos; cu mătreață.
Korpáskenyér, 9. pâne neagră.
Korpáz, v. 1. a presăra cu tărîțe;
2. a desface, a desghioCa; a în-
jura; 3. a înfrunta, a probozi, a
înfrunta aspru, a certa.
Korpâzâs, v. desolmre, curățire de
solzi, « de mătreață.
Korpázik, v. a se curăți de solzi, •>.
de mătreață.
Korrajz, 0. tabloă;cronografie.
Korrend, . urmarea succesiu-

         Kortyog

nea întâmplărilor, in ordine crono-
logică.
Korrog, v. a mirai, a hi răi, a chioră>
(mațele) a murmura; v. korog.
Kórroham, 9. paroxism, acces de
boală.
Kórság, 9. patimă necumpătată, ma
nie, boală cronică; stropșală,nevoae,
epilepsie, amețală, eșire din minți;
bántja a kórság, are boala cea rea.
Kórságos. a. epileptic; miserabil,
nefericit, nevoieș, epileptic; nebun,
fără de mintea întreagă, lepșit, tueș.
Korsó, o. urcior, borcan, ol.
Korsócsecs, 0. țiță olului, = de urcior.
Koysófül, 0. toarta urciorului.
Korsós, 0. olar.
Korszak, 0. epocă, periodă de timp;
—ot alkotni saü képezni, a face
epocă, a forma
Kórszak, 9. stadiul boalei.
Korszakalkotó, Korszakos, «. epocal.
Korszellem, 0. spiritul timpului, «
epocei.
Korszerinti rangsorozat, 0, ancieni-
tate.
Korszerű, a. Korszerűen, Korszerü-
leg, aóv. potrivit =% acomodat tim-
pului, oportun, după spiritul tim-
pului, modern.
Korszerűsít, v. a acomoda timpului,
a modernisa.
Korszerűtlen, a. nepotrivit timpului,
neoportun.
Korszovât, 0. șorț, cătrință, zadie.
Kórtan, 0. patologie.
Kórtani, a. patologic.
Kortárs, 0. contimpuran, coetan.
Korteș, 0. conducător de partidă.
Korteskedés, 9. câștigare de voturi,
= de partidă, carteșire.
Korteskedik, v. a câștiga partidă.
Kórtörténet, 0. istoria boalei, = mor-
bului.
Korțudomâny, 0. cronologie.
Kórtudomány, 0, patologie.
Kórtudós,<0. patolog.
Kórtühet, 0. simptomă.
Korty, 0. dușcă, înghițitură, sorbitură
ghiolc; egy —ra, într*o dușcă;
nyeli a száraz kortyot, ii lasă gura
apă după ceva, înghite gol.
Korțyan, Kortyant, v. a bea o dușcă,
a înghiți odată, a ghiolcăi.
Kortyog, v. a înghiți, a îmbuca; v.
Korog.

A

Kortyol

408

Kosztosasszony

Kosztosgazda

409

Kovácsolt

   Kortyol, ». a înghiți des: a sorbi în-
    cet, ta liorbăi încet.
   Kortyondi, ». bețiv bețivan.
   Kortyongat, a. a înghiți des, a trage
    —, a suge câte o dușcă.
   Kortyonként, aóv. cu țirăita, câte un
    picur, câte o dușcă.
   Koftyos, a- aplicat spre beute; ₐ.
    bețiv.
   Kortyosodik, v. a se îmbăta.
   Kortyoz, v. a înghite câte o dușcă;
    1. Kortyog.
   Korvéta, corvetă (corabia).
   Korviszony, o. raporturi referințe
    de timp.
   Korz, o. și. a. corsican.
   Korzika, c. Corsica-
   Korzikai, a. córsican.
   Kos-, 1. berbece, arete; 2. (heréit),
    berbece întors, pîrciu, batal; 3. ber-
    bece (de bătut pari) ; 4. (vizi), ber-
    becele hidraulic.
   Kosárj  i.corfă, coș, paner, zimbil;
    2. staul, strungă, țarc, ocol; üres
    kosarat ᵥ. kosarat adni, a da corfă;
    kosarat kapni, a primi corfă.
   Kosaras, o. a corfar, împletitor de
    corfe, = de coșuri ; cu coș.

   Kosaraz, ᵥ. a duce cu corfa; a

face

    staul (de (n).
   Kosárbölcső, ^'leagăn împletit.
   Kosárfonó, ». împletitor de coșuri.
   Kosárfül, o. toartă, manei'.
   Kosárkötő, d. ᵥ. Kosárfonó.
   Kosbárány, miel, b&rbecuț.
   Kosbor, Kosborfü. t>. Orchis (âot.)-
   Kosfej, o. cap de berbece.
   Koshaya, a. luna lui Marté.
   Kosjel, ₉. berbecele (un semn pre
    cer-).
   Kosiaz, a. puieioare, de goană,pofticos
. (dîipă împreunare), râncuaiu (cal) ;
desfrânat, lasciv.
   Koslat, v. a se urca, a umbla încoace
       *n colo, a mirosi; a se marii, a
^"'se goni.
   Kosiatás ideje, o. timpul împăreche-
₄ rii, timpul mârlitului, timpul fim-
pveunării (la animale).
.^Koslaio, a. puietoare (despre animale),
; de goană.

   Kosol, v. a bate cu berbecele.
   Kosta, Kosta, dascăl sătesc;
    cent.
   Kóstol, v. a gusta, a încerca.
   Kóstolatlan, a. negustat.

do-

Kóstolgat, v. a gusta des.          f 1
Kóstoló, d. mustră de probă = de |
gustat (d. e. din vin).            |
Kostök, boașele berbecelui; pungă j
de tabac din punga boaselor berbe- 1
celui.          .                  I
Kosz, d. hîră, scoarță (la hube), bubă |
dulce, solz, rapor.                |
Kósza, d. strengariu, vagabund, . der- %
bedeu, prinde musce.
Kószagyermek, n. strengariu, craișor, J
ulicareț.                  •       ।
Kószahír, veste nesigură, vorbe $
nesigure.                          I
Kószál, v. a alerga încoace și ’n |
colo, a îmbla derbedeu,vagabund, 4
a bate stradele, a îmbla de a lela, 1
a bate leja, a ștrengări, a hoinări. 3
Kószál élek, 9. nălucă, arătare, stafie, |
fantom, fantasma, matahală.         3
Koszlik, v. a se învechi, a se des- |
trăma, a se foci, a se ponosi. J
Koszlott, a. purtat, tocit, ponosit, J
ticălos), tăvălit.
Koszmó, hîră, spurc, bubă dulce 3
(pe qap) .                         1
Koszmos, a. hîros, spurcat, zapuros, Js
•• leproș.                    ‘ I
Jíogzorú, a. 1. cunună, ghirlandă (de j
fiori), coronă ; 2. fig, cunună, lauri, J
premiii.                           3
Koszorúgyertyatartó, lustru, poli- 3
candru, candelabru.
Koszorúpárkány, d, părcan eu ghir-3
lande.                             J
Kos^pTús, a. încununat, încoronat, J
iaureat (poet).
Koszorútlaii, «. neincununaty fără
cumună.                            3
Koszorúz, v. cl încununa, a încorona^
a împodobi cu Cununa; a corona (o î
parcană).                        '11
Koszos, a. hírős, râios, scorțos, le- 1
pros, spurcat, zapuros.            J
Koszosodik, v. a deveni scorțos,^
= răăos, = hîros.                  H
Koszperd, 9. floretă, sabie de străpuns
Koszt, d. vipt, masă, provisiune,
mâncare ; pension.
Koszta, a. Constantin.              w
Kosztol, v. d viptui, a fi în vipt, a|l
avé provisiune.                    9
Kosztos, 9. pensionar, vipcuanț,
plătește pentru masa.              9
Kasztosasszony, 0. inuere ce
pensionari, « viptuanțf            9

Kosztosgazda, o. cel ce ține în pen-
sion.
Kóta, ». 1. nota; kótából játszani,
a cânta pre note; kótára venniᵣ a
pune pre note (o cântare); 2. romb;
faceta (la petri scumpe).
Kótaalakú. ₐ. de formă rombicq,
rombic.
Kótaíró, o. scriitor de note, copist de
musică.
Kótapapiros, d. hârtie de note.
Kótáskönyv, ₉. carte de note.
Kótatámaszték, j. pulpit (de note),
visoriu, instrument pentru ținerea
notelor.
Kótatartó, o. ținetor de note, pulpit =.
Kótáz, v a scrie note, apune p-renote
(cântare).
Kóter, o. car cer, închisoare, temniță.
Kótis, ă. maiu, ciocan (de tobă), pi-
sălog ; pulpă de berbece.
Kotkodácsol, Kotkodâl, v. a cloncăni ;
a cotcorozi, a cotcodaci (găina), a
gâgăi (gâscă) ; fam. a fieoncăni.
Kotlik (tojáson), v. a ,cloci, a șede
pre oue, a cloncăni; kotlik az esze,
nu e cu mințile întregi, îi lipsesce
o doaga.
Kotló, ,5, cloșcă, cloncă, clocă.
Kotloș. a. clocit; —tojás, oü clocit;
   tyúk, cloșca.
Kotnyeles,,«. obraznic, indiscret, se-

meț, curios; mușcător, țîfinos, în-
gâmfat, închipuit, arogant.
Kotnyeleskedik, -v. a fi obraznic, a fi
impertinent, a fi ———
Kotnyelesség,

curios.

tate indiscretă,
nență, țîfnă.
Kotol, 1. Kotlik.

obrăznicie, curiosi-
aroganță, imperti-

Kotorász, v. a căuta pretutindeni, a
cerca, a ispiti (pe ascuns), a scor-
moni, a scotoci.
Kotor, v. 1. a desnomoli, a curați alvia
de nămol; 2. a scormoni, a scotoci;
a râcăi, a scurma»
Kotorék, ». clădire provisoară.
Kotrás, o. desnomolire, curățire de
nomol.
Kotródik, v. a lua talpa, a se culege,
a se cotorosi, a* și lua catrafusele,
a se sțerge, a se duce (rușinat).
Kotrógép, o. mașină de desnomolit,
= de curățit.
Kűtrómunka, $. lucru la desnomolit,
= la curățit.

Kotty, .₉. flecătie, vorbă lunga, taifas
polologhie, dodie.
Kottyan, o. a cloncăni, a da un su-
net ; meg șe —, nu se cunoasce,
prea puțin pre un dinte; belé —, se
amestecă în vorba.
Kottyant, v. a nu se mișca, a nu
crâcni.
Kotú, î. molitură,nomolire, molaștină.
aluviu.
Kótyagos, a. șurnen, șumenit, afumat,
flentit, matosit, dhirchilit, ciocnit (la
cap), mahmur.
Kótyasodik, a. a se îmbăta, a se
trăzni.
Kótyavetye, licitațiune, mezat.
Kótyavetyél, ᵥ. a licita, a vinde la
mezat.
Kótyavetyélő, ₃. licitant.
Kotyfity, d. bobâmac, sferlă (pre
nas).
Kotyfol, v. a mânji, a spurca a măs-
găli; a ferbe grețos (de reu).
Kotyog, d. 1. a cloncăni, a cicăli,
a flecari, a vorbi multe nimi-
curi, a îndruga la vorbe, a trăn-
căni, a îndruga vorbe; belé —, a
se mesteca in vorba altuia; 2. a
gâlgăi (sticla) ; a cloncăni, a suna,
a zornăi.
Kotyogó, a. njarafă strimtă la gâtlej.
Kotyogós, a, scârțâitor, ₜdârdăitor,
tropotitor ; (tojás), oii clocit.
Kótyomfitty, ₐ. de nici a treabă, de
nimica, mangosit; kinek — az ura,
gézengúz a szolgája, cum e stăpânul
așa e și sluga (ambii de nici o
treabă).
Kotyószilva, o. prună.
Kotyvasz, o. mestecuș, bucate stricate.
Kotyvaszt, v. a mânji, a spurca, a
mestegă, a strica bucatele.
Kotyvaszték, bucate stricate.
Kova; cremene, silice, pirít de fer,
petriș.
Kovács, o. spat (mineral).
Kovács, j. faur, ferar; potcovar.
Kovacsepkő, ₉. stalactit siliciqs.
Kovácsmüheíy, p. făurie, făurarie,
fierărie, cușniță.
Kovácsol, v. 1. a fău ri, a l acra la fer,
a ciocăni, , a bate ferul; 2. fy. a
fauri, a ursi, a născoci.
Kovácsolható, a. ce se moae băt&ndu-
secy ciocanul, maleabil,
Kovácsolt, a. făurit, ciocănit,bătut

____________Kovácsság______________4
cu ciocanul; (vas) fier bătut, =,
ewcdnit
Kovácsság, ». meserie de faur.
Kovácstűzhely, t>. vatră in faurărie.
Kovácsüllő, 9. nicovală, ileu.
Kovád, v. a se desghioca, a se. ma-
rina, a se desface.
Kovaföld, 9. pămînt silicws,** cremenos.
Kovakol, v. a sbiera, a plânge (ca
un copil mic), a se schieuna; a covița.
Kovakő, cruh, cvarț; cremene, silice..
Kóvályog, 9. a rătăci, a pribegi, a fi\
vagabond, a roti (prin aer).
Kovand, 9. pirit de fer, petriș.
Kovandos, a. cremenos, cruhos, cu
pirit.
Kovanemű. a. ca piritul, năsipos, și-
licios.
Kovarc, 9. cvarț.
Kovarcnemű, «. ca cvarțul.
Kovarctartalmú, care conține cvarț,
cvarțos.
Kovâs, a. cvarțos, cremenos, silicios.
Kovasav, s. pămînt silicios, cremenos;
arid silicios.
Kováspuska. g. pușcă, - durda cu cre-
  mene.
Kovász,». aluat, plămădeală; — t tenni,
  a aluăți, a pune aluat.            i
Kovászol, a a amesteca cu aluat.
Kovászos, a. dospit; cu aluat; înă-
  crit; — kenyér, pane dospita; —
  uborka, crastaveți murați.
Kovásztalan, a. nedospit, fără aluat;
  — kenyér, pâne nedospită, azimă;
  —ok napja, fâua panii nedospite.
Kovászt, v. a curăți, a desghioca, a
  descoji, a despoia de coajă, a desvăli.
Kozák, 9. cosac; jucător norocos.
Kozma, ». 1. (nume) Cosma; 2. miros
  de partitură, ~de arsură, (la mân-
  cări) afumatură.
Kozmâs, a. afumat, pârlit, ars.
Kozmásit, v. a afuma, a pârli.
Kozmásodik t>. a se afuma, a se
arde.
KŐ, peatră; kövek, petri, petrărie,
stâncă; üsse kő! la naiba ! la pâr-
dalnicul /mi a kő! cămări, la nai-
ba: trăsnete și fulgere! tudja a kő»
hói jár, scie dracul unde sa ascuns;
minden követ megmozgatni, s.
mozgásbahozni,a m^catoatepictre/e;
együtt fúni a követ, a se ascunde
sub un acoperiș, a fi de acord cu.
Kőanyag, ». faiență, vase de faiență.

.0__________Ködmönsüvegf___________ |
Köb, 9. cub; coțcă; zar, țincușă ; —, 1
a. cubic.                          1
Kőbaj, 9. pealră (in beșica udului). j
Kőbálvány, 9. columnă «=, idol de 1
peatră.                            j
Kőbalzsam, 9. petroleu, nafta.      3
Kőbánya, >. baie de peatră, ptetrărie, |
carieră (de peatră).               j
Köbcös, v. Köpcsös.                 |
Köbegyenlet, 9. ecuațiune cubică, 1
« de gradul al treilea.            |
Köbgyök, 9. rădăcina cubică.       4
Köb láb, 9. urmă cubică.           J
Köblös, 9. de un cubul, = jugér; - 1
föld, un juger de pămînt.          J
Köbmérés, 9. măsurare cubică, cubi- â
care, caicul cubic.               i|
Köbmérték, 9. măsură cubică. J
Köbméter, 9. metru cubic.          |
  Kűbogyó, Kőbogyófa, 9. prună exo-
  tică (asemenea curmalei).         jj
Köb-öl, 9. stanjén cubic.          1
  Köböl, 9. cubul, patru metrete, =-■ 1
  merfe.                       ■    .1
Köbös, a. cubic.                   * J
  Köbözés, Köbözet, 9. cubicare, radi- |
  care la cub, calculare cubică.     I
Köbtartalom, 9. conținut cubic.    |
  Kőburkolat, 9. pardoseală cu petri, J
  pavaj de peatră.                   Ü
Kőce, 9. veșmânt țerănesc.        J|
  Köcöle, Köcsölye, 9. 1. șort, șurță, |
  cătrință; 2. batistă, maramă de
  invălitoare, testemel; legătoare la cap, j
  tulpan, împropodeală.               3
  Köcsög, 9. ulcică, oală de lapte ; (ka- J
  lap), cilindru (pălărie).
  Köcsöge, 9. căciugă, cigă, ghimpră^
  (Accipienser sturio) 9. Kecsege. ^1
  Köcsögkalap, 9. pălărie înaltă,
  lindru.               y            ||
  Köcsögös, a. de forma oalei, lungăreț^i
Köd, 9. negură, bură, ceața, pîclă;B
■ (száraz), fumul armatei, negură us*^g
cată; — előtte, — utána, dispărut^
fără urmă,                        ||
Ködlik, o. a bura, a înnegura;
   szemem, mi se împainginesc ockw.'W
Ködmen, Ködmön, 9. cojoc £erăwcsc||
peptar (de pele).                 gl
Ködmön-árú, 9. cojocărie, blănărie.
Ködmönbéllés, 9. căptușală cu ó/andJ]
  Ködmönös, o. 1. cu blană,
  păros; 2. cu cojoc.
  Ködmönsüveg, 9. căciulă blanităjs
  ' cușmă.

   .   _________Ködös_____________ 4

Ködös, ₐ. néguriu, neguros, buros,
   piclos.
Ködösödik, Ködösül, v. a se înnegura,
   a se lăsa ceață, «= mxgură.
Ködvirág, 9. (Sri.) spinul ventuluț.
Kőedény, 9. faiență, vas fin de caolin.
Kőeső, 9. grindină, peatră, ghiață.
Kőfal, 9. părete de peatră, mur, zid.
Kőfaragó, 9. pietrar, tăietor de peatră,
   cioplitor =; sculptor.
Kőfejtés, 9. petrărit, tăiere de peatră.
Kőfejtő, 9. petrar, tăietor de peatră.
Kőfelirat, >. inscripție pre peatră, epi-
   tafiu.
Kőfészek, 9. locul petrei dela moară,
   veșca petrei de moară (in care se ín-
   vérté peatra).
Kög, 9. cerc, crug (al anului); com-
   pas, centru, punct centric.
Kőgyanta, 9. păcură, asfalt. /
Kőhajtó, a. mănător de petri, care
   duce cu sine petri.
Köhécsel, 9. a cam tuși.
Köhent, Köhint, 9. a tuși puțin, a se
   smeri;
Köhintget, 9. a cam tuși, a se știri.
Köhög, v. a tuși.
Kőhulladék, 9. sfărmături de petri,
   dărîmături de petri, scruntar, sur-
   pături, năruituri.
Kőirás, 9. scriere lapidară.
Köirat, 9. litografie; litotipie.
. Kőiratij ₐ. litografic, litotipie.
Kőíró, 9. litograf.
Kőkemény, Kőkeménységű,«. vértos
   ca peatra, tare ca peatra.
Kökény, 9, porumbrea; pruna selba-
   tică.                   [ochi eăprii.
Kökényszem, 9. ochi albaștri închiși,
Kökényszemű, a. cu ochi albaștri în-
chiși, cu ochi eăprii.
Kökényszilva, 9. culducușă, goldană.
Kőkerítés, 9. îngrăditură de pealră,
   zid de peatră.
Kökörcsin, 9. (Sri.) brândușă, floare®
paștilor, oiță, brebenea, floarea rin-
ᵣ tului (Anemone).
\ Kőkutasz, 9. sondă de peatră.
■ Kőlapé 9. lespede de pealră.
Kölcsön, 9. împrumut; credit; r#s-
f plată; — gonddal jár, frate cu frate,
î brânsa-ă cu bani; régi — sem aján-
? dék, îmwumutul neplătit nu e dăruit;
fr visszaadni a —t, a plăti cu ase-
. menea monetă; majd visszaadom a
| kölcsönt, nu*ți voi remânea dător.

.1      ______Köleskása_____________

Kölcsön, a. împrumutat, creditat;
resplătit; adni, a împrumuta, a
da împrumut ; — kapni, a primi
împrumut, — kérni, a împrumuta,
a cere împrumut; — venni, a lua
împrumut.
Kölcsöri-adó, 9. împrumutător, credi-
tor.
Kölcsönhatás, 9. efect acțiune
reciprocă.
Kölcsönképen, odv. ca aniitipațiune,
ca împrumut.
Kölcsönképes, a. investibil (hârtii de
preț).
Kölcsönkérő, 9. împrumutător, care ia
împrumut.
Kölcsonkönyytâr, 9. bibliotecă de îm-
prumutat ; cabinet de lectură.
Kölcsönös, a. reciproc, mutual, îm-
prumutat, de ambe părți, unul pentru
altul.
Kölcsönös biztosítás, 9. asigurare de
reciprocitate, = mutuală.
Kölcsönös leszámolás, 9. discontare
reciprocă.
Kölcsönösség, 9. reciprocitate.
Kölcsönöz (vmit vkitől), 9. a îjnpru-
muta, a lua . împrumut, a se împru- r
muta; (vmit vkinek), a împrumuta,
a da împrumut, a da bani înainte,
a credita.
Kölcsönvétel, 9. împrumut, credit.
Kölcsönvevő, 9. cel ce ia împrumul,
= pre credit; împrumutător, debitor.
Kölcsönző, 9. cel ce dă împrumut, cre-
ditor.
Köldök, 9. 1. buric; 2. timbru, marcă,
stampilă; 3. piston, dop (de vapor);
retortă, recipient.
Köldökcsömör, 9. colică, frământă-
tură, matrice (la buric). ,
Köldökfű, 9. turiță.
Köldökgörcs, 9. colică.
Köldökkötő, 9. fașă, legătură de buric.
Köldökölt, a. legat butuc.
Köldökpólya, 9. legătoare de buric.
Köldöksérv, 9. frântură buricară, vă-
tăm de buric.
Köldökszár, 9. vergea la pompă.
Köldökzsinór, 9. funioara buricului.
Kőlen, 9. aebest, amiant.
Köles, 9. meiu, mălaiu mărunt.
Kölesföld, 9. ogrú cu meiu, meiște.
Köleshimlő, 9. pojar.
Köleskása, 9. păsat de meiă, tir de
meiă.

Kölesmag

412

Köményolaj

Köménypálinka

413

Könyör

Kölesmag, Kölesszem, 9. grăunte de
meiu.
Köléstörő, 9. râșniță.
Kölönc, 9. 1. (s)căluș, ciomag, mă-
căucă, măcău, reteveiu, ghioagă; 2. bul-
găre, bruș, ' galușcă; 3. buștean;
4. flăcău ; buturugă.
Költ, o. dat, prezentat; tegnap — ren-
delet, mandat dat eri; a nap —e,
răsăritul soarelui, ost, orient, levant;
dat; az okirat — e, datul documen-
tului; v. Kelt și Kelet.
Költ, v. 1. a deștepta, a trezi (din
somn); 2. a cloci a pui, a cuibări;
a închipui, a face o suposițiune, a
afla, a inventa, a născoci, a scorni, a
izvodi; 3. (verset) a compune o
poezie, a poetisa, a face versuri, a
medita; 4. (pénzt), a da, a distri-
bui, a cheltui, a mistui, a consuma,
a zpesa (bani); fösvény többet
zgârcitul mult cheltuesce.
Költekezés, 9, spese, lux, chetueală.
Költekezik, v 1. a spesa bani, a face
spese, = cheltueli; 2. a eși, a se muta
cu locuința.
Költemény, 9. poemă, poesie; operă
poetică, plăsmuire, izvodire; ez az
egész dolog puszta —, întreg lucrul
e o simplă scornitură.
Költészet, 9. poesie, arta poetică.
Költészeti, a. poetic.
Költészettan, 9. poetică.
Költő, a. 1. poet; 2. mistuitor, spesă-
   tor de bani, cheltuitor, risipitor.
Költői, a. poetic.
Költői mű, 9. op poetic, poemă, poesie.
Költőiség, 9. poesie, idee poetică.
Költötte, d» poetastru, rimaciü.
Költőpénz, 9. spese (de drum), viatic,
   bani de -cheltuială.
  Költött, <j. născocit; plăsmuit, scor-
   nit, fictiv, închipuit ’; — számla,
   notă fictivă; — váltó, cambiu fictiv.
Költözés, 9. depărtare, trecere în alt
   loc₉ emigrare, mutare.
  Költözés ideje, 9. timpul de ducă dl
paserilor, timpul de ouat al peștilor.
Költözési idő, 9. timpul de mutat.
  Költözési költség, 9. speze de drum,
   - de schimbare a locuinței.
  Költözésjog, 3. dreptul emigrării, * de
   ași schimba stăpânul..
  Költözködés, 9. eșire, mutare, fuga,
   emigrare.
Költözködik, v. a se strămuta, a se

muta în alt lóé; a călători (despre]
paseri).
Költözik, v. a se muta, a caletori ; 3
(házból), a eși din o casă.        1
Költözőmadár, pasere călătoare. J
Költség, d. cheltueli, spese, espensel
(előre vett), spese anticipate; (utáni
vett), spese íncassate decursiv; —bd
verni magát, ași face cheltuieli
—et fordítani vmire, a face cheltu-f
éli pre ceva; —gel ellátni, —getj
adni, a înzestra, a provedé cu spe-l
sete de lipsa.                     3
Költséges, a. costisitor, prea scump
sumptuos, ce costă mult; impreuA
nat Cu spese.                    3
Költségjegyzék, notă de expenseh
consemnarea speselor, registrul spe|j
seZor.                           |
Költségszámadás, Költségszámla, í;|
contul speselor, nota speselor, cont dă
expense.                         1
Költségtérítés, d. desdăunarea speseg
lor, echivalentul speselor.      3
Költségvetés, 0. budget; devis, taminft
preliminar de spese.             3
Költségviselés, 9. purtarea speselor fi
Kölykes, a. cu căței, cu pui. j|
Kölykez, v. a fata, a se pui. dl
Kölyök, 9. 1. cățel, mâț; 2.
pocită, pocitură, caricatură; puțoi&i
piciu, trîntor; kölyköt vetni, a /e®
a puf.
Kölyökcsizma, 9. stivleta, cismuUffîi
cioboțica.                       J
Kőlyuk, o. gaură (la peatra de moarSjS
Kölyü, 3. pisălog, pilug; berbece fd?
  bătut), moară de pisat, piuă.
Kölyűmalom, 9. 1. moară de
  piuă, rîșniță ; 2. meliță.      W
Kölyűz, v. a pisa; a rîșni; a melițfM
Kőmag, 9. (doi.) meiu păsăresc
  thospermum).
Kőmagzat, 9. fruct cu simbure. - jj|
Kömény, 9. săcărea, secărică, chimÜÉ
anison, molotru (Carum carvi). ]■
Köményes, a. cu secarea, cu cktnJH
  cu anison.
Köménymag, 9. secarea, chimin, M
  mință de anison.
Köménymagleves,, Köménymagos
  ves, 3. supă de chimin, » de secară
Köménymagps, «. cu secarea, cu
  wtfn.
Kömény olaj, 3. oleu de anison, Ja
  chimin, - de molotru.

Köménypálinka, 9. vinars cu anison,
= cu chimin,' « cu zecărea.
Kőmetszet, 9. litotomie, litografie.
Kőmetsző, 9. petrar, săpător în peatră,
tăietor de peatră, litograf.
Kőmű, 9. zidărie, mur, construcție de
peatră.
Kőműves, 9. zidar, murar.
Köművespallér, 9. paler, măestru de
zidari.
Kőművesség, 9. meserie de zidar,
zidărie, murărie.
Köneny, 9. hidrogen.
Kőnemű, a. petros, ca peatra.
Könny, d. lacrimă; v. Köny.
Könnyebbedés, 9. ușurare, alinare,
mulcomire.
Könnyebbedik, v. a se ușura, a se
alina; a se afla mai bine.
Könnyebbít, v. a ușura, a alina, a
îndulci.
Könnyebbszik, Könnyebbül, v. Köny-
nyebbedik.
Könnyed., a. ușor, lesne, sprinten,
lesnicios.
Könnyedén, abv. ușor, pre ușor, fără
a¹ ți păsa.
Könnyelmű, ₐ. Könnyelműen, Köny-
nyelműleg, abv. nesocotit, ușor de
minte, zburdalnic, spulberat.
Könnyelműség. 9. nesocotință, ușurință,
faptă nesocotită, ușurătatea minții.
Könnyen, abv. ușor, lesne, cu puțină
osteneală ; — gyűlt, — hűlt, precum
sa câștigat, așa sa cheltuit.
Könnyenhivés, 9. credulitate, credință
ușoară, könnyen megcsal a —, cine
crede ușor, ușor se înșala.
Könnyenhivő, a. credul, ușor creme-
lor.
Könnyít, «. a ușura, a facilita; a
micșora, a alina (dureri); a mulcomi
(mânia).
Könnyű, a. ușor, lesne, domol, sprin-
ten, lesnicios ; (álomról) ușor; (be-
szédről) îndămânatic, deprins, eser-
citat; (ruházatról) comic;'— végét
fogni a dolognak, a lua lucru pe
ușor.
Könnyűd, a. ușor, domol; v. Köny-
nyed.
Könnyűfegyveres, 9. ușor armat.
Könnyügyalog, Könnyűgyalogság, .
infanteria ușoară, pedestrimea.
Könnyűhad, 9. trupă ușor armată.
Könnyűi, v. a se ușura, a deveni

ușor; a se alina, a se domoli, a se
stempera.
Könnyűlovas, 9. călăreț ușor (armat).
Könnyűség, 3. ușurătate, ușurință;
sprintenie ; nesocotință, frivolitate ;
(beszédről), îndămânare, înlesnire,
ușurință dibăcie; nesforțare (în
purtare).
Könnyűvasas, 9. dragon.
Könting, 9. cinci doauăspre^ecimi.
Köntö, 9. paiu, cocean, lujer.
Köntörfalaz, v. a se codi, a da ocol,
a se feri.
Köntös, 9. vestmânt, haină, imbrăcă-
mînt; căput, fustă; nem szagga-
tom —ét, nu'l voiü lua cuputul din
spate.
Köntösdíj, 9. stolă, epatrachb'.
Köntösujj, 9. mânecă, mâneca căpu-
tului.
Köny, 9. lacrima; —eket hullatni,
a vér sa lacrimi.
Könybelábadt, a. scăldat in lacrimi,
plin de lacrimi.
Kőnycsep, 9. lacrimă, picur de lacrimi.
Könyes, Könyesen^ «. cu lacrimi, lă-
crimând; cu ochii plini de lacrimi.
Könyezik, v. a lăcrima, a uda cu
lacrimi, a vărsa lacrimă.
Könyezetlen, ₐ. Könyezetlenül. abv.
nedeplâns, nejălit, fără lacrimi.
Könyhullatás, 9.. versare de lacrimi,
șiroae de lacrimi.
Kőnyomás, Kőnyomat, 9. litografie ;
litotipie.
Kőnyomától, ᵥ. a litografa.
Kőnyomatos (lap), 9. foaie litografáld.
Kőnyomatú «. Kőnyomatilag, abv.
litografic, litografat.
Kőnyomda, 9. litografie.
Kőnyomdász, 9. litograf.
Könyök, 9. cti ; cotitură, îndoitură.
Könyökfal, 9. răzimător, parmaclic,
parapet.
Könyöklés, 9. .răzimare pre coate.
Könyöklő, 9. parapet, răzimător, par-
maclic ; (ablakon), razim la fereastră,
parapet; periniță de răzimat pre
coate.
Könyököl, v. a sta pre coate.
Könyokos, ₐ. spetit (despre calj.
Könyökpárna, 9. periniță de răzimat
coatele.
Könyökszék, 9. fotel; Karszék.
Könyör, 9. Indurare, milă, compăti-
mire, pietate.

ₓ Könyöradomány

414

Könyvvezetés

Könyvvezető

Körkerület

415



  Könyöradomány, ». elemosină, po-
   mană, milă.
Könyörg, t>. ᵥ. Könyörög.
  Könyörgés, 9. rugăminte, rugăciune,
   suplicare, cerere cu insistință, ru-
   gare.
  Könyörög, v. a se ruga cu deadinsul,
cu stăruință, - fierbinte, a suplica, a
implora.
  Könyörtelen,. a. Könyörtelenül, «óv.
   fără de compătimire, fără milă, ne*
   milos, neîndurător.
  Könyörül (-on, -en), v. a se îndura
   spre cineva, a compătimi, d milui.
  Könyörület, ». compătimire, indurare^
   milostivire.
  Könyörületes, a. compătimitor, duios,
   milos, îndurător.
  Könyörilletlen, «. Könyörületlenül,
   abv. neîndurător, necompătimitor. ne*
   milostiv, crud.
. Könyörületreméltó, a. demn de corn*
   pătimire.
  Könysipoly, 9. glândulă =, fistula
   lacrimală.
Könytömlő. 9. sac lacrimal.
Könyü, 9. lacrimă, ». Köny.
  Könyv, 9. 1. carte; — nélkül, de
   rost; 2. lacrimă.
  Könyvadósság, Könyvbeli adósság, 9.
   datorie activă, credit.
_ Könyvárús, 9. librar, neguțător de
   cărți.
  Könyvárusbolt, 9, librărie, boltă de
   cărți.
  Könyvárusság, 9. librărie, negustorie
   de cărți.
Könyvbe vezet, o. a induce in carte.
Könyvbirálat, 9. recensiune, critică.
  Könyvbiráló, 9. recensent, critic. cen*
   sor.
  Könyvel, v. « înregistra, a induce ín
   carte, a trece in catastif.
  Könyvelés, 9. înregistrare, inducere
   ín carte; contabilitate, ținerea ca-
   tastifelor.
  Könyveié, 9. contabil, contoarist; con*
   dicar.
Könyves, 9. 1. literat, cărturar;
   2. compactor, legdtor (dé cărți).
  Könyvesbolt, 9. librărie, boltă de
   cărți.
Könyvesház, 9. bibliotecă.
Könyvész. 0. bibliograf.
   Könyvészét, 9. bib'wgrafie.
Könyvez, v, 1. a înregistra, a induce

  în carte; atréce în carte; 2.
vărsa lacrimi; v. "Könjez.
Könyvező, a. contabil, contoarist, coi
dicar.
Könyvjegyzék, 9. catalog de cărți, coi.
spect de cărți.
Könyvkap öcs, 9. garnitură, copcă (d
închis o carte).
Könyvkedvelö, 9. bibliofil.
Könyvkereskedés, a. librărie, boltă ű
cărți.
Könyvkereskedő, 0. librar, neguțătc
de cărți.
Könyvkiadó, 9. editor, librar-editor
Könyvkötő, 9. compactor, legător (c
cărți).
Könyvkötő-sajtó, 9. presă, teasc (1
compact ori).
Könyvlajstrom, 9. catalog de cărți.
Könyvmoly, 9. 1. molie de cărți; %. f
om totdeauna cu capul în cărți.
Könyvnélkülöz, v. a memorisa, a l
văța de rost.
Könyvnyelv, 9. limbă literara.
Könyvnyomda, 9. tipografie, ti^
imprimarie, presă.
Könyvnyomdái, a. tipografic, de pr
de tipar.
Könyvnyomdász, 9. tipograf,, im
mator.                 H [ma
Könyvnyomtatás, 9. tipografie, im
Könyvnyomtató, 9. tipograf.
Konyvpole, 9. poliță de cărți, armt
=, dulap de cărți.
Könyvpárna, 9. molie de cărți.
Könyvsajtó, 9.. presă, teasc (de
rit).
Könyvsark, 9. călcâiul cărții.
Könyvszedő, 9. culegetor-tipograf,
țar.
Könyvszemle, 9. revistă (de cărți
Könyvszerzés, 0. scriere de că
achirare de.cărți.
Könyvszerző, 9. autör, scriitor.
Könyvtábla, 9. scoarță, tabla f
cărți).
Könyvtár, 9. bibliotecă.
Könyvtárnok, Könyvtáros, 9. bib
car.
Könyvtár-őr, o. custode (la bt
téca). -
Könyvtartó, Könyytartódeszka, t
lagiu, poliță de cârti.
Könyvtok, 9. cutie.
Könyvvezetés, 9. purtare de cot
contabilitate.

Könyvvezető, 9. cantabil; logofet.
   Könyvvitel, 9. contabilitate, ínregi*
  strare, (kettős), contabilitate duplă.
Könyvviteltan, 9. contabilitate.
Könyvvivő, 9. contabil.
Könyvvivöség, 9. contabilitate.
Könyvvizsgálat, 9. censură (de cărți).
Könyvvizsgáló, 9. censor (de cărți).
Könyzápor, 9. torent de lacrimi,
șiroaie de «=.
Kőolaj, 9. petroleu, nafită, fotogén. *
Köp, v. a scuipa, a vărsa, a voma, a
  bori, a turna, szeme közé —. scui-
  pă'n față pre cineva ; 9. scuipat, sa-
  livă.
Kőpart, 9. țărm de peatră, cheiu.
Köpcös, a. trunchios, îndesat, mic de
  statură.
Köpcösödik, v. se îndesa, a se in*
  groșa.
Köpdös, Köpdöz, v. a scuipa, a stropi.
Köpedék, 9. lepădătura, drojdii,
  marda; scuipat.
Köpedelem, 9. porcărie, murdărie,
  greață, uriciune, spurcăciune.
Köpeny, Köpenyeg, 9. manta; v. Ká-
  bát.
Köpenyegforgató, Köpenyforgató/ 9.
  care se schimbă după împrejurări,
  nestatornic; cameleon; fățarnic.
Köpenyesek,», mantelatele (animale).
Kop'eszt, v. a descorța, a curați de
  coajă (poame), a dezghioca.
Köpet, 9. scuipat, stropit.
Köpköd, v. a scuipa des.
Köplény, 9. tina, noroiU, glod, baltă,
  rovină, moraștina, mlaștină, smârc ;
  rovina.
Köplényes, a. tino», noroios, mlăști-
  nos, glodos, boltos.
Kőpor, 9. șurlă, nisip de frecat.
Köpőláda, 9. scuipătoare, vas de scui-
pat!
Köpőly, 9. sbanț, sbancă; ventusă.
Köpölyöz, v. a scrijeli, a reteza; a
scarifica, ă jupui.
Köpölyvas, 9. scarificator.
Köpönyeg, 9. manta; arra fordítani
a —et, honnan a szél fú, a se aco-
moda împrejurărilor, a întoarce man-
taua după vént.
Köpörödik, r. a se sbîrci, a se stringe,
a se zárni.
Koppén, Köppent, v. a bea sdraven,
a benchetui.
Köppentő, j. beutor. bețiv, lump.

Köppöget, v. t>. Köppent.
Köpű, 9. 1. putineiu, bărbință, bădău;
bute de ales unt;. 2. copiiță, stup,
uleiă; 3. țevea *=, inima pumpCL
Köpül, v. a alege unt, a mesteca, a
bate putineiul.
Köpülő, 9. vas de ales unt, putineiu.
Köpülőfa, 9. bădău, putină, băț de
ales unt, matcă.
Kör, 9. cerc, ocol, ciclu', sferă; sferă,
periferie; club, reuniune.
Kőragasz, 9. ciment, mastică.
Körágy, 9. strat cercuaL
Kőrajz, 9. litografie.
Kőrajzi, a. litografic.        [sferic.
Köralakú, Köralakúlag, ₐ. cercual,
Körbe, aóv. în cerc i în rond.
Körben égő, 9. care arde împrejur
(lampă).
Körben mozgás, 9. rotitură, mișcare
în cerc, rotațiune.
Körben mozog, v. a, se înverti îm-
prejur, = în cerc.
Kördal, 9. rondou, rondel,
Körded, a. rotilat, sferic, .jn forma
cercului, circular.
Kőrelepcsent, ». clătită, plăcintă.
Körének, 9. rondou, cântare în rând.
Kőre nyom, nyomtat, v. a litografia.
Kőréteg, 9. pătură dé petri.
Körfal, 9. mur rotund, zid împrej-
muitor.
Körfény, 9. 1- nimb, aureolă, ; £. (fa.)
turtei, punga babii, ceapă, dorească,
tatăișă (Carlina acaulis).
Körfolyam, 9. circulare, curent (elec-
tric).
Körforgás, 9. circulațiune, rotațiune.
Körfűrész, 9. ferestrei încovoiat, ~ cir-
cular.                         **
Körgyalú, 9^ gilău încovoiat.
Körirat, 9. circumscriere ; înscripțiunea
monetelor; circulară.
Kőris, 9. (fot.) frasin, (Fraxinus);
—bogár, 9. fzool.) cantaridă, gândac
de turbă (Littd visicatoria); —méz,
9. mană.
Körit, v. a încunjura, a garnisi, a
împodobi pe margine.
Körív, 9. arc de cerc.
Körjárat, 9. procesiune; rondă.
Kőrjáték, 9. turnéi, carusel.
Körjegyzék, 9. circulară, notă
Körkerek, «. circular, rotund, rotilat.
Körkerület, 9. periferia circwn-
ferența (unui cerc).



Körkívüli

416

Körös

Köröskörnyiil

417

Körülsáncol

Körkívüli, a. escentric.
Körkívuli ség-, o. escentricitaté.
Körkör, 9. elipsă.
Körkörös, a. eliptic.
Körlángzó, 9. arzător in cerc.
Körlap, 9. 1. suprafața cercului; 2.
circulară, enciclică, curendă.

Körlég, 3. atmosferă.
Körlevél, s circulară, circular.
Körmenet, 3. procesiune, alaiü;
blare cu icoane.
Körniondat,.d. period.
Körmondati, a., Körmondatos,

um-

Körmondatilag, Kör mondatosán, abv.
periodic; Körmondatos irály, stil
periodic. .
Körmondattan, a. periodologie.
Körmozgás, rotitură, rotațiune,
mișcare în cerc.
Körmöl, v. 1. a sgăria, a apuca cu
ghiarăle, a scărpina, a râcăi, a scăr-
mâna; 2. a da peste degete; 3. a scrie
reu, a mânji.
Körmönfont, a. împletit cu mâna;
ales pe sprânceană; prescurtat, com-
pendios, măduos, simburos, concis,
precis.
Kormos, a. cu ghiară, cu unghii,
unghiat; lung la degete; (hal) sla-
voacă, poapă (Lophius) ; —t adni,
a-i da preste ghiâre.
Körmösködik, v. a se sirgui, a se
strădui, a se îndeletnici; a se re-
culege, a sta de ceva
Körnegyed, 9. cuadrant.
Környék, 9. ținut, regiune, parte de
loc, țară, peisaj; împrejurime, pre-
ajniet, preajmă; regiune, ținut,
plaiu.
Környékbeli, a. din ținut, din împre-
jurime, din preajmetul (orașului),
din apropiere.
Környékei, Környékez, v. a ataca, a
imprejmui, a.încunjura, a împresura,
a încinge, a bombarda; a se apropia
de cineva (pentru a'l corumpe);
környékez az álom, mi-e somn, ine
cuprinde somnul; — a hideglelés,
am friguri, me cuprind frigurile;
környékezi guta, stă să'l lovească
guta (apoplexia).
Környez, v. a încunjura, a împresura,
a încinge, a ocoli; a cuprinde, a se
apropia (moartea).
Környezés, s. înconjurare, înprej-
muire, ocolire; preajmă, cuprins.

Környezet, 9. împrejurime, ținut, re-
giune ; suită.
Környül, aóv. împrejur, jur împrejur
v. Körül.
Kömyülállás, 9. împrejurare, circum-
stanță, amănunt; situațiune, condi-
țiune.
Kőrontófű, 9. (Sot.) carpîn, gărniță- j
(Carpinus betulus).                 g
Köröm, 9. unghie (de cal), ghiară, 1
brâncă,, copită, unghie despicată,
ghiară (a unui animal răpitor)
körmére koppint, a-i da preste ghiareJB
= preste unghii; körme közé kapnia O
a’l apucă între unghii, *= între ghiarejB
a’l descoasa; körmére ég a dologM
nu mai poate amâna lucrul; tilM
körme után él, trăesce din mână »|||
gură, = după lucrul seu de <fi. -IM
Körömágy, 9. rădăcina unghiei. JM
Körömfaragó, 9. cioplitor, cuțit fd|M
curățit unghiele, copita la cai). |M|
Körömfekély, 9. bubă véne ta, sugejg^
sugiuc, panaris, digitális; v. KörönMB
méreg.
Körömfeketényi, a. cât e negru «lâM
. unghie; —t sem engedni, a t^M
ceda cât e negru sub unghie.
Körömféreg, 9. boală de unghii (la oiflM
Körömhántó, 3. cioplitor (de cttrățfSA
copita la cai).
Körömház, rădăcina unghii.
Körömkefe, 9. perie de unghii.
Körömméreg, 9. v. Körömfekély.
Körömnyi, a. lat de o unghie, rdt||M
negru sub unghie
Körömráspoly. pilă de pilit copvffl^
  cailor.
Körömszakadásig, Köröm szakadwM
aóv. până la ultima picătură
sânge, până la extrem, până la OM
tima re suflare.
Körömvas, 9. sgărietor, dărăcit&ș^^
vergeaua (dela pușcă).          jBK
Körömvirág, 9. (Sot.) 1. căițe,
  nică, galbinele, roșioară. hilin^^^
  (Calendula) ; 2. negrul de sub
  ghie.
Körömzsél, Körömzsol, v. a
a apuca cu ghiu rele, a acăpăr^^^t
scărpina, a ricăi, a scărmână. ||^M
Körönd, 9. rondă, piață rotunda* 4^M
Körös, a. în forma cercului,
  co irigat.                    -;MM|
Körös, Körösbogár, v. Kőris, Kő||M|
  bogár.

    KÖröskörnyül, Körőskőrül, abv. îm-
     prejur, jur împrejur, din toate păr-
     țile;.
   Körött, pz&p. înjur, împrejur.
    Köröz, v. a circula; a mesură cu
     compasul; v. Környez.
    Köröztet, v. a circula, a pune în cir-
     culațiune (bani), a curenta.
    Körözvény, 9. circular, circulară; v.
     Körlevél.
    Körrajz, 9. liniamente, contur(ă),
     schiță. .
    Körrendelet, ordinațiune circulară.
   Körszél, .9. periferie, circumfcrență,
   perimetru, contur.



Körszelet, 9. segment (de cerc).
Körszelő, 9. secantă.
Körszemle, 9. revistă în cerc,
trolă.
Korszin, 9. rond; amfiteatru.
Körszinház, 9. amfiteatru.
Körtag, 9. membru de reuniune,
casină, = de. club.
Körtánc, 9. horă, rond.

con-

~ de







Körte, 9. para, peară ; aszalt —, para
[ uscată.
    Körtefont, 9. cântar, cumpăna (cu
   peară), balanță.
1 Körtve, 9. peara, pară.
t    Körtvélyes, a. gradina de peri; Cur-
[ tuiuș (loc).
i Körút, 9. șosea (cercuala); escursiune,
I                                    tură. [riță.
f Kőruta, 9. (Set.) politrichie, pâreche-
|- Körutazás, 0. tură, escursiune.
    Körül, pwp. jur, împrejur, pre lângă,
     despre; cam.
I Körüláll, v. a încunjura, a imprejmui,
r a împrejura, a împresora, a încing*
| (cu zid), a hăitui.
[ Körülárkol, v. a încunjura cu șanț.
i  Körül belöl, Körülbelül, abv. in trea-.
| cet, ca la, cam, aproape, circa, ceva
| cam.
I Körülcölöpöz, v. a încunjura cu pi-
L loți, = cu palisade.
I Körüldong. v. a bâzăi, a sbâmăi îm-
I prejur.
I Körűiét, 9. periferie, circumferință,
I Körülfalaz, v. a încunjura cu mur,
I = cu zid.
I Körülfekvő, a. apropiat, din apro-
I piere, din preajmă.
। Körülfog, v. a încunjura, a îrnbră-
I țoșa, a împresora, a ocoli; d in-
I curca, a amăgi, a înșăla, a seduce.
k Magyar-román szótár.


Körülfoglal, v. a cuprinde, a încadra.
Körülfoly, v. a scălda (cu ualurite
sale), a curge împrejur.
Körülfon, v. 1. a împleti împrejur, u
învăli cu împletitură, a iwvali vn
tort, a toarce împrejur ; 2. a în-
curca, a amăgi, a inșăla.
Körülháloz, ᵥ. a înfășură, a împnej-
mui; a încurca, a amăgi, a înșăla.
Körülhatárol v. a mărgini, a drcu.H-
scrie.
Körülhord, Körülhordoz, a pwrta
împrejur; = încoace și încolo, ă col-
porta, a conduce împrejur, *= încoace
și încolo.

Körülír, v. a circumscrie, a para-
  frasa.
Körülírás, 9. circumscriere, parafnasă;
  înscripțiune (la o monetă).
Körülíró, 3. parafrast, circumscriitor.
Körülírt, a. mărginit, hotărît; cir-
  cumscris.
Körüljár, v. a împrejura, a căletori
  împrejur, a face o călătorie în jurul
  unuz loc; a mesură cu pașul.
Körüljárat, v. a lăsa ^să se rostogo-
  lească.
Körülkaroz, v. a încunjura cu pUoțz,
  = cu palisade^
Körülkerít, v. a împresora, a ocoli,
  a îngrădi (împrejur).
Körülkertel, v. a închide cu gard.
Körülleng, v. a adia, a suflu lin.
Körülmény, 9. împrejurare, circum-
  stanță, amănunt.
Körülményes, ₐ., Körülményesen, oóv.
  cu deamăruntul, detailat, ceremonios,
  cü multe formalități, anost, amă-
  nunțit, acurat, din fir in per^ pe
  larg.
Körülmétel, v. a tăia (împrejur); u
  răteza, a rotunji.
Kőrülmételkedik, v. a lăsa a fi taiat
  împrejur.
Körülnéz, v. a privi împrejur, a se
  uita înapoia sa.
Körülövez, o. a încinge.
Körülpalánkol, v. a înconjura cupi-
  loți, = cu palisade, = cu pari.
Körülragyog, v. a încunjura cu raje
  de lumină, a împresora cu strălu-
  cire, = cu aureolă.
Körülrajong, v. a încunjura, a sbâr-
  năi împrejur.
Körülsáncol, v. a închide cu șanțuri;
  —ás, 3. circumvalațiune.

Körültekint

418

Köt

Kőtábla

419

Kötődik

Körültekint, v. a privi împrejur, a
căuta în jur de sine.
Körültekintés, a. prevedere, preîngri-
jire, circumspecțiune, precauțiune.
Körültekintő, ₐ. prevăzător, circum-
spect, precaut, cumpănit.
Körülvesz, v. a încunjura, a impre-
sara, a încinge, a ocoli, a da ocol;

a cuprinde.
Körülvonal, 9. linie circulară;
mente, contur(ă), schiță.
Körülvonaloz, u. a schița,.
Körzés, t>. rotitură; contură:

întimpina, a primi cu bucurie ; a |
gratula; a felicita, a ura de bine; |
poharat —eni vkire, toastează, ține )
toast; închină un pahar, bea în |
sănătatea cuiva.                   |
Köszöntés, i. salutare, gratulare, $
compliment; felicitare.
Köszöntet, v. a trimite salutări, ^feli-^

linia-

citări.

[urare; gratulant.

Köszöntő, o. gratulațiune, felicitare,^
Köszöntőié vél, », epistolă de feliei-^
tare, scrisoare de gratulare. Jj
Köszörű (kő), 9. (peatră de) tocUăăl
cute, gresie, masat, arcer,        |
Köszörűi, v. a ascuți, a suci, a polei, j
a lustrui, a ageri, a netezi. 4

Körzik, v. a circula, a se mișca in
cerc.
Körző, crug (soarelui) ; compas,
circin.
Kősó, 9. sare gemă, sare comună,
sare fosilă; grunz de sare.
Kösöntő, Kösöntyű, 9. agrafă, brățar,' peatră de ascuțit, gresie.        4
ornament mueresc, juju.            í Köszörülődik, v. a se. ascuți. a se^
Kössű, 9. clesce cu șurub (la Iaca-1

Köszörülésén,

a.

neascuțit, netocit

nepoleit, necioplit.                 ;
Köszörülő, o. peatră de tocilă, cute.

tiși), șurub, bancă de cusut (la cu-
relári).
Kószái, a. stâncă (in mare), stană,
steiu ă de peatră).
Kőszáli zerge, 9. faol.) capră neagra,
capră de munte (Antilope r lipicaira).
Kőszén, 9. cărbune de peatră,; —bánya,
o. mina de cărbuni; —olaj, 9. pe-
troleu, naftă.                       <
Kőszeplő, 0. (fot) earbă de peatră,
trifoiă mare -(Melilotus officináié).
Kőszikla, 9. stâncă, stană, steiu.
Kősziklás, a. stâncos. v
Kőszirt, 9. stânca, steiu (de peatră).
Kőszív, 9. inimă de peatră.
Kőszívű, o. neîndurat, împetrit, cum-
plit, nesimțitor; —ség, 9. nesimțire,
cumplire.
Köszméte, 9. (&>t.) agrișă, coacăză
(albă); —bokor, 9. agriș, coacăz, bur-
boana, rîșiță, strugur spinos (Ribes
grossulariăă.
Köszön (vkinek), v. a saluta, a da
binețe; a mulțămi, a spune mulțu-
mită ; a datori, a fi deobligat, a mul-
țumi.
Köszönés, 9. mulțămită, gratitudine;
v. Köszöntés.
Köszönet, 9. >mulțămită; salut (are),
mulțumire; nincs — benne, nu-i
vrednic nimic, e de geaba.
Köszönőlevél', 9. scrisoare =, epistola |
de mulțămită.
Köszönt, v. a> saluta, a bineventa, a j

  subția, a se toci, a se ageri; a se»
cioplii a sc polei,              1
Köszörűmalom. 9. tocilă.          J
Köszörűs, 9. asențitor, poleitor, luăi
struitor.
Köszvény, 9. mătrici; podagră, șol4
dină (la picioare), chir agr a (la[
mâni), paralisa, reumă, spasm, f
Köszvépycsúz, 9. convulsiuni spas*£
modice, mătrici.                  ü
Köszvényes, a. cu mătrici, mătricosfî
paralitic, slăbănog, podagros, spășii
matic.
Köszvényfű, 9. (fiot.) iniță, periéi
sfintei Mării, cânepa dracului, l^
picin (Cuscuta europaea).        îl
Köszvényláz, 9. friguri de mătrici,
spasmodice.                       4
Köszvényroham, 9. atac de podagr^
acces de mătrici.
Köt, v. 1. a lega cu, a lega de, a iwf
țepeni, a înoda, a priponi (un caiM
kardot —, încinge sabia; koszorffl
—, a împleti cunună; könyvet 4
a lega, a compacta; harisnyát «
a împleti ciorapi; (kereket —)J||
lega, a împedeca roata; 2. a în^St
(căsatbrie, contract); 3. a cern
(o bute) ; a întări, a cimenta;
  lega, a supune, a înlănțui,; 5. («9
vére—), a recomânda călduro$$U
pune la inimă; 6. (vkibe) a se
I în cârd cu cineva, a se apuca
| ceartă, cu ; 7. (gabonáról, gyümölcM
I rol) a lega (fruct), a înflori.

I Kőtábla, í. lespede de peatră, tablă,
[. measă de peatră.
L Kötbér, penal; cauțiune, garanță.
I Köteg, 9. mănunchiu, snop, sarcină
E (de fen), legătură; testea (de hârtie ),
[ teanc, colet.
[ Kötekedik (vkivel), ᵥ. a irita, a vexa,
I a tachina, a întărită, a sgândărî, a
t se hărțui, a cerca motiv de ceartă.
I Kötekedő, ₐ. cicălitor, certăreț, ar-
[ țăgos; iubitor de ceartă; glumeț.
| Kötél, 1. fune, frânghie; ștreang,
I laț; 2. otgon, pălămar, fune groasă,
[ goamănă, cămilă; kötelet verni, a
[ împleti fune; —nek állani, a atârna

delâ, a depinde dela; a se preda.
Kötélcsiga, 5. macara, seripete.
Kötelék, o. cordea, panglică, legătură,
fașă, brâu : legătură, banda giü; so-
cietate, uniune, legămînt.
Kötelem, 9. oficiu, dătorința;
telesség.
Kötelenjáró,. 9. jucător pre
pehlivan; acrobat, jucăuș.
Köteles, Oi obligat, îndătorat, datei,

v. Kö-

funé,

   legat, unit, îmbinat.
  Köteles, 9. funar; v. Kötélverő.
  Köteles rész, 9. parte competentă, =
   legitimă.
  Kötelesség, 9. dătoriă. dătorință, obli-
gațiune, oficiu, obligăment, îndăto-
' rire; (hivatali) dătoria slujbei, =
t oficială-; —emben áll, este de a mea
dătoriă; —ében eljárni, —ét telje-
’ síteni, a-și face datoria.

Kötelességellenes, a. contrar
rinței.

dato-

Kötélgyártóhely,
funar.

lucrătorie de

Kötélhinta, Kötélhirintó, 9. glenciu,
clenciü; huțuț, uțuțuiu.
Kötelődzik, a se încurca, a se
hărțălui, a se prinde cu.
Kőtelőzködik, v. (-val, -vel), a irita,
a întărită, a sgândărî, a hărțălui, a
zadări, a cerca ansă de sfadă.
Kötéltáncos, 9. jucătorpre fune, pehli-
van, acrobat.
Kötél verés, 9. funărie, împletire de
funii.
Kötélverő, 9. funar.
Kötélverőhely, 9. lucratorie de funar.
Kötélzet, 9. funărie, funime: funiile
corăbiei.
Kötény, 9. șurt, șurță, cătrință; în-
vălitoare la cap.
Kötényéé, a. șurțat, cu șurț, cu că-
trință.
Kötés, 9. mănunchiu, snop, sarcină
( de fen) ; legătură, testea (de hârtie),
fâșie, scul de ață; o câtațime de
60, sezină (pele) ; cordea, panglica,
fașă, șușeniță, legătură de cărți;
împletitură cu a^ele; unelte de îm-
pletit; legătură, bandagiü; societate,
lucru de teslărit; pede^ă, obstacol,
întârziere; tocmeală, învoială, con-
tract, convențiune, concordat; în-
chiare, sfirșit; —re lépni, a încheia
contract.
Kötésjegy, 9. semnul închierii, pausă.
Kötéslevél, 9. contract.'

Kötet, o. tom, volum (la cărți) ; pa-

chet, boccea, mănunchiu,

L Kötelességérzet, o. sentimentul dato- , vreascuri), snop, sarcina.,
f riei, șimț de dătorința.                ; testea (hârtie).
i Kötelességfeledés, 9. nesocotirea da- ? Kötetlen, CT. nelegat ; —
I toriéi, nelealitate, sper juriu.       ; prosă.
I Kötelességfeledő, Kötelességszegő, Kötjel, linioara de unire,

braț (de
legătură,

beszéd,

semn de

[ neleal, sperjur.                        ; despărțire la tipografi, pausă.
í Kötelességteljesítés, 9. împlinirea dă- : Kötlevél, 9? v. Kötéslevél.
ț torințelor. .                           j Kötjiód, 9. modul conjunctiv.
r Kötelez, ᵥ. a lega, a îndători, a I Kötnivaló (gazember), 9. ștrengar.
f obliga.^                               jKöfő, a. legător; 9. piânunchiu, snop,
f Kötelezett, a. îndatorat, obligat. sarcină, legătură, fâșie, cingătoare,
I Kötelezettség, 9. îndatorire, obligă- brâu; soarță, șurț, cătrință; înveli-
I ment; obligo.                          j toare la cap.
I Kötelező,, a., Kötelezőleg, abv. obli- Kötőcérna, 9. ață =, tort de împletit.
Kötődés, 9. glumire, glumă, tachinare,

Kötelező,. <

J gător, îndatoritor.

I Kötelezvény,9. obligațiune; contract,           ,      ______, f_____
I zapis.                        [funii. Kötődik, v. a tachina, a résuci (pe
. Kötélfonógép, 9. mașină de împletiț i cineva), a irita, a întărită, a sgân-
I Kötélgyártó,- 9. funar.                dări, a se hărțălui; a ațița, ann-

îmboldite, șagă, iritare, ațîțare.

27*

             Kötőfék

dârji, a porni spre mânie, a
boldi.
Kötőfék, o. căpăstru, căpuțan.
Kötőfonal, a. Jir de împletit.
Kötőfüz, a. salce de împletit, =
legat cercuri, loză.
Kötőgép, a. mașină de împletit.

Kötőget, v. a împleti.
Kötőipar, a. industrie de țesetorie, =
de împletit.
Kötőlánc, a. lanț de închis, = de
legat (roata).
Kőtölék, Kötőlék, a. cordea, panglică,
legătură, fașă, șușeniță; cingătoare,
brâu; bandaj.
Kőtömeg, a. massă de peatră, gră-
madă de petri.             ,
Kötőminia, a. model de împletitură
(cu acele).
Kőtör, a. (âot.) buricul Vinerii (Saxi-
fraga).
Kőtörfélék, a. (dot.) saxifrage.
Kötőszer, a. instrument de legat;
unelte de împletit; « de făcut bandaj.
Kötőszó, a. conjuncțiune.
Kötött, a. legat, împreunat; legat,
latent (căldură electricitate); îm-
pletâl; — beszéd, vers.*
Kötött munka, a. lueru de împletit
  cu acele, lucru de mână; lucru
  acordat.                              '
Kötőtű, a. ac de împletit (ciorapi).
Kötővas, a. scoabă; legătoare de fier.
Kötöz, v. a. legă, (butuc) a împreuna,
inoda, a face un nod, a priponi
(un cal).
Kötőzacskó, a. săculeț pentru împle-
  titul cu ace.

Kötöz-bogoz, v. a lega, un nőd,
  ínoda.

a

a

Kötözget, v. a lega, a împreuna/
  îmbina, a combina, a uni.
Kötözőhely, t>. loc de legătură.
Kötözőszer, a. mijloc =, unealtă de

  bandajat.                       *
Kötsz ó, ». conjuncțiune.
Kötszóhagyás,». asindeton, lepădarea
conjuncțiunilor.
Kötszóhalmozás, a. polisindeton.
Kötve, aóv. legat; închis; cu greii,
  cu anevoae.

Kötvény, t>. obligațiune.
Kőüveg, d. sarea pisicei, oglinda mă-
  gariului.

ᵤ_______ Következendőképen, Következe®
Kő vágás, a. tăiere# in peatră, petrărie; I leg, abv. în modul următor, preț
tăierea petrilor (la moară).        ! urmează.

420

Következendőképen

im-

de

Kővár; 0. cetate, de peatră.         |
Kövecs, a. cremene, silice, pirít ded
fér; petpicéle mărunte.             I
Kövecses, &ₛ silicios, piritos, petros'. 1
Kövecsez, v. a așterne cu petriceleA
a prundi (drumul). .              , 1
Kövér, a. gras; — betű, a. literal
compactă; —, o. grăsime, unsoare.
Kövéredik, v. a se ingrășa, a se
cala.
Kövéren, abv. gras, unsuros, nutrit*
bine, încălat.                     J
Kövéres, a. cam gras, puțin gras, gră-i
șuliu, durduliu, dolofan.          |
Kövérfű, a. (fá.) egrbd grasă, (Sedum^
telephium).                        J
Kövérí t,. v. a î ngrășa.           '
Kövérség, 0. grăsime, untură; obesi-^
tate ;* ciriviș. '          ♦      |
Kövérszik, v., Kövéredik.           3
Köves, a. petros.                   J
Kövesedik, v. a se petrifica. |
Kővéső, ». tăietor în peatră, gravatorĂ
daltă de cioplit peatră.            1
Köveszt, 5. a opări (o găină); .aj
descorța, a curăți de coajă, a ttóg

poite
Követ, v.

a urma a succede, a
sulta; a asculta, a da ascultare, «3

însoți, a întovărăși, a acompania^
a imita; a copia.
Követ, a. trimis, sol, vestitor, curi&S
mesager; ambasador, ministru plezA
potențiar; ablegat, deputat (dietalS
Követel, v. a pretinde, <a reclama,
cere, a chiema, a provoca, a fáéi
pretensiune; credit, pretensiune,
avere.
Követelés, s. pretensiune, cerere ;
tive, avere; —be írni, a credita; 3
Követelmény, 0. recerință, exigenti
postulat.                         .
Követeloldal (üzleti könyvben),
pagina a veni, — creditului.
Követelő, a. pretențioș, pretensiv
creditor.                         a
Követelőző, a. pretensiv. ,Jj|
Követendő, a. demn de imitat,
urmat.                           JB
Következendő, a. următor, succesm^
Követés, a. imitare; urmare, su®S
dere; copia.                      m
Követésre méltó, a. demn de wOl

               Következés


4íí

    Következés, ». urmare, șir, serie;
     consequență; efect, resultat.
    Következéskép, Következésképen, abv.
     prin ivrmare, deci, așadară, astfel.
    Következet, a> urmare, șir, • serie;
    sfârșit, termin ; conclusiAine, resultat.
    Következetes, a., Következetesen, abv.
    consequent.
    Következetesség, a. consequență, con-
     clusiune, urmare.
    Következetlen, a., Következetlenül,
    abv. inconsequent; fără consequență.
    Következmény, a. urmare, consequență;
    efect, resultat; conclusiune.


Következik, v. a urma, a veni,

a

I reeși, a succede, a resuîta.
L Következő, a. următor, ce vine, suc-
[    cesiv; —, a. succesor, urmaș.
r , Következő év, a> anul venitor, = ur-
।    motor.
I Következőkép, Következőleg, abv.
I prin urmare, deci, așadóra, în modul
h următor.
L Következtet, v. a conclude, a deduce,
I a judeca, a trage conclusiune, a
I face deducțiuni.
| Következtetés, a. conclusiune, deduc-
1 țiune, silogism; (hibás) paralogism.
I Követő, a. imitator, următor, succesiv;
I —, a. partisan, aderent; succesor;
I imitator.
f Kővetőgép, 5. praștie, mașină de
L aruncat petri, catapultă.
[ Követség, ». solie, ambasadă, nun-
f ciatură, legațiune.
[ Követség!, a. de ambasadă ; — tanâ-
    osos, consilier de legațiune.
L Kővéválik. a se petrifica; a in-
f mărmuri.
I Kővévált, a. petrificat, înmărmurit.
fc Kövez, v. a ucide cu petri; a par-
E dosi., a așterne cu peatră, a pavelui.
| Kövezés, a. ucidere cu petri; par-
I dosite.
I Kövezet, a. ^pardoseală, pavea, cal-
[ darim, pavaj.
L Kövezetlen, nepardosiL, neîmpetrit.
I Kövezett, a. pardosit, așternut cu
I peatră. .
I Kövezetvám, a. vamă de pardoseală,
i = de pavaj.
I Kövező, a. pardositor, caldărîmar.
I Kövi, ₐ. de peatră; — hal, —
I ponțy, a. («ccl.) moișcă, pescărel,
| chitic, boacă.                [peatră.
| Kövítᵣ v. a petrifica, a preface în

              Közbeszól

| Kövül, v. a deveni peatră, a se pe-
trifica, a înmărmuri.
Kövület, a. petrificațiune, petrificat,
substanță împietrită.
Kövült, a. petrificat.
Köz, a. internat, diaștima, respas;
depărtare, < distanță, diferință; pa-
sagiu,, zăhată (stradă strimtă) *
semmi —öm hozzá,, n’am nimic de
a face cu el ; nu me interesează,
'mi este indiferent.
Köz, a, comun; public, general;
comun, ordinar, popular, familiar;
simplu, prost, obicinuit.
Közadós, a. falimentát, mofluz; în-
datorat preste cap, cufundat in da-
torii.
Közakarat, a. unanimitate, aclama-
țiune.
Közakarattal, aóv. unanim, cu un glas,
cu aclamațiune.
Közasztal, a. masă comună.
Közbe, abv. îiitre, intr*aceea, într'a-
cestea, la, în mijloc, printre ele,
intre altele; incidental; —vetni
magát, a întreveni? a se intrepune.
Közbeeső, a. intercalar; ce cade între.
Közbeiktat, v. a intercala, a viri; a
insera.
Közbejő, v. a ințreveni.
Közbejött eset, a. incident, episod.
Közbe-közbe, aóv. intre alte lucruri,
câte odată, între timpuri, din timp

in timp.
Közbelépés,

intervențiune, intre-

a.

venire.
Közbelső, a. intern, din lăuntru,
lăuntric.
Közben, pup. între, 4n decursul,
preste; la; intr aceea; azon —,

într'aceea; hét—preste septemână;
idő—, intf aceea; út—, pe cale in «=.
Közbenjár, v. a mijloci, a întreveni;
a se intrepune, a pune la cale.
Közbenjárás, &. mijlocire, întrevenire,;
intervențiune; punere la cale, îm-
păcare.
Közbenjáró, a. mijlocitor, misit, hotrtí,
advocat inter mediator.
Közben-közben, abv. între alte Iu-.
cruri, câte odată din timp in timp.
Közbenső, a. intern, lăuntric, inter-
mediar ; — állomás, stațiunea dintre.
Közbeszéd, a. limba de. toate filele.
Közbeszól, v. a întrerupe, a replica,
a contrazice.

Közbeszólás

422

Középszám

Középszámítás

423

Közlekedőedény



Közbeszólás, 9. întrerupere, contra-
zicere, replică, objecțiune, protestare,
reclamațiune.
Közbeszúrt, a. intercaiat, virít; In-
serat; interpolat.
Közbeiétel, 9. intercalare, inserat;
mijlocire, interpolare; [polare.
Közbetoldás, 9. intercalare, inter-
Közbevet, v. a intercala, a interpela;
a viri, a întrepune; magát —ni, a
se întrepune, a interveni pentru.
Közbevetés, 9. intercalare; interven
țiune, mijlocire.
Közbevetett, a. intercalat; virít; —
mondat, proposițiune intercalară.
Közbevetőleg, abv. între alte lucruri,
câte odată; din când în când, în
răstimpuri, intercalar.
Közbiró, 9. arbitru, asesor.
Közbirtok, 0. posesiune comună, bun
comun.
Közbirtokos, 9. composesor.
Közbirtokosság, 9. composesorat.
Közbiztonság, 9. siguranță publică.
Közbiztonsági,, a. de siguranță pu-
blică.
Közbocsánát, x amnestie, iertare.
Közbül, abv. din mijloc.
Közbülső, a. cel din ipijloc.
Közcsend, 9. liniștea publică.
Közcsendháborítás, 9. tulburare de
liniștea publică.
.Közé, pwp. între, in mijlocul (ta
întrebarea încotro).
Közebéd, 9. masă comună, prânz co-
mun, banchet.
Közeg, organ; mijlocitor.
Köz«d, aó». aproape, vecin, în apro-
piere, nu departe; la; —r száz em-
ber, aproape o sută de oameni,, cam

, 9. apropiere,

la -, circa la
vecinătate.

Közelebbi, a. mai aproape, mai apro-
piat, foarte aproape.
Közelebbről, abv, mai de aproape,
mai acurat, mai esact.
Közeledés^ ₉. apropiere aproxima-
țiune. * <
Közeledik^ Közeleg, v. a se apropia.
Közélét, 9. vieață publica.
KÖftelget, p, a se apropia, d înainta.
Közelit, v. a apropia, a veni aproape;
a adüce mai aproape.
Közelítés, apropiare.
Közelíthetetlen, a. neapropiat, la
careunpoți Intra, neaccesibil.

Közelíthető, a. accesibil.        ’1
Közelítő, a. Közelítőleg, abv. aproxi-;
motiv, cam, circa ; apropiat. |
Közellátás, 9. miopie, scurțime de ve-4
dere.*                             |
Közellátó, a. miop, scurt de vedere, j
Közeliét, 9. apropiere, vecinătate, j
Közellévő, a. aproape, vecin, j
Közelről, abv. din apropiere, de;|
aproape.                           ]
Közelség, 9. apropiere, vecinătate. |
Közelső, Közéi való, a. aproape, ve-i
cin, nu departe, instant.
Közember, 9. om de rend; soldat deț
rend, gregar.                      |
Közép, 9. mijloc, centru ; mijlocire á
mod, remediu; kellő közepén, cáíaíS
la mijloc; —, a. mijlociii; central
—nagyságú, de mărime mijlocie.
Középár, 9. preț mijlociu.         S
Középen, abv. in mijloc, la centru. 4
Közepes, «. Közepesen, abv. de mij*i
loc, mediocru, mijlociu ; binișor. |
Közepeit, abv. pe la mijloc, prin, la~^
Középfajta, 9. soită mijlocie.
Középfal, 9. părete despărțitor. |
Középfok, 9. comparativ.       " L||
Középfutó, a. centrifugal.         5
Középhagyó, a. excentric, centrifugait
Középhang, 9. tenor.               3
Középhőmérsék, 9. temperatură
die, = mijlocie.
Középige, 9. verb neutru.
Középiskola, 9. scoală medie, =
cundară.                           j
Közepít, v. a concentra.           .'J|
Középítő, a. Középítőiig, abv. con-
centric.                           J
Középkor, 9. evul mediu, evul de ná
loc; —i, a. medieval.            ||!
Középkurtítás, 9 elisiune, sincopasem
Közepük, v. a se concentra.
Közeplő, a. concentric.
Középnagy, Középnagyságú, a.
lociu.; median (la format de
Középpont, 9. centru ; v. Központ^®
Középreható, a. centripetul. JM
Középrend, 9. clasă de mijloc. M
Középrendű, Középrendűleg,. a.
mijloc, mediöcru; de clasa mijlocfSL
Középrész, ». bucată mijlocie, partM
'' mijlocie.
Középretartó, a. centripetul. |M
Középsorsú, a. de clasa mijlocie.
Középső,,a. de mijloc, mijlociu.
Középszám, numer mijlüdu. M

Középszámítás, 9. calcul mijlociu.
Középszámmal, abv. una cu alta, în
termin mijlociu.
Középszerű, a. Középszerűen, Közép-
szerűi eg, abv. de mijloc, mediocru.
Középszerű minőség, 9, calitate medi-
ocră.
Középtanoda, 9. școală medie, = se-
cundară.
Középtenger, ». Marea Mediterană.
Középtermet, 9. statură mijlocie ; soiu
de mijloc.
Középtermetű, a. de statură mijlocie.
Középujj, o. degetul cel mare, - mij-
lociu.
Középút, ₉. calea mijlocie; —at tar-
tani, a ține calea mijlocie.
Középütt, abv. pe =, la =, în mijloc.
Közérdek, ». interes public, = comun,
—ű, a. de interes public.
Közértelem, 9. însemnare comună, =
generală; unanimitate, aclamațiune.
Közértelmiség, inteligința de rend.
Közértelmű, a, unison ; unanim, cu un
glas. ,
Közérzés, ₉. sentiment public, = ge-
neral.
Közérzület, 9, spirit de obște.
Kőzet, 9, mineral, petriș, stâncă.
Közétkezés, 9. masă comună; menagiü.
Kőzettan, 9. petrografie.
Közfal, părete despărțitor.
Közforgalom, a. comerciu public, co-
municațiune publică, circulățiune.
Közgazdagság, 9. economia națională,
Közgyász, 9. doliu de obște; jale co-
mună, = generală.
Közgyűlés, 9. adunare generală,.
Közhasznú, a, de folos obștesc, de in-
teres public.
Közhaszon, 9. bine comun ᵣ folosul
obștesc.
Közhatalom, 9. autoritate publică;
= politică.
Közhatóság. 9. diregătorie publică,
oficiu public.
Közhely, 9. loc comun; (loc) public.
Közhír, 9. veste, svon, scire; secret
public; ~ré tesz, v. notifică, publică,
avisează, publică, anunță, vestesce;
—ró tétel, 9. publicare, anunț, notifi-
care, avis; — szerint, după cum se
svonesce în public.
Közhitéi, d. credit public, .«= de stat.
Közhitelező, 9. creditor public.
Közhitelű, a. autentic, tidedemn.

Közhitelűség, 9. autenticitate, fide-
demnitate.
Közhivatal, 9. oficiu public, = de stat.
Közibe, abv în mijloc, între.
Közigazgatás, 9. administrațiune, poli-
tică.
Közigazgatási, «. administrativ; —
bíróság, judecătorie administrativă.
Közintézet, 9. institut public.
Közjavak, 9, bunurile statului, domenii
de stat.
Közjegyző. 9. notar public.
Közjó, 9. binele public, = obștesc, =
comun,
-Közjog, 9. drepț public, drept de stat.
Közjővedelem, 9. finanțe, venitele
statului.
Közkatona, 0. soldat de rend, gregar.
Közkatonaság, 9. milițiă de rând.
Közkedvességű, a. iubit de toți, po-
pular.
Közkeletű, «. trebuitor tuturor; in
general întrebuințat.
Közkereset, 9. câștig public, = comun,
profit =.                  [de obște.
Közkézen forog, ᵥ. a se întrebuința
Közkívánatra, abv. la dorința publică,
= obștei.
Közkonyha, 9, bucătărie (pentru să-
raci), birt ( ieftin).
Közköltség, 9. spete publice, spesele
statului.
Közköpű, 9. sicofant, denunțător, om
de nimica, părător, detectiv.
Közköpűlködik, ᵥ. a denunța, a pâri.
Közlegelő, 9. pășune comună, islaz,
* im aș.
Közlegény, 9. soldat de rend; fecior
de rend; v. Baka.
Közlegénység, 9. soldații de rend.
Közlekedés, 9. comunicațiune; co-
merciu; corespondența; raport(uri),
relațiuni.
Közlekedési eszköz, 9. mijloc de
municațiune.
Közlekedésügy, 9. afacere de comuni-
cațiune; —i ministerium, m inisteriu
de comunicațiune.
Közlekedik, v. a comunica, a între-
ține relațiuni, raporturi; a sta
în legaturi, a ave a face cu; a sta
în comunicațiune.
Közlekedő-cső, teve de comunica-
țiune, canal de comunicațiune.
Közlekedőedény, o. de comunica-
țiuLiie, « comunicator.

Közlékeny

424

Központ

Központfató*

425

Kréta

Közlékeny, o. comunicabil, Comunica-
tiv, accesibil; deschis.
Kösdékenység, 9. comunicabilitate.
Köziélek, 9. spirit public, - național;
iMre de binele public.
Közlemény, 9. publicațiune, comuni-
cat, articol; spusa, informațiune.
Közlés» 9. comunicare, împărtășire.
Közlet, v; a căuta calea mijlocie, -
expedient (bun).
Közlőcső, v. v. Közlekedőcső.
KözlŐdik, v. d se împărtăși, a se co-
munica, a se vesti.
Közlőgép, o.-mașină de comunicare.

Közlöny, 9. organ public, monitor;
hivatalos —, monitorul oficial.
Eözlőszíj, 9* curea de transmisiune.
Közmondás, ». proverb, adagiu, pa-
ifimbe, focală, focetojare, renghenă;
jasfiestea vorbei, vorba ăluia.
Közmunka, 9. lucru public, ■= comun.
Közmunkatanács, 9. intendența clădi-
rHor, lucrărilor publice.
Köznap, 9. fo de lucru, fo de săptă-
mână.
Köznapi, —as, a. de toate fotele, zil-
nic; banal, trivial, de rend, vulgar,
ordinar; —ság, 9. banalitate, triviali-
tate.
Köznem, 9. neutru (gen).
Köznemes, 9. nobil de rénd, gentri.
Köznemű, a. neutru, de genul neutru.
Köznép, 9. popor de rend, plebe, gloa-
tă, prostime, mojicime.
Köznepi, Köznépies, a. bădărănos,
mojicesc, grosolan, de rend, ordinâr,
simplu, prost, obicîunit; popular,
poporan.
Köznév, 9. substantiv, nume generic,
apelativ, comun.
Köznevező, 9. numitor comun.
Köznyelv, 9. limbă comună, graiu
comun; poporan.
Közoktatás, 9. instrucțiunea publica.
Közoktatásügy, 9. afacerea instruc-
țiuiwt publice.
Közoktatásügyi miniszter, 9. ministrul
instrucțiunii publice.
Közoktatásügyi minisztérium, 9. mi-
nisteriul instrucțiunii publice.
Közölj v. a comunica, a impărteși; l
anotifica, a face cunoscut, a în-
cunoșciința.
Közömbös, a. Közömbösen, abv. indi-.
ferent, neutral; v. Közönyös.

Közömbösít, v. u neutrálisa.
Közömbös pont, 9, punct indifenent/nB
Közömbösül, u a fi indiferent, a fi‘M
nepăsător; a se neutrálisa.        V
Közönség, o. public, popor; societate,
Közönséges, <*. comun, de rând, ordi- M
riar, general, popular, simvlu.- obiéi-
miit; —sé tenni, a face cunoscutul
în comun, a aduce la cunoscințăf^B
publică.
Közönségesen, aót>. de comun, in ce-M
neral, în de obște.                M
Közönségeset, v. a face comun, a pe* JH
neralisa; a face cunoscut ín public. ÍM
Közöny, t>. indiferentism, nepqteweJBt
indolență.
Közönyös, «. Közönyösen, abv.
ferent, neutral, nepăsător, egal. /áM
Közonyösít, v. a face indiferent; feM
neutrálisa.                        J9
Közös, a. comun, obștesc, d'avalma; M
— lónak túrós a háta, ce-i a satu-^á
lui, e a spurcatului.
Közös-egyház, 9. biserică comună. M
Közösen, abv. în comun, împreunări
la olaltă.                         JM
Közös-iskola, o. școală comună, = să-|B
teasca. -                          rM
Közösít, v. a face comun.          IH
Közös-jószág, 9. bun comun, aomjS
comuna.                           udM
Közös-kívánság, t>. dorință comunăJU
voința tuturor, consens.           JM
Közösködik, v. a comunica; a atâ|M
comunicare, a împreuha cu. '|M
Közösközpontú, a. concentric.
Közösleg, abv. comun, împreună. ’"M
Közös legeltetés,9. pășunare comuna*^
Közös legelő, 9. imaș, pășune comunbȘl
islaz, v. Közlegelő.               JM
Közösség, identitate, comunitatea^
comuniune (de avere).              IM
Közösügy, 9. afacere comună. |M
Közösügyi miniszter, 9. ministru q|M
afacerilor comune.
Közösül, v. a se împreuna, a se îmigM
Közösülés, 9. comuniune, unire, asejM
ciare; impar echere; împreunare (Cflî|M
nală).                          ⁱ .IM
Között, Közt, ptep. între, printre.
Közöttes, «< mijlociu, printre ele. -|M
Közparancs, 9. edict.
Közpéldabeszéd, 9. proverb comtmM
focală; v. Közmondás.             4M|
Központ, 9. centru, punct de concetâS^
trare. '                           BM

Központfutó, a. centrifugai.
Központi, a., central; — erő, 9. pu-
tere centrala; — igazgatás, 9. gu-
vern central, administrațiune cen-
trală.
Központküli, o. excentric.
Eözpontküliség, 9. excentricitate.
Központos, a. concentric..
Központosít, v. a concentra, a centrá-
lisa, a uni în un centru.
Központosítás, 9. concentrare, centrali-
sațvune.
Központosul, v. a se concentra, a se
uni în un centru, a se centralisa.
Közraktár, 9. magazin public.
Közre, abv. în public; — adni, v. a
duinpublic, a publica, a lăți vestea;
—fogni, v. a prinde in mijloc, =’
intre.
Közrebocsát, v. a publica, a scoate
la iveală ; a presenta publicului; a
da afara, a eda, a scoate la lumină.
Közrehat, v. a conlucra, a coopera.
Közrehatás, 9. conlucrare, cooperare.
Közremunkál, v. v. Közrehat
Közreműködés, 9. conlucrare, concurs.
Közreműködik, vt a conlucra, a co-
opera, a concurge.            <
Közrend, 9. clasa de rénd; poporul
de rend; ordine publică.
Közrendbeli, «. din clasa de rend,
din popor.
Közrend-ellenes s «.. contrar or dinei
publice, contrat" ordinea polițiane.
Közrendtartás, 9. poliție.
Közrendtartási, a. polițenesc; — tör-
vény, 9. lege polițidnă.
Közrendű, «. de jos, de rénd, din
popor.
Község, 9. comună, comunitate; mu-
nicipalitate, enorie.
Községháza, 9. casă comunală.
Községi, a. comunal, munioipiab; —
adó, 9. dare comunală; — elöljáró, 9.
primar, jude comunal; — elöljáró-
ság, 9. antistia primăria comunala ;
— iskola, 9. școală comunală; —
pótadó, 9. imposit arunc comunal;
— tanács, 9. senatul comunal; —
tanácsos, 9. senator comunal; —
út, 9. drum comunal, drum vicinal;
— ügy» öc afacere comunală.
Községtanács, 9. senat cpmunal.
Közszellem, 9. spirit public.
Közszolga, 9. servitor, argat de poli-
ție.

Közt, pvdtp. intre, printre; — önkié*
gyen mondva, —ünk maradjon &
szó, să română vorba intre să
fie fos între noi.
Köztárház, 9. magazin public.
Köztársaság, 9. republică
Köztársasági, a. republican.
Köztartás, 9. convict.
Közteher, 9. poueară, dare, sarcina
publică.
Közteherviselés, 9. purtarea sarcini-
lor publica.
Köztér, interval, diastimă ; foaița,
loc public, târg.
Köztiszteletű, respectai (de toți).
Köztörvény, 9. lege publică, drept
public.
Köztudomás, 9. notorietate; pMic&
țațe; —ra juttatni, v. a oăuee la
cunosdnță publică, a lăți vestea.
Köztudomású, notorie, cunoscub,
public, vedit.
Közúti vaspálya, 9. tranwaă
Közügy, 9. chestie   afaxere publică
Közügyi, a, public, comun.
Közül, dintre, din ; vki —ünk,
cinevă dintre noi.
Közvélemény, 9. părere a obștei, opb-
niunepublică.
Közvetetten, a. KözveteÜenül, abv.
nemijlocit, imediat, dteect.
Közvetett, a. mijlocit, meditat; indi-
rect.
Közvetít, v. a mijloci, a interveni.
Közvetítő, a. mtylocitor, intermediar.
Közvetítő, 9. mijlocitor, samsar, misit.
Közvetlen, imediat, nemijlocit, di-
rect, de a dreptul.
Közvetve, abv. mijlocite mediat, indi-
rect.
Köz vitéz, 9. soldai de rând, gregar.
Közvpnalas, Közvonalos, a. inter-
liniar.
Közzétesz, ᵥ. a da la lumină a
publica a promulga, a aduce la
cwnoșcința publică a anuncia, a pro-
mulga (legea).
Közzététel» 9. publicațiune; inșeiin-
țare ; promulgare.
Krajcár, 9. crucer, ban.
Krajcáros, a. de un crucer.
Krákog, Kiákogát, v. a cronxănă, a
cârăi (ca cioara); a tâtera răgnpte
Kréta, 9. cretă; tibișir, creion; baj;
van a — körül, este ceva puteed
(în lucru) .

Krétanemű

426

Kulacs

Kulacsképp

427

Kurgat

Krétanemű, ₐ. cretaceu.
Krétarajz, 5. desemn cu cretă, desemn
cu creion,
Krétás, a, cretos, mânjit cu cretă.
Krétáz, v. a albi,, a marca cu cretă,
a scrie cu cretă.
Kristály, 0. cristal; a, de cristal.
Kristályos, «. cristalin, limpede ca
cristalul.
Kristályosít, v. a cristalisa.
Kristályosodás, 0. cristalisațiune, cris-
talisare.
Kristály olosodik, v. a se cristalisa.
Kristálytiszta, a. limpede =, curat ca
cristalul.
Kristályüveg,9. sticlă de cristal, sticlă
flint.
Kristály, 0. clistir.
Kristályos, v. a da clistir.
Kristóf, Cristofor.
Krisztus, 0. Crist(os); — koporsója,
mormântul sfânt.
Kritika, 0. critică; recensiune; v. Bí-
rálat.
Kritikai, a. critic.
Kritikus,, 9. criticător, critic, critiză-
tor; —, a. v. Válságos.
Kritizál, t>. a critisa, a critica, a afla
cusur, a baga vina.
Krumpli, 5. crumpene, cartofi, pere,
de pământ, baraboü.
Kucik, Kuckó, o. unghieț.
Kueog. u a zimbi, a suride.
Kucorodik, v. a se tupili; a se umili.
Kucorog, v. a se pleca, a se ghemui,
a' se supune, a se umili; a se
preface; a cerși, (milă}.
Kucsma, 0. cibică, cușmă.
Kucsmagomba, 0. ciuciulete.
Kudarc, 9. rușine, ocară, fiasco, bla-
ma j; pierdere, necinste; lovitură;
—ot vallani, a trage scurta, a face
fiasco, a se blama. f
Kufár, 0. precupeț; samsar, misit, car-
tier,' agent.
Kufárkodás, 9. mese, ie de samsar,
sămsărie, precupeție.
Kufárkodik, v. a fi precupeț, a, se face
samsar; a se negustori (în mic); a
se tocmi, a se tîrgui.
Kugli, ,0. cuglă, popic.
K'ugliz, v. a juca -, a arunca in po-
pice;
Kuglizó, 9. popicărie.
Knhar, 5. curbătura unei dâlme.
K«bi, 9. rușine, infamie, ocară, ne-

cinste; fiasco; --ban Hagyni, c
părăsi, a abandona ; —ban maradni
v. a se păcăli, a păți fiasco, a re
mâne de rușine.
Kuhint, v. a geme, a suspina greii, c
gâfăi.
Kujak, 9. pumn.
Kujtorog, v. a âmbla încoace și îi
colo, a vagdbunda.
Kuka, a. mut, surdomut.
Kukac, 9. verme, streped.
Kukacos, a. vermenos, cu strepezi.
—an, abv. vermenos.
Kukacosodik, v. a se umplé de vermi
a face vermi.
Kukk, í. mir, mac; tăcere mută
—ot sem szólni, v. a nu vorbi nic
o iotă, a nufyicenici mir, a nu crâcni
Kukkan, v. a mirai, a crăcni, mej
sem —, a nu crăcni; a nu tfic
mac; —ni sem mer, nici nu cuteazi
a mir ăi.                        ș
Kukkant, v. a crăcni, a mâcăi.
Kukojca 9; (âot.) afină, struguru
ursului.
Kukora, a. curb, strâmb, încovoiat
ingujbat.
Kukorék, 9. clin, indoitură, strimbăț
tură; creață, încrețitură, cutecă
încheietură; cucurigu (cocoșul),
Kukorékol, v. a cânta cocoșul, a câni
cucurigu.
Kukorékolás, 9. cucurigu, cântate
cocoșului.                       •
Kukorica, 9. (&>te) cucuruz, porum
păpușoiu, malaiu (Zea).
Kukoricacső, 9. cucuruz, eiucalău.
Kukoricapsosz, 0. păzitor de țarin



gormc.
Kukorit,

v. a încovoia, a îndoi,

strâmba; a cânta cucurigu (cocoșul
Kukorodik, v. a se încovoia, a j
sguli, a se smeri.               v
Kukorog, v. a, se încovoia, a se sgu
a se sgârci.
Kukra ugrani, v. a sări drept în s
Kuksol, v. a se ghemui, a se tupi
Kukta, 9. cuctă, rândaș de bucătar
Kuktálkodik, v. a fierbe in cuină;
gusta bucatele.
Kukuba, 9. (Set.) gușa porumbele
Kukucsál, Kukucskál, v. a se uit
privi, a ochi (curios).
Kukuk, 9. cücu, v. Kakuk.
Kukurioa, 0. cucuruz, v. Kukorici
Kulacs, 9. ploscă (de lemn). ;;

Kulacsképű, «. bucălat, durduliu.
Kulcs, 9. cheie; beadni a — ot, a
slobozi ventrelele, a capitula, a se
preda; a insinua faliment.
Kulcsár, .9, pivnițer, chelar.
Kulcsára#, 9. chelăreasă.

Kulcscsont, a. claviculă, undrea (os
la piept), cheișoară, lingura piep-
tului.
Kulcslyukbádog, 9. scutișor.
Kulcsol, v. a închide, a încuia, a
stringe (în brațe); kezeit —ja, își
încrucișează mânile.
Kulcsos, a. provețfut cu cheie; în-
tării cu zid, întărit, fortificat.
Kulcsszár, 9. fuștelul cheii.
Kulcstaraj, Kulcstaréj, Kulcstoll, 9.
peana cheii, creasta cheii.
Kulimász, 9. unsură (de car).

Kullancs, 9. căpușă (de 01); scar, \
streped.                            i
Kullant, v. a spune la brașoave, = la |
gogoși, a minți.                    -
Kullog, v. a merge încet, a tăndăli, j
a tropăi, a vorbi obscenități; odább |
—, a se șterge tiptil, a-și lua catra-1
fusele.                 ’           j
Kullogó, 9. viclean, om viclean;
votru, voatră, staroste, paranimfă.
Kulyak, 9. pumn.
Kulyakol, v. a pumni, a bate cu pum-
nul.
Kun, 9. Cuman; a. din Cumania.
Kuncog, Kuncol, Kuncorál, Kunco-
rog, v. a stărui, a sta sgulit, a cerși,
markába kuncog, a rtde ín pumni.
Kuncsog. v. a cerși, a se sguli, a
cere cu insistență, a se ghemui, a se
tupila.
Kuncsorgás, 9. sgulire, ghemuire, cer-
șitorie.
Kuncsorgó, d; cerșitor (smerit).
Kuncsorog, a cerși, a se sguli, a
se ghemui, a se tupila.
Kunhátas (ló), a. eaprițios v. Csökö-
nyös.
Kúnház. 9. colibă, bordeiu, cociubă.
Kunkor, 9. (Sote) floarea soarelui.
Kunkorodik, v. a se înfășură, a se
încolăci.

Kunkötés, v. pedecă mare, nod gar-
dian.

Kunság, 9. Cumania.
Kunyhó, 9. colibă, bordeiu.
Kunyorál, ©. a se căi, a se văeta, j Kurcina, juntára (de slănină)
a se scânci; a cerși plângând. Kurgat, v, a grăbi; o pripi, a străbate.

Kúp, 9. popic; con; cupolă, templu,
basilică, biserică măreață; záró —,
popic de închis; kúpba rakni, v.
a așeija popicele.
Kupa, cupă, cofă, cană, pocal;
vas de beut:

Kupac, 5. grămadă, teanc; căpiță;
cloacă de gunoiii, gunoiște.
Kupak, â. capac, coperiș (de pipă) ;
capsulă, cutie, toc.
Kupakatlan, «. fără căpac, fără co-
periș.
Kupakol, v. a provede' cu acoperiș, a
pune căpac.
Kupakospuska, o. pușcă cu capac, =
cu capsulă.
Kupaktanács, 9- cislă, sfatul satului.
Kúpalakú, a. de forma popicului,
conic.

Kupcihér, 9. vagabund, perdevară,
haimana, vântură țeară. .
Kupesiga, 9. con de hârtie; melc de
con^
Kupec, 9. speculant, târgoveț, sfâr-
nar, tușer, geambaș.
Kúpfödél, 9. scufie, bonét(ă) ; (aco-
periș boltit.
Kúpidomú, a. conic.
Kupikék, 9. cacwr, coloare spălătă-
cită.                           *
Kúpmetszet, 9. secțiune conică.
Kúpol, o. a așetfa în conuri, =- în
grămădi.
Kupola, 9. cupolă, turlă, boltă.
Kuporgat, v. a stringe, a aduna (pe
ce poate pune mâna); a păstra, a
fi scump.
Kupori, a. scump, sgârcit, cumplit.
Kuporít, V. a aduna =, a stringe tot
pe ce poate pune mâna, a îngrămădi.
Kuporodik, v. a se sgârci, a se în-
doi, a se ghemui.
Kuporog, v. a, se pleca, a se sgârci.
Kúpos, a. conic; boltit.
Kuposgolyó, 9. glob conic, - ascuțit.
Kúpszelet, 9. secțiune conică.
Kúp szerű, ₐ, conic, în forma conului.
Kuptető, 9. coperiș boltit.
Kupvonal, 9. linie conică; parabolă.
Kupvonalos, Kupvonalosan, abv.



parabolic.
Kúra, 9. cură, vindecarea unui morb.



Kurafi, 9. pezevenchiu, verigaș, votru.
Kurázsi, 0. curaj, vitejie.

Kurhéja            428         Kúszónövény

Kúszópózna

489

Küílbőr

Kuruglya, 9. cocârlă, drâglă, vătrar,
vătraik.
Kurukuru, 9. faol.) cwcănitoare, că-
țărătoare, certie (Cirthia familiari»).
Kuruttyol, v. a ocăi, a ocăcăi (ca
broasca).
Kuruzsol, vi a descânte, a farmeca;
a întrebuința leacuri băbescl.
Kuruzsolás. 9. descântare, farmecare,
șarlatănie.
Kuruzsoló, 9. descântător, medica*-
tril, șarlatan.
Kurva, 9. femeie publică, tirfă, learfă,
cetită.'
Kurvakerítő, 9. votru.
Kurválkodás, 9. curvie.
Kurválkodik, v. a curvi.
Kurvás, a. cwrvesc; plin de femei
publice.
Kurváz, v. a numi curcă.
Kushad, v. a se sgârci, a se sguli, a
se ghemui.
Kussol, v. a se sgârci, a șe ghemui;
a-șl țină gura, a tăce.
Kusti ! nici un mâc! ține-fi gura!
tari!
Húsz, v. a se acăța, a se cățăra; a se
urca; v. Kúszik.
Kusza, m scurt, de coadă, ciung,
eluntát; berc, încurcat, încâlcit,
confus.
Kuszadék, 9. încurcătură, amestec,
neorendueală, confusie.
Kószál, v. a încurca, a conturba, a
încâlci, a amesteca, a tulbura.
Kászálódik, v. a se încurca, a se
confunda, a se încâlci, a se tulbura.
Kuszáit, o. încurcat, confus, încâlcit.
Kúszáltság. 9. încurcătură, confusiune,
tulbureală.
Kúszás, 9. urcare, eațărare.
Kúszik, v. n se urca, a se cățăra: a
se încolăci, a se înfășură (plânta).,
Kuszipajtás, 9. tovarăș, frate de cruce.
Kúszkapocs, s, cățărătoare, hârzoăbă.
Kusznaa, 9. încurcătură, încurcată,
amestec, confusiune, încâlcitură, iur-
burare; törékeny —,      (s&ri.) ceci-
liz (Ânguis).
'Kuszmafonal, 9. tort încurcat.
Kuszm a selyem, 9. metasă încâlcita.^
Kúszó, a. acățător, urcător, cățărător.
Kúszók, 9. (paseri) cățărătoare.
Kúszóláb, 9. picior de cățărat. •
Kúszómadár, 9, pasere cățărătoare..
Kúszónövény, 9. plântă cățărătoarei

Kurhéja, 9. eoroiu, uliü, bodiu, cial-
htitá
Kújhol, m a înfrunta, a dojeni; ᵥ.
Korhol.
Kurizál, 0. afac? curte, a curisa.
Kurizáló, 9. curtesan, curisant, cavaler.
Em^mt, o. a sbiera, a striga, a zbie-
ra din răsputeri, a chiuti
Kurjantó, chiuitor; pepi -, gát de
ritierat; jó —ja van, are bún gát de
stöerat.
Kurjong, Kurjongat, v. a striga, a
Idrmui, a chiui, a chioti, a salte de
bucurie.
Hurkái, Kurkász, Kurkáz, v. a căuta,
a cerceta, a scormoni, a scruta, a
scotoci.
Surrog, tn a mirai, a hârtii, a corăi.
Kurta, a. scurt; kaparj — neked:
is lesz, tfc kaparj — lesz pol-
tura^ cum vél lucra, aga vet avé,
cum'fi veti așterne, așa veti dormi;
a ki délig —, délután is —, cine
nu adună în tinerețe, n'are nimic la

-Kurtacső, 9, țeve scurta.
Kurtaebéd, 9. prânjișor, dejun, mân-
cărică.                   [de coadă.
Kurtafarkú, a. scurt de coada, ciung
Kurtakígyó, 9. viperă pestriță.
Hurtakocsma, 9. cârcimă ascunsă,
popind, crîșmă (oarbă).
Kurtakutya, 9. câne cu coadă scurtă.
Kurtály, 9. carabină, dur dă.
Kurtán, aóv. scurt; — fogni vkit,
a lua de scurt pe cineva.
Kurtanemes, 9. boeraș, nobil de țară.
Kurtány, & cartaun, curtan, tun,
scurt.
Kurtaság, & scurțime.
Kurtavas, 9. fiere; —ra verni, a lega
fedeleș, a lega butuc.
Kurtít, v. a scuita, a miei, a reteza,
a clunfi.
Kurtítás, 9. scurtare, ciuntire, con-
tragere, abreviare.
Kurtított, o. scurtat; ciuntit, retezat.
Kurtka, scurtelcă, mânecar, zabun;
’ rocușor, gtubea, blusă.
Kurtulj v. a se scurta, a deveni mat
scurt.
Kuruc, 9» nume al partidét Iuti Tökölj
și Bákócy, curuț, a. neindestulit;
btastâmat, afurisit; itt — világ lesz,
aici va merge lucrul greu; — le-
gény, âefor de sută.

Kúszópózna, 9. catarg de cățărat.
Kusztorâ, 9. brișcă, briceag; custură.
Kút, 9. fântână, puț*
Kutacs, 9. fântâniță, isvoraș.
Kútágas, 9. furca cumpeniti.
Kutasz, 9. sondă, catetru, plumbin.
Kutaszol, v. a sonda, a cerca afun-
tfimea opri.
Kutat, a. a scormoni, a șporiorî, a
căuta, a scruta, a scoate, aexhauria.
Kutató, 9. scrutător, examinator.
Kútíorrás, 9. v. Kútfő.
Kútfő, 9. fântână, isvor, scaturigine;
dbîrșie ; sorginte.
Kútgem, 9. cumpăna fântânei.
Kútkáva, o. gardina fântânei.
Kútostor, 9. Cumpena fântânei.
Kútöböl, 9, groapa fântânei.
Kútpárkány, 9. gardina =, părcana
fântânei.
Kútsó, 9. apă sărată, murătoare, sla-
tină.
Kúttisztogató, 9. curățitor de fântână.
Kúívíz, 9. apă de fântână, = de puț.
Kutya, 9. cane, câine; kutyául lenni,
a trage pe dracul de coadă; — van
a kertben, nu merge bine lucrul,
este ceva la mijloc; nem csak egy
tarka — van a világon, sunt mai
mulfi câni pestriți, = scurfi de coadă ;
kutyából nem lesz szalonna, din
coadă de câne nu poți face ciucuri
de metasă, calicul remâne tot calic ;
&z șe .—, și asta face ceva; — baja,
nuri lipsesce chiar nimic; rial să-l
deplângi; még a.— se ugațja, nici
cânii nu'l latră; leforrázott — az
esőtől is fél, cânele opărit se teme
și de ploaesok — nyúlhalál, midțl
câni moartea epürilor ; ki kutyával
hál, bolhásán kél fel, cine doarme
cu câni, să umple de pureci, cine se
mestecă în tărițe, îl mânca porcii;
mely —- mindig ugat, sohasem ha-
rap, cânele care latră mult, nu
mușcă.
Kútyabenge, 9. lemn puiuros, = cgnesc.
Kutyabőr, 9. pele de câne; diplomă,
diplomă de nobil.
Kutyabőrös, «. nobil.; diplomat.
Kutyacseresznye, 9. cireș sălbatic, =
păsăresc.
Kutyadolog, 9. lucru fatal, lucrul
dracului, hîca.
Kutyafog, 9. dintele cânelui.
Kutyafuttába, Kutyafuttában, abv. cu

grabă mare, în fugă mare; azt nem
lehet úgy — megtenni, aceea mu
merge nu mai așa în treacăt.
Kutyagol, v. a merge pedestru, « pe
jos.
Kutyagumi, o. o nimică.
Kutyaházi, 9. agest, porc de eâneₜ
vagabond, ticălos.
Kutyaidő, 9. vreme etrașnică.
Kutyakorbâos, 9. corbaciu, sbiciu (de
bătut cânii).
Kutyalaboda, 9. (fot.) susatâl puturos,
talpa gâscri.
Kutyalakzi, 9. . nunta de câni; itt —
lesz, aici va fi bătae.
Kutyálkodik, a glumi, a ’șăgțui; u,
face nasbuții, a. se câni.
Kutyamarás, - mușcătură de câne.
Kutyapecér, 9. hoher ; păzitor de cârti.
•Kutyapeije, 9. pir (Triticum repens).
Kuțyasâg, 9. blestemăție, ștrengări,
marghiolie, hoție, ticăloșie.
Kutyaszorító, 9. înfundătură, uliță
strimtă, zăhată.
Kutyatartó, 9. rac (la căruță).
Kutyatej, 9. (dot.) laptele cánéhti,
laptfcânesc, atior, buruianăde friguri
(Éúphorbia).
Kutyavásár, *, târg de cârti; esak
egyszer volt Budán —, nu mai
odaia a fost târg de cârti ín Buda,
num'odâtă am fost la bere, pânati
lumea n'oiit- mal mere.
Kutyazab, 9. neghină, ouesul cânelui.
Kutyó, o. cățel, cățeteș.
Kutyor, 9. borta, groapă strimta și
afundă, cufundătură.
Kutyorék, 9. șerpuitură, cârligăturti,
covrigătură, colăcitură.
Kutyorékos, a. cârligat, cu colăcituri
eipuos.
Kutyorodik, ᵥ. a se încolăci, a se
strimba.
Kuvasz, Kuvaszkutya, ». câne de vi,
dulăii, câne sătesc, mosoc.
Kuvik, o. (zoof.) cucuveică, riovică,
cucuvae ( Stnx passerina).
Kuvikol, v. a cârăi (ca o cucuveică).
Küklés, 9. năperlitură; lăpedare a
părului, « a penelor (la paseri) ;
Vedlés.
Kül, a. din afară, extern, exterior,
din altă țeară, Străin.
Külalak, 9. formă erternă.
Külbőr, 9. pelea de asupra, epiderma,
pelița din afară.

Küld

480

Különszakad

Különszavazat

431

Kvártély

Küld, v. a trimite, a dimite; a ex-
peda.
Küldemény, a. trimitere; expedițiune;
transport, pachet.
Küldetés, a. trimitere, misiune, solie.
Küldő, ». trimițetor, .comitent.
Küldönc, 0. sol. emisar, curier, trimis,
cursor.
Küldött, a. trimis; ». delegat, deputat,
curier, cursor.
Küldöttség, o. deputățiune, delega-
țiune, comisiune.
Küldöz, Küldözget, v. a trimite des,
a trimite încoace și încolo.
Küldvény, o. rimesă, — könyv, carte
de rimesă.
Külekedés, 0. înhățare, înhumare, în-
căerare, trânteală, bătae.
Külekedik, v. a se încăera, a se în-
hață, a se bate, a se îmbrânci, a se
trânti.
Külfal, a. părete de din afară, = extern.
Külföld, x străinătate, țară străină.
Külföldi, a. străin, din altă țară,
exotic.
Külföldies, a. Külföldiesen,ₐóv. străin,
exotic.
Külföldieskedés, a. maimuțărea =.
imitarea străinilor.
Külföldieskedik, ᵥ. a se indrepta
după străini, a imita, a maimuța
p e străini.
Külföldi váltó, a. devisă.
  ülhéj, a. coajă, scoarță, peliță (a
unui fruct), epicarpiu.
Küljebb, a. mai in afară.
Küllő, a. spiță (la roata).
Külország, ». țară străină, = externă.
Külömb, ₐ. v. Különb, ac/.
Külön, a. și abv. particular, singu-
ratic, separat, special, despărțit,
singular, divers; privat.
Különállás, 0. posiție particulară,
stare de sine.
Különb, a. mai de frunte, mai bun,
superior, preferibil, eminent.
Különben, abv. de altmintrelea; alt-
cumi mai bine, încolo.
Különbféle, «. diferit, feliurit, variu,
fel de fel.
Különbözés,». deosebire, deschilinire,
diferință,
Különbözet, a. diferință.
Különbözik. ᵥ. (tói, tői), a se deosebi,
a nu se uni, a diferi, a se distinge.
Különböző, a. feliurit. variu, diferit.

Különbözőleg, abv: în mod deosebit, =
variu.                    [varietate.
Különbözőség, o. diferință, deosebire,
Különböztet, v. a distinge, a deschi-
lini, a deosebi.
Különböztetés, a. deosebire, deschili-
nire; distingere, distincțiune.
Különbség, a» deosebire, diferință;
varietate; diversitate.
Különbzék, a. despăfțială, diastasă;
diferențială.
Különbzékeí, v. a diferenția.
Különbzéki, a.diferențial— szám-
vetés, calcul diferențial.
Különbzéksor, a. șir de diferență.
Különc, ». om ciudat, = bizar, =
fantast.
Különcködés, a. bizar arie, fantasterie,
originalitate ; ciudățenie.
Különcködik, v. a ficiudat, a șe sfătoși.
Különcködő, 9. bizar, om ciudat, =
fantast, =- sfătos.
Különcség, 0. bizarărie.
Különérdek, interes particular,
interes privat.
Különféle, a. Különfélekép, a. Kü-
lönféleképen, abv. diferit, (h etero-
gen, variu, feliurit.
Különféleség, t>. varietate; feliurime,
diversitate; diferență, deosebire.
Különít, v. a desparte, a separa, a
deschilini, a deosebi, a isola; —és,
a. separare, segregare; isolare.
Különítlen, a. nedespărțit, neseparat.
Különkülön, abv. unul câte unul,
fiecare separat.
Különleg, Különleges, a. deschilinit,
(de)osebit, separat, singuratic, la o
parte; specific, special.
Különlegesen, abv. special, în deosebi,
deosebit.
Különlegesség, a. specialitate.
Különnyomat, o. tipăritură, = tipărire
separată.
Különnemű, ₐ. heterogén, de soiu
diferit, fel de fel, special, variu.
Különödik, v. a se retrage, a se
separa.
Különös, a. singular, distinctiv, extra,
(ordinar), rar, special, neobicinuit.
Különösen, abv- cu deosebire, mai cu
samă, mai ales.                  ț
Különösség, deosebire^, specialitate^
particularitate.                 !
Különszakad, v. a se desparte (cu
puterea) ; a apostata.           4

Különszavazat, 0. vot separat.
Különszerződés, c. contract separat,
= special.
Különszoba, 1. odae separată, chiliă
a parte.
Különválaszt^ v. a despărți, a separa;
a alege (oile).
Különválik, v. a se despărți, a se
separa.
Különvált, a. despărțit, separat.
Különvélemény, 0. părere separată,
vot separat, protest.
Különvonat, a. tren separat.
Különzet, a, diferență.
Külség, 0. exterior; extravilan.
Külső, a. extern, din afară; străin,
din altă țară.
Külsőkép, Külsőképen, Külsőleg,
abv. pe din afară.
Külsőség, a. exterior, exterioritate,
aparență, superficialitate; extravilan,
moșie la câmp, viran.
Külszerű, a. precis, formal; cere-
monios. .
Külszerűség, 0. formalitate, etichetă.
Külszerűsködik, v. a se ține de eti-
chetă, a face formalități.
  ülszín, a. aparență, părere.
Külszínre, abv. la aparență.
Kültag, a. membru extern ; comanditor.
Kültelek, a. loc viran, moșie extra-
vilană, moșie la câmp.
Külterjes, Külterji, Külterjű, Kül-
terjesen, Külterjileg, abv. extensiv.
Külü, a. pisălog, maiit (de bătut);
piuă, moară.
Külügyek. a. afaceri- externe, = străine.
Külügyi politika, a. politică externă.
Külügyi minisztérium, a. ministeriu
de externe, ministerial afacerilor ex-
terne.
Külügyminiszter, a. ministru de
externe, ministerul pentru afacerile
externe.
Külvár, a. citadelă, cetățile.
Külvármű, a. fortific ațiune exterioară.
Külváros, a. suburbiu, mahala.
Külvárosi, a. mahalagiu; Külvárósias,
a. Külvárosiasan, abv. din suburbiu,
de mahala.

Külvilág, a. lumea externă, din: multă luptă,
afară ; - visibilă.                    i Kvarc, a. (min.) xvarț.
Külyilagi, a. din lumea din afară. ! Kvártély, a. v. Szállás.

Külzel, v. diferențează.
Külzelék, a. diferențial (calcul).
Külzelés, a. diferențiare.
Külzet, a. exterior, extern; lătur ea din
afară, aparință.
Künn, abv. afară, v. Kinn.
Kürt, a. bucium, corn; trâmbiță,
trompetă; —öt fúni, suflă trâmbița.
megfüni a —^öt, a sufla în bucium,
= în corn.
Kürthang, a. sunetul buciumului.
Kürtő, a. Iwrn(eț), coș, urloiii ngea;
buduroiu (pe casă).
Kürtőfecske, & v. Füstifecske.
Kürtői, v. a buciuma, a trâmbița, a
sufla în bucium.
Kürtőpénz, a. bani de horn, fumărit.
Kürtös, a. trâmbițaș, hornist.
Kürtösfánk, Kürtöskalács, a. bucin
(prăjituri).
Kürtszó, a. sunet de bucium, vers dr
bucium.
Küsz, a. sardea (uscată), țîr (pesce).
Küszöb, a. prag, talpa (căsii); soha
sem lépem át a —ét, nu’i voiii
călca nici odaia pragul.
Küteg, a. spuzeâlă, sgrăbunță, pleș-
eaviță, excemă (pe piele).
Küzd, V. a se lupta^a lupta, a da
pept, a combate.
Küzdelem, a. luptă; bătae; trudă.
Küzdelmes, a. trudnic, împreunat cu
lupte, greu, anevoios.
Küzdelmesen, aóu. cu multă luptă,
cu anevoie, cu greii.
Küzdhely, Küzdőhely, a. câmpul de
luptă.
Küzdhomok, a. arena=-, câmp =, loc
de luptă.
Küzdő, a. luptător, luptând, ^bâtend;
a. luptător, campion; combatant,
atlet.
Küzdőszekér, a. car de emulațiune,
= de ceartg.
Küzdőtér, a. câmp de luptă, arenă -.
Küzködés, a. lupta, bătae; truda,
necaz, amar.

Küzködik, v. a lupta, a se lupta, a
da piept; a se necăji, a se trudi ‘
Küzdve, abv. luptând, bălăbănind ; cu

Láb

432

Labdarece

Labdás

438

Ládika

L.*-» lásd v., weffl; = lap, pajină.
La! Jnfaj. 'eacă, veți, uite! itt van
—, cocă & dneu
ÍÁÍ,^.pidor, urmă (măsură); că-
păiâiă; sc&unaș da violina); stativ,
spr^n, piedestal; raf; lábra âlli-
tam, a pune a scula în picioare;
— alatt lenni, a sta (cuiva) in cale,
41 impedeca; — alól eltenni,a dala
aparte, a pune bine, a'l așeța; maga
»^án járni, a âmbla pe pidoarde
proprii; a fl de sine stătător; bal
lábbal kelt föl, s’a sculat moros,s'a
sculat cu toane; lábra segíteni vkit,
a ajuta, să se scoale vn , picioare;
—at vetni, a pune pedecă cuiva,
ad impedeca; -^át megvetni, a se
rățima (im, picioare); —áról le-
venni, il ia de pe picioare; prinde în
eeauvo, kapni, a apuca
la putere, « prinde cur^j, _ₐ kél
ii cresc picioare; indosesce; - bal
taposni, a călca in picioare; fél
—bal a sírban v, koporsóban vap,
e cu un pictor'vn groapă; ne borulj
—ához, ha lejével szólhatsz, nu te

pogon ta tpvtâo&re, dacă poți vorbi cu * ridica (pe încet), d prinde pui
capul; hegy —a, poalele ■*, piciorul               *
dealului; telek —a,partea din dărept
din. fundamentul casei; a gabona
-’-án van, bucatele stau pe paiă;
lábon eladni (a gabonát), vinde
catete^ de pe paiă, « din holdă; jó
—onállani vkivel, e prietin cu..se
află bine eu cineva; keze —a van
a dolognak, lucrul are mâni $i pi-
cioare; mind egy —ig, până la cel
din urmă, până într'unul.
Lábad,1. a se insânetoșa, a se

   îmtrama, «ee tămădui, a se restaura;
   2. a înota, a se scălda; konybe
   lábad a szeme, i se scaldă ochii ’n
   lacrămi, lăcrimează; könybe — t
   ezernek, ochi plini de lacrămi, =
   scăldați in lacrămi.
Lábadás, v. reinsânetoșare, recreare,
   intramare, reconvalescență.
Lâbadoz, Lábbadoz ș. a.
' Lábal, v. a merge, a călca în apă, a
   trece prin vad, a străbate; v. Lábol, v.

Láb alá való, o. piesă bună (de ju J
cat), pe picior.                    1
Lábalhatatlan, a. nestrăbătut, aptă
afundă. .                           |
Lâbalatțoskodik, v. a sta în drum,
sta in cale. j                      ।
Lábalható, a.de trecut, de vad (agá
mică).               '             ■J
Láballó, scăunel, scabel, scăunaș. Í
Labanc, infanterist, soldat nemțes^
labanț (in oposiție cu curuț). 1
Lábas, a. cu picioare, piciorat; J|
tigae, cratiță, tavă.               j j
Lábas jószág, o. vite (cornute); awra
mișcătoare.                         |
Lábatlan, ₒ. fără picioare.          |
Lábatlan fecske, 9. rundunea de cusa|
Lábatlankodik, v. a sta în drum, <
împedeca, a sta în cale.           .-j
Lábától, v. a gângăvi, a bâlbăi. 3
Lábazat, e>. pripiciii, soclu (la zidarifl
piedestal.

Lább, Lâbbad, v. a se clătina, a'i
legeneₜ a înota, a pluti (in «erf
« plana, a se bălăbăni. . j
Lábbadoz, a se însânetoșa, 'a |



se tămădui.

Lábbadozó, ». reconvalescent.
Lábbeli, 9. incălțămînt (ciobotă, gheț
papuc, opincă).
Lábbelikészítő, 9. ciobotar.
Lábbog, v. Lâbbad.                *
Lábcsisza, 9. rogojină, scoarță |
șters picioarele).               i
Lábcsont, 9. fluorul piciorului, tity
țurloiu.                         |
Láb csukló, 9. glesnă. închietiira |
dorului.                         |
Labda, 0. wîwipe, mice, cotea, pA
labdát játszani, a se juca de-aA
cea, « de-a cotea.
Labdaborz, 9. scaiü mare, scaiuw
buliu.            • 'X
Labdacs, 9. pilulă, nap. : 1
Labdafa, 0. bâtă de bătut mincea.
Labdajáték, 9. joc de-a mingea, =4
cotea.                          '3
Labdarece, o. rețea, rachet (de -âg|
mingea).


  Labdád, d. joc de ă mincea, joc de-a
   cotea.
  Lâbdatoyis. (doi.) rostogol, scaiete,
   Mfâiica ciobanului (Echinops).
  Labdaverő, $. bâtă «, ciomag de bătut
   mincea.
  Lábdáz, Labdázik, v. a se juca de-a
   mincea, = dc a-cotca.
Lábeilenes, antipod.
  Lábér, 3. cirișită, chipotă (la cai),
lábfőn s. căpătâiit; talpă (la buti).
  Lábfájás, 9. durere de picioare] po-
   dagră.
, Lábfarkú, ». purece de plânte.
  Lábfej, 9. partea superioară a picio-
   rului ; glesnă.
  Lábfejhát, a. montul piciorului, groapa
   piciorului, partea cavată inferioară
   a’piciorului.

   Lábgyékény, 9. rogojină, scoarță (de
    șters picioarele).
   Lábhegy, i, verful'pidorului, degete;
    —re ’âllani, o. sta in verful picioru-
    lui, a sta in verful degetelor.
   Lábhintó, scaun de legănat, scrân-
    ciob.
   Lábikra, 5. pulpă.
   .Lábint, v. a atinge încet, a apăsa:
    încet cu pidorúl. ,
L Lábitó, 9. stâunaș, pedál (lavrgdne);
X pripiciii; scară (la trăsura); pe-
decă (la răsboiu).
   Lábitósrokka, d. roată de tors, rotap.
।  Lábköszvény, 9. podagră, șoldină.
I  Láblap, 9. talpă (la picior).
» Lábmelegitő, 9. încălzitor de picioare;
    carafă de picioare.
   Lábmosófű, 9. lilie.
   LábmosókÖ, 6. pumice, peatră po-
    roasă, chisar.
f. Lábnyi, a. de un picior, de o urma
jș (de lung).
| Lábnyom, 9. urmă, pas.
L Laboda, 9, (Sót.) lobodă, spenat, spa-
    nac (Spinacta).
   Labodaparaj, a. (Sok) știr, spanac 1
U Labödáz, ’ ᵥ. a rătăci, a pribegi, a
I balt'leiét; a sta in éltínpene, a sta la
I îndoială, a lava, a șovăi.
| Lábólj     a tréc'e prin vad, a trece
| prin apa; a scăpa (de o boală).
1 tíábolhatfttlan, a', afánd, fără' vad,
I fără ■■fiind; făta scăpare; nestră-
| bătut.
L LábolhatÖy a. scăZut, nu afund, scund,
I mic (rlă).
      Magyar-román szótár.

Lábpont, (adton.) nadir.
LâbraâlHt, ᵥ. d pune in picioare, a
ridica in picíodte, a ajuta cuiva sa
se scoale.
Lábraváló, 9. ismene.
Lábszár, fluer , (piciorului), țur-
loiă, tibia, gambă; —csont, osul
fluerului.
Lábszedő, a. buiestru (cal), iute (de
picioare),
Lábszedolő, $. bufestraș; buiestru.
Lábszék^ o. scăudaș, p&dal.
Lábszíj’, curea (la.dobotarij.
Láb szíj az,p. a. curul, a bace ca


reaua.

Uos.

Lábszőnyeg, 9, covor de așternut pe
Lábtó, 3. scară (la trăsură).
Lábtőfog, Lábtófok, 9.fuștel de scară,
'Lábtő, o. piciorul de asupra.
Lábtörlő, 9. ștergetoare de picioare,
rogojină.
Lábtövis, 9. stringe picioare (iintydtă
de înțepenit picioarele hoților).
Lábtyú, 9. încălțăminte țcălțun; cio-
rapi ghetă, gamașă, strimf).
Láptyúművész, 9. pantofar, ciobotar.
Lábujj, o. deget (dela pictor).

Lábujjhegy, 9. vârful degetelor) ~^re
állani, t). a sta pe verful degetelor.
LábiitőkŐ, 9. peatra de lovit.
Lábyéd, ^. armătură (pentru picior);
^ețar, platoșă; lopățele.
Labviz, 9. scaldă de picioare, apă
caldă.
Laci, Ladislau, Vlad.
Lacikonyha, 9. cuină (în șatră), cu-
lină ambulantă, birt (ieftin).
Lacikonyhás, 9. hoer sărăntoc, nobil
de o casă, cér^itor de șese.
Lackó, 9. v. Laci.
Lacsak, p. baltă, glod, noroiă, tină,
mocirlă,
Lacsakos. 9. tinos, mocirlos, noroios,
cu glod.
Láda, 9. ladă, lacră, cufăr; sicriu;
sipet.
Ládafia, Ládafiók, 9. pulpitul lății,
sertar, puie.
L&dakészítÓ (asztalos), 9. maestru de
lăți, sipetyr,
Ládd! Láddsza! mlwj; eacăl. veți;
uite!
Ladik, 9. luntrită, luntrișoară, gon-
dolă.
Ládika, 9. șcătulcă, lgcraf tâcritâ;
ridiculă, (la femei).

28

             Ladikaz


434

Ladikáz, v. a pluti (cu luntrea), a
se luntrișa.
Ladikos? 9. luntraș.
Ladomér, 9. Vladimír
Lafanc, a. fienduros, sdrențuros, per-
pelit; murdar; 9. sdreanță, treanță,
buleandrq, ferfeniță, fieandură;
coate-goale.
Lafancos, a. fienduros, sdrențeros;
perpelit, murdar.
Lafatol, v. a molfăi, a se îndopa, a
mânca lacpm.
Lafog, v. a feșai (hainele mergând).
Lagzi, 9. v. Lakzi.
Lágy, a.ₜ Lágyan, aóv. moale, fraged,
duios, dulce, molatic, moleșit, blând,
. domol, lășător; 9. moliciune; moa-
lele capului; benőtt már a feje
lágya, a eșit din copilărie, a căpătat
minte; o sem esfeft a feje —ara-,
nici el nu a ca$ut pe cap, nici el
nu e lovit cu leuca; —ig van, este
ostenit, e obosit.
Lágy ék, 9. moale (capului); fiămen-
(tiare, deșert (la animale) ; vintre,
stinghii; înclinare slaba; —sérv,
surpătură, vcâăm(atura); —sépr-
kötő, legătoqre de surpătură.
Lágy forrasz tő, 9. metal de îv^ădit.
Lágyít, v. a muia, a înmuia, a alina,

dc-

•a căli (ferul); a domoli, a îm-
  blânzi-
Lágyított, a. înmuiat < călit
  pioîit.
Lágykörmű, a. moale lg unghii,

  moale la copite; reii de peatră.
Lágykőzet, ö. peatra moale, stâncă de
  nisip (farmiéioasă). .
Lagymatag, a. nici íiald nici rece,

  traped; căldișor, călduț.
Lágymeleg, Lágymelegen, abv.
  călduț, căldicel, stemperat.

Lágyság, 9. moliciune, moleșie, frage- ! Lakhely, 9. locuință; kimérni
                                     , —ét, arata cuiva ușa.

ffime; mglesime; Idândeța, indul-
gența, dulceață, duioșie.
Lágyszívű, a., Lagyszívűleg, tâv.
blând, duios, simțitor.
Lágyul, v. a se muia, a se ínfibhjnfii,

ă se stempera, a se alina, a'se do-
moli; a fi indulgent, = îndurător.
Lágyvarga, 9. dubălar, tăbac(ar) $ ar-
găsitor.                         *
Lajafánt, 9. fir de in.
Lajesz, 9. Lias, Iui a inf moară,
Lajha, ₐ. trândav, lențș, molatic, pu-
turos; —eső, plőae meruntă.

Lakkoz

Lakma. 435.Láng

Lajhál, v. a picura, a cerne (ploa
aploua lin, a țîrăi (pipáid). /
Lajhár, a. leneș, trândav, încet
(zool.) bradip, leneșul (anim.) (1
di pus tridacțilus).
Lajhárkodik, v q trândăvi, a Ier,
Lajháság, 9. lene ^trândăvie, moleț

lenevire.
Lajhul, v. a se lenevi, a se mo<
a se da lenei.
Lajos, 9. Ludovic; — arany, Luist
galțbin.
Lajstrom, ». registru, listă.
Lajstromoz, v. a înregistra, d
duce in listă.
Lajstromozó, a. și pazt. care ini
strează, registrator; 9. registn
— hivatal, registratură.
Lajtorja, 9. scară.
Lajtorjafog, Lajtorjátok, 9. fuște
scară.
Lak, o. locuința; corlei.
Lakadalom, 9. ospăț, nuntă; v.
kodalom.
Lakályos, a. de locuit, locuibil,
Lakás, î. locuire, locuință, cortel
Lakat, 9. lăcal(ă), încuietoare; ,
vetni szájára, pune lăcată
gura, ii astupă gură.
Lakatlan,-a,,jielocuit, deșert, pu
Lakatol, t>.a încuia, q pune lăc
Lakatos, a. cu lăcatfă); 9. lăc
lăcătuș; hideg—, lăcătarfărăi.
lăcătar slab.
Lakatosság, 9. lăcătărie, lăcătuș
Lákatpléh, 9. lădiță, scrin de
chea.
Lakbér, j. bani de cortel; j
  (casă).                        *
Lakhatatlan, nelocuibil, netot
Lakható, a. locuibil, de locuit.
Lakház, 9 casă de locuit.



Lakhiány, 9. lipsă de locuință^
Lakik, v. a locuj,. a șede ;■ |vi
a se nutri, a mânca; jól li
a se sătura, a se hrăni; mei
lakni, serbătoresce serbează
akj, más. szájával eszik, nej
közjói lakni; elme máncq^ x
'altuia, nu se satura ; ki lakj
házat ? cine locuesce în casa <
Lakk, 9. lac, Iacă; lustru.
Lakkoz, v. a da lustru, a ,
  sclipească, a lachira. j


Lakma, 9. pspeț.
Lakmár, 0. oaspe; om luxurios, bețiv,
îmbuibat.
Lakmározik, v. a se ospeta, a ben-
chetui, a se petrece, a bea și mânca.
Lakmateve, o, lamă; capră de An-
gara.
Lakó, a- de locuit; domiciliat, așezat
cu locuința; 9. locuitor; chiriaș.
Lakodalmas, a. de nuntă, ce apar-
ține la nunta; 9. nuntaș, oaspe.
«Lakodalmaskodik, v. a face nuntă, a
face ospeț.
Laködalmasnép, 9. nuntași, oaspeți de
nuntă.
Lakodalmaz, v. v. Lakodalmaskodik.
Lakodalmi, a. de nuntă.
Lakodalom, 9. nuntă, ospeț; hegyen-
völgyön —, pretutindenea voaie bwnă.
Lakófél, 9. pârtie, partidă (de lo-
cuință).
Lakóház, 9. casă de locuit, = de șezut.
Lakóhely, 9. locuință; loc din petre-
cere; v- Lakhely.
Lakói, v. (vmiért), a se ispăsi, a pă-
timi, a-și lud răsplata, a plăti, a se
canoni.
Lakolás, 9. ispășire, răsplătire.
Lakoltat, v. a pedepsi, a canoni.
Lakoma, 9. ospețe banchet; chef;
—át adni, dă ospeț, da masa.
Lakomáz, v. a se ospeta, a-și petrece;
a benchetui, a face chef.
Lakos, 9. locuitor; colonist.
Lakosság, .9. locuitori, locuitorime,
poporațiune, incolat; colonie; —ot
engedni, v. dă drept de îinpoporat,
de incolat, de colonisat.
Lakosztály, 9. apartament.
Lakoz, v. a locui, a șede.
Lakozik, p. a se ospeta, a benchetui.
Lakpénz, 9. bani pentru locuință,
bani de cortel.
Laktanya, 9. căsdrmă.
Laktanyacsapszék, 9. marchitănie,
cantin.           ' [casarmă;
Laktanyâz, ». a. căsărma, a așe$a in
Laktárs, 9. concăsan, tovarăș de cortel.
Lakváltoztatás, s. schimbare de lo-
cuință, delogement.
Lakzi, a. ospăț, nuntă; bandhet.
Láli, Lália, 9.. JEulalia.       <
Lam, 9. baltă, mocirlă, noroiu, smîrc.
Lám! inUzi. eacă! ve^i! uite! ean!
Láma, LámateVé, 9. («jq/J lamă
(Auchemia lama).

Lamos. a. tinos, noroios, glgdos;
- mâmgit, întinat.
Lámpa, 9. lampă^ fălinar; candela;
biztosító—,* lampă de siguranță.
Lámpabél, 9. fitil de lampă, feștilă.
Lámpaolaj, 9. oleiîi (de candelă);
petroleu^ naftă.
Lámpás, 9. fălinar, fanar.
Lámpértos, a. surdastru, aude-greă.
Lámpista, 9. lampist, curățit&r de
lampe.
Lánc,. 9. catenăj lanț; câtuși, fiare,
bente; vkit —ra verni, a arunca in
câtuși, a încătușa.
Láncgyűrű, 9. inel de lanț, (belciug;
.verigă de lanț; v. Láncszem.
Lánchíd, 9. pod de lanț, pod de fer,
pod pe lanțuri.
Lánckészitő, Lánckovács, 9. faur de
lanțuri.
Láncol, v. a înlănțui, a incatena, a
lega (în lanțuri).
Láncolat, 9.1. legătură, incatenare, șir
(de dealuri), înlănțuire; eszme—,
cursul ideilor, legătura ideilor;
2. sorit (in logică); atârn, regula
catenară, = conjunctă.
Lâncolatos, a. încatenat, catenar;
— hegység, munți încatengțî, catenă
de munți.
Láncos, a. ferecat, lanțuit, încatenat,
încătușat; — adta —teremtette!
— lobogós l lâ naiba A carnaxil
— kutya, câne legat cu lanț.
Lâneoz, v. a înlănțui, a încătușa, a
incatena, a pune în lanț; ᵥ. Láncol.
Láncrím, 9. versuri cu rime finale.
Láncszabály, 9. regula catenară, =
conjunctă.
Láncszem. 9. belciug, zea, veriga,
ochiti de lanț';
Láncszemöltés, 9. cusutura cu gă-
urele.
Lánctört, 9. frângere catenară; sza-
kaszos —, frângere periodică de
lanț.
Landor-Fehérvár, 9. Belgrad.
Lándzsa, 9. lance, suliță, țepușă.
Lándzsáé, 9. lăncer, purtător de lance;
a. lănciti, lanciaL
Üng,9. fiacard, bobotaie, pară; văpaie;
lángot vetni, a lua para, a prinde
pară, =.foc; ase înflăcăra; lángba
hozni, a ațîța, a aduce în foc;
lángba borulni, a se înflăcăra, a se
aprinde.

28* '

Lángadoz

436

Lapátol

Lapátos

437

Lárifári

  Lángádoz,v.« arde cu fia Gară, a se
   ^prinde,á lua flăcări.
ILangaló, 9. eoc in spuzală. .
Langaléta,a. luna ínpicware> lungan.
1 Lángelme, Lángész, 9. ingeniü, geniií.
Lángeszű,». ingenios, genial.
Lángeszűség, * genialitate
  Láttgirás, k scrisoare* de flăcări, scrip-
   turădefiacdri.-
  Lángít. v. a înflăcăra, a pârli pe
   pară (de foc).
  Lángumár, 9. (zool.) flamant, fla-
   mingo (Pho^nicopterus).
  Láhgol,a arde cu pară, ar flacăra,
   avăpăi, azela,
  Lángoló, învăpăiat, înflăcărat,
^aprins; 9. cuptor de flăcări. _
Langos, ă. înflăcărat, cu pară, aprins,
învăpăiat, inflamat; 9. coc în spu-
oală.
  Lángozik, Lángzik. ». a arde cu
   pară,a arde cit flăcări.
  Láhgözön, 9. vilvodré, văpae de foc,
citare de flăcări, noian de flăcări.
.Lángszerelem, 9. iubire înflăcărată,
   iubire cu foc. .
  Lángszín, Lángszínű, «. roșu ca para
   (focului).
  Lángtenger, d. mare de flăcări, noian
   de văpăi.
Lángvírág, 9. (&&) flox (Phlox).
Lángvörös, ₐ. roș ca para.
  I^gzikVv. a arde cu flăcări, - cu
   pară.
  .ljáng^ó, a. apiins, ce arde cu flăcări,
   arcelor; kör—, cu feștilă rotundă;
   lapos—, cu feștilă lată.
  Langy, Langya, ₒ., Langyán, abv.
   căldicel, uncrop, teaped, căldișor;
*tânf*domol.
  Langyaszt, Langyít, ». a stâmpera,
-a face teaped. a face călduț.
' Langyos* a. căldicel, domol, stâmperat,
   uncrop.
  langyos! t, v. a domoli, a stâmpera,
   a alina; a face călduț.
  Langyesodik, «. a se stâmpera, a se
   alina.
  Langyül, tv a deveni -căldicel, -■ teaped,
»a se-stâmpera, a se domoli.
  Lanka, 9. 1. grădină de pomi, po-
^Uăt; 2. tftâstă de deal, prețipi?*
^desiș, tufiș, hățiș, dritiș.
' Lankad. v. a slabi, a lângefii, a se
   obosi, a seosteni, a se moleși; a se
   veșteji, a se ofili (la căldură).

Lankadoz, v. a începe a lungeai,
se obosi.                      j
Lankadt, ». lânged, ostenit, slab, ml
Ieșit, dăulat; searbăd.        1
Lankás,. a. obositor, ostenitor;
  desiș; repediș, suiș, prețipiș. . |
Lankaszt, Lankit, v. a lángéit, &
osteni, a obosi, a ofili, a slabi. -1
Lánna, 9. peteală, fir oătut (de aw
arg.), lamina; —paszomány, o.gal®
de peteata, șitoare de fir. 1
Lant, 9. liră, lăută; girondă (Hali
agg—cotoroanță, bestie betrână
—húr, strună, coardă la ZM
—-kulcs, cheea dela lăută; —nyer3
9. scăunaș (la lăută).         3
Lantol, v.. a cânta l-a violină, =11
liră.                    ‘
Lantorna, ». piele de burduf, peâ
mucoasă; beșică, felinar, fănSl
—ablak, fereastra de pete de
Lantos, ». cu.lăută; liric, cu lira
o. lăutar; U/rist, cântăreț; —koâ
inâny, poem liric; —költészet, poci
lirică; —költő, liric, poet liric. J
Lantverő, 9. lăutar; lirist. J
Lány, d. copilă, fată; v. Leány ^1
Lanyha, a. lin, domol; moale, lângm
moleșit, teaped; —eső, o. piá
măruntă, ploicică.
Lanyhái, v. v. Lanyházik.
Lanyháé, a. moale, trândav, domă
leneș; ploae măruntă, ții^
Lanyhaság, ₉. lene, trândăvie,
domolire, moleșire.         ' W
Lanyházik, v. a ploua me. unt, j
țirăi (ploaia ); a lenevi. "^1
Lap, o. față, suprafață; lăture,
giriă, foae; bitet; folio (fot.).
Láp, 6. baltă, smirc, mlaștină,
vină, moraștina, mocirla. ₓJ
Lâpa, a. smîrc, băltoacă, mocirlă-ți
. și Vápa. ,                   W
Lapály, șes, plan (tec), planw
loc neted.                    ^2
Lapályos, a. așezat, plan, șescs, neO
Lapát,, d, lopată, pală; vâslă;
  szórják neki, îi arunca cu
Lapátalákú, «. de forma lopetit, M



Lapátka, *. lopățică, spatulă. |
Lapátmű, ₉. machina cu lopeți, <4
vâsle.                          I
Lapátol* v. a lopăți, a scoate cu*
pata ; a vâsli.                 1

Lapátos, a.- cu lopată, în forma lo-
peffî; — dámvad, 9. farf.) ciuta,
sAmbră (Cervus dama).
Lapátöz, v. v. Lapátot
Lapátszarv, 9. com lat, corn de lo-
pată^
Lapoim, 9. titlul columne^ •= pagvnei.
Lapcsont, 9. lopățică umerulul, os
umeral, omoplat.
Lapfeh 9. titlu în columne.; v- Lap-
cim.
Lápfenék, Lápföld, 9. loc tur fos? pă-
mânt băltos ; țeara bălțoasa.
Lapic. 9. (dd.) lunărică.
Lapicka, 9. lopățică umerulul ; v. La-
pocka.
Lapickás, o. în formă de lopățică,
lătăreț,
Lapít, v. a turti, a lăți, a întinde
(turta).
Lapítható, ₐ. ductil, düatabil, ce se
poate întinde.
Lapítókalapács, 9. ciocan de întins
ferul*
Lapka,v 9. bilet, foiță, țîdulă; răvaș ;
boletă; reghie (la vamă).
Lapmértan, 9. planimetrie, geometrie
plana.
Lapmérték, 9. măsură de suprafață.
Lapmutató, 9. arătător, indice, scară.
Lapocka, 9. lopățică umerulm, omo-
plat; labă, brâncă; —csont, os
umeral.
Lapockáz, v. a bate cu laba, a bate ₓ .. , „ ₛ. „ ,  
cu lopata, a îmbrânci.             ’ Lapszámóz, v. a pagina.
Laponyag, 9. vale, lunca ; dâlmă, col I Lapszámozó, 9. paginăt&r.
nic; schele.                      ’ Lapszéli, a. marginal, de margine.

Lapos, a. lat, lătăreț, turtit, pion,
neted; vulgar, ordinar; laposra
verni, a turti, a întinde; megütötte
a — mennykő az erszényemet, mi
sa subțiet punga; vtâ-e punga goală?-
—okát pislog, i se închid ochit,
clipesce (de somn).
Lapos, a; morăștinos, mocirlos, boltos,
apătos.
Laposfedél, 9. coperiș lătăreț, coperiș
cu foișor, balcon.
Laposfejű, a. cap sec, cap tîmpit,
neghiob.
Laposgiliszta, 9. limbric lat, limbric
cordelat, panglică (Taenia solium).
Laposhal, o. fad.) plătică (Pleuro-
nectes platessa)
Laposhímzés, 9. cusătură cu flori, -
cu broderie.

Laposit, v. a turti, a lăți:; Lftpit?.>
Laposka, ». tăeței’ (la$), laște^ •
Laposlángzó, ₉. cu pară lată (lampă).
Laposodik, v. a se turti, a se ,
Laposorr, 9. nas turtit, nas câm^
Laposorrú, «. cu nas turtit,, câmț câr-
neciă.
Lapostetâ, 9. păduche lat.
Lapoz, v. a resfoi, a frunzări; apa»
gina, a numera foile,- a numera pa-
ginele.
Lapozgat, ». a resfoi, a .frunzări.
Lapőr, 9. custode, păstor.
Lapp, 9. lapon? Japonez*
Lappad, v. a se turti ; v.. Lohad.;
Lappancs, 9. cursa ; oblon, taraba.
Lappang, v. a se pitulata se ascunde?
a sta ascuns, a fi lutefâ, a jacear as^
cuns; ez alatt lappang vmi; sub-
aceasta stă ascuns ceva.
Lappangás, 9. pitulate, ascundere.
Lappangó, ₐ. ascuns pitulat ; latent,
legat; secret. •
Lappangóláz, 9. lentă, frigurt mortă»
rețe.
Lappangtat, ». a ascunde? a pitula,
a fine ascuns.

Lappangva, aóo. ascuns, ptttifat? pe ^
furiș.
lappantyú, fswo/.L rânduitei de.
noapte, mulge-capre, paparudă fCâ>.
primulgus eiiropaeus).
Lappország, o. Laponiaᵣ Laptendia.^
Lapszám, 9. pagina, numei ul pagine^




Lapța, 9. mince, pilă, cotea; bUa; 0.
Labda.
Laptár, 9. luntre de pescuit, bareăᵣ
șaică (de ținut pesci).
Laptáz, v. a juca de-a mincea, a bate *
minceaₜ a se juca de^a cotea*
Laptudositó, 9. reportor, raportor.
Lapu, 9. brustur, scaiu mărunt, ctu-
lină (Arctium).
Lapul, v. a se turti, a se lăți, a se
ghemui, a se pleca; a se umili, a
se supune.
Lapulâs, 9. lățire, tuitire; ghemuite;
sarki —, turtirca pământului la
poli.
Lapultság, 9. lățire, turtite; tâmpite.
Lárifári, ₉, .tirța-pirța, vorbă dé clacă,
șirte-mărgările, cigă migă (și>o în-
miea), secătură.

Lárma

438

Látköz .

Látlelet

439

Lazac

Lárma, larmă, toiü, sgomot, gălă-
gie, vuet, freamet; tămbălau, tără-
boiu, halalae; lármát ütni v. csapni,
face larmă, dă alarm; face tărăboiii.
Lármás, a. sgomotos, lărmuitor, gă-
lăgios.          *
Lármáz, v. a face sgomot, a face
larmă, a lărműi, a sbîera, a țipa, a
face gălăgie, a striga.
Lármázó, «. lărmuitor, care face gă-
lăgie.
Lárva, 9. mască, figură pocită, larvă
(insectă).
Laska, 9. tăeței, tocmaci, fidea; csö-
ves’—, macaroană; —nyújtó, 5. su-
citoare.
Lasnak, 9. invelitoare de pat; straiu;
v. Lazsnak.

Lasponya, a. 1. moșmoală, mișculă;

2. ($ct.) moșmol (MespiUus). ! Láta, 5. lumina ochiului, pupilă.
Lassacska, a. Lassacskán, Lassadán, | Látás, 9. vé^(ut), vedere ; vkit —ból
Lassadjában, abv. încet, cătinel, ca-

tingan, ușor, domol, lin.
Lassan, áóv. încet' lin, domol, -căti-
nel, ușor; treptat, încetișor; în tă-
cere^, liniștit; — beszélni, a vorbi
încet, a șopti; — a testtel, numai
încet înainte, încet înaintează; —
járj, tovább érsz, pe încet ajungi
departe.
Lassanként, aóv. pe încetul, încetul
cu încetul; încet, puțin câte puțin.
Lassan-lassan, ai>v. mereuaș, treptat,
încetișor, pe încetul.
Lassít, ». a trăgâna, a zăbovi; a re-
ține, a retarda.
Lassú, a. domol, lin, încet; târziu;
leneș; adagiu, pian (mus ); — víz
partot mos, apa lină e afundă.
Lassúcska, a. încetișor, cam domol,

cam încet, lin.
Lassúd, Lassúdad, «. încet, oblu;\
mângăios, blând, dulce.            Í

                                         Látható, a., Láthatóan, Láthatólag,;-
Lassúdás, trăgânare, zăbovire, ză-\ - aöv. vizibil, ce se poate vede.
’      '         "'                     Látideg, 9. nervul vederii, nerv optic,
                                         Latin, lătinesc, latin.

bavă, temporisațiune.               Í
Lassúdik, v. a înceta, a se domoli,

tt se liniști.
Lassúdó, a. de încetare, domolilor,
liniștitor.
Lassukâs, a. încetișor, cam intet;
domol,, blând.                    , V
László. 9. Ladislau.
Lat, 9. lot, semi-uncie; —ra vetni, 1
a cumpăni, a chibzjiti, a reflecta, a •
se gândi, a socoti; nem sokat nyom
a —ban, nu valorează mult, puțin\

cumpănesce; minden szót —ra tenni, |
a cumpăni toată vorba.               |
Lát, v. a vedé, a privi, a se uita, a
contempla; (baza) a î>ede acasă; a I
merge spre casă; (—hoz, —hez), a I
se apuca de, a întreprinde; (nagyra),
a pretinde multe, a face mari pre- j
tensiuni; a vedé, a privi; (szíve- |
sen), a vede bucuros, a se bucura -l
de vederea cuiva;                   a á
vede cu plăcere, a-i pare bine de ț
^prezența Cuiva; (szükséget), a su- J
feri lipsă, a îndura lipsă, - necas; 1
(sok bút), sufere multă amărăciune,
îndură multă super are, - necas; Isten 1
látja lelkemet, martor îmi este |

Dumnezeu, pe Dumnezeii.
Lát, 9. vedere, înfățișare; —ra, Za
vedere; a visita la termin.

ismerni, a cunoașce pe cineva din . <
vedere.
Látat, ö. aer, aparență, părere; re-
sultat, sporiu, avantagiu, folos, pro-
fit; nincs semmi látatja, n'are nici 1
un^sporiu                              ‘ î’ț
Látatlan, a neve^ut, invizibil. |
Látcső, --, ochian, telescop, lornetă; $
színházi —, ochian, telescop de.
teatru, lornet.                        , f||
Látcső vez, v. a privi cu telescopul, 3
a examina cu ochianul; a lorneta.
Látellenzó, o. Láternyő, ». blinda
(paravan la fortărețe).                3

Láterö, c. forța puterea vederii.



Lát érzék
derií.

?. simțul organul ve-

Láthatár, orizont; sferă, cunoscință.
Láthatári, a. de orizont, orizontal,
Láthatatlan, Láthatatlanul, aóv.
nevegut, nevisibil.

Latinosság, a. latinism, latinitate. .
Latinság, 9. latinitate, lătinie.
Latinul, aóv. lătineșce.
Látkép, o. vedere, priveliște^ peis
(tablou).
látkép esség, 9. capabilitate de vedere,
putere de a vedea.
Látkör, 5. cerc de vedere, orizont^,
sferă.
Látköz, pardlaxă (astron.).

látlelet, 9, găscală, visumrepert;
starea unui lucru/- orvosi—, ate-
stat medical.

Látmány, o. vedere; privire,
sătura de ochi

înfățișare'
spectacol;

arun-
prive-
vista,

vefiut; învederat,

Zifte, fenomen;
aspect.
Látnivaló, a. de
clar, evident.





Látnok, 5. profet, proroc.
Látnoki, <»„ Látnokilag, abv. profetic,
profeticeșce.
Latnyi, ₐ. de un lot, de o semi-uncie.
Látó, a, de vedere; o. ve^etor; mustră,
exemplar, model; látó a gabonából,
mustră =, model din bucate.
Látogat, v. a visita, a face visitâ; a
încerca, a ᵣ bântui, a cerceta, a fre-
quenta; betegeket látogatni, a visita
pe cei morboși.
Látogatás, o. 1. visită, cercetare, fre-
quentare (de școală), cercare.; 2. su-
pe rare, necaz; —ára lenni, menni
vkinek, face visita, merge în vi-
sita la.
Látogatási, a. de visita, de frequen-
tare.
Látogató, a. și vizitator, oaspe,
cercetător; ascultător (la școală);
—ba jönni, vine în visita; —ba
menni, merge în visită.
Látogatójegy, o. bilet de visită.
Látóka, ochiü.
Latol, v. a cumpăni, a mesura cu
lotul, a- lotui; a pune în cumpe 'ă,
a considera, a judeca.
Latolgat, v. a cumpăni adese, a pune*
în cumpănă.
Látomány, 5. vedenie, visiune, prive-
liște, fenomen; spectacol, aspect.
Lator, a. cur var, ștrengar, potlogar,
borfaș; craiu, porc de câne; amă-
gitor, coțcar ; a. ștrengar, blăstemat,
berbant, mișel; —arc, mutră de
pungaș, mutră, de > blăstemat, « de mi-
șel; —élet, 9. vieață destrăbălată,
vieață desfrânată, == destrămată.
Latorkodik, v. a fura, a răpi, a face
tâlhării, a jăfui, a despoia, a face
mișelii, a precurvi.
Latorság, 9. strengărie, berbanție,
curvie.
Latos, a. de un lot.
Látótehetség, 9. facultatea de a vedé,
(puterea de) vedere.
Látpont, 9. punct de vedere.



Látra, abv. pe veduțe.
Latrai, abv. mișelește.
Látszat, 9. vedere, părere, ilusiune,
agarință; sporiu, rezultat, efect.
Lâtszatos, a. vizibil, evident, specios,
aparent, ilusoriu.
Látszatra, abv. la aparință, lă părere,
plauzibil, la vedere.
Lát szer, instrument optic, aparat
optic.
Latszerész, Látszerművész, 9. optic.
Látszik, v. a se vedé, a se páré ; a fi
învederat, a aparé.
Látszó, a., Látszólag, abv., Látszó-
lagos, aparent, la vedere, la apa-
rință, la părere.
Látszög, 9. unghia facial.
Láttamoz, v. a vidima, a          / í
Láttamozás, 9. vidimare.

Láttán, ₉. optică.
Láttani, a. optic.
Láttat, o. rezultat, efect,

urmare,
[vadă.

sporiu.
Láttat, v. a pune să vadă, a lăsa să
Láttáv, Láttávol, $. distanță

vizuală,

depărtarea vederii.
Láttér, 9. câmpul privirii; scenă,
teatru.
Lát-utáni váltó, 9. cambie a vistă.
Látváltó, 9. schimbarea vederii.
Látvány, 9. visiune, vedenie; prive-
liște, aparițiune, fenomen, spectacol
- aspect.
Látványos, a. de privit, spectaculos,
fenomenal; — darab, piesă de teatru,
dramă.               !
Látványosság, Látványság, 9. strălu-
cire, pompă, priveliște, spectacol.
Látványszerű, ₐ. v. Látványos.
Látvonal, 5. linie facială.
Latyak, 9. băltoacă, bărăcie, șlefăric,
  glod, tina, noroiu, moraștină.
Latyakos, a. băltii, morăștinos, tiiws,
*glodos.
Laura, 9. Laura.
Láva, 9. lavă; —ömlés, 9. vérsare de
  lavă; . —tömeg, 9. mossa de lava;
  üveg, 9. obsidian.
Láz, 9. friguri; fiori, ferbințeli; ră-
  scoală, agitație, revoltă, resvrătire.
Laza, -a. nestrins, rar, destins,
bălțit; pospăios, pufăios; poros,
sponghios; slab, destrămat, neînseen-
nat, lânged.
Lazac, 9. salm, somn, jemluga, lostriță
  (Salmo),             1

Lázad              440  Leánykodik

Leánykor 441              ,        Lebzáj

Lázad, v. a se reseul a, a se revolta,
a se , agita, a se scula (cu sabie).
Lázadás, o. revoltă, rescoatâ, rebeli-
une, resmirițăj resvrătire.
Lázadó, 9. rebel, resvrăiit, răsculat.
Lázadoz, v. a se revolta =*, a se res-
cula des,
Lazakőzet, 0. stâncă poroasă.
Lazán, abv. destins, bălții; desmațat. *
Lázár, o. Ldzăr.
Lázas, a. agitat, aprins, înfîerbintat,
revoltat, cu friguri.
Lázaszt, v. a resvrăti, a revolta, a
rescula; v. Lázit.
Lázbeteg, a. morbos de friguri.
Láz elleni szer, 0. mijloc =, leac
contra frigurilor.
Lázhév,*. langoaxe, fierbințeală, fiori
(de friguri).
Lázit, v. a destring&r a relăsa; a pu-
havi a lucra pământul, a rări; a
rcscoli.
Lázit, v. a agita, aațîță, a revolta, a
rescula, a resvrăti.
Lázitó, ș. și a. resvrătiioT, agitator,
ațițător; rebel..
Lázong, o. a se agita, a se ațița, a se
revolta, a se rescula.
Lázongás, resculare, rébéliune, re-
voltă, resvrătire, răsmirița.
Lázongó, a. resculat, revoltat, rebel.
Lâzronâm, 9. ferbințtâă, paroxism. i
Lazul, v, a se muia, a se puhavi, a
se rări; a se strica, a se destinde,
a se molipsi.
Iwólás, a. destindere, puhavi re; mo-
lipsire.
Lazurkék, &. azur, uliramann. , i
Lazurkő, 9. lazulita, peatră de azur, I
iiltramarin. (Lapis Lazuli).
Lázsi, *. agio, baș. loja.
Lazsnak, straiii, cerga, țol; por-
țiune catffrtească.
Lazsnakol, v. a bate, a pisa, a ciomăgi,
a da pe fot.
Lazénakös/a. îmbrăcat cu stnaiü, îm-
brăcat cu un țol.
Le. aóü. jos, de jos, de ‘vale; ptofix,
ab-; de*=, des sub=; tra~, stra^,
trans négy száztóli —, patru
procente jos, le-nek tartani a kocsi-
val, îndreaptă căruța la vale.
Lé,¹ v. suc; zamaₓ supa : ciorbă ;
hosszú lére ereszteni ©. föl ereszteni,
face zamă lungă, face vorbă multă;
levet csapni, face curte, curtenesce;

minden lébenkanál, își bagă nasul,
unde nu-i ferbe oala, se mestecă la
toate; benne van a —ben, e meste-
cat in chestie; keserű lesz annak a
leve, ya fi amar fructul; ő itta meg,
a levét, el a tras scurta, asupra lui
s’a resbunat; összeszűrték a levet,
aü uneltit împreună; unul ca altul.
Leábrázol, ᵥ. a- depinge, deeopia, a
înfățișa, a zugrăvi.
Lead, Leád, ». a da jos, a expedia.
Leágaz, a desfrunzi, a curați de
crengi.
Leágazik, 0. a se ramuri in jos, a se
ramifica; a-și trage originea, a de-
scinde, a se deriva.
Leágyaz, 0. a face «=, a așterne patul.
Lealacsonyít, 0. a dejosî, a înjosi, a
umili, a degrada.
Lealacsonyító, a. dejositor, umilitor.
Lealacsonyodik, v.a se dejosî,' a se
înjosi, a se umili, a se degrada.
Lealáz, v. a umili, a înjosi, a supune.
Leálcáz, v. a deslarva, a demasca.
Leâldozik, v. a asfinți, a apune (soa-
rele).
Lealjasit, y. a înjosi, a umili.
Lealjasodik, ᵥ. a se umili, a se dejosî,
a se demite.
Lealkonyodik, 0. a apune, a sfinți
(soarele), a insera.
Lealkuszik, ᵣ. a scări, a zbate (din
preț) ; a târgui, a se tocmi, ᵥa cum-
păra:
Leállaz, v. a lua zăbelele jos (dela
cai).
Leálorcáz, y. a lua jos masca, a de-
masca; v. Leálcáz.
Leány, d.fică, fia; fetița, fată, fecioa-
ră. copilă.
Leány-ág, ₉. linia femeiușcă, liniai
de fete.
Leány-asszony, 9. 'ecioară (fată),
domnișoară, coconi ă, damicelă; .fe-j
cioară, vergUra, virgină₄
Leányfővel, abv. ca fată, ca copilă.J
Leányháló, 0. noaptea dinainte
, nuntă, în care prietinele > ei mân$
găe pe mireasă.                  A?
Léányiskola, 9. școală de fete,- școala
de fetițe.               '        L
Leánykérés, 9. pețit.             j
Leánykéiö, *. pețitor; —be menni|
merge q. peți, -la pețit*.
Leánykorik, ᵥ. a feti, a petrece in^
fetie.                          ' J

Leánykor, vrîsta feciori^, vrîsta de
fată; íjiég —'korában, încă rin anii
de fqtâ, încă ca fdta.
Leánymaradék, ». fete, copile (ca re-
mășițe).
Leánynegyed, *. quartalifiüi pătrime *
(jurid.), ereditatea fetei (după -drep<
tul ungarL
Leánynézés, ». pețit, pețire; vedere.
Leánynéző, o. pețitor; pețire, pețit;
—be menni, merg'' a peți, pe ve-
dere.
Leánynövelde, 0. institut pentru, eres-
cerea fetelor, interuaț de fiete^
Leányos, ₐ. cu fete, ea o fată; iubitor
de fete; — ház, casă cu iete.
Leânyoz, v. a cerceta^ fetele; a, face
visită la fete.
Leânysâg, *. fetie; fetele.
Leányvár, 9. șanț, meterez.
Leányaik, v. a ajunge fată mare, =
fecioară.
Leányzó, 9. fată (in per), fată mare,
fecioară; domnișoară, coconiță;
Leapad, v. a scade,, a decresce, a de-
cad/.                       [puțina.
Leapaszt, v. a face sa scadă, a îm-
Leárbocoz, v. a lua jos catargul.
Leázik, v. a se miiia; a se șwneni, a
se îmbăta.
Leáztat, » a muia, a înmiiia; a îm-
băta.
Lebben, v. a sări ușor, a pluti, a
merge ușor.
Lebbencs, a. ftusturat, ușor de minte,
zburdalnic; desfrânat; far fală.
Lebbent, v. a face sa plutească, a des-
chide ; a desface; a aerisa; a. lăsa
să fâlfăe.
Lebbentyu, 9. v. Szellentytt
Lebeg, v. a sbura, a flutura, a se le-
  géna, a pluti (in aer), a se clătina,
  a fâlfăi.
Lebegő, a. sburator, plutitor, fâlfăi-
  tor ; 9. anapest (picior versual).
Lebegő állás, 0. posiție i n cumpene.
Lebegtet, v. a avânta; a scutura (cu
  năframa); a fiustura, a oscila, a
  vibra.
Lebel, 0. boare, aer ușor.
Lebeleg, 0. a face nebunii, a face
  bazaconii; a fi deșănțat, a fi șod.
Lebélyegez, v. a timbra; a stampila.
Lebélyegzés, 9. timbrare; stampilare.
Lebeny, î. colț, clin, margine, capet
id.e vestmânt); bărbie.

Lebenyő, 9. tragăn (la hol); bărbie^
Lebernyeg, 9. bărbie ; pelcuță ; petec,
zdreanță.
Lebernyeges, «. cu bărbie, bărbios,
trăgânos.
Lebeszél, 0. (vmiről), a. abate, a de-
sfătui, a avorbi^
Lebetegedés, * lauzifi, chcndeli/^că-
dere la patifl nașceril.
Lebetegedik, Lebetegszik, Lebetegűl,
0. a se bolnavi, a cadé la pat , (de
nașcere), a fi lăuza.
Lebilincselj a ₜíncatena, a , ínban-
țui, a puhe' .ifl lanțuri, dițân/ in
fere ; a pvne pedecă (la cdl); a
lega, a încorda 4atențiunea).
Lebke, a. ușor, fiîisturat, spulberat,
venturaÂc.
Lebked, v. a se leaena, a. pluti in -
aer, a fâlfăi, a plana.
Lebkő, 9. meteor.
Lebocsát, 0^ a cufunda, a afundat a
dimite, a lata în jos, a delăsa.
Lebocsátkozik, v. a (s)cobori, dpogotâ,
a descinde, a se dimite,, a se a^eza^
Lebont, 0. a dărima, a demola, (un
zid); a frânge, a rupe, a strica
( un pod) ; a flobori, a da jos, a âa-
rima, a surpa (o casa) ; \â*gyat), a
face a așterne patul.
Lebonyolít, 0. a depăna ; â. regula, a
\ duce la bun sfirșit (o afacere). ¹
; Leborit, 0. a acoperi, a, ceperii a
astupa ; a resturna^ a prăvăli; a pvă-
păstui.
Leborotvál, v. a rade.
Lebcrúl,'0. a. se închina, a se pro-
șterne, a cadé la pământ, a face mă-
tănii.                         [pom).
Lebotol, 0. a. desrămuri, a curați (un«
Lebtan, 9. vtetéoroloaie.
Lebúj, 9. cabana, carcimă de rând ;
  bordel^ popina.
Lebvkik, 0. a cadé, a se resturna,, a
se urni; a se jsurupa; a se afunda,
a se cufunda.
Lebuktat, v. a restuma; a afunda,
  a cufunda.
Lebunkóz, ᵥ. a ciomăgi, a da cu mă-
  ciuca.
Lebvas, 9. fer meteoric.
Lebzsel, 0. a tandăli, a trândavi, a
  se lenevi, a âmbla in samă de nimic,
  a bate lela, a tăia cânilor frunte.
Lebzsi, a. tândălos, leneș; trântor,
pierde-vară.

Léc


Léc, p. leț, laț; brâu, chenar.
Lécei, v. lățui.
Léces, a. lățuit, cu leț.
Lécez, v. a lățui.
Lécezet, 9. lățueală, înlățuire; îngră-
ditură cu laț șpalir (șireag de sol-
dați). f
Lecihelődik, «. a depune, a se des-
brăca (de haine).
Léckapu, ■>. poartă cu gratii, = de
lețuri.
Lecke, 9. lecțiune, prelegere.
Leckekönyv, egyetemi —, 9. in-
dice ; index.
Leckepénz, o. dîdactru, taxă de școală.
Léckerítés, o. grotele, parmaclîc cu =*,
îngrăditură cu laț.
Leökéz, a dăscăli; a mustra; a
înfrunta, a certa.
Leckézik, v. a spune lecțiunea, a ră-
spunde.
Leckéztet, v. v. Leckéz
Léckorlát, o. îngrăditură cu laț; spa-
lir.
Lécpalánk, t>. îngrăditură cu țeruși,
palan cu laț, parpiaclîc.
Lécszeg, 9. cuiu de laț.
Lecsal, v. a amăgi, a inșăla.
Lecsap, v. a scoate; a tăia (capul);
a resturna, a dărîma, a trânti la pă-
mânt, a precipita, a tăia (arbore);
a bate (taraba), a rade (mesura), a
searunca asupra, a se. cobori; a
trăsni, a căde (fulgerul).
Lecsapódik, v. a se închide, a se lăsa
în jos; a se așeza ca precipitat pe
fund.
Lecsapol, a da cep, a scurge ; (ta-
vat), a scurge un lac, a sbici, a

usca.
Lecsapoló, Lecsapoló-árok, j. canal
de scurgere.                   fiere.
Lecsapolócső, o. țeve canal de scur-
Lecsatol, v. a descătărăma, a deslega,
a desprinde.                   <    )
Lecsavar, v. a desface, a desfășura.
Lecsendesedik, v. a se domoli, a se
liniști, a se alina, á se calma, a se
astâmpăra, a se mulcomi.
Lecsendesít, £ a liniști, a domoli, a
alina, a calma, a astâmpăra, a mul-
comi.
Lecsöndesül, v. v. Lecsendesedik.
Lecsépel, v. a bate cu îmblăciul, a
îmblăti ; a tăia cu vorba, a pune de
mămăligă

442

Leél

Lecsepfil, v. a doborî', a; restwrria, a
trânti (la pământ).
Lecsillapít, v. a liniști, a. împăca, a
alina, a mulqomi,. a potoli.
Lecsillapodik, Lecsillapúl,. v. a se
liniști, a se domoli, a se mulcomi, a
se așeijkt. â se alina, a înceta.
Lecsíp, v. a mușca, a rupe (cu un-
ghiile, cu dinții); --ni magát, a se
îmbeta, a se chefui, a se șumeni.
Lécskál, v. a spicui ; v. Böngész.
Lecsonkáz, v. a sluti, a schilavi, a
ciunti; a tăia, a curăți (arborii).
Lecspurdi, a. flecar, guraliv, limbut*
fteură, toacă-gură.
Lecsuház, v. a afla, a adulmeca, a da
de urmă (la feară).
Lecsunyit, v. a mânji, a spurca, a în-
tina.
Lecsúpoz, v. a reteza (arbori).
Ledér, a. desmățat, destrămat, ' des-
frânat, frivol; înfumurat, vanitos*
deșert.
Ledérkedik, v. a fi desmățat, afi fri-
vol; a duce vieață destrăbălată, a
fi vanitos.
Ledérség, 9. desfrânare, libertinagiu;
ușorătate; vanitate, frivolitate.
Ledérül, aóv. în desfreu, frivol, destră-'
băiat, flusturat, venturatic.
Lednek, 0. măzăriche, lințișoară (Er-
vum ervilia).
Ledobban, v. a cădâ pocnind, a căde
la pământ, a se resturna.
Ledolgoz, «>. a scări, a plăti (dătoria
cu lucru).
Ledöf, v. a înjunghia, a resturna, a
culca (la pământ) ;, a străpunge, a
ucide.

Ledől, v. a cadé, a se resturna, a se
dărîma, a se surpa, d se perde, a
căde, a da înapoi; a se culca, a se
prăbuși; a se culca (la păment).
Ledönt, v. a dărima, a surpa, a ruina;
a da jos, a doborî, a resturna, a pră-
buși.
Leég, v. a arde, a se preface în
cenușă.
Leéget, v. a preface în cenușă, a pârli,
i a arde.
Leégett, a. ars, prefăcut in cenușă,
pârlit; păgul it de incendiu, = de foc.
; Leejt, v. a scăpa ; (lábáról), a arunca^
! la păment, a trânti, a resturna.
! Leél, v. a trece vieața, a trece filele,
a muri.

Leemel, v. a ridica.
Leendő, a. viitor, care va fi, fiitor.
Leenged, v. a reface, a relăsa, a mai
lasă, a relaxa (din preț), a destinde,
a slobozi, a ierta.
Leengedés, 0. refacere, relăsare, re-
laxare, iertare.
Leér, y. a ajunge până jos, a atârna
(până lâ pământ) ; a sosi în vale.
Leereszkedés, 0. coborire; afabilitate,;
condescendență,                    ;
Leereszkedik, v. a se lăsa în jos; a |
descinde; a se umili, a se coborî; a ।
fi afabil.                         !
Leereszkedő, a. Leereszkedve, aóv. i
condescendent, afabil, blând, popu-;
Iar.                               i
Leereszt, v. a lăsa în jos, a coborî; í
a cufunda, a lăsa să, cadă; a lăsa \
în jos (sicriul); (korcsolyán), a des-
cărca (o bute în celar); a desprinde,
a destinde (coarda); (hajót), a lăsa
nuia pe apă; (horgonyt), a arunca
ancora; (lobogót), pleacă steagul;
(vitorlákat), strînge (ventrelele >.
Leesik, v. a căde, a pica; a căde la
pământ, a se proșterne.
Leétet, v. a argăsi, a scoate ceva cu
apă tare, a depărta cu corosive
(pete).
Leevez, v. a pluti =, a, vâsli la vale.
Lefárad, v. a osteni la vale.
Lefarol, Lefartol, ᵥ, a se fnrdului, a
aluneca-la vale (sania).
Lefátyoloz, v. a acoperi cu vel, a pune
velul, a pune fachiolul; a desveli,
a descop ri.
Lefeg, v. a spânzura, a atârna în
sdrențe.
Lefegyverez, Lefégyvereztet, ᵥ. a
desarma, a lua armele; a face să
depună armele.
Lefegyverzés, 0. desarmare, depunerea
armelor.                   . [capul.
Lefejez, v. a decapita, a tăia a lua
Lefejezés, 0. decapitare, luarea =,
tăiarea capului.
Lefejlővonal, 0. evolută (linie).
Lefejt, v. a desface, a struji a des-
coase, a destrămii; (kukoricát), a des-
facă; atrage, a scoate (vin); (bőrt),
a coji, a jupi; a deapâna, a desvăli.
Lefejtő, Lefejtővonal, 4. evolventă.
Lefekszik. Lefeküdik, v. a se culca,
n se întinde pe pământ, a se pune
in pat, a se culca să doarn ă.

Leemel 443                     Legazemberez

Léfektet, v. a culca, a pune ..să se
culce, a așe^a să doarmă, *a pune să
doarmă.
Lefekvés, d. culcare, culcat.
Lefelé, aóv. în jos, de vale, la vale.
Lefest, v. a zugrăvi, a depinge, a
descrie.
Lefeszűl, ᵥ. a se descorda, a se des-
prinde, a se destinde.
Leffeg, v. a murmura, a mormăi.
Leffen, v. a atârna, a se clătina; a
spânzura, a jinde.
Leffentyü, ». fleândură, Jruleandră.
Lefizet, v. a solda, a plăti, a răfui,
a achita.
Lefog, v. a ține, a prinde, a apăsa, fi
copleși; a arunca la pământ, a trânti,
a trage, a detrage, asubtrage (plata);
a închide ochii (mortului).
Lefoglal, y. a secuestra,.a ocupa, a
deține, a apuca, a cbnfișca.
Lefoglalás, o. cucerire, opugnațiun&;
confișcare, secuestrare.
Lefokoz, v. a degrada,. '
Lefoly, v. a curge în jos, a curge ta.
vale, a decurge. .
Lefolyás, o, decurgere, decurs, curs;
interval.
Léfolyócső, o. tub -, țeavă■_ *, canal
de scurgere.
Lefordít, v. a resturna, a da de-a
dura; a traduce.
Lefordúl, v. a căde, a se resturna.
Leforgás, t>. cărgere, curs, trecere, de-
curs (timp).
Leforog, ᵥ. a trece, a decurge, a se
roti, a se rostogoli.
Leforráz, v. a opări; a pârli, a.frige
a face de rușine.
Lefő, v. a ferbe, a scade (ferbând).
Lefölöz,Ar. a alege smântână; a ne-
tezi, a îndrepta (aria).
Lefőz, ©. a ferbe,.ᵣ a scăde ferbând;
a păcăli, a frige, a da de gol.
Lefülel, v. a tagé molcum, a tace ca
piticul; a trage de urechi; ᵥ. Lefőz.
Lég, 9. aer.                    [remi*
Legalább, &óv. cel puțin, fineai, ba-
Legallyáz, v, a tăia ramurile, a cdrăți .
(pomii).                   *
Legalsó, a. cel mai de jos, cel mai
înjosit, infim.
Legalul; aóv. mai de jos, mai de de-
subt.
Legazemberez, v. a injura, a sudvi;
a rușina, a porcari.

Ingázol

444 Légszeszvilágítás

Légszivattyú

445             Lehel

LggazoL v. a gunoi, a presera gunoiti,;
á gasb a parcări..
LegtaoLv.^a strivii a călca (in pú-
cioare), a íncaleca preste, a trânti
lapdment.
Légcső^ a, berigala, gâtiță, tracheát
arteră.
Legelő. a pasce, a pășuna. 1
Legelés, ». pa&cere, păscut ; — ideje,
timpulfle păscut»
Legelész^ v»a pasce (in-treacet).
Legelő, ». pășunei inflaș. islaz ; suhat.
Legelöl, abv* ín* rîndul prim.; mai
înainte; dela început,* înainte'de
ML
Legelőit,rit, luncă, câmp (de. pă-
șunat).
Legelőször abov prima .data, mal ân-
tâiu^înainte de. toate.
Legelső,»^ primul prima, cel d'in-
tain; cea»d*îr^âie ; primar.
Legelsőben, abv. înainte de toate,
pțima.datâ* nu& întâiu.
Legelteka apăsce, aduce la pășune,
a păstori; a lăsa să pască ; szemeit
—ni. vmin, îșipașce ochii pe ceva.
Legeltetési jog, 9. drept de pășunat,
drept- de islaz.; pășunărit.
Légely» a. fedeleș, butidcă.
Légeny, ». nitrogen, azot.
Legény, fecior; flăcău, june, juni-
șan; cheia#; gregar; sodal, calfă;
ki a-— a-csárdában, dne-l fesier
afyr&l - să dee piept cu mine !     |
Legény-éi'et, 9. vieață de flăcău, vieață
de june,*= de garson.
Iregépyes, a. fecioresc, bărbătesc;
fetâoriță, andromană, Iubitoare de
"ficiori-(fată).
Legénykedés, ». feciorii, vieață. de
                    timpul de sodal,

Legénykedilc v. a petrece anii fecio-
riei; acefali, a se lăuda (cu pu-
terea sa/; a face năzdrăvenH; a
fi calfă.                '      \
Legénykor*, ». tinerețe, junie, junețe;
ucenicie (timp).
Légenysav, ». acid azotic, acid fâtric.
Legénység, ». tinerețe; junie; ju-
nime. tinerime; feciori; ostașime
de rend; bravură; curaj.
Legénytárs, ». tovarăș, camerad, com-
panion.
Legfelől, Légiéiül, abv. tocmai de a-
supra.

Legfelső, a. suprem,cel mai înalt,
cet mai de asupra.
Legfőbb, o. suprem, suveran, prea-
inait, mai de căpetenie.
Legfölebb, abv. chiar de asupra; cel
mult. .
Légfűtés, ». foc(ărit) central.
Léghajó, ». aerostat, balon.
Léghajós, ». aeronaut.
Léghajózés, 9. plutire cu aerostatul.,
Léghatlan, a. ermetic (închis). ‘
Léghuzam, curent (de aer).
Leginkább, ata. mai ales, cu deose-
bire, din adins, mai tare, mai.
mult.
Legitt, abv. îndată, eacă aci, nu mal
decât.
Légjárás, ». curent, de aer.
Legjava árú, Legjobb fájta árú, 9. de
priina sortă, ^ calitate (marfă).
Legkevésbbé, abv. nai puțin, ín mai
puțini                           /
Légkör, 9, atmosferă, văzduh.
Légköri levegő, ». aer atmosferic.
Légköri nyomás, », presiunea aerului
atmosferic, presiune atmosferică..
Legközelebb, a. cel mai de aproape,
cel mal apropiat; abv. mal înainte
de toate, mal de curund, peste puțin,
cât mal curund.
Légmentes, a. Légmentesen, abv. er-
metic, închis perfect.
Légmérő, 9. barometru, aerometru.
Légnedvméró, ». higrometru.
Légnemű, a. aeriform; găzos.
Legombolyít, v. a depena, a desvăli.
Legott, Legottan, abv. îndată, mimai
decât, pe dată, iute, la moment-.
Legörnyed, v. a se fyncovoia, a se
îndoi; (a teher alatt), a cade (sub
sarcină) , a șovăi; a se pleca, a se
gârbovii
Légsav, 9. acid azotic, acid nitric,
LégsúlymérŐ,* 9. barometru; edé-
nyéé’—, barometru cu vas; (körte-
alakú), barometru cu peară; (sziVQț-
nyás), barometru cu sifon.
Légsűrítő, ». pumpa de compresiune,,
compresor.
Légsűrmérő, 9. manometru.
Légszelep, ». ventil.               ₖ
Légszesz, ». gaz.
Légszeszlámpa, ». lampă de gaz.
Lég zeszmérö, ». gazometru.
Légszesznemű, a. gazos.
Légszeszvilágítás,». luminare cu gaz.'

Légszivattyú, ». mașină pneumatică,
pumpă pneumatică.
Légtan, 9. meteorologie.
Legtöbbnyire, j^bv. de cele: mal de
multe, ori, mal cu seamă, mal adese.
Légtiikrözés, Légtükrözet, 9. fota
mgrgană.
Légtúnemény, 9. fenomen aerian,
meteor.
Légtnnet,». vedenie, nălucă; meteor,
fenomen...
Légtünettan, ». meteorologie.
Légudvar, ». cearcăn de lumină.
Leguggol, v. O' Se ghemui, a se stârci,
a se pleca* a s% tupila.
Légutazás, * eăfât&rie aerină, « aero-
nautică.
Legutóbb, abv. mal pe urmă, adine-
oară, odinioară.
Legutól, Legutóljára, • «óv. de cuvînd,
de unăzl, -mal pre urmă.
Legutolsó, a. cel mal dz pe urmă,
tiUim.
Legutolszor, ata. mal pre urmă,
pentru ^ultima dată.
Légűr, ». văzduh, atmosfera.
Légüres, a. fără aer.
Légvár, 9. (c)himeră, plan fantastic.
Legvégső, a. cel mal din urmă.
Légvilágítás,», luminat cu gaz(aerian).
Légvonat, ». curent de aer, curent.
Légy, ». muscă ; țel, țintă (la pușcă);
lába szárán csapni a legyet, a
prinde tnusce; a légynek sem árt,
nu face rău nimărui; egy csapással
kétalegyet, a doborî două musce cu
o lovitură.
Legyaláz, v. a defăima, a înjosi, a
insulta, a calumnia, a discredita, a
micșora.
Légycsapó, ». apărătoare de musce.
Legyes, a. muscos, cu musce; stre-
chio8, reu de musce.
Legyeskedik, (a hölgyek körül), v. a
face curte, a curtisa, a face frumo-
sul, a da onoare; a da din coadă,
a se apera (de musce).
Legyez, v. a apăra (de musce), a da
din coada, a se gudura, a face vânt,
a adia.
Legyezget, v. a adia, a apăra; a se
uita printre degete, a fi indulgent,
a acoperi (greșelele cuiva).
Legyező, ». apărătoare, praftura* (fi-
arelor), bidinea, sfeștoc; vârful
coadel ; eventail.

Légyfű, ». (fai.) puricariță (Intda
puriedria) ; praf ne musce.
Légyháló, 9. rețea -de prins ^musce.
mreaja de-musce.
Legyint, v. a adia; n anina, a atinge
ușor, anete fii; a facevânt.
Légykapó, (vezi.) igelat; colibri
(Muscicapa)..
Légyott, 9. loc* de inüinire, -randevú.
Légyölőgalóoa, ». (âot.) buretepestriț,
mucar (burete veninos).
Legyőz, v. a învinge,-a birui, < a în-
frânge, â-bate.
Legyűr, v. a prăbuși, a turti, -a ră-
pune ; a împătura,a încreți.
Légyvesztő, ». venin > saă hârtie de
ₖ musce.
Leh, 9. respirare, (reisufiare.
Léha, a. gol, săcindhudfmMi, ușurel;
— mag, sămânța seatâ ;—^ember,
săcătnra f de om) fipprăFSpNftă.
Lehaboz, v. a luas^a cidege spuma.
Lehajlás, ». plecare, HrMnațivrne ;
ghemuire.
Lehajlik, v. a se imdânai a se îndoi,
a se pleca, a^se încovoia.
Lehailit, v. a pleca, a tacovcla, a
îndoi.
Lehajlitâs, ». plecare, încovolare, în-
clinare.
Lehajókázik, v. a pluti cw corabia la
vale.
Lehajol, y.  Lehajlik.
Lehajt, v. c pleca (capul); a asu-
mete ; a alunga,; a goni 4a vale ;
nincs hová fejét lehajtsa, ^ffiare
undé ’p pleca capul.
Lehullik, v. a se aufii (pânfi jós ).
Lehámlik, v. a se descoji, a se'dnbi,
a se desghioca, v. Sámlik.
Lehámoz, v. a curați ae coajă, -a
desghioca; (a lovakat), a deshdma,
a dâsprinde (caii).
Lehangol,, v. a descorda, ■ a^ indispune,
a supera.
Lehánt, v. a curățî, a dezghioca;
(kukoricás), a desface.
Lehány, v. a arunca jos/^a-^hMri.
Léhapót, ». (&M ^meiu păsăresc
(TÂtbospermum officinale).
Léhás, a. sec, secant; -ușoratec; *-se-
arbed, neplăcut.
Léhaság, ». sărbefibne, -săcătură, ni-
micuri, trândăvie, lene.
Lehel, v. a răsufla, a respira; a in-
spira.

Lehelet

446

■Lejtés

Lejtésmutató

447

Lélekemelő

Lehelet, Lehellet, a. (re)suflare,
respirare.; utolsó —ig, pană la Ul-
tima suflare.
Leherífyáz, Lehernyóz, v. a curați
de o/nide.
Lehet, v. a fi posibil, a se puté; —
hogy elutazom, se poate, că voiü
călători; nem — kimennem, nu
pot eși; ebből a gyerekből — vmi,
din copilul acesta se poate alege
ceva. ’
Lehetetlen,a. cu neputință,.imposibil.
Lehetetlenit, v- a face imposibil, a
zădărnici.
Lehető, a. Lehetően, abv. posibil, cu
putință.
Lehetőképen, aó*>. in mod posibil*.
Lehetőleg, aóv. încât se poate* după
putință.
Lehetőség, putință, posibilitate.
Lehetősít, Lehetővé țesz,». a face po-
.sibil, a face cu putință ; a concede,
á admite.
Lehetség, t>. posibilitate; —hez ké-
,pest, după putință; nincs benne —,
nu este cu putință.
Lehet séges, a. cu putință, posibil.
Lehetségesít, Lehetségessé tesz, v.
a face cu putință. .
Lehever, Leheveredik, v. a se așter-
ne, â se'întinde jos.
Lehiggad, v. a se așetfa (pe fund) a
se sedimenta, a se limpe^ú,
Lehiggaszt, v. a sedimenta, a filtra,
a stracurd.
Léhó, o. pâlnie, nunie, letca.
Lehord, v. a purta, a căra (jos,, a
dărîma, a strica; a certa, a mustra,
a ocări, a probozi, a da un perdaf
(cuiva).
Lehorgaszt, a încovoia, - a strâmba;
a pleca; —ja a fejét, a 'fii pleca
capul.                         V/
Lehorgasztott fővel,.góv. cu capul ple-
cat,, în piept.
Lehoz, v. a coborî, a aduce, a con-
duce în jos; a deduce, a conclude.
Lehozas, Lehozatal, d. deducțiune,
conclusiune.
Lehugyoz, v. a se pișa pe
Lehull, v. a cade jos, a pica jos.
Lehuriț, Lehurogat, ᵥ. ₐ tîrî în
fipraiu; a certa aspru, a dejosi, a
mustra aspru.
JLehÚü,-. o. a trage in jos, a dezbrăca
(papucii); a scoate, a smulge,; (vki

bőrét), a jupui;(bort a seprőjéről)!
pritocesce, trage vinul (de predxojA
dii) ; (összegből), detrage, reține dvrv
o sumă; a șterge (un nume). |
Lehűt, v. a reci, a stâmpera,a re4
cori, a calma, a modera.             |
Léhűtő, ». nemernic, perde-varăl
soarbe-zamă; calic,, călendroiu, cw-^
flingar, moțpan, pintoc.
Leigáz, v. a subjuga, a înjuga ; J
supune.                               J
Leír, v. aabscrie (odatorie); a (de)|
copia, a descrie, a depinge, a zu^
gravi.                                |
Leírás, a. (de)copiare, descriere;
scriere.
Leirat, t>. rescript.                J
Leírhatatlan, ₒ. indescriptibil.
Leíró, a. descriitor, descriptiv,
scriitor; copist; plagiator.
Leiszsza magát, v. a se imbeta, a sJ
șumeni.
Leitat, v. a imbeta.                 J
Lejár, v. a scădâ, a espira (poliță)^
a umbla la, a coborî la; a decade)
(cambiu) ; magát —ni, a-i treci
vremea, a-și pierde nimbul, a scaA
pata.                                11
Lejárat, v. a lăsa să treacă, a lăsa $&.
expireze; a duce la îndeplinire,
finalisa (proces)..                  3
Lejárat, cădere, decădere; scadență™
expirare.                            *||
Lejárati idő, ». timp de cădință, = scol
dință, f expirare, <= expiriu. 3
Le járati nap, a. <fiua de scâdență.
Lejárt,’a. expirat, împlinit, de platu
(termin).
Lejebb, abv. mai jos, mai la vale. -3
Lejebb hangol, v. a descorda. ||
Lejébbít, v, a degrada.
Lejebb szállít, v. a micșora, a
ríja.                               lai
Lejegyez, v. a descrie, a copia,
schița ; a însemna.                   O
Léjó, o. pâlnie, leica, nunie; corrâla
■ tub (acustic).                     J3
Lejt, v. a înclina, a merge la
a da tactul; a dansa, a juca;tB
coastă, clină, povîrniș.              ■
Lejték, a. scară gradată, scală;
clina, pfețipiș, povîrniș.
Lejtékel, v. a nivela.
Lejtéklő, o. cumpănă =, nivel idrlS|
lic; balanță idrostatică. Jgl
Lejtés, &. cădere clină; damcrvJB

Lejtésmutató, ®. scara de înclinațiuve.
Lejtez, v. nivela.
Lejti, o. trocheu (picwr versual).
Lejtmérés, a. nivelare.
Lejt mérő, a. nivel idraulic, balanța
idrostatică; libelă, cumpănă de ni^
velar ,                       [țiune.
Léjtmutató, a. arătător de înclina-
Lejtő, o. clină, coastă, pOverniș, pre-
țfpiș; plan plecat; dans, joc; —t
járni, a dansa; minden hágónak
van —je, nu e suiș fără coborîș.
Lejtőhegység, ». munte înclinat, plan
înclinat.
Lejtőmutató, a. scară de înclinațiune.
Lejtős, Lejtősen, a. costiș, povârniș,
plecat.
Lejtősík. a. plan înclinat, șes costiș.
Lejtősít, v. a înclina, a ple^a de vale ;
a aplana.
Lejtosödik, v. a se înclina, a se po-
vîrni, a se pleca.
Lejtőz, v. a juca, a dansa; a nivela.
Lejtszog, a. unghiii de înclinațiune.
Lék, a. gaură, bortă; produf, copcă,
gaură (in ghiață).
Lekacag, v. a ride de, a deride,
a-și bate joc de.
Lekaesol, Lekacsoz, v. a curați de
frunze (tabacul).
Lekantároz, v. a tua friul.
Lekanyarodik, ᵥ. a strâmba, a
șe îmdoi, a se incopofai
Lekap, v. a lua jos, a apuca jos, a
țrage jos.
Lékaszabol, v. a arunca în sabie.
Lékel, v. a borti, a găuri, a deschide.
Lekenyerez, ». a îndatori, a deob-
Mga, a câștiga pe partea- sa; a co-
rumpe, a mitui.
Leképez, v. ă copia, a zugrăvi; a
lua fprmă.
Lekéredzik, Lekéredzkedik, u. a se ș
cere jos.                            i
Lekésik, a se întârdia,, a zăbovi; ’
a scăpa (trenul).
Lékesz, a. trepan, sfredel.
Lékez, ᵥ. v. Lékel.*
Lékhálászat, a. pescuire prin produf
de gheață.
Lékháló, a. reția de gheață.
Lekónqol, v. a măcelări, a tăia (în
bucăți), a dumica.
Lekonyűl, v. a se pleca, a se îndoi;
a se înmuia, a se strîmba, a se în-
covoia. '         .

Lekoppad, v. â se pleșuvii a năpârli.
Lekótazj Lekottáz, v. a pune pre
note.
Lekönyököl, v. a se pune pe coate.
L^kop, v. a scuipa, a ștropi.
Leköszön, ». a se.mulțămi, a abdice,
a chită.
Leköt, a a lega, a pironi, a strînge,
a înțepeni; a pansa, ă lega, a
înfășurat a bandaja (oh rana);
(írásban), a stipula, a vincula;
(zálogul), a amaneta; —ia figyel-
met, ține atențiunea in încordare.
Lekötelez, v. a îndatori, a obliga, a
deobliga.
Lekötelezett, Lekötelezetten, a. legat,
obligat, îndatorat.
Lekötelező, a. obligator, îndatoritor.
Lekötelezve, góv. obligat, îndatorat.
Lektika, a. lectică, v. Kprdély.
Leküzd, v. a învinge, ă birui; a de-
lătura (pedecz).
Leküzdhetetlen, a. neînvins, nebiruit.
Lel, Lél, v. a afla, a f găsi, a întâm-
pina; mi —t ? ce ți sa întâmplat,
Ce necaz ai ? ce te-a cuprins; hideg
—, are friguri* îl prind frigurile.
Țihl, 9. spirt i)t, ^esență.
Leláncol, v. a lega stri/ns, a înlăn-
țui, a încătușa, a robi (inima).
Lelappad, v. á se așega, ă scade.
Lelapül, v. a se turbi, a se pleca, a
se tupila, a se umili, a se ghemui.
Leledzik, v. a respira greii; ase afid
=, a petrece; bűnben —, a petrece
in pecate, a păcătui.
Lélek, a. spirit* suflet, inimă, băr-
băție, curaj; spirit, stafie, nălucă,
duch, spiriduș, fantomă; consciință,
cuget; lelkére beszélni, ,a-Í pune la
inimă, a-i vorbi la inimă; lelkemre
mondom, pe sufletul =, pe consci-
ința mea; Isten látja lelkemet,
martor îmi este D^eu; nyugodt
—kel, cu conștiință liniștita, liniștit;
$ törvény lelke, spiritul =, înțelesul
legii; quințesență; lelkem! sufletul
meu ! dragul meii ! egy — sincs ott,
nu e de față un suflet de om ; lelke
bor, lamura vinului, cel mai bun
vin.
Lélekbenjáró dolog, a. chestie de =,
lucru de consciință.
Lélekbúvár, psicholog.
Lélekemelő, Lélekemelőleg, ₐ. în-
nălțător de spirit, ue inimă.

Lélekerő

448

Lelkiismeret

Lélekérö, 9. tărie sufletească, - de
s^lét;curaj, tărie de caracter.
Lmekfőnség, 9. mărinimie.
Lélékhttdalás, 3. mustrare de consci-

Lelkiismeretes 449

Lendület

   Léíékhéborgatás, 9. neliniște sufle-
    tească.
   Lélekharang, 3. 'clopbt (care se trage
    lamorți).
   Lélekjelenlét, 3, prezență de spirit.
  L^ekKöltözés, 3. metempsichosă.
   Léleknagyság, 3. v. Lelkinagyság.
  BâleWyugalom, 3. liniște sufletească,
  '^fliee-miflețeâscă.
  * Lélókölő, a. mistuitor, obositor, zdro-
    bitor.
   Bélekpénz, 3. taxa botezului, stola.
  Lélé&szakadva, Lélekszakadtan, abv.
  ^r’wnsuflet, într'un resuflet, în fuga
  nlare.
  W^an> i. piicholoșia,                 I
   Lélektani, a. Lélektanilag, abv. psi-
  chologic.
   Lélektelen, a. fată suflet, nerezpirator.
   Lélektudomány, 3, psiehologiă. |
  Lélekvándorlás, 9. (strămutarea su-
  fleteioi' (inanimate), metempsichosă.
  Lélekvesztő, «. monificăter, tortură-
  ; jptyicalos, primejdios; —, 9.
  lutrtriță.
  Lélékzel, v. a respira.
  Lélekzet, 9. rspirare, (re)suflare;
  ^et^vemii, a resufla*, a respira.
^Lélekzeivétel, 0. resufiare, respira-
  'țlune; — nélkifl, intr'o (tușea, într'o
  suflare.
  Lélekzik, u a respira, a resufla; 1
  néhéken —, a sufla greii, a sec
  îneca.
  Lólekzőcső, Lélekzőgége, 3. berigată,
  tracheă*
  Lelemény, 3. invențiune, plăzmuire,
  iscodire..
  Leleményes, a. Leleményesen, abv.
  invențiez, ingenios, iscoditor.
  Leleményesség, 9. ingeniozitate, ima-
■            Spirit invențios, « izeo-

Lelenc,*. copil găsit, - lepădat.
■              casă de copii aflați, =
  tepltááfí, cutie de prunci,
  Letép.v.u ze cobori, 4 ceda, a se
     rtirage.
   Leleplez, v. a desvăli, a descoperi
     (o 4aimă)i n. inaugura (o statuă).
  beléptet,v. a degrada.

í Lelet, 3. găseală ; inventai ; repert.
Leletei?, v. a inventa, a constata
(scurtare dé timbre), a lua repert.
Lelettár, 3. inventar.
Lelettár^,'  inventariat, de inventar.
Lélia, 3. 'Eulalia.
Lelkendőzés, 3. încetare, nerăbdare,
  dorință arfletoare. înzetoșare; rezu-
  flare grea, gâfăire.
Lelkendez,' v. a resufla greu, a gâfâi;
  a dori fierbinte, a înseta, a însetoșa.
Lelkes, a. însuflețit, inimos, inspirat
  exaltat, energic.
Lelkesedés, 3. însuflețire, iTiSpirare,
  exaltare, vervă, entuziasm.
Lelkesedett, a. inspirat, entuziasmat,
  încântat; cu Verva.
Lelkesedik, v. a se inspira, a se în-
  sufleți, a se entuziasma, a se încânta.
Lelkesen, abv. cu inimă, cu însuflețire,
  cu bărbăția, cu energia.
Lelkesít', v. a însufleți, a inspira, a
  îmbărbăta, a încântai
Lelkesül, ᵥ. a se inspira, a se în-
I suflf ți,. a se încânta, a se entusiasma.
Lelkesült, a. Lelkesülten* a, inspirat,
entusiasmat, însuflețit, exaltat, cu
elan.
Lelkesűltség, 9. însuflețire, inspirare,
entuziasm, vervă, exaltate.
Lelkész, 9. păstor (sufletesc), preot,
presbiter, popă, pdroch.
Lelkészt, a. preoțesc, pastoral, popesc,
pafoclîidl.                     (preot.
Lelkészkedik, v. a funcționa ca
Lelkészség, 9. preoțime, deregătorie
preoțească, oficiu preoțesc.
Lelketlen, q,.făfă suflet; fără con-
știință, fără duli, fără inimă; pro-
clet.
Lelketlensóg, 9. lipsă de inimă, ne-
simț, rentate.
Lelki, a. sufletesc, spiritual; psichic. .
Lelkiatya, 3. preot, părinte (sufletesc).. ’
Lelkibarát, 3. prietin de cruce, amic
intim, fărtat.
Lelkibeteg, a. morbos sufletesce; me-
lancolic.
LelkierŐ. 3. vigoare putere su-
fletească, w spirituală; forță
Lelkifájdálom, 9. durere sufletească^ .
Lelkifo^ra^kozâs, 3. defect, viț, cusut

Leikiturdalás, 9. mustrarea consciiii-
  ței, scrupul, remușcare.
Lelki ismeret, 9. conștiință'; — rnar¹- /

jsâs, mustrarea conștiinței;.—beli
olog, chestie de conștiința; —i
isabadság, libériáié de conștiință.
Ikiismeretes, a. Lelkiismeretesen,
v. conzciențios, scrupulos.
Ikiismeretesség, 3. consciențidzitate.
Ikiismeretlen, a. fără conștiință,
iră serupuli»
Ikiisúieret mardosâsa, 3. mustrarea
msciinței, remușcare.
Ikikép, a. spiritual, spirituos, spi-
itualminte.
Ikileg, a. psichice, sufletesce.
jlkinagyság, 3. mărinimie, marini-
lósitate.
dkinyngalom, 3. pace sufletească.
îlkipâsztor, 9. păstor sufletesc, pa-
ter spiritual, duchovnic, preot.
dkipâșztorsâg, 9. păstorirea suflé-
dor, preoție.
îikirokon, ₒ. înrudit sufletesce, sim-.
>atic.
dkiszegény. a. sărac de spirit;
rost, idiot.
álkitehetség, 3. talent, capacitate.
^kiválóság, 3. spiritualitate.
alkuiét, 9. caracter (moral), tempe-
ament, fire;, disposițiune, sentimente,
nima, mod de a ved^.
elleg, 3. (&ot.) garofană, earbă moale
Statice).
slohad, v. a se dgsînfla, a se așeza,
i scadă, a se împuțina, a se slăbi,
b se stinge (treptat) ; — a kedve,
și pierde vena.
elomboz, v. a curați de frunze, a
lesfrumi.
elő, v., a pușca, (cape un câne) ; a
dobori, a culca la păment (cu un
flonț). .
eltér, 3. inventar; catagrafie; —ba
egyezni, a inventa, a lua la in-
ventar.
eltáraz, Leltároz, v. a inventa, a
face inventar.
teltárazás, Leltározás, 3. inventare.
iemarad, v. a lipsi, a rămână jos.
lemért? v. a cufunda, a înmuia, a
încinge.
jemâsol, v. a .decopia, a scrie, a
plagia..
jemegy, v. a merge jos, a se scoborî,
a se ■ da jos; a scăpata, a apune
(soarele), a scade (prețul).
jemenő, a. coborîtorspre apus, de
scăpătat; —ben van a nap, soarele
   Magyar-román szótár.

e spre flpus, ® scăpătat; -r- ág, li-
nie de descendență.
Lemerit, v. a cufunda, a îmuia;
a., lua spunfa.
Lemerül, v. a se cufunda.
Lémez, 3. lamelă, lamina, placă,
tablă; lespede; plev, tinichea; -~zé
tenni, a întinde,a lamina; — kovács,
tințcher, tinichigiu, ptevar; —papir,
9. mucava, hârtie de împachetat;
carton.
Lemézboríték, 3, coperemént de tini-
chea, capac de tinichea.
Léinezel, v. a lamina, a lăți, a în-
'tinde.
Lemintáz, v. a modela; a fasona, a
potrivi.
Lemond, a abfiice, a renunța, a
se retrage, a se mulțumi, a,resigna,
a se lăsa, de; —ás, 9-, abflicere, de-
misiúne; renunțare, 'resignăre.
Lemondólevél, 3. scrisoare de db^i-
  cere; = de renunțare.
Lemorzsol - (kukoricát), v. asfărma,
  a desfăca, a sdrobi.
Len, 9; (tivi.) in (Linum); —, a. de im.
Lenagyol, v. a pureca (lemnul).
Lenárős, 3. neguțător de m.
Lénárt, 3. Leonard.
Lenáztatás, Lenáztató, 3. topitoare
  de in.
Lenbársony, 3. plisă.
Lenei, 3. Laurențiu, Lorente; v.
  LŐrincz.
Lencse, 3. linte (Erúum) ; linte (de
  sticla).
Lencséded, a. de forma lintei.
Lencsefű, 3. steluță-
Lencsés, 3. ( ironic) seminarist, a. cú
  linte.
Lencseüveg, 3. linte (de sticla).
Leneși, 3. Lena, Elena, Ileana, Lină.
Lencsike, 9. linticea, lințișoară.
Lendít, v. a avânta, a ajuta, a pune
in mișcare; a da impuls; a anima,
a atinge, ' a a/Cepta, ez sokat — a
dolgon, aceasta ajută mult cauzeL
l endítés, 3. aăeptare, impuls, avént;
mișcare, curs.
Lendítőerő, 3. putere de avăntare,
  de impulsiune^resort.
Lendítőkerék, Lendkerék, 3. roată de
  dat avănt, - mișcătoare.
Lendül, v. a se avânta, a se îniepta,
  a- se pomi.
Lendület, 3» avânt, săritură; vervă,
$9

Lendületes

450

Lepállik

451

Lépők

sbor, elan;, —et adni, a dă impuls,
a pune in mișcare.
Lendületes, ₐ. avéntat, cu elan, cu
vervă.
Lenéz, 0. a desprețui, a nu băga in
samă; a privi cu coada ochiului; a
căuta in jos.
Lenfonál, 9. fir =, tort =, ață de in.
Lengj v. a adie, (vențul), a fâlfăi, a
flustura, a se clătina, a se legăna;
a pluti (în vént), a oscila.
Lenge, a. flusturat, sburdalnic, ușor,
schimbaclos, * nestatornic (caracter),
șovăitor, clătinat or; flotant, nedumerit.
Lengedez, 0. a adie, a sufla ușor, a
fâlfăi, d se mișca ușor; a face vént
ușor.
Lengedező, *>. corigmb (picior ver-
sual).
Lengedeztet, 0. a mișca incet.
Lengedi, 9. dactil (picior versual).
Lengeség, ușurință, va^cilare, șo-
văire, nestatornicie, zburdălnicie.
Lenget, ». a adié, a legăna incet; a
sufla, a mișca.

Lengetég, *. ușor, mlădios, indoicios;
v. Lenge,
Lengetés, 9, adiere, mișcare, legănare.
Lengyel, 9. și ₐ. polon, polonez, leș,
poliac.
Lengyeles, a. polonez, leșesc.
Lengyelfürt, ₅. cosița leșească (îm-
păslirea perului).
Lengyelke, poloneză, polcă.
Lengyelország, Polonia, lara-
Leșească.
Lengyeltánc, 9.. poloneză; polcă.
Lengyelül, a. polăcesce, leșesce.
Lénia, x- liniai; v. Vonalzó.
Lenka, Lenke, v. Leneși.
LénkÖlyű, meliță.
Lenmag, o. semență de in; —Olaj,
oleiu de in.
Lenmívelés, 9. prăsirea inului, cul-
tura inului.
Lenn, óév. jos, de desubt, de vale.
Ijennemű,    ca inul.
Lenni, v. a fl; v. Van» Lesz.
Lennyűvés, melițarea dăracirea
inului.
Lenolaj, v. oleiu. de in.
Lenszár, 9. cotor de in.
Lenszárító, p. uscătoare de in.
Lenszín, Lenszínű, a. galbén băl™*
de coloarea inului.
Lenszösz, 9. fuior de in.

Lent, abv. jós ; v. Lenn.
Lentermelés, Lentermesztés, * *
varea inului.
Lentet, v. a țândali, a merge in
Lentiló, i meliță7 darac,
Lentörés, 9. melițat, sdrăvălit; dădă-
cit.
Lentörő, 9. meliță de in.         '
Lenvászon, pânză de in.
Lény, 9. ființă; estime.
Lenyakaz, v. a decapita, a de cula.
Lényeg, 9. esență, substanță.
Lényeges, ₐ. Lényegesen, abv. eset
țial, substanțial, real; absolutK nec*
sar.
Lényegileg, a. în esență, esențial.
Lényegtelen, a. neesențial, accidentcd.
Lenyellik, v. a se usca,a seca (fructe
Lenyes, v. a tăia, a reteza, a curafț
(de crengi).                      ’ ?
Lenyilaz, 0. a doi ori cu săgeata.
Lenyom, v. a apăsa în jos; a dobor^,
a scări (prețul).                 1
Lenyomat, v. a tipări, a imprima f
—> 9. imprimat.
Lenyomtat, v. a tipări, a imprima:
Lénytan, Lénytudomány, 9. ontologi&f
Lénytani, a. ontologic.           ff
Lenyugszik, v. a se culca, a se odikf,
ni, (a nap), a apúne, a asfinți.
Lenyúl, v. a se întinde; a se cobor"
Lenyúlik, 0. a se întinde, a se cobo.,

a se estindé; a ajunge.          n?
1 Lenyúz, ᵥ, a jupui, a beli, a tra&f*
■ pielea. vț                       F'
Leokád, ᵥ. a voma, a vărsa, a bori
Leold, v. a deslega, a descopcia; x.
desprinde, a desface.
Leoldódik, v. a se deslega, a se de^}ᵢ
prinde.
Leomlik, 0. a cadé (ín ruine); a
surpa, a se rúina, a se derima. te
Leöl, v. a ucide, a tăia, a junghia.
măcelări.                         *5
Leölűös, v. a măcelări, a masacra,
ucide.                             S
Leölni való, a. de tăiat, de jungheaua
Leölt, v. a desbraca, a depune. ||l
Leönt, v. a vărsa, a turna, a uda, V
stropi, forró vízzel leönteni, a oparffi
Lep, v. a copleși, â acoperi; a Îm
văii; a surprinde, a atăca pe nl|
așteptate; a reni fără véste. I®
Lép, v. a păși, a călca, a urca, & ,
înainta; egyezségre lép, închie
fa ce pace; frigyre —, se aHazqfâ

leagă alianță; házasságra —. se
» căsătoresce, închie căsătorie; —, 9.

a

splină; (méhkasban), fagure; laț,
cleiu (de prins paseri) ; —et hâpyni,
a pune cursa; —re kerülni, -
ajunge în laț, « în cursă.
LepáUik; v. a cadé de putrejune,

se dubi (pielea).
Lepállaszt, Lepállit, v. a dubi,
desface.
Lepárlás,destilațiune, deștilare.
Lepárlat, v, a desiila.
Lepárol, v. a destila.

a

a

Lepâroltat, v. a destila.
Lepattan, v. a sări, a cadé jos, a
plesni (struna), a se rupe, a pocni.
Lepattog, Lepattogzik, o. a plesni, a
pocni, a crepa, a se rupe.
Lepcse, 9.. linte de apa, muschiă de
baltă.
LepCsen, a pldoscăi, d plesni; a
crepa, a cadé cu sgomot.
Lepcses, Lepcsés, ₐ„ trândav, mojic,
bădăran, neghiob, grosolan; scârbos,
murdgr, obscen, frivol.
Lepcseskedik, o. a fi leneș, a se le-
nevi, a trândăvi; ă face neghiobii,
a vorbi secături.
Lépcső, 9. treapta> grad, scară.
Lépcsőnként, Lépcsőnként!,' a. grar
flat, treptat, din treaptă ’n treăpta,
progresii).                   [scara.
Lépcsőzét, 9. grgdațiune, prOgresiune,
Lépcsőzetes, a. Lépcsőzetesen, abv.
treptat, gradat, ’ogresiv.
Lépcsőzött, a. frodat, treptat, in
caturi. <

Lépdegél, Lépdel, 0. a păși încet, a
merge încet, g tândăli.
Lepé, ». fluture, v. L.epke.
Lepecsétel, a sigila, a pecetlui; a
păta.          ,                    —
Lepedő, lințol, lepédeu; ctarșaf
(pe pat), prostire, lăicer; v. Takaró.
Lépégét, a păși comod, ■ vncet v.

                                     Lepocskoî, v. a stropi cu noroiă, a
                                     porcari ; a sfădi, a mustra, a mânji.
                                     Leporlik, ». a se pravui, a șe sfărma.
                                     Leporoz, .^0.. a șterge, a curați de
                                     praf; a praf ui.
_________,,    _____ Lepottyan, v. a cadé, a pica jos, a
Lepentyű, 9. coadă, trena (la vest- face pup de pamént.
minte feméeset).                     Lepotyog,. 0.. a cadé, a pica la pă
Lepény, 9. turta, pogace. cozofiac, . mént.
azimă, lipiu; plăcintă, clătită, sco- Lépő, 9. păfitor; spondeu (picior
varză; —hal, lipan (Salmo thymal- versual).                        (față j.
Lépők, v. a scuipa, a stropi (in^
29*

Lepel, d. înveliș, acoperemént; ve-
lință, pghéal, cerga; văl, păiogra,
hobot.

Lependék, 9. fluture.

minte femóeset).

lus).

Lépes, a. lipicios, cleios; cu lipidă.
Lépés, 9. pas, urmă; umblet; fig.
demers, acțiune; élvétni a —t, a
greși pașul, a face Un pas greșit;
—eket tenni vkiért, a face un de-
mers în causa cuwa, a se întrepune
pentru.
Lépesméz, 9. miere de fagur.
Lépésrovó, 9. odometru, pasometru.
Lépést, abo. în pas, incet; pas cu
pas, treptat.
Lépez, v. a unge cu cleiă‘, a prinde
paseri.
Lépfa, 9. prăjină, laț pentru paseri
(din vergele).
Lépfájás, 9. boală de splină, rost.
Lépfájos, 9. bolmav de splina; ipo-
condriac.
Lépfene, 9. aprindere de splină, tic-
nită; dalac (la cal).
LépfÚ, 9. (fid.) limba cerbului^
Lépint, v. a păși incetₛ a face pași,
merunțl.
Lepirongat, Lepiszkol, v. a înfrunta,
a dojeni, a mustra, a reproba, a
sfădi, á ocări, a da un perdaf.
Lepisszeget, ᵥ. a face să tacă, a
pisăi.
Lepke? 9. fluture, sfinx (fluture).
Lépkenyér, 9. ceară (disc), roata de
ceară.
Lepkészet, 9, prindere, de fluturi.
Lépkór, 9. ipocondrie; dalăc (la
cai).
Lépkóros, «. ipocondru, splingtic.
Leplez; r. a agoperă, *a învăli, g
mascha, a. ascunde, a tăinui, a îw-
broboâi.
Leplezetlen, a. Leplezetlenül, «0®.
níMtcoperití neinvălit, nemascat; fără
încunjur, deschis, pe față.
Leplezőszer, 0. paliativ (mijloc).
Léplyuk, a. celulă, bortă (în fagur).
Lépméz, 9. miere de fagur, fagur.

Leppeg


Leppeg, v. a gângavi, a bâlbăi (co-
■pilul) v. Selypeg. .
LeppegŐ, a, gângav, bâlbăiton
Leppentyii, a.- trenă (la haine);
  bolfă, gușă; bărbie; abajur (perdea
la luminai >).
Léprigó, s. (zni.) ^sturz, cocoșa/r
(Turdiis vișcivorus).
Lépsejt, $, celulă de ceară, căsuță,
boatcă (înfăgUr).
Lépsérv, a. vătăm de splină.
Lépték, o. scală, scarăf mesurăz
Lépten-nyomon, abv. din pas in pas,
la tot pasul.
Léptet, v. a/mâna în pas, a călări
in pas; a lăsa să meargă în.pași,
« încet.
Léptetve, abv. in pas.
Leptika, a. lectică; v. Kordély.
Lepuskáz, ». a pușca; â dobori la
pământ: a plagia, a fura.
Lépvessző, d. varga, prăgină unsă
eu cleiii.                  [candrie.
Lépvész, a. ipocondrie ;—es, «. ipo-
Lersgad, a apuca (cu forța); a
smâncifa lipi, a se lipi; —t a
nyelve, â amuțit, nu vrea să vor-
bească.
Leragaszt, v. a lipi, a clei, a năclăi.
Lerajzol, v. a desențna, a zugrăvi, a
depinge; a descrie, a schița.
Lerak, v. ă descărca; (hajóról), a

desbarca ; a pune jos, a așeza, a
depune.            :    ■    ■
Lerakodik, v.. a se descărca, â se _________ᵣ_____
desbarca; a se despacheta; a se așeza, Lestyán, o. ffiot.) leuștean, buruian
       ~‘J~                              lungoarei (T.igasticum levislic'".m)..

a se sedv^enta.

Lerakodó, descărcătoare, locul de
descarc fa.
Lerakóhely, o. loc de așezare, loc de
descărcare.
Leránt, -h a smânci, a smulge, a
trfaje,.a demasca, a da de gol. .
Leráz,.v. a scutura; (igát),.' a scăpa
dejug,;■■fa! sdrobi jugul; nyakáról
—ni ykit,a se scutura, a scăpa de
icineva,

                                        Leszakad,, v. a se rupe, a se sfart^i
a se spinteca, a se desbina, «1
..... ;                               frânge, a se sparge, a., se surpa. L*
Lerészegedik, v. a se îmbeta, a se! Leszáll (lóról), ,v. a se coborî, dl
trăzni, a se șumeni.                  ' da jos; a descăleca; (a nap)i
Lerészegít; v. a îmbeta.              ! apune, a asfinți; a scadé (prețfal
Léró, v. a plăti, a solvi, a achita, a i Leszállít, >«. a scăde, a scări, ₜa^
regula ('d datorie).                   ; duce.                           '
Lerogy, v. acăâe la pamént (ameții),
a cadé grămadă.

Lerombol, v. a daríma, a nimici, a
demola, a ruina, a preface ínruine.

452'

Leszámít

Leszámítol            453             Letesz

Leront, q. a sfărma, a {dărîma,
distruge, a strica.;                3
Leroskad, v. a. se surpa, a cade, i

se. resturna.                     -faKt
íierpvásúl, abv. in socoteală, a cont&KB.
Lerovat, a. rabat, favor,. scăzăminsUz
socoteală; discont.                '^B
Lerövatol, ». a escompța.
Les, ,v. d pândi, a spiona;^—
pândă^ ascunzătoare; —ben állani^B
a sta la pândă.                      3B
Lesdekel, Lesdeklik, v. a pândii aSK
'urmări, a prigoni.                   -B
Lesegél, Lesegit, v. a ajuta a cobori. B
Lesekedik, Leselkedik, v. a pândi, <B
urmăm, a prigoni, aspiona. ps^gB"
Leseper, v. a mătura,' a curăți. ujfB'
Lesétál, v. d se preumbla, a ós&É^jaB.
in jos.                           -SJJUK
Lesháló, a. rețea, laț,

cursa f

prins),
Leshányás, urmărire, cursa: undb
tire; prigonire; pândire. .jj
Leshely, ». loc de pândă, ascvnz^
toaret                     . . ,
Lesimít, v. a nete fa, a polei; a aplana
Lésimúl, v. a se netefa, a se pleca,/
se acomoda, a se tupila.         $
Lesipușkâs, $. braconier; bandit;^
Vadorzó.                       ă

LeskeJŐdik, Leskődik, v. a. pândifl
urmări, a asculta (la ușa), a spionă
Lesrófol, ». a desșurubi.
Lestorony, a, foișor de pândă ; tur*
de paza.                        :



Lesüt, v. a lumina, a străluci (soar^lcÉ
a pírli, a pírj oii, a frige, a arde, ás
lăsa ín jos, a pleca (capul); d
aținti, a pironi (in pământ oChfâfi
Lesz, v. a fi, a deveni.              ,/ j
Lésza, a. laț, prăjină, leasă: verșă-fi.
coș (de car).

Leszállított ár, a. preț redus, = ;
fait.
Leszámít, v.. a reduce, a scări
cont, a se răfui, a regula socoțel


Letárgyal, v. a. pertracia, a sfârși
disensiunea, a îndeplini pertracta-
rea..
Letarlóz, v. a spicui, a copipila.
Letartóztat, ». a reține, a. confișca,
a sequestra; a deține, a aresta, a
prinde, a pune în prinsoate.
Letartóztatás, ö. reținere,. arestare^
prinsoare,1 sequestru, confișcare.
Letartóztatási parancs, mandat de
arestare, *= de deținerei
Léteg, ». organ.
Létegesít, '». a organisa, a întocmi.
Létei, a. existență, prezență.
Letelepedés, a. descălecat, așefalre,
colonisare..          '
Letelepedik,». d descăleca, a se așefai,
a șe coloniza:
Letelepít, ». â coloniza, a așeza.
Letelés,. ₐ. scurgere, împlinire,' tre<-
cere.fdetimp).
Letelik, ». a se scurge* a se împlini,
a se trece,, a se. găta, a decurge
(timpul).
Letelte, a. împlinire, trecere, expi-
rare; egy év* --• után, după xpi-
rhrca^unúi an, după un an.
Létenye, \ cetenie; ectenie, litanie.
Letéper, a .da la pfyment, a trânti,
a culca . la. pământ; a repune,' a
prăbușita călca, a strivi. /
Letérdel,. LeiérdepOl, ᵥ. a ingenun-
chié, a cadé in genunchi.
Leteremt, ^». a țrânți la pământ, a
prăbuși, a arunca de pământ.
Leterít, ț>. a așterne jos, a arUncu la
pământ; a {re„turna, a trânti.
Letérít, ». a abate, a întoarce (dela
  calea dreaptă)..
Létesít, ». a,înființa, & foce, a efep-
  tui, a. îndeplini, a redlisa.
Létesítés, a. înființare, efăptuire;
’ întemeiere ; realisare, naștere.
Létesíthető, Ja. realisabil.
Létesül, v. ă se înființa, a se face, d
:se îndeplini ; a se fundg,.
Letesz, ». a depune, a pune jos, a
  destitui, a scoate, (din funcțiune),
  a arunca jos, a ab face, a demisjona.;
  țbizțosit^k.ot), a depune cauție. =
  vadiu■; (esküt), a. depune jurămînt,
  ajuraj (fegyvert), a capitula, a de-
  pune armele: (hibát), « se desbăra
  de o greșeală; (hivatalt), a dbface de*
  a'demisicwtt din, ă renuncia la oficiu;
  (kerésétet£ w. absta dela proces, a

Leszámítol, v. a se socoti; , a disconta,
a escompta.
Leszámítolóbank, >. banca: de es-
compt.
Leszámlál, v. a subtrage'; a enum&ra,
a plăti în numerar. ;
Leszámol, v. a discohta; a. se socoti,
a Se. răfui, a regula socotélele. ,
Leszármazás, d, descendință, genea-
logie, origine, derivfaiune.
Leszármazási tábla, a. tabla genealo-
gică.
Leszármazik, o. a-și trage originea,
a se'deriva; a descinde.
Le származtat, ;v. a deriva, a deduce.
Leszavaz, «, a vota contra, a majorisa
(cu voturi), a respinge (un proiect
de lege); a vota (la urna).
Leszed, .», a .lua jos, a' culege; a
stringe (masa) ; (hahót),’ a spuma, a.
culege 'spuma; (tejfölt), a culege
smântână, d smântână, a grosciori.
Leszegez, v. a bate cu cuie, a pironi.
Leszerel, ,», a desarma, a capitula,
a se supune.
Leszerszámoz, a deshama, a des^
prinde (caii).
Leszid, v. a înfrunta, a dojeni, a
ocări; a dd unfaer.
Leszokik (-ról, -ről), ». a se desbara,
a lepăda, a se desvăța, a părăsi
o datină, <=-un obiceiu (reü):
Leszoktat, a deșvăța, a desbaTa.,
Leszól, v. a batjocori, a desprețul, a
înjura; a cleveti, a ocări. >
Leszólít, ». a chíema^a ínvita în jós.
Leszorít, ». á împinge in jós, a
   apăsa ; a ticsui, ..
Leszúr, v. a străpunge, a înfige, a
   ucide.
Lét, o. existență; prțsență, ființă (de
față); stare, aflare, petrecere, fire;
Budapesten emkor, precânâ pe-
treceam =,. stăm in Bp.; létemre,
létedre, létére, precum sum, pre-
cum esți, precum este; ca \ mine,
ea tine, ca el; szegény.eínber létére,
om sărac precum este, « ca el.
Letakar, ». a desveli, g, descoperi, a
   acoperi./
  Letakarodik, ». -a se. căra, a se cu-
   lege, a, '?e șterge, a apuvj,. talpa iu
   jos.                            .
Létalap, 5. basa reală, ființă;■ esență,
   substanță.
Letapod,* ». a călca'in picioare.

Letét

454

Leveleskönyv

Levelesszin            455

Lezuhan

  depune procesul; (minden remény-
ről), a abdice de toată speranța, a
nu mai avea speranță; (szándékáról),
a absta dela =. a renuncia la pro-
pus, Șerbet), a descărca (povara).
Letét. 3. deposit, avere depusă ; de-
pou; —be adni, tenni, depune, lasă
in deposit.
Letétbank, ». bancă de depuneri.
Letétel. 3. depunere, degradare;
  deposit.                       Letét.
Letétemény, 3. deposit, avere depusă,
Letéteményes, Letéteményezó, 9. de-
pozitar, deponent, depunător.
Letéteményez, v. a depune.
Letéteményezett pénz, 9. bani de-
  puși, - depozitați.
Letéti bank, 9. bancă'de depuneri.
Letéti bizonyítvány, 9. certificat de
  depuneri.
Letétjegy, 9. bilet de depunere. *
Letétkönyv, 9. libel =, carte -=, pro-
tocol de depunere.
Letétőr, Letétőrző, 9. depozitar.
Letéttár, 9. cassă de depozite, = de
  depuneri.
Letevő, » depunător; deponent.
Létez, Létezik, v. a exista, a fi (in.
  ființă).
Létezés. 9. existență; ființă.
Letilt, v. a deține, a sequestrd; a
  opri, a cassa; a impedeca.
Letiltás, 9. deținere, opreliște, seque-
  strare, protest; cassare.
Letipor, v. a călca în picioare, a
  strivi, a scălda.
Letiprat, v. a călca cu caii, a culca
  la păment
Letisztáz, v. (iratot), a munda, a
  purișa; (adósságot), a plăti, a
  achita, a limpezi (datoria).
Létjogj 9. drept de existență, drept
  de a exista.
Létmű. 9. organ, s. Szerv^
Letorkol, a prinde de grumaz, a
  gâtui; ,a închide gura cuiva, a da
  pe ușă afară.
Létra, a. scară; —fog, —fok, fuștel.
Létrehoz, v. a produce, a crea; a
da naștere, a înființa.
Létrehozhat lan, ₐ. ne^xecutabil, ne-
  efeptuibil.
Létre jő, ®. â se naște, a se produce;
a se înființa.
Letromfol, v. a da de gol, a păcăli;
a închide gura cuiva.

  Létszám, a. stare, contingent (a ar-
matei) ; személyzeti —, personal.
Létszer, >. organ, ©. Szerv.
Lett dolog, 9. fapt, faptă, (împlinita).
Letűz, c. a artorisa; a desufulca, a
răsfrânge, a asumete.
Letykó, 9. zamă lungă, zamârcă.
Leül, v. a șede, a se pune jos, a
ocupa loc, a se așeza.
Leültet, v. a pune jos, d așeza; a
îmbia sa ocupe loc.
Leüt, v. a doborî la păment, a pleca ;
(fejet), a tăia (capul), a decapita;
(villám), a trăzni, a fulgera.
Leütés, a. lovire, tăiere.
Levág, v. a tăia; a reteza (capul) ;
(karddal), a despica cu sabia; a
desparți■: (lábat), a amputa un pi-
cior.                                ‘ y
Levágható, a, ce se poate tăia.
Levedzik, v. a fi mustos, a se inză-
moșa; a purtâa.
Levegő, a. aer, văzduh; —be építeni
várat, a face planuri himerice, a l
zidi cetăți in aer;. —be beszélni, a y
vorbi in vilit; = inzădar, - nimicuri;
rontja a -t, vorbesce verffi și us- .
cate, Vmpuțesce aerul; —t verdesni, •
a vorbi in vint.                     |
Levegőég, a. aer, văzduh.            â
Levegői, de aer, aerian,  gazos.     j
Levegőjárás, 9. curent de aer.       |
Lévegős, a. din aei, aerian; cu aer* .Jj
Levél, 9. foae, frunză; epistolă, seri-* 1
soare, carte; foae, filă, (in carte) ; I
—arany, foiță de aur, poleială.
I-övéiben, abv. prin scrisoare, în scris. ¹
Levélbélyeg, 9. timbru postai, marca =.
Levélbér, 9. porto, postport,        |
Levélboríték, 9. covert(a).          J
Levélcím, 9. adresă, titulă.         1
Levélcin, -9. staniol, cusutor.      3
Levéldíj, a. porto.                  J
Leveledzik, v. a înverzi, a înfrunzi, J
Levelensiilt, 3. vér zar, turtă, baclava,
sarailie.                           d|
Leveles, a. frunzos, înfrunzit, cuJ
frunze; stufos.
Levelesdohány, 9. foae frunză de'
tabac.                            |||
Levelesedik, a cresce foile, a in*
frunți. '                          w
Leveleskápószta, 9. varză nemțească, ||[
curechiu                           3]
Leveleskönyv, 9. carte de copiat
(epistole).                         'jB

Levelesszin, a. cart de frunze, um-
brar, frunzar; frunziș. .
Levelész, 9. păduche de frunză, = de
copaciu.
Levelez, ®. a schimba scrisori, a co-
responda, a sta în corespondență;
a foiletd, a întoarce foile, a frun-
zări.
Levelezés,. 9. schimbare de scrisori,
corespondență ; frunzărire.
Levelező, 9. și a. corespondent.
Levelezőkönyv, 9. epistolar, carte de
scrisori, condică de copiat epistole.
Levelezőlap, a. cartă poștală, core-
spondență.
Levélhordó, 9. purtător împărțitor
de scrisori, factor postai; portărel,
tabelar.

Levelibéka, brotac, bretăcel.

Levéljegy, 9. marcă poștală.
Levélke, 9. frunzișoară, frunzuliță;
scrisorică, bilet.
Levéllap, 9. paginăₜ lăture, față* (la
foi).
Levélmásolókönyv, 9. carte de copiat
scrisori.

Levélhyomó, 9. pecetlar, sigil, teasc.
Levélszámozás, 9. numerotare, pa-
ginare.
Levélszámozó, 9. paginator (unealtă).
Levélszin, v. Levelesszin.
Levéltár, 9. ar(c)hivă.
Levéltárca, .9. portofoiu, portofel.
Levéltárnok, Levéltáros, 9. arícfhi-

Leves, a. zgmos, suculent; —, 9.
supă, zămă, ciorbă.
Levés, 9. fire, ființa,, geneză; exi-
stență.
Levesedik, ®. a se zămoșa.
Leveses, a. de supă, dâ zamă; —ka-
nál, lingură de luat supă; —tányér,
tăier scufundos, farfurie pentru supă.
Levesség, 9. sucositate, seva, mâzga;
zeama, must.
Levestikom, 9. (&rf) leuștean, bu-
ruiana lungoarei (Ligusticum levi-
sticum).
Levesz, v. a lua jos; a zugrăvi, a
desemna, a poza, a fotografa; (ka-
lapot), a ridica pălăria'^
Leyet, v. a arunca, ă depune, apune
jós; a desbrăda; a arunca, a da de
pământ, a lepăda, (jos calul).
Levétet, v. a lăsa a se poza, a se
fotugrafa; a lăsa, a se lua jos.
Levetkezik, a se desbrăca, a le-
păda, a depune, (o haină).
Levetlen, «. fără suc, sec.
Levetős, «. năravos (cal).
Levezet, ®. a conduce in jos ; d de-
duce (o formulă); a scurge (apă).
Levezetőcsatorna, 9. canal de scur-
gere.
Levez, a zămoșa. a fi sucos; a fi
cu sevă.
Levisz, v. a duce jos; a depărta, a
r curăți (o pată).
Lévő, 9. leică, leicuța.

var.
Levéltáska, 9. traistă de epistole.
Levéltetű, ₃. păduche (de frunză, de
copaciu).
Levéltok, 9. portofel.
Levélváltás, 9. corespondență, schim-
bare de scritori.
levendula, o. (űot.) Vivant, aspic,
spichina t (Lavandu la).
Levente, ?. cavaler; atlet; v. Lovag.
Leventés, a. cavaleresc; atletic.
Lever, ®. a bate, a scutura (pomii);
a trânti, a désbate ; a descuraja, a
supăra; (árt), a scări, a desbate
(prețul); (vkit a lábáról), a dobori
la (țăment.
Levert, a. supărat, descurajat, mâh-
nit, întristat, fără voie; învins.
Levertség, 9. descurajare, mâhnire,
întristare, indispoziție.
Leverve, abg. descurajat, mâhnit; con-
sternat, Întristat; fără vene.

Levon, ®. a dețrage, a subtrage. a
  scadé, a scări.
Levonandó, 9. substrahend.
¹ Levonat, 9. scatfămint, rabat, dis-
  cont; tubstract.
Levő, Lévő, a. existent, present, în
ființă; közel—, apropiat< de aproape;
otthon :—k, cei de a casă, căsenii.
Lezajlik, v. ă trece furtuna), a se
  diice cu sgomot (ghiața).
Lezár, v. a încuia, a încheia (o so-
  coteală).
Lezárói* v. a încătușa, a. fereca, a
  sequestra.
Lezárolás, 9. sequestrare.
Lézeng, a umbla, a bate lela, a
  trai ca vai de el, a tândăli, a va-
  gabunda.
Lézengő, a, tândală, vagabund, der-
  bedeu, nemernic, pierde-vară.
Lezuhan, v. a cadé cu sgomot, a se
  surpă, a se nărui.

456

  ' •_______Liba

Liba; 0.- gâscă, gânscă (ironic) ne-
  roadă; prostănacă (fată)<
Líbaaprolék,' 0. puiu de gâscă; ma-
  rUntae de gâscă, ciopârtăl.
Libácska, 0. gâscuță; fetișcană, co-
  dană.
Libáncol. v. a se sbate, a se sbuciuma,.
  a se svércoli, â da din mâni și .din
  picioare,                      .
Libapimpó, 0, scrintea, scrințee.
Libasziu, Libaszinű, a. alb-gălbul,
  qalben-verțliu.                     ;
Libatopp, 0. talpa gâscel, măr-
  gărită (ChenopOftium).
Libazöld, a. verde-gălbui.
Libbeg-lábbóg, v. a merge încet, a.tân-
  dăli.
\ Libeg, v. a se legăna, 'ă fâlfăi, a se
  clătina.
Libeg-1 obog, ᵥ. a fâlfăi; a fi sglobiu,
  = halkul.
Libegős, 9. legănaț, fâlfâire.
Libéria, o. 'livrea, uniformă de la-
  cheu.
Libertás, a. cu livrea; —inas, 0. la-
  cheu.
Libuc, 0. nagâș, chibiț, clovlică, pa-
. sere tătărească (Tringa vanellus).
Lidérc, 9. smeu, licuriciu, foc rătăci-
  tor, vârcolac, stafie, hală; a —
  pyomja, are năplăire.
Lidérc-denevér, 0. vampir, vesper-
  til. roș.
Lidérces, a, lunatic, somnambul.
Lidérckedik, & a-i se năluci, a-i se
  arăta stafii.
Lidércnyomás, 9. înecăclune în somn,
  năplăire, călărirea halelor.
Lifeg-lafog, ®. a flenduri, a átírna,
fleandurile dilpă el, a umbla sfirticaț.
Liget, 9. berc, pădurice, livadă, dum-
bravă, rediu, luncă p aleiu.
Ligetéke-csészekurt, 9.. (fot.) lumi-
  nița nopții (Oenothera).
Ligetesedik, a se împăduri.
Ligetkert, 9. parc, rediu, aleiu.
LlggaL v. a borti, a găuri.
Lig-lóg, ®. a cadă in fleandurl, a
  atârna.
Liheg, ᵥ, a gâfâi, a résufla greu; a
  arde de sete.
Lihegő, a. gâfăitor;
Lik, 9. bortă, gaură, spărtură; v.
  Lyuk.
Likacs, 9, bortiță, gaurice; por.
Likacsom a. poros.

              i Litvánia, .   ;

Likacsosság, 0. porosițqte.
Likad, v. a se* sparge,. a se găuri, a
se borti.
Likas, a. poros; găurit, bortit;
—kása, orez cU lapte.~ .
Likasír. 9. (fot.) burueană de remf,
păsqlică, fumărică, maru-lupului
(Aristolochia).
Likasodik, ᵥ. a se găuri, a se borti.
Liktáriom, 91 lictar; v. Szilvaíz.
Lila, 0.4. Eulaltaț 2. (fot.) (orgona),
mălin roș, scrinte, liliacₜₗ scumpie
(Seringa vulgáris) ; . —, a. violet,
Lilaszin} ᵢ. coloare violetă; lilă; —,
a. lulachiu; violet.
Lile, ^(eool.) fiuerar, mierlă de apă
(Charădrius).
Liliom, 9. crin,liliă (Lítium).
Liliomfehér, Liliomfehérségű, a. alb
ca crinul. .
Limba, 9. scrânciob, huțuț, leagăn
(de petrecere).
Limbai, Limbáz, v. a se legâna, a se
cumpăni,.
Limlom, 0. zdrențe, vechituri; fleac,
mărințuș, chițibuș.
■-Tâii&j.-^^Oarolină,-Mi^i,.
Linea, 9. liniai, linie; v. Vonalzó.
Lini, Linka, 9/ Carolină.
Linka, 9. (fot). earba,sfintuim loan,
pojarniță, măselăriță (Hypeticum).
Linkába, 0. înecăclune in somn, nă-
plăire.
Lipcse, ,9. Lipsea,
LipickeL v. a tropăi, a juca, â șchio-
păta, a șontăcăi.
Lipót, 9. Leopold.
Lirom-Iárom, 9. fleacuri, secături,
mofturi/ z
Liszt, 0.' fă(r)ină.
Lisztéi, v. a presăra cu fă(r)ină;
a măcina; fam. ol-a la sănătoasă,
apucă talpa.               > .
Lisztes, a. cu fă(r)ina; ~ hambâr,
sicriu, ambar de făină.
Lisztez,, v. a presăifa<cu fă(r)ină, a
face cu fă(r)ină, a înfă(r)inoșa'.
Lisztgarat, 9. gârliciu in moară, sita,
morii, coș (la moară).
Lisztláng,  9, fă(r)ină  fină, lamură
fă(r)inei.  ’ '                     )
Lisztneműek,   0. bucate de fă(r)ină^
prăjituri.                          A
Litania, 9. liție, inserat.
Litvánia, Litvánország, 9. Litvániái

Lityeg-fityeg             457                 luóg

Lityeg-űtyeg, a be clatină, ă atărna
zdrențele.
Lity-loty, ă. zamă lungă, zămârcă;
nimicuri, mofturi; —, a. bagatel,de
■nimic. -
Lityeg-lotyog, a tremura; a tân-
dăli, a se clqtina.
Liza, Lizi, 9. Elisa.
Lizabpn, 9. Lisabonai
Lizinka/o. calbejoară (Lysimachia).
Ló, 9. cal; telegar, bidiviu;vâ
tenni, a lua peste picior ;, közös
—nak túrós a háta, ce e a satului
e a nim&rui; ₜ—ról szamárrá, din
secure toporiște; hátas—, cad dé
călărit, = de șea; igás—, cal de
ham, = de (purtat) povoare.
Lob, 9. flacără ; pară, văpae; aprin-
dgre^ inflamație, obrintire; — o£ vét,
ârdg. cu pară, = cu flacără, vâlvăe.
Ubă, 9^glenciu, scrânciob; qumpănă;
v. Hinta.\
Lóbab, 9. (fot.) măzariche (Vicia).
Lobál, Lobâz, v. a clătina, a cum-
păni, a legânaj .
Lobbanékony, a. aprinfjficios, infla-
mabil, iute, la mânie; supărăcios,
aprig.
Lobban, ᵥ. a se aprinde, a vâlvăi, a
se înflăcăra, a izbucni în flăcări.
Lobbanó’Vérű, a, aprig, iritădos, iute
   la mânia,.înfuriat.
Lobbant, a aprinde,, a înflăcăra;
   a întărită: a arunca; ‘ szemére
   —ani vkinek vmit, a face cuiva
   imputări, a mustra.
Lóbélű, ₐ. mâncăcios, foite, lacom,
papă-tot.
Lobog, v. a fâlfăi, a flutura; a arde
   cu pară, a flacăra.
Lobogó, a. fluturători fâlfăitor;, flă-
   cărător; ,—, 9. flamură* stindard,
   steag, drapel.                 (largi.
Lobö'gós ing, 0, cămașă cu mâneci
Lobogótűz, 9. foc cu pară. vălvătae,
văpae (de foc).
Lobogtat, v., a agita, a scutura (stea-
   gul). <          ,
Lobogva ég', v, a arde cu flacără.
Lobor, 9. piramțdg: .
Lóborsó, 9. (âot.) măzăriche (Vida).
Lúbögöíy, sțrechiă, tăun (Tabanusj.
Lóca, 9. banca, laiță, lavițăi
Loccs, 9. fieașc, svîc, șleiferie, tină.
Loccsan,     a fleșcăi, a bălăci, a
   stropi.     •

Loccsant, a vărsa, â stropi, a bă-
. lăci.               ■
Locs; d. fleașca, baltă, smirc;. inodrlă.
Locsadék, 9. lături; spălaturi; ză-
mârcă, zamă lungă..
Locsahúr, 0. euf orbia marină.
Locs-fecs, 0. flecăriă, treanca-fleanca,
vorbe de dacă.                      *
Locsi-fecsi, 0. flecar, gură sparta,
. moară spartă.
Lócsimbe, î}. ștrechiă, muscă de cai.
Lócsiszár, 9.. samsar ‘de cai, neguță-
tor de cai, geambaș.
Locska, ^Locska-fecske, 0.; flecariu ;
fleură, moară-spartă, gură-toaca.
Locskálkodik, a torosi, a. flecari,
a hondrorii.
Locskol, a stropi, â fleșcăi, d bă-
lăci.
Locskos, a. ud, .tânos, mânjit.
Locskosit, v. a stropi, a udă, a
mânji.
Locskosodik, a. șe uda, a se în-
tina, a se mânji.
Locsog, v. a stropi; a flecari, a to-
rosi.
Locsogás, 0. stropire.; fleeărire, toro-
sire, taifas.
Locsol, v. a uda, a stropi.
Locsoló, 0, ulcior cană de udat,^
de stropit.                ■'. ’’
Locsosi a. v. Locskos 0c/.
Locspocs, a. tinos, ud; 9. băltoaca*
noroiu, fleașca.              . \
Locspol, v. a întina, a mânji, a bă-
lăci, a înota în tina.
Lódarázs, 0. bonzar. gaun, vespe¹
i (Vespa crabroj.
Lódingv 0. palașcă, pereviză,- pă-
tnintaș.
Lódint, Lódít, ®. a pomi, a alunga,
a da drumul; a mișca, a- alinta.
Lodomeria, 0. Lodomeria.
Lódul, i>, a. se căra* a se ștergi, a-și
lua catrafusele, a apuca talpa, a se
culege.:                   R r
Lóeleség, 0. furagiu, nutreț la dai.
Lóerő, £ putere de cal. "'
Lófark, 9. coada calului ; —fű, 0. (fot.)
catușnică, barba șasulul, earba flo-
coasă'. .                     ’
Lófő, 0. călăreț, călăraș (secuiu).,
Lófuttatás, 0. alergare dé cai. luptă
de întrecere, cursă de cal.
Lóg, v. a se clătina, a oscila;v a
atârna, a spenzura.

Lógat

458           Lomtár

Lonc

459

Lovaspandur

  Lógat, v. a clătina, a mișca ; áfagita,
   a bălălăi.
  Lógáz,z v. a legăna, a agita, a uțuța,
   a balansa, a bălăcăni.
  Lógg, Lóggat, v. v. Lóg, Lógat dC/.
  Lógó, a. atârnat, aninat; liber, slo-
   bod; —ban van, e liber, riare de
   lucru ; —, •. al treilea cal (la că-
   ruța).
  Lógony, 0. pendul, perpendicul.
  Lógonyóra, Lógonyosóra, 0. orologii
   cu pendul.
  Lógorúd, 0. prăjina (pentru al 3-lea
- cal la căruță).
  Lógós, a. lăturaș, mărginaș (cal), al
   treilea cal la căruță; —, a. șovăi-
   tor,* dătinător; mărginaș, de a doua
   mână (actor);
  Lógós, Lógósjátszó, care joacă pe
   foaia altuia (in cartof orie;.
  Lógószíj, d. curea de dat a.vent (la
   inele),.
  Lógöböly, 0. tăun (Tabanus bovinus).
  Lohad, v. a se detumfla, a scade; a
  se liniști, a se alina; (a kedve),
  a-șz pierde voia.
, Lóhajhász, 9. geambaș, neguțător de
   cai.
  Lóhara, 0. țol, cergă, cioltar.
  Lohaszt, v. a face să scadă, a alina,
   a micșora; tüzet —, a stinge =, a
   stâmpera focul.
  Lóhát, 0. spatele calului; on, că-
   lare ; in șea; —ról beszélni, a vorbi
   din șea, = din spatele calului, a fi,
   superb.
  Lóhátas, 0. călăreț, călăraș.
  Lóher, Lóhere, 0. trifoiü (Trifolium
   ârvense).
  Lóherélő. 0. jugănitor de cai.
Lóherés föld, ». 'trifoiște.
' Lőherlevél, 9. foae de infoiă.
Lóhersav, 0. acreală =, acid de trifoiu.
. Lóherszéna, 0. nutreț de trifoiu.
  Lóhertermesztés, cultivarea tri-
   foiului.
  Lóhidlás, 0. podul grajdului.
  Lohog, v. a se căra, a apuca talpa,
   a se culege, a-și lua catrafusele.
  Lohol, v. 1. a bate; a ciomăgi, â în-
   muia, a bontani; 2. v. Lohog; 3. a
   țopăi, a bălăcări (prin apă).
  Lohosodik, 0. a năpârli, a lepădă
   penele.
  Lóiga, Lójárom, 9. colan de hamuri,
   hamut; jug (la cai).

Lóka, 9. bancă, laviță; căluț.
Lókapor, ₛ. (doi.) mărariă de câmp
(Laserpilium).
Lókefe, 0. perie de cai.
Lókölcsönző, jilisteu.
Lóköröm, 0. copită; 0. Pata.
Lókötés, 0. furt de cai,
Lókötő, 0. fur de cai, hoț de cai.
Lólencse, 0. măzăriche.
Lom, 0. bagaj, vechituri, sdrente;
fleacuri.
Lomb, 0. frunziș, ram verde.
Lomba, 0. címe, vârtej crucit, ba-
rieră rotitoare (de închis intrarea).
Lombar, bou cu coarne largi.
Lombardjegy, 0. bilet de bombardare.
Lombardkölcsön, 0. împrumut pe
efecte.                      [bozat.
Lombdísz, 0. frunziș, fojș; 0. Lom-
Lombfürész, 0. ferestreu (subțire),
ftrez.
Lombfüzér, o. cunună de frunte.
Lombik, 0. retortă, recipient; —fedél,
capac, coif.
Lombkoszorú, 0. cunună de frunte.
Lombos, a. rămuros, frun^os, tuf os.
Lombos odik, 0. a înfrunzi, a se în-
tufoșa.
Lomboz, 0. a decora cu crengi, a în-
frunzi.
Lombozat, 0. frunziș, foiș, frunZeriș.
Lombtalan, a. neinfrunijit, nestufos;
uscat, fără frunză.
Lóménta, 0. izma calului.
Lomha, a. leneș, trândav, greoiu, nă-
tăvălos ; tândălos.
Lomhâlkodik, v. a tândali, a trândăvi,
a lenevi, abia a se mișca.
Lomhúl, v. a se lenevi, a se în-
greuna.
Lomköd, 0. bură (pe arbori).
Lomos, a. plin de vechituri, plin cu
dorsuri.
Lomotol,, Lomotoz, Lomoz, 0. a
arunca préste olaltă, a face neorân-
duială.
Lomp, 0. sită de filț, săculeț de de-
stilat; străcurătoare.
Lompos, a. desmățat, destrăbălat; -r-,
0. cioareci largi; (kutya), câne flocos.
Lomposodik, 0. a se destrăma, a se.
desmăța.
Lomszekér, 0. ear de bagaj, = de po-
voare.
Lomtár, 0. cămară de vechituri; te-
îalic.

Lqnc, 0. (Set.) caprifoiă, cireș, săl-
batic, țîța caprei (Lonicera Xylo-
steum).
Loncs, 0. necurăție, scârnăvie, mur-
dărie.
Loncsos, a., Loncsosan, abv. necurat,
murdar, mânjit.
LoncSosit, 0. a mânji, a murdări.
Loncsosodik, 0. a se mânji, a se tér-
félt
Lónyom, 0. urmă de cal.

pătoare.                     [lemn.
„   , .          ___ Lovacskázik, 0. a călări pre cal de
Lop, 0. a fura; a îndosi, a ascunde. Lovag, 0. călăreț; cavaler.

Lopadék, o. lucru furat, furătură.
Lopakodik, 0. a se furișa, a se pi-
tula, a seascunde.

Lopás, 0. furt, furtișag; înstrăinare.
Lópatkó, 0. potcoava de cal.
Löpdos, 0. v. Lopkodik.
Lóperje, 0. perie, iarba cocoșului j Lovaglóhely, Lovaglóiskola, Lovagló-
(Cardamine pratensis).'             ; tér, 0. manej, școală de călărit.
Lópiac, 0. târg de cai.             ! Lovagol, 0. a călătâ, a merge calare.
Lopkodik, 0. a fura, a îndosi des. ; Lovagolható, a. de călărit.
Lopó, 9.^ hoț, tâlhar, fur; cucurbetă, i Lovagrend, 0. ordul cavaleresc ; &r-

curcubetă (sifon de tras fluide). ¹ dine equestră.
Lopódzik, 0. a. se furișa, a se apropia | Lovagsag, 0. călărime, cavalerie, ca-
pe furiș, a se pitula, a se ascunde, ’ vql&rime.
a se îndosi.                         Ș Lovagszerszám, 0. unealta cavale-
                                        rească; tacâm de călărit.

Lopogat, 0. a fură mereu, a pișcă, a
șterge, a pirli.
Lopótök, 0. curcubetă; sifon.

Lopott, a. furat, însțreinat, indosit.
Lópózkodik, Lopózik, 0.0. Lopódzik.
Loppal, Lopva, abv. pre furiș, pe
cuns, tiptil.

as-

Lopvanősző, «. criptogqmă.
Lóm, Lóri, 0. Eleonóra.
Lórakodó, 0. rampa de cai.
Lóránt, 0. cină, ojină.
Lóriᵣ 0. lemur, maimuță limbută;
Lórom, 0. măcrisiii (Rumex).
Losláng, 0. pară de pucioasă (de
afumat buți). - ■
Loslángos, a. afumat, cu gust de pu-
cioasa (vin).
Lósóska, 0. măcrișul calului.
Lószámár, 0. mul(ă), catîr, mușcoiă'.
Lószemszilva, 0. prună domnească.
Lószerszám, 0. hamttri, tacâm de cai;
hățuri.

Lószőr, 0. păr de calₜ

       . -           i        ■ v ! reț, cavalerist.
Lótakarmány, 0. nutreț d* eai, furaj. Lovaskatonaság, 0. cavaleriă.
                                      Lovaskerülő, 0. păzitor călare.
Lovasőrs, 0. post călare, sentinelă

Lótakaró, 0. țol, ciolt ’?, cergă.
Lótásfutás, 0. alergare încoace
in colo.

ți

Lótenyésztés, 0. prăsirea cailor.
Lótérítő, 0. v. Lótakaró.

Lótetü, 0. conopiște.
Lótfut, 0. ă alerga încoace șfncolo.
Lótormabércse, 0. (âct.) ranuncula de
baltă.
Lottójövedék, 0. regie de loterie.
Lottyan, v. a căde pocnind, a cadé
pleosc. $
Lotyadék, x must», zamă de gunoiu.
Lóusztató, 0. scaldă de cai, vad, âda- .




Lovagi, Lovagiás, ₐ. cavaleresc.
Lovagiság, 0. cavalerism,' cavaleria.
Lovagjáték, 0. joc cavaleresc, turnéi,
  turnir; cavalcadă.
Lovaglás, 0. călărire, călărit, preum-
i blare calare; cavalcadă.

Lovagszobor, 0. statuă equestră.
Lovagul, abc. cdvaleresce.
Levakaró, 0. țesală (de cai), ceasălă.
Lovai, v. a irita, a întărită, a su-
muța.
Lovar, 0. călăreț de circ, cavalerist.
Lovarda, 0. școală de călărit; circ.
Lóvaregylet, 0. clubul jokeylor.
Lovas, 0. și a. equestru, călăreț; ca-
valerist, călăraș.
Lóvásár, 0. terg de cai.
Lovascsapat, 0. ceată de călăreți,
trupă de cavaleria, călărime.
Lovasdereglye, 0. leasă.
Lovasdi, 0. joc de a caii.
Lovasezred, 0. regiment de călăreți,
= cavaleriile.                .
Lovashad, 0. trupă cavalerească.
Lovaskapitány, 0. capitan de călăreți,
-• de husari.
Lovaskatona, 0. soldat cu cal, călă-

călăreață.
' Lovaspandur, Lovasporoszló, 0. da-
| rdbanț călare, jandar călațe.

I

Lovasposta

460

Luca szék

  Lovasposta, poșta cățare..
Lovasrendőr, ». polițist călare.
'Lovasság, a. cavaleria, cavalerime,
călărime.'
  Lovassági,. a. de cayaleriă, ^cavale-
   resc.' .              . ;.
  ‘Lovassági őrs, o. curför, post călare,
   sentinelă, calareață.
  Lovásszázad, s. escadron.
Lpvasâzobor, $. statuă' equettră.
Lóvasút, tramvaiu (purtat cucai).
Lovász, *, călăreț, rendaș, jocheu;
   —inas,o» rîndaș,seiz; —mester,
   îngrijitor degrajduri.
Lovatlan, ₐ. pedestru, fără cal.
Lovaz, v. a călăi i:
  Lóverseny, $. emulațiune in fugă cu
   cai, fuga, alergare de cau
  LóvÖnatp, Lóvonatú vasút, d. tram-
   vaiu.
  Lő, v.^a.pușca, a împușca; - (célt), a da
   la semn;(örömöt), a da o salvă.
Lőcél, 9. țintă, țel, semn.
  Lőcs, leucă, cercel (la car) ; odâbb
   állani a —- árával, a o lua la sănă-
   toasă, a o tuli la fugă.
Lőcskává, verigă, prisnel.
  LŐcsláb, L șontorog, pictor hăitîș, -
   strîmb. ₓ                        '
  Lőcslábú, a. cu picioare sitimbe, -
. fyăitișe.
  LőesÖz’ v. a pune leucă (la car) ; a
; bațe gu leuca.
Lődör, o, .medular (la cdl).
  Lődörgő^ a. vehturărțară,; haimana,
   vagabund; mădular (bărbătesc) .
  Lftdörög, v a umbla ștrengar, a va-
   gabonda, a bate lela. ₓ
  Lődöz, v. a pușca des ; v. Lövöldöz.
Lőfegyver, 9. pușcă, arma de foc.
LŐ gyakorlat, d. exercițiu în pușcare.
Lőgyapot, lunta..
  Lök, v. .a împinge, a îmbrânci, a
. izbi; a respinge, a îmboldi; a arunca,
a da (în popice).
  Lökdös^ v. a împinge, des, a se izbi de.
Lökés, x ghtold, bold, impuls, dvent;
lovitură, izbitură, î mpinsltură; împin-
sei, respingere; aruncătură (inpo-
pice) ; -rr-t adni, a da impui", a
pune în mișcare.
Lpkésháritó, a. tampon.
Lőkészlet, o. munițiuni..
  Lökként, v. a arunca, a îmboldi, a
   împinge.^
Lőkupak. 9. capsulă.

Lőpor, o. praf dé pușcă, earbă de *
'pușcă; -—gyár, —malom, d. pră- )
făriă, prăhărie; ,—tár, o. magazin
de praf de pușcă. ,              ' .     >
Lőre, 9. cighir,. liurcă, zămârcă.
Lőrés, 9.-breșă,, spărtură, \meterez.
Lőrinc, Laurențiu, Lâurente. "
Lőszer, d. unealtă depușcat; praf,
munițiune; —kocsi/a. furgon, car
de munițiune ; —.-tár, /' magazin.
Lőtávol, 4. bătăe* de pușca.
Lőtér, 9. loc de împușcat, tir..
Lőtt seb, o. rană de pușcătură.
Löttyen, v. a se clătina, a pleoscăi, a ü
bălălăi, a bălăci. ..
Lötye, Lötyedék, 9. zoaie, zamă rea,
liurcă ; must de gunoiă.              |
Lötyög, v. a se clătina, a se 'clăti
(fiúidul).                            1
Lövedék, 9. proiectil, glonț, săgeată. |
Löveg, 9. artileria, tún, armă de foc; ]
~^szúk,, artileria.                   |
Lpvel, Lövell, v. a săgeta, a arunca, ț
a împușca; â pușca, a .exploda, a 71
sparge.                               |
Lövés, 9. pușcare,' pușcătură, detună- i
tură (de pușcă).                      1
Lövésnyire, a. de aș pușcătură, de o j
bătae de pușca.               .       |
Lövésre kész, a. gata de împușcat. 1
Lövéstáv, Lövéstávol, 9. depărtare 1
de ó pușcătură, bătae de pușcă. 1
Lövész, • $. \ pușcaș, venător, arcaș, J
plăiaș; —egylet, reuniune de tir, |
breaslă pușcașilor.                    |
Lövészet, 9. împușcare, arta de a I
pușca.                                /
Lövészkirály, 9. regele pușcașilor. «
Lövésztársaság, 9. a.reuniune dé ve- 'J
nătorl.                                 1
Lövet, 9. pușcătură, detunătură; —, í
v. lasă, să pușce.                    3
Lövő, 9pușcaș, venător, plăiaș. ;3
Lövőfutrinka,. 9^. cărăbuș verme J
pocnitor.
Lövőház, Lövölde, 9. loc de impuș- j
cat,tir,cisteț.                      j|
Lövöldöz, v. a pușca des.              J
Lövőlyuk, LövŐrés, 9. crepătură, jl
gaură, meterez, breșă.             . J|
Lubickol, v. apleșcăij a bălăci (în apa), 'fl
Luca, 9. Lucia.                        3|
Lucaszék, Lucaszéke, scaunul »
Sfintei Lucie; lassan készül minta ja
—e, lucrul nu merge înainte, = stă jl
baltă.

              Lucerna

Lucerna, 9. (Set.) Juțernă^ ghizdei
(Medicaga sativa).
Lúcfa, Lúcfenyő, 9. molid, brad alb.
Lucskol, v. a pjeoșcăi, a stropi cu
lina, a întina,. a uda.
Lucskos, &. úd (până la piele); mân-
iit, murdar, tinos ; -"-káposzta, varză
dulce; —szájú, gura nespălată.
Lucsok, 9> nbroiu, glod, tină; necu-
rățiă, scârnăvie.
Lúd, 9. gâscă; >—dá tenni, a trage
pe sfoară, a face de ris, a păcăli;
— lenni, a se lăsp sedus, = păcălit,
= dus pe ghiață; sok — disznót
győz, mulțv slabi inving pe unul
tare.'
Lúdaprólék, 9. mdrúntae dé gâscă;
fpuiu boboc de gâscă.
Ludas, a. pregătit cu carne de gâscă;
gâscar; ^ falsificator, plastograf;
sperjur; — kása", orez cu maruntăi
de gâscă.
Ludas di, joc de a gâscele.
Lúdbör, 9. piele de gâscă.
Lúdgége, 9. gâltan de gâscă; maca-
  roană.
Lúdhúr, d. (Set.) minteuță, rocoină,
  scânteioarâ (Alsine).
Lúdkopasztás ideje,, 9. timpul smul-
  gerea gâscelor..
Lúdláb, 9, talpa gâscei.
Lúdmáj, 9. ficat de gâscă, rnaiU
Lúdméreg, a. mânia iute, arțag, in-
„verșunare; kitör belőle a —, se
aprinde in mânie, e irităcios.
Lúdmérgű, ₐ. iute Iá mânie, - la
  fire, arțăgos.
Lúdsült^ 9. friptură de gâscă.
Lúdvérc, 9. licuriciü; v. Lidérc.
Lúdzsir, 9. unsoare de gâscă.
Lúg, 9. leșie.
Lugas, 9. frunzar, arcada de frunzar;
   —szín, chioșc, umbrar; —út, alea
  boltită cu frunză..
Lúghamú, \ cenușe dé leșie, = spă-
  lată.

461

Lükű             .

Lúgnemű, leșiatec.
Lúgos, a; leșios,cu leșie.
Lúgoz,. v. a face leșiă. a pune in
leșie, a spăla =?.
Lúgsó, a. sare alcalină, potașă. '
Lúgszűrő, 9. cenușer, treanță prin
care se străcurq, leșia.          ₄
Lúgzás, 9. opărire,. leșiare.
Lúgzó, 9. ciubăr, putina de leșie.
Lukács, 9^ Luca.
Luk ac sol,u. âgăuri, a borti.
Lukacsos, a. găurit, bortit, poros; v.
Likacsos. .
Lukad, v, a se sparge, a se găuri, a
se borti; a eși la iveală.
Lukaszt, o, a sparge, a găuri, a
borti.                              ;
Lukma, 9. dijmă, decimă popească
(în cerealii si vin).
Lulájoz, Lulaz, p. a. legăna, a ba-
lanța, a bălăbăni.
Lurkó, 9, șiret, păcală, prașcau, bii-
șel, viclean, ceapcân.
Lusta, a. leneș, trândav, împuțit.
Lusta dög, 9. leneș, perde-vară.
Lustálkodik, v. a lenevi, a trândăvi.
Lustaság, 9. trândăvie, lenevire<
Lustit, p. a face trândav.
Lustos, a. ud, tinos; úrit, séárhav,
obscen; — száj, gură sparta.
Luștosit, v. a murdări, a îngloda; a
   uda, a întina.
Lustosodik, v. a se mânji, a se în-
   tina.
Lustul, v. a se lenevi, a se trândăvi.
Luterânus, 9. și a. luteran.
Lutri, 9; loterie.
Lutricédula, 9. rescont, bilet.
  LiitriSj colector, colector de loterie.
Lük, o. a dur duca, a bate, a bocăni,
a izbi.
  Lüktet, v. a bate, a palpita, a pulsa.
> Lüktetés, î. palpitare, pulsațiune^ bă-
taie (inimer).
- Lükű, 9. piuă, stampă, moară de sfăr-
   mat (pietri).

Lvany

462

Madarasdi

Madarász

463

Magán

Lyány, etc. v. Leány, etc.
Lyuggat, v. a găuri, a borti.
Lyuggató, 9. găuritor, fer de găurit.
Lyuk, 9. bortă, gaură, spărtură; v.

Lyukacs, 9. găurice, por; Likacs.
Lyukacsol, v. a găuri.
Lyukacsos, a. găuros, găocit, dupu-
ros, ochiat; poros, pufăios; v. Li-
kaesos.
Lyukacsossag, 9. porositate.
Lyukad, o. a se găuri, a se borti.
Lyukal, v. a face gaura, a găuri, a
face, urechi (d. es. la ac), a sparge.
Lyukas, a. găurit, spart, găunos.







M

Ma, aóv.     astăfâ; — nekem» hol-
nap neked, affi mie, mâne ție ; —hoz
egy hétre, de ații într’o săptămână,;
—tói fogva,—tói kezdve, de afi in
colo, de aci in colo.
Maca, 9. țiitoare, metresă. [szat.
Macat, 9. necurăție, scârnăvie; v. Ma-
Maci, 9. mânfiișor.
Mackó, 9. urs/ (ironic) baros.

Macs, Macscs, ₐ. mat, marț (în joc).
Mácsik, 9. tăeței, tomnaci.
Macska, mâță, pisică; nincs itthon
a —cincognak az <     ’  " ’ ‘








                 ică; nincs itthon gorodik.
                  egerek, când pi- Mácsoí, v. a vreci, a face brahă.
sica nu-i acasă, joaca șoarecii pe Máesola, 9. vréce, braliă, horbot.
masă; zsákban macskát árulni, a Mácsolya, Mácsonya, 9. (fot.) scaiu,
ascunde mâța în sac (i se văd ghia- scăiete (Cardo).
rele); eltörte a — 'szarvát, a spartMadár, 9. pasere; hol a — sem jár,
ceva, a stricat ceva; talpra esik,;i foarte departe, preste șepte țări
mint a —, cade ca pisica pe-picio-! și șepte mări; hitvány —- az, mely¹'
are, îl găsesci cu respunsub gata. a maga fészkébe rondít, halal da

Maeskafű, 9. v^.nta pisicei, siminoc,
cătușnică, earoă focoasă.
Maeskagyökönke, o. (fot.) odolean,
strigoiü (Valeriána).
Macskalíere, 9. trifoiü =, măcriș ie-
puresc.
Macskakarmolás, o. sgărietură.
Macskaköröm, o. unghia mâții; scri-
soare rea.

Lyukasit, ». d face găunos, a găuri.
Lyukasodik, v. a se găuri.
Lyukaszt, v. a găuri, a sparge.
Lyukasztó,9. găuritor, burghiu; sulă;
— vas, priboiu potricală; dălduță.
Lyukfürész, 9. fir ez de găurit.
Lyukgat, v. a borti, a găuri, a sparge,
a găoci.
Lyuktisztító vas, 9. dăltiță. *
Lyukvágás, *. găurire, bortire, gao*
cire.                             ,,
Lyukvágó, Lyukvéső,9. dăltiță; pri-
boiu, potricală.
Lyüki, a. pitic, piciu, stătu palmă;
(ember), pigmeu.







Macskamajom, ». marmota (maimuță
cu coadă).
Macskáménta, d. », Macskafű.
Macskaméz, a. reșină, cleiu (pe ar-
bori) ; mierea mâții, gumi. V
Macskanadrág, ». tăieței lafí, tomnad.
Macskarívás, 9. huideo, miorlăituri,
concert de pisici; indispoziție (după
un chef).
Macskás, a. lipit, năclăit; ghemuit.
Macskâșodik, ᵥ. a se ghemui; v. ^su-

a maga fészkébe rondít, halai da
paserea, care se spurcă în cuibul ei;
madarat lehet vele fogatni, e let
buna dispoziție, poți prinde paseri
cu elmadarat tolláréi, embert tár-'
sáról, spune-mi cu cine te’nsoțescz
și’ți voiu spune cine ești.
Madaras, a. cu paseri, l)ogat in pa-
seri (ținut).                        , <

Madarasdi, o. joc de-a paserea.

Madarász, v. a prinde paseri ; 9. pa-
sărar.
Madarászás, Madarászat, 9. păsărărit,
vânătoare de șoimi.
Madarászgat, v. a prinde paseri.
Madarászháló, 9. rățea de prins pa-
sări.
Madarászó, 9. păserar.
Madárbogyó. soarbă.
Madárcsevegés, 9. ciripit de paseri.
Madáreleség, 9. cib, nutrementul pa-
serilor.
Madárenyv, 9. cleiu de prins paseri.
Madârfi, 9. puiu de pasere.
Madárfogó, 9. vese, laț, cursă.
Madárháló, 9. laț de prins paseri.
MadArhúr, 0. (fot.) cornuț, unghia
găii (Cerastium).
Madárhusú, a. maeru, deșirat, perit,
mârced.
Madárijesztő. 9. ciuhă, gogoriță, ma-
maie, matahală.
Madárjós. 9. augur.
Madárjóslat,’ a. auguriu.
Madárkelepce, 9, cursă =, prinqletoare
de paseri.
Madárköles, 9. meiu păsăresc (Litho-
spermum).
Madárköltözés, 9. călătoria paserilor.
Madárléj>, 9. cleiü.
Madárlórom, 9. (fot.) măcriș iepuresc.
Madámézés, 9. observarea paserilor
(de auguri).
Madáméző, 9. augur.
Madárorr, o. cioc, plisc.
Madársóska, 9. macriș iepuresc.
Madársrét, 9. alice mărunte (de puș-
£at paseri).
Madarszállás, 0. sborul paserilor.
Madárszó, 9. captatul paserilor.
Madártan, 9. ornitologie.
Madártávlat, 9. perspectivă (de pa-
seri).
Madártej, Madártejfű, 9. (foi.) lușcă,
bălușcă, găiniță, plisc păsăresc ( Orpi-
thogatlum).
Madártenyésziés, 9. crescerea =, cul-
tura, păsărilor.
Madártrágya, • 9. gunoiu de pasări,
guanó.
Madárvár, 9. ciuhă; v. Madárijesztő.
Mádra, 9. isteriă, cârcei în vulvă;
v. Nádra.
Madrác, 9. sgltea, matraț, mindir.
Madzag, 9. sfoara, frânghie, ața.
Mafia, a. nebleznic, nătâng, stângaciu;

—, 9. mojic, hăbăuc, bădăran, gogo-
man, loază.
Mag, 9. sămânță ; sîmbure, miez, gră-
unte; lamură; spermă (de înmul-
țirea Sprecitn), seminție, Urmași; ról
termett, răsărit din sîmbure; —alá
szántani, a ara sub sămânță fa treia
oară) ; —va szakadt család, familie
stinsă .(fără urmași).
Magă, 9. însuși, însăși; singur, sin
gură; — megfelel magáért, e bar
bat la loc; — ura, om independent
stăpân preste sine; másod, barmai
magával, cu unul, cu doi lângă sine
Magában, ₐ. singur, de sine.
Magába száll, v. a se pocăi, a-§
examina consciința, a se întoarce î>.
sine, a face pocăință.
Magábaszállás, Magábatérés, 9. pc
căință, căință, părere de reu (d
păcatele făcute).
Magábavaló, a. retras, solitar.
Magabirâs. 9. stăpânire de sine, w
frânare.
Maga^iró, viguros, destoinic, ste
pân; jól —, bine situat, in stare buni
Magabizott, a. încrezut, îngâmfat, U
chipuit, arogant.
Magáévá. tesz, o. a-și însuși, a-,
atribui; a șe identifica cu.
Magafeledés, 9. . uitare de sineși.
Magafeledeft, a. uitat de sineși.
Magafitogtatás, Magahányás, faL
fanfarondda.
Magahányó, 0. fanfaron, fală goâb
Magahițt, ₒ. arogant,¹ închipuit, îi
crezut; înfumurat, vanitos.
Magahittség, 9. îngâmfare, aroganța
vanitate.
Magához jő, v. a-și veni în fire, a r
reculege.
Magájószántából, abv. de bună ven
Magakényén, afo. răsfățat, desmie
dat; pe plac; — nevelt gyerme
copil răsfățat.
Mágamagától, abv. de la sine însuț
de sineși, de bună voie'.
Magamegadás, devotament, sup
nere, resignațiune.
Magamegtagadás, 9. lepădare •=, a
negare de sine.
Magamegtartóztatás, 9. cumpătar
abstinență, moderațiune.
Magamféle, Magamszőrű, â. de felii
meu, ca mine.
Magán, ». singur; privat, particula

Magánakvaló

464

Magda

Magdisznó

465

Magyarázható

Magánakvaló, egoistic, pentru sine
a tom).'
M$gánál-létel, o. pfesență de spirit.
Magán-álló, a. de sine stătător, inde-
pendent. .
Magánbeszéd, x monolog.
Magánbirtok, $. moșie posesiune
privată,
Magánbörtön, închisoare separată.
Magándal,. d. aoZo, sol.
Magánélet, vieață privată.
Magánénekes, x cântăreț solo, solist.
Magánérdek, a. interes privat, ^parti-
cular. .                     "












Magánhangzó, x vocală.
Magániskola, școală privată.
Magánjog, x drept privat.
Magánjogi, a. de drept privat.
Magánkodik, v. a privatisa, a

singur. ;
Magánkor,

trăi

societate privata,, cerc

privat.
Magáno^, étc. v. Magányos, etc.
Magántanár, a. pfofesor privat, do-
cent «=.                         ?

Magántánc, d. dans =, joc solo. ''.
Magántapító, a. învățător privat.
Magánügy, e>. afacere, -, treabă =,
causă privată.
Magánvádlő, a. acusător privat.
Magányv ,^ singurătate, sehăstrie; de-
șert,, pustiii. .
Magányos, a. singuratic, solitar, re-

tras, privat.
Magányóskodik, a privatiza, a trăi
singur, a se retrage; v. Magánkodik.
Magánzó', x privat, particular.
Magára marad, v. a rămâne singur.
Magára vállal, v. a lua asupra-și. , w
Magára vesz, ». a referi la sine, a-și \ moderațiune, cumpătare; abstinență.}
atribui; a lua asupra-și              [Magától, abv. dela sine, de sineșz. *
                                       Magaveti, x fanfaron, fulâu, lăudati

Magas, a. (î)nalt, ridicat ;îfo,
nalt, superior; (titlu) înalț,
alteță; x înălțime.

sublim,
înălțat,

Magasacșka, «. cevași cam înalt.
Magasállású, <3. de rang =, depoziție
înaltă.
Magasan, abv. înalt, pe sus; sublim.
Magasbiț, v. a înălța, a ridica.
Magaslat, x înălțime; ridicătură, mo-
vilă; grad înalt.
MagaslÎk, ©. a se înălța, a se ridica
maă pre sus de.
Magasnyomás, x presiune mare.
Magasodik,». a se înălța, a se ridica;
a cresce înalt.

Magasra törekvő;, a. rîvnitor, nisui- I
tor.                          [înalt. I
Magasrendű, a. d&.posițze -, de ráng I
Magasróna, v. Magastérség. I
Magasröptű, â. avântat.            I
Magasság,x înălțime; grad înalt; I
(titlu) alteță, perenitate ; fig, ceriu; ]
—beli, diri înălțimei ceresc—mérő,.. I
d. ipsometru; —os, a. înalt, măre*,. 1
sublim, ,                           |
Magasszárú, «. czolănos, cu picioare 4
lungi; (la plânte) cu tuleu înalt, cu ]
trupină înaltă; — csizma, ciobote 1
cu tureci inalți.                   1
Magastérség, o. platou, podeiu, pode- 1
reiu, plaiü.                       1
Magasul, v. a se ridica, a se înălța. J
Magasúlt, a. exaltat.            > Í
Magas vízállás, x crescerea apei la 1
grad înalt, nivel înalt.           |
Magasztal, v. a preamări, a înălța, |
a slăvi, a ridica în slavă, a glori- |
fica; (égig), a preaslăvi, a ridica 1
până la ceriu,                      J
Magasztalás, o., preamărire, preaM* fn
vire, glorificare ; elogiu, laude. j
Magasztaló, a. elogios, de laudă, prea- |
măritor; —, x panegirist; — be- J
szód, d. panegiric; — írás, o. seri- 1
soare elogioasă; — szóᵣ elogiu, cu-'.l
vânt de laudă. .                 ₖ 1
Magasztos, «. sublim, înalt, maiestos^ !

eminent, măreț ;—it, v. înalță, prea±~
măresce, glorifică; —sâg, a. sublimi- J
tate, măreție.                             |

Magatartás, o. ținută, conduită, pur-

' tare; cwnpet, port; — végett, spre
! observare. ₜ
I Magatartóztatás, Magatürtöztetés,

ros, înfumurat, palavragiu ; —ség, oJ
fală, lăudoroșie, îngâmfare.
Magaviselet, o. purtare (morala)Â
moralitate; ținută, conduitiL J
Magavonogatás, o. refuz; codire.
Magbab, sămânță, grăunte, boanid
Magbarom, x vită de rasă, = de
síid. .         ''               * j
Magborjú, a. vițea vițel de prăsilăă
= de rasă.                    ' 'Sg
Magburok, coajă, găoace, pericarp^
pelița semânțez.                 jj
Magda, Magdaléna, Magdus, o. Magdăță
Mădălină, Magdaléna.             lg


Magdisznó, t.

scroafă de semență,

scroafă de prăsită.
Magdolna, o. Magda, Mădălină..
Magfolyás, a. sculament, gonoreă.
Magház, grânar, ámbár.
Maghon. í. ovariu.
Magiszák, (8vt.) earbă aspră. (Aspe-
rugo).
Magkereskedés, o. negoț cu semențe.
Maglapéi, ₅. (âot.) lobodă, știr (Atri-
plex).
Magló, a. de semență, de prăsilă,
de rasă; —barom, vită de prăsilă;
—disznó, porc deprăsilă, = de semență.
Máglya, a. rug, rog.
Máglyáz, x a pune =, a așeza în gră-
medz, = în jiredi (lemne, mărfuri),
a grămădi.
Magméh, x stup, matcă (de semență).
5Iágnás, x magnat.
Mágnes, magnet.
Mágnesez, ᵥ. a magneiisa.
Mágnesség, x m zgnetism.
Mágnestű, 5. ac magnetic
Mágnesűi, v. a se magnetzsu.
Mágnesvasérc, magnetit.
Magnezia, x magnesia ;■ Magnezia
(oraș in Grecia).
Magnyitó, x (zool.) frisoiu, bot gros.
Magol, v. a învăța de rost, a se face
burduf de carte, a bifia
Magolás, 0. învățare de rost, bifilare.
Magos, a. cu grăunte; v. Magas, ^d.
Magömlés, x poluție.
Magömlesztés, x onanie, malachie.
Magpénz, x ban de noroc.
Magpor, x polen; v. Himpor.
Magportok, x sporangiu, bulb, băctu-
lie, căclulie (la criptogame).
Magrejtő, x pericarp, capsulă, bulb,
■— növény, criptogamă.
Magrugó, x mer balsamic; slăbănog,
gura leului.
Magszakadás, x stingerea familiei,
(defectus se minis).
Magszár, x codiță, peditncul.
Magszegfő, x garoafă (lie semență).
Magszék, cotiledon; ovar.
Magszem, x grăunte, fir; (de să-
mânță); germen.
Magszigony, x stelarie (C<rre-
opsis).
Magsain, x v. Magtár.
Magtalanúl, aóv. fără rod, .fără copii,
fără moștenitori.
Magtár, x magazin, grânar, ambar.
    Magyar-román szótár.

Magtok, s. căpsulă, păstaie, teacă,
perisperm.
Magtörő-holló, ș. gaiță.
Magtörő-pirok, d. svârlugă.
Magul, abv. de semznță.

Magv, x v. Mag.
Magvad, x feară (de semență).
Magvarótt, o. (&>t.) amărea, amăruța,
earba gaii (Picns hieracioides).
Magvas, «. cu sâmbure, sâmburos,
măduos, miezos; — kender, cânepă
de earnă.
Magvasodik, v. a grăunți-^ granula,
a face sămânță.
Magvaszakadt, a. /ard mat >uitor£
stins (despre o fair*h&h
Magvatlan, a. fără semență, fără rod ;
nefructifer.
Magvaváló, a. (fruct) ce se desface
de sâmbure ; - szilva, prună bistrița.
Magvazik, v. a face sămânță, a gră-
unți; a rodi.
Magvetés, 5. sămânare, sămenat.
Magvető, o. sămânător.
Magzás, x facerea grăuntelui, rodire.
Magzat, 0. rod; copila fructul pante-
celui, —csira, x germene, embrion,
făt; — elszülés, d. abortare, lăpăda-
tură; —hajtó,     mijloc de abortat;
—, a. roditor; —ing, x pelița pe
boașe; cămașa copilului.
Magzattalan, a. fără rod, fără copii.
Magzatmása, x secundină, saarte.
casa copilului.
Magzik, v. a aduce sămânță.
Magyal-Magyalfa, x (Soi.) ’ilice, cer -
mirt spinos (Iler aquifolium).
Magyalos, x pădure de cc-r, - de ilice,
= de mirt. •
Magyar, x magzar, ungur; tősgyöke -
res —, ungur neaoș, = praznic,
Magyarán, abv. scurt, oblu, concis,
drept, rafta.
Magyaráz, v. a explica, a interpreta,
a tâlcuz, a comenta, a propune, a
prelege; rosszra —, a interpreta
rău.
Magyarázat, x explicare, interpretare,
tâlcuire, exegesă, cojnentar, glosă;
propunere, prelegere.
M&gyarâzgat, «j. a explica, ~ a co-
menta (frequent).                   .
Magyarázhatatlan, ’ a. neînțeles.
'neexplicabil.>         >
Magyarázható, a. explicabil ; de în
țăles ; nehezen —, greu de explicat.
30

Magyarázó

466

Makk

Makkdisznó

467 ;

Málly

Majd-bizony, abv. vefa bine, cum să nu.
Majdnem, abv. aproape, pe aci, mal.
Májféreg, d. călbează\
Májfolt, d. pestrue de ficat, bureți (pe
  față), alunea (pe față); —os, bure-
  țos, cu alunele.
Májfű, ' d. (fot.) parnasie, ficățea,
  trierei, popivnic Iepuresc (Hepa-
  tica).
Májgiliszta, s.călbeaza.
Májlob, d. aprindere =, înfiamafiune
  de ficat.
Majmol, Majmolgat, v. a maimuța, a
  imita; v. Utánoz.
Majmoló, d. imitator, copist.
Majmoz, v. v. Majmol.
Majna, 9. (riu) Maina.
Majom, d. maimuță; molmă, mo<-
  miță.
Majomszeretet, d. dragoste oarbă.
Major, d. măleriște, tirlă.
Majoránna, d. (Soi.) măgheran (Ori-
  ganum major ana).
Májoreszkó, d. domn de majorat.
Majorház, d. cosă la moșie, = de male-
  riște.
Majoros, d. econom, gazdă; maior*
  doni.
Majorság, d. 1. mdlerișțe, moșie ; alo-
  diu; 2. animale de casă; galițe,
  oare, sburătoare.
Majorsági, a. dlodial.
Májos, Májoshurka, d. cârtaboș, cal-
  baș.
Majszog, Majszol, v. a roade, a me-
  steca; a molfăi.
Május, d. Mai (luna).
Mák, o. (fot.) mac ( Papaver).
Makacs, a. încăpățînat, obstinat, în-
  deretnic, cerbicos, caprițios, tifnos,
  hain, rebel.
Makacskodik, v.afi cerbicos, = înde-
retnic, = rebel, = înacciu, = Obstinat,
Makacsság, inderetnicie, încăpăți-
nare, cerbicie.
Makacssági ítélet, .d. contumațare,
judecată în contumație, = în absență.
Makacsál, abv. înderetnie, cerbicos;
încăpățînat.
Macadám-út, d. șosea (așternută cu
  peatră meruntă).
Makadámoz, v. a macadamisa.
Mákbuga, Mákfej, d. băclulie, gă-
  mălie de mac.
Makk, d. ghinde; mac, ghindă (în
Í cărți); laț, nod (de fune); egész-

Magyarázó, «. explicator, tâlcuitor;
.—, d. tălmaciu; exeget.
Magyarbors, d. paprică, ardeiu.
Magyarhitű, d. Calvin. ieformát.
Magyarhon, 9. Ungaria, Teara Ungu-
rească.
Magyarhoni, «. ungar, din Ungaria.
Magyarít, v. a magiariza; a traduce
în unguresce.
Magyarizâl, v. a magiariza.
Magyar ka, #. lingura#; magiarca (vest-
mânt lung unguresc cu gaitan).
Magyar Miskásan, abv. strajnic.
Magyarország, d. Ungaria; Kis —,
Ardeal, Transilvania. .
Magyarországi, a. născut în Ungaria;
Ungar.
Magyaros, ₐ. neaoș unguresc, = ma-
gtár; ungur eț; după feliül ungu-
resc.
Magyarosít, «J a magiariza, a ungU-
riza.                      [rizare.
Magyarosodás, d. maglarizare, ungu-
Magyarosodik, v. a se magiariza, a
deveni maglar, = ungur.
Magyarosság, magiaritate; (stil)
puritate.
Magyarságod. ungurime, maglarime;
(stil) ungurească, maglarism.
Magyartalan, a. nemaglar, strein, cu
streinisml (stil).
Magyarúl, abv. unguresce.
Maholnap, abv. afamâne, in curund,
in scurt (timp).
Mohamedán, Mohamedán-hitű, d.
mahomedan.
Mai, Mái, a. de astăzi; de acum;
— időben, in dina de a fa
Maig-Máig, abv. până a fa până în
diua de a fa
Máj, d. ficat fmaiu.       |
Májaló, d. ospeț de diua nasț^el.
Májas, Májashurka,' d. cârtatifaș, oăl-
baș, maletic.
Májbaj, 0. boală de ficat.
Májbeteg, d. bolnav de ficat, epatit.
Májbetegség, d. boală de ficat, epa-
tîtă,
Majc, d. freîi; dolog.
Majd, Majdan, «óv. acuși, îndată, nu
/peste mult; aproape, cât pe aci, mal-
mai; — meglátom, vóiu vedé eu;
— itt, — ott, când aici, când colo.
Majdani, a. de acuși.
Majdanság, d. viitorlul cel mal apro-
piat.

séges, mint a —, e sănătos ca
ghinda; —ra hajtani a disznókat,
a mâna porcii la ghindă, = la jir.
Makkdisznó, d. tűz, = as de ghindă
(in joc de cărți).
Makkfilkó, Makk-kolop, d. cap
dop =, damă de ghindă.
Makkocska, 9. ghinduță.
Makkol, v. a îngrășa cu ghinda, - cu

Makkolás, d. tifâtâfare cu ghindă.
Makkolási bér, ghindărit.
Makkoltat, v. a îngrășa cu ghindă.
Makkpltatás, pășune de' ghinda., -
de jir; îngrașar/cu ghindă; — joga,
jirovină.           .
Makkonhizlalâș. 9. îngrășare cu
ghindă.                          i
Makkonhízó, Makkonhizósertés, ț.
porc de ghindă.
Makkos, îngrășat cu ghindă; —ser-
tés, porc îngrășat cu ghindă.
Makkpénz, d. ghindărit, banii de jir.
Makkperec, o. v. Spanyolgallér.
Makkréce, d. lișiță ; (Anas querque-
dula).
Makksertés, $. porc de ghindă.
Makksz_edés, d. cules de ghindă.
Makktermő tölgy, ghindar, tu far,
stegîar.
Makktyú, ». prepuțiu.
Makktyútlan, retezat, tăiat împre-
jur, circumcis. \
Máklé, MáknedVy d. suc de mac, afion,
opiu.                       î
Máknyi, ₐ. mic (ca un fir deUnac).
Makog, Mákog, ᵥ. a mâcăi; a mor-
măi, a mâr ăi, a cârăi. a țipa.
Mákony, d. afion, suc de mac, opiu;
—kivonat, d. extract de opiu; —sav,,
acid de opiu; —szer, opiat. 1
Mákos, a. cu mac, preserat cu mac;
’—kalács, colac   cozonac cu mac;
—rétes, covrig de mac; —szürke,
marmuriu, de coloarea macului.
Mákoz, v. a presăra cu mac.
Makranc, d. capriț, arțag, toane; găr-
găun.
Makrancos, a. caprițios, cu toane, ar-
țăgos, înderetnie, hain, rebel.
Makrancoskodik, ᵥ. a se capricia, a
se înderetnici, a fi cu toane.
Makrapipa, d. lulea* pipă de lut.
Mákszem, ₐ. fir de mtic.
Mákszemnyi, ₐ. ca =, de un fir de
mac.

Makula, $. v. Szenny, și Szeplő.
Makula nélkül való, a. fără priha nă,
neprihănit, imaculat.
Makulányi, «. v. Mákszemnyi.
Mákvirág, 9. floare de mac; gyö-
-nyörű, —, poamă bună (ironic).
Mâl, d. bărbie; tragăn (la vite).
Malac, d. purcel, purcea (de lapte).
Malackodik, v. a se spurca, a face
porcării, a fi purcel.
Malacozik. v. a făta purcel (scroafa).
Malacság, d. porcărie.
Malagaszőlő, d. struguri de Malaga.
Malaszt, 9. har, grație, . îndurar •,
mizericordie.             1
Maláta, 9. br^, mulat, malț, slad.
Malátacukorkák, 9. bomboane de mait.
Malátás', a. malțos, cu slad, clicos,
clisos.
Malátaszárító, 9. cuptor de uscat mal-
țul.
Malátáz, v. a face malț.
Málbőt, 9. pele de pe bărbie.
Máié, d. mălai, pită de mălai; po-
rumb, cucuruz, mălai, păpușoiu;
—szájú, a- gură căscată, soarbe-
zamă, neghiob.
Málha, d. bagaj, sarcină, teanc; colet,
balet, pachet; greutate; —dorong, 9
tecdrău, crâmpoiu; —jegjr, bilet de
bagaj; —kocsi, car de bagaj.
Málbás, d. bagajist, împachetor; ha-
mal; — áruk, teancuri de marfă,
—16, cal de povară, =- samar{
Málhaszamár, 9. măgar de samar,
I de bagaj.              :
j Málhatár, d. magazin de bagaj, ~ de
pachete.
Málhavevény, ?. recepisa de colete.
Málhávizsgáló, 9. comisionar de măr-
furi.                   \
Málház, v. a pacheta.
Málházás, d. împachetare, embala-
jare.
Málházó, d. pachetar; embalajor.
Máíinkó, d. (zool.) sturzi, mierlă gal-
bină (Turdus).
Málladék, 9, sfărmătură, smăcinătură.
Mállaszt, v. a, maQina. a roade,
sfărma, a smăcina, a descompune,
distruge.

Mállékony, a. fărmiclos., putregăios,
  ce se smacină (ușor). •
Mállik, v. a se smăcina, a se sfărma,
a se preface în praf, a se măcina.
Málly, d. mandanea (la biliard;.

& &

30*

Malmosai


468

Mai*

Malmosdi, 9. țințar, morișcă (joc).
Málna, 9. smcura; bokor, ₅ sineur,
tufă de amețiră; rug de munte, mâna
jidovului (Rubus idaeus).
Málnás, t. smeurișțe; —, a. cu smeură.
Malom, 9. moara; morișcă; ez víz
az ő malmára, aceasta e apă pe
moara sa; forog a malma; ii. umblă
morișca (gura) ; îl.merge bine ; két
—ban őrölnek, vorbesc de. alte lu-
cruri (nu se pot ințălcge); ki előbb
megy a malomba, előbb őröl, cine
toarnă ’n cdș mai uite, macină mai
iute.
. Malombirtokos, 9. proprietar de moară.
Malombogár, 9. verme de făină.
Malomhajtópatak, 9, partul -. tqzul
móriig ierugă, zăgazf._
Malomjog, 9. drept de mtfâiă.
Malomkerék, 9. roata morii.
Malomkő, 9. peatră de moară; ma-
lomkövet vágni, a tăia peatra
(morii) : —guzsaly, fusul crângului,
pârpăriță; —káva, 9. reșca.
Malompor, 9. ometiță, praf de făină.
Malomrekesz, 9. zăgaz, iaz (pentru
abaterea apei).
Malomrész, 9. parte de moară.
Malomválú, 9. canal; scoc, hamzea,
lăptoc, piscotu.'
Malomvám, 9. vamă din măciniș.
Malom vitorla, 9. ventrea (la mori de
lent).
Malomzngás, 9. terteleag, titirez.
Malozsa, Malozsaszőllő, 9. stafidă,
struguraș.
Máltai lovag, — vitéz, 9. Jo(h)anit,
cavaler de Malta ; —rend, 9. ordul
Jofhianiților.
Mályva, 9. (foi.) nalbă (Malva);
—félék, malvacee; —rózsa, o. (Soi.)
dârmoz, roșă de nalbă, luminărică
(Althaea roșea).
Mama, 9. mamă.
Mamaliga, 9. mămăligă, coleșă.
Mameluk, 9. mameluc.
Mamlasz,* 9. meteleu, prostaleu, ne-
ghiob, bădăran, mojic, țopârlan, hă-
băuc, loază.
Mammog, Mámmog, v. a tândăli, a
mocoși; a momăi, a mâcăi, a bol-
borosi. Í ₜ
Mamóka,-   te.rciu t mâncare).
Mámor,. 9. amețeală, chef, beție, ma-
toseala, estaz.             [ameți.
Mám ori t, a a șumeni, a îmbăta, a

Mámorító, a., Mámorítólag, oóv. îm-
bătător, amețitor.
Mámoros,, o., Mámorosán, abv. che-
fuit, beat, candriu, șumen, ciocnit
(la cap), chirchilit.
Mâmorosodik, v. a se îmbăta, a se
șumeni, a ameți, a se chirchili, a
trage la mustață.
Manca, Manei, ». Mariță, Mariuță.
Manes, 9. glob (de lemn), poarcă;
labă (ironic).
Mandola, 9. o. Mandula 9cl.
Mandragora, 9. Soi.) earba codrului,
mătrăguna (Mandragora).
Mandula, 9. migdală; — csöröge, v
prăjitură cu migdale; —fa, 9. mig-
dal (Amygdalus) ; —fenyő, 9. pin;
—herőce. 9. covrig cit migdale, turtă
de migdale.                         ;
Mandulaolaj, 9. oleiu de migdale.
Mandulás, «. cu migdale, de migdal*.
Mandplaszappan, a, săpun de mig-
dale.
Mandulatej, 9. lapte de migdale.
Mangaléta, ?. pușcă, durdă, flintă
(cu bazonet).
Mangalica, 9. o rasă de porci, cure
se îngrașă ușor, mângăliță.
Mángol, Mángorol, v. a mângălui, a
durgăli, a netefli (rufe).
Mângor, 9. fărmăturica; egy mán-
gornyi. micuț, puținei.
Mángorlani való ruha. 0. rufe de a
mângălit.
Mángorló, 9. niângalău, vălătuc, dur-
gălăii; — deszka, 9. scândura de
mângăluit, - de netezit; — ruha. 9.
rufe de mângălit.
Mángorol, â. u. Mángol.             Í
Mankó, 9. cârjă; tălpigă, ca taliga,
picior de lemn, piciorong; —n járni, J
a umbla cu cârja.
Mankóláb, 9. tălpigă. piciorong, cata- :
ligă.
Mankós, a. cu cârjă; cu tălpige, cu
picior de lemn.
Manna, 9. mană; —dara, gris de *=,
arpăcaș de mană—iu, 9. pani-
șoară, rouă ceriului (Soi.).
Manó, 9. duh necurat, - reu, demon,
spirit reu, uciga’l crucea; spiritus,
diavol, aghiuță; (np.) Emanuilă; .
mi a$ —! ce drac ! eredj a —b$!
dute la naiba, te du dracului!
Mar, v. a mușca; a pișcă; a înfrunta,
a probozi, a ocări; a tortura, a chi*

            Már


nui, ă supera, a năcăji; törni-
marni magát, a se străpăța, a se

obosi prin multă lucrare;

ten, péptine ; greben.
Mâr, abv. deja, acum.
Mani, ». brumă ; 'v. Zúzmara. -

9. pep-

Mára, ₐbt>. pe afl, pentru afli.
Marad, ». a re mâne, a sta, a petrece;
(hátra), a remâne înderăpt, a
bovi, a întârfliâ; abban maradunk,
remânem la aceea, stăm pe lângă
aceea ; köztünk maradjon, - marad-
jon a szó, se remână vorba între
noi, se fie flis intre ^noi; nem
maradhatok az álomtól,' nu mă pot
apăra de somn.
Maradandó, a. statornic, - durabil,
netrecător, neperitor, permanent. *
Maradás, ». remânere, stare, mânere,
petrecere; înlârfliere; nincs —a,
n'are stare.
Maradék, ». rest, remășița; descedențl,
nepoti, posteritate; descedent, ur- -
mător, odraslă; (étel), remășița de
mâncare; —összeg, ». rest, suină
restantă; —tartozás, 9. rest de dă-
torié.
Maradhatatlan, a. de netrecut.
Maradhatós, a. supor.abil, de su-
ferit.
Maradi, a. învechit, rămas (de lume).
Marázó, Maradóan, Maradólag, v.
  Maradandó.
Maradóság, 9. constanță, stabilitate,
  statornicie, durabilitate, trăinicie.
Maradoz, v. ajremâmâ înderept, a in-
târfliâ, a absența, a zăbori.
Maradozó, ». absent; jăcas, levent,
pieșcuitor.
Maradvány, 0. rest, remășiță, restanță;
  —föld, > loc remanențial.
Maradványom, 9. restant, restanțial;
  înapoi cu plata.
Maradványösszeg, 9. suma restantă,
  « restanțială.
Marakodás, 9. ceartă, sfadă, cioro-
  văială, gâlceavă, dispută, pricină.
Marakodik, v. a se certa, a se sfădi;
  a se disputa; a se mușca.
Marakodó arțăgos, mușcător, cer-
  tăreț, sfadnic, pricinaș
Marás, ». mușcare, mușcătura, pișca-
  turăₜ ceartă, sfadă * ocara.
Maraszt. v. a reține, a opri; (ven-
  dégül), a invita de oaspe.
Marasztal, v. a reține, a impedeca,

469

Marha] árás

a îmbie să rămână, a osândi, a con-
damna, a judeca.; a. convinge.
Marat, v. a roade, a grava (cu apă
tare), a cauterisa; a ar găsi, a tă-
băci.
Marató, a. corosiv, caustic.
Mârc, 9. mied, mur să; bere de Martie.
Marcal, 9. pământ negru, ® rovinos,
- mlăștinos, marăcie, bărăcie.
Marcangol, v. a sfirtica, a sfâșia, a
spinteca, a scărmina. a tăia in bu-
căți.
Marci, v. ». Martin.^
Marcipán, 9. baclava, marțipan (un
fel d.e prăjitură).
Március, 3. (lună) Marție, Marté.
Marcona, a. seibatic; furios, ager,
turbat, infricbșfd, marțial, aprig.
Marcongat, v. v. Marcangol.
Mardós, ©. â mușcă, a pișcă, a în-
colți, a înțepa, a roade; a lelki-
ismeret mardossa, îl mustră con-
sdința; gond mardossa a szívét,
, gândurile îl apasă sufletul.
Mardosó, mușcător; pișcător; în-
țepător ; — lelkiismeret, mustrare
de cuget, remușcare.
Marék, ». ᵥ- Marok 9cl.
Mârga, 9. mal, meal; mar ga (pământ
gras).
Márgás, a. mărgos, cu margă; mă-
tur os.
Máigáz, v. a îngrăsa cu margă (pă-
mântul).
Margit, 9. Margareta.
Margitsziget, 9. insula Margareta.
Máí’gó, 9. glob de marmură; mar-
gine.
Marha, 9. vită (cornută), dobitoc, bou;
könnyű jó marhának árosát találni.
pentru vita grasa găsesc? ușor cum-
părător.
Marhaállomány, 9. vite, dobitoace;
fund instruct (un numer de vite).
Marhacímer, picior (din deret) de
bou, pătrar de vita.
Márhacsapásj 9. imaș, pășune; pășu-
nat, suhat. .
Marhadög, 9. boală de vite, epizootie.
Marhahízíalás, 9. îngrășatul vitelor.
Marhahús, 9. carne de vită.
Marhahúslé, -leves, 9. zamă de carne
de vită.
.Marhaitató,-'», adăpătoare.
Marhajárás. 9. pășunat, imaș. suhat
cale pentru vite.



Marhalevél

470

Martir

Martiromság

471

Másoló

Marhalevél, t>. pasaport vite,
Marhapacal', t>. mușchiu (came),
fleica.
Marhaponk, ₐ. ocol, obor de vite;
rampă de «s
Marhás, «. bogat în^vite; boii, prost.
Marhasült, 9. friptură de vită.
Marhaszín, 9. șopron, grajd, ocol.
Marhatartás, =tenyésztés, 9. cultură
    economie de vite, prăsilă de vite.
Marhatenyésztő, ». econom de vite.
Marhavágás, 9. tăiat de vite.
Marhavész, 9. boală de vite, epizootie.
Mari, Mâri, ». Măriucă, Mariță.
Mária, Mărie, Mărie.
Máriakép, 9. icoana Preacuratei vir-
gine ; chipul maicii Domnului.
Máriás, 0. mărieș (joc in cărți).
Mariátor, bătător (la mice).
Marika, Mariska, 9. Măriuță, Mă-
riucă, Mărioară.
Márizsgál, Marizskál, v. a pipăi.
I^ârj, piep, bărbie, grăsime dela gât
  (la^bou).
Márjás, 9. mărieș (joc de cărți);
v.,Mariás.
Marjît, v. a scrinti, a sclinti.
Márjúl, v. a se scrinti, a se sclinti.
Márk, ». Marcu.
Márka, 9. marcă (== 1 Cor. 20 bani).
Markaköpi, Markapöki, 9. fanfaron,
  lăudăros.
Márkás úly, t>. greutatea unei mărci.
Markgróf, 9. marcgraf, marchion.
Markó, d. v. Márk.
Markol, v. a lua cu pumnul, = cu
  mâna; (kardot), a prinde arma.
Markolász, v. a prinde cu mâna, a
  încleșta mana în.
Markolat, a. prinsetură, apucătură;
  mâner (la sabie) ; mânușe, toartă (la
  oală); coadă (la- coasă/; mănun-
  chiu, plăsea (la cuțit); —far, gru-
  maz, claviatură (la violină).
Markolható, a. de prins, de apucat;
  palpabil.
Markos, «. vânjos, robust, voinic, pu-
  ternic, zdravăn; de un pumn (de
  inait); tizenhat — ló, cal de șase-
  sprc fiece pumni.
Markotányos,». marchitan, vivandier.
Markotányoskodik', v. a vinde mân-
care in castru; a fi marchitan.
Markotányosné,». marehitană, vivan-
  dieră.
Márkus, ». Marcu.

Marmota, 9. pinț, țîncul pământului,
coșcodan, marmota, șoarece de munte
(Arctomys alpina).
Márna, 9. mreană, bărbun (Cyprinus
barbatus).
Maró, a. corosiv, caustic; mușcător,
înțepător,, pișcător.
Maródi, a. ^obosit, ostenit, marod.
Marogat, v. a mușca, a pisca, a îm-
punge, a înțepa des.
Marógúny, 9. sarcasm.
Marok, ». palmă; mână (goală),
pumn; egy — nép,> o mână de
oameni, popor mic; markába nevet,
rîde în pumni, îi pare bine; mar-
komban van, îl am în mână, e al
meu.
Marókáli, o. caliu corosiv.
Maroknyi, «. de o mână, puțin, de o
palmă, de un pumn.
Marókő, 9. peatră infernală; peatra
iadului; (în medicină) lapis (în-
fernalis).           î
Marokvas, 9. mor(o)coașă, bleau.
Marokverő, 0. legător (de snopi).
Marólúg, 9. leșie corosivă.
Maros, t>. Mureș (rîu).
Marós, a. mușcător, pișcător, impun-
gător, înțăpator.
Marószer, 9. corosiv, caustic.
Maróthi szerint, o. bine calculat, =
socotit (după Maróthi)*
Mars, a. marș, mers; — gyakorlat
deprindere în marș.
Marsol, v. a merge (ini marș).
Mart, 9. coastă (la marț), țerm, mal,
țermure.                1
Márt, v. a întinge, a turna, a muia.
Márta, 9. Martă.              ’
Martalék, 9. pradă, jaf;. prinsoner;
—ui ejteni, d 'l faqe prinsoner.
Martalék, ». întinsatură, mueiură,
zamă groasă, sos, rasol.
Martalóe, 9. hoț, tâlhar, pirat; corsar.
Mártás, 9. muietură, iniinsatură, zamă
(groasă), sos, rasol.
Mártáscsésze, sosieră.
Mártát, 9. muietură, întinsatură, bu-
cătură.
Marthajó, 9. cabotief, corabier (co-
rabie ce plutesce de a lungul țăr-
murilor).
Marthajózás, 9. dgbotaj.
Marti, 9. de țerm ; —fecske   lăstun
(Hirundo riparia).
Martir, 9. martir, mucenic.

Martiromság, Martirság, 9. martiriu,
mucenicie.
Mártogat, v. a inmuia -, a întinge
des; a ridica de mijloc (în joc).
Márton, 9. Martin; —lúd, —lúdja,
gâscă grasă (de Martin la evrei).
Martvidék, 9. ținut litoral.
Márvány, 9. marmură ; —, a. de mar-
mură; —fejtés, 9. mină — baie de
marmură; —keménységű, a. de
tăria marmurei, dur ca marmura;
—lap, lespede =, tablă de marmură.
Márványos, a. marmura!, de marmură.
Márványoz, v. a mărmura,
Márványozat, 9. lucru de marmură,
marmurare.
Márványozó. 9. mărmurar.
Márványozott, a. mărmurat, cu mar-
mură.
Más, pwn. altul, alta, celalalt, cea-
laltă; al doilea; de altfel, de altă-
dată; — kárán tanulni, a înveța
din paguba altuia; —, 9. păreche,
soție; parié, copie ; nincs — a, n’are
păreche, e fără păreche; —át venni,
a lua copie, a decopia; egyet —t,
una-alta.
Másfél, a. unu și jumetate.
Másféle, a. de alt fel, de alt soiü ;
eterogen.
Másféle, aóv. aiurea, alt undeva, în-
traltă parte.
Másféleképen, aóv. altmintrelea alt-
mintrenea, într'alt mod, intr'alt chip.
Másfeles, a. de unu și jumetate.
Másfélfa, 9. îmblacei.
Másfelől, aóv. de altă parte, de alt
undeva.                         [fel.
Másforma, a. de altă forma, de alt
Máshol, aóv. aiurea, alt undeva, in-
tr’alt loc.
Máshonnan, aóv. de altundeva, din
alt loc.
Máshova, oóv. aiurea, alt undeva, in
alt loc.
Másik, n. celalalt, ceialaltă; — anya,
9. bunica, mamă bătrână ; — apa, 9.
moș, tată betrân.
Másít, v. a schimba, a vama; a falsi-
fica, a revoca.
Másíthatatlan, a. nestrămutat, nere-
vocavil, nevariabil.
Maskara, 9. nțască, mascaradă, (figura)
pocită; v. Álarc.
Másként, Máskép, Másképen, aóv.
altmintrelea, altcum, altfel.

Máskor, aóv. altădată, altcând.
Máslás, 9*. vin de dreve; cighir, mied.
Máslat, 9. trop, figura.
Máslatos, a. tropic, figurat.
Másli, 9. cravată; nod, înodătură,
galon, fundă, juvăț, rozetă.
Máslógép. 9. mașina pentru copiat.
Máslókönyv, 9. carte de copiat.
Másnapos, ₐ. de a doua fii, cu în-
disposiție (în u.ma, unui chef).
Másnemű, ₐ. eterogen, de alt feliu,
de alt solu.
Másod, pte/. vice=, sub=; de a doua;
-—napra, pe a doua fii, de - ; —ma-
gával, cu nnul pe lângă el.
Másodalispán, 9. al doilea vicecomite.
Másodbérlés, 9. subarenda, subckirie.
Másodbérlő, 9. subarendator.
Másodelnök, 9. al doilea președinte,
vicepresident.
Másodfél, 9. unu și jumătate.
Másodfű, a. de doi ani (la animale).
Második, num. al doilea, a doua.
Mâsodjutalom, 9. accesit.
Másodlagos, «. de a doua mână, se-
cundar.
Másodlat, 9. duplicat, duplu.
Más o dny ornat, 9. retipărire, contra-
factură.
Másodpéldány, 9. dublet, duplu exem-
plar.
Másodperc, 9. Secundă ("); —inga,
9. pendul secundin; - mutató,
arătător =, indicator de secunde.
Másodraj, 9. roiu de ăl doilea, pai-
roiu.
Másodrangú, Másodrendű, 9. de ran-
gul al doilea; de ordinea a doua;
secundar, de a doua mână.
Másodrét, 9. (format) folio.
Másodszor, num. a doua oară.
Másodszori, a. de a doua oară.
Másodszülött, 9. ul doilea născut, se-
cundogenit.
Másodszülöttség, 9. secundogenitură.
Másodunoka, 9. strănepot, străne-
poată.
Másod váltó, 9. secundă (cambie).
Másol, v. a descrie, a decopia; a
copia, a plagia.
Másolat, 9. copie.
Másolatban, aóv. in copie.
Másolatkönyv, 9. carte de copiat.
Másoló, 9. copist, decopiator; plagia-
tor ; —gép, hectograf; —készülék,
aparat de copiat ; —könyv, 9. carte

Masonuan


472

de copiat; copíar; —papír, d. hârtie
de copiat.
Másonnan, ᵥ. Máshonnan.
Másott, aóv. altundeva, într'alt loe.
Mássalhangzó, a, consonantă.
Másszor, oóö. de altădată.
Másszoita, abv. pe de altădată.
Mást, abv. v. Most.
Másunnan, Másunnét, abv. v. Más-
honnan.
Másutt, abv. v. Máshol.
Másnvá, abv. v- Máshová.
Masűlt, a. proaspăt, copt de a£í,
călit.
Mász, v. v- Mászik.
Maszat, 0. murdărie, spurcăciune, ne-
curăție, scârnăvie.
Maszatol, ®. a murdări, a mânji.
Maszatos, a. spurcat, murdar, mânjit,
pătat.
Mászik, v. a se urca, a se șui, a se
cățăra.
Mászkál, 0. a se târî, a se trage pe
brânci, a se urca pe brânci; a bate
cărările.
Maszlag, 0. (fot.) ciuma fetei, dumă-
fae, măslag, venin, laur, bolun-
dăriță (Datura) ; măslad, venin.
Maszlagos, ₐ. veninos; bent, beat,
nebun; măslăduit.
Măszlagosit, v. a. învenina, a măs-
lăddi.
Maszlagos nadragulya, 0. (foi.) earba
codrului, mătrăguna (Belladona).
Mászók, a. reptilie.
Matâsz, {>. mătasă brută.
Matat, v. a scor moli, a scotoci, a mo-
coși; v. Kutat.
Máté. 0. Mateiu, Mafteiu.
Mátka, a. logodnic, logodnică; mire,
mireasă; —pár. păreche tîneră, miri.
Mátkái, a. fidanțat, logodit, credințat.
Máíkaság, 0. logodnă, fidanțare, cre-
dință.
Máikásít, v. a logodi, a Jidanța, a
încredința.
Mátkatál. fi. dau de nuntă, cadou.
Mátkázík, v. a se logodi, a se Jidanța.
Mától, mától fogva, abv. de afö
înainte; a dat o.
Matóla. 0. reschitor; vârtelniță; v.
Motolla.
Matolál, v. a depana, i reschia, a face
ghem.
Mátráé. 0. mătrață, saltea; pilota
de per.

Meddő


Matrácos, 0. saltelar.,
Matring, d. scul, jurebie, pasma, pă-
pușă (de bumbac).
Matróz, 0. marinar, corăbier.
Mátyás, Matia, Matieș.
Mátyás, Mátyás madár, 0. zaică,
găioară v. Szajkó.
Mátyás ugrása, 0. zi intercalată (ín
Faur).
Matyi, Matyika, Matykó, ». Mătieș
Matyó, fi. numele Paloților, de la
poalele muntelui Maira.
Mávog, v. a schieuna, a mlorlăi, a
miăuna.
Máz, ». văpsală, glasură; lustru,
smalț, jumalț; poleire, politură.
Mázföld, fi. lut de smalț, păment de -
muruit.
Mázít, v. a văpsi, a lustrui, a da
lustru; a polei.
Mazna, a. plángacíos, plâugăros, schi-
lăitor, miorlăitor, scânceitor.
Mázol, v. a văpsi, a lustrui, a polei
a colori, a mânji, a murdări; a
unge cu, a murui.
Mázolás, fi. tinciu, spoeală; glasură,
mânjitură, mâsgălitutâ.
Mázolat, fi. mânjitură, spoeală, mâs-
gălitură, văpseală.
Mázoló, fi. văpșitor, colorilor; mân-
jitor; scriitoraș, mânjitor de hârtie^
Mázos, a. văpsit, lustruit, colorat,
smaltat, smălțuit; uns, mânjit, mâz-
gălit.
Mázsa, 0. maja, cântar, centenar.
Mázsái, v. a cântări (cu maja).
Mázsáié, fii cumpenitor, majer; cân-
tar, staderă.
Mázsamester, o. mai marele preste ‘
cântare,¹ cantaragiu:
Mázsányi, Mázsás, a. de o maja.
Mazsola, Mazsolaszőllő,». strugurași,
stafide.
Mecgerél, v. a spicui, a folieta. ;
Mécs, ». opaiț, lumină de noapte, can-
dela.                           (ciob.
Mécsbél, fi. fitil, feștilă, hirb de opaiț, J
Mecset, 0. geamie, mecet, moșee. "
Mecsevész, a. stircit, perit, pipemi-.
cit, veștejit; slab, debil.
Mécsvirág, 0. neghina; luminărica. I
Meddig, abv- până când; cât mai? '
până unde?                            ;
Meddő, a. nefrudifer, nerodnic; fără '
fruct, fără rod; steril, neproductiv, ,
știr, sterp; fără resultat.



Meddőtehén

473

Meddőtehén, 0. vacă stearpă^
Medence, 0. covată, bazin, lighian;
(mosdó); lavór, bazen; troacă, moldă,
capae, copisteră; albie.
Meder, 0. alvie, albie, matca (riului).
Medgyes, 0. Mediaș.
Medve, 0. urs; (csillag), ursa mare,
- mică, carul; nőstény—, ursoaică.
Medvebocs, 0. puiu de urs.
Medvebőr, 0. pele blană de urs.

Medvefóka, 0. urs
(Phoca ursina).
Medvehagyma. 0. <
aiul ursului.

de mare, focă

aiu sălbatec, aior

Medvekalpag, Medvekucsma,

ciulă de urs (blană).
Medveláb, 0. brânca ursului
Medvemutató, 0. ursar;
Medvész, ©. a véna urși;
sar; vénator de urși.
Medveszelindek, 0. zăvod.

ca-

acantă

— , fi. ur-

Medyetalp, 0. brânca =, talpa ursului,
briolă, pălămidă (Acanthus).
Medvevadászat, 0. venătoare de urși.
Medveverem, 0. cursa de prins urși;
gaură, peșteră (in care

  ...ₜ í; i Megaláz,
ernează I

urșii).
Meg, conj. și; încă, cu, mai mult;
ear; ca predic: a- , ab~-, în=-, re^,
stră (întărind înțelesul verbului).
Még, conj. încă, mai, și.
Megabrakol, v. a da oves (la cal), a
ingrășa, a nutri (calul).

Megabroncsol, Megabroncsoz, v.
cercui, a bate cercuri, a lega
cercuri.
Megacéloz, v. a oțeli. a caU.

Megácsol, v. a ciopli.
Megad, v. a da (inderept), a reda, opri
a plăti, a solvi; (—ja magát), a, se [
preda; a încuviința; —ni az árát, I

a plăti scump, a o păți reu.
Megadás, 0. predare, supunere, capi-
tulare.
Megadózik, ᵥ. a plăti, a solvi (darej,
a-și lua pedeapsa.
Megadóztat, ᵥ. a impune dăjdii, a
supune la dare.
Megaggul, v. a înbetrâni, a încărunți,
a se gârbovi.
Megagyabugyál. ᵥ. a bate bine, g



snopi, a croi; a da pe foi; a pisăgi ; j a înceta, a pauza.

a cârpi.

Megagyal» v. a da ~ . a bate preste
cap, a lovi preste. cap.
Megágyaz, v. a pune pat la pușcă; a

Megállít


pune mănunchiii; ă face ^ , a așterne
patul.                       •
Megajándékoz. a dărui, a dona, «
da un cadou.
Megakad, v. a se împedeca, a se
acăța, a se cufunda (carul), a se
opri, a sta pe loc; mindenki szeme
— rajta, bate la ochii tuturor; min-
den csekélységen —, îl genează
îl conturbă toata nimica.
Megakadályoz, Megakadályoztat, y.
a împedeca, a pune jfiedeci, a re-
ținea, a opri; a tăia drumul, a în-
frina.
Megakaszt, v. a opri, a reținea, a
acăța, a încâiliga.
Megakól, Megakóz, ᵥ, a visa, a me-
sura (vase).
Megalakít, v. a constitui, a întocmi,
a forma (un club).
Megalakul, ᵥ. a se constitui, a se
forma.
Megalapít, v. a funda, a așeza, a în-
temeia.


a înjosi, a umili, a

supune, a împila, a servi.
Megalázódik, v. a se umili, a se în-
josi, a se ghemui.
Megáld, v. a binecuvénta; a sfinți.
Megáldozik, v. a se cumineca.
Megáldoztat, v. a cumineca, a da

  euminecătură.
! Megalkuszik, ᵥ. a se târgui, a se

a j tocmi, a se învoi, a închie, a tocmi,
cu Megalkuvás. 0. înpoeală, couvențiune,
I târguire, tocmeală.

¹ Megáll, v. a sta (în loc), a ave va-

lo are

a întreține, a se'rețină, a se

nem állom meg szó nélkül,
nu pot tace, nu pot lăsa fără sa
amintesc; meg nem állhatja a ne-

vetést, nu poate îneca ritul, nu
se poate reține sa nu rida.
Megállapít, v: a hotări, a statori, a
stabili, a determina, a stipula, a
orîndui.                       . .
Megállapodás, 0. învoială, învoire,
convențiune, acord, hotătâre; stagna-
țiune, încetare; pauză, oprire.
Megállapodik, v. a se învoi, a se
otări, a conveni in a sta in loc.


MegáUható,

a. acceptabil, stabil, la

! loc, poate sta, poate merge.
■ Megállít, v. a opri, a retiné, a prinde,
a aține, a ține în loc.

Megállítójel

474

Megboldogul

Megboldogult

475 Megdicsőülés

Megállítójel, $ signal de oprire.
Megálló, Megállóhely, a. stațiune, loc
de stat; — dé poposit, popas.
Megálmodik, v. a visa, a prevedé in
vis.
Megalszik, v. a se închiăga, a se
elei; a se prinde (laptele), a sta pe
loc, a stagna.
Megaludt, a. prins, închiegat, sleit.
Megannyi, a. încă odată atât, încă
pe atât.                    [(apa).
Megárad, v. a se umfla, a cresce
Megaranyfüstöz, v. a sufla cu aur.
Megaiat, v. a secera, a strînge (bu-
catele).
Megárt, v. a strica, a fi stricăczos, a
aduce stricăciune.
Megátalkodott, a. îndărătnic, cer-
bicos, obstinat, împetrit la inimă,
înreutățit.
Megátalkodottság, 9. invertoșare, ne-
simțire, impetrire (a inimez) ; cer-
bicie, îndărătnicie.
Meghzik, v. a se uda, a se umefli.
Megáztat, v. a uda, a umetji, a stro-
pi, a muia.
Megbabázik, v. a nașce; a face.
Megbabonáz, ». a vrăji, a farmeca,
a fascina.
Megbádogoz, v. a înveli cu tinichea.
Meghajol, v. a încânta, a farmeca;
a vrăji.
Megbakol, v. a se capriția.
Megbámúl, v. a se uita cu gură căs-
cată ; a se mira, a privi cu mirare.
Megbán, v. a se căi, a regreta, a-i
páré reu.
Megbánás, 9. căință, părere de reu.
Megbánt, v. a vătăma, a ofensa, a
supăra.
Megbarátkozik, v. a se impretini, a
se însoți, a se împăca, a lega prie-
tenie, a ser dumeri.
Megbarnít, v. a păli, a negri.
MegbarnúJ, v. a se negri, a deveni
brunet.
Megbecstelenit, v. a dezonora, a ne-
cinsti, a desonesta, a pângări, d in-
sulta, a înjosi.
Megbecsül, v. a omeni, a cinsti, a
onora, a prețui, a stimă, a respecta,
a considera ; —ni magát, a se purta
cinstit.
Megbecsülhetetlen, a. neprețuit.
Megbélyegez, v. a timbra, a provedé
cu timbru; a infera, a însemna.

Megbeszél, v. a dezbate, a discuta, a
tracta, a sfătui, a conferă.
Megbeszélés, 0. discuțiune, conven-
țiune, conferență, consfătuire.
Megbetegedik, Megbetegszik, Meg-
betegüli v. a se' bolnăvi, a se be-
teji, a bádé la pat.
Megbicsaklik, v. a luneca, a aluneca,
a-și suci a serinti mâna ; a se
blama.
Megbicsakol (ja magát), v. a deveni
îndărătnic, - cerbicos, =- căpăținos.
Megbír, v. a suferi, a puté purta, - *
duce, = suporta, a ține, a agonisi,
a câștiga cu anevoie.
Megbirhatotlan, a. insuportabil, ne-
săbuit^ cumplit, enorm, exorbitant,
neînvins..
Megbirkózik, v. a se lupta, a se mă-
sura, a se da la trînta.
Megbírságol, 0. a pedepsi, a globi, a
oa amenda.
Megbíz, v. a încredința, a însărcina,
a da comisiune.
Megbízás, 9. însărcinare,, mandat,
ordin, misiune, comisiune.
Megbízhatatlan, a. nesigur, lipsit de
încredere, în nădejdea căruia nu te
poți lăsa.
Megbízható, a. sigur, cu încredere,
autentic, acreditat.
Megbízik, ti. a se încrede (în cineva),
a-și pune încrederea în.
Megbízói a. însărcinător, mandant,
comitent; —levél, 9. crendențional,
creditiiță, mandat.
Megbizonyit, v. a adeveri, a arăta,
a documenta; a hotărî, a argumenta ;
a întări.
Megbizonyosodik, a se adeveri, a
se încredința, a se convinge.
Megbizonyult, a. adeverit ; .dovedit;
arătat, -demonstrat, documentat.
Megbízott. î. mandatar, încredințat,
plenipotențiat, comisionar.
Megbocsát, v. a ierta, a lăsa, a des-
lega, a escusa.
Megbocsáthatatlan, a. neiertat, ne-
scusabil, ce nu se poate trece cu '
vederea.
Megbocsátható, aij. dezertat, scusabil.
Megbódzásodik, v. a se umfla, a se
coace (o rană) .
Megbokrosodik, Megbokroșiîl, ©. a
se înstufosa; d se spăria (calul).
Megboldogúl, v. a muri, a reposa.

Megboldogúlt, 9. répásat, mort, fle
  iertat, fericit (în Domnul).
Megbomlik, v. a se desface, a se dez-
lega, a se descompune; a se topi, a
ț se solvi; a se petrece din minte, a
se sminti; a eși din fire.
‘ Megboszorkányoz, v. a farmeca, a
  vrăji, a deochla.
Megbotlik, v. a se împedeca, a se
  poticni, a se lovi (de ceva).
Megbotoz, v. a bate în vergi, a croi,
  a lovi, a peptena, a țesăla cu bâta.
Megbotránkozik, v. a se scandaliza,
  a se îngrozi.
Megbővűl, v. d se largi, a se mări.
Megbúbosodik, v. a se gârbovi.
Megbukik, v. a căde, a pica, a ban-
  crota, a falimenta; a nu izbuti, a
  face un fiasco (piesa); a căde (la
  examen). .
Megbuktat, v. a lăsa =, a face să cadă,
  - se pice; a trânti (la examen) ; a
  face sa bancroteze, = falimenteze, a
  sparge, a împrăștia (o bancă).
Megbúsít, v. a turbura, a întrista, a
  mâhni; a dosădi, a supăra, a aduce
  grijă (cuiva).
Megbűnhődik, v. a-și lua pedeapsa,
  a ispăsi, a se canonic
Megbűzhödik, v. a se împuți, a se
  strica.
Megcáfol, v. a combate, a desminți,
  a întimpina, a înfrânge.
Megcáfolható, «. ce se poate răsturna,
  = desminți, = combate.
jMegcirógat; v. a netezi; a adie, a
  măguli, a guguli, a linguși.
Megcsahol, v. a lătra, a bate, a
  gârbi.
Megcsal, v. a înșela, a păcăli, a
  trage pe sfoară, a amăgi.
Megcsap, v. a bate, a lovi, a plesni,
  a tăia.
Megcsappan, 9. a scade $ a se împu-
  țina, a slăbi, a se slei.
Megcsattan, v. a pocni, a plesni, a
  trăsni; a plioscăi, a răsuna (gla-
  sul).
MegcsáVál, v. a argăsi, a dubăli
  (pielea).
Megcsavar, v. a suci, a întoarce, a
  inverti, a șurubi.
Megcsavarit, v. a suci, a pocni, a
। inverti odată.
Megcselekszik, v. a lucra, a face, a
îndeplini, a efectui.

Megcsellen, v. a se greși, a se po-
ticni.
Megcsendül, v. a suna, a răcni; a
țiui (urechea) ; a răsuna.
Megcsépel, d. a îmblăti; a bate, a
freca, a burduși, a dobzăli, a pisa.
Megcsetiik, v. d se împedeca, a se
poticni.
Megcsikóz, v. a făta (eapa), a
mânza.
Megcsillapodik, v. a se liniști, a în-
ceța; a se muza, a se alina, a se
domoli, a se astâmpăra.
Megcsinál, c. a face, a pregăti, a
îndeplini, a face gata.
Megcsíp, v. a pișcă, a ințăpa, a
mușca; a prinde, a pune mâna
(pe hoț).
Megcsodál, 9. a se mira, a remâne cu
gura căscată, a admira.
Megcsodálás, 9. admirare.
Megcsókol, ©. a săruta, a pupa, a
țuca.
Megcsonkít, v. a sluti, a ciunti, a
schilavi.
Megcsonkúlt, a. ciuntit, schilăvit,
slutit.
Megesontosit, v. a face os, a osifica.
Megcsolitosodik, o. a se întări, a se
osifica, a se face os.
Megcsorbít, v. a știrbi.
Megcsorbúl, v. a se știrbi, a se
frânge.
Megcsököíiyösödött, a. încăpățînat,
îndărătnic; cu zncdiă, cu nărav.
Megcsökött, ₐ. scund, trunchios, bon-
doc, îndesat.
Megcsömörlik, v. a se îngretoșa.
Megcsúfit, v. a schimonosi, a batjo-
cori.
Megcsúfol, v. a-șii bate joc de, a lua
în ns; a face de rușine, a păcăli.
Megcsúnyúl, v. a se uriți, a se poci,
a se face zirît.
Megdagad, v. a se umfla, a se cucuza;
a cresce (apa).
Megdermed, v. a amorți, a înțepeni,
d înghieța, a încremeni.
Mcgdézsmál, v. a decima, a dijmui.
Megdicsér, ». a lăuda, a înălța, a
ridica (in nori), a preamări, a ce-
lebra.
Mcgdicsőül, v. a fi preamărit, a fi
glorificat; a se lăuda, a se prea-
mări ; a se schimba la fața.
Megdicsőülés, 9. preamărire, glori-

Megdicsőült

476   , Megemlékezik

Megemlít

477

Megfeddés

ficare; transfigurare, schimbare la
fața.
Megdiesőült, a. preamărit, glorificat,
celebrai, schimbat la față.
Megdobál, v. a arunca, a asvérli
după : a lovi, a atinge, a nimeri.
Megdobban, v. a lovi, a izbi, a bate,
a palpita, a svocoti (inima).
Megdorgál, a înfrunta, a dojeni, a
lua la refec, a probozi, a mustra.
Megdöbben, v. a se înspăimența, a
se cutremura, a tresări; a se con-
sterna, a se uimL
Megdöbbenés, uimire, constema-
țiune; nedumerire, perplexitate.
Megdöbbent, o. uimit, consternat,
confuz, perplex; —,v. a consterna,
a confunda, a aduce in confusie, «
in perplexitate, = in uimire.
Megdöf, v. a împunge, a îmboldi.
Megdögönyöz, v. a bate, a bontani.
Megdől, v. a căde, a pica, a se răs-
torna, a se surpa.
Megdönget, v. a bate lnne, a bontani,
a da pe fóí.
Megdönt, a resturna, a culca, a
surpa, a așterne, a trânti (la pă-
ment) ; a resturna, a combate (cu
argumente).
Megdönthetetlen. ₐ. neresturnabil,
indiscutabil, incontestabil.
Megdrágul, ᵥ. a se scumpi, a eresze
prețul.
Megdurálja magát), v.*a se căpriță,
a-și pune in cap.
Megdul, p. a se pleca, a se culca, a
căde (bucatele), a se potigni
Megé, poá/p. in dos, după : p. Mögé.
Megédesít, v. a induld.
Megedz, v. a întări, a învârtoșa, a
  oțeli, a căli (oțelul).
Mégég, p. a arde, a prinde foc; a
se pârli, a se afuma.
Megégés, a ardere, pârlite. combu-
stia ve, foc, pârjol, incendiu.
Megéget, v. a arde, a frige, a pârli;
  a afuma ( wncarí).
Megéghetetten. ₐ. inccmbustibil, ce
  mi se arde.
Megegyenget, v. a obli, a netezi, a
  aplana, a egaliza ; a bate, a bon-
  tani.
Megegyez. v. a se țnvoi, a se înțe-
  lege, a se împăca.
Megegyezés, învoială, înțelegere,
  pace; unire, con ențiune, conformare,

  Megegyezik, p. a se învoi, a se in-
  țelege; a conveni, a semăna.; a
  consuna (rațiunile); a se concorda.
Megegyező, a. conform, in consonanță.
Megegyeztet, p. a concorda, a împăca,
a combina, a- potrivi, a compara.
Megegyeztethető, a. compatibil.
Megehető. bun de mâncat.
Megéhezik, v. a flămânzi, f simți
foame, a-î veni apetitul.
Megejt, v. a îndeplini, a executa, a
pune la cale; a ține (pertractare);
(leányt), a deflora; megejtette a
bor, i-a suit vinul in cap, e beat.
Megékel. v. a icui, a înțepeni, a bate
cep.                     [cu accritt.
Megékez, v. a accentua, a procedeu
Megél, v. a viețui, a trăi, a subsista.
Megelégedés, o. îndestulire, mulțu-
mire.
Megelégedett, ₐ. mulțămit, in pace,
liniștit, îndestulii.
Megelégedik, v. a se mulțumi, a se
îndestuli ; a se satura, a fi sătul de.
Megelégel, v. a ave din destul, a-i fi
destul; a se mulțămi, a se îndestuli.
Megelégit, v. a mulțumi, a îndestuli.
Megelégszik, p. v. Megelégedik.
Megélemedett, a. bătrân, înaintat în
versta, vechiü, slăbit (de ani).
Megélénkül, v. a se învioșa, a se în-
sufleți, a se înveseli.
Megélesit, v. a ascuți, a ageri.
Megellik, v. a făta (vaca).
Megelőz, p. a preveni, a premerge, a
întrece, a preintimpina.
Megelőzés, o. prevenire, preîhtîmpi-
nare.
Me gélőz o, a. precedent, de mai ’wa-
inte; prevenitor.
Megemberel, p. a omeni, a cinsti*
a ospeta, —i magát, se poartă ome-
nesce.
Megemberedik, v. a se face bărbat.
Megemberesülés, $. întrupare, în-
carnațiune (a Domnului),
Megemel, v. a ridica; a saluta, a
lua jos (pălăria).
Megemészt, v. a consuma, a mistui;;
a roade, a nimici.
Megemészthetetlen, «. inconsumabțl.
indigest, nemistuit.
Megémleget, v. a aminti, a pomeni,
a-și aduce aminte de.
Megemlékezik, v. a-și aduce aminte*
a pomeni, a aminti.               y

Megemlít, v. a aminti, a pomeni, a
atinge, a spune.
Megénekel, v. a cânta, a preamări.
Megenged, v. a concede, a lăsa, a da
voie, a permite, a ierta, a trece cü
vederea.
Megengedés, $. concesiune y licenție,
permisiune, învoire, iertare.
Megengedhetetlen, ». de neiertat,
oprit, neadmisibil.
Megengedhető, a. de iertat, de con-
ces, admisibil.
Megengesztel, p, a împăca, a impă-
ciui, a ispăsi, a îmblânzi, a expia.
Megér, v. a ajunge, a plăti, a va-
lora; a trăi, a apuca; —ivmivel,
a se ajunge a se mulțumi cu
ceva.
Megérdemel, v. a merita, a-i se cu-
veni, a se învrednici, a fi vrednic de.
Megérdemlőit, a. meritat, datorit; de
merit.
Megérdesedik, p. a se înăspri; a ră-
guși (glasul), a fi dur (despre glas).
Megered, p. a isvori, a porni, a în-
cepe a -; a prinde rădăcină.
Megereszkedik, v. a se întinde
(struna) ; a se jilavi, a se urneai.
Megereszt, p. a lăsa, a îngădui, a
destinde, a slobofli (coardele); a da
fréii liber.
Megérez, v. a simți, a mirosi, a pre-
simți, a cobi, a adurmeca, a ur-
meca.
Megérik, p. a se coace; a ajunge la
maturitate.
Megérint, p. a atinge.
Megérkezés, 5. sosire, ajungere, ve-
nire.                          -
Megérkezik, p. a ajunge, a sosi, a
veni.
Megérlel, p. a coace, a aduce la ma-
turitate.
Megerőltet, p. a sili, a întărită, a
încorda, a strădui, a sîrgui, a excita,
a exagera; a opinti; —i magát, se
sirgusesce, se sforțează.
Megerőltetés, silirc, întăritare, în-
cordare strădenie, exagerare, sfor-
țare, opintire.
Megerősít, p. a întări, a fortifica; a
apróba, a consolida; a adeveri, a
confirma, a ratifica, a sancțiofia.
Megért, p. a înțelege, a pricepe, a
cuprinde, a pătrunde (cu mititea),
a se dumeri.                        «

Megértet, p. a face să înțăleagd, să
priceapă.
Megérthető, », ușor de înțeles, de cu-
prins, de priceput;
Megérzik, p. a ^se simți, a mirosi.
Megesett, a. întâmplat; căzută (de-
spre o fată).
Megeshető, a. poribil, cu putință.
Megesik, ©. a se întâmpla, a se face,
a veni înainte, a se brodi; az ineg-
eshetik mindenkin, aceea se poate
intîmpla 011 și cui; — a szive
vkin, compătimesce pe îi este
milă de <=.
Megesket, p. a jura, a lua jută
mântui; a p unu na.
Megesketés y. jurământ; cununie,
Megesküszik, p. a se jura, a pilne
jurământ: a face juruința; a se
cununa
Megesleg Megest, v. Megint.
Megeszel, y. a vedé, a zări, a rimți,
a cuvioasee, a observa; a cuprinde, a
înțelege.
Megészlel, p. a observa, a studia, a
cerceta ; a băga de cearnă.
Megesztelenül, p. a nebuni, a înebuni.
Megetet, -étet, -p. a nutri, a hrăni, a
satura; a lăpta (copiliil); a înse-
nina, a otrăvi.
Megett, abv. dupe, în dos.
Megévül, p. p. Elévül.
Megfagy, p. a Inghieța, a se închega,
a se slei.
Megfájúl, p. a dure, a simți du-
rere; — a feje, îl doare capul.
Megfakad, p. a se deschide, a crepa,
a plesni, a se sparge, a pocni;
majd — a nevetéstől, mai plesnesce
de rîs.
Megfakúl, v. d se spălăci, a ingăl-
bini.
Megfarag, p. a ciopli, a ciocârti.
Megfartat, p. a da îndărăt; a cerceta,
a discuta, a dojeni.
Megfaríöl, p. a icni, a se da îndei'ăt
(un cal).
Megfattyaz, p. a nasce un bastard,
= un baet nelegitim; a fi sgâxcit, a
fi lacom de.
Megfázás, k receala.
Mégfázik, p. a se reci, a înghiăța.
Mégfedd, p. a înfrunta, a dojeni, a
mustra, a imputa, a pedepsi.
Megfeddés. a. înfruntare, dojană, Im-
putare, mustrare, zabrác.

Megfej


478

Meggondol

Megfej, v. a mulge; a stoarce,la pun-
găși, a tășca.
Megfejt, o. a ghici, a deslega,. a tâl-
cul, a explica, a descifra, a pre-
lucra (o temă).
Megfejthetetlen, a. nedeslușit, nedesci-
frabil, netâlcuit, neesplicabil.
Megfejthető, «. aplicabil, deslușibil,
deslegabil; ușor de înțeles.
Megfeketít, v. a negri, a ínegri, a
face negru; a murdari, a mânji, a
ponegri; a calumnia.
Megfekszik, ᵥ. a se inculca, a se
potrivi (haina); a jacé, a boli.
Megfeledkezik, Megfeletjkezik,
(ról, ről), a uita, a-și, uita de.
Megfelel, v. a respunde; a corespunde;
a se potrivi, a fi acomodat.
Megfelelő, a. Megfelelően, abv. core-
spunzător, potrivit.
Megfélemlik, v. a se intimida, a se
înspăimânta, a se înfricoșa.
Megfélemlít, v. a intimida, a în-
frica, a băga in boale.
Megfeneklik, v. a se cufunda, a se
sfărma (corabia); a se scufunda
(in noroiü).
Megfenyít, v. a amenința, a disci-
plina, a pedepsi; a înfrunta.
Megfér, v. a încape, a avé loc; a esi '
la cale ; a se suferi, a se nărăvi, a
Viețui împreună.
Megfertőz, Megfertőz, Megfertőzte!,
v. a inficia; a prihăni, a pângări,
a păta, a mânji, a murdări.
Megfeszít, v. a întinde, a încorda;
(keresztre), a restigni.
Megfészkel, v. (-i magát), a se în-
cuiba; a se întări, a se așeza, a
prinde rădăcini.
Megfeszül, v. a se întinde, a se rupe,
a se încorda, a se opinti, a se sili,
a se trudi foarte.
Megfigyel, v. a observa, a studia, a j
fi cu atențiune la, a băga de
eamă.                             1
Megfigyelés,  9. observațiune, băgare;
de seamă.                         !
Megfizet, v. a plăti, a resplăti. |
Megfog, v. a apuca, a prinde, a în-
hață, a lua, a pune mâna; a pă-
trunde.
Megfogad, v. a primi,, a lua; a adă-
posti, a închiria, a năimi ; a pro-
mite, a făgădui.                  ț
Megfogamzik, Megfoganszik, c. a se!

concepe; a prinde rădăcini; a se
prinde (plántele).
Megfoghatatlan, a. neînțeles, necu-
prins, nepriceput.
Megfogható, a. ușor de cuprins, de
înțeles, înțeligibil.
Megfoghatólag, abv. în mod ușor de
cuprins, de înțeles, de priceput.
Megfogódzik, v. a se prinde, a se
ține de.
Megfogyatkozik, v. a scăde, a scăpata,
a se împuțina, a-și pierde din pu-
teri, a-i se întuneca (mintea).
Megfojt, v. a sugruma, a gâtui, a
stringe de gât; a înăduși, a sufoca.
Megfontol, v. a cumpăni, a chibzui,
a considera, a socoti, a precugeta, a
lua în băgare de seamă.
Megfontolás, 0. cumpănire, sonside-
rațiune, chibzuire, refiexiune.
Megfordít, &. a întoarce, a ínturna,
a se schimba, a se ínvérti; (vhol),
a fi, a âmblg, a visita (locuri).
Megforgat, v. a întoarce, a învârti^
(vkit), a lua la examinat, a purt
ca prin ciur.
Megfoszt, v. a lipsi, a fura, a pradt
a despoía; a jăfui; a ciupeli,
smulge (de pene); —ani vkit életi
tői, a-i lua viața.
Megfricskáz, v. a lovi peste nas,
da o sfîrlă, a da un bobírnac f resti
nas.                      . f
Megfrissít, v. a recori, a reîmpro-
spăta, a înoi, a repara, a restaura,
a reîntări, a recrea.
Megfrissűl, v. a se recori, a se reîn-
prospeta, a se restaura, a se recrea
Megfurkóz, v. a bate =, a îndesa c
maiul, a pisa, a pisăgi.
Megfúr, v. a sflederi, a găuri,
borti.
Megfutamodik, ᵥ. a

fugă, a o tuli, a se mântui, a scă
(cu fuga).
Megfüremedik, ᵥ. a reveni, a se \
culege, a se restaura, a-și veni i
fire, a se întrăma, a prinde pute
Megfüremít, v. a restaura, a intrau
a insănătoșa.
Meggebed, v a crepa, a se chilăvi
'Meggémberedik, v. a înțepeni, a \
cremeni, a înmărmuri.
Meggondol, ᵥ. a cumpăni, a chibz
a se resgândi\ a precumpăni,
socoti, a considera, a delibera.

fugi, a apuca

Meggondolás, 9. precumpăniră, cum-
pănire, chibzuire, .cugetare, socotire,
considerațiune, resgâtidire, delibera-
țiune; —i idő, timp de cugetare.
Meggondolatlan, a. Meggondolat-
lanúl, ai©, nesocotit, neprecugetat,
uișor, spulberat, nechibzuit, sburdal-
nic, nesămuit, desmetic. ușor la
minte.
Meggondolt, a. Meggondoltan, abv.
atent, chibzuit, circumspect, precaut,
prudent, precugétat, socotit, cu.
penit.
Meggondoltság, 9. prudență,\ circum-
specțiufie, chibzuială, precumpenire.
Meggondolva, abv. chibzițit, cugetat,
cu socoteală, cu premeditare, cu
chibzuială.                 t
Meggy, d. vișină.           %
Meggyaláz. z>. a defaima, a necinsti,
a ocări, a probozi, a. înjura, a ru-
șina, a înjosi,- a infera, a stigma-
tisa.
Meggyarapodik, Meggyarapszik, v. a
cresce, a se spori, a se înmulți, a
se mări; a se îmbogăți.
Méggyerekezik, Meggyermekezik, v.
a nasce, a da nascere unul copil.
Meggyéről, ᵥ. a se rări, a se resfira,
a se împuțina.
Meggyes, a. cu vișine, de vișine;
—, 9. gradină de vișine ;vișinată.
Meggyfa, 9. vișin (Cerasus vulgáris);
—szár, 9. țeava de vișin.
Meggyilkol, v. a., ucide; a omori, a
asasina.
Meggyógyúl, v. a se întrăma, a se
vindeca, a se tămădui, a se- însănă-
toșa, a se restaura, a se scula (din
pat).
Meggyógyulás, 9. vindecare, însănă-
toșire, răstaurare, întrămare; tămă-
duire.
Meggyomroz, ᵥ. a bufni în foaie, a
da pe foaie.
Meggyónik, v. a se mărturisi, a se
spovedi.
Meggyóntat, v. a mărturisi, a spo-
vedi.
Meggyökerezett, a. înrădăcinat, în-
vechit.        \            -
Meggyökerezik, a prinde rădăcini,
a să înrădăcina.
Meggyöinöszöl, v. a. imblăti, a dobza,
a pisa (cu bătăi), a burduși.
Meggyőz, v. a învinge, a birui, a

supune; a convinge, *a dumeri, a în-
duplica.
Meggyőző, 9. Meggyőzőleg, abv. con-
vingător.
Meggyőződés, convicțiune, convin-
gere, dumerire; persuasiune, în-
credințare.
Meggyőződik, < v. a se convinge, a se
dumeri, d se încredința, a se în-
dupleca.
Meggyszín, Meggyszínű, a. vișiniu,
de coloarea vișinei, canabiu.
Meggyúlad, v. a se aprinde, a că-
'păta. aprindere ; a se înflăcăra, á
,lua foc, a se înfoca, a se inflamai
a se obrinti.                    ț
Meggyűl, v. a, se aduna, a se cumtița,
a se grămădi, a se stringe.
Meggyűlik, ᵥ. a se coace, a purcna
(rana).                          :
Méggyűlöl, v. a urî, a-l fi ürít.
Meggyűr, a îndoi, a mototoli, a
cocoloși (haină).
Megháborodik, v. a se tulbura, a se
confunda, a se irita, a se mânia;
(elméjében), își pierde mințile, se
smintesce; se zăpăcesce, se ululesce;
se învălmășesce.
Megháborodott, a. tulburat, mâniat;
smintit, sclintit (la minte); zăpăcit,
uluit, fasțicit.
Meghág, v. a încăleca; a sări (ar-
masaiul), a goni (taurul), a mârli
(berbecele)’.
Meghagy, v. a lăsa, a dispune, a im-
pune; a provoca.
Meghagyás, 9. ^omisiune, însărcinare,
provocare, mandat, poruncă, ordin;
fizetési —, ordin =, mandat de plu-
tire.
Megbajkol, v. a se ploconi, a se co-
mânăci;la se ghemui.
Meghajlik’, Meghajol, v. a se îndofy
a se pleca, a se îndupleca, a se în-
covăi; a se închina.
Meghajt, v. a pleca, a îndupleca, a
încovoi, a încuiba; a mâna (la foaie),
a face scaun, a laxa; a mâna tare
(caii).
Meghal, v. a muri, a repausa, a se
muta la cele eterne.
Meghál, v. a durmi, a máné; a pe-
trece peste noapte, a poposi.
Meghalad, v. a pestrece, a întrece, a
trece -, a sări preste.
Meghálál, v. a mulțămi^ a fi recunosce-

Meghökkénés

481

"Megfelen .



i«kÜ, v. a aufii, afifla, a înțelege. Megható, a. impresionabil, - cu efect,
,/xlL‘i. „ n                                      misíiJítnr míJÁterM

    .Meghajlik, v. a se âii$i.
.^.Meghallgat, v. a?asculta, a da oscul-
           a examina, a cerceta.

pătrunzător, mișcător, călduros.
Meghatott, a. Meghatottan, Meg-

hatva, aóv. mișcat, pătruns, împrc-

atiăs.



/’Síéghamisít, < a falsifica; a drege, \ sionat, —....
     amesteca fvinuri).   '          | Meghazudtol, v. a desminți, a face
Meghámoz, v. a curăți, a coji, a î de minciună.
  *’ desgtytâca, a despozâ de coajă. . Meghengerel, v.. a tăvăli, a apăsa cu
Me^ș&t, v. a desfăcu, â desghioca; tăvălucul (pămentul).
\-a?^fcurăți (copita la cal}, a des-1 Meghersent, v. a cocoși.
^fiace.                             Meghervad, y. a se vesteji, a se matofis

Méghány, v. a arunca, a lipi (cu
y'păment), a tencui; ă întoarce: a\
1 discuta, a resuci, â chibzui.
M^ghányás-vetés, o. chibzuire refie-

î , A xiiine, disensiune.
f t J^eghánytat, i v. a la de vărsat,

Meghever, y. a jăce, a fi legat la pat»
Meghi, v. a chiema, a invita, a pofti.
Meghibban, v. a se serinti, a se
sminti (de minte).
Meghint, Meghinti, v. a uda, a

Meghökkenés, >♦ surprindere, nedu-
merire, . u&nire, inctemenire, per-
plexitate^ aporie (ironic)'.
Meghökkent, ᵥ. a spăriaf a surprinde,
a aduce pe cineva in nedumerire, in
perplexitate; —, a. spăriat, perplex,
nedumerit.-
deghőköl, v. â se icni, a se da în-
deret(boul).
deghököltet, v. a icni.
deghugyoz, v. pișa, a uda.
Meghunyászkodik, v» a se. supună, a
se smeri, a se umili, a se sgiili, a se
ghemui.





  face să vomeze; a arunca, a izbi.
,|deghánytorgat, Meghány-vet, ᵥ.
f discuta, a examina, a cerceta,
y chibzut, a socoti, a. resuci*

a i stropi; a presăra, a resfira.
  ■ Meghisz, v. a crede, a da credémént;
a '■ a socoti, a da cu socoteala.
a Meghitelesít, v. a autentica, a ade-

veri, a atenta, a întări cu juramént,
JMegharagít, v. a întărită, a supera, a acredita; a legálisa.                -
     ațița, a, mânia (pe cineva). , Meghitelez, ®. a acredita, a legálisa,
. ^Megharagszik, Megharagudik, v. a se , a autentica.
f supera, a se mânia, a se aprinde de ■ Meghitelező levél, o. scrisoare de
l-mânie.                        . i acreditare, credențional.
^fegharcol, v. a. st lupta, a se certa,' Meghitel, Meghiteltet, v. a autentica;
Masí se resboi; a hărțui.              ¹ a legálisa; a întări cu juramént.
“^Meghasad, ᵥ. a crepa, a se sparge. Meghitt, «. încredințat, încrezut, irü
Si           a pocni. '                 ¹ tim, familiar; - barát, prietin di

                       vraiba. învrăjbire, , cruce, = intim.
' Meghittség, ₐ. intimitate, familiar®.
U'ț WMeghasonlik, v. a se desbina, a se tate, confidență.
   w învrăjbi.                            Meghiúsít, v. a nimici, a zădărnici
r**"^Me’ghăt, ». a pătrunde, a străbate, a: a eluda.
      aținge', a mișca (inima).          , MeghiusúI, v. a se nimici, a se zădăr

                  v. a autoriza, a Impu- nici, a se eluda.                      .
fff tetâffă împuternici, a plenipotenția, j Meghív, v. v. Meghi.
Meghívás, $. invitare, Invitațiune

wzura,

ij v. a., determina, a ;

^át almazás, ». auctorisațiune, ।
fiipotență, procură, îndemni ire,'
'talmazó, *>. împuternicitor, man-'
plenipotențiar.                    ;
mázó levél, o. procură, pleni-1

chemare, citare; apel, somațiune.
Meghivatik. v. a fi invitat, ~ poftit
= chiemat.
Meghivó, ». invitare, învitator.
Meghódol, v.ase supune, a se inchina
a se cuceri; a depune jurămințul 4
credință.                         .J

talmazott, a. împuternicit* ;
pfențiat, îndemnisat, mandatar.! Megholt, ». mórt, repausat, Keptat».
**14» v. a hotărnici, a măr-

Meghord, & a purta =-, a dúcé k

wejur; a umplé.

za dtfifii'

zmeni, a semnala, a sta-

        prcgur; a umple.
■fixa, Meghoz, v. a aduce înapoi, a read ti
i. -sfa» Mnfrhnlrkp-n ti sfn. Zn/» ! zr

Meghökken, v. a sta pe loc, *a.

'mi]

i. definițiune; hotă-
Y. statorire.

  spăria, a încremeni,' a se uimi,'
căuta cu ochii înholbați, a se st
I prinde, a înmărmuri.

Meghurcol, v. â târăi, a târî, a trage
dupe sine, a trăgăna, ă purta de nas.
íeghurít, v» a striga, a răcni (cătră
cineva), a’l lua in résper.
feghurogat, v. a huidui, a da un
huideo.                 i .     •
Leghdz, v. a tragem ^a întinde (o
fune); — vkit, a înșăla, a globi, a
împila; a slăbi (boala); —za ma-
gát, a^se smeri; a se retrage, a trăi
^etras.:   *
íeghűl, v. a se reci.
íeghűt, v. a reci, a pune la receală;
—i magát, se recesce.
egidéz, v. â chiema înainte, a cita,
t provocă; a soroci (la judecată).
egidézés, ®. citareᵣ citațiune, sorb-
ire, somare.
egidéztet; v. ^a chiema, a tăsa se
iteze (lti judecată), a soma.
eșgifjit, v. a face tener, a întineri.
agifjodâs, întenerire.
jgifjodik, v. a se reînnoi, a înti-
eri.
sgigazit, ». a repara, a tocmi, a
‘ctifica, a- corege, a îndrepta.
gigazodik, Megigazúl, a se in-
epta, a se constata, a¹ se adeveri;
se justifica.
gigazulás, a. justificațiune.
gigái¹, a promite, a făgădui.
’igéz, k. a deochia, a farmeca,
vrăji, aJ^ucânta.
gihlet, v. -ă inspira, a insufla; a
.miasma.
dlletődés, d. tndoibșare, emoțiune,.
' iresionare, mișcare.             -
-illetődik, yv. d se îndoioșa, a se
■ l-șcăf a fcc itíiprésfon^, a se emó-
Ul»
.indíts v.'a mișca, fípune in miș- ]
     a porni; ă introduce (cerce-
   íagyar-román szótár.

tare); a imprédona^a mțșca, ă
dwfoșfr, a emoționa fsujfáhtl)»
Megindító, a. mișcător, doiteț petrun*
ăetor. \
Megindul, v. a porni, a se mișcă, a
se pune in mișcare; a apuca la
drum; a se indoioșa, a se emoționa»
Megindulás, mișcare, pornire;
pătrundere, înduioșare.
Megindult, a. mișcat, pornit, pătruns,
îndoioșat.
Megingat, a clătina, a clinii, a iii*
duplica, a mișca din loc, a egudui^ a
sdruncina.                ^statornic,
Megingathatlan, a. neclintit, nemișcat,
Megint, Meginten, earăși, din nou»
Megint, v. a admonia, a aminti^ a
face atent, a da de soire, a avisa;
a advertisa, a soma.

Megintőjegy, somațiune.
' Mégis, c&tf; totuși, cu toate acestea,
  nimic -mai puțin.
Megismer, v. a cunoasce ; aᵤ recunoa-
  sce, a mărturisi»           ;
Megismerhető, «. de ‘cunos&âi, ușor
  de ncunoscut; perceptibil»
Megismerkedik, y. a se cunoasce, a
  face cunoscință.              \
Megismérszik. ». a se cunoasce, a^c
  vede»
Megismerteti magát, ». a se fiice cu*
  noscut, a se recomânda»
Megitat, v. a ádapa, a da “ápa ;lt
  sbea.
Megítél, v. a judeca, a critica; a
judeca (prin sentență) cuiva ceva. '
Megizmosodik, y. a se întări* a se
face vânjos, «= robust, a deveni tare;
Megjár, v. a călători, a umbla; d <
străbate, a pătrunde; a ajunge, a fi
de ajuns; U puté trece; treacă-meargă.i
Megjárja, v. a^ p păți, a se păcăli, a i ""
umble reu, a se frigg; ez még. —, /
asta încă treacă ducă-se; calea-valea^
treacă-meargă.                  ₜ "f,
Megjárhatatlan, a. neumblat, strici;
impractiarbil.                     .
Megjegyezᵣ v» a însemna, a semjjfb, a
pune semn, a marca, a incresțgf
Megjegyzés, $. însemnare, a^notanff
observare, notă, notița.
Megjegyzésréméító, de
notabil, de marcat, marfiânt, deliii
de notat, memorabil.
Megjelen,, v. a se preșfnta, a să în- ,
fățișa, a sta față; afitytâre, a. să ivi» 4

31



Megjelenés

482

  Megjelenés, t>. prezentare, înfățișare;
/ >; pășire; ivire, aparența; scenă(drama).
. Megjelenési jegyit marcă depre-
sență. . ■ <* [a presenta.
r' Mégjelenít, reprezenta, a înfățișa,
Megjelent, »; a insinua, a însciința, a
da de scire, a reporta, a face raport,
a fâCjț Cunoscut, a avisa, a arata.
  Megjelez, ». a însemna, a cresta, a
    mfirca.
'i Meg]o, Megjön, v. a sosi, a veni, a
Í* ajunge.
  Megjövendöl, ». a profeți, a spune
r înairde, a proroci, a predice.
  Megjuhászít, $. a imblândi, a dome-
    stici, a calma.

        ----------------                     împresora; a se afla, a se gi
Megjuhászkodik, n, a se îmblânzi, a Megke serül, u. a-i páré rău, t
se- domestici; a se supune, a se pleca. > a se amarí de, a-i fi amar.
Megkancsukáz, v. a bate cu cnuta. Megkezd, v. a începe, a apuce
Megkap, ». a primi, a căpăta, a ₍ pune pe ~=; a face început,
ajunge; a atinge (plăcut), a -«%•-( în lucrare; (hordót), a da c ±
( prinde,-------| Megkísért, ». a încerca, a ?
Megkaparit, v. a aduna, a strînge, a ! tenta; a face încercare, a pt
î încăubăra, a ajunge cu greu, a apuca, Ș duce in ispită.
  aprinde.                           [ Megkíván, v. a pofti, a dori; >
Megkapat, ». a lăpta în pripă (căței). j gura apă după; a rivni după,
Megkapó,«. mișcător, încântător, sur- i a ave poftă de; a cere, a așt

arinfâtor,                           pretinde.
egkárdlapoz, v. a bate cu spada, a | Megkívántatok. ᵥ. a fi cerinî e
pá&cu latul săbiei.                ' (re)cere, a se pofti, a trebui J
Megkárosít, v. a păgubi, a dăuna, a i Megkívá^ntató, «. trebuincios,
  lucra în paguba cuiva, a înșela, a > necesar; — dolog, cerință, tr* >
-föbé pâpUbăi a dăuna.             | neapărată.                   . m
Megkárosodik, ». a păgubi, a suferi Megkoldusit, v. a sărăci, a fac .
' dauna.                             । Megkondul, v. a suna (clopote
Megkedvel, v. a iubi, a a fia desfătare i Megkopaszodik, v. a pleșuvi, - & a
  (in ceva), a-ipiacé, a căpătă voie la. a-i cade perul.
. Megkedveltet, #. a face plăcut, a face i Megkopaszt, ». a jumuli, <
  să placă; —i magát, se face plăcut, I mâna; a tunde.
• « popular.                        j Megkoronáz, v. a încorona.
Megkel, v. a jierbe (mustul), a se i Megkoszorúz,», a încununa: a;
  dospi, a plămădi (aluatul); a se jer-! Megkótyagosodik, ». a se chef. i.
l amenta berea.                     ' chefălui, a se matosi, a se óméiig
tMé^ken, », a unge; a mânji, a văpsi; , beutură).
1^/mirui; a baté, a croi, a peptena, | Megkottyan, ». a gâlgăi, a W
       ărpina (pe cineva); a mitni, a duca (buclanul); a se mișca;
     W'⁷ (eⁿ bani).                    kém meg sem kottyan, <

;m
ÍMé

         v. a cere, a recerca, a pre- r uid nu mi se cunoasce. 3
         i peți (o fată).      * Megkönnyebbült, «. ușurat, în^s^
         ; Megkérdez, ». a întreba, a | Megkönnyez, ». a deplânge, a:
           pune întrebare, a recerca, lacrămi după.                 ‘‘\'A
ítjrse i^pma.                       Megkössön, v. a se mulțămi, a rejJÉ
;M|gkerésíV* v. a căuta, a cerceta,, a cumulțămită; a-și da dimisi^eă^
! msita; a Recerca.                ¹ abdice.                       *1
Megkére8é8,^Megkeresvény, ». cău- Megköt, v. a, lega, a îmbăiere
4 tare; recerca^, rechisițiune.         '       * '           "

Megköt





Megkeresztel, 'a boteza; f
drege, a amesteca (vinul cu c.
Megkeresztelkedik, », a > bolt '

Megkéret, ». a cere, a peți (<
a ruga prin cineva.
Megkerget, ». a alunga, a p< * > 4 v
persecută, a st.rapața,apune í r?
Megkerít, ». a inciynjura, a ík

împresora, a încinge, a ingva
găsi, a afla.
Megkérlel, ». a ruga, a inviți
blânzi; a se ruga de iertare.
Megkéri élhetetlen, a. neínd;.'
nemilos, inesordbil, neindurtf
Megkerül, v. a incunjura, a <









i ;
*ft.

í npda, a uni, á împreuna, ain^p#





Megmarad, ». 1. a remâne, a stărui;
! a vesta, ă rémámé inderet, a întrece.
Megmarkol, ». a puné mâna, a apuca,
a A>.                ’   . ‘'
Megmásít, v. a schimbă, a revoca, > a
Edifica, a îndrepta; a altera, a
itrămuta.
Megmásíthatatlan, a, irevocabil; ne-
strămutabil. ₜ
Megmász, y. a se sui, a se urca;- a
se (a) cățăra.
Megmászható, a.\ accesibil (munte),
pe care se poate sui.
Megmázsál, ». a cântări, a cumpeni,
a mesura.
Meg-meg, «wy. iarași^ din nou, înno-
dată.
Meg?megszakadó, a. intermitent, în
■ț- răstimpuri.
Megmenekedés, d. scăpare, liberare ;
mântuire.
Megmenekedik, a scăpa, a fugi, a
se sustrage; ă ’se mântui.
Megmenekül,.», a scăpa', a se elibera;
». Megmenekedik.
Megxpent, ». a teapa, a mântui, a
libera; a smulge, a răpi (din pe*
riclu).
Megmentés, s. scăpare, mântuire, libe*

rare*
Megmentő, ». liberator, mântuitor.
Megmér, ». a măsuța; a cumpăni, a

Megmered, ». a ambrți, a încremeni.
Megmérgez, ». a, învenina, .a otrăvi.
Megmérhetetlen,«. imens, nemăsurat,
incomensurabil.
Megmerit, ». a umple; u slei.
Megmérkőzik, ». a se măsura, a se
pune (cp^ cr eng,),^ /ța in față
Megmr ' •       v’-* - u.
        ᵥ ». a‘molips.,. a mpcia,
^iftigcta, a călbăji. a învenina.
Megmoccan,». a se mișca, a se clăți;
<meg ne. moccanj, nu te clăti, nu
[cfâteni!
Megmond, ». a spune (pe față), a
r&íela; Isten a —hatója, melyik,
t)fleu sșie care.
Megmos, ». a spălă; fejét —ni, a la,
a se la, a se spăla (pe cap)<
Megmosolyog, o. a zirM, a suride la.
Megmo^diti ». d mișca, Jt clinti, a
urni, & clătina. '
Megmozdúl, v*. a se mișca,, â se clinti.,
a se urni, a. se clătina.

Megmunkál, ». a. lucra, a
(pămîntul).









Megmustm, ᵥ. 1. a trecé^n
a mustráink; 2. a pedepsi, a
f lina..    \           '
  egmutat, ». a w'ăta, a da dovă ' ■
de; â, dovedi, a^d^nonstra ; .—
dovadă^ demonstrațvâAA; probă, săn
Megmutogât, ». a Mătă^fde tepe^::$
orⁱ^                    K t



Megművel, ». a lucra, a cwtiva (p*
mintal).                      .
Megnadrágol, ». a da pe piele, ă batS^
a freca.               ,
Megnádol, ». a nădi; a oțeli, 'a c^ $
Megnedvesít, ». a umeffi, a mma. .
! Megneheztel, ». a lua în nume dă răm[
a se supăra.                    /
Meg nem engedhető, a. neadmisiltâ;
nefertat; oprit.
Megnemesít, ». a nobilita, a inobil^
Megnehezít, ». a îngreuna, a
vora ; a difieulța.             țyr
Mégneheztel, ». a se . supăra, a luai^í,
nume de reu.           ᵣ
Megnémít, ». a amuți; a face mut,.
face să tacă.
Megnépesül, ». a se inpopula, a sé
impopora.
Megnövel, a lăsa sa crească^



(barba).                 .     .
Mégnevettet, ». a face să rida, afaceri*^
- ris. -       . r ’   . rir
Megnevez, ». a numi, a chăema J
wme.                        ₜ
Megnéz, v. a privi, a cerceta/ a exa/f/i
mina, ă se uita la; ă contempla.
Megnézhető, a. vrednic de , privit,
contempldbil, ce se pdate vedé.
Megnézni való, /. de vă$ut, de pri*
   \jiurio8. / -        .  ■     :
Megik, q /reșce (mare).           /
Megnősül, ». a se însura, a, se căsă-^X/
tori.                :
Megnyálaz, ». a unge cu ba$, =
squipat, ~ cu salivă. .     7
Megnyekken, ». 1. a nu sef mișca,
nsk crăcni; 2. â sufla, des,
gíira; meg sem nyekken, a pfsz
sufla, a nu'tțice mieța taeé/mut. .
Megnyer, v. a câștiga, a dMndi,
obțină; a ajunge la; a agonisi. ' SOS
Megnyergel, ». a înșeua, a/wne
Megnyerő, a. prevenitor, ademenitosîj^^^
afabil. z . -
Megnyikkan, a crăcrți; a deschfde^^^

Megnyíl

485

Megpirongat

T •                — ■. "... -----.=^T--
       >*$W (un cal); , a împiedeca
’ í >* —i magát, își pune carul
»e caprițează.
              , ». 1. a obiiga, a inda-
    ■A; 2. a lega cu =, qfbate cu funea.
    fkoies, v. a lega fhop, -•= fedeleș,
    cot la cot; a lefa la olaltă, a im-
    em Z
    ghövcazt,^:,a opări (o găină).
    jgkövet,X a se ruga de iertare,
    cere Iertăciune ; a se scusa.
    ygkőveiel, v. a, reclama, a pretinde*
- cere, u pofti.
    egkövetés, ó. rugare de iertare*
   v&â/î, cerere de iertăciune; depre-
   Zr£'-
   ’^gkovül, v. a se pctrifca* a se face
   peatră.
   -J egkozelít, o. a se apropia de* a veni
   aproape de; a face accesibil.
   íUgkö^líthetetleu, ₐ. neaccesibil*
   tí&WTQpiabil.
   <eg£ősélithető, «. accesibil* apropia-
   tă,
   í-agközJitő, ₐ. Megközelítőleg, aóv.
   aproximativ* circa, cam.
Megküld, v. a trimite.
    “gköJönböztet, v. a deosebi, a di-
    inge, a alege; —i magát, se di-
    se face cunoscut; —ett tísz-
    IwitZ cu distinsă stimă.
    -^kulónböztetés, ₓ distincțiune,
    cosșbire.
   «egWönböztető, a. caracteristic*

          d, ᵥ. a se lupta, a se bate cu.
„ . <®glH>°l, v. 1. a trece prin vad; 2. a
   intáhge* a birid^ & -aierp tt
   î<?gladîkâztat, ₜ 'a.
Meglágyít, v. a            a ;, ,<ᵤy
   d mișca.
Méglágyúl, v. a se njₗₜ, „
2 fbufoșa; a cedc^ & da            - .-z.
   1<M>, se moaie tompát.
   Meglakol,.». a hferf a ^păăy t Z
            m Bűnhődik.
              t\ a se pleca* a se ghemui;
supune, a se umili* a se tupili.
^Meglát;-- a zări, a vedé* a observa.
Meglátogat, ᵥ. 1. a vizita* a cerceta*
dfrequenta; 2. d bantui, a încerca
f /o wevoe).
í Meglátogatás, $. vizită ; supărare, ne-

   Meglazul, v. a se destinde* a se băfyi;
t « sv slăbănogi* a se puhavi, a se rari.

Megleckéz, Megleckéztet, v. a lua la
trei parale, a da un perdaf, a da o
lecțiune (cuiva), a înfrunta aspru pe
cineva. -           .
Meglehet, ». a se puie, a fi cu putință*
a fi posibil.
Meglehetős, a. așa și așa* binișor, de
mijloc; suportabil, tolerabil.
Megíékel, v. a găuri, a face o gaură;
a borti.
Meglep, v. a surprinde ; a apuca fără
veste; a năvăli, a ataca pe neaștep-
tate (pe inimic); rossz tetten —,
prinde cu ocaoa mica.
Meglépesedik, v. a se înavuți, a
prinde mâzgă.
Meglepetés, ₉. surprindere, surprisă;
apucare (pe neașteptate), prindere cu
ocaua cea mică.
Meglepő, ₐ. Meglepőleg, aóv. sur
prinselor; fără veste, ciudaț* de mi-
rate; izbitor.
Megles, v. a pândi, a aleșui, a spiona.
Meglett, a. adult, făcuț, crescut, gata*
coșcogea (om) ; intimplat.
Meglevő, a. existent, aflător, în re-
servă, de față; ~ pénz, bani. gata.
Méglippen, v. a se lipi, a se pleca, a
se lăsa jos (ca găina).
Meglócsol, v. a stropi* a uda.
Meglódul, v. a porni* a veni in miș-
care»
Meglop, v. a fura* a jăfui, a lua pe
furiș; a surprinde* a încălca.
Meglő,», a (im)pușca; a da un glonț.
Meglök, v. a împinge, a coti; a izbi,
a mboldi.
M gm&eskâsodik, v, "■ ?'          a
    e'nstrtnge a
                  - ■’ •- ?

a           -v^î^

Mc gem g*am-W»⁴'lan, a.
uic, (ie neînțeles.
Megmagyarázható, a. explicabil* de
înțeles.
Megmagyarosít, ®. a maghiariza,, a
ungurisa.
Megmagyarosodik, v. a se maghiariza*
a se ungtirisa; a se face ungur.
Megmakacsodik, v. a se îndărătnici,
a se ngrăvi.
Megmalacozik, p. a făta (scroafa).
Megmar, ». a mușca* a.pișcă.

                         31*

Megóv, v. a păzi, a scuti, a apăra;
a cruța.
Megovatol, ». a piotesta (un cambia).
Megöklöz, v. a pumni, a daA pumni.
Megöl, v. a ucide, a asasina, a omori.
Megöl, podp. de după; ». Mögül.
Megölel, ©. a îmbrățișa.
Megöntöz. ». a uda, a stropi.
Megöregszik, ». a îmbătrîni; a se în-
vechi.
Megőriz, ». a ține, a păstra, a con-
servă ; a feri.
Megörökít, ». a etemisa.
Megőröl, v. a (s)măcina.
Megörül (vminek), ». a se bucura de.
Megőrül, v a nebuni, a se sminti,
a-și pierde mințile.
Megörvendeztet, ». a îmbucura, a în-
veseli* i _face plăcere.
Mégőszüí, v. a încărunți, a inalbi, a
îmbătrâni.
Mégpántol, v. a încălța, a ínfereca
(roata).
Megparancsol, »; a la ordin; a po-
runci, a lăsa să, a demânda.
Megpatél, ». a albestri, a vineți, a.
buchisi; a vfilcefá.
Megpeccent, ». a da un bobirnac, a
da o sftrld, a da o flișcă (peste
nas).
Megpeekel, ». a înțepeni* a pune
proptele, a pironi.
Megpecsétel, v. a pecetlui, a sigila;
a întări.
Mégpedig, conj. ba încă, și încă; și.
anume.
Megpendít, ». a atinge, a aminti, a
ridica (o chestiune) ; a ațița, a agita,
a îmboldi.
Megpendíti, ». a resuna; a se ațița,
a se agita, a se ridica.
Megpenészedik, ». a mucedi.
Megpenget, ». ». Megpendít.
Megperel, ». a împrocesua, a acuza,
a pâri., a trage in judecată.
Megperget, ». a bate (toba).
Megperzsel, ». a pârjoli* a pârli, a
da pârjol.
Megperzselődik, ». a se pârli, a se
pârjoli.
Megpihen, o. a'se odihni, a se opri;
a ține pausă.
Megpillant, ». a zări, a vedé; a privi.
Megpirít, v. 1. a prăji; a prigori* a
oblogi; 2. a da a face de rușine.
Megpirongat, v. a mustra, a certa, a

gura, a sufla; meg sem nyikkan,
nici nu suflă.
Megnyíl, ». a se deschide; a începe,
a-și lua începutul;
Megnyilatkozik, v a se manifesta, a
se revela.               [potcoavă).
Megnyilaz, v. a săgeta (cu cuiul de
Megnyílik, v, v. Megnyíl.
Megnyír, Megnyirbál, ». g tunde* a
reteza.
Megnyit, ». a deschide* a inaugura.
Megnyitó, a. de deschidere,, de in-
augurare ; —beszéd, cuvént de deschi-
dere, discurs de inaugurare.
Megnyom^ ». a apăsa, a stringe (la
părete).
Megnyomorít, v. a chilăvi* a ciungi,
a sluti, a ologi, a neferici.
Megnyomorodik, ». a se chilăvi, a se
sluti, a se zărni, a se pipernici; a
se neferici.
Megnyugodik, Megnyugszik, v. a se
odihni, a hodini; a se mulcomi* a se
astimpera. a se liniști; a consimți,
a se îndestuli cu; a resigna, a se
supune (sorții).
Megnyugtat, ». a liniști, a astimpera,
a mulcomi, a alina; a îndestuli, a
mulțumi.
Megnyugtatás, o; astimper, liniștire,
alinare, ușurare, mângătare.
Megnyugtató, «. liniștitor.
Megnyugvás, a. resignare, devotament;
v. Megnyugtatás.
Megnyújt, v. a întinde, a lungi, a lăți,
a dilata, a trăgăna (vorba); a pre-
lungi (tér minid).               ■
Megnyúlik, v a se întinde; a se pre-1
lungi; a dăinui.                 |
Megó, v. a scuti, a apăra.       |
Megokol, v. a motiva,  a sprijini (cu i
motive).                         í
Megolajoz, ». a olei, a unge cu oleiit. i
Megold, v. a deslega, a desnoda; a'
resolva, a dizolva, a ghici (o cimili-
tură).
Megoldás, o. soluțiune, dizolvare;
rezolvare* deznodământ; dezlegare.
Megoldatlan, a. neresolvat* nedeslegat*
deschis.
Megoltalmaz, v. a, apăra, a scuti.
Megolvas, ». a miniera.
Megolvaszt, v. a topi, a dizolva.
Megónoz, v. a plumbi, a plomba.
Megorrol, v. a adulmeca, a mirosi, a
urmări.

Megpirongatás

486

Megrokkan

Megromlik

487 Megszabadít

   înjura, a face de rușine, a da o do-
   jana.
  Megpirongatág, dojana, mustrare,
   zabról
  Megpirúl, v. a se prăji, a se roși; a
   roși (de rușine).
  Megposhad, v. a se năcri, a se strica,
   a se putrezi; a se împuți (aerul).
  Megpóznáz, ». 1. a răzima, a propti
  (cu un par); 2. a bate cu prăjina.
  Megpróbál, v. a proba, a încerca, a
  ispiti; a face o probă.
  Megpróbálkozik, v, a se încerca, a
   tenta.
  Megpróbáltatás, o. (in) cercare, ispită,
   tcntațiune.
  Megpufol, v. a da pumni, a da tifle,
   a burduji (cu bătăi).
  Megpuhiț, o. a (în)muia; a frăgezi,
   a bătuci; a efemina, a molipsi.
  Megpukkad, &. a plesni, a crepa, a
   se despica, a pocni; majd — nevel-
   tében, mai plesnesce de rîs.
  Megrabol, ». a prăda, a jăfui; a lipsi,
   a despoia, a jindui (pe cineva de
   ceva/.
  Megrág, v.a roade, a rumega; a
   mesteca; jól - ni a szót, a-și lua
   sdama ce vorbesce, a cumpeni bine
   vorba.
  Megragad, «. 1. a apuca, a lua, a
pune mâna ; 2. a îndoioșa, a mișca, a
. mrprinde. a răpi, a atrage; 3. a se
lipi.
  Megragadó, a. duios, mișcător, răpi-
   tor, atrăgător, admirabil.

Megrázkódik, v. a se scutura, a
sgudui, a se sdruncina» a se cutre- w
mára; a se impresiona tare,         S
Megrázkódtat, v. a scutura, a sgudui, JR
a sdruncina; fig. a înduioșa, a, ww--'W
presiona tare. *                 . ‘
Megrázó, a. zguduitor, înfiorător
duios, mișcător.
Megreked, r. la opri, a stagna,
a încremeni. a zace baltă; 2.
răguși, a amorți: - r a széke,
scaun, e încuiat»                Jl»
Megrekken, a stagna, a sé opri;^^A
zace baltă; a șovăi.
Megrémít, v. a speria, a băga
boale, a spaiménta, a băga în
ă terorisa, a îngropi.
Megrendel, v. a comanda, a dispitíí^^B
a procura; a ordona; a abona.
Megrendelés, o. comanda, vro(mrarăr3^^
comisiune.                    -
Megrgpdelö, o. abonant; comitent. . W||
Megrendít*a sgudui, a sdruncina,
a mișca, a înduioșa, a impresiona. Ol
tare, a cutremura.
Megrendül, v. a> se cutremura, a se
înduioșa; a se sgudui.             3®
Megreped, v. a crepa, a plesni, a se
despica; — a szive, a-i se sfășiăf^l
inima.
Megrepeszt, y. a despica, a crepaJó
arunca în aer.
Megreszkedtet, v. a cutremura.

Megretten, v. a se spăiminta, a
speria, a se cutremura, a se înfiora
a tresări, a fi cuprins de spaimă. <■*>&*%
Megrak, v. 1. a încărca, a împovăra, \ Megrezdftl, u. <x se cutremura, a tre-
a împacheta, a însărcina; 2. a bate,                   ”          ”                -

a împacheta, a însărcina; 2. a bate, mura; a se ridica; a vibra,
a da pe piele, aburduji; 3. a ocupa, Megrezzen, v. a se infrica, a tresări;^^
a lua in stăpânire; (asztalt ételek- a fi cuprins de spaimă, a se nedu-%

a lua in stăpânire; (asztalt ételek-

kel), încarcă =, umple masa de bu- meri, a se surprinde; a sta uimit,
cate,                                  «zăpăcit. '

î.
i

Megrakodik, v. a se încărca, a se im-

  pacheta.
Megrakott, «. încărcat, împovărat;
  ticsuit; •— asztal, measă încărcată
  = plina de bucate.
Megrándít, v. a mișca, a urni (din
  loc), a pune în mișcare : a clinti
  (mâna).
Megrándul, a se sminti, a se sclinti.
Mégránt, u a smânci. a strînge; a
  căptuși, a înșela.
Megráz. ». 1. a scutura, a clătina, a
  sgudui; —za a fejét, dă din cap;
  2. a impresiona tare, a înduioșa

Megrezzent, v. a apuca, a prinde. '. iȘ
(fără de veste), a surprinde, a ne-w
dumeri; a băga în boale.

Megríkat, v. a face să plângă.
Megritkúl, v. a se rări.

Megró, v. a dojeni, a mustra, a in-
fiera; a^ critica ; a băga de vină, a
încresta, a înfrunta.
Megrohan, v. a da năvală, at______
a surprinde, a ataca pe neașteptate;
a da asalt.

navăli, .Jl

Megrohanás,». năvala, năvălire, atac,’
asalt. ,                    [nM,
Megrokkan, v. a se chil avi, a se-bol*

Megbomlik, v. a se strica, a putrezi,
a se corupe ; a se deprava, a se ruina;
a se ăemgralisa.
Megromlott, a. stricat, corupt, putred;
dcinoralisat, ruinat, depravat.
Megromlottság, depravare, ruină,
stricăciune, corupțiune; putrejune.
Megrongál, v. a vătăma, a strica, a
bântui, a jigni.
Megropt, a. a strica, a coru(m)pe, a
demoralisa; a ruina; a cățea (legea);
boszorkánysággal —, a vrăji, a de-
ochia} a face cu ulcica.
Megrostál, v. a cerne, a trece prin
ciur; a critica, a censura.
Megrostâlgat, v. a critica, a căuta
pete în soare.
Megrovás, a. dojana, mustrare, blam,
înfierare, înfruntare; zabrac.
Megrozsdásodik, ᵥ. a rugini.
Mețrogzik, a prinde rădăcină, a
se înrădăcina; a se învechi.
Megrögzött, ₐ. înrădăcinat, învechit,
învertoșat; încarnat.
Megröhög, v. a lua în rîș, a-și bate
joc.
Megrökönyödik, ». a se strica, a se
putrezi, a se mucezi; — vmitől, se
tngrețoșează, se scârbesce.
Megrövidít, ᵥ, 1. a abrevia, a scurta;
2. a jigni, a păgubi, a vătăma.
Megrövidül, v. a se ^scurta, a trage
scurta, a se jigni, a se vătăma, a se
păgubi.                        irul.
Megrág, ᵥ. a improșca, a da cu picio-
Megrútít, v. a poci, a face ürít, a
schimonosi, a desfigura.
Megrâtul, », a se poci, a se schimo-
  nosi ; a se face unt.
Megsajnál» v. a compătimi, a-i páré
  réu.
Megsántúl, v. a șchiopăta, a șon-
  tăcăi.
Megsarcol, v. a pune o dare.
Megsâfgul, v. â îngălbini ; a se ofili
  (frunza).
Megsarkantyúz, ᵥ. a împwtena, a da
  pinteni.
Megsarúz, v. a încălța.
Megsavanyodik, ». a s* năcri; a șe
  strica»
Megsebesít, Megsebez, Megsebheszț,».
  a răni, a vulnera.
Megsegít, a ajuta, a folosi.
Megsejdít, Megsejt, v. a. presimți,
    se nădăi,. a băga de seama.

Mégsem, conj. totuși nu.
Megsemmisít, ᵥ. a nimici, a repune,
a prăpădi; a anula, a nulifica, a
cassa, a amortisa (un document).
Megsemmisül, v. a se nimici, a se
prăpădi, a se anula, a se cassa, a se
compensa.
Megseprüz, v. a mătura, a bate cu
maturai
Megsért, v. 1. a vătăma, a ofensa^ a
necinsti; 2. a jigni, a. bântui, a vă-
tăma, a strica; a răni; 3. a călca
(legea). ’
Megsérül, v. a vătăma, a se ofensa;
a se răni.
Megsikál, ü. a freca, a ceruî, a lu-
strui, a sclivisi.
Megsiketül, v. a asurzi, a-și pierde
auzul.
Megsimít, v. a netezi, a freca, a
fățui ; a desmerda, a mângăia (cu
mâna).
Megsinl, v. a se căi, a-i pare reu.
Megsirat, u. a jeli, a boci; a re-
greta, a deplânge.
Megsokal, v. a-și pierde padența, a
se sătura, a jdpe, că-i prea mult.
Megsoványodik, ᵥ. a slăbi, a scade,
a se jigări; a se sfrigi, a se usca
(pe picioare).
Megsóz, t>. a săra, „a pune sare.
Megsúg, v. a sufla, a insufla, a spira,
a denunța, a informa, a raporta, a
spune la ureche.
Megsuhángol, Megsuhint, ᵥ. a in-
  virti (sabia); a agita (steagul); a
  da vergi, a bate cu nuiaua.
Megsuprál, Megsupráz, ᵥ. a da cu
joarda, a bate in vergi, a trage cu
nuiaua.
Megsül, v. a se frige, a se prăji; a
se coace (pânea); a se păli (de
soare).
Megsürget, v.^a solicita, a urga, a zori.
Megsürüdik, Megsürüsödik, v. a se
  îndesa, a se ingroșa, a se condensa.
Megsüt, v. a prăji, a frige, a coace
  (pânea); a arde (soarele).
Megsüvegel, v. a ridica pălăria, a se
  complimenta (cuiva).              v
Megszab, v. a fixa, a regula, a deter-
mina; a oțărî, a pune la cale, a
prescrie, a ordona, a mesura.
Megszabadít, v. a scăpa, a da dru-
  mul, a slobozi; a elibera; a scuti;
  a deslega. .

₄Mpgszabadît6

488

Megszokik

Megszabadító, â. mântuitor, iióerdtor.
Megszabadul, v. a scăpa, a se dez-
băra, a se elibera.
Megszabott, a. otarít, măsurat, sta-
torit; precizat, fixat, stabilit, defipt.
Megszagol, v. a mirosi, a simți.
Megszakad, v. 1. a se sfâșie, a se
ruje, a se frânge, a se sfărima; —
a szívem, mi se sfâșie inima; —
nevettében, plesnesce de ris; 2. a se
vătăma, a capata vătăm(ătură); 3. á se
întrerupe.
Megszakadt, a. întrerupt.
Kegszakállosodik, v. a cresce barba,
a se îmbărboșa.
Megszakaszt, Megszakít, v. a frânge,
a rupe; â întrerupe.
Megszakítás, o. întrerupere, restimp.
Megszalad, v„ a fugi, a scăpa; a o
tuli, a o lua la sănătoasa.
Megszalaszt, «. a alunga, a fugari, a
goni, a pune ín ’fugă, a lua pe
fugă.
Megszáll, q. 1, (vhol), a descăleca, a
trage de mos, a trage in gazda, a
poposi, a mâne; '2. (vmit), a ocupa,
a cuprinde in stăpânire^ (o cetate);
a tăbărî, a bloca, a împresura, a
ataca, a lövi; 3, ă da asalt; a se așeză;
megszállta a félelem, l’a ‘cuprins
spaima; 4. a umbri, a adumbri, a
- descinde asupra (spiritul).
Megszámlál, v, a număra; meg van-
nak számlálva napjai, ît sunt nu-
mărate filele,
Megszámlálhatatlan, a. nenumărat.
Megszámoltat, v. a cere socoteală.
Megszámoz, v. a numerota, a pagina
(o carte).
Megszán, v. a compătimi, a regreta,
a-i fi milă; a-i páré reu.
Megszánás, o. milă, îndurare, com-
pătimire, regret, părere de reu.
Megszánt, v. a ara, a plugari.
Megszaporít, v. a spori, a îmulți. a
adaoge.
Megszaporodik, v. a se spori, a cresce,
a se îmulțit «.
Megszapul, v. a spăla, a melița, a
ocări, a înfrunta.
Megszavaz, v. a rota, a aplacida.
Megszedi magát, v. a se înavuți, a se
reculege.
Megszederjesedik, ᵥ. a se vineți, a se
albestri; a se vâlcefi.
Megszédít, v. 1. a. ameți, a buimăci,

a îmbăta de cdpf a narcotica ș â "3K
orbi, a ademeni.                   . JK
Megszeg, ». l. a tăia, a începe, a
frânge (pânea) /2. a călca, a viola, KK*
a înfrânge (legea).                JaB
Megszegés, ->. călcare, violare, jignire.rSK
Megszegői, v. a țicni, a nu lua fog<MB
(arma).
Megszégyenít, ©. a rușina, a face
rușine, a . da de gol.             |hH
Megszégyenül. ». a se rușina, a prinde !|k
rușine.                            3H'
Megszel, v. a tăia, a începe, a étespica ;
a spinteca. .
Megszelídít, ᵥ. 1. a imblânfi, a do-^M
moli, a domestici; 2. a alina, a ușura,
a modera.
Megszelídül, v. a se îmblânfi, a
domestici; a se alina, a se modera
a fi blajin.                   '
Megszemlél, ». a inspecta, a examina,
a cerceta, a vizita; a face inspec-
■ țiune.                           . ;19H
Megszemlélés, inspecțiune,
ționare, revistă.
Megszentel, ». a binecuvînta; a sfinți, -3M
a sanctifica ; a afierosi; a hirotpni JHB'
(de preot).                        'JM
Megszentelés, o. sfințire, binecuvin-
tare; timosire, inițiare, tnaitgurare.ᵣ^gL
Megszentségtelenít, v. a pângări, « B
profana, a spurca.
Megszenved, v. ă răbda, a indura,
pătimi, a trage (un necaz), a tolera;
a se pocăi, a penița.
Megszeplösít, v. a profana, a pângări;
a necinsti, a prihani, a macula, a ~Z7I
păta, a mânji.                 -
Megszeppen, v. d se speria, a se teme, JK
a se înfrica, a-% fi teamă.
Megszeret, v. a se alipi de, a prinde JH
dragoste pentru, a se îndrăgosti, a se iHt
îndrăgi.                          ’MB.
Megszerez, v. a câștiga, a cumpăra;
a dob ndi, a procura^ a 'îngrigvȘdy^t,
agonici; — vmivel, a da pe de-a
8upra,ₜ d adaoge.              ⁷
Megszid, v. a mustra, a dojeni, aîn-
frunta, a lua la refec, a da un per- qB
daf, a da un faer.                   '
Megszivalkodik, v. a suge, a trade
(umezeală).                          S
Megszokás,deprindere, dedare, în- 1B
văț; nărav, obicetu.
Megszokik, v. a se deda, a
prinde la. a se învăța; a se obiciÁui.

            Megszokott

Megszokott, a. obicinuit,.îndătinat.
Megszól, v. a defauma-, a huli, a cle-
veti, .a bîrfi, a calumnia, a vorbi
de reă.                            «
Megszólal, t>. 1. a suna, a da un
'sunet ; a deschide gura, a începe
a vorbi.
Megszólás, d. clevetire, bîffire, de-
făimare.
Megszolgál, v. a răsplăti, a recom-
pensa, a servi, a face un serviț; a
mulțămi.
Megszólít, a avorbi, a se adresa
cătră, a agrăi.
Megszólítás, 9. alocuțiune, cuvîntare;
întîmpinare.
Megszomorít, v. a întrista, a mâhni,
a amărî, a supăra.
Megszorít, v. 1. a stringe, a astringe,
a strimtora; a îndesa; a comprima;
2. â restringe, a înfrena, a mărgini.
Megszorítás,». restring ere, mărginire;
restricțiune.
Megszorító, restrictiv.
Megszorul, v. a fi silit, a fi nevoit, a
fi necesitat; a se afla in strîmtoare,
a fi in nevoe.
Megszorult, a. ștrîmtorat, năpăstuit,
asuprit, împilat,~ lipsit; în nevoe, în
miserie.
Megszotyosodik, a se muia, a se
mălaieța, a se făinoșa (despre fructe) .
Megszökik, v. a fugi, a scăpa, a lua
la picior, a se șterge (un prinso-
ner); a deșerta (un ostaș); a sbura
(paserea din colivie).
Megszöktet, v. 1. a fura, a răpi, a
fugi cu o fată; 2. a face scăpat, a
lasă să fugă. \
Megszöszöl, v. a înfrunta, a ocări, a
mustra; a da un perdaf, ~ un refec.
Megszór, v. a înțepa,, a împunge, a
înjunghia.
Megszükül, v. a scade, a se îngusta, a
se strimta;
Megszületik, o. a se nasce, a veni
pe lume.
Megszűnik, v. înceată, se trece, se
sistșază, se curmă.
Megszüntet, v. a sista, a suspinde, ă
intrecurma; a înceta; a ridica (o
ședință); a anula (un contract); a
desființa (o lege) ; a închide, a sista
(un proces); a stăvili (un abus).
Megszüntetés, ». contenire, stăvilire,
sistare, suspendare, încetare.

489 Megtartóztat 

Megszűr, o. a strecura; a filtra, a trece
prin ...
Megszüretel, v. a fi. gata cu culesul
(viilor).
Megtagad, v. a refuza, a denega, a
respinge; a contesta: a tăgădui, a
nega.
Megtagadás, ₉. refuz(are), denegare;
alnegare, abnegațitme.
Megtakargăt, ᵥ. a cruțaᵣ cș păstra, a
iconomitâ; a agonisi, a câștiga (prin
cruțare).
Megtakarít, v. Í. a curați, a spilcui,
a stolisi; 2. ᵥ. Megtakargat.
Megtakarítás, ». cruțare, iconomisire,
agonisire.
Megtalál, ». 1. a afla, a găsi, a da peste,
a da de urma; a intimpina; a. în-
tâlni.; 2. a nimeri, a atinge (ținta).
Megtalálás, s. aflare, găsire; întâmpi-
nare ; nimervré.
Megtalálható, a. ce se poate găsi, =■
afla de găsit.         \
Megtalpal, a tăi pui (cwbotele).
Megtámad, v. a ataca; a da năvală, a
călca (hoții); szóval —, a ataca, a
lua în resper, a bruftui ; a întâmpin#;
a combate, a contesta.
Megtámadás, >>. atac, năvală; acces
(de boală).
Megtámadható, a. atacabil; conte-
stabil;
Megtámadó, o. agresor, atăcător. .
Megtámadólag, aóv. agresiv, ofensiv.
Megtáncoltat, ». 1. a juca cu; a dansă
cu; 2. a înfrunta, a da un perdaf,
a lua la refec.
Megtanít, v. a învăța, a șculi, a da
lecțiune.
Megtántorít, v. 1. a clătina, a mișca
(din loc), a pune pe gânduri, a
'smomi; 2. a emoționa, a impresiona
tare^
Megtántorodik, v. a șovăi, a se clătina,
a se înfrica; a se emoționa.
Megtanul, v. â învăța, a se deda, a
se deprinde.
Megtapint, v. a pipăi, a atinge.
Megtart, v. I. a ține, a păstra, a
conserva, a mânține; a • observa
(legea) ; 2. a dura, a țint.
Megtartás, o. păstrare, întreținere,
conservare; observare (a legii);
Megtartó, ó. conservator, susținător;
observator.
Megtartóziat, v. a reține,, a abate, a

Megtébolyodik

490

Megtörténik

împedeca, a stânjini ; a infrînă; * alege; & executa^ a drege, a împlini,
-ja magát, se reține, se stăpânesc#, \ a săvîrși, a isprăvi; esküdtnek —j
se înfrina; se abneaga.                alege de jurat, pune jurat.
Megtebolyodik, ». înebunesce. ' Megtetszik, ». 1. a placă, a câștiga ;
Megtejfölöz, v. a găti cu smântână, i plăcerea (cuiva); 2. (■= kitűnik), a
a pregăti cu a pune smântână (pel apare, a se vedé, a se arăta, a
ivi; a fi învederat.              . J

bucate).

Megtekint, v. a examina, a cerceta,
   a vizita, a inspecta, a privi.
   Megtekintés, ». inspecțiune, exami-
   nare; vedere; — ül, spre vedere, de
   probă ; spre părere, spre opiniune.
   Megtelepedik, Megtelepül, ». a se
   așeza, a* se stabili, a se etabla ; a
   descăleca.
   Megtelik, ». a se împle, a se împlini,
   a fi plin; megtelt a hold, e lună
   plină, e pleniluniu.
   Megtép, ü. a trage, â smulge; a lua
  , dé per; a jumuli.
   Megtér, v. 1. a se întoarce, a se reîn-
   toarce; a se îndrepta, a se cor ege;
   2. a încape, a ave loc.
. Megterem, v. a cresce, a prii, a pro-
   spera.
   Megtérés,.». 1. întoarcere, îndreptare,
   coregere.; 2. încăpere.
   Megterhel, v. a încărca, a împovăra;
   a însărcina, a îngreuna.
' Megterhelés, ». încărcare; îngreunare,
   însărcinare, împovărare.
. Megterhesedik, v. a se îngreca, a se
   impregna, a se îmborțoșa.
   Megtérít, v. 1. a întoarce, a converti;
     2. a repara, a restitui, a, înapoia;
   a despăgubi, a dezdăuna, a compensa.
   Megtérítés,». 1. întoarcere, convertire;
    2. despăgubire, desdăunare, compen-
   sare.
   Megtermékenyít, v. a fructifica; a
   zămisli, a rodnici.
   Megtermett, 0. robust, corpolent;
   trupeș.
   Megtért, ». convertit.
   Megtérül, v. a se- întoarce, a se con-
   verti; a se compensa.
   Megtestesít,.». întrupează, încarnează,
   personifică.
   Megtestesül, ». 1. a se întrupa; 2. a
   se împlini, a se realisa.
   Megtestesülés, ». întrupare, încar-
   nare ; personificare.
   Megtestesült, 0. întrupat, impelițat,
   in persoană; aidoma, la chip; —
   ördög, drac impelițat.
   Megtesz, v. a face, a pune de; a

Megtéved, v. a se rătăci, a se abate
  din calea cea dreaptă, a greși (dru- t
  mul).
Megtéveszt, ». a confunda, a induce
  in eroare; a duce pe căi rătăcite. '4
Megtilt, v. a opri, a interzice. J
Megtisztátalanodik, ». a se infecta,
a se murdări.
Megtisztel,v. a cinsti, a onora; —ő, ₐ.
  onorific; — tetés, ». cinste, onoare;
  respecți are).                       *
Megtisztít, v. a curați, a purifica; a î
  dichisi, a spilcui.
Megtisztul, v. a se curăți, a se puri-
  fica, a se limpezi; a se însenina'
  (ceriul).                            •
Megtizedel, ». a Qecima, a fiedui.
Megtízszerez, v. a înzeci.
Megtold, v. a adaoge, a spori; a
  pune împreuna.
Megtollasodik, ». a căpătă pene, ~ í
  aripi; a se îmbogăți..
Megtolul, ». a se grămădi, a se aduna ;
  a cresce, a spori.
Megtorlatlan, 0. nerăsplătit, necom-
  pensat ; neresbunat.
Megtorló, 0. represiv.
Megtorlódás, îngrămădire, îmbul-
  zire, îmbulzeală; oprire.
Megtorlódik, ». a se grămădi, a se
  îmbulzi, a se opri.
Megtorol, ». a răsplăti, a compensa,
  a răzbuna, a pedepsi, a face repre-
  salii.
Megtölt, v. a împle; a încărca (pușca).
Megtöm, v. a îndesa, a împle, a ghiftui,
  a indopa.
Megtör, v. a frânge, a sparge, a ?
  sfărma, a rupe; a înfrânge, a sdrobi,
  a învinge, a birui, a umili; —i a "
  hallgatást, întrerupe tăcerea.
.Megtörik, ». a se frânge, a se sdrobi ;
  a se înfrânge, a se umili; a se izbi
  de stânci (corabia, valul).
Megtöröl, ». a șterge, a zbici. .
Megtört, 0. înfrânt, sdróbit; sfâșiat
  (inimă).
Megtörténik, v. se întimptâ, se pe*
  trece.







Megtréfál

491

Megtréfá^. a trage pe sfoară, a j Megvakul. ᵥ. a cn'bi, ăși pierde ve-
pacăli, a-fșî bate joc ; a face o glumă \ derea.,
cu (cinevaj.                        ! Megváí ("tói, -tői), ». 1, a se- despărți,
Megtud,, v. a afla, a prinde de veste, ' a divorța; 2. a se separa; ase lașa
o sci, .-1 se informa.              | de, a părăsi.
Megtudakol, ». a scimci, a se informa i Megválás, j. despărțire, separare; de-
. despre, a întreba după.             spărțeni? divorț.
Megtűr, v. a suferi, a răbda, o în- | Megválaszt. ». n alege; a deosebi, a
dura, a* tolera.                    j distinge                       *
Megtűzdel, y. a împăna cu slănină i Megvâhk, se alege, se decide;
(carne).                            I majd —, acuși se ia alege.
Megtuzesedik. va se infoca, a reși ; Megvált ». a recunuasce, a mărturisi,
(ferul), a se înfierbânta.          < Megválogat. ᵥ a alege; a separa:; a
distinge

Megugat, v. o lătra (la cine va •

Megugrik, ». a o lua la pictor, u o
șterge, a fugi, a scăpa.
Megújít, ». a re noi, a prenoi; a re-

nova, a repeta.
Megújúl, v. a se reînoi, a se împro-
spăta ; — a hold, e lună nouă.

plini, a «e cjnfirma, a se ratifica
   _ ᵥ ...                       , a Megvált, w, a răscumpăra, a mântui,
dezgustat, a se dezgusta; a se uri, a I a scăpa, a ispăși, a déslega, a iz-
se osteni, a se obosi.               Í băvi, a salva.
Megundorodik, ». a se îngrețoșu.
Megül, pc^t-p. de după, din dosul, de
dinapoi.
Megül, t. 1. (lovat), a șede, a călări;
2. (ünnepet), a serba, a prăznui,
a ține (o sărbătoare).

Megun, ». a fi satul, a fi scârbit, a fi

Megünnepel, v. a serba, a sărbători,
a prăznui, a ține (o sărb).
Megürül, ». a deveni vacant, a se

goli, a fi gol (locul).
Megürült, 0. vacant, în vacanță, gol. ______,__________,, „ ᵣ_______
Megüt,», a lovi, abate, a da o lovitură; * călca, a netedi (albituri),
a bate (in cărți) ; —i a mértéket,               z               *

corespunde cerințelor; are măsura; —i
a fülét, îi atinge urechile, aude, ii
ajunge la urechi; —ötté a szel, e
lo: îl de apoplexie, = de vént.
Megütközés,». 1. indignare, supărare ;
ciocnire; scandal; 2. luptă, încăe-
rare; surprindere.
Megütközik, 1. a se indigna, a
se supăra, a se mira, a se frapa, a se
surprinde, a se scandalisa ; 2. a se
bate, a se lovi, a se ciocni.
Megütődik,». a se vătăma, a se ofensa;
v. Megütközik. 1.
Megvadít, ». a selbătăci, a face nărav
(la cal).
Megvág, v. a tăia, a despica; a sfâșie.
Megvagdal,». a tăia în bucăți, a di-
mica, a toca.
Megvakít, ». a wbi, a lua vederea;
a ademeni.

MegveSz

Megválóm. v. a realisa, a îndeplini;
a, confirma, a arăta, a dovedi (prin
fapte).
Megvalósítha ’an, 0. nereal isabil.
Megvalósul, t a se realisa, a se îin-





Megváltás,răscumpărare, mântuire,
salvare, ispășire, izbăvire, liberare.
Megváltó, 9. răscumpărător, mântui-
tor, salvator, izbăvitor. ,
Megvámol, v. a vămui, a impune vamă.
Megvan, ». 4. se află, este, există; e
de față, s’a întimplat; 2. e gata.
Megvár, ». a aștepta.
Megvarázsol, ». a farmeca, a încânta.

Megvasal, ». t. a înfereca, a incălța
cu fer (roata); a potcovi (cai); 2. a


Megvásárol, ». a cumpăra, a lua.
Megvásárolható, ₐ. de venfavre,
nai; — ság, ». venalitate.

ve-

Megvéd, v. a apăra, a lua în apă-
rare ; a pleda pentru.
Megvehetetlen, 0. inexpugnabil, ne-
cuprins; incoruptibil, nemituit.
Megvehető, 0. 1. mitarnic, coruptibil;
expugnabil; 2. de vénfiare, de cum-
părat.
Megvendégel, ». a omeni, a tracta, a
ospăta, a găzdui.
Megvendégelés, ». ospetare, omenire,
tractare.
Megvénül, ». a îmbătrâni.
Megver, ». a bate, a lovi; a buchisi;
a învinge, a birui (pe dușman).
Meg vér ez, ». a sângera, a încrunta
(cu sânge).
Megvesz, ». 1. a cumpăra, a tirgui,
a lua; 2. a cere, a pretinde, a re-

Megvesz

492

Megye



493



  clama (o itetorie); 3. a cuprinde,
a ocupa, a lua cu asalt (.0 cetate);
megvette a hideg, a degerat de frig.
Megvesz, Megvész, tr a turba, a ne-
buni, a se sminti; talán megvesz-
tél, doară ai nebunit.
Megveszés, 9. turbare, idrofobie.
Megveszett, a. turbat, furios, furi-
bund ; smintit, nebún.
Megveszteget, v. 1. a mitui, a co-
ru(m)pe, fam. a unge, a sfânțui;
2. a :demoralisa, a ruina, a strica
(moruviirile).
Megvesztegetés, ' o. .mituire, corwm-
pere; corupțiune, depravare, demo-
ralizare.
Megvesztegethetetlen, a. necoruptibil.
Megvesztegethető, a. coruptibil, mi-
tarnic.
Megvet, v. 1. a desprețul, a descon-
sidera, a nu bă(ia în samă, a re-
spinge, a nesocoti ; 2. a așterne (pa-
tul); —i alapját vminek, pune basa
la, așterne fundamentul; minden ere-
jét megvetni, a" șl da toată silința,
a se nisui din răsputeri.
Megvét, v. a greși, a sminti.
Megvétel, 0. 1. cumpărare, cumpără-
tură; tirg; 2. ocupare, cucerire,
luare, cuprindere.
Megvetendő, a. de desprețuit, de ne-
băgat in samă-, de desconsiderat,
(de) urgisit; de respins.
Megvetés, 9. dispreț, desconsiderare,
nebăgare în samă.
Megvetett, ₒ. 1. desprețuit, desconsi-
derat, urgisit, nebăgat in seamă;
     așternut (pat).
Megvető, a. desprețuitor; —leg, abv.
cu dispreț, desprețuitor.
Megvi, a 1. a se lupta, a duela, a com-
bată; 2. a cuceri, a ocupa, a lua
cu asalt.                        <
Meg\ ihatatlan, «. inexpugnabil, ne-
cucerit, neînvins.
Megvigasztal, v. a mangafa.
Megvilágít, v. a lumina, a clarifica,
a explica’, a face învederat; a lumina, j
Megvilágosít, v. a. lumina, a explica, j
a interpreta, a clarifica, a ihhtra. |
Megvillan, v. a străfulgera, a schin- ’■
tefa.                          [fiiuă.'
Megvirrad, v. a crepa de di, a se face \
Megvisel, v. 1. a purta, a terfeli, a!
ponosi, a învechi (o haină); 2. a|
slabi (o boală), a, enerva.

Megvisz, v. a duce, a purta, a vădi, ,
a trada (un secret).
Megvitat, v. a dezbate, a discuta, a
tracta.
Megvív, o. v. Megvi.
Megvivő, 9. aducător.
Megvizsgál, v. a examina, a cerceta,
a cerca.
Megvon, v. a lipsi, a detrage, a lua
cuvîntul; —ja magát, se subtrage,
se retrage.
Megzabál, ᵥ. a se indopa, a mânca
tot.            ’    '
Megzaboláz, v. a înfrîna; —ható,
a. docil, blajin.                    J
Megzajdul, v. a se revolta, a se tur
bură, a se r.esculâ, a murmura, a 5
face zgomot. ■
Megzákányosodik, ». a se turbura .
(vinul).
Megzavar, ᵥ. 1. a turbura (apa);
2. a conturba, a deranja; a amesteca,
a .onfunda, a face confusiune; a
încurca, a încâlci.
Megzavarodik, v. 1. a se zăpăci, a
se confunda, a se ului, a se fostiei;
a fi nedumerit, a-și pierde cumpătul;
2. a se turbura.                   ,
Megzendül, v. a răsuna, a intona.
Megzsákol, ₀, 1. a fura, a jăfui;
2. a bate, a burduși (cu bătăi).
Megzsebel, v. a ascunde, a îndosi, a
fura; —i magát, a se înavuți, a se '
îmbogăți.                           á
Megzsibbaszt, v. a amorți, a paraliza.
Megzsinegel, v. a sugruma, a strînge ?
de gât..
Megy, Megyen, v. 1. a merge, a .
umbla, a se duce; gyalog —, merge
pedestru; hajón —, a merge a
călători pe apă; lovon —, a călări, --
a merge călare; — mendegél, a
merge cu încetul; 2. (vhová) a în- 3
cape, a intra, a avea loc; a se
cuprinde; kettő a négyben — két-
szer, doi, în patru se cuprinde
.'merge ) de două ori; egyre —, tot
atât; feledésbe —, se uită, trece in
uitare; férjhez —, se mărită ; mire
mentél, unde ai ajuns; neki —,
se năpustesce, dă năvala asupra;
sokra —, o duce {departe; veszen-
dőbe —, se pierde, piere, merge în |
paguba.
Megye, 3. comitat, municipiu, district,
plasă; egyház—dieceza: eparchie.

Megyebeli

Melléáll

Megyebeli, a. comitatens, din comitat, Méhpilis, ,9. (Sol.) barba împăratului
din municipiu,; diecesan.            | (Mirabilis).
Megyefőnök, 9. comite suprem; pre-! MAVivai . rniif • Íiu4/« \         stfif.
fect (R.); șeful comitatului.

Megyeház, 9. casă comitatensă, « pre-
  torială; pretoriu.
Megyei, a. comitatens, pretoriai; de
  comitat, municipal; — főorvos, fizic
  comitatens; — tiszti főügyész, fiș-
  cal comitatens.
Megyés a. diecezan, eparchial; —
  püspök, episcop diecezan.
Méh, o. 1. albină, biză; here —,

Méhraj, 9. ram; (mic) pârvac, sfir-

lac; (nou) paroiu.
Méhrajzás, 9. roitul stupUgr.
Méhsör, 9. mied.
Méhtartás, Méhtenyésztés, 3. stu-
parie. apicultura, economie de stupii,
Méhüszög, d. rast (boală lar ^aci).
Mekeg, v. a mâcăi (capra). >
Mekkora ? cât (e) de mare, cé mare ?

trântor; vad —, bărzăun; 2. uterus,
nada, mitră, plod, matrice, matca,
sgău, pântece; méhébe fogad, zămis-
lesce, . concepe; —állás, ”prisacă,
stupină; egy méhbeli, de la o mamă.
Méhbéfogadás, 9. zămislire, conce-

! a —, pre cât de mare.
Mekkoraság, 9. mărime, câtățime,

quantitate.
Méla, d. melancolic, întunecat^ poso-

morii.

[steață.

pere.
Méhbenhagyott, d. pos‘ ' v
după moartea tatălui).
Méncsipés, mușcare de albină.

Mélabú, 9. melancolie, alean; tri-
Mélabús, a. melancolic, trist.
I Mélák, 9. zăvod, câne de măcelari.
Mélakór, 9. melancolie.

>osțum (născut Méláz, v. a se adinei în gândiri, a
'                  m elancoliza.              <

Meleg, a. cald; forró

ferbinte ;
—, a. căl-

Méhes, 3. stupina, prisacă; —gazda, lágy—, căldicel, tepid.................
stupar, apicultor.                     j dură > —ében, până-i cald, numai
Méhész, 3. stupar, apicultor; —borz, ] de cât.
9. vezure melivor. ’                    Melegágy,- 9. patul, melegar, strat cu

  Méhészet, 9. stupărie, st tipărit, api-
   cultura^ albinarie.
  Méhéj£zdá,”\ stupar, apicultor.
Merészkedik,%. . ‘ z ocupa cu stu-
păritul, a ț^iă sv».* " a purta eco-
nomie de stupi.

Melegâgy,». patul, melegar, strat cu
gunoiü, răsadniță, pepinieră.,
Melegcse, Melegecske, a. căldicel.
Melegedik, a v. Melegszik.

Méhészkönyv, 3. carte dv Opărit.
Méhészmedve, 9. (zool.) ur^
câtor de miere (Urzus ar etos)

Melegen, aóu, cald," ferbinte.
Melegház, 9. florărie, casă de fiori:
Melegít, v. a încălzi.

          j Melegség, 9. căldură; ferbințeală. 1
mân-\ Melegszik, a se încălzi; a se fac^^/
L            cald.

  Méhészség, a. stupări^ albinărit, ă£ ^i- Melegtartó, a. călduros^
   cultură.                              Melegül, v. a se încalfii;
Méhészsipka, 3. scufie de stupărit. ferbînta.
  Mehet, v. 1. a pute merge, treacă-\ Melegvérű,
   ducă-se; 2. gata! (la tren).         i^jierșuna
  Méhfü, 3. (âot.) earba stupului, ro⁴-
   niță, mătăcină, metisă (Melissa).
Méhgörcs, 9. isterie (la femei).
Méhgörcsös, a. isteric.
  Méhgyümölcs, 3. făt, fructul pânte-
< celui.

•1 ferbînta.

a se j

ț. iute la fire, înfoi
- ^erșunat, aprig, violent. \ r Í
Mele; ^get, v: a încălzi; a fomentă^
prigorx, * a obloji.             f.
Mell, 9. pie^ Qt, sin; szorul a—e,
sțringe pieptul, are inecăciune^iUt



Méhhajtó, 9. mijloc de abortare.’
Méhház, 3. stupină, prisacă.
Méhkas. ». coșniță, stup, uleiu, știu-
beiu, alvear.
Méhkirályné, 9. matcă, împărăteasa
albinelor.
Méhköpü, 9. coșniță, știubelu/ stup.
Méhmagzat, 9. făt, embrion. 1
Méhpénz, o. stupărit, albin&r.t.

piept.        ¹;                     , ,
Mellbajos, Mellb ^teg, a. cu boală de
.piept, atacat la p ^iept, ofticos. > /
Mellbodor, s. nodui ^ gâtului. ;
Mellé, po9Íp. lângă, p^e lângă;
  asupra.; aproape de;
  co . ..mellérendel, cqordinează. •
Melléad, v. a adaoge, â da pe de-
asupra.
Melléáll, v. a sta pe lângă, a ține cu,
| a adera la; a se alătura la.



M
n





Mellpara

4-95

Menedékhely

MeUémtól





MtXécsatoh v. a satura
MeUedzik t>. a uaaárrí, ,

> '-t ■ :&^₅.
b : t ' ᵣ (l>
/' ‘.f ₜ Mellók, » n
4      ’■ |r(irâ<’; riicv
   j< . , wwiW^.\ ai&’-al,

    . :<.-‘          s
    ¹ í í wt •


■/( ó. p'

• 'j íc Xí4íéV:t, j. itri>m dfitfc/ eív*h '•£ ’
a-sí Wrăc ¹ laterală, potecă.
XíleHákuiö^, j, st-radá If^redd.
           ‘ M^hékvcnás, hdsurá o^ifenudă.
           ' Melb4\ í. pier * (la căr&ml'.

       peisaj.
•hmenv' j -
índferem’

;d'.Áhh.,y. a, nesrá,
• -ke} ᵥ jiletía, k
Moíié^níeh i-' o

wevctí



; ptepiwr

x htá'
’ ᵣ: ^-r^Uiir'j (seci.nda
/ ’ McPék^jió, ?. Wf
MslMbolyg^k

•hó eUÓer-



pi-jh

d ín,

: I-

  banți.
Mblléke^ekkvé

______________ , ,
               £ alătura, c ,



^laturi :'>-

’6< üf ü-

llpara, 9, aripioară pectorală.
lire való, 9. pieptar.
llső, a. din aintéf anterior.
llszárny, 9. aripioara pectorală.
dlszobor, d. bust.
llszorulás, ». înecăciune în piept ;
dmă.

lltü, 9. broșa, bumbușcă.
illuszony. 9. aripioară (de pesce).
lliireg, 9. coșul pieptului.
llvas, 5. v. Mellpaizs.
Hvéd, 9. parapet, parmaclîc.
Uvért, 9. păvaza, zea. curasa,

• maiertos ; 2. Ilustru, Ilustritate (ti-
I tidatură).
| Méltóztat, v. 1. a se Uulura, a bine-
i voi; 1. v. Méltat.
I Méltóztatik, v a binevoi, a se îndura;
| méltóztassék LJyet foglalni, pof-
' tesce a ocupa loc, poftesce șefii.
! Mely, și amely, pwa. care, carea,
î ccvj. ce, cât; — szép, ce frumo*.
| Mély, 9. adenc, afund, profund; grav;
  —,9. adânc, adâncime, afunflime ;
  noian; —éré hat, se adâncesce, se

Meilés,ehxcen~ ₛ< 't.dév.rír^ c >
^pterfient; ocIm.
M«?ÍlékeU, Mellékeivé', ^6». (d
f-^.; delii?, zdaoí'
            .öᵢ. ᵥ< *
at’V-'ííih &*»< fi’di'í,
rhékese.a, odv. *p; láuipx;
gdafci; p^net, LateraL rci^^ít:

lű •>

íu>eraiᵢ
‘fer-'‘5?.:, .< /j xmuigf'.

, ^cr.'-itvr^i ₜ ,-
’ it, JJU! c'Miw,
^i. ifi i-reace^

a despcfa.

inga mirt"\

sltiV

Mell 4 épület, 9. < difiéia ’ <i4 -
•Modificai
Melhrkűók.« «, jutáiă -t;„ >
& ptfy Jr, S' rín.





ₛ
    ! waí,

< ü!>rd^f^

                       a-n-s'v---.. o
o fc^íÁ
                      c^d de-aldtu^

aXtítíij ti’!., rj dfi

>I:íWo



r '?.f^
f ■                   t. ^apd¹ ir„fi-,í
I Wí        IMíl ^meep, g'iF
L 'U        íóldvvoaeltjm, t>,. ac

íAc.K'hf’í de •

r >ₜ

,i lakrate. --
iékk'esn *.. trh-

          a4ör
f./ífr VI fim
lă‘ ní'íí V"

:-< ,ihár\«e
vel ița ytr'Ș

Medh

u-- jf

fiién, oro^ă -,
b. j Vmifd.

    ⁱT:^-
4181‘éfeUp, a. achu, ad',-

ni.
llyedzik, v. a năpârli, a-'și
ra penele.
illyÁ, 9. v. Mellék.
sllyes, a. v. Melles.
lián, aótf. cp drept, cu cale.

îltâny, î>. echitate, dreptate.
dtánylás, Méltánylat, 9. aprobare,
orețiare, încuviințare.
iltányol, v. a aproba, a apreția, a
icuviința, a găsi cu cale, a lua în
msiderațiune.
dtânyos, a. echitabil, just, cu cale,
iviincios, demn.
Hiánytalan, a. nejust, neechitabil;

     | aprofundează; străbate.
     I Mélyed, ᵥ. a se adénci, a se apro-
scu- Í funda, a se cufunda, a pătrunde.
     I Mélyedés, 9. cufundătură, adencătură,
     î aprofundare, meditațiune adâncă.
     i Mélyelmű, ₐ. 1. adânc, petrunfletor,
       străbătător; pensiv; 2. visător, me-

lancolic.
Mélyen, oóv. adânc, afund, profund,
grav ; - fekvő, adâncit, înfundat;
— tisztelt! (titlu) prea stimat.
Mélyéi-telmü, a. de înțeles profund,
intensiv.
Mélyhang, d. bas.

vdirect,-nedrept.
iltánytalankodik, v. a

Mélyhangzó, î. vocală afundă-, = aspră.
          Melyik ? pion, care ? carea 1
1 Mélyít, v. a adânci, a săpa, a grava,
tracta în I a găvăni; a cufunda.           *

! Méíymérő, 9. plumbin, sondă (de me-
surat afunfiimea apei).
Mélyreható, «. adânc tăietor, pătrun-
zător.
Mélység, 9. afunfiime, adâncime,adânc,
noian, prăpastie, luciul (marii).
Mélységes, a. foarte afund, fără
fund.
Mélyút, 9- înfundătură, drum pe vale.
Mén, Mén, v. v. Megyen.
Mén, 9. armăsar; —bér, taxă de ar-
măsar, = de sărit (iepe).
Mendegél, v. a merge pe întins,
încet.
Mende-monda, vorbă goală, treanca-
fleanca, vorbă de claca, șirte-măr-
gărite.
Menedék, 9. adăpost, refugiu, scă-
pare, asii; —et keres ykinél. re-
curge. la, caută scăpare la; futás-
ban keres —et, caută a scăpa prir
fugă. .
Menedékes, a. povâmit, prețipiș, pră-
păstios.
Menedékgödör, 9. acioalg (vulpilor).
Menedékhely, 9. asii, loc de scăpare.

od nedemn, = nejust.
iltat, v. a apreția, a judeca, a con-
dera; a afla demn.
Itatás, 9. aprețiare; contiderațiune,
tare aminte.
jltatlan (—râ), a. nedemn; neme-
tot, nevrednic; — vki iránt, ne-
ist, neechitabil.
Itatlankodás, 9. indignațiune.
iltatlankodik, v. 1. a tracta ne-
emn, a se purta necuviincios, a
e'ndreptăți,; a maltrata; 2^ a se
idigna.
jltatlanság, a. nedrept, nedreptate,
supreălă; ofensă, necuviința.
ntatlannl, oóv. nedemn, (pe) ne-
rept, nemeritat, neequitabil.
íltó (—ra, —re), a. vrednic, demn,
veritabil, de valoare; nem — hóz-
id, nu e vrednic de tine, e sub
emnitaiea ta.
Sltóság, 9. demnitate, rang, grad,
iracter, titlu; funcțiune înaltă;
- d, Ilustritatea Ta, Nagy—pd,
Ixcelenția Voastră.
Sltóságos, a. 1. mărețe magnific,

4'íu.jíü.0, * -wf¹
áüöXí irópₜ 5.       (‘•"íi^t  (de
píepí in

> L<uxau ?}ₛ ᵣA^ᵥ de ía ₜyu.
                >       -       ■’ -Mfîⁿ’X V' & a ,?
fMenekiéi «, achiSd . «acía*. ^-wní: | pun- tfé <j patte. a detaturn. a in-
i^Mékmond^t, ^roponțiunc                          - c^liₜ
Sihra, ^^bardüic^td.                 J Meh^aés.. $ pmeran.               :
_ miélwapj í, ‘'-*-** .               ' wotire, deir\írnt‘ ^-nrețuire.
rfe, M^Vwjuc »,             á. p>, e^-e,¹ MellŐzhr óó, $. -'"Îlubî^ âeldturâ^-î,
^^■■pnr^d- d' '^?
‘ tS^^-ⁱr£ST^s,^íⁱ'^'^d.gt'ig ,, *’S <.,,        ■„ ^aifdnuDü, nedelăturab^t^
    xeií-'jz^s 'yűdéz, í.      necreta ‘         ,
| X^lléksz^ba, * chili" ák^y/r x Mölipam,
     ■

lo&ment alăturat.

<i)pL’iM£?U



•w
í€

ra i

ín- 4

f»eí4

4%

Menedéklevél

496

Menten

     Menedéklevél, pașaport, salv-con-
     duet.
     Menedékvár, 9. castel, cețățue, cita-
     delă, fortalițiu:
     Menekedés, scăpare, mântuire;
     fugă.
- Menekedik, Menekszik. Menekül, v.
'    a.scăpa, a se mântui; a fugi, a căuta
  > refugiu; a emigra, a pribegi:
Menekülés, a. scăpare; emigrare,
emigrațiune, pribegire.
    Menekülő, a. fugar, pribeag.
     Menekült, a. fugar, pribeag, emigrant,
     refugiat (politic).
    Menekvés, o. scăpare, fugă.
    MenekvŐ, a. fugar, pribeag, emigrant.
♦ Menés, a. mers, mergere.
   i Ménes,, ștavă, herghelie, tamazlîc
   * 'de. cal; — mester, t>. stăvar.
     Meneszt, v. a trimite, a expeda; a
      dimițe, a da drumul.
     Menet, 9. mers, dus, ducă; conduct,
      alant, procesiune; —dij.,_ taxă de
      călătorie; —, abv. in treacăt', mer-
      gând.
     Menetel, $. mers, mergere, depărtare.
     Meneteles, a. pieziș, povîmiț, pră-
      păstios.
     Menetjegy, 9. bilet de drum, bilet de
      călătorie.
     Menetjövet, abv. încolo și încoace,
      towr-retour.
     Menetkész, a. gata de drum, gata

Mennyég, ceriu, bolta cerească
Mennyei, a. ceresc; fy. sublim,
vin, răpitor.
Mennyeiek, 9. locuitorii ceriului,
Mennyezet,\ 1. firmament,, bolta fi-
rească, tăria =*; 2. plafond, st
tură; 3._ baldachin; uranisc.

4.

      de plecare.
     Menetlevél, e>. răvaș =, bilet de drum.
     Menetrend, 9. plan de călătorie, orCzn
   ; de serviciu, (la căile ferate).
     Menettértijegy, bilet încolo și
ᵥv, coace, bilet tour-retoiir.
    ; Menetterv, 9. plan de călătorie.
     Menház, Menliely, asii; loc

de

scăpare, adăpost.
Ménló, a. armăsar.
Mennél, abv. cu cât; —... annál,
, eu cât.., cu atât; — előbb, cu cât
mal curund.

Menny, 9, csriu; raiu, paradis.
Mennybeliy a. ceresc; fy. divin,.su-
   blim, răpitor.
Mennybemenetel, d, 1. Înălțarea
i Domnului^ Isgas; 2. Mária — e,
Adormirea Mqăcel preacurate.
Mennydörgés, tunet; trăsnet, ful ger.
Mennydörgőin, o. (foi.) earbă. grasă
Mennydörög, v. a tuna, a bubui, a

Mennyezeteságy, 9. pat cu polog
Mennyi, num. cât, cât de seu * ’
—be kerül, cât costă?
Mennyiben, abv. intru cât.
Mennyien, abv. câți inși ?
Mennyiféle, abv. de câte fellurl? ¹
Mennyin? câți inșii cu cât?
Mennyire, abv. întrucât,, până u'
pte cit, cât de scump? cât deun>„ț l
Mennyiség, s>. cantitate, câ(tă)țvm:
mărime, mulțime.
Mennyiségei, Mennyiségi, a. c<
tativ, de cantitate.
Mennyiségtan, matematică.
Mennyiszer, abv, de câte-orl? ce
des ?
Mennykő, s. tunet, trăsnet,
fiú, drac de băiat; lap s-
iitötte meg zsebét, -îl este $
pungamegütötte a —, Va trib nit
la fulgerat.                      ,
Mennykőcsapás, o. lovitură de trâz
  net.
Mennykőfogó, —hárító, ₐ. paratrăs-
net; parafulger.
Mennykövez, v. a trăsni, a fúfgefa. ~
Mennyország, o. imperăția ceru^íór.
raiu, paradis, edem.
Menő, a. mergetor, caletor, pas^g™:
  —, 9. iamb (picior versualj.
Menőke, o. plimbare, eșire scn^dî-
  stare de duca.
Ment, v- 1. a scăpa, a mântui, a apávo,
  a scuti, a protege, a păzi, ă <?r
  a feri; 2. a scuza, a desvin&t iți*
  Isten, mentsen, Doamne fe rw. í
  —i magát, se scuză.
Ment, a. scutit, liber ;v. Mentei.,
Menta, a. (âct.) mintă, isma (Meif
Mente, o. mantea, blană,'șatr 'fo
> haină ungurească;.             ' ।

trăsni.

Menteget, v. a scusa, a des vino.•
Mentegetődzik, Mentekeaikî v. 4 W-
scusa, a se excusa; a se
iertare.- -     ■
Mentelék, î>. iperbolă (geom.);
a. iperbohc.
/Méntelep, 9. sțăvărie, tamăzlic^
Menten, abv. 1. liber, scutit .

z ■            Mentes

   * 2. pe data, la moment, minién, nu*
. ma& decât, îndată, de loc.
   Mentes, a. liber, scutit de; dispensat;
   franco.
  Mentés, 9.V1. scutire, (e)liberare;
desculpare, desvinovățire, scusare;
cu manta, îmbrăcat în manta.
  Mentesít, v. a scuti, a dispensa, a
   privilegia, aimunita,a despovăra; a
   asecura (contra focului) ; a franca
   (o epistolă).
  Mentesítés, 9. scutire, dispensare,
   privilegiare ; despovărare ; asecurare,
   francare.
  Mentesség, 0. imunitate, scuteală,
   scutire; dispensare. ț
  Menthetetlen, a. —ül, abv. neapărat
. indispensabili de perit, fără scă-
pare, nu-l mântuire.'*
  Menthető, a. scusabil, excusabil, de
   iertat, de scăpat, admisibil, de trecut
   cu vederea.
  Mentő, 9. mentor, liberator, scut,
   apărăment, apărător, salvator, mân-
   tuitor.
  Mentői, cvttj. cu cât, cât de; —
   élőbb,' cât mâl curund.
Mentőszelep, 0. ventil de siguranță.
  Mentőszer, 9. mijloc de scăpare,
   amulet.
Mentőtanú, martor ușurător.
  Mentség, 9; scusă, desvinovățire', scă-
   pare; pretext, chichiță, cârcloc.
  Mentsvár, 9. castel de asii;. v. Mene-
   dékvár.
Mentvény, e>. dispensare, scutire.
Meny, noră.                  [aleasă.
  Menyasszony, 9. mireasa, logodnică,
Menyasszonyi, «. de nuntă, nupțial,
de mireasă; — ajándék, dar de
mireasă, oboarele miresei; — ko-
szorú, cunună (de mireasă); —
tánc, jocul miresei. _
  Menyecske, o. nevastă, nevăstulcă,
fentee tineră.
  Menyecskózik, v. a umbla la neveste,
   a alerga după femei (tinere).
Menyegző, 9. v. Mennyekző.
Menyekző, 9. cununie, nuntă, ospeț;
   -i, a. de nuntă.
Menyekzősnép, 0. nuntașii.
. Menyét, ₅. faol.) nevăstulcă 6Mu-
■ stela).
Menyez, ». a se însura, a se căsători.
  Menyhal, 9. («wl.) mihalț, molaș
;(&adu8Iota).

     Magyar^román szótár.

Merény

Menyhárt, Menyhért, Menyus, >
Melchior.              .     ,
Menyleg, 9. v. Menyhal.
Mer, 0. 1. a cuteza, a se încumeta, a
indrăsni, a aoea curajul; ne —j,
feresce-te / a ki —, az nyer, cine in-
drăsneșce, miruesce; /$, ■ (vizet),
scoate, trage (apă); sleiesc# (fân-
tâna).
Mér, v. 1. a mesura; a căutări, a
cumpăni; â. a vinde (heututâ);
hozzá —, a potrivi, a acomoda.
M érarány, 9. simetrie, proporțiune;
—os, a. simetric, proporțional.
Mérce, 9. mlerță, ferdelă; baniță
(mesură); v. Véka.
Mered, v. 1. a se întinde, a Ieși în-
afară, a se ridica peste; 2. â în-
cremeni, a înmărmuri, a amorți.
Meredek, Meredekes, a. de vale, pră-
păstios, pieziș, răpeifiș, prețipiș.
Meredekség, 0. prețipiș, prăpastie,
clină.             á
Meredt, a. țeapăn, rigid; înțepenit;
amorțit; încremenit; înholbat, fix
(privirea).
Méreg, a. 1. venin, otravă; -fiere;
2. mânie, arțag, urgie; eszi a —,
fierbe de mânie, = de, ciudă; forr
benne a colcae de furie, fierbe
mânia în el.
Méregdrága, a. foc de scump, foarte
scump.
Mereget, v. a scoate pe înceț (apă);
szemét —i vkire, ațintesce în-
hoalbă ochii la.
Méreget, v. a mesura, a cântări des.
Méregfog. 0. dinte veninos (la șerpi).
Méregital, 9. beutură veninoas* \
otravă;
Méregkeverő, 9. otrăvitor ; (irome)
farmacist.
Mereglye, 9. furcă, pală (de fin).
Méregölő, 9. contra-venin, antidot;
- — sisakvirág, 9. (âot.) omeag galbin
(Aconitum anthora).
Méregpohár, o. pahar cu venin. J
Méregzsák, 9. copil arțăgos,. « firetic.
Mereng, v. a se cufunda, a se adine#
(în gânduri); a sta îngrijat, a cu-
geta^ profund, a străbate cú gândul.
Merengő, 0. meditator cugetător;
adâncit (in cugete).
Merény, o. 1. întreprindere, încercare
(primejdioasă), încumătare, cute-
zanță; îndrăzneală; 2. atentat.

32

497



Merényel

498

Merő

Mérő              499            Mesés

Mezőnyei, v. a cuteza, a îndrăzni: v.
Merészel               treprintfetor.
Merényes, a. îndrăzneț, cutezător, în-
Merénykedik, v. a-cuteza, a îndrăzni,
a se încumăta, a încerca.
Merénykedő, 9. întreprinzător.
Merénylet, 0. 1. risic, âsard; 2. aten-
tat.
Merényié, 9. atentator; asardator.
Mérés, 9. cute zare; scoatere (de apă).
Mérés, 9. mesurare, cumpănire; cân-
tărire.
Merész, a. 1. îndrăzneț, cutezător,
temerar; 2. sumeț, nerușinat, ob-
raznic.
Merészei, v. a cuteza, a îndrăzni, a
risca, a se încumeta, a se încerca,
■h avea curajul.
Mereszkedik, o. a se întinde ; a ble-
ojdi ochii.
Merészkedik, v. v. Merészel.
Merészség, 9. îndrăzneală, cutezanță;
incumătare, curaj;, semeție, obrăz-
niciei
Mereszt, v. a inholba, a sgâi, a
bleojdi (ochit).

Méret, 9. 1.
niensiune ;

mesură; calibru ; di'

2.

—es, a, metric
nota.

metru (prosodie j ;
—jegy,     (imnica)

Méretlen, a. nemăsurat; necăntărit.
Merev, a. țeapăn, înțepenit, rigid;
tare; solid; (fig.) greoiu, stângaciil,
silit, anostit, smorfăit, afectat (in
purtare).
Mereven. a. țeapăn : silit, stângaciu ;
greoiu (stil); strașnic.
Merevenit,” v. a înțepeni, a învirtosa,
a întări.
Merevség, 9. tărie; soliditate, stân-
găcie (in purtare); smorfăitură, na-
zuri; fragilitate.
â'Mereval, v. a se întări; a încremeni,
a ințăpeni. a înlemni, a amorți; a
ămghieța.
Merevült, a. amorțit; înțepenit, în-
cremenit, înlemnit; —ség, a. amor-
țeală ; catalepsie.
Mérföld, 9. mii, mila (7500 metri);
mutató, 9, pentru miliară; —nyi,
a. de mile de loc, foarte departe.
Mérgelődés, 9. inverșunfire, né caz,
imărăciune, iritațiune, ini ari tat.

Mérges, a. 1. veninos, otrăvit: iftib
toxicat; 2. arțăgos, răutădo&, rân^
zos, șugubăț; înverșunat, iritati r
mânios.                             Sj
Mérgesedik, 0. a se inflama, a a|||
obrinti (rana), a fresce, a se agravări
(răul).                             1
Mérgesen, abv. mânios, iritat, inven 1
șunat, răstit.                      ?
Mérgeskedik, v. a se înverșuna, a 'fi 1
arțăgos, a Ji iritat.               1
Mérgesít, v. 1. a învenina, a otrăvi; 1
2. a irita, a întărită, a ațtța, a mâ- . 1
ma.                             k ” 1
Mérgez, v. a otrăvi, a învenina, '/& |
intoxica; —és, 9. otrăvire,
care; —o, 9. otrăvitor.
Mérhetetlen, a. imens, nemărginfâ^f.
enorm, vast; n^ măsurabil. y⁴-¹
Mérhető, a. măsurabil, comensurabil^
Mericske, 9. cană de umplut, găleatt
Meringlo, 9. mreje, rețea de priiqf
pesci.
Merit, v. a scoate (apă) ; a cufunda
ia (a lua), a împrumuta; bátorságot
—, împrumută curaj, prinde cu-Jf^
raj; tárgyat —. a történelemből,
ia obiect din istorie; — o. a. dțff
scos (apă); —ő kanál, 9. polonic.
Mérjegy, 9. notă (music.).
Mérkezik, Mérkőzik, v. a se mesurățA
a trage deget cu cineva.
Mérleg, 9. 1. cumpănă, cântarf~f^
2. (financial) bilanț. . Mâ
Mérlegel, Mérlegez, v. a cântări,
cumpăni, a măsura (greutate);

face bilanț.
Mérleghivatal,
cântărire.
Mérlegiga, 9.
penei, stăjin.
Mérlegjegy, 9.
măjerit.
Mérlegmester,
peste cântare.
Mérlégrúd, 9.
penei.

maje, oficiu

brațul* =, varga cum-ff

bilet de cumpănit,
a. măjer, mai' marel

varga =*, brațul cum~ «•;

Mérlegserpenyő, o. disc, teas de cum-



Mérgelődik, v. a se necăji, a.

se

pena.
M érlegző, 9. rudă de balanțat.
Mérnök, 9. inginer, geometru; tech-/$..
nic ; építész , inginer arhitect;; A¹
—i kar, corp de geniu, ~ de

amari, a se irita, a se mânia, a. se
înverșuna.

gen.

Mérnökség, 9. inginerie, tehnică. '
Merő, a. 1. limpede, evident, curat’A

adevărat; cu desăvîrșire; absolut;
ez — hazugság, aceasta e minciună
evidentă, e curat minciună; — le-
hetetlenség, imposibilitate absoluta;
2. țeapăn, înfipt, fix, ațintit; 3. cu-
tezător.
Mérő,, a. 1. găleată.«oboroc (măsură);
mierță; 2. măsurător.
Mérőasztal, ». planșetă; masă de mă-
surat (la geometri).
Merőben, őóp. cu totul, absolut.
Merőedény, 9. vas =, găleată de scos
apă.
Merően, abv. fix, înKblbat, ațintit
(ochi), nemișcat, țeapăn.
Merőholt, a. —an, abv. mort (cu
desăvîrșire, ca toți morțtâ).
Merőkanál, 9. polonic, lingură mare.
Mérőkészülék, 9. aparat de măsurat.
Mérőkörtik, a se îndârji, a se în-
cumătu, a cuteza.
Mérőlánc, j>. lanț ife măsurat.
Mérőléc, 9. altiță de măsurat, liniar,
leț de =.
Merőleges, a. perpendicular, vertical,
normal, drept în jos; —f 9. normală

Mérőón. 9. sendă, pluinbin.
Méröpálca, —rúd, 0. prăjină de măr
surat.
Merősiket, a. surd .de tot, = cu de-
săvîrșire.
Mérőzsineg, ața de măsurat.
Merre t încotro ? unde ? în câte parte ?
Mérsék, a. 1. cumpăt(are), modera-
țiune. rezervă; stămpărămănt. tem-
perament; 2. temperatură, (de aer).
Mérsékel, v. a, modera, a calvin, a
stempărâ, o înfrîna, a cumpăta, a
tempera.
Mérsékelt, a. moderat, stémperat;
cumpătat.
Mérsékes, a. moderat, cumpătat,
calm: modest, smerit, umilit, dis-
cret.
Mércékkel; abv. moderat, cu modera-
țiunc, cu cumpăt; moderato.
Mérséklet, 9. cumpăt (are), mode ra-
țiune, t^mperanță, reserva; tempe-
rapient; temperatură.
Mérséklés, cumpgfare, stâmpărare,
moderațiune.
Mérsékleti, moderat, cumpătat
stémperab.
Mersz, a. curaj; nincs -e,
curaj.

Mert. <&nj. că, căci, pentrueă, fiind că.
Mért? pentru cel
Mért, a. măsurat, grav, hdtăiit;
dictat (pedeapsă).
Mértan, ». geometria; — i, a. geo-
metric.
Mérték, a, măsură; cinosură. normă,
regulă; metru (prosodie); megüti
a --et, corespunde, are măsura;
teljes —bén, pe deplin, in toată
privința; — egység, 9.-unitate de
măsură.
Mértékes, a. moderat, cumpătat;
metric, cantitativ (i'ers).
Mértékfölött(i), a. preste măsură,
foarte,- covirșitoi’, excesiv, exorbi-
tant.
Mértékhaladó, a. enorm, sumedenie.
Mértékhitelesítés, 9. cimentarea mă-
surilor.
Mértéklet, a. .». Mérséklet.
Mértékletes, á. cumpătat, moderai,
treaz; —ség, 9. cumpăt(are), mode-
rațiune, trezvie, abstinență, conte-
nire.
Mértékletlen, a. necumpătat, excesiv,
desfrimat; —kedik, t>. excedează.,
se dedă la desfrânari.
Mértéktúli, a. preste -măsură, covir-
șitot; excesiv.
Mértföld, 9. milă (de loc).
Merül, v. a se afunda, a se cufunda,
a se adinei; a căde in; a se în-
gropa; adósságokba --, a se în-
gropa în datorii, a se îneca =;
álomba —, a se cufunda îh somn,
a-l cuprinde somnul; gondolatokba
—, a se adinei în cugete.
Mérv, 9. normă:, cinosură, regulă;
—adó, a. hoțărîtor, decisiv, dătător
de ton.
; Mese, 9. poveste, basm, fabulă; miil;
istorioară; —beszéd, 9. treanca-
fleanca; találós ghicitură, ci-
militură.
Mesefî, 9. povestitor; fabulist.
Mesehasonlat, 9. paramit.
Meseíró, Meseköltő. 0. fabulist.
Mésekönyv, ₅. carte, de fabule.

        Mesél, v. a povesti, a enara, o. spune
        povesti; —o, 9. povestitor, narator.
        Mesemaga, a. singur singurel, ca
        degetul.
      •| Mesemondó, ». fabulist, povestitor,
n'are ¹ Mesés, Meseszerü, a. fabulos, ca din
*j poveste, de necrezut; mitic.

Meséskönyv

500

Mészkavaró

Mészkovacs

501

  Meséskönyv, $. carte de povesti, - de
   basme.
  Mesgye, a. mefuină, răzor, hat, brazda
   (între doue locuri); graniță.
  Mesgyés, a. vecin, hotărîș, alăturea,
   megieș.
  Messiás, a. Mesia, Mântuitor; - ság,
   ő, Mesianitate.
  Messze, a. departe, depărtat; fag.
   vq^, general, elastic; —cske, a. de-
   părtișor, cam depărtat, depărțior.
Messze eső, a. depărtat, departe.
  Messzeható, a. depărtat; vag, vast,
   difus.
Messzelátás, a. presbiție, presbiopie.
  Messzelátó, a. ochean, telescop; per-
   spectivă; —, a. presbit (care vede
   departe).
Messzel, v. a ține prea departe.
Messzeség, *. depărtare, distanța.
Messzeszóló, a. telefon.
  MesszeteijedŐ, a. întins, vast, depăr-
   tat.
Messzi, a. v. Messze.
Messzire, abv. departe, în depărtare.
  Messziről, Messzünnen, abv, de de-
   parte, din depărtare.
ₜ Messzüvé, abv. (hová ?) departe, în
   lume,
  Mester, a. 1. măiestru, magistru,
   maistru ; stăpân ; meșter ;r2. dascăl,
   învățător; gyakorlás teszi a — t,
   deprinderea face pe măiestru.
  Mesterember, a. profesionist, indu-
   striar, meseriaș, meșteșugar, operar.
Mesterének, a. cântec de troubaduri;
   —es, d. trubadur.
  Mesterfogás, a. dibăcie, apucătură'
   măiastră, iscusință, faptă de mă-
   iestru.
Mestergazda, a. econom de model.
  Mestergerenda, a. grindă curmczișă,
   « principală.
  Mesteri, a. artistic, genial, măiestru,
   clasic.
Mesterjog, a. dreptul de măiestru.
  Mesterke, a. 1. dibăcie:, iscusință,
   vicleșug; . marafet; 2. broderie,
   chindeseală, cusătură cu flori.
  Mesterkedés, a. încercare, machina-
   țiune.
  Mesterkedik, v. a încerca, a se ado-
   pera, a machina, a imita, a afecta.
  Mesterkél, v. a meșteșugi, a afecta,
   a măiestri; — és, a. meșteșugîre,
   afectare, anostiră, inventare.

Mesterkéletlen/ a. neafectat, nemf^
iestrit, natural, naiv.
Mesterkélt, a. artificial, măiestrit*
afectat, anostit, imitat.
Mesterkéltség, a. afectare, măiestriră
imitare (artificială).
Mesterkéz, a. mâ.nă măiastră, = ci
măiestru. *                       J
Mesterlapú, a. (fot.) imperatoria. Jj
Mesterlegény, a. calfă.           1
Mesterlökés, a. lovitură măiastră, j
de pârtie (in biliard, popice). . 1
Mestermű^ a. cap d’operă, lues»
clasic, « excelent.               j|
Mestemé, a. meșteriță, femeia
măiestru; învețătoreasă, docență.
Mesterremek, a. t>. Mestermű. S
Mesterség, a. 1. meserie,* meșteri
industrie, profesiune; 2. artă;
câsință, vicleșug, marafet, apucătuSIn
Mesterséges, a. artificial, . imit»
măiestrit, anostit, afectat.
Mesterszó, a. termin technic.    3|
Mesterül, abv. măiestru, artistic; c|
artă, genial.                    j
Mész, a. var ; calciu.
Mészárlás, a. măcel, omor, masacrară
Mészárol, y. a măcelari, â "omori,J|
masacra, a sugruma, ucide. '|l
Mészáros, a. măcelar; —kcdik, ||
poartă profesiune de măcelar;
kutya, a. dulău, zăvod.          ag
Mészárosság, a. măcelărit, profesiei
de măcelar.                      ||
Mészárszék, a. măcelărie, misarniffi
scaun (de tăiat carne).
Mészégetés, a. ardere de var, cal
einare.
Mészégető, a. vărar; —kemence, '
vărărie, vamiță, văraștină.
Meszel, v. spoiesce, văruesce, albei
(păreții).
Mészéleg, a. oxid de calciu, cal
oxidat.
Meszelő, a. văruitor, albitor, per
pămătuf, mătură (de văruit).
Meszely^ a. pătrar (de cupă).
Meszes, a. văroș, calcaros, de va
—víz, apă văroasă.
Meszet,a. 1. var; scârnăvie, scârti
v. Maszat.
Meszez, ». a vămii.
Mészfestmény, a. fresca.
Mészfoltos, a. văros, stropit cu i
Mészföld, a. pământ văros.
Mészkávaró, a. făcăleț, melesteu.

| dészkovacs, a. spot de var.
I Mészkő, a. peatră devar/- văroasă;
i bánya, a. baie «=, mină de peatră
k de Var.
| Mészlé, a. apă de var (de argăsit).
| Mészpat, a. spat de var, • calcic.
I Mésztelep, a. vărarie, vamiță.
I Mészvakoíat, v. tencuire, tencuială ;
| cement(are).
I Metél, v. a ciopăți, a sdrumica; a
I tranșa, a tăia ín bucăți.
| Metélke, a. tăleței (aluat),
j Metélő, a. de tăiat, de tranșat;
í —deszka, $. curpător, scândură =,
I butuc de taiat came ócL ; —hagyma,
| a. hajma turcească, arpogică (Alliiim
j schoenoprasum); —kés, cuțit
[ mare, *= de tranșat (carne).
I Metélt, ». tăleței, frecățet, tocmajl,
I fidea; —leves, supă cu tocmajl.
I Métely, a. călbază (la oi); molimă,
I boală lipicioasă, m^lipsire, infec-
I țiune ; corupțiune, depravare.
I Mételyek, ₐ. infectat, stricat, depra-
I vaț; călbăzit.
I Mételyesedik, y. a se infecta, a se
I strica, a se deprava, a se corupe;
I a se călbezi.
jMételyfa. a. găteje ; moloz, dărâmă-
| turl, uscături.
I Meténg, (fot.) brăbănoc, merișor,
I sămachișă, foncta, (Vinca).
I Méter, a. metru (mesurăj ; —mázsa,
I a. maje metrică (100 hgr.).
I Metsz, v. a tăia; a grava, a ciopli,
I a scobi, a săpa (în lemn) ; a cisela,
¹ a polei (sticla).
  Metszék, a. abscisă, tăietură, curmeiu;
  secțiune.                  *
  letszet, *>, 1. tăietură, incisiune,
  gravură; 2. esură (metrică).
  tetszeti en, a. neciselat, nepoleit;
  negravat.           •
  tetsző, a. tăietor, tăios, ascuțit, pă-
trunzător, mușcător; tare, corosiv ;
aspru strașnic (vorbire); —, a.
sculptor, scobitor, cioplitor (de fi-
guri), graver; —fog, dinte ascuțit
(canin); —gúny, ^sarcasm.
detsző, a. secantă (geom.).
Mez, a. înveliș, acoperemînt, veștmînt.
Méz, d. miere.
Mezei, a. câmpenesc, de câmp, ru-
stic ; de la țâră, țărănesc, sătenesc;
—csősz, a.jitar, vigil, pândar, gor-
nic (de țarină);—gazda, agricultor,

Meztelen

econom; țăran; gazdaság, eco-
nomie rurală; — iringó, (fotj spin,
scaiu (Carduus); — lak, vilă (la
țară) ; — munka, lucru de câmp ;
— szigorán, (fot.) veronică ven-
trilică; —szironták, (Sot.) piciorul
cocoșului (^anunculus) ; — tücsök,
greer (Grylus).
Mézeiké, a. v. Mézfű.
Mézes, o. mieros ca mierea, cu mi~
ere*; dulce; —báb, turta dulce; —
hét, luna de \ miere (la noii căsă-
toriți); —kalácsos, .ai turtar; •*-
madzag, a. nadă, momeală, potmet,
ademeneală.
Mézez, v. a ttnge cu miere.
Mbzga, d. reșină, gumă, arab—, gumi
arabic; rugó—, gumi elastic; — '
gyanta, reșină.
Mézgás, a. eu gumă, gumat.
Mézgáz, v. a guma, a clei (cu gumă).
Mezgérel, ᵥ. a spicui, a pogârci.
Mézharmat, a. rouă dulce, strighe;
(fot.) maliira.
Mezítelen, a. gol, golan, golaș, des-
poiat (de rufe), descoperit; în pielea
goală ; — mint az egér, gol ca șoare-
cele, gol pușca; ■— fővel, cu capul gol.
Mezítelenül, abv. gol, în pielea goala.
Mezitfagy, a. ger sec, înghieț secetos.
Mezítláb, abv. desculț, desculțat;
—as, a. desculțat.
Mezitlen, «. gol, cu pielea goală; v.
Meztelen.
Méz-íls, a. gust de miere.
Mézkehely,a. poti^ de miere.
Mézlép, a. strighe dulce, fagur de
miere.
Méznemű, a. mieros.
Mező, a. 1. cámp(ie); 2. lan, țarină,
prat, șes, arătură; 4. scândură de
șah.                            K ..
Mezőgazdaság, a. agricultură, eco-
nomie rurală.
Mezőke, a. (aool.) ciocârlie, ciocârlan.
Mezőkép, a. tablou.
Mezőség, a; câmpie, șes; Câmpie
(ținut).
Mezőváros, a. opid; cătun.
Mézpilis, a, potir .cu miere (la fiori)*
Mézsejt, a. celulă de miere, fagur.
Mézser, a. mied; Méhser.
Mézsonkoly, ₐ. voștină, faguri storși
(de miere).
Meztelen, a. gol, golan, lipsit; des-
poiat; în pielea goală, desbrăcat.t



Meztelenedül

502

Mindegylábig



Meztelenedik, v. a^se desgoli, a se
desveli, a se descoperi ; a se dezbrăca
(In pielea goală).
Meztelen'fővel, abv. cu capul gol. j
Mfeztelenit, v. a dezbrăca (în pielea \
goală), a des văii, a goli (de rufe), i
Meztelenség, golăttâe, goliciune,'
nuditate.
Meztelenül, aóp. gol, desbrăcat, nud,
in pielea goală.
Méztermő, ₐ. productiv de miere. ‘
Mi? ce? cum? mi az ? ce e acecd?
mire nézve? ín ce privință? cu\
privire la ce ? mid van ? ce ai ?

Mi, pvgn. nol.
Miá, p&tp. pentru, din causa;
Miatt.

v.

Miákol, ti. a miăuna, a se rniăunu, a *
miorlăi, a mârăi (mâța).                1
Miatt, po9fy>. pentru, din cauza, Itin
motivul : —am, /
Míatyánk, 9.              rugăciu-
nea Domnului,             vi
Mibenlét. 9. fir ea f, * rea (unui
lucru)4

Mícereg, <>. a se
scânci, a mârăi.
Miei, d. Mărioară ; /

*%deuna, a

se

Lariska.

Miként, Miképpen)* conj. cum? pre
cum.
Miklós, Miké, a. Nicolau, Naie, Ni-
culiță, Nicoară.
Mikor ? Mikorön ? când ? pe când;
câtă eremé.
Mikorára, Mikorra? pe când? pe ce
timp ?
Miksa, 9. Maxim(üian).
Milánó, t>, Milán(cetute).           ț
Milei 9. cuptor, turluc (de cărbuni).
Miiét, 5. existența, realitate, iscntă ;
v. Mibenlét.
Millió, Millióm, n miliőn.
Milliomos, 9. milionar.
Millye, d. cutie, toc, teaca; sărăriță.
Mily, Milyen ? cât (. cum ? ce fel ? ||
Milyenség, 9. calitate, qualitate, in-,dl
sușire, fire.                    .38
Mim, 9. mimică, gest(iculațiune). 3|
Mimel, v. a imita, a gesticula, afl
face gesturi.                         a
Mimelés, 9. mimică.                 9
Mímelő, 9. mimics; —beszéd, 9. pan- S
tomimă.                           18
Mimészet, 9. pantomimă, pantomi-jt
mică.



Mindegyre

503

Miniom

IU -



Micsoda? ce? ce fiffîdcum?
Midőn, ccnj. când, picând.
Mielőtt, con/. înainte de ce, până

Mimika, *.

mimică.

a

nu. mainainte de ce.
Miénk, pw»«- al nostru, a noastră.
Miért ? de ce ? p< ntru ce, din care
cauză? -- ne, d'apoi cum nu, ba
fau, ba ca chiar; nincs — sírnom,
n’am cauză de a plânge.
Miféle? ce? ce fel?
Míg, Miglen, conj. cât, până., in tim-
pul; — a világ, până-i lumea;
nici, când, cât va fi lumea. %
Mígnem, conj cât, până ce, până nu.
Mihály, ». Mihai, Mihail; szent-
hava, Septotnbre; szent— lova, na-
sălie.
Mihaszna, 9. nemernic, calic, cioflin-
gar, moțpnn, — András, (ironic)
polițist, agent te poliție. .
Mih^lyést. Mihelyt, c<wf. cât ce, în-
datăce, de abia.
Miheztartás, 9. acomodare, confor-
mare (după).
Mihók, 9. nătâng, năuc, gogoman,
meteleu, prostănac.
Mi bóka, 9. (fâ.) migdală de pămint;
bara bou.

ț Mimjáték, 9. pantomimă; —i, panto- J
: mimic.                            9
| Mimódon ? cum ? pe ce cale ?      J
Minap, Minápában, abv. de «r?ad?ₛ|l
  recent, de cwund, nu de mult, "tná
  fal ele'aceste.                   ।
Minapi, a. recent, proaspete din fa- j
lele aceste.                       1
Mind, «. 1. tot, toți, toate; întreg**
  complet ; nem mind arany a mij
  fénylik, nu-i tót aür, ce lucesce; 3
  2. coy. atât, cât; —addig, pânăl
  când, cât timp; —a mellett, cu J
  toate aceste, totuși; —a ketten, am-j
  bit, aihbele, amândoi; —egyig, pana3
  la unul, toți; —örökké, de apu-|
  rurea, pe veci.                   |
Mindannyiszor, n. de-atâtea ori. J
MindazáltaJ, Mindazonáltal, cvnj. oul
toate acestea, totuși.             1
Mindég, abv. totdeauna? de apururea,i
  v. Mindig.                        1
Mindegy, abv. tot ațfit(a), indiferent, 1
atâta pagubă.                    ᵥ 1
Mindegyik, pwn. fiecare, orrcare,!
  fiecine.                          i
Mindegylábig, —szálig, abv. până laî
i unul, toți (până la cel din urmă). 1

Mindegyre, abv. continuu, necurmat,
ne-ncetat, întruna, neîntrerupt, me-
reu.
Mindegyütt, abv. cu toții la olaltă,
împreună.
Mindekkorig, abv. până acum, până
în momentul de față.
Minden, abv. tot, toată; toți, fiecare;
tot, întreg; — em, totul ce am;
-~ek atyja, părintele tuturor; —
előtt, felett, mai presus de toate,
înainte de toate.
Minden bizonnyal, abv. de sigur, fără
îndoială, cu toată certitudinea, ne-
smintit.
Mindenes, ». totum fac; universal,

Mindennapos, a. de toate falele
(oaspe).
Mindennemű, a. v. Mindenféle.
Mindenség, 9. univers.
Mindenszentek, 9. Sânți (fana tuturor
sfinților la catolici).
Mindenszer, abv. totdeauna, la toate
ocasiunile, ori și când.
Mindentehető, a. atotputernic.
Mindentudás, 9. atotsciință.
Mindentudó, 9. Atotștiutor; —ság.
9. atotsciință.
Mindenünnen, abv. de pretutindenea,
din toate părțile.
Mindenütt, abv. pretutindenea, în tot
locul, ori unde, preste tot; —lét 0.

general.
Mindenesetre, abv. în tot cașul,
toată întâmplarea, ori și cum.
Mindenestül, abv. total, complet,
Ireg, cu totul.

la

în-

atotpresență; omnipresența; —ség,
9. ubiquitate, atotpresență.
Mindenüvé, (hová?), <*5v. pretutin-
denea, în tot locul.

Mindenfelé, abv. pretutindenea, în
toate părțile.
Mindenféle, ₐ. de tot feliül, de tot
soiul, de toată mâna; —kép,—ké-
pen, cibv. în tot chipul, în tot modul.
Mindenfelől, —ről, abv. din toate
părțile, de pretutindenea.
Mindenha, abv. totdeauna, pururea,
vecinie; în etern; —i, a. vecinie,

Mindétig
vecir*

m*
Mindje.
de cât, p
tâta.

⁽v. totdeauna, pururea,
'findig.
-tiv. tot mai mult, tot

idată, pe loc, numai
la moment, într’a-

। Mindkét, Mu
I amândoi, am
|Mjn-dnyâja{n),

m, Mindkettő,nwn.
ie, ambii, ambele.

h

I, cu toatele.

in.

teți, toate, cu

etern.
Mindenható, a. atotputernic,
putinte, omnipotent; —9. /
ternicul (Dfau); —ság, 9. atotpu-
ternicie, omnipotență.                  i totul, în total, sumar, la olaltă.
Mindenhol, abv. pretutindenea, în j Mindszent, 9. Sâmți (sărbătoare ca-
tot locul, preste tot.                    tolică) ; —hava, Octobre.

:, atot Mindörökké, ... _________
Atotpu- pururea.
atotpu- Mindössze, Mindösszesen,

abv.

în etern, vecinie,

abv.

cu

Mindenhonnan, abv. de pretutinde- Minduntalan(ul), abv. necurmat,

n<-

nea, de preste tot locul.         : încetat, in tot momentul.
Mindénik, pwn. fiecare, oricare, wî- i Mindvégig, abv. până în sfîrșît, până
tine; (despre doi) ambii, ambele, ș in fine, până la urmă.
Mindenként, Mindenkép(en), abv. în i Minek? de ce? pentru ce? la ceî
tot modul, in tot chipul, în fel și I Minekelőtte, cenj. înainte de ce, până
formă.                  .          î nu, mai nainte de.
Mindenki, pww. fiecare, fiecine, ori- j Minekokáért, ccnf. pentru aceea, de
care, ori tine; toț omul.          ! aceea; prin urmare, deci.

Mindenkoron), ₐbv. ori și când, în
orice timp; totdeauna, pururea, ve-
cinie, fiecare dată.
Mindenkorra. ₐbv. pentru totdeauna.
Mindenlátó, a. atoate vefator.
Mindennap, aSv. în toată faua, fa de
fa, falnic.
Mindennapi, a. 1. de toate falele,
falnic; 2. de rind, vulgar, comun,
trivial, banal.

Minekutânna, ccnj. dupăce, de vre-
me ce.
Minél, cw cât; —előbb, annál jobb,
cu cât mai curund,¹ cu atât mai
bine.
Minélfogva, abv. așadară, deci, prin
urmare, in consecință.
Minemű, abv. ce fel; —ség, 9. cali-
tate.                         [lie).
Miniom, 9. miniu (coloare portoca-

Miniszter

504 *

Miszerint

Miniszter, a. ministru; Ö Felsége
személye körüli —, ministru a la-

tere; tárca nélküli —,
fără portof&íu; —elnök, ₃.
president, premier; —i, a
rial; —imn. 9. ministeriu;
í. consiliu ministerial.

ministru
ministru
ministe-
—tanács,

   Mink, pwn. noi; v. Mi.
   Minmagunk, Minnenmagunk, pwn.
   noi înșine.
   Minnyog, v. a se miauna, a se schi-
    auna, a miorlăi, a se căoia; a mâ- i
    răi, a se scânci.                    |
   Minő ? ce fel ? de ce calitate ? cum e l ’
    —leges, d. calitativ, qualitativ.    j
   Minőség, 0. însușire, calitate, pro- i
    prietate, fire; —i, a. calitativ, de
    calitate. *
   Minősít, c. a califica, a qualifica; a
    îndreptăți; —és, calificațiune,
    quálificare.
   MinŐsítvény, 0. calificațiune; con-
    duită; —i táblázat, tabelă de con-
    duită, listă de calificațiune.
   Mint, conj.ca, ca și, întocmai ; f lângă
    comparativ) decât, ca; a—, în-
    dată ce, precum.
ₜ Minta, 0. model, exemplu, mustră,
    proba; formular, izvod; —árú.
    marfă de probă, = de mustra; —da-,
    rab, d. bucată de mustră, = de probă;
    —faragó, o. modelator; turnător;
    —fej, cap de model; —fészek, -d.
    calup, formă, tipar ; —föld, »•. lut de
    forme, = de făcut (Oale) ; —gaz-
    daság, o. economie de model; —gyűj-
    temény, colecțiune de model;
    —idom, figură de model, șablon; j
    —irat, o. scrisoare model; —kép, d.
    model, tip, ideal; —könyv, d. carte de

mustre; —rajz, 9. model de desemn;
carton; —súly, $. pond normal;
—szerű, a. de model, exemplar,
clasic.
Mintáz, v. a modela, a formă; a
potrivi, a fasona; —at, d. mode-
lare, formare.
Mintázó, 9. modelator, fot'mator»
Mintázott, a. modelat, format, faso-
nat.
Mintegy, tenj. cam, aproape, cătră.
vfo. pe la, circa. .
Mintha, conj. par¹ că, ca și cuip,.
Minthogy. <xnj. pent^jcă. fiindcă,
dupăce.                    [sănătății.
Mintleț, î>. aflare, împrejurarestarea

Mintsem, Mintsemhogy, canj. de-
cât ca.                                I
Mintszinte, conf precum și.
Mion, 9. (fioi.) mușchlu stelat, brioana
(Bryum).                               rj
Mióta, conj. de când.
Mire? de ce? pe ce? pentruce? pa- î
na ce? precând.                       |
Mireny, 9. arsenic, șoricioăică, șori- f]
ceasă. ' . . ■                       /J
Mirha, 9. smirnă; —fű$. (fiók) talpa
gâscii ((Chenopodium).               hí
Mirigy, 9. 1. ghindură, glandulă, S
mosol; 2. buba de ciumă; futosó^-, Jl
serofula; —béka, 9. pizmătareț, cer^ S
tăreț (om); - dag, 9. umflătura: â
glandulelor; gâlcă. sgahtboiu.
Mirigyes, ₐ. glandulos,. ghinduros;- -1
gálcos; scrofulos; pestilențial.
Mirigyfű, 9. (&Ă.) brustur dulce» , J
Mirigyhalál, 9. moarte de ciumă, = de j
boală epidemică.                    . S
Mirtus, 9. (éot.) mirtă, mirt (Myrtus); 1
—koszorú, cunună de mirt(a).          3
Mise, 9. liturgic; slujbă; misă fia 1
catolici); —ét mond, face liturgic.; j
— áldozat, oficiu divin; jertfă ne- j
cruntă; —bor, vin de slujbă.         fl
Miség, 9. ființă; esență, substanță.
Miseing, ₉. cdbă (cămașă lungă       j!
preoții catolici).                   J
Misekönyv, 9» liturgier, liturgicqn. . 2
Miséi, v. a sluji, a face fâturghte: <« ^||
cânta liturghia.                     |j
Misemondás, o. celebrarea oficiului S
divin.                               T
Misemondó, 9. preotul de la altar,
fungent; —könyv, liturgier; misalr' 3
(la catolici) ; —ruha, falon, stihar; j
casidă (la catol.).                   3
Misés, a. liturgic, de slujbă; de a
mișă; —könyv, misale (la catol),; 1
liturgier; -^-pap, preot de la altar. 3
Miseszolga, 9. ministrant; sacristier, 3
pafaclisier.                       ¹ ||
Miseszolgálat, 9. oficiu divin, slujbă. 9
Miséz^ v. a sluji, a face liturgic, =

Mitévő

505

Módos

Mitévő, Mitévő, ₐ. de făcut, agendă ; i Mócsing,9. vină, tend&n,nerv ;
nem tudom — legyek^ nu sciu de | a. cu vine, nervos, tendonos.
ce șă mă apuc, « ce să fac. '"
Mitill, d, midie (Mytilus)*
Miután, cwj. dupăce.
Miv, o. operă, lucrare; y. Mű.
Mivel, ccnj. de oarece, fiindcă, du-
păce;—, pwt. cu ce i
Mivel, v. 1. a face, a lucra, a drege ;

os.

Mocskít, v. a mânji, a comânji, a
murdariₜ a întina, a terfeli.
Mocskol, o. 1. a pata, u mânji, a
murdări; a injura, a inzulta,a

misă; —tét, ©. a da slujbă.          }
Misi, Miska, 9. Mihaiu, Mihail. 3
Miskáröl, v. a tăia, a scopi, a jugani 1
(porci).                           '-I
Mismás, a. amestec, mestecătură, tal^ ;
meș-balmeș; de tót feliül, diverse J
(pl.)» v. amestecă, bălăcesce ?
mestecă artificial (cărți)           ।
Miszerint, conj. cumcă, că.           j

a munci, a cultiva (pătnîntul; 2* a
desvolta, a perfecționa, a cultiva
(mintea,); csodát —, a face minuni;
irodalmat —, a Cultiva literatura»
Mivelet, d. 1. literare, faptă, operă ;
producțiune, construcțiune, fortifi-
care ; 2. operațiune»
Miveletlen, a. necioplit, nepoleit;
nelucrat; necultii at, prost, neînve-
țat; neprelucrat; brut, crud ; —ség.
d. necultură, necrescere, nepoliteță.
Míveltiető, a. arabil, cultâvabil (pă-
mîntf                        (dupăce.
Mivelhogy, conj. de oarece, fiindcă,
Mívelődés, cultură, civilisațiune,
instrucțiune, educațiune, învățătură;
perfecționare; — történet, istoria
civilisațiunei.
Mívelődik, a se forma, a se desvolta,
a se culti ra, a se civilisa.
Mívelőnap; o. fii de lucru.
Mívelt, a. cult (ivat), învățat, civili-
sat, luminat, deștept; afabil.
Mível tető ige. 9. ( verb )faditiv.
Míveitség, a. cultură, civilisațiune.
Míves, ■». lucrător, muncitor (de pă
mint); meseriaș, industriaș, profe-
sionist; — nap, di de lucru, di de
săptămână.
Mivolt, * esență, fire, natură, ființă,
însușire ; ființă, substanță.
Mizsot, &. (fot.) i. nu mă uita, ochiul
șerpelui (Myosotis); 2. aurică;
Moccan, a se mișca încet, a crăcni,
a se agilă, a se clăti.
Mocsár, >. mlaștină, mocirlă, băltoacă,
smârc, sloatâ, nomol.
Mocsaras, a. mlăștinos, boltos, smâr-
  cos.
Mocsárhúr, 0. ¹ (fa.) cânepă de apa.
Mocsári, a. de apă, de baltă, băltă-
reț; — gólyahír, 9. (fa.) bulbuc,
calcea calului (Caltha palustris).
Mocsáros, a. băttos, mlăștinos, smâtr-
  cos.
Mocsárvirág, e>. (fa.) calcea calului,
  bulbuc (Calttih, palustris).

defaima, a bir fi, a ocări.
Mocskolódás, 9, ocară, înzultă, de-
făimare, înjurare^ certare, sfadei •
spurcare.
Mocskolódik, v. 1. a se mânji, a se
păta, a se murdări, ă se terfeli;
2. a înjura, a biifi, a defaima, a
ocări, a batjocori, a se sfădi.
Mocskos, a. mânjit, terfelit, pătat,
scârnav, necurat.
Mocskosodik, v. a se mânji, a se ter-
feli, a se păta. >
Mocskoz, 0, a mânjii a întina, a ter-
feli, a spurca, a scâmăvi.
Mocsok, d. 1. murdărie; pată, ma-
culă, mânjitură; 2. invectivă, in-
jtrătură.
Mocsoktalan, ₐ. Mocsoktalanúl, dv.
curat, nepătat, nespurcat, nemaculat.

neprihănit.
Mocoola, Mocsolya, o. topitoare, to-
pila (de cânepă); baltă.
Mód, 9. chip, fel, mod(ru), fire;
cale, metod(ă), manieră; csodálatos
—on, în chip miraculos; ilyen —on,
pe calea aceasta; —ját ejtem, a afla
calea potrivită, = adeverata; kellő
—on, în forma cuvenită; 2. mesură,
cumpăt;, jó - dal, cu treaba buna,
cu cumpăt, cu buna; -ójával, mo-
derat, cumpătat; ~ felett, peste
măsură; 3. putință, posibilitate;
—jában áll, i stă în putință; nincs
— benne, nu e cu putință; jó —ja
van, are avere frumoasă; jó — ú,
avut, cu stare bună.
Módi, 9. modă; v. Divat.
Módis,.», modern.
Módiz, v. a se lua după modă.
Módnélküli, Módnélkül való, ₐ.
preste măsurănecumpătat.
Módol, y. a modula (vocea).
Módon, aóv. în felul, în chipul, ín
modul, pecalea; ily —» astfel, pe
această cale; mi —, cum, în ce
chip?
Modor, 9. 1. manieră, chip, fel;
2. afectare^ —os, a. —san, «óv.
afectat, manierat.
Módos, &. 1. cu stare (bună); avui,

. Módosít

506

Mond

Monda

507

Morzsa

  2. elegant, drăgălaș, fin, nostim, cu
maniere alese.
Módosít, &. a schimba, a îndrepta, a
modifica; —ás, ». modificațiune,
schimbare, îndreptare; —ék, 9. mo-
dalitate ; —vány, 9. amandament,
modificațiune (legist ațiune).
Módosodik, v, a se înavuți, a ajunge
la stare buna.
Módosság; 9. avere, aviiție, bogăție,
bunăstare.
Módosul, v. a se modifica, a se
schimba, a se altera; —ás, —at, 9.
modificațiune. schimbare.
Módozat, 9. modalitate.
Módra, ca, cași, în feliül; macska
— nyávogni, a minuna ca mâța.
Módrag, 9. sufix modal, = de mod.
Módszer, 9. metod, sistem; —es, a.
metodic; sistematic-; —tan, 9. meto-
dologie, metodică.
Módtalan, a. necumpătat; fără mij-
loace (materiale}.
Mogorva, a. posomorit, posac, îm-
bufnat, ursuz, morocănos ; cârtitor;
—ság, a. posomorîre, îmbufnare.
Mogyoró, 9. alună; —boxkd^rânsă
de alun; —bél, simbure de aluna;
—fa, (fot.),'alun (Corylus) ; —fajd,
(zool.) gotcă roșie, găinușă aiurară,
ieruncă (Tetraobonasia);—hagyma,
(fot.) hașmă, arpagică (Alliumasca-
lonicum ); — nyest, (zqqL) veveriță
de.alunet.
Mogyorós, 9- alunet, tufiș de. aluni;
—, a. cu alune, de alune; — pele,
(tcd.) șuiț, cățelu-pămentului. (Sper-
mophylus citillus),.
Mogyorótörő, 9. spărgătoare de alune.
Móh, Moha, 9. (fot.) mușchiu.
Mohar, 9. (fot.) coada vulpii, mohor
(Panicum), v. Muhar.
Moharc, 9. (fot.) boborcă, cornicică,
cireasa jidovului, (Physalis).
Móhlepte, a. acoperit cu mușchiu,
învelit cu mușchios.
Móhnemű, a. ca mușchiul.
Mohó, a. Mohón, afo. 1. în pripă,
iute, pripit, grabnic, pe apucate;
2. .lacom, găman, cu poftă.
Mohódzik, v. a se mușchi, a se in-
plea de mușchiu.
Mohó(l)kodik, v. a se pripi, a se grăbi ;
a mânca iute, a mânca lacom, a
ghiolcăi.               [abia mijită.
Mohos, a. muschios; fig. cu barbă

Mohóság, 9. pripite, iuțeală, grabă
mare ; lăcomie.
Mohosodik, v. 1. a-i cresce barba,
a-i se miji barba; 2. a prinde
mușchiu.
Mohosul, v. a prinde mușchiu; —t,
a. mușchios, acoperit, cu mușchiu.
Mohoz, v. a calafătui, a drege (o
corabie).
Mohozik, tb a-i cresce barba.
Mohozó, 9. ealafaciu.
Mohrépa, 9. (fot.) păstămac, păstră-
na& (Pastinaca).
Móka, 9. șagă, glumă.
Mokány, 0. mocan, muntean; moț
(din munții apuseni) ; moroian (din
țeara Bârsei); —, a. mojic, prost,
țărănesc, grosolan, bădărănos.
Mokányúl, abv. mocănesce, țărănesce,
mojicesce.
Mokánykodik, v. a se purta mojicesce,
= mocănesce.            *
Mokányság, 9. mocănime; mojicie,
năzbuției bădărănie, prostie, groso-
lănie.
Mókázik, v. a glumi, a face glumă,
a șagai.
Mokog, v. 1. a bolborosi, a buigui
(în vis); 2. a se mișca, a crâcni.
Mókus, 9. veveriță (Sciurus).
Moldva(orszâg\ Moldova, Moldá-
via; —i, a. Moldovean, moldovenesc.
Molnár, 9. morar : —kalács, x cosor;
I —-legény, fecio?' de moară ; —po-
I gácsa, 9. cocă, turtă, ’n spuză, po-
gace; — szemű, mijotcă, clipoce :
—szinű. a. suriu deschis.
Molton, 9. flanel, múlton (țesut din
lână).
Moly, 9. molie, vierme, insect. rnușiță.
strepede (Acarus); — ette, a. ros
de molii; —fu, 9. (fot.) rosmarin'
sălbatec.
Molyh, 9. floc, fulg, per, lâna.
Molyhos, a. lanos, flocos, aspru (la
pipăit),
Molyhosság, a. lânositate (la plante).
Molyos, a. cu molii, ros de molii.
Molyosodik, v. a se împle de molii.
Monarcha, 9. monarc(h).
Mónaszék, 9. stativă, tiară, războiu.
Moncsol, v. a bălăci, a datări, a
amesteca.
Mond, v. 1. a flice, a spune, a grăi,
a vorbi, a cuvînta; 2. a însemna, a
ave importanță ■ beszédet . a ține

vorbire ; Ítéletet —, a ju- Mordály, 9. pistol de buzunar; — , ₐ.
1..^.                   . I jn^ocănos, posomorit.
Mordkedvű, a. posomorit, întunecat.

discurs,

decâ, a aduce judecată, ~ sentență;
köszönetét. —, á mulțămi, a ex-
prima mulțămită^; összeget —a
numi o sumă; tollba—, a dicta;
mondják, se dice, spun (oamenii);

ugyan ne —ja! ba că chiar, nu spune!
Monda, 9. mit, tradițiune. legendă;
—kör, ciclu epic.
Mondái, «. legendar.
Mondás, 9. $isă, spusă; sentență,
maximă, aforism, verset (biblic).
Mondat, 9. proposițiune, frasă; sen-,
tența ; jeles —, maximă, aforism;
— alkat, construcțiunea. frasei; —
alkotás, főműire de ppopodțiuni;
—fűzés, sintaxă : —kötés, svnțaxă;
—rész, —szak, páite a proposițiunii;
—szerkezét, construcțiunea frasei;
—tan, sintdxă, sintactică.
Mondhatatlan, a., —ul, aóv. nespüs.
Mondogat, v. a spune dés.
Mondóka, spusa, țlisa; didié
  (pentru copii).
Mondol, v. a dicta, a spune înainte,
Mőndola, 9. v. Mandula ₉c/.
Mondolat, 9. numele unui pamflet
  scris în contra neologiștilor în l.
  magh., mái ales contra lui Kazincy.
Mondolatos, a. recitativ.
Mondoinâny, 9. predicat (in frasă) ;
  categorie (log.).
Mondvacsinált, a. făcut la comandă,
  comandat.

Monorú, «. oval, lungăreț.
Monostor, 9. mănăstire, monasteriu,

claustra, schit, cenobiu;—fa, 0 (fot) i Mormog, Mormol, v. a murmura, a
archit (Juniperus sabina).            mormăi, a bombăni, a sbâmai, a
Monostori, a. mănăstiresc, manachal, j boscorodi; a bizăi (albinele).
călugăresc.                         • Mormota, 9. v. Morga.

Montika, 9. (fot.) romdniță, mamo-
  riță, mușățel (Matricaria chamo-
  milla).
Mony, 9. coiu, boașe; medular (băr-
  bătesc).
Monyas, 9. armăsar ; v. Mén.

Mór, 9. 1. Maurițiu; 2 maur, arap
3, v. Vályog.                                           „
Moraj, 9. mumhur, sgomot, zarvă, Móriály, 9. tencuială, ciment.
vuet; freamăt, zuzăt, foșnet, vâjaire. Mórtégla, 9. cărămidă nearsă.
Morajlik,*», a murmura, a vâjăi, a Mortyos, a murdar, necurat, scârnav
mugi (valurile) ; a fâșăi (frunza). ! Mórul, afo. arapesce.
Morc, Morcos, posomorit, ínver- Morva, 0. morav; riul Morava;
                                      ' -ország, Moravia.

sunat, turbat (d^. mânie), bursucai, —ország, Moravia.
sălbatec.                     [rdbiat. Morzsa, 9. miez-(de pane), fărmi
Mord, 0. posomorit; brusc, furios.

brusc, bursucat, îmbufnat, posac;
ursuz,
Mordság, 9. posomorîre, sălbătăcit,
îmbufnare.
Mordul, v. a se -bursuca, a se în-
furia; a murmura; — vkire, a lua
în resper, a bruftui; —ș abv. brusc,
posac, posomorit, îmbufnat.
Mórfaí, 9. părete de lut.
Morfondíroz, v. a se mâhni.
Morga, Morgály, 9. (zvol.) cățelul-
pămîntului, pinț (Arctomis alpina).
Morgás, 9. mormăire, bombănire, mur-
mur (are).
Morgó, a. îmbufnat, posac, ursuz,
bursucat; murmurator, cicălitor.
Morgolódik, v. a mormăi, a cicăli, &
se bursuca, a murmura, a cârti, a
mârăi.
Morgyas, Morgyiás, a. înverșunat,
înfuriat, îndărătnic; brusc, brutal.
Morikál, v. a se găti, a se spilcui, a
se chiti.
Móring, 9. darul miresei, dar de a
doua ^i după, nuntă (ce dă bărbatul
miresei) ; —levél, contract de zestre;
—di, v. leagă ca zestre (contractual).
Mórióskodik, v. a glumi-, a șugui, a

face glume.
Morj, 9. creastă, coamă.
Morkoláb, 9. 1. întunecime de soare,
eclipsă, vârcolaci (p(.) ; 2. warchion
(in feudalism); 3. strigoiu, vampir.

Morog, v, a, mârui, a mormăi, a mur-
mura, a bomboni, a cârti. -
Morotva, Morotvâny, 9, apă moartă,
mocirlă, sloată, băltoacă, mlaștină,
smârc.
Morotványos, Morötvás, a. mlaștini.,,
smârcos, mocirlos.
Mórszallag, s. panglică moarată.

tură, fărâmă; dumicat , cârmoajă

Morzsái

508

Mostohasors

Morzsái, v. a bucățăli, a sfărma, a
dumica, a smicura.
Morzsalék, 9. v. Morzsa.
Morzsalékony, a. făr(ă)mieios, sfăr-
midqs.
Morzsalékszén, 9. pietriș de cărbuni.
Morzsolódik, v. a se sfărma, a se

face fărâme, «?. bucățele.
Morzsányi, a. cât un miez, un pic,
o bucățică, o fărmitură, nițel.
Morzs&s. a. făr(ă)micios. .
Morzsika, Morzsinka, a. fărmicică,
bucățifâ, miez, bucăturica.
Morzsóka, $. frecaței (aluat); fu-
mară, fărmitură.
Morzsol, v. a sfărma, a desfăca (cu-
curuz); a pisa, a frecă; kezeit
—ni, a-și freca manele.
Morzsolgat, ». a sfărma, a dumica
încet, a cheltui.
Morzsolódik, v. a se sfărma, a se
bucătăli, a se mărunți, a se (s)mă-
cina.
Morzsológép, . mașina de sfărmat
(cucuruz}.
Mos, v. a spăla, a la; a clăti, a
spăla (vase) ; kezét —ni, a-și spăla
manele, a fi nevinovat; kéz kezet
—, o mână spală pe ceialaltă.
Mt sadék, a. spălaturi, lături, halbe.
Mosakodik, v. a se spăla.
Mosás, a. spălat, lăut (de rufe);
—bér, 9. bani pentru spălat.
Mosat, o. spălat, lăut.
Mosatlan, ©., Mosatlanul, aóv. ne-
spălat, nelăut.
Mosdat, v. a lăsa sa spele, a spăla.
Mosdatlan, a. nespălat, nelăut; —
Bzfijâ, fiecar, moftangiu.
Mosdik, v. a se spăla; a se linge
(pisica).
Mosdó, 9; spălător ; lighean, lavuc";
\ a milyen a —, olyan a törülköző,
cum e sfântul, așa-i și tămâia;
—asztal, spălător, lavuar; —edény,
vas de spalat; —medence, lighean,
spălător, lavuar ; —tál, lighean, blid
de spălat, lavuar; —vjz, apă de
spălat.
Mosható^ a. ce se poate spăla, de
spălat. .
Moslék, 9. lături, spălaturi; femee
. murdară; —-, a. murdar; —nyelő,
jgheab de versăt, canal (de bucă-
tărie).
Moslékos, ₐ. de lături, de spălaturi;

  — dézsa, —. cseber^ vas toc de
lături.
Mosnivaló, 9. rufării (de spălat).
Mosó, a. de spălat; —9. spălător;
  —asszony, spălătoreasă; —fő, (fot.)
barba sasului, coada calului (Equi-
setum arvense).
Mosogat,». a spăla, a ciuti (vasele).
Mosogató, a. spălător, de spălat; —
  9. cadă, ștfob (de spălat); — víz,
apă de spălat, spălătură.
Mosóház, d, spălătorie.
Mosójegyzék, 9. registru de albituri.
           9. cadă, iSliob, ciubăr (de
spălat).
Mosoly, 9. suris, zimbet.
Mosolyg, v. a suride, a zimbi.
Mosolygás, 9. sur is, zimbet.
Mosolygó, a. zimbitor, suriftétor,
Mosolyodik, Mosolyog, ». zimoesce,
suride.
Mosómedve, 9. (zool.) urs spălător
(Ursus lotor).
Mosóné, a. spălătoreasă.
Mosószivacs, 9. burete de spălat.
Mosótekhő, 9 covată de spălat.
Most, aóv. acwn(a), acu, amu; asta
dată; —... majd, odată... de altă
data.
Mostan, Mostanában, aóv. de curwnd,
acum, de față.         [cent, actual.
Mostani, a. de acum, de present, re-
Mostanig, abv. până acum.
Mostanra, aóv. pentru acum.
Mostanság, 9. present, . actualitate;
—, abv. acum, de curând.
Mostantól fogva, abv. de aci încolo,
de acum înainte.
Mostoha, a. vitreg, mașter, nefavora-
bil, nesimțitor; —idők, timpuri
grele; —; 9. tată vitreg, mamă vi-
tregă; —anya, mamă. vitregă, ma-
știhă; —atya, tata vitreg; —esz-
tendő, an reu; —fivér, frate vitreg;
—gyermek, copil vitreg.
Mostohálkodik, v. a tracta vitreg, a
se purta vitreg față de.
Mostohán, 'aóv.' vitreg, mașter; cum-
plit, aspru, nesimțitor.
Mostohanővér, 9. soră vitregă.
Mostohaság, 0. vitregim?; calamitate,
nefavor.
Mostoháskodik, ». ă se purta vitreg,
â tracta .rău.
Mostohasors, Mostohaszerencse, 9.
soârte vitregă, fatalitate.

Mostohatestvér

500

Mukkan

Mostohatestvér, 9. frate vitreg, sora
vitregă.
Moszat, 9. 1. iarbă de mare, algă;
2. v* Maszat.
Moszka, 9. v. Muszka..
Moszkva, 9. Moscovia.
Moszt< 9. must (de struguri) ; cocean
(de poame);
Motolla, 9. depanatoare, vîrtelniță,
veschitor.                 ..
Motollái, v. á depăna.
Motoz, v. a scotoci, a scor moli, a co-
teli, a răscoli, a vizita, a cerceta, a
face perchisiție; —-,  capiere (boală
de oi) .
Motozás, 9. cercetare, scormonire, vi-
zitare, perchisițiune.
Motozka, 9. căpiare (la oi).
Motózkál, v. a bâjbăi, a orbeca (prin
înțunerec)^
Motring, 9. jurebie; v. Matring.
Motszan, v. a se mișca; v. Moccan.
Motyó, 9. calabaüc, catrafuse, ba-
gagiu.
Motyog, v. a tândăli, a glumi, a face
nebunii., a se sbegui; a mormăi (în-
tre diiiți), a bolborosi.
Mozaik, 9. mozaic(ă); —festés, pic-
  tură in. mozaică.
Mozdít, ». a mișca, a clinti, a urni;
  a pune in mișcare, a împinge ; —ás,
  0. mișcare, clintire, urnire.
Mozditatlan, a. nemișcat, neclintit.
Mozdíthatatlan, ₐ. imobil, fix, nemiș-
cător.
Mozdony, 9. locomotivă; —vezető,
  mașinist.

Mozdul, v. a se mișca, a se clăti, a
se clinti, a face o mișcare; — at, 9.

se clinti, a face

mișcare.
Mozdulatlan, a.
/.r.
Mozdulhatatlan,
imobil.
Mózes, 9. Moisă,

nemișcat, neclintit,
a. nemișcător, fix,
Moisi; — fana, mo-

saism; — vallású, mosaic, izraeli-
tean.
Mozgalmas, a. mișcăcios, sprinten,
vioíu, agitat; — idő, timp resvrătit,
-- agitai.
Mozgalom, 0. mișcare; resvrătire,
răscoală, revoltă.
Mozgás. 5. mișcare, clintire, urnire.
Mozgat, v. a mișca, a clinti, a urni,
a pune în mișcare, a agita, ă în-
demna, a îndupleca.

Mozgatag, a. mișcător, mobil, clăti-
nător.
Mozgathatatlan, a. neclintit, imobil,
nemișcat.
Mozgatható, a. mișcător, mobil.
Mozgató, 9. motor, mișcător; — erő,
putere motorică.
Mozgékony, a. mișcător, mobil, clă-
tinător; — ember, om sprinten, -
mișcăcios.
'NLozgb, a. mobil;, mișcător; —vâ
tesz, pwne in mișcare, mobilizează.
Mozgóbáb, 9. marionetă, păpușerie.
Mozgódarú, 9; macara, virtej (de ri-
dicat greutăți) ; —híd, pod mobil,
punte mobilă, - portativi ă) ; —kór-
ház, spița! ambulant, ambulanță, j
Mozgolódik, v. a sé mișca, a se clă-
tină; a se agita.
Mozgony, 9. locomobilă, automat.
Mozgóőr, 9i păzitor ambulant (la
tren); --posta, postă ambulantă.
Mozgósít, v. a mobiliza, a pune în
mișcare; —ás, 9. mobilisare (de ar-
mată).
Mozgósított, a. mobilizat; — tőke,
capital mobilizat, =* pus în circula-
țiune.
Mozog, v. a se mișca, a se„ clinti., a
se clătina.
Mozogható, a. mobili mișcător.
Moztan, 9. dinamică; v. Erőmütan.
Mozzan, ». a se mișca; v. Moccan.
Mozzanat, 9. moment, clipă, clipeală,
clipită.
Mozsár, 9. piuă, treasc;. —törő, c.
  pisălog; —virág, (Sot.) metisă, sugel
Mózses, 9. Moise.
Mózsa, d. Moise.
Mocskol, v. a mototoli, a îndesa, a
  turti, a strivi.
Mög, 9. dos, spațul de după, fund ;
  ajtó —e, spațul din dosul ușii.
Mögé (hová ?), poitp. după, în dosul,
  în urma, înapoi, îndărăt..
Möglet, 9- fund, câmp (între dealuri).
Mögött (hol?), po9Îp. după, înapoi,
îndărăt, în urmă.
Mögül (honnan ?), pv9Íp. de după,
.din dărătul, dinapoia.
Muhar, a. (&>l.) mohor, coada vulpéi.
Mukk, 9. mic, már.; egy - ot sem
  szól, nu (Jice nici mic, tace ca pes-
  cele.
Mukkan, v. a se mișca, a rnârăi, a
  cârăi.



Múl

510

Munkálkodik

Munkamegosztás

511

Mutatvány

Múl, a. a trece; a Múlik.

mult, a fost aproape, era, pe aci,
ca să...

Múlandó, a. trecător, efemer, tempo-
ral, vremelnic, transitor, nestator- Múló, a. trecător, transitor, efemer,

nestatornic ;

-lag, aór. in treacăt,

nic. ₑ                                 nestatornic;. —lag, abv. în treacăt,
Múlandóság, *9. caducitate, nestator- i transitor, pr ovi sor.
nicie, deșertăciune. - f- | Mult, trecut, pasat, precedent, an-
Mulás, 9. trecere, expirare; decurs. ! terior, ultim; (idő), timpul trecut,
Mulaszt, v. a neglija, a omite, a lăsa ! perfect; — évi, ₐ. de an,. din anul
să treacă'; a absenta; —ás, 9. ne- ! trecut.

I

    gligență; pierdere de timp, zăbavă; . Múlva, p^t. preste, după (un timp);
    absentare, dmitere; neimptinire. i rövid idő —, preste puțin timp.
    Mulat, v. a petrece, a se întreține, j Mulya, a. nătâng, stângacău, neaju-
    a se distiage, a se desfata, a w torát, tont, neîndămânatec; — ság, 9.
    amuza; — vhol, petrece, întârzie j nătângie, stângăcie, neîndemânarc.
    undeva; —ás, 9. petrecere, distra-1 Mumia, 9. mumie (la Egipteni).
    țiune, recreațiune, amuzare.          Mumus, 9. mătăhală, momâe, caua,
    Mulát, 9. mulat (născut din tată euro-
    pean și mama"neagră).
   Mulatag, a. efemer, trecător.
    Mulatkozik. v. a-și petrece, a-și face
    chef, a se amuza.
‘ Mulató, 9. loc de petrecere, ~ de dis-
    tracțiune,. = de amuzare; —kert,
    grădină publică, parc.
    Mulatoz, v. a se desfăta, a găsi plă-
    cere în, a se petrece, a. se distrage;
    (vhol), a întârzie, a zăbovi; --ás, 9.
    petrecere, distracțiune, desfătare,
    chef; întârziere.
    Mulatság, petrecere; întreținere,
    distracțiune, recredțiune, amuzare;
    chef ; —os, interesant, distractiv,
    petrecetor. nostim, amuzant, desfă-
    tător.
    Mulattat, v. a întreține, a desfăta, a
    petrece, a amuza, a distrage; —ás,
    9. petrecere, amuzare, distracțiune, |
    întreținere.                          ।
    Mulattató, a. distractiv, amuzantșin-1
    teresant, petrecetor; poznaș, cam- j
    ghioz.                                j
    Mulékony, a. trecător, nestatornic; ț
    fugar, fugitiv, efemer; superficial, |
    ușurel.                               i
    Múlhatatlan, a., - úl, abv. indispen-!
    sdbil, neapărat, inevitabil, absolut,
    necesar, nesmintit, peremtoriu. i
    Múlik, v. 1. a trece, a se trece, a se I
    scurge; a dispare, a sc stinge,, a se I
    risipi, a se pierde; — az idő, tim-,
    pul trece; idő múltával, cu timpul;!
    2. (vmin), atârnă, depinde' • dela;;
    nem rajtam mult, hogy..., n’am «

fost eu de, vină, ca...
dela mine ca... kevésben

  bărdăoasă, bebe.
Mundér, 9. uniformă, îmbrăcămintea
  soldatilor.                  *
Munka, 9. 1. lucru* lucrare, muncă,
  treabă; 2. laboare, fatigă, trudă,,
  muncă ; 3. operă, op; faptă; mun-
  kába vesz, pune în literare; hozzá
  fogni a munkához, a se apuca de
  lucru, a începe la lucru.
Munkábavétel, punere in lucrare.
Munkabér, 9. plată, simbrie.
Munkabeszüntetés, 9. grevă.
Munkabíró, «. apt, destoinic de a
lucra.
Munkadíj, 9. plată, simbrie.
Munkafelosztás, 9. împărțirea lu-
  crării, distribuirea agendelor.
Munkahiány, ». lipsă de lucru.
Munkakedv, 9. voie de lucru, zel de
  lucru.
j Munkaképes, a. apt de a luciu, ca-
i pabil ==.
1 Munkaképtelen, «. incapabil de a,
| lucra.
j Munkakerülő, a. leneș, trândav.
i Munkakör. 9. cerc de activitate, sferă
I de lucrare,
। Munkál, v. a lucra, a făptui, a opera,
ș a munci; földet —. lucra pămintul,
cultiva •«.
i Munkálat, 9. operă, operat, lucrare;
I operațiune
I Munkálati, a. de operațiune, de
. agende ; — terv, plan de operațiune,
! *-• dé lucrare.
; Munkálatlan, ne lucrat, necultivat;
j părăginit.

Munkamegosztás, 0. împărțirea lu-
crărilor.
Munkába képes, a. capabil* apt (de
lucru).
Munkára termett, a. destoinic, ca-
pabil.                               i
Munkás, a. activ, sîrguitor, harnic,'
silitor, laborios, industrios; —, 9.
hîcrător, muncitor ; industriar, ope-
rar, profesionist, meseriaș; salahor;
. —egylet, reuniunea operărilor, =
lucrătorilor; —osztály, clasa mun-
citorilor.
Munkásság, 9. activitate* diligență,
siguință^ laboriositate, hărnicie.
Munkaszünet, de odihnă, re-
paus (de la lucru).
Munkaszünételés, 9. greva lucrato-
rilor.
Munkatárs, 9. colaborator; cooperator.
Munkatartam, 9. timpul de lucru.
Munkatehető, «. capabil, apt (de a
lucra).
Munkateljesítés, 0. prestațiune, îm-
plinirea lucrării.
Munkatér,. 9. cerc de activitate, sfera
de literare.

Munkatétel, 9. prestațiune de muncă.
Munkátlan, a. leneș, trândav, neocu-
pat, fără ocupațiune ;■ neactiv.
Munkátlankodik, o. a lenevi, a trân-
dăvi, a, nu lucra, petrece in nelu-
crare.
Munkátlanság, 0. ^activitate, nelu-
crare, lene, trândăvie, lipsă de lucru.
Munkavezető, 0. conducător tehnic.
Mura, 9. Mura (riu); —köz, ținutul
intre Mura.
Murcos, a. murdar, necurat, scârnav.
Murmutér, 9. (zool.) pinț, țincul-pă-
mîntului (Arctomys alpina).
Mnrok, Murokrépa, o, morcov (Dau-

cus).
Murva, 9. 1. pleavă, pozderie; 2. pie-
triș, grohotiș.
Murvácska, 9. hoaspă.
Murvakor, 9. calice exterior (la,fiori).
Murvapikk, 9. (zaci.) sorirf, solovirf,
sufulf (Qriganum).

rea depins Munkálkodás, z. lucrare, activitate.
  kicsiny-: Munkálkodik Munkálódik, v. a lucra,

ben mult», puțin a lipsit, ría trebuit j a munci, a opera, a se sili, a osteni.

Muslica, Muslinca, 9. musculiță de
vin.
Must, 9. must de vin; vin dulce.
Mustár, 9. muștar; —káposzta, cur-
păn, alb, liijer, lo^ză; —mag, fir
de muștar; —tapasz, emplastru de
muștar.
Mustol, t>. â face must, a, stoarce
must.
Mustos, a. mustos, zămosₛ cu suc.
Mustra, 1. model, exemplu; mustra,
proba, prototip; 2. (milit.) revizie;
deprindere.
Mustrabirka, —júa, 9. oae mânzave,
stărpăciune.
Mustradeszka, 0. calibru, model, șa-
blon.
Mustrakönyy, 9. carte cu mustre.
Mustrál, v. 1. u trece în revizie, a
mustrului, a deprinde, a exercite
(ostași); 2. a alege și a lepăda (01).
Mustralap, 9.. cartă de mostre.
Mustrált, «. ales, pe ales.
Mustrâs, a. fasonat.
Muszáj, v. (din germ, muss sein), a.
trebui, a fi necesar, a fi, indispen-
sabil. ' . !

Muszka, 9. muscal, rus ; —, a. rusesc,
muscălesc; —báránybőr, hîrșie,
astrahan (blană) ; —cár, țarul Ru-
siei ; —ország, Rusia.
Muszkâul} abv. muscălesce, rusescc.
Mutai, v. â arata, a indica, ă dovedi,
d demonstra ; —ja magát, a se pro-
duce, a se arata,, a se prezenta, a
sofălii
Mutatkozik, v. a se vedé, a *e arata,
a apare; a se presenta, a se ivi, a
se poarta.
Mutatlan, a. nearatat, nepresental,
nevăzut, tăinuit.
Mutató, 9. 1. drătătoi;; 2. mostră.

Muskéta, ?. muschetă, ființă.
Muskétás, x mușchetar, pușcaș.
Muskotály, 9. muscatei, tămâios, mo-

probă (de materii) : 3. (könyv); in-
dice, lista, registeu; - lap, cadran,
cartă de mustre; névmás, pro-
nume arătător, demonstrativ.
Mutatós, d. arătător, curios, bătător
la ochi; -mérleg, cumpănă arătă-
toare.

scat ; —alma, măr iamâăos ; —bor,
rin tămâios; —körte, parăAămafoasă,

Mutatótábia, a. registru, indice.
Mutatóujj, í. deget arătător
Mutatvány, j. mustră, proba; nw-

del, specimen

2. producțiune. re-
____________________________________' presentațivne; —darab, piesă de
(Pyrus favoniana) : —szőlő, strufi\ proba—ív, coală de j roba : szám,
gure tămâios._______________________| număr de probă.

Muti

512

Műves

Művész              313           Nadrágtalan

Mutii = Mutasd, arată, ean să védi Műkészítmény< k product de artă.
Mutilla, o. trântor.               | Műkiállitás, 9. exposițiune de arte.
Mutogat, v. a arăta des ; — ja magát, Műköcs, 9. (Sot.) iniță, buruiană de
se produce, se fălesce, paradează. j in (Androsace).
Muzeum, 9. museü.                  ’ Műkifejezés, 9. termen tș(c)hnic.
Muzulmán. 9. muzulmán, mahomedan. | Működés, 9. activitate ; funcțiune,

Múzsa, o. musă.
Muzsika, o. musică;' orchestră;
Zene.
Muzsikál, v. a cânta in muzica.
Muzsikaszó, sunet =-, cântare
musică.

v.

de

Muzsikus, ». musicant; v. Zenész.
Mű, 5. op, operă, operat; product,
lucru de artă, artefact; —; a. 'în
composiții) artistic, de artă.
Műalak, o. forma artistică, technică.
Műalkat, ». technică (artistică).
Műárú, î. artefact, articlu de artă.
Műárus, o. negusțor de lucruri de
artă.
Műbarát, a. diletant, iubitor de artă.
Műbiráló, o. critic; censor, recenseid;
aprețiator.
Műbor, a. vin fabricat.
Műcsarnok, o. galerie de arte(facte).
Műdarab, o. operă de artă, capdoperă.
Műegyetem, 9. (institut) politechnic;
școală de bele-arte.
Műegyetemi hallgató, * technic, ascul-
tător de technică.

Műegylet, í. reuniune de bele-arte. J Műszerész, mechanic, fabricant de
Műértő, cunoscător, expert, price-; instrumente.                                   ’

petor.

Műérzék, 9. simț artistic, gustul^ ar- i composițiune.
telor.                                  i Műszó, 9. termin technic.
Mu esztergályos, 9. strugar maestru.
Műfaragás, 9. sculptură, ciselatură.

Műfaragó, 9. sculptor.
Műfestés, d. pictură artistică.
Műfestő, 9. boiangiu, văpsitor mă-
iestru. ,         * '
Műfogás, 9. apucătură măiastră; iscu-
sință, vicleșug, marafet.
Müge, 9. (Sol.) asprișoară (Asperúla);
sânzuene de pădure.
Műgond, 9. precauțiunc, acurateța,
industrie.
Műhely, 9. atelier, ojicină, lucrătorie,

  faurărie.
Műipar, 9. industrie.                  I Műút, 9. șosea; drum făcut.
Műítész, 9. critic»                    | Művel, v. a lucra, â opera ; a. cul-
. Műízles, 9. gustul artelor, «= artistic, i ti vă; v. Mível 9ci
Műkedvelő, 9. diletant.                ; Művelet, k operațiune; pé* 3ügyi
Makertész, 9. grădinar maestru, m$-1 operațiune financiară.
  șter grădinar.                         j Műves, 9. v. Míves.

; operațiune.
Működik, v. a funcționa, a opera, a
fi în activitate.
Működő, «. activ, eficace.
Műkör, â. cerc =, sferă de activitate;
specialitate.
Műlovar, 9. călăreț de circ.
Műnyelv, 9. limbagîu technic, termi-
nologie.
Műösztön, 9, stimul -, simț artistic.
Műpart, 9. cheiu.
Műremek, operă de artă, capdo-
peră, operă clasica; — i, <». clasic,
artistic.
Műremeklő, 9. virtuos.
Műrégiségek, 9. anticități de artă.
Műrév, 9. stavilar, parmac, zăbrea.
Műritkaság, piesă curioasă, ra-
ritate.
Műsor, Műsorozat, 9. repertoriu (la
teatru).
Műszabály, 9. regulă de artă; -os,
a. artistic, după regulele artei.
Műszak, 9. specialitate; —i, a. technic.

Műszer, 9. mijloc, instrument, unea Ită.

Műszerkezet, 9. technică, mec.ianism,



'M

Műszoba, 9. atelier, lucrătorie, labo-
ratoriu.
Műszorgalom, 9. industrie.
Műszótár, a. dicționar technologic.
Műtan, 9. technică, technologie; —i,

a. tehnic, technologic.
Mű tapintat, 9. gust de arte.       j
Műtárlat, 9. galerie =, magazin  de¹,
arte.                               ।
Műterem, o. laboratoriu, atelier.   1
Műtermék, o. product de artă.       j
Műtét, Műtétel,. 9. operațiune.     1
Műtevő, Műtő, operator.             I
Műtörténet, 9. istoria artelor:     |

Művész, 9. artist; măiestru; szin—,
actor; —akadémia, 9. academie de
bele-arte.
Művészet, 9. arta; faragó—, sculp-
tură; hang—, artă tonica ; képző—,
artă plastică,                 v
Művészeti, a. artistic, de artă.
Művészi, a., Művészileg, abv. de ar-
tist, măestru; măestrit, ingenios, ar-
tistic.          $

N

N (on, -en, -ön), pe, la; az asz-
talon, pe masă; az utcán, pe stradă,
a vizen, pe apă, a szárazon, pe
uscat; rövid időn, în scurt timp;
kocsin jött, a venit cu trăsura;
négy forinton vettem, Vám cumpă-
rat cu patru florini.
Naí int. ei! de!
Nábob, o. bogătan.
Nád, a. trestie, stuh (Arundo) ; șovar,
papură.
Nádal, v. 1. a acoperi cu trestie, a
îngrădi cu «=, a lucra cu =; 2. a
călina nadi (ferul).
Nádaló, 9. tăietor de trestie, lucrător
cu =.
Nadaly, lipitoare; —fű, (âot.) earba
lui tatin, tătăneasă (Symphytum).
Nadályos, a. avut de lipitori, plin
de =.
Nadályoz, v. a pune lipitori (la bol-
nav).
Nadálytő, 9. (fot.) earba lui tatin,
tătăneasă (Symphytum).
Nádas, a. stuhos, trestigs; —, 9. tre-
stiiș, trestiet, stuh, stuf, stuhărit.
Nádasodik, ». a se împle de trestie,
= de stuh.
Nádaz, v. a acoperi cu trestie, a
lucra cu ~.
Nádbot, 9. băț de trestie.
Nádbika, ». faol.) boii de baltă, bât-
lan de stuh (Ardea stellaris).
Nádfedeles, acoperit(ă) cu trestie,
cu coperiș de trestie.
Nádhajlék, 9. colibă de trestie.
Nádi, a. de stuh, de trestie, de baltă;
— bika, (900I) bou de balta, bâtlan
de stuh (Ardea*stellaris)} — fű, ro-
goz, spetează, stuh; pipirig; — tyúk,
Magyar-román szótár.

Művészies, a. măestreț, •ingen» os.
Művezet, 9. mechanism; organism,
construcțiune.
Művezető, a. conducător technic; fac-
tor (tipogr).                   . ᵥ
Művirág, 9. floare artificială, ^ fă-
cută.
MŰVrÚt, 9. v. Műút.
Műzet, 9. v. Művezet.








(zool) lișiță, sarcé, găinușe de apa;
— veréb, (zooL) presură de stuh,
de baltă. .                    [știe.
Nádkúp, 9. popic de stuh, de tre-
Nádiás, 9. trestierl^ coperire cu stuh.
Nádméz, 9. zahăr de trestie, ~ brut;
— es, a. cu zahăr, zahăraț ; — pinty,
(zool.) canar.
Nádmézez, v. a presăra cu zahăr.
Nádméztermesztés, 9. cultură de tre-
stie de zăhar.
Nádméztisztítás, 9. rafinarea^ zăha-
ndut.
Nádnl, v. a acoperi cu trestie, = cu
stuh; vasat —, cătesce (ferul).
Nádor, 9. palatin (în Ungaria); —i, a.
palatinat.
Nádor-ispán, 9. palatin; -ság, 9.
palatinat.
Nádpálca, 9. băț de trestie, janetă.
Nádpálcáz, ». v. a bate cu bățul de
trestie.
Nâdparipa, 9. cal de lemn; fy. plă-
cere favorită, capriț; —n nyargal,
aleargă călare pe. cocoș.
Nádra, 9. mitră, pântece, uterus, sgău ;
v. Méh. j.
Nadrág, o. jpanțaloni, nădragi, cioa-
reci; alstf—, izmene, gaci; —el-
lenző, 9. prohab, tur de nădragi;
—hasíték, 9. ghizdări, prohab.
Nadrágol, v. a da pe piele, a bate.
Nadrâgoș, a. cu nădragi, cu panta-
loni: nădrăgar, ciorogar.
Nadrágszár, 9. cioarec, tureac de năd-
ragi; — szíj, d. curea de cioareci,
brăcinar.
Nadrágtalan,    1. fără nădtagi, fără
. cioareci, fără pantaloni; 2. gol, de-
sculț, sanschilot.

                           33

Nadrágtartó

514

Nagylelkű

Nadrágtartó, a. bretele, cozondraci'
pacheștl.
Nadragulya, a. (âvt.)mățrăgună(Atropa
belladona).
Nádszál, a. fir de trestie, = de stuh.
Nádtoló, Nádvágó, d. coasă de tăiat
trestie.
NádverŐ, $. «. Nádaló.
Nagy, â, mare; numeros; aduit; pop.
cogeamite; kicsinje, —ja, cu mic cu
maré; —óbb, mai mare; az ország
—jai, mai marii țerii, căpeteniile țerii;
í—korú, majorén; major; — ideig
volt távol, a fost absent timp în de-
lungat;—bölcsen, foarte cu minte,
foarte înțelept; — ot hall, aude cu
greu, e surd; —ot néz, se uită lung,
îtfihoalbă ochii; — ot nevet, rí de cu
Hohot; —ra tartja magát, se ține
fălos, e sumeț, e mândru; —ra vitte
Isten a dolgát, ă dus-o -departe;
— száj, gură spartă.
Nagyanya, •>. (mamă) bună, bunică,
moașa.
Nagyapa, 9. tata bun, bun(ic), moș.
Nagyárús, 9. comerciant mare; top-
tangiu.
Nagyasszony, o. 1. Fecioara prea-
curată, Mama lui Istis, Doamna
Noastră; napja, Adormirea Mamei
Dlui, Stă Mărie Mare; 2. doamnă
(bătrână), matronă.
Nagyatya, a. bun(ic), moș.
Nagyban, abv< în mare, cu grosul; cu
toptanul.
Nagybátya, 9. unchiu, unchiaș.
Nagybélű. a. foite, găman. mâneăⁿ'io.<..
lacom, turbareț, fără saț; —, o.
foite, buftea, burdulea.
Nagyboldogasszony, — napja,
Sântă Mărie Mare, Adormirea Mamei
Domnului ( Sărbătoare).
Nagybőgő, 9. contrabas, gordună.
Nagyböjt, a. postul- mare, = paștilor,
paresimi.
Nagycsütörtök, Joia verde, =- mare.
Nagyehető, a. ᵥ. Nagybélű.

Nagyérdemű, a. preavrednic, învred-
nicit, meritat.

Nagyfcrmyen, abv. trufaș, mândru,
semeț.
Nagyfű, ö. (Sot.) mătrăguna (Atropa
belladona).
Nagyfülű, a. urechiat; măgar.
Nagyhasú, a. 1. pântecos, borțos, foite;
I grăsole, grosole; 2. țăroasă, borțoașa,
’ îngrecata, însărcinată (depre femei
în faltă stare) ; 3, a feta (despre
vaci etc.) ©
Nagyhatalmasság, o. putere mare.
Nagyhatalmú, a. prea puternic; fam.
gojgogea.
Nagyhatalom, o. mare putere.
Nagyható, a. prea puternic, prea po-
tent.
Nagyherceg, 5. mare duce . — ség,
Mare Ducat.
Nagyhét, 9. septemâna patimilor, =
mare.
Nagyhírű, a. renumit, vestit, celebru.
Nagyidő, 5. 1. timp înaintat, ~târziu;
2. timpuri mari.
Nagyiható, 9. berbant, bețiv.
Nagyiparos, 5. mare industrier.
Nagyit, v. a mări, a exagera.
Nagyító, a. înmăritor; agravător, exa-
gerător ; —, 9. lupă, microscop.
Nagyított, ₐ. Nagyítva, abv. înmărit,
exagerat.
Nagyító üveg, s. lupă, microscop.
Nagyivó, 9. berbant, bețiv..
Nagyizom, 9. tendon, tingă (la cai).
Nagyjából, Nagyjára, abv. superficial,
pe deasupra, în scurt, în mare.
Nagy jó Uram ! M. Prea stimate Dom-
nule 1
Nagykegyelmességű, Nagykegyelmű,
M. Prea înălțat, Prea grdțios. Prea
îndurat; Serenisim, Serenitate.
Nagykendő, 9. năframă mare, pled.
Nagykereskedő, 9. neguțător mare,
toptangiu.
Nagykereszt, «. crucea mare (la nr-
,i duri).
Nagykor, 9. bătrânețe adinei; -^ú, ₐ.
majorén, major, vrestnic, adult; — ú-
ság, ș. majorenitate, majoritate, rrest-

nicie.

Nagylelkűen, Nagylelkűleg, abv. ge- 1
neros, cu generozitate, mărinimos. ' *
Nagylelkűség, 9. mărinimie, generozi-
tate.
Nagyméltóság, Excelență ; — od,
ExcelențaVâăzțră; —ú, a. Excelență,
Excelenîisime (tit.)
Nagymérvű, a, in mare mesură, în
mare proporțiune.
Nagymessze, abv. prea depărtat, foarte
departe.
Nagymester, 9. mare măiestru, = ma-
gistru.
Nagymihaszna, 9. tândală, pierde-
vară.
Nagymise, ®. liturgic solemnă, misă
cântată (la rom. căi.)
Nagynehezen, abv cu mare greu, cu
anevoie, cu multă sforțare; câne-
cânezee.
Nagynéne, 9. mătușă, tușă, mătușica.
Nagynevű, a. de mare renume, renu-
  mit, celebru, vestit, faimos, ilustru.
Nagynyelvű, a. limbut, gură-rea, gură-
  toacă.
Nagynyolcad, —rét, 9. octav mare
  (format la cărți).
Nagyobb, a. mai mare; —acska, a.
  mal mărișor, mal măricel; —adán,
  —ára, abv. de cele mal multe ori,
  mal adesea; cea mal mare parte.
Nagyobbit, v. a mări, a exagera;
   —ás. >. înmărire, exagerare; sporire.
Nagyobbodás, crescere, înmulțire,
sporire.
Nagyobbodik, v. a cresce, a se spori,
  a se mari.
Nagyobbrészint, abv. mal adesea.
Nagyobbúl, v. «. Nagyobbodik.
Nagyocska, «. mărișor, măricel.
Nagyol, v. 1. a afla de prea mare;
   2. lucra din gros, a ciopli din gros:
Nagy oltár, 9. altarul principal, - cel
mare.
Nag/olvasottságú, «. foarte cetit, cu
  multă carte.
Nagyon, ábv. foarte, prea, tare.
Nagyorrú, a. cu nas mare.

Nagyeszű, &. talentat, genial.         Nagykorúsít, v. a declara de majo-
Nagyét, 9. lăcomie, nesaț, foUicie. r(en).                              [ușor.
Nagyfejedelem, 9. Mare Principe; j Nagykőn nyen, abv. prea ușor, foarte
mare duce ; —ség, s. Mare Prind-1 Nagykövet, 9. ambasador, sol, ministru
pat, Mare Ducat.                      I plenipotențiar.
Nagyfejű, ₐ, cap mare, cap gros, ín- I Nagylelkű, a. mărinimos, generos; w
cdpăținat; învățat.                   I durător.

Nagyoskodik, v. a se făliₜ a fi fan-
faron, a o da pe sus.
Nagyothall, v. a au$i grâu, d' fi.-
' surd.
Nagyoz, v a se făli, Ka fi trufaș; a
exagera, a face fanfaronade. ‘
Nagypéntek, 9. Vinerea seacă, - Pa-
știlor.

Nagylelkűen 515 Nagytekintetű

Nagyprépost, preposit capitular.
Nagyrabécsül, v. d stima, a venera,
a cinsti, a prețui, a respecta ; —és, 9,
stimă, respect, venerațiurtâ, înaltă
considerațiune.
Nagyralât, v. a purtă nasul pe sus,
a afecta; a ft exaltat; —Ó, a. tru-
faș, sumeț, înțipuit, afectat, exaltat.
Nagy rátermett, a. născut pentru lu-
cruri mari, de un viitor mare.
Nagyratörő, a. ambițios, trufaș, stra-
duitor; năzuit or, sedul.
Nagyravágyás, 9. ambițiune, orgoliu.
Nagyravágyó, a. ambițios, semeț, în-
fumurat, îngâmfat, închipuit, orgolios.
Nagyra vesz (vmit), v. a face lucru
mare din; a pune preț mare pre.
Nagyreményű, a. de mare speranță,
plin de speranță.
Nagyrészint, Nagyrészt, abv. în mare
parte, mal adesea, cea mal mare
parte.                     [Voastră.
Nagysâd, (tiil.) Domnia-Ta- Domnia-
Nagyság, 9. mărime, întindere; — od,
(Ml.) Măria Ta ! Magnificență !
—ol, v. întitulează cu Maria-Ta.
Nagyságos, ». măreț, grandios, magni-
fic; — úr! Magnifice Domnule,
Măria-Ta ; (Rom.) Domnule 1
Nagysárfűtej, (&>t.) gura leului, sio-
bonog. ’ ’
Nagysietve, în mare grabă, cu -=,
în pripa maréi cu zor.
Nagysokára, abv. foarte târziu, după
multă zăbală.
Nagyszabású, a. extins, in stil mare.

Nagyszájú, a. guraliv, gura-satului;
palavragiu.
Nagyszámú, a. numeros, foarte mult.
Nagy-Szeben, o. Sibiiu.
Nágyszemű, a. cu ochi mari; măședt
(grâu).
Nagyszerda, 9. Miercurea patimilor.
Nagyszerű, a. măreț, grandios, colo-
sal, magnific; —ség. 9. măreție,
grandiositate, grandoare, pompă.
Nagyszivü, a. mărinimos, generos,
grațios.
Nagyszombat, 9. Tirnavia, Sâmbătă
mare (oraș in Ung.)
Nagyszülék, pl. străbuni, strămoși.
Nagytehetségű, a, foarte talentat,
genial.
Nagy tekintélyű, a. renumit, faimos.
Nagytekintetű,(títí.) Spectabil; respec-
tabil.

33*

Nagytigzteletfi

516

Nagytiszteletű, a. Preavenerabil, Mult Nap, Napa, 9. soacră.
___~                     ' f.U) Napállító, 9. (fio.) heliostat.          j
Nagytorkú, a. bețiv (an), suge-bute; Napállás, 9. solstițiu.                I
       “ ’      ”                      Napbarnította, a. pălit de soare. i
Napbér, 9. simbrie de fa, diurn. i
                                      Napbogár, 9. (zool.) vaca Domnului ț
                                      (Coccinella).                        j

a. rvcuvntRuuw, im
onorat; Onorabil, Reverend (titl.)

  — gyérek, copil, care plânge și țipă.
Nagytudományú, a. învățat, savant.

Nagytűrhetés, 9. îndelungă răbdare.
Nagy-újj, 9. degetul cel mare, policar.
Nagyár, 9. domn mare; sultan; —a-
ság, 9. aristocrația înaltă; —i, a.
aristocratic, de domn mare.
Nagyút, 9. șosea, drum de țeară.
Nagyvad, 9. godină, selbătecie mare,
vénát mare.
Nagyvárad, 9. Oradea-Mare, Urbea-
Mare.
Nagyvárosi, a. de capitală, de oraș
mare.
Nagyvezér, 9. generalisim; mare vezir
(la turci).
Nagyvigan, abv. foarte vesel, = voios.
Nagyvíz, 9. apă afundă, = mare.
Nagyzás, 9. fanfaronadă, exagerare,
grandeță.
Nagyzás hóbortja, 9. mania grande-
ței; grandomanie.
Nagyzik, v. a exagera, a se făli, a
face fanfaronade.
Nagyzó, 9. fanfaron, grandoman.
Nál (-nél), 9uf. 1. la; nálam, la mine,
nálad, la tine, nála, la el, la ca scl;
barátom— voltam, am fost la ami-
cul meu; —am nélkül, fără mine;
2. (lângă comparativ) decât; jobba
fiá—, e mat bun, decât fiul său;
haja— fogva, de păr.
Náncsi, 9. V, Náni.
Nándor, 9; Ferdinand; —Fehérvár,
Belgradul sérbesc.
Náni, Nánika, 9. Anică, Anicuță,
Anetă, Ancuță.
Nankin, 9. Nanching (capitală in
Chină).
Nap, 9. 1. (corp ceresc) soare ; semmi
sem uj a — alatt, nimic noii sub
soare; — heve, arșița soarelui;
2. (24 oare) fa, faoa; a fizetés —ja,
faoa de plată; egész áldott—, toata
faoa, fa de fa, întreagă faoa; előtte
való —, în prefaoa; mas—, a doua
fa; megelőző —on, în faoa prece-
dentă; cu o fa mai nainte; — ról,
—ra, din fa în fa; nem minden —
papsajt, nu e totdeauna faoa de
pagei; rövid — múlva, preste pu-
ține fale; több —, mint kolbász,
trebue să cugeți și la faoa de mâne.

Napkeléi

Napdíj, 9. diurn, diurnă, plată de fa. |
Napdíjas, 9. diurnist.             1
Nap-éjegyen, 9, equinocțiu.        |
Napellenző, 9. v. Napernyő.        |
Napenyészet, 9. apusul =, sfințitul 1
soarelui.                          1
Napernyő, 9. umbrar, umbrelă, para-1
soZ.          ,                    i
Napestig, abv. până seara, până det
seară; toată, faoa.              , 1
Napév, 9. an solar.                1
Napfeljövet, 9. răsăritul soarelui, re-îl
vărsatul zorilor, faptul falei. 1
Napfény, 9. lumina soarelui; lumina 1
falei; —re hoz, v. derít, scoate tal
lumina falei, scoate la iveală, desco-1
pere; —re jő, ese la lumină, = la j
iveală; világos, mint a —, e clar ca 1
lumina soarelui.                   1
Napfogyás, Napfogyatkozás, 9. eclipsa. I
sedară, întunecime de soare.       1
Napfolt, 9. peată pe soare.        3
Napfordító, Napfordulat, 9. solstițiu. 1
Napforgás, 9. circularea soarelui. 1
Naphanyatlás, 9. opunerea căderea a
soarelui.                          3
Naphó, Naphónap, 9. lună solară. 1
Naphossz, 9. lungimea falei, durata 1
falei.                             3
Naphossza(n)t, abv. toată faoa, faoa \
'ntreagă.                          3
Napi, a. de fa; diurn; — bér, 9. 1
diurna de fa.-                     1
Nápic, a. slab, uscățiv; v. Osenevész ; 1
—, 9. (fot.) mohor, pipirig.       J
Napidíj, 9. diurn(ă), dietă; —as, 9. 3
diurnist.                          3
Napiértesíivény, 9. buletin.       3
Napigvaló, a. efemer.             j]
Napijelentés, 9. buletin de fa, raport^
de fa.                             1
Napilap, a. faar (cotidian), jurnal, J
Napiparancs, 9. ordin de fa. 3
Napisajtó, 9. presa faaristică, publi- 3
cistică.                           3
Napjában, abv. falnic, la fa. pe fa. 3
Napkelés, 9. răsăritul soarelui, revav- 3
satul zorilor.                   r 3
Napkelet, 9. Ost, Orient, Răsărit

Napkelte


—i, a. ostie, oriental, de la răsărit,
răsăritean.
Napkelté, 9. resăritul soarelui, aurora,
faptul falei.
Napkör, 9. crugul soarelui, cerc solar,
orbita soarelui.
Napközben, abv. faoa, preste fa.
Napközei, 9. perielie (Perihelium).
Naplemenet, 9. apusul asfințitul
soarelui.
Naplepe, 9. fluture (de fa).
Naplesi, 9. pierde-vară, trântor.
Napló, Naplókönyv, 9. faar, jurnal;
memoriu.
Naplopó, 9., plerde-vară, moțpan, trân-
tor, calendroiu, cioflingar.        I
Naplóz, v. aju'inalia, a trece în jur-
nal.
Napnyugat, 9. vest, apus; —i, a. apu-
sean.
Napnyugvás, 9. apusul soarelui.
Napól, v, v. Elnapol.               i

                                     Narancs 9. portocală, pomărahță, nă-
                                     ramză; —fa; (fot.) portocal (Citrus
                                     aurantium); —-ház, orangerie.
ᵣₜ. -_____ a                       i Narancsos, 9. orângerie, grădină de
Nápoly, 9. Neapol; —i, a. neapolitan. ; portocali ; —, «. avut de portocali.
Naponként, aóv. fa de fa, falnic; j Narancssárga, a. portocaliu, galbin '
—i, a. falnic, de toate falele. I auriu.
Naponsült, a. copt lâ soare.        í Narancsszin, 9. coloare orangie, « por-
Napönta, abv. faoa, preste fa, falnic, j tocalie, = galbina aurie.
Napóra, 9. orologiu de soare, cadran J Narancsvíz, 9. must de portocala;

solar.


Napos, a. Í. cu soare; 2. de fa;
— tiszt, oficer de fa (în serviț) ; 3. de
0 fa; két—, de doue fale.
Napoz, v. a amâna (de pe o fa pe
  alta), a intarfaa.
Nappal, abv. faoa, la lumină; fé-
  nyes —, la lumina falei, faoa albă;
  = mare ; —, 9. fa(oa).
Nappali, a. de fa; (szoba\ odae de
  fa; — jel, signal de fa; — szolgá-
  lat, serviț de 'fa.
Nappallik, Nappallodik, v. a se face
  faoa, a se revarsă de fauă.
Nappálya, 9. ecliptică, eclipsă.
Nappénz, 9. diurn(ă).
Napraforgó, 9. (fot.) floarea soarelui,
  sora soarelui (Helianthus).
Naprendszer, 9. sistemul solar.
Napság, 9. fa(oă) ; ma—, în faoa de
  astă fa, ín présért.
Napsötétülés 9. eclipsă de soare, în-
  tunecime de soare.
Napsugár, 9. rază de soare, raza soa-
  relui.
Napszállat, 9. apusul asfințitul
  soarelui.
Napszám, 9, simbrie de fa (la lucră-

517

Nászlegény

tori) ; —os, 9. lucrător de fa, faler,
salahor.
Napszúrás, 9. soare săc, îAdisoare
(boală).
Naptâmadat, 9, răsăritul soarelui,
faptul falei, faori.
Naptár, 9. călindan, cărindar.
Naptáv, Naptávol, 9. (fa.) afelie.
Napteke, 9. disc solar. *
Naptéritő, 9. tropic (de unde se în-
toarce soarele).
Napút, 9. ecliptică; —i, a. ecliptic.
Napvilág, 9. lumina falei; lumina
soarelui; —ra hoz, «. scoate la lu-
mină, descopere; — ra jön, iese la
iveală, = la lumină.
Nap virág, 9. (fot.) floarea soarelui
(Helianthus).

limonada.

Nárcisz. 9. (fot.) coprina, floare de
narcu, zarnacadea (Narcissus).
Nárdusfíí, 0. (fot.) odolean, strigoiu
(Valeriána).
Násfa, a. salbă, gherdan, mărgele (la
grumazi).
Náspágol, Náspáhol, v. a imblăti, a *
buchisa, a bate, a da pe piele.
Nász, 9. 1. ospăț, nuntă; 2. cziscru,
cuscră.
Naszád, 9. corveta (marină); hadi —,
brigantină.
Nászágy, 9. pat de nuntă, « nupțial.
Nászajándék, 0. zestre ; dar de nuntă;
v. Kelengye.
Nászanya, 9. (nă.nașă (de cununie),
nuna.
Nászatya, 9. (nă)naș, nun.
Nászének, 9. hora miresei, epitâ'am.
Nâszisten, 9. Himen, Imen.
Nászkészület, d. pregătire de nuntă. •
Nászkocsi, 9. carul miresei.
Nászkoszorú, 9. cunună (la miri).
Nászleány, 9. drușcă, soră de mireasă,
paranimfă.
Nászlegény, 9. paranimf, frate de mire,
vornicel, chemăt&r, terfar.

Násznagy           518 Négyen

   Násznagy, 9. iiavaș naș, nun (la cunu-
   nie); —kodik, v. nănașesce, merge de
   naș; —ság, 9. nănășie.
’ Násznap, o. șli de nuntă, fli de cu-
   nunie.
  Násznép, 9. nuntași, oaspeți de nuntă.
  Nászolóleány, 9. ». Nászleány.
  Naszpolya, 9. (Soi.) mișculă, moșmoală,
   moșmoi (Mespillus).
  Nászruha, 9. haină de nuntă, = de j
   ospeț.                              ।
  Nászünnep, 9. cununie, serbarea
   nunții.
  Nászvendég, 9. nuntaș, oaspe de nuntă.
  Nátha, 9. catar, troahnă, zalfă; — hlí-
   rát,—láz, 9. influență.

  Náthás, a. cu catar, întrohnat, cu
   zalfă.
  Náthásodik, «. a se umple de catar,
   a se întrohna, a căpăta zalfă.
  Ne, ccm/. nu.
  Ne! int. iacă1 na! ml apucă!prindeL
, aici ai!
Nebeleg, v. a face nebunii.
Nedély, 9. umor.
Nedű, Nedv, 9. 1. suc, sevă, mâzgă;
  zeamă, must; umezeală; 2. yfy. vlagă,
  energie (in stil).
Nedves, a. umed, ud, jilav; suculent,
  zămos.
Nedvesedik, v. a se urneai, a se uda,
  a se jilavi.
Nedvesell, v. a ținea ca-l ud, a socoti
  de jilav
Nedveseii, abv. umed, jilav, ud.
’ Nedves hideg, a. rece și umed.
Nedvesít, v. a umefli, a jilavi, a uda;
  a pune de-amoî (rufe).
Nedvesül, v. a se urneai, a se jilavi.
Nedvetlen, a. sec, fără suc, fără zea-
mă, nemustos.
Nedvez, v. a urneai, a jilavi.
Nedvmérő, 9. igrometru.
Nefelejts, 9. (&>t.) urechea șorecelului,
ochiul șarpelui, nu me mta (Myoso-
tis).
Negéd, 9. trufie, sumeție, fala, mân-
drie ; arogantă, afectațiune, între-
căciune.
Regédéi, v. a afecta, a se întiece, a
se smorfăi, a se purta, trufaș.
Negédes, a. trufaș, sumeț; afecat,
întrecut, orgolios, înfumurat.
Negédeskedik, «. a afecta, a se în-
trece, a se preface, a se smorfăi, a
se îngâmfa, a se înfumura^

Negéd let, 9. afectațiune, íntrecacüune.
Negély, 9. smorfăitură, anostitură; v.
Negéd.
Negélyes, a. afectat, înțreciit, anostit;
v. Negédes.
Negélyez, v. a afecta, a se preface, a
se întrece; —ve, abv. afectat.
Negélyzett, a. afectat, simulat, pre-
făcut.
Néger, 9. negru, arap.
Négy, M. patru ; — alj, (gwm.) tetra-
edru.

Negyed, 9. pătrar, quartal, a patra
parte; sfert (de oară); (mm.) quart;
három — hat (óra’, cinci oare și
trei sferturi; — döfés, (scrima)

  quart.
Negyedel, v. a impatra, a împărți în
  patru.                       [moșie.
Negyedes, 9. posesor de un pătrar de
Negyedév, 9. pătrar de an, quartal;
  —i, de un pătrar de an; în anul al
  patrulea.
Negyedfél, 9. trei și jumătate.
Negyedfont, 9. pătrar de funt.
Negyedfű, a. de patru ani, în anulai
  patrulea (despre vite).
Negyedik; n. al patrulea, a patra;
  —szer, n. a patra oară;
Negyedjog, 9. quartalițiu.
Negyedhang, 9. pătrar de ton (mut.)
Negyedhó, 9. April, Prier.
Negyedkor, 9. pătrar de cerc.
Negyedkötet, 9. în-quarțo (tom).
Negyedlő, 9. pătrar de cerc, pătrant.
Negyednapos, ₐ. de. patru flile, de a
patra di.
Negyedóra, 9. sfert, pătrar de oara;
—i, a. de un sfert.
Negyed-örökség, 9. quartalițiu.
Negyedrész, 9. pătrar, a patra parte.
Negyedrét, 9. quări, format în patru
(la cărți); —dap, pagină in-qiiarto.
Negyedszer, ₜᵢ. a patra oara; —i, de
a patra cară.
Negyedszünet, 9. (mw.) pausă de un
pătrar.
Negyedtelék, 9. pătrar de sesiune, =
de moșie.
Négyedtelkes, 0. posesor de un pătrar
de moșie.
Négyei, v. a tăia în patru, a despi-a
a împărți în patru; —ő, 9. biciu (de
mânat patru boi).
Négyen, abv. patru inși; —ként, câte
patru,                      '■>

Négyes

519

Nehézerkölcsű

Négyes, a.' impatrat^ împătrit ; cu
patru cai (-boi); —, 9. 1. cadril(ă);
2,  echipaj cu patru cai, ^ telegari;
3.  (mu9.) quartet; —t énekel, cântă
iú'quartet; —fogat, 9. «.Négyes, 2.
Négyesít, «. a împătra.
Négyfelé, abv. în patru laturi; în patru
părți.
Négyféle, «. de patru feluri, = soiuri)
  -= specii; —kép,, —képen, abv. în
patru feluri,chipuri.
Négyfogatos, Négyfogatú, a. cu patru
  cai, cu patru telegari.
Négyfonalú, a. în patru fire, în patru
  ițe.

Négyhangú, a. in patru voci, quartet.
Négy hónapos, a. de patru luni.
Négyhúros, a. ín patru coarde,
patru strune.

cu

Négyigás, a. cu patru telegari,
patru boi.

cu

Négykézláb, a. în patru brânci, cu
mâne cu picioare.
Négykezü, ₐ. patruman, cu patru
mâne.

Négylábú, a. patruped.
Négylap, 9. (gnom.) tetraedru.
  Négylovas, a. cu patru telegari,
   patru cai.

  Négynapi, Négynapos, a. de patru
   fyile.
  Négynyüstös; a. în patru ițe.
  Négy órai, a. de patru oare; de ojină.
  Négy-órányi, a. in depărtare de. patru
   oare.
  Négyökrű, a. cu patru boi.
  Négyrét, ímpatrat; ■■■, gvort.
  Négyszeg, 9. patru-unghiu■; v. Négy-
   szög.
  Négy szem, 9. patru-ochă (in carto-
   forie) ; —közt, între patru ochi.
  Négyszer, n. de patru-ori; —es, a.
impatrat; —ez, v. împătrează, multi-
¹ plică cu patru.
  Négyszög, 5. patru-unghiu, pătrat;

-it.
—ités.

v. împătrează, împătresce;
, 9. quadratură; —letes, <*.
pătrat; —mérföld, v. milă, pătrată;
—méter, 9. metru pătrat; —öl, 9.

stânjen pătrat; —fi, a. pătrat, qua-
drat.
Négytagú, a. de patru membre (al-
gebră) ; de patru silabe (g%am.)
Négyüléses, a. cu patru șezuturi.

                                    Nehézemésztetű, a. greu de mistuit.
                                    Nehezen, abv. abia, cu greu, anevoe.
                                    Nehezére esik, «. i cade greu, îl jig-
                                    nesce, îl supară, îl molestează.
Negyven, n. patruzeci, ■’          i Nehézerkölcsfi, ₐ. grav; neîmblâuijih.
Negyvened, 9. 1. carantină, contu-1 neîmpăcat.

macié ; 2. patru^ecime ; —ik, n. al
patru^ecilea, a patrupeda ; —szer, a
patrupeda oară.
Negyvenes, NegyvenesztendősᵣNegy-
venéves, 9. de patruped (de ami).
Negyvenféle, a. patruped de felwi,
de soiufi; —kép, —képen,, aóv. -
în patruzeci de feluri, = de chipuri,
= de moduríi
Negyvennapi, Negyvennapos, a. de
patrud'd de ^ile.
Negyvenszer, de patruzeci de őri.
Négyzet, 9. pătrat, quadrat; —es, «.
pătrat, de gradul al doil a (equa-
țiune/; — ez, v. ridică la pătrat, =
la potența a doua.
Négyzetítés, 9. pătrătură, quadratură.
Négyzetgyök, 9. rădăcina pătrată.
Négyzetláb, 5. urmă pătrată.
Né'gvzetmérföld, i v. Négyszögmér-
föld.
Négyzetszám, 0. niimer pătrat.
Néha, abv. une-ori, câte-odată; néha-
néha, din când în când, în răstim-
puri; — napján, odinioară, oare-
când; la calendele grecesd.
Néhái, a. repăusatiil, fie iertatul; d^


cu ' cândva.

Néhány, a. Néhányan, abv. câțiva,
câteva, unii, unele.
Néhányszor, ₙ. de. câteva orl, de mai
multe ori; —ra, n. pe de câteoa-ori.
Nehéz, 9. 1. greii, grav, anevoios, di-
ficil; ponderos; 2. impovorător, jig-
nitor, supărăcios; — fizető, plătitor
reu ; nehezemre esik, îmi cade greu;
nehezére'esik, îi cade spre greu, ll
molestează.
Nehezbedik, v. a se îngreuna, a se
agrava.
Nehezbit, v. a îngreuna, a jigni, a
supăra; a dificulta.
Nehezbfil, v.a se îngreuna, ase agrava, •
i a se exacerba; - és, 9. exacerbare,
agravare.
Nehezecske, a. cam greu; cam ane-
voios.
Nehezék,9. dram, greutate (P/lgram).
Nehezeid, v. a ținâ de greu, a socoti
de grav.

Nehézértehnű

520

Nélkülöz



Nehézértelmű, a. obshur, greu de în-
țeles,
Nehezethalló, a. care aude greu, cam
surd.
Nehézfejű, a. timpit, stupid, greu la
cap,, tar iu =.
Nehézhallású, ₐ. cam surd, aude greu.
Nehezít, v. a îngreuna, a dificutta.
.Nehézke, a. cam greu, cam anevoios.
Nehézkedés, Nehézkedési erő, a. gra-
vitațiune, gravitare.
Nehézkedik, p. a gravita; a apăsa,
a se lăsa cu greutatea.
Nehézkedv, ». melancolie, alean.
Nehézkedvű, a. melancolic, trist■; in-
dispus, posomorit; desgustât.
Nehézkes, a. 1. greoiu, butuc; cam
greu; 2. ingrecat, însărcinat, borțos,
Nehézkesedik, v. a se îngreuna, a se

     ingreca, a se îmborțosa.
   Nehézkesen, aéo. greotu.
   Nehézkesség, t>. greutate, sarcină, în-
   grecare.
    Nehézkér, Nehézkórság, *. epilepsie,
     aboală, cplcatură, năbădae, stropșea-
     lă; (eufemistic) alte-ale.
    Nehézkóros, a. epileptic.
   Nehézlélekzés, $. astmă.
   Nehezmény, dificultate, excepțio-
   nare.
    Nehezményel, v. dificultează, excep-
     ționează.
    Nehéznyavalya, aboală; tu Nehéz-
* kór.
   Nehéznyavalyás, a. epileptic.
    Nehézség, a, 1. greutate, dificu'tate,
     obiecțiune, aneooința; gravitate, pond;
     2. osteneala, jignire, supărare ; 3. epi-
     lepsie, calcătură; —eket gördít út-
     jába, i pune greutăți în cale : — e-
     ket tesz, face obiecțiuni, dificultează.
    Nehézségei, v. dificultează, obăecțio-
     nează.
   Nehézségcs, a. 1. greu, reu, anevoios ;
   2. epileptic.
   Nehézségi erő, .putere de gravita-
   țiune, gravitare.
   Nehézségi pont, d. centru de gravi-
   tare.
   Nehéz szagú, a. cu miros greu, putu-
   ros, împuțit.
   Neheztel, v. a lua in nume de reu,a
   aprehenda, a se indigna, a se supăra.
   Neheztelés, aprehendare, aprehen-
   siune, indignațiuiw, supărare, mânie,
   disgusture ; pică, ură.

Neheztelmény’ez, dificultează, oh- 1
lecționează.                         j
Nehéztermés zetű, a. mor os, morocă- I
nos, posac, posomorit.               1
Nehezül, v. apasă, se lasă, se ingre- 1
una.                           [lui). |
Nehézvizelés, ®. încarcerare fa udu- j
Nehogy, conj. ca să nu, nu cumva. 1
Néhol, Néhon, Nehott, aév. alocarea, 1
icz-colea. ,                         I
Néhova, aba. undeva.                 |
Néhon, Néhutt, «6». ici col ea, alo- |
curea.                               1
Neki, drept cătră: —! int. aide! |
• Isten —! fie! nu-mi pasă! cu D$eu! |
pentru mind                          I
Nekibátorít, a încuraja, a îmbăr- I
băta.                                1
-Nekibátorodik, v. a prinde curaj. |
Nekibolondul, Nekibőszül, v. a se în- j
fuma, a se înverșuna, a se năpusti J
asupra.                              1
Nekibúsul, v. a se descuraja, a de- |
spera.                               |
Nekiered, v. a începe, a apuca, a se 1
pune pe; —ta futásnak, a luat-o 1
la fugă, a tulit-o la sănătoasa. |
Nekiesik, v. a da năvală, a ataca, 1
a se năpusti asupra cuiva.-'         J
Nekifekszik, v. a stă de lucru, a fi 1
zelos, a fi silitor de.              |
Nekihízik, y. a se îngrașă., a face
burtă.                               I
Nekihuzalkodik, v. a se sufulca, a I
ridica brațul (să dee).              |
Nekiindul, v. a se porni, a începe ; t
a pleca.
Nekiiramodik, y. a năvăli spre, a-și I
lua avînt. «                         |

Nekikészül,
găti la,

a se gata, a se pre-.

v.

Nekimegy,'a se năpusti, a da na-
vală asupra, a da de ceva.
Nekirohan, Nekiszalad, ». a se nă-
pusti, a năvăli, a se repedi.
Nekiveszi magát, v. a se apuca, a se
întări.
Nél, mf. v, Nál ’
Nélkül,, poitp. fără, far; liber dé . . .,
•könyvde rost ; — em, fără mine.
Nélkülöz, v, a se lipsi de; a duce
lipsă, a fi lipsit, ajindui ; —és, ₃.
lipsă, carența, jinduire;. —betét-
ien,^ a, indispensabil, neapărat de
lipsa; —he tó, «. de prisos, super-
fluii, netrebuitor.

Nem

521 Németország

Nemes gesztenye, a. maróan#, castane;
Nemesi, a. nobilitar, boeresc; — rend,
aristocrație, nobilime, boerime.
Nemesít, v. a nobilita, a înobila ; a •
cultiva.
Nemesjószág, moșie domnească, =
nobilitară.
Nemeslelkü, a. nobil, generos, mări-
nimos.
Nemeslqjkűen, Nemeslelküleg, a ge-
neros, cil generozitate, cu noble(a)ță.
Nemeslelkűség, o. generositate, mări-
nimie, nobleță.
Nemeslevél, diplomă nobilitară.
Nemesnyest, o. (zoo!) jder, belchiță,
singeap (Mustcla martes).
Nemesség, o. nobilime, aristocrație,
  boerime; nobleță; — telen, a. fără
  nobditate.
Nemes sólyom, d. (zool.) vinderea,
sșoim (Falco .peregrinus).
Nemes származású, Nemes szüle-
  tésűj a. nobil de nascere, aristocrat.
Nemesszivű, a. nobil, generos, mări-
  nimos.
Nemestelek, Nemesudvar, ». curie,
  curte boerească. castel seniorial.
Nemestett o. faptă nobilă, = gene-
  roasă.
Nemesül, ». se nobilitează, se inobi-
  leset.
Nemesvád, a. vínat de cerbi.
Német, a. neamț, german; teuton; pșp.
țonț șoacăță; .—, a. nemțesc, ger-
man, teutonic; —alföld, Olanda;
—alföldi, olandez; —birodalom, im-
periul german.
   Németes, a. nemțesc, german; — en,
  abv. nemțesce, germânesce, pe nemție,
  NéijOetesedik, v. a se germanisa.
  Németesít, ». a germahisa.
' Németesség, germanism
Németesül, v. a se germanisa, a se
nemți.
   Németez, ». a germanisa, a nemți, a
   face neamț.
   Némethas, a. scursoare, traped, taxare,
   scaun moale.
  Némethon, o. Germania.
   Németit, v. a traduce în germană; a
   explica, pe nemțesce.
   Nemetlen, 1. (gzăni.) neutru, ete-
   rogen; 2. plebeu, nenobil; 3. erma-
   frodit, fără sex.
   Németország, o. Germania; —i, a.
   din Germania.

Nem, conj. nu; ba.
Nem, 1. sex, parte; 2. «eminfie,
neam, soiu, viță; 3. (gtam.) gen;
szép—, sexul frumos, » femeiesc.
Néma, a. mut; fig. tăcut; tainic;
taciturn; — barát, călugăr camal-
dulean ; —beszéd, pantomimiă) ;
— bú, măhnire ascunsă; — bun,
onanie; mdlachie; —játék, panto-
mimică.
Nem-akarás, refuz, nevoință.
Némán, abv. mut, tăcut, în tăcere,
mulcoiii.                     *
Némaság, a. muțenie ; tăcere; liniște,
  nemișcare.
Némáskodik, v. se face mut.
Néma személy, statist, figurant (la
  teatru).
Nem becsületes, a. nconest, neleal;
  de nemic, necinstit.
Nembeli, a. generic; sexual; —ség,
  sexualitate. t
Némber, o. femee, muiere.
Nem biztos, a. nebizuit, nesigur.
Nemcsak, conj. nu numai.
Nemde? nu-i așa î. așa e?
Nem dohányzóknak, pentru cei, ce
  nu fumează.
Némely, Némelyik, pwn. unii; oare
   care, cutare.
   Némelykor, abv. uneori, câte-odată,
   adinea-ori.
   Nem ember, a. neom, varvat, căp-
   căun; monstru.
   Nem érdemlett, a. n émer itat; neti-
   novat.
   Nemere, criveț, boreal, vini de
   nord (în Secuime).
   Nemes, a nobil, generos; —, o. no-
   bil, gentilom; aristocrat, boier; frocs-
   koros —, hétszilvafás —, kurta —,
   boerinaș, coconaș (de. la țară); iun-
   căr. gentri.
   Nemes asszony, o. bolereasa, cocoană;
   femee nobilă.
   Nemesbit, a nobilita, a cultiva, a
    înobilita.
   Nemesbűi, ». a se înobila, a se cul-
    tiva.
   Nemesbüszke, a. nobil semeț, nobil
    trufaș.
   Nemesedik, a se nobilita, a se imo-
    bila.
  Nemes-ember, gentilom, nobil.
   Neihesen, ₐbv. nobil, generos; cu
    nobleță, cu generozitate.

Németparaj

• 522

Nemző

Nemű, (în compoziții) soiu,fel, rasă,
specie, gen; âzon—, de același fel.
Némű, a. Néműképen, aóv. v. Némi,
Némiképen.
Nem valódiba, ne veritabil.
Nemz,. v. nasce, procreează, zămi-
slesce, prăsesce, generează, produce.
Nemzedék, Nemzők, ». generațiune,
vlrstă de om; —lajstrom, registru
familiar; —rend, t>. genealogie, spița
neamului.
Nemzés, o. generare, procreare, na-
  scere* prăsire; procre<.țiune, pră-
  silă.
Nemzet, 0. națiune; —ellenes, a. anti-
național.
NemzetOs, Üti. Spectabil; — asszony!
Spectabilă Doamnă! Doamna mea !
(Rom.); — úr! Spectabile Dom-
nule! Domnul meu! (R.)
Némzetesedik, v. a se naționaliza.
Nemzeteslt, v. a naționaliza.
Nemzetgazda, 0. econom național, eco -
nomist; — ság, 0. economie națio-
nală.
Nemzetgazdász, o. v. Nemzetgazda.
Nemzeti, a.₍ ■național; — adósság, v.
datorie națională ; — bank, 0. bancă

   Németparaj, d. (fcty lobodă domne-
   asca, știr de grădină (Atriplex).
  Németség, 0. poporul german, germâ-
   nime, nemțime.
  Németszövetség, 0. alianța germana.
Németül, aóv. nemțesce, germânesce.
Nemez, 9. pâslă, preia; filtru, pănurâ
de străcurdt; —botos, —cipő, 0. cîo-
boate de pâslă ; —gyártó, &. pâslar;
—kalap, 0. pălărie de pâslă; —pa-
pír, 0. mucava, scoarță de hârtie.
  Nemhogy/ con/. necum, ca să nu (lic.
Nemi, a. generic; sexual.
  Némi, a. cevași, oarece; —leg, aóv.
in. câtva, cât de puțin.            |
  Nemi fogalom, noțiune generică. .
Nemi hajlítás, o. moțiune (gtam.) ț
Némikép, Némileg, aóv. m câtva, i
până la un loc.
  Nemi különbség, a. deosebire de sex,!
diferență de sex.                   I
Nem illetékes, a. incompetent.      '
  Némi-nemű, a. un fel, ceva, oarece.
Nemi ösztön, instinct sexual.
Nemiség, 0. sexualitate.
Nemi szeretet, 0. amor fizic, instinct
, sexual.
Nemi viszony, 0. legătură de dra-

goste, amor sexual.
Némit, v. amuțesce, face să tacă, im-
pune tăcere; mulcomesce.
Nem kedvelt, a. neiubit, nesimpatic.
Nem képes, a. necapabil, neapt, preste
putință.
Nemkülönben, aóv. nu altcum, tot
astfel, asemenea; tocmai, taman.
Nemleges, a. negativ; —ség, 0. negă-!

națională.
Nemzeties, a. 'național; — it, v. na-
ționalisegză.
Nemzeti irodalom, 0. literatură na-
ționala.                               .
Nemzeti nyelv, 0. limbă națională.
Nemzetiség, 0. naționalitate.
Nemzetisít, v. a naționaliza.
Nemzeti szín, 0. tricolor național.

țiune.                       [sență. [ Nemzeti Öltözet, 0. costum național,
Nemlét, 0. neființă, neexistcnță; ab-1 îmbrăcăminte națională.
Nem nemes, a. nenobil; mojic. ¹
Nemszó, Nemszócska, 0. articlu.

Nemtelen, ₐ. 1. fără sex~; 2. mitocă-
nesc; mojic, ticălos, din viță rea,
mârșav, mișel, josnic ; —,o. mitocan.
Nemtelenedik, v. a degenera; a se
mitocăni.
Nemtelenség, ticăloșie, mișeii e;
mojicie, grosolănie.
Nemtelénül, aóv. mojicesce, mitocă-
nesce.
Nemtelenül, v. v. Nemtelenedik.
Nemtő, a. geniu, zeu =, spirit tutelar,
protector, apărător.
Nemtudás, 0. nesciință, necunoscința.
Némuli v. amuțesc?., tace mulcom; $e
liniștesce.

Nemzeti színház, 0. teatru național.
Nemzeti viselet, 0. port național.
Nemzetközi, a. internațional; — jog, 0.

dreptul ginților, drept internațional.
Nemzetlenit, v. a desnaționalișa, a
denaturalisa.
Nemzetőr, 0. gardist național.
Nemzetőrség, 0. gardă națională.
Nemzetség, a. familie, neam, rasă,
viță-; seminție, trib; —fa, 0. arbore
genealogic, spița neamului, registru
familiar;—tábla, 0. tablă genealo-
gică.
Nemzettek, (pl.) 0. descendență, ur-<
moși.
Nemző, a. generator, procreator; ge-
nital, sexual; —k, 0. părinți, ascen-

Néne,523 Népzendülés

denți ;. — orb, i. putere generatoare, .
- procreatoare; -^-rész, ,0. parte ge-
nitală, - sexuală; —szerv, 0. organ
genital;—tehetség, 0. putere gene-
ratoare.                           #
Néne, 0. lele, nană, soră, mai mare.
Nénike, 0. L leliță, sorioarâ ; %. călu-
gărița.
Nép, 0. popor, norod, națiune; vulg,
mulțime, țerănime, plebe, gloată;
fegyveres —, trupe armate; fehér
—-, femeet, mucret; föld—, țerănime,
plebe, poporul agricultor; gyülevész
—, canalie, ragabonffi, p’&e; hadi
—, armată; udvari —, pl. curteni,
curtezani.
Néhámító, 0. demagog.
Népbábona, 0. superstițiune.
Népbank, 0. bancă poporală.'
Népbarát, 0. amic al poporului, de-
mocrat.
Népcsoport, 0. gloată, grup de popor.
Népdal, 0. cântec popular, doină.
Népellenes, a. antipoporal, incontra
poporului.
Népének, ă. cântec popular, = poporal.
Népes, a. populat, impoporat; foaxte
cercetat (teatru).
Népesedés, 0. poporațiune, popula-
țiune.
Népesedik, v. a se popula, a se îm-
popora; a se mulți, a se spori po-
porul.
Népesít, v. a popula, a impopora; a
coloniza.
Népesség, 0. populațiune, popor, locui-
tori ; — csökkenése, scăderea popu-
lațiuniv; — szaporodása, crescerea ==,
sporirea populațiuneu
Népesül, v. v. Népesedik.
Népfai, d. rasă (de popoare).
Nép fölkelés, 0. gloate.
Népfölkelő, 0. glotaș.
Népfölség, 0. suveranitatea poporului-,
   maiestatea poporului.
Népgyűlés, 0. adunare poporala, în-
   trunire •=.   '
  Néphad, 0. mihție, milita rime.
Néphagyott, a. părăsit, despoporat.
Néphatározat, 0. plebiscit.
  Néphit, 0. credința poporului, = popo-
   rală.
  Népi, «. poporal, poporan, național.
Népies, a. popular, lapidar; național
Népiesség, 0. popularitate, lapidari-
țațe; naționalitate.

Népiskola; 0. școală el< mentară, scoală
primară.
Népisme, 0. etnologie, etnografie.
Népjog, 0. dreptul ginți¹ or, = popoare-
lor ; drept internațional.
Népkegy, 0. grația poporului.
Népképviselet, 0. parlamentarism;
constituțiune representativă.
Népkormány, 0. guvern demotratic.
Népköltözés, 0. emigrațiunea popoa-
relor.
Népmonda, 0. tradițiune populară,
basm poporal.
Népnyelv, 0. limba poporului,.
Néposztály, d. clasă de oameni.
Néprajz, 0. etnografie; —i, ₐ. etno-
grafic.
Néprege, 0. legendă poporală; basm,
tradițiune.
Népség, 0. popor; plebe; mulțime;
v. Népesség.
Népszám, 0. locuitori, populațiune.
Népszámlálás* 0. recensemînt, nume-.
rarea popoi'ului.
Népszava, 0. vocea poporuM.
Népszerű, a. popular; lapidar (stil.)
Népszerűén, Népszerűleg, a. popu-
  lar; democratic.
Népszerűség, 0. popularitate.
Népszerűsít, v a populariza; a gene-
  raliza.
Népszerűtlen, a. nepopular; —it, v.
  depopulârisează.
Népszínház, 0. teatru poporal.
Népszínmű, 0. dramă poporală.
Népszokás, 0. datina poporului, - po-
  porala, obiceiu poporal; datină na-
  țională.
Népszónok, 0. orator poporal.
Népszószóló, 0. tribun al poporului.
Néptanító, 0. învățător rural.
Néptelen, a. despoporat, neloéuit, de-
  șert.
Néptelenedés, 0. despopulare.
Néptelenit, v. a despopula.
Néptörzs, 0. rasa, viță, seminție, trib
   (de popor).
Népuralom, 0. democrație, suverani-
. , tatea-poporului;
Népuralmi, a. democratic.
■ Népünnep, 0. sărbătoare poporală.
Népvándorlás, 0. migrațiunea popoa-
   relor.                        [popor.
. Népvezér, t>: tribun, conducător de
- Népzendülés, 0. rescoală, resmiriță,
insurecțiune, revoltă.

Nérc

524

Nevenként

Névérték

525

Kézéi

Nérc, v. v. Nyérc.
Neste, a: Nastasie, Sie.
Nesz, a. sgomot, steamăt, svon, frea-
măt, zuzăt; —ét venni, a prinde
veste despre; nincs semmi —e, nu
se aude nimic, nu se svanesce nimic.
Nesze! ». na ! prinde! aici ai!
aici ți!
Neszei, v- a adulmeca, a mirosi; a
svoni, a face svon, a face sgomot.
Neszes, a. fricos, sfiicios; spulberatic,
hai-hui, zburdalnic, vinturatec.,
Neszez, v. aasculta (lausă), a trage
cu urechea; a spiona; a umbla
după svonuri; v. Neszei.
Neszte, 9. Nastasie, Anastasie, Sie.
Nesztek î 9. na-vă! luați! apucați l
Nesztor, 9. Nistru (riu).
Netalán, Netán, conj. nu cumva, ca
nu cumva, eventual, din întâmplare.
Netalâni, a. eventual, întâmplător, la
întâmplare.
Netovább, 9. apogeu, maxim, mai pre-
sus de toate, superlativul, non plus
ultra. ‘
Név, o. nume; renume, veste, reputa-
țiune; substantiv; jó —en vesz, a
lua în nume de bine, a se îndestuli ;
mi a neved? cum te chiamă ? nevén
szélit, a numi, a striga pe nume;
nevéről hallottam, i-am aufyit de
nume, = de veste; nevemben, în
numele meu ; Isten .nevében, în nu-
mele Domnului, fie! gratuit; nevet
ad, a numi, a pune nume; a bo-
teza; holt nevét hordozták, i-au
scornit vestea, că-i mort; nevet sze-
rez magának, își face (re)nume ;
rossz néven vesz, ia fai nume de
reu, aprehendcază, se supără.
Névaláírás,   subscriere, iscălitură.
Névbecs, t>. ». Névérték.
Névbecsilég, abv. după valoarea no-
minală.

Névbecsül, v. a onora, a accepta
onoarea (la cambie); a da credit

personal.
Névbecsülő, 9. onorant, acceptant (de
polițe cu garanță personala).
Névbecsült, a. onorat, achitat (cam-
biu).
Névbeli, a. nominal.
Névbélyegző, t>. stampilă.
Névcsere, 9. metonimie, schimbarea
numelor.
Nevedék, o. v. Nevendék, x/.

Nevekedik, v. a cresce; v. Növekszik.
Nevel, v. 1. a cresce, a educa; a cul-
tiva; 2* a prăsi (vite); a spori, a în-
mulți ; a mări, a lărgi, a întinde.
.Nevelés, 1. crescere, educațiune;
cultivare; 2. prăsire (de vite); spo-
rire; 3. lărgire, întindere.
Nevelésbeli, Nevelési, a. dé educa-
țiunte, de crescere.
Nevelési ügy, 9. causă de crescere, -
de educațiune.
Neveléstan,pedagogie; —i, ₐ. peda-
gogic.                      [gogicd.
Neveléstudomány, 9. sciință peda-
Neveletlen, «. 1. fără crescere, fără
educațiune ; ‘ necrescut, reu-crescut,
obraznic; mojicos; 2. minor(en).
Neveletlenkédik, v. a se purta mo-
jicesce.                           -
Neveletlenség, 9. mojicie, necrescere,
obrăznicie, lipsă de educațiune.
Neveletlenül, abv. obraznic, mojicos,
Nevelkedik, v- a cresce, a se educa],
a primi educațiune.
Nevelő, a. de educațiune, de crescere;
—, 9. crescător, educator, pedagogf
instructor; dașcăl, institutor, docent.
Név-elő, d. articlu, articol.
Nevelőanya, a. a doua mamă, vitregă.
Nevelőatya, 9. al doilea tată; vitreg*
Nevelőház, 9. pensionat,' institut de
crescere.
Nevelőintézet, o. pedagogia, pensio-
nat, institut de crescere; convict, alum-
neu, internat, seminar.
Nevelőnő, 9. guvernantă, crescătoarei
pedagoagă, institutoară; profesoară.
Nevelősködik, v. a funcționa ca cre-
scător, a trăi din lecții, a se ocupa
cu crescerea (altora).

Nevelőszülők, ». părinți de suflet, pă-
  rinți ai doilea, vitregi.
• Nevelt, a. crescut, educat, cult, în-
  vațat; —gyermek, copil adoptiv, =
  de suflet.
Nev Olts ég, 9. crescere, educațiune, cul-
  tură, învățătura.


Névén d ék, 9. elev, student, alnn.n, în-
vățăcel, disdpul.
Nevendékház, », institut de elevi,
alumneu, afumnat.
Nevendékjjap, 9. cleric, ascultător de
teologie ; *teolog.; v. Kispap.
Nevendék-újj, o. degetul inelar.
Nevenként, abv. Nevenként!, ț». no-
< minai, după nume,

Névérték, 9. valoare nominală, preț
nominal ; —en, abv. al pari.
Neves, a. renumit, vestit, faimos,
celebru.
Nevet, v. a ride, a lua in ris, a-și
bate joc de; — rá a szerencse, i
suride norocul; — mint a fazekas,
ha felfordul, ride ca olarul, când i
sau spart oalele; a ki utoljára —
az —- legjobban, urma alege.
Nevetés, 9. rîs, rîset, chicot.
Nevetgél, v. a ride des, a chicoti. >
Nevetős, a. rîțjător, zimbitar.
Nevetség, o. ridicul, ridiculositate,

secătură, absurd; —es. a. ridicul,
ridiculos, de ris, absurd, bizar.
Nevettében, abv. de rîs; megpukkad
—, pufnesce de rîs; hasát tartja '
—, se ține de foaie de rîs, nu mai :
poate de rîs.
Nevettet, v. a provoca rîsqt, a face
să rida; a deștepta rîs; —ő, a.
provocator de ris.
Nevez, v. a numi, a chiema, a aminti;
a porecli, a da nume, pune nume;
a denumi de; tanárnak —, denu-
mesce de profesor.
Nevezet, 9. numire; denominațiune;
nume, poreclă;. — szerint, nominal,
după nume.
Nevezetes, a. renumit, memorabil,
celebru, vestit; remarcabil de în-
semnătate, notabil.
Nevezetesedig v. a se face renumit,
  a deveni vestit, a-și câștiga renume.
Nevezetesen, abv. anume, și adecă;
  mai ales, în deosebi, mal cu samă,
  mal virtos.
Nevezetesség, 9. importanță, celebri-
  tate ; curiozitate, minune; notabili-
  tate; lucru de însemnătate.
Nevezetlen, a. nenumil, anonim.
Nevezetszerint, abv. anume, nominal,
  cu numele.
Nevezett, a. numit, amintit, pomenit.
Nevezget, v. a numi a aminti des.
Nevezhet etlen, a. ce nu . se poate
numi, - aminti; inexprimabil.
Nevező 9. numitor (mat.); nominativ
  (gtam.).
Névhatározó, o. articlu, articol.
Névjegy, 9. cartă de visita, bilet;
  parafă; — ez, v. a parafa.

Névjegyzék, 9. catalog, listă, registru,

nomenclatură. "                [gram. I este; — mmm™, —nuivuuBog
Névjel, 9. inițialele numelui, mono-1 vergență de păreri, deosebire

Névképzés, 9. formarea numelor, for-
mare nominală.
Névképző, 9. sufix nominal; formativ,
terminâțiune.
Névkönyv, 9. șematism.
Névlajstrom, 9. registru, catalog,
listă.                       [ales.
Névleg, abv- nominal, anume, mat
Névleges, a. nominal, după nume.
Névmás, 9. pronume (gwm.).
Néymásitás, 9. metonimie.
Névmutató, 9. 1. articlu, articol;

2 v. Névjegyzék.
Névnap, 9. jliua numelui, ((fiua)
onomastică; neved napja, onoma-
stica ta; —i, a. de onomastică, de
de nume.
Névrag, 9. &ufix(ă) nominal(ă).
Névragozás, 9. sufixarea numelor, =
nominală.
Névrejtőjegy, 9. monogram.
Névrokon, 9. tiz, omonim*
Névsor; 9. catalog, listă, registru;
—t olvas, face apel nominal, ce-
tesce catalog.
Név szerint, abv. nominal; anume,
mai ales; —i, a. după nume, na-
minal.
Névszó, 9. nume; substantiv.
Névtár, 9. registru de nume; șema-
tism.
Névtelen, a. Névtelenül, abv. anonim,
fără de nume.
Névtö, 9. rădăcină; tulpină (de
nume).
Névutó, 9. postposițiune.
Nevű, a. numit, cu numele, după nume
Névünnep, 9. v. Névnap.
Névváltoztatás, 9. schimbare de nume.
Névvers, 9. acrostich.
Névvonás, 9. parafă.
Néz, v. a căuta (cu ochii), a privi,
a se uita, a vedé; a. contempla^
Nézcső, 9. lorneta, perspectivă.
Nézdegél, Nézeget, v. a arunca ochiiț
a pironi'ochii, a privi des; a vizita,
a cerceta.
Nézel, v. a, privi, a contempla.
Nézelődik, v. a, căutam împrejur, a
privi împrejur, a examina, a studia.
Nézés, 9. căutătură, privire, uitare,
ochire, vedere; contemplare.

Nézet, o. părere, opiniune, idee,
aprețîare; az én — em &z,păreream<a
j; — eltérés, — különbség, 9. di-?

Nézlel


Nézlel, a privi, a contempla; —<
tehetség, putere contempli tiia.
Nézlet, d. contemplare, privire, țntui-
țiune; —i, a. intuitiv, clar,, contem-
plativ ; —i oktatás, învățământ in-
tuitiv ; — mód, mod de â vedé,

ő

    aprețiare, părere; —tan, intuițiune.
   Néző, 9. 1. privitor, spectator;
    2. probă, mustră; —hely, 9. scenă,
    teatru; —játék, 9. drama, spectacol,
    priveliște; —pont, '9. punct de ve-
    dere; —ség, 9. public privitor;
    —tér, 9. scena, teatru.

  Nézpont, 9. punct de vedere; direc-
   tivă.
  Nézt, Nézve,, (-ra, -re), po9tp. cu
   privire la, în privința.
  Ni! int. uite! eacăl en! vefii!
  Nikó, 9. Nicu, Niculiță.
  Nikodém, 9. Nicodim.
  Nikol, 9. nichel, niciu.
  Nílus, 9. Nil (rîu); —i ló, 9. («ool.f
   ipopotam (Hypopotamus).
  Nimfa, d. nimfă; (Bot.) nufăr (Nym-
   phaea).
  Nina, Nincsi, 9. Anetă, Anică.
   Nincs, Nincsen, (- nem van), nai,
   nu este; -- itț, nu e present, =
   aici; e absent; nincsenek, nu sunt,,
   nu se află.
  Nini! uite-mte! ve^i-vedi! ia vefí!
   uite-colo!
No! el bine, fie; —, ccnj. așadara,
   deci; —, abv. acum.
Nódít, v. a ațîța, a îmboldi, a îm-
  bărbătară îndemna, a zori.
Nódul, v. a fi deșteptat, a. fi îmboldit,
  a fi încurajat.
Nóé, 9. Noé, Noach.
Nógat, v. a îndemna, a îmboldi, a
  da zor, a îmbărbăta, a anima, a
  stimula, a impintena.
Noha, conj. de și, cu . toate că, mă-
  car că.
Nohát, abv. așadar, deci, apoi
  dara, eî!

Nohiszen! Nojszen! nu-i așa? ne-
  greșit! nesmintit, nu cumva? pof-
  tim !
Nos* deci! așadar! ei bine! fie? —
  aztán! și apoi! mai departe!
Nosza! eî bine! aide ? iac-așa! sus !
Noszít, Noszogat, ᵥ. v. Nógat.
Nóta, a. cântec, arie, melodie; cân-
tecel, doina; kinek-kinek maga nó-
tája, fiecare cântă după glasul seu.

526

Nősp&rázna

Novella, 9. novelei; 9. Beszély. í
NŐ, j. femee, muiere; soție, nevastă ;J
(în' composiții) -. . eása, . . . ița^
... oarătanító—, învețătoreasă, |
profesoară, dăscăliță; — ül ad, dă J
după, dă de soție ; mărită după; 1
—ul vesz, ia de soție; se însoară cu. i
Nő, v. a cresce;. a spori, a se înmulți. |
Nőali, a. (termin botan.) ipoginic, |
sub nodul seminței.                    I
Nőbarát, 9. muierotcă, prieten al fe- |
meilor.                               .1
Nőce, 9. (dot.) pistil.                j
Nőféltés, 0. gelosie, zulie, zelotipie; 3
prepus, t mere.                       .1
Nőfertőző, profanator de femei, j
pângăritor de femei.                  -1
Nőföli, a. (term. bot.) epiginic. 3
Női, femeiesc, muieresc, feminin ; 1
de femee ; de dama.                    j
Nőies, a. femeiesc, mineresc; timid, J
sfiicios.                      [meiesc. 1
Női hang, 0. voce .«,• glas ton fe- 1
Női hűség, 9. credință femeiască. 1
Női kalap, 9. pălărie-du dame. |
Női'kellem, a. grație, farmec, nuri J
feméiescí.                              3

Nőírás, 9. scrisoare de fémee, ~ fie- |
meiască.                              |
Női s eszély, ₃. capriț =, toane de ।
femei.                                |
Női termet, >. figură =, statură de
femee.                           • • -3
Nőkapocs, 9.ureche (de ac), toartă, i
verigă.                               1
Nőkórság, o. ginecomanie.              I
Nőköri, a. (fot) periginic.
Női, v. a cresce, a spori.
Nőnem, sexul femeesc; genul fer 1
minin; —u, a. feminin, de genul
fcmeesc.                               |
Nőnév, 9. nume de femee. nume fe- -J
mee>c.                                 |
Nőnevelés, o. crescerea =, ddvcațiunea **
femeii.                                |
Nőpipere, o. găteală ornament fe- 1
mcesc.                   '            i|
Norablás, 5. răpire de femei.          j
Nőrim, rimă femeiască.                 |
Nős, a. însurat, căsătorit.            1
Noshimes, aî ermafrodit, androgin, j

famen.
Nősít, v. a însura, a căsători, a
așeza.
Nősparázna, a. precurvar, adulter;
—ság, 9. precurvie, adulterin.

Nőstény'


Nőstény, 9. femeiușcă, muierușcă (la
animale); —, ₐ. feminin, de genul
feminin; — oroszlán, leoaică; —
nyúl, iepufoaică.
Nősténykapocs, 9. ureche (de ac),
toartă, verigă.
Nősül, v. a se casatori, a se însura,
a lua în căsătorie; —és, 9. căsă-
torie, însuraciune.
Nőszemély, 9. muiere, fémee, persoană
femeiască.
Nőszerep, 9. rol femeesc, rol de femee.
Nőszdüh, 9. nimfomanie.
Nőszés, o. împerechere, împreunare
(trupească); cocoșire (despre paseri);
cotocire (pisici).
Nőszik, v. a se împreuna, a se îm-
perechia ; a se puii, a se cocoși (pa-
seri), a se cățăli, a, se încârliga
(cânii).
Nőszinger, d, nimfomanie:
Nőszirom, a. (fot.) stinjen (Iris).
Nősztehetetlen, a. impotent, enercut;
—ség, 9. impotență, neputință.
Nősztető, 9. staroste, pețitor, verigaș.
Neszül, v. v. Nőszik.
Nötelen, ₐ. neinsurat, necăsătorit,
flăcău, tinér; holteia, celibe; —ség,
0. ’ holteie, neinsurațiune, celibat,
necăsătorie.
Nőtestvér, 9. soră, sorioară; surată.
Nőtlen, a. v. Nőtelen.
Növedék, 9. crescémint, încremeni,
crescere, spori ire).
Növekedik, v. a cresce, a spori; v.
Nevekedik.
Növekvés, 9. v. Növedék.
Növel, v. a cresce, a cultiva; a
prăsi; v. Nevel.

Ny

Ny, consonantă dupla = n muiat ;
în l. română literară lipsesce acest
sunet.
Nyábálódik. v. v. Nyebeleg.
Nyaffan, Nyaffant, v. a hămai, ă
scânci; a cicăli; a țipa, a striga.
Nyaâi, 9. plângoce; cicală (de om).
Nyafog, t». a fomfăi, a bolborosi, a
bâlbăi, a gângăvi ; a se schiăuua; v.
Nyaffan.
Nyafogó, a schiaunător.

•527

Nyájaskodás

Nö velde, a. seminar, institut decrescere.,
v. Nevelőintézet.
Növendék, a. elev, alumn; v. Növen-
dék; 9CI.
Növény, 9. plantă, vegetal; — ágy,
melegar; —állat, 9. zoófit.
Növényélet, viață vegetală, vege-
tațiune ;—et él, vegetează ; —tan, 9.
fisiologia vegetalelor, -= plantelor.
Növényenyy, 9. cleru.
Növénygyűjtemény, 9. erbariu.
Növényház, 9. florărie.
Növényig a. vegetativ, vegetabil ; —r
maradványok, resturi de vegetale.
Növényismerő, 9. botanist, botanic.
Növényország, 9. regn vegetal, domi-
niu plantelor.
Növényrajz, 9. botanică.
Növényi-őst, fibră dé plantă.
Növénytan, 9. botanică.
Növénytár, 9. erbariu, colecțiune de
plante. .
No vény tudomány, 9. botanică.
Növénytudós, 9. botanist.
Növényvilág, 9. regn =, dominiu ve-
  getal.
Növényzet, 9. vegetățiune ; flora
  (unui ținut).
Nővér, 9. soră.
Növés, 9. 1. crescere, crescémint;
  spor; 2. statură, talie.
Növeszt, v. a cresce (vite) ; a cultiva
■. (legume).
Növet, 9. statură, talie.
Növevény, Növötény, 9. v. Növény.
Nünü, 9. flueraș de trestie, flișcă.
Nünüke, 9. (zool.) cărăbuș, vruh
i (IScaraboeus meloloptha).




Nyaggat, v. a tortura, a chinui, a
- căzni, a schingrui, a necăji, â amari;
á vexa, a tachina.
Nyáj, turma, tirlă, cireada; cârd;
     eb, dulău, moșoc.
Nyájas, a. 1. amical, amabil, grațios^
afabil; cu politeță, curtenitor;
%. plăcut; — tekintet, privire îm-
bucurătoare; 3. drăgălaș, plăcut,
dulce.
Nyájaskodás, 9. desmîerdare, gugu*

Nyájaskodik

52$

Nyakszegő

Nyakszer

529

Nyálsipoly

  mazi ; —, 9. guler, cravată; salbă,
  gherdan; — lánc, 9. gherdan.
Nyakbeli, 9. cravată; băsmăluță.
Nyakbodor, 9. horbotă de gât.
Nyakbonc, 9. salbă, gherdan, găteală
  la gât.
Nyakcsigolya, 9. vertebră la gât;
  ceafă, cerbice.
Nyakdísz, Nyakék, 9. salbă, gherdan ;
  cotar.
Nyakfájás, 9. durere de gât, = de gru-
  mazi.
Nyakfodor, 9. horbotă de gât.
Nyakgat, v. v. Nyaggat.
Nyakgerinc, 9. cerbice, ceafă; ver-
  tebră la gât.
Nyákhártya, 9, peliță ==, membrană'
  mucoasă.                          ’
Nyakkaloda, Nyakkáva, 9. juvăț, sân-
  gir; fiare.
Nyakkendő, 9. legătoare de grumazi <
  cravată; băsmăluță.
Nyakkötő, 9. cravată; salbă, gherdan;
Nyaklánc, 9. gherdan, lanț de gru-
  mazi.                             ;
Nyakleves, 9. palmă, fleașcă, calca-
vură.
Nyakló, 9. 1. opritoare, razim (la
car); curele de oprit; 2. bretele,
pachești, cozondraci.
Nyaklóz, ᵥ. a pune opritori (la cai).
Nyakmerevedés, 9. înțepenire de gru-
mazi; catalepsie.
Nyákmirigy, 9. glandulă mucoasă.
Nyakoncsapás, Nyakonütés, 9. păl-
muire; v. Nyakleves.
Nyakorjány, 9. faol.) girafă.
Nyákos, 9. cu flegmă, bălos.
Nyakörv, 9. sgarda (la câni).
Nyakperec, 9. 1» cerbice, ceafă, ver-
tebra gâtului; 2. (fot.) calce, căli-
nică, gălbinele (Calendula); 3. vi
Nyakkaloda.
Nyakprém, 9. guler de blană, = înv
blănit.
Nyakra-főre, abv. în ruptul capului,
în fuga mare
Nyakravaló, 9. cravată, guler, legă-
toare de gât; sgarda (la câni).
Nyakrész, 9. grumazul.
Nyaksi, «. scurt în grumazi, - în gât.
Nyakszalag, 9. salbă, petea, panglici*
la gât.
Nyakszeg, 9. v. Járom szeg.
Nyakszegő, «. primejdios, foarte peri-
culos ; în ruptul capului.

   lire, alintare, afabilitate, bunăvoință,
  gingășie.
Nyájaskodik, v. a curteni, a guguli,
  a alinta; a se purta cu afabilitate,
  a tracta cu gingășie. ‘
Nyâjasodâs, 9. îmblânzire, gingășie;
  înveselire.
Nyájasodik, a se înveseli, a se îm-
  blânzi, a deveni afabil, - amicabil.
Nyájasság. ». 1. afabilitate, amabili-
  tate, bunăvoință; 2. seninătate,
  blândeță, gingășie, urbanitate, fineță,
  politeță, curtenire; 3. farmec, grație.
Nyájbeli, a. din turmă, de la tirlă.
Nyak, 9. grumaz ; gât, gâtlej ;' —âba
borul vkinek, i se aruncă in gru-
mazi; —ába kerül, i costă capul, -
viața; —ába szökik, — ugrik vki-
nek, sare în grumazi; —ába veszi
a világot, ia lumea ’n cap; — ân
van vkinek, stă pe grumazii cuiva,
molestează, incomodează; —ára hág
vminek, risipesce, cheltüiesce, pră-
pădesce ; —ára jár vkinek, molestea-
ză, incomodează; —ára nő, cresce'
preste capul cuiva; — át szegi, își
rupe grumazii; —ig van adósság-
ban, e îngropat în datorii până în
grumazi; —ig van vkivel, e salul
de cineva până in grumazi; —on
esap, — felejt, dă o palmă, păl-
muesce, dă o fleașcă; —on csip,
prinde de grumazi, pune mâna pe.
Nyák, 9. flegmă, bale, mucositate; ᵥ.
. Nyálka.
Nyakai, v. a chefui cu vin.
Nyakas, a. 1. cu grumazi, cu gât; cu
toarta; grumăzat; —tök, (foi.)
tidbă, cucurbetă (Cucurbita lanega-
ria); 2. îndărătnic, încăpățînat,
cerbicos, obstinat, renitenț.
Nyakasan, afo. îndărătnic, cerbicos,
obstinat.
Nyakaskodik, v. a fi renitent, a se
îndărătnici, a se împotrivi.
Nyakasság, 9. încăpăținare, rendență.
Nyakaszakadtában, abv. in ruptul ca-
pului, cât îl iau picioarele.
Nyakaszegett, a. decalatᵣ decapitat ;
v. Nyakatokért.
Nyakatekert, a. sucit, silit; smintit;
răstălmăcit; pocit (la fire), bizar.
Nyakaz, v. a tăia capul, a^ua capul;
â decula, a decapita; a da o fleașcă
(preste cap).
Nyakbaöltő, Nyakbavető, a. de gru-

Nyalás-falás, 9. sărutare intfuna,
pupat.
Nyalasit, v. a îmbăia, a uda cu bale,
a mozoli.
Nyálaskodik, v. a face flecarii, a vorbi
lucruri obscenei
Nyâlasodik, v. a face bale,, a spu-
mega; a se umplé de bale, 7= de
flegmă.
Nyalaz, v. a îmbăia, a umplé de bale ;
a uda cu scuipat, = cu salivă.
Nyaldos, ©. a Ungari, a linge, a
pișcă, a mânca (pe furiș).
Nyal-fal, v a linge, a lingăm; a să-
ruta, a pupa.
Nyálfolyás, 9. scurgere de bale, sali-
vațiune.
NyaH-fali, 9. lingău, licău, lingușitor
(josnic).
Nyálitó, a. bucățică bună.
Nyalka, a. fercheș, nostim, frumos,
fasolit, gătit, cochet; —, 9. boerinaș,
coconaș, paraleu, crăișor, danái,
fudulache, țafandache, înfumurati
Nyálka, 9. bale; flegmă; scuipat, sa-
livă ; excrețiune mucoasă; —féreg,
9. foool.) blen (Blennius).
Nyalkâlkodik, v. a se fasoli, a se
impoționa, a se mândri, a se fer-
chezui, a se făli.
Nyalkán, dfo. cu fală, mândm, în-
fumurat, semeț.
Nyálkás, a. bălos; mucos, flegmatic,
  cu flegmă, cu salivă.
Nyalkasâg, 9. fercheșie, mândrie, se-
  meție ; găteală.
Nyálkáshal, 9. (zool.) blen (Blennius).
Nyálkásít, v. a îmbăia, a îmbăloșa;
  a uda, a jilavi cu scuipat, = cu
  salivă.
Nyálkásodik, v. a se întinde, a se
face bălos (vinul) ; a avé flegmă.
Nyálkásság, 9. mucositate; bale (pl.).
Nyálkaválasztómirigy, 9. glandulă de
sccrețiune mucoasă.
Nyálmenet, 9. curgerea balelor.
Nyálmirigy, 9. glandulă mucoasă;
   —kór, 9. melic, boala de muci (la
   cai), răpciugă.
Nyaló, 9. lingău, licău; lingușitor
   tjosnic).
  Nyalóka, a. v- Nyalânk.
   Nyaló-só, 9. grunz de sare, -sare de
   lins (la vite).
  Nyálözön, 9. sdlivațiune.
  Nyálsipoly, 9. fistulă de bale.

34

Nyakszer, 9. amidet, salbă, gherdan.
Nyakszirt, 9. cerbice, ceafă.
Nyakszoritó, 9. guler; cravată; co-
lar (la militari și preoți); sgarda
(la câni).
Nyaktályog, sgaibă, apostimă.
Nyaktiló, 9. ghilotină; —z,v.a ghilo-
tina.
Nyaktő, 9. ceafă, cerbice, grumaz.
NyaktörÖ, a. primejdios, foarte peri-
culos, capital.
Nyakvágóhely, 9. loc de pergare,
eșafod.
Nyakvas, 9. juvaț, sângir; capcană,
cătușă la gât; sgarda.
Nyal', v. a linge.
Nyál, 9. 1. balé, scuipat, salivă;
2. flegmă, mucositate; 3. bale, spumă
(la gură) ; foiy a —a utána, i lasă
gura apă după, i curg balele
după, poftesce cu. lăcomie.
Nyaláb, 9. legăturică, boccea, pachet,
teanc; mănunchiu, braț (de nuiele),
sarcină.
Nyalábfa, 9. legătură de lemne, = de
nuiele.
Nyálából, v. \. a lega sarcina, a lega
mănunchiu, a face teancuri, a îm-
pacheta, a cuprinde cu brațul;
2. a bate cu nuiele, = cu funea.
Nyalábonként, abv. cu teancul, tean-
  curi-teancuri, cu brațul, cu gră-
  mada.
Nyaladék, 9. lăcomie, Ungarie.
Nyáladék, a. proaspăt, nou, recent,
  necopt; — ember, mucos, țîngău,
  calendroiu, pușcă-în-lună; —, 9.
   1. bale, spumă (la gură) ; 2. puțoiu,
  copilandru (mucos), muce.
Nyáladzik, v. a face =, a lăsa bale, a face
  spumă; a spumega (de turbare) ; â
  scuipa.
Nyalakodás, 9. lingărire, lăcomie;
  pișcare, mâncare pe furiș.
Nyalakodik, v. a linge, a fi lacom, a
  pișcă, a mânca pe furiș, a lingări.
Nyalakodó, 9. lacom, lingău.
Nyalânk, a. lacom, licău, lingău,
   inâncăcios; hâltav, hâlbareț.
Nyalánkoskodik, v. a pișcă, a mânca
  pe furiș; a fi lacom, a se lingări.
Nyalánkság, 9. 1. lăcomie; lingărire;
   2.   zaharicale, bună-bucățică.
  Nyáláradás, 9. scurgerea balelor.
  Nyálas, a. bălos, cu bale; cu flegmă;
   —szájú, mucos, țingău, calendroiu.

      Magyar-román szótár.

Nyel

531         Nyelvkülönösség

            Nyámándi 530                 • Nyel

Nyámándí, a. și ». simplu, prost, nă-
tărău, neghiob, nerod, becisnie, go-
goman ; motofiete, gură-căscată, soar-
be-zamă.
Nyammog, Nyámog, ». a molfăi, a
mânca încet; a bolborosi.
Nyápic, a. slab, uscățiv, slăbănog^
sec (om), subțire, ivilichiu.
Nyár, 9. 1. vară; 2. (Goi.) plop (Po-
pulus) ; —on, c^v. vara ; vén asszo-
nyok nyara, vara lui Sân-Mihai.
Nyaral, v. a.vara; a petrece vara.
Nyaraló, 9. vilă de vară, tusculan.
Nyaranta, abv. vara, ín toată vara,
vară de vară.
Nyaratszaka, abv. preste vară.
Nyárelő, —hó', 9. luniu, Cireșer.
Nyárfa, x (fot.) rezgő—, plop ;■ nufăr
alb, piață (Populus tremula) ; —
levél, frunza de plop.
Nyárfás, d. ptopiș.
Nyárforduló, 5. solstițiu de vara.
Nyargal, ». a alerga, a fugi, a ga-
lopa, a curge.
Nyargalás, 9. alergare, fugă, curs,
galopare; — t, abv. în galop, în să-
rite.
Nyargaló, 9. 1. galop; 2. carbaciu,
biciușca; 3, fugar (cal); alergător
(om).
Nyargaló?, 9. (zool.) cerb târând; v.
• h-amgim.                   [galopa.
Nyargalódzik, v. a alerga, a curge, a
Nyargonc, 3. alergător, băiat de pră-
vălie, galopin.                      !
Nyárhó, 9. Iul iu, Cuptor (lună). I
Nyári, Nyárias, a. văratec, de vară.!

Nyársonsült, 9. friptură pe frigare.
Nyárspolgár, 9.' mahalagiu, burtă-
  verde, cetățean simplu.
Ny ár start ó, s>. căpetâiu de frig are.
Nyárutó, August, Măsaiar (lună.)
Nyáskál, Nyáskálódik, v. a se cui-
bări, a nu avea stare, a se sbuciuma.
Nyavalya, 9. 1. boală, morb; 2. nevoe,
  ananghe, calamitate, miserie; nehéz
  —, epilepsie, călcatură; megtanít
  a —, nevoia învață; töri a —, are
  călcătură, îl calcă (damlaoa).
Nyavalyás, «. 1 bolnav, morbos, ne-
voiaș, amărit, prăpădit, ticălos, mi-
serabil, ca vai de el, de plâns, jab
nic ; 2. epilepțic.
Nyavalyáskbdik, v. a boli, a fi bolnă-
vicios, a fi amărit, a fi nevoiaș, a
duce lipsă.
Nyavalyásság, a. ticăloșie, stare de
plâns, miserie.
Nyavalyásul, abv. ticălos, amărit,
nevoiaș, jalnic.
Nyavalyatörés, epilepsie, stropșeală,
aboală, năbădaie.
Nyavalyatörős. a. năbădăios, epileptic.
Nyavalygó, a. bolnav, nevoiaș, iniser,
amărit.
Nyavalyodik. Nyavalyog, ᵥ. >a boli, a
ți bolnăvicios; a se tângui, a se
văeta; a fi amărit.
Nyávog, v. a miăuna, a miorlăi, a
mârăi; a se căoia, a se scânci; a
se schiăuna; a se boci, a se văeta ;
— ás, d. miăunăt(ură), miorlăit;
văetat; —6, a. miăunător, mior-
lăitor.

Nyárjas, 0. plopiș.
Nyárjegy, a. alunele, pete, bureți (pe
obraz).
Nyârlik, v. a se întinde, a se îmbă-
loșa (vinul).
Nyârlott, a. stătut peste vaiă.
Nyárul, v. a ogorî, a desțelini.
Nyárs, 9. frigare;. țeapă, țepușă;

  Nyefeg, v. a se boci, a cicăli, a se
’ certa, a se hîrăi; a fonfăi, a bâlbăi; v.
   Nyafog. ,
■ Nyefégés. 3. cicăleală, ceartă, hîrăi-
   tură; fonfăire, bâlbăire ; bocitură.
I Nyegget, v. 1. a mâcăi (capra);
î 2. a necăji, a căzni, a vexa, a tor-

—ra húz, tra.ge in țeapă.
Nyársal, v. 1.-a înțepa, a
țeapă; 2. a străpunge; 3.
pe frigare.
Nyársalávaló, 9. picătoare,
toard.

pune în
a trage

picură-

Nyársasszarvas, 0. cerb fără
Nyársbahuzás, 9. înțăpare, tragere în

coarne.

țeapă* .
Nyárs forgató, 9. învîrtitor de frigare,
ghiveeiu.

tura; v. Nyaggat.
Nyegle, 0. fanfaron, lăudăros, fulău,
șarlatan, palavragiu, grandoman.
Nyeglélkedik, ᵥ. a se îngânfa, a se
făli cu, a se lauda, a fi un fanfaron.
Nyegleség, 0. șarlatanie, fanfaronadă;
ₜ lăudăroșie.
Nyekeg, Nyekereg, v. a mâcăi (capra);
a fomfăi, a bâlbăi.
Nyekken, ᵥ. a mâcăi.
Nyektet, v. v. Nyaggat.

Nyel, v. a înghiți, a înghiorțăi.

Nyel, Nyél, ». toartă,, (la oală);
ptăsea (la cuțit) ; mâner, manivelă,
mânunchiu da sabie); coadă (de
sapă); codăriște (la biciu); falu
nyele, turn, turlă, foișor; nyélbe
ütni vmit, a pune ceea la cale, a
direge.
Nyeldeklő, gâtlej, inghițitoare;
exofag.
Nyeldel, v. a înghiți într'una, •
după olaltă. <
Nyeles, a. cumăner (sabie), cu^oadă
(sapă), cu ’ codăriște (biciu); cu
toartă (oală); cu piese (cutiț), cw
std.
Nyelet, 9. înghițitură, dușcă; lictar.
Nyeletien, «. 1. neinghițit ; 2. fără
mâner (sabia), fără coadă (sapă) ;
fără codăriște (biciu) ; fără plasele
(cuțit) ; fără sțil, fără_ mănunehău.
Nyelez, ». apune plăsele (la cuțit);
  a pune coadă (la sapa) ; ă pune
  codăriște (la bicău) ; a pune măner,-
  mânunchiu (la sabie).
Nyelezet, 9, căptușire, punere de
  nlăsele (la cuțit), = de coadă (la
  sapă).
Nyelizű, a. cu gust (vin).⁹
Nyelük, v. a se usca, a cadé (fructul
  de pe pom).
Nyelő, 9. inghițitoare; coș (la moară);
   —cső, —gége, 5. exofag, înghiți-
  toare.
Nyelv, 9. 1. limbă; idioma; 2. limbă
(organ); 3. limbagiu, ton: graiu,
vorbire; csak a — e jár, i umblă
gura numai; jó —e van, e bun de
gură; are limbagiu curat; — emen
van, W e pe limbă; fogd meg a
—ed, ține-ți gura! taci! nu hodo-
rogi ! fölöldódik a — e, i se desleagă
limba; irodalmi —, limbă literară;
mily —en ? în care limbă ?
   Nyelvalakú. ₒ. în fonică de limbă,
    limbiform.
   Nyelvbéka. broască la limbă, un-
    ghișoară, (boală de rite).
   Nyelvbeli, «. în vorbire, în graiu,
    idiomatic.
  Nyelvbetű, d. literă linguală.
   Nyelvbotlás, d. solecism, greșeală de
    limbă, lapsus linguae.
   Nyelvbúvár, 9. filolog, limbist, lin-
    guist.
   Nyelvcsap, limburuș, omușor, îm-
    păratuș, gălătuș; epiglotă (Epi-

glottis); —fű, clopoței de pă-
dure, earbă de durerea gâtului.
Nyelvded, a. limbiform.
Nyelvdivat, obiceiul limbei.
Nyelvecske, 9, limba, limbuliță, lim-
buruș (la lăcat).
Nyelvejtés, 9 dialect, idioma.
Nyelvéi, v. 1. a scoate limba (cânele);
2. a trăncăni, a fieeări, a sta la
taifas, a sporovăi, a îndruga (ver^i
și uscate); 3. a cleveti, a bârfi, a
calumnia, a defaima.
Nyelvemlék, 9. monument de limba,
codice.                     [poliglot.
Nyelvértő, 9. cunoscător de limbe,
Nyelvérzék, 9. simț limbistic.
Nyelves, â. limbut, guraliv, flecar,
reu de gură; vorbăreț.
Nyelveskedik, ». a fieeări, a trăncăni,
a sporovăi, a fi guraliv, a sta la
taifas.
Nyelvesség, 9. 'limbuție, flecărie.
Nyelvész, $>. filolog, limbist, linguist.
Nyelvészet, %. filologie, linguistică,
limbistică; - i,«. filologic, lingvistic.
Nyelvészkedik, v. a se ocupa cu filo-
  logia, = cu linguistică.
Nyelvetlen, a. fără limbă; mut,
‘ taéut.                 -
Nyelvezet, 9. dicțiune, stil.
Nyelvfék, 9. pelița sub limbă, ați-
  șoara^ limbei.
Nyelvfekély, 9. unghișoară, broască
  (sub .limbă).
Nyelvhang, 9. sunet lingual.
Nyelvhasonlat, 9; analogie limbistică.
Nyelvhasonlítás 9. comparațiunea
  liiubelor.
Nyelvhegy, 3. vîrful limbei; —re
  vesz vkit, compromite pe, scoate
  vorbă despre.
Nyelvhiba, 0. solecism.., eroare de
  limbă, greșeală de-
Nyelvi, «. de limba, limbistic.
Nyelvisme, 9. filologie, limbistică.
Nyelvjárás, 9. dialect, idioma; —i,
  a. dialectal, idiomatic.
Nyelvjavitâs, îndreptarea -, corec-
   tarea limbei.
  Nyelvkeverés, a. mestecarea limbei.
   Nyelvkincs, 9. vocabular, tezaurul
   limbei.
  Nyelvkocsintás, 9. solecism.
  Nyelvkönyv, 9. gramatică.
   Nyelvkülönösség, 0. idiotism; sole-
   cism.

34*

Nyelvmester

532

Nyers-cukor

Nyelvmester, 9. magistru =, profesor
de limbă. "             -
Nyelvműszer, organul vorbirii.,
Nyelvművelés, 9. cultivarea limbeî.
Nyelvőr, 9. sentinela limbez, apărător
de limbă.
Nyelvpiritty, 9. limbuție,
Nyelvrák, o. rac pe limbă, rană
idoasă.
Nyelvrontó, 9. stricător de limbă,
cârpacîu.
Nyelvsájátság, 9. idiotism; particula'
ritatea unei limbe.
Nyelvszabály, ». regulă de limbă, =
limbistică.
Nyelvszabatosság, o. corectitate de
limbă, precisiune «=.
Nyelvszellem, ». geniul limbeî.
Nyelvszerkezet, organismul limbeî.
Nyelvszokás, 9. obiceiul limbez, nrac-.
tied.
Nyelvtan, 9. gramatică; — i, a. gra-
matical.
Nyelvtanulmány, 9. studiul limbeî,
limbistică.                         1
Nyelvtehetség, 9. talent limbistic.

Nyeregkosár, 9. samar.             I
Nyeregpárna, 9. ibâncă, pernă la șea. j
Nyeregszán, 9. sanie lungăreață. î
Nyeregszerszám, tacâm de călărie, j
Nyeregszorító, 9. chingă.          |
Nyeregtakaró, 9. harșă, pătură de cal, I
  cfoltar.                           I
Nyeregtarsoly, 9. traistă de șea, de- j
sagî.                              1
Nyeregtörés, o. vătăm de călărit, ro- I
sură de șea.                    .  |
Nyeregvápa, 9. oblânc.          - 1
Nyerekedik, v. a se neguțători, a vena |
după câștig, a da cu camătă, a da I
cu ușura.                          1
Nyerekedő, 0. cămătar, usurar; la- 1
corn.                          ‘ ■ 1
Nyeremény, 9. câștig^ dobir.dă, folos, 1
spor; dividenda. '               ' 1
Nyereményes, a. piofitabil, cu folos
: —9. câștigător.                  1
Nyereség, 9. câștig, folos, dobîndă, 1
spor, profit, avantaj; —es,ₐ. profi- 1
tabil, avantajos, spornic.         1
Nyereségvágy, 9. poftă de câștig, la- J
comie.                             3








Nyelvtisztaság, 9. puritate (a limbez);. Nyerészkedés, 9. speculațiune. j
romanitate (a l. române) etc. | Nyerészkedik, ». a specula, a face A
Nyelvtisztító, 9. purist.            i speculă.                 .. f j
Nyelvtudomány, 9. filologie, lingui- ! Nyerészkedő, 9. speculant; — szel-
stică.                               i lem, spirit de speculă, = de negoț.
Nyelvtudós, 9. filolog, linguisț. J Nyergei, v. a pune șeaua, a înșelai
Nyelvújítás, 9„ neologism; —i, a. ! (calul).
neologic, neologistic.         .
Nyelvújító, 9. neolog, neologist.
Nyelvzavar, 9. confusiune de limbă.
Nyer, v. a'câștiga, a dobindi, d ob-
ține, a merui; a căpăta (un loc);
a învinge, a birui.
Nyér, ?. aNyer. ■ .
Nyérc, 9. (zool.) 1. nevăstuîcă i Mu-
stela) ; 2. vidra de Canada (Lutra
futreola).
Nyereg, 9. 1. șea; 2. coamă, creastă
(de munte); kiütni a —bői, a ridica
din șea; a nyerget ütik, hogy a ló
érezze, bate șeaua, să înțeleagă
capa.
Nyeregalj, 9. pociad, așternut la ș<a.
Nyeregfej, —fő, 9. ciochină; oblânc
(la șea).
Nyereggyártó, 9. șelar.
Nyeregheveder, chingă.
Nyeregiy, oblânc, ciochina.
Nyéregkápa, 9. oblânc, bumbul de la
șea,

Nyergeletlen, a. fără de șea, wein-4
--Í
Nyergeid, 9. paie, paj.               S
Nyerges, a. cu șea, de sub șea; —, 3
9. 1. șelar; 2. cal de călărit; cal .
de sub șea; —bogár (zool.) vespe. ||
Nyergesszekér, 9: cai' lungăreț. i|
Nyergez, v. v. Nyergei.              I|
Nyerít, v. a necheza, a rincheza (ca- J|
Iul). -                              ||
Nyprkémlet, 9. speculațiune.         31
Nyerő, a. ae câștigat,-de meruit; —,-fjj
9. câștigător, nemeritor; —csont, J
furculiță (de la piept).              J
Nyerőszám, 9. număr câștigător. ^1
Nyers, ». 1. brut, crud, neprelucrat; 3
verde; 2. crunt, aspru, brutal; —
ember, om brutal; — er'â, putere HA
brută.                                U
Nyersanyag, 9. material brut, = crud. 3
Nyers -bevétel, 9. câștig brut, produs 3
brut.
î Nyers-cukor, 9. zăhar odată rafinat, j

Nyerses> '  ' 533 ,   Nyílként

se bojii, a striga, a țipa ; 2. a scârțăi,
a pârăi                     [scârțăi.
Nyikkant, a face să plângă; a
Nyikorog, p. 1. a (s)cârțăi, a pârăi;
a , mârăi: 2. a se căoi, a se schicv-
una (intr’una). '
Nyil, 9. eăgeată-i Isten —a, trăsnet,
fulger; —át húz, —aț vet, trage la
sorți, aruncă sorți.
Nyil, o. v. Nyílik.
Nyiladék, 9. gaură, crepătură, bortă,
descld^etură..
Nyilai, ví a săgeta, a junghia.
Nyilallás, Nyilamlâs, 9. șunghîu, du-
rere săgetătoare.
Nyilallik, v. a jungl îa, a săgeta (du^
rerea); ,— az oldalamban, am un
junghiu în coastă, me săgeata în
coastă.
Nyilas, 9. 1 arcaș, arcar, plăîaș; să-
getător (astru); 2. livada, (în fun-
dul unei văi).
Nyilás, 9. 1. deschizătură, apertură,
breșă; gaură; 2. cărare# potecă;
mijloc de scăpare, expedierd.
Nyilâsos, a. cu găuri, cu aperturî,
cu deschizături.
Nyilatkozás, 9. revelare, manifestare,
descoperire, desvelire.
Nyilatkozat, 9. declarațiune, dechiara-
țiune, descoperire.; pronvneiament,
manifest.
Nyilatkozik, v. 1. a declara, a de-
chîara, a descoperi; a se declara, a
se pronuncia; 2. a se manifesta, a
se descoperi, a se revela.
  Nyilatkozniány, 9. manifest, declara-
   țiune.
  Nyilatkoztat, v. 1. a manifesta, a des-
   coperi, a revela, a desveli; a de-
   clara, a se pronuncia; —ás, 9. re-
   velațiuhe, Setare, descoperire,
Nyilafkozvány, 9. 1.             pro-
   nunciament; 2. dedarațiune.
  Nyilaz, v. a da cu săgeata ; a săgeta
    (potcovind un cal).
  Nyílegyenest, abv. de-a dreptul, ață,
    direct, drept ea pe ciripie (ață).
Nyílcső, 9. ploae ae săgeți.
   Nyílfű, o. (âot.) săgetărică,^ăgețică{
   Nyílhúzás, 9. tragere la sorți, arun-
    care de sorți.
   Nyílhüvely, 0. ’tolbă, cucurăi; calibru.
   Nyílkáva, 9. arc de săgeată.
   Nyílként, abv. Ca fulg/crii!, ca să-
     geata.

Nyerses, a. 1. cam erud, cevașî brut ;
2. cam aspru, cam brutal.
Nyerseség, ₉ₜ 1. cruditate, véreimé
(a lemniibuî); 2., asprime, cruzime,
brutalitate.
Nyerssúly, 9. greutate brută.
Nyerstermék, 9. product brut, = crud.
Nyersvas, 9. fler brut; tucîu, spijă
(fier turnat).
Nyertes, «.1. învingător, biruitor,
triumfător, victorios; 2. 'câștigător,
nemeritor (în loterie); ^ség, 9. în-
vingere, biruință, triumf, câștig.
Nyervágy, poftă de câștig, lăcomie;
—b, a. poftitor de câștig, lacom.
Nyes, v. a reteza, a tunde, a curați
(arborii)-.
Nyesdel, Nyesgél, Nyeseget, v. a cu-
rați de-amănuntul, a cîocârti, a re-
teza (arborii).
Nyesőkés, 9. 1. cuțit de curățit ar-
borii, cosor ; briciu.
Nyesőlék, 9. uscături, vreascuri, ra-
muri uscate ; rătezături.
Nyest, 9. (aool.) jder, singeap, bel-
chiță, viezure ' de munte (Mustela
martes); -*-bőr, blană de jder;
—fogó, cursă de prins jderu
Nyestike, 9. (âot.) calbe, călinică, găl-
binele, hilimică, roșioara (Calen-
dula).
Nyestmenyét, 9. (zool.) jder; v. Nyest.
Nyeszetel. v. a scârțăi, a drangăni
  din vioară.
Nyi, v. 'a mîăuna, a mîorlăi (pisica);
  a se schîăuna, a schelălăi, a se
  căuta (cânele); a se scânc:.
Nyi, 9uf. ca,, cam, ca la, circa, de
  két arasznyi, de doue palmi.
Nyifa, a. fonfăilă, fonf (care vorbesec
   pe nas); —hang. a. sunet nas'al.
   Nyiffancs, a. plângoce; hămăitor,
   scâncitor; schiăunător.
   Nyifog, tf, 1. a vorbi pe nas, a fom-
  făi, a bolborosi; 2. a mirai, a se
  scânci; â striga, a țipa, ii hămăit
  Nyiggat, v. a face să piltngă.
  Nyiharász, v. a chicoti.
   Nyihelődzik, Nyihélőzik, ᵥ. a se
  freca de haîne, a se scărpina; a se
  cuibări.
   Nyihog, v. a necheza, a rincheza; a
     chicoti.
   Nyikâcsol, o. v. Rikácsol.
   Nyikkan, «. 1, a țice mac, scârț,
     a se caofai a se văeta, a mârâie, a



Nyillövés             534  Nyíró

Nyirok 535 Nyomat

   * Nyillövés, 9. aruncătură cu săgeata,
      *=cu arcul; —nyíre, abv. de o asvîr-
      Ută, de o suliță departe.
     Nyílsebes, a. iute ca săgeata, ca ful*

       gerul.
      Nyílt, a., Nyíltan, abv. deschis, pe
       față, franc, liber, sincer, verde.
      Nyilteszű, a. deștept, luminat , cu
       minte clară.
      Nyilthang, 9. voce sonoră, ~ deschisă.
     Nyiltkeblű, Nyiltlelkű, a. franc, sin-
     cer. deschis, candid.
      NyiltleVél, 9. circulară deschisă; cartă
       deschisă.
      Nyíltparancs, 9. patentă ; ordin des-
     chis,
     Nyíltság, 9. francheță, sinceritate.
    Nyíltszívű, a. sincer, franc, deschis.
     Nyilttér, 9. loc deschis, din public
     (rubrică în ziare) ;. teren deschis.
     Nyilván, abv. public, învederat,x evi-
     dent, sigur, positiv; probabil, vero-
     simil.

     Nyilvánít, v. a declara, a dcchiara;
     a descoperi, a manifesta, a publica,
     a face cunoscut, a înștiința, a vesti;
     —ás, 9. declarare, manifestare, des-
     coperire; publicare, notificare.
     Nyilvânlik, v. a se manifesta, a urma-,-
    a resulta.
    Nyilvánodik, v. a se descoperi, a eși
    la iveală, a se manifesta, a se cla-
    rifica, a se învedera ; ă se dovedi.
    Nyilvános, «. public; notoriu; înve-}
    derat, pe față, evident, clar, chiar,

    limpede, lămurit, deschis, pronun-
   ciat; — ellenség, inimic declarai,
   • pe față; — helyen. în loc public,
   pe stradă deschisă.
  Nyilvánosan, abv. in public, publice,
   pe față; limpede, lămurit, deschis.
  Nyilvánosig o. a publica, a deseo-

                                       Nyirkátrány, 9. păcură, cătran de
                                       mesteacăn.
            _                          Nyirkedény, 9. ras limfatic.
țațe.^                       - Nyirkmirigy, 9. glandula limfatică.
Nyilvánság, 9. notorietate, evidență; Nyirkos, a. jilav, umed,apotos; Hm-
—ban tartás, ținere în evidență fâtic.
—gal, abv. evident, învederat, lă-.............

    peri, a face cunoscut, a da pe față.
  Nyilvánosság, 9. publicitate; notorie-

• murit.
Nyilván tart, v. a țineîn evidență,
  a ține în curent; —ás, 9. evidență,
  ținere în «=.
Nyilvánul; p. a se manifesta, a se re
  vela, a se arăta, a eși la iveală;
  —ás, . 9. manifestare, expresiune;
  —at, 9. manifestare; spusă, fiisă.

f



Nyilvánvaló, a. public, notorie, cu
ngscut, învederat, evident; limpede
clar, chiar;—vh tesz, face evident,
». învederat.
Nyilvánvalóság, 9. evidență, lumină
luciditate ; notorietate.
Nyilvas, 9. stinghie, fer de săgeată.
Nyílvessző, 9. săgeată.
Nyilvetés, 9. sorțire, aruncare la sorți.
Nyilzápor, 9. ploae de săgeți.
Nyír, v. 1. a tunde, a tăia, a reteza

   (părul); 2. a pili, a. jumului, a
  scărmâna; köpnt —, retează fagurii.
Nyír, 9. (doi.) mesteacăn (Betula);
  .—, a. de mesteacăn.
Nyiradék, 9. tunsătură, păr; lână
  (tunsă).
Nyírás, 9. tundere, retezare.
Nyirbálj v. a tunde, a răteza, a tăia,
  a ciopli, a pișcă (câte o bucată).
Nyiredék, 9. tunsură, tunsătură;
  -"-gyapjú, buci de lână.
Nyíreget, p. a tunde des, a răteza des.
Nyírerdő, 9. pădure de mesteacăn,'
mestecăniș.
Nyirés, Nyírét, 9. tundere, tunsură.
Nyiretlen, a. netuns, netăiat; nere-:
tezat.
Nyirettyű, 9. arc, arcuș, harc; v.
Vonó.

Nyírfa, 9. mesteacăn; —seprő, mă-
turării, mătură de mesteacăn.
Nyírfajd, 9. fzcol.) cocoș de munte,
gotcă, găinușă, ieruncă (Tetrao
tetrixj.
Nyírfás, 9. mestecăniș, tufiș de me-
steacăn.
Nyirgalóca, 9. ciupercă de mesteacăn; •
cască de mesteacăn.
Nyirk, 9. v. Nyirok.
Nyírkál, p. a tunde, a tăia, a reteza.

Nyirkosít, v. a jilavi, a urne fii.
Nyirkosság, 9. umefieală, jilăveală,
reveneală, igrasie.
Nyirkosul, v. a se umefii, a se jilavi. J
Nyírié, 9. mustăreață.
Nyíró, 9. 1. tungător, tonsor; 2. fri- ■
ser, bărbier.                       . ,
Nyíró, 9. v. Nyíró; —olló, foarfece
de tuns (oi).

Nyirok, 9. umefieală, jilăveală; limfă;
—daganat, umflătură limfatică;
—sipoly, fistulă limfatica.
Nyírség, 9. 1. pădure de mesteacăn,
mestecăniș; 2. un ținut în comitatul
Sabolciu.
Nyírvirics, Nyírvíz, 9. mustăreață.
Nyiszál, v. a ciorsăi, a scârțăi, a
drăngăni din vioară; a tăia réu (cu
custura).
Nyiszit, v. v. Nyöszörög.
Nyiszol, v. v. Nyiszál.
Nyiszlett, a. uscățiv, slab, macru,
vition; hamisít, slăbănog.
Nyit, v. a deschide, a destupa, a des-
face; (virág), a înflori; a szobába
—, . pașesce in odae; (szőlőt), des-
copere vilă; bányát —, deschide
o bac; hitelt —, deschide credit;
utat —, deschide o cale; —nak
már a fák, încep arborii a înverzi,
= a înflori; —, 9. cheia, chițibuș;
    jára talált, a dat pe urmăy a găsit
cheia (cu care să resoalve ceva).
Nyitány,’o. uvertură (mwic.).
Nyitás, a. 1. deschidere; descwfare;
  2. dezgropare, prăsire (de vie;.
Nyitatlan, «. ncdeschis, nedescuiat;
  nedesjacut.
Nyitja (vminek), d. expedi nt, desle-
  gare; o. Nyit, >>.
Nyitódik, v. a se deschide.
Nyitogat, p. a deschide des.
Nyitószer, 9. unealtă de deschis, chtee.
Nyitra, 9. Neutra (cetate și comitat
  în Ungaria).
Nyitva, abv. deschis.
Nyivâcskol, Nyivâkol, v. a se scânci,
  a se căoi, a se boci, a plânge (co-
  pilul); a se schiauna (cânele), a
  miăuna, a miorlăi (mâța).
Nyivog, v. ase scânci; a. Nyivâcskol.
Nyolc, n. opt.
Nyolcad, d. optime, a opta parte;
(ntudic.) octav; (tipvqz.) octao (for-
mat).
Nyolcadtól, șepte și jumătate.
Nyolcadhó, .v August, Măștilor.
Nyolcadik, «. al optulea, a opta.
Nyolcadrész, 9. optime, a opta parte.
Nyolcadról, 9. octav (format).
Nyolcadszor, n. a opta oară.
Nyolcán, opt inși.
Nyolcannyi, ₐ. de opt ori atâta. ‘
Nyolcas, a. iiwptit; 9. optar (în
cartof orie).

Nyolcaska, 9. stanza; octavă.
Nyolcféle, a. de opt feluri; —kép,
abv. în opt feluri.
Nyolcigás, a. cu opt telegari, « cai.
Nyolcnapi, ₐ. de opt fale.
Nyolcszor, n. de opt ori.
Nyolcszoros, a., Nyolcszorosán, «.
înoptit.
Nyolcszög, 9. optunghiu, octogon;
— a. octogonul.
Nyolcvan, n. optzeci.         [flecia.
Nyolcvanadik, «. al opt^ecilca, a opt-
^Nyolcvanadszor, ». a optijecia oară.
Nyolcvanas, 9. octogenar, de optfieci
de ani.
Nyolcvanszor, n. de optzeci de ori:.
Nyöm, a. 1. a apăsa, a stringe, a
stoarce, a tescui, a triera (cu
mașina) ; 2. a imprima, a tipări (o
carte); 3. a asupri, a apăsa, a îm-
pila, a împovăra ; 4. a călca, a pon-
dera, a canturi; öt kilót —, are
cinci chile (greutate), e de cinci
ehilej — a latban, trage la cum-
pănă; agyon—, copleșesce, înădu-'
șesce; az ágyat —ni, a fi bolnav pe
pat, a zacé in pat.
Nyom, 9. 1. urmă (de picior), pas;
2. urmă, diră; 3. văgaș, șlcati;
urmă^(de car); 4. fy. aparență,
umbră, unna; —ába lép, pașesce. în
urma cuiva; idegen kútfők án,pe
basa de izvoare străine; —a veszett,
i sa perdut urma; nu se scie nimic
despre el; —ára akad, dă de urma,
vine la urmă; hottál ütheti a —át,
a dispărut, i s'a perdut urma; —011
ér, prinde în flagranti, la faptă;
—on követ, urmdresce pas de pás.
merge pe urmă; nem hagy — ot, nu
lasă urmă după.
Nyömadék, a. 1. compresă; stwsura;
2. v. Nyomaték.
Nyomakodik, v. v. Nyomul.
Nyomás, 0. 1, apăsare, presiune;
greutate ; 2. asuprire, împilare; 3. ti-
păfire, imprimare; ' 4. imaș, pa-
sciune, pășiune, islaz.
Nyomasz, o. strânge-hârtii (unealtă).
Nyomaszt, v. a apăsa, a copleși, a
jigni.
Nyomasztó, a. apăsător, copleșitor,
ingreunătos',. jignitor.; anevoios.^
Nyomat, v, a tipări, a publica, a îm-
prima (o carte); - , 9. tipăritură;
lip, tipar.

Nyomaték

536

Nyomozás

Nyomozatlan

537

Nyughatatlan

Nyomaték, ». 1. supragreutate; pond,
.greutate; 2, accent; tărie, vigoare,
emfază, energie; 3. (chirurg.) com-
presă, fâșie.
Nyomatékos, a, energic, viguros, im-
portant; accentuat; —an, «óv. ener-
gic, cu emfază.
Nyomatéhoz, v. a accentua, a intona,
a da însemnătate.
Nyomatékszócska, », particulă em-
fatică.
Nyomattyú, ». 1. pumpa, pompă, tu-
lumbă; teasc, presă; 2. clanță (la*
pușcă?.             .1
Nyomban, aóv. pe loc, îndată-, pe
dată, la moment, numai de cât, cât
dai în palmi.
Nyomból, ». duoden.             ;

Nyomda, ₉. tipografie, imprimerie;
presa? teasc; —betűk, litere de ti-
par,- tipuri; —festék, coloare de
tipar.
Nyomdai, a. de tipografie, tipografic.;
     ügyvivő, șef “, conducător de ti-
pografie, factor
Nyomdapapir, ₉, haitié de tipar.
Nyomdász, s. tipograf.
Nyomdászat, ». tipografie, presă, im-
primerie.

Nyomdatulajdonos, proprietar de
tipografie.
Nyomdavezető, ₉. conducător =-, șef
de tipografie, factor.
Nyomdazsengek, pl. ₉. prime pro-       țu-un//, nvuwa, t/iwib,
duete de tipar, primiții de =-, incu- amărit, calic, prăpădit; nenorocit;
nabile,                          , nemernic.

Nyomdok, ₉. urmă, pas, vestigiu.
• Nyomdokol, v. a umbla pe urma
cuiva, a urmări.
Nyomdos, v. a apăsa, a strînge
(mâna).
Nyomint, Nyomit, v. a nitedi, a
pipăi.
' Nyomjelez, v. a trasa, a pune semne.
Nyomkod, v.,a apăsa, a strlnge; a
copleși, a împinge des.
Nyomó, a. apăsător, copleșitor, ^căl-
cător ; de tipar, de teasc, de presă,
de imprimat.
Nyomódik, v. a se apăsa, a se tescui; a
se tipări, a se Imprima; a se strînge,
a se îmbulzi.
Nyomogat, v. a pipăi; a călca, a apăsa ;
a teșcui, a tipări des.
Nyomógép, ₉. presă; teasc; mașină
de compresiune.

, Nyomókád, ». vds de călcat (st
guri).
Nyomómű, ». 1. tipăritură; lucru
teasc, lucru de_presă; 2. mașină
compresiune.
Nyomon, aóv. pe urmă; la moment,
numai de cât, pe dată; —járó, ₉.
consequent.                    '■
Nyomor, •>. miserie, ticăloșie; cala-
mitate, nevoe, năcaz; plagă.
Nyomorék, t>. ciung, olog, cKilav,
schilod, slut; neputincios, invalid.
Nyomorg, v. v. Nyomorog.
Nyomorgás, ». ticăloșie, viață tică-
loasă; vegetare; canonire, căznire.
Nyomorgat, v. a chinui, a necăji, a
șicana, a tortura, a canoni, a căzni.
Nyomorít, v. 1. a (s)chilăvi, a ologi,
a sluti, a ciungi; 2. a tuina, a ni-
mici, a sărăci.
Nyomorodik, v. 1. a s# căzni, a se
necăji; 2. a sărăci, a ajunge la
sapă de lemn; a trăi o viață tică-
loasă; 3. a se bolnăviră se sluti.
Nyomorog, v. a- se căzfij, a trăi, a



calici, a fi sărăcăcios, « în miserie,
în nevoe.             ’
Nyomorú, a, Nyomorúan, aóv. slut,
olog, schilav; miserabil, ticălos, săr-
man, sărac; "nevoiaș, amărît.
Nyomarád, o. prăjină de car, rudă

de cár.
Nyomorult, Nyomorultan,. aóv.
miser (abil), ticălos, ticăit; nevoiaș,



Nyomorultul, Nyomorán, aóv. v. Nyo-
morultan.
Nyomorúság, s miserie, ticăloșie, .ne-
norocire ; calamitate; nemernicie.
' miserabUitate; cifra sărăcie cl
■ciucuri; v. Nyomor.
Nyomorúságos^ a. ticălos, jalnic,
amărit, de plâns, calic; —an, aóv.
ca rai de el, ticălos, amărit.
Nyomós, a. interesant, considerabil,
important, ponderos.
Nyomós bit, Nyomósít, v. á face intere-
sant, a da importanța, a da însemnă-
tate.
Nyomósság, ». importanță, însemnă-
tate; ponderositate, greutate.
Nyomoz, v. a urmări, a cerceta, a
face investigare, = perchisițiune; a.
inquira, a scruta, a scormoli.
Nyomozás, Nyoraozât, ». urmărire;

cercetare, perchisițiune; inchisițiune;
investigațiune; instrucțiune (judecă-
torească) ; anchetă.
Nyomozatlan, a. neurmărit; necerce-
tat* neinvestigat.
Nyomozgat, ᵥ. a cerceta, a urmări,
a se informa.
Nyomozó, ₉. investigator, cercetător,
explorator; ok—, a. critic, prag-
matic.
Nyomozóiévá, ». carte de urmărire,
ordin de persecutare ; semndlament.
Nyomszélesség, ». lărgimea pasului,
= urmeu

Nyomtalan, a., Nyomtalanul, abv.
fără de *urmă, fără a lăsa urmă.
Nyomtat, v. 1.. a tipări, a imprima
(o carte) ; 2. a triera, a călca '


(ce-

reale); v. Sajtok.

Nyomtatás,.1. tipărire, tipar, im-
primare, tescuire; 2. trierat,
blătit (de cereale).

îm-

Nyomtatási költség, ». spese =, chel-
tuieli de tipar.
Nyomtatók, ». 1. adaos, suprapond;
țpc, cumpăneală; 2. balastă, sabură,
încărcătură de năsip pe năi.
Nyomtató, ». 1. tipăritor, tipograf;
2. trier ător (de cereale); 3,'sufior
(la organe).
Nyomtatófesték, ». v. Nyomdafesték.-
Nyomtatvány, ». tipăritură, impri-
mat; probă de tipar, copie, model.
Nyomúl, v. a se îmbulzi, a se în-
ghesui, a se îndesa; a petrunde,
a străbate, a năvăli, a merge îna-
inte.
Nyomvad, v. a peri, a se pipernici,
a vesteai (de apăsare); a împili ; a
se turti.
Nyomvadt, a. amărit, impilit, turtit,
pipernicit; apăsat.
Nyospolya, ». moșmoala, mișculă.
Nyoszolya, Nyoszolyó, ». pat, talam,
  crabat; —leány, ». drușcă, para-
  nimfă, soră de mireasă.
Nyő (Nyövök), v. 1. a învechi, a po-
  nosi, a destrăma, a purta, a terfeli
  (o haină); 2. a smulge (cânepă).
Nyöfög, v. v. Nyefeg.
Nyög, v. a geme, a ofta.
Nyögdécsel, v. a gemi, a ugité, a gon-
  gtini (porumbul), a sc seânei (eo
  pilul).
Nyögdel, v. a geme, a ofta des.
Nyögés, o. gemet, geamet; gongonire.

Nyokken, v?v. Nyekken.
. Nyőstény, v. Nőstény.
Nyöszörgés, bocet, bocitură, scân-
cet, vaet; miorlăit ; schiaunat.
Nyöszörög, v. a se scânci, a se căoi, a
se văeta, a se. Soci ; a miăuna (mâță);
i a se schiăuna (cânele).
Nyövés, o. ponosire, terfelire, tocire,
învechire; smulgere.
Nyövik, v. a se smulge (cânepa); a
se toci, a se ponosi, a se terfeli, a
se rpade, a se destrăma.
Nyugágy, ». pat de vdihnă, = de re-
paos, canapea.
Nyugalmas, «„ Nyugalmasan, oóv.
liniștit, de odihnă, de repaos; calm,
pacinic, tăcut.
Nyugalmaz, v. a pensiona.
Nyugalmazott, «. pensionat, în. re-
tragere.
Nyugalom, ». odihnă, pace, răgaz, re-
paos liniște, tăcere.; pausă; lelki
—, liniște sufleteasca; örök —, re-
paos etern, odihna vednică, moarte ;
— ba megy, -r-ba vonul, se pensio-
nează, se retrage ; — ba helyez, pen-
sionează; —ra tér, se retrage.
Nyugaszt, Nyugasztal, ᵥ. a liniști, a,
alina, a astâmpăra; a mulcomi, a.
ușura, a domoli, a calma; Isten
nyugasztalja! D£eu il odihnească,
= îl. ierte.
Nyugasztalâs, ». ușurare, alinare,
mângâiere, repausare, odihnire.
Nyugat, ». apus, vest, occident; sfin-
țitul soarelui.
Nyugati, 5. apusean, vestic, occiden-
tal ; — egyház, biserica apuseană,
= catolică; — szertartás, rit latin.
Nyugdíj,.», pensiune, pensie (de re-
tragere) ; — alap, fond de pensiune.
Nyugdíjas, ». pensionar, pensionat,
pensionist.
Nyugdíjaz, v. a pensiona, a pune în
pensie, a trtce în pensie.
Nyugdíjazás, ». pensionare.
Nyugdíjazott, pensiorat, pensionist.
Nyugdíjilletmény, Nyugdíjjáradék, o.
taxă de pensiune, tangentă de
Nyugdíjképes, Nyugdíjra jogosított^
a. cu drept de pensiune, îndreptățit
la pensiune.                (odihnă.
Nyagév, ». an de concediu, -an—de
Nyughatatlan, «. neliniștit, nerăbdă-
tor, impacient; neastâmpărat, fbuciu-
. mat, zglobiu; agitat.

          Nyughaiatlankodik

Nyughatatlankbdik, t>. a*fi nejiniștit, Nyugtató, a. liniștitor, pa cinic, mut
a fi neastâmpărat, a se sbuciuma, a comitor, *alinător.             j

  se agita, a șe neliniști.
Nyughatatlanság, 0. neliniște, neastâm-
  păr, neodihnă.              [repaos.
Nyughely, 0. loc de odihnă, = de
Nyűgjei, 0. pausă.
Nyugodalmas, ₐ. v. Nyugalmas dc/.
Nyugodalom, o. ». Nyugalom.
Nyugodt, a. liniștit, tăcut, calm, aii?
  nat; odihnit, recreat; —r lélekkel,
  cu consciință liniștită. >
Nyugodtan, afo. liniștit, calm, cu \
  sânge rece.
_ Nyugodtság,liniște, c almitat e, sânge
  rece, seriositate.
Nyugóra, tu oară de repaus, tâmp de
  recreațiune, răgaz.
Nyugoszt, v. v. Nyugaszi.
Nyugosztaló, a. liniștitor, mâ^găitor.
Nyűgöt, t>, v. Nyugat.
Nyugott, a. v. Nyugodt.
Nyugovás, ». v. Nyugvás »cl.
Nyugpénz, o. pensiune, pensie.
Nyugpénzes, a. pensionar, pensionat,
pensionist.
Nyugpont, o. razîm, punct de eqxd-
libriu, = de greutate.
Nyugszik, v. 1. a se odihni, a hodini,

  a pausaa durmi; a apune, a
sfinți (soarele); 3. (vmin), a se ră-
zima pe, .a se basa pe; nem hagy
nyugodni, nu-l dă răgaz, nu-*l lasă
sa odihnească; itt — N. N., aici
odihnesce N. N.
Nyugta, í. chitanță, qui( e)tanță.
Nyugta, o. (nyugtom, nyugtod....
etc.), liniște, odihnă, pace, răgaz,
stare; nincs n'are stare, riare
răgaz; nyugtán dicsérd a napot,
urma alege.
Nyugtalan, a. neliniștit, neastâmpărat,
agitat, turburat.
Nyugtalanít, v. a neliniști, a agita,
a turbura, a sbuciuma; a conturba.
Nyugtalankodik, v. a se neliniștita
n'avea pace, a riavea stare, a se
sbuciuma, a se agita; ase scânci.
Nyugtalanság, 0. neliniște, neastâm-
păr, neodihnă; agitațiune, sbuclu-
mare.
Nyugtán, 0. statică.
Nyugtat, v. 1. a liniști, a astâmpăra,
a calma, a mulcomi, a alina, a
mângâia; 2. a chita, a achita, a da
chitanță.

Nyúl

Nyúl 539 Nyűgöz

538 '

I Nyugtat vány, chitanță; atestat, ceri
tificat.
Nyugtatványoz, ». a chita, a achitcA
a da chitanță, = certificat, a (a) textil
(primirea).                          1
Nyugtátványul, afo. soldat, achiiaA
(cambiu).                            1
Nyugtóz, v. a chita, a achita, a teșiși
primirea; a da chitanță.            ||
Nyugtér, ®. terasă; podișul' (la w
scară), chlaloare.                  jl
Nyugton, aóy. liniștit, în tignă,
pace, odihnit.                       9
Nyugvás, a. 1. pausare, repausarejB
odihnă, liniște, pausă; răgaz^
2. popas, stațiune; 3. opunere
soarelui).                          9
Nyugvó, a. care se odihnesce, cari
pansează; basat, razimat; a najfl
—rajár, soarele e spre apus; —rda
dobol, bate toba de retragere, = rtM
repaos.                             J|
Nyújt, «. 1. a întinde, a oferi, aprell
senta, a da; .2. a întinde, a dilata9
a lărgi, a lăți; 3. a lungi, a trag^ț
a trăgăna (vorba); 4. a suci, a întindem
(aluat).                            9
Nyújtható, a. dilatabil, ductil,
sibil.                              ‘ 9
Nyújtó, o, 1. sucitoare, subțietoayăt
(de aluat); 2. oiște, inima (de
car) ; — deszka, curpător; —fa, /<l9
căleț, (lemn de) sucitoare; 3. (girnnfl^
drug fix; —henger, vălătuc, mân^H
gălău, rol; —jel, semn circonfiex,^^
— kalapács, măiug, baros, ctbcu|9
(de bătut ferul) : — mű, mașină dM

întins metale; —pad, priciu. |
Nyújtogat, a. a întinde a lungi, a trage^
a trăgăna des.
Nyújtott, a. întins, dilatat; extins, i
Nyújtotta ág, 0. întindere, dilatare, exl
tensiune; lungime, durată (a uhÂ
vocale).                          J
Nyújtózik, Nyújtózkodik, v. a se M
tinde, a se lungi, a se da lenei,
se da trândăviei.                 >
Nyújtóztál, v. g, întinde, a lungi,
trăgăna, a lăți.                '
Nyujtvány, », pelungire, întindere^
adaos; v. Beadvány.               3
Nyúl, v. a întinde mâna după, a.sș
întinde, a se „atinge de, a pune mână
pe; ne — j hozzá! nu te atinge de

el, lasă-l în pace; fenyițo eszkö-.
zökhöz —, a recurge la mijloace
coercitive.
Nyúl, ». iepure, șoldan; disznó —ja,
iepurele de la porc; véletlen bo-
korban gyakran —- fekszik, nu sci
de sub care tufă sare iepurele.
Nyúladozik, ». a se întinde, ă se to-
lăni; a se ridica în vîrful dege-
. telor.                       ■
Nyulajak#d. buza crepată (ca la
iepure).
Nyúlánk, a. 1. svelt, deliu, gigătâ, ră-
sărit la stat, sul eget, subțietee, ivi-
lieliiu; 2. întins, lungăreț.
Nyulaprólék, a. șoldan,puiu de iepure;
borș poros —, ostropaț, pacea de
iepure.
Nyulárnyék, ». (âot.) spar(an)gă, spa-
ranghel (Asparagus).
Nyúlás, loc de iepuri, revir de
iepuri.
Nyulâsz, v. a vina iepuri; —> t>. vi-
nător de iepuri; — at, vînat de
iepuri.
Nyúlbör, t>. piele de iepure.
Nyúlcimer, $. picior de iepure, șold
de                           [iepure.
Nyúlcsapa, Nyúlcsapás, d. urmă de
Nyiilcsüd, o. săritură minciună de
iepure.
Nyúlderék,spinare de iepure.
Nyúlékony, dilatabil, ductil.
Nyúlfark, n. 1. coadă de iepure;
2. (fot.) ferfeniță, catifeluță.
Nyúl fi, “j. șoldan; puni de iepure.
Nyúlfű, a, (fotâ) lăptuca iepurească.
Nyúlfülholgyomál, t>. (fot.) ochiul șer-
pelui, aurica.
Nyúlhamarjaj o. săritură de iepure,
  minciună de
Nyúlhát, a. spinare de iepure.
Nyúlherefű, &. (fot.) trifoiu iepuresc.
Nyúlik, v. a se întinde, a se. lungi.
Nyúlnyom, ». urma de iepure.
Nyúlós, a. 1. bălos, lipicios, care se
  întinde (vin) ; 2. mlădios, vînjos.
Nyólósodik, y. a se întinde, a se
  strica (vinul).
Nyúlpecsénye, o. friptură de iepure.
Nyúlperje, 0. parășin, tremură-
  toare (Briza).
Nyúlrekettye, 0. (fot.) dobru, dobri-
  șor, drobiță (Genista tinctoria).
Nyúl saláta,* 0. (fot.) snșaiw, salată
  de câmp.

Nyúlserét, 0. alice mărunte, șireturi
de iepuri. '
Nyúlszívű, a. fricos, mișel, mârșav;
timid, slgb de înger.
Nyúlszökés. 0. săritură de iepure.
Nyúlteteín, 0. botfa, iepure (boală de
picioare la vite).
Nyúlvadászat, 0. vânătoare dé iepuri.
Nyúlvány, 0. 1. proeminență, eșitură;
prelungire; 2. șir de dealuri (in
poalele nunților).
Nyurga, a. slab, sec, macru, slăbă-
nog; subțire, ivilichiu.
Nyurgul, ». a scade, a slăbi, a se subț<e.
Nyuszt, 0. (zoo!.) samur, nevăstiijcă
zibelină (Mustela zibelina); —bőr,
blana de samur; —menyét, (zool.)
jder, belchiță (Mustela martesj.
Nyúz, v. 1. a jupui,. a despola, a
beli, a trage pielea; 2. a înșala, a
căptuși, a jumulvî,
Nyúzás, 0. despoiare, jupuire, vexa-*
țiune.
Nyuzga, a. ». Nyurga.
Nyúzó, 0. 1. belitor. jupuitor; par-
lagin, hoher; 2. fy. înșelător, beli-
tor, tragău; — gébics, coțofana de
munte; — hely, zalhana, loc de be-
lit; — inas, sluga hingherului, =
parlagiidul; — taliga, cărucioara
hoherului, = hingherului.
Nyúzott, a. belit, jupuit; — hús,
hanț, mortăciune.
Nyű v. 1. a smulge, a culege (câ*
nepă); 2. a terfeli, a purta, a po-
nosi, a învechii
Nyű, 0. vierme; rima, strepede;
vespe; —fészek, cuib de venni; =
de vespl; —fu, (fot.) buruiana de
leac.
Nyűg, 0. cătuși, fiare, pledeca; sar-
cină, greutate, belea, nevoe, necaz,
supărare, șicana, cruce.
sNyüglŐdés, 0. chinuri, necazuri, și-
cane, vexațiuni.
Nyűglődik, Nyügölődik, v. a se tor-
tura, â șe chinui, a se necăji, a se
trudi, a se sbuciuma; a incomoda,
a conturba.
Nyűgös, a. 1. legdt in feare, infera
cat, încătușat, robit; 2. incomod,
preste mână, inoportun; — gyer-
mek, copil neastâmpărat, ~ reü.
Nyűgöz, a. 1. a lega in feáré, â încă-
tușa, a fereca; 2. a incomoda, a ge-
na, â fi preste mâna.              ' x

Ny üst

540

Odább

                                                                                               Odaenged 541                          Okmáslai.

Nyüst, d, i.ițe (la stativă) ; 2. uruioc
- (la țesut).
Nyüstöl, v. 1. a trage firele prin ițe;
  2. a bate lela, a hoinări, a ștren-
  gari} 3. a purta, a terfeli, a strica,
  a învechi.
Nyüszög, Nyöszörög, v. a se scânci,
  a se căoea, a se schiăuna; v. Nyö-
  szörög.
Nyütt, a. purtat, învechit, ros, pono-
  sit, terfelit.            *
Nyüved, a se roade, a se subția, a
  se toci, a se ponod.
Nyüves, a. plin, de vermi, maluros,
  sermenos, cu strepede.
Nyüvés, ». 1. smulgere, culegere (de

©

Ö. = olvasd, veffi.
Ó ’ ah! o!
Ó, a. vechili, antic ; betrân ; învechit;
  —bor, vin vechiu; —kor, evul ve-

  ₜchiu, anticitate.
Ó, v. a apăra, a scuti ; v. Óv, 9cl.
O-áros, 9. anticar, antiquar.
Óbégat, v. a se văeta, a se jelűi,
  se tângui, a se boci, a lamenta.
Oboa, 9. uncie (măsura).

a.

Obsit, 9. demisiune, demisionai, con-
  cediu (de la miliție); — ot ad vki-
  nek, da cuiva pașaport, = răvaș de
  drum, dă drumul.
Obsitos, î. soldat demisionat.
Ó-Buda, 9. Buda vechie.
Qceán, 9. ocean.
Ocsál, v. y. Ócsárol.
Ócsálkodik, v. a critica, a desprețui.
Ócsáíkodó, 9. criticastru.
Ócsátkodik, v. a critica, a căuta
  scăderi, a desprețul.
Ócsárlás, 9. mustrare, dojană, criti-
  care, desprețuire, micșorare, depre-
  tiare, reprobare.               ș
Ócsárló, d. defăimător, dojenitor,
desprețuitor, micșorător, hulitor;.
critizătgr.
ócsárol, v. a mustra, a dojeni, a de-
făima, a huli, a reproba, a critica,
A desprețui. .
Ócska. a. vechiu, învechit; purtat,
ponosit, deșirat.                     1
Ocsmány,». unt, diform, pocit,

cânepă) ; 2. purtare, subțiere, pono-
sire(de haine).
Nyüvesedik, v, a se vermenoși, a se
umplé de vermi.
Nyüvesség, 9. vermenoșie, învermâ-
nare.
Nyüzsgés, o. furnicare, bâjbăire, mi-
șuire, vermwire; —forgás, mișcare,
zgomot.
Nyüzsög, v. 1. a furnica, a bâjbăi,
a fojgăi, a foi, a vermui, a mișui;
2. a n’avé stare, a nu-’și a fia locul,
a fi gâdilit de ceva.
Nyüzzög, v. a fonf ăi ; a vorbi pe nas,
a bolborosi.








dos. uriciós; spurcat, scârnav, ne-
curat; murdar ^obscen, scârbos. .
Ocsmányit, v. ^murdări, a șcârnăvi,
a spurca; a sluti, a diforma.
Ocsmânykodik, a face lucruri
urîte, a vorbi lucruri obscene; a
se desfrîna, a se scâmăvi.
Ocsmânyodik, a se face ürít, a
se poci, a se diforma.
Ocsmányság, 9. undiine, slutenie,
schi!o denie; grozăvie, ? diformitate; *
spurcăciune, scârnăvie.
Ocsmányú), abv. ürít, pocit, scârbos, '
ᵣgrozav, ticălos.
ócsó, a. v. Olcsó sd.
Ocsú, ». curaturi, direseturi; codină,
rosături, fărămituri.
Ocsúdik, v. a se deștepta, a se trezi,
a se desmeteci, a-șt veni în ori.
Oda, abv. (hová ?) acolo, colo; — lenni, .
a fi dus, a fi absent; a fi pierdut;
- vagyok, sum pierdut, e vai de
mine; —van, e dus de acasă; e
pierdut; ide—, încoace și incolo;
fixen. forfota, tura-vura, pe id pe
colea.
Óda, 9. odă.                          '
Oda-adás, 9. dedițiune, re&ignațiune,
abnegățiune; egész —sal, cu trup
cu suflet (din răsputeri).
Odébb, abv. mai încolo, mai departe ;
—áll, o ia la sănătoasa, se duce în
drumu-și; —i, de mai încoio, de
mai la vale!

Odaenged, v. a ceda, a lăsa, a da, a
părăsi, a abandona.
Odaértve, abv. subînțelegând.
Odafel, abv, colo sus, colo de asupra.
Odahagy, ᵥ. a părăsi, a năpusti, a
deșerta (de pe câmpul de luptă).
Odahaza, abv. acasă.
Odáig, ₐbv. până acolo; — van sze-
gény, e cu un picior în groapă
bietul; e sătul bietul.
Odaillik, v. a se potrivi.
Odaítél, v. 1. a adjudeca; 2, a acor-
da (un premiu), a da, a decerne.
Ódal, 9. lăture; pagina; v. Oldal.
Odaki, Odakint, abv. afară, pe afară.
Odalopódzik, ». a se furișa lângă.
Odamarad, v. a zabod, a lipsi, a nu
se înfățișa, a nu veni.
Odamenét, 9. mergere încolo; —,abv.
  la mergerea încolo, mergând. încolo.
Odamond. v. a spune drept, a spune
  adevărul in față.
Odanőtt', a. lipit, crescut.
Odatartozik, v. a se ține de acolo, a
  aparține acolo.
Odavaló, a. de acolo; compatriot,
   consătean.
   Odavesz, v. a pieri, a se pierde acolo.
  Odavetődik, v. a se abate pe acolo,
  a se duce (în străini).
   Oda-vissza, «év. încolo și încoace,
   turretur.
  Qdébb, abv.ₜ v. Odább 9cl.
   Ódivatos, Ódivatú, a." de modă , ve-
   chie, învechit, óbsólet; patriarchal;
   de pe vremea strămoșilor.
   Ódon, a. antic; vechiu. străvechzu.
  Qdondász, 9. anticar.
   Qdonság, 9. anticitate, antichitatea
   Ódonszerü, a. antic, vechiu.-
   Odor, 9. grota, peșteră, bârlog, lizu-
   nie; —mű, 9. (lucru) grotesc; v.
   Odú.
   Odros, a. găunos, scorburos, găvănat;
    V. Odvas.                        •
   Odroz, v. a scobi, a găcani.
   Odú, x peșteră, birlog, vizunie;
    grotă, scorbură (in lemn).
   Odvas, a. găunos (dinte) ; scorburos,
    bortos, cu găuri.
   Odvasodik, v. ă se găunoși; a se
    borțoși, a se găuri.
   Odvaz, v. a găunoși, a găuri; a gă-
    ,vani, a scobi.
   Ódzik, v. a se deslega (limba).
   Oh ! Oh ! o! ah ! ei! vai!

Óhaj, 9. dor, dorință, poftă.
Óhajt, v. a dori (ferbinte), a fi fără
răbdare, a pofti.
Óhajtandó, a. de dorit, de poftit.
Óhajtás, 9. dorință, po ’tâ, dor.
Ohajtómód, 9. modul optatio.
Qhajtozik, v. a se dori, a se pofti.
Óhatatlan, a. inevitabil, neapărat
fără înconjur.                     ’
Qhétozik, v. a g^me, a ofta.
Óhitű, a. ortodox; răsăiitean, de
ritul grecesc.                     ⁱ
Ok, .9. 1. causă, pricină, motiv;
2. îndemn, temeiu, ansă, motiv, cu-
vînt; 3. vină, culpă; 4. prilej, oca-
siune; döntő —, motiv decisiv;
indító —, îndemn, motiv; ő az
— a, ei e de vină, el poartă vina;
—át adni vminek, a motiva, a preda
motivele; alapos —a van rá, are
Utotiv fundat pentru ceva; példá-
nak —áért, spre exemplu, de
—ot ad, (szolgáltat) vmire, dă ansă
la, dă prilegiu; mi — ból, din causa,
pe motivul că; okkal-móddal, cu
minte, cu cumpăt; — nélkül, înză-
dar, de jeaba, îndeșert; nem — nél-
kül, nu fără cuvint, nu fără temeiu.
Okaj 9. oca (măsură turceasca,x
     pun^Li).
Okád, v. a vărsa (din gură), a voma,
a bori, ă scuipa.
Okadatol, v. a motiva, a argumenta,
a sprigini cu motive.
Okadatolt. Okadătos, a. motivat, ín-
. teméiat, basat.
Okádék, 9. vomatură, borítura.
Okádhatnám, v. a veni greața, a mi
se învălui să vers.
Okadó, a. causal, causativ.
Okádozik, v. a vărsa, a voma mereu.
Okbeli, a. causal; —ség, 9. cauzali-
  tate.
Okfejtö, a. pragmatic.
Oki, a. Okilag, abv. causal:
Okirat, 9. document* hrisov, uric,
Okiratilag, abv. cu documente, pe
basă de documente:
Ókismereí. 9. etiologie.
Oklevél, 9. 1. diplomă; 2. document,
* hrisov, uric.
Okleveles, a. diplomat, cu diploma.
Oklevéltan, 9. diplomatica.
Okmány, 9. document ; v. Okirat.
  Okmányol, ᵥ. a instrua (un act).
  Okmáslat, 0. metonimie.

Oknélkül

542

Ólálkodik

Ólálkodó ,          543             Oldaloz

Oknélkül, áóv. Oknélküli, a. fără
motiv,, fără causă, fără temeiu,fără
pricină, în dar, de geaba.
Okol, v. a învinui, a învinovăți, a
acusa.
Ó-kor, a. evul vechia; anticitate.
Okos, a. Okosan, «óv. cujninte, pri-.
ceput, isteț, inteligent, prudent, în-
țelept ; judicios, raționabil, logic;
—abbat nem tehettem, mai bine
n'am putat lucra.
Okosdi, «. sfătos; arogant, obraznic.
Okoskodás, d. 1. silogism, rațio a'
mentaroganță, sfătoșare.
Okoskodik, v. 1. a raționa, a subti-
lisa, a deduce, a conchide, a. con-
clude, a cugeta ; 2, a se face sfătos, a _
resona.
Okoskodó, a. silogistic; rezonator;
—a. v.. Okosdi.
Okosodik, Okosúl, v. a se cuminți, a
se înțelepți, a se face priceput, a
prinde minte.
Okot szolgáltat, v. a da ansă, a da

  prüej, a da nascere, a da ocasiune.
Okoz, v. í. a causa, a pricinui, a
cășuna, a provoca; 2. a învinui; v.
Okol.
Okozat, â. efect; urmare, consequență,
  impresiune; causat (logică).
Okra, 9. ocru, brocîu.
Okság, í. causalitate; —i viszony,
  raport de causalitate.
Okszerű, a. Okszerűleg, abv. rațional,
  raționabil; înțelept, cu minte. *
Okszerűség, o. causalitate.
Okszerűtlen, «. nerațional, irațional.
Oktalan, a. nerațional, tară minte;
nebun; absurd, paradox(al); fără
basă, nemotivat.
Oktalankodik, v. a face nebunii, a
  face năucii. '              ,
Oktalanodik, v. a se năuci, a se
  zăpăci.
Oktalanság, 0. prostie, lucru fără
  minte, neghiobie, nerozie, gogomănie.
Oktalanúl, abv. fără minte, fără cap,
nebunesce; fără pricină, fără motiv,
fără causă.
Oktat, v. a instrua, a învață, a da
  lecțiuni.
Oktatás, 0. instrucțiuni, învețămînt;
  —tan, didactică.
Oktató, a. didactic, instructiv; —, 9.
  dascăl, docent, învețător, institutor;
• v. Tanítód

Október, 0. Oetobre, Brumarel (lunăÂ
Oktondi, a. simplu, prost, neghiob^,
nătâng, năuc, idiot; naiv. ]
Oktondiság, a. simplicitate, prostiei
gogomănie, hebeucie.'               1
Okul, v. a prinde minte, a căpătai
minte, a se cuminți, a învăța. |
Okúi, aóv. ca motiv, ca pricină, cof
causa.                              J
Okvetés, 9. obiecțiune, dificultate;]
—tan, topică.               -       1
Okvetetlen(ül), Okvetlen, abv. negrei
șit, nesmintit, de bună seamă, del
i sigur, neapărat, neamânat; absolut^
i peremtoriu.                       |
Okvetetlenkedés, 0. spirit de cârcîo^
curi, dcălire, cârtire; incomodare!
insolență:                          3
Okvetetlenkedik, v. a cicăli, a face car A
cote; a face prostii, a face neghiobii A
a se purta insolent.                |
Qkvetetlenkedő, 9. cârcotaș, cicălitorA
Ol, 9. staul, ștaur, grajd, poiată ;|
coteț (de porci). "                 1
Oláh, 9. român, rumân, valah; —, «J
românesc, valah; v„ Román. |
Oláhecet, 9. oțet de mere (pădurețe).^
Oláhország, 9. Teara Româneasca,%
România.                            J
Oláhosít, v. a romaniza, a valahisa.'
Oláhósodik, v. a se romaniza, a sel
valdhiza.                           1
Oláhúl, abv. românpsce.
Oláhvirág, 9. (dvt.) călinică, calce,
hilimică, galbinele (Galendulaj. 1
Olaj, 9. ölem, uleiu, oleti ; tűzre—at^

önteni, a pune uleiu pe foc.
Olajág, d. ramură de măslin, = dejj
- °^v’                   ■           ' n
Olajbogyó, 9. măslină, olivă; — szín, 3
măsliniii,                         '■ J
Olajfa, â. măslin, oliv; oleastru;^
olajfák hegye, muntele măslinilor, - 3
olivetului. - .             -
Olajfestés, a. pictură ín uleiu.
Olajkép, 9. tablou in uleiu.          J
Olajos, a. uleios, öleit, cu oleiu; —, 3
o. oléier; — edény, vas cu uleiu. j|
Olajoz, v. a ulei, a ölei, a. unge cu 3
oteta.           /
Olaj șotii, 9. teasc de uleiu.          |
Olajszín, 9. culoare cu oleiu; ₐ. jj
oliv, măsliniu.             *
Qlajütő, d. piuă.                      |
Ólálkodik , ᵥ. a pândi, a sta la pândă, ;|
a urinări pe ascuns, a spiona. 3

Ólálkodó, a. 1. șiret, viclean ; perfid,
fals, clandestin, răutăcios; 2. târâ-
tor, încet, lent.
Ólálkodva, a- pe furiș, intr’ascuns,
pândind, încettiptil.
Olasz, 9. Italian, talian; —, a. itali-
enesc, tălienesc; —dió, nucă (mare) ;
- fal, paravan, părete spaniol;
blinda (paravan la iortificațiuni);
— fedél, coperiș plat; — fogás,
practică italiană; — gesztenye,
maroană ; —hon, Italia; — honi,
a. italienesc, din Italia; — káka,
(âot.) finul cămilei, crin de baltă,
roșățea, belșiță'(Bulomus); — ka-
kukfu, (fot.) cimbiișor, lămâiță;
     kapor, (fot.) săcărea de grădină,
anison dulce, chimin dulce, molotru
(Phoeniculum vulga. e); — káposzta,
(&rf.) varză albă; —laska, maca-
roană; —lapú, (iot.) articiocă, an-
ghinară de Italia; — ország, Italia.
Olaszos, a. italian, italienesc; —an,
abv. italienesce.
Olaszpinty, î. (zooh) cintez galbin.
Olaszrántotta, 9. pl. ochiuri de ouă.
Olaszs.zölő, 0. strugurași, stafide.
Olasztészta, 9. prăjitură cu unt.
.Olaszúl, abv. italienesce.
Olcsit, v. a ieftini, a scade prețul.
Olcsó, a. Olcsón, abv. ieftin, cu preț
  scăzut.
Olcsói, v. a se ieftini, a scade
  prețul.
Olcsóll, v. a ținea că e ieftin.
Old, v. 1. a deslega, a desnoda, a
  desface, a desprinde; 2. a. deslega,
  a resolva (o problemă) ; 3. a di-
  solva, a topi (în apă) ; 4. a gâci
  (o cimilitură); 5. a deslega, a ab-s
  solvă (de pecate); kereket —, 1.
  a despiedeca roata; 2. a lua talpa,
  = la sănătoasa.
Oldal, 9. 1. lăture, parte; aripa,
flanc (la armată); pagină, față (la-
carte); loitră, scărigă (la car)
coaste (la animale); hátsó —, do-
sul (paginei), verso ; reversul (me-
daliei) ; vendég—, prăjină de car,
rudă de =; fúrja az —át, îl gadi-
lesce, îl mustrează {consciința);
descopere un secret; az ^ellenség
. —ába țpini, a ataca inimicul din
fianc; —bă Tők, dă itâ ghiont în
coasta.
  Oldalág, 9. linie laterală (la genea-

logii). i —beli, a. colateral,, din
linie laterală.
Oldalagos, ©. lateral, secundar.
Oldalállás. 9. posiție in flanc.
Oldalas, 9. coaste (dé porc etc.) co-
stițe; —sült, coaste fripte.
Oldalaslag, Oldalast, abv. din lătuoi,
alăturea, în flanc, indirect.
Óldalbalpkés, 9. ghiont în coaste.
Oldalborda, ^, i. coastă; 2. fam.
soție, consoartă.
Oldalcsapás, ₃. 1. lovitură oblică, atac
din flanc; 2. fám. aluziune, lovitură
indirectă.
Oldalcsont, 9. coasta.
Oldaldeszka, 9. zcândiifă de margine.
Oldaldöfés, 9. ghiont în coate.
Oldalék, 9. flanc, aripă (a armatei).
Oldalékol, v. a apăra flancul. ,
Oldalékos, a. cu flanc, flancat, cu
aripă.
Oldalfájás, 9. durere de coaste, jun-
ghiu.
Oldalfájós, a. cu durere de coaste,
  cu junghiuri.
Oldalfal, 9. părete lateral.
Oldalfedezei, 9.. acoperire din flanc.
Oldaifegyver, 9. sabie, spadă, (s )pan-
  ganet.
Oldalfélt, aóv. alăturea,, în flanc.
Oldalg. v. v. Oldalog.
Oldalgás, 9. mergere alăturea; mer-
  gere vntr'o lăture, = la o parte; șo-
  văire, înconjur.
Oldalgós, a. Oldalgósan, abv. pieziș,
  oblic, înclinat, strâmb; ponciș, chio-
  riș.
Oldaljegyzés, Oldaljegyzet 9. notă
  marginală, glosa. :
Oldalkép, 9. profil, vedere laterală.
Oldalköz, $.1. loitrar; 2. epigastru;
  stomâh.
Oldalküszöb, ușcior, tarac.
Oldallap, o. față, pagina; față late-
  rală.
Oldallépcső, 9. scara =, drepte late-
   rale.
Oldallépés, 9. paș costiș, paș în
   lături.
Oldalmenet, 9. marș de flanc.
Olclalmozdnlat, 9, mișcare în~flanc.
Oldaínyilallás, 9. junghiu (în coasțe).
Oldalpg, v. a merge strâmb, a merge
Hăitiș fl= tăturișl ""    ' '
  Oldaloz, v. a coti; a flanoa; a
   merge în flancă; a pagina.

Öldalörökös           544

Oldalörökös, 9. clironom din linie la-
terala, moștenitor colateral.
Oldalrajz, o. profil; plan în profil.
Oldalrokon, 9- ruda din linie late-
rală, consângean.
Oldalról, abv. din o lăture, din o
parte.                     [tectură).
Oldalszárny, a. aripă laterală țarchi-
Oldalszegvény, ordinată.
Oldalszél, s. margine
Oldalszelet, o. cot‘e)let.
Oldalszoba, odae laterală.
Oldalszúrás, o. ghiont în coastă, jun-
giü-
Oldalt, abv. la o parte, alăturea.
Oldalt^madás, o., atac în flanc.
Oldaltámasz, 9. sprijoană, proptea.
Oldaltarisznya, 9. traista de umăr.
Oldaltűz, d. foc în flanc.
Oldalút, strada din dos; cale la-
terală.
Oldalvást, abv. de lături, alăturea.
Oldalvég, o. carne din capul coa-
stelor.
Oldat, a. 1. soluțiune, disolv re, des*
compunere; 2. absoluțiune, iertare;
3. desnodămînt.
Oldatlan, a. nedisolvat, netopit; ne-
deslegat, nedesnodat, nedescurcat,
neresolvat.
Oldhatatlan, a. nedisolvabil; nedes-
legat, nedescurcat.
Oldható, a. âisolubil; descurcabil,
resolvahil.
Oldó, o. topitoare.
Oldódik, Oldódzik, v. 1. a se deslega,
a se desnoda, a se descurca; 2. a
se disolva* a se topi, a se descompune.
Oldószer, o. disolvant doftcrie de cu-
rățenie, purgativ.
Óldoz, v. 1. a deslega, a desnoda, a
descurca; -.2. a disolva, a se topi,.
a solvi; 3. a deslega*. a absolva (de
păcate).
Oldozás, Oldozat, 9. absoluțiune, dez-
legare ; achitare.
Oleânder, 9. (&rf.) (o)leandru, rodo-
dafin (Nerium oleânder).
Ólhídlás, a. podeț (la staul).
Olló, d.,1. foarfece, (pl.); 2. (kecske)
led, , iadă; — ba venni vkit, foarfecă
pe cineva, atacă din doue părți.
Ollófa, o. pilastru de căpriori fia
casă).                     -          !
Ollókötés, o. așezarea căpriorilor la Í
coperiș.                              i

          Olompir

Ollói,'a v. Ollóz.
Ollós, o. forjecar; —, ₐ. cu foar
fece, forfecat; — bogár, (zool.) ure
Chiușă, urechelniță (Forficula).
Ollótalp, 9. cununa coperișuljil,
Ollótlan-rák, 9. (zool.) rac de mar<
(Cancer pagurus).
Ollóttság, 9. pleșuvie, chelie ; căderei
perului.
Ollóz, v. a forfeca, a tăia cu foarfece
Ollózik, v. a făta'(capra).
Olly, con), v. Oly 9cl.
Olmacs, 9. oxidul de plumb.
Olmag, d. plumb calcinat.
Ólmít, v. v, Ólmoz.
Olmos, a. plumbos; plumbifer; —
idő, polei, alunecuș, ghețuș.
Ólmoz, v. a plumbui, a plomba; -—ás,
ᵣ9. pliimbuire; plombare.
Ólom, 9. plumb; sondă de plumb.
hengerelt —, placă de plumb; szir
,—plumb nativ, = curat.
Ólombánya, d. mină de plumb. .
Ólombélyegző, 9. sondă de plumb.
Ólomcukor, 9. sare de plumb, satur
niu (Sacharum Saturni).
. Ólomcsap, 9. sg-ură (la topirea ar
gintului).
Óloméleg, 9. oxid de plumb; szén
savas —, carbonat de plumb, all
,de plumb, știubeciu.
Ólomérc, 9. niineraiu de plumb.
Ólomfényle, 9. galena, sulfur d<
ₜ plumb,.
Olomfoncsor, 9. amalgam de plumb
Ólomforrasztás, 9. înnădire cu plumb
Ólom gélét, 9. șmalț de plumb, litar-
,giriu, masicot.
Ólomkéneg, 9. vitriol de plumb, sul-
fat de =.
Ólomkór, 9., colică saturnină.
Ólomlap, Ólomlemez, 9. placă d
plumb.
Qlommérleg, 9. cumpănă, nivelă.
Ólommész, t>. zgură de plumb.
Ólomműhely, 9. plumbărie.
Ólommüves, $. blehar, coperitor ci
plumb, tinichigiu.
Ólomnemű, a. plumbos.
Ólomoldat, 9. soluțiune de plumb.
Ólomöntés, 9. vărsare de plumb, to
pire de
Ólomöntő, 9. vărsător de plumb.
Ólompecsét, 9. sigil de plumb; —-ei
rakni, a plumbui.
Ólompir; 9. minin, plumb o.iidut.

-Ólomsalak


545

p " Ólomsalak, Ólomsank, 9. sgură de
k plumb.
< Ólomsimító, 9. instrument pentru
     țurtitul plumbului (la ferestrarl).
     Qlomtajt, 9. spuma plumbului.
/ Ólomüveg, 9. sticlă preparată cu
     plumb.
     Qlomváladék, 9. precipitat de plumb.
     Ólomzár, Ólomzat, 9. plombă, plum-
     buire.
     Öloz, v. a băga in *'iul, a mâna în
     staul (tâ).
     Olt, 9. Olț, Aluta (rîu).
     Olt, v. 1. a stinge (foc, var); 2. (te-
     jet^, a inchiega (lapte) ; 3. (himlőt),
     a vaccina, a altoi (de vărsat);
     fát —, a altoi pomi; szemre -—,
     a ocula, a înochla (pomi); szomjat
     —, a stimpăra setea.
     Olta, v. Óta.
     O Ital mattan,   Oltalmatlanúl, abv.
      fără scut, fără sprijin; neapărat,
     nescutit; v. Védetten.
     Oltalmaz, v. a apăra, a ocroti, a
     scuti, a protegla.
     Oltalmazó, 9. apărător, ocrotitor, pro-
     tector, scutitor; mentor; defensor.,
     Oltalom, 9. apărare, proțecțiune,
     ocrotire ; adăpost, asii, acoperemînt,
     scut(iré ); preservativ; —levél, salv-
     conduct.
     Oltár, 9. altar; —asztal, 9. pristol;
-     —fi, 9. paraclisier, făt, sa cristian,
      crâsnic ; ministrant; —fiaskodik, v.
     ministrează.
     Oltáriszentség, 9. sânta cuminecătură,
       eiicharistie.
     Oltárkép, 9. icoana altarului.
     Oltármennyezet, 9. catapeteasmă (la
     altar).
     Oltâroz, v. a aduce jertfă, a face
     slujbă; a sacrifica.
     Oltárszerek, 9. pl. paramente.
     Oltártér, 9. strană, cor (în biserica).
ᵣ Oltatlan, a. nestins (var, foc) ; nein-
k chlegat (lapte); nealtoit (pom).
P Oltó, 9. 1.» chiag; 2. altoitor, vacci-
[     nator; ", a. de altoit-; — ág, a.
       butaș, creangă de altoit; -—anyag, v.
I     materie de vaccinat; —fű, (fiot.)
       sânziana, drăgalcă (Gallium).
      Oltogat, v. a stinge dșs, a potoli, a
stimpăra (setea) ; a altoi; a vaccina
' des.
t Oltógerely, 9. lanțetă de vaccinat, = de
       altoit.

hk Maggar^roniân szótár.

Olvasott


Oltógyomor, 5. chiag, rânza (de ied).
Oltókád, 9. recitoare, cadă de stîm-
perat; = destins (var).
Oltó tapasz,  ceară de altoit.
Oltó teknő, • 9. troacă de stins, « de
recit.
Oltott, a. stins; inchiețjat; — faszén,
cărbuni stinși; —lábú, cu pantaloni
largi, cu șalvari; — lé, aituri,'co-
țoroage, reci, pl.; gelatină; —mész,
var stins (Calcium hydratum).
Oltótű, 9. lanțetă de altoit, ac de îm-
puns de vărsat.                [toare.
Oltóvályú, 9. troacă de stins; răcv-
Oltovány, Oltvány, 9. butaș, ponțișor
altoit, altoiu; — hg,*mlădiță de
altoit, butaș.,
Oltvar, o. v. Ótvar.
Olu, ». scursură; topitură; fluid.
Olvad, v. 1. a se topi, a se disolva ;
a se desghieța; 2. a scădea, a se
topi, a scăpata, a dispărea ; —
vmibe, a -se' contopi in.
Olvadás, 9. topire; desghiețare; di-
solvare.
Olvadék, 9. topitură, soluțiune; des-
ghiețătură; scă^ămînt.
Olvadékony, a. jusibil, topicios.
Olvadhatatlan ₐ. infușibil, netopicios.
Olvadható, <3. topicios, fusibil.
Olvadó, a. 1. topitor, lichid, fusibil;
2. curgător, gingaș, melodios (glas).
Olvadoz, v. a se desghieța, a se topi,
a prinde a se topi.
Olvas, v. 1, a ceti, a citi; a lege;

2. a numera; -
tură; numărare.
Olvasatlan, a.

— ás, 9. cetire, léc-

Olvasatiaméi, abv.



1.   necetit, neles; 2. nenumărat.
Olvasgat, u. prinde a ceti, = a
măra; a ceti din când în ^ând.
Olvashatatlan, a. nelegibil, neceteț;
nenúmerdbil. -
Olvasható, <». legibil, ceteț; numera-
bil; —ság, legibilitate.
Olvasmány, 9. lectură; cetire; piesă
de lectură, bucată =.
Olvasó, 9. 1. ceteț, cetitor, lector;
2.  rosar, patronuște (din pater-nos-

kanonok, canonic lector;

tér)

—könyv, carte de cetire, legendar,

carte de lectură

közönség,

public cetitor.
Olvasott, a. cetit, erudit, procopsit,
cu carte, versat ; —ság. 9. cuno-
scințe literare, erudițiune.

35




Olvaszt


546

Olvaszt, v. a topi, a disolva, a solvi;
a túrna, a vărsa (metale); a des-
ghieța.                      [fusibil.
Olvaszthatatlan, a. netopicws, in-
Olvasztható, a. topicios, fusibil.
Olvasztó, 9. topitorie, turnătorie, fon-
derie; cuptor de topit; —edény, vas
de topit, topilă; —kemence, cuptor
de topit; —tégely, vas de topit,
topilă.
Olvasztott, a. topit; turnat (metál) ;
desghiețat.
Olvatag, a. topictos, fusibil.
Oly, Olyan, ». așa, atare, astfel, ca,
ca și; asemenea, de acela, de aceea ;
— a milyen, cum e așa e, treacă
ducă-se.
Olyanféle, a. de atare, de acela, de
aceea, ca și, de natura.
Olyankép, a. Olyanképen, abv. așa,
astfel.
Olyankor. abv. atunci, in astfel de
momente.
Olyas, Olyatén, a. ᵥ. Olyan.
Olybá, abv. așa, astfel, ca și cum.
Olyik, a. unii, de aceia, de acelea.
Olykor, Olykoron, abv. une-ori, câte-
odată, adineori, din când in când.
Olynemű, Oly szerű, a. atare, de
atare, de așa fel.
Omboly, 9. (Sót.) algă, tarba de
mare (Zostera).
Omlad, v. a se surpa, a cadé în ruine,
a se prăbuși.
Omladék, 3. dărâmătură, ruină, mo-
  loz, surpatură, năruitură.
Omladékony, ₐ. surpăcws; aproape
  de ruină; șubred.
Omladozik, v. a se surpa, a se ruifia,
  a cadé in ruină (cu încetul).
Omlás, 3. ruinare, năruire, surpare,
  cădere.
Omlaszt, v. a ruina, a cutropi, a nă-
  rui, a surpa.
Omlat, 9. surpatură, vătămătură;
frântură, ruptură.
Omlatag, a. nestatornic, caduc,
  aproape de ruină; șubred.
Omlék, 3. surpatură, năruitură; gro-
  hotiș, petriș.
Omlik, v. a se surpa, a căde în 'ruină,
  a se nărui, a se prăbuși, a se derîma,
  a căde In unde (perul).
Omlit, v. a butăși.
Omló, Omlófélben, a. in cădere, în
  ruină.

Óperenciás


Omlós, a. fraged, moale.
Omol, v. a se năpusti, a se repeți
,(asupra cuiva) ; v. Omlik.
Ón, d. cositor, cusutor (Stannum);
fekete—, plumb; —, a. de cusutor,
de plumb; —arany, aur musiv (din
cositor și sulfure).
Onasidő, 9. ₜ polei, ghețuș, alunecuș.
Onaz, v. v. Ónoz.
Ónbádog, 3. tinichea =, bleh de
cositor.
Óndárdag, 3. antimon.
Ondó, 3. 1. spermă, semînță (la om,
și animale); —folyás, sculament,
ₜgonoreă ; 2. hoaspă, pojghiță, pleavă.
Ónéleg, 3. mină de cositor, Oxid de
cositor, = de plumb.
Q-német, 3. vechia, german.
Ón-érc, 9. mineraîu de cositor.
Ón-forrasz, 3. cositor de înnădit.
Oniksz, 3. onice, specie de agat.
Ónjelzés, 9. plombare.
Onkamacska, 9. (zcol.) panteră, par-
,dos, iaguar (Felis par dus).
Ónlemez, 3. placă de cositor.
Ónlevél, 3. staniol.
Ónmáz, 3. litargir; șmalț de plumb,
,masicot.
Ónmész, 3. plumb calcinat.
Ónmüves, 9. turnător de vase de co-
sitor, cositorar.
Onnan, Onnat, Onnét, abv. de acolo,
din acolo.
Ónos, a. spoit cu cositor; — eső, —
idő, 9. polei, lUnecuș; —sá lesz, în-
ᵣgalbinesce de spaimă.
Ónoz, v. a spoi cu cositor, a albi.
Onozat, 0. spoeală cu cositor, calaugiu.
Ónsík, 9. staniol, șic.
Ont, v. a vărsa (sânge).
Ontok, 9. bătătură (la tiară); v.
Bélfonál.
Öntöz, Öntözik, v. a făta, a se pui.
Ontra, 9. 1. gardină, crestătură (la
bufi); 2. chenar, pantă (la uși) ;
3. tivitură, găitan; bea(r)tă, baier,
margine (tivită); — gyalú, gilău de
gărdinit.
Ontrâz, v. a gărdini, a face crestă-
furi.
Ónverő, 9. cositorar, blehar, tinichigiu.
Opál, Opálkő, 9. opal (mineral).
Opera, 9.. opera, dramă cântată; —
—ház, (teatru de) operă ; —szöveg,
libret.                 (mări (pop.).
Óperenciás (tenger), 3, ocean; șepte

547

_______________Optika

Optika, 3, optică; —i, a. optic.
Qr, o. v. Orv.
Óra, 0. 1. oară, ceas; 2. orologiu,
ceasornic; hány az—, ce oară este ?
la câte oare este ? tizenkettedik órá-
ban josz, vii în ultimul moment.
Óraadó, 9. instructor privat (pe oară).
Órabillegő, 9. pendul, limba ceasorni-
cului.                         (logiu.
Qrafedél, 3. capac, coperîș de oro-
Qrai, a. de o oară, de un ceas.
Órakör, 3. cerc orar.
Óraköz, 3. interval (între oare), re-
creațiune.
Órakulcs, 3. cheiță de orologiu.
Qralap, 3. cadran (la orologiu).
Óramutató, 9. orar, arătător; kis—,
minutar.
Óramű, a. mechanismul =, cheresteaua
orologiului.
Orangutâng, 9. (zool.) orángután (Sí-
rnia satyrus).
Óránként, abv. la fiecare oară; cu oara,
cu ceasul.
Órányi, de o oară, de un ceas.
Órás, &. cu ceasornic, cu orologiu;
,—, 9. orologer, ceasornicar.
Óraszalag, 9. petéd =, panglică de la
orologiu. .
Óraütés, 9, baterea orologiului.
Orbán, 9. Urban; felvette az — sü-
vegét, s’ a chefuit, s'a chefaluit; jár,
kél mini az — lelke, e pretutinde-
nea și nicăiri.
Orbánc, 9. orbalț, brâncă, pojar, foc
viu; —fű, (âot.) pojarniță, earba
sfântului loan, măselariță, sună-
toare (Hipericum).
Orbâncos, a. cu orbalț, cu pojar, cu
foc-viu.
Őrca, 9. chip, față; obraz, vuit; v.
Arc.
Orcâtlan, «. nerușinat, obraznic, în-
drăzneț, impertinent ; —ság, o. ne-
rușinare, obrăznicie, impertinență.
Orcâtlankodik, v. a fi nerușinat, a fi
fără obraz, a se purta impertinent,
a fi fără rușine^
Orcátlanúl, abv. nerușinat, impertinent,
obraznic.
Orcâz, v. a înfrunta, a da peste nas,
a dojeni.
Orda, 3. urdă.
Ordas. d. lup; v. Farkas; —gém,
(zeci.) buhaău de baltă, bătlan de
sttth (Ardea stellaris).

Ormozat_______________

Ordít, v. a răcni (lei), a urla (lupi.) ;
a hăuli, a țipa, a sbiera; a răgi;
a boncăni (cerbul).
Ordítás, 9. răcnet, urlet, boncănit;
sbierăt, țipet.
Ordítoz, v.,a țipa într’una; v. Ordít..
Órgazda, 9. gazdă de hoți, ascunzător
de lucruri furate.
Orgona, 9. organe, pl., organ; —îs,,
(âot.) mălin roș, iorgovan, scumpie.
liliac fSyringa persica).
Orgonái, v. a cânta în organ(e).
Orgonalila, 9.. (doi.) v. Orgonafa.
Orgonás, 9.' organist;—, a. cu organe»
Orgonaszín, 9. lila, lulachiu.
Orgonaszó, 9. sunet de organe.
Orgona tér, 9. cor (în biserică).
Orgonavirág, 9. floare de iorgovan, -
de mălin roș, —szín, lulachiu* lila.
Orgoház, v. a cânta in organ(e).
Orgonista, 9. organist.
Orgovány, 9. șes, plan; v. Róna.
Orgyilkol, v. a. asasina, a ucide =, a
omori pe furiș;. —ás, 9. asasinat,
asasinare, sicariat.
Orgyilkos, 9. asasin; sicariu; —ül,
,abv. pe furiș* pe ascuns.
Óriás, 9. uriaș, gigant, novac, colos ;
atlet; a. gigantic, colosal, uriaș.
Őriáscsiga, 3. midie gigantică.
Qriási, a. uriaș, gigantic, colosal.
Óriáskígyó, 9. boa, șerpe gigantic.
Óriásnyi, ₐ. colosal, uriaș, gigantic,
Óríáskodik, v. a se face un colos (de
om). ᵢ
Orj, 3. spinare de porc.
Orkán, 3. uragan, tempestate.
Órmadár, 3. pasere răpitoare.
Ormány, 1. bot, trombă (de ele-
fant); fam. bot, plit, nas lung;
2. ritul (porcului).
Ormányosok, 3. pl. rîmătoare.
Ormó, 3. 1. crescet, vîrf, muchie,
comaoa (casei); fruntița, fronton;
2. creastă (la.o frunza).
Ormol, v. a fi la culme, a fila apogeu;
a ascuți, a ridica.
Ormos, a. muchiat, érestat, cu coma,
dungat, cu fruntiță.
Ormótlan, «. nemuchiat, necrestat;
fără formă.
Őrmóz, v. a ascuți, a cresta; a ri-.
dicd, a înălța.
Opnozat, 9. creastă, zimț (la zid) ;
vîrf, culme, piscproeminență, ridi-
cătura.

35*

Ormozatos

548

Országos

Ormozatos, ». cu creastă, cu zimți,
cu coamă ; muchiat.
Orom, a. vîrf, crescet, culme, pisc,
muchie, creastă, coama (de munte);
—fal, zidul de la frontispiciu; —
vitorla, vîrf de catarg.
Orosz, 9. rus, muscal; rutean, rus-
nead; —, a. rusesc, muscălesc; —
birodalom, imperiul rusesc.
Oroszlán, leu ; nőstény—, leoaica;
— fóka, (zool.) focă, vițel de mare
(Phoca) ; —rész, partea leului.
Orosznátha, ». influenză, gripă.
Oroszország, d. Rusia; —i, din Ru-
sia, rusesc.
Oroszúl, abv. rusesce; rutenesce.
Oroz, v. a fura, a pișcă; a îndosi.
Orozkodik, ». a se furișa; a sta la
pândă.
Orozva, abv. pe furiș, într’ascuns,
tiptil, clandestin; — gyilkol, asasi-
nează =, ucide pe furiș.
Oțț, 1. nas; 2. botéit (la animale
patrupede); 3. doc, plisc, clonț (la
paseri); 4. prora, rostru (la nai);
vârf; —ába vette, ia sărit în nas;
—át beleütni vmibe, își împlântă
nasul undeva; — át fintorgatm, câr-
nesce din nas; fennhordani —át,
a-și purta nasul pe sus; vki —ára
biggyeszteni vmit, a lega ceva de
nasul cuiva; —ára venni, a apre-
henda.
Orradzó, 9. căpuțan, iabașa (la cai).
Orratlan, a. fără nas; fără bot;
fără plisc, fără cioc.
Orrbetű, 9. litera nasală.
Orrcsiptető, 1. iabașa (la cai);
2. ochelari.
Orrfék, a. căpuțan, căpăstru.
Orrfintorgatas, cârnire din nas.
Orrfricska, 9. bobârnac, sfirlă~
Orrhang, a. sunet nasal.
Orrlyuk, nară.
Orrmány, 9. v. Ormány.
Orrodzó, a. iabașa (la cai).
Orrók, q. nas mare,năsolu.
Orról, v. 1. a cârni din nas, a-i sări
în nas, a lua în nume de reu, a
aprehenda; 2. a mirosi, a simți;
a adulmeca.
Orrondi, care-și împlântă nasul in
toate; v. Orrók.
Orront, v. a adulmeca, a mirosi.
Orros, a. nasat, năsos, cu nas; cu
bot, cu plisc.

Orroz, d. a ascuți, a da formă de
plisc, = de bot.
Orrozat, o. 1. proeminență, relief,
boltitură; 2. tindă, portic, intrare.
Orrpecek, sfirlă, bobîrnae, fiișcă
(pesté nas) .
Orrszárny, aripa nasului.
Orrszarvú, a. (zool.) rinocer (Rhino-
ceros).
Orrtő, o. rădăcina nasului.
Orrüreg, ₉. nară.
Orrvérfolyás, 9. sângerarea nasului,
curgerea de sânge din nas.
Qrsb, 9. fus; osie, sul, mosor; fé-
reg, limbric; —hal, mreană; fusar
( Petromyzon).
Orsódad, a. in formă de fus.
Orsolya, 9. Ursulă; — szüzek, pi
ursuline (călugărițe).
Orsós, o. fusar, lingurar.
Orsóz, v. a învirti fusul.
Ország, o. țară, țeară, pămînt; stat,
imperiu; — dolgairól beszélni, a
face politică; — világ tudja, scie
toată lumea.
Országalkotmány, 9. constituțiunea
țerii.
Országbeli, regnicolar; indigen,
din țară.
Országbíró, o. judele țerii, judex
curiae.
Országdúló, a. desastros, pustiitor.
Országfejedelmi, «. domnesc,, suveran.
Országgyűlés, 9. dietă, parlament;
cameră (legislativă).
Országgyűlési, ᵥ. dietal; — képvi-
selő, deputat dietal; = la cameră
(Rom.).
Országháboritó, 9. resvrătitor de stat,
agitator.
Országház, o. dietă, cameră; palațul
țerii.
Országjelyények, 9. însemnele țerii.:
Országiár, d. ministru.
Országiás, 9. guvernare, stăpânire;
domnie, guvern.
Országló, o. regent, domn, stăpân;
* suveran.
Országnagy, 9. magnat; pair (in
Franța) ; boeriu protipendat (Rom.)_
Országol, v. a domni, a guverna, a
stăpâni.
Országos, a. 1. regnicolar, de țară;
general; 2. notoriu; banal; —
adósság, datorie de stat, = publică;
— bank, banca statului; — csapás,

órszágrendek

549

flagel, nenotocire publică; — érdek,
interes public, = de stat; — eső,
ploae preste toată țara, •- generală;
— gazember, baș-ștrengar; — levél-
tár, archivál țerii; — ügy, causă
publică; — vásár, tirg de țară, bil-
ciu (de peste an).
Országrendek, 9. staturile țerii (în
sistemul feuddlistic).
Országszerte, abv. preste țpată țara,
în întreagă țara; — szokásos, obi-
cinuit în întreagă țara.
Országtanács, o. consiliu de stat;
dieta imperială (în Austria).
Országút, 5. drum de țară, șosea;
nyakába venni az — at, a umbla
lela, a bate lela, a lua lumea ’n cap.
Országvilág, 9. țoală lumea.
Ort, v. a lăzui, a stirpi; v. Irt 9cl.
Ortály, o. ceartă, diferend, discordie,
dihonie, litigiu.
Ortályoz, v. a se certa, a se ciorovăi.
Ortanya, 9. gazda de hoți.
Or tókapa, o. sapă de lăzuit, = de ră-
dăcini, șteocă.
Orv, ₉.' hoț, fur, tâlhar, lotru, haiduc;
— állat, * animal răpitor; — irat,
plagiat(ură) ; —iró, plagiator ; —
madár, pasere răpitoare, = de pradă.
Orvos, î. medic, doftor, vraciu (pop.);
—doktor, doctor de medicină; —
fű, plantă medicinală, buruiene de
leac.
Orvosi, a. medical; de medicină; —
látlelet, visum-repert; ' — szer, me-
dicament.
Orvoskovács, 9. veterinar.
Orvoslás, ₉. 1. vindecare, tămăduire,
lecuire ; 2. remediu, ajutor.
Orvoslat, 9. remediu, sanare.
Orvosnövendék, o. medicinist, student
în medicină.
Orvosol, v. a vindeca, a sana, a tă-
mădui, a lecui, a cura.
Orvosolhatatlan, a. incurabil.
Orvosolható, a. vindecados, curabil.
Orvosság, o. medicament, medicină,
leac, doftorie.
Orvossági, a. medicinal.
Orvosságos, a. de medicină, de leac ;
— üveg, fiolă, șip, sticluță.
Orvossegéd, asistent.
Orvosszer, medicament.
Orvostanâr,. o. profesor de medicină.
Orvostudomány, ₉, sciința medicală,
medicină.

Ostromzár


Orvostudor, ₉. doctor de medicină.
Orvul, abv. pe furiș, $e ascuns.
Orv vadász, ₉. braconier, Vînător-fur.
Qrzó, d. fur, hoț, tâlhar.
Óság, antiquitatei antichitate; ve-
chitură; —árús, ». anticar.
Ósdi, d. ortolog.
Oskola, ₉. v. Iskola
Oson, Osont, v. a se furișa, a se
străcura, a aluneca; fam. a o șterge
(pe aci încolo).
Ostábla, ». dam (tăblița pe care se
joacă) ; —játék, jocul în dame.
Ostábláz, ö. a juca în dame.
Ostoba, «. prost, nerod, năuc, nătă-
rău, hebeuc, neghiob; stupid, tont,
deșuchiat, cap sec.
Ostobán, abv. prost(esce), neghiob,
stupid, hăbeucesce.
Ostobaság, 1. prostie, hebeude,
năucie, neghiobie ; 2. fieacuri,
treanca-fieanca, secături.
Ostobáskodik, v.. a se prosti, a face
secături, a face prostii, = neghiobii;
= fleacuri.
Ostobául, abv. v. Ostobán.
Ostor, bidu, cărbadu, arapnic;
flagel; végén csattan az —, urma
alege; —csapás, lovitură cu biciul;
—csapó, pleasna, pliciu; —csatta-
nás, pocnitură cu biciul; —fa, pră-
jină, cumpănă (la fântână); —hegy,
pleasnă; —inda, lujer (de viță),
loază, vlăstar; —mén, (Sol.) curpen;
—ménbangita, (doi.) asudu-calului,.
osul iepurelui, dîrmotin (Ononis) ;
—nyél, codăriște.
Ostoros? *. boar, botaș; pogăniciu
(la boi); paie (la cai).
OstóröZ; v. a (s)bidui, a flagela, a
sfichiui.
Ostorozó, ». (s)biciuitor, flagelator.
Ostorpattanás, ₉. pocnitură de bidu.
Ostorpénz, ₉. bacșiș, dldămaș.
Ostortelek, o. curea de bidu.
Ostrom, ₉. asalt, năvală, atac; ase-
diu; —állapot, stare de asediu;
—árok, șanț de apropiat (la asalt).
Ostromlás, 9. asaltáre, asediare, ata-
care; supărare (cu rugăciuni).
Ostromló, a. aprig, impetuos; năvă-
litor.
Ostromol, v. a, asalta, a da năvală,
^a asedia,. a năpădi, a îmbulzi, a
supăra (cu rugări).              '•
Ostromzár, 9. blocadă^ asediu;

Ostya,

550

Osztozatlan

Osztozik

551           , Ozsonnál

alá vesz, pune in stare de ase-
diu.
Ostya, 9. 1. ostie, agneț (din azimă);
2. bulin (de sigilat).
Osvát, 9. Osvald.
Ószabású, «. de moda veche, patri-
archal.
Ószer, o. telalíc; haine vechi, vechi-
turi; —es, o. telal, negustor de ve-
chituri.
Ószerű, a. de modă veche, învechit;
patriarchal; antic.
Oszlás, ö. împărțire, desfacere, îm-
prăș tiare, reschirare, spargere, risi-
pire, răsfirare.
Oszlat, v. a împrăștia, a împărți, a
desface, a resfira, a risipi; v. El-
oszlat.
Oszlatlan, ₐ. nedivis, nedesfăcut, ne-
împărțit.
Oszlik, v. a se împărți, â se divide,
a se despărți; a se împrăștia, a se
risipi, a se resfira, a se desface, a
se sparge (o adunare); pártokra—,
se desbină în partide.
Oszlop, o. stîlp, pilastru, coloană, co-
lumnă; Volta —a, columna voltaică,
- lui Volta; —alja,, piedestal (la o
columnă) ; — boit, arcada, colo-
nadă; —csarnok, portic, colonadă;
—derék, stilpul coloanei; —fejezet,
—fő,,capitelul coloanei; —folyosó,
peristil; —gyám, pilastru; —hid,
pod pe arcuri; —mű, colonadă, co-
lumnatură; —orom, friză, comice.
Oszlopos, o. cu stîlpi, cu coloane;
— tag, (membru de) căpetenie.
Oszlopoz, v. a pune stîlpi, = pilaștri,
a aședa coloane.
Oszloppárkány, a. capitelul coloanei;
— parta, cimă, comice, friză de co-
loană ; — sikátor, peristil, direcție;
—sor, colonadă, portic, șir de co-
loane; —szár, stilpul coloanei; —
talp, piedestal, postament, stilobat;
—tornác, 9. portic.
Oszlopzat, 9. colonadă, arcadă; co-
lupinatură.
Oszol, v. a se împrăștia, a se resfira;
v. Oszlik.
Oszolhatatlan, a. nedespărțibil, in-
divizibil.
Oszolható, a. divizibil, împărțibil;
despărțibil,
Oszpora, 9. aspru (monetă turcească).
Oszt, v. a împărți, a despărți, a di-

  vide; a separa, a desface; a da
(cărți).
Osztadék, ». partitură.
Osztag, : divisiune; compartiment,
secțiune; —fő, șef de divisiune, =
de secțiune.
Osztalék, 5. dividenda, parte de câș-
tig ; —jegy, —szelvény, coupon de
dividendă.
Osztály, d. 1. clasă; 2. împărțire,
împărțeală (de moșie) ; 3. secțiune,
despărțemînt, departement (la oficii);
4. divisiune (la miliție); escadron
(cavalerie) ; 5. cat, etagiu, rend (la
edzficie).
Osztályfőnök, &. 1. profesor de clasă,
ordinariul clasei; 2. șef de secțiune,
șef de resort.
Osztályonként, abv. clasă de clasă;
după divisiuni.
Osztályos, d. părtaș; conproprietar,
clironom.
Osztályoz, v. a clasifica, a împărți
în clase, a sorta, a clasa.
Osztályozás, &. clasificare, sortire;
împărțire; clasificațiune.
Osztályozat, 9. clasificațiune.
Osztályrész, 9. 1. parte de moștenire;
2. parte, soartă, ursită.            :
Osztálytanácsos, 9. consilier de sec-
țiune.                          [gorie.
Osztályzat, clasificațiune; cate*
Osztán, cvnj. apói, după acea; v.
Aztán.
Osztandó, t>. dividend.
Osztás, o. 1. împărțire, divisiune;
distribuire; 2. parcelare; împăr-
țeală.
Osztatlan, a. Osztatlanúl, abv. nedi-
vis, întreg; neîmpărțit, nedespărțit.
Oszthatatlan, a. indivisibil; nedes-
părțibil.
Osztható, a. diviszbil, împărțibil *
—ság, dwisibilitate, împărțibilitattf.
Osztó, a. 1. împărțitor, divisor;
dătător (de cărți) ; —, a. distri-
butiv.
Osztogat, v. a împărți, a despărți, a
rișipi, a împrăștia.
Osztott, a. împărțit, divis; kétfelé—,
înjumătățit, divis în două.
Osztovât(a), 9. resboiu, stativă, tiară.
Osztózás, 9. împărțire, împărțeală;
desfacerea comuniunei.
Osztozatlan, «. neîmpărțit (cu ave-
rea).

Osztozik, v. a se împărtăși (cu ci-
neva) ; a participa, a lua parte (în
bucuria cuiva); — véleményben,
a fi de părerea cuiva, a fi de acord cu.
Osztozkodik, v. a se certa, a se dis-
puta; v. Osztozik.
Osztrák, 9. austriac; —, a. din
Austria, austriac; —magyar mon-
archia, Monarchia Austro-Ungară.
Osztriga, 9. stridie, ostrigă; — áros,
neguțător de stridii; —héj, —teknő,
scoică de stridie.
Osztrigáz, v. a prinde stridii, * ostrige.
Óta, pooip. de, de la; az—, de atunci;
tegnap —, de ieri încoace.
Otalom, 9. v. Oltalom, od.
Ótás, 9. 1. lapte covăsit; 2. v. Ol-
tás, 9C/.
Otkolon, 9. apă de Colonia.
Otromba, a. grosolan, mojic, nătâng,
stângadu, bădăran; nătăvălos,
greoiu.                 [= mojicesce.
Otrombáskodik, t>. a se purta grosolan,
Otrombáúl, abv. mojicesce, stângadu,
grosolan ; prostesce.
Ott, Ottan, abv. acolo, colo, colea;
leg—, numai de cât, îndată, acușica,
pe loc.
Ottani, a. de acolo, de pe acolo.
Otthon, abv. acasă; — vénülni, a
îmbătrâni (despre fete).
Otthoni, a. de acasă; natal.
Otthonias, a. de casă, casnic; prie-
  tinos.
Otthonos, a. 1. acasă; de casă;
  2. casnic, retras ; 3. (vmibe’n), versat,
priceput, acasă (în ceva).
Otthonka, 9. scurteică, zuvelcuță.
Otthonoskodik, v. a trăi retras, a
  șede acasă, a fi casnic.
Otthonról, abv. de acasa.
Otthonülő, 9. om casnic (care șede
  tot acasă).
Qtti, 9. Otilia.
Ottlét, 9. presență, ființa de față,
  aflare (undeva).
Ottlevő, a. de acolo, aflător acolo.
Otvar, 9. bube dulci, spurcat, rohii,
,(la copii), rapor.
Ótvaras, a. búbos, zăpurus, rîios; cu
  :spurcat.
Óv, v. 1. a păzi, a feri; a păstra;
  2. a abate, a întimpina, a împedeca,
  a preveni (răul).

Óva, abv. prevăzător, prudent, cu
grijă; — bánás, tractare cu grijă,
manipulare cu grijă.
Óvadék, 9. cauțiune ; cautelă, precau-
țiune (juridic); —képes, acceptabil
ca cauțiune.
Óvaint, v. á exhorta, a mustra ferind
(de reu).
Óvakodás, 9. pază, grijă; chibzuință,
reservă; precauțiunc; cautelă.
Óvakodik, v. a se feri, a băga de
'Seamă, a fi precaut, a se păzi.
Óvakodó, a. prevăzător, cu reservă,
precaut, chibzuit, cu grijă, cu bă-
gare de seamă.
Óvár, 9. cetate vechie, castel vechiu.
Óvás, 9. 1. apărare, pază, precau-‘
țiune; rezervă; cautelă; 2. protezt, ,
protestare, reclamațiune; —t emel,
—t tesz, protestează, ridică protest,
'Preîntâmpină.
Óvási dij, 9. taxă de protestare.
Óvást, abv. v. Óva.
Óvástétel, 9. protestațiune, protest.
Óvás tevő, 9. v. Ovatoló.
Ovaték, 9. cautelă, precauțiune, re-
servă, prevedere, susținere de drept.
Ovatékos, a. precaut, preveZător, re-
servat, circumspect.
Ovatol, v. a protesta (prin procură).
Ovatolâs, 9. protestare (de cambie).
Ovatoló, 9. protestaior.
Ovatolt, «. protestat (cambiu).
Óvatos, a. Óvatosan, abv. prudent,
cu reservă, reservat, circumspect, cu
^precauțiune, precaut,' cu grijă.
Óvhatatlan, a. inevitabil, fără în-
conjur.                 - ■       ,
Óvintézkedés, 9. disposițiune preser-
yativă.
Óvó, a. preservativ;       0. 1. îngri-
jitor, păzitor (de copii); 2. grădină
,de copii.
Óvoda, 9. grădină de copii, institut
frebelian.
Ovóeszköz, 9. mijloc preservativ, pre-
zqrvativă;.
Óvószer, Óvszer, 9. (mijloc) prezer-
vativ.
Óvrendszabály, 9. măsură mijloc
preservativ.
Ozsonna, 9. ujină, cina (^a mică.
Ozsonnál, Ozsonnáz(ik)) v. a ujina.

Öblínt

552

Öl

Őlbeli

553

Önelégült


    Ö,

ö, pt0M> el i
Öblínt, v. o. Öblít.
Öblintő víz, d. 1. gargara, garga-
rismă; 2. apă de spălat (vase).
Öblít, v. a clăti, a clătări (vase, \
gura), agarparisa;
Öblítget, a clăti, a spăla des.
Öblítő, «. de spălat, de clătit, de cla-
țărit; '—víz, spălătură.
Öblöget, v. 1. a limpezi, a clătări
„(cu apă); 2. borborosi (curcanul).
Öblögető edény, * știob, cadă.
Öblös, a. găunos, cufundos, găvănat,
concav; scorburos, scobit; — fedél-
.eserép, olana.
Öblösit, v. a scobi, a gavăni.
Öblösödik, v. a se gaunoșa, ase scor-
buri.
Öblösség, 9. cavitate; găunoșitwră,
„sinuozitate; scufundătură.
Öblöz, a scobi, a scorburi, a gă-
văni, a scufunda.
Obol, d. 1 sin, golf (de mare);\
„2. (con) cavitateₜ scorbură.
Öböly, a. tăciune, mătura (pe plante);
ariciu (pe vița de via); opăreală.
Öcs, Öcsé,9. frate mai mic; —ém,
..fam. nepoate!
Ödön, Eugen, Edmund.
ődöng, 0,. a se clătina, a bălăbăni,
„a se impleteci; a tandali.
O Felsége. Maiestatea Sa; — sze-
mélye körüli miniszter, ministru a
ᵣlatere.
Ogyeledik; 0. ᵥ. Elegyedik 9c/. ;
Ogyeleg, v.atăndăli, a umblader-
,bedeu, a rătăci, a hoinări, a bate lela.
Qk, pwH. ei, ele.
Ökle, 9. sorb, scoruș de munte ;
lemn pucios.
Okled,o. a itâtrunde, a străbate (un
tpin în pitâor), a se împedeea.
Öklel, V. a pumni, a lovi, a izbi, a
împinge, a îmboldi, a da ghionturi;
a împunge.
Öklelpdzik, 0. a se împunge, a se
îmboldi, a se izbi.
Oklelős, a. impun gectos ; arțăgos;
pungaciu.                      [boldi.
Öklend, Öklendez, ᵥ. a împunge, a îm-ₛ


⁰ ' /
I
Öklös, a. vînjos, pumnos.         /
Öklöz, 0. a ghionti, d pumni, a iubi
cu pumnul, a îmboldi, a boxa, a
buși.
Öklözet, Öklözködés, 5. boxar'e, pu-
gilat.
Öklözködik, v. a se boxa; a se pumni.
Öklöző^ d. boxar, atlet.
Ököl, 9. pumn; —csapás, ghiont,
pumn; —jog, dreptul celui mai tare.
Ökölnyi, a. cât pumnul, de un pumn.
Ökölviadal, . Ökölvívás, 9. pugilat,
boxat; lupta, cu pumnii.
Ökör, 9. bou ; fig. dobitoc, vită, mojic ;
ökröt szarván, embert szaván; pe
bou de corn; pe om de vorbă;
—borjú, vițel; —csorda, —gulya,
dreadă de boi; —farkkóró, (8ot.)
luminărică, coadă vacii, pur (Ver-
bascum); —hajcsár, botaș, botoșar;
—nyál, fiiul sântei Mării; —nyelv,
((oi.) limba boului, miruță (An-
chusa); — szem, faxÂ.) ochiul boului,
sfredeluș, șofrac, ciofiegel, bourel,-
Piț-impăratuș (Treglodytes parvu-
lus); — szemfű, ((ot,) 1. ochiu-boului,
earba fcarelor (Buphthalmum) f-
2. romoniță (Anthemis); —szem-
szilva, pruna grasă, = domnească.
Qkös, a. bulbucat, durduliu; convex.
Ökrend, Ökrendez, v. a râgăi, ghior-
țăi, a icni; a se ingrețoșa, ai se în-
vălui a verso ; a taia jigul.
Ökrendezés, 9. râgăeală, râgăjtură,
ghiorțaitură; îngrețoșare, icnire.
Ökrész, 9. 1. boar, botoșar; 2. (astru)
.păstor, Arctofilace.
Ökrödik, v. a râgăi, ai-se învălui a
„vărsa, a icni.                      ♦
Ökrönd, v. v. Ökrend.
Ökrös, a. cu boi; hat— gazda, gazdă
cu șese boi; —szekér, car cu boi.
.01, 0. 1. a omori, a ucide, a lua
viața; a zugruma; a masacra; 2. a
tăia, a ucide, a măcelări, a junghia
(porc); 3. fig. a căzni, a schingiui, a
tortura, a chinui; időt —, a omori,
timpul; mindig azzal —, continuu
mă torturează.
Ö1, 9. 1. stânjin (măsură) ; ölberak,.

clădesce in sțânjin; 2. sin, brațe;
braț (de lemne); poală, pulpană
(de haină) ; —ébe venni, a lua în
brațe ; —be fog, a îmbrățișa; kezeit
—be tenni, a-’și lega mânele în
sin; —re kapni, a se încăiera.
Ölbeli, a. de braț, de mână, de poale;
— eb, ține, cățeluș de braț.
Öldöklés, 9. măcel, omor, versare
de sânge,ucidere, masacrare; gâ-
tuire, sugrumare.
Öldöklő, a. ucigător, omoritor, sugru-
mător, gâtuițor.
Öldököl, v. a Ucide, a masacra, a
gâtui, a sugtuma, a măcelări.
Öldös, v. a ucide, a tăie, a junghia,
a măcelări (gonind).
Öleb, 9. ține, cățel favorit.
Ölel, v. u îmbrățișa; a cuprinde (în
brațe), a strînge la sin; ki sokat
—, keveset szorít, cine se prinde
de multe, isprăvesce puține.
Ölelget, 0. a strînge în brațe des, a
"drăgosti.
Ölelkezik, 0. a se îmbrățișa, a se cu-
prinde cu, a se drăgosti cu.
Ölelő, a. îmbrățișător, cuprinselor,
drăgostitar.
Öles, a. de un stânjin (de înalt, de
lung).
Ölés, 9. omor, asasinat, ucidere, măcel.
Ölez, 0. a mesura cu stânjinul, = cu
cotul.; :
Ölfa, 9. stânjin de lemne; lemn de
stânjin; egy öl fa, un braț de lemne.
Ölnyi, ₐ. de un stânjin; ca un braț.
ölő, a. omorîlOF, ucigător, mortifer;
grozav, fiotos ; —, 9. ucigaș, asasin,
  bandit.
Ölt, v. 1. a întinde, a scoate (limba),
  a trage (firul în ac), a înfira; 2. a
  împunge, a coase; 3. magára —, a
  îmbiăca, a lua pe sine; barátságos ar-
  cot —, a face față amicâbilă, =
  senină; karjára —, a lua de braț.
Öltés, 9. împunsătură, înțepătură (cu
  acul); îmbrăcare.
Öltő, 9. 1. imbrăcămînt, haznă, co-
  stum, braca;. 2. generațiune; 0. Em-
  beröltő.
Öltöny, 9. vestmînt, imbrăcămînt, co-
stum, rînd de haine ; ținută; toaletă;
„—ruha, costum^ rînd de haine.
Öltőruha, 9. v. Öltő, 1.
Öltözék, 9, costum, vestmînt, adjustare,
  toaleta; ținută.

Öltözet, 9. imbrăcămînt, vestmînt, ad~
justare; rînd de haine.
Öltözetlen, Öltözetlenül, aóy. des-
br&cat, neadjustat.
Öltözik, Öltözködik, 0. a se îmbrăca,
a se înțola, a se investmínta; a
face toaletă; — vminek, a se co-
"Stuma, a se stravesti.
Öltöző, ₐ. de îmbrăcat, de toaleta ?
—asztal, measă de toaletă; —szoba,
pdae de toaletă.
Öltöztet, 0. a îmbrăca, a înțola, a în-
vestmânta; a costuma.
Ölyű^ Ölyv, 9. (zool.) șorecar, uliu,
jcoroiu (Falco buteo).
Ömlőd, 0. 0. Ömledez.
Ömledék, 0. scursura, scurgere, văr-
sătură.
Ömledez, 9. a se scurge, a se vărsa,
a se revărsa, a, curgé. .
Ömleng, 0. a se vărsa, a se scurge;
a lungi vorba; —és, vărsare (a ape-
lor) ; efusiune (stil.).
Ömleszt, 0. varsă, toarnă.
Ömlik, 9, 'a se vărsa, a curge, a se
revărsa.
Ömlint, v. a „picura, a turna puțin.
Ömöl. 0. 0; Ömlik.
Ön, p^on. însuți, singur; (titlu)
„Domnia ta, dumniata.
Önakarat, 9. îndărătnicie, încăpăți-
„nare, capriț.
Önakaratú, Önakaratúlag, abv. de
„capul seu ; capricios, îndărătnic.
Önállás, 9, neatirnare, independență.
Önálló, a., Önállóan, ₐbv. neatîrnat,
nealirnător, de sine stătător, inde-
pendent, autonom; de capul seu.
Önállósít, v. a face independent, a
.face de sine stătător.
Önállótlan, 0. dependent, atîrnător;
„fără independență.         [sionare
Önámítás, 0. amăgire de sine, desilu
Önbecs, 9. presumțiune, egoism, aro-
ganță; —érzet, sentimentul demni-
tății sale.
Önbecsülés, 9. prețuire de sine.
Önbizalom, a. încredere în sine, = în
propriele puteri; aroganță, presum-
Jiune.
Öncsalódás, 9. amăgire de sine.
Öncsonkítás, mutilare de sine.
Öndieséret, Öndicsekvés, a. laudă de
sineși, lăudăroșie.
Önelégült, a. înfumurat, îndestulat
  cu sine, vanitos, prezumțios.

Önelégültség

554

Őntetszelgés

I

Önelégültség, 9.. înfumurare, sufi-
ciență, vanitate.
Önéletírás,. 9. autobiografie. .
Önelhatározás, 9. determinare de sine,
hotărîre, punere la cale, resoluțiune,
propus.
Önérzés, Önérzet, 9. conștiință, sen-
timentul demnități? t ale ; ambițiune
„(nobilă).
Önérzetes, conștient "(de valoarea
„sa), ambițios.
Önfejű, a.ₜ Önfejűleg ₐóv. încăpățî-
nat, înderetnic, cerbicos, reniteni,
„țîfnos, capricios.
Önfejűség, o. încăpăținare, îndărătni-
cie, cerbicie, capriciu, țîfna.
Önfeláldozás, 9. jertfire de sine, de-
votament, generositate, abnegațiune.
Önfeledés, 9. uitare de sineși, seui-
tare; abnegațiune.
Önfentartás, $. conservare proprie,
susținere de sine.
Önfertőzés, 9. onanie, masturbațiune,
„malachie.
Önfertőző, 0. onanist.
Öngyilkos, 9. sinugigaș; —ság, sinu-
cidere.
Önhangzó, 0. vocală; —ság, voca-;
„lism.
Önhaszon, Önhaszonlesés, 9. egoism,
interes, folos (popriu).
Önhaszonleső, a. egoist(ic), interesat.
Önhatalmú, Önhatalmilag, aóv.
„arbitrar, volnic.
Önhitt, a., ^jnhitten, aóv. închipuit,
încrezut, fântasîos, trufaș, arogant,
„înfumurat, vanitos, presumțios.
Önhittség, 9. presumțiune, aroganță,
trufie, închipuire deșeartă, suficiență.
Önigazgatás, 9. autonomie.

Önismeret, $₀ cunoștință de sineșî.
Önjogú, a. neatîrnat, autonom,
dependent; de sine stătător, 1

ín-
ma-

„jor(en).
Önként, a. de sine, de bunăvoe, vo-
luntar, spontan.
Önkéntes, a. spontan, voluntar; —,
„9. voluntar.
Önkény, 9. arbitriu, volnîcie, despo-
tism, absolutism; bunul plac.
Önkényes, a., Önkényesen, aóv. ar-

bitrar, volnic, despotic.
Önkénykedik, v. a tiranisa,

Önkényt, aóv, ti. Önként 9 cl. 1
Onkénytelen, Önkénytelenül, ©óvj
. involuntar, fără voe.           1
Önkényuralom, 9. despotism, absolut
fism.                             I
Önkényű, a. arbitrar, volnic, deA
spotic.           ,             .1
Önképzés, 9. formare de sine; autoț
didactică.                       1
Önképzőkör, 9. societate literară,
„de lectură.                      |
Önkezelés, 0. administrare ín régid
„ proprie.                       :]
Önkívület, 9. extas, nesimțire; —h|
jő, nu scie ce face, vine in extas. |
Önkorlátozás, 9. stăpânire de sineșit
„abnegațiune. „                   j
Önkormány, Önkormányzat, 9. nwíd
nomie. ..                        1
Önkormányzati, ₐ., Önkormányzat]
Jag, aóv. autonomie.              j
Önköltség, 9. spese propni, cheltueli J
Önmaga, pwn. et însuși, ea însăși. |
Qnmegadas, 9. resignare, devotament
Önmegtagadás, 0. abnegațiune,
„dare de sine.                   J
Önmegtartóztatás, Önmérséklés, 3
stăpânire de sine, înfrinare de dl
neși; moderațiune; biruință asupra
„sa, călcare (pe inimă).        jj
Qnmozgony, 9. automat.           1
Önműködő, a. spontan, ce lucră dtâț
îndemnul propriu; *automat. -j
Önnön, pum. însuși, singur ; propriu^
chiar și; —maga, el însuși. I
Önös, a. egoist; —ség, 9. egoismJ
egoitate.
Önsegély, 9. ajutor dela sineși; apă£
rare personală; apărare legitimă. 1
Önsúly, 9. pond specific.
Önszántából, aóv. de bună voie, spotil
țan, de la sine, voluntar.
Önszeretet, 9. amor propriu, filotimie^
„egoism.                          |
Önt, v. a vărsa, a torna; a răspândii
Öntelt, a-, Öntelten, aóv. înfumuraă
întipuit, fantasios, arogant; suficient
„presumțios.
Önteltség, 9. înfumurare, presumpi
țiune, aroganță.                  J
Öntés, 9. turnare, vărsare; turnătoriei

ÖntetszelgŐ

555

Öregbítő

țiirnătură.                          . ;
a lucra Önte v. a lasă sa toarne, a pune

ver e ; —, a. v. Öntés.

absőlutistic, a face volnicii.          ver e ; —, 9. v. Öntés.
Önkényleg, cóv., Önkényleges, a. ar- Ön⁷ etszelgés, 9,
bitrar, volnic.                        | propriu, mulțumire cu sine.

9, complacere,

au

Öntetszelgő, 9. mulțumit cu sine.
öntő, 9. vărsător, turnător; turnă-
torie, topitoare.
Öntöde, î. v. Óntőműhely.
Öntöget, v. varsă, torna des, stro-
„pesce, udă.
Öntő minta, 0. tipar, calup, formă.
Öntőműhély, 9. turnătorie, fonderie,
„topitorie (de metale).
Öntött, a. vărsat, turnat, topit;
—saláta, salate opărite; —szedés,
stereotipie; —vas, tuciü, spija (fier
turnat).
Öntöz, v. a uda; a stropi ; —és, 9.
„udare, stropire.
Öntözget, v. a stropi des, a uda acuși-
„acuși.
Öntözködik, ». a se stropi, a se uda.
Öntöző, a. stropitor, udător; —kanna,
botă de udat, stropitoare, ibric;
—pamacs, matăuz, pămătuf, stropi-
toare.
Öntudat, 9. conștiință de sine, cu-
noscință, simțire; —ra ébred, vine
„la conștiință, vine la simțire.
Öntudatlan, a. inconștient; instinctiv,
fără știre; fără simțire.
Öntudatos, Öntudatosan, aóv. con-
știent, știut; consciențios.
Öntvény, 9. aliaj (de metale).
Önuralkodó, 9. autocrat, tiran, despot.
Önuralom, 9. stăpânire de sine ; auto-
  crație.
Önvád, 9. căință, acusare de sine.
Qnvakítás, sinamăgire.
Önvédelem, î. apărare legitimă.
Önvizsgálat, 9. examinare de tine.
Önzés, 9, egoism; presumțiune.
Önzéstelen, Önzetlen, a. desinteresat,
  neinteresat, fara egoism, altruist.
Önző, a. egoist (ic), interesat; pre-
zumțios; —, 9. egoist.
Or, 9. 1. păzitor, custode, vigil; paz-
nic, vătășel, gardian; 2. sentinelă;
custodie; pază, streaja, caraulă;
éjjeli —, pază de noapte; paz-
nic, vătășel, streaja (de noapte);
erdő—, vigil de pădure; nappali
—, păzitor de zi; mező —, gornic,
vigil de țarină; —t áll, stă la
pază, stă în sentinelă; -r-ț jár, a
patrula, a umbla în patrula; —t
„vált, a schimba sentinela.
Örállás, 9. 1. pază, veghere; streajă,
  caraulă; 2, sentinela.
Örálló, a. de pază; —, 9. păzitor,

paznic; gardist, sentinelă; vigil,
streajă.
Őrállomás, 9. sentinelă; gardă, sta-
giune, vigilie.
Őrangyal. 9. ânger păzitor.
Örcsapat, 9. (trupă de) sentinelă,
„gardă.
Ördög, 9. drac, diavol, demon, satană,
mámon, duh necurat, duhul reu;
pop. aghiuță, ucigă- l crucea, sca-
raoțchi; nem kell az —öt a falra
festeni, vorbesc? de lup, și lupu-?
la ușa; az —öt! la naiba! la
dracu! —öt űz, scoate draci, alungă
duhul necurat; vigye az — ! al dra-
cului să fie!
Ördögedénye, 9. mișel, șiret, ștrengar,
viclean; puiu de drac, drac și ju-
metate.
Ördögfajzat, 9. puiu de drac, diavol
„și jumetate, drac împelițat:
Ördögharaptafű, 9. (Sol.) mușcatul
„(bracului.
Ördögi, a. drăcesc, diavolesc; infer-
nal, diabolic, afurisit.
Ördögidézés, 9. exorcism.
Ördögidéző, 9. exorcist.
Ördöglova, Ördögmatolla, 9. 1. scrân-
  ciob ; 2. sffedélül dracului.
Ördögösködik, v. a face drăcovenii,
.= Ștrengării, drăcii.
Ördögség, e». drăcovenie, drăcie, mi-
șelie, ștrengărie; ez az —, aici e
„necazul, ăstai dracu.
Ördöng, 9. drac, diavofa; v. Ördög.
। Ördöngős, a. maniac, prislopit, afu-
' risit, îndrăcit; —, 9. necromant, mag,
„scamator. •
Ördöngösség. 9. îndrăcire; necro-
  manție, magie, scamatorie.
Öreg, a. betrân, vîj; vechiu, învechit,
  gros (măcinat) ; mare; —e apraja,
  cu mare și mic; —ágyú, cartaun,
  tun mare; —anya, bun(ic)ă, mamă
  betrână; —atya, bun(ic), tata be-
  trân.
Öregbedés, 9. crescere, sporire, mă-
  rire; încremeni, crescemînt.
Öregbedik, v. a cresce, a se spori, a
  se îngroșa, a se mări.
Öregbél, 9. rectum, mațul șezutului.
Öregbéres, 9. servitor vechiu, = be-
  trân.
Öregbetük, litere groase; scrierea
  rondă.
Öregbiró, prim judecător; JD^eu.

Öregbít

556

Örök

Öregbít, v. a adaoge, a spori, înmulți,
a înmări, a îmbetrâni.
Öregbül, v. v. Öregbedik.
Öregedik, v. a îmbedrâni, a slabi.
Öreges, a. betrânatic, cam betrân,
cam vechiu; —en, abv. betrânesce,
„ca bătrânii.
Öregeste, abv. seara târziu.
Qreghegedft,9. vioară de bas, braciu.
Öregírás, 5. antiquă.
Öregít, 0. a îmbetrâni, a învechi.
Öregkalapács, 9. baros.
Öregkarszék, o. fotei, scaun cu bră-
Jțare.
Öreglegény, 0. tomnatec; ᵥ. Agg-
legény.
Öregmester, d. starostele (unei bresle).
Öregmise, 9. liturgic mare (la Ca-
tolici).
Öregség, 9. bătrânețe ; virstă, ilichie
„(pop.); vechime.              .
Öregszemű, ». mașcat, cu grăunțe
„mari.
Öregszik, v. 1. a îmbetrâni; a slabi, a
se învechi; 2. a cresce, a se mări
„(răul).
Öregujj, 9. degetul cel mare, policar.
Öregül, v. v. Öregszik.
Öregvéres, 9, sângerete; pișcă (de
ᵣporc) ; cârtaboș.
Örfa, 9. 1. catari, catarg, cormanul
(la corabie); 2. stîlp (la hotar).
Orfal, barieră; mur de apărare.
Srfâțlan, a. fără catarg.
rfő. 9. vedetă, capul patrolei.
Őrgébics 9. (zool.) șoimuț, sfrancioc,
berbecel, tăcăitoare, lupul vrăbiilor
„(Lanius excubitor).
Örgróf, 9. marchion, margraf; —ság,
„marchionat.
Qrhad, 9. gardă.
Qrhajó, 9. corabie de pază.
Örház, 9. obahtă ; casă de vigil, = de
„păzitor; corp de pază.
Qrhely, 9. sentinelă, loc de pază.
Örhölgy, 9. garde-damă.
Őriz, v. a apără, a scuti, a păzi, a ocroti,
a feri; a supraveghia, a griji, a pa-
stori (turma); a păstra; Isten
őrizz! Doamne fcresce! Doamne
,/ipără / = păzesce !
Őrizet, 9. 1. păstrare, păstru; ocro-
tire, grijire; 2. pază, loc de sigu-
ranță ; veghîere; katonai —, gami-
zona; escortă, pază; —ül szolgál,
servesc? de adăpost.

Önzetlen, ». fără pază, fără grijă;
.{neapărat, nesCUtit, nepăzit, neocrotit.
Őrizget, v. apără des, păzesce în-
'țr'una; păstrează mereu.
Qrizkedés, 9. cautelă, îngrijire, ferire.
Őrizkedik, v. se fcresce, bagă de
seama, e cu prevedere; încunjură,
„ocolesc? (răul).
Őrjárat, 9. patrolă.
Qîjâr(ni),v. patrolează; —ó, patrblță).
Őrjít, v. face nebun, nebunesce, smin-
tesce ; —o, a. ce înebunesce, ce scoate
„din fire.
Őrjöng, t>. se înfurie, turbă, se in-
verșună, se încruntă, se aruncă cu
furie; aiurează; —és, 9. furie, tur-
bare; aiurire.
őrjül, v. a se sminti, a nebuni;
—et, 9. nebunie, extravaganță, smin-
teală, furie, turbare, azurire.
Örjült, a. nebun, smintit, lepșit; tur-
„bat, furios; maniac.
Qrkanonok, 9. canonic custode.-
Örkiséret,* 9. escortă, pază; alaiu.
Őrködés, 9 pază, priveghere, supra-
veghere, îngrijire.
Őrködik, v. a sta de paza, a veghia
„a supraveghza, a îngriji.
Örlánc, 9. catenă de posturi, șir de
„sentinele.
Örlegénység,. 9. trupe de sentinele.
Qrlemény, d. piăcinat, măciniș.
Örleni, v. v. Őröl.
Őrlet, v. a lăsa sa macine; —, 9.
ᵣmăcinat.
Őrlető, 9. mădnar.
Őrlőfog, 0. dinte de ros, măcinător.
Őrlők, 9. rozătoare, măcinătoare (ani-
jnale).
Qrlős, 9, măcinaș, mădnar.
Örmadár, 9, faj.) cristeiu.
Ormány, 9. armean; —, a. armenesc;
—ország, Armenia; — ül, abv. ar-
„menesce.
Őrmester, 9. sergent (la miliție, Ifl
„poliție) ; șef de pază.
Őrnagy, 9. maior, comandant de ba-
talion; —hadbíró, maior-auditor.
Örök, ₐ. 1. vecinie, etern, de apuru-
rea, neșfirșit, infinit; nestrămutat,
permanent, statornic, continuu, per-
petuu ; 2. ereditar, moștenit; —áron
elad* vinde pe veci, = pentru totde-
auna; — 9. 1. vecie, vecinicie, eter-
nitate; 2. moștenire, succesiune, cli-
ronomie*, —be fogad, adaptează, ia

Örökbefogadás 557 Őröl

de suflet ;■ —tői fogva, de veci;
dintru început; —ül hagy, lasă de
moștenire.
Örökbefogadás, 9. adoptare, luare de
suflet, înfiare.
Örökben, abv. ereditar* veci, de
moștenire.
Örökbérlet, 0. embatic.
Örökbérlő, 9. embaticar.
Örökbirtok, 9. moștenire, clironomie;
—os, 9. moștenitor, clironom, suc-
cesor.
Örökemlékü, a. de vecinică aducere
aminte.
Örökétig, dbv. pururea, totdeauna,
continuii, vecinie.
Öröketlen, a. nemoștenit; fără moște-
nire, fără clironomie; fără moște-
nitor, fără clironom.
Örökhagyás, 9. testare, lăsăment.
Örökhagyó, 9. testator.
Örökhaszonbérlet, 9. embatic, bezman.
Örökhaszonbérlő, 9. embaticar, bez-
mănar, censuar.
Örökít, v. ă eterniza, a face nemu-
ritor.
Örökjog, 9. drept de succesiune, =
„ereditari *= de moștenire.
Örökjószág, â. moștenire, clironomie.
Örökké, abv. pururea, vecinie, tot-
„deauna, necurmat; în etern.
Örökkévaló, a. etern, vecinie, sempi-
tem; de veci, de a pururea; —, 9.
„Dfieu.
Örökkévalóság, 9. vecie, vecinicie,
eternitate.
Öröklés, 9. succesiune; moștenire,
ercsire.
Öröklési, a. de succesiune, ereditar;
..—rend, ordine de succesiune.
Öröklét, 9. vecie, vecinicie, eternitate;
viață vecinică, = de veci.
Öröklétű, a. vecinie,, de a pururea,
„etern.
Öröklik, v. a se perpetua, a se eter-
nisa, a dura pe veci.
Öröklő,,», continuu, perpetuu, etern,
vecinie; —, 9. clironom, erede, mo-
ștenitor, succesor.
Öröklőleg, Öröklőn, abv. ereditar,
moștenit.
Örökmözgony, 9. perpetuum mobile.
Öröködés, 9. succesiune; v. Örökö-
södés.
Öröködik, v. v. Örököl.
Örököl, v. a moșteni, a eretfi.

Örökölhető, a* 1. ereditar, de moște-
nit; cu drept de succesiune; 2. trans-
misibil.
Örökön, abv. vecinie, de a pururea,
pentru totdeauna, continuu, necur-
mat; —örökké, pururea, în veeii-
„vecilor.
Örökös, a. 1. continuu, necurmat,
permanent; vecinie; 2. ereditar;
—, 9. clironom, erede, moștenitor,
succesor; —nek tenni, a face mo-
ștenitor.                    [curmat.
Örökösen, abv. pururea, vecinie, ne-
Örokösít, v. 1. a eredita; 2. a eter-
niza, a perpetua.
Örökösödés, 9. succesiune, moștenire,
ercsire ; —háború, rezbel-de succe-
siune ; —törvény, lege d< succe-
siune.
Örökösödik, v. 1. a moșteni, a erefâ;
2. a se etemisa, a remáné pentru
„totdeauna.
Örökösség, 9. moștenire.
Örököstárs, 9. conmoștenitor, co-
„erede.
Örököstelen, ». fără moștenitori, fără
erefiî.
Örököstétel, Örökös vallás, 9. recu-
noascerea moștenitorului, introducere
în moștenire.
Örökre, <abv. pe veci, pentru tot-
deauna, de a pururea.
Örökrész, 9. parte ele moștenire, drept
„de ereditate, patrimoniu.
Örökség, 9. 1. moștenire, clironomie;
succesiune; lăsăment; 2. vecie, eter-
nitate; kitagad az—bői, desmoște-
nesce, desereditează; —ül hagyni,
„a lăsa de ntoștenire, a testa.
Örökségi, a. ereditar, de moștenire,
de clironomie.
Örökségül, abv. de moștenire, ca ere-
ditate, ca lăsăment.
Öröktelek, 9. patrimoniu.
Öröktől fogva, abv. din vecie, dintru
început.
Örökül, abv. de moștenire, ca eredi-
tate ; —, v. erefesce, moștenesce;
succede.
Örökült, a. moștenit, eremit, ereditar.
Örökvétel, 9. cumpărare pe veci.
Örökzöld, 9. (Soi.) merișor, bărbănoc
„(Vinca).
Őröl, v. 1. a măcina, a râșni; 2.' fy.
a fleoncăni, a hodorogi, a torosi;
—ni való, de măcinat, măciniș.

Őröltét

558

Örvény

Őröltét, a lasă sa macine, macină;
,r-&, 9. măcinaș.
Öröm, 0. bucurie, veselie, plăcere;
—-ében nem tud hova lenni, nu
sci, ce să facă de bucurie; —e
telik benne, îi place de, îi face
~plăcere; — volt őt énekelni hal-
lani, a fost o plăcere a’l asculta
cântând; szomorúsággal jár az —,
după ris vine plâns.
Örömanya,. 0. soacră (mare).

Örömapa, Örömatya, a. socru.
Örömében, abv. de voie bună, de
curie, in chef:
Örömérzet, 0. simț de bucurie.

bu-

Örömest, abv. bucuros, cu drag, cu
plăcere; édes —, din toata inima,
bun bucuros; nem —, nu bucuros,
nu cu drag; —ebb, abv. mai bucu-
ros, mat cu drag, mai bine.
Örömév, a. an lubilar ; an de bu-
curie.
Örömhír, veste îmbucurătoare.
Örömittas, a. • beat de bucurie, plin
de bucurie.
Örömkiáltás, 0. chiot, strigăt de bu-
curie, lubilare.
Örömlakoma, s, ospeț de bucurie;
jubileu, chef
Örömmámoros, 0. beat de bucurie.
Örömnap, fii de bucurie, fii lubilara,
    de veselie.
Örömrivalgás, 0. chiot, chiuitură,
strigăt de bucurie.
Örömsugárzó, «. tiăditor de bucurie;
schinteitor (ochiu).

,                          „extravaganță; frenesie, aiurire. )
Oromtelen, g. lipiit de plăcere, fără ■ Örült, s. nebun, lepșit, smintit; de-
juchiat, extravagant, turbat, furios?

veselie, reu dispus.

Örömteljes, a. plin de bucurie, vesel,
„voios.
Örömujjongás, t>. chiot, chiuitură.
Örömünnep, fii de veselie, sărbă-
toare de bucurie.
Örömzaj, t>. strigăt de bucurie, chiot,
,phiuitură.                    [liție.
Qrparancsnok, 0. comandant de po-
Orrovat, 0. scontru.
Örs, d. post, sentinelă; elő—, avan-
gardă.
Őrség, a. pază, custodie; vigilie,
streajă, caraulă; sentinelă, garda ;
jtâr—, garnisonă.
Örsereg, 1. gardă; 2. garnisonă;
„nemzeti —, gardă națională. •
Őrsor, 0. ordine de sentinelă, - de
vigilii.

Órparancsnok, ^comandant de gar-i
„nisonă.                            I
Qrszabályzat, 0. regulament de pazăÂ
Őrszellem, 0. geniu tutelar, = păzitorJ
Őrszem, 0. 1. vedetă, patrolă, ca3
raulă; 2. signatură (la coaie dă
tipar) ; ochiu ager; —mei kísérni J
„a urmări cu atențiune.             |
Őrszemélyzet, 0. personal de supra-î
jieghere.                           |
Örszemle, 0. revistă, paradă, controlai
jnilitară,                          J
Qrszent, 0. patron, protector. I
Örszer, 0. mijloc preservativ, preser-ț
,pativă.                            3
Örszó, 0. 1. custode (iipogz.); 2. Zpd
„zincă, parolă, cuvînt de ordin.
Qrszoba, 0. odae de pază.           1
Örtáll, v. stă la pază.             3
Őrszolgálat, 0. serviț de pază, dâ
„caraulă.                          Ij
Örtanya, 0. guardie ; pichetă. 1
Örtelen, a. nepăzit; fără pază, farai
„streajă.                          li
Örtjár, 0. patrolează.              |
Őrtorony, 0. turn de pază.          |
Őrtűz, 0; foc de pază, = pentru ca-f
„raulă.
Őrutasítás, 0. ordin de caraulă. 1
Örül (vmia, vminek), v. se bucură^
îi pare bine; e vesel de, îi face)
plăcere; és, 0. îmbucurare, par eră.
„de bine.
Örül, v. a se sminti, a nebuni, a]
aiura; ,—és, 0. nebunie, smintealăf

Örültek háza, 0. sanatoriu, casă de*
„nebuni, = de alienați, balamuc. |
Őrültség, 0. nebunie.               |
Örv, 0. l. sgardă, grumăzar (la câni)^
„2. pretext, steamet.               |
Qrváltás, 0. schimbare, de streajă. j
Örvend, v. a se bucura, a fi vesel d&
„a-i pare bine; a gratula.          J
Örvendetes, «. îmbucurător, înves&$
litor, plăcut.               ⁹
Örvendez, v. a se bucura, a se veseli J
a ride (de ceva). ‘                 |
Örvendező, «. vesel, bucuros; —,
„chiuitor, triumfător.
Örvendeztet, v. a, îmbucura, a in^
veseli, a face plăcere, a causa bu-
curie.
Örvény, 0. 1. vîrtej, viitoare, volbura^

vilvoare; 2. prăpastie, abis, noian,
genune.
Örvényes, «. cu vîrtejuri; prăpăstios,
fără fund.
Örvénygyökér, 0. (âot.) earbă mare,
oman (Innula helenium).
Örvényke, 0. 1. vertecuș, bolotröaca;
„2. polip (la șefidt).
Örvénylik, Örvényzik, ». a clocoti, a
se virteji.
Örves, a. sgardat, verigat; cu gru-
măzar; cravataț; — galamb, 0. gu-
gușciucă, porumb gulerat (Columba
palumbus); —lúd, 0. gâscă sălba-
tecă (Anser nivis).
Örvez, v. 1. a însgărda, a pune gru-
măzar, a pune baer (la grumazi);
ₜ%. a căuta pretext, a se scusa.
Orvezető, 0. căprar.
Őrvidék, 0. district de graniță, con-
finiar, = militar, = de margine;
„confiniu militar.
Őrvonal, 0. cordon, linie confiniară.
Örvös, a. Örves.
Orz, v. v. Őriz.
Örzemény, 0. deposit, depunere, avere
„depusă.
Őrzés, 0. păstrare, ținere, conservare;
„păzire, apărare.
Őrző, 0. păzitor, paznic, îngrigitor,
apărător; păstor (de vite) ; vigil;
protector.
Örzse, 0. Saftă, Savetă (dela JElisa-
l)etă).
Ös, a. străvechiu, străbun, strămoșesc;
— birtok, avere strămoșească; —idők
óta, din timpuri străvechi; —, 0,
străbun, strămoș, înaintaș, protopă-
„rinte; —ök, pl. strămoșii, străbunii.
Ösállapot, 0. stare primitivă, = pri-
mordială.
Qsanya, 0. străbună, strămoașa.
Ósanyag, 0. materie primordială, =
„primitivă.
Qsatya, 0. strămoș, străbun.
Öselem, 0. element primordial, «pri-
„ mitiv.
Őséletbeli, ₐ. palepzoic.
QsemberȚ ©. omul primitiv, întâiul om;
Őserdő, 0. pădure seculară, codru
„ străvechiu.
Öseredeti, a. originar, primitiv, prim-
„ or diai.
Őserő, 0. putere primitivă.
Öshegység, 0. munți primordială, -
   străvechi.

Örvényes                559' Összeállít

Ősi, a. strămoșesc, părințesc, străbun,
tradițional, avitic; — bevett szo-
kás, datină strămoșească, = veche;
— gőg, spint aristocratic; — jó-
„ szág, avere strămoșească, patrimoniu.
Ösiség, 0. aviticitate, privilegiu de
„ nașcere.
Ősi sírbolt, 0 criptă =, gropniță
„ tăiniță familiară.
Ősképződés, Ősképződmény, 0. for-
„ moțiune primordială.
Őskor, 0. anticitate, lumea vechie;
„ evul vechiu.
Qskőzet, 0. petrijicațiune primitivă.
Öslak, 0. reședință familiară, = stră-
„ moșească, vatra familiei.
Őslakó, Őslakos, 0. locuitor de ba-
„ștină, autohton, aborigen.
Őslény, 0. ființă primordială; —tan,
„paleontologie.
Qsmer, Ösmér, v. v. Ismer 0c/.
Qsnyelv, 0. limbă primitivă.
Ősnyomtatványok, 0. incunabule; pri-
„ miții pl.
Ősrégi, a. străvechiu, preistoric.
Ősrengeteg, 0. codru străvechiu.
Össz, total, complet.
Összbenyomás, 0. impresiune     înti-
„părire generală.
Össze, 1. abv. împreuna, la un loc.
la olalta ; 2. (în composițiuni)
a . ., ad . ., con . . . (arătând:
împreunare, unire; nimicire, des-
„ facere). ₜ
Összeábdál, v. a cârpi, a compila.
Összead, v. 1. a adaoge, a suma, a
da Id olaltă, a aduna; 2. a îm-
preuna, a lega (prin căsătorie), a
„ copula, a cununa.
Összeadás, 0. 1. adaogere, adițiune,
„ sumare; 2. cununie, căsătorie.
Összeaddogál, v. a aduna din când
in când la olalta, a adaoge din
„ când în când.
Összeaggat, v. a coase la olalta, a
lega de olalta, a anina de olalta; a
„ broșa.
Összeakad, v. 1. a se ciocni, a se
„ isbi cu; 2. a se întâlni; a conveni.
Összeakaszt, v. 1 - a înnoda, a lega,
a coase la olalta; 2. a ațița unul
„ asupra altuia.
Összeáll, v. 1. a se apropia, a se
asocia, a se uni; a se întovărăși;
„2, a se închega.
■ Összeállít, v. 1. a compune, a adwna

Összeálló

560

Összefog

Összefoglal

561

Összehordozkodik

   la olaltă; a grupa; 2. a compura,
  „ a confronta.
Összeálló, q. consistent;
Összeaprít, ». a tăia în bucăți, a
  „ sfărma in bucăți, a dumica.
Összeaszik, ». a se usucă, a se töpi,
Összeatyafiasodik, ». a se íncuscri, a
se îftfudi (prin căsătorie); a se
„ imprietini.
Összeázik, a se uda până la piele.
összebarátkozik, ». a se imprietini,
„ a se familiárisa, a se deprinde.
Összébb, abv. mai aproape, mai la
„olaltă, mai stríns.

a

Összebékél, ». a s<? împăca.
Összebékéltet, Összebékít, ». _
„ păca, a impăciui, a face pace.
Összebékül, v. a se împăca, a se

im-

ím-

.. paciui.
Összebeszél, v. a se vorbi, a se sfă-
  tui, a convorbi; a se învoi, a se
  înțelege, a fi de acord cu; —és, ».
.. învoială, convorbire, înțelegere. -
Összebogoz, t>. a înnoda, a face nod.
Összebonyolít,-». 1, a încâlci, a în-
curca, a complica, a învălmăși;
„ 2, a face bucluc.
Összebonyolódik, v. a se încurca, a
  se încâlci, a se învălmăși a se ír,-
  hăăta.
Összeborzad, ». a tresări, a șe spă%-
.. menta, a se cutremura.

Összeborzol, a imborzoșa,
„ lua de per.
Összebúj fik),». a se aduna la olaltă,

a se

„ a conspira, a șopti la ureche.
Összecsal, o. a încaibăra, a aduna
.. bani prin înșelăciune.
Összecsap, v. 1. a pune la olaltă, a
bate în palmi ; g. a ciocni, a isbi,
a.se bufni, a-și da in capete; 3. a
.. strînge la un loc.
Összecserél, ». a confunda, a schimba.
Összecsinál, v. a aduna, a face îm-
preună,, a încăibăra (o sumă de
„ bani).

Összecsirizel, a lipi, a (nă)clei.
Összecsókol, ». a săruta, a pupa, a
.. țuca; a îmbrățișa.^
Összecsókolódzik, ». ale^stiț

ita, a se

  pupa, a se îmbrățișa (cu dfrug).
Összecsoportosul, ÖsszecsopoAzik,
v. a se aduna, a se înhăita, a face
„ tumult, a se grupa.            \
Összecsődít, v. a aduna, a grămăwi.
Összecsődül, v. a se grămădi, a cam*

  curge, a face tumult, a se înhăita, ș
„a se îmbulzi.               [olalta. j
Összecsuk, v. a închide, a strînge laj
Összedarabol, v. a, tăia în bucăți, a l
. ₐ dumica; a sdfobi.              1
Összedobol, v. a aduna cu toba.
Összedől, t>. a se surpa, a cade în
.. ruine, a se prăbuși.            j
Összedug, v. a se aduna la olaltă, aj
șopti la ureche; —ja kezeit, a1
.. băga manile în sin.             |
Összedülés, d. surpare, prăbușire, nă- ]
.. ruire.                          1
Összeég, v.a arde de tot, a se pre-.J
„face în cenușe.                   |
Összeéget, »„ a preface în cenușe, a ]
„ arde.                            |
Összeegyez, a se potrivi, a se
  meri, a se uni, a armonisa; a con- j
.. suna, a conglăsui, a se învoi. J!
Összeegyeztet, v. 1. a întruni, a m- j
preuna; a împăca, a purie la cale; i

     a compara, a colaționa, a po-
.. trivi, a combina, a uni.
Összeepéz, v. a amărî, a

„ amărăciune.
Összeér, v. a coincide, a
.. a se brodi.
Összeereszt, v. a îmbuca,
„ a combina.
Összeérő, a. convergent.

umplé de

se atinge ; i

a îmbina.

Összeesket, v. a cununa, a copula, "1B
... împreuna (prin căsătorie). JB
Összeesküdt, a. conjurat, conspirator.
Összeesküszik, v. a conspira, a se^B
., conjura, a complota; a se comuna. JB
Összeesküvés, o. conjuroțiune. con- 'Bț
.. spirâțiune, complot.
Összeesküvő, o. conjurdt(or), con-|B
.. spirator, complotist.
Összeesik, ». 1. a cade, a se pră- S
buși; â. a coincide, a se brodi, a jB
.. concăde.                           9
Összefér, v. a incăpe; a se potrivi,
.. a se nărăvi ; a fi compatibil. 3
Összefércel, v. a coase la olaltă, a ]■
.. compila (scrieri) ; a broșa (o carte),,JB
Összeférhetetlen, a. incompatibil; S
nesociábü; —ség, &. incompatibili-
.. tate.                              •
Össseférhető, a. compatibil; sociabil, JB
.. blând; —ség, compatibilitate. JB
Összefirkál, v. a compila; a comânji. »
Összefog, v. 1. a strînge, a îmbră- 4B
țișa; 2. a rezuma, a restringe; 3. a J
prinde (hoți).

i Összefoglal, v. a recapitula, a re
I suma, a combina; —ás, ». recapi-
| tulare, resumare; sumar; —t, a,
b           sumar, resumat; —va, abv. in re-
!           sumat, in scurt.
f Összefogó(d)zik, ». a se prinde de
p           mână.
I Összefoly, ». a concurge, a  se con-
f. topi, a acurge.
r Összefon, ». a împleti, a încolăci, a
  încovoia, a încurca; —ja karjaié,

a și încrucișa mânele (în sin).
Összeforgat, v. a răscoli, a împrăștia,
a arunca peste olaltă, a confunda. ₍ .. ₓ____,
Összeforr, Összeforrod, ». a se cica- ; Összehajtogat, ». a îndoi, a fălțui
triza (rana), a se vindeca, a se i „ (coaiele la tipar).
contopi, a se (în)nadi (déspre | Összehalmóz, ». a ^grămădi, a strînge
                                    \ „la un loc.

  metale).
Összeforraszt, v. a fîn)nădi, a lipi
. (metale).

Összefut, v. a concurge, a se strînge
  la un toc; a se prinde, g se covăsi
  (laptele) ; a se închtega (sângele);
„ —6, a. convergent.
Összefügg, v. a sta in legătură, = în
  conexiune, a fi atâmător de; —és, t>.
  legătură, conex(iune), filiațiune, co-
  herență, cohesiune.
Összefűz, o. a înșira, a lega, a îm-
  preuna; a broșa.
Összeg, 1. sumă, total; átlagos —,



                                   j Összehasad, v. a crepa, a se sfărwa,
                                   , i „a se spărcui, a se hărtăni.
sumă mijlocie; legnagyobb —, sumă \ Összehasonlít, ». a compara, u
maximală; teljes sumă totală. - face asemehare; a colafiona; —ás,
Összegazemberez, Összegazol, v. a t>. comparațiune, alăturare, paralel:
face om de nimică, a face porc de „colaționare.
„câne, a înjura.                     Összehasonlíthatlan, a. incomparabil,
Összegázol, v. a călca (în picioare), j
a strivi.                  [subsuma.
Összegei, v. a suma, a recapitula, a
Összeges, Összegesen, abv. sumar,

maxi maid; teljes

Összegazemberez, Összegazol,

câne, a înjura.

   în total.
• Összegez, ». a suma; —és, sumare;
  .. recapitulare.
Összegemből, ». a îmbumba.
Összegöngyöl(get), ». a impătura, a
  .. mototoli, a ghemui.
Összegyalulódik, v. a se deda, a se
   deprinde, a se învăța; a se aco-
   moda, a se adapta.
  Összegyömöszöl, ». a ghemui, a mo-
  . totoli.
  Összegyűjt, v. a aduna, a strînge, a
  .. convoca, a colecta, a recolta.
  Összegyűl, V. a se aduna, a se stringc,
   a se întruni; a se grămădi, a se
   spori*, a cresce.

     Magyar-román szótár.


Összegyülek’ezik, v. a se aduna, a se
întruni, a conveni.
Összegyűr, ». a mototoli, a ghemui,
.. a impătura.
Összegyűrődik, v. a se cocoloși, a se
.. mototoli (o haină), a se sbárci.
Összehabar, ». a mesteca la olalta,
a îndruga; a confunda, a bolbo-
... rosi.

Összehajlás, *. convergență.
Összehajtó, a. convergent.
• Összehajt, ». a strînge la olalta, a
j pune la olaltă, d îndoi,'a impătura
j ., (hârtia).

Összehangzás, d. armonie,
.. conformitate, concordanță.
Összehangzik, v. a armonia,
.. acord, a simpatísa.
Összehangzó, a. conform,

acord ;

a fi de

analóg,

arunca

.. concordant, armonie.
Összehány, ». a grămădi, a _________
  clac peste grămadă; a amesteca, a
„confunda.

Összeharap, v. a mușca, a ^pișca cu _
„ dinții.                             ⁹

v.

   neasemuit.
Összehasonlító, a... comparat, com-
parativ; ~ nyelvészet, filologie
„ comparativă.
Összehat, a conlucra, a concurge,

„ a coopera»
Összehazudtol, ». a mințăi, a face de
„minciună.
Összehí, v. a, invita, a convoca, a
„conchiema; a aduna (la olalta).
Összehívás, ». convocare, conchăe-
„ mare.
Összehord, ». 1. a aduna la un toe,
a grămădi, a compila; â. a în-
crunta, a da un perdaf.
Összehordoz, ». a purta dela un loc
„ la altul.         _         ’
Összehordozkodik,   Osszehurcolko-
   dík, v. a se muta dintr'un loc in
| altul, a-șă schimba locuința.

36

Összehúz

Összehúz, v. a contrage, a contracta,
a scurta (cuvinte); a concentra, a
strînge (trupe) ; —za magát, a se
retrage, a se restringe; a se ghe-
.. mui, a se mărgini, a trăi cu cumpet.
Összehúzódás, s. contragere, contrac-
.. țiune; îngustare.
Összehúzódik, v. a se contrage; a se
.. îngusta, a se micșora; a se sguli.
Összeilleszt, v. a îmbuca, a imbina,
a combina, a potrivi, a adapta.
Összeillik, v. a se potrivi ; a fi con-
„ gruent.
Összeillő, a. 1. potrivit; de acord;

.. 2. congruent.

[scrie.

Összeír, v. a conscrie; a compila, a
Összeírás, 0. 1. conscriere, conscrip-
țiune ; compilare; 2. inventar.
Összejár, v. a cutriera, a călători,
.. a umbla prin, a străbate.
Összejegyez. v. a consemna, a conscrie,
a induce in inventar.
Összejő, v, a se întruni, a conveni,
a se aduna, a se brodi, a coin-
.. cide.
Összejövetel, t>. întâlnire, întrunire,
adunare, convenire, întrevedere;
,conventicul.
Összekap (vkivel), v. a se certa, a se
sfădi, a se apuca de cap, a se în-
vedera, a se bate.
Összekapar, v. 1. a încăibăra, a

aduna la olaltă, a scormoli; 2. a
rácai, a scurma.

rácai, a scurma.                    Összelapátol, 0. a aduna cu lopata^
Összekapás, 9. ceartă, sfadă, bătae, | .. a strînge.. cu =.             |
.. trânteala.                       } Összelő, Összelövődöz, 0. a pușcă
Összekapcsol, v. a lega, a împreuna, | . cu grămada.                    • *

  .. a aduce în legătură.
Összekarcol, Ös’szekarmol, ©. a sgă-
  „ rié, a sdărie.
Qsszekavar, o. a (a)mesteca.
Összekel, v. a se cununa, a se căsă-
.. ton, a ínchié căsătorie.
Összekelés, a. cununie, căsătorie,
.. nuntă.
Összeken, 0. a unge, a mânji.
Összekéreget, v. a aduna cu cerșitul,
.. a cerși.
Összekeres, v. a scormoli, a cotrobăi,
  a scotoci, a răscoli; a agonosi.
Összekerít, 0. 1. a aduce la olaltă,
a lega de olaltă; ,2. a-și procura,
„ a-și aduna (bani).
Összekerül, v. 1. a se întruni, a se
  întâlni, a se aduna ; 2. a se apuca
  la ceartă, a se certa.

562

Összenéz

Összenő               563             Összetart

Összekever, a amesteca, a cd
funda; a răscoli; a alia (metale!
„a drege (vin).                    j
Összekoccan, 0. a se ciocni, a 3
isbi, a veni, a lovi, a veni în d
lisiune. a se certa; —ás, 9. cicfi
nire, conflict, cólisiune, cearta,
.. cuțiune.         .. ₉        J
Összekocódik, v. v. Összekoccan. î
Összeköt, v. a lega, a împreuna, j
* uni; —ő pálya, linie de legături
„ (la tren).                       j
Összekötött, a. unit, aliat, împreună*
„ legat.                           |
Összeköttetés, ». 1. unire, legături
alianță; 2. conexiune, raport, corâ
.. spondență.                        j
Összekötöz, v. a lega butuc, =
w deleș.                           U
Összekulcsol, t>. a împreuna fwia
.. nele), a încleșta.              j
Összekuporgat, 0.    a încăibăra   â
  olaltă, a aduna  prin   cruțare, 1
.. strînge (cerșind).              1
Összekúszál, v. a încurca, a încâlci
  a rescoli, a confunda, a amestecai
  — ódik, v. a se confunda, a se
  curca, a se zăpăci, a se ului, a.
.. împleteci.                      'f
Ősszel, 0. a combina ; —és, t>. corn*
.. binațiune.              ‘       3
Összeláncol, v. a înlănțui, a încatenaf
.. a pune in fiere.                J

Összelyukaszt, ü. a cturui, a găuri.*
Összemarcangol, v. a sfășia, a spin*
.. teca în bucăți.              1
Összemarék, pumn (ca măsură).
Összemegy, 0. • 1. a se îngusta, a sd
strimta, a se contrage; 2. a se co4
văsi, a se prinde (laptele); a se^
.. inchiega.                     ।
I Összemér, j. a măsura, a comparaá
.. a alătura.                     I
Összemocskol, v. a mângi, a spurcai
.. a pângări.                   1
Összemorzsol, v. a strivi, a turti;
  sfdrma. ..             ?       |
Összenemférő, Osszenemegyezhető,!
.. a. incompatibil,
Összenemillő, a. nedecent, nepo-l
.. trivit.                    . j
Összenéz, v. a se uita unul la altul.l

Összenő, v. a concresce, a se im*
bina.
Összenyom, v. 1. a comprima, a
stoarce ; a turti, a apăsa 2. a cocoloși,
.. a pleoști; —ható,   compresibil.
Összeolvad, v. a se contopi, d se topi.
Összeolvas, v. 1. a ceti împreună, a
colaționa; 2. a aduna, a socoti Iá
olaltă.
Összeolvaszt..». a topi, a contopi
Összeomlik, Összeomol, v. a se surpa,
a se ruina, a se prăbuși.
Összeölelkezik, v a se îmbrățișa, a
se strînge în brațe; a se săruta.
Összeönt, v. a amesteca, a túrna la
olaltă.
Összepárosít, a împreuna, a im-
părechia, a face ,p păreche.
Összepárosodik, Özszépárosul, v. a
se împreuna, a se împărechia; a se
pui, a se cocoși (deșpre păseri).
Összerág, v. a roade.
Ősszeragád, ». a se lipi, a fi lipit de.
Összeragaszol, v. a cimenta, a lipi
de olaltă.
Összeragaszt, v. a clei, a lipi la
olaltă, a cimenta.
Összerak, v. n pune la olaltă, a gră-
mădi, a strînge, a aduna; a așefla,
a construi; —ás, a. construcțiune;
strîngere, adunare, grămădire (de
bani).
Összeráncol, o. a îndoi, a încreți;
—ja szemöldökét, încruntă din
.. sprâncene.
Összeráz, v. a scutura, a clăti.
Összerendez, a ordina, a așeza, a
„puné la loc.„
Összeretten, Összerezzen, v. a se cu-
tremura, a tresări, a fi cuprins de
.. spaimă.
Összerogy, Összeroskad, o. a cádé
jos, a se urni, a se surpa, a se
prăbuși, a căde în ruină, a se ri-
..
Összérték, 9. valoare totală.
Összes, a. total, sumar, la olaltă.
Összeség, 9. totalitate, Ouprins ; sumă.
Összeséggel, Összesen, abv. .în to-
talitate), la olaltă,, sumar, cu totul,
fin suma.
Összeseper, v. a aduna cu mătura,
.. a matura la olaltă.
Összeseregel, Összesereglik, v. a se
îmboldi, a se grămădi, a face tu-
mult, a se înhăita, a se răscoli.

Összesereglés, 9. îmbulzeală, afluență,
.. droae (de lume).
Összes értók, 9. valoare totală:
Összesít, v. a contrage, a suma, a
  aduna la olaltă.
Összes készlet, 0. întreagă provi-
„ siunea.
Összes kiadások, Összes költség, ».
„suma speselor, suma expenselor.
Összesség, 9. 0. Összeség.
Összesúg, 0. a-$, șopti la ureche.
Összesül, o. a se păli (de soare) ; a
.. se frige, a se arde.
Összes vagyon, 9. averea totală, to-
.. talul axtivelor.
Összeszaggat, 0. a sfafié, a spinteca,
.. a sfârtica, a spărcui, a hărtăni.
Összeszámlál, Összeszámít, 0. a nu-
.. mera, a calcula, a socoti, a evalua.
Összeszárad, 0. a se usca, a se usuca,
.. a ptíeri.
Összeszed, 0. a culegeᵣ a aduna, a
strînge la olaltă; a colecta; —i
magát, se reculege, îșl vine în fire,
ișt adună toate puterile, prinde
„ curaj. ■
Összeszerez, 0. a aduna, a strînge
.. prin cruțare, a agonisi, a câștiga..
Összeszíd, 0. a mustra, a sfădi, a
.. ocări, a înjura.
Összeszorít, 0. a astringe, a com-
„ prima.
Összeszorul, v. a se îndesa, a se con-
... strînge.
Összeszólalkozik , (vkivel), 0. a se
ciondrăni, a se certa, a se ciorovăi,
" a se sfădi.
Összeszögellik, 0. a se întâlni în
.. unghiu (doue recte).
Összeszurkál, 0. a împungef a stră-
.. punge.
Összeszür, 0. a strecura la olaltă;
  —ték a levet, s’aw înțeles la olaltă,
sunt de o părere, conspiră (pe sub
.mână).
Összetakarít, 0. 1. a curăți, a face
ordine (în casă); 2. a agonisi, a
.. economisa (bani).
Összetalálkozás, 0. întâlnire, conve-
.. nire,adunare.
Összetalálkozik, 0. a se întâlni, a
  conveni, a se pomeni cu; 0. Össze*
  akad.
Összetapos,. 0. a călca în picioare, a
;. strivi; a sdrobi.
Összetart, 0. a țihe la olaltă, a fi de

36*

Összetartó

564

Összevet

Összevéve            565

Ösztönzőt

acord cu, a fi una cu, a fi in con-
telegere cu; —-ás, ». unire, ințele-
„ gere, învoială, concordie, acord.
Összetartó, a. cu unire, cu înțele-
gere; convergent, co(fi)erent, cohe-
siv ; —erő, putere cohesivă, cohe-
.. rența.
Összetartozik, a, se (iné de olaltă,
„a fi in legătură bú.
Összetép, v. a sfâșia, a sfârtica, a
.. spinteca, a spărcui.
Összeterel, v. a mâna la un loc, a
.. aduce la strîmtoare, a aduna la olaltă.
Osszetesz, v. 1. a compune, a pune
la olaltă ; 2. a împătura (o Haină);
3. a contribui la ; —i kezeit, iși îm-
... preuna manele, iși încleașta.
Összetett, a. compus.
Összetétel, composițiune, compu-
nere, îmbinare; sintesă (a unei,
compoziții chemice); conztrucțiune
fia fraselor).
Összetéveszt, v. a confunda, a sminti,
a greși; —és, o. confundare (din
.. greșeală), confúsiune.
Összetevő, a. sintetic, component.
Összetipor, ©. a strivi, a călca în pi-
„cware, a turti.
Ősszetoborz, v. a recruta, a înrola;
.. a face prozeliți.
Összetódul, v. a se aduna în gloate,
.. a se îndesa, a se îmbulzi.
Összetorlódik, v. a se grămădi, a se
ridica, a se aduna. *
Összetöpörödik^ v. a se zbârci, a se
.. ztrînge, a se zâmi, a se veșteji.
Összetör, v. a sfăr(ă)ma, a sparge,
a zdrobi, a rupe, a distruge, a ruina;
„ a smăcina.
Összetörik, v. a se sfărma, a se sparge,
a se sdrobi, a, se distruge, a se
„rupe; (a bor) a se tulbura (vinul).
Összetörődik, v. 1. a se sdrobi, a se
scutura (cu carul), a se osteni (că-
lătorind); 2. (vkivel), a se împăca
cu soartea; a se deda, a se de-
sprinde.
Összetúr, Összeturkál, v. a răscoli,
„ a răsturna, a scormoli, a scurma în.
Összetűz, v. 1. a coase la olaltă, a
prinde cu acul; a însăila; 2. (vki-
vel), a se certa, a se pune in cârd
cu cineva, a se înverșuna, a se
prinde cu, a veni în colisiune cu;
—és, t>. 1. conflict, colisiune; 2. in-
seilare, aninare, prindere (cu acul).

Összeúszít, v. a sumuța, a întăriți
(pe unii contra altora); a țese ti
„ intrige.
Összeül, v. a se întruni in ședință
„ a țină ședință.
Összeütközés, lovitură, ciocnire
„ isbire; conflict, colisiune.
Összeütközik, v. 1. a se ciocni, a »
„ isbi; 2. a colida, a veni în conflict
Összevág, v. i. a tăia în bucăți; i
dimica; 2. (vmivel), a se potrivi
a incide, a se îmbuca, a se încleșta,
a se întâlni, a fi de acord cu, t
conglâsui, a consuna, a fi în con
sonanță; nein vág össze, nu «
.. pötrivesce.
Összevagdal, v. a tăia in bucăți,
„face ferfeniță, a sdrumica.
Összevágó, a. congruent; concordau
conform, analog; —ság, a. cod
gruență; concordanța, analogie, coi
„formitate.
Összevaló, a. potrivit, păreche, unu
.. pentru altul, de o seamă.
Összeválogat, v. a alege, a aduna I
„ olaltă.
Összevarr, v. a coase la olaltă.
Összevásárol, v. a cumpăra cu ridi
„ cata, = toate, la olaltă.
Összevegyít, v. 1. a amesteca; <
alia (metale), a drege (vin); <
.. coi'ci (soiuri) ; 2. a confunda.
Összevegyül, v. a se amesteca. -
Összever, v. a bate de olaltă, a sparge
a prăbuși, a călca în picioare; c
vineți (cu bătae).
Qsszevérez, ᵥ. a stropi cu sânge, a
.. însângeoșa. „
Összevergődik, Összeverődik, v. a se
aduna, a se înhăita, a se întâlni,
a face tumult; a se aduna cu în-
„ cetül, - unul câte unul..        -ș
Összevesz, v. 1. a se ciondrâni, a se
certa, a se desbina, a se sfădi; d
se încaibăra, a se învrăjbi, a se
împărechia; 2. v. Összevásárol ț
„ 3. a lua împreuna. •
Összevész, v. v. Összevesz 1.
Összeveszett, «. desbinat, certat, în?'
„vrăjbit, sfădit.
Összeveszít, Összeveszt, v. a sumuța,,
a asmuța, a irita, a întărită (contra:
„ cuiva).
Összevet, v. 1. a arunca preste olaltă;.
a suma, a aduna la olaltă; "2. a.
asemăna, a compara; a colaționaf

  —ett váltakkal, umăr la umăr, cu
ₙ puteri unite.
Összevéve, a^v. una cu alta, la olaltă.
Összevissza, abv. claie peste grămaâă,
peste olaltă, în disordine^ arabăbură,
talmeș-balmeș; in compoziții: res...,
—ver, resbate; —ság,         talmeș-
. balmeș, amestecătură, disordine.
Összevon, v. a contrage, a prescurta;
a reduce; a încreți din frunte; a
„strînge (vintrelele).
Összevont, ₉. contras, prescurtat, re-
dus; încrețit încruntat (la sprân-
, cene).
Összezavar, v. a încurca, a încâlci;
a amesteca, a confunda; a zăpăci;
„a tulbura (apa).
Összezavarodik, v. a se confunda, a se
zăpăci, a se încurca, a se făstici, a
se ului, a se tulbura (apa).
Összezördül, v. v. Összevész.
Összezúdul, v. a se înhăita, a se
răscula cu sgomot.
Összezúz, v. a sfarjna, a sdrobi, a
strivi, a preface ín praf; a smă-
„ cina.
Összezsugorgat, v. a aduna cu șgâr-
cenie, a strînge pe cale murdară,
„ a încăibara.
Összezsugorodik, v.. a se sbârci, a se
   strînge, a se veșteji; a se ghemui.
Összfogalom, ₐ. noțiune generică, «
.. generala.
Összhang, ₉. acord; armonie; bună
. înțelegere, conformitate; unison.
Összhangú, a. armonic; unison.
Összhangzás, Összhangzat, d. sim-
   fonie; v. Összhang,
  Összhangzatos, a. simfonic, armonic;
   melodios.
  Összhangzó, a. conform, analog; ar-
   monic, în armonie.
  Qsszit, v. a suma, a aduna la olaltă.
Összkép, imagine =, idee generala;
tablóik.

Qsszkivitel, ₉. exportul total.
Qsszpontos, a. concentric.
Összpontosít, v. a concentra, a
tralisa; —ás, ț>. concentrare,
„ tralisare.

cen-
cen-

Östermék, ₉. product de pamint.
őstermelés, ö. agricultură, economie.
Őstermelő, t>. agricultor, econom, lu-
. crător de pamint.

Östör, o. (fyț.) talpa gâsed, știr, lo- Ösztönzőt, ț>. strămur natural
bodă (Artiplex).                        | stinct; v. Ösztön.

Östve, abv. seara, de seara; v. Estve
. .oc/.
Ösvény, ₉. cărare; cale, arenă, ca-
ₕrieră.
Ősvilág, d. lumea primitivă, =. stră
„veche; anticitate.
Qsvilági, a. antediluvian; preistoric.
Qsvilágtan, ₉. paleontologie.
Qsz, o. toamnă.
Ősz, a. cărunt, sur; —be vegyül,
începe a încărunți, suresce; —, ₉.
„bătrân, moș(neag), uncheaș, ghiuj.
Öszellik, v. a veni toamna, a dă în
„ toamnă.

Qszelő, o. Septembre (lună).
Öszes, a. suriu, cenușiu, plăvan;
„ cam cărunt.
QszfoglalM. o. complefciune, sumar.
Qszhajú, a. cu perul sur, cărunt.
Öszhó, Octobre, Brumărel, Hăp-
„ ciume^ (lună).
Qszi, a. tomnatic, de toamnă.
Qszies, a.„de toamnă.
Öszike, Őszi kökörcsin, ₉. (fot.)
brândușe de toamnă (Colchicum
ₜf autumnale). ₜₜ .
Őszinte, a., Őszintén, aóv. sincer,
drept, curat; leal, onest, prob, de
„ treabă.
Őszít, v. a face cărunt, a îmbătrâni.
Őszi vetés, d. semănătură ae íOUirtitiv..
Ősziét, o. sumă: totalitate, complex.
Öszletez, v. v. Összegez.
Őszszakáilú, a. cu barba albă, ca-
ffrunt la barbă.
Qazszel, abv. toamna, de cu toamnă.
Ösztavaszkukojca, 9. (Sol.) strugurul
.. ursului; frag ar.
Ösztöke, ₉. 1. otic, iilic (de curățit
plugul); 2. fy. îndemn, bold, im-
„puls, strămur.
Ösztökél, v. a îmboldi, a pripi, a
zori; ă îndesa, aș împinge (înainte),
a îndemna, a ifnbărbata. a împiu-
„tena, a mâna.
Ösztön, a. instinct, bold, impuls, în-
demn, strămur, stimul; —díj,
stipendiu, bursă; —díjas, ₉. stipen-
„ diat, bursier, stipendist.
Ösztönöz, v. a îndemna, a îmboldi,
  a pripi, a zori, a înpintena; a
  ațița, a irita.
Ösztönszerü, t*., Ösztönszerűleg. abv.
„ instinctiv.

in-

Ösztör

566

Őz

Őzike

567

Padka

Ösztör, Ösztörű, d. 1. vargă unsă cu
eleiu, laț de paseri; 2. ruda de
uscat haine; 3. zăgaz, lezătiiră, sta-
„ vilă, pept de apă.
Ösztöver, a. slab, uscățiv, slăbănog,
   vition, macru; deșirat, mârced;
   lung și subțire; —szalonna, slănină
■„ =, clisă. subțire.
Ösztevéredik, v. a slăbi, a se deșira,
a se subțiă, a scădă (din grăsime),
„a se vitioni.
Qszutó, d. Novembre, Brumar (lună).
Őszül, v. a (în)cărunți, a albi, a îm-
betranț.
Öszve, Öszves, a. v. Össze aci.
Öszveg, a. sumă; v. Összeg ad.
Öszvér, 9. mul, catir, mușcoiu; —es,
„9. păstor de mull
Öt, n. cinci; —ön venni, a pișcă, a
.. îndosi, a fura.
Öten, abv. cinci inși; mind az —,
. toți-cinci, tus-cinci.
Ötféle, a. de cinci feluri, = soiuri, =
. specii.
Ötlet, 9. idee, apucătură, expedient;
pop. trăsnae, plespae; —es, a. isteț,
. cu idei bune.
Ótlik, v. a-i abate, a¹ și aduce aminte,
a-i trece prin gând, al tăia capul,
a-î plesni prin cap; amint sze-
membe ötlött, cum Vam zărit, cum
„ Vam vetjut.
ötméretű vers, $. pentametru.
Ötöd, 9. cincime.
Ötödév, 9. cinceniu; —es pótlék, cin-
^cenal, adaos quinquenal.
Ötödfél, 9. patru și jumătate.
Qtödfogás, 9. quint (ia scrimă).
Ötödik, ₙ. al cincilea, a cincia;
.. —szer, abv. a cincea oara.
Ötödöl, v. a lua a cincia parte.
Ötödrész, 0. cincime, a cincia parte.
Ötödször, n. al cincilea, a cincia
„ (oară).
Ötöl-hatol, v. a șovăi (în vorbire), a
vorbi verffi și uscate, a îndruga la
„ vorbe, a trăncăni la nimicuri.
Ötös, a. îndneit; —, 9. 1. cinîer
(bancnotă); quintet; pentametru
„ (prozodie).
Ötpengős, 9, hârtie de cinci floreni,
   cincer.
Ötrét, Ötrétű, a. íncincit, din cinci
„ pături.
Ötszög, 9. pentagon, cinci-unghiu;
   —ű, a. pentagonul.

Ötször, n. de cinét őri; —i, ₐ, de
cincia oară, de cinci őri; —ös,
„ incincit.                           9
Ötven, n. cindfleci.                 S
Ötvened,    cinci flecime, a cincifleciaU
  parte; —ik, n. al cinciflecilca, oS
cinciflecia,; —ikszer, «. a cincÍ$ecwtA
„ oară.                               S
Ötvenen, n. cincifleci de inși. JB
Ötvenes, 9. 1. de cincifleci ani; 2. har-lt
  tie de 50 coroane; az — évekbenJB
  pe la anii cincizeci (intre 1850 sdB
••¹⁸⁶⁰H
Ötvény, 9. aliaj (de metale).
Ötvös, aurar, argintar, giuvaergiu ;|B
  —mű, d. lucru de aurar, aurărteX
.. argintărie, giuvaer.
Ötvösöl, v. a pregăti giuvaere, <qB
.. lucra din aur, = din argint.
Ötvösség, 9. aurărit, argintării. 9
Ötvöz, v. a alia, a amesteca metale;jjj
„—et, ö. aliaj (de metale). 1B
Öv, d. 1. briu, cingătoare, colan JB
șerpar ; baier, bandei; fașă; curea
.. 2. zonă, climă ; ᵥ. Egőv.         |B
Övé, pion. al seu, a sa, al lui, a ei.'J
Övedz, v. a încinge, a împrejura; v.lB
_ Övez.                              -B
Övedzetig, abv- până la briu. 1B
Övedző, o. 1. briu,* cingătoare; ser-*B
„par; 2. chingă, taftur.             JB
Öves, a. cu briu, cu colan; încins
  imbăierat; —állat, (zool.) dasip^t
.. armadil.                           ■
Övetlen,a.neîndns, fără curea; farăjt
„cingătoare, = briu.                 JB
Övez, v. 1. a încinge,'a încunjura, a
  înfășură; 2. a înconjura, a împrej-fA
„mmi, a cuprinde (împrejur). w
Övezet, 9. 1. (in)cingătoare, briu, eoB
  lan; împrejurime, preajmă, suită ;B
„ 2. tonă, climă.                     B
Övezetig, aóv. până la briu. U
Övezkedik, ᵥ. a se încinge, a se in-B
  conjura; a se înfășia, a se legdîjA
„(cu curea).                         -B
Övszalag, 9. colan, cordea, panglică^
„(la briu).                           B
Ovszfj. o. curea, șerpar.             B
Öz, 9. (zool-.) căprioară; —agancs, ö.B
  corn de căprior; —bak, 9. căprior;B
  —címer, 9. șold de căprioară, picior^
  de =; —.csont, 9. osul piezoruluiAf
  (la cal); —fi, —gida, — gödölye,B
  9. puiu de căprioară; —hús, B
  came de căprioară, vénát de =. B

Qzike, 0. căprioară.
Özolló, puiu de căprioară.
Özön, 9. potop, revărsare, exundare
(de apă , flux; diluviu.
Özöndék, (zool.) 1. clean, pietroșel
( Cyprinus alburnus); 2. káposzta—,
fluture alb.
Özöngyík, 9. (zool.) scorpie ; bălaur.
Özönlik, v. a se vărsa, a exunda, a
se umfla, a se ridica în talazuri.
Özönnel, abv. potop, ín gloate, tumul*
tuos; în talazuri, în droae.
Qzönöl, v. a inunda, a se (re)varsa.
Özönvész, 9. potop,, diluviu.
Özönvíz, 9. exundare, revărsare (a
apelor), inundare; potop, diluviu;
—előtti, antediluvial.
Özön vizi, a. diludal; —képződés,
formațiune diluvială.
Özönvízntáni, a. post diluviul, de
ₜₜ după diluvii],.
Özpecsenye, ÖZ-sült, 9. friptură de
„ căprioară.
Özszin, Özszinü, a. galbin, roșatec,
plăviu.







p

Pl. például; P. o. = példának
okáért, ' de exemplu^ spre =, pentru
exemplu, de pildă.
Pac, o. v. Pacs.
Pác, 9.1. murătură, salâmură; 2. ar gă-
teala, tăbăceală, dubaiă ; —ba jut,
ajunge în sos, = în duba la.
Páca, 9. v. Pálca.
Pacal, 9. bezări, mațe; măruntae (la
animale) ; —áros, 9. mățacar.
Pacák, 9. piciu, bondoc, pitic(ot).
Paci, a. mânz, mânzoc.
Pacika, Paciké, a. bățișor, vergea.
Packálódik, v. a batjocori, a lua în
   ris, a își bate joc.
Packáz, v. a lua in batjocură, a și-
cana, a își bate joc de; a, cârpi; a
glumi cu, a desprețui, a lua peste
umăr; nem hagy ő magán —ni, a
nu se lașa șicanat, = de batjocură;
vkinek orra alatt —, freacă ustoroiu
(hirean) sub nasul cuiva. $
Packol, v. « toca (carnea).
  Páclé, 9. murătură, salamură; coro-
   siv.

Őztehén, 9. căprioară, capră de pă*
„ dure.
Qztetem, 9. v. Ozcsont.
Özvegy, 9. veduv(oiu), vedan, remas,
redută, vedană; —, a. văduvit;
—állapot, (stare de) văduvie;
— asszony, văduvă, vedană, femee
văduvită; —ember, 9. văduv(otii),
„ vădan.
Özvegyen, abv. in văduvie, veduvit(ă).
Özvegyeskedik, v. g trăi in văduvie.
Özvegyesztendő, Özvegyév, a. anul
de văduvie (la preoți).
Özvegyi, a. de văduv, de văduvă;
  —fátyol, vălul' de jale, = de ve-
„ duvie.
Özvegyit, v. a văduvi, a face vă-
„ duvță).
Özvegypénz, 9. pensiune.
Özvegység, 9. văduvie; re jutni, a
„ se văduvi, a ajunge la văduvie.
Özvegytartás. 9. prevederea văduvei.
Özvegyüt, oóv. v. Özvegyen.
Özvegyül, v. a ajunge la văduvie, a
deveni văduv(ă), a se văduvi.

Pácol, v. 1. a săra, a mura (carnea);
2. a ar găsi, a argisi, a tăbăci; a
cauteriza.
Pacsangol, v. a lotoci, a bălăci, á fle-
scăi (ín noroiü).
Pacsi! int. fleașc ! pliosc ! svic ! doda,
mâna (in limba copiilor).
Pacsirta, 9. (zool.) ciocârlie (Alauda);
—fű, (flot.) iarbă de lun;;oare; — szó,
cântec de ciocârlie.
Pacskol, v. a plesni, a pocni, a lövi
(cu palma).                   (cana.
Pacskondál, ». a ocări, a cârpi, a și-
Pacsmag. 9. 1. pămătuf, matquz; pe-
nel gros; 2. papuc călcat, = sucit.
Pacșmagol, «. 1. a stropi eu mătă-
uzul; 2. a mânji (pânza) ; 3. a ro-
stogoli, a arunca peste olaltă.
Pad, 9. 1. bancă, laviță; scaun; 2. pod,
podeț; podină, podeală; — alá buj-
tatni vkit, a ascunde pe cineva sub
podină.
Pádimentom, 9. v.. Padozat. $
Padka, 9. lă(v)icioară; scăunel, scău-
naș, lancă mică.

Padláb-ember

568

Palafedél

Palafedő

569

Pályabér

  Padléb-ember, 9. pitic.
Padlás. 1. pod, podeț; tavan, pla-
fond (sus) ; 2. podeală, pardoseală,
paviment ; száj—, ceriulgurei; —ab-
lak, 9. bageacă. ferestrue (pe aco-
perișul casei).
Padiásol, v. a podi; a pavimenta.
Padlat, 9. podea(lă), pavaj, poditură.
Padló, 9. podeală, pardoseală, pavaj,
dușumea; —deszka, scândură de
podit.
Padlóz, v. a podi, a pava, a pavi-
menta.
Padlózat, 9. podeală, poditură, pavaj,;
ₓ paviment; parchet f dușumea.
Padmaly, 9. podmol; grota, peștera.
Padol, v. 1. a podi, a blăni, a căp-
tuși (cu scânduri), a tabla, a pava,
a parcheta ; 2. a acoperi (o casă).
Padolat, a. 1. poditură, tablatură,
parchetărie, pavaj; 2. plafond, ta-
van; nâdazott —, plafofid cu stuca-
tură.
Padozat, 9. blană, căptușeală (cu
scânduri) ; tribună; v. Padolat*
Padszék, 9. bancă, laviță, scaun.
Paduc, Paducponty, 9. poduț (pesce).
Páfrány, 9. (&>t.) feregă, spasul dra-
cului (Filix); —félék, polipodiacee.
Pagód, 9. pagodă (la Indieni).
Pagony, 1. secție de pădure; 2. di-
strict silvic, revir silvic, circumscrip-
țiune forestieră; 3. pădurice, pă-
dure tîneră.
Páka, 9. clin, pala (la cămașă), al-
tiță.
Páhó; 9. șură, șopron, hambar; depu-
șii, magazin.
Pâhol, v. a ciomăgi, a pisa, a bate,
a buchisi, a dobza, a picura, (cu bă-
țul).
Páholy, 9. lojă (in teatru).
Paizs, 9. 1. scut, pavăză; egidă;
2. țest, carapace; —bogár, cărăbuș
cu chivără; —hordozó, scutar, ar-
mașel.
Paizsol, v. a scuti, a ocroti, a apăra,
a adăposti.
Paizsos, a. cu scut, cu pavăză, scutat.
Pajkos, a. zburdalnic, sglobiu, nebu-
natic, spulberat, întrecut, năsbuț.
Pajkoskodik, v. a face sbwdălnicit,
a fi zburdalnic, a se întrece^ a fi spul-
berat.
Pajkosodik, v. a se întrece, a deveni
b urfialnic.

Pajkosság, 9. sburdalnicie, năsbuție,
întrecăciune, insolență,
Pajód, Pajót, d. larvă, papușe (d
gândac); rínia.
Pajta, e>. staul, grajd, poiata; șură
hambar, șopron; coșar; —bíró, ști
rar, maimarele preste hambar — fia
șopru, șopreț.
Pajtás, a. prieten, tovarăș, camerac
coleg, confrate, companion, ।
Pajtáskodás, 9. tovărsășie, împriete-c
nire, însoțire, înfrățire.
Pajtáskodik, ». a se împrieteni, a se
însoți cu, a lega tovărășie.
Pajtásság, ». frăție, înfrățire, tovă
roșie.                  [pun snopii)
Pajtaszer, o. șopron, șopru (unde st
Pajzán, a. neastâmpărat, fără stare
întrecut; v. Pajkos.
Pajzs, d. scut; o. Paizs, dC/.
Pák, Páka, o. trestie, băț de =, mă
ducă, ghioagă, /topuz, toroipan.
Pákász, a, lacom, stricăcios, hîlbare
(despre câni); —, o. lingău, lacom
mâncăcios; spălător, berbant.
Pákásztanya, I. hodae de trésiie.
Pakét, 9. v. Csomag.
Pákászkodik, v. a se lin gări, a st
linge pe buze ; a pișcă pe furiș; c
amirosi.
Pakilincs, 9. stelniță, ploșniță, peduclu
de lemn; căpușe.
Pakilincsfű, 9. (Sd.) ceriandru. -
Pakol, v. a (îm)pacheta, a încărca;
a așăza ;—j, cara-te! drumu !
Pákosz, Pákosztos, «. lacom, mân-
căcios, fără saț, hîlbareț, lingău ; stri-
căcios.
Pakot/ 9; caier.
Pakróc, 9. straiu (de pat); țol, cergă,,
veringă ; v. Pokróc.
Paksaméta, 9. teanc, legătură.
Pakulár,     pe cur ar, oier, cioban;
păstor de oi; bacău.
Pál, 9'. Pavel, Paul; tudja — mit
kaszál, e consciu de ceea, ce face,
scie ce face.
Pala, x mal; ardesie, schist; —a-
gyag, 9. pămînt măluros de oale,
= argilps.
Palack, 9. butelie, sticlă, carafă, clon-
dir; —kosár, coș de bvțelii; — söi,
ber& în butelii.
Palacsinta, 9. plăcintă.
Palafödél, 9. acoperiș —, învelitoare
de cărămidă, = de ardesie.

Palafedő, 9. ardesier, ardesitor.
Palafejtés, 9. ardesierie, scoatere de
mal.
Palánk, $. pălan(ț), gard de scânduri,
= de ștachete; stobor, palisadă ; —kö-
rítés, gard de scânduri, palan, stobor.
Palânkol, c. a îngrădi, a face gard
de scânduri, a face palan.
Palánta, 9. resad; pepinieră, răsad-
niță; v. Plánta, 9cl.
Pálanya, 9.. pișcă, sângerete (de porc).
Palást, 9. paliu (regal, eppesc) ; manta;
- díj, stolă, taxă de epatrafir;
—ffi, (Sol.) crețișoară, plașcă (Alche-
milla vulgáris).
Palástol, v. a ascunde, a acoperi, a
masca, a palia, a scusa; a îmbro-
bodi ; fjm. a face mușama.
Palaszerű, ₐ. schistos, măluros;

Palaszk, 9. v, Palack. .
Palatábla, 9. tăbliță; placă de
desie.

ar-

Palavessző, 9. stil de ardesie.
Pálca, 9. băț, bâtă, baston; toiag;
ciomag; pálcát tör vki felett, con-
damnă la moarte; judecă (pe cineva)
fără de apel ; —gomb, căpacul dela
băț.
Pálcáz, y. ciomăgesce, lovesce cu bățul,
bate cu vergeaua.
Pálcika, 9. boticuță, bastonaș, bâțișor.
Paléta, 9. paletă (la pictori).
Pálba, 9. clin, pana; încleștătură (de
lemne), încheietoare; ureche (la pan-
tofi) .
Pali, 9. v. Pál.
Pálinka, 9. vinar?, rachiu, țuică, ho-
rincă, holircă; fam-, aiasmă; — alja,
droșdii (de vinars), otca, rachiu slab;
—főzés, vinarsărie, horincie, velniță,
povarnă; —főző, vinarsar, rachier,
velnițar.
Pálinkás, a. cu vinars, cu rachiu, cu
țuică.
Pálinkáz, v. a bé vinars, = țuică, =
rachiu.
Palka,-â. (M.) ciprișor. (Cyperus).
Palkó, 9. Păvăluc, Pavel'
Pali, v. bate, prăfuesce; cerne; trece
prin ciur.
Pallag, 9. polog, earbă cosită; v. Par-
lag.
Pallaș, a. putred, stricat, împuțit.
Pállás, x putrezire, stricare; opăreală.
Paliás, 9. v. Padlás.

                                          1 petent.
Pállaszt, 9, a asuda, a . năduși; a | Pályabér, 9. premiu.

abori, a opări, a macera ; a dubii
a tăbăci, a ar găsi (pelea).
Pallér, 9. paiir, polir; mai marele
preste zidatâ.
Palléroz, v. poleesce, lustruesce, sclivi-
sesee, sticlesce, netej^sce^.fățueșce,
cultivă.
Pallérozatlan, ₐ. brut (al), crud; ne-
poleit, nelustruit, nefățuit; necul-
tivat.
Pallérozott, a. 1. cult(ivat), învețat,
poleit; afabil; 2. lustruit, fățuiț.
Pállik, v. a se opări (de sudoare).
Pállít, v. a mistui, a consuma, a di-
gera ; p. Pállaszt.
Palló, 9.. 1. punte, scândwră ; treoe^
toare îngustă; 2. scaunaș fde vio-
lină); 3. răsiaa) (la tipografie).
Pallos, 9. paloșe'sabie lată, spada;
—jogi drept preste viață și moarte
(Jus gladii).
Pállott, ₐ. pudred, stătut, stricat, îm-
puțit; opărit, dubit.
Palióz, v. podesce fpavează, par do-
sesce; blănesce, căptușesce ; tdblează,
parchetează; proiede cu punte.
Pallózat, 9. puntitură; v. Padolat.
Pálma, 9. (ăot.) finic, curmal, palm
(Phoenix dactyliferă); —ág; stîlpare,
ramură de finic. = de curmal; ify.)
trofeu, laur; —bab, —gyümölcs,
curmală; —fa, finic, curmal; —
vasárnap, dumineca flori(i)lor.
Pal ol, v. a vintura, a triera (grâu).
Pálos, 9. călugăr paulin.
Palota, 9. palat, palaț, paleu; curte,
castel; —forradalom, revoluțiune (de
casă); —gróf, comite palatin; —
hölgy, damă de curte.
Palotás, 0. portar, ușer; —tánc, un ~
  joc unguresc, joc de salon (pe
  lung).
Palozsna, a. cuibar; ou clocit.
Pálya, 9. cale, drum; carieră, arena;
  nyilvános —, carieră publică; vas-
  úti —, drum de fer, cale ferata.
Pályáz, v, a concurge, a concura; a
  emula, a (iné concurență; a alerga
  pentru premiu;
Pályázat, 9. concurs; emulațiune;
  ofert; — útján, prin ofert, pe cale
  de concurs; -hirdetés, publicare
  de =, escriere de concurs.
Pályázó, 9. concurent; oferent, (cóm)-



Pályadij

570

Pántlikás

Pántlikáz

571

Papsajt

Pályadij, 0. premiu; —at nyer, câ-
știgă premiu.
Pályadíj as, a. premiat, distins cu
premiu, încoronat.
Pályadíjnyertes, a. premiat, încoro-
nat (cu premiu).
PályafŐ, gară, stațiune.
Pályafutás, 0. curs; alergare (de cai),
turf.
Pályakérdés, 0. chestiune pusă la con-
curs, tesă de concurs.
Pályamunka, Pályamű, 0. op(erat)
de concurs, « presentat la concurs.
Pályakor, a. cerc, circ, palestră; sferă
de activitate.
Pályaőr, 0. cantonist.
Pályás zin, 0. arena, palestră.
Pályatárs, 0. coleg, camerad, comba-
tant; tovarăș; conșcolar; rival.
Pályatér, 0. arenă, carieră; câmp de
lupta.
Pályaudvar, 0. gară, stațiune.
Pályavonal, 0. linie de cale ferată.
Pamacs, 0. pensulă, penel; mătăuz.
Pamacsol, v. a văpsi, a zugrăvi.
Pamlag, 0. canapea, sofă, divan.
Pámpillás, ₐ. cochet.
Pampula, 0. gură (la vite); fleura,
fleanca.
Pampuska, 0. pancovă, scovardă; pu-
păză (de aluat).
Pamuk, Pamut, 0. bumbac; —, a. de
bumbac ; —bársony, belacoasă, ame-
rica;—fa, (Set.) copăcel de bumbac
(Gossypium); —fonál, fir de bum-
bac, tiriplic; arniciü (colorat); —
gyapot, vată, bumbac; —gyolcs,
pânză de bumbac, = de casă; —
kelme, —szövet, bumbac ăr ie, ame-
rică.
Pánác, 0. (Sct.)păstărnac, panac (Pasti-
naca).
Panasz, a. plângere, tânguire, jăluire;
pîră, jal(u)ba, proces, ponoslu; —4
emel, se plânge ; se jăluesce; acusă,
face arătare, ridică pîră, încami-
'nează; Isten -ou ne vegye! Dum-
nezeu me ierte!
Panaszhang, voce de jale, ton ele-
gie, = de tânguire.
Panaszképen, abv. ca plângere, ca
jăluire, ca jdl(u)bă; ca ponoslu.
Panaszkodik, v. 1. se plangé, se jă-
luesce, se tânguesce, lamentează, se
bocesce; 2. pîresce; își spune alea-
nul, = năcazul.

Panaszkönyv, 0. carte pentru plânsort, ii
carte de gravamine; carte de reda- ]
mare.                                ’J
Panaszlâs, v. plângere, jăluire; pro- 1
ces, încaminare, pira; reclamare. 11
Panaszlevél, 0. acțiune, memoriu judi- 1
dar; pîră.                    [sátor. 3
Panaszló, 0. actor, pitiș, jăluitor, acu- j
Panaszlott, 0. acusat, încaminot, tras 1
in judecată; inct.                  .  1
Panaszol, v. a înacționa, a încă- 1
mina, a improcesua, a piri; a se ‘|
jălui; v. Panaszkodik.                j
Panaszolkodik, v. v. Panaszkodik. |
Panaszos, a. jalnic, elegie, tânguitor; 3
dureros; — fél, partida asuprită; j
—, 0. v. Panaszló.
Panaszszó, 0. cuvînt de tânguire. 1
Panasztétel, a. jăluire, tânguire; in- 3
tentare de proces, arătare.           1|
Panasztevő, 0. jăluitor, actor, pirîș, 4
reclamant.                           ||
Páncél, 0. panțieră, platoșă, păvază, 3
cuirasă, armură, zea; —ing, camașă 1
de zale.                              3
Páncélos, a. implatoșat, cuirasat. j
Páncéloz, v. a împlatoșa, a înzăla, 3
a panțera.                             3
Páncér, 0. v. Páncél.
Pancsol, v. a lotoci, a balăcări (în apă);
a mesteca, a drege (vin).             1
Pancsolás, 0. lotocire, bălăcire (prin .Jj
apă); mestecuș, talmeș-balmeș; dre- J
gere (de vin).           ,            3
Panda!, 0. cotlon; băltoacă.           I
Pandur, 0. pandur, sergent de oraș,
agent polițenesc.                     j
Pang, v. a zace balta) a stagna, a
lângeZi, a se întrerupe, a irnpili, a J
fi staționar; a șovăi; a da inderet. j|
Pangás, 0. 1. stagnare, întrerupere, j
șovăire, încetare ; 2. corupțiune, decă- |
dență, lângeZeală; împilire.           a
Pangó, ₐ. stagnant, staționar, lânțfed, 3
slab; împilit, stătător pe loc.       J
Pank, 0. painjin; v. Pók.-             J
Piánk, 0. ». Fánk.                     -1
Panna, Panni, 0. Ană, Anică, Ancuță. I
Pánt, 0. pantă, scoabă, șină (de fer), -i
chenar (la uși).                       J
Pantallér, 0. bandelier (la miliție). J
Pantaló, 0. pantalon, nădragi (largX). |
Pántlika, 0. panglică, găitan, cordea, 1
petea.                                  =
Pántlikás, a. cu petele, cordelat, cu |
panglici.

Pántlikáz, v. a împupuța cu petele,
« cu panglici.
Pántol, ü. a pune scoabe, a lega cu
șine (de fer), = cu pente; a fereca
(o roată).
Pántolódik, v. a se ciorovăi, a se certa.
Pântozat, 0. ferecare, legare cu fer,
- cu pente, = cu scoabe.
Pántvas, 0. v. Pánt.
Panyókán, abv. între umeri, pe umeri;
în baier.
Pányva, 0. arcan, ar cam, laț; căpă-
stru ; fune lungă.
Pányvavetés, 0. aruncare de arcan, =

de căpăstru; punere de laț.
Pányváz, v. a pune arcan; a pune
laț; a lega Cu fune, = cu căpăstru.
Pap, 0. 1. preot, popa, presbiter, sacer-
dote.; predicator, spiritual; 2. popa,
snop (pe vîrful clăii) ; Thalia —ja,
actor, teatralist; kinek a —, H—¹-

. , pestriț.
kinek Pap jelölt, 0. cleric, candidai de preot;
a papné, gusturile sunt deosebite. ! ‘ itntnr A# tj>ninnip.

Papa, 0. taică, tătucă, babacă.
Pápa, 0. papă, pontifice; patriarchul
Rome^ț; — katonája, fricos, papă-
lapte, mișel.
Pápaellenes, a. antipapal antipapista-
șesc.
Pápafű, 0. (flot.) earbă sfințită.
Papagály, 0. papagal.
Pápahitű, a. papist(aș).
Pápai, a. papal, papistășesc; — kö-
vet, nunciu, internunciu (papal);
— lévél, breve^ scrisoarea papei;
— rendelet, enciclică papală, bulă ^.
Pápai keselyű, 0. (xool) vultur golaș
( Vultur monachus).
Pápaság, 0. papalitate, papism.
Pápasüveg, d. tiară, infulă papală.
Pápaszem, 0. ochelari, pl.; —es, cu
ochelari; —es kígyó, faol.) șerpecu
ochelari (Caecilia naja).
Paperszényfu, 0. (flot.) buruiană de
friguri, punga popii.
Papföld, 0. (e)clejie, bun parochial.
Papi, a. preoțesc, popesc f parochial;
  — gyűlés, sinod, conferență preo-
țească; — hivatal, oficiu preoțesc, =
parochial; preoție; — illeték, con-
gruă; — lak, casă parochială; —
rend, cler, statul preoțesc; — tized,
Zeciueală, dejma.
Bapics, 0. v. Pipacs.
  Papir, Papiros, 0. hârtie, papir; itatós
   —, hârtie sugătoare; —, a. de hâr-
   tie ; —bélű, slab de stomach; —ke-

reskedés, o. papetărie; librărie; —
kereskedő, papetier, comerciant, de
hârtie; —kosár, coș de hârtie; —.
malom, moară de hârtie, fabrică
de =; —munka, papetărie, lucru de
hârtie; —palka, (flot.) papir (Papy-
rus) ; —pénz, bani de hârtie, banc-
note, hârtie-monftă; —rongy, trențe,
cârpe rele (de fabricat hârtie); —
simító, os de îndoit hârtie; —tok,
coș, teacă (de hârtie), carton; —
tészta, pap dé hârtie, papir-mașe.
Pápista, 0. papist(aș) ;. ultramontan,
catolic (apusean); — színben van,
e palid, e perit.
Pápistaság, 0. papistășie; catolicism.
Pápistaszinű, a. albastru, palid, fireav,
galbîn (la față), spălăcit.
Pápistavarjú, 0. papagal nemșesc, corb

ascidtător de teologie.
Papkéve, 0. popa, snopul din vîrful
clăii.                 [parochului.
Papiak, 0. casă parochială; locuința
Paplan, 0. plapomă,popion; ogheal (R.)
Papné, 0. preoteasă:
Papnevelő-intézet, 0. seminar.
Papnő, 0. preuteasă; Vénus —je, vesta-

lină.
Papnövelde, 0. seminar.
Papnövendék, 0. cleric, seminarist,
teolog.
Papol, v. a predica; a flecari, .a to-
rosi, a toca din gură.
Páponya, 0. (Sot) cireașă evreului,
papalău, boborică (Physalis).
Papos, a. popesc, preoțesc.
Páprád, 0. mușchiu per os.
Páprágy, 0. (flot.) feregea, ferecei,
earbă dulce de munte; losnidor,
zîrnă (Solanum dulcamara).
Papramorgó, 0. v. Pálinka. ’
Paprika^ 0. piperusă, ardeiu, paprică
(Capsicum anuum); — Jancsi, paiaț,
măscăriciu, păcală, hrezae.
Paprikás, a. cu ardeiu, piperat, papri-
cat ; —csirke, puiu papricat, - ju.
ardeiu.
Paprikáz, 0. preasără cu pune
paprică, pregătesce cu ardeiu.
Papság, 0. cler, preoțime, etatul preo-
țesc; presbiterat^ preoție (ca taină).
Papsajt, 3. (fot.) nalbă mică; nem
mindennap —, nu e în toată Ziuă
sărbătoare.

Papsaláta 572 Parasztmajor

Papsaláta, 9. (fofc) brustur dulce, po&
beai (Tussilago farfara).
Papsipka, 9. pótcap(iu).
Papsüveg, ». -1. bárét; camilavcă;
2. țfot.) clocotici, salba moale (Evo-
nymus europaeus).
Papszentelés, a. hirotonire, sfințire,
ordinare (de preot).
Paptan, 9.( teologie) pastorală.
Papucs, ». pantof, papuc de casă;
condur; alatt van, e sub pantof;
e sub cârma muerii; —hős, mue-
rotca, sub cârma mherii; —kormány.
stăpânirea femeii în casă.
Papuralom, ». (h)ierărchie clerica-
lism.
Pár, o. aluățel, drojdii, pl. (pentru
dospit); țț. Élesztő.
Pár, ». păreche; soție, seamen; copie,
duplu, parié? —ban, în duplicat,
duplu; élete —-ja, consoartă, soție;
párt vini, duelează; ritkítja —ját,
să-i tot cauți pareche, nui găsesci
păreche, fără seamen.
Para, ». (Sot.) 1. suger, plută (Quer-
cus șuber); 2. finic, para (ban tur-
cesc).                               !
Pára, ». abur, sfară, vapor; răsuflare, j
duch (la animale); szegény —, bie-:
tul dobitoc!
Parabola, a. parabolă, pildă; alegorie.
Parádé, 9. paradă, pompă.
Parádés, a. de sărbătoare, de paradă.
Parádéz, v. a face paradă, = pompă.
Paradicsom, 5. paradis, raiu, edem;
alma, (fot.) pătlăgele roșii, pără-
duise (Solanum lycopersicum).        ,
Paradicsomi, a. delicios, ceresc, ră-
pitor.
Paradicsommadár, 9. (zooi.) paserea
paradisului ( Paradisea).
Paradugasz, Paradugó, 9. dop de pluta.
Párádzik, v. a aburi, a fumega.
Parafa, 9. suger, plută (de dopuri).
Paraj, 9. (Soi.) 1. spanac (Spinacia);
2. știr, lobodă, buruiană; v. Páré, 9cl.
Párái, Párállik, v. a aburi, a fumega.
Parancs, 0. ordin, mandat, comandă,
poruncă; decret, edict; imperiu;
nyilt —, patentă.
Parancsnok, o. comandant; dictator;
—ság, comandă; detașament.
Parancsol, v. a porunci, a ordona, a
comanda; a dispune; a da ordin, a
da mandat, a stăpâni; tiszteletet —,
impune, e impunător.

Parancsolat,», poruncă,precept (D$e-
esc); ordin; olyan mint a —, merge
ca pe ață; tiz—, decalog, îfece po-
runci.
Parancsolgat, v. a face disposițiuni,
a porunci des.
Parancsoló, a. Parancsolólag, abv.
imperios, poruncitor.
Parancsoló mód,». imperativ, modul**.
Parancsszó, 9. cuvînt de ordin, - de
comandă.                         /
Parancsvivő, ». ordonanț(ă).
Parány, ». atom> monadă; moleculă;
—elmélet, teoria atomilor.
Parányi, a. foarte mărunt, foarte mic,
picuș; bagatel, neînsemnat; —ság,
bagatelă, micime.
Paránymérő, 9. micrometru.
Paránysúly, ». greutate de atom.
Paránytan, ». atomism, șciința despre
atomi.                             ?■
Párás, a. 1. cu abur, necuvântător
(animal); 2. umed, jilav.
Paraszt, a. 1. plugar, agronom, lucră-
tor de câmp, țăran, sătean, opincar ;
2. prost, mojic bădăran, proslolan;
3. greș, sminteală (la haină); a.
țărănesc, mojicesc; aspru, dur, prost,
brutal, grosolan, comun, ordinar.
Parasztasszony, ». țărancă, femee del
la sat.
Parasztbiró, ». primar, jude comunal.
Parasztbirtok, ». moșie țărănească^
răzășie.
Parasztdal, ». cântec de la țară; v.
Népdal.
Parasztélet, 0. viață țărănească, =
câmpenească.
Parasztember, ». țăran; opincar, să-
tean.
Parasztgazdaság, 9. economie rurala,
= de la țară.
Parasztgőg, 9. fudulie neroada; gran-
domanie.
Parasztháború, ». resboiul țăranilor.^
Parasztház, 9. casă de țară, bordeiu.
Parasztkocsi, 9. car de povoare, ~
țărănesc.
Parasztkodik, v. 1. a se prosti, a fi.
bădăran, a se purta prost; 2. a
trai la. țară.
Parasztleány, 9. țărancă, fată .de țăranii
Parasztlegény, 9. flăcău de țăran,
fecior de sat.
Parasztmajor. 9. casă țărănească,
măieriște, arendă.

Parasztmunka, 9. lucru de câmp, lucru
de la țară; lucru mojicesc, = gro-
solan.
Parasztnép, ». țărănime, popor de
rând; prostime, săteni, pl.
Parasztod, 9. țărancă, săteană, femee
de sat.
Parasztnyelv, ». limbă țărănească,
limba poporului, gerg țărănesc.
Parasztos, a. prost (esc), țărănesc;
mojicesc, grosolan.
Parasztosodik, t>. a se mojici, a se
prosti, a se rustici.
Parasztpraktika 0. maxima țăranilor.
Parasztság, 1. țărănime, prostime;
prostie, mbjicie, grosolănie, bădă-
rănie.
Parasztsüheder, 9. flăcău de țăran,
cotângan, prașcău.
Parasztszekér, 9. car țărănesc.
Parasztszokás, 9. obiceiu țărănesc;
datină la săteni; obiceiu reu, =
prost.
Parasztszolgáló, 9. slujnică ~, servi-
toare de țăran.              [nească’.
Paraszttelek, ». răzășie, moșie țără-
Paraszttánc, ». joc țărănesc, horă.
Paraszttempó, ». manieră țărănească;
obiceiu proșt.
Paraszttuskó, mocârțan, lălăit, dăl-
căuc, mojic.
Parasztúl, abv. mojicesce, țarănesce,
grosolan.
Parasztviselét, 0. port țărănesc.
Páratlan, fără păreche, fără soție;
fără seamen; stingher, singur; unic
(în felul seu), ne mai pomenit.
Párázat,». aborire, aboreală; sfârăeci-
lă; atmosferă.
Párázik, v. ă aburi, a fumega.
Parázna, a. precurviar, adulter, cur-
var, desfrânat craiu, berbant; curvă;
—ság, 9. precurvire, curvie, adulterin,
curvăsărie, desfrânare.
Paráznít, v. a face desfrânat.
Parázs, 9. jar, jăratic* cărbune aprins;
spuză; - -, ₐ. 1. roș, aprins, roșit,
înfocat, ferbinte; %. fraged, mălăieț,
proaspăt, fărmidos.
Parázseső, ». píoae măruntă, țirăeală,
bură de ploae.
Parázslik, v. a licuri, a arde fără
pară.
Parázsol, a frige, a prăji pé jar.
Parázstűz, 5. jar, jăratic, cărbuni
(aprinși).

Parasztmunka

573

Parkét


Párbaj, ». duel, luptă între doi; —ra
hini vkiț, a provoca la duel; —t
vívni, a duela.
Párbajoz, ». a duela, a se bate (în
duel) ; —6, 9. duelant, duelist, duel-
giu.
Párbajsegéd, ». secundant.
Párbajvívó, ». duelant, duelist.
Párbér, ». lectical, bir.
Párbeszéd, 9. dialog, discurs •(între
doi).
Parcsfű, 0. (Sot.) laba ursului, talpa
gâscei, briolă (Acanthus).
Pâfdal, 9. duet, duo.
Párdarab, ». coastă de vită.
Párduc, ». (zool.) pantheră, pardos,
leopard (Felis pardus); —bőr, blană
de pardos; —î&, (flot.) cerițîcă.
Párducós, a. îmbrăcat cu blană de
leopard (vechii unguri).
Paié, Paréj, », 1 spanac (Spinada) ;
buruigmă, dudău, știr, lobodă, bă-
lărie.                         ~
Pârgol, v. a frige, a pâr gali.
Pargyóka, 9. fluture.
Párhagyma, ». pur, portu.
Párhangos, a. eu doue vofâ, duet.
Párhuzam, ». parălel(ă), asemănare,
comparațiune; —ban, în asemânare,
paralel; —os, a. paralel; —osság, 9.
paralelism.
Pâri árfolyom, 9. același curs, al-
pári.
Paripa, ». călărie, mărțină; jugan,
parip, cal.
Paripáz, v. a călări, a merge călare.
Parittya, ». praștie, fundă.
Parittyás , ». prăștier; —, ». cu praștie,
cu fundă.                      .
Parittyáz, v. a arunca cu praștia, -
cu funda.
Párizs, 9. Paris; —ffî, (fot.) poama «,
strugurul vulpii, dalăc (Paris quadri-
folia);
Párjál, v. a decopia.
Párkány, 9. margine; dungă, muche,
părcana; corniș, ciubuc (la clădiri);
pervaz.
Párkányos, a. muchiat, dungat, col-
țurat; cu părcană, Cu ciubuc (clă-
dire).                         [pitei.
Párkányszegély, 9. dungă, chenar, ca-
Párkányzat, ». corniș, ciubuc (la clă-
diri), par cană.
Parkét, 9. 1. flanelă, zof (materie);
2. parchet.

Párköz ₐ 574 Parti

Partjayadalom

575

Pata

Párköz, ». trapez.
Parlag, $. țelină, loc părăginit; toloa-
că ; —, a. înțelinit, părăginit, ne-
lucrat, părăsit, pustiu, virean; —oh
hever, jace înțelenit, = părăginit, e
nelucrat.
Parlagi, ₐ. comun, de rend, de câmp;
neeuLtwat, prost; — filágó, (tó.)
fierea pămintului; — rózsa, (doi.)
cocoșeă, pl. ; — sas, vultur comun:
Parlagîas, ₐ. nepoleit, necioplit, ne-
cultivat, de rend, părăginit.
Parlagiasodik, Parlagosodik, v. a se
ințeleni, a se părăgini, a se neglija.
Párlás, $. 1. opărire, opăredlă, abu-
reală; 2. destUăre.
Párlaszt, 1. a opări; a prăgi, a
frige pe cărbuni; 2. a dubi, a ar gă-
si, a tăbăci; v. Pállaszt.
Párlat, d. destilațiune; v. Pállat.
Párlik, v. a aburi, a fymega, a na-
póra; a se opări.
Párló,3. (Sót.) s/tirigoae, mărul strigoiu-
lui (Veratrum album).
Párlott, a. óparit; destilat.
Párlúg, a. leșie; —oz, v. fierbe ín =,
moaie în leșie.
Pármai sajt, 3. (caș) parmezan.
Párna, 3. pernă, perină; —haj, —héj,
față de pernă; —nyereg, pernă de
șea.
Párnás, a. (căptușit) cu perne.
Párnaszék, o. jeț, scaun împlut; ca-
napea.
Párnáz, v. a căptuși cu perne, a pune
perină.                      [madraț.
Párnazsák, o. sac de paie; saltea,
Paródiáz, v. a lua în rîs, a parodia,
a travesti.
Paróka, o. perucă, per fals; —láb,
—tartó, cap de pus peruci.
Parókás, 3. peruchier; —, a. cu pe-
rucă.
Párol, v. a opări; a fierbe înădușit,
a pune la stufat (bucate).
Parola, ». parolă, dare de mână, strin-
gere de *=; încredințare, asecurare.
Paroláz, v. a da =, a strînge mâna,.
Párolgás, a. aburire, evaporare.
Párolog, v. a aburi, a evapora, a
fumega; — a feje, a fi tălbăcit de
cap.
Pároknány, 3. destilațiune.
Pároló készülék, a. aparat de destilat.
Páronként, qóv. cu paréchea, păreche
de păreche.

Páros, a. cu păreche, cu soț.
Párosával, abv. cu părechea, câte doi.
Párosít, v. a împărechea, a însoți,
a împreuna, a uni.
Párosodik, Párosúl, ®. a se împărechea,
a se împreuna-(trupesce); a se ada-
oge, a se uni.
Párosszámu, a. cu soț, cu păreche.
Pár os vers, a. distichon.
Párszén, o. cărbune aprins, jar.
Part, o. 1. țerm, mal; cheu; port,
liman; rîpă (de mare); 2. coastă,
colină,; uscat; —ot ér, ajunge la.
țerm, - la uscat, dă de uscat; —ra
vet. arunca Za uscat; — vetődik,
se sfarmă (corabia). '
Párt, a. partid(ă), aderenți, partisani;
—jára állani, —ját fogni (vkinek),
a ține parte cuiva, a părtini, a apăra
pe cineva, a sta pe partea cuiva;
—ot ut, se rescoala, se revoaltă, face
resmiriță.
Párta, 3. feciorie, cunună virginală;
elveszteni a pártát, a-și pierde fe-
cioria, a fi deflorată, a cadé (despre
fete); pártában marad, remâne fată
fecioară, = fata în per; fejébe sült
a —, imbetrânesce ca fată.
Part-alj-mosás, 3. spălarea fermului.
Pártállás, 3. ținută, atitudine (de
partid).
Pártatlan, a. fără țerm, fără mal.
Pártatlan, a. nepărtinitor, imparțial;
neutral; —ság, 3. nepărtinire, im-
parțialitate, neutralitate.
Pártáz/v. 1. a încununa; 2. a tivi;
—ut, margine; refec, chen, tivitură.
Pártbeli, a. de partid, partisan.
Pártdüh, 3. manie de partid, facțiune.
Pártfegyelem, 3. disciplină de partid.
Pártfél, 3. partisan, aderent.
Pártfogás, 3. părtinire, sprijin, scut;
protecțiune, patronaj. _
Pártfogó, 3. părtinitor, protector,,
patron, binefăcător, sprijinitor.
Pártfogol, ». a părtini, a sprijini, á
protege, a lua sub scut, = sub protec-
țiune.
Pártfogolt, 3. client, protegeal.
Parthajózás, 3. cabotaj, plutire de
alungul țărmurilor.
Párthív, 3. partisan, aderent.
Parti, a. litoral, de țărm; — fecske,
(zooQ lăstun (Hirundo riparia);
—hajós, cabotier; — kereskedés,
cabotaj.

Partjavadalom, 3. drept de intreposit,
« litoral.
Pártközlöny, 3. organul Unui partid.
Pártküzdelem, 3. luptă de partid.
Partlakos, 3. locuitor de port.
Partmellék, 3. regiune litorală, ținut «=.
Partmenti, a. de lângă țărm, litoral.
Pártnézet, 3. părere de partid.
Pártol, v. sprijinesce, aderează la,
părtinesce, patronează,protege, apără;
e de acord Cu; el—, se desbină,
abandonează, se reneagă, trece la
altă partidă.
Pártoló, 3. spriginitor, apărător;
patron, protector.
Partos, a. rîpos, țermuros.
Pártos, 3. partisan, șef de partisani;
—, a. rebel, facțios, resvrătitor; par-
țial, părtinitor.
Pártoskodás, 3. vrajbă, învrăjbire,
răsvrătire; spirit de partid, ceartă.
Pártoskodik, v. resvrătesce, învrăj-
besce, tulbură, agită; face partidă.
Pártoskodó, a. rebel, resvrătit(or),
agitator; părtinitor, parțial.
Pártosság, 3. facțiune; învrăjbire,
răsvrătire.
Partraszállás, o. desbarcare, debor-
dare.
Pártszellem, 3. spirit de partid.
Párttöredék, 3. fracțiune.
Párttusa, 3. luptă de partid.
Pártul fog, a părți nesce, spriginesce,
protege; za sub scut, ia în apărare.
Pártügy, 3. chestie de partid.
Pártütés, 3. răscoală, răsvrătire, re-
voltă.                      [răsculat.
Pártütő, 3. rebel, revoltat; insurgent,
Pártüz, 3. jar, jăratic, cărbuni aprinși.
Pártvezér, 3. șef conducător de
partid.
Partvidék, 3. litoral, regiune litorală.
Pártviszály, 3. desbinare, facțiune;
ceartă de partid.
Párviadal, 3. duel ;f_ v. Párbaj.
Párvers, 3. distichon (strofă din două
versuri).
Párvonal, 3. linie paralelă; —os, a.
paralel,
Párvonalaz, ®. a trage linie paralelă.
Pârvonalos, a. paralel.
Párzás, 3. impar echere, împreunare
(sexuală); puire, cocoșară ; — ideje,
timpul de puii, - de coit (la pasări).
Párzik, v. a se împreuna, a se îm-
părechea.

Paskol, v. a plesni, a fleșcăi, a plw-
scăi, a izbi, a lovi.
Pástétom, 3. pástét; plăcintă.
Paszat, 3. murdărie, scârna (vie), gu-
noiu.                       [scârnăvi.
Paszatol, v. a mânji, a murdări, a
Paszâțos, a. murdar, necurat.
Paszita, 3. botejune (ospăț).
Paszkonca, a. impotent, stărp, steril,
știr; neputincios ; —kender, cânepă
de va$ă; —név, poreclă, nume de
batjocură.
Pászma, 3- scul, jurebiță, legăturică
(de ață).
Paszománt, Paszomány, 3. pasman-
terie ; pasmant, găitan, galon, che-
nar; ciucure, canaf, țarțam; —
munka, pasmanterie; —os, 3. pas-
mantier, găitanar, ceaprazar; —oz,
tivesce, ga'onează (cu ceapraz).
Pászta, 3. postata; dungă, fâșie,
vargă.
Pásztás, a. in postată, în răspăr; —
eső, ploae parțială.
Pásztaszelek, 3. vlnturi alizee, musoni.
Pásztáz, v. a secera în postăți.
Pásztázik, v. a ploua în răspăr, =
parțial. .
Paszternák, Pasztinâk, 3. (Soi.) pă-
stărnac (Pastinaca).
Pásztor, 3. pastor, cioban, (fier ; păstor
(sufletesc), preot; —bot, cârjă, pate-
riță; cață, bâtă; —dai, doina, cân-
tec păstoresc, pastel; —óra, timpul
împreunării.
Pásztori, a. păstoresc, de păstor.
Pásztorkodás, 3. păstorire; vieață
păstorească.
PásztorkOdik, ᵥ, a păstori, a duce
vieață de păstor.
Pásztornő, 3. păstoriță, ciobăncuță.
Pásztoros, a. păstoresc, ciobănesc;
—ari, abv. dobanesce.
Pásztorság, 3. păstorire; păstorime;
vieață păstorească.
Pásztorsíp, 3. naiu, caval, flueraș,
telincă.
Pásztortarsóka, 3. (âot.) punga popn,
plașca ciobanului, earbă roșie (Thla-
spi).
Paszuly, 3. (Sot.) fasole; fusaica,
păsulă (Phaseolus).
Pat, Pát, 3. spat; selenit.
Pata, 3. 1- copită, unghie; 2. ghiară,
labă, brâncă; —csorba, știrbină de
copită; —hegy, copită.

Patak

576

Páva

(pe pete) ; 2. pocnitură, plesnitură/^
resalt.                          .'M
Pattant; v. 1. a pocni, a plioscăi fen
limba) ; a plesni; 2. a face să sarJB
a împrăștia? a arunca în aer. "JB
Pattantyú, tun, artilerie; armă djB
foc; v. Ágyú.                     . 1B
Pattantyús, o. tunar, artilerist; prJB
nadir; constabil (la marina). * jB
Pattantyúz, v. a bombarda,, a bate c3
tunul (o cetate).                  IjB
Pattint, v. a plesni; v. Csattint. ,JB
Pattog, v. 1. a plesni, a pocni, a fo’OjmJjB
a detuna, a bubui (tunul); a plfóJB
căi (cu limba) ; a parai, a scărț//
(zăpada sub picioare); 2. a conwB
fiice, a respunde răstit, a se om/raiB
Pattogat, v. a face să pocnească, *iB
face coconi (din grăunțe de cucuruz//
a frige, a prăji (cafea).          SB
Pattogós, ă. 1. pocnitor, trosntfaáB
plesnitor; ca din scatulcă (nevastă^/
2. contrazicător, oposant; v. Gsafl
togós.
Pattogzik, v. a crăpa, a plesni; a JB
spuzi (pielea), a îmboboci. |B
Patvar, ». ceartă, gâlceava, cforamlB
ială, dihonie, landră, diferend; t>!B
a —! ce dracul ce naiba, ce fowlB
tătarul!                          jB
Patvarista, 9. practicant in dreptur//
Patvarkodik, v. a se certa, a fl
eiorovoi. a se dondrăni, a face rááB
ceavă, a cleveti.                  W
Patvarkodó, cată-ceartă, cerrâtrJB
harțăgaș.                        7 J
Patvaros, a. arțăgos, certăreț, gâlc&Q
vitor. ...                      ,jjj
Pátvarság, ->. calumnie (in dreptu/
  Ungariei).                        J
Páty, d. câlți; ». Szősz.         Jl
Patyóka, o. învelitoare (de cap), coifeM
Patyolat, o. batistă, pânză fină; //
bogács, (ăot.) spin, scaiu alb (Gaj,
duus) ; —kendő, năframă de batisS/
(albă); —kér, pelița de pe*creer//
—os rend, ordul călugărilor Z>o«fl
nicani; —szattyú, (ăot.) podbeej/
rădăcina dumei, cenușoasă (Tus^B
lago) ; — szironták, (ăot.) vidor//
cocoșului(Hanunculus); —tök, flol|B
cucurtietă albă; pepene galbin. S
Páva, tf.'paun ; —fácán, fasan păuni//
  —galamb, porumb cu coada ZatoB
  —szem, fluture păuniu (de noapte)/
  —toll, peana de păun.           „ S

Patak, ». pariu, părău; gârlă, vâlcea?
vale.
Patakenőcs, o. unsoare de «, salbă
de uns copita.
Pataki, a. valean, de vale, de pariu.
Patakos, a. avut de pârae, cu văi,
vălcelos.
Pata-kosz, o. ariciu, hiră (la copită).
Patakzik v. a curge (părîu), a se
vărsa.
Patália, s. ceartă, controversă, dis-
pută; v. Csetepaté.
Patalob, a. aprindere de unghii, = de
copită.
Patás, a. copitat, cu copită.
Patatisztító, fer de curățit copita.
Patécs, 9. petece; pete (la friguri de
scharlah).
Paté}, v. a bate cu ciocanul,-a pisa
(cu măiugul).
  Patélló, ₉. maiu, măiug, pisălog^
Patics, 9. leasă, îngrăditură (la o
casă țărănească).
Patika, o. farmacie, apotecă, spițerie;
   v. Gyógyszertár.
  Patikaros, Patikus, 9. farmacist, apo-
   tecar, spițer.
Patikaszer, a. leac, medicină, doftbrie.
Pating, 5. potîng^ curea la umer.
  Patkány, a. guzgan, cloțan, chițcan,
   șobolan, șocoț, chițoran; —fogó,
   cursă, capcană; —méreg, șoricioaică,
   șoriceasă.
  Patkó, 9, potcoavă; —alakú,in formă
   de potcoavă; —cim, (flot.) cenușoasă,
   rădăcina dumei (Tussilago).
  Patkói, v. a potcovi, a încălța (un
   cal); y. Vasal.
Patkolás, 9. potcovire.
Patkölátlan, a. nepotcovit, neîncălțat.
Patkoló kovács, 9. potcovar; v.
   Szegkovács.            %
  Patkós, a. cu potcoave, potcovit; în
   forma de potcoavă.
  Patkóvakaró, 9. pilă (de potcoave).
'Patkózabla, zăbală (de cal).
Patok, 9. bobîrnac, flișcă, sfirtă.
  Pátriárka, 9. patriar(c)h; —i, a.
   palriar(c)hal; —ság, 9. patriar-
   (c)hat.
  Pattan, ᵥ. 1. a sări, a se avânta, a
   resări (ceva elastic); 2. a pocni, a
   plesni, a trosni; lóra—, se avântă
   pe cal; tűzről —t, focos, plin de
   Joc, plin de vieață, vioiu.
Pattanás, 9. 1. sarăbunță, buburuză

577 :

Páváskodás

Példabeszéd

| páváskodás, 9. infuifturăre, fasdleală,
E nazuri...             ! ji t
   páváskodik, v. a sé umflă, ă se in-
► fumura, a face nazbr^
f páviánt s>. (zool.) podan, cap-câne
k (Cynoțephalus); fy. negtâob, în-
I fumiirat.                    ,
l: Pazar, a. risipitor, prădător; costi-
|  sitor; strălucit, pompos ; — fény, lux,
k splendoare.
f Pazarlás, 9, risipă, prădare, lux,
   firoseală.
| pazarló, 9. risipitor, prădător.
| Pazarol, v. a risipi, a prăda, a
r toca (bani).
L Pazarúl, abv. risipitor’; cu bux, pom-
|> pos, cu risipă, cu pdsosînță, berechet.
L Pázsit, 9. verdeața, earbă verde, pa-
I jiște, livada; — csillaghúr, (âot.)
L crețișoare, plașca (Alchemilla):
| — ra, earbă.
| Pázsitos, ₐ. ierbos, cu pajiște.
I Pázsitoz, v. a semăna cu earbă, a
| acopefi cu earbă.
| Pázsitózik, v. a se păjiști, a cresce
i earbck, â se gcoperi cu earbă.
| Pázsitszék, 9. bancă de glii (cu
I earbă).
I Pázsitszelet, a. glie.
[ Pázsitszőnyeg, 9. covor de earbă, =
k . de pajiște.
► Pecceg, v. Perceg 9cl.
F Péce, 9. semn, indipiu; movilă <de
I  mefluină). i         |
I Pecegeț, v.             ușor, a lovi, a
|  netefli, a adia.     •
[ Pecegödör, y.‘ ᵥ. Pöcegödör.
k Pecek, 9. calfl$, cetlău, scălus, limbă
f (la cătaravrifl); cuiu, țintă, piron,
J țăruș.
I Pecér, 9. hoher, carnefi.ee; jupuitor,
| parlagin; v. Gyepmester.
| Pecérke, 9. ciupercă.
I Pecérkedik, ᵥ. a beli,ajupui (câni).
I Pécéz, v. a pune semne, a demarca
k (otavele), a trage viețuind.
r Peckel, ᵥ. a întinde, a rescrăcăni, a
I bate cu cuie; a icui; a pocni (din
I . degete). ’
| Peckes, «. întins; încătarămat; in*
| țepat, silit, greolu; trufaș, fudul
| (despre om), țanțoș, nesimțitor și
r rece. >       '
I Pecs, 9. mădular (bărbătesc).
t Pécs, 9. Cinci: Biserici (cetate).
I Pecsenye, &. friptură; —forgató,
fc* Magyar-román, szótár.

frigare, ghivedu; —szag, miros de
friptură.
Pecsenyéstál, *. castron de friptură.
Pecsét, 9. 1. pecete, sigil; 2. pată,
sărnn, manjitură; —et ejt, pătează,
mânjesce; —et kivenni, a curăți de.
pete.
Pecsétel, o. 1. a pecetlui, a sigila;
. 2. a păta, a mânji.
Pecsétes, a. sigilat, cu pecete; pătat,
mânjit.
Pecsétez, v. a păta, a mânji; a pân-
gări, a prihăni.
Pecsétföla, 9. bol.
Pecsétgyűrű. 9. inel de sigilat.
Pecsétmetsző, 9. tăietor =, gravator
de sigUe.
Peesétnyomó, 9. sigil, pecetlar, stam-
pilă.
.Pecsétostya, 5. bulin (de sigilat),
oblată.
Pecsétőr, 9. păzitorul custodele si-
gilului, pecelnic.
Pecséttan, 9. sfragistică. ’
Pecsétviasz, 9. ceară roșie (de sigi-
lat),                          ■
Pedet, ®. a sud, d resuci (mustața);
—, 9. duschiu.
Pederedlk, ». a se sud, a se răsuci.
Pederint, Pederft, ᵥ. a sud, a resuci
odată.
Pedig; Pediglen, conj. iar, insă, dar;
deși,jcu țqate că, macar ca; még —,
și anume; și totuși; ba încă.
Pedrő, 9. pomadă de mustațe.
Pedrődikí, t>. a se resuci, a șe suci.
Pédz,! a mușca, a începe, a se
prinde; —ia nyelvét, î-și ascute
limba.
Pehely, pl. (Pelyhek), 9. puf; fioc,
fulg; peană; barba abia mijită;
kezdi a —- kiverni az állat, i se
mijesce barba, = mustața.
Pej, «. murg, murga, roș (cal).
Pék, 9. brutar, pitar, fărinaș, co-
vrigar; —inas, baiat de covrigar.
Pékség, 9. brutărie, pitărie, covrig
gărie, chiflărie.
Példa, 9. exemplu, yildă; model,
mustră; példának okáért, de exem-
plu, de pildă, bună oară; példát
.mutatni, a arăta exemplu (de a
. spăria).
Peldaadâs, 9. dare de exemplu, dare
de pildă.
Példabeszéd, 9. proverb, parimie,

37

Pénz

579

Pénztárkönyv

Példaként

578

Péntek

(Jicala, renghena; povestea vorbei,
vorba ăluia; —i, proverbial, de po-
veste.
Példaként, abv. ca exemplu, ca mo-
del; de pildă.
Példakép, 0. model, ideal, tip, sim-
bol ; mustră.
Példakép, Példaképen, abv. bună
oara, de exemplu, de pildă.
Példálódzás, 0. alusiune.
Példáló(d)zik, Példálózgat, ᵥ. a face
alusiune, a dă să priceapă, a bate
șeaua, a pildui.
Példány, 0. exemplar; model, exemplu,
mustră, izvod; két —ban, în duplu;
—kép, .0. model, tip, ideal; —szám,
numărul exemplarelor;       - szerű,
exemplar, de model.
Példarege, 0. paramit.
Példás, a. exemplar, perfect, de mo-
del, de mustră.
Példáskodik, ᵥ a da pildă buna, a
premerge cu exemplu bun.
Példaszó, 0. proverb, focală, parimie.
Példiltár, 0. carte de probleme, = de
teme.
Példátlan, a. nepilduit, fără exemplu,
neaufot; fără păreche, nesămuit.
Például, óé®, de exemplu, de pildă,
  bună-oară; de model.
Példáz, v. a alegorisa, a simbolisa, a
înfățișa in exemple, a reprezenta în
figuri; a face alusiuni.
Példázat, 0. parabolă, pilduire, ale-
  gorie; simbolizare; —os, ₐ. para-
  bolic, simbolic, alegoric.
Példázgat, Póldázódik, ᵥ. a face
  alusiuni, a da să. priceapă, a bate

Pelyhesedik, .v. "îi cresc penele; si
împle de pene, - de puf; ᵥ. Pely|
hedzik.                           ²1
Pelyhesit, a împle de pene, =-
fulgi, = de puf.
Pelyhezik, v. ᵥ. Pelyhelzik. |
Pelyp ₐ. peltic, bâlbâită; v. Selyp 9$
Pelyva, 0. pleavă ; v. Polyva 9cl. 1
Pemecs, 0. v. Pamacs.              |
Pemet(e), 0. maturice de cuptor ; — f(|

(foi.), voronic, ungur aș (Marrubiumᵢ
Pemetel, v.

măturau
Pemhed, v.
lângefo.
Pempő, a.

a mătură, a șterge (

a putrefo; a se moleși.

           cir, terciu; boț, gogolt
(in mămăligă).
Pendel, Pendely, 0. poale, pânzatu

(la femei) ? —es, a. cu poale,
pânzături; -

pesci).
Penderít,
stața).
Pendít, v.
sune; 2.
aminti, a

v.

—háló, sac (de prin

a suci, u r estici (mű

1. a zăngăni, a facerii
a atinge (cu vorba), |
face alusiune.            &

Pendítő, 0. ciocănel, tangent (la fői

tepian).
Pendul.

v-

a suna, a resuna; ej

húron —nek, cântă pe o strună.

Penész,

mu cegaiu, mucefoah

șeaua.                      {pilduitor.
Példázó, a. tipic, simbolic, alegoric,
Pele, 0. șoarece de câmp, șoarece
alunar; cloțan, chițcan de

(Myoxu-s glis).
Pelengér, stilp (de rușine);
állít, — kitesz, face de rîs
ocară.

câmp

—re
și de

Pelengérez, v. a face de ns, a face
de batjocură, a își bate joc de.
Pelenka, 0. fașe, scutec.
Palikán, 0. (zool.) bubița, pelican (Pe-
lecanus). ,
Pelyh, 0. a» Pehely-
Pelyhedzik, a-l cresce barba, a-i
miji barba, a se înflocoșa.
Pelyhes, «. flocos, păros; cu puf. cu
fulgi.

floare (pe pâne).               J
Penészedik, v. a mucefo, a inflo^A
(pânea).                        la
Penészes, a. muced, mucegăios, cil
mucefoală, înflorit, stătut. 3
Penészesedig Penészledik, ᵥ. v. Pe^
nészedik.                       j|
Penészszag, 0. miros de mucegaiu.
Peng, v. a suna, a resună; a
găni ; v. Cseng.               .11
Penge, 0. tăiș, oțel (la cuțit, sabieg
Penget, v. a drăngăni, a scârțăi,'^
zăngăni, a face să sune, a atinge.a
Pengetés, 0.. zăngănit, drăngănit
Pengető, 0.. ciocănaș de chimvală. .J
Pengő, ₐ. sunător, zăngănitor; —,|||

1. prisnel, străgălie <la roată)
•/îri'va/n • Lzt>n                                    '• v

florin; ban convențional; — péi

monetă convențională.           ।
Penna, 0. condeiu (descris), peant
Péntek, 0. Vineri; -el, v. ține~l
ajuna Vinerea; — en, abv. Vinerea,
—i. de Vineri; Vinerean; a
öröm, vasárnapi üröm, rîsul, \
L Vineri, e plânsul de Duminecă. ’

Pénz, 0. bani, parale; num, monetă,
han; apró—, bani mărunți; hamis-?,
? bani falși ; kész -, bani gata, bani în
numerar; kifogytam a —bol.mi s'au
gătat paralele; kongó—, bani de
aramă; költő—, bani de cheltuială ;
pengő—, bani de argint; monetă
convențională; —em van, am bani,
am parale; —en eladni, dă =,
vinde pe bană; —en kapható, se
¹ poate procura pe bani; —re szert
’ tenni, a câștiga ban), a pune mâna:
pe parale; a —t élére verni, a
. 'pune banii în dungă, a grămădi
f bani preste olaltă; — t szórni, a
1 împrăștia bani, a toca bani; —t

numț, = de monete; cabinet numis-
matic, numotecă.
Pénzhamisítás, 0. falsificare de bani,
fabricare de bani calpi.
Pénzhamisító, 0. falsificator de bani,
calpuzan.
Pénzintézet, 0. casă de păstrare, banca,
institut de bani.
Pénzjegy 0. (banc)notă.
Pénzjei, 0. marcă.
Pénzkészlet, 0. institut de bani, casă
de păstrare, bancă; bani gata. /
Pénzkezelés, 0. manipulare de bani,
administrare de bani.

verni, a bate bani, = monete; — zé
tenni, a preface în bani; annyi a
—e mint a polyva, \ ?
pleava, « berechet; apró —zel ki-
fizetni, a plăti cu bani mărunți, a

arc báni ca

dojeni; rossz — nem vesz el, banul
reu nu piere; se — se posztó, nici
ban nici marfă, nici una nici alta.
Pénzadó, 0. contribuțiune in bani,

Pénzkezelő,
de bani.

casar; manipulant

Pénzküldemény. o. rimesă.
Pénzláb, 9. valoarea monetală, valută ;
egyezés szerinti - , valută conven-
țională.
Pénzievelűfű. 0. (fot.) eălbejoară (Ly-
simachia nummularis).
Pénzmag, 9. bani, parale;. - ra szert
tenni, a pune mâna pe parale.
Pénznem, 9. fel de bani, soiu de ma-
nete.
Pénzöntvény, 0. metal de monete.
Pénzösszeg, 0. suma de bani.

dare in bani.
Pénzalap, 9. fond de bani, capital
fundamental.
Pénzárfolyam, 0. curs, valută.        Pénzsajtó, 0. presă de monete.
Pénzbehajtás, 0. încdssare de bani, Pénzsovár, 0. poftitor de bani, lacom

‘ mcasso.
Pénzbeli, «. de bani, bănesc: finan-
U rial; —kérdés, chestie de bani.
L Pénzbeszedő, 0. cassar, perceptor.
Pénzbevétel, 0. venit, primire, în cur-
[ gere (de bani).
'■ Pénzbírság, Pénzbüntetés, 0, amendă,
L gloabă în bani.                       1
h Pénzel, v. (aavé a) face cu bani; a*
I da bani.
j Pénzelőleg, 9. anticipatiune în bani.
I Pénzember, 0. om de finanțe; capi-
I talist, om cu parale.
L Pénzérték, v. valută, curs, valoareâ
| (monetelor).                          j
k Pénzes, a. avut, bănos, cu bani, cu

parale, bogat; —levél, epistolă cu
bani; — persely, cutie de bani,
pixă de strîns bani.

Pénzetlen, «. fără bani, serac
■- parale.
Pénzfaj, 0. sortă de monete, =*
  bani, fel *.
j Pénzfolyam, 0. curs, valută.

de

de

Pénzforgalom, 0. circulațiune de bani.
Pénzgyűjtemény, 0. colecțiune de

pe bani.

Pénzszállítmány o. transport de bani.
Pénzszedő, 0. perceptor, cassar; co-

lector.
Pénzszekrény,
(Wertheim).
Pénzszomjas,

cassă de bani

lacom de averi, pof-

titor de bană, setos de bani.
Pénzszűke, Pénzszükség, 0. lipsă de
bani, neajuns.
Pénzszükséglet, 9. bani trebuincioși.
Pénztár, 9. cas(s)ă (de bani); erar;
bancă; perceptorat; - - álladók,
starea casșei în numerar, bani (află-

lori) în cassă.
Pénztárca, o. punga, portmoneu
Tárca.

v.

Pénztárhiány, 9. defect de cassă.
Pénztári, a. de cassă, de bancă; era-
rial; — ellenőr, controlor do cassă;
— kezelés, manipulare de cassă;
— maradvány, rest de cissă; —
többlet, bon de cassă.
Pénztárjegy, 9. bilet de bancă, » de
cassă : bon de cassă.
Pénztárkönyv, 0, condica cassei.

Pénztármérleg

580

Peres

Pereskedés

581

Perzsi

Pénztármérleg, a. bilanț de caisă. i ocupa cu nimicuri; a lotoci (in f
Pénztárnok, Pénztáros, a. casier, cas- : apă).          „                 i
  sar; perceptor.                    i Pépes, a. ciros, cleios, terciuit; ma- \
Pénztarrovancsolás, a. scontrare de , lăieț.                              t
  cassa, scontru =.                   Pépez, v. a lipi cu cocă, = cu pap, ș-
Pénztárszámla,

cassaconto.

Pénztárvizsgálat, a. scontru de
Pénztárutalvány, mandat de

cont de cassă, a cartona, a cirui.
                 ; Per, a. 1. proces, plră, pricină dc J

Perniet, Permeteg, a. ploae măruntă,
bura de ploae.
Permetez, Permetezik, v. a fwrțura,
a picura, a ploua ca prin sita, a
ploua mărunt.
Pernahájder, a. trântor, cioflingar,
calendroiu, pier de-vară.
Pernye, a. spuză, șperlă.
Pernyés, a. cu cenușă, cu șperlă;
  —edik, a. se spuzesee, se împle de
cenușa.
Perorvoslás, a. remediu de drept;
v. Jogorvoslat.
Perpatvar, a. ceartă, certuri pL, gâl-
ceavă, landră, gălăgie, dorovdîală.
Perpatvaxkodás, a- sfadă; calumnie
(după legile unguresd).
Perpatvarkodik, v. a se certa, a se
ciocmăni, a se ciorovăi, a face
gălăgie, a se împotrivi.
Perrend, Perrendtartás, a, procedură.
Persa, a. v. Perzsa.
Persely, a. bucea, pungă (de strîns
bani în biserică) ; cutia milelor.
Persen, v. a se spuzi (pielea); - és,
—et, a. spuzeală, sgrabunță, ples-
caoiță.
Persze, abv. vefii-bine, bine-ințeles,
firesce, natural, de sigur, de bună-
seamă.
Perszünet, a. juristiț.
Pertár, a. indicatura, dictatură.
Pertárgy* a. obiect de proces, pricina,
substrat de proces; chestiune de con-
troversă.
Pertárgyalás, a. pertractarea proce-
sului.
Pertárs, a. tovarăș la proces.
Perújítás, a. renoinea procesului,
Perút, a. cale de proces, titlu de
proces.
Perügy, a. causă de proces; mijloc
legal.
Perügyelő, a. curatorul masei; v. Tö-
meggondnok.,
Perváta, a. v. Árnyékszék.
Pervesztes, a. respins (la judecată),
păgubaș, cu causa perdută.
Pervitel, a. purtare de proces ; proce-
dură.
Perzsa, a. persian, persic; —, a.
persian, pers.
Perzsel, v. a, pârjoli, a pârli, a arde,
a da foc; —ődik, ». a se pârjoli, a
: arde.
; Perzsi, o. Lisandra, Saftică. \

de controversă chestiune de ceartă, =
de discuțiune; — fél, partidă liti-
gantă.
Pereskedés,*3. procedură.
Pereskedik, v. pledează (în proces) ;
se cearta, controversează.
Pereskérdés, a. chestiune controversată;
obiect de ceartă.
Peresügy, a. proces, pricină, obiect de
ceartă.

cassă. I judecată, litigiu; 2. ceartă, dispută;
controversă, diferend; —be fog, —t

cassa,

trata, asemnațiune la cassă. ,
Pénztelen, a. lipsit de bani, fără
parale.
Pénzügy, a. finanțe; departamentul
finanțelor.

Pénzügyér, a. ministru de finanțe.
'Pénzügyi, a. financiar, de finanțe;
— állapot, stare financiară ; — hi-
vatal, perceptorat, oficiu financiar;
— művelet, operațiune financiară.
Pénzügyigazgatóság, a. direcțiune

i indít, inacționează, intentează pro-
j ces, piresce; —t befejezni, ínchiief
j procesul.                            |
• Péra, a. (fot.) aglică, angelică; mirt |
: spinos.                              1
j Peralkú, a. transacțiune, învoeală. |
¹ Perbefogás, a. împrocesuare, tragere |

Pereszlen, Pereszlény, a. meleșteu,

financiară.
Pénzügyminiszter, a.
finanțe.
Pénzügyminis zteriu m,

de finanțe.
Pénzügyőr,
d e finanfi.
Pénzügytan,

a. fimanț;

           ; în judecată, prigonire.              :
           j Perbeli, a. de proces.               |
j Perbeszéd, a. alegațiune, pledoar. I
direcțiune Pere, a. minut(ă), moment, clipită. \
          ¹ Perceg, v. a scârțăi, a pârăi, a «
          schintei (lumina); a tâcai, a bate

făcăleț, vertecuș.
Pereszlén, a. (fot.) tragant.
Perevesztett, a. păgubaș, cu procesul
pierdut.
Perfolyam, a. decurgerea procesului.
Perfölvétel, a. informațiune, primire

ministru de

ministenu

— ség, a.- post

dreptul financiar;

sciința financiară.
Pénzül, abv. in bani yata, în nu-
merar.
Pénzvágy, a. lăcomie (de bani), sete
de bani.
Pénzválság, a. crisa de bani.
Pénzváltó, a. .schimbător de bani,
zaraf.
Pénzvámúr, ₅, pisetar.
Pénzverés, a. mone tărie, 'batere de
bani; ~ joga, regal, dreptul de a.
bate monete.
Pénzverő, a. monetar; —hivatal, mb-
netărie, tarapana.
Pénzviszonyok, a, raporturi financi-
ari, referințe pecuniare
Pénzvizsgálás, a. cercarea =, contro-
larea manetelor.
Pénzzavar, a. crisa financiară, = de
bani.'
Pénzzé tehető, a. realizabil, ce se

(orologiul).                         |
Percenet, a. clipă, clipeală, moment, d
minut(ă).                           îl
Percinga, a. pendul de secunde. |
Percmutató, a. minutar, arătător de 4
minute.                              I
Perdit, v. a inverti, a întoarce, a J
suci, a sbârnăi, a sfirăi (fusul).
Perdül, v. â se invirti, a se întoarce ; $
táncra —, a începe la joc, a sări i
la joc.
Perec, a. covrig, simit; colțunaș (de |
făină); colac (pe cap).              |
Pereces, a. covrigar, simigiü.       -J
Perecvas, a. feare de mâni, câtuși, pl.
Pereg, a. sgură (de fer).             J
Pereg, v. a se invirti, a roti; a |
sfirăi, a scârțăi, a durai; — a nyelve, J
ii umblă pârpărița, nu-i stă gura |
de loc.                               i

de proces, levata.
Pergamen, a. pergament; —körte, a.
pară domnească, pergamută.
Perge, «. spiral.
Perge, a. strepede, verme de lard.
PergecsŐ, a. țeava spirală.
Pergedez, ᵥ. a țilrțura, a picura.
Pergefuró, o. sfredel spiral.
Pergel, v. a frige, a prăji ; a cârcăli,
a pârli.                  [a se smoli.
Pergelődik, ». a st prăji, a se pârli;
Perget, v. a sfârai (fusul); a în-

Perel, ᵥ. 1. a ímprocesua, a

a

virti, a întoarce, a suci.
Pörgettyű, a. sbârnaitoare, pârăitoare,
titirez, sfârleaza, pârpărița.
Pergő, ’a. 1. droangă, clopoțel (pe
vite); 2. rotap, roată de tors; —
rokka, a. rotap.
Peri, a. Lisandra, Elisă, Saftică.
Períratok, a. acte de proces.
Perje, a. păiuș, earba înspicată.
Perjei, a. prior, egumen, stareț; -șeg,
a. priorat, priorié, stareție.
Perjerozsnok, a. ovesică (în trei foi).
Perjeszittyó, a. (fot.) rogoz, pipirig,
papură (Juncus).

intenta proces, a trage in judecată; *
2. a se certa, a discuta; a se im-1
potrivi.
Perem, a. ᵥ, Prém.
Pereméig a. (fot.) călinici, hilimică,^
calce, galbinele, roșioară (Calendula). |
Pdreputy, a. cuscrime, nemotenie;«
cjfcă, neam reu, soni reu, fel r£u;ji
minden—ostili, cu sac cu pac, cuș
mic cu mare, Cu tót ce are.

poate schimba în bani.
Pénzzé tesz, v. a vinde, a preface
=, a scliimba în bani, â reálisa.
Penyhed, o. â putrezi, a se strica. I
Pép, a. cir. terciu, breiu, pap : cieîu ;
pastă.                     ; ' j ₜ > ae ceana, contestat
Pepecsel, v. a mocofi, a migăli, a sț'I procedură procesuală

Peres, a. sub proces, sub întrebare; ®
j de ceartă, contestat— eljárás, Mj

eset, ca&

Perkál, a. percal, dimicaton.
Perkâta, a. (fot.) rochia ríndunclei,
poponeț, forfecări, holbură; ipomeă
(Convolvulus).
Perke, a. Lisandra, Saftică, Li&.
Perkel, v. a prăji; v. Pergel și Pörköl.
Perköltség, a. spese judeca tor esd,
spese de proces.
Perlekedik. 1. a purta, proces, a
se pîrlj a se certa, a face gâlceava,
a se ciorovăi.

Perlekedő, a. cârcotaș, certăreț, târăc-
briii, ci cală.

Perzsia

582

Pihenés

Pihenő

583           Piomoz

Perzsia, 3. Persia.
Pes, 3. urm, pișat.
Pesel, v» a se pișa, a urina..
Peshed, v. 1. a se strica, a se im-
puți, a putrezi; c2. a lângefli, a se
moleși, a se lăbărța.
Peshedt, a. stătut, împuțit, stricat,
putred; corupt, pestilent (aer).
Pest, 3.1. Peșta, Pesta; 2. cuptor, soba.
Pestis, 3. ciumă, molimă, pestilentă.
Peszercegomba, 3. burete păstrăv.
Peszmeg, Peszmet, 3. posmag, pes-
met, pișcot; cocoloși aluat necopt.
Pöszméte. 3. agrișă, coacăză albă.
Pesztonka, 3. bonă, pestră, dădacă,
(lângă copii).
Peták, 3. dutca, pătară (moneta).
Petárda, 3. petardă (de spart ziduri).
Pete, 3 ou, larvă (la, insecte); —
alakú, oval; burok, ghioace =-■,
găoace de ou.
Petécs, 3. pete, pl. (pe piele),
Petéded, a. oval.
Petefészek, 3. ovar, ovar (la paseri).
Petekor, 3. elipsă.
Petéi, v. a cocoși.
Péter, 3. Petru, Petre (a): —vár,
Petrupol (in Rusia); —várad,
Petrovaradin (in. Slavonia).
Peti, Pető. 3. Petrucă, Petruț.
Petrence, 3. căpiță, bodiu (de fen),
porcoiu.
Petrezselyem, 3. (doi, ipetrinjel, pătrun-
jel (Apium petroselinum); petrezsely-
met árulni, a vinde pătrunjei, a nu
juca (despre fete); kökörcsin —,
(fart.) dătațel.
Petty, 3. punct, păstrue, pata, aluniță
(pe piele).
Petțyeget, v. a puncta mărunt, a
pestrița.
Pettyegetett, «. cu păstrui, punctat,
împestrițat; tărcat, cacior, vărgat.
Pettyes, cu pete, cu alunițe (pe
piele), punctat.
Pettye z. v. a puncta, a pestrița, a
păta, a face păstrui,
Petyeg ®. a. bâlbăi, a bolborosi.
Petyhed, ᵥ. a se lângefli, a se bălți,
a se moleși, a se destinde, a se lă-
bărța.
Petyhüdt, a. 1. putred, stricat, sta-
tut; 2. lânged, lăbărțat, distins,
moleșit, balțit.
Petymeg, 3. (zori.) nevăstuică; dihor, I
furet (Mustella furo); cibet—, I

  civetă, zibetă (Viverra zibetha
egyiptomi—, icneumon.
Pezsdit, v. a împintena; a fa.ee
capere, a face să fearba, a face
dospească; a plămădi.
Pezsdül, v. a fierbe, a spuma, a c
coti, a colcăi, a începe a dospi,
se mfierbînta, a se aprinde (
mânie).
Pez<eg, Pezsg, v. a. spumega, a fi
spume, a musa; a dospi ; a fier
ă clocoti, a da unde; a vâjăi,
foșgăi, a bâjbăi (mulțimea).
Pezsgő, a. spumegător, musiv; l
băitor; — bor, (vin de) șampon
—por, praf găzos, praf care fiei
Pézsma, 3. mosc ; —A, (Set) moscc
muscățel ( Geránium odoratissimut
— csüküllő, peșmă, ambretă (G
taurea moschata) ; —hód,—macs
(zoel.) mosc, civetă, zibetă (Vive-.
zibetha); -jácint, (Set)ceapa cioa\
zâmbii, floarea morelei (Hyacinti
muscari): —ökör, mosc, căpriot
cu mosc; —réce, rață muta.
Pézsmás, a. cu mosc, cu miros
mosc.
Pézsmavidra, 3. civetă, zibetă.
; Philosophia, 3. filosofic; ». Bölcsei
Piac, 3. piață, (loc de) târg'; for.
Piaci, a. de piață, de tîrg; — ;
  preț curent, = de piață: — ál
negoț de tîrg, marfă de vinzare (
piață); -- tudósítás, raport
piață.
Pici, Picike, Piciny, a. micuț, mititt
pititel; picuruș; prichindel mărunt
neînsemnat; bucățică.             «f
Picus, 3. mâț, pisicuță.
PicBog, v. a se scânci, a plânge; -.
Pityereg.
Pifeg-pufog, v. a pufni, a pumnii
face puf; a da pumni, a da tifle'.
Pifpafoz, v. a pălmui, a da palmi,
lăți, a turti (la pămint cu bătaia
Pih ! Piha! int. pfui! fui!
Pihe, 3. puf, fulg'; v. Pehely.
Piheg, v. a sufla, gr ev, a gâfâi,.;
sforăi; v. Liheg.
Pihekönnyű, a. ușor ca peana.
Pihen, v. a se odihni, a hodini fi
durmi, a se recrea, a pansa, a pi
posi, a se opri.                 ?
Pihenés, 3. odihnă, liniște; pausar
poposire; recreațiune; — nélkü
neîncetat.                       ;

Pihenő, 3. odihnă, răgaz, recreațiune;
(timp) liber; - nap, zi de odihnă;
— óra, ceas liber; — pad, bancă -,
loc de odihnă.

Pihenőt tart, v. a face popas, a face
pansa; a poposi, a se odihni.
Pihent, ₐ, odihnit, recreat, restaurat.
Pihentet, v. a odihni, a recrea

aținti (privirea).
Pihés, a. cu puf, flocos, cu pene ;
Pelyhes.
Pihésedik, v. a se vnfiocoșa, a i
miji barba.
Piheselyem, 3. borangic.
Piheszakál, 3. barbă abia mijită.
Piheșzor, 3. fulg, floc.
Pihetolij 3. puf, fulg.

a

se

Pikkely, 3. solz; - es, ₐ. cu solzi,
solzos ; —ez, a acoperi cu solzi.
Pikós. a. amețit, chefuit, cherchelit,
șumăn; pop. mahmur, afumat cu
luleaoa.
Pikosódik, v. a se șa meni, a se che-
fălui, a se îmbăta tușor); pop. ase
afuma cu luleaoa.
Pikszis, 0. dosă, pixă, tabachieră.
Pila, 3. muerotea.
Pilis, 3. 1. pleșuvit; tonsură. tunsnră.
(la călugări); 2. potir de miere (la
fiori), calice.
Pilises, a. tuns, tonsurat, cu tonsură ;

cu calice, cu potir (florile. 1.
Pilisfedő, 3. căpvț. fes.                 1
Pilke, 3. cep, dop; orană (ia bute).
Pilla, 3. pleoapă; geană.
Pillanat, o. moment, clipă, clipeală,
clipita.
Pillanaté, Pillanatnyi, ₐ. momentan,
instantaneu; cât ai bate în palme,
intr'o clipă.
Pi Hang, v. a sclipi, a a runca o lumină
slabă, a ticuri; a clipi, a miji.
Pillangó, 3. fluture ; fluturaș; — ezüst,
beteală, șic, argint fals; — fő, (&>t.)

   tremurătoare (Briza)
   tor, mijitor, sclipitor.

licuri-

Pillant, V. 1. a vedé, a zări, a privi,
a căta (cu ochii) ; 2. a clipi; a
ochi, fi face semn (cu ochiul).
Pillantás, Pillantat, 3. 1. privire,
ochire, căutătură; 2. moment, clipă,
* clipită.
Pillâs, a. cu gene (la ochi).
Pillaszőr, 3. geană.
Pille, 3. 1. fluture; 2. pelița, spumă
(pe lapte); 3. coajă (de pâne).

Pilléded, a. fluturiu.
Pillenpáty, 3. capac, clapă.
Pillér, 3. stilp, pilastru.
Pillés, a. cu pelița, cu spumă (lap-
tele ).
Pillésedik, ᵥ a prinde pelița (lap-
tele).
Pilleszivű, a. fi icos, codard.
Pillog, v. o. Pislog.
Pilula, 3. pilulă, hap.
Pimasz, a. mojic, bădăran, soarbe-
zeama,, butuc, grosolan; nerușinat,
impertinent.
Pimaszkodik, t>. a se mojici, a face
grosolănii, = bădărănii; a fi ne-
rușinat.
Piment, 3. dresuri, aroame, pl.
Pimók, a. grosolan, bădăran, butuc,
mojic.
Pimpinella, 3. (fiot.) pătrunjel sălba-
tic, pimpinea (Pimpinella) ; cebare,
osul iepurelui, bibernil (Poterium
sanquisorba).
Pimpó, 3. (fiot.J scrintitoare, buruiană
de cinci degete (Potentáttá).
Pina, 3. pizdă, parte genitală (la
femei).

Pince, o. pivniță, celar, prodrom;
  -- bogár, — féreg, cârcaiac; —
gátőr, hrubă de pivniță., gârliciu
de —helyiség, suteran, beciu;
—mester, chelar, pivnicer.
Pincér, 3. chelner, credincc", sofragiu ;
fő—, marchir.
Pincés, 3. pivnicer, chelar.
Pincesor, o. beciv, suteran.
Pincetok, 3. scatolca, lădiță de sticle.
Pindsi, 3. pinciu, cățeluș.
Pindurka, a. micuț, mititel; mărunt;
o. Pici.
Pingál, v. a zugrăvi, a depinge; ᵥ.
Bajzol.
Pint, 3. oca, cupă, mesură.
Pintér, 3. butnar, dogar, pvtinar.
Pintes; 3. mesură. de o oca, = de o cupă.
Pinty; 3. cintez, cintiță, pițigoiu (Frin-
gill'a. caelebs) ; egészséges mint a
—, sănătos ca pescele.
Pintyő, 3. (fiot.) dorant, gura h ulw
(Antirrhinvm).
Pintyőke, 3. 1. olvț (pentr ' copii) ;
ș 2. v. Pinty.
i Pióca,- 3. lipitoare.
! Piócáz, d. a pune lipitori.
1 Piom, 3. sondă, plnmbin.
ș Piomoz, v. a sot.da, a. cufunda.

Pip

584

Pirongó

Pironkodik

585

Pittyed

Piperkőc, Piperőc, 9. paraleu, b#t
naș, galantom, crăișor, fudulac
țafandache.
Pipés, a. 1. cu cobe (găina); 2. mi
dru, fudul, înfumurat; t>. Pipei
Pipesedik, v. a căpăta cobe.
Pipeskedik, v. a se smoli; v. Pi
réskedik.
Pipésen, abv. fudul, fălos, mâni
întins, rescrăcănat.
Pipis, Pipiske, o. ciocârlie de câ\
Pipiskedik, v. a șe fuduli, a mc
in vîrful degetelor.
Pipitér, a. (Sot.) mușețel, romon
comomilă.
Pipogya, Pipogyás, a. stânga
greozu, nedibaciu; miserăbil, hăbi
năuc; ticălos, amărit.
Pipőke,». pedant ; hamu—, cenușa
Pippan, Pippany, d. (fot.) coti
iniță, cânepa dracului, turtei, pi
sfintei Mării, steagul, șinelor ((
cuta europaea).
Pipta, «. Pip.
Pir, 5. roșiață; purpură, rumenea
hajnali —, auroră.
Pirany, 9. stronțiu.
Pirék, 9. carmin, coșenilă (coloare?
Piri, a. v. Pici.
Pirinkéi, v. a ninge mărunt.
Pirinké, Pirinyó, a. mărunțel, mit
tel; bucățică; prichindel; v. Piciki
Piripio, 9. (ecol.) albinărel, piigoar
furnicar (Merops apiaster).
Pirit, 1. a prăji, a rumeni, a pîrli
a prigori, a obloji; 2; a face de ra
șine, a face să roșească.
Piritós, 9. pane prăjită, (unsă c
grăsime), prăjinca.
Pirított, ₐ. prăjit, rumenit, ars; ol
logit, prigoritj pârlit.
Pirkad, v. a începe a roși, a se ru
meni, a bate în roșu.
Pirkál, v. 1. a înroși (des)*; a de.<
face, a desghioca, a descoji; 3. <
prăși, a săpa (via).
Pirók, a. roșcovan, roșatic; —, *
(zed.) căldăraș, pipulă, botros, pa
sere domnească (Pyrrhula); pen-
chiu, cintizoiu (Fringilla caelebs);
roșaie, rujană (vacă, ca suraie itc.),
—rigó, sturz de livadă.
Pirong, v. a (în)roși, a se rușina.
Pirongat, v. a dojeni, a înfrunta, a
ocări, a mustra; a năcăji, a chinui.
Pirongó, 0. sfiicios, timid, rușinos.

Pip, d. cobe, țîfnă (la găina); le-
ereszti a —jét, se supără, p ne ca-
pul în piept, se indispune.
Pipa, 9. lulea, pipă ; cserép- lulea
de lut; tajték—, pipă , de oumă;
pipára gyújt, aprinde luleaua; azt
sem mondta, hogy cseréljünk pipát,
s’a dus fără sa-’gi ia rămas bún;
nem ér egy — dohányt, nu plătesce
o pipă de tabac.
Pipacs, a. (&>i.) mac de câmp, mac
roș, paparoane (Papaver rhoeas).
Pipacsutora, 9. imamea, ciutură,
țeava de lulea.
Pipafüst, fum de tabac; egy —
alatst, íntr’o dușcă.
Pipagyújtó,9.fitil (de aprins luleaua),
fidibus.
Pipakupak, $. coperiș, capac (de
pipa).
Pipál, v. a fuma, a trage pipă.
Pipamocsok, 9. șanț (de pipă), bă-
gău, scrum de tabac.
Pipás, 9. fumător (de tăbac).
Pipaszár, 9. țeavă de pipă, vargă de
căitbuc; —lábú, cu picioare subțiri.
Pipaszopóka, 9. ciutură, imamea. >
Pipaszóval, aót>. fumând, pipând.
Pipaszürkáló, curățitor de lulele,
de pipe.
Pipatartó, 9. cuier de pipe.
Pipáz, Pipázik, v. a fuma pipă, a
trage tăbac (din lulea).
Pipázó, d. pipatoriu, sala pentru
fumat; fumător cu pipa.
Pipe, 9. puiü de gâscă, boboc: —
ember,' nătâng, stingaciu.
Pipeg, v. a piscui, a ciripi, a chiscui,
a țivli.
Pipehúr, 9. (&>t.) racoină, aurică; v.
Tyúkhúr.
Pipere, 9. găteală, chiteală, toaletă;
—árú, articole de modă; —árusnÓ,
modistă, marșandă; —asztal, (measa
de) toaletă.
Piperés, a. chitit, afectat, gătit, în-
țorțolat, împodobit; dichisit, spilcuit,
stolisit.
Piperéskedjk, ». a se chiti, a se găti,
a se dichisi, a se spilcui, a se fasoli,
h face nazuri.
Piperétlen, neimpoționat, nechitit,
negătit, fără juvaere; fără fara-
fastâcuri.
Piperéz, v. a împodobi, a chiti, a
găti, a infrumseța

Pironkodik* a roși, a se rușina, a
se sfii.
Pironság, 9. rușine, ocară, necinste;
rușinare.
Pironszó, 9. cuvinț de ocară, înjură-
tură, invectivă, dojana, mustrare.
Piroș, ₐ. 1. roș, rumen; purpuriu,
trandafiriu.
Pirosacska, a. roșatic, roșcovan.
Pirosít, v. a rumeni, a sulimeni, a
ferchezui, a da pe obraz; a roși
(oue).
Pirosító, 9. rumeneaiă, sidiman, foițe,
dres; rușele, pl.
Piroska, 9. Prisca; —, a. roșietec,
rumen.
Piroslik, v, a (in)roși, a deveni roș,
a se vedé roș.
Pirosság, 9. roșeața; roșeală, rume-
neala. ■
Piros tikszem, 9, (ăot.) rocoină, scân-
   teioară,minteuță, ochișor (Anagallis).
Piros Vérű, a. cu sânge-roș.
Pirszén, coax.
  Pirúl, v, a roși, a se aprinde la față,
   a se rușina, a o sfecli; a se frige,
   a șe rumeni (carnea); nem —t
   hozzám jönni, a avut nas să vină la
   mine.
Pirula, 9. pilulă, hap.
  Pirulatlan, a. fără rușine, nerușinat,
   obraznic.
  Pirulós, a. rușinos, care tușesc# (de
   rușine).

Pis, Pisa,z 9. piș, pișat, urin,            . ,
Pisái, v, a se pișa, a pișoia, a urina. I Piszok,
Piskolc, Piskolt, 0. amtimoniu, ristic. : porcărie
Piskóta, 9. pișcot; pesmet, posmag.
Pislâ, 9. pleoapa; a. clipoce, mijotcă.
Pislákol, v. v. Pislog.

  Pislant, o. ochiesce, dă semn cu
   ochiul; Pillant.
  Pislog, v, 1. a clipi, a clipoci, a
   miji; 2. a arde fără pară, a licuri
   (focul).
Pislogat, v. a clipoci, a miji.
  Pislogóhártya, 9. peliță clipitoare (la
   ochii paserilor).
  Pista, Pisti(ke), 9. Ștefan, Stefănică.
Pissz! st! țist! pst!
  Pisszeg, v. a șuera, a bâjbai, a șopti,
   a mormăi (apa).
: Pisszent, v. a mâcăi, a crâcni, a

   pasai, a se scânci.
  Pisze, a. cârn, cu nasul turtit
   nas cârn, nas tâitoș.

Piszeg, v. v. Pisszeg.
Piszkafa, 9. vătrai; cociorvă, resco^
litor,                   •
Piszkál, 0. a rescoli, a scormoli, a
sgândări, a ațîța, a scotoci; a lúa
peste picior, a face obüsiuni încăpă-
toare, a împunge (cu vorba).
Piszkáló, d. fog—,     scobitoare de
dinți.
Piszkálódik, ». a răscoli, a coteli, a
scociqji, a afâța; t>. Piszkát
Piszkavas, 9, vătrai, vătrar (de fer).
Piszke, 9. agrișa, coacază alha.
Piszkít, t>. a mânji, a murdări, a
terfeli, a întina; a spurca, a pân-
gări.
Piszkéi, ». a ocări, a probozi, a do-
jeni; 9. Piszkít.
Piszkolódás, 9. cuvânt de ocară, do-
jenire, probază, defăimare, înjurare.
i Piszkolódik, 0. a dojeni, a defaima,
a înjura, a probozi, a face de bat-
jocură; a se mânji, a se terfeli, a
se pângări.
Piszkos, a. murdar, necurat, mânjit,
  spurcat, úrit; —beszédek, porcărîă,
  murdării, obscenității.
Piszkosit, v. a murdări, a terfeli; o.
  Piszkít.
Piszkosodik, v. a se mânji, a se ter-
  feli; Piszkolódik.
Piszma, a. tândală; v. Pimasz.
Piszmog, Piszmolódik, a mocoși*.
  a tândăli, a lucra a lene, a tran-

dăvi

o, tândală, mocoșeulă.
9. murdărie, spurcăciune,
; hîră, tină, până, scâr-

năvie; r&gsiA a — tói, se lipesce de
hîră; —fészek, cuib infect, « spur-

cat.
Pisztác, o. (fet.) clocotiș, fistic (Sta-
phylaea Pistacia).
Pisztoly, 9, pistol, carabin; —tok,
cobur (toc de pistoale).
Pisztráng, păstrăv (Salmo farig) ;
—fogás, prindere de pescuire de
păstrăvi.
Pitar, 9. v. Pitvar.
Pite, pânișoara (un fel de prăji-
tură).
Pitle, 9. sită (la moară).
Pitiéit liszt, 9. făină cernuta.

Pitli, ₉. găleată, șuștar; scafă.
' Pitty, ₉. plioscăit (cu limba).

—orr, | Pittyed, v. a face mutră, a strimba
      i din gură, a fi îmbufnat.

Pittyeszt

586

Pofáz/ik)

Pofié

587

Polgárjáéit

Pittyeszt, v. a dă,bal a za buzele, a
strîmba din gură.
Pittypalatty. d. (zool.) prepeliță, pit-
pediche, pitpalac (Tetrao cotumix).
Pittypalatty ol, v. a face pitpalac, a
cânta (prepelița ).
Pitvar, 0. tindă, portic, anticameră,
pridvor.
Pityeg, v. a chi*cui, a ciripi.
Pityereg, v. a plânge, a se scânci.
Pityizál, y. a se chefui, a, se petrece
cil bentură, a benchetui.
Pityke, 0. bumb cu toartă (de metal).
Pitykés, a. cu bumbi (de metal).
Pitykéz. v. a se juca de a bumbii.
Pitymallás, Pitymallat, zori, fap-
tul zilei, revărsatul zorilor, îngâna-
tul dimineții; aurora.
Pitymallik, ». a crapă de zi, a murgi,
a se face ziuă.
Pityóka, >>. cartofi, baraboi, pere de
pămint, p/.
Pityókos, Pityos, a. șumen, chir chilit,
afumat cu luleaua.
Pitypang, 3. (fiot.) păpădie, gura-
leului (Leontodon taraxacum).
Pitypirity. ₉. prepelița,, pitpediche,
pitpalacă (Tetrao cotumix).
Pityus, a. v. Pityókos.
Pizáng, d. pătlăgele, pi
Pizseg, Pizseng, v. a fojgăi, a fur-
nica, a bâjbăi, a mișui, a viermui.
Pizsitnek, ciocârlie condată.
Plajbász, o. creion, piaivas, ceruza.
Planéta, x planet(ă).
Planta, a. plantă, butaș, răsad.
Plántál, v. a planta, a sădi, a tn-
plânta.
Platina, platină; v. Erény.
Plébánia, 0. paro(ohie, enorie.
Plébános, 0. paro(c)h, preot enoriaș.
Pléh, a. tinichea, fer-alb.
Pletyka, 0. vorbe de claca, gura lu-
mii, minciuni, birfele, fleacuri, tran-
cote, pi.
Pletykál, ». a flecari, a fieoncăni, a
da pe fața (flecărind), a purta
minciuni.
Pletykálkodik, v. a trăncăni, a flecari,
a purta miftciuni, a bîrfi.
Pletykaság, 0. minciună, fleac, bîr-
feală, trancote.
Póc, 0. 1. tălpoae, proptea, stilp.de
sprijinit; 2. ». Polc.
Poc, ». v. Pocegér.
Pocak, d. burtă, burduf, foaie; —os,

  pante cos, cil burtă mare, f< Ltieos,
I foite, burdvle.                     ~
| Pocakosodik, v. a face burtă, a se
j ingroșa.
I Pocegér. 0. cloțan, guzgan, chiț-ianț
  chițoran, șobolan^șocoț.
Poekol, v. a propti, a răzima, a
  sprijini.
Pocok, a. 1. cloțan, guzgan; șoarece
  (de câmp); 2. pociumb, propteg;
  3. v. Pocak; 4. bodiu, căpiță (de
! fen).
Pócol, v. a răzima, a propti, a spri-
î jini.
j Pocs, o. mocirlă, smârc, băltoacă ;
• locs—, fleașcă, noroiu, tina.
i Pocsék, *. noroiu, glod; tină, scâr-
। năvie; —ká tesz, nimicesce, face.
! bun de nimica, pune bine; întina,
. mânjesce.
! Pocsékol, v. 1. a bălăci, a ltto;i
  (prin noroiü), a întina; 2. a risipii
  a vinde pe nimica, a toca (bani);
' Pocsékos, a. noroios, tino*, glodos.
' Pocskoi, t>. 1. a bălăci, a lotoci, a fleș-
căi (prin noroiu), a întina, a. în-
gloda, a mânji, a pângări, a băii-
• cari; 2. a ocări, a probozi, a. de-
: faima, a împroșca (cu vorbe i.
i Pocskos, a. noroios, tinos, glodos■ •
: mânjit, pângărit.
• Pocsog, t>. a bălăci, a lotoci (priit
! tină), a fleșcăi, a stropi.
j Pocsok, d. v. Pocsék.                *
Pocsolya, 0, mocirlă, mlaștină, băl-
  toacă, noroiu; —kerülő, (fam.) in-
  fanterist.
Pocsolyáé, a. mlăștinos, cu bă < toace*
  noroios, tinos.                    j
Podgyâsz, 5. bagaj, pachet, colet,j
  teanc; caldbalic.                  /
î Podva, s. putregaiu, miicegaîu.
¹ Podvás, a. putred, putregăios, stricat';
  cu bureți, escos.                  i
Pof, x 1.. falcă, bucă; v. Pofa^
; 2. palmă, fleașcă, calcavură; on?
  csap, üt, vág, ver, cârpesce o palmă^
  pălmuesce.                         |
i Pofa, o. falcă, bucă, obraz; alfél—f
i buca (de șeflut); csúnya pofát vág/
: face o față acră, face mutră;
í kell ahhoz, trebue să ai nas gros. |
i Pofacsont, $. osul maxilar, falcă. |
; Pofaszakáll, ₅. favorite pl.        "
i Pofáz(ik), v. a molfăi, a mânca (despre.
  animale), ?                         ;

Pofié, Pofleves, $. palmă, fleașcă, cal-
cavură.
Pofók, a. durduliu, bucălat, infoiat,
grăsulia.
Pofon, Pofoncsapás, 0. palmă, fleașcă,
calcavură.
Pofoz, v. a pălmui, a da o palmă.
Pofozkodik, t>» a se pălmui, a-'și da
pălmi cu cineva.
Pogácsa, 0. turtă, cocă, cozonac; po-
gace.
Pogány, a. păgân, păgânesc; barbar;
năpraznic, groaznic; —, 0. păgân,
ido(lo)latru ; —ár, preț foarte mare,
preț exorbitant, = exagerat; —borș,
piper turcesc; kor, epoca păgână.
Pogányság, 0. păgânime, păgânatate;
păgânism.

    Pokolszökés, Pokolvar, 0. bubă rea,
    ᵥ         _                      i abubă, carbuncul; gangrenă, sar-
Pogányul, ₐbv. păgânesce; strașnic, \ pingea.
  cumplit, aspru.                    | Pokoltorok, 0. gura iadului.
. Poggyász, 0. v. Podgyâsz.            Pokoltűz. 0. foc infernal, foc nestins.
Pohánka, 0. (&>t.) hrișcă, tătar că | Pokorvarfű, 0. (Sd.) telișcă, vrăjitoare,
  (Potygonwm Fagopyrum).              I
  Pohár, 0. pahar, cupă, pocal, nă-1
  st. apă; potir; poharat koccint,

ciocnesce cu paharul; —at köszönni
vkire, închină un pahar pentru;
csordultig van a ■ -, e plin păharul
(cu vîrf).
Poharasszekrény, 0. stelaj de sticlării. !
Poharaz, a bé cu păharul, a pe- j
trece între pahare ; —ás, petrecere \
cu beutură.                         !

Pohárköszöntő, 0. toast.
Pohárnok, 0. paharnic.
Pohárszék, 0. bufet, credenț;
(de sticle).
Pohaszt, 0. a înfla, a împle,
borțoșa.

anuar ;

a im

Pohók, a. borțos, pântecos, burduzan, |
burdule; —, 0. falén (fluture de j
noapte).
Pohos, a. v. Potrohos.
Pók, 0. 1. paiânjin (Arănea); 2. pocă,,
rapâm, flriciu (la cai).
Póka, 0. v. Pulyka.

                                       Pólé(j), ;>. (flot.) busuiocul cerbilor,
                                        poleia (Menthapulegium); —tarorja,
                                        rosmarin de câmp.
                                       Polenta, 0. coleșă, mămăligă (de
     ,f        „                       făină de cucuruz).
Pókháló, 0. pânză de =-, țesătură, de ; Polgár,
paiânjin.                               "
Pókhálós, a. plin de paiânjini.
Pókhál ósodik, v. a se înpaiânjina, a
se întuneca, a se tulbura (ochii).

Pokla, 0. carnașa, casa copilului, se- j
cundă (la nascere).
Poklos, a. lepros, bubát; zăpuros, cu;
rapân— sag, lepră, rîie, rapân. i
Pokol, 0. iad, infern, tartar; eredj ai

—ba. mergi la dracii! du-te dra-
cului!
Pokolbeli, infernal, diavolesc, sa-
tanic; - fájdalom, durere grozavă,
= infemâlăi
Pokolfajzat, s. soiu afurisit, drac im-
pelițat.
Pokolgép, 0. mașină infernală.
Pokoli, a. infernal, diavolic; — kín,
tortură chin infernal.
Pokolkő, 5. peatra iadului; lapis.
Pokolőr, 0. Cerber(us).
Pokolpozdorja, 0. drac împelițat.
Pokolraszállás, 0. coborire în iad.
Pokolravaló, «. afurisit, blestămat,
osîndit, al naibei.

mătrăgună, crotolică (Circaea).

Pókos, a. cu ariciu, cu. pocă (la pi-
ci or-calul).
Pokróc, 0. țol, veringa, cergă, straiu ;
goromba mint a —. necioplit ca
un buștean, prost ca ráborí-
tani vkire a vizes — ot, a pădăia,
a da pe foi, a exoflisi.
Pokrócos, a. cu straiu, cu țol, cu
cergă; aspru, cumplit, dur.
Pókszövet, 0. țesătură de paiânjin.
Póla, 0. v. Pólya 0c!.
Polc, a. 1. poliță, cuier, sertar (de
cărți); 2. grad, treaptă, rang, po-
ziție aleasa; magas ra jutni, a
ajunge la o posiție înaltă; —áll-
vány, piedestal, stelaj; schele, polița.
Polcol, v. a propti, a pune proptele,
a sprigini, a răzima.

             cetățean, cive. burghez;
tirgoveț; —asszony, cetățeană, bur-
gheză; —ember, om de mir, laic;
burghez, particular, civilist; —erény,
virtute de cetățean, patriotism; —há-
ború, resboiu civil, gueră civilă.

Polgári, a. ciril, cetățenesc; burghez,
nenobil, plebeu.
Polgárias, a. civilisat, cult.
Polgáriasít, v. a dvilisa, a cultiva.

Polgáriasodik           588

Pontozat

Pontra

589   - Porlékony

Polgáriasodik, ᵥ. a se civilisa, a se
cultiva,
Polgári éy, 9. an civil.
Polgári hatóság, 0. autoritate civilă.
Polgárilag, abv. cetățenesce, búr glie.-
zesce.
Polgári öltözet, a. îmbrăcăminte civila.
Polgáiisodás, 9. v. Polgárosodás 9cl.
Polgárjog, d. drept civil, drept de ce-
tățean.
Polgármester, Polgárnagy, 9. primar
(în o cetate).
Polgárosít, v. a civilisa, a cultiva; a
încetățeni.
Polgárosodás, 9. civilisațiune. cultură.
Polgárosodik, v. a se civilisa, a in-
nainta în cultură.
Polgárosult, ₐ. civilisat, înaintat ín
cultură ; încetățenit; —ság, 9. civili-
sațiune, cultură.
Polgárság, 9. cetățenime, burghezime;
tîrgoveți, cetățeni, patrioți pl.
Polgártárs, 0. concetățean.
Polgârzat, 9. stat (de cetățeni); cetate.
Póli, 0. Polixenă, Apolonia, Paulina.
Póling, 9. calandrina (pasere) (Sco-
lopax arguata).
Politia, 9. poliție; ᵥ. Rendőrség.
Politika, 9. politică ; —i, a. politic.
Politikus, 9. politic ; bărbat de stat.
Politizál, v. a face =, a vorbi po-
litică.
Poloska, 9. stelniță, ploșniță, păduche
de lemn (Cimex lectularius).
Poloskás, a. cu stelnițe, cu ploșniță.
Foltra, Poltúra, 9. potor, jumătate de
groșiță.
Pólya, 9. fașă, bată; scutec, pelincă.
Pólyás,a. in fașă, înfășat.
Pólyáz, v. a înfășa, a înfășură, a im-
baera; a lega în fașe.
Polyva, 9. pleavă, loală; pozderie
(de cânepă); hoaspă.
Polyvakör, 9. (fot.) verițel.
Polyvás, a. cu pleavă, pleovs, cu
hoaspe.
Polyvâz, t>. a presăra cu pleava, a me-
stecă cu pleavă.
Pomádé, 9. pomadă;¹ v. Haj kenőcs.
Pomagranát, 0. gravat, rodie (ar-
bore).
Pompa, 9. pompă, paradă-, gală;
splendoare, strălucire, lustru, lux;
—. a. de paradă, de gala, de lux;
v. Disz.
Pompafa, 9. tulipán, lulea (Tulipa).

Pompás, a. pompos, de gală, de lu$B
măreț, luxos ; delicios, încântător. 1
Pompáskodik, v. a străluci, a paj
rada, a face lux.                  j
Pompáz, v. a face paradă, a
lux; a străluci, a se făli.        1
Pompos, 9. verzár (cu lobode, ctcjJ
scovardă.                          J
Ponc, 9. dalta, scobitoare, răziișajl
scarpel; hieroglif (ă); v. Véső. J
Poncol, v. a scobi, a săpa, a 8 car paf*
o. Vés.                            I
Poncolt, a. scobit, săpat; ieroglif. |
Pondró, 0. vierme; strepede, mușița. |
Pondrós, a. vierménos, cu viermi. 1
Pondrosodik, v. a se întermenoșa,Ji
se împle de viermi.
Pongorádi cseresznye, 9. cereasă 41
Carniolia.           .            11
Pongrác, 9. Pancrațiu; -cseresznyéi
cireașă de Carniolia.              1
Pongyola, «. vestmînt de casă,
gligé; —, ». simplu, destins, w-l
gligent, nepăsător.                1
Pongyolán, abv. negligent, nepăsător J
în negi igéé, în vestmînt de casă. 1
Pongyolapitypang, 9. (fot.) păpădiei
(Leontodom.                       i|
Pongyoiâșkodik, ₐ. a fi negligent în*
îmbrăcăminte, a se îmbrăca simpluț
* de casă.                    r 1
Ponk, 9. colină, deal, colnic,* dimbț
gruieț; rampă, bancă. »
Pont, 9. punct; punctaleț, pia
Pontatlan, a., Pontatlanul, abv. făriă^
punct, nepunctat; neprecis, neacurat#
neregulat, nepunctuos, lăsător.
Pontban, abv. punctual, precis, acu#
rat, exact; pe dată, la moment, nu^
mai de cât.                        J
Pontjós, 9. geomant.               1
Fontol, v. a puncta, a pune puncte. I
Pontonként, abv. punct de punct. |
Pontos, a, Pontosan, ₐfo. 1. pune^
tual, precis, exact, acurat, regulai^
prompt;' 2. punctat, cu punctez
—vessző, —vonás, coma punctată^
! semicolon.             >         1
I Pontosság, 0; exactitate* precisiurel
! punctualitate, regularitate, acură^
' teță.                            j
| Pontoz, v. a puncta, a pune punctă
i (mărunțe).                 [țiunej
j Pontozás, 0. interpuncțiune, punptua-
i Pontozat, 0. punctațiune, contract
i prealabil.                     j |

Pontra, abv. pe. dată, precis, pe mo-
ment.                          \carpio).
Ponty, o. crap, cioran (Gyprinus
Ponyva, 9. pânză groasă, pănură or-
dinară ; ponivă; cenușar ; —i iro-
dalom, literatură de rind,*= ordi-
nară.
Por, 9. praf, colb, pulvere; țărână,
cenușe, rămășițele pămintesci (a
unui mort) ; —ban csúszik, mászik
vki előtt, se aruncă în pulbere (în-
aintea cuiva); —ba dönt, preface
în pulvere, = în cenușe; —ban fet-
rengeni, a zácé în pulvere; —ban
született, plebeu, născut din familie
de rînd; elül a —, se așează pra-
ful ; —rá tör, —zúz, pulverisează,
preface în pulvere, « în praf și ce-
mișe; nagy —t verni fel, a face
mare sgomot, = mare, sensație; =

mare vilfă; elverni vkin a —t, a
bate, a pisa (pe cineva) ; felemelni
vkit a —ból, a ridica pre cineva
din pulbere; —rá ég, se preface în
cenușe; haló —ában áldja ineg az
Isten, binecuinntată fie țărâna lui.
Pór, 9. țăran, sătean, opincar, om de
rind, prost, plebeu; —, a. țărănesc ;
mojic esc, de rind.
Porarany, 9. praf de aur, aur pul-
verisat.

Póráz, 9. sfoara, sfară; fune, ștreang ;
frâmbie, briu, betelie {de învețat
copii să umble); hosszú —ra eresz-,
ieni, a lăsa friu liber, a da liber- i Porhatag, ₐ. putred, sfarmicios, mă-
tate; —on hordani, — vezetni vkit, ț cinat; fragedă
a purta de briu (copii); rövidebb ! Porhon, 9. anteră.
  -ra fogni, a finé scurt frîul, a i Porhüvely, 9. osăminte, rămășițe pă-
strînge frîul (cuiva).                 miutesci. c.p.'nu&p. nnn>\

Porc, 0. sgârciu, car&lagine.
Porcelan, 9. porcelan(ă);    —föld.
  caolin.

Porcfű, 0. (fot) 1. earba sur păturii,
earbă datului și a faptului, earba
fecioarei (Herniaria) ; %. v. Porcsin

                                       Póris, 0. borace, borax.
                                       Porkoláb, 9. temnicer, carcerar, păr-
. . M                 >         călab; profos; portărel (la judecă-
țea; sgârduleț, fibră; fărâmă, fără- lorii).                     ' [praf,
mitură.                       *      ; Porköpenyeg, 9. bluză manta de
Porcog, v. a tvpsni, a troscăi, a pocni, ! Porlad, Porladoz. Porlik, ᵥ. a se sfărma ,
a scârțăi, a -țpârăi.                   a putrezi; Pojrhad. F ,
                                       Porlaszt, v. ú puneți, a preface in
                                        praf (și cenușe) 1 v. Porhaszt,-
                                      Porlat^g, ₐ. fraged, sfărinicios; barup-
                                      tibil; mâncat de cari.

Porcika, 0. părticea, părticică, bucă-

a scârțăi, a mârăi.
Porcogó, 9. v.jP’orc.
Porcogós, ₐ. carțUaginos, sgârcios.
Porcos, ₐ. cu sg^rcîuri, cu cafrtila-

gine. .    ; i                ,
Porcukor, 9. zahărl pulverizat, făină
de zahăr.

Poi»csin, Porcsinfű, 0. (doi.) trostoțel.
earbă grasă, porcină (Portulaca).
Pórdal, 0. cântec țărănesc, doină.
Póré, Póréhagyma, 0. poriu, pur.
Porfelhő, Porfelleg, 0. no(u)r de pul-
vere, = de praf.
Porfir, 0. porfir; ᵥ. Bibor.
Porforgatag, 9. volbură de praf.
Porba, a. v. Porhanyó.
Porhad, v. a se (s)măcina. a se
sfărma, a se preface in praf; a pu-
trezi.
Porhadék, 9. (h)umă, pămint poros
(gras).
Porhajas, 9. butaș, surcel; germen,
mugure.
Porhajaz, ᵥ. a sădi butași.
Porhál, v a face praf, a preface în
. pulvere, a pulverisa; a ara de a
treia oară.

Porhanyit, a pospăi, a muia, a des-
tinde, a bălți, a frăgezi, a mălăeța.
Porhanyító, 0. extirpatar; melesteu.
Porhanyó, a. fraged, fărinos, fărmi-
dos, mălăieț, pospăios, pufăîos;
putred.

Porhanyodik, ». a se sfarma, a se
putrezi, a se pospăi.
Porhanyóföld,9. țărână, țifaiu; pă-
mînt sfarmicios, == putregăios.
Porhanyoz, ®. a frăgezi, a pospai;
a mălăeța, a sfărma.
Porhaszt, a sfărma, a măcina, ja
preface în praf; a pulverisa.

mîntesci, centime (de oase).
Pórias, mojicesc, țerănesc, grosolan,
vulgar.

Porkefe, 9. perie de praf, - de pră-
fuit.

Pór lázadás, 9. rescoalu țăranilor.
; Porlékony, ₐ. fraged, fragil, sfărmi*

Porlepte             590               Posta

Postai

591

Potom

dos; coruptibil; putredicfos ; mă-
lăieț.
Porlepte, a. acoperit cu praf.
Porliszt, 9. fioare de făina; ometiță.
Porló, Porlós, á. poros, sponghios;
v. Porlatag.
Pórnép, a. '"țărănime, prostime ; —i,
a. v. Pórias. •
Pórnő, 3. țărancă.
Poroda, 9. etamină ; anteră.         :
Porol, v. a prăfui, a bate de praf, a í
colbăi.
Porond, 5. petriș, prund, nisip, arină, i
sabură; bancă de nisip, prundis.
Porondos, «. nisipos.            ’   >
Porongy, d. y. Poronty.
Poronty, » foiü (copil mic), figură \
pocită, băiețaș urît; său réti; ba-\
bot, biban (semînță de. pesce) ; go-
goașe (de vermi de matasă).
Poros, a. prăfos, cu praf, colbos. ș
Porosodik, v. a se impU de praf, a ’
se încolboșa.
Porosz, 0. prus, borús; fam. burcuș. ;
Poroszka, 0. buestru; —ló, 3. cal ’
buestraș.                            |
Poroszkáló, a. buestraș (cal).
Poroszló. 3. 1. satelit, dorobanț, sbir;!
2.  Vratislau, Braț (cetate).
Poroszlóskodik, «, a face pe satelitul,:
a fi sbir.                           !
Poroszország, 0. Prusia, Borusia.
Poroszos, a. prusiac, borusiac.
Poroszul, abv» prusienesce, borusesce, ।
in limba prusiana.
Poroz, v. a face praf, a prăfui, a
colbăi, a scutura de praf; â pre-
săra cu pulvere ; a pudra, a pudrui.
Porozgat, v. a prăfui, a șterge praful.
Porrátör, v. a pulverisa, a pisa (mă-
runt), a macina, a sdrobi.
Pórság, 0. țărănime; grosolănie, bă-
dărănie, prostie.                    ,
Porseprő, 0. colbăitoare, măturice de ।
șters praf ul.
Porsó, 0. sare sdrobită, « rîșnită.
Porszem, 0. atom de praf fir de colb.
Portartó, 9. cornedu de praf.
Portéka, 3. marfă, negoț, articlu (de
corner tiu); vásár nélkül is el kel
a jó -, iaca buna se caută in
grajd.
Portok, ». anteră.
Portörlő, PortörlŐruha, ₃. ștergar,
colbăitoare.
Portugál, 0. Portugez, Portugál.

Portugália, 0. Portugalia.              3
Portyáz, ». a face excursiune,        á j|
atinge in treacăt; a bate lela, a 3
umbla haimana; a merge ■-=,     a pluti i
cruciș (corabia).                      1
Portyázás, 0. excursiune, incursiune,
preumblare.              .              j
Portyázó, 3. partisan, incursor, jă- -1
fuitor : —had, corp de partisanî. |
Pór ul, abv. țărănesce, mojicesce; reu; |
—jár, o pățesce reu, o sfeclesce, se |
pacălesce.                              |
Porva, 9. ocru, brodit; molie ; —sárga,
galbin ca ocrul.                        |
Porváz, v. a probozi, a înfrunta, a 1
reproba.                                j
Pórviselet, *>. port țărănesc, costum =. J
Porzik, v. a se ridica praf, a ieși
praf, a se face pulvere, a colbui. 1
Porzó, 0. nisip, arină, ciripie (de 3
presărat pe scrisoare; ; —tartó, că- |
Umăr de nisip.                          |
Porzódik, o. a se spulbera, a se j
prăfui»                                 I
Porzsa, 3. gunoiu, praf, tărlțe (de      j
lemn).                                  1
Porzsába, 0. lângefire, indispoziție, 4
boală îndelungată, láng oare.
Porzsás, «. fraged rescopt, fărmiclos; 3
muiat (om).                             3
Porzsásodik, v. a se réscoace, a. se
sfărma, a se muia.                      I
Porzsol, y. a pârli, a pârjoli, a frige, J
a prăji; v. Perzsel.                    □
Poshad, v. a se împuți; a se strica,
a putrezi, a se ’năcri.                 1
Posbadék, 3. mocirlă, zloată, apa. im- "
pățită; murdărie, porcărie, scâr-
năvie. -                                '
Poshadt, a. putred, împuțit, înăcrit, ]
stricat, stătut, mohnit; trândav, j
leneș.                                  ]
Poshaszt, v. a strica, a corupe, a j
mohni, a lăsa să se impută, =-= să J
: putrezească.                           1
! Poshatag, stricătios, coruptibil; j
stătut, împuțit, mohnit.                1
Posláz, 0. friguri, malarie*; lungoare
neagră.                                 |
Posszan, Posszant,«. a beși, a fâsăi. |
Posta, 0. 1. postă; diligență (tră- ,1
sură); .2. știre, noutate; mozgó—, |
postă ambulantă; forduló postával,
posta fordultával, cu întoarcerea í
poștei; gyalog—, cursor, factor,
otăcar ; —állomás, stațiune poștală;    $

- -bélyeg, marcă poștală, timbru po-
stai; 7-bér, porti o) (a unei căr$)
—csomag, pachet postai, colet; —dij,
taxă poștală; —díjmentes, francat,
liber de taxă; —galamb, porumbel

mesajer; —golyó, glonț, poștă;
hajó, curier, corabie de pachete ;
—hely, loc de posta, stațiune po-
biu-

ștală.; —hivatal, oficiu postai ;
roii poștal.
Postai, a. fioștal, de poștă.
Postaindnlás, 9. plecarea poștei.
Postakiadó, 3. expeditor postai.
Postakocsi, 9. căruța poștei;

dili-

gență.
Postakocsié,

[portărel. !
            , .. surugiu, poștalion, ’
Postakürt, 9. trimbiță poștei.
Postalegény, 3. surugiu, poștalion.
Postálkodik, v. a purta minciuni, =-

           ; valent; —eskü, jurământ suplemen-
           .     _                 !' tar; —fizetés, plată complementară;
vorbe.                            , —hitel, credit suplementar; — ille-
Postamester, 3. magistru postai, stă- i ték, taxă complementară; —kávé,
cafea; —kötet, adaos,

panul poștei.
Postánmarad, post restant.
Postára tesz, y. a pune pe poștă, a

trimite cu poșta.
Postás, 3. poștalion; împărțitor
scrisori, factor.
Postaszerződés, 3. convențiune
sta’ă.
Postatiszt, 3. oficial la poștă.
Po statovábbftás, 9. debit postai

de

po~

(la

(fiare).
Postautalvány, 3. mandat poștal.
Postaügy, 3. afacere poștală, poște pi.
Postavevény, d. recipisă (poștala).
Poșvfaiy, 9. noroîu, nomol, mlaștină,
băltoacă, smârc, mocirlă, sloată.

Posványos, a. mocirlos, mlăștinos*
Posványosodik, ». a se nomoli, a se
l)ăltoșa, a sí face mlăștinos.
Posványság, 3. pâmînt mlăștinos, bă-
racie.
Posványszárítás, 3. canalizare, scur-
sura de bălți,, zbicirea mlaștinelor.
Posz, y. beșină; —gomba, pufaiu,
beșina calului.
Poszáta, 3. pitulice (Curruca).
Poszméh, 3. trîntor, bondar; bonzar.
Poszog, v. a beși, a se fâsăi.
Poszogó, 3. ploșniță de câmp, stel-
niță^-=.
Posj&pâszt, 3. cofeturi, zaharicale.
Posztó, 3. pănui'ă, postav; se pénz
se —, nici bani nici marfă; —árú,
pl. postăvarii; —kereskedés, pănu-
rărie, postăcărie.

Posztós, 3. postăvar, pănurar.
Posztószél, 3. betelia postavului, mar-
ginea pănurei.
Posztószövés, 3. țesetorie de postav.
Posztóvég, 9. rest de postás.
Pót, 9. întregire, adaos, suplement,
surogat, amplificare; substituire, în-
locuire ; compensare, despăgubire;
rersare suplementară (de ^ani);
ajutor bănesc, sporirea lefei; clin,
pava, altiță;—adó, imposit =, aruncă-
turii =, contribuțiune suplementară;
községi —adó, imposit comunal;
—bélyeg, timbru suplementar; —csa-
pat, trupă de întregire ; —díj, adaos,
suplement, taxă suplementară; —

' érintő, cotangentă; —érték, equi-

tom suplementar; —lap, adaos, su-
plement (al unei foi).
Pótlás, 3. întregire, compensare, des-
păgubire; adaos; sup!ement; înlo-
cuire, suplenire.
Pótlék, 3. suplement, adaos, întregire
(de plată) ; személyi —, adaos per-
sonal.
Pótlékul, v. a substitui, a adaoge, a

întregi, a suroga.
Pótlékoz, v. a remonta.
Pótlékpénz, 3. adaos, suplement.
Pótló, ₐ. suplenitor, complementar,
întregilor.
Pót-ló, 0. cal de remontă, - de re-

mândă.
Pótlólag, ctbv. suplementar, ca între-
gire.
Pótlovazás, 3. remontare; —i bizott-
ság, comisiune de remontare, comi-
siune asentătoare de cai (pentru ar-
mată).
Pótmegrendelés, 9. comandă suple-
mentară.                           J
Pótol, v. a suplini, a? ține locul, a
înlocui, a substitui, a întregi, a.com-
pleta, a compensa; a repara, a re-
stitui.
Pótolhatatlan, ireparabil, neînlo-
cuibil.
Poțom, a. bagatel, de nimic, nein-
seipnat, de puțină valoare, puțin;
—ra, pe nimic, gratuit; în deșert,
orbesce; —ár, preț bagatel, preț de

Potqmság

592

Pörkölődik

   batjocură, chilipir; —áron, ieftin,
  de pomană; —einber, un nime și
  nu sciu.
Potom ság, *. preț de batjocură, chi-
  lipir, bogatei.
Potroh 9. burta, (grasă), burduf,
• foaie. ’            '   '
Poirohos, a. cu burtă mare, pântecos,
  gras, borțos.
Potrokosodik, ©. a se îngrășa, a se
  îmborțoșa.
Pótszer, 9. surogat, mijloc de com-
  pensare.
Pótszerződés, 9. contract complemen-
  tar, = supletor.
Pótszög, unghiu complementar.
Póttag, d. membru suplent, = supli-
  nitor.
Pottyan, v. a cddé morman, a co-
  bori, a scade, a se da jos.
Pottyant, ©. a scăpa (jos), a da jos,
  a cobori.
Pótválasztás, balotaj, alegere su-
  pletorie.
Pótvám, *. vamă ae compensațiune.
Pótvizsgálat, *. examen supletor, = de
  corigenți; cercetare suplementară.
Potya, ot de geaba, gratuit, de po-
mană, in Cinste; —ára játszik,
joacă fără bani.. - de florile mă-
rului; —jegy, bilet gratuit, « liber.
BOtyka, *. crap; boacă (pesce), clean,
fyheană.                î
  Potyog, v. a cade, a pica. .
   Potyogat, Potyogtat, v. a lăsa sa
   cada, a scăpa (jos).
   Potyol, v. a bate, a turti, a bătuci
   (carnea).
   Pozdorja, *. posdărie (de cânepă).
  Pozdorjás, a. cu posdării.
   Pózna, 9. prăjină, sul, par, drug,
   băț; baroc (de vie); —seprő, perie
   cu coadă, mătură.
   Póznál, v. a propti (cu pari).
   Pozsgás, a. plin, durduliu, bucălat,
/ umflat.
   Pozsog, v. 1. a fi plin, a fi doldora,
    a fi umflat; 2. a vijăi, a sforăi, a
    bubui, a urla; v. Pezseg.
  Pozsony, *. Posoniu, Presburg.
    PÖce, Pőcegödöri, *. cloacă, groapa,
    canal (de scurs).

Pödórit, v. a suci (odată mustața). J
Pöfékel, v. a pufăi (fum), a fúrna |
tare, a face nor de fum.            1
Pöfeteg, *. 1. polip; 2. (foi.) burete |
pufăios, beșina calului (Lycoperdon |
bovista).                            I

Pöffed, v. a se umfla, a se cucuia.

a

Pörkölt⁴

593

Protestantísmu s

Pöcsik, Pöcsök, streche, tăun, ghi-
joagă.
Pödör,

se infoia, a se burduși ; a se bul- 0
buca; fy. a se îngâmfa.
PöffedéK, 9. bolfă, pufaiií, umflătură. ®
Pöffedez, v. a se îngâmfe^ a se fuduli, '1!
a se nmfia în pene, a \se fandosi ; 4]
v. Pöffed.                            $1
Pöffedt, a. umflat, infoval, cucuiat,
bulbucat*                            '|l
Pöffeszkedés, *. înfumurare, ingám- O
faré, trufie, falnicié, buhăifilă.    íí
Pöffeszkedik, a se îngâmfa, a se J|
umfla, a fi îngâmfat, a fi trufaș, a
se făli, a fi înțepat.                 ■
Pöffeszkedő, a. îngâmfat, înfumurat, 9
trufaș, înțepat, fălos, sumeț.         9
Pöfög, v. a face beșid, a pufăi (fer- 9
benă păsatul).                        <1
Pök, o. a scuipa, a stropi (din gură); a
—, 9. scuipat, stropit.                1
Pökdös, v. a scuipa, a strbpi des (din <
gură).                  . ;            1
Pökedelem, 9. scârnă(vie), scuipat, J
murdărie, iazmă. <
Pökhendi, 9. fanfaron, guraliv, pa-
lavragiu.                             ||
Pökőlada, 9. scuipătoare.
Pöktető, a. de scuipat, murdar, scâr- 9
nav; ce disoalve flegma, ce ajută 1
scuipatul.                            i J
Pole, 9. rătan, cloțan (de casă), ehiț- •
  can; —hal, sardea, sardelă.          j
Por, Porol, v. v. Per, Perei *c/.      3
Porc, 9. jumară (de slănină). i
Pőre, a. gol, golan, în pielea goală, J
în costumul lui Adum; —éré vet- 1
' kezni, a se desbrăca în pielea goală; j
— gatyásán, în ismene.
Pőrén, abv. gol, in pielea goală. 1
Pörge, a. spiral; —kalap, pălărie |
rotundă, = cu pana ângustă, «
gurească; —kerék, titirez, sfirleaza, 1
turbină; —vonal, spirală (linie). |
Pörgettyű, 9. pârpărița, titirez, sfir-
leasă; prismei, vertecuș; turbină, I
volbură.

Pörköl, v. a frige, a prăgi, a arde, j
•                 ₜ           1 a pârjoli; a stuf a; a calcina. |
——v- a suci, a răsuci; v. Peder. Pörkölődik, v. a se prăji, a se pâr-
Pödörget, v. a răsuci des (mustața). 1 joii, ₐ ₛₑ frige (îrădușit).        3

Kpörkölt,^ Pörkölthús, *. 1. stufat,
uf friptură la tingire; pârjoală, păr-
tfy-pălac; 2. tocană (de came).
■ pörlekédik, p. ᵥ. Perlekedik oc/.
f Pöröly, x baros, ciocan mare; —hal,
k ciocănel (pesce).
| Pörölyöskovács, *. potcovar, faur.
K . pörölyöz, v. a bate ferul (cu barosul),
lka ciocăni.
Ipörös, *. v. Peres.
1 Porzsol, v. a pârli, a pârjoli, a arde.
I pörzsölödik, ᵥ. a se pârli, a se do-
1 gorí, a se arde.
Bpöszke, a. bălaiu, blond(in), albineț;
B ₀, Szöszke,
■Pöszlék, 9. petec, bucată (de materie).
■Pöszméte, *. agrișă, coacăză albă.
Bpöszögr v. a se scânci, a suspina, a
K sughița.
BPott, Pötty, *. punct, păstrue, aluniță
B (pe piele); v. Pety.
Bpöttöget, v. a puncta mărunt.
Bpöttögetett, a. punctat, păstruiu.
BPöttön, a. micuț, prichindel, pitic;
■ —emberke, omuleț, pitic.
■Pötyög, v. 1. a átírná, a spânzura;
■> 2. a umbla dabălăzat, a leopăi
■ (cu pantofii):
■pötyögő, 9, bărbie (la boi).
■pötyögŐs, a. sdrențuros, lăbărțat; in-
^foiat, pufăios, burdușit, dabălăzat.
■Pözs, 9. legăturică de găteje, = de
Knuiele, fașină. .
■Pranda, 0. murdar, necurat, pocit,
■ «rit
■Préda, 5. 1. pradă, jaf, rapină; ri-
ikjipă, pleașcă ; % risipitor, prădător;
Bp. Zsákmány.
■Prédái, v. 1. a jăjui, a desptâa, a
■răpi, a devasta; 2. a risipi, a prăda.
■prédikáció, 9. predică, cânțiune.
■gfrédikál, v. a predica, a învăța, a
9wropaga cuvîntul lui D$eu.
■Prédikátor, 9. predicator, conționator:
■L Hitszónok ; —könyve, Eclesiastuk
■|rém, 9^ primă, chenar, blană, refrec
■ffde blana).
■prémes. ₐ. blănit, cu blană.
■pémez, t>, a blăni, a pune primă, «=
^^henar.
Mrémezet, *. blănărie, chenărie; gu-
      fle blană.
■prépost, 9. preposit (în biserica, âpu-
^seană. și la capitule); nagy—, pre-
■hont capitular.
■pépostsag, 9, prepositură.
■í; M^yar*román szótár.

Prés, 9. teasc, presă, lin (la vie);
cramă; v. Sajtó.
Présel, v. a tescui, a stoarce, a ticsi,
á călca (strugurii).
Présház, 9. cramă, lin, teasc (la vie).
Prézsmitál, v. a flecari, a sta la tai-
fas ; a discuta.
Pribék, î. fugar, desertor, renegat;
calic, cioflingar, calendroiu.
Prímás, &. Í. primate; metropolit-
primate; 2. primist, lăutar prim.
Prittyel, v. a gâgăi, a flecări, a sta
la taifas f a sporovăi, a trăncăni.
Próba, d. încercare, probă, semn;
mustră (de mărfuri); grad (laspir-
tuoa&e); próbára tenni, a pune la
probă, a -ispiti; próbát tenni, «
face o încercare, = o probă ; ki-
álláni a próbát, a susține proba.
Próbábér, Próbadíj, *. remunerațiune
(înanul de probă).
Próbaidő, *. timp de probă, noviciat.
Próbaív, o. mustră, coală de probă
(la'țipogr.).
Próbakő', a. peatra de probă, me-
henghiu.
Próbál, v. a (în) cer ca, a face probă,
a proba; u'ispiti; a experimenta,
a dovedi, a confirma; sokat —t,
pățit, expert, probat; szerencsét- ,
își cearcă norocul.
Próbálgat, v.a încerca, a face probă
des.
Próbalövés, 9. pușcătură de proba.
Próbált, a. probat, încercat.
Próbanyőmat, 9. probă =, mustră de
tipar. -
Próbás, a. încercat, probat; de proba
(aurul, argintul) ; 13—ezüst, ar-
gint de 13 loți, = probe ; 40 —szósz,
spirt de 40 grade, = probe.
Próbaszámítás,'d. calcul, de probă.
Próbatét, Próbatétel, oᵣ încercare,
probă, experimentare.
Próbátű, a. ac magnetic, ac de probă.
Próbavásárlás, Próbavétel, 9. cumpă-
rare de probă.
Próféta, 9. profet, proroc.
Prófétái, v. a proroci, a profeți.
Prófont, Prófunt, 9. profunt, pane
neagră, prifont, proviszune.
Prókátor;.*. potracân, procurator, ad-
vocat; v. Ügyvéd.
Protegtál, v. a protesta. .
Protestáns, *. protestant.
Protestántismus, *. protestantism.

38

Próza

594

Pupázik

Púpos

595

Pünkösdi

Próza, 9. prosă; —író, a. prozator,
prosaist.
Prózai, a. prozaic.
Pruszlik, 9. pieptar, camisol; v. Mel-
lény.
Prücsök,

Puhálkodik, v. a se moleși, a trán-

           >. (zool.) greer, greluș
(Grylus); v. Tücsök.
Prüsszen, Prüsszent, Prüszköl, v. a

strănuta; —és, 9. strănutare, stră
nutat.
Pszt! st 1 tăcere ! tăceți! încet.!
Pubdenevér, s. (zool.) liliac (Vesper-
tilio).                       ■»
Publikum, d. v. Közönség.
Pucér, a., Pucéran, abv. gol, golaș,
lăleț, despoiat (de haine), în pielea
goala..
Pucor, 9. bătucă, rânză, vipotă; sân-
gerete; v. Gyomor.
Pucoros, Pucros, a. folticos, pântecos,
borțos, gras.
Pudli, 9. 1. lădoae (la negustori);
2. cățeluș, câne mițos.
Pudva, 9. putregahi, scorbură tîn
lemn).

dăvi, a fi molatic.
Puhán, abv. moale,
dulce, fraged, lin.
Puhantós, a. umflat,
bucal.
Puhany, 9. molibden.
Puhány, o. molusc(ă).
Puhaság, d. moliciune,
ge^ime.
Puhaszt, v. a muia,
frăgezi, a mălăieța.

domol, bl and,

cucuiat, biti--

molatate; fra-

a moleși ; a .

Puhaszájú, a. moale la gură (cal), i
Puhatol', v. a cerceta, a scormoli,
scruta, a explora, a face investigare,
| a se informa, a descoperi, a con*
i stata, a sonda, a pipăi (pulsul). 1 v
Puhatolódzik, v. a cerceta, a se
forma, a căuta după urmă; a face
perchisiție.
Puhatoló _.zas^ *>. cercetare, ancheta^
perchisițiune.                      * j
i Puhít, v. a muia, a mălăieța,
bătuci, a frăgezi; a moleși. i
Pnhogat, v. a bătuci, a mălăieța, a?

Pudvâs, a. putregăios, scorburos.
Puf! Puff! puf! buf! —ra játszik, Puhul, v. a se muia, a se mălăieța,<
joaca fără bani, = pe credit, = pe • a se moleși.                           ț
nimic.                               Í Pujka, 9. v. Pulyka 9cl.           J
Puffad, v. a se umfla, a se bulbuca, ! Pukkad, Pukkan, v. a crepa, a plesni*
a se borțoșa; a Se îngâmfa; —ás, 9. ; a pocni, a trosni; a se despica. J
umflătura, cucuta.                    | Pukkant, v. a despica; a face
                           ~ (și pe j pocnească, a pocni, a durdtci^^^
                           ■ bubui.                              [de pocnii
                              ingám- 1 Pukkantó, 9. beșica de pesce ; unealt
                              ! Pukkaszt, v. a face să plesnească?^
                              face să crape, a face să trosneascaf
                              Puléder, 0. fund de nădragi

Pufíadoz, v. a se umfla des
încetul).

Puffadt, a. umflat, bulbucat;
fát.

Puffan, v. a bufni, a face

trosni, a plesni; —ás,

puf, a
pocnet,

trosnet, pufnitură; bubuitură.
Puffanó, 9„ piuă, mortar, canonieră.
Puffant, v. a pocni, a bufni, atrofii,

a bubui.
Puffaszkodik, v. a se îngâmfai a
umfla în pene, a se infoi.
Puffaszt, v. a umfla, a bulbuca.

se

Puffogtat, v. a trosni, a pușcă,
pocni.
Pufog, 1». a bufni, a pufăi; v. Puffan.
Pufol, v. a pumfai, a da pumni, a da

a

^uha, «. moale, frăged, Mos, dulce;
molatic, nimat, efeiiiinat (om > :
mmerce; — kenyér, pane moale, -
proaspătă.
Ptlhad, v, a se muia, a se moleși, a
se eșofa.

fragezi.

fis

piele).
Puliszka, 9. mămăligă, coleșă.
Pulya, a. fricos, timid, mișel, poltr
muierce, putorn, papa-lapte,
fugă.
Pulyaszivűj a. fricos, timid;
poltron.
Pulyka, 5. curcă •; — kakas, cur.
curcoiu; — ihéreg, tâțag, învi
nare.
Pumi, 9. cățălfiș, ctfciu, pinciu.
Puncs, 9. puncta '(beutură).
Pup, gheb, cocoașă, cucuiu
tubefâință; v. Duc.
Pupás î. nimfă, larvă, crisalida'
insecte); —levél, liliac.
Pupázik, v. a se preface în Iar
în crisalidă.

Púpos, a. ghebos, cocoșat, grebănos
(cal); cogeamite om.
Púposodik, v. a se gheboși, a se
strimba de spate.
Púidé, Purgyé, 9. puradeii, copil de
țigan, purdilie.
Purha, 9. putrezire, putrejune, putre-
facțiune.
Purhás, a. putred, stricat, rescopt.
Purhásodik, t. a se putrezi, a se
strica, a se rescoace; a se smăcina.
Purhaszt, v. a face gunoiu, a pune
să putrezească.
Puruttya, «. destrămat, desmățat, ne-
gii gen t, mojic; murdar, necurat.
Puska, 9. pușcă, flintă; durdă ghin-
tuită ; bucea (de roată); nem sült
el a puskája, n’a isbutit, nu i-a
succes.
Puskaagy, 9. patul stratul puscei;
   -műves, carabinar, căr^face stra-
turi de pușca.
Puskacső, 9. țeavă de pușca.
Puskagolyó, ghiulea, glonț de pușcă.
Puskaműves, 9. carabinar, fabricant
de pusce.
Puskapor, 9. earbă de pușca, praf de
pușcă; —természetű, arțăgos, iri-
tăcios, iute la fire.
Puskaportár, 9. prăhărie. magazin
de praf de pușca.
Puskaravasz, 9. oțele, amnar, cocoș
(la pușcă).
Puskás, 9. pușcaș, carabinar; pro-
veZut cu pușcă.
Puskasárkány. 9. cocoș (la pușcă).
Puskaserpenyő, 9. tigaie (la pușcă).
Puskuszerszám, 9. oțele.
Puskaszó, 9. detunătură, bubuit (de
pușca).
Puskatisztító, 0. rac de pușcă.
Puskátok, 9. cutie =, teacă de pușcă.
Puskatöltés, 9. patroană, cartușă, im-
plătură.
Puskatusa, 9. condac, patul pușcei.
Puskatűz, 9. împușcătură, foc.
Puskavég, o. țintă, țel (la pușcă) ;
—re fogni, a lua la țintă, a pândi,
a chiti.
Puskavessző, a. vergea de pușcă,
arbiu.
Puskáz, v. a împușca, a da (cu arma
de foc), a trage cu pușca, a săgăta.
Puszi, 9. pup, pupat, sărutfat); ᵥ
Csók.
Puszil, ’Pusziz, v. a săruta, a pupa.

Puszpáng, 9. (űot.) puspan, bănuței,
  cimșir, merișor (Buxus).
Puszta, a. 1. deșert, pustiu, para-
  ginii), nelocuit; 2. simplu, curat,
  sadea, numai; — kézzel, cu mâna
  goală; —, 9. deșert, pustă, pustie-
  tate; prediu.
Pusztán, abv. curat, numai, simplu,
  sadea; descoperit, pe față, deschis.
Pusztáé, a. cu puste, cu câmpuri,
  (sterpe), cu deșertări.
Pusztaság, 9. pustietate, deșert, câmpie
  stearpă.
Pusztázó, 9. pustnic, care trăesce pe
  puste, =- în deșertări..
Pusztít, v. a distruge, a pustii, a
  ruina, a strica, a pierde, a devasta,
  a deprăda; —ás, distrugere, pustiire,
  ruinare, devastare.
Pusztító, a. pustiitor, nimicitor, di-
  strugător, ruinător.
Pusztul, v. 1. a se distruge, a se
  pustii, a se pierde, a pieri, a se ni-
  mici, a se ruina, a se duce pe copcă :
  2. a se căra, a se culege, a-și lua
  catrafusele; a pieri dinaintea ochi-
  lor.                         [nimicire.
j Pusztulás, 9. ruina., desolațiune, peire,
j Putinka, 9. berbincioara.
I Putnokfű, 9. (Svt.) busuiocul cerbilor,
1 polei ( Mentha pulegium); puricariță
। (Inula pulicariă),
Putra, <>. chefal, clovoț, boaca (Cottus
  gobio); —szék, eșitoare, latrina,
  buda, closet.
Putri, 9. beciu, bordeiu, locuință
  scundă, (în suteran).
Puttón, Puttony, putină, budeșcă,
  fedeleș, berbință.
Puttonos, 9. putinar; van ar, ber-
  bințar.
Puzdori, a. arțăgos, iute la fire, por-
  nit spre mânie.
Puzdra, 9. tolbă, cucura; cutie, toc,
  teacă; v. Tegez.
Púzon, 9. bucium, trâmbiță.
Puzsa,« 9. melc, culbec, bourel.
ᵢ Püffed, v. v. Pöffed.
Püföl, v. a pufni, a da pumni, a bate,
  a trage tifle.
Pünkösd, 9. Rusalii, $1,; —hó, Pră-
  tar, Mai, Florar.
Pünkösdi, a. de Ruralii; — király-
ság, domnie de joi până mai apoi,
! stăpânire scurta ;               (toi;)
i bujor (Poeonia of/icinalis).

38*

Piinköat ' 596                          Kiborít

Pünköst, 0. v. Pünkösd.
Püspök, d. episcop, vlădică, archieteu;
superintendent (la protestanți) ; cím-
zetes —, episcop titularfelszen-
telt —, episcop consacrat, sufrágan;
megyés—, episcop diecesam.
Püspökfalat, 0. târtițe (la pasări),
bucătură domnească.
Püspöki, a. episcopesc, episcopal, vlă-
dicesc.
Püspökmegye, ». diecesa; epar(c)hie
(la gr. or.).







R

Ba (-re), $uf. (hova?) pe, pre, la, in;
(merre ?) spre, cătră; până pe, până
cătră; a fára mászik, se urcă pe
arbore; a földre ül, șede jos, = pe
pămînt; Budapestre megy, merge
la Bpeșta; nyugatra fekszik, cade
spre vest (spre apus); ülj lóra!
încalecă! rám, rád, rá(ja) dcL pe
mine, pe-tine, pe el (pe ea); rám,
bízta, a încredințat-o mie.
Bâ (ca prefix în composiții), pre, pe,
: peste, preste; pe de a supra, mai
mult.
Ráad, ff, a da pe de a supra, a adaoge,
a da preste, a suplini ; (ruhát),- a
da, a îmbrăca (cu haine); —ja a
fejét, a se hotărî pentru, a se re-
solvă pentru, a se decide pentru,
a-și pune in cap (ceva).
Ráadás, adaos, supliment, anex,
amplificare; —Ú1, abo. pe de a supra.
Ráakad, v. a da preste =, a da de
(cineva), a afla, a găsi, a da de
urmă; a întâlni, a nimeri; ugyan
—t, și-a dat de om, și-a nimerit
omul;
Rááll, 9, a se învoi, a fi de părerea
(cuiva), a adera la, a fi înțeles cu, a
fi de acord cu (ceva), a consimți la,
a accepta.
Rab, t>. rob, sclav, serv; arestant,
prins, prinsoner.
Rábámul, 0. a se mira de, a sta gură
căscată.
Rabbi, a. rabin, haham.
Rábeszél, v. a îndupleca, a îndemna,
â determina (voința); a capacita,
a sfătui, a abate, a ademeni cu

Püspökpálca, d. cârjă episcopească,
= pastorală.
Püspökség, episcopie, episcopat,
vlădicie; eparchie; vrednicie epi-
scopească.
Püspöksüveg, 0. mitră; infulă (în
biserica de apus).
Püstök, 0. v. Fisztác.
Püszke, a. v. Szöszke.
Püszöget, tf. a pleoscăi, a clefăi (mân-
,când).








I vorba; —és, înduplecare, persua-
j siune, determinare.
Rábeszélőtehetség, 0. talent de în-
duplecare.
Rabelmü, a. servil, slugarnic.
Rabiga,’ o. jug de sclavie, servitute,
iobăgie; rabigába dönt, aruncă în
sclavie. , • •   .
Rabilag, abv. servil, slugarnic.
Rábír, v. a îndupleca, a mișca, a în-
demna, a capacita.
Rábíz, v. q încredința, a încrede, a
concrede; a lăsa', a ceda.
Rábizonyít, v. a védi, a dovedi
(asupra cuiva o crimă).
Rábizonyodik, Rábizonyul, o. ase
dovedi asupra citiră (o crimă).
Rablánc,>. câtuși, lanț, feare, bente, pl.
Rablás, 0. jăfuire, răpire, hoție, jaf,
latrociniu; corsărie, piraterie (pe
mare).
Rabló, o. hoț(oman), tâlhar, lotru,
haiduc, haidamac, bandit, brigant;
tengeri—, corsar, pirat; —banda,
—csapat, bandă de hoți, haită de
tâlhari, ceată de haiduci; —főnök,.
căpitan de haiduci, harambașa;
—gyilkos, asasin, sicariu; —gyil-
kosság, asasinat, hoție însoțită cu.
Omor; —hajó, corsar, caperarie;
—vezér, harambașa, căpitan de hoți.
Rabmunka, 0. lucru de sclavi, = de ’
arestanți i muncă silnică.
Rabnő, 0. sclavă; arestantă, roabă.
Rabol, ff. a răpi, a prăda, a jăfui,
a despoia.
Ráborít, ff. a așterne preste, a ínvéli;
a răsturna, a vărsa (o oală).

Ráborul

597

Ráborul, ff. a se așterne, a înge-
nunchea, a se proșterne.
Raboskodik, v. a }edé în prinsoare,
- ín captivitate; a sta in árest, a
sta prins, a robi.
Rabság, 0. sclavie, robie, captivitate,
prinsoare; arest, închisoare.
Rabszolga, 0. sclav, serv, rob; iobagiu;
—kereskedés, comerdu de sclavi;
—ság, sclavie, sclavaj.
Rabtartás, ». menajare de arestanți.
Rábukkan, v. a da preste ceva, a
găsi, a se poticni de, a se lovi de
ceva.
Rabul, abv. ca sclav, ca rob; ca.
iobagiu; ca arestant, ca prinsoner.
Rabvallató, 0. fam. vin acru, vin
prost. .
Rab váltás, 0.răscumpărare de prin-
soneri, = de sclavi.
Rabvas, 0. câtuși, feare, lanț.
Rác, 0. ilir, rascian, șerb.
Raccsol, ff. a pronunța rău pe ut*.
Rácéloz, ff. a ținti spre.
Racka, 0. oaie bastardă.
Rácország, 0. Rascia, Serbia lliria.
Rácul, abv. sérbesce.                 i
Rács, 0. gratii, zăbrele, grile, stachet; j
gratar (de fript); —ablak, cafas,
fereastră cu grilaj; —ajtó, ușă cu
gratii, = cu zăbrele.
Rácsavar, v. a suci, a șurubi.
Rácskapu, 0. poartă cu gratii, ~ cu
ștachete.                     [grilaj.
Rácsos, a. cu gratii, cu ștachete, cu
Rácsoz, ff. a pune gratii, apune grilaj.
Rácsozat, o. grilaj, stachet, parnia-
clic.
Radina, 0. botejune, ospăț de botez.
Radó, 0. certăreț, hărțagaș, zorbagiu.
Rádob, v. a arunca pe, a asv&rli pe.
Ráemel, v. a ridica pe, a pune pe;
—i poharát, a ridica un toast pentru,
a bé în sănătatea cuiva.
Ráemlékezik, v. a-și aduce aminte de.
Ráér, v. a avé timp (pentru ceva), a
apuca să facă ceva; —és, ». timp
liber, îndelete, apucare.
Ráeszmél, o. a-și aduce aminte, ai
veni în minte.
Ráfér, v. a íncapé, a avé loc ; na-
gyon is —, a-a trebui cât de bine, a
avé lipsă de, a-i prinde bine.
Ráfizet, v. a plăti pe deasupra, a
pune a adaoge de la sine, a vărsa
suplimentar (bani).

Ragályosít


Ráfog, v. a ținti, a tinde la, a face
alusiune la, â învinui (pe nedrept),
â aplica la (ceva) ; a scorni, a im-
putata atribui (greșit), a insinua.
Ráfogás, o. imputare, atribuțiune (gre-
șită), scornitură, ficțiune ; insinuare.
Ráfordít, ff. a întrebuința, a folosi
spre, a aplica, a cheltui pentru, a
întoarce, a îndrepta spre.
Ráförmed, v. a bruftui, a lua în
réspér, a lua la trei parale, a ataca
aspru cil vorba.
Rag, 0. sufixă (gtam.); adaus, apen-
dice.
Rág, y. a mesteca (din gură), a roade;
a pișcă, a mușca, a sfâșia; szájába
—ni vkinek vmit, a da răspunsul
gata, a pune în gură răspunsul.
Ragacs, 0. ciment, chit, corasan.
Ragad, v. i. a se lipi, a fi lipit de, a
fi lipicios; a molipsi; 2. a răpi, a
transporta, a mișca, a înduioșa;
a apuca, a lua, a pune mâna; Ș. a
răpi, a prăda, a jăfui, a lua cu sine,
a smulge; a smuci; fegyvert —, a
prinde arma, a apuca armă; leve-
gőbe —, a ridica în aer; magá-
val —, a duce cu sine.
Ragadmâny, 0. pradă, jaf, răpire;
spolii (de resbel).
Ragadós, lipicios, cleios, clicos,
viscos; molipsitor, lipicios, contagios
(morb) ; spărios (cal).
Ragadóvilla, 0. (Sci.) dintele dracului.
Ragadoz, ᵥ. a răpi, a jăfui, a prăda,
a smulge.
Ragadozó, ₐ. răpitor, prădător, ra-
pace, răpareț ; — állat, animal ră-
pitor; — madár, pasere răpareță.
Ragadvány, 0. lipidune, molimă, in-
fecțiune; —ylón^tiame de batjocură,
poreclă.
Rágalmas, «. defăimător, calumnios.
Rágalmaz, v. a defăima, a calumnia,
a cleveti, a vorbi de rău,' a cati?
gorisi.
Rágalmazó, 0. calumniator, defăimă-
tor, clevetitor.
Rágalom, 0. defăimare, calumnie, cle-
vetire, catigorie.
Ragály, 0. epidemie, molimă, conta-
giune, înfecțiune.
Ragályos, <». epidemic, lipicios, con-
tagios, molipsi toi'.
Ragályosít, v. a molipsi, a infecta,
a inficia.

Bagályzó

598

Rajoskodik

Bajozik 599 Rakodás,

Ragályzó, a. molipsitor, înfectător.
Ragasz, o. ciment, chiț, eorasan, ma-
rtie ; cleiu, cir.
Ragaszkodás, o. alipire, afecțiune,
aderență, devotament.
Ragaszkodik, v. a se alipi, a se ală-
tura, a se atașa, a adera, a se uni ;
a stărui, a persista (pentru), a
ținea la, a se ținea de, a observa
(regula).
Ragaszkodó, a. alipit, atașat, încli-
nat, aderent, afecționat; stăruitor
la, observator.
Ragaszol, v. a cimenta, a naclăi, a
lipi.
Ragaszos, a. clicos, cleios,   cir os,
viscos.
Ragaszt, ᵥ. a lipi, a naclăi, a uni;
a adaoge, a îmbuca, a lega, a în-
cleșta, a alătura, a afișa.
Ragasztók, a. adaos, supliment, anex,
apendice; sufix.
Râgatlan, a. nemestecat, neros, ne-

rumegat.
Rágcsál, Rágdal, Rágdogál,

I’

a

v.

roade, a mesteca,
Raggat, ®. a lipi, a afige, a aglutina ;
—ő nyelv, limba aglutinătoare. .
Rágicsál, v. v. Rágcsál.
Rágódik (vmin), v a roade (la
carte) ; a-și bate capul, a cugeta, a
se ocupa mereu cu.
Rágófog, o. măsea, dinte de ros.
Ragoz, v. a sufixa, a adaoge sufixe, a
aglutina.; —ás, o. sufixare, agluti-
nare.
Ragya, o. 1. rugină (pe plante), ma-
tură ; ploae cu soare; 2. semn de
versat, ciupitură.
Ragyabanka, Ragyabari, a. ciupit de
versat.
Ragyabura, ». (fiat,) rododafin; bujor,
roșă de Alpi, cocozar (Rhododen-
dron).
Ragyâllik, ». a ploua cu soare; a
căpăta tăciune, = rugină, = mălură
(grâul, secara etc.).
Ragyás, a. 1. ciupit de versat, cu
semne de versat; 2. cu rugină, mă-
luros, tăciunos (grâul).
Ragyásít, v. 1. a ciupi (versatul);
2. a ploua cu soare; a rugini, a
se mâluri (grâul).
Ragyásodik, v. 1. a se ciupi, a re-
mânea cu semne de versat; 2*. a se
rugini, a căpăta mălură (grâul).

Ragyaütött, Ragyavert, ₐ. mătur os
cu-tăciune, cu rugină (grâul). Ji
Ragyázik, v. a ploua cu soare. j
Ragyog, v. a străluci, a sclipi, aJ
sticli; —ás, strălucire, sclipire, j
Ragyogó, a. strălucit( or); sclipitor. |
Ragyogvány, d. lustru, poleială, splen-1
doare ; (stră)lucire, pompă; berlantfi
briliant (diamant lustruit); égi —,1
strălucire cerească, stea; kerti —Jl
floare.                                |
Rágyújt, v. a aprinde, a da foc (la~l
pipă); a începe, a se apuca dej
(cântat) ; — egy nótára, a intona^
o cântare.                             |
Ráhagy, y. a testa, a lăsa ; a încreți
dința, a îngădui, a acorda, a ceda;A
a concede, a aproba, a ratifica; a’f
lăsa asupra cuiva (la licitațiune). J
Ráhagyó, a. concesiv.                 3
Ráhat, v. a înfluința, a acționa, a-î
lucra asupra cuiva.                   J
Ráhatás, &. influență, acțiune. '3
Ráhurkol, v. a înfășură, a înșomoltăci, ;|
a face un nod.                        |
Ráígér, v. a promite mai mult, a da%
mai mult, a urca prețul.              i
Ráijeszt, v. d spăria, a spăimînta, a,l
înfrica, a insufla frică, pop. a băga g
în recorî, a băga în boale.
Ráilleszt, v. a potrivi, ă acomoda,
conforma.                             J
Ráillik, v. a se potrivi, a se brodi,
a-i se șede', a-i sta bine (o haină). |
Ráismer, v. a recunoasce.              1
Raj, » 1. roiu (de albine); 2. trupa,*
ceată, cârd, droae, gloată.
Rája, o. (zool.) râie (Raja).
Rajgó, o. rachetă, fișic (de artilerie).
Rajkas, o. roiü (coșniță).            |
Rajkó, o. puradeu, danciu, puiu de~î
țigan.                                |
Rajméh, roiu, albine tinere. j:
Rajna, o Rin, Ren {rîu).              Í
Rajnai bor, a. vin de la Ren, = renan.
Rajnamelléki, a. renan, de la Ren. ;|
Rajong, v. a se entuziasma, a sá
exalta, a alerga după; a fantoșa,!
a delira; —ás, t>. exaltare, entuii
siasm; fanatism.                      J
Rajongó, a. entusiast, exaltat, fan3
tast, vizionar; fanatic, visător. ||
. Rajoskodás, a. entusiasm, exaltare^
fanatism; vagabondaj.                Ls
Rajoskodik, v. a roi, a alerga dup^
(petreceri); a visa, a fi fantast. H

Hajózik, v. a roi (despre albine); ᵥ.
Rajzik od.
Rájö, v. 1. a țin# minte, că..., a veni
la adecă, a afla; rájöttem végre,
hogy mi volt az oka. am aflat la
urmă, că ce a fost causa; 2. a sur-
prinde, a atăca *pe neașteptate.
Rajt, aóv. pe, preste, de a supra;
   am ki vul, afară de mine, dd.
Rajta! int. sus! haide! înainte! ura!
—, pre el, asupra lui; —csap, sur-
prinde, atacă pe neașteptate; apucă
fără veste; —ér, —kap, prinde cu
ocaoa mică, prinde la dică, dă preste
el, afla, găsesce, prinde in flagranti;
—tör, —üt, lovesce fără veste, atacă
pe neașteptate, surprinde.
Rajtayaló, *>. vestminte, haine, îm-
brăcăminte; nincs egyebe a —jánál,
riare nimic afară de ce e pe el;
—ja sem maradt, nu i-a remas nici
cămașă pe el.
Rajta van, v. a se sili, a se opinti,
a se nizui la, a se adopera, a pune
silința.
Rajtaveszt, v. a o păți, a o scrinti,
a se păcăli.
Rajtűz, a. rachetă sfârăitoare, foc
roitor.
Rajviasz, ceară de roiu.
Rajz, o, desemn, desen; plan, schiță;
élet—, biografie, descrierea vieții',
fekvő—, plan, schiță, desemn; fenn-
álló—, profil; oldal—, profil.
Rajzás, d. roire, eșire (a albinelor);
—ideje, timpul roitului.
Rajzeszköz, o. instrument unealtă
=, rechisit de desemn.
Rajzik, v. a roi.
Rajziskola, școală de desemn.
Rajzkréta, creion (de desemnat).
Rajzmásoló (gép), o. pantográf. *
Rajzminta, ». model de desemn.*
Rajzol, v. a desemna, a depinge, a
proiecta, a schița, a fepresenta, a
reproduce; a descrie; —ás, o. de-
semn(are); descriere; —ut, o. de-
semn, tablou, pictură.
Rajzoló, a. desemnator; — geometria,
geometrie desemnativă; — vászon,
pânză de desemn, carton.
Rajzón, o. creion, plumbin.
Rajzpapiros, hârtie de desemn.
Rajzszén, í. cărbune (de desemnat),
creion.
Rajzszer, d. v. Rajzeszköz.

Rajztábla, o. tablă de desemn.
Rajztanár, ». profesor de desemn.
Rajztanító, instructor dascăl de
desemn.
Rajzvázlat, ». contura, schiță.
Rak, ü. 1. a pune, a așeța; 2. a în-
cărca (un cár), apacheta, a rindui ;
3.   v. Megrak; 4. a face, a clădi, a
edifica (o casă) ; falat —, a zidi
un părete; fészket —, a face cuib;
tojást —, a oua; tüzet —, a face
. foc, a aprinde focul.
Rák, a. rac, cancer (zodie și boală).
Rakás, grămadă, morman, maldur ;
mulțime, tumult, droae; teanc (de
hârtii), convolut (de acte); așezare,
încărcare ; —ra, abv. clae peste gră-
madă; —ra gyűjt, grămădesce; v.
Halom.
Rakásol,* v. a grămădi, a aședa preste
olalta, a clădi, a aduna grămada.
Rákász, garnitură; sicriu, ladă.
Rákász, v, a prinde raci;. —, ra-
car, peșcuitor de raci; —at,   prin-
dere de raci.
Rakat, a. încărcătură, dusătură, trans-
port; ki—, galantar, vitrină. ?
Rakatlan, a. neincărcat, neîmpovărat;
neadunat, nestrîns.
Rakbér, taxă de încărcat, = de
transport.
Ráken, v. a unge pe, a întinde pe.
Rakéta, a. rachetă, fișic.
Rákfekély, o. rană hidoasă, umflătură^
gangrenoasă, rac.
Rákfene, d. cancer, rac, rană idoasă.
Rákfenés, «. cu rac, gangrenos.
Rákhát, d. —on járni, a merge pe
încet, a merge a lene.
Rákhéj, o. coajă de rac.
Rakhely, d. deposit(or), magazin;
—pénz, taxă pentru magazinaj.
Rákiált, v. a st/iga, a se resti cătră,
a răcni, a lua în resper.
Rákláb, 3. foarfecele racului; - -on
járni, a merge înderet, = retrograd.
Rákleves, $. supă de raci.
Rakó, a. încărcător, de încărcat, de
așeflat.
Rakódarú, o. scripete, mașină de în-
cărcat.
Rakodás, o. 1. încărcare, împachetare;
2. iwdimentare, așezare pe fund;
--i jegy, bilet de încărcare, «= de
transport; —i költség, spese chel-
j tuiele de încărcare, « de transport.



Rakodik

600

hang

Rángáá

601

Rátart

Rakódik, v. 1. a încărca, ă impa-
cheta; 2. a se. sedimenta, a se așeza
pe fund.
Rakodmány, 9. 1. încărcătură, po-
vară, sarcină, greutate; 2/ sedi-
mentare).
Rakodó, 1. încărcător, . expeditor;
2. rampa, depozit, loc de încărcat';
—bér, taxă de încărcat; —hely, de-
pășit, magazin, rampă.
Rakogat, v. a așeza, a pune, a înșira,
a împacheta (pe incet).
Rakóhelybér, t>. taxă pentru maga-
zinaj.
Rákolló, a. foarfecele racului.
Rakomány, o. încărcătură, greutate,
povară; transport; odamenő —,
transport în colo ; térti —, transport
cu întoarcere.
Rakonca, 9. opritoare, furcă opritoare;
faicea (lâ sanie).
Rakoncátlan, o. desfrinat, neinfrînat;
desmerdat, fără obraz, sglobiu, ne-
astîmperat; —shg, 9. neastîmper, des-
friu, fire nesupusă.
Rakoncátlankodik, v. a fi neastiiH-
perat, a fi nesupus.
Rákos, a. avut în raci; —fekély,
rană gangrenoază.
Rakosgat, v. a pune la olaltă, a
strînge, a așefla lângă olaltă.
Rakott mű, o. mozaic;
Rákölt, v. a spesa, a cheltui pentru;
a imputa, q atribui, a azcrie (greșit) .
Ráköszönt, t>. a închina (un pahar),
a toasta, a bea în sănătatea cuiva.
Ráköt, v. a lega de, a anina; a sili,
a silui.
Rákövetkező, a. următor.
Rakpart, o. cheu ; schele (de corabie);
mâl, țermure (de rîu)
Raktár, a. magazin, deposit(or), asor-
timent (de mărfuri); —bér, — dij,
taxă pentru magazinaj.
Raktárnok, Raktáros, 9. magazinar.
Raktáréi, Raktároz, v. a magazina,
- a depozita.
Raktározás, t>. magazinaj; înmagazi-
nase, depozitare.
Raktározó, d. lucrător de magazine.
Raktározott árú, 9. marfă magazi-
nată, marfă depozitată.
Rákveres, a. roșu ca racul.
Rákvers, palindrom.
Rákvérű, a. flegmatic, cu sânge rece ;
—ség, d. sânge rece, flegmă.

Ráles, v. a pândi, a spiona, a urmă
Ráma, o. 1. cadră, pervaz; cerceu
gherghef; %. calup, calapod; .
Keret. .
Rámaíad, v. a cadé, a remâne (
  partea cuiva).
Rámás csizma, o. ciobote cusute
  margini, = cu rame.
Rámáz, ©. a încadra, a pune p
  vazuri.
Rámázat, o. cadratură, încadra
  pervaz.
Rámegy, ®. 1. a se urca, a se t
  (la suma de) ; a costa, a se cheli
  (ban); 2. a fi de acord, a se înv
  a păși pe (pod).
Rámér, v. a croi (o pedeapsă),
  dicta, a impune; a încărca.
Rámond, v. a <fice, a confirma, a î
  țări; a admite, a permite, a î
  gădui.
Rámutat, v. a arăta, a lămuri,
  limpezi, a precisa; a da să înț
  leagă
Ránc, 9. creață, încrețitură falt(ur
cută; sbîrcitura; —ba szed, a d
' sciplina, a încreți, a ține în fri\
a regula, a face ordine; homlok
—ba szedni, a încrunta din zprăi
cene; —ot vet, a face crețe, a .
încreți.
Ráhcigál, v, a trage (de haine),
  smuci, a hățî, a smulge' (de per)..
Ráncol, t>. a îndoi, a încreți, a în
  pătura; a face crețe; a sbirci;
  încrunta (fruntea).
Ráncos, a. creț, încrețit, cu creți
J sbîrcit.
i Râncosit, v. a încreți, a sbîrci.
[Ráncosodik, v. a se încreți; a
1 sbîrci.
i Râncoz, v. v. Ráncol.
i Rándit, v. a smuci, a trage (iute
Í a-și zcrinti (mâna).
| Rândul, v. 1. a se scrinti, a sări <
! la loc (piciorul) ; a se smuci; 2.
| se duce, a eși, a se transporta, a &
! letöri, a se preumbla.
¹ Ránduló, d. escursiune,
  eșire, călătorie.
Ránehezedik, Ránehezül, v. a apăs
  a se lăsa cu toată, greutatea, a fa
  povara, a îngreuna.
Rang, 9. rang, grad, demnitate, c
  racter (public), condițiune (socială
  stare; ordine. , ‘

Rá-ró, v. a impune, a demăsura (o
taxă).
Rárohan, v. a căde cu repeziune, a
-se repezi, a năvăli (asupra).
Ráruház, v. a investi, a transmite;
a însărcina cu, a conferi.
Rásandít, ». a se uita chioriș.
Rásegít, v. a ajuta.
Rásóz, v. 1. q picura, a bale, a bur-
duși; 2. a vinde cinva, a acăța in
grumazii cuiva (cu preț mare); â '
dicta, a impune (o pedeapsă).
Ráspoly, o. răzuitoare, pila.
Ráspolyoz, v. a pili, a rade, a văzui.
Rásúlyosodik, «. t>. Ránehezedik.
Rásüt, v. 1. (a nap) a se revărsa, a
răsări (soarele); a lumina; 2* (fegy-
vert) a descărca pușca, a împușca;
3. (bélyeget) a însemna (cu un fler
roș), a timbra, a înfiera; rásütöt-
ték a lopást, au dovedit, că el a
comis furtul; 4. a imputa, a atribui
flreșit.                -        .
Rásza, 9, răsad, plantă.
Rászáll, v. a cadé asupra, a cadé in
partea (cuiva).
Rászán, v. a dedica, a destina, a
consacra, a meni, a hotărî; —ja
magát, a se hotărî.
Rászed, a amăgi, a păcăli, a în-
șela, țig. a pirli, a frige pe cineva,
a boi, a potcovi, a căptuși; —és,
înșelăciune, coțcărie, păcălitura, amă-
gire, șulerie; vătămarea intereselor.
Rászegez, v. a îndrepta, a aținti, a .
pironi (ochii).
Rászolgál, ᵥ. a merita, a fi vrednic
de, a câștiga, a agonisi; a-i se da-
tori (pe drept).
Rászorít, v. a astringe, a sili, a în-
  datori.
Rászorul, o. a avé trebuință de, a
  avé nevoe de.
Rászt, Rásztkór, 9. ipocondrie; boală
  de splina; —os, ipocondru, ipo-
  condriac.                      [(el).
Rátalál, v. a afla, a găsi, a da de
Rátámad, v. a atăca, a da năvala,
a se lega de (cineva); a bvuftui, a
lua în respăr.
Rátámaszkodik, v. a se răzima, a se
  propti de,fa se sprijini; a se bizui,
  a-și pune încrederea.
Rátart, v. a ține la (ceva), q așteptă;
  a fi îngâmfat, a fi fălos, a umbla
  cu nasul pe sus; a-și aroga (ceva)^

Rángás, 9. convulsiune, palpitare, svîr-
colire, sgârcire.
Rángat, v, a smuci, a răsuci (pe ci-
neva), a trage, a împinge, a clă-
tina, a scutura.
Rângatag, a. spasmatic, convulsiv.
Rángató(d)zik, v. a tresări, a se
smuci, a se svîrcoli ; a avă spasmuri,
a avé convulsiuni.
Rangfokozat, 9. grad de demnitate,
seria funcțiunilor.
Rangjához illő, a. conform =, potri-
vit posițiunii sale.
Rangkórság, 9. manie de distincțiuni.
Rangosztály, Rangsorozat, cate-
gorie, clasă de diete.
Rangtalaii, a. fără rang, fără stare
(socială).
Rangvágy, 9. alergare după ranguri,
manie de distincțiuni.
Rangvágyó, a. ambițios,.
Ránt, ®. 1. a smânci, a răpi (cu sine),
a duce; a sgudui, a sdruncina, a
smulge, a trage, a scoate (săbie);
2. a prăji, a coace (d. e. pui).
Rántás, 9. 1. smâncire, sguduitură,
mișcare neașteptată; tragere, smul-
gere; 2. rântaș; pârgălire. prăjire.
Rántott, a. prăjit, copt (in unt și
făina) ; —csibe, —csirke, puiu pră-
jiți ~ copt; —leves, supă cu rântaș;
—tojás, sfungată, jumară de ouă.
păpara.
Rántotta, 9. păpara, păpăradă, sfun-
gată, pancov, scrob (de ou).
Rányom, v. a apăsa, a imprimata în-
tipări ; a grava.
Ráolvas,, v. a ceti, a descânta; a
scoate draci₉ a exorcia.
Ráparancsolj v. a demânda, a po-
runci cu din adinsul, a impune, a
comanda; a recomanda.
Rápazarol, v. a prăpădi, a risipi, a
  cheltui pentru.
Rápergel, Ráperzsel, a strîmtora,
  a aduce in strîmtoare; a căptuși, a
  înșela.
Rápirit, v; a fac, de rușine, a face
  să roșească.
Baponc, 9. (ăot.) fetică.; barlaboiu,
  spinuță (Phyteuma).
Ráragad, a se lipi de, a fi lipit de.
Rárak, a încărca, a împovăra; a
pune (pe foc).
Ráró, o. 1. cwvică, vultur pescar;
  2. cal murg.

Rátarti 602 Reccs!

Reccsen •603 Régiség

Rátarti, Rátartó, Rátartós, a. îngâm-
fat, trufaș, fălos, arogant; ține-
minte; încăpățînat.
Rátér, v. a se întoarce la (obiect), a
veni la, (vorbă).
Rátérít, v. (—i a beszédet), a în-
toarce a îndrepta, vorba la.
Rátermett, a. destoinic, apt; hun de,
născut de; —ség, d; destoinicie, ap-
titudine; talent, dar firesc, disposi-
țiune.
Rátesz, v. a pune pe, a impune, a
așetfa; a încărca, a însărcina.
Rátó, ». tigaie.
Rátol, v. 1. a împinge asupra, a da
altuia (jurămintul), a deferă; 2. a
pretextă, a învinovăți, a pune în
cârca cuiva, a pune în sarcina
cuiva, a si.li; 3. a închide.
Rátóti ember, a. nătăfleț; provincial,
om de la țeară, om găgăuț.
Rátótiság, 5. găgăuție, gogomănie,
nătângie ; incăpațînare.
Rátotta, o. papara; ᵥ. Rántotta.
Rátukmál, Rátuszkol, ᵥ. a sili, a
silui, a împinge asupra (cuiva), a
octroi, a asupri; a impunep v. Rá-
erőszakol.
Ráun, v. a se desgusta, a se satura,
a se scârbi de; a fi sătul de, a se
urî.
Ráuszít, v. a ațîța, a asmuța, a su-
muța, a întărită, a instiga ; a sgorni.
Ráüt, v. 1. a, da pe, a bate pe, a lovi,
a ataca ; 2. a semena cu (părinții).
Rá való, ö. ce are pe el, haine;
Ravasz, a. șiret, viclean, astut, vulpe,
pișicher, ceapcân; șăgaciu. isteț;
—, d. 1. mișel, ceapcân, berbant,
șiret; 2. zar, broască (la ușă); am-
nar, clanță, limburuș (la pușcă).
Ravaszdi,- a. om șiret, ceapcân, mar-
gKiol, mehenghiu.
Ravaszkodik, v. e viclean, se șire-
țesce, face șiretlicuri, se preface.
Ravaszság, o. viclenie, șiretlic^ astuție.
Ravaszul, abv. șiret, prefăcut, cu și-
retlic, cu viclenie, vulpenesce.
Ravatal, 9. catafalc, coștiug; patașcă
(pat de mort).
Rávesz, v. 1. a îndupleca, a sfătui,
a mișca, a îndemna, a avorbi; 9. a
îmbrăca (o haina).
Ráveti magát, v. a se arunca, a se
năpusti, a da năvală.
Rávisz, v. a duce la, a trage la; a

clinti, a urni, a mișca, a îndemna
la; nem Visz rá a lélek, nu me
lasă inima, nu pot lua asupra, mea.
Rávitel, o. 1. delațiune, raport;
2. mișcare, îndemnare.
Ráviteles, a. relativ; indirect.
Riz, v. a scutura, a sgâlțăi, a clă-
tina, a (h)urduca (carul); a cutre-
mura, a sgudui; a fejét —za, dă
din cap; a hideg —za, îl scutură
frigurile.
Râzat, o. mestecățură, învăluitură
(fen cu paie).
Rázendít, v. a intona, a începe (mu-
tica).
Rázendül, ». a resuna, a cânta (mu-
zica).
Rázkódás, ₉. cutremur, sguduitură.
Rázkódik, v. a se scutura, a se hur-
duca, a se clătina; a se cutremura,
a șe sgudui; a se sgâlțăi.
Rázkodtat, v. a scutura, a, (h)urduca,
a sgudui, a cutremura.
Rázmán, *. Erasm.
Rázófa, î>. pirpăriță (la moara).
Rázogat, v. a scutura, a clătina
într’una, a (h)urduca.
Rázós, a. grunzuros, gloduros, brujos,
colțuros, anevoios (drumul).
Rázúdít, v. a arunca asupra, a tri-
mite asupra; a înverșuna în contra,
a hăitui, a asmuța, a agita, a sgorni
asupra.
Rázúdúl, v. u izbucni, a erumpe
contra (cuiva), a se arunca, a se
asvîrli asupra.
Re, duf. v- Ra.
Ré, â. v. Rév.
Reá, tuf. asupra lui. = ei; pe el, pe
ea; v. Rá, od.
Reáliskola, 9. școală reală.
Rebben, v. 1. a se speria, a tre-
sări; 2. a izbucni, a sări in aer, a
se deschide repede (ușa) ; 3. a tre-
sări, a salta, a sbocoti [inima de
bucurie).
Rebeg, v. 1. a șopti, a murmura, ă
bâlbăi, a gângăvi, a bolborosi, a
gângăvi; 2. a tremura, a se teme.
Rebeka, Ravecă.
Rebesget, v: a aminti des, a pomeni
a lăți faima, a spune, a povesti, a
pune pe tapet; azt —ik, hogy .
sé spune, că .. ., se fiice, ca . . e
vorbă, că ...
Reccs! trosc! pliosc! poc

Reccsen, ». a pocni, a plesni, a iro-
seai, a trosni, a durdui.
Reccsent, v. a pocni, a face să tros-
nească, a face să durduie.
Rece, d. 1. rețea, creață; mreje,
plasă; 2. gratii, zăbrele; 3. cutie
(la vite).
Réce, 9. rață.
Recehártya, &. retina (ochiului).
Recemunka, Recemu, ». filet, firet;
cursă, laț; încrețitură.
Recés, a. reticular ; cu crețe, cu la-
țuri ; —háj, bezeri, unsoare (de pe
mațe ).
Recésröpüek, Receszârnyuak, 9. pl.
nevroptere.
Recéz, v. a încreți; a încolăci, a în-
fășură, a face rețele.
Récéz, v. a véna rațe (sălbatice).
Recseg, v. a pocni, a trosni, a plesni,
a pârăi, a scârțăi (ghetele, carul).
Recsegő, a. scârțâitor, pârăitor; poc-
nitor, plesnitor.
Redő, x creață, încrețeală, încreți-
tură, faltură, draperie, cută; brazdă,
sbircitură (pe față); —kbe szedni,
a încreți, a îndoi; a sbîrci.
Redőny, d. jalusii, stor (la fereastră);
draperie.
Redős, a. încrețit, creț, cu crețele;
sbircit.
Redősít, v. a încreți, a îndoi, a îm-
pătura; a sbîrci.
Redősödik, v. a se încreți, a face
crețe; a se sbîrci.
Redőszirom, o. (Sot.) dumăfae, duma
fetei, bolundariță. (a)laur, măslag
(Datura).
Redőtlen, a. neted, întins, fără crețe,
fără îndoituri.
Redőz, v. a încreți, â îndoi, a în-
crunta (din sprâncene); a drapa;
a sbîrci.                       [perie.
Redözet, o. crețele, încrețitură, dra-
Redv, d. putregume, putregaiu (de
arbori).
Redves, a. putred, putregăios; stri-
cat, găunos (dinte), bortos.
Redvesedik, v. a se strica, a putrezi;
  a se gawnoșa.
Redvesség, o. putregiune, putrefac-
  țiune ; găunoșie.
Reflexió, $. reflexiune, meditațiune.
Reformáció, reformațiune ; reformă.
Reformált egyház, ». biserica refor-
  mată.

Református, reformat, calvinist.
Reg, o. dimineață; v. Réggel »cl.
Rég, abv de mult; v. Régen.
Regale, 9. (drept) regal; drept de
cârdmarit.
Regál papiros, 9. hârtie regală.
Rege, 9. poveste, mit; tradițiune, le-
gendă; —hasonlat, paramit(ie).
Regebeli, a. din poveste; legendar,
mitic.
Regél, v. a povesti, a istorisi, a enara.
Regement, 9. regiment ; v. Ezred.
Regedal, ». balada, doina.
Régen, abv. de mult (timp); —mult
(idő), timpul prea perfect, plusquam-
perfect.
Régente, Régentén, abv. de mult,
odinioară.
Regény, roman (poe,t.); —hős,
eroul romanului.
Regényes, a. lomantic; —ség, ro-
manticitate, romanticism.
Regényíró. Regényköltő, d. romanției\
Regés, a. fabulos, mitic; legendar.
Régész, 9. archeolog.
Rege szerű, ₐ. legendar; Regés.
Régészet, 9. archeologie; —i, a. ar-
cheologic.
Regevilág, 9. domeniul fabulei, tim-
pul mitic.
Reggel, 9. dimineață ; —, abv. dimi-
neață, de demineață; korán —, des
de dimineață.
Reggeledik, v. a se face ^iuă, a
amurgi, a se revărsa zorii (de ijli),
a se crăpa de £i; v. Hajnalodik.
Reggelenként, aó». în toată dimineața.
Reggeli, a. de dimineață, matutin;
  —, 9. dejun, prânzișor; — ájtatos-
ság, rugăciune de dimineață; — ha-
rangozás, clopotul de dimineață ; —
istentisztelet, liturgic de dimineață;.
— óra, oară de dimineață; — zene,
albadă (opus: serenada).
Reggeliz, v. a dejuna, a prânzi.
Régi, a^ vechiu, antic; betrân; în-
vechit, de ordinioară, fost, de demult.
Régies, a. antic, vechiu, învechit, pa-
triarchal, de moda veche, îmbetrânit;
rococo (stil).
Régi módi, a. de modă veche.
Régiség, 9. anticitate, vechime, vetu-
staie; archeologie; —áros, 9. anti-
car, vîn^letor de cărți vechi; —búvár,
archeolog, anticar ; —tan, —tu-
domány, ». archeologie.

Régiszabású

604

Bemek

Remekel

605

Rend

Régiszabású,®. de moda, veche; (iro-
nic) antediluvian.
Régmúlt, a, de mult; — , 9. prea per-
fect, plusquamperfect.
Régóta, üu. de demult, de multă
vreme.
Régtől fogva,' abv. de veci, din vre-
mile vechn, dé de fault.
Regula, 9. regulă, ordine, disciplină;
_—ába szedni vkit, a disciplina, a
aduce la cale, = la ordine; v. Sza-
bály.
Reguláz, o. a regula; a rîndui, a
disciplina.
Rejlik, v. a sta ascuns, a jăcea; a se
afla virít (undeva), a se cuprinde
in, a consista, a se implica..
Rejt, a. a ascunde, a îndosi, a pi-
tula; a tăinui, a retăce.
Rejteget, 0. a ascunde des, a tăinui,
a îndosi.
Rejtek, 9. loc ascuns, pituluș, culcuș,
înfundătură; a szív rejt eke, taina
inimei.
Rejtekes, Rejtékes, a. tainic, ascuns,
secret.
Rejtekezik, v. a se ascunde, a se în-
dosi.
Rejtékfiók, 9. sertar ascuns, puie se-
cret.
Rejtekhely, 9. v. Rejtek.
Rejtelem, d. taină, misteriu, secret.
Rejtelmes, a. misterios, tainic; enig-
matic.
Rejtély, 9. taină, mister (iu), secret;
enigmă; arcan.
Rejtélyes, a. misterios, tainic; enig-
matic ; —-en beszélni, a vorbi în
enigme.
Rejtett, a. secret, tăinuit, ascuns;
—szó, enigmă, cimilitură, gâcitură.
Rejtezés, 9. 1. ascuns, secret, taină;
2. letargie.
Rejtezik, Rejtődzik, 0. se ascunde, se
îndosesce, se tupilesce; stă ascuns;
e mort la părere, e în letargie.
Rejtvény, 9. cimilitură, gâcitură,
enigmă; șaradă.
Rékas, a. vase nespălate.
Reked, 0. 1. a sta, a se opri, a se
îngloda; a încremeni. a zăcea baltă,
a se strimtora; 2. a răguși, a amorți.
Rekedt,». 1* răgușit, amorțit; 2. strim-
torat, înglodat; 3. nădușitor, in-
fectat, corupt (aer).
Rekedtség, 9. 1. răgușeală, amorțeală;

. 2. zăduf, căldură nădușitoare, ză-
pușeală, pâclă.
Rékenyő, a. ghilț, laț, arcam.
Rekesz 9. 1. încuietoare; îngrădi-
tură, baricadă; 2. caște, ciofleagă
(la tipografie); sertar, ochiă de.
raft; secțiune, despărțemînt; 3. dia-ă
fragmă; 4. parentesă; —betenni,;
închide în parentesă.
Rekeszel, 0. a baricada, a închide, ai
îngrădi, a isola; a di spărți în secții. |
Rekeszes, a. cu caște, cu despărțe-
minte, cu sertare; închis, isolat, de- ?
spărțit, baricadat.                 •
Rekeszgát, 9. iaz, iezatură; stavilă, }
zăgaz, argine (de prins peșci). Ș
Rekeszizom, 9. diafragmă.           î
Rekeszjel, 9. parentesă.            |
Rekeszt, 0. 1. a închide, a încheia;
a opri, a împiedeca; a baricada, a]
isola; a pune în parentesă; 2. a cu-}
prinde, a intercala (în o epistola). •
Rekeszték, 9, baricadă, barieră, loc
închis, raft, caște.
Rekettye, 9. (doU.) ginistră, drobiță
(Genista); —fűz, salcie, răchită
verde (Sdlix helix).
Rekken, 0. a se năduși; a se copleși;
a se încuia (la, pântece), a se strîm-^
tora; a se astupa; a se opri. î
Rekkenő, a. nădușitor, cu năduf,}
pâclos; copleșitor, apăsător; ferbinte;
—hőség, fierbințeală, zăduf.
Rekkent, 0. a opri, a împedeca; aJ
ascunde, a piti, a tăinui; a apăsa, 1
a bpri.                             1
Reklám, 9. reclamă.                  1
Rekli, 9. surtuc, friș, lecreu.
Rekruta, 9. recrut.                 J
Rektor, 9. 1. rector; 2. dascăl, do-J|
cent, învățător.                    |
Rektram, (= rektor uram), 3. Dom- I
nule dascăl.                        1
Béli, 9. Aurelia.                   f
Rém. 9. Ir spaimă, groază, teroare;^
2. fantomă, stafie, nălucă, mătăhală, 1
buduhaliță, păpăluga, cauă; —alak, 4
nălucă, mătăhală, bărdăoasă. j|
Remeg, v. a tremura, a tresări, a se J|
înflora, a se teme; ©. Reszket. J
Remegés, 0. tremur, cutremur, fior. |
Remek, &. măestru, perfect, desăvîrștt; |
artistic; clasic; — ,9.1. capod'opțră, 1
operă de artă, operă clasică; modell
(de virtute); 2. bucata de la șold 1
(de căprioară).                     j

Remekel, 0. a se distinge, a face
capod'opere; a fi virtuos (d. e. in
mutică). ‘
Remekíró, 9. (scriitor) clasic.
Remeklő, a. virtuos; măestru, artist.
Remekmunka, Remekmű, 9. operă
de artă, capod'operă; lucru clasic.
Remek ség, 9. măestrie, artă, cuno-
ștință perfectă; clasicitate (în litera-
tură).
Remekül, 060. artistic, clasic ; per-
fect, ingenios, eu desăvîrșire;
Remél, 0. a spera, a nădăjdui; —
hető, a. —hetőleg, spér, să spe-
răm; este speranță, se poate aștep-
ta la; precum se crede ; —t, așteptat,
sperat.                 [poate •spera.
Remélletes, a. virtual, după cum se
Remény, 9. speranță nădejde; —nyel
tartani, a mângâia cu nădejdea;
—nyel táplálkozik, îl nutrescé spe-
ranța.
Reménybeli, a. virtual, in speranță;
—ség, virtualitate.
Reményei, 0. a spera, a nădejdui; a
avea speranță.
Reménykedik, 0. a ruga, a implora,
a suplica, a se dauli, a se vaiera,
0. Remél.
Reménység, 9. speranță, nădejde.
Reményszikra, schintee de speranță;
Reménytelen, o. Reménytelenül, abv.
fără speranță; desperat; —ség,
desperare.
Reményteli, Reményteljes, «. de mare
speranță, plin de speranță.
Reményvesztett, a. desperat, des-
nădejduit.
Rémes, a. înfricoșat, grozav, crâncen,'
oribil, teribil, înspăimântător.
Remese, 9. colon, mațul cel gros;
—fodor, mesocolon.
Remete, 9. eremit, sahastru, schit,
pustnic, anachoret; —, a. de să-
hastru, de pustnic; — barát, ana-
choret, eremit; — élet, viață de
eremit; —ház, —lak, claustru de
cremiți, schimnicie, săhăstrie; schit;
— holló, corb singuratic.
Remetés, a. singuratic; de pustnic,
de eremit.
Remeteség, 9. săhăstrie, pustnicie,
eremitaj, schimnicie.
Remetéskedik, v. a trăi în singură-
tate, a duce vieață de săhastru, a
petrece in pustiu.

Rémhír; 9.' veste înfricoșată, « gro-
zavă.
Bémit, 0. a speria, a înspăiminta, a
teroriza.
Rémítő, a. Rémítően, abv. înfricoșat,
grozav, cumplit, crâncen, teribil,
oribil; — sok, grozav de mult.
Rémjelenet, 9. scenă grozavă.
Rémkép, 9. fantomă, nălucă; păpă-
lugă, buduhaliță; fantasmagorie.
Rémlet, presimț, presagiu.
Rémletes, ₐ. înfricoșat, oribil, teribil,
grozav, crâncen.
Rémlik, v. a se năzări, a se părea;
a pluti pe dinaintea ochilor, a um-
bla prin cap; ugy — előttem,
mintha, mi se pare că, par'ca^
Rémnap, 9. £i grozavă, $i de spaimă,
ăi înfricoșată.
Rémrege, 9. proveste de stafii..
Rémség, 9. monstru, momâe^ mama
pădurii, groază, spaimă, ciumă.
Rémséges, , a. grozav, înfricoșat,
crâncen, îngrozitor, înfiorător, oribil,
teribil.
Rémuralom^ 9i terorism, tirănie.
Rémül, ©. a se îngrozi, a se spăi-
mânta, a se: înfiora; a se con-
sterna. '
Rémülés, Rémület; 9. încremenire,
uimire, spaimă, groază, consternare;
— b$ ejteni, a băga în recori, a
băga în boaléi a îngrozi.
Rémületes,înfricoșat, grozav, crâi&
cen, teribil, înspăimântător.
Rend, 9. 1. ordine, regularitate ren-
duîală; 2., ordin, clasă, serie, șir,
rînd; rang ■ clasificațiune; 3. po-
stată, brazdă; 4, regulă, disciplină,
normă; disposițiune; napi—,ofdin(e)
de fâ; szerzetes—, ord călugcuresC ;
—be hoz, —be szed, regulează,
pune la Cale; rinduesce, pun^^rt^
ordine; arangează ; —be szedi ma-
gát, se reculege; —ben lenni, d fi
în ordine, a fi în rînd; —ben ta-
lálni, a afla corect, a găsi în or-
dine; a —et helyreállítani, a re-
stabili ordinea, = liniștea; mindén
—én van, toate sunt la loc; - în
rînduială, = in ordine; a —et za-
varni, a ^conturba ordinea; —re in-
teni; —re utasítani, a îndruma la
ordine; én van a szénája, stă
-bine, are lucrwtile în ordine; sgy
—írás, un șir de scrisoare; egyházi

Rendbontás

606

Rendőri

Rendőrség

607

Repeszt

—, «tot clerical, « preoțesc; polgári
—, stat civil, clasa d mijloc; világi
—, mireni, stat civil; —ek, staturi
(generale, feudatistiee); -—szerint,
de regulă, de obiceiu, de comun.
Rendbontás, o, conturbare de liniște,
turburare; desfacere.
Rendbontó, 9. turburător.
Rendel, v. 1. a ordina, a orîndui, a
ordona; a prescrie (medicul); 2. a
dispune, a decreta; 3. a comanda,
a procura, a prenumăra.
Rendelés, 9. ordin, disposițiune, po-
runcă; comandă ; prescriere (de re-
eepte); —t tenni, a face disposi-
țiune, a da ordin; a face comandă,
a procura.
Rendelet, o. ordinațiune, ordin, po-
runcă, decret, edict, ordonanță;
comandă; procură; —ek tára, foaia
oficială, buletin oficios; —i úton,
prin ordinațiune, decretar; —könyv,
carte de comande; vég—, testament.
Rendeletien, a. necomandat, nepro-
curat, neprenumerat.
Rendelkezés, o. disposițiune, ordin,
punere la cale; —éré áll, sta la
disposițiune; — alatti, re álló,
disponibil, de sub disposițiune;
—ésére bocsát, pune la disposi-
țiune.
Rendelkezési, a. disponibil, de dis-
posițiune ; — alap, fond de disposi-
țiune ; — állapot, disponibilitate.
Rendelkezhető, a. disponibil, — pén-
  zek, fond disponibil, = de disposi-
  țiune ; —ség, 9. disponibilitate.
Rendelkezik, v. 1. a dispune; a or-
  dona, a decreta; a face disposițiune,
  a lua meswr ; 2. a face testament,
  a testa.
Rendelkező, 3. disponent, dispunetor.
Rendellenes, a. anomal, neregulat;
contra or dinei.
Rendelő, 3. 1. disponent, remitent;
  2. abonant, prenvmerant.
Rendeltetés, 3. 1. hotarîre; menire,
  ursită, destin, soartă; 2. destinațiune,
  chiemare; —i hely, loc destinat.
Rendelvény, 3. 1. decret; 2. pre-
  scriere, recept, rețetă.
Rendelvényes, remitent (cambial).
Rendén, aóv. la loc, in ordine, in
rîndueală.
Rendenként, abv. in șir, eu rindul;
  în postată, in brazdă.

Rendes, a. ordinar; regulat, normal,
acurat; punctuos, precis; in ordine;
— dolgoztató, — vevő, mușteriu.
Rendesen, «óv. de regulă, de obiceiu,
de comun; punctuos, precis.
Rendetlen, a. Rendetlenül, abv. ne-
regulat, anomal; neprecis, nepunc-
tuos, in disordine; încurcat.
Rendetlenkedik, v. a face disordine,
a fi neregulat, a fi fără rinduíala.
Rendetlenség, 9. neorinduiala, disor-
dine, încurcătură; anomalie : nere-
gularitate.
Rendez, v. 1. a regula, a pune la
cale; a pune in ordine,-, a ordina;
2. a aranja, a. întocmi, a aplana.
Rendezés, ». regulare; aranjare,
aplanare; registrare.
Rendezetlen, a. neregulat; deranjat.
Rendezett, a. regulat, órdinat; aranjat.
Rendezkedik, v. a se aranjea, a se
întocmi, a. se organiza
Rendező, 9. I. regulator, rínduitor;
2. aranjator; regisor (la teatru).
Rendhagyás, 3. anomalie, neregula-
ri taté; abatere.
Rendhagyó, a. anomal, neregulat,
iregular; —ság, anomalie, neregula-
ritate.
Rendi, nobilitar, aristocratic, de
staturi; — alkotmány, constituțiunea
feudalistică.
Rendin, abv. Rendinvaló, a. ín regula,
precis, regulat, în ordine.
Rendít, v. a sgudui, a zdruncina, a
cutremura; a emoționa, a înduioșa,
a clinti.
Rendíthetetlen. CT. nemișcat, nestră-
mutat, neclintit.
Rendjel, 9. decorațiune, ord.
Rendkereszt,9. cruce (ca deco rațiune /.
Rendkívül, abv. Rendkívüli, Rend-
kívülíes, a. extraordinar, afară din
cale, preste măsură; neobicinuit,
excepțional, rar; foarte, tare.
Rendkövető, a. normal, regulat.
Rendkülönbség, 9. diferență de ran-
guri, = de stat, = de caste.
Rendosztály, 3. clasă; categorie.
Rendőr, polițist, agent polițienesc;
sergent de oraș; - főnök, prefecț
șef de poliție; hivatal, poliție
biuroul poliției; —tiszt, oficial de
poliție.
Rendőri. de poliție, polițienesc:
— kihágás, contravențiune, delict.

Rendőrség, ₉. poliție; titkos—, de-
tectivi, poliție secretă.
Rendőrségi, a. polițian, de poliție.
Rendőrszolga, 3, servitor de poliție.
Rendreutasit, ᵥ. a îndruma la ordine,
a corecționa; —ás, 9. îndrumare la
ordine; corecțiune.
Rendsor, ->. clasă, ordin; categorie.
Rendsoroz, v, a clasea, a ordina;
a clasifica.
Rendsorozat, 3. clasificațiune, ordine
serială.
Rendszabály, a. norma, regulă (de
disciplină) ; regulament; mijloc,
măsura.
Rendszabályoz, ᵥ. a regulâmenta, a
disciplina.
Bendszabályzat, a. regulament, nor-
mativ.
Rendszabás, 3. ordin, precept; sta-
tut, normă.

Rendszalag, 9. cordon.
Rendszám, Rendszámnév, 9. numer-
(al) ordinal.

Rendszer, 9. sistemțâ).              i Renyheség, 9. lene, trândăvie.
Rendszeres, Rendszeresen, abv. i Renyhül, v. a se lenevi, a se leni, a
sistematic, consequent, regulat. se trândăvi.
Rendszeresít, Rendszerez, v. a siste- Répa, 9. nap; cukor—, nap de zâ-
miza, a pupe in sistem., a, zistemotisa; har ; fehér—, nap; karó—, brosbă,
a regula.                            J călărdbâ; —mag, semența de napi,
Rendszeresítés, 9.- sistemisare.       = de rapița; murok—, sárga- ,
Rendszerhiány, 9. lipsa de sistem. ‘ morcov; vörös—, sfeclă.
Rendszerint, abv. de obicetu, de co- ; Repce, 9. 1. rapița; 2. muștar; —
mun, de regulă; —i, regulat, i olaj, oleiu de rapița.
obicinuit; banal, trivial.          ¹ Repdes, y. a flutura, a sbura, a
Rendszerű, a. regulat, de regulă, | fâlfăi.
conform ordinii.                    i Reped, v. a crepa, a se despica, a se
Rendtartás. 3. 1. regulament; re- i sfâșia (inima).
gulă, disciplină.                   ! Repedék, 9. crepătura. spărtură, de-
Rendtartó, a. regulat, ordinar, iu-, spicătură; ruptura, sfășietură.
bitor de ordine.                    . Repedékeny, Repedékes, a. crepăcios,
Rendül, v. 1. a se sgudui, a *e elinti, i cu crepaturi.
a se cutremura, a se sdruncina, ! Repedés, 3. crepătura, spărtură;
a se emoționa, a se. impresiona; j plesnire; sfâșiere.
2. a’si sclinti (o mână).           \ Repedez, v. a crepa, a plesni, a se
Rendülés, 9. zguduire, zdruncinare, despica, a se șfășia, a se desface;
cutremurare; clintire.                  -ett, crepat, sfâșiat.
Rendületlen, a. Rendületlenül, abv. j Repedt, ₐ. crepaț, plesnit, spart,
neclintit, nestrămutat.                găurit, sfâșiat.
Rend vitéz, a. cavaler al ordului. : Repeget, ᵥ. a despica, a sfăfia, a
Rendzavarás, 3. turburare de liniște, • sferdi.
conturbare de ordine, confusiune.   í Repes, v. 1. a sbura; a  flutura, a
Rendzavaró, 3. turburător.           j fâlfăi; 2. (az örömtől) a tresari, a
Rénes forint, 3. florin renan (1 Cor. ! tremura, a salta de. bucurie.
20 ham).                            • Repeszt, v. a crepa, a    sparge, a
Reng, v- a se sgudui, a se cutremura, j despică; a sfâșia.

a bubui; a tremura, a tresări, a se
legăna, a se clătina.
Rengedez, v. a clătina, a mișca; a
tremula; a legăna.
Rengés, d. zguduire, sdrundnare, cu-
tremur; tresărire, clătinare, mișcare;
bubuitură.
Renget, v. 1. sgudui, a zdruncina; a
clătina, a mișca; 2. a legăna.
Rengeteg, «. cumplit, immens, enorm,
colosal, năprasnic, prodigios, ne-
sfârșit (de mare); —, 9. codru se-,
cular, codru întunecos.
Rengő, a. clătinător, legănător, băna-
năitor; —, 9. 1. scrânciob, uțuțUiu ;
leagăn; 2. curpen, viță de vie.
Renkesz, a. v. Zömök.

Rénszarvas, 9. v. Iramszarvas.
Rény, 3. virtute; v. Erény.
Rénye, 9. papară; clătită (cufăină);
  v. Rántotta.              [murdar.
ș Renyhe, a. trândav, leneș; puturos,
j Renyhélked.k, v. a trândavi, a le-
nevi, a se deda lenei.



Repít

608

Részes

Részesedés

609

Rét

Repít, v. a da sbor, a sbuvătaci; a
  împrăștia, a face să sboare; légbe —,
  aruncă în aer, ~ în văzduh.
Repked, v. a sbura (împrejur), a se
  avinta.
Repkény, (dot.) rotunjoară, silnică
  pelungoasă, pristinior (Glechoma
  hederaceum) ; —borostyán, iedera,
  laur, dafin (Hedera Laurus).
Reppen, v. a lua avint, a se avinta,
  a sbura în sus; a sări în aer; a se
  deschide repede (ușa); a izbucni.
Reppent, v~a avinta, a da sbor, a
  face să sboare.
Reptében, abv. în sbor.
Röptéién, 9. (zool.) pinguina (Alea
  impennis).
Repül, v. a sbura; a se avinta, a se
  înălța.
Repülő, a. zburător; fâlfăitor ; —híd,
  pod atârnător; — sárkány, balaur,
  șerpe sbvrător.'
Rés, t. spărtură, știrbitură; breșă; — en
áll, e lalocul seu,pâzesce,priveghează,
bagă de seamă; —en, áll a füle,
iși ascute urechile, ascultă cu luare
aminte; —t üt, face o breșă, face
o spărtură (în zid); mindig —t
- talál, totdeauna află pretext, ex-
pedient mijloc de scăpare; —en
van, privighează, baga de seamă, stă
gata.
Rest, d. leneș, trândav, lăsător, do-
   mola ‘
Restel, v. 1. a fi leneș, a îi fi lene, a
fi trândav; —tanulni, îi este lene șă
învețe; 2. a se supără, ase necăji,
a se gena, a se sfii ; a-i fi rușine;
—-em ezt a dolgot, lucrul acesta mă
geneazăi regret acest lucru.
  Restelkedik, v. a se lenevi, a se trân-
   dăvi'; a fi lăsător, a fi trândav;
   restelkedve, fără voie, cu sfială, cu
   penară.
  Resten, abv, leneș, domol, trândav,
   molatec, lenevos.
  Restit, v. a moleșea trM$vi,aface
   leneș.                          s
  Restség, i lene, trândăvie, moliciune
  Restül, v. a se lenevi, a se trândăvi,

a se moleși; —, abv, a lene, cu
lene, fiu urit,
Rész, é» parte, porțiune, M; par
tâd(d)» —In parte; jó —e,. i Részére, e&n p&ntru fcineva), la
mare parU: megillető . parte ou-1 adresa (cuiva), pe socoteala (cuiva).
venita, .*= eompeifyntâ; némely —ben, I Részéé. a. și ^părtaș, interesat, impli-

de o parte, in unele privințe; na-
gyobb —t, în mare parte; —e van
vmiben, participă la, are parte la;
egy — t, más -rt de o parte, de altă
parte; — emről, de mine; din par-
tea mea; v'ki —éré áll, a fi pe
partea cuiva, a fi de partida cuiva;
—t venni, a lua parte, a participa.
Részarány, y simetrie, proporțiune (a
părților).;- —oș, a. simetric, pro-
porțional.
Részarató, > secerător in parte.
Részbeli, a. în parte, parțial; — el-
fogadás, accept în parte.
Részben, abv. în parte.
Részecske, 9. părticea, părticică.
Részeg, a. beat; chefuit, matosit,
șumen, chirchilit, afumat cu luleaua;
hoit—, mort de beat.
Részegedik, a a se îmbăta; a se
șumeni, a se chir chili, a se face cuc.
Részegen, abv- beat, șumen, chirchilit,
cu chef.
Részeges, d. bețiv, dedat la beutură.
Réázegeskedik, v. a petrece în beție,
a se îmbăta, a> face beții, a se che-
făluiᵣ a Se căli.
Részegít^ v. a îmbăta, a șumeni, a
ameți (de cap) ; —ő, a. îmbătător,
amețitor.
Részegség, î. beție; c chef, șumenire,'
matosire.
Részegszik, Részegül, v.ase îmbăta,
a se șumeni, a se chefălui, a se căli,
a se matosi.
Reszel, v. a rade, a razui; a hroșni .
a freca (hrean).; a pili; tormát

—nek az orra alá, dau cu piper
pe la naș, scot ochii cu nimic.
Részei; v, a împărți; —és, y. par-
tițiune.
Reszelék, ». pilitură.
Reszelő, pilă; ră$ușă, ră^uitoare;
— forgács, pilitura; — műves,
pitar,
Részelő, a. partitiv; analitic.
Beszelt, «. pilit; ras, răduit; frecat;
    tészta, frecăței,
Részeltet, ü, a împărtăși, a face
părtaș; a implica.
Részeltető, ®, partitiv.
Részenként, tn păr fi, In bucăți;
în parte, parțiala

cat; asociat, complice, participător;
participant; acționar; —nek lenni
vmiben, a fi părtaș la, a ave parte
la; a se asocia la; —sé tenni, a
face părtaș; — arató, 9. secerător
in parte.
Részesedés, participare, împărtă-
șire.
Részesedik, v. Részesül.
Részesít, v. a împărtăși, a face parte.
Részes társ, d. părtaș, interesat, aso-
ciat; acționar; consortaș.
Részesül, v. 1. a se împărtăși, a
participa, a fi părtaș la, a lua parte;
2. a gusta, a afla, a găsi, a se bu-
cura de.
Részesülés, ₉. împărtășire; partici-
pare, complicitate.
Részesülő, a. participător, părtaș,
interesat; —, 9. particip, adiectiv
verbal.
Részfizetés, 9. plătire în rate, sald
parțial.
Részföld, 9. parcelă, părticea de loc.
Részilleték, R’észilletmény, 9. tan-
tiemă ; competență.
Részint, abv. parte, în parte.
Részintes, a. particular; parțial.
Részjog, 9. drept la (ceva).
Reszket, v. a tremura; a se cutre-
mura, a se înfiora, a tresari.
Reszketeg, c. tremurător, tremuriciu;
—ség, 9. tremurare; cutremur, în-
fiorare.
Reszketés, 9. tremurare; înfiorare.
Reszkető, a. tremurător, tremuriciu.
Részkötelezvény, 9. obligațiune par-
țială.
Részleg, abv. parțial, special, particu-
lar.
Részleges, a. Részlegesen, abv. par-
ticular, parțial; special.
Részlet, 9. rată, parte, căștiu, pârtie,
părticea; amănunt, detaiu.
Részleteladás, 9. vindere cu bucata,
= în detaiu.
Részletenként, abv. în rate; în pâr-
tii ; cu de-a mănuntul, în detaiu.
Részletes, a. Részletesen, abv. amă-
nunțit, detailat, pe larg, specificat,
cu de-a măruntul.
Részletesítés, 9. specificațiune; amă-
nunțire, detailare.
Részletes számla, 9. particular.
Részletez, v. a specifica, a spune cu
de-amăruntul; a detaila.              >

Részletezett, a. Részletezve, abv.
amănunțit, detailat; specificat.
Részletfizetés, 9. plătire în rate;
replătire la termine; —t teljesíteni,
a plăti a conto.
Részleti, a. particular; -- számla,
conto particular.
Részletív, Részletjegy, d. coală de
replătiri în rate.
Részletügylet, 9. negoț pe rate.
Részjőszág, 9. parte de moșie.
Részmaradék, 9. rest, remanență, re-
stanță.
Résznevező, 9. numitor parțial.
Részosztalék, 9. dividendă a conto.
Részösszeg, 9. suma unei părți, —
parțială.
Részrehajlás, 9. părtinire, favorare,
parțialitate.
Részrehajlatlan, ₐ. — úl, abv. nepăr-
tinitor, imparțial, drept, neutral;
—ság, 9. nepărtinire, neutralitate,
imparțialitate.
Részrehajló, a. părtinitor, parțial,
partisan.
Részsorsjegy, 9. parte de losa.
Részszerint, abv. în parte, parțial,
specificat, anumit.
Részt, abv. în parte ; in câtva; egy—,
de o parte, más—, de altă parté.
Résztört, 9. frângere parțială.
Részt vesz, v. a lua parte, a parti-
cipa.
Részvény, 9. acție, acțiune; elsőbb-
ségi —, acțiune de prioritate;
törzs—, acțiune fundamentală.
Részvényes, 9. acționar, proprietar
de' acțiuni. '
Részvénykibocsátás, 9. emisiune de
acțiuni.
Részvénytársaság, Részvénytársulat,
9. societate pe acțiuni; societate de
acționari.
Részvénytőke, 9. capital acționar.
Részvét, Részvétel, 9. 1. participare,
împărtășire; 2. compătimire, sim-
patie, milă, condolență; părere de
reu, regret; —et kelt, deșteaptă
compătimire.
Részvétirat, 9. bilet de condolență.
Részvétlen, o. indiferent, nepăsător,
neutral, egal; nesimțitor, rece.
Részvétlevél, 9. carte de .condolență.
Részvevő, a. simțitor, compătimitor,
simpatic.
Rét, 9. 1. fenaț, rit, prat; câmp, li-

Magyar-roinán szótár.

39

              Rétbér


vadă, luncă; pajiște; 2. pătură, in-
doitură, strat; 3. format (la tipări-
turi) ; negyed—, quart; nyolcad—,
octav (format).
Rétbér, o. taxă de fenaț, arendă de =.
Réteg, a. strat, pătură, pală (de pă- j
mint); nép—, strat «•, clasă de j

popor.
Rétegenként, abv. in pături,
tură.

Réteges, «. păturos, cu straturi; \
ciupit (de versat).
Rétegesedik, v. a se face păturos, a
se așeza în straturi, = în pături.
Rétegez, v. a așeza în pături, a îm-
pătura, a încreți; a rigorisa (pă-
mântul).


Rétegzet,

îndoitură, sediment,

stratific ații ine.
Rétegzett, a. împăturat, îndoit, în-
crețit.
Retek, 9. (flot.) ridiche, radiche (Ra-
phanus).
Rétéi, v. a împătura, a îndoi, a în-
creți.
Rétes, a. cu pături, îndoit, încrețit,
în foi; —, d. îndoitură, vîrtecuș (de
aluat).
Retesz, 9. rătez, zăvor, încuietoare,

vertej, drug, stinghiiL            i
Reteszel, v. a încuia (cu rătezul), ai
pune zăvorul.                      ■
Reteszzár, broască cu zăvor, = cu ।
drug, încuietoare cu rătez.        ’
Retez, v. a împătura, a îndoi; a i
clădi.
Rótföld, s. rit, fenaț, livadă.
Réti. a. de câmp, de rît, de fenaț;
sălbatec; campestru.
Rétike, d. ciocârlie de câmp.
Rétmüvelés, 9. cultură de câmp.
Rétnagyság, format (al unei

cărți).
Retorta, a. retortă (chemie).
Rétség, 9. câmpie, fenaț, livefli.
Rétszaggató, d. scări ficator.
Retteg, v. a tremura, a tresări,
înfiora, a se îngrozi.

a se

Rettegés. 9. spaimă, frica, teamă,
groază, fior, teroare.
Rettegett, a. temut.

      ₙ ...                          Révhorgony, 3. ancoră (de debarcat).
Rettegős, ₐ. fricos, scrupulos, spdnos,) Révjog. d. drept de vad ; drept de
spăimântădos.                       | podărit.
Rettegtet, ᵥ. a înspăimânta, a în-! Révkalauz, 5. pilot, cărmaciu.
frica, a spăria, a îngrozi, a baga ’n | Révpart, 9. țărm, port, liman, schele,
boală.                             ; radă.

610

Révpart

Retten, v. a se spăria, a se înspăi-
mântă.
Rettenet, o. groază, spaimă, 1 ori.
Rettenetes, a. înfricoșat, crâncen,
grozav, spăimântător, groaznic, teri-
bil, oribil.
Rettenetesség, 3. grozăvie, teribilitate,

teroare.

t, în stra- I Rettent, v. a înspăimânta, a îngrozi,
i a băga 'n boale; a intimida, a în-

î frica.
Rettenthetetlen, «. neînfricoșat, in-
  trepid, neînspăimântat, curajos.
Rettentő, «. Rettentően, Rettentőleg,
  abv. grozav, înfricoșat, groaznic,
  teribil.
Rétü, a. (în compoziții) két-, îndoit
  (in doue), cu doue .pături, cu
  două îndoituri, de doue foi.
Retyeg, v. ă flecari, a vorbi verflă și
  uscate.
Retyerutya, o. clică; fiecărie, taifas,
  polologhie, înșirte-mărgărite.
Rev, 9. putregiune, pzitregaiu, putre-
  facțiune.
Rév, 9. vad; țermure, port, liman,
asii, schele; vkinek —én, prin ci-
J neva, pre calea cuiva; — be érni, a

ajunge la liman; a sajtó —én ju-
tottam tudomására, am ajuns la
cunoscință pe calea Ziaristicei.
Révbér, 3. vădărit, vamă de vad, =
de trecătoare; taxa de port, = de
schele.
Reved, v. a putrezi, a se impuți, a
se strica; a se smăcina, a se spul-
bera.
Révedez, v. a rătăci, a fantoșa, a
visa.
Revedt, Reves, a. putred, stricat,
împuții
Revesedik, v. a putredi, a se strica,
a se împuți.
Révész, v. 1. podar, luntraș ;2. (900L)
nautil.
Révgát, 9. vad; mol (ital, molo),
zăgaz de peatră, (la întărirea unu
port).
Révhely, 9. vad; țărm, port; schele,
loc de debarcat.

Révpénz 611 Rianás

V

Révpénz, 9. pilotaj, taxă de pod,
vamă (la pod).
Révsorompó, 9. barieră (de pod).
Révügyelö, 9. păzitor de pod.
Révvám, 9. vama, pilotaj, taxa de
port.
ívéwáros, 9. cetate cu port, port de
mare.
Réz, 9. aramă; —arany, tombac;
—bánya, baie de =, uzină de aramă.
Rezdül, v. a, tremura, a se cutremura,
a tresări.
Rezeda, 9. (Soi.) resedă, rozetă (Re-
seda).
Rézedény, 9. vas de aramă, arămuri.
Rezeg, v. a tremura, a vibra, a tre-
mula ; a se cutremura.
Rezegtet, v. a tremula (din voce).
Rezeg te tő, a. Rezegtetve, abv. tremu-
rător, vibrátor.
Rézéleg, 9. oxid de avramă, = de
cupru.
Rezei, v. (ord.), a caca; a fi cacă
frică, a se teme.
Rezes, «. arămos, arămit, cu aramă ;
—víz, apa de ciment.
Rezesedik, v. a se arămi, a se me-
steca cu aramă, a se preffl.ee în
aramă.
Rezez, v.. a arămi, a înveli ==. a
trage cu aramă.
Rézfonál, 9. sîrmă de aramă, tel.
Rézgálic, 9. peatră vânătă, calaica.i,
vitriol de aramă.
Rezge, a. tremurător, tremuriciü; —,
9. (flvt.) urechiușă de iepure, tremu-
rătoare (Briza); —nyárfa, plop
tremurător, plută, nufăr alb (Popu-
lus tremula).
Rezgékeny, a. tremurător, vibrator.
Rezgés, 9. tremur (are), vibrare;
vibrațiune, oscilațiune.
Rezget, v. a mișca, a pune în miș-
care, a face să vibreze, = să os-
cileze.
Rezgeteg, a. tremurător, vibrator;
tremurând.
Rezgő, a. clătinător, tremurător, vi-
brator; —nyárfa, (flot.) plop tremu-
rător, plută, nufăr alb (Populus
tremula); —polka, hopăita, țupăita
(joc) ; — szál, șic, beteală.
Rézhámor, 9. uzina de aramă, fău-
rărie de
Rézi, 0. Terezia.
Rézkék,, a. azur, albastru (de aramă).

Rézkürt, 9. trâmbiță, bucin, bucium
(de aramă).
Rézlemez, 9. placă de aramă, planșă.
Rézmetszés, Rézmetszet, 9. calco-
grafie, săpare în aramă; stampa,
gravură.
Rézmetsző, 3. calcograf, săpător în
aramă.
Rézmetszvény, 3. gravură, stampă.
Rézműves, 9. căldărar, alămar.
Reznek, 0. (zool.) dropioară, dropie
mică.
Réznemű, a. arămiu, ca arama.
Réznyomat, 9. tipar pe (placă de)
aramă, stampa, gravură. <
Rézöntő, 9. alamar, turnător de ala-
mă ; — műhely, turnătorie de alamă.
Rézpénz, 9. ban de aramă.
Rézrozsda, 9. cocleală (de aramă),
crișpan (din Griinspan).
Rézserpenyő, 9. castrol (de aramă).
Rézsodrony, 9. tel, sîrmă de aramă.
Réztartalmú, a. arămos.
Rézveres, a. arămiu.
Rézvirág, 9. floarea aramei; cocleală
de aramă, crișpan.
Rézzel bevon, v. a arămi, aobduce =,
a înveli cu aramă.
Rezzen, v. a se spăria, a tresări
(din somn); a tremura, a se cutre-
mura.
Rezzent, v. a spăria, a spăimânta.
Rézzöld, 9. cocleală (de aramă),
crișpan.
Rezső, 9. Rudolf, Radu.
Rézsűt, Rézsútos, a. Rézsútosan, aóv.
pieziș, curmeziș, oblic, diagonal,
curb, strîmb; haitiș, chioriș, ponciș.
Rézsútvonalzó, 9. dreptar.
Réz sül, v. a se înclina, a se strâmba ;
a fi pieziș.
Rí, jj. a plânge, a țipa, a striga, a
sbiera, a miorlăi, a se caoza, a se
schiauna.
Riad, v. o, se spăria, a tresări, a se
spaimânta; a țip ' spăriat.
Riadal, Riadalom,. 9. panică, frică
năprasnică; alarmă, reveliu.
Riadás, 9. spaimă, groază; v, Riadal.
Riadó, 9. l.-salt, avînt; 2. alarmă,-
reveliu; —t ver, alarmează, suna
alarma.
Riadoz, v. a se spăria, a tresări, a
țipa, a striga des.
Rianás, 9. crăpătură, spărtură de
ghKață.

39*

613

Riaszt


612

Riaszt, v. « spăria, a goni (paserile)}
a înfrica ; a alarma ; —gat, a alarma
des, a spăria des.
Ribal, v. a clătina, á scutura, a hăți ;
a hurduca, a sgâlțăi.
Ribanc, », 1. fleandără, zdreanță,
cârpă; 2. golan, calic, trențuro»,
flenduros.
Ribancos, a. sdrănțeros, flenduros,
trențos, golan, perpelit, ticălos, pete-
cos.
Ribancság, ». fleac, ticăloșie, baga-
telă.
Ribiszke, a. strugurei, strugurași,
broboană pomușoară, coacăză roșie.
Ricinusolaj, o. uleiu de ricin.
Rideg, a. Ridegen, abv. singur; sin-
guratic, izolat, deșert, rece, pustiu;
neprietenos, strein, nesodabil; —
legény, flăcău, holteiu tomnatec,
burlac.
Ridegség, d. singurătate, pustietate;
înstrăinare, receală.
Rigó; a. (&ol.) mierlă; sturz; fekete
—, mierlă (Turdus merula); fenyő
—, sturz; sárga—, qangur, mierlă
galbină; —-tök, (fol.) mărgăritărel.
Rigolya, a. cearta,, galceavă, cioro-
văială, diferend; arțag, șicane, di-
honie, urgie.
Rigolyáé, a. arțăgos, certăreț, gâl-
cevos, zorbagiu, târăe-briu, harțăgaș.
Rigya, o. t. palancă, grămadă (de
arbori), tăietură; 2. mugur, colț (de
pom); boboc (deflori).
Riha, a. destrămat, desfrânat ; —, a.
țiitoare, curtisana, metresă, coită.
Rikácsol, v. a croncăni, a răcni, a
țipa; a vorbi răgușit; —Ó, a. ascu-
țit,aspru, pătrunzător ; răgușit (vers ).
Bikát, v. a face să' plângă, a schie-

wna.
Rikit, v. a- răcni, a țipa, a striga ; a
bate la ochi.
Rikító, a. provocator, viu, bătător la
oclii (despre colori) ; aspru, ascuțit,
petrunfletar (vers).
Rikkan, Rikkant, 9. a țipa, a striga,
a. sbiera; a seschieuna, a. plânge.
Rikkancs, a. 1. păzitor, pândar, paz-
nic, vătășel; d. crainic, erold, pre-
con.
Rikolt, v. a țivli, a țipa, a striga, a
răcni; —oz, a striga mereu, a țipa
întruna, a țivli continuă
Rím, a. rimă, cadență; vers.

Ritkán


Rima, d. cur vă, țiitoare, Coită, pan-
țură.
Rimánkodik, v. a se plânge, a se căi ;
a se ruga (cu stăruință), a implora,
a suplica.
Rimei, v. a rima, a se potrivi, a se
învoi; a versifica.
Rímelés, a. rimare, potrivire; versi-
ficare.
Rímelő, a. versificator, poetastru.
Rimes, a. rimat; potrivit, cadențat.
Rimetlen, a. nerimat, alb (vers).
Rímfaragó, Rímgyártó, a. poetastru,
versificator.
Rímjáték, 9. joc de rime, versuri rele.
Rímkovács, a. poetastru.
Rimlik, 9. a rima, a se potrivi.
Rímszótag, a. cadență.
Rímpengetés, a. versificare, caden-
țare.
Ring, Ringadoz, 9. a se legăna a se
clătina, a se bănănăi; a vibra.
Ringat, 9. a legăna; a potoli, a li-
niști.
Ringyó, a. curvă, fieandură; tirfă,
talaniță (Rom.); coită, Ier fă, mere-
trice.
Ringy-rongy, a. 1. sdreanța, bulean-
dră, treanța, fieandură, ferfeniță;
2. sdrențerie, flendurărie; —, a.
sdrențoS, flenduros, golan, ticălos,
calic ; y ember, calic, golan, dezme-
tic, ticălos, porc de câne.
Riog, Riogat, v. a țipa, a striga des;
a se spăria,'a se spăiminta.
Ripacs, a* semn =, pată de versat;
gropșoară.
Ripacsos, ₐ. ciupit de versat, cu semne
de vărsat, stricat de vărsat.
Ripakodik, v. a striga (cătră cineva),
a înfrunta, a lua în respăr, a
bruftui.
Ripők, a. bădăran, modîrlan, mojic,
lălău, prostalan; —ség, a. bădărănie.
Riska, a. rujană (vacă), roșiatec;
—, a. vacă roșie cu coarne scurte.
Riszál, 9. 1. a clătina, a mișca, a
hurduca, a sgălțăi; 2. a ciprsai, a
tăia cu anevoie.
Ritka, a. rar; subțire, pițigăiat; de-
stins, bălțat; — mint a fehér holló,
rar cu corbul cel alb ; — szerencse,
rțiră norocire.
Ritkái, Ritkáll, 9. a ține de rar, = de
raritate ; a ține de subțire.
Ritkán, abv. rar, arare-ori.

______________Ritkaság

Ritkaság, 9. raritate, curiositate; biza-
rerie.                        [destins.
Ritkás, a. subțire, rar, străveziu,
Ritkít, v. a rări, a subția ; —ja pár-
ját, fără seamăn, fără păreche, rar
găsesci ca el (ea).
Ritkítás, a. 1. rărire, subțiare; 2. in-
terlinie (la tipogr.).
Ritkító vonalak, a. inter linii (la
tipogr.)
Ritkított, ₐ. subțiat, rărit, rar; cu
ințerlinii.
Ritkítva, aóv. rar, rărit.
Ritkúl, v. a se rări; a se subția, a se
destinde; a se afla rar.
Rittyent, v..a plioscăi.
Rittyó, a. spermă, sămânță (la ani-
male); poluțiune.
Rittyózik, v. a avé poluțiune.
Rivacs, 9. grindină, peatră.
Rival, Rivalg, v. a striga, a se răsti,
a sbiera cătră.
Rivalgájs, 9, strigăt, țipăt; răstire;
hadi —, alarm de răsboiu.
Rivalkodás, a. strigăt, sbierăt, țipăt,
urlet; răstit, vuet, calabalic.
Rivalkodik, Rivali, v. a se răsti; a
țipa, a striga, a sbiera.
Rivás, a. plânset, tânguire; schiăună-
tură, scâncet.
Rizling, a. risling (soiu de struguri).
Rizma, a. rismă, top (de hârtie).
Rizs, 9. orez, urez (Oryza); — dara,
păsat de orez; —kása, orez, pilaf;
—pálinka, arac; —por, pudră, făină
de orez; —poroz, v. a pudra.
Ró, v. 1. a cresta, a incresta, a în-
  semna, a desemna; Q. a încărca
  (cu dări), a taxa, a cisli; pénzbír-
  ságot — vkire, a impune amândă
  cuiva; utcát —, a bate lela.
Robaj, a. sgomot, freamăt, zuzăt, vuet,
  zarvă; detunătură, pocnitură, bubui-
  tură; explosiune.
Robban, ᵥ. a exploda, a face explo-
  siune ; a detuna, a pocni, a durdui
  (pușca); a face sgomot.
Robbanás, a. explosiune.
Robbanékony, a. explosibil, explosiv.
Robbanó, a. explosiv; — anyagok,
(materii) explosive.
Robbant, ». a face să sară; a arunca
  în aer, a face sa explodeze; a îm-
  prăștia, a sparge.
Robbantószer, a. mijloc explosiv;
  dinamită., petardă.

Rohamos______________

Robbantás, a. aruncare în aer; spar-
gere, împrăștiare.
Róbert, a. Róbert, Ruprecht.
Robog, a. a durdui, a troscai, a pârăi,
a trosni, a pocni; a face zuzăt; a
sosi cu sgomot.
Robogás, a. durduitură, trosnet, poc-
net, pârăit, sgomot, zuzăt; sosire cu
sgomot.
Robogó, Robogós, a. durduitor, tros-
nitor, pâraitor; sgomotos.
Robot, 9ᵣ clacă, boieresc, robota, bei-
lîc, angarea; gyalog —, clacă cu
palma; szekeres —, clacă cu jugul;
—ban dolgozni, a face angarea, =
robota; —fuvar, podvadă, căratură
de clacă; — megváltás, răscumpă-
rarea robotei, = a clăcei; —mentes,
scutit de clacă ; —nap,     de clacă.
Robotol, v. a luora de clacă, a face
angarea, = robota.
Robotos, *. tlacaș, supus la beilîc, =■
la robota; iobag, robotar, angar,
Robotpénz, a. angarie, bani de claca.
Robotszolgálat, 9. clacă, boieresc, ro-
botă, iobăgie.
Rócska, a. doniță, Șuștar; căuș, cofiță.
Roggyan, v. a cade, a se surpa (fără
veste).
Roggyant, v. a surpa de odată, a
turti la pămînt, a prăvăli, a doborî,
a răsturna.
Rogy(ik), v. a căde (de pe picioare),
a se surpa, a se prăbuși, a se pră-
văli.
Rogyás, a. cădere, prăbușire; surpare,
ruinare; —ig fáradt, ostenit dc cade
de pe picioare.
Roh, a. 1. cal murg, cal negru;
  2. putrefiiune.
Rohad, v. a putrezi, a trece în putre-
  fliune.
Rohadás, 9. putrezire; împuțire, stri-
  care.
Rohadék, a. putrefiiune, putre^eală.
Rohadt, a. pdtred, putrezit; împuțit,
  stricat.
Roham, a. 1. atac, năvala, asalt;
iuruș; 2. acces, paroxism (de bóala);
várat —mal bevenni, a lua 0 cetate
cu asalt; —ot intézni, a da năvală,
a asalta, a da asalt; — Ot vissza-
verni, a respinge atacul, = asaltul.
Rohamcsapat, a. cdtoană de asalt.
Rohamlépés, 9. pas de asalt, marș.
Rohamos, a. Rohamosaik abv. vehe-

Rohan

614

Romladék

Romladékony 615

Roskadó

ment, aprig, zvăpăiat, furtunatic;
repede, tute, precipitat.
Rohan, v. a navali, a da năvala, a da
asalt; a grăbi, a se răpeai, a alerga,
a se precipita; ajtóstól a házba —,
a intra cu ușă cu tot in casă.
Rohanás, 9. atac, năvala, asalt.
Rohanó, a. alergător, trecetor, preci-
pitător.
Rohaszt, v. v. Rothaszt.
Rohatag, a. putred, coruptibil, putre-
flicios.
Rohoda, a. murdar, necurat, scârnav,!
mânjit; flenduros, trențeros.
Rohsárga, o. murg (cal).
Rojt, o. ciucure, canaf, moț, țarțam;
țurțur, gaetan.
Rojtos, a. cu ciucuri, cu canaf; cu
gaetanc: ațos.
Rojtosodik, v. a se inducura; a se*
ațoșa.                     [gaetane.
Rojtoz, v. a pune ciucuri; a coase cu
Róka,9. vulpe (vulpoiu, vulpoae ); hulpe;
nagy - , ravasz —, vulpoiu, șiret,
viclean, mar ghiol, mehenghiu; rókát
log, se pirlesce, se păcălesce; rókát
nyúz, e indispus (după un chef).
Rókabőr, o. piele blană de vulpe.
Rókabarlang, 9. vizunie de vulpe.
Rókacsaholás, 9. gârbitură de vulpe.
Rókacsaptatás, x goană de vulpe.
Rókafark, a. 1. coadă de vulpe; 2. (&>i.)
dintele cânelui, coada vulpii (Alo-
pecurus).
Rókalyuk, vizunie, gaură de vulpi,
vulperie.
Rókaprém, 9.'blană de vulpe; —es,
cu blană de vulpe, blănit cu vulpe.
Rókaszínü, a. roșcovan, roș.
Rókász, x vénator de vulpi; —at,
vénát de vulpi.
Rókatánc, s. joc vulpesc.
Rókatorkos, a. cu blana de vulpe.
Rókavadászat, 0. venătoare de vulpi.
Rókavörös, 0. roșcovan.
Rókáz, v. 1. a véna i iilpi; 2. a vărsa,
a voma, a bon.
Rokka, 9. furca de tors, roată de tors,
rotap; caier.
Rokkan, v. a se speti, a se deșela, a
se schilăvi; a deveni invalid; a Ji
aproape de cădere.
Rokkant, t>. a deșela, a speti, a schi-
lavi; —, a. spetit, deșelat, schilav;
\invalid, neputincios; —ak háza,
casă internat de in» alifii.

Rokolya, 9. fustă, spăt(i)cel, sarică,
zeche, zăbun.
Rokon, a. înrudit; analog; —, 9. ruda,
rudenie, consângean, frățin, neam;
vérszerinti —, consângean.
Rokonalakú, a. omonim.
Rokonértelmű, «. sinonim; —ség
9. sinonimie.
Rokonérzet, 9. simpatie..
Rokoni, a. înrudit; simpatic; vi-
szony; raport de rudenie, = de con-
sângenitate.
Rokonit, v. a înrudi, a înfrăți, a in-
cuscri.
Rokonság, o, nemotenie, consângeni-

. tate, afinitate; înrudire; alianță,
| simpatie; —i fok, grad de înrudire
= de consângenitate, = de afinitate.
Rokonszeny, 9. simpatie, consimțe-
  mînt, compătimire.
Rokonszenves, a. simpatic; atrăgă-
  tor, drăguț.
Rokonszenvez, v. a simpatiza, a avé
  simpatie față de.
Rokonszó, 9. (cuvînt) sinonim, cu-
  vînt înrudit.
Rokontalan, a. neînrudit; fără nea-
  muri, fără rude.
Rokonúl, v. a se înrudi, a se înfrăți,
  a se uni, a se împreuna; a se în-
  cuscri.
Rol (rol), dw/. de pre, de la ; despre;
  rólam, rólad, 9cl. despre mine, de
  pre mine, = tine 9cl. *
Rom, 9. ruină, derăpănătură, destruc-
  țiune; pl. ruine, sfărmături; —b^
  dőlni, a se ruina, a se preface în
  ruine, a se surpa, a fi ruinat, a nu
  se alege praful de; —ba dönteni,
  a surpa, a ruina, a derăpâna, a pre-
  face în ruine, a distruge, a sfărma.
Róma, â. Roma (cetate).
Római, 9. și a. roman, romanic.
Rómailag, aóv. ca Romanii, romani-
  cezce.
Román, «. roman, romanic; român;
  românesc; —, î. roman; român.
Románc, 9. romanță.
Románia, 9. România, Teara româ-
  nească.
Rombol, v. a distinge, a nimici, a
  ruina, a derîma, a 'repune, a pră-
  pădi, a strica, a sfărma.
Romboló, a. distrugător, destnicliv,
  nimicitor.
Romladék, ₛ. ruină; v. Rom.

Romladékony, a. ín ruină, aproape
de ruină; coruptibil, în stricăciune.
Romladékos, a. cu ruine.
Romladozik, v. a se ruina, a se dis-
truge, a se surpa, a se prăbuși, a
se nimici; a se strica.
Romlandó, a. fragil, coruptibil, stri-
căcios; trecetor, efemer.
Romlás, 9. corupțiune, stricăciune, de-
pravare, destrucțiune, ruină, nimi-
cire : scăpătare, decadență; —ra jut-
tatni, a duce la stricăciune.
Romlatlan, a. nestricat, necorupt ; fig.
candid, curat.
Romlékony, a. stricăcios, coruptibil,
fragil.
Romlik, v. a se strica, a se corupe, a
se distruge, a se pierde, a se ruina.
Romlott, a. stricat, corupt, depravat.
Romol, v. v. Romlik.
Romolhatlan, a. necoruptibil, nestri-
cat.
Róna, a. plan, șes, neted, câmpie,
oblu, întins; •—, 9. șes, plan; magas
—, platou.
Rónaság, 9. șes, plan; câmpie (în-
tinsă).
Roncs, 9. sfărmături, țandăra (de
corabie).
Roncsol, v. a sfărma, a distruge, a
ruina, a pustii, a pune în disor-
dine.
Roncsolódik, ᵥ. a se sfărma, a se
distruge; a se îndoi (o haina).
Roncsolt, a. sfărmat, distrus, ruinat.
Ronda, a. Rondán, «óv. murdar, ne-
curat, scârnav, urît, mânjit; leneș,
negligent.
Eondasâg, 9. murdărie, necurățenie,
scârnăvie, porcărie.
Rondául, aóv. murdar, mârșav.
Rondít, a a murdări, a mânji, a
spurca, a scârnăvi.
Róndítmány, 9. mânjitura, murdărie,
scârnăvie.
Rondul, v. a se mânji, a se murdări,
a se destrăbăla.
Rongál, v. a strica, a distruge (pe
încet), a ruina, a sfărma; a face
daună în.
Rongált, a. stricat, vătămat; ruinat;
distrus, sfărmat.
Rongy, 9. cârpă, zdreanță, buleandră,
fleandură, treanța, ferfeniță, petec;
rîză; -kereskedő, petecar, rîzar.
Rongyol, v. a sfârtica, a face ferfe-

  niță, a flenduri, a strica,, a spărevi,
a hărtani, a sfășia, a face zdrențe.
Rongyollik, v. a se sfârtica, a se
sdrențări, a se flenduri, a se strica
(o haină).
Rongyos, a. sdrențeros, flenduros,
trențeros, golan, perpelit, murdar,
desmățat.
Rongyo^kodik, v. a umbla sdrențuros,
= flenduros.
Rongyosodik, v. a se flenduri, a se
sfârtica, a se destrăma.
Rongyszedő, 9. petecar, sdrențar, câr-
par, rîzar.
Ront, v. 1. a strica, a distruge, a
sparge, a ruina, a corumpe; a. ni-
mici; 2. a farmeca, a deochia, a
vrăji; neki—, a se năpusti, a da
năvală asupra, a porni asupra.
Rontás, 9. 1. stricare, distrugere;
2. fermecare, deochiare; — van
rajta, e deochiat, e fermecat.
Bontatlan, a nestricat, necorupt, ne-
distrus; nevrăjit.
Rontó fű, 9* (flot.) cruciuliță, spinuță,
spălăcioasă, petimbroasă (Senedo).
Rontó-Pál, 9. strică-treaba,. strică-tot.
Rop, (táncot —), v. a dansa, a face
ropota.
Ropog, v. a pocni, a trosni, a detuna,
a troscai; a párái, a scârțăi, a dron-
țăi.
Ropogás, 9. pocnitură, trosnitură;
pârăitură, scârțăitură; trosnet, poc-
net.
Ropogó, Ropogós, a. dronțăitor; pâ-
răitor, scârțâitor (zăpada).
Ropogtat, v. a pocni, a tro*căi; a
sparge, a sdrobi (nuci).
Ropp, int. trosc 1 pliosc ! poc! tronc 1
—, 9. pocnet, trosnet.
Roppan, v. a pocni, a trosni, a de-
tuna.
Roppant, v. a face să pocnească, - să
trosnească; —, a. enorm, colosal,
gigantic, imens, năprasnic, neobici-
nuit.
[ Roppantál, abv. tare, foarte, năpras-
nic, cumplit.
Roráté, 9. liturghie de dimineață,
utrenie.
Roskad, v. a cadé în ruine, a se pră-
buși, a se surpa, a cădc jos, a slăbi.
Roskadó, a, șubred, derăpânat, har-
dughii; —félben lenni, a fi aproape
de surpare, = de năruire.



Roskadoz

616

Rothadás

Rothadatlan

617

Rozsdara

• Rosszkedv, ₀. voie rea, indisposiție,
  tristeță, supărare, mâhnire, rea dis-
  posițiwne.
  Rosszkedvű, a. Rosszkedvűig, aóv.
  trist, indispus, mâhnit, supărat, fără
  chef,
  Rosszkedvűség, d. indisposiție, rea
disposițiune, supărare, mâhnire.
Rosszkor, aóv. la timp nepotrivit, fără
vreme, în râu timp.
  Rosszlelkű, a. Rosszlelkűleg, aóv. reu
  voitor, malițios, răutăcios, șugubăț,
  peștriț la mațe; fără suflet, fără
  consciință.
  Rosszál, aóv. reu; supărăcios; neplă-
  cut; — bánni vkivel, a tracta reu
  cu cineva; — járni, a păți reu, a o
  păți; — lenni, a-i fi reu, a fi bol-
  nav, a fi indispus ; —lét, indisposi-
  țiune; — leit, i sa făcut reu; —
  megy u dolga, i merge rău.
Rost, d. 1. fir, ațișoară; fibră, fila-
  ment; 2. canaf, ciucure.
Rosta, d. ciur, dirmon; sita; —alj.
  direseturi, curaturi
Rostál, v. a direge, a trece prin ciur,
  a durui; a cerne, a critisa, a cen-
  sura; a șicana.
Rostâlgat, v. frequent. de la Rostál.
Bostany, Rostanyag, o. fibrin.
Rostás, a. ciur ar, sitar.
Rostély, o. grătar; gratii, zăbrelepl.,
  grilaj.
Rostélyos (pecsenye), o. pârjoală, pâr-
pălac; vacă la grătar; —, a. cu
gratii, cu zăbrele; — ablak, cafas.
Rostélyos, v. a pune gratii, «= zăbrele.
Rostélyzat, o. grilaj, cancel.
Rostnemű, ₐ. ațos, fibros.
Rostok, d. răgaz, popas, stațiune.
Rostol, v. a destrăma, a desfibra.
Rostollik, v. a se destrăma, a se des-
fibra.
Rostos, a. ațos, fibros, cu ațe.
Rostos sejtszövet, $. prosenchim.
Rostosodik, v. a se ațoșa.
Rostsejtek, o. pi. celule fibroase, =
ațoase.
Rosz, a. v. Rossz ₉c/.
Róta, d. crestătură, răboj, rată; pârtie
(în joc).
Rótás, a. Rótásan, aóv. in răstimpuri;
în pârtii, în rate.          (împuți.
Rothad, v. a putrezi, a se strica, a se
Rothadás, ». putrezire, putretjiune,
putrefacțiune; împuțire, stricăciune^

Roskadoz, v. a se surpa, a se pră-
buși.
Roskadt, a. ruinat, surpat, sdrobit;
șubred:, neputincios, slăbit, enervat.
Roskatag, a. șubred, aproape de ruină,
hardughit, derăpănat; neputincios;
slab.
Rossz, a. 1. rău, netrebnic; supără-
cios; răutăcios; 2. rău, neplăcut;
— néven venni, a lua în nume de
reu; — színben lenni, a prospicia
rău, a avé față rea, a căuta rău;
falu —a, blăștămatul =, prăpăditul
satului; —ban töri a fejét, iși bate
capul în ceva rău; —ra magyarázni,
îș? explică rău; —at gondol vkiről,
presupune rău despre.
Rosszabbit, v. a face mai rău, a
strica mai tare, a deteriora.
Rosszabbodik, Rosszabbúl, v. a se
strica mai tare, a se face mai reu,
a se deteriora.
Rosszakarat, d. rea voință, maliție.
Rosszakaratú, Rosszakaró, a. Rossz-
akaratúlag, Rosszakaróig, aóv. rău-
voitor, malițios.
Rosszal, Rosszall, v. a reproba, a
desaproba, a recusa, a nu încuvi-
ința; a lua în nume de reu.
Rosszalás, reprobare, desaprobare.
Rosszalhátó, a. de reprobat, de lapa-
dat; recusabil, condamnabil.
Rosszal kodás ₅ \ₐ răutate, arțag, depra-
vare.
Rosszalkodik, v. a tracta reu, a su-
păra; a fi arțăgos, a fi răutăcios.
Rosszaié, a. Rosszalólag, oóv. repro-
bator, desaprobator.
Rosszaság, răutate, reință, maliție.
Rosszhangzású, a. disonant, discor-
dant, cacofonic.
Rosszhangzat, $. disonanță, discor-
danță; cacofonie.
Rosszhír, discredit; hula; nume
rău.
Rosszhírű, a. discreditat; cu nume reu.
Rosszhiszemű, a. răutăcios, malițios,
de rea credință.
Rosszhiszeműség,t>. rea credință, rău-
tate, mala fides.
Rosszindulat, dușmănie, pică, rău-
tate, arțag.
Rosszindulatú, ».• Rosszindulatúiag,
oóv. cu rea intențiune, revtârifos,, șu-
gubaț, arțăgos, pestriț la mațe; duș-
mănos.                               i

Rovatol, v. a trage rubrice, = linii,
a rubrica.
Rovatolás, $. rubricare; înregistrare,
întdbulare.
Rovatos, a. rubricat, cu rubrice, car-
tat.
Rovatoz, v. v. Rovatol.
Rovogat, v. a încresta, a face crestă-
turi, .= tăieturi; a înfiera (des).
Róza, Rózi, Rózika, Rozália, o. Roșă,
Rosaliă, Rujă.
Rozmár, d. (zool.) cal de mare, cal
marin (Trichechus rosmarus).
Rozmarin, Rozmaring, ($ot.) ros-
marin.
Rozog, v. a se clătina, a se impleteci,
a șovăi.
Rozoga, a. ruinat, în ruină, căZut;
clătinător; șchiop (scaun).
Rozzan, v. a se derăpâna, a se surpa,
a cade în ruine.
Rozzant, a. ruinat, scăpătat, căZut;
șubred, derăpănat; lângeZit; chilav,
ciung, stropșit; —, v. a ruina,a de-
răpăna, a ciungi, a ciungări, a
schilavi, a stropși.
Rozs, d. secară (Secate); szarvas—,
secară măluroasă, coarne de secară;
tavaszi —, secară de primăvară,
grame văratice.
Rózsa, o. roșă, rujă; trandafir (Roșa);
bazsa—, peonie; csipke—, rug săl-
batec; mályva—, fioare de nalba;
a — sincs tövis nélkül, nu e rbsă
fără spini; —arc, față rumenă; —
bimbó, boboc de roșă, = de tranda-
fir; —bokor, tufă de rug, rosariu,
răsur, copăcel de trandafir; —fü-
zér, cununa de rose, ghirlandă de
trandafiri; metanii, rosariu, patro-
nuște (la Catolici); —gyémánt, ro-
setă ; —hal, scobariu, barb de mare;
—illat, miros, parfum de rose; —
levél, foae de trandafir; —liget,
alea =, dumbrăvioară de trandafiri.
Rozsanya, ₉. mama secării.
Rózsás, a. trandafiriu, pembe; ru-
   men, vesel (la față); — kedve van,
   e vesel, are voie buna; — kert, gră-
   dină de trandafiri, trandaflriș.
  Rózsaszín, coloare roșa, = tranda^
firie; —ű, a. (de coloare) roșa,
trandafiriu.
  Rozsda, s. rugină; —marta, ruginit.
Rozsdara, ». pasat de secară, ăecard
urluită.

Rothadatlan, a. neputre^icios, necorup-
tibil.                          [tibil.
Rothadékony, a. putrefiicios, corup-
Rothadt, a. putred, putrezit, stricat,
împuțit.
Rothaszt, v. a lăsa să putrezească,
a pune să ~
Rothasztóláz, îângoare neagră.
Rothatag, a. putreficios, coruptibil,
caduc; —,       putrezire, putrefac-
țiune.
Rótt, a. increstat, însemnat; taxat;
meg—, reprobat, mustrat, certat, în-
fierai.
Bottyán, v. a clocoti, a face spumă
(oala fierbând), a bulbuca, a arunca
beșici.
Rotyog, v. a clocoti, a bulbuca (fier-
  bând).
Rovancs, t>. sContru; cont-curent.
Rovancsol, v. a scontra; —ás, ».
  scontrare.
Rovar, insect(ă), goangă, gânganie,
  găzuliță.
Rovarász, o. insectolog, entomolog;
   —, v. a aduna insecte, a prinde =.
Rovar evő, a. insectofag, insectovor.
Rovartan,entomologie, insectologie.
Rovás, a. 1. răboj, răvaș; încrestare,
crestătură; 2. dojana, mustrare, în-
fierare, blam; 3. cont, socoteală;
măsură; az ő —ára esik, cade în
contul lui, —ra iszik, bea pe credit,
= pe cont.
Rovásol, v. a încresta, a însemna.
Rovat, a. 1. rubrică; coloană, șpalt
  (Hpogt.); crestătură, zimți.
Rovatcím, o. titlul coloanei, = rubri-
  cei; rubru.
Rovaték, a. crestătură, tăietură; ru-
  brică ; cesură.
Bovatékol, v. a încresta; a rubrica,
  a trage linii.
Rovatékos, a. increstat, cu crestături;
  rubricat, liniat; brasdat.
Rovatéhoz, v. a face crestături; a ru-
  brica, a trage linii^
Rovátka, crestătură; cesură; ru-
  brică.
Rovátkás, a. v. Rovatékos.
Rovátkáz, v. a încresta, a scobi; v.
  Rovatéhoz.
Rovátkol, v. d scobi, a încresta (în
  scoarță); â brăzda.
Rovátkolt, a. brăzdat; increstat, sco-
  bit.

Rozsdás

618

Rövidlátás

Rövidlátó

619

Ruházat

Rozsdás, a. Rozsdásan, aóv. ruginit,
cu rugină.
  Rozsdásodik, Rozsdásúl, v. a rugini,
a se
Rozsföld, í. holdă de secară.
Rozskenyér, $. pane de secară.
Rozsnok, >. (fot.) opsigă, oschigă, ove-
sică.
RoZsolis, î. rosol, licher (dulce).
Röcsköl, v, a îmboți, a mototoli, a co-
coloși, a pleoști, a munluca (la olaltă).
Rőf, o. rif, cot (de Viena); - számra,
cu cotul.
Röffen, Röfög, v. a guița, a grohoti
(porcul).
Rőföl, v. a mesura cu cotul.
Rőfös, a. de un cot; —árú, marfă,
ce se vinde cu cotul, stofă(rie); —
kereskedés, negustorie de stofe, be-
cerie, lipscănie; —kereskedő, ne-
gustor de stofe, lipscan.
Rög, 9. bulgăr, bruș, glie, lostopăn,
pală de pămînt; — höz tapadt, le-
gat de glie, amărit, lipit de pămînt. i
Rögeszme, 9. idee fixă.              I
Rögös, a. bulgăros, brușos, grunzos,
gloduros.
Rögtön, aóv. îndată, pe dată, numai
de cât, de loc, la moment; —ítélő
bíróság, statariu, tribunal marțial.
Börtönös, a. de odată, fără veste,
neașteptat, țoropoc.
Rögtönöz, v. a improvisa, a extempo-
risa.
Rögtönözve, «óv. improvisat, fără
veste.                          [sare.
Rögtönzés, Bögtönzet, o. improvi-
Rögtönző, 9. improvizator.
Rögtönzött, ₐ. improvisat, ocazional,
pe nepregătite, impromtu.
Rögtörő, 9. pulverisator.
Rögzik, v. a prinde rădăcini, a se în-
rădăcina ; a se învechi (o boală).
Rögzött, a. înrădăcinat.
Röhej, o. rîs eu hohot, rîsct moji-
cesc.
Röhen, Röbent, v. a ride cu hohot, [
a erumpe în hohot.
Röhög, v. 1. a pufni de rîs, a ride
eu hohot; 2. a grohoti (porcul), a
cârăi.
Rökönyödik, ᵥ. 1. a se mucezi, a se
putrezi; 2. a se scârbi, a se ingre-!
țoșa de.                             I
Römpöly, a. ferestrauaș 'la pepte~\
nari;.                               ¹

Röp, 9. sbor, avent.         (sgldbiu.
Röpdös, v. a sbura, a se avînta ; a fi
Röperő, 9. putere centrifugală.
Röpirat, 9. foaie volantă, broșură,
pamflet.
Röpít, v. a da sbor, a zburătăci; a
avînta; a arunca, a asvîrli.
Röpke, a. zburător, volatil; fugar,
fugitiv, nestatornic; ușurel, iute, în
treacăt.
Röpkéd, Röpköd, ». a sbura, a fâlfăi ;
a fugi, a alerga.
Röpös, v. v. Repeș.
Röppen, v. a sbura; a fugi, a trece.
Röppentyű, 9. rachetă, fișic; rajzó—,
baterie de rachete.
Röptében, aóv. în sbor.
Röptenlövő, 9. vénator în sbor.
Röptét, v. a zburătăci, a da sbor, a
avînta.
Röptű, ₒ. magas—, avîntat.
Röpül, v. a sbura; v. Repül.
Rost, ₐ. v. Rest 9cl*
Rőt, a. roș închis, murg, ghiciziu;
— vad, vînat sălbatic.
Rövid, a. scurt; concis, laconic (în
vorbă); — nap múlva, în curînd,
peste puțin; & húzza a rövidebbet,
el trage scurta, nu se alege cu ni-
mic ; —re fogni vkit, a ține de scurt
pe cineva; — végét fogni vminek,
a isprăvi scuit cu ceva; — lenni,
a fi scurt (in vorbire), = concis.
Rövidárú, 9. mărunțișuri.
Rövid cső, 9. durdă, pușcă (cu țeve
scurtă).
Rövideden, aóv. în scurt, pe scurt, cu
o vorbă; — végezni, a isprăvi (pe
scurt). .                    [scurta.
Rövidedik, v. a scade ($iua), a se
Röviden, aóv. scurt, pe scurt; cu o
vorbă, concis, laconic.
Rövidfarkú, a. scurt de coadă, ciung.
Rövid időn, aóv. în curînd, preste
puțin, în scurt (timp).
Rövidít, v. a scurta, a prescurta, a
scări, a scade (din leafă), a subtrage ;
a abrevia.
Rövidítés, 9. (pre)scurtare; scărire,
subtrageré; abreviatură.
Rövidítőjel, 9. semnul scurtării.
Rövidke, a. foarte scurt, scurticel,
scurtuț.
Rövidlábú, a. scurt în picioare.
Rövidlátás, 9. miopie, scurțime de ve-
dere.

Rövidlátó, a. miop, scurt de vedere,
chiomb, ponevos, punihos.
Rövidlet, 9. prescurtare; resumat,
compendiu.
Rövidletes, a. compendiar.
Rovidletez, 9. a resuma.
Rövid nap, aóv. în curînd, in scurt
(timpt).
Rövidség, 9. 1. scurțime, concisiune,
laconism; 2. daună, pagubă, detri-
ment, jignire, neajuns; —et okozni,
a stânjini, a zăticni, a scurta (în
drept), a păgubi; —et szenvedni, a
nu se alege cu nimic, a fi scurtat
(în drept).
Rövidül, v. a se scurta.
Rőzse, 9. 1. uscături, vreascuri, gă-
teje; 2. fașină, legătură de vergi.
Rubel, 9. rublă (monetă rusească).
Rubiánka, 9. (fot.) talpa gâscei (Blat-
taria).
Ruca, 9. rață; fiatal —, boboc de
rață, puiu
Rúd, 9. prăjină, rudă; drug, vergea
(de fier); oiște, rudă (la car); sul;
kifelé áll a —ja, e pe duca, trebue
să iasă (din post); rá jár a —, îi
merge reu, nu scapă de necaz.
Rúdacél, 9. drug de oțel; oțel de drug.
Rudal, v. a păli cu prăjina; a propti
cu o rudă, = cu un par; a bate în
drugi.
Rudaló, 9. fune de car, prăjină de
  car.
Rúdarany, 9. aur în drugi, rargă = ,
sul de aur.
Rudas, a. cu prăjină, cu ruda; de la
ruda ; —16, cal de la rudă, cal
rotaș.
Rudaz, v. a bate in drugi (metal), a
face vergi (de metal); a întinde pe
sul (tabacul).
Rudazókötél, 9. fune de car.
Rúdezüst, 9. argint în vergi.
Rudolf, a. Rudolf, JRadu.
Rúdvas, 9. fier in vergi, drug de fier.
Rúdvégszeg, 9. culu de tinjeală.
Rúg, v. 1. a împroșca, a da cu picto-
rul, a lovi; 2. a se urca, a se sui
(la suma de).
Rúgás, a. împroșcătură, lovitură (cu
piciorul).
Rugalmas, ₐ. elastic.
Rugalom, 9. elasticitate.
Ruganyos, a. elastic; — derékalj,
  saltea elastică.

Ruganyosság, 5. elasticitate.
Rugaszkodik, v. neki —, a se aventa,
a se opinti, a se sufleca, a se răpeai.
Rugdal, v. a împroșca, a lovi (cu
picioarele ).
Rugdos, v. a asvîrli, a împroșca, a
da (cu picioarele).
Rugékony, a. elastic.
Ruggyanta, 9. gumi elastic.
Rúgkapál, v. a da din mâni și pi-
cioare.
Rugó, 9. 1. resort, arc, zimberic;
2. mobil, strămur, stimul (spre lu-
crare); —, ₐ. împroșcător, lovitor;
ce se urcă, =- se suie (la suma de).
Rugómérleg, 9. balanță cu resort.
Rugós, a. 1. împroșcător, as tir liter
(caii; 2. elastic, cu pană.
Rugótoll, 9. resort, arc, zimberic.
Rúgott borjú, a. vițel înțercat, után-
zat.
Rúgtat, v. a împinge înderet, a face
să sară; fel — , a urca, a sui (pre-
țul), a încorda; neki —, a grăbi
spre, a se avînta spre, a se năpusti
asupra.
Rugtató, a. praștie (de aruncat).
Ruha, 9. haină, veșmînt, îmbrăcămint,
straiu; dísz—, haină de gală, = de
sărbătoare ; fehér —, albituri, rufe ;
konyha—, merindar ; köznapi —,
haine de purtat; nyári —, haine de
vară; szennyes—, rufe negre, = de
spălat; törlő- , cârpă de șters (praf,
etc.).
Ruhadarab, 9. bucată de veșmînt.
Ruhadivat, 9. costum, modă.
Ruhafogas, 9. cuier de veșminte.
Ruhakefe, 0. perie de haine.
Ruhakészítés, 0. confecțiune de haine,
croitorie.
Ruhakötél, 9. funie de întins rufe.
Ruhaneműnk, 9. rufării, îmbrăcă-
minte.
Ruharontó, 9. haine-strică.
Ruhás, o. cu haine; îmbrăcat, îri-
veșmîntat.
Ruhaszekrény, 9. sici iu de veșminte,
garderobă.                   [robier.
Ruhatár, garderobă; —nok, 5. garde-
Ruhatartó, 9. cuier.
Ruhaviselet, 9. costum, moda.
Ruház, v. a îmbrăca, a provedé cu
haine; a învesti.
Ruházat, 9. îmbrăcăminte, pl, haină,
toaletă, costum; mondur.

Ruházatlan

620

Saját

Ruházatlan, «. dezbrăcat, golan,
Ruházkodik, ». a se îmbrăca, a se
provedé cu háine.
Bum, ö. rum, rom (spirt).
Ruskó, 9. sgură.
Rusnya, a. murdar, necurat, scârnav.
Rusnyálkodik, v. a trăi murdar.
Rusnyít, v. a murdări, a mânji.
Rusnyái, v. a se mânji, a se mur-
dări.
Rusznyák, 9. rus, rutean, rusneac;
   -úl, abv. rutenesce, ín limba ruteană.
Rút, a. úrit, pocit, urîcios, grețos.
Ruta, 9. (fot.) rută (Ruta); —olaj,
oleiu de rută.
Rútalkodik, v a se purta murdar, =
úrit.
Rátalmas, a. grețos, úrit, pocit.
Rútít, v. a poci, a mânji, a spurca,
a schidoli, a scârnăvi, a hifii.
Rútúl, v. a se poci^ a se schidoli, a
se hifii, a se face ürít; —, abv. ürít,
murdar, scârnav, híd, scârbos, grețos.
Rücsköl, v. a îrnboți (o hatna), a mo-
totoli, a îndesa.
Rücskös, a. 1. ciupit (de vărsat);
imboțit, cocoloșit, mototolit (o
haină); 8. murdar, scârnav, ritos.
Rücsök, 9. murdărie, necurăție, scâr-
năvie, porcărie.

Rügy, mugur, colț, germine, boboc; |
surcel, vlăstar. •                   3
Rügyes, a. cu muguri, încolțit, im- 1
boböcit.                             I
Rügyesedik, Rugyez(ik), v. a im- 1
boboci, a încolți, odrăsli, a da mu- |
//uri.                               1
Rüh, 9. fiié; rapăn (la câni); hîră |
Rühelődzik, ©. a se scărpina.        1
Rüheder, Rüherongy, a. flenduros, J
vagabond.                            j
Rühes, a. ritos, cu riie, cu rapăn;
hîros (purcel).                      |
Ruheseaik, a se împle de rite, = |
de hîră.                             |
Rühesít, Rüheszt. v. a împle, de rite, |
« de rapăn.
Rühet, v. a se bate, a se vieri |
(scroafa).                           J
Rühetés, 9. bătut, merit (la scroafe) ; |
poftă de împărechere.                1
Rühető, a. care umblă după vier, = 1
după împărecheat (scroafă).          |
Rühölődik, a se scărpina, a se I
sgrapța, a, se zdéria.               J
Rükerc, (fot.) frușiță, floare fru- -
moașă, amarantă.                     J
Rüpők, 9. v. Ripők.                  I
Rüs, o. riș (stofă).                 I
Rütet, ₉. extas(ă).                  1

s

S, ’Sᵣ cenj. (és) și.
Sat, Stb. = s a többi, și cele lalte,
.etcetera.
Sablon, a. calibru, model, șablon;
—szerű, după șablon, rutinár.
Sáfár, 9. iconom, epistat, conducător
(de economie) ; comisionar, factor '

Sáfrány, o. safran, șofran; tót —,
vad —, șofrănel, crăpușnic (Cartha-
mus tinctorius); —illat, aromă de =,

(comercial); sfîrnar.
Safarîna, *>, țiitoare, concubină, me-
tresă.
Sáfárkodás, 9. iconomisare, gospodărie,
îngrijire.
Sáfárkodik, v. a purta trebile, a ico-
nomisa, a îngriji; a sfirnari.
Sáfáráé, 9. iconoamă, gospodăreasă;
sfirnăriță.
Sáfárol, v. a purta trebile, a îngrigi.
a sfirnari.
Sáfárság,economat, economie; fac-
torie ; administrațiune.

miros de șofran.
Sáfrányos, «. cu șofran, gătit cu șo-
fran (bucate); —, 9. neguțător de
șofran.
i Sáfrányoz, v. a drege cu șofran
(supă).
Sáfránysárga, a. șofraniu, șofrănit.
Sáfránszin, 9. coloarea șofranului,
Sáhos, a. v. Sávos.
Saja, a. îndoit, compact, țiitor, tare 1
(despre stofe); —fátyol, văl duplu, |
fior îndoit. '                          |
Saját, propriu, al seu; — házaᵣ 1
casă proprie ; —ja, proprietatea sa;
—jává tenni,       însuși, a-’și apro- -j
  pria; — keze vonása, mâna pro- j
prie;      & proprietate.              |



               Sajátít

Sajátít, v. a-și însuși, a-și apropria,
ajace al seu.
Sajátító, o. genitiv (cașul).
Sajátképen, abv., Sajátképi, a. propriu-
fiis, adevărat; singular, caracteri-
stic; propriaminte.
Sajátkezű, a., Sajátkezűleg, abv. cu
mâna proprie, din propria mână.
Sajátlag, abv., Sajátlagos, ₐ„ Saját-
lagosan, abv. propriu(-fiis), propria-
minte, particular, caracteristic, di-
stinctiv, specific, singular.
Sajátnemű, «. ciudat, curios, parti-
cular, original.
Sajátnév, d. nume propriu.
Sajátos, a. propriu; particular, di-
stinctiv, caracteristic; specific; ciu-
dat, curios.
Sajátság, a. însușire, proprietate, par-
ticularitate ; nyelv—, idiotism.
Sajátságos, a., Sajátságosán, abv. ca-
racteristic, particular, singular, ori-
ginal ; ciudat, curios.
Sajátszerű, ₐ., Sajátszerűleg, abv. v.
Sajátságos.
Sajátúl, abv. ca proprietate, ca al seu.
Sajátváltó, d. carnbiu propriu, sola.
Sajdit, v. v. Sejdit și Sejt.
Sajdúl, ᵥ, a începe a simți durere, a
  ’l ustura.
Sajg, v. v. Sajog.
Sajgás, í. usturătură (la rană).
Sajgatóhal, fusariu electric, țipariu
  «= (Gimnotus electricus).
Sajgó, a. usturător, arfiător, rofiător.
Sajka, ». luntre, șeică, caic, gondolă.
Sajkás, ó. luntraș, caicciu, gondolier;
—verseny, regată; —dai, barca-
rolă.
Sajkáz, v. a se luntrișa, a pluti, a
  merge cu luntrea.
Sajlódik, r. u se năcăji, a se tortura,
  d se căsni.
Sajmeggy, *. vișină pădureață.
Sajna, M. durerel daunăl păcat!
Sajnál, v. a-i pdre rău, a se căi,, a
  compătimi, a regreta, a-'i Ji milă
  de ...; a pizmui, a rivni; —om
  ez embert, ’wi-e milă de omul
  acesta, compătimesc pe omul acesta;
  ne —jon . .., w cruța ! au bună-
  tate! fă bine! binevoesce! —om
  ezt a dolgot, regret lucrul acesta;.
  csak pénzemet —om, numai de
  bani îmi pare rău; nem sajnált
  tőlem semmit, n¹ a cruțat .nimic față

621

                Sakter _______________

de mine; —ja a lábát, își cruță pi-
cioarele, cruță usteneală.
Sajnálat, a. părere de rău, compăti-
mire, condolență, milă; regret..
Sajnálatos, Sajnálatosan, abv. re-
gretabili
Sajnálkodik, Sajnálkozik, v. d compă-
timi, a condola, a- i pără reu; a
regreta; —óm rajtad, te compăti-
mesc.
Sajnos, a. f Sajnosán, abv. regretabil,
dureros, amar, cu părere de rău;
int. durere! regreți
Sajog, v. a ustura, a mânca (rana),
a dură.
Sajt, d. caș, cașcaval; brânză.
Sajtalan, a. v. Sótalan.
Sajtár,- a. șuștar, doniță, găleată (de
muls), căuș, vedriță.
Sajtárus, ». brânzar, negustor de brân-
zării.
Sajtféreg, Sajtkukac, a. strepedé, vierme
(ín caș).
Sajtó, d. teasc, lin, cramă, storcător;
presă, tipiiriu; munkát— alá adni,
a pune un op sub tipar; napi—,
presa de fii, fiiaristica.
Sajtóház, cramă, casă de tescuit,
storcătoare.
Sajtóhiba, ». greșeală de tipar, eroare
de
Sajtol, v. a tescui, a ticsui, a stoarce
  (vin); a comprima, a imprima.
Sajtolatlan, ₒ, netescuit, nestors.
Sajtolt, a. stors, tescuit; comprimat;
  — bor, vin stors, must ; — élesztő,
  drojdii comprimate.
Sajtópör, proces de presa.
Sajtórendtartás, 9. procedură de presă.
Sajtos, ă. cu caș, cu brânză; —, 9.
  brânzar.
Sajtószabadság, 9. libertatea presei.
Sajtótermék, d. product de presă, ti-
  păritură; jțroduct de tipar.
Sajtótörvény, a. lege de presă.
Sajtóügy, 9. causă de presă, afacere
  de
Sajtóvétség, d. delict de presă.
Sajtpapiros, maculatură ; hârtie de
  concepi:
Sakál, a. (xool.) șacal, ceacal (Caniș
  aureus).
Sakk, Sakkjáték, 9. șah (joc); șa-
  trange. .
Sakktábla, 9. tablă de șah.
Sakter, 9. tăietor, haham.

Sápadoz

623

Sark

Sál


622

Sál, o. sal, năframă la grumazi (de
lână).
Salak, ó. sgură (de metale); drojdii,
sediment, remășiță (pe fund); —ha-
lom, pripor, coaste, gruiu (de sgură).
Salakol, ». alege și lepădă, bra-
cuesce; scartează.
Salakos, ₐ. cu drojdii, cu sediment;
necurat.
Salakréz, o. sgură de arama.
Salaktalan, ». fără drojdii, fără re-
măsături.
Salaktalanit, v. scurge de pe drojdii.
Salamon, d. Solomon.
Saláta, salată; lăptucă, marole
(Lactuca sativa).
Salátástál, 9. blid de salata.
Salavâr, 9. asii, loc de scăpare.
Salavár(d)i nadrág,», pantaloni largi,
șalvari.
Salétrom, 9. siliiră, nitru, sare al-
calină, salpetru; —főzés, fabricare
de silitră.
Salétromos, g. cu silitră, nitric.
Salétromsav, 9. acid nitric.
Salétromszesz, 9. spirt nitric.
Sálkendő, 9. șal, năframă de lână.
Sallang, 9. 1. ciucure, canaf, țărțam,
țintele, segeac, raft; 2. frasă goală,
bombast.
Sallangos, «. 1. cu ciucuri (de cu-
rele), înțorțolat, înzorzonat^ cu țin-
țele; 2. bombastic (stil).
SâHik, v. a umbla după armăsar
(iapa).
Salyog, t>. a sclipi, a scânteia, a
luci.
Sâm, a. calapod, calup ; model, formă;
scăunaș, puntiță (la vioară).
Sámfa, 9. calapod; —csináló, 9. ca-
lapodar.
Sámfáz, v. a trage pe calapod (pa-
puci, ciobote).
Sámol, Sámoz, v. 1. a bate pe cala-
pod; a modela; 2. (hegedni), a
pune scăunaș (la vioară).
Sámson, Sámson.
Samú, Sámuel, 9. Samuit, Samoila.
Sánc, 9. scrum, băgău, șanț (înpipă).
Sánő, 9 șanț, val, rădan, meterez;
—ásó, pionier, săpător de șanț, săn-
țar ; —karózat, pdlisadă, ulucărie;
—mu, întăritură, fortificațiune, re-
dută, meterez.
Sâncol, v. a șănțui, a întări cu șan-
țilri.

Sápad


Sâncolat, 9. șănțuitura, redută.
Sanda, Sandal, v. chior, chior c, chio-
riș, ponciș, strabon; — szemekkel
nézni, a se uita cu ochi chiorîși, =
galeși, a invidia, a pismui.
Sandal og, v. a se uita chioriș, a fi
Chiorc.
Sandikál, Sandít, v. a se uita chioriș,
a căuta ponciș, = chioresce.
Sándor, 9. Alexandru, Alecu, Sandu,
Sandru.
Sandra, 9. fleandură\ lepfă, curvă,
țiitoare, curtisană.
Sândri, 0. Sandi, Sandu.
Sank, 9. drojdii, sediment', rămășiță
(pe fund); nomol, Hm, noroiu, mol,
tină.
Sankos, a. molos, tinos, noroios,
mânjit, murdar: cu drojdii.
Sánta, «. șchiop; olog, paralitic; fél-
osipejére —, deșelat, dăulat, spetit;
—, 9. șchiop, otog.
Sántaság, 9. șchiopătară; ologie, pa-
ralizie, șontorogie. :
Sántikál, ©. a schiopătaᵣ a șchiopa,
a șontăcăi; — vmibem a proiecta,
a chibzui, a urzi (ceva), a reflecta;
nem jó dologban —, nu umblă a
bine.               • ' , .
Sántikáló, a. șchiop, olog; șontăcăitor.
Sántít, o. a șchiopăta, a merge
șchiopătând, a șontăcăi; a hasonlat
—, asemănarea șchiopătează.
Sântul, v. a șchiopa, a se (s)chilăvi,
a se speti, a devini olog, = paralitic.
Sanyargás, 9. nevoie, necăz, tortură;
vieață ticăloasă, schingiuire.
Sanyargat, Sanyarit, u. chinui, a tor-
tura, a schingiui, a căzni,' a ca-
noni, a amări, a, flagela; a mortifica,
a martirisa; —ás, 3. schingiuire, tor-
turare, mortificare; flagelare.
Sanyarog, v. a se căzni, a se amari,
a se necăji; a duce o vieață tică-
loasă, a trăi în neajunsuri.
Sanyarú, a., Sanyaruan, abv. strașnic,
aspru, cumplit; amar; mizerabil,
ticălos, sărac, lipsit, calic.
Sanyarúság, 9. miserie, ticăloșie, ne-
norocire, calamitate, grijă, supărare,
mâhnire; sărăcie ; strășnicie.
Sanyi, 9. 'v. Sándor.
Sáp, 9. ,1. picușuri (de la tirguială) ;
2. gălfiineală, paliditate, paloare.
Sápad, v. a (îmgălbini, a devini pa-
lid, a căpăta față palidă.

; Sápadoz, v. a schimba fețe, a îngăl-
  bini (des).             f
i Sápadt, a.. Sápadtan, aóv., gălbin,
  palid; gălbejit, fireav; ofilit, spă-

lăcit.                                   ______
Sápadtság, 9. paloare, paliditate; ! Sárgarépa, 9. morcov; nap.
gălbînare (boală), clorosă.           i Sárgarepce, 9. (Bot.) iubiț, lubiț (Ca-
Sápaszt, v- a face palid, a gălbeji. melina sativa).
Sápatag, a. hireav, galfed, care de->j Sárgaréz, 9: aramă, alamă; —bádog,
vine in curund palid.                                           "

  Sápit, v. 1. a se tângui, a se plânge,
  a se jălui, a lamenta, a se văieta,
  a se dăuli a se boci; 2. a face
  palid.
Sápítoz, v. a se scânci; v. Sápit.
Sapka, 9. șapcă, cușmă, scufie, tichie,
  căciula, cucă; coif; török —, fes
  (turcesc).
Sapkás, 9. 1. cădular, care e pro-
  vetjut cu șapcă; 2. șăpcar, cușmar.
Sápkór, 9. gălbînare (boală), clorosă.

Sápkóros, a. cu gălbinare, clorotic. | Sárhányó, 9. lambă.
Sápog, v. a gâgăi (gâscă) ; a vorbi í Sárhozó (kanca), 9. iapă de sărit, ==
răgușit (din gât), a crăcni.              de dus la armăsar.
Sár, 9. tină, noroiu, (no) mol, glod, Sárhüvely, 9. a. Porhüvely.
sloată; kiállani a sarat, a fi om la Sári, 9. Sara.
locul seu, a <se ține rîrtos, a core- Sári vári, 9. fleacuri, secaturi, mofturi ;
spunde; —ral dobálni, a arunca cu < moftangiu.
noroiu; kihúzni a - bol, a-l scoate Sarj, 9. odraslă, vlăstar, mlădiță;
din noroiu.                              boboc (de floare) ; germine.
Sára, 9. Sara.                           Sarjad, v. a încolți, a odrăsli, a im-
Sarabol, a tunde, a răteza. | boboci.
Saraboló, 9. foarfece (de rătezat). 1 Sarjadók, 9. 1. odraslă; vlăstar, ger-
Saraglya, 9. targa, șireglă.           1 mine; 2. urmaș, coborîtor, succesor,
Sarai, v. a unge cu lut, a întina, a - descendent.

   stropi cu tină.
Saraz, ᵥ. a întina, a noroi.

Sarc, 9. dare, imposit, contribuțiune; i Sarjadzik, v. a răsări, a cresce, a în-

  —ot vetni a községre, aruncă dare
  mp mm'iinri


pe comună.
Sárcipő, 9. galoși.

Sarcol, ». a impune dare, a arunca
  imposite.
Sârcșatorna, 9. canal, cloacă, hazna.
Sárfal, 9. părete de lut.
Sárfészek, 9. cuib tinos, cuib de
  noroiu.                                '
SárfürdŐ, 9. baie de mol.             j
Sárga, a. galbin; palid (fața); ofilit i
  (floare); —cukor, zahar galbin, can- I
del; —csörű, puțoiu, copilandru ; \
—dinnye, pepine galbin; —föld, i
ocru, brociu; —gyopár, 9. (Bot.) zeii- j
peț; —kór, gălbînare; —láz, friguri |
g albine, = de mare. = malarice. i
Sárgállik, a ingălbini, a bate în ;

galbin, a se vedea galbin; a se
ofili (floarea).
Sárgamurok, 9. morcov (galbin).
Sârgapej, a. galbin cafeniu,, galbin
închis.

foae de alamă; —műves, alămar;
—tábla, placă de alamă.

1 Sárgarigó, 9. (zoot.) mierlă, grangur,
! pișcă ’nfloare (Oriolus galbula).
; Sárgás, a. gălbiniu, gălbuiu.
i Sárgaság, 9. gălbinare (boală) ; gâl-
Í bineță, gălbineală.
! Sárgasik, 9. șic, beteală.
J Sárgaszilva, 9. prună galbină.
1 Sárgít, v. ă gălbini, a colori galbin.
1 Sárgul, v. a ingălbini; a se veștefii,
| a se ofili.
I Sárhányó,

Sarjadzás, 9. incolțire, răsărire,,ger-
i- minare, odrăslire.

colți, a germina; a otăvi; a îm-
boboci, a odrăsli.
Sarju, 9. otavă, earba de a doua; —ág,
butaș (de viță), surcel, vlăstar;
—betyár, vagabund, cioflingar; —
kazal, cUvie de otavă.
Sark, 9. 1. călcâiu; —ában lenni
vkinek, a se ține scaiu de, a sta în
călcâiul cuiva; 2. toc, călcâiu (la
cizme); 3. (ajtóé), țițina, balama,
copil (de ușă); 4*.' (utcáé), colț,
corn, unghiu, muche; &. (földé), pol,
paj ; könyv — a, călcâiul cărții; sar-
kába sem léphet, nu poate călca
în urma lui; állj a —adra/ ține-te
pe picioare; fi la postul teu; hátra
kötni vkinek a sarkát, a înveta
minte pe cineva.

               Sarkal                624

Sarkal, v. 1. a împintena, a da pin-
teni, a îmboldi; a pripi, a zori, a
da zor; 2. prigoni, a urmări.
Sarkalat, #. 1. esență, lucru esențial;
2. îndemn, impuls, strămur.
Sarkalatos, a. cardinal; esențial, fun-
damental, principal, de frunte.
Sarkallik, v. a se întemeia, a se baza,
a fi fundat.
Sarkantyú, #. 1. pinten (la cizmă, de
cocoș); 2. fy. bold, îndemn ; 3. caiu;
loc de debarcat mărfuri.
Sarkantyúgát, #. zăga„ cu pinteni, mol
(Móló).                   (paeolum.)
Sarkantyúka, #. (Soi.) pintenaș (Tro-
Sárkantyúláb, #. picioare pintenate.
Sarkantyún, ₐ. pintenat, cu pinteni.
Sarkantyútaraj, #. rotița pintenului.
Sarkanyúvirág, #. (fot.) pintenaș, to-
varăș (Delphinium).
Sarkantyúz, v. a da pinteni, a îm-
pintena ; a îmboldi; a pune pinteni
(la cizmă).
Sárkány, #. 1. balaur, smeu; 2. smeu
(de hârtie); 3. (asszony), scorpie,
aspidă, tartoriță; Xantipă; 3. cocoș
(la pușcă); —fű, crin de apă, șer-
pariță; —kontyvirág, șerpariță ;
—tej, 1. lapte de balaur; 2. vinars
îndulcit (cu miere) ; —vér, sânge
de nouă frați, sânge de gödié (San-
guis draconis).
Sarkcím', #. titulă (pe călcâiul cărții).*
Sarkcsillag, #. stea polară.
Sárkefe, #. perie de tină.
Sârkelv, #. princip ( iu ) cardinal, «
fundamental.
Sarkfény, #. lumină polară.
Sarki, a. polar, de la pol. .
Sarkigazság, #. avever fundamental;
axiomă, principiu, maximă.
Sarkiság, #. polaritate.
Sarkitj p. a polárisa (lumina).
Sarkitás, #. polarisațiune, polarisare.
Sarkító, a. de polarisațiune; —mű-
szer, instrument de =, aparat de
polarisațiune.
Sarkkő, #. peatră de la unghiu, peatră,
anghiulară, - colțurală.
Sarkkör, #. cerc polar.
Sarkpont, ». punct cardinal.
Sarkszánij #. număr cardinal; —név,
numărat cardinal.
Sarkșzeg, #. chiu de călcâiu.
Sarktenger, #. marea polară, •* ghie-
țoașă.

Sarktétel, #. axiomă; maximă.
Sarkul, ». a se polárisa,.
Sarkulás, ». polarizare.
Sarkvas,#. 1. țîțînă (la ușă) 2. cârlig
dé undiță.
Sarkvidék, 9. regiune polară.
Sáriik, v. a fi de sărit, a sta la ar-
măsar (eapă).
Sarló, #. secere; a hold —ja, lună
nouă, craiu nou.
Sarló, a. de sărit (eapă).
Sarlóalakú, Sarlódad, a. ca secerea.
Sarlóhát, #. spate încovoiate.
Sarlópénz, #. simbrie de secere, bani
Sarlós, a. cu secere; ca secerea; —
Boldogasszony, Buna-Vestire (Săr-
bătoare ).
Sarlóz, v. a secera, a tăia cu se-
cerea.
Sárma, 9. (éoi.) lușcă, bălușcă, alu-
nica, gainiță, plisc păsăresc (Or-
nithogalum).
SbxTD&ay, 9. (zool.) presură (Embe-
riza)^
Sármű, #. lutărie, olărie.
Sárműves, #. olar; lutar.
Saroglya, 9. scarigă, șiregla.
Sarok, #, colț, unghiu, muche; țîțînă;
—ba szorítani, a strimtora; a aduce,
la strímtoare, a stringe in pinteni;
—dúc, pilastru din colț; —falj con-
trafort; —ház, casă din colț; v.
Sark #c/.
Sáros, Sárosán, aóp. tinos, cu tină*
noróios, glodos; mocirlos; —fürdő,
baie de mol, = de tină.
Sárosít, v. a întina, a îngloda.
Sárosodik, v. a se întina, a se mânji.
Sároz, v. a întina, a mânji, a în-
gloda; a unge cu lut.
Sározódik, ®. a se întina, a se mânji,
a se îngloda.
öárpecsenye, #. friptură de muschiu.
Sárrét, #. mlaștină, câmp mocirlos,
smirc.
Sársnef, Sárszalonka, Sártyúk, #. be-
caț de baltă.
Saru, #. (in)căltămînt; sandal, căl-
țun; pantof, botină, cismă; opincă;
—szíj, ctireaua de la încălțăminte.
Sarutlan, a. desculț, fără încălță-
minte.
Saruz, o. a încălța, a prevedea cu
încălțăminte.
Sárzódik, ». a se întina, a se mânji.
Sas, #. 1. vultur, vultan, aceră, sgrip-

Sas

Sás


625

țor; pajură; vén , vulpoiü, be-
trân; betrân prevăzător; 2. șurub de
ghiață (la potcoavă).
Sás, #. trestie, stuh, rogoz; păpură,
pipirig; arundine, șovar.
Sâsas, a. stuhos, rogozos ; cu păpură;
trestiei.
Sasfi, #. vultan (tiner), puiu de vultur.
Sáska, #. locustă ; lăcustă, căluț, cosaș
(Locusta); —járás, tragerea lăcu-
stelor.
Saskeselyű, #. vultur bărbos, șorliță,
cilihoiü, șușugae, aceră (Gypaetus).
Saslódik, v. a se necăji, a se eăsni,
a se trudi.
Sason*, #. nas covoiat, nas vulturiu,
= aquilin, nas roman.
Sasos, a. cu pajoră, cu aceră; —pa-
pír, hârtie regală.              [știe.
Sásos, a. cu stuh, cu rogoz; cu tre-
Sasszeg, #. cuiü de corn.
Sasszem, #. ochiu ager, ochiu de vul-
tur, = săgetător.
Sátán, #. satană, diavolul, aghiuță,
demon-reu : gyalog—, tartoriță; sta-
roste.
Sátáni, a. satanic, diavolesc, demonic.
Satnya, a. slutit, corupt, demoralizat,
enervat, slăbit, depravat, degenerat,
ticălos, mizerabil; mârced.
Satnyád, Satnyái, v. degenerează, se
mareefesce, se deteriorează, decade;
se slutesce, se pipernicesce, piere.
Satnyit, ᵥ. a deterio.a, a strica, a
sluti.
Sátor, i. cort, șatră; coliba, cocioabă;
—t felszedni, a strica cortul, a ri-
dica șatra: —t ütni, a face o șatră,
a face cort; —alja, fundul cortului;
—boit, butică de coit; —fa, par de
cort, rangă de cort; fölszedni a
fát, a se culege, a se duce; a
strica cortul; szedni venni a sátor-
fát, a lua la picior, a se face ne-
veZut; hordd el a sátorfát»! ia-ți
catrafusele! culege-te; cară-te!
Sátorfedél, #. coperișul cortului.
Sátor karó, #. par de cárt, prăgină de
cort, « de șatră.
Sátorlakos, #. corturar; șătrar.
Sátoros, a. corturar; șătrar, de șatră;
—cigány, corturar; —szekér,
car acoperit cu un cort; —ünnep,
1. sărbătoare împărătească; 2. săr-
bătoarea colibelor, = corturilor (la
Izraeliți).
   Magyar-román szótár.

Seb


Sátoroz. v. a locui ín coliba, = în
cort.
Sátorozik, v. a-și destinde coada
(păunul); — vmivel, a se făli, a se
mândri, a străluci, a se îngâmfa.
Sátorsás, #. trestie, arundine.
Satrafa, #. buleandră, fieandura, tirfă.
Satu, #. v. Sajtó.
Satul, v. a tescui, a stoarce.
Sav, #. acid; acreală, aciime; —ak,
acide, săruri.
Sáv, făsie, dungă, șuviță; venătae,
vîlcezeală.
Savafogyott, a. searbed, anostit, săl-
ciu; nesărat, fără gust, absurd.
Savany, #. acid; acrime, oțetime;
— édes, sălciu, dulce-acriu.
Savanydad, «. acriu, acrișor.
Savanyít,.p. a năcri, a acri; a pune
aluat.
Savanyitatlan, ₐ. nenăcrit.
Savanyító, o. aluat, ferment; do-
speală,
Savanykás, a. acrișor; seasbed, «tifos.
Savanyodik, v. a se năcri; a dospi;
a se serbezi.
Savanytalanit, ᵥ. c* desacri.
Savanyú, a. acru, năcrit; — pofát
vág, face o față posomorita, face
mutră.                         *
Savanyúi, ᵥ. a se năcri, a se acri;
a dospi.
Savanyúé, a. acrișor, acriu; oțetit;
stifos, sălciu, searbed.
Savanyúság, #. acrime, acreală;
oțetire.
Savanyútej,- o. lapte covăsit, lapte
acru, iaurt.
Savanyúvíz, #. apă acră, apă mine-
rală.
Savó, #. zăr, zară, țipri, jintuială;
—gyógymód, curg de zer.
Sávol, v. a trage dungi, a zdreli, a
șterpeli.
Sávoly, #. dungă, var;;ă, fâșie, șuviță.
Sávoly os, o. dungat, cu dungi, cu
vergiacél, oțel damascenat.
Savós, a. zeros, cu zăr.
Sávos, a., Sávosan, abv. cu vergi,
vărgat, cu^ dungi.
Savósodik. v. a se inzăroșa.
SâvQz, p. a damascena (oțelj, a da-
maschina (a da ape, a înflora oțelul).
Se, cwj. nici, nici nu; v. Sem ; — baj,
nu-i năcaz, nu-i nimic.
Seb, t>. 1. rană, plagă, bubă; 2, rii-

40

Sebbalzsam

626

Segédszer

Segédszerkesztő

627

Selejtes

(eală, repeziciune; —et ejteni vkin,
« răni; vak —, sganca, cicatrice.
Sebbalzsam, a. balsam de rane, alifie
de rane.
Sebbel-lobbal, aót. foarte degrab, cu
zo>; în pripă, tute,
Sebejtés, $. rănire.
Sebes, a. 1. iute, repede, grabnic,
curund) degrab, sprinten; 2. cu
rane, rănit : — kéz, mână iute, -
isteață; - ész, minte ageră; - víz,
apă repede.
Sebesedik, v. 1. a se răni, a i se
face rană, a căpăta rană, a se vă-
tăma, a sc vulnera : 2. a se acce-
lera^ a se iuți.
Sebesed©, a. accelerator, iuțitor.
Sebesf úttá ban, abv. in fuga mare.
Sebesit, v. a răni, a vătăma, a vul-
nera.
Sebesjáró, a. sprinten, iute de pi-
cioare.
Sebeskedik, ᵥ. a se grăbi, a umbla
sprinten ; a se precipita.
Sebeslépés. 3. pas iute, pas sprinten,
pas repede, pas dupla.
Sebesség, s. repeziciune, celeritate,
iuțîme, iuțeală.
Sebestyén, 3. Sevastian.
Sebesül, v. a se răni, a se vulnera.
Sebesült, a. rănit, vătămat, vulnerat.
Sebesvágtatva, abv. în galop, in sărite.
Sebész, x (c)hirurg.
Sebészet, 3. (c)hirurgic.
Sebészi, a. (c)hirurgic.
Sebez, v. a răni, a vulnera.
Sebezhetetlen, ₐ. nevulnerabil.
Sebfa, !>. v. Kőrisfa.
Sebfecskendő, x tulumbița, stropi-
toare de rane.
Seb forradás, 3. cicatrice, sgancă, semn

de rană.                            >
Sebforrasztóíű, 3. earba sfinlei Sofie, ;
muștar sălbatec.                    !
S-ehfn, x f'fot.) spUnuță, betonică,\
mnde.eea ( itoHdago virgo aurea). :
Sebhed, v. a se răni, a se face rană. ;
Sebhedt, a. rănit, vulnerat.         !
Sebhely, >. loc de rână, cicatrice, j
sgancă.
Sebhelyes, a. cu semn de rană, sgân-
cos, cu cicatrice, ciupit (la față).
Sebheszt, Sébhet, v. « răni, a vul-
nera.
Sebkötő, x bandă, bandaj, legătoare. ,
Sebkutasz, sondă.                   ' !

Sebláz, a. friguri de rană.
Seborvos, x (c)hirurg.
Sebő, Sebők, x Sevastian.
Sebtapasz, o. emplastru, vesicator.
Sebtében, Sebten, abv. îngrab, de-
  grab, repede, sprinten, în fugă.
; Sebzés, o. beșicare, rănire.
Sebzetlen/a. nerănit, nevulnerat.
‘ Sebzik, v. a se răni, a se vulnera; a
ț se beșica.
: Sebző, a. beșicător; vulnerător, ra-
, nitor.
' Séd, x părîuaș.
! Sefindâl, v. se preumblă îndărăt.
' Sefusefa, *>. (âot.) curpen, archit, bra-
  dișor, cetină,
Segéd, x ajutător, adjunct, soț, to-
  varăș, companist; (katonai) adju-
  tant ; (kereskedelmi) comiu, sodal;
  (orvosi) asistent; —bíró, asesor;
  —csapat, trupă auxiliară.
Segédei, v. a ministra, a asista.
Segedelem, x ajutor, sprijin, sucurs,
  asistență; ajutorare, subvențiune;
  —met nyújtani, a întinde ajutor.
, Segedelmes, a. de ajutor, ajutător;
¹ caritabil.
Segedelmeskedik, v. a ajuta, a spri-
I jini, a întinde mână de ajutor.
j Segédeszköz, x mijloc, remediu, ex-
> pedient.
; Segédforrás, ». resursă; izvor.
| Segédgát, ». iaz de reservă.
; Segédgondnok, x curator-coadiutor
  (la reformați).
Segédhangzó, x vocală auxiliară,
  ajutătoare.
¹ Segédi állomás, x stațiune -■ , post de
। adiunct, = de asistent.
! Segédige, 3. verb auxiliar, verb aju-
■ taior.

Segédjegyző, x adiuna de notar.
Segédkedik, Segédkezik, a asista, ""
a ministra, a coeper^. a ajutora. >
Segédkéz, t. mână ül ajutor, mană 4
caritabilă; —kezel nyújtani, in-
tinde mână de ajutor.                ș
Segédkezés, 3. asistare, asistență.
Segédkönyv, 3. carte ajutătoare, com-
pendiu.
Segédlelkész, 3. capelan, cooperator.
Segédlet, 3. asistență.              ₜ
Segédszemélyzet, », personal ajută- I
tor; asistență.                      i
Segédszer, 3. mijloc, remediu, expe- ;
dient.

Segédszerkesztő, ». caredactor, al I zădar; nem tud magán —eni, e
doilea redactor.                       neajutorat.
Segédtanító, ». zuplinitor, învățător i Segítő, 0. ajutător, ajutor, sprijinitor;
adjunct, = ajutător.                 ! asistent; adiutant.
Segédtárs, 0. tovarăș, ajutor; corn-' Segítség, x ajutor, sprijin, ^ucwrz;
plice.                                 —bre v. —ül lenni vkinek, a fi
Segédtiszt, adiutant, aghiotant.       cuiva de ajutor; —re kész, gatc
Segédtudomány,». știință ajutătoare,   de a sări într’ajutor; —ül hívás,
= auxiliară.                          chiémarc intr'ajutor.
Segél(l), v. a ajuta, a ajutora, a subveni, í Sehogy, Sehogysem, abv. decât ca ...;
a asista; Isten engem úgy —jen ' nici cum, de loc, nici de cum.

așa să-mi ajute Dțleu.
Segély, x ajutor, sprijin, sucurs, sub-
vențiune; ajutorare; stipendiu; bursa;
—alap, fond de ajutorire; —díj,
ajutor, subvențiune; —díjas, ajuto-
rat, subvenționat; stipendiat: —egy-
let, reuniune de ajutorare.
Segélyez, v. a ajuta, a ajutora, a spri-
jini ; a sutina, a subvenționa.
Segélyezés, •>. ajutorare, sutinare, sub-

- Sehol, Seholsem, abv. nicairi, ni-

venționare; sprijinire; sucurs.
Segélyező tag, 3. membru ajutător, i
sprijinitor.                          »
Segélyforrás, 3. resursă; izvor de
ajutorare.
Segélykérő, 0. suplicant, petent (pentru |
ajutor).                              |
Segélynyújtás, 3. întindere de ajutor.'
Segélypénz, 3. subsidiu, subvențiune
(i n bani).

căieri, nicăireâ. ,                '
Sehonnai, o. vagabund. aventurier;
agest, venitură.
Sehonnan, Sehonnét, abv. de nicairi.
Sehová, Sehova sem, abv. la nici o
parte, nicairi.
Sejdit, v. a pr. iimți, a avea presim-
țire, a se năăâi, a cam pricepe.
Sejt, v. a presimți, a presupune, a
bănui, a se nădai, a avea presum-
țiune : a avea prepus ; mitsem —ve,
fără bănuială, fără grije; nem —
a dologhoz, n’are idee despre lucru.
Sejt, 3. celulă, botcă, ochiu (de fagur);
—alakú, celular, în formă de celule ;
—anyag, celuloză.
Sejtelem, 3. presimț(ire), presagiu,
nădăire, prepus, presumțiune, divi-
națiune; bănuială.

Segélytelen, ₐ. fără ajutor, fără spri-1 Sejtes, a. celulos; de faguri; —méz,
jin ; neajutorat.                     | miere de fagur.
Segélyt nyújt, v. întinde ajutor; aju- . Sejtés, 3. presimțire, presumțiune,
torează, sprijinesce, subvenționează. | prepus, bănuială.
Segg, 0. cur, șezut, fund; —berúgni,! Sejtes érc, 3. metal celulos.
~ J~ z                "   ’ •         Sejtkés, 3. cuțit de tăiat faguri.
                                       Sejtőlegés, a. presumtiv; prepus, pre-
                                        supus. bănuit.

a da (cuiva) cu piciorul in cur; 1
—e vége, neam rudă de departe; !
nem lehet egy --el két nyerget
ülni, ny poți șede de odată pe două
scaune; —diigacs, piciu, bondoc.
Seggel, v. a merge cu citru "‘nainte,
a se da îndărăt.

Segges, x 1 • bucos, cur gros ; 2. mur-
dar, țigănos, hírsít, zgârcit.
Seggpart, 3, buca curului.
Seggtörlő, x culipendiu, de șters ia i
fund.
Seggvágány. ă. văgăună, găoaza (cu-
rului ).                             '

Sejtszövet, d. țesătură celulară.
Sekély, x vad, trecătoare (prin riu) ;
, a. secat, scădut (despre rîu).
Sekélyedik. ᵥ. a scădea, a seca
(apă în riu/.
Sekélyes, o. scund, scăzut, săcat
(despre apa din rîu).
Sekrestye, 3. sacristie, reșmîntăcie
(bis. apuseană).
Sekrestyés, 3. saciistan, ecleziarh;
țircovnic. *

Segít, v. a ajuta, a sprijini: a fi de 1 Selejt, x lepădătură, părăsitură, scări;
ajutor, a sucurge, a sutina, a sub- j —árú, marfă stricată, furda, mar da
venționa, a întinde mână de ajutor; | (turc. în Rom.).
ezen nem —hetek, n^am ce-ți face; ; Selejtel, v. v. Selejtez.
ezen nem lehet segíteni, aici nu se 1 Selejtes, cu reu eu bún; de lepd-
poate ajuta nimic; aici totul e in-\ dăt. rău.


    áíü..




Selejtez

628

Semmimódon

Semminemű

629

Sereghomlok

Selejtez, v. a alege și lepăda, a'bră-
qui, a sorta, a pUne la o parte, a
pune in scart, a muștrului (oi etc.).
Selejtezett, a. lăpădat; searțat; bră-
cuit, muștruluit.
Selejtjúh, 0. babă, oaie muștruluită,
- brăcuită.
Selejtmarha, x vită picata, lepădă-
tură, vită căzută, ~ brăcuită.
Sellő, 0. 1. curent, torent (de apă);
2. nimfă, sirenă, undină (zînă de
apă).
Selma, a. viclean, șiret, astut, ceap-
cân, mișel.
Selmaság, s. vicleșug, viclenie, șirețic,
astuție; mișelie, blastămăție.
Selyem, 0. mătase, mătăserie; nyers
—, boramgic, mătase crudă; sodrott
—, mătase resucită; szál —, jir de
mătase; —, ₐ. de mătase.
Selyemárú, 0. mătăserie, stofă de
mătase.
Selyembirka, ₉. oaie țigaie, - me-
rinos.
Sélyembogár, ». vierme de mătase.
Selyemcsipke, 0. blondă, horbotă,
dantela de mătase.
Selyemfonó, ₉. torcétor de mătase.
Selyemgubó, 0. cocon, gogoașa de
mătase.
Selyemhernyó, ₉. vierme de mătase.
Sely'emhaj, 0. per mătăsos.
Selyémhimzés, 5. brodărie de mătase.
Selyemjúh, 0. ᵥ. Selyembirka.
Selyemkalap, ₉. pălărie de mătase, =
de per de iepure.
Selyemkelme, 0. stofă de mătase, mă-
tăserie.
Selyemkézmű, 0. manufactura.de mă-
tase.
Selyempapir, 0. hârtie satinată.
Selyempille, .0. v. Selyembogár.
Selyemszál, 0. fir de mătase.
Selyemszalag, ₉. peteală de mătase,
panglică =.
Selyemszövés, 0. torcetorie de mătase,
țesetorie de =.
Selyemszövet, ₉. mătăserie, stofă de
mătase.
Selyemszövőᵣ < țesetor de mătase.
Selyemtenyésztés, —termelés, 0. cul-
tura viermilor de mătase.
Selyemzsinor, 5. sfoară de mătase,
găitan de =, ceapraz
Selymér, 0. v. Selyembogár.
Selymes, o. mătăsos, cu mătase.

Selymészet, 0. cultură viermilor «
mătase, mătăserit.
Selyp, a. peltic, bâlbăitor. gângav
bâlbăilă.
Selypeg, v. a bâlbăi, a gângăvi,
șopti, a vorbi peltic.
Selypes, ₐ. cam peltic, gângav, bâ
băilă.
Selypít, v. v. Selypeg.
Sem, conș. nici, nice; ő — aks
jönni, nici el nu vrea să vină; ha
lani — akar róla, nu vrea nici bi,
remi să audă (despre el) de aceete
egy lépést —, nici un pas.
Semeddig, aóv. nici până unde ni
un pas.
Semer, 0. negel; ᵥ. Sömör ₉Cl.
Semhogy, conj. de cât să, de cât ca
v. Hogysem.
Semilyen, aóv. de nici un fel, în ni
un chip.           >
Semjék, 0. v. Semlyék ₒc/.
Semleges, a., Semlegesen, aóv. ne\
trai.
Semlegesít, v. a neutrálisa.
Semlyék, 0. mlaștină, smârc, rovin
băltoacă.
Semlyékes, a. mlăștinos, băltos, apt
tos, smârcbs, rovinos.
Semmed, v. a amorți, a înțepeni;
Zsibbad.
Semmerre, abv. nici intr'o direcțiun
Semmi, pwn.     nimic (d),  nemic
— ember, om de nimic, om neinsen
nat;   . 0. nimic, nul; —be venn
a nesocoti, a nu băga în seamă;
nu-i păsa de ...; —je nirmn, n’ah
nimic, nu poșede nimic; —vé lenni
a se duce pe copcă, a se nfamici, “
nu se alege nimic; tenni,
nimici, a ruina, u derăpăna; ness
—, fogd meg jól, a-i scoate och
cu nimici
Semmibevétel, 0. desprețuire, dispreț
■"nebăgare în samă.
Semmifelé, aóv. nici într’o parte, n
căiri.
Semmiféle, a. nici un fel, nimic; <
Semmiházi, 0. vagabund; calic, g
lan; agest, adunătură, venetic.
Semmikép(en), aóv. nici intr'un chi
de loc; —• nem, nici de cum, de lo
Semmilyen, a. de nici un fel, ni
cum, în nici un chip.
Semmimódon, aóv. nici de cum, <
loc; nici într'un chip.

Semminemű, Semminő, a. v. Sem-
milyen.
Semmirekellő, Semmirevaló, a. ne-
mernie, mișel, netrebnic, de dîrvală;
—, 0. om de nimic, tândală, pierde
vară, cioflingar, ștrengar.
Semmis, a. 1. nul, fără efect, fără
valoare ; 2. zadarnic, deșert; —nek
nyilvánít, declară de nul, anulează,
casează, nulifică.
Semmisedik, v. v. Semmisül.
Semmiség, 0. nulitate, deșertăciune;
nimic, nimicuri, pl. bagatelă, secă-
tură.
Semmiségi, a. de nulitate, de anu-
lare, de cassare; — folyamodás 0.
kérelem, cerere =, recurs de nuli-
tate; — határozat, decis de nulitate,
= de casațiune; — kereset, —pa-
nasz, proces de nulitate.
Semmisít, v. Í. a nimici, a repune,
a prăpădi, a desființa; 2. a anula,
a nulifică, a cassa.
Semmisül, v. a se nimici, a se des-
ființa; a se topi; a se anula, a se
nulifică.
Semmit, v. a anula, a nulifică, a
cassa, a desființa; d amortiza.
Semmítés, 0. nimicire, anulare, des-
ființare, nulificâre, cassare; amor-
tizare.
Semmitési. a. d- nulificâre, de nuli-
tate.
Semmitjelentő, a. neînsemnat, ne-
înțeles.
Sem mito, ₐ. de nulitate, de casa-
țiune; —eljárás, procedură de nu-
litate, = de casațiune; szék, —tör-
vényszék, curte de casațiune.
Semittevés, 0. neactivitate, nelucrare.
trândăvie; hoinărie, ștrengărie.
Semmittevő, 0. trândav, leneș, pnerde
vară, hoinar, ștrengar.
Semmivététel, 0. nimicire, repunere,
prăpădire, desființare.
Senki, Senkisem, pwn. nime, nimeni,
nici unul; -‘-fia, nici un suflet de
om,; nimeni.
Sennyed, v. v Senyved.
Sennyedék, 0. rite; rapân, hîră,
lepra.
Sennyedékes, 0. ritos, răpânos, Táros,
cheleș.
Senyv, 0. boală îndelungată, lungoare;
cachexie, putrezire, putrefacțiune;
lângetfeală.

Senyved, v. o lângefii, a jăcea; a
putrezi.
Senyveszt, v. a face să lângetjească.
Seper, v. a mătura., a curați, a ștkrge;
kiki a maga háza előtt —jen, fie-
care să măture înaintea casei sale.
Sepped, v. a se prăbiiși, a se (s)cu-
funda.                          ,
Sepredék, 0. gunmu, goz; drojdii;
lepădătură.
Sepreget, v. a mătura (în casă), a
curăți în casă.
Sepregető, 0. măturător, curățitor.
Seprő, 0. 1. mătură; măturoiu; mă-
turător; toll—, pană de măturat;
2. dtojdii, strat, sediment (de vin);
kerti —, (âot.) pelinița ? iarba sfintei
Sofii; —kötő, măturar, legător de
mături; —pálinka, vinars de drojdii;
—libatop, —ruta, (fot.) peliniță,
artemiiie.
Seprős, a. 1. cu drojdii, cu sediment;
2, măturar, cu mătură.
Seprőz, v. a lovi cu mătura, a bate cu =».
Seprű, 0. drojdii, cedisnent, strat; v.
Seprő.
Ser, 0. bere ; ászok—, bere de Marție;
palack—, bere de butelie; —adó,
acdsă de bere, bererit; —áros, be-
rar; —csarnok, hală de. bere, be-
rărie.                               •
Serceg, v. a sfârăi, a pârăi, pâl
păi (focul), a scârțăi;
Serdül, v. a cresce mare, a se des-
volta.
Serdületlen, a. necrescut, nematur,
nedesvoltat..
Serdülő, d. adulescent, tinăr; —kor,
pubertate.
Serdült, a. adult, crescut, matur,
ajuns la pubertate, nubil.
Sereg, 0. 1. mulțime, gloată; sume-
denie, ceată, droae, cârd, potae,
grămadă; 2. oaste, oștire, armată.
Seregei, v. a se aduna, a se întruni,
a se grămădi, a concurge, a alerga
droae.
Seregély, 0. graur (Stumus vulgáris).
Seregenként, aóv. cu droaia* în câr-
duri, în cete, în grămezi; in mossa,
cu grămada.
Seregesen, aóv. cu grămada, in câr-
duri, inmassă, in cete.
Sereghajtó, 0. marod, pleșcuitor; cel
âin urină.
Sereghomlok, 0. front.

ge£e gjava      .    630             Sérűdik

Sérülés              631

Sikeres

Seregjava, trupe de elită.

                 *                     • Serken, v. a se trezi, a se deștepu
Sereglés, 9. cuncurgere, înhaitare. a se reculege.
Seregük, v. a se stringe la un loc, a Serkent, ᵥ. a îndemna, a imbarbăt
alerga în droae, a se aduna, a se |
înhaita, a concurge.                  j

Seregszárny, o. aripa oștirii.
Seregtűz, 9. foc, descărcătură (fr. De-
charge).
Sérelem, 9. vătămare, ofensă; afront,
necinste, călcare, jignire, supărare,
jeluire; ultragiu, injurie ; sereimet
szenvedni, a fi jignit; a suferi
"ofensă, « dauna.
Serélesztő, 9. drojdii de bere, .plă-
mădeală.

Sérelmes, a. jignitor, păgubitor,
favorabil, vătămător, supărăcios.
Serény, 9. coamă; v. Sörény.

ne-

Serény, a.. Serényen, ₐbv. străduitor,
sîrguitor, sirguindos, harnic; sprin-
ten, uite, ager, vioiu, mișcădos.
Serényit, v. a 'face sprinten, a im-
pintena la hieru.
Serénykedik, v. a se grăbi, a se sili,
a zela, a fi silitor, a fi zelos, a fi
nepregetător, a-și da toată nisuința.
Serényül, abv. sprinten, iute, ager,

a deștepta, a trezi; a împintena,
îmboldi, a pripi, a zori, a da ghie.
Serkentő, ₐ. deșteptător.
Serkés, a. lindinos.
Sérkötő, v. bandaj; v. Sérvkötő.
Serié, d. mursă de bere.
Serleg, o. pahar, pocal, cupă, potir.
Serlegez, v. a bea cu paharul.
Sérlel, v. a se vătăma, a afla ofensa
v. .Fájlal.
Sermérés. bererie.
Serpeg, Serpen. ᵥ. a prăji.
Serpenyő, a. 1. tigae, tigaiță, cratițî
tavă, ceașcă; 2. scafă, disc (lacuri
pănăj.
Serpenyőd, ». căldărar; ₐ. â
tigae; —mérleg, cumpănă cu scafe
Sért, ü. a vătăma, a jigni, a necinsti
a ofensa, a gena; a călca, a viol
(lege); a răni.

Sérülés, 9. 1. vătămare, ofensă, vul-
nerai'e ; 2. vătamătură, surpătură. |
Sérületlen, a. nevătă mat, neatins, ne-1
violat, nejignit.
Sérült, a.. Sérülten, abv. vătămat. Í
rănit, vulnerat; stricat; surpat; de-
fectuos.
Sérv, Sérvéé, 9. vătăm( ătură), sur-
pătură, boșorogire ; —kötő, bandaj i
de vămătură; —tai’tó, suspensoriu. !
Sérvéses, a. vătămat, surpat; coit,
inkáit.
Sesesusa, 9. șoptitură (la urechi),
pâră, denunciare (pe ascuns).
Sesesusâl, v. a șopti, a pâri, a de-
nuncia.                              >
Séta, 9. preumblare, plimbare; pro-¹
menadă : hely, —tér, promenadă, Í
loc de plimbare; —kocsizás, plim-
bare cu căruța.
Sétál, v. a se preumbla, a se plimba, ,

a urga, a solicita, a înteți; a pre-
cipita.
Siettetés, 9. grăbire, pripire, zorire.
urgitare, solicitare; precipitare.
Sietve, Sietvést, abv. in grabă, m
pripă, cu zor, iute, repede, de sirg.
Sigér, 9. (zool.) biban, costreș, șa’îu,
suduc (Perca fluviatilis).
Siheder, ₉. ᵥ. Süheder.
Sik, a. 1. neted, oblu, întins, plan,
șes; 2. luciu, alunecos; —, 9. șes,
plan (g&om ); arenă, teren de lupta;
kiáltani a —ra, a se duce la luptă,
a suștine lupta; -ra szállani, a ieși
la luptă, a sări la luptă.
Sikál, v. lustruiesce, poleiesce. ne-
te^esce, fățuesce, sclivisesce ; ceruesce,
freacă (podele).
Sikáló, 9. lustruitor, poleitor, satina-
tor; unealtă de lustruit, = de poleit,
= de satinat.

nepregetător.
Seres, a. de bere, > a aere;
buclan de bere, bi \úu de -=
pahar de bere.
Sérés, ->. vatam(are).
Serét, 5. alic(e), silitră; -

hordó,
pohár, I

Serte, 9. per, coamă (dé porc)
—csék, 9. (doi.) iarba mare, iarb
aspră, oman (Intuia helenium)
—ecset, pensulă, penel de păr fű
porc).                        [Sér
Sérteget, v. frequentativul dela
SértegetŐzik, v. a vătăma, a ofense
a jigni (cu vorba).

[S<

-es, a.

cu

alice.
Serétpuska. x flintă cu alice.
Serétszem. ?. grăunte de plumb, jir
de alice.
Seréttartó, < corn de i ținut) alice.
Serez, ®. a bea bere.
Serfőzés, 3. bererie , —î, a. de bererie.
Serfóző, a. berar; --ház, bererie;

Sertehajú, a. cu per aspru. '
Sértékeny, a. aprehensiv, gingaș, car
se vatăma curund.
• Sertepertél, v. a se sjârnări, a-$
' face de lucru.
j Sertés, s. porc, râmător; mascur. *
Serteseprő, mătură, măturică (de
, per de porc).                       /

—mester, berar.
Serház, 9. bererie.
Sérhűdik, v. a se vătăma; a se jigni,
a se ofensa.
Sérhüdt, a. vătămat ; jignit, ofensat.
Sérifikál, Sárikái, v. a glumi, a face
nebunii; a mocoși, a tandali.
Sérinc, (zaci.) costraș, chef al, clo-
voț, boticos (Cottus gobioh            j
Serit, v, a răsuci (ață), a. suci; ai
asuga (aluat) ; a întinde (turta). !
Serke, 9. 1. lindina; 2. tiflă, blenda, =
cucuiu ; —betűk, litere mărunte. j
Serked, Serkedez, v. a răsări, a ieși,
a germina . a isvori.

Sertéshizlalás, $. ingrășarea porcilo
Sertéshús, 9. carne de porc.
Sértetlen, ₐ„ Sértetlenül, abv. n
atins, nevătămat, neviolat.
Sertevad, mistreț, porc sălbatec.
Sérthetetlen, a. inviolabil, nevătăm
sacrosănt.
Sértő, a., Sértőleg, abv. vătămat
jignitor, ofensiv; violător, călca
(de lege).
Sértődik, v. a se ofensa, a se si\
vătămat, a. se simți jignit.
Sértő szó. 9. cuveni vătămător, =
scădere; invectivă.
Sérűdik, Sérül, v. a se vătăma, a
răni, a se vulnera, a se sminti:
se surpa (bocșele).

a face promenadă.                    ; Sikam, 9. 1. glasiu, parapet; 2. curea
Sétálgat, v. a obicinui a se plimba,' de sabie; 3. lunecuș, ghiețuș, polei.
a se preumbla des.                   , Sikamit, v. a netezi, a polei, a lu-
Sétáló, 9. 1. plimbător, preumblător; strui, a sclivisi.
2. promenadă.                          Sikamlâs, 9. alunecare.
Sétalovaglás, 9. călărit de preumblare, Sikamlik, v. a (a)luneca.
promenadă calare.                      Sikamlós, «. 1. lunecos, luciu; deli-
Sétány, 9. promenadă, parc, loc de i cat, spinos; 2. lubric, obscen, echi-
plimbare.                             ! voc, în doi peri; seducător.
Sétasor, 9. alee.                       Sikamodik, v. a (a)luneca.
Sete, Setesuta, a. stâng, stângadu; ¹ Sikamos, a. lunecos, luciu; Si-
nedibaciu; fals.                         kamlós.
Setét, a. intunerec; v. Sötét 9cl. ■ Sikankozik. 0. a se da pe ghiață.
Seteül, abv. cu stânga, cam stângadu, \ Sikár, 9. 1. (Sót.) barba sasului;
din greșeală, greșit.                 s 2. poleitor, lustruitor.
Sétika, 9. mică plimbare.              Sikárkő, 9. pumice, peatră poroasa.
Sétikál, v. a face o scurta plimbare. Sikárló, ₐ. lustruitor, poleitor, sati-
Settenkedik, v. a se tari, a se furișa nator; —, 9. unealtă de poleit, = de
încet, a pândi, a sta la pândă. lustruit; — kefe, perie de lustruit, «
Sicc! mâț! câț!                          de frecat (podele).
Siet, 9 1. a grăbi, â se pripi, a zori, i Sikârruha, o. cârpă de frecat, spălă-
a propera; —nem kell, trebue săi toare (de podele), otreapă, paceaură.
me grăbesc; 2. a merge înainte, a < Sikárol, v. a freca, a spăla, a curăț'
grăbi (orologiul).                    1 (podele), a lustrui, a netezi, a sa-
Sietés, 9. grăbire, pripire; grabă, iu- tina, a sclivisi.
țeală, sîrguință, pripă, zor.          Sikátor, 3. 1. zăhată, ulicioară
Sietős, a. grabnic, urgent, de urgență', (strimbă) ; 2, coridor.
de grab, presant; — dolgom van,! Sikattyú, 9. 1. lódba, despicătură de
am lucru urgent; nem—, nu e de * lemn; 2. scoabă.
grab, nu-i urgent.                    Siker, 9. resultat, succes, izbândă ;
Sietség, 9. grabă, iuțeală, pripă, sir- folos, efect.
guință, zor, urgență; precipitare,\ Siker, 9. cleiu, vese; humă, lut.
properare.                           1 Sikerdús, a. cu succes, cu efect; în-
Sietséges, «. r. Sietős.              !   cununat de izbânda.
Siettet, v- a grăbi, a pripi,  a zori.;  Sikeres, o. Sikeresen,        1. cat

Sikeresít

succes, cu resultat bun, eficace, prt- \ Sikong, a cârai, a croncăni; a
incios, salutar, profitabil, Jpldsiior; : urla, a hăuli.
2. cleios, vîscos, clicos, lipicios.

Sikeresít, v. a efectui, a executa.
Sikeretlen, Sikertelen, a. Sikertele- Síkpala, 0. ardesie.
nül, abv. zadarnic, fără succes, fara Síkpor, 0. talc firos, prav lunecos.
resuitat, fără folos; în deșert, in Síkság, 0.

aar, în van.
Sikerül, v. a succede, a reuși, a reieși,
a izbuti; a prospera, a folosi.
Siket, o. surd, fără auf; — nek be-
szélni, a bate toaca la urechia sur-
dului; —, a. surd; răgușit, timpii
(voce).
Siketit, v. a asurfi, a face surd.
Siketnéma, 0. surdomut.
Siketség, 0. asurfime, sur fie, asur-
fire.                       [nu au fi.
Siketül, v. a asurfi, a deveni surd, a
Siklóid, 0. șes, câmpie.
S&háromszögtan, 0. trigonometrie
plană.
Síkhasú, a. cu scaun moale, urdină-
tor, cu diaree.
Sikhát, 0. platou.
Síkhéj, 0. scoarță subțire (la arbom).
Sikít, v. a urla, a sbiera, a hăuli, a
răcni, a țipa.
Sikító, t». asurfitor.
Sikkad, Sikkan, v. 1. a se pierde, a
pieri, a st prăpădi, a se fura, a se
defrauda; 2. a aluneca, a se sub-
trage, a scăpata.
Sikkaszt, v. a defrauda, a sustrage,
a sfeterisi (bani).
Sikkasztás, s. defraudare, sustragere,
sfeterisire, supresiune de avere pu-
blică.
Sikkasztó, 0. dețraudant.
Síklap, 0. plan; lejtős—, plan plecat.
*» înclinat.
Siklik, v. a luneca, a aluneca.
Sikló, a. lunecuș, lunecăcios; —, 0.
lunecuș ; funicidar, rampă; — kígyó,
viperă, năpârcă, nor că (Coluber).
Síkmértan, 0. planimetrie, geometrie
plana.
Síkmező, 0. șes, câmp, câmpie.
Sikol, t?. a lustrui, a satina, a nete fi;
a face alunecos.
Sikolt, v. a urla, a, sbiera, a hauli,
a țipa, a răcni, a țiui.
Sikoltoz, v. a se scânci, a sbiera
intr’una.
Sikoltyú, 0. 1. „ legătoarea oiștei;
2.  lodbă, despicătură de lemn.

632

Símúl

Simulékony 633 Síri

i Sikonkâzik, 0. a se da pe ghiață.
Síkos, a. lunecos, luciu, neted, lustros.



Síktenger,

            șes, câmpie, prat.
a. largul mării, luciul

d. oglindă, căutătoare;

se face lunecuș ; a se ne-


mării.
Síktükör,
spectru.
Síkúi, v. a
tefi.

Sila, a. miop, scurt de vedere, chiomb,
ponevos.
Silámlik, ®. a sclipi, a luci, a licuri.
Silány, a. slab, reu, vilean, puțin,
neînsemnat; bagatel; prost.
Silányít, v. a slăbi, a deteriora.
Silányodik, v. a slăbi, a se deteriora.
Silányság, 0. neinsemnătate, bagatelă,
lucru de nimic.
Silányúl, v. a se rări, a slăbi, a se
deteriora; —, abv. neînsemnat, prost,
reu.

Siláp, 0. căluș, scăiuș; bâtă, ciomag,
măciucă, ghioagă, toroipan.
Silâpol, v. a lega fedeleș; a

scăluș.
Silaság, o. miopie, chiombie,
voșie.
Síleány, sora, de mireasa,
nimfa.
Sillam, 0. glumă, șagă.

puné

pone-

para-

Sima. a. neted, luciu, moale, lu
struit; fin (în tractare).
Simán, abv. neted; fin.
Simaság, t>. luciu, otova; netefeală,
lustru, poleitură.
Simit, v. a netefi; a lustrui, a fă-
țui, a sclivisi, a polei, a satina.
Simitatlan, a. nenetedit, nelustruit,
nepoleit; nesatinat (hârtie).
Simító, 0. netefitor, lustruitor, polei-
tor; satinator; —csont, os de în-
doit (hârtie); —ecset, penel de
poleit; —gép, mașină de satinat;
—vas, fier de călcat, = de poleit.
Simogat, t>. a nete fi, a desmerda, a
mângâia (cu mâna), a resgâia, a
resfăța, a guguli.
Simon, o. Simion; — bíró, femeie
bărbată, amazonă.
Símúl, v. a se alătura la, a consimți
cu, a se acomoda, a se da după
per; a se nete fi.

Sipolyos, a. flstulos ; —fekély, fistulăₜ
Șipos, 0. fluier ar, fluieraș, fluierător.
Sipoz, v. a fiúiéra, a șuiera.
Sippad, v. v. Süpped.
Sípszó, 0. fluierat, șuierat; fluier.
Sipujjú, a. cu mânece strimte.
Sír, v. a plânge, a vărsa lacrămi, a
se tângui.
Sír, 0. mármint, groapă.
Siralmas, a. jalnic, de plâns, dure-
ros, deplorabil; tânguitor; —ház,
casă mortuară.
Siralom, 0. plângere, tinguire, plân-
sei, bocet, jeluire, jale; Jeremiás
siralmai, plângerile Ivi Ieremia;
—ház, casa condamnaților la moarte;
— völgye, valea plângerilor, = la-
crimelor.
Sirály, 0. (zool.) pescar, pescărel
(Larus) ; rundunea de mare.
Sirám, 0. plâns, plânsei.
Siránkozás, 0. plângere, plâns, plân-
sei, văietăiură.
Siránkozik, v. a se plânge, a se tân-
gui, a se văietă, a lamenta, a se
boci; a se schiăuna.
Siránkozó hang. 0. ton văietător, =
tinguitor.
Sírásó, 0. gropar ; cioclu.
Sirás-rívás, 0. plânset, bocet, scânceit,
schiaunat; urlet.
Sirat, v. a plânge după, a deplânge,
  a boci; a jeli.
Siratandó, a. de deplâns, de bocit.
Sirâtlan a. nebocit, nedeplâns, ne jelit.
Sirató asszony, 0. bocitoare.
Sirató estve, 0. preseara cununiei,
  a junul cununiei.
Sírbeszéd, 0. cuvîntare funebră, cu-
  vânt funebrul, predica la mori.
Sírbolt, 0. criptă, mormint.
Sire, 0. cufureală, diaree.
Sírcsarnok, 0. catacombă, mausoleu.
Sirdogâl, v. a plânge neîncetat.
Sírdomb, 0. mormînt.
Síremlék, 0. cruce (la mormînt), mo-
  nument.
Sírgödör, 0. groapă.
Sírhalom, 0. mormînt.
Sírhatnék, v. îmi vine să plâng ;
  inkább sírhatnám, mint nevetném,
  aș mai plânge, decât aș ride.
Sírhely, 0. loc de groapă, « de mor
  mint.
Síri, «. mormîntal, de mormînt,
  —csend, liniște mormintală.

Simulékony, ©. flexibil, mlădios, aco
modabil.
Simuló, a. flexibil, aplicabil; (szócska)
enclitic.
Sin, 0. șină*; pantă de fier.
Sinár, 0. ᵥ. Zsinár.
Sincs, ccMf (is nem van), nici nu,
nici nare, nici nu este; itt —, nu e
nici aici; sehol—, nu-i nicăiri;
senki — itthon, nu-i nime acasă;
nekem — könyvem, nici eu n'am
carte.
Șinei, v. a fereca, a trage panta; a
întinde șine (pe drumul de fier).
Sínfogó, 0. pantă de împedecat
(roata) : clește de ferecat roata.
Sing, 0. cot (mesură).
Singel, v. a măsura cu cotul.
Singesárú, 0. marfă de mesurai cu
cotu, stofă, becerie, lipscănie.
Sinkofál, v. 1. a linguși, a se gudura;
  2. a ascunde, a fura, a defrauda, a
sustrage, a sfeterisi (bani) ; a risipi,
a toca (bani).
Sinlés, Sínlődés, 0. lângefeală, boală,
   infirmitate.
  Sinlik, v. a zăce. a. boli, a lângefi,
   a se veștefi, a fi bolnăvicios, a se
   usca pe^picioare.
Sinlődik, v. v. Sinlik.
Sinlődő, a. bolnăvicios, lânged.
Sinor, 0. v. Zsinór, 0c/.
Sinszeg, 0. cuiu de raf.
  Sintér, 0. jupuitor, hoher, hingher,
   yarlagiu.
  Smtérez, ᵥ. a jupui, a beli, a hoheri.
Sínvas, 0. pantă, raf; șină.
Sió, 0. pariu, păriuaș, gârlă.
Síp, ». fluier, fiișcă, telincă, țivlitoare;
   —ra oltani, a altoi (in ochi).
  Sipákol, v. a striga, a sbiera, a țipa ;
   a șuiera.
Sípcsont, 0. fluierul piciorului.
  Sípfű, 0. (iot.) cucută (Gicuta).
Sipirc î culege-te, cară-te, ușa!
  Sipít, v. a flișcăi; a fistula, a cânta
   falș; —ó hang, glas subțire, ^falș.
  Sipka, 0. căciulă, cușmă, șapcă;
   scufie.
  Sipkás, a. căciulat, cu căciulă; cu
   scufie; cadular.
Siplâda, 0. verclu.
  Sípmű, 0. țevile (unui organ).
Sipog, a. « chiscui; v. Csipog.
Sípol, v. a șuiera, a fluiera.
Sipoly, 0. fistulă.

Simát

634

Sógor

Sógoros

635

Sokszoros

Sirirat. 9. epitaf, inscripțiune la mor- j Sneff, 9. sitar; v. Szalonka.
mint.                                i Só, 9. sare; nálunk is sóval sóznak,
Sírkert, 9. cimiter, țintirim. comoară, i și la noi se fierbe cu apă.
Sírkő, 9. peatra mormîntală.          ! Sóakna, 9. salină, ocnă (de sare),
Șiroi, v. a îngropa, a astupa; v. j mină de sare, sarărie.
Hántol.                               Sóaknász, 5. ocnaș, minar de sare.
Sír-ri, v. a se vaíeta, a se boci, a se
căoia, a se schiăuna.
Sírvers, 9. epitaf; ᵥ. Sírirat.
Sisak, 9. 1. coif, chivără, caschetă;
2. scufie, bonét; 3. turlă, cupolă;
—bokréta, —forgó, peniș, peană la
chivără.
Sisakol, v. a pune coif, = chivără.
Sisakos, ₐ. Sisakosán, abv. cu coif,
cu chivără.
Sisakszem, 9. vizirul coifului, =' chi-
vărei.
Sisaktaréj, 9. peana la chivără; crea-
sta coifului, = chivărei.
Sisakvirág, 9. (doț.) omeag, mărul lu-

Sógoros, <j. încuscrit, înrudit. • Sokasit. ». a spori, aînmulți, a cresce,
Sógorosít, v. a incnscri, a înrudi. a multiplica.
Sógorosodik. Sógorosúl, v. a se în- Sokasodás, 9. crescere, înmulțire, spo-
cuscri, a sc înrudi. '                  rire; crescemînt, adaos.
Sógoroz, v. a tfice cumnat, a face ■ Sokasodik, Sokasúl, a cresce, a se

Sóalja, 9. sare pentru vile.
Sóárulás, 9. trafica dé sare, negoț cu
sare.
Sóbálvány, 9. idol de sare.
Sóbánya, 9. salină, ocnă, sar arie.
Sobak, 9. șvab.
Sócé, 9. mișel, șiret, berbant.
Sódar, 9. șold, șuncă.
Sódaráló, 9. rtșniță, morișcă de sare.
Sodpr, 9. 1. sirmă, tel, fir; 2. curs,
torent; víz sodra, curentul apei;
kiesni a sodrából, a-'și pierde ro-
stul, a-’și pierde firul; kijönni a
sodrából, a-'și pierde răbdarea, a
ieși din răboj afară, kivenni, ki-
hozni a sodrából, a-’l scoate din
răbdare, a scoate din sărite, din

cumnat (pe cineva).                      înmulți, a se spori, a se adaoge.
Sógorság. 9. cumnăție, cuscrime; șo- Sokat, abv. mult, de multe-ori, des,

pului, toate (Aconitum).
Siseg, Sisereg, v. a șopti, a șuiera,
a pâr ăi, a scârțăi (zăpada).
Siska, 9. 1. șovar, stuh, trestie, șișcă,
2. un fel de porc (cu urechi dăbă-             ,         ,    _______,     ..
lazate).                             Í răpi, a duce, a lua cu sine, a smuci,
Sistereg, Sisterékel, v. a pâlpâi, a | a smulge; örvénybe — , a duce la
pârăi (focul).                        ; prăpastie.                    ₑ
Sival, Sivalkodik, v. a țipa, a striga, 1 Sodorgat, v. frequent. de la Sodor.
urla (de durere).                   . Sodradék, 9. resucitură, torsetură.
Siványhomok, 3, drină zburătoare, I Sodró, sucitor, de sucit; torcător,

pepeni.
Sodor, v. 1. a suci, a resuci,

i toarce; a invírti, a întoarce; 2. a

gorime.
Soha, abv. nici când, nici odată,
pâna-i lumea ; —napján, la sfântu-,
Așteaptă, la poștele cailor, la moșii i
verțjli.                               ।
Sóhaj, x suspin, oftat, geamet, aht.!
Sóhajt, Sóhajt. ». a suspina, a ofta, \
a geme.                                ■
Sóhajtás, 9. suspinare, oftare ; geamet. >
Sóhajtoz(ik), v. a suspina, a ofta, a
geme, a se șușca.
Sóhányó, 9. pripor, coastă prăpăsti-
oqsă, haldă.
Sóház, 9. sarărie.
Sójövedék, 9. prove.it =, regie de sare.
Sok, a. mult; mulțime, sumedenie,:
potop ; számtalan —, mulțime nenu- j
merata; — ember, mulți inși, mul- î
țime de oameni; —ban van neki,
îi costă mult, îl trage mult; —ra
becsül, prețuesce mult, stimează
foarte; —ra menni, a merge departe
(cu ceva) ; —ra vinni, a o duce de-

adésea; îndelung.
Soká tart, v. a ține mult, a dura în-
delung.
Sokat érő, a. mult vrednic, de mare
Sokattudó, a. polimat, multe-sdutor.
Sokbeszédű, a. limbut, guraliv, fle-
car; polilog; —ség, polilogie;
limbuție.
Sokérdemű, ₐ. meritat. ‘ cu multe
merite.
Sokértelmű, «. ambiguu, cu multe
înțelesuri.
Sokétű, a.folticos, mâncăcios, gurman,
Sokévi, a. de mulți ani.
Sokfelé, abv. în multe laturi, în multe
părți.
Sokféle, a. feliurit, diferit, variu, de
i multe feliuri, multiplu; —kép, —
képen, feliurit, în multe chipuri;
—ség, 9. varietate, feliurime.
Sokférjű; ₐ, poliandră, cu mulți băr-
  bați; —ség, 9. poliandrie.
Sokhasznú, «. de mult folos.

sabură stearpă, nisip mișcători
Sivár, o, deșert, pustiu, paraginii
detașat.

Sivárság, 3. pustietate, deșert.
Sívás-rívás, 9. bocet, plânset, vdiétát,
schiăunat.
Sivatag, 9. deșert, pustietate, stepa. ।
Sivít, v. a țipa, a sbiera; a șuiera j

(vîntul), a urla.
Sivó, urlător, șuierător; —homok,
nisip zburător, arina.
Skarapna, 9. scorpie, scorpion.
Skárlát, 9. 1. scarlatină; 2. carmăz,
schirlet (stofă mohorîtă); —bogár,
câfmuz, coșenila; —piros, stacojiu,
cărmăziu, mohárit; —szín, coloare
stacojie.
Skarteka, 9. carteca.
Skatulya, 9. cutie, scatelcă, scatulă;
casetă; — munka, cartonaj.
Skófiom, 9. beteală de aur.
Skomborhal, 9. zcwmbrie, haringă.
Skorpió, 9. scorpie.
Skót. 9. Scoțian; ország, Scoția.

I resucitor; —bogár, omida, care su-
cesce frunzele, păduche de frunză;
—deszka, curpător; —fa, sucitoare,
făcăleț.
Sodrony, 9. sirmă, fir, tel; —báb,
marionetă, păpușă cu sirme ; —cső.
țeava de sîrma (la ființă); —húr,
coardă de sirmă; —húzó, trăgător
de sirmă, úrmar; —kötél, funie de
sirmă (de metal) ; mik filigran,,
lucru de sirmă de metal; — műves.

  sîrmar, lucrător in filigran.
Sodronyoz, ᵥ. a lega cu sirmă.
Sodrórokka, 9. furcă de resucit, - de
tors.
Sodros, a. firos, ce se destramă.
Sodrott, a. resucit, sucit, tors; —cső,
  țeava ghintuită; — selyem, metasă-,
  resucită.
Sodrótűz, 9. foc pustiitor.
Sóegyedárúság, 9. monopol de sare.
Sófőzés, 9. fierbere de sare.
Sógor, 9. cumnat; —asszony, - né,
i cumnată.

parte; — a jóból is megárt, tot
e prea mult e stricăcioș.
Soká, abv. îndelung, mult timp;
éljen, trăiască mulți anii
Sokacska, a. multișor, cam mult.

ce

? Sokhozlátó, a. cu multe întreprinderi.
!i Sokistenűség, 9. politeism.
i Sokjelentésű, a. ambiguu, cu multe
; înțelesuri.
   Sokkal,, abv. múlt, cu mult.

Sokad magammal, cu mulți lângă Soklábú, a. polipód.
                                   Soklap, 9. poliedru.
                          — nép, Soknejű, «. poligam; —ség, 9. poli-
                                  ! gamie.

mine.
Sokadalmas, a. de tîrg

tirgar, tirgoveț.
Sokadalom, 9. tîrg de țeară, buldu,

iarmaroc; v. Vásár.
Sokágú, a. cu multe brațe, rămuros.
Sokáig, abv. îndelung(at), lung, múlt
timp.
Sokai, Sokall, v. i se pare a fi muli ;
ține prea scump.»             [forme.
Sok alakú, «. multiform, cu multe
Sokalvó, a. sac de so \n, somnore.
Sokan, abv. mulți, . mulți-inși; în
nassă, cu droaia.

Soknemű, a. de multe feliuri, feliurit.
Soknyelvű, a. poliglot.
Sokoldalú, a. multilateral; variat*
întins.
Sokrendbeli, fel de fel, de mai

  multe ori, în feliurite chipuri, re-
  pețit.
Sokrétű, a. înmulțit, multiplu; din
  multe pături.
Sokszavú, ₐ. cu multă vorba, polilog;
  —ság, polilogie.
I Sokszínű, a. pestriț, bălțat, tărcat.

Sokára, abv. pre târziu, îndelung, I Sokszínű, a. pestriț, bălțat, tărcat,
mult după aceea, preste mult timp ; I. Sokszor, abv. des, adesea, de multe
nem— itt lesz, nu preste mult =, în | ori, de repețite ori, adeseori,
scurt va fi aci-                     í Sokszori, a- adesea, repețit.
Sokasága a. mulțime, sumedenie, gloată. ? Sokszoros, o. Sokszorosan, abo. in--
droae; masă, norod, popor.             mulțit, multiplu.

Sokszorosít

636

Sorompó

Sorompoș 637 Sovârg

Sokszorosít, ©. a înmulți, a multi-
  plica.
Sokszorosító, ®. hectograf, multi-
  plicator.
Sokszorosított, a. multiplicat, hecto-
  grafat.
Sokszoros szám, 9. multiplu.
Sokszoroz, v. a înmulți, a multi-
  plica; —andó, multiplicând; —ás,
  multiplicațiune, înmulțire; —6, mul-
  tiplicator ; factor.
Sokszorta, aóv. adesea, de multe ori.
Sokszög, ». miilt-unghiu, poligon;
  —ű, multunghlulăr, poligonal.
Sokțag, polinom ; —i, polinomic,
  polinomial; —Ú, polisilab, de maz
  multe silabe.
Soktehetségű, a. talentat, capacitat.
Sókút. fântâna de slatina.
Sóié, 9. 9. slatină, salamura, mură-
  toare.
Soltész, 9. primar (la comună).
Sólya. ». 1. sandal ; 2, întreposit (de
  mărfuri), popas (la corăbii) ;
  schele; —tér, loc de întreposit, oraș
  cu port, schelele (Levantului).
Solymár, 9. șoimar.
Solymász, 0. a vina cu șoimi; —, ®.
  șoimar; — at, 9. șoimărie.
Sólyom, 9. șoim, falcon; coroiü; —
kápa, scufie de șoim; — vadászat,
vinătoare de șoimi.
Som, 9. coama (fruct) ; —fa, 9. corn.
Șoma, 9. Cornel(iu).
SöÉífordál, v. a se furișa, a se lin-
guși, a se târăi; a pași încet,
a merge tiptil.
Somfordi. 9. târăitor; care se furișă,
care pășesce domol; lingușitor.
Sommá, a. 0. Összeg.
Sommás, $. sumar, scurt; — eljárás,
procedură sumară.
Sommásan, abv. sumar, taxi tiv.
Sommáz, v. a aduna, a suma, a în-
suma.
Somócsingᵣ 9. (Cot.) brâncă, earba
porcului, căpriță (Salicomia).
Somoly, a. zimbet.
Somolyog, ©.a zimbi; v. Mosolyog
ocl.
Sompolyodik, Sompolyog, ©. a se
furișa, a pași încet, a pași smerit.
Sompordál,.© 0. Somfordái.
Somszőlő, ». coarnă.
Sónemű, a. săros, salin.
Sonka, șold, șuncă.

Sonkoly, ’®. vcștină, boștină, fagur
(stors).
• Sónyalató, ®. salamură.
Sópajta, 9. magazie de sare.
Sopánkodik, 0. a se boci, a se plânge,
a se văietă, a se schlâuna, a se căi;
a se șușca, a ofta.
Sor, 9. șir, rind, linie; ordine, serie ;
első —ban, în prima linie; rajtam
a —, e rindul meu; rám kerül a
—, vin eu la rînd, vine rindul la
mine; egy — gyöngy’, un șir de
mărgele ; évek —án, ară de-a rindul;
—ba szedni, a înșira; —ba állí-
tani, a așe$a în rind; - in linie;
egy —om volna, ași avé o plângere;
egy —ba tenni, a pune alăturea;
—ba venni, a lua pe rind; kiki
tudja a maga — át, iot omul îșl scie
necazul seu; várj —odra, așteaptă
sa-'ți vină rindul.
Sorakozik, 0. a se alinia, a întră în
linie, a se pune in șir.
Sorakoztat, 0. a rindui, a alinia, a
dispune, a înșira.
Sóraktár, 9. magazin de sare.
Sóraktáros, 9. măgăzinar de sare.
Soratlan, a. neinșirat, nerinduit.
Sorbeli, a. serial, de serie, de linie.
Sordély, 9. presura sură.
Sorezred, 9. regiment de infanterie,
- de linie.
Sorfal, 9. spalir (șir de soldați).
Sorgyalogság, 0. pedestrime de linie,
infanterie.                     [linie.
Sorhad, 9. trupă de infanterie, = de
Sorhajó-, 9. corabie de linie.
Sorjában, abv. înșir, în ordine, in rind.
Sorjegyzék, 9. catalog, registru.
Sorkatona, 9. liniaș, infanterist;
—ság, trupe de linie, = de infan-
terie.
Sorkönyv, 9. catalog, registru.
Sorközi, a. interlinear.
Sorlovasság, a. cavalerie de linie.
Sorlövés, 9. foc de linie, - de pelgton.
Sormérő, 9. mesura de linii (tipogr.)
Sormérték, 9. metru.
Sormetszet, cesură. ș
Sormivelés, ®. cultură «ț, economie în
trei călcaturi. ¹
Sormutató, 9. repertoriu.
Sorol, 0. a înșira ; a pune in rînd, a
rindui, a dispune ; a numera (intre).
Sorompó, 9. 1. barieră; 2, obstacol,
margine, stavila, friu.

Sorompós, a. cu barieră, cu îngrădi-
tură.
Sorompóz, v. a pune barieră, a ba-
ricada.
Soronként, aóv. în serii, in ordine,
in linie; in șiruri, în rînduri.
Soronkival, abv. afară de serie, afară
de tură, extraserial.
Soros, a. ordinar, la. rind, la șir.
Soroz, v. 1. a înșira, a rindui, d
pune în rind; 2. a înregistra, a cla-
sifica, a clasa; 3. a înrola, a asen-
ta, a recruta.
Sorozás, 9. 1. clasificare, înregistrare;
inșirare, ordinare; 2. asentare, re-
crutare, înrolare.
Sorozat, serie, ordine, rind, clasă;
tabelă; — szám, numer de serie,
numerul seriei.
Sorozati, a. serial, de serie, de clasă,
tabelar.
Sorozatonként, abv. în serie, în rind,
în ordine.
Sorozóbizottság, 9. comisiune de
asentare, = asentătoare.
Sorpár, a; distihon.
Sorra, aóv. pe rind, în șir, în ordifte.
Sorrend, 9. ordine, rind; catalog,
registru, sene; — i ; serial.
Sors, 9. 1. sorți, loz; lot, bilet de lo-
terie ; 2. soartă, noroc, ursită, orindă,
parte, ddtin, fat, rastriște; — ot
vetni, a arunca sorți; vak—, în-
tâmplare oarbă, noroc orb.
Sorscsapások, 9. lovituri de soarte,
nefericiri.
Sorshúzás, ®. tragere la loterie, = la
sorți.
Sorsjáték, 9. tragere la sorți, loterie.
Sorsjegy, 9. los, bilet de loterie.
Sorsol, v. a sorți, a trage la sorți.
Sorsolás, 9. sorțire, tragere la sorți,
Loterie; — alá kerülő, de sorțit, de
aruncat sorți; — i jegyzék, listă de
tragere (la loterie) ; listă de sorțire.
Sorsos. 9. tovarăș, camarad, consortaș,
consoț.
Sorsszám, 9. numer de loterie.
Sorszám. î. numer ordinal; numer
de serie.
Sortűz, Sortüzelés, s. foc de linie
(milit.), salvă.
Sortüzérség, 9. artilerie de linie.
Sorüteg, 9. baterie de linie.
Sorvad, v. a scăde, a se usca, a slăbi,
a se jigări, a se veșteji.

Sorvadás, ®. oftică, ectică, găinare,
ftisie; boală seacă; jigărire.
Sorvadó, a. ofticos, cu ftisie; lânge-
fâtor.
Sorvadöz, v. v. Sorvad.
Sorvaszt, v. a slăbi, a lângețfi, a
jigări ; a usca, a veșteji ; —6 beteg-
ség, 9. ftisie, oftică, boală de piept.
Sorvatag, a. lânge^itor, uscățiv, veș-
tezilor; ofticos.
Sorvető, 9. mașină de seménat; —
eke, plug de brăzdat.
Sorvezető, ». liniat.
Sorzat, 9. serie; progresiune.
Sorzó, 9. registrator; alineator.
Sorzódik, v. a se alinea.
Sorzóeke, 9. lineator.
Sorzóhenger, 9. tăvăluc; vértej.
Sorzójegyzék, 9. lista de rangșmeht
(milit/.
Sós, a. Sósán, aóv. sărjti'' murat, cu
sare ; sáros.
Sósav, 9. acidmhiriatic, acid clorid-
ric ; —as^' cu add muriatic.
Sósbarszeéz, 9. spirt frances, spirt
- sarat.
Sósfürdő, 9. baie de sare.
Sóska,®. (Cd.) măcriș (Rumex acélosa);
  —borbolya, măcriș de spin, draeila,
lemn galbin (Berberis); —sav, add
de măcriș.
Sósság, 9. sărătură.
Sóstej, 9. lapte covăsit, lapte acru.
Sósvíz, 9. apă sărată, murătoare.
Sószesz, 9. acid muriatic..
Sótalan, a. Sótalanúl, ₐóv. nesărat.
Sótartó, 9. sălăriță, solniță.
Sotú, presă; ©. Sajtó. ®c/.
Sóügy, 9. salinărie, chestie de. ocna ;
— igazgató, director de salină, =
de ocna.
Sóvágó, 9. ocnaș, tăietor de sare.
Sovány, a. slab, perit, uscățiv, dtion,
nuaeru, jigărit, márced; sterp, steril
ipămint).
Sov.ányit, v. a slăbi, a vitiona; a
face steril, d sterpi, a jigări.
Soványkodik, Soványodik, v. « se
sfriji, a se usca, a slăbi, a se jigări.
Soványság, ®. maorimé, uscăciune,
jigăreală; sterilitate.
Sövényül, v. ©. Soványodik.
Sóvár, ₐ. lacom, poftitor, galeșf gă-
man, doios, doritor, lânced; sătos
după .. .
Sovârg, v. v. Sovárog,

Sóvárgás


Sóvárgás, a. lăcomie, poftă, dor, că-
șunat, jind.
Sovárgó, a. înfocat, pasionat, galeș,
doios ; yăman, lacom, pofticios,
Sovárog, v. a pofti, a rîvni, a arde
după, a lăcomi, a-i cășuna, a fi
setos de, a se scurge ochii după
ceva, a-i lăsa gura apă, a-i curge
balele după ceva.
Sovárogva, abv. lacom, rîvnitor, pa-
sionat, galeș, doios, cu dor.
Sóvíz, a. slatină, salamură, mură-
toare.
Sóvizes, a. cu slatină, cu murătoare,
cu salamură.
Sóz, v. 1. a săra, a mura, a marina;
2. (vkire vmit), a agăța ceva de ci-

nev a. a lega (de grumazi).
Sózatlan, a. nesărat; v. Sótalan.
Sömölcs, a. negel, neg; ». Szemölcs,
tei.
Sömör, a. pecingine, cur de găinaț.
Sömörg, v, a se îmboți, a se încreți,
a se sbârci.
Sömörget, v. a îmboți, a sbârci, a
încreți.                      [crețit.
Sömörgős, a. sbârcit; îmboțit, în-
Sömörög, v. a se sbârci, a se încreți.
Sömörös, a. cu pecingine.
Sönnyedék, a. rîie, rapăn; v. Sennye-
dék.
Söntés, a. bufet.
Söpör, v. a mătura : v. Seper.
Söpped, v. a se cufunda; v. Süpped,
9cl.
Söpredék, a. gunotu, gőz.
Söprő, a. ü. Seprő, ac/.
Sör, a. bere ; v. Ser, ac/.
Sőre, a. vită cornută, vită de îngrășat.
Söreg, a. stérlet (pesce).
Sörény, coamă.
Sörényes, a. comat, cu coamă; —
fóka, vițel de mare, focă.
Sőreökör. a. bou gras.
Sörét, alice; ᵥ. Serét, ac/.
Söröly, a. turmalin.
Sörte, a. per de porc; v. Serte.
Sőt, cenj. ci încă, ba încă, mai mult.
Sötét, a. 1. întunecos, închis, în-
tunecat, negru; 2. nelimpede, obscur,
vag; posomorit, posac; — arc, față
posomorită; —ben botorkálni, a
orbeca, a dibui prin intunerec;
-barna, brunet închis; — estve,
târziu seara; —kék, mieriu, morico,
civit închis.

638

Spár


Sötétedik, v. a se întuneca; a amurgi;
a se face intunerec; (arc), a se po-
somori.
Sötétellik, v. a se întuneca, a se
face intunerec'; a se vede negru-.
Sötételmű, a. melancolic, întunecat
(la minte), sombru; —ség, t>. melan-
colie.
Sötéten, abv. întunecat, închis; poso-
morit, posac.
Sötétes, a. cam închis, cam întunecat ;
posomorit.
Sötétít, v. a întuneca.
Sötétkék, a. albastru întunecat, mie-
riu.
Sötétjik, v. a se vedé întunecat; v.
Sötét ellik.

Sötétpej, a. murg închis.
Sötétpiros, a. mohorît, conabiu, roșu
  închis.
Sötétsárga, «. galbin închis, năhutiu ;
  —, o. cal roib.
Sötétség, 9. întunecime, intunerec;
  beznă.
Sötétszínű, a. de coloare închisă;
  mohorît.
Sötétszög, a. roib, năhutiu; cafeniu.
Sötétszürke, a. suriu închis.
Sötétül, v. a se întuneca; v. Sötétedik.
Sötétveres, a. mohorît, conabiu, roșu
I închis.
! Sötétzöld, a. verde închis, ne ftiv.
I Sövény, a. gard, mărăcine, uluci,
! zaplaz; eleven—, gard viii, măra-
j cine; —fonadék, îngrăditură, leasă ;
  —gát, zăgaz de leasă, = împletit;
; —karó, par (de gard), stilp ; -keri-
' tés, gard de nuiele.
. Sövénytelen, a. neîngrădit, desgrădit.
j Sövényvessző, a. nuia de îngrădit.
Sövényzés, Sövényzet, a. îngrăditură,
  leasă.
Spanyol, a. spaniol, ispán; a.
spaniolesc, ispanic; —borș, piper de
: Spania; —cérna, ață răsucită;
  —fehér, cosmetic; —gallér, condi-
lomă; —lóher, măzăriche cu tri-
foiu, esparseta; —meggy, amarelă,
vișină de Spania; —nád, trestie de
Spania; - ország, Spania, Ispania;
—pej, murg ; —tubák, spaniol.
Spanyolúl, abv. spaniolesce, in limba
spaniolă.
Spanyolviasz, a. ceară roșie, « de
sigilat.
! Spár, a. album, spar (Sparus

Spárga


639

Suhog

Spárga, a. 1. sfoară, șfară, ață;
2. (fot.) sparanghel, sparangă (Aspa-
ragus).
Spékel, v a împăna cu slănină.
Spékelőtű, a. erăcanăt (de împănat
carnea cu slănină).
Spenót, Spinét, a. spanac (Spinacia).
Spongyia, a. burete, sponghie; ᵥ.
Szivacs.
Srét, 9. alice; v. Serét, ac/.
Sróf, a. șurub; v. Csavar, ac/.
Srófol, v. a șurubi, a înșurupa.
Srófos, a. spiral; cu șurub.
Staféta, a. cursor, ștafeta, curier.
Stájerország, a. Stiria.
Stanicii, a. cornet, coșuleț (de hâr-
tie).
Staniol, a. foae de cositor, staniol.
Statiszta, a. statist (teatru), figurant.
Statisztika, a. statistică.
Státus, a. stgt.
Stoikus, a. filosof stoic.
Stóla, 9. stolă, patrafir.
Strázsa, a. v. Ór, ac/.

  subțire; —ágyú, tun de câmp;
  állatok/a. p(. radiate.
Sugaras, v. ᵥ. Sugároz, ac/.
Sugárkor, a. aureola, coronă de raze.
Sugárlik, v. a, radia, a străluci, a
  luci.
Sugáros, ₐ. cu raze, radiat.
। Sugároz, v. a radia, străluci, a lud.
> Sugárszoritó, a. blindă (la telescop).
Sugárszög, a. unghiu subțire; un ghiu
de incidență.
Sugártan, a. optică.
Sugártörés, a. refracțiune.
Sugártörő, a. refractor.
Sugárút, a- șosea radiată.
í Sugárverő, a. reflector ;  —lámpa,
  lampă de refracțiune.           [cire.
Sugárzás, a. radiare; lucire, strălu-
Sugârzat, 9. fulger,* strălucire; țișni-
tură (de apă) ; radiare.
Sugárzik, v. a luci, a străluci; a
  radia.
Sugárzó, ₐ. radios, strălucitor, splen-
  did; — hő, căldură radioasă.

Súg-búg, v. a șopti în taină;, a in-
  triga în ascuns.
Sugdogál, v. a șopti acuși-acușt, a
  sufia la urechi.
Sugdos, Sugdoz, v. a șopti întruni .
  a sufia mereu, a susura.
. Súgó, a. sufier, sitflător.
Suhád, v. a, se cufunda, a se prăbuși,
  a dispăre.
,-Suhan, a se răpeai, a trece repede,
  a se furișa; a ieși pe ascuns.
; Suhanc, 9. flăcău, țangău, prașcău,
| băitțandru, puțoiv-: v. Siheder.
Suhâng, a. varga, nuia, prăjină,,
  smicea, joardă.
í Suhángol. v. a bate cu joarda. a da
I vergi.
í Suhant, ᵥ. v. Suhint.
Suhanták, a. rântaș subțire (pentru
i bucate).
■ Suhatag, a. 1. cădere de apă. bol-
  boaca, vuitoare; 2. prăjină.
Suhé. a. 1. virșie, coș de prins pesd;
  2. ștergetoare, măturice.
Suhint, v. a asvîrli, a arunca, a ră-
  peai, a sbârnăi; a învirti (sabia),
  a agita (steagul).
Suhintás, a. aruncătură, asvirlită;
  lovitură.
Suhog, v. a șuăera, a . susura, a
  sbârnăi; a vâjăi, a foșni (rochia);
  a fâșăi (frundele).

Strázsál, v. a păzi, a privighia, a
străjui.
Strázsamester, a. sergent.
Struc, Strucmadár, a. (zwl.) *tmț
  (Struthio camelus).
Suba, a. guba, șubă, sarică, manta.
  (haină ungurească ).
Sublevél, a. pașaport de vagabond.
Sudamlik. ». a scăpa, a fugi, a lua la
sănătoasa, a-o tuli la fugă, a lua
talpa ; a-o șterge, a disparé.
Sudamos, a. lunecos, ce dispare iute;
cu picioare.
Sudár, Sudár, a. svelt, suleget, înalt,
subțire, deliu, răsărit la. stat; —, 9.
vîrf (de arbore) , pleasna (la biciu).
Sudaras, a. înalt, subțire; cu vîrf
înalt.
Sudarfa, a. arbore. înalt;- cumpănă,
  drug, bârnă lungă.
Súg, v. a șopti, a spune încet, a in-
spira, a sufla, a insufla.
Sugall, ü. a șopti; a inspira, a in-
  sufla.
Sugallat, a. însuftare, îndemn, presaj,
instinct; inspirațiune.
Sugalmaz, v. a sufla, a insufla,
șopti; a inspira.
Sugalom, a. inspirațiune; presaj, în-
  demn, instinct; însufiare.
Sxig&T. a. rază; raz (gcvm.) ; a.
svelt, întins, deliu, suleget, înalt si

Suhogás


640

Suhogás, o. vâjăire, foșnet, susur.
Suhogat, Suhogtat, v. a plesni, a poc-
ni, a învirti biciul.
Suhogó, a. vâjăitor, foșnitor, fâșaj-
tor; —, s. biciu, biciușcă; pfsasnă.
Suholy, ö. v. Fülesbagoly.
Sújt, v. a lovi, a bate, a pedepsi, a
umili, a se resbuna, a descuraja, a
da.o lovitură, a nimeri; agyon—, a
lovi vn cap; földhöz -, a da de
^pămînt, a arunca la porba —,
a călca in picioare, a arunca in

pulvere ; -
simți lovit.
Sujtás, 9. 1.

-va érezni magát, a se

galon, găitan, posomant,

chenar (la haine ungur eset); 2. bă-
taia, lovitură, pedeapsă.
Sujtásos, a. galonat, cu găitane, cu
posomant, șnuruit.
Sujtásoz, v. a galena, a tivi (cu
șnură, cu ceaprazuri).
Sújtó, a. sdrobitor, umilitor, resbu-
nător; strivitor, descurajator.
Sujtogat, Sujtol, v. j;a lovi des, a pe-
depsi, a bate, a descuraja.
Súly, 9. 1. greutate; 2. gravitate, im-
portanță, pond; sarcină, povară ;
3. accent, ton; általános —, pond
absolut; faj—, pond specific; nagy
—t fektet arra, pune preț pe, dă

mare importanță, = însemnătate.
Súlyegyen, 9. equilibriu, balanță;
Egyenstíly, oc/.
Súlyegység, t>. unitate de greutate.
Súlyerö, o. gravitare, gravitațiune.

v.

Súlyérték, 9. titlu (unei menete),
greutatea unei monete, legă.
Súlyfelesleg, 9. greutate mai mare.
Súlyföld, ü. barit, pămînt greu.
Súlyhiány, 9. defect de greutate,
scă^emint de =.
Súlyirány. ». direcțiune perpendicu-
lară.                        [a pisa.
Sulykol, Súlyhoz, v. a bate &u maiul,
Súlykéneg, ». sul fid de barit.
Súly mennyi ség, 9. cantitate de grea-
. taté.
Súlymérő, 9- barometru.
Súlymérték, d. greutate, mesura, pond.
Sulymos, o. loc de ciuline.
Sulyok, 9. maíü, măiug; măciucă,
pisălog; elvetni a sulykot, a da
cu bota in baltă.
Súlyom^ d. ciulină, sulină.
Súlyos, a. greu, grav, de greutate,
apăsător; important, ponâeros.

Surlófoyény

Súlyosbít, îngreuna, a împovăra ; a
a agrgxa; a aspri (pedeapsa) ; —ó 1
körülmény, împrejurare îngreuna- 1
toare, - agravătoare.                  1
Súlyosbodik, Súlyosból, ᵥ. a se ín- íj
greuna, a se agrava.                   J
Súlyosít, v. a îngreuna, a împovăra, w
a agrava, a réstrínge, a aspri (pe- j
deapsa).                               1
Súlyosodik, ©. a se apăsa, a se in- i
greuna; a se agrava.                   ।
Súlypát, 9. barit.
Súlypont, d. punct pe gravitate, |
centru de gravitate.                   1
Súlytalan, a, fără greutate; impon- |
derabil, fără importanță.              |
Súlyteher, ₉. sabură, încărcătură, ba- ?
last (la năi).                         á
Súlytöbblet, 9. plus de greutate. J
Súly vesztesség, 9. pierdere de greu- J
■taté.                                 J
Summa, 9. sumă, total.
Summái, v. a aduna, a suma.
Summás, a. total; sumar.
Summáz, 9. a suma.
Sunda, a. mârșav, ürít, pocit, scár-
nav., grozav; — bunda, per sundam
bundám, cu minciuna, pe sub mână*
în mod viclean.
Sunyi, 9. fățarnic, prefăcut, perfid, j
reutăcios; mâță blândă, supus, urni- J
Ut; —ság, 9. fățărnicie, perfidie, reu- *
tate, falsitate.
Sunyik, ᵥ. a se ascunde, a se ghe-
mui, a se tupili, a se sguli.
Suppad, v. a se surpa, a se prăbuși; i
v. Süpped.                           * î
Suppan, v. a cade țoropoc.
Supra, a. varga, nuia, joardă, smicea,
vergea.                                *
Suprál, Suprikál, v. a bate cu vergi- l
Suramlik, v. a trece repede, a se §
strecura, a dispare, a se șterge. /
Surdé, d. saltea de paie, așternut de
paie.                                  J
Surla, 9. năjdac, arină galbină, smi- J
rida, smoală.
Súrlódás, 9. 1. frecare, frecătura, <
fricțiune; 2. ceartă, diferend, di- 1
honié, frecare, colisiune.             ~
Surlódik, v. a se freca; a colida, a i
atinge (in treacet).                   î
Surlófék, 9. iabașa, evașea, clește de ’
strîns nasul calului (la potcovit).    ■
Surlófövény, 9. nasip de frecat (po-   J
dele), arină.                          .

Surlófü 641                 Súₙ

Surlófü, 9. (Bot.) coada calului, barba
sasului.
Súrol, v, 1. a freca, a spăla, a curăți;
9, Bikáról; 2. a atinge, a juli, a
sdreli, a strugi,
Surolócsutak, 9, otreapă, paceaurâ,
mânunohiu de paie de frecat; —
kefe, perie de frecat (podele) ; —
rongy, otreapă, cârpă de șters.
Surran, 9. a trece, repede, a se șterge,
a se strecura, a aluneca, a dúparé;
—ás, o, alunecare, strecurare, trecere
repede,
Surrantó, 9. trecătoare, pas (ascuns),
Surrog, 9. a sbâmai, a șuiera (glon-
țul), a sfârăi,
Susárló, ~ 9. șolomonar, fărmecător,
mag, exorcist, vrăjitor.
Busáról, 9. a vrăji; a șopti,
Susnya, «. leneș, trândav.
Susog, 9. a șopti, a susura, a mur-
mura, a zuzăi, a fâșăi, a vâjăi;
—ás, s. murmur, șoaptă, zuzet, frea-
măt, fâșăit, susur.
Susogó, șoptitor, murmurător, fâ-
șăitur ; —, 9. votru, voatră, staroste.
Susogó mise, 9. misă cetită (la ca-
tolică),
Suspng, 9. a șopti, a șuiera, a sufla
  (încet),
Susták, 9. pătac, dutcă,
Sustorékol, Sustorog, 9. a pârăi, a
  pâlpâi; Sistereg, 9gI.
Sustorgó, a, pârăitor, pâlpâitor; 9.
  Sistergő.
Sut, 9. unghieț, colț,, unghiă (la
  vatră); —ban ülni, a ședd acasă,
  a-i plăcă singurătatea, a fi misan-
  trop; —ban ülő, cenușotcă.
Suta, a. 1. șut, fără coame ; scurt de
  coadă; ^.stângacțu; nedibaciu, ne-
  îndemânatic.
Suti, a. stăngaciu, nedibaciu.
Suttog, 9. a șopti, a vorbi în taină;
  a bâlbăi; v. Susog.
Suttogás, 9. șoptire, vorbire în taină ;
  bâlbâit, mormăit(ură).
Suttomban, 069. într'ascuns, în dos,
   în taina.
SutbOng, 9. a șopti într'ascuns, a
  spune la ureche,
Suttyan, 9. a se stracura, a se șterge,
   a aluneca; v. Surran..
Suttyó, 9. caíendroiu, țingău, mucos,
   muce, loază, copileț; hâtru, prașcau;
   — leány, fetișcană, codană.
      Magyar-roman szótár

Suttyomban, abv. în ascun^in taină,
tainic, pe furiș.
Sútú, 9. 1. presă, teasc; 2. cârlig,
cinghel, scoabă; 3. minghinea (clește
mari) ; 9. Sajtó, 9g/.
Bútól, 9. a tescui, a tic- L
Suvad, 9. 9. Suhad.
Suviksz, 9. vax,
Sű, 9. cumnat.
Sügér, 9. (zvol.) biban; costreș, șalâu
(Perca fiuviatilis),
Süheder, 9. flăcău, hâtru, prașcau;
v, Siheder.
Süker, 9. 9. Siker.
Süket, 9. 9. Siket, 9c/.
Sül, v. a ,se frige (carnea,), a se
coace (pânea), a se prăji ; megválik
mi — Jd a dologból, se va vedé, ce
se va alege din lucru.
Sül, 9. aridă.
Süldő, 9. 1. grăsun, șoldan, gligan;
purcel (de fript) ; smultură ; 2. pu-
țoiu, muce; —diák, noviț, student
de anul prim (la un versitate); —
leány, fetișcană, codană.
S ületlen, a. 1. necopt, ne fript, ne-
prăjitj brut, crud, verde ; 2. necălit,
searbed, absurd, sălciu, anost, prost;
— tréfa, glumă necălită, = proastă.
Sületlenség, 9. secătură, prostie, fri-
  volitate, absurditate.
Sül-fül, 9. a schimba fețe, a înroși (de
  rușine).
Süllő, 9. biban (pesce).
Sült, 9. friptură; —, «. i, fript,
  copt; 2. întreg, total, deplin; —
  bolond, nebun de tot, de legat;
   —szamár, un asin și jumetate; —
  csirke, puiu fript.
Siiltes tal, 9. blid de friptură.
Süly, 9. scorbut, scrofulă, șuiu, stu-
  dentă (boală).
Sülyed, 9. a se cufunda, a se pră-
  buși; a cadé, a decadé, a degenera;
  a se scăpata.
Sülyedő, 9. v. Sülyesztő.
Sülyészt, 9. a cufunda, a apăsa, a
  afunda.
Sulyeszték, 9. sabură, împlătură, ba-
  last.
Sülyesztő, 9. oblon, tarabă (la te-
  atru).
Sülyfü, 9. (Bot) rădăcina de friguri,
  > de stomah.
Sülyös, ă. cu scorbut, scrofidos.
  Sün, Sündisznó, 9. aridă,
41

Sündör

642

Süvegemkor

Süvegei

643

. Szabadon

Sündör,, Sündörgő, a. lingușitor, cm-
^bunător, mâ^ă blândă.
Sündörködik, Sündörög, v. a 1

Sűrűdik, v. a se îndesa, a se îngroșa •

a se gudura .
Sahhal 5, ariciu de mare.

a deveni frequent,
linguși, Sűrűén, aóv. des;

adesea, de multe

Süvegei, v. a căciuli, a comânăci, a Süvöltő, 9. (zool.) pirulă, căldăraș,
se ploconi, a saluta, a ridica pălă- •pițigoiă roșu, pas ere-domnească,

se ploconi, a saluta, a ridica pălă-

Süpped, v. a se cufunda; a se surpa
a se prăbuși.
Süppedék, $. mlaștină,

mocirlă,

  smîrc; surpătură, noroiu, băltoacă.
Süppedékes, a. mlăștinos, mocirlos,
cufvndăcios.
Süppedez, ». a se cufunda pe încetul,
a se surpa.
Süppeszt, v. a cufunda, a îngropa,
a astupa.                       [dios.
Süpeteg, a. eufundacios, moale; mlă-
Siirge, SürgeJürge, a. vioiu, activ,
mobil; sprinten, isteț, mișcacios.
Sürgölődik, v. v. Sürgölődik.
Sürgeség, 9. sprintenie, activitate,
vioiciune.
Sürget, v. a solicita, a urgita, a so-

ori.                           [ritiș.
Sűrűhely, ?. desiș, bunget, deset, ci-
Sűrűkért, j. netefle toace (la posta-
vuri).
Sűrűié, 0. zamă groasa.
Sűrűn, a. des; adesea, de multe ori-,
Sűrű-Qszlopú. a. cu stâlpi deși.
Sűrűrósta, 9. sită deasă; oiur des.
Sűrűség, 9. desime, densitate; gro-

ria; a infula.

ghimpe (Pyrrhula).
căclulat, cu Süvölvény, 9. mlădiță, vlăstar, loază;

Süveges, a. căciular, cuviutui/, cu «uvuivcnj, 9,
cușmă; cu pălărie ; —, 9. palarier ; | ctomag, toroipan,
căciular; — apát, abate titular. i Sváb, 9. șvab, german de Scabia

sime; deset, desiș, ciritiș; — mérő,
dasimetru, areometru.
Sűrűsödik, b. a se îndesa, a se .con-
densa; a se îngroșa.
Șustorog, v. a pâlpâi, a sfirăi, a pî-
răi; v. Sistereg.
Süt, v. 1. a luci, a lumina, a stră-
luci (soarele); 2. a descărca, á slő-
boții (flinta), a da foc; 3. a frige,
a prăji; a coace < pâne) ; bélyeget
—ni ykire, a înfiera, a imboura;
földre —ni szemeit, lasă in jos
ochii, pleacă ochii la pămînt ; —i a
makjkot, făuresce la planuri.
Sütemény, prăjitură, aluat, cop-
tură; cozonaci.
Sütet, î. coptură, cuptor de pâne;
friptură ; egy — kenyér, un cuptor

Süvegposztó, 9. pâslă de pălării. i
Süvegtoll, 9. peana în pălărie, struț. !
Süvegvetve, abv. cu capul gol, «= des- |
coperit.                               i
Süvít, v. a șmera, a fluiera, a urla
(vîntul) ; a sbârăi, a sbâmăi (glon-
țul).
Süvölt, v. v. Süvít.
Süvöltés, 9. urlet; șuierat, sbârnăit. j

Sz,

a. șvăbesc; — föld, Scabia.
Svábos, a. șvăbesc; —an, Svából,
abv. șvăbesce.
Svájc, o, Svițiera, Elveția; —i, el-
vețian.
Svéd, 9. Svedian; —ország. 9. Svedia;
—, a. svedic.
Svihák, 9î sfătos, fanfar cm, fiúiéra-

vînt, haihui, cavaler

de industrie.

sz

ma, a înteți, a zori., a stărui pre
lângă, a sta de (cineva).
Sürgető, a. grabnic, urgent; —, o. |
solicitator, intețitor) — levél, ur- i
soriü, somațiune.                      Ș
SürgetŐs, 0. urgent, presant, grabnic. |
Sürgölődik, a. a sta de lucru, a sél
purta cu lucru, a stărui, a se grăbi ;
V. SÜTÖg.                               «c paț».
Sürgői, v. a zori, a înteți, a solicita,! Sütkérezik, v. a "se sori, a se încalfli
a apăsa.                                ''          ’
Sürgöny, 9. depeșa, telegrama; șta-
feta; -4evél,epistolă expres,                „ ,,           ,      ____...
Sürgőnyöz, v.d depeșa, a țelegrafa,. Sütni való, a. de fript; de copt; el-
Sürgönyválasz, ■ $. răspuns telegrafic.
Sürgős, ₐ. urgent, grabnic, presant,

de pâne.

1 (la 8oarq> lafoc).
Sütkörész. v. a frige, a coace, (pe
  încetul); a se sori, a se încălzi.

de urgență.
Sürgősség, í.
tețeală; —i

möpt a —ja, și-a pierdut mintea.
Sütő, o. 1. pitar, brutar. fărinaș;

Pék; brutărie, pitărie.
Sütöde, 9. v. Sütőház.

urgență, zor, pripa, in- _____ _________________
indítvány, propu/nere de Sütöget, v. a frige des (carne); a

Sz - 1. românescul: s in: sânge, fost; Í
2. = .-zent, sfânt.                 j
Sz. k. v. — szabad királyi város, j
cetate libera regească.             j
Szab, v. a croi; a statori, a hotărî, !
a fixa, a determina, a defige (preț, i
termin); a prescrie, a ordona; a |
dicta (pedeapsă); —ja magát vala-;
mihez, se acomodează, se îndreaptă I
după, se întocmesce după.            <
Szabad, ₐ. 1. liber; — ég alatt, sub
ceriul liber; 2. Iertat, conces, per-
mis; 3. slobod, scutit ; 4. Iertat, în-
tră! —jára hagyni, a da mână li-
beră, a da voie deplină (de a face
ceva); —, 0. aier liber, liber; —ban,
în liber; —jában áll, îi stă în voie.
Szabadakarat, 9. voie liberă, liberă
voință; arbitriu; —â, a. voluntar,
de bună voie.

Szabadgondolkozású,
tător.
Szabad idd. 9. timp
timp de, recreațiune.

liber-cuge-

liber, vacanță,

Szabadit, ®. a elibera; a slobofii, a
da drumul; a scăpa, a scuti de; v.
Megszabadít.
Szabadító, 9. liberator; mântuitor,
salvator, izbăvitor.
Szabadítvány, 9. scrisoare de scutire;
certificat de ucenicie, atestat de so-
dal.
Szabadjegy, 9. bilet gratuit, intrare
liberă; pașaport.
Szabadkereskedelem, 9. schimb liber,
liber-schimb.
Szabadkéz, 9. mână liberă, voie de-
plina (de a face, ceva); —bol el-

urgență.
Sürit, v. a
îngroșa; — vki Jsörül, își face
lucru pre lângă cineva.
Sűrítés, 4. condensare, învîrtoșare.
Sűrített, a. condensat.
Sűríthet^ a. condensabil.
Sűrítő, 9. condensator; sucitor.
Sürjés, 9. deset, desiș, tufiș, ciritiș,
Sürögₜ Sürög-forog. aj a se invirti,
se grăbi, a sta de lucru.
          des, compact; gros (lapte);
stufos (pădure); frequent; 9.
desiș, deset, tufiș, leasă, ciritiș: —,
&bv. de multe ori, adesea.

                         coace des (pâne;.
condensa, a îndesa, a Sütőház, 9. brutărie, pitărie.
sütőkemence, 9. cuptor, țest.
                       i Sütőlapát, 9. lopată de băgat (pânea )

a •

: m cuptor.
Sütőszoba, 9. brutărie (odae)t
-Sütőteknő,. í, covată, copae, căpistere.
‘ Süv, 9. cumnat (din familia soției).
Süveg, o, căciulă, cușmă, șapcă, ci-
   bică, barei ; comanac (la căldare),

pălărie, căpățina (de zăhar) ; püs-
pöki —, infulă.
Süvegcsizma, 5. ciobote de pâslă.
Süvegcukor, 9. pălărie de =, căpățina
de zăhar.

adni, a vinde_ din mână liberă.
                                    ’ Szabadkézi rajz, 9. desemn liber, de-
Szabadalmas, a. patentat, prii ilegiat; ! semn cu mâna liberă.
—, 9. patentalist.                 j Szabadkikötő, 9. port liber.
Szabadalmaz, v. a privilegia, a da j Szabadkozás, 9. refuz, escusare, scusă,
privilegiu, a da patentă, a breveta. I prete&t.
Szabadalmazott, a. privilegiat, paten-1 Szabadkozik, v. a refuza, a se scusa,
tat, licențiat.                     | ₐ cauta pretext (de a scăpa), a câr-

Szabadalmi, a. de patentă, de licență ;
— levél, patentă, brevet.
Szabadalom, 9. prerogativă, privi-
legiu; patentă, brevet, licență.
Szabadasztal, 9. masă gratuită.
Szabadelvű, a. liberal; —ség, ₅. libe-
ralism.
Szabadéivűsködik, v. a face pe libe-
ralul.

a cauta pretext (de a scăpa), a câr

mi.
Szabadkőmives, 9. franc-mason, liber-
murar, (sectă); - ség, franc-ma-
sonerie.
Szabadlevél, 9. patentă; privilegiu.
Szabad menedék, 9. asil.scuț (liber).
Szabadménet, 9. salv-cortâuct, mers
asecurat.
Szabadon, «óu. liber; slobod, franc,

41*

Szabadonc

644

Szádok

Szádol

645

Szájúreg

  scutit; în voie, voluntar, spontan;
nămpedecdt, neforțat, nesilit; —.bo-
csátani, a (e)libera, a lăsa pe picior
liber; —bocsátás, eliberare, punere
pe picior liber: — intézkedhetni, a
puté dispune liber, a avé mână li-
beră, a avé voie deplină.
Szabadonc, 9. libeitin.
Szabados, 9. liber, slobod, scutit; con-
ces, admis; liberat, emancipat, dez-
robii; — katona, ostaș dimie.
Szabadosit, v, a elibera, a pune pe
picior liber; a scuti; a concede,
a admite, a dimite.
Szabadosság, 9. desfriu, desfnnare,
libertinagiu.
Szabadpodgyász, 9. bagagiu liber.
Szabadság, 9.1. libertate; neatârnare,
independență ; költői —, licență poe-
tică; 2. concediu; —ábán áll, îistă
în voie, are libertate; vkinek —ára
hagyni, a lasă în voia cuiva; —gal
elereszteni, a concedia, a dimite
(ostaș); —ot venni magának, 1. a-și,
lúa concediu; 2. a-și lua voie, a-și
permite; a cuteza.
Szabadságharc, 9. luptă pentru liber-
tate, - pentru independență, = nea-
târnare.
Szabadságidő, 9. concediu, timp de
concediu.
Szabadságol, v. a concedia, a dispensa;
a da concediu, « licență.
Szabadságolás, 9. concediare, concediu;
dispensare.
Szabadságolt, Szabadságos, a. con-
cediat, cu concediu; (h)opșitar (os-
taș).
Szabadszájú, a. cu gură spartă, =!
slobodă; guraliv.
Szab adsz elleni, 5. spirit liberal, liber

cugetător.
Szabadszemély, s. curva, târfă, pu-
tanti, femee de lume.
Szabadtelek, ₅. intravilan liber, cure
liberă.
Szabadul, 0. a scăpa, a se mântui;
a se emancipa.
Szabadulás, 9. scăpare, mântuire;
eliberare.
Szabály, 9. regula, norma; disciplina;
precept, ordin; —ellenes, anomal,
neregulat, abnorm, contra regulái.
S zabályos, a. Szabályosan, abv. regu-
lát, normal; simetric; —ság, 5. re-
gularitate.

Szabályoz, v. a regula, a norma; I
— ás, regulare, normare ; —ó, a, J
regulativ, normativ; ». regulator, j
Szabályrendelet, s>. statut; instruc- )
țiune, regulament, normativ,
Bzabályszerint, aóv. regulat, de regula, j
normal; de obiceiif de comun. 1
. Szabályszerű, ₐ. Szabályszerűen, Sza- ■
bályszerüleg, abv. regulat, normal;
conform legüor; formal, exact, co-
rect.'
Szabálytalan, a. neregular, neregulat,
iregular, anomal; — hâd, 9. oaste
neregulată; —ság, 9. neregulariiate,
anomalie.
Szabályzat, 9. regulament, instrucțiune,
normativ; —i jog, drept statutar, «
regulamentar.                           í
Szabályzó, a. Szabályzólag, óta. re- i
gulativ, normativ.                      3
Szabás, ». 1. croitură, croiala, talie; *
2. model, norma, regulament, dogmă;
. precept, ordin.
Szabász, 9. croitor, talier.
Szabatos, «. precis, corect, acurat,
exaci; —ság, 9. precisiune, exacti-
tate, acurateța, regularitate, córecti-
tate.
Szabdal, v. a tăia in bucăți, a de-
spica; a sdrumica, a ciopăți.
Szablya, 9. spadă, sabie, spată; — j
bód'a, mănunchiul săbiei, mânerul
săbiei.                                 \
Szabó, 9. croitor, talier; —asztal, -
masă de croit(or).
Szabódik, v. a se acomoda, a se con-
forma, a se sbate ; v. Szabadkozik.
Szabógallér, 9. tocmaci împl , tăie-
ței, ol.
Szabolegény, 9. sodal de calfă de i
croitor.                                \
Szabómester, 9. croitor, măiestru de
croitorie, ~ ség, croitorie.
Szabott, a. prescris; precisat, fixat, ;•
croit; exact; — ár. preț fix(at), «
statorit,                               ,
Szabvány, 9. statut, regulament; nor-
mativ; —mérték, aiar, țanc, mustră
de mesură.
Szabványos, a. normal, regulamentar,
statutar.
Szád, Szâda, 9. gaură (la buți),
vrana; îmbucătură; gură,- Intrarea
(unei văi'.
Szádló, 9. dop (de vrană), gstupuș.
Szádok, a v. Szódok.

Szádol, v. a astupa vrana, a bate dop ,
(la bute).
Szádor, 9. (fcl.) verițel.
Szag, 9. miros, minős, odor.
Szagatlan, a. fără miros, inodor.
Szagérzék, 9. mirosul (simț).
Szaggat, o. a> sfâșia, a sfirtica, a
sparcui, a rupe, a smulge, a smuci,
a tăia (reumatismul); -ás, 9. tăie-
turi, reumatism, —ott, a. rupt spâr-
cuit; sfâșiat; hărtănit; întrerupt.
Szagideg, s. nerv olfactiv.
Szaglál, Szaglálódik, o. a mirosi, a
adulmeca.
Szaglás, 9. miros (simț); mir ősire,
mirosit.
Szaglik, v. a mirosi, a răspândi mi-
ros.
Szr gló, 9. mirositor ; nas.
Szagol, «. miroase, aminoasă, 'miro-
sesce; adurmecă; —gat, miroase
des.
Szagos, a. 1. mirositor, bine mirosi-
tor; cu mireasmă; 2. puturos, stri-
cat; — szőlő, strugure muscat;
muscatelă.
Szagosodik, v. a capota miros, a se
impuți.
Szagtalan, a. fără mir as, inodor ; ne-
mirositor.
Szagtalanít, v. a lua mirosul, a face
fără miros.
Szagú, a. (in compuse) mirositor, cu
miros; jó—, binemirositor, cu miros
bun; rossz —, cu miros rău.
Száguld, v. a alerga, a galopa ; a nă-
văli, a merge în ruptul capului.
Száguldó, a. năvălitor; în galop.
Száguldoz, ü. a bate lela, a umbla
haimana; a alerga, a face escursiune
(műit.); a spiona, a recunoasce; —
ás, 9. escursiune, incursiune; spio-
nare, recunoascere.
Szaha, 9. arsură în stomah, fig,
figurate.
Száj. 9. 1. gură; fieoancă, flecară;
& bot; rit (la animale); 3. imbuca-
turăₜ gură, gaură, intrare (a unei
vtifl); vrană ț ba butoiu) ; — âba
rágni, a-i pune pe limbă, a-i da în
gură; —a ize szerint beszélni, a
vorbi după gustul cuiva; csak a -a
jár, vorbesce numai din gură, îi
wnlilătiuntaigura ; község—a, gura
satului; meg sem áll a —a, nu-i
tace gura de loc;szemé —a eláll,

se miră cu gura căscată; tulajdon
—ából hallottam, am auflit din gura
lui; befogni a —át, ași țină gura,
a tacé; —át felnyitni, a-și căsca,
gura, a-și deschide —át megcsó-
kolni, a-l săruta in gură; —ától
elvonni a falatot, á-i lua bucătura
din (de la) gură; tátott —jal, cu^
gura căscată; neve köz—on forog,
numele lui e cunoscut tuturor ; —
ról —ra szállani, trece din gură in
gura; ne szólj szám, nem fáj fe-
jem, cine tace bine face.
Szájádzó, 9. dop, (a)stupuș.
Szájai, v. a flecari, a fleoncăni, a
hondróni, a torosi ; a face gură, á
lărmui.
Szájas, a. guraliv, limbut, gură-mare,
lărinuitor, certăreț; —, 9. gura-sâtu-
lui, palavragiu, fanfaron.
Szájaskodik, v. a cleveti, a face gură
mare, a defăima.
Szájfene, 9. abubă in gură, acrum,
studeniță; zimbre (la cai).
Szajha, 9. coită, curvă, târfă, fieoarță,
panțură.
Szájhagyomány, 9. tradițiune verbală.
Szajhálkodás, 9. curvărie, curvasărie.
Szajhálkodik, v. a precurvi, a trăi in
desfrenări.
Szajház, V. a curvări, a numi curvă..
Szájhős, 9. fanfaron, lăudăros, pala-
vragiu.
Szájhősködik, v. a face gură, a se
lauda, a spune la palavre, a face
fanfaronade.
Szájíz, 9. gust, plac ; apetit; a szájam
íze szerint beszélt, a vorbit după
placul meu.
Szajkó, 9. gaiță, găioară, zaica, ghin-
dar, matieș (Garrulus glavdarius).
Szájkosár, 9. botniță.
Szájkóskodik, 0. a vorbi fără înțeles,
d învăța ca papagalul. %
Szájlyuk, 9. gură.
Szájong, v. a căsca gura, a răsufla
cu gura căscată, a sta cu gura că-
scată ; —o, 9. gură-cască, soarbe-
zeamă ; meteleu.
Szájpadlás, 9. ceriul gurei, palat (Pa-
latum oris).
Szájpecek, 9. căluș, scăiuș.
Szájtátó, 9^ casca-gură, lălăit, meteleú.
Szájtátva, abv. cu gura căscată.
Szájüreg, cavitatea gurei, cavitate
bucală.

I

Szak

Szak; 9. 1. specialitate, ramură, branșă,
report; —ómba vág, taie în resortul
ateu; 2. parte, cap(itlu), secțiune
(în carte); paragraf; 3. (évnek)
anutimp.
Szák. 9. mreje (de pescuit); sac.
Szaka, 9. (fad,) oloi să (Sedam acre).
Szakács, ». bucătar, fierbe tor.
Szakácskodik, ᵥ a fierbe, a se ocupa
cu bucătăria.
Szakácskönyv, 9. carte de bucătărie,
= de bucate.
Szakácsnő, bucătăreasă, fierbătoare.
Szakácsság, 9. bucătării, arta culi-
nară.
Szakad, v. 1. a se rupe, a se strica,
a se destrăma, o, se tsfirtica; 2. a se
despica ; a căde în ruină, a se surpa
(o clădire); a se sfăsia (inima), a
se vărsa (un rîu); — az eső, plouă
de cură, = de varsă, plouă cu găle-
țile ; pártokra —, se desbina în par-
tide; honnan — t ez az ₍ ember, de
unde a răsărit, - se fiage (vine)
omul acesta ? vége —, se finesce;
, köröm' —táig, pe vieața pe moarte.
Szakadár, 9. șismatic, neunit, disunit.
Szakadás, 9. 1. ruptură, frîntură,

desbinare, împărechere, schismă,
vrajbă; 2. spărtura, surpătura, cră-
pătură ;■ 3. 'surpătura, vătămatură.


                                       tura din urmă, până la firul din
w. om,,ᵣ। urmă; —ruha, cârpă de asogat
Szakadatlan, o. Szakadatlanúl, abv. • (pfine).
‘    ! Szakasztott, «. 1. rupt, frânt; cules
                                    (despre fructe); 2. leit, asemenea,
                                    rupt de pe, aidoma ; — mása, e leit,
                                    . ca, e în tocmai ca; — olyan, mint

neîntrerupt, neîncetat, '

necurmat.



Szakadék, 9. 1. spărtură, crăpătură;
ruptura, ruină; 'i. dârîmătură, mo-1 ca, e m tocmai ca; — op
/oj ; 3. braț (al unui rîu); 4. (tojás), | az apja, e leit tatăl seu.
ou părăsit.                        I Szákasztűz, 9. foc de plutoane.
Szak^dhatlan, a. solid, tare, ce nu se ■ Szakaszvezető, t>. conductor {la tren);
poaté rupe.                            călăuză; firer.
Szakadó eső, 9. ploae cu beșici, po- j Szakavatott,
                                       priceput.
Szakbeli, ₐ. de resort, de speciali-

voiu, ploae torențială.

Szakadoz, 9. a se destrăma, a se rupe,
a se spârcui, a se hartăni, a se sfir-
tiea; a se surpa, a se prăbuși.
Szakadozik, v. a se desbina, a se rupe,
a se lepăda (d< o partidă), ~ de rel'-:
giune.
Szakadozott, ». 1. rupt, întrerupt ;\
2. si rențeros, flendârit, sfirticat, spâr- j
cuit, hărtănit.                     i

Szakadt, a. rupt, că$uț; ugxbl —
flenduros, sfirticat; serac, strein, __________________
tőről —, de baștină; éj — ában, pe Szakértő, a. și 9. specialist, expert,
înnoptate; vége      «’a sfirșit, s’a ter- cunoscetor de lucru, priceput; —i
minat.                                      vélemény, părere (de specialist) ;

646

Szakértő

Szakérfcőleg 647 Szálfa

Szakajt, ᵥ. ᵥ. Szakaszt, dc/.
Szakái, Szakáll, 9. barbă; a maga
—ára, pe răspunderea lui, pe barba
Im, după capiii său ; —amra veszem,
iau asupra mea; —t ereszteni, lasă
să-i crească barba; más —ára iszik,
bea pe contul altuia.
Szakállas, a. bărbos, cu barbă; —
keselyű, sgripțor, pajură; vultur
bărbos
Szakállasodig ». a-’t cresce barba, a
se inflocoșa.
Szakâîlatlan, a. spân ; fără barbă.
Szakasz, 9. I. secțiune, cap; comparti-
ment ; 2. paragraf; alineat; 3. plu-
ton (de ostași).
Szakaszonként, abv. 1. în plutoane
(milit.), cete cete; 2. secțiune de
secțiune, cu paragraful; în capitole.
Szakaszos, a. periodic, în periode;
— tizedestörtek, frângeri tfecimale
periodice.
Szakaszt, v. 1. a rupe, a culege (flori,
fructe); a frânge; a sfârtica, a
spărcui, a sfâșia; 2. a despărți, a
desimi, a desbina, a separa; 3. a
asuga (pane); ». Szakit și Tép.
Szakasztó, 9. paner, corfă de asogat
(pane); — szálig, până la strămă-

necontenit,!

expert, cunoscetor,

țațe.
Szakbizottság, a. anchetă.
Szakcsont, ». mărul lui Adam, nodul
gâtlegiulm.
Szakcső, 9. țeve. de prelungire.
Szakember, 5. specialist, expert, om
de specialitate.
Szakertekezlet, a. anchetă. .
Szakértelem, 9. pricepere, cunoscință
de lucru.

   i vizsgálat, colaudare; cercetare
specială.
SzakértŐleg, abv. expert, cu pricepere
de. lucru.
Szakgat v. v. Szaggat, șd.
Szakismeret, 9. cunoscință specială.
Szakismerő,>. specialist, expert, cuno-
scător.
Szakit, v. a rupe, a culege (flori,
poame); a sfirtica, a sfâșia; (vala-
kivel), a se desface de, a șe certa
(cu cineva); ha ennyi időt —hatok,
dacă ’m va rămâne atâta timp.
Szakjel, 9. paragraf.
Szakjelentés, 9. raport de speciali-
tate.
Szakképzettség, 9. cunocință specială.
Szakkör, 9. jfera de specialitate, re-
sort, branșă.
Szakközlöny, Szaklap, 9. foaie de
specialitate.
Szakma, 9. resort, specialitate, branșă,
meserie,
Szakmâny, 0. robotă, clacă, boieresc,
angarea; lucru luat cu ruptul, =
acordat; —munkás, lucrător cu rap-
tul, giler.
Szakmester, 9. conducător în afaceri
băfeșesci.
Szakminiszter, 9. ministru de resort.
Szakonként, abv. după specialitate,
specialitate de specialitate.
Szakosláz, 9. friguri schimbătoare.
Szakosztály, 9. secțiune, despărțemînl.
Szakosztályom, v. a împărți după
specialitate, « în secțiuni.
Szakoz, v. a împărți în secțiuni^ a
aranja după specialitate.
Szakrendszer, sistem de.; speciali-
tate.
Szakszerű, a. special, de specialitate;
— képzettség, cunoscință speciala.
Szaktanár, a. profesor de specialitate.
Szaktanulmány, d. studiu de. ^profe-
siune, = de specialitate.
Szaktárs, 9. coleg(ă) de specialitate.
Szaktudomány, 9. specialitate.
Szaktudós, 9. specialist.
Szakvány, Vₜ Szakmâny; —mun-
kás, lucrător cu ruptul.
Szál, 9, 1. fir; ațișoară, ață; 2k fibră,
filamerd; 3. paiu, stil ( la plante);
cotor, iulean, cocean, strujan, stulele,
vrej; 4. pluta; egy — haj, un (fir
de) pti ; egy fu, un fir de earba;
^y — gyertya, o lumină f egy —-

kardra menni vkivel, 4- duela cu
sabia; mind egy —ig, până Iá cel
din urmă.
Szála, 9. s/atâ, salon; v. Terem,
Szalad, v. a, fugi, a alerga; a o tuli,
a o șterge; v. î’ut; -^, 9. mifiț, ma-
tat.
Szaladgál, V. a alerga încoace și în-
colg, a fugi în dreapta și în stânga;
a bate lela, a hoinări.
Szaladócij 9, ștrengar, hoinar.
Szalados, 9. turtă de malț.
Szaladoz, v. a alerga îndată, a fugi;
a ștrengări, a bate lela.
Szaladser, 9. bere simplă.
Szalag. 9. cordea, cordeluță, petea,
panglică, șiret, găitan; dungă, fâșie,
baier; —árú, panglicărie,. corde-
lărie; —csokor, agrafă, fiong: de
panglică;—féreg, panglică, limbric,
cordelat (Taenia solium).
Szalag, 9, fibră, filament, fir.
Szalagos, «. Szalagosán, abv. corde-
lat, cu panglică, cu petea.
Szalagos, a.- fibros, ațos.
Szalagoz, v. a înstruța cu panglici,
® cu petele, a cordela.
Szalagszövő, 9. cordelar, panglicar.
Szalaj, Szalajka, 9. sare alcalină, po-
tașă. '
Szalakótya, 9. c&rdbațică, durnbra-
vancă (Corrțicias garrțda).
Szálai, v. a plânta (arbori); a rări
(pădurea).
Szalamandra, 9. sălamăzdră, sate*
.-mandră (Lacerta salamahder).
Szalámi^ 9. șaAamă, salam.
Szalamia, amoniac, țiperio; —só,
sare .de amoniac,..
Szálas, a. ațos, fibros, firos; trunchios,
tare, viguros^nalt, deliu,; — ember,
om înalt, = viguros; — esdeț,> pă-
dure cu copaci mgtâ; rr-..takarmány,
nutreț păios (fm, paie).
Szalaszt, t*; u trimite în fugă; a fu-
gări. a- alunga, a pune, pe fugă ;
(alkalmat), a scăpa, a pierde oca-
siuneâ-
Szálcsa. 9, ațișoasă, fibrișoara, firu-
leț;-^țamgn'(la flori).
Szâlember, 9. om înalt.
'Szálerdőt 9. pădure cu copaci mafi.
codru.                         ,
Száldok, 9. teiü; v. Szódok.
Szálfa, 9. copac, arbore; drug, rudă,
prăjina; tranch'in, lemn iU- plută:

Szál             648             Szalma

Szalmás

649

Szamárcsődör

Szállásbér, chirie de cortel; despă-
gubire pentru locuință.
Szállásmester, a. sergent furier, in-
spector de certele.
Szállásol, 0. a încortela, d pune in
cortel; a cantona, a încătuna,
Szállásoló, 9. sergent furier, cantona-
tor, incortilător.
Szálldogál, 0. a sbura de ici colea, a
flutura, a fâlfăi; afiustura, a se cobori
itâ colea, a bonăd, a face popas.
Szállékony, a. trecător, ușurel; sbu-
rător, ăbofitor, volatil (chimie); fu-
gar, fugitiv.
Szállingózik, Szállinkózik, 0. a flu-
tura, a fâlfăi; a se ațeza pe încet;
egyénkint —, sosesce unul câte unul,
vin pe rind.
Szállít, 0. a furnisi, a transporta, a
duce, aspeda, aexpedar: a încărca;
a trimite; a preda; lejebb —, a
scări, a modera (prețul}, a ieftini.*
Szállítás, î. furnitură, liferare, expe-
dare, transportare, predare; trans-
port, spedițiume; házhoz —, expe-
dare acasă.
Szállítási, ₒ. de transport; — díj,
tară de transport; idő, termin de
predare, «= de expedare;—költség,
spese de transport.
Szállítható, 0. ce se poate transporta,
transportabil.
Szállítmány, 9. transport, furnitură,
marfă (transportată).
Szállító, 9. furnizor, liferant, expedi-
tor (de mărfuri); —eszköz, mijloc
de transport(at); —hajó, naie de
transport, «= de mărfuri; —kocsi,
caroSăe de transport, chervan; furgon ;
—•levél, bűét de transport, cărțulie
de «=». buletin «. •
Szálló, 9. sburator, dboritor, volatil
(fiúidé) ; ușurel, trecător, superficial;
călător ;    , 9. oaspe, mosafir; ospă-
tărie, otel.
Szálloda, 4. otel, ospătârie, locandă;
—tulajdonos, atelier, birtaș.
SzáUomány, caducitate, trecerea
averii prin cas de moarte.
Szállong, 0. a fâlfăi, a flutura, a
fiustura; a sui și a cobori, a sări
de ici colea; a se răspândi, a se
lăți (vestea).
Szállóvendég,*. oaspe de mas.
Szalma, 9. paiu, pl. paie; Csáky
szalmája, tot felul de lucruri; gzal-

— nem erdő, o rândunică nu face
primăvara; — úsztató», plutărit.
Szál finom, a. subtil.
Szálhajó, ». plută.
Szálhid, 9. pod umblător.
Szálíngóz, 0. v. Szállong.
Szálirányos. ₐ. Szálirányosan, a6v.
drept; pe sfoară, pe ață.
Szállá, ». țandurăᵣ țandăra, așchie;
oțăpoc, șterc, festucă; os de pesce;
(vki szemében), a fi spin în ochii
cuiva.              ■   '
Szálkacsék, 9. (fát.) silur, buruniță.
Szálkalevelű, 0. cu fin ghimpoase.
Szálkás, a. ațos, fibroș; țănduros,
țăndăros, țepușos; cu oase (pescete);
spinos, cu spini.
Szálkáéit, 0. a face țăndăros, a-țan-
duri.
Szálkásodik, v. a se țăndări.
Szálkások, 9. pl. pesci cu oase.
Szálkátlan, a. fără țandără; fără
ață ; fără oase.
Száll, v. a sbura, a se avînta, a se
înălța, a-și lua sbor; a sări; a se
a urca, a se sui (pe cal); d se ridica
(prafui) ; a se așeza, a se scobotâ,
a se da jos (de pe cal); (partra, szi-
getre), a desbarca, a trage la țărm,
-» la uscat; a búza ára feljebb vagy
alább prețul grâului se urca,
scade; magába —, se intoare, se în-
dreaptă ; a bor fejébe — t, i-a suit-
vinul in cap; a nap mind maga-
sabbra —, soarele se înălță fot mar
tare pe cer ; hajóra —, îmbarcă (ve
tusié); kocsira —, se suie pe căruța;
tóborba —, se așează in castru;.
vendéglőbe —, se coboară, trage in
gazdă, face popas la otel; valakivel
szembe —, dă piept, se împotrivesce
cu; vagyona rokonaira —, averea
lui trece la rudele sale.
Szálladék, v. sediment, precipitat;
drojdii, pl.
Szállandó, 0. călător, ce are să treacă
asupra cuiva;
Száliandóság, 9. succesiune,*“ moște-
nire, clironomie.
Szállás, 5. corlei, cartier, locuința ; gaz-
dă. conac, popas ; adăpost; cătun ; —i
adni, a găzdui, a da cortel, a primi
de mas; —ra fogadni, a primi în
gazdă, « în cortel; —t találni, a
găsi adăpost.
Szállásadó, 9. găzduit or.

mát csépelni, a îmblatipaie goale;
széna-e vagy — ? fân on paie, bine
ai isprăvit ori reu ? —árú, marfă de
paie; —csóva, ctuhă, momâie; —
csutak, sueitură de paie, gebfea,
spălătoare; —gyékény, rogojină de
paie; —kalap, pălărie de jșgăe; —
kunyhó, colibă acoperită >ₜcu paie;
— mű, lucru de paăe; —Özvegy, vă-
duv de paie, bărbat (ori fernee) ră-
mas câtva timp fără soție.
Szalmán, d. cu paie, acoperit cu paie,
mestecat cu
Szalmasárga, a. gaîbin ca paiul, de
culoare paiului, galbin deschis.
Szalmaszál, Szalmaszár, 9. paiu, stü,
stulete.
Szalmaszék, 9. scaun de paie.
Szalmaszín, Szalmaszínű. ₒ. de co-
loarea paiului, galbin deschis.
Szalmatuz, 9. foc de paie;
Szalmavár, 9. fantasmă; ©. Légvár.
Szalmaváz, 9. vtătăhală, nălucă.
Szalmavirág, ». (dot.) plevaiță, simi-
noc (Gnaphalium).
Szalmáz, 0. 1. a presăta paie, a
așternfi paie; 2. a imblăti paie
goalej a vorbi în vînt.
Szalmazsák, 9. sac de paie, mindir de
paie, saltea
Szalmazsup, 9. jup de paie, snop.
Szálnyi, o. cât e un fir de per, cât e
negru sub unghie.
Szalonka, 9, (zool.) sitar, becață, cio-
cănea (Scolopax).
Szalonkáz, 0, a véna sitari, ieși , la
sitari.

Szólónként, afá. fir dé fir, câte un
fir; câte unul.
Szalonna, 5. slănină, clisă, lard, gră-
sime, osânză; —bőr, șoric; —porc,
jfimară dé slănină.
Szalonnás, a. 1. cu slănină, prea gras ;
2. clicos; — kenyér, pâne clicoasă.
Szalonnatű, 9. crăcană (de împănat
cu slănină).
Szalonnâz, 0. a unge cu a împăna
cu slănină; a mânca slănină.
Szálselyem, 9. fir de mătasă.
Szálszalma, ». fir de paiu, paiu.
Szalvéta, 9. serviet, șervet.
Szám, 9. număr; cifră; calcul, soco-
teală ; folyó —, numer curent; ke-

rek—, calcul rotund; kisorsolt —,
număr sorțit (la loterie); páros —,
număr cu soție, « cu păreche ; római

—, număr Roman; kincseinek nincs
—a, comorile lui nfau număr, « sunt
foarte număroase; ember—ba menni,
a fi socotit de om, a trece de om;
—ba jönni, se socotesce, vipe a fi
considerat ; —ba venni, a lua în
seamă; a considera, a socoti, a țină
de; ezt naivöág —ba vehetnék, asta
ar pută fi socotită de naivitate ; nâgy
—mal, număros, in număr mare; —
ómra v. magam —ára, — odra, v.
magad —ára, etc. pentru mine,'pentru
tine; —on kérni vmit, a cére soco-
teală, a cere dare de seamă; a
scantra; — on tartani, a țină în evi-
dență; —otadni vmiröl, a da seama
despre, a da socoteală despre; —ot
tart vmire, pretinde, reclamă
ceva; contează ta, ține cont de ; ~—
ot tevő, număros, însemnat; nem
tesz — ot, nu numără; —ot vețiii a
körülményekkel, a ^nă cont de îm-
prejurări; halom — ra, cu toptanul,
cu grămada ; —ra și — szerint,
după număr ; na^y —Ú, număros.
Számadás, 9. socoteală, calcul, corn-
put, rațiodniu; félévi —, socoteală
semestrală; vég—, socoteală finala;
—ba tenni, a induce în socoteală;
—ra kötelezett, obligat la depunere
de socoteală; —ra vonni, a trage
la dare de seamă; a cere socoteală;
—t tenni, a depune socoteală.
Számadó, a. raționinte, care depune
socoteală; dactor de seamă; — ju*
hász, bacău, păcurarii(obligata da
seamă despre dl).
Számadói, 0. a depune socoteală, a da
rațiodniu; —tat, 0. a cere socoteală,
a lua la socoteală.
Szamár, asin, măgar ; vad—, co-
lun, onagru.
Számára, 9. pentru el(ea); v. Szám.
Szamaragol, 0. a călări pe măgar.
Számarány, 9. proporțiune numerică.
Szamaras, 0. măgăresc, (tras) de mă-
gari; —, 9. mănător de măgari.
Szamaraz, v. a numi măgar, â face
măgar, a jice măgar (cuiva).
Szamárbőgés, ». sbierăt de măgar, «
de asin; —, ebugatás nem haÚik
mennyországba, lătratul cânilor nu
se aude în ceriu.

Szamáresikó, 9. măgăraș, puiu de
măgar.
Szamárcsődör, 9. armăsar de măgar.

Szamárfül

650

Számol

Számolás

651

Szán

  Szamárfül, ». 1. ureche de măgar;
   2. îndoitura colțului (la o carte) ;
   —ekét csinálni, ă face urechi de
   jnăgar.
Szamárhurut, 9. tuse măgărească.
Szamárkanca, 9. asină, măgăriță.
  Szamárkodik, v. a face măgării, a se
   prosti, a face gogomănii.
  Szamárköröm, Szamárlapú, 9. (fot.)
   podbeal, rădăcina ciumei, cenușoasă
   (Tussilago).
Szamárnóta, 9. sbierătură de măgar.
Szamárpata, 9. copita de măgar.
Szamárordítás, Szamárrívás, 9. sbie-

í

   rătură de măgar.
  Szamárság, ». măgăne, prostie, gogo-
   mănie, stupiditate, riăucie.
  Szamárszeg, 9. cuiul de la cucură
   (la plug).
  Szamártövis, o. (dót.) asudu-calului,
   sudoarea-calului, osul iepurelui, sa-
   lășitoare, dirmotin (Ononis).
  Szamáról, abv» măgaresce, prostesce.
Számatlan, «. nenumerizat, fără nu-
mer.
  Számba hem vehető, Számbavehe-
tetlén, a. de nebăgat în seamă; ce
nu se poate lua in seama; irelecant;
ce nu se poate socoti, nesocotit, neim-
putabil.
  Számbávehető, a. considerabil, im-
portant, de socotit, de băgat in
seamă.
Számba vesz, v. a lua in seamă; a *
considera, a socoti (împrejurările).
Számbavétel, 9. luare in seamă, bă-
gare dé seamă; considerare, apre-
țiare (a împrejurărilor).
Számérték, 9. valoare niimerică.
Számfejtés, 9. socoteală, calcul; li-
quidare, limpezire.
Számfejtő, o. calculator, raționent;
liquidator; —hivatal, oficiu de liqui-
dare, liquidatură.                    :
Számfeletti, a. supranume rar.
Számhúzás, 9. tragere de numeri, !

sorțire.
Számilag, abv. numerice.
Számít, v. a socoti, a numera, a cal-
cula, a computa; a conta la, a ține
seama de; rosszúl —, a socoti gre-

șit; ez nem —, aceasta nu numeră, .
riare de a face nimic; — vmire, ■ waamui, <* numera; a catcma, a
calculează la, se bizue la, contează] socoti, a computa; a da seamă, a
la, se lasă pe.                        j așterne socoteală, a du rațiociniu;
Számítás, 9. calcul, socoteală, corn- (hibásan v, rosszúl) face socoteală

put(are); —ba jönni, a intra în
socoteală; —ba venni, a pune in
socoteală; a ținea seamă de.
Számítási hiba, 9. eroare de calcul,
greșeai# de comput.
Számító, 9. calculator, contabil; îi-
quidator ; speculant.
Számítva, abv. socotind, computând;
nem —, nesocotind, necomputând
(d. e. spesele)#
Számjegy, Számjel, 9. cifră; —es, «.
cifratfă), cu cifre; —ez, v. cifrează,
numerisează.
Számkivet, v. a exila, a isgoni, a
proscrie, a deporta, a trimite în
exiliu, a Jace pribeag.
Számkivetés, 9. exil, pribegie, pro-
scriere, desțărare.
Számkivetett, 9- exilat, isgonit, pro-
scrio, pribeag.
Számla, 9. socoteală, comput, calcul;
notă, cont, factură; folyó —, cont-
curent ; számlát nyitni, a deschide
cont, = credit; —könyv, carte de
conturi, de socotele.
Számlál, v. a numera; a computa, a
socoti, a calcula; —ás, 9. numerare;

calculare.
Számlálatlan, a. nenumerat;
tit, necalculat.
Számlálhat, v. a numera des;

nesoco-

a so-

coti des.
Számlálhatatlan, a. nenumerat, ne-
numerabil, enorm, sumedenie.
Számláló, 9. numerator (aiitto.).
Számlanyitás, d. deschidere de cont,
~ de credit.
Számlap, o. cadran (la ceasornic).
Számlára, abv. pe cont, pe credit; pe
socoteală.
Számlázás, o. contare.
Számlik, v. a se ara (ușor), a fi
arabil.,
Számmennyiség, cantitate nume-
rică, mărime.
Számművelet, operațiune cu nu-
meri, « matematică..
Számnélküli, ₐ. fără numer, nenu-
mărat'.

Számnév, numeral.
Szamóca, 9. fraga, pomnița (de câmp);
căpșun(ă).
Számol, v. a număra; a calcula, a

greșită ; (vkivel) trage socbteală
cu; fine cont de (împrejurări);
(vmiről)dá socotealădespre; (vmire)
se încrede, se lasă pe, contează la.
Számolás, 9. socoteală, Calcul; — i
bârca, socotea, fisă.
Számoló, 9. raționent; - gép, mașină
de comput(at). î
Számoltat, v. a trage la dare de
seamă, a lua la socoteală, a cere
socoteală; a lăsa să compute.
Számonkér, v. a scontra, a trage la
dare de seama, a cere socoteală;
—ő szék, scontru.
Számontart, v. a finé în evidență;
—ás, 9. ținere în evidență.
Számonvétel, 9. luare la dare de
seamă, scontrare.
Számos, v., Számosán, abv. număr os,
mult; cu numer, numerizat; ez
nem számos, aceasta nu numeră.
Szamosit, v. a înmulți, a spori, a
adaoge. '
Számosodik, v. a se înmulți, a se
spori, a cresce numeral, a se gră-
mădi.

Számotadó, 9. raționent, dătător de
seamă; — jelentés, raport, dare de i
seamă.                           |
Számottart (vmire). v. a conta la, a!
finé cont de, a ține în seamă; a •
considera.                       j
Számoz, v. a numerisa, a numerota, ;
a cifra; a pagina (o carte).
Számozat, 9. numerisare, paginatură.!
Számozatlan, a. nenumerisat, ne-:
cifrat; nepaginat.               j
Számozatos, a. cu cifre, cifrat, nu- j
merizat, numerotat.              '
Számra, abv. după numer; după, cu,
per; röf— árulni, a tinde cu cotul.
Számsor, Számsorozat, a. serie de
numeri, ^•numerică.
Szâmszerint, abv. după numer, la i

numer.
Számtalan, a. fără numer, nenwne-
rat, sumedenie; —szór, abv. de ne- Í
numerate ori.
Számtan, 9. aritmetică; matematică; •
betű -, algebră.                     i
Számtanácsos, consilier de finanțe. I
Számtani', a. aritmetic, matematic ; I
—lag, abv. după aritmetică, mate-1
maticesce.                          1
Számtártás, contabilitate; ținere |
în evidență.

Számtartó,contabil; iconom, birău
de curte.
Számtartóság, ». oficiu de contabi-
litate.
Számtétel, 9. dare de seamă, darea
cgcotelelor.
Szamtiszt, 9. oficial de finanțe; cen-
tabil.
Számtudós, 9 matematic.
Száműz, v. a exila, a proscrie, a is-
goni; v. Számkivet 9cl.
Száműzés. 9. exilare, proscriere; exil,
pribegie (loc).
Száműzet, v. exila; v- Száműz; —és,
9. exil.
Száműzött, 9. exilat, expatriat, is-
   gonit; pribeag.
Számvetés, 0. 1. aritmetică, matema-
   tică ; 2. calculare, comput, socoteală;
i — t tesz, prețUesce.
! Számvető, 9. aritmetic, matematic;
; contabil; logofet, raționent; calcu-
i lator; —könyv, carte de rațiuni,
i de socotele; manual de aritmetică.
Számvevő, v. revisor de socotele,
   exactor; contabil; —hivatal, exac-

torát; —kamara, cameră financiala,
oficiu de computuri, = de contabili-
tate, curtea de conturi.
Számvevőség. 9. exactorat, oficiu de
revisiune; contabilitate, liquidatură.
Számvevőszék, 9. curte de revisiune;
exactorat, departamentul finanțelor.
Számvitel, 9. contabilitate, purtare
de socotele; kettős —, contabilitate
duplă (în duplă partidă).
Számvivő, 9. contabil, logofet, gră-
mătic; factor.
Számvevőség. 0. contabilitate, oficiu
de
Szám vizsgálat,, 9. revțsiunea socotele-
lor; censurare ■=, scontru.
Számvizsgáló, 9. reyisor de socotele;
—bizottság, comisiune- censurătoare,

= de revizuire a socoțelclor.
Szán, 0. sanie; —, v. a compătimi,
a se îndura ; a-i fi milă de, a-i páré
reu; a regreta; —om bánom, mé
căesc, regret, fmi pare reu din inima;
(vkinek, vminek), menesce, desti-
nează; ezt neki — tain, această ,am
destinat-o pentru ci; (vmire) hotă-
resce, orînduesce, pune la cale, me-
hesce, destinează pentru; mire szán-
tad magad ? la ce te-ai hotărît ?
(vkitől) pizmuesce, îi pare reii de ;

Szánakodik 652 Szaporít

Szaporodás           653  Szárít

tențiune ; neprecugetat, neintenționat,
fără scop. -       . '
Szándék, o. 0. Szándék oc/.
Szaniszló, 9. Stanislau.
Szánka, 9. sanie, săniuță; gyalog—,
săniuță de mână.
Szánkózás, ». săniat, saniare.
Szánkázik, v- a se sanié; a se da cu
săniuță.
Szánkó, 9. v. Szánka.
Szánoz, v. a merge cu sania, a se
sanié.
Szánt, v. a ara,, a lucra pămîniul;
a brăzda; a plugări; ugart —, a
tálé ogor, a ogorî; vetőt —, a ara
sub sămânță.
Szántalp, 9. talpă de sanie.
Szántás, 9. arat, arătură, plugărit;
—kor, pe la arat, pe timpul aratu-
lui; —.vetés, agricultură economie
rurală, = de câmp.
Szántatlan, nearat, nelucrat, în-
țelenit.                   [lucrat.
Szántható, 0. arăbU; de arat, de
Szántó, 9. arator; pămînt de arat,
țarină, holdă, arătură; —eszköz,
unelte de arat, plug, scule de plu-
gărit; —föld, arator, pămînt de
arat, țarină, lan, agru; — vas, fer
de plug; —vető, plugar, agricultor,
țăran. -
Szántszándék, 9. propus, plan, proiect,
hotărîre (premeditată); —kal, cu
din adins, precugetat, cu propus, cu
intențiune.
Szántszándékos, a. intenționat pre-
cugetat, cu propus, din adins. în-
tr’adins.
Szánút, 9. cale de sanie, drum =.
Szép, 9. crap (pesce).
Szapora, a. i. cu spor, roditor, fe-
cund, fertil, fructifer, spornic;
2. ager, Iute, sprinten, 'dibadu, în-
demânatic; —beszéd, vorbă iute;
—fű, earba jcarelor.
Szaporán, abv. iute, grabnic, repede,
cu spor, sprinten.
Szaporátlan, ₒ. fără spor, neroditor;
încet (lucru).
Szaporâz, v. a face cu spor, - iute,
= sprinten, «= după olaltă.
Szaporít, 9. a spori, a înmulți, a
cresce; a propaga; lépteit —ja,
a-și grăbi pășit, a merge repede, a
păși sprinten; szót —, a face vorba
multă.

a kenyeret is szánja tőle, îl pare
reü și de pânea, ce i-o dă; v. și
Sajnál.
Szánakodik, Szánakozik, e. (vkin) a
compătimi, a se îndura, a-i fi milă;
a regreta, a-l páré reu.
Szánakozás, 9. compătimire, mila., in-
durare; regret, părere de reu.
Szánakozó, a. compătimitor, indura-
tor, milos.
Szánalmas; a. de compătimit, de plâns,
trist, jalnic; regretabil.
Szánalom, 9. milă, compătimire; re-
gret ; —ra méltó, a. de compătimit,
. regretabil.
Szánandó, a. jalnic, de plâns, mise-
7abil, de compătimit; ca val de el
(de ea).
Szanaszét, abv. reschirat, împrăștiat,
care încotro, ici și colea.
Szénát, 9. regret, compătimire, milă.
Szán-bán. 0. a regreta, a-l páré reü;
a se plânge, a se văieta, a se jelui.
Szahdalfa, sandal (lemn).
Szándék, 9. propus, intențiune, scop,
cuget, hotărîre ; plan, proiect; el-
tökélt v. feltett, propus firm; szánt
'—kai, din adins, <cu scop; első —
a. mellett maradni, a remané pre
lângă prima intențiune, • primul
propus; —ához híven, conform pla-
nului seu; —áról lemondani, —ától
elállani, a ăbsta dela propusul seu,
a abdice de planul seu; —ától el-
téríteni, a'l aliate de la propusul
seÜ;- azon —kai, hogy..., cu gân-
dul, ca ...cu intențiunea, ca ...;
nem —om, n'am de gând ; n*am in-
tențiunea, ca ...; szegény. ember
—Mₛboldog Isten birja, omul pro-
pune, D$eu dispune.
Szándéklás, Szandéklat, gând, in-
tențiune, propus,-scop.
Szándékol, a avé de gând, a in-
tenționa, a proiecta, a-șl propune.
Szándékos, -a.i. Szándékosan, ata.
anumâ, înadins; precugetal, inten-
ționat, premeditat.
Szándékozik, v. a avé de gând, a in-
tenționa, a-șl propune, a-și precu-
geta, a proiecta; hova szándékozol ?
unde aî de gănd să mergi, unde te
gațlî mit szándékozol tenni, ce so-
cotesci să fad? ce al de gând să
fad?
Szándéktalan, a. fără voie, fără in-

Szárasodik, v. a da in palu, a face
cotor; a face cocean, a se îngroșa.
Szárászt, 0. a usca, a svínta, a sbiői;
a întinde rufe.
Szárasztó, 9. uscător, uscătone, loc
de uscat; 0. Szárító.
Száratlan, a. fără țeava, fără coadă,
fără stil; fără tureac (eisma), fără
cotor.
Száraz, a. uscat, săc; slab, uscățiv,
macru; sbicit, svintat; ». conti-
nent, uscat, pămînt; nem megy in-
nen —on, nu va merge de aci ne-
ispăsit; —on és vizen, pe uscat fi
pe apă (pe mare); —ra vettetni, a
fl arunca^ (cu naia) pe uscat, a se
sfărâma vrabia; —betegség, 9; of-
tică, boală seacă, ftisie, găinare;
—dajka, 9. bonă, pestră; —h>; 9.
lemn uscat; —festék, 9. pastel; —föld,
9. uscat, continent; —földi, conti-
nental, de pe uscat; —földi háború,
9. resbel pe uscat; —malom, 9.
moară seacă;.—mentség, 9. scusă de-
șeartă» >
Szárazon, 060. uscat; sec; svîniat,
sbicit; pe uscat; — való szállítás,
transportare pe uscat; mind a vízig
—, (iron.) drum bun l cale bună!
Szárazság, 9. secetă, uscăciune, aridi-.
  tate.
Szárazvám, 9. vamă pe uscat.
Szarbabukᵣ Szarbabuta, 9. pupăza
  (Upupa epops).
Szárcsa, 9. (zool.) leșiță, găinușă de
  apa, sarcé (Fulica atra); —fű,
  —gyökér, (âbl.) saparină, sarsapa-
  rilă, sarcé (Smilax sarșaparilla).
Szárcsont, 9. fluerul piciorului, țur-
  Unu, tibia.
Szârd, a. 1. chel, pleș(uv); 2. Sar-
  dinian.
Szárdella, 9. sardea.
Szárdinia, 9.1. licurin (Clupanodon);
  2. Sardinia (insulă).
Szárfa, 9. căprior, corn (de casă);
  0. Szarufa.
Szárfű. 9. cind-fd, cind-degete (Po-
  tentilla).
Szárhegy, 9. deal pleș(uv), = stérp,
     gól.
Szárhús, 9. pulpă.
Szarik, 0. a se căca.
Szánka, 9. guba cu după, sarică.
Szárít, 0. a usca, a usuca, a svínta,
   a sbici; v. Szárászt.

Szaporodás, 9. sporire, crescere, înmul-
țire, crescemînt, incremenț, spor..
Szaporodik, Szaporái, 0. a se spori,
a se înmulți, a cresce, d se adaoge;
a se propaga.
Szaporulat, 9. crescemînt, spor, cre-
scere.
Szappan, 9. săpun, sápon; —buborék,
beșica de sopon; —főzés, fierbere de
săpun; —twfo, săpunar, soponar;
săpunerie; —fű, (Soi.) săpunărică,
săpunel, floarea călugărului, odo-
gaclu, văcărica (Saponaria).
Szappanos, 9. săpunar, soponar; —,
a. săpunos, cu săpun; —lúg, leșie
de săpun; —műhely, săpunărie.
Szappanoz, 0. a săpuni, a soponi, a
spăla cu săpun.
Szappanszesz, 9. spirt de săpun.
Szapu, 9. 1. toc (de haine), duber
de leșie; 2. mierță (de grâu).
Szapul, 0. a spăla cu leșie, â pune
  în leșie, a spăla rufe (haine); (vkit)
  a defaima, a spăla fără săpun;
  (szót) a trăncăni, a flecari, a fleon-
  căni, a torosi.
Szapuló, Szapulókád, 9. toc de muiat
  rufe, = haine; cadă de rufe.
Szar, 9. căcat; gundu, baligă; scâr-
^năvie; minden —ban kotorászni,
a-și băga nasul în toată nimica, a
sgândărî tot gunoiul.
Szár, 9. țeava, tub (tot ce are formă
  de tub); palu, lujer, cocean, cotor,
  stulete, strujan, tulelu; (csizma)
  tureac, cărimbul cismel; láb--, fluie-
  rul piciorului; pipa-, țeava de
  pipă, = de lulea; coadă (la bidu),
  codoriște; toii—, stil, conddu (de
  pene) ; gatya—, tureac de ismană;
  kantár-, frîu, dirlog, hățuri, pi.;
  szárába szállott az esze, fi-a păer-
  dul mințile; —ba indul a gabona,
  face spic, aruncă spic.
Szarabahka, 9. pupăză (Upupa epops).
Szárad, 0. â se us(u)ca, a se sventa,
a se sbici; a seca (o fântână), a
séddé; rajta - » a se usca pe el, a
rámámé asupra lui, a se lipi de el.
  Száradt, a. uscat, sec, arid; svintat,
   sbicit.
  Szarakodik, 0. a se căcăstori, a um-
   bla a nimic; a tachina, a remei
   (pe cineva).
  Száras, a. pálos, cu paiu; eu stulete,
   cu cocean; cu stil.

Szárítgat

654

Szarvazat

Szarvazott

655

Szebbit

Szárítgat, v. a usca, a svînta pe în- j Szárnyaszegett, a. olog de aripi, cu
aripe tăiate. ,
I SzárnyatTan, «. fără aripi, nearipat.
। Szárnyaz, y. a aripa, a provedé cu

cetül.

Szárítkozik, ᵥ. a se usca, a se
sbici.
Szárítófa, furci, pl., spânzurătoare;
v. Akasztófa.

Szárítószér, 9. mijloc de uscat, sicativ.
Szárított, a. uscat*; svintat, sbicit. VJf^.
Szarka, 9. țarcă, coțofană, gaiță (Pi- Szárnysegéd,
cus); csörög a—, vendég , jő, cârăie i de flanc, = de principe,
țarca, vor sosi oaspeți.               Szárnyvonal, 9. linie secundară, - în
Szarkaláb, 9. (fot.) pinten(aș), topo- । aripă.
rași, tatniș, floare domnească, măr a- Szárogat, o. a usca, a svînta ne
rul lupului, nemțișor (Delphinium). încet.
Szárma, 9. sarmale," pf,; varză im- ! Szaros, a. câcăcios, muce, cacâce;

plută, gălușcă.
Származás, origine, descendență,
coborire; obîrșie, izvor, viță, na-
scere, proveniență ; (g^am.) derivare;
—hely, locul nascerii, proveniență.
Származék, 9. coboritor, urmaș, de-
scendent, clironom; derivarea (unei
vorbe) ; —szó, cwvînt derivat.

Származik, v. 1. a se coborî, a se Í

trage (dintr’o viță), a-și trage ori- i
ginea ; 2. a izvorî, a se nasce, a se ; .....
produce, a începe, a resulta; 3. a se | Szaruzat, 9, căprior (la casă),
deriva, a se deduce, a șe forma. ' Szarv, 9. corn; — ak, pl. coame;
Származott, a. 1.- născut, produs; i —at adni vkinek, îmbărbătează, îi
originar; 2. derivat, format. .. dă coarne; —át letörni, leütni vki-
Származtat, ». a deriva, a deduce, a | nek, a-i rupe coarnele,
forma. .                            j Szarvas, 9. 1. cerb; (bak; bika, him)
Származtatás, 9. derivare, deriva- i țap de cerb ; (nőstény, tehén) cer-
1 boaică; 2. chiflă, comuț ; —, a. cu
coame, cornurat; —bogár, 9. ru-
da șcă (Lucanus) ; —bőr, 9. piele de
cerb (lucrată); —bőrkeztyű, ». mâ-
nuși de piele de cerb; —comb, 5.
picior de «, ciov&rtă de cerb ; —fartő,

țiune; etimologie.
Szárny, $. aripă; canat (de ușă);
flanca (ta armată); —át kiterjesz-
teni, a-și întinde aripele; —át

szegni, a-i tăia aripele; —on járni,
a sbura; —ra kelni, a se avînta !

pe aripi, a începe a sbura.
Szárnyal, v. a sbura, a se aivînta, a ;
se îMța (pe aripi); a flutura; az i
a hír —, circuleaza veșteq.            I
Szárnyalás, 9. sbor, avînt; vervă. ‘

Szárnyas, a. zburător, cu aripi, ari-)
pat, împănat, cu pene; —, 9. galiță, |
oară, cobâe; —ajtó, 9. ușă cu doue |
canaturi, = cu doue aripi; —állat, !
9. oară, galiță, cobâe; —asztal, ». ‘

measă de tras ; —benge, 9. (Șot.) Szarvasodik, v. a căpăta coame, a-i.
spiiul cerbului; —egér. 9. liliac; - cresce coarnele.
—jelző, semafor. ,                 Szarvatlah, a. fără coarne, necornut,
Szárnyasodig v. a-i cresce aripile, a
face aripi (paserea).
Szárnyasvad, 9. pasere sălbatică, sel-
bătăcie cu pene.

aripi, a da aripi.
Szárnyék, 9. aripa (armatei), flanc.
Szárnyonálló. >. soldat din fruntea

aripei.

ajutant de câmp,

—, 9. cacă-frică.
Szaru, 9. corn; —árú, 9. articlu de
corn; —fa, 9. căprior, corn (la co-
periș;; —facsúcs, 9. comaua casez ;
—fény, (mimi.) augit; —forgács,
9. pilituri de corn; —hártya, 9. car-
nea (la ochi); bătătură (învîrtoșarea
pielii); —mű, comărie, lucru de
corn; —műves, 9. cornăr, lucrător
în corn; —nemű, a. comos, ca cor-
nul.

9. partea din deret de la spinarea
cerbului; șold de cerb; —gomba, 9.
(Soț.) buretele cerbilor, trufu (Tuber
cibarium) ; —hiba, 9. greșeală cu
coarne, eroare cornurața; —madár,
9. pasere cornuta; —•marha., 9, vită
cu coarne, == comută ; — szarv, corn
de cerb; —tinorú, 9. barba caprei;
—ünő, —üsző, 3. puiu de cerb ;
— vadászat, 9. vînat de cerbă.

  șut,
Szarvaz, v. a pune coame, a încor-
  nura.
' Szarvazat, comărie, coarne, pk

*



Szarvazott, a. cornut, cu coarne.
Szarvorrú, 9. (xool.) rinocer (Rino-
ceros).
Szász, 9. saxon, sas; —, ₐ. săsesc, de
sas; —föld, 9. pămîntul Graiului£
ținutul locuit de sași (in Ungaria);
— nő, 9. sască, săsoaica; saxona;
—ország, 9. Saxoniaf —város, 9.
Orăștie.
Szászpa, 9. v. Zászpa.
Szatin, 9. satin, atlas mestecat cu
bumbac.
Szatíra, 9. satiră; —író, 9. satirist,
scriitor satiric.
Szatirikus, satiric.
Szatócs, a. mămular, sfârnar, marchi-
tan, prăvăliaș, precupeț, zaraf.
Szatócskodik, y. a sfârnări, a ^e ne-
gustori (cu mărunțișuri).
Szatócsüzlet, 9i mămulărie, sfârnărie,
precupeție; prăvălie de mărunțișuri,
Szattyán, &. săftian, marochin (péle).
Szattyú, 9. (^ot.) podbeal, rădăcina
ciumei, c'enușoasă (Tussilago).
Szátyár, 9. lubric, desfrînat; szó—,
guraliv, hodoroagă.
Szatying, 9. fâșie, frtmbie; laț, ață
de legat.                 <
Szátyók, 9. lălău, meteleu, găgănț.
Szatyor, coșarcă, corfă, corflța;
vén —, babăhârcă, hârcă, băbcmiță,
cotoroanță, băbăchie, hârcă betrână.
Száva, 9. Sava (nu).
Szavahihető, a. demn de crezut, fide
demn, autentic.
Szaval, v. a declama, a perora.
Szavalás, Szavalat, 0, declamare, de-
clamațiurie, perorațiune.
Szavalmâny, 9. piesă de declamat. ---
  de perorat.
Szavaló, 9. declamator, perorator.
Szaván fogni, v. a-'l prinde de cu-
  vînt. .
Szavát adni, v. a-șl da cuvîniul, a
  promite.
Szavatartó (ember),-a. om de parolă,
  om de cuvînt.
Szavatol, v. a garanta, a sta bun, a
  asecura, a da chezășie.
Szavatös, 9. garant, chezaș, evictor;
  —, «. respunțletor.
Szavatosság, garantă, cauțiune,
  asecurare; responsabilitate; (jur.)
  evicțiune.
Szavaz, ᵥ. a vota, a votisa, a da
  votul.

j Szavazás, 9. votare, votizare; név-
j szerinti, votare nominală; titkos
—, votare secreta; — alá bocsátani,
a pune la vot.
Szavazat, », vot, sufragiu; egyenlő
—, paritate de voturi; —i jegyzék,
lista votanților, lista alegătorilor;
—jog, drept de vot, = de alegere ;
—ra jogosított, capabil de a vota,
cu drept de vot; —szedő, scrutină-
tor, culegător de voturi; —többség,
majoritate de voturi.
Szavazó, 9. votant; alegător; —jegy,
—lap, bilet de votare, buletin (de
votat).
Száz, num. sută, o sută.
Század, ». al sutălea, a suta (parte);
—, 9. secol, secul, seclu, veac, sută
(de ani); . gyalog—, companie;
lovas—, éscadron (dé călăreți).
Századik, n. ab sutălea, a suta.
Századonként, abv. după veacuri,
  după secoli; după companie.
Százados, q. secular, de un veac, de
  o sută de ani; —,9. capitan, süt aș,
  centurion.
Százalék, 9. procent, percent, la sută;
  ötös—, cinci la suta; = procente.
Százalékos, ₐ. procentual, cu procent.
Százalékszámítás, 9. calcularea pro-
centului.
Százan, n. o sută inși; —ként, abv.
  cu suta, câte o sută ; —annyi, n
  centuplu, de o sută de ori atât.
' Százas, ». 1. sutime;' 2. fhârtie de) o
' sută.
i Százával, abv. cu suta, câte a sută. ,
I Százfelé, abv. într'o sută de laturi, =
de părți.
Százféle, n. o sută de feliuri : —kép,
  —képen. în o sută de chipuri, = de
  forme.
; Százlábú, 9. (zool.) cârcăiac, cânele
  babei, mâța popii (Oniscus asellus).
1 Százszor, n. de o sută de ori, cen-
! tuplu; — os, însutit, centuplu ; —0%,
‘ v. a însuti, a înmulți cu o sută;
: —szép, 9. (fot.) bănuței, frușiță, măr-
  gărită (Bellis perennis); —ta, n.
* însutit.
: Száztól!, 9. procent, percent, la sută;
  az üzlet nyolc — t hâjt, întreprin-
  derea aduce opt la sută, ~ percente.
| Szebb, a., Szebben, abv. mái frumos.
i Szebbít, v. a înfrumseța; a face m ii
! frumos.

Szebbül

656

Szegényes

Szebbül, 0. a se face mai frumos;
dse înfrumseța.
Szócska, 9. șișcă, paie tocate.
Szed, v. !• a culege, a aduna, a
stringe; a alege; 2. a culege, a re-
colta (flori) ; a așeza; 3. a culege,
a jețui (litere); '4. a aduna, a în
casa, a percepe (bani); (bort a pa-
lackokba) umple . butelii cu Pin ;
(hajat fürtökbe) buclează părul, fri-
zează părul; (katonákat) înrolează,
recrutează; (ráncba) încrețezce, în-
cruntă (zprîncenele); astringe, ține
zcurt; (rendbe) aduce în ordine,
rindúesce, regulează.
Szeddegél, Szedeget, 0. a culege, a
alege (cu de a măruntul).
Szédeleg, 0. a ameți; a ze îmbăta de
cap ; a aiura. ■
Szedelék, 9. colectă, adunare.
Szódéig, 0. v. Szédeleg.
Szédelgés, 9. coțcărie, inșălătorie, șar-
latanie, ezcrocărie.'
Szédelget, 0. a îmbăta de cap, a în-
șela.
Szédelgő, a. amețitor, cu amețeală;
—, 9. șarlatan, coțcar, ezcroc.
Szédelgősᵣa. cu amețeală, cu îrnbă-
tăciune; capiu (despre oă).
Szeder, Szederj, 9. mură, agudă,
dudă.
Szederjes, a. ca mura, morico, mieriu.
Szedés, 9. cules (devie); zaț, cule-
gere (la tipografie) ; öntött —, ste-
reotipie.
Szedetlen, a. neculesf nestrîns: ne-
adunat.
Szedett, a. cules, adunat, strîns;
szemen—, ales pe sprânceană; —vé-
dett, adunat din toate părțile.
Szédít, v. a îmbăta de cap, a amăgi,
a seduce, a înșela.
Szédítő, a. amețitor, îmbătător; coț-
car, înșălător; —magasság, înălțime
amețitoare; —vadóc, (fot.) neghină,
zizanie.
Szedő, 9. culegător, zețar (tipogr.);
colector (de dare); recipient; -fiók,
(tipogr.).
Szedte vette! la naiba! camaxi! han
tătarul Í
Szedtevettéz, 0. a înjura, a huidui.
Szédül,. 0. a ameți, a se îmbăta de
cap, a căpăta imbătaciune; — a
fejem, amețesc, mă apucă ameții,
măimbăt de cap.

Szédülés, a. amețire, amețeală, îmba-
taciune.                   [amăgitor.
Szédületes, a. amețitor, îmbătător;
Szédülős, a. amețit, cu amețeală, cu
îmbataciune, capiu.
Szeg, v 1. tăia fpâne) ; 2. a tivi, a
galona; 3. (hitét) a călca jurămîn-
tul; (nyakat) a rupe, a frânge (gru-
mazii) ; kedvét —ni vkinek" Vi
strica voia.
Szeg, 9. i. cutii, piron, ținta; —et
—gel, cuiu cu cuîu (se scoate afară);
—et ütött a fejembe, m*a pus pe
cugete; fején * találni a —et, a ni-
meri cuiul in cap; kitűnik a — a
. zsákból, se trădează pe sine, i se
văd ghiarele; 2. colț, unghiu; ᵥ.
Szög.
Szegbarna, a. negricios, brun(et).
Szegcsináló, 9. potcovar, faur.
Szegdel, v. a tăia bucăți, a dopați,
a sdrumica.
Szegecs, 9. 1. piron, țintă; 2. (fot.)
bărbușoară, cruzățea, ridichioară
(Erysimum).
Szegecsel, Szegei, v. a țintui, a pi-
roni, a bate cu cuie.
Szegély, 9. margine, bată; tivitură,
refec. garnitură, chen(ar); cadru,
pervaz, cercevea.
Szegélyes, a. cu bată, cu chenar, ti-
vit; încadrat.
Szegélyez, v. a tivi, a galona, a gar-
nisi; a încadra (o icoană).
Szegélyszalag, 9. panglică =, petea
de tivit.
Szegélytelen, netivit, . fără bată,
negarnisit; neîncadrat; fără tivi-
tură, fără chenar.
Szegélyzet, 9. 1. garnitură, tivitură,
refec, chenar; 2. cadru, cercevea;
bordură.
Szegélyzett, a. tivit, galonat ; în-
cadrat.
Szegény; a. sărac, sărman, bf,et, calic,
nevoiaș, lipsit, miser, Cerșitor, ama-
rít; földhöz tapadt —, lipit pamîn-
tulul, cerșitor, calic.
Szegényadó, 9. dare pentru săraci.
Szegényápolás, 9. îngrijirea săracilor. .
Szegényedik, 0. a sărăci, a se scă-
pata (din avere).
Szegények háza, 9. ca*a săracilor,
institut pentru săraci.
Szegényes, a. sărăcăcios, sărăntoc,
nevoiaș, biet, lipsit.





Szegényit

657

Szégyenletes

Szegényit, o. a sărăci, a face sărac.
Szegényke 1 săracul l bietul ! nevoiașul !
vai de el!
Szegónykédik, v. a petrece în sărăcie,
a duce lipsă!
Szegénylegény, 9, 1. copil sărac;
2. pierde vară, vagabond, cioflingar,
zevzec.
Szegénylegénykedik, v. a vagabonda :
a tăia fruifză la câni.
Szegénység, 9. sărăcie, misémé, pau-
pertate, neajuns ; — i bizonyítvápy,
testimoniu «, atestat -, certificat* de
legényül, v. a sărăci, a cade la
sgrqcie; aóv* lipsit, ca sărac.
Szeges, a. cu cuiu, țintuit, pironit;
colțurat.
Szeg^ș, 9. 1. tivire, galonare, garpi-
sire; tivitură ; 2. încadrare ; 3. țăie-
turg; calcare, vătămare., violare'.
Szegetlen, a. 1. nețăiat, întreg; 2. ne-
tivit, negalonat, negarnisit; 3. ne-
pironit, nețintuit; 4. necălcaț, ne-
vătămat.                        ’
Szegez, v. 1. a pironi, a țintui, a
  bate Cu cuie, a înțepeni ; 2. a aținti,
  a pironi, a îndrepta (privirea);
  szuronyt —z! baioneta la mână!
  intjnde baioneta! 3.a împunge, a
  străpunge; a înțepa, a pișcă, a
  aținti; a junghia.
Szegezés, 9. 1. pironire, țintuire;
  2. îndreptare ; 3. junghiă
Szegfű, 9- (fot.) garoafa, vîzdoaga,
  heghinea, floare domnească, sacfiu
  (D'ianțhus); —azeg, cuișoare; —tő,
  9. tufă de garoafă.
Szeghetetlep, a. neviolabil, inviolabil, i
Szeghúzó, a. clește (de scos cuie),
harampău.
Szegkovács, 9. potcovar, meșter de
  cuie.
Szeglet, 9. 1. colț, unghia, ungher,
  itnghieț; 2. muche, dungă, margine;
  & colțișotâ, dantele.
Szegletes, ₒ. colțurat, dungat, cu mu-
   che, cornurat; necioplit, prost(atee) ,
   nepoleit.
   Szegletesség, 9. dungașie, corn >ie;
   grosolănie, mojicie, stângăcie.
   Szegletez, ». a tăia in muchi, = m
   dungi.
   Szegletkő, 9. peatră unghiulară, -
   (s)colțurată; bolovan.
  Szeglettámogató, 9. comisionar.

Szegmény, 9. segment, (gcem,).
Sze|ő, 9. 1. fzecdntă        v. Met-
sző ; 2. violator, călcător, vătămă-
tor; 3. tiiițor, galonator.
Szegődés, 9. tocmeală, învoială, con-
vențiune.
Szegődik, v. 1. a se tocnii, a face toc-
meala, = invoialq (pentru intra
în serșiț), â se băga servitor; 2. (párt-
hoz) a se uni cu, a trece in partida
cuiva, se atașa la.
Szegőd# (kațoha), 9. capitulant.
Szegődött bér, 9. simbrie convențio-
nală, după tocmeală.
Șzegodtet, v. a tocmi; a băga de ser-
‘ vițdr. ₖ                        '
Szegődvényes, 9. cgpitîilanț; — mun-
kás, jfller. tocmit.
Szegrol-Végtől, abv. cam, întreacet, în
parenteșă; Superficial, pe de-asupra;
— atyafi, ruda de depcărte.
Szegül, v. v. Szegődik; și Ellen-
  szegül.
Szegvények, 9. coordinate.
Szegy, 9. piept (de vită).
Szégyell, v. a se rușina; Szégye-
  néi 9C/.
Szegyen, 9. 1. ojeară, infamie,
  ntfinste, scandal, oprobriu; 2. pu-
  dogre, sfiala, genere; —ben ma-
  radni, a remane de^ rușine; — t val-
  lani, a fi de rușine,, g păți
Szégyenei, v. a sé rușina; ase sfii, a
  se gena.
Szégyenérzet, 9. pudoare, sfială, simț
  de rușine.
Szégyenfa, 9. stilp de rușine; v.
  Bitófa.
Szégyen-gyalázat! 9. rușine și batjo-
  cură, rușine și oprobriu.
Szégyehit, v. a rușina, a face de ru-
  șine, a face de ocara.
SiégyenftŐ, a râșingtor, de rușine.
Szégyenkedik, 0. a se rușina, a roși,
a se sfii, g se gena.
  Szégyénkedő, a. rușinos, cu sfială, cu
   rușine.
  Szégyénkő, 9. stilp de rușine.
  Szégyen!, v, a se rușina, a se sfii, a
   se gena; em a munkát, (ru-
   șinez de lucru.
  Szégyen lei, 9. rușine, rușinare, sfială,
   genare; meghalni —ében, a muri
   de rușint.
  Szégyenletes a. rușinos; infam, scan-
   dalos.

                                                                                 Magyar-román szótár.

42

Szégyenlős

658

Szél

Szélcsapás

659

Szelídség

Szégyenlős, a. rușinos, sfiicws; fri-
cos, timid.
Szégyenpad, 3. bancă de rușine.
Szégyenpír, 3. roșeață, rușine, pu-
doare.
Szégyenszemre, abv. de rușine, de
ocara, de batjocură.             ¹
Szégyentelep, abv. fără rușine, neru-
șinat, obraznic.
Szégyenül, y. a se rușina.
Szégyent vall, v. a da de rușine, a
păți rușine.
Szégyenvallás. rușinare. batjocură,
ocară.
Szegyfej, 3. capul peptului.
Szegz^y. a despicai a împlânta; a
pătrunde; v. Szegez.
Szegző, a. pătrunZetor, străbătător.
Szegződík, v. a se îndrepta ;
împotrivi,~a revista;, a ~sé opune; a
se fixa, a se pironi.
Szegzőgyalú, 3. jildu.
Szegzővésö, 3. daltă, răzuș(ă).
Szék, 3. 1. scaun; bancă; 2. reșe-
dința, sediu, loc; 3. ieșire afară,
•scaun; 4. medxwă, sîmbure; bírói
—, scaun (judecătoresc)., tribunal;
királyi —, tron regal; kormány—,
guvern, regim; két napja nem volt
—e, n'are scaun de doue Z^’are
constipațiune de doue Z^.-
Székács, 3. gugușciucă, porumb gu-
lerat, ~ de pădure (Columbă pahim*-
bus).
Székbehuzat, 3. față (de scaun), aco-
peremint.
Székdugulás, 3. constipațiune, incuiere
(la pântece).
Székel, v. a sédé, a lecui, a sta; a
resida.
Székelés, 3. eșire afară.
Székely. 3. secutu; —föld, 3. Secuime
fin Trans.).
Székelység, 3. secuime (locuitori și
ținut).
Szekér, 3. car, căruță, trăsură; în-
cărcătură, cărătură; (oldalas),car cu
lőttre, trăsura cu lőttre; egy —
széna, un car de fen, o adusătură
de
Szekéralj, 3. dricul carului.

Szekeres, 3. cărăuș, căruțaș, chirigiu,
har abagiu.
Szekereskedik, y, a cărăuși. a .merge i
în cărăușie.
Szekeresló, 3. cal de ham.
Szekeresség, 3. cărăușit; cărăușie.
Szekerész,*. cărăuș, căruțaș.
Szekerészét, 3. cărat; tren (militar).
Szekerez, v. a se căruța, a merge cu
trăsură.
Szekérkas, 3. coș de căruță, = de tră-
sură, leasa carului.
Szekérkenő, Szekérkenőcs, 3. untură
de car, păcură.
Szekernye, 0. stiblă, coturn, ciobotă.
Szekérnyom, 3. ogaș, urma de car.
Szekérnyújtó, 3. inima carului.
Szekéroldal, 3. loltră, scăriga,
Székeröltetés,<*.tenesm.
Szekérposta, *. postă cu cat.
Szekérrúd, 3. oiște, proțap, rudă de
car.
Szekérszin, 3. șopru, șopron (pentru
cară).
Szekérút, 3. drum de car, cale de
căruțe.
Szekérvonat, *. tren.
Székes, a. de reședință, rezidențial; ||
—egyház, 3. catedrală (biserică); ||
—Fehérvár, Alba regală; —főváros, g
capitală și reședință.               2
Székfolt, ■-*• bănuț (în ou).        S
Székfű, 3„ (âct.) mușețel, romoniță,
mamoriță (Matricaria chamomilla).
Székhát, spate (de scaun).
Székhely, 3. scaun, reședință, resi- 4
dență.

Székkar, 3. brațe (de scaun), brățare.
Székrekedés, 3. constipațiune, încuiere
(la pântece).
Szekrény, 3. dulap, armanu, sicriu
ladă, sipet; lăcriță; sertar.
Széksó, o. v. Sziksó x/.



Szekerce, ». secure lata,
bardă.
Szekér emelő, 3. seripete,

securice,

vértej.
Szekérernyő

posteucă,
[car).

3, coviltir, coperiș țpe

Szekszena, 9. samar.                 íj||
Székújitás, 3. restaurațiune.        SOI
Székváros, o. reședință, urbe residen-
țială, capitală.                     ;
Szel, v. a despica, a ciopli, a cisela, -
a scobi (figuri); a tăia.            ]
Szél,.*. 1. vént; ^g. apoplexie, vént,, '
damla, gută; 2. (széle vminek) mar-
giné; bată, poala (la haină), lat. (de
pânză); 3. granița (țerel), frun- .
tărie; & sír szélén van, e la mar-
ginea mormintulm, e cu un picior
în mór mint; a romlás —éré jut- , f|

tatni, a-l aduce la marginea pră-
pástiéi, la ruina; szelet csapni
viliivel, a, face sfara in lume;
—nek bocsátani v. ereszteni, a vtn-
tura prin țeară, ă da la lume; a pă-
răsi; a lăsa in voe; ki szelét^ vet,
vihart arat, cel ce seamenă vînt, va
secera furtună; nem lehet — ellen
hugyozni, nu poți face nemic contra
curentului, nu te poți pișa contră
vîntulul; megütötte a —, Va lovit
guta; hány —ben van ez a ruha ?

din câți lațl e halna aceasta ? szelét
              ., ai luat vesic, că . .

Szélesedik, y. y. Szélesbedik.
Szélesít; y. ᵥ. Szélesbít. .
Széleskarimájú, cu pana
— kalap, pălărie lată.
Szeléskedik, y. 1. a se sburda,
spulbera; 2. a se pripi, a se
foarte.

lata ;

a se
grăbi

Szeleskédő, «. struluibat. fanfaron,
sburdalnic.           ' [scință).
Széleskörű, a. întins, larg (cuno-
Szelesség, fanfaronadă, strului*
bătiira, sburdălnicie.

    . ,    ,                          Szélesség, 3. lățime, lărgime; intin-
vette, hogy . . ., ai luatvesie, că . . \ dere; extensiune; -r-i fok, 3. grad de
szelek bántják, sufere de colică. • lățime.
Szélcsapás, 3. fanfaronadă, șarlatănie. ’ Szeleszt, y. a împrăștia, a răspândi,
Szélcsapó, 3. fanfaron, șarlatan, i a risipi, a răschira, a sparge (o

escroc.                              ¹ adunare).
Szélcsend, liniște; —es, a. liniștit' Szelet, 3. felie; scrijea; despicătura
(ăeitpre mare).                       ! (tip.) coloană, șpalt.
Szeldel, ^. a aesptca, a tăia in bv-; Szeletéi, y. a despica, a tăia felii o
câți, a sdrumica.                            ⁰ " '

Széldeszka, o. lătunoaie, margine de
scândură.
Szeleburdi, a. sbulberatic, ușoratec,
nesocotit, hal-hui, fiuera-vínt, fan-
fáron. -
Széled, v. a se împrăștia, a se risipi,
a sé resfira, a se despărți, á se res-
lăți, a se sparge 'o adunare).
Szelei, y.a se resufia; a áeri., a-vin-
tura, a svintura; a face vînt.
Szélelő; 3. resuflătoare, ventil (ator);
vinturatoare.
Széleit, a, tivit, galonat, garnisit.
Szelemen, », scaunul căpriorilor,
scaun de coperiș; - gerenda, meșter-
grindă.
Szelence, 3. tabachieră, dosă, lacra,
cutie, piesa, teacă, toc.
Szelénetek, 0. o. Szelindek.
Szélenszáradt, «. sinntat, uscat la
vînt, sbicit.
Szelep, d. ventil.

împărți in coloane.
Szolétke,. 3. felicică, feliuță.
Szélez, y. a face margine; a garăini;
ă tivi, a galona; a pune bată,. și-
toâfe (Iá pălărie etc.).
Szélfodor, 3. pumnășel, manget, col-
țun.
Szélforgatag, 3. vyntoase, volbu. ă.
SzélgyalŰ, g. gilău de gardine.
Szélhajtó, *. toacă-gura, fanfaron,

Szeles, a. vîntos; fig. spulberațic, fan-
faron, haî-huî, ștmiltlibât.
Szelés, 3. despicare ; tătare.
Széles, a. lat, larg,. întins; prolix,
difus; — ismeretek, cunoscințe în*
tinse; —' jó kedvében váh, áré
voie bună, e la bună ăisposițîe.
Szélesbedik, y, a se lăți, a se lărgi,
a se întinde.

difus

tinse

Szélésblt, v. a lăți, a întinde, a lărgi.
Szélesedik, y. a íoee zburdălnicii, a,
se întrece.                              ‘ blajinătate

fulău.
Sztóáfcíioá, 0. șarlatan, coțcar escroc,
cavaler de industrie, vnșelator.
Szélházi, d. fanfaron, fulău, far fală,
sfătos.
Szélhüdés, 3. paralizie, apoplexie,
pcp. vînt, gută, damlu.
Szélhűdik, ». a-7 lovi guta, a pa
ralisa.
Szélhüdött, ₐ. paralisat, paralitic,
apoplectic.
Szelíd, a. blând, blajin; îmblânzit,
domesticit; dulce, suav, mângătos,
frăged; temperai, dulce (clima).
Szelídít, ü. a îmblânzi, a domestici,
a domoli; a înfrina; a slempera.
Szelidítés, 3. îmblânzire, domesticire;
stâmperare, moderare.
BzeÎidițhetetlen, «. neîmblânzit, ne- ’
înffinat.
Széliditő, a. ușurățor, atenuant; —
kőrüliniények, împrejurări atenuante;
—, înfrângetor, îmblânzitor.
Szelídség, $. blândețe'; îndulcire,

42*

7>t\

. Szelídül

660

Szem

Szembaj

661

Személyi

Szelídül,'v. 1. a se alina, a se do-
moli, a se potoli, a se dumeri; 2. a
se îmblănii, a se domestici.
Szelindek, dulău, zăvod.
Szélirány, $. direcțiunea vîntulul, cur-
sul
Szélírás, Szélirat, legenda (unei
monede) ; glosă, scrisoare marginală.
Széljegyzet, a. glosă, notă marginală.
Szélkakas, sfirlează, giruleț, cocoș.
Szélkelep, o. 1. morișcă de vînt,
moară dârdăitoare, durmitoare; 2.
moară sparta, gură-toacă.
Szélkiáltó, o. petrei (pasere, care pre-
vestesce furtune).
Szélkór, o. timpafiită, tempeniță; co-
lică.
Széllel-bélelt, a. fanfaron, spulbera-
tic, hai-hm.
Szellem, o. 1. spirit, duh; geniu, su-
flet; 2. nălucă, stafle, spiriduȘ;
kor—, spiritul timpului; testületi
—, espri de corp; vállalkozó —,
spirit de întreprindere; — et idézni,
a chema pe cei morți.
Szellemdús, Szellemes, a. genial, in-
genios, spiritual, ager de minte,
sfătos, mintos, plin de spirit.
Szellemi, ». intelectual, nematerial,
spiritual, moral; —ség, ». spiritua-
litate.
Szellemidézés, o. necromanție.
Szellemit, v. a spirituálisa; a in-
spira, a insufla.
Szellemüzés, f. exorcism.
Szellemrokon, ₃. simpatic, înrudit
spiritualminte.
Szellemvilág, lume spirituală, lu- Í
mea spiritelor.
Szellentyű, ventil, supapă, capac,
clapă.
Szellet, Szellő, ». boare, zefir, aură,
vînt ușor.                             !
Szellős, a. vîntos ; aerit, svîntat.
Szellőz, v. ᵥ. Szellőztet.             ;
Szellőzik, Szellcződik, v. a se aerisa, >
a se'aeri, a se sbici, a se svínta. '
Szellőzőkészülék, t>. ventilator. '
Szellőztet, v. a aeri, a aerisa; a ven-
tila, (o chestie) ; a vîntura, a svínta.
Széllyel, v. Szét ac/.
Széllyeszt,' v. v. Széleszt.
Szelmény, o. draniță.
Szélmérő, o. anemometru.
Szélmutató, a. arătător de vînt; sfir-
lează.

Széloldal. í. laturea vintului, - de
cătră vînt; —t, aóv. ín aretul vín-
tuțul.
Szelő, secantă (gtom.).
Szélpuska, &. pușcă de vînt.
Szélroham, volbură, vínioasa, vér-
tecuș, turbină.
Szélről, c»cu la margine; la dungă.
Szélrózsa, ». roșa vinturilor, girueta.
Szélső, a. din afară, extrem, de. la
margine; de pe urmă, ultim.
Szélsőség, o. extremitate, extrem.
Szélszorulás, a. colică; timpanită,
tempeniță.
Széliében, aóv. în lung și în lat, de-
alungul; preste tót, pretutindenea,
tfavalma, de obște; de-a rindul, in
continuu.
Széltiben, Széltire, abv. de-arindul,
d'avalma, de obște, în general, preste
tót, pretutindenea.
Széltoló, d. fanfaron, hai-hui.
Szélütés, ». apoplexie, damla, gută,
vînt, paralisie.
Szélütött, a. paralizat, apoplectic,
lovit de gută.
Szelvény, a. 1. cupon; 2. secțiune,
profil; —utalvány, talon de cupon.
Szélvész, í. furtună, vifor, vijelie,
tempestate, uragan; vlntoase, vol-
bură.
Szélvitorla, sfirlează, girueta, gi-
ruleț, cocoș.
Szélvizkór, idropie cu colică.
Szélvonal, direcțiunea vînturilor.
Szélvonat, t>. curent de aer.
Szem, d. 1. ochiu; 2. bpboc, germine,
mugur; semînță, sîmbure; boană,
boabă; grăunte; 3. ochiu (pl. —n),
zală; — elől téveszteni, a pierde
din’aintea ochilor, a pierde din ve-
dere; — előtt tartani, a avé în ve-
dere, a nu pierde din ochi; négy
— közt, între patru ochi; —be állí-
tani, d confronta, a înfățișa; —be
jött velem, a venit în față cu mine;
—be ötleni, — tűnni, a bate la
ochi; —be szál a veszélylyel, în-
fruntă primejdia; ezzel —ben, față
de aceasta, contra aceștela; —e elé
kerülni, a da față cu cineva; —e
csügg, — függ vkin, iși pironesce
ochii asupra; —e elől eltakarodni,
a se șterge dinaintea ochilor; —e
előtt lebeg, îl sță înaintea ochilor,
vede cu ochit; —é könnybe lábbad,

îl podidesc lacrimile, i se împlu
ochii de lacrimi;* —^e közé nézni,
a privi în ochi, a se uita în față;
a încerca (o greutate) ;. —e láttára,
fățiș, în față, vefând, cu ochii; —e
megakad vmin, îi bate cevaf la ochi,
i se așează privirea asupra ; — e
szája elállóit, a stat înmărmurit, a
stat, cu gura căscată; —ébe mon
dani, a-ă'spune în față, = in ochi;
port '/hinteni vki —ébe₅ⱼ a unge
ocfyil cuiva, a-i pune perdele la
bchi; —éré lobbantam, — vetni,
a-l face imputări, a mustra, a-i
arunca în ochi; fél —éré vak, orb
de- un ochiu; — en tart, ține in evi-
dență, are în vedere; — et hunyni
vmire, a închide ochii la, a se face
a nit vedé ceva, q trece cu vederea;
—ét. jártatni vmin, a-’șfpasce ochii,
asupra; —ét lesütni, a?-și aținti
privire# la pămînt, a privi in pă-
mînț, —et szúrni, bate la ochi
cade în ochi; —et vetni, arunca
ochii cteupra, privesc# la; —ével
végig' nezpi, îl măsură cu privirea;
tágra nyitóit —mei, cu ochii in-
hibați, - olepjflițl; nem jó —mei
nézni, a nu-i pare bine, a ,nu privi
cu ochi buni; holló nem vájja ki
—ét hollónak, corb la corb mi
scoatț ochii.; irigy — mel nézni,, a
pismui, a invidia pe; a prici cu
Ochi galeși, —mei' tartani, a nu
pierde din f,ochl. q pune ochiul pe;
a - observa, o tiné în evidență;
—re, v. —ügyre venni, a finé in
evidență, a-'l *avé la ochvü, a-’l
Observa cu deaniéruntul; ~tői —be,
față fățiș, în față pe față.
Szembaj, o. boală de ochi, durere de
ochi.
Szembalzsam, ». batșam de ochi.
Szembe, gbv. in față,-fățiș, în ⁽ochi,
vis-ărvis, față in față; întru în-
timpinare, gătre, spre: împotrivă;
r~ $llit, v. opune; confrontează.
Szepabehunyva, ₐbv, cu ochit închiși,
orbesce, pț dibuite. '
SzembekotŐgdi, o. fle-a haba oarbă,
de-a qrbuțU, de-a mijoarcâ (joc).
Szejpbeplét, o. întrevedere personală.
SzgjnbépálJó, a. de peste drum, din
față, viș-ă-vis, opus.
Szembeötlik, a bate la ochi, a căde
în ochi.

Szembesít, v. a confrunta, a- înfă-
țișa.
Szembeszál, v. a se opune, a resista.
Szembeszéd, graiul ochilor; mi-
mica ochilor.
Szembeszökő, a. bătător la ochi;
mușcător, provocator, insultător.
Szembetegség, d. hoață deochi,*
Szembetűnő, a. Szembetünőleg,
învederat, apriat, evident.
Szembog, o. ram de corn (la cerbi).
Szemcsalódás, $. înșelăciune optică;
ilusiune.
Szemcse, t. grăunctor, fir.
Szemcsés, a. grăunțos, mășcat; gra-
nulos.
Szemcséz, v. á granula.
Szemcsillag, ă. iris (din ochiu).
Szemcșipa, a. urdorl pl.
Szemcsipteto, ». unealtă de străpuns.
Szemcső, perspectivă, ochlan, te-
lescop.
Szemecs, grăunctor, fir; gran (6
centig rame )!
Szemel, v. a, alege, a scoate simburii.
Szemelvény, extract, excerpt; spe-
cimen ; —ek, antologie, analecte, pl.
Személy, >>. persoană; individ; —re
tekinteni, a fi personal, parțial,
a face deosebire' între persoane;
vkinek —ében megjelenni, a se
presenta ín locul cuiva.
Személyadó, ö. dare de c^p, taxă
personală.
Személyazonosság, t>. identate per-
sonală.
Személy beli,», personal; individual.
Személyes. ». Személyesen, per-
sonal, în persoană; individual;
—en megismerkedni vkivel, a face
cunoștință personală cu.
Személyesít, v. a personifica, a în-
fățișa, a expune, a represența ; —és,
a. personificare.
Személyeskedés, >>. personalitate, atac
personal.
Személyeskedik, t>. a, face personali-
tăți, d face glusiuni personale.
Személyes névmás, 9. pronume per-
sonal.
Személyesügy, causă personală,
causă privată.
Személyforgalom, circulațiune ds
persoane.
Személyi, a. personal, privat, indivi-
dual,'subiectiv.

662

Szemfödél

Szemfű

663 Szemre r

Személyiség


Személyiség, 9 somitate, personali-
tate ; individualitate.
Személyit, v. a personifica; v. Sze-.
mélyesít.
Személyköltés, a. prosopopie; născo-
cire de persoane.
Személyleirás, 9. național, descrierea
persoanei.
Személyilök, 9. personal(itate).
Személyrag, 9. sufix personal; — oz,
v. adaoge sufixe personale.
Személyre szóló részvény, 9. acție
personală, « nominala.
Személyszállítás;. 9. transport de pa-
sageri, ~ de persoane.
Személytelen, ₐ. impersonal.
Személyválogatás,9. parțialitate, păr-
tinire; — nélkül, fără părtinire,
imparțial; —t nem tenni, a nu
face deosebire între persoane.
Személyvonat, ₐ; tren de persoane.
Személyzet, 9. personal, stat perso-
nal; kezelő—, personal de manipu-
lafiune; szolgálati —, personal de
serviț; -^i létszám, statul personal.
Siemens zédett, a. ales pe sprânceană.
Szemer, 9. gr an ('•* 6 centigrame).
Szemere, 9. Desideriu.
Szemereg, v. picură, țurțură (ploae).
Szemére hány, Szemére vet, v. a
face imputări, a imputa, a arunca
(în ochi); a mustra, a înfrunta.
Szemérem, 9.. rușine, pudoare; sze-
mérmét eltakarni, a-ft ascunde ru-
șinea, a-*șl acoperi =; —gát, pe-
rineu (anat.); —tag, organ sexu-
al, “ genital; — test, ». părțile ge-
nitale ; mădular.
Szemergél, Szemerkél, v. a cerne, a
picura (ploaia); a alege; (cu de-
’ amăruntul).
Szemergő eső, 5. bură de ploae.
Szemérmes, rușinos, sfiiclos, mo-
dest, onest, cast, pudic, vergur, curat.
Szemérmeskedik, v. a fi rușinos, a
se sfii, a se purtă modest.
Szemérmeskedő, a. galeș, plăcut,
drăgălaș, țanțoș ; 'sfiicios, rușinos.
Szemérmetes, a. v. Szemérmes, scl.
Szemérmetlen, a. nerușinat, fără ru-
șine, fără pudoare; fără modestie,
fără sfială.
Szemernyi, ₒ. ca un fir, ca un gră-
unclor, un picur.
Szemernyő, d. oblon (la cai); per. I
dea la ochi, umbrela de ochi.

Szemes, a. 1. deștept, veghetor, atent,
ager, prudent, prevefâtor, chibzuit;
2. grăunțat, cu semînță, sîmburos..
Szemesedik, v. 1. a face grăunțe;
2. a deveni atenti .^circumspect.
Szemesen, aóv. atent, cu luare aminte,
cu chibzuială.
Szemeskedés, luare aminte, chib-
zuiala, atențiune, veghere.
Szemeșkedik, v. a veghla, a fi cu
luare aminte, a fi atent.
Szemesség, d. cautelă, atențiune, ve-
ghere, luare a minte.
Szemész, 9. oculist, medic de ochi.
Szemészet, 9. oculisțică.
Szemeszöktiben, abv. la moment, in o
clipă, numai de cât, de odată, fără
veste, țoropoc, neașteptat.
Szemet, Szemét, 9. gunoiu, goz, ne-
curățenie, murdărie.
Szemétdomb, grueț de gunoiu,
grămadă de -; băligar, gunoiște.
Szemetel, v. a murdări, a face goz,
a face gunoiu; a prăfui, a colbui.
Szemetes, a. gozos, gozuros; cu gu-
noiu ; necurat, murdar, mânjit.
Szemetez, v. v. Szemetel.
Szémetlen, a. 1. fără ochi, orb;
2. -fără grăunte, fără semînță, sterp.
Szemet mereszt, v. a înholba ochii,
a blwjdi ochii, a bolovăni ochii,
a-și încrunta ochii.
Szemétnép, 9. călicime, canalie, pro-,
stime, plebe.
Szemétsut, 9. uhgheț de gunoiu
(unde se adună gozul etc.).
Szemet szúr, v. a bate la ochi, a
face vîlfă, a face senzație.
Szemez, v. a alege (pe sprânceană)
a prefira; a inocula, a altui (în ochi).
Szemfâjâs, 9. durere de ochi, boala
de.
Szemfájós, cu boală de ochi, cu
durere*de «=.
Szemfény, 0. lumina ochiului; pupilă;
—vesztés, d. Scamatorie, înșelătorie,
prestigiu, necromanție; nălucire,
fantasmagorie; —vesztő, 9. necro-
mant, scamator, prestigiator, șolo-
monar, panglicar.
Szemfog, 0. dintele ochiului, dinte
cânesc, dinte canin.
Szemfolyás, 9. scursură de ochi, sgă-
bârdă, urdori pl„ pohoială.
Szemfödél, a. giulgiu, zovon, pânza
de pe ochi (la mort); hobot.

—----------------------------  - y
Szemfű, e>. (doi.) fioare de ochi, bu-
runiță, süur ( Éuphrasia).
Szemfül, Szemfüles, )», atent, deștept,
lúator^de seamă, băgător de seamă;
indiscret, curios, spion.
Szemfüleskedik, ᵥ. a băga de seamă,
a fi atent ;g fi curios, a fi indiscret;
a pândi, uf spiona, a, iscodi.
Szemgölyó, 9. pupilă, globul ochiului,
lumina ochiului.
Szemgödör, 9. orbita ochiului, melcii
ochilor.
Szemgyógyász,9. oculist; ». Szemész,
-cl.
Szemgyöngy,.9. marcă, fisă, mărgean
rotund (de joc).
Szemgyuladás, 0. oftalmie, inflama-
țiune de ochi.
Szemhegyre vesz, v. a lua la ochi,
a fixa (cu ochii).
Szemhéj, 9. pleoapă.
Szemhomály, 9. întunecime de ochi.
Szemhunyás, a. închiderea ochilor.
Szemhunyorítás, 9. ochire, semn cu
ochiul; oehitură, clipire.
Szemideg, 9. nerv optic, nervul
ochiului.
Szemirány, 9. linie dreaptă.
Szemirányzó, 9. dioptru ocular.
Szemit, v. a granula (la farmacie).
Szemiv, 9. sprânceană.
Szemizom, 9. mușchiul ochiului.
Szemiej 9. semn dat cu ochiul, ochire.
Szexnkámpulás, 9. scotomie.
Szemke, 9. v. Szemcse.
Szemkémlő, 9. ocular (în microscop) .
Szemkő, 9. acát, sardon.
Szemközt, (-val, -vel), abv. față în
față, vis-a-vis, către, spre, împo-
triva, opus; — nézni a veszélylyel,
a înfrunta periclul.
Szemközti, a. în față, opus ; peste
drum, vis-a-vis.
Szemköztiét, 9. oposițiune.
Szemlátomás, a. vedere ; aparența.
Szemlátomást, abv. învederat, apriat,
evident, pe fața; față-fățiș, vefând
cu, ochii.
Szemle, 9. inspecțiune verificare, ex-
pertiză ; revistă, mustră (milit.);
controlă, oculațiune; irodalmi —,
revistă literară; szakértői —, ocu-
lațiune de specialiști; szemlét tar^
tani, a jiné -revistă, a trece în re-
visie ; a face controlă.
Szemlegeltetés, 9. desfătarea ochilor.

Szemlél, v. a privi; a contempla ; a
inspecționa, a examina; a observa;
a trece în revisie.
Szemlélet, 9. contemplare, intuițiune.
observațiune; mod de a vedé.
Szemlélhető, a. intuitiv; clar, evident.
Szemléleti, a. intuitiv, contemplativ;
— oktatás, învețămînt intuitiv.
Szemlélő, a. speculativ, intuitiv; —,
9. privitor, contemplator; exami-
nator.
Szemlélődés, 0. speculațiune, con-
templațiune; intuițiune.
Szemlélődik, ©. a specula, a con-
templa ; a medita.
Szemlélődő, a. speculativ; contem-
plativ; meditativ.
Szemléltet, v. a face intuitiv, a face
evident.                  [plesanță.
Szemlesés, lingușire, falsă com-
Szemlesi, Szemleső, 9. lingău, lin-
gușitor, curtezan.
Szemling, 9. (zool.) jemlugă, loztriță;
lipan, crăișor ( Salmo trutta).
Szemlob, 9. infiamdțiune de ochi,
oftalmie, aprindere de ochi. ~
Szemmel intés, a. semn dat cu ochiul.
Szemmellátható, a. — lag, abv. în-
vederat, chiar, apriat, evident.
Szemmellátott tanú, 9. martor ocular.
Szemmel tart, v. a țind in evidența
a urmări cu ochii.
Szemmeresztve, abv. cu ochii ațint
- inhoibați.
Szemmérték, 9. ochire, mesurare
vetfute, mesura ochiului.
Szemnyi, a. ca un grăunclor, de un
gran, ca un fir.
Szemorvos, 9. oculist, medic de ochi;
—i tudomány, 9. oculisțică.
Szemők, 9. cu ochi mari, înhoțfiat.
Szemölcs, 9. negel, neg; buburuză,
gurguiu.
Szemölcsös, a^ cu negel, negelos.
Szemöld, Szemöldök, 9. sprânceană;
—fa, pragul de sus, architrav(ă).
Szempilla, 9. pleoapa; geană.
Szempillanat, 9. clipă, clipeală, cli-
. pită, moment; —nyi, a. momentan,
de o clipă.
Szempillantás, 9. clipire, clipeală;
ochire; moment.
Szempont, o. punct de vedere, punct
de privire.
Szemre becslés, 9. prețuire (la ve-
dere).

Szemrehány 664 Szénégetés

JSzénégetÖ

665

Szent-Jânos bogár

Szemrehány, ». a imputa, a mustra;
a înfrunta, a. repróba.
Szemrehányás*^,imputare; mustrare,
înfruntare, rébrobare,. aruncătură
(în-oghi).
Szemre, olt, v. a altoi, a inocula.
S^emrevaló, a. frumgș, nostim, dră-
gălaș; arătos, de veifât.
Szemrevehető, a. intuitiv, clar.
Szemrevesz, v. a examina, a lua la
ochi; v. Szem ügyre Vész, oc/.
Szemsó, t>. sare zdrobită; v. Porsó.
Szemszöget), 0. coada ochiului.
Szémször, 0. geană (la ochi) ; szómé
szőrit kiszedni, a înșela pe cineva.
Szemszúró, a. bătător lg ochi, izbitor,
surprinzător’; viu (coloare).
Szemtanú, 9. martor ocular.
Szemtelen, d.- nerușinat, obraznic, in-
drăzneț, țavțoș; impertinent, fără
rușine, becisn 'ic.
Szemtelenkedik, v. a fi obraznic, a fi
nerușinat, a fi impertinent.
Szemtelenség, 0/ nerușinare, obrăz-
nitie^ impertinență, îndrăzneală, te-
meritate; becisnicie. '
Szemtompaság, 9. miopie, scurțime de
vedere; orbul găinei.
Szemtül-szembe, abv. față în față,
față fățiș, drept în față.
Szemügy, -9. ochire, cercetare; scop,
țintă ; —re venni j a lua la ochi, a
fixa (eu ochii), a cerceta; a exa-
mina. (eu de-amăruntul) ; szeme
ügyében lenni, á fi de îndemână, a
jacé‘ înaintea ochilor.
Szeműgyrevétel, 9. examinare, cerce-
tare'; vculațiune.
Szemüreg, í. orbita gavănătura
ochiului.
Szemüvege 9. ochelari, pl,; sticlă de
ochetati.
Szemüveges kígyó, (zool.) șerp'e cu
ochelari (Caecilia na ja).
Szemüvegez,, v. a fixa cu lorneta, a
. lórneta.
Sfceinüvegfoglalat, 9. cadrul =, per-
vazul ochelarilor.
Szemüvegkáva, 9. toc de ochelari.
Szemüvegkészítő, 9. optic.
Szemvéd, 9. paravan perdea la
őchi.
Szemvég, 9. coada ochiului; —rol
nézni, a privi cu coada ochiului.
Szemvész, 9. trachoma, boală de
ochi.

Szemv^țel, 9. cumpărare de armâna.
Szem világ, b. lumina ochiului; pu-
pilă; szénié világát elvenni, a-'l
orbi, a-i lua vederea.
Szemyonal| 9. liniă vederii, linie
dreâpta.
Szemzik, t>. 1. a muguri, a îmboboci,
a încolți; 2. a picura (ploaia).
Szén, 9. cărbune; (eleven), cărbune
aprins, jar; spuză; (hoit) cărbune
stins; (ásvány) cărbune de piineral;
(vasas) grafit; —né égiii, a se pre-
face ín cărbuni.
Széna, 9. fen ; szénát gyűjteni, ztringe
fen, uscă fen, face =; jó rendén
van a szénája, e ín ordine cu lu-
crurile sale; stă bine cu.
Szénaböglya, $. claie de fen, -furci?
tură =, purcoiü, maldac.
Szénagyajtós, 9. facerea fânului.
Szénagyüjtő, 9. lucrător la fen, adu-
nător de fân.
Szénahányóvilla, 0. furcă, furcoiii
(de făcut fân).
Szénakaszálás, 9. cositul fânului;
—kör, pe timpul cositului, = coaeei.
Szénakazal, 9. claie de fân, stog d“
fen.
Szénamoh ar, 9. păiș, mohor.
Szén&padlás, 9. pod de fân.
Szénapajta, 9. șopreț de fâtl
Szénapiac, 9. térg de fân.
Szénarúd, * rudă: de car, - de legat
fân, prăjină.
Szénás, a. încărcat cu fen, de fân.
Szénaszekér, 9. car de. fân.
»Szénatakar(ítás, 9. căratul fânului;
făcutul fânului.
Szénáz, v. a mânca fân.
Szénáztat, v. a. da nutreț de fen.
Szénbánya, 9. baie de cărbuni, mină
de
Széncinege, 9. (scol.) pițigoiu Mare
(Pa>rus major).
Szende, a. Szendén, abv. blând, bla-
jin, lin, dulce, mângăios; încet, do-
mol; piano (<musică ).
Szende, 9. Mansuet (nume prop.),
Suetoniu.
Szender, 9. somn ușor, odihna; dor-
mitate, aromite.
Szendereg, Szenderit, v. a adurmi, a
dormita, a aromi, a clipi, a moțăi.
Skendeség, 9. blândeța; dulceață,
suavitate; indulgență.
Szénégetés, a. zărlmnărie.

Szénégető, 9. cărbunar.
Szénéleg, 9. oxid de carbon.
Szenei, v. a aráié cărbuni.
Széneny, 9. carbon.
Szenes, a. cu •=, de cărbuni; car-
bonic, negru.
Szeneeedik, v. a se cărbuni, a se
preface în cărbune; a se mânji cu
Szeneöfazék, oală de cărbuni.
Szenesit, v. a carbonifica, a preface
în cărbuni.
Szénfesték, 9. coloare ăe cărbuni, =
neagră.
Szénfogó, 9. clește.
Széhít, v. a preface in cărbuni, a car
bonisa.
Szénlapat, 0, vatraiü, lopățică de
cărbuni.
Szénmorzsalék, 9. sfărmaturi de car-
bu'm.
Szennalevelek, 9. siminechî (Cassia
senha).
Szenny, 9. murdărie, scârnăvie, ne-
curățenie; pată, maculă; rușine,
ocară.
Szennyes^ d. mțtrdar, mânjit, necurat,
nespălat, terfelit; pătaț, maculat;
—ruha, rufe negréi = dé spălat.
Szennyesédik, a se Mânji* a se
negri, d se murdari; a se păta.
SÉennyesii* E a mânji, a murdări;
á păta, á térfeli,
Szénnye^; v. a Mânji, a murdări, a
hég fi (fufe); a păta, a macula.
Szennyfölt,-o. pată, maculă.
Szénpor; 9. praf de cărbune.
Szénsav, 9, acid carbonic.
SzÓnszító, a. foiu (de suflat in foc).
Szent, a. sfânt, sânt, sacru; — Isten !
Ibóamne sfiffîe! pentru Dfâu 1 — és
áérthéteilen, sfânt și inviolabili
Szent-András hava, 9. November,
Noemvrie.
Szent-Antal tüze, 9. brâncă, gangrenă,
orbalț.

Szent-Atyák, Sfinții părinți.
Szentbeszéd, 9. predică,
învețătură sacră.
Szentegyház, 9. biserică,
Dfâu; templu.
Szentek közé iktat, v. a

conțiune

casa lui;

canoniza;

—ás, .9. canonizare.
Szentel; v. a sfinți, a consacra, a
hirotoni (de preot) ; a hărăzi, a în-
china,- a dedica; a sacrifica, a afie-
rosi.

Széntelenit, v. u. decarbonisa.
Szentelés, 9. sfințire, consacrare, hi-
rotonire; hărăzire, închinare; de-
dicare.
Szenteletlen, ₐ. nesfințit, nebinecu-
vîntat, neConsaerat.
Széntelő, sfințitor 1 Mătăiiz, pămă-
tuf, stropitor, steblă de busuioc.
Szentelt, a. sfinți^ consacrat, dedigat,
afîerosit₄ hărăzit.
Szenteltetés, sfințire, sanctificațiune.
Szenteltvíz, 9. aghiasmă awsmă, apă
sfințită; olyan mint a —, nici nu
folesesce, nici nu strică; —tartó, 9.
aghiasmatar.
Szentély, 5. sanctuar, loc sfânt.
Szentencia, 9. sentență.
Szentenciâz, ᵥ. a osândi, a condamna
(la moarte); a mustra, a dojeni.
Szentereklye, 9. moaște, reliquie, pl.
Szentes, a. sfânt(oc); fățarnic, ipo-
crit.                          Ișfinț'.
Szentesit, v. a sancționa (legile) ; a
Szentesítés, 0. sancționare, sancțiune
(a legilor).
Szentesített, a. sancționat.
Szentekitvény, 9. sâncțiune.
Szenteskedés, 9. fățărnicie, tartuferie,
ipocrizie, fariseism.
Szenteskedik, v. a se arăta sfântoc,
a fi fățarnic, a afecta pietate, a fi
ipocrit, a fi fariseu.
Szenteskedő, 9. fățarnic, fariseu
ipocrit.
Szentföld, Palestina, locul sfânt.
Szent-Gellért hegye, 9. muntele ^uliíi

Gerard (in Buda).
Szent-György hava, 9. April, Prier,
Szent-György virág, 5. (Soi.) clopoței,
lăcriMioat^ mărgăritarele, cerceluși
(Convallarla májalis).
î Szentháromság, 9. sfânta Treime,
i trinitate,
i Szenthelyi 9f sa.nctuar, loc sfânt.
I Szentheverdel napja; 9. Lunia lasa-
’ tultâ dé sec.
: Szentige* 9. cuvîntul lui Dtjeu, text
| (din, sta Scripiură).'
; Szentirâș, (sfânta) Scriptură,
Biblia (Sacră),
Szentifásbeli, Szentírási, a. biblic ;
— hely, pasaj din Biblie.
Szent-Iván hava, 9, Ihniu, Cireșer.
Szent-Jakab hava, 9. lutiu, Cuptor.
Szent-János bogár, 9. licuriciu,
lampir.

Szent-János kenyér

666

Szent-János kenyér, a. roșcovă, codrnă
de mare.
Szent-Katalin asszony békája, a. bro-
tacel.
Szentkép, ». icoană.
Szentlélek, o. Spiritul Sfânt, Duhul
Sfânt»
Szent-Mihály hava, x Septembre,
Septemvrie, Vinicer.
Szent-Mihály lova, ®. nasalie, pa-
tașcă.
Szent-Mihály nyara, o. vara luiSán-
Mihailt, • vára babelor (ultimele fiile
frumoase de toamnă).
Szehtolaj, mir, chrismă.
Széntoil, d. creion, ceruza (de căr-
bune).
Szentség, 9. 1. sacrament, taină;
2. sfințenie, sfinție; „oltârî —, cumi-
necătură, grijanie. 0—e, Sfinția Sa
(titlul pontificelui roman).
Szentségáruló, simoniac.
Szentséged, (titlu) (Preasfinția Ta.
Szentséges, a. preasfinții, preasfânt;
—atya, Preafericitul Părinte (papa
de la, Roma).
Szentségház, tabernaclu (la rom.
cat.).
Szentségmennyezet, 9. baldachin,
uranisc.
Szentségtartó, monstranță (la rom.
cat.). .
Szentségtelenedik, r. a se profana;
a se dezonora, a se pângări.
Szúntségtelenít, v. a pângări, a
spurca, a profana.
Szentségtörés, sacrilegiu, violarea
celor sfinte.
Szentségtörő, a. sacrileg, pângăritor,
profan; blăstămat, impiu.
Szentszék, consiztoriu, dicasteriu.
Szentszéki, a. consistorial; — taná-
csos, v. ülnök, asesor consistorial.
Szentszekrény, ®. tabernaclu.
Szenttetem, o. moaște, retiquie, pl,'
Szentül, M. sfânt; — hinni, a crede
că e așa, a susține, că sci. ₓ
Szentvacsora, 9. cina de pre urmă,
cina cea de taină.
Szénül, v. a se preface in cărbune, a
sé cărbonifica.
Szenv, d. afect; boală cronică; pa-
timă.
Szenved, v. a 'suferi, a îndura, a pă-
timi, a răbda, a trage năcaz; a to-
lera; szükséget —, a duce lipsă, a

Szépérzés


fi nevoiaș, a fi lipsit ; kétséget nem
—, nu sufere îndoială; nem L—
hetem, nu-l pot suferi; mellbájban
—, sufere de boală de piept.
Szenvedelem, Szenvedély, patimă,
pasiune; violență.
Szenvedélyes, a. pătimaș, cu patimă,
pasionat; violent.
Szenvedélytelen, ₐ. fără patimă, ne-
pasionat.
Szenvedhetetlen, ₐ. nesuferit, anti-
patic, urgisit; insuportabil.
Szenvedő, a.pasiv (verb); suferind,
pătimaș-; răbdător, tolerant.
Szenyedőleg, abv. Szenvédőleges, ₐ.
pasiv.
SzenVedötárs, $. tovarăș de suferințe,
soț de
Szenveleg, v. a afecta, a se întrece.
Szenvelgés, afectare, afectățiune.
Szenvelgő, a. afectat, anostit, în-
trecut.
Szenvhiány, 9. apatie, nepăsare, in-
diferență.
Szénvizegy, *. idrat-carbonic.
Szénvonó, 9. codorbă; vătraiu.
Szenvtelen, a. nesimțitor, nepăsător,
apatic, indiferent și rece.
Szép, a. frumos, mândru; —, a. fru-
mosul, frumsețe; —módjával, —
szerivel, cu binele, cu frumosul;
—et tenni vkinek, a face curte, a
desnnerda pe cineva, a curtisa, a
curteni.                     •
Szépanya, 9. strămoașa, străbună.
Szépapa, 9. strămoș; străbun.
Szépecske, a. frumușel, drăgălaș,
nostim.
Szepeg, v. a tremura, a se teme, a fi,
îngrijat, a ave teamă, a fi neliniștit.
Szepegő, a. fricos, scrupulos; in-
grijat, timid, neliniștit.
Szépeleg, v. a desmierda, a guguli, a
măguli, a alinta, a mădări, a ni-
nera, a răsfăța; a face curte, a
curteni; a glumi.
Szédelgés, d. măgulire, desmerdăre,
răsfățare, gugulire; curtenire.
Szépelgő, o. măgulitor; curtenitor;
beletrist.
Szepelkedik, v. a se obosi înzădar,
a se încorda, a se sbuciuma; a
tremura de frică.
Szépen, abv. frumos; bine; — vagyunk,
stăm bine.              [frumosului.
Szépérzés, a. simț estetic, simțul

Szepesség,

667

Szerelmes


Szep.esség, 9. Scepus(ia) (ținut în\
nordul Ung.).                       i
Szépész, 9. estetic; beletristic.      |
Szépészet, 9. estetică ; beletristică. 1
Szépészeti, a. estetic; beletristic.
Szépét, 0. geantă, sipet, traistă.
Szépfestő, 5. boiangiu, colorilor; pic-
tor.
Széphang, Széphangzás, 9. eufonie.
Széphangzású, Széphangzatú, a.!
eufonic; armonic..
Szépike, 9. paraleu, crăișor de curtea |
veche; v. Piperkőc.                 I
Szépírás, 9. caligrafie, scris frumos. |
Szépíró, 9. 1. caligraf; 2, beletrist.
Szépirodalmi, a. beletristic; — író, I
9. beletrist.                       |
Szépirodalom, 9. (literatură, Me-
tristică.                           I
Szépít, v. 1. a înfrumseța, a împodobi, ’
a decora; 2. a scuza, a acoperi (
(greșeală).
Szépítés, 9. infrumsețare; scusa; eu- i
femie.                              j
Szépített, a. înfrumsețat, împodobit, ■
decorat; eufemistic.
Szépítő, a. 1. cosmetic; 2. de infrum- ;
sețare, decorator; — kitétel, 9. eufe- i
mism; —szer, 9. cosmetic ; —tapasz, Í
9. benghiu.                            1
Szeplő, 5. 1. păstrui, pete pe obraz, 1
alunele, bureți; 2. maculă, pată, |
prihană.                               i
Szeplős, a. 1* cu pestrui, cu pete (pe
obraz), cu alunele, burețoz (pe ob-
raz) ; 2. prihănit, pângărit, pătat,
mânjit.                                ।
Szeplőslt, v. a mânji, a Spurca, a ;
păta, a pângări, a prihani, a de-1
flora (o ver gură).                  •
Szeplőtelen, Szeplőtlen, ₐ. nepânga- î
rit, neprihănit, curat, nemaculat, 1
nepătat, nespurcat; țară maculă. Ș
Szépmü, 9. product de arta, = estetic»!
Szépnem, sexul frumos, sexul fe- i
meiesc.
Szeppen, v. a se speria, a se vutre-,
mura; a se teme; v. Megszeppen.
Szépség, 9. frumseță, frumuseță.
Szépséges, ₐ. Szépségesen, abv. fru-
mos, bine; elegant.
Szépségtapasz, 9. benghiu.
Szépszerivel, abv. cu treabă bună, cu .
buna, pe încetul, cu blândețe, prie-
tinesce.
Széptan, 9, estetică; - i, a. estetic.

Szeptember, 9, Septemvrie,
Széptevés, 9, curtenire.
Széptevő, 9. curtenitor, cavaler.
Szépül, v. a se înfrumseța, a se face
frumos.
Szer. 9. 1. mijloc, unealtă, sculă ;
mijloc, expedient, (ironic) tertip:
leac, remediu; mod, modalitate;
élelmi —, victualiî; házi —, leac
de casă; —ek, pl. rechisité ;: könnyű
- rel, pe ușor, fără osteneală ; se
~ e se száma, nenumărat ; szép
—ével, cu buna, pe cale pacinică;
a túlsó —en, pe Jindul din colo;
vmire —t tenni, —ét ejteni vmi-
nek, pune mâna pe ceva, ajunge la
ceva, iși câștigă ceva; 2. (-szer,
-szór, -szőr), 9ufix. de . . . ori, tiz—,
de ^ece ort.
Szeracél, 9. lamura oțelului, oțel de
prima calitate.
Szercseg, v. a parai, a scârțăi.
Szerb, 9. șerb; — nő, 9. serboatcă.
Szerda, 9. Miercure; hamvazó —,
Miercurea paresimilor.
Szérdék, 9. câștig; provisiune; v.
Szerzék.
Szerdék, Szérdék, 9. lapte acrr, -
covăsit.
Szerecsen, 9. negru, arap, maur, sa-
racen; fehér—, albin; —t mosn>,
a spăla arapul, să fie alb.
Szerecsendió, nuca tămâioasă,
mușcata. ,
Șzerecsenr >, -9. arapoatcă, neagră,
maureză.
Szerecsenorszâg, 9. Etiopia, Tara
Arapilor, Mauretania.
Szeredâs, raniță, tor nistru (milit.).
Szerek, o. pl. materiale, rechizite,
unelte; dtesuri.^
Szerel, v. •< instrua '; v. Felszerel.
Szerelem, - iubire, dragozte, amw;
relațiuni intime, amoruri, pl.; —be
esni, a se amoriza, a' se îndrăgosti;
—re gerjedni, gyűlni, —re lobbanni,
a se aprinde de dragoste; a — sö-
tét verem, dragostea te,ᵣface orb;
— beteg, amorezai, îndrăgostit.; —
isten, Ámor; Cupido ; - - istennő;
Vinere, Venus; —ittas, beat de
amor, = de dragoste; — vallomás
declarațiune de amor.
Szerelés, 9. echipare, provedere; «.
Felszerelés.
Szerelmes, a. amorezat, îndrăgit, dră-

Szerelmeskedés

668

gostos; de amor, de dragoste; —
barátom, preaiubite prietene (in-
titulare); —nek lenni vki-be, a se
înamora de, a îndrăgi pe.
Szerelmeskedés 9. cochetărie, dra-
goste, relațiuni intime, amoruri.
Szerelmeskedik (vkivel), 9. a cocheta;
a intreținâ relațiuni de amor; a se
dragosti.
Szerelmeslevél, 9, epistolă de dra-
goste, * de amor, bilet dulce.
Szerelmetes, a. amabil; prea, iubit;
v. Szerelmes.
Szerelmi, a- de amor, de 'dragoste,
erotic; - dal, 9. cântec de amor;
—i kgJand, 9, aventură de amor,
' intrigă de amor; — vallomás,,9.
declarațiune de amor; — viszonyt 9.
relațiune de amor.
Szerelvény, 9. echipare, garnitură;
mobilare.
Szerémség, a, Sirmiu.
Szerencse, 9. noroc, fericire, parte;
soarte întâmplare; onoare; szeren-
cséd,, hogy . . , norocul tău, că . .,
elhagyta a —, Va părăsit norocul;
kedvez neki a —, ii suride nprocul,
e cu noroc ; jó és bal szerencsében,
în bine și în reu'; —éje akadțₜ a
făcut o pârtie bună; —éjenek tart-
hatja, se poate ține fericit; legyezi
szerencsém Önhöz, să am onoare
Dle! szerencsémnek tartom, îmi
țin. de onoare, — de norocire; van
szerencsém ! am onor, am onoare ;
—ét kívánni, a gratula, a felicita,
a ura; — ét próbálni, a încerca
norocul, a proba; kiki a maga
—éjének kovácsa, fiecare își croi-
esce singur soartea sa.
Szerencsed, 9. om cu noroc, favorit
dl sorții.
Szerencsehaj, 9. primul fir de păr
cărunt, păr de nóröc.
Szerencsehajhász, --hő*, 9. aventu-
rieri Vîntură-țayă; cavaler de in-
dustrie.
Szerencse istennő, 9. Fortuna^ foița
norocului.
Szerecsejáték, 9. joc azard, joc de
noroc.
Szerencsekerék, 9. roata norocului.
Szerencs ekivánáa, Szerencs ekívánat,
■9. gratulqțiune, felicitare.
Szefencselovag, 9. aventurier ; vén-
tuvă-țară, cavaler de industrie.

Szeret


Szerencséltet, v. a face onoare, a
onora, a cinsti, a face norocos.
Szerencsére, abu. spre noroc; pe
noroc..
Szerencsés, a. fericii; noropo*, eu
noroc ; — utat 1 drum bun ( t- órá*
ban, într'un cegs bun, eu, noroc.
Szerencsései^ abv. bine, norocos, feri-
cit; élj —, trăeșci c$ bine!-
Szerencsésig v, a ferici, a face, feri-
cit ; a felicita, a salptq, a gratula.
Szerencsét kíván, v. felicită, gratu-
lează, salută-
Szerencsétlen, a. nenorocii, nefericit;
fatal.
Szerencsétlenség, 9. nefericire, neno-
rocire, calamitate, desastru, restriște,
catastrofă.
Szerencsétlenül, abv. nefericit, reu;
— jár, se nefericesce, pățesce reu,
Szerencsevadász, 9. aventurier, vén-
tură-țeară; cavaler de industrie.
Szerencséz, ᵥ. a felicita, u gratula,
a heretisa.
Szerént, poaip. 9. Szerint, tel.
Szerény, a. Szerényen, abv. modest,
smerit; sfiicios, discret; rușinos.
Szerénykedik, v. a se smeri, a fi mo-
dest, a fi rușinos.
Szerénység, 9. modestie, smerenie,
. pudoare, sfială.
Szerénytelen, a. pretențios, arogant;
indiscret; fără rușine.
Szerénytelenkedik, v. a fi arogant, a
fi pretențios, a fi fără rușine, q fi
indiscret.
Szerénytelenül, abv. arogant, preten-
țios, indiscret.
Szerényül, modest, smerit; dis-
cret, șfiicws‘, nepretențios.
Szerep. 9. rol (de teatru); fontos
—et játszani, — vinni, a duce un
rol însemnat; a figura; éből kiesni,
a-’și pierde rolul.              ,
Szerepel, ₉, a figura; a juca un
rol.
Szerepkör, 9. sferă de acțiune, = de
activitate.
Szereplő, 9. figurant; rolist, care are
un rol.
Szeres, de . . . gri; két—, duplu,
îndoit; tiz-—, infocit, de foce ori.
Szeret, v.a iubi, a-i fi drag; g-î
place, a-i fiii; inkább —pm, voiu
mal bine; —em, hogy itt látlak,
îmi place, că te văd foci j ț—ném

Szeretet


  tudni, aș dori să sevă; —nék baza
tíiénni, aș voi să merg a casă ; nem
•—em a bort, nu beau bucuros vi-
țiul; nem — em a zajt, nu pot su-
feri sgomotul.
Szeretet, 9. iubire, dragoste, amor
(iîu sexual); baza—, patriotism;
szabadság—, ' amor de libertate;
tartsatok meg —etekben, păstrdți-
, mi iubirea voastră, iubiți-mă.
Szeretetlen, o. fără iubire, rece, ne-ₜ
sfanților.                 [de iubire.'
Szeretetreméltó, 9. amabil, vrednic
Szeretett, a. iubit, scump.
Szeretkezik,, v. d se dragosti ; a co-
cheta*
Szeretkezés, 9. drăgostît, dragoste;
cochetărie.
Szerető, a. iubitor, amator-; diletant ;
  —, 9. .amant, amorez, drăguț-;
amantă, amoreză, drăguță, mândră,
ibovnică.
Szeretség, 9. relațiuni intime, dra-.
goste, amoruri.
Szerez, 1. a agonisi, a câștiga, -a
aquira; a procura; pénzt, —ni, a
agonisi bani, a câștiga bani; jószá-
got agonisesce avere; 2. a pri-
cinui, a causa, a cășuna, a provocă,
a produce, a face; alkalmatlansá-
got, bajt —, face năcaz, cășună su-
părare, â» neplăcere; örömet— ^pro-
cură plăcere, faCe bucurie; hazát
—, întemeiază patrie ; 3. a compune,
a redacta, a fi autorul (la ceva).
Szerfelett, abv. v. Szerfölött, 9c/.
Szerfölött, abv. preste măsură, foarte,
prea.
Szetfölötti, a. enorm, covîrșitor, ex-
trem, preste măsură, exorbitant, ex-
agerat; —ség, 9. exagerațiune, enor-
mitate.
Szer fű, 9. earbă oficindla; buruiene
(de leac); v. Gyógyfű.
Szerház, 9. arsenal.
Szerint, po9tp. după, conform, in vir-
tutea; potrivit; după chipul, după
felul; — em, véleményem —,
după părerea mea; meghagyás —
cselekedni, alucraconf&rm comandei.
Szerintes, a. potrivit, amesurat, con-
form.
Szérintez, v. a potrivi, a acomoda, a
conforma; a fasona.
Szerkészítő, 9. laborant (la farmacii);
droghist; pregătitor de rechisite.

669

Szerteszéjjel

Szerkeszt, v. a construi, a grupa; a
Compune, a redacta, a redigea ; a fi
redatáor la.
Szerkeöztmény, 9. composițiune; eon-
strucțiune, operă.
Szerkesztő, 9. redactor (la fot); fa.
alttőr, .cőmpositor; felelős—, redac-
tor responsabil.
Szerkesztőség, 9. redacțiiun)e.
Szerkezet, 1. construcțiune, meca- .
nism, struőtiM ă ; 2. composițiune, dis-
posițiune; ^r~vrganisațiune.
Szerveződik, v. a se construi, a se
forma, a se des volta.
Széfkonyha,* 9. laboratoriu (la far-
macii).
Szerkovács, 9. fierar (la artilerie).
Szerkönyv, 9; 1. ritual, ; con-
dică de materiale (la fabrice).
Szermestef, ®. c&remoniar, magistru
. de ceremonii.
Széfpap, 9. diacon.
Szerszám, 9.1. sculă, unealtă, dichis,
instrument; tacâm de cai, hamuri,
jili.; —fogas, cuier pentru hamuri.
Szertár, 9. 1. d^posit de arme, ma-
gazie:; cabinet (pentru colecțiuni);
^.apotecă, farmacie, spițerie.; nok,
9. director de cabinet; directorul
materialului de artilerie; — őr, 9.
custode-la cabinet.
Szertartás, 9. rit, tipic- ceremonie; .
solemnitate; liturgic?
Szertartásos, o, ceremonios, cu cere-
monii; solemn.
Szertartástan, 9. tipic, ritual, litur-
gică.
Szertartómester, 9. v. Szermester.
Szerte, abv. împrăștiat, preste tot;
pretutindeni, ici și colea) distras,
difus; — bolyongani, —kalandozni,
Vi a pribeji, a hoinari, a bate lela,
a umbla derbedeu; ország—, preste
toată țara.
Szertelen, «. 1. imens, enorm ^îm-
belșugat ; Í. exaltat; absurd, exage-.
rat; 3. necumpătat, excesiv; extra-
ordinar, afară din cale, preste mă-
sură.
Szertelenkedik, ». a exagera; a ex-
ceda, a fi excesiv, a fi necumpătat;
a face luCruri extraordinare.
Szertelenség, 9. exces, necumpătare;
exagerațiune, exaltațiune, absurdi-
tate; imensitate, enormitate.
Szerteszéjjel, Szerteszét, dóv. impraș-

Szerteszórt

670

Szeszmérés

Szeszmérő

671

Szétpattan

tiat, in disordine, în toate părțile,
difus; preste tot locul, ici și colea,
risipit, ca făina orbului.
Szerteszort, a: împrăștiat, . difus;
sporadic.
Szérű, dric, loc de trierat.
Szerv, &. organ ; mădular.
Szerves, «. organic.
Szervetlen, ₐ. anorganic.
Szervez, v. a organisa; —és, â. orga-
nisare.
Szervezet, 0. organisațiune; organism,
structură* ganstrucțiune. •           >
Szervezeti, a. de organisațiune, de |

organizare.
Szervezkedés, 5. organisare, organi- j Szerződőfél, 9. partidă contrahenta,
sațiune                                  —*—-¹ ~T-           *—
Szervezkedik, v. a se organisa.

Szervi, a. organic; — fogyatékosság,
defect organic.
Szervrajz, 3. organografie.
Szerzék, Szerzelék, c. picuș; adaos,
suplement; vărsare suplementară (de
bani).
Szerzemény, 1. câștig, agoniseală,
aquisițiune; 2. composițiune, operat,
product (propriu).
Szerzés, a. câștig(are), agonisire,
aqmrare; dobândă; adaos, picuș.
Szerzet, î. ordin, cin, tagmă ( călugă-
rească), stat monachal; mănăstire,
schit,' cenobiu.
Szerzetes, 0. călugăr, monacii; —
élet, viața călugărească, =* mona-
chală; —fogadalom, 0. voi făgădu-
ință (de călugărie).
Szerzetesi, a. monacal, monastic, că-
lugăresc.
Szerzetespap, 0. preot de cinul călu-
găresc, călugăr, monac.
Szerzetesrend, 0. ord, tagmă, cin că-
lugăresc.
Szerzetesség, călugărime; statul
călugăresc.
Szerzetfő, 0. ieromonach, provincial,

stareț.
Szerzetház, e>. mănăstire, schit,
biu; convent.
Szerzett, «. câștigat, agonisit,
siti aquirat.
Szerzettag, o. membrul unui
(călugăresc).

ceno-

aqui-

ordin

Szerző, tt. autor ; urzitor, pricinuitor ;
fundator.
Szerződés contract, învoială;
acord, pact, convențiune, tractat:

—re lépni vkivel, a încheia con-
tract cu;, országos —, sancțiunea
pragmatică; —ellenes, contra
tractatului.
Szerződéses, a. contractual; conform
tractatului.
Szerződési, a. de contract, de con-
vențiune ; convenționaL
Szerződésileg, abv. după contract,
conform învoielii; cu contract.
Szerződésszegő, 3. contravenient, căl-
cător de contract.
! Szerződik (vkivel), v. a închia con-
! tract, a face învoială, a pacta; a s-°

angaja (la un.teatru).

! = contractuală, contrahent.
Szerződtet, v. a angaja (la un teatru);
  a închid contract cu, a acordă.

Szerződtetés, d. angajament, angajare;
  acord, învoială, stipnlațiune.
Szerződvény, 5. contract, acord; con-
  vențiune, pact.
Szerzői jog, 0. drept de autor.
Szerzőok, 5. motiv, îndemn, impuls,
  rațiune.
Szerzőség, 5. autorat, chestie de au-
  tor, = de urzitor.
Szerzőtárs, o, co-autor.
Szesszéh, a-'i cășuna, a-'i veni; a
  sé câpriția; jó kedve —, se învio-
  rează; devine voios.
Szesszenet, a. cășun(are), capriț (iu),
  toana.
Szesz,' y. 1. spirt, spirituș, alcool;
  2. pretex:, aparență, steamet; -^ége-
  tés, fabricare de spirt; —égető,
  fabricant de spirt.
Szeszély, 0. 1. capriț, nazuri, toane,
  pi., Arțag; 2. bizarerie, chef, veselie.
Szeszélyes, a. caprițios, năzuros,, ar-
  țăgos, cu toane; bizar, cu mofturi;
Szeszélyeskedik, v. a se capriția, a fi
  cu toane, a face nazuri, « mofturi.
1 Szeszemusza, 5. tândală, mocoșală.
Szeszes, a. spirtuos, alcoolic, bețiv,
îmbătător; —italok, beuturi spir-
tuoase.
Szeszfok, d. grad de alcool.
Szeszfőzde, e>. vînarsărie, orincie; po-
  varnă, velniță.
Szeszfőzés, fabricare de spirt.
Szészfőző, fabricant de spirt.
Szeszgyár, 0. fabrică de spirt.
Szeszmérés, alcoolometrie : măsu-
  rarea spirtului.

I Szeszmérő, 5. alcoolometru.
) Szesz tartalom, . 3. conținut de. alcool.
I Szeszvilágítás, o. luminare de gaz.
Szét, pufa, des... (in composiții) ;
arată desfacere, despărțire a părți-
lor. constitutive; stricare, nimicire.
Szétágazás, d. ramificare, despărțire;
divergența (a părerilor).
Szétágazik, v. a se ramifica, a se îm-
părți.; a divergia (părerile).
SzétáU, v. a sta crăcănat, a sta de-
parte (de olaltă).
Szétárad, v. a se împrăștia, a se res-
lăJți, a se revărsa,
Szétázik, v. a se jilavi, all umple
apa, a se uda.
Szétbocsát, a~lăsa să se împrăștie,
« să se desfacă.
Szétbomlás, 9. desfacere, descompu-
nere ; desorganisațiune; cădere in

bucăți, destrămare.
Szétbomlaszt, v. a descompune,
defiace, ar desorganisa; a reslăți,
împrăștia.
Szétbomlik, w. a se descompune, a

a
a

desorganisa, a se dJesface ; a
bucăți, a se destrăma.
Szétboncol, v. a descompune,
ționa, a desface, a analisa.

se

căde în

a

sec-

a

ais-

Szétbont, v. a descompune,
meirtbra, a desfacé, a analisa, a des-

nada; a disolva,. a topi (în apă);
a rupe (amiciția), a despleti (perul);
a sparge, a demola, (o casă).
Szétbontakozik; v. a'se desface, a se
disolva, a se descompune, a se sparge.
Szétdárabol, v. a despica, a desface
in bucăți, a ciopăți, a sdrumica.
Szétdörgöl, v. a exulcera (o rană).
Szétdúl, v. a distruge, a ruina, a
nimici, a pustii.
Szétesik, v. a se surpa, a se prăbuși,
a eddé în ruină.
Szétfejt, v. a destrăma, a descoase.
Szétfolyᵣ v. a curge în toate părțile,
a se topi și a curge, a se scurge, a
se lăți.
Szétfolyó, a. pospăios, pufăios, poros.
Szétforgácsol, v. a țăndări, a împră-
știa inzădar, a risipi, a divide (pu-
terile).

Szétfoszlat, u a destrăma, a spărcui.
Szétfoszlik, v. a se. destrăma, a se (o adunare).

spărcui; a se topi, a pieri           í Szétoszt, a împărți, a despărți;
Szétfőz, v. a fierbe de (t se topi, a I a distribui, a reparția; v. Kioszt.
fierbe prea tare.                      ! Szétpattan, t>. a plesni, a crepa.

Szétfú, v. a împrăștia, a risipi (su-
flând).
Szétfut, V., a fugi care în cotro, a
se împrăștia; a șe scurge, a se
pierde.
Szétfürészel, v. a crepa, a tăia cu
ferestreuV; a țăndări.
Széthajlás, 0. divergență; deosebire
în păreri.
Széthajtó, a. divergent, deosebit.
Széthangzás, 0. disonanță, disarmonie.
Széthangzó, a. discordant, disarmo-
nțc, conțrar, opus.
Széthány, ᵥ. a împrăștia, a arunca
peste olaltă, a resfira.
Szétharap, sfărma^eti dinții.
Széthasad, t>. a se crăpa, a se despica
(în două).
Széthasít, v. a despica, a crăpa.
.Széthelyez, v. a strămuta, a disloca,'
a trasfera; a pune aiurea, a schimba.
Széthint, v. a reslăți, a propaga, a
prefira, a presăra.
Széthúz, t>. a se desface, a se despărți;
unul a trage in dreapta altul în
stingă.
SzetkoTget, v. a alunga, a împrăștia, a
risipi, a isgoni, a fugări.
Szétküld, v. a trimite, a expedia (în
toateMirecțiile).
Szétloccsan, v. a țișni, a stropi, a
improșca (în toate părțile).
Szétmállik, ^, a se sfărma, a se pra-
bdșii a> se surpa.
Szétmárcangol, v. a sfirtica (de viuj.
a rupe in bucăți, a spinteca =, a
sfășia
Szétmegy,' a se strica (laptele); a
se risipi, a se împrăștia, a se sparge
(o adunare); a se prăbuși, a se surpa
(o clădire).
Szétnéz, v. a se uita împrejur, a
căută in jur, a face o revistă.
Szétnyom, v. a turti, a strivi, a sfărma,
a mototoli.
Szétolvad, v. a se topi.
Szétomlik, v. a se surpa, a se pră-
buși, a se sdrobi, a eddé în ruina.

Szétoszlat, v. a împrăștia, a risipi, a
alunga, a disolva; a despărți.
Szétoszlik, v. a se împrăștia, a se
disolva, a se despărți; a se sparge

Szétpill&nt 672 Szigonyoz

Szigor 673 Szilánk

Szétpillant, u. a privi ín,jur, a arunea
& privire împrejur. ₜ
Szétporlik, ie. a se sfărma, a se pră-
buși.
Szétpukkad, v. a crepa, a plesni.
Szétreped, ». a plesni, a se crepa, a
se sparge, a pocni.
Szétrepeszt, v. a despica, a, crepa, a
sparcui.
Szétrepít, v, a sparge, a împrăștia; a
sburătăci.
Szétrepűl, v. zi sbura in lături, a
ftuștura.
Szétriad, a se împrăștia spăriat.
Szétriaszt, v. a împrăștia, a înspăi-
mânta.
Szétrobban, v. a plesni, a crepa, a
exploda, a pocni.
Szétrobbant, v. a sparge, a împrăștia.
Szétrombol, Szétroncsol, ». a distruge,
a ruină, a sfărma, a preface ín
ruină, a strivi:
Szétroncsolédik, ». a se sfărma, a se
distruge, a se ruina, a se strivi.
Szétszaggat, ». a sfășia, a rumpe, a
sfwtica; a destrăma.
Szétszakad., v. a se rumpe, a se sfír-
tica, a se strica, a.se destrăma.
Szétszakaszt, Szétszakít, v. a sftrtica
(in doue); a rumpe, a sfâșia, a strica.
Szétszalad,, v. a fugi care ’n cotro,;
v. Szétfut.’
Szétszalaszt, v. a alunga, a lua la
fugă, a pefuga; a împrăștia.
Szétszedj v. a desface, a deșira^ a
destrăma; a descompune, a ana-
lisa (o piesă).
Szétszór, ü. a împrăștia; a risipi: a
resfira; a fugari; a sparge.
Szétszóródik, v. a se împrăștia, a se
risipi, a se reschira, a se răspândi.
Szétszórt, a. împrăștiat, reschirat, ri-
sipit, răspândit; spart.
Széttagol, v. a diseca, a dismembra,
a desface, a descompune (în părți) ;
a analisa.
Széttágul, t>. a se lărgi, a șe întinde.
Széttapos, v. a călea. în picioare, a
strivi.
Széttekinti v. a privi =, a căuta în jur
(de sine).
Széttép, p. a sfirtica în bucafí a
sparcui, a spinteca.
Szétterjed, ». a se întinde, a se
estinde; a se resfira, a se răspândi.
Szétterjeszt, v. a întinde, a estinde,

a răspândi, a propaga, a lăți; a
resfiră.
Szétterpeszt, v. a rețcrăcăna, a crăci,
a da în laturi (picioarele).
Széttör, a a sfărma, a rupe, a sdrobi.
Szétugraszt, a împrăștia, a sparge
(o adunare); a face să sară (care
ín cotro).
Szétűz, t>. a alunga, u sparge (o adu-
nare), a împrăștia.
Szétvág, u. ă tăia în două.
Szét vagdal, v. a tătia in bucăți,a
sdrumica, a despica.
Szétválaszt, t?. 1. a despărți, a separa,
a desface; 2. a pronunța divorț.
Szétválik,». a §e despărți, a se separa;
a se desface.
Szétválogat, ᵥ. a alege, a sorți.
Szétver, ©. a .împrăștia, a alunga, a
sfărma; a sparge (șirul dușmanu-
lui).
Szétvet, v. 1. a arunea ín aer; 2. a
întinde, a răscracăn- a crăci (pi-
cioarele) .
. Szétvisz, u a împrăștia, a împărți, a
reschira; a colporta.
Szétzavar, v. a împrăștia, a conturba,
a încurca, a deranja, a sgorni.
Szétzúz, p. a turti, a strivi, a sfărma,
a sdrobi.
Szí, v. a suge, a trage, a bea; a
aspira (pumpa); (dohányt), a fuma,
a bea tutun; (levegőt), a respira
aer; (magába), a absorbi.
Sziács, 9. 1. album f lemnul copgciu-
lui întrecoaje și inimă}; așchie.
Szid, Szidalmaz, ,v. a mustra, a în-
frunta* a dojeni, a ínjura, a de-
făima, a insulta, a trata de, a certa.
Szidalom, ». defăimare, înjurare, su-
dalma, insultă,. ocară.
Szidás, 9. înfruntare, înjurare.
Szidogat, v. a certa des, a dojeni des,
a înjura des.
Sziget, 9. insulă, ostrov.
Szigetbeli, «. insular, locuitor de in-
sulă, ostrovean.
Szigetcsoport, grupa de insule.
Szigetel, v. a isola, a separa.
Szigetelő, 9. izolator.
Szjgetfo, capul insulei.
Szigetlakos, insular, ostrovean.
Szigettenger, arhipelag.
Szigony,,x cange; trident, ancoră.
Szigonyoz, v. a ancora; a undi (a
pescui cu undița), a prinde eu cange.

Szigor, 9. asprime, stricteța, > rigoare,
strășnicie, severitate, nemilostivire.
Szigorán, 9. (Sol.) ventrilică (Vero-
nica).                        [stringe.
Szigorít, v. a aspri, a agrava, a re-
Szigorlaț, 9. rigoros (examen).
Szigorodik, v. a fi aspru, a fi strict;
a deveni sever, =* strașnic.
Szigorog, v. a duce lipsă, a fi lipsit.
Szigorú, a, Szigorúan, Szigorún, aău.
1. aspru, aprig, strict, strașnic, rigo-
ros, sever; 2. lipsit; — $él, earnă
grea, = aspră-
Szigorúság, a, 0. Szigor,
Szíj, 9. cur ed; kerülő—, tinga
șea).
Szijács, 9. v. Sziâcs,
Szíjártó, x. cumstr.
Szijjas, a. curelat cu curea.
Szíj az, ᵥ. a curăța a pune curele.
Szíjazat, 9. curele' Kpl.), curelarie.
Szíjgyártó, cufelár.
Szik, 9. 1. sodă, afcali; 2. cotiledon
(la pldnté); egy—üek, monocotile-
done.
Szikacs, 9. loc svéntat; uscăciune.
Szikár, a. subțire, slab, uscățiv, ivi-
lichtu, }nacru, perit.
Szikâițsâg, o. slăbiciune, uscățime.
Szike, 9. scalpel (la croituri).
Szikéleg, 9, soda, oxicl natric.
Szikeny, o. natriâ (himie).
Szikes^ a. cu sodă.
Szfkfold, d. pămînt alcalin.
Szikfű, a. (Sol.) mușețel, romoniță, :ri-
santemă.
SzikhálfVág, 9. clor-ngtnu.
Szikkad, v. a se usca, a se soici, a se
svenía.
Szikkaszt, v. a usca, a sbici, a svénta.
Szikla, 9. stâncă, sțană, steiu (de
peatră); függő' sziklák, stânci povír-
nite.
Sziklabérc, 9. munte, stâncos.
Sziklacsúcs, 9, sțâncă prăpăstioasă.
Sziklafal, a. părete de stânci; povîr-
niș =, pripor de stâncă.
Szildagerinc, 9, șir de stânci, povîrniș
de stâncă.
Sziklahasadék, 9. crăpătură de stâncă,
Szîklaliât, 9. dosul pietrii.
Sziklakő, 9. peatră de stânca, bolovan.
Sziklaomlás, 9. prăbușirea stâncei.
Sziklás, a,, stâncos, pietros, cu stani.
Sziklástalaj, 9. loc stâncos, temelie de
stâncă, = de piatră.
    Magyar-román szótár.

Sziklaszál, 9. stâncă prăpăstioasă (in
mare), steiu.
Sziklaszoroa, 0. sțrîmtoare =-, pas de
stând.
Sziklatalaj, 9, teren de stânci.
Sziklatalap, 9. fundament de stânca.
Sziklataraj, 9. creastă dé stâncă (pe
un munte).
Sziklatátvány, 9. peșteră, crepătura
în stâncă.
Sziklatető, 9. pisc, vîrf de stâncă.
Sziklaüreg, 9. peșteră, văgăună (in
stâncă).
Sziklavâr, 9. cetate de stâncă.
Sziklazátony, banca de stând (in
mare).
Szikra, 9. 1. scântee, schintee; szik-
rát hányni, v. szórni, a arunca
scântei^ ă scânteia; 2.puțin,scântă,
scântee; nincs egy -r esze, riare
o scântee de minte, riare un picur
de minte.
Szikrafogó, 9. aparat de prins scân-
teile.
Szikrázás, 9. scânteiare, smiclire, scli-
peală, stelire.
Szikrázik, v. a scânteia, a sclipi, a
smicli, a steli; a arunca scântei.
Szikrázó, a. scânteitor, sclipitor, scli-
picios, luminos.
Szikráztat, v. a face să scânteieze, =
să lucească.
Szíksó, î. sodă, sare alcalină, nátron;
etetȘ —, sodă caustică.
Szifcțelen, cț. (âot.) acotiledon.
Szil, 9. (âot.) ulm (Vlmus).
Szilácé^ 9. așchie, țandăra; p. Sziács.
Szilágyság, 9. 1. ulmet, ulmiș; Se-
Iggiu (ținut în Ungaria).
Szilaj, a. sglobiu, neașe^at, neastim-
perat, întrecut, sburdalnic, nedume-
rit ; sălbatic, spăriosneînfiripat.
Szilajkodik, ». a fi, neastîmperat, a fi
sburdalnic, a fi sgjobiu/af nu avé
șțare ; a fi nedumerit ; a fi selbatic.
Szilajp^ik, v. a deveni sburdalnic, a
se face sglobiu, = neasternperat; a se
selbăteci.
Szilajúl, abv. sburdalnic, neasternperat,
neașefait, sglobiu, cu selbătăcie ; spă-
rios.
Szilái, v. t. a scărmâna, a sbidula
(lână); 2. a reschira, a împrăștia,
a destrăma.
Szilánk, 9. așchie, țandăra; fibră (de
lemn); —fa, 9. țandară.
43

Szilánkol

674, Szinészség

Szinetlen

675

Szintekkor

Szilánkol, o. a țăndări, a face așchii.
Szilánkos. a, fibros și tare (despre
lemn).
Szilárd, a. 1. solid, compact, consi-
stent ; țeapăn, virtos, dur, tare; 2. du-
rabil, statornic, firm, sigur, neclin-
tit, nestrămutat; —, 9. (Jostan, Con-
stantin, Stan, Costea, Candin.
Szilárdhitelű, ₐ. solid (cornerc.).
Szilárdít, v. a consolida, a întări, a
înțepeni, a statornici; a fixa, a forti-
fica, a pironi.
Szilárdság, 9. soliditate, consistență,
tărie, duritate, statornicie, firmitate
(de caracter), forță, perseveranța.
Sziláidul, v. ase consolida, a se sta-
tornici, a se întări, a se fortifica;
- -, abv. v- Szilárd, a.
Szálas, «. cu ulmi; —, 9. ulmet, pă-
dure de ulmi.
Szilézia, ₉. Silezia.
Szilfa, t>. (Bot.) ulm (Ulmus); —erdő, ₉.
ulmiș, ulmet.
Szilke, ₉. 1. mezuina, răzor; 2. ceașcă,
ulcică, filigean.
Szilva,prună, poamă,perjă (Mold.);
besztercei ₉. magvavaló —, prună
bistriță; kökény —, prună negruță;
lószemű —, prună grasă.
Szilvafa, 9. (Bot.) prun (Prunus).
Szilvaíz, 9. lictar, pistil, magiun de
prune.
Szilvalé, 9. zamă de prunc.
Szilvamag, simbure de prună.
Szilvapálinka. 9. silvoriu, țuică, vin-
ars de prune.
Szilvás, a. cit prune, cu poame ; —, 9.
prímet, grădină de pruni.
Szilvorium, 9. vinars de prune, țuică.
Szimatol, v. a mirosi, â adulmeca, a.
lua urma (copoul); a scotoci, a
scoate din pămînt.
Szín, 9.1. coloare, văpsea, față, btâală ;
colorit; —tvallani, a recunoaícepe
față, a mărturisi pe față; 2. fața,
înfățișare; aer, mină; jó —ben van,
arată bine, are față sănătoasă;
3. suprafață, nivel, oglindă (a apei);
a föld —e, suprafața pământului; a
hely —én, la fața locului; &. (= lát*
szat), aparență, lumină, vedere ; ha-
mis—ben feltüntetni, a arăta în
lumină falsă; —ed előtt, înaintea
fițtătale; —yő^-:xe_ílátni-vlat,-a
vedé față înfqțape; 5. lamură, floare,
frunte, elită-; az ifjúság —-e java,

floarea tinerimii; az ország —e
(java), fruntași țerii; 6. (félszer),
^șopron, șppru (de trasure); 7. scenă,
bina ; trwună ; —re alkalmazni, a
prelucra pentru scena, a acomoda
pentru teatru; —re hozni, a repre-
senta, a executa (o piesă); a scoate
la iveală, a da pe față; —re ke-
. rülni, a se reprezenta, a se executa
(pe bină); 8. (tejszín), smântână,
caimac; 9. —, ₐ. curat, veritabil,
nativ, masiv, fin; —arany, aur ma-
siv, *= nativ.
Szinadás, 9. coloritură.
Színárnyalat, 9. nuanța colorilor.
Színbiraló, 9. critic la teatru.
Szinbogâr, 9. cărmâz, coșenilă (Coc-
cus).
Színbor, 9. vin curat (de struguri).
Színből, abv. după vedere, la apa-
rență; de pe față.
Szineukor, 9. zahăr curat, = fin.
Színdarab, 9. piesă teatrală, - de
teatru; drama.
Szindohâny, •$. lamura tabacului, tu-
tun fin.
Szinehagyott, a. șters (de coloare),
spălăcit; incolor; hireav, smead.
Színék, 9. iris, fluture azuriu.
Színei, v. 1, a zugrăvi, a colora, a
ilumina, a depinge; a lustrui; 2. v.
Színlel, 9cl.
Színeit, a. colorat; lustruit, giluit.
Színes, a. 1. colorat, văpsit; 2. apa-
rent, specios; 3. prefăcut, fățărit.
Színesít,». a colora, a văpsi, a boi,
a căni (perul).
Szineskedik, ». a se preface, a fațări;
a afecta, a se gudura.
Szineskedő, 9. fățarnic, prefăcut, ipo-
crit, mincinos.
Szinesség, 9. coloratură ;' v. Kétszínű-
ség; fățărie, tartufărie, fariseism,
lezuitism.
Színes nyomat, 9. cromo-litografie.
Színesül, v. a se colora, a-și schimba
coloarea.                       [dian.
Színész, 9. actor, teatralist; come-
Színészet, 9. artă teatrală, teatrali-
stică; artă dramatică; —i, a. dra-
matic, teatralistic.
Szinészkedik, v. a juca teatru, - pe
scenă; a duce viață de actor.
Színésznő, 9. actriță, teatralistă.
Szinészség, 9. artă dramatică; acto-
rime, teatraliștii.

Szinetlen, a. 1. incolor; spălăcit,
smead, ofilit; fireav, galben (la față);
2. nefățărit, sincer, franc, deschis,
neprefăcut.
Szinetlenedik, v. a se spălăci, a se
gălbini, a'și pierde coloarea.
Szinetlenit, ». a spălăci, a descolora,
a lua coloarea.
Szinevesztett, «. spălăcit, smead;
fireav, ofilit, galbin (la față).
Szinez, v. a colora, a văpsi, a boi, a
zugrăvi, a nuanța.
Színezés, 9. colorare, văpsire, bőire,
zugrăvire; nuanțare.
Színezet, 9. colorit, nuanță.
Színező, 9. colorilor, btâangiu, vopsi-
tor; zugrăvitor.
Szinezust, 9. argint nativ, curat.
Színére, 9. metal curățit (în foc).
Színfal, d. culisă; paravan (lateatru);
—festés, 9. pictură de decorațiune.
Színfém, o. metal nativ.
Szinfogâs, 9. pretext; v. Ürügy și
Oselfogâs.
Szhihalott, ₐ. v. Tetszhalott, oc/.
Színház, 9. teatru; scenă; —i, ».

teatral.
Színhely, 9. teatru (unei lupte).
Színi, a. scenic, dramatic, teatral-
(istic); —előadás, representațiune
teatrală; — hatás, efect dramatic,
-> teatral.
Színig, abv. plin, cu vîrf, ras.
Szhnrodalom, 9. literatură dramatică.
Színjáték, 9. 1. dramă, pieșă teatrală;
2. priveliște, spectacol; 3. represen-
tațiune teatrală.
Színjátszás, 9. joc de colori.
Színjátszó, 9. actor; v. Színész, dc/.
Szinkémle, 9. probă (la metale).
Színkép, 9. chip colorat; spectru;
—elemzés, analisă spectrală.
Szinköltészet, 9. poesie dramatică;
dramaturgie.                    [turg.
Szinköltő, 9, autor dramatic, drama-
Szinkör, ₉. arenă; amfiteatru.
Szinlap, 9. afiș teatral, placară, placat.
Színlátás, 9. stelirea ochilor, scânte-
  ierea vedere falsă.
Szinleg, abv. Szinleges, a. Iu apa-
  rență, la vedere, la părere, pro forma;
  aparent.
Színlel, v. a fățări, a se face, a si-
mula, a afecta; betegséget —, se
face morbos, » bolnav; simulează
(morb).

Színlelés, fățărie, prefăcătorie, si-
  mulare, afectare ; ipocrisie, fariseism,
  tartufărie.
Színlelt, a. fățărit, prefăcut, simulat;
  afectat; mincinoși
Szinléstelen, a. nefățărit, neprefocut,
  neafectat; adeverat.
Színlett, a. la aparență, de forma,
  pro forma; v. Színlelt; — osztalék,
  dividendă pro forma.
Színük, v. a apăra, a se arăta; a
  sclipi, a arunca “o lumină slabă.
Színlő, Színlőbárd, a. secure lată,
  bardă.
Színméz, o. miere curată (din fagur).
Színmutató, 9. fățarnic, ipocrit, fari-
  seu; simulant; v. Képmutató.
Színmű, a. dramă, op dramatic, piese
  teatrală ; —irodalom, literatură dra-
  matică; —író, költő, autor drama-
  tic, dramaturg;—tan, dramaturgie.
Színművész, 9. actor dramatic, artist =.
I Szinnyornat, 9. 1. cromo-litografie;
  2. nuanțarea versului.
Szinolaj, 9. uleiit curat.
Színoldal, d. față (a uneiT frunze,

stofe, etc.)
Színpad, 9. scenă, bină; — eleje,
prosceniu.
Színpadi, ₐ. scenic, teatral(istic).
Szinpompa, 9. splendoare, strălucire,
pompa (colorilor).
Színre, abv. la vedere, la aparență,
la părere, pe din afară, după în-
fățișare; színről —, față ’n față,
fățiș, de-a dreptul.
Színszappan, 9. săpun fin.
Színszerű, a. scenic, teatral; dra-
matic.
Szinszóródás, 9. dispersiunea colori-
lor.
Szint, couj. v. Szinte; —akkor, tot
atunci, simultan, de odată; mai
atunci.
Színtan, 9. cromatică, teoria colori-
lor.
Szintannyi, mcm. tot atât.
Szintánc, 9. balet.
Színtársulat, societate teatrală.
Szintartalom, ₉. titlul (monetelor).
Szintaz, pan. același, aeeeafi.
Szinte, abv. aproape, mai, cam; ase-
menea, așișderea; — meghalt, mai
că a murit, era aproape să moară.
Szintekkor, abv. tot atunci, tot în
acel timp.

43*

Szițalap

677

Szívbillentyű

Színtelen

676

Szítéi

Színtelen, a. incolor, fără coloare;
smead, fireav, galbin, fără față;
spălăcit.
Szinte lejxedi k, t>. a se spălăci, a îșl
pierde coloarea; a ingălbini.
Szlntelenit, v. a descotora ; a acroma-
tisa; a spălăci; a face palid.
Szintelenítő, a. acromatic.
Szintén, aóv. asemenea; v. Szinte.
Szintennyi, num. tot atât, chiar ațâț.
Szintér, s. teatru, scenă; a háború
szintere, teatrul resb-^ului.
Szintes, a. orizontal.
Szintez, v. a nivela, a îndrepta.
Szintezés, >. nivelare.
Szintezői / Szintezőmérleg, 9. nivel
draulic, balanță idrostatică; nive-
lator.
Szintígy, abv. tot așa, intocma, ase-
menea.
Szintilyen, Szintolyan, oóp. tot astfel,
asemenea.
Szintúgy, abv. tot așa, asemenea
așișderea, tocmai, taman.
Színű, a. de coloare,. . * iu; rózsa—,
trandafiriu.
Szinültig, abv. plin, ras, ca vîrf ; v.
Csordultig.
Szinüveg, 3. sticlă de cristal.
Színvak, care nu poate deosebi
colorile.                  [ambliopie.
Színvakság, 3. daltonism, ahromătopsie;
Színváltozás, 3. schimbare la fața,
transfigurare.
Színvegyület, 3. amestec de colori.
Színvesztett, a. spălăcit, fireav, smead.
Színvilág, 3. lume elegantă, elită (a
societății).
Színvonal, 0. nivel, nivou ; treaptă.
Színvonalaz, v. a nivela.
Szinzet, 3. colorit.
Szipa, 3. 1. fitil, organ de supt (la
musce); 2. treanță.
Szipákol,. Szipál, v. a süge; a trage
tăbac.
Szipat, 3. priză, un fum (de tabac).
Szipírtyó, 3. treanță, fieandură, Iapă*
dătură; coită.
Szipka, 3. 1. ciutură, îmbucătura,
imamea; 2. nadă, momeală, potmet.
Szipó, 3. sifon; țeava de tras, bibe-
ron, săraoaie.
Szipogat, v. a suge dés, a trage des.
Szipoly, 3. pufié; lipitoare.
Szipolyoz, v. a suge, a stoarce, a síéi.
Sziporka, 3, scântee, scânteuță.

Sziporkázik, v. a- scânteia, a arunca
scântei; a sclipi, a steli, a smicli.
Szippant, v. a trage (tăbac); a suge
odată, d soarbe.
Szippantat, s. priză (de tabac).
Szirmatlan, 0. apetal.
Szirmos, a. cu corolă, cu petale.
Szirom, 3. petală, (la flori).
Szirompár, 3. (fot.) telișcă, vrăjitoare,
vrotilica (Circaea).
Szirómtalan, a. fără petale,
Szironták, 3. (fot.) bulbu^ calcea
calului (Caltha palustris); picioru
cocoșului ( RamincUlus); — félék, p/.
ranunculacee.
Szirony, 3. curelușă îngusta colorată
(dé piele ori pergamen), ciaplăg;
bőr, pergament.
Szironyos, cu curelușe subșiri.
Szírt, 3. (kő), stânca, stan(ă), steiu
(de pealră); (nyak), cerbice, ceafă.
Szirtes, 0, stâncos, scopulos.
Szirtjok, 3. stâncă prăpăstioasă, pisc
de stâncă,
Szirtlap, Szirtoldal, 3. povirniș de
stâncă,
Szirtes, (= szurtos), a, mvrdar, mân-
jit, necurat, scârnav, hîros.
Szirttemeg, 3. grup de stânci, gră-
madă =.
Szirtvár, 3. castel de stâncă,
Szirtzátony, 3. stâncă (în mare), bancă
de stând.
Sziszeg, v. a șuiera, a șopti, a mur-
mură.
Sziszegés, 3. șopțire, suierăt(ură).
Sziszegőhang, 3. sifiantă; sunet șuie-
rător.
Sziszegek, pl. siflante, sibilante, șuîe-
, rătoare (sunete).
Sziszereg, v. a se scânci de frică.
Szi-szó, 3. vorbă de clacă, svon, veste.
Szít, v. ă ațița, a sgândări (focul) ;
a agita; 2. (vkihez), a trage, a în-
clina, cătră, afi înclinat spre, a fi de-
votat ; ki-ki a maga fazeka mellé —,
fiecare trage focul la oala sa..
Szita, 3. sită, ciur, dîrmon; rezgő —,
sită (la moară); új — szegen függ,
ce-i nou e și frumos; lucrul nou e
cruțat.;
Szitakáva, Szitakeret, 3. veșcă.
Szitakötő, 3. 1. sitar ; ciur ár; 2. facol)
călu^draculm(libelula); v. Aesa.
Szitál, o. a cerne (făină); — az eső
ploua mărunt.

Szitalap, 3. urechea ludei (burete).
Szitálás, 3. cernut, cernere.
Szítálógép, 3. mașină de cernut.
Szitás, 3. sîtar; ciur ar; —, a. cu
site.
Szitaszövet, 3. asta^ pânză de site.
Szítat, v, a sbe (hârtia), a suge; a
scurge.
Szitka; 0. stțiță; străcurătoare.
Szitkos, 0. clevetitor, înjurător, de-
făimător, suduitor.
Szitkozódás, 3. înjurătură, sudalmă,
blăstăm, afurisănie.
Szitkozódik, v. a înjura, a insulta,
a sudui ; a de faima, a cleveti, a hüli,
. a ocări.                       [ritor.
Szító, 3. ațițător, agitator, sgândă-
Szitogat, v. a ațița des, a agita des,
d sgândări des.
Szitok, 3. înjurătură, sudalmă, cúvint
de ocară, invectivă.
Szítóvas, 3. vătraiu.
Szittya, 3. Scit (nume de popor).
Szittyeget, ᵥ. a plioscăi (cu limba).;
- v. Csattogat
Szittyó, 3. papură, pipirig, rogoz,
spetează; v. Káka.
Szittyós, a. păpuros, pipirigos, rogo-
Z08.
Szitty-szotty, 3. ciga-miga, tirța-pîrța
(ș’o nimica), secătură.
Szív, 3. inimă; suflet, sentiment (pro-
fund); caracter, spirit; curaj, în-
drăsneala; égy —, egy lélek, un
trup și un suflet; egy —vel lélek-
kel, unanim; —bői, din inima, cu.
dragă inimă; —bői eredt,xafectuos,
cordial; —e elszórúl, i se strînge
inima; teljes —emböl, din toată
inimă, cu tot sufletul; — em szerint,
după dorința mea; helyén van a
—e, are inima la loc;
  megreped a —e, i se sfâșie inima;
jó —vel lenni vki iránt, a fi cu
bunăvoință, față de; megesik a
—e rajta, îl compătimesce, ii este
milă de; repes a — e az örömtől,
îi saltă inima de bupurie; —én fek-
szik valami, îi jace ceva la inimă;
a mi a —én, az a nyelvén, vorbesce
sincer, spune sincer, ce are la inimă;
—éré kötni valamit, a-i lega de
inima, a recomanda călduros; —éré
venni valamit, a se mâhni; a-'și
pune la inimă; —ét félelem fogja
el, durere îi cuprinde inima.

Szív, v. v. 'Szí, 9cl.
Szivacs, 3. burete, sponghic.
Szivacsos, a. sponghios, fongos; poros.
Szivajk, 3. lut, pămint cleios, argilă.
Szivalkodik, v. a se us(u)ca.
Bzivánk, a. absorbit.
Szivar, 3. țigară, sugara.
Szivár, 3. cucurbetă, sifon ; filtru.
Szivarka’ d. fliscoae, țigaretă (de
ha&tle) ; —papiros, hârtie de țiga-
rete,
Szi vár kő, 3. stalactit(a). z
Szivárgás, 3. strecurare, scurgeri.
Szivárog, v. a se strecura, a se scurge;
a piști, a picura.
Szivárog, a. de țigară; fumător cu
țigara; —bolt’, trafica, tutungerie.
Szivarozóik), ᵥ. a fuma a trage ți-
gară.
Szivarszipka, 3. țigaretă, pană.
Szivartárca, 3. port-țigări, dosă =, toc
de țigări.
Szivárvány, 3. 1, curcubeu; 2. sifon,
cucurbetă; 3. pumpă, tulumbă; —
hal, 3. lin de mare; —hártya, 3. im
(la ochi); v. ívhártya; —kút, 3. fân-
tâna cu pumpă.
SzivárVányos, a. cu sifona cu pumpă ;
cu curcubeu.
Szivárványoz, v. a pumpa, a scoate
cu pumpa.
Szivarványpillangó, 3. (zool.) fluture
sclipitor (care bate in diferite co- •
lori).
Szivárványszínek, pl. o. colorile curcu-
beului; —et játszani, a sclipi, a
bate în diferite colori.
Szívás, 3. sug ere; scurgere; tragere.
Szivat, v. a lasă să sugă,. a lăsa să
tragă; —, 3. suptură.
Szivattyú, a.pumpă, tulumba; —csap,
dop de pumpa; —cső, piston; țeava
de pumpă; —mu, pumpă; nășind
idraulică; —rúd, cumpănă, pirghie
de pumpă.
Szivattyús, a. cu pumpă, cu tulumbă;
—, o. pompier; fabricant de punipe;
—kút, 3. fântână cu pumpă.
Szivattyúz, v. a scoate cu pumpa, a
pumpa.
Szivattyúzat, ». mașină idraulică,
mașinăria unei pumpe.
Szívbaj, a. defect de inimă, boală de
Szívbeli, a. cordial, de inimă, intim,
afectuos.               - [vuia.
I Szívbillentyű, ». clapa inimei, val-

Szívburok

678

Szóalkat

679

Szófordulat

Szívburok, 9. pericard.
  Szívded, a. in forma de inimă.
Szívdobbanás, Szívdobogás, a. batere
de inimă, pulsațiune, palpitațiune.
  Szível, v. a-i pídcé, a avé drag pe,
a fi bine cu, a iubi; 2. a suferi, a
răbda, a tolera; nem —hetem ezt
a dolgot, nu pot suferi lucrul acesta,
nu-*mi place ■=.
Szívelfogó dás, 9. apăsarea inimei.
Szívélyes, a. Szívélyesen, afo. cordial,
afectuos, bun, binevoitor, amical gra-
țios, afabil, amabil
Szívélyesség, ». afabilitate, amabili-
tate, bunătate, bunăvoință, cordiali-
tate.
Szívemelő, a, înălțător de inimă,
sublim, măreț.                .
Szivén hord, v. a purta la inimă.
Szívér,.9. aortă (cu sânge roș).
Szíverősítő, a. cordial; întăritor;
—, 9. țuică, vinars.
Szives, a, cordial, sincer, bun, afec-
tuos ; legyen oly —, fi bun! fă bine!
av bunătate l
Szívesen, abv. cu plăcere, cu toată
inîma, bucuros, cu dragă inimă;
— látott vendég, oaspe plăcut, oaspé
binevéfiut; nem — látni, a nu-i
pare bine, a nu vedé cu ochi buni.
Szíveskedik, v. a binevoi, a avé bu-
nătate, a avé amabilitate, a face
bine, a fi amabil, a se indura; szí-
veskedjék! fi bun! ai bunătate! să
binevoiescv!
Szíves-örömest, abv. cu toată inima,
cu dragă inimă; bun bucuros, cu
mare plăcere.
Szívesség, ». cordialitate; plăcere,
serviciu; bunăvoință, amabilitate;
înd&nână ; —et tenni vkinek, a face
cuiva un serviciu, « o plăcere, a
arăta bunăvoință fața de.
Szívfájdalom, 9. necaz, amar; durere
(de inimă).
Szívgyökér, 9. rădăcina inimei, =
principală (la arbori).
Szíyhártya, 9. pelița inimei, pericard.
Szíyjóság, 9. afecțiune, bunătate (de
inimă), afabilitate, amabilitate.
Szívképzés, 9. nobilitarea inimei.
SzíVmátra, 9. năplăire, călărirea ha-
lelor (înecădune în somn).
Szívó, a. sugător, aspirator;       9.
sifon, cufcuoetă; -*cső, țeava aspi-
ratoare (la pumpe); sifon, liver;

Szó

—csöves légsúlymérő, 9. barometru
cu sifon; szivar—, țigaretă, sugaretă.
Szivogat, v. a suge, a trage des (cu
sifonul) ; a sbea.
Szívókés, 9. cuțit la butnari.
Szívókészülék, Szívómü, 9. pumpărie.
Szivomya, 9. sifon, liv&r, cucurbetă
(de tras fluide).
Szívós, a. Szívósan, abv. vînjos, vir-
tos, mlădios, tenace, de viață, flexi-
bil; stăruitor; oțelit.,
Szivósodík, v a se oțeli, a se întări ;
a deveni vînjos, flexibil.
BzMse&g, 9. vînjoșie, tenacitate,
tărie; putere de viață.
Szívószék, 9. masă de tăiat, ~ de hă-
cuit.
Szívószelep, 9. ventil de aspirat.
Szívótok, a. cucurbetă, curcubetă.
Szívömlengés, 9. profesiunea inimei,
deschiderea inimei.
Szívöröm, 9. bucurie intimă.
Szívörvendeztető,«. îmbucurător, în-
veselitor.
Szivreható, «. Szívrehatóan, Szívre-
hatólag, abv. îndotoșitor, mișcător;
pătrunzător (la inimă).
Szívrekesz, 9. ventricula inimei.
Szívszaggató, a. sfâșietor (la inimă),
sdrobitor.
Szívszakadva, abv. înfocat, pasionat,
nerăbdător; cu inima arsă.
Szívszakasztó, a. foarte dureros.
BzivșZOrulâs, 9. bătăe -=, palpitare de
inimă.
Szívtelen, a. Szívtelenül, abv. fără
iriimă, nesimțitor, rece, neîndurător,
fără milă.
Szívű, 9. (în composiții); igaz—,
drept, leal, onest, de treabă; kő—,
cu inima împetrită, nesimțitor, rece;
nemes—, nobil, generos; nyílt—,
sincer, franc, deschis.
Szívügy, 0. chestie de inimă, = de
amor.
Szívüreg, 9. ventricula inimei.
Szívvidító, a. recreator de inimă, ce
înveselesce inima.
Sziwiszony, 9. relațiune de amor.
Szláv, 9. slav(on); —, a. slavic; —
nyelvek, limbele slavice.
Szó, (pl. szók și szavak), 0. 1. sunet,
vers, ton, glas, graiu, voce; ha-
rang— , sunetul clopotului; hegedű—,
sunet d& violină; kakas-cântecul
cocoșului; elállóit a szava, i sa

oprit graiul, a amuțit; kellemest
szava van, are voce plăcută ; v. Hang;
2. cuvînt, vorbă; miről van — ?
despre ce e vorbă; egy — mint száz,
o vorbă ca o sută; —ba hozni, ă
pune pe tapet, a vorbi despre ; nem
all meg benne a —, nu poate tac£;
nem hagyhatom — nélkül, nu pót
trece cu vederea, nu poț lăsa nea-
mintit ; ahhoz még sok — fér, ar
mai fi multe de (fis despre ;. —ba
állani vkivel, a se lăsa în vorba cu,
a sta de vorbă cu; —ba sem állott
velem, nu m'a învrednicit de o vorbă,
rí a stat cu mine la vorba; —ban
forog, este vorba de, se tractează
despre; —hoz jutni, a ajunge la
vorbă, a puté dice un cuvint; —róí
—ra, din vorbă în vorbă, din cuvint,
in cuvint, cuvint de cuvint; — sze-
rint, verbal, din vorbă ’n vorbă;
magyar —, limba maghiară; égy
—t sem szalaszt el, nu-l trece nici
un cuvint, - nici o vorbă; ’.-át-
emelni, a vcrbi, a ridica cuvifttul;
—t fogadni, a asculta, a fi ascultă-
tor; a —t megvonni vkitől, a-ilua
cuvintul, a-ă detrage dreptul de a
vorbi ; —t sem érdemel, nu merită
cuvint, - să vorbim despre; -t-i ki-¹
szalaszt a száján, scapă din gură ó
vorbă; —vá tenni vmit, a vorbi
despre, a tracta despre ; élő¹ — val,’
verbal, oral, in graiu ; szavait ykihez
intézni, a se adresa cătră; szavaimra,
pe cuvintul meu (de onoare); sza-
vának állani, a fi stăpân pe vorba
sa, a-și ține vorba, a fi oii de pa-
rolă; szavát megszedni, a-și călca
cuvintul, a nu-’șiținâcuvîntulnem
lehetett szavát venni, n*ai putut
scoate o vorbă de la el.
Szóalkat, structura «=, construcția
limbéi.
Szóalkotás, 9. derivațiune, formare de
cuvinte.
Szóár, Szóáradat, 9. emfasă, decla-
mațiune, lux de vorbe.
Szóazonosság, 9. tautologie.
Szoba, 9. odae, chilie, încăpere, ca-
meră; cabinet ; dolgozó—, cabinet
de lucru; —ajtó, ușd'ide^ia odae;'
—bér, chirie pentru odăe,taxă^, plată
=; — cjcus, fată în ca>să;,caiiivrieră;
— festő, zugrav, pictor Âe odăi; .—
kulcs, chele de la odae; -rleány,

fată îfl casă; om, ce stă tot
in ; casă f -^pincér, castelan ; —tu-
dós, w de cabinet (strein de viața
practică), pedant, teoretic, filosof
sarbed.
Szóbeli, a. Vétbal, oral, prin graiîi;
— eljárás, procedură verbală : —
vizsgálat, examen verbal, - oral.
Szóbeliség, 9. verbahtate.
Szóbeszéd, 9. discurs, conversare, în-
treborbire, dialog; vorbe de clacă;
— közben, între vorbe, în conver-
săre.
Szoboly, 9. v. Coboly, 9cl.
Szobor, 9. statuă; mell—, bust; —
mu, 9. operă de sculptură.
Szóbőség, 5. ăbundanță de cuvinte,
prisosință de
Szobrász, sculptor, statuar.
Szobrászat, 9. sculptură.
Szobrászmű, 9. lucra de sculptură.
Szócikpmyá, 9. anostire în vorbe,
frase pompoase; marafeiM, mof-
turi, pl.
Szócsaplár, 9. moară-spartă, toacă-
gură, flecar, cicală; palavragiu.
Szócsavafás; interpretare răută-
cioasă a cuvintelor cuiva.¹
Szócsere, $?. metonimie.
Szócső, 9. tub acustic, port-voce.
Szóda, 9. sodă, Hatriu>-carbonic.
Szódagály, o. bombași, emfasă.
Szódavíz, o. apă de soda.'
Szódé, .a. ncsaturat, flămând, mânca-
clas, foite, nesățios.
Szádok, Szódokfa,». (Sat.) teiu (Tilia).
Szóegyeztetés/ 9. concordarea cuvin-
telor.                       \idioma.
Szóejtés, 9. prpnúnciare; dialect,
Szóelemzés, Szóféjtés, 9. etimologie,
analisă lexicală’            ¹
Szóelemző, Szófejtő, a. etimologic ;
—, 9. etimolog(ist).
Szófaragó, fabricant de cuvinte
(nouă), neolog(ist).
Szófeszegetés, 9. dispută seaCă, pe-
danterie.
Szófiabeszéd, vorbă de claca, pa-
lavre, pL
Szófogadás, &. ascultare, supunere,
obediență.
Szófogadatlan, a. neascultător,

Szófogadó, a. ascultător, supus.
Szófordulat, x (ttil.) trop; meta-
foră.

Szóíűzés

680

Szolga

Szófűzés, ö. sintactică.
Szógyök(ér), 5. rădăcină^ tulpină, eti-
   mon (al cuvîntului).
Szóhagyomány, o. trddițiune (ver-
   bală), gura-veacului.
Szóhajtás, â. vorbe de clacă, vorbă
   multă,
Szóhang, 0. sunet (articulat) ; v.
   Hang, ac/.

Szóhasonlítás, d, compararea cuvin- poale.
telor. ‘                              Í Szokodi, 9. filistean, omul obiceiului,
Szóhelyezés, 9. așezarea cuvintelor, ; om simplu.
frazeologie.                           ; Szokott, a. obicinuit, deprins, dedat,
Szóhosszítás, d. paragoge.             j îrtvețat; usitat.
Szójárás, 9. 1. (nyelvjárás), dialect, | Szokottas, a. familiar, cunoscut.
idiomă, idiotism; <H. (kedvenc kife- ș Szokottság, 3. dedare, deprindere în-
jezése vkinek), spresiune favorită, veț, obicinuință.

   = predilectă.
Szójárásos, dialectal.
Szójárástar, 0. idiomâtologie, frazeo-
logie.
Szójáték, &. joc de cuvinte, calembur,
paronomasie.
Szókapcsolat, 9. legătura cuvintelor,
context.

Szokás, 0. datină, obiceiu, deprindere,
dedare; nărav; us; bevett —, us₉
practică (tradițională); helyi — sze-
rint, după obiceiul din loc ; ócska —,
vak —, ruginiti rutinar; ősi — sze-
rint, după datinq străvechie, = stră-
moșească ; —ba jön, se întrebuin-
țează; —ba ment, e întrebuințat, e
usuat; —ban van, e datină; e obi-
cinuit ; —ból kimenni, a nu se mai ]'
întrebuința; nem —óin, nu me obi- !
cinuesc, n’am datina să; — t felvenni, ;
a-’și însuși un nărav, = o datină; ‘
régi — törvénnyé válik, usul vechiu ,
devine lege.
Szokásbavétel, o. introducere, pri-
' mire.
Szokásjog, 9. drept (statorit prin obi-
ceiu), obiceiul pamintului.
Szokásos, a. obicinuit, practicat, în-
dătinat, usual, întrebuințat, de obi-
ceiu.             x
Szokásszerű, a. tradițional, după da-
tină, de obiceiü.
Szokatlan, a. Szokatl$núl, abv. ne- [
îndătinat, neobicinuit; nededat, ne-
deprihs, néusitat, nepractícat.
Szókép, 9. trop.
Szóképzés, 9. derivațiuhe, formare de
cuvinte.
Szóképző, 0. sufix determinativ.

Szokik (vmihéz), y. â se dedai Ü se
deprinde, ase învăța, itșe obicinui
la; a fi obicinuit Id; korán szo-
kott felkelni, e diâat d se scula
dimineață.
Szókimondó, a. sincer, deschis, franc.
Szoknya, sucnă, fusta, androc,
poale pl.; zeche, sarică, zăbtin.
Szoknyás, ₐ. cit fustă, cu sucnă ; cu

veț, obicinuință.

Szókönyv, 9. vocabular, dicțwâdr,
lexicon.
Szókötés(tan), 0. sintactică, sintaxă.
Szókötési, a. sintactic.
Szóközben, d. în șirul vorbirei, în
conversațiune, între vorbe.
Szoktat, v. a deprinde, a învăța, a
deda.

Szókurtítás, 9. sincope, prescurtare de
ciivinte.
Szokvány, 0. dedare, obicinuință, de-
prindere, habit(us); usanță.
Szokványos, a. usual, habitual; de
obiceiu.
Szól, v. 1. a suna, a resuna; ez a
levél neked —, această epistolă sună
la adreșa ta; a távirat így —, de-
peșa sună astfel; névre —ő, nomi-
nal ; az ágyú —, tunul bubué; — a
harang, sună clopotul; — a zene,
cântă musică; 2. a vorbi, a grăi,
a zice, a spune; a tárgyhoz —ni, a
vorbi la obiect'; — vmiről, tractează
despre, vorbesce despre.
Szólajstrom, 9. nomenclatură.
Szólal, v. v. Megszólal.
Szólalkozás, .». ceartă, discuțiune, di-
ferend; v. Ös szesz ólaik ozás.
Szólam, 9. frasă, dicțiune.
Szólamlik, v. a începe a vorbi, a in-
tona.
Szólás, o. graiu, vorbire, cuvîntf are);
—mód, fel de a vorbi, frasă, locu-
țiune ; —szabadság, libertatea cúvin-
tului.
Szolga, s. servilor, slugă, fecior, ar-
gat ; rob; szolgája! sluga ! ple-
căcîune I szolgává tenni, aservesce,
Subjugă.

Szolgabiró, o. pretor; jurat: (fő),
jude procesual, primpretor, sub-
prefect ; i hatóság» oficiu politic,
« pretoriai; —i járás, cete politic,
f pretoriai.
Sfcolgafa, K cuștia.
Szolgahit, 9, credința deșeartă, = ser-
vilă.
Szolgai, a. Szolgailag, ota. servil,
slngar(nicj.
Szolgaiság, 9., servitute», robie, ser-
vilism.
Szolgakenyér, 9. pâne de servitor, =
de. la stăpân.
Szolgál, v. a servi, a slugi; a fi apli-
■ cat, a fi în condițiune; ez örömömre
—, aceasta ’m face maré bucurie;
javára —, ii este spre bine; — neki
a szerencse, îl favbresce soartea ; H
suride norocul*; ez buzdításul —jon,
aceasta să-ți Servească de îndemn;
az ablak az utcára —5 fereastra
cată spre drum; hogy — az egész-
sége, cum te afli, cum stai cu sănă-
tatea.
Szolgálat, 9. seiviț, serviciu, slujbă-;
funcțiune, Condițiutie, deregătorie;
—ábán állani, a sta în serviciul
cuiva; —ára, porunciți; poftiți,
ștaiî la disposiția DVoâstră; —át
felajánlani, a-’și oferi servițiul; —
ba állani, a întră în serviț, - in
slujbă; —ba fogadni, a primi în
slujbă, = iti serviț, a angaja de ser-
vitor; —ból elbocsátani, a âimite
din serviț, a da drumul cuiva ; —on
kívül helyezni, a pune in disponi-
bilitate; a — ot elhagyni, a părăsi
servițiul, *= slujba; —ot tenni (vala-
kinek vmivel), a face cuiva un ser-
viț, = o îndemână.
Szöígálatbalépés, ». intrare în serviț,
« în slujbă.
Szolgálatbeli, Szolgálati, a. de ser-
viț, dé dtujbă.
Szolgálatkészen, gata de serviț, sîr-
guitor; îndatoritor, —ség, 5. în-
datorire^ sîrguința.
Szolgálatköteles, obligat a servi, =
la serviț.
Szolgálatnélküli, «. fără slujba, fără
oficiu, fără aplicâțiune, — ~ cotodi-
țiune.
Szolgálatos, a. gdta de Serviț; servil.
■Szolgálatra Alkalmatlan, a. incapabil
de a servi; neapt de slujbă.

Szolgabiró              681          _ Szomjas_________________?

Szolgálatiétel, serviciu, serviț.
Szolgálattevő személyzet, 9. personal
de serviț, servitorime.
Szolgaleány, 9. fată în casă, servi-
toare, slujnică; v. Cseléd.
Szolgalélkű-j b. servil, supus, slugar-
nic, josnic; —Bég, 9. servilism; slu-
gărnicie.

Szolgálmány, 9. servitute; v. Szolga-
. lóm.
Szorgalmas, a. supus, tributar, obli-
gat ta servitute.
Szolgalmi jog, 9.,drept dé servitute.
Szolgáló» a. servitor, slujitor, ce ser-
vesce spre ; —<, "9. servitoare, sluj-
nică, fată în casă.
Szolgalom, 9. servitute, drept de folo-
sință; dologi ‘—, servitute reală.
Szolgáltat, v. a lăsa să servească; ⁱa
da, a preda, a conferi ; a administra ;
—ja magát, a se lăsa servit; igazsá-
got —, ă administra justiție, d face
dreptate; kézhez —, a da în seamă,
a preda la mâna cuiva, á înmanua.
Szolgáltatás, 9. predare, administrare;
igazság—, justiție.
Szólgahépj ■*. servitorime, slujbași,
argațî pl.
Szolgaság, 9. servitute, robie, sclăvie,
șerbie, atîmăre.; —ba ejteni, a aservi,
a subjugă, -a supune.
SzolgasZemélyzet, 9. personal de ser-
viț, sluji, ărgați pi.; servitorime.
Szólít,^, a chiemd, a numi: a striga,
a provoca, a agr ăi; a întitula.
Szóló. 9. 1; vorbitor, oratot; de
vorbit, de flis; nincs semmi —m
ellene, riam de <fis nimic contra.
Szóiszapul, v. ă defaima, a huli.
Szómagyarázat, 9. glosă, definițiunea
vorbei.
Szórnak, 9. vas de beut (la soldați).
•Szómás ítás, á. alegcsfre.
Szombat. Sairibăță; Karácsony
—ja, ajunul Crăciunului ; ünnep—,
ajunul, preseara unei sărbători.
Szombatul, v. ă 'ține Sâmbăty.
Szombatos, 9. sâmbătar (care ser-
bează Sâmbăta, o sectă între Sehuii
din Ardeal).
* Szoinj, 9. sete; —át csillapítani, a*.și
stempera setea; —át oltani, a-și
stinge setea.
Szomjan, abv. setos, de sete, însetat.
Szomjas, a., Szomjasan abv. însetat,
setos.

Szomjazik

682          Szórakozottság

Szórakoztat

Szomjazfik), v. a insetoșa, a fi în-
setat, a-l fi sete, a fi setos,
Szomjú, a. setos, însetat, însetoșat.
Szomjúdik, Szomjúhozik, v. încețo-
șează, e însetai, e cețos; arde de
sete; fa, doresce cu foc.
Szomjuhozó, a. încețoșai, setos.
Szomjúkóró, A.(fot.) didin.
Szomjúság, ». sete,                ; torică,
Szomjúzik, v. a însătoșa, a fi setos,) Szónokol, v. a vorbi, a ține discurs;
a-ă fi sete, - ■                   \ a declama, a diserta; a predica.
Szomjúztat, v, a omori cu seteá, a Szónokszék, a. tribună; amvon.

Szónoki, Szónokias, a. oratoric, re-
toile.

Szónoki beszéd, ». discurs.
Szónoki szék, a, tribună; amvon.

Szónoki tehetség, o. talent de orator.
Szónoklat, a. discurs, cuvint(are);
। dicțiune, orațiune ; predică.
Szónoklattan, ?. retorică, arta ora-

nu da apa.                        * Szontyolodik, ᵥ. a se supăra, a se
Szomor, a. v. Szomorúság.            mâhni, a se posomori; v. Elszontyo-
Szomorán, abv. trist, întristat, .iiăh- * lodik.
nit, cu jale ; supărat,           ; Szontyolodott, ». trist, întristat, mah-
Szomorgat, Szomorít, v. a supăra, a j nit; posomorit.
întrista, a mâhni, a amărî, a dosădi. Szónyomozás, a. etimologie.
Szomorkodás, a. supărare, mâhnire, | Szónyomozó, a. etimologic.
obidă, întristare; jale.           Szop, v. a suge, a bea.
Szomorkodik, v. a fi întristat, a fi Szóper, a. ceartă, discuție, diferend;
         ~ n                   „ ....      ~ proces verbal.
                                   ’ Szopik, v. a suge.
Szomorodik, v, a se supăra, a se in- Szopó, a. sugător, la țiță,
                                    Szopófog, a. dinte de lapte.
                                    Szopogat, v. a suge des.

oótdd, întristare; jale.

supărat, a fi mâhnit, a se amari; a
se întrista.

   trista.
Szomorog, v. a fi întristat, a fi su-
   părat, a fi mâhnit, a fi obidat,
‘ Szomorú, a., Szomorúan, abv. trist,,
   mâhnit, obidat; întristat,supărat;
   lainic, 'deplorabil, de plâns; tragic;
   dureros; — vége lett, avu un sfir-

Szópógyermek, copil de țîțâ, prunc,
sugător.
Szopóka, d. îmbucătură, imamea, ciu-
tură.

683

Szorúl

Szórakoztat, v. a distrage, a țină de | Szóródik, v. 1. a se împrăștia, a se
ürít (cuiva).                          I resfira, a șe risipi; 2. a se distrage;
Szórátlan, a. nevinturat.              : ». Szórakozik.

șit tragic.
Szomorúffiz. ». tfot.) salce pletoasa, i
- tristă (Scdix Babylonica).
Szomorújáték, ». tragedie,
Szomörún, aóv. trist, mâhnit, supă- •

rat, obidat.

Szomorúság, ». întristare, tristeță,

Szópompa, a. bombast, emfază.
Szopornyica, a. v. Takonykór.
i Szopós, a. sugător, de țiță; —állat,
  mamifer; —bárány, d. miel de lapte;
  —gyermek, eöpil la țiță, sugător.
■ Szoptat, v. a lăpta, a da țiță.
Szoptató, Szoptatós, ». mamă (care

supărare, mâhnire; jale, doliu;
obidă, abean, turburare (sufletească).
Szompolyodik, v. a se posomori, a
face față serioase ; v. Szomorodik.
Szomszéd, a. vecin; —, a, învecinat, i
megiaș; a —ban, in vecini,in veci-
nătate ; jobb egy jó -r- sok rossz
atyafinál, e mtâ bun un vecin de
aproape, de cât un frate de deporte.
Szomszédasszony, Szomszédné, a. ve-:
cină.
Szomszédos, a. învecinat, alăturat,
megiaș, limitrof (țeară); lăturaș,
mărginaș,. hotamic.
Szómutató, a, registru scara de cu-
vinte. •

laptează copilul); — dajka, dtiică,

dădacă, mancă.
Szór (-szer, -szőr), duf. de.. . ori;
hatszor, de șase ori.
Szór, v. 1. a împrăștia, a arunca, a
risipi, a presăra; pénzt —, a risipi,
a arunca bani; liamút —, a pre-
săra, a împrăștia cenușe ; 2. a vin-
tura (grâu).
Szóragozás, a. sufixare.
Szórakás, a. constracțiune.
Szórakozás, a. recreațiune, distrac-
țiune.
Szórakozik, v. a se distrage, a se re-
crea.
Szórakozott, a., Szórakozottan, ₐbv.
distras; aiurea.

Szónok, orator, vorbitor, retor; Szórakozottság, ₉. distragere, neaten-
(ecleziastic) predicator, concionator. țiune.

Szórejtvény, a. logogrif.
Szórend, a, topică, așezarea vorbelor
(in frază).
Szorgalmas, a., Szorgalmasan, »óv.
silitor, diligent, muncitor, straduitor,
sîrguitor, harnic, activ, industrios.
Szorgalmaskodik, v. a se sili, a se
strădui, a se nisui; a fi diligent, a
fi muncitor, a-și da nisuința.
Szorgalmaidon, ₐ. nesilitor, negligent,
fără nisuința; neactiv.
Szorgalmatos, a. v. Szorgalmas acL i
Szorgalmaz, v. a zori, a urga, a
soma, a grăbi, a solicita, a înteți, a
stărui pe lângă.
Szorgalmazó, a. solicitator, somatoi\
Szorgalmi, a. de lucru, de diligință;
— idő, timp de diligință.
Szorgalom, a. silință, sirguință, ni-
suință, strădanie, diligință; zel,
rivnâ, studiu.
Szorgol, v. v. Szorgalmaz.
Szorgos, a. 1. urgent, grabnic, pre-
sant; 2. îngrijat, ocupat; 3. exact,
precis, de a proape, cu de-a mărun-
tul.
Szorgoskodik, ». a se grăbi, a se
pripi, a se sili, a se adóper a, a zori,
a sbura, a alerga, a fugi; a fi zelos.
Szorgost, abv. pé data, de loc.
Szorgoz, Szorgoztat, v. a astrînge, a
  sili; v. Szorgalmaz.
Szorít, v. 1. a apăsa, a stringe, a îm-
  pinge; a copleși; karjai közé —,
  îmbrățișează, stringe in brațe; kezet
  —, stringe mfyna; 2. a astringe, a
  sili, a stărui 'pe lângă, a îndatora
  a aținâ, a solicita; munkára —,
  astrînge» silesce la lucru; hatá-
  rok közé —, limitează, restringe re-
  duce, marginesce.
Szoríték, a. clește; belciug, verigă.
Szorítkozik, v. a se restringe, a se
  mărgini.
Szorító, a. apăsător, copleșitor; strîn-
  gător; astringent; —, a. 1 • cingă-
  toare, briu, colan ; șerpar; mij-
  loc astringent; —fa, a. sucitor (la
  teasc); —szíj, a. tingă.
Szórlöveg, a. mitrailesă.
Szóró, a. vinturător.
Szóródás, a. împrăștiaref dispersiune.
Szóródhatás, dispersibilitate.

Szórokonság, a. sinonimie;' —tan, a.
sinonimică.
Szórólapát, a. vînturătoare, vîntu-
rescă.
Szórólencse, ». linte dispersivă.
Szóról-szóra, abv. verbal, din vorbă
in vorbă.
Szorong, v. I. a șe îmbulzi, u.z.e în-
ghesui, a se împinge; 2. a fi apă-
sat, a fi copleșit (de griji), a fi in-
grijdt, a fi neliniștit, a fi strimtorat ;
a se speria, a se îngrozi, a avé scru-
puli.
Szorongás, a. îmbulzeală; ananghe,
asuprealâ, strîmtorare, nevoe; neli-
niște, spaimă, îngrijare, scrupul;
—ig (tele), e ticsuit, e înghesuit.
Szorongat, v. a stringe, a apăsa, a
strîmtora, a năpăstui, a asupri; a
inspăiminta, a înfricoșa.
Szorongatás, Szorongattalak, a. strim-
  lorare, nevoe, ananghe; apăsare,
  asuprire, năpăstuire, împilare.
Szorongatottak, pl. a. cei năpăstuit,
  cei lipsiți, cei asupriți.
Szorongó, «., Szorongva, abv. îngri-
jat, neliniștit, apăsat, strimtorat;
fricos, scrupulos.
Szoronkodik, v.a își face scrupuli,
  a fi îngrijat; v» Szorong.
Szórontó, a. stricâ-limbâ.
SzórŐYQstSb, a. dur de trierat.
Szoros, a. strimt, tocmai, strins, in-
  tim ; ticsuit, inghiesat; îngust, strict,
  aspru, sever; — barátság, amicie
  intimă; a szó — értelmében, in
  înțelesul strins (strict) al cuvîntului;
  — életrend, dietă strașnică, severă;
  —, a. strimt oare, pas, potecă strimtă,
  trecătoare, strungă (între munți).
Szorosan, abv. strins, strivii, strict,
  tocmai; nepregetat; strașnic; —
  véve, riguros vorbind', strict luând.
Szorosság, a. strîmtorare, înghiesuire,
  îmbulzeală.
Szoros-út, a. potecă strimtă, strungă
  (intre munți).
Szoroz, a. a înmulți, a multiplica.
Szorozmány, a. product.
Szórtság, a. distragere.
Szortyog, v. 1. a mirosi, a adulmeca;
  2. a molfăi, a mușlui, a smorcăi.
Szorúl, v. 1. a se îngusta; 2. (vhová)

Szorulat

684             Szózene

Sző               685              Szőlő

   a se strimtora, â veni ín strimtoare;
  a seínghesd, d se strînge, a se turti;
   3.' (vmite) a fi prisosit, a avé nevoe
  de, d fi lipsit; a fi constrins, a
  fi avisat la; még reám fcz, vei
  avé încă nevoe de mine, vei mat
  recurge la ajutorul meu ; — a szive,
  i se strînge inima; — a kapcája,
  e strimtordti e in mare nevoe; még
  arra nem —tana, încă n'am ajuns
  la átdta ; 4. a fi încuiat la pântece,
  a. avé constipațiune.
Szorulat, \ v. Szoros, a.
  Szorult, a. l.strimtorat, lipsit, pri-
, sosit, nevoiaș; — állapot, nevoe,
strimtoare, calamitate, ananghe, mi-
serie; — helyzet, situație preCarie,
stare miseră; 2. constipat, încuiat
(la pântece).
Szorultság, a. strimtorare, nevoe, ca-
lamitate, ananghe; lipsă; —ban
lenni, a fi strimtorat, a fi lipsit.
Szórványos, ₐ., Szórványosan, abv.
sporadic, resfirat, împrăștiat, rar,
ici-colea; — szigetek, Spórádé, in-
sule sporadice.
Szorzandó, a. multiplicând; de mul-
tiplicat, de înmulțit.
SzOrzás, 9. înmulțire, multiplicare.
Szorzó, multiplicator; —számnév,
numeral multiplicativ.
Szószaporítás, a. tautologie; pleo-
nasm ; vorba multă, șirte-margărite.
Szószaporító, a. v. Szószátyár.
Szószármaztatás, a. etimologie. .
Szószátyár, 9. gura-toacă, limbut, pa-
lavragiu ; cel ce vorbesce nimicuri,
purtător de minciuni.
Szószegés, 0. călcarea cuvîntulul dat,
neimplinirea promisiunel.
SzószegŐ, a. călcător de cuvînt, min-
cinos*
Szószék, a. tribună; amvon; — i ékes-
szólás, 9. eloquență sacră.
Szószerint, abv., Szószerinti, a. din
vorbă în vorbă, verbal, literal, tex-
tual. ' .
Szószerkezet, a. construcțiune (arvor-
ttâ); sintactică.
Szószólás, 9. întervenire, solicitare; í
apărare.                      ' Í
Szószóló, 9. solicitator, apărător, ad-
vocat.                               1
Szószólóskodik, v. a interveni (pentru
cineva); a starosti.                 Í
Szótag, 9. silabă.                   ‘

; Szótagol, v. a silabisa.
: Szótagos, a. silabic.
? Szó tal an, a. tăcut, mut.
  Szótalanít, v. a amuți.
t. Szó talanul, abv. tăcut, mut.
' Szótan, 9. etimologie.
, Szótár, 9. dicționar, vocabular, lexi-
  con; —írás, 9. lexicografic ; —író, 9.
  lexicograf.
Szótartó, 9. (om) de parolă, de cu-
  vînt.
Szót emel, v. a ridica cuvinttâ, a lua
  vorba, a lua cuvîntul; a îneepe a
  vorbi.
Szót fogad, v. a asculta, a fi ascul-
  tător.
Szótlan, a., Szótlanul, abv. tăcut, mut.
Szótöbbség, 9. majoritate de voturi.
Szottyan, v. a luneca, a scăpăta; a
  plesni, a pocni; kedve —, a avé
  pófta, a avé voie.
Szotyka, 9. femee murdară.
Szoțykos, a. mălăieț, moale.
Szotyó, 9. treanță, calicie.
Szotyog, v. a se clătina, a bălălăi, a
  șovăi ; a tirșăi.
SzotyogóSj a. mălăieț, moale.
Szoțyorodik, v. a merge încet, a șe
  târî, a se furișa.
Szotyós, a. făinos, mălăieț, moale
  (despre fructe); aluătos.
Szotyosodik, v. a se muia, a se mă-
  lăița.
Szotyva, 9. mâzgă, sevă, suc, mustă-
reață.
Szóval, abv. cu o vorbă, adecă; în
scurt.
Szóváltás, 9. dispută, discuțiune, ceartă,
diferend ; replică; conversațiune; în-
trevorbire.
Szováta, s. stativă, résboiu (de țesut),
tiară..
Szóvesztegetés, 9. vorbe de clacă,
treancă-fieancă.
Szóvirág, '9. fioscul, floricică de stil.
Szóvisszázás, 9. ar.agram (d. e. lát,
tál).
-Szóvita, 9. certa, disputa, discută, des-
batere, polemic, disensiune.
Szóvivő, 9. v. Szószóló.
Szózat, 9. gráiu, voce; vorbă, dis-
curs; apel;resunet, proclamațiune.
Szózatos, a. resunător; eloquent;
vocal; —zene, musică vocală, cânt.
Szózavar, a. confusiune, galimatias.
Szózene, 9. musică vocală, cânt.

Sző; v. a țese (pânză); a împleti
(ciorapi); (cselt) a urzi, a făuri
(intrigi); ismeretséget —, leagă
cunoștință, face =*.
Szőcs, a. cojocar, blănar, suciu; v.
Szűcs.
Szöcske, 9. locustă; cosaș (insectă)*
Sződögél, a țese; a împleti din
când in când.
Szög* 9. 1. unghiu; colț; öt —, pen-
tagon ;■ derék —✓ dreptunghiu; he-
gyes -*% unghiu ascuțit; 2« cuiu,
pirofc; v. Szeg 9cl,; -î-, a. bălaiu,
blond; castaniu.
Szegecs, a, țintă, cuiu mic.
Szegecsel, a a țintui, a bate cu cuie.
Szögellik, v. a se termina în unghiu,
a eși în colț, a forma unghiu.
Szögellő, 9. echer.
Szögez, Vi a bate cu cuie, a pironi,
a țintui; v. Szegez*
Szöghaj, pér blond(in), pér bălaiu,
= castaniu, = galbin.
Szögirányos, a. diagonal; —vonal,
diagonală.
Szöglet, 3. unghiu, colț, muche; un-
gfâer -—ablak, fereastră din colțul
casei; —dúc,stâlp, pUastrU din colț.
Szögletes, a. 1. Unghiular, colțurat,
muchial; 2. mojic, bădăran, pro-
statec, neajutorat.
Szögletez, v. a tăia in muchi.
Szogletgerenda, 9. grindă măieastră.
Szögletház, 9. casa din colț*
Szögletkő, 0. , peatra din unghiu,
peatra din capul Unghiului, = un-
ghiulară, = colțurata.
Szögletmérő, ih grafometru; echer;
teodolit.
Szöglettámogató, 9. comisionar, ha-
mal.
Szögmérő, 9. goniometru, dreptar, cor»
nUrar, astrolabi echer.
Szögsárga, a. galbin închis, castaniu;
șarg; róíb, murg, dereș (cal).
SzÖgszití, Szögszinű, a. bălaiu; gál-
bin, castaniu; rtâb.
Szökőse, ar. v. Szöcske,-
Szökdécsel, Szökdel, v. a sări, a hu-
păi, a salta ușor.
Szökdös, v. 1. a sări, a face sărituri,
a hupăi; a salta ușor; %. a fugi, a
deșerta des.
Szökdösés, d. săritură, hupăitură;
deșertate.
Szőke* a. balaiu, bălan, blond(in),

albeneț, galbin. (pér) ; —, 9. blondă,
bălaie (femee).
Szőkéi, Szökell, a. a. sări, a hupăi,
a salta.
Szökelék, a. rțsa]țit„
Szökellés, Szökellet, săritură, hu-
păitură; ovini, salt.
Szökeliik, v, a sări de odată; a o
tăia la fugă.
Szökés, â. î, săritură^ șalt^ alergare;
Qgy —scl kint termett, o sări-
tură a fost afară; deșertare, scă-
pare, fugă; 3. bubă, umflătură,
sgrăbunță, pafisec.
Szökés, a. btonéfin, băluior, cam
albeneț; cevași bălaiu.
Szökevény, 9. fugar, ^sertar.
Szökik, 9. a fugi, a scăpa; a de-
șerta; a sări* a salta; arcába — a
vér, înroșesce ; szembe —, bate la
ochi.
Szökken, v» a săriA a se atânta;
kedve —, are voțe, e dispus.
Szökkenés, Szökkened ₉. săritură,
salt ușor, avînt.
Szökő, &. săritor, hupăitor; iamb
(picior versual); —ár, 9. reflux, po-
voiu repede; —csont, 9* arșic; —év,
9. an visect; —forrás, 9. apă sări-
toare; —kút, 9. fântână săritoare,
arteziana; —hap, * zi intercalată
(in Fam).
Szökött, a. fugit, fugar, deșertat;
— katona, 9. desertor*; v. Szökevény.
Szöktet, v. 1. « face scăpat, .a da
drumul; 2. a fura, a răpi (o fată);
----és, 9. răpirea (unei fete).
Szőkéi, e. a se dlbeni, a deveni
blond(in), a se galbini.
Szőlő, Szőllő, 9. 1. strugur(e); 2. vie,
podgorie; —t kapálni, a prăși via;
—t karózni, a lega via (de pari) ;
—t ültetni, a sădi vie; apró —,
stafide, strugurași; —bimbó, 9. mu-
gur, ochiu de viță; —csősz, 9. pă-
zitor de vie ; — csutka, 0. cocean de
strugure; —dézsma, 9. fieciuiala de
la vin ; —fa, 9. harac, râpcă; — fejᵣ
—fürt, —gerezd, a. strugure; —gyógy-
mód, 9. cură de struguri; —hegy, a.
vie, podgorie; — héji a. dreve; pe-
lița de pre hobiță; —karó, a, pár,
harag de vie; —lé, a. must (de stru-
guri) ; —lóvéi, 5. frunză de viță de
vie; —művelés, i.” cultură viei; vie-
rii; —nedv, 9. must de vie.

Szőlős 686 Szorpent

Szőlős, 3. proprietar de vie; —,a.
bogat de vil, vinos (ținut) ; —gazda,
9. vier.                   (vinului.
Szőlőszedés, 9. culesul viilor, storsul
Szőlőszem, 9. bobiță de struguri
Szőlőtaposó. 3. călcător (de stru-
guri).
Szőlőtő, Szőlőtőke. 9. butuc de vie;
viță de vie.
Szőlővenyige, Szőlővessző, 9. viță de
vie, butaș db vie.
Szömölcs, Szömörcs, 9. neg, negel.
Szömörce, 9. (Sót.) scumpie (Rhus
cotinus).
Szömörcsög, Szömörcsök, 3. (Sói.)
ciuciulete, [sbârdog (Phallus escu-
lentus).
Szömörcsös, a. negelos.
Szömörgő, 9. creață, sbîrcitură.
SzömörgŐs, ₐ. sbircit, cu crețe.
Szőnyeg, 3. covor, scoarță, tapet; ta-
piserie ; —re hozni, a aduce pe
tapet; —ajtó, 9. ușă secretă.
Szonyeges, a. cu covor, cu scoarță,
tapisat; —, 3. fabricant de tapiserii,
tamțer.
Szonyegez, v. a tapisa, a așterne cu
covoare.
SzŐnyegpapir, 9. hârtie de tapițat.
Szőnyegszövő, Szőnyegtakács, 9. ta-
pițer, fabricant de tapiserii, = de
covoare.

Szőnyegzet, 3. tapiserie.
Szőr, păr* (pe animale), floc; —én
megölni a lovat, a călări pe păr
(fără șea) ; —ét ereszteni, hullatni,
a năpîrli, a-șl schimba părul; -ös-1 Szőrös, a. păros, flocos, cu peri, cti
tül bőröstül, cu totul.                 /wv ¹----------¹

Szőrcsomó, 3. smoc de păr, șuviță, i
Szörcsöl, v. a sorbi; v. Szürcsöl tel.
Szőrcsuha, manta de per; reverendă
de păr.
Szőrderekalj, 9. saltea (de per).
Szőrekopott, 9. ros, lins, deșirat,
cit, învechit.

to-

Szőr ellenében, aóv. per pe per.
Szőrén szálán, abv. cu totul.
Szőrféreg, 9. verme de căXbează (la ol).
Szőrfonadék, 9. picată, împletitură,
vițion (deper).
Szőrhabarc, 3. polip de păr.
Szőrhullatás, 9. năpîrlire; dubirea
părului.
Szőrme, 9. blană, blănărie; pielărie.
Szőrmentiben, abv. după păf, de a
lungul părului; domol, blând, încet.

Szőrmentin, aóv. pe fir, pe per.  |
Szőrmés, blănit, cu blană.        1
Szőrmoly, 9. molie.               ]
Szomy, 3. monstru; bala,  matahală
namilă, mirozenie, pocitură.
Szörnyalak, 9. pocitură, schimositură
monstru.                          1
Szörnyed, a se înfiora, a se spăl
mânta, a se îngrozi, a se grozăvi. I
Szörnyen, aóv înfricoșat, grozav, crân-
cen, groaznic, teribil, înspălmân
tătar.
Szörnyeteg, a. năpraznic, monstruos,
teribil, oribil; enorm, colosai; —
9. y. Szörny.
Szörnyet hal, v. a muri de moartt
năprasnică, a muri de odată, = pi
neașteptate.                       i
Szömylt, v. a exagera; a îngrozi q
înspăimânta.
Szörnytett, 9. nelegiuire, infamie.
Szörnyű, a. înfricoșat, grozav, cum*
plit, crâncen, teribil, năpraznic, ori-
bil; colosal, imens, monstruos;
halál, moarte năprasnică, moarú
fără veste.
Szörnyűködik, Szörnyül, v. a se m-
fiara, a se îngrozi, a înmărmuri, a
se mira, a se înspălmînta.
Szörnyűség, 3. grozăvie, lucru teribil
Szörnyűséges, a. grozav, înfricoșat.
Oribil.
Szőrödzik, v. a-l cresce părul; $
Szőrösödik.

Szőröngyártott, a. argdsit cu pei
(fără să^fi peardă perui).

fiocl; — barack, 9. ptersecă; — fű,
(fct.) urechea șorecelulul, vulturică^
earba eretel, culcușu-vacel, hűlte*


noală (Hieracium).

Szőrösit, v. a umplé cu perl, a îmÂ
păroșa, a înflocoșa.
Szőrösödik, t>. a-l cresce perii, a se

   imperoșa, a se înflocoșa; a cresce
i barba.

Szőröspiszke, 9, agrișă, coacăză Măi
Szöröstül-bőröstül, aóv. de tót, cu.
totul; cu cățel fi cu purcel.
Szőröz, v. a uinplé cu pert, a impe-
rqșa.
Szörp, 9. sirup; lictar, magiun (döf-
torié).
Szőrpárna, 9. saltea de per; per(i)na
de păr.
Szörpent, v. a sorbi, a gusta (odată).

Szörpöget            687     Szulák

Szörpöget, Szörpölget, ᵥ. a sorbi (me- Szövetnyómtatás,
reii), a suge.

imprimerie de

   „ '            .                     stofe.
Szörpöl, v. a sorbi, a suge; a aspira Szövetség, 9. unire, legământ, coali-
                                        (pumpa).                              1 țiune, alianță, confederațiune; liga;
Szőrseprű, 3. perie de măturat. baráti —, legătură amiceasca; hár-
                                        mas—, tripla alianță; új —, noul
                                        Testament, Legea cea nouă; — et
                                        kötni, —re lépni vkivel, a se alia
                                        cu, a încheia alianță, a se uni.
                                       Szövetséges, aliat, unit, confede-
                                       rat; — államok, Statele unite (in

Szőrseprű, 9. p<
Szőrszál, 3. fir de per, fioc, fulg;
—hasogatás, 3. pedanterie, despicare
de perl, sojisterie; —hasogató, 3.
pedant, despicător de perl, sofist.
SzŐrtelen, a. dubit; golaș, fără păr.
Szőrtelenedik, v. a se dubi; a nă-





pârli.
Szőrtelenít, v. a dubi.
Szörtyöl, v. a sorbi, a gusta.
Szőrű, 0. (în compoziții); fehér-

alb (la păr); magam— ember, om :-
de seama mea, = ca mine. i

Szösz, 3. calțl, pl.; puf (la plante); Í       _                       ᵥ
camiri, pl.; —haj, 3. per balalu. ; Szövettan, 3. (h)istologie.
Szöszke, a. blond(in), bălalu, al-^ Szövey^y,',3. țesătură, urzeală; în-
bineț.                                 curcătură, învălmășeală, complica-
SzöSzmötöl, v. a pipăi, a orbeca, a i țiune, bucluc, intrigă, cabală. .
mocoși.                             | Szövevényes, încurcat, încâlcit,
Szöszöl, v. a dar aci, a ecela (lână, j complicat.
Szövevényes, v, a încurca, a încâlci,

cânepa).
Szöszös, a. câlțos, cu căiți.
Szőttárú, 9. țesătură, marfă țesută.
Szőttes, 3. țesetură; hâzi—, țesetură
de casă, lucru de mană.



Szövedék, 9. țesetură, urzeală; con-
strucție, structură; context.
Szöveg, 3. text, context; libret, (de
operă); —eltérés, 9. variantă.
Szövegez, v. a compune, a stiliza, a
redacta, a alcătui; a scrie textul,
- libretul (pentru o operă). •
Szövegezés, 3. compunere, stilizare,
redactare.
Szöveghasáb, 9. coloană în text.
Szövegitészet, 3. critica textului.
Szövegzet, 9. text; structură; libret
(la operă).
Szövés, 9. țesut.
Szövészet, 3. țesătorie.
Szövet, 3. țesătură, pânzărie, materie,
stofă; —gyár, 9. manufactura de
stofe.
Szövetkezés, 3. asociare,aliare, alianță,
legătură, unire, întovărășire.
Szövetkezet, 3. asociațiune, societate
cooperativă, tovărășie.
Szövetkezik, v. a se alia, d se în-
truni, a se asocia, a se întovărăși;
a se uni, a închia alianță.
Szövétnek, 3. far (luminător); făclie,
tortă, mașala.



  America,).
j Szövetségi, a. federal; federativ;

gyűlés, adunare federala.
Szövetségrontó, 9. călcător de trac-
tate, sperjur.
Szövetségsátor, 3. cortul mărturiei.

Szövetség^Zékrény, 3. chivotul Legii.

a complica; a face bucluc.
Szövő, 3. țesător; împletitor; —anyag,
3. bătătură, materie de țezut; —asz-
szony, 9. țesetoare; —fonál, 9. bătă-
tură; urzeală ; —ipar, 9. industrie
de casă, țesătorie; —szék, 3. stafâvă,
tiară, răsbolu.
Szövődik, v. a se întrețese, a se urzi;
a se încurca, a se complica.
Szövöttárú, 3. țesătură, lucru de mâna.
Szövöttes, 9. marfă stofă țesută, țe-
sătură.
Sztambul, 3. Constantinopol, Bizanț,
Tarigrad.
Sztrájk, 3. demonstrațiune, gălăgie;
nesupunere, bițpluc.
Sztrázsa, 9. v. Or.
Szú, 3. carlu (de lemn).
Szúétek, 3. mâncare de viermi, - de
cari, vlermânoșie.
Szúette, 0. tâermănos, măluros; ros
de cari.
Szufla, (rom. suflă), 3. v. Szusz.
Szug, Szugoly, 3. umghleț, colț; v.
Zugoly.
Szuka, 3. cățea, haltă.
Szulák, 3. (fel.) 1. holbură, forfecări,
poponeț, rochia rîndunetâ (Convoi-
vulus) ; 2. caprifolu, curpen alb (Ca^
prifolium); 3. flța caprei, stânjiniță
(Lonicera). .

Szultán 688 Szútyongat

Szuvas

689 Szülemény

Szurkosodik, a. a- se unge cu rășină;
a se cătrăni.
Szurkos vászon, a. pânză cătrănită,
pânză cerată.
Szurkoz, t>. a unge cu rășinăi, a
smoli, ă cerui, a cătrăni.
SzuTmoSj unsuros, murdar, mânjit,
necurat; v. Cirmos.
Szúró, 9. înțepător, pișcător; impun-
gător, (îm)pungaitiu; —, a. unealtă
de străpuns; —fegyver, &. armade
străpuns; —marha, a. vita cornută.
Szűrök, & reșina, catran; görög ~,
9i colpfon(iu); égéibe & rășinar;
STnolătie—fáklya, ». torță, făclie,
masată; —fekete, a. negru ca
smoala —fű, 9. (doi.) solovărf, dost,
dorant (. Origanum vulgare); — ko-
rom* 9* sajUi, chindruț, chinoros, fu-
ningine de brdd; —nemű* a. cătră-
ÜO8, bitwnintâ; —tőzeg, 9. cărbune
bituminos.
Szurony, 9. suliță, spada, baionet,
fiotetâ, panganet, tesac; —hüvely,
9. teacă (la spadă) —t szegezz!
spada ’ntinsă! ^szegezve, abv. cu
baioneta ’ntinsă, = înainte.
Szuronyrugó;. 9. pană baionetei.
Szúrós, a. înțepător, mușcător, cau-
stic, pișcător ; ghimpos, spinos.
Szurtos, d. murdar, unsuros, sdărnav,
mânjit.            '          [dări.
Szurtosodik,. ». a se mânji, a se mur-
Szusszan, a resufta, a sufleca
odată, a gâfâi.
Szusz, a. (re) suflare; vigoare; pu-
tere ; gâfâit., sforăit; egy —ra, în-
tr’o dușcă; intr’un suflet; nagy benne
a e cu, nasul pe sus.
Szusza-musza, a. tandălos, leneș, -
trândav.
Szuszakol, a înfunda; a astupa,
a acoperi, a ascunde, a piti.
Szuszekc ». susuiac, ladoae (de bu-
cate) ; álom—, somnore.
Szuszi-muszi, a. trândav, leneș, ne-
ajutorat; somnoros.
Szuszmog, Szuszog, v. a mocoși, a
tandăli; a gâfăi, a sforăi; —ás, a.
mocoșiregâfăire, sforăit.
Szutykos, a. hîros, murdar; răp-
ciugos (cal)f
Șzutyok, d. hîră, murdărie; răpciugă,
muci (boala de caă)!.
Szútyongat, 0. a îmboldi, a înghimpa,
a înțepa, a mustra.

Szultán, »; sultan, împăratul turcilor.
Szundikál, o. a ațipi, a aromi, a
clipi, a moțăi.
Szundit, t>, a adormi, o aromi, a
amorți, q dormita.
Szunnyad, ». ». Szundikál.
Szunnyadás," ». somn ușor, odihnă,
aromeală- ațipireamorțeală,
Sznnnya^zt, v. a ădurmi, a face să
doarmă.
Szunnyațag, a. somnuros; trândav,
leneș, apatic.
Szunyáta. a. leneș, trândav, tândală,
apatie., pefde vară, somnore; — sag,
». somnolențăapatie, lene..
Szúnyog, »• țințar, cwbig, muscoiu
(Culex); —csípés, a* pișcătură =*
mușcătură de țințar,; -*-háló, rețea
de țînțarii. = de păiângen.
Szunyóka, a. somnulent^bat de soitei,
somnoros, amorțit; apatic.
Szunyókál, v. a clipi, a ațipi, d mo-
ță&ț a dormita.
Szú-por, t>. fărină de cari, rotâttfri
Șkdr, v. a împunge, a străpunge; a
junghia, a înțepa, a pișcă;, szemet
-r“M a bate la ochi, a uimi, a sur-
jrrinde.
Szú-rágta, ₐ. ros ==, mâncati de cari*
Szúrás, a.. împunsătură, înțepătură;
pișcătură; junghiu ;■ vorbă înțepă-
toare.
S^Urat, a. împunsătură, punct; levată
(in cărți) ; —os, &. punctat.
Szurdal, v. a înțepa, a împunge des.
Szurdancs, a. gândac de scoarță;
cariu.
Szurdék, Szurdik, ai unghieț; pituluș,
culcuș.
Szurdok, a. potecă îngusta? vizunie,
covrii ; infundătură; v. Szúrnék.
Szurkát, v. a pișcă, a furnica, a.în-
țepa des<„                     [hac.
Szurkáló, ». curățitor (de pipe), sul-
Szurkálódik, o. a se înțepă, a lua
peste picior, a fdce aluziuni înțepă-
toare.
Szurkol, u. 1. a unge cu reșina, a
smoli, a cătrăni'; & a ave teamă, a
se teme, a fi îngrijat.
Szurkos, a. cătrănit, reșinos, uns cu
smoală; —fenyő, a. molid roș, molift,
pin rășinos (Abies excelsa) —fonal,
a. fir cătrănit, = uns cu reșina;-
—föld, 9. pamînt bituminos; —kezű,
cu degete lungi.

Szuvas, a. ros, mâncat de cari; mă-
tur os, viermenos; cu rugină (buca
tele).
Szuvasodik, ᵥ. a se strica, a se în-
vermenoșa.
Szuvat, ». malură, ruj ina (la bucate);
cariu, riie, hîră.
Szuvatos, a. hîros, rîios; măluros,
viermenos.
Szű, a. inimă; v. Szív ac/.-
Szűcs, a. cojocar, blanar, sucîu,
—árú, ». blănărie, cojocărie; lucru
de cojocar; —üzlet, a. blănărie, pe-
leterie.
Szügy, a. piept, armur (la vite);
—elő, a. preasenă (curea la ham).
Szügyes, <?. pieptos*
Szügyhám, ». preasenă.
Szűk, a, strimt, îngust; mărginit, re-
strins; tiptil, nevoiaș, sirîmtorat;
pénz—e, lipsă, nevoe de bani; tér-
—e miatt, din lipsa de spaț; —é-
ben lenni vminek; v. Szűkölködik.
Szűkebbit, a îngusta, a mărgini,
a restringe; a strimta.
Szűkén, abv. puțin, cu anevoie, pe
subțire, strîns, cu țîrăita.
Szükes, a. cam ângust; cam puțin,
cam pe subțire, cam mărginit, cam
restrîns.
SzükesztendŐ, a. an reu, an de foa-
mete, scumpete.
Szűkeszű, a. mărginit, îngust (la
vedere).
Szűkidő, timpuri grele, nevoe, să-
răcie, miserie.
Szűkít, v. a îngusta, a strimta; a
mar fini, a restrânge, a subțraqe..
Szűkkeblű, a. 1. astmatic, cu năduf;
2. mic la suflet, puțin darnic; măr-
ginit, nevoiaș, pusilanim; descurajat,
timid, codară.
Szűkkeblűség, a. micime de suflet,
pusilanimie
Szűkkörű, a. mărginit, limitat, puțin
orientat.
Szűkmarkú, a. zgârcit, scump, avar,
hîrsit, cumplit.
Szűkmellű, a. astmatic, gâfăitor, cu
năduf.
Szűköl, v. 1. a duce lipsă; a se spă-
ria, a se îngrozi; (a kutya) a
lătra, a urla, a gârbi.
Szűkölködés, a. nevoe, lipsă, neavere.
Szűkölködik, v. (vmiben) a duce
lipsă, a fi lipsit, a fi nevoiaș, a

simți scădere, a nu avé cele tre^
buincvoașe.
Szűkölködő, a. nevoiaș, lipsit, sărac,
miser.
Szűkön, abv. v. Szűkén.
Szükség, ». nevoe, lipsă, trebuință,
scădere, necesitate ; miserie, sărăcie;
— esetén, în cos de trebuință, = de
nevoe; utolsó, végső—ben, ín cas
de lipsa neapărată, = de extremă
necesitate; —ben lenni, a fi lipsit,
a avé .nevoe; —ben levő, nevoiaș,
miser; —bői, de necesitate, din
lipsă; —em van pénzre, îmi tre-
buesc bani, am lipsă de parale;
nincs —em, nu am trebuință de;
—et látni, szenvedni, a suferi lipsă,
a duce dor de, a nu avé ; —ét látni
vminek, a afla de trebuință, = de
necesar, «= de indispensabil; —ét
végezni, a ieși afara (pentru sine).
Szükségbeli, a. de nevoe, de necesi-
tate; în cas de lipsă; — segély, a.
ajutor in cas de nevoe; — utalvány,
9. adresă de nevoe.
Szükségben segítő, a. ajutător la
nevoe.
Szükségei, ». a avé nevoe de, a avé
trebuință, a avé lipsă.
Szükséges, trebuincios, de lipsa,
necesar, indispensabil, cerut; —nek
látni, a afia cu. cale, - de lipsă;
—ség, a. necesitate, postulat.
Szükségkép, Szükségképen, «ó«.- ne-
cesar, indispensabil.
Szükséglet, a. trebuință, indigență,
nevoe, lipsa; cele trebuincioase.
Szökségezerű', trebuincios, "necesar,
indispensabil.
Szükségtelen, a. de prisos, superfiuu,
netrebuincios.
Szűktermés, a. roadă slabă, recoaltă
slabă.
Szűkül, v. a ăe îngusta, a se strimta;
a f, nevoiaș, a fi miser, a duce lipsă,
a duce dor de.
Szűkült, a. sărac, lipsit, nevoiaș.
Szül, 0. a nasce, a da nascere, a da
viață; a genera; a produce; ikert
—, a nasce gemeni.
Szüle, a. părinte; mamă4 bunică; v.
Szülő.
Szülei, a. parințesc, părintesc.
Szülék, p/. părrțu
Szülemény, ». resultat, urmare, pro-
dus; fruct, rod.

Magyar-román szótár.

44

Szülemlik

690

Szűreiken*

Szűrkankó

691

Táblabíró

Szülemlik, v. a se produce, a se
nasce, a se zămisli, a se genera; a
resulta.
Szülep, a. placentă, casa copilului.
Szülés, a. nascere, facere ; idétlen —,
nascere timpurie, pierdere, abortare.
Szüleség, a. provisiune, nutreț.* ■
Szülési, a. de nascere, de facere, - ;
fájdalmak, dureri de nascere.
Szülész, o. mamos, medic, care ájuld,
la nasceri.
Szülészet, 9. moșit, obstetrică.
Szülésznő, 9. moașă.
Születés, a. nascere, generare ; nati-
vitate ; origine, viță ; —hely, a. loc
natal, locul nascerii.
Születési, a. de nascere; — év, 9.
anul nascerii; — szaporaság, 9.
nativitate, numerul născuților.
Születésnap, a. aniversarea => fiua
nascerii.
Születésű, a. născut, de nascere, ori-
ginar; de viță, de proveniență; ro-
mán —, iăscut román.
Születető ₐ. născut.
Születik, v. 1- a se nasce, a veni pe
lume; 2. a resulta, a se produce.
Szülötten, a. nenăscut, nefăcut.
Szülő, a. născătoare; generator; —,
părinte; —k, pl. părinți; —fáj-
dalom, a. dureri de nascere, = de
facere ; —föld, 9. locul nascerii, pa-
triă, loc natal; —ház, a. casă pă-
rînțească; casă de maternitate.
Szülői, a. părințesc, părintesc; natal.
Szülötten, a. orfan, fără părinți.
Szülött, 9. născut, fet, zămislit, nat.
Szülöttség, 9. nascere, geniiură; első
—, primogenitură.
Szülőváros, 9. oraș natal.
Sz ültetés, 9. nascere artificială.
Szümötes, 9. neg, negel; v. Szemölcs.
Szűn, v. v. Szűnik.
Szünedezik, v. a înceta, a se sfirși,
a se precurma pe încetul.
Szünet, 9. pausă, interval, încetare,
întrerupere; odihna, răgaz, liniște;
vacanța, ferii, pl.; — nélkül, ne-
încetat, neprecurmat, fără încetare,
continuu.
Szünetel, v. a pansa, a se odihni, a
înceta, ă sta pe loc, a se opri; a
ave vacanță; a se distrage, a se re-
crea.
Szünetelés, 9. patisare, întrerupere;
odihnire.

Szünetelő óra, 9. oară de odihnă, re-
creațiune.
Szünetenként, aóv. din stadiu in sta-
diu, din alineat în alineat; în in-
tervale.
Szünetjel, 9. pausă, semn de suspen-
siune (—).
Szünetlen, a., Szünetlenül, aóv. ne-
întrerupt, continuu, necurmat, ne-
încetat; v. Szüntelen.
Szünidő, 9. vacanță, ferii pl„ timp
de recreațiune.
Szűnik, v. 1. a înceta, a se curma,
a se conteni, a pausa; 2. a scade,
a se potoli, a se reci (zelul); — a
láza, îi înceată fierbințelile.
Szűnjél, 9. pausă.
Szünnap, 9. fi de odihnă, = de re-
creațiune, - de vacanță, = de ferii;
—ok, pl. ferii, vacanță; file de re-
creațiune.
Szünóra, 9. oară de odihnă, recrea-
țiune.
Szünőben van, v. a fi spre sfirșit,
= cătră capet, = spre gătenie.
Szüntelen, ₐ-, Szüntelenül, aóv. ne-
încetat, necurmat, continuii, neîntre-
rupt.
Szüntet, v. a ăsta, a opri, a conteni,
a precurma; a desființa, a anula
(un contract); a ridica (o ședință);
a reduce (o fracțiune); v. Meg-
szüntet.
Szűr, 9. zeche, suman, glugă, țundra
(țărănească); kitenni a —ét, a-i da
drumul, a-i arăta ușa; kinek nem
—e, ne vegye magára, care nu se
simte vinovat, nu iac asupra sa ; —
alól beszél, vorbesce ca de pre cal.
Szűr, v. a străcura, a stracora; a
filtra, a destila, a scurge; a stoarce
(vin).
Szürcsöl, v. a sorbi, a gusta, a bé
(printre dinți), a străcura printre
dinți.
Szürdögél, v. a străcura des.
Szüredék, 9. străcurătură, filtrat.
Szüremkezik, Szüremlik, a se stră-
cura, a piști, a se scurge; a se lim-
pezi, a se destila.
Szüret, 9. cules (de vii), stors.
Szüretel, v. a culege struguri; a pe-
trece la cules.
Szüretelő, 9. -culegător de vii.
Szüreti, a. de culesul viilor, de cules.
Szüretkor, qóv. pe culesul viilor.

Szűrkankó, 9. v. Szűr.
Szürke, a. sur, cărunt; cenușiu, plă-
van, sein; — barát, a. călugăr Fran-
ciscan ; — nénikék, a. călugărițe
(cu haine sure), Franciscane; szür-
kébe csavarodni, a încărunți; (ló)
cal sur; — érc, a. metal sur; —
gém, a. batlan, erodiu, stare (Ardea
cinerea); —hályog, 9. albeață (la
ochi); —kék, a. sein.
Szürkéllik, v. a suri, a încărunți; a
amurgi.
Szürkeprém, 9. blană sură, = sin-
gipie.
Szürkés, a. cenușiu, singipiu, plăvan,
meliț, sein.
Szürkeség, 9. căruntețe, cărunțime;
coloare sură.
Szürkít, v. a suri, a face cărunt.
Szürkül, v. 1. a suri, a încărunți;
2. a crăpa de fi, a amurgi.
Szürkület, a. amurg, revărsatul zori-
lor, zori, auroră; când se îngână
fiua cu noaptea.
Szürkületi, a. de zori, crepul .ntar.
Szürkülő, v. într’amurg, pe în-
serate.
Szűrő, 9. străcuratoare, astar.
Szűrődik, v. a se străcura, a se scurge,
a se filtra, a se destila.
Szüröget, v. a străcura, a filtra.
Szürőkő, a. peatră poroasă, = de stră-
cura! .
Szűrőruha, a. astar, pânză de stră-
curat.
Szűrös, a. sumănar; cu țundra, cu
glugă.
Szürőszita, a. sită de stracurat, rîvar,
sitișcă.
Szürű, a. străcurătoare, astar.
Szűtelen, a. v. Szívtelen.







T

T. = tekintetes, Spectabil, Stimabil,
Onorabil.
T. c. — teljescímű, pleno titulo, P. T.
Tabajdok, Tabajdos, ₐ. necurat, mur-
dar, scârniv, urît.
Tabak, Tabakos, a. tabac, ar găsitor,
dxibălar.
Tabértos, a. 1. spațios, larg; 2, gu-
raliv, palavragiu»

Szütyő a. tăgărța, raniță, săculeț;
burduf, maț (la piimpe).
Szűz, a. cast, curat, vergur, virgin,
nespurcat, nepângărit\; —, a. v&rgură,
virgină, fecioară; szent , Maica
Precistă; nem mind —, a hány
pártát tűz, nu-s toate fete, câte
poartă plete; — anya., a. vergura
Maria, Maica Precistă, Fecioară
Preacurată; — arany, 9. aur curat,
= nativ; — beszéd, 9. primiți dis-
curs (al unui deputat) ; —dohány,
a. tutun de frunze, = curat.
Szüzén, aóv. curat, vergur, virgin,
nepângărît.
Szüzesség, a. cantitate, curățenie, vir-
ginitate, feciorie; —i, a. de ca-
stitate.
Szüzfa, 9. (fot.) mielarea (Vitcx).
Szűzfertőzés, a. stupru; deflorare,
pângarire.
Szűzföld, a. pamint virgin, pămînt
care n’u fost lucrat.
Szűzhártya, a.imen, pelița verguriet.
Szűzi, Szűzies, a.. fecioresc, curat,
cast, virgin, nepângărît.
Szűziesség, 9. feciorie, virginitate.
Szűzkoszorú, a. cunună virginală.
Szűzleány, a. 1. fecioară, vergura;
2. fată mare, codană, fată în per;
domnișoară, duducă; —i, a. fecio-
resc, de fată mare.
Szűz-Mária, a. Vergura Maria, Maica
P ecistă, Fecioara Preacurata,
Szűzméz, 9. miere d: roiü.
Szűzőr, a. imen, pefoăța fecioriei.
Szűzszeplősités, a. deflorare (a unei
virgine), pângărîre.
Szűztojás, a. ou șcc, ou gol.
Szűzvirág, a. (Set.) crin, lilie (Lí-
tium) ; v. Liliom.







Tábla, a. 1. tablă, tăbliță; placă;
2. (könyvé) scoarță, părete; 3. (kir.
Ítélő) tablă, curte de apel; 4. (hét-
személyes) septemvirat; curie; 5. (via-
szos) tablă cerată; 6. (föld) agru,
tablă de pămînt.
Táblabíró, 9. asesor de tablă, jude la
tablă (regească), = la curtea de
apel.

44*

Táblai

695

Taglal


Táblai, ₐ. de tablă, de curtea de apel.
Táblalegény, 0. sodal primar (la erői-
tor).
Táblamű, 0. poditura, tablatura; par-
chet ; lemnărie.
Táblapapiros, 3. carton, scoarță de
hârtie, macaua.
Táblás, a. tabelar; podit, táblát, căp-
tușit; kimutatás, conspect ta-
belar.
Táblaüveg, d. geam, tablă de sticlă
(la jer estrí).
Tábláz, v. 1. a intabula; 2. a etabla;
a căptuși, a podi, a parcheta.
Táblázat, 3. tablă, tablou; tabelă;
căptușeală, podeală.
Táblázatos, a. tabelar; — kimutatás,
conspect tabelar; ~ statistic.
Tábor, x castra lagăr, tabără; cam-
panie, câmp de bătae; armată, oaste;
—ba szálíani, a eși la bătae; — t
szedni, a ridica cast rele ; — t ütni,
a tăbărî, a așeza castrele.
Táborbontás, ridicarea castrelor.
Táboio, 9. general; căpitan.
Táborhely, ». tabără, lagăr, cast.ru.
Tábori, a. castrens, de tabără, cam-
pestru; — ágy, 3. targa, pat porta-
tiv; — élet, viață de tabără; —
eszközök, szerek, bag je de res-
boiu; — iroda, ₅. cancelarie de ar-
mata. ----- de resboiu; — kórház, 3. am -
bulanță; — kqjaes, ₅. tónistru (ti-
nichea ostășească); — látcső, 9.
lornetă, telescop; -- lelkész, 3. preot
militarₛ ---- caslrens; — oy, eșarpă,
cingătoare (la militari) ; — pap,
capelan castrens, preot, militar: —■
szék, 9. scaun purtăreț; — tüzérség,
í. artilerie de resboiu ; — üteg, 3.
brtterie de resboiu.
Tábor járás. 9. campanie, expedițiune
militară.
Táborkar, 9, stat-major.
Táborlat, 0. tăbarîre; tabără, castru,
gueră, asediu, incunjurare.
Tábornagy, ₅. generalisim, mareșal
campestrú.
Tábornok, 9. general.
Tábornoki, a. de general: — kar, 0.
corpul generalilor.
Tábor ol, v. a tăbărî; a Ineunjur a, a
impresara, a asedia.
Táboroz, v. a tabără a tâmpa, a
zacc in tabără; —ás, % asediare în
tastre, gueră, eșire în tabără

Táborőr, Táborszem, 9. sentinelă,
picnic de câmp, vedeta.
Táborszer, 9. unealtă de resboiu,
aparate de resboiu.
Táborszernagy, 3. geúéral de arti-
lerie.
Tacskó, 3. 1. coteiu, câne urmecător;
2. foiii, piciu, trântor, mucos, țingău,
meteleu, motofele.
Tádé, Tadus, 3. Tadeu.
Tafota, o. taftă, tafet; (yiászos) taftă
ceruită.
Tag, 9. 1. membru, mădular, compa-
nion, asociat; articlu, închietură;
rendes —, membru ordinar (la o
academie); 2. (föld) acaret, călcă-
tura, moșie.
Tág, a. larg, spațios, vast, întins;
destins, bălțât.
Tagad, v. a nega, a tăgădiii, a de-
nega. a refusa, a respinge, a se le-
păda de; a contesta; a refusa;
senki sem — ja Isten létét, nime nu
neagă existență lui Dfieu.
Tagadás, 0. negare, contestare, tagă;
renegare; mi — benne, nu se poate
nega; —ba venni, a nega, a con-
testa.
Tagadhatatlan. ₐ. — Ú.1, aóv. netăgă-
duit. necontestabil, nedisputabil; evi-
dent, clar.
.Tagadó, a. — lag, aóv. negai io; de
rrfvs, de contestare; —eskü, 9. re-
fus ; — válasz, 9. refus, răspuns ne-
gativ: — választ adni, a refusa, a
da răspuns negativ.
Tagadólagos, «. negativ.
Tágan, aóv. larg, spațios, întins, vast.
Tágas, a. spațios, larg, vast, întins.
Tágasból, v. a se lărgi, a se întinde.
lágasít, v. a lărgi, a întinde.
Tágasság, 9. larg, lărgime, întindere,
capacitate.
Tagba szakadt, a. trunchios, grosolan.
Tagbénulás, 9. paralizie rachitism.
Tágít, v 1. a lărgi, a întinde; a de-
stinde. a bolți; 2. a ceda, a lăsa
după, nem —, nu cedează, nu ladí,
nu se dă du-pa per.
Tágító, 9. interlinie (la zețari).
i Tagjárás, Tagjártatás, 9. ffest, gesti-
culatiune, mimică, schimă, mină.
Tágkörű, a. vast, întins (cunoscința).
Taglal, v. 1. a analisa; a anatomisa;
  2. a desbate, a apreția^ a desface,
1 a descompune; a scanda (un vers).

Taglalás


693

Taglalás, a. 1. analisa, analisare;
anatomisare; 2. dtșcuțiune,.desbatere,
aprețiare.
Taglejtés, 9. gest(iculațiune), mină,
schimă.
Taglevétel, 9. amputațiune.
Tagmeredéfl) 3. înțepenire, cataplexie,
rachitism.
Tagol, ». a analisa; a articula;
(tréf.) a bate, a cíomagi; v. Taglal.
Tagolás, 9. analisare, articulare;
anatomisare; v. Taglalás.
Tagolatlan, a. nearticulat, neînțeles
(sunet).
Tagolt, a. articulat; —ság, 9. articu-
lare.
Tagonként, aóv. în șiruri, membru de
membru.
Tagos, a. articulat; membral.
Tagosit, v. a comasa, a parcela; —ás,
3. comasare, parcelare.
Tagoz, v. a articula; v. Tagol.
Tagozatos, Tagozott, a. articulat;
compus (din membre).
Tagozottság, 9. articulațiune.
Tagsági díj, 9. taxă de membru.
Tagszaggatás, 3.’ convulsiună spas-
modice, junghiuri =, tăieturi reuma-
tice.
Tagtárs, 3. conmembru; soț, compa-
nion, coleg, tovarăș; camarad.
Tagú, 3. (in comp.) de. . . membre,
de. silabe; három—, de trei
membre; de trei silabe.
Tágul, v. a se întinde, a se lărgi, a
se .destinde, a se înfâna, a se des foia.
Tágulás, 3. lărgii ; szívér—, aneu
risma.
Tahó, 3. soarbe-zama, butuc, mojic,
năuci
Tahonya, a. trândav, leneș.
Táj, 3. 1. ținut, plaiu, regiune, țară,
peisaj; împrejurime; 2. direcțiune,
punct cardinal; akkor —bau, pe
atunci, pe acel timp; dél —ban cam
pe la ameafyl.
Taják, 3. țepărue, țeapă (la spice).
Tajbász, 0. nătâng, năuc, stângacîu,
hăbăuc.
Tájbeszéd, 3. jargon, provincialism.
Táj divatos, «. provincia l, ținutugl.
Tajdok, a. mânjit, murdar; v. Ta-
bajdok.
Tájejtés, 3. idiotism, prou'icialism,
jargon.
Tájék, 3. v Táj.

Takarék


Tájékoz, v. ă orienta, a informa.
Tájékozás, 9. orientare; informațiune.
Tájékozatlan, a. neorientat, nelă-
murit.
Tájékozódik, v. a se orienta, a se
află, a se informa.
Tájékoztat, v. a orienta, a lămuri, a
informa; —ás, 0. orientare, lămu-
rire, informațiune; —o, 3. punct de
orientare.
Tájfestés, 9. tablou, peisaj.
Tájfestő, 0. pictor de tablouri, - de
peisage, pastelist.
Tájkép, 3. taWou, peisaj, pastel.
Tajkos, 3i broască țestoasă.
Tájnyelv, 3. idiom, dialect, jargon;
provincialism.
Tájoló, 3. compas, busola.
Táj raj z, 9. topografie.
Tájszó, Tájszólam, Tájszólás, 3. idio-
tism, idiom, provincialism.
Táj szótár, 9- glosar, lexicon de idio
tisme, idioticon.
Tájt, Tajték, 9. spumă; spumă de
mare; —ot túrni, a lua spuma.
Tajtékos, a. spumos, cu spume.
| Tajtékoz, v, a lua spuma, a culege .
1 spuma.
! Tajtékpipa, 0. pipă lulea de spumă.
Tajtékszedő, 9. lingură de cules
spuma.
Tajtékzik, v a spumega, a face
spume, á asuda; a face băle.
i Tajtékzó, a. spumegător, spumegând.
! Tajtkő, 3. pumice, peatră poroasă
j Tajtnemd, «. spumos, de spumă.
I Ták, 0. petec (la ciobote); clin, pava
i (la cămașă).
Takács, 0. țesător, pânzar; —borda,
9. spată (de țesut) ; —cséve, 3. țeava
(cu tort); — ináosonya, (S&t.) scaiü
de pădure; —n ie ster ség, 0. lesett ’.e;
  —szerszám, Unelte de țesut; —ve-
télő, 0. suveică.
Tákajak, 9. (&d.) earbă neagră, bu-
ruiană de ' bubă rea, brânca por-
cului, buberic (Scrophularia nodosa).
Takar, v- ■!. a acoperi; a învălui, a
înveli; 2. a înfășură, a îmbrobodi,
a îmboboroji; â împacheta (cu hâr-
tie); 3. a căra (bucate) ; Szénát —,
face =, uscă fen.
Takar, 3. sculament, gonorea ure-
trală.
Takaratlanj a. neacoperit, nănvelit.
Takarék, 9. cruțare, iconomisire;

Takarékos

694

Találmányos '

Találó 695 Talyiga

casă de păstrare

de păstrare, = de iconomie

— bank, 9. banca

betét,

9. deposit la cassă de păstrare ; —
konyha, 9. bucătărie economică.
Takarékos, a. cruțător, păstrător,
econom; —an, abv. cu cruțare.
Takarékoskodik, v. a păstra, a ico-
nomisi, a cruța; a trăi cu cruțare.
Takarékosság, 9. păstrare, cruțare,
economie, parsimonie.
Takarékpénz, 9. bani cruțați, eco-
nomii.
Takarékpénztár, cassă de păstrare,
- de economii.
Takaréktűzhely, 9. cuptoraș.
Takargat, v. a acoperi, a înveli; a ;
înfășură; a astupa, a ascunde. !
Takarít, v. 1. a păstra, a iconomisi, |
a cruța, a pune la o parte ; 2. (ter- I
mést) a căra, a aduna (bucate) ; ।
3. (házat) a mătura, a curați;
4. (szénát) a face fen, a căra «.
Takaritatlan, a. necurățit, nemăturat ;
negrijit.
Takarítmány, 9. cruțămînt.
Takarítónő, 9. muiere in odae, « de
curățit; servitoare.               !
Takarmány, 9. nutreț, furagiu; pro-
visiune; maldăr verde; —baltacím,
5. (Vot.) trifoiu alb, esparsetă; —fii,
9. earbă de nutreț, maldăr verde.
Takarmányoz, ». a dfl nutreț, a fu-
ragia.
Takarmányszalma, paie de nutreț. 1
Takaró, 9. 1. velință, cergă,, înveli-!

Találó, 9. inventator, plăzmuitor; —,
a. nimerit, potrivit.
Tálaló, 9. bufetar; — asztal, 5. bufet.
Találóan, Találólag, abv. potrivit, ni-
merit.
Találomra, abv. pe nimerite, într’o
doară, înVun noroc.
Találomszerű, a. divinatoric.
Találós, a. iscoditor, invențios, in-
genios ; — mese, 9. gâcitură, cimi-
litură, enigmă, cinel-cinel.
Talâltati k, v. a se afla, a se găsi, a
exista, a fi; a se cuprinde; helyes-
nek találtatott, s'a aflat corect.
Találtató, a. aflător, existent.
Talált gyermek, 9. copil găsit, = le-
pădat; v. Lelenc.
Talám, Talán, abv. poate, doară.
Talány, 0. cimilitură, ghâcitoare,
cinel-cinel; enigmă, irtister.
Talányos, Talány szerű, <r, enigmatic;
misterios, problematic.
Talap, 9. piedestal, postament; basă,
temelie, fundament; —kő, 9. peatra
din unghiu.
Talapzat, 9. piedestal, stilobat, posta-
  ment; terasă.
Tálas, d. armar, blidar.
Tálbanfőtt, 9. coc (un fel de prăji-
  tură).
Tálca, â. ceașcă, filigean, tavă, tasă.
Tálcsa, s. blidișel, farfurioară.
Talentom, 9. talent, talant, capa-
  citate ; talant.
Talián, 9. italian; v. Olasz.
Talicska, 9. 1. tărăboanță, roabă,
  targă; 2. mul, catîr.
Taliga, 9. teleagă, roabă; (buktató)
  targa, tărăboanță, cotiugă; —rúd, 9.
  rudă de teleagă, proțap; —szekér,
  9. furgon.
Taligás, 9. telegar; tărăbonțar, robar.
Taligáz, v. a merge cu teleaga, a
  duce cu
Talizmán, 9. amulet, talisman.
Talkkő, talc (mineral).
Tallér, taler (monetă).
Tálmester, Tálnok, 1. marele stol-
  nic (odinioară) ; 2. dapifer.
Talmi, falș; —arany, 9. aur falș.
Tálnyaló, x lingău, dălcăuc, licău,
  părăsit, linge-blide.
Talp, 9.1. talpă (de picior, de cizma),
  soală; —ig becsületes ember, om
  de omenie; tetőtől -—ig, din crescet
  până fn tălpi; —on lenni, a fi gata;

Tâkol, v. a peteci, a cârpi; a în-
druga, a drege ; fy. a compila.
Tákolt, a. cârpit, petecit dres; în-
drugat, compilat.
Takony, 9. muci, bale, flegmă; răp-
ciugă (la cai); —hártya, 9. peliță
mucoasă; —mirigy, 9. glandulă mu-
coasă; —poc, 9. muce, copil mucos.
Tákoz, o. v. Tâkol.
Taksa, 9. taxă; v. Dij și Illeték.
Taksál, v. a prețui, a taxa.
Tál, 9. blid, farfurie, strachină; ca-
stron.
Talabor, ₐ. lat, larg, întins, vag,
vast; 9. pedecă, calțun (la roată).
Talaj, 9. 1. sol, pămînt, tărîm ; homo-
kos —, pămînt nisipos, ariniș;
2. podină, paviment, podeală ; —csö-
vezés, 9. drenagiă; —kocka, 9. par-
chet ; —szőnyeg, 9. covor, tapet;
—víz, 9. apă din pămînt.
Talál, t>. 1. a afla, a găsi, a da peste;
haza—, nimeresce acasă; jónak —,
găsesce cu cale, află de bine; 2. a
nimeri, a atinge (ținta); —va érzi
magát, se simte atins; fejen —tad
a szeget, a-i nimerit cuiul in cap;
3. a întâlni, a da peste, a găsi; otthon
—tam őt, Vám întâlnit acasă; ha
itt —sz maradni, dacă se va ín-
timpla să remâi aici; 4. (megegye-
zik) a se brodi, a se nimeri; a szá-
mítás —, calculul se potrivesce; « e
coréct; jól —ja magát, se află bine,
se simte bine, îl merge bine; v. com-

toare, țol,straiu ; 2. plapomă, ogheal; j pusele cu Fel-, Meg-, Rátalál.
3. (kocsi) coviltir; 4. masca, pretext.! Tálal, v. a pune pe masă, a pune in

toare, țol, straiü; 2. plapomd, ugheal; |

Takarod:! s, ». 1. cărat, adunat de
bucate; 2. ștergere, ducere.

blid, a așterne masa.

Takarodik,

a se cara, a se

șterge, a se duce, a peri din ochi,
a își lua catrafusele, a se cotor ősi;
2. a căra, a aduna (bucatele).
Takarodó. &. retragere (militară).
Takaródzik, v. a se acoperi, a se în-
veli.
Takarodzó, 9. v. Takaró.
Takaróháj, 9. bezeri, untură de pe
mațe; v. Cseplesz.
Takarópapiros, d. hârtie de pachctat,
maculatură.                   [perit.
Takaróponyva, 9. rogojină (le aco-
Takaros, a. curat, curățel, net, dră-
gălaș, nostim, elegant, frumușel.
Taknyos, a. mucos, bălos; răpciugos
(cal).

Találékony, ₐ. invențios, ingenios,
iscoditor, născocitor; —ság, 9. ima-
ginațiune, spirit iscoditor; inven-
țiune, născocire.
Találgat, v. a ghid, a nimeri.
Található, a. aflător, existent, ce se
poate găsi.                     [nire.
Találka, 0. rendezvouz, loc de întăl-
Találkozik, v. 1. a se afla, a se găsi;
2. (vkivel) a se întălni, a se brodi,
a se atinge.
Találkozó, 9. întâlnire, convenire,
renflezvouz; —m van vele, am con-
venire cu ei.
Találmány, 9. invențiune, plăzmuire;
descoperire.
Találmányos, a, invențios, ingenios,
iscoditor.

a fi sculai; —ra állani, a se scula,
a .se îndrepta, a fi la locul seu;
— ra esni, a-i succede, a izbuti, a
reuși; —ra esett, a. temeinic, suc-
ces, nimerit, potrivit; —ra segíteni,
a ajuta să se pună în picioare, » să
se ridice ; úti füvet tett a/ —a alá,
s’a făcut nevedül, s'a ca mai dus;
fontos —. talpă groasă; 2. (kerék)
obeadă (la roată); 3. piedestal,
fond; v. Talap; 4. (tutaj) (bârnă
de) plută; 5. grindeiul =, patul tu-
nului.
Talpal, v. 1. a pune =, a bate talpă
(pe cizme); 2. a merge pe jos; a
lua talpa, a o șterge.
Talp ala való, 9. piesă de danț, = de
joc.
Talpalió, 9. tălpigă, piedică, călțun
(la roată).
Talpalt, a. talpúit; încălțat (o roata).
Talpas, a. talpos, mare la picior ; —,
9.1. infanterist, pedestraș; 2. plutaș;
3. (tréf.) urs, moș Martin; —óra,
9. orologiu cu piedestal.
Talpaz, v. a încătța (roata), a pune
obede, a obeda.
Talpbőr, a. talpă; soală; piele de
opinci.
Talpfa, d. trunchiu (la plute); capă-
tâiu (de lemn la calea ferata);
talpă (la casă).
Talphajó, ». plută (de trunchi).
Talphid; 5. pod umblatei', pod de
plute.
Talpig, abv. cu desevârșire, cu toiul,
din talpă; — becsületes, prea onest.
Talpkő, 9. peatră din unghiu; teme-
lie, fond, fundament; piedestal.
Talponjárók, 9. pl, plantigrade.
Talppont, 9. nadir.
Talpra-esett, «. succes, temeinic, ni-
merit (lucru); tare, solid, iscusit,
dibaciă (om).
Talpsimító, 9. netezitor (la tălpari,
ciobotarl).
Talpszél, 9, margine (la talpă).
Talpúsztató, 9. plutaș.
Talpverő, 9. ciocan, pisălog fla ciu-
botari) ; v. Musta.
Táltartó, 9. blidar, armar.
Táltos, 9. mag, preot păgân (la ma-
ghiarii vechi) ;■ —, a. magic, ferme-
cător; năzdrăvan ; —ló, a. cal năz-
drăvan, cal aripat.
Talyiga, 9. v. Taliga ni.

Tályog             696            Tanácsos 

Tanácstag

697 Tanítónő

Tályog, d. bubă rea, târnă, absces;
—gerely, $. lanțetă (de taiat târne).
Tâm, 9. 1. pulpit, pult; razini, stîlp,
pilastru; 2. v. Talán.
Támad, ». 1. a ataca, a da năvală;
a călca (hoții) ; 2. (felkel) a se scula,
a se reseula (asupra); a .răsări
(soarele), 3, (gondolat) a se nasce,
a purcede, a izvorî, a se forma;
(tűz) a izbucni •(foc); (szél) a se
ridica (vînț); követői —nak, a-ise
găsi urmași; az a gondolata —t, a
conceput idea, i-a venit în minte.
Támadás, ■>. 1. atac, năvală, agre-
siune; încălcare; 2. naștere, înce-
put, origine; izbucnire, ivire; 3. ră-
scoală, resvrătire ; ofensivă.
Tárnádat, 1. resarit(ul soarelui);
orient, ost; 2. origine, început, izvor,
ivire.
Támadó, «. 1. agresiv, ofensiv, de
atac; rebel; 2. ce se nasce, ce în-
cepe; — háború, ». resboiu ofensiv;
— szövetség, 9. alianța ofensivă.
Támadólag, abv. ofensiv, agresiv,
atacator.
Tamarik, d. (Soi.) tamarisc (Tamarix).
Tamarind, 9. (Sd.) tamarind (Tama-
rindus).
Tamás, 9., Torna; — vagyok benne,
me 'ndoiesc, trag' la îndoieală, nu
cred^ dubitez despre.
Tamáskodik, v. a se îndoi, a dubita,
a esita, a fi nedumerit.
Támasz, 9. sprijin, reazîm; proptea,
sprijoană; —fal, 9. zid de reazlm;
—pont, 9. punct de reazlm, = de
sprijin.
Támaszkodik, v. a se raümc-, a se'
sprijini, a se propti; fy. a se în-
crede, a se bizui, a se lăsa ín ne-
dejdea.
Támaszt, v. 1. a provoca, a cășuna,
a causa, a pricinui, a produce, a
stirni, a deștepta, a provoca ; igényt
—, reclamă ceva, face pretensivne
la /.kételyt —, provoacă nedumerire;
tüzet —, ațită focul, face foc;
•2. a propti, a sprigini, a răzima.
Támaszték, 9. sprijoană, proptea, rea-
zîm; par, stinghiu.
Támasztó, 9. proptea, par, stinghiu.
Tambufa, a. tambură, chitară, diblă.
Tamburâs, 9. tamburar.
Támla, ₉. reanim, spate (de scaun). |
Tárniaasztal, 9. pulpit (de sens). 1

Támlásszók, 9. jeț, jilț, fotei, fotoliu.
Támogat, v. 1. a* sprigini, a propti,
a ajuta; a sutina, a subvenționa;
2 , a motiva, a basa pe motive;
—ás, 9. sprijin; ajutor.
Tárnok, 9. motiv, argument, temeiü;
v. Indok al.
Támolygás,^ 9, împletecire, amețeală,
șovăire; căpchiere.
Támolyog, <>. a impleteci, a șovăi, a
ameți ; a se clătina, a se bate cu
gândurile.
Támoszlop, 9. stîlp, pilastru.
Támpászkodik, ᵥ. & se ridica încet.
Támpont, 9. punct de reazîm, = de
sprijin.
Tan, 9. sciință, învățătură, disciplină.
Tán, amf poate, doară ; v. Talán.
Tana, 9. sfat,^consiliu; conferență;
v. Tanácskozmány.
Tanács, d. 1. sfat, consiliu; 2. senat;
magistrat; 3. expedient, mijloc, re-
mediu; învăț, îndemn; helytartó—,
consiliu locoțiitor, - locumtenențial;
nem törődni a —csal, a nu-i păsa
de sfatul ctâva; hajlott a —ra, a
urmat sfatul; —ct adni, a sfătui,
a consilia, a da sfat; —ot kérnie
a consulta pe, a cere sfat dela;
—ot tartani, ülni, a se sfătui, a
ține consiliu; a ține ședință; —adó,
9. sfătuitor, datator de sfaturi;
—adó szavazat,      vot consultativ;
—beli, 9. senator; magistrat (per-
soană); —bíró, 9. consilier, senator;
—elnök, 9. presideut la senat; = la
magistrat; —fő, 9. capul senatului,
primsenator; —ház, 3. magistra'.,
senat; primărie; .—kérés, 9. consul-
tare, cerere de sfat.
Tanácskozás, 9. conferență, anchetă,
consfătuire; • consultare, disensiune,
desbatere.
Tanácskozik, v. a se sfătiii, a se con-
sulta, a desbate, a discuta, a deli-
bera; a țini sfat, a conferă.
Tanácskozmány, 9. conferență, sfat
anchetă.
Tanácsiás, 9. consiliare, sfătuire.
Tanácsnok, 9. sfetnic, consilier, sena-
tor ; v. Tanácsos.
Tanácsol, v. a sfătui, a da sfat, a
consilia, a recomânda; nem —, nu
recomandă, desfătuesce.
Tanácsos, a. consult, oportun, cu
sfat; prudent, înțelept, folositor; —,

9. consilier; (titkos) consilier intim;
(udvari) consilier de curte.
Tanácstag, a. membru de consiliu;
~ de magistrat.
Tanácstalan, a. nechibzuit, nesocotit,
fără sfat, nedumerit, încurcat.
Tanácstartás, a. consultare, deliberare,
consfătuire.
Tanácsterem, 9. sala de ședințe, = de
conferență, ~ de consiliu.
Tanácsülés, 9. ședința senatului, =
magistratului; consiliu, consultare
(de medici).
Tahácsvégzés, 9. decret, deliberat,
otarîre, condu*.
Tanág, s. ram de sciință, specialitate.
Tanakodás, 9. chibzuire, consultare,
consfătuire, conferire.
Tanakodik, v. a se consulta, a chiti,
a conferă, a ține sfat, a ține con-
ferență; magában —, a se chiti și
a se gândi, a-și trage seamă, a de-
libera, a-si bate capul.
Tananyag, 9. material de invețămint.
Tanár, 9. profesor; helyettes—, prof,
suplinitor, ^proiisor; ideiglenes —,
prof, provisor; nyilvános rendes —,
prof csői' public ordinar; végleges
—, prof, definitiv.
Tanári, «, profesoral, de profesor;
—állás. 9. profesorat, stat profesoral;
post de profesor; — fizetés, salar
profesoral, plată de profesor; — kar,
9. corp profesoral, colegiu didactic ;
— képesítés, 9. cualificațiune ” de
profesor.
Tanárjelölt,
  candidat =.

Tanárképesítő vizsgálat, 9. examen
  special de qualificațiune.
Tanárképző, 9. seminar, colegiu (pen-
  tru aspiranții de profesor).
Tanárkodik, v. a funcționa ca pro-
fesor, a îmbrăca oficiul de profesor.
Tanárság, 9. profesorime, corpul di-
dactic.
Tanársegéd, 9. asistent.
Tánc, 9. joc, danț; (forgó, keringő)
vals; (mennyasszonyi) jocul =, dan-
țul miresei; (török) bastonadă; —ra
kerekedni, perdülni, a începe =, a se
avînta la joc; —ot járni, a juca, a
danța; hír om a —, las sa jucăm
din nou; —düh, 9. manie de joc:
—estély, 9. serată cu joc = dan-
santa; iskola, 9. școală de joc,

- de danț; — mester, 9. măiestru
de joc, = de danț; — mulatság, a
petrecete cu joc, bal.
Táncol, v. a, juca, a danța ; a dănțui.
Táncoló, 9. jucător, dănțuitor; ju-
căuș ; călușer.
Táncéra, cară de joc, — de danț.
Táncos, 5. jucăuș, jucător, dănțător;
cavaler; —nő, 9. baletistă; dănțăușă,
jucăușă; damă; — medve, urs
deprins a juca.
Táncterem, 9. sală'de joc.
Táncvigalom, 9 petrecere cu joc, bal.
Tandíj, 0. didactru, retribuțiune șco-
lara, bani de scoală.
Taneszköz, 9. rechisite =-, colecțiuni di-
dactice.
Tanév, 9. an școlastic, an școlar.
Tanfelügyelő, inspector de școcle;
revisor (Rom.).
Tanfogalom, 9. doctrină, regulă, ma-
ximă, normă, dogma; teoremă.
Tanfolyam, ». cure (școlar), curs de
învăță mint.           [piele ,a baie.
Tángál, v. 1- a vegeta; 2. a da pe
Tanintézet, 9. institut de invețămint,
așețfămînt de cultură.
Tanít, v. 1. a instrui, a inveța. a pre-
lege, a da instrucțiune; 2. a in-
forma, a pune in curent, a da po-
vețe, a arăta, a dăscăli.

                       Tanítás, 9. 1. instrucțiune, invețămint,
                       lecțiune ; Q.povață, sfat, învățătură;
                         —mód, 0. metodă (de invețămint).
                        Tanitgat, v. a învăța des, a dăscăli,
                       . a sfătui, a da instrucțiune.
aspirant de profesor, | Tanithatatlan, ₐ. indocil, neinclinat
| la învățătura.
                        Tanítható, ₐ. 1. docil, aplicat la în-
                         vățătură; 2. ce se poate prelege,
                         propune.
                        Tanítmány, 9. doctrină, învățătura,
                         sistemă, pooață.
                        Tanító, 9. învățător, dascăl, docent,
                         institutor; imtructor, pedagog; —,
                         a. didactic, de instrucțiune, in-
                         structiv; — egyesület, 9. reuniune
                         învățător ească.
                         Tanítói, a. învățătoresc, dăscălesc,
                          docențial; — értekezlet, conferență
                          invățătorească.
                         Tanítóképezde, 9. preparandie, peda-
                          gogiu; școală normală (pentru in-
                          stitutori).
                         Tanítónő, 9. învețătareasă, dăscăliță,
                          institutoară; profesoară.

Tanítóság             698

Tanítóság, o. invețătorime; dăscălie.
Tanítvány, elev, școlar, invețăcel,
discipul.
Tankerület, 9. district =,. cerc de în-
vețămînt, circumscripție =.
Tankó, a. neghiob, tont, nătărău,
stupid.
Tanköltemény, a. poemă didactică.
Tanköltészet, o. poesie didactică.
Tanköltő, 5. poet didactic.
Tankönyv, o. carte de școală, manual
de invețămînt.
Tanmenet, 9. curs =, plan de înveță-
mînt; prospect, programă.
Tanmód, 0. metodă (de invețămînt).
Tanmondat, 9. aforism, maximă,
axiomă; teoremă.
Tannyelv, 9. limbă de instrucțiune,
= de propunere.
Tanoda, 9. școală; elemi —, școală
elementară, = primară; közép-—,
școală secundară, școală medie.
Tanoda!, a. de școală, școlastic, școlar.
Tanqnc, 9. ucenic, invețăcel; v. Ta-
nítvány.
Tanóra, 9. oara de prelegere, lecțiune.
Tanórok, 9. loc îngrădit, ocol.
Tanosztály, *. clasă.
Tanpénz, 0. didactru, bani de școală,
retribuțiune școlară.
Tanrendszer, 9. sistem(ă) (de înveța-
mînt).
Tanszabadság, 9. libertatea înveță-
mîntului.
Tanszak, 9. specialitate, invețămînt;
facultate (de știință).
Tanszék, 9. catedră (profesorală).
Tanszer, 9. rechisit, mijloc (de in-
vețămînt).
Tanszerű, a. dogmatic, apodictic.
Tantalmadár, 9. (zool.) corlă (Sco-
lopax).                         [mint.
Tantárgy, 9. studiu, obiect de înveță-
Tanterem, 9. sală (de prelegere),
auditoriu.
Tanterv, 9. plan de invețămînt; pro-
spect, programă.
Tantestület. 9. corp didactic; colegiu
profesoral.
Tantétel, 9. teoremă, maximă; axiomă,
dogma; két tagi —, teorema bino-
mială.
Tántorgás, 9. amețeală, șovăire, îm~
pleteceală; beție.
Tántorgó, 0. șovăitor, impletecit; za-
păcii, versatil.

          Tanulság

Tántorít, v. a sgudui, a cutremura,
a clătina, a spăria, a pune pe gân-
duri; a emoționa, a impresiona tare,
a înduioșa.
Tántoríthatatlan, a. neclintit, ne-
strămutat, firm, constant, statornic,
intrepid.
Tántorodik, ᵥ, a se clătina, a șovăi;
a ameți; ase spărie, a se emoționa.
Tántorog, ᵥ. a se clăti, a se imple-
teci. a barcola, a șovăi; a sta să
catjă.
Tantöredók, 9. aforizma, sentență
scurtă; — es, a. aforistic.
Tantusz, 9. marcă, fisă, socotea (in
joc);
Tanú, 9. martor, martur, mărturie;
(fül) martor auricular; (mentő) mar-
tor ușurător; (szem) martor ocular
(care a vefiut cu ochii); (terhelő)
martor îngreunător; —ként szere-
pelni, a figura ca martor; —kép
előállítani, a aduce de martor.
Tanúbizonyítvány, atestat, certi-
ficat.
Tanúbizonyság, 9. mărturie; dovadă,
document, probă, semn.
Tanújel, o. dovadă, semn, probă.
Tanúkihallgatás, 9. ascultare de mar-
tori.
Tanul, v. a înveța, a studia, a fi
student; —ás, 9. învețare, învăță-
tură ; studiu.            [neștiutor.
Tanulatlan, a. neînvețat, ignorant,
Tanulékony, 0. docil, cu minte, pro-
copsit, dibaciu.
Tanulevél, o. atestat, certificat, hrisov,
uric; mărturie.
Tanulgat, v. a maz înveța.
Tanulmány, 9. studiu; velős—, afo-
rism; —fő, 9. cap de studiu.
Tanulmányi, «. de studiu; — fel-
ügyelő, prefect de studii.
Tanulmányoz, v. a studia; a scruta,
a cerceta; —ás, 9. studiare, cerce-
tare.
Tanuló, 9. student, școlar, elev, di-
stipul: — ifjúság, 9. junime stu-
dioasă, tinerime școlară; —inas, 9.
ucenic, invețăcel (la meserii).
Tanulóság, 9. tinerime școlară, ju-
nime studioasă.
Tanulótárs, 9. conșcolar, camarad de
școală.
Tanulság, 9. învățătură, povață, sfat;
morală, doctrină - —os, instructiv.

Tanult 699 Tapintó

Tanult, a. erudit,- invețat.
Tanúság, 9. mărturie, dovadă, probă,
semn; —ot tenni, a mărturisi, a
adeveri; ennek —ául, pentru a do-
vedi aceasta, ca probă pentru aceasta.
Tanúságtétel, 9. mărturisire.
Tanúsít, v. a dovedi, a arăta, a ade-
veri, a mărturisi, a certifica; a ra-
tifica, a confirma; a se arăta, a se
purta; jóakaratot - vki iránt, se
arată cu bunăvoință față de cineva.
Tanúsítvány, o. certificat, adeverință,
atestat; testimoniu; atestare, certi-
ficare ; igazoló —, certificat de legi-
timare.
Tanúskodás, 9. mărturisire, adeverire,
fasiune.
Tanúskodik, v. a mărturisi,-a depune
mărturie, a fasiona; a adeveri,' a
dovedi, a certifica.
Tanuvallatás, 9. ascultarea marto-
rilor.
Tanúvallomás, fasiune, mărturi-
sirea martorilor; —t tenni, a fa-
siona, a depune mărturie.
Tanuzás, 9. mărturisire, fasionare.
Tanügy, 9. causă școlară, afacere
chestie de instrucțiune; invețămînt
public; a — terén, pe terenul in-
strucțiunii.
Tanügyi, a. școlar, de instrucțiune,
de școala; v. Közoktatási; — férfiú,
9. bărbat de școală.
Tanvita, 9. polemie, discusiune.
Tanya, 9. 1. maieriște; 2. cătun;
3. lăcaș, stațiune; colibă, șatră;
gazdă, adăpost; —át ütni, a se adă-
posti, a se așeza (undeva).
Tanyai iskola, 9. școală de cătun.
Tanyáz, v. a petrece (undeva), a se
adăposti; a staționa, a cantona, a
petrece in gamisonă (miliția).
Tányér, 9. talger, taier, taler, far-
furie ; (korong) disc; —nyaló, 9.
părăsit, dalcauc, lingău; —tartó, 9.
blidar, armar, podișor; —virág, 9.
floarea soarelui; v. Napraforgó.
Táp, 9. suc, hrană, nutriment; v. Táp-
lálék.
Tapad, v. a se lipi, a fi lipit de, a se
anina; földhöz—t, röghöz—t, lipit
pămîntului, e ca vai de el.
Tapadás, 9. (a)lipire; adhesiune;
—i erő, putere de adhesiune.
Tapadékony, a. cleios, lipicios, viscos,
clicos; aninat.

Tapadó, Tapadós, a. lipicios, viscos,
clicos; — szén, 9. jar, cărbune
aprins.
Tápanya, 9. mamă nutritoare, a doua
mamă.
Tápanyag, 9. suc nutritor, chil; seva.
Tapasz, 9. lut; cleiu; ciment, cora-
san; emplastru, bleastru; —fal, 9.
părete de lut.
Tapaszol, v. a murui, a lipi cu lut;
a pune bleastru (la bubă).
Tapaszos, a. lipit, muruit.
Tapaszt, v. 1. a lipi, murui; S. a
naclăi; 3. a pipăi, a atinge ușor.
Tapasztal, v. 1. a afla, a prinde de
veste, a băga de seamă, a observa;
2. a face experiență, a păți, a cer-
ceta, a studia, a încerca; a vedé.
Tapasztalás, Tapasztalat, 9. expe-
riență, empirism, practică, pățanie;
— fölötti, a. transcendental.
Tapasztalati, a. experimental, empi-
ric; .din pățanie, din experiență;
— lélektan, 9. psihologie empirică.
Tapasztalatlan,—ul, abv. neexpert,
nepățit, fără praxă, neumblat >n
lume.
Tapasztalt, a. umblat, încercat, pățit,
expert, practic, rutinat; —ság, 9.
rutină, experiență, praxă, practică.
Tapaszték, 9. lut (de lipit); argilă;
tencuiala (cu var).
Tapasztó, 9. 1. lipitor, muruitor;
2. v. Tapasz.
Tapasztott, a.Jipit (cu lut), muruit;
— fal, 9. părete muruit.
Tápcsatorna, a. canalul alimentelor.
Tápcső, d. esofag.
Táperő, 9. suc, putere nutritivă; sevă.
Tapickál, r. a picura, a tropăi.
Tapint» v. a pipăi, a dibui, a atinge
(încet); elevenére —, a atinge unde
’l doare.
Tapintás, 9. pipăire, pipăit, tact
(simț); — szerve, organul pipăi-
tului, • tactului.
Tapintat, ». tact; fel de a‘tracta,
apucătură.
Tapintatlan, ». fără tact, necircum-
spect; —ság, 9. lipsă de tact.
Tapintatos, a. cu tact, circumspect.
Tapintható, 0. palpabil, pipăibil.
Tápintézet, 9. convict, alumneu, in-
ternat, pensionat.
Tapintó, 9. 1. pipăitor; 2. clavia-
tură; 3. antenă (la insecte).

Tapintyú


Tapintyú, 9. antenă (la insecte).
Tapir, 9. tapir, porc de apă.
Táplál, v. a nutri, a alimenta, a

  hrăni, a lăpta; a întreține, a pro-
vedé (cu mijloace de traiu); a da
hrană, a da nutriment; reményt
—ni, a trăi în speranța.
Táplálék, 9. nutriment, aliment, hrană;
subsistență, mijloc de traiu, vipt.
Táplálékony, «. nutritiv, cu suc, cu
saț.
Táplálkozik, v. a se nutri, a se hrăni,
a se alimenta; a mânca, a trăi cu.
Tápláló, Táplálóé, a. nutritiv, nutri-
tor, alimentator; tu saț; sub st an -
țios.

treasc, piuă (de pușcat) ; —buza, x
--r—,                                  i pir; grâu fără țepe; — lövés, î>.
Taplós, a. sponghlos, burețos, fongos; 1 durduitură de obuz, = de treasc;
ca iasca.                              i —üteg, 0. baterie de treascuri, = de
Taplósodik, v. a se toci, a se bătuci; ! obuze.

Tapló, o. ească; fitil.

a se face ca iasca.


Tápnedv, 9. suc nutritiv, chil; sevă.
Tápod v. a călca, a turti, a păși.
Tápodé, a. călcător, suflor, pedestal
(la organe).
Tapodtat, 9. pas, urmă; egy — se
tovább! nici un pas mai departe!
stai pe loc 1
Tapog, v. v. Topog.
Tapogat, v. a pipăi, a atinge, a prinde,
a cata pulsul; jól merge pe
urmă bună.
Tapogatható, a. palpabil, pipăibil;
învederat, evident.
Tapogató, o. L antenă (la insecte);
v. Csáp ; 2. vîrșă, coș (împletit).
Tapogatódzik, Tapogatózik, ». a pi-
păi, a ispiti, a cerceta, a scruta, a
scormoli.
Tapogató szarv, 9. v. Csáp.
Tapos, v. a calea (ín picioare), a
turti; a triera, a imLlăti (cu cai);
—ni a földet egy hölgy körül, a se
învirti, a face curte unei dame.
Taposó, 9. călcător (de struguri) :
suflor (lu organe); — eszterga,
strug; —kerek, 9. roata de cigă, -

de macara; —malom, o. teasc

călcat (struguri).
Tappancs, ₀. brâncă, ghiară.
Taps, 9. aplaus, aplaudare.
Tapséros, a. vîrtos, sdravăn,
grosolan.
Tapsifüles, 9. iepure, șoldan.

de

VOIU.C,

Tapsol, v. a aplauda, a bate în palmi;
—ás, 9. aplaudare, aplaus.

700

Targonca

Tapsonc, 0. aplaudător, clacher (care
aplaudează pentru simbrie).
Tápszer, 9. aliment, mijloc de traiu;
provisiune.
Tar, a. 1. pleșuv, chel, fără păr, tuns,
spân (la barbă); 2. gol, golaș;
sterp (loc); șut (țap); ^-fő, 5. cap
pleșuv, chelbaș, pleașcă, tidvă goală.
Tár, v. a deschide, a desface, a des-
veli, a descuia; —, 0. repositor, de-
pășit, magazin; cabinet (de colec-
țiuni).
Tara, 9. tara, dara, bruto.
Tarack, 1. (fot.) pir; por, earba
cănească (Triticum repens) ; 2. obuz,

Tarafarâs, a. chitit, înzorzonat^ lins,
impoționat, ferchezuit.
Taraj, 9. creastă (a cocoșului) ; sprin-
ceană (de deal) ; bărbie (la vite),:
rotiță, creastă (la pinten); —fürt,
0. (fot.) creasta cocoșului știr (Ama-
ranthus).
Tarata, a. murdar; părăsit, pustiu,
desfrînat.                             ;
Tarattyú, 9. vechituri-, sdrențe, haine
vechi.                                 -
Taratyús, 9. sdrențar, mamular, telal.
Târând, 9. (zool.) târând; v. Nyar-
galóc.
Tárbér, 9. magazinaj, taxă de maf
gazin.
Tarbúza, 9. grâu tuns, = fără țepe. *
Tárca, 9.1. portmoneu, portofel, pungă;
2.  (ministeri) porto foiu ministerial;
3.  (lapban) foiță, foileton, foișoara;)
— cikk, 9. xMclu de foileton; —író,
9. foiletonist.                        *
Tarcs, 9. repositor; toc; toartă, mâner.
Tárcsa, 9. țintă, semn (de nimerit).
Taréj, 9. ᵥ. Taraj.                    j
Taréjolt, a. crestat, sprâncenat, ca;
creasta.                               ?
Taréj os fintor, 9. (fot.) ciormoiag de
câmp.
Taréj oz, v. a încresta, a pune creastă.
Tarfej, 9. cap sec, tidvă goală, pleașcă,'
cap pleșuv.
Tarfejű, a. chel, chelbaș, pleșuv.
Targonca, 9. 1. tărăboanță, roabă,
targa; 2. cabriolet; 3. teleagă de
tun, cotiugă.

targoncás 701 Tartóz

Targoncás- 9, robar, om cu tără-
bganța.
Targoncáz, v. 1» a purta tu roabă, •
cu tarăboanța; 2. a așeza tunul pe
coțiugă.
Tárgy, 9. obiect, subiect, materie,
temă; substrat. —
Tárgyal, v. a desbate, a discuta, a
pertracta ; a finé pertractare, a par-
lamenta, a tracta.
Tárgyalás, 9. pertractare; discuțiune,
dezbatere; negoțiare; —ba bocsát-
kozni, a se lăsa în pertractare cu;
—t folytatni, a tra(c)ta, a per-
tracta cu.
Tárgyalásija, de pertractare; — ba-
táridő, 9. termin de pertractare, <ji
de înfățișare; — jegyzőkönyv,¹ d.
protocol, proces verbal.
Tárgyas, a. obiectiv; — igeragozás, $
9. sufixarea obiectiva, forma otărita
(la verbe).
Tárgyaz, v. a tracța, a avé de obiect
a urmări (un scop).
Tárgybeli, a. obiectiv.
Tárgyeset, 9. acuzativ (caz).
Tárgyi, Tárgyias, ₒ. obiectiv.
Tárgyilag, aóv., Tárgyilagos, a. obiec-
tiv; real, positiv.
Tárgyilagosság, 9. obiectivitate; rea-
litate, positivitate.
Tárgyismeret, 9. cunosdnța lucruri-
lor, experiență.
Tárgyismerő,- 9. cunoscător, expert.
Tárgylagos, a. obiectiv, real, positiv.
Tárgylencse, 9. linte obiectiva; szín-
vevő —, linte obiectivă ahromatica.
Tárgymagyarázat, defini.țiune reală.
Tárgymutató, 9. scară, tablă de ma-
terii, registru.
Tárgynév, 9. nume de lucruri, sub-
stantiv.
Tárgyrag, 9, sufixa obiectului.
Tárgysorozat, 9. programă; registru,
categorie.
Tárgyszerű, a. obiectiv.
Tárgy személyesítés, 9. personifica-
țiune.
Tárgyszótár,, 9. lexicon real.
Tárgyüveg, 9. linte obiectivă.
Tárház, 9. visterie, tesaur; magazin,
repositor, depășit.
Tarhely, 9. pleșuvie, chelie, pleașă;
loc deșert, stepă.
Tarhó, 9. z.voiü, iaurt, lapte cit să-
măchișă.

Tarhonya, 9. tarahon; frecăței (cu
lapte și ou).
Tarifa, 9. tarif.
Tarisznya, 9. traistă, straiță, desagă;
tomistru (la militari).
Tarisznyás, a. cu traistă, cu desagă;
— bál, 9. bal cu provisiunea de
acasă.
Taritarka, ». v. Tarka-barka.
Tarituppos, a. ghibos,. cocoșat.
Tárj, Tarja, 9. armur, șold (carne).
Tarjag, 9. păstrai, bureți, buburuze
(pe față); pecingine; —foit, 9. pe-
sti ue de ficat.
Tarjagos, ₐ. cu pestrui, burețos; cu
spuzeală, pecinginos.
Tarka, a. pestriț, breaz, bălțat, tăr-
cat, vărgat; (ló) pag; — barka, ₐ.
pestriț, cacior, breaz, tărcat; gro
tesc ; — bogács, 9. (fot.) amărea (Car-
duus HfLariae) ; —csikós, «. vărgat,
pag (cal) ; — foltos, a. cacior, băl-
țat, griveiü (câne)— gém, 9. cu-
cuvae ; — hirek, pl. știri vesti fe-
lurite.
Tarkái, v. a împestrița, a pestrița;
a țină că e pestriț.
Tarkállik, v. a bate în pestriț; a
apáré bălț t, -= pestriț.
Tarkáié, 9. cal pag, iabraș.
Tarkáit, ₒ. tărcat, vărgat, bălțat.
breaz.
Tarkán, aóv. mestecat, cacior, diferit
felurit, invristat.
Tarkapej, 9. murg, pag, bălțat (cal;.
Tarkás, a. tărcat, pătat, păstruiii,
prian (bou, vacă); vărgat, bălțat.
Tarkaszinfi, ₐ. pestriț, tărcat; v.
Tarka.
Tarkáz, Tarkit, v. a împestrița; a varia
  (colorile).
Tarkó, 9. ceafă, grumaz, cerbice;
junghietura gâtului; — kés, 9. cuțit
de vénát.
Tárkony, 9. (fot.) tarhon, taracon
  ( Dracunculus ).
Tárkonya, 9. cadastru, catastif de
  mărfuri.
Tarkul, v. a se balta, a se grivi; a
  se spălăci; v. Fakul.
Tárlat. 0. exposițiune; v. Kiállítás.
Tarló, 9. miriște ; stepă, stepărie; —t
  aratni, a spicui, a culege spice
  (după secerători).
Tarlóz, d. a spicui, a culege (spice f
  a stepări, a pogârci.

Tarló zat

Tarszárny

Társzekér

703

Tartományi

Tarlózat, spicuire, culegere (de spice);
spicuit(ura).
Tarlózó, o. spicuitor; compilator, cu-
legător.
Tárna, $. stoală, galerie (în mine).
Támás, o. stoler, întreprin$et(n în
galerie de mine.
Tárnaüzem, 9. exploatare de galerit
de mine.
Tárnics, a. (âot.) ghințură (Gentiana),
Tárnok, ®. 1. măgăzinar; 2. perceptor
de dare; 3. tesaurar, tavernic, ve-
stiar.
Tárnoki, «. tavernical; perceptorul.
Tárnokmester, tesaurar, tavernic,
vestiar.
Táró, 9. v. Tárna.
Tárogat, v. a deschide, a desface.
Tárogató, 9. bucium, trîmbiță.
Tárogatós, Tárogatósipos, tfₜm-\

Társaságbeli, Társasági, «. de socie-
tate, social, de companie; — tag, 0.
companist, tovarăș; membru.
Társasági tőke, 5. capital social.
Társaságkerülő, a., neaccesibil, neso-
ciabil ; mizantrop.
Társaságos, «. social, sociabil.
Társaságszabály, 5. regula de trei.
Társaságtalan, 0. retras, ursuz, ne-
sociabil.
Társas, —asztal, 9. table d'hote;
masă comună; —bíróság, 5. tribunal
colegial; —cég, 9. firmă de compa-
niști, consorțiu; —ebéd, 9. banchet,
masă comună; —élet, 9. viață so-
cială; —játék, 9. ^joc de comers, *4
social; - kocsi, $. omnibus; -*-kör,f
9. societate, cerc social; —szabály,-
9. regulă de asociațiune.
Társasít, v. a însoți, a asocia; v.

bițaș.
Tarokk, 9. taroc (joc de cărți).
Tarokkoz, v. a taroca, a juca taroc.
Tarol, v. a tăia, a secera (grâu); a

răteza, a tunde, a rade; a
defiri; a culege.
Tárol, v. a deschide.

struji, a i posesor.
í Társfél,

Társít.
Társasúl, v. a se însoți, a. se întovă-
răși; v. Társul.
Társbirtokos, 9. comproprietar, com-

companist, tovarăș.

Táron, abv. — van az ajtó, ușa e j
deschisă (în lături).

Társféltés, 9. zelotipie, rivalitate, ja-
; luzie.

Tarorja, 0. (âot.) jugărel, dimbeț (Teu- j
crium).                            j
Tároz, v. v. Raktároz.               j
Társ, 0. tovarăș, camarad ; soț, corn-\
panion . (üzleti) asociat, companist; \
membru.                            !
Társadalmi, q. social, sociabil, din ।
societate.                         i
Társadalom, 9. societate; tovărășie.
Tarság, 9. 1. pleșuvie, chelie, chel-
bășie; golătate; 2. stepă, loc sterp.
Társáig, v. v. Társalog.
Társalgás, 9. conversare, conversa-
țiune, intrevorbire; societate; —i
nyelv, 9. limbă de conversare.
Társalgó, 9. om de societate, conver-
satov; —nő, 9. damă de societate;
—terem, 9. sală de conversare; ca-
sin(ă).                      [sal gás.
Társalkodás, 9. conversare; v. Târ-
Társalkodik, ᵥ. a conversa, a vorbi,

Társház, 9. convent, cenobiți; convict.i
Társít, v. a asocia, a întovărăși, a în-:
soți;. —ás, 9. asociațiufne; eszme:
—, asociațiune de idei.                ]
Társnő, 9. 1. companistă; 2. con-
soarta, soție, soață, nevastă. 1
Tarsóka, 9. (âvt.) punguliță, punga?
popii, tășculiță, plașca ciobanului,
earbă roșie (Thlaspi ).
Tarsoly, 9. tașcă, geantă; sipet.
Tarsolyos, 9. sipetar.                ,
Társ pohár, 9. pahar de prietenie, =
de frățietate.
Társpüspök, 9. (episcop) sufmgan.
Társtag, 9. membru (de societate).
Társúl, v. a se însoți, a se asocia, a
se întovărăși.
Társulás, 9. asociațiune; eszme—, 9.
asociațiune de idei.
Társulat, 9. asociațiune, societate,
consorț; companie, tovărășie.
Társulati, a. social, de asociațiune,

Társzekér, 9. căroae, chervan, car de
povară.
Tart, v, 1. a ține (în mână); beszé-
det —, a ține vorbire, = discurs, a
vorbi; jól—, a țină =, ăîngriji bine ;
lépést —, a ține pas cu; szem előtt
—, a avé a ține înaintea ochilor;
törvényszéket —, face dreptate, ad-
ministră = ; 2. a conține, a cuprinde;
v. Tartalmaz; 3. a păstra, a păzi,
a respecta, a ține, a mănțină, a con-
serva ; a nutri; v. Megtart ; jól
—ani, a tracta, a ospăta, a ține J
bine; 4. (vélni), a fi de părere, a |
socoti, a ține de, a crede; azt —om, |
hogy, cred, că . . ., sum de părerea, 1
că ...; lehetetlennek —, a țină =,
a crede a fi cu neputință; kevésre, •
sokra —ani vmit, pvine preț mic, =
mare; sokat —ani vkiről, ține mult
la cineva; szerencsének - , se ține
onorat, se simte cinstit, ține de a sa
onoare; kedve —ja, are voie, e bine \
dispus; vallásunk azt —ja, credința !
noastră ține, că ...; szükségesnek I
—, afiă de lipsă, socotesce de a fi \
trebuincios; 5. a țină, a dura, a dăi- i
nui ; a, se întinde; míg pénzem —,
până mai am bani; meddig — az ■
erdő, până unde se întinde pădurea ? I
ez így — reggelig, asta așa merge 1
până dimineață; 6. (menni), a merge,
a țină direcțiunea; az erdőnek —,!
merge spre pădure; felém —, vine
spre mine; ține ață spre mine;
7. (magát vmih'ez), se acomodează,
se îndreaptă după; 8. (vkivel) ade-
rează la, consimte cu, ține cu; 9. (vala- :
kitől - fél), se teme, 11 pasă de, are
frică; attól —ok hogy, me tem,
că . . ., am teamă, că ...; semmi-
től sem —hatsz, n'ai teama, nu te
teme de nimic; nem —hatunk tőle

nagyon, puțin are sa ne pese de el.
Tár t, a. 1. deschis, larg; — karok-

a se întreține.
Társalkodónő, 9. damă de societate.
Társalog, v. a conversa, a povesti.
Társas, ₐ. social, sociabil.
Társaság, 9. societate, tovărășie, com-
panie; asociațiune; comunitate.

de societate.
Társulékony, a. sociabil, accesibil;
prietenos.
Társüzlet, j. consorț, tovărășie.
Tarszárny, 9. aripă golașa, - fără
pene.

Tartalékpénz, 9. bani de reservă, bani
iconomisiți; —pénztár, 9. cassă de
reservă; — sereg, 9. oaste =, armată
de reservă; —tőke, 0. capital =,fond
de reservă.
Tartalmas, ». abundant, substanțial,
bogat, cuprinzător, expresiv, grav,
semnificativ.
Tartalmatlan, a. gol, fără valoare, de
puțină însemnătate; —ság, 9. neîn-
semnătate, gol( ătate).
Tartalmaz, v. a cuprinde, a conține;
a se estinde asupra.
Tartalmi, ₐ. Tartalmilag, abv. după
cuprins, după conținut.

Tartalom,

1. coprins, conținut;

2. capacitate, volum; 3. substanță,
materie, sens; rövid —, resumat,
prescurtare; —jegyzék, mutató,
tablă de materii, scară; nomen-
clatură; — kivonat, 9. resumat.
Tartály, reservoriii, vas; armar;
dulap.
Tartam, 9. durată; decurs; stator-
nicie, soliditate.
Tartamos, a durabil, trainic, solid,
temeinic, stabil.
Tartás, 9. 1. ținere, susținere; conser-
vare ; 2. ținută, cumpăt, port; 3. du-
rată (de timp); 4. vipt, întreținere;
—pénz, bani de vipt.
Tartatlan, a. rău ținut, rău hrănit
(o vită),
Tartékony, ₐ. păstrător, cruțător.
Tarthatatlan, a. nesuportabil, puțin
solid, de puțină durată; — állapot,
stare nesupoi tabilă.
Tartható, ». solid, durabil, consistent;
— ság, 9. soliditate, consistență.
Tartó, a. 1. ținetor, susținător, conser-
vator ; 2. durabil, solid, consistent;
      9. 1. toc (de condeie); cutie;
2. opritoare (la oiște); 3. sprijin,
reazăm; toartă, măner; 4. reser-

vor.

kai várunk, te așteptăm cu brațele : Tartódzik, v. a se ține, a se reține,
deschise; 2. fig. pe fața, sincer, j a se stăpâni.
verde. ₜ                             [ Tartogat, v. a ține, a cruța, a păstra.
Tartalék, 9. reserva; sprijin, reazăm; I Tartólánc, 9. opritori (-de la oiște).

—alap, 9. fond de reserva

—csa-

pat, 9. trupă de reservă; —gondo-
lat, reservă, cuget rezervat; —
gondolat nélkül, fără reservă, pe
șleau.
Tartalékos. 9. reservist, soldat în re-

Tartomány, 9. ținut, regiune, provin-
cie, țară; —beli, «. provincial, din
provincie ; —főnök. $. provincial (la
minoriți); —gyűlés. dietă provin-
cială, cameră

servă

- tiszt, 9. ofeier in reserva. :

Taítóinányi, a. provincial; -- kor-
mányzó, 9. guvernator provincial.

               Tartós


704

Tartós, a. durabil, trainic, solid, con
sistent, temeinic; statornic, perma-
nent, nestrămutat, perpetuu; îndelung,
pururea ; —ság, o. durabilitate; trăi-
nicie, soliditate; statornicie, perma-
nență.
Tartószíj, o. curele de oprit, opritori
(în capul oiștei).
Tartott ár, 9. p eț nominal.
Tartozandó, a. aparținător, propriu,
făcend parte din; ce, ut, cuvenit; —
ság, 9. aparținere, ce se cuvine, de-
pendențe, pl.
Tartozás, o. datorie; pasiv, îndatorire,
datorință, obllgămînt, obligo; — ÚÍ
írni, a debita, a scrie în contul
curea.
Tartozási, ₒ. pasiig de datorie.
Tartozék, a. pl. dependențe, aparti-
nențe, accesorii, dichisuri.
Tartozik, v. 1. á datori, a fi dator;
a fi vinovat, a fi obligat, a trebui,
a avé sa dea; — fizetni,, are să
plătească; — 100 forinttal, e dator
cu 100 fiorini; 2. (vhová), se ține,
aparține (undeva), stă sub cineva;
.3. (vkihez), privesce pe, îi pasă; nem
hozzám —, nu se ține de mine; nu
me privesce, nu-mi pasă; nem —
rád, nu te privesce.
Tartózkodás, 1. locuință, vbica-
țiune; reședința; petrecere, ședere,
sălășluire; 2. reservă; — nélkül,
fără reservă; i hely, o. ubicațiune,
lăcaș, sălaș; culcuș (la feara).>
Tartózkodik, y. 1. (vhol), o, petrece,
a. §edé, a locui, a sta, a se afla;
2. (vmit51), a se rețină, a se conteni,

  a se retrage, a se feri, a se gena, a
se sfii, a absta de. la, â fi cu. reservă.
Tartózkodó, a. reservat, cu grijă, cu
reservă, pre vedelor; retras.
Tartózkodva, abv. cu giija, cu re-
servă, cu neîncredere, cu”sfială.
Tartozó, a. 1. aparținător, de aproape ;
(vkihez —k), părinți, familje, ai sei
(de aproape'; 2. datorit, obligat;
— tisztelet, stimă datorită; — ér-
ték, 9. pasiv, datorie.
Tartóztat, y. a reține, a opri, a con-
teni, a feri, a înfrina; —ja magát,
se. feresce, se. reține, se stăpânesce, se
contenesce.                    [servă.
Tarts ! ᵥ. feresce! in lăturii —, 9, re-
Târul, y. ă se deschide, a se întinde,
a se desfășurata priveliște).

Tátvány


Tárva, abv. (de tot) deschis; ~ nyitva, I
de tot deschis, în laturi; în larg. 1
Táska, 9. tașcă, geantă, sipet; bu- |
zitnar; pungă, bursă, traistă.       j
Tasli, 9. palmă, fieașcă.              1
Taszigál, v. a împinge, a izbi, a lovi, |
a îmbrânci, a răpeai.                I
Taszít, v. a împinge, a izbi; a re- j
spinge, a depărta.                   1
Taszítóerő, 9. putere repulsivă.     ;
Taszított, 9. frecăței, tăieței, pl. I
Tászli, 9. monget; pumnășel.
Tat, 9. pupă, partea din deret a coră- -3
bici.                               -a
Tát, v. a căsca, a deschide; száját ;
—ja, cască gura, stă cu gura că- <
scata.
Tata, 9. tată; v. Apa.
Tatár, 9. tatar; —, a. tătăresc, tata- 3
ric ; mi a - ! ce pîrdalnicu! ce han
tătarul —járás, 9. năvălirea tătari-
lor; —khán, 9. hanul tătăresc, Han ;
Tătarul; —korbács, 9. cnută; —or- j
szag, 9. Tartaria, țeava Tătarilor.
Tatárka, 0. () tătar că, hrișcă (Poly- *
gonum țagopyrum).                    î
Tatáros, a. tătăresc; pocit, afurisii, j
í Tataroz, ᵥ. a repara, a drege, a tocmi, J
j a înnoi; a peteci, a cârpi; —ás, ă. 1
reparare, reparatură; dregere; câr-1
pitură, petecitură.                  $
Tatarozóhely, 9. doc, darsenă, basin^
de constr acțiune.                   |
Tatáról, abv. tătaresce.             |
Tatás, 9. căscare, căscătură.        I
Tâtat, 9. deschizătură, apertură. I
Táti, Tátika, 9. tătucă, tăicuță, pă-1
rințel.                              |

Taro, a. deschis, căscat; crăpat (ușa).
Tátog, y. a căsca (gura), a răsufla
cu gura căscată; —ás, 9. căscătură;
crăpătură.
Tátogat, y, a căsca des, a ține deschis,
a ținâ crăpat.
Tátong, y. a deschide tare, a casca
tare; a sta deschis; a sta crăpat;
—-ó,      deschis, apert, căscat, cră-
pat.
Tátorján, 9. (&>t.) cânepă de apă, din-
tele dracului.
Tátos, -Tátosló, .9. v. Táltos, ^cl.
Tátottszáju, 9. gura-cască, soarbe
zamă; —«. stupid, timpit.
Tátva, abv. căscat, deschis, apert.
Tátvány, 9. crăpătură,.apertură; pră-
pastie, abis.

 Táv.


705

Táv, 9. depărtare, distanță; v. Távol-
ság.
Tavaly, ₐbv. an, în anul trecut, = pre-
cedent, acum e anul.
Tavalyi, ₐ. de an, din anul trecut.
Tavas, ₐ. băltos, mocirlos, mlăștinos,
smârcos, lacustru.
Tavasz, 9. primăvară; —elő, 9. Marté,
Mărțișor; —hó, 9. Prier, April.
Tavaséi, a. primavaratic, de primă-
vară; — éjegyen, 9. solstițiu, 'equi-
■locțiu de primăva ă; — vetés, 9.
jămenățură de primăvară.
’avaszkor, abv. primivara.
)avaszlik, Țavaszodik, y. a se des-
primăvera.
Tavaszutó, 9.. Maiü (luna).
Távcső, 9. ochtan, perspectivă, tele-
scop; lorneta (în teatru).
Tăvi, a. de baltă, de tăia* de lac;
lacustru, băltăreț.
Távírás, 9. telegrafie.
Távirat, 9. telegramă, depeșă; —fel-
adólap, 9. blanchetă de depeșă.
Távirati, a. telegrafic, pe drot»
Táviratilag, Távirati úton, ₐbv. pe
cale telegrafică, telegrafice.
Táviratot, Táviratoz, v. a télegrafa,
a depeșa.
Távírda, 9. telegraf, oficiu telegrafic.
Táviró, 9. telegraf;. telegrafist; —hi-
vatal, a/ oficiu telegrafic; —tiszt, 9.
oficial? ț la pr stă și telegraf); —ve-
zeték, 9. conduct telegrafic.
Távköz, 9. distanță, depărtare; dife-
rență ; interval.
Távlat, 9. perspectivă; —-i rajz, 9. de-
semn din perspectivă, = din depăr-
tare.
Távol, 9. depărtare, distanță; ból,
din depărtare, de departe; din străini;
—, a. depărtat; —, abv. departe; —
lenni, a fi departe, a, fi dus, a fi
absent; — legyen! departe să fie de
mine!
Távolban, abv. in depărtare, departe.
Távoldad, a. depărtișor, cam departe.
Távoleső, a. depărtat, isolat.
Távoli, a. depărtat, departe; puțin,
indirect; — rokon, 9. rudă de de-
pai . e,                       [lătura
Távolít, v. a depărta, a abate, a de-
Távolítórag, 9. sufixa ablativului.
Távolköz, 9. spaț, depărtare, distanță.
Távollátás, 9. presbiopie; vedere în
depărtare.

Tegez


Távollátó, 9. presbiop, preșbit.
Távoliét, Távoliétel, absență, ne-
ființă de față, lipsire.
Távollevő, ₐ. absent, depărtat, dus (de
a casă).
Távolodik, y, a se depărta, a se abate.
Távolpont, 0. punct de distanță.
Távolról, abv. de departe, din depăr-
tare, din distanță marc; — sem,
nici decât, nici pe departe; — ro-
kon, rudă de departe.
Távolság, 9. depărtare, distanță; —
mérő, 3. teodolit.
Távolvaló, a. depărtat, departe, de
departe.
Távozik, y. a se depărta, a se abate,
a se duce. .
Távoztat, v. a depărta, a abate, a de-
lătura, a înlătura.
Távpont, punct de distanța.
Távsürgöny, 9. depeșă, telegramă.
Te, pwn. Tu; te s tu lenni vkivel;
a fi cu cineva prietin, = per tu; a
te ..., al teu, a ta.
Tea, 9. tee, ceaiü; —csésze, 9. ceașcă,
flligean de ceaiü; —készlet, 9. ser-
viț de ceaiü.
Teás, a. cu ceaiü', de ceaiü.
Teaszűrő, 9. străcurătoare de ceaiü.
Teáz, v. a bé tee, a bé ceaiü.
Tébláb, v. a fi în cale, a fi preste
mână.
Téboly, 9. nebunie; deliriu, demență,
alienațiune, sminteală, aiurire.
Tébolyda, 5. casă de nebuni, institut
de alienați, balamuc.
Tébolyg, v. a rătăci; v. Tébolyog. '
Tébolygás, nebunie, demență, alie-
națiune ; ext avaganță, aiurire; ră-
tăcire, smintire.
Tébolygó, a. 1. nebun, smintit; extra-
vagant; 2. rătăcitor.
Tébolyodik, v. a înebuni, a se sminti,
a își pierde mintea.
Tébolyodott, a. nebun, alienat, smin-
tit; —ság, 9. acces, nebunie.
Tébolyog, v. a rătăci, a se înșăla; a
se sminti, a aiura, a înebuni.
Tébult, a. smintit, alienat, nebun.
Teddegél, ». a face, a lucra câte ceva.
i Teendő, 0. agendă, de făcut; ocupa-
țiune, treabă, afarere.
Tégely, 9. tigac, tipsie, cătină.
Tegez, j. tolbă, cucură; v. Puzdra;
  —, v. a tutui, a tu 1 —ni egy-
mást, a-își Zice tu unul altuia.

                                                                         Magyar-román szóhár.

45

Tegeződik

706

Tejfölös

Tejgazdaság           707             Tekintet

liber de greață fi, = de datorii; — 1
mentesít, v. desărcinează, despo- 1
vărează; —pályaudvar, 9. gară dél
mărfuri; —szállítás, 9. transport de |
mărfuri, =- de povară; —vonat, 9.1
tren de transport, == de povară, 1
Tehet, v. a puté, a fi in stare; adué 1
putință; * nem ~ek róla, ríam ce-i 1
I
Tehetetlen, a. Tehetetlenül, óé». ín-i
capabil, neputincios, necapace, debil, |
slab, neapt^ neajutorat, neiscusit; 1
impotent (de generare); —ség, 9. ne-1
putința, necapacitate, incapabilitate; 1
impotență.                            J
Tehető, a. potent, capabil, destoinic.!

Tegeződik, v. a se tutui, a-'și fiice tu
(unul altuia).
Tégla, 9. țigla, cărămidă; olan; tég-
lát vetni, a face cărămifii; —csűr, r
cărămidărie;—égetés, 9. ardere de
car ami fii; —égető, 9. cărămidar;
—kerffence', 9. cuptor de cărămifii;
—kövezet, 9. pavea de caramifii,
Téglány, 5. paralelopiped, drept-
unghiü.
Téglás, 9. cărămidar.
Téglaszín, 1., coloarea cărămifiii;
2. șopreț de cărămifii, cărămidărie
Téglaszínű, a. cărămifiiu.
Tégla vas, 9. fier de călcat.
Téglavető, 9. cărămidar; —hely 9.
cărămidărie, țiglărie.
Tégláz, v. a călca, a netefii (albi-
turi).
Téglázóvas, 9. fier de călcat.
Tegnap, abv. ieri; —előtt, a altă ieri.
Tegnapi, a. de ieri.
Tegzes, a. tolhat; cu tolba, cu cucura,
faretrat.
Tehát, conj. deci, așa dara, așa. ast-
fel; după aceasta, în consequență,
prin urmare.
Téhely, 9. 1. mistrie, lingura zida-
rului; 2. cutie, capsulă, toc, teaca;
—röpü, 9. hombár, gândac.
Tehén, 9. vacă; fejős—, vacă cu lapte,
  - de muls;, sötétben minden— fe-
  kete, noaptea toate vacile Sunt negre;
  —csorda, 9. ciurdă de vaci; —¹
  himlő, 9. vaccină, vărsat.
Tehenes, 9. văcar, ciur dar; —, a. de
  vaci, cu vaci.
Tehenész, 9. văcar, pastor la vaci.
Tehénkéjük, (vmire), v. a se lăcf a
  se apăsa pe ; a se purta mojicesce.
Tehéntőgy, 9, uger (la vfica).
Teher, ípl._ terhek), 9. sarcină, po-
  vară, greutate ; încărcătură; súlyos
  —, sarcină grea; büntetés terhe
  alatt, sub urmare de pedeapsă: ter-
  hére lenni, a fi spre greutatea cuiva ;
  —be ejteni, a îngreuna, a îngreca,
  a impregna (o femee); —be esni, a
  se îngreuna, a se îmborțoșa.
Teherárú, 9. marfă de transport.
Teher-darab, 9. colet (de mărfuri),
pachet; —fuvaros, 9. cărăuș, chiri-
giu ; —hordó, 9. fachin, hamal; —
kocsi, 9. căroae, chervan; car de
transport; —lap, 9. pagina pasivelor'
(cartea fund); - ment, mentes,

Tehetős, avut, bogat, cu stare, cu’l
putere, cu prindere de mână. 1
Tehetség, 9. 1. capacitate, capabili-1
tate, putere, dar firesc, talent, dar, I
disposițiune, putință; 2. stare, a-1
vere ; putință, facultate; akaró —,|
voință, volițiune , energie; —em sze-î
rint, după puterea mea; szép —ű|
ember, om cu o frumoasă capaci-1
tate.                                 1
Tehetséges, a. 1. talentat, capacitat,!
cu minte; 2. cu stare, cu avere,i
bogat.                                j
Tehetségtelen, . fără capacitate, I
fără dar; mărginit (de minte). 1
Tej, Tej, 9. lapte; lupți (de pesce);J
anyai —, laptele -, țîța mamei; —etj
adni, a lăpta, a da lapte; —et*
szedni, a lua spuma de pe lapte;*
—ben vajban fürödni, a trăi ini
îmbelșugare.                , [lapte. |
Tejbekâsa, 9. păsat cu lapte; orez cui
XejcilZiA- y. u        j, i<    iijte
  (vaca).                              i
Tejel, v. a da lapte.                 ’
Tejes, a. lăptos, cu lapte; —asszony, 9.’
  lăptăreasâ; —edény, 9, vas =, ulcică \
  cu lapte; — étel, lăptarii, lăuturi; '
  —hal, 5. pesce cu lupți; —kasa, 9.1
  pasat cu Uipte; —kávé, cafea cui
  lapte; —kenyér, 9. aluat cu lapte; |
  —köcsög, 9. ulcică cu lapte. 1
Tejesedik, v. a se laptoșa.
Tejetlen, a. fără lapte; sterp. ;
Tejfehér, a. alb ca laptele.
Tejfel, o. Tejföl, 9cl.
Tejfog, 9. dinte de lapte.
Tejföl, 9. smântână, gr oscior.       ■
Tejfölös, a. cu smântână, smântânos;

Tejgazdaság, d. lăptărie; vacărie.
Tejgyertya, 9. lumina de stearin.
Tejgyomor, 9. cheag.
Tejmészkő, 9. farina fosilă.
Tejnedv, 9. suc lăptos, chil.
Tejoltó, 9. cheag ; — gálajy 9. (Set.)
sânziana, drăgaică (Gallium).
Tej orvoslás, 9. cură de lapte.
Tej pille, 9. peliță, spuma laptelui.
Tej sűrű, 9. smântână.
Tejszín, 9. fruntea laptelui.
Tejször, 9. fioc, fulg ; barbă mijită.
Tejj szűrő, 9. străcurătoare.
Tejút, 9. calea laptelui, calea lui
Troian, drumul robilor (astem.)
Tejüveg, 9. sticlă, opal.
Téka, 9. dulap, tecă.
Teke, 9. Í. glob, sferă; bilă (de
biliard); 2. glonț, ghiulea, bombă;
con, popic; —asztal, 9. biliard; —
golyó, 9. bila; —játék, 9. joc de bi-
liard ; joc in popice.
Tekenő, TekenyŐ, 9. covată; Teknő.
Teker, v. 1. a invirti, a suci, a în-
toarce ; a încolăci., a înfășură; a
restălmăci; a smânci ; 2. (de jos) a
trage, a se trage.
Tekercs, 9. 1. împletitură, ghirlandă;
sucitură; 2. cujba; colac; 3. con-
volut; colet; —dohány, 9. sucitură
de tutun.
Tekercses, a. spiral, ca șurubul.
Tekercsfű, d. (Soi.) volbură.
Tekeredik, a se încolăci, a se în-
fășură; a se suci, a.se împleti, a se
cățăra.
Tekereg, a hoinări, a rătăci, a
bate lela, a umbla derbedeu, a umbla
pustiu; a vagabonda,
Tekerék, 9. împletitură, sucitură; ghir-
landă.
Tekergés,. 9. vagabondaj.
Tekerget, a înfășură, a resuci, a
împleti.
Tekergő, 9. derbedeu, vagabond, pu-
stiu, pușlău, haimana.
Tekergődzik, v. 1. a se încolăci, a se
înfășură, a se împleti, a se încovriga;
2. a se rostogoli, a se da de adura.
Tekergős, a. încolăcit, încovrigat;
șerpuitor.                 [împrejur.
Tekérint, v. a suci odată, a întoaibe
Tekerő, a. sucitor, încolăcitor, în-
covrigător, spiral; —, 9. vîrtelnița,
răschitor; — -csiga, 9. vîi't.ej, macara,
seripete.

Tekerődzik, ᵥ, a șerpui; a se în-
colăci, a se înfășură, a se suci, a se
încovriga.
Tekerősíp, flașinet, verclu.
Tekerőzik, Tekerűl, v. a se. încolăci,
a se înfășwra, a se încujba.
Tekerulet, ă. îndoițură, sucitură; șer-
ₜ puitura, covmgăturâ; spirală,contur,
sinuositate ; ». Tekervény.
Tekerületes, ₐ. o. Tekervényes.
Tekervény, 9. 1. cotitură, strimbătură,
cârbătură;sinuositate ; spirala ; 2. la-
birint ; 3. macara, virtej, seripete;
4. abatere, digresiune.
Tekervényes, ₐ. 1. cu cotituri, strîmb,
curbat; 2. complicat, cu clenciuri.
Tekervényút, 9. ocol, înconjur, cale
indirectă.
Tekeszerű, «. glcburos, sferic, ro-
tund.
Teketória, 9. abatere^ digresiune, lun-
gime, prolixitate ■; ceremonie (in
vorbă).                      h :
Teketóriás, ₐ. ceremonios, sfătos, eu
ponturi, cu nazuri, cu formalități.
Teketóriáz, v. a face ponturi, a se.
fasoli, a face nazuri, a fi ceremonios,
a face fixe.
Tekéz, v. 1. a juca în popice; 2. a juca
biliard.
Tekézés, 9. 1. joc de popice; Q. joc
de biliard.
Tekint, v. 1. a privi, a\se uita, a
contempla, a vedé; 2. (vminek), a
socoti, a ține de; a tracta de, a privi,
a te atinge; 3, a lüa aminte, a
ține în seama, a observa, a consi-
dera; —ve hogy, considerând, ca.
korát —ve, cu privire la etatea lui ;
nem —ve azt, abstrxgénd dé la.
Tekintély, 9. vază, autoritate; nota-
bilitate, rang, demnitate.
Tekintélyes, a. cu vază, notabil, în-
semnat ; de autoritate, respectabil;
împunetor, impozant.
Tekintélyeskedik, v. a vré a ’fi da
aer, a vré să impună.
Tekintet, 9. 1. privire, căutătură, ve-
dere, înfățișare, priveliște.; első -re,
la prima vedere; 2. consid^rați^ne,
raport, privință; re flexiune; —be
jő, vine luat in considerare, se
socotesce; —be venni, a lua in con-
siderare, a fi cu considerațiwne, a
ține seamă dej — be vétel, consi-
derațiune, itâire in seanță^, —be

Tekintetes

708

Telhetetlen

Telhetetlenkedik

véve, considerând, ve^énd, ținend
seamă ; luând in socotință ; ebben a
—ben, în astă privință; abból a —
bői, din aceea considerațiune; în
vedere, ținend seamă de; nagy —ben
áll, se bucură de mare, vază, stă în
mare cinste; —et érdemlő, remar-
cabil, demn de atențiune.
Tekintetes, a. 1. onorabil, spectabil,
mult stimat (Utlu); 2. arătos, în-
semnat, cu vază.
Tekintetesség, o. 1. importanță, în-
semnătate; 2. (titlu) —ed, Mult
stimat DTa.
Tekintget, ®. a privi, a căuta îm-
prejur.
Teknő, $. 1. covată, albie, copae,
troacă, molda; 2. țest, scoică; 3. ca-
zan; tingire (la năi).
Teknős, a. țestos, scoicos, cil țest; —
állat, a. crustaceu, animal țestos; —
béka, o. broască țestoasă; —fűz, o.
salce de câmp, salce bastardă.
Teknővakaró, 9. răzușa, răzuitaare,
custura.
Tékony, a. activ, muncitor, neprege-
tător.
Tékozlás, 9. risipă, pradă, firoseală,
lux.
Tékozló, a. risipitor, prădător, rătă-
cit.
Tékozol, v. a, risipi, a prăda, a pră-
pădi.
Tél, d. iarna; — derekán, în toiul
iernez; —en nyáron, iarna^vara.
Tele, a. plin, deplin, ras; — a feje,
e cu capul plin, e șumen; —deș-
tele, abv. plin plinuț, cu vîrf; —töl-
teni, rakni, a implé.
Telefon, 9. telefon.
Telefonoz, v. telefona.
Telegraf, 9. telegraf; ,—os, 9. tele-
grafist.
Telehold, 9. pleniluniu, lună plină.
Telek, 9. fund, pămint, moșie, acaret,
proprietate ; avere nemișcătoare, rea-
litate, seșțune; belső —, intravilan ;
—adó, 4. dare ăe~pamînt;imposit
foncidr; —birtok, a. propietate de
moșii, proprietate fondară,' moșie;
—könyv, 9. carte funduara, catastru,
condică de realități; —könyvbe ve-
zetni, a intabula, a induce in ca-
tastru (dreptul de proprietate) ; —
könyvez, v. întabuledză; —könyvi
hivatal, 9. oficiu de carte funduara;

oficiu catastral; —rész. 9. parcelă,
părticea; —törvény, 9. lege agrară,
lege urbarială.
Telel, v. a ierna, a petrece iarna ; a
(iné în iernatec^
Telelő,iernatec, de iarnă; —alma,
mer zérnatec, = de iarnă.
Tél-elő, 9. Decembre, Andrea, ündrea.
Telelős növényei, plânte perene.
Teleltet, v. a ierna, a (iné preste
iarna; —és, 9. iernare, ținere preste
iarnă.
Telente, abv. iarna, preste iarnă.
Telep, 9. 1. colonie, stabiliment; 2. lo-
cuință, domiciliu (a unei cambie);
3. pătură, strat; 4. deposit, asorti-
ment (de mărfuri).
Telepedés, 9. așezare, colonisare;
descălecare.
Telepedik, v. a se așeza, a se colo-
niza; a descăleca, a tăbărî; a se
stabili, a-se domicilia.
Telepes, o. colonist; domiciliat ; —it, v.
a colonisa.
Telepez, v. a domicilia (o cambie).
Telepező, 9. domiciliant.
Telephegy, 9. munte stratiform.
Telephely, 9. loc, de colonie; loc de
domiciliu.
Telepít, v. a colonisa; a domicilia;
a stadii, a acolisi, a transplanta, a
sădi;. —és, 9. colonisare; domi-
ciliare.
Telepített, ₐ. domiciliat (cambiu);
colonisat.
Telepítő, 9. colonisător; domiciliant.
Telepítvény, 9. colonie; v. Telep.
Telepszik, v. ᵥ. Telepedik.
Települ, v. a se așeza, a se, stator-
nici; a descăleca, a tăbărî, a se
domicilia.
Telér, 9. coridor (la mine).
Telesdedteli, a. plin plinuț, ras, cu
vîrf.
Teleszt, v. a satura, a impregna; v.
Telít.
Teletalpú, ». cu talpa plină, - căr-
noasă.
Teletszaka, $. iarna, preste iarnă, în
timpul iernii.
Televény, 9. (h)uma, pămint gunoăos.
Televér, de soiü bun, de rasă (cal);
pectoric.
Télfordulat, $. solstițiu de iarnă.
Telhetetlen, ₐ. nesăturat, nesățios,
lacom, neîndestulat, mâncăcios; foite,

709

Teménytelen

fără fund; flămând; —ség, 9. ne-
saț, neîndestulare.
Telhetetlenkedik, v. a fi nesăturat, a
fi flămând, a fi lacom; a lăcomi, a
fi fără saț.
Telhető, ». posibilf cu putință; meg-
teszek minden tőlem —t, voiu face
tot, ce-voiu pute.
Télhó, d. lanuar, Gerar.
Teii, a. plin, deplin; v. Tele, 9cl.
Téli,? a. de iarnă, iernatec; — alma, 9.
mere ăernatece, = de stat pe iarnă.
Telidesteli, a. întreg, complet; plin
plinuț, ras.
Télies, a. de iarna, iernatic; ca
iarna.
Téli idő, 9. timp de iarnă.
Telik, v- 1. a se împle', a se împlini;
2. a se trece, a trece (timpul), a
expira (terminul); a dura, a ține; a
dispară; 3. (vmiből), a ajunge; eb-
ből nem — egy köpeny, din asta
nu ojunge un cabat kedve, öröme
•— vmiben, își află voia in, îșz afiă
plăcerea în; 4. poate, are putință;
megteszek mindent ami tőlem —,
voiü face tot posibilul, « ce voiü
pute; nem telt bele egy hét. ria tre-
cut o săptămână ; nem t It bele egy
év, n'a durat un an, ria ținut un
an; rí*a trecut un an.
Téli készlet, ®. provisiune de iarnă.
Téli körte, 5. pere de (stat pe) iarnă.
Télileg, abv. ca iarna, iernatic.
Telít, v. a satura, a impregna.
Telivér, a. pletoric; de rasă, de bún
8OÎU (cal).
Télizöld, 9. (Sol.) bănuțez, merișor,
pușpan, cimșir (Buxus).
Telj, 9. plinătate, belșug, îndestulare;
berechet.
Teljes, a. plin, deplin ; complet, în-
treg, total; perfect, deservîrșit; —
állomány, 9. statul complet; — be-
vétel, 9. câștigul brut.
Teljesedés, 9. împlinire, realisare, să-
virșire.
Teljesedik, ». a se împlini, a se reá-
lisa.
Teljesen, abv. total, cu totul, complet,
întreg.
Teljes erejű, «. în deplină putere, în
toată puterea.
Teljes értékű, Teljes érvényű, a. in
deplină valoare; deplin, întreg.
Te’jes-gyűlés, 9. ședință plenară.

Teljeshangú, a. sonor.
Teljeshatalmú, a. cu deplină putere,
înputernicit, autorisaț.
Teljeshatalom, 9. deplină putere, îm-
puternicire, plenipotență, procura-
țiune.
Teljesít, v. a îndeplini, a împlini, a
săvîrșî, a reálisa, a executa, a duce
la îndeplinire; a face din destul
(datorinței).
Teljesítés, 9. împlinire, îndeplinire,
realisare, săvîrșire; executare; —re
köteles, îndatorat, obligat de a în-
deplini.
Teljesítvény, 9. împlinire; lucrare;,
producțiune.
Teljesítő, d» împlinitor; executor.
Téljesjogú, Teljes joggal, abv. cu
drept cuvînt, cu tot dreptul.
Teljeskai’, 9. majoritate, etate mare.
Teljeskorú, a major, majorén ; —nak
nyilvánítani, a declara de major(en).
Teljes mértékben, aó®. în deplină mă-
sură, pe deplin.
Teljesség, 9. deplinitate, întregime,
plenitudine.
Teljességgel, abv. absolut, cu totul ;
— nem, de loc, nici de cum.
Teljessúly, 9. greutate totdlă, pond
brut.                          țblang.
Teljes súlyú, a. deplin la cumpănă,
Teljes számú, a. in numer complet,
în capet, tocmai (la numer).
Teljesszavú, a. cu toate voturile;
unanim.
Teljesül, v. a sé împlini, a se reálisa ,
—és, 9. împlinire, realisare.
Teljhatalmú, a. plenipolențiat, îm-
puternicit, mandatar; cu putere dis-
creționară.
Teljhatalom, 9. împuternicire, man-
dat, plenipotență; putere absolută.
Telkes, «. cu moșie, moșieș, proprie-
tar posésionat.
Telkesit, v. a cultiva pămîntul, a
desțeleni.
Tél-túl, abv. pe deasupra, superficial;
ici-coléai p’alocurea.
Téltuloz, V. a face superficial.
Télutó, 9. îfaur, Februar.
Telül, v. u se satură, a se impregna.
Telve, oóv. plin.
Télvíz, 0. șleiferie, timp de farnă;
— idején, în vreme de iarnă.
Teménytelen, a. nenumeraț; v. Tö-
ménytelen,

Temérdek

710 Tengerszoros

Temérdek, a. enorm; v. Tömérdek.
Temet, ». a îngropa, a înmormânta.
Temetés, o. îngropare, îngropăciune,
înmormântare; astrucare, prohodíre,
petrecanie.
Temetési, a, de înmormântare; — ének,
a cântare funebrală; — költségek,
3. spese de înmormântare; — szer-
tartás, 3. pompa funebrală.
Temetetlen^ ₐ. Temetetlenűl, abv, ne-
îngropat, neinmormíntat.
Temetkezés, 3. înmormântare, îngro-
păciune, prohodíre, petrecanie (de
mort) ; —i egylet, ?. reuniune de în-
mormântare.
Temetkezik, v. a se îngropa, a se
așeza, a sé astruca.
Temető, 3. cimiter, țințirim ; comoară
(de morți).
Temetség, 3. îngropăciune, înmormân-
tare, prohod, petrecanie.
Temjén, 3. v. Tömjén.
Temonda, $. flecărie, leorbăire; bîr-
fire, tămândare.
Temondádfű, 3. (âot.) punguliță, tă-
șculiță, plașca ciobanului (Thlaspi).
Templárius, 0. templar.
Templom, 3. 1. biserică; templu; casa
lui Df,eu; 2. liturgic; szegény mint
a— egere, sărac ca napul.
Templomjáró, Templomlátogató, 3.
Íiisericos, om def biserică.
Templomos, a. bisericos; —. j. tem-
plar (cavaler).
Templomozás, 0. umblarea la biserică,
cercetarea bisericei.
Templomszentelés, 0. sfințire (de bi-
serică), tirnbsire.
Templomszolga, 3. jet, paraclisier,
dascăl de biserică, țircovnic; sacristan
(in apus).
Ténfereg, v. a se da de a dura, a se
rostogoli; a jăcă (în nomol).
Teng, v. a vegeta, a trăi ca vai de
el, a duce o viața ticăloasa.
Tengelic, 3. (soci.) siigleț, stiglcie,
logocel.
Tengely, 3. osie, axă; morcoașă (la
car) ; —en szállítani, a transporta
pe osie,. =* pe uscat.
Tengelyfuvar, 9. cărăușie; transport
cu carul.
Tengelyszeg, 3. euiu de la roată.
Tengelyvas, 3. inor(o)coașa, blcau.
Tenger, 9. mare, ocean ; nyílt v. sík —,
oceanul deschis; —, a. enorm,' ne-

numărat, imens; potop; — adóssága
van, are datorii enorme, e rendűt
de dator; — nép, mulțime enormă
de popor; potop de om; —en, pe
apă ; —re szâllani, a îmbarca.
Tengeralatti, a. submarin; — táv-
sodrony, 3. cabel, telegraf submarin.
Tengerapály, 3. reflux, scăderea mării.
Tengerentúli, a. de preste mare, trans-
maritim; — kék, 3. ultramarin (văp-
seală). „
Tengerész, 9. mărinar.
Tengerészet, 3. marină.
Tengerésztiszt, 9. oficier de marină.
Tengeri, 9. cucuruz, porumb, păpu-
șoiu; v. Kukorica; —, a^marin, de
mare; naval; — borjú, 0. (zool.) câne
de mare, focă (Phoca); — erő, 0.
putere maritimă, forță navala; —
hajó, 9. corabie, vas (de mare); —
hajózá?, 0. navigațiurie maritima;
— hatalom, 9. putere maritimă; —
kikötő, 9. porf maritim; — kutya, o.
câne de mare, focă; — nyúl, 9. ie-
l ure de casă, vătui; — oroszlán, 3.
focă comată; — orsóval), 9. lam-
pretă; mreană (P^tromyzon) ; —
rabló, 9. corsar, pirat; — rák, 3.- rac
de mare, stacdj ( Astacus marinus) ;
— szem, 9. grăunț, fir de cucuruz,
= de păpușoiu; ' — szőlő, 9. bro-
boană, coacază roșie, pomușoară,
strugurei (Bibesj; — utazás; 9. că-
lătorie pe mare ; — vidra, 3. lutră,
vidra de mare; — vihar, 3. vifor,
furtună pe mare.
Tengerjárás, 9. 1. călătorie pe mare;
2. flux și reflux.
Tengerjáró, 3. navigator, marinar;
călător pe mare.
Tengermellék, 9. litoral, ținut în apro-
pierea mării.
Tengernagy, 0. admirai.
Tengeröböl, 3. sin de marc, golf.
Tengerpart, 9. țîrm, mal.țermure (de
mare).
Tengerparti, a. de țîrm; — hajó, 3.
cabotier (care plutesce de alung ut
țermurilor '<; — hajózás, 3. cabotaj.
Tengersík, ₃. luciul mării.
Tengerszem. 3. ochiii de mare.
Tengerszin, Tengerszinü, ₐ. verde ca
marea.
Tenger szine, 9. ludul mării.
Tengerszoros, 9. strivitoare (de mare),
canal.

Tengertúli            711

Țepdel

Tény észiskola, 9. pepinieră; răsad-
niță.
Tenyészkanon, 3. iapă de prăsită.
Tenyészmar^a, 3. vită de prăsită, -
de sămânță.
Tenyészinéh, 3. matcă, cosnița de să-
mânță.
Teuyészmén, 9. armăsar de prăsită,
» de sărit.
Tenyésző, a. roditor, mănos, fertil ;
fecund, productiv, prosper, cu spor,
priincios.
Tenyészszervek, 3. organe genitale,
= sexuale.
Tenyészt, v. a prăsi, a cresce, a ține
(vite); a propaga, a cultiva.
Tenyésztés, 3. prăsire ; cultură; spo-
rire, ținere, crescere.
Tenyésztőien, a. v. Terméketlen.
Tenyésztő, 3. prăsitor, crescător de ;
cultivator, producent.
Tényező, 5. 1. factor; 2. multiplica-
tor, factor.
Tényfölvétel, 3. descrierea faptului.
Tényjel, 3. stare faptică, fapt (species
facti, jurid.).
Ténykedés, 3. lucrare, fapta, operă;
acțiune; conlucrare, cooperare.
Ténykedik, v. a lucra, a făptui; a
conlucra, a coopera.
Ténykörülmény, 3 starea lucrului,
împrejurări,' între cari s’a răvirșit
o faptă.
Tényleg, abv. Tényleges, faptic, in
fapta, în realitate, real, positiv, efec-
tiv. adevărat; — érték, 3. valoare
reală; — kár, 3, dauna efectivă, ==
a de 1 erată.
¹ T/             ᵣ< inactiva : a realiza;
; es, 3. inactiva,re.
: Ténylegesség, 3. positivitate, reali-
ț tate.                      [lucrului.
Tényrajz, 3. starea faptică, istoricul
Tényszerű, a. positiv, real.
Tényvázlat, 3. descrierea faptului,
’ istoricul lucrului, species facti.
Tép, v. a rupe, a culege(flori, fructe); a
scărmâna, a jumuli, a ciupi; a smulge,
a lua de per; (ruhát), sfirtica,strică,
spârcuesce, hărtănesce; —i a haját,
se smulge de păr, se trage de cap.
Tépáz, v. a scutura, a țuțurg. (de
urechi), a trage, a, smulge.
Tépdel, Tépeget, v. a trage mereu, a
ciupi, a smulge, a scărmâna, a țu-
țura des; a sfirtica, a hărtâni,

Tengertúli, a. de peste mare, trans-
maritim.
Tenger vész, 3. furtună, vifor pe mare;
primejdie pe măre.
Tengervidék, 3. ținut maritim.
Tengerzöld, verde ca marea.
Tengés, 3. vegetare; viața ticăloasă.
Tenget, v. a hrăni reu; a face să ve-
geteze ; —i életét, a trăi de affi pe
mâne, a vegeta.
Tengődés, 3. vegetare; viața plante-
lor ; viață ticăloasă. j
Tengődik, v, a vegeta.
Tengleng, y. vegetează, trăesce cu nă-
cazuri.
Tenmagad, Tennenmagad, tu
însuți.
Tenni, Tesz, oci.
Tennivaló, ,3. agendă, de lucru, de
făcut, de isprăvit.
Tenta, Ténta, 3, cerneală, negreală;
v Tintaᵣ se/.
Tentél, (Tente-tente), ᵥ. a dormi (în
limba copiilor).
Tény, 9. fapt, faptă; lucru împlinit;
— álladók, —állapot, —állás; 3. fapt,
starea (faptică) a lucrurilor, isto-
ricul lucrurilor; —beli, ₐ. de fapt,
real, positiv, întemeiat.
Tenyér, 3. palma; —en hordani, a-l
purta pe palmă; —ét megkenni, a-i
unge mâna, a ntitui.
Tenyércsapás, 3. dare de mână; ba-
tere in palmi.
Tenyeres-talpas, a. sdravan, voinic,
  virtos, grosolan; ometeü.
Tenyerez, a da cu palma, a păl-
  mui.
3.                ychdf
  chiromant.
Tenyérjóslás, 3. chiromanție.
Tenyérnyi, de o palmă.
■ Tenyész, v. ᵥ. Tenyészik; —,     de
  prăsila, de sentință.
Tenyészbarom, 3. vită de prăsila.
Tenyészbika, 3. laur de prăsită.
TenyészcsődÖr, 3. armăsar de pră-
sită
Tenyészet, 3. prăsire, sporire; cres-
  cere (de animale); vegetațiune, viața
  plantelor.
Tenyészeti, a. vegetativ; de prăsită.
Tenyészetlen, a, neproductiv, nepriin-
cios, neroditor; neprăsit.
Tenyészik, v, a cresce, a spori, a se
  înmulți, a prii, a prospera.

Tepelődés            712.Terem

Teremt

713

Tépelődés, 9. bătaie, de cap, grijă,
íngrijare; scrupulositate.
Tépelődik, v. a ’și bate capul, a des-
pica de a fir a păr, a fi ingrijat,
a fi scrupulos, a se bate cu gândul.
Tépelődő, a. Tépelődve, ábv. scrupu-
los; cu toane, caprițios; ingrijat,
îngândilrat.
Tepertő, o. jumară.
Tépés, 9. scamă, șarpie; scămărie;
smultură;. —dugasz, d. tampon; —
gyapjú, ó. lână scărmănată.
Tépi ekéi, v. a se svîrcoli, a da din
mâni și picioare, a se sbuciuma.
Téplő, d. meliță, f~ăngătoare, sdră-
vălau.
Tépőfog, ő. dinte cănesc.
Tepsi, 5. picătoare, tigaie de fript,
tipsie; —lábú, ₐ. cu picioare late,
= butucoase.
Tepreng, Teprenkedîk, v. a se sbu-
ciuma, a ’șî bate capul; Töpren-
kedik.
Tér, ^9, spaț, loc, întindere, teren;
ezen a — eu sok még a tenni való,
pe acest teren este încă mult de fă-
cut; a —t- egészen elfoglalni, a
ocupa întreg spațul, =- locul; —, ₒ.
larg, spațios, întins, plan; —, v.
1 încape, întră, are loc; 2. trage
in gazda, poposesce; se abate (din
cale).; —jünk a rövidebb útra, se
mergem, să dăm pe calea mai scurtă;
—jünk ebbe a fogadóba, se poposim
la otelul acesta; —jünk napirendre,
să trecem la ordinea gilei; magába
—, se adâncesce în sine, meditează;
magához —, iși. vine in fire, - în
ori, se reculege; c-szére —, prinde
minte, își rine în simțiri, = în ori,
se reculege; nyugalor ~a —, se re-
trage în liniște; más vallásra —,
trece la altă religiune, = confesiune;
apostatează
Térbeli, a. din spaț; —ség, 9. întin-
dere în spaț.
Tercsa, Tercsi, Teresie, Trejă.
Térd, genunche; îndoitură; —en
állani, a sta în genunchi, a înge-
nunchia; — et hajtani, a pleca ge-
nunchii; -re esni, a cade în ge-
nunchi.
Térdbók, 9. închinăciune, plecăciune,
compliment (din genunchi) ; —ot
csinálni, a-și pleca genunchii, a face
compliment.

Térdel, v. a ingenunchia, a pleca ge-
nunchii.
Térdeltet, v. a pune (sa stea) în ge-
nunchi.
Térdenállva, abv. în genunchi, înge-
nunchind.
Térdepel, ». v. Térdel.
Térdeplés, 9. îngenunchiare, mătanie.
Térdeplő, 9. îngenunchietor; scăunel
de îngenuncheat.
Térdhajlás, 9. încheietura =, nuca ge-
nunchielui.
Térdhajlintás, 9. compliment, plecă-
ciune.
Térdhajtás, 9. îngenunchiare, mătanie.
Térdigérő, a. până la genunchi.
Térdkalács, $. încheietura =, oul ge-
nunchielui.
Térdkép, 0. posa, tablou de jumătate
mărime.
Térdkötő, Térdszalag, *. calțavetă,
cordea de genunchi; —rend, 9. or-
dinul calțavetei (în Anglia).
Térdreesés, 9. cădere in genunchi.
Térdszorító, 9; calțavetă.
Terebélyes, a. rămuros, crenguros.
Terécsel, v. a fecări. a face gălăgie,
a fieoncăni, a torosî, a vorbi vergi și
uscate.
Terefere, 9. flecărie, gălăgie^ vorba
de clacă, vorbă multă, dodie, laf,
. taifas
Tereferél, &. a flecari, a locoti, a face
gălăgie, a sta la taifas, a torosî, a
îndruga (vrute și nevrute, vergi și
uscate), a spune alandala, a spo-
rovăi.
Tereget, v. 1. a întinde, a lărgi, a
desfășura; 2. a agăța, a întinde
(haine).
Teregette, Teregettét! la naiba ! car-
naxi!
Tereh, 9. povară, greutate; v. Teher.
Terej, 9. întindere; v. Terj.
Terel, v. a abate, a mâna (vita), a
împinge, a urni; a cârmi, a în-
toarce.
Terem, 9. sală; hala; salon.
Terem, v. 1. a produce a face, a
aduce fructe2. a da nascere, a
causa; 3. (vhol), a cresce, a prii, a
se produce, a se face; a apare
fără veste, a se ivi de odată; hir-
telen ott termett, a fost acolo de
odată, a mers acohu fără veste, a că-
gut țoropoc acolo.

Teremt, v. a crea, a face, a plăsmui,
a produce ; pénzt —, a face bani,
a câștiga parale ; képen —, pofon—,.
a trânti o palmă, a plesni.
Teremték, 9. creațiune; creatură,
ființă; nyomorult —, ființă =, crea-
tură miserabilă, = ticăloasă ; egy —
sem volt jelen, nici un suflet (de
om) ha fost de față; egy -ben,
într'o clipita, pe dată.
Teremtette! a. carnaxi! trăsnete și
fulgere!
Teremtettéz, v. a înjura, a sudui (cu
«teremtette»).
Teremtettség, 9. creațiune, creatură.
Teremtmény, 9. creatură, zidire.
Teremtő, 9. creator, ziditor; plăs-
muit or, făcător.
Teremtő, Teremtői, creativ, crea-
tor, plăsmuitor; productiv ; —lélek,
—szellem, spirit creator, = produc-
tiv,                          [țîiație.
Terep, 9. spaț, teren; întindere, si-
Terepély, Terepélyes, a. întins, stu-
fos, rămuros.
Térés, Teres, a. spațios, larg, vast,
întins; deschis, încăpător.
Térés, 9. încăpere; abatere; trecere;
v. Eltérés și Megtérés.
Tere tura, 5. flecar ie, torosire, taifas,
polologhie.
Teréz, Terézia, 9. Teresiă, Trejă
Térfogat, 9. volum.
Térfoglalás, 9. ocupare de teren.
Térföld,' 9. seș, plan, loc neted.
Terfölvétel, 9. mapare.
Terh, 5. sarcină, greutate, povară;
tar; v. Teher.
Terhel, v. a încărca, a însărcina, a
împovăra; a îngreuna; a aduce su
parare, a cadédn sarcina cuiva, a
incomoda.
Terhelés. 9. îngreunare, însărcinare;
supărare.
Terheletlen, a. neîngreunat; neîmpo-
vărat ; liber de datorii.
Terhelő, a. îngreunat of; supărător,
plictisitor; pasiv; —vallomás, 9.
fasiune îngreunătoare.
Terhelt, a. îngreunat,dmpovărat, plin
de da!orii.
Terhére ír, v. a debita, a scrie în
contul cuiva.                       '
Terhére van, u a molesta, a inco-
moda, a supăra, a-fi spre greutatea
cuiva,

Térítőség


Terhes, a. îngreunat, • împovorat;
greu, anevoios, obositor, Jignitor,
apăsător; supărăcios, plictisitor;
(nőről), in altă stare, îngrecată, îm-
borțoșată (muiere).
Terhesedés, 9. îngrecare, îmborțoșare,
altă stare.
Terhes edik, v. 1. a cade grea, = in
altă stare ; a se îngreuna; a se îm-
borțoșa (femeea); ^2. a se îngreuna,
a se încărca; a deveni obositor, a
supăra.
Terhesít, v. v. Teherbe ejt.
Terheskpesi, 9. car de transport.
Terhesség, 9. 1. osteneală, supărare,
jignire; 2. altă stare (la femei).
Terhetlen, a. fără greutate, fără da-
torii ; neîngreunat, neînsărcinat, ne-
încărcat.
Terhül ir, v. a debita, a scrie în
greutatea cuiva..
Térimé, 9. volum; v. Térfogat.
Térimés, a. voluminos.
Teringette! Teringettét! carnaxi!
la naiba! minune ca aceasta !
Tt rit, v. a întinde, a așterne, a pune
=. a face (masa); a acoperi;
földre a așterne =, a trânti la pă-
mint; —ve van, a fi pus pe masă,
a fi masa așternută.
Térít, v. 1. a converti, a face proseliți;
a suci, a întoarce, a- cârmi; 2. a
restitui, a repara, a reda; eszére—,
a aduce da reson.
Térítés, 9. 1. convertire; restituire,
reparare.
Térített, prosd/ít, neofit, catecumen,
convertit.
Téríthet, v. converti, a face prose-
liți, = neofiți, a îndupleca la altă
credință.
Térítgető, 9. misionar; v. Térítő.
Téfíthetétlen, ₐ. 1. neconvertibil,
tare in credință; %. ireparabil.
Térítmény, ₅. compensare, despăgu-
bire, desdăunare; ramburzament,
tambur ză.
Terítő, 9. velință, cerga; învelitoare,
față (ele masa, de pat), tavan, bag-
dadié, So fit.              Í
Térítő, a. de convertire ; —, 9. misio-
nar, apostol; bak—, tropicul căpri-
orului; — kör, 9. tropic; —pont, 9.
punctul de solstițiu, = întoarcere.
Térítőség, Térítötársulat, ‘₅, propa-
gandă (de misionari).

Térítvény

714

Természetellenes         715

Tervezet

Téritvény, s. revers, contra-bilet, re-
cepisă.
Térítvényileg, aóv. cu reversul.
Térj, 3. întindere; v. Terjedők.
Terjed, v. a se întinde, a se extinde,
a se lăți, a se resfira, a se răspândi,
a se divulga, a se propaga.
Terjedők, a. întindere, dilatare, di-
mensiune, extensiune, expansiune.
Terjedékeny, dilatdbîl, expansiv,
extensiv; —ség. 3. dilatabiliiate, ex-
pansiune.
Terjedelem, 3. extensiune, întindere;
■ dimensiune; * circumferență, peri-
metru.
Terjedelmes, a. întins, spațios, ex-
tins, destins; vast, prolix, difus,
lung; —en, «óv. pe lung, întins, pe
larg, vad.
Terjedés, 3. întindere, dimensiune,
dezvoltare; răspândire, divulgare,
propagare; a fény —e, propagarea
Iwmineî.
Terjedési, a, de întindere, de dilatare,
de propagare; — sebesség, celeri-
tatea de propagare.
Terjedezik, v. a se întinde, a se lăți; a
se dilata; a se răspândi, a se di-
vulga ; a se propaga.
Terjedt, ₃. întins, spațios, larg; ră-
spândit; vag, difus (stil); vast.
Terjedtség, 0. extensiune, întindere,
prolixitate; dimensiune.
Térjék, dᵢ tiriac, contravenții, antidot.
Terjeng, v. a se lărgi, a se întinde,
a se desfășura, a se dilata.
Terjengős, «. întins, destins, bălțit,
lung, prolix, difus.
Terjebzkcdes, 3. tuiîiicăx-, lății
gire.
Terjeszkedik, v. a se întinae, a se
lărgi; a se divulga, a se propaga.
Terjeszt, v. a întinde, a lărgi, a
lungi, a lăți; a răspândi, a resfira,
a propaga, a divulga ; ! vki elé), a
pune înainte, a înainta, a pr esența,
a expune; —és, 3. lățire, răspân-
dire, divulgare.
Terjesztget, v. a răspândi, a propaga.
Térjmegutca, 3. înfundătură, ulița în-
fundată.
Térkép, 3. mapă, carta, hartă (geo-
grafică); domborművű hartă în
relief; fali. —, hartă de părete.
Térképei, ᵥ. a mapa, a face hurtă.
Térképész, y. hurtograj. mapur.

Térképészet, 3. hartografie.
Térképez, v. a mapa, a face o hartă.
Térképezés, 3. mapare.
Térkor^ o. teritor, domeniu, teren.
Térkőn, a. teritorial.
Térköz, 3. interval, distanță.
Terme, 3. pistil (la fiorif.
Termék. 3. product, producțiune; —,
a. curat, nativ, masiv ; — arany, 3.
aur curat, = nativ.
Termékeny, a. roditor, mănos, fer-
til ; productiv, fecund, abundant,
bogat, avut.
Termékenyít, o, a fecunda; a rodnici,
a zămisli, a face roditor, a face
productiv.
Termékenység, 3. productivitate; fe-
cunditate, fertilitate.           ■
Termékenyíti, ᵥ. a se fecunda; a
deveni productiv.
Terméketlen, ₐ. neroditor, neproduc-
tiv, steril, sterp; știr (despre muieri).
Termékréz, 3. aramă curata, = ma-
siva.
Termékselyem, ■>. mătaui crudă, =
curată.
Termel, v. a produce; a prăsi, a
cultiva: —és, 3. producțiune.
Termelő, a. productiv, fertil, fecund;
—, 0. producert.
Termény, ' 3. product; fruct, rod ;
nyers-, product brut, = crud; bel-
földi —ek, producte din țara, = in-
digene ; -kereskedés, 3. neguțătorie
de producte; = de fructe; negoț cu
grâne, = de cereale; —kiállítás, 3.
exposițitine de producte (naturale) ;
— rajz, 3. istorie naturală; —tárlat,
3,              Jv grane, - de pro-
ducte naturale; —üzlet, $. negoț de
bucate, de grâne.
Térmérték, 3. măsură de suprafața.
Termos, 3. recoltă, produs; seceriș,
cules; —, a. curat, nativ ; -—kő, 3.
bolovan, peatra cioplită.
Termesz, 3. cariu (de lemn).
Természet, 3. 1. natură, fire; 2. na-
túréi, fire, caracter, temperament,
a p l eca re n atu rală; — adomány, 3.
dar firesc, talent.
Természetbeli, ₐ. firesc, fisic, natu-
ral; în natură; — lakás, 3. cortd
în natmă.
Természetbúvár, 3. naturalist, fisic.
Termcszetbúvárlás, 3. studiul na-

Természetellenes, Természetelleni,«.
nefiresc, nenatural, în contra na-
túréi.
Természetes, a. 1. natural, firesc;
2. adevărat, nemeșteșugit, nemăie-
strit ; simplu, naiv ; — en, abv. fi-
resce, bine-înțelcs.
Természetfölötti, a. supranatural,
metafizic; preste fire.
Természethistória, 3. istorie naturală,
istoria natúréi.

Természethű, a. Természetimen, abv.
după natură, genuin.
Természeti, «. natural, firesc, fisic;
adevărat, nemăiestrit; — adomány,
3. dar firesc, talent,
Természetiség, 3. natúr alitate, naivi-
tate, simplicitate.
Természetismeret), 3. fisica, știință
despre natură.
Természetjog, 3 drept natural, drep
tul natúréi.
Természetleírás, 3. descrierea natúréi,
istorie naturală.
Természetien, ă. nenatural, nefiresc,
contra natúréi.
Természetrajz. 3. istorie naturală.
Természetszerinti, Természetszerű,
a. natural, firesc; —leg, afv. fresce,
natural.
Természettan, 3. fisica; —i, «. fisi-
cal, de fisica; —i szertár, 3. cabinet
fisical.
Terinészettár, 3. cabinet natural,
Természettudomány, 3. științele na-
turale, pl.; — i, a, de științele natu-
rale.
Természettudós, 5.. fisic, naturalist.
Természetvizsgaio, 3. scruidtur al,
  natúréi, naturalist.
Termeszt, v. a produce, a prăsi, a
  sămâna, a cultiva.
Termesztés, 3. cultivare, pi aducere,
prăsire.
Termesztmény, 3. product, produc-
  țiune.
Termesztő, 0. producerit, producător
Termet, 3. statură, constituțiune;
  stat, bolii, talie; magas — n, de
  statură =, de salie înaltă-
Termetes, &. înalt, svelt, bine crescut;
  impunător, axătes, frumos.
Termett, a. născut spre, abil, apt,
  indemânatec; bun de • világra —
  ember, om de. tiațăr.
Térmező. 3. câmp deschis.

Termő, a. roditor, mănos, productiv,
fertil, fecund, arabil (pămînt); —fa,
d. pom roditor; —föld, 3. pămînt
roditor, țarina, agru; —képesség,
3. productibüitate, capăbilitate. de a
produce; —réteg, 3. scoarța pămân-
tului, humă.
Termősít, Termőztet, v. a fecunda, a
face productiv, a cultiva, a desțdini.
Térnagyság, 3. arie, suprafață, în-
tindere.

Térparancsnok, 3. comandantul pieței,
comandant de cetate; —ság, 3. co-
manda pieței.
Terped, Terpeszkedik. ». a se în-
tinde, a se crăci; flg, a se fuduli, a
se păuni.
Terpeszt, v. a întinde, a rescrăcăna.
Terpentin. □. terebintin. terpentin;
—fa, (Set.) terebint (Pistacia terc-
binthus).
Tenajz, 3. plan desen de situa-
țiune.
Térség, 3. spaț, întindere, loc deschis,
câmp, șes.
Térszűke, 3. lipsa de spaț, lipsă de
loc.
Tértartalom, 3. 1. arie, suprafață,
ar ai; â. volum.
Tértet, v. a întoarce, a schimba.
Térthitű, 3. neofit, pr ósdit, convertit,
catechumen.
Tét ti jegy, 3. büet-retur.
Térti szt, 3. oficier de piață.
Tértivevény, 3. recepisă de întoar-
cere , retur-recepisă.
Țertyed, v. a se turti, a se lăți, a se
destinde.
Tertyedt, a. difuz, -prolix .{Stilj.
Terii, 3. 1. arie, suprafață, areal;
teren; 2. ᵥ. Teher.
Terül, v. a se întinde, a se așterne;
a se culca, a jacé.
Térül, v. a se renioarce, a reveni;
— fordul, v. a se intimpia, a veni
înainte.
Terület, 3. arie, suprafață; întindere;
teren, teritoriu.
Területi, a. teritorial.
Terv, 3. plan, proiect; desemn, schiță;
concepțiune ;■ propus, propunere., mo-
țiune ; combinațiune.
Tervei, Tervelget. Tervez, v. a pro-
pune ; a plănui, a proiecta, a schița;
a combina,; a face plan. ¹
Tervezet, x>. proiect, schiță; prospect.

Tervezget

716

Tesz

Teszetosza

717,

Tetszelgés

Tervezget, v. a propune; a proiecta,
a plănui, a face plan, a schița.
Tervező, o. planuitor; auctorul unui
plan.
Tervhiány, o. lipsă de plan.
Tervkoholó, Tervkovács, a. născoci-
tor, urzitor de planuri, plănuitor.
Térvnélküli, a. fără plan.
Tervrajz, d. schiță, desemn, proiect
de plan; prospect, program.
Tervszerű, a. Tervszerint, aóv. după
plan, conform unui program, = unui
plan.
Tesbarát, a. prieten de cruce, frate
de cruce, tiz.
Tesla, d. v. Tézsla.
Tesped, v. a sta pe loc, a stagna, a
zăce baltă; a șovăi; a kereskedés
—, Comerciul lângetjesce, = stagnează.
Tespedés, Tespedtség, a. stagnare,
lángeforé, încetare.
Tessék ! poftim ! placă; — lássék,
spre vedere, de probă.
Test, 0. trup, corp; —estül telkestül,
cu trup, cu suflet; egész —ében
reszket, tremură in tot trupul; az
ige — té lön, cuv ntul s'a făcut
trup; —alkat a. construcțiune, con-
stituțiune; —állás, a. statură.
Testál, v. a testa, a lăsa prin testa-
ment.
Țestamentom, a. testament, ultima
disposițiune; v. Végrendelet.
Testegyenészet, 0. ortopedie.
Testes, a: trupeș, corpolent, gros,
virtos; încălât.
Testesedik, v. a se incăla; a deveni
corpolent, a se îngroșa, a cresce.
Testesít, r, a întrupa, a incarna; a
personifica.
Testesseg, 0. corpolență, trupeșie.
Testesül, v. a se întrupa, a se per-
sonifica, a se încarna; —és, a. în-
trupare, incarnațiune, personificare;
— t, a. întrupat, incarnat.
Testetlen, a. fără trup, inmaterial.
Testfejlesztéstan, a. ortopedie.
Testgyakorlás. Testgyakorlat, a. gim-
nastică, exercițiu gimnastic; scrimă.
Testgyakorlati, a. gimnastic, de gim-
nastică.
Testi, a. 1. trupesc, corporal, fisic,
material; 2. sensual, carnal; —
büntetés, a. pedeapsă trupească.
Testileg, abv. trupesce, fisice.
Testidomítás, 0. ortopedie,

Testikép, — en, abv. fisice, trupesce,
corporalminte.
Testi lelki barát, a. prieten, amic de
cruce, = intim.
Testiség, a. sensualitate, plăcere tru-
pească.
Testméitan, a. stereometrie; — i, a.
stereometric. _
Testmozgás, a. mișcarea trupului.
Téstova, abv. încoace și încolo, tura-
vura, forfota.
Testőr, a. gardist; satelit; —ség, a.
gardă de corp; ceată pretoriană;
—tiszt, a. oficier de gardă.
Testőrző, a. gardist; satelit.
Testszín, Testszinű, ₐ. de coloarea
pulii.
Testtartás, a. ținută, mănținere.
Testtélétel, a. întrupare, țncarnațiune.
Testület, a. corporațiune, colegiu;
breaslă; gremiu.
Testületi, «. corporativcolegial;
gremial; —leg, abv. în corpore.
Testvér a frate (trupesc, adeverat);
soră; égy — ek, frați buni (din
aceeași părinți); fél —ek, frați
vitregi; —bátya, &. frate mai mare;
—húg, a. soră mai mare; — gyilkos,
fratricid; —néné, a. soră mai bă-
trână, mai mare; — öcs, a. frate
măi mic. = mai tiner.
Testvéresít, v. a înfrăți.
Testvéresül, v. a se înfrăți.
Testvéri, Testvéries, a. frățesc, de
frate, de soră; —en, abv. frățesce,
ca frați.
Testvérileg, abv. frățesc?, ca frați; ca
surori.
Testvériség, 0. frăție, frățietate; în-
frățire.
Testvéri szeretet, a. iubire frățească.
Testvérpohár, a. păhar de înfrățire.
Tesz, Teszen, v. 1. a face, a lucra,
a acționa, a practica; a isprăvi;
nem — semmit, nü face nimic,
riare nimic a face; jól —ed, bine
faci; életét kockára tennii a ’și.
pune viața în joc; papirosra tenni,
a scrie, a pune pe hârtie; nem tud
mit tenni, nu scie, ce șă facă, = de
ce să se apuce; mit van mit tenni,
ce este de făcut ? úgy tesz mintha...,
se face, ca șî când, se (pre)face,
că..,; nem tehetek róla, n'am
cei face; 2. a. pune, a așeza, a de-
pune; helyére tenni, a pune la coc;

zsebbe tenni, a pune ín puzunar ;
3. a însemna; a semnifica; ez
annyit —, hogy, asta înseamnă
atâta, că...; mit — ez a szó ?
ce înseamnă cuvîntul acesta ? ez
évenként sokat —, asta se urcă sus
la an,=foce mult la an; 4. a presu-
pune; a pune cașul; teszem azt,
hogy..., presupun, pun cașul, că...; de
exemplu; 5. (vmivé),face, pune, nu-
mesce de; fővezérré —, face co-
mandant suprem, pune de =-, nu-
mesce de = ; hozzá tenni, a adaoge.
Teszetosza, a. nătărău, motofele.
Tesznye, a. pocit, urît.
Tészta, a. aluat; prăjituri (de făină),
budincă; metélt—, tăieței; reszelt—,
frecăței.
Tésztás, 0. cu aluat, de aluat; —
étel, a. prăjituri, budincă.
Tét, a. 1. faptă, act; v. Tett; 2. gar-
nitură; v. Betét.
Tetejébe, abv. de asupra, pe vîrf.
Tetejes, a. plin, ras; cu vîrf.
Tetejez, v. v. Tetőz.
Tétel, a, 1. tesă, proposițiune; pro-
blemă, teoremă, maximă; 2. posi-
țiune, sumă.
Tételenként, abv. din posiție in posi-
ție, din punct în punct..
Tételes, a. positiv; — jog, drept
positiv.
Tételpénz, a. miza, viză (în joc de
cărți).
Tételszám, a. număr de posițiune.
Tetem, a. oseminte, remășite pămin-
tesci, țărână; szent — , moaște, re-
liquie (sfinte).
Tétemény, a. faptă, act; facere, lu-
crare;.^—, binefacere.
Téteményes, a. v. Tételes.
Tetemes, a. Tetemesen,- abv. însem-
nat, important, considerabil, foarte,
prea.
Tetemház, cămară de oseminte,
catacombă.
Tetemoldófű, ». (Sot.) earba surpă-
turei, earba datului și a faptului,
earba fecioarei (Herniaria).
Tetemrehívás, a. probă de sânge.
Tetemváz, a. schelet.
Tetést, abv. plin, încărcat, cu vîrf.
Téterő, a. putere, energie.
Tetet, Tétet, v. a lăsa să facă, a
lăsa să pună; —i magát, a se face,
a se preface, a simula.

Tetétlen, fără coperiș; fără vîrf.
Tetéz, v. a încărca, a acoperi; a
vărsa, a covirși, a umple (de bu-
nătăți), a grămădi; a face vîrf (la
o claie).
Tetézett, a. Tetézve, abv. încărcat,

covîrșit, grămădit, umplut.
Tétlen, a. Tétlenül, abv. neactiv,
neocupat, fără lucru, pasiv.
Tétlenkedik, v. a nu lucra nimic, a
trândăvi, a umbla haimana.

Tétlenség, a. neactititate, pasivitate,
nelucrare, trândăvire, lene.
Tétova, abv. încoace și încolo, tura-
vura; —, 0. nedumerire, aporie
(ironic), perplexitate, zăpăceală, în-
găimăceală; nesiguranță, nehotărîre,
șovăire, scrupul, îndoială; minden
— nélkül, fără șovăire, fără scrupul;
fără încunjur.
Tétováz, v. a sta în cumpă ă, a sta
la îndoială, a șovăi, a fi nedumerit,
a se bate cu gândurile, a se clătina,
a fi nestatornic.
Tétovázás, a. îndoire, nedumerire,
scrupul, șovăire.
Tető, a. 1. vîrf, pisc, creștet, culme;
(de munte); comaoa (casei), cope-
riș, înveliș; 2. culme, apogeu;
3. creștetul capului; —tői talpig,
din cap până ’n picioare, de tot;
—él, a. pisc, culme, vîrf; —fa, a.
lemn, de coperiș; —gerinc, coama
=, culmea coperișului; — irányos. a.
vertical, perpendicular; —lyuk, a.
ferestrue în pod, bageacă; —pont,
a. punct vertical; zenit; culme,
apogeu; punct de culminațiune;
—pontjára hágni, —át elérni, a fi la
culme, la apogeu, a-'și ajunge punc-
tul de culminațiune, a culmina;
—ponti, a. vertical; de culme, de
culminațiune; — süveg, a. coperiș,
înveliș (la casă).
Tetőtlen, a. fără coperiș; fără vîrf.
Tetőz, v. a ascuți, a face vîrf (la o
claie) ; a acoperi, a înveli (o casă);
a culmina; v. Tetéz.

Tetőzés, a. culme, culminațiune, apo-
geu.
Tetőzet, a. înveliș, acoperiș, acopere-
mînt, învelitoare (la casă).-
Tetszeleg. Tetszelg, v. a cocheta, a
véna după plăcerea cuiva.
Tetszelgés, a. cochetărie, ambițiune
de a plăce.

Tetszelgő


718

Tévelyít

Tetszelgő, a. cochet.
Tetszés, 3. plăcere, plac, poftă; mul-
țumire, aprobare, consimțemînt, con-
sens ; —re találni, a întâmpina apro-
bare, - consimțemînt; — szerint,
szerinti, după plac, ori ce, la plă-
cere, după voie.
Tetszetes, «. plăcut, grațios, nostim,
drag; elegant; arătos, specios, ac-
ceptabil; aparent.
Tetszetős, a. complesant; n. Tetszetes.
Tetszhalál, o. letargie, moarte pă-
rută; leșini at).
Tetszhalott, ₑ. mort la aparență, le-
targic.
Tetszik, t». 1. a place, a conveni, a
afla plăcere ; a mint —, cum pof-
tiți; mi — ? (ce) poftiți? 2. (lát-
szik) (se) pare, se arata; úgy —
nekem, hogy . , 'mi se pare, că.,.
Tetsző, a. Tetszőleg, abv'. 1. plăcut,
nostim, convenabil, drag.; 2. părut,
aparent, specios.             [place.
Tetszvágy, ». cochetărie, dorul de a
Tetszvény, piacet; —jog, jus
plăceți.
Tett, 3. faptă, fapt, act; acțiune,
lucrare; —en érni, —en kapni
vkit, a suprinde în flagrant delict;
= la dică;merész —, faptă îndrăz-
neață, întreprindere primejdioasă;
szörnyű —, nelegiuire, fără de lege,
fapta cumplită.
Teitdús, Tettekben gazdag, a. bogat
de fapte mart.
Tettenért, Tettenkapott, ». suprins in
flagrant delict, prins la dică.
Tetterő, .. energie, putere de viață,

Tetterős, «. energic, viguros, valoros.
Tettes, ». făptuitor, autor (al faptei),
urjitor; culpabil.
Tettet, ®. a fățari, a se (pre)face, a
simula, a afecta.
Tettetés, a. fățărie, fățărnicie, prefă-
cătorie, simulare, afectare ; —bői, la
părere, la aparența; — nélkül, ne-
fățărit.
Tettetett, a. fățărit, prefăcut; afec-
tat; — beteg, simulant.
Tettleg, abv. faptice, în faptă, în
realitate; — es, a. japtic, real, în-
temeiat; activ.
Tettlegesit, v. a inactiva; a realisa;
a dovedi prin fapte, a arăta.
Tettlegcsség,' 5, păruială, bătae.,


  violență, silă; —re került a dolog,
  a ajuns lucru la păruială, ~ la
  bătae.
Tettszomj, Tettvágy, zel (de fapte
1 mart), rîvnă-de lucru.
Tetű, 3. peduche; — t keresni, a pă-
  duchla, a căta păduchi, mennél
  hitványabb a —, annál jobban csip,
  păduchele fiămînd pișcă mai tare;
  —fa,^ 3. (évi.) dafin mic, piperul lu-
  pului, tulipin, lemn cănesc; —fű,
  3, (Soi.) păducheriță, pintenel; —
  zsír, a, unsoare de păduchi, alifie
  de ■=.                        [mișel.
Tetves, ₐ. păduchios; murdar^ ticălos,
Tetvesedik. v. a se umplé de păduchi.
Tetvesit, Tetvez, v. a umple de pă-
duchi.
Tév, ₅. v. Tévedés.
Tévállítás, 3. aserțiune =, afirmare
  eronată = falsă, = greșită.
Teve, o. cămilă; egypupú’ —, dro-
  medar; kétpupú —, cămilă cu doue
  cocoașe (Camelus bactryanus).
Téved, v. a greși a rătăci, a se în-
  șela ; a face erori, a sminti, a fi în
  rătăcire; (vhová), a se rătăci.
Tévedés, 3. greșeală, rătăcire, eroare;
  neînțelegere; —be esik, cade in
  eroare, = în greșeală; —ben van, e
  in rătăcire; —bői, din greșeală,
  din eroare; — van a kréta körül,
  e neînțelegere l-a mijloc,
Tévedez, v. a rătăci, a greși; v.
  Téved.
Tévedség, 0. greșeală, rătăcire, eroare.
Tévedő, 3. rătăcitor, greșit.
Tevehajtó, 3. cămilar.
i Tevékeny, activ, muncitor, efectiv,
  laborios, nepregetător; mișcăcios,
  sprinten.
Tevékenyit, v. a pune în lucrare.
Tevékenykedik, v. a munci, a lucra;
  a fi activ.
Tevékenység, 3. activitate.
Tévely₅^3. greșeală, rătăcire,, eroare;
  cale rătăcită; labirint.
Tévelyedés, 3. rătăcire; zăpăceală.
Tévelyedik, v. a rătăci; a se zăpăci.
Tévelyeg, Tévelyg, v. d rătăci, a
pribegi,*a se abate din cale.
Tévelygő, 3. rătăcitor, rătăcit; ete-
  rodox.
Tévelyít, ᵥ. a induce în eroare; a
'duce pe căi rătăcite; a zăpăci, a
; turbura.

Tevepár doc

719

Tevepárduc, 3. faol.) girafă.
Tevés, 3. lucrare, facere, operare;
punere.
Téves, a. Tévesen, abv. greșit, ero-
nat, fals; din greșeala
Teveszőr, 3. per de cămilă.
Téveszt, v. a confunda, a pierde din
vedere, a greși, a induce in eroare.
Tévesztett, «. confundat, greșit, ero-
nat, smintit.
Tévesztő, 3. labirint.
Téveteg, ». rătăcit(or), greșit; fals,
mincinos ; eretic, eterodox.
Tévhit, 3. credință falsă, eres(ie),

eterodoxie.                         j
Tévhitű, a. eretic, eterodox.        |
Tévkör, 3. cerc vtțios.
Tévmentes, «. infalibil, liber de
greșeală.
Tévokoskodás, 3. paralogism.
Tevő. a. făptuitor, făcător; punetor ;
a — vagyok, chiar voiesc sa fac,
me gat sa fac; mi vagy ? ce ai
de gând să faci? ce vreai să faci?
Tévő, 5. capac de sobă, asțupătoare
la sobă.
Tevőkanál, 3. lingură de scos, •= mare,
linguroiu.
Tevőleg. abv. Tevőleges, abv. pozitiv.
Tévtan, 3. eresie, dogmă falsă.
Tévút, 3. drum greșit, cale rătăcită;
—ra vezetni, a duce pe căi rătă-
cite; a induce în eroare; —-on jár,
e pe cale greșita, e în rătăcire.
Tézsla, 0. téhjala.
Thea, 3. v. Tea, 3c/.
Ti, pwn. voí.
Tíbáz, v. a trage, a smulge (de per); |
u. Tépáz.
Tibetkelme, 3. tibet (materie de I
lână).
Tibold, 3. Teobald.
Tibor, 3. Tiberiu.
Tied, Tiéd, pwt. al teu, a ta.
Tieitek, pww. ai voștri, ale voastre.
Tietek, pwn. al vostru, a voastră.
Tigris, 3. tigru; —ló, 3. zebra (Equus
zebra).
Tik, 3. găină; —, pion. voi; v, Ti.
Tikácsol, v. a tuși puțin; v. Köhécsel.
Tikkad, ᵥ. a lángéji, a slăbi, a se
moleși, a se năduși (de căldura), a
se veșteji l a se matofi.
Tikkadt, ». Tikadtan, abv. obosit, lán-
gé jit, ostenit, dăulat, moleșii; nă-
dușit; veștejit, ofilit, matodt.

Tímár


Tikkaszt, v. a obosi, a slabi, a mo-
leși, a lângeji; a năduși ; a veștejii,
a ofili.
Tikkasztó, a. nădușit or, moleșitor,
păcloș; — hőség, 3. zăduf, zăpu-
șeală, căldura nădușitoare.
Tikúiony, 3. ou de găină; »?, Tojás.
Tikszem, 3. ochiü de găină, bătătură
(la picior) ; v. Tyúkszem.
Tikvakos, a. cu orbul găinei.
TikverÖ, 3. beție, benchetuire.
Tilalmas, a. oprit, interjis, neiertat,
neadmis; contenit; —, 3. țarină;
contenit.

Tilalmatlan, a. neoprit, necontenit.
Tilalmaz, v. a opri, a conteni; a in-
ter jice.; a pune sub opreliște.
Tilalmi idő, 3. timp de opreliște.
Tilalom, 3. oprire, opreliște; inter-
dict ; sequestru;     —fa, 3. ciuhă.
prăjină de opreliște; —jel, 3. semn
de opreliște; —parancs, 3. interdict
(pedeapsă).
Tili, 3, Otília.
Tilinkó, 3. fiuer, telincă, naiü, caval.
Tilinkóz. v. a cânta în fiuer, a cânta
• in telincă; a fiúéra.
Tiló, 3. meliță, frângetoare; drâng,
dreava.
Tilol, v. a meliță (cânepă); a scăr-
mâna (lână).
Tiloló, 3. drânguitor, bătător de lână.
Tilolt, a. melițat.
Tilos, a. oprit, contenit; inter jis, ne-
admis; —, 3. contenit, țarină, loc
închis., loc oprit; — idő, timp
oprit.
Tilt, v. a opri, a mterjAce.

țiuite, reservă.
Tiltakozikj v. a protesta, a ridica
protest.
Tiltakozmâny, 3. protest, reclamațiune.
Tiltatlan, a. neoprit, necontenit; ad-
mis, permis.
Tiltó, a.. Tiltólag, abv. opritor, pro-
ibitiv.
Tiltott, a. oprit, interjis, contenit;
neiertat, neadmis.
Tiltóvám,- 3. vamă proibitivă.
Tiltúl, abv. superficial, pe de-asupra,
de ici de colea.
Tim, Țimany, 3. alumin(iu).
Timagatok, pum. voi înșivă.
Tímár, 3. dubălar, tabăcar, tabac,
ar găsitor; —bak, tmi-nchiu, sco^un

Timárság               720             Tisztasor

Tiszta súly 721

Tisztjelölt

de argăsit, - de dubit; —cser, 3.
scoarță de argăsit; - iíiᵣ (fát.)
scúmpie, sumac, oțetar (Rhusglabra);
— kés, o. Cuțitoae, răzuitoare.
Timárság, 3. dubălărie, tăbăcărie, ar-
găsitorie.
Timéleg, Timföld, 3. pămînt alumi-
nos.
Timkő, 3. peatră acra; peatră a lu-
minoasă.
Timmed, v. a se strica, a se toci.
Timony, 3. cârmă.
Timpó, 3. sclipeț, tormentil,
geraniu roș.
Timporál, v. a stempera, a tempera,
a modera.
Timsó, 3. peatră acră; -*r fejtés, 3.
mină de peatră acră; = de alumin.
Timsós, a, cu peatră acră, aluminos.
Timsóz, v. a.mula în apă aluminoasă,
a presăra cu peatră acră.
Tincs, 3. tufișoară, buchet ; moț, smoc,
ciucure ; zuluf, viță (de per).
Tincsei, v. a face buchete; a des-,
părți în ciucuri, a despica.
Tincses, «. stufos, întufoșat.
Tini, s. 1. Cristina; 2. Constantin,
Stan.                     [voi'înșivă.
Tinm agatok, Tinnenmagatok, pion.
Tinnhăl, 3. (zool.) ton, lacherdă (Scom-
ber Thynnus).
Tinnye, o. palisadă, ulucărie.
Tinó, junincă (vacă intre 2—3
dnl) ; ökör—, june, juncan.
Tinórú, o. (Sok) mînătarcă, hriba,
ciupercă.
Tinta, t>. cerneală, negreală; —féreg,
3. (zool.) calmar, sepie (Saepia) ;
—foit, 3. pegtă de cerneală; porc
(de cerneală).
Tintás, 3. cu cerneală, de negreală ;
—üveg, 3. sticlă cu cerneală, călă-
mar.
Tiijtatartó, ». calămar.
Tipál, ». v. Tépál.
Tiped, o. v. Tápod.
Tipeg, (tójáog), v. a tropăi, a da din
picioare, a tropoti.
Tipes, (tapos), v. a orbeca, a pipăi, a
mocbși.
Tipoly, o. țînțar țobic; sclepț.
Tipor, v. a călca (în picioare), a
turti, a strivi, a sfărma.
Tippan, o, (Soi.) pipimg (specie).'
Tiprat, v, q lăsa să calce, = să stri-
vească.

Tipródik, v. a se călca, a se turti; a
se sfărma. ■
Tiprózsák, ». sac de călcat,. de tes-
cuit (la stors).
Tisza, o. Tisa (riu) ; —fa, —fényű,
(Sot.) tisă, cimșir (Taxus); —mel-
! lék, 3. ținutul =, șesul de lângă Tisa.
Tíszáninnen, abv. —i, a. din coace
de Tisa; .— i kerület, ținutul din
coace de Tisa.
Tiszántúl, abv. —i, a, din colo de
Tisa, de preste Tisa (socotit din
capitala Bpesta).
Tiszt, 3. 1. oficial, deregetor, func-
ționar, slujbaș, impiegat, amploiat;
2.   (katona), ofițer, oficier; 3. (tiszt-
ség), oficiu, datorie, datorință, func-
țiune, slujbă; —ében eljárni, a-’șl
face datoria; —emben áll, e de a
mea datorință; —ét letenni, a ab-
dice de oficiu, a-'șl depune oficiul.
Tiszta, 3. 1. curat, lăut (rufe);
2.  pur, limbede; chiar, lămurit;
3.  senin, curat (ceriul); 4. nații"
curat, fără amestec, nefalsificat (vi-
nul); — jövedelem, 3. venit curai,
venit net; tisztába hóz, lămuresce,
chlarifica, aduce în curat, pune la
cale.; —bort tölteni vkinék, a spune
verde; tisztában lenni, a fi în chiar,
a fi în curat cu ceva; tisztára le-
írni, a scrie ín curat, a purisa, a
munda; —, 3. albituri, cămeși,
schimburi, pl.; hetiben kétszer venni
tisztát, a se schimba pe săptămână
de două ori.
Tisztádon tiszta, a, curat ca spuma
laptelui, = ca cristalul.
Tisztái, v. a curăți, a purifica.; a
rectifica, a rafina, a rări.
Tisztalap* 3. blancheta, carta biancka.
Tisztálkodik, v. a se curăți; a se
rectifica, a se desvinovăți.
Tisztán, abv. curat, limpede, chiar,
lămurit; — csak, singur numai;
— olyan, chiar așa, leit, întocmai,
Tiszta nyereség, 3. câștig curat, pro-
fit net.
Tisztára párolt, a. rectificat, destilat.
Tisztás, a. curat, curățel, limpede;
rar; —, 3. poiană (în pădure), ră-
riște, lucind, luminiș.
Tisztaság, 3. curățenie, puritate, ca-
stitate; purism (în limbă).
Tisztasor, 3. lucru curat, lucru is-
prăvit.

Tiszta súly, 3. pond net, pond spe-
cific.
Tisztátalan, «. necurat, murdar, in-
fect, spurcat; impur; pângărit, ne-
corect.
Tisztátalan!!, v. a murdări, a co-
mânjî, a infecta; —ás, 0. murdărire,
infectare.
Tisztátalankodik, v. a trăi în des-
frîu, a păcătui cu femei; a se pân-
gări.
Tisztâtalansâg, 3. murdărie, necură-
țenie, scârnăvie, spurcăciune.
Tisztátlan, ₐ. v. Tisztátalan, 3c/.
Tisztáz, v. 1. a curăți, a purifica; a
limpezi, a rectifica; 2. a munda, a
scrie în curat, a copia, a purisa;
3. a pune la cale, a aduce in curat;
—za magát, se desvinovățesce, se
excuză; se rectifică.
Tisztázat, 3. pur, mandat, scriere în
curat; copie.                    [pist.
Tisztázó, 3. mundator, purisator, co-
Tisztbeli, a. de oficiu; v. Tiszti, 3c/.
Tisztel, », a onora, a cinsti, a stima,
a respecta, a venera.
Tiszteleg, v. a saluta, m, face onoruri,
a face reverința, a face visită, a
complimenta, a gratula, a curteni.
Tisztelendő, a. onorabil, venerabil,
cucernic, cuvios (titlu la preoți).
Tisztelet, 3. stimă, onor, onoare,
cinste, respect, reverință, considera-
țiune, venerațiune; —ben tartani, a
onora, a respecta; az utolsó — et
megadni vkinek, a da cuiva onoa-
rea de pre urmă; —tel, respec-
tuos, cu respectul cuvenit; — becsü-
let annak, akit illet, onoare célul,
ce i se cuvine; —tel legyen mondva,
să fie cu Iertăciune.
Tiszteletadás, 3. respect, considera-
țiune, stimă, cinste.
Tiszteletbeli, a. onorar, titular; de
onoare; —tag, 3. membru onorar.
Tiszteletcím, 3. titlu onorific.
Tiszteletdíj, 3. onorar.
Tiszteletés, a. onorabil, venerabil;
cucernic, cuvios; — úr! Preacu-
vioase Dle! (titlu la reformați).
Tiszteleti, a. onorar, de onoare, titu-
lar; v. Tiszteletbeli.
Tiszteletlen, a. nestimat, ne respectat;
nerespectuos. ⁵
Tiszteletpéldány, 0. exemplar de
onoare, = gratuit.
    Magyar-román szótár.

Tiszteletreméltó, a. onorabil, respec-
tabil; onest, cinstit, de treabă, mo-
dest.
Tiszteletteljes, a. — en, abv. cu tot
respectul, respectuos.
Tisztelettétel. 3. act de curtoasie, re*
verință, onoruri; arătare de stimă,
« de respect.
Tisztelgés, Tisztelkedés, 3. visită,
curtenire, act de curtoasie; onoruri ;
salutațiune; compliment, plecăciune;
presentațiune (la militari).
Tisztelkedik, ». ». Tiszteleg.
Tisztelő, a. stimător, adorator, ad-
miră'or.
Tisztelt, a. stimat, onorat, cinstit,
venerat; stimabil, onorabil.
Tisztes, a. onest, cinstit, de treabă,
de omenie; onorabil; cuviincios,
convenabil.
Tisztesen, abv. cinstit, onest, cum se
cade, cuviincios.
Tisztesfű, Tiszteshunyász. 3. (Sot.)
încheletoare, urzică de cal.
Tiszteskedik, v. a observa buna cu-
viință, a se purta după etichetă.
Tisztesség, 3. bună cuviință, omenie,
etichetă; modestie, reservă; cuvioșie,
cucernicie; respect; —gel legyen
mondva, să fie cu Iertăciune; utolsó
—, onoarea de pre urmă; — adâ.?, 3.
onoruri, arătare de stima, = de re-
spect.
Tisztességes, a. onest, cinstit; v.
Tisztes.
Tisztességtelen, a. necuviincios.
Tisztességtétel, 3. onoruri, arătare de
stimă; înmormântare, cinstea de pre
urmă.                            fie 01.
Tiszthatóság, 3. jurisdicțiune, resort,
Tiszti, a. oficial, magistratiial; de
oficiu, oficios; — eljárás, 3. proce-
dură oficială ; — eskü, 3. jurămînt
oficial; —irály, 3. stil curial; —
kar, 3. amploiațl, diregetorl; corp
de ofițeri; —személyzet. 3. perso-
nal de birou, = ele intendență.
Tisztít, v. a curăți; (hasat), a purga ■
(szeszes folyadékot), a rectifica, a
de stila.
Tisztitó, a. curățitor; —eskü, 3.
jurămînt de dezvinovățire; — tűz,
3. purgator.
Tisztiügyész, 3. fișcal, procuror.
Tisztjelölt, 3. candidat de ofițer, ex-
pectant.

46

Tisztogat

722

Tízféle

Tíznapi

723

Tolakodás

Tisztogat, V. a curați; a Spilcui, a
dichisi,
Tisztség, a. oficiu, deregeforie, slujbă,
funcțiune, post; posiție onorifice;
(katonai), șarge.
Tisztszerint, abv. oficial, pe cale ofi-
cială.
Tiszțszolga, 9. servitor; aprod, va-
tășel, portărel.
Tiszttárs, d. coleg, camerad de oficiu.
Tiszttartó, 9. administrator (de mo-
șii), epistat, deregefor de curte; pre-
fect economic.
Tisztújítás, *. restaurațiune, alegere
de amploiațt.
Tisztül, v. a se curăți, a se limpefii;
a se clarifica; a se însenina (ce-
rtul) ; —j ! cară-te ! ușa l
Tisztulás, 9. curățire, limpefiire, pu-
rificare ; destilațiune; înseninare,
havi —, poale, soroc, craiu nou (la
femet).                  [administrare.
Tisztviselés, x deregetorie.; gestiune.
Tisztviselő, o. deregefor, slujbaș, am-
ploiat, funcționar, impiegat.
Tisztviselőség, magistrat; pri-
marîe; birou, ințendență.
Titeket, pw». pe voi.
Titkár, t>. secretar; —i hivatal,
  secretariat.
Titkol, v. 'a ascunde, a tăinui, a re-
  tace, a ține- in secret.
Titkolâs, ascundere, tăinuire, tă-
  cere despre.; ținere în secret.
Titkolódzás, s. tăinuire, ascundere;
  discrețiune.
Titkolódzik, Titkolózik, a tăinui,
  a ascunde; a vorbi a ține în
  secret, - ascuns, pe furiș, in'
  dos; = în reservă.
Titkolt, ₐ. ascuns, tăinuit; retăcut.
Titkon,: abv. pe furiș, pe sub mână,
într’ascuns, in secret, in taină.
Titkos, ₐ. Titkosan, abv. ascuns,
  tainic, secret; misterios, pe furiș.
Titkos. írás, scrisoare cifrată.
Titkos látások könyve, o. apocalips.
Titkos, szer, j. secret, taină, arcan.
Titkos tanácsos, a. consilier'intim.
Titok, o. taina, mister; secret.
Titokban, abv. intr’ascuns, pe furiș,
  in secret, in taină; —tartás, a, as-
  cundere, ținere în secret.
Titoknok, 9. v. Titkár.
Titokszerű, <®. misterios, tainic;
  mistic.

Titoktartás, ®. ținere în secret, as-
cundere, discrețiune; reservă: —
terhe alatt, sub sigilai discrețiunei,
cu reservă.
Titoktartó, a. discret, tăcuti Te~
servă.
Titokteli, Titokteljes, tainic, se-
cret, ascuns, misterios.
Titokzatos, a. misterios, ascuns,
tainic.
Titulál, v> v. Címez.
Tivadar, 9. Teodor, Toader, Todor.
Tivornya, 9. beție, orgie, benchetuire,
refenea; berbanție.
Tivomyâz, o. a benchetui, a se îm-
buiba, a chefui, a face orgii; v.
Dorbézol.
Tivornyázó, 9. craidon, berbcpi, des-
frânat, crăișor, bețiv.
Tiz, num. fiece.
Tized, í. 1. fiecime, decada; 2. fie-
ciuială, dijmă; 3. pluton (de sol-
dați).
Tizedel, v. a dijmălui, a fieciui; a
decima.
Tizedes, a. fiecimal; decqdic; —, 9.
căprar (la miliție); vătășel, servi-
tor de oraș; — mázsáié, — mérleg,
9. cumpănă fiedmală; —mérték, 9.
mesura fiedmală; —rendszer, d.
sistemă fiedmală, = decadica; —
tört, d. frângere =, fracțiune fieci-
mala.
Tizedfél, «. noue și jumătate.
Tizedik, num. al fiedlea, a fiecea.
Tizedikszer, a fiecea oară,
Tizedköteles, a. supus la dijmă.
Tizedszer, a fiecea oară.
Tizen-egy, vnsprefiece ; —egyediéi,
  n. fiece și jumetate; —egyedik, al
  unsprefiecelea, a unsprefiecea; —
  egyszer, de unsprefiece ori; —három,
  treispredece ; —hat, șesesprefiece;
  —hatodrét, format sedeț; --hét,
  șeptesprefiece; —két, kettő, doispre-
  zece ; —kilenc, nouesprefiece ; egyik
  — másik egy híjján. húsz, unul e
  ca celalalt; —négy, patruspre fiece;
  —nyolc, optsprăfiece; —öt, cinci-
  sjrrefiece.
Tizes, 9. 1. fiecer, de fiece; hârtie •=-,
  monetă de fiece; 2. fiecime,. decadă;
  —rendszer, sistem decadic.
Tízféle, a. de fiece.feliuri, = soiuri;
  —kép(en). abv. în fiece forme, - fe-
| liuri.

  de ou; —lepény, 9. omletă; clătită
de oü-, sfungată.
Tojásos, a. cv ou, pregătit cu ouă.
Tojássárga, Tojásszéke, 9. gălbînuș
de oă.
Tojik, v. a depune ou, a oua.
Tojó, o. ouător; 9. muerușcă (la pa-
sări).
Tojomány, 9, ou.
Töjós, a. cvător; —tyúk, 9. găină cu
ou, «= ouătoare.
Tojóz, v. a cocoși.
Tok, 9. 1. cutie, toc, capsulă, teacă,
'tesac ; 2. păstae, ghwacă, hoaspă,
coajă; 3. (hal), cătâugă, cigă, ni-
setru, morun, ghimpră (Âccipenser
sturio).
Toka, 9. bărbie; gușă.
Tóka, a. toacă.
Tokaj, 9. Tocaiu; —i bor, vin de
Tocaiu.
Tokány, tocană (de carne de vita);
came tocată.
Tokás, a. gușat; cu gușă cu bărbie;
—galamb, gugusducă, porumbel gu-
șat (Columba gutturosa).
Tokásodik, v. a face bărbie, a lăsa
bărbie ; a face gușă^
Tokataréj, 9. bărbie, creastă (la co-
coș).
Tokbőr, 5. șagrin, piele fină.
Tokhal, 9. (zool.) morun, cădugă,
cigă, nisetru (Âccipenser strurio).
Tokikra, 9. caviar, icre de morun.
Toklász, 9. spic săc; hoaspă; păstae,
teacă, coajă.
Toklyó, 9. mială de un an, noatin;
—kos, 9. berbece de un an.
Tokmány, 9. 1. teacă, troacă; 2. pa-
truntdș, cartușieră; — orr, 9. nas
mare.
Tokos, a. 1. cu cotoare, cu condeie,
cu teacă, cu capsulă;' cu păstaie;
2. (tokás), cu gușă, cu bărbie; —,
9. cioreci largi; —élet, 9. păstăi-
oase, pl.
Tokosodik, Tokosúl, v. îi cresc pe-
nele, face condeie (puiul).
Toi, v, a împinge, a arunca, a as-
vîrli, a apăscș, a stringe, a izbi, a
îmbrânci; a vîri, a îmbulfii; a hi-
bát —ni vkire, pune aruncă vi-
na pe.
Tói, (-tői), Mț. de la, din; v. Tői.
Tolakodás, 9. îmbulfieală, înghesuială;
afluență, îmbulfiire, virîre.

46*

Tíznapi, Tíznapos, a. de fiece fiile.
Tízparancsolat, 9. fiece porunci, de-
calog.
Tízszer, n. de dece őri.
Tízszeres, ». Tízszeresen, abv. tn-
fiecit.
Tizszerez, v. a infied.
Tízszeri, a. Tízszerte, abv. de fiece
on.
Tó, (tavak), 9. lac, baltă, tău; halas
—<, eleșteu, iaz de pești; —állás, 9.
vână de apă, băltoacă.
Tobák, 9. dubălar, tăbacar, orgar; v.
Timâr.
Tobák, 9. v. Tubák.
Tóbiás, 9. Torna.
Tóborosta, 9. (flot.) coada șor codului,
roioțele albe, aloc de apa (Achillea).
Toborz, v. 1. a înrola, a recruta
(soldați) ; 2. o. face proseliți, a face
propagandă.
Toborzás, 9. 1. înrolare, recrutare,
asentare (la oaste) ; 2. propagandă.
Toborzó, 9. inrclător, recrutător,
asentăfor; verbuncaș; verbunc (joc);
bachiu (picior versual).
Toboz, 9. cucuruz de brad, con de
brafi; —termők, 9. conifere, pl.
Tobzódás, 9. îmbuibare, desfrînare,
luxurie.
Tobzódik, v. a sc îmbuiba, a trăi în
desfriu, a chefui, a o duce într'o
petrecere, a trăi in belșug.
Tobzódó, a. îmbuibat, benchetuitor;
luxurios ; —, 9. berbant, craidon.
Tobzoska, 9. animal sugător cu piele
solzoasă; drăculeț de Formosa.
Tócsa, 9. băltoacă, mocirlă, smîrc.
Tód, v. Told, 9cl.
Tódoi, 9. v. Tivadar.
Tódúl, v. a se îmbulzi, a se înghesui,
a se viri, a se bagă (cu de a tăria);
—ás, 9. afluență, îmbulzire; înghe-
suire; gloată, îmbulzeală, droae (de
lume).
Tófor, 9. Teofor.
Tóhát, 9. argine, iaz.
Tohonya, 3. leneș, trândav; mojic,
bădăran (om).
Tojás, 9. ou; ouat; húsvéti —, oul
pașcilor; kemény—, oü răscopt;
híg—, lágy—, ou moale (fiert);
—arús, neguțător de oue.
Tojásdad, ₐ. oval.
Tojás fenéi, albuș de oă; albu-
mină; — héj'a), 9. coajă găoace

Tolakodik 724 Tolong

Tolakodik, v. a se îmbulzi, a se în-
ghesui, a se îndesa, a se viri. ,
Tolakodó, a. importun, care se în-
deasă ; țigănos.
Tolat, v. a împinge, a strămuta\(tre-
nul) ; —ás, 0. strămutare.
Tolattyú, o. zăvor; piston (dop de
apăsat), ventil, supapă (capac).
Told, v. a adaoge, a mai pune, a
întregi, a înădi, a amplifica, a anexa,
a adaoge un suplement; — folfi, ᵥ.
a cârpi, a peteci.              ₜ
Toldalék, 0. adaos, suplement, ahex;
întregire, adaogere, amplificare; lîna-
ditură.                            ‘
Toldás, adaos; adaogere, înădire;
anex, întregire.                  <*
Toldat, d. suplement, anex; întregire;
codicil (la testament).            j
Toldit, v. a adaoge, a înădi; 'a în-
tregi.                             '
Toldoz, v. a întregi, a adaoge, a
înădi; —foldoz, a peteci. ,
Toldozat, s. cârpitură; compilare
proastă.                        ।
Tóidul, v. a se îmbulzi, a se gră-
mădi; v. Tódul.
Tolékony, a. ce se poate împinge.
Toll, a. 1. condeiu (de scris), peană,
stil; 2. peană, condeiu; —at for-
gatni, a învirti peana; jó —a van,
are stil bun, scrie bine; —at fogniț
ragadni, a prinde peana, a lua>
peana în mână; idegen — akkal
büszkélkedni, a se făli cu pene
străine; —ba mondani, a dicta.
Tollas, a. cu pene, împănat; acope-
rit cu pene; înstruțat cu pene;
—ágy, 0. pilotă, pat de puf.
Tollasit, v. a împăna, a umple cu
pene.
Tollaslapda, 0. minge cu pene.
Tollasodik, v. a prinde pene, a-i
cresce penele; a-i cresce aripele.
Tollászkodik, v. 1. a-și curăți pe-
nele (paserea); 2. a tăndăli, a
pierde vremea înzădar.
Tollatlan, «. fără pene,
împănat.
Tollazat, 0. peniș, pene;
condeie de puiu; téli
pene de earnă,
Tollbamond; v. a dicta.

Toll|jbokréta, 0. struț de pene, smoc
de pene (la coif); surguciü;
—cső, 0. țeavă, condeiu de pană;

golaș, ne-

fiatal —
—, peniș,

—forgó, 0. surguciü, struț de pene;
—fosztás, 0. scărmănat -de-jferie;
smuls de pene; —fű, 0. buxău;
-—gatyás, a. cu picioare împănate
(paserea) ; —bare, 0. polemic, pole*
mică; —hegy, 0. botul =, vîrful con-
deiului ; —hiba, v. eroare greșeală
de condeiu; —hős, 0. scriitoraș, fu-
lău; polemic; —húzás, 0. trăsură
de condeiu; —kereskedő, 0. negu-
țător de pene; —kés, 0. briceag,
brișcă, penicel; —koptató, 0. scrii-
toraș, fulău.
Tollnok, 0. secretar, notar; v. Toll-
vivő.
Toll|| pipere, 0. găteală, podoabă,
farafastâcuri de pene; —prém, 0.
blană de peniș; —rajz, 0. desemn
cu condeiul, desemn cu mâna libera;
—seprű, 0. pană de șters, aripă;
— szár, 0. țeavă, step, condeiü de
pană; —taraj, 0. surguciü, struț,
smoc de pene (la coif); —tartó,
—tok, 0. toc de condeie, pănar;
—törlő, 0. pană de șters.
Tollú, 0. peană, condeiu; v. Toll.
Toll||vita, 0. polemie, polemică;
—vivő, 0. secretar; notar, grafier;
—vonás, 0. trăsură de condeiu.
Tolmács, 0. talmaciü, dragoman, in-
terprete; advocat.
Tolmácsol, v. a tălmăci, a interpreta,
a explica.
Tolmácsolás, 0. tălmăcire, interpre
tare, explicare.
Toló, a. de împins, de închis, de tras;
     0. unealtă de împins ; pală; lo-
pată; zăvor; —ablak, 0. fereastră
de împins, = de tras; —ágy, 0. pat
de tras, = pe rotițe; —csík, 0. ma-
caroană.
Tolódik, v. a se împinge, a se trage;
a se îmbuldi; a se opri (apa); v.
Torlódik.
Toló|]fánk, 0. perișoară, pancovă;
—fiók, 0, sertar, puicul mesei.
Tolóka, ©a tărăboanță, targă, roabă;
rac (la căruță).
Tolólikanál'^ 0. lingură (la ferestreu);
—káva, s.terciü de meiü.
Tolonc, 0. escortat, deportat.
Toloncoz, v. \ a excorta, a da peste
graniță, a ‘ deporta (criminaliști, va-
gabondă) ; —ás, 0. deportare, excor-
tare.           \
Tolong, v. a se^imbul^i, a se ínghe-

Tolony             725 Toppan

&ui, a se grămădi; —ás, 0. îmbul-
zeală, înghesuială, afluență; tumult.
Tolony, 0. piston, dop (de vapor);
retortă, recipient.
Tolórúd, 0. lastar, prăjină (de îm-
pins).
Tolósablak, 0. fereastră cu astupă-
toare.
Tolószék, 0. jeț pe rotițe, stratulă;
'lectică.
Tolózár, 0. zăvor, clinciü; jug (de
încuiat pe din lăuntru).
Toiul, v. a se aduna, a se grămădi,
a năvăli, a da năvală; a se vîrî, a
se băga (undeva), a acurge; a se
îmbulzi, a se înghesui.
Tolvaj, 0. tâlhar, hoț, fur; lotru, pot-
logar, coțcar; cégéres —, hoțoman,
tâlhar neaoș; tengeri —, pirat, cor-
sar; -rbanda, 0. ceată de hoți, haită
de =; —barlang, 0. speluncă de hoți;
—csiny, 0. coțcărie, găinărie, potlo-
gărie, furtișag; apucătură hoțească;
—fészek, 0, cuib de hoți, = de tâl-
hari; = de haiduci.
Tolvajkodás, 0. hoție, potlogărie, tâl-
hărie, furtișag.
Tolvajkodik, a fura, a hoți, a în-
șela, a coțcări, a răpi.
Tolvajkodó, a. hoțesc, tâlhăresc.
Tolvajkodva. abv. hoțesce, tâlharesce.
Tolvajkulcs, 0. cheie falsă, = minci-
noasă.
Tolvajlámpa, 0. felinar fals, (care
ascunde lumina după plac).
Tolvajlás, 0. furt, furtișag, hoție, tâl-
hărie, coțcărie.
Tolvajláz, 0. friguri, ferbințeli
furiș.

Tolvajméh, 0. albină răpitoare, trântor.
Tolvajnép, 0. haită de hoți, = de pot-
logari, = de tâlhari.
Tolvajnyelv, 0. graiul potlogarilor,
limba cârăitorilor.
Tolvaj ol, v. a fura, a hoți, a răpi, a
înșela, a coțcări, a pili, a ascunde.
Tolvajság, 0. hoție, tâlhărie, potlo-
gărie; furtișag.
Tolvajtanya, 0. gașcă, gazdă de tâb-
hari.
Tolvajtárs, 0. complice (la furt).
Tolvaját, 0. cale abătută, cotitură;
drumul hoților.
Tomb, 0. buștean, butuc; proptea,
sprijoană.
Tombâc. 9. grindeiü (la moară)

Tombol, v. 1. a tropăi, a lovi cu pi-
ciorul; a vâjăi, a bubui ; 2. a chiui,
a da chiote de bucurie; a iubila.
Tombola, 0. tombolă.
Tombold!, 0. palimbachiu (picior ver-
sual).
Tombolótér, « arenă, teren.
Tombora, 0. tambură (instrument mu-
sical).                       [lus).
Tomolykó, 0. lipan (Salmo thymal-
Tompa, a. tîmpit, tocit, bătucit; ros
(dinte) ; obtuz (unghiü) ; (hangról)
surd, nădușit; (orról) cârn; —eszű,
a. tîmpit, stupid, zevzec, lepșit.
Tompák, 0. tumbac.
Tompalátású, ₐ. slab scurt la ve-
dere.
Tompán, abv. tâmpit; surd, nădușit.
Tompaorrú, a. cârn.
Tompaság, 0. tîmpire, netoție, stupi-
ditate, năucie.
Tompaszög, 0. unghiü obtuz.
Tompít, v. a timpi, a bătuci, a toci;
(hangot) a năduși, a slabi (tonul cu
surdină).
Tompor, 0, coapsă (la paseri); șold,
spată (la vite).
Tompul, v. 1. a se timpi, a se bătuci,
a se toci; 2. a se slăbi, a se năduși,
a asurzi (tonul); 3. a se timpi (la
minte), a deveni stupid.
Tonka, a. ciung; teșit; ros; v. Tompa.
Tonkit, v. a ciungi, a teși, a tâmpi;
v. Csonkít. \
Tonna, 0. tonă (=10 măji metrice).
Tonyhó, a. leneș, trândav; v. Tunya
Tontin, 0. tontină, rentă.

pe! Topán, Topánka, 0. papricaș, ghetă,
topancă, botină.
Topáz, 0. topaz.
Topog, v. a tropăi, a pași tare, a
bate cu piciorul; —ás, 0. tropăit.
Topoly, Topolyfa, 0. (doi.) plop alb
(Populus alba).
Toporcol. v. a merge tândfâlind, a se
trage pe încet.
Toporcsol v. a pipăi.
Toporján-. Toportyánféreg, 0. lup;
v. Farkas.          , [bursuca.
Toporzékol, v. a tropăi furios; a se
Toppad, v. 1. a se timpi, a se bătuci;
2. a încremeni, a sta înmărmurit;
a amorți, a înțepeni.
Toppan, Toppant, v. a tropăi, a da
cu piciorul in pămînt; a intra cu
sgomot.

Toppancs

726

Torok


Torlódás, *. grămădire, strîngere (fa
un loc) ; imboțeală, golomoț; cumul.
Torlódik, v. a se grămădi, a se stringe
(la un loc), a se aduna, a se în-
funda, a se îmbulzi.
Torma, 9. hrean, usturoiu (Cochlearia
armorâcea); tormát reszelni vki
orra alá, a-i scoate ochii (cu ceva);
—reszelő, *. ră^etoare.
Tormás, a. cu hrean.
Torna* ». gimnastică; - egylet,
reun&ne de gimnastică.
Tornác, 9. pridvor, advon, tindă, tar -
naț; galerie, hală; gang, coridor,
prispă.
Tornász, 9. gimnast, gimnastic.
Tornászat, ». gimnastică, arta gim-
nastică.
Tornatanító, 9. măiestru -, profesor
de gimnastică.
Tornatér, 9. loc teren de gimnastică.
Tornaterem, 9. sală de gimnastică.
Tornáz, v. a face gimnastică.
Tornázó, 9. gimnast.
Tornyadzik, v. v. Tornyosodik.
Tornyos, a cu turn,înturnurat;    . *.
păzitor de turn.
Tornyosodik, Tornyosul, v. a se
înălța, a se ridică la o mare înălțime,
a se grămădi.
Tprnyoz, v. a grămădi, a întumura.
Torock, 9. sgură.
Torok, *. gâtlej, înghițitoare, laringe,
berigatâ; prăpastie, hau; (folyóé)
gură, intrare, îmbucătura (unul rîu);
tele —kai nevetni, ride cât îl ia
gâtul; —ig lenni vmivel, a fi satul
până după cap (de ceva); torka-
szakadtából (tele —kai) kiabálni, a
striga cât îl ta gura; torkon ra-
gadni, a-l prinde de gât, •= de gru-
mazi; —csap,*. impărătvș, limbu-
râș, omușor, gălătuș ; —dió, nodul
gâtlejului, mărul Iul Adani;
*. durere de gât; —fájó, —fájós, a.
cu durere de grumazi; —gyík, 9.
1.4 anghina, galei, bote, grwnăzare

Toppancs, a. greoiu, butuc; tropo-
titor.
Toprongyos, a. sdrențuros, sdrențos.
Tor, », ospăț, prânz, petrecere, masă;
disznó—, ospeț la tăiat de porc,
pomana porcului; hallotti —, co-
mândare, pomana (la mort).
Torbonca, o. roabă, targă; ©. Tar-
gonca.
Torda, â. 1. dlcă (specie de papagal);
2. Turda (oraș).
Tordács, a. sur, tărcat, vărgat.
Torének, «. cântare de jale, = de
morți, - de comândare.
Torba, *. flegmă, mucositate; ». Turba.
Torbad, v. a putrezi, a se strica; a
se împuți.
Törj, Torja, 9. coșul peptului, torace
(partea osoasă a peptului).
Torkafájós, a. cu boală de grumazi,
cu laringită.
Torkaszakadtáig, abv. cât îl ia gâtul.
Torkig elég, abv. prea destul, până
preste cap destul.
Torkolat, 9. 1. gură, intrare, îmbucă-
tura (unei văi) ; 2. gaură, prăpastie,
gâtlej, hâd (de peștere); —ér, *. '
vina gâtului, artéria berigatei, vina
jugulară.
Torkollik, v. a se înfunda, a se gră-
mădi, a se îmbuca, a se vărsa îți.
Torkonfójtás, *. gâtuire, sugrumare,
strangulare.
Torkos, a. mâncăcios, găman, lacom,
hîrbareț, hiltav; —, *. foite; po-
câltit (cal), papă-tot; — borz, *.
polifag, rosomac (animal).
Torkoskodik, v.a fi lacom, a hîr-
bări, a se hîUăvi ; v. Tobzódik.
Torkosláz, *. friguri porcoase, foame
cănească.
Torkosság, ;), lăcomie, nesaț, poftă.
Toriad, v. a se grămădi* a se în-
funda, a se aduna; a se baricada,
a se opri (apa).
Torladek, o. grămădire, înfundătură ;
baricadă.
Torlasz, *. grămadă (de arbori), pa-
lanca; baricadă, barieră; înfundă-
tură. *

(la copü); 2,. (hártyás) brâncă,
" gușter, șbpirlaiță, jigărae (la vite);
—gyuladas, a. laringită, aprindere
de. gât ; — hang, d. sunet gutural;
—lob,*. șofirtaiță, aprindere de
gât; roncsoló —lob, o. difterițis;
—öblintő (ví#), 5. apă de gargarisat,
i; —rekedés, *. răgușeală,
rojt, *. (o)leandru, ro-

Torlaszol, Torlaszt, v. a înfunda, a
închide; a baricada.
Torlat, a. acumulare ; grămădire, în-
fundătură, bancă de nisip,.
Torlatlan, a, Í, nerestiunat; 2. ne- gargarism
acumulat, neînfundat.                  j amorțeală

              Torol


727

dodafin (Nerium oleânder); —sza-
kadva, abv. cât îl ține gura; —tátva,
abv. cu gâtul căscat; — víz, 9. apă
de gargarizat, gargară, apă de spă-
lat gura.
Torol, v. l a răsbuna, a pedepsi;
2. («tort ülni) a face pomana, a
face comândare; a ține ospăț;
Torolatlan, a. nerăsbunat, nepedepsit.
Toromba, 9. comaua casei.
Toronkáz, v. a se impieteci, a se clă-
tina. *
Torontálpók, 9. (zool.) tarentulă (Ly-
cosa tarentula).
Torony, 9. turn, turla; culă, foișor;
— iránt, drept înainte; —óra, 9. oro-

logiu, ceasornic din turn; —oszlop,
9. obelisc; —Őt, 9. păzitor de turn,
Tető, v. vîrful tumulul.

clopotar.
Toroz, v.
pomană.

a face comândare, a da


Torpad, v. a sta, a se opri, a se în- i
chiaga (sângele) ; a încremeni; a
se lipi, a zace baltă.
Torta, 9. turtă, tor tată.
Tortyan, v, a bălăci, a leopăî, a
jleșcăî (apă în clobote).
Torz, a. pocit, schimosit, difoim, scă-
lâmbat; bizar; —alak, 9. caricatură,
figură pocită.
Torzaș, a. v. Borzas
Torzít, v. a poci, a schimosi, a di-
forma, a face caricatură, a face
grimase.
Torzkép, 9. caricatură, pocitură.
Torzomborz, Torzonborz, a. încâlcit,
flocăit, ciuf, sbîrlit (perul); pocit,
schimosit, scălâmbat.
Törzs, Torzsa, 5. cocăan ciucalău,
strujan, cotor, hluj, stulete, tuleiîi,
vrej.
Torzsáig, ». v. Torzsalkodik.
Torzsalkodás, 9. ceartă, clorovolală,
gâlceavă, neînțelegere; câraială.
Torzsalkodik, v. a se tenta, a se cio-
rovăi, a se clamăni; a se împotrivi.
Torzsás, a. cu codan, cu cotor, cu
vrej.
Torzsátlan, a. fără cotor, fără coclan,
fără strujan.
Torzsika, 9. (&>t.) năpraznic, rădă-
cina ciumei (Anthemis pyrethrum).
Törzs ol, v. a freca, a scoate- prin
frecare.
Torzsonkodik, v. v. Torzsalkodik.
Tosz, v. a împinge; v. Taszít,

Tovább ad

Toszogat, v. a împinge des, a tosăni ;
a sîcăi.
Tót, 9. slovac, slabon, tăut; örül
mint a —- a pogácsának, se bucură,
ca. slovacul de plăcintă; fogadd be
a —ot, kiver a házadból, găzduesce
pe slovac și te va da afară din
cosă; —, ₐ. slovacesc, tăuțesc;
—ágast állani, a sta in vîrful ca-
puiuă; — hegedű, 9. scârță, diplă
nea; —ország, 9. Slavonia; — or-
szági, ₐ, din Slavonia, slavonese.
Totolâz, a a mocoși, a tândăli.
íTótos, a. slovacesc, tăuțesc.
Tótosít, v. a slovaci, a face slovac.
Tóiosúlj.a. a se slovaci.
Tótsáfrány, 9. (Sni.) șofrănel, șofran
sălbatec, crăpușnic (Carthamus tinc-
tqrius).
Tótság, 9. slovăcime, tăuțim^ ; slo-
! vacii.
i Tot^yad, v. a se strica, a se întinde
(vinul) ; a se mula, a se mălăăeța
pomele).
Tottyadt, a. stricat; desmățat, trân-
  dav ; moale, mălaleț (despre poame).
Tottyan, 0. a cade morman, a cădă
  grămada.
Tótul, abv. slovăcesce, tăuțesce, sla-
  vonesce.

Totya. 9. căiță, scufie; vén —, trea-nță,
cotrojleanță; —, a. nehotărît, ză-

a.

bavnic, moale, șovăitor^ tândălos,
greoiu, tar'fáú, încet.
Totyakos, Totyka, Totyma, a. șovăi-
tor, codară, leneș, lârditf, încet,
greotu, tândală, zăboCitor, nehotărît.
Totyog, v. a merge încet, a-șl trage
picioarele dnpa sine-.
Tova, abv. mal încolo, mal departe,
colo, colea, departe ; ide s —, în-
coace și încolo, tura-vura; ^am,
circa; inhét —, de aci încolo, de
pe acum; —ad, dă mal departe,
lasă (altuia).
Tovább, Továbbá, abv. mal departe, .
mâi încolo, mai la vale; apoi; s
Így —5 și aȘa wal încolo.
Továbbacska, ot. ceva mal depărtișor:
ceva mai Ul vale ; ceva mai apoi,
= mal târziii.
Továbbad, abr,. mai apoi, maltâr^ioi',
mai la vale.
Tovább ad, v. a da mai departe, a
spune mai departe, a da altuia; a
। puri, a (minciuni),

További

728

Tőke

Tökéi 729                             Töltés

További, a. de maz apoi, ulterior;
— intézkedésig, până la alfa dispo-
sițiune.
Továbbit, v. a expeda, a speda, a
trimite mai departe, a.duce, a'trans-
porta.
Továbbítás, 9. transportare mai de-
parte}; —i díj, — i költség, spese de
transport.
Továbbítható, a. transportabil.
Továbbra, abv. pre mai încolo, pre
mai apoi, pre mai târziii.
Tovaküld, v. a .expeda, a speda, a
trimite mai departe, a transporta;
—és, 5. transportare.
Tő (pl. tövek), 9. 1. trunchiu, tul-
pina; rădăcină, butuc; 2. picior,
poală (de munte); 3. postament,
piedestal (a unei itatue); 4. apro-
piere imediâtâ, vecinătate; egy
tölgyfa tövében, la rădăcina unui
stejar; tűz tövében, în vecinătatea
unui foc, aproape de un foc ; tövé-
ről hegyére, cu de amăruntul, amă-
nunțit; tővel hegygyei, cruciș, cur-
meziș; tévestől kiirtani, a stirpi
din' rădăcină.
Több, a. (dela: sok) mai mult; mai
mulți; —kevesebb, mai mult őri.
mai puțin.
Többé, abv. mai mult, mai încolo,
altul.
Többed magával, «. cu mai mulți
(inși),
Többen, num. mai mulți inși.
Többértelmű, a. cu mai multe înțe-
lesuri.
Többes, a. multiplu; —szám, 9. plu-
ral (.izeim.) ; pluralitate.
Többét igéi, v. a promite =, a da
mai mult (la licitare); — Ő, 9. atir-
disitor, plus-ofereni, care dă mai
mult.
Többféle, a. felurit, de mai multe
feluri; —kép, —képen, abv. in mai
multe feluri, >= forme.
Többférjűség, o. poliandrie.
Többi, a. ceialalți, celelalte; restul
remas; sa —, și celelalte, și așa
mai depaite, etcetera ; —re, altmi^-
terea; mai vîrtos.
Többit, v. a înmulți, a multiplica.
Többízbeli, a. repețit, in mai multe
rîndurî.
Többképen, abv. în mai multe feluri,
în dferiite forme.

Többlet, o. prisos, superpltts, sumă
întrecetoare; kiadási ~supereró-
gațiune. - *-
Többnejűség, a. poligamie, poliginie.
Többnyire, abv. mai adesea, de eele
mai multe ori, mai cu samă; mai
ales, mai vîrtos; cea mai mare
parte.
Többoldalú, ₐ. multilateral, cu mai
multe laturi; — osztályú, de mai
multe clase, = secțiuni, = despărțe-
minte.
Többrebecsül, v. a prefera, a distinge,
a stima mai mult.
Többremegy, v. a ajunge mai de-
parte, a face mai mult spor.
Többség, o. majoritate, pluralitate;
szó—, majoritatea voturilor.
Többszerű, ₐ. divers, felurit.
Többszög, 9. poligon, mult-unghiu.
Többször, abv. de mai multe ori, de
repețite ori; adeseori.
Többszöri, Többszörös, a. adesea, re-
pețit; multiplu.
Többszörösít, .Többszöröz, v. a mul-
tiplica, a înmulți.
Többszörte. abv. v. Többször.
Tőbetű, 9. literă radicală, = din ră-
dăcină (la cuvînt).
Töbör, d. înfundătură, vizunie; cra-
ter (vulcanic).
Tőcsér, ö, v. Tölcsér 9c/.
Tőcsavar, a. șurub din butuc.
Tődz, v. a coase, a broda; v. Tűz.
Tőgy, d. uger; țiță, pulpă (la vacă);
— et ereszteni, a face uger; szarva
közt a —it, ai nimerit-o! sic!
Tőgyei, v. a face uger.
TŐgyes, a. cu uger, ugerat, pulpos.
Tőhatáros, a. vecin de aproape, = de
mejhiina.
Tök, o 1. dovleac, harbuz, pepene,
bostan; curcubetă; 2. (în joc de
cărți) dobă, bâta; 3. coaie, boașe,
pl. —kel ütötték a fejét, e lovit cu
leuca; —alsó, fante de dobă;
—dinnye, o. pepine de mâncat; lu-
beniță; —disznó, tűz de bâtă, = de
dobă.
Tőke, 9. 1. trunchiu, tulpina, butuc,
buștean, buturugă, gros; 2. capital;
beruházott -r-, capital investit; ren-
delkezésre álló —, capital disponi-
bil ; szénégetőnek tőkén a szeme,
paserea mălaiu visează ; tőkét csi-
nálni vmiből, a-’și face capital din

ceva; —birtokos. t>. capitalist;
—hal, batoc (pesce uscat și svin-
tat); —kamatadó, 9. dare după
provente; —köpű, 9. știubeiu, gl-
vear; copae.
Tökéi, v. a se oțărî pentru, a se de-
termina ; v. Eltökél.
Tökéletes, a., Tökéletesen, abv. per-
fect, desăvîrșit, pe'deplin, complet, de
tot, cu totul, întreg, total, absolut.
Tökéletesedik, v. a se perfecționa.
Tökéletesít, v. a perfecționa, a desă-
vîrși.                         [țiune.
Tökéleteskedik, v. a afecta perfec
Tökéletesség, o. perfecțiune, desăvâr-
șire ; —re vinni, a executa, a isprăvi,
a duce la îndeplinire.
Tökéletesül, tu a se. perfecționa.
Tökéletlen, a. netot, imperfect; ne-
complet, defectuos.
Tökéletienkedik, v, a face copilării,*
a se copilări, a face neghiobii; a
șovăi, a se clătina.
Tökéli magát (vmire), ᵥ. a, se decide,
a-și propune, a se oțărî pentru, a
se determina.
Tökély, 9. perfecțiune.
Tökélyes, «. perfect, desăvîrșit; com-
plet, de tot.
Tökélyesbít, v. a perfecționa.
Tökélyesbül, v a se perfecționa.
Tökélyesedik, v. v. Tökéletesedik.
Tökélyesít, «. a perfecționa; a com-
pleta, a întregi.
Tökélyesíthető, «. perfectionabil.
Tökélyesül, v. a, se perfecționa.
Tőkepénz^ 9. capital, sumă elocată.
Tőkepénzes, 9. capitalist, rentier.
Tőkés, a. cu teșetur'i, cu buturugi;
—, d, capitalist.
Tőkésít, v. a capitalisa; — ett kamat,
interese capitalizate.
Tőkeszámla, 9. cont de capital.
Tőketartozás, 9. capital datorit.
Töketlen, a. eunuc, castrat, fără
boașe.
Tökfej, 9. cap-sec, tidvă-goală, loază
îmbăierată, boul lui Díjén.
Tökfejű, a. prost, tont, nerod, gogo
man, gros la boacă, somon, bolocan.
Tökfilkó, ». 1. clop =, damă de dobă
(în cărți); 2. v. Tökfej.
Tokit, v. a de frauda, a sfeterisi, a
fura (bani publid).
Tökkel ütött fejű, a. tont, somon,
prost; v. Tökfejű,

Tökkirály, 9. riga de bâtă, = de dóba.
Tökkobak, ». cucurbetă, tidvă.
Tökinag, simbure =, sămînța de
bostan, - de harbuz.
Töknemű, ₐ. cucurbetaceu.
Tőkocsány, 9. cocean, cotor, strujan,
vrej, stulete, tuleiü.
Tökös, a. surpat, cotos, vătămat, bo-
șorog.                    [surpătură.
Tökösség, 9. boșorogire, vătămare,
Töksérv, 9. vătăm, surpătură.
Töktizes, 9. crăiță de dóba;
Tökzacskó, 9. punga boașelor.
TŐI (tói), »uf. dela, din; üzeni vki-
től, a trimite vorbă prin cineva ,
tőlem, dela mine.
Tő-lap, 9. ivxtă.
Tölcsér, 9. pâlnie, leică, corn, nunie;
tub, cornet (acustic); crater (de
vulcan) ; bűvös —, varázs —, liver
fermecat.
Tölcséralakú, Tölcsérded, 9. pâlnios,
infundibuliform (Soi.).
Tölcséres, 9. blehar, tinichigiu.
Tölcsérhal, 9. sardină (pesce).
Tőlevél, 9. foae de la rădăcină.
Tölgy, 9. gorun, stejar, tufán (Quer-
cus robur).
Tölgyfa, 9. stejar, goron, gorun, cer,
tufán, ghindar ( Quercus); —gyöngy,
vese de stejar; -tapló, 9. ească de
gorun.
Tölgymakk, 9. ghindă.
Tölgymakkolás,9. îngrășarecu ghindă.
Tölt, v. 1. a turna, a vărsa; ă îm*
plé; 2. (fegyvert) a umple, a în-
cărca; 3. (időt) a petrece, a pierde
(timpul); bosszúját —em, a-șire-
sbuna; kedvét —eni vmiben^ a-’și
afla plăcerea in ceva, a se petrece,
a se distrage ; vígan —i életét, pe-
trece in veselie.
Töltelék, 9. umplutură (la bucate);
—bor, 9. vin astupat, = de butelie;
—föld, 9. pămint de umplutură, = de
astupat.
Töltény, 9. cartușă, patroană, umplu-
tură, flșic; —tartó, —táska, 9. pa-
Iască, patrontaș, lăduncă, perevisă.
Töltés. 9. 1. umplere, umplutură,
astupare ; turnare; 2. încărcare, în-
cărcătură ; 3, (fegyver) cartușă, flșic,
patroană; 4. (gát) iezătură, iaz,
zăgaz, stavilor; —tartó, 9. patașcă,
patrontaș; —út, 9 șosea, drum
așternut.

Töltetlen

730

Tömzsi


Töltetlen, ». neumplut; neincărcat;
gol.
Töltöget, v. a turna într'una, a
vărsa «, a umple =, a încărca
mereii.
Töltögető eke, o. plug umplet&r, = cul-
tivator.
Töltőszer, unealtă =, sculă de um-
plut
Töltött, a. umplut, plin; vărsat; în-
cărcat.
..Töltővessző, s. vergea de pușcă,
varga =, arbiu.
Töltözik, D. a se îmbuiba, a se ghif-
tui, a se îridopa, a ie umplé de, a
se ospeta cu.
Töltözködik, v. a se îmbuiba, a trăi
ca în sinul mamei.
Töm, v. a îndopa, a ghiftui, a um-
ple ; a astupa; a ticsi, a înfunda, a
îndesa; (ludat) a îngrășa, a indopa.
Tömb, a. grupă, grup.
Tömbesít, Tömhöz, v. a grupa. ।
Tömbül, v. a se grupa.              * î
Tömecs, 9. moleculă.
Tömedék, 0. umplătură, înfundătură,
astupătură; —szőr, 9. per de um-
plut.
Tömeg, 9. mossa; mulțime, gloata,
   droae, leotă, sumedenie; —, «. masiv,
   solid.
  Tömeges, a., Tömegesen, aóv. in
   mossa, cu droaia, în gloate.
  Tömeggondnok, 9. curator al massei,
   massa-curator.
Tömegmértan, 9. stereometrie.
  Töméntelen, a. nenumărat, enorm,
   sumedenie.
Tömény, Töményített, ₐ. concentrat.
  Töményít, v. a concentra (în himie).
Töménykénsav, 9. acid de vitriol con-
centrat,' acid sulfuric =.
Töménytelen, a. 1. Töméntelen.
  JToméydek, enorm, imens, colosal;
   cumplit, sumedenie, droae, gloată;
   foarte mare, mult—ség,         mul-
   țime imensă, sumedenie, enormitate.
  Tömet, 9. umplătură, astupătură; în-
   dopătură.

Tömjénez, o. a afuma cu tămde, a
tămâia; a linguși, a se îmbuna, a
face complimente.
Tömjénező, cădelnița, cățue.
Tömjénfüst, a. fum de tămâe.
Tömjéntartó, o. cutie de tămâe.
Tömkeleg, 9. labirint; v. Útvesztő.
Tömlő, 9. burduf; foiu.
Tömlöc, o. temniță, arest, închisoare.;
carcer.
Tömlöcöz, tj. a arunca in închisoare^
a încarcera, a aresta.
Töm.löctartó, 9. temnicer, temnițar,
car cer ar.
Tömlődagᵥ'anat), 9. umflătura bitrdu-
fulul, = foilor.
Tömlőfecskendő,». pumpa cu burduf;
Tömlősip, 9. cimpgiU'              ‘ J
Tömlőturó, 5. brânză de burduf.
Tömmértan, stereometrie,
Tömmérték, &. mesură de volum. "
Tömnyomat, j. tipar stereotip, ste-
j reotipie; v. Öntött szedés
i Tömnyomatol, v. a stereotipa.
Tömnyomatú, «. stereotipat, tipărit
cu stereotip?.
Tömnyomtatás, 9. stereotipie.
Tömő csepii,   căiți de umplătură.
Tömőcsik, 9. galușcă de îndopat
tăiețeă de =.
Tömodik, v. a se umple', a, se ghif
tui, a se indopa; a se înfunda.
Tömör, a. 1. masiv, consistent, soli
trainic c&npact, tare, víHos; 2. (stî
concis, laconic; 3. îndesat, mit
condensat, comprimat.
Tömörcsök, «. mic, îndesat; scun
bondoc; mărunt, prichindel, pitice
Tömörít, v. a condensa, a* îndesa;
consolida; — ett só, sare comp?


mată.

[méri

Tömetlen, ₐ. neumplut; neastupat;
neîndopat; neînfoiat.
Tömhüdik, •©. a se înfoia, a se indopa,
a se îngrășa, a se umplé; a se umfla.
Tömhüdt, a. gros, corpolent, volumi-
nbs. înfocat, umflat.
Tömjén, 9, tămde

Tömörmértan, y. stereometrié; v. Tes
Tömörül, ü. a se concentra, a se coi
densa, a se consolida, a se grupa.
Tömött, a. îndesat, îndopat; cm
stent, masiv; compact (tipar) ; ií
ghes uit, îndesat, ticsit; concis (stil
—ség, 5. consistență, soliditate; &o
cisiune, laconism (in stil).
Tömpe, a. pitic, olog, piciu, pigme
statu-palmăTörpe.
Tömül, v. a se’înfunda,, a se umpL
a se prăbuși.
Tömzsi, a. scund, jos, bondoc, but
cos; pitic, tucan; —,   om butuco
mojic, grosolan,

Tömzső


731

Törékeny

Tömzső, 9. butuc (la piuă).
Tönk, d. 1. trunchiă, butuc, tulpină
(de arbore) .; cotor, cocean, stulete;
2. cridă, ruină, faliment, bancrot;
—re jutni, menni, se duce pe copcă,
ajunge la faliment; —re juttatni,
tenni, ruinează ₜ nimecesce, duce la
sajtâ de lemn; pune de mămăligă;
pfapădesce, repune.
Tönkesz, a. v. Tömzsi.
Tönköly, 9. diac, grâu gol, tenchiu
(Triticum spelta).
Tönkrejutás, 9. înfrângere; ruină,
pierdere.
Tönkrejutott, Tönkrement, a. ruinat,
prăpădit, nimicit, repus ; falimentat,
cridat.
Tőnyelv, 9. limbă primitivă.
Töpörít, v. a sbarci, a încreți, a
strînge, a sgârci; a sguli.
Töpörödik, v. a se sbârci, a se în
  creți; a se sgârci; a se sguli, a se
  zárni.
Töpörödött, a. zgârcit, sbârciț, în-
  crețit; zâr nit, sgulit; uscat.
Töpörtyű, 9. jumară (de grăsime).
Töportyűs, a. cu jumară, cu jumere.
Topott, a. sbârcit, încrețit, sgârcit.
Töpped, v. a se usca, a se sbârci, a
se strînge.
Töppeszt, v. a usca, a usucă.
Töpreng, v. a fl îngnjat fără causă,
  a se temei a urzi, a unelti (ceva),
  a bate capul, a chiti, a fi scru-
  pulos, a fl neliniștit, a fi caprițios;
  a avé greerușz, a se bate cu gândul,
  a despica de a fir a păr.
Töprenkedés, 9. îngrijare, teamă,
  fricăgărgăuni, capriț, toană, gree-
  ruși,; scrupul.
Töprenkedik, v. d purta grijă de, a
  se teme; v. Töpreng. z
Töprenkedő, a. scrupulos, fricos; în-
grijat, neliniștii, îngândurat;- cu
toane, cu gărgăuni; dibuitor, isco-
ditor.              _
Tör, v. 1. a frânge, a sfărma, a
   sparge, a rupe; izzó porrá —, sdro-
   besce, sfarmă, strivesce, turlesce;
   2. (festéket) freacă, mestecă (colori);
   (kendert) meliță, frânge (cânepă) ;
   3. (vmire) aspiră, nișuesce, căută tâ,
   se opintesce; vki életére —, aten-
   tează la viața cuiva; nagyra —,
   aspira înainte, are planuri mari;
   4. az ellenség az országba —, ini-

micul năvălesce în țeară, « nă-
pustesce teara; nyakát —i, își frânge
gâtul, își rupe grumazii; fejét —i
vmin, îșî bate capul, se frămintă,
se sbuciumă; 5. (nyelvet) stilcesce,
strică, rupe (o limba); —i a ma-
gyar nyelvet, rupe ungureasca; —i
magát, se îmbulzesce, îș^ dă toata
silința; rosszban —i a fejét, are
de gând ceva rău, uneltesce ■=.
Tőr, 5. 1. pumnal, junghăer, stiletj
2. (csapda) cursă, clapcă, capcană,
laț, arcan; ghilț; —be ejteni, a
prinde. în laț; == în cursă; —be
esni, a cadé în cursă; —t hányni,
vetni, a arunca cursă.
Tördel, v. a sfărma, a sparge; a
ruina* a distruge; a smicura, a di-
mica; a stilci, a strica (o limbă) ;
v. Tör.
Tördelék, 9. v. Töredék.
Tördelékeny, a. făr(ă imicioș.
Tőrdöfés, 9. lovitură de pumnal.
Töredék, x fragment, fracțiune; bu-
cată, frântură, ruptură; —gondo-
latok, aforisme.
Töredékeny, \ fragil, făr(ă micios,
șubred.
Törekedés, a. fragmentar rapsodic,
aforistic.
Töredelem, ₃. căință, pocăință, canon,
ispășire, penitență.
Töredelmes, a. penitent, pocăit,
ispășit.
Töredelmeskedik, v. a se căi, a face
penitență, a se ispăși.
Töredelmesség, 9. penitență, ,(po-)
căință.                     [pocăit. '
Töredelmetlen, o: nepenitent, ne-
Töredezik, v. a se sfărma, a se sdrobi,
a se smicura.               \
Töredezve, aóv. stilciț (a vorbi).
Törek, Tör ék, 9. pleavă; praffpos-
derie (de cânepă); stufă (de metal
—cukor, o. praf de zahă^.
Törekedés, 9. silință, nisuință, dili-
  gință, opintire; truda; osteheală.
Törekedik, v. a se sili, a se nisui,
  a-șt da silința, = nisuință; a se
  osteni, a se truăi, a se n&voi, a se
  opinti, a se adopera.
Törekedő, a. silitor, nisuitor, rivnitor,
  străduitor, sîrguitor.
  Törékeny, a. fragil, făr(ă)micios,
  șubred, slab ; —kúszma, 9. șerpe orb.
  solifug.

Törékszalma

732

Töröl

Törölgeí

733

Törvényi

Törékszalma, a. turmetă, nasadă.
Törekszik, v. v. Törekedik.
Törekvés, 0. silință, rivnă, sîrguință;
strădanie, nisuință, diligință; trudă,
osteneală.
Törekvő, a. silitor, rivnitor, munci-
tor, nisuitor, străduitor, diligent.
Töremora, 0. găteje, uscături, pica-
turi, moloz, vreascuri..
Törés, 0. ru(m)pere, ruptură; frân-
gere, frântură; spargere, spărtură;
új —, desțelinire, spărtură.
Töret, a. ruptură, frântură, spărtură;
fracțiune.
Töretlen, a. nespart, neumblat, ne-
bătut ( drum).
Törhetetlen, —ül, abv. nebiruit,
nesupus, necuprins; neînfrânt.
Törik, v. a se rupe, a se sfărma, a
se sparge, a se frânge; a se sdrobi;
bele— a kése, o sfeclesce; —szakad
ennek, meg kell lenni, de creapă
lumea, asta trebue să se întâmple;
töri marja magát, se silesce preste
mesură, se torturează, se necajesce.
Törköly, 9. trebere, tescuina (de stru-
guri) ; voștina (de faguri) ; h^aspă
(la făina); —pálinka, vinars de
trebere.
Törlés, 0. ștergere, frecare; abscriere,
amortisare ; — i engedély, licența de
abscriere.
Törlészkedik, v. a se freca, a se
șterge de, a se alipi de, a se da
după cineva.
Törleszt, v. a amortisa, a rafui, a
plăti a conto (o datorie); a stinge,
a șterge, a desființa, a casa.
Törlesztés, 9. amortisare, răfuire a
canto; tőke—. amortisare de capi-
tal; — i terv, plan de amortisațiune,
= de răfuire; —re, a conto, în soco-
teală.
Törleszthetö, a. amortizabil, plătibil
(în rate).
Törlesztő, a. de amortisare; — há-
nyad, quota de amortisare; —kölcsön,
imprumat pe amortisare; —tőke,
fond =-, capital de amortisare, ~ a
conto.
Törlő, 9. 1. cârpă, treanță, șomoiag,
otreapă; 2. ștergar, ștergătoare.
Törlődik, v. a se șterge; a se matosi
(col or ea).
Törlőget, v. a șterge, a curați (de
praf), a praf ui.

Törlő|| gummi, 9. gumă de ras, = de
șters; —kendő, 9. ștergar, ștergură,
sudár, peșchir, prosop; —rongy, $.
cârpa, otreapă, paceaură.
Törlött, ₐ. șters.
Törmelék, 9. moloz, dărimătura, sfăr-
mături, năruituri.
Tőrokon, 9. înrudit de aproape^ con-
sângean.
T'ótö, 9. meliță, frângetoare; pisălog,
piuă ; măiug; f 'ecător.
Törődik, v. 1. a se sfărma, a, se
sdpobi; a se mototoli; a se obosi
(de drum); 2. (vmivel) a .se inte-
resa, a-i păsa de, a fi îngrîjat de;
a fi atent la, a baga dc seamă de;
bele—, se dedă, se deprinde, se în-
vață; nem sokat — vele, nu-ipasă
mult de; hozzá—, neki—, se dedă,
se deprinde cu.
Törődött, a. (ember) ostenit, moleșit,
slăbit, obosit, sleit, zdrobit (de lucru);
(gyümölcs) stricat, bătucit, muntu-
cat, vătămat.
Török, 9. turc; nincs — a hátun-
kon, nu-î turcul la pate, ri'avem
pentru ce ne grăbi; —öt fogott, a
pățit o, a sfeclit-o; —, a. turcesc.
Tőrök, 0. 1. sula, potricală; 2. (maM
dárfogásra) laț, cursă.
Török bab, 9. (fot.) ginestră ghim-
poasă; —borș, 0. (fot.) paprică tur—
ceașcă, ardeiií; —búza, 9. cucuruz,
porumb, * păpușoi#; v. Kukorica;
—konty, 9. turban; —maszlag,
afon, opiu; v. Mákony ; — muzsika,
9. musica de ianiceri. '
Törőkórság, 9. epilepsie, baiu reu,¹
imbatăciune, nevoia cea rea.
Török || ország, 9. Turcia, Imperiul tur- \
cesc; — paprika, paprică turcească,
ardeiií; —pipa, 9. lulea turcească,
ciubuc; —róka, șacal; v. Arany-:
farkas.
Törökség, 9. turcime; turcii.
Törökszegfű, 9. (fot.) trd-prați, barla-
împeratulul, vioară selbatică (Viola
tricolor).
Törökszilva, o. prună turcească, cur-
mală.                         [portă..
Törökudvar, porta otomană, înalta
Törökül, abv. turcesce.
Töröl, v. a șterge, a (urâți; (ados-
sâgot) a abscrie, a amortisa ; a
anihila; (törvényt) a desființa o
I lege.

Törölgetfc v. a șterge; a curați des.
Törölgetőrongy, 9. cârpă, otreapă,
paceaură.
Törölhetetlen, a. neșters, ce nu se
poate șterge.
Törölközik, v. a se șterge.
Törölköző, 9. ștergar, ștergură, șter-
getoare.
Tőről metszett, a. băștinaș, de ba-
ștină, baș.
Törömalom, o. piuă, șteamp (de pi-
sat minerale).
Tőrös, a. cu pumnal, cu stilet.
Törős, a. v. Törékeny.
Törött, a. v. Tört.
Törő vas, 9. măiug, pisălog.
Törpe, 9. pitic, piticot, piciu, bondoc,
statu-palmă; —, a. olog, mic, ciung,
slut.
Törpéd, r. a se stârci; a se strînge;
a scăde, a se zárni, a se pipernici.
Tórpeség, micime, statură miră;
ologie, ciungie, sluție.
Törpít, v. a sluti, a ologi, 'a schidoli,
a stropși, a face mai mic.
Törpül, v. a dispare (în micime); v.
Törpéd.
Tőrt, ₐ. 1. frânt, sdrobit, rupt; zdrun-
cinat ; 2. (út) bătut, bătucit, um-
blat; —, 9. frângere, fracțiune; kö-
zönséges —, frângere vulgară; tize-
des—, frângere decimală.
Történelem, istorie; —előtti idő,
timp preistoric.
Történelmi, a. istoric; — regény, 9.
roman istoric.
Történelmileg, abv. istorice.
Történész, $. istoric; istoriograf.
Történet, 9. istorie, poveste; eveni-
ment, intimplămînt; —bői, abv. în-
tâmplător ; accidental; —búvár, 9.
(erudit) istoric.
Történetes, a., Történetesen, abv. din
întâmplare, întâmplător, accidental.
Történeti, a. istoric;   —leg, ata
istorice.
Történetírás, 9. istoriografie.
Történetíró, 9. istoriograf.
Történetisme, Történettudomány, ș.
sciință istorică, noțiuni istorice,
istorie.
Történettudós, 9. istoric.
Történhető, a., —leg, abv. cu putință,
posibil.
Történik, v. a, se întâmpla, a veni
înainte, a se petrece; az a szeren-

csétlenség történt vele, i s'a întâm-
plat nen tocirea.
Történt dulog, 9. fapt împlinit, =-
săvirșit; cas positiv.
Tört||írás, 9. scriere patrată = gotică;
—jegy? d. semnul frângere^; —szám,
9. frângere, fracțiune, numer frânt;
—számítás, a. calculare cu frângeri.
Törtet, v. a se împinge înainte, a se
vîrî.                    [Törölköző.
Törül, ü.. Törülköző, 9. v. Töröl,
Tőrvas, ?. cursă, f ier, clucsă.
Törveborsó, 9. mazere frecată.
Törvény, 9. lege; pravilă, regula,
norma; drept; judecată; - elé
idézni, ch'iamă înaintea judecății,
citează la lege; — szerint, după
lege, după drept(ate) ; — útjára
lépni, a păși pe calea legii: —t al-
kotni, szabni, a aduce lege, a legi-
fera; —t látni, —t ülni, a aduce
judecata, = sentență; a — t meg-
szegni, a călca =, a viola legea;
szükség —t bont, nevoia nu cu-
noasce lege.
Törvénybeidézés, citare, citațiune.
Törvényben jártas, «. expert, versat
în legi, cunoscetoi' de légi.
Törvénybiró, 9. asesor, judecător,
jude.
Törvénycikk, 9. articlu de lege.
Törvénycsavarás, 9. rabulistica; cár-
cioc, clenciu.
Törvénycsavaró, 9. cár docar, rabulist.
Törvény ellenes, a. nelegal, ilegal, ín^
contra legii; — erejű, a. cu putere
de lege, = de drept.
Törvényes, a., Törvényesen, abv.
dupa lege, legal, legiuit, legitim;
judiciar, juridic; — eljárás, 9. prő-
ced/urâ legală; követelés, pre-
tensiune legală; — örökös, crede
legiuit, = legal; — származás, na-
ștere legiuită:
Törvényesít, v. a, legitima, a legálisa.
Törvényfa 9., furci, pl. spînzurătoare.
Törvényhatóság, 9, municipiu, comi-
tat ; jurisdicțiune; —i jog, 9. drept
autonom, = municipal; —i köz-
gyűlés, 9. concregațiune comitatensă.
Törvényhozás, 9. legislațiune.
Törvényhozó, 9. legislator, legiuitor;
— testület, corporațiune legislativă,
corp legislativ ; parlament, dietă.A
Törvényi, leged, juridic; de lege,
după lege, după drept.

Törvényjavaslat 734

Tőszc

Törvényjavaslat, 9. proiect de lege.
Törvénykai, 9. facultate juridică.
Törvénykedií, v. a disputa, a discuta,
a purta proces.
Törvénykezés, 9. 1. justiție, admini-
strarea justiției; procedură (judi-
ciară) ; pfoces.
Törvénykezési, a. judiciar, juridic;
— eljárás, rendtartás, procedură
judiciară.
Törvénykezők, ». a purta proces; a
legifera.
Törvénykönyv, 9. codice, carte de
legi; büntető—, codul penal.
Törvénylátás, 9. sentență, judecată,
decisiune; administrațiunea justiției.
Törvénylátó, 9. asesor, jude, judecător.
Törvénymagyarázat, 9. interpretarea
legii, explicarea legii.
Töryénynélküli, a. fără de lege, a-
fara din lege; anarchic.
Törvényszabta, ». legal, legiuit, le-
gitim.
Törvényszakasz, 9. paragraf (ui legii),
= de lege.
Törvényszegés, a. violarea căl-
carea légit ; contravențiune, delict.
Törvényszék, 9. tribunal, scaun (jude-
cătoresc), curte (de justiție); juris-
dicțiune.
Törvényszéki, a. judiciar, juridic;
de tribunal; —• orvostan, medicină
forensă.
Törvény szerint,, abv. legal, după
lege, pe călea legii.
Töivényszerű, a., —leg, abv. legala
legitim, legiuit'; după lege.
Törvényszerütlen, a, ilegal, nelegal.

Törvényt szolgáltat, ». a: administrat
dreptatea, - justiția, a face dreptate*
Törvényt tesz, v. a face judecată, d
aduce seutență.
Törvénytudó,- Törvénytudós, 9. legist,
jurisconsult, jurisprudént; v. Jog-
tudós.
Törvénytudpmány, a. jurisprudență,
sciința legilor; v. Jogtudomány.
Törvény útja, 9. calea legii, cale de
drept.
Törvényzár, 9. sequestru, confiscare;
—t kérni, a cere sequestru.
Tőrvető, 9. aleșuitor, pândar; arun>
câtor de curse.
Törzs, 9. trunchiu, tulpină; rassă.
viță, seminție, trib; (katonai) ștab
major, ștab; — anya, 9. strămoașă;
—apa, atya» ». strămoș, patriarh.;
—io, —főnök, 9. capul familiei;
—hadbíró, 9. auditor de stat-major;
—kar, 9. stat-major, ștab; —orvos,
9. medic de stat-major, ■= de ștab.
Törzsök, 9. trunchiu, butuc, buștean;
v. Törzs.
Törzsökös, a. străvechii, din viță și
semînță, *de baștină; — nemes em-
ber, aristocrat străvechii, nobil =. ..
Törzsökszám, 9. număr cardinal.
—szó, 9. cuvînt primitiv, vorbă pi ‘
mitivă, rădăcină.
Törzsönködik, a se certa, a căi
ceartă, atârăi-briu.
Törzsőrmester, 9. sergent de ștab,
dé stat-major.
Törzsrészvény, 9. acție fundamenta.
Törzsszám, a. humer principal, = ci
dinal.
। Törzstiszt, 9. ofițer de stat-major,
de ștab ; —i tanfolyam, curs peni
ofițeri de stat-major.
Törzs |vendég, 9. oaspe obicinuit, -1
gitfat; —vevő, 9, mușteriu regül
cumpărător regulat; —vezető,
corporal de ștab, căprar de st<
major.
Tősgyökeres, a. radical, de rădăcini
străvechiu, neaoș, de viță de semînță
băștinaș, boș, întrupat; — inagya
maghiar neaoș,, baș-maghiar; -
nemzetség, familie străveche. '
Tőstül, abv. din rădăcină, din terheli
Tőszám, 9. numer cardinal; —név*
numeral cardinal.
Tőszó, 9. cuvînt de tulpină, - pr
viitiv, rădăcină.

Törvényszerzés, a. legislațiune.
Törvény szokás, ». us de drept.
Törvényszolga, o. servitor de cance-
larie; ușer, portărel, aprod (Rom.),
Törvényszolgáltatás, o. administra-
țiunea justiției.
Törvény szünet, o. juristiț.
Törvényt áll, v. a sta înaintea jude-
cății, a se prezenta la lege.
Törvénytár, o. colecțiune de legi, corp
de legi (corpus juris).
Törvénytelen,Törvénytelenül, abv.
ilegal, nelegiuit, fără de lege, ne-
legal ; — gyermek, copil nelegiuit
șguriu. ”
Törvénytelenkedik, v. a lucra contra
legii, a călca legea; a face fără de legi.
Törvénytétel, 9. judecată.

Tőszomszéd. 735

Tréfálódó

sensal de bursă, curtier; —árfolyam,
9. curs de bursă,
Tőzsér, 9. precupeț. traficant; v. Sza-
tócs.
TŐzsérkedik, ᵥ. a purta negoț de, a
face comerț cu.
Trágár, a. murdar, obscen, necuviin-
cios, urginat, lubric, lasciv.
Trágárkodik, v. a se îmbăia, a vorbi
lucruri murdare, - obscene.
Trágárság, 9. îmbălădune, murdărie,
obscenitate, bălăcărie; — okát be-
szélni, a vorbi îmbătâciuni, - ob-
scenități.
T&gysb, 9. 1. gunoiă, balegă; 2. țarc,
ocol, strungă; —bogár, 9. goangă de
balegă, cărăbuș de gunoiu (Scara-
baeus fimetarius) ; —domb, 9. gu-
noiște; ᵥ. Szemétdomb, —föld, 9.
pămînt cu gunoiU, = gunoit, «= în-
grășat; —gödör, 9. gunoiște, groapă
de gunoău; —lé, 9. pișat, zamă de
gunoiu.
Trágyás, a. gunoit, cu gunoiu, în-
grășat (pămînt).            (mîntul).
Trágyáz, ᵥ. a gunoi, ă îngrășa (pă-
Trécsel, v. a flecari, a sta la taifas,
a foite gălăgie, a sporovăită spune
vergi și uscate.            ’J I I
Trécselés, 9. fiecărire, torbe de qacd,
vorbe de șegetoare, polologhie, tyeân-
ca-fleanca.                      •
Tréfa, 9. glumă, șagă; fele se—,
fără glumă, gluma la o parte;
vastaga, glumă proastă; tréfából,
abv. -în glumă; tréfán kívül, fără
gluma, serios, gluma la o parte;
tréfára venni, a lua de glumă,«în
glumă; nem ért tréfát, nu cunoasce
glumă; tréfát űzni vkiből,
bate joc de cineva, a-'l face de rîș;
'a glumi, a șugui cu cineva; tréfára
fordítani a dolgot, a întoarce pe
glumă ; nem minden — esik talpra,
nu toată gluma e potrivită.
Tréfabeszéd, 9. vorbă de glumă, «
comica.
Tréfacégér, 9. bătae de joc ; v. Csihés.
Tréfál, ü. a glumi, a face glumă, a
șugui; nem—, nu glumesce, nu-ide
glumă.
Tréfálkodik, Tréfálkozik, Tréfá|ódzik,
v. a glumi, a șugui, a face glume;
ași bate joc de.
Tréfálódó, 9. glumeț, șăgalnic; pă-
cală, șugubăț.

Tőszomszéd, 9. vecin megieș; —ság,
9. vecinătate alăturea, - de aproape,
Totyog, 0. a trcpăi, a liopăi.
Tövéről hegyére, pép. din fir în
per, cu de amăruntul, de aproape,
exact; — járni vmely dolognak, a
cerceta un lucru de aproape.
Töves, a. cu rădăcină, radăcinos;
trunchios, robust, viguros, tare;
—hal, 9. mreana (Petromyzon); —
káposzta, 9. (évi.) anghinară (Cy-
nara); —répa, 9. nap; morcov (săl-
batic).
Tövestül, abv. din rădăcină; din
fundament, din temelie, cu totul.
Tővetőkapa, 9. sapă dé rădăcini,
știtocă.
Tövis, 9. 1. spin; ghimpe, bold,
șteap; scatiu (Carduus); 2. Teiuș
(localitate); —bokor, 9. (tufa de)
spin, măradna. porumbrel; spinét*
rug.
Tövises, a. spinos, ghimpos; cu spini,
cu ghimpi; înțepător, mușcător;
—csiga, 9. scoică ghimpoasă; —
diszno, 9. ariciü (Hyștrix); —lapu,
9. scaiii de pădure.
Tövisétien, ₐ. nespinos, fără spini,
  fără ghimpi.
Tovisk, 9. v. Tövis.
Töviskerítésj 9. gard de spini, gard
  de mărăcine, spini?, marăeiniș.
Töviskes, ₐ. spinos, ghimpos; v. Tö-
  vises.
Tövisszúrógébics, 9. (zooL) stiglete,
  tengheliță.
Tövistélen, a. nespinos, fără spini,
  fără ghimpi.
Tőzeg, 9. turfă, lisic; baligă uscată
  (pentru foc) ; — ásás, 9. săpare de
  turfă, exploatare de =.
Tőzegei, v. a arde turfă; arde ba-
  lega.
Tőzegföld, 9. pămînt turfos, humă
  argetoare.
Tőzegláp, 9. măraștină turfcasă.
Tőzegszén, 9. cărbune de turfă, « de
  tisic.
Tőzegtalaj, 9. sol turfos.
Tőzegtelep, 9. strat de turfă.
Tőzike, 9. (Svt.) viorea, toporaș, mic-
  șunele, tămâioare (Viola).
Tőzög-mozog, v. a se mișca, a se
  svîrcoli, a fi neliniștit, a nu ave stare.
Tőzsde, 9. bursă; dohány—, tutun-
  gerie, trafica de tutun; —alkusz, 9.

Tréfás

736

Tudatos

Tréfás, a. glumeț, mucalit, șăgalnic,
păcală, șugubăț; vesel, chefliu;
—an, oóv. în gluma.
Tréfaszó, vorbă de glumă, de
șagă.
Tréfaüzés, 9. bătae de jo.c, glumă.
Tréfaüző, 3. șăgalnic, șugubăț, muca-
lit, glumeț.
Treszka, Trézsi, 3. Treja, Teresie.
Trilla, i. tril, tremur (musical), gor-
goane.
Trilláz, v. a trila, a îngâna, a cânta
cu gorgoane, a lălăi.
Trombita, 9. trîmbiță, trompetă; fan-
fară; —hang, 9. sunetul trîmbițeî;
—harsogás, 9. resunetul trîmbițeî;
—jel, 9. semnal (dat cu trîmbiță).
Trombitál, v. a trîmbiță, a sufla în
trîmbiță.
Trombitás, 9. trîmbițaș, trombițaș.
Trombítaszó, 9. sunetul trîmbițeî,
sunet de trompetă.
Tromf, 9. 1. atut, coz (în joc de
cărți); 2. afront; păcălitură.
Trpmfol, Tromfoz, v. 1. a bate cu
ₜ atut,= cu coz (in cărți) : 2. a în-
frunta aspra, a păcăli.
Trón, 9. tron, scaun (domnesc); —
foglalás, suire pe tron, înscăunare,
întronare.                [împărați.
Trónol, v. a trona, a sta pe tron, a
Tróni,emondás, a. atyticere de =, re-
signare la tron.              ₛ
TrónÖrÖklcs, Trónörökösödés, 9.
moștenirea tronului, succesiune la
tron.
Trónörökös, 9. clironom, moștenitor
de tron, succesor la tron, moșteni-
torul coroanei.
Trónralépés, 9. suire pe tron, întro-
nare, înscăunare.
Trónus, v. tron, scaun (domnesc).
Trónutód, 3. clironom, succesor la
tron.
Trotty, 3. inotofele.
Trucc, 3. îndărătnicie; v. Dac,
Truccol, v. a înfrunta; a desfide; ᵥ.
Dacol.
Trücsök, 9. v. Tücsök.
Trüsszen, Trüsszent, ᵥ. a strănuta;
—és, 3. strănut(are).
Tuba, 3. tubiță, porumbel; v. Galamb.
Tubák, 9. tabac (de tras pe nos).
Tubákol, v. a trage tabac.
Tubákos* 9. trăgător de tabac; —
pikszis, — szelence, 9 cutie de tabac.

Tubarózsa, 9. tuberosă, zambilă de
India; georgina (floare).
Tubi, Tubica, 9. porumbel, porumbiță;
hulubaș, tubei.
Tucat, 3. duzină, duium (12 bucăți);
—számra, oóv. cu duzina, cu duiu-
mul.
Tud, v. 1. a sci, a cunoasce, a pri-
cepe; szeretném —ni, aș dori să
sciu, sum curios; nem —ok róla,
nu am cunoștință despre aceea, nu
sciu despre aceea; — ön magyarul ?
vorbesci Dia unguresce, scii ungu-
resce ?; 2. (ért vmihez), se pricepe
la, e versat în: nem —ok én ahhoz,
nu mă pricep la aceea, nu mă în-
țeleg la; 3. poate, e capabil, e in
stare; nem —ott mást mondani,
n’a putut fiice altceva.
Tudakol, Tudakolódik, v. a se in-
forma, a lua informațiuni, a în-
treba după, a știrici, a ispiti, a
cerceta.
Tudákos, ₐ. sfătos, pedant, obraznic;
a toate știutor; —ság, 9. polimatie,
pedanterie, obrăznicie.
Tudakozás, 9. cercetare, diridre, in-
formațiune.
Tudăkozik. v. v. Tudakol.
Tudakozódás, 9. cercetare, ispitire,
sciricire.
Tudakozódik, v. a întreba, a lua in-
formațiuni, a se informa; a spiona,
a recunoasce (un loc).
Tudakozóintézet, 3. birou de infor-
mațiuni, = de avisuri.
Tudakozólag, aóv. informativ, ispi-
titor.
Tudálékos, «. sfătos, pedant.
Tudalom, 3. știință, cunoștință.
Tudás, 3. sciință, cunoștință; price-
pere; capabilitate, putință.
Tudat, 9. cunoștință, simțire, conști-
ință; —, v. (vkivel), face de știre,
dă de știre, comunică, anunță,
arată, vedesce, denunța, notifică, in-
timează.
Tudátás, 9. înștiințare, notificare, in-
timațiune, anunțare.
Tudatlan, a. neștiutor, necunoscător,
ignorant, idiot.
Tudatlanság, 9. neștiință, ignoranță;
—ból;. pe neștiute, din neștiință.
Tudatlanál, aóv. pe neștiute, din ig-
noranță; inconștient.
Tudatos, a. sciut, conștient.

Tudniillik


737

Tudniillik, aóv. anume, adecă, va să
fiică.              [vrednic de știut.
Tudniméltó, a. curios, interesant,
Tudnivágyás, 3. dorință =, curiositate
de a sci, « de a învăța.
Tudúivágyó, ₐ. doritor de a sci,
curios.                       ...
Tudnivaló, a. de sciut, cunoscut, de
sine înțeles; prea firesc, natural;
—képen, oóv. bine înțeles.
Tudó, a. știutor* cunoscător, învățat.
Tudódik, v. a se sci, ă ieși la iveală,
a ieși la lumină.
Tudomány, 9. sciință, cunoștință.
Tudományos, a. stientific, științific;
erudit, învățat; procopsit ; — pálya,
9. carieră literară, = scientifică.
Tudományosság, 9. sciință, erudițiune,
învățătură.
Tudomás, 9. cunoștință, scire, idee,
noțiune ; sciință; —ára jut, îi vine
la cunoștință; —ára juttat, face de
scire, dă de știre, încunoscințgază,
notifică; ész ahhoztartás végett,
spre sciință șt urmare, - și confor-
mare; —sal bimi vmirol, a avé
cunoștință despre; —t szerezni
vmirol, a se informa despre; —ui
adni, a face de scire, a notifica;
—ál venni, a lua la cunoștință;
a lua act despre ; a aproba; —ál-
vétel, 9. aprobare, luare spre sci-
ință, încuviințare.
Tudor, 3. doctor; bölcsészet- , doc-
tor in filosofic; jog—, doctor în
drepturi; orvos—, doctor în medi-
jtină; —jelölt, 9. doctorand.
Tudorrá avat, v. a promova de doctor.
Tudorság, 9, doctorat.
Tudós, 9. erudit, învățat, savant, lite-
rat, bărbat de sciință, = de litere.
Tudósig v. a înștiința* a face cunos-
cut, a notifica, a vesti, aᵣ avisa, a
anunța; a raporta; v. și Értesít.
Tudósítás, 3. înștiințare, raport,
dare de seamă; anunț, avis; decla-
rațiune, obșlire, publicare.'
Tudósításúl, oóv. spre sciință.
Tudósító, 3. arătător, vestitor, Moni-
tor (nume de ziar); referent, rapor-
tor; —levél,epistolă de) avis: v.
Értesítő.
Tudósítva, aóv. înștiințat, avisat.
Tudósítvány, 9. avis; raport, infor-
mator; (iskolai), 'anuar, raport,
programă.

Tulajdon


Tudóskodik, v. a face pe învățatul.
Tudósság, 9. lumea literată; sciință;
învățătură.
Tudóstag, 9. academic, savant. '
Tudóstársaság, o. societate academică ;
= de sciință; academie.
Tudta nélkül, —án kívül, fără de
știrea lui, fără ca să scie..
Tudtára ad, v. a vesti, a face de
scire, a avisa, a înștiința.
Tudtommal, Tudtoddal, Tudtával,
aóv. cu știrea mea, = ta, = lui sau
a ei.
Tudtál, aóv. de scire, de veste; —
ftd, avisează; v. Tudomására jut-
tatni.
Tudva, oóv. știind, cu scire, in adins ;
sciut, conștient; nem—-, nesciind, in-
conștient; —levőleg, oóv. (pre)cum
se scie.                    [vágyás.
Tudvágy, 3. pofta de a sci; v. Tudni-
Tudvalevő, a. cunoscut, sciut; public,
notoriu; —képen, —leg, aóv. cum
se scie.
Tuhaszt, v. a încărca, a infulica; a
grămădi.
Tujafa, 9. (fiti.) tuie (Thuja).
Tukmál, v. a impune, a octroia; v.
Ráerőszakol.
Tül, pó9Íp. dincolo, de cea parte;
peste; de asupra; a Dunán —,
preste dincolo de Dunăre; hat órán
— van az idő, e după șease oare, c
trecut de la șese oare; —, abv. după,
preste tot, de toi; —,pxefix. (în com-
posiții) trans . . ., preste măsură,
extra ....; arătând 1. în compunere cu
verbe: covirsire (túlbecsül); 2. (in
comp, cu adiective) un sens superla-
tiv (túlszép, túlérett).
Tálad, v. (vmin), a se lăpăda de, a
renunța la, a se lipsi de, a se des-
băra, a se desface de; a înstrăina;
portékáján —, ași vinde țnarfa cu
orice preț, = pe nimica; gondjain
—, a se desbăra de griji; (vkin), a
da" drumu, a da pe ușă a fară, a se
desbăra de cineva.
Tulajdon, ₐ. popriu, al s< u, a sa;
—r apja, tatăl seu natural ; — sze-
memmel láttam, am cu. ochii
mei proprii; —, 9. proprietate; în-
sușire, calitate; particularitate, ca-
racter distinctiv; ez —om, asta ³mi
aparține, = e proprietatea mea; ᵥ.
Saját, și Sajátság.

Magyar-román szótár.

47

Tulajdoni

738

Túlsúly

Tulajdoni, «. de proprietate, cu re-
spect la proprietate.
Tulajdonít, v. a atribui, a ascrie, a
imputa; a trece in.socoteala cuiva;
a însuși, a apropria.
Tulajdonítmány, a. atribut; predicat.
Tulajdonító, a, atributiv; —, a. Da-
tiv (cos).
Tulajdonjog, o. drept de proprietate.
Tulajdonkép, Tulajdonképen, ₐót>.
propriu-fás, adevărat, propria,minte,
căutând bine, íntr’adins.
Tulajdonképeni, a, adeverat, propriu-
Üis.
Tulajdonnév, a. nume propriu.
Tulajdonos, a. proprietar; posesor.
Tulajdonság, însușire, calitate,
proprietate; particularitate; carac-
ter distinctiv.
Túlakozik, ᵥ. a resbi, a străbate, a pă-
trunde prin.
Túlbecslés, a. prețuire exagerată;
presumțiune.
Túlbecsül, v. a stima prea mult; a
exagera prețul, •= meritul; a taxa
preste valoare.
Túlárad, ᵥ. a se revărsa, a năpădi;
a redunda (stilul).
Túlbuzgóság, a. iperzel, exagerațiune.
TÚlcsapong, v. ă exceda, a face ex-
ces; a face o digresiune, a se abate;
—ás,     digresiune, abatere; exces;
  extravaganță : —6, a. excentric, 'ex-
  travagant,
Túlcsigáz, v, a încorda prea mult, a
forța, a prea excita, a exagera; a
prea obosi.
Túlél, v. a supraviețui; nem éli túl
  ezt a telet, un va eși din earna
  aceasta, nu va scăpa de =,
Túlérett, a. răscopt, prea copt.
Túlerő, a. putere covirșițoare, pre-
  ponderanță ; —vei bírni, v. lenni,.a
  fi maz tare, a fi superior, a fi in
  preponderanță. .
Túlesik (vmin), v. a trece, a scăpa;
  a termina, a fini, a gata; — a
  munkán, a isprăvi cu lucrul, a
  mântui treaba.

Túlfélől, aóv. dincolo, preste.
Túlfeszít, v. v. Túlcsigáz.
Túlfeszített, Túlfeszült, a, exaltat,
prea încordat; eșofat.
Túlfinom, a. prea fin, supyafin; rafi-
nat; subtil.
Túlfolyam, d. agio, lojă.

Túlhajt, v. a exagera, a covîrși, 4]
trece marginile,                     3
Túlhajtott, a. exagerat, excesiv, 1
Túlhalad, v. a întrece, a pestrece, a
covîrși; v. Meghalad.
Túlhaladott, a. transcendent; — állás-
pont, punct de vedere greșit,
Túlhevültség. a. infierblntare prea
mare, iperzel.
Túli, a, de dincolo, de cea parte, de
peste; (in composițiz) trans ...
Tulipán, a. (dót.) lalea, tulipán (Tu-
lipa) ; — hagyma, 9. ceapă, bulb de
tulipán; — kő, 9. pentacrinit.
Tulipános, ₐ,   cu tulipanz.        J
Tulipánt, a. v. Tulipán, aj.        j
Tulipiros, a. roșu ca focul, stacojiu,
nărămzat.                           I
Túljár, v. a   trece, a păși preste;⁴
— vki eszén, a trage pe sfoară, ari
înșela pe cineva,
Túlkőltség, 9. supraerogat.
Túllenni (vmin), v. v. Túl van.
Túllép, v. a călca, a păși preste; a:
trece (granița); v. Átlép.
Túlmegy, v. a merge prea departe,
a trece marginile; mértéken —,.
merge prea departe,
Túlnan, aóv. de dincolo, de preste.
Túlnat, aóv. dincolo, preste.        1
Túlnépes, a. prea împoporat, prea:
împopulat.
Túlnyomó, ». preponderant, predomi-
nant, covîrșitor; —ság, preponde^,
ranță, superioritate,               1
Tulok, a. june, juncan,            .?
Túlontúl, aóv. de tot, preste măsură,
din cale afară, foarte.
Túlontúli, a. îmbelșugat, imens; exa-
gerat, excesiv, extravagant.
Túloz, v; a exagera; a supra-excita,
a încorda prea mult.                j
Túlság, a. extrem, exces, extravaganță,",
exagerațiune; absurd,               ;
Túlságos, Túlságosan, aóv. preste^
măsură, necumpătat, exagerat, exce-%
siv, extravagant, exaltat.          \
Túlságoskodás, a. exaltare, supra
excitare, exagerare, necumpetare, 3
Túlságoskodik, v. a merge prea de-:
parte, a duce la*extrem; a exa-
gera.                      .        1
Túlsó, a. de dincolo, cel (sau) cea de
ceea parte.                         1
Túlsúly, a. 1/preponderanță, superi*:
ori taie; 2. supragreutate: —ra emel-

kedik, — ra vergődik, ajunge în pre-
ponderanță, ajunge la supremație.
Túlszárnyal, v. a întrece, a străbate
repede; a birui, a învinge, a co-
vârși; v. Meghalad.
Túltelt, a. plin peste măsură, dol-
dora; blazat.
Túlteng, v.acresce buzac (despre bu-
ruiene.
Túltengés, 9. zpertrofie.
Túlterhel, v. â încărca, a îngreuna,
preste mesură.
Túlterhelés, 9. împovărare preste
mesură, sarcină prea grea.
Túlterjeszkedik, ©. a se întinde prea
departe; a fi prea prolix, a fi prea
vag.                           [țiune.
Túltermelés, 9. excedent de produc-
Túltesz, t>. (vkin), a întrece, a co-
vîrși; a prepondera, a predomina;
—i magát vmin, nu ține seamă de,
trece peste.
Túl van, v. (vmin), a trece preste; a
pune cdpet (unei suferințe), a scă-
pa de.
Túlvilág, 9. ceealaltă lume.
Túlvisz, v. a duce prea departe, a
- încorda prea mult; a exagera.
Túlvitt, a. exagerat, exaltat.
Túlzás, 9. exagerare ; exaltare, supra-
excițare.
Túlzott, a. exagerat, exaltat.
Tunya, a. leneș, trândav, negligent,
indolent, nepăsător.
Tunyálkodik, a lenevi, a trândăvi.
Tunyán, aóv. a lene, ín lene, trândav.
T anyúl, v. a se lenevi, a se trândăvi.
Tur, a scurma, a rácai, a rínia;
a scormoli, a coteli, a rescoli; a
săpa; —, 9. vătămătură de șea,
sacna, urmă de șea (pe spate la cal).
Túrás, 9. scurmătură, rimatură (de
porci) ; săpătură ; mușunoiu.
Turba, 9. sipet, geantă, geamantan;
desagă.
Turbán, 9. turban, cealma; —liliom,
9. (dot.) aișor galbin, crin sălbatic
(Lilium martagon).
Turbékol, v. a ugui, a gongoni, a
geme (turturica).            ~
Turbikál, Turbokol, v. a tulbura
(apa); a scotoci, a scormoli.
Turbolya, 9. (dot.) cerfoiii, chervel,
turiță maré (Chaerophyllum).
Túrdogál, v. a scurma, a scormoni’
v. Túr.

Túlszárnyal

739

Tuskó


Turfa, * v. Tőzeg.
Túrfolt, a. arsură, pată de arsură.
Turha, a. flegmă, mucositate.
Tur hás, ₐ. mucos, cu fiegmă.
Turján, 9. mărașiină, băltoacă, mo-
cirlă.
Turkál, Turkapiszkál, ᵥ. a scormoni,
a răscoli, a cOteli; a scurma, a râcăi,
a săpa (pămîntul).
Turmalin, a. (minez.) turmalin.
Túró, 9. 1. brânza; cașcaval, caș;
tömlő—, brânză de burduf; 2. dela
(túrni), rîmător, scurmător, râcăitor;
— tormával jó, capul de purcel e
bun cu hrean.
Túródzik, v. a se închega, a se face
caș.
Túrós, a. cu caș (caval), cu brânză;
—bélés, 9. plăcintă cu brânză; —
csusza, 9. laște, tăieței cu brânză;
—lepény, a. alivancă, lipiiu cu
brânză, scovarză cu brânză.
Túrós, a. cu votăm de șea, ros de
șea, cu sacna.
Túrosodik, v, a roade șeaua, a vătă-
ma =, a se face sacna.
Túrósodik, ». a se imbrânzoșa, a se
închega, a se face brânză.
Túróz, o. a presăra cu brânză, a
pune brânză.
Turpisság, 9. infamie, rușine, blăstă-
măție; scandal; nerușinare; lucru
urît.                          (jură.
Turul, 9. aceră, vultur, sgripțor; pa^
Turz, V. a căuta, a săpa, a sonda (me-
tale) .
Tus, 9. 1. fanfară; 2. tuș, cerneală
de China; 3. (puskáé), strat de
pușcă, condac; 4. toast, pahar în-
chinat.
Tusa, a. luptă, bătălie; discuțiune,
diferend; (puskáé), stratul puscez.
Tusak, 9. trunchiă, buștean, butuc;
v. Tuskó.
Tusakodik, v. a se lupta^ a se zbu-
ciuma; a se certa, a se împotrivi.
Tusakol, ». a îmboldi, a pripi, a da
ghzes, a zori.
Tusâz, v. a se lupta, a lupta, a se
bate cu.
Tusfesték, 9. tuș, cerneală de China,
Tuskáz, v. a, închina un pahar, a
bea în sănătatea cuiva; t toasta.
Tuskó, 9. buștean, buturugă, trunchiü,
butuc ; ghioagă, măczucă ; fig. butuc,
mojic, mbteleă, gogoman.

47'

Tusol


74-0

Tusol, (Tussal fest), v. a tușa. a re-
" tușar -
Túsz, 9. ostatic; garant, chezaș (cu
persoana sa).
Tuszkol, v. a împinge, a îmboldi, a
îmbrânci, a lovi; ki-~, a scoate afară,
a respinge; ®. Tusakol.
Tuszli,*9. manșon, colceag, mâne car.
Tutaj, d. plută; — híd, 9. pod de
plute; —mester, ₉, plutaș; — réz,
9. loc de scos plutele.
Tutajos, 9. plutaș.
Tutajoz, ü. a pluti, a duce plute.
Tutajozás, ^-plutărit; —i jog, drept
de plutărit.
Tutajozható, «. pluteț; —víz, apă
pluteață.
Tutajozott fa, t>. lemn de plută, lemn
transportat pe apă.
Tuti, 9. pantof.
Tutú, 9. țeava; v. Cső.
Tutúl, v. a urla, a hăuli, a chelălăi
(ca lupul).
Tutólás, d. urlet, bocet, haulit, chelă-
lăit.
Tutyimutyi, a. neajutorat, meteleu,
motofele, tdndală, mocoșeală.
Túzok, 9. (zool.) dropie ’; pop. mitro-
polit (Otis tar da).
Tű, 9. ac, undrea ; gombos—, ac cu
gămălie, carfiță; —ön ülni, a sta
ca pe spini; —Né tenni, a căuta cu
de-amar untul, a răscoli, a scormoli,
a cotrobăi, a coteli; —alakú, a.
acuminat, acuminos, in forma acu-
lui; —csináló, 9; acar, fabricant de
ace; undrelar.
Tücskérez, v. a tândăli, a rnocofi, a
pierde vremea.
Tücsök, 9. greer, greruș, greluș
  (Gryllus) ; házi—, greer de casă
  ( Gryllvü    domesticus) ;  mezei—,
  greer de câmp; cosaș; tücskei van-
nak, are gărgăuni în cap, e cu
toane, e ciudat, e caprițios; tücsköt
bogarat összehord, vorbesce câte
ver fi și uscate.
Tüdő, o. plămână, plumână, bojoc;
  borjú—, măruntăi de vițel; —baj, 9.
  boala de plămâni; — ér, 9. vină,
  arterie pulmonară; — féregkór, 9.
  călbaza (boală de 01); —fu, 9.
  țfvt ¹ mierea ursului, plamânare,
  cuscrișor (Pulmonaria); —gyuladás,
  —lob, —láz, 9. friguri pulmonice;
  aprindere de plămâni. (peri)pneU'

Tünde_________: _ J

monte; —sorvadás, —vész, 9. of-
tică ectică, ftisie, tuberculoză, boală
seacă, —szélhüdés. 9. apoplexie de
plumâni • —vészes, a. ofticos, ecti-
cos, cu boală seaca, tubercul otic ; —
zuzmó, 0. mușchiă =, copaciü de
plumâni.
Tüdz, v. a coase, a tivi, a dupăci, a
broda.; —ő tű, 9. ac de tivit; - de
brodat; ₜ—ött öltés, 9. tivitură.
Tűfej, 9. gămălie de ac.
Tűfok, 9. urechea acului.
Tűhegy, 9. vîrf de ac.
Tükör, 9. oglindă, căutătoare, arătă
toaré; a —ben nézegetni magát?
a se uita in oglindă; tükröt mu-i
tatni, a-i ține oglinda dinainte; —
asztal, (oglindă cu) consol; —bori-'
tás, 9. spoitura =, cositorirea oglindei,
amalgam de oglinfli; —gyár, 9.
fabrică de oglindi, oglindărie;
—hatodló, 9. sextant de refiexiune;
—kő, 9. sarea pisicei, oglinda
măgarului; —máz, 9. amalgam
de oglindi; v. —borítás; —râma, 9.
cadru =, pervaz de oglindă; —sima,
a. ca oglinda; —szék, 9. masă de
toaletă; — szoba, 9. cabinet cu og-
lindii : —tábla, 9. ochiu de oglindă
—tan, 9. catoptrică.
Tükrődzik, v. a se oglindi, a se re-
flecta.
Tükrös, ». oglindat, cu oglindă; cat-,
optric; —, 9. neguțător de oglindea
fabricant de =.
Tükröz, v. a oglindi, a reoglindi, a re-
flecta ; a arăta, a restrânge; —ődik^
v. v. Tükrődzik.
Tükrözet, 9. reflectare, refiexiune, re-
oglindare.
Tüled ! cea ! hăis !
Tülekedés, 9. șicane, birfeli; v. Du*,
lakodâs.
Tülekedik, v. a căuta ceartă; v. Duj
lakodik. #                          Cj
Tűlevél, 9. frunză acuminoasă, step.c
Tűlevelű, a. aeuminos, cu frunză as-
cuțită ; —fa, 9. arbore cu frunza ca
a.cele.
Tűik, 9. v. Tülök.                  >
Tüli, 9. dul, tulpan (țesetură rară)ț
Tülök, 9. corn; —hártya, 9. corneâî
Tűmives, 9. acar, măiestru de ace. 1
Tünde, a. feeric, măiestru, magic,
minunat, fermecător; trecător; —
9. zînă, ursitoare, măiastră; Ielele pL

Tündér


744

Tündér, 9. zîna, ursitoare, măieastră;
—ek királya, craiul Ielelor.
Tündéres, <? feeric; v. Tünde.
Tündérfény, 9. lumină feerică, = ma-
gică.
Tündéri, Tündéries, «. feeric, magic,
fermecător.
Tündérjáték , 9. jocul Jelelor, joc
feeric.                      Ielelor.
Tündérkastély, 9. împărăția zinelor,
Tündérkedés, 9. fermecare, vrajie.
Tündérkedik, v. a fermeca, a vrăji.
Tündérkert, 9. grădina zinelor, -= Ie-
lelor.
Tündérkirálynő, 9. crăiasa zinelor. .
Tündérlátvány. 9. nălucă, fantasmă.
Tündérlő, a. feeric, fermecător.
Tündérmese, 9. basm despre zine, =--
de Iele.
T’indérország, 9. împărăția zinelor.
Tündérrege, 9. basm despre zine.
Tündérség, 9. feerie, magie, măiestria
Ielelor.

Tündérszép, a. feeric, fermecător.
Tündérvár, 9. cetate fermecata, ceta-
tea zinelor.
Tündérvessző, 9 varga vrăjită, ba- j
ghetă magică.
Tündórvílág, 9. lumea zinelor, lumea
Ielelor.
Tündökletes, a. v. Tündöklő.
Tündöklik, v. a străluci, a sclipi,
a steli, a bate la ochi; a radia.
Tündöklés, 9. strălucire, scâmieiare,
sclipeălă.
Tündököl, v. v. Tündöklik.
Tündöklő, a. strălucitor, scânteilor,
sclipitor.
Tünedez, «. a dispare, a pieri din
ochi, a se face neveflut.
Tünékeny, a. disparent, trecător.
Tünemény, 9. fenomen, nălucire, ve-
denie, aparițiune; - szerű, a. feno-
menal.
Tünet, 0. 1. simptom, semn; părere,
aparență ; fenomen; 2. nălucă, sta-
fie, visiune, vedenie; 3. (fény), foc
rătăcitor, licuriciu.
Tűnik, v. d apare', a se arăta; a
străluci; szembe—, bate la ochi, e
evident; surprinde.
Tünle, 9. firida, cotloana; blinda (pa-
ravan la fortificațiuni).
Tűnődés, 9. grijă, îngrijare; păs,
obidă, măhnire; refiexiune, medita-
țiune.

Tűrő


Tűnődik, v. (vrűín), a reflecta} a me-
dita, a fi íngrijat. a fi mâhnit; ași
bate capul, a despica de-a firaper.
Tüntet, v. 1. (elénk), a oglindi, a
arăta, a înfățișa; a reprezintă;
2. a demonstra, a debacha, a ostentá;
3. o. Kitüntet.
Tüntetés, 9. ostentaföune, demonstra-
țiune
Tüntetőleg, abv. ostentativ, demon-
strativ.
Tűpárna, 9. perniță de ace.
Tűpénz, 9. báni de ace. bani de bu-
zunar.
Tűr, v. 1. a răbda, á suferi, a în-
dura, a pătimi, a trage (un necaz),
a suporta ; a tolera; 2. a sufulca, a
rés frânge,' a sumete.
Türelem, 9. 1. răbdare, pacientă:
2. (vallási), toleranță.
Türelmes, a. Türelmesen, abv. răb-
dător, răbduriu, pacient, indulgent ;
tolerant.

Türelmesség, 9. toleranță.
Türelmetlen, a. Türelmetlenül, abv.
nerăbdător, fără răbdare, impacient,
nerăbduriu ; netolerant.
Türelmetlenség, 9. nerăbdare, impa-
ciență^ intoleranță.
Türelmi, ₐ. de toleranță; —- parancs,
edict de toleranță.
! Türemlés, 9. indoitura, sufulcare; re-
frec, resfrântură.
Türemlík, v. a se sufulca; a se în-
creți, a se răsfrânge; a se înfășură.
Tűrés, 9. 1. răbdare; suferirc, in-
durare; tolerare; békességes —,
paciență, răbdare; mi — tagadás,
ce atâla înconjur; 2. sufulcare, îm-
păturare.
Turet, 9. 1. convolut, balot, val (de
pânza), vălăntoc; £. încrețitura,
ghirlande, pl.; 3. refrec, resfrântură.
Tűrhetetlen, a. —ül, abv. (de) nesu-
ferit, insuportabil, nesăbuit. .
Tűrhető, a. — en, —leg . abv. supor-
tabil, binișor, de suferit; așa și așa;
treacă-duca-se.
Türköl, Türkölődzik, ». a împunge.
Türkőzik, t». 1. (neki), â se sufulca;
a se înfulica, a se prepara, a sta
gata, a se pregăti; 2. a da cu cor-
nul, a împunge adese.
Tűrő, ₐ. răbdător, tolerant; suferitori
patimitor; béke—, paciefâ, pacinic,
răbduriu.

Tűrődzik

742

Tüzesség

Tüzesvaspróba 743

Tyúkász

    și sabie; elől —, hátul víz, între
   doue focuri, în strîmtoare.
  Tűzakna, 9. mină, petardă ; —áldo-
   zat, 9. olocaust, ardere de tot; —
   kiló, a. sigur de foc; —biztosítás,
   9. asigurare în contra focului, = in-
   cendielor; —csáklya,       cange de
   foc.
  Tűzdel, v. 1. a coase, a prinde laolal-
   tă; 2. a băga, avîrî, a împlânta, a
   arbora (un steag); 3. (szalonnával),
   a împăna cu slănina; —Ő tű, 9.
   crăcană (de împănat cu slănină).
  Tűzdelt boíjúszelet, 9. fricandou de
   vițel.
  Tüzel, v.• 1. a face foc, a încălfli;
   lada (cu arma de foc), a împușca,
   a trage cu pușca.
  Tüzelés, 9. 1. încălzire, focărit;
2. împușcare, .descărcare (a und
pusei).
Tűzellenző, 9. apărătoare de foc.
Tüzelőanyag, Tüzelőfa, 9. material de
foc, lemne de foc.
Tüzelőhely, 9. vatra focului.
Tüzelőszer, 9. material de foc; =
combustibil.
Tüzér, 9. tunar, artîlerist, canonier.
Tüzérség, 9. artilerie ; —i, a. de ar-
tilerie.
Tüzértanya, 9. parc de artilerie.
Tüzes, a. 1. înfocat, înflăcărat, fier-
binte ; 2. aprig, înfocat, înverșunat,
iute la fire, violent; — betegség, 9.
spuzeală; scarlatina; — ember, om
aprig, om iute la fire.
Tüzesedik, a se înfoca, a se în-
flăcăra, a se înfierbinta, a se
aprinde, a arde (de mânie); a
roși (ferul).
Tüzeshamu, 9. spuză, spuzeală.
Tüzesít, v. a înfoca, a înfierbânta,
a înflăcăra.
Tüzeskedés, 9. înfîerbîntare, înver-
șunare ; precipitare.
Tüzeskedik, v. a se înfierbinta, a se
aprinde de mânie, a se înfoca, a se
înverșuna; a-z sări țandăra ; csak
ne tüzeskedjék, numai cu sânge
rece, mai încet.
Tüzeskedő, 9. om svăpăiat, « aprig,
= neastâmpărat.
Tüzespörnye, 9. jar, jăratic, cărbune
aprins; spuză.
Tüzesróka, 9. roib (cal, vulpe).
Tüzesség, 9. svăpăzare, violență, vio-

  Tűrődzik, v. a se sUfulca, a se su-
  mete.
Türömolaj, o. răbdare, paciență.
  Tártét, Tűrtőzködik, Türtőzteti ma-
  gát, v. a răbda; a se conteni, a se
  inffína.
  Tűrtszirom, 0. (doi.) barabou porcesc,
  ciulină porceasca.
Tűs, a. cu ace;      9. acar; — erdő,
   a. pădure de brad; brădet; —fa, o.
  arbor, cu frunze aciculare.
  Tüske, 9. spin, ghimpe, șteap; tüskén
  bokron keresztül, prin foc prin apă,
  din răsputeri; -—bokor, e. mărăcină,
  spin; rug; v. Tövis.
  Tüskés, a. spinos, ghimpos ; anevoios;
fy. înțepător, mușcător; —csiga*, 9.
carmuz, coșenilă ; —disznó, 9. ariciü,
porc ghimpos (Hystrix).
Tüskézés, 9. purecare (de păreți).
Tüsszen(t), v. a strănuta; —és, 9.
strămutare.
Tüsszentőpor, 9. tabac (praf).
füsszÖg, Tüszköt, v. a strănuta des
(de catar).
Tüstént, abv. de loc, îndată, pe dată,
numai de cât, la moment, acuși.
TüszŐ, 9. 1. pungă; șerpar, curea
(lată), tăgârță; 2. pelița, pojghiță,
hoaspă.
Tűszúrás, 9. împunsătură cu acul.
Tüszü, 9. v. Tüsző.
Tűtartó, 9. acar, perniță de ace.
Tűtővak, a. orb cu desevîrșire.
Tüttüs, 9. sângerete, pișcă (de porc).
Tütü, 9. (in limba copiilor) apă, be-
utură; țiță.
Tüvejs, a. ghimpos, țepăros; acicular,
acuminat.
Tűz, v. 1. a coase, a prinde cu acul,
a da tighel; 2. a împlânta, a ar-
bora (zm steag); 3. fejére — a nap,
îl arde soarele.
Tűz, 9. foc; incendiu; két — között,
intre doue focuri; între ciocan și ni-
covală; — van, arde, e foc (unde-
va) ; —be ugrani vkiért, a se face
luntre și punte pentru cineva; a
sari in foc pentru; —be jönni, a
se înflăcăra; —et éleszteni, a face,
a aprinde focul; —et elnyomni, a
suprima focul; —et eloltani, a
stinge focul; —et fogni, a se
aprinde, a prinde foc; —et rakni, a
face foc; —rol pattant, plin de foc,
focos, înfocat; ~~zel vassal, cu foc

icîune, pornire (cu mânie), răstire,
înverșunare.
Tüzesvaspróba, 9. probă de foc (cu
fer înfocat).
Tüzetes, a. Tüzetesen, abv. într'adins,
special, cu de-amăruniul, ex profeso,
din fir în păr. -
Tűzfal, 9. zid mezin, zid mijlociu
(contra focului).
Tűzfegyver, 9. armă de foc.
Tűzfogó, 9. clește (de foc).
Tűz-fűz, v. a acăța, a se împodobi.
Tűzgömb, 9. glob de foc.
Tűzgyík, 9. sălămăzflră, salamandră
(Lacerta'salamanâer).
Tűzhalál, s. mdarte prin foc.
Tűzhányó, a. care varsă foc (munte);
rr-t-șfvulcan.
Tűzharang, 9. clopot de incendiu, =
intr’o ureche.
Tűzhely, 9. vatră, focular.
Tűzhelye, 9. locul incendiului.
Tűzi, a de foc, de ars;—fa, 9. lemne
de foc; —fecskendő, 9. pumpa, tu-
lumbă — játék, a. pirotehnica, foc
de artificiu; —játékos,9, pirotehnic,
artificiar; —lárma, alarm de'in-
cendiu^ = de foc.
Tűzimádó, 9. adoratorul focului.
Tűzjel, 0. signal de foc, « de incendiu.
Tűzkár, d. daună prin foc, pagubă
Causață prim incendiu ; —biztosítás,
—mentesítés, 9. asigurare în contra
incendielor, =• în contra focului; —
biztosítóintézet, 0. societate *=, in-
stitut de asigurare contra focului.
Tűzkár os, Tűzkárosult, <>. ars, in-
cendiat; dăunat prin incendiu.
Tűzkémle, 9. probă de foc.
Tűzkő, 9. cremene,
Tűzláng, Tűzlöbogás, flacără, pară,
văpaie.

Ty

Ty, acest sunet lipsesce.în limba, ro-
mână; sună ca t muiat in únéle
provincialism^ din Ungaria; ca in
așchie, dute.
Tyúk, a. găină, puică ; kotló—', cloș-
că; tojó—, găină cu ou; vizi—, 9.
găinușă de baltă; vak— is talál
búzaszemet, și găina oarbă găsesce

Tűzinentes, «. sigur de foc; asigurat
încontra focului ; necombustibil.
Tűzmérő, 9. pirometru.
Tűzmester, 9. artifidar, pirotechnic.
Tűzokádó, 9. v. Tűzhányó.
Tűzoldat, .9. (mîlșt.) enfiladă.
Tűzoltó, 9. pjympier ; focar; —, a. de
stînș focul f —csáklya, 0. cange de
focafi; —jelvény, 9. însemnul pom-
pierilor ; signal de foc; — készülék,
9. aparat de stins foc, == de pompieri;
—létra, 9. scară de pompieri.
Tűzoltóság, 9. pompierime.
Tűzoltószer, 9. unelte de pompieri, =
de stins focul.
Tűzoszlop, 9. columnă de foc, stîlp
de foc.
Tüzöget, v. v. Tűzdel, 9ci.
Tűzömle, 9. lavă.
Tűzött, q. inseilat, cusut; chindisit,
brodat;. înfipt, înarborat (steag);
csipőre — kezekkel, cu manele in
șold.
Tűzőr, Tüzőrség, 9. caraulă.
Tűzpróba, í. probă de foc ; încer-
care, proba.
Tűzrevaló, «. de ars, de foc; —, 9.
material de foc.
Tűzsugár, 9. rază de foc, zare.
Tűzszerszám, 9. amnar, scăpărători,
/Azszító, 5. fier de ațițat focul, cange
de foc.
Tűztelep, 9. baterie de foc.
Tűzvész, Tűzveszély, 0. foc, incen-
diu.

Tűzveszélyes, a. combustibil, aprin-
zecios.
Tűzvörös, a. roș ca focul, stacojiu;
ghvughiuliu.
Tűzzaj, 0.. sgómotul focului,
Tűzzápor, 9. ploae de foc.



câte odată grăunțul; amely — sokat
kárál, keveset tojik, mâța cu clopot
nu prinde șoaretâ; —okkal feküdni
le, a . se culca de timpuriu, de
odată cu gdinele; — is kikaparja,
și găina ő scoate la lumină, « o
trădează.
Tyúkász, ». a linguși, a se prelinge,

Tyúkászat

744

Ugarol

Ugarolás

745

Újfajta

   a se gudura; —, găinar ; neguță-
  tor dé găine.
Tyúkászat, t>. creșterea găinilor.
Tyúk borító, 3. cușca (de găini).
Tyúkfi, o. puiü, puică.
Tyúkhúr, 3. (Sot.) răcoină, scânteioară,
  ochișor, intiță (Ánagallis arvensis).
Tyúkketrec, 3. cotigar, coteț, găină-
  rie.
Tyúkleves, 3. zamă de găină.
Tyúkmony, 3. oü; v. Tojás.
Tyúknemű, 3. galinaceü.
Tyúkól, i. poiată, găinărie, coteț.
Tyúkpör, proces pentru nimica.
Tyúkszem, 3. 1. bătătură (la picior),


U, Ú


ü. a. = ugyanaz, tot acela, același,
  aceeași, deto.
U. m. «= úgymint, adecă, adică, va să
~ᵣfâcă.
U. n. - úgynevezett, așa fâs, așa
numit.
Uborka, 3. castravete, pepene urioc;
kovászos—, castravete cu aluat; sa-
vanyított, —, castravete murat; fel-
kapott az —fára, are noroc orb, a
trecut peste nevoie; —idény, 3. seson
mort, sesonul cirastaveților; —mag, 3.
simbure, semînță de crastavețl, —sa-
láta, 3. salată de crastavețl.
Uccu 1 v. hopa ! țupa! hop așa!
Udú, 3. v. Odú.
Udvar, 3. 1. curte; odor, ocol; ogradă,
bătătură; 2. castel senioral, curte,
aulă, palat; (domnesc); 3. (holdé),
cearcănul (lunei) ; —bitó, 3. vătaf
de curte, jude de curte; —ház, 3.
curte, curie - hazugja, 3. nebun
de curte; —hölgy, 3. damă de onoare.
Udvari, a. de curte; curteneț, galant;
—, 3. curtean, curtesan, om de curte.
Udvarias, a Udvariasan, abv. curte-
nitor, galant, curteneț. gentil, poli-
ticos.
Udvariaskodik, ᵥ. a se purta galant,
- obligator; a fl curteneț.
Udvariasság, s politeță, curtenire;
galanterie ; prevenire.
Udvariatlan 1, a. necurtenitor, ne ga-
lant, neprevenitpr; mojicos.
Udvari bolond, 3. nebun de curte,

neg (pe deget), ochiü de găină;
2. (Sot.) v. Tyúkhúr.
Tyúkszemes, cu bătătură, cu ochiu
de găină.
Tyúkszemtapasz, d. emplastru de bă-
tătură.
Tyúkszemű, a. miop, scurt la vedere,
• cu orbul găineî.
Tyúktenyésztés, 3. creșterea găinelor.
Tyúktojás, 3. ou de găină.
Tyúkülő, 3. v. Kakasülő.
Tyúkültető, 3. muerotcă, motofele.
Tyúkvásár, 3, tîrg de pui, = de găine.
Tyúkverő, 3. ospețul găineî (după
nuntă).

păcală; — cselédség, 3. curtesani;
— delnő, 3. damă de curte; —
gyász, 3. doliul curții; — szállító, 3.
furnisor de curte; — szokás, 3. eti-
cheta curții; — tanácsos, 3. con-
siliar aulic, = de curte.
Udvarköltség, 3. lista civilă.
Udvarlás, 3. visită, curtenire ; —i ke-
nyér, 3. pânea punerii înainte (la
evrei).
Udvarló, 3. cavaler, curtenitor. .
Udvarmester, 3. 1. vătaf de curte, in*
tendant de casă; 2. mareșalul curții.
Udvarnok, 3. curtean, curtesan.
Udvarol, v. curtenesce, face curte,
ține de urît, face frumosul (la o
fată).
Udvaronc, 3. om de curte, curtean,
curtesan; lingușitor; intrigant.
Udvaros, 3. servitor, slugă.
Udvarszerű, a. Udvarszerűen, abv.
conform etichetei de curte.
Udvartartás, 3. curte, reședința, aulă;
—i költség, 3. listă civilă.
Udvartelek, 3. curie, moșie curială.
Udvartelkes, 3. curialist.
Udvartér, 3. curte ocol, ogradă, bătă-
tură.
Ugar, 3. ogor, paragină, țelina, to-
loacă, pirloagă; —, a. părăginit,
țelinos; — alá szántani, a ogori, a
desțelina; —föld, 3. ogor, pămînt
pîrlogit.
Ugarol, v. a ogori, a desțelina, a
taia ogor.

Ugarolás, a. ogorîre, ogorit; — ideje, t>.
timpul de tăiat ogor, = de desfun-
dat pirloagele. .
Ugaron, abv. părăginit, țelinos, în
ogor; = hever, zace ințelenit, se
părăginesce.
Ugârrozsnok, 3. (Sot.) ovesică. odos.
Ugarszántás, 3. ogorit-, tălare de o goi',
desțelenire.
Ugat, v. a lătra, a hămăi, a gârbi,
a bate (cânele). \
Ugatás, 3. lățrat, lătrătură, lătrare;
urlet, chelălăit, hăulit.
Ugor, v. v. Ugrik.
Ugorka, 3. v. Uborka, 3c/.
Ugrány, 3. (zool.) gór—, canguru;
iepure săritor.
Ugra, 3, arșic.
Ugrál, Ugralgat, Ugrándozik, v. a sări,
a face sărituri, a sălta (de bucu-
rie), a hopăi, a juca.
Ugrándozás, 3. săritură.
Ugrás, 3. t. săritură, salt, avînt;
2.  dai pașă, mică depărtare.
Ugraszt, v. a face să sară; szét—,im-
păștie, resfiră, sparge.
Ugrat, v. 1. a sări, a se repefâ (că-
lare); 2. a ține la armăsar (eapa);
3.  (bele), a seduce, a înșela, a purta
de naSi
Ugrató, 3. creticus (picior versual).
Ugratószíj, é. 1. curea sub pantaloni;
2. pedecă la cai.           [palat.
Ugrifüles, 3. sburdalnic, tiner svă?
Ugrik, v. 1. asări; asalta, a se re-
pefâ; 2. a țișni; a plesni, a crăpa;
egyet ugrani* a face o săritură;
rá—, a se năpusti asupra, a sări pe.
Ugró, 3. săritor; cal (de șah) ; —fu,
(Sot.) gura leului,^ slobonog (Impa-
tiens); v. Szökő, dc/.
Ugrós, a. săritor; țișnitor.
Ugró víz, 3. apă țișnitoare, = sări-
toare.
ügy, abv. așa, astfel; — kell neki/
bine i se face, așa-i trebue.
Úgy ám, abv. vefâ-așa, vefâ bine, ei
bine, de bună- seamă.
Ugyan, 1. conj. intra dever, ce e drept;:
deci, totuși; dară; cum așa? ei? ő
— azt mondja, el ce-Í drept, fâce
că ...; —csak megverte, Va bătut
cum se cade, Va foarte bătut; 2. int.
ian te rog! ian fi bun! — mondd
meg nekem, ian fi bun și-mi spune,
spune-mi totuși.

Ugyaniakkor, abv. tot atunci, chiar-
atunci,, toț in acél timp ; —annyi, ».
tot atât, chiar atâta; —az, pzon.
același, aceeași; tot acélaj tót aceea ;
—azért, conj. chiar de aceea, tocmai
pentru aceea; chiar din acea cău ă ;
—azon, punt, același, aceeâșă; —
azonos, a. identic; omogen; —azo-
nosság, 3. identitate; —csak, abp.
asemenea; foarte, aspru; doară, to-
tuși, —ez, pzon. tot acest, tot aceasta;
—is, abv. adecă, anume, va săfâcă ;
~itt, «óv. tot aci, chiar in acest loc.
Úgyannyira, abv. în așa fel, intr'atât,
așa de tare.
Ugyanjoda, abv. tot acolo, în același
loc (hová?); —onnan, abv. tot de
acolo; —ott, (hol?), tot acolo, tot
în acel loc; —úgy, abv. tot așa; —
úgy-e ? (ironic) în fapta, real,
insă, dar, ci, fără.
ügy-e, Ugyebár, con), așa este, așa-i ?
pu-i așa;
ügyi⁸» conj. și așa; afară de aceea,
fără de aceea.
Úgymint, wnj. adecă, anume, pre-
cum, ca și.
Úgymond, v. a fâce, a spune; —va,
flSv. așa fâcând.
úgy van, v. așa e, așa este.
Új, a. noü; proaspét, fraged, recent;
modern; necunoscut, străin (om).
üjan, Ujantan, oóv. de curind; din
poil; în stare nouă.
Újból, abv. din nou, pe nou; (în com-
posiții) re .. .; — behozni, a re-
introduce.
Újdad, a. ca degetul; de un deget.
Uj divat, 3. modă nouă; —Ú, a. la
modă, fașionabil.
üjdon, Ujdonat-új, a. nou-nouț, noü-
nouleț; mgdern.
Újdondász, 3. 1. cronică-ambulantă;
2. neologist.
Újonnan, Ujonnaț, abv. din noü,
earași.
Újdonság, 3. noutate, novitaie, scire
nouă; articlu modem.
Újdonsült, a. proaspét, fraged; nou.
üjdonszült,, a. npü născut.
Újépítés, Újépítmény, 3/ clădire =,
zidire nouă.,
Új esztendő, Újév, 3. anul-noü.
Újévi, a. de anul noü.
Újfajta, a. de sortă noua; de modă
noua.

Újfent

746

Újtörés

Újút

747

Urakháza

Újfent, «óv. din nou, pe nou.
Ujházas, a. noü-casatorit, neogam:
—pár, 9. tinera păreche.
Újhodik, v. a se renoi, a se prenoi,
fa se reimprospeta.
Újhold, 9. luna noua.
Újít, a ® ínoi, a reínoi, a prenoi, a
schimba, a preface; a face inovar
țiuni.
Újítás, d. reformă, inovațiune; refor-
pnare,înoire ; (egyházi), reformațiune.
Újítási vágy, 9. poftă de inovațiune;
manie de reforme.
Újítgat, v. a tnoi, a prenoi..
Újító, ». inovator, neolog(ist); refor-
mátor.
Ujj» Újj, o., l. deget; (állatoknál),
Zaóa, brâncă; —at húzni, a se lua
la cearta, a trage deget cu; nem
szoptam a kis—amból, n’am supt'o
din degetul cel mic, riam scornit-o de
la mine; gyűrűs —, inelar; kis —,
degetul cel mic; közép —, mijlociu;
hüvelyk—, policar; mutató—, ară-
tător; 2. (ruháé), mânecă; 3. (mér-
ték), policar, palmac.
Újjáalakítás, Újjáalakulás, 9. refor-
mare,reformațiune; reorganizare, re-
generare. .
Újjalmutatás, 9. semn, arătare cu de-
getul.
Újjas, cu degete; cu mânece; —, 9.
pieptar cu mâneci, mânecar, scur-
teica, zabun, camisol; —fű, (M.),
degețel; degetară; —keztyű, 9. mú-
nușe cu degete; —mellény, 9. jiletcă
fde flanel, camisol.
Újjászervez, v. a reorganiza, a orga-
niza din nou.
Újjászervezés, », reorganizare, reorga-
nisațiune,
Újjászületés, 9. renascere, redeșteptare,
palingenesă ; reînviere.
Újjászületik, ᵥ, a renasce, a se rede-
' fleptă, a re’nvie.
Újjáteremt, a regenera.
Újjatlan, a. fără degete, ciung; fără
mâneci.

Ujjhegy, 9. virful =, buricul dege-
telor.
Újjizom, 9. musculul degetului.
Újjizület, a. încheietură degetului.
Ujjnyi, a. de un deget,, de un policar
{de lung, de lat); ca degetul.
Ujjong, Üjjongat, v. a chiui, a da
chiote de bucurie.

Újjrakás, 9. jucarea degetelor,ținerea «.
Ujjszámítás, Újjszámolás, 9. calcu-
lare *=, socoteală pe degete.
Újjszélességnyi, «. de un deget de
laț, de un policar -.
Ujjú! int. hura! vivatt tac’așa.
Újkor, 9. timpul modern, timpul mai
pou.
Újkori, a. modern.
Újmódi, la modă, modern, fașionabil.
Újnemű, a. de nou zoiu, de noii fel.
Újólag. Újon, abv. de curînd, din nou,
earaft.
Újonc, 9. noviț, novice, recrut, agea-
miu; —, a. nededat, neînvățat, ne-
pățit; începător;—állítás, 9. recru-
tare, asentare, înrolare ; —jutalék, ».
contingent de recrutat.
Ujoncoz, v. a recruta, a asenta, a
înrola.
Ujoncozâs, 9. recrutare, asentare, în-
rolare (la oaste).
Ujoncozâsi, a. de asentare, de recru-
tare ; — bizottság,.», comisiune asen
tătoare, - de asentare; — jegyzék,».
listă de asentare.
Ujoncszedés, 0. recrutare, asentare.
Újonnan, Ujontan, abv; din nou, earăști,
de curînd, proaspet.
Ujonszülött, a. noă-născut, infante.
Ujonti, <j, proaspet, fraged, noă, fresc.
Ujonzó, a. inovator, neologist.
Újra, 1. abv. din noă, de la început, din
cap, inc’odată; — meg —, eară și
eară; de repețite ori; 2. (prefix: redat
cu) re ..., ana .. .; — betölt, 9. re-
ocupă (un post); —épít, v. reedi-
fică; —keresztelő, 9. anabaptist (o
sectă religioasă) ; — öltözik, v. se
îmbracă din nou; — számol, v.cen-
surează, verifică (ó socoteală); —
szervez, v. reorganisează.
Ujráz, v. a vegeta; a striga, a chiema
(pe scenă), a aplauda.
Újság, ». 1. noutate, originalitate;
2. (hír), veste nouă, noutate, novi-
tate, știre ; 3. (hírlap), ziar, gazetă ;
—író, d. ziarist, gazetar, publicist;
—lap, 9. ziar, gazetă, foae; —vágy, 9.
curiositate.
Îjsâgol, v. a spune noutăți '.
j szerzemény, 9. aquisițiune nouă.
^szövetség, ». noul Testament.
j szülött, 9. noă-născut, infante.
Ujtörés, 9. spărtură, desțelinire (a
unui loc).

Ujúl, v. a se rend, a se prenoi, a se
restaura, se ímprospeta.
Újúlás, 9. renoire, prenoire; restau-
rare; împrospătare.
Újúlt, a. ínoit, prenoit, proaspăt;
„hold —a, lună nouă.
Újvilág, 9. lumea nouă; America.
Újvidék, ». Neoplanta (oraș).
Ulászló, Vlad, Vladislaü.
Ulrik, 9. Ulric (nume).
Unakk, 9. (zool.) năpârcă, norcă, vi-
peră ( Coluber).
Ún, v. a se desgusta, a se úri de; a
fi sătul de, a fi desgustat, a fi scâr-
bit ; —ja magát,, a se urî, a se plic-
tisi, a-i fi timpul lung; bele — vala-
mibe, reá — vmire, â se sătura, a
se uri de, a se plictisi.
ünakodik, v. v. Unatkozik.
Unalmas, a. Únalmasan, abv. scârbit,
desgustat, sătul; plictisitor, urîcios.
Unalmaskodik, v. a face plictiseală.
Unalom, 9. ürít, scârbă, d sgust;
plictiseală; —űző, 9. distractiv; de
trecere de timp.
Unatkozás, ». úrit, plictiseală.
Unatkozik, v. a se úri, a se desgusta,
a se plictisi.
Unatkozott, «. scârbit, sătul, plic-
tisit.
Unatkoztat, v. a face ürít, a plictisi,
a desgusta.
Undok, «. úrit, scârbos, scârnav, gro-
zav, pocit; grețos, hidos, murdar.
Undokít, v. a murdări, a terfeli, a
mânji, a spurca, a pângări. #
Undokoskodik, ©. a face scârnăvii, a
se murdări, a se spurca.
Undokság, uriciune, schilodenie,
scârnăvie, spurcăciune; greață,scârbă,
desgust.
Undokéi, abv. úrit, scârbos, grețos,
ticălos; —, v. a se spurca, a se scâr-
năvi.
Undor, 9. greață, scârbă, desgust,
iazmă, ură, urgie, oroare.
Undorít, v. a îngrețoșa, a scârbi, a
desgusta, a insufla scârbă.
Undorító, a. scârbos, grețos, urginat,
neplăcut, scârnav.
Undorkodik, v. (vkivel), a resuci (pe
cineva) , a tachina, a se hărțui.
Undorodás, 0. îngrețoșare, desgustare;
greața,' scârbă, desgust.
Undorodik, v. a se îngrețoșa, a se
desgusta, a Se scârbi, a-i fi greață ;

undorodom tőle, 'mi-e greață de,
’mti-e scârbă.
Unodalom, 9. v. "Unalom, 9cl..
Unoka, ». nepot, nepoată; strănepot;
—fi, 9. strănepot (în linie dreapta);
—gyermek, 9. ver prima^, vară pri-
mară; —hug, 9. nepoată (de vară);
—leány, 9. strănepoată; —öccs, ' 9.
nepot; —testvér, 9. văr primar, vară
primară.
Unos-untalan, a. necurmat, neîncetat,
nepregetat, fără întrerupere.
Unos-untig, abv. prea mult, până la
greață, preste măsură.
Ünottság, 9. uitt, desgust,' scârbă,
plictiseala.
Unszol, v. a sili, a îndatora; a în-
demna, a împinge, a urui, a instiga,
a îmboldi, a da ghies.
Unszolás, 9. îndemn, voe, îmfioldire,
zor, siluire; înduplecare, rugăciune.
Unt, «. sătul, desgustat, plictisit, su-
părat, jignit.
Untalan, Untalanúl, abv. (mind—),
ne’ncetat, continuu, mereu, neconte-
nit, de a pururea.
Untat, v. ă plictisi, a desgusta* a face
de urît.
Untató, a. plictisitor, urîdfos, supă-
răcios.              .
Untig, abv. preste cap, până la des-
gust ; abundant; —. dosztig, până
la greață; — elég, preste cap, mai
piuit ca în vreme.
Úr, 9. U domn; stăpân; Domn;
2. bărbat; házi—, domnul «, stăpâ-
nul casei; élet-halál ura, domn
preste viață și moarte ; ura vminek,
e stăpân peste, dispune de, are ceva;
szavainak ura, om de parola, om de
cuvînt; az —ban boldogult, = el-
hunyt, adormitul =, fericitul în Dom-
nul; az —nak félelme a bölcse-
ségnefe kezdete, începutul înțelep-
ciune^ e frica lui D$eu; —rátenni
(vmi felett), a*l face stăpân preste
ceva.
Uracs, 9. domnișor, coconaș, boerinaș;
v. Urfi.
Uradalmi, a. dominial, de dominiu,
de moșie ; de curte.
Uradalom, 9. dominiu, moșie, proprie-
tate (mare); curte.
Urahagyott, a. fără stăpân ; fem.ee,
care și-â părăsit bărbatul, .
Urakháza, 9. Camera seniorVor fin.

Ural

748

Uszadék

Uszály             749      Után

Úrfelmutatás, a. prefacere (la litur-
  gic > în bis. apuseană).
Úrfi, a. domnișor, coconaș, boierinaș,
  iuncăr.
Urhatnámság, o. poftă de domnie,
  fțintire la domnie.
Urhatnék, ᵥ. a ținti la domnie, a
  tinde la domnie, a vré să facă pe
  'domnul.
Úrhölgy, a. doamnă, cocoană, dama.
Uri,.Uriaș, ₒ. domnesc, boieresc; nota-
  bil, fruntaș, nobil,
Uriasan, Úri módon, abv. domnesce,
  boieresce, pe domnie, pe sus,
Uriaskodik, v. a face pe domnul, a
  trăi pe domnie, a boieri.
Uri gomba, ₉é burete domnesc, ciu-
percă doipnească.
Űri-ima, Úri imádság, a. Tatăl nostru ,
  rugăciunea Domnului.
TJri kegy, a. grație domnească.
Úrilag, abv. domnesce, boieresce, pe
'domnie, pe sus.
Úrirend, a. castă domnească, nobilime,
'Seniorie; clasă inteligentă.
Úristen, a. Domn, Dumnezeu.
Úriszék, a. for patrimonial, for domi-
fndl (feudalistic).
Úritök, ₉. ludău, bostan domnesc.
ÚÚog, a. (drept) regal; suveranitate,
prerogativa suveranului; monopol
boieresc (în feud.)
Úrjövetel, a. advent; postul Crăciu-
nului.
Úrkodik, v. a trăi pe domnie, a trăi
pe» sus; a face pe domnul, = pe
boieriul.
Úrmennybemenetele,o InălțareaDom-
fnului, Ispaș.
Urmutatâs, a. prefacere (în bis. apus.)
Úrmutató, a. hionstranță, chivotul
agnețului (la catol.)
Úrnap, Úrnapja, a. Joia verde (în
'biet apus.)
Úrnő, á. doamnă, cocoană, jupâneasă,
fiapână.
Úrvacsora, a. cina de taină; cumine-
cătură, grijanie.

  Prusia); Casă magnaților (Ung.);
senatul (Horn.)
Ural, u. a recunoasce de domn, = de
stăpân; a intitula cu domnule ! a
agrăi per Dta ; v. Uralg.
  Uralg, v. a domni, a stăpâni, a îm-
părați ; a domină; v. Uralkodik.
Uralkodás, a. domnire, domnie, stă-
pânire, regim, guvernare, dominare;
—i vágy, a. ambițiune de a domni.
Uralkodik, ©. a domni peste, a gu-
verna, a stăpâni, a împerăți; a do-
mina) magan —, se stăpânesce, se
contenesce, se predominează.
Uralkodni vágyó, ă. ambițios, im-
perios.
Uralkodó, ₛ. domnitor, suveran; prin-
cipe ; Domn, stăpânilor; regent;
—, a. predominant; —család, —
ház, a. dinastie, familie ~, casa
domnitoare; —hatalom, a. regim;
—pálca, a. sceptru; v. Jog&r; —nC,a.
domnitoare, regentă; —társ, a. co-
regent.
Uralmi, o. dé domnie, de putere, de
stăpânire; de proprietate.
Uralom, a. domnie, autoritate, stăpâ-
nire, putere; —yagy, ambițiune,
poftă de domnie.
Uram, a. 1. Domnul meii; stăpânul
meu ; 2. bărbatul meii; —bányám !
bade! nene! (agrăire confidentă de
persoane mai de etate); bátyám—,
frate! prietene! (agrăire respfctuosă
cătră persoane de aceeași treaptă)»
Uras, «. domnesc, domnos, de domn,
nobil.
Uraság, a. domnie, senioiie; stăpân,
domn, boeriu; földes—, domn de
pămîntj proprietar, moșieș.
Ui&BSbgi, a. domnesc; boeresc; —
ház, a. casă domnească, =■ boerepscă.
Urasan, abv. domnesce, boeresce, no-
bil ; — élni, a trăi boeresce, ă .duce
o vieață luxuoasă.
Ur-asztala, a. cina de taina, cumine-
cătură, grijanie, împărtășire.
Uratlan, Uravesztett, ₐ. fără stăpân,
fără domn, fără gazdă; de pripas
fo vită), părăsit; al (a) nimefuî.
Úrbér, a. urbar, iobăgie (Ung. și
Trans.); clacă (Munt.), boieresc

Úrvacsorázik, ᵥ. a se cumineca, a lua
cuminecătură (la reform.).:
Úrvétele, ». sfânta cuminecătură,
euCharistie (la catolici).
Üsdi! țW. ușa! pe picior! culege-teî
talpa /

,(Mold.)                         —
Úrbéri, a. urbarial; — törvény, a. > -7-.
Úrdolga, a. clacă, angafă, boieresc, Úsz, v. v. Úszik.
robotă, iobăgie; a. și Robot. | Uszadék, a. moliiură, no moli tură, ațu-

[lege urbarială.

viune, mălitură; —föld, pâmînt
adus de apă, molitură; —jog, a. v.
Vizjog.
Uszály, a. coadă, simară (la haine);
—hajó, a. remorcor; —hordozó, a.
purtător de coada, « de șlep; fig.
slugă credincioasă.
Uszályos, a. cu coadă, cu șlep,; —
ruha, haină cu coroda, roche cu șlep.
Uszálytartó, Uszályvivő, a. v. Uszály-
hordozó.
Uszam, a. v. Uszony.
USzamik, v. v. Úszik.
úszás, a. inotare, înotat, nőt.
Úszfaᵣ a. agest(ru),lemn adus de apă.
Úszik, v. a înota, a pluti, a. trece
'in nőt.
Úszit, v. a asmuța, a sumuța, a amuța
  (cânii); a ațâța, a îmboldi, a irita,
  a întărită ; —ás, a. asmuțare, sumu-
  țare.
Úszka, a. (zooí) ploșniță =, cimice de
  apă (Cimex notonecța).
Úszkál, v. a înota ușor; a pluti îm-
  prejur.
Uszkár, a. vișla; câne mițos.
Úszó, a. înotător, de înotat; plutitor.
Uszoda, a. școala de înotat.
Úszóháló, a. mrejă (de pescuit).
Úszóhártya, a. peliță membrana
  'palmipedelor.
Úszóiskola, a. școală de înotat.
Úszók, Úszólábúak, a. pl. palmipede,
  'Paseri băltărețe, = înotătoare.
Úszó-mászó, a. amfibiu; v. Kétlaki.
Úszómű, a. văs, naie, vapor.
Uszony, a. aripioară, pină (lapesci).
Úszóruha, a. haine de înotat, = de
  scăldat.
Úszószárny, a. aripioară (de pesce).
Úszotifa, a. lemn adus pe apă, lemn
'dus cu pluta.
Úsztat, v. 1. a plutări, a transporta
  ᵣ pe apă; 2. a face să înoate.
Úsztatható, a. plutei, de plutit.
Úsztató, a. vad, adăpătoare; scăldă-
  toare; —csatorna, canal de plutit;
  '—fa, a. lemn de plută.
Úsztatóttfa, a. lemn de plută, lemn
  țransportat pe apă.
Út, a. cale, drum, stradă, uliță ; călă-
  torie, vóiagiu; cursul (stelelor) ;
  erdei —, potecă ; félreeső —, stradă
  laterală, == îndosită; járt —, drum
  așternut, drum bătut, drum umblat;
  kerülő —, ocol, încunjur; kétfelé

  váló út, răspântie; kijáró —, Ieșire,
  cărare, potecă; töltött —, drum
  așternut, șosea; tört —, drum făcut,
  drum umblat; iele —ján, la jumă-
  tate calea; —at nyitni v. tömi, a ă
  face cale; a deschide un drum; —at
  tenni, a face a întreprinde o că-
  lătorie; eltalálni a helyes —at, a
  găsi, = a nimeri calea cea, adevă-
  rata ; —ban, —közben, în cale in
  drum; —nak indít, pornesce la drum,
  pune la cale; —on—félen, la toi
  pasul, pas de pas, prelutindenea; —
  ját állani vkinek, a închide calea,
  = drumul, a-i sta în cale; kiadni
  az —at vkinek, a-l da drumul, a-l
  da pe yșă afară; görbe — on járni,
  a umbla pe cale strîmbă, = nedreaptă;
  téves —on van, e pe cale rătăcită,
  e pe urmă greșită; cigány —ra jutni,
  harmad —tal kéré, îl (o) rugă a
  treia oară.
Utal, v. (vmire), a se provoca la, a
apela la, a se adresa la; a da să,
a înțelege, a se întemeia pe, a arăta;
—va lenni vmire, a fi avisat la.
Utál, v. a urî, a urgisi, a-i fi ürít,
a desprețul.
Utalás, a. apelare, provocare, alu-
siune.
Utálat, a. scârbă, ură, iazmă, dispreț,
urgie, groaze
Utálatos, a. urît, scârbos, grozav, ti-
călos, grețos; —ság, a. urîdune,
grozăvie ; groază.
Útálkodás, a. urîdune, pică, odiu.
Utálkodik, v. a face lucruri odioase,
= uri te.
Utálság, a. urîdune, monstru, momâe
mama pădurii; grozăvie, scârbă, ură
iazmă.
Utalvány, a. mandat (postai), asem-
națiune," trata; adresă; — t adni,
asemnează.
Utalványos, a. asignatar, mandatar;
primilor de mandat.
Utalványoz, v. a da un mandat cătră,
a asemna, a asigna; a da o adresă.
Utalványozó, a. mandant, asemnator,
asignant; adresant.
Utalványozott, a. asemnat, asignat;
adresat; asignatar.
Után, pwtp. după, în urma; (in corn-
posiții ca prefix) post, poi .. . ; —am,
-ad, - a, după mine, dupe
tine, după el (ea),

Utána               750 Útirány

Utitárs               751               Útszéli

  Utánajár, v. a umbla dupăași căuta
de treabă, a urmări, a îngriji de, a
se strădui.
Utánalát, v. a căuta de, a urmări,
ași da nisuință.
Utánanéz, v. a căuta după (un lucru),
a răsfoi, a consulta (o carte).
Ütánaszáznít, v. a cenzura, a verifica
(un calcul).
Utána van, v. a aspira la, a tinde
cătră..
Utána vet, v. a adaoge, a întregi.
Utáncs, 9. Orangutang.
Után||fizetés, *. plată complemen-
tară} —igéi, 9. promite decursiv,
face un postofert; —járás, 9. stră-
danie, îngrijire, fatigă-, osteneală;
—keltez, v. datează de mai târziu;
—képzés, 9, imitațiune, copie; —
nyomat, 9. contrafacere, retipărire
(de cărți); —nyomó, 9. contraface-
lor (de cărți).
Utánoz, v. o> imita, a copia, a conira-
face.
Utánőzgat, v. a imita des, a mai-
muța; —ás, 9. imitațiune, maimu-
țare.
Utánozhatatlan, ₐ. neimitabil.
ütánjjpótol, v. a suplini, a com-
plini, a întregi; repara, a îndeplini;
—rendel, v. a comanda ulterior;
—véset, 9. sculptură imitată, contra-
factură; —vét, - vétel, 9. rambursa,
rambursare; —vételez, ». a ram-
bursa; —vetőleg, aóö. decursiv, la
urmă.
Utánzás, 9. imitare, copiare; contra-
facere.
Utánzat, 9. imitațiune, copie; contra-
facere, falsificat.
Utánzó, 9. 1. imitator, copist; %. falsi-
ficator, contrafăcetor; văk-, care
imit cază orbiș pe cineva.
Utânzott, a. imitat, copiat; contra-
făcut, falsificat.
Utas, 9. călător, drumar, drumeț, pa-
sager.
Utasít, v. a îndrepta, a da instruc-
țiune, a îndrumă, a porunci cu din
adinsul; a da ordin, a da poruncă.
Utasítás, 9. instrucțiune, regulament,
normativ, ordin, poruncă, mandat ;
îndreptar; —t adni, a da instruc-
țiune.
Utasítvány, 9. ordin, mandat; instruc-
țiune, regulament.

Utász, 9. pionier, pionír; —kar, 9.
porpul pionirilor.                    ?
IJtatlan, a. fără drum, neaccesibil.
Út-áigáró, 9. trecătoare.
Utat veszt, v. a rătăci, a pierde calea,
a greși drumul, a se abate din cale.
Utazás; 9. călătorie, vtâagiu; —i
díj, 9. taxă de călătorie.
Utazik, v. a călători, a face călă-
torit
Utazó, 9. 1. călător, drumeț, drumar,
pasager; ■%. agent; —segéd, commis-
voiageur ; —táska, 9. geantă, gea-
piantan.
Útba |] ejt, V. a visita în treacăt; —iga-
zít, v. a îndreaptă, a orienta, a indica
(calea); —igazítás, 9. orientare, in-
dicare, inviațiune; mustrare corec-
'țiune,
IJtban, oóv. pe drum, in cale.
Útbiztos, 9. comisar de drum.
Utca, 9. stradă, uliță, cale; drum,
pasagiă; keskeny neki az —, îi este
îngustă uliță, ~ strimt drumul (de
beat); —dai, 9. cântec de stradă;
— eleje, v. gura uliței; —hosszat,
abv. de-alungul străzii, drumului;
—koptató, 9. ștrengar, derbedeii,
bate-poduri, haimana; —kövező, 9.
caldărâmar; pardositor; —lesi, 9.
colțurar, hamal; —rovó, 9. ștrengar,
derbedeu, pierde-vară.
Útcsinálás, 9. facerea =, clădirea unei
Șosele, = a unui drum.
Útfélen, abv. pe stradă, lângă drum,
alăturea drumului; úton —, abv.
preste tot locul, pretutindene, ori și
pnde.                           (stradă.
Utféli, a. de lângă drum, de lângă
Úti, a. de drum, de călătorie, viațic;
— átalány, *. paușal de călătorie;
— biztos, 9. comisar de drum; —
eleség, 9. provisiune; — fű, 9. limba
oii, earbă grasă, plantagină, păt-
lăgea, (Plantago) ; —füvet kötött a
talpára, a luat-o la sănătoasa; —
füvet kötni vkinek a talpa alá, a-i
da drumul; — jegy, 9. răvaș de
drum, bilet; —költség, 9. spese de
drum, cheltuieli d^ călătorie, bani
de =; —lapu, 9. v. Útifű; —napló, 9.
particular (de spese), $iar; itine-
rar, viatic; —rajz, a. schiță de călă-
torie.
Útirány, direcția drumului, itine-
rar, îndreptar la drum.

para (timpul pierdut) ; ésszel —,
a cuprinde, a pricepe, a înțelege.
Utólérés, 9. ajungere, apucare; în-
trecere.
Utólérhetetlen, a. neajuns, neîntre-
cut.
Utólérhető, a. reparabil ; de ajuns,
de dobîndit.
Utoljára, abv^ în sfirșit, pe urma, în
urmă, în fine; in cele din urma.
Utoljáró; 9. postposițiune.
Utólnevezett, a. pe urma pomenit,
- amintit.
Utolsó, a. cel( cea) din urmă, «= de pe
urmă, final, ultim, extrem: — bx, 9.
prețul de pe urmă; —ítélet, 9. ju-
deț, judecata de apoi; — kenet, 9.
ungerea de pre urma, maslu.
Utőlszor, abv. in sfirșit, la urma,
pentru ultima oară, in fine; deunăzi-
Útómondat, 9. dl doilea membru dl
,unei frase, apodosă.
Útonállás, *. hoție, lotrie, latrociniu,
, pungășie.
Útonálló, 9. tâlhar de drumuri, lotru^
hoț, pungaș.
Utóljnyár, *. vara lui Sân-Mihaiu;
—rag, 9. sufix; —sereg, 9. arier-
gardă, coada oștii; —szak, 9. apo-
dasă (a unei frase); epilog (al unui
fiiscurs).
Útoszlop, *. stilp de drum.
.Utó || szó, 9. postposițiune; —szü-
lött, 9. postum (născut după moartea
tatălui); —szüret, 9. cules pe urmă;
spicuire ; —tag, 9. silabă finală (la
un cuvînt) ; (az arányé), membru din
urmă a unei proporțiuni; —ter-
més, 9. a doua creștere, a doua pro-
ducere ; —vásár, ,ț, tîrg posterior;
—vajúdás, 9. vaiete =, dureri din
urmă; urmări triste; —véd,9. arier-
gardă,, coada oștii; —világ, 9. po-
steritate, urmași.
Útrakel, v. a pleca la drum, a md-
ₜneca =, Q porni.
Útrakelés, 9. plecare (la drum), mâ-
ștecdre, pornire^
Útrakész, a. gata de pornire, «= de
plecat, = de drun.
Utravaló, 9. merinde, viatic, provi-
siune de drum; bani de drum, « de
ₜcheltuială.
Útszéli, a. 1. de lângă drum; 2. cu-
noscut, obicinuit, banal; —korcsma,
cârcima in drum.

Uti||társ, *. soț de drum, tovarăș de
călătorie,; —táska, 9. geantă, gea-
mantan.
ÚtHjelÖlés, s. arătarea drumului;
instradare; trasare; —jelzések, 9.
trase, pl. ; —kaparó, 9 țintaș, cură-
țitor de drum; —kerülő, 9. sol că-
lare, călăuz; —kövezés, 9. pardo-
sire; pardoseala, pavaj ; —kövező, *.
pardositor, caldărâmar; —közben,
abv. în drum, în cale; în călătorie;
—leírás, *. descriere de călătorie,
schiță =; —levél, 9. pașaport, paș ;
—mód, 9. metod; —mutatás, 9. in-
strucțiune, îndreptar, regulament,
normativ; —mutató, 9. călăuză;
ₜstîlp de drum.
Útnak indít, v. a pune la cale; a
pregăti de drum; a espeda,
Útnak indul, v. a pleca la drum, a
pomi in călătorie.
Útó, pwfix. din fine, din deret, din
  capet, post...; —, 9. 1. sfirșit, fine,
  capăt, urmă; partea din derét; 2 po-
  steritate, urmași, pl,; descendent, cli-
  ronom, succesor, erede.
Utóbaj, *. rău consecutiv, urmare rea.
Utóbb, abv. mai târdiu, după aceea,
posterior; — említett, —érintett,
inai pe urmă pomenit, - atins.
Utóbbi, a. din urmă, posterior.
Utócsapat, 9. arier-gardă, coadă oș-
  tirii.
Utód, 9. coborîtor, -urmaș, descendent^
  succesor ; clirönom, erede.
Utódlás, 9. succesiune.
Utópájdalom, 9. urmări triste; du-
reri după facere; resentiment; —
fizetés, 9. plată complementară, «=
ulterioară; sold suplementar; —gon-
dolat, o. gând cuget ascuns, gând
reservat; —hang, 9. resunet, ecou;
—hatás, 9. efect târziu, = ulterior;
    —ígéret, 9. post-ofert, ațîrdisire; —
  —irat, 9. postecriptum; —iz, 9. gust
  pe urma; fig. amărăciune; —játék,*.
  epilog; —kor, 9. posteritate, urmași.
   Utói, abv. îndărăt, înapoi, în fund, în
   dos; in urmă; —, 9. sfirșit, fine,
   gătenie, urmă; —ját járja, e în cele
   din urma; e la gătenie.
   Utólag, abv. decursiv, suplementar;
   la urmă, a posteriori.
   Utólagos, a. Utólagosan, abv. suple-
   mentar; decursiv, la urmă.
  Utólér, v. a ajunge, a apuca; a re-!

Úttalan 752 Úgy

Ügyefogyoti 753 Ügyvédség

út talan, «. fără drumᵣ fără cărare.
Úttörés, 9* spargerea drumului, croi-
rea unúi drum,
Úttörő, g. care face cale, spărgător
de drum; — munka, primă literare
fie valoare. (într'ton ram de sciihțăfi
Útvesztés, 9. pierderea drumului^ ră-
tăcire din drum.
Útvesztő, 9. labirint.
Útvezeték-, j, 'viaduct.
Útvonal, linia drumului.
Uzoyal, o. a întrebuința, a practicai
a face, a deprinde (un lucru fi
Uzsonna, o. cina cea mica, ojină.


Ü, Ú


Ude, a. 1. proaspet, nou, de curînd;
„ 2. rece, răcoritor.
Üdít v, a împrospăta, a învioșa, a
recrea, a restaura; a întări,
Udő, d, timp; tx. Idő w/.
Üdül, v. 1. a se recrea, a se restaura,
a se odihni, a petrece la. bai; 2. a
prinde putere, ași veni in ori, a șe
înciripa, a se întrăma, a se îtoxănă-
, toșa.'
Üdülés, o, recreațiune, odihnă; re-
staurare; vindecare, insănătoșdre^
„tămăduire.
Üdv, 0. mântuire, fericire^ scăpare,
salute ; —igé, evangeliu, ctivintul
lui Dfyeu ; —lövés, o. salvă -(de tu-
nuri).
Üdvös, CT„ Üdvöséi!, salutar,
„ mântuitor; fericit, norocos.
Üdvösség, 9. mântuire, mântuință,
fericire, salute; vindecare, salubri-
„tate; folos.
Üdvösségbe!^ a. de mântuință, de
fericire.
Üdvösséges, a., — en, aóv. salutar;
^sfinților; v. Üdvös.
Üdvöz! ferice de tine! — légy! fi sa-
' lutat l bine ai venit / bucură-te !
Üdvözít v. a mântui, a ferici, afa.ee
fericit.
Üdvözítő, 9. Mântuitor, Mesia, —, a.
„ salutar, fericitor.
Üdvözlet, 0. salutare, compliment;
binețe,pl.
Üdvözlő beszéd, ». cuvîftt de bineve-
nire, = de gratulare; —irat, &. I

Uzsonpál, Uzsonnáz, ᵥ, a ojina, a
mânca deOjină.
Uzsora, 9. usură, camătă, interese, #1.;
—kamat, 9. interese după camată.
Uzsorásai), cămătar, úsurar.
Uzsorâskodik, ». a fi cămătar, a fi
usurar; a da bani pe carnete, a lua
carnete.
Uzspratörvény, lege în contra că-
mătăriei.
Uzsoraügylet, *>. causă de usurărie,
afacere de cămătărie,
Uzsoráz, v. a aduce usură, = carnete;
v. Uzsorâskodik.

   adresa de salutare, - de gratulare;
„—levél, 0. epistolă de felicitare^
Üdvözölj v, 1. a saluta, a compli-
menta, a da binețe; ă gratula; a
felicita; a heretisi; 2. a primi, a
ura bună-venire, a saluta (la so-
'Sire).
Üdvözölj! (milit,-) presentați!
Üdvözöl, v. a se mântui; a se ferici,
Üdvözölet, 9. mântuință, fericire su-
, premă.
Üdvözölt, a. fericit, ferice; răposat,
| adormit (în Domnul); —nek nyil-
ₑ vánítani, a canonisa, a beatifica.
Üdvszer, 3. grație, har, îndurare;
" mijloacele darului.
Üdvszerző, a. salutar, fericitor, mân-
   tuitor; —, d. Mântuitor, Mesia.
Üdvszerzői, a. mesian, cu privire la
   Mesia, = la Mântuitor; — jöven-
   dölések, profețiile mesiane. ® cu
   privire la Mesia,
Üget, v. a merge în buestru, a merge
" în tropot, » în treapad, a tropăi.
Ügetés, 9. tropot, (in)buestru, trea-
   păd.
Ügető, a., Ügetve, abv. în tropot, în
buestru, în treapad; (ló) cal în
"treapăd, - în buestru.
Ügy,afacere, treabă, lucru; causă,
pricină (de judecată); nincs kezem
— ében, nu-mi este de 'ndămână;
- et vetni vkire, a stima, a prețui,
a respecta pe cineva; —et vetői
Vmire. a reflecta la, a lua aminte,
i a băga samă de ceva ; saját —ében

  senki sem lehet bíró, nime nu
poate fi judecător ín causa sa;
—állás, d. starea lucrului, fapt;
—avatott, «. cunoscător (de lucru),
expert, pricepător; —baj, t>. năcaz,
osteneală, trudă, greutate, anevoință,
fatigă; —gyel-bajjal, cu chiu cu vai,
cu vai și amar, cu mare trudă; —ba-
rát, 9. partisan, prieten al causei;
—biztos, a. mandatar, comisionar,
agent; —darab,o. act(ă), document;
—döntő, o., —döntőleg, ă>v. deci-
"Siv; destinativ, otăritor, peremtor.
Ügyefogyott, a. nevoiaș, lipsit, biet,
strimtorat; neajutorat, ticălos, ne-
indămânatec, vai de el; —ság, 0.
nevoe, lipsă, miserie; neajutorare.
Ügyekezet, 9. silință, nisuința, sîr-
guință, diligință; trudă, osteneală;
.. v. Igyekezet.
Ügyekezik, Ügyekszik, v. v. Igyeke-
.. zik dd.
Ügyekvő, a. slrăduitor, silitor, dili-
. gént, zelos; trudnic.
Ügyel, v. a îngriji, a purta grijă de,
a supraveghia, a avea grijă de, a
păzi, a ține pază, a priveghea, a
"inspecta; v. Felügyel.
Ügyelet, îngrijire, paza, supra-
veghere, inspecțiune; atențiune,
" luare aminte, băgare de seamă.
Ügyelő,inspector, intendent; vătaf,
purtător de grijă; v. Felügyelő.
Ügyeltet, v. a pune să păzească, a
face să poarte grija de; a deștepta
" atențiunea.
Ügyértő, a. cunoscător, expert, spe-
cialist; v. Szakértő.
Ügyes, a., Ügyesen, abv. isteț, iscusit,
dibaciü, îndemânatic, cap.ibil, de-
" stolnic, apt, foarte instruit.
Ügyesbajos, a. anevoios, greoiu, obo-
" sitor, supărăcios.
Qgyesít, v. a dresa; a face isteț.
Ügyeskedik, $. a fi isteț, a se purta
isteț, a fi indămănatic, a fi meșter,
a fi dibaciü.
Ügyesség, $. istețime, dexteritate, de-
"Stcnnicie, iscusință, dibăcie.
Ügyész, t>. procuror, vechil; fișcal (la
erar, comitat); advocat; — i hiva-
" tal, d. procuratură, fișcalat. .
Ügyészkedik, v. a purta advocatură;
" a f uncționa ca procuror, = ca fișcal.
Ügyészség, o. procuratură, fișcalat;
advocatură.
    Magyar-román szótár.

Ügyetlen, Ügyetlenül, abv. ne-
isteț, neîndămânatec, nedibaciü, nt-
' iscusit; neajutorat, stangaciü.
Ügyetlenség,neistețime, neîndămâ-
nare, stângăcie; nebăgare de seamă.
Ügyevesztett, a. cu causa perdută,
' cu proces perdut.
Ügyfél, t>. partisan, amic; coleg, to-
varăș; partidă. ..
Ügyfolyam, j. ᵥ. Ügymenet.
Ügy gyakorlat, 0. praxa, deprindere.
Ügyigazgató, 3. directorul căușelor de
drept, jurium inspector.
Ügyirat, <>. act, piesă, document (de
proces); —ok, pl. acte, documente
" (de proces).
Ügyismeret, x cunoștință de causă,
specialitate.
Ügykezelés, $. administrațiune, pro-
"Cedură; manipulațiune. *
Ügyködés, 9. activitate; advocatură,
"Purtare de proces.
Ügyködik, v. a purta proces; a face
"pe agentul; a face pe advocatul.
Ügykör, t>. sferă de activitate, resort;
" cbmpetență.
Ügylet, d. afacere, treabă, causă; ne-
'.goț, tirg.
Ügylevél, 9. epistolă de afaceri.
Ügymenet, 9. mersul afacerilor, prag-
matica.
Ügynök, 3. agent, procurator; —i
díj, 9. taxă de agenție.
Ügynökség, 9. agenție, agentură; fac-
torie, cantor, biüroü.         ♦
Ügyosztály, 9: secțiune, departement;
resort.
Ügyrend, 0. ordinea afacerilor, pro-
" grama lucrărilor.
Ügy szoba, 9. cancelarie; biuroü, fac-
torie, cantor.
Ügy társ, 0. companion, tovarăș.
Ügytelen, a. fără treburi, fără ocu-
pațiune.
Ügyvéd, d. advocat, fișcal; —díj, 3.
"Spese advocațiale, onorar
Ügyvédi, a. advocațial, de advocat;
—iroda, 3. cancelarie adcocațială;
— kamara, 9. camera advocaților;
  — rendtartás, 9. procedură advo-
cațială.
Ügyvédkedik, v. a practisa advocăție,
a funcționa ca advocat, a face praxă
„ca =.
Ügyvédség, 3. advocație, advocatura ;
advocații, colegiul advurățesc

48

Űgyvesztes 754 Űrbéli

755

Ügyvesztes, Ügyvesztett, a. cu causa
..perduta, cu procesul perdut.
Ügyvesztés, 0. per dér ea ;unui proces,
.. per dér ea causei.
Ügyvezető, o. factor, girant, condu-
  cător de afaceri.
Ügyviselő, o. însărcinat cu afaceri,
agent, comisionar, representaht (al
„unei firme),
Ügyviselőség, &. agenție, agentură,
Ühődik, v, a se împuți, a se strica,
a putrezi.
Ük, o. străbună, strămoașă.
Üker, a, o. Iker ac/.
Ükörke, ». scorușă, cireașă păsărească
„ (Cerasum avium).
Ü1, v. a șede, a sta; a cloci (pe oue);
  (diadalt) a triumfa, a sărbători un
  triumf; (törvényt) a țină judecată;
  (ünnepet) a sărbători, a țină o sărbă-
  toare, a serba
Üld, v. v. Üldözi
Üldögél, v. a șede mult, a petrece
. mult șețlend.
Üldöz, u a urmări, a goni, a pri-
.. goni, a persecuta,- a lua la goana.
Üldözés, urmărire, persecuțiune,
.. goana, prigonire.
Üldöző, o. prigonitor, persecutător.
Üledék, â. sediment, drojdii, preci-
„ pitat.           ¹
Üledékes, a. cu drojdii, cu sediment,
Ülep, a. 1. șezut, dos, fund; 2. v.
  Üledék.                 [precipitare.
Ülepedés, ». așezare, sedimentare,
Ülepedett, așezat, limpezit, cu-
rățit; precipitat.
Ülepedik, a. a se așeza, a se curați,
  a se limpedi; a. se precipita, a face
  drojdii, a se sedimenta.
Ülepít, o. a așeza, a limpezi, a sedi-
.. menta, a precipita.             '
Üiepkőzet, a. strat, pătură de peatră.
Ülés, a. 1. ședere; scaun, șețfut;
   2. ședință, sesiune; teljes —, șe-
dința plenară; —t eloszlatni, a
..ridica ședința.
Ülésez, ff. a țină ședința, a se în-
.. truni.
Ülésláda, a. ladă de căruță.
Ülésnap, a. $i de ședință.
Ülésszak, a. sesiune.
Űlle-füllenép, a. canalie, plebe.
Üllő, Üllővas, 0. nicovală, ileu.
Ülnök, t.asesor; szentszéki —, asesor
consistorial.

Ülnökség, a. asesorat.
Ülő, ₐ. șejletor, sedentar; —hát, o.
spinarea nicovalei; —hely, a. loc
de șecjut, scaun, jeț; —munka, 0.
luciu sedentar (ce se face șejtând);
—tőke, a. butuc la nicovală ; —tyúk,
a, clocă, cloșcă; —vánkos, a. sofă
.. de șefiut; —vas, a. nicovală.
Ültet, ff. a pune (să șează) ; a așeza;
(tyúkot) a pune cloșcă; (csemetét)
„ a sădi, a planta, a răsădi,
Ültetlen, a. neplântat, nesădit, nese-
„menat, părăginit.
Ültetmény, a. plantațjune, plantagiu.
Ültetvény, a. răsad, butaș, mlădiță,
surcel; plantațiune.
Ültetvényes, a. plantator, colon(istfi
Ültőhely, a. loc, șețlut, scaun.
Ümeg, a. cămeșe; v Ing ac/.
Ümmög, Ümment, ᵥ. a moțăi, a clipi,
a da din cap (de somn).
Ünnep, o,sărbătoare, praznic; festi-
vitate, solemnitate ; állandó —, săr-
bătoare fixă (d. e. Crăciunul) ; vál-
tozó —, sărbătoare mobilă ; (Sátoros)
sărbătoare împărătească.
Ünnepel, v. a serba, a sărbători, a
prăznui, a țină (o sărbătoare).
Ünnepelt, a. sărbătorit, erou al fölei;
..renumit, vestit.
Ünnepély, &. solemnitate, sărbătoare,
.. festivitate.
Ünnepélyes, «., Ünnepélyesen, abv.
.. solemn, grav, festiv.
Ünnepest, a. ajunul unei sărbători,
..preseara =.
Ünnepi, <£, Ünnepies, a. sărbătoresc,
de sărbătoare, solemn; —én, ₐb&.
..serbatoresce, solemn, grav.
Ünneplés, ᵣ$. sărbătorire, praznuire,
.. celebrare.
Ünneplő, ₐ. de sărbătoare; — ruha,
haină de sărbătoare.
Ünnepnap, o. fö de sărbătoare, praznic.
Ünnepnapi, &. ᵥ. Ünnepi.
Ünneprontás, a. călcarea unei sărbă-
tori, violarea =.                   •
Ünnepség, a. sărbătoare, solemnitate,
★..festivitate.
Ünnepszentelés, a. sfințirea pră*-
„nuirea unei sărbători. .
* Ünnep tor, a. ospăț, banchet,.petrecere.
țjn0, a. vițea, junincă; o. Üsző.
Űr, a. 1, spaț, gol; 2. calibru (arti-
lerie), lumină.
I Űrbéli, a* în spaț; — pont, 0. punct

Üreg

în spaț ; ■— mennyiség, a. cantitate \
..geometrică. . -
Üreg,^a. peșteră, vizunie, bârlog, scor-
bură, boită; —, q. scobit, găunos,
.. bortos.
Ütegei, v. a scobi, a găunoși, a gă-
„văni, a găuri.
Üreges, a, bortit, scobit, găunos, bor-
„tos, scorburos.
Üreget, v. a goli, a seca.
Üregez, v. v. Üregei.
Üres, a. gol, deșert, neocupat (loc);
  găunos, sec (nuca j; liber (tâmp fi;
  vacant (pöst); (szám) nulă, zero,
  nimic, ‘
Üresedés, a. vacanță.
Üresedik, v. a se goli, a deveni va-
.. cant.

Üresen, aó». goi, blanco; deșert...
Üresít, v. a. goli, a deșerta; v. Űrit.
Üresség^ a. 1. spaț, gol, golătate; fig.
deșertăciune, secătură; 2. vacanță,
.. loc gol.                      ’
Üresszám, a. bilet alb {în loterie).
Üresül, ff, a se goli, a se deșerta; a
„ deveni vacant.
Ürezab, a. ovesica; odos.
Ürge, a. (zool.) șuiț, cățelul-pămîn-
„ ttilui (Spermophylus citillus).
Ürít, ff. a goli, a deșerta, a seca, a
  bea până în fund, a stoarce.
Ürítget, ff, a goli des, ,
Ürk, 0. laț, ochiu (la împletit).
Ürmérték, 0. mesurq de capacitate.
Ürmös, a. cu pelin, peHnit; —, a.
.. pelin, vin cu pelin.
Ürmösít, Ürmöz, v. a amărî cu pelin,
Ürög-forog, ff, a-și face de lucru, a,
..se mișca împrejur.
Ü»’öm, 0. (dót.) pelin (Artemisia db-
sinthium); —szesz, 0. esență de
.. pelin.
Űrtartalom, 0. capacitate /'a uțiuÎ
  ..vas).

Urii,0. berbece (întors), batal; —comb,
.. 0. ar mur, șold de berbece,.
Ürügy, a. pretext, scuză, cârdoc, câr-
meală, chichiță; —ül felhozni, a
..pretexta, a scuza, a căuta cârcioc.

Ürügyszer, 0. mijloc paliativ,
Ürühús, 0. carne de berbece.
Ürül, v. a se goli, a se deșerta; a
scadé, a săca; a deveni vacant (un
„post).
Ürülék, a. escremente, pl.
Ürült, a. gol, deșert; vacant.

Ütem

Üst, a. 1. .căldare, cazan, ceaun;
2, tingirCf cratiță, tigaé; . —dob,
țimpană, chimval, țumbelechiă;
  —foltozó, —műves, a. căîdărar,
„ arămar..
Üstök, 0. .1, coamă, chică, pleáta, co-
siță, coada, smoc, maț (de păr);
  2. cap; —ön fogni v. ragadni, a
prinde de cap, a trage de păr;
nem izzadott —e azért, nú i-a

„costat nici o osteneală.
Üstököl, t>. a smulge de păr, a trage
„de cosiță, de chică.
Üstökös, a. moțat, cu coamă, cu coadă,
cu plete, 'cu chică ; —, a. (csillag)
„cornet, stea cu coadă,
Üstökszij, a. frontal, diademă,
Űstöz, ff, a cuptori, a scobi, á borti.
Üszk, a. o. Üszők.
Üsző, a. junincă, vițea (de doi.ani),
juncă.
Üszög, a. tăciune, mălură (in grău);
„gangrenă.
üszögőr, a. (Set.) petimbroasa.
Üszögös, ó. 1., tăciunos, măluros, pu-
„ tred; 2. ars, pârlit; 3. gangrenos,
Üszögösödik, ff, a se impl&de tăciune,
..*= dé matură; a putrezi.
Üszők, a. tăciune (de foc) ; égő v.

  tüzes.—, tăciune aprins; füstölgő
.. —, tăciune stins.
Üsztöke, a. otic (la plug). .
Üt, ff. 1. a lovi, a bate, a păli, a
  izbi, a ciocni; 2. a nimeri; 3. a
  năvăli, a întră fără de veste;
  4. (vkiré) a semăna cuiva; 5. (kár-
tyán) a bate; dobra —, a bate pe •
toba, a licita, a vinde cu toba;
lármát —, a face gălăgie, = sgo-
mot, a lărmui; olajt —, a stoarce
oleu; oldalba—, a da ghiont în
coaste; pártot ,—, a se revolta, a
se resculd, a face sclsiune; tábort
—, a așeza castou, a tăbărî; addig .
üsd a vasat, mig meleg, bate ferul
până-l cald; .. a török Magyar-
országba ütött, Turcii au năvălit
în Ungaria; egészen az apjára —,
tot e ca tatăl seu, e leit tatai șeă;
ff. compusele cu: Be-, Le-, Meg-,
Rá- ac/.
Üteg, a. baterie (de tunuri); —osz-
  lop, a. coloană de baterii;, —osztály,
  a. divisiune de baterii; —sánc, 0.

  baterie,
I ütem, 0. tact; cadență, măsură.
48*

Ütemez

756

Üzenget

Ütemez, u. a împărți în tacturi, a
cadența.
Ütem szerint, abv. după tact; ca-
.. dențat, cú mesură.
Ütemtartó, 9. exersat, deprins la tact.
Üteny, 9. tact; v. Ütem oct; —írás,
i. scrisoare după tact; —mérő, 9.
cronometru, tactometru.
Ütér, 9. ártérié, arteră ; —dag, —da-
ganat, o. aneurismă; —nyitás, 9.
luare de sânge; —sérv, 9. dneurism.
Ütés, 0. 1. lovire, batere, ciocnire;
  2. lovitură, levată (încărți); —hely,
9. vînetae, vîlce^eală.
Ütközés, 9. ciocnire, bufnire; lovi-
tură ■; conflict coliziune.
Ütközet, 9. batae, bătălie, luptă; in-
căerare; —et vívni, a învinge
într’o batae, a lupta ; —re kelni,
a merge în bătălie; — helye, câm-
pul de batae, teatrul resboiului.
Ütközik, v. a se lovi, a se bufni, a
se izbi, a se (intre)ciocni; a se
bate; a colida, a fi în conflict cu:
v. Megütközik; kőbe —, a se îm-
pedeca de o peatră; ez jogaimba
—, această colidează cu dnptul
meu, = cu interesele mele; (akadá-
lyokba) dă de greutăți, dă de pe-
deci; (szembe) bate la ochi.
Ütköző, a. în conflict, în colisiune;
  —, 9. 1. combatant; 2. scoabă, câr-
lig, cheietoare, căuc; 3. pufăn, flo-
retă (la căi ferate).
Ütleg, 9. batae, lovitură, tiflă, trin-
teală; ciomege, pl.
Ütlegel, Ütlégez, ᵥ. a bate, a bu-
chisi, a păli, a ciomăgi; a da
pumni, = tifle.                        '
Ütő, a. lovitor, izbitor; —, 3. cioca-
naș; limbă (de clopot), pilug,
.. măiug.
Ütődik, v. a se ciocni, a se lovi, a
se bufni; a da peste, a izbi.
Ütőér, 0. ártérié, v. Ütér.
Ütöget, v. a lovi des, a bate mereu.
Ütőkártya, o. atu, coz.
Ütőkos,*. berbece (de bătut pari).

scop i
uiaga;

a. de sticlă, de glajă, de

-ablak,

sticlă, geam;

9. fereastră de
árú, o. sticlărie. *

Üzér               7ö7 Vadászkerület 

ütőóra, pendulă, orologiu
ÜArsor, *. refren.
Ütött-kopott, ₐ 1. terfelit,
învechit; 2. trivial, banal.
Ütű, 9. v. Ütő.

   glăjărie; —árús, 9. sticlar, glii jer,
  Uiegar; —edény, 9. vas de sticlă.
Üveges, a. cu sticlă, cu glajă; —, 9.
sticlar, glăjer; —boit, 9. prăvălie
.. de glăjării, « de sticlării.
Üvegez, v. a lustrui, a smălțui.
Üvegfal, 9. părete de glajă, - de
  sticlă; —festés, o. color ir ea sticlei;
  —fuvás, 9. suflarea sticlei; —gyár,
  9. fabrică de sticlă; —gyémánt, 9.
  diamant fals; —ház, 9. florărie;
    -huta, 9. sticlărie, glăjărie; —kö-
szörűs, 9. lustruitor de sticlă;
—lencse, 9. linte de sticlă; —máz,
9. lustru, smalț, glazură, vitrină;
—mu, 9. sticlărie, uiegări"; —nemű,
9. sticlos, de sticlă; —palack, *.
sticlă, carafă, clondir; —szekrény,
3. armar (de sticle); —szem, o,
ochiü arti dal; —tábla, 9. geam,
ochiü de sticlă; —tajték, 9. spuma
de sticlă ; —törék, 9. sfărmături de
.sticlă. ..
Üvölt, Üvöltöz, v. a urla, a șuiera
(vîntul); a hăuli, a chelalăi; a
„mugi, a vijai, a țiui.
Űz, v. 1. a a'ungă, a goni, a fugaii,
  a pefuga, a pune pe fugă; a per-
  secuta, a urmări, a prigoni; 2. (mes-
  terséget) a se ocupa cu, a se înde-
  letnici, a practica, a exersa, a cul-
  tiva, a profesa (o meserie); bolondot
  v. tréfát — vkiből, ișl bate joc de
  cineva, ia peste picior, ia la trei
  parale; kereskedést —, poarta co-
  merciu, face negoț; csúfot — vki-
  bol, face de rîs.
Üzdüh, 9. nimfomanie.
Üzekedés, 9. goană; înfocare (după
..impar echere).
Üzekedik, v. a se goni, a fi de gonit,
.. a umbla după taur (vaca).
Üzekedő, «. aprins (după împreu-
..nare).                     [pușlău.
Üzelkedik, v. a bate lela, a umbla

Üzér, o. speculant, comerciant; — dij,
. .?* pro&iffitine.
Üzérkedés, *. speculă, speculațiune.
Üzérkedik, v. a specula, a face spe-
.. cula, a face treabă.
Üzérkedő, 9. speculant, traficant.
Űz-füz, v. a încâlci, a încurca, a re-
.. suci, a restălmăci, a urmări.
Üzlet, 9. 1. afacere, treabă; negoț,
comerț, tirg; speculă, ocupațiune,
profesiune; 2. casă de comerț, pră-
vălie, boaită; —ember, 9. negustor,
..om al treburilor, = de speculă.
Üzleti, ₐ. de afaceri, de treburi; de
comerț, de speculă; de gestiune;
— év, 9. anul de gestiune ; for-
galom, 9. circulațiune, relațiuni
(comerciale); — helyiség, *. biuraîi,
contor; — költségek, 9. regie;
tőke, 9. capital (pentru un negoț),

fonduri, pl.; — ügy, *. chestie de
„ negoț.

Uzletkezelés, 9. administrarea unei
întreprinderi; manipulare,. admi-
.. nistrațiune.
Üzletpangás, 9. stagnare, șovăire (a
..unei întreprinderî).
Üzlettárs, 9. companion, tovarăș, aso-
.. dat.
Üzletvezető, 0. conducător (la un
„negoț), girant.
Űző, a. alungător, urmăritor, prigo-
nitor ; —be vesz, alungă, urmă-
„ reșce, pe fugă; persecută, prigonesce.
Üz$dés, 0. v. Űzekedés.
Űzőké, 9. țest, copăiță (la curățitul
„de aur).
Űzöl, 0. a mirosi, a avea miros
  (greii).

V

bătetor. j Üzem, 3. exploatare, economisesc;
        ; .. —terv, 9. plan de economisare.
ponosit, | Üzen, v. a anunța, a vesti, a da de
        ! .. scire, a însciința.
        ! Üzenet, 3. veste, scire, solie; nunciu,

clondir, j anunț; mesagiu.

,Üveg, sticlă, glajă, magă; z₎ _________________________________<₇.„.
  caretă; jcsiszolt —, sticlă lustruită, ! Üzenget, v. a vesti, a dă de scire, a
  ~ poleita f nagyitó—, lupă, micro-; anunța des.

V. «= vagy, sau, ori.
V. o. = vesd össze, compară, ală-
tură, conferesce (cf.).
Vackol, v. a-și face culcuș.
Vackolódik, v. a se (s)vîrcoli, a nu
avea stare.
Vackor, *. mer pădureț, corobeață;
per pădureț, mer selbatic.
Vacog, v. a hodorogi, a pârăi, a dár-
dai (moara) ; a clănțăni (dinții) ;
a dárdai, a sgriburi (de frig).
Vacogás, *. clănțănire. dârdăire (a
dinților).
Vacok, 9. așternut, culcuș; covru, vi-
sunie; zăcetoare.
Vacsora, 9. ₑcină, mâncare de seară;
szent —Ur—, *. cina cea de taină,
sta cuminecătură, grijanie; vékony
- , cinișoară, ujină.
Vacsorái, v. adna, a mânca de seară.
Vacsorálatlan, a. fără cină, nemâncat.
Vacsorálhatnám, —ál, —ék, aș cina,
îmi vine^să cinez, ai dna, ar dna, etc.
Văd, a. sălbatic, fieros; spărios, sfii-
dos, fricos; sireap, cu nărav (cal);
• —, 9. sălbătacie, vînat, fiara.
Vád. 0. acusă, pîră> învinuire, incri-
minare; — alá helyezni, a pune
sub acusă, a incrimina; hamis —.
acusă nedreaptă^ calumnie.

Vadállat, 9. feară, bestie, selbătăcie.
Vadalma, o. mer pădureț, mer săl-
batec, corobeață.
Vadas, Vadaskert, 9. grădină de ani-
male, parc; menagerie.
Vádaskodás, 9. recriminare, denun-
ciațiune, învinuire.
Vádaskodik, v. a incrimina, a recri-
mina a acusa; a denuncia, a în-
vinui.
Vadász, 9. vénator; —, v. a véna, a
eși la vénát; a lua la goana; a adul-
meca, a alunga.
Vadászat, 9. véneit, vânătoare, véna-
torié; —ot tart, esc la vénát,
aranjează o vénát oare.
Vadászati, a. de vénát; — jog, 9.
drept de vénát; — tilalom, *. opre-
liște de vénát.
Vadászeb, câne de vénát, copoii;
vișlă.
Vadászebéd, prân^ișor.
Vadászfegyver, *. pușcă =-, ființă de
vénát.
Vadászgat, a véna des.
Vadászi, a. vénatoresc, de vénator. ’
Vadászik, v. a véna, a esi la vénát.
Vadászkar, 9. corp de' vénatorr.
Vadászkerület, 9. teren de vénát, re-
vir pentru vénát.

Vadászkés


Vadászkés, 9. cuțit de vénator, hanger.
Vadászkutya, 9. copoii, câne de vénát.
Vádászkürt, a. corn de vénát, bucium.
Vadászlak, 9. casă de vânători. .
Vadásznyelv, 9. limba vânătorilor.
Vadászos, a. vânător esc.
Vadászsíp, o. țivlitoare (de ademenit
paseri).
Vadászszerek, 9. pl. unelte de vénát.
Vadásztarisznya, Vadásztáska, 9.
traistă *, tolbă de vânător.
Vadászterület, ᵥ. Vadászkerület.
Vadásztőr, 9. pumnal; laț =, cursă
de vendtor.                   [tori.
Vadászüdvözlet, 9. salvă de vend-
Vádbeszéd, 9. (discurs de) acusa,
pledoar.
Vadbika, Vadbivaly, 9, bison, bour,
zimbru, taur sălbatec.
Vadborsé, 9. (fot.) măzăriche, linti-
șoară (Ervum ervilia).
Vadcsemete, 9. butaș pădureț (de al-
toit).
Vadcseresznye, 9. cireașă păsărească,
= pădureața.
Vaddisznó, 9. misțref, porc de pă-
dure, porc selbatec, gligan.
Vadember, 9. (om) selbatec, om, brutal.
Vádeljárás, 9. procedură de incrimi-
nare, « penală.
Vademse, 9.scroafă sălbatecă.
V&dîsb, 9. pom pădureț.
Vadgalamb, 9. porumb de pădure, =
sălbatec.
Vadgesztenye, 9. castană sălbatecă.
Vádhatározat, 9. decis de punere sub
acusa, = de incriminare.



Vadhús, á
de vénát

1. carne de selbdtecie.
2. came vie; gangrena.

Vádirat, o. ăcusă, memoriu judicial,
libel.
Vadít, v. a sălbateci ; a spăria, a în-
străina; a învăța cu nărav (un
cal).
Vadkan, o. mistreț, gligan; vier săl-
batec.
Vadkecske, 9. capră neagră; căprioară,
capra de pădure (Antilopa rupi-
capra).
Vadkert, 9. v. Vadaskert.
Vadkömény, 9. secarea «, chimion de
câmp; cimbru de câmp (Thymus
serpillum).
Vadkörte, 9. peară pădureața.
Vadlencse, 9. (Soi.) măzăriche (Vi-
cia ).

758

Vágány 759 Vagyontalan

Vág

Vádlevél, 9. acasă, libel, memoriu
judicial.
Vádló, 9. actor, acusator, pîriș, incri-
minator ; jăluitor.
Vádlott, 9. acusat, inct, incriminat.
Vádlóügyvéd, 9. procuror, acusator.
Vadlúd, 9. gâscă sălbatecă.
Vadmacska, 9. mâță sălbatecă.
Vadmák, 9. mac roș, paparoane, pl.
(Papaver rhoeaș).
Vadméh, 9. albină de pădure.
Vadnyom, o, urma de feară, - de
sălbătede.
Vadó, 9. vultur cenușiu {Vultur Ci-
nereus).
Vadóc, 9. (fot.) neghină, zâzanie, loălă,
(Lollium ); —, «. sălbatec, sfiws de
oameni.
Vadolajfa, 9. (Sot.) oleastru.
Vádol, t>. a acusa, a învinovăți, a
imputa; a denunța, a incrimina; a
pîrî, a trage la judecată.
Vadon, 9. loc sălbatec, deșert, pustiu,
pustietate, singurătate ; —, a. deșert,
pustiu, paragin.
Vadonatjjidegen, a. de totul străin;
— új, a. nou nouț, nou-nouleț.
Vadoné, 9. plantă sălbatecă, pădureț.
Vadonság, 9. selbătăcie, pustietate,
singurătate,, loc deșert; codru săl-
batec. .'
Vadorzó, 9. braconier, tâlhar de fiere
sălbatece (din locuri oprite).
Vádpont, 9. punct incriminat, obiec-
tul acusei.
Vadrózsa, 9. rug, trandafir de câmp;
macieș (Roșa canina).
Vadság, 9. selbătecie, ferocitate; na-
tură =, viață aspect sălbatec;
barbarie.
Vadsáfrány, 9. șofrănel, crăpușnic
(Carthamus inctorius).
Vadsült, 9. friptură de sălbătăcie.
Vadszamár, 9. colun, măgar sălbatec,
onagru ( Ónager).
Vadtanya, 9. culcuș, covru, vizunie
(de feară).
Vadul, v. -a se selbăteci, a se în-
streina; a prinde nărav (calul);
—, abv. sălbatec, barbar.
Vadviadal, 9. goană înverșunata, hăi-
tuire; vânătoare mare.
Vadyita, 9. ceartă, dispută înfocată.
Vág, o. a tăia, a despica, a toca
(carne); eret —, a. lăsa sânge;
földhöz —, a arunca a da de

—szék, 9. tocător, scaun. (în bucă
tărie); —tőke, 9. trunchiii, scaun
(la măcelărie).
Vágott seb 9, rană de tăietură.
Vágóvas, Vágóvéső, 9. daltă de tăiat
(ferul).                      [lopa₍
Vágtát, v. a sări, a se repezi,, a ga-
Vágtatás, 9. galopare, alergare; mers
,în galop.
Vágtató, 9. meliță, frângetoare (de
cânepă).
Vágtatva, abv. in buestru, în galop,
conj. sau; — . . ., sau . . . sau,
ori. . . ori ...
Vágy, 9. doiință, poftă, jind, dor, lă-
comie; rivnă^ rîmnirc; —, v. póf-
tesce, are poftă, rîmnesce la, döresce,
voiesce; más birtokára —, poftesce
averea altuia.
Vágyakodik, Vágyakozik, ». a rimni,
a se dori, a pofti, a dori, a avea
poftă de, a fi lacom pe.
Vagy-igen, abv. ba așa, ba da, ne-
greșit, fără îndoială.
Vagylag, Vagylagos, a. alternativ;
disjunctiv ,^saur sau.
Vágyó, a. lacom, găman, rîvnitor,
poftitor, doritor de; nerăbdător, pa-
sionat; cu manie.
Vágyódás, 9. ddioșie, dorința, dor.
jind;, rîvnă.
Vágyódik, ». a se dori, a se pofti, a
* fi doios; a rimni; a fi pasionat, a
nisui, a aspira la.
Vagyon, 9. avere, stare; putere, pw-
tință; avut, avuție, moșie, acaret,
bun, proprietate; —ul írni, a-i scrie
în favor, a credita; —bevallás, 9.
fasiunea venitelor; —biztonság, 9.
siguranța =v securitatea averii;
—bukott, a. scăpătat, ajuns la sapa
dé lemn; bancrot, falimentat, falit,
mofluz; —jegyzék, 9. inventar ; —ke-
zelés, 9. administrare =, manipu-
larea averii; —kimutatás, 9. inven-
tar, conspect despre o avere; —kö-
zösség, 9. comuniune de avere.
Vagyonilag, aów. cu avere, cu privire
la moșie; activ.
Vagyonos, a. cu stare, avut, bogat, f
Vagyonosodik, a se înavuți, a se
îmbogăți, a-și face stare.
Vagyonosság, 9. avere, stare, bogăție.
Vagyontalan, a. fără mijloace, fără
avere, lipsit de avere, sărac, miser;
calic.

pămînt, a trânti la pămînt; apróra
—ni, a tăia in bucăți, a dimica, a
toca (carne); elibe —ni vkinek, a
întrece pe cineva, a eși înainte;
a tăia pe dinainte; beszédébe — vki-
nek, se mestecă în vorba cuiva;
szakomba —, cade în resortul meu,
se ține de =, taie în specialitatea
mea.
Vágány, 9. curmătură, crestătură,
făgaș, ogaș; văgăună; scobitura,
tăietură.
Vágás, 9. 1. tăietură, despicatură;
talare, despicare, tocare; 2. lovi-
tura; festă, trăsnae; vorba înțepă-
toare; înțepătură, împunsătură; in-
vectivă; —t ejteni vkin, a face
o tăietură, a-ida o lovitură; 3. mă-
celărire, junghiare.
Vágat, 9. tăietură (de lemne); drept
de a tăia; —, v. a lăsa să taie.
Vágaték, 9. curmătură, crestătură;
ogaș, urmă de roată.
Vágatlan, a. netăiat; necurmat, ne-
crestat.
Vagdal, v. 1. a tăia în bucăți, a toca
(carnea); a despica (aerul); 2. a
pișcă, a înțepa, a împunge • (cu
vorbe), a lua peste picior; 3. a
ciopli, a scobi (figuri), a cicrsai,
a docârti.
Vagdal ék, 9. 1. șișcă, páie tocate;
2. tocătură, carne tocată.
Vagdalkozás, 9. tăiare in sabie, duel;
v. Vagdalózás.
Vagdalkozik, v. 1. a se bate, a duela;
2. v. Vagdalózik.
Vagdalózás, 9. vorbă înțepătoare, îm-
punsătură, satirizare, bătae de joc. Í
Vagdalózik, ». 1. a lovi cu latul să-
biei; 2. a lua peste picior, a face
alusiuni înțepătoare ; a împunge (cu
vorbe), a satirisa, a batjocori.
Vagdalt hús, 9. came tocată.
Vagdos, v. v. Vagdal.
Vágható, a. de tăiat, ce se poate
tăia.
Vágitó, 9. tăietură (în pădure).
Vágó, a. tăietor, de tăiat; de tocat,
de măcelărit; —, 9. vită de tăiat;
—bard, 9. toporaș; —deszka, 9. to-
cător, scândură «=, scaun de tăiat;
—hal, 9. sfârlugă, plevușcă; —híd,
9. scaun «, trunchiü (de tăiat) ; be-
litoare, măcelărie; —kés, 9» cuțit
de măcelar, satir; fier ucigaș

Vagyontalanság 760

Vakító

   Vak-ajtó, x ușă falsă; blinda (la
   fortificări).
   Vakand, Vakandok, x (zool.) cârtiță,
   sobol (Talpa); —túrás, x moșunoiu,
   moșuroiu.
   Nsk&r, v. a sgăria, a scărpina; a
   rade, a răzui; a șterge (o scrisoare);
   a țesăla, a cearsăla (o vita); a füle
   tövét —ni, a se scărpina după
   ureche.
   Vakarás, o. sgărietură; scărpinare;
   radere, răzuitură; țesălătură.
   Vakarász, v. a scărpina des; a țesăla
   des.
   Vakarcs, 9. 1. răzușă, răzuitoare;
  2. țesală, ci ar sala; 3 prâslea, copil
  mezin; puiul din urmă.
  Vakarcsál, v. a sgăria, a scărpina;
  a gâdili.
  Vakarák, o. răzuitură, răzatură, ră-
  sură; —írás, x mâzgălitură, talpa
  gâscei, sgărietură.
  Vakargat, v. a sgăria des, a scărpină
  des; a rade mereu, a răzui; a țe-
  săla mereu.
Vakarit, v. a mâzgăli, a scârțăi (con-
  deiul).
Vakaró, x 1. țesală; 2. răzușă;
  3. răsunoiu.
Vakaródzik, v. a se scărpina..
Vakarókapa, x sapă de răzuit, târ-
  năcop.                      [de tină.
*Vakarókefe, 9. perie de cai; perie
Vakarókés, 9. răzușă, răzuitoare; fier
de curățit (încălțăminte).
Vakbél, 9. coecum, mațul cel orb.
Vakbor, 3. vin de contrabandă, = vîn-
  dut pe ascuns.
Vakbuzgó, a. bigot, fanatic.
Vakbuzgóság, 9. bigotism, fanatism.
Vakcím, x poreclă, nume de batjo-
  cură.
Vakcsap, 9. cep (fără gaură).
Vakeset, 9. înVmplare oarbă.
Vakhit, 9 credință deșeartă, credință
  oarbă; bigotism.
Vakhitű, a. bigot, care crede orbesce.
Vakhold, 9. paraselen.
Vakhoncsok, 9. moșuroiu.
Vakít, v. a orbi, a lua vederea; a
ademeni.
Vakítás, 0. orbire; nălucire, fantas-
magorie; comedie, șarlatanie, lucru
închipuit.                   1
Vakító, a. orbitor, care ’ți ia vede-
rile; fermecător, ademenitor,

   Vagyontalanság, 3. lipsa de mijloace,
    sărăcie, nea vere.
   Vágy társ, o. rival, concurent.
   Vahorász, v. a farmecă, a umbla cu
   farmece.
   Vaj, 3. unt; írós—, unt proaspet;
    —at köpül, alege unt.
   Váj, v. 1. a scobi; a scormoli, a răs-
    coli, a scurma; 2. a scociorî, a
    scobi (in dinți).
   Vajákos, x înșelător, șarlatan, pehli-
   van, panglicar, farmaZon.
   Vajalma, mer mălăieț, mer untos.
  Vajas, ₐ. cu unt, untos; —, 9. pane
   cu unt.
         x scobitură; scurmătură.
  Vajaskenyér, x pane cu unt, felie cu
   unt.
Vajaskörte, o. peară mălăiață.
Vajasperec, 9. covrig cu unt.
Vajastészta, x aluat cu unt.
  Vajat, o. scorbură; găunoșitură, ca-
   vitate.
Vajaz, v. a unge cu unt. .
  Vajda, o. voivod, vodă; domn, prin-
   cipe (în România).
Vajdaság, a. voivodat; principat.
Vajh! int. ah ! aha !
  Vajha! int. fie că! batăr de! o de!
   dea Dtjeü! numai dacă ! ah dacă /
Vájjon ? oare ? nu cumva ?
  Vajicskál, Vájkál, v. a scotoci, a scor-
   moli, a scociorî, a scurma.
Vajkörte, x peară malăiiață.
Vajki, pwn. ori cine, veri cine.
Vajmi, a. cevași, puțin; ei! ah ce!
Vajnemű, ₐ. untos.
Vájó, o. scobitor, scocioritor, scormo-
litor.                        [zușa).
Va jól, v. a rade (aluatul cu ră-
Vajon? v. Vájjon.
Vájt, a. scobit, găunos, scorburos. .
Vajúdás, o. vaiet; dureri (de naștere);
scremut.
Vajúdik, v. a se afla în dureri de
facere ; a se screme; a secăoia, a se
văeta.
Vak, x orb, fără vedere; fel sze-
.mére —, orb deunochiü; született
—, orb din naștere; tütő —, orb cu
desevirșire; — veti világtalannak,
un orb arata drumul altuia ; — a
színekről, vorbesce ca orbul despre
colori.
Vak-ablak, x firidă, cotloană, fe-
reastră falsă.

Vakjáték 761 Valameddig

Vakjáték, 9. joc de asard.
Vakkant, ᵥ. a scoate orbecând; a
orbeca.
Vakkígyó, 9. (zool.) șerpe orb, soli-
fug, ceciliz (Anguis).
Vakköröm, 9. unghie stricată.
Vaklandos, ₐ. păinginit (la ochi),
cu orbul gainei, ponivos; lepșit,
zevzec, năuc.
Vaklárma, 3. sgomot înnecat, = in-
fernal.
Vaklik, v. a orbeca, a vedé reu.
Vaklövés, 9. pușcătură oarbă (fără
glonț).
Vakmeleg, 9. zăduf, zăpușeală, pâclă,
căldură nădușitoare.*
Vakmerő, a. orb cutezător, temerar,
îndrăsneț; sumeț, dirz, cu capul a
mână.
Vakmerőség, x cutezanță, indrăs-
neală, incwmetare, temeritate.
Vakmerősködik, v. a îndrăzni, a cu-
teza, a se încumeta, a risca tot.
Vaknyomás, 5. greș dé tipar, tipări-
tură oarbă.
Vakog, o. 1. a orbeca; 2. a bol-
borosi, a gângăvi; v. Makog.
Vakok intézete, 9. institut pentru
orbi.
Vakol, v. a tencui, a mur ui, a ci-
menta.
Vakolat, 9. tencuială, ciment, chilă;
vízálló —, vízhatlan —, ciment
idraulic; —csapó, d. mistrie, lin-
gura zidarului.
Vakolatlan, «. netencuit, nemuruit;
necimentat.
Vakoló, a. tencuitor; de tencuit; —,
9. mistrie.
Vakolt, a. tencuit, muruit.
Vakon, abv. orbesce, pe dibuite; —
neki menni, a merge obesce în.
Vakondok, 9. (zool.) cârtița, sobol
(Talpa).
Vakonta, abv. orbesce, pe nimerite,
pe dibuite.
Vakoskodik, v. a orbeca (prin în-
tunerec), a umbla prin întunerec,
a face lucru de sobol.
Vakotás, a. lovit de grindină, stricat
de ghiață (despre poame).
Vakpadló, >. pod(eț) întunecos.
Vakrémület, 9. panică, spaimă în-
fricoșată.
Vakság, x orbire; orbie; împăingi-
nirea ochilor, orbul gainei.

Vakseb, 9. contusiune; vllceflime, vî-
nătae (de bătae).
Vaksi, a. ponivos, slab scurt la
vedere.
Vakszem, 9. tîmplă (la cap).
Vakszerencse, 9. noroc orb, întim-
plare.
Vakszikra, 9. scântee stinsă, = oarbă.
Vakszoba, 9. alcov, iatac.
Vakszokás, 9. datină oarba, rutină,
făgaș.
Vaktában, abv. orbesce, în vînt, în
doru lelii, pe dibuite.
Vaktetű, 9. păducel, degerătură. "
Vaktöltény, 9. cartușe oarbă (împlută
numai cu praf).
Vaktörténet, 9. accident, întîmplare
neprevăzută; azard.
Vakúl, v. a orbi, a-și per de vederea ;
—j magyar! a presăra nisip în
ochi; —, abv. orbesce.
Vakulás, 9. orbire.
Vakutánzó, 3. imitator (orb), copist.
Vakutca, 9. înfundătură, stradă în-
fundată, zăhată.
Vakütés, 9. contusiune, velcezeală,
strivitură.
Vakvezető, 9. călăuza (învățătură)
de urmat.
Val (-vel),, ntf. cu.
Val, v. v. Válik 9cl.
Vala, v. era; avea; v. Van.
Váladék, 9. sediment, precipitat; se-
crețiune.
Valag, 9. partea genitala (la femei).
Valaha, abv. cândva, vr odată, oa,re-
cand.
Valahány, Valahányan, abv. cu toții;
ori câți, ori câte.
Valahányszor, &bv. de câte ori, in
câte rinduri.
Valahára,- abv. abia, în sfirșit, în fine
totuși.
Valahogy, Valahogyan, abv. oarecum,
oareșicum, pe o cale oare care.
Valahol, Valaholott, abv. undeva, An
vr’un loc.                    [deva.
Valahonnan, Valahonnét, abv. de un-
Valahová, abv. undeva, încotrova, in
oarecare pa te.
Valaki, pzon, cineva, nescine, careva,
oarecare.
Válakozik, a sé despărți, a se
schimba.
Valameddig, abv. până când, până ce,
până la un loc, până undeva.

Valamely

762

Válik

Valamely, pwn. un, o; careva, oare
care, oare ce.
Valamelyes, a. oarecum, oare care...
Valamelyest, a. pe o cale, oarecum,
int r'un chip; cât de cât, cevașt.
Valamelyik, pion. careva, unul, una
(dintre toți).
Valamennyi, Valamennyin, aóv. cu
toții; ori câ$, ori câte.
Valamennyire, aóv. în câtva, oareși-
cum.
Valamennyiszer, aóv. de câte ort, tot-
deauna.
Valamerre, abv. undeva, în vre o
parte, încotrova.
Valami, pw». ceva, oare ce; puțin,
câtva; ez már —, asta cumpenesce
ceva.
Valamig, Válamiglen, ₑótr. până când,
până ce ; până la odată.
Valamiként, Valamikép(en), aót>. oare-
cum, cumva, în vre un mod,⁹ pe o
cale «’au alta; precum.
Valamikor, abv. cândva, ordinioara;
decâte ori, ori când.
Valami módon, abv. cumva, pe o
cale.
Valaminemű, a. de oare care fel, de
vr’o specie.
Valamint, abv. precum.
Valamirevaló, «. bun de ceva.
Valamivel, abv, cu puțin, cu ceva,
cevași; — tovább, cevași mai de-
parte.
Válás, despărțire, desünire, des-
facere, separare; despărțenie, divorț.
Válasz, >. 1.respuns, replică, întâm-
pinare; 2. resoluțiune, hotărîre;
tagadó válasz, respuns negativ; —
nélkül, fără respuns.
Válaszfal, 9. părete despărțitor; în-
grădire, despărțire; diafragmă; li-
mite, graniță, fruntărie.
Válaszirat, s. replică, întimpinare.
Válaszol, v. a răspunde, a replica, a
reflecta; a răsplăti (o faptă).
Váíaszolólag, abv. ca răspuns la, re-
spun^end la.
Választ,». 1« a alege ; 2. a separa,
a despărți, a desbina, a desuni;
3. a descompune (himîce) ; 4. a pro-
nunța^divorț; 5. a înțărca (un co-

Választás, 9. 1. alegere; 2. despăr-
țire, separare; despărțenie, divorț;
3. înțărcare; 4. (golyóval) balotaj.

Választási, «. de alegere, electoral.
Választásjog, a. drept (activ) de ale-
gere.
Választás napja, 9. Zi de alegere.
Választatási képesség, 9. drept de ale-
gere pasiv, drept de a puté Ji ales.
Választék, 9. 1. despărțire, îngrădire,
părete despărțitor; 2. cărare (la
despărțitul perului); 3. alegere; ci-
șit; elită; 4. asortiment (de mar-
furi), lucru ales; 5. îmbucătură,
incleștătură, altiță (la îmbinarea a
lor doue scânduri).
Választékos, a., Választékosán, abv.
ales; elegant, distins, de elită.
Választhatás, a. drept de a pute Ji |
ales; drept de alegere pasiv.
Vâlaszthatatlan, ₐ. . neeligibil.
Választható, c eligibil, alegător. »
Választhatóság, 9. eligibilitate, drept
electoral pasiv, drept de a pute fi
ales; drept de alegere activ.
Választmány, -o. comisiune, comitet; i
—i tag, membru de comitet, = de j
comisiune.                             1
Választó, 9. alegător;—, a. alegător, .1
electoral, electiv, de alegere; despăr- î
țitor, separativ; decisiv; —fal, 9.    «
părete despărțitor; — fejedelem, 9.    ;
principe lector, = electiv (in Ger- <
mania) ; — fejedelemség, 9. electo- >
rat; — fejedelemségi, a. .electoral;
—jel. 9. semnul despărțirez, tră
sură de unire; —jog,           drept   J
de alegere, = electoral ; —képes,
alegător; —kerület, d. cerc elec-      |
taraf, drcumscripțiune; —polgár,       5
alegător; — pont, 9. punct de des-
părțire.                               *
Választósag, 9. alegători.
Választószavazat, 9. sufragiu, vot     |
voce.                                  j
Választott, a. ales; — bíró, 9. ar-    |
bitru; — bíróság, 9. juriu, tribunal   |
de arbitri.
Választóvíz, 9. apă tare, chezap
(Aqâa regia).                          |
Válasz-út, 9. răspântie, cale despărți- |
toare.                    ' .
Válaszvonal, 9. linie de despărțire, |
- despărțitoare.                       |
Válfaj, 9. varietate; corcitură; varia- 1
țiune, specie.                         J
Vâlhatatlan, «. nedespărțit, nesepa- 3
rabil, nedespărțitii.                  |
Válik, v. I. a se.-despărți, a se des-

face, a se separa; 2. (vmire) a fi,
a servi (spre dauna, spre folosul
cuiva); becsületére 4-, a-i face
onoare, a-i servi spre onoare; szé-
gyenére —, a-i face rușine; egész-
ségedre váljék, să-ți fie de bine ;
halálra —, se bolnavesce de moarte;
3. (valamivé) a deveni, a se pre-
face în, a se schimba, a se trans-
forma; emberré —, a se alege om
din el.
Váljon, conj, oare ? v. Vájjon.
Vall, v, 1. a mărturisi, a face =, u
depune mărturie; a recunoasce, a
fasiona; 2. (vmire) a arăta, a do-
vedi; becsületet —,        a câștiga
onoare; kárt —, a suferi daună ;
kint —, a - suferi tortură ; kudarcot
—, szégyent —,' a păți rușine, a fi
de batjocură; 3.. (hitet) a profesa
a mărturisi o credință; í. vminek
—ja magát, se dă de.
Váll, o. umăr; șold (la cai); (fűző)
corset, spăticel; —at vonni, a da
din umere; fél —ról nézni, a se
uita preste umăr; összevetett —lal,
umăr la umăr, cu putem unite;
—ra ! (arma) la umăr!
Vállal, v. a întreprirQe, a lua asupra
'șl, a primi asupra sa; magamra
—om a felelősséget, iaü =, primesc
răspunderea.
Vállalat, j. 1. întreprindere, între-
prisă; 2. plan, proiect.
Vállalkozás, 9. întreprindere, specu-
lațiune; —i szellem, spirit de în-
treprindere, de speculațiune.
Vállalkozik, v. a întreprinde; a se
hotărî, a se decide, a se determina
la, a lua dsuprași.
Vállalkozó, 9. întreprinzător, antre-
prenor; speculant; —, d. de între-
prindere, de speculă; —* szellem,
spirit întreprinzător, = speculativ.
Vallapocka, 9. lopățica umărului,
omoplat, spată (de la umăr).
Vállas, a. spătos, cu spete late; umă-
ros.
Vallás, 9. credință, religiune; măr-
turisire, profesiune (de credință);
hitem és —om ellen van, este
contra consciinței mele; —alap, d.
fond religionâr; —beli, ₐ. religios,
de religiune, de credință; —dolga,
9. chestie de credință, lucru de =;
—felekezet, 9. confesiune, sectă (re-

Váljon

763

Váll-lapocka

ligioasă) ; —gúnyoló, o. batjocoritor
. de religiune; — gyakorlat, 9. exer-
ciții pie, deprinderi religioase;
—gyülölség, 9. ură religioasă; —hâ-
boritâs, 5. conturbase religioasă;
—háború, 9. resbel religios.
Vallási, a. religios; confesional; de.
religiune, de confesiune; — rajon-
gás, 9. exaltare religioasă; — sére-
lem, 9. jignire religioasă; — türe-
lem, 9. toleranță (religioasă); —
üldözés, 9. persecuțiune religioasă;
— vita, 9. controversă.
Valláskényszer, 9. netoleranță reli-
gioasă; —különbség; 9. diferință de
religiune, deosebire «=.
Vallásos, a. religios, evlavios, cuvios,
piti, cucernic, cu frica lui DZeu.
Vallásosság, 3. religiositate, evlavie,
cucernicie, cuvioșie, frica lui DZcu.
Vallásszabadság, 9. Ubértate reli-
gioasă,
Vallástalan, «. ne^igios, fără frica
Iul DZ^ă, ireligios.
VaUástalanság, 9. nereligiositate, ire-
ligiositate.
Vallástan, 9. 1. religiune ; catechisa-
țiune; Q. dogmă.               [gioasă.
Vallástanítás, 9. instrucțiune reli-
Vallástanító, d. catechet.
Vallástétel, 9. mărturisire, depunere,
mărturie; declarațiune; profesiune
(de credință), confesiune.
Vallástevő, 9. mărturisitor; sedator,
partisan.
Vallat, v. a asculta (pe acusat), a
cerceta, a face investigare, a face
interogatoriu, a inquira.
Vallatás, 9. cercetare, ascultare; in-
terogatoriu, investigare, explorare;
instrucțiune (judecătorească); in-
quisițiune.
Vallató, 9. investigator, inquisúor;.
  — bíró, jude instructor ; — parancs,
  compulsoriu, mandat de inquisițiune.
Vallatott, 9Í inquisit, cercetat, in-
  vestigat. -.
Vállbojt, î. spaletă, epoletă.
Vállcsont, 9. os umeral.
Vállfűző, 9. corset, spăticel; —lemez,
  9. planșetă.
Vállheveder, 9. bandelieră, pantal&r.
Valljon, conj. «. Vájjon.
Vállkulcs, 9. claviculă, úndrea*
Váll-lapocka, 9. lopățica umărului,
  omoplat.

Váltakozás

765

Változtatás

Vallomány 764 Vált

Vallomány, 3. ᵥ. Vallomás.
  Vallomás, 3. mărturisire, mărturie,
depunere; fasiune, spusă, fii să.
Vâlperec, o. claviculă, undrea (os la
piept), lingura pieptului.
Vállrojt, 3. epoletă, umerar:
Vállruha, 3. umerar (vestmînt), dte
tiță; om of or.
Válls$allagᵣ Vállszíj, 3. pantaler, ban-
dulieră.
Vállvetve, abv. cu puteri unite, urnei'
la umăr; pe întrecute.
Vállvonítás, 3. nepăsare, dat din
umere.
Vállvonítva, abv. cu nepăsare. ;
Vállvenogatás, 0. nepăsare, dare din
umere.
Való, 3. adever, fapt, realitate (ac-
tuală) ; —, a. 1. real, în ființă,
efectiv, adevărat, positiv; serios,
grav; 2. (vmiből) făcut din, pre-
gătit din, de; selyemből —, de
mătasă; 3. (vmir^| bun, apt, potri-
vit de; arra—, de aceea treaba;
bun de; jóra—, de treabă, cum se
cade, bun; enni—, (bun) de mân-
cat; hová — kend? de unde ești
D-Ta; semmire - , de nimic, ne-
mernic; 4. (în composiții) lábra—,
ismene; nyakra—, cravată. '
Váló, a. 1. divorțial, de divorț;
2. desbinător, despărțitor ; separ abil.
Valóban, abv. în adever în realitate,
serios.
Valócímű, a. autentic.
Valódi, a. adeverat, curat, bun,, ge-
nuin; real, autentic; solid.
Valódiság, realitate, autenticitate.,
genuinitate; soliditate; adeverătoie-
Valóérték, 9. valoare reală, = efec-
tivă.
Válogat, o. 1. a alege, a alege pe
sprinceană ; a fi alegător, a fi deli
cat; 2. a sorta (mărfuri).
Válogatás, 3. alegere ; sortire.
Válogató, Válogatós, a. alegător, su-
sceptibil, delicat, tângitor, gingaș,
ne'ndestulit.
Válogatott, «. ales, asortat; de frunte,
superior, excelent; —ság, 3. supe-
rioritate, excelență.
Válogatva, abv. pe ales, pe sprin-
ceană.
Valójában, abv. în faptă, în realitate,
n adevăr, serios.
Valókorú, autentic.

Válólevél, 3. scrisoare =, libel de
divorț.
Válóper, 3. proces divorțial, proces
de despărțire, = pentru desfacerea,
căsătoriei.              ■'-*
Valóság,- £ i. realitate (actuală),
' existență, ființă; fapt, efect; 2. ade-.
văr, veritate; 3. esență., substanța,
materne.
Valósággal, abv. in adever, in reali-
tate, în faptă.
Valóságos, a. adevărat, genuin; real,
efectiv; nativ, masiv; —an, abv. in
realitate, aievea, în adever.
Valósít, v. a realisa; a împlini, a
efectui, a pune in lucrare; —ás, 9.
realizare, efectuire, punere în lu-
crare.
Valósíthatatlan, ₐ. nerealisdbil, ne-
executabil, impracticabil.
Valósítható, ». realizabil, executa-
bil, practicabil.
Valósodik, v. a se confirma, a se
adeveri.
Valósúl, v. a se realisa, a se face,
a se pune în lucrare, a se înființa,
a se îndeplini; a se confirma.
ValósUlás, o. reatijsare, punere in lu-
crare, efectuire.™
Valósulatlan, ». nerealisat, neînde-
plinit, neefectuit; neconfirmat.
Valósult, 'a. reálisát, efectuit, înde-
plinit; concret, efectiv.
Valószínű, Valószínűen, Való-
színűleg, abv. probabil, verosimil;
abv. pe semne, pare-mi-se.
Valószínűség, 3. probabilitate, vero-
similitate
Valószínűtlen, ₐ. improbabil, nevero-
simil.
Valótlan, a. neadevărat, fals.
Valótlanság, 3. neadevăr, minciună,
falsitate.
Vâlpont, 3. punct de despărțire;
punct hotărîtor, = decisiv; crisă.
Válrokonság, 3. afinitate electivă,
simpatie.
Válság, 3. crisă; schimbare hotări-
toare, = decisivă; —on keresztül
menni, a trece preste crisă.
Válságos, a. critic, primejdios, peri-
culos, anevoios; decisiv, hotărîtor.
Vált, v. (pénzt, lovat) schimbă, al-
ternează, preface; (őrt) schimbă
santinela; (színt) inroșesce, schimbă
fețe; barátságos szót —ani vkivel,

Váltóőr, 3. păstor de șine, acar.
Váltópénz, 3. monetă măruntă, bani
schimbători.
Váltószédelgés, 3. regirare de polițe.
Váltótelep, 3. domiciliul unei polițe.
Váltót forgat, v. a gira 0 poliță.
Valtótoldat, 3. alonge de poliță.
Váltótörvény, 3. lege camMâîă; drept '
cambial; —szék, 3. tribunal de co-
merciu, « cambial.
Váltott, a. schimbat,, alternat; —
gyermek, 3. puiu de drac, schidoală,
monstru; copil schimbat; - őr, 3.
sentinelă schimbată.
Váltótulajdonos, 3. proprietar de po-
lițe.
Váltóügylet, 3. schimb; scompt, afacere
cambială.
Váltóügynök, 3. agent de polițe, sam.
sar.
Váltóüzlet, 3. ezeompt, bancă.
Változandó, a. schimbător, nestator-
nic; mutabil, variabil; —ság, 3.
nestatornicie, schimbare, neconstanță.
Változás, 3. schimbare, strămutare,
metamorfosă, transformare; alterare,
indisposițiune.
Változat, 3. schimbare, variațiune,
variantă.
Változatlan,   —ül, abv. neschimbat,
nestrămutat,   nealterat, statornic,
constant; nevariat.
■ Változatos, a, —an, abv. ₜvariat, va-
riabil, schimbător; felurit, divers,
. diferit.
Változatosság, 3. varietate, Variațiune;
) felurime, diversie, schimbare.
Váltózékony, a. schimbător, schimba-
cios, mutabil, variabil, alterabil;
? nestatornic.                    z
Változhatatlan, — úl, abv. ne-
schimbat, nestrămutat, neclintit, sta-
tornic ; invariabil, neschimbător.
Változható, mutabil, strămutabil,
variabil. ?
Változik, v. a Se schimba, a se stră-
t muta, a se altera, a se transforma,
a se metamorfoza; a varia.
- Változó, a. schimbător, nestatornic,
schimbăcios; variabil, mutabil, al-
- ternativ; —ünnep, sărbătoare mo-
bilă.
I. Változtat, v. a schimba, a strămuta,
t, a preface; a varia, a altera.
1 Változtatás, 3. schimbare, alterare,
?■. I strămutare.

a schimba o vorbă prietenească cu
cineva, a conversa amicabil cu.
Váltakozás, 3. schimbare, alternare,
alternațiune.
Váltakozik, v. a se schimba, a varia,
a alterna.
Váltakozva, aóv. alternativ, pe schim-
bate.
Váltig, Váltiglan, abv. destul, total,
pe deplin; nJncetat, necurmat;
foarte.
Váltó, 3. 1. cambiu, cambie, poliță;
rimesă (cornerc); 2. schimbător (de
bani), bancher, zaraf; 3. (vasútnál)
șină de ferit; —adás, 3. tragerea
(unei polițe); —adósság, 3. datorie
cambială; —árfolyam, 3. curs (a
unei polițe) ; —bank, 3. banca, casă
de schimb; —bírálat, 3. censură;
—birtokos, 3. purtătorul unei polițe;
—dij, 3. provisiune (la polițe);
—elfogadás, 3. acceptare (a unei
polițe) ; —fizetés, 3. plătirea poliței,
achitarea rimesei;     —forgatás, 3.
giro, girare.
Váltogat, v. a schimba des, a alterna;
a răscumpăra succesive.
Váltogatva, abv. alternativ, reciproc,
mutual.
Váltófolyamat, 3. curs de polițe.
Váltógazdaság, 3. economie alterna-
tivă.
Váltóhamisító, 3. falsificator de cam-
bie.
Váltóhitel, 3. credit deschis, = cambial.
Váltójog, 3. drept cambial.
Váltókamat, 3. discont (interese la o
poliță).
Váltó kelte, 3. datul poliței.
Váltó keltre, 3. poliță pe dat, ~ pe
termin.
Váltóképesség, 3. capabilitate cam-
biala.
Váltókereset, 3. acțiune cambială.
Váltókereskedés, 3. scompt, schimb.
Váltókezes, 3. cavent, girant.
Váltókibocsátó, 3. trasant, emitent
   (de polițe) .
Váltó követelés, 3. pretensiune cam-
   bială, « de poliță.
Váltóláz, 3. friguri intermitente, -
   schimbătoare.
Váltólevél, 3. poliță, cambiu; rimesă.
Váltómunka, 3. lucru la comandă,
lucru comis (in fabrică).
Váltónyargalás, 3. regirare de polițe.

Változtatható           766

Vánszorog

Ványadt

767           Varázssipka

Változtatható, a. variabil, schimbă-
tor ; permutabil; mobil.
VáltSág, 9. răscumpărare; mântuire,
salvare ; —bér, J—díj, ₉. preț âe
răscumpărare ; relut.
Váló, 9. troaca ; —csatorna, 9. scoc;
—pikk,     (âot.) earbă* de negel.
Vályog, 9. cărămida nearsă; —vető,
9. cărămidar; formă de cărămide.
Vályú, v. v. Válú.
Vám, ₉, vamă; (oficiu de) vamă;
behozatali —, vamă de import; ki-
viteli —, vamă de export ; — alá
eső, a. supus vămii; —ot vetni, a
vămui, a puste vamă pe; —adó, ₉.
dare de venit, = ăe rente; contribu-
țiune; —áthágás, ». prevaricațiune
de vamă.
Vâmatlan, a. scutit de vamă, liber =.
Vám||bérlet, 9. arendăde vamă; —be-
vallás, t>.fasiune de vamă, declara-
țiune pentru fixarea vămii; —bír-
ság, 9. pedeapsă de vamă: —díjsza-
bály, ^ tariful vămilor; —egylet, ₉.
uniune vamală, asociațiunea vămi-
lor; — fa, o. barieră ; —fizető, a.

supus la plătirea vămilor; —ház, ₉.
vamă, cárvasará ; —hivatal, 9. oficiu
vamali biurou de vamă; —illeték,
d. taxă =, competință vamală; —jegy,
9. boletă, bilet de vamă; —jog,

vămășie, drept de luat vamă;
  vedék, ». provente vamale; —kisza-
bás, ₉. demăsurare de vamă; —kö-
teles, a. supus vămii; —levél, o.
fedă, boletă, cărțulie; —mentes, a.
scutit de vamă, liber -; —mentesít,
v. scutesce de vamă.

Vámol, v. a vămui, a lua vama; a
taxa; — ás, ₉. vămuire, taxare.
Vámol atlan, a. nevămuit, netaxat.
Vámolni való, a. devămuit, de taxat.
Vámos, 9. vameș; vămuitor.
Vámoz, v. a vămui ;fa impune vamă;
a plăti vamă. $ 7 [vamă.
Vámőr, o. vameș, ccfritraș, păzitor la
Vámpénz, ₉. vamă, ffixă vamală.
Vámsorompó, ₉, bariera de vamă.
Vámszedő, ₉. vameș, culegător de
vamă ; doganar.
Vámszövétség, s. uniunș vamală.
Vámterület, ₉. teritor vamal.
Vámtétel, 9. (im)punere de vamă,
taxare cu vama.
Vámtiszt, 9. oficial la vamă, impiegat
Ja oficiul vamal.

Vámügy, o. afacerile vămilor, pl. j
chestie vamală; —i eljárás, *>. pra
cedură în afaceri de vamă.
Vámügyelő,». șef la oficiul de vamă,
inspector de vamă.                  I
Vámvisszatérítés, 9. restituțiune de
vamă.
Vámzár, o. seguestru vamal, barieră
vamală.                             j
Van, o. 1. (lenni) a fi; 2. (vkinek;
vmije) a avea; nekem —, eü am *
\a tanulónak — könyve, școlarul
are carte.                         H
Vándor, ₉. căletor, drumeț, peregrin^
pribeag, pasager, turist; nomad
Jpopor); —bot, ₉. t'iag de drum,
băț de călătorie; —egér, $. șoareci >
de câmp, șoarece căletor; —év,^
an de călătorie (a profesioniștilor);
—galamb, ®. porumb sălbatec, - de
pădure ; porumbel colindător (Co-
lumba migratoria); —hernyó, a.
omidă călătoare, « procesionară;
—könyv, 9. carte de călătorit (la
profesioniști); pașaport ; —köpeny,
₉. pelerină.
Vándorlás, 9. călătorie (pe jos), pe-^
regrinăre, pelerinaj; pribegire,.mi-
grațiune.                           j
Vándorlegény, d. călător, sodal in
străini.

- jö-₍ ^Vándorló,

beag

, a. căletor, peregrin; p
, 9. drumeț, călător, turist

—könyv, a. carte de călător (la me-
seriași); — legény, 9. sodal in cal
torié (pentru experiență).
Vándormadár, 9. pasere călătoare, «•
migrătoare.
Vándornép, 9. popor nomad.
Vándorol, v. a călători (pe jós), ~
umbla merge in străini, a prin*
begi, a peregrina.
Vándorsáska, a. locustă migrătoare.
Vanilia, o. vanilie (Epidendrum va+
nilla).
Vánkos, 9. perină, pernă; căpătâi
fiapat);pulvină; — alj, 9. saltea
— cina, —héj, t>. față de perna/
—szék, 9. jeț, scaun umplut.
Vánkos os, a. cu pernă, umplut cu
pene.
Vánszorgás, 9. împleteceală, lânge-
$ime ; șovăire.
Vánszorgó, a. lânged, impletecit; ta-
ntor.
Vánszorog, v. a se târî, a se clătina,

a se împleteci; â șovăi, a sta la
cumpănă, a se trage abia, a lângeți.
Ványadt, a. obosit, lângefât, ostenit,
dăulat, moleșit, mârced; —ság, 9.
oboseală, lânge^eală, moleșire, osto-
vire, lipsă de energie.
Ványol, v. a bate la piuă (pănura);
a arunca în vuitori; a vuitori; a
tărbăci, a dobzăla.
VányoTó, 9. 1. piuă, dârste, vuitoare;
2. piudr, dârstar.
Ványolódik, v. a se terfeli, a se po-
nosi, a se învechi.            [toare.
Ványolómalom, 9. piuă, dârste; vul-
Vâpa, 9. 1. găunoșitură, cavitate, gă-
van ; tigde, tavă; 2. mocirlă, smârc,
băltoacă; —hupâ, 9. gropi, pl.;
—hupâs, a. gropos, cu gropi; grun-
zuros.
Vápás, a. 1. concav, găvănat, găunos;
2. mocirlos, smârcos, băltos.
Var, 9. hîră, rapăn, rapor, lepră, fo-
hii, riié; scoarță de bubă.
Vár, 9. cetate, cetățue, întăritură,
fortăreață, castel; —, v. a aștepta,
a se aștepta la; a adasta; kire
— sz ? după cine =, pe cine aștepți ?
nagy szerencse — rá, ii stă înainte
un mare noroc; îl așteaptă mare
noroc; büntetés — rád, te așteaptă
o pedeapsă; várva —ni, a aștepta
cu dor cu foc, = cu nerăbdare; kis
vártatva, după puțin răstimp, după
puțină așteptare.
Váracs, Várad, 9. cetățue, fort, re-
dută, castel.
Varâdîcs, 9. (fot.) feregea, ferece a
  (Tanacerum).
Varadzik, v. v. Varasodik.
Várakozás, 9. aștepțare ; fia. speranță;
  — ellenére, pe neașteptate, neaștep-
  tat, nesperat; pár napi — t kérni,
  a cere amânare de câteva șlile; —
  teljes, a. plin de speranță..
Várakozási állomány, 9. (stare de)
  disponibilitate.
Várakozik, v. a aștepta, a se aștepta
  la; a pândi, a băga de seamă;
  — vkire, a pândi pe cineva, a
  aștepta pe.
Várakoztat, ». a face să aștepte, a
  țină in așteptare.
Váralja, 9. ținut =, loc de sub o ce-
  tate.
Varancs, 9. neg, negel, sgrăbunță;
  creață, sbârcitură.

Varancsos, a. we^e/os; cu crețe, zbâr-
cit;' v
Várandó, «. de așteptat; virtual.
Várandós, a. in altă stare, borțoasă,
îngreunată. (femee).
Várandóság, . 9. așteptare, speranță
(la un post); virtualitate.
Varangy, Varangyos béka, 9. broască
rlioăsă; fam. broscoiu.
Várárok, 9. trâficea, șanț (împrejurul
unei cetăți).
Varas, a. hîros, lepros, răpănos, rîios;
scorțos.            x
Várás, 9. așteptare; disponibilitate.
Varasbéka, 9. broască rîioasă.
Varasd, 9. Varașdin (oraș).
Varasfene, 9. rapăn, lepră; spurcat
(la copii).
Varasodik, v. a se ímplé de bube, =
de rapăn, = derîie; a capăta rapăn,
= hîră, = lepră.
Várat, t>. a lăsa șă aștepte, a face să
aștepte; —, 9 mică pausă, scurtă
așteptare.
Váratlan, «. neașteptat, fără veste,
nepreveíjut; —ni, név. pe neașteptate,
pe negândite, fără veste.
Varázs, farmec, vrajă, magie;
fapt, făcătură; necromanție, măie-
strie ; —bot, 9. vargă magică, de
vrăjit; —erő, 9. putere magică, =
fermecătoare; —ffi, 9. mătrăgupă,
vrotilică, vrăjitoare, telișcă(Circaea);
—hang, 9. sunet fermecător, = în-
cântător; —ige, d, vorbă: de vraje,
de descântec; —ital, 9. băutura
fermecată, filtru; —játék, 9. necro*
manție, magie; fermecătorie ; .—kép,
9. icoană magică; —lámpa, 9. la-
terna magică, cameră obscură.
Varázslás, 9. fermecare, descântare,
vrăjire.
Varázslat, ₉. magie, vrăjie, vrăjitorie;
necromanție; fa^t, făcătură.
Varázsló, 9. vrăjitor, fărmecător,
măiestru, năzdravăn; mag, necro-
mant; —nő, 9. măiastră, vrăjitoare;
strîgoae, șișcă.
Varázsol, v. a fermeca, a farmeca, a
vrăji, a descânta, a deodfifl; a în-
cântă; fiam, a căuta ^cu ulcica,
₉. vargă magică.
Várászépohár, Varázs^erleg, 9. păhar
cu farmece.
Varázssipka, 9. (in basme) manta
scufie, care te face nevăzut.

Varázsszer

768

Város

Városi

769

Vásárod

Varázsszer, ®. farmec, fermece; talis-
man.
Varázsszó, 9, v. Varázsige,
Varázstükör, 9. spectru magic, oglindă
magica.
Varázsvessző, >. varga magica, = fer-
mecată.
Várbeli, a. cetățean, castelan, din
cetate, din fortăreață.
Várbíró, 9. castelan.
Várbörtön, 9, închisoare de fortă-
reață (sub pămint).
Varccal varrás, 5. înseilare (la cojo-
cari).
Varcog, a. a scârțăi, a pocni, a trosni,
a pârăi.
Varcogtat, v. a face să scârțăe, a
face să trosnească, a face să poc-
nească.
Várda, 1. cetățue, fort, castel, ci
tadelă; 2. sentinela.
Várépítés, o. fortificare, întărire.
Várerősség, 9. fortificațiune, forta-
lițiu, fortăreață.
Vérfal, bastion, meterez, tabie, mur
de Cetate.
Várfenék, o. suteranul unei cetăți.
Várfogság, d. închioare de fort, prin-
soare de cetate.
Várfok, bulevard, propugnacul,
rondel, rempart; v. Várfal.
Varga, d. 1. cismar, ciobotar, cavaf;
2. (cserző) dúbalar, tabăcar, argăsi-
tor; vargát rántani, a se pârli; —
ne tovább a kaptafánál* nu te ame-
steca, undé nu-ți ferbe oală; —
betűt vetni, a merge zigzag; —
betűvel, cu digresiuni, cu abateri;
— cser, 5. argăseală (de scoarță),
dubaid; —folt, 0. petec, cârpitură;
—fonál,. 9. ață răsucită (de cusut
ciobote); —gyűszű, o. degetar (la.
ciobotari) ; —hal, 0. Un (Cyprinus
tinea); —inas, 9.' ucenic, învățăcel
(la ciobotari); ștrengar; —kés, 0.
cuțitaș de tăiat pielea; —műhely, 0.
lucratorie, cismărie, oficină de pă-
pucăr.                        [rellus).
Vargánya, 0. (âot.) rișcov (Cantha-
V°rgaság, 0. meserie de ciobotar, -
de păpucar; păpucărie, cismărie.
Vargáskodik, v. a face pantofi,, a
drege ciobote.
Vargatű, 9. undrea =, ac de ciobotar.
Várgróf, 0. comite castelan, burgraf;
pârcălab (în Germania).               I

■ Várható, a de așteptat, de sperat,
sperati v.
Varhegy, 9. cetate, cetățue (deal).
  Várhely, t>. Sarmistegețuza (capitala
Daciei de odinioară).
Várhűbéres, 0. vasal (într'o cetate).
Varjas, a. bogat în corbi, cu corbi,
corbesc; — ló, 9. cil cenușiu, cal
în coloarea șoarecelui.
Varjú,9. corb; cioroiu;------nak nem
  vájja ki szemét, corb la corb nu
scoate ochii; —borsó, 9. esparsetă,
un fel de trifoi; —köröm, 0. (fot.)
unghea corbului, coluțel (Colutea) ;
—láb, 0. (Sot.) sclipeț, geranie roșie;
—szőlő,. 0. merișoară, afină (Vacci-
nium); —tövis, 0. (doi.) crușîn,
eradici, pasachină, spinul cerbului
(Rhamnus alaternus).
Vár || kapitány, d. castelan; coman-
dant de castel; —kápolna, 9. capelă
din cetate; — kapú, 9. poarta cetă-
ții; —kastély, 9. castel, palaț, co-
șteiu; —katona, 0. ostaș din garni-
sonă; —kerület, 0. ocolul =, cuprin-
sul unui castel; —kert, 9. grădina
unui castel, parc.
Varkocs, 9. cosiță, țop, smoc (de păr).
Várlak, 9. castel, coșteiu; citadelă;
curte.
Vármegye, 0, comitat; prefectură, di-
strict ; județ; —gyűlés, o. congrega-
țiune, adunare comitatensă; —ház, o.
casă comitatensă, pretoriu.
Vármegyei, a. comitatens, municipal;
districtual.
Vármező, 0. câmpul fortăreței (Glu-
cis, fr.).                     (țiune-
Vármunka, 0. (lucru de) fortifica-
Vármű, 9. fortificațiune, întăritură,
rempart.
Várnagy, 0. castelan, comandantul ce-
tății.
Váromápy, 0. așteptare (la o eredi-
tate, la un post); supraviețiuire;
disponibilitate.
Várományos, a. disponibil, in dispo-
nibilitate.
Varonc, 0. rîie, rapăn, scoarță (de
rană).
Város, d. cetate, urbe, oraș; fő- és
szék—, capitală de reședință; —
beli, a. cetățean, orășan; —biró, o.
primar orășănesc ; —ház, — há^a, 0.
primărie, casă, municipală, casa ora-
șului.

Városi, ». cetățenesc, orășenesc; muni-
cipal ;' —; 0. orășean, cetățean
elöljáróság, V. mzmicipalităte ; — ta-
nács, 0, magistrat orășenesc;' — ta-
nácsos, 9. senator municipal.
Városkapitány. 0. căpitan dé poliție ;
căpitanul gard'* urbane.
Városliget, 0. alea, pădurice, parcul
cetății
Városnegyed, o. cartier, parte a ora-
șului ; suburbiu, mahala.
Városszerte, abv. î*> tot orașul, în în-
treagă cetatea.
Váróterem, sală de așteptare. i
Várőrnagy, 9. major de cetate, coman-
dant de cetate.
Várőrség, 9. garnisonă.
V árpalota, 0. reședință,. castel regal,
*= imperial.
Várparancsnok, 9. comandantul cetății,
comandant de fortăreață.
Varr; v. a coase.
Varrás, 9. cusătură, cusătură.
Varrat, v. a lăsa să coase; —, 9. cu-
sătură, tivitură.
Varratlan, «. necusut, descusut.
Varrdogál, v. a coase mereu.
Várró, a. cusător; de cusut ; —asz-
tal, 9. masă de cusut; —eszköz, 9.
unealtă de cusut.
Varrpgat, v. a coase mereu.
Varrógép, 0. mașina de cusut.
Varrókeret, 9. pervaz de ciisut.
Varr óleány, Varrónő, 0. cusetoreasă;
  modistă.
Varrópárna, 9. perniță de ace.
Varottas, 9. cusetură, lucru de mână

  (cusut).
Varrótű, 9. ac, undrea de cusut.
Varsa, 9, vîrșă, leasă =, coș dé prins

pescu •                               ____ᵢᵢᵣf_
Vârsik(am), 0. câmp deschis (fr. Gla-1 de târg. ,
1 "VT A Á «

Varsó, 9. Varșovia (în Polonia).
Várta, 9. v. Várda ; straja, senti elă,
  car aulă.
Vártat, ». a lăsa sa aștepte; kevés
  —va, preste puțin, după o scurtă
  așteptare.
Vártemplom, 9. biserică din cetate.
Vártorony, 9. turn de. pază; turnul
  fortăreței.
Vártömlöc, o. închisoare de fortă-
   reață.
   Vartyog, v. a ocăi, a ocăcăi (broasca);
   a țipa; —ás, 9. ocăcăit.

Magyar^román szótár.

Várudvar, 0. curtea fortăreței.
Várüreg, 0. casemată, sutéran (la ce-
tăți). , ₜ
Várvívás, 0. bombardarea =, ocuparea
unei cetăți, -= a unei' fortărețe.
Vas, 0. 1. fier; 2. tăiș (de sabie); sabie;
3. fedre, câtuși, lanț; —ból való,
defter; kovácsolt —, fier bătut;
öntött- fier turnat; termés—
nativ; addig verd a —at, míg me-
leg, baté fierul pâna-i c ld; —
ver, pune în fiere, încătușează,
leagă cobză; tűzzel;—sal, cu»Joc și
sabie; —, a. de fier; —abroncs,
0. cerc de fter; sbanț; — ajtó,
ușă de fier.
Vasal, v. 1. a călca (cu fter), a îu -
te$,i (rufe); 2. a ferec \ a lega, cu
fier (un car); aîncalța; a potcovi,
a șinui (o roată).
Vasalás, 0. 1. (în)ferecare; șinuire;
potcovire; 2. călcat (de albUwrt),
netezire.,
Vasalatlan, a. 1. neferecat, neșinuit,
neîncăițat; nepotcovit; 2. neeălrat,
nenetefât.
I Vasaló, 9. I. fier de călcat; 2. fer,-
câtor; —nő, 9. călcătoare (de că-
’ . meși>.
Vásár, 1. tîrg ; negoț; heti —. tîrg
  de săptămână, mărturie ; Országos - ,
  tîrg de țeară, bulăiii, iarmaroc: Mold.);
  2. loc de t'vcg, piață; 3. vlnfilare,
  alișveriș; —báró, 0. inspectorul -țir-
  gului; —biztos, 9. comisar de úrg ;
  —fia, 9. puiul tirgului, presenl -,
  dar de tirg.

Vájsári, a. de ti rg, de bulciu; --
bódé, î>. șatră, magherniță; —
munka, 0. lucru de tîrg, marfă rea.
Vásár||járó, 5. tirgar; —jog, 0. drept *

Vásárlás, 9. tirauit, cumpărătură, tr -
gueală.
Vásárló, a.. cumpărător, tir guiț or, l.„ă-

tór; mușterii, pl., clientelă.
Vasárnap, 9. Duminecă.
Vásár napja, > ți de tîrg, țiua tir-
gufyto.
Vasárnapi,de Duminecă;.— munka-
szünet, 9. răpâos \l de Duminecă.
Vásárol, v á cumpăra, a tîrgui, a
lua; a face târg.
Vásárolható,». de cumpărat, de luat;
de vînțare, veticd.
Vasáros, 9. neguțător de fter.


49

            Vásáros

Vásáros, 9. cumpărător, târgoveț, tir- Vaskő, 9. peatră roșie,
gar, luător.                                            _ .
Vásáitér. 3. piață loc de tirg.
Vasárú,fierării, lucru de jfer.
Vásárús, 9. neguțător de fier.
Vasas, a. 1. ferecat, de fier, cu fier

^. feruginos; —német, 9. curasier.
Vasatlan, ₐ. neferecat, nelegat cu fier,
desculț.
Vasaz/v. a fereca, a sbănțui , a șinuif
a lega cu fier :
Vasasat, 9. ferecătură, legătură \de
fier).
Vasbádog, 9. tiniéheg^de fler).
Vasbánya, 9. mină de fier.
Vasborona,' 3. grapă (cu dinți) de
fiér.

Vasdrót, x sîrmă, tel dé fier.
Vasderék, 9. platoșa, pavăza,
lorică.



zea,

Vasélecg,9. oxidul de fier.
Vaséleg, 9. oxid de fier.
Vasérc, ... mineraiu de fier.
Vasfejfi, ₐ. încăpățînat, înderetnie,
  cerbicos, obstinat.
Vasiéit, 9. pată de rugină.
Vasforgács, 9. pilituri de fier,.
Vasfű., 9. (fet.) éaéba^föfrreior,, feregea
  (Verona).
Vásgálic, 9. călalcan, vitriol de fier.
Vasgyúró, r sfarmă-peatră, fanfaron,
fulău, palavragiu.
Vashámor, 9. făurărie, usină.
Vashuzal, 9. tel, sîrmg (de fier).
Vésik, v. a se roade, g se toci, a . se
  strica.; á se învechi, a se ponosi; a
  se destrăbăla, a se sburdalnici, a se
  timpi ; arra nem — a fogad, pune-’ți
  pofta ăi cuiü!
Vasipar, 9. industrie de fier.
Vásít, v. a roade, a strica, a toci, a
  timpi.
Vaskalapos,, 9. pedant, care ține or-
  bișla obiceiurile vechi; —ság, 9.
  pedanterie..
Vaskalán,®. lopățică de. fier.
Vaskarika, verigă de fier; iából —,
  nonsens, absurditate; utopie.
Vaskereskedés, 9. fierărie,, neguțătorie:
  de fier:                      (sabie.
Vaskó, 1. custură, cuțit reu; %. spadă,
Vaskoh, Vaskonó, 9. turnătorie de
fier, uzină, fierărie.
Vaskos, ₐ. voluminos, gros, corpulent,
  trupeș; twe, robust, viguros, deliu,
  zaplan.

770

Vastör

VfofiF              771               Védők

Váslál, v. a roade, a toci, a timpi, a

  învechi, a terfeli, a ponosi ; a des-
  făta.
1 Vasláb, 9. gratar, pirostrii
Vaslemez, 9. placă de fier.
Vasmacska, 3. 1. ancoră ; 2* grătar,

pirostrii; 3. Cal, căpătâiu. (la foc).
Vasnémű, a. feruginos, cu fier.
Vasorrúbába, 9. babă-hîrcă, strigoalca,
mama mușa, ștșcă, târtoriță.
Vásott, a. Stricat, ros( dinte); destră-
mat,, destrăbălat, desmațat, desfrâ-
nat, sglobiu, mebunatec, excesiv.
Vașonto, x 1. turnător =, topitor de
fier; 2. turnătorie, topitóare^ uzină.
Vaspálya, 9. cale ferată, drum de fier;
közúti —, tramvay.
Vaspáneél, 9. v. Vasderék.,
Vasparipa, 9. bicicletă, velociped.
Vaspléh, 3. tinichea, placă de fier.
Vaspor, Vasreszelék, ®. pilitură de
fie*.
Vasrostély,, s. grătar* gratie.
Vassalak^».-«^ttr<T.“
VassiSaí, 9. coif de metal,
Vas sodrony, 9. sîrmă, tel de fier.
Vassuiyom, 9. l.țepuș, strămur, bold;
2. stringe-picioafe (unealtă de în-
țepenii picioarele hoților).
V&sszén, 9. grafit.
Vasszin, 9. coloarea ferului, ferugine •
; —kő, 9. basáit; peatră roșie.
Vassziporka, a. scântei (de fier).
Vastag, a. gros, corpolent, voluminos;
îndesat, trupeș; grosolan, bădăran;
profund, de bas (voce); — tréfa,
glumă proastă.
Vastagbél, 9. maț gros.
Vastagbőrfiek, 9. pachiderme.
•Vastagétel, 3. fiertură, păzitură, le-
guntă, mâncare.
Vastaghús, 9. pulpă; mușchiu.
Vastagit, t>. a îngroșă; —ás, îngro-
pare, învîrtoșare.
vastagocșka, a. .cam grcrs, groscior.
Vastagodik, ». a se îngroșat d se în-
vîrtoșa,. a se îndesa.
' Vastagság, 9. grosime, corpulență, de-
sime, volum; — mérő, 9. pachometru.
/Vastagúi, v. v. Vastagodik,
Vastartalmú,.feruginos, cu fier.
Vastartalom, 9. ferugine, substanță de
fier.
yâstol, v. a desfoi, a stnigi de fol
Vastőr, 9. cursă, fier.

Várói, 0. a se roade, a se timpi, a șe
stri&a; a se desm^a, a se destra-
,b3iá.
Vasút, 9. tren, cale ferată, drum de
fier; — hálózat, 9. rețea de cal fe-
rate.
Vasúti, a. de cale ferată, de tren;
— torolom, 9. drculafitaie pe tren ;
— indóház, 9. gară ; — jegyy 9. bilet
de cale ferată; — kalauz, 9. con-
ductor de tren ; — kocsi, 91 vagon;
— összeköttetés, 9. legătură de cai
ferate fi—? útmutató, 9. călăuza căi-
lor ferate.
Vasútügy, 9. edusă de cale ferata.
Vasútvonal, 9. linia, caiă ferate.
          9. faur, uziriaf.
Vasvilla, 9. furcă de fier.
Vasvirág, a. (fel.) simvnoc, ghioc (Gna-
T^ialiwn).
Vâszriasbolt, 9. prăvălie de panzării.
Vaszök, »; așternut, ptít, culcuș.
Nslbzoü, 9. pânza;' házi szőttes*—,
țăsețură pânză de casă; len—■,
pânză de in; viaszos—, pânză cie*
rată ; —» a. de pânză; —árój d.
pânzărie; —cseléd, s. muiere, femee ;
— fehérítés,-®, bilirga pânzei, albitul
pânzei; -rkvegő, 9. ulcior de lut
(fără șnalț).
Vatta, 9* bumbac chimic, vată.
Vatka, a. vinars prost, otcă ; țuică.
Nbz. schelet ; 2. matahală, băr-
  dăoas0, bogriă, momâe, năhicăi mon-
  stru.
Váza,vas, vasa.
Vazall a. vocal.
Vázlat x schița, contur, proiect, de-
  s*mn.plan (adumbrit) ; schelet.
Vâdăîos, a, schițat^ adumbrit', pre-
  scurtat;, în contur.                ।
Vázol »., a schița; a desemna, a
  proltta.
Vazul s. Vasile, Basiliu.
VeckelBdjk, a n’ave stare, a fi neli-
  niștit                              I
Vecsemye, insărat, vecernie, ves-
  perâ; chindii.
Wémyáz, v. a ține vecernie,
  inseratul.
Védv. a apăra, a scuti, a rétege,
  aocroti, a adăposti, a lua n. apă-
  rare;—» *. 1< adăpost, scuti protec-
  țiune^ocrotire; 2. apăra&r, geniu
  tutelar;— állapot, 9. sta# de defen-
  sivă; —angyal, 9. ânțer păzitor,

geniu tutelar; —beszéd, apologie,
discurs de apărare; —egylet, ₉. reu-
niune de apargre, de scutire.
Védelem, 9. apărare ; adăpost, ocro-
tire, protecțiune ; defensivă.
Védelmez, ». a apăra¹, a scuti, a pro-
tege, a ocroti, a feri,. a adăposti ; a
lua în apărare.
Védelmező, 9. apărător; protector;
defensor; apologet; —, ₒ. tutelar,
protector; apărător.
védelmi, a. defensiv, de apărare, de
protecțiune; Apologetic; állás, 9.
stai^ defensivă; — harc, 9. luptă de-
fensivă, - de apărare.
Védenc, 9, élient, proteglat.
Veder, 3. 1. vadră, ferie, găleată
2. urnă; —bői cseberbe, dinreiim
mái reu.
Véderő, 9. (putere) armată, miliție;
—törvény, 9. lege militară. .
Véderősség, fortificațiur³ foiță-
reață; parapet, redută.
Véd- és dacszÖvettség; ^ieanța de-
fensivă și ofensiva. .
Védetten,‘ a. VédUlenf ™aPă-
rat, nescutit; fără s^-      ; near-
mct.
Védett, a. apărat,1 clⁱeⁿt^
prdțeglat.                     •/   .
Védfal, 3. parapo scut> acoperemint;
bulevard; baí^ múr de ^parare.
Védgát, 9. ză-¹^ stavilă, laz, leza-
tyră; redutl ₒ
Védhad, ». ^rnisoana^
Védhimlő* »• vaccina, vărsat (de
oițăl):
Védira^ *• apologie, discurs de apa-
rireₜ
Véd^» apologet, aparator.
Vé-Wj» patentă.
ydképes, a. capabil de a purta ar-
mele.
Védkötelesség, 9. serviciu (Aligator.
Vedlés; 9. nc^ârlire, pierderea pene-
lor (la paseri).
Vedlett, a. năpârlit.
Vedlik, v. a năpârli (despre păserl);
c. fșl lepăda pielea, a schimba
perul (lupul).
Védlevél, 0. pașaport, salv conduct;
privilegiu, patentă, diplomă.
Védmű, 9. zăgaz, parapet, bastion,'
bulevard; fortificațiune, întăritură,
redută; șanț, val, rădan.
Védők, 9. argument, motiv, țemeiu.
49*

Védő

772

Végezetlen

Végezetre

773

Végül

Végakarat, ,9. testament, voința din
  urmă.
Végákaratilag, abv. testamentar; cu
  limbă de moarte.
Végállomás, o. stațiune ultimă, - din
  urmă»
Végbél, 9. rectuvi, mațul curului; —
  folyás, 9. emdroide, pL; —sipoly,
  fistulă la rect am.
Végbevihető, a.. executabil, practica-
  bil.
Végbeszéd, 9. epilog, cuvînt de în-
  cheiare.
Végbetű, 9. literă finală.
Végbe visz,- ®. a executa, a pune la
  cale, a îndeplini, a face, a făptui.
Végbeyitel, ®. executare, realisare, pu-
  nere la cale.
Végbúcsú, 9. (ultim)adio, remas-bun;
  necrolog.
Végcél, ?. scop final, țintă, sfîrșit.
Végcsapat, 9. retro-gardă.
Végcsonkítás, 9. apocopă.
Végek, 9. pl. confinii, graniță. ho-
  tare, .pl.
Végeladás, 9. iiguidare, r<n$are to-
  tală;—t tartani, a liquida.
Végé-láthatatlan, o. imens, întl'is,
  nepătruns, unde n ’aujngi cu ochiul.
Végelemzésben, abv. di ultima ana-
  lisă, in cele¹ din urmă.
Végeredmény. 9. rezultai firml.
Végérvényes, ₒ. Végérvényesen, abv.
(fyfinitir.
Véges, a. mărginit, limitai, trecător,
  vremelnic, sfîrșit; finit; --végül,
  abv. la u ma urmelor, la sfîrșit.
Végeszakadatlan, a. nesfirșit, imens.
yégetlen, Végetlenül, abv. nemăr-
/ ginit, nelimitat; fără, sfîrșit, fard
capet, infinit.
Végett, podp. spre, pentru, din causa,
în vederea, din pricina; cu scopul,
ezt a— tettem, hogy . . . aceasta am
ș făcut’o în vederea^ câ . . . mi — ?
  pentru ce, spre ce scop ?
Végevárhatatlan, ₐ. infinit, nesfirșit,
fără capet.
Végez, v. a sfirși, a fini, a găta, a
isprăvi^ a termina, a pane capet la;
a săvlrși, a împlini; ă încheia, a
înceta; —ni vkivel, a isprăvi cu ci-
neva, a’l exoflisi.
Végezet, 9. fine, sfîrșit, încheiare;
conclusiune.
> Végczetlen, a. Végézedenítl, abv. m -

Védő, o. apărător ; ocrotitor, defensor,
protector; reprezentant; —, a. de
apărare; defiefensipă; — fegyver, 9.
arină de apărare.
Védőleg,"abv. defensiv, apărător.
Védőr, ->. sentinela (de apărare), salva-
gardă:
Vé&ÓTB, 9. pichet.
Védrendszer;' k sistem de apărare, =
defensiv.
Véflszegély,*. îndoitură, sufulcătură
(la haine).
Védszellem, 9. geniu tutelar, - apă-
rător.
Véd szent 9. patron, protector.
Védszer, o. prezervativ ; mijloc de apă-
rare.              •
Védszöyetség, 9. alianță defensivă.
Védtelen, a. expus, vădit; neapărat.
Védtorvény, ₐ. lege .militară.
Védúr, s., patron, protector; —i jog, 9.
protectorat, patronat, drept deprotec-
țiune.                       , ‘
Védvám, 9. vamă prohibitivă.
Védvámos, 9. protecționist.
Vég, 9. 1; capăt, sfirșit; 2. încheiare,
fime,. finitf terminare; ' 3. resultat,
desnodămînț reușită; 4. (posztó),
bucată, remasătură, margine (de pă-,
nura) : 5. (vászon), val, scul (de
pânza) ; 6. fumtăiie, graniță, me-
tfuină, hotar; 7. scop, sfîrșit, țel,
ținta; —bé menni, â se intimpia, a
se reálisa;- —be vinni, ó. v. Végre-
hajt ; egy —ben, într’una, necurmat,
in continuă'; mi -rből ? pentru ce,
spre ce scop; se —e se hossza,, în
infinit, fără sftișit; —e felé jár, se
apropie de sfîrșit; — e gzakad, se
gata, se sfirșesce; —e van, s'a sfir^
șit, e gata; e în cele din urmă; az
év —én, —ével, la-sfirșitul antílui,
la încheiarea anului; a mult szá-
zad —én, la finea seclului trecut;
—én csattan az ostor, urma alege; ।
—éré érni, a fi la capet, a fila sfâr-
șit; a ajunge la fine;\ — éré járni
vminek, a cerceta Causa, a căuta
motivul; —ét érni, a se ínheia, a se
termina ; a ajunge la sfirsit; nem fog
Í‘6 —et érni, nu va avé sfîrșit bun.;
íönuyebb —ét fogni a dolognak, a
lua lucrul din partea cea mai ușoară;
—ét járja, e, ín cele din, urmă, e
gdta Cu el; — et vetni, a pune capet,
a sfârși, a termina.

încheiat, nqfinit, nete^minat; nede-
cis, neisprăvit; deschis (chestie).
Végezetre, Végezetül, abv. in fvhe, în
sfîrșit, ca de încheiâare.
Végfal, 9. fronton.
Véghatárózat, decis final, sentență

finală,
Végheíy, 9. graniță, con finii, pl
Véghetétlen, a. Véghetetlenül, abv.
infinit, nesfirșit, fără margini, ne- , __
mărginit, imens;-enorm, exorbitant. I țiune..
Végigmegy, v. a se îndeplini.
Véghezvihető, executabil, practi-
cabil, realisabil.

Véghezvisz, v. a executa, a duce in putere executivă;
deplinire, a îndeplini, a împlini, a cuț; végrendelet
isprăvi, a face, a făptui, a *<wirși; • mențar.
a comite (o crimă).                 Végrendelés, Végrendelet, 9. testa-
Véghezvitel, 9. executare, realizare, | ment, disposițiune din urmă; legat;
împlinire, săvirsire.              ' lăsamint; —et tenni, a testa, a
Véghezvivés, îndeplinire, împti- ( face testament.
nire.                               Végrendelet, a. testamentar.

Végig, abv. până ’n sfîrșit, până 'n
fine, până la urmă; végetlen
până la infinit, nemărginit; —for-
gatni, a răsfoi până ’n sfirșiț; — ______________
nézni, a. privi până ’n sfîrșit. (Végrendelkező, 9. testator.
Végihtézet, 9. testament, diată; legat' Végríin,' $,1 refren.
(moștenire).                         ! Végromlás, 9. ruina, decadență, sca-
Végíntéző, 9. testator.               ț patare, pierdere; corupțiune, depra-
Végiíélet 5.1. sentință finala; 2. jude- i var e, nimicire.
cata de apoi.                         Végső* a. cel (cea) din urmă, din
Végjeléntés, 9. raport final.         j cdpet; findl, ultim, extrem; —fe ju-
Végkép, Végképen, abv. total, de tot, ■ tott, a ajuns la cele din urmă; --
complet, final, definitiv, pentru tot- ! ár, 9. preț ultim, =
deauna.                               , Varrarr&TnnAâa. . /•/

Végkiélégítés, 9. escontentare, despă-
gubire.
Végleg, abv definitiv.
Végleges, ₐ. Véglegesen, abv. defi-
nitiv
Véglegesít, V. a face definitiv.
Végleszámolás, 9. limpezire, liqui-
dare, (finală).
Véglet 9. extrem (itate), cas extrem.
Végmenedék, 9. ultim asii, ultima
scăpare.
Végnap, 9. jdua d t apoi; fliua morții.
Végnyugta, >. chitanță generală.
Végok, o. causă finală, ultima ratio
(laț.)
Végóra, 9. ceasul morții/oara morțiz.
Vígösszeg, 9. sumă totală.
Végperc, 9. ultim moment; clipita din
urmă.
Végpont, 9. terminul ultim.

Végre, aóv. in fine, în sfîrșit, apoi, la
urma urmelor. -
Végrehajt, 1. a executa, a înde-
plini. a efeptui, a pune' la cale, a
duce in deplînire; 2. a exequa,. a

face execuțiune.
Végrehajtás-, *, 1. executare, efvp^aiie,
îndeplinire; 2. execuțiune ; —i kér-
vény, cerere de execuțiune^
Végrehajtató, 9. conăudetor de execu-


Végrehajtható, a. executabil, realisa-

bil.
Végrehajtó, ». executiv; —hatalom,

putere executivă j

     9. executor, jă-
     executor testa

Végrendeleti, a. testamentar.

Végrendelkezés, 9. disposițwne testa-
mentară; testare.
Végrendelkezik, v. a testa, a face
testament;

    , -         , din urmă.
! Végszámadás, 9. calcul final.
i Végszámra, 1. cu bucata ; 2. cu
! valul, cu ridicată (pânza).

i Végszeg, î. ic, pană, piron.
i Végszó, 9. -ultim cuvînt, cuvîntul din
i urma; epilog.
Végszó tag, 9. silabă finală.
Végtag, 3. 1. membru, ultim; 2. buca,
șețjuț; medular.
Végtagok, 9. pl. extremități (mâne,
picioare).
Végtárgyalás, 9. pertractare finală.
Végtelen, ₐ. Végtelenül, abv. nemăr-
ginit, nesfirșit, infinit, fără capeți.
Végtére, abv. la urmă, în urmă, în
fine, sfârșit.
Végtisztelet, Végtisztesség, 0. inmor-
mîntaVe,. petrecanie; conduct fune-
brul, onoarea din urmă.
Végül, abv. în fine, -în sf îrșit, in urmă ;
! câ de Închegare.

Végvár              774» Vélekedik

Vélelem

775 Vendégszem

Végvár, d. fort mărginaș, cetate <'on-
Jiniară- (Iargranița).
Végveszély, a. Végromlás.
Végvidék, 3. ținut icfinfivtiár, district
grănițăresc.
Végvonal,-®. linie mărginașă.
Végzés, 3. hotar ir e, decret^ decisiune;
respuns; (bírói), decis (iune); —ho-
zatal, aducere de decis; cdncluslune,
hotqfirx.
Végzet, 1. soartă, ursita, destin^
fatalitate, orinda, răstriște; â. de#t-
nența, încetare; sfirșit.
Végzetes, ₐ. fatal; —ség, 3. fatali-
tateszerű, ai fatal.
Végzetül, abv: la urmă, în fine; ca de
închegare.
Végződik, v. a se termina, a se sfirși ;
a. înceta, a expira; a se încheiata
se isprăvi.
Vegy, s. aliaj chemic; v. Vegyület.
Vegyarány, 3. proporțiunea ategdțiutâi
~ de amestecare.
Vegybontas, 3. anaiisare, analisă;
descompunere.
Vegy elem, 3. element Chemical.
Vegyelemez, ᵥ. a analisa (chemice).
Vegyelemzés, o. analizate, analisă,
descompunere (chemică).
Végyélemzési* «, analitic.
Vegyes, a. Vegyesen, «ók amestecat;
mestecat, mixt; divers, félurit, fel de
fel, de iot felul; eterogen.
Végyéskereskedés, t>. neguțatorie de
tot fețidi jiianiularie.
Vegyes kiadások, ». pL < expense df-i
vprse; cheltueli
Vegyest, * abv; mestecat, mixt; fără
alegere.
Vegyes vonâț, o. tren mixt.
Vegyész, 3,chemist, (c)himist.
Vegyészét, d. chemie, țc)hiptie.
Veșyfolyam, ®. proces chemic, - (c)hi-:
mic.
Vegyít, v. a (a)mésteca; a. drege
(vin); a alia (metalef..
Vegyít ék, a. amestec, mixtura; aliaj.
Vegyítés, j. (afniestccare ; alegațiune;
—i arány, ®. proporțiuneaâlegațiunei;
—szabály, k regula alegațiunel;.
Ve^yitetlen, a. nemestecaț; nedres
(am); nealiat (metal); curat.
Vegyitlietetlen, nealiabil, nemesta-
cabil.:    '
Vegyszerek, 3. chemicatiifipl.
V egytan, 3. chemie, (c) tâmie; elemző

■—; himie. analitică; szervei—, himie
organică'..
Vegytani, <*. ehetnie, ('cjhimic^ —
lag, abv. chemice, (C)himice,
Vegyțragya; ». gtinoiu artificial, com-
post.
.. Vegyül, v. a se mestecă, a se ame-
steca ; a' se alia.
Vegyülét, k dompostțiune,'aliaj; meste-
cătura, mixtură.
Vehem, (pl. vemhékk *mânz; v.
Csikó.
Yejsz, Vejsze,3. virșfi (d& prins pesci).
Véka, 3. merță, ferdetâ, baniță, obo-
. toacă (R.)                 {ferdela.
Vékáz; . ví a mesúra cu merța, = cu
Véknyan, abv; subțire-; v. Vékonyan.
Véknyít, v/a subțifiț v. Vékonyít.
Vékony, ă. 1.'subțire, pițigăiat ;, rqr ;
fluid,»subtil; 2, fie ■. puțină valoare,
prost f 3. (termetről); évelt, deliu, ră-
sărit la stat, subțire, -imlichiu, suie-
gri; — aratás,, a. seceriș slab.
Vékonyan, óét», subțire,pițigăiat; slab,
rar; cu. cruțare; cu economie.
Vékonydongajú, a.-siifîțire, ivilichiu;
slabi debil, (de trup).
Vékonyebéd, *^. prdii^or, gustare de
dimineață.
Vekonyelme», k. minte slabă.
Vékonyelifcéjxí/. a. timpit, becfsnic.
Vékonyfájás, durere de mijloc, = de
șale-.
Vékonyig. u 'subție;, a rări.
Vékonyka^ *, subțirel, ivilichiu, suh-
țietțc.-;
Vékonyodik, v. a se subție, a slăbi;
a se rări.
vékonypénzü, a. slab, debil;' uscățiv,
fiiacru; subțirel, ivilichiu ; slăbănog,
Neputincios (trupesCe).
Vékonyszálúfj: a. fin, subțire.
Vékpnyúl, k ț». Vékoiyodik.
Vel, wf. cu, prin» vélem, Veled, vele,
etc,. nu mine* fiu túnfi W el, etc.
Vél,.u a socoti,-a:gândi, a presupune,
a cugeta, a opina, a fi de. părerea,,
a Ü. serpăfe; sokat —ni vmi felől,
ă-¹ șl-face mari jnchipuirl despre,
Yeíebánás, k manipulare; tractar'e,
procedură, mnnuărfi
Velejáró, a». împreunat cu, legat. de.
Veleje, (de la VéIŐ> » guintăsență;
măauvă.
Vélekedik, v. a sóctfií, a éugeta, a fi
fie păfCrea că; ă i se páré, á pre-

suma, a presupune; máskép —, a ii de
altă părere.
Vélelem, presupunere, conjectură,
presumțiune; părere, opiniun ,.
Vélelmez, r. a fșl da părereaa pre-
sumq. a presupune.
Vélelmezés, ». părere, avis.
Vélemény, părere, Opiniuné; ve-
dere; .—em szerint, după. părerea
mea; külön —, părere separată, ~
specială; szakértői* —, părere tech-
nică (dată de specialiști); — étől el
nem. állani, ’a nú absta de la păre-
rea sa, a insista pe lângă părerea sa.
Véleményadás, a. dare de părere, opi-
nare; aprețiare.
Véleményeltérés, ₀. disensiune, diver-
gență de păreri.
Véleménye», ₐ. sentențios, de părere.
Véleményez, », a 'șfi da părerea; a
apreția, â se pronuncia asupra.
Véleménykülönbség, ». disensiune, dű
vergență de păreri.
Véleménynyilvánítás, ₛ, exprimarea
părerii, declarare de păfiere, mani-
festarea vederii.
Velence, x 1. Veneția (cetate); gi-
ruetă, cocoș, sfârlează.
Velencei, «. venețian, din Veneția;
— kalmár, neguțătorul din Veneția.
Veleszületett, «. înăscut, firesc.
Véletes, ». părut, putabh.
Véletlen, «. întâmplător, accidental,
, casual, neașteptat; —, ₉. accident^
întâmplare népreve^ută; —ui, abv.
din întâmplare, pe neașteptate.
Véletlenség, ». accident, întîniplarej
  azárd.
Vélhető, a. putabil, probabil, de pre-
  supus, de așteptat.
Velinpápirps, a. hârtie velină.
Velő, ». măduvă; pg. esența, substanță,
  lamură, fioare, quintesență, fond, sîm-
  bure; agy -, crer.
Velős, a. Velősen, abv. măduvos, cu
  măduvă ; ai. simbure, substanțios;
  concis, țaconic, succint ; momentbs;
  — kifejezés, expresiunc energică =
  subștanțioasă; — mondat, sentență
  concisă, « aleasă, maximă.
Velősít, v. a lămuri, ă dâ concisiune;
  a; exprima succint.
Vélősödik, v. a prinde' măduvă; a se
  irtfcri.
VélÖsrövidség,. o. concisiune; energie
  (în Stil).

VelŐsség, d. subâtanțiositate, conci-
siune.
Velőtelen, Velötlen, a. fără măduvă,
fără simbure; fără valoare, fără
energie.
Vélt, a. părut, crezut, pretins, așa
(ficend, la părere.
Vemh, 3. mânz; cârlan (R.)
Vemhedzik, ᵥ. a făta mânz (capa).
Vemhes, a. de fătat, a făta, tâ&r a
făta.
Vemhesedik, v. a fi de a făta (capa)-,
a se mânzi.
Vemhezik, v. a făta (eapa).
Vén, a. betrân; vechiu, învechit, de.
â'ile; —., a. moșneag, vîj, ghluj ; —
asszony, babă, mătușă, femee bă-
trână; —asszonyi. a. băbesc; —ba-
nya, ». băbăckie, babă hârcă, baba
cloanță, sgripțorOalcă, koașcă.
Vencel, o. Venceslait
Vén bsoroszlya, ₃. v. Vénbanya.
Vend, a. Vend (popor);'a. veuasx.
Vendég, 3. oaspe, oaspet(e), m isafir;
hivatlan —nek ajtó mögött a nelye,
oaspele nechîemat are locul la ușă;
—arc, 3. larvă, mască.
Vendégel, ©. a ospeta, a- găzdui, a
omeni, a cinsti; —és, ». ospetare,
găzduire.
Vendeges, «. ospătai, primitor.
Véndégeskédés, s. ospeț, pspfitare,
banchet, masă mare ; benchetuire^
Vendégeskedik; v. a se ospeta, a ben?
  chetui, a face chef.
Véndégi|fál, 3. par axau; —fog, 3. dime
  pus, = fals ; —fogadó₄   otel, ospe-
  tărie, locandă; birt,.han; —fogadós,
  3 ospétar, birtar, otețier, amfitrion;
  —haj, perucă; păr fals; —jog,.®.
  drept de. ospitalitate ; —látó, a. ospi-
  tal, ospitalier, primitor.
Vendéglő, 3. Otel, ospetărie, .'birt, re-
  staurant,, restaurațiune.
Vendéglős, 3. ospetar, atelier; birtaș.
Vendéglösködik, v. a ține otel, a ține
ospătărie, a birtăși. „
Vehdegmaraszt6, a. ospital, iubitor de
  oaspeți; —, 3. măciucă, ghiogă.
Vendégoldal, 3. sul, loitră (la. carul
  cu fin); rudă de car.
Vendégorcá, 0. larvă,, mască.
Vendégség, 3. ospeț, banchet, inasa
  'ntinsiă.
Vendégsereg, 3. mulțime de oaspeți.
Vendégszem. 3. blenda; ochiupus.-

Vendégszexe]?           776

Véredény

Vendégs^erep, 9. rolă de oaspe, repre-
  sentarea unui actor strein.
Vendégszerepel, v. a da representare
  ca oaspe (la teatru); a figura ca
  oaspe.
Vendégszereplés, 9. representare ca
  oaspe; figurare ca oaspe.
Vendégszeretet, 9. ospitalitate ; găz-
  duire.
Vendégszeretetlen, ₐ. neospital.
Vendégszerető, 9. ospital(ier), primi-
  tor, = iubitor de oaspeți.
Vendégszó, 9. cuvmt strein; neolo-
  gism ; barbarism.
Vendégszoba, 9. odae de oaspeți; sala
  pentru călători.
Vendel,. 9. Vendelin.
Vendely, 9. puțina (de unt), berbin-
  cioara.
Vénes, a. betrânatec, cam betrán.
Vén hedés, 9. îmbătrânire.
Vénhedik, v. á îmbătrâni, a deceni
  bătrân.
Vépheszt, t. a îmbătrâni, a face
  betrán.
Vénhús, 9. 1. carne de vita bătrână;
2. 0, Vénbanya.
Vénic, 9. (Soi,) clocotici (Clemalis);
ostreiü.

Vénít, o. a îmbătrâni, a face bătrân.
Vénség, 9. bătrânețe, c&runtețe.
Venns, 9. Vinere, Venus ; —fodorka, 9.
(doi.) aspenchiu, politrică; perdea
fetei, perul Vinerd (Adianthum car
pillus Yenexis).
Vénül, ». a îmbătrâni, a cărunți.
Nenj, 9. recită, recept.
Venyige, 9. vița de tie; butuc de vie.
\er, v. 1. a flote, a lovi, a da in;--
földhöz—, dă de pămint; 2. a în-
vinge, a birui, a bate (pe dușman);
3. a pisa, a bate, a buchisi; véresre
—ni, a-l face sânge; 4. (pénzt) a bate
manete; gyökeret —, a se înrădăci-
na, a face rădăcină: *ejébe —ni,
a-i baga* ín cap; félre —ni a ha-
rangot, a trage clopotul ivtfO ureche;
magát adósságokba —a se cu-
funda în datorii, a se băga in da-
torii, a se înglgdâ in datorii. '
Vér, 9. 1. sânge; az utolsó csöpp;
—până la ultima picătură de
sânge; —bén fagyva hagyni, a-'l
lăsa în baltă de sânge; —ét venni,
a lua sânge; t ontani á hazáért,
a versa sângele pentru patrie; 7 tői

ázott fold, panünt udat cu sânge;
2. consângean, ruda, rudenie.
Vera, 9. Veronica.
Véráldozat, 9. victima, olocaust, jertfă
încruntată.
Véralkat, 9. temperament; epés —, t.
coleric; hideg —,t. flegmatic; méla
—, t. melancolic; vérmes —, t. san-
guinic.
Vérállító, a. emóstatic.
Véráltató fű, 9. (dot) cericică.
Vérárulás, 9. tradare de neam.
Véraztatptt, a. udat cu sânge.
Vérbélű, a. cu miez roșu, cu măduvă
roșă.
Vérbiró, 9. judecător criminal.
Vérbiró ság, 9, tribunal criminal, statar.
Vérbirság, 9. amendă; tribut de sânge,
omagiu.
Vérbosszú, &., vindictă, vendetă:
Vér bő, a. pletoric.
Vérbőség, 9. abundanța de sânge,
pletoră.
Verbung, 9. verbuncare, înrolare de
trupe, recrutare.
Verbungos, 9. recrut; — tánc, 9. ver-
bupe.
Verbuvál, 9. a recruta, a înrola la
. oaste.

Vércse, 9. (xogl.) vindereu, șoim (Falco
tinnunculus).
Vércsík, 9. șiroiu de sânge.
Vércsíkos, a. cu șiroae de sânge.
Verde, 9. monetărie, bănărie.
Verdes, v. a lovi, a bale des.
Vérdíj, 9. omagiu ; prețul trădării (de
sânge).
Veréb, 9. vrabie, păserulcă; jobb ma
egy mint holnap egy túrok, mai
bine afli un du, decât mâne , un bou-,
ce-Í a mână, nu-i minciună'; sült —
nem repül senki szájába, nu sboara
porumbel pript în gura nimănui.
Véreb, 9. copoü, brcaca; fy. omul
sângiuirilor, sugrumător, caiflu
Verebes* a. bogat, în vrăbii, cu multe
păsări.<
Verebész, v. a prinde paseri, = vrăbii;
—•, 9. păserar.
Verébfi, 5. puiu de vrabie, puiu de
pasere.
yérébgébics, 9. uliul vrăbiilor, uliu
păsetâr.
Véréi serét, 9. alice merunte (de pa-
seri', .
Véredény, 9. vas de sânge.

             Vereget


777

Vereget, ᵥ. a bate des, a lovi des.
Vérehagyott, anemic, galbin.
Verejték, 9. sudoare; v. Veríték.
Verekedés, 9. bătae, bătălie, incăe-
rape, păruială.
Verekedik, a se bate, a se încăera,
a se intreciocnii a se părui, a duela.
Verekedő, bătăuș, arțăgos; duelist.
Verem, 9, groapă; ocnă, plină; scor-
bură, vizunie; beciü; farkas—, cursă
de lupi; aki másnak vermet ás,

  maga esik bele, cel ce sapă groapă*
  altuia, însuși cade iU ea.
Véren, abv. cu ocaoa cqa mică, în fapta
  crimei, in fiagranti.
Vérengzés, 9. cruzime, crudelitate, văr-
  sare de sânge, măcel.;
Vérengző, a. crunt, vărsător de sânge;
  erud, crudei; ucigător.
Vérengzik, v. a vărsa sânge, a În-
  crunta; a ucide, a măcela.
Vérér, 9. venă (cu sânge); arterie, .
  canal de sânge; —csomó, -daga-
  nat, 9. atac de nervi, dilatațiunea
  ártériét.
Verés, roș, roșu; — kutya — ló.
  — ember egy se jó, feresce-te de
  omul cu perul roș.
Verés, 9? batere, lovire; bătae, cio-
  ihege^ (lovituri); —t kapni, a căpăta
  pe piele, a mânca batae:
Véres, ₐ. de sânge, încruntat, pătat
  cu sânge, sângerat; —, 9. sângerete.
Veresbeh, a. îmbrăcat în roșu.
Verésbegy, 9. (zool.) prigoare, prihoriu,
   gât roș (Lusciola rubeeula).
Veresbélű, a. cu miez roș; cu sîni-
   btvre roș.
Verescsíkos, a. cu dungi roșii.
Veresédik, v. a roși, a înroși,
Vereség. 9. înfrângere, pierdere; sfăr-
mdre, nimicire (a'unei armate); —
et szenvedni, a suferi înfrângere.
  Veresei, v. află, că e rotșu, ține de
   roșu.
  Véresellik, v. a roși.
  Veresén, abv. încruntai, sângerând,
   ro^
  Vereses, a. roșatic, roșcovan, roșietec.
  Veresfeny o, 9. molid(f), melez f Larix).
  Veresfogoly, 9. găinușe roșir.
  Veresfoltoș, a. cu pete roșii, pătat
   roșu.
  Veresgyurkó, 9, ploscă.
  Verpsgyűrű, 9. (bot.) sânger; lemn că-
   nesc, măliniță (l)igu^trum).

Véreshagymj
| Vereshajú, a

Veréshurká,

          Vérhüllás 
ia, 9. țeapă.
». cu păr roș, roșcat) —, ₃.

, 9. sângerete, cârtaboș;


Verșsit, v a

Véresít, v. a
Vereskakas,
Vki házára,

roși.
încrunta, a sângera.
9. cocoș roș; —t vetni




             ă - pune foc pe
aprinde casa cuiva.
Veresló,'(cal')rmb.

=, a

Véresük, v. a roși, a se vedé roș.
Vereslórom, 9. (Ifot.) macriș roșu.
Veresréz, 9. aramă, alamă.
Veresség, 9. roșeață.
Verésszakállú,>. (om cu) barbă roșă;
Barbarossa.
Veret, v. a lăsa sa bată, a pune =;
a bate (monete); —■, 9. batere de
flani, *= de monete.
Veretlen, a. nebătut.
. Vérstlen, a. ne cruntat, fără de sânge;
anemin.
Vérez, v. a^ sângera; a încrunta, a
stropi cu sânge.
Vérfagyaló, Vérfagyasztó, a. ce-'ți
închiagă sângele; crâncen, înfricoșat.
Vérfertőzés, o. irieest, împreunare tru-
pească intre consângeni.
Véiíertőző, 9. incestuos, care face in-
cest.
Vérfolyás, 9. curgerea sângelui, emo-
ragie; sângerare.
Vérfolyásos, «. cu. curgere de sânge,
emoragic.
Vérforgás, o. circularea sângelui.
Verfolye, 9. joc în zări.
Vérfürdő, 9. măcel, bate de sânge, văr-
sare de                       [colire.
Vergődés, 9. sbatere, sbuciumare, svîr-
Vergődik. ». a se sbatc, a resbate, =
a străbate cu anevoe; a se sbuciuma,
a se svircoli, a da din mâni și pi-
cioare.
Vérhályog. roșeață la ochi.
Vérhányás, 9. versare de sânge, scui-
pat de =.
Vérhas, 9. disénterie, vintre, scursoare
cu sânge, strînsoare.
Verheny, Verhenyeg, 9. roșață.
Verhenyeges, Vérhenyes, a. roșatec,
* roșcovan, roșietea
Vérhugyozás, 9. sângerare, udare de
i sânge.
| Vérhullás, 9. versare de sânge, sânge--
I rare.

Verint 778                         Verseny

Versenybíró

779

Véseget

  Verőfény, 9. lumina soarelui, arșița,
  soarelui ; —en sütkérezni, a se sori.
Verőfényés, a. luminat de soare, cu
  soare; radios, strălucit; — oldal, 9.
  partea din fața soarelui, partea lumi-
  noasă, = cătră ameafii.
Verőgép, 9. berbăce (de bătut pari).
Verőkbs, 9. -v. Verőbak.
Verőmalac, 3. purcel, grăsun, burlinc.
Vérömlés, 3. pierdere scurgere de
  sânge; emoragie.
Verőóra, 3. pendulă, orologiu care
  bate.
Verőzik, p. a se sori, a se încăl#' la
  soare.
Vér özön, 9. șiroiu de sânge, nu de
  sânge.                          (fiare.
Vérpad, 9. eșafod (fr.), loc de per-
Vérpangás, 9. lângefiirea sângelui,
oprirea sângelui in curgerea sa.
Vérpiros, c*. roșu ca sângele.
Nérrókon., 9. consângean, neam de
  sânge, rudă =.
Vers,. 9. 1. vers, verset (în biblie),
stih; strofă; hatos—, hexametru;
—be szedni, a versifica; —eket fa-
ragni, a fabrica versuri (rele);
2.- oară, dLtă; öt —ben, de cinci
ori, a cincia dată.
Ver sálka t, 9. versificațiune, technica
versului.
Vérsavó,9. zerul sângelui, limfă.
Vexstib szedett, Versbe szedve,
abv. versificat.
Vétség, 9. rudenie, nemotenie, con-
sângeni, pl.; —tábla, tabelă genea-
logică.
Versel, ». a versifica, a fdce vctssuri.
Versélés, 9. versificațiune, versificare.
Verselő, 9. versificator versuitot, póet.
Versengj v. u se certcq, a- discuta, a
se disputa, a fdce gălăgie, a se cio-
rovăi; a emula, a rivaliza.
Versengés, 9. cearta, dezbatere, dis-
cuție; diferend; gălăgie, controversă;
emulare, rivalizare.
Versengő, a. arțăgos, certăreți rigai.
Vérsenkedik. ». v. Verseng.?
Versenként, abv. 1. din când în când,
in răstimpuri; 2. vers de vers, în
stihuri.
Verseny, 9. emulațiunei rivalitate,
luptă de întrecere, concertare, con-
curență ; —re kélni,             a ri-
valiza; a face concurență; —t futni,
a dterpa pe întrecute.

Verint, v. a atinge, a bateușor.
Vériszony, 9. groază de sânge, greață,
  de sânge.
Veríték, 3. sudoare, nădușeala; su-
  doare de sânge, sudoare cruntă;
  (hideg), sudori reci, pl.; vétek —
  kel kereste kenyerét, și-a câștigat
  pânea cu crunte sudori.
Verítékéig, a. cu sudori, asudat ; oste-
  nit, obosit.
Verítékéz, v. a asuda crunt.
Vérizzadás, 3. asudare de sânge, sân-
  gejrare.
Vérkelés,- >. buboiă, palsec, apostimă,
  sărpincea, sgaibă.
Vérkeres ztség, 9; botez de sânge, mar-
  tiriu.
Vérkeringés, * cir cutarea sângelui.
Vérkő, 3. ematita (ptatră roșie).
Vérköpés, 9. scuipat de sânge.
Vérlázító, aᵣ revoltător, ce indignează.
Vérmenyekző, 3. (ziua s'au măcebuf)
St. Bartolomeu (în í*aris).
Vermel, v. a îngropa, d astupa.
Vermes, a. gropos; %. Gödrös.
Vérmes, «. sanguinic; pletoric.
Vérmesedik, ®. a deveni pletoric; =
sanguinic.
Vérmesség, 3. temperament sanguiniC;
pletorism.
Vérmező, 9, câmp de luptă, ~ de
sânge.
Vérnász, 9. noaptea stului Bartolomeu,
nunta de sânge (in Paris).
Vérnyákol, ». a miăuna (Mâța)'; a
se schiăuna ; a țipa; a sb.iera.
Vér omlás, 9. emoragie.
Verona, Veronika, 3. Veronica, Fi*
roana.
VérorAé^ 9. versare.def sânge, măcel.
V©tö, a. bătător, lovitoT;   9. maiü,
măiug, pisălog; ciöéan, Hrubă (de
clocot) ; —-bak, 9. berbece (de Vcfyüt
pari). .'
Verőce, 9. 1. ușițăfle grote; barieră.
Verőcér, 9. vina portara (cáré dúcé
sângele.in ficat).
Verődök, 9, 1. adumbrire.; bura (pe
ferești); fioare, eflorescentă ; 2. fére-
care, garnisire, copcă.
Verődékes, á. cu bură, asudat (depré
fereastră).
Verődik, ». 1. a veni pe neașteptate,
a se abate; 2. a se înțepeni, a șe.
pironi.
verőér, 3. ártérié ;■ v. Ütér.

Versenybíró, 3. arbitriú.
Versenyez, ®. a emula, a riválisa; a
■ concura.
Vétsenyfél, 9 rival, concurent, com-
petent.
Versenyfutás, 9. curs =, alergare de
cai; fugă pe întrecute.
Versenyképes, ₐ. ce poate concura,
^rivaliza.

Versenyló, 9. cal de fugă, cal de curs, . Vértánúság,

fugar (cal).
Versenypálya, 9. câmp de lupta, = de
bătaie;-terén de emulațiune.
Versenytárs, 9. rival, concurent, corn-
pețitor..
Vérsenyv, 9. scorbut (boală de sânge) .
Versenyzés, 9. emulâțiune, rivalitate;’
concurență.
Versez, ®. Versel.
Versezét, 3. poesie; poemă, operă ver-
sificată.
VerSfaragó, 9. versificator, versifice,
poetastrú.
Versláb, 3. picior versual. s
Versmérték, 3. metru (versual); —es,
a. metric.
Versnem, 9. fel de vers, gen poetic.
VerspárJ 9. distihón (hexametru și
pentametru).
Verssor, 3. vers, verset, știht.
Versszak, 3. stfo/a.
Versszerzés, versificațiune, versific
careᵣ scriere de versuri.
Versszérző,, 9. versificator, autor de
versuiă; poet.
Verstaglalás, . 9. anlllisă - , scansiune
(a veféürilpf).
Verstan, 9. prozodie, metrică.
Vérszegény, a. anemic, serac de sânge;
—ség, a. anemie. .
Vérszemet kap (Vérszemre ;kap), v.
primfle curaj, se < îmbărbătează,; cu-
tează.
Vérszerinti rokon, 9. consângean,
   rudă de aproape.
Vérs?in(ű), a. roșu ca sângele, sân-
   geriu.
Vérszomjí; 9. șete de sânge' fihidimé;
   atrocitate, fârbcftqtef
  Vérszomjas, «. setos de sangé, crud,
   crunt, tiran,j cumplit.   '•
Vérszopó, a. súgetor. de sfinge;
   1;. lipitoare; . vampir; ‘ vârcolac
   2. omuk sângiuirUor, carnefice.^
  Vert; hătut; Igvit, bătucittăiat:,
   întipărit.

Vért, 9. i. platoșă, zea, zețar, pavăză,
armură, scut; 2. însemn, firmă.
Vértagadás, 9. renegare, tradare de
sânge, = de neam.
Vértágadó, 9. renegat, trădător de
neam, = de sânge.
'Vértályog, 9. lienită, infiamațiunea
splinei; dalac (la cai).
Vértanú, 9. martir; mucenic.


martiriu, moarte de

martir:
Vertarany, 9. ducat, ban de aur, gal-
bin.
Vértejel és, 9. morb de vaci, când daă
lapte cu sânge.
Vértelek, 9; fața casei (la case țăra-
neșci).
Vértelen, a. fără sânge, neîncruntat.
Vértes, a. pancerat, armat, corasat,
loricat; înzelaț, implatoșat, cu zelej
—, p. cúirasier; —hajó, 9. văs cui-
rasat, = pancerat.'
Vértett, 9. faptă sângeroasă; crimă,
asasinat, ornai.
Vértez; v. a înzela, a implaloșa, a
pâncera.
‘Vértezel, ». îniplatoșdre; platoșă,
panceră, zea, cuirasă, lorică.
Vertföld, 9."but frămintat, «= călcat.
Verthab, 9. spumă de lapte.
Vérting, 3. cămașă de zale.
Vértisztitás, 9. curățire- de sânge.
Vértisztító, «. curățitor de sânge.
Vértódulás, Vértolulás, 3. congestiune
de sânge.
Vértörvényszék, 9. tribunal de sâ.ige,
« criminal; statiiriu.
Vértpaizs, 9. scut de platoșă.
Vertpénz. 3. ban, moneta.
Vérvéres, r^șu ca sângele..
Térvesztés, pierdere de sânge.
Vérvizelés, 9ipi$fyre de sânge, urinare
Vérzés, 91 samgfirare.
Vérzik, v. a sdngera.
Vérző, a. sângerat, sângerând, în-
cruntat.
Vé^ .v. a giavg, a săpa, -ă scobi (cu
diiîta) , a sculpta ; emlékezetbe —,
împrimed^l, întiparesce (in memo-
rie).
Vesej i, ,rărundhiu, rinichiu; —baj,
b&cfiă' de rărunchi; —fájós, a.
- .bolnav de rărunchi; —fövény, 0.
peatră în rărunchi, griș, țetriș:
Vésédék, 5. așchii din scobitură.
Véseget; v. â grava des, a sculpta des.

Végzés

Veszett

781

Vet

Vesekő

780

       ....: ¹
Vesekő, 9. peatra in rărunchi,
Veselkedik (neki-), v. a se infuliyi,
a se sili din răsputeri.
Veselob, 9. aprindere de rarúnfiif.
Vesepecsenye;». friptura de rărunchi.
Vésés, a, cu rărunchi; —, bu^ată
(de carne) déla rărunchi.
Vésé's, 9. gravare sculptare, dăltuîre,
  săpare (în lemn)*.
Véset, a. gravură, sculptură; scobi-
  tură.
Vésett kő, 9. peatra gravată.
Vésnök, 9. grgver, gravator, sculptor.
Véső, 9. 1. daltă, scobitoare ; dăltuța;
   răzuș; 2. sculptor, graver, dăltuitor;
  —gép, 9. mașină de gravat.
Vésöz, v. a dăltui, a scobi, a grava;
  a cisela.
Vessző, 9. 1. varga, vergea, nuia,
  smicea,jogrâă; ícoma(,).; pon-
  tos—, semicolon, coma punctată;
  —t futni, a trece printre vergi.
Vesszőfutás, ». trecere prin vergi.
Vesszőnyaláb, 9. mănunchiii legă-
  tură de nuiéte, ~ de vergi.
Vesszőparipa, d. eal de lemn; fy.
plăcere favorită.^
Vessz ős, a. vargdț, cu vergi.
Vesszőseprő, 9. jl. varga, nuia de
bătut ;■%. mătură de mesteacăn, mă-
turoiü.
Vesszőz, v. a bate cu vergi, - u
nuiaua; a prăfui.
Né&ü, 9. dăltuța, răzuș; v. Véső.
Vesz, (inf. venni),». 1. a lua, a primi,
a accepta, á suscepe; (pénzért) a
cumpăra; egészben véve, în total,
în întreg luat ; feleséget v. nőt —,
se însoară, iși ia soție; magához
*-i pénzét, iși ia banii cu sine;
orvosságot —, medicinează, ia me-
dicina; 2. a primi, a căpăta; 3. cse-
kélybe — kicsibe vesz, disprețuesce,
socotesc# în puțin, pune puțină seamă
pe; magára —i a ruhát, îmbracă
vestmintele ; hol —ed itt magad?
de unde ai răsărit aci l új erőt —,
prinde putere nouă, se recrează»
Vesz, Vész (w// veszni), v. a pieri, a
se stinge, a dispără, a se risipi, a
se pierde; d se ruina, a se strica,
a se corupe ; a se duce pe copcă;
bhen^^piére defoame; — a hé,
se duce tppesce zăpada;, vízbe
se îneacă ih japă; —ve vagyunk, 1
sunfempierduți; —ni hagyni, a lăsa |

   sa piară, =■ să se stingă; —ni indul,
începe a să strica, - a să putrezi;
,, minden kárba —, toate sunt în za-
dar, toate iherg în pagubă.
Vész, 9. E pericol, primejdie; corup-
  țiune, depravare, ruină, stricăciune,
  nenorocire, restriște, pierdere, peire,
  catastrofă; 2, tempestate, vijelie, fur-
  tună; mohácsi —, catastrofa de
  la Mohács.
Veszedelem, 9. pericol, periclu; pri-
  mejdie; desastru, nenorocire, peire;
  — ben forog, é în pericol; az lesz
  az ő veszedelme, acea-i va.fi peirea.
Veszedelmes, a., —en, abv. primej-
  dios; grozav, scandalos.
Veszedelmez, Veszedelmeztet, v. a
  periclita, a pune în pericol, a risca,
  a primejdui.
Véizejt, v, a pierde; v. Veszít.
Veszekedés, 9. ceartă, sfadă, încăe-
  rare, păruială, ciondrănire, gâlceava.
Veszekedik, a se certa, a se sfădi,
  a se încăera, a se ciondrăni, o ^e
  împotrivi.
Veszekedő, a. certăreț, arțăgos; —,
9. zorbagiu, harțăgaș, certăreț, tărăe-
brîu.
Veszekszik, v. v. Veszekedik.
Veszély, 9,pericol, periclu, primejdie;
risc ; —ben forogni, a ji în pericol,
a ji expus, a fi periclitat; — fenye-
geti, îl (o) amenință pericol; —lyel
jár, e împreunat cu periclu, e peri-
culos; —t elhárítani, a aelătura
pericolul.
Veszélyes, Veszélyesen, abv. pe-
riculos, primejdios; riscat.
Veszélyez, Veszélyeztet, v. a pune
în primejdie, d periclita, a risca, a
hazarda, a cuteza.
Veszélyeztetés, 9. riscare, periclitare.
Veszélyeztetett, a. riscat, periclitat.
Veszélytelen, a. fără pericol, sigr.
Vészén, v. £ Vesz.
Veszendő, a., Veszendqleg, ₐbv. . tre-
cător, efemer, vremelnic, șubred, su-
pus stricăciunei, peritor; temporal,
—be menüi, a trece în perire, a se
pierde.
Veszendőség, 9. vremelnicie, caduci-
tate, nestatornicie.
Vészes, a. 1. periculos, primejdios,
stricăcfoș; 2. fiirtunos, înviforât.
Veszés, 9. perire, perițiune, strică-
ciune; turbare.

Veszett, a. 1. pierdut; 2. (eb) turbat;
3. furios, nebhn, smintit, înfuriat;
absurd, extravagant; — dolog, Zucnc
pierdut; —kutya, câne tiifibat; —
szándék, intențiune scandaloasă.
Veszettség, 9. 1. turbă, turbarej
2. furie, nebunie, sminteală, absur-
ditate.
Veszettül, abv. blăstăniat, afurisit,
al dracului, nebunesce; — rossz, de
tot reu.
Vészhalál, 9. ciumă, pestilență.
Vészharang, 9. clopot de primejdie,
= de dandana, de foc, = íntr’o
ureche, = în dungă, clopot de alarmă.
Vészhirdető, a. vestitor de pericol.
Vészhorgony, 9. ancoră dé scăpare.
Vészhozó, a., Vészhozólag, abv. fatal.
Veszít, v. a pierde.
Vészjel, 9. semnal de. primejdie, semn
de pericol.
VészjÓslatú, Vészjósló, a. cobit&r,
cobe, vestitor de pericol; fátal, ne-
norocit.
Veszkődik, v. a se ne'iniști, riavé
stare; a cata gâlceava.
Veszlés, 9. pescuire cu iezatură.

                                         Veszteglő, 9 carantina.
A ________ Vesztegzár, 9. (institut de) carantină.
Vészmadár, 9. petrei, procelărîe, tem j Vésztején, ₐ. fără pericol, sigur.
pestariță.                            1 Vészteljes, «. plin de pericole, peri-
Vesz»odés, 9. necaz, belea, osteneală, \ culos.
  laboare; supărări, vexațiuni, né- Vészterhes, ₐ.. fatal, funest; primej-
cazuTÎ, pl.                           I dios, i’periculos.
Vesződik, v. u se necăji, a se trudi, [ Vesztére, abv. v. Veszte.
a se supăra, a se ^chinui, a se tor \ Vesztes, d. 1. ca pierdere, păgubaș;
tura, a se zbuciuma.                    2 învins, înfrânt, biruit; én Vagyok
Vesződség, 9. chin, necaz, trudă, a —, eu sum .păgubașul, eii am
osteneală; plagă, bătae; flagel, ca- pierdere; sum învins.

Vészlövés, semnal de primejdie.

lamitate; de lucru ; vexațiune, supă- Veszteség, 9. pierjeré, deficit, dauna,
rgre.                       {trudnic, pagubă; detriment, scădere, scafâ-
Vesződséges, a. anevoios, ostenicios, \                       •     ■ - -
Veszte v. 1. a pierde; a avé pierdere,
a suferi o pagubă; a fi scurtat;

2. a executa, a pierde, a omorî; a
extermina, a stirpi; nincs ,—eni
való időnk, riavem timp de pierdut;
kedvét —i, îșipierde voia; össze—,.
desbina, face intriga ; rajta—, a
păți reu, a nu răuși, a, păgubi in
ceva; színét —eni, a-fi, lăsa co-
loarea.
Veszte (vminek), 9. pierdere, perire,
ruină; corupțiune, depravare; —éré
hagyni, a lăsa sa-’și faca de cap;
—éré lenni, n-i pune capul, a-i ji
spre perire, = spre stricăciune.

Veszteg^ a. liniștit, in pace, nemiș-
cat; tăcut, mulgpm; maradj —! fi
in pace! stăi liniștit l taci mulcomi
ülj — \fi pe pace! șe^i liniștit!
Vesztegárú, marfă stătută, marfa
vechie.
Vesztegel, a. î. a petrece in liniște,
a sta, a șede,. a páusd, a pierde
vremea ; 2. a ține carantina, a con-
tumaîță. ₛ
Veszteget, v. 1. a risipi, a toca (bani),
a prăpădi, a prăda, a pierde (vre-
mea); (árút) a vinde pe nimica;
2. a mitui, a unge, a corumpe (un
judecător).
Vesztegetés, 5. 1. risipa, firoseală,
lux, -pradă; pierdere (de vreme);
2. mituire, corumpere.
Vesztegető, 1. risipitor, prădător;
2. mituiior, corumpetdr.
Vesztégház, 9. lazaret, cc*ă de i ca-
rantină.
Vesztegidő, 9. timp de carantină..
Veszteglés, 9 1. pausă, repaos, li-,
niște; pierdere de vreme; 2. cdran-
tină, contumațare.

pierdere; sum învins.

mint; jertfă; —számla, contul pier-
derilor; tetemes —, pierdere simți-
toare, ~ considerabilă.

Vesztesfél, 9. partidă învinsă, - în-
ființa; păgubaș.
Vesztő, a. de pierzare, pierzător;
  —bard, 9'. săcurea călăului, paloșul
  gâdelui; — hely, 9. loc de pierzare,
  loc de osândă; —pad, 9. eșafod,
Vésztörvény szék, tribunal criminal,
  statariu.
Vet, v. 1. a arunca, a asvirlî, a pune ;
  börtönbe —, a pune la răcoare, a
  aiunca in temniță; pillantást
  tekintetet —ni vmire, a arunca o
  privire la; 2. (magot) a semena, ăpre-

Vét

782

Vétő

Vetődik             783 Viasz

săra; ki mint — úgy arat, precum j Vetemény, 9. legumă, verdeață* .zar-
vei semenă, așa vei secăra ; 3. (vkire
vmit) a repavția, a demăsura; adót
—, pune =, demăsura dare; 4*. ágyat
—, așterne, face patul.
Vét, p. a greși, a sminti, a rătăci;

a păcătui, a călca (legea); a fi de
vina, a fl culpabil de; —^9. prf-
acceptare; lUdre; 0. Vétel;
—bizonyítvány,, 9. revers, chitanță,
adeverință despre primire.
Veteget, v, a arunca des, a asvîrli *=,
a semăna des.
Vétek, 9. păcat, greșeală, vină, crimă,
vițiu, delict; —be sülyedt, cufun-
dat în păcate; bocsánandó —, pă-
cat lesne iertător; halálos — păcat
mortal, - de moarte / vétket -követni,
a păcătui, a greși.
Vetekedés, 9. emulațiune, rivalitate’,
concurs; dispută,, discusiune.
Vetekedik (Vetekszik), ᵥ. 1. a pnula,
a riválisa, a concura; 2. a milita
pentru; 3. a se disputa, a discuta.
Vetekedő, a. rival, concurent; mili-
tant, luptător.               ,
Véteksúly; 4. povara păcatului, greu-
tatea.^, sarcina ».
Vétektel en,ₒ. nevinovat, fără păcat;
fără greșeală.
Vetél, 0. a aborta, a pierde:; a lepăda.
Vétel, 9. 1* cumpărare, cumpărătură;
tîrguială; luat; primire (de scri-
soare] ; —ár, 9. prețul cumpărării;
   forrás, 9; izvor de cumpărare.
Vetélkedés, 9. rivalitate, concurență,
emulațiune ; cearta, dispută, polemic:
Vetélkedik, v. a rivaliza, a concura,
a concerta, a emula; a discuta, a
se certa, a polemisa.
Vetélő, 9. șuveică.
Vételpénz, 9. preț (de cumpărare).
Vetély, 9. v. Vetélkedés.
Vetélytárs, 9. rival, concurent, corn*
pețitor, emul.
Vetemedés, 9. 1. strâmbătură, suci*,
tură; curbătwră ; 2. demitere, slobo-


Vetemedett, a. 1. strâmb, sucit (lemn),
2. mișel, nemernic.
Vetemedettség, 9. mișelie, nemernicie,
infamie, perversitate.
Vetemedik,©. 1. (vmire) a se demite,
a se umili, a se înjosi ; a cuteza, a
se încumeta (a face reu); '2. a se
strâmba, a se incurba.

savat,             . y
Veteményes, a. de Ikgume; —ágy, 9.
strat ^de legume; —kert, 6. grădina
de legúme, í
Veteményez, ju. & pune legume, ase-
       tegume.                       (gume),
Vetemeh> mag, s, sămânță (de ~ le*
Vetemít, ©. (vmire) a amăgi, a se-
duce, a momi, a scoate din minți,
V etemül, ». ©. Vetekedik.
Vetés, 9. 1. seménatura, sămânță; bu-
cate, grâne, pl.; 2. aruncătură, ăs-
virlite; —forgás, v. —váltás, schim-
bare de sămânță.
Vétés, o. gteșeală, sminteală?
Vetet, ©. a lăsa să semene,
Vetetlen, a., Vetetlenül, abv. neseme-
nat; necultivat; părăginit.
Vetett, a. semânat, cultivat.
Vétkei, v. a imputa, a învinui, a
ascrie de păcat.
Vétkes, a. vinovat, culpabil, criminal,
păcătos, greșitor; \ scelerat; v< și
Bűnös.
Vétkesség, 9. vina, vinovăție, greșeala;
culpabiUtate. I
Vétketlen, a, fiira vină, fără păcat,
fără greșeală.
Vetkezetten, a. nedesbrăcat.
Vetkezik, ». a se dezbrăca; a năpârli;
egy iügre —, se dezbracă până ’n
cămeșe.
Vétkezik; v. a greși, a păcătui, a se
rătăci, a sminti, uf ace păcat.
Vetkezőasztal, 9. măsuțăi de noapte,
mesdoară de dezbrăcat.
Vetkeződés, 9. dezbrăcare.
Vétkeződik, v. a se dezbrăca.
Vetkeztet, o. a dezbrăca; fa. a des-
pofta, a smulge, a golita jăfui.
Vétkeztet, 0. 1. a face păcat (cuiva),
a face să păcătuiască; 2» a învino-
văți, a imputa.
Vétkül tulajdonít, v. a' imputa de
păcat, aascrie de
Vétlen, a., Vétlenül, | oóo. nevinovat,
fără greșeală,, inocent; neprimit.
Vétlevél, 9. reters, adeverință despre
primire; recepisă.
Vetni való, a. áe sămânță, de săme-
nat; — mag? 9. (grăunte de) sămânță.
Vető, 9. sămânător; —, ₐ. de semânat,
de sămânță.
Vétő, a. greșitor, culpabil, prevari-
cant.

Vetődik, © a se rătăci, a se arunca;
v. Elvetődik.
Vétőeke, 9. plug de semânat.
Vetőgép, 9. mașină de semânat.
Vétőháló, 9. plasă, laț.
Vétőlapát; 9. vântureșcă; v. Szóró-
lapát.
Vetőmag, 1. (grăunte de) sămânță.
Vetőnyúl, 9. lepuroaică, iepuroae.
Vetrece, 9. carne tocată (de mă-
runtaie
Vétség, 9. delict, greșeală, coMraven-
țiune.                        [parat.
Vett, a. primit, luat, acceptat; .cum-
Vettet, « a lăsa să facă (patul) ; a
lăsa să arunce; a lăsa să semene.
Vetőiét, ,9. prbiecțiune.
Vétve, abv; el—, ici colea, din^ofatâ
în când, sporadic, ,
Vetyeng, a umbla încet, a tândăli,
a'Se'târi.
N&rbioy, ^ .revers; recepisă.
Vevés, 9. primire, luare ; cumpărare;
adás—i szerződés, contract de ván-
doré și cumpărare.
         cumpărător, luător, mușteriu;
—Szándék, 9. gând de a cumpăra.
Vezekel, Vezeklik, ©. a se pocăi, a
penița, a ispăsi, a se canoni.
VpzeWs, 9. (po)căință, canon, peni-
tența; ispășire; părere de rău.
Vezeklő, 9. penitent, căit, care se
  (po)căesce.
Vezényel, 0. a dirige, a conduce, a
  îndrepta, a comanda.
Vezénylet, 9. comandă; oonducere, di-
  recțiune.
Vezénylő, 9. comandant, conducător ;
  director.
Vezényszó, 9. cuvînt de comandă.
Végéi, 9. comandant, căpetenie, că-
  pitan, general; —bizottság, 9. direc-
  țiune ; . —cikk, 9. articol de fond,
  primarticol; —csillag, 9.. stea po-
  lară; călăuză, stea conducătoare.
Vezérel, 0. a conduce, a. comanda, a
  călăuzi; á îndrepta.
Vezérli elv, 9. principiu conducător,
maximă; —eszme, ». idee princi-
pală, •= conducătoare; —fonal, 9.
cinosură, fir conducător, manual;
   —hegedűs, 9. primist, prim-violinist;
   —igazgató, 9. director/conducător,
   general, = executiv; —igazgatóság,
   9. direcțiune generală; —ige, 9. mótto*
   text (biblic); kar, 9. stat-major.

Vezérkedik, ©. a conduce, a comanda,
a face pe comandantul.
Vezérlet, 9. direcțiune; conducere, ge-
stiune.                        (lăuză.
Vezérlő, 9. căpetenie, conducător, că-
Vezérőrnagy, 9. general-major.
Vezérség, 9. comandă, generalat.
Vézérszalag, 9. brâu, betelie (de în-
vățat copii să umble).
Vezérszó, 9. prefața, întroducțiun.
Vezéttűz, 9. joc de tabără.
Vezérürű, 9. berbece bătrân.
Vezérvonal, ș. direcțiune, morală (la
o parabolă)’
Vezet, v. 1. a conduce, a., m^âuduce,
a îndrepta, ji ‘ețtfâuzi; a direge^ a
duQ^ a purta; 2. a comanda; a cu-
teza.
Vezeték, 9. bet ea, fune de condus,
fâșie =, curea =; —kerék, 9. a dn-
cia roată; —ló, 9. parip, cal de hăț,
= lăturaș, povqdnic; —név, 9. nume
de familie, poreclă, cönume; —sod-
rony, 9. sirmă conducătoare.
Vezetés, 9. conducere, direcțiune, ge-
stiune; comanda.
Vezetget, 0. a călăuzi, a conduce
a purta împrejur.
Vezethető, a.. ușor dc condus, care
se lasă ’condus, «= purtat fde nas)..
Vezető, 9. conducător, călăuză; co-
mandant, căpetenie ; conductor ;
—árok, 9.ₐ canal;. —cső, 9. țeava
conducătoare.
Vézna, a. subțire, perit, macru, iviîi-
. ctâu ; slăbănog.
VÍ, (Vívni) v. a (se) lupta, a se bate
(in sabie); a se deprinde la scrima;
(várat) a da năvală, a atăca,. a da
asalt; a împresura, a încunjură (o
cetgte).
Viadal, 9. lupta, încăerare, bătae.
Viador, 9. gladiator, luptător, com-
bat ant; atlet, câmp ion.
Viaskodás, 9. lupâ, combatere.
Viaskodik, 0. a lupta, d se bate, a
combate.
Viaskodó, 9. luptător, atlet, campion.
Viasz, 9. ceară; .—, a. de ceară;
— báb, 9. figură de ceară, păpușa;
— féreg, 9. verme, de căară, molie «;
— fű, 9. cerițică; —gyertya, 9. lu-
mină de ceară, făclie ; — kenőcs,
9. pomădă de ceară • — kép, 9. figură
de c âra; — nyomat, s. imprimai
de ceară.

Viaszol

784

Vigyáz

Vigyázat *           785

Viaszol, a cerui, a. unge cu ceară.
Viaszqs, a. cerat, centit, cu, ceară;
— tábla,». tablă cerată; — vászon,.
». pânză cerată, mușama.
Viaszoz, t>. a centi, a unge cu ceară.
Viaszöntő, »; plăsmuitor de ceară.
Viaszsalak, ». drojdii de ceară.
Viaszsárga, a. ca ceara,¹ galbîn ca =.
Viasztapasz, o. emplastru de ceara,
cerat.
Viasztekercs, ». rol de ceară.
Viaszvirág, 0. (iot.) cerițică (Ce-
rințhe).
Vier, ». Eviță, Viță.
Vickándik, Vickánd ozik, a se sbate,
a, se sbucluma, a se vîrcoli, a da
din mâni și picioare.
Vicsog, v. a rânji, a scrîșni (dinții).
Vicsor, > (iot.) dințură, colțișor
(Lathra^a).
Vicsorgat, ᵥ. a rânji, a scrîșni (dinții)
des.,
Vicsori, 3. rânjitor, scrîșnitor de
dinți.                            *
Vicsorog v. a (s)crîșni (dinții).
Vid; Vida, ». Guido, Vitvs.
Vidám, Vidáman, abv. vesel, voios,
bucuros, îmbucurător.
Vidâmit, v. a înveseli, a îmbucura,
a învioșa.
Vidájnító, a. Vesel, îmbucurător, ce
învioșează, cu chef.
Vidámodik, v. v. Vidâmul.
Vidámság, 0. veselie, bucurie, voie
bună, cheffilaritate; vioiciune.
Vidâmul, v. a se înveseli, a se bu-
cura, a se învioșa, a se însenina
(fața).
Vidék, d. 1. ținut, regiune, țară, pei-
saj; provincie, împrejurime, tepitor;
â. district ; —re rândulni, a face o
escursiune la țară.
Vidéki, a. din provință, din împre-
jurime, de la țrră, strein, lăturaș;
din district, districtual.
Vidékfiég, 9. împrejurime, preajmet,
locuri de prin prejur (al unul
oraț).
Vidít, v. a înveseli, a îmbucura, a
însenina, a învioșa.
Vidor, ». Bucur, Ilaiiu; —,     —an,
abv. vibiü, vesel, sprinten, deștept.
Vid^rit, v. a înveseli, a însenina, a
invioșd.
Vidorodik, v; â se înveseli, ă se în-
vioșa.

Vidorság, d. sprintenie, veselie, bu-
curie, vioiciune.
Vidra, 3. (zool.) vidra, lutra, bursuc.
Vidtánc, d. tremuriciu (boală).
Vidul, v, a se însenina, a se învioșa,
a se înveseli, a se îmbucura; —ás,
d. îmbucurare. înseninare; ilaritate.
Vig, a. vesel, plăcut, voios, bucuros.
Vigad, v. a se bucura, a iubita, a -'șl
petrece, a -șl face chef, a *e veseli,
; a se desfăta.
; Vigadó, d. loc de petrecere; re lut.
Vigadoz, v. a-șl petrece, a se bu-
cura, a face t..ef, a se veseli, a
■ntreținâ, a se amusa.
Vigadozâs, d. petrecere, vesel'e, des-
fătare; iubilare, chefuire.
Vigalmi, a. de petrecere, de amusare,
de bucurie, d& veselie.
Vigalom, d. petrecere, desfătare, ve-
selie, voie- bună.
Vigály, d. răriște; poiană, lucină,
luminiș (în pădure).
Vigályít, v. a rari (o pădure) ; a
frunzi (tabacul); a subțiia.
Vigályosodik, v. ă se . ari, a se lu-
mina.
r Vígályos, a. rărit, rar; subțire.
। Vigâiyosodik. v. a se rări, a se lu-
mina.
Vigan, abv. vesel, voios, cu chef; — !
mi. haide ! voios l
Viganó, d. vigan, rochie.
Vigasság, d. desfătare, petrecere, chef,
veselie.
Vigasz, mângâiere, parigorie, con-
solare.
Vigasztal, v.-a mângâia, a consola;
—ás, d. mângâiere, conwlațiune.
Vigaszțalatlan, a. nemangăiat, necon
solat; desolat, inconsolabil.
Vigasztalhatatlan «. nemângâiat, in-
consolabil.
Vigasztaló, a. mângâietor, consolator,
consolabil.
Vigasztalódik, v. a se mângâia, a
căuta mângâiere.
Vigasztalólevél, ₃. epistolă de conso-
lare, = de mângâiere.
Vigéc, v. v- Ügynök.
Vígjáték, 3. comedie.
Vígság, d. veselie, bucurie, ilaritate,
desfătare; voie bună, petrecere, -chef.
Vígságos, a. vesel, voios, chefliu.
Vigyáz, v a lua aminte, a băga de
'seamă la, a fi atent; a păzi, a griji,

a purta grijă, a veghea, a priveghea,
a sta la pază ; —magára, are grijă
de sine, se îngiijesce,bagă de seamă,
e cu luare aminte; vigyázztatențl!
păzește Í
Vigyázat, d. luare aminte, grijă, aten-
țiune, veghere; precauțiune. preve-
dere,.
Vigyázatlan, ₒ. nebăgător de seamă,
neatent, neprevăzător, neprecaut, ne-
gligent; itâțtudent; ^-ság, •». ne-
băgare de seamă, neprecauțiune, ne-
ptevedere.
Vigyázass, a., — an, abv. prevăzător,
cu grijă, chibzuit, prudent, atent,
circumspect.
Vigyázékony, a. atent, cu luare aminte,
cu: băgare de seamă.
Vigyázó, a. atent, luător aminte; —,
d. vătaf .inspector, intendent, epistat;
grijitor, păzitor.
Vigyázva, abv. cu precauțiune, pre-
caut, prudent, cu luare aminte.
Vigyorgás, 0. rânjire, chicotire; sub-
rîs, zimbet (ironic), strâmbare de
gură.
VigyOrgó, a. rânjit, subrîj^tor; zîm-
  bitor.
Vigyorog, v. a se rânji, a subride i a
zîmbi; a chicoti.
Vihaj, 0. sbierătură,, sgomot; ehico-
  tire.
Viháncvl, v. a chicoti, a sbiera; a
  necheza, a. rinchezu, (calul).
Vihar, 9. furtună, vijelie, vifor, vis-
pol, uragan; tempestate. "
Viharos, Viharosan, abv. furtunos,
viforos, vijelios, sgomotos, aprig,
svăpaiat, furtunatic; violent, cum-
plit.
Viharterhes, a. furtunos, ■. greu.
Viharzik, v, a fi furtuna, a fi vijelie,
  a bate mntul, a vremui.
Viharzó, a. vijelios, viforos, furtuna-
  tic, șbuciumat.
Vihed'er, ifvuet, freămet, sgomot, vl-
jăitură; ferbere, clocotire.
VihOg, v. a se rânji, a chicoti, a sub-
  rîde; a necheza, a rincheza.
Vihogás, d. chicot, ris(et); miorlăit ;
  nechezat.
Vijjog, v. a cârăi, a croncăni; a țipa,
  a urla, a răcni; —ás, d. cârâit,
  croncănit.                         ~
Viki, d. Victoria.
Világ, 0. 1. lume, univers; %. lumină

Világosít____________

vedere; zare; gá kürti lui, a bu-
cina în lume; —gá menni, a merge
în lume, «= in străini; míg a —
világ lesz, pâna-t lumea, cât e lu-
mea; —át élni, a duce jlile albe,
a trăi lume albă; —ért sem, pentru
toată lumea, rticn de cum; gyertya
—a,» zarea luminării; szeme —a,
lumina ochiului.
Viiágljbíró, d. stăpânilor de lume;
—csalás, d. înșelătorie, coțcărie, șar -
latănie ; —csaló, o. txtțcar, înșelător,
șarlatan; —csoda,        minune, spec-
tacol; —ájává lenni, a fi de minu-
nea lumii; —egyetem, d. univers;
—életemben, abv.. în viața mea;
--ellenző, abajur, cilindru {perdea
la luminare) ; —esemény, ». eveni-
ment universal; —fi(a), a. om de
lume, ~ universal, = luminat; cosmo-
polit; —hirfi, a. celebru, de renume
universal.
Világ», a. lumesc, de lume, secular,
profan, miréan; păntintean, vremel-
nic; —vá tenni, a secularisa (averi
bisericesci); — ének, 9. cântec lu-
mesc, profan; — pap, d. preot de
mir.
Világilag, gibv. profan, lumesce, se-
cular. I
Világit, v. a luiftina,» a (străfluci, a
licări, a ilumina.
Világítás, d. luminai; iluminare;
  strălucire.
Világitó, a.' luminător,, purtător &
lumină, licăritor; —szer, d. ₍mijloc
. de luminat; -^torony, a. far (lumi-
nător).
Világjártas, .a.^expert, pățit, cunos-
  cător de lumef'
Világkiállítás, a. exposițiune wtiver
  sala.                           ’
Világlik, v. apare, se vede; licăresce,
  luminează, lucesce.
Világnézet, d. experiență de Utiiie (și
  de oameni).
Világol, v. a lumina, a licări, a stră-
  luci.
Világos, a., Világosan, abv. luminos,
limpede., chiar, lămurii, apriat, cu
ruț; precis, evident; deschis (coloare);
— nappal, în jiua albă; — viradtig,
până în dalba ziuă; dolog, budni
evident, » curat; — barna, a. ca-
feniu deschis.
Világosít, v. a' lumina, a lămuri.

                                               Magyar-román -ezőtár.

50

Világoskék            786       * Viola

Vipera

787               Viselet t

Villámindító, ?. electro-motor.
Vnlamkisütő, 9. explosor, descărcător.
Villámlik, v. a fulgera; a scăpăra,
a scânteia.
Villammutató, 9. electroscop.
Villamos, a. electric; —bontás, 9.
  electrolisă.
Villamosít, v. a elecțrisa.
Villamosság, >. electricitate.
Villamos vasút, 9. tren electric, tren
  fulger.
Villamoz, v. a elecțrisa.
Villámsebesség, 9. repeziciunea ful-
  gerului; —gel, abv. repede ca ful-
  gerul, ca glonțul.
Villám szedő, 9. colector.
Villamtartó, 9. electrofor.
Villamvezető, 9. conductor (electric);
  conducător de electricitate.
Villám vonat, 9. tren fulger.
Villan, v. a străluci, a scânteia, a li-
  cări, a scăpăra, a străfulgera, a
  (s)clipi; a se zări; —ás, 9. strălu-
  cire, scânteiere, sclipire; clipeală,
  aruncare de ochi.
Villanófény, 9. licărire, zare.
Villany, 9. electricitate; v. V’llam.
Villás, a. in furculiță; crăcănat,
  —reggeli, prânZișor, gustare de di-
  mineață.
Villáz, v. a lua cu furculița, = cu
furca; a înțepa.
Vjlló, 9. fosfor.
Viliódzik, v. a fosfora.
Villog, v. 1. a fulgera, a scânteia, a
licuri, a scăpăra, a (stră)luci; a
lud ; a sclipi, a sticli ; 2. a fosfora.
Villogás, 9. fosforescență; strălucire,
scânteiare.
Villong,. v. a se învrăjbi, a se certa,
a se lupta, a se împotrivi*
Villongás, 9. vrajbă, ceartă, discuție,
neunire, dezbinare, gâlceavă, împa-
rechere.
Vilma, 9. Vilelmina, Guilelmtna.
Vilmos, 9. Vilelm, Guilelm.
Vince, 9. Vincențiu.
Vincellér, 9. vier, vfâicer.
Vinkó, 9. pliuhă, liurcă, vin reu.
Vinnye, 9. făurie, făuriște.
Vinnyog, v. a se scânci, a chicoti; v.
* Vihwg.
Viola, 9. (dot.) viorea, viorică. mieșu-
nea, toporaș, tămâioară (Viola);
—szín, a. vioriu, mieșuniu, topo-
rașiu.

Világoskék, a. albastru deschis.
Világo sodás. ₉, civilisațiune.
  Világosodik, ». 1. a se lumina, a se
   limpezi; a se face $iuă; 2. a se
   civiliza.
  Világos oldal, 9. parte luminoasă;
   parte favorabila.
Világospej, a. roșu, murg (cal).
  Világosság, 9. lumina; claritate, chia-
   ritate; evidență; —ra jőni, a eși la
   iveală, a veni la lumină.
  Világossárga, a. galbin deschis, sa-
   maniu.
Világosszinű, ₐ. de coloare deschisă.
Világosszürke, a. argințiu.
Világosul, v. v. Világosodik.
Világoszöld, a. fistichiu.
Világpolgár, 9. cosmopolit.
  Világrajjhoz, ᵥ. a aduce la lumină,
   = pe lume; a nasce; — jön, v. a
   veni pe lume, a se nasce; — való,
   a. dibadií, de trăit, isteț, deștept.
  Világyendítő, a. ce cutremură lumea.
Világrendszer, 9. sistemul universului.
Világrész, >. parte de lume, continent.
Világfeiigár, 9. raz de lumină. ¹
  Világszerte, abv. pretutindenea, ín
toată lumea; — ismeretes, notoriu,
banal.                       j
Világtáj, 9. regiune de lume.
Világtalan, ₐ. orb, fără vedere; in-
tunerec; fără lumina.
Világtalanít, ᵥ. a lua vederea, a.jipsi
de vedere.
yilágtan, 9. cosmologie.
Világtárlat, 9. exposițiune universală.
Világtörténelem, 9. istorie universală.
Villa, 9. 1. furcă; crăcană furcu-
liță, furcuță; 2. vilă; —alakú, ₐ.
crăcănat.
Villám, 5. electricitate.
Villám, fulger, trăsnet; ezer —!
la fiatba ? —csapás, 9. trăsnet, lovi-
tură de -.
Villamdelejes, a. electro-magnetic;
—ség, 9. electro-magnetism.
Villamfolyam, 9. curent electric.
Villamfolyató, 9. explosor.
Villamgép, 9. mașină electrică.
Villámgyorsan, abv. (repede) ca ful-
gerul.
Villamgyüjtő, ». colector de electri-
citate, acumulator
Villámhárító, 9. parafulger, para-
trăsnet.
Villáiaindítás,, inducțiune electrică |

Virgács, 9. nuia (de mesteacăn), vargă,
joardă.
Virgácsot, v. a bate în vergi, a d>.
cu joarda.
Virgonc, a. vioiu, sprinten, vesel, de-
ștept, iute, svelt, sdravăn.
Virgonckodik, v. a fi sprinten, a fi
vioiu. ।                       I
Virgoncság, 9. vioiciune, însuflețire,
iuțime, sprintenie.
Virics, 9. 1. suc, sevă, mâzgă; 2. mu-
stăreață, zeamă, must.
Virít, u. a înverZi, a înflori; a îm-
boboci; —ás, 9. înflorire, înverZire,
îmbobocire.
Virrad, v, a se face Ziuă, a se re-
vărsa de fliuăi a se miji de Ziuă.
Virradás, Virradat, ». amurg, revăr-
satul zorilor; crăpatul ==, omizirea,
faptul Zilei; —kor, abv. în zori,de
ZI, pe la crăpatul zorilor, in faptul
Zilei; des de dimineață.
Virradólag, abv. în faptul Z^, pe
amurgite, în zori de Zi»
Virradóra, abv. pe revărsatul zorilor,
pe dek dimineață.
Virradtán, abv. v. Virradatkor.
Virradtig, abv. până în făptui
până în zori, până in Ziuă; világos
—, până în (d)albă fliuă.
Virraszt, v. ă veghea, a priveghea, a
  sta pază, a păzi; a străjui.
Virrasztás, 9. veghere, priveghere;
  paz£, streaja.
Virrasztó, ». privighetor; —, 9. pri-
  veghiu, priveghere (la mort).
Virrog, v. a se certa, a disputa, a se
  ciorovăi; a mornai; a mârăi.
Virsli, ». cămăcior.
Virslis, 9. cărnațar, camițer. ₜ
Virtus, ». virtute, putere, curaj.
Viral, v. a înflori, a înverZi* a pro-
  spera, a cresce, a prii.
Virulat, ». înflorire; prosperitate,
  spor.
Virulj, a, înfloritor, prosper; pviin-
  cios, salutar.
Visel, v. a purta, a duce, a (sus)ține;
  gondot —ni vkire, a purta grijă
  de; háborút a purta resbâ;
  hivatalt —, a îmbrăca un fficiă, a
  exersa o funcțiune; költséget —,
  a (su) porta chetuieli, = spese.
Viselet, ». 1. porț, costum, imbrăță-
₍ minte ; 2. (erkölcsi) purtare (morală),
conduită.

Vipera, 9. viperă, aiăpârcă, așpidă;
—fajzat, 9. puiü de viperă, « de nă-
pârcă^
Virad, v. v. Virrad.
Virág,». 1. floare; înflorire; 2. elită,
floare, lamură ; 3. prosperitate, apo-
geu ; 4. (boron) muceZeală; élete
—âban, în floarea vieții; a nemesség
színe —a, elita =, floarea nobilimii;
—jában állani, a fi in floare; a fi
la apogeu; —ágy, o. pat strat de
flori; —árus, 9. florar, neguțător de
flori; —árusleány, 9. buchetiera;
—bokréta, 9. buchet de flori; —cse-
rép, 9. hârb, favariă, oală de fiori,
ghiveciă, șacsie; —csésze, ». pótir;
—csokor,». buchet; —edény, ». v.
Virágcserép: . —füzér, ». cunună,
ghirlandă (de fiori); —hímzés, ».
cusătură cu flori; —hó, ». Florar
(luna lui Maiu); —kedvelő, 9. flo-
rist, iubitor de fiori; —kehely, 9.
potir (la flori); —nyelv, 9. limba
florilor.
Virâgoeska; ». floricea, floricică.
Virágos, a. înflorit, cu fieri; împodo-
bit cu flori; (borról) muced, cu flori;
—káposzta, 9. carfiol, conopida;
—kender, ». cânepă de toamnă, = de
eamă.
Világosodik, ® 1. a înflori, a fi înr
cărcat cu flori; 2. a se mucefli, a
prinde floare (vinul).
Virágoz, fel—, v. a împodobi cu flori,
a pune flori.
Viragpârta, 9. cunună de flori.
Virágnál, 9. floare, fir =, ram. de
floare; gyönyörű —! bună pasere Í
VLágszár, 9. stil, coadă; lujer, tul-
pina unei flori.
Virágszedés, ». culegere de flori; an-
tologie.
Virâgtalan, a. fără flori.
Virágtenyésztés, ». cultura florilor.
Virágvasárnap, 9. Dumineca florilor,
Florii.
Virágzás, ». înflorire; înaintare,
prosperare, progres; floare.
Virágzik, v. a Înflori, a fi în floare;
   a prospera, a înainta.
Virâny, ». câmp de flom, = semenat
cu flori; șes, câmpie.
Virányos, ă. cu covor de flori, verde,
înflorit.
Virdit, v. a răcni, a țipa, a sbiera
   (sfâșietor).

50*

Viseletlen.

788

Visszaindul

Viaszait

780

Visszataszít

Véletlen, ₐ. nepurtat:
Viselhetetíen, ₐ. insuportabil^ nesú-
  feribil:                       [duitdi
VdsWkedés, $. purtare, ținută, con-
VjseJlfedik, ». a se pufta.; a se îm-
brăca, a se costuma.
Viselóruha, $.• haină dé purtat, vest-
  mânt de toate. filele.
Viselők, a/ gr ea/}. îngreunată, tăroasa,
  în altâ'sfâre, inisture binecuvântată,
  borțoasă. (despre femei);) — ség, «
  stare biufcuvîntață,'a.lte stare, ingre-
  care.
Viselt, ag (rnha) purtat, ponosit; în-
  vechit, terfelit; (tett) săfmrșit, îm-
  plinit ;; — dolgok, fapte săvîrșite.
Viseltes,, a.cam purtat.
Viseltetik!, v.ase purta,- a se arăta ;
  a simți..
Visít; ». a țipa, a sbăera, a striga,
arăCni.
Visítás,, d.. țîpet( slnerăt; strigăt;
urlet,
Viskó, d. colibă, cdsulie,. cociubă,
bordeiu.
Vissza, índeret, înapoi; , (în
cowpunerfyre retro..retur..
contraw.
Visszaad, v.Ladaîndăret, a da înapc»?
a reda, a restitui, a întoarce (bani)'.
Visszaállít; v* a reașeza, a restitui, a
restabili,.a. restaura.
Visszább, abv. maz îndărăt, mai înapoi.
Visszaborzad, ».•. a se înfiora, a se
ingrețoșa.
Visszaeipel, ». a' duce înapoi,.
Visszacsatol, v. a vreaclude.
Visszadöbben, v. a se întimidâ; a se.
spăria.
Visszaél, w a abusa, a-întrebuința reu,
a face abus de; — és, 0. abus; —ős-
képen, abv. abusiv.
Visszaemlékezés, *), reminiscență, su-
venire, reamintire, aducere aminte.
Visszaemlékezik, v. a își reaminti, a
își readuce aminte, arii-)subvem; a
își revoca în memoriei
Visszaemlékeztet, m a. reaminti, a
revoca în memorie..
Visszaérkezik, v> cu se reîntoarce.
Visszaesés, 0. recădere, recidivă, (in
boală) ;reversiunc (juridic).
Visszaesik,». a se întoarce (boala),
a recadé, arecidiba.
Visszafelé, dindărăt, înapoi, ânapoâ,
d’andaratele,                         1

Visszafizet; ». a. replăti, a întoarce,
a restitui; a rambursa; —és, ₛ.
(re)piătire ; rambursare.
Visszafogad, v.. a reprimi, a laa.
înapoi.- ,
Visszafoglal, reocupa..
Visszafojt, v. a rețind, airmeca, a
sufoca:; a înghiți (vorba).
Visszafordít, »; a întoarce; a; riposta,
a restim na.
Visszafordulj,»;.a se reîntoarce, a se
întoarce;
Visszahangzik^ »> a resuna;.
Visszahat, ». ai reaga, a reacționa, a.
produce reacțiune; —ás, reac-
țiune.
Visszaható,*, a. retroactiv, reagent;
—erő; d. putere retroactivă;:— ige,
0. verb' refteaiv; — névmás, 0. pro-
nume. reflexiv.
Visszahátrál,, a. a se da inderet, a se
retrage.
Visszahelyez,,». a. restitui;. a« repune ;
a restabili, a reașeza, a reinstala;
— és, 0. reinstalare; restabilire, re-
posițiune.
Visszahív);,»* a rectâema;. a revoca;
—ás,.a; rechiemare^revocare..
Visszahódít, ». a reocupa, .corecuceri;
—ás,. 0.. reocwwe, recucerire..
Visszahozat, v.a rechiema, .a readuce-,
a revoca.
Visszahozhatatlan, a.irevocabil; ire-
parabil.
Visszahökken, Visszahőköl, ». mcadé
pe spate, a se spăimânta; adu inapd;
(spariat) ; a. se răsturna¹ (in tră-
sura).
’Visszahőköltet,». a hecni, a dăânapoi
(vitele).                .,
Visszahúz, v. a retrage,.a-revoca;, a
retracta ; —ás-, retragere, .revocate,
retractare; anulare..
Visszahúzható, a. retractatul, re-
vocabil. r
Visszahúzódik,.». a se retrage.
Visszaidéz,», a revoca (în memorie),
a - și adüce aminte, a -’și. reaminti,
Visszaigérkezik, ». a promite, a. se
rentoarce, a se înibia din nbu.
Visszaijed, ». a. se cutremura, a cadé
p.e spate (de spaima)
Visszaijșszt, .»,. a< spurié,, a înspăi-
■ mintă; J ; '
Visszaindul, v.- a se reîntoarce, a
pleca înderet.

Visszamutató névmás, 0. pronume
relativ.
Visszanyer, ». a recâștiga, a recăpăta.
Visszany.om, ». a respinge.
Visszanyúl, ». a se întinde îndărăt.
Visszaparancsol,. ». a contramanda,
a da ordin contrar.
Visszapattan, ». a tresări; u sări în-
apoi (bomba), a răsbombăi.
Visszapattanás, 0. resaltare; reper-
cutare.
Visszapillant, ». a reprivi, a face
reprivire; —ás, 0. reprivire, ochire
retrospectivă.
Visszapótol, ». a înlocui, a suplini;
a repara, a restitui.
Visszarendel, ». a contramanda, a
revoca ordinul; —és, 0. contraman-
dare.
Visszaretten, Visszarezzen, a da
înapoi (de frică), a se înfiora.
Visszarettent, —riaszt, ». a intimida,
a sparié.
Visszáról, abv. întors, pe dós.
Visszárverés, 0. nouă licitațiune.
Visszás, a. întors, pe dós; fals, ab-
surd't anapod; sucit, intortocatne-
plăcut'; —an, abv. d’andoasele, p*
dos, anapoda; —ság, 0. absurditate,
repugnanța; neplăcere, adversitate;
stângăcie.
Visszasugároz,*», a reflecta.
Visszasülyed, ». a se cufunda.
  Visszaszáll, ». 1. (madár), a sburofln-
   deret; 2. (örökség), a cadé in partea
   cuiva, a reveni.
Visszaszármaztat, ». a remite, a reda.
  Visszaszerez, » a recâștiga, a redo-
   bánai.
  Visszaszolgál, ». a face un contra-
   serviț; a reda, a rentoarce.
  Visszaszolgáltat, ». a da incpoi, a
   retribui; a retrimite, a intiirng,; a
   restitui.
  Visszaszólít, v. a rechiama, a revoca;
   a chiăma la cele vecinice.
Visszaszorít, ». a respinge.
  Visszatalál, ». ar nimeri calea (la în-
   toarcere ).
  Visszatart, ». a rețiue, a ímpedeca;
   a ascunde, a lipsi (de ceva).
   Visszatartóztat, ». a reține, a ím-
   pedeca; a țină calea (cuiva).
   Visszataszít, ». a împinge îndărăt, a
   respinge; —ó, a. răspingetor, des-
   gustător, pocit.

Visszaír, ». a rescrie, a trimite re-
script, a răspunde in scris.
Visszaizen, ». a trimite vorbă în-
dărăt, a reanuncia.
Visszája (vminek), 0. dos, partea din
dós.'
Visszajár, ». 1. a reveni, a reîntoarce;
a decadă; két forintom —)trébue
să-îmi întorci doi fiorini, am să re-
primesc
Visszajő, Visszajön, ». a rentoarce, a
reveni, a veni earăsi.
Visszajőve^, abv. la întoarcere, la în-
tors acasă.
Visszajövetel, 0. întoarcere, rentoar-
  cere, întors, revenire.
Visszakap, ». a recăpăta, a reprimi.
Visszakapcsol, ». a reuni, a rencop-
cia ; a lega înapoi.
Visszakeltez, ». a data de maz . a]
  inie.                          [deret,
Visszakér, ». a cere înapo(, a cere în-
Visszakerget, ». a huidui înderet, a
alunga
Visszakerít, ». a recâștiga, a reafla,
  a regăsita readuce.
Visszakerül, ». a reveni, a r^ntoarce;
  a se reafla, a se regăsi.
Visézakészül, ». a se pregăti de în-
  toarcere, a, se gata de reîntors.
Visszakísér, ». a petrece înderet.
Visszakiván, ». a cere înderet, a re-
  clama ; a regreta; a pofti îndărăt.
Visszahívânkozik, ». a se dori în-
  apoi.
Visszaköltözik, ». a se muta înderet.
Visszakövetel, ». a pretinde înderet,
   a reclama.
Visszaküld, ®. a remite, a retrimite;
   —és, 0. remitere.
Visszalép, ». a se retrage, a repăși,
   a se da înapoi; a fși da demisiunea,
   a absta de la; —és, 0. repășire, re-
   tragere, dbstare, demisionare.
   Visszalopódzik. ». a se furișa înapoi.
  Visszalök,.», a respinge; a împinge.
   Visszamarad,-», a rămâne (înapoi,
   în urmă); a resta.
   Visszamegy, » . a se rentoarce; a da
    înapoi, a decade.
   Visszamenet, abv. la întors acasă, la
    rentoarcere.
   Visszamenetel, 0. întoarcere, mers
    înapoi.
   Visszameneteles, Visszamenő, a. re-
    trograd.

Visszatekint

790

Visszatekint, v. a reprivi, a face o
reprivire; —és, s. reprivire.
Visszatér, ». a se renioarce; —és, .9.
rentoarcere •—ít, 'v. rentoarce, re-
tumează, restitue, da înderet, pune
la loc; ^eunesce; —ítés, ». reunire,
rentoarcere.
Visszatérő, a. reflexiv ; de întoarcere ;
—ben lenni, a fi la 'ntors a casă.
Visszatesz, v. a pune la loc, a pune
índerét.
Visszatétel, 9. reposițiune ; restabilire,
reinstalare; reașezare (a urnă os) ;
punere la loc.
Visszatetszés, ». displăcere, desgust,
resens, resentiment.
Visszațeiiszik, v. a displace, a vn-
streina; a provoca resens; a desgusta.
Visszatetsző, a. neplăcut, dezgustător,
înstreinător.
Visszatartás, 9. represalii; resbunare;
vindicta; răsplătire.
Visszatartó, ₐ. represiv, răsplăților.
Visszatarol. v. a răsplăti; a face
represalii.
Visszatükröz, Visszatükröztet, v. a
recglindt, a reflecta.
Visszatükröződik, tt- a se reoglindi,
a se răsfrânge, a se reflecta.
Visszaugrik, », a resalia, a sări în-
dărăt:
Visszautasít, ». a respinge, a remite,
ar refuza, a trimite înapoi, a nu
primi; —ás, a. remitere, respingere;
refuzare.
Visszautazás, 9. călătorie îndărăt, în-
toarcere acasă..
Visszaüzen, ». ă trimite veste.
Visszavág, 9. a riposta, a întoarce
lovitura, a tăia înapoi; —ás, >. ri-
postare; întimpinare.
Visszavágyík,.—vágyódik, ». a se
dori înapoi.
Visszavált, v. a răscumpăra.
Visszavárólag, abv. așteptând răspuns.
Visszaver, ᵥ. a combate, a respinge.
Visszavesz, v. a relua, revoca, a
retracta; a lua îndărăt.
Visszavétel, 9. reluare, retractare;
răscumpărare.
Visszavon,». a retrage, a revoca,, a
retracta; (megrendelést), a abflice,
a contramanda.
Visszavonás, 9. 1. retractare, revocare;
retragere: 2. vrajbă, ceartă, împă-
reChere„ diferend.

Vișzon


Visszavonhatatlan, 0.—ol,. abv. ne-
revocabil irevocabil, iretractabil.
Visszavonul, ». a se retrage; —«*s, 9.
retragere; viața retrasa, singurătate.
Visszavonult, a. retras, singuratec,
in retragere; solid; — ság, 9. singu-
rătate, . viața retrasă.
Vissz-ér, 9. vină (cu sânge).
Visszfény, 3. lumină reflectată; ima-
gine, icoană.
Visszhang, 9. echou, răsunet; —ra
találni,. a găsi răsunet, a avé succes.
Visszhangoz, Visszhangzik, v. a re-
suna.
Visszjelenfés,'*. contraraport.
Visszkereset, 9. recurs, reclamațiiine,
contrâ-acțiune; —et inditani, a re-
curge, a reclama; —tel élni, a se
regresa. £   >
Visszküldemény, trimitere înderet,
. Contramandat.
Visz, v. a duce' a purtă ; a conduce ;
a bate (pușcă); (magával), a duce
=, a lua cu sine; táncba—; a (con)-
duce la joc, a lua la joc; mi vitte
rá? ce l¹ a îndemnat îa; sokra — i,
a o duce =, a ajunge departe;
véghez—, a îndeplini, a executa;
árt feljebb —, a urca prețul; gaz-
daságot —, a purta economie; vi-
gyen a manó! la naiba! jégre —,
a duce pe ghiață, a întinde o cursă ;
pert —, a pleda un proces; ez az
út a városba —, calea aceasta (con)-
duce în cetate; nem kell annyira
vinni a dolgot, nu trebue lăsăt lu-
crul, să ajungă așa departe.
Viszál, v. a suci, a răsuci.
Viszálkodás, 9. v. Viszály.
Viszâlkodik, v. a se certa, a se în-
vrăjbi, d se ctorovăi.
ViSzálkodó, 0. certăreț, arțăgos.
Viszáló, 9. roată de resucit.
Viszály, 9. ceartă, vrajbă, dezbinare,
neunire, gâlceava, dihonie, impare-
chere, ciorovăiala.
Viszálykodik, v. v. Viszâlkodik.
Viszályos, a. învrăjbit, neunit, în
neînțelegere.
Vișzen, v. v Visz.
Viszket, v. a avé mâncărbne, a'l
mânca, al ustura, pielea, a-l gâdili.
Viszkețeg, a. gâdilicios;' —, ₓ mân-
cărime, poftă; gâdilitură.
Viszon, pwftx, re :. retur. '. .* con-
tra .. împrumutat, reciproc; —

            Vișzonos


791

Vitortavâszon

biztosítás, 9. reasecurare ; —érték,*.-
echivalent;—felelet, 9. replică;----I
kereset, 9. recurs; regres, contrac-
țiune ; v. Viszont.
Vlszonos, 0. Viszonosan, abv. reci-
proc, împrumutat, mutual.
Viszonosság, 0. reciprocitate.
Viszonoz, ». a respunde,la replica;
a răsplăti, a (re)compensa.
Viszonszeretet, 9. iubire împrumutată,
- reciprocă.
Viszonszolgálat, *. contraserciț, răs-
plată.
Viszont, Viszontag, abv. din noii,
inc¹ odată, iarăși; ca pz&flx. redat'
prin: re .. ., reciproc, împrumutat..
Viszontagság, 9. calamitate, neplăcere,
contrarietate, adversitate, crișă.
Viszontâgsâgos, 0. adversar, critic;
greu, anevoios.
Viszontbiztosítás, 9. reasecurare.
Viszontlátás, 9. retedere; a — ra! la
revedere !
Viszontos, a. reciproc, mutual, îm-
prumutat.
Viszontszolgálat, 9. contra-serviț, ser-
viț împrumutat.
Viszonválasz, 9. replică, răspuns.
Viszonzás, 0.1. recompensă, răsplata ;
2, răspuns, replică.
Viszony, 9. 1. răpăit (matern.) ; %• re-
   lațiune, legături, împrejurare, refe-
   rință; 3. situațiune, stare, (de lu-
   cruri), condițiune (materială).
  Viszonyít, v. a aduce în raport, a
   raporta; a compara.
  Viszonylag, Viszonylagos, a. relativ,
   corelativ.
Viszonylat, 9. raport, rstațiune.
  Viszonylik, ©. (mahm.) a sta a se
   avé catră, a se raporta; 2. a avé
   cutare raport, a fi în proporțiune.
  Viszonyosság, ». reciprocitate, rcla-
   țiune; v. Viszonosság.
  Viszonyúi, v. a se raporta lo, a sta,
   a se avé cătră.
  Vita, 9. dispută, discuțiune; polemic;
controversa, diferend, ceartă; —irat,
9. operă polemică.
Vitapont, 9. punct de controversă.
  Vitás, a. ,de controversă, sub între-
    bare, contestabil; —kérdés, 9. che-
    stiune dc controversă.
  Vitat, v. a desbate, a discuta; a
    apăra, a susțină (o tesăj; a pole-
    miza.

Vitatárgy',' 9. dbăect de discu^uhe.
Vitatás, Vitatkozás, 9. disensiune,
dezbatere, disputațiune, polemic.
Vitatkozik, v. a se disputa, a pole-
miza, a discuta, a desbate.
Vitatkozó, 0. polemic, de diăpută.
Vitatlan, nediscutat, nedezbătut.
Vitáz, v. a disputa, a contesta, a
copibat :; a polemisa.
Vitázat, 9. dispută, polemic.
Vitázó, 0. polemic;,— irodalom, li-
teratură polemică.
Vitei, 9. purtare; ducere, dusătură;
sarcină, povară, car, transport, în-
cărcătură, cărătură; —bér, —díj, 9.
taxă de transport; taxă poștala,
porto-postal.
Vitéz, 9. 1. erou, viteaz, voinic, brav,
  curăgios; 2. ostaș, militar; -r-, 0.
  eroic, vitejesc, voinicesc.
Vitézen, abv. vitejesce, voinicesce, cu
  bravură, eroicesce; v. Vitézük
Vitézi, 0. vitejesc, erdc(esc), voini-
  cesc, brav; marțial.
Vitézkedés, 9. bravură, eroism, vitejie,
  curagiu.
Vitézkedik, ». 1. a se purta voinicesce,
  a se lupta vitejesce, a face bravúré;
  2. a cătani, a servi la miliție.
Vitézkedő, ©. curăgios, brav, viteaz,,
  voinic.
Vitézkötés, o. șnuruitură, baieră de
  gaetdne (la haine ung.).
Vitézlő, a. generos, de neam bun;
  brav, curăgios.
Vitézrend, ». ord(in) cavaleresc, = de
  cavaleri.
Vitézség, o. eroism, vitejie, bravura,
   vbinicie, curagiu, bărbăție.
   Vitézül, abv. cu bărbăție, vitejesce,
   eroicesce, brav, cu curagiu. &
   Vitla, 9. 1. varga, vergea, nuia, smi-
   cea; 2. sucală, vîrtelniță; cilindru,
   sul. *
   Vitorla, 9. ventrelă, vetrilă, pânză
   (de corabie) ; —fa, 9. teană, prăjină
   de ventrele; — kötél, 9. funea ven-
   trelei, fúniet, pălămar, gomoană;
   —rúd, varga =, prăjină de vei -
   trelă.
   Vitorlás, 9. 1. corabie cu vcntp^le;
   2. ventrelar; —, 0. cu ventrele; —
   hajó, 0. corabie cu ventrele.
  Vitorlátlán, 0. fără véntrele.
   Vitorlavászon, 0. pânză de véntrele,
   pânzele corăbiei ; dril, pânză de dril,

Vitorláz              792                Vizi

Vízirányos

793

Vizsgálati

Vitorláz, t>. a pluti (pe mare), u »»•
viga: —ás, 9. plutire, navigațiune.
Vifyilló, 9. coliba, bordelu; v. Viskó.
Vív, v. o. Ví.
Vivás, 9. scrimă, duelare; bătae,
lupta ; ocupare^ asaltare.
Vívmány, 9. achisițiune, agonisire,
câștig (aquirat cu greu); resultat.
Vívó, 9. luptător, duelant, duelgiu;
—csel, 9. fintă, apucătură.
Vívódás, a. luptă ; agonie.
Vívódik, v. a se lupta.
Vívójfogás, 9. apucătură; manoperă,
întorsătură; —iskola, 9. școală de
duel, = de scrimă; --mester, 9. mă-
estru de scrimă, = de duel; — mes-
terség, 9. scrimă, artă de duelat;
—pálya, a. palestră, arenă de luptă;
—penge, 9. floretă, rapir; —segéd,
9. secundant; —szablya, 9. sabie -de
duelat; — tőr, 9. pumnal, rapir,
floretă; —tér, 9. téren =, arenă de
luptă.
Vivő, 9. purtător; —szék, 9. scaun
pirtativ, lectică.
Nîz, 9. apă ; rîu; —be fojtani, ölni,
a îneca in apă; —be fúlni, a se
îneca ‘ ín apa; - en szárazon, pe
apă și pe uscat; mind a —ig szá-
razon, mergi. cu D$eu! drum bun
pe unde nn-t tină 1 - re vinni,
a-l duce pe apă, a-l păcăli, a-’l
seduce; elül —, hátul tűz,' între
doue focuri; lassú — partot mos,
apa lină e afundă; —nek öregében
fogják a nagy halat, m apa mare
se prind pescii mari.
Viza, 9. (zool.) morun, nisetru, batog;
—hólyag, 9. beșica de morun.
Vízágy, 9. alvia (unui rîu).
Vízállás, 9. înălțimea apei.
Vízállásos, a. apătos, mocirlos, rovinos.
Vízálló, a. nepetruns de apă, filțat,
impermeabil; — ragasz, 9. corasan
de apă, mastic =.
Vízár, 9. esundare, curent de apă.
Vízarányos, «. oriscntal.
Vízaránytan, 9. idrostatică.
Vízárok, 9. canal; șanț.
Vízbefojtás. 5. înecare ín apa.
Víz bevető hétfő, 9. Lunea Poștelor.
Vízbőség, 9. abundanță de. apa.
Vízcsepp, 9. picur de avă.
Vízegy, 9- hidrát.
Vizel(l), v. a se uda, a se pișa, a
asuda ; a urina-                      1

Vizelés, 9. urinare, udare; asudare.
Vizelet, 9. úrin, pisat.
Víz ellen, Víz ellenében, ab». ín
contra curentului, cursului.
Vízemelőcsiga, 9. ciga lui Archimede.
Vízenkórász, 9. purece de apă.
Vizenyő, Vizenyős, a. umed,
apătos, jilav.
Vízépítési, a. 'idraulic.
Vízépítő, ». idraulist.
Vízőr, 9. vena de apă; rovină, loc
apătos, <= mocirlos.
Vízerejű sajtó, 9. presă idraulica.
Vízeres, a. apătos, cu ape.
Vízerőmű, 9. mașină idraulica.
Vizes, ₐ. apătos, umed, jilav, udat;
rovinos, mocirlos —edény, 9. vas
. de apă, ol, ulcior.
Vizesedik, v. a se jilavi, a se uda.
Vizesen, áó®. ud, leciu de apă.
Vízesés, 9. cădere de apa, cascadă.
Vizeshordó, 9. bute de apă, saca.
Vizesit, v. a uda, a jftăvi, a urneai.
Vizeskorsó, 9. ol de beut apă, ulcior.
Vizesül, v. a se uda, a se urneai.
Vizesüveg, 9. glajii de apă.
Vizeszű, a. ușoratec, deșucktat, spul-
beratic, ușor de minte.
Vizetlen, a. fără^pă, uscat, secetos.
Vizez, v. a uda, a stropi cu apa, a
urneai, a mesteca cu apă.
Vízfesték, 9. coloare de aquarel, văp-
sea de apă.
Vízfogó, 9. clausă, cisternă.
Vízfolyás, 9. cursul curgerea apei,
’ curent.
Vízfonal, 9. lână broștească.
Vízforrás, 9. isvor, sorginte.
Vízfuvó, 9. pumpă idraulica.
Vízgát, 9. zăgaz, iaz.
Vízgőz, 9. vapori de apa, aburi =.
Vízgyógyintézet, 9. institut de cură
de apă, ~ de idroterapie.
Vízgyógyítás, 9. idroterapie, cură de
apă.
Vízhányó? a. țișnitor, vomător de apă.
Vizhányia fa, 9. agest.
Vízhát, 9. suprafața apei. f
Vízhatlan, &. nepetruns de apă, fiîțat.
Vízhordó, a. de cărat apă; ₃.
cărător de apă, sacagiu.
Vizhordta, a. adus de apă; agest;
—föld, 9. aluviune (de pămint).
Vizi, ₐ. de apă, apatic, aquatic;
— betegség, 9. (dropie, boală de apă;
....bika, 9, buhaiu boii de balta.

bătlan de stuh (Ardea stellaris) ; Vízpróba, 9. proba apei, ordalie.
—ló, 0. ipopotam; —]
lurnbă, pumpă.
Vízirányos, «. orizontal; —vonal, 9.
lime orizontală.

Víziszony, 9. idrofobie, greață de
apă; turbă (la câni).
Vizitérkép, 9. (c)hartă idrografică.
Vizitök, 9. (âot.) roșă marină, crin de
mare (Nymphea).
Vizítyúk, 9. hodă, găină de apă, lișiță,
sărcea (Fulica).
Viziút, 9. cale pe apă, călătorie =;
szállítás —on, transport pe apă.
Vizi utazás, 9. călătorie pe apă.
Vizi varjú, 9. leșiță, găinușa de apă.
Víziváros, 9. cetate pe apă.
Vizjármű, 9. corabie, mijloc de comu-
nicație pe apă.
Vízjel, 9. imprimat de apă.
Vízkár, 94 dauna causată prin apă.
Vízkárosult, 9. exundat, păgubit prin
apă.
Vízkereszt, 9. Botezvd Dlui, Bobo-
  tează.
Vízkeresztség, 9. botez prin apă.
Vízkór, Vízkórság, 9. idropică, boală
  de dpă.
Vízkóros, a. cu boală de apă, cu
  idrogie.
Vízmagasság, 9. înălțiiiiea apei.
Vízmedence, 9. basen de apă.
Vizmeder, 9. patul =, alvia apei.
Vízmelléki, a. de lângă apa; vălean,
  rîurean.
Vízinentében, abv. pe rîu în jos, pe
  apa în jos.
Vízmentes, Q. nepătruns de < pă, im-
  permeabil.

Vízmentesít, r. a scuti de apă.

Vízmérleg, 9. cumpănă idrostatică, - Vizsgálandó, a. de examinat, exami-

  idraulică, nivel idraulic.

Vízmerő, 9.
   scoate apa.
  Vízmérték,

scoțetor de apă,

care

9. libcli.

Vízmosás, 9. spălaturi de apă; aiu-! examen; censura, probă;investigare;
viune.                               i fegyelmi —, cercetare disciplinară.
Vízmű, i. moară; motor idraulic; j Vizsgálati, a. de examen; de cerce-
- ta.\, 9. idrotelmica.               j tare, de cenzurare; —díj, 9. taxă de
           9. cascadă, cataract, căde-1 examen; — eljárás, 9. procedură de
           | cercetare; = de examinare ; — fog-
           ság, 9. închisoare preventivă;
           jegyzőkönyv, v. protocol de investi-

   Vizomîâs,
   rea apei.
  Vízöntő, 9.
   Vízözön ,79
  — előtti,
  Vízpára, 9
  Vízpart, 5,

udător, vărsător (zodie), i
diluviu, potop (de apă) ; i
a. antediluvian.            | ga re -= de cercetare; — jelentés, 9.
abur, ceața, pâclă, negură ! raport despre cer etare, = despre in-
țervi, mal. țermure, ; vestigare.

puska, 9. tu- Vízrajz, 9. idrografie.
Vízrekesz, 9. stavilă, cisternă.

Vízsodra, 9. curs, val, ciirent (al

apei) ; încolăcitura (apei).
Vízszín, Vizszine, 9. 1. suprafața
oglinda apei, nivelul apei; 2. coloarea
apeu
Vízszínmutató, a. arătător de nive-
lul apei.
Vizszint,. Vízszintes, a. orisontal.
Vízszintez, v. a nivela.
Vízszintezés, 9. nivelare.
Vízszintező, 9. instrument de nivelare;
libela de canalizat.
Vízszűke, 9. lipsă de apă.
Víztartó, 9. basin; vas de apă, cis-
ternă.
Víztélen, a. fără apa; scutit de apă.
Víztorkolat, 9. gura =^, îmbucătura
rîului.
Víztorlás, 9. îngrămădirea apei.
Víztükre, 9. suprafața apei, oglinda
   apei.
Vízválasztó, a. despărțirea apelor,
   cumpăna =.
Vízveszély, 9. exundare, pericol de
   apă.
Vízvezeték, 9. conduct, canal, olan de
   apă, apaduct.
Vízvezető csatorna, 9. canal, olan de
   condus apă, cisternă.
Vízzel fűtés, 9. încălzit cu apă
   (caldă).
Vizzuhatag, 9. cascadă, cataract.
; Vizsga, a. de examen; —, 9. examen;
   v. Vizsgálat.
■ Vizsgál, v. a examina, a cerceta; a
| censura; a inquira, a face inchisi-

țiune.

  nand, candidat de. examinat; de cen-
  zúrát: de inquírat.
। Vizsgálat, 9. Î. cercetare, explorare,
| verificate ; cenzurare; 2. examinare ;

Vizsgálatban

794

Vödör

i Vőfély              795               Zaj

Vizsgálatban, a. —úl, aóv. neexami-
nat; necercetat, necensurat; nein-
vestigat.
Vizsgál gat, v. a cerceta des, a
examina des; a censura des.
Vizsgáló, a. censurător, examinator,
cercetător; instructor; —, 9. censor,
examinator, revisor; —bíró, o. jude
instructor; -r- bizottság, 9. comisiune
examinatoare ; - censuratoare; = de
cercetare, « investigatoare.
Vizsgálódás, 9. cercetare, examinare;
investigare ; contemplare.
Vizsgálódik, v. a cerceta, a examina,
a investiga, a scorni oii, a contempla,
a medita.
Vizsgasâg, 9. spirit de investigare, =
de contemplare.
Vizsla, 9. vișlă, copoii. ,
Vizsláig v. a, adulmeca, a mirosi.
Voks, 9. v. Szavazat.
Voksol, v. a vota.
Volt, ». fost, foastă; trecut (trecută) ;
—, 9. ființă ; stare, aflare ; jó — ában,
in buna stare a sa.
Voltakén, Voltaképen, aóp. propriu Z*?
în esență, ín realitate, a de vérat <f,is,
în faptă.
Von, v. a trage, a lua, a trăgăna; a
remorca (corabia); felelősségre—, a
a trage laréspundére; számadásra—,
a cere socoteală, v. Húz.
Vonaglás, 0. agonie, svircolire, con-
vulsíune ; tragere de moarte.
Vdnaglik, v. a trage de moarte, a
avé convulsiuni, a fl ín cele din
urmă.
Vonakodás. 0. codire, refuz; retra-
gere; nazuri.
Vonakodik, ». a face nazuri, a se
retrage ; a refuza, a se codi, a se feri.
Vonal, 9. 1. linie; trăsură; 2. linie
ferată.
Vonalas, a. cu linie, liniat.
Vonalka, a. linioară.
Vonalos, a. liniai, linear, cu linie.
Vonaloz, ». a liiia, a trage Unii;
— ás, 9. liniare, liniatură.
Vonalőr, a. cantonisț', păzitor de
tren.
Vonalzó, 9. lineal, linie.
Vonás, 9. trăsură, trăsătură.
Vönásol, v. a trage liniuțe (cruciș).
Vonasz, linie, lineal; áttevő—,
linie de reducțiune.
Vonatₓ 9- tren; helyi—, trer local;

- vicinal; külön—, tren separat;
—ezred, 9. regiment de tren; — im
dulás, 9. plecarea =. pornirea trenu-
lui; —késés, 9. întârzierea trenu-
lui.
Vonatkozás, Vonatkozat, 9. raport,
relațiune, provocare, aluziune.
Vonatkozik, ». a se raporta, a se re-
feri la, a privi.
Vonatkozó, a. Vonatkozólag, oóv- re-
feritor la, relațiv privitor =.
Vonatkoztat, v. a raporta.
Vonat|| szolgálat, 9. serviciu de tren;
—tiszt, 9. oficier de tren; —vezető,
9. conductor (de tren).
Voncol, t>. a trage după sine, a tari,
a hăți, a remorca; v. Vonszol.
Vondogál, Vpr^Jos, v. a trage, a
hați mereu.
Vonít, v. a urla; vállat—, a da din
umeri; —ás, 9. urlet, bocet
Vonó, ₐ. de tras, de jug, de cărat;
—, 9. arc, arcuș.
Vonogat, v. a trage des; a da din
umeri, —ás, 9. trăgânare, refuz,
amânare.
Vonógyanta, 9. co'ofoftiu.
Vonóhangszer, 9. instrument cu arcuș.
Vonókés, 9 cuțit de tăiat.
Vonszol, v. a târî, a remorca; a
  trage după sine.
Vont, ,a. tras, trăgănat, îngânat.
Vontatás, 9.- remorcare, târire.
Vontatókba] ó, 9. remorcor.
Vontat, vₜ a remorca, a târî, a trage
  după sine.
Vontató, 9. cai de poștă; trăsătură;
  —, a. de tras, trăgacîu ; — hajó, 9.
  remorca) ; —kötél,, 9. otgon de re-
  morcă.
Vontatva, aóv. întins, trăgănat.
Vontcsövű, a. cu țeve trasă, = ghintuită.
Vonul, v. a se retrage, a se-trage.
Vonz, v. a atrage.
Vonzalom, 9. atragere, simpati*.
Vonzás, Vonzat, 9. atracțiune.
Vonzerő, 9. putere atractivă.
Vonzódás, 9. simpatie, atragere, ali-
pire.
Vonzódik, v. a se atrage, a se alipi,
  a avé simpatie.
Vonzóerő, 9. putere atractivă.
Vő, (Veje), 9. ginere.
Vöcsök, 9. cufundaciu, pescar el, hareț
  (Colymbiis)..
Vödör, 9 v, Veder.

Vőfély, Vőfény, a. frate de mireasă,
paranimf, colăcer, terfar.
Vőlegény,* 0. mire, logodnic, ginere;
imperat (pop.).
Völgy, 9. vale.
Völgyei, v. a ciubuci, a scobi, a săpa
(în lemn).
Völgyelő véső, 9. dăltiță.
Völgyes, a. prof und, hopinos-; ciu-
búcit, scobit; cu vai-
Völgyfenék, 9. fundul unei văi.
Völgykatlan, .0. căținul unta văi, cot-
lon de vale.ț
Völgység, .0. ținutul unei văi.

Zab, a. oves (Avena); — ot hegyezni, ]
a tăia frunZe câni, a face lucruri
de nimic; vad—, costreiii, costree; .
otsigă.
Zabakol, v. â muntuca, a mesteca, a
blătări; a sgudui.
Zabáig o. a mânca prea mult, a se în-
dopa, á mânca lacom; a se îmbuiba
(în mâncări).                .[bălare.
Zaba lás, a. îndopare; îmbuibare, im-
Zabâlatlan, ₐ. nemâncat ; neîndopaț.
ZabálHk, v. v. Zabái.
Zabáló, a. mâncăcios, pofticos, lacom;
îmbuibat ; —csütörtök, Joia din
septemâna albă; —hideg, friguri
porcesd.
Zabáltat, o. a indopa, a îmbuiba.
Zabbogâes, a. ovsigă, ovesică.
Zabdara, Zabderce, a. pasai de ovés.
Zabföld, a. pamént de ovés.
Zabgyermek, Zabí gyerek, a. copil din
flori, copil de lele, bestard, copil
nelegiuit, șpuriu.
Zabla, 9. o. Zabola.
Zabló, Zablóválú, a. troacă de dat
  ovés (la cai).
Zabol, o. a da ovés (la cai).
Zabola, 9. friu, dirlog, dezghin, hă-
țuri, pl.- zăbală (la friu); neki
exeszténi a zabolát, a da friu liber;
zabolán tartani, a ține ín friv. a n-
frína.
Zaboiás, a. infrinat, cu fríü; cu ză-
  bală (gura).
Zaboláiban, a. neínf rínál; desfrinat,
  destrămat, desmățat.

Völgyszakadék, 9. ruptură, surpăturȘ,
crepătură (a unei văi).           !
Völgyszoros, 9. strimtoare, pas (de
vdle).               [gura unei văi,
Völgytorok, 0. eșitoare din o vale,
Vörbeny, 0. scarlatină; —láz, 0. fri-
guri de scarlatină.
Vorhenyes, a. stacojiu, mohorît, căr-
inăziu. -
Vörös, a. v. Veres, ac/.
Vukli, 9. cârlionț.
Vulkán, a* Vulcan (munte); Vulcan
(Zeu).                            <
Vutki, 9. vinars, țuică, vutcă.







z

Zabolátlanság. a. desfrinare, desfríu,
fire nesupusă, neastimpér.
Zaboláz, v. a înfrina ; a reține, a con-
teni, a îmblânZi, a domoli, a dumes-
nici;. a *iné ín friu.
Zabszem, 9. grăunte de ovés, fir =;
—re varrni, a coase rar, a ínseila.
Zabtövis, 9. polomidă, pălămidă.
Zacskó, a. pungă, săculeț; tașcă.
Zacskós, a. cu pungă; —rák, a. rác
de mare (Cancer pagurus).
Zacskósok, a. pl. marsupialie, animale
cu pungă.
Zádokfa, a. teiü (Tilia).
Zádor, a. certăreț, gâlcevitor; imper-
tinent. >
Zafír, a. zanfir; —kék, zanfiriu.
Zágráb, 9. Agram, Zagrebu.
Zagyla, a. gneis, peatră surda.
Zagyva, a, mestecătură; «. Zagyva-
lék; —, a. mestecat, încurcat; —
beszéd, vorbă neînțeleasă, turaoura,
secătură, galimatias.
Zagyvái, «. a mesteca, a încurca; a
bălăcări, a bălăci-
Zagy válás, a. mestecare, încurcare;
bălăcărire.
Zagyvalék, a mestecătură, lături, spă-
laturi; —, a. mestecat, încurcat.
Zagy váló, a. mestecător, b£l$citor.
.Zaba, 9. arsură, acreală (în stomach,
gât); tăiere de jig j gărae.
Zaj, 9. sgomot, vitet, murmur,, toiu ;■
gălăgie; sok — semmiért, vorbă de
clacă, ciprobor pen,ru)n topor; az
élet - a, toiul zgomotul vieții;

Zajg

796

Zárat


   —t csapni v. ütni,' a alarma, a face
  sgomot.
Zajg, 0. v. Zajog.
Zajgás, 9. murmur, sgomot, vúet; gălă-
  gie, tumult.
Zajgó, a. zgomotos, tumultuos.
Z&jlÁs, 9. 1. pornirea sloilor de ghiață,
  zaiü, naboiü tumult, sgomot;
  fluctuațiune.
Zajlik, v. 1. a se porni ghiața; 2. a
  fluctua; a face sgomot, •= tumult
Zajog, Zajong, ©. a face sgomot, = tu-
  mult, a fluctua, a murmura (marea),
  a mii.
Zajos, a. sgomotos, tumultuos, murmu-
rate? ; viforos, furtunos ; — tetszés,
furoare.                      (tăcere.
Zajtalan, «. liniștit, fára sgomot, in
Zákány, 9. 1. murdărie, necurație,
goz (in beutura); 2. nomol, noroiu.
tina.
Zákányos, ₐ. 1. tulbure, necurat, mur-
dar (despre vin); 2. noros, întune-
cat.
Zákányosodik, t>. a se titlbura, a fi
necurat (vinul).
Zakariás, *. Zdhariă.
Zakatol, y. a scârțăi, a sgâțăi; a scu-
tura, a hurduca.
Zakatolás, &. scârțăitură, sgâțăit;
scuturătură.
Zaklat, 0. 1. a necăji, a supera, a in-
comoda, a vexa, a conturba; 2. a
sili, a împintena, a astringe, a forța.
Zaklatás, 9. necaz, super are, incomo-
dare, conțurbare, vexațiune.
Zâ’og, 9. ipoteca; gagiu, amanet, ză-
log } pemn; —ba adni v. tenni, v.
vetni, a amaneta, a zălogi; a pune i
ipoteca; —ot venni vkitől, a lua
zălog dela cineva, a zălogi pe cineva,
a amaneta, a pemnora.
Zálogadó, 9. amanetar, ipotecar.
Zálogadósság, 9. datorie ipotecară.
Zálogbírtokos, 0. proprietar de ipo-
tece.
Zálögbiztosítek, 9. asigurare ipote-
cară.
Zálogdíj, 9. cost =, preț ipotecar (al
hârtiilor amanetate)'
Zálogház, cassă de credite pe ama- |
nete; munte de pietate,-
Záloghitel, 9. t 'edit mobiliar, = ipo-
tecar.
Záloghitelező, 9. creditor pe amanete,
=--■ ipotecar.

Zálogjegy, 9, bilet de pemnorare,
Zálogjog, ű. drept de ipotecă, drept
ipotecar,; —i a. de drept ipotecar.
Zálogkép, —en, abv. ca amanet, ca
ipoteca; ca pemn.
Zálogkölcsön, 9. împrumut ipotecar;
lombard.
Záloglevél, 9. bilet de amanete, ~ de
pemnorare.
Zálogol, v. a pemnora, ă zălogi; a
amaneta; a pune în zălog; —ás, 9.
amanetare, pemnorare, zălogire; —
ható, a. pemnorabil; —Ó, 9. pemno-
raior.
Zálogos hitelező, 9. creditor ipotecar.
Zálogosdi, 9. de a amanetul (joc).
Zálogál, aóv. ca amanet, ca ipotecă,
ca zălog, ca gagiu.
Zálogváltó, 9. cardbiu depositat, = ipo-
tecar.
Zamat, 9. aromă, gust bun, buchet.
Zamatos, Zamaté, a. aromatic, plă-
cut, cu gust bún, gustuos.
Záp, a. clocit, stricat, împuțit (ou);
stătut.
Zápfog, 9. dinte molar, măsea.
Zapit, v. a cloci, a strica, a împuți.
Zápor, Záporerő, 9. ploaie torențială,
povoiii, ploaie mare.
Záporos, «a. torențial.
Zápúl, ,v. a se strica, a se împuți, a
se cloci.
Zár, d. 1. laCat, încuietoare, broască,
zăvor (la ușă); oțele, broască (la
pușcă);. 3. sequestru; — alá venni, a
sequestra, a pune -sub sequestru ;■ a
—t feloldani, a rădica sequestrul.
Zár, v. 1. a închide ; a încuia', a în-
cheia, a tem ia; a baricada ; 2. a
aclude, a alega (la un act).
Záradék, 9. clausulă, încheiere; re-
servă; conclusiune; —kai ellátni, a
provedé cu clausulă, a clausula.
Háralátétel, — vétel, 9. 1. sequestrare,
sequestru; 2. punere sub carantină.
Zarándok, j>. peregrin ; strein, căletor.
Zarándoklatja, peregrinaj, pelerinaj;
procesiune la locuri sfinte.
Zarándokol, v. a peregrina, a cale-
tori la locuri sfinte.
Zarándokság, 9. peregrinaj; v. Zárán-
. doklat.
Zárás, 9. închidere, încheiare ; termi-
nare ; ideje, timp oprit.
Zárat, 0. închidere, îneware; termin,
sfîrșit, conclusiune.

Záratlan


797

Zavart

Záratlan, fără încuietoare, fără ză-
vor; neînchis, deschis.
Zárbeszéd, a. cuvânt de închidere;
epilog.
Zaresap, 9. piston, dop de închis.
Zárda, 9. mănăstire, cl.*ustru, cenobiu,
schit; -r-fő, 0. egumen, gardian ;
stareț.
Zárdái, a. mănăstiresc, de claustru,
cenobial.
Zárfal, 9. părete despărțitor; mur =,
zid de închidere.
Zárfeloldozás, 9, ridicarea sequestru-
lui; - carantinei.
Zargat, v. a goni, a siliy a mâna
tare.
Zárgondnok, 9. curatei de semestru.
Zárizom, 9>muscul dela încheieioare.
Zárjegy, «>. bilet de sequestru..
Záijél, 9. paranteză, semn de inda-
mare ; —be tenni, — közé tenni, a
înclama, a pune în paranteze, a ín*
chide in paranteze.
Zárjelenet^ 9. scena din urmă, ~ finală.
Zárjelentés, raport final, aviz fiflal.-
Zárjeloz, vj a înclamfl, a închide între
paranteze.
Zárjelző^a. signal semn de caran-
tină, = de sequestrare..
Zárka, 9, cela de închisoare.
Zárkózik, v. a se îngrădi, a se în-
chide, a se izola, a se retrage.
Zárkozott, Udat, reti'as; închis,
rezervat; —ság, singurătate, rezerva.
Zárlat, a». încheiere^ șfîrșit (de con-
turi); zequestrare; -*^1 mérleg, V bi^
lanț despre încheierea canțurilorₜ
comput final.
Zármondat, 9. proposițiune finala,
conclusiune.
Zárnap, 9^ prefiptă, termin p^e-
  clusiV.
Záródik, ». a se închide, a se ter-
mina, a se fini.
Zárókészülék, 9. aparat de închis, ~
  de încuiat.
Zárol, v. a închide, a încheia; a
bloca; a sequestra.
Záróra, 9. ceasul din urmă; oara
polițiană, ceasul de incwfat (oțele
etc.)
Záros, a. cu zăvor, provenit cu în-
  cuietoare; precUtdv , határidő,
  termin preclusiv. 1’ J
Zárszámadás, 9. rațiune finala.
'Zárszó, 9. cuvânt de încheiare, epilog.

Zárt. a. închis, răstrins; —kör, cerc
răsirins, club, cerc intim; —szék, 9.
loc reservat, - răstrînz; — társaság,
9. club, societate restrînsă; — ülés, 9.
ședință răstrînsă (cu eschiderea publi-
cului).
Zárúl, v. a se încheia, a se fini, a se
închide; a se termina; —ás, 9. în-
cheiare.
Zászló, 9. flamură* steag, stindard,
drapel; — alj, 9. batalion; diviziune
(la cavalerie);—aljparanesnek, sef
de batalion, = do diviziune; — lo-
bogtatâs, 9ₜ fâlfâirea agitarea fla-
murei.
Zászlós, 9. ztegar, purtător de fla-
mură; —a. înstegat, eu flamură;
— dr, magnat (in Ungatia)\
Zászlószentelés, 9. sfințire de s&ag.
Zászlóvivő, Zászlótartó, stegar.
Zátony, $. bancă prag de nasip;
Vad, trecătoare; —ra jutott, așezat
pe bancă de năsip.
Zavadzál, v. a sta în cale, afi inco-
mod cutra/            : ’
Zavar, zăpăceală, incurcăturăₜ în-
vălmășeală, confiiziune, perplexitate;
—ba ejteni, v. hozni, a face per
plex' a aduce in confusiune ; - in
perplexitate ;— ba jönni, a se zăpăci,
a se confunda, a deveni perplex.
Zavar* «K a turburata conturba, a
Confunda, a zăpăci, a deranja; a
aduce în confusiune; a incomoda.
Závár, a. zăvor, încuietoare, târtej
broască.                       ।
Zavarók, a. gotomoț, mestecătură^ con-
fuziune,                       * ’
Zavargó, î, rebel, agitata)', re^rali-
tor, revoltant, urzitor de turburări ;
—, a. zgomotos, tumultuos.
Zavarodás, 9. turbur ar învălmeședlă;
confusiune; încurcătură*.
Zavarodik, v. a se turbura, a te în-
curca, a se confunda.
Zavarodott, a. turburai, alienat f con-
fus; perplex.                   ,
Zavarog, v. a se turbura, a se râs-
vrăti, a ze neliniști, a face tumult.
Zavaros, «. turbure, turbulent; .ne-
curat, murdar; cu nori, noroz, (ceriul);
—ban halászul, -a pescui în tur-
       - j ■ j.
ZaVarósodik, a șe turbura: ,a se
înhora (ceriul).                 L
Zavart, «. tufburat; turbure; desechi

Zavartalan            798            Zománcöl

librat; con'us, perplex; încurcat,
zăpăcit; — eszű, a. clătit de/minte,
confus, turburat (la creri), zăpăcit.
Zavartalan, a. neconturbat, liniștit.
Závárzat, t>. oțele (la pușcă).
Zebra, Zebraló, 9. (zool.) zebră.
Zegemye, 9. vijelie, viscol, furtună;
vîntoase.
Zegernyés, a. viscolos, furtunos.
Zegzug, 9. cruciș-șurmefiiș, cotiș, zig-
zag.
Zeke, 9. surtuc, zeche..
Zeller,  (dolj țelină ; țeler.
Zónáit, v.a intona, a lăsa să cânte
(miisica); a revolta, a rescula.
Zendül,p. a resuna; a detuna, a
dWrdui; a'- se rescula, a se revolta.
Zendülés* revoltă, resmirița, res-
coală ;>revoluție.
ZendülŐ, 9. rebel, răsculat, malcontent.
Zeneid, musică.
Zefiebona, ₉ᵢ sgomot-(asurzitor), tu-
multi turburare; ceartă, gălăgie;
feseoala,revolta; tura-vura.
Zenebonâs, a. tumultuos,. țomotos,
türbulent; gălăgios, certări.
Zénebonáskodás, o. neliniște revoltă,
tulburare, insurecțiune.
Zenebonáskodik, p. a face turburam,
a se revölia, a*se rescula; a se
certa.
Zenedarab, d. piesă =, bucată musi-
cali /
Zenee^ylet, t>. reuniune =, societate
muzicală.
Zeneértő, a. musical, cunoscător de
musică.
Zenekar,», orchestră, capelămusicala;
taraf de lăutari.
Zenekedvelő, ». iubitor de musică,
diletant.
Zenekiséret, ». acompaniare înso-
țire de musică.
Zeneköltő, 9. compositor,
Zenél, p. a cântă în musică.
Zenélőóra, 5. orologiu cu musică.
Zenemű, 9. composițiune =, piesă mu-
sicala.
Zeneművész, 9. artist în musică;
măestru, virtuos.
Zeneművészet, 9. musică, arta muzi-
  cală.
Zeneóra, ». lecția =, oară de musică.
Zenész, ■«. muzicant, lăutar; $gan.
Zeneszerzemény, 9. composițiune
piesă product musical.

Zeneszerző, 9. coriipositoi], autor de
producte mfâicale.
Zenészét, 9. musică, arta musicala.
Zeneszó, 9. sunetul musicei, musică.
Zenetanár, Zenetanító. 9. profesor «,
instructor de musică, maestru^.
Zeng, v. a suna, a resuna; a cânta;
a detuna; — az ég, tuna.
Zengedez, v. a Auria, a resuna, a cânta
(des).'
Zenget, p. a face să răsune; a cânta,
a sună.
Zengő, 9. sunător, resunător ; — kő, 9.
fonolit,
Zengzet, 9. armonie, melodie, eufonie;
modulațiune.
Zengzetes, a. sonor, melodios, armo-
nios, eufonic.
Zerge, 9. (zool.) căprioară, capră nea-
gra, antilopa (Antilope rupicapra);
—bak, 9. căprior, țap sălbatic; —
. vadász, 9. Venator de căprioare.
Zérus, 9. nula, nimic, zero.
Zérzúr, 9. sgomot, zuzăt, vuet, zarvă;
viscol, furtună, vijelie.
Zezâm(ra), 9. (fiat.) sesama.
Zihál, p. a gâfâi, a (re)sufla greii.
Zilál, v. a rări, a smulge; a deranja,
a încurca, a aduce în disordine.
Zilált, a. deranjai, in disordine; în-
curcat; —ság, 9. deranjare, desaran-
jare, disordine, încurcală, neorîn-
duiala.
Ziliz, 9. (dot.) nalbă mare (Ălthaea),
Zimankó, 9. viscol, furtună, vijelie,
ploaie mestecată cu zăpadă.
Zimankóé, a. vijelios, viscolos, fur-
tunos.
Zivatar, 9. furtună, vifor, viscol, vi-
jelie, tempestate.
Zivataros, &. furtunos, viforos, cu
vijelii, vént os.
Zofó, 9. meliță.
Zokog, 9. a plânge cu amar, a su-
spina; a se văeta.
Zokon, «5». (cu) greu, amar, dure-
ros; — esik, îmi cade cu greu, îmi
este dureros; r~. venni, a lua^în
nume de rău, ari fi cu greii. :
Zokszó., d.plânsoâre, plângere, căință;
vaet, suspin.
Zokúl, obv, v. Zokon.
Zománc, 9. șmalț, jumalț, glazură,
email.
Zománcot, Zománcoz, v. a smălța, a
șmălțui, a emaila.

; Zugískola_____________
Zöldit, v. a inverfii, a face verde.
Zöldség, 9 verdețuri, legume pl., zar-
zavat.
Zöldséges piac, 9. piață de verdețuri,
    de legume.
Zöldségtermesztés, 9. cultivare de
legume.
Zöldül, v. a ínver fii, a se face verde;
a ínfiori.
Zöldülő, a. înverfiitor; înfloritor.
Zöm, 9. mărime, gros, mulțime; lamură,
floare; miez.
Zömöcsköl,' p. a pisa, a strivi, a
sdrobi; a turti, a stoarce, a. năsădi.
Zömök, a. mic și gros, trunchnos,
gras, îndesat, robust, tare; mic de
statură.
Zönge, 9. ton, son ; — köz, 9. interval;
— sor, t>.scală, gamă.
Zördit, p, a suna, a zurui, a tropăi,
a zornăi, a zăngăni.
Zördül, p. a zuzăi, a suna,^ a zăn-
găni.                          [zuzăt,
Zöijej, 9. sgomot, <vuet, ropot, freamăt,
Zörg, p. p. Zörög.
Zörget, p. a face sgomot, a suna, a
zurăl, a bate (la ușă); a ciocăni, a
scutura, a bontăni.
Zörgéttyű, 9. clanță; părăitoarei hu-
ruitoare; titirez, sfirlează.
Zörgölődik, p. a durui, „a trosni, a
face sgomot, = vuet, a hodorogi, a
tropăi.
Zörög, p. a face sg&mot, a scârțăi, a
  suna, a zurui, a bate (la ușă),^a
  ciocăni.
Zörömböl, p. p. Zörög.
Zörren, p. a suna, a zurăi, a țințăi,
  a țiui, a zăngăni.
Zoxreni, p. a face să sune, = să zurăe,
Zöttyen, p. p. Zökken.
Zötyög, Zöiyögtet, p. Zökög, Zökög-
  tet.
Zubbony, Zubony, 9. blusă, scurteică
  mânecar.
Zug, 9. coif, unghiü, ungheț.
Zúg, p. a suna, a face sgomot; a
mugi; a șuera; a vajai, a țiui; —
a fejem, Vw țîue capul, í*m sună 0^-
pul i -r- a fülem, im țiuesc urechUe. «
ZúgaS, 9. sgomot, vîjeit, murmur, vuét,
țiuit, urlet, mügét.
Zúgattyú,.». rbîrnăitoare, titirez pârăi-
  toare.
Zugiskola, 9. școală privată, =* neauto-
  risată.

Zománcoló

Zománcozó; 9. emailpr, șmalțuitor.
Zománcos, a. șmălțuit, cu glazură,
emailat, smaltat.            *
Zomok, ₐ. v. Zömök.
Zóna, 9; zonă; — tarifa, 9. tarifă
după zone.
Zonda, 9. gherghef, cadru de cusut.
Zongora, 9. pian, fortepian, clavir;
- billentyűzet, 9. claviatură; — óra,
9. oară de pian; —tanító, 9. mfâstru
de pian.
Zongorái, Zongorázik, p. a cânta la
pian, = la clavir.
Zord, Zordon, a. aspru, sălbatec;
rece, ursuz, neprietinos.
Zordonit, v. a aspri, a sălbateci.
Zordonkodik, o. a se purta rece, a fi
moros, afl ursuz.            $
Zordonodik, p. a se aspri, a se sălba-
teci; a se întuneca.
Zordonság,; 9. asprime, răceală, selbă-
tecie. ’
Zocskol, p. a. turti, a frânge; p. Rán-
  col.
Zöcskölődik, p. a se frânge, a se turti,
  a se sdruncina, a se mototoli.
Zökken, v. a svucni, a se * scutura
  (odată), a se isbi, a se sdruncina.
Zökkent, p. a scutura, a împinge* a
  isbi, a tdruhăi, a lovi.
Zökög, p. a ze scutura, a se isbi, a
  se sdruhăi.
ZökögŐ, «. scuturător, sdruncinător.
Zökögős, a. grunzuros,hopinos, glo-
duros.
Zókögtet, p. a scutura, a sdruhăi.
Zöld, a. verde; crud, necopt; 9. ver-
  deață ; verdele; — ág, creangă verde;
  1 am verde; — ágra jutni, a se înălța,
  a prospera, a înainta, a apuca la
  creangă verde; — béka, 9. broască
  verde, brotăcel; — borsó, 9. mazăre
  verde.
Zöldellés, 9. invertire; înflorire.
Zöldellik, p. a înverzi; a înflori.
Zöld ellő, a. înv erfiitor ; înfloritor.
Zölden, ₐ. verde; crud.
Zöldes, a. verfiiu, ce bate ín verde.
Zöldeskék, a. verde-vtinețiii, ceadiriu.
Zöldgálic, 9. vitriol, peatră vânătă
sulfat, calaican.
Zöldharkály., 9. (zvol.) ciocănitqare
verde, gheunoae verde, SVarcfiică
verde, horoiü verde (Picus- viridis).
Zöldike, 9. fioranța, spatie, verdoniu
   (Fringilla chior îs).

799

Zugliget

800

Zsarnokoskodik

Zugliget, 9. poeniță, alee ascunsă.
Zúgó, a. sunător, vâjaitor, țiuitor,
șuerătorj 9.- stavilă.
Zúgolódás, 9. murmurare, sbuciumare.
Zúgolódik,, v. a murmura, a se zbu-
ciuma, a se necăji, a cârti, a se
plânge.
Zúgolódó, 9. murmurător,posac, ursuz,
maros, îmbufnat, sân dacos.
Zugoly, 9. sul de stativă, = resboiü.
Zúgóslp, 9. cimpoiu (la organe)^
Zugprókátor, 0. advocat necunoscut,
   neautorisat.
Zugsajtó, a. presă ascunsă, jurnalistică
clandestina.
Zuhan, ». a cadé greii, a cadé cu

pocnet, - morman. a se prăvăli, d
se prăbuși.
Zuhanás, 9. cădere, prăvălitură, res-
turnare, surpare.
Zuhant, ₀. a arunca jos, a trânti.
Zuhany, 9. torent, duș, cataractă;
—fürdő, ». Utș, baie cu duș.
Zuhanyoz, y. a face baie de duș.
ZiiKhtag, 9. cataractă, cascadă.
Zuhatar, 9. ploicică, bură.
Znhint, v, vr Zuhant.
Zuhog, v, a face sgomot, a cadé cu
sgomot, a vîjai, a căde vîjăinâ, =
șuerând.                              |
Zuhogó, a. vîjăitor; șuerator, foșnitor; !
s. baie cu duș.                        ;

Zupái, v. a băte, a îniblăti.
Zűrből/v. a turbura, a mesteca.
ZurbolŐ, 9. mestecător,meleșteu, pră-
jina'de rescolit.
Zűrzavar, v. v. Zűrzavar.
Zúz, Zúz*, 9. batucă, rânză, pipotă
(la paseri'). .
Zúz. v. a sdrobi, a strivi, a sfărma,
a turti, a pisa; —, 9. v. Zúzmara.
Zúzda, 9. piuă, moară de sfarmat,
șteamp.
Zúzmara, 9. bură, promoroacă, brumă
groasă.
Zúzmaráé, a. cu bură, cu brumă.
Zúzmaráz, v. a bruma, a cadé
brumă; a înghiăța.
Zúzmó, 3. ynușchiu, lichen (âot.)
Zúzó, 9. șteamp, pisălog, piua, măiug.
Zúzódás, 9. strivire, turtire ; izbitură,
strivitură, contusiune, năsadire, vînă-
tae.
Zúzógép, 9. mașină de sdrobit, mașină
de sfarmat minerale.
Zúzott, a. sfărmat, strivit, turtit; —
‘seb, rană strivită, strivitură.
Zűrzavar, 9. încurcătură, confusiune,
învălmășeală, îngaimare, zăpăceală
neorînduiălă.

Zűrzavaros, a. încurcat, mestecat, în-

| găimat, neorînduit, în confusiune,
! tulbure.

Zs

Zsába, 5. durere de nervi, neuralgie.
  Zsábrák, . 9. șabracă, harșea, pătară
   de cal; v. Csótár.
Zsajtár, 9. doniț(ă), șuștar.
  Zsák, 9.. sac ; —ba tenni, —ra szedni,
   a băga in sac, a pune în sac; —
   megtalálta — a foltját, ’ș-a găsit
   sacul petecul.
Zsákmány, 9. pradă, jaf.
  Zsákmányol, v. a răpi, a jăfui, a
   prăda, a despoia.
. Zsákmányolás, Zsákmánylás, 9. ră-
pire, despoiare, jăfuire; tâlhărie.
  Zsákmányoló, 9. prădător, hoț, răpi-
   tor, jăfuitor, tâlhar.
Zsákol, 9. a pune în saci.
  Zsákszöyet, 9. pânză de saci, materie
   de saci. ?

Zsák-utca, >. uliță înfundată. înfun-
dătură.          -e
Zsákvarrótű, 9. ac .nare, undrea.
Zsákvászon, 9. pânză de saci.
Zsalu, d. jaluzea, persiană.
Zsálya, 9. salvie, jale* șerlaiu (Sal-
via).
Zsályás, ₐ. cu jale, cu salvie.
Zsámiska, 9. cir de furină, terciü.
Zsámoly, 3. scăunaș, scăunel; scă-
unel de picioare ; piedestal, scabel.
Zsarátnok, 3. foc, jăratic; rapare
spuză, jar.
Zsatlás, v. Zsarolás.
Zsarnok, 9. tiian, despot.
Zsarnoki, Zsarnokilag, abv. în mod
tiranesc, ~ despotic, = crud.
Zsarnokoskodik, v. a tiraniza.

Zsarnokság

801

Zsarnokság, Zsamokuralom, 9. Hră-
nit ; despotism.
Zsarol, v. a stoarce, a lua cu forța,
a răpi, a despena.
Zsarolás, 9 d&spolere, stoarcere; tira-
nie: ezacțiune.
Zsaroló, ₒ. despoitor; —, 9. mâncă-
tor (de bani publici), (n)răpitor.
Zseb, buzunar; —re tenni, —re
rakni, a ascunde, a băga în buzu-
nar.
Zsebbeli, 9. batistă: —, a. âe buzunar.

Zsebel, a băga în pangd,
buzunar; a fura, a ascunde.
Zsebelés, 9. pungășie, escrocherie.
Zsebelő, 9. pungaș, taie-pungă.
Zsebetlen, a. fără buzunar.

în

Zsidóul

Zsemlyesütő, 9. franzelar. jimlar.
Zsendely, 9. v. Zsindely.
Zsendice, 9. jintiță, z&rfert,jintuicdâ.
Zsendül, y. a începe a se coace, a
veni la maturitate.
Zsendülő, a. ce se coace.
Zsendült, a. copt de jumătate, seini-
matur, precoce.
Zseng, v. a muguri; a germina; a
eși ia iveală; a arunca surcel.
Zsenge, 9. fructul prim, primiții;
pârgă; nyomdai zsengék, incuna-
bule pl.; —, a. fraged, gingaș, plă-

Zsebkendő, 9. batistă, basma, maramă,
cârpă, n&frămuță.
Zsebkés, 9. cuțitaș, cuțit de buzunar,
briceag, bulicher, penicil.
Zsebkiadás, 9. edițiune în format mic,
edițiune de buzunar.
Zsebkönyv, 9. carte portativă; carte
de buzunar; almana(cxh.
Zsebmetszés, 9. pungășie, hoție.
Zsebmetsző, ₃. pungaș, hoț iscusit,
taie-pungă.
Zsebnaptár, » calendar de buzunar,
almanah.
Zsebóra, 3. orologiu de buzunar-, ceas » .
Zsebpénz, bani dé buzunar, bani
pentru trebuințe mérunte.
Zsebpisztoly, 9. pistol de buzunar,
pistol mic.                         I
Zsebszótár, 9. dicționar portativ.
Zsebtolvaj, 9. pungaș, hoț iscusit.
Zsellér, 3. clacaș, răzeș, moșnean.
Zsellye, Zsöllyeszék, 9. scaun cu bră-
țăre, jeț, jelț, fotoliu.
Zsémbel, #. a se certa, a cicăli, a
prici, a tolocăni, a se ciocmăni, a se
ciorovăi, a mor nai.
Zsémbelés, 5. ceartă, sfadă, gâlceava
  dandana.
Zsémbelődik, a se cei ta, a se sfădi,
  a cicăli, a bombăni.
Zsémbes, a. certăreț, sfadnic, prici-
  naș, arțăgos.
Zsémbeskedik, v. Zsémbel. »
Zsémbesség, 9. căutare de ceartă, wr-
  țag.
Zsemlye, 9. franzelă, jimlă, pânișoară
• albă; —liszt, fă(r)ină de jimlă.
Zsemlyés, a. cu franzelă; 9. fran-
  zelar, jimlar covrigar.

până.
Zsongás,
(pâne).
Zsib, o.
vuet.
Zsibaj, 4,

c. fraged, clicos, necopt
vechituri, telalic; gălăgie,
larma; v. Zsivaj.

Zsibáros, 9. telal, v&nfl&or de vechi-
turi.
Zsibárosbódé, 9. butică de vechituri.
Zsibároskodik, v. a vinde vechituri.
Zsibárosság, 9. telălie, telaltc, trofică
de vechituri.
Zsibárú, 9. telălie, telalic, vechituri,
marfă veche, ~ stătută.
Zsibbad, v. a amorți, a înțepeni.
Zsibbadoz, ». a amorți des, a aromi
Zsibbadt, abv. Zsibbadtan, o. amorțit
înțepenit, nesimțitor.
Zsibbaszt, v. a amorți, a înțepeni.
Zsibbasztó, «. amorțitor, înțepenitor
aromitor.
Zsibog, Zsibong, v. a sbîmăi. a bi-
zăi, a bombai, a susura, a, furnica ;
a murmura, a cicăli.
Zsibvásár, 3. tîrg de vechituri.
Zsibvásáros, 9. telal, ven/jetor de
vechituri.
Zsidó, 9. iudeu, ovreii, jidov, jidan,
evreii; pep. Iudă, tárton; —cse
reszn^e, j. (Soi.) ntâtrăgună, earba
codrului (Âtropa belladona); —hal,
t>. (zo^l.) barbun, mreană (Cyprinus
barbfjtius).
Zsidóé, a. jidovesc, evreesc.
Zsidóság, 9. jidovime, evreime, iu-
  daism, jidovet.
Zsidóskődás, 3. jidovie, purtare ji
  dovească.
Zsidóskodik, 9. a se purta jidcvesce,
  a se țigani, a *'rgui.
Zsidótömjén, 9. storace, reșină de
  Indii.
| Zsidóul, abv. jidovesce, evree&ce.

Zsidóvásár

802

Zsolt in a

Z sólya 803                           Zsuzsiik

Zsíros, a. unsuros, gras, unturos, în-
calat.
Zsirosit, v. a unge; a îngrășa.
Zsírósodik, v. a se îngrășa, a se iti-
căia.
Zsíroz, v. a unge, a îngrășa; a pune
grăsime în bucate.
Zsírsav, 9. acid de grăsime.
Zsirtalan, a. neuns, fără grăsime.
Zsivaj, ». larmă, landră, dandana
sfară, svon, vuet, sgomot gălăgie;
tămbălău, iărăboiu, halaidé,
Zsivajg, v. Zsivajog.
Zsivaj gás, 9. gălăgie, larmă, sgomot,
tămbălău.
Zsivajgó, 9. lărmuitor, gălăgios.
Zsivajog, 9. a lărmui, a face gălăgie.
Zsivâny, 9. bandit, tâlhar, hoț de
drumuri, lotru; potlogar, coțcar.
Zsiványfészek, 9. cuib de bandiți,
de hoți, gazdă de hoți.
Zsivânykodik, v. a face hoții, = tâl-
hării, a ține drumurile.
Zsiványnyelv, 9. limba hoților, r ban-
diților.                    [coțcărie.
Zsiványság, 9. hoție, tâlhărie, lotrie.
Zsiványúl, a. hoțesce, tălhăresce.
Zsizseg, v. a pîrăi, a pocni, a pirsni,
a forfoti.
Zsizsik, 9. gărgărița, curculez.
Zsizsikés, a. cu gărgăriță.
Zsobrák, 9. avar, sgârcit afară din cale,
cumplit; a. sgârcit, hîrsit.
Zsobrákság, 9. avariție murdară;
sgârcenie cumplită.
Zsobrákúl, a. murdar, țigănos, cum-
plit, hîrsit.
Zsófi, Zsófia, 9. Sofiă.
Zsold, 9, sold, plată, leafă, sa! ar* ii,
simbrie.
Zsoldos, 9. sîmbriaș, mercenar, năimit;
—csapat, trupă mcrcenară.
Zsolna, 9. faoL) ciocănitoare verde,
gheonoae verde, svârdăigâ verde,
hordiu verde, ver jure (Picuș viridis).
Zsolozsma, 9. rugăciune la altar,
imn, cântec; délest—, ve cerne, in-
sarai, rugăciune de sară.
Zsolozsmáskönyv, 9. breviar, ceaslov.
Zsolozsmáz, v. a ceti breviariul, >*
ceaslovul.
Zsoltár, 9. psalm ; —író, 9. psalmist.
Zsöltároz, v. a cântă psalmi.
Zsojtároskönyv, 9. psaltire. I
Zsoltina, 9. (Got.) pălamidă fSerra-
tula).                        4

   Zsidóvásár, Zsidóvecsemye,». școală
    jidovesca; sinagogă, havră,
  Zsiga, d. Sigismund.
   Zsiger, 9. măruntae, mațe; bărbie,
    tragăn (la vite),
   'Zsigerel, v, a scoate mărunt ăile, =
    mațele.
  Zsigmond, 9. Sigismund.
   Zsilip,.». stavilă, stavilar, canal de
    abătut apa, șlip.
   Zsilipes, a. cu stavilă, cu stavilar.
  Zsilipkapu, 9. ușa stavilarului.
   Zsilipnyílás, 9. apertura gura
    stavilei.
   Zsiliptiszt^tó, 9. curățitor de stavile.
  Zsilipvégkapu, 9. tarabă, oblon, (la
  mori).
  Zsinagóga, 9.'sinagogă.
   Zsinat, 9. 1. sinod; 2. vuet; sgomot,
    larmă, gălăgie.
   Zsinatol, 0. a țini sinod; a lărmui, a
    face gălăgie, - Sgomot.
  Zsinati, a. sinodal.
   Zsinatolás, 9. gălăgie, lărmuire, vuet,
    sgomot; calabalîc, dandana.
  Zsindely, 9. șindilă.
  Zsindelyes, ₒ. cu șindilă.
   Zsindelyez, ᵥ. a șindili, a acoperi cu
    șindile.
   Zsindelyezet, 9. șindilire, șindilituru.
  Zsindelyezö, 9. șindilar, cpveritor cu
  șindilă.
   Zsineg, 9. sfoară, șpargă, ață, frânghie.
  Zsinegei, v. a sugruma; a lega cu
  sfoară, a strangula.
   Zsinór, 9. ața răsucită, sfoară, găitan,
  știur;^ —egyenes, —igazában, de
  I a dreptul, in linie dreaptă, ață;
    — mérték, 0. cinosură, regulă, model,
    îndreptar.
' Zsinóros, a. cu găitan, cu șinura.
Zsinóroz, v. a coase cu găitan; .a
stringe cu sfoara ; a sugruma, a spen-
dura.
   Zsinórszegély, 9. tivitură cu găitan.
  ZsinórverÖ, 9. găitănar, pasamantar.
  Zsinór zat, 9. găitănărie, șnuruitură.
  Zsír, 9. unsoare, grăsime, untură.
  Zsiradék, 9. marfă de grăsime.
  Zsiráf, -9. , girafă, famelopard.
  Zsírárú, 9. marfă de unsoare.
  Zsíratlan, ₐ. fără grăsime, neiinsuros.
  Zsírfolt, 9. pată de grăsime.
  Zsírfoltos, a. cu pete de grăsime.
  Z sírkő, 9. steatit (miner.).
, Zsírnemü. ₐ. grăsime, unsoare.

Zsugorgâs, a. viață mizerabilă. «
sărăcăcioasă, « nevoiașă.
Zsugorgat, ᵥ. a stringe, a aduna.
Zsugori, a. sgârcit, hîrsit; 9. avar,
om scump, sgârcit.
Zsugoriság, 9. avariție, sgârcenie cum-
plita.
Zsugoriskodik, v. a se scumpi la
ceva, a se face sgârcit, a se țigăni.
Zsugorit, v. a sgârci, a sbârci.
Zsugorkodik, «. Zsugoriskodik.
Zsugorodik, o. a se sguli, a se stringe
grămadă, a se sgârci.
Zsugorog, 9. țt trăi reu, « mizerabil,
a trgl ca vat de el, a hamisi.
Zsummog, n. a murmur -, a bombăni,
  a. borborosi.
Zsúp, >. jup, snop ; — fedél, coperiș ’
  de paie, înveliș de paie.
Zsúpol, 9. a lega snopi, a lega jupi;
  a acoperi cu paie.
Zsúpoló, Zsupozó, a. acoperitor cu
  paie, «= cu jupi.
Zsurló, 9. coada calului, barba sasului
  coada mânzului, părul porcului
  (Equisetum).
Zsurlódás, 9. frecare ; fricțiune.
Zsúrlódik, 9. a se freca, a face fric-
  țiuni.
Zsurma, 9. fărmitură, fărâmiturică,
  bucățică-
Zsurmóka, 9. jutnară (un fel de pră-
» jitură).
' Zsurmolódik, 9. a se sfărma, a se
  dumica, a se smicura.
1 Zsúrol, v. o freca y. Súrol.
Zsuzsa, Zsuzsánna, 9. Susanâ.'
• Zsuzsi, Zsuzsika, Zsuzska, ₃. 8u$ă-
  nică
  Zsiizsük, 5. gărgăriță; ᵥ. Zsizsik.

Zsólya, 9. sandale; scarpă, hîrzoabe, i
galenț.
Zsombék, Zsombik, 9. turfă, pământ <
negru, rovinos; —láp, loc turfos, 1
loc mocirlos; —rét, luncă turfoasă,
« revinoasă.
Zsombikol, v. a mărgini, a trage
mefyuina.
Zsombor, 9. brăncuță, macriș de baltă.
Zsompor, 9. pâner, corfă de pâne.
Zsong, v. a susura, a bizăi, a mur-
  mura, a sbârnai, a îngâna.
ZsongerŐ, 9. elasticitate, putere încor-
  dătoare.
Zsongj v, a da elasticitate, a în-
  corda.
Zsongító, a. incordăt&r, tonic.
Zsongos görcs, 9. sgârciu tonie.
Zsöcsköl, v. a scutura, a sgâiăi, a
  sgâlțăi.
Zsöllye, Zsöllyeszék, 0. jeț, fotoliu,
  scaun cu brațe.
Zsörtölődik, 9, a se certa, a se dis-
  puta ; a face sgomot, a hodorogi, a
  tropăi.
Zsörtölődő, a. certăreț, hodoroagă,
  cârcotaș, gălăgios.
Zsörtös, a. certăreț; 9. durduitor,
   care face gălăgie, zorbăgiu.
Zsörtösködik, v. a se certa; a face
   gălăgie, a se ciondrăni, a se bate.
  Zsubrák, 9. sgârcit; 9. Zsobrák.
   Zsufa, a. galbin spălăcit, perseciii,
   pag; — szinti, de coloarea persecii;
   de coloare galbină, spălăcit.
   Zsúfol, v. a îndesa, a ghiftuiₜ a
   ticsi.
   Zsúfolt, a. Zsúfolva, aóv. îndopat, ghif-
   tuit, ticsit.
  Zsugorék, 9. sgârciu; sbârceala.

  ROMÁN-MAGYAR SZÓTÁR.

 DICTIONAR-ROMÂN-MAGIAR.
    9

                DICȚIONAR




ROMÂN-MAGI AR
PENTRU ȘCOALA ȘI PRIVAȚI •
DE
ION GHETIE
DIRECTOR GIMN.





                ROMÁN-MAGYAR SZÓTÁR





ISKOLAI ÉS MAGÁNHASZNÁLATRA

IRTA
GHETIE JÁNOS

EŐGIMN. IGAZGATÓ

BUDAPEST
F B A NE LIN-TÁRSULAT
MAGYAR IROD. INTÉZET ÉS KÖNYVNYOMDA

KIADÁSA

    PREFAȚA.

    ELŐSZÓ.


   Dacă este adeverat, cum ca
trebuința este motivul pentru o
mare parte din lucrările ome-
nesc], — apoi în cașul de fața
aceasta se adeveresce pe deplin.
   Trebuința unui dicționar ro-
mân-magiar, care să corespundă
cerințelor actuale și care să îm-
plă un gol de de mult și de
mulți simțit în literatura ace-
stor limbe, a fost motivul prin-
cipal, care a determinat pre
auctor la lucrarea dicționaru-
lui de față, care prin aceasta se
și pune la disposiția tuturor,
cari cred a avé trebuință de el.
   La compunerea acestei părți
autorul a fost condus de prin-
cipiul actualității în materia
de limbă. Ânume luând în cu-
venită considerare graiul și ter-
menii populari și ținând contul
recerut de limba literară: atât
partea româneasca, cât și cea
magiara înfațișază materialul
limbistic așa, după cum acela

   Hogyha igaz az, hogy az em-
beri művek nagy részének szülő
oka a szükségesség, akkor ezen
igazság teljesen bebizonyul a
jelen esetben.
   Egy román-magyar szótár
szükségessége, a mely megfelel-
jen az aktuális követelmények-
nek, és a mely ezen két nyelv
irodalmában betöltse ama ré-
gen és sokak által érzett héza-
got, — volt a fő indok, a mely
szerzőt jelen szótár megírására
indította, a melyet ezennel
mindazok rendelkezésére bo-
csájt, a ¹ ik egy ily munka szük-
ségét érzik.
   A nyelvanyagot illetőleg
szerkőt ezen rész megírásánál,
az aktualitás elve vezérelte.
Kellő tekintettel volt a nép-
nyelvre s a népies kifejezésekre
s ugyanakkor különös .figye-
lemre méltatta a mai irodalmi
nyelvet is úgy, hogy mind a
román-, mind a magyar récz

VI

se afla astăzi în améndoue lim-
bele. Si nici că se putea altcum,
pecât témp se scie, ce progres
enorm au făcut ambele aceste
limbe în deceniéle din urma în
desvoltarea și consolidarea lor
firésca.
   El este menit mai ăntăiii
pentru tinerimea școlară preste
tot, apoi pentru trebuințele pri-
vate de ori și ce categorie.
   Ortografia urmata este cu
puține abateri cea statorită de
academia română, dar în urma
variantelor ortografice, ce se
practică astăzi s’a împus de ne-
cesitate, ca în cadrul acestei
ortografii unele cuvinte să se
însemne și câte în dóue locuri,
pentru de a pute fi manuat și
practicat dicționarul cu mai
mare ușurință, însemnarea și
accepțiunile acestor cuvinte
înse se pun numai la un loc, la
cuvântul scris conform acestor
principie ortografice.
   Se simte mai ales aci în lexi-
grăfie trebuința imperativă pen-
tru stabilirea și unificarea orto-
grafiei române: această singură
ar poté feri pe lexicograf, ca să
nu cadă dintr’un impas și nea-
juns într’altul.
   Dicționaruî present e produc-
tul unei munce de aproape 10

azt a nyelvkincset tünteti fel, a
mely jelenleg él és használatos
mind a két nyelvben. S nem is
volt ez lehetséges máskép, a
midőn mindenki tudja, mily
óriási előhaladást tett ezen két
nyelv az utóbbi évtizedekben a
természetes fejló'dés utján.
   Iskolai és magán használatra
van tehát szánva.
   Kevés eltéréssel aromán aka-
démia új orthographiáját kö-
vettem a román szavak Írásánál,
mindazon által a jelenleg divó
orthographiai különösségekre
való tekintetből szükségesnek
mutatkozott, hogy némely sza-
vak — a szótár könnyebb és
eredményesebb kezelhetése
czéljábó.l — két helyen is meg-
jelöltessenek, magyar jelentésök
azonban rendszerint csak egy
helyen van kitüntetve annál a
szónál, a mely ezen orthogra-
phiai elvek szerint van Írva.
   Ha valaki, úgy bizonyára a
szótáriró érzi leginkább, meny-
nyire szükséges, hogy a román
orthographia terén valahára
egységes megállapodás jöjjön
létre: ennek híján a szótáriró
folytonosan ki van téve annak,
hogy munkája folyamán egyik
útvesztőből a másikba essék.
   Jelen munka közel tiz évi

ani și presența un material de
limbă bine controlat și adunat
din cele mai bune isvoară, ce în
aceasta privință mi-au putut
sta la disposițiune și e comple-
tat cu materialul adunat prin
cercetările proprii.
   In urmarea acestora nu am
pretențiunea de a presența o
lucrare întru toate originală. Și
aceasta chiar și pentru cu vén tul,
că materialul însu-și se află
deja în ambele limbi ; cu toate
acestea criticul obiectiv va tre-
bui sa recunoască lucrării inde-
pendența, ce-i compete. Și acea-
sta consistă mai ântâiu în ale-
gerea și potrivirea acelui mate-
rial cu toate trebuințele școalei
și cu celea mai neapărate ale
vieții, apoi în împrejurarea, ca
opul de fața este cel de ântâiu
dicționar român - magiar cu
aceasta destinațiune și în acea-
sta întindere și ca atare fu
premiat în manuscris din par-
tea înaltului Min. r. u. pentru
culte și instrucțiunea publică
cu ordin, de dto 24 Decembre
1893 Nro 52,739 din funda-
țiunea Fekésházy
   Ca de închiare sunt dator a
esprima la acest loc profundă
mulțămită tuturor acelor colegi
și prieteni, cari cu bună voință

munkásság eredménye s a ren-
delkezésemre álló legjobb for-
rásokból merített s lelkiismere-
tesen ellenőrzött nyelvanyagot
tünteti fel, kiegészítve a szerző
által olvasás közben gyűjtött
népies és irodalmi újabb nyelv-
anyaggal.
   Ezek folytán nem mondha-
tom, hogy mindenben eredeti
munkát bocsátók a t. érdeklő-
dők rendelkezésére, s ezt már
csak azon okból sem, mert maga
a nyelvanyag mind a két nyelv-
ben feltalálható; mindazon ál-
tal a tárgyilagos bírálónak el
kell ismerflie a munkát megil-
lető önállóságot. S ezen önálló-
ság mindenek előtt azon nyelv
anyag megválasztása, ellenőr-
zése s az iskolai és közélet szük-
ségleteihez lehető teljes mér-
tékben való alkalmazásában
áll; továbbá azon körülmény-
ben, hogy jelen mű az első ro-
mán-magyar szótár ezen ren-
deltetéssel s ezen terjedelem-
ben s mint ilyen a nméltóságu
vallás- és közoktatásügyi m. kir.
Minisztérium részéről 1893. évi
deczember 24-én kelt 52,739. sz.
magas rendeletével a Fekés-
házy M.-féle jutalomdijjal lett
kitüntetve.
Végezetül nem mulaszthatom

VIH

m’aü îndemnat și sfătuit în de- el, hogy e helyen hüás köszö-
cursul acestei lucrări și în spe- netet ne mondjak azon t. kar-
cial dlul Jon Ciocan dir.' gimn. társaim- és barátaimnak, a kik
în Năsăud, precum și On. Soc. szívesek voltak jóakaró taná-
Francliniane pentru scoaterea csaikkal segítségemre lenni, s
la lumină a lucrării în editura ezek közül különösen Ciocan

propriă și pentru esecutarea
technică atât de frumoasă și
confoarmă tuturor cerințelor
moderne.
   Și acum rog pre On. cetitori,
ca sa primească aceasta lucrare
a. mea cu aceea bunăvoință, ca-
rea resultă din viul interes pen-
tru prosperarea noastră cultu-
rală.
   Binevoitoarele observări
obiective, le voiu primi tot-

János, naszódi főgymn. igaz-
gató urnák —sa Franklin*
társulat t. igazgatóságának a
munka kiadása s ízléses és
•í
a modern követelményeknek
megfelelő kiállításáért.
   A t. olvasókat pedig arra ké-
rem, fogadják ezen munkámat
azzal a jó indulattal, a mely
mindnyájunk kulturális előha-
ladása iránt való élénk érdek-
lődés és ügyszeretetből ered.


    Isvoará. — Források


deauna cu mulțamita și voiu
căuta a le folosi și reálisa ín

A jóakaró és tárgyilagos észre-
vételeket mindenkor köszönet-

interesül valoarei dicționa-
rului.

tel veszem, a igyekezni fogok
azokat a szótár előnye és teljes-
sége érdekében hasznosítani.

Naseud, ín Januárié 1896.

Naszód, 1896 jan. havában.


        Jon Ghetie,

prof. gimn.


        Grhetie János,

fögyinn. tanár.

  1.   Lexicon Valachico-Latino-Hungarico-Germanicum. Budáé,
Typis et Sumptibus Typográphi® Regi® üniversitatis Hunga-
ric® 1825.
  2.   Polizü: Vocabular româno-germán, Brașov, 1857.
  3.   Costinescu: Vocabular româno-frances, București, 1870.
  4.   Cihac: Dictionaire d’etymologie daco-romane voi. I. II.
1870., 1889,
  5.   Barcian: Bománisch-Deutsches Wörterbuch ed. II, Her-
mannstadt, 1886.
  6.   Săinean Lazăr: Dicționar Româno-Germán. București
1889. Elemente turcesci în limba română. București 1885.
  7.   Partea apărută din: Etymologieum magnum Roman i® de
dl. Hajdău.
  8.   Ballagi Mór: Uj teljes német és magyar szótár. Budapest.
  9.   Dicționarele academiei române și maghiare încă le-am ’folo-
sit, dar cu oarecare reservă.

V1H

m’aü îndemnat și sfătuit în de-
cursul acestei lucrări și în spe-
cial dlui Jon Ciocan dir.' gimn.
în N&tâud, precum și On. Soc.
Francliniane pentru scoaterea
la lumină a lucrării în editura
propria și pentru esecutarea
’technica atât de frumoasă și
confoarmă tuturor cerințelor
moderne.
   Și acum rog pre On. cetitori,
ca sa primească aceasta lucrare
a. mea cu aceea bunăvoință, ca-
rea resultă din viul interes pen-
tru prosperarea noastră cultu-
rală.
   Binevoitoarele observări
obiective, le voiu primi tot-
deauna cu mulțămită și voiu
căuta a le folosi și realisa în
interesul valoarei dicționa-
rului.

   Năseud, în Januárié 1896.

                Jon Ghetie,

• . '            prof. gimn.

el, hogy e helyen hálás köszö-
netét ne mondjak azon t. kar-
társaim- és barátaimnak, a kik
szívesek voltak jóakaró taná-
csaikkal segítségemre lenni, s
ezek közül különösen Ciocan
János, naszódi főgymn, igaz-
gató urnák — s a Franklin*
társulat t. igazgatóságának a
munka kiadása s Ízléses és
i
a modern követelményeknek
megfelelő kiállításáért.
  A t. olvasókat pedig arra ké-
rem, fogadják ezen munkámat
azzal a jó indulattal, a mely
mindnyájunk kulturális előha-
ladása iránt való élénk érdek-
lődés és ügyszeretetből ered.
A jóakaró és tárgyilagos észre-
vételeket mindenkor köszönet-
tel veszem, s igyekezni fogok
azokat a szótár előnye és teljes-
sége érdekében hasznosítani.
  Naszód, 1896 jan. havában.
  * Ghetie Játbos,
               fögymn. tanár.


    Isvoară. — Források


   1.   Lexicon Valachico-Latino-Hungarico-Germanicum. Búd®,
Typis et Sumptíbus Typográphi® Regi® Universitatis Hunga-
ric® 1825.
   2.  Polizü: Vocabular româno-germán, Brașov, 1857.
   3.  Costinescu: Vocabular româno-francos, București, 1870.
   4.   Cihac: Dictionaire d’etymologie daco-romane voi. I. II.
1870., 1889.
   5.   Barcian: Bománisch-Deutsches Wörterbuch ed. II. Her-
mannstadt, 1886.                         *
   6.   Săinean Lazăr: Dicționar Româno-Germán. București
1889. Elemente turcesci în limba română. București 1885.
   7.   Partea apărută din: Etymologicum magnum Roman i® de
dl. Hajdău.
   8.  Ballagi Mór: Uj teljes német és magyar szótár. Budapest.
   9.   Dicționarele academiei române și maghiare încă le-am folo-
sit, dar cu oarecare reservă.

          Prescurtări. — Rövidítések.


Semne. — Jelek.

a. é- átvitt értelemben (în înțeles
         figurat).
állati-— állattan (zoologie).
áavt. = ásványtan (mineralogie).
67.  = bonctan (anatomie).
co. cselekvő ige (verb activ).
ej. = elöljáró (preposițiune).
      = földrajz (geografie).
gíp. = gépészet (mechanică).
fif. = himnemü főnév (substantiv
         masculin).
ifi. = igehatározó (adverbial).
űz. = indulatszó (interjecțiune). -
yYwó. = jogtudomány (sciințe juri-
dice).
H.   — közép ige (verb neutru).
fiózi. = kórtan (patologie).
twz. = kötőszó (conjuncțiune).
I.   = lásd (ve^i).

wm. = melléknév (adíectiv).
nf. = nőnemű főnév (substantiv
         femenin).
ni.    = növénytan (botanica).
nv.    = névmás (pronume).
nyi.   = nyelvtan (gramatică).
?/•     = semlegesnemü főnév (sub
         stantiv neutru).
      = számnév (numeral).
ozU. személytelen ige (verb im-
         personal).
A = többes szám (nu mérni pl lí-
         rai).
in. = tulajdonnév (nume propriu).
v. = vagy (sau).
vil. = visszaható ige (\ erb reflec,siv).
vfá. === valaki (cineva).
ríni. = valami (ceva).
vt. vegytan (chemie).

      (semn de repețire) servesce: a evita repețirea vorbei din Capul artico-
      lului.

= (semnul egalității) de o potrivă.
   ) (parantesa) servesce a arata: 1. esplicațiuni secundare sau complemen-

     tare; 2. se poate și omite ce e pus în parantesa.
     (virgulă punctată) arată sfîrșitul unei accepțiuni date, urmează alta


     accepțiune.
  I. arată  verbul
II. «       «
III.   «     «
IV.    «      « '
A, B. C, servesc

de conjugarea primă, cu infinitivul
«        «        a doua,  «    «
«        «       a treia, «     «
«        «       a patra, «     «
pentru separarea specieloi la verb.

1, 2, 3, 4, și așa mai departe separează deosebitele



în are (lung).
« ere (lung).
« ere (scurt).
« ire (lung).

înțelesuri ale vorbei

din capul articolului.

Verbul în 1. magiară se arată în persoana a treia.

xin


    Hangérték.


A román rész könnyebb olvashatása végett adjuk alább a következő hang-
                         tani magyarázatokat.


A,   a,    =   Á, á, pi. barba (bárba), a szakái.
B,   b,    —   B, b, pl. bun (bún), jó.
C,  c,     =   K, k, pl. care (káré), melyik ? copil (kopil), gyermek ;
             ered (kréd), hiszek.
Ce, ci, = csé, esi, pl. cerb (csérb), szarvas; cine (csiné), ki-
             csoda ?
Che, chi. — K(e), k(i), pl. chilav (kiláv), nyomorék; ochean (ok-
             ján), messzelátó.
D,   d, _ D, d, pl. dare (dáré), adó.
D,           Z, z, (dz), pl. $iar (dziár), napló.
E,   e,  — É, é, pl. merg (mérg), megyek.
F,   f,  --- F, f, pl. furca (furká), a villa ; fericit (féricsit), boldog.
G, g, — G, g, pl. gol (goi), üres; greü (gréu), nehéz.
Ge, gi, — zse, zsi, (dzse, dzsi), pl. ger (dzsér), fagy; ginbe
             (d)zsinte), nemzetség.
Ghe,ghi, = gé, gi, pl. ghem (gém), gombolyag; ghimpe (gimpé).
             tüske.
H,   h, H, h, pl. hohot (hohot), hahota. C és g után nem
             ejtetik ki, hanem csak megvédi ezen mássalhangzók
             eredeti hangját e és i előtt. Lásd: Che, chi és
             Ghe, ghi.
I,  i, — I, j, pl, vin (vín),bor , inel (inéi), gyűrű. Hangzó előtt
             a szó elején, továbbá két hangzó között és a szó vé-

              gén, ha hangzó előzi meg—j, pl, fad (jád), pokol;
             cuiul (kujul), a szeg; roiul (rojul), a raj; femei (féméj),
             asszonyok; mássalhangzó után a szó végén fél ?'~nek
             hangzik, pl. lupi, farkasok; robf, rabok.
J? j, = Zs, zs, pl. joc (zsok), játék, tánc ; jale (zsálé), gyász.
L, 1, = L, 1, pl. laud (láud), dicsérek, cald (káld), meleg.
M, m, = M, m, pl. minte (minté), ész; arme (ármé), fegyverek.
N, n, = N, n, pl. nime (nimé), senki; an (án), év.
0, o, = Ó, ó, 0, o, pl. om (om), ember; pom (pom), gyümölcsfa,
p, p? — P, p, pl. patru, (pátru), négy; opresc (oprészk), meg-
állítok.
R, r, = B, r, pl. rod (rod), rág; arde (árdé) ég.
8, s, = Sz, sz, pl. sanie (szánié), szán; os (ősz), csont.
8, ș, = 8, s, pl. și (si), és; mașter (mástér), mostoha.
T, t, = T, t, pl. taré (táré), erős, kemény; stare (sztáré), hely-
        • zet, állás.
Ț. ț, ” Cz, ez (C, c), pl. ține (cziné), tart; arțag (árczág), mé-
          reg, harag.
U, u, — Ú, U, ú, u, pl. umed (uméd), nedves; untura (unturá),
          a háj ; a szó végén: w, csak félig hallható, pl. moiü
          ^moj(ü), áztat, puhít.
V, v, = V, v, pl. var (vár), mész; avere (áveré), vagyon.
Z, z, = Z, z, pl. zama (zárná), a leves.



Tompa orrhangzók,

a, e, - Cyrill z, egy tompa hang, körülbelül a magyar a és ö
         hangzók között, mely a magyar nyelvből teljesen
         hi ányzik, mindig a primitiv hang jegyével Írjuk, s ha
         ez nem volna megállapítható rendesen: a-val. Hang-
         értéke kitűnik e szavakból: căldură, melegség; véd,
         látok; gaun, darázs.
(a, é, ó, ú) = Cyrill a;, szintén egy tompa orrhang körülbelül a
         magyar o és ü hangzók között, ez sincs meg a ma-
         gyar nyelvben. Hasonlóan azon betűvel iratik, a mely-

XIV

         bői származik, s ha ez nem állapítható meg, akkor
         mindig i-vel Írandó. Hangértéke felismerhető e sza-
         vakból : cânt, ének; vént, szél; ríu, folyó; fóntána,
         kút; gút(lej), torok.
  Ezen orrhangzók kiejtése román embertől tanulható meg legköny-
nyebben.

Quasi-diftongusok,
ea (igy is: é) — a szavak elején : jd, pl. earná (járná), tél; kü-
         lönben pedig =. ed, a hol az e csak 'ólig hallható, pl.
         peatrá (peátrá), kő; creanga (kreánga) ág, galy. Össze-
         tételekben pedig = éd pl. reacțiune (réákcziune), visz-
         szahatás.
oa (igy is: ó) = magyar a, pl. moarte, vagy mórte (marté), ha-
         lál ; soarte, sorté (szarté), sors.
  Jegyzet. Az egyes vidékek nyelvbeli kiejtésében a fentebb is-
mertetett hangokon kívül még a gy, ly, ny és ty hangokkal is
találkozhatni, nem egyebek ezek, mint kiejtési hanyagságból
eredő hanglágyulása a d, g, l, n és t mássalhangzóknak az e és i
hangzók előtt, pl. deal (gyál), hegy; tine (tyinye), téged; nime
(nyime), senki; tina (tyiná), sár.
  Ezen hangok nincsenek meg az irodalmi nyelvben, azért külö-
nös írásjegyeik sincsenek.
  Többtagú szavakban a hangsúly rendesen az utolsó előtti szótagon
van, vagy ha ez rövid, a végharmadikon.

ROMÁN-MAGYAR RÉSZ.

betérés, beszállás; '•

de la lege, fct-

hágás, törvényszegés.

A, a, 1. df. = magyar á ; 2. nőnemű ár- j Abatere, nf. eltérítés, elvonás; el-, ki-
ticulus, pl. vulpea =* a róka; sora — | térés; kivétel, kihágás; — la cineva,
a nővér; a mea — az enyém; 3. a '                                        ’««« w
birtokos (sajátító) előtt áll mint nő- „ .              „
'nemű árticulus, pl. a copilei —« a Abatétoare, nf. szálló, betérőhely, fo-
leányé; » tatălui = az atyáé ; a múl- gadó ; hálóhely.
tora = sokaké; 4. az ige elé téve Abatisă, nf. fejedelemasszony,
képezi a rövid infinitivust, pl. a scrie-"» Abație, nf. apátság.
îmi; a merge — menni; 5. i.= va; i Abătut, m». el-, félrevezetett; másfelé

Abatisă, nf. fejedelemasszony.

a veni « va veni, jönni fog; 6. tárgy- j terelt; elpártolt, eltért.
esetben álló név edStt használatos miit! Abc, &f. 1. ábécé, betűsor, betűrend ;
határozó, pl. merge a casă — haza | 2. kezdet.
megy; 7. prep, miroasă a vin, bor- j Abderit, nyárspolgár.
szagú: a uneori ^némelykor; 8. j Abdic, I. Ai i. fel-, lemond, leköszön
a! ce durére, ah l mi fájdalom; i (vmiröl), felhagy (vmivel); — cuar-
9. encliticii* rész, ăstra, ăstui-a, i tirul, felmondja a. szállást; B) cd.
acum-a stb.; 10. prefixum, pl. ári- elbocsát, elküld.
dică, ridică = emel.                 Abdic, III. ő. I. Abdic.
Aa! ím. ah! a! ahá!                  i Abdicare, 1 lemondás,leköszönés;
Aaoleo! L Aoleo.                     । Abdicafiune, f félmondás, felhagyás.
Abá, nf. darócöltöny ; fehér gyapjú- ■ Ab^icere, nf. 1. Abdicare.
kelme; l. Hăbă.                      i Abdomen, l. -e. »f. has, altest.
Abagería, nf. daróc v. póröltönygyár í Abdomenal, mn. has..., altesti, hasbeli.
v. kereskedés; ruhakereskedés. Abduc, III. cd. el-, félrevezet; távolit,
Abagiü, fif. darócöltönykészito v. ke-1 távoztat.
reskedő.                             >

Abducetor. mn. mușchiu —, távoztafi

Abaldă. ₙf. lerakóhely; raktár.
Abalutá, nf. L Mantá.
Abandonare, nf. elhagyás, abbanha-
gyás; elhagy atottság, elhagyás.
Abandonez, I. cs. elhagy; oda enged;
átenged; abbanhagy.
Abanos, ftf. (ni.) 1. ében, ébenfa (Dio-
spiros ebenum); 2. iá. keményen, tar-
tósan.
Abar, /. Habar.
Abat, III. A) o. eltérít, félrevezet,
elvon (figyelmet); lebeszél, másfelé
terel, eltávolít, elfordít; B) me —,
vfi. el-, kitér, elüt, különbözik, elhaj-
lik (vmitöl); kivételt képez; —■ dela
obiect, eltér a tárgytól; — la cineva,
betér, befordul, beszól (vkihez); îmi
—e, eszembe jő v. jut.
Abate, Af. apát, apátkanonok, abbás.

    Komán-magyar szótár. II.

izom.
Abecedar, t. -e, *f ábécé, ábécés könyv.
Aberațiune, m/. 1. tévedés, eltévedés;
tévelygés, eltévelyedés; 2. eltérés, el-
távozás, elhajlás; — chromatică, szín-
eltérés ; — sferica, irányjerdülés.
Abefrez, I. o. téved, tévelyeg, hibázik ;
eltávolodik ; elhajlik.
Abez! jő. becsületemre, valóban, iga-
zán.
Abia, iő. alig, alighogy, aligha, nagy
nehezen, bajosan.
Abil, w»h. ügyes, jó (vmirefi alkalmas,
rátermett; könnyű.
Abilitate, nf ügyesség, könnyűség, rá-
termettség.
Abis, t. -úri, cf. örvény, mélység; üreg,
hasad ék, repedék; —ul peirei, ínség,
nyomor.

Abit

2 Absoluțitine

Absolutoriu

3

Accentuat

   Abit, fif. testtartás, magatartás; lelki
  állapot; fogás.
Abitir, ifi. jobban, erősebben, dereka-
  zabban; újra! hogy volt!
Abiturient, fif. távozó, elmenő, vég-
  zett (tanuló).                    [von.
Abjudec, I. c». itéletileg megtagad, meg-
Abjur, I. cö. elesküszik, esküvel tagad.
Abjurare, nf. elesküvés, esküveli meg-
tagadás. .                     [(eset).
Ablativ, fif. (nyt.) határozó, távolitó
Ablegat, ni. képviselő, követ; — diétái,
országgyűlési képviselő; —, mn. kül-
dött, megbízott.
Abligeana, nf. (ni.) galanyagyökér
  (Marantha galanga).
Abneg, I. A) &>. tagad, megtagad;
  ellenez; B) mé —, vfi. lemond (vmi-
  ről), felhagy (vmivel), vonakodik
  (vmitöl).
A bnegare, | nf. lemondás, felhagyás,
Abnegațiune, J megtagadás; — de sine,
önmegtagadás, önfeláldozás, önmeg-
tartóztatás.
Abnorm, mn. szabálytalan, szabály-
szerűtlen, rendhagyó, rendkívüli, sza-
bályellenes ; ferde termetű.
Abnormal, mn. eltérő, rendhagyó; l.
Abnorm.
Abnormitate, nf. szabálytalanság, sza-
bályellenesség , szabályszerütlenség,
rendhagy óság, rendkíviiliség.
Aboaiá, ₙf. nehéznyavalya, nyavalya-
törés.
Abolire, 1 nf. fölmentés, büntetés-
Abolițiune,J elengedés; eltörlés, föl-
mentés ; megszüntetés.
Abominabil, mn. fertebn.es, ocsmány,
undok, megvetendő, utálatos, szörnyű,
iszonyú; —, ifi. ocsmány úl, utálato-
san, förtelmesen.
Abonament, t. -e, df. előfizetés (könyv-
re) ; bérlet, előbérlet (színházra);
jegyzés.
Abonat, mn. bérelt, kibérelt, előfizetett.
Abonent, fif. bérlő, elöbérlő (színház-
ra); előfizető, aláíró.
Abonez, I. ú> vfi. előfizet (vmire);
bérel, kibérel (pl. páholyt); aláír,
előjegyez.
Abor, fif. I. Abur stb.
Aboriginí, fif. t. őslakók, vmely ország
első lakói.
Abort, t. -uri, a/. 1„ árnyékszék; 2.
koraszülés, idétlen szülés, magzat-
elvetés; elvetélés (állatról).         j

Abortare, nf. I. Abort, 2.
Abortez, I. fi. idétlent szül, idő előtt
szül; gyermeket letesz; elvetél (ál-
latról).                     [ledörgöl.
Ábrád, III. vakar, ki-, levakar,
Abraș, mn. 1. tarka, csíkos, sávos (ló);
2. hiányos; szerencsétlen.
Abreviare, 1 nf. rövidítés, kurtítás;
Abreviațiune, J rövidítek, rövidlet.
Abreviatură, nf. rövidítek, rövidlet.
Abreviez, I. co. rövidít, megrövidít,
kurtít, megkurtít.
Abrog, I. cd. eltöröl, megszüntet, el-
enyészi, visszavon (törvényt).
Abrogare, 1 nf. eltörlés, visszavonás,
Abrogațiune, J megszüntetés.
Ábrád, in. Abrúdbánya.
Abrup, III. cd. letör, letördel, lesza-
kaszt, leszakít.
Abrupt, mn. leszakított, leszakasztott,
letépett; din —, egyszerre, rögtö-
nözve, izibe.
Absces, t. -e, $f. tályog, kelevény, eves
fekély, daganat; — limfatic, nyirok- ■
daganat.
Abscisă, nf. (mi.) metszet, szegvény.
Absent, mn. távollevő, távoli, hiányzó;
szórakozott.
Absență, nf. távoliét, hiány, jelen nem
lét; szórakozottság; in — mea, az én
távollétemben.
Absentez, I. fi. távol van, hiányzik,
nincs jelen v. itt.
Absint, of. I. Pelin.
Absolut, mn. 1. határtalan, korlátlan,
teljes; potere —ă, teljhatalom, kor-
látlan hatalom; 2. föltétien, múlha-
tatlan ; necesitate -~ă, múlhatatlan
szükség; 3. (fálcd.) tisztán észbéli;
4. független (pl. igeidő); önálló:
numer —, viszonytalan szám; pond
—, általános súly; 5. végzett (ta-
nuló) ; 6. ~, ifi. feltétlenül, korlát-
lanúl, merőben, voltakápen, épenség-
gel, teljesen.
Absolute, ifi. I. Absolut b.
Absolutism, fif. 1. (ön) kény uralom ;
2. korlátlan hatalom, korlátlan ura-
lom, egyeduralom.
Absolutistic, mn. korlátlan hatalmi,
kény uralmi; egyeduralmi; önkényes;
—, ifi. önkényüleg.
Absoluțiune, nf. feloldás, feloldozás,
felszabadítás, fölmentés, bűnbocsánat;
á da —, feloldoz, fölment, bűnbocsá-
natot ad.

Absolutoriu, {. -i, df. fölmentés, föl-
mentvény ; végzési bizonyítvány.
Absolv, I. cd. 1. feloldoz, fölment, bűn-
bocsánatot ad; 2. befejez, bevégez
(tanulmányt).
Absorb, IV. o. be-, fölszí, elnyel;
igénybe vesz.
Absorbire, nf. i. Absorpțiune.
Absorbit, mn. elnyelt, föl-, beszívott.
Absorpțiune, nf.föt-, beszivás, elnyelés.
Absțin, II. mé —, vfi. tartózkodik, magát
visszatartja, megfékezi, távol tartja;
őrizkedik vmitől.
Abstinență, 1 nf. mérséklés, fékezés,
Absținere, J tartóztatás , örizkedés,
tartózkodás; öntartóztatás, önmér-
séklet.
Abstract, mn. elvont, érzékfeletti; el-
különített; —, ifi. elvontan, elvonva.
Abstracțiune, nf. elvonás, elvontság;
eltekintés; elkülönítés; — făcând dela
ceva, vmitöl eltekintve, mellőzve vmit.
Abstrag, III. w. 1. kivon; levon; el-
különít; 2. (Sölcd.) elvonva gondol,
elgondol; 3. elmellőz, nem illet vmit,
elhallgat, eltekint (vmitől).
Absurd, mn. képtelen, sÜUtlen; idét-
len, helytelen, ízetlen ; ostoba ; a duce
pre cineva la —, képtelenségig vinni
vkit.
Absurditate, nf. képtelenség, sületlen-
ség, ostobaság, botorság ; Ízetlenség.

Abțin, II. vfi. L Absțin.
Abuba, nf. (fád.) pokolvar, dögvar.             ___________
Abundant, mn. gazdag, bő, bőséges, I Acățătură, n{. 1. akadás, meg-, fenn-
dús; —, ifi. gazdagon, bőven, dúsan. I akadás, nehézség, akadály; 2. tartozás.
Abundanță, nf. bőség, bővelkedés, ára-1 Acatist, t. -e, df. egyházi énekeskönyv,
dós, gazdagság, fölösleg.              i Acatolic, mn. nem katholikus,
Abundez, I. bővelkedik, bőven bír ' Acáü, t. -e, df. akó, veder, cseber.
(vmivel).                            i Accelerare, nf gyorsítás, gyorsulás,
¹ gyorsaság, sebesség, sietség.
                                        Accelerațiune, nf. I. Accelerare.
Accelerat, mn. gyors, sebes; rögtöni;

Abur, fif. 1. gőz, pára; baie de —
  gőzfürdő ; 2. pára (állaté).
Abureală, nf. 1. gőzölgés, párolgás
  füstölgés; 2. lágy szellő, fuvalom.

Aburesc, í IV. A) fi. gőzölög, füstölög,
Aburez, j párolog; elenyészik; B)
gőzölögtél, párologtat; fú, lengedez
(mint a szellő).
Aburos, mn. párolgó, gőzölgő; párás,
gőzös; pára-, gőztartalmú.
Abus, t. -úri, if. visszaélés, bálszokás,
rossz szokás, hiba; — de putere, ha-
talommal való visszaélés.
Abusez, I. o. visszaél (vmivel); — de
paciența cuiva, visszaél vkinek tü-
relmével.

Abusiv, ifi. visszaélésképen.
Ac, t. -e, df. tű; fulánk (méhé) ; —ott
gămălie, gombostű; — de cusut,varró-
tű; — magnetic, delej tű. [Salcâm.
AcaciÜ, fif. (nt.) akácfa, koronafa; l,
Acadejj, nf. pörkéd; nyers cukor.
Academic, 1 fif. 1. akadémiai tag, tu-
Academician, J dós tag; 2. műegyetemi
tanuló, akadémikus.
Academie, nf. főiskola, műiskola, aka-
démia ; — de sciinte, tudós társaság,
tudományos akadémia.
Acâmpăment, t. -e, of. tábor, hadi tá-
bor, táborhely.
Acămpez, I. fi. letelepedik, tábort üt.
Acar, t. -e, $f. tűtok, tütartó; —, fif.
tűgyáros.
Acaret, i. -e, df. vagyon, birtok, föld,
telek, jószág.
Acarița, \ nf. 1. tütartó, tűtok ; 2.
Acarniță, J (állat) juh-édecs (Pedicu-
lus ovinus), l. Căpușă.
Acasă, ifi. itthon, otthon; haza, odahaza.
Acaț, fif. (ni.) I. Acaciu.
Acăț, I. A) cd. akaszt, fel-, megakaszt,
függeszt, aggat, felaggat; B) mé —,
vfi. 1. meg-, fenakad, kapaszkodik;
2. —• mé spenzur, felakasztja v. fel-
köti magát.
Acătare, mn. olyas, olyan, különös;
nu e.prea —, nem valami külöríös.

Acațare, nf. akasztás, meg-, felakasz-
  tás ; aggatás, felaggatás, feltílzés;
  meg-, fennakadás.

  tren —, gyorsvonat.
Accelerez, I. cd. gyorsít, siettet.
Accent, í. -e, df. 1. ék, ékezet, hangjel,
  ékjei; 2. hangsúly, hangejtés, hangoz-
  tatás, nyomaték; —e poetice, költői
  áradozás, ömledezés.
Accentuare, nf. 1. hangsúlyozás, han-
  goztatás; hangjelzés, hang festés; ki-
  ejtés; 2. éke zés.
Accentuat, mn, 1. ékezett; ne —, éke-
zetlen; 2. hangsúlyozott, hangsúlyos,
nyomatékos; —, ifi. hangsúlyozottan,
! nyomatékosan.

Accentuez

4

A colisitor

.    1. hangsúlyoz, han- I Achat. nf. (áwt.) agátkö.
„_____, .. fektet (hangra) ; 2. ékez, i Acheron, fif. alvilág.        [kereset,
hangjelez, hangjeleket felrak.         Achisijiune, nf. szerzemény, keresmény.
Accept, /.-e, »f. elfdgadvány, elfogadási Achitare, nf. fölmentés felszabaaí-

Accentuez, I.

goztat, st*

[kereset.

  aláírás; elfogadott váltó. [tos.
Acceptabil, mn. elfogadható, megftéke-
Acceptant, őf. elfogadó (váltóügyben).
Acceptare, nf. elfogadás, l. Primire.
’ Acceptez, I. ex elfogad (váltót), l.

tás. feláldozás; 2. kiegyenlítés. meg-

Primesc.

fizetés.
Achitez, J.       . fölment, felszabadít,
feloldoz, 2. kiegyenlít, megfizet; végez.
Áchiii, £/. (ni.) 1. zeller; 2. repkény,
fór a futó, borostyán.
Acbiu, lököbot. tekebot, billardbot.
          “ * “na. szinetlen. színtelen ;

Accepțiune, nf. értelem, jelentés.
Acces, t. -uri, t>f. 1. hozzájárulás, hozzá- Achromafíc, mn. szinetlen. színtelen ;
menetel; járulék ; örökség; bejárás, szintelenítö (pl. lencse).
hozzáférkezés; 3. roham, megrohan ás. Achromatism, df. (lián) szinielenltés
megtámadás; — de nebunie, őrülési | Ací, í/». itt, itten, ihol, e helyen; ide;
roham.                                   - pe la női, itt nálunk ; vino —,
Accesibil, mn. 1. hozzáférhető, közelit-] jer ide!.                     [vény).
hetö, megközelíthető; készséges; en- j Acicular, mn. tüatákú ; tűlevelű ínn-
gedékeny, barátságos; 3. fogékony. , Acid, l. -e, »f. (vt.) sav. csípősség;
Accesibilitate, nf. 1. hozzáférhetőség, ।  - mnriatic, sósav; nitric, iégeny-
megközelíthetöség; 2. fogékonyság , \ sav, salétromsav; — sulfuric, kénsav.
3. készség.                           j Acioae, nf. harang ér c.
Accesit, 1. e, 1 járulék; 2. másod- ■ Acioală, nf 1- kunyhó, 2. menhely.
jutalom, másod díj; 3. mellékes dolog •                            , . ..

v. ügy.
Accesoriu, mn. mellékes. esetleges, já-
rulékos. véletlen; — , '

menedék. menedékhely, L Asil.
Aciuare, w/.’l. menekülés ; 2. pihenés,

mellesleg.

Accident, t. -e, o/. véletlen (eset), vé-
tétlenség, esetlegesség, mellékesség.
Accidental, mn 1. esetleges, esetékes,
véletlen, történetes; 2. lényegtelen,
mellékes; —, ilk mellékesen, történe-
tesen, véletlenül, esetlegesen.
Accidentat, mn. hegyes-völgyes, dombos.
Accíden|a, nf. 1. esetleg, esetleges mi-
volta vminek; 2. járulék.
Accidente, ni. 1. véletlen, baleset.
Accidențiî, nf. t. mellékjövedelem (bi-
zonytalan jövedelem).
Accisă, nf. fogyasztási adó ; eleségváni,
árú-, bevitelvám; — de zahăr și bere,
cukor- és sörfogyasztási adó.
Accomodez, o. /. Acomodez dt>.
Aceea, ne. az, amaz, ugyanaz, azon,
amazon, ugyanazon (non.).
Acel, -a (hala), nv. az, amaz, azon,
amazon; —sí, ugyanaz, ugyanazon
(fin.).
Acera, nfy (állat) sas, l. Vultur.
Acest, -a, nv. ez, emez; ezen, emezen;
tót —, ugyanez, ugyanezen (Un.).
Acetat, t. -e, $f. ecetöny; erjedés, meg-
ecetesedés.
Acetíl, t. -e. of. (vt.) ecetoly (ecetsav
gyökere).

               ‘ nyugvás,
, iá. mellékesen, Aciuez. I. tA. (iné) 1. menekül. magái
visszavonja, visszavonul; oltalmat, vé-
delmet, zugot keres; 2.pihen, nyugszik.
Aclam, I. ex kikiált, örömrivalgással

fogad, kiált vkit vminek, hív, felkiált.
Aclamațiune, nf. kikiáltás, köz- v. álta-
lános felkiáltás; a alege cu — pré
cineva, vkit egyhangúlag v. közfel-
kiáltással megválasztani vminek,
Aclimatisare, nf. honosodás, meghono-
sulás; megszokás; honosítás, meg-
honosítás ; idegen szokáshoz alkal-
mazkodás.
Aelímatisez, I- A) ex honosít, meg-
honosít ; B) mé —, vik honosul, mey-
honosúl, megszokik, hozzá szokik.
Adud, I. ex mellékel, kapcsol, csatol,
hozzá-, mellécsatol; odaragaszt.
Aclus, i. -e, melléklet, csatolmány,
függelék.
Acmu, UI. I. Acum.
Acolea, «£. ott, amott, ottan; oda,
amoda ; tót —-, ugyanott; ugyanoda.
Acolisesc, IV. vfi. mé —, simul, ra-
gaszkodik, csatlakozik vmihez.
Acolisire, nf. 1. simulás, ragaszkodás ;
2. ragály, ragályosság.
Acolisitor, mn. 1. simuló, ragaszkodó ;
2 ragályos; boală —e, ragályos be-
tegség v. nyavalya. ₜ

Acolo J

Acoloj iá. ott, ottan, amott, ahol; oda,
amoda; de —, onnan; întru —,arra,
arrafelé; până —, addig.
Acomodare, nf. alkalmazkodás; alkat
mazás; facultate de —, alkalmaz-
kodó képesség.
Acomodațiune, nf. I. Acomodare.
Acomodat, mn. alkalmas, alkalmatos,
illő, kellő, megfelelő; în timp —,
alkalmas időben.
Acomodez, I. A) c». alkalmaz, illeszt,
hozzáilleszt, üteget; B) mé —, vő.
alkalmazkodik, szábódík, magát al-
kalmazza, illeszkedik; — după îm-
prejurări, a körülményekhez alkal-
mazkodik v. szabja magát.
Acompaniament, ț. -e, ^f) kisérés, kisé-
Acompaniate, nf. | rét; zeneki-
séret.
Acompaniez, I. kisér; követ, csat-
lakozik ; — pe piano, zongorán kisér
(pl. éneket).
A conto, iő. lerovását, vminek fejében.
Acoper, IV. A ,* w. 1.fed, befed, betakar,
bev&n; 2. eltitkol, elrejt olíiilmaz,
véd, védelmez, pártfogol; 4. fedez
(költségeti; B) me —, yil. befedi,
betakarja magát, takarózik, bebur-
kolózik ; mentegetőzik, védekezije.
Acoperemént, e, ₉f. 1. födél, ház
héja, lepel, takaró; mez, boríték;
2. fődozet, ótalom, védetem, őrizet,
Acoperire, nf. betakarás, befedés; fö-
dozet, fedezés ; --a cheltuelelor. a
költségek fedezése.
Acoperiș, t -e fedél, födél, házfödél
héjazat, háztető; — de ț»ae, szaímafödél.
Acoperitor, őf. 1. házfedő; zsinde
lyezö. cserepező ? 2. oltalmazó, párt-
fogó, védő.
Acord, t, -úri 1. alku, egyezkedés
egyezés, egyezség, egyezmény, szerző-
dés : ö§azhang, összhangzat, zengzet.
ha ngegyesség ; a lua - -, hangösszletet
vesí, fog, ad, a fi de — cu cineva,
megegyez, egy véleményen van vkivel,
beleegyezik.              [hangvilla.
A tordătoare > nf hangoló kalapács,
Acordez, I. 1. szerződik, alkuszik,
ki-ₜ megalkuszik; fogad, felfogad
(szolgának); megegyezik, egyezkedik:
hangol, félhangol (pl. zongorát);
Összhangzik.
Acos, mn. taded. túalakú, tü
Aeotiledon, nnu sziromtalttn, wirátlan I
(növény).                            f

5 Acte

Acov, t. -e, df.- akó, veder.
Acreală, nf í. savanyúság, csípősség,
sav; 2. kedvetlenség, komorság, l.
Aerime.
Acreditat, nm. hiteles, hitelesített,
szavahihető, megbízható.
Acreditez, I. o. hitelez, hitelt ad ; hi-
telesít ; felhatalmaz; hitelt nyit, hi-
telt szerez.
Acreditiva, nf. hitellevél, megbizvány,
megbízó levél, tanúsítvány.
Acresc, IV. a. savanyít, besavanyít,
besóz (pl. uborkát) ; se —e, ' meg-
savanyodik.
Acrescémánt, i. -e, $f. szaporodás, nö-
vés, növekedés, szaporulat, növekvés.
Acricios,- mn. saeanykás, fanyar, csí-
pős, kesernyés, negédes.
Acrida, nf i. (állat) csörgő réce, há-
pogó v. sápogó ruca ; 2. /. Locustă.
Acrime, nf. sav, savanyúság, fanyar-
ság, csípősség, negédesség.
Acrire, nf. savanyítás, besaVanyitás,
besózás, fanyarítás; komorítás.
Aer ș, lif ?nt.) pöszmétebokor, egres-
bokor ; e, t. egres; pöszméte ; roș,
/. Dracilă.
Acrișor, um. saeanykás, csípős, fanyar.
Acrit, mn. savanyított, besavanyított,
besorolt (pl. uborka).
Acritură., nf. savanyítás; savanyú étel.
Aeríu, ,nn. savanykás, csípős, fanyar.
Acrobat, fíf. erőmüvész; kötéltáncos.
Acropole, nf várkastély.
Acrostich. í. -úri, rf. névvers, akro-
stié hon.
Acru, -Hw !, savanyú ; 2. fanyar; ke-
servei, vesződséges ; komor (pl. arc).
Acrnrű, -e, sf szájsüly, súly (gyer-
mekeknél).
Acstowi, nf. sarkelv, sarktétel, oktétel
sarkigazság: alapelv, alapigazság;
axioma.                          [ének.
Ácsion, t- A f. dicsérő ének, egyházi
Ácsig, /. e, t>{. I. Accisă.
Act. -í -c íf. 1. cselekedet, tett, tény,
cselekmény; - - judecătoresc, bírói
cselekmény; 2. irat, okirat, okmány;
a lua — (despre ceva), vmit hivatalos
főijegy ₍. be vesz, följegyez; f 3. (^in.x
felvonás comedie in trei —e, víg-
játék három felvonásban.
Aete, nf. <. iratok, irományok; ügy-
iratok, ckiratok; je puné la —, irat-
i tárba tétetik; eonsemmare de —.
¹ iratjegyzék.

Acție

6

Adăpătură

Adăpost

7

Adins

Acție. n/. 1. részvény; societate pe
—ii, részvény társukat; 2. /. Acțiune.
Acționar, fif. részvényes, részvényt ir-
tokon v. tulajdonos.
Acționez, I. ca. vádol, bevádol, pana-
szol, pert indít (vki ellen), beperel.
Acțiune, nf. .1, tett, cselekedet, cselek-
vés, cselekmény; 2. hatás ; 3. kereset,
keresetlevél, vádlevél; 4. taglejtés,
tagjártatás; 5. részvény.
Activ, WM. 1. tevékeny, munkás, serény;
2. ható, cselekvő, tettleges, hatályos,
működő; servițiu —, tettleges szol-
gálat; 3. követelő, tevőleges/vagyon);
datorii —e, fennálló tartozások; —,
iá. űselekvőleg, tettleg, tevékenyen;
követelőleg, tevőleg.
Active, nf. t. valóérték, vagyon; érték-
állapot, értékvagyon; követelések.
Activez, I. ca. 1. ténylegesit, szolgá-
latba lép; 2. előmozdít, elősegít, elő-
léptet. megindít, mozgásba hoz, sürget,
Activitate, nf. munkásság, tevékenység,
tékonyság, cselekvőség, tehetőség; tény-
legesség; a fi ín —, tényleges szol-
gálatban van; sfera de—, hatáskör,
munkakör, cselekvéskor, működéskor.
Actor, fif. 1. színész, színjátszó, sze-
replő, művész; 2. vádló, felperes,
panaszló.
Actrice, 1 c . > „            ,
Actriță j ⁿ'* sz'tⁿeszⁿo’> művésznő.
Actual, mn. jelenlegi, mostani, kor-
szerű, ezidőszerinti. valóságos, tettle-
ges, tényleges; —, ifi. mostan, jelenleg,
ez idő szerint*.
Actualitate, nf. valóság, valódiság;
korszerűség, időszerűség ; jelen, jelen-
kor ; fontosság, horderő.
Actual’, fif. tollnok, tollvivő, irótiszt,
írnok.
Acú, ifi. I. Acum.
Acuarel, fif. viznyomás, aguarell-féstés.
Acuesc, IV. ca. fen, hegyez, élesít.
Acufund, o. 7. Cufund.
Acuirez, I. ca. szerez, keres, szert tesz
vmire; l. Câștig.
Acuisiție, 1 nf. szerzemény , keres-
Acuisițiune, J meny; szerzés, kereset.
Aéum,’ a, ifi. most, mostan, jelenleg ;
de —, mostani, jelenlegi; de — în-
ainte, mostantól, ezentúl, ezután, jö-
vőre, innen kezdve; pentru —, mos-
tanra, most ez egyszer, ez alkalomra;
până —, eddig, mostanig.
Acumulare, nf. halmozás, rakásra gyűj-

tés; halmozódás, meggyülés, megsza-
porodás.
Acumulativ, ifi. halmozottan, rakásra,
együttesen, tömegesen, egyre-másra.
Acumulez, I. felhalmoz, rakásra
gyűjt; felrak, össze v. hdlomragyüjt,
egyesit. ᵣ
Acurat, mn. pontos, helyes, pontra-
termett; szorgalmas; —, ifi. pontosan,
épen, tisztán, szorgalmasan.
Acurătate, ) nf. pontosság, épenség, he-
Acurăteță, J lyesség.
Acurg, III. ca. /wt, eléfut; odasiet,
elészalad, segélyére siet vkinek, hozzá-
járul.
Acurgere, nf. felé-, hozzásietés, hozzá-
járulás; beömlés, beszakadás (folyó-
ról ).
Acuș, I. cd. vádol, bevádol, panaszol,
bepanaszol; felad, följelent.
Acusa, ) nf. vád, panasz; kereset;
Acusare, J vád-, panaszlevél; feladás,
feljelentés.
Acusat, fif. vádlott, panaszlott; alperes.
Acusaținne, nf. I. Acusă.
Acusafiv, fif tárgy eset, szenvedő (rag).
Acusator, fif. vádló, vádoló, panaszló,
felperes.
Acuși, ) ifi. tüstént, rögtön, mindjárt,
Acușica, J azonnal.
Acușor, l. -e, t>f. kis tű.
AcuȘtic, mn. hangtani, visszhangzó;
hang...; nerv —, hallóideg; —, ifi.
hangtanilag.
Acustica, nf. hangtan; visszhang; hang-
visszaverődés ; akusztika.
Acut, mn. éles, hegyes; heveny; boală
  —ă, heveny kór.
Adagio, mn. (zzna) csöndes, lassú.
Adagiu, t. -i, d/. példabeszéd, példaszó,
közmondás.
Adalbert, in. Béla.
Adălmaș, t. -uri, »f l. Aldămaș.
Adămanesc, IV. ca. 7. Ademenesc, ytfh
Adamant, t. -e, t>(. gyémánt, /. Diamant.
Adânc, mn. I. Adânc,
Adaog, I. ca. I. Adaug, stfi.
Adăp, co. A) 1. itat, meg-, leitat; inni
ad; 2. fel-, beavat; — cu sciință,
tudománynyal felruház; B) me —,
vfi. leiszsza magát.
Adăpare, nf. itatás.
Adăpat, /. -e,df. itatás ; —, ₜₙₙ. itatott,
megitatott; ittas.
Adăpătoare, nf. itató, itatóhely v. válú.
Adăpătură, nf. I. Adăpare,

Adăpost, i. -uri, »f. menedékhely, biz-
tonság, oltalom, védelem ; szállás;
fedél.
Adăpostesc, IV. A) ca. biztonságba he-
lyez, oltalom alá vesz, oltalmaz, el-
szállásol ; befogad, bevesz, fölvesz;
B) me —, vfi. oltalmat keres, mene-
déket talál.
Adapostire, nf oltalom, védelem, me-
nedék; oltalmazás.
Adaptare, nf. hozzáillesztés, hozzáalkal-
mazás; helyreállítás, átalakítás, át-
idomitás, tatarozás.
Adaptez, I. ca. hozzáilleszt, hozzáalkal-
maz; átalakít, átidomít, illeget, ta-
taroz.
Adást, I. ca. vár, várakozik; időz
Adătti a/. I. Dare.
Adaug, III. ca. hozzáad, hozzácsatol,
hozzátesz; hozzáolvas v. számit; a se
—e, vfi. hozzájárul, növekszik.
Adaugement, t. -e, a/. 7. Adaus.
Adaugere, nf. 1. összeadás, hozzáadás;
2. hozzátétel, szaporítás; pótlék, já-
rulék.
Adăugetură, nf. szaporítás, sokasitás,
szerzés, pótlék, toldalék, melléklet.
Idaus, t. -uri, »f. 1. hozzáadás, szer-
zés ; 2. függelék, ragasztók, toldalék,
pótlék; pótdíj, ráadás?.
Adecă, ifi. tehát, azaz, tudniillik, úgy
mint; vine la —, rájön; la —, végre,
végtére.
Adecuat, mn. hozzáillő, alkalmas, meg-
egyező, megfelelő, azonos.
Ademenesc, IV. ca. ámít, kecsegtet,
csalogat, édesget, gögyögtet; csábit,
rávesz, félrevezet, kísérteibe visz.
Ademenire, nf. ámítás, kecsegtetés,
csalogatás, édesgetés, gögyögtetés;
csábítás.
Ademenitor, mn. ámító, csábító, csábos,
édesgető, csalogató, gogyögtető, vonzó.
AdenC, I. mn. mély, feneketlen, örvé-
nyes; II. í. -úri, t>(. mélység, örvény,
feneketlenig; III. ifi. mélyen.
Ádencesc, IV. A) ca. mély észt, bemé-
lyit; beás, kiváj, besülyeszt; B) me
—, vfi. mélyed, bemélyed; be-, leme-
rül, be-, lesülyed; me — în cugete,
gondokba merül.
Adencime, nf. mélység, feneketlenség,
örvény, mélyedés.
Adencit, mn. belemerült, belemélyedt;
—, ifi. belemerülve.
Adencitor, fif. búvár.

Adâncitură, nf. mélyedés, kivölgy elés;
megmélyesztés; üreg, barlang.
Adencuț, mn. kissé mély, sekély.
Adend, fif. összeadandó.
Adept, fif. beavatott; követő, bajtárs;
büvegyesz.
Aderent, fif. pártfél, párthiv; hozzá-
tartozó; sorsos, követő.
Aderență, nf. ragaszkodás, párthűség ;
tisztelet, hódolat.
Aderez, I. ca. ragaszkodik vmihez, áll
vkihez, hozzájárul, tart vkivel; — la
o partidă, pártállást foglal, párt-
hoz áll.
Adese, ifi. gyakran, gyakorta, sokszor;
—őri, gyakran, sokszor.
Adesiune, nf. l._ ragaszkodás, párt-
állás ; 2. tapadás, vonzás; putere de
—, tapadási erő, vonzó erő.
Adéunacjli, ifi. minap, minapában.
Adever, t. -úri, df. igazság, valóság,
igaz; bizonyosság; íntr’—, valóban,
igazán; bizonyára, tényleg.
Adevărat, mn. igaz, igazi, való, va-
lódi; helyes; cu —, valósággal, bi-
zonynyal, bizonyára.       [zonyosság.
Adevératate, nf. valóság, igazság, bi-
Adeveresc, IV. ca. bizonyít, erősít, ta-
núsít; igazol, hitelesít; șe —e, be-
bizonyít!, megvalósul.
Adeverință, nf. igazolvány, bizonyít-
vány ; bizonyságlevél
Adeverire, nf. bizonyítás, igazolás, erő-
sítés ; valósítás, valósulás; jogbi-
zonylat.
Adeveritor, fif. bizonyító, erősítő, iga-
zoló, tanúsító, hitelesítő.
Adi, ifi. ma, már ma; de —, mai;
ae — încolo, mai naptól kezdve,
jövőre; ezután; ín ^iua de —, a mai
napon.
Adiafor, mn. közömbös, közönyös; egy-
kedvű, részvétlen, hideg.
AJiaforie, nf. közönyösség, közöny,
egykedvűség; l. Nepăsare.
Adiată, nf. végrendelet.
Adică, fixs. I. Adecă.
Adie, Mtl. i. legyint; simogat; lenge-
dez, fuval (a szellő).
Adiére, nf. legyintés, simogatás; fuva-
lom, lengedezés.
Adimenesc, IV. ca. 7. Ademenesc.
Adineaori, ifi.l. imént, az imént, előbb
2. némelykor, ritkán, olykor-olykor.
Adins, ifi. din  íntr’—, szándékosan,
készakarva, szántszándékkal.

Adio               8 <•

Adresez

Adriatic

9 Afecțiune

Adio ! in. Isten veled !
Adireg, III. «. hozzáad, tetéz, fel-
pénzt ad.
kdires, -úri, $f. ráadás, pótlék, fel-
pénz, foglaló.
Aditament, l. -e, ->/. függelék, tolda-
lék; ráadás, hozzáadás.
Adițiune, nf. I. Adaugere.
Adiectiv, -e, bf. melléknév, tulaj-
donságnév.
Adiutant, fif hadsegéd, segédtiszt;
adjutáns.

Admisibilitate, nf. megengedhetőség,
• elfogadhatóság, lehetőség.
Admisiune, nf. engedély, megengedés;
  bebocsátás.
Admit, III. cd. megenged, befogad,
  beenged; bocsát; — la esamen, vizs-
  gálatira bocsát.
Admoniez, II. o. figyelmeztet, int,
  megint.                         [óvas.
Admonițiune. nf. figyelmeztetés, intés,
Adnecs, t. -e, df. hozzáadás, hozzá-
j tétel; pótlék, függelék, toldalék; mel-
i léklet.

Adiutantură, nf. segédtiszti hivatal.
Adjudec, I. ca. odaítél, megítél.
Adjudecare, nf. odaítélés, megítélés. !
Adjunct, df. segéd, segítő (hivatalnok). । ‘
AdjUstament, t.-e, t>f.} felszerelés, felsze- ' beleolvaszt.
Adjustare, nf. f relvény ; ellátás, } Adnotare, nf. jegyzet, jegyzék; észre-
felruházás, beruházás.                : vétel, megjegyzés; följegyzés.
Ádjustez, I. o. ellát, felszerel, felruház, i Adnotez, 1. eb. jegyez, megjegyez,
beruház.                              j Adolescent, mn.' bf. serdülő, ifjú.
                                       Adolescență, nf serdülőkor, ifjúság.
                                       Adopt, I. co. felfogad, örökbe fogad,

I Adnecsare, bekebelezés; be.leolvasz-
j íds, be-, hozzácsatolás.

Adriatic, mn. adriai; marea —ă, ad-
riai tenger.
Aduc, ifi. A) cd. 1. hoz. visz, von;
behoz, bevonszol; 2. okoz, szerez; -
aminte, eszébe juttat, emlékeztet vmi-
re; — înainte, szobához, eléhoz; —
la deplinire, véghez visz, befejez;
teljesít; — venit, jövedelmez, jöve-
delmet hoz v. hajt; B) mi — aminte,
vő. emlékszik, eszébe jut.
Aducere, nf. elhozás, elhozatal; szállí-
tás ; elővezetés; elszállítás; — aminte,
emlékezés, megemlékezés; émlékezte-
tés; de — aminte, emlékül, emlék

Advocaüe, 1 nf. ügyvédség; ügyész-
Advocatura, j ség.
Aept, I. A) eb. illeszt, illeget, alkal-
vjlz; B) mé - vő. fölemelkedik,
felhág, felpattan; mé — pe cal, lóra
pattan.
Aeptare, nf. illesztés, illegetés; fel-
hágás, fölemelkedés; felpattanás.
Aer, df. 1. lég, levegő; 2. lélekzet;
ég; 3. tekintet, ábrásat, kinézés, ter-

met ; — stricat, romlott lég; a și da
—> pötfeszkedik, kevélykedik, feszít.
keret, éf. inti) büz-aszat (Ássafoetida).
Aeresc, IV. &>. szellőz, szellőztet, ki-

i Adnecsez, I.

v. bekebelez, hozzácsatol,

gyanánt.                                       szellőztet.
Aducétor, ff. kézbesítő, kézhez adó; i Aerian, mn. levegői, légi, lég ...

szállító.                                  Aeriform, mn. légnemű, légszerü.
Adulter, fif. házasságtörés, nősparáz- ; Aerire, nf. szellőzés, szellőztetés,
naság; mn. házasságtörő.                    Aerisez, I. eb. ti Aeresc.

Aerisez, Î. w. /• Aeresc.

Admanuare, nf. kézbesítés, átadás.
Admanuez, I. kézbesít, kézbead, átad.
Admimcul, t. -e, f. segédeszköz, se-
gítség.             .
Administrare, 1 nf. 1. kezelés, veze-
Administrațiune, / tés , kormányzás,
igazgatás'; 2. közigazgatás; — ín re- j
gia propria, házilag kezelés ; — a unei i
fői, a lap kiadóhivatala.
Administrativ, mn.

fiúvá fogad.
Adoptare, nf. örökbefogadás, félfoga-
dás,'fiúváfogadás.
Adoptiv,^mn. örökbefogadott, felfoga-
dott; hites, mostoha, copil ’ , foga-
dott fiú; tată —, mostoha atya, ne-

                                         velő atya.
             .      1. kezelő, kezelési, ■. Ador, I. eb. imád, tisztel; fohászkodik,
kormányzó, igazgató; 2. közigazga-
tási; comisiune —a, közigazgatási

bizottság.
Administrator, flf. I. kezelő, koi-
mányzó, igazgató, helytartó; 2. he-
lyettes pap.
Adffîinistratură, nf 1. kezel őségi he-
lyiség; kormányzósági hivatal; 2.
közigazgatási hivatal; vezetői hivatal.
Administrez, I. o. kezel, kormányoz,

Adorabil, mn. imádandó; imádd? -a
   méltó; tisztelendő.
! Adorare, n/. imádás; tisztelet.
! Adorator, A/. imádó; tisztelő.
i Adorațiune, imádás; tisztelet.
! Adorm, IV -A) co. altat, elaltat; B) ti
! elalszik, elszenderfd. elszunnyad.
। in Domnul, az Úrban elhuny, meg-
   hal, jobblétre szenderűl.

। Adormire, nf. 1. elalvás, elszendere-
i dés; 2. meghalás; — a Maicei Dom-

igazgat, vezet; kiszolgáltat;—justi- ,     ,            ,         ___
ție, igazságot szolgáltat r. gyakorol; \ nului, Nagy-Boldogasszony (ünnep).
— cuívaóbátae,joZ elver, elpáhol okit. kd.orvait&Te,nfszunnyadás, szendergés.
Admir, 1. cs. csodál, megcsodál, bámul, } Adormitez, I. ő. elszenderedik, elszuny-
megbámul.                             ; nyad, elalszik.
Admirabil, mn. csodálatos, bámulatos; Adormitele, nf. ti, inti) 1. kökörcsin
csodálatraméltó.                         (Anemone pulsatilis) ; 2. szulák (Con-
Admiral, df. tengernagy, tengerésztá- volvulus).
bor nagy, admirai.                   i Adormitor, mn. álmot hozó, altató,

bornagij, admirai.

Admirate, nf. bámulás, csodáló* ;
mulat, csodálat.

bá- andalító;

                                      , Adresă, cím, címzés; felirat.
                                      í Adresare, nf, címezés; utalvány.
, ,              Adresez, I. A)cb. címez, intéz, utal, felír;
Admisibil, mn. megengedhető; elnéz- B) me v/i. fordul, járul akihez;

Admirafiune, nf. l. Admirare.
Admirator, mn. csodqló, bámuló

hető. elfogadható.

utal, hiratkozik rkire.

Adulterator, Őf házasságtörő.          Aerolit, ff lebkc, légkő, meteorkő.
Adulterin, áf. házasságtörésböl szüle- Aerometru, /»/’. légsürmérő, légmérő,
tett (gyermek), bitang, zabgyerek. Aeronaut, ff léghajós.
Adulterin, t -i, ^f.¹1. Adulter. | Aeronautică, léghajózás, légutazás.
Adumbresc, IV. árnyékol, beárnyé- I
kol, bcárnyaz, árnyéhoz; oltalmaz,

Aerolit, ff lebkc, légkő, meteorkő.

mé gór.
Adumbrite, nf árnyékolás, beárnya-
zás; oltalmazás; oltalom, védelem.
Adumbritor, fif., éo mn. beárnyazó, ár-
nyékoló, oltalmazó, védelmező, párt-
fogó.
Adun, I. A) eb. 1. gyűjt, összegyűjt,
egybegyűjt, rakásra gyűjt, összerak;
összeszerez; szed, összeszed; 2. össze-
ad, összeszámol; B) me —, vő. gyűl,
összegyűl, gyülemlik, gyülekezik ; a-și
— a mințile, összeszedi magát.
Adunanță. if. gyűlés, gyülekezet; ösx-
szejövetel.
Adunare, nf. 1. gyűlés, gyülekezet; 2.
gyűjtés, szedés; 3. összeadás.
Adunătură, nf. 1. csőcselék, gyülevész
  nép; 2. zagyvalék, vegyülök, egyveleg.
Adurmec, I. «. szaglál, szimatol, ki-
szimatól, nyomoz, kinyomoz.
Adverbial, őf. igehatározó, határozó-szó.
Adverbiu, t. -i, bf. határozó, igehgtározó.
Adversar, ff. ellen, ellenfél, ellenség.
Adversativ, mn. ellentétes; conjunc-
țiune —ă, ellentétes kötőszó.
Adversitate, nf. viszontagság, balsors,
  balszerencse; baj.
Advocat, fif. ‘ügyvéd; ügyész ; fiská-
  lis, prókátor.
Advocățesc. ]
Avocațial, f

Aerostat, fif léghajó, léggömb.
Aerostatică, nf. légnyugvástan.
Aevea, ifi. I. Aievea.
Afabil, mn. barátságos, nyájas, szíves,
kegyes, előzékeny.
Afabilitate, nf. nyájasság, szívesség,
előzékenység.
Afacere, nf. ügy, dolog, üzlet.
Afanisesc, IV. o>. megsemmisít, eltöröl,
semmivé tesz, feldúl, elpusztít, ront.
Afară, ifi. 1. kint, künn, kívül; ki;

de —, kívülről; a dă—, kidob, kilök;
— din cale, szerfelett, mértéken túl;
— de aceasta, ezenkívül; eseki-
megy : ín —, kifelé; pe din —■, k*
viliről, könyv nélkül; külsőleg; 2.
kívül, nélkül; nime — de Ddeii,
senki az Istenen kívül.
Afect, t. -e, bf. indulat, hév, szenve-
dély ; gerjedelem; kedélyhangulat.
Afectare, nf. I. Afectațiune.
Afectat, mn. 1; erőltetett, színlelt,
mesterkélt; 2. negédes, szenvelgő, ké-
nyes.
Afectatiune, nf. tettetés, színlelés, fitog-
tatósj szenvelgés, negélyesség, erőlkö-
dés, ajfektálás.
Afectez, lí 6. színlel, negélyez, tetteti
magát; erőlteti magát; szenveleg,
kegyeskedik.
Afecțiune nf 1. jóakarat, kegy, jó-
indulat;- kéj; 2. szenvedély; beteg
állapot.

Afectuos 10 Agende

Aforism, t. -e, df. tanmondat, tanul-
ságos tétel, tantétel, oktétel, gondolat-
töredék.
Africa, mn. Afrika.
African,^/. afrikai (bennlakó); —, mn.
afrikai, afrikábeli.
Afrim, fiț. Efrém (finév).
Afront, /. -uri, t>f. dorgálás, feddés,
szemrehányás, gyalázat, sértés, sé-
relem; ellenszegülés; face —, ellen-
szegül, ellentáll.
Afum, LA) cd. füstöl, be-, megfüstöl;
megéget, fölperzsel; B) fi. füstölög.
Afumare, nț. füstölés, meg-, kifüstölés.
Afumat, mn. 1. ki-, megfüstölt; — cu
luleaua, mámoros, részeg ; 2. kozmáé,
fölperzselt.
Afumătoare, nț. 1. füstölőlyuk v. nyí-
lás ; 2. füstölőserpenyő v. lábas.
Afumătură, nț. füstölés; füstölt.
Afuihături, t. nf. füstölt holmi.
Afúnd, mn. mély, mélységes, mélyre-
ható, örvényes; —, ifi. mélyen.
Aftíhd, I A) cd. mélyeszi, márt, bele-
márt, merít, alámerít; B) me —, vfi.
mélyed, merül, súly ed, be-, elmerül
(pl. gondokba), l. Cufund.
Afundare, nț. elmerülés, elmélyedés,
alámerülés.
Afundător, fiț. alámerülő, elmélyedő.
Afuniătură, nf. völgyeleg, kivölgyelés,
mélyedés, mélység; lesülyesztés.
Afun^îme, nț. mélység, örvény; l.
Adâncime.
Afurisenie, nț. átok, egyházi átok v.
büntetés; l. Blăstem.
Afurisesc, IV. cd. kiközösít, átkoz; egy-
házi átokkal sújt, meg-, ki-, elátkoz,
kiközösít.
Afurisíre, nf. egyházi kiközösítés, egy-
házi fenyíték; ki-, megátkozás.
Afurisit, mw. 1. átkozott, gonosz, gaz,
semmirevaló, istentagadó, kárhozott,
kárhoztatott; 2. kiközösített.
Aga, fif. rendőrfőnök (törököknél).
Agale, ifi. I. Incet.
Agănâu, d/. egy paraszttánc neve.
Agape, nț 1. szerelemjel; szeretetjel;
2. utolsó ■*. szent vacsora.
Agariciu, fif. (nt.) galóca.
Agat, fif. agátkő, achát.
Agăț, I. cí. I. Acăț. j
Agémb, I. cd. hajtogat, hajlít; ’l —ă,
töri a nyavalya; dúl-fúl a méregtől,
Agendă, nf. napló.
Agende, nf. i. teendők, dolog.

Afectuos» mn. jóakaró; kegyes; meg-
  nyerő; kellemes,. kedves; déli.
Afedron, /. Șe£ut.
Afemeiat, »mh. /. Efeminat.
Afânat, mn. I. Afinat.            ,
Aferim! i&. 1. nosta! rajta! bravo !
  2. dehogy ! ments Isten.
A fetea, ifi. L înzădar.
Afef, mn. Szegény.
Afierosesc, ív. co. szentel; l. închin.
Afierosîre, nț. I. închinare.
Afiliare, nț. társulás, egyesülés; tár-
  sítás, egyesítés; örökbefogadás.
Afiliez, I. A) co. egyesit, társit; össze-
  egyesít; örökbefogad; összekapcsol;
  B) me —, v/>. egyesül, szövetkezik,
  társul.
Afin, fif. (nt.) áfonya ( Vaccinium myr-
  tillus); —a, nț. áfonya, kukojca.
Afin, fif. sógor, atyafi, rokon.
Afin, I. «. hígít, fölereszt, meglazít;
petyheszt; tisztít, megtisztít; kiment,
felszabadít.
Afinat, mn. 1. híg, petyhüdt; gyér,
apró; 2. vájt, lapos.
Afinitate, mn. rokonság, atyafiság, só-
gor ság; — electivă, válrokonság.
Afion, fif. mákony, opium, altató ital.
Afirm, I. cí>. állít, igenei, fentart, meg-
erősít, helyesel.
Afirmare, 1 nf. állítás, igenlés, erő-
Afirmațiune, J sítés; helyeslés.
Afirmativ, mn. igenlő, erősítő, állító;
     ifi. állítólag, igenlőleg.
Afiș, t. -e & -úri, $f. hirdetés, falragasz,
híradás, hirdetmény.
Afișez, I. a. kiakaszt, kifüggeszt; hir-
det, kihirdet; fölszegez, felragaszt;
szemlére kitesz.
Afitea, ifi. hiábá.
Aflare, nț. fÖllelés, feltalálás; lele-
mény, találmány; fölfedezés; lét;
— bună, jólét.
Aflător, fif. feltaláló; fölfedező; —,
mn. találtató, levő, tartózkodó.
Aflu, I. A) cd. 1. meg-, feltalál, lel,
meglel; fölfedez ; 3. tapasztal,
megtud, kitud, megért; hall, eszközöl,
nyomára jő, kipuhatol; — cu cale
— de bine, jónak lát, jónak talál;
B) mé —, vfi. feltalálja magát; me
undeva, vhol van: — de față,
jelen van; — bine, jól érzi magát,
jól találja magát; cum te —i ? hogy
vagy ? hogy élsz? mint vagy?
Afluent, mn. mellékfolyó; hozzáfolyó.,

Agent 11 Agriș*

Agent, fif. utazó, ügyvivő, ügyfőnök,
ügybiztos, megbízott, meghatalmazott;
ügynök; — diplomatic, diplomatiai
megbízott, kormányképviselő; helyet-
tes v. közbenjáró.
Agenția f-e), nf. 1. ügynökség, ügy-
vivőség; 2. ügyviteldíj.
Agentură, nf. I. Agenție.
Ager, mn. 1. éles; fürge, vidor, gyors,
ügyes, serény; 2. csípős, kemény,
erős (szél); szigorú (parancs); —la
minte, éles eszü, éles elméjű; — la
vorbă, gyors-, kemény-, etos-, csípős
beszédű, elmés, élces.
Ageresc, IV. cd. élesít, hegyez, köszö-
rül, fen, meghegyez; a ’și ageri min-
tea, eszét élesíti.
Agerime, nf. él, élesség, ügyesség,
gyorsaság; csípősség, hegyesség; —
de minte, éles-elmüség, éles-eszüség.
Agerire, nf. élesítés, hegyezés.
Ageritate, nf. ügyesség, gyorsaság, vi-
dorság, éberség, hajlékonyság.
Agest, t. -úri, tf. 1. vízhulladék, uszo-
dák ; 2. idegen, víz-sodorta.
Aghiasmă, nț. szentéit víz.
Aghie, nf. rendőrség.
Aghios, i. -úri, of. egyházi ének; i-a
cântat preotul —ul, meghalt; trag
—e, szitkozódik. * káromkodik.
Aghiotant, fif. I. Adiutant.
Aghiuță, .nf. ördög, mumus, manó,
gonosz szellem.
Aghistina, nf. gesztenye, l. Castana.
Agil, mn. fürge, vidor, gyors, serény,
sebes, virgoncz.
Agilitate, nf. gyorsaság, fürgeség, se-
rénység, vidorság. [let, túlfolyom.
Agio, fif. ráadás, rájizetmény; ártöbb-
Agiotagiu, fif uzsora, váltó v. rész-
vény után, árfolyam, többlet, tőzsde-
uzsora, folyamkémlet.
Agireș, íf. Égeres (helynév).
Agitare (agitațiune), nf. fellázitás, föl-
  zéndítés, bujtogatás, felizgatás, fel-
  indítás, kontatás, fölingerlés; inge-
  rültség, izgalom, nyugtalanság.
Agitat, mn. izgatott, felhevült; indu-
  latos, nyugtalan, felingerült.
Agitátor, fif. izgató, lázitó, bujtogató,
  kontató.
Agitez, A) cd. fellázít^ bujtogat, fel-
  ingerel, nyugtalanít, kontat. felizgat;
  B) me —, vfi. fölindul, felhőül, fel-
  zúdúl; nyugtalankodik izgatottság-
  ban van, fellázad.

Aglică, nf. (nt.) angyalfü (Angelica).
Agliciu, fiț (nt.) tavaszi kankalin,;
külürics ( Primula officinalis). \
Aglomerat, mn. összerakott; összegyüj- \
tött, felhalmozott; összegyűlt..
Aglomerez, I. cd. felhány, halmoz, fel-
gyűjt.                         [gozás.
Aglutinare, nf. ragasztás (rag-é), ra-
Aglutinativ, mn. ragozó; limba —a,
ragozó nyelv.
Aglutinez, I. co. ragaszt, illeszt; eny-
vez, forraszt.
Agneț, fif. szent kenyér, misekenyér.
Agod, t. -úri, df. nyomaték, hangsúly.
Agonie, nf. haldoklás, végvonaglás,
halálküzdelem v. tusa.
Agoniseală, nf. keresmény, szerzemény;
kereset, nyereség.
Agonisesc, IV. co. keres, megkeres,
szerez, gyűjt; l. Câștig.
Agonisire, nf. szerzés, kereset ; l. Ago-
niseală.
Agrăesc, IV. megszólít, hozzászól.
Agrafă, nf. 1. csat, boglár, kapocs;
2. csokor, szalagcsokor.
Agrafior, t. -e, íf. kis csat, karperecz.
Agráire, nf. megszólítás, felhívás.
Agrămadesc, IV. cd. összehalmoz, há-
lómra rak; l. Grămădesc.
Agrar, mn. szánló ..., birtokszabályo-
  zási, agrár; lege —a, birtokrendező
  törvény, telektörvény.
Agrațiare, nț. megkegy elmezés, kegyelem.
Agrațiez, I. o.. megkegyelmez; meg-
  bocsát, szabadon bocsát.
A.gta’V&ro, nf. nehezítés, súlyosbítás.
Agravez, I. co. nehezít, súlyosbít.
Agregat, mn. összehalmozott, összera-
  kott ; —, t. -e, df. halmaz, összlet,
  szaporulat.
Agregațiune, nf. halmaz-állapot, hal-
  mozol.
Agresiune, nf. támadás, megtámadás,
  roham.
Agresiv, mn. támadó, rohanó; —, ifi,
  támadólag.
Agresor, fif. támadó, megtámadó.
Agricol, mn. földművelő; földművelési;
  popor —, földművelő nép.
Agricultor, fif. földműves, földmívelő,
  földész, szántóvető.
Agricultură, nf. földmivelés, foldészet;
  mezőgazdaság.
Agriș,' df. tn. Puszta-Egeres.
Agriș, fif. (nt.) köszméte, pöszméte
  (boKor):

. ív:

4

Agriși

12

Alaltăieri

. '' ' '' '''' '

Alamă                     13                 Alduit

                                         Ajun, I. fi. böjtöt, koplal, tartózkodik
                                          az evéstől.
                                         Ajunare, nf. böjtölés, koplalás; bojt.
                                         Ajunător, fif. bőjtölö, koplaló.
Ajung, in. A) cd. .1. ér, elét, megér,
utolér, eljut (vmihez); 2. érint, illet,
„        .                             i hozzányúl; (= ating} elnyer, meg-
Agronomie, nf. gazdászat, földészet, nyer; B) fi. érkezik, el-, megérkezik,
a                                             . betelik, kiterjed, nyúlik; felér
                                          (vmivel); —e, de ajuns, elég; — la ne-
                                        ! fericire, szerencsétlenségre jut; — <^.ile
                                        i grele, nehéz napokat ér; - lațerm,
                                        ! parthoz ér; C) iné —, vfi. beér (vmi-
                                        : vei), elégel, megelégel (vmit); ’mi —e,

Agriși roșii, nf. veres szöllő, ribizli,
l. Strugurei.
Agronom, fif. gazdász; földész, mező-
gazda.

Agronomic, mezőgazdasági, föld-
művelési, gazdászati; academie —ă, ।
gazdászati akadémia.

mezőgazdaság.

Agru, fif. szántóföld, szántó.
Agad, fif (ni.) eperfa (Morusi.
Aguridă, nf. egres, éretlen szollá.

Ah! wz. ah!, oh ! ó, jaj!
Aha ! űz. ejnye! lám! ime!
Ah&k,’}Acela> Aceⁱa-
Ahi! űz. jaj! oh!
Ahotnic, mn. kiváncsi, vágyódó,
gyakodó, epedő.
Ant, £ -uri, df. I. Suspin.
Aiasrna, nf. I. Aghiasmă.
Aici, aicea, ifi, itt, itten; ide; pe
itten, itt.

vá-

Aid =7= haid, jer; aidem = - jerünk;
aideți = jertek.
Aidoma, ifi. pontosan, hasonlóan.
Aiept, I. co. /. Aept.
Aiesc, IV. cí>. foghagymáz, foghagy-
mával fűszerez v. készít.
Aievea, ifi. valóban, igazán, tényleg.
Ainde, ifi. másutt, máshol; l. Aiurea.
Airea, ifi, l. Aiurea.
Aișor, fif. (nt.) 1. kikeleti hóvirág,
tavaszi tőzike (Galanthus) ; 2. erdei
liliom (Lilium martagon) ; 3.— gal-
bin, sárga magzating, turbánliliom.
(Asphodelus).
Aista, nv. /. Asta.
Aite (aituri), nf. kocsonya, hideg étel.
Aiü, fif. (nt.) foghagyma; — de pă-
dure, gödire (Chelidonium).
Aiud, tn. Nagy-Enged (helynév).
Aiurare, nf.'l. Aiurire.
Aiurea₄ ifi. másutt, máshol, egyebütt;
de —, máshonnan, másunnan, más-
honnét; a vorbi íntr’ —, félrebeszél;
trimit —, máshová küld.
Aiuresc, ÍVJ fi. félrebeszél, eszelősko-
Aiurez, I. j dik, csapong, eltér (fel-
tett céljától), ábrándozik.

Aiurire, nf. téboly, elmeháborodás,
eszelősség; Jélrebeszélés, lázas beszéd.
Ajumesc, IV. ₒ. altat, elaltat.
Ajun, I -úri, ₀/. böjtölés, koplalás;
—ni crăciunului, karácsony előnnpja
v. előtti nap.                           tegnap előtt este.

  ! kitelik nekem, kijut nekem ; —e ! űz.
    elég! ne tovább!
   xAjungere, «/. 1. el-, megérkezés; jutás,
í- eljövetel; 2. utolérés.
Ajuns, mn el-, megérkezett, eljutott,
utolért; de —, mn. elegendő, kielé-

gítő, elégséges.
Ajut, I. a. segít, segélyez, segéll, elő-
mozdít, hozzájárul, támogat.
Ajutant, fif segédtiszt, adjutáns.
Ajutare, nf. segély, segítség, támasz. i
Ajutător, fif. segéd, segítő, segélyező, ;
gyámolító, támasz, pártoló ; membru
—, pártoló tag; verb —, segédige.
Ajutor, t. -e, df. segély, segítség, támo-
gatás ; a da —, segélyt ad, nyújt; c
a cere —, segítséget kér; gata spre )
—■, segélyre kész; íntr’ — .’ segítség !
Ajutorare, nf. I. Ajutor.                  1
Ajutorez, I. a. segít, fel-, megsegít, j
gyámolít, pártfogol, támogat, segélyez. ]
Ajutorință, nf. segítség, segély, olta- *
lom, támogatás, pártfogás, védelem. ]
Al, níwlő, = -é; al omului, az embere :
al femeilor, az asszonyoké ; al meu,
jznyém; — doilea, második.
Ál, Ăla, Ala, nv. I. Acel, Cela.
Ală, nf. erős szél.
Alabastru, fif. alabástrom.
Alac, fif. alakor, törköly, árpa.          [
Alageá, nf. 1. baj, szükség; a pățit <
—na, nagy bajba esett, megjárta;
2. I. Atlas.                             ।
Alah, fif. Isten (törököknél).           ■
Alah! idz. I. Halai.                     <
Alaiü, df. 1. kiséret, díszmenet, ünne-
pély ; 2. pompa, dísz; fara ⁵—, egész
titkon, csendesen ; csendben; cu mare
—, nagy kísérettel, nagy pompával
v. fénynyel.
Alaltăieri, ifi. tegnap előtt; — sóra.

Alamă, nf sárga-réz; de —, sárga-
rézből való.
Alămar, fif. rézöntő, bádogos, rézmű-
ves, kolompár.
Alamărîe, nf. rézmüvesség, bádog-
müvesség.
Alamíe, nf. citrom.
Alămîiu, fif. citromfa.
Alamiü, mn citromsárga.
Alăptez, I. cd. szoptat, táplál. (szít.
Alargesc, IV. <». kitágít, kinyújt, kife-
Alanna, ne riadás, riadó, zaj, lárma,
csődülés; dau —, lármát, csap, ria-
dót fú; Összecsődit.
Alarmare, nf. riasztás, riadás, fel-
lármázás.
Alarmă tor, mn. ébresztő; nyugtala-
nító, aggasztó.
Alarmez, I. fellármáz, riaszt, fel-
riaszt, fölver, nyugtalanít, lármát üt,
zajt csap.
Alaș, t. -úri, állás, állóhely; állvány.
Alătur, I. A) cd. 1. mellékel, hozzáad
hozzácsatol, hozzákapcsol; 2. hason-
lít, hasonlítást tesz, egybevet ; B) mé
—, vfi csatlakozik, odaáll, hozzááll.
Alăturare, nf. 1. hozzáadás, mellé-,
ragasztás, mellékelés; melléklet, csa-
tolvány; 2. hasonlítás, egybevetés;
Ín —, mellékletben, idecsatolva.
Alăturaș, fif. ld mn. szomszéd, szom-
szédos.
Alăturea, ifi. 1. együvé, egymás mellé,
mellett^együtt; 2. oldalt, oldalról,
oldal rást, szembe; pás —! félre !
Alăturiș, ifi. oldalvást, oldalt, félre.
Alăută, nf. hegedű; lant, húros hangszer.
Alăutaș, fif. hegedűs, muzsikus, zenész.
Alb, -a, mn. fehér, fejér; hófehér;
până ín £íua —a, kivüágos kivi^adtig.
Alba-Julia, tn. Gyula-Fehérvár.
Alba-Begala, tn. Székes fehérvár.
Albăstreală, nf. kékitő.
Albăstresc, IV. A) c$. kékít, kékre
fest; B) mé —, vfi. kékül, el-, r'&g-
kékül.
albastru, mn. világoskék, fehéres; —1
  ceriului, az ég kékje, égbolt.
Albe, nf t. fehérnemű, l. Albituri.
Albeală, nf. fehérítő, keményítő.
Albear, fif. méhkas, kelence, kaptár,
  köpű.
Albeneț (albiniü), mn. szőke, fehéres:
  világos színűd
Albesc, IV. A) (». fehérít, fehérre fest
  v. mázol; B) mé —, vfi. fehéredik.

Albeață, nf. 1. fehérség; 2. (szem-
nél) hályog.
Albicios, mn. fehéres.
Albie, n. 1. meder, ágy (folyóé);
2. medence.
Albime, nf. fehérség.
Albină, nf. méh ; ac de —, méhfulánk;
împunsătură de —, méhszúrás.
Albinar, fif. méhész.
Albinărel, fif. (áUatt. : gyurgyalap, pi-
ripio (Merops apiaster).
Albinaríe, nf méhes; méhészet, méh-
tenyésztés.
Albinărît, fif. méhészet.
Albinița, nf. méhecske.
Albișor, } fehérke, fehéres.
Albire, nf. fehérítés; keményítés.
Albișoară, nf. (állati) fehér-keszeg;
dévérponty (Opprianus alburnus).
Albitor, fi), fehérítő.
Albită, nf. (nt.) ternye (Alyssum).
Albituri, -e, nf. t. fehérruha, fehérnemű.
Album, t. -úri, df. emlékkönyv, album.
Albumeală, nf. (nț.) hófehérke, havasi-
gyopár (Gnophalium leontopodium).
Albumina, nf. fehémye, tojásfehér.
Albuminos, mn. fehérnyés.
Alburiu, mn. fehéres.
Albuș, t. -e & -úri, df. fehérje vminek;
— de ou, tojásfehérje.
Alcali, fif. (nt.) égvény.
Álcám, t. -uri, df. 1. titok; 2. furfang,
fortély; tudákosság; om cu —úri,
tudákos, furfangos ember. •
Álcám, t. -úri, df. hurok.
Alcătuesc, IV. ». készít, alkot, össze-
  tesz, szerkeszt, csinál, eléállit.
Alcătuire, nf. szerkesztés, alkotás, ké-
  szítés.
Alcătuitor, fif. alkotó, készítő, eléállitó.
Alchimie, ns_. aranyötvösség, arany-
  kémlet, aranycsinálás.
Alchimist, fif. aranykém.
Alcool, fif. szesz, alkohol; borszesz.
Alcoolic, mn. szeszes, részegítő: benturi
  —e, szeszes italok.
Alcoolisez, I. cd. szeszesit, ezeszszel
  elegyít.
Alcoolometru, fif, borszeszmérő, szesz-
  mér Ö.
Alcov, t. -e, df. hálószoba, fülke.
Aldămaș, t.- úri, df. áldómás, borravaló.
Aldüesc, IV. cd. áld, megáld, köszönt,
felköszönt, hálálkodik
Alduit, mn. áldott, szerencsés.

Ale


14

Ale* nív&lo,^ -éi; — lui Petru, Péteréi;
— mele, enyéim.
Alean» tf/. ellenség, ellen, ármány;
gyülölség ; bánat, harag,
Alefie, nț kenet, kenőcs, olaj., i.Alifie.
Aleg, III. választ, még-, kiválaszt,
válogat, kikeres; — aurul, aranyat
"tisztit; me /— cu nimica, semmi
hasznom belőle; se va—ela sfârșit,
meg-, kiválik a végén.
Aleg, I. cd. felhoz, idéz ; csatol, mellékel.
Alegate, nț. 1. mellékletek, csatolmányok.
Alegațiune, nț. perbeszéd, szóváltás;
idézés; okfejtés, előadás.
Alegere, *ț. választás, ki-, megválasz-
tás, válogatás; — secreta, titkos sza-
vazat általi választás; drept de —,
választási jog, választójog.
Alegetor, ftf. választó; —mti. válo-
gató, finnyás.                   [ható.
Alegíbil, mn. választható, megválaszt-
Alegoric, mn. jelképes, példázatos,
képleges; allegorikus.          [goria.
Alegorie, nț. jelkép, képes beszéd, alle-
Aleiü, t. liget, sétány, sétahely,
sétatér..
Alelei, idz:. hej! féld nosza! rajta!
Aleluia, nț. alleluja.
Alerg, I. £ siet, szaladj nyargal, fut,
üget,, rohan; bolyong; a —a încoace
și încolo, ide-oda szalad, futkározik,
fél $ alá járkál.
Alergare, futás,, szaladás, nyarga-
ló#, rohanás; futtatás; — de cai,
lófuttatás, lóverseny.
Alergător, őf. futó, szaladó, kengyel-
futó ; nyargaló; ügető, versenyző.
Alergătură, nț futtatás, nyargaltatás,
siettetés, ügetés.
Ales,^/. & wm. 1.. választott, ki-, meg-
választott; 2. válogatott, derék; —ii
satului, a község választottjai, elöl-
járói-, mai —, iő. főleg, kivált, kü-
lönösen, kiváltképen.
Aleș, t. -úri, $ț. les, leshely; csel, le-
sel kedés.
Alesandru, őf. Sándor, Sanyi (finév).
Alesuesc, IV. cd. les,, megles, hallga-
tódzik, leselkedik, ólálkodik,
Aleșvîre, nț. leselkedés, les, hallgatód-
zás, ólálkodás, csel.
Aleșuitor, dț. leső, leselkedő, ólálkodó,
jondor.                        [Arvună.
Aleu, &(. felpénz, foglaló, előpénz, l.
Alfa, nf alfa (görög abc első betűje),
kezdet; alfa și omega, kezdet és vég.

Alipesc


Alfabet, t. *e, t>f, abc.; —ic, wn.
abcés, alfabetikus.
Alga, nț. (nt.) alga, tengeri fű.
Algebra, betűszámtan, algebra.
Algebraié, wn. betűszámtani, algebrai.
Alhimie, nț. I. Alchimie.
Ali an, hf. I. Alean.
Alianță, h/. szövetség, szövetkezet, frigy,
egyezmény; —defensivă și ofensivă,
véd- és dac-szövetség.
Aliat, /:/. pártfél, frigyes társ, szövet-
séges, frigytárs.
Alice, nț. serét, galancs; — mărunte,
madárserét.
Alienat, dț & wi. örült, tébolyodbtt;
bolond, elmebeteg; casă dé — i, té-
bolyda, bolondok háza, elmegyógy-
intézet.
Alienațiune»«/. 1, elidegenítés, eladás;
2-.'— mentală, tébolyodat, őrülés, őr-
jöngés.
Aliez, I. me v&. szövetkezik, szö-
vetségre lép, frigyet köt, frigyre lép,
egyesül.
Alifie, nf. kenőcs, ir~, kenet.
Aliman, df. ínség, nyomor, nyomorú-
ság ; ajung la —, véginségre jut.
Aliment, t. -e, t>ț. I. Nutrement.
Alimentare (alimentațiune), nț. táp-
lálás, tartás, eltartás, l. Nutrire»
Alimentez, I. cd.- táplál, el-, kitart, !!
Nutresc.
Alimon, df. (nt.) citromfű, mézeibe
(Artemisia abrotanum ).
Alin, I. A) co. 1. enyhít, csillapít, le-
csendesit, nyugtat, könnyít;. 2.-
gyöngít, lágyít, puhít; Bj mé —, vd.
nyugszik, csillapul, enyhül, enged,
lecsendesedik (pl. viharj.
Alinare, nf. enyhülés, enyhítés, csil-
lapítás, könnyebbítés, könnyebbülés,
csillapodás.
Alinător, r>in. enyhítő, csillapító.
Alineă, 1. kezdet, bekezdés; 2. pont,
cikk, vers, sor, rend.
Alineat, t. -e, íf. 1. pótlék, toldalék;
2. /. Alineă..
Aliniez*, 1 cd. vonalot, vonalat húz.
Alint, I. cd. csókol, cirógat, édesget,
simogat, hízeleg, kényeztet, l. Des-
merd.
Alintare, nț. csókolás, hízelkedés, hí-
zelgés; cirógatás, enyelgés.
Alintat, WH. /. Desmerdat.
Alior, dț. (ni.) I. Aior.
Alipesc, IV. A) me vő. ragaszko-

Alipire


15

dzk, sióiul, ragad, tapad, kapaszkodik
(vmihez); Bj cd. ragaszt, tapaszt, l.
Inpeso.
Alipire, nț. vonzalom, ragaszkodás;
tapadás.                 [vasár, üzlet.
Alișveriș, /. -uri, d/. adás-vevés; alkú,
Aliterațiune, nț. mássdlhangzós rím,
allileratio.
Alivaniă, nf- (nt.) i- Aspic.
Alivencii/ nț. körtánc.
Almanach, i. -úri, d£ naptár, évkönyv,
almanach.
Almar, t. -e, df. szekrény, aluiáriom,
pohárszék....
                   máskép . mádként,
Almintra J egyébként, kiümiben.
Alocare, nț. elhelyezés, befektetés; —
de capital, tőkebefektetés v.elhelyezés.
Alocat, wm. elhelyezett, befektetett.
Alocuțiune, nț elhelyezés, befektetés.
Alocurea, iő. néhol, néhutt; itt-ott.
Alocuțiune, nț. megszólítás; beszéd.
Alodial, mn. majorsági, nemestelki,
kiváltságos, elöröklött; bunuri —e,
szabad birtok, vagyon, öröklött birtok,
nemesbirtok. .
Alodiu, t. -o, »ț. nemestelek, majorság,
örökség, birtok ; községi birtok.
Alpi, d. 0ț ((löt.) Alpesek.
Aloisiu, fa őn. Alajos.
Aloisia, nț Lujza.
Alorghidă, nț királyi palást.
Alpin, mn. alpesi.
Alseuesc, IV. cd. elsajátít, magáévá-,
tulajdonává tesz.              [hang.
Alt, t. -urí, d/. második felhang, alt
Alt (-a), mn. L nv. más, egyéb; —
ceva, más valami, egyéb valami; —
nimic, semmi egyéb; de altă dată,
máskor, más alkalommal; al —ă éri,
tegnap előtt; —cum, iő. különben,
másképén, egyébként, egyébiránt.
Alta dată, iő. máskor, egyébkor, más
alkalommal.
Altan, t. -e, d/. erkély, áltány.
Altar, t. -e, aț oltár.
Alterare, 1 nț 1. háborgatás, meg-
Alțerațiune, j döbbenés, nyugtalanság,
megindulás; 2. változtatás, másitás,
hamisítás.
Alter-ego, ő(. helyettes, helytartó.
Alterez, I. A) 1. megdöbbent, bosz-
szant, megindít.; 2. másít, hamisít
(vmit); Bj mé —, vő~ megdöbben,
megindul; boszankodik.


          Aluniu


Altern, mn. kölcsönös, viszonyos.
Alternatív, id. váltogatva,, váltakozva,
egymást felcserélve; vagy-vagy.
Alternativă, fn. mn. vagy-vagy, vagy-
lagosság, kényszerválasztás, kettős
eset; pun cuiva —, két eset közül
választást enged vkineK.
Alteță, «/. fenség, fönség;—regală»!
királyi fenség /
Altfel, id. máskép, különben, egyébkén!, •
egyébiránt.
Altist, d_. altista, alténekes.
AHmintrea, 1 id. máskép, egyébként,
Altmintrelea, J, máskülönben.
Altoae, nț oltóág, oltógaly. .
Altoesc, IV. cd. olt, beolt; szemez.
Altoire, nț. szemzés, oltás; himlőoltás.
Altoit, df h Altoire ; — mn. oltott,
beoltott.                   [himlőoltó.
Altoitor, mh. 1. oltó, szemző; 2»
Altoiu, df. oltvány, oltovány.
Altruist, df. altruista (bölcselő).
Aluat, df. kovász;, -úri i. t>f. tészta,
sütemény.
Aluațel, df. kovász.
Aluati3Sj wn. kovászos* t észtás.
Aluminiu, df. timany, alumínium.
Alumn, df. növendék, tanuló.
Alumneü, t. -e, d/. nevelő-intézet.
Alun, t. -i, őf. mogyorófa (Coryllus
avellana).
Alună, -e, nf. mogyoró.
Alunec, I. &. L. siklik, kisiklik, er
csúsz; 2. kísérteibe jő, vétkezik, té-
ved, hibázik.
Alunecare, n{. 1. kisiklás, elcsúszás;
2. tévedés, hibázás.
Alunecos, mn. sikamos, sima, sík,
csúszós, síkos, sikamlós; apuca pre
cărări —e, sikamos útra indul.
Alunecuș, t, -úri, d/. sikamosság, si-
maság, síkosság; sikamlós hely.
Alunele, nț 1. szeplő; 2. í Baraboí.
Alung, I. cd. űz, elűz, elkerget, sza-
laszt, elijeszt, elhajt; eloszlat, meg-
futamít.
Alungare, ț nf. űzés, kergetés, megfu-
Alungătură, J tamüás, szalasztót, még-
szalasztás.
Alungul, iő. de —, satului, a falú
hosszában, falúhosszat.
Aluniș, £; -uri, mogyoró-cserjés,
Aluniță, nț. apró mogyoró; anyajegy
(a bor ön).
Aluniu, mn. mogyoróbarna, mogyoró-
színű ; mogyoró-alakú.

Alusiune

16

Amblat

Amblătoare

Alusiune, nf. czélzás, vonatkozás;
szúrás; fac — la cteva, vmire czéloz,
Ali- ial, WK. vízözöni, vízözön által
képződött.
Aluviu, őf. áradvány, vízmosás, isza-
polás, iszaplemkodas.
Alvíe, »/. meder, ágy (folyóé).
Am, avere, avut. A) a>. 1. bír (vmi-
vel), van (v&ije); — bani, van
pénzem; — la. inimă pe cineva, sze-
ret vkit; — moșie, van birtokom,
örökségem; B) mé —, vő. érzi ma-
gát, van ; cum te ai ? hogy vagy ?
C) segéd ige ; — ve^ut, láttam; —
dús, vittem.
Ama ? iő. 'hogyan ? micsoda?
Amabil, mn. szeretetreméltó, kedves.

Amabilitate,
kedvessé ff.

szeretetremélióság,

Amăgesc, IV. A) o. 1. ámít, csábít,
tőrbe ejt, félrevezet, rászed, hiteget,
csalogat; B) me —, vő. csalatkozik,
csalódik.
Amăgire, nf. ámítás, csábítás, rászedés,
hitegetés, csalogatás, csalás, csalódás,
csalatkozás, — de sine, öncsábítás,
öncsalódás, önámítás.
Amăgit, mn. csábított, ámított; csaló-
dott, rászedett.
Amăgitor, Őf. csábító, csaló, ámító;
— mn. csalfa, csalékony, álnok, ra-
vasz.                         [foncsor.
Amalgam, őf. vegyülék, keverék;
Amalgamare, nf. vegyítés, elegyítés,
keverés, foncsorozás.
Amalgamez, I. A) a>. vegyit, elegyít,
kever, foncsoroz; B) mé —, vő. vegyíti,
keveredik, elegyedik,            név).
Amalia, ♦»/. Amália, Mali, Málcsi (nő-
Aman, te. kegyelem, bocsánat.
Amân, Amânare, l. Amân Af>.
Amandament, t. -e, f módosítás,
változtatás; toldalék.
Amandeá! te. uccu! vesd el magad l
Amanet, t. -e, f. zálog, jelzálog, biz-
tosíték.
Amanetar, őf. hitelező, zálogos.
Amanetez, I. zálogol, jelzálogot
vesz v. ad.
Amant, őf. szerető, kedves, kedvelő;
—a, nf. szerető, kedves.
Amănunt, i. -e, f. apróság, aprólé-
kosság, kicsiség . cu —-ul, apránként,
részenként.

  á. keserves, fájdalmas; t. -úri, f. ke-
  serűség, keserv, fájdalom; plânge eu
  keservesen sír; —, iő. keservesen ;
  — voué ! te. jaj nektek !
Amarauta, »/. százszorszép.
Amarea, nf tövis.
/xmareala, nf. keserűség.
Amăresc, IV. A) c®. keserít, bosszant,
  szomorít, búsit; B) mé —. vő. kese-
  reg, boszankodik, szomorkodik, búsul,
  haragszik, neheztel.
Amaríciune, keserűség; bú, bú-
  gond, bosszúság, keserv, szomorkodás,
  keseredés; plin de —, búteljes, Ín-
  séges, nyomorúságos, keserves.
Amarire, nf. elkeserítő#, bosszantás.
Amarít, mn. keseredett, nyomorult,
  keserves; —ul de mine, te. én
  nyomorult ! szerencsétlen fejem !
Amarnic, mn. szigorú, kegyetlen, erős,
  erőteljes, hatalmas, kemény; érdes.
Amărunt, t. -e, f. I. Amănunt.
¹ Amărunte, t. apróságok, csekély-
  ségek, részletek.
Amărunțesc, IV. &>. darabol, szétda-
  rabol, aprít, részletez.
Amator, f. szerető, műkedvelő, mű-
  barát.
Amazona, nf. hősnő, amazonnő.
Amazuchiu, őf. turbolya.
Ambac, őf számoló-tábla; felirat-
  tábla (vminek homlokzatán).
Ámbár, t. -e, f. raktár; gabonás,
  hambár.
Ambasadă, nf. követség.
Ambasador, őf. nagykövet, követ.
Ambigen, mn. kétnemű, korcs, [ség.
Ambiguitate, nf. kétértelműség, kétex-
Ambiguü, mn. kétértelmű, kétes.
Ambi, -e, mindketten, mind &
  ketten.
Ambit, A -uri, f. 1. folyosó, tornáéi
  2. terület; in — ul comitatului, a
  vármegye területén.
Ambiție, nf. I. Ambițiune.
Ambiționez, «>. igényt tart, nagyra-
  vágyik.
Ambițios, win. nagyravágyó, hirszom-
  jas, becsszomjas, fennhéjázó.
Ambițiune, nf. nagyravágyás, becs-
  vágy, önérzet.

                                          Ambíare, nf. járás, sétálás, kelés.
Amblat, mn. járt, tapasztalt, kipró-
  . ó-------                             i bált, jártas; cate —ă, járt-, vért
Amănunțesc, IV. l. Amărunțesc. I út: ok. —, tapasztalt-, sokát járt-
Amar, mn l. keserű, negédes, csípős; ! kelt ember.

Án^blatoaré, nf. kijárás, kimenő; ár-
nyékszék, itt helyiség.
Amblator, mn. jutó, kelő; koriczálá ;
bam - * ’ " ¹ ’   "   ’ '     * - ■

17 Amintesc j

vegyülék, zagyvalék; köz; beleszólás;
mi am nice v:n cu tine, semmi

közöm veled.

       —i. közkézen forgó pénz, folyó- Amestecare,. nf. 1. elegyítés, keverés,
~ w                       ,             ! kavarás, összekeverés, ősszeelegyítés;
•^p^blatura, ni. lótas futás, járkálás, j 2. rágás; 3. beleelegyedés, beleszól (is.
janis-kelés.                             Amestecator, őf. keverő, elegyítő.
Ambra, I. Ő. megy, jár, kel, sétál; [Amestecătură, nf 1. összekeverés, bele-
pedestru, gyalogol, gyalog jár.; \ avatkozás, összeelegyités; zagyvalék,
calare, lovagol, lovon jár; — ín, keverék; 2. zavar, zűrzavar.
trăsura, kocsin jár, kocsikázik ; —i Amésurat, mn. határozott, mért, kx-
(lupă eeva,^ vmi Után jár, vmit ke- i mért, aránylagos, szabott ; —, iŐ.
rés; nu a ! ne járj ! ülj veszteg ! — [ megfelelően, szerint, mérten.
cu nasul pe sus, fenn hordja az orrát, Amețeala, nf. 1. szédülés, szédelgés,
kévelykédik; — bine, —reu, jól-, rósz- '             ¹²                     ’
szül jár; îmi —ă bine, réu, jól-
rosszul jár v. megy (nekem ).
Ambon, t. -e, f. I. Amvon.

pénz.

i ájulás, bódulás; 2. (nt) szédítő vadcc.
í Amețesc, IV. ő. ca. szédül, szédeleg,
! ájul, elájul, bódul; szédít, szédelget.
bódít.

Ambra, nf. borostyánkő.
Ambulant, mn. 1. mozgó, mozgósít-
ható ; vándor... (pl. posta).
Ambulanța, nf. 1. mozgóposta; ⁽1. tá-
bori mozgó kórház.                  , Amețitor, mn. bódító, szédítő, kábító,
Ameadădi, $f. dél;, ebéd.            ; mámorító, részegítő.
Ameliorare, nf javítás, javulás; föld- Amețitura, nf. I Amețeala.
jobbítmány.                          । Amfibiu, -e, d/. (állati.) hüllő, kéllaki.
Ameliorez, I. Cd. módosít, javít, jobbít, j úszó-mászó, kétéltű.
Ámen, I. elhalaszt, halaszt, elnapol. । Amfiteatru, if. színkör, színcsarnok.
Aménare, nf. halasztás, elmulasztás, j Amiadí, őf. 1. dél; spre —, dél felé;
elhalasztás, elnapolás; fara —, ha- j la —, délben; după —, délután;
ladéktalanúl.                         ; înainte de —, délelőtt; 2. ebéd.
Amânat, t. -e, öf. {. Amânare; — mn.
elhalasztott, elnapolt.
Amendă, nf bírság, pénzbírság, pénz-
büntetés.
Amendament, -e, t>f. I. Amandament.
Amendoi-doaué, mindketten, mind

   (a kettő.
■^Ameninț, i. fenyeget, megfenyeget,
Q fenyegetőzik. '               [/ / ‘
-Amenințare, fenyegetés, fenyegetőzés;
^Amenințător, őf. mn. fenyegető,
   fenyegetőző.

Amețire, nf. szédülés, szédelgés, ájulás
Ametist, Őf. (cnvt.) ametiszt.
Amețit, mn. bódult, kábult, ájult, di-
aiéit, szédült; mámoros, részeg.

Amic, őf. barát, társ, cimbora, —a.
nf. barátnő.
Amicabil, —ă, mn. barátságos, nyá-
jas, kedves.

Amiciție, f "t bara*>a9-
Amiedez, I. c*. ebédel.

Amigdala, nf. mandola, (. Migdală.

[fenyítés. Amin, őf. í. ámen; cât — ul, 1. soha. ;
                 ^gy ᵥₐₙ

Ámenunt, /. Amănunt dtf.
America, nf. Amerika.
American, őf. amerikai (benlakó);
—, mn. amerikai.
Amerindare, nf. ellátás, gondoskodás.
Amerindez, I. w. ellát (vkiț útra-
  valóval).

Aminte, ő, a lua —, észrevesz, figyel*
mez (vmire), ügyel, vigyáz; meghall-
gat; nu mi a fost eszem ágába n
i sem volt; a sí aduce emlékszik
eszébq jut.
Amintesc, IV. o emlékeztet, eszébe
juttat, megemlít, említést tesz.
Amintire, nf említés, megemlítés, meg -
emlékezés: emlék, emlékezet; emlé-

;jAmerinț, I. a. I. Ameninț
-Amestec, I. A) rág, megrág; ka- j Amiros IV. szagolj megszagol,
   var, kever, elegyít, zavar; B) mé ; szaglál; — a ceva, vmiféle szagú va-
   vő. elegyedik, keveredik (vmiben). ; gyök, l. Mirosesc Af.
'^Amestec, t/uri, elegyedés, kevere- í Amíruesc, IV. érdemel; megerde-
déx; elegyítés; keoerék, egyveleg.' mel; keres, nyer; szerez.

i keztetés, intés.
i A miros. IV.

Román-magyar «szótár. 11.

•2

Amistuesc


18

Amistuesc, IV. o. /. Mistuesc.
Âmnar, t -e, »f. fenacél, acél.
Amnestfe, nf. megkegy elmezés, kegye-
lem , bocsánat, bünfiledés; dau—,
/. Amnestiez.
Amnestiez, I. / cd. megkegyelmez, ke-
gyelmez, közkegyelemben v. közbocsá-
natban részesít.
Amoare, fn. I. Ámor.
Amoiü, I. q. (pun de amoiu) áztat,
beáztat, ‘úiegáziatí puhít, lágyít.
Amoniac, *f. légköneg.
Amonit, of. (áovl.) ammon szarva.
Amor, Ámor (isten)'; szerelem,
szeretet; l. Dragoste.
Amorez, fif. I. Amant.
Amorezat, «»«. szerelmes, szerető,
kawxt, mn. alaktalan, idomtalan, for-
mátlan; otromba.
Amorizez, I. mé —, vfi. szerelmes
(vkibe), beleszeret, szerelembe esik,
megszeret (vkit).
Amorțeala, 1. merevültség, mere-
vedés, dermedtség; 2. rekedtség, zsib-
badtság, tespedés, zsibbadás.
Amorțesc, IV. fi. 1. zsibbad, mereve-
dik, megmered, merevül; reked, be-
rekedj
Amorțire, nf. zsibbadás, merevülés,
dermedés; berekedés, rekedtség.
Amortisare, -ari,l nf tőketörlesztés, tör-
Amortisațiune, J lesztés, letörlesztés,
részenkinti apasztás; megsemmisítés,
elenyésztés; lege de —, holt kézről
szóló törvény.
Amortisez, I. a>. enyészt, törleszt; el-
enyészi; megsemmisít (okmányt).
Amorțit, mn. zsibbadt, dermedt, bá-
gyadt, merev, meredt, merevült; re-
kedt, berekedt,
Amplific, I. o. kibővít, kiszélesít, na-
gyít, öregbít; kiterjeszt; kitágít.
Amplificare, 1 nf. bővítés, bővülés,
AmplificațiuneJ öregbítés, nagyítás.
Amploiat, fif. tisztviselő; hivatalnok;
— comitatens, megyei hivatalnok;
—• de stat, állami hivatalnok.
Amputațiune, nf. csonkítás, tagcson-
kítás.
Amputez, I. c.. csonkit, lemetsz, le-
vág (egy beteg tagot).
Amu, ifi. I. Acum.
Amulet, t. -e, $f. óvszer, büverekbze,
talizmán.
Amurg, fif. szürkület.
Amurgesce, IV. fi. szürkül, hajnalodik.

_______________Auaienla________

Amusant, mn. érdekfeszítő, mulattató,
mulatságos.
Amusez, I. mulattat; mé —, mu-
latozik, mulat, elmulat, szórakozik.
Amu-și, ifi. majd, mindjárt.
Amuț, I. cd. uszít, ingerel; késztet,
búj tógát, l. Asmuț.
Amuțare, nf. uszítás, felingerlés, búj*
togatás.
Amuțător, fif. ingerlő, felingerlő, buj-
togátó, uszító, kontató.
Amuțesc, IV. A) fi. elnémul, megnémul,
elhallgat; B),cd. elnémít, elhaîlgattat.
Amuțire, nf. némulás, elhallgatás.
Amvon, t. -e é» -úri, »f. szószék.
An, -i, fif. év, esztendő; de —, tavalyi, ■
multévi; est —, az idén; la —ul,
jövőre; la tót —ul, évenként, minden
évben ; —de gestiune, működési év;
peste —, évközben, az év folyamán
Ana, tf. Anna.
Anabaptist, fif. ismételten megkeresz-
telt, key&sztségismétlő.
Anachoret, fif. remete, magányban lakó.
Anachronism, i. -e, sf. időtlenség, kor-
tévesztés; hibás időszámítás.
Anaforă, nf. 1. áldott kenyér, mise-
kenyér ; 2. említés, emlékezés, meg-
emlékezés ; hirdetés, jelentés.
Anaftimă, nf. I. Anatemă.
Anale, nf. t. évkönyvek, éviratok.
Analecte, nj. t. szemelvények, irat-
töredékek.
Anallsă, nf. 1. tagolás, taglalás, magya-
rázás ; elemzés; 2. boncolás, fel dara-
bolás; — chemică, vegybontás, v egy-
elemzés.
Analisez, I. elemez, taglal; boncol,
felbont; magyaráz; vegyelemez.
Analitic, mn. elemző, taglalatos, fejte-
gető; geometrie —ă, elemző mértan.
Analog, mn. 1. hasonló, hasonszerü;
2.  megegyező, összhang zó, egyforma;
—, ifi. megegyezőleg, hasonlóam. j
Analogie, nf. hasonlóság., hasonlatos- ,
ság, részhasonlat, hasonszerüség, ha- í
sonértelmüség.                          ;

Ananas, fif. (ni.) ananász, királygyü-
mölcs (Bromelía).
Anarchic, mn. fejetlen, féktelen; meg-
fordítva, visszafelé, visszásán, fonákul.
Anarchíe, nf. fejetlenség; féktelenség,
korlátlanság; anarchia.
Anason, fif. ánizs.
i Anatemă, nf. egyházi átok, hit-átok,
kárhoztatás.

Anatemisesc

ifi

Anatemisesc, IV. 1 co. átok alá vet, egy-
Anatemisez, I. J házi átokkal sújt,
kiátkoz, kárhoztat.
Anatocism, fif. kamatok-kamatja, ka-
mat-uzsora.
Anatolic, mn. keleti; biserică —ă,
ortodoxa, keleti-, ó-hitü egyház.
Anatomic, mn. bonctani; —, ifi. bonc-
tanilag.
Anatomie, nf. bonctudomány, bonctan.
Anatomist, fif. boncoló, bonctudós.
Ancal, 1 ifi. legalább, bárcsak, l.
Âncalte, J înca-i-lete.
Anchetă, nf. értekezlet, törvényes vizs-
gálat, ankét, bizottság.
Anchetar, fif. vizsgálóbizottsági tag.
Ancoră, anchiră, nf. horgony; vas-
macska.
Ancorez, I. cs. horgonyoz; kiköt.
Ândrea, nf I. Undrea.
Andreiu, in. Endre, András (finév).
Androc, fif. kötő, kötény.
Anecdotă, nf adoma, rövid történet,
esetke; spun —e, adomáz.
Anecs, t. -e, »f. I. Adnecs dfi.
Anemic, mn. vérszegény.
Anemie, nf. vérszegény ség.
Anevoie, ifi. 1. nehezen, bajosan, nagy-
nehezen; cu —, nagynehezen, nagy
ügygyel-bajjal, bajosan; 2. /. Nevoe.
Anevoiesc, IV. mé —, vfi. iparkodik,
igyekszik, bajlódik, kínlódik¹ vesződik.
Anevoios, mn. nehéz, bajos, fáradságos.
Angajament, t. -e, o/. kötelezettség, kö-
teleztetés, lekötelezés, tartozás; alkal-
mazás.
Angajez, I. o. lekötelez, felvesz, fogad
(pl. szolgálatba); mé —, kötelezi v.
feköti magát, Ígérkezik.
Angân, I. cd. I. îngân.
Angarie, nf. 1. évnegyed adófizetés; 2.
robot, úrdolga; kaláka; munka.
Angelică, nf I. Aglică.
Anger, fif angyal; — păzitor, őrangyal.
Angeref-ei,f aⁿ9yalka> kⁱs angyal.
Ángeresc, mn. angyali; modestiă —a,
^angyali szerénység.
Angeriu, mn. angyalszerü, angyal-
forma.
Anghină, nf. 1. toroklob,> torokgyula-
dás; 2. durva vászon.
Anghinară, nf. (ni.) olaszlapú, árti-

csóka.
Angli iră, nf. I. Ancora.
Anglez, fif. angol; —ă, nf angolnő.

Antecesor


Anglezesc, mn. angolos, angol-; —e,
ifi. angolul, angolosan.
Anglia, nf. (folb) Angolország, Anglia.
Anglican, fif. fo mn. angol, ó-hitü, an-
glikánus.
Anglicel, fif (ni.) 1. Aglică.
Anglie, nf. angol szövet, ruhakelme.
Angin, fif. I. Anglez.
Angust, mn. keskeny, szoros, szűk.
Angustare, nf. szűkítés, keskenyítés,
^megrövidítés, szükebbre szabás.
Ângustez, I. a. szűkít, keskenyit, meg-
nyirbál, szükebbit, szorosbit; me —,
jfi. szűkül, keskenyedik.
Ângustime, nf 1. szorosság, rövidség,
keskénység; 2. ínség, nyomorúság;
szűke (vminek).
Ânimă, nf. szív; 1. Inimă.
Animah t. -e, df. állat ; barom.
Animalic, mn. állati, állatias, állat...
Animez, I. o. lelkesít, bátorít, feltüzel,
buzdít; me —, lelkesül, bűz dúl.
Anin, fif. (nt.) égerfa.
Anin, I. cd. 1. akaszt, illeszt, függeszt,
aggat, támaszt; 2. érint, hozzányúl,
tapogat; mé —, csüng, függ ; ragad,
tapad.
Amnare, nf. 1. felfüggesztés, felakasz-
tás, illesztés; 2. hozzáérintés, tapadás.
Aniversare, nf. évforduló; névnap.
Anoatin, fif egyéves; l. Noatin.
Anomal, mn. rendhagyó, rendellenes,
szabálytalan.
Anomalie, nf. 1. kivétel, rendhagyás,
szabálytalanság, szábály-ellenesség;
2. eltérés. .
Anonim, fif. névtelen; —, ifi. névtelenül.
Anost, mn. fás, ízetlen, sületlen,
unalmas.
Anotare, nf. I. Adnotare.
Anotimp, t. -uri, $f. évszak, évad
Ansă, nf. ok, ürügy, indok, alkalom.
Antagonism, sf. visszahatás, ellenesség,
ellenhatás, ellenségeskedés. [lábas.
Antagonist, fif. ellen, ellenség, ellen-
Antâia-șî dată, ifi. először.
^ntâietate, nf. elsőség, elsőbbség.
Antaíu, »zn. első; — născut, első szülött.
Anteacte, nf. t. előtárgyalatok, élfize-
tek ;. előiratok, előirományok.
Antecameră, nf. előszoba.
Antecedent, mn. megelőző, előző, elő-
zetes, elő...

Antecedență, nf. t. előzmény,. előélet.

    Antecesor, fif. előző, előd, hivatal v.
». I tiszt előd.

’S^-Í

Antediluvian

20

Antediluvian, mn. vizözönelőtti,
Antegardă, nf. elődandár, elővéd, elc-
seveg, előőrs.
Anteíuptator, fif. előharcos.
Antepun, ül. <•«. elébe tesz, többre be-
csüli -tart, előnyt ad.
Antereu, fif. felső kabát.
Anterior, mn. elöbln, korábbi.
Antert, ifi. ezelőtt, nem régen.
Anfestătător, fif. elöljáró, fellebbvaló.
Antevorbitor, fif. előtte szóló v. beszélő.
Antic, mn- ősi, ó, régi, hajdankori,
ókori.
Anticanonic, mn. egyházi törvény-
ellenes, kánonellenes.
Anticar, fif. régész, ódonkereskedő;
ószer ész, régiségbuvár.
Antichrist, fif. ellenkrisztus, hamis-
krisztus, antikrisztus.
Anticitate, nf. régiség; óság J ókor,

haj dánkor. '
Antícipatiune, nf. előleg, felpénz, fog-
laló, elopéüz.
Anticipez, I. o. előlegez ; e.löre ad v.
felvesz (pénzt).               [ellenes.
Anticonstituțional, mn alkotmány-
Anticuar, fif. /. Anticar.
Antidot, t. -uri, df. ellenszer, ellen-
orvosság, ellenméreg.
Antifon, t. -e, df. ének-szakasz a keleti
egyházban, antifona.
Antihrist, fif. I. Antichrist.
Antilopă, nf. (állat) zerge (antilope).
Antimon, ff. macskasó.
Antimig, t. -e, df misegyolcs.
Antipatic, mn. ellenszenves, undorító,
visszatetsző, visszataszító.
Antipatie, nf. ellenszenv, undor lat.
Antipod, fif, ellenlábas.
Antiste, fif. elöljáró); községi biró.
Antistíe, nf. elöljáróság.
Antitesă, ellentét.
Antitetic, mn. ellen-, ellentétes.
Antologie, nf. szemelvény, antologia.
Antreá, nf. bemenet, bementi díj.
Antropofag, fif. emberevő, emberfaló.
Antropologie, nf. embertan, élettan.
Antropologic, mn. embertani, élettani.
Antreprenor, fif. vállalkozó ; /. între-
prindetor.
Anual, mi», évi, évenkinti.             ।

Anuar, t. -e, df. évkönyv, napló.            A                          .
Anuitate, mf. évi részlettörlesztés, évi ! Aparent, átlátszó, áttetsző,
járadék.                                  j Aparență, nf- <. látszat, szín, tekintet;
Anul»»i“e. nf. megsemmisítés, meyazün- \ 2[\ale>zinímég, tünemény, hihetőség,
tetéz eltörlés.                           Ha látszatra, külszínre.

Aparență



















Anulez, I. eltöröl, megszüntet^K
megsemmisít, hatályon kívül helyez.
Anume, ifi. azaz, nevezetesen, ugyanis,
úgymint, névleg, tudniillik; și—, és
pedig.                               »
Anumer, I. cd. számlál, megszámlál, ,
megszámit, hozzászámít.              ’
Anumerare, nf. számlálás, összeszá-
mítás.
Anumesc, IV. cd. megnevez ; megható- j
roz, kiszab.                [ugyanis.
Anumire,»/. megnevezés, meghatározás.;
Anumit, mn. bizonyos, megnevezett, J
meghatározott.
Anumit, ifi. névleg, nevezetesen,
Anunciu t. -rí, df. értesítés, hirdetés?
hiradás, hirdetmény, jelentés, fel-h

hívás.                              "■
Anunciu, I. a>. hirdet, kihirdet, hírt"
ad, hírülad, jelent, felhív, előre
mond:
Anunț, t. -úri, df. /. Anunciu.
Anutimp, t. -úri, évszak, é*ad, időszak.
Aoleo, ifi. óh jaj; — și vai de mine,:
jaj nekem.
Áórea, ifi. néha, némelykor, néha-néha,
egyszer-egyszer; itt-ott.
Apă, nf. víz ; ivóvíz, folyóvíz ; — acră, j.
savanyú víz; — curgetóre, folyóvíz; }
élő víz; — minerală, ásványvíz; —
moartă, álló víz, holt víz; — de
beüt, ivóvíz; — de isvor, forrásvíz;
— de fântână, kútviz; — de gârla, de ‘
puț, mocsárvíz; — de ploae, esővíz, *
lágy víz; — de trandafir, rózsavíz;
animal de —, vízi állat; — tare,

  választóvíz; pe — și pe uscat, vizen ș
  és szárazon, de —, mn. vízi.
i Apăduct, A -e, o/. vízvezeték.         \
! Apait, fif. bér, haszonbér, árenda, bér- ■
i let; a lua in —, bérbe vesz, kibérel.
‘ Apanagiu, t. -e, c>f. előjog, örökség, ■

। örökös rész; hozomány, kelengye.
Apar, I. o. /. Apér.
Apar, II. fi. tűnik, feltűnik, látszik,
  megjelen.
Aparat, t. -e, $/. készlet, készülék, esz-
  köz ; szer; disz, fény, pompa ; a
  pune —ul în mișcare, a készüléket
  mozgásba hozni; cu mare —, nagy

. készültséggel.
j Aparelă, nf. víznyomás, vízfestés.

                 Ap arin ța


21

Aparința, nf. I. Aparența.
Apartament, t. -e, df. szoba, terem,
lakosztály.                      [való.
Aparținențe, nf. i. hozzátartozó, hozzá-
Apas, I. ca. I. Apés.
Apatic, nw. 1. vízben élő, vízi; 2.

tompa, érzékeden, érzéstelen, fásult,
elfásult, közönyös.                        ₍ ₓ---------,                      ᵤ ₜ
Apatie, nf. közöny, elfásultság, érzé- Apetitos, mn. ízletes, ízes, jóízű, étvágy-

Apetitoriü, .. -e,

ketlenség, butaság.

nedves.

ketlenség, butaság.                        gerjesztő.
Apatos, vizes, vizenyős; nyirkos, Aplaudez, I. co. helyesel, éltet, dicsér;
nedves.                                     tapsol, megtapsol, kitüntet.
Apătoșare, nf. nedvesítés, megvizesítés. > Aplaus, t. -e, df. éljenzés., tetszés, he-
Apătoșez, I. A) cs. nedvesít, vizesít; । lyeslés, taps, tapsolás; a face esaínen
BJ mé —, vfi. nedvesedik, vizesedik, | cu —, kitüntetéssel vizsgázik,
vizenyősödik, nyirkosodik.
Apel, t. -úri, df. felhívás, felszólítás;
meghívás.

Apelant, fif. fellebbező (vmely peres
   ügyben).
Apelațiune, nf. felebbezés (vmely
   magasabb hivatalhoz), felebbvitel;
   casă de —, feltörvényszék.
Apelativ, fif. nume —, fajnév.
Apelez, II. cd. felebbez, (vmely felsőbb
   hatósághoz) apelál; — la simțul de
   onpare, becsületérzésre hivatkozik.
Apendice, fif. függelék; pótlék, tolda-
   lék, adalék.
Apendicular, mn. függelékes, toldalé-
   kom ; —, ifi. függelékül, ráadásul.
Apér, I. A) p. óv, oltalmaz, védel-
* mez, pártfogol, távol tart; B) mé —,
vfi. védelmezi magát, oltalmazza
magát, védekezik.
Apéramént, t. -úri, ótalom, véde-
' lm; védő ernyő, védő eszköz.
Aperare, nf. védelem, védelmezés, oltal-
   mazás, ellentállás; cuvânt de —,
   védbeszéd, védőbeszéd.
Apérétoare, nf. 1. legyező; 2. védel-
   mező nő; 3. félszer, szin; ernyő.
Apărător, fif. védő, védelmező, oltal-
   mazó, pártfogó; —de patrie, honvéd.

Apératura, nf. védelem.
Aperiura, nf. nyílás, hasadék, repedek.

Apés, I. w. nyom, szorít, sajtol, gyötör,

   szorongat, sanyargat; vorbesce —at,
   nyomatékosan beszél.
Apésamént, t.-e, ₉f. elnyomatás, nyo-
   matás, szorongatás, sanyargatás.
Apesare, nf. nyomás, szorítás, elnyomás.

Ap’éf it, wm. elnyomott, nyomott, szo-

   rongatott, nyomatékos.
Ap-sátor, fif. leiyázó, sanyargató, J-
   nyomc gyötrő.

Apói


Apesatură, nf. I. Apesare.
Apeștesc, IV. A) fi. késik, vonakodik,
habozik; B) a. késleltet, feltartóztat
(vkit).
Apeștire, nf. elkésés, késleltetés, kése-
delem.


Apetit, df. étvágy.

f. étvágygerjesztő.
*.s, ízes, jóízű, étvágy

! Aplec, I. A) cd. 1. hajlít (ágat), gör-
bít; 2. szoptat; B) mé —, vfi.. meg-
hajlik, aláveti magát, görbül, meg-

hajtja magát.
Aplecare, nf. 1. meghajtás, hajolás;
2. szoptatás; 3. hivatás, hajlam,
hajlandóság, jóindulat; — fireasca,
természeti hajlam l — spre reu, spre
bine, rosszra, jóra váló hajlam; a
avea — spre ceva, valami iránt haj-
lammal, fogékonysággal bir.
Aplecat, tnn. hajlandó: jóindulatú;
alkalmazott; hajlított; — spre bine-
réu, jóra, rosszra hajlandó.
Aplic, I. A) cd- alkalmaz, felhasznál;
illeget; B) mé - , vfi. vmire adja
magát, leköti magát.
Aplicabil, tnn. alkalmazható, hasz
válható; hajlítható.
Aplicare, nf. 1. hajlam, hajlandóság
2. alkalmazás; a căuta - , alkui
mazást keres.
Aplicat, mn. hajlandó; alkalmazott.
Aplicațiune, nf. Aplicare.
Apocalips, fif. szent János jövendölés
könyve, apokalypsis.
Anocaliptic, mn. titokleljes, titkts, sÖ-

tétes, homályos.
Apocrif, Hm. valótlan, hamis, ál;
cărți — e, apokrif könyvek, valótlan
könyvek.


mn. bizonyító erejű, apo-

Apodictic,

diktikus; — ifi. határozottan, bizo-

nyossággal.
Apogeü, df. földtávol, csúcspont.
Apograf, »/. másolat.
Apoi, ifi. azi^tán, aztán, erre, továbbá ;
mai —, mindjárt; diur de —, a
végzetes nap; utolsó nap: d’ - cum
nn, aztán hogy is ne; din —, há-
tulról ; ín vissza, bátra; ín —a

Apropriațiune

23

Arătător

Apolog             22

Apropíéz

easei, a ház megett; mai —, mind-
járt, később.
Apolog, ®f. védő.           ‘ [géta.
Apologet, df. egyházi védatya, apolo-
Apologetic, jjₗM. védelmező, védő, ol-
talmazó, pártfogó.
Apologie, nf. védbeszéd, védőbeszéd,
védőirat, apologia.              [guta.
Apoplecsíe, nf. szélhüdés* gutaütés,
Aposițiune, nf. értelmezvény, magya-
rázó, értelmező.
Apoplectic, nin. szélhüdéses, gutaütött.
Apórie, nf. ínség, szükség, hiány.
Apostasie, nf. hittől való elszakadás,
szakadárság, elpártolás a hittől.
Apostat, df. hitehagyott, hittől elpár-
tolt, pribék, apostata.
Apostimă, nf. fekély, tályog, kelevény.
Apostol, df. hitterjtsztő, apostol; fap-
tele —ilor, apostolok cselekedetei.
Apostolát, -e, ®f. apostolság, hitter-
jesztőség.
Apostolesc, mn. apostoli, hitterjesztői.
Apostolié, mn. /. Apostolesc.
Apostolié, nf. Apostolat.
Apostrof, -e, »f. hiányjel.
Apostrofez, L okit megró szóval*
megtámad, megdorgál.
Apos, mn. nedves, vizes, víztartalmú,.
Apotecă, nf. gyógyszertár, gyógytár,
patika.
Apotecar, df. gyógyszerész, gyógyszer-
táros, patikárius.
Apoteosa, nf. dicsőítő ének, istenítés,
dicsőítés, magasztalás, apotheosis,
Apoteosez, I. c®. istenit, dicsőít, ma-
gasztal.
Apotică, nf. I, Apotecă.
Apoticar, df. I. Apotecar.
Aprețiare, nf. 1. becslés, becsben tar-
tás,, méltánylás, megbecsülés; 2. mél-
tatás; — literară, irodalmi méltatás.
Aprețiez, I. c®. méltat, határoz, becsül,
méltányol, becsben tart; bírál.
Apriat-a,. mn, nyílt, tiszta, nyilvános,
határozott, világos; — id. világosan,
határozottan, nyíltan, tisztán.
Apricoasă, df. tengeri barack.
Aprig, mn. 1. eleven, élénk, vidám,
vidor, éber, virgoncz, serény; 2. erős,
heves, hathatós, hatalmas, erőteljes.
April-e, df. április hava, szent György
hava, tavaszhava.
Aprind, III. A) c®. gyújt, meggyujt,
felgyújt, ingerel, éleszt^ fellobbant,
izgat, gerjeszt, (haragra); B) má

— y/>. felgyullad, meggyül, éled, fel*
gerjed, fellobban, felhevÜl, feltüzese-
dik, indulatba Jön.
Aprindere, »/. 1. felgyujtás; 2. gyul-
ladás ; 3. indulatoskodás, fellobbanás;
. — de plumani, tüdőgyulladás; —
de créri, ayyvelő gyulladás.
Aprin^ecios-ă, mn. gyúlékony; ha-
ragra lobbanó.

Aprindetor, df. gyújtogató, felélesztő,
indulatba hozó.
Aprin^íoare, nf. gyújtó, gyufa.
Aprins, mn. 1. gyuladt, égő, 2. fel-
tüzelt, indulatos, haragos, heves;
szenvedélyes, fölhevűlt, lelkesült.
Aprinsura, nf. gyulladás, gyulás.
Aproape, mn. id. 1. közel, mellett,
nem messze; szomszédos, határos;
neam de —, közeli rokon; tcl&í de
—, közelebbről; 2. majdnem, alig,
szinte.
Aproapele, df. felebarát, embertárs:
szomszéd.
Aprob, I. cí. jóváhagy, helybenhagy;
méltányol, javai, helyesel.
Aprobare, t. -ári, nf. jóváhagyás,
helybenhagycLS; engedély, helyeslés ;
— mai înaltă, felsőbb jóváhagyás.
Aprobat, mn. jóváhagyott, helybenha-
gyott, engedélyezett, helyeselt, meg-
erősített; profesor —, vizsgázott ta-
nár.
Aprobațiune, nf. I. Aprobare.
Aprobator, df. jóváhagyó, helyben-
hagyó, helyeslő; —, id. jóváhagyólag,
helyeslőleg.
Aprobez, L co. I. Aprob.
Aprocsimativ ,mn. megközelítő; —, id.
megközelítőleg.
Aprod, df. 1. hajdú, poroszló; apród;
Q2. lovász szolga, inas.
Apromisiune, nf. ígéret, igérés, köte-
lesség, kötelezettség.
Apromit, III, A) igér, megígér;
B) me —, vd. ígérkezik, kötelezi
magát.
Apropiativ, mn.,megközelítő, közelgető,
közelgő; id. megközelítőleg, kö-
rülbelül.
Apropiate, nf. közeledés, közelítés,
közelgetés, közelség; a fi in —, kö-
zelben lenni; din —, közelről, közel
vidékről.
Apropiez íapropiu), II. A) <®. közelit,
megközelít ; B) mé —, vd. közeledik
vmihez.

Apropriațiune, nf. elsajátítás, eltulaj-
donítás.
Apropriez, I. c?. vmit elsajátít, eltu-
lajdonít, magáévá tesz, elfoglal.
Aprosimativ, mn. I. Aprocsimativ.
Aprovisionare, nf. élelmi szerekkel
való ellátás, élelmezés.
Aprovisionez, I. c®. vkit a szüksége-
sekkel ellát, élelmez.
Apt, mn. alkalmas, alkalmatos, ügyes,
képes, rátermett.
Apuc, I. cd. i fog, kap, megkap, elkap;
2. ragad, meg-, kiragad (a vízből);
3. ér, megér; o — la fugă, futásnak
ered; — înainte, elébe tör, elébe rág,
előre nyomul; — încătrova, útját
veszi vmerre; nu —ă să facă asta,
nem ér rá ezt v. azt tenni; — pre
cineva pre din-ainte, eléb?. vág vki-
nek ; 1 ’ —ă spaima, ijedség fogja
el; me — de ceva, kezd, hozzálát,
hozzáfog vmihez; — de scris, íráshoz
fog; — de cap, hajba kap.
Apucare, nf. hozzáfogás, elkezdés, el-
kopás ; kiragadás; — a postului,
böjt kezdete, húshagyó.
Apucat, mn. elkapott, kiragadott; pe
—e, találomra, a mint rá ér, vaktába.
Apucător, df. elkapó, elragadó.
Apucătură, nf. fogás, ötlet, fortély;
megfogás, megragadás; are — bună,
jó fortélya (fogása) van; — de ad-
vocat, ügyvédi fogás; om cu —,
vagyonos, módos ember.
Apun, IH. d. lemegy, lenyugszik, le-
  száll, enyészik, lealkonyodik (a nap);
  — e steaua cuiva, vkinek csillaga
  eltűnik.
Apunere, nf. nyugvó'', enyészet; vég-
  veszély, pusztulás, romlás.
Apunetor, mn. lemenő, alkonyodé, le-
  nyugvó ; elenyésző.
Apururea, id. örökké, mindig, mind-
  örökké; acum și —, most és mind-
  örökké; de —, örökké.
Apus,®/, naplemente, napnyugat; estve;
nyugat (világtáj) ; spre —, nyugat
felé; este felé; apleniente felé; la —,
nyugaton; alkonyaikor.
Apusean, mn. nyugati; biserica —ă,
  nyugati (római) egyház.
Aquatic, mn. /. Ácuatic tAd.
Ar, I. cd. szánt (földet).
Arab, df. arab, mór, néger.
Arabesc, mn. arab, mór, néger; —,
  id. arabul, négerül.

Arabesce, nf. i. díszítmények, arabeszk.
Arabia, nf. Arábia.
Arabic, mn. arábiai.
Arabil, mn. szántható, művelhető.
Arac (harac), df. karó, palánk, szőlőkaró.
Arăcesc, IV. «. szőlőt karóz.
Aracire, nf. szőlőtőkarózás.
Arama, nf. réz, sárgaréz; bani de —,
rézpénz.                      [metsző.
Aramar, df. rézműves, rézöntő, réz-
Arămăiie, nf. rézmüvesség.
Arămesc, IV. «. rezez, megrezez.
Arămină, nf. haramia, zsivány, rabló-
banda.
Arămiu, mn. rézszinü, rézsárga, rezes.
Aramos, mn. rezes, rézvegyes; réz-
tartalmú.
Arămuri, df. t. rézedények.
Arangez, l. «. rendez, elrendez; rendbe
állít; elintéz, intéz.
Arangiament, t. -e, df. berendezés, el-
rendezés, elintézés, intézkedés.
Arangíare, nf. rendezés, rendezkedés,
elintézés.
Arangiator, df. rendező, intézkedő;
comitet —, rendező bizottság, ren-
dezőség.
Aranjez, I, c®. /. Arangez ®tf.
Arap, df. I. Arab.
Arapnic, t. -e, ₉f. ostor, korbács.
Arare, szántás.
Arare-ori, id. ritkán, gyéren, néha,
némelykor, hébe-hóba.
Arat, ®f szántás; pe témpul —ului,
szántáskor.                          .    •
Arăt, Arătare, /. Árét
Arăt, id. szemközt, átellenben; ín — ul
vântului, a széllel szemközt.
Arățel, df.fnt.) kiityanyelvü fü (Cyno-
glossum).
Arător, df. szántó, szántó-vető; —, mn.
szántó; pământ szántóföld.
Aratni, t>f. I. Plug.
Arătură, nf. szántás; szántó (föld).
Aravoană, uf. I. Logodna.
Aret, I. A) 1. mutat, megmutat,
felmutat. bemutat; 2. felad, fel-
jelént^ be vádol; B) mé —, mu-
tatkozik, matatja magát, meg jelen;
a ’și areta arama, megmutatja a foga
fehérét.
Arătare, nf. 1. feljelentés, megmutatás;
2. jel, tünemény, jelenség* face cuiva
—, vkinek jelentést tesz; értesít
Arătător, df. mutató, feljelentő; jelző;
deget —, mutató ujj.

*

Árétatos             24

Arendare

Archipăstor, fif. főpásztor.
Archipăstoresc, mn. főpásztori,
Archípastoríe, nf. főpásztorság.
Archipelag, fif. szigettenger, archipe-
lagus.                          [peres.
Archipresbiter (archipresviter), fif. es-
Archipresbiteral, mn. főpapi; esperest.
Architect, fif. építőmester, építész,
építő, műépítész.              [ tészeti.
Architectonic, mn. műépítészeit, épi-
Architectura, nf. műépítészet, építő
művészet, építészet.
Archivă, nf. levéltár; — a statului,
  állami-, országos levéltár.
Archivar, fif. levéltárnok, levéltáros.
Archon, Arehonda, fif. Uram, tisztéit
  uram (felszólítás).
Archontărie, nf. étterem, ebédlő-szoba
  ( vmely kolostorban).
Arciar (Arcer), fif. jávor fa, juharfa,
  iharfa.
Arctic, mn. éjszaki, éjszakon található.
Arcuat, mn. íves, ívalakú, boltozatos.
Arcuesc, IV. c>. ivez, boltoz; hajlít,
  görbít.
Arcuitură, nf. ívezet, boltozat; görbület.
Ard, III. o. éget, süt (a nap); ég,
  lángol, elég; — cu ferul, bélyeget
  süt; a se —e, elégeti magát; arde !
  tűz van!
Ardeal, fif. Erdély, Erdély ország.
Ardécíos, mn. égékeny, gyúlékony.
Ardeesc, IV. &. beborsoz, mejpaprikáz.
Ardeiü, 'fif. paprika, bors.
Ardelean, fif. erdélyi benlakó; —a, nf.
  erdélyi nő.
Ardeleana, nf. erdélyi néptánc.
Ardelenesc, mn. erdélyi.
Ardent, mn. égő, forró, heves, tüzes,
  erős, égető.
Ardere, nf. tűz, égés, égetés; — de
  tót, elhamvasztás.
Ardesie, nf. (áwí.) pala, palakő.
Ardător, mn. I. Ardent.
Armătură, nf. égéshely, égés (seb).
Ardíc, I. o. emel, fölemel, megemel;
  l. Ridic.
Ardoare, nf. hév, buzgóság.
Areciií, /. -úri, *>f. árverés, kótyavetyélés.
Arecinesc, IV. cd. 1. odaítél, elismer;
  2. árverel, kótyavetyél.
Aredic, I. co. /. Ridic.
Arena, nf. küzdőtér; nyári színház.
Arândă, nf. haszonbér, bér.
Arendare, nf. haszonbérlés; bérbeadás,
  bérbe v evés.

Árétatos, mn. szembetűnő, szembeszökő,
feltűnő, mutatós; pompás, derék.
Arâtatură; nf. 1. csodaszülött; 2. jel,
jelenség.
Arbitrar, mn. tetszés szerinti, Önké-
nyes; —, ifi. önkényüleg, tetszés sze-
rint, önkényesen.
Arbitrarietate, nf. I. Arbitriu.
Arbitrator, fif. választott bíró.
Arbitriu, fif. 1. önkény, tetszés, szabad
akarat; 2. választott bíró ; választott
bíróság.
Arbore, fif. élőfa; fa; — genealogic,
származásfa, csaladfa.
Arborel, fif. élőfácska, fácska.
Arborez, I. o. felállít, felemel; feltüz;
— stindardul, zászlót kibont, kidug.
Arboros, mn. fás, erdős.
Arbure, fif. I. Arbore.
Arc, í. -úri & -e, .f 1. ív, íj, boltozat,
görbület; -- de triumf, diadalív;
vonó (hegedűnél).
Arcă, nf- bárka, hajó.
Arcadă, nf. ívtornác, oszlopcsarnok.
Arcam, fif. hurok, pangva, rekenyő,
tőr (mivel a lovakat fogják).
Arcan, t. -e, a/. 1. titok, mélység; 2.
/. Arcam.
Arcăneaua, nf. parasztlánc.
Arcănesc, IV. «. hurokkal fog (pl.
lovat), hurkot v. pányvát vet.
Arcaș, fif. 1. nyilas, íjász; 2. poroszló,
pandúr.
Archaic, mn. ősrégi, ókori, hajdani,
elavult (pl. szó).
Archalsm, t. -e, $f elavult szó. v. ki-
fejezés.
Archangel, fif. arkangyal.
Archeolog, őf. régiségbuvár, régész.
Archeologie, nf. régiségtan, régiség-
tudomány, ótan.
Archidiaeon, fif. főesperes, archidia-
konus.
Archidiaconat, of. főesperesseg.
Archidiaconese, mn. főesperesi.
Archidiaconíe, nf !. Archídiaconat.
Archiducat, t. -e, $f. főhercegség.»
Archiduce, fif. főherceg ; -sa, nf. fő-
hercegnő.
Archiepiscop, fif. érsek.
Archiepiscopesc, ₘₙ, érseki.
Archiepiscopie, nf. érsekségé
Archiere.sc, mn. .főpapi, püspöki.
Archiereu, fif. főpap, püspök.
Arehieríe, nf. .főpapság, püspökség.
Archhnandrit, fif. apát, archimandríta. ,

Arendaș

25

Arendaș, fif. bérlő, haszonbérlő.
Arendașie, nf. haszonbérlés.
Arendator, fif. (. Arendaș.
A rendez, I. cd. haszonbérel, kibérel,
haszonbérbe vesz, bérbe vesz.
Areopag, fif. a legfelsőbb törvényszék
a régi Athénben, areopág.
Arest, t. -úri, $f. fogház, börtön, áristom.
Arestant, fif. fogoly, rab.
Arestare, nf. letartóztatás, fogságba-
vitel, bebörtönzés.
Arestez, I. ct>. letartóztat, fogházba
tesz, fogságba vei, bezár, bebörtönöz.
Árét, ifi. (Erdélyben) ín —ul vântu-
lui, /. Arăt.
Arete, fif. (állati.) kos, berbécs.
Arfă, nf. hárfa.
Arfanist, fif. hárfás, hárfán játszó.
Argăseală, mn. cser, timárcser, csáva.
Ărgasesc, IV. a. 'cserz, kicserez, ki-

  w ,         . ...                       kos, faltörő ágyú.
csávái, áztat, páczol, kidolgoz, ki- Arin, fif. égerfa, éger; de —, éger-
készít (bőrt).                         ' fából való.
Argăsire, nf. cserzés, csávázd#, bőr-1 Arina, nf. homok, fövény, porond.
kikészítés.                             Arinez, I. co, gurol, fövénynyel dor-
Argasitor, fif. tímár, varga, cserzővarga. \ zsől v. mos, sikárol.
Argat, fif. 1. apród, fegyvernek, legény; ; Aringă, nf, (állati-) hering,
2. napszámos, mezei munkás; 3. szol-

  ga, hivatalszolga.
Argátesc, IV. cd. szolgál.
Argățime, nf. cselédség; szolgaság.
Argilă, nf. agyag, agyagföld.
Argilos, mn. agyagos, sáros.
Argint, fif. (ádvt.) ezüst; — viü, hi-
  gany ; de —, ezüstből roló; ezüst. ..
Argintar, fif. ezüstműves, ékszerész,
  ötvös.
Argintărie, nf. ezüst művészet, ékszeré-
  szet; ezüstmü, ezüstnemü.
Argintat, mn. ezüstözött, ezüstölt.
Argintător, fif. ezüstözo.

Arginți, fif. ezüst, ezüstpénz.
Ai’giníica, nf. (ni.) (Dryas octopetala). i számtani.
Argintiu, mn. ezüstszínű, ezüstös. ! Aritmetică, nf. számolástan, számtan..
Argintos, mn. ezüstös, ezüsttartalmú. í Arlechin, fif. kópé, bőhó, lurkó, bohóc.
Argintuesc, IV. ct>. ezüstöz, ezüsttel] \rna,t. -úri, »f kar, comb; szár,lábszár,
bevon.

                                    ; Arma, nf. fegyver.
                                    j Armada, nf. I. Armata.
         , _ᵣ _        .              Armar, t. -e, sf. szekrény, almáriom;
Argonaut, fif. argonauta (aranygyap- : /. Almar.
Argos, mn. tiltott, eltiltott (pap). । A—
Argosesc, IV. ct>. elígér, másnak ígér; ! műves.

Argintuire, nf. ezüstözés.
Argiseala, nf. I. Argăseală.

। mtivcs.                ₖ        [kezes.
Armare, nf. fegyverkezés, fölfegyver-
Argument, t. -e, $f. 1. bizonyító-ok, j Armărie, nf. /. Armentar.
érv, bizonyság; 2. tartalom. vázlat. Armaș, fif. fegyveres, fegyverviselőj
Argumentare, nf. érvelés bizonyítás. fegyverhordozó.
okadatolás.                             A masai* fii l. Annusai.

megtagad, tilt.

   érv, bizonyság; 2. tartalom. vázlat.

Armăsar


Argumentațiune, nf. I. Argumentare.
Argumentez, I. cd. érvel, okadatol,
bebizonyít.
Arheolog, fif. I. Archeolog
Arhi . . . I. Archi ...
Arhidiacon^ fif. I. Archidiaeon tifi.
Arian, fif. arianus, unitárius.
Ariceală, nf lórüh.
Aricitură, nf. pók (a ló lábán).
Ariciü, fn. fm., 1. (állati.) sündisznó,
sün, süldteznó, tövises disznó; 2. pók
(a lovaknál) ; 3. tüzes szeplő.
Arid, mn. száraz, aszú, aszott.
Arid, in. co. ránevet, kinevet, mosolyog.
Ariditate, nf. szárazság, aszúság.
Arie, nf. 1. dallam; 2. szérű; 3. ke-
rület, körfogat.
Arieș, fif. Aranyos (folyó).
Ariete, fif. 1. kos, berbécs; ᵣ2. játtörő








Ariniș, t. -uri, t>f. 1. fövényes, homo-
kos hely ; 2. égerfa-erdő. [rondos. .
Arinos, mn. fövényes, homokos, po-
Aripa. nf. szárny; — a nasului, orr-
cimpa ; — de pesce, halúszony.
Aripat, mn. szárnyas, repülő.
Aripioară, nț. szárnyacska.

Ariște, nf. I. Arest.
Aristocrat, fif. főnemes, arisztokrata;


főrend.
Aristocratic,

arisztokrata ; előkelő.

főrendi, úrrendi,


| Aristocrație, nf. arisztokrácia, úrrendi
| nemesség, előkelőség, főrendek.
j Aritmetic, fif számoló mester; —, mn.

j Armărar, fif. fegyver gyártó, fegyver-

Armășel

26

Articulare

Articulat 27 Ascuțit

!

Armășel, fif hivatalszolga.
Armăsie, »»/. fegyveresség, 'hadügy.
Ai axat, mn. fölfegyverzett, fegyveres.
Armata, nf. hadsereg, sereg.
Armatură, nf. hadfegyverzet, hadi fel-
   szerelés, fegyverzet.            [nő.
Armean, fif. örmény; —ú, uf, örmény
Armenesc, mn. örményes; —e, ifi. ör-
ményesen, örményül.
Armenia, nf. Örményország.
Armésar, fif. mén, ménló.
Armesărit, fif. hágatású bér, ménbér.
Armez, I. cd. fegyverez, fegyverrel
   ellát, fölfegyverez; fölszerel, ellát.
Armie, nf. I. Armată.
Arminden, fif. május elseje; májusfa.
Arminture, nf. barom, marha.
Armistițiu, df. fegyverszünet.
Armonic, mn. összhangzó, összhangzia-
   tos,szépenhangzó; egyetértő; kellemes:
Armonică, nf. harmonika.
Armonie, nf. összéhangzás, jóhangzás,
   összhang ; egyetértés; a trăi ín —
   egyetértésben él.
Armoniez, I. fi. összhangeik, összhang-
   zásba hoz; vkiveíjólél, megegyezik;
   tarate ágban él, egyetért.
Armonios, mn. I. Armonic.
? Armonisez, I. Cd. zenei összha ngba hoz,
   felhangol.
Armoríe, nf. címer, nemeslevél.
Armure, fif. 1. sulyok, kotis; üiü,
   comb; %. szügy, szegy.
Armuiariu, fif. 1. szügybaj; 2, (nt.)
   tarka bókács (ftylibum niarianum).
Arnăut, fif. albáfiiai, albán.
Arnăuțesc, mh. albánt.
Arnică, nf: (nt.) olasz árnyékfű (Ar-
   nica).
Amiciu, fif. fejtő.
Arog, I. cd. jogtalanul elsajátít, tulaj-
   donít maganak vmit, merészel.
Arogant, mn. rátartó, önhitt, negédes,
   követelő, merész, elhitt,, elbizakodott,
   vakmerő, fenhéjázó, dölyfos..
Aroganță, nf. dölyf, büszkeség, fen-
   héjázás, önhittség, elbizakodottság
   vakmerőség, merészség.
kíGTDA, nf. zamat, íz; illat.
ktoni&te, nf, fiiszer, füszerszám; illat-
   szer.
Aromatic, mn. zamatos, jóízű; fűsze-
   res, illatos, illatszeres.
Aromeală, nf. fűszerezés.
Aromesc, IV, szagosit, fűszerez,
   altat,

Áron, fifi Áron ffinév); barba lui —,     |
kontyvirág (Árum maculatum). 1
Arondare, nf. kikerekítés; kiterjesztés, |
tagosítás.                                j
Arondez, cd. ki-, megkerekit, kiterjeszt, ’’
bővít; tagosít.
Arpăcaș, nf. árpakása, árpa.
Arpagic, fif (ni.) metélőhagyma (Al-
liuni schőenoprassum).
Arpagon, fif. fösvény, fukar, zsugori.
Ars, mn. el-, megégett, égetett; vln
—, pálinka, égetett bor; var —, ol-
tott mész; — de sőre, napbarnította.
Arsă, nf. cu — a, nagyban, egyáltalán,
összeséggel.              [tár, arzenál.
Arsenal, í. -e, df. fegyvertár, hadszer-
; Arsenic, fif. egérkő.                   :
Arșeă, nf. lótakaró, lóterítő.*
Arșeu, t. -e, df. 1. ásókapa; 2. alsó
(a kártyában).
Arșic, t. -e, bokacsdiit, bütyök.
Arșiță, nf. hőség, forróság; — a soa-
í relui, a nap heve; rapszúrás.
Arsură, nf. tűz, égés; sebhely; de
soare, napszúrás.
Arta, nf. művészet; mesterség.
Arțag, fif felhevűlés, hirtelen harag,
hév, tűz, makacsság, bosszú.
Arțăgos, mn. hirtelen haragú, cziva-
kodó, veszekedő, nyakas, makacs.
Arte, nf. t. mű, művészet, müvészség,
mesterség; — le frumoase, liberale,
szépművészetek, szabad mesterségek.
Artefact, t. -e, df. műkészítmény; mű-
tárgy.
Arteficial (arteficios), mn. mesterséges,
mesterkélt; hamis, ál, csinált.
Arteficiu, t. -e, df. remekmű, mű.
Ártérié, nf. ütér; — a comerciului,
a kereskedelem főere.
Arterios, mn. üteres.
Artesian, mn. szökő, artézi; puț —,
szökőkút, ártézi kút.
Arți, fif. hétköznapok, vt'elyekben sza-
bad húst enni.
Árticlu, fif. I ArticoL
Articol, 1 l. -e; df. 1. névelő; hangsúly,
Articul, J határozó szó, nemszócska;
nyomaték; — masculin, femenin,
hím-, nőnemű határozószócska; %. cik-
kely, cikk; rész; — de lege, tör- ,
vénycikk; 3. cikk, árúcikk, portéka;
— de marfă, iparcikk; — de co-
merciu, kereskedelmi cikk.
Articulare, nf. taglalás, nygmatékozás,
kiejtés, hangsúlyozás,

Articulat, mn. hangsúlyos, ízelt, tagolt,
nyomatékos, névelős; Substantiv —,
nevetős főnév; ifi. hangsúlyosan, nyo-
matékosan ; szünetenként.
Artieulațiune, nf. h Articulare.
Articulez, I. cd. névelővel ellát, hang-
súlyoz; taglalva kiejt, tisztán kiejt,
taglal.
Artificial, mn. mesterkélt, mesterséges;
l. Arteficial ,
Artilerie, nf. tüzérség*
Artilérist, fif. tüzér, pattantyús.
Artist, fif. művész; — dramatic, szí-
nész, drámai művész; — pe violina,
hegedűművész.
Artistic, mn. művészi; —, ifi. mű-
vészileg, művésziesen.
Artos, fif. ostya, misekenyér, szentelt
kenyér.                        ᵣ .
Arunc, I. A) cd. hány, dob, hajig ál,
\>et, lök, eldob, ellök; ’și —ă ochii
pre mine, rám veti szemeit; — cuiva
ceva, dob, vet, nyújt vkinek vmit;
—sorți, sorsot vet,sorșol; B) me —,
9fi. hánykódik, kérkeflik\ dicsekedik;
ugrik; beugrik (vízbe);veti magái.
Aruné, £ -úri, df. adópótlék, pótlék-
kivetés; ráadás, tulfotyam.
Aruncare, nf. 1. vetés, hajítás, lökés,
dobás, hajigálás; elvetés, kivetés, ki-
dobás; 2. szemrehányás.
Aruncătură, nf. 1. kiütés (a bőrón);
elvetés, hajítás; — dé bani, pótlék-
kivetés; 2. szemrehányás, l. Aruncare.
Arvon, o/. 1. udvar; 2. /. Arvună,
Arvună, nf. felpénz, előleg, foglaló,
aiatopénz.
ArvunesŐ, IV. cd. felpénzt ad, fel-
ptnzel, foglalót v. előjeget ad.
Așa, ifi. így, úgy, .ekképen; — dar,
nemde, így tehát, ugyebár; cam
körülbelül így, ilyeténképen; — se
⁵mi ajute D’^eu! Isten engem úgy
segéljen !
Asalt, t. -úri, df. megtámadás, megro-
hanás; ostromlás; ostrom, roham; a
da —, megtámad, ostromol; a ocupa
prin —, ostrommal bevesz (pl. várat).
Adsalíez, I. &. ostromol, megtámad.
Asasin, fif. orgyilkos, bérgyilkos,
gyilkos.
Asasinat, t. -e, df. orgyilkosság, bér-
gyilkosság.
Asasinător, fif. I. Asasin.
Asasinez, I. orozva v. alatțomban
gyilkol, orozná megöl.

Asbest, fif. (áwt.) kőlen, foszkö, fo-
nalkő, aszbeszt.
Ascendent, mn. felmenő; linie —ă,
felmenő ág (vonal).
Ascet, fif. remete, magánylaki.
Ascetic, mn. magányos; szigorú, 'ke-
mény, pontos; á duce o vieață —ă,
remeié v.'magányos életet él.
Așchie, nf. forgács, fabél, fahulladék,
szálka.
Așchiuță, nf. forgácska, szálka.
Aacríu, III. cd. tulajdonít vkinek vmd,
betud; hozzáír.
Ascult, I. cd- hallgat, hallgatózik,
meghallgat, kihallgat; engedelmes-
kedik, szót fogad; — la fereastră,
az ablaknál hallgatózik; — marto-
rii, kihallgatja a tanukat; — de
părinți, szülőknek szót fogad, enge-
delmeskedik.
Ascultant, kihallgató, hallgató.
Ascultare, nf. hallgatás, meg-, kihall-
gatás, engedelmesség, rzófogádás;
meghallgatás; — de martori, tanú-
kihallgatás, tanuvallatás; dă —, ki-
hallgatást ad, meghallgat.
Ascultător, fif. hallgató; hallgatóság,
hallgatódzó, fülelő; — de drepturi,
joghallgató dfi.; mn. engedelmes,
szffogadó.
Aséund, III. A) ». rejt, elrejt, eltit-
kol, eldug, elpalástol; B) mé —, vfi.
elrejtőzik, elbuvik.
Ascunderé, nf: elrejtés, eltitkolás; el-
rejtőzés, elbuvás. . .             x ’
Ascundétoare, nf. rejtekhely, szurdek,
búvóhely.
Ascunselor, fif. eltitkoló, élrejtő.
Ascuns, mn. titkos, rejtett, Alattomos;
ține ín —, titokban tart.
Ascuns, t. -úri, $£ rejtek, rejtekhely;
íntr’ —, titkon, Htokban, kéz alatt;
a se joca de —ul, bujósdit játszik:
om —, magába, zár kozott eihber.
Ascut, IV. fen, nieg-,.kifén; éle-
sít, köszörül; hegyez (karókat).
Ascuțesc, IV. cd. /. Ascut.
Ascuțime, nf. él, élesség.
Ascuțire, nf. élesítés, köszörülés, he-
gyezés.
Ascuțiș, t. úri, df. él, élesség; — cuțî
tuhií, a késpengéje; a' trece pre c|-
neva prin — ul săbiei, vkit kard
élére vetni, hányni.
Ascuțit, t. -uri, df. L AscOțiș; mn
éles, hegyes, hegyezett; — la minté

Ascuțitoare

éleselméjü, éleseszü; —la limbă, nyel-
ves, csacska, fecsegő.
Ascuțitoare, nf. fenkö, köszörükő.
Ascuțitor, fif. köszörűs, fenő, élesítő.
Ascuțitura, nf. 1. fenés. köszörülés; 2.
él, hegy, pengéje (a késnek).
Aseamén, I. cd. 1. hasonlít vkihez,üt

28

Asocia ți une

Asemnare (asemnațiune), nf. utal-
vány; utalványozás ? utasítás; kije-
lölés, kiszabás} —poștală, posta-utal-
vány.
Asémuesc, IV. &. 1. kiegyenesít, egye-
nessé tesz, egyenget, egyeztet; 2.
hasonlít, összehasonlít.
Asemuire, nf. 1. kiegyenesités, egyen-
getés; 2. összehasonlítás.
Asert (aserțiune), /. -e, $f. állítás,
állítmány. ;
Asertez, í. co. állít, vitat, l.‘ Afirm.

vkire; 2. kiegyenesít, kiegyenget;
hasonlít, Összehasonlít, egyenget.
Aseară, ifi. az este, mult este, tegnap
este.                        [mentesítés.
Asecuranță, biztonság, bizonyosság,
Asec urare, nf. I. Asigurare.             ¹

i Aservesc, IV. cd. leigáz, iga alá vet:
  meghódít, szolgaságba ejt.
! Aservit, mn. leigázott, meghódított, rab-

       Agecurat, fif. & mn. biztosított, men-
        tesített; e —, biztosítva van.
       Asecurațiune, nf. biztosítás, mentesí-
       tés ; institut de —, biztosító intézet.
       Asecurator,*^/. biztosító, mentesítő.
       Asecurez. I. co. biztosít, mentesít.
       Așed, II. o. mellette ül.
       Așe£, I. A) ca. 1. elhelyez, tesz; 2.
rendel, rendbe szed, állít, rendez, in-
téz, határoz ; végez, végrehajt; 3.
. enyhít, csillapít; B) me —, vfi.
nyugszik, veszteg áll, megtelepedik,
lecsendesül, csillapul, enyhül; meg-
üUepedik (pl. a bor) ; — la lucru,
munkához fog, -lát, -ül; — la masa,
. asztalhoz ül; așea^ă-te, légy veszteg,
légy csendes!
       Așezământ, f. -e, .f. 1. elintézés, el-
rendelés, rendtartás ;■ 2. intézmény,
\ intézet, berendezés; 3. nyugalom;
        megegyezés; 4. megtelepedés, megszál-
ᵣ lás; — vechiu și nou, ó és új sző
*' z vétség; cu —, alapos, biztos.
/ Așezare, nf. megtelepedés, megszál-
        lás; elhelyezés, elrendezés; nyugalom.
       Așezat, ntn. nyugodt, békés, csendes,
        komoly; megtelepedett.
       Aședătură^n/. lerakodás.
       Asediez, I. a. ostromol, körülvesz.
       Asediu, t>f. ostrom; stare de —,ostrom-
        állapot, kivételes helyzet.
• Aseménare, nf. hasonlóság, hasonlat,
        hasonlatosság, összehasonlítás; fără
        —, hasonlíthatatlan, páratlan; ín —
        cu ceva, vmihez arányítva, hasonlít&.
       Aséménator, mn hasonlító, hasonló,
¹ .  . Asemenea, mn. hasonló, egyenlő; —,
' " ifi. hasonlóan, egyformám, hasonló-
        képen.
       Aseménez, I. cd. 1. egyenesít, egyen-
        get; 2. hasonlít, összehasonlít.
       Asemn, I. utalványo< . utasít, meg-
        jelöl, ad, kiszab.

igába döntött; szolga, függő.
Asesor, fif. ülnök, közbíró, bírótárs;
—consistorial, sz^ntszéki ülnök.
Asfixiat, mn. /. înădușit.
Ași, segédige az óhajtó módban; ași
í dormi, aludnám Afi.
Asia, nf. Ázsia.
Asiatic, mn. ázsiai; vad.
Asignarea nf. I. Asignațiune, Asemn.
Asiguranța (asigurare), nf. biztonság,
bizonyosság, mentesítés, biztosítás.
Asigurațiune, nf. biztosítás, mentesítés.
Asil, t. -e, t>f. menedékhely, menhely,
oltalom.
Asimilare (asimilațiune), nf. egybe-
olvasztás, azonosítás, hasonlítás, egy-
beolvadás, hasonulás, azonosság.
Asimilez, I. A) q. összehasonlít, ha-
sonlóvá tesz; egybeolvaszt, azonosít,
• áthasonít; B) mé —, egybeolvad,
| azonosul, áthasonul.
। Asin, fif. (állati.) szamár, csacsi ; —ă
I nf. nőstény szamár.
í Asinel, fif. szamaracska, szamárka.
! Asinin, mn. szamárféle.
í Asíria, nf. Assyria.
i Asirian, fif. ássyriai férfi; —a, nf.
: assyriai nő.
I Așișderea, ifi.' hasonlóan, hasonlóképen,
Ș hasonló módon, viszont, azonképen.
Asist, I. cd .jelen van, segít, segédkezik,
szolgál.
Asistent, fif. 1. segéd, assistens; 2.
; násznagy.
Î Asistență, nf. segédlet, szolgálat., se-
i gédkezés, segély; ottlevés, jelenlevés.
; Asrna, ) nf. fuíladozás, mellszorulás,
I Astma,) nehéz lélekzés.
¹ Abociare. nf. egyesülés, társulás. szö-
vetkezés ; egyesítés.
Asociațiune, nf. egyesület, ■'giííet. sző-

Asociez


29

  vétség, társulat, társítás; —a ideilor, I
  eszmetársítás; — de meseriași, iparos- I
  egylet.
Asociez, I. mé —, vfi. szövetkezik,
  egyesül, szövetségre lép, társul.
Asorb, IV. co. hörpöl, szörpöl, szürcsöl,
  magába szív.
Asorbire, nf. szürcsölés, hörpölés; el-
  nyelés, magába szívás.
Asortiment, t. -e, t>f. árú, portékák;
  árúraktár, árúhely; választék.
Aspect, *>f. kinézés, tekintet,; kilátás.
Aspenchiu fif. 1. Vénus fodorka , 2. '
  kör-uta, torda-lap (Asplerium). |
Aspic, fif. (ni.) levendula (Lavandula i
  spica).
Aspidă, nf. (állati.) vipera, kender-
  magos v. kurta kígyó, áspis.

Aspir, I. fi. törekedik, törekszik, ipar-!
kodik, igyekezik, vágyódik vmi után, I
aspirál vmire.                          ! —     ----,     ---------
Aspirant, fif. hivatalkeresö, hivatalra | Asterisc, /. -e, nf. csillagjel (*).
vágyó, jelölt; —la preoție, papságra \ Aștern, III. cd. terít, felterit, leterít;
vágyó, papjelölt.                       ■ be-, felterjeszt, benyújt, bead; —
Aspirare, nf. keresés, vágyakodás, tö- ' patul, ágyat vet; — mea&a, asztalt
rekvés, utánajárás, igény.               ! terít, felterít; — pe cineva la pamént,
Aspirațiune, nf. vágyakodás, kilátás, \ vkit a földre terít, földhöz csap, -vág ;
törekvés, igény.                        Î lefektet.
Aspreală, nf. 1.'szigorúság, keménység, Așternere, n. 1. beterjesztés, lenyuj-
merevenség ; érdesség, durvaság.; 2. j tás, felterjesztés, beadás; 2. terítés,
keményítő.                               '

Aspresc, IV. A) a. keményít, merevít; :
  B) mé —, vfi. szigorúvá lesz, kemé-
  nyedik, merevedik; se — e térnpul,
  az idő meghűl, fagy.
Asprime, nf. szigorúság, érdesség, ke-
  ménység. durvaság ; cu —, keményen,
  szigorúan, durván.                   ■
Asprire, nf. keményítés; szigorítás. ș
Asprișoară, mf. (ni.) ragadó galaj, |
ragadály (Asperuga).                 ।
Aspru, mn. szigorú, durva, kemény, >
  durvás, szigorús, keményes, éles, érdes. I
Assiomă, nf. I. Acsioma.             ;
Ast, Astă, nívm. ez. ezen.; — data, j

  ez alkalommal, most ez egyszer;
  Falta, ez a másik itt.

Astă<
in i.

     ma, máma; de —, mai ;
     ) —, mai nap, manapság.

Astar, »f. szitaszövet, szita.
.Astară, ifi. ma este (astă-seară).
Astaü, I. fi. jelen van, segédkezik.
Astăvesc, IV. (mé —) vfi. ül, marad,
tartózkodik.
Astémpér, fif. mérséklet; nyugalom,
szünet, pihenés, béke, csend ; fără —,

Astrucare


nyugtalan, szünetlen, tevékeny,mérsé-
kelien, lankadatlan, fáradatlan; - T
ifi. szünetlenül, fáradatlanúl.
Astémpér, I. A) cd. mérsékel, meg-
nyugtat, lecsendesít; lágyít, gyöngít,
enyhít, csillapít, könnyít; B) mé—,
vfi. magát mérsékli, nyugszik, lecsen-
desül ; gyöngül, enyhül, csillapúi.
Astémperare, nf. enyhítés, mérséklet,
csillapítás, megengesztel és, lecsende-

sités; enyhülés, nyugvás ; mértékle-
tesség.
Astémpér ător, mn. engesztelő enyhitő,
csillapító, mérséklő; —, ifi. enyhitö-
leg, csillapítótag, engesztelőiég, mér-
séklőleg.
Astemperătură, nf. i. Astempérare.
Aștept, I. cd. vár, megvár, elvár, vá-
rakozik, tűr, türelemmel van. [lem.

Așteptare, nf várakozás, vár ás, türe-
Așteptator, fif. várakozó.

| ágyvetés.
; Așternut, t. -úri, d/. fl. terítés, ágy-
  nemű ; 2. ágy; fekhely.
Astfel, ifi. így, ekképen, ilymódon,
  ilyetén, ilyformán, ilyeténképcn.

Astimpér, í. cd. /. Astémpér*.
Astríng, III. cd. vkit megszorít, köte-
lez, kényszerít, késztet (vmire).
Astríngere, nf. kényszerítés, kötelezés,
rászorítás.
Astríngétor, mn. kötelező, kényszerítő;
in mód —, kötelezőley, kényszerítő-
leg, megszorítólag.
Astrolog, fif. csillagjós, csillagtudós.
Astrologie, nf. csillagjóslás v. jóslat,

c silla gma gyár ázat.

[gáló.

Astronom, fif. csillagász, csillagvizs-
| Astronomic, mn. csillagászati, csillag-
j vizsgáló; turn —, csillagászati to-
* rony; studiul —, csillagászattan.
I Astronomie, nf. csillagászat, csillag-
   vizsgálás.
\ Astru, d/. csillagzat, csillag.
J Astruc, I. cd. betemet, eltemet, hántol,
   belakar, beás.
' Astrucare. nf. temetés, eltemetés.

Astup                30 Ațintesc

Astup, !, c». î. beföd, betakar; 2. be-
dugaszol, bedug) betöm.
Astupare, nf. betakard*, befödés, be-
dugaszold*) bedugó*.
Astupătoare, ₙf. dugasz, dugó.
Astupătură, nf. betömés, betakar ás.
Astupuș, t. -e, d/. dugasz, dugó; csap.
Astut, mn. ravasz, kétszínű, fortélyoS)
csempes, róka.               [furfang.
Astuție, nf. ravaszság, fortélyosság.
Asm1, I. CA. izzad, megizzad; izzaszt.
Asudare, nf. izzadd*, izzadmány, iz-
zadság.
Asudat, mn. izzadt; baia de —, iz-
zasztó fürdő, gőzfürdő.
Asudător, mn. izzasztó.
Asudă tură, nf. izzadás.
Asudeala, nf. izzadmány) izzadtság.
Asupra, pzep. felett) fölött; fölé; de
—, fölül, fölülről, fent, fönn; pe de
—, kívülről, felületesen.
Asupreală, nf. elnyomás, elnyomatás)
UMzás.
Asuprelnic, mn. nyomasztó.
Asupresc, IV. o. elnyom) szomorít,
léaláz, zsarol, igaztalanúl bánik vki-
vel) bevádol.
Asuprire, nf. elnyomás, elnyomatás;
lealdzás; l. Asupreală.
Asupritor, fif. elnyomó, hamis vádló,
elnyomató, zsaroló, ellenfél; —, mn.
elnyomó, ellenséges; în mód —, el-
nypmólag, ellenségesen.
Asurzesc, IV. A) fi. elsiketül, siketül,
megsiketedik; B) cd. vkit megsiketit,
siketté tesz, elhódít, elkdbit, megszédít.
Asur^ime, nf. siketség, süketség, bódítás.
Asur^ire, nf. siketség, megsiketítés,
megsüketülés; elkábitás, elhóditás,
wegszédités.
Asurzitor, mn. siketítő, kábító, szé-
dítő, elnémító, fülszaggató.
Asverl, IV. cp. hajit, vet) dob, hajigái.
Asvârlită, Asvârlitura, üf. dobos, do-
bálódzás, hajigálás; (de cal) rúgás.
Asvérlitor, fif. dobáló, dobálodzó, ha-
jigáló.
Ai^ fif. ló (a népköltészetben).
Ață, nf. cérna, fonal, spárga; de —,
cérnából, fonalból való; — în carne,
rost, ín.
Atac, t. -uri, df. támadás, roham, meg-
rohanó* ; — inimic, ellenséges meg-
rohand*.
Atac, I. ca. megrohan, megtámad, ráüti
ráesik, rátör.

Atacare. nf. megtámadás, megrohand*;
rátörés; beütés.
Atârdisesc, IV. «. túligér, túlbecsülj
Atârdisire, nf. túlígérés, túlbecsülés.
Atare, nívm. olyan, olyas, afféle, hasonlód
Atârn, I. fi. I. Atém.
Atașat, fif. kövelségi tiszt.
Atașez, I. vfi. (mé —) ragaszkodik,
csatlakozik vkihez.
Atât, Mn. annyi, oly sok, oly nagyon;
. — cât, annyi a mennyi, annyira,
hogy; cu — mai vârtos, annyival
inkább; tót—, mindegy, épen annyi;
íntr’ —, cât, annyira — hogy; de
— teaori, annyiszor. \
Ateism, fif. istentagadás.
Ateist, fif. istentagadó) atheista.
Atelier, t. -eₜ df. műhely, műterem,
dolgozóterem.
Atena, nf. (flbz.) Athéné, Athén.
Atenian, mn. athéni, athénebeli.
Atent, mn figyelmes, vigyázó; a face
—, vkit figyelmessé tesz, figyelmeztet.
Atentat, t. -e, df. merénylet, támadás,
betörés; — la viață, élet elleni me-
rénylet.
Atentez, I. cd. merényletet követ el,
támadást intéz, betör.
Atențiune, nf. figyelem, gond; a trage
—a, figyelmeztet, int, megint.
Atârn, I. Af fi. függ, csüng, lóg; B) a.
függeszt, akaszt, aggat.
Aternare, nf. 1. függés, csüngés; 2.
függesztés, akasztás, hozzátartozás.
Atérnator, mn. függő, hozzátartozó,
velejáró, illető.
Atestare, nf. igazolás, bizonyítás, ta-
nuságtétel, nyugtatvány.
Atestat, t. -e, df. bizonyítvány, iga-
zolvány.
Atestez, I. cd. bizonyít, igazol, tanúsít,
tanúságot tesz, hitelesít; megerősít.
Ateu, fif. atheista, istentagadó.
Atípat, mn. függő, csüngő.
Ațing, III. A) a. 1. érint,/megérint;
2.‘ ér, elér, talál; illet, megillet, ér-
dekéi; tapogat, megtapint; B) mé—,
vfi. nyúl vmihez, érintkezik; érint,
érdekel.
Atingere, nf. 1. érintés, érintkezés;
2. érés, elérés.
Antigétor, fif. érintkező, érintő, rávo-
natkozó, illető, érdeklő.
Atins, mn. 1. érintett; 2. elért (pl. cél);
érdekelt.
Ațintesc* IV. cd. céloz, célba vesz;

Ățintire               31

Aureii

vhova iparkodik; ’și —e ochii spre
cineva, szemeit vkire szegzi, füg-
geszti.
Ațintite, nf. célzás; szegzés, függesztés.
Ațipesc, IV. fi. szendereg, szunnyadó*,
bólint, hunyorít, csóvál.
Atîrn, I. a. /. Atârn dfi.

Ațîț, I. cd. feltüzel, felhevit, uszít, izgat,
éleszt, gyullaszt; — focul, tüzet éleszt;
—ă cânii, kutyákat uszít vkire; —
poporul, népet izgat.
Ațîțare, nf. mn. izgató*) lázítáS) haj-
togatás; felélesztés, uszítás, élesztős.
Ațîțat, mn. izgatott, feltüzelt, felélesz-
tett, indulatos,„heves, felindult.
Ațîțător, fif. izgató, lázltó, lázasztó,
hajtogató, felélesztő, felingerlo.
Atitudine, nf. testállás; magatartás,
pártállás.
Atlantic, mn. atlanti; marea —ă, at-
lanti tenger.
Atlas, t. -úri, df. atlasz, földabrosz,
térkép; (flbv.) Atlasz hegység Afri-
kában.
Atlas, í. -úri, nf. félselyem, atlazz
(szövet).
Atlet, fif. bajnok, athleta, bajvívó,
i ivómester.
Atletic, mn. bajnoki, athletikai; sta-
tură —a, bajnoki testállás.
Atmosferă, nf. légkör, levegő.
Atmosferic, mn. légköri; aer —, lég-
köri levegő.
Atom, nf. parány; oszlany; porany,
pirinyó.
Atomic, mn. parányi, pirinyó.
Atot, mim. minden; — sciința, minden-
tudás; — sciitor, mindentudó; —
present, mindenütt jelenlevő; — pu-
ternic, mindenható; — puternicie,
mindenhatóság.
Atracțiune, nf. 1. vonzás, vonzóerő;
2. vonzat, vonzalom.
Atractiv, mn. vonzó; putere —ă,
vonzó erő.
Atrag, ül. cd. vonz;.magához húz v. von.
Atragere, nf vonzalom, vonzódás, haj-
lam, vonzás.
Atrăgător, mn. vonzó; megragadó, ke-
cses, bájos, érdekes, csábos, csábító.
Atrațel, fif. (nt.) árrnő, ebnyelvű fű
(Cynoglossum).
Atribuiu, IV. cd. tulajdonit; odaítél,
betud.
Atribut, t. -e, df. jelző, tülajdonítmány;
jel, jegy, tulajdonság.

Atributiv, mn. jelző, tulajdonító.
Atrocitate, nf. kegyetlenség; iszonyú-
ság, fertélmesség.
Atrofie, nf. aszkór, sorvadás, aszály.
Atunci, ifi. akkor, akkoron, azon időben;
de —, azóta; pe —, akkorra; până
—, addig, azon időig.
Au, fid*. f vagy ; —, —, vagy-vagy ;
akár-akár; —, isz. ól jajl hm!
Aucțiune, nf. árverés, kótyavetyélés;
nagyítás.
Auctor, fif. I. Autor difi.
Auctoritate, nf. tekintély, hírnév, tisz-
telet.
Aud, IV. ca. hall, meghall, meghallgat;
se —e, dztl. i. hallatszik, mondják,
hírlik.
Au£, df. hallás, hallóérzék v. tehetség.
Audiență, nf. kihallgatás. •
Audire,’ nf. hallás.
Au£it, t. -e, df. hallá*, hallomás ; după
—e, hallomás után, -szerint.
Auditor, fif. hallgató, halló; —, t. -e,
df. hallgatóterem, tanterem, auditó-
rium.
Auditor, fif. hadbíró, hadügyész.
Auditorat, t. -e, df. hadbíróság, had
ügyészség.
Auditoriu, t. -i, df. tanterem, hallgató-
terem.
Augmentare, nf. növekvés, nagyobbi-
tás, bővítés; toldalék, pótlék.
Augmentat, mn. nagyobbított, gyara-
pítóit, bővített) kitoldott.
Augmentez, -I. cd. bővít, nagyobbit,
kitold, kipótol; gazdagít, szaporít.
Augur, fif. jós, augur (egy római nap);
  —, jóslat, előjel; de bún —, fe réu
—, jó előjel, rossz előjel.
August, fif. augusztus hónap, augusz-
tus ; —, mn. magas, fenséges, felsége*.
Auială, nf. jajgatás, panaszkodó*.
Aulă, nf. díszterem, gyülésterem.
Auneorí, ifi. néha, némelykor.
Aur, fif. arany; de —, aranyból való,
ápany...; inel de —, aranygyűrű.
Aurar, fif. aranyműves, aranyötvös.
Aurărie, nf. áranyműhely; ékszer-
kereskedés; aranyozás,
Aurărit, df. aranyozás, aranyötvösség.
Aurată, nf. (nt.) aranyvirág; kamé-
lia (Leucanthemum).
Aureolă, nf. dicsfény, sugárkor.
Auresc, IV. 0. aranyoz; be-, meg-
aranyoz; aranynyal bevon.
I Aureü, mn. aranyos.

Aurire

32

Avlie

Avocat

33

Baie

Aurire (auritura), nf. aranyozás, meg-
aranyozás.
Aitrit, mim, aranyozott, megaranyozott, I
Auriu, in», aranysárga, aranyszínű.
A urm, I. co. szagol, nészel, szimatol.
Aurora, nf. hajnal, reggeli pír; — bo-
reală, északi fény.
Auros, mn. aranydús, arany tartalmú,
aranygazdag.
Ausiliar, mn. segéd, kisegítő; verb —,
segédige; trupă — ă, segédcsapat.
Auspicie, df. 1. előjelek, előjelenségek,
auspiciumok; védelem, gond, ol-
talom.
Austral, mn. déli, délre eső, délnek
fekvő; vént —, déli szél.
Australia, nf. (fióv.) Ausztrália !
Austria, nf. osztrák monarchia, Ausz- ,
tria.*               .                Î
Austriac, mn. osztrák, ausztriai. ;
Austro-Ungaria, nf. osztrák-magyar I
birodalom, Ausztria-Magyar ország.
Austru, fif. déli szél.
Autentic, mn. hiteles, közhitelű (tfi&ol.);

hitelt-érdemlő; való-című, való-korú;
valóságos, igaz, jogérvényes.
Autentic, I. hitelesít; helybenhagy.
Autenticare, nf. hitelesítés.
Autenticitate, nf. hitelesség, valódiság,
közhitelűség, igaz-eredetüség.
Auto, ön...; -biografie, önéletrajz.
Autochton, ff. őslakó, bennszülött.
Autocrat, df. önkormányzó, önu/ral-
kodó, önúr.
Autocefal, mn. önálló, független.
Autocrații e,nf. önkormányzat, önuralom.
Autodidact, df. öntanult, Öntudomá-
nyú. önművelő.
Autograf, t. -e, df. 1. kézirat, saját
keze írása; 2. másológép.
Autografic, mn. kézirati, sajátkezű.
Automat, df. önmozdony.
Autonom, mn. önálló, független, ön-
kormányzati, önrendelkezéssel bíró.
Autonomie, nf. önállóság, független-
ség, önkormányzás, autonomia.
Autopsie, nf. Önlátomás, önszemlélet.
Autor, df. szerző, iró, könyvszerző,
könyviró; kezdeményező.
Autorisare, 1 nf. megbízás., feljogo-
Autorisațiune, j sít ás. felhatalmazás.
Autorisez, I. &. megbíz, felhatalmaz,
feljogosít.
Autoritate, mn. í. tekintély; 2. hata-
lom, tehetség ; 3. hitelesség; 4. ható-
ság ; — competenta, illetékes hatóság.

Auxiliar, mn. I. Ausiliar.
Ava, df. atya. ,
Avaet, t. -úri, df. adóbeli törvénytelen
tartozás, adó, vám.
Avalma, ifi. egyre-másra, kapóra.
Avan, mű, í. mohA; 2. kegyetlen,
szörnyű,' félelmetes : 3. fösvény, kap-
zsi ; a mânca —, mohón eszik, jó-
ízűen eszik.
Avangardă, nf. ' előcsapat, előörség,
elővéd.
Avansare, nf. előléptetés; előmozdítás,
haladás, előmenetel.
Avansez, I. A) c&< előléptet, előmoz-
dít; B) d. előlép,. élomozdul, elŐ-
niegy ; előnyomni, halad, előhalad.
Avantagios, mn: előnyös, jutányos,
kedvező, hasznos, előmenetele*.
Ayantagiü, df. előny, haszon, előmene-
tel ; fogás, fortély.
Avantgarda, nf. elővéd, előcsapat, elő-
őrsé g.
Avar, mn. fösvény, fukar, kupvri,
zsugori.

Avariție, nf. fösvénység, fukarság,
i zsugoriság.
! Avént, t. -uri, df. 1. lendül t, emelke-
   dés, haladás; 2. ingás, szökkenés.
Avént, I. (mé — ) vd. lendül, lendü-
i leinek indul; emelkedik, haltul.
' Aventură, nf. kaland, viszontagság.
i Aventurar (aventurier), df kalandor,
i szerencse-vitéz; levente.
• Aventurios, mn. kalandos, kalandori,
: merész, viszontagságos.
Avere, nf. birtok, vagyon, jószág; javak.
Avers, df. képlap (pénzen).
Aversiune, nf. undor, ellenszenv, utá-
; lat, idegenkedés, elidegenedes, irtózás.
Avertisez, I. cö. figyelmeztet; hírül ad,
   értesít, tudósít, int, óva int.
i Avertisment, t. -e, df. figyelmeztető,
   hírüladás, hirdetmény, tudósítás, je-
I lentés, jeladás, értesítés, óvás, intés.
i Avis, t. -úri, of. hírüladás, hír, jelentés,
, figyelmeztetés, tudósítás, értesítés.
i Avisare, nf. jelentés, hírüladás, tudó-
   sítás, értesítés.
Avisator, df. figyelmeztető, jelentő, tu
< dósító, híradó.
A visez, I. a. hírüHad, jelent, tudósit,
   figyelmeztet, tudtál ad.
Avitic, mn. ősi, hajdani, ősrégi.
Aviticitate, nf. ösiség.
Avlie, nf. juhkosár, birkacserény, juh-
   tanárok.

Avocat, df. ügyvéd.
A vorbesc, -IV. megszólít; lebeszél,
rászed.
Avorbire, nf. megszólítás.
Avrămeasă, ) nf. (ni.) csikorka (Gra-
Avrămoaică, j tiola).
Avut, ntn. gazdag, dús, jómódú, va-
gyonos, tehetős.                [dón.
Avut, t. -úri, df. birtok, vagyon, tulaj-
Avuție, nf. gazdagság; javak, birtok.






B, b, df. <B, b.
Ba, id. nem, ne; — nu, nem; — da,
igen; —încă, sőt még, sőt inkább;
— £eú, valóban, igazán; nu (jlice —,
ne mondj nemet,, egyezzél bele, légy
az én véleményemen !
Babă, nf. bába, öreg asszony, banya,
vén asszony; — cloanță, ven boszor-
kány; — hârca, vén satranty.
Băbăchie, nf. I. Băbârcă.
Baban, df. elaggott, vén, tnegtörpűlt,
megnyomorodott ember.
Băbar, df. asszonyos, elpuhult ember.
Băbârcă, nf. vén asszony, satranty,
zsana.                     [bölyű kő.
Babámac, df. fricska; egy kis göm-
Băbesc, mn. asszonyias nőies; öreges.
Băbiță, nf. gödény, pelikán.
Babilon, df. Babilon.
Babilonic, mn. babiloni, bábeli.
Bacalaureat, df. érettségi vizsga.
Băcan, df. fűszerárus, kereskedő, sza-
tócs.

Băcănesc, IV. o. kopog, kopogtat.
Băcănie, nf. fűszerkereskedés, vegyes-
kereskedés.
Bacáü, df. baka, köz vitéz, közlegény.
Baciü, df. 1. bács, juhász; sajt-, túró-
készítő; 2. bátya, bácsi.
Baconița, nf. törökdohány.
Bacșiș, t. -úri, df. borravaló, borpénz;
ostorpénz.
Bădană, nf. nagy ecset, pamacs.
Bădăran, df. tuskó, fajankó, bohó ;  ,
mn. bohókás, együgyű, gyámoltalan.
Bădărănos, mn. együgyű, bohó, go-
romba, ügyetlen.
Bădău, t. -e, df. köpű, kádacska, cseber.
Bade, fif. bátya, bácsi; /. Bădița.
Badian, df. csillagos ánizs, badián
('Anisuwr senens e).

Axiomă, nf. I. Acsiomă.
Az, df. — A; — buche, ábécé : — bu-
  coavnă, ábécés könyv.
Azardez, I. a>. mer, merészel, kocka;
  tat, bátorkodik.
Azima, nf. kovásztalan kenyér; lepény.
Azot, df. légeny, lég sav.
Azotic, mn. légsavas
Azur, ) mn. égkék, azúrkék; — ül,
: Azuros, f ceriului, égboltozat, a kék ég.






Bădița ! df. kedvesem ! galambom ! M-
  csikám! (szerelmes megszólítás).
Baduleasă, nf. menyasszony.
Bae, nf. I. Baíe.
Baera (baer), nf. szatying, kötelék,
  kötő, szallag; nyakravaló, zsinór.
Bag, I. A) o. 1. betesz, bevisz, bedug,
  állít; 2. behajt; 3. betűz, dug; szúr,
  dugdos; — de séma, vigyáz, fontolóra
  vesz; — ín séma, számba vesz; — ín
  spaima, félelemmel tölt el; — vina
  cuiva, vkit ókoztat; — vin în sticlă,
  bort tölt az üvegbe; — zălog, elzálo-
  gol, zálogba tesz; B) mé —, ᵥfi. be-
  megy; beszegődik, beáll, beállít;
  servitor, szolgának szegődik ; —chi-
  zeș, kezességet vállal.
Bagagiu, t. -ri, df. málha, podgyász;
  csomó, batyu.
Băgare, nf. betevés, berakás; elhelye-
  zés; — de séma, vigyázás, figyelme-
  zés; — ín sémá, számba tekintetbe
  verés v. vétel.

: Bagatel, mn. csekély, apró, jelenték-
I télén; lucru —, csekélység, apróság;
i apró-cseprő (dolog).
î Bagatelă, nf. kisebb polgári ügy, ba-
' gatell-ügy; csekélység.
i Băgător de séma, mn. figyelmes, óvatos.
i Băgau, df. bagó.
' Bageac, t. -e, df. ablakocska; vakablak.
Baghetă, nf. varázsbot v, pálca.
Bahna, nf. mocsár, posvány, láp.
J Băhnos, mn. mocsaras, posványos,
' sáros.
Bâhniș, í. -uri, pf. i. Bahnă.
Băias, df. bányász, bányamunkás.
Băiat, \df. 1. gyerek, fiú, gyerkőc; 2.
  legénye fickó, inas.
Baíe, nf fürdő, gyógyfürdő; —de
i vapor, gőzfürdő; — de mól, sár fürdő.

                                                                                        Román-magyar szótár. H

Saieș               84 Bajos

iszapfürdő; — minerală, ásvány für-
dő; '2.-bánya; — de aramă, rézbánya ;
— de argint, ezüstbánya;. —de aur,
aranybánya; — de sare;sóbánya, só-
akna.
Băieș, fif. i. Băiaș.
Baier, t. -e, of. I. Baeră/
Băiesc, IV. ca. bányászkodik.
Băieșesc, m». bányászos; —e, ifi. bâ-
nyaszosan, bányászmódra.
Băieșit, »f, bányajog.
Băiet, fif. I. Băiat.
Băiețan (bălețandru, băiețel), 4/. le-
gény, fickó.
Băiețesc,m». gyermekes; —eₓ;4. gyer-
mekesen, gyermekmódra.
Băiețoiu; fif. nagy gyermek; legény,
fickó, kamasz.
Băiez, I. o. fürdik, megfürdik.
Bâiguiesc, IV'. co. félrebeszél, képzeleg.
Baionetă, nf. szurony.
Bairac, »f. zászló.
Bairi, nf. bél, belek.
Baiü, df. baj, fáradság,, nyomorúság,
munka; aggodalom, félelem; n’am
, —, nem bánom.
Bâjbaesc, IV. 4. susog,, susong; hem-
zseg, zsibong, zümmög,, dörmög.
Bal, t. -úri, d/ táncmulatság, bál.
Bală, nf. 1. vadállat, szörny; 2. ágyú-
golyó.
Bălăbănesc, IV, cd. 1. csörög, peng,
csörömpöl; 2. ingat, forgat, ráz.
Balabustă, nf. zsidónő (gúnynév),
menyecske.
Bălăcareso, IV. cd. fecseg, locsog, csa-
csog, beszélget, trécsel, pletykál.
Bălăcarire, nf. fecsegés, csacsogás, lo-
csogás.
Bălăcesc, IV. 4. locsog, pocskol, cso-
bikol '(vízben).
Balada, nf- ballada, táncdal.
Bălaesc, IV. 4. béget (mint egy juh).
Balaior, mn szőke.
Bălaia, mn. /. Bălan.
Bălălău, mn. petyhüdt, renyhe, ernyedt.
Balamă, nf. ízület, csukló.
Balamuc, i. -úri, »f. őrültekháza, té-
bolyda.
Balamut, 4/. tuskó, fajankó;—, mn.
bohó, kaba, bomyasz, bohókás, golyhóₜ
mulya, kamasz.'
Bálán, mn. szőke, fakó; eal —, szürke
(fehér) ló.
Bălăngănesc, IV. <». harangoz; ha-
donáz.

Balanță, nf. 1. egyensúly, súlyegyen;
2. merleg.
Balanțare, nf. egyensúlyozás; scân-
dură de —, egyensúlyozó deszka.
Balanțez, I. 4. 1. egyensúlyoz; 2.
hajlik, ingadoz, inog; lebeg, függ ; 3.
hintái, himbál; contra —, ellensúlyoz.
Bălărie, nf. gyom, dudva, gaz, burján.
Balaur, 4/. sárkány; szörny.
Bâlbăitor, 14/. hebegő, gagyogó, da-
Bâlbală, J dogó.
Bâlbăiu, IV. 4. dadog, hebeg, rebeg,
gagyog.
Bálborare,] ₙf. (ni.) sárga pünkösdi tí-
Bálbor, í rág (Trollius europeus),
’Bălbuțesc, IV. Ő.J. Bâlbăiu
Balbuțire, nf. hebegés, dadogás, ga-
gyogd*.
Bâlc, 4/. pocséta, mocsár, posvány.
Balcâz, mii. 1. mocsaras, posvány os,
sáros, pocséta*; 2. termetes, hatal-
mas (ember).
Balciü, t. -úri, t>f. vásár; /. Bulciu.
Balcon, /. -e, »f. erkély; l. Altan.
Baldachin, í. -e, t>f. mennyezet, bal-
dachin.
Baldrian, 4/. (ni.) gyökönke, szent
Magdolna füve (Baldrian).
Bale, nf. i. nyál, hab, szájnedv, pö-
kedelem; i curg — le după ceva,
habzik, tajtékzik, foly a nyála vmi
után; sóvárog vmire.
Baleg, I. cd. ganajlik, szarik, ürül.
Balegă, nf. ganaj; ganéj; trágya;,
szar, undokság.
Bălegar, fif. ganéjdomb, szemétdomb,
trágyagödör.
Bălegos, mn. ganéjos,- trágya*, szaros.
Balena, nf. (állati:) bálna; l. Chit.
Balerca, nf. hordó.
Balet, i. -e, nf. színtánc, ballet.
Baletistă (balerina), nf. szintáncosnö,
balettáncosnő.
Baliotară, mn. I. Balaior.
Balista, nf. hajtógép.
Bălmăjesc,. IV. cd. elegyít, összekever,
vegyít, összekavar.
Bălmajitdră, nf. vegyíték, keverék,
egyveleg, vegyülék.
Balmoș, fif. vajból és kukoriczaliszt-
ből készült puliszka, bálmos; talmeș
—, zagyvalék.
Balon, i. re, d/’. 1. léggömb, léggolyó;
2. hasas üveg, öblös üveg.
Balos, mn. nyálkás, nyálas; undok,
förtelmes.

Balotagiu             85              Baraban

Balotagiu, 4/. 1. golyózás, kigolyózás,
új választás, golyóval szavazás; 2.
körömvas.
Balocare, nf. gűlyózás, golyóvali sza-
vazd*, másodválasztás.
Balotez, L cd. golyóz, golyózás által
kisorsol, golyóval szavaz, kigolyóz.
Balsam, i. -e, »f. balzsam, ír, balzsam-
olaj, enyhítő szer, gyógyír, enyhülés.
Balsamic, mn. balzsamszerü, enyhítő,
enyhesztö.
Balsamina, ₙf. (ni.) kerti tájvirág,,
balzsamvirág, papucsvirág (Impa-
tiens).
Balsamos, mn. balzsamos.
Baltă, nf. pocsolya, tócsa, pocséta;
stă —,pang, megakad. .
Băltag, d/. balta; fejsze.
Băltăreț, mn. mocsara*, pocsolyái*,
mocsári, vizenyős, vízi; pasere —ă,
gázló v. vízi madár.
Bălțat, mn. tarka, tarka-barka; cal
—, tarka ló.
Băltesc, IV. 4. kiönt, kiarad. [csel.
Balti, 4/. i. hurok, rekenyd; tőr, les,
Baltic, mn. balti; m .reá —ă, keleti
v. balti tenger.
Băltit, mn. kiáradt, petyhüdt, renyhe.
Băltoacă, (Băltoc), nf. I. Baltă.
Băltos, mn. mocsaras, posványos.
Balustradă, nf. kartámasz, karfa, korlát.
Bán, 4/. bán; —ul Croației, horvát bán.
Bán, 4/. pénz, vert pénz; krajcár;
fillér.
Banal, mn: 1. pénzbeli; 2. zsaránd;
közönséges, útszéli, elcsépelt, min-
dennapi, elnyűtt, kopott; 3. báni.
Banalitate, nf. kényszerítő jog; elcsé-
pelt dolog.                            |
Bănărie, nf. pénz, pénzverő intézet.
Banat, 4/. 1. bánság; %. Bánát, Bánság.
Bănat, fif. szomorúság, kedvetlenség,
baj, bánat, bú, búgond.
Bănățean, fif. ú mn. bánáti, bánsági.
Bănățenesc, mn. bánáti, bánsági.
Bancă, nf. 1. bank, váltóbank, pénz-
intézet; 2. pad; lóca; — de scoală,
iskolapad; bilet de —, bankjegy,
bankó.
Băncar, fif. I. Banchier.
Banchet, i. -e, -úri, of. tor, ünnepi tor,
lakoma, bankett, közebéd.
Banchier (Banchir), fif. bankár, tőzsér,
pénzváltó; nagykereskedő.
Bancnotă, nf. bankjegy, bankó, bank-
levél, banknóta.

Bancrot, dZ bukás, csőd, tön k; kipusz-
tulás.
Bancrotare, nf. bukás, csődbejutás,
tőnkrejutás.
Bancrotat, fif. megbukott, csődbejutott,
tönkrejutott.
Bancrotez, I. 4. megbukik, csődbe-
kerül, tönkrejut.
Bancrut, df. I. Bancrot.
Băncuța, nf- bankó, bankjegy.
Bandă, ₙf. lt-banda, zenekar; —de
hoți, rablóbanda; 2. kötés; kötő,
szalag; sub —, keresztkötés alatt.
Bandagiü, df. kötés, szalag.
Bán^ar, fif. (állati.) poszméh, raga
dozó méh.
Banderiu, df. dísz-, lovas menet, ban-
dérium.
Bandiéra, nf. lobogó, zászló; hajólo-
bogó, hajózászló:
Bandit, fif. orgyilkos, zsivány, úton-
álló, haramia, bandita.
Bandiță, nf. órainga, rugó.
Bănesc, IV. cd. pénzt költ, költ, köl-
tekezik.
Bănesc, mn. pénznemü.
Bănet, fif. pénzhalmaz, pénzösszeg.
Baní, fif. i. pénz; — de aramă, réz-
pénz; — de aur, aranypénz; — de
argint, ezüstpénz; — de hârtie, pa-
pírpénz.
Bănișoară, nf. fonott kosár.
Bănișori, fif. {. kis pénzösszeg, csekély
pénz, pénzecske.
Baniță, nf. véka (*=* 0'215 Heti.).
Bănos, mn. jpénzes, pénzzel bíró; va-
gyonos.
Băntueală, nf. bántás, bántódás, meg-
támadás, bantalom, sérelem, méltat-
lanság, jogtalanság, bolygatás, izga-
tás ;. pusztítás.
Băntuesc, IV. cd. bánt, megtámad,
sért; dühöng, pusztít.
Bântuire, nf. I. Băntueală.
Bănueală, nf. 1. gyanú, gyanakodó*,
gyanúsítás; a avea —, gyanakszik
(vkire); 2. bánás, megbánás.
Banuesc, IV. cd. 1. gyanúsít, gyana-
kodik, gyanakszik (vkire); 2. bán,
megbán (vmit), sajnál.
Bănuîre, nf gyanúsítás; l. Bănueală.
Bănuitor, mn. gyanakvó, gyanúsító,
gyanító; gyanús, kétértelmű.
Bănuț, fif. kis pénzdarab, fillérke.
Bănuței, fif. t, (ni.) puszpáng (Buxus).
Baraban, fif. dobos, dobverő.

3*

      ,Baraboih 36 Barometru 

Baraboin, X/. 1. burgonya, pityóka, Bărbos, mn. szakálos, nagyszakálú.
krumpli; 2. vad turtiolya.              Barbun, /»/. (áUatt.) zsidóhal, márna,
Barabulá, nf. /. Cartofi.              | rózsahal (Cyprinus barbatus).
Baraca, nf. viskó: fakunyhó, kaliba; i Barbușoară, nf. (ni.) szegecs, repesén-
barakk.                               . retek (Erysinum).
Bărăgan, hf. pusztaság, nagy sikság; ! Bărbuța, nf. kis szakái, szakáiba,
iré&veletlen puszta a Duna mellett -Barbută, nf. régi pénz.
Romániában; Baranyán puszta. । Barcă, nf. 1. bárka hajó, nagy hajó.
Baragladin, ₁Hn. szemtelen, arcátlan. ' bárka; 2. csónak, sajka.
Bărănesc, IV. co. kíván; óhajt; törek- Barcarolă, nf. hajósdal, velencei dal.
szik, iparkodik.                        Bard, fif. dalnok, költő, bárd.
Barbă, nf. [.szakái; cu —, szakálas; i Bardă, nf. rövid nyelű fejsze, sze-
fără —, Szakálatlan: 2. áll; - - cap- kerce, bárd.             '
rei, — popéi, — țapului, (nt.) réti Bărdaoasă, nf. váz, manó,'* ijesztő,
legyező, kecskeszakái (Tragopogon) ; mumus.
— împăratului, (nt.) háromszinű vio- Bărdaș, /»/’. ácsmester, ács.
la, vad ibolya ( Viola tricolor); — lui : Bărdășesc, IV. o. ácsol, faray, fnr-
Aron/n/ J sülyfü, Aron-gyökcr, borjú- : farag.
lábfő, (Árum macul, um);— sasului, ’ Bărdașie, nf. ácsmesterség.
(nt.) lófarkfu, mezei sarló (Equi- ; Bărdiuță, nf. gyújtó, kanóc.
setum).                               ' Baregiu, ?f. könnyű gyapjú keit a ta
Bărbânoc, fif. (nt.) 1. téli zöld, örök- \ Baremí, ifi. mégis, legalább; a kár-
zöld ; 2. verbéna.                     ; csak, bárcsak, bár.
Barbar, fif. vad, barbár; kegyetlen; i Bârfeală, nf. csacsogás, fecsegés, ócsar-
idegen; —, mn. barbár, kegyetlen, j lás, rágalmazás, emberszólás, rágalom,
szörnyű; műveletley. •                 | Bârfesc, IV. a. 1. rágalmaz, megszól,
Barbarie, nf. barbárság, vadság, ke- ; ócsárol; 2. csacsog, fecseg.
gyetlenséq, művel ellenség, nyerseség. Bárfire, nf. /. Bârfeală.
Barbarisiü, t. -e, ț>f. 1. nyerseség, vad- Báríitor, fif. rágalmazó, megszóló,
ság, kegyetlenség, barbárság; 2. bar- ! ócsárló; csacska, fecsegő,
barízmfas, idegenszerűség; nyelvhiba ; Barfitura, nf. I. Bârfeală:*
— in limbă, idegenszerűség any elvben. ' Bârglă, nf. 1. karika, láncszem; 2.
Bărbat, fif. férfi; férj ; házas ember; bordahajtó (szövőszéknél).
—, mn. férfias, kitartó, munkás. ; Bârîc, I. mé —, vfi. felmászik, fel-
Bărbătesc, mn. férfias, férfiúi; bátor, ! kúszik, felkapaszkodik.
kitartó, derék; gén—, hímnem; — e, ! Baricadă, nf. zár, torlasz, torladék ;
ifi. férfiasán, bátran, derekasan. ; erödítvény, erősség.
Bărbăție, nf. férfikor, emberkor; 2. i Baricadez, I. c.\ 1. elzár, eltorlaszol,
vitézség, bátorság, férfiasság ; mun- torlaszt, feltorlaszt, torladékkal elzár
kásság ; a se lupta cu —, férfiasán | elrekeszt; 2. megerősít, megtámaszt,
harcol.                                  megszilárdít.
Bărbățel, fif. 1. férjecske; 2. hím (az ;Bariéra, nf. sorompó, korlát, határ,
állatoknál).                    [világ, i rekesz, gát.
Bărbățime, nf. férfinem, férfiak, férfi- i Bariton, »f. felső alhang, bariton.
Bărbatoae, nf. fataró.                i Baritonist, fif. baritonista.
Bărbătuș, fif hím állat, hím.         i Barlaboiü, ff (nt.) 1 raponk (Phi-
Barbie (tragăn), 1. áll; toka; 2.szügy, I teuma) ; 2. bóditó baraboly (Chaero-
lebernye (állatoknál).                 I phillum); 3. /. Baraboiű.
Bărbier (barbir), fif. borbély, fodrász. Bârlog, t. -e, yf odú, barlang; üreg.
Barbierie, nf. borbély-műhely,.borbély-! rejtekhely.
üzlet,                                í Bârnă, nf. gerenda; szálfa.
Barbișon, fif. I. Mustațe.             ! Bárn^ci^mn. sötétbarna,barnás,barna.
fetboae, nf. (áliatt.) félszegúszó hal; Băme, of. szíj, nadrágszíj.
(Bleuronectes).                       B amit a, nf. reggeli köd, könnyű köd.
Bărboasă, nf. (nt.) fenyer, tevekáka j Barometru, fif. légsúlymérö, időjelző.
(Andropogon).'                       j barométer.

Baron

37

Bățișor

Baron, fif. báró ; —easă hf. báróné.
Baronat, $f. báróság, bárói méltóság.
Baronesc, mn. bárói, báróhoz illő;
   e, ifi. bárómódra, bárósan.
Baronie, nf. I. Baronat.
Baros, t. -e, of. nagy csákány, kala-
pács, kovácscsákány; pöröly.
Bârsă, nf. țeara ei. Barcaság (Er-
délyben).
Bârsan, mn. barcasági ; lână ă,
hosszú t/yapjú.
Bârsănesc, mn. barcasági.
Barșou t. -e, of. bársony.
Bartă, nf. I. Bearta.
Barză, n f. gólya, gagó, eszterág, cakó.
Bârzăun, fif. vadméh.
Bas, t. -úri, t>f. alhang, basszus (hang).
Basă, nf. alap, talp, fundamentam
fenék, bázis ; támasz, főok.
Bașă. fif l. Pașă.
Basalt, < -e, $f. (mví.) bazalt.
Basaltic, mn. bazaltos, bazaltból való.
Basaochiu, mn. I. Deșănțat. [-re/
Basat. mn. alapos; támaszkodva (rmi-
Bă'ău, fif. gyűlölet, bosszú, gyűlöl ség,
utálat, l.a-rag.
Basce, v.f. t. raktár, magtár.
Basdoc, fif. kedvetlenség, rossz szeszély.
Basen, »/’. /. Basin.
Băserică, nf. I. Biserică.
Baseță. nf. alacsonyság, csekélység,
alávalósáy.
Basez. I c? alapít, támogat; épít, \
fektet >
Basilică, uf bazilika.
Basin, t. -úri, t>f. medence, víztartó; ,
fürdőkád.           .              .  '
Basist, fif. alhangot éneklő, basszista.
Basm. {. e, sf. rege, mese, költemény.
Basmá, nf. kendő; — de aas; zseb-
kendő.                      , [árús
Pasmangiu, hf. zsebkendőayáros v.
Eăsmăluța, nf. nyakkendő.
E-rsn, t. -e, l. Basm.          (ben).
Basna, nf. Bázna (fürdőhely Erdély-
Băsnaș, lif- tréfás ember; - mn. ke-
délyes, mulattató, tréfás.
Băsnitor, fif. regélő, mesélő.
Bastard, fif. fattyú, korcs; törvényte-
len gyermek ; —. mn. törvénytelen,
házasságonkívüli, természetes, fattyú,
korcs.
Bastar^esc, I. mé —, vfi. elcsenevé-
szedik; elkorcsúl.
Baștină, nf. 1. alap; 2. benszülött.
Băștinaș, fif. benszülött.

Bastiune, nf bástya, várjál, védfal,
védszeg.
Baston, t -e, t>f. bot, pálca.
Bastonaș, $f. botocska, pálcácska.
Bat, nm. I. Beat.
Bat, IU. A) cö. üt, ver, megver, csap;
vág; — bani, pénzt ver ; —e cânele,
ugat a kutyá; — dóba, dobol, dobot
ver—grâul, csépel: —ferul, vasat
leovácsol, kalapál; - lela, kószál
tekereg, koricál, kóborol; — în palmi
tapsol; — la ușă, kopogtat, kocog,
^zörget; —la ochí, szembetűnik; — e
peatră, jégeső hull; —e vântul, fiú
a szél ; B) me —, vfi. verekedik, ve-
rekszik; birkózik, hadakozik, küzkö-
dik, harcol; küzd; fáradozik, töreke-
dik, tusakodik, viaskodik; — după
ceva, vmi után küzd; șî —e capul,
töri a fejét vmiben; — joc de cineva,
vkiből gúnyt űz; i ~e inima, dobog
a szive.
Bâț, t. -e, »f. bot, pálca, sétabot.
Bâtă, nf. 1. bot, bunkós. bot; pálca;
2. tök, sárga (a kártyában).
Bataciü,’verekedő; veszekedő; czi-
vakodó, kötekedő.
Bătaie, nf. [. verekedés, verés; ütés,
csapás, civakodás; 2. csata, ütközet,
háború; — de cap, fejtörés; — de
joc, gúny, csúfolás, kigúnyolás; —
navsia,-tengeri ütközet; erőin de —,
csatarend; cal de —, ütöparipa;
câmp^ de -, csaiamező _.v. tér; a
mânca —, verést kap ; de o —- de
pușcă, egy lövésnyire.
Bătăios, mn. verekedő, harcszeretó,
hadakozó, viaskodó; perlekedő.
Bătălie, nf. csata, ütközet; harc; câmp
de , csatatér, csatamezö.
Batalion, i. -e, cf. zászlóalj.
Batăr, ifi; vajha! legalább.
Bătăuș, nm. I. Bătăios.
Bâtcă, nf. batka, fillér.
Bătea, nf. kákabot; nád, nádpálca.
Băteală, nf. bélfonal, beverő (fonal).
Batere, nf. verés, ütés, csapás; de
in?mă, izívdobogás, szívverés.
Baterie, nf. telep, üteg: ágyútelep;
— electrică, lillamtelep.
Bătetor, mn. ütő, verő; — la ochi,
szembetűnő, feltűnő, szembeötlő.
Bătătură, nf. 1. akol; kosár, delelő;
2. tyúkszem; 3. L Băteală.
Bațigaș, I ț f pálcika, botocska.
Bațișor,. |      ¹ ¹

Batistă

38

Berbant

Berbecar

39       - Bibliomanie

Batistă, nf» 1. zsebkendő; 2. finom
gyolcs.
Batjocură, nf. gúny, csúfság; szégyen;
gyalázat.
Batjocuresc, IV. ct>. csúfol, gúnyol,
gúnyt űz, megszól.
Batjocurile, nf. csúfolás, kigúnyolás.
Batjocuritor, fif. & mn. csúfolkodó,
gúnyolódó; gúny..., csúf...; csúfos,
csufondáros.                  [nerea).
Batlan, fif (állati) gém (Ardea ci*
Batoc, fif. (állati.) tőkehal (Gadus
morrhna).^
Bătrân, /»/. /. Bătrân.
Batucă, nf zúza (szárnyasoknál).
Bătucesc, IV. «. 1. üt, ver; tóm;
lágyít, puhít; 2. tápod; egyenget
(utat).
Bătucii, mn. I. Bătut.
Bătut, mn. vert, ütött; tömött, ványolt
(posztó); taposott, egyengetett; drum
—, járt út.
Bătuta, nf. 1. batuta (román tánc);
2. ütemverés.
Bavarez, fif. bajor; — ă, nf. bajor nő.
Bavaria, nf. Bajorország,
Bazaconie, nf. ostobaság, bohóság, bo-
londság; trágár beszéd.
Bâzăesc, IV. fi. dong, zsong.
Bazalt, df. (áwt.) bazaltkő.
Bazar, t. -e, df. bazár f vásártér, piac
(keléten).
• Bdenie, nf. I. Denie.
Beancă, nf. (ádvt.) közönséges kvarc.
Beartă, nf. nyaköv, nyakszíj, nyak-
lánc, szalag.
Beat, mn. mámoros, részeg, ittas, boros;
—de bucurie, örömittas. *
Beaü, II. ca* iszik, ki-, megiszik.
Bechier, fif. betyár; gaz fi, csavargó,
korhely.
Bechieresc, IV. fi. betyárkodik; kor-
hely kedik, dőzsöl.
Bechiexie, nf. dőzsölés, betyárkodás,
korhelykedés.
Becisnic, mn. cudar, pimasz, haszon-
talan, oktondi, alávaló, alacsonylelkű;
hitvány, gyáva, nyomorult.
Becisnicie, nf. cudgrság, pimaszság,
gazság, hitványság, gyávaság, alá-
valóság.
Beciü, í. -ri, df 1. pince; földalatti
kunyhó v. üreg; 2, segg.
Bedreag, df. tőke (a csizmadiáknál).
Behăesc,} IV-         (a juh), meheg.

Behăire, nf. bégetés, mekegés,
Beilic, /. -úri, df, robot, szakmány.
Beiuș,ín. Belényes. -
Bejenaresc, IV. fi, kibujdoșik, kiván-
dorol, kiköltözik.
Bejenie, nf. kibvjdosás, kivándorlás.
Belciug, t. -e, t>f. retesz, göreb, ajazó;
tolózár; gyűrű; rövidlánc; keresztfa.
Beleâ, nf bai, vesződség, gyötrelem;
csapás, közvész ; kereszt.
Bele-arte, nf. t. szépmüvészetek.
Belesc, IV. o. nyúz, megnyúz, bőrét
húzza (vkinek) ; hámlit, hámoz, le-
hámoz ; fejt, lefejt.
Beletristic, szépirodalmi.
Beletristică, nf. szépirodalom.
Belgia, nf Belgium, Belgaország,
Belgie, mn. belgiai, belgaországbeli.
Belicos, mn.harcias, Karcvágyó; há-
borús (idő).
Beligerant, mn. hadviselő, hadakozó;
părți —e, hadviselő felek.
Belitor, fif 1. nyúzó, mészáros; 2.
bakó, sintér, hóhér; 3. zsaroló.
Belitură, nf. 1. nyúzás; sértés (testi) ;
2, zsarolás.
Belșiță, nf. (nț.) bambusznád, rózsanád.
Belșug, ț. -uri, df, bőség, bövelkedés;
fölösleg; gazdaság.
Belșugare, nf. l. Belșug.
Belșugat, | mn, bő, bővelkedő, dús;
Belșugos, f seceriș —, bő aratás.
Benchet, t. -úri, df. 1. lakomázás; la-
koma, bankett ; 2. korhelykedés, dő-
. zsölés.
Benchetuesc, IV. fi. 1. lakmározik,
mulatsz; 2. ko^helykedik, .lumpot,
dőzsöl.
i Beneficiu, df. 1. jótett, jótétemény,
előny; ^k egy adomány; 3. jutalom-
játék.
Benevol, mn. 1. önkéntes; 2. jóakaró,
kegyes, jóindulatú, hajlandó; —, ifi.
jóakarólag, kegyesen, önként.
Bengalic, mn. íoc —, görög tűz, ben-
gal tűz.
Benghiü, t. -ri, df. szépségtapasz, tapasz.
Benign, mn. I. Binevoitor.
Benignitate, nf. kegyesség, jóság, kegy,
jóakarat.
Bera, nf. zálog, óvszer.
Berar, fif. serfőző; —easă, nf. serfö-
zőnő.
Berărie, nf. serfőző-ház, sörház.
Berbant, fif. kópé, lurkó; gazfi, nap-
lopó.

Berbecar, fif diófa (melyen nagy diók
teremnek).
Berbece, fif. 1. kos, berbécs; — bătut,
ürü ; 2. -r de lemn, bak, kos.
B^becüt } berbécske, kís berbécs.
Berbeleac, fif. bukfenc$ puffanó esés;
de^ a —Ul, bukfencezve. ‘V -V
Bérbénoc, fif I. Bărbânoc.
Berbință, nf, berbence, bődön.
Bercț ți -úri, df. ‘berek, -liget; cserjés,
erdő.
Bercár, fif. berekőr; erdőőr, csősz.
Bére, nf. 1. sör, ser; 2. farsangi
népmulatság.
Berechet, ifi. bőven, dúsanare bani
—, van pénzé bőven. f
Bergáömta, nf. pergament (körte).
Bér igát ă, nf, gége, nyeldeklő, légcső
Berlined, mn. berlini.
Berlin, lf (fölbi.) Berlin.
Bértelie, nf ránc, redo, köre (ruhán).
Beș, í. -urj, df. I. Beșină.
Beșesc, IV. fi. fingik, poszog, bűzöl.
Besic, I. mé —, vfi. hoíyagzik, dagad,
felcserepesedik.
Beșica, nf. 1. hólyag, vízhólyag; 2.
kelevény, daganat, fokadék.
Beșicat, mn. hólyagZott, hólyagos, ke-
levényes; dagadt.
Beșicătoare, nf. hólyaghúzó tapasz.
Beșicătură, nf. felhólyagzás, felcse-
repesedés.
Beșicos, mn. hólyagos, buborékos.
Beșicuță, nf. hólyagosa; hőpörs, hő-
pörzsenet,
Beșină, nf. fing, posz, szél; — calului,
pofeteg, pöheteg (Lycoperdonbovista).
Beșinos, mn. fingos.
Besnă, nf. köd, pára; sűrűség, homály.
Bestiái, mn. baromi; nyers; durva,
kegyetlen.
Bestialitate, nf. nyerseség, durvaság,
baromiság.
Bestie, nf \. vadállat, fenevad; barom,
oktalan állat; 2. kegyetlen, haragos
ember.
Beteagi fif. beteg, gyengélkedő, kóros,
nyavalyás; L Bolnav.
Beteală, nf. aranyfonal, lemez.
Betegese, IV. A) (me —), vfi. le-,
megbetegszik; B) a. beteggé tesz, be-
tegit vkit; G).fi. betegeskedik, síny-
lődik, nyavalyog.
Betegire, nf. megbetegedés, beteges-
kedés.

Beteges, win. betegeș, nyavalyás.
Betelie, nf. szegély, szegés, szél, pár-
kány.
Beteșug, t. -úri, df. betegség, kór,
myapaéyeu; l. Boală.
Beție,iszákosáig, részegesség, it-
tasság; múmoi\ korhelykedés. ; ₍?
Bețigaș, fif páécika;kboiöc&kíi,
Bețiv (bețîuj, 'fifi; ídbnin. >1:.. iszákos,
\A&tt(fétyf]cörhéVy,;dőzsölő;,
gítő (ital)i ' /. J. . -2. ró;;
Beton, fif öntött falazat, beton.
Betonică, nf. sebfű (Betonica offici-
nalis). >.f        ;
Bătrân, fif öreg; aggastyán; —, mn.
öreg, vén, idős, koros, élemedett; régi,
o (bőr) ; Óófí, - . eleink, őseink,
atyáink. -V r ó.                   .;//
BÖtránatic, mn. öreges, vénes, éleme-
dett, elaggott.
Bătrânesc, IV. fi. vénül, öregszik., el-
aggulᵢₜ korosodik; ’-^e, ifi; öregesen;
lanyhán; lomhán. \ Ó
Bătrânețe, -t. öregség, vénség, agg-
ság; öregkőn; adénci aggkor,
késő öregség.
Bătrânicios, mn. i, Betranatic.
Betránime, nf hájdankor, régikor,
régiség; din —, hajdankorból, az
előidőkböl.
Betrin, mn. I. Betrán difi.
Beu, II. 1. iszik, meg-, kiiszik; 2.
részegeskedik, korhelykedik, dőzsöl.
Beüt, mn. ittas, részeg, mámoros; apă
de —, ivóvíz; —, df. ivás.
Beută, nf. I. Bicaș.
Beutor, fi{. ivó; iszákos, részeges,
korhely, dőzsölő.
Beutură, nf. ital; ivás; — spirituosă,
szeszesital.
Bezerei, fif t, fodorháj.
Bezmetic, mn. Bezmeticesc, c». /.
Desmetic difi.
Beznă, nf. sötétség, vastag-, nehéz köd.
Biată, nf. szegény.
Bibit, |. -úri, df. csomó, gümő, gáncs.
Bibilică, nf. (állati.) gyöngy tyúk.
Biblie, nf. szentirás, szent biblia; —ii,
/. kártya.
Bibliofil, fif. könyvbarát, könyvgyüjtő.
Bibliograf, fif könyviró, könyvszerző.
Bibliografic, fif. könyvészeti.
Bibliografie, nf. könyvészet, konyv-
irászát.
Bibliomanie, nf. könyvkór^ág, könyv?
téboly odás.

Bioliotecă

40

Binom

Biograf 41                            Blând

Biblioteca, nf. könyvtár, könyvgyűj-
temény; könyvtári helyiség.
Bibliotecar, fif. könyvtáros, könyvtáröl'.
Bibol (bivol), fif. (állM) bivaly; —a,
jíf. bivalytehén.
Bicaș (bicaseu), fif. (ádvi.) kovakő,
tűzkő, kavics.
Bicăii, i. -e, df. lónyüg, békó.
Bichier, df. betyár; L Bechier.
Biciu, I -ri, df. 1. ostor, korbács; 2.
becslés, becsit.
Biciuesc, IV. ostoroz, korbácsol;
fényit, megfenyít.
Biciulesc, IV. cd- megbecsül, bec»iil.
Biciușca, nf. lovagló korbács, kis ostor.
Bicorn, mn. kétszarvú.
Bidigáníi, nf. t. kártékony állatok,
férgek, bogarak.
Bidinea, nf. fehérítő kefe.
Bidiviu, fif. arabs ló.

Bitlșugare, uf. I. Belșug.
Bienal, mn. kétévi, kétéves.


*Vj fVvVC(/V0,
szegény; nyomorult, facere.

Biet, biată,

boldogtalan, szánandó.
Bigam, fif. kétnejű.

Bigamie, nf. kétnrjííség.                      .      „      __________...
Bigot, fif. 1. vakhitű, vakbuzgó; vak- Binemirositor, mn. illatos, szagos, jó
ájtatos, képmutató, szenteskedő, ál- , illatú, jé szagú.
buzgó, imáncsi; 2. buta, ostoba. < Binenăravit, mn. erkölcsös, jóviseletü,
Rigó térié, nf. 1. vakbuzgóság, vakhitü- ■ tisztelettudó ; szerény.
ség; -Á. álszenteskedés, képmutatás, j Bineplăcut, mn. kedves, szeretetre-
íübuzgóság; 3. tunyaság, butaság. méltó; tetsző.                          [lati#
Bigotism, tf. /. Bigoterie.             ; Binesimțitor, mn. jó érzelmű, jóindu-
Bijuteríe, nf. drágakő, drágaság, drága- ■ Binesonanță, nf. johangzás.
szer; ékszer.                          !

Bila, nf. teke, golyó, labda.
Bilanț, t. -uri, df. végszámolat, m leg,
egyenleg ; zárszámadás.

Bilateral, mn. kétoldalú, kölcsönös.
Bílateralitate, nf kétoldalúság, köl-
csönösség.
Bîlciu, £ -úri, df. i. Bulciu.
Bitese, IV. <b. fehérít (vásznat).
Bilet, I -e, tf jegy, levélke; de
călătorie, utazási jegy; - de bancă,
bankjegy; — de invitare, meghívó
jegy; — de intrare, belépti jegy;
— de nume, névjegy. [asztal.
Biliard, t -e. ?/. tekeasztal, biliárd-
Biiion. «n. billió.           [halvány.
Bilit, mti fehérített, fehér; sápadt,
Riman. mn, kétkezi!.
8imembru, mn. kéttagú.
Bina nf. L színpad: 2. melléképület.
Bine, fif jó, jólét; boldogság; java
(aminek), - le comun, közjó; face ■

cuiva —, vkivel jót tesz; om de —,
derék, jóravalg ember, —, ifi. jól,
helyesen, igazán, jól van; —- ai ve-
nit! Isten hozott! — că, jóllehet.
Binecinstire, nf. kegyesség, áhitatos-
ság, boldogság.
Binecinstitor, /j/. istenfélő, áhitatos.
Binecuvént, I. c₄. áld, megáld, meg-
szentel, beszentel.
Binecuvântare, nf. áldás, szenielés.
Binecuvântat, mn. áldott, megáldott,
beszentelt; femea —ă, terhes nő.
Bineouviință, nf. illem, Hiedelem, il-
lendőség.
Binecuviințat, mn. illedelmes, illendő.
Bine^ic, HI. £ Binedicere. nf. I. Bi-
necuvént */£

। Binefac, Hl. fi: jót tesz vkivel.
Binefacere, nf. jótét, jótett, jótéte-
  mény^ jótékonyság.
Binefăcător, fif. jótevő; üdítő, enyhítő.
Bineficență, nf. jótétemény; l. Bine-

Bineficifi. /. -i, df. ( Beneficiu,
Binemeritat, mn. jól érdemeseit, érde-
mes; kiszolgált, kiérdemesült.

hîh. jól hangzó, össz-

! Binesunator,
hangzó.


Binețe, nf. t. köszöntés, üdvözlés; da
—, üdvözöl, köszönt (vkit).

Bine venne, nf. üdvözlés (megérkezés-
kor), üdvözlet.
Binevenit, mn. szívesen látott v. vett;
fi —! isten hozott! üdvöz légy!
Bineventez, I.  üdvözöl; fogad (vkit).
Bineventat, mn. üdvözölt.
Binevoiesc, IV. jót akar, jó indu-
lattal van; kegyeskedik, szíveskedik.
Bine voință, nf. jóindulat, jóakarat,
hajlandóság.
Binevőire, nf. I. Binevoință.
Binevoitor, mn. jóakaratú, jóakaró;
szíves, kegyes ; —, ifi. jóakarókig, ke-
gyesen, szívesen.
Biniș, f. -e, df. egy felső ruha.
Binișor, ifi. jócskán, jól; meglehető-
sen, tűrhetően.
Binom, fif. kéttagú mennyiség.

Biograf, fif. életrajziró, életleiró.
Biografic, mn. életrajzi, életirási.
Biografie, nf. életrajz, életleirás.
Biologie, nf. életrajzismeret; élettan.
Bios, mn. gazdag, termékeny, bővel-
kedő, bőséges, dús.
Biped, mn. kétlábú.
Bir, t. -úri, df. párbér, bér, úrbér; fej-
adó ; — de cagfe, házbér.
Biraü, fif. 1. falusi biró, elöljáró;
2. ispán.
Birbant, fif. gazember, kópé, lurkó.
Birelnic, fif. zsellér.
Bîrfesc, IV. co. /. Bârfesc űté.
Birgă, nf. hiba, fogyatkozás, hiány.
Birja, nf. bérhintó, bérkocsi.
Birjar, fif. bérkocsis; bérkocsitulajdonos.
Bimic, mn. adóköteles, adófizető.
Birocrat, fif. tollhös, bürokrata; tiszt-
viselő.
Birocrație, nf. tisztviselöség, iroda-
uraság, bürokrácia.
Birou, i, -ri, >f. 1. hivatalszoba, tiszt-
szoba, irodahelyiség; 9. tisztviselöség,
tisztviselők.
Birt, t. -úri, df. korcsma, csárda; ven-
déglő, csapszék.
Birtaș, fif. korcsmáros, vendéglős; —ița,
nf. korcsmárosné, csaplárosné.
Biruesc, IV. A) Co. 1. győz, meggyőz;
2. bír, tehet, legyőz, erőt vesz; B)
mé —, vfi. legyőzi magát, uralkodik
magán.
Biruință, nf. 1. győzelem, diadal, si-
ker; 2. bírás, hatalom, uralkodás.
Biruitor, fif. 1. győző, győzedelmes-
kedő; uralkodó; 2.birtokló, birtokos.
Bis, ifi. kétszer; élűiről, még egyszer.
Bisam, fif. pézsma.
Bîșbăesc, IV. fi. i. hemzseg, pezseg,
zsibong; nyüzsög, sziszeg, susog, su-
song.
Biscota, nf. kétszersült; piskóta.
Biseet (visect), mn. szökő; an —,
szökő év.
Bisecsual, mn. kétnemű ; korcs.
Biserică, nf. templom, szentegyház,
isten háza.
Biserican, fif. egyházi személy.
Bisericesc, mn. templomi, egyházi;
cântare—a, egyházi ének; oficiu—,
egyházi hivatal.
Bisericos, mn. buzgó, templomos, áj-
tatos, vallásos; om —, szorgalmas
templomlátogató.
Bisericuța, nf. kis templom, kápolna.

Bisez, I. cc>. élűiről kezd, újra, kezd;
megújráz.
Bisilab (bisilabic), mn. kétszótagos.
Bison, fif. (állati.) bölény, bölénytulok.
BisulíH } hétszer kénsavas só.

Bitang, fif. csatangoló, idegen; fattyú;
bitang.
Bitum, fif. (ádvt.) aszfalt; földi szurok.
Bituma, nf. iratcsomag.
Bituminos, mn. aszfaltos, földiszurkos.
Bitușe, nf. nyeregtakaró.
Biu, mn. I. Bios.

Bíurou, df. I. Birou difi. [tehén.
Bivol, fif. bivaly; —iță, nf. bivaly-
Bivuac, t. -úri, df. éjjeli őrszak a tá-
borban, táborörség.
Bîză, nf. méh.
Bîzaesc, IV. fi. zsong, bong, dong,
zümmög.
Bizantin, mn. bizánci, bizántinusi.
Bizar, mn. torz, különös, szörnyű, cso-
dálatos, különcködő; furcsa; önfejű,
makacs, fejes.
Bizarerie, nf. makacsság, különcködés,
szörnyűség, önjejüség.
Bizueală, nf. bizalom, elbizakodás, el-
bizakodottság; de —, megbízható.
Bizuesc, IV. «. 1. bíz vkire vmit,
megbíz; 2. me —, ᵥfi. bízik, bizako-
dik, támaszkodik; — pe cuvinte,
szavakra támaszkodik.

Bizuire, nf. I. Bizueală.
Blabornic, df (nt.) rigópohár (Cypri-
  pedium calceolus).
Blagă, nf. bútok, gazdagság, tulajdon.
Blagoslovetíie, nf. I. Binecuvântare dtS.
Blagoveștenie, nf I. Bunavestire.
Blaivas//. -e, df. I. Cerusă.
Blaj (Blaș), in. Balázsfalva.
Blajin, mn. szelíd, jámbor, jólelkü,
  szende.
Blăjinătate, nf. szendeség, jámborság.
Blam (Blamagiü), fif. 1. kudarc, szé-
  gyenvallás ; 2. ócsárlás, gáncsolás,
  becsmérlés; gyalázat.
Blamez, I. A) co. gyaláz, ócsárol, gán-
  csol, korhol; B) mé —. vfi. kudar-
  cot. v. szégyent vall.
Blană, nf. 1. szőrmébe lés, szücsárú,
  bunda; 2. ablakpárkány.
Blănar, fif. szűcs, szücsmester.
Blanchetă, nf. 1. űrlap, üres levél;
  névirat; 2. nyomtatvány.
Blând, mn. szelíd, jámbor, csendes,
  nyájas, szende.

Blândă

42

Bobon

Bobovnic

43

Boltire

Blânda, nf. szömölcs, bibircsó, hőpörs,
höpörsönet.
Blândețe, nț ț jámborság, szelídség,
Nyájasság; *       !
Blafoöfcc, IV. ca. 1. bélel (bundái); 2.
* ver) ütlegel; 3. deszkáz, padoz.
l&âsiti, fá. Balázö. ’ .
BlaSnă, nf. 1. kontár munka; akadály;
     nyomorult, alávaló)kontár ember;
— ce esői! te szörny f te utálatos I
Blășnesc, IV. ©d. élköntároz) korítar-
ködik, kontár módra elránt, elcsúfít,
eltorzít. -■'■■■
lÖasnic, wwt. helytelen)visszás’, — ce
eișți, nyomorult ember! kontár!
BÍasnit, mn. elrontott, elcsúfított, el-
torzított, kontár .. .
Blastém, I. cd. átkoz, káromol, meg-
átkoz, átlcozódik, káromkodik, szitko-
zódik.
Blăstejn, ț. -un> of. átok, szitok, ká-
romkodás.
Blăstemare, nf. átkozódás, szitkozódás.
Blastémat, mn. gonosz, átkozott; isten-
telen) semmire való, haszontalán, gázfi.
Blasfemație, nț gazság, szemtelenség,
kppéság , gazemberség, alávalóság,
gyalázat,
Blasiru(blastur), fifflastrom, tapasz,ir.
Blatérez, IV. £ /. Bălăcăresc.
Blazon^ t -e, of. címer.
Bleandă, nț. 1. keselyű; 2. ütés, ve-
rés, feddés.
Bleasc, t. -uri, of. pára (állatoknál)
Bleg, fif. tuskó, fajankó, golyhó, bár-
gyú, mulya.
Blehăesc, IV. fi. csahol, cseúeg, csa-
csog, locsog, fecseg.
Blehot (bleot), mn. gyáva, resȚ tunya,
együgyű; bárgyú.
Blehoțîe (bleoție), nț. együgyüség,
gyávaság, tunyaság, balgatagság, bár-
gyúság.
Blem, »/». menjünk! előre!
Blendă, nf. 1. ócsárlás; gyalázat, 2.
haszontalanság.
kenderese, IV. £ fityeg, függ; csüng,
lélóg.
BlenjUșesc,TV. <■$. ócsárol, fedd, gyaláz.
Bleojdesc, IV. fi. mereszt, kimereszt,
bámészkodik; priveșce cu ochii — |í,
meredt szemekkel tekint.
Bleot, mn. I. Blehot.
Rle^tesc, IV. £ csacsog, fecé&g ; riká-1
csői, gagyog, rebeg.
Bleshră, nț. seb: l. Rană.             |

Blid» Jf. -e, ,$/. ,táí, nagytál.
Blidar, T -e, V* táltartó, tálas,
           ț "e> tálacska, tálka.
Blocadă, nț. Támadás, megrohanás,
östróm, óstromzár; zárlat. < •
Blochez, I. cd. ostromzár alá vesz, meg*
száll, körülfog, körülvesz, vekémt. .
Blond, 1 „f
Blondin, í ⁸zoke’ ⁸zokefⁱaJá.
Blotacărese, IV. cd. 1. felráz, lötyög-
tél, feltölt, felönt; 2. csacsog, fecseg.
Boa, /»/.!. óriás kígyó ’, 2. prém, f
Boabă, nț. szem, bogyó; bab.
Boaéa, nț 1. batka, fiiér; nu șcie o —,
néni tud egy balkát; gros la —, háj-
fejű, ostoba; 2. baka, közlegény. .
Boaita, nț. indító, kezdő, bujtogátó,
lázitó.
Boală,; nf. betegség, kór, kórság, nyava-
lya; vesz; — de apa, vízkórság; —
de vite, marhavész ; — lipicioasă,
ragályos betegség; ~ seacă, ászkór.
Boambă, nț. 1 bomba; ágyúgolyó;
szó; 2. /. Boabă.
Boar, fif. ökörpásztor.
Boare, nț. szellő, enyhe szél, zefir.
Bob, fif. (nt.) bab, disznóhab; & da
cu —ií, kuruzsol, jövendöl.
Bobálca, nț. I. Bubâlcă.
Bobírnac, fif. L Babarnác.
Bobiță, nț. bogy ócska, kis szerk;^á,pró
szem.
Bobițel, fif. kecskefü.
Bobleț, mn. I. Bleg.
Boboane, nf. t. babonázás, varázslás,
igézés, kurúzsolás, büvölés.
Boboc, fif. bimbó, rügy, szem ; pípe.
Bobocel, fif. bimbócska, rügyecske, sze-
mecske.
Bobocesc, IV. fi. bimbódzik, rügyezik,
szemzik.
Bobpmic, fiț (nt.) derécefű (Veronica
beccabunga).
Boborojesc, IV. a>. I. ímblojesc.
Bobot, fiț. 1 találom, rakta; íntr’o
Bobotă, nț. J —ă, találomra, vaktába
(beszél).
Bobotae, nț. 1. lob, láng; 2. cser, csáva.
Bobotează, nț. vízkereszt ; három ki-
rály napja.
Bobotesc, IV. £ 1. duzzad, fel-, meg-
dagad, megduzzad; 2. lángol; lán-
got vet
Bobon, t. -e, »/. nagy felső ruha,
guba, suba.

Bobovnic, &ț. I. Bobornic.
Bocal, t. -e, »ț serleg, ópohár, billikom.
Bocanci, fiț. i. bakancs.
Boccea, n/. 1. kgtény; női kendő;
2. csomó, dohánykötés; boríték, ta-
karó, lepel.             .ₜ
Boccejgiu, őf. hordár; házaló, rongy-
szedő.
Bocesc, IV. A) ő. jajgat, jajveszékel,
siránkozik, sír-ri; B )ct>. meg sirat vkit.
Bocet, t. -e, ^ț. siratás; ^jajgatás, jaj-
veszéklés.
Bocire, nț jajgatás, siránkozás, jaj-
panasz.
Bpcșă> iuț marokvas.
Boeder, fițșzMgețfi.
Bpcșese. ÍV. í« 2. telerak,
tölt, töm?
Bodă^ne^, fy. fi.        lármát <csap,
lármáz; mormog»
Bpdegăș, .fiț (átiatt.) galambpércse
(Fqlco paiumbarțus).
BodîrÎM «/•} ^vdr’
Boem, &(. cseh.
Boemesc, mn. cseh, csehországbeli.
Boemia, nf, Csehország. ■
Boer, Boeresc, /. Boier, Boieresc d//.
Boită, nț, csomó, mirigy, púp, bütyök,
hoporj, fiúc,
Boftos, mn, mirigyes; púpos, büty-
kös, hoporjas.
Boftuesc, IV. mé-, vfi. 1. megpúpo-
«odilț; t- teletömi magát; jóllakik.
Bogat, fiț gazdag, dús% vagyonos (em-
ber); —/mn. dús, gazdag.
Bogat, ifi. elég, elegendő; bőven; L
Destul.
Bogătan, fiț dúsgazdag, vagyonos.
Bogatate, nț. gazdagság, bőség.
Bogățbsc, IV. A) ca. meggazdagít;
B) mé —, vfi. meggazdagodik, gaz-
daggá lesz.
Bogăție, nț. /. Bogătate.
Boglár,/»/, (nt.) boglárvirág (Ranun-
culus).
Boghíe, nț. boglya (széna).
Boială, t. -ele, éf. szín, festék.
Boiangerie, nț. festészet.
Boiangiu, fiț. festő, festész.
Boier, fif. bojár, romániai főúr, ne-
mes ; —, mn. gazdag, dús, vagyonos.
Boiereasă, u(. bojárnő.
Boieresc, IV. fi. jól él, bojárkodik,
urat játszik.
Boieresc, mn. bojáros, nemes; —, fiț

robot, robotol ás, szakmány; —;e, ifi.
bojárpsan, nagy úríásan.
Bpierie, nf. bojárság, főnemesség (Ro-
mániában).
Boierime, nț bojárság, bojárvilág;
főuraság; bojárok.                  : '
Boierin, 1 fiț. álsóbbrangú bojár v,
Boierinaș, J nemes, falusi nerfies. '
■Boiese, IV. co. fest, befest, színei.
Bólboaca, nf. pocséta; vizfórgás,
örvény; mélység, láp. '
Bőiből, ifi. bőven, țehdeșteli.
Bolborosesc, cd. 1. rebeg, hebeg, dadog,
habar, darál; 2. mormog, morfig;
3. buzog, pezseg, forr, hullámzik.
Bdlborosire, nț. 1. dadogás, hebegés,
rybegés, morgás; 2. felfofrás, felpeés-
gés, hullámzás, bug'yogás.
Bold, t. -uri, dț. 1. ösztöy,, rugó; 2.
fűzőszeg, gombocska; 3. hóit.
Boldesc, IV. p. osztókét, ösztönöz, lök,
üz, int, hajt, sarkal, serkeit,
Boldire, nț. ösztönzés, buzdítás, ser-
kentés ; hajtás, lökés.
Bolditur^ nf. ingerlés, ösztökélés, üzés,
serkentés.

Bolesc, IV. fi. betegeskedik, nyavy-
lyáskodik, gyengélkedik; hever, fét-
reng, nyavatfiog.
Bolesnă, nț. I. Boală.
Boleta, nț jegy; l. Bilet.
Botfa, nf. 1. kelevény, daganat; 2.
kemencefő.
Bolin, fif. fatapló.
Bolnav, mn,. beteg, nyavalyás, kóros;
a se face —, betegnek téteti magát.
Bolnăvesc, IV. A) mé ~, vfi. megbe-
tegszik ; B) co. betegít, beteggé tesz.
Bolnăvicios, mn. beteges, nyavalyás;
betegeskedő.
Bolnavire, nf. megbetegedés.
Bolnița, nf. kórház; l, Spitál.
Boloboc, t. -e, of. hordócska.
Bolobpcel, t, -e, of. bödönke, hordócska.
Bolocan, mn. ostoba, buta, együgyű.
Bologeană, nf. I. Cartof. [tömeg,
Bolovan, fiț nagy kő, kődarab, ko-
Bolovănesc, IV. mé —, vfi. megkövül,
megmered, kővé válik; megkeményedik.
Boltă, nf. 1. bolt, üzlet; 2. boltozat,
bolthajtás; — ceriului, égboltozat,
égbolt.
Boltaș, fif. kalmár, kereskedő, üzér,
szatócs, boltos.
Boltesc, IV. cd. boltoz, ível, ívez.
I Boltire, nf. ívezés, boltozás.

Boltit

44

Bot

Boț

45

Brazdă

Boltit, wh. bolthajtásos, ívezett.
Boltiba, nf. 1. kis boltozat; 2. szatócs
v. kiskereskedés,
Boltitură, nf. boltozat, bolthajtás, bolt-
ív, ivezet.
Bolond, mn. I. Nebun.
Bolundarită, nf. (ni.) bolondító csal-
matok (Datura stramonium).
Bombă, nf. ágyúgolyó, bomba.
Bombăesc, IV. &. dörmög, mormol,
morog, bong, zsémbel, dong, zsong,
zsibong, zümmög; bömböl.
Bömbaire, nf. \ morgás, bon gás, dör-
Bonftbăit, i. -e, »f.j mögés, zsongás, don-
gáé, zsémbelés.
Bombáin, IV. cö. /. Bombăesc.
Bombanesc, IV. fi. fogat recsegtet; /.
Bombăesc.                    ₛ
Bombar, .fif. (állati.) lódarázs, dongó
(vespa crabro).
Bombardament, t. -e, $f. bombázás,
bombavetés.
Bombardat, mn. bombázott, lerombolt.
Bombardez, I. o. bombáz, bombát vet.
Boncaesc, IV. fi. ordít, bőg, bömböl.
Boneăitor, mn. ordító, bömbölő, bőgő.
Boncăitura, nf. ordítás, bőgés, böm-
bölés.
Bondă, nf. bunda.
Bondar, fif, /. Bombar.
Bondoc, mn. kicsi, törpe, zömök, kur-
ta; —, Af* kontyomfitty, zömök em-
ber, törpe.
Bont, mn. 1. tompa, csonka; életetlen;
2. pisze, fitos (orr); 3. tompa, buta,
nehéz (elme); —, fif. zendülés, lázadás.
Bontaș, mn. zendűlő, zenebonár, lá-
zito, lázadó.

Bontesc, IV. o. megcsonkít. el-, teg-
tompít; lázit.
Bonzar, fif. I. Bombar.
Borangic, fif. nádselyem, nyers-selyem.
Bpranță, nf. (ni.) borágó, borics, ökör-
nyelv (Barrago).
Borboană, nf. I. Boabă
Borborosesc, IV. £ l. Bolborosesc.
Borcan, -e, af. nagy fazék, nagy-
korsó ; kancsó.
Borcanat, mn. hajlott, tompa (orr)
Borcut, af. borkút, ásványvíz.
Bordeiu,. t -e, af. kunyhó, sátor, haj-
lék; bordély, rozoga ház.
Bordof, ^. /. Bu.duf.
Bordură, nf. szegély, szeges, párkány,
szél; karima ; szegélyzet.
Borduri, nf. i. holmi, ruhanemű.

Boréa, fif. északi szél.
Boreal, mn. északi, északfelöli; au-
  rora —ă, északi fény.
Boresc, IV. co. melegít; szellőz, szel-
  lőztet.
Borésc, IV. fi. hány, okádik.
Borfa, nf. zsibárú, piperencinű.
Borfaș, df. gazember, kópé, lator.
Borban^ t. -e, af. hashártya; gyomor.
Borîtură, nf. hányás, okadás
Bornaesc, £ /. Bombăesc. [reszt.
Boroboața, nf. szerencsétlenség; ke-
Bors, df. korpaleves, korpacibere;
sună ín —, bosszant vkit.
Borta, nf. 1. odvas fa; 2. odú, lyuk,
  üreg; 3. párta, szegély, paszománt.
Bortaș, df. üreglakó, odúban lakó.
Bortesc, IV. kiváj, üregít, váj, fúr.
Bortos, mn. odvas, üreges, lyukas,
kivájt, kifúrt; öblös.
Bortos, mn, pohos, potrohos, poczakos;
  terhes.
Borțoșez, I. A) «. teherbe ejt, meg-
  tér hesít; B) mé —, vd. potrohosodik;
  teherbe esik.
Borviz, fif. borkút, borvíz, savanyú v.
  ásványvíz.
' Borzoș, mn. borzas.
• Boș, t. boașe, af. tök (boșie).
Boșcă, nf. — de bostan, tökhaj.
Boscoană, 1 nf. varázslás, igézés, ku-
Bosconărîe,/ ruzsolás, büvölés, boszor-
' kányság, szemfényvesztés.
• Bosconesc, IV.    ’ 1. csacsog, fecseg;
  2. bűvöl, varázsol, kuruzsol.
Boscorodesc, IV. có. mormog, kurván,
trécsel, darál, habar, locsog, fecseg.
Boscorodire, nf. 1. 'fecsegés, locsogás,

  mormogás; 2. kuruzsolás, varázslás.
Bosímflat, mn. duzzogó, haragos, mér-
ges, dacos.
Bosîmflu, I. me —, vd. duzzog, mér-
  gelődik, dacol, haragszik.
Boșorog, mn. 1. sérvéses; 2. tört, tö-
  rődött.
Boșorogîe, nf. töksérv, heresérv, sér-
  vülés.
Bostan, df. (ni.) tök, disznótok.
JBoștinar, df. sonkolyvásárló', méhsejt-
ívásárló.                           [sejt.
'*Boștine, nf. i. sonkoly; méhsejt, viasz-
Bosuioc, df. I. Busuioc.
Bosumflat, mn. I. Bosímflat.
Bot, i. -úri, t>f. orr, orrmány; orj
i (disznó-é); a da preste —, az orrára
I koppint.

Boț, fif. ránc, redő, Csomó; csombok,
gümö. görcs.
Bota, nf. 1. bot, pálca; 2. fakanna,
kártyus; 3. zsajtár.
Botanic, fif. növénytantanár, botanikus,
fűvész; —, mn. növénytani, botani-
kus ; grădina —ă, füvész v. növény-
kert.                        [füvészet.
Botanică, nf. növénytan, botanika,
Botanisez, I. \fi. növényt gyűjt, botá-
nizál, növényész.
Botanist, df. L Botanic.
Botár, fif kannakészítő; puttonos:
bognár, kádár.
Botaș, fif. 1. marhahajtó, ostoros; 2.
bujtó ág, sarjú ág, dugvány.
Botășesc, IV. ca. 1. hajtással foglal-
kozik; 2. szol löt ás, kapál, dugvány oz.
Botca, nf. lép, sejtesméz; méztábla.
Boțesc, IV. ca. összegyűr, összerücsköl,
összeráncol.
Botez, fif. keresztség; keresztelés; carte
de - , keresztlevél; nume de —,
keresztnév ; naș de —, keresztapa; fin
de —, keresztjiú; —ul de foc, tűz-
keresztség (a háborúban).
Botez, I. ca. keresztel, megkeresztel:
mé —, megkeresztelkedik.
Botezare, nf. kikeresztelkedés. keresz-
telés, elker észlelés.'
Botezător, df. keresztelő; St. Joan
—iul, keresztelő szent János.
Boteziune, nf. keresztelés.
Botină, nf. női cipő.
Botiță, nf. hütőkád.
Botniță, nf. szájkosár.
Boțochină, nf. 1. növényhagyma; 2.
fő, fej ^hagymáé).
Bon, fif. ökör; — de balta, (állati.)
dobosgém, bölönbika, nádibika ; — de
jug, jármosökör; — de noapte, füles
bagoly (Strix bubo); —1 luí D^eü,
szarvas bogár.
Boüar, df. ökörpásztor, csordás.
Boulean, df. fiatal ökör, tulok.
Bour, df. (állati.) bölény tulok; jáhor,
erdei bika.
Boufel, df. csiga.
BovisezS    co- nt-agol, bemagol.
Boz df.     ) törpe bodza; bálvány.
Brac í. -1 "urb 1- öltöny, ruha;
    rossza, sfittje vminek.
Brăcină, nf. • • öv. koto, szalag, szíj;
2 heveder.
Brăcinar, df. gatyamadzag; nadrag-
szí szíj-

Brad, df. (ni.) fényű, fenyűfa,jege-
nyefenyü.
Braaet, i. -e, af. fenyves, fenyűerdő.
Brădețel, df. kis fenyő, fenyocske.
Brădișor, df. fenyocske.
Bragă, nf. korpasör.
Bragagerie, nf. korpasörfőzés.
Bragagiu, df. korpasörfőző.
i Brâglă, nf. bordatartó (szövőszéknél).
! Braha, nf. maláta; bráha, seprő, alj.
Brăhar, df. 1. pároló, pároltaió; 2.
í szeszfőző.
' Brabarie, nf. szeszfőző, szeszfőzde.
! Brama, df. egy indiai istenség ; Bráma.
I Bramin, df. Bráma papja, braminus.
Brânar, df. sárgarézmüves, gombos.
Brâncă, nf. 1. kéz, kar; 2. első láb
(állatoknál); 3. orbánc, rák; — ur-
sului, medvetalpfü.
Brâncesc, IV. «. megfog, megragad,
megtámad; csúsz-mász.
Brândușe, nf. (nt.) tavaszi v. őszi
kökörcsin.
Brănesc, IV. ca. rossz hírbe kever v. hoz.
Branișce, nf. fensíkon fekvő cserjés,
magas erdőcske, berek.
Branșe, nf. 1. szakasz, osztály; 2.
pálya, hivatal; de o —, egyformák,
i egy sorsotok; pályatársak.
Brânză, nf. túró, sajt.
j Bránzar, df. sajtkészítő, s aj tárás.
: Brânzarie, nf. sajtkamara, sajtkészítő
hely.
Bránzos, mn. sajtos, túrós. '
Brașoave, nf. t. 1. brassói portékaᵣ
-kelme, -árú; durva kelme; 2. ha-
i zugságok, koholmányok. [délyben.
, Brașov, df. (fölére.) Brassó (város Er-
Brașoveneso, } mⁿ- brassóⁱ’ bra^óbeli.
Braslă, nf. céh, egylet, cég; testület.
Braț, t. -e, .f. kar, hatalom, erő, te-
i hetség; öl; un — de lemne, egy öl fa.
i Brățar, t. -e, af. karfa, támaszfa; kar-
j perec.
j Brațele, nf. t. nadrágtartó.
; Brațet, id. karonfogva.
Brațos, mn. erőskarú, karos, izmos.
Brâu, t. -ane, af. 1. öv, övedző, szo-
rító, heveder; falöv ; 2. övtánc.
Bfáv, mn. derék, vitéz, bátor, hős.
Bravură, nf. vitézség, hőstett, bátorság.
Brazdă, nf. barázda; ránc, esik, sáv;
— de earba, sorrend (kaszált) ; de —,
jobbfelőli, rudas; a se pune ín
, munkához lát.

Brăzdez

46

Brut

Brută

47

Budincă

Brăzdez, I. o. /. Brezdez.
Brazleta, karperec, karlánc.
Bre! faí/ hallod I
Breabén, />/. 1. (ni.) I. Brebenă; 2.
(*— hreabön) gyarató fésű.
Breaslă, nf. céh,, egylet, cég.
Breaz, m tarkánfoltos, szürke • far-
kas (éh)'í
Breb, fif. (állati.) kád.
Brebena^ (breabén), fif. papics, szél-
virág, erdei kökörcsin, pipacskökör-
csin (Anemone silv.)
Brebenei, fif. i. tavaszi kankalin, kö-
. körcsin (Corydalis).
Breiu, fif. szélfű, disznóparéj, haslá-
gyító fű (Mercúríalisannua)ₗ
Breșă, nf. rés; falrés.
Breslei nf. í. /. Brasía.
Brevet, i. -e, »f. 1. kegylevél, ado-
mánylevél; szabadalom; 2. parancs,
rendelet, nyílt levél.
Breviar, f. -e, t>f. 1. rövid jelentés,
tudósítás; 2. breviárium (imádságos
könyv). .
Brezdez, X. <&. 1. szánt, barázdát vág;
2. összeka>mol, megkarmol.
Briciag, i. -e, 9/. bicsak, tolikés, zsebkés.
Briciu, i. -ri, »f. borotva, beretva.
Brie, nf. I. Breiu.
Brigadă, nf. dandár; csapat.
Brigadir, fif. dandár parancsnok, csa-
patvezető.
Brigant, fif. rabló, zsivány, haramia.
Brîglă, nf. I. Brâglă.
Briliant, t. -e, ^gyémánt, csillárkő ;
—mm», nagyszerű, jeles, pompás,
ragyogó.
Brișcă, nf. 1. bicsak, zsebkés; 2, briska,
könnyű kocsi.
Britania, nf. Britania, Britország.
Britanic, mh. britániai, britt....
Broașbă, nf. 1. karórépa; 2. repcefő,
káposztafő.
Broasca, nf. (állati.) 1. béka; 2.
nyelvfekély, inydag; — țestoasa, tek-
nosbéka; 3. kulcs, zár (az ajtónál).
Brobodeaîă, } .feJkot°, keszkenő.
Brobodesc, IV. cö. felteszi a keszkenőt,
megköti a fejét keszkenővel, betakar.
Brod, fif. 1. átkelő, átjáró; 2. híd;
hidas, komp.
Brodeală, nf. történet, szerencse, sors,
véletlen, eset; összetalálkozás.
Broderie, nf. himvarrás, himezet, hor-
golás.

Brodesc, IV. c». 1*. talál, megtalál;
összetalálkozik;, 2. félrébeszéli _
Brodez, I., &>. díimez, hímet' varr⁹;
horgol;
Brodíu, mn. balga, együgyű; fejes,
makacs, rakoncátlan, elkényeztetett.
Brom,' fif. bűzeny.
Bronchial, mn. légcsövi, bronchiális.
Bronchii, nf. t; légcsövek, bronchiák.
Bronz; t. -úri, $f. (áwt.) bronz, barna
réz..
Broșa, i. -úri, $f. melltű.
Broșare, nf, fűzés.
Broșat, mn. fűzött.
Broșcesc, mn. békaféle, béka....
Broscoiu, fif. varangy, v.irrés béka,
var ángy os béka.
Broscuță, nf. 1. békácska, kis béka;
2. kis tolózár.
Broșez, I. ca. fűz, összefűz.
Broștean, fif. borostyán.
Broșură, nf. fűzet.
Brosúrát, mn. fűzött; —, ifi. fűzve.
Brotac, 1 fif. levélbéka, zöldbéka,
Brotăear, f lombász.
BrotaceZ, fif. (állati.) zöldike (madár).
Brozbă, nf. I. Broașba.
Brud, mn. 1. önfejű, makacs, fejes;
2.  balga, együgyű.
Brudar, fif révész.
Brudiu, mn. I. Brud.
Brudinar, fif. I. Brudar.
Bruj, fif. I. Bruș.
Bruma, nf. dér, mara, zúzmara, hó-
harmat; cade —, dér esik.
Bruma (brumează), catl. dér esik,
hóharmat hull.
Brumar, 1 fif. — mic, október; —
Brumărel, f mare, november.
Brumat, mn. 1. deres, hóharmatos; 2.
•• deres, szürke (ló).
Brumos, mn. deres v. hideg idő, ködös,
hóharmatos.
Brun, mn. barna, kávészínü.
Brunet, mn. barna, barnás.
Bruș (bruj), fif. göröngy, rög; csomói
gomolyag.
Brușesc, IV. mé —, vfi. havazódik,
hóval dobálódzik.
Brușos, (brujos), mn. rögös, göröngyös.
Brustur, fif. keserű lapu, lapu, boj-
torján (Aretium láppá); — dulce, édes
lapú, mirigy fű, kalapfű (Tussilago
farfara).
Brut, mn. vad, kegyetlen, durva, go-
romba, brutális.

Bruta, nf. fekete kenyér, barna kenyér.
Brutal, mn. I. Brut.
Brutalitate, nf vadság, kegyetlenség,
gorombaság, durvaság.
Bruțar, fif. pék, kenyérsütŐ* sütő; —
easa, nf sűtőné, pékasszony.
Brutărie, nf kenyérsütőház; l. Până-
rie 9^.
Bubă, nf. seb, kelevény, gümő, fekély;
— reá, — neagră, pokol-varr; aici e
—a, itt a baj v. bökkenő.
Bubâlcă, nf. daganat, fekély.
Bubát, fif i himlő; stricat de —, himlő-
helyes, ripacsos.
Bubez, ca. himlőt olt; olt.
Buboiu, t. -e, t>f. tályog, kelevény,
hólyag.
Búbos, mn. kelevényes, fekélyes ; him-
lős. höpörcsös.
Bubuesc, IV. fi. dörög, dobban; reng,
durran, pattan, csattan, ropog, recseg.
Bubuit, i. -e, $f.\ dörgés, dobbanás, rob-
Bubuitură, nf. J bánás, durranás.
Bubuliță, nf. csúz, hőpörs.
Buburos,’ mn. szömölcsös, bibircses;
rühes.
Buburuză, nf I. Bubuliță.
Buc, fif. nyaláb, tincs; pih, pihe,
petyh.
Buca, nf. arc, pofa; — curului, far-
pofa, seggpofa, alfelpofa.
Bucălat, mn. pöfás, nagypofájú, pofók.
Bucată, nf. 1. darab, harapás; 2. étel,
étek, eledel; 3. darab, cikk, olvasmány.
Bucătar, fif. szakács, főző, konyha-
mester ; — easă, nf. szakácsné, fözőné.
Bucătărese, IV. a>. szakácskodik, főz,
süt.
Bucătărie, nf. konyha; éléskamara.
Bucate^ nf. i. termés, vetés, élet; ga-
bona, gyümölcs, étel, eledel; — de
dulce, húsnemű étel; — de post, bőj-
tös étel.
Bucățea, nf. darabka, kis szelet, fa-
latka.
Bucățesc, IV. ca. darabol, aprít, szét-
szaggat, darabokra, vág.
Bucăți, nf i. darab, szelet; cikk, ol-
vasmány.
Bucățică, nf. I. Bucățea.
Bucătură, nf. falat, harapás, szelet.
Buccea, nf. szelence, börbönce.
Buche, nf. betű.
Bueher, fif. kezdő tanuló, újonc.
Buchet, i. -e, »f. 1. virágcsokor, búkét;
2. Iz (boré.).

Buchetieră, nf. virágárusnő,
Buchiseală, nf. ütlegelés, vetés.
Buchisez, I. &. 1. ütlegeli üt, ver,
öklöz; 2. zörget, vereget, ványol; betűz.
Bucin, t. -e, 9/. kűtt.         (bőg.
Bucin, I. fi. kürtői, kürtőt fú ; 2. sfr,
Bucinător fif. kürtös, kürtőlő.
Bucinătura, nf. kürtölés.
Bucinîș, fif (nț.) 1. angyalfÜ, án-
gyélika (Angelica); 2. bürök (Cicuta
virosa).
Bucium, fif. 1. szőUőtő? tőke; kerék-
ágy; 3. kürt, pásztorsip.
Bucium, L cö. fú, .pásztorsípot fú;
kürtöl.
Buciumare, nf. kürtölés, sipolás.
Buciuínator, fif. kürtös, kürtölo.
Bueiumatura, nf. kürtölés.
Buclă, nf. hajfodor^ hajfürt.
Buclan, t. -e, 9^ hordó.
Bucluc, t. -úri, 9/. belekeveredés, bo-
nyodalom, összebonyőlitás, bonyoló-
dás ; zaj, lárma, csataj; íac —, zajt
üt, lármát csap; kellemetlenséget ókoz,
bajt csinál.
Bucmea, nf. zsinorka,
Bucnesc, IV. «. lök, meglök, döf, bök ;
a se —i, lökdösődik, kontárkodik.
Bucoavnă, nf abc könyv.
Bucolic, mn. pásztori, pásztori élet-
ből való.
Bucos, mn. 1. fürtös, fodros, csokrps;
2. nagypofájú ; pof ók; 3. segges.
Bucovina, nf. Bukovina.
Bucovinean, mn. bukovinai,
Bucsău, fif. rekettyéi jeneszter (Spjtr-
tium).
Bucșesc, IV. ca. 1. megtölt, telerak,
megrak; 2. megver, vereget; 3. be-
borít, bevon; ellát.
Bucur, I. me —, vfi. örül, örvend.
Bucureșcean, mn. bukaresti.
Bucureșci, fif. t. Bukarest (Románia
fővárosa ).
Bucurie, nf. öröm, kedv, vidámság;
cu —, örömmel, szívesén.
Bucuros, ifi. örömest, szívesen, jó szív-
vel; önként.
Budă, nf. árnyékszék; buda, priváta.
Budaiu, fif l. Bădău.
Budapesta, nf. Budapest.
Budget, t. -e, 9/. költségvetés, költség-
előirányzat, budget.
Budié, 1 nf. bocska, kádacska, hor-
BudincaJ dócska, tárna, puttón, de-
berke; tészta-étel, budding.

Buduhaiță


48

Buduhaiță, nf. mumus, manó, ijesztő.
Budulesc, IV. £ 1. keresget, kaparász,
tár, széttúr; 2, kóricál, kóborol, buj-
dosik.
Budureț, t. -e, df. kürtő, kémény.
Budușleu, fif. kóborló, kóbor, kószáló,
bitang, sehonnai, kóricáló.
BueUe, mn.. 1. Buiac dt£.
Buestraș, mn. szilaj, vad, sebes, paj-
kos, poroszka (ló).
Buestru, mn. sebes, gyors, szilaj; po-
roszka, ügetés.
Bufet, t. -úri, nf. kredenc; pohárszék;
csemegetár, étterem.
Bufna, nf. bagoly, uhu; —, mn. duz-
zadt, pofók.
Bufnesc,' IV. fi. ütődik, puffog, duz-
zad, pukkad, puffad, dacol ; se —e
de ris, kitör nevetésben.
Bufniță, nf. I. Bufna.
Bugeniță, nf. füstös kecskehús étel,
örmény étel, buzsenica.
Buget, »f. i. Budget.
Buget, ifi. L Destul.
Buh, fif. lárma, kiáltás, kiáltozás, zaj.
Biihă, nf. (állati.) I. Bufna.
Buhăesc, IV. fi. l..zajog, köhög; 2.

durrog, ropog.
Buhăitură, nf. 1. recsegés, ropogás;
2. köhögés.
Buhaiu, fif. (állati.) ; — de baltă,
gém, kócsag.
Buhaș, fif. cserjés, cserje; csemete.
Buhav, mn. felfuvalkodott, felduzzadt,
pöffedt.
Buhăvese, IV. me —, vfi. felfuvalko-
dik, felduzzad, felfújja magát, pöf-
feszkedik.
Buhos, mn. borzas, bozontos, boglyas.
Buiac, mn. pajkos, szilaj, csintalan;
  eleven, élénk, vidám, virgonc.
Buiecesc, IV. mé —, vfi. pajkoskodik,
  szüajkőaik; pajzánkodik, elevenkedik,
  élénkül; vadul.
Buiestraș, fif. I. Buestraș.
Buiestru, mn. I. Buestru.
Buiguesc, IV. fi. félrebeszél, kábultan
  beszél, képzelösködik, eszelősködik.
Buiguire, nf. 1. félrebeszélés; 2, esze-
  lősség, elmezavar. [szélő; eszelős.
Buimac, mn. kábult, bódult, félrebe-
Buimacesc, IV. A) c>. elhódít, elkábít,
megszédít; B) me —, vfi. elkábul,
elbódul, . elszédül.
Buimăcit, mn. elkábult, elbódult, el-
  szédült, eszeveszett.

Bulz


Bujdulă, nf. szegénysátor, fabódé, viny-
nyó, viskó, kaliba; deszkasátor, ro-
zoga kunyhó.
Bujor, fif. 1. árva rózsa, alpesi rózsa,
gyopár (Rhododendron); 2. rózsa
bazál (Paeonia).
Bujoresc, IV. me —, vfi. kipirul, el-
pirul; meggyullad.
Bula, nf. fiiggöpecsét, függőpecsétes
levél, pápai rendelet, bulla; — a de
aur, aranybulla.
Bulamac, df. szégyenfa, bitófa.
Bulb, fif bötyök, csomó, púp ; — ul
ochiului, szemgolyó.
Bulbocă, nf. I. Bolbocă.
Bulbos, mn. bütykös, púpos, hoporjas.
Bulbuc, fif. 1. göröngy, rög; 2. víz-
buborék; 3. (nt.) mocsári gólyahir,
gólyavirág (Caltha palustris) ; — de
munte, havasi rózsa.
Bulbuc, I. me —, vfi. buborékol, bu-
gyog; felduzzad, puff ad, feldagad;
megárad, feldomborodik; felfuval-
kodik.
Bulbucat, mn. puffádt, felduzzadt,
dagadt, domború^; buborékos, terhes
(nőről).

Bulbucătura, nf. 1. felduzzadás, puf-
fadás, domborodó#, megáradó#; 2.
púp, bütyök.
Bulbucesc, IV. fi. 1. pezseg, hólyag zik,
forr; 2. tűzeskedik, indulatoskodik,
hullámzik.
Bulbuci, Bulbuceí, nf. (nt.) mocsár-
virág, mocsári gólyahir (Caltáa pal-
lustris).
Bulciu, t. -úri, df. 1. népünnep, búcsú ;
2 országos vásár.
Buieandra, nf. 1. szajha, kurva, rin-
gyó; aljas személy ; 2. rongy, cafrang.
Bulendros, fif. rongy, gézengúz (em-
ber) ; —, mn. korhely, lator; rongyos,
cafrang os.
Buletin, i. -e, df. napló, napi jelentés,
értesítés; napiparancs.
Bulevard, t. -úri, df. erőd, erődítvény,
földsánc, védősánc, bástya, védfal.
Bulgar, fif. bolgár; — easă, nf. bol-
gámő; —, mn. bolgár, bolgárországi.
Bulgar, fif. göröngy, rög; darab, csomó.
Bulgaria, nf. Bolgárország.
Buiguesc, IV. fi. I. Buiguesc.
Buiguire, nf. félrebeszélés, képzelgés.
Bulieher, fif. kés; zsebkés, tolikés.
Bulin, fif. ostya.
i Bulz, fif l. Bulgăr.

Bumb


40

Bumb, fif. gomb.
Bumbac, t. -uri, df. gyapot, pamut,
pamuk ; de —, gyapot v. pamutból
való.
Bumbăcar, fif gyapot v. pamutkészítő.
Bumbácos, mn. gyapotot, pamutos;
rostos, szálas.
Bumburez, I. ca. ragyog.
Bumburlu, mn. kerek, gömbölyű.
Bumbuscă, nf. gombostű.
Bún, fif. jó, java; tata —, nagy atya;
mamă —ă, nagyanya; -uri, df. i.
javak, jószág, vagyon.
Bun, mn. 1. jó, jóságos, alkalmas; 2.
szelíd, jámbor; — de gură, nyelves,
nagyszájú, beszédes; — de mâncat,
ehető, ennivaló; — de bent, iható,
ivásra jó; •— de ceva, alkalmas v.
rátermett, jó vmire; ne —, esztelen,
bolond; — ă £iua, jó napot! —, ifi.
jól, helyesen.
Bună, nf. nagyanya.
Bunacuviință, nf illem, illendőség,,
Hiedelem, udvariasság.
Bunanimitate, nf. jólelküség, kegyes-
ség.^
Bunăoară, ifi. jóformán, például.
Bunaplăcere, nf. tetszés, gyönyörkö-
dés ; kedv, kéj, öröm.
Bunăstare, nf. jólét, jó-állapot.
Bunătate, nf jóság, kegyesség, nyá-
jasság, szívesség, tetszés; ai —, légy
szíves!
Bunavenire, nf. kedvesen v. szívesen
látás, megérkezés.
Bunavestire, nf. gyümölcsoltó boldog-
asszony.
Bunăvoință, nf. jóakarat, kegy, ke-
gyesség, jóindulat.; l. Binevoința.
Bunceag, fif. korpafű (Phascum).
Bunda, bunda.
Bundița, nf. női bunda; prémes bunda.
Bunetate, nf I. Bunătate..
Bunețe, nf. i. jóság, kegyesség, nyá-
jasság.
Bunget, fif. bongót, suttogát, zsongás,
dongát.
Bunic, fif. nagy atya; —a, nf. nagy-
anya.
Bunicel, ț mn. meglehetős jó, jócska;
Bunișor, j megjár, elég jó, tűrhető.
Bűnt, fif. I. Bont.
Bunvoitor, mn. jóakaró; kegyes nyá-
jas; {. Binevoitor.
Bură, nf. köd, zúzmara (áfán); pára,
gőz; — de ploae, esőköd.

    Rom&a-iiiăgyar szótár. II.

Buriăcie


Buraca, nf. zúzmara.
Burană, nf. szélvész, szélvihar.
Burare, nf. permet, lanyha eső, per-
metezés, pásgtás eső.
Burcuș, fif. porosz; je&TSL —ului, Po-
roszország.
Burduf, df. bendő, böndő, haspotroh,
tömlő; brânză de —, tömlő túró; se
face — de ceva, vmivel jóllakik,
megtörni magát.
Burdufos, mn. bendős, hasa#, potrohos,
Burduh, fif. I. Burduf.
Bnrduoasa, nf I. Bărdăoasă.
Burdusan, df. I. Burduf.
Burdușesc, IV. A) mé —, vfi. l.pot-
rokosodik, bendosödik2. incselkedik,
lökdösődik; B) —, o. váj, kiváj,
lök, lökdös.
Bureaiă, nf. I. Burare.
Burează, íaU. párolog, gőzölög; zúz-
marásodik; permetez, lassú eső esik.
Burete, fif. 1. gomba, keserű gomba;
tapló; 2. szivacs; — crăesc, —
domnesc, úri-gomba; — gsdbin,
sárga gomba; — păstrăv, fagomba
(nagy)j -- pestriț, légygomba; —
de zadă, tiszta fagomba; keserű cseh
tapló; — le cerbilor, szarvasgomba;
— iute, keserű gomba; — de câmp,
mezei gomba ; — dulce, étigomba,
kenyérgomba; — de mare, tengeri-
gomba.
Bureți, fif. t. szeplő; keserű gomba.
Burețîu, mn. gombás, gomba-formájú,
gombaszerű.
Burețos (buretos), mn. 1. szivacsos,
taplós; gombás; 2. szeplős.
Burghez, fif. polgár, honpolgár.
Burghezime, nf. polgárság, polgári
osztály, polgárok.
Burghezit, fif. polgári adó; —, mn.
polgárisait.
Burghiu, fif. csapfúró.
Buric, í. -e, df. köldök; —ul dege-
tului , ujjbütyök; ujjbegy; —ul
maréi, a tenger köldöke (közepe).
Buric, I. me —, vfi. előre csúsz, mász:
csúszkál, mászkál.
Buricat, mn. kiálló, domború.
Buricos, mn. 1. köldököt; 2. /. Bu-
ricat.
Buriu, fif. bődön, puttón.
Burlac, fif. agglegény; rideg legény,
nőtlen.
Burlacle, nf. agglegényélet, aggle-
génység ; nőtlenség.

Burlesc

50

Cabaz

Cabină 51•Cae

Burlesc, w». nevetős; nevetséges, bo-
hókás, furcsa.
Burlinc, süldő.
Búrluiu, t -e. df. 1. cső; szár; nád;
2. bélyeg.
Burniță, rf. futóeső; pásztáz eső,
permete.
Bursă, nf. 1. börze; 2. pénztárca; 3.
ösztöndíj.
Bursier, fif. 1. börzejátékos; 2. ösz-
töndíjas.
Bursuc, L me —, vő. dúl-fái, mér-
gelődik, kereskedik, indulatoskodik,
felpattan.
Bursuc, fif. (áUatt.) borz.
Burta, nf. kas; potrőh, poh, bendő,
böndő, altest.
Burtos, mn. hasas, potrohos, nagy hasú.
Burtucă, nf. üreg, lyuk (a jégen).
Burtule, fif. potrohos, hasók; böndő.
Burueană, nf. gyom, dudva, gaz, bur-
ján ; — de buba, pökolvarr fii; —
puturoasă, koriándrom.
Busdunariu, zseb.
Busolă, nf. I. Busuolă.
Busdugan, t. -e, df. buzogány.
Bușdulă, nf. i. Bujdula.
Bust, t. -úri, df. t i
Bustó, ^ r \ meUtzobor.
Buștean, golyhó fajankó, tuskó.
Bnsunariu, t -e, df. zseb. .
Btisuioc, fif. bazsalikom, rózsa-bazsál;
—ul cerbilor» putnokfíi ; — de câmp,
gyékfü.
Busuioacă, wm. muskotály szőllő v.
gyümölcs.
Busuolă, nf. iránytű, kompasz; vezér,
kalauz.
Bút, fif. dac, konokság, megátalkodott-
ság; ín —ul cuiva, vkinek dacára,
Butaciü, mn. buta, tompa.






c

C, c,- fif. e és i előtt úgy hangzik, mint
a magyar cs; a, o és u és mással-
hangzó előtt pedig mint a magyar k.
C. — 100; a. c. « anul curent
folyó év.
Ca, fioz. mint; — să, hogy, azért hogy;
—; și, mint, olyan mint; — și cum,
— și când, mintha, mint midőn.
Ca, fidz. hogy, mert, mivel, minthogy.
Cabală, nf. ármány, cselszövény, csíny.

Butar, fit bodnár, pintér, kádár.
Butaș, fif, ültetvény, bujtovány, cse-
mete, dugvány.
Butcă, nf. kocsi, hintó.
Buta, nf. hordó, edény, bődön, átalag;
tollszár; cső, cséve.
Butelcă. 1 ₑ »■»...
Butelie, / ⁿf' ?alack’ uve«-
Butică, nf. I. Bărtoae.
Butină, nf. köpű.
Butlan, fif. (kis) hordó, átalag.
Butnar, fif. I. Butar.
Butoiu, i. -e, df. I. Butlan.
Buton, df. inggomb.
Butonieră, nf. gomblyuk.
Butuc, fif. 1. tuskó, tönk, törzs, cövek,
favágó tőke; 2. L Bucium; e — de
carte, olvasott, nagytudományú.
Butucos, mn. 1. tuskés, cövekes; 2.
otromba, idomtalan.
Buturá, nf. odvasfa; odú v. üreg (a
fában).
Buturos, mn. odvas, üreges; öblös,
rajt.
Buturugă, nf. törzs, gyökér.
Butușana, nf. vén juh v. birka.
Buză, nf. i. ajk, ajak; 2. szél, vég,
párkány.
Bűzaesc, IV. £ dacol, kényeskedik,
zsémbel; zsong, zsibong..
Buzal, mn. ajak.sunet —, ajak-
hang.                         [ajkú.
Buzat, mn. vastagajkú, aj kas, nagy-
Buzdugan, fif. /. Busdugan.
Buzerez, X c®. nyugtalanít, ingerel,
feltüzel.
Buziș, ifi.egymás mellett, egymásmellé.
Buzișoară, nf. ajakocska, kis ajak.
Bűzös, mn. i. Buzat.
Buzunar, t. -e, df. zseb.
Buzuță, nf. L Buzișoară.






fondorlat; țes —-e, fondorkodik, ár-
  ui ánykodik, cselt sző, leselkedik.
Cabalist, fif. cselszövő, ármány, fon-
  dorkodó.
Cabalistic, mn. ormányos, cselszö-
  vényes.
Cabană, nf. gunyhó, rozoga (ház).
Cabaniță, nf. bunda, köpeny (papi).
Cabaz, fif. tréfás ember: —, mn. tré-
  fás, böhókas, furcsa.

Cabină, nf. hajószoba, hajóterém, ha-
jókamra; kabin, szoba.
Cabinet, df. 1. mellékszoba, dolgozó-
szoba, kabineț, oldalszoba; — de
anticități, .régiségtár; ordin de —,
udvari rendelet, fejedelmi parancs;
— de lectură, olvasóterem ; 2. fe-
jedelmi iroda; á. é. fejedelmi -tanács;
3. szertár, mütár.
Cabriolet, -e, df. kordély, kétkerekű
kocsi.
Cac, I. cd. szar, beszar, bemocskol ;
mé —, szarik, fosik.
Cacáce, fif. szaros, fosos (ember); szar-
házi, gyáva.
Căcăcios, mn. 1. szaros, fosos; 2. gyáva,
szarházi, pnlya.
Căcădări, nf. t. csipkerózsa-bogyó,
seggvakarcs.
Caca-frica, fif. gyáva, félénk, nyúlszivü.
Cacao, fif. kákaobtfb, csokoládébab.
Cacăraza, nf. juh- v. kecske-gané v.
trágya.
Căcarîe, nf. szarság, fosás;- haszonta-
lanság, bosszúság; tréfa.
Cacă-sânge, fif. vérhas.
Câcăstoare, nf. I. Buda.
Căcat, fif. kaka, szar, ganaj; ürülék,
bélsár, mocsok, undokság; —, mn.
kakás, szaros.
Căcățel, fif. szarocska.
Căcator, fif. szaró; ganajló.
Cachecste, nf. megromlottsáy.
CÚc^/fidz. mert, mivel, minthogy,
Caciör, mn. 1. tarka, foltos, iromba,
babos, petyegetett; 2. képtelen, illet-
len, sületlen (pl. beszéd).
Căciorîe, nf. tarkaság; képtelenség,
sületlenség:
Cáciuga, nf. (áUdtt.) kecstge. tokhal
(Sțurio ruthenus).
Căciula, nf. sapka, sipka, süveg.
Căciula?, fif. 1. sapkás: 2. sapkaké-
szítő, szűcs.
Căciulesc, IV. mé —, vfi. köszönt,
meghajtja mayát, meg alázza magát,
süvegez.
Céciulie, nf. — de aíu, — de ceapă,
fokhagymafő, vereshagy mafő.
Căciuliță, nf. kis sapka, süvegecske.
Cacofonic, wn. rosszhang zatú, idegen-
hangzású, rosszulhangzó.
Cacofonie, nf. rossz v. ideg elhangzás.
Cacom, fif hölgymenyét.
Cad, II. fi. esik, leesik, lezuhan, bu-
kik, le- t>. megbukik; esedékessé vá-

lik; tönkremegy; — e jós, leesik; — e
din grația cuiva, Mnjek kegyét el-
veszti ; — e în prepus, gyanúba étik ;
’mi — e în minte, eszembe jö ; — e
în sărăcie, elszegényedik; e mort,
szörnyet hal, halva lerogy; se—e,
:ztl. illik, illő, méltányos; cum.
—e, helyesen v. jól van, iltâen. van,
a mint illik,
Cadă, nf. kád; — de scăldat, fürdőkád,
Cadar, fif. kádár, Kádármester, bodnár,
pintér.
Cadână, nf. töröknő.
Cădărie, ^f. 1 kádárság, káááí'mester-
Cădărit, df. J ség.
Cadastru, -e, df. I. Catastru.
Cadavru, t. -e, holttest, tetem, hulla.
dög.
Cădelniță, nf. füstölő, tomjénező (a
templomban), thuribulum.
Ca^lémént, {. -e, df. 1. esés, zuhanás,
bukás ; csőd; 2. — mare, nagy épület.
Cadență, nf. 1. időmérték, ütem, ká-
dencia, zárhang; nu ’i —, nincs eset
rá; illőség, illendőség, illő viselet;
illetmény.
Cadențat, mn. ütemes, ütemszerit, idő-
mértékes ; rímes.
Cădere, nf. esés, bukás; csődbe jutás,
romlás, vég.
Cădesc, IV. cd. tömjénez (a pap a
templomban), füstöl.
Cadet, fif. hadapród, kadét; școală de
—i, kadétiskola, hadapródiskola.
Cadétor, ;n^n»^ eső, leeső, lebukó; ese^
dékes (kamat).
Că^etură, nf. I. Oa^émént.
Cădire, nf. füstölés (tömjénnel), töm-
jénezés.
Cădișoară, nf. kádacska.
Cadiu, fif. bíró, ka é^\(törököknél). .
Cadou, i. -rí, df. ajándék, kegy ajándék.
Cadră, nf. kép; l. Cadru.
Cadran, df. napóra.
Cadril, t. -e, df. francia négyes (tánc).
Cadru, of. keret, keritveny, ráma
(képnek), tervezet, előrajz.
Caduc, mn. gyarló, esékeny, gyönge,
veszendő, múlandó, romlandó.
Caducitate, nf. 1. kihalás, megszaka-
dás ; 2. gyarlóság, múlandóság, ve-
szendoség.
Că^ut, mn. 1. elesett, megbukott, csődbe
került; 2, elaljasodott; bukott; per-
soană —ă, aljas személy, ringyó.
Cae, nf. (MM.) kánya, héja; l. Gaíe

4*

Caer

52

Călcămănt

Caloar

53

Călindar

Caer, /. -e, d/. pafcöt, kócsa (egy gú-
zsáig szösz).
Căesc, IV. me —, v/i. bánkódik, srá-
nom-bánomot mond, sajnálkozik.
Caet, £ -e, df irka, füzét.
Cafă, nf. kávé; l. Cafea.
Câfăesc, IV. A) o. ver, ütlegel; B)
fi. nehezen lélek zik, hörög, fuldoklik.
Cafas, í. -úri, nf spanyolfal, olaszfal;
válaszfal; szélerr^yő.
Cafea, nf. kávé; kávéfa; — cu lapte,
tejes v. fehér kávé; — neagră, fe-
kete kávé; cu spumă, habos kávé.
Cafegiu, fif kávés, kávékéreskedő,
kávéméra.
Cafeiu, df. I. Cafea.
Cafenea, nf. kávéház, kávémérés.
Cafener, fif /. Cafegiu.
Cafeniu, mn. kávészinü; barna
Cafer, fif gerenda, födélgerenda.
Caftán, t. -e. ?/’. kaftán (török köntös).
Cah(a)la (calha), nf. kályha, cserép;
cuptor ae —, kályha v. cserép ke-
mence.

Caiâ, fif félpatkó.
Căibalez, I. co. összegyűjt, be-, össze-
szerez.
Caic, t. -e, 5/’. sajka,., ladik, hajó.
Caicciu, fif. sajkás, csónakos.
Caier, t. -e, df. pakpt; L Caer.
Caiet, t. -e, »f. füzet, irka.
Caimac, fif. erős törfik kávé; caíon
cu —, habos kéivé, török kávé.
Caimacan, fif. kormányzó (törököknél).
Căine, fif. I. Câne.
Câinesc, IV. o. megsirat, gyászol,
sajnál.
Cainic,                     sajnálatro-
méltó, gyászos.
Căință, i nf. szanás-lánás, megbánás,
Căire, J sajnálkozás; vezeklés.
Cais, fif. (ni.) kajszinbarackfa.
Caisă, nf. kajszinbarack.
Caisiu, mn. barackszinü.
Căița, nf. fejkötő, fökötő,. fikető.
Cal, fif. (állati.) ló, paripa; — de călă-
rit, hátas ló; - - de ham, hámos ló;
— de lăgau, lógós; — de povara,
teherló, terelő; — iute, sebes ló,
poroszkaló;     - jugănit, heréit ló ;
— de bătaie, űtöparipa.
Calabalic, l. -uri, of 1. málha, holmi ;
2. zavar, csataj, lárma, zaj, zűrzavar.
Călăcan, fif. vasvitriol.
Călădău, fif tuskó, bunkó.
Calafon, df. vonógyanta.

Călămar, t. -e, df. tentatartó, kala-
  máris.
Calamitate, nf. szerencsétlenség, ve-
  szedelem; Ínség, nyomor, nyomorúság;
  csapás»
Călăngesc, IV. «>. cinez, megcímez.
Calangiu, fif cinező.
Calaper, fif. 1. varádics (Tanacetum) ;
  2. zöld menta, lapos menta (Menthú
  viridisj.
Calapod, t. -e, df. kapta, kaptafa;
  sámfa; merge pe un —, egy kapta-
  fára megy; trage pe —, kaptára,
  sámfára húz.
Calar, fif, I. Călăreț.         [pus).
i Călărabă, nf. kalarábé (Brassica na-
! Călăraș, fif. 1. lovas csendőr; lovas
katona (Romániában); 2. lovas.
Călare, ifi. lovon, lovagolva, lóháton;
ᵤ se suie —, lóra ül v. pattan.
Călăresc, IV. o. lovagol, lovon ül.
Călăreșce, ifi. lóháton; lovagolva, lovon.
Călăreț, fif lovas, lovag, lovagló; lo-
vas katona.

; Călărie, nf hátas ló, hátiló. [naság.
; Călărime, nf. lovasság; lovas kato-
! Călărit, df. lovaglás, kilovaglás; scoală
’ de*- , lovagló-iskola, lovarda. .
| Călăii, fif. I. Călău.
I Călăuz, fif. kalauz, útmutató, vezető.
Călăuză, nf. (állott:) daru; kalauz
(vándor madár).                  [zérel.
Călăuzesc, IV. o. kalauzol, vezet, ve-
Călator, fif l. Călător difi.
Călbaza, nf. 1. métely; 2. (állott.)
  pióca, nadály.           [mételyt kap.
Călbazesc, IV. vfi. meg métely esedik,
Călhăzos.l
iCălbăzît,
I Călbează, nf l. Călbaza.
I Calc, I. a. lép, belép; átlép; megrohan,
; beront, tapos, tipor, elnyom, eltapos;
vasal, tégláz; — porunca, átlépi v.
megszegi a parancsot; — jurământul,
megszegi az esküt; — rufe, ruhát
vasal; cât—a? mennyit nyom? —
i legea, átlépi a törvényt; furii —ă
casa, a tolvajok betörnek a házba ;
— în picioare, lábbal tipor; si — a
pe anima, erőt vesz a szivén; ’l
—a, töri v. rontja a nyavalya.
Calcaiü, t. -e, t>f. sarok, sark, csizmá-
éi sark; un — de pane, egy nagy da-
’ rab kenyér; dau —, sarkal, ösztönöz.
j Călcământ, »f letiprás, letaposás, et-
i nyomás átlépés.

Calcar, $f (áwt) mészkő.
Călcare, nf. 1. taposás, lépés; 2. át-
lépés, megszegés; — de lege, tör-
vényszegés ; — de nevoae, nyavalya-
törés.
Călcăros, mn. meszes, mésztartalmú.
Călcat, mn. -taposott, letaposott, vert;
drum —, járt v. tört út.
Călcătnră, nf. 1. forduló (a szántó-
földnél) ; 2. frász, nyavalyatörés.
Cálcea, nf. gyürüvirág, peremér.
Calcul, fif. 1. számadás, számolás,
számítás; — integral, egészleti szá-
molás ;. — diferențial, különbözeti-,
dijferentialis számolás; 2. érdemjegy,
osztályzat.
Calculabil, mn. megszámolható, ki-
számítható.
Calculare, nf. számolás, számvetés,
számadás.
Calculator, fif. számoló, számadó;
számító.
Calculez, I. számol, számít, meg-,
kiszámit.
Cald, mn. meleg, enyhe, lanyha; forró;
’mi este —, melegem van.
Căldărar, fif. üstkészítő, rézműves.
Căldărărîe, nf. rézmüvesség.
Căldare, nf. üst; — de vapor, gőz-
üst, gőzkazán.
Căldaresc, IV. piszkot, bemocskol.
Caldarím, fif kövezet, járó.
Caldărușe, nf. kis üst.
Căldicel, 1        ii»
Căldișor, J mⁿ‘ eⁿyhe langyos.
Căldura, nf. 1. melegség, hőség; —
mare, forróság; 2. hő, hőtan (fiziká-
ban); 3. hőség, hévség, buzgóság.
Călduros, mn. meleg, meleges, forró;
heves, buzgó; —, ifi. melegen, buzgón.
Cale, t. căi, nf. út, ösvény, pálya;
utazás; — de o oară, egy óra járás;
— buna, jó utat 1 — de mijloc, kö-
zépút; cu —, helyes, célszerű; — a luí
Trăian, tejút (csillag); fără, jog-
talan, helytelen, rossz, célszerűtlen;
cu o—, egyúttal, egyszerre; află cu
—, jogosnak, méltányosnak talál;
pune la —, megindít, foganatosít,
rendbe hoz; — vale! fel is. út, le
is út!
cÎlXeă, } hÍⁿtó’ k⁰CS'> hatí"T-
Calea-válea, ifi. megjár, meglehetős;
fel is út, le is út.
Calemgiu, fif. szépiró.               j

Calendar,* í. -e, íf. naptár.
Calendele grece, ifi. coha napján.
Călesc, IV. co. reményit, erősít; iz-
zaszt, edz (vasat).
Călător, fif. utazó, vándor, zarándok;
pasere —e, vándor madár, költöző
madár.
Călătoresc, IV. fi. utazik, vándorol,
útra kél; — pe mare, tengeren v. ha-
jón utazik.
Călătorie, nf. utazás, vándorlás; útra-
kelés; út.
Călău, fif 1. hóhér, bakó; 2. kamasz,
pimasz, bugris.
Călăuz, fif vezető, útmutató, kalauz.
Călăuză, nf (állati.) kalauz, vándor
madár, darú.
Călăuzesc, IV. ca. kalauzol, vezérel,vezet.
Calfă, nf mesterlegény, legény, segéd,
tanonc; kereskedősegéd.
Călfie, nf. legénység, segédség.
Calibru, »f ürméret, csőüreg; de - ,
hasonszőrű.
Calic, fif koldus, szegény, ingyenéiig
semmiházi; buta», ostoba .
Calice, fif. kehely; virágkehely.
Calicea, nf. gyalogút, Ösvény.
Calicesc, IV. A) fi. koldul, kéregéi
B) cd. koldussá tesz; C) mă —
ostobápkodik, szamárkodik; elkoldiv-
sodik, elszegényedik.
Calicie, nf. 1. loldusság, szegénység,
koldulás; 2. ostobaság, együgyű*ég,
Caliciilor, mn. kelyhes, virágkelyhes
Calicime, uf. koldus nép, koldus osz-
tály ; az ostobák.              [tobás
Calicos, mn. koldusos, szegényes; os-
Califar, fif vadlúd, vadliba.
Calific, I. a. képesít, minősít; se —ă.
kiképzi magát, minősíti magát.
Calificare, nf l. Calificațiune.
Calificat, mn. képesített, minősített;
képes, alkalmas.
Calificațiune, nf. képesítés, minösít-
vény, képesítő; képesség; examen de
—, képesítési vizsgálat.
Caligraf, fif. szépiró.
Caligrafez, I. c»i szépen tr.
Caligrafie, nf. szépírás, szépirászat.
Călimar, t. -e, of. I. Calămaf.
Călin, fif {nt.) 1. kányafa ( Viburnurn
opulus); 2. örvénygyökér (Inula).
Călindar, t. -e, df. naptár, kalendá-
rium ; — de o sută ani, száz éves
naptár; ’și face capul —, kalendá-
riumot csinál a fejéből, összezavarodik.

Călinica


54

Călinică, nf. (ni.) peremér, gyürüvi-
rág, körmice (Calendulá).
Călire, nf. edzés, keményítés; párol-
gás, gőzölgés.
Calit, mn. keményített, erősített, ed-
zett (pl. vas).
Calitate, nf. minőség, milyenség, miség,
tulajdonság; în — de comisar, biz-
tosi minőségben, v. mint biztos.
Calm, 1. mu. higgadt, nyugodt, csen-
des; ügyes; 2. fif. (nț.) kalmusz,
sárga vizi liliom (Calamus odoratus).
Calmar, fif. (állati.) tentahal.
Calmez, I. &. nyugtat, csendesít, csil-
lapul.
Calmos, fif. (nt.) kalmusz, sárga vizi
liliom (Calamus odoratus).
Caloiu, fif. nagy lő,
Calomfir, fif. (ₙt) balzsamita (Bal-
samita).
Calomniez, I. o. /. Calumniez ztfi.
Galoși, fif. t. felcipő, sárcipő.
Calp, mn. hamis, nem valódi, ál, csalárd.
Calpac, i. -e, ₉f. sapkq, süveg, kalpag,
dföpeg.
aípuzan, fif. pénzhamisító.
Câlțaesc, IV. tép, meglep, foszlat.
Calțavetă, nf. harisnyakotő, térdkötő.
Câlți, fif. t. csepü, kóc, szősz.
Câlțuesc, IV. a. /. Câlțaesc.
Călțttnᵣ fif. 1. lábbeli, topánka ; fél-
(ísizma, cipő, sarú; 2*. harisnya.
Călțunar, fif. cipész; varga, csizmadia.
Călțunărie,. nf. vargamühely, csizma-
diaság.
Călțunaș, fif. kis félcsizma, cipőcske,
topánka.
Calugar, fif. szerzetes, barát, kalu-gyer.
Calugăraș, fif. kis barát.
Călugăresc, mn. szerzetesi, barátféle;
Vöt—, szerzetesi fogadalom; ord—,
szerzetesrend; —e, ifi. szerzetesmódra,
barátmódra.
Călugăresc,. IV. me —, vfi. szerzetessé
lesz, szerzeteskedik, szerzetesrendbe lép.
Călugărie, nf. szerzetesség, szerzetes
rend.
Călugărița, nf. apáca, szerzetesnő.
Calumniator, fif. rágalmazó, megszóló.
Calumnie, uf. rágalom, rágalmazás,
emberszólás.
Calumniez, I. o. rágalmaz, megszól.
Calup, i. -úri, t>f. alak, minta, forma.
Căluș, fif. 1. pecek; 2. bakarasz,
sánta arasz.
Călușar, fif. egy régi román táncot

Camisol


táncoló, kalusertáncos; jocul —ilor,
kodusertánc.
Călușel, fif. kis ló, poni ló.
Călușer, fif. I Călușar.
Calvin, fif. Kálvin hitéi valló, kálvi-
nista, helvét hitvallású; evangélikus-
református (vdllású).
Calvinesc, mn. kálvinista, helvét val-
lása ; — e, ifi. kálvinista módra.
Cam, ifi. körülbelül, mintegy, hozzá-
vetőleg; de o. — data, egyidejűleg,
ezúttal; —așa, ily formán; —acfu,
kesernyés, savdnykás.
Cămară, nf. 1. éléskamara; szoba;
2. kincstárf kincsesház.
Cămarăr, 1 fif. kamarás, tárnokmester;
Camaraf, J — papai, pápai kamarás.
Cămărăresc, mn. kincstári, kamarai.
Camarilă, nf. udvari párt, kdmarilla.
Cămăruță, nf. kamrácska.
Cămașă, nf. I; Cămeșe.
Camătă, nf. kamat, uzsora.
Cămătar, fif. uzsorás.
Cămătaresc, IV. «. pénzt kamatoztat,
uzsoráskodik.
Cambial, mn. váltó . . . ; drept —<
váltójog.
Cambiatură, nf. váltó-levél.
Cambiu, t. -i, *f. váltó.
Cameleon, fif. (állaft.) szinbű (hüllő
a gyíkok rendéből); 2. köpeny for-
gató, változékony (ember)?
Cameră, nf. kamara, kincstár; szoba;
— deputaților, országház, ország-
gyűlés,
Camerad, fif. pályatárs, utitárs, barátf
cimbora, bajtárs.
Cameral, mn. kamatai, kincstári.
Camerar, fif. kamarás.
Camerieră, nf. komorna; szobaleány.
Cameșe, nf. ing.
Cămeșuță, nf. kis ing, ingecske.
Camfor,, fif. kánfor.
Cămilă, nf. 1 teve ; 2. alattság, hajó-
kötél.
Camilafca, nf. szerzetes-süveg, barát-
csuklya.
Camin, í. -e, >>f. 1. kandalló, tűzhely,
kályha, kemence; 2. kémény, kürtő;
—ul părințesc, szülői ház, családi
tűzhely,
Camina, nf. borfogyasztási adó, ille-
ték, boradó.
Căminar,./îf. borfogyasztási ádótárnok;
kaminár (egy bojár rang).
Camisol, l. -e, tf. mellényke,

Camohas


55

Camohas, /• Damască.
Câmp, t. -uri, uf. mező; tér, térség;
— de luptă, harctér, harcmező.
Campament, i. -e, tábor, táborhely.
Campane, nf. t. harangok; l. Clopot.
Campanie, nf. I. tábor, táborozás;
hadjárat; 2. /. Companie.
Câmpean, fif. mezőségi lakos.
Câmpenesc, mn. mezőségi, mezei.
Câmpeni, In. Topánfalva.
Câmpenie, nf. tartomány, táj, vidék;
mezőség.
Campez, I. fi, l, Acampez.
Câmpie, nf. mezőség (Erdély egy ré-
szének neve).                  [festék.
       tf. 1. csap, hordócsap; 2. Haj-
Cană, nf kanna, kancsó; pint; öntöző.
Canaf, rojt, cafrang; paszomány.
Canal, t. -uri, ₉f 1. csatorna, vízveze-
ték, víz-eresz, víz-árok; 2. velőüreg
(a csontban); 3. tengerszorulat, ten-
gerszoros.
Canale, nf. t. (nt.) üvegszárú fájvirág,
hozzámnenyúlj; nagysárfütej t Bal-
samina).
Canalie, nf. t. csőcselék, gaz-sereg.
Canalisat, mn. alagcsövezett, csator-
názott ; körülárkolt.
Canalisațiune (Canalisare), nf. alag-
csövézés, vízvezetés; korülárkolás,
vízcsapolás.
Canalisător, mn. vízvezető, vízcsapoló,
csatornázó, alagcsövező.
Canalisez, I. o. alagcsövez, csatornáz;
kanalizál, vizet csapol.
Cănaluțe, nf. t. (ni.) I. Canale.
Canapă (Canapea), nf dívány, kanapé,
nyugágy, pamlag, kerevet, párnaszék.
Canar, fif. (állati.) kanári madár; —ul
bălții, (nt.) tavi zsurló.
Canat, t. -e, $f. szárnyas ajtó, ajtó-
szárny.
Cănățue, nf. kis kanna, kis kancső.
Canavá, nf. terv, tervezet, előrajz,
alaprajz, vázlat.
Canavas, t. -úri, o/. pamutvászon, ka-
navász.
Cancelar, fif. kancellár, korlátnok.
Cancelarie, nf. iroda, irószoba.
Cancelist, fif. Írnok, kancelista, iroda-
tiszt.
Cancer, fif. rák; rákfene.
Când, ifi. mikor, mikoron, a mikor;
de —, mióta; pej—, mikorra, addig ;
ca și —, mintha; őri —, bármikor,
akármikor; nici —, soha, sohasem;

Cânipolă


— și —, egyszer-másszor, némelykor,
néha-néha ; din — in —, időről-időre;
— va, valamikor, egykor; are —,
van ideje, van mikor.
Candel, t. -e, »f. jégcukor, sárgacukor.
Candela, nf. függő lámpa, lámpás,
éjjeli lámpa.
Candelabru, t. -e, of. csillár, karos
gyertyatartó.
Candia, nf. Krétasziget.
Candid, mn. fénylő, fényes, fehér;
szenngtelen, tiszta.
Candidare, l nf. jelölés, kijelölés,
Candidațiune, J jelöltség.
Candidat, fif. jelölt, kijelölt, hivatal-
kereső; — de deputat, képviselő-
jelölt; — de advocat, ügyvédjelölt ;
— de însurat, házasulandó.
Candidatură, nf. jelöltség: l. Candidare.
Candidez, I. co. jelöl, kijelöl.
Candiot, fif. krétai (ember).
Candriu, mn boros, mámoros.
Câne, fif eb, kutya; kuvasz; — de
casă, házi kutya; — de oi, juhász-
kutya, komondor; — de vénát, va-
dászkutya ; — de măcelar, mészáros-
kutya ; om de —, gazember.
Căneala, nf. 1. mészvakolat; kutyás-
kodás; 2. hajfestes, hajsötétités.
Cânepă, nf. kender : de —, kender...,
kenderből való.
Cânepar, fif (állati.) kenderice, ken-
derike (Fringilla cannabina).
Cânepiște, ₙf. kenderföld.
Cânepiu, mn. kenderes, kenderszínű.
Canérle, nf. kutyaól, kutyaketrec.
Cănesc, mn. kutyás, eb...; dinte
ebfog, szemfog; —e, ifi. kzityásan,
ebül; gonoszul.
Cânesc, IV. A) me —, ᵥfi. kutyásko-
dik; B) cd. feketére v. barnára fest
(hajat).
Cange, nf. kapa; köröm, karom.
Cangrenă, nf. I. Gangrena;
Canibal, fif. emberevő, emberhússal élő
vad ember (a caraibi szigeteken);
kegyetlen, vad ember.
Canibalic, mn. kegyetlen, vérengző,
kannibált, vád természetű.
Canibalism, t>f. vérengzés, kegyetlenség.
Caniculă, nf. nyárdereka, kánikula.
Cânîe, nf. álnokság, alattomosság, gaz-
ság, kutyaság, disznóság, csel, ra-
vaszság.
Cânipolă, nf. párló (Agrimonia eupa-
toria).

Canon 56 Capelan

  Canon, J. -e,     1. zsinórráérték, egy-
   házi rendelet, rendszabály; kánon;
  2. töredélem, bűnbánat, penitencia,
  vezeklés; 3. büntetés.
  Canonesc, IV. A) büntet, lakottat;
  B) me —,          bűnhődik, lakói, ve-
  zekel, bűnbánatot tart.
  Canonic, kanonok; dreptul —,
  egyházjog, kánonjog, egyházi jog.
Canonisare, w/. szentté avatás.
  Canonisez, I. ct>. szentté avat, szentek
  közé iktat.             [házi jogtudós.
Canoniși, /»/. egyházi jogtanár, egy-
Cânt, í. -úri, jf. ének, dal.
Cânt, A) cd. 1. énekel, dalol; 2. sokat
  beszél, hadar; 3. szól, hangzik; 4.
  sirat, megsirat; —a din gura, éne-
  kel; — la pian, zongorázik; — din
  violină, hegedül; — din flauta, fu-
  volázik ; — din fluer, sípol, furulyáz;
  — cocoșul, kukorikol (a kakas); —
  broaștele, a békák kuruttyőlnak; —
  privighitoarea, a fülemile dalol; se
  —ă după cineva, sir vki után, meg-
  sirat vkit; B) me —, vd. sír, sirán-
  kozik.
Canta, nf. kanta, kancsó; ércedény.
Cântar, i. -e, df. mérleg, gyorsmérleg.
Cântaragiu, df. mázsáié, mérlegezö.
Cântare, nf. ének, dal, nóta; — cu
. instrumente, zene, hangszeres ének;
   — de laudă, dicsőítő v. magasztaló
  ének; — bisericească, egyházi ének.
Cantareala, nf. megmérés; mérlegelés.
Cântăresc, IV. 1. mérlegel, meg-
mér, kimér; 2. nyom; —e cât doi,
annyit nyom mint kettő.
Cântăreț, df énekes, dalnok, éneklő;
  —ă, nf. énekesnő.
Cantarida, nf. (állati.) kőrisbogár.
Cântat, t. -e,1. éneklés, ének, dal;
  —ul cocoșului, kakasszó; 2. sírás,
  siránkozás.
Cântator, df. énekes, dalos; pasere
  —e, éneklő madár.
Cântătura, nf. I. Cântat.
Cântec, ț. -e, df. 1. ének, dal; — de
învingere, győzelmi ének; — de res-
bel, csatadal; 2. sírás.
Cântecel, t. -e, df. kis dal, dalocska.
Cantilenă, nf. kis ének, dalocska;
parasztdal, népdal.
Cantină, nf. kantin, kis korcsma (lak-
tanya mellett), csapszék.            i
Canțelărîe, nf. I. Cancelarie.       ;
Cantitate, nf. mennyiség.            j

  Canton, t. -e, df. kerület, járás, kan
tón, megye (Svájcban).
  Cantor, df. templomi énekes, kántor,
ele énekes, éneklő..
Cantorhr } kántorság, kántori állás
Caos, df. zűrzavar, chaos; ős anyag.
Caotic, mn. zűrzavaros, chaotikus.
Cap, i. -ete, df. 1. fej, fő; ész; 2. fe-
jezet ; 3. kezdet; 4. ember, személy;
5. darab; — încoronat, koronás fő;
— familiar, családfő, családatya; —
al armatei, a sereg fővezére; — al
lucrului, a- dolog veleje, a fődolog;
— sec, üres fő, ostoba, dőre ; om cu
—, eszes, értelmes ember; dă din —,
bólint a fejével; taie —ul, lefejez;
lucră cu —, okosan cselekszik; stă
ín —ul lucrului, a dolog élén áll;
reîncepe din —, élűiről kezd; ia
lumea’n—, világgá megy; ’și pune
ceva în —, vmit feltesz magában; i se
da de —, ráháramlik; câte — ete
’atătea păreri, a hány fej annyi vé-
lemény ; din — ín —, kezdettől végig;
— d’operă, remek, remek munka;
capi, df. főnök, fő, vezér; capete,
df. t. darab, szám.
Capabil, mn. képes, alkalmas, tehetsé-
ges., ügyes, derék, rátermett.
Capabilitate, nf. képesség, ügyesség,
rátermettség, fogékonyság.
Capac, i. -e, df. fedő, födél; üstfödő.
Capace, mn. 1. bő, terjedelmes, sokat
magában foglaló; 2. l. Capabil.
Capacitate, nf. 1. bőség, tágasság, szé-
lesség; 2. /. Capabilitate.
Capacitez, I. a. felvilágosít, betanít,
meggyőz (érvekkel), megértet, fejébe
ver, kapacitál.
Căpara, iif. I. Arvună.
Căpăstru, t. -e, df. /.Căpăstru.
Capăt, df. I, Capét.
Căpățina, nf. I. Căpețină.
Capăun, df. kappan.
Capcan, df. ringy-rongy, gézengúz
(ember), lump.
Căpcană, nf. kelepce, tőr, fogó; hurok,
les, csapda.
Capcáne, 1 df. ember evő; tatár ; ku-
Căpcăun, J tyafejü tatár.
Capchiu, mn. I. Capiu.
Capelă, nf. ț. kápolna ; 2. (= muzică)
zenekar.
Capelan, df. káplány, segédlelkész,
segédpap.

Capelmaistru

57

Capelmaistru, df. karmester.
Căpeneag, t. -e, df. köpeny, köpenyeg;
felső; l. Mantaoă.
Capér, I. c&. 1. vakar, megvakar; kör-
möt, karmol; 2. /. Scapăr.
Căpărător, mn. karmoló, vakaró.
Căpăstru, t. -e, df. fék, kötőfék (lo-
vaknál).
Capet, I. cd. kap, meg-, bekap; nyer.
Capét, t.-e, df. 1. vég, kimenetel; din
—, élűiről; scoate la —, befejez, vé-
gére hoz (dolgot); 2. maradék,
darab.
Căpătâiu, i, -e, df. vánkos, fejalj; fej,
vég; om cu —, módos ember; értel-
mes ember.
Căpetare, nf. kapás, nyerés, nyereség.
Căpătat, -e, df. koldulás, kéregetés;
trăesce din—, koldulásból él; copil
de —, lelenc.
Capete, df. i. darab, (marha); fő.
Capețel, dn. 1. darabocska* darabka,
vég; -2. gégefedő.
Căpetenie, nf. vezér, vezető, kolompos;
lucru de —, főbenjáró dolog; (. Ca-
pét, df.
Căpețină, nf. koponya, fő; — de cu-
rechiü, káposztafő; — de zahar,
cukorsüveg.
Căpeținat, mn. I. Căpeținos.
Căpeținos, mn. 1. nagyfejű, hájfejű,
butafejű; 2. fejes, nyakas, önfejű,
csökönyös.
Căpetuesc, IV. cd. 1. gondot visel,
gondoskodik; 2. tart, ellát; felkészít.
Căpătuire, nf. gondoskodás, ellátás.
Capeu, df, vadászeb, kopó, kopókutya,
vadászkutya.
Căpiare, nf. kergeség (juhnál).
Căpiez, I. d. kergesedik, megbódúl,
szédül, szédeleg.
Capiez, I. cd- felfog, megért.
Capilar, mn. hajcsöves, hajalakú.
Capilaritate, nf. hdjcsövesség.
Capiște, nf. bálványtemplom, pogány-
templom.
Capita., nf. főkötő, föveg; bóbita.
Căpiță, nf. szénakupac, petrence, kupac.
Capital, l. -e -úri, df. tőke, tőkepénz,
tőkevagyon; alap, pénzalap ; — fun-
damental, alaptőke; — móri, holt v.
heverő tőke.
Capital, mn. fő, főbenjáró; fő, jeles,
derék; scoală —ă, főiskola; cetate
—ă, főváros.
Capitală, nf. főváros,

Căprișor



főispán.
dăpitanat

Gapitalisațr ne, J
Capitaíisez, I. v>. tőkésít, tőkéhez csatol*
Capitalist, df. tőkepénzes, tőkebirtokos.
Căpitan, df. kapitány, százados (hon-
vedeknél); — la cavalerie, lovas-
kapitány ; — la marină, tengerész-
kapitány ; — suprem, főkapitány;

, t. -e, df. 1. kapitányság;
2. kapitányi hivatal.
Căpițesc, I. cd. kupacba gyűjt (szénát),
petrencébe gyűjt.
Capitlu, t. -rí, df. káptalan (egyházi); •
l. Capitul.
Capitol, t. -e, cf. 1. fejezet, szakasz;
2. Kapitolium (Rómában).
Capitul, t. -e, df» 1. fejezet; 2. káptalan.
Capitular, mn. 1. fejezetes; 2. káp-
talani.
Capitulațiune, nf. 1. hadszegődés; 2.
várfeladás, kapituláció; 'cu —, sze-
gődvényes, szegődött katona.
Capitulez, I. i. 1. megadja ma^át,
feladja (a várat), kapitulál; 2. sze-
gődik, bizonyos időre beáll katonának.
Capiu, mn. 1. szédelgő, hóbort, bódult;
2. kerges (juh).
Capon, df. kappan.
Capodoperă, nf. mestermű, műremek.
Caponesc, IV. cd. heréi (kakast).
Capră, nf. kecske; — sălbatică, —
neagră, zerge, vadkecske; — la tră-
sură, bak (a kocsinál).
Căprar, df. 1. kecskepásztor; 2. káp-
lár, tizedes.
Capriciez, I. mé —, vd. szeszélyeske-
dik, fejeskedik, makacskodik, önfe-
dlísködik.
apricios, mn. önfejű, akaratos, ma-
kacs, fejes, szeszélyes.
Capriciu, t. -i, df. önfejűség, makacs-
ság, fejesség, szeszély, konoklat, mak-
ranc, önfejűség; -szesszenet.
Capricorn, df. 1. /. Căprior; 2. mn.
szarvalakú.
Căprifoîu, df. (nt.) csontfü,jerikóilonc,
szülök (Caprifolium dumetorum).
Caprin, mn. kecskenemü, kecske..'.
Căprioara, nf. őz.
Capriolă, nf. bukfenc, bakszökés,
ugrándozás, szökdelés.
Căprior, df. szarufa; őzbak,
Căprișoară, nf. kis kecske.
Căpriș r, df. mondolapalka (Cyperus
longus).

Capriț               58               C&rauș

Capriț, t. -riri, */. /. Capriciu.
Căpriu, wMț. barna, geszlenyeszinü;
ochi —i, barna széfnek.
Căpruță, nf. kis kecske.
Capsă, nf. lökupak, kapszli.
Capsula, nf. 1. tok, tchely,' tarló; 2.
lökupak (puskára).
Căpșun, (căpșună), Af. nagy földi eper,
szamóca; földi eper.
Captalan, Af. (nt.f 1. körömfű, marti
lapu (Petasites) ; 2. farkkoró gyopár
( Verbascum).
Capțios, mn. fogásos, fogárd, furfan-
gos,fortély os.
Câpțiositate, nf. furfangosság, forté-
lyosság.
Captiv, Af. fogoly, rab, rabszolga.
Captivez, I. cd. t. lebilincsel, bilincsre-,
vasra ver, alávet, foglyul ejt; 2. le-
kötelez, megnyer.
Captivitate, nf rabság, rabiga, fogság,
rabszolgaság.
Căptuesc, IV. &>. tölt, töm, megtöm;
— cu fér, pántól, vasal.
Căptușeală, nf bélés; — cu fér, va-
salás, pántolás.
Căptușesc, IV, co. bélel, megbélel; ver,
csál; ~ cu fér, megvasal, vasal.
Căptușire, nf. 1. megbélelés; 2. ki-
deszkázás; 3. meg vasalás.
Capucin, Af kapucinus, kápás barát.
Căpuesc, IV. cd. 1. tart, fél (vmitöl),
aggódik (vitán) ; 2. szerez, megsze-
rez; ellát.
Căpuire, nf. 1. gond, baj, bú; 2. el-
látás ; szerzés.
Capun, Af. I. Capon.
Capu«e, nf. (álltát.) kvHancs, atka,
juhtQtü.
CMput, t. -úri, df öltöny, kábát, kaput,
felöltői
Căput^I. c5. fejel, megfejel (csizmát).
Căpută, nf csizmabor, csizmaszár;
fejelés, borítás^
, Căputare, nf. fejelés (csizmára).
Cár, t. -e, ff szekér, iga; — de bői,
ökörszekér; — de foc, vaspálya,
vasút; — de povară, teherszekér;
— funebral, gyászköcsi.
Cár, Af (állati) l. Cariu.
Car, I. cd. A) húz, von, visz, szállít,
hord ; B) iné —, vA. takarodik, hordja
faagát; carate! takarodjál, hordd el
magad!
Carabina, Af. rövid puska, karabin,
karabély,

Cáraboiu, Af. (ni.) hódító baraboly
(Chaerophillum ).
Cărăbuș, Af. cserebogár.
Caracatiță, nf. (állati.) tengeri pók.
Caracter, t- -e, df. 1. jellem, sajátság;
2. eim, hivatal; 3. ismertető jel,
gondolkozásmód; fără —, jellemtelelt
(ember); —úri*, t. df életképek.
Caracterisez, I. cd. jellemez, címez,
íeir, ismertet.
Caracteristic, mn. jellemes, sajátságos,
különös; jellemzetes, jellemző, ismer-
tető.
Caracteristică, nf. megkülönböztető jel,
jellemző sajátság, jeUemzet, jellemrajz.
Cârăesc, IV. cd. í. károg, morog, kur-
ranc; 2. lármáz, zajong; 3. mocskol,
leszid, Tepiszkol.
Cârăeală, nf. károgás, kurrantás;
mormogás, nyifogás.
Cârăitor, mn. károgó, krákogó, kur-
rantó; —, Af zsebelő, zsebtolvaj,
zsebmet&zö.
Cârăitura, nf I. Cârăeală.
Carafă, 1 nf. csésze, findzsa; üveg,
Carafina, J palack.
Caragace, nf I. Coțofana.
Caraghios, Af. bohóc, szélcsap; —, mn.
tréfás', bohós, bohókás.
Caraghioslic, i. -úri, df. tréfa, bolond-
ság, furcsaság, bohóság.
Carâmb, »f l, Carimb.
Căralabă, nf (ni.) Calarabă.
Cărămidă, nf. tégla; cserép; — ne-
arsă, vályog.
Cărămidar, nf. téglavető, téglaégető,
vályogverő.
Carămidărîe, nf. tégla vetés, téglaégető
kemence ; téglaszín.
Carantină, nf veszteglő v. zárintézet;
zár, vcsztegzár.
Cărare, nf. t. gyalogút, ösvény; 2.
hordás, szállítás, vitel.
Cărărușă, nf. gyalogösvény, gyalogjáró.
Căraș, Af. (állati) kárász (Cyprinus
carassius).
Carat, t. -e, of. kárát, próba (arany-
mérték); aur de 5 —e, öt próbás
(karátos) arany.
Carat, i. -e, t>f. 1 befyordás, betakart-
Carătură, nf. I tás; szállítás; vi-
telbér; témpul — ului, betakarítás
ideje.
Caraulă, nf. főőrség; katonai fegyház,
fogház.
Cărăuș, Af. fuvaros, szekeres, bérkocsis.

Cărăușie

59

        Cârmuesc


Cărăușie, nf 1 1. fuvarozás; 2. fu- |
Cărăușit, of. J var díj, furarbér.
Caravană, nf. karaván.
Cărbaciu, t. -e, df. korbács, ostor.
Carbon, Af széneny.
Carbonari, Af. szabadkőművesek (egy
titkos társulat).
Carbonarium, Af. szabadkőművesség.
Carbonic, mn. szenes, széntartalmú;
acid —, szénsav; apă —ă, szénsavas-
víz, karbolvíz.
Carbonific, I. cs. szenesit; ■ szénenyít.
Carbonisare, nf. szénenyités.
Cărbunar, Af szénégető.
Cărbunata, nf rostélyos (pecsenye);
szénenéült.
Carbunarié, nf. szénégetés.
Cărbune, nf. szén, parázs, pártűz;
— de peatră, kőszén; — aprins, égő
szén, parázs.
Cârc, t>f. nyikkanás, kukkanás, pisz-
szenés; nu £ice —, nem nyikkan,
nem moccan, kukkot sem szól.
Cârca, nf. hát; duce ín —, hátán
visz v. hord.
Cârcăesc, IV. <x>. kodácsol; nyikog,
kuk kan, nyikkan.
Cârcăîac, Af rinya.
Cărceiu, Af 1. görcs ; 2. bojtorján, lapu.
Cârcel, Af. (állatió 1. juhtetü, kul-
lancs; 2. kapocs, inda, kapocsfa.
Carcer, t. -e, df. diák-tömlöc, kóter.
Cârcesc; IV. A. tekereg, csavarog,
tekergőzik.
Carchin, Af. rák, rákfene.
Cârcimă, nf. korcsma, csapszék, csárda.
Cárcimar, Af. korcsmáros, (laptáros,
fogadós; —iță, nf. csaplárosné, korcs-
márosné.
Cârcimărit, df korcsmáriás; korcs-
márlási jog, regale-jog.
Cârcioc, t. -úri, »/. mentség, ürügy,
mentegetődzés, kifogás.
Cârcoată, nf. civódás, vita, perlekedés,
  lármázás, vesztáct dés.
Cârcotaș, Af. lármázó, civódó, per-
  lekedő.
Cârcotesc, IV. a. kiált, lármázik,
  perlekedik, kiabál; nyikkan.
Card, Af. (ni.) bogács, bogáncs (Car-
  duus marianus.)
Cârd, t. -úri, of. falka, sereg, csoport;
  un — de vulturi, egy falka sas; cu
  —ul, falkánként, csapatonként, se-
  regestül, tömegesen.*
Cardaman, Af. kerti zsázsa, rézsuka.

Cardinal, Af. bibomok, bíboros, kar-
dinális ; —, mn. sarkalatos, fő, kar-
dinális ; numer —,.tőszámév.
Care, nvm. mely ? melyik ? kicsoda ?
őri —, akármelyik, bármelyik; — de
— mai frumoasă, szebbnél-szebb.
Caretă, nf. könnyű kocsi, hintó.
Caretaș, Af. kerékgyártó; kárpitos.
Care-va, nm. valamelyik, egyik, né-
melyik.
Carfiță, ni. gombostű,
Caricatură, nf. torzkép, finiorkép, torz.
Carichez, I. w. eltorzít, elrútít; el-
csúfít.
Carieră, nf. életpálya, pálya.
Carigă, nf. korong, orsó, eszterga.
Cărîmb, i. -e. df. téngelyszár, tengely-
vég, marokvas; — ul cismei, csizma-
szár.
Cărindar, Af 1. Télhó, januárius; 2»
naptár.
Cariolă, nf. postakocsi.
Caritate, nf kegyesség, jóság, jóté-
konysági szeretet; —creștineasca,
keresztény-szer etet.
Cariu, Af. szú; de os, csontszú.
Cârjă, nf. mankó, bot, pálca; —pas-
torală, pásztorbot, püspök-bot.
Cârlan, Af fiatal kos v. berbécs.
Cárliac, t. -e, Af. (álltát.) százlábú
pincebogár.
Cârlig, t. -e, df. horog, hurok, kampó,
kajmacs.
Cârlig, I. A) cd. görbít, hajlít; hajto-
gat, horgászt, meggörbeszt, meggörbít;
B) me —, ifi. görbéd, görbül, meg-
hajlik, horgasodik.
Carligat, iwi. görbe, horgas, hajlított.
Cârligată, nf. csibehúr (Polygonum
bistorta).
Cârligatură, nf. horgaság, görbeség;
tekervényesség; kanyarulat.
Cârlionț, -e, df. hajfürt, hajszál.
Cârmă, nf. 1. kormány, vezetés; 2. •
evező, evezőlapát.
Cârmaciu, Af. evezős, kormányos; ve-
zető, igazgató.
Carmáz, Af. (álltát.) festő légy.
Cărmazîu, mn. karminvöz'ös, bíbor-
vörös.
Cármén, I, cd. I. Scarmén.
Carmiz, Af.* bíbor kármin.
Cârmoajă, nf. hulladék (kenyér), ke-
nyérhaj, kenyérmorzsa.
Cârmuesc, IV. intéz, kormányoz,
uralkodik, igazgat, vezet; evez.

Cârmuire 60 Căruț

Cârmuire, nf. kormány, kormányzás,
uralkodás, vezetés, igazgatás; fel-
ügyelőség ; evezés.
Cârmuitei, fif. vezérlő, kormányzó,
igazgató, intéző, felügyelő, evező.
Câm, mw». lapos-orrú, pisze-orrú,
tompa-orrú.
Cárnagíu, t. -ri, df. vérfürdő, mészár-
lás, Öldöklés, koncolás; vérpad.
Câmaț, fif. kolbász, hurka.
Câmățar, fif. í. hentes; 2. t. -e, df.
hurkatöltő.
Came, nf. hús; — de vită, marhahús;
— de selbătecime, vadállathús, vad-
hús ; — afumată, füstölt hús.
Cârnelegi (Câșlegi), nf. t. farsang.
Cameol, fif. karniolkő, kamiol.
Cârnesc, IV. ca. 1. megcsóvál, kanya-
rit, megfordít, forgat; 2. görbít, hor-
gasét ; 3. teker, sodor, hajlít; kikerül,
ürügyet keres, kitér.
Cameyal, t. -úri, t>f. farsang.
Camicica, nf. kis darab hús.
Cârnit, mw». 1. hóbortos; 2. pis zés;
görbe, horgos.
Cârnitură, nf. görbeség, horgaság,
Görbülés, hajtás.
Camiu, m»m. húsos, hússzínü.
Carnivor, mn. húsevő, ragadozó.
Camos, mim. húsos.
Cărnuri, nf húsnemüek, húsfélék.
Caroae, nf. taliga, tolóka, targonca.
Carofila, nf szegfii, filszerszegfü.
Caroiu, df. nagy szekér, társzekér. .
Cârpă, nf. 1; rongy, darab ruha, folt,
cafat; 2. kis kendő, zsebkendő.
Cârpaciu, df. foltozó, foltos; kontár,
himpellér, fódozó.          [tárkodás.
Cârpeală, nf. foltozás, fódozás; kon-
Cârpenă, nf. (ni.) gyertyán, aljafil.
Cârpesc, IV. c». foltoz, fódoz; varr,
meg-, kivarr.
Carpin, fif gyertyánfa (Carpinus).
Carpinet, df /. Cărpiu iș.
Cărpiniș, -uri, »f. gyertyánfa erdő;
gyertyános.
Cărpînos, mn. izmos, erős: vaskos.
Cárpire, nf. foltozás, fódozás, megfó-
dozás ; kijavítás, összetákolás.
Cârpiturâ, nf. tákolás, fódozás; tol-
dalék, fót.
Cârșnesc, IV. A) cd. csikorgat, vicsor-
gót (fogat); B) —, fi. csikorog, nyi-
korog (pl. ajtó).
Cârșnire, nf. csikorgatás; csikorgás,
nyikorgás.

Cârstaș, df halfogó, háló.
Cársteiu, fif. (állati.) hars, haris, gu-
vat, (Ballus).
Cárstnic, df. szigony, halfogó.
Cârtaboș, fif májas, májas hurka;
véres hurka.
Cârțăesc, IV. fi. kelepei, karcog, csi-
korog, csörög, nyikorog, ropog.
Cârtăitoare, nf kerep, kereplő, kere-
pelő.
Cărțar, df. kártyás, kártyajátékos.
Carte, nf. 1. könyv; 2. kötet; 3. irás,
levél; — de rugăciuni, imádságos
könyv, imakönyv; — funduara, telek-
könyv, birtokkönyv; — de joc,.játék-
kártya; învăț —, tamil, olvas; scie
—, olvasni írni tud, képzett; scrie
—, könyvet ír; levelet ír; joacă cărți,
kártyázik, kártyát játszik; dă cu —
ile, kártyát vet.
Cârteală, nf. megszólás, rágalmazás,
szemrehányás; ócsárlás.
Cartece, nf, kartács.
Cartefiol, fif. virágos káposzta, kartájtól.
Cartel, t. -e, df. kihívó levél; had-
. üzenet; — de zahăr, cukorkartell.
Cârtesc, IV. A) &. 1. ócsárol, becs-
mérel, rosszal, szemrehány, gáncsol,
fedd ; B) —, fi. elégedetlenkedik, pa-
naszkodik, morog, zsibong.
Cărticică, nf. könyvecske, kis könyv.
Cartilagina, nf. porc, porcogó.
Cartilaginos, mn. porcos, porcogós.
Cârtire, nf. 1. morgás, zúgolódás; 2.
ócsárlás, becsmérlés.
Cârtiță, nf. (állati.) vakond, vakondok,
cickány (Talpa).
Cârtitor, df zugolódó, ócsárló, becs-
mérlő, gyalázó.
Cartofar, df kártyajátékos.
Cartofi, fif. t. burgonya, kolompár,
krumpli.
Carton, t. -e, df. karton, vászon; kár-
tyapapir, kéregpapir.
Cărțulie, ne bárca.
Caruíu, mn. pityus, mámoros.
Cărunt, mn. szürke, ősz, öreg; pér —,
ősz haj, fehér haj.
Cărunțesc, IV. fi. őszül, megőszül,
megöregszik.
Căruntețe, nf. aggság, öregség, ősz
fürtök.
Căruț, t. -e, t>f. szekérke, kis szekér;
kis kocsi.
Căruț, I A) c». kocsikáztat (vkit);
B) mé —, vfi. kocsikázik, szekerezik.

Căruță 61.Câștig

Căruță, nf. könnyű kocsi, kocsi.
Căruțaș, fif. 1. kerékgyártó; kárpitos;
2. szekeres, fuvaros.
Cas, t. -úri, t>f. eset, történet, Véletlen,
alkalom, esély, sors, baj; ín .—ul
când, azon esetben ha; ín töt —ul,
mindenesetre; pun —ul, teszem fel,
feltéve...
Caș, t. -úri, df. sajt.
Casă, nf. 1. ház, lakás; d. szoba;
3. háztartás; háznép, család; chirie
de —, házbér; — a țerei, órszágház;
— cu trei caturi, , hárömemeletes
ház; de —, házi, házhoztartozó; ține
—, házat tart.
Casămată, nf. bástyaboltozat^ várüreg.
Căsan, fif. házi, házhoz tartozó; caalád-
Casap, fif mészáros, hentes. [tag.
Căsăpesc, IV. 'mészárol, öl, megöl;
levág (marhát).
Casăpîe, nf. vágóhíd, mészárszék.
Cășar, fif. sajt- v. turókészítö.
Casar, fif l. Cassar.
Cășărie, nf. sajt- v. turókészítöhely,
sajtgyár.
Casarma, nf. laktanya, kaszárnya;
— de honvezi, honvédkaszárnya;
— de jandărmărîe, csendőrlaktanya.
Căsătoresc, mn. házas, házassági.
Căsătoresc, IV. A) cd. házasít, férjhez
ad; B)mé —, vfi. házasodik, meg-
nősül (a férfi), férjhez megy (a nő).
Căsătorie, mn. házasság; contract de
—, házassági szerződés; — civilă,
polgári házasság.
Căsătorit, mn. házas, nős (a férfi);
—ă, férjezett (no),
Case, I. A) fi. ásít, ásítoz; — gura,
szájat tát; — din gură, ásít, ásítoz;
B) se - -ă, vfi. nyílik, meg- v. kinyílik.
Cască, nf. sisak.
Cascadă, nf. vizzühatag, vízesés.
Casca-gură, fif. bámész, bámészkodó,
szájatátó ( ember).
Căscare, nf. 1. ásítás, ásítozás; 2.
nyitás, hasadás, nyílás.
Căscat, t. -e, df. ásítás, ásítozás; —,
mn. nyílt, nyitott; repedt; tátptt;
gură — ă, tátott száj.
Căscatura, nf. I. Cascare.
Cașcaval, t. -uri, df. sajt.
Caschet, /. -e, df. I. Cască.
Cașcioară. nf kunyhó, viskó; rozoga
házacska.
Casetă, uf. I. Casset .
Casez, I. cd. I. Cassez.

Casier, fif. pénztáros.
Casînă, nf. kaszinó; olvasóegylet.
Câșlegi, nf. /. Camelegi.
Cafeiía, nf. fáradság, kín, gyötrelem,
baj, vesződés nyomorúság, sanyarú-
ság; în —ă, azért sem; hiába, dacból.
Căsnesc, IV. A) a>. kínoz, gyötrel,
gyötör, sanyargat; B) me —, vfi.
kínlódik, fáradoz, gyötri magát, baj-
lódik, sanyarog.
Casnic, mn. házi, házhoztartozó;
fif. gazda; —i, fif házbeliek, háznép,
cselédség.
Casnire, nf. gyötrés, kínzás, bajlódás,
vesződés.
Căsoaie, nf. nagy ház, nagy szoba.
Caspic, mn. kaspi, kaspiai; marea
—ă, kaspi tenger.
Cassa, nf. pénztár, pénzszekrény; —
verthaimiană, wertheimkassza v. szek-
rény ; — de păstrare, takarékpénz-
tár; — de păstrare pe acții, rész-
vénytakarékpénztár.           [tárnok.
Cassar, fif. pénztáros, pénztárnak;
Cassare, nf. lefoglalás; megsemmisítés,
eltörlés.
Cassat, mn. lefoglalt, letartóztatott;
megsemmisített; hatályon kívül he-
lyezett.
Cassațiune, nf megsemmisítése vmely
ítéletnek, eltörlése; curte de —,
semmisítő törvényszék, semmitőszék.
Cassativ, mn. semmisítő, eltörlő.
Cassetă, nf. pénztár, kis pénztár.
Cassez, I. eltöröl, megsemmisít,
hatályon kívül helyez.
Cast, mn. szűz, tiszta, szeplőtelen.
Castă, nf. kaszt, törzs, polgári osztály;
várna, osztály.
Castan, fif. gesztenyefa; —ă, nf. gesz-
tenye (gyümölcs) ; —ă selbatică, vad-
gesztenye.
Castanet, 1 -e, »f. gesztenyefa-erdő,
Castaniș, J gesztenyés.
Castaniu, mn. gesztenyeszinü, barna.
Castel, i. -úri, df. vár, kastély; erőd,
erődítmény.
Castelan, fif. várnagy, kastélynagy.
Câștig, t. -úri, t>f. haszon, nyeremény,
. keresmény, jövedelem, szerezmény,
szerzemény, előny.
Câștig, I. A) cd, nyer, megnyer, sze-
rez, kap, keres; —ă pre cineva pre
partea sa, vkiț saját pártjára meg-
nyer ; B) me —, vfi. gondoskodik
( vmtröl), lát vmi után.

Câștigăcios


62

Câștigăcios, mn. jövedelme*; /. Câș-
tigos.
Câștigare, nf. nyereség, szerzemény,
gondoskodás, megnyerés.
Câștigător, fif. kereső, szerző,
Câștigos, mn. jövedelme», hasznothajtó,
djövedelmező.
astitate, nf. szűziesség, tisztaság,
szeplötelenség.
Câștiu, t. -ri, &f. részlet; adó.
Castor, fif. (állati.) hód.
Castrare, nf. herélés, kiherélés; erö-
szegés.
Castrat, fif. heréit, erőszegett; eunu-
chus; —, mn. kiherélt.
Castravete, fif. ugorka, uborka (Cu-
cumis),
Castre, df. tábor, sátor.
Castrens, mn. tábori; capelan —, tá-
bori lelkész.
Castrez, I. cd. heréi, kiherél, erejét
. szegi (vkinek).
Castrol, 1 t. -e, df. kondér, réz-serpe-
Castron, j nyő, lábas.
Castra, o/. tábor, táborhely.
Casual, mn. esetleges, történetes; vé-
letlen, bizonytalan; minte, ifi.
esetlegesen; történetesen.
Casuist, fif. kazuista (egyházatya),
példázó.
Casuistic, mn. 1. példázó, kazuisztikus;
példálódzó; 2. esetleges.
Casuistica, nf. kazuisztika, példázat.
Cașun, I. <*>. gerjeszt, támaszt, okoz,
szerez, csinál; mi —a, eszembe jut
v. ötlik valami, kívánok v. óhajtok
valamit.
Cășunare, nf. okozás, szerzés; gerje-
delem ; ok, alkalom; kívánás, óhajtás.
Căsuță, nf. házikó; — de scânduri,
deszkaházikó; deszkabódé. ,
Cat, I„ ce». I. Caut difi.
Cat, t -úri, df. emelet; casă cu dóue
—úri, kétemeletes ház.
Cât, nvm. mennyi? háiey ? mily sok?
cu —, mennyiért, mily 'drágán; —
de curénd, legközelebbről, minél ha-
marabb- de —, bármily keveset;
atât <—, annyi a mennyi, ágy mint;
numai de —, azonnal, tüstént ; întru
—, amennyiben ; ín —, mennyiben;
— face ? mennyi ? mi az ára ? mily
drágc ? mily nehéz ?
Cât, 'wnv. mily sok ? hány ? de —e őri,
hányszor ?
Oață, nf. pásztorbot.

Catastrofă


Catacombă, nf. földalatti üreg, kata-
komba, sírbolt (temetkezési és isten-
tiszteleti hely az első keresztényeknél).
Catadicsesc, IV. méltat (vmiref
becsül; határoz; nu —, tekintetbe
nem vesz, tekinteten v. figyelmen
kívül hagy.                    [votat.
Catafalc, t. -e, t>f. gyászravatal, ra-
Catagrafie, wf. 1. jegyzék, lajstrom,
mutatótábla; 2. leltár.
Catalepsie, nf. megmerevedés, mere-
vülés, dermedés; nehézkór, dermekór.
Cataleptic, mn. meredt, dermedt, der-
mekór os, eskóros.
Cataliga, nf. mankó, faláb.
Catalog, i. -e, df. névsor, névjegyzék,
katalógus; — de cărți, könyvjegyzék,
könyvfajstrom.
Catalogisez, I. cd összeír, összejegyez,
lajstromoz.
Catană, nf. I. Militar.
Catanesc, I. 4. katonáskodik; mn.
katonai.
Cătaneșce, katonásan.
Cătănie, nf. katonaság, katonáskodás,
katonai élet.
Catapeteasmă, nf. a templom kárpitja
v. boltozata.
Cataplasma, nf. borogató, borOngató ;
borogatás, tapasz.
Catapultă, nf. hajítógép.
Catar, t. -úri, df. nátha, hurut; — de
stomach, gyomorhurut.
Catâr, fif. öszvér.
Cațăr, I. co. megmász, felmászik, fel-
kapaszkodik, felkúszik.
Cataract, t -e, df. I. Cascadă; —ele
ceriului, az ég csatornái.
Cataramă, nf. csat, kapocs: boglár.
Câiărămez , 1. «. c*atu,c, megköt,
kapcsol.
Cățărătoare, nf (állaU.) harkály.
Catarg, í. -un, df. árboc, árbocfa.
Catarga, nf. gálya.
Catârgîu, mn. öszvére*.
Catarigi, nf. 1. kocsonya ; 2. faláb ;
mankó; l. cotoroage.
Cătăroiu, f. -e, »f. gutaütés, szélhüdés..
Catart, df. I. Catarg.
Catastif, t. -uri, df. napló; üzleti
jegyzőkönyv.
Catastral, ’mn. kataszteri, telekkönyvi,
katasztralis; coală —ă, kataszteri
biriotúv; juger —, kataszteri hold.
Catastrofă, nf. bonyodalom; katasz-
trófa, szomorú végezet.

Catastru, t. -e, df. telekkönyv, kataszter.
Câtățime, nf. I. Câțime.
Cațaveică, nf. t. ujjas; 2. vakolókanál.
Catcăun, fif. /. Căpcăun.
Câte, wo. hány ? mily sok ? — cât,
hányával, mennyivel; — patru, né-
gyenként; — odată, némelykor, egy-
szer, másszor; — cineva, egyik-másik.
Cățea, nf. t. nösténykutya, szuka; 2.
csacska, csacska-fecske.
Catechet, fif. hitoktató, hitelemző, hit-
tanár, katekéta.
Catechetic, mn. kérdező, kérdő; —, ifi.
kérdésenként, kérdve.
Catechetica, nf. hittantanítás, hit-
elemzés;
Catechisez, I. «. 1. hittant tanít
(kérdések és feleletek szerint); 2.
megleckéztet, pirongat.
Catechism, t. -e, df- káté, vallástan,’
katekizmus.
Catechumen, fif. újonnan megkeresz-
telt. hittanuló, hitujonc.
Catedră, nf. szószék, tanszék.
Catedrală, nf. székesegyház, katedráiig.
Categoric, mn. határozott, kiszabott,
nyílt; —, ifi. feltétlenül, kereken,
nyilván, himezetlenül.
Categorie, nf. 1. osztályrend, osztály,
otztályzat, rend, sorozat; 2. rangfo-
kozat ; 3. (bölcs), ok fő, fogalomkör,
tárgysorozat; după —îi, osztály v.
faj szerint.
Categorisesc, IV. c*. rágalmaz, megszól.
Categorisez, I. co. osztályoz, soroz,
rendez.                        [szólás.
Categorisire, nf. rágalmazás, eg-
Catehet, /. Catechet
Cățel, fif. 1. kölyök, kutyakölyök,
ebecske; 2, méhmoly; — de turbă,
kőrisbogár.
Câtelea, dzv. al — ? hányadik ?
Cățeluș, őf. ebecske, kutyácska, köly-
kecske; öleb.
Catena, nf. lánc; csat. [három.
Câte-și, dzv. mind; ' — trei, mind-
Câte-va, mw. néhány (nőnemű).
Cățîe, nf. füstölő.
Catifea, nf. bársony; de —, bársony-
ból való, bársony...
Câțime, nf. mennyiség, sokaság, szám.
Cătină, nf. (nt.) boldogasszony haja,
fünyüg, kösöny pippan (Cuscuta eu-
ropaea).
Cătinel, ifi. lassan, csendesen, halkan,
gyengén.

Catastru

63            Căutătură

Câțî-va, dz/iv. né hányán, egynéhányan,
(himnemü).
Catolic, fif. katholikus; —, mn. ka-
tholikus; általános.
Catolicism, fif. a kaihólika vallás,
katholidsmus.
Cătră, <dj. felé, -hoz, -hez; -nak, -nek;
— seară, este felé; de —, felől,
-tói, -tői.
Catrafuse, nf. holmi, bútor, pereputy-
tya ; culegeți —le, szedd össze hol-
midat v. sátorfádat; lódulj! taka-
rodjál /
Catran, fif. 1. kátrány, szurok, földi
gyanta; 2. méreg, étető; 3. méreg;
harag.
Cătrănesc, IV. d) o. mérgesít, hara-
gít, elkeserít; 2. megetet (méreggel) ;
B) mé —, vfi. mérgelődik, elkeseredik.
Cătrănit, mn. elkeseredett, haragított;
érzéketlen, törődött.
Cătrință, nf. katrinca, gyapjukötény,
előkötő.
Cătun, t. -e, df. szállás, tanya, falu.
Cătușă, -e, nf. 1. békó, rablánc, bi-
lincs; 2. nyakvas, nyakkaloda..
Câtu-și, ifi. — de puțin, bármily kevés,
igen kevés.
Cătușnică. nf. (nt.) 1. macskafü,
nádrafü; 2. pemetfü (Marrubium).
Cât-va, dtzv. éd ifi. valami, egy kevés.
Cană, nf. mumus, manó, ijesztő.
Căuc, fif. ivóedény, kancsó.
Cauciuc, /. -uri, nf. ruggyanta, kau-
csuk.
Căuș, t. -e df. meritőkalán.
Causă, nf. 1. ok, indok, okfő; 2. ügy,
baj, per; — comună, Közügy, közjó;
din —, azon okból, azért — mert.
Causez> I. cd. okoz, eredményez.
Caustic, mn. étető, maró, égető; edző.
Caut, I. cd. 1. keres, felkeres, ki v.
megkeres; puhatol, meglátogat; meg-
vizsgál, utana néz ; 2. ápol, gyámollt,
gondoz, gondoskodik; — cti legea,
törvényesen megkeres (vkit); — de
binele comun, a közjó felett őrködik
v. felügyel; caută, táti, tartozik, kell.'
— se mergi, el kell menned; cauta
se iac, meg kell lennem.
Căutare, nf 1. kéresés, látogatás, fel-
keresés; 2. puhatolás, ápolás, "utáma
járás v. nézés, őrködés; 3. kérdezős-
ködés, vizsgál ás.
Căutătoare, nf. tükör.
Căutătura, nf. tekintet, pillantás, pib.

Cauțiune

64

Celibat

Celibe

65

Cercare

lanat, kinézés; cu o —, egy tekin-
tettel^ egy pillantással.
Cauțiune, **/. biztosíték, zálog, óvadék.
Cavaf, fif. varga, czipész.
Cavafie, nf. czipőbolt.
Caval, i. -e, df. pásztori sip, tárogató.
Cavalcada, nf. felvonulás, fellovaglás.
Cavaler, fif. 1. lovag, főnemes, gaval-
lér ; 2. lovas katona.
Cavaleresc, mn. lovagias; satisfacțiă
—ă, lovagias elégtétel.
Cavalerie, nf. lovasság, lovas katona-
ság, lovagrend.
Cavalerism, fif. lovagiasság.
Cavent, fif. kezes, szavatos, jótálló;
túsz.
Cavențîe*. 1 nf. kezesség, szavatolás,
Caventură, J jótállás.
Caverna, nf. odú, üreg, barlang, verem.
Cavernos, mn. odvas, üreges (fa), vájt.
Caviar, fif. kávíár.            [öblös.
Cavicom, mn horgasszar vú; horgas,
Caz, t. -uri, af. I. Cas.
Cazac, fif. kozák.
Cazacíiu, fif. bormérő, borkereskedő.
Cazan, í. -e, df. vizkazán, gőzkazán,
nagy üst.
Căzanie, nf. egyházi beszéd, egyházi
szónoklat, hitszónoklat.
Cazmă, nf. kapa, kétágú kapa.
Caznă, nf. I. Casnă.
Ce, nvm. mi, micsoda ? de, hanem; —
fel ? miféle ? din —ín—, mindinkább,
mindjobban; îndată —, mihelyt,
mhoyy.; numai —a sosit, csakhogy
megérkezett; dupăee, miután; de —,
miért ?
Cea, nvm. — mai mare, a legnagyobb.
Ceacal, fif (állati.) sakál, arany farkas,
török róka.
Ceacâr, mn. L Ceachir.
Ceachir, mn. kancsal, kancsi, sanda.
Ceadír, cf. sátor, bódé.
Ceafă, nf. nyakszirt, tarkó, nyaktő.
Ceahol, df. kocsifedő.
Ceair, df. legelőhely.
Ceaiü, t. -ri, df. thea, csáj.
Ceangău, fif. csángó magyar (Moldova
és Bukovinában).
Ceapă, nf. (ni.) hagyma, vereshagymd;
— cioatei, mezei jácint.
Ceapân, fif, sebes, gyors; gyorsló,
sebesló, poroszkaló.
Ceapcân, fif l Ceapân.
Ceapraz, t. -uri, df. 1. zsinór, zsineg,
madzag; 2. rojt, cafrang.

Ceapsă, nf. fejkötő, főkötő.
Ceară, nf. viasz ; roșie, pecsétviasz;
lumină de —, viaszgyertya; — din
urechi, fülzsir, fülsár.
Cearcán, df. szentfény, dicsfény.
Ceardac, df. I. Cerdac.
Cearsălă, nf. vakaró.
Cearsăl, I.co. vakar, takarít (pl. lovat).
Ceartă, nf. dvódás, civakodás, vosze-
kedés; baj, perpatvar.
Ceas, t. -úri, óra, zsebóra; pe —,
óránként; íntrun — bún, szerencsésen.
Ceașcă, nf. csészeᵣfindzsa, tálca, bögre.
Ceaslov, t. -e, df. breviárium; papi
imádságos könyv.
Ceasornic, t. -e, df. óra, falióra.
Ceasornicar, fif. órás.
Ceasornicărie, nf. óragyár, óramühely.
Ceată, nf. csapat, sereg, csoport, falka,
sokaság, csorda; gyülevész nép.
Ceață, nf. köd, pára, gőz, ború.
Ceauș, fif. ajtónálló, ajtóőr, kapus.
Cebare, nf. (ni.) kehelyvirág (Pote-
rium).
Ceciliz, fif. (állati.) kuszma, vakkigyó,
alamuszi.
Cecmegeâ, nf. 1. asztalfiók; %. persely.
Cedare, nf. átengedés, meg-, elengedés.
Cedez, I. cd. enged, át- v. megenged,
eláll (vmitől), lemond.
Cedilă, nf. ék, ékjei.
Cedru, fif. (ni.) cédrus, cédrusfa.
Cefalopod, fif. fejlábuak (a puhányok
egy osztálya).
Cega, fif. 1. (állati.) tok, tokhal; 2.
csiga.
Céh, fif. cseh.
Cél, nvm. az; — alalt, a másik.
Cela, nf. szoba, cella.
Celar, t. -e, df. pince, éléskamara.
Celău, fif. csaló, ravaszdi.
Celebrant, mn. ünneplő, miséző; preot
—, miséző pap.
Celebrare, nf. ünneplés, megünneplés,
magasztalás ; isteni tisztelet.
Celebrez, I. cd. ünnepel, dicsér, ma-
gasztal, dicsőít.
Celebritate, nf. 1. ünnepély; ^.híres-
ség, nevezetesség, híres név; tekintély.
Celebru, mn. híres, ünnepelt, hírne-
ves, nevezetes, tekintélyes.
Celer, fif. I. Țeler.
Celeritate, nf. gyorsaság, sebesség.
Celez, I. cd. elrejt, eldug.
Celibat, fif nőtlenség; — ul preoților,
papi nőtlenség, celibatus.

Celibe, mn. nőtlen, nőtelen (pl. pap).
Celină, nf. I. Țelina.
Celți, fif. a kelták, kelta nép.
Celuesc, TV. c$. I. Amăgesc.
Celulă, nf. 1. sejt, sejtecs; 2. cella,
szabácska.
Celular, mn. sejtes, sejtalakú.
Cement, t. -úri, df. vakolat, kőragasz,
cement.
Cementez, I. cd. vakol, cementez, ösz-
szeforraszt; tapad, ragad.
Cenac, t. -e, df. nagy tál.
Cen~, t. -uri, d/. 1. földadó, adó ; 2.
cenzus ; népszámlálás.
Censor, fif. bíráló, könyvvizsgáló, cen-
zor, ítélő, becslő.
Censură, nf. Î. könyvvizsgálat, bírálat,
ítélet, cenzura; 2. vizsga; — advo-
cațială, ügyvédi vizsga.
Censurător, mn. vizsgáló, bíráló; co-
misiune —e, vizsgáló bizottság ; sup-
ra —, felülvizsgáló.
Censurez, I. cd. vizsgál, megvizsgálj
megbírál; Ítél.
Centaur, fif. kentaurus (egy csoda-
szörny a görög mythologiában, félig
ló, félig ember-alak).
Centaură, nf. (ni.) sasvirág, csüküllő,
centória.
Centenar, t. -e, df. 1. mázsa; 2. szá-
zadik évforduló ünnepély; —, mn.
százados, százéves.
Centesima, nf. századrész, krajcár.
Centesimal, mn. századrésznyi.
Centi, mn. század, századrész; —grad,
századfok; —metru, egyszázadrésze
a méternek, egy centiméter difi. ’
Central, mn. középponti, központi,
kö^cp...
Centralisare, nf. központosítás, össz-
pontosítás; központosulás.
Centralisațiune, nf. összpontosulás,
központosulás, egyesülés.
Centralisator, mn. összpontosító, össz-
pontosuló, ' központosító ; curent —,
összpontosító áramlat.
Centralisez, I. összpontosít, köz-
pontosít; összpontosul, központosul.
Centrez, I. c* l. Centralisez.
Centrifugai* mn. központfutó, centri?
fugái.                         [reható.
Centripeta!, mn. középretartó, köz-
Centru, t. -e fo -úri, df. központ, kö-
zéppont, gócpont; — de gravitate,
súlypont.
Centurie, nf. század, centuria.

Centurion, fif. centurio (százados a
régi római hadseregben).
Cenușă, nf. I. Cenușe.
Cenușat, mn. hamuszínü, hamvas
Cenușe, nf. hamu; preface ín —, el-
hamvaszt.
Cenușer, fif. hamutartó.
Cenușez, I. A) cd. meghamuz, ham-
vat, hamvaszt; B) fi. hamuvá válik,
elhamvad*
Cenușiu, mn. I. Cenușat.
Cenușoasă, nf. (nt.) berzedt üszögőr
(Cinariaj.               '    ■
Cenușos, mn. hamus, hamvas.
Cenușotcă, nf. 1. hamupipőke; 2. he-
nye, henyélő, heverő, lajhár
Cép, t. -úri, dfi. csap, nyelvcsap ; a da
—, csapói, csapra ver.
Cepar, fif. hagymakereskedő, hagyma-
árúé, hagymatermelő.
Ceparie, nf. hagymavetés.
Cepeleag, mn. 1. hebegő, dadogó; 2.
selypes, sejpelo.
Cer, fif. (nt.) cser, cserfa (Quercus
cerris).            , [padlás.
Cer, t, -úri, df. ég.; —ul gurei, száj-
Cer, III. o. 1. kér, kérelmez; követel;
2. kéregét, koldul.
Cerar, fif. viaszkereskedő.
Cerărîe, nf. viaszgyár, viaszraktár.
Cerat, mm viaszos, viaszszal bevont;
tablă —ă, viaszos tábla.
Cerb,^ fif. szarvas, himszarvas; -r-
oaică, nőstényszarvas, szarvastehén.
Cerbice, nf. nyakszirt, nyak, nyakcsi-
golya, nyakcsiga.
Cerbicie, nf. nyakasság, makacsság,
konokság, csökönyösség.
Cerbicos, mn. nyakas, makacs, konok,
csökönyös, akaratos.
Cerbicositate, nf. I. Cerbicie.
Cerc, t. -uri, df. 1. kör; 2. abroncs;
3. karika, karikagyűrű; — de lun-
gime, (fölöz.) hosszúsági fok; — de
lățime, szélességi fok; periferia —
ului, a kör körűlete; petrece íntrun
—ales, kiváló körben forgolódik ■; —
uri mai ’nalte, felsőbb körök.
Cerc, I. cd. 1. keres, fel-, megkeres,
kutat; 2. megkísért, megpróbál, meg-
kísérel.
Cercălain, t. -úri, df. cirkálom, körző.
Cercăleu, t. -e, df. körző, cirkálom.
Cercare, nf 1. kereset, ’ keresés, ku-
tatás ; 2. megkísérlés, kisértet, pró^a,
kísérlet.

                                                                                         Román-magyar szótár. II.

5

Cercator


Cercator, nyomozó, kisértő.
Cercătură, nf. I. Cercare.
Cercel, fif. fülgomb, fülbevaló, fülön-
függő.
Cercelar; fif szatócs, kiskereskedő.
Cercetare, nf. 1. vizsgálat, vizsgálás,
nyomozás; ~ criminala, bűnügyi
vizsgálat; — disciplinara, fegyelmi
vizsgálat; 2. buvárkdás, buvárlat,
kutatás.
Cercetaș, fif. csatár.
Cercetător, fif. vizsgáló, nyomozó, bú-
vár, kutató.
Cercetez, I. a. 1. keres, felkeres, vizs-
gál, kutat, nyomoz; 2. búvárkodik.
Ceröevea, nf. ketct, ráma.
Cercuesc, IV. ce. 1. abroncsol, ab-
roncscsal megszorít; . 2. ' kötöz, köt
(szöllőtőt).
Cercuitor, fif. pintér, kádár, bodnár.
Cerdac, i. -e, sf. erkély, padlás, emelet.
Cerealn, nf. gabonafélék, gabona-
neműek.
Ceremonial, i. -úri, $f. szerkönyv,
szertartás.
Ceremonie, nf. ünnepélyesség,' szer-
tartás, ünnepély; fără —, ünnepély
nélkül; vorbeșce fără multă —,
minden teketória nélkül beszél, rö-
viden beszél.
Ceremonier, fif. szertartásmester.
Ceremonios, wn. teketóriás, hossza-
dalmas (beszédű).
Cerențel, fif. (ni.) ciklász, erdei szekfű
(Geum urbanum).
Cerere, nf. 1. kérelem, kérés, kérel-
mezés; 2. esedezés, könyörgés.
Ceresc, mn. égi, mennyei, mennybeli,
mennyországi; cetele —i, mennyei
v. égi seregek.
Cergă, iif. terítő, takaró, szőnyeg,
pokróc.                        [kellék.
Cerință, ₙf. kivánalom, követelmény,
Cerițică, nf. (nt.) viaszvirág, szeplén
(Cerinthej.
Cern, III. &. szitál; rostál, megrostál;
—e, dztí. permetez, esőzik.
Ceriü, -rí, df. ég; menny, menny-
ország; —1 gurei, szájpadlás.
Cerneală, nf. tenta; fekete festék.
Cernere, nf. rostálás, szitálás; perme-
tezés.
Cernesc, IV. Cᵢ. feketít* fcketere fest.
Cernit, mn festett, feketített.
Cernitor, fif. posztó v. vászonfestő,
színező.

66

Cesiune

Cernușcă, nf. (nt.) szőrös kandilla,
fekete kömény (Nigella saturaj.
Céros, mn. viaszos.
Cerșaf, i. -úri, t>f. lepedő, ágynemű.
Cerșesc, IV. &. koldul, kéregét, ku-
nyorál.                          [rálás.
Cerșire, nf. koldulás, kéregetés, kunyo-.
Cerșit, i>f. koldulás, kéregetés.
Cerșitor, koldus, kéregető; —oare,
nf. koldusnő.
Cerșitoresc, mn. koldusos; —e, ifi.
koldusmódra.
Cerșitorîe, nf. I. Cerșire.
Cerșitorime, nf. koldusság, koldulónép,
koldusnép.
Cert, I. «. A) pirongat, dorgál, fényit,
fedd, büntet, lehord, megdorgál;
B) me —, vfi. civakodik, veszekedik,
vetekediki
Certă, nf. 1. Cearta.
Certare, nf. szidás, szidalom, fenyí-
tés, megfenyítés, megdorgálás, piron-
gatás, dorgálás, feddés, veszekedés,
versengés, fondorkodás.
Certăreț, mn. civakodó, veszekedő, iz-
gága, versengő.
Certător, fif. civakodó, veszekedő,
versengő.
Certie, nf. (állati.) közönséges fakúsz,
fahágj kuru-kuru.
Certific, I. co. hitelesít, biztosít, erő-
sít, bizonyossá tesz.
Certificare, nf. hitelesítés, biztosítás,
erősítés, bizonyítás.
Certificat, i. -e, df. bizonyítvány, bi-
zonylat, meghitelező levél.
Certitudine, nf. bizonyosság, valóság,
biztosság.
Cerueaiă, nf. viaszolás.
Cernesc, IV. &. viaszol, viaszszal bevon.
Cernit,, mn. viaszos, viaszszal bevont.
Cernitor, fif. viaszoló.
Cernitură, nf. viaszolás.
Cérusa, nf. írón, ceruza, plajbász, fe-
hérólom; — roșie, veres plajbász.
Cervana, nf. (ni.) vizi peszterce (Ly-
copus europaeus).
Cerviș, t. -úri, df faggyú, háj.
Cesăl, I. cí. vakar, megvakar (lovat).
Cesală, nf. ló vakaró, vakaró.
Cesar, fif. császár.
Cesaric, mn. császári.          [rályi.
Cesaro și regese, mn. császári és ki-
Cesiune, nf. 1. átengedés, engedmény;
2. elállás, elhagyás; eltávozás, le-
mondás.

Chezeșie 

Charta, nf. abrosz, földabrosz, mappa;
kártya.
Chedru, fif l. Cedru.
Chef, t. -úri, df kedv, kéj, öröm, jó
hangulat, mulatság; a avé —, kedve
van.
Chefal, fif. (állati.) fecskehal* feketés
árnyékkal (Sciaena umbra).
Chefaluesc, IV. me —, vfi. mulatozik,
mulat, korhelykedik ; becsip, berúg.
Chefuesc, IV. berúg, becsip; I. Che-
faluesc.
Cheie, nf kulcs; —a porții, kapu-
kulcs; — eelariuiui, yincékülcs.
Cheiu, i. -ri, d/. korzo, park, part;
—1 Dunării, Dupapart.
Cheiță, nf. kis kulcs; — de ceas, óra-
kulcs.
Chel, Chiel, mn. kopaszfejű, tar fejű,
kopasz; — cap, kopaszféj.
Chelar, fif. kulcsár, pincemester, pincér.
Chelbaș, mn. koszos, ótvaras.
Chelbie, nf kosz, ótvar.
Cheltueala, nf. költség, kiadás.
Cheltuesc, IV. <»., 1. költ (pénzt), elad
(árut), elhasznál,, költekezik, kiad
(pénzt); % pazarol, tékozol.
Cheltuitor, fif. tékozló, költekező, pa-
zarló, fecsérlő, pénzköltő.
Chem, I. a. I. Chiam ^tfi. :
Chenar, fif. szegély, szél, párkány.
Chepeneag, t. -e, t>f. köpenyeg, feltörök.
Cfeercură, nf (ni.) nyűlÜbfü, paliági
komotyu (Trifolium arvense).
Cheredeu, fif. hiszekegy, apostoli hit-
vallás.
Cherem, i. -úri, »f. kegy, jóindulat.
Cheresteá, nf. épület-fa, gerenda.
Cherestegie, nf épütetfa-raktár.
Cherestegiu, fif. fakereskedö.
Chertic, i. -e, of. bevágás, bemetszés,
vágány.
Cheruvim, fif. cherub, cherubim.
Chervan, i. -e, df. karaván, utazó
társaság.
Chesacă, nf. haltojás, halivadék, hal-
ikra.
Chezap, fif. gálic, gáliekő, vitriol.
Chesar, fif I. Cesar.
Chestie, Chestiune, nf. I. Gestiune
Chezeș, fif kezes, jótálló; túsz; a se
pune —, kezességet vállal, jótáll.
Chezeșesc, IV. fi. kezeskedik, jótáll,
szavatol, felelősséget vállal.
Chezeșie, nf. jótállás, kezesség, sza-
vatolás.

| ________________Ceșinea_______67

I Ceșmea, «4 ^üt, forrás.
I Ceșmegîu, fif küt-mester, kút-építő.
| Gestionat, mn. kérdéses, kérdés alott
I álló, vitás.
   Gestiune, nf. kérdés, vitatárgy, kérdé-
| ses ügy; lucrul din —, a vita alatt
I álló dolog, a kérdéses ügy.
4 Cetanie, nf. olvasás.,
j Cetaș, fif. 1. párthí/v, pártfél, pártos;
| 2. portyázó, száguldozó.,
| Cetate, nf. 1. város, polgárzat; — de
i comercin kereskedelmi város ; —
,| libera rt aasca, szabad királyi város ;
j — industrială, ipar-város; .2. vár,
jl erőd.
4 Cetatea de Baltă, in. Küküllővár.
   Cetățean, fif városi lakos; polgóₜr.
► Cetățenesc, mn. városi, polgári; — e,
    ifi. városiasam, polgáriasán.
   Cetățenie, nf. polgári jog, polgárjog,.
   Cetălenime, nf. polgárság, polgári
    osztály.
   Cetățue, nf. erőd, vár, várkastély.
   Cete, nf. i. seregek; — le ingeresci,
    a mennyei seregek; l. Ceată.
   Ceten, nf. bodza.
   Céter, I. fi., t. hegedűn játszik* hegedül;
    2. hadar, darál; nu’mi — a în urechi,
    ne hadarj a fülembe.
   Cetera, nf. hegedű.
   Ceteras, fif hegedűs, muzsikus, cigány.
I Ceterna, nf. csatorna ; l. Canal.
k* Cetesc, IV. cd. olvas, el- v. felolvas;
I — tare, felhangon olvas.
I Ceteț, fif. olvasó, felolvasó; —, mn.
■ olvasható (pL írásj* tiszta
I Cetină, nf . (nt.) gyalogfewyő, borsfe-
I nyő (Juniperus communis).
I Cetire, nf. olvasás; bucata de cetire,
I olvasmány.
I Cetitor, fif. olvasó* felolvasó.
I Cețos, mn. ködös, párás, gőzös, borús.
   Ceucă, nf. csóka.
   Ceun, fif l. Ceaun.
   Ceur, mn. kancsal, kancsi, bandzsal.
I Ce-va, nvm. valami.
pts> Chalcograf, fif. érc- v. rézmetsző.
Chalcografie, nf. érc- v. rézmetszés.
Chaldaic, mn. kaidéi, kaldeusi.
Chaldeu, fif. kaid, koldus.
Chameleon, fif. 1. (állatiA színbű; 2.
ravasz, ravaszdi, álnok (ember f
   Chaos, fif. zűrzavar, chaos, virvár, ős-
    anyag.
I Chaotic, mn. zűrzavaros, chaoticus,
    zavaros.

5*

Chiabur Chivonar

Chinovit

69              Chivot

Chiabur, mn. gazdag, dús, tehetős.
Chiae, nf. kulcs.
Chiag, t. -uri, */*. oltó (tejben).
Chiăm, I. co. 1. hi, hív, kiált, ki v.
behi v. szólít; 2. idéz, hi, meghi;
— înaintea judecăței, a törvény elé
idéz*, — de mărturie, tanúul hív;
     doctorul, hivatja az orvost; — pre
nume, névén szólít; 3. hí, nevez;
cum te —a ? hogy hívnak, mi a ne-
ved ?
Chiămare, nf. 1. hívás, kiáltás, fel-
szólítás, idézés; £. hajlam, hivatás,
hivatottság.
Chiamat, mn. 1. meghívott, hivatott;.
2. hivatalos.
Chiămator, fif. 1. meghívó, hivogató;
2. vőfély (esküvőnél).
Chiar, ifi. épen, csak; — așa, épugy;
— eu, én magam (személyesen); —
atunci, éppen akkor; — mn. I. Clar.
Chiarific, I. «. /. Clarific.
Chiaritate, nf. I. Claritate.
Chibrit, t. -e, »f. gyufa.
Chibzueală, nf. fá Chipzueală.
Chica, nf. hajfonat, összefont hajfürtök.
Chichineața, nf. 1. kicsiség, csekélység,
apróság; 2. lyuk, fészek.
Chichion, t. -e, df. 1. zűrzavar, ren-
detlenség, bonyolultság; 2. akadály,
gát, gáncs.
Chichlibar, df. borostyánkő, borostyán.
Chichirez, t. -e, df kellem, báj, kecs,
varázs ; fără —, fás, ízetlen, üres.
Chiciura, nf. zúzmara, dér, hóharmat
(a fán).
Chicot, i. -e, df. vigyorgás, nyifogás.
Chicotesc, IV. fi. vigyorog, nyihog,
cincoa
Chidie, nf. I. Chiciură.
Chiebea; nf. köpeny, lepel, takaró.
Chief, t. -uri, df. I. Chef.
Chiflă, nf. I. Comuț.
Chiflar, fif. sütő, pék, pereces.
Cbihiibar, df. I. Chichlibar.
Chit t. -úri, df tápnedv.
Chila, nf. 1. mérő, véka, mérce; 2.
kilogram; 3. <5. é. haszontalan ember.
Chilău, fif. nagy vascsákány, pöröly.
Ch/Jav, fif. nyomorék, béna, sánta.
Chilăvesc, IV. A) cd. megnyomorít,
megbénít, meg sántít; B) me —, vfi.
nyomorékká lesz, megbénul, megsántul.
Chilăvire, nf. elnyomórodás, bénulás,
s&ntulás.'
Chilăvit, mn bénult, sántáit, nyomorék.

Chilié, nf. szoba; cella.
Chilim, df. durva szőnyeg.
Chilimică, nf\ (nt.) peremér, gyürü-
Chilimin, fif. | virág (Calendula).
Chilin, mn. külön, különös; kivált,
ritka.
Chilinesc, IV. ct>. különít, elkülönít;
l. Osebesc.
Chilioara, nf. szobácska, cellácska.
Chilién arapese, fif. (nt.) pitypang-
gyökér.
Chilipir, t. -úri, df. nyereség: nyere
meny; haszon, jövedelem.
Chiliuță, nf. I. Chilioară.
Chilogram, i. -e, df. kiló, kilogram.
Chiloman, t. -e, ff. jajkiáltás, jajve-
széklés.
Chilom. fif. kalapács, pöröly, hámori
Chilometru, t. -e, df kilométer (1000
méter).
Chilug, mn. kopasz, sima; l. Pilug.
Chimă, nf. 1, csira, czika; 2. áll.
Cilimen, fif. (ni.> kömény, köménymag;
— de câmp, réti kömény; — dulce,
ánizs.                        [hajtás.
Chimer, t. -e, df. bolt, boltozat, bolt-
Chimera, nf. agyrém, ábránd, képzel-
gés, tűnődés, töprengés.
Chiméric, mn. képzelgős, tűnődő, agy-
rémes, ábrándos.
Chimic, fif. vegyész, kémikus.
Chimie, nf. vegytan, vegyészet; —
anorganică, szervetlen vegytan; —
organică, szerves vegytan.
Chimîn, fif. (ni.) I. Chimen.
Chimir,/, -uri, $. 1. pénztárca, tárca;
2. tüsző, öv.
Chimism, fif. vegyészet.
Chimion, t. -e, df. (nt.) I. Chimen,
Chimval, t. -e, df /. CimbaL
Chin, t. -úri, df. kín, gyötrelem, fá-
radság, baj, vesződség.
China, nf. (țolbt.) China, Șina.
China, nf. kina, kinahaj.
Chindeu, t^ -e, ₒf. törülköző, kendő.
Chindisesc, IV. q. hímez, hímet varr,
kivarr, tűz, megtüz.
Chindisitură, nf. hímzés, hímvarrás,
hímezet.
Chinez, fif. khinai, sinai (ember).
Chinezesc, 'mn. khinai; —e, ifi. chi-
nui módra.
Chingă, nf. heveder; öv.
Chinin, i. -e, »f. kinin, kinapor.
Chinovar, fif. (&vt.) higanykenet, ci-
nóber.

Chinovit, fif. szerzetes, barát; magán-
laki, remete.
Chinoviu, i. -i, df. zárda, kolostor,
klastrom, szerzethely.
Chinuesc, IV. A) «. kínoz, gyötör,
sanyargát; B) mé —, kínlódik,
gyötrődik, bajlódik, sanyarog; și —
ce trupul, sanyargatja testét.
Chinuire, nf. kínzás, guötrés, sanyar-
gatás; kínlódás, gyötrődés, gyötrelem.
Chinuitor, mn. kínzó, gyötrő, sanyar-
gató.
Chior, ffi. Kővár vidék.
Chior, chiorc, mn. kancsal, kancsi,
sanda; árva, egyetlen.
Chiorean, fif. kővárvidéki.
Chioresc, IV. fi. kancsalit, sandít,
görbén néz.
Chiomb, mn. rövidlátó.
Chiorîș, ifi. görbén, kancsian, sandán.
Chios, ifi. I. Chiorîș.
Chiot, t. -uri, df. kurjantás, sikoltás,
ujjongás, kiabálás, rivalgás.
Chiotesc, IV. fi. kurjant, rikolt, kia-
bál, rivalg.
Chiotoare, nf. retesz, tolattyú. •
Chip, t. -uri, df. 1. kép, alak, ábrázó*
lat, arckép; 2. mód, ürügy, orv;
nicí íntrun —, semmi szín alatt.
Chiparos, fif. (nt.) ciprus, ciprusfa
(Cugressus).
Chiparușă, fif. paprika.
Chipeș, mn. tetsző, tetszetős, kellemes
külsejű; képes, derék.
Chiposesc, TV. fi. tetszik, jólesik.
Chiposire, nf. tetszés, jólesés.
Chipzueală, nf. megfontolás, felfogás,
meggondolás, képzelet, gyanítás, gon-
dolás, hozzávetés, vélekedés, vélés.
Chipzuesc, IV. fi. 1. megfontol, felfog,
meggondol, képzel, gyanít, hozzávet,
vél, vélekedik; 2. rendez, intéz.
Chipzuire, nf. I. Chipzueală.
Chir, fif. 1. úr (bizalmas megszólítás);
2. /. Pír.
Chiragră (Cheragra), nf. kézköszvény.
Chirchilit, mn. boros, mámoros, pityus.
Chiriarch, fif. egyházfő, .egyházfeje-
delem.
Chiriaș, fif bérlő, haszonbérlő.
Chirie, nf bér, haszonbér, bérlet; —
de casă, házbér; — de transport,
fuvardíj, szállítási költség; a lua ín
- -, bérbe vesz; a da ín —, bérbe ad;
a ținea ín —, bérbe tart.
Chirigiu, fif fuvaros, szekeres.

Chirilic, mn. cirill, ó szláv (pl. betű).
Chirnog, fif. nyomorék, béna.
Chiromantie, nf. jóslat, jóslás.
Chirotonesc, IV. felszentel, pappá
szentel.
Chirotonie, nf. papszentelés, felszente-
lés (pappá).
Chirurg, fif. sebész, seborvos, khirurgus.
Chirurgie, mn. sebészeti; spital —,
sebészeti kór oda.
Chirurgie, nf. sebészet.
Chisar, t. -e, df. tajtékkő,' sikárkő.
Chisea, nf. szelence, millye; -— de
tăbac, dohány szelence, • dohány tár öa.
Chiseliță, nf. szilvalé, korpa cibere.
Chisnovat, mn. csodálatos, tréfás.
Chit, /?/, (állati.) cet, cethal, bálna.
Chita, nf. 1. pászma, kötés, tincs; 2.
nyugtatvány.
Chitanță, nf. nyugta, nyugtatvány.
Chitaciu, mn. takaros, csinos, hejre.
Chitară, nf 1. gitár; 2. elibera.
Chitarist, fif 1. gitáros; 2. eltér ás.
Öhiteala, nf. 1. öltözködés, fip^re, fel-
dfrázás, csinosítás; díszítá, felékesí-
tés; 2. gondolat, szándék, vélekedés.
Chitesc, ÍV. cs. 1. filei fráz, csinosít,
piperéz, díszít, ékesít; 2: gbndolj vé-
lekedik.
Chițibuș, t. -úri, df. aprócseprő dolog,
kicsiség; kibúvó.
Chitire, nf. I. Chiteală.
Chitit, mn. csinos, cifrás, díszes, ki-
cifrázott, ékes, takaros, tiszta.
Chițorfif. (álfáit. Jjphlkány, póc-egér.
Chitru, fif. (nt) citromfa; nf.
citrom (gyümölcs).
Chiu, tsz. hű! óh; cu — și vai, ügy-
gyei bajjal, nagy nehezen.
Cmuesc, IV. cd. ujőng, kurjant, kiabál,
rivalg.            . ’
              ,/,} kur3aⁿt<ⁱs> Ujongá».
Chivera, nf csákó; kdlpag.
Chiverniseala, nf. 'gondviselés, fel-
ügyelés, gondozás, ápolás, vezetés,
intézés, kormányzás, kezelés.
Chivernisesc, IV. <$. felügyel, gondoz,
ápol, vezet, intéz, igazgat, kezel, fel-
ügyel.
Chivernisite, nf I., Chiverniséala.
Chivérnisitor, fif. felügyelő, gondozó,
ápoló, kormányzó, vezető, intéző, ke-
zelő.
Chivot, t. -e, df. 1. szekrény, láda; 2.
hájó, bárka; —ul lui Noé, Noé bár-

Cimentez

71  Ciocănitoare

Chizeș

Ciment


kaja; —ul légei, a szövetség szek-
rénye.
Chizeș, fif. kezes, jótálló, túsz.
Chior, fif. (ni.) halvány, chior.
Chloríc, mu. halvacs; acid —, hal-
vacs-sav, cKloros- sav.
Chlorit, t -e, of,. (áfá.) halvány kő,
chlorkő.
Chlorofil, fif. levélzöld, zölditő anyag.
Chlorosă, nf. sápkór.
Choleră, nf. kolera.
Choleric, mn. epés, hirtelen haragú,
koletikus.
Cholerină, nf. kolerin, coléra nostras.
Cher, £ -úri, sf. kar; templomkar;
karének, énekkar.
Ohorepiscop, fif. segédpüspök, tarto-
mányi püspök.
Chreștin, nf. keresztény; l. Creștin.
Chreștinism, fif. kereszténység; i. Creș-
tinism.                  ₍ ₜ
Chrestomape, nf. szemelvény, példány-
tár, irodalmi példatár.
Chrie, nf. körbeszéd,, ólma.
Chrisalidă, nf. (álfát.) hernyóbáb,
Chrisoave, nf. t. irományok, okmányok,
hivatalos iratok.
Chrisolit, fif. (áwt.) aranykö.
Christian, fif. 1. Keresztéig; 2. /.
Creștin.
Christianism, fif. I. Creștiiiism.
Chróm, fif. (vegyi.) festeny, chrom.
Chromatic, mn. 1. színes, szinvegyü-
leti, színesítő; 2. (zene) félhangú:
Chronic, mn. idült, rögzött, krónikus,
tartós, hosszas.
Chronica, nf. évkönyv, krónika.
Chroniear, fif. évkönyvíró, krónikás.
Chtonologíc, mn. korszerinti, idősze-
rinti, időrendi, kronologikus; în or-
dine —ă, időrendben.
Ciironologie, nf. idővetés, időtár, idő-
rend, kortudomány, kronológia.
Chronometrie, nf. (zene) iltenymérés.
Chronometru, t. -e, »f. időmérő '; (tm)
ütenymérő.
Chronostih, »f. évszámos vers, időjelölő
vers.
Ciᵣ de, hanem, még, sőt.
Ciabare, nf. (nt.) I. Cebare.
Ciachir, mn. kancsal, kancsi, sanda.
Cíapraz, i. -uri, *f. I. Ceapráz.
Cias, t. -úri, óra; l. Ceas
Ciauș, fif altiszt, felügyelő.
Ciboată, nf. csizma; l. Cioboata,
Cibuc, t. -e. t>f. csibuk, törökpipa.

Cicală, nf. csacsogó, fecsegő; hírhordó. 1
Cicalesc, IV. fi. 1. Veszekedik, csacsog, ]
fecseg; 2. harap, rág, emészt, csahol.
Cicaliíe, nf. civodás, civakodó*, vészé- ș
kedés, szóváltás.
Cicalítor, fif. civódó, rigolya*, vészé-)
kedo, versengő-.
Cicalitura, nf. I. Cicalire;          J
Cicatrice^ nf. seb, sebhely, forradás (a -
bőrön).                              J
CicatrisaTe, nf. behegesztés, behegedés.,
CicatriséZj I» fi. beheged, begyógyul,
behegeszt.                           ș
Ciclop, fif. kyklcps (görög mith.-beli:
óriás ).
Ciclu, t. -ri, o/ₜ kör, sorozat, ciklus}
de srticlií, cikksorozat. - ’i
(Jicnesc, IV; fi. elmész, életét veszté
(erőszakos halállal); kidől, megdöglik^
Cidoare, nf. cikorja. katángkóró (<Ji-
corium); — de earnă, gálambbegy.
Cieúrái iif. jégcéap.
Cicricj ti -é, $f. keresztsorompó, for-
dító-kérészt.                        J
Cicúdíu, éíH; világos, piros.
Cidru, t. -úri, t>f. almamust.       '
Cifaiu, fif. porond, fövény.         í
Cifră, nf. szárny számjegy.          •
Cifrez, I. co. számjegyekkel számolj
számvuil jegyez, megszámoz.
Gigă, nf. 1., csiga, kerékcsiga,; %áj|
(álfát.) kecsege.             , ,
Cigă-migă, nf. kicsiség, apróság, haéSL
szontalanság, dib-dáb.
Cigara, nf. Sugară.
Cighir, fif. lőre, csiger, kotyvaszték.
I Cihăesc, IV. fi. tagdalódzik, csip, szúM
(szóval),- ingerel, ösztönöz, izgat, ger-^
jeszt; csahol.                        ?
Cilibiü, mn. gyönge, lágy; alacsony
törpe.
Cilié, >f. acél.                      <
Cilii, fif. szempilla, szemszőr.
Cilindric', mn. hengerded,- héngeralakfy
Cilindru, t. -é, $f 1. henger; 2. cilin
dér (kalap).
Cilioae, (állati.) kuvikjtalálmadáí
Cimbal, i. -e, o/’.'l 1. cimbalom; 2. ej
Cimbala, nf. J thera.                 .
Cimbrișor, fif. (ni.) kerti kakukf
(Tymus vulgáris).
CimbrU, fif. (nt.) csombor, borsfü, zsá
i zsa; ■— de câmp, vad csombor, ka
ș kukfü, démutka.
' Ciment, t. -e, of. ragasz, kőragasz, ha
; barcs, vakolat, cement.             j

Cimentez,.!, c». vakol, rag aszol.
Cimilitură, nf. talány, találós mese.
Cimir, t. -úri, $f. címer, pajzs, vért;
I. Marcă.
Cimiter, t. -e, &f. templomudvar, te-
mető, sirkert.
Cimní fif. (állati.) hattyú.
Cimotie, nf. ág.
Cimpav, mn. dermedt lábú, zsibbadt
lábú, meredt; rokkant.
Cimpăvesc, IV. fi. elmerevül, el- v.
megdermed, elzsibbad.
Cimpesc, IV. fi. I. Cimpăvesc.
Cimpoae, nf. 1. duda, tömlösip, síp-
borda, csimpolya; a cânta cu —,
dudál, dudol; 2. nádsíp. [polyáz.
Cimpoesc, IV. 0. dudál, dudol; csim-
Cimpoiaș, fif. dudás, csimpolyás.
Cimpoiu, i. -e, df. I. Cimpoae.
Cimșar, fif. I. Bănuței.
Cimșir, fif. (nt.) puszpáng (Buxus
sempervirrens).
Cimtesc, IV. (me —), vfi. leguggol.
Cimur, fif. vakolat, mészhabarék, ha-
barcs.
Cimuruesc, IV. vakol, ragaszol.
Cin, t- -úri, t>f. 1. rang, osztály, rend,
állás; 2. csónak, ladiké —ul mo-
nachal, szerzetes rend.
Cina, nf. vacsora, estebéd; —a de
taina, az utolsó szent vacsora.
Cinabor, fif. I. Chinovar.
2j““íe’X}/. cină.
Cinat, df. j
Cinceniu, t. -i, nf. évötöd, ötév.
Cincenal, mn. ötödévi, ötödéves.
Cinci, nzv. öt; al —lea, ötödik; — ^eci,
ötven; — spre £ece, tizenöt; de —őri,
ötször; —sute, ötszáz ; — coade (nt.),
sámoly (Aquüegium); — fői (ni.),
' gombemyö, berki zapóca, ötlevelü
fogasír (Janicula).
Cincier, fif. ötös; ötforintos.
Cincime, nf. ötödrész, ötöd.
Cincuesc, IV. ct>. kim<. yg, kuncorol,
hunyor ál.
Cine, nvm. ki, kicsoda; — va, valaki;
orí —, bárki; fie —, mindenki.
Cinéi, fif. talány, rejtvény, találós mese.
Cinez, I. cc. vacsorái, estebédel, vacso-
rázik.
Cingetoare, nf öv, szíj, heveder.
Cinghel, i. -e, nf. falkampó.
Oinic, mn. szennyes, mocskos, dancsós,
gamatos, cinikus, szemérmetlen, szem-
telen.

Cinism, fif. dancsosság, ebiség, szem-
telenség.
Cinosura, nf. zsinórmérték, szabály,
vezérfonal.
Cinovnic, fif. hivatalnok, tisztviselő.
Cinsacă, nf. egy fél meszely (ármérték).
Cinste, nf. 1. tisztelet, emberség, be-
csület; 2. ajándék; I. Onoare.
Cinstesc, IV. «. tisztel, beezül, meg-
emberel, ajándékoz, jutalmaz; (. Ono<
réz 6 Daruesc ntfi.
Cinstit, m». 1. tisztességes, becsületes;
2. (dm) tiszléletes, tisztelt, tisztelen-
dő; l. Onest.
Cintesență, nf. kivonat, vázbit, lelke
valaminek.
Cintezoiu, fif. (álfát.) cziz.^
Cintirim, /. -e, *f. I. Cimiter.
Oioae, nf. sárga réz, harangérc.
Cioancă, ₙf. kis pipa, makrapipa.
Cioandră, nf. versengés, civódas, Szó-
váltás, civakodó*, veszekedés.
Cioane, nf. (nt.) kakastaréj, tasajfürt.
Cioară, nf. (állati.) csóka; — negră,
fekete csóka; varjú.
Cioarec, I. o. ver, ütlegel, megnad-
rágol, agya-bugyál.               (rág.
Cioareci, fif. posztó, v. harisnya nad-
Cioarsă, nf. rossz bicsak, rossz eszköz.
Ciob, t. -úri, d/. cserép, cserépedény,
tört-cserép.
Cioban, fif. juhász, juhpásztor, nyájöt;
—-eâsă, nf. juhásznő.
Ciobănel, fif juhászbojtár, kis juhász.
Ciobănesc, IV. juhászéletet él, ju-
hászkodik, pásztorkodik.
Ciobănesc, mn. juhászos, pásztori;
—e, ifi. juhászosan, pásztor módra.
Cioboată. nf. csizma; cipellő, cipő,
lábbeli.
Ciobotar, fif. csizmadia; cipész, varga.
Cîoboțică, 11 f. (nt.) tavaszi kankalin,
sárga kükörics (Primula veris).
Cioc, t. -úri, csőr, madárorr, orr;
—ul corăbiei, hajó-orr.
Ciocan, t. -e, of. 1. kalapács, csákány;
2. pohár; — de rachiü, egy pohár
pálinka ; — de piuă, ütőkos, zúzó.
Ciocănaș, fif. 1. bányász, bányászle-
gény ; 2. kis kalapács.
Ciocănea, nf. (állati.) erdei szalonka,
Ciocănel,, tf. 1. kis kalapács; 2. ínyo-
mattyú, billentyű.
Ciocănesc, IV. fi. kopog, kocog, át,
kopogtat; kalapácsol, kalapál.
Ciocănitoare, nf. (álfáit.) zöld harkály.

Cioeănitură            72

CiorsăesC

Ciorfr

73

Oittc

Cioeănitură, h/. kalapácsütés, kalapá-
lás, kopogás, kopogtatás.
Ciocârlan, 4/. GH/áfe.) mezei pacsirta,
pacsirta (Alauda).
Ciooârleț, IÎ/. (állaU.) közönséges pon-
cor (Sitta eaesia). .
Ciocârlie, nf. (álfáit.) mezéi pacsirta
(nőstény).
Ciocârtesc, IV.      fúr-farag, el- v.
szétdarabol, vagdal, faragcsál, fa-
ricskál.
Ciocártéu, t. -e, df. igaszeg, járomszeg.
Ciochină, nf. nyeregkápa, nyereggomb.
Cioci, fif. 1. bakancs, rövid szárú csiz-
ma; 2. gyermekharisnya.
Ciodejel, fif. (állati.) ökörszem (Ttd-
glodytes parvulus).
Cioclu, fif. 1. sirásó ; 2. akasztófavirág.
Ciocmăneală, nf. veszekedés, civakodás,
perpatvar.
Ciocmănesc, IV. vfi. felesel, perel, ve-
szekedik, civakodik, verekszik.
Ciocnesc, IV. A) cd. koccint, együtt
koccint, összeüt; B) me —, vfi. üt-
közik, összekoccan, összeütközik; be-
csíp, berúg.
Ciocnire, nf. koccintás, koccanás, ösz-
szekoccanás; összeütközés.
Ciocnit, mn. széttört, Összetört, repedt;
     de vin, boros, ittas, pityus.
Ciocoesc, wh. hízelgő, tányérnyaló;
“C, ifi. hízelgőén, csokojmódra.
Ciocoiu, fif. 1. hízelgő, tányérnyaló;
jövevény, idegen, csokoj; tisztvi-
selő, hivatalnok; 3. szolga.
Ciocoladă^ (ciocolată), nf. csokoládé.
Ciofăesc, IV. fi. csemcseg, csámcsog,
disznómódra eszik.
Ciofleaga, nf. szedődeszka (a könyv-
nyomdásznál).
Cioflegar, fif. ingyenélő, henyélő, flasz-
terkoptató, naplopó.
Cjoica, nf. csóka.
Ciolac, mn. béna, sárta.
Ciolan, i. -e, csont, lábcsont,
Ciolanos, mn. csontos, izmos.; vaskos.
Ciolăvesc, IV. o. megnyomorít, meg-
sántít, bénít.
Cioloboc, t. -e, df. disznóláb, disznó-
sódar.                         [csótár.
Cioltar, t, -e, *f. lótakaró, lóterítő,
Ciomag, t. -e, bunkósbot, dorong:
nyaláb.
Ciomăgaș, fif. ütlegelő, ütő; verő.
Ciomagel, i. -e, df. vesszőnyaláb, vir-
gács; botocska.

Ciomăgesc, IV. o. ütlegel, ver, doron-
gól, elpáhol; bunkóz, kékre ver.
Ciondra, nf. veszekedés, versengés, szó-
váltás,
Ciondrănesc, IV. mă —, vfií veszeke-
dik, civakodik, perlekedik.
Ciont, 1. mn. tompa, buta, csonka;
2.  —, df. csont; I. Os.
Ciont, I. cé. I. Ciunt »tí>.
Ciontesc, IV. &. 1. megcsonkít, elbu-
tit ; 2. levág, lenyes; 3. elkölt, elfo-
gyaszt.
Ciontitura, nf. butítás ; megcsonkítás,
vágás, metszés.
Ciopârtă, nf. részecske, ki» darab; bél.
Ciopârtesc, IV. o. I. Ciocârtesc.
Cioplesc, IV. A) cd. farag, bárdol,
ácsol ; — pe cineva, vkit kiművel,
bárdol, palléroz; B) me—, vfi. mű-
velődik, civilizálódik.
Cioplit, mn. 1. faragott, csiszolt, ácsolt,
bárdolt; 2. művelt, pallérozott, nevelt;
chip —, faragott kép, bálvány; om
—, művelt ember.
Cioplitoare, nf. faragókés, gyalu, fa-
ragószék.                    [bárdolás.
Cioplitură, nf. faragás, faragászat,
Ciopor, t. -e, df. csorda, nyáj, csoport,
falka, sereg.
Ciopriță, nf. pince, mélyedés.
Ciorăesc, IV. fi. 1. károg, krákog, ri-
kácsol; 2. csorog.
Ciorap, fif. harisnya.
Ciorbă, nf. leves.
Ciorbagiu, fif. mester.
Ciorecar, fif. pór, paraszt; nadrágos
ember.
Ciorchină, nf. szőlőgerezd, szőlőfürt,
gerezd, fürt,
Ciordesc, IV. lop, • eldug, elcsíp;
rászed, megcsal.
Ciormoiag, fif. (ni.) szurkos mécsvirág
( Méla mpyrunt).
Ciorobor, t. -úri, nagy lárma, zaj,
veszekedés, civakodás, zűrzavar, per-
patvar, csataj.
Ciorogar, fif. 1. nadrágos ember; 2.
cipész, csizmadia.
Cioroiesc, IV. fi. csorog; l. Ciorăesc.
Cioroiü, fif. (állati.) 1. holló; 2. á. é.
cigány; 3. csurgó.
Ciorovoiala, nf. I. Cioandra.
Ciorpae, t. -e, df. szűrőruha, szürő-
vászon.
Ciorsăesc, IV. bicsakol, rossz ba-
csókkal vág, csarszol.

Ciori, fif. 1. kópé, huncut, gazember;
2. disznóórr, -orj.
Ciorvână, nf. (ni.) I. Cervana.
Ciót, t. -úri, fif. bütyök, görcs (pl a
fán), bog, csomó.
Ciotcă, nf. keverék, egyveleg, halmaz,
kotyvaszték; rakás, csomó.
Cioturos, mn. göbös, bütykös, csomós,
görcsös, bogas, ágas-bogos.
Qovină} kuvik,halálmadár.
Ciovlica, nf. (Állati.) bíbic, libuc.
Cipar, fif. (állati.) I. Țipat.
Ciperig, fif. szalaaniasó.
Cipio, fif. bakancs, topánka, cipő.
Cipres, fif. (ni.) ciprus, ciprusfa (Cu-
pressus).
Cir, t. -úri, df. pép, enyv, ragasz, ra-
gasztó, csiriz.
Cirac, fif. inas, tanítvány, tanonc.
Circ, t. -úri, df. lovarda, cirkusz.
Circuit, t. -úri, df. kerület, körfogat,
terjedelem.
Circular, t. -e, l. Circulară.
Circulară, nf. körözvény, körlevél, kör-
rendelet ; —, mn. köralakú, kör.. .
Circulațiune, nf. forgalom; keringés,
forgás ; sângelui, vérkeringés;
a pământului, földforgás; — de báni,
dpénzforgalom.
irculez, I. cd. forgat, forog, kering,
kereng.
Circumcis, mn. körülmetélt (a zsidó),
Circumcisiune, nf. körülmetélés.
Circumdau, I. c$. körülvesz, körülfog
v. kerít, övez.
Circumferență, nf. kerület, körfogat.
Circumflecs, i. -e, df. hajtott ékezet
Circumscriere, nf. körülírás, körül-
határolás.
Circumscriu, III. c*. körülír, korlátoz;
határol.
Circumspect, mn. körültekintő, óvatos,
elővigyázó, előrelátó.
Circumspecjiune, nț. elővigyázat, előre-
látás, körültekintés, óvatosság.
Circumstanțe, nf. körülmény, környül-
mény, állapot, körülállás; a helyzet
mivolta.
Circumstanțial, 1 mn. körülményes;
Circumstanțios, J —, ifi. körülménye-
sén, behatóan.
Circumstare, nf. körülállás, körül-
mény, helyzet, állapot.
Circumvoluție, nf. tekeredés, tekerület;
gombolyítás.

Circundar, i. -re, df. kerület, járás,
környék, kör, vidék.
Cireaâă, nf. csorda, falka, nyáj.
Cireașă, nf. cseresznye.
Cireș, nf. (ni.) cseresznyefa.
Cireșer, fif Junius hava, Szent Iváii
hava.
Cireșiu, mm. cseresznyeszínű, cseresz-
nye vörös.
Cirilic, mn. ó szláv, cyrill; literă — a,
cyrill betű.
Ciripesc, IV. ca. cserepei, csiripel, csi-
csereg, cseveg.
Ciripite, nf, csiripelés, csiripolás, csi-
csergés.
Ciripit, t. -e, df. csicsergés, csiripolás,
csiripelés; csevegés.
Cirtă, 0/. 1. fikarc, egy szikra ; 2.
szempillantás; vonás.
Citueală, ^f. pép, ragacs, csiriz.
Cislă, uf. 1. egyesület, társulat; 2*
adó, tartozás.
Cisma, csizma, lábbeli.
Cismar, fif. csizmadia, varaa; cipész.
Cismătîe, nf. csizmadiamílhely, csiz-
masátor.
Cișmea, nf. forrás, kút; l. Fântâna.
Cismigiu, líf. 1. /. Fântânar; 2. egy
park neve Bukaresten.
Cisnădîe, Ifi. Nagy-Disznód.
Cișnesc, IV. ». 1. csattant, csaitint;
—, 2. bugyog, kibugyog (a víz).
Cisternă, nf. vízcsatorna, vizgödör,
vizárok, medence.
Cit, t. -úri, df. kartonvászon, virágos-
fény perkál.
Citadelă, nf. fellegvár, erőd, citadella.
Citanță, nf. nyugta, nyugtatiány.
Citare, nf. megidézés, ídézvény, idéző-
levél ; idézet.
Citățiune, nf. I. Citare.
Citav, mn. ép, egészséges, teljes, tö-
kéletes ; ügyes; csinos, takaros.
Citera, nf. cithera.
Citesc, IV. cd. I. Cetesc dtfl.
Citez, I. cd. idéz, meg-, beidéz, meghív;
nevez, jelöl.
Citovesc, IV. me—, vfi. meggyógyul,
fellábad.
Citron, fif. (ni.) citromfa; ~a, «/,
citrom (gyümölcs).
Citură, nf. kútveder.
Ciubér, í. -e, cseber, vízcsöbör.
Ciubuc,’¹ í. -e, df. í. Cibuc.
Ciuc, mn. borzas, szétbomloti, bozon-
tos, bolyhos, tépett, kuszáig

Ciucă 74 Civü

Ciucă, nf, tárcsa, célkarika, céltábla.
Ciuciulete, fif. (nt,) kucsmagomba,
kucsmaszömörcsög.
Ciucur, fif. bojt, rojt, cafrang.
Ciucurat, bojtos, rojtos.
Ciucuri,-fif. nadrág; l. Cioareci.
Ciudă, nf. bosszú, bosszúság, harag,
  csoda; méreg; de —, azért sem, cso-
  dára sem; mi-e —, bosszankodom,
  mérgelődöm.
Ciudat, mn. csodás, csodálatos, furcsa,
  fura, különös; om —, különös em-
  ber, különc.
Ciudesc, IV. mé —, vfi. bosszankodik,
  mérgelődik, csodálkozik.
Ciuf, mn. bozontos, bolyhos, csúf, csu-
fondáros.
Ciufala, nf. I. Batjocura.
Ciufulesc, IV. cí. csúfol, ócsárol; ha-
ját húzza, csufolkodik, csufolódik.
Ciugulesc, IV. ca. 1. le-, elrág, harap,
  mar, marcangol; 2. nyalánkodik.
Ciugulire, nf. 1 marcangolás, hara-
pás r 2. ny alánkodás, rágcsáló#.
Ciüha, nf. csóva, madárijesztő; mérő-
rúd.                            \holy.
Ciuhurez, fif. bagoly, fülesbagoly, su-
Ciul, *f. pászma, seréb, motring, báb.
Ciulean, fif. (ₙt.) I. Ciuciulete.
Ciulesc, IV. fi. hegyez (fület a ló);
csóvál, mozgat.
Ciulin, fif. (nt.) takácsmácsonya, bo-
gács-kóró.
Ciulină, nf. (nt.) 1. csemege-súlyom,
zsiők; 2. burgonya, kolompár.
Ciuma, nf. dögvész, dögkór, pestis.
Ciumafaé, nf. (nt.) maszlagos redős zi-
rom, bolondító csálmatok: csuda fa.
magyal.
Ciumerca, nf. /. Ciuma.
Ciump, fif. tő, gyökér; —, mn. tompa,
nehéz, roskadt, összezsugorodott; der-
medt lábú, rokkant.
Ciumpav, mn. I. Cimpav.               !
Ciump ăvesc, IV. fi. I. Cimpave.sc. i
Ciung, mn. csonka, félkezű v. lábú; \
nyomorék; —, fif. töke, fatöke. ¹
Ciungareso, IV. ) o. 1. csonkít, le- j
Cíingesc, IV. j metsz, megcsonkít, *
megnyomorít, megbénít', megtörpit; 2. |
megcsonkít!,megnyomorül, megtör pül.;
Ciungaríre, nf.. I. Ciungire; .
Ciungărît. ciungit, mn. csonka, csőn- j
kított.                               :
Ciungire. nf. megcsonkítás, csonkítás, i
megnyontoriíás, levágás, lemetszés.

Ciupa, nf. kis gyermek-fürdő, fe-
  resztő-viz.
Ciupag, t. -e, J. ruhaderék (nőknél).
Ciupăresc, IV. co. csipdes, csipkét,
  csikar; szedeget, gyűjt.
Ciupelesc, IV. co. leforráz, abárol,
  melleszt, megmelleszt (szárnyast).
Ciupelit, nf. abárolt, leforrázott, mel-
  les ztett.             '               '
Ciupelitura, ciupelire, nf. abárolás,
  mellesztés, leforrázó#.
Ciupercă, nf. gomba, cseperke gomba,
  csiperke.                      [pelesc.
Ciupesc, IV. q. I. Ciupăresc es Ciu-
Ciupit, mn. 1. mellesztett; 2. hindös,
himlőhelyes, ragyás, ripacsos.
Ciupitură, nf. 1. himlohely, ripacs;
  2. mellesztés.
Ciupos, ni». 1. borzas, borzos, bozon-
tos; 2. zsugori, fösvény, fukar, ku-
pon.
Ciur, {. -uri, 1. rosta; —ul zine-
lor, (nt.) körfény, disznótövis (Cár
lina acaulis); 2. himzőkeret, hímző-
ráma.
Ciurar, fif. rostakészitő; cigány (ki
rostát csinál).
Ciurdă, nf. csorda, tehéncsorda.
Ciurueală, nf. gaz, szemét (a mi a
rostán átmegy).
Oiuruesc, IV. ca. 1. rostál, meg-, ki-
rostál, szitál ,12. átlyukaszt; 3. sza-
kad, Ömlik (az eső).
Ciuruire, nf. rostálás, megrostálás, szi-
tálás.
Ciuruit, mn. megrostált, átlyukasztott;
lyukas.
Ciuruitor, fif rostáló; átlyukasztó.
Ciușcă, nf. pof, pofoncsapás, arculütés.
Ciut, mn. szarvatlan, suta.
Ciută, nf. (állati.) dám, dámvad;
szarvastehén (Cervus dama).
Ciutătesc, IV. ca. csitit, elcsitit, el-
hallgattat.
Ciutătire, nf. g sitit ás, elhallgattatás.
Ciutură, nf. 1. csutora, szopóka, makra-
pipa; üveg, veder.
Civé^ fif. polgár, honpolgár.
CiVic, mn, polgári, polgárhoz illő;
datorinja —ă, polgári kötelesség;
drept —, polgári jog.
Civil, mn. polgári, polgár; világi (nem
pap); căsătorie —ă, polgári házas-
ság ; codice —, polgári törvény-
könyv; drept —, polgárjog; résbe!
—, polgárháború.

Civilisat 75                               Clefăesc

idea — ă, tiszta eszme v. fogalom;
— ea lumina soarelui, világos mint
a nap.
Clarinc, X ca. felvilágosit, felderít,
felvilágosítást ad.
Clarinetă, nf. klarinét.
Claritate, nf. világosság, fényesség
érthetőség^
Clasă, nf. osztály; szakosztály; rang;
szak.
Clasare, nf. osztályozás, rangfokozás.
Clasat, mn. osztályozott.
Clasic, fif. remekíró, klasszikus; —,
mn. remek, mintaszerű, klasszikus;
scriitor —, remekíró; op —, remek
mű u. munka.
Clasicitate, nf. remekkor; klasszicitás,
mintaszerüség.
Clasific, I. ca. osztályoz, rendez,
klasszifikál.
Clasificare, 1 nf. osztályozás, osz-
Clasificațiune, J tályzat; rendezés.
Clastic, nm. törékeny, morzsolható.
Clătăresc, IV. ca. öblint, öblöget, kimos.
Clătesc, IV. A) £A. 1. ráz, ingat, még-
ráz, mozdít; 2. öblint; — din cap,
bólint a fejével; fejet esóvál; B)me
—, vfi. 1. mozog, mozdul, lóg, rândul;
2. megőrül, élkábul.
Clătin, I. A) ca. ingat, ráz, himbál,
bicceni; B) me —, vfi. hajlik, inog
(a Ja), rezg (a levél), ingádoz (pl.
az elme).
Clătinare, nf. rázás, mozgás, ingado-
zás, himbáló#, biccenés.
Clatinătoare, nf. hinta, himba.
Clătinător, mn. ingadozó, biccenő; in-
gó, rezgő.
Clatire, nf< 1. fejbólintás; .2. mozgás;
  mozdulás, öblintés.
Clătit, mn. hóbortos, féleszű; eszelős,
  eszeveszett.
Clătite, nf. t. palacsinta, lapótya, hig-
  palacsinta.
Clausă, nf. vizfogó.
Clausulă, nf. 1. záradék, feltétel, zár-
  lat; %,'zárt írásbeli vizsga.
Clausulez, I. ca. záradékkal ellát.
Clavir, t. -e, df. zongora.
¹ Clean, fif. (állati.) dévérponty, féhén
¹ keszeg.
Cleangă, nf. I. Creangă.
Cleau, fif. zöldike (madár).
Cleesc, IV. ca. enyvez, ragaszt, össze-
  ragaszt.
Clefăesc, IV. ca. rágcsál; csahol.

Civilisat, mn. polgárisult, müveit, fel-
világosodott, civilizált, erkölcsös.
Civilisațiune, nf. polgárisultság, mű-
veltség, felvilagosultság, művelődés,
civilizáció.
Civilisez, I. A) ca. müvei, kiművel,
palléroz; polgárosít, felvilágosit; B)
me —, .vfi. művelődik, polgárisul, fel-
világosodik; civüizálódik.
Civit, mn. indigókék, indigó ...
C'iz, fif. csíz (madár).
Cizma, tó#. csizma, lábbeli.
Cizmar, fif. varga, cipész; csizmadia.
Clabeț, fif. I. Clăbuc.
Clabue, fif. buborék, vízbuborék.
Clacă, nf. 1. szakmány, úr dolga, ro-
bot ; 2. kaláka; lucru de —, robot,
munka; fércmunka; voarbă de —,
hiábavaló beszéd, üres beszéd.
Clăcaș, fif. 1. jobbágy, robotot; 2. ka-
lákád.
Cladă, nf. fekvő boksa.
Clădărîe, iif, nyaláb, tincs,' csomó.
Clădesc, IV. ca. 1. épít, fel-, kiépít,
emel; 2. rak, rakásba gyűjt.
Clădire, nf. 1. építés, épület; 2. osz-
  tag, kazal.
Claíe, nf. kalangya, kazal; kereszt
(gabona); — de fán, szénákézal.
Claíesc, IV. ca. felrak, kalangyába-,
  kazalba rak.
Clampă, nf. 1. kilincs, ajtókilincs; 2.
  billentyű.
Clâmpuș, t, -e, J. I. Clampă.
Clămpănesc, IV. ca. I. Clâncănesc.
Clâncănesc, IV. ca. 1. csörömpöl, ke-
  lepei; 2. vicsorgat (fogat).
Clâncanit, t. -e, $f. csörgés, csörömpö-
  lés, kerepelés ; fogvicsorgatás, vacog-
  tatok.
Clâncănitoare, nf. 1. kelep, zörgettyű,
  csörgettyü; 2. malomzörgés, mdlom-
  kótyogás.                        [száj,
Clanț, t. -úri, t,f. csőr, madárorr, orr;
Clanță, nf. ajtókilincs 1 kilincs, retesz.
Clănțănesc, IV. c>. /. Clâncănesc.
Clânțănire, nf, fogvicsorgatás< racogás.
Clapă, nf. billentyű, szellentyil (pl.
zongorán).
Clapăug, mn. lelógó, lecsvggő, lefüggő
  (fülű).
Clapon, fif l. Capon.
Claponesc, IV. co. kakast heréi.
Clar, wm. világos, tiszta; fényes; át-
  látszó; érthető; voace —a, nyílt-,
  csengő hang; spirit —, világos fő;

CÎOlOS

J6 Clopotaríe .

Clopoțel

77           Cobéleeasca

Cleios, tini. enybes, rúgticsos.
Cleire, nf. eüyúezés, ő&zeragtosztás.
Cleíu, t. -ri, df. enyv, ragasz; lép,
  pép ; fülsár.
Clemența, nf kegyesség, kegy, irga-
  lom, könyörület.                  .
Clenciu, i. -rí, â/. 1. ajtókihncs'; tol-
  vajkulcs; 2. száraz dg, rozsé; 3. al-
  tatás, Hitegetés,
Qenciuri, nf. i. fogás, fortély.
Clenciuros, mn. ágas-bogos, göbös,
  görcsös; fortélyos.
Clénga, nf l. Creangă.
Cler, t -uri, df. papság, papifend,
  klérus.
Cleric, df. növendékpap, kispap, hit-
  tanhallgató.
Clerical, mn- papi, lelkészi, klerikális.
Clește, nf i. fogó, csípő, vasfogó,
  szénfogó, harapófogó; — de dinți,
  foghúzó.
Cleștniță, nf. zárütköző, zárfogó; kam-
  pacs. '                        rszólás.
Clevetă, nf. pletyka; rágalom ember-
Clevetesc, Tv. cd. pletykálkodik; rá-
galmaz, ócsárol; megszól.
Clevetire, nf. rágalmazás, pletykálko-
  dás, emberszólás, rágalom.
Clevetitor, 1 df. & mn. rágalmazó, ócsár-
Cleyetnic, J ló; pletykálkodó, pletyka.
Clica, nf. i. pép, lép, lépesség, sűrű-
ség, nyálkásanyag, enyv; 2. klikk,

Clicos, mn. ragadós, tapadás, nyálas,
  sűrű, pépes, lépes, félig sült, szijas,
  ducos (kenyér).
Client, df. kegyenc, védenc, kliens.
Clientelă, nf. 1. oltalom, védelem,
  pártfogás; 2. védencség; rendes vevő.
Qientură, nf védencek, kliensek.
Clima, nf. éghajlat, égöv, kiima; —
  tropică, forró éghajlat.
Climatic, mn. éghajlati, égövi, klima-
  tikus.
Clin, fif. 1. vállrész, pálha, ereszték
  (ingben dtd.); 2. ék, foldás; 3. lejtő,
  meredekség; esés; —ul muntelui,
  hegyoldal.
Clină, nf I. Clin 3.
Clintesc, TV. cs. mozdít, mozgat, ingat.
Clipă, ) nf pillanat, szempillantás ;
Clipeală, J intr’o —, egy pillanat alatt,
  rögtön, tüstént.
Clipesc, IV. a. hunyorint. kacsint,
pislánt; szumbékol, bólint, biccent (a:
fejével az álomtól).                   |

Clipire, nf. hutlyorltás, kacsintás, pis-
logáSj bólintás.               [zanat.
, Clipităj nf pillantás, pillanat, moz-
' Clipocesc, ÎV. &. 1. szumbékol, bólint,
biccent; 2. /. Clipesc.
Clironom, df. 1. örökös, utód; 2. trón-
örökös.
■ Clironoinie, nf. örökség, ör kjószág.
Clironomisesc, IV. o. örököl.
Cliros, i. -uri, df. I. Cler.
, Clisă, nf. 1. szalonna; 2. iszap, agyag,
piszok.
Clisos, mn. 1. szalonnás; 2. iszapos,
, piszkos, agyagos.
Clistir, i. -e, df. allövet, klistély; fecs-
kendő.
Cloacă, nf. mészgödör; ámyékszék-
gödör, sárcsatorna, szemétgödör.
Cloamba, nf ág, görcs.
, Cloanță, nf. 1. csőr, madár orr; 2, babă
—, vén banya, boszorkány, satranty.
Clobonț, df. I. Cioc.
Clocă, nf. kotló.
Clocesc, IV. cd. kotlik, költ, kőtől.
Clocire, nf. kottás; költés.
Clocit, mn. kotlott, kottás, költött; ou
—, záptojás; aer —, bűzös v. zárt
levegő; apă —ă, állott víz, büdös víz.
Clocitură, nf 1. korcsfajzat, korcsiva-
dék; 2. kottás, költés.
Clocot, i. -e, df. I. Clocotire.
Clocoțel, df. (ni.) májusi hóvirág,
lengegye; gyöngyvirág (Convallaria
majális).
Clocoțeî, df. (ni.) 1. tavaszi tőzike,
kikelteti hóvirág; 2. /. Clocotici.
Clocotesc, IV. d. forr, kiforr; habzik,
fő; pezseg, buzog.
Clocotici, &f. t. (ni.) 1. juhar; kecske-
rágó (Evonymus europaeus); 2. bér-
ese, iszalag (Clematis integrifolia).
Clocotire, nf forrás; habzás, pezsgés.
Clocotiș, df. (ni.) hályogmakk (Sta-
philea pennata);
Olecuță, nf. I. Clocotici.
Clondir, i. -e, &f. ólompalack.
Clonț, i. -uri, t>f. I. Cioc.
Clonțat, mn. csőrös, csőralakú.
Clonțău, df. vén, öreg (férfi).
Clopot, t. -e, df. narang; csengő; —
de foc, vészharang; a trage —, ha-
rangot húz, harangoz, csenget.
Clopotar, df. 1. harangozó; 2. harang-
öntő.
: Clopotărîe, nf 1. harangöntőde; 2.
I harangöntés.

Clopoței,/»/, t. (ni.) 1. harangvirág
(Campanula ohapontium); 2. I. Clo-
coței.
Clopoțel, i. -e, df. csengő, csengetyű,
csörgő; a trage —ul, csenget.
Clopoțesc, IV. o. csenget, csengőt húz,
Clopotesc, IV. d. bong, zúg,'szól (a
harang) ; —, cs. harangoz, harangot
húz.                              (láb.
Clopotniță, nf. harangtorony, harang-
Clor, df. I. Chior diö.
Cloșcă, nf kotló, kottástyúk.
Club, i. -úri, df. kör, társaság, szövet-
kezet; társaskör, klub, zárt kör.
Clucer, df. pincemester (a régi román
fejedelmeknél).                   ₜ
Clucerie, nf. pincemesteri hivatal; egy
bojár kaszt.
Cluj, df. Kolozsvár.
Clujan, mn. kolozsvári.
Cluș, df. I. Cluj.
Cneaz, fif. 1. kenéz; orosz herceg; 2.
falusi bíró, községi elöljáró; 3. I.
Răzaș.
Cniga, nf lajstrom, sorozat.
Cnuta, nf. kancsuka, görcsös korbács.
Coabe, nf. 1. előérzet, előjel; 2. pip
(tyúknál).
Coacăz, df. (n..) pöszmétebokor (Ribes
grossularia).
Coacăză,h f. 1. pöszméte, egres, csipke-
szőlő; 2. tengeri szőlő, veres szőlő.
Coacere, nf. 1. érés, megér és; 2. meg-
sülés; —a poamelor, gyümölcsérés.
Coadă, nf 1. fark, farok ; hátulja vmi-
nek; 2. vég, üstök (a csillagé); haj-
fürt; 3. nyél; fül, fogó; szár; i. utálja,
rossza, selej'je (vminek); — la veșt-
ment, ztszály, slepp; cél din —, az
utolsó, sereghajtó; a da din —, farkát
csóválja; cu — a între picioare, félén-
ken, gyáván; — a boului (ni.), fark-
kóró (Verbascum thapsús); — calului
(ni.), lófark fű, mezei surló (Equise-
tum arvense) ; — a cânelui (ni.),
cincor (Cynosurus); — & cocoșului
(ni.), mezeikőmag, sokbütykü gyöngy-
virág, kakasfarkfü (Poligonatum);
— a lupului (ni.), farkkóró, gyopár;
— mâței (ni.), nyúllábfü, pallagi
komóttyú; — a șorecelului (ni.),
egérfarkú cickoró, ezer levelű fü; —
zaci! (ni.), I. — a boului; — a vulpe!
(ni.), ecsetpázsit, bársony ka; réti lü-
zény (Alopecurus); — veacului, a
világ vége; — a zmeului (ni.),

sárkányfii, sárkánykontyvirág, anya-
fű (Calla pallustris); stea cu
üstökös csillag.
Coadălat, mn. farkas, farkkal táró.
Coade, nf. i. vég, utálja vminek, ma-
radék ; hajfonat; —, mn. al, másod-
rendű.
Coadun, I. cs. összegyűjt, összeadj
összeszámít; összegyűl, összeseregél..
Coadunare* | nf. Összeggülekezés, ösz-
Coadunanță, f szesereglfá.'
Cóae, nf. i. töfcT) here; — le popii
(ni.), zöld fiunyor (Helleborus).
Coagulat, mn. I. Inchiegat.
Coajă, nf. kéreg, haj, héj, bőr, hám.
Coajut, I. cd. együttsegit, segédkezik,
összeműködik.
Coajutor, i. -e, df. segítség; segítő,
segéd.
Coală, nf. iv; árkus papír; — de
subscriere, aláírási iv; de íma-
nuare, kézbesítési iv; de posesiune,
birtokiv.
Coalițiune, nf. egyesülés*, szövetség,
szövetkezés.
Coamă, nf; sörény, serte ; haj, hajfürt,
üstök; — A muntelui, hegygerinc,
hegy orom; — de mare, (állati.) ká-
rász; — de aur, (ni.) arany fürt.
Coapsă, nf. csípő, tompora; felső láb-
szár.
Coardă, nf. húr; — vocală, hangsza-
lag ; sunt pe o —, egy húron pen-
genék.
Coarne, nf. sóm; l. Com.
Coarște, nf. kétágú kapa, kertészkapa.
Coasă, nf. kasza; kaszálás.
Coastă, nf. borda, oldalcsont, oldal-
borda; hegyoldal, hegygerinc;' — a
dealului, hegyoldal; —- de porc.
disznó-oldalas.
Coaste, nf. domb, halom; oldalas.
Coate, nf. i. könyök; l. Cot.
Coating, III. cd. érint; érintkezik:
Coațingere, <nf. érintkezés; érintés.
Cobalt, df. (ádvi.) kobalt.
Cobaltat, i. -e, dfi~ (vegyi.) kobaltsa-
vas só.
Cobaltez, I. d. l._ Scobâlțesc.
Cobar,„df. jós, jövendőmondó.
Cobârlău, df. rejtekhely, szurdok, buvő.
Cobâmă, nf. szegény viskó; bódé, fa-
sátor.
Cobăț, df. (állati.) ölyv, ölyű, héja.
Cobe, nf. pip (a tyúkoknál).
Cobelcească, ₙf. (ni.) lucerna.

Cobélciu


78

Cobélciu, djf. karika.
Cobesc, IV. a>. sejdit, sejt, jósol; eíő-
jelez, jövendöl, előérez.
-Cobila, nf. éke kabala.
Cobire, nf. sejdités, sejtés; előjelentés,
előérzés, jövedölés.
Cobitor, mn. jövendölő, előjelentő;
jósló, rosszat sejtő.
Cobor, IV. «. levesz, levisz, lehord;
leszáll, lemegy, lejön, leereszkedik;
ered, származik.
Coborî re, n f. leszállás, lemenet; levi-
vés, leszállítás.                 (hágó.
Coborîș, t. -úri, a/. ereszkedő, lejtő,
Cobuz, fif. egy neme a gitárnak, koboz.
Cobza, nf. cithera; tombora, koboz.
Cobzar, fif. citherás, tomborás.

Cobzărie, n/., citherázás, tombcrázás.
Coc, ül. A) a. főz; süt, érlel; B) —,

daganat, daganás, púp, dúc.
jw, jjlj           oiiv, c,i cet,  , Cocorada, nf. beles, töltött lepény,
fi. sül; kel, megkel, megérik (gyű-! Cocorésc, IV, ofi. feldagad; felförmed.

mölcs).
Coo, fif. 1 j , . ,
Cocă, „J. / keⁿy^P°-
Cocarda, nf. kokárda, jelvény, színjei,
csokor.

Cocárla, nf. kengyel.
Cocârlat, mn. görbe, hajlott, horgas.
Cocârlătura, nf. kanyarulat, görbület.
Cocârlez, í. A) co. görbít, görbeszt,
hajtogat; B) mé —, ₒfi. görbéd, gör-
bül, hajlong.
Cocârța, nf. I; Jintiță.
Cocean, fif. csutka (máié), szár; tor-
zsa, csima, kocsány (káposztáé      ;
tönk (gombáé), kocsány.
Cochet, mn. kacér, tetszelgő, tetszvá-
gyó; negélyes, negélykedo.
Cochetă, nf. kacémő.
Cochetare, 1 nf. kacérkodás, szerel-
Cochetărîe, J meskedés; negélyezés.
Cochetei, I. cd. kacérkodik, szerelmes-
kedik; negélyez;
Cocie, nf. kocsi, hintó, botár.
Oocier, fif. kocsis.
Cocina, nf. disznóól.
Cocioabă, nf. bódé, viskó, kunyhó;
galyiba, rozoga ház.
Cociorba (Cociorvă), nf. fütövilla;
piszkafa, azsag.

Cociș, fif. kocsis.
Coclaur, $f. fészek, lyuk, szurdok.
Cocleala, nf. rézzöld; rézrozsda.
Cocoană, nf. asszonyság, ténsasszony,
ifjasszony.
Cocoașe, nf. gümő, kelevény, hoporj, könyv
púp,' bütyök, dúc.                         könyv.

Codice


Cocolesc, IV. Aj cd. cirógat, édesget,
dédelget; B) me —, ofi. hizeleg, csa-
podárkodik.
Cocoloș, fif. csomó, gomoly, göröngy,
gombóc; — de făină, lisztgombóc,
gölödény.
Cocoloșesc, IV.. A) ca. összegyűr; cso-
móz; B) me —, vfi. csomósodik, gö-
csörtösödik; i. Boțesc.
Cocon, fif. legény; úr, háziúr, gazda;
gubó.
Coconaș, 4/. úrfi, fiatal úr.
Coconeí, fif. t. (nt.) tavaszi tőzike;
kikeleti hóvirág; hófa (Galanthus
nivalis).
Coconiță, nf. kisasszony; leányka, szűz.
Cocor, fif. 1. (állott.) darú; 2. dombor,

Cocoș, fif. (állalt.) kakas; — de munte,
fájd, fajdtyúk (Tetrao uragallus).
Cocoșar, fif. (állatt.) fenyűrigó, feny-
ves madár.





Cocoșat, mn. púpos, hoporjas.
Cocoșei, fif. l. (nt.) 1. kakasvirág,
hérús, sárga kükörics; 2. piros ta-
vaszitól.
Cocoșei, fif. kis kakas.
Cocoșesc, IV. Aj á>. hág, lép, kaka-
sol; B) mé —, vfi. 1. űződik, nősz,
üzekedik, párzik; 2. felfuvalkodik.
Cocostârc, fif: (állati.) gólya; eszterág;
— de baltă,’gém, kócsag; l. Barză.
Cocuța, nf. pólyás gyermek, csecsemő.
Cod, t, -úri,»/. törvénykönyv; l. Codice.
Codac, mn. gyáva, nyúlszivü, pulya.
Codaciü, mn. farkas, farkkal biró.
Codae, nf. nagy —, hosszú fark.
Codălat, mn. farkas, toportyán, ordas.
Codan, mn. végső, utolsó, sereghajtó;
késedelmes, lassú.
Códard, mn. gyáva, nyúlszivü.
Codărîște, nf. nyél, szár.
Codârlă, fif l. Codaș. Igény.
Codaș, mn. 1. utolsó, hátulsó; 2. sze-
Codat, mn. I. Codaeiu.
Codéle, nf. t. vonakodás, hátrálás;
kerülés, kerülgetés.
Codesc,- IV. A) megelőz, hátrahagy;
eleibe vág; B) mé —, vő. tétováz,

vonakodik, hátrál.
Codice, t. -e, sf. kódex; törvény könyv;
— comercial, kereskeddmi törvény-
>; — penal, büntető törvény-

Codicil


79

Codicil, t. -e, »f. fiók v. pótvégrendelet,
kodiculus; toldalék.
Godină, nf. 1. hulladék, törmelék, csör-
meiék; 2. apró gyapjú; 3. /. Coada
vulpei.
Codire, nf. hátrálás, tétova, visszahú-
zódás; kerülgetés.
Codișoară, 1 nf. 1. kis fark, farkacs-
Codîță, j ka; 2. vessző (Írásjel);
3.  szár (gyümölcsé).
Codobatură, nf. (állatt.) billegény, ba-
rázdabillegető, leányka-madár (Mo-
tacilla).                        [nyél.
Codorîște, nf. nyél, ostornyél; fejsze-
Codrean, fif. 1. erdei lakó; 2. mn. erdei.
Codriș, mn. falánk, torkos, nagyehető.
Codru, fif. szálas erdő, erdőség, havas.
Coeficient, fin. együttható (a betű-
számtanban).
Cofa, nf. vűcső, kártyás, kárt.
Cofar, fin. zsibárus; zsibvásárom; sza-
tócs; —easă, nf. zsibárusnő, kofa.
Cofăresc, IV. fi. zsibáruskodik, kufár-
kodik, köfáskodik; pletykálkodik.
Cofarița, nf. kofa, l'ofaasszony.
Cofetar, fif. cukrász; — easa, nf. cuk-
rásznő.
Cofetărie, nf. cukrászda, cukrászat.
Cofeturi, nf. t. sütemény, cukot süte-
mény.
Cogeamite, nf. t. I. Coșcogea.
Cohesiune, nf. összetartás, összefüggés.
Cohortă, nf. szakasz, osztály.
Coif, t. -íjri, df. sisak; cu—, sisakos.
Ooifar, fif. sisakgyáros.
Coincid, III. fi. összetalálkozik, össze-
esik, talál, egyezik.
Coincidență, nf. összetalálkozís, össze-
esés, egyezés.
Cointeres, t. -e, cf. együttes érdek;
érdekközösség; —at, együttesen ér-
dekelt.                      ((vkivel).
Coînțeleg, III. fi. egyetért, megegyezik
Coînțelegere, nf. egyetértés, megegyezés.
Coiog, t. -e, öf. csalétek.
Coios, mn. sérves, tökös, sérvéses.
Coíu, t. -e, 0/. tök, here.
Coiugă, nf. háló, halászháló,
Cojesc, IV. cd. hant, le-, meghánt; le-,
meghéjaz; le-, meghámoz v. hámlit.
Coji, nf. t. 1. ótvar, kosz; 2. hulladék,
maradék, héj, haj.
Cojoc, t. -e, »f. ködmön; — pécuráresc,
juhászbunda.
Cojocar, fif. szűcs, szűcsmester.
Cojocărîe, nf. szűcsmesterség.

Colega


Cojos, mn. héjas, hámas.
Colaborator, fif. munkatárs, segéd,
dolgozótárs.
Colaborez, I. co. együttmunkál, segít,
együttműködik.
Colac, fif. kalács; görbület, hajlat,
karaj; dă —, ajándékoz;- pupăza pe
—, ráadás, tetézés.
Colăcar, fif. 1. áruló, tervező; 2. ke-
rítő, házasság-szerző.
Colacarie, nf. árulkodás, tervezgetés,
tudakozódás, tapogatódzás. .
Colăcesc, IV. cd. csavar, teker; hajto-
gat; tudakozódik, forgat, tolvajt, keres,
kézrekerít.
Colachle, nf. hízelgés, hizelkedés, csa-
podárság.
Oolachiu, mn. hízelkedő, csapodár.
Colan, ț. -e, >>f. kardszíj, kardöv; öv;
nyakék.
Colastră, nf. gurászta.
Colateral, mn. oldaltlevő, mellett levő,
öldallagoi, mellék.
Colaționare, nf. L Colațiune 1.
Colaționez, I. cd. egybevet, összevet
( írást), összehasonlít, összeolvas.
Colațiune, nf. 1. egybevetés, összeha-
sonlítás; összeolvasás, összeegyeztetés;
2. adományozás; adomány.
Colaudare, nf. mübirálás, műbirálat,
művélemény, felülvizsgálat (épületé).
Colaudez, I. ex műbirál, művélemé-
nyez, felülvizsgál.
Colb, i. -úri, d/. por.
Colbăesc, IV. cd. poroz, ki- v. megporoz.
Colbarie, nf. nagy por, porfelleg.
Colbos, mn. poros, porral-födött.
Colcăesc, IV. fi. I. Clocotesc.
Colceac, 1 t. -úri, t>f. karmantyú; kó-
Colceag, í csag, szorittyú, szoriték.
Colea, ifi. ott, ottan, amott; oda, amoda.
Coleașă, nf. I. Coleșă.
Colectă, nf. gyűjtés, szedés, pénz gyűj-
tés ; gyűjtemény.
Colectant, fif. gyűjtő, szedő.
Celeotez, I. gyűjt, pénzt gyűjt, szed.
Colecționez, I. a. /..Colectez.
Colecțiune, nf. 1. gyűjtemény; gyűj-
tés ; — numismatică, éremtani gyűj-
temény ; — fisică, természattani gyűj-
temény; 2. választék.
Colectiv, mn. együttes, összes, gyűjtő;
nume —, gyűjtő v. gyünév.
Colector, fif. adószedő, pénzszede.
Coleg, í fif. pályatárs; bajtárs; kar-
Colegă, J társ, kolléga.



Colegial

80          Comândare

Comandator

8t

Comparajiuné

Colegial, mn. barátságos, pályatársi,
kortársi, baráti, kollegiális.
Colegialitate, nf. kollegialitás, társvi-
szony; egyesületi szellem; barátság.
Colegiu, t. -i. df. 1. előadás, felolvasás ;
kollégium; 2. kar, testület.
Coleoptere, nf. t. téhelyröptüek, bo-
garak.

Coléra, nf. kolera.
Coleric, mn. epés, kolerikus (vérmér-
sékletű).                     -
Coleșă, nf. puliszka.
Coleșer, {. -e, df. puliszka-keverő.
Colét; 't. -e, df. csomag, podgyász.
Coliba, nf. alacsony kunyhó, viskó,
bódé, galyiba, sátor.
Colibaș, fif. bódélakó, viskóban lakó.
Colibioară, nf. kis viskó, galyiba.
Colibri, fif. (illáit.) kolibri,,mézmadár
(Trochilus).
Cplibuța, nf. /^Colibioară. [lika.
Colică, nf. has csikar ás, hasrágás, ko-
Colilie, nf. (nt.) jeneszter, rekettye.
Oclina, nf. halom, domb; tető, orom.
Colind, I. fi. 1. visszamegy, vissza-
húzódik, házról házra jár, bejár, be-
barangol; 2. kántál (karácsonykor).
Colindă» nf. karácsonyi ének.
cStr, I kántaló ^ekeS(ka-
Colindej, / racsoⁿ* estfjén).
Colindroiu, fif. kószáló, kóbor, csa-
tangoló.
Coliadra, fif. (nt.) koriándrom.
Colisiune, nf. 1. összeütközés, ellenke-
zés, ütközés; %. kocódás, villongás,
civakodás.
Coliva, nf. 1. halotti búza-torta, áldo-
zati sütemény; 2. főtt búza.
Colivie, nf. kalicka, kalitka, kálit.
Cpln'ă, (Colniță), nf. szín, eresz.
Colnic, t. -e df. dombszéle, lejtő,
domboldal, magaslat.
Colo, ifi. ptt, ottan; de —, până —,
onnan, odáig; tót —, ugyanott; de
—onnan; pe —, ott, ottan.
Coloană; nf. oszlop; rend, sor, hasáb.
Coloare, nf. szín; festék; de —, színű,
Colocviu, df. beszédváltás, értekezés,
szóváltás; kolloquium.
Cojofon, t. -e, df. gyanta.
Colon, fif. 1. gyarmatos, települt, tele-
pes; paraszt; 2. szakasz; rend, sor.
Colonel, fif. ezredes.
Colonial, mn. gyarmati, telepi, gyar-
matból való.

Colonie, nf. gyarmati telep, télepitvény.
Colonisare, 1 nf. gyarmatosítás, te-
Colonisațiune, J lepités:
Colonisez, I. o. gyarmatosít, telepit.
Colonist, fif, /. Colon.
Coloratură, nf. hangváltozék; szinadás,
színezés, színezet.
Colorez, IV. «. színez; fest, befest.
Colorist, fif. festő, színező.
Colorit, t. -e, df. színezet, szinvegyület;
színezés, szinváítás.
Colos, t. -úri; df. óriás szobor, kolosz-
szus, óriás mű.
Colosál, mn. nagyszerű, óriási, ko-
losszális, temérdek, roppant (nagy-
ságú).
Colpit, mn. /. Lovit.
Colportaj, df 1. házalás, kihordás; 2.
tudósítás, híresztelés.
Colportor, I. fif. 1. házaló; kihordó,
hordár; ÓL tudósító, értesítő, hiresztelo.
Colportez, I. ca. 1. házról házra jár,
házal; 2. értesít, tudósit, hiresztel.
Colportor, fif. I. Colporter.
Colț, t. -i es -uri, df. 1. szög, szöglet,
sarok, zug; 2. fif. szemfog (a lovak-
nál); foggyökér; vaddisznó-agyar;
arată colții, fogát vigyoritja (a kutya ).
Colján, t. -e, df. (nt.) csemege-súlyom,
zsiók.
Colját, mn. harapós, nagtjfogú, fogas.
Colțișor, fif. (nt.) fogaslr; konyavi-
csor ; olmár.
Colján, fif. I. Ciorap.
CoUurat, 1 mn. szögletes, darabos, ér-
Colțuros, J des, durva; fogas.
Columbar, df. galambház, galambdúc.
Columnă, nf oszlop, szobor; hasáb.
Columnal, ifi. hasábosán.
Colun, fif. (állott.) vadszamár.
Comă, nf. vessző, vonás (,); —punc-
tată, pontos vessző (;).
Comanac, £ -é, df. 1. serpenyő; %.
süveg; sapka; 'ó. üstfedél, üstsisak.
Comânăcesc, IV. cd. süvégez, süvegei,
kalapot emel.
Comând, I. co. 1. ajánl (halotti áldo-
zatot), tort ül; 2. /. Comandez.
Comandă, nf 1. parancsszó, vezénylés,
főparancs, vezényszó; 2. rendelvény,
megrendelés; 3. vezénylet, parancs-
nokság.
Comandant, fif parancsnok, vezénylő;
'vezér; ~ suprem, főparancsnok, fő-
vezér.                       [ajánlás.
Comândare, nf. 1. halotti tor; 2.

   Comandator, fif. rendvitéz, vezénylő,
    vezér,
   Comandez, I. cd. 1. vezényel; vezet,
    vezérel, igazgat; parancsol; 2. ren-
    del, megrendel.
   Comângesc, IV. ct>. bemocskol, bepisz-
    kol, bezsiroz.
   Comasare, 1 nf. tagosítás, birtok-
   Comasațiune, f tagosítás.
   Comasez, I. cd. tagosát.
   Comat, mn. sörényes, nagy sörényű.
   Combat, III. co. 1. cáfol, megcáfol; 2.
    küzd, tusakodik, vi, viaskodik; 3. vi-
    tatkozik, elvitat, rosszal; 4. győz,
    meggyőz (érvekkel).
   Combatant, fif küzdő, viaskodó, har-
    agos ; szolgálatban levő katona; ellen-
    fél; versenyző, pályázó.
   Combatere, nf. viaskodás', küzdés; cá-
    folás, meggyőzés, vitatkozás, cáfolat.
   Combătetor, fif. viaskodó, vitatkozó,
    küzdő, cáfoló.
   Combinare, 1 nf. fontolgatás, egy-
   Combinațiune, J bevetés, összevetés;
   megfontolás, összeegyeztetés, Összeállí-
   tás, kombináció.
   Combinez, I. cd. összevet, egybevet;
    fontol, fontolóra vesz, fontolgat, ösz-
    szeegyeztet, összeállít, kombinál, egyez-
    tet.
   Combustibil, mn. égékeny, gyúlékony.
   Combustibilitate, nf. égékenység, gyú-
   lékonyság.
   Comediant, fif, színész, színjátszó;
    szemfényvesztő, komédiás.
   Comedie, nf vígjáték; nézőjáték; ko-
    média, bolondság; panoráma.
   Comemorare, nf. említés, megemlítés;
    emlékezés, megemlékezés.
   Comemorativ, mn. emlékeztető, emlé-
    kezetes, említésre méltó; serbătoare
    —ă, emlékünnep.
   Comemorez, I. o. emlékeztet; számlál,
    említ, előszámlál, eszébejuttat.
   Comentar, t. -e, df. magyarázat, értel-
ₜ mezés, felvilágosítás, fejtegetés, ma-
gyarázó irat.
   Comentator, fif magyarázó, fejtegető,
    értelmező.
   Comentez, I. cd. magyaráz, megma-
    gyaráz, fejteget; felvilágosít, értelmez.
   Comercial, mn. kereskedelmi; drept
    —, kereskedelmi jog; academie — ă,
    kereskedelmi akadémia.
   Comerciant, fif. kereskedő, kalmár.
   Comerciez, I. fi. I. Neguțătoresc.

        ítomán-magyar szótár. II.

Comerciu, -ri, df 1. kereskedés,
kereskedelem, kalmárság, tőzsérkedés;
2. ügy-baj, alkú; 3. közlekedés, érint?
kezés.
Comesán,fif. asztaltárs, evőtárs.
Comestibile, df. {.ennivaló, élelmiszerek.
Cornet, fif. üstökös, üstökös csillag.
Górni, fif. i. Calfă.
Comic, fif vígjátékot; komikus; —,
mn. nevetséges, víg, vidám; tréfás,
mulatságos, furcsa; bóhókás.
Comisar, fif. biztos, ügynök; megha-
talmazott, megbízott, kiküldött; —
gubernia!, kormánybiztos.
Comisionar, fif. megbízott, bizományos,
ügyvivő, ügyvezető.
Comisiune, nf 1. bizottság, bizottmány,
választmány; 2. bizomány, megbízás;
küldetés, kiküldetés; meghagyás, ren-
delet.
Comitat, t. -e, df. megye, vármegye.
Comitatens, mn. megyei, vármegyei;
administrațiune —ă, megyei köz-
igazgatás; ordinațiune —ă, megyei
rendelet.
Comite, ,fif. 1. gróf; 2. — suprem,
főispán) /. Prefect. [megrendelő.
Comitent, fif bizományos, megbízó,
Comitet, t. -e, df. választmány, válasz-
tottak ; bizottság; — arangiator, ren-
dező bizottság.' »
Comitivă,.n/. kisérő levél, ajánló levél 5
szabad útlevél.
Comod, wím. 1. kényelmes, kéjelmes;
2. csendes, lassú; lusta, rest; 3. tág,
tágas; bő (ruha); —, ifi. kényelmesen,
lassan; bőven.
Comoditate,»^, kényelem, kényelmesség.
Comoară, nf. 1. kincs; 2. temető, sír-
kert, kamra.
Comornic, fif. komorna; /. Cassar.
Comoțiune, nf. 1. mozgás, mozgatás ;
fölgerjedés; 2. zendülés, lázadás.
Compact, mn. sűrű, tömött; egész,
tömör.
Companie, nf. 1. társaság, társulat,
egyesület, szövetkezlet; 2. század, csa*
pat (katonaság); in —, együttesen.
Companion, 1 fif. társ, társfél; része»
Companist, J társ, bajtárs, cimbora,
lompánista. szövetséges társ.
Comparabil, mn. fokozható (mellék-
név) ; hasonlítható, összevethető.
Comparațiune, nf. fokozás; összeha-
! sonlitás, hasonlat, összevetés; ^rad de
j —, összehasonlítási fok.

Comparativ

82

Composesorai

Composițiune

83

Concenire

Comparativ, fif közép fok.compar ativus. |
Comparez, I. o. fokoz ; összehasonlít, f
összevet; hasonlatba hűz.            j
Compărtaș, fif. részes, vészes társ. j
Compas, -tixi, ö/ 1. iránytű, delejtü; I
tájoló; 2, c^pózsinőr.               :
Compatibil, mn. Összeférhető, meg-
egyeztethető; egyesíthető.           •
Compatibilitate, nf. Összeférhetöség,
megegyeztethetőség ; egyesíthet ős ég.
Compătimesc, IV. ₒ. sajnál, fájlal,
szán, megszán, résztvesz,.
Compătimire, nf. sajnálat; részvét,
szánalom, sajnálás; szánás.
Compătimitor, fif. sajnálkozó, részvevő,
szánakozó, könyörületes; ifi. szána-
kozva , sajnálkozva
Compatriot, fif. földi; hazafi,
Compendios, mn. rövid, kivonatos, tö-
mött, vázlatos, tartalmas.
Compendiu, "i> o/. 1. vázlat, váza-
lat, kivonat, foglalat; 2. vezérfonal,
kézikönyv.
Compensatiune, ₙf pótlás, betudás,
kipótlás, beszámolás, beszámítás, kár-
talanítás, kárpótlás; l. Recompen-
sațiune.
Compensez, I. pótol, beszámol, betud
kártalanít, kárpótol.
Compet, III. 4J cs. illet (vkit vmi),
jár (akinek vmi) dukál; B) I.
pályázik, Jiéretme#, folyamodik.
Competent, fif. versenyző, vetélytárs,
versenytárs, pályatárs; illetékes, il-1
letményes; —, mn. feljogosított, fel-
hatalmazott, illetékes, illő, jogosult,
illendő, megkieántató,
Competenta, nf. 1. illeték, illetmény;
járandóság, járadék ; 2. illetékesség,
illetőségé.
Compețesc (competez), IV. fi. pályázik,
folyamodik (vmire), hivatalt keres.
Compilare, I nf. összetákolás, össze-
Compilatiune, j böngészés, összeszede-
getés; tol dozat, szedetek, kompiláció.
Compilator, fif. böngésziró, szedegető,
kompilátor;
Compilez, I. cd: gyűjt, szed; összetá-
kol, kompilál, kiír, összeirogat, össze-
böngész, összehord (könyvekből).
Complacent, mn. tetsző, tetszetős, kel-
lemes, csinos, szívélyes, takaros.
Complacere, nf. tetszés, gyönyörködés;
gyönyör, kedv, kéj; szivesseg.
Complanare, nf. egy esség, kiegyenlítés,
eligazítás.

Complanez, I. co. kiegyenlít, eligazít,
kipótol, megtérít, kielégít.
Complecs, t. -úri, foglalat, összesség;
tartalom; — de pădure, erdő állab.
Complect, mn. teljes, egész; tökéletes.
Complectare, nf. kiegészítés, tökélete-
sítés.
Complectez, I, &>. kiegészít, kipótol,
tökéletesít.
Complement, -e, df. kiegészítő; ki-
egészítés, toldalék.
Complementar, mn. kiegészítő, pótló.
Complementez, I. &>. kiegészít, kibővít,
kipótol.
Complesant, mn. tetsző, tetszetős, kel-
lemes; kedves, előzékeny; nyájas,
ildomos.
Complesanță, nț. előzékenység, tetsze-
tősség, nyájasság.
Complet, mn. i. Complect.
Complicat, mn. bonyodalmas, bonyo-
lult, szövevényes, összebonyolított, ősz-
szekevert p. zavart, összebonyolódott;
nehézkes.
Complicajiune, nf. összébonyolitás, ösz-
szekeveres v. zavarás; összebonyoló-
dásₜ bonyodalom, szövevényesség,.
Complice, fif. bűntárs, bűnrészes; cin-
kos, cinkostárs; —, mn. bűnrészes,
együttvétkes.
Complicitate, nf. bűnrészesség.
Compliment, i. -e, df. 1. bók, bókolat;
2. főhajtás; köszöntés, tisztelet, üd-
I vözlet.
Complimentez, I. w. bókol; kalapot
emel, tisztel, üdvözöl, köszönt; se
—a, meghajtja magát.                 >
Complimentos, fif. tisztelgő, bókoló.
Complinesc, IV. p. kiegészít, kipótol.
Complinire, nf. kiegészítés, pótlás;
doótlék,
omplinitor, mn. kiegészítő, pótló,
Complot, t -úri, df. összeesküvés, tit-
kos szövetség v. társulat.
Complotez, I, fi. összeésküszik, össze-
esküvést forral; titkosan szövetkezik.
Componișt, fif. I. Compositor.
Comport, í. me —, vfi. viseli magát,
viselkedik.
Comportabil, pm. magát üdvösen vagy
jól viselő.
Comportare, nf. magaviselet, maga-
tartás.
Composesiune, közvagyon v. birtok.
Composesor, fif. közbirtokos.
Composesorat, t. -e. df. közbirtokosság.

Composițiune, nf. 1.,összetétel; 2. szer- j
kezet, műszerkezet, szerkesztés, írás- |

mű, fogalmazás; iromány; 3. zene-
szerzemény, zenemű.
Compositor, fif. zeneszerző, hangszerzö.
Compost, í: -úri, df. trágya, ganéj.
Composta, nf. becsinált, csirkebecsinált.
ss.'.r •'} *”-*
Compresibil, mn. összenyomható.
Compresibiliiate, &f. összenyom hatóság.
Compresor, fif ($fy>.) légsűrítő.
Comprimat, mn.. összesajtolt, préselt;
elnyomott, összeszorított, sűrített (le-
vegő ).
Comprimător, tpn. szorongató, kény-
szerítő, nyomasztó.
Comprimez, I. cd .1>. összesajtol, össze-.

présel'; 2. szorongat, nyom, nyomasztó vei
kényszerít.
Comprobez, I. p. méltányol, helyesel,
javai, jóváhagy, megerősít; bebizo-
nyít, igazol.
Compromis, l -uri, df. 1. szövetség,
kiegyezés, egy esség, közös megállapor
dás; 2. választott bírósági kiegyenlí-
tés ; —, mn. vásott, rovott (előéletű),

megbélyegzett.
Compromit, III. p. A) belékever, el-
árul (mint részest); kétesít, veszedel-
meztet', kompromittál, megszégyenít,
szégyenbe hoz; B) me—,ofi. becsü-
letét kockáztatja, magát kiteszi.
Comptabil, fif. számvivő, számtartó;

könyvelő. könyvvezető.                 ___ᵥ. ᵤ/. ..
Compuitor, fif. iró, szerző, szerkesztő. ! állomás; 2. fogadó; tanya; bóráéig ;
Compun, III. a. 1. fogalmaz, össze- j kurta korcsma.
tesz, szerkeszt, ír ; %. kiegyenlít i Conacesc, IV. a. elszállásol; betér,
(ügyet); se —ey összeáll, alakul, áll \ megszáll, meghál, éjjelezik.
(vmiből).                             | Conaționalist, mn. egynemzetbeli, egy-
Compunere, nf 1. kiegyenlítés; 2. /. j nemzetiségű.
                                         Concav, mn* homorú, vájt, öblös. ,
                                         Concavitate, nf. öblősség, kivájtság,
                                          homorúság, homorulat.

Composițiune.
Compunétor, 'fif. I. Compositor.
Compurtare, nf. I. Comportare.
Comput, £. -úri, df. számadás, számolás,

számvetés; számítás,'- felszámítás.
Comput, I. co. számit, számol; fel-
számít, betud, beszámít.
Computare, nf. beszámítás; L Comput.

Comun, mn. 1. közönséges, minden-
napi, köznépí; pórias, aljas ; köz,
közös; de - -, közönségesen, rendsze-1
ríni, általában, rendesen.            j
Comună, nf. község, falú; — mare, I tui, \wru
nagy község.                          > Conceníe,
Comunal, mn. községi, falusi; primar Concenire,

—, községi biró v. elöljáró; antistie
—a, községi elöljáróság; representanța
—ă, községi képviseld testület; dare
—ă, községi pótadó; scoală —ă, köz-
ségi iskola.
Comunic, I co. közöl, értesít, tudo-
másra hoz, tudósit ; közlekedik, ösz-
szekÖttetésben áll; — cu cineva, aki-
vel közöl,, közlekedik; — cu ceva,
összeköttetésben van vmivel; —a tre-

nul, a vonat közlekedik; — cu muiere,
közösül (nővel).
Comunicabil, mn. közlékeny,, közölhető
(pl. hír); közlekedhető (pl. út).
Comunicare, 1 nf közlés; közieke-
Comunicațiune, J dés, közlemény; ősz-,
szeköttetés; átjárás; érintkezés; are
— Qii cineva, összeköttetése van vki-

• VJ; —, carnală, testi közösülés.
! Comunicat, i. -e, df. közlemény, érte-
  sitvény,' értesítő ; érintkezés.
Comunicativ, mn. értesítő; f Comu-

nicabil.
Comunitate, nf. község; közösség.; —
da interese, érdekközösség.
Comunism, fif. vagyon v. birtokközös-
ség,' kommunizmus.
Comunist, fif kommunista, kommu-
nizmus híve.
Comuniune, nf. 1. összesség; közösség;
közösülés; 2. úrve'ícC, úrvacsora*
Comutabil, mn. felcserélhető.

Con, t. -úri, df. kúp; 2. csúcs.
Conabíu, mn. sötétvörös, meggyszínű.
Conac, i. -e, df. 1. pihenő, megállás,

Conced, III. p. enged, megenged, en-
gedélyez, rááll.
Concediat, mn. szabadságolt, szabad-
ságos, elbocsátott (katona), szabad-
ságon levő.

Concediez, I. p. szabadságol, elbocsát.
Concediu, t. -i, df szabadság, szabad-
ságidő, engedmény.
Concenesc, IV. o. megsemmisít, eltö-
röl (törvényt) ; kiirt.

uf. megsemmisítés, ejtör-

d

Concentrare

84

Concurent

Concurența

85

Confesor

Conchiamare, nf. összehívás, egybe-
  hívás.
Conchid, III. có. következtet, következ-
1 tetést von, ítél; kihoz, lehoz, levon.
i Conchilii, fif. t. (Állott.) kagylók; csiga.
। Conchilios, mn. kagylós.
I Conciliant, mn. békés, békeszeretö,
l jámbor, könnyen megférő v. egyező,
engedékeny.
Conciliu^ t. -i’ df. egyházi zsinat, pápai
  zsinat; ecumenic, általános v.
  közzsínat,
Concina, nf. kártyajáték.
}«'■
Concipiez, I. w. I. Concep 1.
Concis, mn. tömött, rövid, velős.
Conciv, t. -rí, o/. 1. konty (nőnél) ,
  2. konty, búb, bóbita (madárnál).
í Conclave, nf. 1. zárlak, zárcsarnok,
| pápaválasztó-terem; 2. pápaválasztók
i gyűlése.
Conclud, III. ca. következtet, következ-
  tetést von, ítéletet hoz, okoskodik; le-
  hoz, levon.
Conclus, i. -e, t>f. végzés, határozat;
  záradék, határozmány.
Conclusiune. nf. befejezés, bevégzés,
következtetés, végszó, végbeszéd, zár-
szó, végzés, határozat, következmény.
। Conclusiv, mn. következtető; bezáró,
} berekeszti).
। Concordant, mn. megegyező, Össze-
  hangzó.
Concordanță, nf. 1. összhangzás, ösz-
  szeegyezés; 2. szentirási helyek mu-
  tató könyve; egyezetes szótár.
Concordat, t -e, sf. szerződés, egyezés,
  egyezség, egyezmény ; alku, szövetség.
Concordez, I. A) c&. összeegyeztet,
  megegyeztet; B) fi. egyezik, meg-
  egyezik.
Concordie, nf. egyetértés, egyesség.
Concred, III. o. rábíz, megbíz.
Concresc, III. fi. .összenő.
Concret, mn. 1. összeru, összetett, ösz-
  szetes; 2. egyesitett; egyesült; 3.
  megtörtént, valódi, való, valóságos;
  substantiv összeru v. összevont
  főnév; numer—, határozott szám.
Concrețiune, nf. tömörület, gyüledék.
Concubină, nf. ágyas (nő), ágyastárs.
Concubinat, i. -e, »f vadházasság,
ágyasság, ágyastartás.
Concurent, fif. pályázó, folyamodó,
! vetélytárs, versenyző.

Concentrare, uf. összpontosulás, egye-
sülés ; összpontosítás, egyesítés; ösz-
szesereglés.
Concentrat, mn. Összpontosult, össz-
pontosított, egy pontba gyűjtött; erős,
töményitett ) pl. borszesz).
Concentrațiune. nf. 1. tömény ités (pl.
borszeszé); 2. /. Concentrare.
Concentrez, I. A) «. 1. központosít,
tömörít, összpontosít, összefoglal, egye •
sít, összecsoportosít; 2. tömény ít (pl.
bor szeszt); B) me —, vfi. összpontosul,
összegyűl, összecsoportosul, egyesül.
Concentric, mn. középponti, összponti,
összpontos, gócponti.
Concep, III. c». 1. fogalmaz, tervez,
vázol; 2. méhébe fogad, fogant, te-
herbe ^esik (no); se —e,fogamzik.
Concepist, fif. fogalmazó.
Concept, t. -e, df. 1. fogalmazvány;
tere, tervezet, elörajz; 2. fogalom,
képzet; scot din —, eszéből kiver,
sodrából kivesz.
Concepțiune, nf. 1. felfogó tehetség v.
erő, felfogás, gondolat; 2. fogantatás,
fogamzás.
Concernent, mn. illető, illetékes, rá-
vonatkozó.
Concert, t. -e, df. hangverseny, mű-
"oerseny, koncert; összhangzás.
Concertez, I. w. I. hangversenyez;
összhangoz, egybevág ; 2. tanakodik,
vitatkozik.
Concesibil, mn. megengedhető, meg-
adható.
Concesibilitate, nf. megengedhetőség.
Concesionar, nf. kiváltságos; engedé-
lyező, engedni ény ex.
Concesionat, mn. kiváltságolt; megen-
gedett, jóváhagyott, engedélyezett, en-
gedményezett, jogosult.
Concesionez, I. ct>. kiváltságot; ado-
mányoz, engedélyez, jóváhagy.
Concesiune, nf. engedély, engedmény,
j óváhagyás, engedélyezés.
Concesiv, mn. 1. ráhagyó, megengedő;
2. engedékeny; conjuncțiune —ă,
megengedő kötőszó.
Concetațan, fif. polgártárs; —ă, nf.
polgártársnő.
Concheiere, nf. bezárás, befejezés, be-
rekesztés.
Cohcheiu, II. c& bezár, befejez, be-
rekeszt ; l. Conchid.
Conchiam, I. összehi, összecsopor-
fosit, meghív.

Concurență, nf. 1. vetélykedés; ver-
senyzés, pályázás; verseny, pályázat;
'i.'. csődülés; fac cuiva —, vetélyke-
dik vkivel.             *
Concurez. I. fi. I. Concurg.
Concurg, III. fi. 1. pályázik, folya-
modik (vhová); versenyez; 2. járul
(vmihez), hozzájárul; összegyűl, ösz-
szecsődül.
Concurință, nf. I. Concurență.
Concurs, f -uri, df. 1. pályázat; köz-
reműködés, közrehatás, együtthatás,
összetódulás, összetalálkozás; £. csőd,
csődbejutás, csődület.
Condac, t. -e, $f. templomi ének.
Condamn, I. megvet, elítél; i.
Condémn.
Condebitor, fif. adóstárs.
Condeiu, £ -e,    1. irótoll; 2. tolhí,
toll.
Condémn, I. kárhoztat; elitéi, ítél
(büntetésre), elmarasztal.
Condemnabil, mn. kárhoztatandó, meg-
vetendő, elítélendő.
Condemnare, uf kárhoztatás, megve-
tés; elitélés.
Condensabil, mn. sűrűsíthető, sűríthető.
Condensare, I nf. sűrűdés, megsűri-
Condensațiune,J tés, megrastagodás.
Condensat, mn. sűrített, tömörített.
Condensez, 1. cs. megsürit; tömörít,
megvastagít; B) mé dl. mcgsít-
rüsödik, megvastagödik.
Condescendent, mn: leereszkedő, le-
boesátkozó; nyájas, szives, kegyes;
közös származású.
Condescendență, nf. leereszkedés, nyá-
jasság, szívesség, kegyesség ; engedé-
kenység ; közös leszármazás.
Condica, uf. 1. lajstrom, sorozat;
anyakönyv, főkönyv; 2. törvénykönyv.
Condiéar, fif. könyvelő, számvivő,
könyvvezető.
Condițional, mn. feltételes.
Condiționat, ifi. feltételeden, föltétel
[alatt; —, mn. feltételes, feltételhez
kötött.
Condiționez, I. c>. kiköt, feltételez;
feltételhez köt.
Condițiune, nf. 1. feltétel; kikötés; 2.
állás, sors, foglalkozás, hivatal, szol-
gálat, állapot.
Condolența nfₜ részvét, részvétel; rész-
vét-nyilvánifas} fájlaiás, szánakozás.
Gondole^ IV. ₜ cd. vésztő esz, fájlal,
részvétet nyilvánít, sajnál.

Ccmdormire, nf. elhalás, együttaivás.
Condormitor, fif. törvénytelen férj;
—oare, nf. ágyas (nő).
Conduc, III. a. 1. vezet, vezérel, ve-
zényel, kormányoz, igazgat; c2. vime.
elvezet; kisér, elkísér.
Conducere, nf. vezetés, vezénylés, ve-
zérlet; kormányzás, igazgatás.
Conducător, fif. vezető, vezénylő, vezéi,
kalauz, kormányos; irányadó.
I Conduct, t. -úri, »f. menet, kivonulás ;
kíséret, kisérés, őrizet ; — funebral.
gyászmenet, halotti pampa.
Conductor, fif. vezető, kormányos; •—
de electricitate, - căldura, villám-
vezető, hővezető; — de tren, vonat-
vezető.
Conduită, nf. magatartás, magaviselet;
erkölcsiség, szokás, illem; listă de -
minősitvényi jegyzék v. táblázat.
Condur, fif. cipő, papucs.
Condurere, nf. részvét, sajnálat, ftip
lalás.
Coneosiune, nf. összekötés, összekötte-
tés, . kapcsolat, Összefüggés.
Conectiv, mn. összekötő, összeköttető.
Confăptuesc, IV. co. eggüttmunkál,
együtthat; közremunkál, elősegít.
Confăptuire, nf. együttmunkálás; köz-
rehatás, köz re m ű ködés.
Confect, t. -uri, *f. I. Compot.
Confederat, fif. frigyes, frigy társ, szö-
vetséges; —, mn. frigyes, szövetséges;
state —e, szövetséges államok.
Confederațiune, nf. frigy, szövetség,
szerződés.
Confederativ, mn. szövetséges, frigyes.
Conferență,' nf. értekezlet, tanácskoz-
ni ány, értekezés, tanácskozás; alku,
felolvasás, előadás.
Conferesc (Conferez), IV. co. 1. ada-
kozik, adományoz, pénzzel "begit; 2
segít, előmozdít, hozzájárul; 3. közöl,
értesít; beszél v. értekezik uh ivek v mi
iránt, tanácskozik.
Conferința, nf. I. Conferență.
i Conferire, nf. 1. adományozás, ada-
kozás ; 2. tanakodás, tanácskozás, ér-
tekezés; 3. egybevetés.
Confervă, nf. (ni.) vizifonál, nyákony.
Confesional, mn, felekezeti, hit- i.
vallásfelekezeti.
Confesionar, fif. gyóntató olya.
Confesiune, nf. 1. vallás, fefákeztt;
2. gyónd*, vallomás.
Confesor, fif, l. ConfeSíóft^

Confident

86

Conjugare

Conjurat 87 Consistent

Cöníident, mn. bizalmas, barátságos,
meghitt; —, 4/ jegyes-.
Confidență, nf. bizalom, bizodalom,
meghittség, bizakodás.
Confidențial, mn. bizalmas, barátságos,
meghitt; —, iá. bizalmasan, barát-
ságosan, meghitten.
Coufîgurațiune, nf. alakulat, idom.
Confiniar, Af. határőr, végör, grani-
csár; —, mn. határőri; határszéli.
Confinii, Af. t. határ, határszél, vég;
— le militare, katonaihatár őrvidékek.
Confirm, I. cd. 1. megerősít, megálla-
pít; megbizonyit, jóváhagy; 2. bérmál
(a pap v. püspök).
Confirmațiune, nf. 1. megerősítés,
helyben v. jóváhagyás; 2. bérmálás
(szentség).
Confisc, L p. elkoboz, lefoglal, letar-
tóztat, elfoglal, bevon, elvesz.
Confiscare, nf. elkobzás, letartóztatás,
el-, lefoglalás.
Confitent, Af. bűnvalló, gyónó, [áás.
Conflagrațiune, nf. forradalom, láza-
Co'nflict, L -e, df. összeütközés; perle-
kedés, „civódás, tusakodás, viszály,
súrlódás.                       [sülés.
Conflucs, t. -úri, df. összefolyás; egye-
Confluent, mn. összefolyó; rîu —,
mellékfolyó.
Confluență, nf. egyesülés, összefolyás,
Conform, íA. szerint, értelmében, meg-
egyezöleg, alapján (vminek).
Conformare, nf. alkalmazkodás, mi-
heztartás.
Conformez, I. A) Cd. illeszt, illesztget:
szerintez, alkalmaz, szab; B) mé—,
vA. alkalmazkodik, szabja magát va-
lamihez.
Conformitate, nf egyformaság, egy-
öntetűség, egyenlőség, szerinteség; ín
—, /. Conform.
Confort, t. -uri, df. 1. erősítés, vigasz,
vigasztalás; 2. kényelem, kényel-
messég.
Confortabil, mn. 1. alkalmas, kényel-
mes; 2. erősítő, vigasztaló.
Confrate, Af. bajtárs, felebarát, pajtás,
barát, testvér; pályatárs, tiszttárs,

elvtárs.

[szövetkezik.

Confrățesc, IV. me —, vA. társul,
Confrontare, nf. 1. szembesítés, szembe,'
állítás; 2. összehasonlítás.
Confrontez, I. cd. 1. szembesít, szembe-
állít (emberekei); t. egybevet, össze-
hasonlít.

Confund, I. A) cd. összetéveszt, elté-
  veszt, összezavar, zavarba hoz, téve-
  désbe hoz; B) mé —, vA. belezava-
  rodik, eltéved, zavarba jő, elvéti magát.
Confus, mn. zavart, összezavart (fo-
  galmak), tébolyodon, szórakozott;
  rendetlen, bonyolult, kuszáit, zavaros.
Confusiune, nf. zavar, zavarodás;
  zűr-zavar, rendetlenség, bonyolultság;
  vine ín —, zavarba jő, összezavarodik
Congediat, mn. 1 l. Concediat és
Congediu, í. -i, df. J Concediu
Congestiune, nf. torlódás, tódulás; szo-
  rulás.
Conglasuesc, IV. A. egyetért, össze-
  hangzik.
Conglasuire, nf. összehangzás, össz-
  hangzat, egyetértés.
Conglăsuitor, mn. összehangzó, egyet-
  értő, összhangzatos.
Conglomerat, t. -e, df. zagyvalék, ke-
  verék, vegyülék, halmaz; torlódmány.
Conglomerez, L A) w. összehalmoz,
  összegyűjt, felhány; Bfme —, vA.
  meggyül, gyülemlik; torlódik, hal-
  mozódik.
Congregațiune, nf 1. gyülekezet, gyű-
  lés ; 2. társulat, egyesület; — comi-
  tatensa, megyei gyűlés.
Congres, t. -úri, df. kongresszus, gyű-
  lés, egyházi gyülekezet, zsvnat.
í Congruă, nf. papiilleték, kongnia.
Congruent, mn. összeillő; egybevágó,
  egyezétes.
Congruența, nf. összeillőség; egybe-
  vágóság, összetalálás.
Conic, mn. csúcsos, csúcsíves, kúpalakú.
Conjectură, nf. vélekedés, gyanítás,
  hozzávetés, sejtés, sejtelem.
Conjecturez, I. cd. gyanít, sejt, sejdít,
' vél, hozzávet.               l(iyét)
Conjug, I. cd. hajlít, hajtogat■; • ragoz
Conjugal, mn. házas, házassági; vieața
—ă, házas élet.
Conjugare, 1 nf. igehajlitás, igera-
Conjugațiune, f gozás.
Conjunețiune, nf 1. kötőszó, kötszó;
  2. összeköttetés.
Conjunctiv, t. -e, df kötőmód, felszó-
  litómód, foglalómód-
Conjur, I.¹ A) A- megesküszik, össze-
esküszik ; B) cd. fel- v. megfogad,
i esküvel fögad, esküvel állít v. erősít,
j kérve kényszerít, felhív.
. Conjugare, nf. összeesküvés ; ' esküvel
। fogadás.

Conjurat, Af. Összeesküvő; —, mn.
Összeesküdt, összesküdött.
Conjurațiune, nf. 'összeesküvés.
Conlocuesc, ÍV, A. együttlakik.
Cönlocüire, nf. együttlakás.
Conlocuitor, Af. földi, hazafi; lakó-
társ, együttlakó.
Conlucrare, nf. közremunkálás v. mű-
ködés v. hatás; együttmunkálás.
Conlucrător, Af. közreműködő, együtt-
munkáló.
Conlucru, I. o. közreműködik, együtt-
munkál, közrehat; elősegít.
Conmo^tenitor, Af. örököstárs.
Connaționalist, Af I- Conaționalist.
Conopidă, nf. (ni.) karfiol, kartifiol.
Conopiștirița, nf. ( állati J l. Coro-
pișniță.
Conosc, III. cd. /. Cunosc.
Conrector, Af. társigazgató, konrektor.
Conregent, Af. l. Coregent.
Consacrare, Af. felszentelés, be- v. fel-
avatás ; megátdás, feláldozás.
Consacrez, I. o. megáld, be- v. felavat,
felszentel; ajánl, felajánl, szentel;
feláldoz.
Consângean, Af. rokon, vérrokon.
1 «/’• ^rokonság.
Uonsangunutate, J '                ³
Consănțesc, IV. cd. I. Consacrez.
Conscient, mn. öntudatos, lelkiisme-
retes.                          [lelkű.
Conșciențios, mn. lelkiismeretes; zgaz-
Conșciențiositate, nf. lelkiismeretes-
ség ; igazlelküség, jólelküséy.
Conșciință, nf. lelkiismeret, öntudat,
tudat; cu —, lelkiismeretes, öntuda-
tos; ín —, öntudatos, öntudatánál
levő; fara —, öntudatlan, lelkiisme-
retlen,
Consciu, mn. tudatos, öntudatos; va-
laminek tudatában levő.
Conscolar, Af. iskolatárs, tanulótárs;
—iță, nf. tanulótárs (leány).
Conscriere, ț nf. összeírás, össze-
Conscripțiune, f számlálás; népszám-
lálás ; ujoncozás.
Consens, mn. katona-köteles, összeirt.
Conscriu,IU. cd. összeír; összeszámlál,
beír; ujoncoz.
Consecrare, nf. L Consacrare.
Consecințe,} mⁿ‘ kSvetkí!!etes-
Consecență, b/. következetesség, követ-
kezmény.               [következetesen.
Consecuent, mn. következetes; —, ;A.

Consecuență, nf 1, következetesség; 2.
következmény, kifolyás, folyomány,
tn —, következőleg, következésképen.
Consecutiv, mn- egymásután, követke-
zetes ; következményes, következtető.
Consemn, I. éd. jegyez, meg- v. össze-
jegyez ; összeír, feljegyez.
Consemnare, \nf. följegyzés; jegy-
I Consemnațiunej zék,lajstrom; jegyzet.
Consens, i. -úri, df. beleegyezés, meg-
egyezés, ráállás.
Conservare, 1 nf. fentartás; eltétel,
ConservațiuneJ megtartás, kímélés.
Conservativ, Af. konzervatív (párti),
fent ártó, régihez ragaszkodó.
Conservator,/»/. fentartó, oltalmazó,
konzervatista; —, t -e, df. konzerva-
tórium, zenede, zeneiskola..
Conserv(ez), I. cd. fentart; tartogat;
eltart; gondvisel.
Consfătuire, nf» tanácskozás, közös-
tanácskozás.
Consfințesc, IV. a. I. Consacrez.
Consider, I. o. tekintetbe vesz, figye-
lemre máltai; meggondol, vizsgál,
megfontol; megbecsül, megtisztel.
Considerabil, tekintélyes, számba
v. tekintetbe vehető, jelentékeny, ne-
vezetes.
Considerare, nf. tekintetbe v. számba
vevés v. vétel.
Considerațiune, nf. megfontolás, meg-
gondolás, tekintető*, vétel, figyelembe
vétel, vizsgálóé, eltxélkedés, tekintet;
a lua ín —, tekintetbe vesz; ín —
că, tekintetbe véve azt, hogy; fără
—, .tekintet v. kegyelem, irgalom
nélkül.
Consignațiune, nf. 1. följegyzés, össze-
jegyzés; 2. pecsételés, oepecsételés.,
Consignez, I. ca. 1. összejegyez, följe-
gyez; 2. lepecsétel.
Consiliat, 1 Af. tanácsos; — de curte,
Consilier, j udvari tanácsos; — intim,
belső titkos tanácsos; — ministerial,
miniszteri tanácsos.
Consiliu, t. -i, df. 1. tanács; tanács-
kozás, tanácskozmány, tanácsülés ; 2.
i. Sfat.
Consimțământ, t. -b, df. beleegyezés,
megegyezés, megnyugvás; rokonszenv.
Consfințesc; IV. A. beleegyezik, meg-
egyezik ; Rokonszenvez, együttérez.
Consiste, ővtl. i. áll (vmibenj.
Consistent, mn. sűrű, tömött, szilárd,
kemény.

Consistență

88

Cont

Conț

89 Contrazicere

Consistență, nf. szilárdság, sűrűség,
tömöttség, lét, létezés.
Consistorial, mn. szentszéki; asesor
—, szentszeki ülnök.
Consistorialist,fif. szentszéki ülnök v,
tag.                               [szék.
Consistoriu, »f. egyháztanács,- szent-
Consoana, nf. I. Consonanta.

          ,        _                    'Constituționalism, fif. alkotmányosság.
Consolare, 1 ₑ                       > ! Constituțiune, nf. 1. alkotmány; állam-
Consolațiune, f nf. vigasz, vigasztalas. I ₐₗₖₒₜdₛ * ᵣ'ₑₙ'delet, parancsolat,
ConsoW,!. c$. vigasztal, megvigasztal, j meghagyás ; alkotás, állapot.
Consolidare, nf. szilárdítás; egyesülés, I Constitutiv, mn. alkotó, képző, lényeges,
megsziffirditás, megerősítés; erődítés. ] Constrâng, III. ct. I. Constring.
Consolidez, I. 1. szilárdít, megszi- ! Qonstring, III. co. 1. kényszerít, kény-
lárdit; egyesit; erősít, megerősít; 2. ;                               a
összit, egybesit; se —a, egyesül, szi-
lárdul, erősödik.

Consonantă, nf. mássalhangzó.
Consonanță, nf. összhangzat, összhang,
egyetértés, összehangzás, egybehang-
zás. ,
Consortă, nf. nő, hitvestárs.
Consorte, fif. hitvestárs, házastárs,
férj-
Consorțiu, i. -i, »f. társaság, egyesület,
'szövetség (kereskedelmi) ; társas vál-

  lalat, részvénytársulat.               Construire, nf. építés, felépítés, felál-
Consoț, fif. társ, pajtás, bajtárs; barát, i lítás; szerkesztés, alkotás, emelés.
Conspect, t. -e, ₉/’. 1. kimutatás; át- Consul, fif konzul, kereskedelmi ügy-
nézes, megvizsgálás, áttekintet; 2. i nők (külföldön); ügyvivő, követ,
terv, tervezet, elörajz; jegyzék. i ügytiszt.
Conspirant, fif. összeesküvő.          j Consular, mn. konzuli; —,- fif. volt
Conspirațiune, nf. I. Conjurațiune. > konzul (a rómaiaknál).
Cbnspirez, I. fi. í Conjur. ’ i Consulat, t. -e, df konzulság, konzuli
Constant, mn. állandó, maradandó, * hivatal, kereskedelmi üaiinökséa íkül-
tartós; szilárd, biztos; béketűrő, áll- i
hatatos, változatlan.                  i

  Constanță, nf. állandóság, tartósság : '
   állhatatosság, béke tűr és.
  Constat(ez), I. Co. megállapít; meg-
   erősít, bebizonyít; konstatál.
  Constatare, nf. megállapítás; megerő-
   sítés, bebizonyítás.
  Constau, I. fi. áll, kerül (vmíben),
   jön (vmibe).
  Uonstelațiune, nf. csillagzat; csillag-
   állás; helyzet, állás.        [gedt.
  Consternat, mn. levert, rémült, csüg-
Constemațiune, nf. rémülés, csüggedés,
megrémülés ,elhülés, rémület, megret-
tenés; zftvarodás, megdöbbenés, le-
vertség.
  Consternez, I. co. rémületbe hoz, meg-
    rémít, elrettent, megdöbbents elcsügr
    geszt, lever; se —a, megdöbben,
    megretten, el hül el rémül.

Constituesc, IV. co. alkot, képez; ala-
pit; alakul, összeáll.
Constituire, nf. alkotás; intézés, elin-
tézés ; alakulás; ședință de —, ala-
kuló gyűlés v. ülés.
Constituțional, mn. alkotmányos, al-
kotmány szerű.

telenít, kénytet, megszorít; 2. össze-
húz, összevon.

Constrîngere, nf. 1. kényszerítés, kény-
telenítés ; %. összevonás.
Construcțiune, nf. építés, épület; al-
kat, testalkat, összetétel; szerkezet,
szószerkezet; mondat.
Constructiv, mn. alkotási, szerkesztési;
szerkesztő, szerkezeti; desemn —,
rajzoló mértan, mértani rajz.
Construesc, IV. «. felépít, épít, alkot
szerkeszt; állít, felállít, emel.

Construire, nf. építés, felépítés, felál-

hivatal, kereskedelmi ügynökség (kül-
földön), ügyvivőség.
Consult, mn. tanácsos, ajánlatos.
Consult, I. A) cí. tanácsol, tanácsot

ad, tanácsot kér; B) me —, vfi. ta-
nácskozik, tanácsot tart.
Consultare, 1 uf. tanácskozás, ta-
Consultațiune, J nácskozmány , érte-
kezlet.
Consultativ, mn. tanácsadó; tanácsló;
vöt —, tanácsadó szavazat.
Consum, sf. fogyasztás; emésztés;
dare de —, fogyasztási adó,
Consum, I. o. fogyaszt, elfogyaszt;
elkölt, meg-, el-,'fölemészt.
Consumat, mn. tökéletes, avatott; híres,
nevezetes; elfogyasztott, felemésztett.
Consun, I. fi. összehangzik, egybevág,
  megegyezik.
Cont, í. -úri, df. számla, árjegyzék,
hitel, kontó; rovás; merge ín —ul
í lui, az ő rovására megy.

Conț, t. -uri, df. konc (papir).
Contabil, fif. számvivő, számtartó,
számtiszt, számvevő, könyvelő.
Contabilitate, nf. számvevőség, szám-
.vitel, könyvvitel.
Contact, í. -úri, df. érintkezés, érintés.
Contagios, mn. ragályos, ragadós, fer-
tőző.
Contagiu, t. -i, of ragály, ragály osság,-
ragadósság; métely.
Contagiune, nf. ragályos járvány, dög;
ragályosság; ragály, métely.
Contaminat, mn. megfertőzhetett, be-
mocskolt, mocskos, piszkos.
Contaminare, 1 nf. megfertőztetés,
Contaminațiune, j bemocskolás; elron-
dítás, elocsmányitás.
Contaminez, I. &>. megfertőztél, be-
mocskol, elrondít, elundokit, bepiszkol.
Conte, fif. gróf; —eas|, nf. grófnő.
Contecst, t. -úri, df. összefüggés, össze-
köttetés, beszédszöveg.
Conțelegere, nf. egyetértés, összhang-
zás; ín —, egyetértőleg.
Contemplațiune, nf. szemlélgetés, vizs-
gálód ; szemlélődés, elmélkedés; szem-
léltetés, megfigyelés.
Contemplativ, mn. szemléltető, szem-
léig ető, vizsgáló, elmélkedő, szemlélő-
dő; nézőleges.
Contemplez, I.«. szemléltet; szemlél-
get, vizsgál, szemlél; szemlélödil.
Contenesc, IV. A) Co. korlátoz, kor-
látok közé vesz; zaboláz, mérsékel;
B) me —, vfi. tartózkodik, vissza-
tartja magát, mérsékli magát.
Contenire, nf. önmegtartóztatás, ön-
mérséklés.
Contenit, i. -úri, df. tiltott legelő;
tilos, tilalmas.          [támadható.
Contestabil, mn. vitás, kérdéses, meg-
Contestare, I nf. 1. perlekedés, szó-
Contestațiune, | váltás, civódás, vita ;
2. bebizonyítás, bizonyítgatás, erősítés.
Contestez, I. o. 1. perel, • perlekedik,
kétségbe von, civódik, vétóz, vitatkozik
(vmi felett): 2. bizonyít, erősít; meg-
támad ; kifogásol, óvást emel.
Context, »f. I. Contecst.
Contez, I. C9. 1. számit; 2. számláz;
könyvel.
Contignațiune, nf. emelet.
Contimpuran, fif. kortárs, egykorú;
—,. mn. egykorú, egyidőben élő.
Conțin, II. cd,, tartalmaz, magában
foglal.

Continent, t. -e,szárazföld, száraz;
világrész,
Continental, mn. szárazföldi.
Conținere, nf foglalat, tartalom.
Contingent, t. -e, »f. L szaporítás,
pótlás, toldalék; jutalék; 2. rész,
tartozék, adalék.
Continuațfune, } nf. folytatás, tartam.
Continuativ, mn. folytatólagos; —e,
ifi. folytatólagosan, folyvást.
Continuez, co. folytat, halad; se —a,
folytatódik, tart.
Continuitate, nf. folytonosság; állan-
dóság, tartósság; megmaradás; egység.
Conțihut, t. -úri, df. í. Conținere.
Continuu, mn. folytonos, állandó, tar-
tós ; ín —, folytonosan, állandóan,
tartósan.
Contoar, l . ₑ . , , , ,
Contor í ’e’ mda, trcszoba.
Contopesc, IV. a>. összeolvaszt, egyesit,
beolvaszt; se —e, beolvad, egyesül,
összeolvad.
Contopire, nf. össze- v. beolvasztás,
egyesítés; beolvadás, egyesülés.
Contra, pvtp. ellen, áteflen, szemközt ;
din —, ellenkezőleg; a fi — la cevfc,
ellenez vmit, ellene van vminek.
Contrabandă, o/. 1. csempészet, csem-
pészés, dugárú, dugárkodás; tabac
de —, csempészdohány; 2. elkobzás,
árúelkobzás.
Contrabanda!*, fif. csempész, dugárus.
Contrabandez, I. elcsempész, csem-
pész; elkoboz (dugárút).
Contracandidat, fif. ellenjelölt.
Contract, t. -e, df. szerződés, szerződ-
vény, kötelezvény, alkulevél; a face
—, szerződést löt.
Contractant, fif. szerződő fél, szerződést
kötő, egyezőfél.
Contractare, nf. szerződtetés, szerző-
désre lépés, szerződés.
Contractez, I. o. szerződik^ szerződést
köt, szerződésre lép; — datorii, adós-
ságokba veri magát, adósságot csinál.
Contracțiune, nf. I. Contragere.
Contracuitaníá, nf. eUennyugta.
Contrazic, III. ellen beszél, ellent-
mond, ellenvetést tesz; ellenkezik; ași
—e, ellenmondásba jön, maga magá-
nak ellenmond.
Contrazicere, nf. ellenmondás,
kezés. ellenszólás, ellenbeszélés, élten-
mondóság.

Contrag

90

Convicțiune

Conviețuesc

91

Coral

Contrag, III. co. összehúz, összevon^
megrövidít; a —e dătorii, adósságok-
ba keveredik.
Contragere, nf. összevonás, megrövidí-
tés, összehúzódás; összpontosítás.
Contrahent, fif l. Contractant.
Contralucrător, fif. I. Antagonist.
Contramandat, t. -e, of. ellenparancs,
ellenrendelet.
Contramandez, I. co. eUenparancsol,
ellenrendel, visszahúz (ref idei etet).
Contram arcă, nf. ellenbélyeg.
Contrapond f -úri, df ellensúly.
Contrapun, IIL co. ellenébe tesz, elle-
nébe állít; ellentételez.
Contrar, fif. ellenfél, ellen, ellenség;
—, mn. ellenkező, ellenséges.
Contrarespuns, t-uri, t>f. ellenválasz.
Contrarietate, nf. 1. ellenkezőség; el-
lenkezés; 2. baj, viszontagság, ve-
sződség.
Contraschimb, t. -úri, of viszontcsere.
Contrasignare, 1 nf. ellenjegyzés, el-
Contrasignatură, j lenőrzés.
Contrasignez, I.. co. ellenőriz, ellen-
jegyez.
Contrast, t.-e,of. ellentét, éll&nzétesseg.
Contravisită, nf. viszontlátó gatás.
Contribuabil,! fif. adófizető, adózó;
Contribuent, J adakozó.
Contribuesc, IV. co. adakozik; adóz,
adót fizet, közreműködik, járul.
Contribuire, nf. adakozás, hozzájáru-
lás ; adózás, közreműködés;
Contributiune, nf. adó; járulék; —•
personală, fejadó.
Contristare, 1 nf. bú, bánat, szo-
Contristațiune, J morúság, Öúsongás,
szomorkodás.
Contristez, I. o». búsong, búslakodik,
elszomorkodik.
Control, fif. \ ellenőrzés; ellenszámo-
Controlă, nf. J lás; — militară, ellen-
őrzési szemle ; ellenőrség; de —, el-
lenőrzési, ellenőrző.
Controlez, I. co. ellenőriz, ellenügyel,
utána számit, felügyel.
Controlor, fif. ellenőr; ellenszámoló
(fiwi.), ellenkönyvelő.
Controversă, nf. vitatárgy^ vitakérdés;
vetekedés, vitatkozás; ellenvetés.
Controversat, mn» kétséges, vitás, per
alatt levő; kérdéses.
Contuberin, t. 4, of. társház.
Contumațare, nf. makacssági határo-
zat v. ítélet.

Contumațez, L co. 1. makacsság miatt
elitéi; 2. vesztegeltet; vesztegzár alá
tesz.
Contumație, m/. 1. veszteglés; veszteg -
zár ; 2. makacsság, megátalkodotfáág.
Contura, n/. vázlat; körrajz.,
Conturb, I. co. zavar, háborgat, nyug-
talanít.
Conturbare, nf. zavar, háborítás, nyug-
talanítás; — în posesiune, birtok-
háborítás.
Contusionez, I. co. csípte t, összetör,
összezúz.
Contusiune, nf. csiptetős, összehúzás,
összetörés; vakseb.
Convalescent, mm fellábadó, felgyó-
gyuló, lábadozó, felüdülő.
Convalescență, nf. felüdülés, felgyó-
gyulás.
Convecuitor, ^nn. I. Contimpuran.
Convenabil, mn. illő, hozzáillő; illen-
dő; illedelmes, alkalmas, megegyező.
Convenient, mm illő, illedelmes;
hozzáillő, megfelelő.
Conveniență, nf 1. megegyezés, meg-
alkuvás, egyesség; 2. illendőség, illem.
Convenire, nf. összejövetel, összetalál-
kozás.
Convent, i. -e, t>f. zárda, kolostor.
Conventicul, t. e, »f. titkos Összejöve-
tel, zugoly -gyűlés.
Convențional, mn. szerződéses; mo-
netă —ă, pengőpénz.
Convențiune, nf. szerződés, alku, egyes-
ség, szövetség, megegyezés.
Convergent, mn. összehajtó, összetartó.
Convergență, nf. összehajlás, együvé-
taftás, közeledés, találkozás.
Conversare, i nf. beszélgetés, tár-
Conversațiune, / salgás, társalkodó#.
Conversez, I. &. társalog, beszélget,
társalkodik; találkozik, forog.
Conversiune, nf. 1. megtérés, áttérés;
2. átváltozás, fölcserélés; 3. állam-
adósság átalakítása, kamatláb leszál-
lítása, konverzió.
Covértesc, IV. co. 1. megtérít, attérit;
meg jobbít, jobb útra terel;,—, megtér,
áttér, megjobbul, kitér; 2. átalakít,
megváltoztat; államadósságot átala-'
kit, konvertál.
Convertit, fif áttért, megtért (egyik
vallásról a másikra) ; térthitű, meg-
térült, konvertált.
Convict, í. -e, t>f. I. Internat.
Convicțiune, nf. meggyőződés.

Conviețuesc, IV. co* együttél.
Conviețuire, nf. együttélés. .
Conviețuitor, fif. együttélő.

       ,                      ’         i utánrajz, rajzmásolat, lenyomat,
Convin, IV. fi. találkozik (vkivel), Copiez, I. co. lemásol, leír, másöl.

összejön; megegyezik illik, tetszik ; Copil, fif. fiú, gyermek
a nuí —i ceva, vmi nem tetszik; -                      "

Conving, III. A) co. meggyőz, rábír, — din nori, törvénytelen gyermek,
rábeszél; B) mé —, vfi. meggyőződik, j Copilandru, fif. ifjonc, suhanó,
meggyőződést szerez.                  | Copilăresc, ț mn. gyermekes, gyermek-
ded; gyermekkori, gyer-

Convingere, nf. meggyőződés, rábeszé-
lés; rábírás.
Convingător, mn. meggyőző?rábeszélő,
rábíró.
Convoc, I. o. összehí, meghí, egybehí.
Convocare, nf. meghívás, összehívás.
Convocător, fif. meghívó (levél).
Convolut, t. -e, of. 1. tekercs, csomó,
nyaláb, göngyöleg; 2. iratcsomó,
Convorbesc, IV. co. beszélget, megbe-
szél, vitat, értekezik.
Convorbire, nf. beszélgetés, értekezés.
Convulsiune, nf. görcs; vonaglás, rán-
gódás, rángatozás, torlódás (véré).
Convulsiv, mn. görcsös; vonagló, rán-
gatózó.
Cooperare, nf. együttmunkálás; l.
Conlucrare.
Cooperator, fif. 1. segédlelkész, káp-
lány; 2. /. Conlucrător.
Cooperez, I. co. segédkezik; /. Con-

lucrez.
Coordinare, 1 nf. egymásmelléren-
Coordinațiune, f delés, mellérendelés;
raport de —, mellérendeltségi viszony.
Coordinate, nf. t. (mt.) függvények ;
szegvények. .
Coordinez, I. co. mellérendel, egyen-
rangúvá tesz : melléfűz ; rendez.
Cop, t. -uri, o/. I. Cupa.
Copăcel, fif. kis fa, törpe fa.
Copaciu, fif. élőfa. szálfa; - de plă-
mâni, (nt.) tüdőmoh (Lichén).
Copae, nf. kis teknő, melence, sütő-
teknő.
Copan, fif. Icappan; —, t. -e, o/. mo-
zsártörŐ.
Copărșeti, t. -e, if koporsó.
Copcă, nf csat, kapocs; bonc, boglár;
a se dúcé pe tönkrejut.
Copcie^nf. kapocs, csat; igekötő.
Coper, IV. co. fed, befed, takar.
Coperemént, t. -e,l o/. fedő, fedél;
Coperiș, t. -uri, f házfödél, háztető;
kupak (a pipánál) ; héjazat.
Coperta., nf. leuélboriték, koverta; ta-
karó.

i Copiator, fif. másoló.
i Copie, nf. másolat; hasonmás; 2.

*                ti —a, nf. leány;
— de țiță, csecsemő, szopógyermek;
— din nori, törvénytelen gyermek.

Copilăresc, 1
Copilăret, J
meki.

Copilăresc, IV. fi. gyermek-korát éli,
gyermekeskedik; gyér ékeskedik.
Copilărie, nf. gyermekkor; —i, fif. 4»
gyerekség.
Copilăros, mn. gyerekes, könnyelmű.
Copilaș, fif. fiúcska, gyerkőc.
Copileț, fif. kis gyermek.
Copist, fif másoló.
Copisteră, nf. f Copae.
Copită, nf. pata (a tónál); köröm.
Copită, nf 1. Căpiță.
Copiíat, mn. patával bíró, palás.
Copitös, mn. patájú, patás.
Copleșesc, IV. co. eláraszt, lenyűgöz,
elfed, elnyom, elfog.
Copleșire, nf. elnyomás; elárasztás.
Copön, fif. (. Capon.
Copou, fif. kopó, vadászeb.
Coprină, nf. (nt.) nárcisz.
Coproprietar, fif tulajdonostárs.
Copt, mn. sült (kenyér); érett (gyü-
mölcs otíff
Coptura, nf 1. sütemény; 2. genyedés.
Copulă, nf. kötőige; kötőszó; kapocs;
— carnală, testi közösülés.
Copulațiune^ nf 1. esketés; összeadás;
2. egyesítés, összekapcsolás, össze-
esketés,
Copulativ, mn. összekötő,
Copulez, I. co. összeesket; összead, osz-
szeköt, összekapcsol.
Cor, t. -úri, df. /. Chor.
Corabie, nf bárka, (nagy) hajó.
Corabier, fif. matróz, hajós.
Corabierie, nf. hajózás; tengerészet.
Corabiez, II. fi. hajózik, hajőkázik;
evez.
Corăesc, IV. fi. károg, krákog; —
mațele, korognak a belek; l. Cârăese.
Coragiu, /. -ri, &f L Curaj.
Corăitura, nf károgás, krákogás, ri-
kácsolás ; kor gás.
Coraj, t -uri, »f. I. Curaj.
Coral, t. -e, »f. 1. (M.) koráit; 2.
karének.

Coralin

92

Cornurat

Cornurat

93

Coșteiu

Goráim, m«. korallvörös.

Cprasan, fif. ragodé, vakolat.
Corastă, nf. gurászta.
Corb, fif. varjú; holló.
Corcan, fif. (állati.) pulykakakas.
Corcesc, IV. A) ofi. elkorcsosul, ke- ; szög.                   ’
resztezödik; B) cd. keresztez (álla- Corespondență, W.1, levelezés, levél-
tokát).                               • Corespundință, J váltás; carte de —,
Corcie, nf. korcsolya.          [tezett. i levelező lap; 2. összeköttetés, érint-
Corcit, mn. korcs, elkorcsosult; kérész- > kezés, közlekedés.

Corcitura, nf korcs, fattyú. ,           ¹ Corespondez, I. fi. levelez, levelezés-
Corcodan, fif. 1. (ni.) földfiist-liü \ * ben áll (bkivel).
(Fummaria officinalis); 2. I. Corcan. i Corespund, III. fi. megfelel; megegyez,
Corcodina, nf. pulyka.                   i összhangzik.
Cordat, mn. sarlódad, sarlóalakú.

Cordea, nf. kőtélék, szalag, galand;
  zsinór, csomó.
Cordelat, ww. szalagos, zsinoros; ver-
  me —, (állati.) gatandféreg.
Cordelar, fif. -galandmüves, szalagszövő.
Cordelarie, nf. galandművesség, sza-
  lagszövés.
Cordeluțe, ₙf. kis szalag.
Cordial, mn* szívélyes, szives; szivből-
  eredt, őszinte, igazi, barátságos.
Cordialitate, nf. szívesség, őszinteség,
  bizalom, bizalmasság, meghittség.
CoTdiș,.mH. görbe, hajsza, ferde, finta,
  sanda; se uită —, ferdén; görbén
  néz; —, ifi. oldalvást, keszeg-oldalt,
  ferdén, görbén.
\ Cordon, t.-e, df. őr vonal, határvonal,
  határ zár; rendszalag, szalag, kordon.
Cordonaș, fif. határőr.
Cordovan, fif. kordovánbőr, kor do vány.
Cordun, 'df. I. Cordon.
Corect, mn. helyes, hibátlan, pontos,
  szabatos.
Corectez, I. javít, kijavít, igazít,
  korrigál.
Corectitate, nf. helyesség, szabatosság,
  pontosság.
Corecțiune, nf. javítás, helyesbítés;
  institut de —, javító intézet.
Corector, fif. javító, igazító.
Corecturi, nf. javítás, hibaigazítás,
  korrektúra, javiték; javítékiv, átnézés.
Coreg, ül? cd, javít, megjavít, igazit;
  szelídít, enyhít.
Coregent, fif. uralkodótárs.

Corelativ, mn. viszonylagos, egymásra
viszony ló.   .
Coreligionar, /»/’? egy felekezetű, egy
vallású, egy valláson levő.
Corepetitor, fif. mayánoktató, pótokig- j Cornurar, i. -e,df: szögletmérö, szög-
tó, magánto/nító, \                     1 mérő.

Corepețesc, IV. a. ismétel, magán
utón tanít.

Corespondent, fif. levelező, tudósító;
membru — la academie, akadémiai

levelező tag; unghiu

megfelelő

Corespunselor, mn. megfelelő, .össz-
hangzó', megegyező, célszerű.
Corfa, nf. kosár, kézikosár, szatyor.
Corfar,*^/’. kosárfonó.
Corfé^,/!. cd. kikosaraz.
Corfița, nf. kis kosár, kosárka, kosa-
racska,
Corí, fif. vöröshimlő, kanyaró.
Coriandru, fif. (ni.) koriándrom.
Coridor, i. -e, df. folyosó, tornác, elő-
csarnok.
Corifeu, fif. kolompos, vezér, főnök,
korifeus.
Corigibil, mn. javítható, megjavítható.
Corint, fif. (fii.) Korinthus.
Corintean, mn. korintusi.
Corlă, nf. (állati.) 1. nyírfajd (Co-
lymbus); 2. bűvár (Mergus).
Corlat, t. -úri, t>f. korlát.
Corlesc, IV. fi. búvárkodik, böngész. •
Cormal, fif. (ni.) pálmafa, datolya-
pálma.
Corman, df. I. Cârmă.
Corn, t. -e, ú> -uri, df. 1. szárú, szarv ;
  2. szarufa; 3 szög, szöglet, sark,
zugoly; —ele cerbului, a szarvas
agancsai; —ele plugului, ekeszar-
vak; de —, szárúból való; 4. kürt
(hangszer) ; 5. kifli, szarvas.
Corn, t. -Î, fif. (ni.) somfa; —a, nf som.
Cornea, nf. szarúhártya (szemnél).
Comice, nf. párkány, párkányztt,
homlok, homlokzat.
Corniciu, t. -e, df. hurka- v. kolbász-
töltő.

Comișor, i. -e, df. szárucska, szarvacs-
  ka; szögletke, kis zugoly.
Cornofan, fif. (ni.) akácfa; l. Salcâm.
Cornorat, mn. f. Cornurat.
Gomuleț, l. Comișor.
Cornurar, t. -e. df: sző

Cornurat, mn. szarvas; szögletes', szeg-
letes; csiszolatlan, bárdolatlan.
Cornut, rm. szarvas; vită —ă, szar-
vasmarha.
CornUț, fif. 1. kifli; 2. (ni.) madárhur.
Coroană, nf. 1* korona; 2. korona
(ezüstpénz — 100 fillér).
Corobeață, nf. vadalma, vackor.
Coroiü, fif. (állati.) vércse (Falco*
tinnunculus). _     .     •
Corolă, nf. virágkorona.
Cprolar, i. -e, df. kivonat, magyarázat,
toldalék,^ pótlék.
Coromîslă, nf. mázsarúd, mérleg-iga.
Coronă, nf. I. Coroană.
Coronare, nf. koronázás; l. înco-
ronare.
Coropcar, fif. házaló, rongy szedő.
Coropișniță, nf. atka, lótetü (Gryllus
talpa).
Corosiune, nf. rágás; felmaratás,
feletetés.
Corosiv, mn. etető, maró, égető, edző.
Corp, i. -uri, df. 1. test, törzs, törzsök,
derék (a ruhánál); 2. testület.
Corporal, fif. káplár, tizedes ; —, mn.
testi; — minte, ifi. testileg.
Corporațiune, nf. testület, kar.
Corporativ, ifi. testületileg, együttesen.
Corpulent, mn. testes, izmos, vaskos,
termetes, erős.
Corpulență, nf. izmosság, erősség, vas-
kosság.
Corpulos, mn. I. Corpulent.
Corsar, fif. tengeri rabló, kalóz.
Corset, i. -e, df. derékfűző, fűzőváll.
Corso, t. -úri, df. versenypálya; korzó.
Cort, t. -uri, df. 1. sátor, kunyhó, bódé;
2. esőtartó, esöemyő.
Cortegiu, t. -ri, df* kíséret, diszkiséret\
kísérők.
Cortel, i. -e, l. 1. Cuartir; 2. esőtartó,
esőernyő.
Corteneșc, IV. cd. I. Curtenesc.
Corteșesc, IV. cd. korteskedik, hívőt
szerez.
Corteșire, nf. korteskedés.
Cortină, nf. függöny, kárpit;a cade,
a függöny legördül.
Cortarar, fif. sátoros, sátorban lakó
(cigány).
Cortusă, nf. I. Urechia ursului.
Corump, Él. cd. meg veszteget, elcsábít,
rábír, megront, meghamisít.
Corumpere', nf. 1. megvesztegetés; 2.
ruthadás, megrontás.

Corupt, mn. megvesztegetett; el-, meg-
rontott, megromlott, hamisított,
kolcstelen, fajtalan,
Coruptibil, mn. megvesztegethető, rom-
lékony, megrontható, rábírható, csá-
bítható.
Coruptibilitate, nf. megvesztegethető-
ség, megronthatóság\
Coruptiune, nf. 1. megvesztegetés; 2.
romlás, megrontás; romlottság.
Coruptor, fif. megvesztegető, ámító,
hamisító, rontó, elrontó.
Corvetă, mn. gyorshajó, naszád.
Cos, III^ cd. varr, meg-, kivarr, fűz.
Coș, i. -úri, df. kas, hátikas; — pl
peptului, mellkas.
Cosac, fif. (átíati.) fecskehal, röpdösö
trigla, röphal (írigla). .
Cosaciu, fif. I. kaszás, kaszáld; 2.
(állati.) saska; pók.
Coșar, t. -e, df. 1. málékas, hambár;
2. marhaól, kosár; 3. fif. kéményseprő.
Coșarcă, nf. 1. málékas ; 2. kosár, kézi-
kosár.
Coșarcărie, nf. kosárfonás.
Cosaș, fif. 1. kaszás; 2. (állati.) sáska;
mezei prücsök; 3. kaszáspók.
Cosciug, t. -úri, df. koporsó.
Coșcodan, fif. (állati.) macska-majÖm
pof-üru.
Coșcogea, nf. kotyomfity, gyalázatos
fember.)                       [levág.
Cosesc, IV. cd. kaszál, lekaszál; vág,
Coșesc, IV. rtí. I. Cojesc.
Coși, nf. bőrféreg.
Cosicel, fif. (ni.) vízi petrezselyem.
Cosin, fif. pótkebel;
Cosit, t. -e, df. kaszálás, széna-csinálás.
Coșjt» mn. 1. duzzadt, feldagadt, Jel-
puffadt; l. Cojit.
Cosită, nf. hajfonal, hajfonadék, konty.
Cosiței, fif. (nt.) I. Cosicel.
Cositor, fif. (ádvt.) cin, ón; cinedény.
Cositorar, fif. cinöntő, cinmüves, ólom-
műves.
Cositura, nf. kaszált mező; kaszálás.
Coșitură, nf. duzzadás, domborodás,
gümő, csomó.
Cosmogonie, nf. világnézlettan.
Cosmetic, mn. szépítő, kendőző, illat-
szer.                          [polița.
Cosmopolit, fif. világpolgár; kozmo-
Cosmopolitism, fif. világpolgárság.
Coșniță, nf. méhkas, kaptár, köpü.
Cosor, t. -e, df. kertészkés, kacsor.
Coșteiu, i. -e, df. 1. kosár, máléko,Ar

Coștireață

94

Covăsit

Covată

95 Credențiohal

2. I. Castel; 3. —, mn. fösvény, fu- j Cotisațiune, ₙf. 1. pénzbeli segítség,
kar, zsugori, kupori.                  adakozás, gyűjtés; 2. havi v. évi
Coștireața, nf. disznóól, tyúkól, ketrec. | bizonyos pénzösszeg levonása.
rt—l ~ o                            . । Cotit,mn. 1. öblös, görbe, kanyarodó ;
                                      | 2. könyökkel döfött v. meglökött.
                                      ; Cotitor, mn. forduló, görbülő, kerülő.
                                      ; Cotitură, nf. kanyarodás, hajtás, gör-
                                      I bület, forduló, öböl, kanyarulat ; —
                                      de mare, teng erőből.
                                       Cotloana, nf. katlan, falrés. .
                                       Cotlon, i. -e. df. katlan, öböl, odú, lyuk.
                                       Coțob (Coțub), df. I. Cârlig.
                                       Cotoc, fif. (állati) kandúr, kan-macska.
                                       Cotocesc, IV. fi. párzik, bakzik, páro-
                                       sul, nőszik (a macska).

Costiș, /. -e , df. lejtő, meredekség;
—mn. görbe, keszeg, oldalvást,
kancsal, meredek, lejtős; caută —,
görbén néz.                  [ségbe).

Cpstisesc, IV. fi. kerül, főn, áll (költ-
Costisitor, mn. költséges, drága.

Costiță, nf. dombocska, halmocska.
Costițe, nf. t. oldalas,' disznóoldalas.
Costoroavă, nf.. szárú fa, állósas.
Costreie, nf. I (ni.) 1. hajszálonagár
Costreiu, fif. f (Setraria); 2, héla v.

vadzab, meddő rozsnok (Avena fatua).
Costum.,, t. -úri, df. öltözet, viselet;
jelmez; — național, nemzeti öltözet.
Costumat, mn. öltözött, jelmezes; bal

—. jelmezbál.
Coșuleț, t. -e, df. kis kosár, kas.
Cot, fif. sing, rof (mérték) ; —, t. -e,
df. könyök.
Cotarlă, nf. kutya, eb. (labdázik.
Cotea, nf. labda; a se juca dea
Coțcă, nf. 1. gombolyag, göröngy,
csomó; 2. kocka.
Coțcar, fif. csaló, szédelgő, gazember.
Coteala, nf. 1. gorbeség, görbesztés,
tekervényesség ; 2. érintkezés, össze-
ütközés, ügy-baj.
Coteiu, í. -e, df. mellékút, oldalút;
—, fif. (állati.) borzeb, tacskó, für-
készek.
Cotelesc, IV. kikeresget, kikutat,,

összekeres, kifürkész.
Coteliciü, fif. fürkészek, borzeb.
Cotelire, fif. túyás, fürkészés, kutatás.
Coteneață, fif. lyuk, ól.
Oötengan, fif. suhanó, ifjonc, legény, j Cotropire, n/. rombolás, megsemmisítés.
Coterie, nf. zártkörű társaság; zártkor. I Cotropitor, mn. romboló.
Cotesc, IV. fi. 1. kanyarodik, görbül, - Cotruț, t. -e, df. I. Cotruță,
hajol, fordul; 2. könyökkel döf, döf- ; Cotruță, nf. sátor, bódé, viskó, zugoly.
dös, lökdös.                          ; Covârșesc, IV. co. 1. felülmúl, felül-
Coteț, t. -e, df. ól, akol; de porci, haladt megelőz; kinyúlik, kiemel-
disznóót; — de găini, szárnyasól v. ’
ketrec.
Cotiga, nf. kétkerekű taliga, félkocsi.
Cptigesc, IV. co. kerülőutat tesz, kerül,
kerülget, le s feljár, mászkál, késeleg.
Cotigitură, nf. kerülő (út), túlút, ál-
talát.
Cotiledon, t. -e, o/. szik (virágnál).

Cotiș, ifi. összevissza, zegzugosan.
Cotiș, í. ~ufi, df. zegzug, szigszeg, gör- ।
bület, kanyarulat; ürügy, kifogás, ’
mentség.

Coțofană, nf. (állati.) bábaszarka
(Corvus pica).
Cotonoagă, nf.. ültetőfa.
Cotonog, mn. kusza, csonka-farkú,
kurta v. rövidre vágott farkú.
Cotonogesc, IV. co. csonkít, kurtít,
rövidre vág, lemetsz.
Cotor, t. -e, df. szár, tönk, dudva,
kóró; nyél, fogantyú.
Cotorese, IV. &. kötöz (szőlőt)

Cotoroage, *f. i.
lábszár.
Cotoroanță, ₙf.
vén boszorkány.
Cotorosesc, IV.

1. kocsonya; 2. láb,

vénasszony, banya,

kotor, keresgél,

motoz, megmotoz.
Cotro, ifi. in —, merre, mely irányban ;
a nu avea ín —, nincs mit tennie.
Cotrocesc, IV. o. keres, kotor, koto-
rász, motoz.
Cotropesc, IV. fi. 1. szétzúz, szétrom-
bol, megsemmisít; 2. se —e, elsüllyed,

•íásülyed, öxw'jHdik.

  kedik, eláraszt, magához ragad.
i Covârșire, nf. tökéletesítés, tökéletese-
i dés; elárasztás, felülmulás, felitl-
i haladás, elözönlés.
! Covârșitor, mn. felülhaladó, túlnyomó,
  megelőző; túlsúlyban le vő, jeles, derék.

Covășea, nf. fatál; skatulya, doboz.
Covăsesc, ÍV. vfi. .összemegy, összefut
(a tej) ; megalszik (vér); savanyít
Covăsit, mn. összement, megaludt; sa-
vanyú, savanyított; lapte —, aludt
tej. savanyútej.

Covată, nf teknő, sütoteknő.
Cpvățică, nf. tekenőcske.
Cdvățit, mn. vájt, teknő alakú, öblös ;
homorú.
Covéltir, t. -e, df. hintófedél, kocsi-
ernyő.
Coverga, nf. 1. levélszin, lugas, lomb-
erdő; 2. szín, csűr; odú, üreg, lyuk.
Covârșesc, IV. I. Covârșesc.
Covert, t. -e„ df. asztalteriték, teríték.
Covertă, nf. levélbori ték, koverta.
Coviltir, fif. szekérernyő, kocsisátor.
Coviț, I. cd. rühet (a disznó), röfög.
Covor, t. -e, df. szőnyeg, pokróc; te-
rítő, takaró.
Covrig, fif. perec; —, I. Cy. görbít,
hajlít, hajtogat.
Covrigar, fif. pereces, sütő, pék.
Covrigat, mn. köralakú, görbe, haj-
lított.
Covrighez, I. se —, vfi. görbül, gör-
béd, meghajlik.
Covru, fif. rejtekhely, kuckó, barlang,
odú, üregfbuvó.
Cozonac, fif. vetélőzsemlye, lepény,
kalács.
Cozondraci, fif. i. I; Bretele.
Crac, fif, 1. ág, szár, lábszár; 2. rúd-
szárnyak, kar.
Crăcan, t. -e, df. villa, hajtű.
Crăcănat, mn. 1. szétterpesztett, ki-
peckelt; 2. villa-alajtá.
Crăcănez, I. A) cd. ki-, szétterpeszt,
kipeckel, szétvet; B) mé —, vfi.
szétterpeszkedik, feszeng, peckelődik,
gebeszkedik.
Crăcesc, IV. el-* ki-, szétterpeszt,
széthúz v; vet, kipeckel.
Crăciun, fif. Karácsony.
Crăcos, mn. ágas, villa-alakú.
Crăieasă, nf. királyné.
Crăiesc, mn. 1. királyi; 2. király-
kamarai, kincstári
Craieliciu, fif. (nt.) nagy-zádor, ken-
der-kökörcsin (Drobanche lutea).
Craiiíc, t. -úri, df. korhelység, kicsa-
pongó élet, kicsapongás.
Craișor, fif. 1. kis király,, királyfi;
2. korhely, naplopó, ingyenélő; 3.,
(allatt.) galóca (Salmo trulla).
Crăiță, nf.(ni) 1. b áriing; bársony-
virág ? 2. tizes (a kártyában),
Craiu, fif. 1. király; 2. kicsapongó,
feslett életű ember; 3. —noü, újhold;
— roș, havi tisztulás (nőknél).
Cramă, nf. borsajtó.                    I

Crâmpiță, nf. ,1. hiba, vétség, botlás,
tévedés; 2. akadály, gát, gáncs*
Crâmpoiu, i. -e, df. pöröly, csákány;
tönk; — de páne, kenyérdarab.
Crâncen, mn. borzasztó, iszonyú, ke-
gyetlen, szörnyű, szigorú > —, ifi.
borzasztóan, kegyetlenül, szörnyen.
Crancenie, nf. kegyetlenség, borzal-
masság, szörnyűség.
Crânceș, fif. (nt.) dklászgyökér, gyom-
béres gyökér (Geum urbanum).
Crâng, t; -uri, df. 1. csalit, cserje,
bokor; 2. hajtómű.
Crangă, nf. ág, galy, lomb, geszt.
Crângos, mn. ágas, erdős, bokros,
cserjés* csalitos, fás.
Craniu, t. -i, koponya-
Craníolog, fif. koponydsz.
Craniologie, fif. koponyatan.
Crap, fif. (állati.) potyka, ponty, po-
sárhal.
Crăpușnic, fif. (nt.) tótsáfrány, vad-
sáfrány (Carthanus tínctoríus).
Crâșmă, nf. korcsma, csapszék.
Crâsnic, fif. I. Cársnic.
Crastavete, fif. ztgorka, uborka —
murat, savanyított ugorka.
Crastol^ t. -e, df serpenyő* lábas.
Crastoval, fif. (ni.) mácsolya (Cirsium
oleracewm).
Cratár, t. -e, $f. 1. töbör, tfízhányó-
hegy ; torka, katlan, nyílás, kráter,
torkolat, mélység, örvény; 2. I.
Grătar.
Cratiță, nf. vasláb, serpenyő, lábas.
Cravată, nf. nyakkendő, nyakravaló.
Creangă, nf. ág, vessző, galy, lomb,
geszt.
Creață, nf. redő, ránc.
Creastă, nf. taraj, taréj, kakastaréj,
rovat, rovatka; —amuntelui, hegy-
gerinc; — cocoșului, (nt.) tarajos
cincor, taréjfürt, csörgő lapór.
Creațiune, nf. teremtés, alkotás; szer-
zemény.
Creator, fif. teremtő, alkotó; szerző.
Creatură, nf.- teremtmény, teremtett
lény.
Cred, III. cd. 1. hisz; 2. vél, gondol,
tart; — în cineva, bízik (vkiben).
Crezare, nf. hitel, hűség, bizalom; da
—, hitelt ad (vkinek).
Cre^emént, t. -e, df. hitel, bizodalom,
hiedelem.
Credență, nf. pohárszék, csemegetár.
Credențional, t. -e, df. megbízó levél.

Credere


Credere, nf. hivés; hit, hitel.
Cre^étor}, mn. hivő, hív; ușor —,
könnyenhivő.
Credeu, hiszekegy, apostoli hitvallás
(ima).
Credibil, hitelre méttó, hitelt ér-
demlő, elhihétő.
Credibilitate, nf. hitelesség, hihetőség.
Credincios, mn. hű, hív, hűséges,
igazhitű. \
Credincioșie, «/.\ hűség, igazhitűség,
hivség.
Credință, nf. 1. hűség, hit, vattás;
  2. hitel, hivés, hiedelem; vélemény;
dă ín —, hitelre ad,\ hitelez.
Credințar, fif. 1. jótálló, kezes; meg-
bízott; 2. asztalterítő. .
Credit, i. -e, df. hitel, tekintély; —
fonciar, földhitel. x
Creditez, I. Co. hitelez, hitelbe ad v.
vesz.                     [mánylevél.
Creditivă, nf. meghitelező levél, bizo-
Creditor, fif. hitelező.
Credul, mn. hiszékeny, könnyenhivő.
Credulitate, nf. hiszékenység, köny-
nyenhivöség.
Crezut, mn. hitt, meghitt; de —,hi-
hető, hitelre méltó, hitelt érdemlőd
Creeri, fif. agy velő; értelem, ész.
Creez, I. o. teremt, alkot, létesít, ala-
pít ; megteremt, megalkot, képez.
Creion, t. -e, df. irón, rajzón; plajbász.
Cremene, nf. kova, kovako, tűzkő,
tÜzkova.

Cremenos, m». kovaköves, tűzköves.
cíengarOB, } <fu>- ágas, lombot, galyas.
Crenguța, nf. galjacska, ágacska, lom-
bocska.
Crep, I. A) co. hasit, meg-, kihasit;
hasogat, repeszt; — ușa, az ajtót
félig kinyitja; B) —, fi. hasadoz,
hasad, rést kap, pukkan, reped, ki-
nyílik; se —ă de £iuă, pi ty maliik.
Crepacios, mn. hasadéhoz, repedékes,

                                         Crețitură, mn. ránc, redő; fodor.
                                         Creios, mn. krétáé.
                                         Grețos, mri. redős, ráncos, fodros.
                                        Crevat, t. -éK kerevet, nyugágy.
                                        Crezare, Crezémént; /. Credere, Cre-
                                        £emént otfi.
                                         Crichin, fif. (ni.) I. Culducușă.
                                         Cridă, nf. csőd, < bukás, tönk, fizetés-
                                          képtelenség.
                                        Crieri, fif. /. Creeri.
                                        Crilă, nf. hajtóvadászat.
          Crima, nf. bűn, bűntett, bűntény, go-
          ,                              nosztett; — de lesă maiestate, fel-
sadék, repedék, rés, lyuk.            i ségsértés, felségsértési bűntény.
Crepuscul, t. -e, df. hajnalodás, pity- i Criminal, fif. bűntettes, gonosztevő,
mattat, hajnalpir; — de seară, est-1 bűnös; —, mn. 1. szigorú, bűnügyi,
hajnalodás, esteiedés, estszürkület. J bűnvádi; 2. fenyitő, büntető, főben-
Cresc, III. A) ». nevel, felnevel, nö-! járó; judecată —, büntető v. fenyitő
veszt, ápol, gyámolit, gondot visel; j törvényszék.

hasadozott, repedezett.
Crepat, mn. hasadt, repedt, széthasí-
tott, szétrepesztett, pukkadt, döglött;
—ul £ilei, hajnalhasadás, pitymallat.
Crepătură, nf, hasítás, repesztés; ha-



Criminal


li) £ nő, növekedik, gyarapodik;
terem,
Creșcere, nf, növés, növekvés, gyara-
podás, növekedés; ápolás, nevelés •
műveltség,
Creșcet, nf. 1. tető, fejtető; 2. hegy-
csúcs, csúcs; din — până în picioare,
tetőtől talpig.
Crest, I. co. rov, rovatot, megjegyez;
számba vesz.
Crestățea, nf. (ni.) sebfü, tolvaj-sebfű.
Crestătură, nf. 1. rovat, bevágás, ro-
vatolás, bemetszés; 2. vágány, ho-
rony, aj.
Crestez, I. c.\ l. Crest.
Creștin, fif. keresztény, keresztyén.
Creștinare, nf. keresztény vallás fel-
vételé.
Creștinătate, nf. kereszténység, keresz-
tény világ.
Creștinesc, mn. keresztényhez, keresz-
tény; —e, ifi. keresztényiesen, ke-
resztényül.
Creștinez, I. a. keresztény vallásra
térit ; șe -r-a, kereszténynyé lesz.
Creștinism, fif. kereszténység; keresz-
ténytan.
Creț, mn. göndör, kondor, bodor, re-
dős, ráncos, fodros; per —, göndör haj.
Crețeală, nf. ránc, redő.
Cretă, nf. kréta.
Cretesc^ IV. <». /. încrețesc,
Cretință, nf, kötény, előkötő, katrinca.
Crețisoare, nf. (ni.) palástfű, orosz-
lántalp (Alchemilla).
CrețiȘor, mn. kissé göndör, fodros,
ráncos.

Criminalitate

97

Criminalitate, nf. bűntény, bűnügy,
fenyitéki ügy, főbenjáró dolog.
Criminalist, fif. 1. bűntettes, gonosz-
tevő; 2. bűntörvénytudó; krimina-
hsta.
Ciin, fif. (nt.) liliom; — alb, fehér
liliom; — roș, tüzes-liliom; — vé-
nét, nőszirom.
Crintă, nf. 1. vágódeszka; 2. sajtszűrő
tekenő.
Criptă, nf. sírbolt, hamv-rejtek; —
familiară, családi sírbolt.
Criptogame, nf. (nt.) rejtvenőszők,
lopvanőszők.
Criș, t. -úri, df. (föib.) Körös (folyó).
Crisă, nf vádpont, fordulópont; ve-
szély, válság, krízis.
Crișan, fif. körösmenti (lakos), körösi.
Crîșnesc, IV fi. I. csikorgat, vicsorgót,
vacogtat (fogat); 2. csikorog, nyi-
korog, vacog.
Crîșnire, nf 1. vicsorgaiás, vacogta-
tás, csikorgatás, csikorgás.
Cristal, t. -e, fo -úri, df. kristály; je-
get ; — de munte, hegyi jegec.
Cristalin, mn. kristálytiszta.
Cristalisat, mn. jegecedett, jegeces.
Cristalisațiune, nf. jegedés, jegesztés,
jegecedés.
Cristalisez, I. A) c®. jegeszt; B) fi.
jegecedik, kristályozódik.
Cristalografie, nf.jegectan, kristálytan.
Cristeiu, fif. (állott.) hars, haris
(Vattus erex).
Cristir, t. -e, df. állövet, klisztély.
Criță, nf. acél.
Criteriu, t. -i, df. ismertető jegy, jel
v. bélyeg; jellemző sajátság.
Critic, fif. bíráló, ítész, kritikus, mű-
biráló; —, mn. 1. itészeti, bírálati,
kritikai; 2. válságos, terhes, veszé-
lyes, kritikus, döntő, bajos.
Critică, ₙf. bírálat, műbirálat', ítészét,
kritika; Ítélet.
Critisez, I. 1. cd. bírál, megbírál,
megítél; Q.rostálgat, gáncsol, kritizál.
Crivac, t. -e, df. bóda, fogantyú (kö-
szörűkövön).
Crivăț, df. I. Crivăț.
Crivăț- df. éjszaki szél, fölszél.
Crivină, nf. tövises hely, tüskével be-
nőtt hely.
Criză, nf. I. Crisă.
Croampă, nf. I. Crumpenă.
Crocodil, fif. (állott,) krokodil, gyil;
lacrixne de -—, krokodilkönnyek.

    Bomán-magyát szótár. II.

Crud


Ikárogás, krákogás,
rikácsolás.

Croeală, nf. szabás.
Croescl, IV. szab, meg-, kiszab;
  megálapit,
Crohmölese, IV. o>. keményít (inget).
Croitor, fif. szabó, szabómester, sza-
bász.
Croitoresc, IV. a>. száőóskodik, szabó
mesterséget folytat.
Croitorie, nf. szabóság, szabómester-
ség; szabászat.
Croitură, nf. szabás, szabászat.
Croncan, fif. (állott.) holló, varjú.
Croncănesc, IV. fi. károg, krákog,
rikácsol.
Croncănire, nf.
Croncănit, df.
Croncănitură, nf.

Cronic, mn. időrendi; krónikus, lassú,
idült (betegség).
Cronică, nf. I. Chronida.
Cronicar, fif. I. Chronícar.
Cronologic, mn. I. Chronologic.
Cronologie, nf. I. Chronologie.
Cronometru, fif. időmérő, kronométer.
Crosnă, nf. terű, teher; rakás; zsámoly.
Crosnaș, fif. házaló, teherhordó. .
Cruce, nf. 1. kereszt; 2. ínség, nyomor,
teher, szenvedés, fájdalom, kin, baj;
osul — ei, keresztcsont; moartea —
i, kereszthálál ; ’si face —, keresztet
vet; frate de—, kebelbarát; cu —
a in sin, suttyomban, alattomban;
bata’l —a, .ördög,. manó, gonosz
szellem.
Crucesc^ IV. vő. bámul, álméltiodik.
Cruciadă, nf. keresztes had v. háború.
Crucifer, mn. keresztes, keresztviselő;
plánte —e, keresztes levelűék.
Crucifig, III. A) cd. keresztre-feszit,
megfeszít; B) me —, vfi. sanyargatja
magát, zabolázza indulatait:
Crucifigére, nf. keresztrefeszités, meg-
feszítés.
Crucifipt, t. -e, df. feszület.
Cruciliță, nf. keresztecske, kis kereszt.
Cruciș, ifi. keresztül, harántosan; —
și curmeziș, keresztül¹:asul.
Crucișat, ifi. keresztbe, keresztezve,
keresztül; —, mn. keresztezett..
Crucișez, I. o. keresztez; keretet-
alakba köt, keresztbe tesz; keresz-
teződik.
Cruciuliță, nf. keresztecske.
Crud, mn. í. nyers, zöld, éretlen; 2.
zord, kegyetlen, nyers, durva, em-
bertelen; 3. üdé.

Crudei

Crudei, mn. kegyetlen, zord, barbar,
vad, nyers.
Crudelitate, nf. vadság, kegyetlenség,
barbárság-, nyerseség.
Cruzime, í nf. kegyetlenség, lelket-
Cruditate, J lenség, vadság, nyerseség.
Crug, t. -úri, df. körpálya; —ul
tanéi, a hold udvara.
Cruguliță, nf. (nt.) berzedt üszögőr
(Senecio jacobaea.)
Cruh, fif. kova, tűzkő, kavics.
Cruhos, mn. kovás, kövecses, kavicsos.
Crumpenă, nf. burgonya, pityóka,
krumpli, kolompár.
Crunt, mn. 1. véres, vérrel borított;
2. vérszomjas, kegyetlen, vérengző,
•nyers.
(kunt, I. o. vér ez, meg vér ez; l,
încrunt.
Cruntat, mn.'véres, vérrel borított,
Crupe, nf. i. derce, dara; szentelt buza.
Crusta, nf. kéreg, héj, haj, hám,
háncs; var.
Crustacea, nf. (állati.) kagyló, teknős
állat.
Cruț, I. cd. kiméi, megkímél, megta-
karít (pénzt).
Cruțământ, t. -e, df. I. Cruțare.
Cruțare, nf kímélés, megkimélés, kí-
mélet, takarékosság, megtakarítás.
Cruțator, mn. kímélő, kíméletes, taka-
rékos.
Cruzațea, nf. (nt.) szegecs, repcsén-
retek (Erysimum barbarum).
Ctitor, 'fif. 1. alapító, szerző; 2. egy-
Jíázgondnck.
Ctitoresc, IV. cd. kormányoz, gondot
visel ; alapít.
Cu, ptep. -val, -vei, együtt; cu ade-
vérat, valóban, tényleg; — anevoie,
nehezen; — toate că, ámbár, noha,
jóllehet; — cât — atât, minél —
annál; — toate aceste, mindazon-
által.
Cuadrant, fif. körnegyed, negyedlő.
Cuadrat, mn. négyszögü, négyszög;
estragerea radăcinei — e, négyzet-
gyök-kivonás; t. -e, df. négyzet, négy-
szög. ;
Cuadril, t. -e, df. négyes (tánc); kör-
tánc, francia-négyes,
Cuadriunghiü, t. -ri, df. négyszög,
négyzet.
Cuadriunghiular, mn. négyszögü.
Cualific, I. cd. I. Calific difi.
Cualitate, nf. I. Calitate.

98 .Cucuruziște

Cuantitate, nf. mennyiség; l. Can-
titate.
Cuartir, t. -e, df. szállás, lakás; baní
de —, szállás-pénz, lakbéri
Cuart'rar, fif. szállás mester.
Cub, t. -uri, df. 1. köb, kocka; 2
köbhatvány, harmadik hatvány; redi-
care la —, köbreemelés.
Cubic, mn. köb, kockás, köbös; nu-
mer —, köbniennyiség.
Cubul, t. -e, df. köböl (=4 régi véka);
játék-kocka.
Cuc, fif. 1. kakuk (madár); 2. szó,
kukk; nu £ice un —, egy szót sem
szól; 3. ifi. egyesegyedül.
Cucă, nf. sapka, süveg, föveg.
Cuceresc, IV. A) cd. hódit, foglal,
hódoltat, aláz, alávet, megaláz; B)
mé —, ofi. magát megalázza, meg-
hódol, magát aláveti.
Cucerie, nf. alattvalóság, engedelmes-
ség, a'ázatosság, hódolat.
Cucerintă, 1 nf. meghódítás, meghó-
Cucerire, J dolás, hódolat; maga-
megalázás.
Cuceritor, fif. hódító, hódoltató.
Cucernic, mn. 1. jámbor, áhítatos,
istenfélő, alázatos; 2. csendes, jám-
bor-magaviseletü.
Cucernicesc, IV. mé —, vfi. meghódol,
megalázza magát, ájtatoskodik.
Cucernicie, nf. ájtatosság, jámb rrság,
istenfélőség, alázatosság; — a voast-
ră ! Tisztelendő úr!
Cucon, fif. I. Cocon rffi.
Cucovă, nf. (állati.) hattyú.
Cucuiü, i. -e, df. daganat, kelevény,
hólyag.
Cucuiu, I. vfi. mászik, kúszik, ka-
dpaszkodik.
ucumeagă, fif. (állati.) I. Cucuvae.
Cucură, nf. tegez, puzdra, nyílótok;
támaszlap (ekénél).
Cucurbétá, nf. kobak, tök-kobak, lopó,
lópótok, szívócső.
Cucurbețea, nf. (nt.) gőnye (Bryonia
alba).
Cucurigu, fif. kukorikolás, kukuriku;
kakas-szó.
Oucuriguesc, IV. fi. kukorikol (a
kakas).
Cucuruz, t. -é, df. (ni.) 1. törökbuza,
tengeri, kukorica, máié; 2. málécsö,
málécséve; —i, fif. t. fenyő-toboz.
Cucuruziște, nf. máié- v. tengeri-föld
tengeri-vetés.

Cucută


Cucuta, nf (nt.) bürök, büdös bürök.
Cucuvae,^ 1 ₙf. (állati.) bagoly, su-
Cucuveică, j holy, füles bagoly (Strix
noctua), uhu.
Cuestor, fif. számvevő, kvesztor.
Cuftă, nf. kukta, szakács-inas.
Cufér, i. -e, df. börönd, bőrláda, koffer.
Cufrunt, I. ca. /. Confrunt.
Cufund, I. A) cd. merít, alámerít, sü-
lyeszt, márt, be-mélyeszt; B) mé —,
vfi. merül, alámerül, mélyed, sülyed,
elmerül.
Cufundaciu, fif. (állati.) búvár, buk-
dár (Colymbus).
Cufundare, nf. alámerülés, bemerülés,
sülyedés, belemélyedés; alán érit és,
sülyesztés.
Cufundator, fif. búvár, bukdácsoló.
Cufundătură, nf. 1. mélyedés, süppe-
dés, sülyedés; 2. süppedékes hely.
Cufundiș, t. -e, df. mélyedés, bemé-
lyedés, sülyedés.
Cufureală, nf. hasmenés, némethas,
fosás.
Cufuresc, IV. vfi. hasmenése van, fosik.
Cufuricios, mn. fosos, hasmenéses.
Cuget, t. -e, df. gondolat, gond, szán-
dék; értelem; are de —, szándéka
van, szándékszik.
Cuget, I. cd. éd fi. vél, gondol, meg-
gondol; gondolkozik, szándékozik, el-
mélkedik,. gondolkodik.
Cugetare, nf. gondolkodás, meggon-
dolás; gondolat.
Cugetător, fif. gondolkodó, elmélkedő,
gondoló.
Cuglă, nf. golyó, teke.
Cuhná, nf. konyha.
Cuí, nvm. kinek ? a —, kié ?
Cuib, t. -úri, df. fészek; szállás, zug-
lakás; face —, fészket rak.
Cuibar, i. -e, df. csaltojás, fenéktojás.
Cuibăresc, IV. fi. fészkel, fészkelőink,
keresgél, kaparász.
Cuieriü, t. -e, df. fogas, polc.
Cuină, nf. konyha.
Cüinar, mn. konyhai, közönséges,koz...
Cuinăreasă, nf. szakácsnő, fotoné.
COțșoară, nf. (ni.) olocsán (Hőlosteüm):
Cuiș0are, nf. szegfű-szeg, szegfűbors.
Cuișor, t. -e, df. szegecske, szögecske.
Cuitanfă, } ”f-         nyngtatvány.
Cuitez, I. cd. nyugtáz, nyugtat, nyug-
tatványoz.
Cuituesc, IV. cd. /. Cuitez.

99

Cultivator


Cuiu, i. -e, df. szeg, szög.
Cujbă, nf. 1. üsttartó; 2. gusba.
Cujbare, nf. görbités, horgasztás.
Cujbez, I. cd. görbít, horgászt, sodoi,
hajlít.
Cujeică, nf. rokka; guzsaly.
Cujmă, nf. sapka, sipka, süveg.
Cula, »/, rablófészek, vártorony, rablo-
vát; boszorkányvár.
Culant,* mn. i. Prompt.
Culbec, fif. (állati.) csiga.
Culbecat, mn. csigaalakú.
Culc, I. A) cd. 1. fektet, lefektet, al-
tat ; 2. földhöz csap, földre terít; B)
mé’—, vfi. fekszik, lefekszik, aludni
megy.
Culcuș, t. -uri, df 1. fekvőhely, ágy;
2. fészek, odú, barlang, lyuk.
Culduș, fif. szegény, koldus, kéregeto.
Culdușesc, IV. A) fi. kéregét, koldul;
°B) cd. koldussá tesz v. lesz.
Culeg, KI. cd. gyűjt, Összegyűjt, szed,
összeszed, szedeget, leszed.
Culegere, nf. szedés, beszedés, gyűjtés.
Culegétor, fif szedő, gyűjtő; — de
litere, betűszedő.
Cules, t. -úri, df. szedés, beszedés,
aratás; behordás, gyűjtés, betakarí-
tás ; — de vie, szüret, szőlőszedés;
—, mn. szedett, leszedett.
Culevrină, nf. hosszucsővü ágyú.
Culină, nf. I. Cuină.
Culinar, mn. I. Cuinar.
Culion, df. I. Comănac.
Culisă, nf. színfal, kulissza, oldalfal.
Culme, nf. tető, hegytető, él, orom,
bérc; hegygerinc; magasság ; stă la
— a misiunei, a hivatás magaslatán
áll.
Culminațiune, nf. tetőpont, tetőzés,
legmagasabb pontra hágás; punct
de —, delelési pont, délpont.
Culminez, I. fi. delel, tetőz, kimagas-
lik, kiemelkedik, kidomborodik, leg-
főbb polcon v. fokon van.
Culoglu, fif. testőr.        [I. Vină.
Culpă, nf. vétek, bűn, hibaₗ szenny;
Culpabil,)vétkes, bűnös, hib&;
Culpaș, j /. Vinovat.
Cult, mn, művelt, nevelt.
Cult, i. -úri, df. istentisztelet, tisztelet,
imádás, vallás, kultusz.
Cultivare, nf. 1. művelés, művelődés,
kiművelés, kiképzés; 2. tenyésztés,
termesztés, nevelés.         [nyészlő.
Cultivător, mn. művelő, kiképző, te

7J

Cultivez

100

Cupa



Cultivez, I. A) cd. 1. művel, kiművel,
  kiképez, megmunkál, ápol, űz, kifor-
  mál; 2. nemesit, termeszt, tenyészt;
  B) mé —, vfi. művelődik, nemesedik.
Cultură, nf, műveltség, képzettség, ne-
  veltség; tenyésztés; agri—, föld-
  művelés.
Cultural, mn., művelődési, közművelő-
  dési; ccop —, közművelődési cél.
Oum, ifi. hogy? hogyan? miképen?
  mimódon ? nici de —, semmiesetre;
  cași —, mintha; — că, 4^. hogy;
  după —,a mint; că nu — va, nehogy
  valamiképen; de — va, hogyha; fie
  —, őri —, akárhogy, bárhogy; oare
  —, valahogy, valamiképen; pre —,
  á mint, valamint.
Cuman, fif, kun.
Cumania, nf. Kunság.
Cumetare, nf. merészség, bátorság; l.
  încumetare.
Cumetrie, nf. komaság.
Cümetru, fif. koma; —ă, nf. koma-
  asszony.
Cuminec?I. A) o. áldoztat, az oltárt
  szentséget* feladja; B) mé —, vfi.
  áldozik, oltárt szentséghez járuÚ
Cuminecare, nf. áldozás.
Cuminecătură, nf. áldozás, oltári
. szentség; úrvacsora.
Cumințesc, IV. A) cd.'ótífat, észre te--
  rit, észre hoz (vkit) ; B) mé —, vfi.
  okul, észretér.
Cumnat, fif. sógor; —ă, nf.-sógornő
  asszony.
Gum nație, nf. sógorság.
Cumpănă, nf. 1. mérleg, egyensúly ;
  2. la fântână, kút-gém; ese din
  ™, kijön a sodrából, elveszti egyen-
  súlyát.
Cumpănesc, IV. cd. 1. mérlegel, meg-
  mérlegel, fontol, megfontol ; 2. má-
  zsái, megmázsál; 3. nyom, kitesz.
Cumpănire, nf. mérlegeíés, megfonto-
  lás; kiegyenlítés.
Cumpăr,- I. cd. vesz, megvesz, megvá-
  sárol, kialkusziíc; — uria preste
  álta —, egyre másrá vesz ; — scump,
  drágán vesz; — pe credit, hitelre vesz.
Cumpărare, ₙf. vásárlás, bevásárlás,
  vevés, vétel.
Cumpărător, fif. vevő, vásárló; —e,
  üf. vevő (nő).
Cumpărătură, nf. vásárlás, vevés, vétel.
Cumpăt, fif. 1. mértékletesség, mér-
séklet, józanság, mérséklés, megtar-

tóztatás ; cu —, mértékletes; fără 3
—, mértékletlen; 2. takarékosság. 3
Cumpăt, I. ca. 1. mérsékel; 2. kiméi, II
rendez, megtakarít. •                ||
Cumpătare, nf. mérséklés, megtartóz- <
tatás; takarékosság.                  J
Cumpătat, mn. mértékletes, mérsékelt;
takarékos, józan.                    y?
Cumplire, nf. szörnyűség, kegyetlenség. J
Cumplit, mn. 1. kegyetlen, rettenetes,
szörnyű; 2. testes, szörnyű.
Cumul, i. -e, df, halmaz, sokaság;
tetőzet, rakás, halom.
Cumulațiune, nf. halmozás, halmozó-
dás, felgyülemlés, tetőzés, csoporto-
sítás.
Cumulativ, mn. együttes, összes; —e, j
ifi. együttesen, halomra,^rakásra.    J
Cumulez, I. cd. halmoz, felhalmoz, '
összegyűjt; se —ă, összegyűl, hal-
mozódik.                              í
Cumva, ifi. talán, valamiképen v.
módon, valahogy.                 ***
Cunoașcere, nf. ismerés, meg-, fel-
ismerés.
Cunosc, ül. cd. ismer, meg-, felismer;
se —e cu cineva —, megismerkedik
valakivel.
Cunoscător, fif. ismerő, elismerő;
szakértő, vmihez értő.                 j
Cunoșcință, nf. ismeret, ismeretség, _■
tudomás (vmi dologról), ismerkedés ; J
a lüa spre —, tudomásul vesz; — ț
de lume și oameni, világ- ős ember- 1
ismeret.                               J
Cunoșcintez, I. cd. tudósit; értesít; a
közhírré tesz, kihirdet; ismertet; l. J
încunoșciințez.                        J
Cunoscut, fif. ismerős; —, mn. ismere- ¹
tes; ismert, tudott; face —, tudtál ad. J
értesít, tudósít; a se face—, ismer- 3
kedik, megismerkedik.                  3
Cunoștință, nf. I. Cunoșcință.         J
Cunun, cd. esket, összead; mé —, es- j
küszik. házasodik, nősül.             1
Cunună, nf. koszorú; — dinților, j
fogsor.                               3
Cuiyinare, nf. 1. esketés, összeadás; 2. |
    încununare.                        j
Cununat, mn. összeeshetett, össze- 1
adott; koszoruzott.                   |
Cununător, mn. popă —, eskető pap. 3
Cununie, nf. esketés; házasság, meny- |
nyekző, lakodalom, nász.              |
Cupă, nf.- kupa, pint; bögre, csupor; I
pohár, serleg.                        j

Cupe 101 Curea

Cupe, nf. (ni.) 'tárnics, enciána.
Cupiditaté, nf. kívánat., kívánság; l.
Poftă.
Cupido, fif a szerelem istene (a görö-
göknél).
Cupolă, nf. kúpfedél, gömbboltozat,
kupola.
Cupon, t. -e, df. szelvény.
Cuprind, IU. o. 1. betölt, foglal; 2.
körülfog, bekerít, felölel, tartalmaz,
átölel, magában foglal, összefoglal;
3. felfog, megért; -epe scurt, rö-
viden összefoglal; —o posesiune, egy
birtokot vásárol; — ca mánile, át-
karol ; — cu puterea, erőszakkal
foglal; se —e cu céva, foglalkozik,
bíbelődik vmivel; á elfoglal, meg-
hódít, hódoltat, bevesz (pl. várat).
Cuprindere, nf. 1. foglalatosság^ do-
log, foglalkozás; birtokba vétel; 2.
kiterjedés, foglalat; 3. elfoglalás,
bevétel, meghódítás; 4. felfogás, meg-
értés.
Cuprinzător, fif. birtokba vevő, hódító ;
—, mn. 1. foglalatoskodó, foglalkozó;
takarékos; 3. nyájas, barátságos;
vendégszerető.
Cuprins, i. -uri, df. 1. foglalat, térfo-
gai; 2. tartalom; 3. kiterjedés; —,
mn. elfoglalt; foglalatot, foglalt,
meghódított, bevett, vásárolt, megvett;
e — cu ceva, vmivel el van foglalva.
Cuprinsibil, mn. megfogható, megért-
hető.
Cuptor, t. -e, o/. kályha, kemence;
luna lui —, julius hava.
Cuptoraș, i. -e, df. kis kályha, kály-
1 ácska.
Cur, i. -úri, df. alfél, segg, far, há-
tulja (vmineí); — de găină, s'őmör.
CvLT&,nf. gyógykezelés, orvoslás, gyógy-
bánás, gyógyítás, kúra.
Curabil, mn. gyógyítható, orvosolható,
gyógyulható.
Curăgios, mn. bátor, merész, erőslelkű,
bátor lelkű.
Curagiü, fif. bátorság, merészség, bá-
tor lélek.
Curaj, fif, l. Curagiü.
Curălice, nf. (ni.) nimfa, vizitök.
Curastă, nf. gurászta.
Curat, mn. tiszta, világos; valódi; —,
ifi. tisztán, nyíltan, világosan.
Curățel, mn. csinos, takaros, helyes;
tiszta, kedves.
Curatelă, nf. gyámság, gondnokság.

Curățenie, nf. tisztaság; szeplőtelen-
ség, tiszta élet.
Curățesc, IV. cd. tiszti;, takarít; -n
de coajă, hámoz, hámlít; — de
pulvere, poroz, kiporoz.
Curăție, nf. i. Curățenie.
Curățire, nf. tisztítás, tisztulás, . ta-
karítás ; — de pecate, bűnöktől való
megtisztulás.
Curatitor, fif. tisztító, takarító.
Curator, fif. gyám, árvagyám, gondnok.
Curătură, nf. kenyérdúc; omladAk
(föld), földcsuszamlás.
Curba, nf görbe vonal.
Curcă, nf. pulyka.
Curcan, fif. 1. pulykakakas; 2. hur-
kán (romániai katona); l. Dorobanț.
Curcesc, IV. &>. I. Corcesc Âfi.
Curcubetă, nf. I. Cucürbeta.
Curcubeu, i. -e, df. szivárvány.
Curculez, fif. állati.) zsizsik, zsuzsok,
buzaféreg.
Curcuma, nf. (ni.) sárga v. festő
gyömbér (Curcuma).
Curea, nfil. siij; gyeplő, bocskorszij;
2. öv, tűszü, tűszo.
Curecherie, nf. káposztás, káposztaföld.
Curéöhios, mn. káposztás.
Curechișce, nf. káposztás, káposztaföld,
CurechiÜ, {. -e, *f. káposzta; — mu-
rát, savanyú káposzta; — dulce,
lucskos káposzta ; — împlut, töltött
káposzta.
Curélar, fif-szíjgyártó, nyereggyártó;
nyerges, kárpitos.
Curelărie, nf. szijgyártás.
Curălos, mn. 1. hajlós, hajlékony; 2.
szíjas, szálkás.
Curelușă, nf. kis szíj, szíjacska, kis
tűsző.
Curând, mn. korai, jókori; —, ifi.
ko/án, azonnal, tüstént, ~ gyorsan,
hamar; de —, nem régen, minap;
mai —, korábban; cât de —, legkö-
zelebb.
Curent, i. -e, ár, áramlói; folyás,
folyamat; menet, folyam; — de aer,
légvonat; légáram; e ín —seu afa-
cerile, rendben van dolgaival; a veni
ín —, folyamatba v. rendbe jön;
mn. folyó; afaceri — e, folyó
ügyek.
Curentez, I. cd. köröztet vkit. ereinek
lakása v. tartózkodása utár tudakol.
Curez, I. cd. gyógykezel, jyógyit; se
—ă, gyógyul, meggyógyd.

Curg

102

Cutezător

Cutie

103

Dalb

  Curg, IU. fi. 1. foly, ered, jő, szár-
mazik; siet, halad.
  Curgere, «/. 1. folyás, befolyás, futás,
szaladás; 2. járás, folyamat; — de
sânge, vérfolyás.
Curgător, mm. folyó, siető, futó, ömlő,
szaladó; apă —e, folyóvíz.
Curial, mn. kúriai; stil —, irodai
irály.
Curie, nf. kúria, tanácsház..
Curier, fif. futár, küldönc, hírnök,
hírvivő; futár vonat.
Curios, ww. 1. kiváncsi, ujságsóvár;
2. furcsa, különös, csudálatos, különc.
Curiositate, nf. kíváncsiság, külö-
nösség.
Curm, I. beszüntet, bevégez, félbe-
szakít; félbehagy, abbanhagy; se
—á, megszűnik.                  folya.
Curmal, fif. (nt.) datolya-pálma, da-
Curmare, nf. beszüntetés, bevégzés,
megszakítás, abbanhagyás.
Curmeziș, ifi., harántosan, lejtősen, ol-
dalvást, kev'esztül-kasul.
Curmătura, nf. lejtős hegyoldal.
Curpator, t. -e, o/. nyújtódeszka,
nyújtótábla. , *
Curpén, fif. (nt.) 1. inda, vadszőlő,
mirtusz; 2. gőnye.
Curpenese, IV. vfi. kúszik, felkúszik,
tekerődzik, kunkorodik.
Curpeniță, nf. (nt.) szironták.
Curpenos, mn. tekerőző, kunkor odó,
simuló, felkuszó.
Curs, -uri, uf. 1. folyás, lefolyás ;
2. tanfolyam; 3. árfolyam; — de
cai, lóverseny; — ul anului, év-
folyam.
Cursă, nf. 1. kelepce, fogó, tör, túr-
ható, kaptány; 2. cselszövény, csel.
Cursiv, mn. folyó, futó; scrisoare
—ă, folyóírás.
Cursor, fif. futár, hírnök, híradó.
Cursură, nf. folyás; omlás, ömlés;
hegy omlás.
Curte, nf. 1. udvar; udvartartás; —
de apel, udvari v. fotörvényszék; de
—, udvari ; a face cuiva —, udvarol
? (vkirifâ); palota.
Curtean, fif. udvaronc.
Curtenesc, IV. o>. udvarol, szépeleg,
tisztelkedik.
Curteneț, mn. udvarias, müveit, lo-
vagias, előzékeny, szolgálatkész.
Curtenitor, fif. udvar ló, lovag; —, mn.
udvarias, szolgálatkész, lovagias.

Curteșie, nf. I. Cúitoagíe.
Curtisan, fif. 1, udvaronc ; 2. udvarló,
lovag; 3. udvari ember, udvari hí-
zelgő.
Curtoasie, nf udvariasság, illem,
műveltség, lovagiasság; csinosság,
emberség.
Curvă, nf. 1. kéjhölgy, ringyó, szajha,
kurva; 2. görbe vonal.
Curvar, fif. lator, kéjvadász, kurvafi,
kurválkodó' parázna.
Curvarie, l nf. paráználkodás, kur-
Curvasărie, J válkodás.
Curvesc, IV. fi. paráználkodik, kur-
válkodik.
Curvesc, mn. kurvás, parázna.
Curvie, nf. paráználkodás, parázna-
ság, kurvaság.
Cușbă, nf. üsttartó görbefa.
Cușbat, mn» görbített, horgasztott.
horgas.
Cușcă, nm. kalitka.
Cuscra, nf. anyatárs.
Cuscrenie, | nf. sógorság (távoli),
Cuscrie, J atyafiság.
Cuscru, fif. (két részről való) ipa,
após; apatárs.
Cusetoare, 1 nf. varrónő, varró-
Cusetoreasă, / leány.
Cusătorie, nf. varróintézet.
Cusetoriță, nf. varrónő, varróleány.
Cusetură, nf. varrás, varrat.
Cusitor, 1 . ~               , ,, .
CusutorJ * ’e' * cⁱⁿ (ede”V)-
Cușniță, nf. méhkas, kajtár.
Cust, I. fi. kerül, jön, áll (vmiben).
Custător, mn. drága, költséges.
Custode, fif l. Păzitor.
Custodie, nf. őrizet, felügyelet, őr,
őrség; fogság.
Custură, nf. bicsak, rosszkés.
Cusur, í. -úri, t>f. hiba, gyarlóság,
hiány, fogyatkozás.
Cusut, mn. varrott, varrt; de —,
varró, varrni való.
Cusutură, nf. varrás.
Cutare, nvm. bizonyos, egyvalaki, va-
lamely,
Cute, of. 1. fenkő, köszörűkéredő,
ránc.
Cutez, I. a. mer. bátorkodik, merészel.
^Cutezanță, ) nf. merészség, bátorság,
Cutezare. J bátorkodás, merészlet;
vakmerőség.
Cutezător, mn. bátor, merész, merész-
kedő, vakmerő.

Cutie, nf. doboz, katulya; —oara, I
—uță, nf. dobozka, katulyka. |
Cuțit, t. -e, of. kés, tóllkés; — de
pusunar, zsebkés; — de secționat,
bonckés; — de vénát, vadászkés;
— cu doue ascuțișuri, kétélű kés.
CuțitaT, fif. kés-muves, kés-míves.
Cuțitărie, nf. kés-müvesség.
Cuțitâș, t, -e, df. kis kés, tolikés.
Cutremur, $f. rengés, földrengés, föld-
indulás, indulás; remegés.
Cutremur, I. A) a>. ingat, renget,
megrázkódtat, remegtet; B) mé —,
vfi. inog, reng, reszket, remeg.
Cutremurare, nf. rengés, rázkódás,
ingás; borzadály, remegés.
Cutremurător, mn. reszkető, remegtctő,
irtóztató, borzasztó, félelmes.
Cutrier, I. fi. 1. irtózik, irtozódik,
borzad, reszket, remeg; 2. átjár, be-
jár, keresztüljár, kalandozik.
Cutrierat, mn. bejárt, átjárt; meg-
rázkódott.
Cutrierător, fif. kalandor, szerencsehős,
szerencsevadász; —, mn. rázkódtató,
borzasztó, remegtető.
Cutrieratură, nf. rázkódtatás, remeg-
tetés; bekalandozás, átjárás.
Cutropesc, IV. ca. lesülyeszt, semmivé
tesz, lerombol, megsemmisít; l. Cot-
ropesc.
Cuvenincios, mn. illedelmes, illendő,
illő.






D, d = magyar D, d.
Da, ifi. igen, úgy van, hát,. igenis;
  — de, hátha; hogy is ne.
D&bă&t, } ”’»• L Déb⁶¹at
Dabilă, nf. gebe, dög (ló), horpasz;
  csontváz, mumus, ijesztő.
Dac, fif. dák, dákus.
Dacă, fin., ha, hogyha ; da —, há*ha.
Dâcă, nf. dac, makacsság, szemtelen-
  ség, makranc.
Dacia, nf. Dácia, Dákország.
Dacic’, mn. dák, dáciai.
Dácos,. mn. önfejű, makacs, d tcos,
  makrancos, akaratos.x.
Dactil, t. -e, sf. daktilus, lengedi
  (oersláb)            [gyermek-ápoló.
Dádaca, nf. nevelőnő, dajka, dada,

Cuvenință, nf. illem, illendőség; ildom.
Cuvenire, nf l. Ct^enință.
Cuvént, t. -e, >>f. 1. szó; szózat, be-
széd, szónoklat; 2. ész, jog, ok; 3.
ígéret, fogadás; — înainte, előszó;
om de —, szavatartó; — de de-
schidere, megnyitó beszéd.
Cuvéntare, nf. beszéd, szónoklat.
Cuvântător, fif. beszélő; szónok; —.
mn, beszélő, eszes, okos, értelmes; fi-
ință —e, eszes v. értelmes lény.
Cuvântez, I. o. beszél, szónokol, szól,
felszólal.
Cuvertă, nf. 1. levélboriték, kovert; 2.
teríték; l. Tăcâm.
Cuviincios, mn. illő, illedelmes, tisz-
telettudó, méltányos, méltó, müveit,
szerény; ildomos.            ,
Cuviință, nf. illem, illendőség, tisz-
tesség, méltányosság, ildom; cu —,
illedelmes, méltányos, ildomos.
Cuviințez, L á. javál,helybenhagy,
elfogad, jóváhagy; /. încuviințez.
Cuvine, IV. táti, illő, illik; mi se —,
nékem jár v. illik.
Cuvios, mn. jámbor, áhitatos, istenfélő,
Cuvioșie, nf. jámborság, ájtatosság
vallásosság,
Cvadrat, /. -e, df. I. Cuadrat vtfi.
Cvartir, t. -e, »f. lakás, szállás.
Cvitanță, nf. I. Cuitanță.
Cvitez, I. co. nyugtáz.
Cvotă, nf. hánylat; kvóta.

Dădăcesc. IV. co. dajkál, nevel, ápol.
Dâdățel, fif. (ni.) leánykökörcsin,
varjú-kikerics (Pulsatilla).
Dafin, fif. (ni) babér, repkény, bo-
rostyán; — trandafir, oleander.
Daică, nf. dajka; l Dâdacă.
Dăinăesc, IV. fi. danol, dalol.
Dainez, I. fi. hintázik, himbálózik;, hin-
tái, himbál;
Dăinuesc, IV. fi. 1. tart, eltart; áll,
fennáll,, marad, fennmarad; szán,
bán, sajnál ? 2.1. Dăinăesc.
Dăinuire, nf, tartam, tartósság, ál-
landóság; megmaradás.
Dăinuș, t. -e, t>f. hinta, himba, gallóka.
Dajdie, nf. adó, terű, teher.
Dalb, mn. fehér, tiszta, fényes; ked-
ves; kellemes ; £iua — ă, fényes nappal.

Dalié

104

Dârzie

Dascăl             105               De

Dalie, (nt) georgina, dália (Dah-
lia).           *
Dalcauc, Af. hízelgő' tányérnyaló.
Dâlmă, nf. domb, halom,' magaslat.
Dalmația, nf Dalmátország, Dalmácia.
Dálmos, mn. dombos, halmot.
Dalog, l. -e, Af. gyeplő; kantárszár'
fék.^
Daltă, nf. pono, véső' szegző-véső.
Daltuesc, IV. co. poncol, vés; kiváj'
váj farag.
Damă, nf. 1. hölgy' nő' úrhölgy' úr-
nő; — de. curte, udvarhölgy ; 2.
ostábla (játék).
Damasca, nf. damașz, habos szövet;
virágos kelme.
Pamicela, nf, kisasszony.
Dămla, nf. guta, gutaütés, szélhüdés,
nyavalya-törés.
Damlagiu, mn. gutaütéses, gutaütött,
nyavalyás, szélhüdéses.
Damn. l. -e, nf. kár, veszteség; l.
Daună.                      [tékony.
Damnos, mn. káros, ártalmas, kár-
Danaid, Af. danaida; butea —, ilor,
feneketlen hordó, a Danaidák hordója.
Dănănae, nf. tréfa, bohóság, bolond-
ság, csíny,, jó ötlet.
Dandana, nf. lárma, zaj.
Danciu; Af. cigány-purdé.
Danderétele, ÎA. fonákul, megfordítva.
Danie, nf. ajándék, adomány.
Dans, I .    . g .,     .
Danț f ’ur¹’ íawc> le3ⁱe⁸ⁱ
Dansez* I. /. Dănțuesc.
D’ântâiu, ÎA. előbb, először; cel —,
az első, ti legelső.
Dănțuesc, ÍV. A. 1. táncol, lejtőt jár,
lejt; 2. vigad, örvend, vjong (örö-
mében).
Dănțuire, iíf tánc, táncolás.
Dănțuitor, Af. táncos, táncoló; — e,
nf. táncosnő ~
Dănuesc, IV. o. ajándékoz, meg-
ajándékoz.
Dapen, I. motolál, gombolyít.
Dapér, I. a. koppaszt, megkoppa+zt,
tép, megcibál; vádol.
Dar (Dară), Am. de, azonban, ellenben;
— așa, de így, így azonban; —
apoi, hát aztán; așă —, így tehát.
Dar, t. -úri, of/l. adomány, ajándék;
2. hajlam, tehetség, természeti ado-
mány ; ín —, hiába; ingyen.
Dărab, t. -uri, ₉f. Darabuesc, IV. /.
Bucată és Bucațesc st A.

Dărăbană, nf. dob.
Dărac, /. -e, t>f. kárt, gyapjú-gyarató.
Dărăcesc, ■” IV. c». gyárát, kártol
(gyapjút).
Dărâm, I. co. ledönt, leront, lebont,
feldúl, összerombol.
Dărâmare, nf. pusztítás, rombolás,
dúl ás, lerontás.
Dărânat, mn. bolond, bohó; furcsa,
rossz, haragos, pajkos, csintalan.
Dărap, Af. ércrúd, rúd, pózna.
Dărăpăn, L c$. tönkretesz, megront,
megrongál, megsemmisít, pusztít, ront,
bont.
Dărăpănător, mn. pusztító, dúló, rom-
boló.
Daravere, nf. ügy, dolog, üzlet,
számadás.
Dárd, mn. erős, izmos, vaskos.
Dardă, nf. 1. hajitó-dárda, hajtő-
nyíl; 2. szigony, gerely.
Dârdăesc, TV. A. 1. fázik, reszket,
remeg (a / idegtől); 2. locsog, tré-
csel, fecseg.
Dârdală, nf. 1. kelep, zörgettyü, csör-
gettyü; 2. csacsogás, fecsegés; 3. í.
Dabilă.
Dare, nf. adó, adózás, porció; adás;
— luare, adás-vevés; — de samă,
beszámolás, számadás; jelentés.
Dârloagă, Af 1. gebe, gabancs, dög-ló;
2. rossz asszony.
Dârj, mn- l. Dârz rfA.
Dármoz, Af. hólabda, hóhömpölyeg.
Dârlog, df. kantárszár, fékszar.
Darui®, mn. bőkezű, adakozó.
Dărnicie, nf. bőkezűség, adakozás.
Dársta, nf. kalló-malom, ványoló-
malom.
Dăruesc, IV. ajándékoz, megaján-
dékoz, jutalmaz, ad.
Dăruire, nf. megajándékozás, jutal-
mazás; adás.
Dăruitor, Af. ajándékozó, jutalmazó,
adományozó.
Dârvală, nf. koptatás; ügy-baj.
Dărvălesc, IV. «. elnyü, elkoptat, el-
használ.
Dărvareală, nf. kopás, elkopás, el-
használás, elkoptatás.
Darvon, »f. I. Arvon.
Dârz, mn. arcátlan, vakmerő, tola-
kodó, szemtelen, makrancos, túlme-
rész; makacs, dacos.
Dârzie, nf. dac, arcátlanság, szemte-
lenség, vakmerőség.

Dascăl, Af. tanító, mester, néptanító;
—ița, nf. tanítónő.
Dăscălesc, IV. A) cd. leckéztet, tanít,
megtanít; B) A. tanítóskodik.
Dăscălesc, mn. tanítói, tanító...
Dăscălie, nf. tanítói pálya v. állás.
Dăscălime, nf. tanítóság, tanítói osz-
tály.
Dat, t. -e, df. 1. adat; 2. kelt; mn.
adott.
Dată, nf. 1. kor, íz, vers, rend; o —,
egyszer; de astă —, ez egyszer; nicí
o —, soha ; deo-cam —, egyelőre ;
ín -4-, azonnal, tüstént; 2. végzet,
sors, élővégzet.
Dătător, Áf. adó, adakozó; — de
vieața, életadó.
Datez, I. cd. keltez, datál; se — ă,
keletkezik, származik, datálódik, ered.
Datină, nf. szokás, megszokás, gya-
korlat; erkölcs.
Dativ, Af. tulajdonitóeset, dativus;
részes-tárgy.
Dator, mn. adós, köteles; vétkes;
tartozó, lekötelezett.
Datoraș, Af adós, lekötelezett.
Datoresc.IV. A. tartozik, adós (vkinek).
Datorie, nf. 1. adósság, tartozás; 2.
kötelesség, tiszt, kötelezettség.
Datorință, nf kötelesség, kötelezettség,
tiszt; tartozás.
Datornic, Af. adós, adózó, tartozó.
Dau, I. A) o». 1. ad, meg-, el-, oda-
ad; 2. ajándékoz; részesít, dob, jut-
tat; 3. üt, ver; — binețe, köszön,
köszönt; — bună seara, jó estét
köszön; — cep la bute, csapol; —
ceva la lumina, kiad (vmitt, nyil-
vánosságra bocsát; — de priceput,
megértet, értesít; — de șcire, tudtul
ad; hírül ad; — drumul, elbocsát,
elcsap, elutasít; — de fund, fenekét
éri ^(v minek) ; — de goi, szégyenbe
v. cserbe hagy; — din umeri, vállat
von; — din gură, kiábál; — gură,
csokot ad, megcsókol; — foc, meg-
gyújt, tüzet ad; lelő; — în samă,
számba ad;—• împrumut, kölcsönöz;
— în lături, visszavonul, félre megy;
mé — la beutură, icásra adja ma-
gát; mi — osteneală, fáradságot
vesz; mé — pe gheață, sikankozik;
korcsolyázik; B) mé —, vA. adja
magát, engedi, hagyja magát; —
preste ceva, ráakad, rátalál (vmire) ;
— socoteală, számol, beszámol; —

semn de vieață, életjelt ad magá-
ról; — peste degete, ujjára koppint ;
— voie, enged, megenged; ’mi —
vieața, életét feláldozza; mé — în-
vins, megadja magát.
Dăulare, nf. bágyadtság, lankadtság;
bágyadás, lankadás.; panaszkodás,
jajgatás, kesergés.
Dăulat, nm. bágyadt, lankadt, ked-
vetlen; bús, szomorú.
Dăulez, I. A) C9. bágyaszt, lankaszt,
elkedvetlenít; B) mé —, vA< bágyad,
lankad, elkedvetlenedik; panaszko-
dik, kesereg, jajgat.
Daună, nf. kár, hátrány, veszteség,
ártalom, sérelem.
Dăunăeios, mn. káros, ártalmas, kár-
tékony.
Dăunez, I. c». megkárosít, árt, sért,
kárt okoz.
Daunos, mn. 1. nyalánk, pákosztos;
2. I. Dăunăeios.
D’avalma, iA. egyre-másra, halomra,
rakásra, nyakra-főre.
D^éu, Af. Isten (Dumnezeu).
De! iA. hát, most, már, most már !
De, I, piep. 'tói, -tői, -bői, -bői, óta;
— abia alig, nehezen; — arcasă,
hazulról; — acea, azért, azon okból;
— aci, innen; — aci înainte, ezután,
innentől fogva; — acum, mostam;
mostantól; cu — adins, szándékosan,
szorgalmasan, különösen; — adreptnl,
egyenesen, közvetlen; — afară, kí-
vülről;— aiurea, máshonnan, masun-
nét; — ajuns, elegendő, elégséges;
— altădată, máskor, másszor, más
alkalommal; — alatul, szőttében;
alungul, hosszam, végig, hosszában;
— a mână, kézből; cu — amăruntul,
apróra, részletesen; — ântăiu, kez-
detben, először; — apoi, utolsó; ín
£iua de apoi, ítéletnapján; — ap-
roape, közelről; — aproapele, feleba-
rát; —a pururea, örökké, örökösen,
mindig; — asupra, fölül, fölülről;
— atunci, azóta; tót — auna, mindig,
mindenkor; — cu diuă, nappal; —?
éri, tegnap óta; — cât, mint, mily
nagy ? — câteori, hányszor Î — rost,
könyvnélkül, kívülről; — la, -tói,
-tol; — aici, innen, innentől kezdve;
— voie bună, önként; szabad aka-
ratból, jószántából; — cinci ani,
ötéves; —cinci anîîncoace, öt éven
innen; — loc, sehogy; — rend, kö-

Deal

106

Declamator

Declamatorie

107

De dulce

zönséges ; — prisos, fölösleges, feles;
- — seară, estefelé, este; — tót, egé-
szen; — treabă, derék, ügyes; —
ună£i, minap; — vreme, korán;
— vreme ce, minthogy; — unde,
de hogy ; honnan t II. ifi, — daca ; —
nu, hanem; — cum va, ha,ₜ hogy ha •
— curund, korán, nem régen; — de
mult, régen; — de subt, alatt, alá;
- dimineață, korán; — față, je-
lenleg; jelen; — frunte, kiváló;
— geaba, hiába, oknélkül; — grabă,
korán, sebesen, gyorsan.
Deal, t. -úri, of. hcjy, domb; la —,
a hegynek, fölfelé.
Deapân, I. ct>. lemotolál, legömbölyít.
Deaproapele, fif. felebarát, embertárs.
Deard, Él. fi. le-, elég. *
Debarcare, nf. kikötés, partra szállás,
kiszállítás, partra*zállitás, kirakodás.
Debarchez, I. o. kiköt, partraszáll.
kiszállít, kirak, szárazra jut, rév-
parthoz ér.
Debată, nf. vita, vitatkozás.
Debater, fif. vitatkozó, szónok.
Debatez, I. &>. vitat, megvitat, két-
¹ ségbe von.
Debelat, mn. 1. fonnyadt, hervadt;
2. lankadt, fáradt, lohadt, bús, ked-
vetlen, szomorú; bu$e — e, lecsüngő
ajkak.
Debelasez, 1 I. me —, vfi. 1. hervad,
D eb élez, f fonynyad ; 2. lankad,
fárad, lohad, búsul, szomorkodik,
szontyorodik.
Debelăzat, mn. I. Débelaf,
Debil, mn. gyönge, erőtlen, gyarló,
laza, vézna, csekély.
Debilitare, nf. gyengítés, erőtlenités.
Debilitate, nf. gyöngeség, erőtlenség,
gyarlóság.
Debilitez, I. c$. gyöngít, erőtlenit,
lazít.
De binevoitor, mn. jóakaró.
Debitor, fif. I. adós.
Debut, t. -úri, t>f. első nyilvános fel-
lépés, első szereplés.
Debutant, fif. fellépő, szereplő.
Debutez, I. fi. szerepel, fellép.
Decad, II. fi. 1. hanyatlik, Megcsap-
pan, le-, eUianyatlik, hanyatlásnak
indul ; elaljasodik, megromlik, tönkre
megy ; 2. lejár (pl. váltó).
Decadență, 1 nf. hanyatlás, visszaesés,
Decadință J alászállás; lejárat (vál-
tóé).

Decadic, mn. tizedes.
Decalog, fif. tízparancsolat.
Decameron, /»/. tiz nap története, deka-
mer on.
Decan, fif. 1. dékán; 2. esperes.
Decanat, t. -e, »f. dékunság, dékáni
hivatal. ..
De când, ifi: mióta, mely időtől fogva.
Decât, fin. mint; —, ifi. numai —,
azonnal, tüstént, rögtön.
Decăpăținez, I. /. Decapitez.
Decapitare, nf. lefejezés, lefejeztetés.
Decapitez, I. co. lefejez, lefejeztet;
lenyakaz.
De câteori, ifi. valahányszor, hányszor.
De cătră, pzep. felől, -tói, -tol; —
olaltă, egymástól.
Decemvir, fif. tizférfiu, decemvir.
Decemvirat,. t. -e,     * tizférfiu, de-
ccmviratus.
Decemvrie, fif. december hava.
Deceniu, t>f. évtized.
Decent, mn. illő, illedelmes, illemtudó,
ildomos; —, ifi. illedelmesen.
Decență, nf. illem, Hiedelem, illendő-
ség, ildom.
Debepțiune, nf. rászedés, ámítás, meg-
csalás, rászedetés, megcsalatás, csalás,
csalódás.
Dechemvrie, fif. december hava.
Dechiar, I. &. I. Declar.
Dechiarațiune, nf nyilatkozat; l.
Declarațiune.
Dechilin, mn. különös,, külön; —, ifi.
különösen, külön, elkülönítve.
Deci, fisz, tehát, következőleg.
Decid, III. A) o. Ítél, határoz, dönt;
B) me —, vfi. elszánja v. elhatározza
v. eltökéli magát; eldől.
Deci^etor, mn. elhatározó, határozó,
döntő (pl. pillanat),           [ráz.
Decifrez, I. a. ki-, megfejt, megmagya-
Decimal, mn. tizedes; compui —,
tizedes törtekkel való számadás, tize-
des számadás v. számolás.
Decimale, nf. t. tizedes törtszámok,
tizedes számjegyek.
Decimare, nf. megtizedelés, tizedelés.
Decimez, I. a. tizedel, megtizedel.
Decișiune, nf. döntés, határozat, ítélet,
végéés, elhatározás.; döntvény.
Decisiv, mn. elhatározó, döntő; vöt
—, döntő szavazat.
Declamațiune, nf. szavalást, szavalat.
Declamator, fif. szavaló, beszélő; szó-
nok.

Declamatorie, mn. szavaló, szónokid.
Declam ez, I. a>. szaval, beszél, szó-
nokol.
Declar, I. A) <a>. kijelent, kinyilat-
koztat, nyilvánít, nevez; — resboiu,
hadat üzen; B) mé —, vfi. nyilat-
kozik, nyilvánul.
Declarare, 1 nf. 1. nyilatkozat;
Declarațiune, / kihirdetés; kijelentés;
2. bevallás, vallomás.
Declin, I. co. 1. ejteget, szóragoz; 2.
elhárít, eltávolít, elhajlit; — ă răs-
punderea dela sine, elhárítja magá-
ról a felelősséget.
Declinabil, mn. 1. ejtegethető, ragoz-
ható; 2. elhárítható.
Declinare, nf. II. szóragozás, ej-
Declinațiune, nf j tegetés; 2. eltérés,
elhajlás; unghiu de —, elhajlási szög;
3. elhárítás, eltávolítás.
Decoct, t. -úri, df. főzet.
Decoltat, mn. meztelen nyakú v. mellű.
Decomposițiune, nf. I. Decompunere.
Decompun, IIL A) szétbont, szét-
szed, felbont, részekre bont; B) me
—, vfi. szétbomlik, szétmegy, szét-
mállik.
Decompunere, nf. szétbomlás, szét-
bontás, szétszedés, szétmállás.
De comun, ifi. közönségesen, rendsze-
rint, rendesen.
Decor, í. -úri, of. 1. dísz, ék, ékesség ;
2. illem, illendőség.
Decorare, nf. díszítés, ki-, feldíszítés,
ékesités, ékítmény, díszítmény. >
Decorațiune, nf. 1. rendjel; 2. díszí-
tés, ékesités, disziték; díszítmény.
Decorator, fif. 1. díszítő, díszítménye-
ző, diszítményfestő; 2. rendező (szín-
háznál).
Decorez, I. o. 1. díszít, feldíszít, ki-
diszít, felékesit; 2. rendjelet adomá-
nyoz, dekorál.
Decreditez, I. a>. I. Descredițez.
Decrepitat, mn. elaggott, élemült,
megélemedett.
Decresc, III. fi. apad, fogy, elfogy,
kevesbedik, kisebbedik, silányul, ha-
nyatlik.
Decreșcere, nf. apadás, fogyás, fo-
gyatkozás, hanyatlás, kevesbedés, ki-
sebbedé s.
Decret, t. -e, a/, okmány, okirat; ren-
delet, rendelvény, határozat, hatá-
rozmány, végzés, végezmény.
Decretai, ifi. rendeletileg.

Decretez, I. <®. dönt, végez, határoz;
berekeszt, megrendel, rendel.
Deculat, mn. 1. bénavéknyú, béna-
ágyékú, csipertes; 2. lenyakazott,
lefejezett.
Deculez, I. a>. 1. bénít, sántít; 2. le-
nyakaz, lefejez.
De cumva, i$fi. hogyha, ha valahogy.
De curénd, ifi. nem rég, újabban; rö-
vid idő múlva.
Decurg, III. fi. lefoly, eltelik, elmúlik,
lejár, végbe megy.
Decurgere, nf. lefolyás, lejárat; élte-
tés, elmúlás.
Decurion, fif. tizedes.
Decurs, *f. lefolyás, tartam, lejárat,
folyam; ín — ul anului, az év fo-
lyamán v. tartama alatt.
Decursiv, mn. utólagos; — e, ifi. utó-
lagosan.
Dedare, nf. megszokás, szokás, szokta-
tás ; szokottság.
Dedat, mn. szokott, megszokott.
DedaU, I. A) szoktat, megszoktat;
B) me —, vfi. szokik, megszokik,
hozzászokik.
De demult, ifi. régen, régtől fogva.
De departe, ifi. távolról, messziről,
messziről való.
De desubt, ifi. álul, alulról, alatt.
Dedeței, fif. leánykökörcsin (Pulsa-
tilla).
Dedic, I. o. ajánl, felajánl, szentel.
Dedic, HI. ca. felmond (pl. lakást).
Dedicare, 1 nf. ajánlás, felajánlás;
Dedicațiune, J szentelés, ajánló irat,
ajánlat.
De dimineață, ifi. korán, reggel; reg-
geltől.
De dincolo, ifi. túlfelől.
De din jós, ifi. alulról, alulfelől.
De din sus, ifi. felülről
Dediței, fif. I. Dedeței.
Deduc, ül. cd. lehoz, 'következtet, kö-
vetkeztetést von, származtat, leszár-
maztat, levezet, kihoz.
Deducere, fif. következtetés, leszár-
maztatás, levezetés', lehozás.
Deducțiune, nf. (falat.) lehozás (de-
ductio); kihozás, leszármaztatás.
Deductiv, mn. levezető, leszármaztató,
következtető, lehozó; —é, ifi. leveze-
tőleg, lehozólag.
De dulce, mn, bucate —, zsirétel, hús-
és tejfélék (ellentétben a bojtos éte-
lekkel).

Defaim

108

Deindinea

De isnov

109

De mâncare

Defaim, I. &. gyaláz, rágalmaz, meg-
szól, ócsárol, becsmérel, fedd, csúfol,
gúnyol.
Defăimare, nf. rágalmazás, gyalázás,
rágalom, megszólás, ócsárlás, becs-
• mértéé, gúny olás.
Defăimător, /»/. & mn. rágalmazó,
ember szóló, ócsárló, gáncsoló, becs-
mérlő, gúnyoló.
De fața, ifi. jelen; ființa —, jelenlét.
Defavor, t. -úri, hátrány; bal-
sors; ín —ul cuiva, valakinek hát-
rányára^
Defavorabil, mn. kedvezőtlen, hátrá-
nyos.
Defect, t. -e, »/. hiá^y, hátrány, hiba,
fogyatkozás; — organic, testi fo-
gyatkozás.
Defecțiune, nf. elpártolás, elállás;
eltérés.
Defectiv, mn. 1. verb —, hiányos
ige; 2. hézagos, hiányos.
Defectuos, mn. hiányos, hibás, csonka;
—, ifi. csonkán, hiányosan.
Defendez, I. véd, védelmez, pártját
fogja (vkinek) ; l. Apér.
Defensiune, nf. védelem, védekezés.
Defensiv, mn. védő, védekező; védelmi;
—, ifi. védelmileg, védőleg.
Defensivă, nf. védállás, ellentállás,
védelem; a lua —, védelmi állást
foglal.
Defensor, fif. véd, védő, védelmező,
oltalmazó; — matrimonial, házas-
ságvédő.
Defétea, ifi. hiába, haszontalanul, ok-
nélkül, hasztalan.
Deficient, fif. 1. hitehagyott, hittől
szakadt; 2. elaggott v. nyugalmazott
pap.
Deficit, t. -e, df. hiány, hiánylat, va-
gy onhiány, veszteség, jövedelemhézag.
Defig, III. ca* tűz, kitűz, meghatároz,
szab, kiszab, Hhegállapit.
Defigere, nf. kitűzés, megállapitás,
kiszabás. ~
Defilez, l.fi. elléptet felvonul vki előtt,
tiszteleg, defiliroz.
Definesc, IV. o. meghatároz, értemé-
nyez, értelmez.
Definit, mn. határozott, meghatározott.
Definijiune, nf. meghatározás, definí-
ció, értelmezés.
Definitiv, mn. határozott, végleges;
végső, döntő, elhatározó; —, ifi. vég-
legesen, határozóitan, döntőleg.

Defipt, mn. kitűzött, meghatározott,
kiszabott.
Deflorare, nf. megfertőztetés, meg-
becstelenités, megszeplősítés, szüzes-
ségtől megfosztás.
Defloreze, IV. fi. elvirág zik, virágát
elhullatja.
Deflorez, I. w. megfertőztet, megbecs-
telenit, megszeplősit, szüzességétől
megfoszt (leányt).
Deflorire, nf. elvirágzás.
Deform, mn. otromba, rút, csúf, for-
mátlan.
Deformez, I. «. elcsúfít, elrútít, for-
májából kivesz, eléktelenit, eltorzít.
Defraudare, nf. sikkasztás, csalás.
Defraudator, fif. sikkasztó, csaló.
Defraudez, I. a. sikkaszt, csal; károsít.
De frunte, mn. előkelő, úri, főfő, je-
les, derék; elsőrendű.
De geaba, ifi. hiába, oknélkül, hasz-
talan; ingyen.
Degenerare, nf. elfajulás, elfajultság,
elfajzás, élkorcsosodás.
Degenerat, mn. elfajult, elk rcsosodott,
korcs; elcsenevészedett.
Degenerațiune, nf. I, Degenerare.
Degenerez, L* fi. elfajul, elkorcsosul,
elkorcsosodik.
Deger, I. fi. fagy, el-, megfagy; fázik.
Degerare, nf. el-, megfagyás.
Degerat, mn. hidegvette, fagyos.
Degeratura, nf. fagy daganat.
Deget, t. -e, df. ujj.
Degetar, t. -e, df. gyűszű.
Degetat, mn. ujjas, ujj alakú.
Degețel, i. -e, df ujjacska, kis ujj.
De grabă, ifi. hamar, gyorsan, sebesen,
rögtön; mi e —, sietek; cu mare —,
nagy sietséggel.
Degrada: e, nf. lealacsonyítás, lelépte-
tés, lejebbítés; tiszti rangtól való
megfosztás.
Degradațiune, nf. megfosztás, letevés
(méltóságból), leléptetés, lejebbítés,
kivetkőztetés (papé).
Degradez, I. A) o. letesz, eltesz, el-
mozdít (a hivatalból), rangtól meg-
foszt, degradál, letisztez, leléptet, ki-
vetkőztél, lealacsonyít; B) mé —, vfi.
lealacsonyul, lealacsonyítja ma,gát.
Degresiune, nf. I. Digresiune.
De ici, ifi. innen.
De împreună, ifi. egyetemben, együtt
(-val, -vei).              [másunnan,
Deindinea, Deirea ifi. máshonnan

De isnov, ifi. végkép : újólag, újonnan
Deism, fif. istenítés, istenben váló hit,
deismus.
Deja, ifi. már, immár.
De jós, mn. alávaló, alacsony; —, ifi.
alulról, alul.
Dejosésc, IV. le-, mega'áz, leala-
csonyít; mé-, megalázza magát.
Dejősire, nf. megalázás, lealacsonyí-
ts; lealacsonyodó#.
Dejosit, mn* lealacsonyított, megalá-
zott; aljas.
Dejositor, mn. lealacsonyító, meg-
alázó.
Dejudec, I. elitéi, odaítél, határoz.
Dejudecare, nf. elítélés, határozmány.
Dejun, t. -úri, of reggeli, frűstok.
Dejunare, nf. reggelizés.
Dejunez, I. a. reggelizik, frvstököl.
Dela, pzep. -tói, -tők -bőt, -bői.
Delătur, I. a. mellőz, el mellőz, félre
tesz; elhárít.
Delăturare, nf.' mellőzés, elmellőzés,
elhárítás.
Delături, ifi. oldalt, oldalról, félre;
pune ceva —, vmit félretesz.
Delectațiune, nf gyönyörködés, gyö-
nyörködtetés, gyönyör, gyönyörűség.
Delectator, mn. gyönyörködtető.
Delectez, I A) a>. gyönyörködtet; B)
me —, vfi. gyönyörködik (vmiben).
Deleg, I. cd. kihűld, megbíz, követ-
ségbe küld.
Delegat, fif. követ, képviselő, küldött,
megbízott.
Delegatiune, nf. küldöttség, követség,
delegáció.
Deletnic, mn. I. Indeletnic.
Deletnicesc, IV. mé —, vfi. foglala-
toskodik, foglalkozik.
Deletnicire, nf. foglalkozás, foglala-
toskodás,
Deliberat, t. -e, df. végzés, Ítélettétel,
határozat.
Deliberațiune, nf. tanácskozmány,
megfontolás, meggondolás.
Deliberativ, mn. tanácskozó, tanács-
adó; vöt —, tanácsadó szavazat.
Deliberez, I. a>. meggondol, megfontol;
határoz, végez, határozatot v. végzést
hoz, eldönt (ügyet).
Delicat, mn. gyöngéd, finom, kényes,
érzékeny, szives, kellemes ízű, gyönge,
lágy; lucru —, kényes dolog.
Delicatesă, nf. fivom étel, különös
étel, nyalánkság.                       |

Delicateță,, nf. gyöngédség, finomság,
érzékenység, kenyesség.
Delicios, mn. gyönyörű, kedves, kel-
lemes, édes; bájos, kecses.
Deliciu, t. -i, df. gyönyör, kéj, öröm;
báj, kecs.
Delict, t. -e, df. bűn, bűntett, bűntény,
vétség, kihágás.
Deligianță, nf postakocsi, gyorskocsi.
Delimitâțiune, nf. határjelölés, körül-
határolás.
Delimitez, I. a>. kijelöl, határol, ha-
tárral körülvesz, korlátoz.
Delicuent, fit. gonosztevő, bűntettes.
Delineator, fif. rajzoló, vázoló.
D el ine a tur ă^ vázlat, rajzolás, rajz,
körrajz, terv, tervezet, elorajz.
Deüneez, I. a. vázol, tervez, előrajzol,
rajzol.
Delir, f -úri, df búskomolyság, félre-
beszélés, eszelősség, őrültség.
Delirez, I. fi. félrebeszél, £szelősködik,
őrjöng, tombol.
Delin, mn. bátor, vidám, jókedvű.
Delnic, mn. deli, takaros, csinos,
kedves, tiszta, elegáns, kifogástalan.
Delnicie, nf tisztaság, csinosság, di-
szesség, ékesség, iltem, tisztesség.
Delniță, nf szántófö’d; irtovány ;
földnyelv, földcsap.
De loc, ifi. azonnal, tüstént, rögtön;
dehogy.
Delos, mn. dombos, hegyes, lejtekes,
halmos.
Deltă, nf. delta, folyó-torkolata.
Deltoid, t. -e, $f. deltoid, háromszög.
Delucidare, nf. megvilágositás, meg-
fejtés, értelmezés, magyarázat.
Delucidez, I. a. megfejt, értelmez,
megmagyaráz, megvilágosit.
Delungat, mn. hosszas, hosszadalmas,
hosszú, tartós.
Delungesc, I. «. elhalaszt, elmozdít,
eltol, eltávoztál, elhárít.
Delungesc, IV. o. elhalaszt, meghosz-
szabbit, megnyujt.
Deluros, mn. I. Delos.
Deluț, t. -uri, t>f. kis domb, dombocska,
halmocska.
Deluvial, mn. I. Diluvial.
Demagog, nf. népcsábító, népkegy-
vadász, demagogus.
Demagogic, mn. néjyizgalmi, néyizgató.
Demagogie, nf. nepizgatás, népcsábi-
tás, népvezérlet, népkegyvadászat.
De mâncare, nf élet, ennivaló, étel;

Demând

110

Deobligațiune

111

Deprind

face —ételt készít; dă —, enni ad,
táplál.
Demând, I. a>. parancsol, megparan-
csol, meghagy, rendel, elrendel.
Demándare, | nf. meghagyás, pa-
Demandațiune, j rancs, rendelet.
Demarcare, nf kijelölés, határolás,
határjelölés; linie de —, határjelölő
vonal, határoló vonal.
Demarchez, I. | co. kijelöl, határ-
Demărginesc, IV. J jelöl, határol.
Demaschez, X cö. leálcáz, leleplez,
leálarcoii.
Demesur, I. a. ki-, megmér, kiszab.
Demésurare, nf. kimérés, kiszabás;
kivetés;.— de dare și tacse, adó- és
illeték-kiszabás.
Demesurător, mn. kiszabási, kivetési ;
oficiu — de tacse, illetékkiszabási
hivatal.
De mijloc, mn. középszerű, közepes.
Demisionat, fif hivatalból lemondott,
kilépett v. leköszönt egyén, elbocsáj-
tott.

Demisionez, I. c*. lemond, leköszön,
kilép (hivatalából), elbocsát, szabad-
ságol.
Demisiune, t>f. lemondás, leköszönés,
kilépés, elbocsátás, ’și dă —a, beadja
lemondását.

Demit, m. A) co. elbocsát, elküld;
B) mé —, ᵥfi. leereszkedik, lebo-
csátkozik. ,
Demn, mn. méltó, érdemes; l. Vrednic.
Demnitate, nf. méltóság, rang, dm,
tiszt, érdemesség.
Democrat, fif. népbarát, demokrata.
Democratic, mn. népbaráti, népural-
mi, demokratikus.
Democrație, nf. népuralom, népkor-
mány.
Demolare, 1 nf. lebontás, lerombolás,
Demolire, J lerontás.
Demolez, I. ct>. lebont, leront, lerombol
  (épületet).
Demon, fif. ördög, démon.
Demonic, mn ördögi, démoni; —, ifi.
ördögileg.
Demonstrare, nf 1. bizonyítás, be-
  bizonyítás; tüntetés.
Demonstrațiune, nf. 1. bebizonyítás,
  bizonyságtétel, kísérletekkel egybekö-
  tött előadás (pl. a természettanból);
  2. tüntetés; a face — contra cuiva,
  valaki ellen tüntet.
Demonstrativ, mn. 1. mutató, szemlél-

tető, bebizonyító; pronume —, mu-
tató névmás; 2. tüntető; —, ifi.
tüntetőleg, kihivólag.
Demonstrez, I. cd. bebizonyít, beiga-
zol; tüntet,
Demoralisare, 1 nf. erkölcsteleni-
Demoralisațiune, J tés, erkölcsi elfaj-
zás, erkölcstelenedés.
Demoralisez, I. ct>. megront, erkölcs-
telenit; megromlik, erkölcstelenedik.
De mult, ifi. régen, régóta; — eori,
ifi. sokszor, sokízben.
Dénár, fif fillér, dinár (olasz pénz).
Denaturez, I. ct>. elcsúfít, elrutü, for-
májából kivesz, eléktelenit, elcsavar,
félremagyaráz.
Dendrit, fif. fakövűlet.
Dendritje, mn. faálaku.
Deneg, X cd. megtagad, megvon (vki-
től vmit); kitagad, eltagad.
Denegare, nf. megtagadás, megvonás.
Denegresc, IV. w. be-, megfeketít,
bemocskol, bevádol; rágalmaz, meg-
szól.

Denegrire, nf. be-, megfeketités, be-
mocskolás, rágalmazás, megszólás.
De nicairi, mn. sehonnai; —, ifi.
sehonnan.
Denie, nf vigilia, éjjeli istenitisztelet.
De nimica, mn. haszontalan, semmi-

házi, semmirevaló, gaz; om —,
gazember, naplopó.
De noapte, mn. éjjeli; pasere —,
éjjeli madár; —, ifi. éjjel, korán.
Denominare, nf. elnevezés.
De nou, ifi. újból, újra, újonnan.
Densitate, nf. sűrűség, tömöttség.
Dânsul, nvm. ő; —a, ő (nőre).
Dentist, fif. fogorvos.
De nu, ifi. ha nem, hogyha nem; —
cumva, ha valahogy nem.
Denumesc, IV. cd. kinevez, nevez.
Denumire, nf. kinevezés; decret de
—, kinevezési okmány.
Denunciant, fif. áruló, feljelentő, fel-
adó, 'bevádoló.
Denunciaré, DenuncUțiuiie, nf. áru-
lás, feljelentés (titkosait), feladás, be-
vádolás.
Denunciu, I. cs. felad, feljelent, be-
vádol, beárul, bepanaszol.
Deoblig, I. lekötelez, kötelez.
Deobligare, Deoligamént, nf. leköte-
lezés; lekötelezettség.
Deobligat, mn. lekötelezett.
Deobligațiune, nf lekötelezettség.

,De obște ■ J

De obște, ifi. közönségesen.
De o cam dată, ifi, egyelőre.
Déochiare, nf. igézés, megigézés, meg-
bűvölés.
Deoohiu, I. co. igéz, megigéz, megbú-
vói, elbájol, megbabonáz.
De odată, ifi. egyszerre, hirtelen, rög-
tön, észrevétlenül.
De omenie, mn. becsületes, jóravaló,
■tisztességes.
Deonestez, I. Co. megbecstelenít, be-
csületétől megfoszt, megszeplősit, gya-
láz, mocskol, megszól.
De o potrivă, mn. egyforma, hasonló;
—, ifi. egyformán, hasonlóan.
Deosebesc, IV. A) co. elkülönít, el-
választ, elkülönöz, különböztet; B)
me —, vfi. különbözik, elüt, eltér.
Deosebire, nf. különbség, eltérés, kü-
lönbözet.
Deosebit, mn. különös, kiváltkép való,
eltérő ; elütő; jeles, derék; magányos,
egyes; —, ifi. különösen, kiváltképen;
— de aceea, különösen azért.
Depănate, nf. motolálás, gombolyítás.
Depânătoare, nf. 1. motola, gombo-
lyító; 2. csér, cséve.
Depánator,^ fif. motoláló.
Depânătură, nf. lemotolálás, legom-
bolyító^.
Depărtare, nf. 1. távolság, távoli lt,
messzeség; 2. eltávozás, elmenés; el-
távoztatás, elhárítás; eltávolítás.
Depărtat, mn. távoli, messze levő, tá-
vol levő, távol eső.
Departe, ifi.. messze, távol; de —, tá-
volról, messziről; nu —, nem messze,
közel.
Departement, /. -e, of. szakosztály :
ügyosztály; kerület.
Depărtez, I. A) a>. 1. eltávolít, eltá-
voztál, elhárít, - elfordít; 2. elküld;
elhord, élt'sz láb alól; B) me —,
vfi. eltávozik, elfordul, elmegy.
Depărțior, 1 ifi. jó távol, jó messze,
Depărtișor, J messzecskén.
Depasc,¹ XII. cd. lelegel, lelegeltet.
Depend^t’} füg⁹Ü< ^göség^
Depeșă, ₙf. 1. hivatalos levél; 2.
sürgöny, távirat.
Depeșez, I. fi. sürgönyét, táviratot,
távol ír, telegrafiroz.
De pe urma, mn. utolsó.
Depilesc, IV. cd. lereszel.
Depind, III, fi. függ, csüng.

Deping, III. cd. lefest, lerajzol, leír.
Deplâng, ül. cd. sirat, megsirat.
Depleu, t. -e, of. gyeplő.
Deplin, mn. teljés, ép, egész; —, ifi.
teljesen, épen, egészen.
Deplinătate,»/, teljesség, épség' tökély.
Deplinesc, IV. cd. 1. teljesít, végez;
2. kiegészít, kipótol, betölt.
Deplinire, nf. teljesítés, véghez vivés,
kiegészítés, pótlás, betöltés. '
Deplorabil, mn. siralmas, siratandó;
panaszos (hang), aggasztó
Depopularisez, I. cd. népszerütlenit;
se —a, elnépszerűtlenedik, a nép
kegyét elveszti.
Depopulate, nf. I. Despop orare.
Depopulez, I. cd. /. Despoporez.
Deportare, | nf. száműzés, szám-
Deportațiune, J kivetés. •
Deportez, I. cd. száműz, számkivet,
száműzetésbe küld.
Deposedez, I. cd. örökségből kitagad
v. kizár.
Deposit, t. -e, t>f. 1. letét, letéteméiig,
bizomány, betét; 2. rakhely ; lera-
kott árú.
Depositez, I. cd. letéteményez, letétbe
helyez.
Depositor, /. -e, o/. raktár, rdkodohely.
Depradare, nf. feldúlás, elpusztítás,
kizsákmányolás, dúlás, rablas, fosztás,
Deprădător, fif pusztító, dúló; rabló,
fosztogató, zsivány.
Deprădez, I. cd. dúl, feldúl, elpusztít,
kizsákmányol, rabol, kifoszt.
Depravare, 1 nf. romlottság, meg-
Depravațiune, J romlottság, megvesz-
tegetődés, megromlás.
Depravat, mn. megromlott, megvesz-
tegetett.
Depravez, I. cd. megront, megveszte-
get; megromlik, megvesztegetődik.
De pre, púp. -ról, -rőt.
Deprecare, 1 nf. bocsánatkérés, en-
Deprecațiune, j gesztelés, könyörgés.
Depresiune, nf. elnyomás, nyomás,
szorongatás; leszorítás.
De prettitindenea, ifi. mindenfelől,
mindenünnen, minden oldalról.
De pre unna, mn. utolsó, végső; —
ifi. utoljára, utolszor, végtére.
Deprimator, mn. sújtó, nyomasztó;
lealacsonyító.
Deprimez, I. c$. sújt, nyom, lenyom;
lealáz, lealacsonyít.
Deprind, III; A) mé —, vfi. gyako-

Deprindere

112

Desbmare

Desbrac 113 Descoperire

rolja magát; B) fi. szokik, meg-,
beleszokik; C) o. szoktat; gyakorol,
Deprindere, nf. gyakorlat, gyakorlás;
megszokás; szokás.
Deprins, mn. gyakorlott; alkalmas,
ügyes, megszokott.
De prisos, mn. fölösleges, szükségte-
len; bővelkedő, bőséges.
Depun, in. cd. 1. letesz; betesz, leté-
teményezr,ábiz; levet, nem visel többé;
2.  lerak: 3. elmozdít, megfoszt (a
hivataltól).
Depunere, nf. 1. letevés, el-, betevés;
2. elmozdítás, megfosztás (a tisztség-
től) ; 3. letét, betét.
Deputat, fif. követ, képviselő, küldött.
Deputațiune, nf. követség, küldöttség,
Derad, m. o. levakar, lekapar.
Derapén, I. cd. 1. ledönt, leront, fel-
dúl, elpusztít; 2. feldúl, elpusztul,
megsemmisül,
Derapenare, nf. feldú'ás, elpusztítás,
megsemmisítés, elpusztulás; veszteség,
kárvallás.                      [öoZo.
Derăpenător, fif. dúló, pusztító, rom-
Derăpenatură, nf. rom, halom, hal-
maz, omladék.
Derbedeu, fif. utcakoptató, naplopó.
Dérd, fif. málészájú; bámész, ostoba.
Dârdăesc, IV. fi. 1. reszket, didereg,
2. recseg, csikorog, ropog.
Deregator, fif. hivatalnok, tisztviselő.
Deregătorie, nf. hivatal, hatóság.
De rând, mn. közönséges, köznapi; —,
ifi. közönségesen, rendesen.
Deres, nf. szürke (ló), deres.
Deríd, III. cd. kinevet, kikacag.
Délim, I. o. leront, lerombol, feldúl.
Dérlmare, nf. lerontás, ledöntés, le-
rombolás, feldúl ás.
Derimator, fif, /. Derapénator.
Dérimatura, nf. rom, romladék; dü-
  ledék; halom, halmaz, pusztítás.
Deriv, I. ca. származtat; se,—a, jön,
  származik, ered.
Derivare, \ nf. 1. származtatás; 2.
Derivațiune, J származás, eredet.
Derog, I. fi. 1. zokon vesz, zokon esik; 2.
  kisebbít, jogaiban megrövidít, gyaláz.
Derogare, 1 nf. 1. zokon evés, rossz
Derogațiune, j néven vétel; 2. kiseb-
bítés, megrövidítés. örököknél).
Derviș, fif. pap, szerzetes, dervis (tö-
Des, mn. sűrű, tömött; —, ifi. sűrűén,
tömötten ; gyakran ; — de dimineață,
fcerón reggel.

Desagă, nf. általvető.
Desăgar, fif. koldul, teregető; áltál-
vetőt viselő.
Desagi, fif. t. általvető.
Desămăgeso, IV. A) c$. kiábrándít,
kijózanít; B) fi. kiábrándul, kijó-
zanul.
Desamăgire, nf. kiábrándulás, kijó-
zanodás ; kiábrándítás.
Desamețesc, IV. vfi. magához jő, szé-
düléséből megszabadul..
Desamorțesc, IV. fi. fölenged, föléled,
fölelevenül, fölmelegszik.
Desaprob, I. o. rosszal, helytelenít,
helyben nem hagy.
Desaprobare, nf. rosszalás, helyte-
lenítés.
Desaprohător, mn. rosszdió, helyte-
lenítő.
Desarmare, nf. lefegyverzés.
Desarmez, I. ca. 1. lefegyverez, le-
fegyverkeztet, fegyvertől .negfoszt; 2.
meg-, kiengesztel, lecsendesít, kibékít.
Desastros, mn. gyászos, szerencsétlen,
bal, veszedelmes, káros,
Desastru, t. -e, df szerencsétlenség,
baleset, balszerencse; baj; kár.
Desavantagios, mn. hátrányos, nem
előnyös, kedvezőtlen, nem hasznos.
Desavantagiu, t. -e, df. hátrány, kár,
ártalom; hátramaradás.
Desavuez, I. <». meg-, eltagad; tagad;
meghazudtol, kétségbe von.
Desbaer, I. «. kikapcsol, felold; ki-
szabadít.
Desbarc, I. cd. kiköt, partra száll.
Desbarcare, nf. kikötés, partra szállás ;
kiszállítás, partra szállítás; kira-
kodás.
Desbat, III. cd. 1. vitai, megvitat,
tanácskozva elintéz, végez; kivált,
megvált; lebeszél.
Desbatere, nf. 1. szóvita, vitatás,
megvitatás; 2. ki-, megváltás.
Desbét, I. A) cd. kijózanít, felvilágo-
sit ; B) me —, vfi. kijózanodik, fel-
világosul.
Desbétare, nf, kijózanítás; kijóza-
nodás.
Desbetător, mn. józanító, kijózanító.
Desbin, I. cd. 1. hasit, elhasit; 2. el-
választ, szakaszt, szakadást idéz,
eloszt.
Desbinare, nf 1. szakadás, szakasztól
meghasonlás, egyenetlenség; 2. hasí-
tás, repedés.

Desbrac, I. A) cd. levetkeztet, ruháitól
megfoszt; B) mé —, vfi. levetkezik,
ruháját leveti,
Desbracámént, t. -e,df.\ Itvetkezés, le-
Desbrăcare, nf. J vt tkeztetés.
Desbrăcat, mn. levetkezett, lévetkez-
tetett; meztelen, mezítelen, pucér.
Desbracin, L o. kiköt, kiold (pl.
nadrágot).
Desbumb, I. cd. kigombol; mé —, ki-
gombolódik.
Descaer, I. cd- szétválaszt, szétver,
elválaszt.
Descăimăcesc, IV. fi. magához tér,
magához jő, zavarából megmeriekszik.
Descâlcesc, IV. Á) c$. szétbont, lefejt;
kibont; B) mé —, vfi. kibontakozik.
Descalec, I. fi. be-, megszáll, befordul,
beszól, meghál; letelepedik.
Descălecare, nf. 1. be-, megszállás,
beforduló#; meghaló#; 2. letelepedés,
letelepítés.
Descălecătoare, nf. 1. letelepedés,
megszállás; leszállóhely; 2. gyarmat,
telep.
Descalț, I. cd. lábbelijétől megfoszt;
se —ă, lábbelijét leveti.
Descam, I. cd. ki-, el-, letép,
Descânt, I. ca. bűvöl, bájol; kuruzsol,
büvolés v. igézéstöl megszabadít.
Descântare, -nf kuruzsolás, varázslás,
büvölés, bájolás.
Descântător, fif. kuruzsló; varázsló;
szemfényvesztő.
Descântatura, nf. kuruzsolás, varázsige.
Descântec, t. -e, df. kuruzsolás, varázs-®
ige, bűvölet.
Descapajinare, nf. lefejeztetés, lefeje-
zés, jővétel.
Descapăținez, I. cd. lefejez, lenyakaz,
lefejeztet.
Descarc, I. <». leszedi v. lerakja a
terhet (vmiröl); — arma, el-, kisüti a
fegyvert.
Descărcatură, nf. lerakás, lerakodás.
Descarnat, mn. húsától megfosztott.
Descatărăm, I. cd. kicsatol, felereszti
a csatot.
Descaț, I. ó. fel-, leold; kiszabadít;
kiegyenlít (adósságot).
Descatenez, I. cd. bilincseiből felold,
¹ felszabadít.
Descătușare, nf. kibilincselés, felsza-
badítás, ki-, feloldás (bilincsekből).
Descătușez, I. cd. kibilincsel, felsza-
badít, felold (a bilincsekből). 1

    Román-magyar szótár. II.

Descendent, fif. ivadék, maradék,
sarjadék, utód, leszármazott.
Descendența, nf. nemzedék, leszárma-
zás, leágazás, fajzut, ivadék.
Deschid, cd. ki-, felnyit, ki-, feltár;
föl-, kitát (szájat); — mâna, ala-
mizsnát ad; — o carte, felüt egy
könyvet; — o epistolă, feltör egy
levelet; se —e, meg-, kinyílik; tdrü.
Deschilin, mn. külön, különös, kü-
lönféle, különböző; —, ifi. különösen,
különbözoleg.
Deschilinesc, IV. cd. különválaszt,
elválaszt, különöz, elkülönít.
Deschilinire, nf. 1. különbség, külön-
bözet; 2. elkülönítés, elválasztás.
Deschüinit, mn. w ifi. kiváló; í.
Deschilin.
Desching, I. q. 1. leővez, leold; 2. a
. hevedert léoldja (a lóról).
Deschiotor, I. «. /. Desbaer.
Deschis, mn. 1. nyitott, nyílt, tárt,,
födetlen; kerítetlen, szabad; 2. nyílt-
szívű, őszinte ; coloare — ă, világos-
szín; câmp —, szabad v. kies mező;
vénét —, világoskék,
Descind, III. <$. leszáll, alászáll, le-
ereszkedik, letelepedik.
Descing, III. ₒ. leöpez, leold, kiold;
sé ■—e, kioldódik.
Descléesc, IV. elválaszt (a mi
enyvezve volt), szétszed.
De^cleștez, I. Cd. kikapcsol, elválaszt,
felszabadít.
Desclinire, nf, lf: Deschüinire.
Descompun, in. A) cd. szétszed, fel-
bont; B.) mé —, vfi. szétmégy, szét-
válik, felbomlik alkatrészekre.
Descompunere, ₙf. szétszedés, felbon-
tás; felbomlás.
Desconsider, I. o. lenéz, tekinteten
kívül hagy, semmibe sem vesz.
Desconsiderez, I. «. lenéz, tekinteten
kívül hagy, számba nem vesz.
Desconsiderare, nf. lenézés, tekinteten
kiéül hagyás; cu —, lenézőley.
Desconsideratei*, ifi. lenézoleg.
Descopciez, I. co. ki-, lekapcsol, kiold.
Descóper, IV. Cd. 1. felfedez, feltalál;
2. kijelent; fel-, kitakar; 3. kifed
(házat) leront (házfédelet) ; ’și —e
capul, felemeli kalapját.
Descoperemént, t. -e, df. kitakarás;
feltalálás.
Descoperire, nf. 1. feltalálás, felfede-
zés, találmány; 2. kijelentés.

8

Descoperitor           114               Desfac

  Descoperitor, fif. felfedező, feltaláló.
Descordare, nf. lehangolás, engedés
(húrnak).
  Descordat, mn. 1. lehangolt; 2. kedve-
   szegült. kedvetlen.
  Descordez, I. cd. lehangol (hegedűt),
   megereszti a húrokat.
  DescoS, HL o. elszakaszt, elválaszt,
   elront (varrást), kifejt, kibont.
  DesQregémánt, t. -e, df. bizalmatlan-
   ság, ^bizalmatlan kodás.
Descredit. fif. I. Discredit.
Descréditez, I. ct>. I. Discreditez.
  Descrețesc, .IV. o kifejt, redot v.
   ráncol bont; se — e, kifejtik.
  Descrețitură, nf. kifejtés, kifejtés
   ( ráncé);
Descriere, fif. leírás, körülírás.
Descriitor, fif. leíró, körülíró, előadó ;
■. ifi. leírva, leiróan.
  Descripțiune, nf. leírás, körülírás,
¹ elömutatás, felterjesztés.
  Descriptiv, mn. leíró; anatómia —ă,
   leiró bonctan; geometria -r-ă, rajzoló
   v. ábrázoló mértan. *
  Descriu, Hl. cd leír, körülír; rajzol,
   lefest. ■
Descuietoare, nf. retesz, zár, tolózár.
Descuiü, I. cé. 1, ki-, felnyit, feltár;
   2. kimereszt (szemet), kit át (szájat).
Desculp, I. A) cd. ment, kiment,
menteget, felszabadít, felment; B)
' mé —,. vfi. mentegetőzik, menti magát,
Desculpare, nf. igazolás, mentés, vé-
dekezés, mentegetőzés.
.Desculț, mn. mezítláb.
Desculț, I. cd. I. Descalț.
  Descuragiare, nf. bátortalanság, ked-
   vetlené dés, csüggedés.
  Descuragiez, I. A) cd. bátortalanét,
   kedv ellenit, elcsüggeszt; B) me —,
   vfi. bátorságát veszti; elkedvetlenűl,
   élcsügged.
  Descurc, I. A) ct>. kibonyolítf szét-,
   kibont, lefejt, lefejteget; B) me —,
   vfi. kibontakozik, kibonyolódik.
  Descurcare, \mf. 1. kibonyolitás, ki-,
DescurcăturăJ szétbontás; kibontako-
zás; ^.megfejtés, magyarázat, kifej lés.
  Descusetură, nf. kifejtés, kibontás
   (varrásé).
  Descuviințare, nf helytelenítés, rosz-
. szólás, helyben nem hagyás.
  Deseayiințător, - mn. rosszaié, helyte-
   lenítő, helyben nem hagyó; —, ifi.
   helytelenitoleg, rosszaiéin.

Descuviințez, I. ca. rosszal, helyte- . J
lenit, jóvá nem hagy.                     . 1
Desdaunare, nf. kártérítés, káptalani- ?
tás, kármentesítés, kárpótlás.
Desdăunez, I. &. kárpótol, kártalanít,
megtérít, visszafizet.
Des dimineață, ifi. korán reggel, igen j
korán, pitymallatkor.
Desdoesc, IV. o. kifejt; egyenesít,
kiegyenesít. •
De seară, ifi. este, estefelé, estszürkü-
letkor.
De sec, I. fi, kiszárad, kiapad (pl. a
kút).
Deșel, I. c.. 1. lenyergel; 2. ágyékát
törivkinek.                        > j
Deșelat, mn. csípejére sánta, csipertes.
Desemn, t. -uri, df. 1. rajz, rajzolás; ]
2. terv, tervezet, elörajz.                1
Desemn, I. <*. 1. rajzol, lerajzol; 2.    ⁵
kijelöl.
Desemnare, nf. rajzolás, rajzolat; ki-
jelölés.
Desemnător, fif. rajzoló.
Desemnătură, nf. I. Desemn.               -
Deșențat, mn. .határozott, kimért.        j
Desere^ire, 1 nf. kiörökítés, őrökből
Desereditare, J kitagadás.
Desereditez, I. o. kiörökösít, örökség-
ből kitagad.                               1
Deșert, i -úri, $f. vadon, sivatag,
puszta, magány; űr, üresség ; —,. mn.     'í
üres, hiú, hiábavaló, haszontalan;
képzelt ; hiú, önhitt; ín —, hiába,
hiába való.                                j
^Deșert, I. kiürít., kiüresit; elhord í
láb alól; leszed (asztalt)..              'j
Deșertăciune, nf. hiúság, múlandóság;      '
haszontalanság, hiábavalóság, üresség.
Deșertare, nf. szökés, meg-, elszgkés.
Deșertare, nf. kiürítés, kiüresités; “1
leszedés.                          ,       3
Desertez, L fi. meg-, elszökik, elhagy, 1
megszabad.                                 |
Désertor, fif. szökevény, szökött katona.  |
Desăvârșesc, IV. «. bevégez, teljesít,     j
betetőz ; tökéletesít, tökélyesít.         *
Desevârșire, nf. bevégzés, betetőzés,      ]
teljesítés, tökélyesítés, tökéletesítés;   ]
cu —, tökéletesen, teljesen.               í
Desevârșit, mn. tökéletes; egész, tel-     |
jes, bevégzett.                            I
Desfac, DI. A) co. -1. szétbont, meg-      j
bont, szétszed, kioldoz, el-, fel-, leold, 1
hámoz, hánt, felszabadít, elválaszt; 2.    1
— cururuzul, kukoricát v. miiét            i

Desfacat

115  , Deshamat

hánt, fejt, zúz, morzsol; B) mé —,
vfi. szét-, megbomlik, él-, szétválik,
leoldódik, hámlik ; nyílik (pl. az ajtó).
Desfacat^ t. —e, df. máléhantás.
Desfacere, nf. szét-, megbontás, szét-
szedés, kioldozás, hántás, felszabadí-
tás; el-, szétválás.
Desfăcut, mn. szétszedett, kioldott;
határozott, tiszta, világos.
Desfășiu, I. cd, kipólyáz; kiold.
Desfa«ur, I. cd. 1. leteker, visszateker;
2. fejteget, megfejt; Kifejt, szétter-
jeszt; se —ă, fejlődik, kifejtik.
Desfașurământ, ț. -e, df. kifejtés, fej-
lemény^ kifejtés.
Desfășurare, nf. kifejtés, fejtegetés,
megfejtés, kifejtés, megbomlás.
Desfăt, L A) mé —, vfi. gyönyörkö-
dik, kedvét találja, vigad, vigadoz,
mulat ;B) cd. gyönyörködtet, mulattat.
Desfătuesc, IV. cd. lebeszél, nem ta-
nácsol.
Desfavor, t. -uri, df. I. Defavor.
Desferbent, I. hüt, hűsít, húleszt.
Desferec, í. cd. levasalT leszedi a vasat
fvmiröl).
Desfet, I. A) mé —, vfi. gyönyörködik,
vigad, vigadoz, múlat; B) cd. gyö-
nyörködtet, mulattat.
Desfétacios, mw. gyönyörködtető, mu-
lattató.
Desfătare, nf. gyönyörködtetés, gyö-
nyörködés ; gyönyör, kedvtelés, él-
vezet.
TlestöáÁtM, mn. gyönyörködtető, mu-
lattató, szórakoztató, élvezetes.
Desfid, I. cd. 1. kikér, kikiván; 2.
kihív (viadalra), felszólít.
Desființare, nf. feloszlás, feloszlatás,
felbontás, félbomlás, eltörlés, megsem-
misítés,
Desființez, I. 1. el-, feloszlat, el-,
felbont, étiörül; 2. el-, feloszlik, fel-
bomlik, megsemmisül.
Desfigurare, nf. elcsúfítás, elrutitás;
éktelenílés, eltorzítás.
Desfigurez, I. elcsúfít, elrútít, el-
torzít, formájából kivesz.
Desfir, 1. cd. kifoszlat, kitép, szétszed,
szétrak, szétbont.
Desfoiu, I. cd. lelomboz, legalyaz, le-
íevelez, lekacsoz((dohányt).
Desfrânate, nf. féktelenség, zabolát-
lanság, rakoncátlanság; kicsapongás,
feslettség.
Desfrânat, mn. féktelen, zabolátlan,

pajkos, rakoncátlan; kicsapongó,
feslett életű.
Desfrânez, I. A) cd. le-, kizabláz.
lekantároz; B) mé —, vfi. kicsa-
pongóvá v. feslett életűvé lesz, ki-
csapong, féktelenkedik.
Desfreu, t. —vu, df. 1. Desfrânate
Desfrunzesc, IV. a. lelevelez (fát),
lékacsoz (dohányt); se — e, vfi. leve-
lét hullatja.
Desfund, I. cd. felnyit, kinyit, kicsa-
pol, csapra ver (hordót); — drum,
utat nyit v. tör.
Desfundare, | nf. csapolás, csapra-
Desfundătură, / verés; felnyitás, ki-
nyitás.
Desfundat, mn. 1. csapolt, csapravert
(hordó); 2. feneketlen, telhetetlen;
3. nyitott, felnyitott, tárt,
Desghiaț, t. -úri, df. fölengedés, föl-
éngesztés, jégolvadas.
Desghiaț, í fi. olvad, elolvad, fölenged
(ajég).
Desghiățare, nf. I. Desghiăț.
Dejghioc, I. cd. meghámoz, fejt, mey-
hejaz (gyümölcsöt); sé —a, hámlik.
lehámlik.
Desgolesc, IV. cd. meztelenít, leleplez.
Desgrădesc, IV. cd. lebont, leront,
felfejt (kerítést v. sövényt).
Desgrădire, nf* kerítés v. sövény-lefej-
tés v. lerontás.
Desgradit, mn. bekerítetten, sövénye-
zetlen; kerítés- v. sövénynélküli, sza-
bad, be nem kerítette
Desgreunez, I. o. megkönnyít; föl-,
megszabadít (tehertől); kiürít; ki-
tisztáz, mentesít.
Desgrop, I. kiás, felás,'kihantol
(a földből).
Desgropare, nf. kiásás, kivájás; ki-
ásatás.
Desgust, t. -uri, df. 1. undor; undo-
rodó# ; csömör; utálat; 2. unalom,
unatkozás.
Desgustare, nf. (. Desgust.
Desgustez, I. A ) cd. untat, megunțat;
undorít, csömörit; B) mé —, vfi.
megun, undorodik, unatkozik.
Desgustat, mn.~ 1. ízetlen, fás; 2.
megunt, unatkozott, kedvetlen.
Desham, I. cd. leszerszámoz, lehámoz*
kifog (lovakat).
Deshamare, nf, lehámozás, leszerszá-
mozás; kifogás (lovaknál).
Deshamat, nm. 1. lehámozott, kifogott

8*

De și

116 Desnădejduesc

(ló); 2. cafatös, pongyola, kastos,
csámpás, ronda.
De ji, &#. ámbár, noha, jóllehet.
Designez, I. co. ki-, megjelöl.
Desigilez, I. o. feltör (pecsétet).
Desilusionat, kiábrándult, ki-
ábrándított.;
Desilusionez, I. &>. kiábrándít; mé-,
kiábrándul.
Desime, nf. sűrűség, tömöttség.
Desinfectez, I. feriőzetlenit, meg-
fertőztelenít, fertőtlenít.
Desinficiat, mn. fertőtlenített.
Desinficiez, I. ( Desinfectez.
Desînflu, I. (mé ~), vő. lelohad, le-
apad, (pl. daganat).
Desinimare, nf.,l. Descurăgiare.
Dezinteresare, ₙf. nem érdeklődés,
önzetlenség.
Desinteresat, mn. nem érdekelt, ön-
. zetíen.
Deșir, I. A) cd. felbont, elold, etoldoz;
B) mé —, vő. felbomlik, éloldódik.
Deșir are, nf. felbontás, felbomlás, él-
oldás.
Deșirat, mn. gyönge, szikár, sovány,
őszt övér ; felbomlott.
Desiș, t. -úri, $/. .sűrű, sűrűség; ha-
rasztos hely, csöpéte.
Desist, I. ő. eláll (vmitől)(
Desjug, I. cő. kifog a járomból, ki-
jármoz.
Desleg, I. a. 1. fel-, ki-, meg-, elold;
feloldoz, felment, kiszabadít, kiköt; 2.
fejt, megfejt, magyaráz; o între-
bare, egy kérdést megold v. megfejt.
Deslegare, nț. megoldás, feloldozás,
felmentés, eldöntés; megfejtés (ta-
lányé), fejtegetés, magyarázat.
Deslipese, IV. ct>. kiragaszt, elválaszt,
kiold, felpattint. c.
Deslucese, IV&. felvilágosít, fejteget,
' megfejt, megmagyaráz, felvilágosítást
ad.             ,

Deslucire, nf. felvilágosítás, megfejtés,
magyarázás, magyarázat.
Deslucit, mn. tiszta, világos, nyilvános,
érthető; értelmezett; —,ifi. tisztán,
világosan, érthetően.
Deslucitor, mn. felvilágosító, fejtegető,
magyarázó. .
Deslușesc, IV. <». /. Deslucese dfi.
Desmâniu, I. A) ca. kibékít, meg-,
kiengesztel; B) iné —•, vő. kibékül,
meg-, kiengesztelodik;
Desmățat, fif. ringyrongy, gézengúz, I elcsügged.

ágról szakadt; mn. rendetlen,
rongyos; elhanyagolt; vieață —a,
rendetlen életmód.
Desmédulare, nf. feltagolás, felda-
rabolás; szétszedés, szétbontás.
Desmembrare, nț. I. Desmédulare.
Desmembrez, I. &. szétdarabol, szét-
szed, feltagol, szétbont, feloszt (ta-
gonként).
Desmánt, I. cd. 1. lebeszél, nem ta-
nácsol, nem javát, ellenez; & elámít,
csábit, cáfol.
Desméntare, nț 1. lebeszélés, ellenzés,
nem tanacsolas; 2. elámitás, elcsá-
bítás, cáfolás.
Desmerd, I. A) «. kényeztet, elké-
nyeztet, kényen tárt; cirógat, simo-
gat; B) mé —, vő. kicsapong, mér-
téktelenkedik, gyermekeskedik, tetteti
magát; gyönyörködik, bujálkodik.
Desmerdare, 1 ₙț. kényeztetés, el-
Desmerdațiune, j kényeztetés, kedve-
zés, cirógatás; gyönyör, kéj, bujaság,
tunyaság.
Desmerdat, fif kéjenc, buja; tunya,
koihely; —, mn., elkényeztetett, ké-
nyes, pajkos; kényen tartott, gyö-
nyör kereső, kéjvadászó. •
Desmețesc, IV. A) &>. magához térít,
eszméletére térít v. hoz; B) me —,
vő. magához tér v. jő, eszméletére jő.
Dezmetic, őf. ringyrongy, gézengúz,
dibdáb, korhely, napl&pó, ingyenélő;
mn. rongyos, bolond, bolondos,
bohó, furcsa.
Desmeticesc, IV. vő. eszméletén kívül
van, magán kívül van, eszét veszti.
Desmierd, I. cd. I. Desmerd. dŐ.
Desmînt, Desminjesc, IV. hazud-
tol, meghazudtol, tágad, el-, megta-
gadd valótlannak állít, cáfol, helyre-
igazít, dementál; se — e, magának
ellentmondó
Desmormentez, IV. a. kiás a sírból,
kihántol:
DesmbrțesC, IV. A) mé •- , vő. fel-
éled, felmelegedik; B) cd. feléleszt,
felmelegít (zsibbadásból)
Desmorțire, nț. feléledés, újra fel-
elevenedés, fel-, megmelegülés.
Desmoștenesc, IV. a. kiörökít, örök-
ből v. örökségből kitagad v. kitud.
Desmoștenire, nf. kitagadás az Örök-
ségből, kiörökítés.

Desnădejduesc, IV. fi. kétségbe esik,

Desnadéjduire 117 Desprețuesâ

Desnadejduire, nf. kétségbeesés, csüg-
gedte.
Desnédéjduit, őf. & mn. I. Desperat;
Desnod, I. A)' a. kiköt, ki-, felold,
. megold, felbogoz, felbont; B) mé —,
vő. ki-, feloldódik, kifejtik, felbomlik.
Desnodamént, t. -e, megoldás, ki-
fejtés Ca csomóé) ; megfejtés.
Desno dare, nț. ki-, feloldás, kibogozás,
felbontás (a csomóé).
Desobicínuesc, IV._A) vfi. el-, leszo-
kik, el-, leszoktatja magát;, B) cd.
le-, elszoktat.
Deaobicinuință, nț. el-, leszoktatás,
el-, leszokás.
Desolat, mn. elhagyatott, bús, szomorú,
vigasztalhatatlan.
Desoiațiune, Desolare, nf. elhagya-
tottság, elkomorodás.
Desolător, mn. szomoritó, elkomorító.
Desonorare, nț. becstelenités, megszé-
gyenítés, meggyalázás; mocskolás,
szitok ; gyalázat.
Desonorez, I. &>. megbecstelenít,
megszeplősit, becsületétől megfoszt,
megszégyenít, meggyaláz, szid, mocs-
kol, káromol.
Desorganisare, 1 nț. eloszlatás, fel-
Desorganisațiune, J bontás, felbomlás,
feloszlás.
Desorganisez, I. feloszlat, felbont,
tőnké tesz (álladóimat); felold; se
—e, feloszlik, felbomlik, feloldódik.
Despachetez, I. ca. kipakol, kirak,
kiszed, kicsomagol.            [lanít.
Despăgubesc, IV. cs. kárpótol, kárta-
Despagubire, nf. kártalanítás, kár-
pótlás, kártérítés.
Despart;, IV. A) cs. elkülönít, elválaszt,
különválaszt; el- feloszt, el-, kire-
keszt; B) me —, vő. oszlik, elválik.
Despărțământ, ț. -e, of. rész, szak,
szakasz, osztály; fiók.
Despărțenie, nf. elválás, házassági
elválás; proces de —, házassági
válóper.
Despărțesc, IV. A) cd. el-, különvá-
laszt, elkülönít, oszt; B) mé—, vő.
el-, megválik (vkitöí); meg-, eloszlik,
osztatik.
Despărțire, nf. el-, meg-, különválás;
elkülönítés, elosztás, elbúcsúzás;
pachar de —, búcsúpohár; — de
căsătoriă, házassági elválás.
Despărțituri, nf. választó fal, elkü-
lönített hely; l. Despărțământ.

Despătur, I. ca. kibont, kifejt, kiterít.*
Despecétluesc, IV. «. feltör, felbont
pecsétet.
Despectare, nf. kevésre becsülés,
semmibe sem vevés, fitymál ás, meg-
vetés, lenézés.
Despectez, I. o. megvet, kicsinybe
vesz, fitymál, lenéz, kevésre becsül.
Despedec, I. ca. le-, kiold, kiköt (ke-
reket v. lovat); leold (békát).
Desperare, nf kétségbeesés, kétséges-
kedés, bsüggedés; dúc ín' —, két-
ségbe ejt (vkit).
Desperat, mn. kétségbeesett, csüggedt;
dühös, őrült, iszonyú.
Desperez, I. ő. kétségbeesik, elcsügged.
Despic, I. ca. hasít, ketté hősit, repeszt,
elfoszlat; se —ă, hasad, reped.
Despicatulă, nf- hasadék, repedés,
rés, hasítás, repesztés; hasáb (fa).
Despiédec, I. ca. I. Despedec.
Despletesc, IV. ca. ki-, szétbont, ki-
fon (hajat v. a mi fonva volt).
Despletitura, nf. kifonás, kibontás
(hajé).
Despoietor, őf. rabló, zsákmányoló,
dúló, fosztogató.
Despoiere^ í n{. rablás, dúlás, zsák-
Despoitură, J mányolás, fosztogatás.
Despoiu, I. 1. rabol, dúl, zsák-
mányol, meg-, kifoszt; 2. megnyúz,
bőrét lehúzza.                 [kiirt,
Despoporez, I. ca. néptelenít, népet
Despopularisez, I. cd. népszerüsítlenít,
a nép kegyétől megfoszt.
Despot, őf. kényúr, zsarnok; korlátlan
fejedelem, kényuralkodó.
Despot^ovesc, IV. ct>. kipatkol, leszed
patkót.
Despotcovit, mn. vasalatlan, patko-
latlan.
Despotic, mn. * zsarnoki, kényúri,
kényhatalmi; korlátlan, határtalan;
—, iő.ₜ zsamokilag, korlátlanul.
Despotism, őf. kényuralom, korlátlan
uralom; zsarnokság.
Despovărare» nf. teher könnyítés ; fél-,
megszabadítás a tehertől, tehermen-
tesítés.          x
Despre, ptep. -ról, -ről; felöl; —
mine, rólam v. felőlem.
Despreț, t. -úri, df. megvetés, lenézés;
ócsárlás, lealacsonyítás ; cu —, meg-
vetöleg.
Desprețuesc, IV. a. lenéz, megvet,
semmibe sem vesz, kevésre becsül.

Desprețuire

118

Destupatoare

Desprețuire, nf. kevésre becsülés, föl
sem vevés, megvetés, lenézés, fity-
málás.
Desprețuit, mn. megvetett, lenézett,
kevésre becsült, semmibe sem vett;
demn de —, megvetendő.
Desprețuitor, fif. megvető, lenéző.
Despreun, I. ca. elválaszt, különválaszt,
elkülönít oszt.
Despreunare, nf. különválasztás, el-
különítés, különválás.
Desprimăvereaza, I. fi. se —, kitava-
szodik.                      [hámból).
Desprind. III. ca. kifog (lovakat a
Desprins, mn. kifogott, kifogva.
Despum, I. ca. habot leszed, lehaboz
(tejet).                     [megvon.
Desputernicesc, IV. ca. felhatalmazást
Desrădăcinez, I. ca. kiirt, kitép, tö-
vestül kiirt, gyökerestül kitép.
Desragușesc, ÍV. fi. kireked, rekedt-
ségtől megszabadul.
Desruginit, w. rozsdából kitisztult;
müveit.                        [Deșel.
Desșel, IV. ca. lenyer gel (lovat); 1.
Destabulare, nf. törlés, kitörlés, ki-
kebelezés
Destăbulez, I. ca. kitáblá^, kikebelez,
kitöröl.                     [leleplez.
Destainuesc, IV. ca. felfedez, felfödöz,
Destăinuire, nf. leleplezés, felfödözés,
kinyilatkoztatás, kijelentés.
Deștept, I. A) ca. kelt, felkölt, ébreszt,
serkent, éleszt, felvilágosít; B) me
, vfi. ébred, serdül, éled, felserken ;
felvilágosodik.
Deștept, mn. éber, felvilágosodott,
felserdült; ébren levő; fenkölt szel-
lemű.
Deșteptare, nf. serkentés, felbátorítás;
felébresztés, felköltés, felébredés, fel-
világosodás, felserdülés.
Deșteptat, mn. 1. ébredt, émett, imett;
' 2. /. Deștept.
Deșteptător, mn. serkentő, felébresztő,
buzdító.
Desțelenesc, IV. ca. müvei, megmun-
kál (földet); ugarol.
Desțepenesc, IV. ca. puhít, lágyít.
Dester, mn. ügyes, alkalmas.
Desteritate, nf. ügyesség.
Destilare, nf. lepárolás, lepároltdtás,
párolás, tisztái ás, lombikolás.
öestilat. mn. párolt, tisztáit.
Destilez, I. ca. lepárol, lepároltat,
párol, tisztái, lombikol.

Destin, î. -uri, a/. 1. sors, végzet,
rendeltetés; 2. balsors.
Destinat, mn. szánt, rendelt, elövégzett.
Destinațiune, nf. rendeltetés, hivatás,
végzet, sors.
Destind, IV. ca. kinyújt (fémet), ki-
terjeszt. ,
Destindere, nf. kinyújtás, kiterjedés.
Destinez, I. ca. szán, rendel; kisze-
mel, kinéz.
Desting, III. ca. I. Disting difi.
Destitüesc, IV. a>. kitesz, elmozdít,
megfoszt (hivataltól).
Destituire, nf. hivatalból kitétel, el-
mozdítás, ki-, letétel.
Destoinic, mn. képes, alkalmas, derék,
ügyes; való, rátermett (vmire).
Destoinicie, nf. képesség, ügyesség,
alkalmasság, rátermettség.
Destorc, III. ca. kiprésel,, ki-, lenyom,
kisajtol.
Destrăbălat, mn. kicsapongó, kicsapó,
festett.
Destram, I. ca. ki-, el-, letép, foszlat,
kibont; sé —a, 1. kicsápon g, kicsa-
pongó v. feslett életet él; 2. foszlik.
Destrămare, nf. 1. mértéktelenkedés,
feslettség, kicsapongás; 2. joszlás,
foszlatás.
Destrămat, nf. rongyos; mértéktelen,
féktelen; traiu —, kicsapongó v.
mértéktelen életmód.
Destrămatură, nf. foszlány; rongy.
Destrin, t. -úri, t>f jobbadéit, dercény,
keményítő mézga.
Destronare, nf. letétéi (trónról), meg-
fosztás (a tróntól).
Des tronez, I. &>., tróntól megfoszt,
trónból kitesz v. letesz.
DestruCțiune, nf. lerombolás, meg-
semmisítés, pusztítás, pusztulás. el-
rontás, semmivé tétel.
Destructiv, mn. pusztító, dúló, rom*
boló, semmivétevő; elemente —e,
romboló elemek.

Destul, mn. elég, elégséges, elegendő.'
Destulare,


Destulátate,.

1 nf. 1. elégség, elegen-
4 dőség; 2. megelégedés,

elégülés.
Destulat, mn. megelégedett; l. Ín
destulit.

Destulitor, mn. kielégítő, elégséges.
Destup, I. ca. fel-, kiszádol; fel-, ki-
nyit, ■ kidugaszol (üveget).
Destupătoare, nf. dugasz-húzó, du-
g ászkoröm.



Désttipéiura            119 ;          ¹ Deving

Destnpătură, nfi nyitási nyílás, ki-
' dugaszolás.
Desub, Desubt, mo. alól, aluli altil-
felől. .
Deșuchiat, mn. kábult, tébolyodon,
eszeveszett, elmebódult, megháborodott.
Desud, I. ca. izzaszt; izzad, fáradozik.
Desunesc, IV.?A) ca. elválaszt, elsza-
kaszt; összeveszi, elidegenít egymás-
tól; B) me —, vfi. elválik, megha-
sonlik; elidegenül, összevesz.
Desunflu, I. mé —, vfi. lelohad, be-
heged (a seb).
Desunire, nf. egyenetlenkedés, viszály,
riszálykodas ; szakadás, elidegenítés;
elválás^
De sus, felülről.                     '
Desvélesc, IV. A) ca leleplez, fölfedez,
felfödöz,. kitakar; B) mé —, vfi.
'kitakarózik.
Desvélíre, nf. leleplezés; fölfedezés,
felfödözés.
Desvéluesc, IV. ca. /. Desvélesc.
Desvértesc, IV. ca. rá-, kicsavar,
visszacsavar, leteker.
Desvése, III. ca. megfoszt (-tói, -tői),
levetkeztet; lehámoz, lehámlü.
Desvét, I. A) X». elszoktat (-tói, -tői),
leszoktat, letanit (-ról, -ről) ; B) mé
—, vfi. el-, leszokik, letanul (vmiröl).
Desveț, t. -úri, a/. el-, leszokás, leta
nulás; el-, leszoktatás.
Desvețare, nf. /. Desveț
Desvinovațesc, IV. me —, vő. men-
tegetódzik,. tisztázza magát, szabad-
kozik.
Desvinovațire, nf. mentegetés, men-
tegetőzés, tisztázás, szabadkozás.
Desvolt, mn. világos, tiszta, érthető;
nyílt; —, ifi. világosan, tisztán, ért-
hetően, nyíltan.
Desvolt, I. ca. kifejt, fejteget, kifej-
leszt; sé —a, kifejtik, fejlődik, fej-
ledezik.
Desvoltare, nf. kifejtés, fejtegetés,
kifejlesztés; kifejtés, fejlődés, kifej-
lődés, kibővítés.
Detail, i. -úri, »f. részlet, részletezés,
aprózol, apróravétel; aprószer (ke-
resk.); ín —, darabszámra, kicsibe.
Detailat, mn. körülményes, részletes,
aprólékos; ifi. körülményesen,
részletesen, aprólékosan.
Detașare, nf. különítés, elkülönítés.
Detașat, mn. különített^ elkülönített
(had).

Determin, !. A) ca. meghatároz, meg-
állapít, megszab, kitűz (határidőt),
kijelöl (helyet); B) mi vő. el-
határozza magát.
Determinare, nm. I. Determinațiune.
Determinat, mn. meghatározott, meg-
állapított,megszabott, kitűzött, kijelölt.
Determinatiune, nf. meghatározás;
elhatározás; határozat; értelmezés.
Determinativ, mn. határozó, mégha
tározó; elhatározó, határozatos, ügy-
döntő.
Detérmuresc, IV. ca, /. Determin.
Dejérmurire, nf. meghatározás., értei
mezes.
De|érmurit, mn. I. Determinat.
Dețin, II. ca. le-, feltartóztat, vissza-
tart, elvon.
Deținere, nf. vissza-, feltartóztatás
letartóztatás, megvonás; szavatolás,
jótállás.
Deto, ifi. épúgy, hasonlóképen,ugyanaz.
Dătorința, nf.L Datorinta.
De tót, ifi. egészen, egészben, teljesen,
teljességgel; — feliül, mindenféle.
Detrag, fii. ca. 1. elhúz, kivon, meg-,
levon, leszámol; 2. káromol, megszól.
Detragere, nf. lévonás, leszámolás;
káromlás, visszavonás.
De treaba, mn. derék, ügyes; becsüle-
tes, tisztességes.
Detronare, nf. I. Destronare at&
Detun, I. ca. visszadörget, megráz,
megrendít.
Detunare, 1 nf. 1. megrázás, rendi-
Detunătură, J tés; rázkódás, rengés,
rendülés; 2. robbanás, csattanás,
durranás.
Déulat, mn. bágyadt, lankadt, fáradt,
gyönge, erőtlen.                     t
De una, ifi. egyrészt, egyrészről.
De una £i, ifi. minap; utoljára,
újabban, nem régen.
Dé unde, ifi. honnan, a honnan, honnét.
Devalvare, nf. becsleszállitás, érték-
csökkenés, értékszállítás; alábbha-
gyás; devalváció.
Devastare, 1 nf. pusztítás, elpusz-
Devastațiune, J titás, rombolás, pusz-
tulás, dúló*.
Devastez, I. ca. pusztít, elpusztít, el-
rongál, elront; dúl, feldúl,
Devenire, nf. vmivé levés.
Devin, IV. fi. juv (vmire), lesz (vmi-
vé), kijön (vhová). [vesz (vkin).
Deving, III. ca. le-, meggyőz, erő

Devisă 120 Dieeesan

Dietă               121

Dimpreună

Devîsă, ♦»/. jelșzQi jelige, jelmondat.
Devot, mn. áhitetos, ájtatos, kegye-
lete» ; vallásom istenfélő; —, /»/.
szenteskedő, képmutató.
Devotament, <. -e, df. 'készség, hódo-
lat; önmegadás, önfeláldozás.
Devoțiune, nf. áj tatosság, kegyelet,
istenfélöség.
De vreme, mn. korai; fructe—, korán
érő gyümölcs; —, ifi. korán; jókor;
—, ce, minthogy, minekutána.
Dezălogesc, IV. o. zálogosít, zálogba
ad, zálogot vesz (vkitől).
Diac, fif. 1. tanuló, deák; 2. kántor
(egyházi).
Diacon, fif. szer: ap, diákonus.
Diaconat, »/. szerpapság, díakonátus.
Diaconesc, mn. szerpapi, diákonusi.
Diaconie, nf szerpapság, díakonátus.
Diacritic, mn. semne —e, különböz-
tető betűje gyek.
Diadelf, mn. kéfalkás.
Diadema, nf fejdísz, homlokdísz; ko-
rona; diadém.
Diafan, mn. átvilágló, áttetsző, át-
látszó.
Diaforetic, mu. izzasztó.
Diafragma, nf 1, harántfal, válasz ai,
közfal; 2. rekeszizom, ágyékhártya.
Diagnosá, nf. kórisme, kórismeret;
kórhatározat, diagnosis.
Diagnosie, nf. kórtsmerettan.
Diagnostic, mn. kórisméi.
Diagonal, mn. 1 rézsútos, haránt,
kereszt; 2. átló, átszögellő; —, iő.
átlólag, rézsútoson, harántosan, szög-
irány osan.
Dialect, t. -e, df. tájszólás; nyelvjá-
rás, szójárás, nyelvejtés.
Dialectal, 1 mm nyelvjárási, tájszó-
Dialectic, j lási; észtani; vitálytani.
Dialectică, nf. 1. észtan, észszertan;
2. vitatkozástan, vitálytan.
Dialóg, mn. párbeszéd; l. Pedestru,
Dialog, t. -uri, df. párbeszéd, beszél-
getés.
Dialogic, mn. párbeszédes, beszélgetési.
Dialogisare, nf. párbeszédes alakbani
beszélgetés v. beszéltetés.
Dialogism, l. -e, $/. párbeszélgetés.
Diamant, t. -e, df. gyémánt; de —,
gyémántból való, gyémánt...
Diamantin, mn. gyemántos, gyémánt-
szerű.
Diametral, mm átmérői, átalzói; -
opus, homlokegyenest ellenkező, sar-

kalatosán ellentétes, merőben ellen-
kező; calcul —, középszámítás, közép-
arány.
Diametru, /. -e, df. átmérő, átálzó,
átló.
Diarea, nf. hasmenés, hasfolyás; lágy-
v. némethas.
Diastima, nf. tárköz, távolság, mesz-
szeség, köz, hézag.
Diadrie, nf. kéthímes (Linné rend-
szerében 2. sereg).
Diata, nf hagyomány; végrendelet.
Diatribă, nf. 1. gunyirat, gyalázó
irat; rágalmazó irat: 2. viszály.
Diavol, fif ördög, sátán, mano; —
de om, me uykőficzkó, ördög fi.
Diavolesc, mn. ördögi; — e, ifi. ör-
dögileg, ördögi módra.
Diavolie, nf. ördöngösség, ördögség.
Dibăcie, nf. derékség, ügyesség, al-
kalmasság, rátermettség.
Dibaciü, mn. derék, ügyes, alkalmas,
rátermett.
Dibuesc, IV. o. tapogat, tapogatózik.
Dibuire, nf. tapoyatás, tapogatózás.
Dică, nf. pillanat, szem pillantás.
Dîcă, nf. harag, méreg; makacsság,
akaratosság, önfejűség.
Dieasterial, mn. kormány széki, igaz-
gatószéki.
Dicasteriu, t. -i, df. kormányszék,
igazgatószék.
Dichisite, nf. tartás, táplálás; ellátás.
Dicima, nf. I. Dijma.
Dîcos, mn. makacs, akaratos, önfejű,
mérges, haragos.
Dicotiledon, mn. kétszikű.
Dictator, fif főparancsnok, diktátor.
Dictatoric, mn. parancsolólagos, dik-
tátort.
Dictatură, nf. főparancsnokság, dik-
tátorság.
Dictez, I. cd. 1. toll alá v. tollba
mond; 2. hoz (Ítéletet); szab (bün-
tetést).
Dicționar, t. -e, df. szótár.
Dicțiune, nf. beszéd; mondóka, dikció.
Didactic, mn. tanítási, oktatási; ta-
nítói; poemă —ă, oktató v. tanköl-
temény. •                      [mány.
Didactică, nf. tanmód, oktatástudo-
Didactru, i, -e, df. tandíj, tanpénz.
Diecesă, nf. egyházmegye, püspöki
megye.
Diecesan, mn. megyés, megyebeli,
episcop —, megyés püspök.

Dietă, nf, (gyógy.) életrend, étrend;
mértéktartás f mértékletesség.
Diéta, nf. országgyűlés, tartomány-
gyűlés, parlament, birodalmi gyűlés.
Diete, nf. í. napdíj, napijáradék.
Dietetic, mn. 1. éíetrendi, közéleti;
2. mértékletes.
Dietetică, nf egészségtan, éptan,
életrendtan.
Diferent, mn. különböző, elütő (-tói,
-töl).
Diferența, nf különbség, különbözet,
különbözés, külön/éleség; — de etate,
korkülönbség.
Diferențial, mn. calcul —, külzelék
hánylás, különbzéki számvetés, dife-
rentiális számolás.
Diferesc, IV. fi. különbözik, elüt (-tói,
-tői).
Diferința, nf. I. Diferență.
Diferit, mn. különböző, elütő; külön-
féle, sokféle.
Dificil, mn. nehéz; bajos, fáradságos,
Dificultat, mn. nehezményezett.
Dificultate, nf. nehézség, baj, akadály,
gát, gáncs; face —i, nehézségeket v.
akadályokat gördít, kifogást tesz.
Dificultoz, I. cd. ). kifogásol, kifogást
tesz (vmi ellen); 2. nehezít, megne-
hezít, neheztel, ellenez, kérdésbe von,
nehézményez.
Difident, mm bizalmatlan), odó, gya-
nakvó.
Difidența, nf. bizalmatlanság; bizal-
matlankodás, gyanakodás, nem bízás.
Diform, mn. elütő, idomtalan, rút; l.
Deform.
Difterie, nf. torokgyík, gégelob, ron-
csoló toroklob.
.Diftong, fif kettőshangzó, ikerhangzó.
Difus, mn. 1. elszórt, elszóródott,
szétszórt, elszéledt; 2. bizonytalan,
határozatlan; szórakozott.
Difusiúne, nt. kiterjesztés, elhireszte-
lés, szétszóródás, elszéledés.
Digerez, I. emészt, megemészt.
Digestiune, nf. emésztés, megemésztés.
Digestiv, mn. emészthető, megemészt-
hető.
Digitiform, mn. (nt.) ujjas, ujjalaku.
Digitigrad, mn. ujjonjáró.
Dignitar, fif főrangú, főár; méltóságos,
főhivatalnok; dignitáríus.
Dignitate, nf. méltóság; érdem;
tisztség.                     [pongás.
Digresiune, nf kitérés, eltérés, csa-

Dihanie, nf. szörny, szörnyeteg, rém-
állat, csodaszörny.
Dihonie, *>(. viszály, viszálykoftás,
rtvódás, versengés, torzsalkodás.
Dihor, fif (állati.) görény (Mustela
putorius).
Dihot, úri, df. kátrány, déliét;
földolaj.
Dijmă, nf. tized, dézsma.
Díj marit, fif dézsmálás, tizedelés.
Dijmuesc, IV. co. dézsmál, tizedel.
Dijmuitor, fif. tizedet v. dézsmál sze-
dő, dézsmáló.
Diiapidare, nf. elharácsolás, elpazar-
!ás, eltékozlás, elfecsérlés; sikkasztás.
Dilapidez, I. cd. elpazarol, elharácsol,
eltékozol, elfecsérel (pénzt, időt); sik-
kaszt.
Dilatare, nf I. Dilațiune 2.
Dilățesc, IV. I o. kitágít, kinyújt,
Dilatez, I. J kitt rjeszt, kitérít; el-
halaszt; se —e, kinyúlik, kiterjed,
kiterül; tágul.
Dilațiuiie, nf. 1. halasztás (határidő; ;
2. kitágítás, kinyújtás, kiterjesztés,
kiterjedés, tágulás.
Dilatíbilitate, nf. terjedékenység; ter-
jeszthetőség ; nyulékonyság, nyujt-
hatóság, tágíthatóság.
Dilecțiune, nf, szeretet.
Dilemă, nf. kétélű okoskodás, kétszarvú
észlet: kétélű okkötés; sarvas v.
kétélű észlet; dilemma. ♦
Diletant, fif műkedvelő, műbarát,
műpártoló.                       [tolás.
Diletantism, fif. járatlanság; műpár-
Diligent, mn. szorgalmas, serény,
iparkodó.
Diligența, Diligință, nf. 1. szorgalom,
serény ség; 2. postakocsi, gyorsposta,
delizsánc.
Diluvial, mn. özönvízi, vízözön?,
özönyi.
Diluviu, fif, özönvíz, vízözön, özöny.
Dîmb, t. -uri, df. domb, halom.
Dímbos, mH. dombos, halmos.
Dimie, I. cd. aprít, morzsol, elmorzsol.
Dimicat, t. -e,. df. aprítás; — cu vin,
borleves.
Dimineață, nf regg, reggel; —a, ifi.
reggelenként.                      .
Diminutiv, mn. kicsinyiíő, kisebbítő.
Dimorf, mn. kétálakü.
Dimorfism, fif (vtj kétalakúság.
Dimpreună, ifi, együtt, egyetemben ț
(val-vel).

Dimpotrivă

122

Dimpotrivă, ifi. ellenkezőleg, ellen-
  kezően; viszont.
Din, .ptcp. '-ból, -bői; -ról, '-ről; —
  casă in casă, házról házira.
Dinadins, ifi. szándékosan, szántszán-
  dékkal, eltökélten.
Din afară, ifi. kívülről; könyvnélkül,
  kívül; —, mn. külső, kül.
Dinainte, ifi élűiről, kezdettől, elül;
  —, mn. elül levő.
Dinamică, nf erőműtan, erőtan,
  moztan.
Din apoi, ifi. hátul, hátra; —, mn.
  hátulsó, hátul levő.
Dinar, fif. fillér, kis pénz.
Dirast, fif. uralkodó v. hatalmas főár;
  hatalomrészes. •
Dinastie, mn. uralkodó házhoz tartozó.
Dinastie, nf., uralkodó ház v. család;
  dinasztia, főcsalád.
Din cap, M. élűiről ; kezdettől.
Dincoace; ifi. innen, innenső részen;
  — de Dunăre, Dunán innen; de —,
  innenső, inneni.
Dincolo, ifi. túl, túlfelől; de—, túlsó,
  túlfelőli.
Dincontrá, ₜfi. ellenkezőleg, ellen-
  kezően.
Dindérét, ifi. hátulról, hátul felől;
  —, mn. hátsó, hátulsó.
Din dós, ifi. hátulról.
Dineaori, ifi. imént, kevéssel ezelőtt.
Din față, ifi. élűiről, szemköztről.
Din greu, ifi. bőven, dúsan; nehezen.,
  bajosan.
Din jós, ifi. alul, alulról; de —, alul
  levő, aluli.
Díns, Dinsul, nívm. Q, önmaga.
Din sus, jfi. felül, felülről; de —,
  félül levő.
Dintâiadata, ifi. először, első ízben.
Dintáiu, mn. első; —, ifi. először; l.
  D’ántai.
Dințat, mn. fogas, fogakkal ellátott.
Dințătura, nf. fogsor, fogazat; fog-
  metszés.
Dinte, fif. fog; fara —i, fogatlan;
  cununa —ilor, fogsor, fogazat; —
  le dracului, villamág.
Dințelat, mn. fogas, fogakkal bíró,
  fogazott.
Dințez, I. cd. kihörnyol, kirovátkol,
  kigerezdel.
Dințișor, fif. fogócska, kis fog.
Dintist, fif. fogorvos.
Dintre, pup. közül.

Diregere


Dintru, ptep. -&ÓZ, -bői; -tói,--tői;
     început, kezdettől fogva, .
Dintruelat, mn. csúzos, rheumás.
Dintruele, nf t csúz, rheuma.
Dințară; nf. (jnt.) k& ga vicsor; nár-
dus ; olmar ; sárga - árnic^.
Dioc, fif csüküllő; vasvirág ; buckoró
(Centaurea).
Dioptrică, nf. fénytöréstan, visszasu-
gárzástan. '
Dipla, nf. hegedű; îjice cu —a, he-
gedül, hegedűn játszik.
Diplaș, fif. hegedűs, muzsikus, zenész.
Diploma, nf. okmány, oklevél; diplo-
ma, hitlevél, királyi diploma.
Diplomat, fif. 1. diplomata, állam-
férfiú ; 2. simaszájú, ravasz ember;
—, mn. 1. Okleveles; 2. oklevéltan!,
diplomatikai; profesor —, okleveles
tanár.
Diplomație, nf. országügyvitel, ál-
lamügyvitel, diplomácia.
Diptam, fif. (nt.) ezerjófü (Diptamus
albus).
Dipter, mn. kétszárnyú; —e, nf. i.
(állott.) kétröpűek.
Diptică, nf. névlajstrom, névsorozol.
Díra, nf. nyom, nyomdok; umblu de
—a cuiva, vkinek nyomán jár, jár
vki után.
Direclie, nf, régi ezüst pénz; *
Direct, mn. egyenes; közvetetten ; —ᵢ
ifi- egyenesen, közvetettedül.
Directivă, nf Útmutató, utasító sza-
bályzat; irány.
Direcțiune, nf. 1. irány, irányzat; 2.
főcigyázat, főfelügyelet ; 3.-vezérlet,
igazgatás, kormányzás, vezénylet,
vezetés; 4. igazgatóság.
Directoară, nf. igazgatónő, fél-
ügyelöno.
Director, fif. igazgató, vezető, vezénylő,
felügyelő.
Directorat, t. -e, »f. igazgatóság; ve-
zetőség, igazgató hivatal.
Directoreasă, 'nf. igazgatónő, fel-
ügy előnő.
Directoriu, t. -e, *f. igazgatóság,
igazgatótestület ; igazgatótanács.
Directrice, nf. igazgatónő, felügyelőnő.
Direg, UI. ca. 1. kijavít, kiigazít,
megjavít; 2. igazgat, vezet, intéz. 3.
rostál, megrostál.
Diregere, nf. 1. kiigazítás, kijavítás,
megigazitás, helyreigazítás; 2. igaz-
gatás, vezetés. 3. rostálás.

Diregétor

125

1;--------------r——:----------------■ 
Diregétor, fif. tisztviselő, hivatalnok;
tiszttartó, intéző.
Diregétoresc, mn. tisztviselői, hiva-
talnoki; tiszti, hivatalos.
Diregétorie, nf. hivatal, tiszt, tisztség,
hatóság, törvényhatóság} tisztvise-
lőség.
Dirept, mn. I. Drept.
Direptate, nf l. Dreptate.
Dires, i. -uri, »f. ki-, megigazitás,
kijavítás ; —, mn. . kijavított, kiiga-
zított; megrostált.
Diresătură, nf. 1. gaz, szemét; 2. I.
Diregere.
Dirigent, fif. igazgató, intéző.
Dirigez, I. o. kormányoz, igazgat,
intéz.
Dírmoiu, t. -e, t>f. rosta. ,
Disc, t. úri, »f. korong, tányér; pa-
téna, kehely födő; —ul soarelui, a
nap korongja.
Disciplină, nf. 1. tanszak, tudományág,
szak ; 2. fegyelem, fenyíték, fegy;
— școlastică, iskolai fegyelem.
Disciplinar, mn. fogyelrni; cercetare
~“ă, fegyelmi vizsgálat; —, ifi. fe-
gyelmileg.
Disciplinare, nf. fegyelmezés.
Disciplinat, mn. fegyelmezett, fegye-
lemhez szabott..
Disciplinez, I. cd. fegyelmez; fenyí-
tékez, fegyelemre tanít.
Discipul, nf tanítvány, tanuló.
Discoid, mn. karikás.
Discolie, nf. nehézség, baj, akadály.
Discont, fif. váltókamat, levonat, le-
számitolat; bancă de —, leszámítoló
bank.
Discontez, I. cd. leszámítol, lehúz
(váltóknál).
Discordant, mn. össze nem egyeztet-
hető, Össze nem hangzó, egyenetlen.
Discordie, nf egyenetlenség, viszály-
kodás, viszály, perlekedés, civódás.
Discos, fif kehelyfödő, paténa.
Discredit, fif 1 hitelhiány, hitel-
Discreditare, nf J vesztés, rossz név
v. hir.
Discreditat, mn. hitelvesztett; rossz-
hírű, rosszhitélü.
Discreditez, I. A) ca* rossz hírbe ejt;
B) mé —, vfi. hitelét veszti v. ve-
szélyezteti v. csökkenti.
Discret, mn. titoktartó; méltányos,
kíméletes.
Discrețiune, nf. 1. titoktartás; mél-

Disordine


tányosság,   kimély, méltqlom; 2.
kény, kegy.
Discurez, I. fi. beszélget, társalog,
cseveg.
Discurs, t. -úri, df. beszéd; értekezés,
előadás, élőterjesztés.
Disensiune, nf. I. Discuțiune.
Discutez, I. cd. vitat, megvitat, meg-
hány, meghányogat.
Discuțiune, nf vita, vitatás, megvi-
tatás ; tárgyalás, fejtegetés, taglalás.
Disechez, I. o. felvág, fölszel; el-,
szétoszt, részekre oszt, bont, fel-,
szétbont.
Disecțiune, nf félvágás, fölszelés;
szétbontás, taglalás.
Disensiune, nf. ellenkezés, egyenet-
lenség, ellenségeskedés. .
Disanterie, nf. vérhas, hasmenés.
Disertațiune, nf értekezés; tudományos
felolvasás, értekező irat.
Disertez, I. c*. értekezik, előad.
Disgrație, nf kegyelemvesztés, kegy-
vesztés;, neheztelés.
Disgust, I. ca. elkedvetlenít, elkeserít,
kedvét szegi vkinek.
Disgustare,' nf. elkedvetlenedés. ;
Disgustat, mn. elkedvetlenedett.
Disident, fif. elpártolt, pártos, purosz;
máshitű (nem kath.).
Disimulator, fif. kétszínű, magát tet-
tető, szineskedő, képmutató, színlelő,
Disimulez, I. tetteti magát; két-
szinűsködik, színlel.
Disilab, mn. kéttagú, kétszótagos.
Disjunctiv, mn. szét-,. elválasztó, el-
különítő.
Dislocare, nf. szét-, elhelyezés; át-,
el tétel; szét-, elválasztás.
Dismembrare, nf. feftagolás, feldara-
bolás,. szétbontás, szétszedés,
Disolubil, mn. szét-, elválasztható,
szétbontható; meg-, feloldható.
Disolubilitate, nf. szétbonthatóság,
feloldhatóság.
Disoluțiune, nf. 1. megfejtés, fel-,
megoldás; elválasztás, szétbontás; 2.
oldat.
Disolv, I. cd. old, megoldj fejt, meg-
fejt; szétbont (házasságot); fél-, szét-
oszlat (ülést); —, vfi. oldódik, olvad.
Disonant, mn. rosszulhangzó, össze-
hangzatlan, visszánhangzó.
Disonanță, nf. rosszhangzat, ellenhang,
hangzavar, zűrzavar.
Disordine, nf. rendetlenség, zavar.

Dispar

124

Doamna

Doara

125          Dominez

Dispar, II. & eltűnik, elillan. el-
enyészik, elmúlik.
Disparitate, nf. 1. „különbözőség, kü-
lönféleség; egyenlőtlenség, hasonlat-
lanság ; 2. meghasonlás, viszály.
Dispensare, | nf. felmentés, fel-
Dispensațiune, f szabaditásengedély
(házassági) ; fölmentvény.
Dispensei, I. c$. felment, felszabadít;
engedélyez, engedélyt ad. :
Displac, EL & visszatetszik, nem
tetszik.
Displăcere,*»/. visszatetszés, nem tetszés.
Disponibil, mn. rendelkezés alatt álló,
rendelkezésre kész, rendelkezés alatti.
Disponibilitate, nf. renáelkezhetöség;
rendelkezési állapot; amploiat Ín —,
elbocsátott v. rendelkezés alatt álló
hivatalnok.
Disposițiune, nf. 1. elrendezés (irás-
müé), rendelkezés, intézkedés; ren-
delmény; vázlat, szerkezet (beszédé) ;
2. kedd hajlandóság (-ra, -re), han-
gulat; face—, intézkedik; fond de
—, rendelkezési alap.
Dispun, ül. co. rendel, parancsol,
meghagy, rendelkezik; intéz, elintéz,
ebrendez.
Disput, fi. vitatkozik, vitáz, vitat, el-
vitat.
Disputa, nf. vita, ritázás, szóvita,
szóváltás, vitatkozás.
Disproporție. 1                     ,
Eisproporjiune, J ^anytala^ag.
Disproporționat, mn. aránytalan ; —,
ifi. aránytalanul.
Distanță, nf. 1. távolság, messzeség,
távol esés; 2. táv, hézag, köz.
Distinct, mn. megkülönböztetett; ért-
hető, világos.
Distinoțiune, nf. kitüntetés; külön-
böztetes, megkülönböztetés, különbség.
Disting, III. A) ca, kitüntet, megkü-
lönböztet; B) mé —,’v/L magát
megkülönbözteti v. kitünteti, jeles-
kedik, elhiresedik.
Distins, «w». jeles, kitűnő, kiváló,
előkelő; kitüntetett, megkülönböz-
tetett.
Distracție, | nf. szórakozás, idő-
Distracțiune, J töltés, mulatság.
Distrag, III. A) a. szórakoztat, mu-
lattat; B) mé —, ᵥfi. szórakozik,
mulat.
Distras, mn. szórakozott ; zava 'odott.
Distribuesc, IV. «>. fel-, ki-, eloszt.

Distribttțiune, nf. kiosztás, fel-, el
osztás.
Distributiv, mn. különítő; osztó;
numerale —e, osztó számnevek.
District, t. -e. »f, kerület, járás, ui-
dék ; —ül Náséudului, Naszód-vidék.
Districtual, mn. kerületi, járási; vi
déki.
Díug, mn. dög, lusta, rest; l. Leneș.
Dithiramb. fif. bordái; magasztaló dal.
Diurn, t. -e, of. napdíj, napidíj.
Diurnist, fif. dijnok, napdijas, nap-
dijnok.
Divan, t -e, df. 1. kerevet, pamlag,
nyugágy, díván; 2. miniszteri tanács,
törvényszék, főtanáét (a törököknél).
Divergent, mn. eltérő, elütő, szét-,
elágazó; széthajtó, szétmenő.
Divergență, nf. eltérés, szét-, elágazás ;
szétmenés, széthajlás.
Divers, mn. különböző, különféle, elütő.
Diversitate, nf. különféleség, külön-
bözőség ; különbözés.
Diversiune, nf. 1. cselmüvelet; 2.
kanyarodás, kanyarulat; 3. elhárítás,
eltérítés.
Dividend, fif. osztandó.
Dividendă, nf: osztalék.
Dividez, L ca. oszt, eloszt.
Divin, mn. isteni; dicső, nagyon
jeles.
Divinațiune, nf. jóslás; jövendölés;
jóslat, jósolmány.
Divinátor, fif. jós, jövendőmondó.
Divinez, I. &>. jósol, jövendöl, jöven-
dőt-mond.
Divinitate, nf. istenség.
Divisibil, mn. oszthat*, elosztható.
Divisibilitate, nf. oszthatóság, eloszt-
hatóság.
Divisie, nf. I. Divisiune.
Divisionar, fif. hadosztályfőnök, dan-
dárfőnök, hadparancsnok.
Divisiune, nf 1. osztás, elosztás; 2.
osztály, hadosztály, dandár.
Divisoí, fif. osztó.
Divorț, t. -úri, df. házasságbontás;
elválás, házasságbomlás.
Divorțial, mn. proces —, válópör.
Divulg, I. cd. terjeszt, elhíresztel.
Divulgare, nf kiterjesztés, elhiresztelés.
Doaga, nf. donga, dongadeszka; e
íntr’o —, különc, különcködő, ma-
kacs ; félnadrágos; e pe — de
moarte, halálán van.
Doamnă, nf. úrnő, úrhölgy.

Loara, ifi. talán, tán.
Doare, II. mé —tál. faj; me
capul, fáj a fejem, főfájásom van.
Dóba, nf. 1. dob; 2. tök v. sárga
(kártya játékban) ; bate —, dobol,
dobot ver.
Dobândă, nf. nyereség, haszon.
Dobândesc, IV. ct>. nyer, hasznot húz ;
keres, szerez; meg-, elnyer, eljut
(vhova).                    ' r
Dobaș, fif. dobos, dobverő.
Dobesc, ÍV. cő. I. Dubesc.
Dobitoc, i. -Q,.t>f. barom, állat, marha.
Dobitocesc, mn. baromi, állatias, —e,
ifi. barom módra, állatiasan.
Dobitocesc, IV. A) mé —, ofi. elbar-
mul, elállatiasodik, ostobáskodik;
B)a>. elbarmit, állattá tesz, elbutit.
Dobitocie, nf. oktalanság, esztelenség,
balgaság, butaság, ostobaság; álla-
tiasság.
Dobor, IV. co. fedowt, lever, leránt,
leüt, lehajít, levet; hullat.
Dobrișor, fif. (ni.) nyúlrekettye,
sárga festő fü.
Dobrovnică, nf. (nt-) méhfü (Melittis
melissophilum).
Docént, [fif. tanító, oktató, néptanító.
Docil, mn. tanulékony.
Docilitate, nf. tanulékonyság.
Doct, mn. tudós, tanult, tudományos;
sémi—, ál-, féltudós.
Doctor, fif 1. doktor, tudor; — ín
drepturi, jogtudor; — de filosőfie,
bölcsészettudor; — de teologie, hit-
tudor ; — în medicină, orrostudor;
2. orvos; — de ochi, szemorvos; —
de cai, baromorvos.
Doctorat, í. . -e, df. tudorság, tudori
rang v. fokozat; doktorátus.
Doctoresc, mn. orvosi, tudori; doktori.
Doctoresc, IV. cd. orvosol, gyógyít,
gyógykezel.
Doctorie, nf. orvosi tudomány.
Doctrină, nf. tan, tanitmány; tanulság.
Doctrinar, fif elméletszerü politikus,
doktriner.
Document, t. -e, df. okmány, okirat,
okadat, oklevél; bizonyíték.
Documentare/ nf. okadatolás.
Documentez, I. co. okadatol, okmá-
nyokkal bizonyít, bebizonyít.
Dodeala, nf. alkalmatlanság, teher.
Dodii, nf. t. 1. eszelösködés, szeles-
kedés ; 2. badarság,
Doftor, fif. orvos.

Döftoresc, IV. cd. I. Doctoresc.
Dogap, fif kádár, bodnár, pintér.
Dogarie, nf bodnárság, kádárság,
pintérség.
Dogmă, nf. hitcikkely, hitágazat,
hittétel, dogma.
Dogmatic, mn. hittani, hittudományi,
hitágazati.
Dogmatică, nf. hitágazattan, hittan,
hittudomány, tanbölcselet.
Dogmatism, fif, állító elvüség, dog-
matizmus.
Dogoreală, nf forróság, napheve
felkerülés, felmelegedés, fonnyadás.
Dogoresc, IV. me —, ifi. 1. megtü-
zesedik, át-, kimelegedik; át-, fel-
kerül ; 2. elfonnyad.
Dohot, fif. kátrány, dehet, földszurok.
Dói, dzn. kettő, két; câte —, kelten-
ként, párosán; de — ani, kétéves.
Doică, nf. dajka, szoptatódajka.
Doilea, Mtn. &l —, második.
Doină, nf. népdal, bús román dal.
Doios, mn. 1. sóvár, vágyó, vágya-
kódó ; 2. bánatos, fájdalmas.
Doioșie, nf. sóvárgás, bú, fájdalom,
vágyakodás.
Doisprezece, *zn. tizenkettő^ al — lea,
tizenkéttedik,
Dojeană, nf. intés, nógatás; feddés,
ócsárlás, megrovás, dorgálás, piron-
gatás.                    ᵥ
Dojenesc, IV. cd. int,, nógat; fedd,
megrov, dorgál, pirongat.
Dojenire, nf. feddés, ócsárlás, piron- >
gatás, dorgálás.
Dojenitor, mn. feddő, dorgáló, intő,
megrovó ; ifi. feddőleg, intöleg,
megrovólag.
Doică, nf szuka, nősténykutya.
Dolescj ÍV. cd. gyászol, sirat.
Doliu, fif. gyász.
Domeniu, t. -i, &f. I. Dominiü.
Domestic, mn. házi; szelíd; szeli*
dűlt (á’lat).
Domesticesc, IV. A) cd. szelídít;
megszelídít; B) me —, vfi. szelídül,
megszelídül.
Domesticire, nf. szelidités, megszelí-
dítés, megszelidülés.
Domiciliez, I. mé —, vfi. tartózkodik,
lakhelyet vesz (vhol), letelepedik.
Domiciliu, ț.' -ii, ₉f. lak, lakhely,
székhely, tartózkodási hely; illetőség.
Dominător, fif. I. Domniton
Dominez, I. cr. 1. uralkodik, uralg

Dominiu          126

Doue

(országon, népen) ; %. országól, kor-
mányoz, igazgat.
Dominiu, t. -i,. df. 1. uradalom, bir-
tok, birtoklat-; 2. uralom.
Domn, fif. ár, gazda ,• —&, «/. úrnő,
úrlwlgy, asszonyság; gazdasszony..
Domnesc, mn. uri, wrias; curte —ă,
úrílak, urikastély; —e, ifi. uriasan,
urimódra.
Domnesc, IV. ». uralkodik, uralg,
országot, kormányoz, igazgat.
Domniata, nvm. ön, kegyed, az úr,
uraságod.
Domnie, nf. uraság, uralom; hatalom ;
uralkodás, kormány.
Domníme, nf. uraság, úri osztály.
Domnire, nf. uralkodás, uralom,
kormányzás.
Domnișoară,.nf. 1. kisasszony; 2.
leányzó.
Domnișor, fif. úrfi; fiatal úr.
Domniță, nf. 1. kisasszony; gróf kis-
asszony; ^. asszonyka.
Domnitor, fif. uralkodó, országló;
—oare, nf. uralkodónő; —, mn. ural-
kodó casă—e, uralkodóház.
Domni, mn. csendes, lassú, puha,
lágy,. gyönge, engedékeny; —, ifi.
lassan, csendesen, lágyan, gyöngén.
Domolesc,. IV. go. 1 lecsendesit, en-
gesztel, megkérlel; 2. enyhít, köny-
nyebbít, csillapít; l. Alin.
Domolire, nf. enyhítés, csillapítás,
Ucsendesités, meg&ngesztelés; eny-
hül.és; l. Alinare.
Don, t. -úri, df. ajándék, adomány.
Donatar, fif. adományos, adományozott
birtokos; ajándékos, ajándékvevő.
Donațiune, nf. 1*. adományozás, aján-
dékozás; adomány; 2. adomány-
levél.
Donator, fif. adományozó, ajándékozó.
Donez, I. co. ajándékoz ad,, adomá-
nyoz.
Doniță, nf. zsajtár; kanná.
Donț, i. -úri, df. pille, kenyérpúp,
dúc,- kenyérdúc.
Dpp, t. -úri; df. dugasz; dugó; — de
6ute, csap.
Dopuș, t. -úri, df. dugasz, dugó.
Dor; t. -úri, df: vágy, vágyódás, vá-
gyakodás, kívánság,, óhajtás; duce
— de ceva, vágyódik vmi után, nél-
külöz vmit.
Doresc, IV. co. kíván, kívánkozik,
vágyódik, óhajt (vmit).

Doric, mn. dór, dóriai.
Dorința, 1 nf. kívánság, vágy, óhaj;
Dorire, j kivánalom; óhaj, óhajtás.
Dorit, mn. óhajtott, vári, kívánt.
Doritor, fif; kedvelő, szerető, , kívánó,
szándékozó.                      .
Dorm, IV. ca. alszik, aluszik, hál,
meghál (vhol); — dús, mélyen alszik.
Dormire, 1
Dormit, fif. (
Dormitare, nf. szendergés, szunnyado-
zás, szender ; szumbikálás.
Dormitez, I. fi. szendereg, szunnyadoz,
szumbikál.
Dormitor, t. -e, df hálószoba-.
Dorobanț, fif 1. poroszló, hajdú,
csendőr ; 2. dorobánc (katona Ro-
mániában).
Dorovăesc, IV. co. 1. elnyű, elkoptat,
■ elhasznál; 2. lankaszt, fáraszt, bá-
gyaszt; lankad, fárad.
Dos, 4 -un, hát, hátulja —, fo-
nákja, (vminek); întoarce —ul, há-
tat fordít; pe —, alattomban, titkon;
fonákjára.
Dósa, nf. 1. adag, dózis; 2. tárca,
dohánytárca, millye.
Dosadăj nf. gyötrelem, baj, vesződés,
nyomorúság.
Dosadesc, IV. co. kínoz, gyötör, nyo-
morgót, sanyargát.
Dosădit, mn. nyomorult, nyomorúsá-
gos. sanyarú, sanyargatott.
Dosar, i. -e, df. 1. papírkosár; 2.
irattár; a pune la —, irattárba tesz.
Dosesc, IV. co. hátat fordít, fut,
szalad.
Dosire, nf. futás, szaladás.
Dosnic, mn. komor, mogorva, durcás,
haragom, dacos.
Dosnieie, fonákság^ visszásság;
dacosság, durcásság, mogorvaság.
Dospeală, nf. 1. erjedés, kelés; 2.
; kovász.
Dospesc, IV. £ 1. erjéd, pezseg^ forr
2. kék, megkel (a tészta);: 3; sava-
nyodik.
Dospit, mn. 1. kovászos (kenyér) ; 2.
savanyított.
Dóst, fif. (nHf murvapikk, fekete
gyopár.
Dotajțjune, nf. adományozás, javadal-
mazás, vagyonnal felruházás, dotáció.
Dotez, I. co. javadalmaz- javadalom-
mal megajándékűé; jegy adományoz.
Doné, &n. két, kettő (nőn.); Ín—,

Dovadă             -127       - Drojdii

ketté, kétfelé; a —a oară, másod-
ízben.
Dovadă, »/. bizonyíték, bizonyság,
bizony'tó ok, érv.
Dovedesc» IV. co. bizonyít, be-, meg-
bízonyít, kiderít, meg-, kimutat (ok-
mányok alapján).
Dovedire,, nf. bebizonyítás, beigazolás,
érvelés, begyőzés.
Doveditor, fif. bebizonyító, érvelő.
Dovleac, fif. (ni.) tök, disznótok. c
Drac, fif. ördög, manó, sátán; —
împelițat, megtestesült ördög; sfre-
delul —ului, vén satranty, boszor-
kány; a mânca la nunta —ului,
'szakállatlan, csupasz állá.
Drăcesc, mÂ. ördögi; —șce ifi. Ör-
dögileg.
Drachma, nf. 1. nehezék ; 2. drachma
(pénz).
Drăcie, nf( ördöngösség ; ördög ség.
Drăcos, mn. 1. ördögi; 2. komédiás.
Drăculeț, fif. kis ördög.
Drag, mn. kedves, szeretett; cu —,
szívesen, örömest; mi-e—, szeretem
(őt).
Drăgălaș, mn. édes, kedves; kellemes,
gyönyörű; —, ifi. kedvesen, gyönyö-
rűen.
Drăgan, fif. I. Dragon.
Dragine, nf. (ni.) leány som, sóska-
borbolya.
Dragoman, fif. tolmács.
Dragon, fif. dragonyos, kurtályos,
könnyűvasas (katona).
Dragoste, szeretet, szeretkezés; szere-
lem, szerelmeskedés.
Dragostesc, IV. A) co. Ölelget, cirógat;
B) mé —, ölelkezik.
Drágostos, mn. szerelmeskedő, szerel-
mes ; szeretett, kedves, nyájas.
Drăguleana, 1 nf. kedves; szerető, édes-
Draguliță, f ke, kedveske.
Drăguț, fif. szerető, kedves; —ă, nf.
kedves, szerető;
Dram, i. -úri, ₉f. nehezék, könting.
Dramă, nf. színmű, színdarab, szín-
játék,. nézőjáték, dráma.
Dramatic, mn. drámai, színműi,
szinköltészeti.
Dramatist, 1 fif. szinköltő, színműíró,
Dramaturg, J drámaíró.
Dramaturgie, nf. színművészet, szi..-
költészet, szinirodalom.
Dráng, i. -úri, o/. doromb.
Drangănesc, IV. co. dorombol.

Dranița, nf. szelmény; zsindely, zsep-

Drapel,. t. -e, df. looogó, zászló.
Draperie, nf. redőzés, rcdŐzet, draperia.
Drastic, mn. 1. gyors hatású (szét);
2. maró; hathatós, erőszakos; drasz-
tikus.

Ikávuesc, IV. a. iitol (kendert v.
lent).
Dravuitor,- í. -e, o/. tiloíó ; kendvtörő.
Dreavă, nf. 1. talpfa, malomfő; 2.
óramutató. .
Dreapta, nf. jobbkéz.
Dreg, DI. co. I. Direg o^.
Drâmbă, ₙf. doromb.
Drept, t. -uri, df. 1. jog;. 2. jogtudo-
mány ; —ul civil, polgárjog; —ul
natúréi, természetjog; are —, igaza
van, joga qan ; — avitic, előjog,
kiváltság, szabadalom; se' redicá la
valoare de —, jogerőre emelkedik.
Drept, mn. 1. egyenes; helyes, jó,
igaz,. igazi, valódi ; igazságos; 2.
unghiu —, derékszög.
Drept, ifi. helyesen, egyenesen, igazán ;
úgy van; — aceea, ugyanazért;
de a — ul, egyenesen.
Dreptate, nf. 1. jogosság,- igazság;
jog, törvény; méltányosság ; 2. tanú;
face cuiva —, igazságot szolgáltai
, akinek.
Dreptăți, nf, t. 1. bizonyítváry, bi-
zonyíték; í. tanú.
Dres, t. -uri, ₉f.. L Dtrez.
Dresez,, I. co. betanít, dressziroz (lo-
í vat)szoktat, nevel, egyelmez. * gj
Driadă, nf. fanemtő; a-nympha.
Dric, t. -úri; df. í. szekérderék, ten^
gelypáma; derék; 2. dűlő, határ-
rész.; —ul véréi, nyár dereka v.
közepe.
Drimóc, fif. (ni.) ostormén, ecet szö-
mörce (Sorbus).
Drit, t. -úri, df. jog, előjog.
Driza, nf. (ni.) békaszittyó.
Droae, nf. csapat, falka.
Drob, t. -úri, ₉f. morzsa, darab ; fu-
latocska.
Drobișor, fif. (ni.) nyúlrekettye, sárga
festő fű.
Drobița, 1 nf. M>) sárga v., fogas-
Drobniță, f rezeda, korbácsfű (Reseda
luteola).
Drojdii, Mf. t. 1. élesztő; 2. seprő,
alj, üledék, rakodmány; — de cafea,
kávéalj.

Dromedar

128

Dulce

Dulceag

129            Duruesc

Dromedar, fif. (állati.) egypúpu —,
közönségei teve.
Dropica, nf. vízkor, vizkórság.
Dropie, nf. (állati.) túzok (Otís tarda).
Droșcă, nf. bérkocsi, fiakker.
Droșcar, fif. bérkocsis. [huzal.
Drot, t. -úri, df. drót, vasdrót, sodrony,
Drotar, fif. drótos.
Drug, t. -uri, df. 1. rúd, yozna, dorong,
szál, gerenda; 2. hintorúd.
Drugar, fif. sajtoló, préselő, nyomó.
Drum, t. -uri, df. uț, országút, utca,
járás; pálya; — bătut, járt in; —
de cár, szekérút; — de țeară, or-
szágút; la —-, az út felöl; dă —ul
cuiva, elbocsát v. < lesap vkit; — de
fér, vaspálya; — ul! lódulj! taka-
rodjál ! — ul robilor, tejút.
Drumar, fif. 1. utas, utazó, vándor;
2. utmester.
Drumeț, fif. utas, utazó, vándor.
Drupă, nf. (nt.) csontár gyümölcs.
Drușcă, nf. nászleány, nászoló leány,
sileány, nászolólány, nyoszolány.
Dualism, fif. (fafcti.) kt'telviség, ket-
icdesség; dualizmus, a hatalom két
részre osztása. ,
Dualist, fif. dualista; hatálomkettős-
ség párthive.
Dualistic, mn. kételvu; dualisztikus.
Dubala, nf. cser, vargacser, timárcser.
Dubălar, fif. varga, tímár, cserzővarga.
Dubalarie, nf. cserzés; tímár v. varga
mesterség.
Dubaraoă, nf. csalárdság, csalás.
Dubesc, IV. o. 1. kikészít (bort),
cserez, kicserez; kicsávái; 2. koptat,
kopaszt; 3. kicsikar vmit vkirol.
Dubietate, nf. kételkedés, kétcsség;
bizonytalanság; határozatlanság.
Dubios, mn. kétes, kétséges, bizony-
talan, határozatlan. [pásztóit.
Dubit, mn. kopott, elkoptatott; megkop-
Dubitez, I. fi. kételkedik, kétkedik,
kétségeskedik, bizonytalan vmiben.
Dubiü, t. -i, of. kétség, kétely; 'kétel-
kedés; —, mn. kétséges, kételyes,
bizonytalan.
Duc, 111. A.) o>. visz, elvisz, hord,
hordoz, szállít ; — la sfârșit, véghez
visz; B) mé—, vfi. megy, elmegy,
útnak indul; dute cu D^eü! Isten
veled¹.
Ducă, nf. elmenetel, elmenés, távozás •
stă gata de —, készen áll az elme-
netelre,

Ducă, fif. herceg.
Dúcai, mn. hercegi.
Ducat, t. -e, df. 1. hercegség; 2. fif.
arany (pénz).
Duce, fif. herceg ; archi—, főherceg.
Ducere, nf. vivés, hordás, hordozás;
menés, elmenés, elmenetel.
Ducesă, nf. hercegnő.
Ducétor, fif. vezető, kalauz.
Ducipal, fif. Nagy Sándor paripája
(Bucefal).
Ductil, mn± nyújtható.
Ductibilitate, nf. nyúlékonyság, nyújt-
hatóság.
Ductor, fif. vezető, kalauz,
Dud, fif. (ni.) eperfa.
Dudău, i. -e, df. gyom, dudva, gaz.
Duducă, nf. kisasszony; leányzó.
Duducel, fif. (ni.) kökény fa.
Duduiu, IV. cd. elűz, elhajt, elkerget.
Duel, t. -úri, df párbaj, párviadal;
provoacă la —, párbajra hí, kihí
(vkit); kettős viadal, szembevivás.
Duelant, fif párbaj vívó, párvivó,
pdrviadalos.
Duelez, I. fi. párbajt v. párviadalt ví,
párbajozik, szembeni.
Duelist, fif. I. Duelant.
Duet, /. -e, df. kettős hangjáték v.
ének; párzene, párdal.
Dugheană, nf. bolt, üzlet; sátor;
l. Prăvălie.
Duh, t. -uri, df szellem, lélek; — ul
sânt, szentlélek; — necurat, gonosz
lélek; om cu —, szellemes ember.
Duhăveso, IV. fi. rossz szájbüze van,
Duhoare, nf. bűz, rossz v. kellemetlen
szag.          . r ‘
Dühöt, fif. kátrány, dehet; földölaj.
Duhovnic, fif. gyóntató, gyóntató atya
v. pap; lelkipásztor.
Duhovnicesc, mn. lelki, szellemi;
lelkipásztori; —e, ifi. lelkileg, szel-
lemileg; g,óntató atyához illően.
Duios, mn. I. Doios.
Duioșie, nf. I. Doioșie.
Duium, t. -uri, df. sokaság, tömeg,
rakás, halmaz, halom.
Dulamă, nf hosszú tunika.
Dulapy. i. -úri, df. szekrény, ruha-
szekrény^.
Dulău, fif. kuvasz, juhászkutya; sze-
lindek kutya.
Dulce, nin. édes; bucate de —, hús-
nemű ; húseledel; — lé crăciunului;
farsang.

Dulceag, mn. édeses, édeskés.
Dulceață, nf édesség ; befőtt (gyü-
mölcs); — de vișine, meggybefőtt.
Dulcime, nf. éd, édesség.
Dulcinea, nf. szerető, kedves.
Dulcisor, fif. (ni.) takarmány baltacím
(Hedysarum).
Dulcișor, 1 mn. édeskés, édeses, kissé
Dulciu, J édes.
Dulcoare. nf. édesség; kellem; ked-
vesség.
Dulgher, fif. ács, ácsmester.
Dulgherie, nf. ácsmesterség.
Dumbravă, nf. erdő; liget, berek.
Dumbraveanca, ₙf. (állati.) karics,
kavicsa szalakóta (Coracias garula).
Dumbrăvioară, 1 ₑ i .
Dumbrăviță, | ⁿf- "do‘^e:
Dumbravnic, fif. (ni.) méhfű:
Dumeresc, IV. A) cd. nyugtat, meg-
nyugtat; szelídít; mérsékel; B) mé
—, vfi. nyugszik, megnyugszik, mér-
sékli magát; megyőződik (vmiről).
Dumerire, nf. megnyugvás, meg-
nyugtatás, nyugalom, mérséklés, meg-
győzés, meggyőződés.
Domestic,’ } l' Domestⁱe
Dumic, I. cd. I. Dimie tifi.
Duminecă, nf. vasárnap; — a pașcilor,
husvetvasárnap; de —, a) vasár-
napi; S) vasárnap óta.
Dumneșieesc, mn. isteni; fenséges,
magasztos; —e, ifi. istenileg, istene-
sen ; fenségesen, magasztosan.
Dumne^eesc, IV. c$. istenít; dicsőít,
magasztal.
Dumnezeire, nf. istenség; istenit és,
magasztalás.
Dumnezeu, fif. Isten; — omul, az
istenember; dute cu —, Isten veled!
menj Isten kegyelmével! cu frica
lui —, istenfélő.
Dumniata, nvm. ön, az úr.
Dunărea, nf. Duna (folyó).
Dunărean, mn. dunai, dunavidéki.
Dunga, nf. 1. él, szeglet, szél; 2. vo-
nás, sáv, csík; 3. oldal, rész.
Dungat, mn. szegletes f sávos, csikós.
Duoden, i. -e, df. nyombél.
Duodenal, mn. nyombeles.
Dup, fif. lyuk.
După, pwp. után, mögött, mögé,
folytán, képest, szerint; așteaptă —
cineva, vki után várakozik ; —
olaltă, egymásután ; — aceea, azután.

    Román-magyar szótár. II.

Dupăce, ifi. miután, minekutána.
Dupăcesc, IV, cd. 1. üt, ver, megver*
megbotoz; 2. kettősen varr.
Dupăcum, ifi. a szerint, a mint.
Dúplaturá, nf. kettőzés, kettőztetés.
Duplec, I. A) cd. hajlít, hajtogat,
görbít, gömyeszt; B) mé —, vfi.
hajol, hajlik, görnyed.
Duplesc, Duplez,! co. kettőz, kettőz-
tet; kétszerez.
Duplic. I. cd. kettőz, kettőztet; két-
szerez, öregbít, szaporít.
Duplică, nf. viszonválasz; másodbe-
széd, másodkifogás, másodszó.
Duplicat, i. -e, df. másodlat, másod-
példány; kettős példány, kettőzet.
Duplicațiune, nf. kettőzés, megkettőz-
tetés, hétszere zés.
Duplicitate, nf. kétszínűség; kotnye-
lesség; kétnyelvűség, álnokság, ra-
vaszság.                       [páros.
Duplu, dzn. kétszeres, dupla, kettős,
Dupuros, mn. lyukas, likas; üreges,
odvas; gyönge, erőtlen.
Dur, mn. 1. kemény, durva; 2. szi-
gorú, sanyarú.
Durabil, mn. tartós, állandó, maradó,
maradandó.
Durabilitate, nf. tartósság, állandóság.
Duraitoare, nf. I. Duruitoare.
Duraitură, nf. hengerítés, hengergetés ;
csörgés, zörgés, csörömpölés.
Durac, fif durák (egy kártyajáték).
Durare, 1 nf. tartam, tartás, maradás;
Durată, J tartósság.
Durător, mn. l. Durabil.
Durd, wn. tömött; testes, potrohos;
erős, nagy.
Dárda, nf. puska, fegyver.
Durducat, mn. emelkedett, domb-
szerű; degesz; domború, duzzadt.
Durdue, IV. oz. í. menny dörög, dörög*
Durduit, t. -Q, df. dörgés, mennydörgés;
durrogás, durranás.
Durduitură, nf. dörgés, mennydörgés;
durranás, dördülés, zúdulás, recse-
gés, ropogás, csattogás.
Durere, nf. 1. fájdalom, fájás, sajgás;
2. bánat, szomorúság, epedés; —!
sajnos! fájdalom!
Dureros, mn. 1. fájdalmas, fájós;
fájdalmat okózó; 2. keserves, érzé-
keny, sérelmes.
Durez, I. co. tart, eltart; meg-, fenn-
marad; kitart.
Duruesc, IV. A) hengerít, henger

Duruitoare

130

piumătate

E, ,e;

131

Eeleeticism

get; B) —, fi. csörög, zörög, csö-
römpöl.
Duruitoare, n/. kerep, kereplő; zör-
get tyü, csörgettyű.
Dús, /. -e, df: vitel, vivés szállítás;
—ul și adusul, vitel és hozatal.
Düs, mn. 1. elutazott, elment, távol-
levő; 2. magánkívül levő; dorm —,
mélyen alszik.                 [zuhany.
Dușa, nf. omlófürdő, cseppesfürdő,
Dușamea, nf. talaj, padozat, házföld,
házpalló.
Du^ca, nf. szusz, korty, vfyelet; bea
dintr’o —, egy szuszra kiiszsza (pl.
a poharat).
Dușman, fif. ellenség, ellen, rossz-
akaró; —mn. ellenséges, ellenes.
Dușmănesc, mn. ellenséges, ellenes,







P, <), fif. magyar Z.
pece, dzn. tiz.
pecer, tizes, tízforintos bankjegy.
ț)eeSă, } «/• Pézsma,-tized.
peciuesc, IV. &. tizedel, megtizedel;
megdézsmál.

peciuire, nf. tizedelés, megtizedelés,
megdézsmálás.
Peciuitor, fif. tizedelő, dézsmáló.
peița, nf. istennő.
peitate, nff istenség.
peu, fif. isten; bálványisten, álisten;
—, (eskü) igazán, valóban, istenre!:

Pi, i. — le, nf. nap.
piar, í. >e, df. napló; hírlap, folyó-
irat ; cotidian, napilap; — săp-
temânar, hetilap; — politic, politi-
kai lap; — beletristic, szépirodalmi
lap.
piaristic, mn, naplói; hírlapi, folyó-
irati; hírlapírói. [lapirodalom.
piaristică, nf. sajtó, hírlapíróé; hir-
pic, ni. &>. mond, meg-, kimond; —
p flauta, violină, fuvolán, hegedűn

rosszakaró; —e, ifi. ellenségesen,
rosszakaratúlag.                    *
Dușmănesc, IV. fi. ellenségeskedik,
ellénkedik, rosszakarattal viseltetik
(vki iránt).
Dușmănie, nf. ellenségeskedés, el-
lenesség, ellenséges indulat, ellen-
ségesség.
Dușmănos, mn. ellenségeskedő, rose;-
akaratú ellen-, ellenséges.
Dușumea, nf. I. Dușamea.
Dútca, nf' hatba, fillér, kis pénz.
Duzină, nf. tucet, tucat (12 darab).
Duvalma* nf. lovászszolga (Romániá-
ban).
Dvomic, fif. 1. szószóló, házasság-
szerző ; i. Staroste; 2. ajtónálló, ud-
varnak.







játszik; — la clavir, zongorázik,
zongorán játszik.
picsda, nf. közmondás; szójárás, szó-
Jásmód ; példabeszéd.
picere, nf. mondat, mondás, tétel;
dűl — Ín —, mondatról mondatra.
picetoáre, nf. közmondás, példabeszéd.
picătură, nfl mondás, beszéd.
püer, fif. napszámos.
pilnic, ifi. naponként, nap nap után.
pina, fif. tündér (nő), tünde.
pioă’ nf. nap; — a bună! jó napot /
— a de apoi, az utolsó nap ; végítélet
napja; — a numelui, névnap; ín
— a mare, fényes nappal; ín — a de
a£i, a mai napon; până'ín , ko-
rán reggel; toata — a, mindennap,
naponként, egész nap; se creapa de
pitymallik, reggeledik; — a, ifi.
nappal.
pisa, nf.ₙmondás, állítás; după —a
lui, az ő mondása szerint.
Dinár, i. -e, »/. 4 Diar.
piuaristica, nf. i. Diaristica.
piumătate, nf. fél; l. Jumătate,

E, e, 1. fif. «== magyar é; 2. i. = este
van; — bine, jól van.
Ea, t. ele, nvm.ő (nőnemű).
E tea, ifi. im, ime, lám;¹— mă, im itt
vagyok; —í, im itt van.
Eada, nf. nőstény gidó, nőstény gö-
dölye.
Éan^ iaz. már, no; — vino, jer no !
Eapa, nf. kanca.
Eară, ifi. iámét; pedig, de.
Earăși, ifi. ismét, már ismét.
Earbă, i. -úri, nf. fű; fűnemü növény;
— a acului, (ádvi.) dárdany, piskolc;
— aspra, (ni.) hajszál magár (Nar-
dus) ; — a boilor, (ni.) himboj, cso-
dafa (Ricinus communis); — a bro-
aștelor, (ni.) potnya; — cănească,
(ni.) ebfű, kutyapörje, ebir;—cânelui,
(nt.) veres nyakagyar,piros tavaszika
(Gynodon dactylon); — căprioarei,
(nt.) zerge tarkor, zergefü (Doroni-
cum scorpioídes) ; —cocoșului, (nt.)
1. kakukfoszlár, kakukpöktefü (Gar-
damine pratensis); 2. I. CocQșei;
— codrului, (nt.) farkas-cseresznye,
nadragulya (Atropa belladona); —
creață, (nt.) fodormenta (Mentha
crispa); — datului si a faptului,
(nt.) forrasztó^ fű, sérfü, tetemoldó
szuhar (Herniaria glabra); — de
cositor, (ni.) I. Coada calului; —
de curcă, (nt.) földfü, füstike
(Fumaria); — de friguri, (ni.) I.
Burueană de friguri; — de lángo-
are, (nt.) hagymázfű (Lysimachia);
— de mare, (ni.) hinár, omboly
(Zostera); — de peatră, (nt.) dut-
kóró, somkóró, kéklóhere (Melilotus);
— de pușcă, puskapor; — de urechi,
(ni.) fül fű (Sedum május); — de
vatam, (nt.) sebfű, aranyos ritkaréj
(Anthylis vulneraria); — dintelui,
/. Dințură; — dulce, (ni.) higviric,
édesgyökér (Glycyrhiza);— eretei,
(ni.) hölgyömül (Hiergcium); —
fearelor, (ni.) 1» gálambóc (Ver-
béna); %. gödire, gerely (Vincetoxi-
cum); — feciorilor, (ni.) I. earba
datului; flocoasa, (ni.) I. Dătuș-
nica; — gaü, (nț.) magvarótt, föld-

epe (Ricris hieracioides); — ghim-
poasă, (ni.) iringó (Eryngium);
     grasă, (ni.) porcsfű, porcsinfű;
4,earbă de urechi; — lui tatin,
(ni) 1. pozdor (Scorzonera,); 2.
nadálytő, fekete nadálytő, forrasztófü
(symphitum officináié); — mare,
(ni.) örvénysertecsék, örvénygyökér
(Inula helenium); — moale, faț.)
gyerepcsin, sárma, mocsárhür (Steí-
laria holostea); neagră, (nț.)
fekete csalány (scrophularia nodoșa);
— porcului, (ni.) somocsing, (sali-
comia) ; — puricelui, (ni.) cikkszár
(Pulicaria); — puturoasă, (ni.)
koriandrom, cigánypetrezselem, zer-
gefü (Goriandrum) ; — raiului, (ni.)
gilisztafű, giliszta varádics (Tana-
cetum); — roșie, (nț.) 1; csibehű*
(Polygonum);' 2, rétifüzény; —
șarpelui, (nt.) kvgyáfű (Serpenta-
ria); — tăieturei, (ni.) I. Betoxnca;
— untului, (ni.) nagy zádor, ken-
derkokörcsin (Orobanche) ? — us-
turoasă, (ni.) tarolja (Tencrium
sordium); — vântului, (ni.) gyepi
nápic, harmattartó țippan (Agrostis)
l. Cătușnică.
Earna, nf. tél; de —, téli, teles; timp
de —, téli idő;; ín me^ul — ei, a tél
derekán; petrece —a? tölti a telít.
Ească, nf. tapló.
Eata, wz. im, ime, lám 1
Ebum, fif. elefántcsont.
Echo, i. -úri, nf. visszhang.
Echipaj, i. -úri, df. hintó, fogat.
Echitabil, mn. illő, illendő, jogos,
méltányos.
EchitabiUtate, nf. jogosság, méltá-
nyosság, méltatom; illendőség.
Echivalent, i. -e>, df. egyerérték; ille-
ték-egyenérték.
Echivoc, mn. kétértelmű, kétes.
Eclatant, mn. világos, fényes, fénylő,
ragyogó ; szembeszökő, feloțlo.
Eclectic, mn. egy bölcsészeti iskolához
sem tartozó, tétovázó, eklektikus;
elvgyüjtő, válogató.
Ecléeticism, fif. elvgyüjtés, válogatós-
ság, eklekticizmus

8*

Ecleror

132

Efemeridă

Ecleror, fif csatár.
Eclesie, >»/. 1. egyházi vagyon; 2.
egyház. .
Eclesiarch, fif. egyháznagy, templom -
atya.
Eclesiasțic, mm egyházi, templomi.
Eclesier. fif. egyházp.
Eclipsă, nf. —a soarelui, napfogyat-
kozás; —a lunei, holdfogyatkozás.
Eclipsez, I. co. el-, meghomálgosít,
besötétit, nieghomályosul, besötetül,
Ecliptică, nf. napút, nappálya, pá-
lyakor.
Eclogă, nf. pásztordal.
Econom, fif. gazda. foldmives, föld-
mívtlo; —, mn. takarékos, gazdál-
kodó.
Economie, nf. 1. gazdálkodás, ház-
tartás; 2. gazdaság, gazdászat; me-
zei gazdaság ; 3. takarékosság ; — de
casa, háztartás; — politică, állam-
gazdászat; cassa de —i, takarék-
pénztár; poartă —, gazdálkodást
folytat r. úz.
Économisare, nf. I. Economisire.
Economisez, I, o. gazdálkodik; ta-
karékoskodik.
Economisire, nf. gazdálkodás, taka-
rékoskodás.                     [dász.
Economist, fif gazdász; államgaz-
Ecsact, mn. t Esact.
Ecsofliseftc, XV. co. kifizet, végleg ki-
elégít.
Ectică, nf. ászkor, sorvadás, száraz-
betegség; tüdővész, gümőkór.
Ecticos, mn. aszkóros, sorvatag; tü-
dővészes, hektikus.
Ecual, mn. egyenlő; egyforma;
mindegy; egyenjogú.
Ecualitate, nf. egyenlőség, egyenjo-
gúság, jogegyenlőség; l. Egalitate.
Ecuațiune, nf. egyenlet.
Ecuator, fif. egyenlítő, egyenítő.
Ecuestru, mn. lovas, lovagló (katona).
Ecuilateral, 1 mn. egyenoldalú; po-
Ecuilatural, j ligon —, egyenoldalú
sokszög; triunghiu —, egyenoldalú
háromszög.
Ecuilibrez, X. «. egyensúlyoz.
Ecuilibriu, fif. egyensúly, súlyegyen.
Ecuinocțial, mn. nap-éjegyeni.
Ecuinocțiu, t. -i, of. napéjegyen.
Ecuipagiu, t. -e, of. fogat, hintó (lo-
vastul), felszerelés, kocsikészület.
Ecuitabil, mn. igazságos, jogos, mél-
tányos.

Ecuitate, nf. méltányosság, igazságos-
ság, jogosság.
Ecuívalent, i. -e, of, illetékegyenérték;
mn. egyenértékű, hasonló értékű.
Ecuivoc, mn. kétértelmű, kétes.
Ecumenic, mn. közönséges, koz; sinod
—, közzsinat, általános zsinat.
Ed, fif. gödölye, gidó.
Edare, nf kiadás.
Edau, I. o. kiad.
Edera, nf. repkény, bo ostyán; téli-
zöld.
Edict, l. -e, of. hirdetés, hirdetmény;
rendelet, parancsolat, meghagyás;
kibocsátmány.
Edictal, mn. hirdetvényes, rendeleti.
Edific, I. épít, fel-, kiépít; se — ,
épül, építkezik.
Edificare, nf. építés, épülés; épüle-
tesség.
Edificator, fif. építő, építtető; építő-
mester; mn. épületes, hasznos.
Edificiu, i. -i, of. épület, építmény.
Edil, fif. építésvezető; oficiu de ~e,
építészeti hivatal; edilis (római hi-
vatal).
Edilitate, nf. épitesvezetés; oficiu de
— publică, középítészeti hivatal.
Editez, I. co. I. Edau.
Edițiune, nf. kiadás, nyomtatás.
Editor, fif. kiadó, nyomtató (vmely
könyvé).                      [hivatal.
Editură, nf. kiadás, nyomtatás; kiadó-
Educ, I. co. nevel, felnevel; tanít,
kiképez.
Educabil, mn. nevelhető.
Educabilitate, nf. nevelhetőség.
Educațiune, nf nevelés, felnevelés;
tanítás, kiképzés; om fara —, neve-
letlen ember.
Educativ, mn. nevelhető, kiképezhető.
Educator, fif. nevelő; oktató, tanító;
—oare, nf. nevelőnő.
Efect, t. -e, of. hatás, siker, foganat,
hatály; következmény, okozat.
Efecte, nf. i. érték-, hitelpapírok;
ingóságok, vagyon.
Efectiv, mn. tényleges, valóságos.
Efectuesc, IV. cd. foganatosít, kiesz-
közöl, valósit, végrehajt.
Efectuire, nf foganatosítás, végre-
hajtás ; valósítás, létesítés, kieszközlés.
Efemeeat, mn. I. Efeminat.
Efemer, mn. egynapi, egynapos; mu-
lékony, múlandó.
Efemeridă, nf (álhit.) kérész,

Efeminat

133 Elocuență

Efeminat, mn. elpuhult, asszonyiasö-
dott, asszonyt as.
Efervescență, nf felhevülés, heveske-
dés, indulatoskodás, felforrás.
Efendi, fif. úr.
Eficace, mn; hatásos, hatályos, hat-
hatós, nyomatékos, nyomós.
Eficient, mm működj, ható ; causă
~a, ható ok.
Efigie, nf kép, ábrázolat; arckép,
alak.
Eflucs, í. -úri, of. kifolyás, folyomány.
Efor, fif. elöljáró; biró.
Eforie, nf. elöljáróság.
Eftin, mn. o’csó.
Eftinatate, Eftinie, nf olcsóság.
Eftinesc, IV. co. leszállít (árat); se
—e, ölesül.
Egal, Egalitate, nf l. Ecual stb.
Egalisez, L co kiegyenlít, egyenget.
Egemon, fif. főúr, fejedelem.
Egemonie, nf. föuraság, fejedelemség,
hatalmi fensőség.             [uralom.
Egidă, nf menedék, védelem, olta'om;
Egipt, fif. Egyptom.
Egiptean, fif egyptomi (lakos).
Egoism, fif. önzés, Önszeretet, önösség.
Egoist, fif önző, önös, önhaszonleső;
în mód —, önzőleg.
Egoistic, mn. önző, önhaszonleso.
Egumen, fif. házfőnök, apátszerzetes.
Egumenie, nf. apátság.
Ei, (nívm.) ők (fim); —, ioz hja!
ej! no!
Elecțiune, nf. kihányás, kivetés, ki-
szórás.
El, (nvm.) ő (fin.)
Elain, t. -e, of fagyi.) olajany.
Elaborare, nf kidolgozás.
Elaborat, t. e, of. dolgozat, munkálat,
munka, mii.
Elaborez, I. cd. kidolgoz.
Elastic,^ mn. ruganyos, rugalmas, ru-
géjtony.
Elasticitate, nf rugalmasság, rugé-
konyság, ruganyosság.
Ele, 1. (nem.) ok (nőn.); 2. nf t. elf,
tündér.
Electiv, mn. választható megválaszt-
ható.
Elector, fif. választó fejedelem; vá-
lasztó.
Electoral, w mn. választói, választási;
colegiu választó testület; drept
—, választójog, választási jog.
Electric, mn. villamos, villanyos;

curent —, viUámfőlyam; lumină
—, villamvilágítás^ vuamfény.
Electricitate, nf. villamosság, villám,
villanyosság.
Electrisare, 1 nf. villamozás, vil-
Electrisațiune, f lanyozás.
Electrisez, I. co. mlla?wz, villanyoz,
megvzllanyoz.
Electrofor, fif. villamtartó, villany-
tartó.                         .
Electrometru, fif. villáéi- v. villany-
mérő.
Elefant, fif. (állati.) elefánt.
Elegant, mm díszen, csinos; választé-
kos; piperés, elegáns.
Elegibü, mm megválasztható.
Elegie, mn. 1. bús, gyászos, panaszos ;
elegiai; 2. alagyai, párversi.
Elegie, nf. alagya, gyászköltemény,
búdal, párvers.           *
Element, t. -e, of elem; alkatrész;
alapelv; létszer, ősanyag ; e in —ul
seu, jól érzi magát v. elemében van.
Elementar, mn; 1. eleii, kezdő; -2.
ősi; elemi; școală — ă, elemi iskola;
lovitura —ă, elemi csapás.
Eleșteu, #. -e, of I. Pescuină.
Elev, fif. növendék; tanuló.
Elevațiune, nf emelés, emeltség;
emelék, emelkedettség.
Elevator, fif. emelőgép, elevator;
emeltyű.
Eíidez, I. cd. ki-, elhagy, kilök, ki-
dob, kitaszít.
Eliminare, nf kicsapás, kidobás; ki-
küszöbölés, kihagyás.
Eliminez, I. cd. kicsap, kidob; kihagy,
kiküszöböl.
Elin, fif. görög, hellén.
Elinesc, mn. görög, hellén.
Elipsă, nf 1. kihagyás, elipsis; 2^
kerülék, petekor.
Eliptic, mn. hiányos, kihagyásáé
(mondat), kerülékidomú.
Eliseu, fif. kéj hon, éden, a szellemek
hona (költői), eliseum.
Elisiune, nf. kihagyás, elisio, kilökés,
hangkivetes.
Elită, nf. előkelő rész, előkelőbbek;
bal de disz v. előkelő bál.
Elocare, nf. elhelyezés, tőke- v pénz-
elhelyezés.
wXnt,) m»- ⁱkeseⁿ tz⁶U- száM>kⁱ-
Elocuență, nf. ékesszólás, szónoklat,
szónoklás.

Elocuțiune 134 EnergiöS

Enervai 13S                   Eră

Emit, ÍII. cö. kibocsát, kiad.
Emolument, t. -e, &f. haszon, nyere-
ség ; járulék, mellékjövedelem.
Emoroidal, mn. arany eres.
Emoroide, nf. i. aranyér.
Emoționez, I. A) o. megindít (lel-
ket), felhevif; B) me — ofi. elérzé-
kenyül, megindul (a lelke) ; felhevül.
Emoțiune, nf. hevület, felhevülés,
megindítás, megindulás, elérzékenyü-
lés.
Empireumatic, mn. kozmás, porzs-
szagu.
Empiric, mn. tapasztaláéi, tapaszta-
latelvi; psichologic,—a, tapasztalati
lélektan.
Empirism, fif. tapasztalatiság, ta •
pasztalatelviség.
Emplastru, t. -e. »f. tapasz, flastrom.
Emporiu, i. -i, d/. fekhely, forgalmi
piac; gócpont, középpont, rakodó-
hely,
Emulațiune, nf. vetély, vetélykedés,
verseny, versenyzés.
Emulator, fif. vetélytárs, versenyző,
vetélkedő.
Emulez, I. fi. vetélkedik, versenyez.
Emulsiune, nf. 1. rnagtej; fejet; 2.
(vt.) zavarodás.
Enarare, nf. elbeszélés.
Enarez, I. o. beszél, elbeszél; elregél,
elmesél.
Enclitic, mn. (nyt.) cuvânt —, ékhatá-
rozó v. simuló szócska.
Enciclică, nf. — papală, pápai kör-
rendelet v. körlevél.
Enciclopedic, mn. kórisméi, tanköri,
tudományköri; sciință —ă, általános
tudomány.
Enciclopedie, nf. tankör, tudomány-
kor, körisme; ismerettár.
Enclavă, nf. benvidék, bentartomány,
berekesztett föld.
Encomiu, /. -i, nf, magasztaló beszéd,
dicsérő beszéd, dicsbeszéd, dicséret.
Endemic, mn. honos, honi.
Endivíe, nf. (nt.) endivia- katáng,
cikória. .
Endocarp* t. -e, »f. belhéj, belbura,
beltok.
Energic, mn. erélyes, hatályos, erő-
teljes; tetterős; —, ifi. erélyesen,
hatályosan.
Energie; nf. erély, hatály, erőtelj,
erőteljesség, tetterő,
Energios, mn. /. Energic.

Elocuțiune, nf. szobafoglalás; szó-
noklás.
Elogiu» i, -i, t>f. 1. dicsbeszéd, dicsérő-
beszéd ; 2. dicséret, magasztalás,
Elucrare, nf. I. Elaborare.
Eludez, ..I, ca; kijátszik (törvényt),
meghiúsít.
Elupt, I. ca. kivív; vívással v, tusá-
val nyer ; felküzdi magát.
Eluptare, nf. kivívás; győzelem.
Email, t. -úri, zománc; zománcmü.
Emanare, 1 nf. kifolyás; folyo-
Emanațiune, J mány, keletkezés, kelet.
Emancipare, Emancipațiune, nf. fel-
szabadítás, felszabadulás ; polgárosí-
tás, polgárosodás.
Emancipez, I. felszabadít, felsza-
badul ; polgárosít, polgárosúl,
EmanuiI, tf. Emanuel, Manó (főnév).
Emarginat, mn. kikanyarított, kiszé-
leit, kicsipett, csorba (levél).
Embatic, & -e, $f. örök szerződés,
örökös haszonbérles, örök bérlet.
Embaticar, fif. örökös bérlő.
Eníblema, nf. jelvény, jelkép; emlék-
rajz, cimkép.
Embriologie, nf. ébrénytan.
Embrion, fif. csira; magzatcsira,
méhmagzat; ébrény.
Emendament, t. -e, »f. toldalék, hoz-
záadás, hozzátétel.
Emendațiune, fif. javítás, kijavítás;
újítás.
Emendez, I. co. javít, meg-, kijavít.
Emerit, I mn. kiszolgált, érdemült,
Emeritat, J érdemesült, volt (pl. ta-
nár), (
Emigrant, fif. kivándorló, kibujdosó,
bujdosó.
Emigrațiune, nf. kivándorlás, kibuj-
dosás, menekülés.
Emigrez, I. fi, kivándorol; kibujdo-
sik, menekül.
Eminent, mn, kitűnő, jeles, kiváló.
Eminența, nf. 1. kitűnőség, jelesség;
r2. jeles (érdemjegy); 3. (dm) 'Fő-
magasságod, Eminenciád! (bibornoki
cím).
Emis, t, -úri, of. kibocsátvány, ren-
delet.
Emisar, fif. küldött, kiküldött; utazó;
megbízott.
Emisiune, nf. kibocsátás, közrebocsá-
tás; kibocsátvány; — de acții, rész-
vénykibocsátás.
Emisferă, nf. félteke, félgömb.

Enervat, mn. elgyöngült, gyönge,
erőtlen.
Enervez, I. o. elgyöngit, elerőtlenít.
Engera, nf. (nt.) tárnics.
Englez, fif. angol.
Englezesc, mn. angol, angolos.
Enigma, nf. talány; rejtély, titok;
találós mese.
Enigmatic, mn. rejtvényes, talányos,
rejtélyes, titokzatos.
Enoriaș, mn. egyházközségi.
Enorie, nf. egyházközség.
Enorm, mn. túlságos, rendkívüli,
szertelen, tömérdek, szerfölötti; —,
ifi. szerfölött, rendkívül, roppant.
Enormitate, nf. szerfölöttiség, rend-
kívüliség, túíság.
Entimemă, nf. (SöÍc&t.) csonka v.
összevont okkötés, csonka észlet.
Entomolog, fif. rovarismerő.
Entomologie, nf. rovarászai,
Entusiasm, fif, lelkesültség, elragad-
tatás, lelkesedés.
Entusiasmat, mn. elbájolt (az öröm-
től), felbuzdult, elragadt, lelkesült^
fellelkesült,
Entusiasmez, I. A) ct>. elbájol, elra-
gad, fellelkesit; B) mé —, ofi, el-
ragadtatik, fellelkesül, felbuzdulj
fellángol, felhevül.
Entusiast, fif, buzgó, buzgólkodó; fel-
lelkesedő; őrjöngő; rajongó,
Enumér, I. cd.fel-, elősorol, előszámlál,
Enumérare, nf. előszámlálás, fel-,
elősórolás.
Enunciare, 1 nf. kijelentés; véle-
Enunciațiune, / ménynyilvitás, ítélet-
mondás.
Enunciez, I. a>. kijelent; véleményt
nyilvánít, ítéletet mond.
Enzura, nf. (ni.) tárnics (Gentiana).
Epacta, nf. holdkulcs, holdévi mara-
dék napok.
Eparch, fif. püspök.
Eparchial, mn. püspöki v. egyházme-
gyei; sinod—, egyházmegyei zs.nat,
Eparchie, nf. egyházmegye, püspöki
megye.                 ,
Epentesă, nf. közbeszúrás, közbevetés.
Epentetic, mn. közbeszúrt, közbevetett.
Epic, fif. elbeszélő költő, epikus, hős-
költő; poemă —ă, hősköltemény.
Epică, nf. elbeszélő költészet.
Epicureu, fif. 1. kéjkereső, kéjvadász,
élvkereső, kéjenc, buja; 2. Epicurus
tanát követő, epikureista.

Epicureism, fif, kéjelem, kéjvadászat.
Epidemic, mn. járványos, járvány-
szerű.
Epidemie, nf. járvány, járvány nya-
valya.
Epidermă, nf. hámbor, kül-, felbőr
(a növénynél) hám.
Epigraf, t. -e, felirat, felírás.
Epigoni, fif. i. utódok, törpék, epígo-
nok.
Epigrafică, nf. felirattan, felirástan.
Epigramă, nf. élvers, elmés irat, bök-
vers, epigramma.
Epilepsie, nf. nyavalyatörés, nehézkor
v, kórság, frász.
Epileptic, mn. nehézkóros, nehéznya-
valyás.
; Epilog, £ -úri, of. zárszó, végszó, vég-
v. zárbeszéd; utójáték.
Episcop, fif. püspök; — titular,
címzetes püspök; — consacrat, fel-
szentelt püspök; chor —, segéd-
püspök.
Episcopal, Episcopesc, mn. püspöki.
Episcopat, t. -e, df. püspöki hivatal,
püspöki rend.
Episcopie, nf. püspökség.
Episod, t. -e, df közbeszőtt cselekvény,
közbeszövés, közbetét, epizód.
Epistat, fif. felügyelő, rendőri fel-
ügyelő.
Epistolă, nf. levél.
Epistolar, i. -e, df. 1. levéltartó; 2.
fif. levélhordó ; —, mn. stil —, levél-
irály.
Epitafiu,. t. -e, of. sirirat, sirver s,
emlékvers.
Epitet, i. -e, of. jelző; járulékszó,
melléknév; gúnynév.
Epitimie, nf. bűnbánat, töredelem,
vezeklés.
Epitrafir, i. -e, »f. nyaköltő, lebeny,
papiöltöny.
Építőmé, nf. rövidlet, rövid összefog-
ledat.
Epitrop, fif. gyám, árvagyám; gond-
nok (egyházi). ;
Epitropie, nf. gyámság, gondnokság.
Epizootie, nf. marhavész, dögvész.
Epocha, nf. korszak, időszak.
Epochái, mn. korszakos, korszakalkotó,
Epopeă, nf, hősköltemény.
Epure, fif. (állati.) nyúl.
Eră, nf. időszámítás; éra; — creș-
tină, keresztény időszámítás; — a li-
bertății, a szabadság korszaka v. ideje.

Eseelez 137

Escrcițiu

Equator

136

Escelență

Eqúator, /»/. 4 Ecuator dtf.
Erate, nf: i. nyomdahibák, sajtóhibák.
Erbărit, fif. 1. legeltetés, legelőjog; 2.
füvészet.
Erbariu, t. -e, df. növénygyűjtemény.
Erbivor, mn. füevő.
Erbos, mn. füves, fűdús.
Erbuța, nf. kanári polyva csukk v.
köles.
Erecțiune, nf. 1. felemelés; 2. báto-
rítás, vigasztalás.
Erector, fif. emelőizom.
Erede, fif. örökös.
Ere^esc, IV. co. örököl, örökül kap
Vi nyer.
Ereditar, mn. örökösödési, örökségi,
örökös.
Ereditate, nf. örökség, örökjószáq;
ősijószág.
Ébrem, t. -úri, df. vadon, sivatag, ma-
gány.
Eremit, fif. remete, magánykodó, ma-
gánylaki.
Eremitagiu, t. -úri, df remeteség; re-
metelak, magánylak, zárda.
Eres, 4 -úri, df. tévtan, eretnekség.
Érésié, nf eretnekség, tévtan, tévely.
Erete, fif. (állati.) ölyv, kánya (Astur
palumb'arius).
Eretic, fif. tévelygő, eretnek, tévtanitó,
heretikus; —, mn. tévtani, eretneki.
Erha, nf. irha.
Eri, ifi. tegnap; de —, tegnap óta;
alaltă , tegnapelőtt.
Ermafrődit, fif. csira, himnő, herma-
frodita.
JErmeneutica, nf. fejtegetés v. értel-
mezéstan.
Emare, nf. telelés, kitelelés.
Ernatec, mn. téli.
Emez, I. fi. telel, kitelel.
Eroare, nf. hiba, tévedés; face —,
hibázik, hibát követ el; téved.
Eródiu, fif. (állati.) gém, kócsag.
Erog, I. a. költ, elkölt, kiad (pénzt).
Erogate, nf. t. kiadások, költségek.
Erogațiune, nf. kiadás, költség.
Eroic, mn. hősi, hős, daliás.
Eroină, nf. hősnő.
Eroism,/ fif. hősiesség, hősiség, vitéz-
ség.
Erotic, mn. szerelmi, szerelmes; cân-
tece —e. szerelmi dalok.
Erou, fif. hős, vitéz.
trudit, fif. tudós; —, mn. tudós, tu-
dományos képzettségű.

Eiudițiune, nf. tudományosság, kép-
xzettseg.
Erugá, nf. vizátok,
Erump, III. ca. kiüt, kinyomul, ki-
ront, kifakad, kitör; elétünik.
Erumpere, nf. kitörés, kifakadás, ki*
ütés.

Erup, III. cd. I. Erump difi.
Erupțiune, nf. kitörés.
Esi, IV. cd% el-, kimegy, ki jő, kiüt;
— e bine, rău, jól, rosszul sikerül ;
— e din închisoare, kiszabadul
fogságból; —e din servițiu, kilép
szolgálatból; — la lumina, napvi-
lágra jön, kiderül; și — e din sărite,
elveszti türelmét, önkívületbe jő.
Esacerbațiune, nf. elkeseredés, kese-
rültség ; megkeserítés.
Esact, mn. pontos, szabatos, szigorú ;
—, ifi. pontosan, szigorúan.
Esactitate, nf. pontosság, szabatosság,
szigorúság.
Esactiune, nf. zsarolás; zaklatás.
Esactor, fif 1. számvevő; 2. adószedő,
zsaroló.



Esactorat, t, -e, df. számvevőség.
Eșafod, t. -úri, df. vérpad, kinpad.
Esagerare, nf. nagyítás, túlzás, túl-
hajtás.
Esagerător, fif. nagyitó, túlozó, túlzó
Esaltat, mn. lelkesült, magasult;
túlzó, rajongó.
Esaltațiune, nf. lelkesültség, lelkesedés.
Esamen, t. -e, df. vizsga, próbatét,
vizsgálat; face —, vizsgát tesz,
vizsgázik,
Esaminand, fif. megvizsgálandó, ki-
hallgatandó.
Esaminare, nf. kérdezés, kikérdezés;
megvizsgálás.
Esaminator, fif. vizsgáló, kérdező.
Esaminez, I. ca. 1. kikérdez, vizsgál,
megvizsgál; 2. vallói.
Eșrârpă, nf. vállszalag; vitézöv,
tisztov.
Esc, I. fi. keletkezik, származik, tá-
mad, ered.
Escadra, nf. hajóraj.
Escadron, i, -e, df. század, lovasszázad.
Escamoter, fif. bűvész, szemfényvesztő.
Escedent, i. -e, df. fölösleg, többlet;
—, mn. kicsapongó, kirugó.
Escedez, I. ca. kirúg, kicsapong, át-
hág, a határon túlién.
Escelent, mn. kitűnő, jeles; pompás.
Escelență, nf 1. (dm) nagymé.tóság,

  kegyelmesség, excellencia; 2. kitű-
nőség.
Eseelez, I. ca. 1. kitűnik, kitünteti
magát, jeleskedik; 2. pompázik, dí-
szeleg.
Escentric, mn. 1. körhagyó, körki-
vüli; 2. túlcsapongó, túlzó, túlságos,
túlhajtó. ₛ
Escepționâl, mn. kivételes; rendkí-
vüli; —, ifi. kivételesen.
Eseepționez, I. ca. kifogásol, kivételez,
kifogást tesz (vki ellen).
Escepțiune, nf. kivétel, kifogás; fără
—» kifogástalanul, szabályszerűen,
kivétel nélkül.

Esces, i. -e, és -úri, df kihágás, ki-
csapongás, csíny; korhelykedés.
Escesiv, mn. kicsapongó, kirúgó, ki-
hágó; túlságos.
Eschid, III. cd. kizár, kirekeszt, ki-
csap; l. Esclud difi.
Eschidere, nf. kizárás, kirekesztés,
kitiltás.
Eschisit, mn. I. EsCUÍSÍt.
Escindare, nf kiszakítás, kihasítás.
Escitare, ț nf. izgatás, felizgatás,
Escitațiune, j felgerjesztés.; gerjede-
lem, izgatottság.
Escitez, I. cd. indít, támaszt, gerjeszt,-
izgat, izgatottságba hoz, felizgat,
feltüzel.
Esclam, I, ca. felkiált, felsóhajt.
Esclamare, | nf. felkiáltás, felsó-
Esclamatiune, j hajtás.
Esclamaíor, mn. felkiáltó; —, ifi.
felkiáltólag.
Ésclud, HÍ. ca. kizár, kirekeszt.
Eschidere, nf. kizárás; kirekesztés.
Esclusiv, mn. kizáró, kizárólagos; —,
   ifi. kizárólagosan, kirekesztőleg.
Esclusivist, fif. különc, különcködő;
   kizáró elvű.
Escompt, t. -úri, df váltókereskedés;
   váltóvevés; leszámítolás; bancă de
   —, le- v. beszámítoló bank.
Escomptez, I. ca. leszámítol (váltót).
Escomunic, I. ca. átok alá vet, kire-
   keszt, kiközösít, kitilt (az egyházból).
Escomunicare, | nf átok alá vetés,
Escomunicațiune, J kiközösítés, kire-
kesztés, kitiltás (egyházból).
Escomunicat, mn. kiátkozott, egyházi
   átokkal sújtott; kiközösített.
  Escont, t. -úri, df. beszámítőlat; lero-
, vatal, leszámolat, lerovás. [gités.
Escontentare, nf. kielégítés, végkielé-

Escontentez, I. cd. kielégít.
Escortă, nf. kiséret, fedezet, oltalom;
őrkíséret.
Escortat, fif tolonc.
Escortez, I. co. kikisértet, kísér, fede-
zetül szolgál; kitoloncol.
Éscos, mn. taplós.
E sere ment, t. -e, df. ürítek, ürülék
(állati).
Escriere, nf. kiírás, kihirdetés; — de
concurs, pályázati hirdetés.
Escriu, III. cd. kiír, hirdet.
Escroc, fif szédelgő, ámító.
Escrocherie, nf. szemfényvesztés, szé-
delgés.

Escuisit, mn. keresett, válogatott, jeles.
Escursiune, nf. 1. kirándulás; kéj-
utazás; 2. portyázás, száguldozás.
Escus, I. A) cd. menteget, kiment;
igazol; B) me —, vfi. mentegetőzik.
Escusă, nf mentség, mentegetőzés,
mentekezés, .kimentés.
Eșec, fif. sakkjáték; kudarc, vesztesség.
Esecutare, nf keresztül- v. véghezvitel,
végrehajtás, fövétel, kivégzés.
Esecutez, I. ca. keresztül- v. véghezvisz,
végrehajt, előad.
Esecuțiune, nf. végrehajtás; teljest
tés; bírói foglalás ; kivégeztetés.
Esecutiv, mn. végrehajtó, végrehajtói.
Esecutor, fif. végrehajtó; — de dare,
adóvégrehajtó.
! Esegesă, nf. magyarázat; értelmezés;
magyarázattan.                 [mezési.
Esegetic, mn. magyarázati, értel-
Esegetică, nf. magyarázattan, értel-
mezéstan.
Esemplar, |. -e, df. példány, mutat-
vány ; —, mn. példás; —, ifi. pél-
dásan.
Esemplu, t. -e, df. példa; spre, de —,
például; e spre —, például szolgál.
Esemt, mn. szabad, mentes, kivált-
ságolt.
Esemțiune, nf. kiváltság, mentesség,
k^íétel.
Esență,nf. lényeg; vélő; létalap; —a
lucrului, a dolog veleje.
Esențial, mn. lényeges, létalapos.
Esercitare, nf. gyakorlás, begyakorlás,
gyakorlat.
Esercitez, I. A) iné —, ₒfi. gyakorolja
magát, gyakorlatoskodik, hadgyakor-
latokat tart; B) cd. gyakorol.
Esercițiu, 4 -i, df. gyakorlat, gy&-
koriás; hadgyakorlat.

Esereditez

■**
138 Egpropriațiune

Esereditez, J* &. kiörökit, kizár az
örökségből.
Esibit, t. -e, df. beadvány; iktqt-
mány; numér de —beadványi
szám.
Esigință, Esigență, nf. szükséglet, ki-
vánalom, kellék, követelmény.
Esil, t. -úri, »f. számkivetés, száműzés;
száműzetés.
Esilez, I. cd. száműz, számkivet.
Esilat, mn. száműzött, számkivetett;
bujdosó.
Esimez, I. Cd. kivesz; mentesít.
Eșire, nf. kimenés; kimenetel; — a
apelor, vízáradás.
Esist, I. d. létezik, van.
Esistent, mn. létező, levő.
Esistință, nf. létei, lét, létezés; meg-
élhetés.
Eșitoare, nf. árnyékszék, budi.
Esle, nf. t. jászol.
Esorbitant, mn. túlhajtó, túlságos,
túlzott; roppant.
Esorcism, i. -e, df. ördögűzés, szellem-
idézés.
Esordiu, t. -i, df, bevezetés ; beszéd
kezdete előrésze; bekezdés.
Esorta, V nf. intés, intelem, nó-
Esortatiune. J gatás; intő beszéd, egy-
házi beszéd.
Esotic, mn. külföldi, külországi,
idegen.
Espansibil, mn. terjedékeny, kiter-
jeszthető.
Espansiune, nf. terjedékenység, fe-
szülékenység ; terjedők, feszülés.
Espatriare, nf. száműzés, számkivetés,
kihonositás.
Espatriat, mn. száműzött, számkivetett.
Espatriez, I. co. száműz, számkivet,
kihonosít.
Espectant, df. tisztjelölt, várományos.
Espectorațiune, nf. kifakadás.
Espectorez, I. me —, cd. kifakad.
Espedient, i. -e, df. segédszer; kisegítő.
Espediez, I. ca. továbbit, elküld, út-
nak indít, szállít, szétküld.
Espedit, df. kiadó.
Espedițiune, nf. 1. továbbítás, elkül-
dés, szétküldés; 2. hadküldés, tábo-
rozás ; hadjárat; —ile cruciate, ke-
resztes hadak.
Espeditor, df. kiadó, levélkiadó;
szállító.
Espensar, 1. -e, df. költségjegyzék.
Espense, nf. i. költségek, kiadások.

Esperiența, Esperință, nf. tapasztalat,
tapasztalás.
Esperiment, t. -e, df. kísérlet; próba-
tétel.
Esperimental, mn. kísérleti, kísérletes.
Esperimentez, I. co. kísérletet tesz,
próbál, megkísért.
Espert, mn. tapasztalt, jártas; —,df.
szakértő.
Espir, I. d. 1. meghal, kiadja léikét;
2. megszűnik, .elmúlik, elenyészik;
lejár (határidő); —aterminul, lejár
a határidő.
Esplic, I. cd. magyaráz, megmagyaráz,
értelmez, fejteget,
Esplicare, 1 nf. kifejtés, magyará-
Esplicajiune, j zás; magyarázat, fej-
tegetés.
Esplicativ, mn. értelmező, magyarázó,
fejtegető.
Esplicator, df. magyarázó, fejtegető.
Esploatare, nf. kizsákmányolás, ki-,
elhasználás, kiaknázás; — a băilor,
kiaknázás.
Esploatez, I. kiaknáz, kizsákmányolj
kihasznál.
Ésplödez, I. ő. robban, fellobban,
szétreped.
Esplosiune, nf. robbanás, durranás,
csattanás.
Esplosiv, mn. robbanó, robbantó;
materii —e, gyúlékony v. robbanó
anyagok.
Esponent, df. kitevő, aránymutató,
gyökmutató; hatványjel; ecuațiune
—ială, kitevős egyenlet.
Esport, df. kivitel; kiviteli vám.
Esportez, I. cd. kivisz (árút).
Esportare, nf. árúkivitel.
Esposițiune, nf. 1. előterjesztés; 2.
kiállítás; — de arte, műkiállitás.
Espres, df. gyorskövet, különfutár;
hírnök;—, mn. nyilván v. világosan
kifejezett, kijelentett; —, nyilván,
világosan.
Espresiv, mn. kifejezésteljes; jelen-
tős, nyomós, velős.
Espresiune, nf. kifejezés; szó, kitétel,
szólás.
Esprim, L d. kifejez, kiejt, kimond.
Esprimabil, mn. kifejezhető, kiejthető,
kimondható.
Esprimare, nf. kimondás, kiejtés, ki-
fejezés.
Éspropriare, 1 nf. kisajátítás; ki-
Espropriațiune, j sajátitmány.

Espropriez            139            Evacuare

   Espropriez, I. &. kisajátít.
   Espumnare, nf. ostrommal megvétel^
    hódítás, elfoglalás.' ,
   Espumnător, df. hódító. , f
   Espumnez, I. a>. meghódít, elfoglal,
   hódoltat.
   Espun, Hl. A) cd. 1. előterjeszt, elő-
    ad; fejteget, magyaráz; 2. kiállít;
    B) me—, cd. kiteszi magát (ve-'
    szélynek), életét kockáztatja, veszé-
    lyezteti magát.
   Espunere, nf. előadás, élőterjesztés;
   fejtegetés, magyarázat.
   Éspus, mn. kitett; veszélyeztetett,
   kockáztatott.
   Est, ninn. ez (fin.); — an, ez évben,
‘ az idén; de —¹ timp, idei.
   Estas, Estasa, nf. elragadtatás, ön-
    kívület.                               ,
   Estasiat, mn. elbájolt, elragadt; ön-
    kívülete s.
   Esteínporez, I. rögtönöz, hevenyész.
   Estemporare, nf. rögtönzés, rögtö-
   nözve beszélés.
   Estensibil, mn. kiterjeszthető.
   Estensiune, nf. kiterjedés, terjedelem;
    hosszúság.
   Estensiv, mn. terjedékeny, terjedékes;
    külterjű, terjes.
   Esterior, df. külső; vminek külseje v.
    külalakja.
   Esterminez, L cs. kiirt.
   Estem, mn. 1. külső, kül; ,2. külföldi,
    vidéki, idegen.
^Estetic, mn. 1. Ízletes, szép; 2. szé-
    pészeti, széptani.
   Estetică, nf. szépészet, széptan, disztan.
   Estimabil, mn. L Stimabil.
   Estimațiune, nf. becslés, becsű, be-
    csülés.
   Estimător, df. becsüs, becslő.
   Estimez, í. cd. megbecsül; l. Stiméz.
   Estimp, ifi. az idén.
   Estind, III. A) mé —, cd. kiterjed,
    terjeszkedik; kinyúlik; B) —, cd.
    kiterjeszt, kinyújt.
   Estindere, nf. kiterjedés, kinyúlás,
    terjedelem, terjem ; kiterjesztés, ki-
    rfyújtás.
   Estirpator, df. kiütő.
   Éstirpez, I. cd. kiirl, irt.
   Estraețj i. -e, df, kivonat.
   Estractiv, mn. kivont, kivonatos; ma-
    terii —e, vonat-anyag, kivont anyag.
   Estradau, I. &>. kiad, átad; visszaküld
    (szökevényt).

Estrag, ül. cd. kivonatol, kivonatot
készít, kivon. ¹
Estraotdinar, mn. rendkívüli; szo-
katlan ; ifi. rendkívül, szokatlanul.
Estras, t. -e, df. kivonat.       y
Estravagant, mn. kicsapongó, túlságos,
szertelen.
Estrâvaganță, nf. kicsapongás, túlsdg;
szertelenség
Estrem, t. -e, df. szélsőség, véglet,
tulság; ajunge la —, végletekig jut.
Estrem itate, nf. szélsőség, véglet;
véginség. ,
Estremitați, nf. t. végtagok.
Etagiu, t. -e, df. emelet.
Etate, nf. kor, életkor; de ce —esti,
hány éves vagy? mily idős vagy ?
Eter, t. -uri, df. 1. lég, fenlég; derült
ég; 2. (vt.) égeny.
Eteric, mn. aetheri; illó; olee —e,
illó olajok.
Eterie, nf. társaság; barátság.
Etem, mn. örök, öröklétű, mindenkori.
Eternitate, nf. örökkévalóság, öröklét;
pentru —, örökre.
Eterodocs^ mn. más hiten levő.
Eterogen, mn. különnemű, idegen-
szerű.
Etic, mn. erkölcsi; erkölcstani.
Etica, nf. erkölcstan, erénytan.
Etichetă, nf. illem, udvariasság, Hie-
delem.
Etimologic, mn. szószármaztató,, szó-
fejtő, szónyomozó.
Etimologie, nf. szószármaztatás; szó-
fejtés, szónyomozás; etymologia.
Etnograf, ,éf. népismertető, etnográfus.
Etnografie, nf. népisme, néprajz, nép-
leirás.
Etnolog, df. népismerő.
Etnologie, nf. népisme.
Eu, nvm. én; — însumi, én magam.
Eucharistie, nf. oltári szentség; úr-
vacsora.
Eufemism, i. -e, df. szépítő kitétel,
gyöngédités.
Eufonic, mn. szép v. jóhangzatú,
Eufonie, nf. szephangzat, jóhangzat,
hangkellem.
Euism, df. I. Egoism.
Eunuch, df. heréit, erőségeit, eu-
nuchus.
Europa, nf. Európa.
European, mn. európai.
Ev, t. -úri,, df. időkor, kor.
Evacuare, nf. L Deșertare.

Fact

141

Familiar

Evângelic


140

Evangelic, «w. evangélikus; evangé-
liumi; szentirási.
Evangelie, »/. evangyeliom, Krisztus
tana; szentirás, szentige, üdvige.
Evangelist, evangyelista.
Evaporare, Evaporațiune, nf. el-,
kigőzölgés, el-, kipárolgás.
Evaporez, I. o. kigőzölög, elpárolog.
Evasiune, nf. el-, megszökés; ki-,
megszabadulás.
Evenemént, 1 t. -e, df. esemény, eset,
Eveniment, J történet.
Eventual, mn. történetes, esetleges ; —,
ifi. történetesen, esetleg.
Eventualitate, nf. esetlegesség, törté-
' netesség, esély.







Fa! Fa! üx. asszony! leány!
Fabric, I. ». gyárt, készít, csinál.
•Fabrică, nf. gyár; — de pănură,
posztógyár; — de hârtie, papírgyár.
Fabricant, nf gyáros, gyártó, gyár-
műves.
Fabricate, nf. gyártmány, készítmény.
Fabricațiune, nf. gyártás, gyártmány,
készítmény.
Fabulă, nf. mese, költemény.
Fabulez, I. cd. elmesél, mesét mond,
regél.
Fabulist, fif. meseköltő, meseiró.
Fabulos, mn. 1. mesés, meseszerű; 2.
költött, regés.
Fac, Dl. A) co. 1. tesz, cselekszik,
megtesz; 2. teljesít, csinál, készít;
—; bal, bált rendez; —¹ bine, jót tesz,
jói cselekszik vkivel; — ciorapi,
harisnyát köt; —cunoscut, hírül
ad, értesít, tudtára v. tuátul ad; —
cuib, fészket rak; — prânzul, ebédet
készít; — destul, eleget tesz, teljesít;
— nuntă, menyegzőt tárt; . — o
carte, könyvet ír v. szerkeszt; — o
vizita, látogatást tesz; — páne, ke-
nyeret süt; — reü, rosszat tesz v.
cselekszik; — schimb, kicserél, cse-
rél; ,— sensație, feltűnést' kelt v-
okoz; — un?dar, ajándékoz; are a —e
cu cineva^ vkivel elintézni valója v.
baja van ; i --e bine, r&i, jól, rosszul
esik ; B) me —, vfi. tetteti magát,
teszi magát...; se —e bolnav, be-


Facsimile


Evicțiune, nf. szavatosság, szavatolás.
Evident/ mn. nyilvános, nyilvánvaló,
világos,szemmellátható,tagadhatatlan.
Evidență, Evidință, nf. nyilvántartás;
szembeszökés, szemmelláthatóság, vi-
lágosság; ține ín —, szemmel kisér,
nyilvántart.
Evlavie, nf. ájtatosság, jámborság.
Evlavios, mn. áhitatos, ájtatos, isten-
félő, jámbor.
Evolu|iune, nf. kifejtés; kifejtés, ki-

Evreesc, mn. zsidó, izraelita.
Evreu, fif. izraelita, zsidó, hebreus.
Ex..., l. az Ecs... és Es ... össze-
tételeket.


F

   tegnek teteti magát; ce sa făcut?
   hová lett ? sé —e £iuă, noapte, reg-
   geledik, esteledik.
  Fațadă, nf. 1. homlokzat, épület ho m-
   loka; 2. homlokrajz.
  Făcaleț, t. -e, df. laskanyújtó, henger,
   sodrója.
  Făcător, fif. I. Facetor.
  Facau, t. -e, df. fakó.
  Face, stal. tesz, kitesz, ér; cât — ?
   mennyit tesz ki ? mennyibe kerül ?
   mennyit nyom?
  Facere, nf. cselekvés, térés, teremtés;
   — a lumei, világteremtés.
  Facetă, nf. metszett lap, metszett oldal,
   arclap (üvegeken).
  Facetor, fif. tettes, cselekvő, tevő, csi-
   náló; bine —, jótevő; — de minuni,
   csodatevő;— de pace, békeszerző;
   — de rele, gonosztevő,
  Făcetura, nf. rontás, megigézés, vará-
   zsólat, babonaság.
  Fachiol, fif. fátyol; /. Lințol.
  Facil, mn. könnyű.
  Facilitare, nf. könnyebbités, könnyítés.
  Facilitate, nf. könnyűség; l. Ușurință.
  Facilitez, I. könnyít, könnyebbít,
   megkönnyíti /. Ușurez.
  Făcliaș, fif. fákíyavivő, fáklyás.
  Făclie, nf. fáklya, szövetnek; 2.
   viasz- v. templomgyertya.
  Facnimica, fit. naplopó, semmittevő.
  Facsimile df. hasonmás (Írásé), kéz-
   más.

Fact, t. -e, df. tény, tett.
Factic, mn. tettleges, tényleges; —, ifi.
tényleg, tettlegesen.
Factios, mn. lázadozó, lázas, pártos-
kodó.
Factitiv, mn. mi vettető (ige).
Facțiune, nf. cinkos társaság, félre-
párt, klik.
Factor, fif. tényező, ügyvivő, ügyve-
zető, ügynök.
Factorie, nf. 1. művezetőség, ügynök-
ség ; 2. üqy előhúz; 3. jiókkereskódés;
4. árútelep.
Factot, fif. mindenes.
Factură, nf. 1. árujegyzék, árúszámla,
számolat; 2. küldelék.
Facultate, nf 1. tehetség, képesség;
2. feljogosítoány, hatalom, : erő; 3.
felsőiskola, tudomány kar, tanszak,
szakma; 4. tehcték, rátermettség.
Facultez, I. cd. szabadságol, enged.
Facultativ, mn. 1. önkényes; 2. fel-
jogosító.
Făcut, mn. 1. csinált, készített; 2. df.
csinálás, készítés; 3. df. I. Făcătura.
Fad, mn. 1. Ízetlen, sületlen, fás; os-
toba, balga, dőre (ember).
Fag, fif bükkfa; de —, bükk . .,
bükkfából való.
Făgădar, fif. vendéglős, fogadós; l.
Ospetar.
Fagădău, t. -e, df. I. Ospetărie.
Făgăduesc, IV. o. /. Promit.
Făgăduința, nf. ígéret, igérettevés,
igérettétel.
Făget, /. -e, df. bükkfa-erdő, bükkfás.
Fagot, t. -úri, df. búgósíp, fogót.
Fagnr, nf. mézlép, viaszlép, sejtesméz,
szinméz.
Faimă, nf. 1. hír, nesz, szárnyaló hír;
2. hírnév.
Faimos, mn. 1. híres, hírneves, elhi-
rült, elhiresedett, hírhedt; 2. neve-
zetes.
Fain, mn. 1. szép, csinos, gyönyörű;
2. /. Fin.
Făină, nf. liszt.
Fainarie, nf lisztkereskedés, lisztka-
mara.
Făinaș, fif. lisztárus, lisztkereskedő,
Făinez, I. cd. belisztel, liszttel behint.
Fainos, mn. lisztes, lisztszerű ; — base,
nf. ütemény-tészta.
Fală, nf. 1. dicsekvés, gőg, dölyf, da-
gály ; 2. büszkeség, kevélység; 3.
pompa, fény, disz.

Fălăitar, fif. csatlós, fullajtár.
Falangă, nf. csatarend, zártsor.
Falcă, nf. állkapca, állcsont, állka-
pocs.
Falcé (Falcea), nf. hold (földmérték).
Falcon, fif. (állati.) sólyom.
Fălcos, mn. 1. nagyáUkapcájú ; 2.
falánk.
Fălesc, IV. (me —vfi. 1. dicsekszik,
dicsekedik, kérkedik; 2. kevélykedik,
pompázik.
Falét, fif. csatlós, fullajtár.
Făleț, mn. büszke, dicsekedő, gőgös.
Falez, I. fi. bukik, csődbe kerül, tönk-
rejut.
Fâlfâie se, IV. fi. lobog.
Fâhăitură, nf. lobogás.
Falibil, mn. gyarló, hibázható, téved-
hető.
Falibüitate, nf. hibázhatóság, gyarló-
ság, tévedhetőség.
Falié, nf. szelet, karé, darab (kenyér).
Faliment-e, df. bukás, tönk, csőd'
face —, csődbe kerül, megbukik,
tönkrejut.
Falimentez, I. fi. /. Falez.
Falinar, /. -e, df. lámpás, lámpa..
YvAirQ,n{. 1. dicsekvés, dicsekedés; 2.
pompázás, kevélykedés.
Falit, fif. bukott, megbukott, csődbe
került.
Făliuța, nf. szeletke, darabka.
Falnic, mn. 1. büszke, kevély, fényes,
pompás; 2 kevélykedő, pompázó.
Fălos, mn. dicsekvő, gőgös, dicsekedő,
kerélykedő, pompázó.
Falon, t. -e, df. misemondó-ruha.
Fals, mn. 1. hamis, ál, nem valódi;
2. álnok, szwlett, ravasz, cseles
(ember).
Falsific, I. cd. hamisít, meghamisít,
megmásít.
Falsificare, nf. hamisítás, meghamisí-
tás, megrontás, pancsolás; — de
bani, pénzhamisítás; — de beuturi,
italkeverés v. pancsolás.
Falsificator, fif. hamisító; — de bani,
pénzhamisító. ,
Falsitate, nf. álnokság, csalfaság, ha-
misság, csalárdság.
Fámén, fif heréit, erőszegett (ember).
Familia, nf. I. Familie.
Familiar, mn. 1. családi; 2. barátsá-
gos. bizalmas, meghitt, nyájas; tón
—, nyájas-, barátságos hang; em-
blema —, családi cimer,

Familiarisez            Í42

Farmacologie

Farmec

143

Fecal

Familiarisez, I. megbarátkoztat,
szoktat, megszoktál (-hoz, -hez); mé
—, v/L megbarátkozik (-vei), megszo •
kik, szokik (-hez).
Familiaritate, nf. bizalom, barátságos
viszony, bará'ság, bizalmasság, meg-
hittség.
Familie, nf. 1. család, háznép; %. nem-
zetség ; Ín —, a családi körben; pă-
rinte de —, családatya; cap de —,
családfő; boala dé —, családi bajv.
betegség; nume de —, családnév,
vezetéknév.
Fanar, i. -e, t>fl. i. Felinar ; 2. Fa-
nar (■Konstantinápolynak egy része,
melyet görög családok laknak).
Fanariot, fif Fanar-beli lakos, görög.
Fanatic, fif. & mn. rajongó, vakbuzgó,
ábrándos.
Fanatisez, I. co. örjöngővé, rajongóvá
tesz,, felbőszít, fanatizál; me —, vfi.
őrjöng, rajong, felbőszül.
Fanatism, fif ábránd, vakbuzgóság,
vallásdüh, rajongó#, fanatizmus.
Fandasios, mn. I. închipuit.
Fanfară, nf. 1. trombitaszó, tárogató,
rohamfuvat; 2. nagyszájuság, száj-
hősködés.
Fanfaron, fif nyegle, hányaveti ember,
hencegő, szájhős.
Fanfaronadă, nf. jitogtatás, hencegés,
kérkedés, hányavetiség.
Fantacsesc, IV. me —, vfi. dicsekedik,
dicsekszik.
Fântână, nf. kút, forrás; apă de —,
kutviz; cumpéna —ei, kútgém.
Fântânar, fif kútmester, kútásó.
Fântânița, nf kis kút, forrás.
Fantasez, fi. 1. ábrándozik, képzelődik;
gondokba merül; 2. félre beszél, eszén
kívül van; 3. ajidalog (hangszerén'.
Fantasie, nf. 1. képzelő-tehetség v. erő,
képzelet, képzelem; 2. képzelgés, áb-
rándozás,ábránd, andalgó (a zenében).
Fantasma, nf. ábrándkép, csalkép, áb-
rányi képzelvény, tündérlátvány.
Fantasmagorie, nf. képbüvészet
Fantast, fif ábrándozó, képzelgő, kép-
zelgősdi.
Fantastic, mn. ábrándos, ábrándszerű,
csodaszerű, furcsa, különös.
Fante, fif alsó (a kártyában).
Fapt, t. -e, of. tény, történt dolog;
—ul £ilei, hajnalhasadta.
Fapt, fif 1. kanyaró, vörös himlő; 2.
bájosság, büvölef,varázslat.

Fapta, nf tett, Cselekedet; ín —, ifi.
tettleg, tényleg. *
Făptaș, fif. tettes, eszközlő, szerző.
Făptuire, nf. 1. valósítás, eszközlés,
létesítés; 2. véghezvitel, végrehajtás-.
Făptuitor, fif tettes, szerző.
Făptură, nf 1. teremtés, teremtmény,
teremteti dolog; 2. alkat, termet, alak.
Far, i. -úri, of világító v. fény torony,
szöv étnek.
Fără (Făr), e/f nélkül, kívül, -talan,
-télén; — asémenare, összehasonli-
tatían, páratlan; — dé bani, pénz-
nélküli, ingyenvaló; — de. aceea,
azon kívül; ca să, a nélkül, hogy;
— de lege, nf istentelenség, vétség,
vétek, gonosztett, gaztett; —, nt^.
istentelen, gonosz, gaz; — grija, gond
nélkül; — minte, esztelen; — soț,
páratlan; — veste, hirtelen, menten,
tüstént, azonnal, észrevétlenül; —
voie, akaraton kívül, kedvetlenül.
Fărâm, I. co. morzsol, szét- v. összemor-
zsol, összetör, megsemmisít, összezúz.
Fărâmă, nf. morzsa, morzsalék, da-
rabka, falat.
Fărâmăcios, mn. 1. porhanyó, mor-
zsolható, morzsás; 2. dörzsölékeny.
Fărâmare, ț nf. morzsold#, törés,
Fărâmătura, J morzsa, töredék; —a.
naiei, hajótörés; — de inimă, szív-
gyötrés.
Fărâmăturesc, IV. a. szétmorzsol,
széttördel. '
Fărâmos, mn. porhanyó, morzsolható,
törékeny, gyönge.
Faraon, fif 1. Farao; 2. cigány.
Fârfală, 1 nf. csapodár, csélcsap, sze-
Farfară, j les, szeleburdi, hencegő.
Farfasit, fif. dadogó, hebegő, rebegő.
Farfurărîe, nf. porcellánedény, por-
cellángyár.
Farfurie, nf. tányér, csésze.
Farfurier, nf. edénykereskedő v. gyártó.
Fărină, nf. I. Făină ttâ.
Fariseesc, mn. képmutató, szineskedő,
farizeus.
Fariseism, fif. képmutatás, szineskedés,
képmutatóság, farizeismus.
Fariseu, fif. képmutató, szineskedő,
kétszínű, farizeus.
Farmacie, nf. gyógyszerészet, gyógy-
szertár.
Farmacist, fif gyógyszerész, patikárius.
Farmacognosie, nf. gyógy isme.
Farmacologie, nf. gyógyszertan,

Farmec, -e, of. 1. báj, kecs, kellem;
2. varázs, bűvölet; plin de —, bájos,
kellemes, kecses, kies, gyönyörű.
Farmazoana, nf. boszorkány.
Farmazon, fif szabadkőműves.
Fărmicios, mn. i. Fărâmos.
Farsă, nf. bohózat, tréfa.
Fărșang, t. -úri, of. /. Carneval.
FartaiuJ . ₒ .
Păvioi 7 £ ⁻e> t>f f Patranu.
Fârță,’ nf I. Fîrță.
Fartat, fif cimbora, társ, pajtás, baj-
társ, barát.

Fasa, nf változat, változás, fázis, fény-
változat, holdváltozat.
Fásán, fif fácán (madár).
Fașce, nf nyaláb, csomóvessző (ha-
talmi jelvény a régi rómaiaknál).
Fascicul, fif 1. füzet; 2. csomó, irat-
csomag.
Fascinător, mn. 1. szemkápráztató,
szemfényvesztő, ámító; 2. bájoló,
igéző, bűvölő.                 A
Fascinez, I. elvakit, elámit, meg-
bűvöl,* megbabonáz, meg varázsol.
Făscioară, nf. füzetke, kis fűzd.
Fașe, ,ₜf pólya, pelenka.
Fâșie, nf. 1. szalag, foszlány; 2. csík,
sávoly; 3. pólya; leagă cu —a, be-
pólyáz.
Fașină, nf. rőzse, rozs, rőzsenyaláb.
Pasiune, nf vallomás, bevallás, be-
ismerés, bevalló levél.
Fasole, nf. bab, paszuly, fuszujka;
— oloagă, gyalog- v. törpepaszuly;
— de pár, karós paszuly.
Fasoleală, nf cifraság, cicoma, nyal-
kaság, feszelgés.
Fassiune, nf. I. Fasiune.
Fastuos, mn. pompás, csillogó.
FătL I. a. I. Fet.
Fată, nf. leány, leányzó; — mare,
hajadon, szűz; — de casă, szoha-
leány.
Față, nf. 1. arc, arculat, ábrázat, kép;
2. szémély; 3. szín*, 4. oldal, láp (a
könyvben); 5. fölszín, felület; cu —
curată, nyílt arccal; cu doaue — e,
kétszínű; — de measă, asztalterítő;
— de perină, párnahaj; de jelen-
levő, ittlevő; spune în y-, szemébe
mond; ín meaᵥ előttem, jelen-
létemben; — ín —, szemtől szembe,
szemközt; la —- a locului, a hely-
színén; — pământului, a földszine;
dă — cu^cineva, vkivel találkozik;

dă pe napvilágra hoz; schimbă
—e, szint változtat, elpirul.
Față, dj. szemben, szemközt; — cu
mine, szembe velem, szemközt velem.
Fațada, nf. homlokzat, az épület hom-
lokzata, homlokrajz.
Fatal, mn. végzetes, vészhozó, mostoha,
veszedelmes, szerencsétlen.
Fatalism, fif végzethivés, végzetelvi-
ség, örökvégzetűség.
Fatalist, fif végzethivő, fatalista.
Fatalitate, nf. 1. végzetesség, baj; 2.
baleset, sorsveszély, vészállapot.
Fata morgana, nf. délibáb, légkép.
Fățar, t. -e, of. terítő; — de masa,
asztalterítő.
Fățăresc, IV. fi. kétszinűsködik, szi-
neskedik, színlel, álakoskodik, szen-
teskedik, teteti magát.
Fățarîe, nf. képmutatás, kétszínűség,
színlelés, alakoskodás, szineskedés.
Fățarnic, mn. kétszínű, képmutató,
szineskedő, álszenteskedő.
Fățiș, ifi. 1. szembe, szemközt, átellen-
ben; 2. nyíltan.
Fatiga, nf. fáradság, igyekezet, munka.
Fatum, fif sors, végzet, fatum.
Faulă, nf. arc, nem, származás.
Faur, fif 1. kovács, szegkovács; 2. 1.
Făurar.
Făurar, fif febrnárius, bőjtélő hava.
Făurărie, nf. kovácsműhely, kovácsság,
kovácsmesterség.
Făurarit, fif kovácsmesterség.
Făuresc, IV. co. 1. kohol; 2. kovácsol,
kalapál.
Făurie, nf. I. Faurárie.
Favoare, nf. 1 előny, kegy, ked-
Favor, í. -uri, of. J -vezmény, jóindulat;
câștiga —ul cuiva, vkinek kegyét
elnyeri, vkinek kegyébe jut.
Favorabil, mn. kedvező, előnyös, szí-
ves, kegyes, jóindulatú; —, ifi. ked-
ve zőleg, előnyösen.
Fávorese, 1 IV. fi, kedvez (-nak), ked-
Favorisez, | vezéssel van (vki iránt),
kedvezményezi kedveskedik.
Favorit, fif. kegyenc, kedvenc; —ă, nf.
kegyencnő; mâncare —ă, kedvenc
eledel v. étel.
Favorite, nf ba» kő, huncutka.
Feâră, nf vadállat, dúvad, vad, ra-
gadozó.
Febră, nf. láz, hideglelés.
Febril, mn. lázas, hideglelős.
Fecal, mn. seprős, sáros} csatakos,

Fecioară

144

Feresc

Ferestrar

145

Fibră

Fecioară, nf. szűz, szűzleány, hajadon.
Fecior, fif. legény, suhanc, ifjonc, nő-
telen; — tomnatec, agglegény.
Fecioraș, /?/. legényke, fiatal ember.
Fecioresc, mn. 1. szűz, szeplőtlen,
tiszta; 2. ifjú, fiatal.
Fecioresc, IV. £ legénykedik, fiatal
életet él.
Feciorie, nf. 1. szüzesség, tisztaság,
szeplötlenség; 2. legénykor, hajadon-
kor.
Feciorime, nf legénység, legényélet,
fiatalság.
Fecund, mn. termékeny, jótermő;
szapora, bő.
Fecunditate, nf. termékenység, szapo-
raság, termőség, termőerő.
Fedeleș, t. -e, df. bögre, döborke, ber-
bence, puttón; lég —, keményen ösz-
szeköt v. szőrit.
Federal, mn. szövetséges, frigyes.
Federalism, fif. szövetséges rendszer,
federalizmus.
Federalist, fif. szövetséges rendszerbeli.
Federat, fif. szövetséges, frigytárs.
Federațiune, nf. szövetség, frigy.
Federativ, mn. szövetséges, frigyes.
Feeric, mn. tündéries, tündéres; castel
—, tündérkastély v. vár.
Feerie, nf. tündérjáték, csodajáték.
Fel, t. -íuri, 1. df faj, fajta, fele, nem;
2. tulajdonság, természet, szokás; alt
—, máskép, másképen, különben; ast
—, ekkép, ilykép, ilymódon, igy, úgy,
ce —, miféle, 'minő ; de acest —, ily-
féle, ily fajta,ilynemű; de —, semmi-
kép, sehogy; de multe — iuri, sok-
féle, sokfajta; — de —, különféle,
különbnél különb.
Felezău, fif. felező, gabonatisztitó.
Felician, fif Bódog (finév).
Felicitare, nf üdvözlet, üdvözlés, kö-
szöntés, szerencsekivánás.
Felicitez, I. o. üdvözöl, köszönt, sze-
  rencsét kirán.
Felie, nf. szelet, darab '(kenyér).
Felinar, t. -e, df. lámpa, lámpás, szö-
  vétnek.
Felișcă, nf (ni ) peremér, gyűrűvirág,
  körmice.
Feliurimi, nf. különféleség; zagyvalék.
Feliurit, mn. különféle, különnemű,
sokféle, többféle, sokszerü.
Felonie, nf hűtlenség, csalfawg.
Femeesc, mn. női, asszonyi, asszomyiae^
  gyáva; — e, asszonyiasan, gyávád

Femeie, nf. asszony, nő; — publică,
kéjhölgy, ringyó.
Femelă, 1 nf. nőstény (az állatok-
Femeiușcă, J nál).
Femenin, Feminin, mn. női, nőnemű
Fen, t. -úri. df széna; adună —,
szénát gyűjt.
Fen árié, nf. szénaraktár.
Fénat, t. -e, df. kaszáló, rét, szénás.
Fenice, fif Phoenix madár, feniksz.
Fenomen, /. -e, df. tünemény, tünet,
jelenség; — natural, természeti tü-
nenény, légtünemény.             ,
Fér, 4/. 1. vas; — alb, pléh, bádog;
baie de —, vasbánya ; — bătut, vert
vas, kovácsolt vas; — turnat, öntött
vas; — grâunțos, szemcsés vas —
moale, Lágy vaș; — ul plugului
(aratrului), szántó- v. ekevas; 2. vas-
mű, vasárú; bilincs.
Feră, nf t- vas, békó, ilincs, rab-
lánc.
Ferar, fif vasműves, vasárus.
Ferărie, nf. raskereskedés, vasárú,
vasgyár, vashámor.
Ferb, III. a. 1. főz, ki-, meg-, befőz,
főzet; — de mânie, fő a méregtől;
— în clocote, forr; 2. fi. fő, megfő.
Ferbere, nf 1. főzés, forrás; 2. sür-
gés-forgás, mozgás.
Ferbétoare, nf. főzőnő, szakácsnő.
Ferbetor, fif. főző, szakács.        1
Ferbinte, mn. I. forró, égető, ig&n
meleg ; friguri —ți, lázas hideglelés ;
2. buzgó.
Ferbințeâlă, nf. 1. forrósdg; hőség;
láz; 2. hév, buzgóság.
Fercheteu, t. -e, df. suhogó, vessző.
Ferdelă, nf. véka.
Fere, nf. epe, méreg.
Feré, nf. vasbékó, bilincs.
Fereastra, nf. ablak; — dupla, kettős
  ablak; — oarba, vakablak.
Ferec, I. o. vasal, megvasal; pántol.
Ferecat, mn. vasalt, megvasalt, vasas.
Ferecatură, nf 1. vasalás, megvasa-
lás; 2. derce.
Ferecea, nf. varádics; — albă, bajnóca.
Ferecei, fif t. édes gyökerű páfrány,
papaágy.
Ferecuță, nf l. Ferecei.
Feredeu, V -e, df. fürdő, gyógy- v.
ásványfürdő.
Feregă, nf. közönséges páfrány, haraszt,
Feregea, nf egy kivágott bo ruha.
! Feresc, IV. cd. óv, megóv, firiz, védel-

mez; —ă D^eu, Isten mentsen! Isten
őrizzen ! —e, ifi. félre! kitérj az út-
ból ; természetesen; — mé, vfi. őriz-
kedik. helyt enged, kitér (vki elől),
kerül (vkit).
Ferestrar, fif. üveges, ablakos.
Féréstraș,    -e, df kis fűrész, lomb-
fűrész, für észke.
Ferestreu, t. -e, df. fűrész; — de mână,
kézi fűrész; moara de —, fűrész-
malom; taie cu —, fűrészel, lefü-
részel.
Ferestrioară, nf. ablakocska, kis ab-
lak, fedélablak.
Ferestrue, Ferestruica, Ferestruță, nf.
I. Ferestrioară.
Ferestruesc, IV. «. fűrészel, lefürészel.
Ferestruit, mn. 1. lefürészelt; 2. fü-
részalakú.
Ferién, fif. (nt.) körömvirág, olászkos
(Tagetes erecta).
Ferfeniță, nf. rongy, cafat, folt; iz,
darab.
Ferfenițos, mn. rongyos, cafatos, foltos.
Férfin, fif. I. Ferién.
Ferial, mn. szünidői
Ferice, nw. boldog, szerencsés.
Fericea» nf, páfrányf páprágy, haraszt.
Fehcepc, IV. ci. boldogít, szerencsél-
tet; me —, <£, boldogul.
Fericire, nf. boldogság,’ szerencse.
Fericit, mn. szerencsés, boldog; — uí
întru aducere aminte, néhai boldog
emlékű; se trăeșci —! élj boldogul
v. boldogan!
Fericitare, nf. I. Felicitare.
Fericitez, I. <». I. Felicitez.
Fene, nf. veder, vödör, akó.
Ferifulger, fif. villám!'cáritó.
Ferii, nf. t. szünidő, szünnapok.
Ferman, df. parancs, rendelet (törö-
köknél).
Fermec, t. -e, df. bűvölet, igézet, varázs,
bübáj.
Fermec, I. cd. bűvöl, igéz, megigéz,
varázsol, bájol.
Fermecare, nf. varázslás, igézés, meg-
igézés, bűvölés.
Fermecător, fif. bűvész, bűbájos, va-
rázsló; —oare, nf. varázslónő, bű-
vésznő; —, mn. igéző, bájoló, va-
rázsló, szemfényvesztő; —, ifi. bájo-
lóan, igézőleg, varázslóan.
Fermecătură, nf. I. Fermecare.
Fermenea, nf. IScurteică.
Ferment, 1. -e, df* élesztő, kelesztő, érj,

    Roman-magyar sxóiár. II.

Fermentare, I hf. erjedés, pezsgés,
Fermentațiune, J forrás kelés.
Fermentez, I. vfi. ered, pezseg, buzog,
kel, megkel fa tészta).
Feroce, mn. kegyetlen, vad, nyers.
Ferocitate, nf. vadság, kegyetlenség,
nyerseség.
Feros, mn. 1. vad, kegyetlen; 2.
vastartalmú.
Fért, mn. főtt (étéi).
Fertil, mn. termékeny, dús, termő
Fertilitate, nf. termékenység.
Fertură, nf. főzelék, meleg v. főtt étel.
Feruginos, mn. vastartalmú.
Fes, t. -úri, df. fez, töröksipka.
Feșnic, /. -e, df. gyertyatartó.
Feștelesc, IV. Cd. 1. meghomályosit,
elhervaszt, elfonnyaszt; 2. mé
vfi. elhervad, elfonnyad, meghomá-
lyosul; csalatkozik.
Feștanie, df. I. Sfeștanie.
Feștilă, nf.f bél, gyertyabél, lámpa-
bei, mécsbél, kanóc.
Festiv, mn. ünnepélyes, disz, díszes.
Festivitate, nf. ünnepély, ünnepélyes-
ség, ünnepi lakoma ; ünnepség.
Festőn, /. -e, df. virágfüzér, virág-
koszorú.
Festuea, nf 1. szálka, forgács; 2., (nt.)
szédítő vadóc; üszögös konkoly.
Fét, fif 1. szülött, fiú, gyermek ; —ul
meu, fiam; 2. egyházfi.
Fet, I. cd. megellik; — (fată), kölyke-
zik, fiadzik (koca).
Fătălăii, fif. csira, himnő.
Fetat, t. -e, df. meqellés, kölykezés.
Fetesc, mn. leányi, leányos; —e, ifi.
leányosan.
Fetesc, IV. fi. leánykodik, leány-
életet él.
Fetez, I. cd. dédelget, kényeztet, elké-
nyeztet.
Fetișchet, t. -úri, df. vitézkötés.
Fețită^ } leányka, kis leány.
Feudal, mn. hűbéres, hűbéri, hűbér;
drept —, hűbérjog; sistem —, hü*
bérrendszer.
Feudalism, fif. hűbériség, hübérTertá-
szer, feudalizmus.
Féttrariu, fif. I. Februariu.
Fială, nf. csésze, findzsg, tálca.
Fiasco, df. kudarc, bukás; face
kudarcot vall, megbukik.
Fiastru, fif. mostoha v. fogadott fiú.
Fibră, nf. rost, szalag, kanaf.

10

Fibrilă

146

Fineță

Finíc

147

Fleac

Fibrilă, nf. rostocska, szalagocska.   3
Fibrina, nf. rostâny, rostany^g.
Fibros, w». rostos, rojtos.            ]
Ficat, fif. máj.                       1
Fics, ț mn. határozott, meghatáro-
Ficsat, j zott, kiszabott; preț —, ki-
szabott ár.                            ]
Ficsez, I. cd. meghatároz, kiszab (árt),
erősít, erődít; — cu ochii pre ci-
neva, vkit szemmel mér, erősen í
megnéz; — preț, árt szab.
Ficțiune, nf. képzelmény, koholmány, i
színiét.
Fictiv, mn. képzelt, koholt, ál; nu- i
me —, álnév.
Fidea, nf. vékony metélt.
Fid^l, mn. hü, hív, hűséges; —, ifi.
híven, hűségesen.
Fidelitate, nf. hűség, hívség.
Fiducie, nf. bizalom, bizodalom.
Ficior, fif. I. Fecior
Fié, szil, legyen, úgy legyen, akár;
— când, bármikor; — care, bárme-
lyik, mindegyik, minden; — cum,
akárhogy, bárhogyan; — unde,
bárhol, bárhova,
Fler, fif. (. Fér ttâ.
Fiere, nf. I. Fere.
Fierb, in. ct>. I. Ferb.
Fieșce care, mn. akármelyik, mind-
  egyik, minden.
Figura, nf. 1. idom; 2. kép; 3: alak;
  — oratorică, szónoki képlet.
Figurat, mn. képletes, képes; —, ifi.
  képletesen.
Figurez, I. co. alakít, képez, ábrázol;
  —, fi. ₜ szerepel; — ca președinte,
  elnökként szerepel.
Fiiastru, fif. mostoha fiú v. gyermek.
Fiié ’ } leáⁿy> leánygyermek, lány.
Fiiesc, mn. gyermeki, fiúi; —e, ifi.
gyermekileg.                   [mivel.
Fiindcă, &». mivelhogy, minthogy,
Ființă, nf. lény, teremtmény, lét; —
de fața, jelenlét; ín —, tényleg,
valóban.
Fiitor, mn. jövő, jövendő, leendő;
  —ul, fif. jövendő, jövő (idő).
Fiitorime, nf, jovendőség, jövő nem-
  zedék.
Filă, nf. lap; oldal; l. Pagină.
Filantropic, fif. emberbarát, emler-
• szerető.
Filantropic, mn. emberbaráti, jóté-
  kony ; scop —, jótékony cél.

Filantropie, nf. emberszeretet, testvér-
szeretet, jótékonyság.
Filer, fif. I. Obol.
FHeră, nf levél-ív; — de ímmanu-
are, kézbesítési ív.
Fildeș, t. -úri, df. elefántcsont.
Filial, mn. gyermeki, fiúi.
Filială, nf. fiók, fiókintézet; fiók-egy-
ház, flokegylet, fiókkör.
Filie, nf. leányközség.
Filigean, t. -e, df. tálca, csésze, findzsa.
Filigorie, nf.fasátoi\filegoria, tornác.
Filigran, nm. kicsiny, csepp, finom.
Filip, fif. Fülöp, Filep (finév).
Filolog, fif nyelvész, nyelvtudós,
nyelvbuvár, filológus.
Filologic, mn. nyelvészeti, nyelvtudo-
mányi; —, ifi. nyelvészetileg.
Filologie, nf. nyelvészet, nyelvtudo-
mány, nyelvbuvárlat.
Filomelă, nf. (állati.) csalogány, fü-
lemile.
Filosof, fif. bölcsész, bölcselő, bölcsel-
kedő, bölcs.
Filosofastru, nf. álbölcs, álbölcsész.
Filosofesc, mn. I. Filosofic.
Filosofez, I. cd. bölcsei, bölcselkedik.
Filosofic, mn. bölcsészeti, bölcselmi,
   bölcseleti, bölcselettani ifi. böl-
   csészetileg, bölcseletileg.
Filosofie, nf bölcsészet, bölcselem, böl-
   cselet, bölcselkedés.
Filotimie, nf. becsületszeretet.
Filtrez, I. cd. szűr, átszűr, megszűr,
   szivárogtat, csepegtet.
Filtru, fif. szűrő, szűrőny.
Fin, fif. — de botez, keresztfiú; — ă
   de botez, keresztleány.
Fin, mn. finom, éles, jó; tact —,
   finom tapintat.
Final, mn. vég, utó, végső, berekesztő,
   utolsó.; pertractare —a, végtárgya-
   lás; comput —, zárszámadás.
, Fin, Fînațe, fn. I. Fân, Fenațe dté.
■ Finanț, fif. pénzügyőr, finánc.
, Finanțe, nf. pénzügy, pénzállapot,
   közjövedelem, kincstár; ministeriu
: de —, pénzügyminisztérium.
Finanțial, mn. pénzügyi.
■ Finanțiar, fif. i. Finanț.
Fine, nf. vég, befejezés, kimenetel;
   Ín —, végre, végtére.
- Finesc, IV. cd. végez, bevégez, be-
   fejez.
- Fineță,, nf 1. finomság, elmésség,
   szépmód; 2. gyöngédség.

Finic, fif. 1. pálmafa, datolyapálma.;
2. batka, fillér.
Finic, mn. finn; limbă —ă, finn
nyelv; golful —, finn öböl.
Finit, mn. 1. bevégzett, végzett;
2. Fine.
Fior, t. -i, df. borzalom, borzadály,
iszony, irțozat; —i de friguri, hi-
degláz, hideglelés; me iau —i, bor-
zalom fog el, iszonyodom.
Fiorin, fif. forint.
Fioros, mn. borzasztó, iszonyú, bor-
zadalmas, irtózatos.
Fir, t. -e, df. fonál, szál ; — de me-
tasă, selyem fonal; — de pér, haj-
szál ; —ul vorbirei, a beszéd fonala;
—ul vieței, az élet fonala ; din —
ín pér, szorosan, pontosan, szigorúan,
apróra.
Firav, mn, halványzöld v. sárga.
Fire, nf. 1. természet, tulajdonság,
szokás; 2. természet; afară din —,
mértéken felül; ese din —, elveszti
türelmét, kijön a türelméből; ’si vine
ín —, magához jön; preste —, ter-
mészet feletti, merték felett.
Fireav, mn. halvány.
Firesc, mn. természetes, őszinte, gyer-
meteg; —e, ifi. természetesen.
Firfirică, nf. ezüst tizes.
Firicel, t. -e, df. fonalka, szálacska.
Firida, nf. fülke, rejtett v. vakablak.
Firm, mn. erős, szilárd, állandó.
Firmă, nf. cég; dm, tőzscim; keres-
kedőház, firma.
Firmament,./?/. 1. égbolt, égboltozat;
2. mennyezet (épületnél).
Firman, /. -e, df. I. Ferman. [tatosság.
Firmitate, nf. szilárdság, erősség, állha-
Firos,. mn. szálas, fonalas.
Fîrță, nf. semmiség.
Fisa, nf. bárca, balitya, pénzjegy.
Fisain, IV. fi. fingik, elfingja magát,
poszog.
Fisc, t. -úri, df. közkincstár.
Fîșcaiu, IV. fi. süvölt, fütyöl, kifütyöl.
Fîșcăitură, nf. süvöltés, kifütyölés,
fütyölés.
Fișoal, fif. ügyész, ügyvéd, tiszti
ügyész; — comitatens, megyei
ügyész; proto —, főügyész.
Fișcalat, t. -e, df. ügyészet, ügyészi
hivatal, ügyészség.            [jószág.
Fiscalitate, nf. kincstári uradalom v.
Fisetru, fif. (állott.) busaszökető.
Fisic, fif. 1. természettanár, termé-

szettudós, természetbúvár; 2. tiszti
orvos, kerületi orvos; — comitatens,
megyei főorvos; 3. mn. természeti,
testi, érzéki; organ —, testi v. érzéki
szerv.
Fișic, t. -uri, nf. 1. töltés, töltény,
patron; 2. zacskó, köteg.
Fisica, nf. természettan.
Fisical, mn. természettant, természet-
tudományi ; cabinet —, természettani
szertár.
Fisiognom, fif. arcismerő, arcértő.
Fisiognomic, mn. arculati, arcismei.
Fisiognomie, ,nf. 1. arculat, állandó
arckifejezés; 2. arcisme, arculattan.
Fisiolog, fif. élettudós.
Fisiologic, nm. élettani, élettudományi.
Fisiologie, nf. élettan, életszervezettan.
Fistau, fif. sulyok, kézi kalapács.
Fistic, fif. (nt.) pisztácfa (Pistacia).
Fistichiu, mn. halványzöld.
Fistulă, nf. 1. sipoly, csőfekély; 2.
sipítóhang, álhang, fattyúhang.
Fistulos, mn. sipító (hang); sipolyos.
Fitil, t. -e, df. kanóc, mécsbél.
Fin, fif. fi, fiú.
Fix, mn. I. Fics.
Flacaiaș, fif. serdülő ifjú, legényke.
Flăcaime, nf. legénység.
Flacar, I. fi. lángol, lángotüt, lobog.
Flacără, nf. láng, lob. .
Flacărare, nf. lángolás, lobogás.
Flacărător, mn. lángoló, lobogó.
Flăcăii, fif. legény, suhanc.
Flagel, i. -e, df. 1. ostor, korbács; ül.
csapás, közvész; — ul lui i/^eu,
isten ostora!
Flagrant, mn. lobogó, lángoló; con-
trast —, éles ellentét.
Flămând, mn. éhes.
Flămân^are, nf. vékony, lágyék (ál-
latoknál).
Flămendesc, IV. fi. éhezik, koplal.
Flămândie, nf. mohó éhség, farkaséh.
Flamen^it, mn. ki-, megéhezett, ki-,
megéheztetek.
Flamură, nf. zászló, lobogó.
Flanca, nf. 1. oldal, tájékrész; 2.
csapatszárny.
Flanel, t. -e, df. flanel* flanér.
Flauta, nf. fuvola, flóta; $ice ín —,
fuvolázik.
Flautist, fif. fuvolás, flótás.
Fleac, t. -úri, df. léhaság, locsogás,
semmibeszéd, gazbeszéd; un — de
om, egy gazember, gaz tacskó.

10*

Fleanca

148

Flutur

Flutur

149

Formai

Fleanca, nf. trécselo asszony, locsogó
száj.
Fleandură, nf. rongy ; ringyó, cafra,
hajsza, kurva.
Fleașcă, nf. 1. piszok, mocsok, szenny,
rónaaság ; 2. pof, arculcsapás, nyak-
leves.
Fleaura, nf. száj; locska-fecske, tré-
ₜ cselo.
Flecar, df. locsogó, csevegő, trécselo,
léháskodó.
Flecaresc, IV. «. locsog, cseveg, tré-
csel, csacsog, léháskodik.
Flecaríe, nf. csacsogás, csevegés, lo-
csogás, trécselés.
FleciUj^MM. sekélyes, lucskos, vizes.
Fleciues'c, IV. £ 1. összezúz, megtör;
2. meglágyul, megkásásodik.
Flecsibil, mn. 1. hajlékony, hajlítható,
hajlós, hajtható; 2. rábízható.
Flecsibilitate, nf. hajlithatóság, haj-
lékonyság.
Flecsiune, nf. 1. hajlítás, hajtogatás,
ejtegetés; 2. hajtás, meghajtás.
Flegma, nf. 1. nyálka, enyek, nyák;
2. hidegrériiség, közönyösség, hidegvér.
Flegmatic, mn. hidegvérű, közönyös,
lomha (ember), nyálkás.
Flenduros, mn. rongyos, ribancos.
Fleoncanesc, IV. £ csacsog; l.
Flecaresc.
Fleonoa, nf. száj; tacă-ți —a, fogd be
a szádat.
Flenra, nf. csacska, nyelvet, locska,
trécselo száj.
Flexibil, mn. I. Flecsibil
Flinta, nf. puska, fegyver.
Flișca, nf. 1. harántsíp; 2. pof, pof-
ütés, nyakleves.
Flișcaese, IV. ct>. h Fîșcăiu.
Fiit, t. -úri, df. disznóorr, orr, orj.
Floaca, nf. nyiredék, gyapjú.
Floare, nf. 1. virág; 2. java, színe
(vminek); — de câmp, mezei vi-
rág; — de grădină, kerti virág; —
(la femei), havi folyás v. tisztulás;
— pe pane, kenyérpenész; — a
soarelui, (nt.) napraforgó; — vân-
tului, szélrózsa; — doamnei, hó-
fehérke; havasi gyopár; —: broște-
ască, réti békavirág (Ranunculus)
— frumoasă, százszor szép virág
(Bellis perennis); — galbena, sárga
viola (Chrysanthemum) ; — grâului,
búzavirág; — de ochi, szemvidító
fű (Euphrosia).

Floare, Florica, nf. Flóra (nőnév).
Floejdf. szőr, pihe, pehely.
Flocaesc, IV. cs. tép, megtép, kopaszt,
megk paszt, pihéz.
Flór, df. fátyolszövet.
Florar, df. virágárus, virágkereskedő,
virágkertész; luna lui —, május hó.
Florărie, nf. virágház, virágos kert.
Flore, tf. Flóris, Flórián (finév).
Flórén, df. forint; — de argint, ezüst
forint.
Florentin, mn. főrend.
Florescența, nf. 1. virágzás; 2. ven-
dégszín.
Floricică,} virágosa, kis virág.
Florii, nf. virágvasárnap..
Florilat, mn. virágos; cifra, ékes.
Florint, df. forint.
Florist, df. virágszerető, virágismerő,
füvész.
Flota, nf. hajóhad, hajóraj, hajósereg.
Flotac, df. hópehely.
Flotilă, nf. hajóhadcsapat, kis hajóhad.
Flucs, t. -úri, df. folyás, áradás, ár,
dagály; — și reflucs, ár-apály.
Fluctuațiune, nf. 1. hullámzás; 2.
ingadozás, habozás.
Fluctuez, I. cí>. habozik, ingadozik,
tétovázik.
Fluctuos, mn. 1. habozó, ingadozó
tétovázó; 2. kétséges, bizonytalan.
Fluent, mn. folyó, folyékony; —, id.
folyékonyan, akadozás nélkül.
Fluer, t. -e, df. furulya, tilinkó ; —ul
piciorului, lábszár, szárcsont.
Fluer, I. cd. furulyázik; fütyöl, fü-
työrész; — pre cineva, vkit ki fütyöl.
Fiuerar, df. (állati.) csőszalonka.
Flueraș, t. -e, df. kis furulya, furu-
lyácska.
Fluerătură, nf. furulyázás, fütyölés.
Fluid, i. -e, df. cseppfolyós test, folyó-
  halmazállapotú test; —, mn. folyó,
  cseppfolyós, folyékony, híg.
Fluiditate, nf. folyadék, folyékonyság,
folyóság', hígság.
Fluor, df. (vi.) folyany, folany ; —,
  (ádvi.) folyópát, folyókovany.
Flustur, I. cd. 1. szétszór, széjjelfúj;
  2. szeleskedik, kérkedik.
Flusturat, I mn. lenge, csélcsap,
Flusturatec, J csapodár, ledér, szeles,
szeleburdi, kérkedő, nyegle ; léha.
Flutur, df. (állati.) pillangó, pille,
| lepke; — de nea, hópehely.

Flutur, I. d. repdes, repked, szállong?
lobog.
Fluturaș. df. pille, lepke, kis pillangó.
Fluvial, nm. folyóvízi.
Fluviatil, nm. folyóvízi; plante —e,
vízi növények.
Fluviu, i. -i, df. folyó, folyam.
Flux, A -uri df. I. Flucs.
Foae, nf. 1. levél; 2. lap, újság;
cu doaue —i, kétlevelű; — de vioara,
(ni.) májfű (Hepatica); — de £i,
napilap; — de septâmâna, hetilap;
sa íntors ~ a, megfordult a kocka. -
Foaie, üf. has, tömlő, potroh.
Foaleș, mn. nagyhasú, potrohos.
Foame, nf. éh, éhség; éhínség; mi-e
—, éhes vagyok; rabdă—, éhezek,
éhséget tűr v. szenved.
Foamete, nf. éhség, éhínség.
Foarfec, I. «. vagdal, vág, mettz
(ollóval).
Foarfeci, nf. olló.
Foarte, id. igen nagyon, szerfelett,
erősen.
Foc, i. -úri, df. tűz, tűzvész, égés; dă
—, tüzel, meg<,yújt; dă — la tun,
kisüti az ágyút; — bengalic, gö-
rögtüz ; armă de —, tüzelő v. kisütő
fegyver; face —, tüzet rak v. éleszt,
tüzel; — ul iubirei, a szerelem tüze
v. heve; vine ín —, neki tüzesedik,
neki melegszik, neki hévül, tűzbe
jön; — viu, szent János bogár.
Focar, df. 1. fűtő, tüzelő; 2. df. gyú-
pont, gyújtópont.
Focos, mn. tüzes, heves, indulatuskodó.
Focular, t. -e, df. tűzhely, központ,
központihely; gócpont.
Fodor, Fodrá, df. fodor, ránc.
Fofează, nf. sarjadék, hajtás. ₓ
Fofinca, n f. fonf, orrhangon beszélő.
Fői, df. i. fúvó.
Foiesc, IV. d. 1. hemzseg, pezseg,
zsibong, nyüzsög ; 2. cd. töm, teletöm.
Foieșce, belese —, lenyúz.
Foileton, i. -e, df. tárca, tárcacikk.
Foios, mn. leveles.
Foișoară, nf. 1. levélke, kis levél; 2.
csarnok, tárca (lapban).
Foișor, t. -e, df erkély; tornác, csar-
nok.
Foița, nf. I. Foișoară.
Foliant, i. -e,df.foliansᵣivrét (nyomd.).
Folicul, i. -e, df tüsző..
Folio, df. ívrét, nagyrét, egészről.
Folos, i. -e, df. 1. haszon, haszonvétel;

2. kereset, nyereség; de —, hasznos,
előnyös, kedvező; • fără de —, ha-
szontalan, hiábavaló.
Folosesc, IV. cd. használ, elhasznál,
elnyű,, elkoptat; hasznára van; mé
—, vd. igénybe vesz, hasznot húz
(vmiből) ; él (vmi el), folyamodik
tvmihez).
Folosință, nf. 1. használat; 2. segély,
segítség.
Folosire, nf. használás, vele élés.
Folosit, mn. ehasznált; kopott, el-
nyűtt (ruha).
Folositei^ win. hasznos, hasznavehető,
előnyös, kedvező.
Folté, df. pohos, potrohos, nagy evő,
hasók, pohók.
Folticos, mn. pohos, potrohos, nagy-
hasú.
Fométos, nm. I. Flămând.
Fomf, Fomfăila, df. orr hangon be-
szélő; fomf.
Fomföesc, IV. orrhangon beszél,
fomfol.
Fonehiü, df. örökzöld (vinca).
Fonciar, mn. telek . . ., föld . . .
Fond, t. -úri, df. alap, pénzalap, tőke,
alaptőke, telek, fekvő jószág, alapít-
vány ; — școlastic, iskola-alap;
— de știpendie, ösztöndij-alap; —
de pensiune, nyugdíjalap.
Fondator, df. I. Fundator.
Fondez, I. cd. I. Fundez.
Fonetic, mn. hangtani, fonetikus.
Fonetică, nf. hangtan:
Fór, t. -uri, df. 1. köztér, vásártér,
piac; 2 törvényszék, bíróság, ható-
ság ; — competent, illetékes hatóság;
—• mai înalt, felsőbb hatóság.
Forestier, df. erdész, erdősz, erdő-
vadász.
Forestierie, nf. erdészet, erdészség.
Forfecări, df. (nt.) kis szulák, iszapfű
(Convolvúlus arvensis).
Forfecuțe,. nf. kis olló, ollócska.
Forfoteala, nf. locsogás, csevegés, csa-
csogás, hadarás.
Forfotesc, IV. d. csacsog, locsog, cse-
veg, hadar, lebzsel.
Formă, nf. 1. alak, külalak, forma,
minta, idom, idomzat, alkat, termet;
— esternă, külalak, külme; 2.
(— cuptor), sütőkemence.
Formagíu, df. pék, sütő.
Formal, mn. 1. diáki, formaszedi,
formaszerinti; 2. valóságos, valódi,

Formalims 150 Frăgezesc

Frăgeftme           151

Freamăt

igazi, formális; 3. külzetes, kül-
szerű 4. —, iő. (= formaliter), an-
nak módja szerint, bevett szokás
szerint, megszokott, rendszemyi.
Formalism, fif. külszérüsködés, kül-
zeteskedés.
Formalist, fif. külszerüsködő, külze-
teskedő, szertartásos (ember).
Formalitate, nf. alakszerűség, bevett
szokás, külsőség, külső kivánalom,
formalitás ; face destul —ilor, eleget
tesz a külsőségeknek.
Format, i. -e, df. 1. rét, rétnagyság
(a könyveknél); 2. mn. formált,
művelt, kiképzett; kifejlődött.
Formațiune, nf. alakulás, idomlás,
képződés, képződmény (mint tárgy),
alakítás, idomüás, képzés; grupă de
—i, képződménycsoport.
Formativă, nf. képző.
Fonnator, fif. 1. nevelő, oktató; 2.
képművész, képész, szobrász.
Formez, I. co. 1. alakit, képez, ido-
mít, mintáz, formál; 2, mivel, ki-
képez, palléroz; 3. mé —, vfi. alakul,
idomul, képződik, művelődik, pallé-
rozódik.
Formic, hangya...; acid —, han-
gyasav.
Formică, nf. I. Furnică.
Formidabil, mn. félelmes, rettentő,
iszonyú, rettenetes, ijesztő; —, ifi.
rettentően, iszonyúan, ijesztően.
Formulă, nf. 1. minta, előpéldány,
példakép; 2. képszer, dlakszer; 3.
(mt.) képlet, szabálykép, formula.
Formular, i. -e, df. minta, mintázat,
mutatvány, előrajz.          *
Formulez, I. co. mintáz, képletes, fo-
galmaz, szóbafoglal, szerkeszt, for-
muláz.                       [szuszog.
Fomăesc, IV. fi. tüsszög, horkol, liheg,
Fornăilă, nf. szuszogó, lihegő; fonf;
horkoló.
Foroeală, nf. horkolás, tüsszögés (ló-
nál), szuszogás, liheg és.
Foroesc, IV. fi. horkol, tüsszög, liheg,
szuszog.                 [anthemum).
Forostău, fif. (ni.) napvirág (Heli-
Forostuesc, IV. cd. forraszt, összefor-
raszt, enyvez, ragaszt, összeragaszt.
Fort, t. -úri, df. erőd, várda, várad,
várass, kis vár, mellék-erősség.
Forță, nft 1. erő, hatalom; 2. erőszak,
kényszer, külerő; — fisică, testierő;
— morala, erkölcsi erő v. hatalom;

cu —, erőnek' erejével v. erőszak-
kal.

Fortăreață, nf. vár, erősség, erőd;
predă —a, feladja a várat.
Forțat, mn. erőltetett, megerőltetett,
kényszeritett, erőszakolt, vontatott;
tón —, erőltetett hang; —, ifi. eről-
tetve, kényszerítve.
Fortepiano, t. -e, df. zongora.
Forței, I. cd. erőltet, megerőltet,
kényszerít, kény tét, erőszakol; me —,
vfi. erőlködik, megerőlteti magát.
Fortific, I. co megerősít, megszilárdít,
állandósít; erődít, erődítéssel v.
erősséggel ellát.
.Fortificare, \ ⁿí- !• erődítés, erő-
Fortificățiune, j dítmény, erősség; 2.
vármű, erőd, várad.
Fortuna, nf. 1. sors, szerencse, vagyon;
2. szerencse-istennő.
Fosfat, i. -e, df. villanysavas só.
Fosfor, fif. (vi.) villany, foszfor.
Fosforescență, nf. (vt.) villódzás,
villogás.
Foșgăesc, IV. fi. I. Fí§óaesc.
Fosü, mn. ásatag, ásadék, kövületi.
Fosilii, nf. t. ásadék, ásvány, kövület.
Fost, mn. néhai, volt.
Fotă, nf. kötény, kötő.
Fotel, t. -e, df. karszék, zwlleszék.
Fotograf, fif. fényképész, fényiró,
fényképiró.
Fotografare, nf. fényirás, fényképezés.
Fotografez, I. cd. fényír, fényképez.
Fotografie, nf.fénykép, fényirat,arckép.
Fotoliu, df. I. Fotel.
Frac, t. -úri, df. frakk.
Fracțiune, nf. 1. tört, törtszám; 2.
töret, töredék.
Fractură, nf. törtbetű, törtirás, néme*-
irás.
Fragă, nf. (ni.) szamóca, földi eper
(Fragaria); —de dud, eper, fa-eper;
— tătărească (nt.), eper-paréj, fejes
mángolt (Blitum virgatum), szamóca,
földi eper, epernye; — de câmp,
erdei eper; — de grădină, kerti eper
v. szamóca; culeg —e, eprez, epret
szed.
Frăgariu, fif. (ni.) eperfa.
Fraged, m«. 1. gyöngéd, gyöngéded,
érzékeny,fiatal, 'zives, gyönge, finom;
üde; 2. puha, lágy, porhanyó (pl.
tészta); üde, friss; etate —ă, gyön-
géd kor; ridichi —e, friss retek.
Frăgezesc, IV. cd. megpuhít, meglá-

gyit; me —, vfi. megpuhul, meg-
lágyul.
Frăgezime, nf. gyöngédség, érzékeny-
ség, gyengeség, finomság, puhaság,
lágyság, üdeseg.
Fragil, mn. 1. törékeny, töredékeny;
2. roskadozó, hullatag, veszendő,
gyarló.
Fragilitate, nf. 1. törékenység, hulla-
tagság, veszendőség; 2. gyarlóság.
Fragment, t. -e, df. töredék (irat),
darab.
Fragmentar, mn. töredékes; —, ifi.
töredékesen.
Fragmentist, fif. töredék Írója v. ki-
adója.
Frăgușor, fif. kis eperfa.
Frámbie, nf. rojt, cafrang, szegély,,
párkány.
Frământ, I. co. gyűr, dagaszt; mé —,
vfi. aggódik, tépelödik.
Frământare, nf. 1. gyúrás, dagasz-
tó# ; 2. tépelőaés, aggódás, fejtörés.
Framântătură, nf. I. Frământare.
Franc, fif. 1. francia, frank; 2. frank
(pénz, 40 kr.); 3. mn. szabad,
nyílt, világos, őszinte; 4. ifi. tisztán,
nyíltan, világosan, őszintén.
Francat, mn. bérmentes, fizetett; —,
ifi. bérmentesen, bérmenten^ fizetve.
Frâncesc, mn. frank, francia.
Fráncez, fif. francia; ă, nf. fran-
cia nő.
Franchețe, nf. nyíltság, őszinteség,
szábadlelküség, nyiltszívüség.
Franchoz, I. co. bér-, díjmentesít;
—o epistolă, levelet bérmentesít.
Francia, nf. Franciaország, Frankhon.
Franc-mason, fif. szabadkőműves.
Franc-masonerie, nf. szabadkőműves-
ség.
Franco, ifi. bérmenten, bérmentve, bér-
mentesen.
Franconia, nf. Franciaország.
Franconic, mn. I. Francesc.
Frâng, III. co. tör, el-, meg-, ki-, össze-,
széttör; szeg, megszeg;’și — e gru-
mazii, nyakát szegi v. töri; — má-
nele; kezeit morzsolja v. tördeli.
Frângere, nf. törés, el-, kettétörés;
— a jurământului, esküszegés; — de
pane, kenyértörés; — a luminei,
fénytörés, sugártörés,
Frángétoare, nf. tiló, kendertörő,
kéfidertiló, téplŐ.            [kötél.
Frânghie, nf. zsineg, madzag, póráz,

Frângibil, 1 mn. törékeny, töredékeny,
Ffângios, ) morzsolható.
Frângioșie, nf. 1. törékenység, tore-
dékenység; 2. gyarlóság, gyöngeség.
Frânt, mn. tört, törődött, töredezett.
Frânt, fif. bujakór, bujakórság, franc.
Franțoz, fif. francia.
Frănțozesc, mn. francia; —e, ifi.
franciául, franciásan; vorbeșci — ?
beszélsz franciául ?
Frântură, nf. törés, szakadás, omlás;
— de deal, hegyomlás; — de nori,
felhőszakadás; — de os, csonttörés;
—i de limbă, fecsegés, locsogás, csa-
csogás, szójáték.
Franzelă, nf. zsemlye, zsemle, cipó.
Frasă, nf. 1. szólam, szólásmód, mon-
dat; 2. cifraszó, sallang.
Fraseologie, nf. szójárástan, szójá-
rások tára, frazeologia.
Frasin, fif. (nt.) kőris, kőrisfa
(Fraxinus) ; de —, kőrisfából való,
kőrisfa...
Frăsinel, fif. (ni.) korislevelűfű, ezer-
jófű, szarvasgyökér (Dictamis fraxi-
nela).
Frasinet, t. -úri, df. kőriserdő.
Frate, fif 1. fivér, testvér; 2. társ;
— de arme, fegyvertárs, bajtárs;
— de cruce, kebelbdrát, pajtás,
dmböra; — bun, dulce, édes test-
vér; — vitreg, mostoha testvér; —!
barátom !
Frățenie, nf. testvériség, vérrokonság,
atyafiság.
Fratern, mn. testvéri, fivért; amor —,
testvéri szeretet.
Fraternisare, nf. barátkozó#, társál-
  kodás, cimborázá.
Fratemisez, I. fi. barátkozik, szövet-
  kezik, testvérül (-vei), dmborázik.
Fraternitate, nf. testvériség, atyafiság,
  barátkozás, baráti szövetség.
Frățesc, mn. testvéri; iubire —ă,
  testvéri szeretet; —e, ifi. testvériesen,
  testvérileg, barátilag.
Fraticid, fif. testvér gyilkos.
Fraticidiu, fif. testvérgyilkolás v. gyil-
  kosság.
Frăție, nf. testvériség, barátság, atyafi-
  ság ; bea — cu cineva, társ v. testvér-
  poharat iszik vkivel.
Frățietate, nf. I. Fraternitate.
Frățior, fif. kis öcscse, pajtás.
Freamét, fif. zaj, zörgés, nyöszörgés,
  zörej; —ul frunzelor, levélzörgés'

Freanț

15$

Front

Frontieră

153

Fugăresc

Freanț, fif. f Franj.                ’
Frec, I. co. 1. dörzsöl, dörgöl, reszel
(pl. tormát); 2. síkúról, súrol, csi-
szol , (edényt, padlót) ; mé —, vfi.
surlódik, dörzsölődik, kötekedik; ’și
—ă mânele, kezeit morzsolja v. dör-
zsöli.
Frecare, nf. 1. dörgölés, dörzsölés,
súrolás; 2. verés, dörzsölodés, súr-
lódás.
Frecaței, nf. reszelt tiszta.
Frecatoare, nf. dörzsölő v. surló ruha,
dörzsölő kefe.
Frecătura, nf. dörgölés, dörzsölés, sú-
rolás, dörgölődés, súrlódás.
Frecuent, mn. gyakori.
Frecuență, nf. 1. látogatottság; 2.
sokaság, tömeg, köznép; sé bucură
de o — mare, nagy látogatottságnak
örvend.
Frecuentare, nf. látogatás, meglá-
togatás, fel-, megkeresés.
Frecuentațiune, nf. I. Frecuență.
Frecuentativ, mn. gyakran-, ismé-
telve előforduló; verb —, gyako-
rító ige.
Frecuentez, I. co. látogat, meglátogat,
eljár (rendesen vhova); —a teatrul,
eljár a színházba.
Fregată, nf. csatár hajó, hadihajó,
fregát .(három árbocos).
Frământ, I. co. dagaszt, gyúr; ki-,
megfáraszt; —ă lut, agyagot tapos;
— aluat, tésztát gyúr; — pâne,
kenyeret dagaszt; mé —, vfi. bajló-
dik, vesződik, tépelődik, kínlódik.
Frământare, nf. dagasztás, gyúrás,
dörgölés.
Fréméntatura, nf. 1. dagasztas, gyú-
rás; 2. dörgölés¹, tapadás; 3. bajló-
dás, tépelődés, kínlódás, végződés; —
de stomac, has esi kar ás, hasrágás,
kólika.
Frén, I. Fréu.
Frenesie, nf. őrjöngés, dühöngés, düh,
őrültség, eszlelenség.
Frenetic, mn. 1. eszeveszett, iszonyú,
szörnyű, clühült, őrült; 2. zajos;
aplause —e, zajos tapsolás.
Fréü, t. -6, if. fék, kantár, kötöfék,
zabla; lasă cuiva — liber, hosszú
pórázra ereszt vkit: ține ín — pe
cineva, féken tart, megzaboláz vkit.
Frequentare, nf L Frecuentare.
FHcă. nf. 1. félelem, rettegés; 2.
aggály, aggodalom, remegés, szoron-

gás, szépégés, félénkség; are — de
moarte, retteg a haláltól; nu poate
nimic de —, mitsem tehet a féle-
lemtől ; moare de —, meghal félel-
mében ; ’mi-e —, fél, retteg, szepeg.
Fricos, mn. félénk, félékeny, nyul-
szicü, bátortalan.
Fricțiune, nf. dörgölés, súrlódás, dör-
zsölés, dörzsölodés.
Frig, t. -úri, o/. hideg, hidegség, fagy.
Frig, mn. hideg; ’mi e —, hidegem
van, fázom.
Frig, III. c*>. 1. süt, megsüt, pörköl,
pirít; 2. rászed, megcsal, árait; 3.
me —, vfi. sül, megsül, megpörkölö-
dik, pirul; 4. csalatkozik, csMdik,
téved; sé —e de sete, ég a szom-
júságtól.
Frigare, nf. nyárs.
Frigetoare, nf. 1. pecsenyesütő, ser-
penyő, kármentő, nyárs alá való,
vas tepsi v. bogrács; 2. nyárs.
Frigétor, fif. pecsenyeforgató.
Friguri, nf. láz, hidegláz, hideglelés;
are —hidegláza tan; — de mare,
sárga láz; — ferbinți, forró láz;
— de a treia £i, váltó láz; — put-
rede, posláz, rothasztó láz; ’l prind
— le, a hideg leli v. borzogatja.
Friguros, mn. fagyos, hideges (pl.
lakás), fázékony (pl. ember).
Frimitura, nf. I. Farîmătură.
Frîmbie, Fringhie, nf. I. Frânghie.
Fringilă, nf. (állati.) pinty, pintyőke.
Fript, mn. 1. sült, megsült, megsütött;
2. rászedett, megcsalt, megcsalódott
sa —, csalatkozott, rászedődött.
Friptură, nf. 1. sült, pecsenye: 2.
rászedés, csalatkozás ; ■ — de puiü,
csirkesült; — de gâscă, pipesült;
— de vițel, borjúsült.
Frisez, I. co. fodorit, fon, fésül
(hajat).
Friser, 1 fif. fodrász, hajfodrász, bor-
Frișor, J bély.
Frisură, nf. haj fodrosat, fodrozat,
cicoma, hajék, hajdísz.
Fríu, t. -e, of. I. Frâu.
Frivol, mn. 1. léha, ledér, hiú, lenge;
2. szemtelent, haszontalan, üres.
Frivolitate, nf. 1. léhaság, ledérség;
2. szemtelenség,      haszonnal anság,
üresség.
Frivolități, nf. léhaságok, haszonta-
lan ságok, apróságok.
Front, t. -úri, of. homlok, homlokzat.

Frontierăi nf. határszél, határ, vég.
Frontispiciu, “t. -iț of. homlokzat,
homlokfal, vmely épület időrésze.
Fruct, t. -e, of. 1. gyümölcs, termék;
—ul ostenelelor, a fáradság gyü-
mölcse ; .2. haszon, eredmény, követ-
kezés ; 3. húsétel; mânea de —,
húsételt eszik.
Fructifer, nf. 1. termo, termékeny,
gyümölcsöző, jótermő; 2. szapora,
tenyésző, bujálkodó; pom —, gyü-
mölcstermő fa; pământ —, termé-
keny v. buja föld.
Fructific, í. co. termékenyít, termővé
tesz; hasznot hajt; gyümölcsöztél
(pénzt).
Fructificare, nf. termékenyítés, gyü-
mőlcsöztetés; depune bani spre —,
letesz pénzt gyümölcsöztetés végett.
Fructuoase, nf. t. főzelék¹ zöldség,
ázalék.
Fructuos, mn. gyümölcsöző, gyü-
mölcstermő, termékeny, jövedelmez,
jövedelmező, hdszonhajtó, hasznos.
Frugal, mn. . mértékletes, mértékes,
egyszerű (pl. ebéd), józan (pl. em-
ber) ; —, ifi. mértékletesen, józanul.
Frugalitate, nf. egyszerűség, mérték-
hitesség, józanság. '
Frumos, mn. l.szép, ékes, deli (alak);
2. díszes, helyes; 3. tiszta, szenny té-
lén, csinos; 4. —, ifi. szépen, tisztán,
csinosan, takarosán; 5. lassan,
csendesen; —, fif. szép, szépség.
Frumseță, nf. I. Frumuseța.
Frumușel, mn. 1. takaros, csinos,
kedves, szépecske; 2. —, ifi. taka-
roson, csinosan, szépecskén, lassacs-
kán ; rămâne, — acasă, szépen ott-
hon marad.
Frumușele, nf. i. forgószél.
Frumuseța, nf. 1. szépség, kecs, kel-
lem, báj; 2. kiesség; —a natúréi,
a természet szépsége.
Frumușică, nf. szép, szépecske (nőről).
Frunză, nf 1. levél, lomb; 2. asztal-
terítő ; — cerii, (nt), locsagáz; — de
tăietura, (nt.) sebfü, betonika ; —a
voinicului, (nt.), szegecs, vetési repce,'
repcsénretek.
Frunzar, t. -e, of. 1. lugas, lugasszin,
lombhajlék, lombalom; 2. bokros
hely.
Frunzăresc, IV. co. 1. lapozgat, átla-
pozgat, végig forgat, levelezget: 2.
majszol, villás-„reggelit eszik.

Frunziș, t -úri, of. zöld lugas, berek.
Frunțișoară, nf. levélke, levelecske.
FrunZos, mn. levéldús, leveles, lom-
bos.
Frunduliță, nf. levélke, levelecske.
Fruntar, t. -e, of.. homlokzat homlok,
előrész (épületnél), homlokkötő; ~
ul bisericei, a templom homlokzata
v. előrésze; képláb.
Fruntarii, nf. véghatár, országszél.
Fruntaș, fif. előkelő, úri, főfő, tehetős;
om —, előkelő ember; — ii satului,
a falu előkelői.
Frunte, nf. 1. homlok; ’și încrețeșce
—a, ráncba szedi homlokát; 2. java,
veleje, színe, lelke vminek; — a tine-
rimei, az ifjúság színe, java; sta
ín —, az élén áll; șede ín —a me-
sei, az asztalfőn ül; — a armatei,
a hadsereg java; — a nobilimei,
a nemesség szine-java; om de —
előkelő ember.
Frunză, nf. I. Frundă otá.
Frupț, t. -e, of. I. Fruct otfi.
Frușiță, nf. (nt.) ökörszem, arany vi-
rág, százszorszép rükerc (Bellis pe-
rennis).
Frustru, i. -e, of. darab, szelet, rész;
— de pâne, darab kenyér.
Fucus, fif. hínár, omboly, moszat.
Fudul, fif. 1. nyalka legény, piperkőc;
2. mn. keiély, büszke; fennkölt, fel-
fuvalkodott; e —, kevélykedik.
Fudulesc, IV. me —■, vfi. kevélykedik,
büszkélkedik, felfuvalkodik.
Fudulie, nf. kevélység', büszkeség,
büszkélkedés, felfut 'a Ikodottság.
Fug, IV. fi. 1. fut, szalad, siet; 2.
megszökik; — din închisoare, me-
nekül a tömlőéből, menekül; — de
cineva, elkerül vkit, fut vkitöl.
Fugă, nf. futás, szaladás, nyargalás,
futam, iram; o tulesc la —ă, fu-
tásnak ered,, megfutamodik; a lua
ín —, megfutamít. megszalaszt vkit;
— a! gyorsan, sebesen, hamar, fris-
sen, szaporán! cu —, sebbel-lcbbal,
sietve; hamar.
Fugacitate, nf. 1. mulékonyság ; illé-
kony ság, szállékonyság; 2. gyorsa-
ság, sebesség, sietség.
Fugaeiu, fif. 1. futár; cal—, futtató
ló, versenyló; 2. mn. sebes, gyors,
futás.
Fugar, fif. szökevény, menekülő; futár.
Fugăresc, IV. ca. kerget, űz, hajt;

PoflftXV






I
i
I '



mé —, vfi. kergetődzik, lót-fut, szalad-
gál,szökdös ; futkos.
Fugitiv, mn. 1. futólagos, sebes, gyors,
hamaros ;. 2. felületes; reprivir» —ă,
futólagos visszapillantás; scriere —a,
röpirat, röpke-irat.
Fuior, i. -e, df. szösz, szoszcsomay.
Fuléu, fif. 1. nyegle, kérkedi; 2. (ni.)
büdös montika.
Fulgi, fif. pehely, pelyh, pih, pihe;
— de nea, hópehely.
Fulger, fif. villám, villámcsapás;
mennykő, istennyila; tren —, villám-
vonat.
Fulgeră, dztl. 1. villámuk; 2. villog,
ragyog, fénylik; mé — în spate,
nyilallik a hátam.
Fulgerat, t. -e, df. villámlás, villám-
csapás;—, mn. villámcsapta.
Fulgerător, mn. 1. villámló; 2. ra-
gyogó, fénylő, cikkázo; ochi —i,
ragyogó szemek.
Fulgerătură, nf. villámlás, cikk ázás,
'ragyogás, villámcsapás, menny kőütés.
Fulgos, mn. pihés, pelyhes.
Fulmicoton, fif. logyapot, robbanó-
gyapot.
Fulminant, mn. dörgő, dörgedelmes.
Fulminător, mn. villámló, mennykor es.
Fum, t. -uri, df. 1. füst; 2. ház-ké-
mény ; 3. —úri, i. dölyf, gőg, önhitt-
ség; are —úri, dölyfös, képzelődő;
ese —, füstöl, füstölög.
Fumărică, nf. (ni.) füstiké (Fumaria).
Fumărit, fif. kürtőpénz, kéményadó.
Fumariü, t. -e, ff. kürtő, kemény;
kandalló, tüzelő.
Fumat, df. dohányzás, füstölés.
Fumător, fif. füstölő, szivarozó, do-
hányos ember.
Fumatoriü, t. -i, of. Jüstölő-terem,
•pipázó-terem, dohányzó-terem, pi-
pázda.
Fumeg, I. fi. füstölög, gőzölög, párolog.
Fumegăios, i mn. füstölgő, gőzölgő,
Fumegător, J párolgó.
Fumez, I. c&. jüstöl, szivarozik, do-
hányzik; — pipă, pipázik; — su-
gara, szivarozik.            [Afumat.
Fumos, mn. füstös, füstfogta; l.
Funar, fif. kötélverő, kötélgyártó.
Funărie, nf. 1. kötél verde, kötélgyár;
2. kötélgyártás.
Funcționar, fif. tisztviselő, hivatalnok;
— de stat, állam-v. közhivatalnok.
Funcționez, I. fi. hivataloskodik,

164

Funingine


működik, hivatalában eljár; — ca
preot, paposkodik; — ea profesor,
tanárkodik.
Funcțiune, nf. 1. hivatal, foglalkozás,
állás, tisztség; 2. eljárás, hivatalos
eljárás, működés, tiszti foglalkozás.
Fund, /. -uri, df. 1. fenék, ülep (em-
beré) ; 2. telek, házhelyi jószág; —
de bute, hordófenék; — instruct,
gazdasági felszerelvény, pénzalap;
l. Fond.
Funcă, nf. fodor, rózsa gyémánt.
Fundac, t. -e, df. szénaboglya, széna-
kazal.
Fundament, t. -e, df. alap, alapzat,
alapkő, talpkő, talp.
Fundamental, mn. alapos, sarkalatos,
alap . . .; cunoșcințe —e, alapos
ismeretek; peatră —a, alapkő, talp-
kő; —, ifi. alaposan; formulă —a,
alapképlet; ideă —ă, alapeszme.
Fundărie, nf. 1. öntés; 2. öntőműhely.
Fundațional, mn. alapítványi, ala-
pító; instrument —, alapítványi
oklevél.
Fundațiuea, nf. alapítvány, alapít-
mány, alapítás.
Fundator, fif. alapító, szerző.
Fundatrice, nf. alapítónő.
Fundătură, nf. zsákutca; zugoly.
Fundez, I. alapit, létesít, építtet,
felállít; alapját veti vminek.
Fundual, I mn. telek, telekhez tarto-
Funduar, J zó; carte funduară, telek-
könyv.
Fune, nf. kötél, póráz, madzag, zsi-
neg; — la naie, hajókötél, alattság.
Funebral, mn. gyász . . gyászos,
temetkezési; anunciu —, gyászjelen-
tés ; cár —, gyászkocsi; conduct —,
gyászmenet; predica —ă, gyászbe-
széd.
Funebru, mn. gyászos, szomorúd
Funerar, mn. gyász . .., temetkezéshez
v. gyászistentisztelethez tartozó; cár
—, gyászkocsi.
Funest, mn. gyászos, szomorú, siral-
mas, szerencsétlen; cas —, szomorú
eset.
Funicea, nf. kis kötél, kötélke; 2. '
zsineg, madzag, hurok.
Funicei, nf. fakadék.
Funicul, fif. köldökzsinór, kötelék.
Funicular, i. -e, df. sikló.
Funingine, nf. korom; negru ca —a,
koromfekete.

Funinginos

155

Funinginos, mn. kormos, koromfekete.
Funișoară, nf. I. Funicea.
Funt, fif. font (súlymérték—32 lat).
Funte, nf. forrás; l. Isvor.
Für, fif. tolvaj, rabló, zsitány; — de
cele sfinte, templomrabló, szentség-
törő.
Fur, I. a. lop, meglop, oroz, eloroz,
rabol, megrabol.
Furagiü, t. -uri, fif. 1. eleség, élés, ta-
karmány, marha-takarmány; 2. éle-
lem, élet.
Furare, nf. lopás; rablás.
Furătură, nf. lopott jószág.
Furcă, n f. 1. guzsaly, rokka (a miről
fonnak) ; 2. villa (a mivel szénát
hánynak);' — de' tors, güzsaly,
rokka.
Furci, nf. t. bitófa, akasztófa; judecat
la —, kötélre v. akasztófára Ítélt
(egyén).
Furcoiu, t. -e, df. vasvilla, ganajvilla,
háromágú villa, mereklye.
Furculiță, nf. kis villa, villácska.
Furcuță, nf. villa, evővilla, kis villa.
Furdă, nf 1. töltelékszőr, marhaézőr;
2. nyíri gyapjú.
Furgăsesc, co. elidegenít, elcsen, ellop,
eloroz.
Furgon, t. -e, df. teherkocsi.
Furibund, mn. őrjöngő, dühöngő,
dühös, bőszült, veszett, mérges.
Furiă, nf. düh, dühösség, bősz, bő-
szültség, ádázát, méreg, veszettség,
őrjöngés; dühöngés, dühösködes,
őrültség; aduce în —, méregbe hoz,
dühössé tesz.
Furii nf. fúriák, haragos istennők.
Furios, mn. mérges, dühös, dühült,
őrült, iszonyú, szörnyű; —, ifi.
mérgesen, őrülten.
Furiș, mn. titkos, alattomos; pe —,
ifi. titkon, alattomban, suttomban,
észrevétlenül, lopva, orozva.
Furișez, (mé —), vfi. eloson, belopód-
zik, belopódzkodik, befészkelődik.
Furnic, I. cd. hemzseg, zsibong, pe-
zseg, nyüzsög; mé —ă, drill. viszket;
mé —ă în spate, viszket a hátam,
nyilallik a hátam.
Furnică, nf. hangya; diligință de—,
hangyaszorgalom, nagy szorgalom.
Furnicar, £ -e, df. hangyafészek,
hangyaboly.

Fuiur


Furnicar, fif. (álhit») höcsök, tarka-
harkály.
Fumir, t. -e, df. szelvény; faszelvény,
lapboriték.
Furnisor, fif. szállító, árúszerző, be-
szerző, liferáns.
Furoare, nf. düh, dühösség, méreg,
bőszültség, ádázát; felhevülés, he-
veskedés; aduce dühbe hoz,
feldühít, felbőszít vkit; face —, ki-
tűnik jeleskedik; vine ín —, felbő-
szül, dühbe, méregbe jön; dühöng.
Furt, i. -úri, df. lopás, tolvajlás.
Furtișag, t. -úri, ₉f. tolvajság, lopás.
Furtună, nf. vihar, szélvész, vész,
zivatar, fergeteg.
Furtunatic, mn. 1. viharos, szélvészes,
viharzó, vészes, zivataros, zajos; 2.
rohamos, heves, tüzes, indulatos, ha-
ragos; om —, haragos, indulatos
ember.
Furtunos, mn. viharos, vészes, vi-
harzó, zivataros; mare —ă, viharzó
tenger.
Fus, t. -e, df. orsó; csavarorsó
(gép); — de roată, keréktengely,
henger.
Fusar, fif. (állati.) angolna (Murena
anguilla); —, fif. orsókészítő.
Fuscel, fif. sin szövőszéknél; lajtorja-
fok.
Fusibil, mn. olvasztható, olvadékony,
olvatag.
Fusibilitate, nf. olvadekonyság, olva-
tagság.
Fusionare, nf. össze-, egybeolvadás,
egyesülés.
Fusionez, I. cd. 1. egybeolvaszt, egye-
sit; 2. fi. egybeolvad, egyesül.
Fusíune, nf. egyesülés, egybe-, össze-
olvadás, fúzió.
Fusos, mn. orsóalakú, orsódad.
Fustă, fif. bot, pálca, bunkó, bunkós-
bot, furkósbot, dorong, silap.
Fustă, nf. szoknya, női alsó ruha.
Fustanelă, nf. (albániai sok rétű)
szoknya.
Füstéin, i. -e, df. lábtó-, lajtorjafok,
fok.
Futeral, i. -e, df. tok, burok, boríték.
Futár, mn. jövő, jövendő; timpul —,
jövő, jövendő idő, jövendőség; ín
jövőben, övőre; —ul esact, jövő-
múlt (idő).



<*■ g

166

Galbinare

Gălbineală

157

Gândesc

  G, g, az ábécé hetedik betűje ; a, o, íi,
   előtt g-nek hangzik (mint: garas,
   gond); e és i előtt pedig ds (zs)-nefc
   (genial == zsenial) ; e és i előtt csak
   akkor hangzik g-nek, ha h következik
   utána (ghe, ghi « ge, gi).
  Gabară, nf csillám, ércpillangó, cse-
   csebecse.
  Găbuesc, IV. ca. megcsíp, rajtakap,
   megkap.
  Gâcesc, IV. ca. talál, találgat, kitalál,
   találomra mond.
  Gácitoare. 1 nf. rejtvény, talány, ta-
  Gâcitură, j lálós mese.
  Gâde, fif 1. bakó, bit’', hóhér;
   gyepmester.
  Gádüesc, IV. ct>. csikland, megcsik-
   land, csiklandoztál; mé —, vő. csik-
   landózik, csiklandós.
  Gâdilicios, mn. 1. csiklandós; 2.
   kényes.
  Gádilire, nf. csiklandás. csiklandozva.
  Gádilitor, mn. csiklandós, csiklandoz-
  ható.
  Gadilitura, nf. csiklandósság; viszke-
   teg, viszketegség.
  Gadina, nf. 1. vad, vadállat, ragadozó
   állat, ragadozó; 2. baromfi, apró-
   marha, majorság
  Gae, nf. kánya, karvaly, vércse.
  Gâfăesc, IV. fi. liheg, piheg, szuszog,
   zihál.
  Gâfăeala, nf. lihegés, pihegés, szuszogás.
  Gâgaesc, IV. fi. gágog; hápog, sápog.
  Gâgăire, nf. gágogás, hápogás, sápo-
  gás. .
  Găgălice, nf. apróság, semmi-ég.
.. Găgăuț, fif. oktondi, ostoba, buta,
   együgyű.
  Gagiu, t. -úri, df zálog, zálogtárgy.
  Gaiba, nf. I. Sgaibă.
  Gaie, nf. I. Gae.
  Găina, nf. tyúk, tik; — de apa,
   hóda, fii; — de maré, gyöngytyúk;
   — sălbatecă, fájd, fajdtyúk, császár-
   madár ; ochiü de —, tyúkszem; ou
   de —, tyúktojás; orbul —ei, rossz
   látás, vakság.
  Găinar, fif 1. tyúkász, tyúkpásztor;
   tyúkkereskedő; 2. kánya.

Găinărie, nf. 1. tyúkól, ketrec; 2.
tyúkülő, kakasülő, tyúklábtó.
Găinat, kényes, gyöngéd, érzé-
keny.
Găinaț, t. -e, df. tyúktrágya, tyúk-
ganaj.
Găinușă, nf. 1. fájd, fajdtyúk, császár
madár; 2. (csillag) fiastyúk, hete-
vény.
Gaiță, nf. (áUatt.) mátyás, szajkó,
— de munte, magtörő, holló; —
venătă, kavics.
Găitan, t. -e, df. paszomány, szegély:
sinór, zsinór, zsineg, madzag.
Găitanar, fif paszományos, zsinóros.
Găitanărie, nf zsinórzat, szegélyzet.
Găitanesc, IV. ca. szeg, beszeg, sza-
laggal v. paszomány nyal, pártáz, sze-
gélyez.
Gaj, t. -uri, df. I. Gagiu.
Gală, nf. disz, ünnep, gá'a; se îm-
bracă ín —, díszbe öltözik; e ín —,
díszben van; veștmânt de —, dísz-
ruha.
Gălăgan, fif (ni.) galanya (gyökér)
(Marantha galanga).
Gălagesc, IV. fi. lármáz, csacsog,
cseveg, fecseg.
Gălăgie, nf lárma, zaj, kiabálás;
csacsogás, fecsegés, zűrzavar.
Galant, mn. udvarias, nyájas, ille-
delmes, ildomos,, módos, müveit, gá-
láns ; —, fif. udvaronc; —, ifi.
udvariasan, módosán, ildomosán.
Galantar, i. -e, df. kirakat.
Galanterie, nf. 1. udvariasság, finom-
ság, emberség, módosság; 2. diszárú,
ékszerárú.
Galantom, fif. világfi.
Galbăn, 1      >
Galbén, J      l- Gftlbm
Galbin, mn. sárga, halovány, halvány,
sápadt; — ca ceara, iiasz*árga;
— de frica, sápadt a félelemtől;
— închis, sötétsárga; —\ fif arany
(pénz);
Gălbinare, nf. 1. sápkór, sárgakor,
sárgaság; are —, sárgasága van,
sápkórban szenved; —, 2. ni.)
zsoltina, gerely (Seratula tinctoria).

Gălbineală, nf. 1. sárga, festék v.
szin ; 2. halványság, halvány szin.
Gălbinele, nf. t. peremér, gyürüvirág,
körmice (Calendula).
Gălbinesc, IV. ca. sárgít, sárgára
fest; mé —, vfi. sárgul, elsárgul,
elhalaványul, elsápad.
Gălbinicios, mn. sárgás, halovány.
Gălbiniu, mn. sárgás, halványszinű.
Gălbinuș, i. -e, df. tojás sárgája.
Gălbior, mn. 1. sárgás, kissé sárga;
—, 2. fif. kis arany (pénz).
Gălbuiu, mn. sárgás.
Galbulă, nf. (állati.) sármány.
Gálca, nf. mirigy, mirigydag, guga
— a ciumii, dögmirigu.
Gâlceava, nf. perlekedés, marakodás,
civódás, koeódás, zűrzavar, zenebona;
face —, perlekedik.
Gâlcevesc, IV. fi. civódik, civakodik,
veszekedik, perlekedik, marakodik.
Galcevitor, fif veszekedő, perlekedő,
versengő, civakodó, marakodó.
Galcevos, mn. I. Galcevitor.
Galcos, mn. mirigyes, mirigy szerű.
Găleată, nf. 1. zsajtár (a mibe fejik
a tehenet); 2. mérce, veder, vödör;
— de apă, vizveder; — de muls,
zsajtár, fejőke.           ,
Galena, nf. ólomkéneg, ólomfényle;
ólommáz, fénymáz; — de aramă,
rézkéneg, rézfényle~; — de fér, vaséleg.
Galenț, fif. facipő. fasarú; cókó.
Galeră, nf. evezős hajó, gálya.
Galerie, nf. 1. karzat; 2. csarnok;
— de icoane, képtár, képcsarnok;
3. erkély, folyosó.
Galeș, mn. I. Galiș.
Galeșă, nf. gubacs, suska:
Gâlgăire, ₙf. gargarizálás , torok-
öblintés.
Gâlgăiu, IV. fi. gargarizál, gurguláz.
Galgarisare, nf. I. Gâlgăire.
Galia, nf. (fölöz.) Gallia.
Galic, mn. gall, galiiai; acid —, gu-
bacssav.
Galican, mn. gallikán, francia; bise-
rica —ă, gallikán egyház.
Gálicism, t. -e, df. francia nyelvsaját-
ság, gallicizmus.^
Gaíilea, nf. (fölöz.) Galilea.
Galilean, fif galiíei (férfi); —, mn.
galilei.                              '
Galimatía, fif. szózavar, zagyvalék,
zagyva beszéd; badar, üres beszéd;
zűrzavar.

Gálion, i. -e, df. hadihajó.
Galiș, mn. kéjvadászó, kéjelgö, gyö-
nyör kereső, buja, ábrándos, ábrán-
dozó, rajongó; ochi —í, ábrándos
szemek.
Galiță, nf. majorság, házi szárnyas,
baromfi, aprómarha.
Galiția, nf (fölöz.) Gácsország, Ga-
lícia.
Galițian, mn. galíciai, gácsországi.
G aloci, fif. sárcipó; félcipő.
Galop, t. -úri, df. nyargafás, vágtatás;
călăreșce ín —, sebes vágtatva lova-
gol; ín —, vágtatva, nyargalva.
Galopez, I. fi. nyargal, vágtat sebesen.
Galoș, fif l. Galoci.
Galtan, t. -e, df. torok, gége, nyel-
deklő, garat.
Galușcă, nf. gombóc, gölödény; —de
curechiu, káposztatöltelék.
Galvanic, mn. galrán, galvános; ba-
terie —ă, galvántelep.
Galvanisez, I. &. galvánoz.
Galvanism, fif. galvánuillamosság, gal-
vánosság.
Galvanometru, fif galvánvillammérö.
Galvanoplastic, mn. galvánképelési,
galvánmásolási.
Galvanoplastică, nf. galvánképelés, gal-
ránmásolús.
Gălvățina, nf. koponya, agy.
Gămălie, nf. fej, fő, koponya; ac cu
—, gombostű.
Găman, mn. falánk, torkos, nagy-
ehető, kajtár.
Gamba, nf. lábszár, alszár.
Gând, t. -uri, $f. 1. gond, aggodalom;
2. szándék, vélemény, gondolat; stă
pe —uri, gondolatokba merül; am
de — să fac asta, szándékom van ezt
tenni; ’și pune ceva în —, feltesz
magában valamit; nu-mi trece prin
—, eszem ágában sincs, nem is gon-
dolok rá; i vine ín , eszébe jő v.
jut; suntem de un —, egy gondo-
laton v. véleményén vagyunk; lucrul
acesta me pune pe —uri, ez a do-
log aggodalomba ejt.
Gândac, fif 1.■(állati.) rovar, bogár;
— de primăveară, cserebogár, csere-
büly ; 2. kígyó.
Gândăcel, fif. 1. rovarka, bogárka;
2. kőrisbogár.
Gândesc, IV. ca. ca fi. gondol, gondol-
kodik, elméi, elmélkedik; me vfi.
meggondolkozik, meggondolja magát;

Gândire

158

Garnitura

Garoafă

159

Gelat

se —e = îngrijesce despre ceva,
gondoskodik vmiről; gondja van vmi-
re; l. Cuget.
Gândire, nf. gondolás, elmélkedés;
gondolkodás, vélekedés; emlékezés;
mod propriu de —, sajátos gondol-
kodásmód, észjárás.
Gânditor, fif. gondolkodó, elmélő; băr-
bat profund —, mély gondolkozása
férfiú.                     [merült.
Gándurat, mn. gondteljes, gondokba
Gang, i. -úri, df. folyosó, pitvar.
Gangă, nf. bogár, rovar.
Gângăesc, IV. fi. I. Gângăvesc.
Gângav, nf. dadogó, hebegő, rebegő.
Gângăvesc, IV. fi. dadog, hebeg, aka-
dozva beszél; gagyog, rebeg.
Gângăvire, nf. hebegés, dadogás.
Ganglii, nf. i. idegdúc, idegfonat; l.
Ghindura.
Gangot, fif. (állati.) sárgarigó.
Gangrena, nf. fene, üszők, fekély.
Gangrenos, mn. fenéi.
Gânj, i. -úri, df. gúzs, hárskötél, vessző-
fonat.                      [var, fon.
Gânjesc, IV. cd. teker, facsar, csa-
Gânsac, fif. gúnár.
Gânscă, nf. liba, lúd; — sălbatică,
vadlúd; puiu de —, pipe, zsiba.
GânscoiU, fif. I. Gânsac.
Găoace, nf. héj, haj; — de nucă,
dióhéj; — de alună, mogyoróhaj.
Găoază, nf. hátsó lyuk; — a curului,
segglyuk.
Găocit, mn. lyukas, likas, likacsos;
páne —a, likacsos kenyér.
Gară, nf. i. lárma, zaj, tódulás, so-
kaság, garr; 2. indóház.
Garafă, nf. üveg; l. Carafă.
Garant, fif. I. Garante.
Garanță, nf (nt.) pirosító buzér; l.
Garanție.
Garante, fif. kezes, jótálló, szavatoló.
Garantez, I. fi. kezeskedik, szavatol,
jótáll; biztosit.
Garanție, nf. 1. jótállás, kezesség, sza-
vatolás ; 2. biztosíték, biztosítás.
Gârbiță, nf. csörgőruca, kerceréce.
Gârbov, mn. 1. púpos, görbehátú, ho-
porcsos; 2. hajlott, meghajlott, ros-
kadt.
Gârbovesc, IV. co. görbeszt, görbít,,
hajlít, hajtogat; me —, vfi. görbül,
görbéd; görnyed, görnyedsz, meg-
görnyed; — sub greutatea anilor,
az évek súlya alatt meggörnyed.

Gârbovie, nf. görnyedtség, görbültség.
Gârbovit, mn. I. Gârbov.
Garbula, nf. sármány.
Gârcan, t. -e, df. 1. torok, gége,
nyeldeklö, garat; 2. torkolat, mély-
ség, nyílás.
Gard, t. -úri, df. kerítés, sövény; ker-
telés; — viu, eleven v. zöldsövény,
gyepű; — dé scânduri, deszka ke-

Gardă, nf. őrhad, őrség, testőrség,
testőrsereg; — naționala, nemzeti
testőrséreg.
Garderobă, nf. 1. ruhatár; ruha-
szekrény; 2. összes ruházat.
Garderobier, fif. ruhatáros, ruha
tárnok.
Gardian, fif. gvardián, zárdafő, zárda-
nagy.
Gardină, 1. szél, vég, párkány,
karima, karaj, gyürke; — a fântânei,
a kút párkánya y. széle; 2. —,
dongacsiny, horony/
Gardine, nf. i. függöny, kárpit.
Gărdinesc, IV. fi. I. Gărgaresc.
Gardist, fif. testőr.
Gărduleț, £ -e, df. kis kerítés, sö-
vényke.
Gargară, nf. toroköblintő, toroköblintő
víz, torokviz, szájvíz, gargarizáló víz.
Gargăresc, IV. fi. torkát v. száját öb-
.linti, gargarizál.
Gargarism, f. -e, df. torokvíz, szájvíz.
Gărgăriță, nf. (állati.) zsizsik, zsuzsok,
buzaféreg; borsókár.
Gărgărițos, mn. férges, zsizsikes,
szúette (fa).
Gărgăun, fif. 1. tücsök, szöcske; 2.
szeszély, képzelgés, konoklat, mak-
ranc; cal cu —i, makrancos ló; om
cu —i, szeszélyes ember.
Gariofil, fif szegfű, szegfübors.
Gârlă, nf. 1. patak, csermely, sió; 2.
gödör.
Gărliciu, t. -úri, of. pincefolyosó,
pincepitvar; üveg nyaka.
Garnisesc, IV. 1. szegélyez, borit,
beborít, körit; 2. bútoroz, ellát, föl-
készít, fölszerel.
Garnisite, nf. 1. szegély zés, szegély-
zet; 2. bebutorzás, fölszerelés.
Garnisoană, nf. 1. őrsereg, őrség,
őrizet; 2. várőrség; soldat de —,
várkatona.
Garnitură, nf. fölszerelvény, készület
(asztali ágy, szoba készület stb.),

díszítmény; — de dinți, hamis
fogsor.
Garoafă, nf. (nt.) szegfű, füszerszegfü
(Dianthus).
Gártan, t. -e, df. gége, torok, garat,
légcső.
Gâscă, nf. lúd, liba; ficat de —
libamáj. .
Gáscan, fif gunár.
Gâscăriță, nf. 1. (ni.) ökörszem, arany-
virág (Ardbis); 2. libapásztornő.
Gâșcariu, fif. libapásztor.
Gâscuță, nf. libácska, ludacska.
Găsesc, IV. cd. talál, meg-, feltalál,

fellel; — cu cale, jónak

lel, meg-
lát; me

vfi. találkozik, felt a- I Găvosd, i. -úri, df. ék; l. Ic.
                           Găvosdesc, IV. ₒ. ékel.

lálja magát.
Gasteropode, fif. hasonmászók:
Gastric, m. altesti, csorvás.

Gastronom, fif. Ínyenc.
Gastronomie, nf. gyomormetszés.
Gat, I. o. készít, elkészít, végez, be-
végez; me —, vh. készül, készü-
lődik.
Gát, t. -úri, df. torok, nyeldeklő, garat.
Gata, mn. 1. kész, elkészült, készen-
leuő; 2. készséges, elhatározott, haj-
landó ; — spre servire, szolgálat-
kész ; bani —, kész pénz, csengő
pénz; —, ifi. készen, elkészülve ; fi
— de drum, légy elkészülve az útra.
Găteală, nf. 1. ékesltés, felékesítés,
felcicomázás, ékesség, ék, cikornya-
ság; 2. ékszer, drágaságok,
Gátej, i. -e, df. ág, galy, vessző,
supra; — uscat, száraz ág v. galy.
Gătesc, IV. cd. készít, el-, megké-
szít, csinál; me —, vfi. készül, el-,

megkészül; készülődik, öltözködik.
Gătire, nf. 1. készítés, el-, megké-
szítés; 2. készülés, készülődés, öltöz-
ködés, cicomázás.
Gătiță, nf. légcső, szélelő, gége, gőgsip.
Gătitură, nf. főzelék, ázalék, főttétel.
Gâtlan, i. -e. df. I. Gáltan.
Gâtlej, i. -úri, df. torok, gége, nyel-
deklő, garat.
Gâtuesc, IV. o. megfojt, fojtogat,
megzsinegel, zsineggel megfojt, tor-
kon ragad.
Gâtuire, nf. fojtogatás, megfojtás.
Găun, fif (állati.) lódarázs, szitári da-
rázs.
Găunesc, IV. c$. kiváj, kivölgyei, ki-
öblöz, homorít, kilyukaszt.
Găunos, mn. kivájt, homorú, öblös,

kilyukasztott, kiett, lyukas; dinte —,
lyukas fog.
Găunoșîe, nf. vajat, öblözet.
Gaură, nf. 1. lyuk, lik; lék, furadék,
nyílás; 2. gödör, verem, üreg.
Găuresc, IV. cd. fúr, lyukaszt, kilyu-
kaszt, átlyukaszt.
Găunce, nf. kis lyuk, likacs.
Gaurire, nf. át-, kilyukasztás, lyu-
kasztás.






Găuros, nf. lyukas, likas, üreges, tájt.
Gavan, t. -e, Af tál, edény.
Gavanat, mn. öblös, homorú.
Gavanătură, nf odú, üreg, barlang.
Găvanesc, IV. ©>. obi sít, kiváj.

ay. cd. étiéi.
I Gaz, i. -úri, df. légszesz, gáz.
Gazdă, fif. gazda, háziúr, házigazda;
  — de hoți, orgazda; trage ín —e
  la cineva, szállásba megy, beszáll
  vhova; pun ín —e, elhelyez vala-
  hova vmit.

Găzdac, mn. I. Bogat.
Gazdină, nf. Gazdoae.
Găzdoae, nf. gazdasszony, háziasszony.
Gazduesc, IV. cd. 1. megvendégel,
jószivvel lát; 2. fi. gazdálkodik, gaz-
daságot visz.
Gazelă, nf. (állati.) afrikai zerge.
Gazetă, nf. újság, hírlap, időszaki,
folyóirat.
Gazetar, fif. hírlapíró, újságíró.
Gazometru, fif. légszeszmérő, gázmérő.
Gazos, mn. gáz. .., gáztartalmú.
Geaba, ifi. de —, hiába, hasztalan,
ingyen, oknélkül.               [tábla.
Geam, t -úri, df. ablak-üveg, üveg-

Geamală, nf. rémállat, csodaállat,
szörny.
Geamantan, i. -e, df. bőrönd, kézi-
táska, bőrzsák, bőrtáska. [kedő.
Geambaș, fif. lókupec, marhakeres-
Geamie, nf. mecset, imaház (török).
Geană, nf. 1. szemszőr, szempilla,
szemhéj; —a £ilei, hajnalpir; 2
szégyenkezés, zsenirozás.
Geandarm; fif. zsandár, csendőr; —
de curte, udvari csendőr; casarină
de —i, csendőrlaktanya.
Geandarmerie, nf. 1. csendőrség, hcpd-
rendőrség, zsandárság; 2. csendőr-
laktanya.
Geanta, nf. bőrönd, kézitáska, bőrláda.
Gebrea, nf. törlőruha, törlőrongy.
Gelat, fif. bakó, bitó, hóhér.

Gelatină 160 Geogonie

Gelatină, nf. kocsonya, fagyalék.
Gélatinós, mn. kocsonyanemű, kocso-
nyaféle.
Gelău, í. -e, gyalu.
Gelișce, nf. hideg szél, erős szél.
Gelos, mn. féltékeny, szerelemféltő.
Geloșie, nf. féltékenység, szerelemfél-
tés; kajánság, irigy vetekedés.
Geluesc, IV. gyalul, meg gyalul.
Gem^ III. fi. nyög, zokog, nyöszörög.
Gemă, nf. metszett kő, drágakő, ékkő ;
sare —, aknasó., kősó.
Gemen, fif. iker, kettős (gyermek) ;
frați —i, ikrek, ikertestvérek.
Gemet, 1 t. -e ₉f. nyögés, zokogás,
Gemut, j nyöszörgés.
Gen, t. -úri, ₉f.'nem; — masculin,
hímnem; — feminin, nőnem; —
neutru, közösnem, semlegesnem.
Genant, mn. 1. feszélyes, röstelnivaló,
feszes, alkalmatlan; 2.- szűk, szoros
(pl. ruha).
Genar, fif. január hava.
Genare, nf. feszély, feszélyezés, rös-
telés, szégyenlés, feszesség, szorosság
(pl. a ruhánál).
Genat, mn. nyűgözött, feszélyezett,
alkalmatlan; sum — de ceva, al-
kalmatlan vmi, terhes nekem valami,
feszélyezve vagyok vmi által.
Gendarm, fif I. Geandarin dté.
Genealogic, mn. származgti, ncmzék-
rendi, izrendi, származatrendi; ar-
bore —, családfa, nemzetségfa, le-
származási tábla.
Genealogie, nf. 1. szár mázát, nemzék-
rend, izrend, nemzetségi lajstrom;
2. származástan; 3. családfa, leszár-
mazási tábla.
General, fif. tábornok : — de artile-
rie, tüzérségi tábornok ; — de cava-
. lerie, lovassági tábornok.
General, mn. általános, közönséges,
mindenekre kiterjedő; opiniune —&,
közvélemény; ín —, általában, álta-
lánosan, közönségesen, széltiben.
Generali sez,I. o. általánosít, álta-
lánossá tesz, közönségesség tesz.
Generalisim, fif. fővezér, hadvezér.
Generalitate, nf. 1. általánosság;
2. tábornokság, tábornoki kar, had-
uezérkar.
Generar, fif. tábornok, fővezér, had-
vezér, generális.
Generațiune, nf. nemzedék, ioadék,
emberöltő. *

Generativ, mn. tenyésző, nemző.
Generator, fif. nemző, szülő, fejlesztő;
— de vapor, gőzfejlesztő.
Generic, mn. nemi, nembeli, generi-
kus, áltaÁnos.
Generos, mn. nagylelkű, nemeslelkű,
bökezö, áldozatkész.
Generositate, nf. nemeslelküség, bő-
kezűség , áldozatkészség, nagyiéi
kűség.
Geneaă, nf. 1. keletkezés, eredés, ere-
det ; — 2. a teremtés könyve, Mózes
első könyve.
Genetic, mn. származtató, eredtető,
keletkeztető, eredetes, genetikus.
Genez, I. ct>. nyűgőz, feszélyes, szőrit,
alkalmatlan; terhére van (vkinek);
nehezére esik, röstell.
Genial, mn. lángeszű, láng című; cap
—, lángeszű férfi, lángész; idea —a,
eredeti v. jeles gondolat; —, ifi. láng-
elmüleg.
Genicuíat, mn. csuklós, bötykös.
Genital, mn. nemi, nemző.
Genitalii, nf. nemzőrészek, nemző-
szervek.
Geniu, fif. 1. nemtő, őrszellem, őr-
angyal; 2. lángelme, lángész, te-
remtő lélek vagy szellem, zseni; — ul
limbei magiare, a magyar nyelv sa-
játsága, szelleme, természete.
Geniu, fif. mérnöki kar, várnoktest
(katonai); academie de —, had-
mérnöki akadémia.
Gentil, mn. bájos, kecses, csinos
ügyes, jeles, illedelmes, udvarias.
Genuin, mn. valódi, igazi, eredeti,
tiszta, mocsoktalan, szeplőtlen.
Genuinitate, nf. valódiság, igaziság,
eredetiség, tisztaság, ártatlanság, ép-
ség.
Genunche, fif. térd; cade ín —,
térdre borul, letérdel; óul — lui,
térdkalács; pune ín —i, letérde-
peltet.
Geocentric, mn. földközépponti.
Geodesie, nf. földmérés.
Geodetic, mn. földmérési.
Geognosie, nf. földtan, földisme, föld-
alaktan, földrétegtan, hegyisme.
Geognost, fif. földismerő.
Geognostic, mn. földtani, földismei.
Geognostică, nf. /. Geognosie.
Geogonie, nf. 1. földképződés, föld-
alakulás ; 2. földképzodéstan. föld-
dlakulástan.

______________Geograf

Geograf, fif. földiró, földleiró, geo-
gráfus.
Geografic, mn. földirati, földrajzi,
földirói; —, ifi. földrajzilag, föld-
iratilag.
Geografie, nf. földrajz, földirat, föld-
leírás; — matematică, mennyiség-
tani V. mértani földrajz; — fisica,
természettani földrajz; — politică,
politikai földrajz.
Geolog, fif. földtudós, földész, geo-
lógus.
Geologic, mn. földtani, földészeti; —
ifi. földtanilag.
Geologie, nf. földtan, földészet.
Geometric, mn. mértani, földmérői;
—, ifi. mértanilag, földmérőileg.
Geometrie, nf. mértan, földméréstan;
— analitica, elemző mértan; de-
scriptivă seaú desemnativă, ábrázoló
v. leiró mértan, rajzoló mértan; —
practică, gyakorlati mértan.
Geometru, fif. mérnök, földmérő.
Georgină, nf. (nt.) georgina, dália.
Ger, i. -mi, ₉f. fagy, kemény hideg.
Gerant, fif. üzletvezető, ügyvivő, ügy-
nök ; responsabil, felelős szer-
kesztő.
Geratec, fif. szén, izzószén, parázs,
pártűz.
Gerg, i. -uri, ₉f. 1. badar beszéd, cse-
vet; 2. i. Jargon.
Germ, fif. /. Germe.
Germán, fif. mn. német.
Germânesc, mn. németies, német, né-
metes.
Germâneșce, ifi. németül, német módra,
német szokás szerint.
Germania, nf. Németország.
Germanic, mn. németes, németies,
német.-
Germanisare, nf. németesítés, némete-
sedés.
Germanisez, I. «. némete sít; mé —
vfi. németesedik, elnémetesül.
Germanism, i. -e, df németesség, né-
metes kitétel, germanismus.
Germe, fif féreg;. /. Verme.
Germénos, mn. férges.
Germine, fif. 1. csira, hajtás; 2. kez-
det, eredet, származás, kútfő.
Geros, mn. fagyos, hidegvette; timp
—> fagyos idő.
Géruesc, IV. fi. fagy, megfagy.
Gest, t. úri, df. taglejtés, taghordo-
zás, tagmozgatás; mim, arczjáték.

   Román-magyar szótár, II.


161

Ghicesc_______________

Gesticulare, 1 nf. taglejtés, tagjá-
Gestieulațiune, J ték, tdgjártatás, mi-
mika.
Gesticulator, fif. mimész, némajátékős.
Gesticulez, I. fi. i. kezét-, tagjait jár-
tat ja, epecsel, mimikát csinál, gesz
tikulál.
Get beget, ifi. 1. tisztán, igazán,
2. őr . . .
Ghéb, t. -e, nf. púp, hoporj, dudor,
kidudorodás; bütyök; —, mn. púpos,
hoporjas.
Gheba, nf. köp nyeg, szűr, guba.
Ghébos, mn. púpos, görbehátú, ho-
porjas, bolfás.
Gheboșez, IV. me —, vfi. puposodik,
púpossá lesz.
Gheboșie, nf. puposság.
Gheenă, nf. gchenna, tüzvölgy, pokol.
Ghelai, űz. jöszte!
Ghem, -e, df. gombolyag, gomoly,
• tekercs gomb; se faee —, összehuzó-
dik; összezsugorodik.
Ghemuesc, IV. «. tekerget, gombo-
lyít, felgombolyít • mé —, vfi. össze-
huzódik, összezsugorodik, meglapulf
kushad, leguggol, meghunyászkodik.
Ghenar, fif. i. Genar.
Gherdan, t. -e, df. nyakék, nyakdísz,
bonc, nyaklánc.
Gherdap, df vízesés, vizomlás, i. Vértej.
Gherghef, t. -uri, df 1. kendő, sál;
2. keret, ráma.
Gheșeft, /. -e, df. üzlet; l. Negoț.
Ghiară, nf. karom, köröm; ajunge
ín —ele cuiva, vkinek körmei közé
M
Ghiața, nf. jég; rumpe —a, jeget
betör, utat rág; se da pe —, síkán-
kózik, csúszkál a jégen, korcsolyázik,
csáklyázik ; munte de —, jéghavas
v. hegy; rece ca —a, jéghideg, jég-
szivü, keményszívű.
Ghiațar, fif. jégverem, jégpince, jég-
gödör.
Ghiățară, nf jégvirág, jegesbojtvirág.
Ghiățărie, nf. jégverem, jégpince.
Ghiațos, 'mn. jeges, fagyos.
Ghiățuș, i. -e, d/. ólmos v. ónos idő, w
sikos ut; fagy, kemény hideg.
Ghiaur, fif. hitetlen, keresztény; ku-
tya, nem mohamedán.
Ghib, fif. I. Ghéb.
Ghibaciu, mn. ügyes, alkalmas, rá-
termett ; l. Dibaciu difi.
Ghicesc, IV. cd. /. Gácese.

11

Ghidilesc

162

          Gingaș


Ghidilesc, IV. £ csiklandozik, csik-
landós; —, cs. csikland; /. Gâdilesc

Ghiduș, /?/. csélcsap} bolondozó, bo-
hóc; l. Caraghios.
Ghidușie, nf tréfa, móka, bohóság,
bolondság, bohózat.
Ghieața, Ghiețar, fif. I. Ghiața dfi.
Ghierdap, t. -uri, df. torkolat, nyitás,
mélység, örvény, vizforgatag.
Ghîfâesc, IV. fi. I. Gâfăesc ttâ.
Ghiftuesc, IV. c4>. töm, megtöm, tele-
zsúfol; zsúfolásig megtölt, telerak.
Ghilă, nf. I. Bilă.
Ghilotină, nf. nyaktiló.
Ghilotinez, I. «. nyaktilóz, nyajctiló
által kivégez.
Ghilț, t. -uri, df. háló, cseklye, csekle.
Ghimber, t. -e, df. (növi.) gyömbér;
—, galbin, sárga gyömbér.
Ghimp, I co. /, Inghimp.
Ghimpe, fif. tövis, tüske, fulátfc;
a fi — în ochii cuiva, szálka lenni
vki szemében.
Ghimpoasa, nf. (nt.) perjeszityó.
Glíimpos, mn. tüskés, tövises, szúrós,
tűs fulánkos.
Ghimpuros, mn. rögös, göröngyös;
göcsörtös, tüskés.
Ghin, 4 -uri, df. rovatkagyalú, rovó-
gyalú, esinmetsző, dongacsiny, ontra,
horony.
Ghinda, nf. makk; cserfa-mag.
Ghindar, fif. 1. (ₙt.) tölgy, tölgyfa,
cser, cserfa; 2. /. Gaiță.
Ghindură, nf. nyakmandola, mirigy,
. gumocsomó, kelevény.
Ghinduros, mn. gümös, kelevényes,
  mirigyes.
Ghint, t. -uri, df. tekervény, qsavar-
  tekerület, csavarjárat; puskacsö-
  vonás.
Ghintuit, mn. vont.
Ghințură, mn. (nt.) tárnics, enciána
  (Gentiana cruciata).
Ghioace, nf. t. Găoace.
Ghioagă, nf. bunkó, bunkós-bot, do-
  rong, furkós-büt.
Ghiocărie, nf kagylómü, csigamü.
Ghiocel, fif. (nt.), tavaszi tőzike, ki-
  keleti hóvirág (Primula veris).
Ghiold, t. -uri, df. döfés, oldal döfés,
  öklelés, ökölcsapás, lökés.
Ghioldesc, IV. Öklel, megdöf, ol-
  dalba döf, lök.
• Ghiont, t. juri, /. Ghiold.

Ghiorghnij fi'f. (nt.) cseregalagonya. ]
Ghiorlan, fif. kiáltozó, kiabáló, lár- ț
mázó.                         [böfögés. \
Ghiorț, t. -uri, ₉f. böf, böfögés, fel-
Gniorțăesc, IV. fi. böfög, felbőfög,
böjfen.
Gbircă, .nf. (grău —), tavaszi vetés,
nyári termés, tavaszi buza.
Ghirlandă, nf. füzér, virágfüzér, vi-
rágkoszorú.
Ghitang, nm. bitang.
Ghitară, nf. gitár, pengedü; a £ice
ín —, gitároz, gitáron játszik.
Ghiulea, nf. golyó, ágyúgolyó, ágyú-
gömb.
Ghiză, nf. rovar, bogár.
Ghizd, t. -e, df. 1. kútgárgya. kút-
káva. kámva, kútkorlát; 2. (nt.) há- [
romszinü viola (Viola tricolor).
Ghizdan, i. -e, df. tárca, bugyelláris,
levéltárca, bőrtárca.
Ghizdav, mn. csinos, díszes, piperés, \
takaros.                             ;
Gialamină, nf. gálma, horganypát. í
Giambă, nf. I. Gambă. <
Gigant, fif. mn. óriás.
Gigantic, mn. óriási, roppant nagy- .
ságú.                                i
Gilet, Giletcă, nf. mellény.
Gileü, t. -e, df. I. Gelaü.        , \
Gimnasial, mn. gymnáziumi, közép-
iskolai; profesor .—, gymnáziumi J
tanár; director —, gymnáziumi
igazgató.
Gimnasist, fif. gymnáziumi tanuló. -
Gimnasiu, t. -i, df. gymnázium, kö-
zépiskola.
Gimnast, fif. tornász, téstgyakorlat-
tanár, tornatanár.
Gimnastic, mn. tornászati, testgya-
korlati.
Gimnastică, nf. tornászat, testgyakor-
lás ; magistru de —, tornamester;
sală de —, tornaterein.
Gimnoptere, nf. csupánzröptüek.
Gimnosperme, nf. csupaszmagvú nö-
vények.
Gin>, fif. kisértet, rém, rémkép, rémváz;
hazajáró lélek.                      Î
Ginandric, mn. himnős, anya-himes.
Gineceu, t. -e, df.. nőlakosztály, nő-
terem, nőcsarnok.
Ginere, fif. vő, vej.
Gingaș, mn. 1. kényes, finnyás; 2.
gyöngéd, gyöngéded, érzékeny; co-
loare—ă, kényes szin.

Gingășesc


Gingășesc, IV. ct>. kényeztet, elkényez-
tet, elpuhit (pl. gyermeket), me —,
vfi. elpuhul, elkényesedik, kényesc-
dik.
Gingășie, nf. 1. gyöngédség, finom-
ság, érzékenység; 2. kényesség, elké-
nyeztetés.                       [tetés.
Gingaífre, ₙf. elpuhitás, elkényez-
Gingină, }."/’• íny, Jogiig.
Ginistră, nf. rek< ttye, seprő jeneszteri-
Ginte, nf. népfaj, néptörzs, nemzetség.
Giolgiu, t. -ri, df gyolcs.
Gips, fif. gipsz, fősz ; kénsavas méjsz-
éleg.
Gipsos, mn. gipszféle, yipsznemü,
gipsztartalmú.

Girata, nf. (állati.) nyakorjány, teve-
párduc, zsiráf.
Girandola, nf. csillár, koszorú gyertya-
tartó, karos gyertyatartó.
Girant,^ fif. forgató (váltó-).
Gireadă, nf. kazal' (széna).
Girebie, ) ₚ
Giurebié, / "f- PasíMa< z^reb-
Girlandă, nf. I. Ghirlandă.
Giruetă, nf. szélkakas, szélvitorla.

Gîț, fif. koszos (malac).            , (Glie, nf. göröngy, földgör ön gy; hant.
Giubea, nf. (török) felső ruha, bő- ! Gligan, fif. vadkan, vaddisznó,
felső.                                I Gliptică, nf. kőfaragászat, kővésés.
Giugastru, t. -e, df. jávorfa, juharfa i Gliptoteca,' nf. kőfaragászati múzeum.
/                   <                  Glistir, t- -e, df. allövet. klistély.

(Acer campestre). '
Giulgiu, t. -ri, df: gyolcs.
Giur, -uri, $/. 1. környék; 2. kör,
társaság; Pesta are —mare, Pest-

nek nagy környéke van; ín — ul
amicilor, a barátok társaságában;
ín — ul caseí, a ház közelében ; —
împrejur, ifi. körös-körül, körül.
Giurgină, nf. körtánc, füzértánca.
Giuvaer, t. -e, df. ékszer, drágakő,
drágaság.
Giuvaergiu, fif. ékszerész.
Giuvelă, nf. Giuvelar, fif. I. Giu-
vaer A6.
Gizda, t. -ri, nf, nadrághasadék.
Glacial, mn. jeges, jég ; epocha —a,
jégkorszak.
Gladiator, fif. viador, küzdő, vívó,
gladiator; lupte de —i, viadort v.
gladiatori, küzdelmek.
Glagore, nf. értelem.
Glaja, nf. üveg, palack, pohár, üveg
edény ; de —, üregbőli, üvegből való,
üveg; coperiș de —, üvegfödél;
diamant de —, üveggyémánt.

163

Glonț


Glăjer, fif. üveges, üvegkcreskedö v.
árus.
Glăjerie, nf. üveghuta, üveggyár, üveg-
kereskedés ; üvegraktár.
Glăjița, nf. üvegecske, üvegedényke.
Glandulá, nf. I. Ghindulă.
Glandular, (        . .
Glandulos, /
Glanț, t. -uri, df. fény, fényesség, máz.
Glas, i. -uri, df. hang, csengés, szó,
szózat, hangzás, dallam, ária; cele
opt —uri, a nyolc fő dallam (a ke-
leti egyházban); cu — mare, hango-
san, fenhangon ; cu un —, egyhan-
gúlag.
Glasnic, nm. hangzó.
Glast, fif. (nt.) csüllemg, festőcsülleng,
izacs, festőfü (Isatis).
Glasuesc, IV. fi. 1. beszél, hangzik;
2. szavaz, voksol.
QlăvăjnA }
Glazură, nf. máz, üvegmáz.
Gleaznă, i Glezne, nf boka, boka-
csont ; csüd, csög.
Glidese, IV. «. sandít, kancsalit, ka-
csint.

Gloabă, nf. 1. birság, pénzbírság; 2.
(állott.) gebe, gabancs, dög (ló).
Gloată, nf. tömeg, nép, sokaság, to-
longó sokaság.; — e, í. népfelke-
lés, népkelés, országos fölkelés.
Glob, t. -uri, df. gömb, golyó, teke.;
— ul pământului, föld gömb, földteke,
égteke; — imperial, országcimer al-
mája; —ul ochiului, szemgolyó.
Globesc, IV.-o. bírságol, megbírságol,
pénz büntetést szab.
Globular, 1 mn. gömbalakú, gömbö-
Giobulos, J lyü, tekealakú.
Globusor, t. -e, fif. kis gömb, kis teke,
kis golyó, golyócska.
Glod, i. -uri, df. pocsolya, pocséta,
lőcs, sár, fertő, lucsok.
Glodesc, IV. a. szorít, nyom; sároz,
piszkot.
Glodos,’ ma. pocsékos, lucskos, sáros.
Gloduros, mn. rögös, göröngyös, gö-
csörtös.
Glonte, fif. | golyó, puskago-
Glonț, t. gloanțe, df. ( lyó.

IP

Glonțișor


164

Glonțișor, t. -e, df. kis golyó, golyócska.
Glorie, ' nf. dicsőség, dics, dicstény,
szentfény; hír, hírnév; aureolă de
—, dicskor, dicsfény; sete de —,
dicsszomj.
Glorific, I. cö. dicsőit, magasztal.
Glorificare, nf. dicsőítés, magasztalás.
Glorios, mn. dicső, dicsőséges, dics-
teljes, magasztos; —, ifi. dicsőn, di-
csőségeseit.
Glosa, nf. szómagyarázat, magyarázó
jegyzet, jegyzet, értelmezés, széljegy-
zet; face —, magyaráz, értelmez.
Glosar, l. -e, df. magyarázó szótár,
szómagyarázattár.
Gloso-faringeu, fif. nyelvizom,
Glotaș, fif. népfelkelő; kényszermun-
kás (a sóbányákban).
Glugă, nf. kámzsa, csuklya; sapka.
Glumă, nf. tréfa, tréfaság, enyelgés,
bolondság, sillam; face tréfál,
bolondoz, tréfálkozik; fără —, tré-
fán kívül; din —, tréfából; a lua
Ín —, - tréfába vesz; pricepe —a,
érti a tréfát.
Glumesc, IV. fi. tréfál, enyeleg, tré-
fálódzik, bolondozik, tréfát űz.
GlumeJ, mn. tréfás; tréfálkozó,
enyelgő, játszi; om —, tréfás em-
ber, tréfaüzo, bolondozó.
Gluxnitor, mn. tréfaüző, tréfás; —,
ifi. tréfásan.
Glupáv, mn. mohón evő, nagyevő.
Goană, nf. üzés, hajtás, vadászat;
a lua in —, űzőbe vesz, kerget, hajt.
Goangă, nf. bogár, féreg; trágya-
bogár.
Godac, Godăcel, fif. (egyéves) malac,
ártány.
Godina, nf. 1. (nt.) csikóstök, bolon-
ditó csalmatok; 2. koca (egyéves).
Gog, fif. balga, ostoba, dőre,
Gogă, nf. 1. ember faló, ember evő,
vadember; 2. farkassá vált ember,
emberkoldus.
Goglează, nf. i. balgaság, ostobaság,
dőreség.
Gogoașă, nf. 1. gubacs, suska, dag,
daganat; tréfa, bohóság, móka, ba-
darság; 2. fánk; —,■ -e, t. (nt.)
pozsgomba, pöfeteg.
Gogoloș, fif. gömböc, gomolyag; go-
moly, gomó.
Gogoman, fif. 1. gőgös, felfuvalko-
dott; 2. hitvány, nyomorult; bi-
basz, balga, dőre, fajankó bamba.

          Gonidie


Gogomănie, gőg, felfuvalkodás,
balgaság, ostobaság, dőreség.
Gogonat, wih. felfuvalkodott, gőgös, i
felfőtt, duzmadt, dagdlyos; miu-
ciuna —ă, szemtelen hazugság.
Gogonesc, IV. & meggyűl, megeiese-
dik, meggenyed; duzmad, felfuval-
kodik.
Gogoneț, «m. kerek.
Gogorița, nf. váz, révezet.
Gol, mn. 1- üres; 2. meztelen, „iezit-
len, csupasz; dă de — pre cineva,
lefőz vkit. rászed vkit; cn pelea —a
pucéron, meztelen, csórén; cu capul
—, hajadon fővel; cu manile —e,
üres kézzel; pénz nélkül; cu picioa-
rele —e, mezítláb; minciuna —a,
merő hazugság; voarbe —e, hiú, i
üres, puszta szavak.
Golan, mezítelen, koldus, rongyos.
Golaș, mn. csupasz, kopasz ; tollatlan.
Golatate, 1. hiúság, üresség; 2. mez- .
telenség, mezitlenség.
Goldan, nf. (nt.) zabbalérő kökény; :
kabaszilva, királyszilva (Prumis in-
sititiá).                              .
Golesc, IV. o. 1. ürít, kiürít, kopaszt ’
(pl. tyúkot) ; 2. levetkeztet, megfoszt
(ruháitól); — paharul, kiüríti v. i
kiiszsza poharát; mé —, vfi. meg-, ■>
kiürül; levetkezik; üresedik, ürese-
désbe jön.                            1
Golf, t. -úri, df. öböl, tengeröböl. |
Goliciune, nf. I. Golătate.           J
Golire, nf. kiürítés, kivetkőzés, mez- |
telenités, kipusztulás.               |
Gologan, őf. krajcár, kispénz (réz). 1
Golomoț, fif. zagyvalék, keverék, ve-
gyíték, kotyvasztás.
Gomena, nf. alattság, hajókötél.      |
Gomolesc, IV. fi. cirógat (vkit), éde-
lég; hízeleg (vkinek).                j
Gomoltoc, i. -e, df. rakás, halmaz.   |
Gomonesc, IV. fi. civódik, civakodik, i
perlekedik, vitatkozik. „      ,       |
Gonaciu, fif. hajtó, üldöző, űző, kér- 3
0CÍŐ.                                 I
Gondola, nf. sajka, ladik, csónak, ve- |
lencei csónak.                        1
Gondolier, fif. sajkás, csónakos. ■:!
Gonesc, IV. &. 1. hajt, kerget, üldöz, 1
üldözőbe vesz, űz, ab aj gat (vadat) ; |
2. hág; a se —i, vfi. hág, húgát, j
meghágat (kancát); megfojat (tehén); |
rühet (a disznó).                     i
Gonidie, nf. (nt.) nagymagú móh.

Goniometm

165

Goniometru, fif szögmérő.
Gonite, nf. üzés, hajtás, Üldözés, ker-
getés.
Goniță, nf. 1. bakzás ideje, hágátás
ideje (állatoknál); 2. tinó; 3. sáros-
pocsékos idő.
Gordină, nf. nemes gyümölcs (szőlő
v. alma).
Gorgon, t. -e, df. rezgés, trilla, hang-
rezgés.
Gornic, fif. csősz ; — de pădure, erdő-
kerülő.
Goron, fif. (ni) tölgyfa, cserfa.
Gorun, fif. (nt.) berkenyefa; —ă, nf.
berkenye (gyümölcs).
Goruniște,. nf. tölgyes, tölgy erdő;
cserény.
Gospodar, fif. űr, gazda; fejedelem.
Gospodăreasă, nf. háziasszony, gazd-
asszony, űrhölgu.
Gospodăresc, IV. fi. sáfárkodik, gaz-
dálkodik, gazdasszonykodik.
Gospodărie, nf. gazdálkodás, ház-
tartás.
Gosteană, nf. ércdarab, ércpéldány,
törék.
Got, fif. gót.
Gotcă, nf. (állati) jérce, nyírfajd
(Tetrao tetrix).
Gotcan, fif. nyírfajd.
Gotic, mn. gót.. . . ; stil —, gót stíl.
Grabă, nf. sietség, sietés, gyorsaság,
sebesség; de —, in —, ’ hamar, ha-
marjában, korán; sietve, hirtelené-
ben; a avea —, sietnie kell, siet,
sietős dolga van.
Grăbesc, IV. siettet, gyorsít; sür-
get ; mé —, vfi. siet, szalad.
Grăbire, nf. sietség, sietés; gyor-
saság.
Grăbit, mn. elhamarkodott; sürgetett;
lucru —, elhamarkodott dolog.
Grabnic, mn. sietős, siető; hamar, se-
bes; sürgős; ifi. sietve, gyorsan,
hamar, sebesen, sürgősen.
Grăbnicie, nf. sietség, sietés, gyor-
saság, sürgősség.
Grad, l -uri, df. 1. fok, összehasonlí-
tási fok; ecuațiune de —ul al doilea,
másodfokú egyenlet; 2. mérték, lép-
cső ; în mare —, nagy mértékben;
calcă in —ul cél mai înalt, a leg-
magasabb lépcsőre hág ; 3. (szárma-
zati) iz; e în —ul prim de afini-
tate cu cineva, első izbeli atyafiság-
bán van vkivel.

Grămățlue


Gradat, Gradatim, ifi. fokonként, lép-
csőnként; l. Graduat.
GradațiUne, nf. fokozás, fokozat, lep-
csőzet.

Grădea, nf. vessző, supra.
Grădină, nf. kert, szénáskert, belső-
ség ; — de, flori, virágos kert; — de
legume, veteményes kert;— de pomi,
gyümölcs kert, gyümölcsös.
Grădinar, fif. kertész, mükertész.
Grădinărîe, nf. kertészet, kertészség.
Grădinărit, fif. kertészkedés, kertmű-
velés, kertészet.
Grădinăriță, nf. kertésznő, kertészné.
kertecs^kⁱekert-
Graduat, mn. 1. tudorrá avatott, aka-
démiai rangot nyert; 2. tömitett
(sóviz).
Graduațiune, nf. 1. lépcsőzet, foko-
zat; 2. doktorrá avatás; doktori

rang.
Grăesc, IV. fi. beszél, beszélget, szól,
mond; — de réu, megszól vkit; —
la urechi surde, süket füleknek be-
szél; — ín vént, a levegőben be-
szél ; beszél hiába; — ungureșce,
magyarul beszél.
Graf, fif gróf; de —, grófi.
Grafic, mn. írási, irástani; semne
—e, írásjelek.
Grafit, fif. irta, raizla, vasasszén.
Grăitor, fif. beszélő, szóló ; — de réu,
rágalmazó, megszóló, káromló.
Graiu, í. -ri, df. hang, szó; beszéd,
nyelv; prin — viu, élőszóval; i stă
—1, megáll szava, elnémul; fără ,
néma; némán.
Grajd, t. -úri, df. 1. istálló; ól, akol;
— de vite, marhaól v. istálló; —
de porci, disznóól; 2. gabonás, mag-
tár.
Gram, t. -e,df. gram (súlymérték).
Grămadă, nf. 1. rakás, halmaz, ha-
lom, garmada (termés); 2. csoport,
falka (farkas), sereg, sokaság (em-
ber); cu —a, csoportosan, falkán-
ként; rakássá.
Grămădesc, IV. A j o. halmoz, gyűjt,
rak, halomra, rakásra gyűjt; B)
me —, vfi. gyűl, gyarapodik, meg-,
összegyűl; halmozódik.                ’
Grămădire, nf. 1. halmozás,, gyűjtés
(rakásra), összegyűjtés, tetozes; 2.
sokasodás, csoportosulás, összesereglés,
Grămăijlue, nf. kis rakás.

Grauncior

167

Greu

Gramatic

166

Grâu

Gramatic, fif. nyelvész, nyelvtudós,
nyelvtanár; —, mn. nyelvtani, nyelv-
tudományi ; —, ifi. nyelvtanilag.
Gramatică, nf. nyelvtan, nyelvtudo-
mány, nyelctanitókönyv, gramatika.
Gramatical, mn. nyelvtani, nyelvtudo-
mányi ; gén —, nyelvtani nem; —
iá. nyelvtanilag.
G.ramutist, fif. nyelvész, nyelvtudós,
Graminee, nf. t.'pázsitfélek.
Granadir, fif; gránátos.
Grânar, t. -e, of. magtár, magszin.
magház, termésraktár, gabonás,
Grânărie, nf. mag rejtő, raktár, ga-
bonás.
Gránát, t. -úri, tf. (nt.) kertiszékfű.
Granată, nf. gránát, gránáttüz, pat-
tanógolyó.
Grandeța. nf. 1. magasság, fenség;
nagyság; 2. góg, kevélység, büsz-
keség.
Grandios, mn. nagyszerű, óriási, rop-
pant ; —, ifi. nagyszerüleg.
Grandiositate, nf. nagy szerűség, rop-
pantság, temérdekség.
Grandoare, nf. i. Grandeța.
Grâne, nf. t. gabona, gabonaneműek,
élet; buzavetés.
Grânețe, nf. termés, vetés, gabna, élet.
Grangur, I fif. (állati.) sárga rigó ;
Grangure, J kerti sármány.
Gránit, fif. gránit, magia, gránitkő,
magia kő.
Graniță, nf. határ, határszél, vég;
határőrség; regiment de —, határőr
ezred, de —, határszéli, határőri;
defigerea de —e, határj el zés.
Grănițar, Grânițer, fif. határőr, ha-
tárvéd; granicsdr.
Granulațiune, nf. szemcsélés.
Granulez, I a. szemcséz, darál.
Granulos, mn. szemcsés.
Grapv 1. cí. boronái.
Grapa, nf. borona..
Grapăn, I. me, vfi. hozzáragad, fű-
ződik vkihez.
Grápare, nf. boronálás.
Grápat,' fif. boronálás; timpul —ului,
boronálás ideje.
Grapeperița, nf. (ni.) feketebúza, csor-
molya, csór moly afintor (Melampy-
rum).
Gras, fif. 1. zsir, zsiradék; — de vaca,
olvasztott raj; tehénzsir ; 2. mn. kö-
vér, hízott (marha) ; zsiros, vajas
(rétes) ; pumént —, kövér föld, ter-

mékeny talaj; plánte —e, buja növé-
nyek ; 3. gazdag, jovedelmes, zsiros;
post —, zsiros v. jövedelmes állás;
zestre —ă, gazdag hozomány; litera
—, vastagbetű.
Grășetoare, nf. hizlalás, makkoltatás.
Grasez, I. fi. dúl, dühöng, uralko-
dik, harapódzik (pl. ragadós nya-
avlya).
Grăsime, nf. kövérség, zsir, zsiradék,
kövérnyé.
Grasulea», mn. kövérke, kissé kövér.
Grăsun, fif. süldő, süldömalacz.
Grăsună, nf. süldő, hizó (nőst.).
Grat, mn. háladatos. hálás, hálaadó;
persoană —a, kegyelt személy.
Grătar, t. -e, tf. rostély, sütőrács,
rost; vacă la —, rostélyos (sült).
Grate nf. rostély, rács, rácsozat.
Grațial, i. -e, kegydíj, kegyaján-
dék, háladij.
Grație, nf. 1. kegy, kegyszűz; báj,
kecs, kellem; 2. kegy, kegyelem, ke-
gyesség ; irgalom, könyökűiét; din
—a lui Dtjleu, Isten kegyelméből;
cu —ii, kecses, bájos;' 3. —ii, nf.
kegyszüzek, kegyistennők' gráciák.
Gratific, I. cd. jutalmaz, megjutalmaz,
ajándékoz, .megajándékoz, kedves-
kedik.
Gratificațiune, nf. ajándék, kedves-
kedés.
Grațios, mn. kecses, kecsteljes, kel-
lemes, bájos, nyájas, deli, stătură
—á, deli termet; —e Doamne, ke-
gyelmes uram!
Grațiositate, nf. 1. kecsesség, deliség;
2. kellem, báj, nyájasság, kegyesség.
Gratis, ifi. ingyen, potyára.
Gratitudine, nf. hála, háladatosság,
köszönet.
Gratuit, mn. ingyen, potyára, pénz-
nélkül, díjtalan.
Gratulant, fif. köszöntő, üdvözlő, tisz-
telgő, hálálkodó.
Gratulațiune, nf. szerencsekivánat,
hálálkodás, köszöntés, felköszöntés.
Gratulator, mn. szerencsekivánó, kö-
szöntő; epistolă —e, köszöntő levél,
üdvözlő levél.
Gratulez, I. fi. szerencsét kíván, kö-
szönt, felköszönt, örvend, hálálkodik,
gratulál.
Grâu, t. grâne és grâuri, buza,
gabona, termés; — de primăvară,
tavaszi buza; — de toamnă, őszi-

buza; negoț de —, gabonakereske-
dés ; spic de —, buzakalász.
Grauncior, t. -e, nf. mag öcs ka, sze-
mecske.
Grăunț, 1 t. -e, of. mag, szem (ga-
Gráunte, / bonáé); mare la —, ma-
gos, nagyszemü.           [mes máié.
Grăunțe, nf. gabona, gabna, élet; sze-
Grăunțel, fif. magocska, szemecske;
gabnaszemek.
Grăunțesc, XV. szemmé tör, szemit.
Grăunțos, mn. 1. szemes, magvas; 2.
szemcsés (ásvány ).
Graur, fif. (állatt.) seregély (Stur-
nus).
Grâușoi, fif. (ni.) galambbegy, sa-
’qta szironták, kis fecskefű, tavaszi
saláta (Ficaria ranunculoides).
Grav, mn. 1. súlyos, nehéz; ^. ko-
moly, nyomatékos, fontos, nyomós;
accent —, súlyos v. tompa ékezet;
caracter —, komoly jellem; che-
sțiune —a, fontos kérdés.
Gravamine, nf. t. sérelmek, sérelmes
pontok.
Gravez, I. co. 1. vés, bevés, bemetsz,
vág (pl. rézbe, acélba); 2. súlyo-
sít, terhel, megterhel.
Gravitare, nf. nehézkedési erő, súly-
erő, nehézkedés, nehezülés; —în afară,

kifelé nehezedés v. gravitálás.
Gravitate, nf. L komolyság, nyoma-1 Greoiu, mn. nehézkes, nehéz; esetben,
ték ; 2. nehézség, súly.

Gravitațiune, nf. nehézkedés, nehezü-
lés, nehézkedési erő; punct de —,
súlypont.
Gravitez, I. fi. nehezedik, nehézkedik,
gravitá.1; — în afară, kifelé neheze-
dik v. gravitai.
Gravură, nf. 1. réz- v. acélmetszet,
metszvény, metszet-; 2. réz- v. aczél-
nyomat.
Grea, mn. nehéz, terhes; muere —,
  terhes asszony, várandós asszony.
Greasă, nf. fenkő, köszörükő; — a
  carului, szekér nyújtó.
Greață, nf. I. undor, undorodás; 2.
  émelygés, csömör; ií. e —, undoro-
  dik ; până la —, untig, csömörig.
Gr eben, fif. mar (lóé).
Grebenos, mn. púpos, görbehátú, ho-
  porcsos.
Grebla, nf. 1. gereblye; 2. fogas.
Greblătură, nf. gereblyélt széna.
Grebleș, mn. hajlott, meghajlott, kajla;
  cu cuarne —e, kajla szarvú (ökör).

Greblez, I. co. gereblyél, összegyűjt
(gereblyével), meggereblyél.
Grec, fif. t. görög; limbă —ă, görög
nyelv; 2. görög nem egyesült.
Grecesc, mn. görög; —e, ifi. görögül,
görögösen.                       [lász.
Grecia, nf (fölét.) Görögország₍ Hel-
Grecie, nf. görög nyelv,
Greco, mn. —catolic, görög egyesült
v. katholikus; — oriental, görög nem
egyesült v. görög keleti.
Greer, Greeruș, fif 1. tücsök, prü-
csök, szöcske; — dt câmp, mezei tü-
csök; 2. szeszély,, gond, töprengés,
tűnődés, képzelgés; ábránd; are gre-
eruși ín cap, mereng, képzeleg, áb-
rándozik, tűnődik, szeszélyes.
Gregar, fif. közvitéz, közbaka, közle-
gény, közkatona, gyalogos, bakkan-
csos, közember.
Gregarine, nf. (állatt.) falkányok.
Gregorián, mn» călindar—, Gergely-
naptár, új-naptár.
Gregoriu, f. Gergely, Gerő, Gyerö
(finév),
Gregheciu, fif. (nț.) gerely (Gerá-
nium pratense).
Greluș, fif. I. Greer.
Gremial, mn. testületi, kebelbeli, kebli.
Gremiu, fif. központ, középpont, tes-
tület, kebelzet.

Greș, t. -uri, of. hiba, tévedés; fara
—, hibátlan; face —, hibázik, hibát
követ el.
Greșeală, nf hiba, tévedés; hibavét-
ség, vétek; face —, hibázik, elkö-
vet hibát.
Greșelnic, mn. hibás, hibákkal teljes.
Greșesc, IV. A) fi. hibázik, nem talál
(puskával) ; elvét, elhibáz, eltéveszt
(lövést); drumul, eltéveszti az
útat; B) me — vfi. csalatkozik, té-
ved, hibázik.                    I
Greșit, mn. elhibázott, téves, hibás,
lucru —, elhibázott dolog.
Grețos, mn. 1. undorító, undok, csö-
mörletes ; undorodó, kellemetlen ; 2.
undoros, finnyás, válogató.
Greu, mn. nehéz, nehézkes, súlyos,
terhes, bajos, fáradságos; — de cap,
nehéz felfogású; din —, bőséges, gaz-
dag, dús; —la voarba, kemény be-
szédű; — la miros, nehéz v. kelle-
metlen szagú; somn —, mély álom;
— morbos, súlyos beteg; — ifi. ne-

           Groumént

168

hezen; bajosan, fáradságosan; cu
mare —, nagynehezen; cade cuiva
—, vkinek nehezen esik vmi.
Greumént, i. -e, óf. /. Greutate.
Greutacios, mn. 1. nehézkes, nehéz;
2. bajos, terhes, súlyos, fáradságos
Greutate, nf. 1. nehézség, súly, teher;
2. baj, akadály, nehézség, habozás,
kifogás.
Grier, £f. I. Greer.
Grijanie, nf. úrvacsora, áldozás.
Grijă, nf. 1. gond, baj, aggály, aggo-
dalom, bú; 2. gond, gondoskodás,
gondviselés, felügyelet; are — i, ag-
gódik ; ai—, vigyázz ? hadd el csak;
n’aiba —, ne aggódjék, ne busuljoni
fără —i, gondnélküli, gondatlan;
plin de —, gonddal teljes.
Grijesc, IV. o. 1. vigyáz (vmi^e),
gondoskodik (vmiről), gondja van
(vmire), ápol, őriz (vmit) ; 2. szent-
séggel ellát.
Grijire, nf. gond, gondoskodás, ápolás,
tartás, táplálás, ellátás.
Grijit, mn. 1. jól őrzött, ápolt, nevelt,
táplált; 2. oltári szentséggel ellá-
tott.
Grijitor, fif. 1. gondviselő, gondoskodó,
tápláló; 2. ápoló, gondozó, fel-
ügyelő.
Grilaj, fif. vasrácsozat, rácsozat, rács,
resté ly.                             ।
Grímasa, nf. fintorgás, fintorkodás, i
ₜ intor; face —e, fintorít, fintorgat
(arcot).
Grindă, nf. gerenda, szelemen; —de
temeiü, átalgerenda, fenékgerenda.
Grindea, nf. /.—le, (állati.) köviponty.
görgöcse, göbhal.
Grindeiü, t. -e, df. gerendely, ekege-
rendely.
Grindina, nf. jégeső, jég, kőeső, zá-
por; cade —, jégeső hull; —mă-
runtă, borsóeső, daraeső.
Grindinat, i. -e, $f. zápor, jégeső.
Grindiș, t. -úri, df, fenyves, fenyü-
erdő.
Grinduță, nf. kis gerenda, geren-
dácska.
Gripă, nf. náthaláz, náthahurut.
Gripșor, fif. (állati.) grif, grifkese-
lyü (Vultur gryphus).
Gris^ (Griș), fif. I dara , kásadara,
Grisă, nf.       j zsemlékása; /.Orez.
Grív, Griveiu, mn. tarka, barkócás,
foltos, színes (kutya).

Gme


Groapa, nf. 1. gödör, verem; cine
sapă — altuia însuși cade, în dînâa
(fáim.), a ki másnak vermet ás, maga
esik bele; 2. sir; duc pe cineva ín
—, vkit a sírba visznek; 3. kátyú,
göcke (útban) ; 4. bánya, bánya-
üreg.
Groază, nf. borzalom, borzadály, ijed-
ség, irtózat, rémület, iszony; ’mi
e —, borzadok, iszonyodom.
Groaznic, mn. 1. félelmes, irtóztató,
rémületes, iszonyatos; 2. mérges,
ádáz, dühös.
Grob, 1 mn. goromba, durva, pa-
Grobian, j raszt, parasztos, nyers, fa-
ragatlan ; om —, goromba v. durva,
kamasz, pimasz ember; —, ifi. dur-
ván, gorombán, nyersen, parasztosan.
Grof, fif. I. Graf.
Gronăesc, IV. fi. röfög, röffen (a
disznó).
Grobotesc, fi. röfög, röffen.
Grohotire, nf. röfögés, röffenés.
Gropaș, fif. sirásó.
Gropiș, i. -úri, df. gödrös hely.
Gropiță, nf. gödröcske, kis verem;
— la subsuoară, hónalj, hónaljűr.
Gropniță, nf. sírbolt, holtalag, sír-
kert, temető.
Gros, mn. 1. vastag ; 2. durva, fara-
gatlan, paraszt; glumă —a, vastag
tréfa, paraszt tréfa; — la obraz, ar-
cátlan ; femee —ă, terhes asszony.
Gros, fif. 1. tuskó, tönk, törzs, fatörzs;
2. kaloda, tömlöc, börtön.
Grosama, nf. (ni.) jeneszter, rekettye.
Grosime, nf. 1. vastagság; 2. sűrű-
ség, testesség, pohosság.
Groș ița, ₙf. garas.
Grosolan, mn. nyers, faragatlan, go-
  romba, durva, paraszt.
Grosolănie, nf. nyerseség, durvaság,
  gorombaság, faragatlanság.
Grotă, nf. odú, barlang, üreg, odv.
Grotesc, mn. csodás, csodaszerü, kü-
lönös, tarka-barka ; furcsa, fura.
Grozamă, nf. (ni.) gerezdás zanót;
  vad sárga gcrezda; reketty.
Grozav, mn. borzasztó, iszonyú, irtó-
  zatos, szörnyű; szertelen, tömérdek ;
  —, ifi. iszonyúan, szertelenül, bor-
  zasztón, roppant.
. Grozăvenie, Î nf. iszonyat, irtózat,
Grozăvie, / szörnyűség, borzalom.
Groznicîe, nf. I. Grozăvenie.
Grue, nf. (állati.) daru (Grus).

Grueț, 1 i. -e, if. domb, halom; part,
Gruiu₅ f ponk ; liget.
Grum, fif. 1. darab, rész, vég; 2. fekvő-
boksa.
Grumaz, fif. nyak, torok, tarkó; boala
de —, torokbaj, nyakfájás.
Grumăzare, nf. 1. torokgyík, gégelob;
2. csík (a disznóknál).
Grunț, 1 fif. darab, morzsa, gomoly,
Grunz, J göröngy; — de sare, sógo-
moly.
Grunzos, 1 mn. göröngyös, rögös,
Grunzuros, j szemcsés ; drum —, gö-
röngyös út.
Grup, i. -úri ó -e, df. 1. csoport, cso-
portozat, tömb; 2. képcsoport.
Grupă, nf. 1. csoport; 2. rész, sza-
kasz, osztály; 3. ágazat.
Grupez, I. csoportosít, csoportoz,
osztályoz, tőmhez, részel, csoportokra
oszt.
Guanó, fif. guanó, madártrágya.
Guardă, nf. őrhad, őrség,' testőrség ;
— națională, nemzeti testőrség; l.
Gardă.
Guardian, fif. zárdanagy, zárdafőnök;
kolostorfőnök.
Guba, nf. guba, suba, cundra.
Gubav, mn. halvány, sápadt, színte-
len, vérehagyott.
Gubern, i. -e, &/. kormány, kormány-
szék ; l. Guvern rffi.
Gudur, I. o. hizeleg, hízelkedik, csa-
podárkodik; cirógat (vkit), édcleg
(vkivel).
Gudurător, mn. hízelgő, hízelkedő.
G idurătură, nf. hízelgés, enyelgés.
Gugoman, fif. ostoba, oktondi, háj-
fejü.
Gugomanie, nf. hájfejüség, ostobaság.
Gugulesc, IV. a. kényeztet, cirógat,
simogat, dédelget.
Guguiire, nf. kényeztetés, cirógatás,
simogatás, dédelgetés.
Guguman, fif. I. Gogoman difi.
Gugușciuca, nf. (állati.) tokás v.
golyvás galamb.
Guű, I. o. röfög, röffen (a disznó).
Gujbă, nf. I. Cujba.
Guler, i.-e, df. gallér; cu —, gal-
léros.
Guleraș, fif. (ni.) türempikk (carpe-
sium).
Gulerat, mn. 1. galléros; 2. szem-
telen.
Gulie, nf. (ni.) 1. répa, káposzta;

*69         Gurmand

gónye; 2. pityóka, csicsóka, bur-
gonya. \
Gunoesc, IV. co. trágyáz, ganajoz •
             ganajoztat.
Gunoios, mn. ganajos, szemetes, trá-
gyáé.
Gunoiște, nf. ganajdomb, ganajkupac;
szemétdomb ; trágyás föld.
Gunoiü, i. -e, df. trágya, ganaj; ga-
najdomb, szemétdomb.
Gura, nf. 1. száj, szájnyílás; 2. nyi-
las, lyuk, torkolat; amic din —,
ál-barát; are — bună, jó szája van,
jól beszél; — a căminului, a kályha
nyílása ; — blăstemată, gonosz nyelv;
— căscată, bámész, száját tátó; cu
— a, szóbelileg, élőszóval; cu o —,
egy szívvel-lélekkel, egyhangúlag, egy
szóval; dă cuiva o —, csókot ad
vkinek, megcsókol vkit; — dulce,
édes száj, cukros száj; — a iadului,
a pokol torka; întreg la —, ép fogú;
— a leului, (ni.) oroszlánszáj; tare
ín kemény v. erős szájú; — a
unui rîu, vmely folyó torkolata; a
privi ceva cu —a căscată, vmit tá-
tott szájjal bámul ; — sobei, kemence
száj, v. nyitás; a striga în — mare,
cât îl iea — a, tele torokkal kiabál;
a ’și ținea —a, hallgat, befogja a
száját.
Gură-cască, nf. bámész, száját tátó.
Gurălie, nf. csacskaság ; fecsegés, csa-
csogás, locsogás.
Guraliv, Guratec, mn. csacska, fe-
csegő, locsogó, trécselo, nyel vés.
Gúrbov, mn. Gârbovesc, IV. a. Gâr-
bov, »ifi.
Gureș, mn. nagyszájú, fecsegő, böbe-
' szédú, beszédes.
Gureșie, nf. bőbeszédűség, beszédes-
ség, nagyszájúság.
Gurgariță, nf. zsizsik, féreg.
Gutgoiu, i. -e, bf. bocskor orra v.
eleje.
Gurguiat, mn. boltozott, boltozatos.
Gurguț, I. me, vfi. pöffedez, duzza-
doz, pöffeszkedik, kevélykedik, gő-
gösködik ; magát felfújja, felfuval-
kodik.
Guriță, nf. szócska, szájacska, kis
száj; —, i&z, szivem f kincsen! éde-
sem 1
Gurluiü, i. -e, df. 1. nyílás, lyuk;
2. torok, száj.
Gurmand, fif. Ínyenc.

Gumița

170

Hăcaesc

Haciug

171

Hangju

Gumița, ₙf. (nt.) (fehér) gyer-
tyánfa.
Gușat, mn. 1. golyvás, görcélyes;
2. hegyes (madár).
Gușă, nf. 1. golyva, görvély (embe-
rieknél); 2. bögy, begy (madarak-
nál); --a porumbului, (nt.) ga-
lambsaláta, galambbegy.
Gușez, I. mé, meggolyvásodik,
<förvélyesedik, golyvát kap.
Gasgan, df. patkány, pácegér.
Gușiță, nf. (MfiU); kis begy, bö-
gyecske ; kis golyva.
Gust, ț-uri, tf. 1. ízlés, íny; are —
bun, jó Ízlése van; nui pe —ul meü,
nincs ínyemre ; 2. ízlés (mint érzék),
íz-érzék; 3. iz, szájíz; ’mi -e foarte
réü —ul gurei, igen rossz a szám
ize; cu —, ízletes (étek), ízléses
(ruha); fără —, ízléstelen, izlésnél-
küli, izetlen.
Gust, I. ízlel, megízlel, kóstol, meg-
kóstol; — din ceva, vmit megízlel,
megkóstol.
Gustare, nf. 1. ízlelés, kóstolás ;*%.
  ebéd; a face —a, ebédel; ebédet ké-
  szít.
Gustăresc, IV. «. 1. ebédel, ebédet
  eszik; 2. kostól, ízlel, megízlel.
Gustăritură, nf. nyalakodás, pákosz-
  tosság.
Gustat, mn. ízlelt, kóstolt; de —, íz-
  lelni való.
Gustator, df. neszeid; ízleld.
Gușter, df. 1. náthaláz, náthahúrut;
  2. (állati.) gyík.
Guști, nf. t. seprű, alj, üledék.

H

H, h, df. 1. = magyar H, h; 2.
(zene) a hangrovás hetedik zöngéje;
3. a g és c után e, és i előtt meg-
védi azok g és c hangját és maga
nem ejtetik ki (pl. ghe, gbi — ge,
gi és che, chi = ke, ki).
Ha! íöz. 1. mi! hali! ha! 2. mi, mi-
csoda; l. Haba.
Haha ! tsz. mi, micsoda, hallom.
Habă, nf. 1. fehér posztó, habposztó;
2. fonó, fonóka.
Habar, df bú, bánat, gond; n’am —,
nem bánom, rá se gondolok, nem is
hederítek rá, nem tudok róla.

Gustos, Gustuos, mn. ízletes, ízléses;
—, id. ílzéssel, ízletesen.
Gustoșie, 1 nf. izesség, ízletesség, jó-
Gustuoșie, J izüség.
Güt, t. -űrt, df. torok, gége.
Gută, nf. szél, szélütés, szélhüdés, guta-
ütés; lovit de —, gutaütött.
Gütlej, t. -úri, df. gége, torok.
Gutüiu, df. birs; per —, birskörtefa;
mer —, birsalmafa.
Gutunar, df. I. Guturaiu.
Gu'arain, t. -ri, df. nátha, hurut ; —
la cai, keh (a lónál).
Gutural, mn. torok .. . ; tón —, to-
rokhang.
Guvern, t. -e, df. kormány; kormány-
szék; — bisericesc, egyházi kormány.
Guvemament, t. -e, df. kormány, kor-
mányszék ; forrna de —, kormány-
forma.
Guvernamental, mn. kormányzati,
kormánypárti; partidă —a, kor-
mánypárt.
Guvernantă, nf. nevelőnő.
Guvernare, nf. kormányzás; igazga-
  tás, vezetés.
Guvernator, df. 1. kormányzó; hely-
  tartó} 2. neveld.
Guvernez, I. o. kormányoz; igazgat,
  vezet.
Guvemial, mn. kormányi, kormány-
  zati, kormány ...
Guvernor, df. udvarmester, udvar-
  nagy ; kormányzó.
Guzac, I df. fállati.) patkány, póc
Guzgan, | egér.
Gymnasial, wn. I. Gimnasial dtd.






Hăbăuc, mn. I. Hébéuc.
Hăblăesc, IV. d. trécsel, csacsog, lo-
csog, fecseg.
Hăbuc, df. 1. zömök ember; 2. fa-
jankó, kamasz, buta; a tăia —, da-
rabokra vág.
Hăbucesc, IV. cí. 1. eltép, elnyü
(ruhát) ; elrongál, összetör, szaggat,
márcangol; aprít, felaprit; 2. d.
szét-, el-, megszakad, összetörik.
Hac, t. -uri, t>f. 1. fizetés, fizetmény,
zsold; 2. ág, galy.
Hăcăesc, IV. d. hápog, sápog, (a
  réce).

Háciug, t. -e, df. ostormén.
Haciuga, nf. csemete, facsák; cserje,
bige.
Hadărag, t. -e, df. cséphadaró, cséplő.
Hădareu, t. -e, df. varsa, haltapogató,
borító-kas.
Hagialic, t. -úri, df. zarándoklat, za-
rándoktól.
Hagie, nf. zarándoklat, zarándoklás.
Hagima, nf. mogyoró-hagyma; —
turcească, metélo-hagyma.
Hagiu, df. zarándok.
Hahaha! isz. hahaha!
Haham, df. főrabbinus.
Hai ! Haida! idz. jer! jöszte! előre !
Haidamac, df. I. Aidamac.
Haiduc, df. 1. rabló, zsivány, hara-
mia ; 2. hajdú, darabant ; 3. vitéz,
hős (ki a haza mellett harczolt a
fanarióták idejében) ; bandă de —i,
haramia-csapat, rablóbanda.
Haiducesc, mn. rabló, zsivány . . . ;
vitézi; haramia . . .; cântec —,
haramia- nóta; vitéz nóta.
Haiducesc, IV. d. rabló- v. haramia-
életet él, zsitánykodik.
Haiducie, nf. zsitánysag, rabló-élet.
Haimana, df. 1. lézengő; <%.*járda-
koptató, mihaszna.
Hain, mn- 1- ellenséges, gyűlöletes;
2. áruló, hite szegett, hitetlen; 3.
nyakas, önfejű; ravasz.
Haină, nf. 1. ruha, köntös, öltöny
mez, gúnya; 2. ruházat, öltözet; —
de sărbătoare, ünnepi ruha; — e
albe, fehérnemű; — de pat, ágy-
nemű.
Hăinesc, IV. (me), ᵥd. fellázad, f i-
zudul, felzendül, pártot üt.
Hăinicea, Hăinicică, Hăinișoară, nf
I. Hăinuță.
Hăinuță, nf. ruhácska, köntöske.
Hais ! ídz. balra! csára! (ökörhaj-
tásnál).
Hait ! nz. el! jélre ! tora ! —, id.
egyre, folyton, folyvást.
Haită, nf. 1. falka, csapat; de cáui,
ebfalka; 2. ríngyó, hajsza, kurva
lotyó.
Hait aș, df. 1. hajtó, hajcsár; 2. hajtó-
vadászat.
Hăitaș, t. -úri, df. gát, malomgát.
Haițiș, id. 1. Jintán, kajszán; 2. gör-
bén, tekervényesen. '
Hăituesc, IV. cd. hajt, űz (vadat),
kerget.

Haj mă, nf. mogyoró hagyma.
Hal^ df. állás, helyzet, fekvés.
Hală, nf csarnok ; mészárszék.
Hălăduesc, IV. d. 1. honol, talalta-
tik; 2. megmenekül, meg, kiszaba-
dul ; elhalad.
Hălăgesc, IV. d. I. Gălăgesc dti>.
Halai, df. üdvözlés, áldás; — ție!
üdvöz légy !
Halat, t. -úri, df. házi köntös, háló-
köntös, pongyola.
Halate, nf. i. gazdasági épületek.
Halbă, nf l. Jtimétate.
Hálbe, nf. t. moslék.
Halcă, nf. szálka, darabka, dara-
bocska.
Haliéin, t. -e, df. dara, serét; madár-
serét.
Hélima, nf. ezer egy éjszaka.
Halișteu, df. I. Heleșteu.
Hâlm, t. -úri, df. domb, halom.
Hálmos, mn. dombos, halmos.
Hâlmuesc, IV. a. halmoz, felhalmoz,
halomra v. rakásra gyűjt.
Haló! tóz. nosza? rajta !
Halube, nf. t. ruha, fehérnemű; —
de pat, ágynemű.
Halucinațiune, nf. káprázat, révede-
zés, tétovázás, szemfényvesztés, ala-
posság, elámitás, elvakitás.
Halücinez, I. d. révedez, tétováz.
Halvița, nf. halvái (török sütemény,
liszt- és mézből).
Ham, t. -úri, df. hám, lószerszám;
ca de —, hámosló, igásló.
Hám, ím. hm! ejnye! ,
Hămăesc, IV. %. böfög; ugat, csahol.
Hamal, df. teherhordó, igavonó.
Hamal, df. hordár!
Hambac, df. sokszorozó-tábla, egyszer-
egy- ‘
Hambar, t. -e, df. hambár, magtái.
Hămiseală, nf. 1, farkaséh, mohó éh-
ség; 2. nyalánkság, torkosság.
Hămișel, mn. hamis, csalfa.
Hămisit, mn. nagy éhes, nyúlánk, tor-
kos, falánk, kaftár; éhenkórász.
Hămzea, nf. malomzsili^.
Han, t. -uri, df. 1. szálló, szálloda,
vendéglő, vendégfogadó; 2. tatár
khán; 3. ördög, manó; dute la —
♦tătarul, menj a manóba!
Hang, t. -úri, df. dallam, ének, hang.
Hănger, t. -e, df. handzsár, vadász-
kés, szarvas gyilok.          [létén).
Hangiu, df. vendéglős, fogadós (ke-

172

Hanț

Hanț, i. -uri,‘o/. döghús, hanc.
Hanță, nf. rongy, cafat.
Hanțuesc, IV. co. 1. feldarabol: 2.
rángat, ráncigái.
Haos, df. I. Chaos.
Hap, t. -uri, df labdacs, pilula.
Hapăesc, IV. fi. felfal, nyel.
Hapșin, mn. fösvény, fukar, zsugori;
sóvár, sóvárgó.
Har, t- -úri, df. hála, köszönet; kegy,
kegyelem, kegyesség; irgalom, kö-
nyörűlet; afla — la D£eu, Istennél
irgalmat talál.
Hărabar, fif. 1. lárma, zaj; 2. mn.
lármás, zajos, víg.
Harac, fif. bot, pálca, karó.
Haraciu, £ -úri, df. fejadó (a törö-
köknél).
Hărăcsesc, IV. o. 1. köpölyöz ; meg-
karcol ; 2. megkopaszt, megszed; le-,
megarat.
Harag, Harac, fif. karó, szöllökaró.
Haram, mn. tilos, tilalmas'; törvény-
telen ; de —, felesleges; are bani
de —, van elprédálni való pénze; —
veni — sa dus, a mint jött úgy el
is ment.
Harambaș, fif. tolvajok vezére, hara-
miafőnök.
Harap, fif. néger, arab.
Harapnic, t. -e, df. ostor.
Hărană, fif. I. Hrană.
Hârău, fif. (állott.) I. Héreu.
Hărăzesc, IV. co. felajánl, felmutat,
feláldoz, felszentel; l. închin.
Hărăzit, mn. ajánlott; fogadalmi.(tem-
plom).
Hârb, t. '-uri, df. 1. cserép, lábas;
  tört cserépé 2. kémlö csésze; ,1. Herb.
Hârbareț, nm. nyalánk, pákosztos,
falánk, torkos, kajtár.
Harbuz, fif. (ni.) dinnye, götögdiny-
  nye (Citrullus); tök, disznótok.
Harca, nf. (állati.) harcsa (hal) ; I.
  Somn.
Hârcă, nf. 1. vén asszony, satranty,
  anyók; 2. koponya, agy.
Hârcaesc, IV. fi. 1. horkol, hákog,
  hurákol; 2. torkát köszörüli; I. Hor-
  căesc.
Hárcait, i. -úri, df. horkolás.
Hárdéu, i. -e, df. hordó.
Harem, i. -úri, df. 'nőterem, nőlak,
  hárem (a törököknél).
Hâreț. fif. (állati.) bukdár, ráró, ha-
  lász sas.

                H&srră ______________

Hărăzesc, IV. co. Z. JEre^esc. ,
Harfă, nf. hárfa; — a lui Eol, szél-
hárfa; $ice ín —, hárfáz, hárfái
penget, hárfán játszik.
Harfenist, fif. hárfás.
Haritate, nf. I. Caritate.
Hârjoabe, nf. i. korcsolya, csáklya';
sarú.
Hârjoană, nf. vita, civódás, civako-
dás, szóváltás, szó vita.
Hârjonesc, IV. (mé), vfi. összekap,
civakodik, veszekedik.
Harmăfear, fif. I. Armăsar.
Harmonic, nm. összhangzó, hang-
egyező; zenélyes, harmonikus.
Harmonica, nf. hangora, harmonika.
Harmonie, nf. 1. összhang, összhang-
zat, összhang zás; 2. egyezés, egyez-
ség.
Hărșea, nf. báránybőr.
Iiărșeu, t. -e, df. ásó, ásókapa.
Harț, fif. harc, csata, viadal.
Hartă, nf. I. Chartă.
Hărțag, fif. I. Arțag, difi.
Hârți, fif. olyan böjt nap, melyen sza-
bad húst enni.
Hârtie, nf. 1. papír, papiros; 2. levél,
ügyirat; bani de —, papírpénz,
bankópénz; — de scris, irópapi-
ros ; — de pergament, velin-, iró-
hártya; — de epistole, levélpapi-
ros ; —i de stat, állampapír; —
de valoare, értékpapír; fabrică de
—, papírgyár; — liniată, vonalzott
papír; — möneta, papírpénz, bankó.
Hártier, fif. papirgyáros, papírárué.
Hártieríe, nf. papírgyár, papirkeres-
kedés.
Hârtiuță, nf. papírdarab, papirszelet.
Hartofor, fif. kártyás, kártyajátékos.
Hartoforie, nf. kártyázó-tei\m, kár-
tyáját?. zó-szoba.
Hârzoabe, nf. i. 1. korcsolya, csák-
■ lya; 2. sarú.
Harzob, i. -e, df. kosár.
Hâșăesc, Hîșeiu, IV, co. elitessel, el-
  kerget, elhajt (majorságot).
Hasard, fif. vakszerencse, vaktörténet;
  joc —szerencsejáték, kockajáték ;
  om —, vakmerő ember, házsártos.
Hasardez, I. co. mer, kockáztat, ve-
  szélyeztet.
Hașcă, nf. serpenyő; serpeny (lő-
  fegyvereknél ).
Hașcală, nf. báránybör.
Hasnă, nf. I. Folos.

Hașptnă

173

  Hașpură, nf. tizbarázda, vízőrök.
Haștură, nf. ringyó, szajha, kurva.
Hasúra, nf. 1. nádfödény, nádazat;
2. I. Rogojină.
  Hát, t. -úri, df. barázda, domb, föld-
hát, (két szántóföld között).
Hăt, ifi. I. Hét.
Hăț, i. -úri, df. gyeplő, póráz, gyeplő-
szíj; kantái szár, fékszár.
Hățăesc, IV. cd. rángat, ráncigái;
huzkál, húzogat.
Hatír, i. -uri, df. 1. kedvezmény, előny;
2. háttér.
Hățiș, t. -uri, df. 1. sűrű, sűrűség;
2. cserjés, csalit, kis erdő, harasztos
hely, csöpéte.
Hatman, fif. tábornok (régen); vár-
kapitány.
Hâtru, fif. 1. kópé, lurkó; — bunde
glume, bolondozó, tréfálódó, tréfa-
űző; 2. mn. tréfás, furcsa, fura.
Hău, fif. 1. zűrzavar, chaos; %. mély-
ség ; örvény; 3. hz. he! hallom.
Haugaș, t. — df. I. Văgaș.
Hăulesc, IV. fi. 1. ordít, üvölt, süvölt;
  2. gajdot, ujong; 3. dobói (a fa-
lamb).
Havain, mn. égkék.
Havalea, nf. teher, terű.
Havra, nf. zsidó-iskola, zsinagóga.
Havuz, f. -úri, df. vízmedence, víz-
tartó, viztárna.
Ház, i. -úri, df. 1. kedvesség, kelle-
messég ; 2. gyönyör, öröm, mulat-
ság ; cu —, érdekes, mulatságos,
gyönyörködtető, kellemes; n’are
nincs értelme, unalmas.
Hazliü, mn. gyönyörködtető, mulat-
ságos, kellemes; nevetséges; istoria'
—ă, mulatságos történet.
Haznă, nf. haszon,' jövedelem; dau
ceva pe — de un an, egy évi hasz-
nálatra ad vmit.
Hebeuc, fif. 1. tuskó, fajankó, golyhó,
bornyasz, kamasz, totya; 2. mn.
golyhó, mulya, buta, ostoba, kába,
esztelen, bolond.
Hébeucese, IV. fi. és vfi. 1. butái, bo-
londul, ostobáskodik; 2. co. butit, el-
kábít.
Hebéucíe, nf. butaság, ostobaság,
együgyüség, bolondság, oktalanság,
$ balgaság.
Hectică, nf. tüdővész; ászkor.
Hecticos, mn. tüdővészes, aszkóros,
hektikus.

Hidos


Hecto, ozn. száz ...; — gramm, száz
gramm.
Héd, nm. I. Ürít
Hegemon, Hegemonie. /. Igemon dtfi.
Hegiră, nf. hedzsira, (idöszámitási
pont a mo ' amedánoknál).
Hehel, I. co. gerebenez, ecset; — pe
cineva, megrostál, megszól vkit
Hehela, nf. gereben, ecselő, vakaró.
Hei! fcz. he'ih! hé! jaj!
Hel, fif. (állatí.) angolna (Muraena
anguilla).
Heleșțeu, t. -e, df. halastó, tó.
Heliocentric, mn. napközépi.
Helioscop, b * „ e
Heliostat, / *• 'e> napalhto.
Hemeeală, nf 1. zaíarodát, hülede-
zés, zavar; 2. szorultság, szorult ál-
lapot.
Hemeesc, IV. me, vfi. zavarban van,
hüledez.
Hemeiu, fif. (ni.) komló.
Hemoroide, nf. aranyér.
Hârb, t. -úri, df. cserép, csésze, lábas.
Hérbuesc, IV. co. tör, cserepekre tör;
me —, vfi. megromlik, (egészsége).
Herbuit, mn. megrongált, megrontott,
megzavart.
Herbuț, -úri, df. cserépke; kis csé-
sze ; lábaska.
Hercinic, mn. hercinai, harc; munți
—i, Hárc-hegység, hercinai hegyek.
Herean, fif. torma.
Heredie, nf. maradék, maradvány;
pereputtya.
Heretic, fif. tévelygő, eretnek, tév-
hitií; l. Eretic.
Heretisesc, IV. fi. köszönt, megkö-
szönt (vkit),f gratulál (vkinek).
Héreu, fif. kánya, héja, ölyv (Astur).
Herghelie, nf. ménes; déceg.
Herghebgiu, fif. csikós, ménesszolga.
Hericica, nf. (rit.) porcsincikkszár.
Heruvim, fif. I. Cherubim.
Hétman, fif /. Hătman.
Hét, ifió 1. elég, jó; — atăta, épen;
— maré, elég v. jó nagy; 2. cse-
kélység.
Hiacint, fif. (nt.) jácint.
Híd,, mn. csiíf, csúnya, ocsmány, rút,
förtelmes; —, ifi, oesmányul, rútul,
csúnyán förtelmesen.
Hifimé, nf. ocsmányság, csúnyaság,
förtelmesség, utálatosság, gyűlöle-
tesség.
Hídos, mn. /. Híd.

Hidră

174

Hoaspe.

Hidra, nf. hidra,
Hidrargit,fif. (ni.) higany ; chlorat.'
highalvacs; — ocsidat, higéleg.
Hidrát, i. -e, df. vizegy.
Hidraulic, mn. vizniütani; vizmér-
nöki; vizépítészi; var —, vízhat-
lan mész, cement.
Hidraulică, nf. vizmoztan, vizmütan,
vizépitészet.
Hidrofobie, nf. víziszony; ebdüh, ve-
szettség.
Hidrogen, fif. (vt.) köneny.
Hidrografic, nf. vízrajz.
Hidrometru, fif. vízmérő.
Hidropica, nf. 1. vízkor, vizkórság;
2. vízkor tan.
Hidropicos, mn. vizkóros.
Hidropot, fif. vízivé, viziszsza, bor-
nemiszsza.
Hidrostatică, nf. viznyugtan, viznyug-
vástan.
Hidrotect. fif. vizépítész.
Hîesc, IV. 1. ledönt, lerombol, leront;
2. megsérvel (embert); mé —, vfi. ösz-
szeroskad, összeomlik, összedül, össze-
esik; megsérvesedik, megsérvül.
Higiena, nf. egészségtani.
Higienie, mn. egészségtan.
Higrometrie, nf. (lián) nedvmértan,
légnedv mértan.
Higrometru, fif, légnedvmérő, nedv-
mérő.
Higroscop, fif. nedtmutató.
Higroscopic, mn. nedvszívó.
Hímen, fif. 1. nászisten, házasság is-
  tene ; 2. házasság; nászdal; 3. szüz-őr.
Himeră, nf. agyrém.
Himeric, mn. képzelődő.
Himic, mn. vegytani.
Himie, nf. vegytan.
Himn, i. -úri, df. imadal, dicsének,
  zsolozsma; l. Imn.
Hinteu, i. -e, df. batár, hintó, kocsi.
Hiperbolă, nf. 1. szónoki túlzás (túl-
nagyitás, tíllkicsinyités); 2. (mid.)
mentelék, fölöslék.
Hiperbolic, mn. 1. túlzó ; 2: (méri.)
  mentelékes.
Hiperboloid, fif. (mkt.) mentelékded.
Hipercritică, nf. 1. túlszí gorú bírálat;
  2. tulszigor; gáncsoskodás.
Hiperocsid, fif. (vfi.) föléleg.
Hiperzel, fif tulbuzyalom v. buzgoság.
Hipnotism, fif. delejes alvás.
Hipocondríe, nf. 1. részt, lép kór; 2.
  fekete vérüség ; képzelődés.

Hoașcă

175

Hotar

Hipocondru, fif. rásztos, lépkóros;
képzelődő.
Hipocrit, fif. képmutató, álszent.
Hipoderma, nf. bélhám.
Hipodrom, i. -úri, df. lovarda, lovagló-
iskola.
Hipota, nf. 1. máj ; 2. püspökfalat.
Hipoteca, nf. jelzálog, hitel jelzálog,
ingatlan-zálog; bancă de —, jel-
zálogbank,
Hipotenusă, nf. (nwf.) átfogó; fe-
szítő.
Hipotesa, nf. föltét, föltétel, föltevés;
fölvétel, elovélet,
Hipotetic, mn. föltétes, föltételre, föl-
vételre.
Hîră,. nf. 1. mocsok, piszok, undokság;
kosz, rüh; 2. vén satranty.
Hírciog, fif. (állati.) hörcsög, hörcsök.
Hirean, fif. (ni.j torma.
Hiribă, nf. (ni.) étigomba, tehén-
gomba.
Hîrîesc, IV. A) fi. 1. morog, düny-
nyög, lármázik; 2. «. feluszit, fel-
ingerel ; bizgat, boszant; — pe
cineva, vkit dühbe hoz, megniéégé-
sit, bizgat, felizgat, hajtogat; B) me
— vfi. feling értődik; civakodik, ma-
rakodik, veszekedik.
Hîrîitură, nf. felingerlés, hajtogatás,
feluszitás.
Hîrișca, nf. (nt.) haricska, hariska.
Hîrleț, i. -e, df. ásó, ásókapa.
Hirotonesc, IV. w. szentel, felszentel
  (pappá); l. Chirotonesc difi.
Hîrsesc, IV. fi. jukarkodík, zsugorko-
  dik, zsobrákol.
Hirsire, nf. fukarkodás, zsugoriság.
Hírsit, mn. zsugori, fukar, kuporí,
faszarágó, zsobrák, faszari.
Hirurg, fif. sebész; l. Chirurg.
Histeric, mn. méhgörcsös, méhkóros.
Histerie, nf. méhgörcs, méhkór.
Hitioan, 1 mn. meddő, rosszhusu, hit-
Hition, J vány.
Hîtru, fif. I. Hatru.
Hleios, mn. enyves, ragacsos.
Hleiü, t. -úri, df. enyv, tapasz, ragasz,
  csiriz; l. Cleiu.
Ho ! idz. hó! megálljt
Hoarcă, nf. öreg banya, vén satranty;
  l. Hârca.
Hoarde, nf. t. csapat, falka; — bar-
  bare, barbár csapatok.
Hoaspe, nf. I. Hospă.
Hoaspe, nf. I. Oaspe.

Hoașcă, nf. koldus; — bătrână, vén
satranty.
Hodă, nf. (állati.) fú, hód, hóda.
Hodae, nf. 1. major-épületek'; 2. /.
Odae.
Hodină, nf. I. Odihnă.
Hodolean, fif. (ni.) tátorján, tengeri
szulák, orvosi harang rongy.
Hodoroagă, nf. 1. zsibáru, tarattyú,
ócska holmi; 2. csacsogó, csacska
(ember).
Hodorog, fif. daráló, hebegő.
Hodorogesc, IV. o. csacsog, locsog,
cseveg, habar, darál, össze-vissza
beszel.
Hodorosesc, IV. fi. dörömböl, csöröm-
pöl.
Hognogiü. fif. hadnagy.
Hoheresc, IV. «. ies.zid, lepiszkál,
lekap.
Hoheriu, fif. hóhér, sintér, bakó.
Hohot, i. -e, df. hahota, hangos neve-
tés; ríde cu —. hahotázva nevet.
Hohotesc, IV. fi. hangosan nevet, ha-
hotáz, vihog, vinyog.
Hoisa, idz. I. Hais.
Holt, -úri. df. dög, döghus.
Hojma, ifi. szakadatlanul, folyvást.
Holălăesc, IV. fi. kiabál, kiált, lár-
máz, kajdoz.
Holbura, n/. 1. (nt.) nagy szulák;
2. —, szélröham, forgó szél; l. Vol-
bură.
Holburos, mn. szeles, szélvészes, fer-
geteges; szulákos.
Holca; nf, zaj, lárma, kiáltás, kiabá-
lás, zajongás.
Holcaesc, IV. fi. lármáz, kiáltoz, kia-
bál, zajt üt.
Holdă, nf. 1. vetés, bevetett föld; —e
ver^i, zöld vetések; 2. forduló ; par-
lag, parlag föld, paliag.
Holera, nf. 1. kolera (betegség); 2.
(ni.), csimpaj.
Holercă, Holirca, Horincă, nf. pálinka.
Holtăcăresc, IV. co. fel-, megráz;
zöcsköl.
Holteiesc, mn. legényes, legény . . .
Holteiesc, IV. fi. legénykedik, legény-
életet él, agglegénykedik.
Holteime, nf. legénység.
Holtéin, fif. ifjonc, legény, nötelen ;
— betrân, tomnatéc, agglegény, ri-
deglegény.
Honorar, fif. 1. tisztelet díj, jutalom;
2. mn. tiszteletbeli; l. Onorar difi.

Honorafiori, i. fif. előkelők, tisztesb
rendűek.
Honorez, I. &>. díjaz, jutalmaz, meg-
jutalmaz.
Hop, t. -úri, df. ugrás, szökkenés
Hopăesc, IV. fi. ugrik, ugrál, szökik,
szökdécsel.
HopaiJ, i. -é, df. mécses, mécs, olaj-
lámpa, fonca.
Hopinos, mn. rögös, göröngyös, gö-
csörtös, rázós.
Hor^ i. -uri, ₉f. I. Chor.
Horă, nf. í. körtánc, hóra, 2. szo-
morú dal, nóta, ének.
Horaesc, Horăiu, IV. fi. I. Hoicăesc.
Horbotă, nf. csipkec
Horbotăreasa, nf. csipkekötő, csipke-
verő.
Horcăesc, IV. fi. horkol, hörög, hörg.
Horcăitură, nf. hörgés, horkolás; —
de moarte, halálhörgés, véyvonaglás.
Horcotesc, Horcăiu, IV. fi. I. Horcăesc.
Horda, nf. falka; csapat, horda.
Hordéu, i. -e, df. hordó, kád.
Hőre, nf. dal, 'ének.
Horesc, IV. fi. dalol, danol, énekel.
Horhoila. nf. horkoló, hörgő.
fiorisont, i, -úri, df. láthatár, latkor,
szintáj.
Horisontal, mn. (nM.), vízszintes,
fekmentes, vizirányos, fekirányos ; —,
ifi. vízszintesen, vizirányosan.
Horiște, nf. összegyűjtés, összeszedés,
összerakás.
Horn, l. -úri, df. kémény, kürtő; ké-
mény sípja v. csöve,
Hornar, fif. kéményseprő, kémény-
tisztító, füstfaragó.
Horoiu, fif. (állati.) harkály; — de
brad, fekete harkály; — verde, zöld
harkály.
Horopsesc, IV. c». I. Oropsesc.
Hospă, nf. hüvely, tok; polyva, tok-
lász; héjj.
Hospital, mn. vendégszerető; l. Os-
pital.
Hospitalitate, nf. vendégszeretet.
Hospitez, I. fi. ellátogat, vendégkép
hallgat (egyetemi leckéket).
Hospodar, fif. I. Gospódor.
Hospos, mn. hüvelyes, polyvás, héjjas.
Hoștină, nf. törköly; sonkoly.
Hoț, fif. tolvaj, rabló, zsivány, fosz-
togató, haramia ; — de mare, ten-
geri rabló, kalóz.
Hotar, > -e, df. határ, határszél, vég.

Hotărăsc

176

Hu mani taie

Humor

177 Ichtiologie

térkor, terület ; mező; merge la —,
megy a mezőre ; a pune —, határt
szab.
Hotărăsc, IV. A) c>. 1. határol, kö-
rülhatárol, határt jelöl; 2. határoz,
végez, intéz, meghatároz ítél. dönt;
Kijelöl; B) me —, vfi. elhatá-
rozza magát, rááll, rá adja magát;
l. Determin.
Hotărîre, nf. 1. végzés, határozat,
Ítélet, döntvény; 2. feltett cél, szán-
dék; — a unei cause, vmely ügy el-
döntése ; cu, határozatilag.
Hotariș, mn. határos, szomszédos.
Hotărît, mn. határozott, meghatáro-
zott, elintézett, bizonyos, kijelölt,
határolt; —, ifi. határozottan, bizo-
nyosan.
Hotărîtor, mn. határozó, döntő; mo-
ment döntő pillanat.
Hotarnic, fif. határjelző; határőr, csősz.
Hotărnicire, nf határjelzés, körül-
határolás.
Hoțesc, mn. gaz. . . tolvaj.
Hoție, nf. tolvajság* gazság, foszto-
gatás.
Hoțiș, mn. gazul, gazmódra, tolvaj-
módra, orozva, lopva.
Hoțoman, fif. nagy tolvaj, zsivány,
rabló, haramia; gaztacskó.
Hoțos, mn. tolvajló, gaz.
Hram, t. -úri, df. egyházvéd, templom-
véd; védszent; —ul bisericei, a
templom védszentje.        „
Hrană, nf. élelem, eledel, táplálék,
étel; —a vieții, életfentartás.
Hranaciü, torkos, falánk, kajtár,
   étkes.
Hrănesc, IV. A) cd. táplál, élelmez,
eltart, ellát étellel; B) me —, vfi.
táplálkozik, magát táplálja v. fen-
tartja, élelmét keresi.
Hrănit, mn. jól táplált, jól tartott,
jóllakott, jól élelmezett.
Hraniță, ni. 1 (ni ) kerti zsázsa, ré-
Hrănițel, fif[ zsuka, saláta-torma.
Hrănitor, df. élelmező, tápláló, fen-
   tartó.
Hrăpesc, IV. ct>. I. Răpesc dté.
Hrean, df. (ni.) torma.
Hrențuesc, IV. «. elnyü, elkoptat,
   elhasznál.
BxQoá^nf. I. Hiribă.
Hrisma, nf. szent olaj, korcsma.
Hrisov, £ -e, df. oklevél, okirat, ok-
   mány, tanulevél.

Kristóf oare, nf. (ni.) farkasszölő,
farkasbab; lakta, taktafű.
Hronică, nf. időrajz; évkönyv, kró-
nika; l. Cronică
Hruba, nf. kunyhó, huruba, bordély.
Hudiță J ⁿ*' tyuk* nyilas, koz, rés.
Hudubă, nf. lebuj, deszkabódé; csap-
szék; l. Hudă.
Huceag, | t. -úri, df. cserjés, fiatal
Huciü, f erdő.
Huesc, IV. co., 1. kipiszeget, lepisze-
get, kigunyol, kifütyöl; letorkol, le-
hurrogat; 2. lármáz, kiáltoz, kiabál;
3. vjong, kurjongat, kurjant.
Huet, t. -e, df kurjongás, újon gás,
ujongatás; kifütyölás, lehurrogatás.
Huhurez, fif. (állati.) bagoly, füles-
bagoly, suholy.
Huiduesc, IV. kikerget, elkerget,
elhajt, elűz.
Huiesc, IV. cd. I. Huesc.
Huiț, i. -e, df. hinta, himba, hinntó,
gallóka, hintóka.
Huiț, I. cd. 1. hintáz, himbál; 2. fi.
gallókázik, hintókázik.
Hulă, nf. 1. ócsárlás, feddés, becs-
mérlés; rágalom, gáncsolás, gyalá-
zat, kisebbítés; gáncs, hiba; 2. ká-
romlás, szidalom.
Hulesc, IV. o. ócsárol, becsmérel,
gáncsol; fedd, kisebbít, csafol, gú-
nyol, gyaláz.
Hulire, nf. feddés, becsmérlés, ócsár-
lás, káromlás.
Hulitor, df. ócsárló, gáncsoló, feddő,
  rágalmazó, kár omló, csufolkodó.
Hulpe. nf. (állati.) róka; ravasz;
  l. Vulpe.
Hultenoală, nf. (nt.) hölgyömül (Hie-
  racium).
Hulubaș, fif. galambocska, galambka.
Humă, nf. korhany, termőföld, por-
  hadék, televény. '
Humán, mn. ember szerető, embersé-
  ges, nyájas, l. Uman.
Humaniora, df. t. széptanulmányok,
  óremekirodalmi tanulmányok.
Humanisez, I. cd. emberit, szelídít,
  müvei, mé —, vfi. művelődik, sze-
  lídül.
Humanism, fif. emberiség-elviség; ó-
  remekirókrá súlyt fektető tanrend,
  humanismus.
Humanitate, nf. emberség, nyájas-
  ság.

Humor, fif. nedély, szesszenel. humor;
  l. Umor.
Humorist, fif. nedélyes iró, humo-
  rista, humoros iró.
Humoristáé, mn- nedélyes, szesszene-
  tes, kedvcsapongó.
Humos, mn. televényes, korhanyos.
Hunié, nf. tölcsér.
Hupăesc, IV. fi. ugrál, szökdel, szök-
  décsel, ugrándoz.
Hupăitură, nf. szökdécselés, ugrán-
  dozás.
Hurduzeu, i. -e, df. alattság, hajó-
  kötél.
Hurez, df. I. Urez.
Hurlueala, nf. 1. dara, darálás; 2.
  ügy-baj, elfoglaltság.






I, i, fif. 1. magyar i; 2. rövidített
  dativus him- és nőnemű, = neki;
  spune-i, mondd meg neki; 3. = vei
  v. yei ; ’i merge, el fogsz menni.
Ia, idz. 1. ime! lám! ni! nézd!
  2. = ea, ő.
labașa, nf. ajazó vas, orresiptető; fék.
Iac, fif. (állati.) szálkás-durbancs
  (hal).
Iaca, ifi. ime! lám! I. Eaca.
Iacă, nf. nagyanya.; derék (ruha).
lachnie, df. becsinált (fal).
lacint, df. 1. jácintkő, jacanyla; 2.
  —ă, (ni.) jácint (Mg); 4 Zam-
bilă.
lacob, df Jakab, Jákó, Jákob (finév).
Iacobin, mn. călugăr —, Jakobinus
szerzetes.
lad, i. -úri, df. pokol, alvilág.
lagher, df. vadász ; l. Venător.
Iambic, mn. picior —, szökő v. jam-
bus láb (<■> —).
laniceriu, fif. janicsár.
lanitor, fif. ajtónálló, ajtós; kapus.
Ianuarie, fif. télhó, Boldogasszony hava,
januárius hó.
Iapa, nf. kanca; l. Eâpă.
laponez, fif, japáni.
laponia, nf. (fb.), Japán.
Iară, fita. 1. ismét, megint; 2. pedig";
l. Eară.
Iarbă, nf. I. Earbă.
Iarmaroc, i. —e, df. vásár, országos
vásár, sokadalom.

   Román-magyar szótár. II.

Hurluesc, IV. «. darál, megdarál,
nagyfa őröl.
Hurlup, df. szilvakakas, birtoka, fán-
száradt szilva.
Hurubă, nf. kunyhó,. viskó, rozoga,
kunyhó.
Husar, df. huszár; lovaskatona,
Husaresc, mn. huszáros; —e, ifi. hu-
szárosán, huszármódra.
Husca, nf. kifőzött só, leülepedett só.
Huta, nf. űvegönto, üveghuta.
Hutrupesc, IV. vfi. I- Surup.
Hutupesc, IV. ca. zabái, mohón eszik.
Huțuț, i. -e, df. hinta, gallóka.
Huțuț, I. mé —, vfi. 1. hintázik, gal-
lókázik; 2. cd. hintái, himbál.
Huzur, i. -e, dfMnyelem, kényelmesség.

I

lamă, nf. I. Eama.
Iască, nf. tapló.
lasrna, nf. 1. szörny, szörnyeteg, csoda-
  állat, kisértet, rémalak; — 2. irtó-
  zás, ifzofty, iszonyodás.
lasmin, fif. 1 (ni.) jázmin (Jasminum
Iasomie, nf. f officinale).
lasp, df. jászpisz, jászpiszkő.
Iată, fit». I. Eată.
Iatac, i. -e, df. háló-szoba, alvó-szoba.
Iatagan, i. -e, df. kard, török szablya,
jatagány, handzsár, övkés.
Iau, I. o. /. leau.
lava, nf. Jáva sziget.
Iaz, t. -úri, df. malomárok, malom-
  csatorna, malomgát, töltés, gátmunka.
lazmă, nf. I. lasma.
Ibâncă, nf. nyeregpáma.
Ibis, df. (állati.) batla, cibik, ibis
  (madár a gázlók osztályából).
Ibostareț, mn. szerelmes.
Ibovnic, df. szerető, kedves.
Ibric, i. -e, df. kanna, kanta; ibrik,
  kártyus; — de cafea, kávé-kanna;
  — de spălat, mosdótól.
Ibricel, df. kannácska, ibrikecske.
Ibrișim, i. -úri, ₉f. varró-selyem, font-
  selyem, selyemcérna.
Ic, i. -úri, df. ék; éktoldat.
Icea, ifi. itt, itten; ide,
Ichneumon, fif. egyptomi petymeg
  v. csúsznia.
Ichtiofag, fif. 'halevö.
Ichtiologie, nf haltan, haltudomány.

12

Ici               178              leaü

led 179                               Iezer

Ici, ifi. itt, itten, ide; de — încolo,
innen kezdve, ezután; — și colea,
itt, ott.
Icnesc, IV; fi. böfög, felböfög, böffen.
lenire, nf. í bof, böfögés, felböfögés,
Icnitur|, nf. j böffentés.
Icoană, nf. kép, szentkép.
Iconar, fif. képjestő, képfaragófképárus.
Iconoclast, fif. képromboló vaduló.
Iconografie, nf. képleírás, képrajzolás,
képtan.
Iconolatrie, nf. képimádás.
Iconolatru, fif. képimádó.
Iconologie, nf. képtan.
Iconom, fif. I. Econom.
Iconomachie, nf. képrombolás, kép-
   dulás.
Iconostas, t. -e, tf. képláb -.(q görög
r szertartása templomokban);
Icosaedru, fif. huszszög (mértani álak).
Icosar, fif. régi ezüst pénz.
Icre, nf. t. haltojás, halikra, hdlív.
Ictiofag, fif. I. Ichtiofag,
Icnesc, IV. c®. ékel, beékel.
Idea, nf. eszm?, észkép, idea, képzet;
   •— ficsá, rögeszme, rögzött eszme;
   nici —, szó sincs róla, dehogy; nici
   n’ai —, fogalmad sincs; asociațiune
   de —i, képzatársulás, gondolat- v.
   eszmetársulás.
Ideái, t. -úri 4 e, af. etémény, esz-
   ménykép, eszmekép, képzemény; —,
   mn. eszményi, ideális.
Ideálisára, «/. eszményítés.

ₜ Idealisez, I. c®. eszményit, eszményeste.
Idealism, fif. eszményiség, eszmeiség,
fönkép esség.
Idealist, fif. eszme-elvű, eszménykedő,
  képzelődő, idealista.
Idealistic, mn. eszme-elvi, eszmei, esz-
  méwifes.
Idealitate, nf. eszményiség.
Idee, nf. I. Idea.
Identic, mn. azonos, egyazon, egy-
  azonos.
Identific,* I. c®. azonosít, azonít; mé
  —, vfi. azonosítja magát, azonosul.
Identificațiune, Identificare, nf. azo-
  nosítás, azonitás.
Identitate, nf. azonosság, azonság, egy-
  azonság.
Ideolog, fif. eszménykedő, képzelgő,
  ábrándozó.
Ideologie, nf. eszmetan.
Idila, nf. pásztori költemény, pásztori
  dal, pásztorául, idill.

Idilic, mn. 1. falusi, mezei; 2. pász-
tori, pásztorversi; vieață —a, mezei
élet, gondtalan élet.
Idiom;' t. -e, ®/. nyelő, beszédmód, táj-
nyelv, nyelvsajátság, szójárás.
Idiomatic, mn. nyelvi, tajnyelvi, szó-
járási, nyelvsajátsági.
Idiosincrasie, nf. természeti szenv (ro-
kon- v. ellenszenvj, szenvkülönösség,
kóros iszony.
Idiot, fif. együgyű, tudatlan, járatlan,
avatatlan, bárgyú.
Idioticon, t. -e,'»f. tájszótár.
Idiotism, t. -o, df. 1. tájszólás, nyelv-
sajátság, szójárás, beszédejtés, táj-
beszéd; — 2. együgyüség, tudatlan-
ság.
Idol, fif. bálvány, balványkép, pogány
isten.
Idolatrie, nf. bálványimádás, bál-
ványzás.
Idolatru, fif. bálványozó, bálvány-
imádó.
Idololatrie, nf. I. Idolatrie.
Idră, nf. hidra, vizikigyó.
IdrauUc, mn. I. Hidraulic ttó.
Idrogen, fif. köneny.
le, nf. nőiing.
le, ifi. igen, úgy van, úgy, igen is.
leacă, ifi. I. Eacă.
leapă, nf. kancza; l. Eapa.
leara, ifi. I. Eaia.
learbă, nf. fü, pázsit; 1. Earbă.
learna, nf. tél ;i. Earna.
lească, nf. tapló; I. Ească.
leau, luare? luat, A) «. 1. vesz, meg-,
elvesz; 2. kap, fog; —- afara, ki-
vesz; kivételt tesz; armele, fegy-
vert fog v. ragad; — aminte, figyel-
mez, figyel, vigyáz; — asupra sa
ceva, vmit felvállal v. magára vállal;
— cu puterea, erőszakkal elvesz v.
megfoszt, megrabol; — cetatea, a
várost beveszi v. elfoglalja; — de
mână, kezénél fog; T- de mărturie,
tanúul hiv; — de grumazi, nyakon
ragad v. fog v. csip; -r drumul, aj
elállja az útat; b) útnak indul; —
fuga, futásnak ered; — de bărbat
de muere, férjhez megy, nőül vesz
.megházasodikîn băgare de seamă
tekintetbe vesz, megfontol ; ín rís
tréfába vesz, kinevet; ■— lastrei pa
rale, kérdőre von, kérdőre vesz, szőri
vkit; o — la trei parale, elszalad,
— în arendă, kibérel, bérbe vesz

  — mésura, mértéket vesz, megmér
(ruhának); óvintézkedést tesz; —
fonás, felvesz (vmit), mérgelődik
(vmi felett); — foc, tüzet fog,
meggyül; — medicamente (lea-
curi), bevesz orvosságot; — la mili-
ție, besoroz, bevesz katonának ; —
împrumut, kölcsönöz, kölcsönvesz ; —
în sus, felvesz, magára vesz; — ín
nume de bine, de réu, jó v. rossz
néven, vesz; — lumea ’n cap, világgá
mégy; — în seamă pre cineva, vkit
számba vesz, tekint vkire; — mán-
taoa, felveszi a köntöst, felölti a kön-
töst; — partea cuiva, vkinek pártját
fogja, vki részén van; — pe ain
derétnr pre cineva, vkit hátulról
kerget ; —pe interes, kamatra vesz ;
— resuflu, lélegzetet vesz, lélekzik;
— spuma, leszed v. leszűr tejet; o —
ín dreapta, jobbkéznek veszi útját;
B) mé — după cineva, vfi. vki után
indul, vkit utánoz; — pe picior, el-
szalad, útnak indul, éloson; — de
pér, haját tépi v. tépdem; — cu
cineva la ceartă, veszekedik vkivel;
’mí __ voae, bátorkodom, szabad-
jon, tegyen szabad; a — și lua £iua
buna, elbúcsúzik, eltávozik; mé —
frigurile, kilel a hideg, hideglelést ka-
pok ; mé — fiori, borzadok, borzalmak
fognak el; mé — spaima, iszonyodom,
ijedés fog el; ’și — începutul, kez-
detét veszi, kezdődik, elkezdődik; mé
— mirare, csodálkozom.
led, fif. gidó, gödölye, kecske fi, kecske-
olló, fiakecske.
ledec, fif. hajóhúzás.
Iederă, «/. (ni) repkény, borostyán,
téli zöld (Hedera helix).
Ieftin, mn. I. Eftin, ®í&
lel, nv. I. El.
léle, nf. t. 1. tündérek, gonosz tündék;
2. szélhüdés, bénulás, láz.
lelița, nf. hűvös, hideg v. zordon szél.
Ienicer, fif. janicsár.
lenuper, fif. (ni.) gyalögfenyö, boróka-
fenyő (Juniperus communis); —a, nf.
boróka, borókabogyó, fenyőmag.
Iepuraș, fif. fiatal nyúl, kis nyúl,
nyulacska.
Iepure, nf. nyúl, vad nyúl; — de casa,
házi nyúl, tengeri nyúl.
lepurel, fif. L Iepuraș.
Iepuresc, mn. nyúl; macriș—, (nt.)
nyúlsóska.

lepuroae, nf. nőstény nyúl, vető nyúl,
magnyúl.
lerarcn, fif. egyházi fő, püspök; sânți
trei —î, három királyok napja.
lexárcliic, mn. papuralmi, egyház
uralmi.
lerarchíe, nf. egyházi uralom, papi
uralom, pap-uralkodás.
lerbaríe, nf. löporraktár v toix ny.
Ierbărit, fif. legelőjog.
Ierbos, mn. füves.
Ieremîe, fif. sțeromos, Jeremiás.
Ieremiadă, nf. gyászdal, búdal, alagya,
jeremiád.
lereu, fif. pap, lelkész.
Ieri, ifi. tegnap; * alalta —, tegnap-
előtt; mai —, a minap* nem régiben.
lernara, nf. telelés, kitéÍelÓ8,teleltetés.
lematec, fif. 1. telelés, kitélelés, telel-
teiés ; 2. mn- téli.
Iernez, I. fi. telel, kitelel; —, c®. telel-
tet, kiteleltet.
leroglifa, nf. t. képjel, kép-betű; -e,
nf. i. képírás, képes irat, nyelvképek,
szóképek.
Ieroglific, mn. 1. képjéles, képbe tű?,
szóképi, poncolt; 2. rejtvényét.
Iert, I. c®. enged, megenged, elenged,
bocsát, megbocsát, megkegyelmez
vkinek; păcatele, megbocsátja
vkinek vétkeit.
Iertăciune, »/. 1. buosuzás, elbucsu-
zás; 2. búcsúztató; 3. I. Iertare.
Iertare, nf. bocsánat, megbocsátás,
meg-, elengedés; engedetem, enge-
dély; — a păcatelor, a vétkek bocsá-
nata; sé roagă de —, cere —, bo-
csánatot kér.
Iertat, mn. szabad, megbocsátott, meg-
engedett; nu este —, nem szabad,
tiltva van ; este —, szabad, meg van
engedve; fie —! Isten nyugtassa
meg! fie —ul, a boldogult; femeie
—ă, öreg asszony.
leruga, ₙf. vizárok; l. Erugă.
Ieruncă, nf. (állati) császárfajd, csá-
szármadár.
Ierusalim, fif. Jeruzsálem.
lesle, nf. jászol..
lesuit, fif. jezsuita, Jézus-társaságiaiya.
lesuitism, fif. képmutatóság, álszen-
teskedés, jezsuitaság.
leu, névm. 1. eu, én; 2. ieaú; I. c®.
levașea, nf. orrfék, kapicán.
lezătură, nf. töltés, gátmunka.
Iezer, i. -e, ®/. hegyi tó, tengerszem.

12*



Iezesc

180

Immanent

Immanența

181

Important



leztsc, IV. fi. töltést csinál, gátot emel'
lezure, fif (állott.) borz; l. Viezure.
Ifos, t. -uri, j/. dallam, ária.
Igemon, fif. fővezér, vezető, uralkodó.
Igemonie, nf. uralom, hatalmi fenső-
  ség, hatalom-fensőség.
Igiena, nf. egészségtan, éptan.
Igienic, mn. egészségtani.
Ignat, if. Ignác, Náci (finév).
Ignesc, IV. fi. I. Icnesc itó.
Igtiță, nf. horgoló tü; a lucra cu —
  horgol.
Ignivor, mn. tüzevő.
Ignobil, íhíí. nemtelen, köz, közönséges,
  alacsony származású.
Ignominie, nf. gyalázat, szégyen, ka-
  dar ez.
Ignorant, fif. mn. tudatlan, járat-
  lan, avatatlan.
Ignoranță, mn. tudatlanság, járatlan-
. ság, avatatlanéig. •
Ignorez, I. &>. nem akar tudni (vmi-
  ről), mellőz, elmellöz, figyelembe nem
  vesz (vkit), nem tud; —precineva,
  vkit föl sem vesz, elmellöz.
Igumen, fif. I. Egumen,
líe, nf. alsó ing (nőknél).
Ilaritate, nf. derültség, vigság, vidám-
  ság, jókedv.
Ilariu, tf. Vidor (főnév).
Ileon, fif. csipőcsont, bélcsont.
Heti, t. -e, »f. ülő, üllővas, ülővas. .
Ilegal, mn. tör vény szerütlen, törvény-
  ellenes, törvénytelen; l. Nelegal.
Ilegalitate, nf. törvénytelenség, törvény-
  szerütlénség, jogtalanság, igazságta-
  lanság.
Ilegitim, mn. törvénytelen, torvény-
  sztíriithn ; copil —, törvénytelen gyer-
  mek.
llcgitimitate, nf. törvényszcrütlenség,
  törvénytelenség.
lliadM, nf Ilias (Ilomer hősköltemé-
  nye Ulysstsrőlf.
Iliberal, mn. rabdmü, rabelvü, szolga
  elmií; — ifi. rabelmüley, szóigalelkü-
  leg; l. Nelíberal.
lile, if Illés (finév).
Iluminare, 1 nf. 1. kivilágítás, vi-
lluffiinațiune, y tágítás; kiszinezés, ki-
festés.
lluminăț, fif és mn. kivilágított; fel-
  világosodott; be csípett, bekapott, pi-
  tyus ; felvilágosult.
Iluminator, nm. felvilágosító.
Iluminez, I. ₒ. kivilágít, ki-, fel-

világosit; me —, vfi. becsip, bekap, a
berúg.                               J
Ilusiune, nf. 1. kijátszás; ámítás; kép- ||
zelgés, képzelmény; rászedés ; 2. csa- 3
lódás,csalkép,ábránd; nu’țiface—i! |
ne ábrándozzék, ne ámítsa magát. |
Ilusoriu, mn. csalékony, látszatos; |
ámító, ál, hiú; devine ceva —, vmi |
meghiúsul; face ceva —, vmit meg- 1
hiúsít. '                            I
Ilustrare, nf. 1 1. magyarázat, ér- |
Hustrațiune, nf. J telmezés; 2. dics, |
fény (családnál), kép.               J
Ilustrat, mn. 1. értelmezett, magyará- J
zott; híres, nevezetes; 2. képes; jur-'J
nal —, képes újság. \                1
Ilustrator, fif. magyarázó, értelmező, 1
ékítő.                               |
Ilustrez, I. o. 1. magyaráz, értelmez; 1
2. fényt ’v. dicsőséget kölcsönöz, ad 1
(pl. családnak); 3. képekkel díszít. 1
Ilustrisim, mn. méltóságos; —e Dle, j
Méltóságos U,~!                      1
Ilustrjtatef nf Méltóság! Méltósá- ‘ j
gos Úr!                              3
Hustru, mn. híres, hírneves, nevezetes; |
fényes, dicső, ragyogó', méltóságos. 1
lm, fif. szemét, ganéj, ganaj, sár, un-
dokság; l. Noroiu.             ,     J
Imaginabil, mn. képzelhető, elképzel- J
hetŐ, elgondolható.                  I
Imaginar, mn. képzelt, képzeleti.    <
Imaginațiune, nf. képzetes, képzelet, j
képzelem, képzelő erő.              -1
Imagine, nf. kép; l. Icoană.       *á|
Imaginez, I. fi. képzel, elképzel.   3
Imală, nf. I. Im.                    1
Imamea, nf. szopóka, szipka.
Imanuil, fif. I. Emanuil.
Jmaș, t. -e, $(. nyomás, közlegelő.
Imbecil, mn. gyönge, erőtlen.        í
Imbir, fif. gyömbér.                 *í
Imbricat, mn. cserépalakú; (nt.) cse- %
réplevelü.
Imediat, mn. l. Immediat.            j
Iminent, mn. közeli, legottani, fényé- j
gető; pericol —, fenyegető veszély, j
Imineu, fif. papucs, cipő.           I
Imitare, nf. utánzás, vakutánzás, utó- J
nozgatás, utánzat, majmolás. 1
Imitațiune, nf. utánzat, másolat. 1
Imitator, fif. utánzó, utánozó, követő, -3
majmoló, vakutánzó.                 <1
Imitez, I. utánoz, követ, majmol, másol. 1
Immanent, $f benső, bennmaradó,
bennlevő.                            3

Immanența, nf bennlét, bennség (Is-
tennek világban létezése).
Immaterial, mn. anyagtalan.
Immaterialitate, nf. (bölcs), anyag-
talanság.
Immediat, mn. közvetlen, közvetetten;
—, ifi. közvetlenül, l. Nemijlocit.
Immens, mn. megmérhetetlen, temér-
dek, roppant nagy.
Immeraiune, nf. elmerítés, elmerülés •
botez prin —, keresztelés merítés által.
Imminent, mn. I. Iminent.
Immobil, mn. ingatlan, fekvő; —ii,
fif t. avere immobilă, ingatlan v.
fekvő jószág, birtok; ingatlanok.
Immodest, mn. szerénytelen; —,
szen'énytelenül.
Immoral, mn. erkölcstelen, elvásott;
  —, ifi. erkölcstelenül; Nemoral.
Immoralitate, nf. erkölcstelenség.
Immortal, mn. halhatatlan; l. Ne-
muritor.
Jmmortalisez, I.halhatatlanít, meg-
örökít.
Immortalitate, nf. halhatatlanság.
Immun, mn. mentes; érzéketlen, ha-
tálytalan; sérthetetlen.
Immunitate,mentesség; mentelmi
jog; mentesítés, teher alól felmentés;
dau —, mentesít.
Immutabil, mn. megváltozhatatlan,
megmásíthatatlan, örök.
Imn, t. -úri, df. hynmus, dicsének,
dicsőítő ének.
Imoș, mn. piszkos, ronda, szemetes,
undok.
Imoșeală, nf. piszkosság, rondaság.
Imparțial, mn. részrehajlattan.
Imparțialitate, nf. részrchajlatlanság,
szigorúság; egyenes lelküség.
Impas, t. -uri, $f 1. zavar, szorultság,
szorult állapot; 2. zsákuteza, térj-
meguteza, vakuteza, ezigányuteza.
Impasibil, mn. érzéketlen, él fásult.
Impasibilitate, nf. érzéketlenség, fá-
sultság.
Impediment, t. -e, sf. akadály, nehéz-
ség; — diriment, bontó akadály ; —
opritor, tiltó akadály (házasságnál).
Impenetrabil, mn. áthatlan, átha-
tatlan.
Impenetrabilitate, nf áthatlanság.
Impense, nf. t. költségek, kiadások.
Imperativ, fif. (nyt.) v. modul
parancsoló, parancsoló mód, felszólító
mód; — categoric, feltétlen észpa-

rancs; —, mn. parancsoló; necesi
taté — ă, feltétlen v, égető szükség.
Imperator, fif főparancsnok, fővezér;
császár.
Imperceptibil, mn. felfoghatatlan, fel
nem fogható, megérthetetlen,
Imperfect, mn. tökéletlen; timpul—,
félmult idő, folyó mult idő, végzetten
mult idő; — ifi, tökéletlenül.
Imperfecțiune, nf tökéletlenség, tökélg-
telenség, gyarlóság; —
emberi gyarlóság.
Imperial, mn. császári; — , fif. csá^
szári arany; .imperiál (sajt).
Imperialist, fif. császársághoz ragasz^
kod'ó v. szító, császárság hive.
Imperios, mn. szükségelt, szükséges,
kényszeritétt, kénytelen.
Imperiu, i. -i, »f. kormányt császárság,
uralkodás.
Impermeabil, mn. áthatlan, áthatat-
lan, átjárhatatlan ; kikémlelhetetlen.
Impermeabilitate, nf. áthatlanság, át-
hatatlanság, kikémlelhettenség.
Impersonal, mn. verb —, személy-
telen ige.
Impertinent, mn. garázda, szemtelen,
tolakodó, goromba; —, ifi. szemte-
lenül, gálád módon,
Impertinența, nf. szemtelenség, garáz-
daság.
Impetrez, I. &>. kér, fölkér, esdekel;
kinyer, adományt nyer.
Impetuos, mn. L rohamos, heves, tüzes,
indulatos, erőszakos; 2. zivataros,
zordon (idő), háborgó (tenger).
Impetuositate, nf. 1. heveskedés, heves-
ség, erőszak; 2. zordonság, háborgóé.
Impietate, nf. tiszteletlenség, istente-
lenség, gonoszság, elvetemültség.
Imphi, mn. gonosz, elvetemült, elvete-
medett, istentelen; — ifi. elvetemül-
ten, istentelenül.
Implacabil, mn. meg-, kiengesztelhet-
len, kibékithetleai.
Implicat, mn. I. Complicat.
Implicațiune., nf. h Complicațiune.
Implicit, mn. benfoglalt, alatta értett;
—e, ifi. beértve, alatta értve.
Import, t. -uri, t>f. árúbehozás, áru-
bevitel; behozatal, bevitel.
Importj L 4». 1. hevisz, behoz (árút);
2. fi. ér, nyom ; nu —a nimic, .nem
tesz semmit, mitsem nyom a latban.
Important, mn. nyomós, fontos, jelen-
tős, jelentékeny.



Incidental

183

Indice

Importanță           182

• Incidență

Importanță, nf. fontosság, nyomósság,
jelentősig, jelentékeny ség, korderő.
Importuh, mn. alkalmatlan, kényel-
metlen ; terhes, bajos, súlyos; în timp
—, alkalmatlan időben.
Importunitate, nf. alkalmatlanság,
teher; baj, ügybaj.
Imposant, mn. hatalmas, tekintélyes,
hatályos, nagy tekintetű; roppant.
Imposibil, mn. lehetetlen, nem lehet-
séges, cu totul —, teljes lehetetlen.
Imposibilitate, nf. lehetetlenség; l.
Neputință.
Imposit, t. -e, tf. adó; — direct,
egyenes adó; — indirect, közvetett
v. pótadó.
Impostor, df. csaló, csalárd, ámító,
hazug.
Impotent, mn. 1. tehetetlen; erőtlen,
gyönge; 2. nőszhetlen, nősztehetetlen.
Impotență, nf. tehetetlenség, tehetlen-
ség ; nősztehetetlenség, nősztehetlenség.
Impracticabil, mn. kivihetetlen, meg-
valósíthatatlan.
Impregnat, mn. telített, (fa), behin-
tett (-kőzet); megterhesített, terhes
(asszony).
Impregnațiune, nf. 1. teherbe ejtés;
2. telítés, behintés.
Impregnez, í. cd. teherbe ejt. terhesit,
mcgterhesit (asszonyt); termékenyít,
gyümölcsösít; telit, behint.
Impresionabil, mn. ingerlékeny, izga-
  tag; osztönöztető.
Impresionez, I. 1. indít, gerjeszt,
  ingerel; 2. benyomást tesz, hatással
  var (vkire).
Impresiune, nf benyomás, hatás;
  face — mare, nagy hatást v. benyo-
  mást tesz.
Imprim, L <•». nyom, nyomtat (köny-
  vet).
Improduktív, terméketlen, meddő.
Impropriu, mn. sajátlan, nem tulaj-
  donképeni; înțeles, —, átvitt érte-
  lem.
Improvisare, 1 nf. rögtönzés, rög-
Improvisatiune, f tönzet, hevenyészel.
Improvisat, rögtönzött; poemă —a,
rögtönvers, rögtönzött v. hevenyé-
szett vers; glumo —ă, rögtönzött éle
v. tréfa.
Improvisator. df. rögtönző, hevenyésző.
Improvizez, L o. rögtönöz, hevenyész.
Impuls, t. -úri, löket, ösztönzés,
lendítés, lökés; nógatás, késztetés;

dă —■, lökést ad, Ösztönöz, ösztökél,
mozdít, indít, buzdít.
Impulsiune, ♦»/. ösztönzés, behatás.
Impun, III. c». 1. ráró, meghagy, rá-
szorít; 2. tekintetet parancsok
Impunitate, nf- büntetlenség.
Impur, mn. tisztátalan, tisztázatlan;
—i *f- fogalmazvány.
Imput, I. a. I. Imput
Imputabil, mn. beszámítható, betud-
ható.
Imputațiune, nf. beszámítás, betudás,
felrovás.
Imunitate, nf. I. Immunitate.
In, t. -úri, df len; oleu de —, len-
olaj; sămânță de —, lenmag.
Inaccesibil, mn- dthatlan; férkez-
hetlen, hozzáférhetlen; megközelít-
hetlen.
Inalienabil, mn. elidegeníthetetlen.
Inamic, df. I. Inimic.
Inamovabil, mn. elmozdithatlan, el nem
mozdítható; végleges.
Inapelabil, nm. föllebbezhetetlen.
Inar, df. 1. lenföld; 2. lenáruló, len-
termelő.
Inariță, nf. (állott.) csíz.
Inarticulat, mn. 1. becikkelyezett, tör-
vénybe iktatott; 2. nemizlttt, tagolat-
lan (hang).
Inarticulez, I. <&. becikkelyez, becik-
kez; törvénybe iktat.
Inat, df. Náci, Ignác (finév).
Inat, df. 1. konok súg, makacsság, nya-
kassági csökönyösség; 2. neheztelés,
boszankodás.
Inaugurare, nf. I. Inaugurare *tí>.
Incandescent, mn. 1. izzó, tüzes; 2.
égő, forró, heves.
Incapabil, mn. képtelen, képességtelen,
nem képes, alkalmatlan, hasznavehe-
tetlen.                   .     '    '
Incapabilitate, nf. képességhiány; alkal-
matlanság, haszna vehetett en ség.
Incendiu, t. -i, t>f. tűzkár, tűzvész.
Incest, t. -úri, $f. vérfertőzés, vérfer-
tőzet, vérfertelem.
Inchisitor, df. 1 i t . ..
Inchisițiune, ₙf. p Iⁿcuⁱ⁸ltor &
Incident, t. -e, df. közbejött esemény;
véletlen, vélctlenség, közbejött eset,
vak eset; —, mn. esetékes, esetleges,
• véletlen, történetes.
. Incidență, nf. közbe jött esemény;
f ötlet, gondolat: punct de —, (hangt.)
; i beesési pont v. eset-pont.









Incidental, mn. esetleges, véletlen, tör-
téneteSi
Incis, -e, df. közbeeső v. közbevetett
(mondat). '
înclinare, nf. I. înclinare.
Inclusive, ii. bezárólag, betudva, oda-
értve.
Incognito, id. ismeretlenül, idegen v.
álnév alatt; a călători —, álnév alatt
utazik.
Incomod, mn. 1. kényelmetlen, alkal-
matlan, kéjelmetlen; 2. súlyos, ter-
hes, nehéz, bajos.            ?
Incomodare, nf. terhelés, teher, zak-
latás; alkalmatlankodás.
Incomodez, I. a. zaklat, háborgat,
terhel; alkalmatlankodik, fáraszt.
Incomoditate, nf. kényelmetlenség, al-
kalmatlanság.
Incomparabil, mn. összehasonlithatat-
lan; l. Neasămânaver.
Incompatibil, mn. összeférhetlek, meg-
férhetlen, össze nem egyeztethető,
összeegyeztetheüen.
Incompatibilitate, nf. egyezhetlenség,
Összeférhetlensép.
Incompetent, mn. illetéktelen, nem
illetékes.
Incompetență, nf. illetéktelenség. nem
illetőség.
Incomplet, mn. ne.n teljes, hiányol,
csonka.
Inconsecuerit, mn. következetlen; — „
id. következetlenöl.
Inconsecuență, nf. következetlenség.
Inconvenabil, 1 mn. illetlen, össze nem
Inconvenient, J illő; kellemetlen.
In conveniență, nf. illetlenség, illem-
telenség; kellemetlenség.
Incorect, mn. helytelen, hibás, szabat-
laa ; — , id. helytelenül, hibásan, sza-
batlanul.
Incorectitate, nf.' helytelenség, szabat-
lanság, hiba.
Incorigibil, mn. javíthatatlan.
í^poí^ne, }
In*corpore, id. testületileg.
Incorporez, I. o. bekebelez, hozzá-,
bekapcsol.
Incriminez, I. «. ^beperel, bevádol,
bepanaszol, beárul; megtámad.
Inct, df. alperes, vádlott.
Incuilin, df. zsellér, bérlő, bérlakó.
Incuirez, I. &. nyomoz, vizsgál; val-
lat; tanút vallat.

Incuisit, df. nyomozott személy, vádlott.
Incuisițiune, nf. 1. nyomozás, vizsgá-
lás, kutatás, fürkészés; 2. vizsgától,
nyomozat; 3. hitnyomozás, eretnek,
kerülés ; tanuvallatás, tunukikérdezés.
Incuisitor, öf. éd mn. 1. nyomozó, vizs-
gáló, vallató; 2. hitnyomozó, eretnek-
nyomozó.
Incuisitoric, mn. nyomozó, vizsgáló,
vizsgálódó.
Incult, mn. műveletlen, tanulatlan,
pállérozatlan,
Incumbență, 1 ₙf kötelesség, kötelem,
Incumbință, J kötelezettség.
Incunabule, nf. i. nyomdai zsengék,
ősnyomtatványok.
Incurabil, mn. gyvgyitluitlan; boală
—ffyógyftlMtlan betegség.
Incursiune, nf. becsapás, berohand#,
beözönlés.
Incus, I. c». vádol, berádol, panaszol,
bepanaszol.
Incusa, nf. 1. vád, panasz, vádemelés;
a rădica — asupra cuiva, vki ellen
vádat emel, vádaskodik, perbefog;
2.  vádlevél, panaszlevél.
Incusat, df. vádlott, panaszlott;'be-
vádolt, bepanaszolt.
Incusator, df. vádló, panaszló.
Indecent, mn. illetlen, Hledelmetlen,
illemtelen; —,id. iUetlenül,illedelmet-
lenül.
Indecența, nf. illetlenség, illedelmet-
lenség, illemteleység.
Indemnisare, nf. 1. feljogosítás, meg-
bízás; a da —, feljogosít; 2. kár-
mentesítés, kártalanítás, kárpótlás.
îndemnisez, I. o. 1. megbíz, feljogo-
sít; 2. kártalanít, kárpótol.
Independent, nm.független; /..Neatár-
nator.
Independența, 1 nf. függetlenség; ön-
Independința, f állóság.
Index, t. -e, sf- l. Indice.
Indian, df. indus, hindu.
Indic, I. c>. 1. mutat, kitűz, kijeliü;
iktat, beiktat; 2. hirdet, hírül ad.
Indicațiune, hf. 1. jel, jelenség; 2. be-
mondás, iktatás.
Indicativ, mn. mutató; modul —,
jelentő v. mutató mód.
Indicator, df. 1. birtokbemondó ; ^í.jelző,
munkajclzo; deget —, mutató ujj.
Indice, df. 1. mutató, tartalommu-
tató, tárgymutató^ 2. tiltott .kőny-.
vek lajstroma; 3. leckekönyv; iudei.

ludície

184

Inéi

Ihelat                185

fogenier

Indicie, t. jelenségek; nyomok, bűn-
jelenségek; probare prin —, bűn-
jelenségek általi bizonyítás.
Indict, áf. 1. majna-frankfurti tanács-
ház ; 2. hirdetés, kiadás, hirdetmény.
Indie, nf. India.
Indiferent, mn. közönyös, közömbös,
rideg, egykedvű, részvétlen, hideg,
hideg indulata; — iá. közönyösen,
hidegen, egykedvűen.
Indiferență, nf. közöny, közönyösség,
közömbösség, részvétlenség, egykedvű-
ség; ridegség.
Indiferentism, »/. közönyösség, közöm-
bösség ; közöny el riség.
Indigen, áf. honos, honfi, benlakó; —,
mn* hazai, belföldi, honosait.
Indigenat, £ -e, »f. honosság, honosu-
lat, honosítmány;
Indigenitate, nf. L Indigenat.
Indigență, nf. szükséglet, követelmény.
Indigestiune, nf. emésztéshiány, emészt-
hetlenség; a suferi de —, emésztés-
hiányban szenved.
Indignațiune, nf neheztelés, boszanko-
dás, megütközés.
Indignez, I. mé, á. boszankodik, ne-
heztel, megütközik (vmin); o.
boszant; aceasta mé—ă, ez boszant
engem.
Indirect, mn. 1. nem egytnes; 2.(bölcs.)
oldallagos, mellékes; ellentétes (bizo-
nyítás ) ; orațiune —ă, nem egyenes,
v. függő beszéd ; —, tá. oldalait, néni
egyenest, közvetve.
Indiscret, mn. í. kimélytelen, méttal-
millan; Szerénytelen; 2. csacska,
fecsegő ; —    kimélytelenül, szerény-
telenül, csacskán.
Indiscrețiune, nf. 1. kimélytelenség,
kíméletlenség, méltalmatlanság; 2.
csacskaság; szerénytelenség.
Indisolubil, mn.fdoldhatlan, elválaszt-
hatlan.            [elválaszthatlanság.
Indisolubilitate, nf. fetofdhatlanság,
Indispensabil, mn. mellőzhtllen, elen-
gedhette», múlhatatlan, szükséges; —,
iá. múlhatatlanul, szükségkép.
Indispoziție, 1 nf. kedvetlenség, rossz-
Indisposițiune, ] kedvűség, gyöngél-
kedés.
Indispus, mn. kedvetlen, rosszkedvű;
szomorú, lehangolt.
Individ, áf. egyén, egyed, egyki, valaki.
Individual, mn. egyéni, egyedi; —,
iá. egyénileg, egyedileg.

Individualisare, nf. egyénítés.
Individualisez, I. <*. egyénit, egyedit,
egyedesít.
Individualism, df. egyéniesség, egyén-
eloiség, egyénieskedés; individualiz-
mus.
Individualist, áf. (bölcs.) egyén-
elvi.
Individualistáé, mn. (bölcs.) egyén-
leges.
Individualitate, nf. egyéniség; — per-
sonală, személyiség, egyediség.
Indolent, mn. gondatlan, közönyös,
szunyáta, alamár.
Indolență, nf. közönyösség, gondatlan-
ság ; fásultság, föl sem vétel,
Indorsament, t. -e, of l. Indorsat.
Indorsat, t. -e, df. hátirat, hátirati
végzés.
Indorsez, I. co. hátiratoz, hátirati
végzést ad.
Indörso, iá. hátlag, hátiratilag.
Indrea, nf. 1. tű, varrótű; 2. decem-
ber hava.
Indrișaim, áf. gólyaorr, gerely.
Inducțiune, nf. (bölcs.) behozás, ok-
halmozás; aparat de —, (an.) villam-
indítókészülék.
Inductiv, mn. behozó, felvivö, okhal-
mozó, metod —,behozó módszer;—,
iá. behozólag.
Indulgent, mn. engedékeny, kíméletes,
elnéző.
Indulgență, nf. 1. elnézés, kímélet,
engedékenység ; 2. (egyh.) bűnbocsá-
nat, búcsú; búcsúlevél.
Indult, áf. engedmény, kedvezés, kegy-
határidö.
Industrial, mn. iparügyi, iparos, ipar ;
producte —e, iparkészítmények; școală
—ă, ipariskola; reuniune —a, iparos-
tagy iparegylet
Industriar, áf. iparos, iparüzö; —.
mn. munkás, szorgalmas, igyekező;
clasa —ă, iparos osztály.
Industrie,»/. ipar, műipar; műszor-
galom; esposiție de —, iparkiállitás;
cavaler de —, iparTovag.
Industrieș, áf. I. Industriar.
Industrios, mn. 1. munkás, szorgal-
mas, serény; 2. iparos, iparüzö, ipar-
kodó.
Inegál, mn. egyenlőtlen, nem egyenlő;
külömböző.
Inegalitate, nf. egyenlőtlenség.
Inel, t -e, df. gyűrű;' — de credință

jegygyűrű; în formă de —, gyűrű-
alakú.

Inelat, . mn. gyűrűzött, gyűrűvel el-
látott.
Inelos, mn. gyűrűalakú ; gyűrűs.
Inept, mn. alkalmatlan; /. Neapt.
Inert, mn. rest, rost, renyhe, lomha,
lanyha, tunya; tétlen.
Inerție, nf. 1. restség, renyheség, lom-
haság, tunyaság; 2 tétlenség.
Inestensibil, mn. l. Neintinsibil.
Inevitabil, mn. él-, kikerülhetlen;
mellőzhetlen, elmellfáhetlen.
Inesact, mn. I. Nessáct.
Infalibil, mn. tévmentes, csalgtkozhat-
lan, csalhatatlan: -
Infalibilitate, nf. tévmentesség, csalha-
tatlanság, csalatkozhdtlanság.
Infam, mn. gyalázatos, becstelen, be-
csütetvesztett.
Infamant, mn. rágalmazó, mocskoló,
szidalmazó, gyalázó.
Infamie, nf. becstelenség, becsületvesz-
tés, gyalázat, gyalázatosság.
Infante, áf. királyfi, királyi herceg
( Spanyolországban),
Infanterie, nf. gyalogság, gyalog kato-
naság ; regiment de —, gyalogezred.
Infanterist, áf. gyalogos, bakancsos,
baka, gyalog katona.
Infatigabil, mn. fáradhatatlan.
Infectat, mm romlott, megrontott, ra-
gályos, megfertőztetett, megfertőzött,
bemocskolt.
Infectez, I. ca. megront, megfertőztél,
megfertőz.
Infecțiune, nf. fertőzés, megfertöztetés.
Inferior, mn. alsó, alantas, alávetett;
alacsony; a fi cuiva —, vkinek alá-
vetettje lenni.
Inferioritate, nf. 1. alantasság, ala-
csony ság ; 2. alsó minőség, alsó rend.
Infern, l. -úri, df. pokol, alvilág.
Infernal, mn. pokoli, alvilági; pokol-
beli.
Infestez, I. a., alkalmatlankodik, ter-
hére van (vkinek), nyugtalanít, boly-
gat, háborgat.
Inficiez, I. a. i. I. Infectez.
Infidel, mn. 1. hűtlen, hűtelen; 2. hű-
ségszegő, hitszegő.
Infidelitate, nf. 1. hűtlenség, hűtelen-
ség, hirtelenség; 2. hüségszegés, hit-
szegés.
înfig. III. a. 1. beszúr, belészúr, be-
márt, be döf: 2. kitűz (zászlót).

Irifiltrare, Inifiltrațiune, nf. beszürem-
lés, beszüremkezés.
Infiltrez, I. co. beszüremlik, beszürem-
kezik.
Infinit, mn. végetlen, végtelen, végnél-
küli, határtalan. * . ■
Infinitate, nf. végtelenség, végetlenség,
végnélkűliség.                     ;
Infinitiv, áf. határozatlan mód, ige
határozatlan.
Infirm, mn. gyarló, gyönge; gyöngél-
kedő, beteges.
Infirmărîe, nf. betegszoba, betegház,
betegápoló.
Infirmitate, ₙf. gyarlóság, gyengeség,
betegesség.
Inflamabü,- mn. gyúlékony, égékeny ;
égető, lángoló (tűz).
Inflamat, mn. gyuladt, lobos.
Inflamațiune, nf. gyuladás, lob; —
de ochi, szemlob.
Inflamez, I. á. gyullad, lobosodik.
Inflecsiune, nf. görbület; — de lu-
mina, fény görbület.               f-'
Influent, mn. befolyásos, hatásos, nagy-
befolyású.
Influență, Influihță, nf. 1. befolyás,
behatás; 2. beömlés, befolyás; 3. tor-
kolat; 4. (kórt.) influenza.
Influințez, I. á. befolyásol, befolyással
van, befolyást gyakorol, befoly.
knform, mn. idpmtalan, alaktalan,
esetten; díszteleh, éktelen.
Informațiune, nf. felvilágosítás, érte-
sítés, értesülés- tájékozás; birou de
—, tudakozó intézet.
Informativ, mn. tudósító, értesítői
tanácsadó; vöt —, tanácsadó sza-
vazat.
Informátor, áf. 1. oktató, házitanitó,
magántanitó; 2. tudósító,, értesítő;
felvilágosító, tájékoztató.
Informez, I. cd. tudósít, értesít, tájé-
koztat, felvilágosít; oktat; me —, .
vá. értesül, értesítést nyer (vmiről).
Infracțiune, nf. 1. sérelem, sérültség;
áthágás, kihágás, megsértés; 2. ki-
áradás, kiöntés.
Infula, nf. püspöksüveg, püspökföveg
(a nyugoti egyházban).
Inftts, t. -úri, df. forrázat.
Infusiune, nf. 1, rá-, betöltés; áz-
tatás; 2. forrázás.
Infusoriu, nf. (állati.) ázalék-féreg,
ázalag.
Ingenier, áf. /. Inginer.

Ingenios

186

Inorog

Inponderabil

187

Instructor

Ingenios, szellemes, szellemdús,
éleseszü, élces, elmés.
Ingeniositate,?»/. 1. nyiltszivüség, egye-
nesség, őszinteség; eszesség; eb
mésség, szellemesség.
Ingeniu, t. -i, d/. 1. lángelme, láng-
ész; ész; 2. természet, adomány.
Inginer, fif mérnök, földmérő; —
autenticător, hitelesítő mérnök; —
de calea.ferată, vasúti mérnök; —
de mine, bányamérnök.
Ingineresc, mn. mérnöki; -e, ifi. mér-
nökileg, mérnökiesen.
Inglez, fif. I. Englez.
Ingrat, mn. hálátlan, háládntlan; —,
ifi. hálátlanul.
Ingratitudine, nf. hálátlanság, háladat-
lanság.
Ingreaiențe, nf. vegyrész, alkatrész,
vegyelem.
Inhalațiune, nf. belehelés, beszivás,
magába szívás; aparat de —, bele-
helo-készülék.
Inhalez, I. o. belehel, beszi, magába
szí.
Inherent, mn. hozzákötött; bele-, hozzá-
tartozó, rajta függő, bennrejlő.
Inferență, nf. tartozék, hozzátartozás,
  beletartozó# ; hozzákötöttség.
Inhibitoriu, t. -i, df. tiltó v; betiltó
parancs.
Inhuman, mn. embertelen; l. Neuman.
Inie, nf. első jég (vmely folyón).
Inimă, nf. 1. szív, szil, kedély; érzü-
  let ; 2. indulat, bátorság, lélek, kedv;
  3. szívesség; 4-. középpont, közép;
  tragere de —, szivvonzalom; —
  carului, szekérnyuitó; batere de —,
  szívdobogás; bun ia —, jószivü, jó-
  indulatú; cu —, bátor; cu — des-
  chisa, .nyiltszivü; cu — de peatră,
  kőszívű, keményszívű; durere de —,
  szívbaj; are tragere de — cătră ceva,
  vonzalma van vmihez; — a împă-
  răției, az ország középpontja, közepe
  v. szive; i cade la —, szivére esik
  v. hat; i jace la —, szivén fekszik;
  ia ceva la —, vmit szivére vesz,
  aggódik, törődik (vmin); i leagă de
  — ceva, szivére köt, támaszt vmit; nul
  dúcé —, nem viszi rá a lejke; i pare
  réu din —, szivéből sajnálja; a vorbi
  la —, szívhez beszél; reu la —, rossz-
  lelkű, bosszúálló; mé doare —a, a
  szivemből sajnálom; metrici de —,
  szivgörcs; ’mi spune —a, szivem

azt súgja v. mondja; cu toată —a,
szívesen, szivemből, örömest; 5. bátor
szív, kedv, bátorság; n’aré—, nincs
bátorsága, bátor szive; are — a la
loc, helyén a szive.
Inimez, I. A) o. 1. bátorít, serkent,
buzdít, nógat, biztat, ösztönöz; 2. fel-
vidít, megvidámit; B) mé —, vfi
fel serken, neki bátorodik, felbuzdul;
felvidul.
Inimic, fif. 1. ellenség, rosszakaró; —,
mn. ellenségesj 2. ?gonosz, gonosz-
létek, sátán, ördög'; oaste —e, ellen-
séges hadak.
Inimiciție, nf. ellenségeskedés, ellen-
séges indulat, gyülölség.
Inimos, mn. vitéz, bátor, bátorszivü;
szenvedélyes, indulatos.
Inimositate, nf. 1. bátorság, bátor-
szivüség, nyiltszivüség; 2. szenvedé-
lyesség, indulatosság.
Inițial, mn. kezdő; literă —-ă, kezdő-
betű.
Inițiativă, nf. kezdemény, kezdeménye-
zés; alua—, kezdeményez.
Inițiez, I. «. kezdeményez, kezd, el-
kezd.
Injectiune, nf. 1. ellenvetés, kifogás;
2. befecskendés.
Injector, fif. sugárszivattyu, befecs-
kendő.
Injoncțiune, nf. meghagyás.
Injurie, nf. méltatlanság, bántalom,
sérelem, jogtalanság.
Injurios, mn. méltatlan, sérelmes, bán-
talmaz, jogtalan.
Injust, mn. méltatlan, igazságtalan,
jogtalan.
Inocent, mn. ártatlan, ártalmatlan;
tiszta életű, büntetlen; ifi. ártat-
lanul.
Inocența, Inocință, nf. ártatlanság,
ártalmatlanság.
Inocențiu, $f. Ince (finév).
Inoculațiune, nf. beoltás, beszemzés.
Inodor, mn. szagtalan, szagnélküli.
Inofensiv, mn. senkit nem bántó, nem
sértő v. támadó, ártatlan.
Inoportun, mn. időszerűtlen, célsze-
rűtlen, idétlen, alkalmatlan, kéjei
metlen.
Inoportunitate, nf: idétlenség, idő-
szerűtlenség, czélszerütlenség, alkal-
matlanság.
Inorog, fif. (állati.) agyard, narvál
(emlős állat a cetek osztályából).

Inponderabil, mn. megmérlegelhetlen,
megmérhetetlen (súly).
Ins, —ă, 1. nv.,maga; fif. egyén, sze-
mély, dói —i, ketten, két személy ;
tót —ul, mindenki, mindegyik; kiki;
într —ul, benne,, macában; eü —
urni, tu —uțf, el -Miși, énmagam,
tenmagad, önmaga stâ.
Inscripțiune, nf. felírás, felirat.
Insect. t. -e, *f. rovar, bogár, féreg.
Insectivor, mn. rovarevő, rovarpusz-
títÓy
Insectologíe, nf. róvartan.
Inserat, t. -e, »f. iktatvány, hirdet-
mény (hírlapban); tacsă de —, ik-
tatási díj, hirdetési díj.
Inserez, I. ca. beiktől, közzétesz (hir-
detményt hírlapban).
Insert, í -úri, és -e, »/. /. Inserat.
Insertiune, nf. közlemény, hirdet-
mény.
Inseparabil, mn. elválaszthatlan, elvál-
hatván.
Insidii, nf. t- leselkedések, cselek, csel-
vetéseké cselszövések.
Insidios, mn. leselkedő, cselvető.
Insignii, nf. t. jelvények, címerek;
1.  — de stat, országdmerek v. jel-
vények; 2. — nobiliari, nemesi cí-
merek:
Insinuant, fif. behízelgő, feladó, árul-
kodó.
Insinuare, nf. I. insinuare.
Insist., î. fi. 1. nyom, szorít, szoron-
gat, szorgalmaz, sürgői* szór goi; 2.
ragaszkodik (vmihez) állhatatos ma-
rad (vmi mellett).
Insolațiune, nf. napszurás.
Insolent, mn. szemtelen, vakmerő, or-
cátlan ; alkalmatlan.
Insolență, nf. szemtelenség, arcátlan-
ság.
In solidum,(«= la olaltă), ifi egymásért,
közösen egymásért, együttesen, egye-
temleg.
Insolvent, mn. fizetésképtelen, fizetni
nem képes.
Insolvență, nf. fizetési tehetlenség, nem
fizetés, fizetésképtelenség;
Inspectez, I.. a. felügyel, felvigyáz,
szemlét tart.
Inspecțiune, nf. 1* felügyelet, felügy il-
lés, felvigyázói; 2/ szemle; 3. ügye-
let, őrködés; a fi Ín •—, őrködik;
eomisiune de —, felügyelő bizottság;
organ de —, felügyelő közeg; per-

sonal de —, felügyelő személyzet;—•
de nopte, éjjeli őrjárat.
Inspector, fif. felügyelő, felvigyázó
de dare, adófdügyelő; — de pădure,
erdőfelügyelő; — de șcOale, tanfel-
ügyelő.
Inspectorat, t. -e, »f. felügyelőség,
ügyelőség, félügyelőhlvátal.
Inspicient, fif szemlész; felügyelő,
felvigyázó.
Inspir, I. a. sugall, ihlet, belehel.
Inspirare, 1 nf. sugallat, besúgd#;
Inspirațiune, J ihlet, ihletés; ébresz-
tés, gerjesztés.
Instalare, 1 nf. iktatás, beiktatás,
Instalațiune, J hivatalba v. állomásba
iktatás.
Instalez, I. &>. iktat, hivatalba iktat,
állomásba bevezet.
Instanță, nf. 1. hatóság, törvényszék;
— a príma, első fokú bíróság; 2.
folyamodvány, folyamodó levél, kéré-
lemlevél, kérvény.
Instigare, 1»/. izgatás, nógatás,
Instigațiune, J kontatás, késztetés, biz-
gatás.
Instigator, fif. izgató, bujtogaió, kész-
tet^, konțato.
Instighez, I. izgat, bujtofaf, nógat,
kontat, készí t, bizgát, lázaszt.
Instinct, t. -e, df. ösztön; — artistic,
müösztön; — natural, természeti
ösztön.                 [ösztönszerüleg.
Instinctiv, mn. ösztönszerű; — ifi.
Instituesc, IV. &. oktat, tanít; el-
intéz, állít, felállít, emel, alapít.
Institut, t. -e, df.' intézet, tanintézet;
— de educațiune, nevelőintézet ; —
de nebuni, tébolyda.
Institnțiune, nf. intézmény; intézke-
dés; tanítás, oktatás, tanitmány.
Institutor, fif. tanító, oktató, nevelő.
I»/- tanítónő,.neveiM.
Institutrice, f f           ’
Instruat, mn ellátott, felszerelt; be-
tanított.
Instruct^ úm. felszerelt ;■ fund —, gaz-
dasági felszerelés v. készület, kész alap.
Instrucțiune, nf. tanítás, utasítás, ok-
tatás, fölszerelés (gazd.), utdsitvány;
~ publică, köz-, nyilvános ok-
tatás; jude de —-, vizsgáló bíró.
Instructiv, mn. tanulságos, oktató,
oktatólagos; -r- ifi. tanulságosan.
Instructor, fif. tanító, inagánoktaló,'
házi tanító.

Instruez              188             Interesez

Interferență

189

Intricat

Instruez, I. co. utasítást ad, tanít. ₍
utasít, oktat, felszerel (mezei gaz-
daságot); felszerel; okmány ol; — un
proces, pert ellát r. okmányokkal
felszerel.
Instrument, i. -e, »/. 1. eszköz, ok-
mány, műszer, — musical, hang-
műszer, hangszer; 2. okirat, oklevél,
hiteles iromány; — fundațional, ala-
pítványi oklevél.
Instrumental, hangszeres; (mft.)
segítő névrag; musica —a, hang-
szeres zene, zene.
Insubordinajiune, fegyelmetlenség,
fegytelenség, fegyelemhiány.
Insul, nm. tót —, minden egyes, min-
denki, kiki.
Insulă, nf. sziget; grupa de —e,
szigetcsoport.
Insular, mn. sziget... szigetes: —, fif.
szigetlakos; mare —a, szigettenger ;
ținut —, szigetvidék, szigettáj.
Insult, I. ct>. gydláz, bántalmaz, bán-
falviakkal illet, megsért.
Insultă, 1 nf. bánfaiam, bántalma-
Insultare, j zás, sértés, megsértés, meg-
gy átázás.
Insultător, fif. bántalmazó, megsértő,
meggyalázó.
Insuportabil, mn. elviselhetlen, kiáll-
hatatlan.
Insurecțiune, nf. fölkelés, pártütés,
lázadás; /. Rescuíare.
Insurgent, fif. fölkelő, lázadó, fölkelő
vitéz; pártütő. .
In suspenso, ifi. függőben.
In tabulare, nf. I. întăbulare.
Intact, mn. érintetlen; —, ifi. érintet-
lenül.
Integrál, mn. egészleti, egészlési; cal-
cul —, egészleti hánylat; —, fif.
egészlet.
Integrant, mn. kiegészítő.
Integritate, nf. épség, teljesség, cgészlet.
Integru, .mn. egész, ép, teljes, egész-
séges. .
Integnment, t. -e, o/. felbőr, felhám. .
Intelect, fif. értelem, ész; fő.
Intelectual, mn. értelmi; auctor =—,
értelmi, szerző. -
Intelectualitate, nf. értelmesség, eszes-
ség, okosság.
Inteligent, mn. é. telmes, eszes, okos.
inteligența, \ nf. 1. értélem, értelmi-
Inteligință, J ség, ész, okosság, elme;
2.  értelmes osztály, értelmiség.

Inteligibil, mn. érthető, megérthető,
felfogható.
Intempestiv, mn. idétlen, időszerűtlen,
korai.
Intendant, fif. főfelügyelő, főgondnok;
hadbiztos, élelmező biztos; intendáns.
Intendatură, nf. felügyelőség, hadbiz-
tosság, élelmező biztosság.
Intensitate, nf. belerő, hatályosság,
bensőség.
Intensiune, nf. hatály; bélterjedelem.
Intensiv, mn. hatályos; benső, belső,
alapos, gyökeres, mély; ifi. hatályo-
san, alaposan, mélyen.
Intensivitate, nf. belerő, hatályosság;
mélység, bensőség, alaposság.
Intentez, I. a>. irányit, irányoz; in-
dít, megindít; — proces, port v.
keresetet indít, perbe fog.
Intenționat, mn. szándékos, célzatos,
céltudatos; —, ifi. szándékosan, célza-
tosan.
Intenționez, I. &>. szándékol, céloz,
szándékozik, igyekszik.
Intențiune, nf. szándék, szándék, szán
déklat, célzást célzatosság, akarat-
irány, célirány, rátörekvés.
Intercalar, mn. időközi, közbeeső, köz-
benső; közbevetett; interese -e, idő-
közi kamatok.
Intercalare, nf. közbevetés, közbeszúrás,
k özbeszoktetés, közbeik tatás.
Intercalez, I. co. közbeszúr, közbevet,
közbeszöktet.
Intercedent, fif. közbenjáró, pártfogó
Intercesiune, nf. közbenjárás; párt-
fogás.
íntertesor, fif. közbenjáró, pártfogó.
Interzic, III. el-, megtilt. -
Interdict, i. -e, df. tilalom, egyház
tilalom, tilalomparancs; a szentségek
fölvételétől v. kiszölgáltatásától való
eltiltás.
Interes, t. -e, of. 1. érdek, érdeklődés,
érdekeltség; — personal, személyes
v. önérdek; — public, közérdek;
n’are — pentru mine, engem nem
érdekel;%. kamat; — după—e, ka-
matok kamatja; calculare de —e,
kamatszámítás.
Interesant, mn. érdekes, érdekkel biró,
érdekkeltő, érdekfeszítő.
Interesatj fif. co mn. érdekelt, érdekelt
fél; részes, részvényes; részrehajló,
haszonleső.
Interesez, I. A) «. érdekel, érdekel

 kelt, illet; B) me—, vfi. érdeklődik,
érdekkel viseltetik (vmi iránt).
Interferență, nf. sugártorlódás, fény-
  torlódás, fénytorlat, fényvesztés..
In térim, ifi. azon közben, ideiglen.
Interimal, 1 mn. ideiglenes, időleges;
Interimistic, J — ifi. ideiglen, ideig-
  lenesen.
Interior, fif. benső, bensőrész ; —, mn.
  benső, benvaló, belső; —, ifi. belső-
  kép, bensőképen, magában.
Interioritate, nf. bensőség, berső, bel-
  sőség.
Interjectiune, nf. indulatszó, közszó,
  felkiáltó szó.
ínterlinear, mn. sorközi (pl. fordí-
  tás).
Interlocujiune, nf. közbeszólás.
Intermediar, fif & mn. közbenjáró;
  közvetítő, kieszközlő.
Intermediu, t. -i, sf. szünet; közbeli-
játék, szünetjáték, közbenjáték.
Intermitent, mn. félbehagyó, váltó
  (pl. láz); meg-megszakadó.
Intern, mn. benső, belső, bel. . ,
Internare, nf. beszállásolás, benlakás;
felavatás.
Internat, í. -e, df. nevelőintézet; benn-
  lakás (intézetben).
International, mn. nemzetközi, nép-
jogi ; dreptul —, nemzetközi jog.
Internez, I. «. beszállásol, elhelyez.
Internunciu, /. -i, fif. pápai követ,
egyházi közbenjáró.
Interogativ, mn. kérdező, kérdő; —,
ifi. kérdőleg.
Interogațiune, nf. kérdés, kérdezés; l.
întrebare.
Interogatoriu, i. -ii, df. kérdezés, val- í
latás.                                  [
Interpelant, fif. I. Interpelatei’.
Interpelare, ) nf.kérdéstétel, kérdés-
Interpelațiune, J intézés, ellenvetés,
kifogásolás, felhívás nyilatkozattételre
(pl. miniszterhezj.
Interpelatei', fif. ellenvctő, kifogásoló;
felhívó, kérdést intéző. .
Interpelez, I. «. kérdőre von, kérdést
intéz, felszólít, felhí.
Interpolare, 1 nf. beszúrás, betolás,
Inter polatiune, J be csúsztatás, beikta-
tás, közbeszurás, közbevetés, közbe-
toldás; hamisítás.
Interpolatei, fif. hamisító, közbeszuró,
kózbetoldó (vmely iratban).
Interpolez, I. ct>. hamisít (iratokat),

   közbeszúr, közibetold, közbeiktat (ira-
  tokba) ; meghamisit.
  Interpret, Interprete, fif. tolmács, ér-
  telmező, magyarázó ; kifejtő,fejtegető.
Interpretare, l nf., értelmezés, tol-
Interpretațiune, f mácsolás, magya-
rázás, megfejtés, fejtegetés, magya-
rázat.
Interpretatei, mn. magyarázó, kifejtő,
  fejtegető, értelmező, tolmács.
Interpuncțiune, nf. pontozás; írásjel,
  irásjelzés, Írásjelek felrakása, jel-
  rakás.
Interregn, t. -úri, »/. uralomköz, trón-
  üresség; közbeli kormány; interreg-
  num.
Intertenție, nf. élelmezés, tartás, ki-
  tartás, eltartás.
Interusuriu, í. -i, df. kamatos kamat,
  kamat-uzsora.
Interval, t. -e. df. köz, időköz, térköz.
Intervenient, fif. közbenjáró, közbejövő.
Inter venire, nf. közbelépés, közben-
járás, közbejövés, beavatkozás.
Intervik, IV. közbelép, közbenjár,
  közbejő, beavatkozik.
Interzic, III. a>. I. Interzic.
Intestine, nf. t. belek, belső részek.
Intim, mn. . benső, meghitt, kebel;
  amic —, kebelbarát, testi-lelki barát,
  consiliar —, belső titkos tanácsos.
'Intimat, t. -e, df. rendelet, intézvény,
  rendelvény; —, mn. közölt, tudatott.
Intimațiune, nf. parancsközlés, inté-
  zés, értesítés, tudatás, intézvényezés.
Intimez, I. «. tudat, értesít, tudtul
  ad, értésre ad.
Intimitate, nf. meghittség, bensőség.
Intitulare, nf. címzés, címezés.
Intocsicare, nf. mérgezés, méregkeve-
rés, megmérgezés.
Intolerant, mn. I. Netolerant.
Intradă, nf. bevezetés; előjáték.
Intransigent, mn. engesztelhetetlen, ki-
békíthetetlen.
Intransifiv, nm. át nem ható, ben-
maradó, bejutató; verb —, benható
v. alanyi ige.
Intravilan, t -e, bclsőtelek, belsőség.
Intrepid, mn. rettenthetetlen, félem-
lithetlen, rémíthetetlen; ifi. rettent-
hetetlenül.
Intrepiditate, nf. rettenthetetlenség,
megrémíthet lenség.
Intricat, mn. szövevényes, bonyolult;
bonyodalmas.

Intrigă

190

Ipocrit


szás; —, ifi. megfordítva, fonákul,
visszafele, visszásán.
Inversiune, nf. megfordítás, megfor-
dított szórend; visszázás.


Invidie, nf. irigység, kajánság; l.
Pismă.
Invidiez, I. c*. irigyel ; kajánkodik;
demn de — át, irigylendő, irigylésre
méltó.
Invidios, mn. irigy, kaján, irigylő;
irigykedő, féltékeny.
Invigilez, I. £». felügyel, őrködik.
Inviolabil, mn. sérthetetlen, megszeg-
heteüen.
Involuntar, mn. önkénytelen, akarat-
lan, akaratnélküli, akaraton kívüli;
ifi. önkénytelenül, akaratlanul.
Io, ,nm. L Eu.
loachim, ff Joákim (finév).
loan, tf dános, Jancsi, Jani, Jankó
(finév).
Ioana, tf. Janka (nőnév).
loanit, fif. máltai vitéz, Johannita;
ordul —ilor, máltai vitézrend, sz.
János lovagrend.
Iod, fif. (vi.) iblany, ibla, jód.
loduros, mn. iblany tartalmú.
lona, tf. Jónás (finév).
lónic, mn. jón, jóniai.
Ionica, loniță, Ionel, tn. Jancsika,
Jani, Jánoska (finév).
Iorgovan, fif. (nt.) borostyán szelence.
losif, if. József, Józsi, Józsa (finév).
losua, tf. Józsue (finév).
Iotă, nf. jóta; nici o —! egy szót se!
Jov, tf. Józsa, Jób (finév).
Ipăngea, nf. I. pingea.
Iperbolă, nf. 1. szónoki túlzás; 2. (mt.)
mentelék, fölöslék.
Iperbolic, mn. túlzó (túlnagyitó, túl-
kicsinyitő); mentelékes, fölöslékes.
Iperboloid, fif. (mt.) mentelékded.
Ipingea, nf. esőköpeny.
Ipocbineu, fif. (gúnyosan); 1. kül-
dtük, testáltat, termet; 2. szerep,
személy.
Ipochondriac,fif. mn. rásztos, lép-
kóros.
Ipochondríe, nf. rászt, lépkór ; fekete-
vérüség.
Ipocrisie, nf. képmutatás, kétszínűség,
szineskedés, álszénteskedés.
Ipocrit, fif. képmutató, szineskedö, ál-
szenteskedő.


Intrigă, ármány, csélszövény, ka-
tanát fondorlat; áskálódó#, fondor-
kodás,ₜ ármánykodás; — de amor,
szerelmi kaland; țese — e, cselt sző,
ármánykodik.
Intrigant, fif. cselszövő, ármánykodó,.
fandorkodó, ravaszdi, ármány os.
íntrighez, I. o. cselt sző, ármánykodik,
ragaszkodik, fondorkodik.
Introit, £ -e, df. bemenet, bemenetel,
Intuițiune, nf. szemlélet, nézlet; szem-
lélés; szemlélődés.
Intuitív, mn. szemlélhető, nézlelheto,
nézlési, szemléletes; face —, szemíél-
hetővé tesz, szemléltet; învățământ
—, szemléltető oktatás v. tanítás;^-,
világos, belátható; —, ifi. szepilélhe-
tőleg, világosan, szemléletesen, kézzel
foghatólag.
Inundare, 1 nf. áradás, vizár, ár-
Inundațiune, J viz, folyam kiöntés;
özön.
Inundez, I. fi. kiárad, árad, kiönt.
Inusitat, mn. nem használAtos, szokat-
lan, divatlan, használatból kiment,
használatlan; különös, ritka.
Inutil, mn. haszontalan, hasztalan:
mihaszna, hasznavehetetlen ; szükség
télén, hiábavaló.
Invalid, I. mn. gyöngélkedő, rokkant,
gyönge, erőtlen, erőfogyott, képtelen;
érvénytelen, nem érvényes; II. fif.
kivénült katona, rokkant katona,
aggharcos.
Invalidez, L e*, érvénytelenít, érvényen
  kívül helyez, megerotlenit.
Invaliditate, nf. erőtlenség, győng élke-
  dés, betegeskedés; érvénytelenség.
Invásiune, nf. berohanó#, beütés, be-
  rontó#, becsapás (ellenséges), invasio.
Invasor» fif. berontó, betörő.
Invectivă, nf. sértés, sérelem, sértő szó;
  megtámadás, sértegetés.
Inventar, t. -e, df; leltár; aluala—,
  leltárba fölvesz^leletez, leltároz, luare
  la —, leltározás.
Inventator, fif. felfedező, feltaláló.
Inventez, I. a. 1. felfedez, feltalál,
  kigondol; 2. leletez, leltároz.
Invențios, mn. találmány os, találékony,
  leleményes.
Inventiune, nf. feltalálás, találmány,
  felfeaezés, lelemény.
Inventară, nf. 1. összeírás, lelet, lel-
  tározás, leletezés; 2. leltár, leltározót.
Invers, mn. megfordított, fonák, visz-

Ipoderm


191

Ipodprm, fif. bélhám. .
Ipopotam, fif. (állati.) víziló.
IpoStas, & -uri, df. állag, lényeg, lét-
alkat, mivolta (vminek).
Ipostatic, nín. lényeges, létalapos;
voltaszerü. í
Ipotecă, nf. zálog, alzálogbiztosíték,
jelzálog, hitelzálog, ingatlan zálog.
Ipotecar, mn. jelzálog..., jelzálogí,
hitelzálogi; bancă —ă, jelzálogbank,
împrumut —, jelzálogkölcsön.
Ipotenusă, nf. átfogó.
Ipotesă, nf. föltét, föltétel; elővélet,
fölvétel, alajtás.
Ipotetic, mn. föltétes, föltételes, fel-
vételes; ifi. fölvételesen, fáttétesen.
Ipsomă, nf. lágy kenyér.
Ipsos, fif. (á»vt.) gipsz, fősz, képsavas
mész-éleg.
ír, t. -uri, &(. kenőcs, ír, kenet.
Irațional, mn. okszerűtlen, szertelen;
oktalan, esztelen, botor.
Iregular, mn. rendetlen, rendhagyó,
szabálytalan.
Iregularitate, nf. I. Neregularitate.
Ireligiositate, nf. vallástalanság, hitet-
lenség.
Ireu, fif. (állati.) ürü, heréit kos.
Iride, fif. I. Iris.
Iridium, fif. (áwi.) neheny.
Iris, i. -e, df. szivárvány; szivárvány-
hártya (szemnél); (ni.) nőszirom.
Irită, nf. (ni.) tavaszi buza; piros
buza virág.
Iritabil, 1 mn. ingerlékeny, izgékony,
Iritacios, f izgatag, ingerlőt, gerjede-
keny, indulatos.
Iritare, | nf. ingerlékenység, gerje-
Iritațiune, J dékeüység, indulatossag.
Iritez, I. A) C9. ingerel, felingerel, fel-
izgat, ösztönöz, gerjeszt, indulatba
hoz; B) me —, vfi. ingerlődig izga-
tottságba jő, indúlatoskodik.
Irlandez, fif. U mn. ír, irlandi, hiber-
niai.
írlandia, nf. (fölő) Irhon, Írország;
Hibemia.
Irmos, i. -e, df. egyházi hymnus.
Irmuluc, t. -e, df. esőköpenyeg.
írod, fif. Heródes (finév).
Ironic, mn. gúnyoros, gúnyos, hunyo-
ros, gúnyolódó; —, ifi. gúnyosan,
gúnyorosan, gúnyolódva.
Ironie, nf. gúny, gunyor, hunyor.
Iroseala, w/. ettiarácsolás, elpazarlás,
eltékozlás.

ísop


Irosesc, IV. veszteget, elharácsol,
szétszór, elpazarol, eltékozol.
Irou, fif. Erou.
Irump, IU. t. berohan, betör, beüt
(ellenségesen).
Irumpere, | nf.^ berohanó#, betörés,
Irupțiune, ( beütés (ellenségesen).
IsaC, tf. Izsák (finév)j
Isagogie, nf. bevezetés; előszó.
Isbăvesc, IV. <%. I. Izbăvesc dtí>.
Isbândă, nf. I. Izbânda.
Isbesc, IV. /. Izbesc, dő.
Isc, I. ca. i. ered, származik, jön, kö-
vetkezik.
Iscălesc, IV. c». 1. aláír, alájegyez;
2. rááll (vmire), bele egyezik
(vmibe).
Iscălit, mn. aláirt, alájegyzett.
Iscălitură, nf. 1. aláírás, alájegyzés;
2. névaláírás.
Iscoadă, nf. I. Iscoditor.
Iscodesc, IV. cd. kisül, kifürkész,
kémlel, áskálódik, vizsgálódik.
Iscodire; nf. kémkedés; kifürkészés.
Iscoditor, fif, kémlő, fürkésző, vizs-
gálódó; kém.
Iscusesc, IV. fi. tapasztal, próbál,
tanúi.
Iscusință, 1 nf. tapasztalat, tapasztó-
Iscusire, J laș, tapasztaltság ; jártas-
ság, tudomány, okosság.
Iscusit, mn. jártas, tapasztalt, tudós,
tanult, okos, eszes, elmés.
Isetru, fif. (állati.), tok (hal) ; (Accv
pienter sturio).
Isgonesc, IV. cd. 1. űz, hajt, ker-
get; .2. száműz, számkivet.
Isgonire, nf. elűzés, számkivetés.
Isgonit, mn. elűzött, számkivetett.
Islaz, t. -uri, közlegelö, nyomás.
Ișlic, t. -e, df. török főkötő, tőrök
sipka.
Ismă, nf. I. Izmă.
Ismeana, nf. lábravaló, gatya.
Isnoavă, | ifi. de —, egészén, teljesen,
Isnov, f végleg.
Isochron, mn. egyidejű, hasonidejü,
egykorú, egykorbeli.
Isolare, 1 nf. elkülönítés, élválasz-
Isolatíune, J tás; élszigetelés.
Isolat, mn. elszigeteli, elkülönített,
elválasztott, egyedül álló.
Ison, t. -e, df. mély félhang, tenor-
hang.
Isop, fif. (nt.) izsóp (Hyssopus offi-
dnális).



Isoterm

192

lubilez

Iubire

193

Izbutesc

Isoterm, mn. egyhevű, egyfokú, egyenlő
hőmértékü.
Ispas, őf. Krisztus urunk mennybe-
menetele, áldozó csütörtök.
Ispită, nf. kisértet; kisértés, próba-
tétel, megpróbálás; csábítás, elcsá-
bítás; 1. a aduce în —, megkísért,
kísérteibe visz; 2. a cădea ín —,
kísérteibe esik.
Ispitesc, IV. ca. 1. kisért, megkísért,
próbára tesz; 2. csábit, elcsábít, ki-
puhatol, kitudakol.
Ispitire, nț. 1. megkísérlés, rosszra
csábítás ; 2. kipuhatol ás, kitudakolás,
kipróbálás.
Ispititor, őf. kísértő, megkísértő, kí-
sérteibe hozó, csábító, elcsábító.
Ispovedanie, nț. gyónás; l. Mărturi-
sire.
Isppveduesc, IV. A) a. gyóntat, meg-
gyóntat ; B) mé —, vő. gyón,
gyón.^
Ispravă, nț 1. elintézés, elvégzés, végre-
hajtás; 2. dolog, mód; ügy; mi
a făcut —, elintézte az ügyemet.
Isprăvesc, IV. co. 1. elintéz, elvé-
gez, bevégez; véget vet; végrehajt;
2. csinál, cselekszik.
Tspravire, nț elintézés, elvégzés ; vég-
rehajtás.
Ispravnic, nț 1. elintéző, végrehajtó ;
2. kerületi főnök, kerületi kapitány;
3. sáfár, gondnok; hivatalnok.
Isprăvnicîe, nf. kerületi tisztség; hi-
  vatal.
IsraeUtéan, } ^aelita, héber, zsidó.
Isteric, mn. méhgörcsös, méhkóros.
Isterică, 1 t. istericale, nf. méhgörcs,
Isterie, J méhkór.
Istericios, mn. /. Isteric.
Isteț, mn. t. ügyes; éles elméjű,
  okos elméjű; 2. élces; 3. bátor, merész;
  —, iő. ügyesen, bátran, merészfa..
Istețesc, IV. mé —, vő. 1. ügyeske-
  dik, ügyesedik; 2. merészkedik, bá-
  torkodik^ sürgölődik, forgolódik.
Isteție, I nț. 1. ügyesség; 2. bút or-
Issețime, ( ság, merészség; 3. éles-
elméjűség, élcesség, elmésség, okos-
ság.                          .
Istit, iő. éppen, éppenséggel, való-
  sággal ; szakított mása (vkinek).
Istmic, mn. földközi, tengerközi ; jo-
  curi —e, isthmusi játékok (a régi
  görögöknél).

Istm, t. -uri, of. földszoros, földszo-
rulat, tengerköz.¹
Istoric, őf. 1. történetiró, történész,
történettudós; 2. —, mn. történelmi,
történeti, történétirási; 3. —e, iő.
történelmileg, történetileg.
Istorie, nț történelem, történettan,
történetírás, történet; — biblica.
bibliai történet, — bisericească, egy-
háztörténet ; —a dreptului, jogtörté-
net; — a Űteraturei, irodalomtörté-
net; — a filosofici, bélcsészettörté-
nelem; — naturală, természetrajz;
— particulară, részleges történet; — a
pedagogiei, neveléstörténelem; — a
universală, egyetemes v. világtör-
ténet.
Istorioară, nț történetke, rövid tör-
ténet.
; Istoriograf, őf. történetíró, történész,
történettudós.
Istoriografie, nf. történelemirás, tör-
ténetírás.            •
Istorisesc, IV. co. elbeszélj elregél,
elmesél, történetet mond.
Istorisire, nț 1. elbeszélés, elregélés;
2. mese, rege.
Istov, őf. vég, cél, határ; de —, tel-
jesen, egészen, tökéletesen.
Istovesc, IV. co. elintéz, bevégez, ki-
  egyenlít, megsemmisít.
Istovire, nț leszámítolás, kiegyenlítés,
Istravesc, IV. co. veszteget, elveszte-
get, elharácsol, elpazarol, eltékozol.
Istrione őf. alakos.
Istru, őf. Duna (folyó), Belgrádtól
  kezdve.
Isus, if. Jézus.
Isvor, i. -e,    /. Izvor.
Italia, nf. Itália, Olaszország.
Italian, őf. mn. olasz, talián.
Italienesc, mn. olasz, talián ; —e, iő.
olaszul, olasz módra.
Ițari, őf. t. paraszt-nadrág, harisnya.
Ițe, nf. nyűst; ín doaué —, kétnyüs-
tös, kétfonalu, kétszálu.
Itinerar, -e, o/. 1. útleírás, utrajz,
  utirat; 2. úti napló, úti zsebkönyo.
Iubesc, IV. co. szeret, szeretettel vi-
  seltetik (valaki iránt), kedvel (vkit).
lubilar, őf. 1. örömévü, vigalmcr
  2. mn. évfordulási, százados.
lubileu, őf. évforduló-ünnep, öröm-
  ünnep, víg alom-ünnep,jubileum.
lubilez, I. co. vigad, örül, ujong (örö-.
  méhen), évfordulót ünnepel v. ül.

Iubire, nf. 1. szeretet; 2. (= amor),
szerelem, szerelmeskedés; — de ar-
gint, hírvágy, pénzszomj; — deaproa-
pelui, felebaráti szeretet; — de sine
önszeretet, önzés; — de străini, ven-
dégszeretet. .
Iubit, mn. 1. szeretett, kedves, drága,
édes; — 2. őf. szerető, kedves; —ă,
nf. szerető, galamb, angyal; —a mea,
galambom, kedvesem, angyalom.
lubiț, őf. (nt.) gomborka.
Iubitor, őf. mn. szerető, kedvelő,
barát; — de oameni, emberbarát.
Iudă, dț 1. Judás (finév); 2. zsidó.
Iudaic, mn. zsidó, zsidós.
Iudaism, őf. zsidóság.
ludea, nf. Zsidóország, Judea.
ludeime, nf. zsidóság.
Iudeu, őf. zsidó, héber, izraelita.
luft, t. -úri, of. bagaria, bagaria-
bőr.
luger, i. -e, of. hold (föld) = 1600
. □ öl.

Iulian, df. 1. Gyula, Julián (finév) ;
2. mn. juliáni; calindar ó v.
juliáni naptár.
luliană, tf. Juliánná, Julis, Julcsa,
Juliska (nőnév).
luliu, tf. 1. Gyula ; 2. Őf. Inna
lui —, julius hava, nyárhó, szent
Jakab hava.
luncher, őf. nemesfi. úrfi.
lunior, mn. ifjabb.
luniu, őf. junius hava, nyárelő, szent
István hava.
lupiter, őf. Jupiter (görög isten) ;
(cnllag.), égúr (bolygó csillag).
Iură, nf. 1. jogtudomány, államtudo-
mány; 2. Jura (loyyffi).
luridic, mn. jogi; jogszerű, törvény-
szerű, törvényszéki; — ;ő. jogilag,
jog szérűié g.
Iurisdicțiune, nf. törvényhatóság, ha-
tóság, hatáskör, jogkör.
Iurisprudință, nț jogtudomány., jogá-
szat, törvény tudomány.
lurist, őf. 1. jogász, jogtudós, tör-
vénytudós; 2. joghallgató; törvény-
tanító.
luristic, mn.’ jogászi, jog- v. törvény-
tudományi.
Iuristițiu, t. -i, df. törvény szünet.
Iute, mn 1. gyors, sebes, hirtelen,
eleven, élénk, rohamos; 2. éles, csí-
pős ; — la gust, csípős ízű; — la
mânie, ingerlékeny, mérges; 3. í/í.

  hamar, hirtelen, frissen, szaporán,
I gyorsan.
Iuțeală, nf. gyorsaság, sebesség, ro-
  hamosság ; felhevülés, heveskedés, he-
  vesség.
iuțesc, IV. A) mé —, vő. heveskedik,
  índulatoskodik, tüzeskedik; B) co.
  gyorsít, siettet.
Iuțime, nf. I. Iuțeală.
Iveală, nf. megjelenés, fölszin, világ,
világosság ; feltűnés; a esi —, nap-
fényre v. világosságra jo, feltűnik;
a scoate la —, felszínre v. napvilágra
hoz, kibocsát (könyvet).
Ivesc, IV. me —, vő. felszínre jő,
  megjelenik, feltűnik, mutatkozik, je-
  lentkezik, világosságra jő.
Ivire, nț feltűnés, jelentkezés, mutat-
  kozás.
Izbăvesc, IV. co. megment, megszaba-
dít, megvált.
Izbăvire, nf. megmentés, megszabadí-
tás, megváltás.

Izbăvitor, őf. megmentő, szabadító,
  megváltó.
Izbeală, nț I. Izbire.
Izbândă, nf. 1. siker, szerencsés ki-
  menetel ; viadal, győzelem, győze-
  delem; 3. bcszu, boszuállás.
Izbândesc, IV. co. 1. diadalmaskodik,
  győzedelmeskedik; sikert arat; sike-
  rül ; 2. boszut áll.
Izbândire, nf. I. Izbândă.
Izbenditor, őf. 1. győzedelmeskedő,
  diadalmaskodó; 2. boszuló, boszuálló.
Izbesc, IV. A) co. 1. oda csap, oda
  üt, oda vág, hány, vet; 2. támad,
  üt, rúg, lök, csapdos, csapkod, be-
  csap ; B) iné —, vfi. . magát oda
  vágja, oda verődik, oda ütődik, küz-
  ködik; bajt vív, oda csapódik, hány-
  kódik, hánykolódik; — de pământ,
  magát a földhöz csapja.
Izbire, 1 nf. 1. küzködés, hánykoló-
Izbitură, J dás, vívódás; 2. ütés, csa-
pás, rúgás, odavágás, odacsapás; 3.
í támadás, roham, összekoccanás, össze-
‘ ütközés.
í Izbucnesc, IV. ő. 1. kiüt, kitih", ki-
\ ront, támad; 2. kifakad ; szétpattan.
Izbucnire, 1 nf. 1. kitörés, kiütés,
! Izbúcnitura, j kirontás, támadás ; 2.
: kifakadás, szétpattanás.
' Izbutesc, IV. co. sikerül, keresztül
। megy v. esik, elsül, jól üt ki, foga-
I Hatja van.

                                                                                          Romái.-magyar szótár. II.

13

Izbutire

194

. îmbeti

îmbibațiune

195

îmbucătură

Izbutire, #*/. siker, szerencsés kime-
netel.
Izgonesc, IV. cd. kikerget, kiűz, du-
hajt, hajt.
Izgonire, nf. kikérgetés, [kiűzés, ki-
hajtás, hajtás. '
Izgonit, 'és mn. kiűzött, űzőbe vett,
kergetett; számkivetett.
Jzgónitor, fif. elűző, elkergető, elhajtó.
Izida, m/. elharácsolás, elvesztegetés,
•pazarlás, tékozlás.
Izidesc, IV. «. pazarol, tékozol,, elha-
rácsol, elveszteget.
Izlas, -úri, »f. községi' legelő, köz-
legelő, nyomás..
Izma, nf. (nt.) fodormenta, menta
(Mentha); — creață, fodormenta;
— pipărată, borsmenta.
Izmene, nf. gatya, lábravaló, alsó-




            Î


Î, 1, őf. egy tompa torok-hang, ő és
ü között.
íl.CD, wvm. — pe el, őt, őtet; îl duc,
viszem öt.
îmbâcsit, mn. sűrű, tömött.
îmbaer, I. co. beköt, befűz (zsineggel),
pmegzsinegel.
Imbaiez, IV. fi. fürdik, fered.
îmbăl, I. A) 1. be-, elnyálaz; 2.
megszól, rágalmaz; B) mé —, vfi.
léháskodik,^ trágárkodik.
îmbălare, îmbălăciune, nf. léhásko-
  dás, trágár beszéd.
îmbalătură, nf. trágárság, szátyár-
jág, léhaság; paráznaság.
îmbaleg, I. a>. trágyáz, megtrágyáz;
^ganajoz, megganajoz.
îmbalez, I. c». el-, berak; bepakol,
, becsomagol.
Imbalsamare, nf. bebalzsamozás.
îmbălsămez, I. ca. bebalzsamoz.
îmbărbătare, nf. 1/ serkentés, buzdí-
tás, felbátorítás; 2. élesztős, föl-
Jlesztés.
îmbărbătat, mn. felbátorított, bátor.
îmbărbătez,* I. A) c>. buzdít, serkent,
éleszt, feléleszt,'felbátorít, nógat; B)
me —, v&. felbátorodik, felbuzdul,
Jelserken, feléled, neki bátorodik.
îmbarc, I. vő. hajóra száll, hajóra ül;
  hajóra rak.

nadrág ; boală de —, gatyabeteg
tég.
Izmenesc, IV. ca< meg-, elront, tönkr
tesz.
Izvod, t. -e, o/. minta, élőkép, minta
kép, példánykép.            (felfedek
Izvodesc, IV. o. kitalál, kigondo
Izvodire, nf. koholmány, mese, köl
tés, koholás, kigondolás, kielmélés
koholmány.
Izvoditor, fif. feltaláló, felfedező, fa
gondoló.
Izvor, t -e, »f. 1. forrás; 2. kutft
kezdet, eredet.
Izvoraș, t. -e, o/. kis forrás.
Izvoresc, IV. fi. 1. foly, kifoly, bu
gyog ; 2. származik, ered. i
Izvoríre, nf. eredet, származás; kifa
lyáK                               \

îmbarcăment, £ -e, t>f. 1 beevezés, ha
îmbărcare, nf. J jóra szállás
Jajóra szállítás^
Imbăt, I. o. /. Imbet.
îmbătrânesc, IV. fi. L îmbătrânea
îmbelșugare, nf. bőség, gazdagság
Ín —, bőven, bőségben, busásan. B
îmbelșugat,' mn. bő, bőséges, búsa^
gazdag.                           ff
îmbelșughez, I. cd. busásan-, gazda*
jjon v. bőven ad.                  S
îmbet, I. A) cd. mámorig részegvt
megrészegít; háborgat, bolygat; la
me —, vfi. megrészegíti, megrészegn
dik, becsip, leiszsza magát, megi
tasodik; megháborodik (elméjében
Imbetare, nf. mámórosság, ittassá
f részegség, borosság.
îmbătător, mn. részegítő, mámoriti
beutură —e, részegítő ital.
îmbătrânesc, IV. A) cd. megöreg
öreggé tesz, megőszit; B) fi. mi
vénül, megöregszik, megöregedi F
Jszül, megőszül, vérihed, aggul, öregi
îmbătrânire, nf. megvénülés, megöl
gedés; őszülés, megőszülés, vénhedi
jzggulás.
îmbătrânitor, mn. vénítő, megöregí
megöregedő, vénhedő.
îmbeu, -ere, -eut, II. Cd. beszí, magá
szí, beiszik, beitat.             '

îmbibațiune, nf. beszlvás, beitatás.
îmbiecios, mn. magát kináltató, a
Ji magát sokat kínáltat ja.
îmbiere, nf. 1. kínálás, megkinálás,
ajánlás; 2. kinálkgzás, ajánlat, igé-
det, kínálat.
îmbin, I. A) cd. Egyesit, összekapcsol,
összefoglal, egybefoglal, összeköt,
egyeztet, megegyeztet; B) me—,
vfi. egyesül, együl, megegyez, egybe-
kapcsolódik.
îmbinare, nf. össze-, egybefoglalás,
összekapcsolás, egyesítés, egyesülés,
* egybekapcsolódás.
îmbinător, mn. egybe-, összekapcsoló,
egyesülő, egyűlő.
îmbiu, Ú. A) cd. kínál, megkínál,
ajánl, ígér, ígéretet tesz, pl. árveré-
sen; B) me—, vfi. kínálkozik, ajánl-
kozik; se — e o ocasiune bună, jó
alkalom kínálkozik.
îmblăcii (îmblaciu), fif. t. cséplő, csép,
cséphadaró.
îmblânzesc, IV. co. 1. engesztel, meg-
engesztel, megkérlel, leesendesít, le-
csillapít; 2. megszelídít; — patimele
cuiva, vkinek szenvedélyeit féken
tartja, megzabolázza, haragját mér-
sékli v. elnyomja; mé —, vfi. ki-
engesztelődik, lecsillapul, lecsende-
sedik, megszelídül.
Îmblânzire, nf. í. megengesztelés, le-
csillapítás, lecsendesítés; 2. megszelí-
dítés, megzabolázás, megfékezés ; ki-
engesztelődés, lecsillapodás, lecsende-
sedés.
îmblânZitor, mn. engesztelő, megkér-
Jelő, szeliditö, csillapító.
Tmblătesc, IV. a. 1. csépel, kicsépel;
2. megcsépel, jól elver, elpáhol; —
paie, szalmát csépel; trécsel, locSog,
hadar.
îmblătit, t. -e, J. cséplés ideje; la —,
ᵣ csépiéskor; mașină de —. cséplőgép.
îmblătitor, őf. cséplő, cséplő.
îmblojesc, IV. .cd. begöngyöl, begön-
gyölget, betakargat, összehajtogat;
bepólyáz (gyermeket); más színbe
^öltöztet.
îmbobocesc, IV. fi. bimbódzik, bimbót
Jajt, kinyílik.
îmbogățesc, IV. A) cd. meggazdagít,
gazdaggá tesz; B) me —, meg-
gazdagszik, meg gazdagodik, meggaz-
Jagul.
îmbogățire, nf. meg gazdagítás, gaz-

daggá tevés; meggazdagodás, tneg-
^gazdagulás, gazdaggá levés.
îmboldesc, IV. cd. 1. ráhajt, rászorít,
rávisz, szorgol, ösztökél, nógat, ősz-’
tönöz, sürget, sarkal, zaklat, szorgal-
maz ; 2. lendít, lök, meglök, IÖ-
Jést ad.
îmbolditor, fif. előmozdító, sürgető,
nógató, szorgalmazó, ösztökélő, len-
ditő.
îmbolditură, nf. 1. ösztökélés, nóga-
tás, ösztönzés, sürgetés, sarkdUás, rá-
A bírás; 2. lökés, lendület.
îmboldoresc, IV. cd. beburkol, beta-
kar, beborít, bepalástol; bepólyáz
.(pl- gyermeket!.
Imbord, I. cd. I. îmburd.
îmborțoșez, J. cd. 1. teherbe ejt, meg-
fejt; 2. megterhesít, nehézkesít.
îmbrac, I. cd. 1. ruház, felruház, öltöz-
tet, felöltöztet, ruhával ellát, felölt
(ruhát), visel (hivatalt); me -,-vfi.
felöltözik, öltözködik; 2. ruházkodik;
A— în doliu, gyászba öltözködik.
îmbrăcăminte, nf. ruházat, öltözet,
öltöny, felöltő ruha, viselet, ruha-
pviselet, öltözet.
îmbracin, L cd. felkát nadrágot, .ösz-
szeold gatyát.
îmbrăcinat, mn. felkötött ; bine — Jól
^ellátott, jól felszerelt.
îmbrâncesc, II. cd. 1. kilök, kitaszít,
kidob, kivet; 2. neki esik, rátámad.
îmbrățișare, nf. ölelés, át-, megölelés,
pártolás; ölelkezés, Összeötelkezés, át-
karolás, felkarolás.
îmbrățișez, I. a. ölel, körülölel, meg-
ölel, átölel, falölel, felkarol; se—ă,
ölelkezik, összeölelkezik; a —a o
afacere, egy ügyet pártol, pártfo-
gásba vesz.
îmbrățoșare, nf. I. îmbrățișare dfi.
îmbrobodesc, IV. cd. /. împropo-
^desc.
Imbrocs, őf. langyos viz, lágymeleg
^viz.
îmbuc, I. cd. falatozik, falatot eszik.
Jal, bjal; összevág.
îmbucățesc, IV. cd. összedarabol, szét-
darabol, széttör, darabokra tör, szét-
szed, darabokra szed, darabol, dara-
jókba vág.'
îmbucățire, nf. el-, szétdarabolás, fel-
Jarabolás.
îmbucătură, nf. 1. falat, falatozás;
I 2. nyílás, torok, száj.

13*

îmbucăturesc

196

îmmigrez

îmbucăturesc, IV. o. falatoz, falatot \ (fizetést) ; 2. üdít; meg nemesít; B
ₐv. kicsit eszik; enni ad.          I mé —, vfi. javul, üdül, felüdül, meț.
îmbucur, I. A) «. megörvendeztet Jobbul, nemesül.

îmmiit

197

împarțitura

(vkit), örömet szerez (vkinek) ; B)
mé —, vfi. örül, örvend, örvendezik.
îmbucurare, nf. vigasz, vigasztalás,
vigasztalódó#, örvendés, örvendezés,
örülés.
îmbucurător, mn. örvendetes, vigasz-
Jaló; semn —, örvendetes jelenség.
îmbuestru, fif. ügetés, vágtató# (a
A lónál).
îmbufnat, mn. felfuvalkodott, döly-
Jös; dacos, konok, megátalkodott.
îmbufnare, nf. dacoló#, megátalko-
dó#, konokság, ellenkezés; felfuval-
kodás.
îmbufnez, I. fi. dacol, ellenkezik, ma-
kacskodik, ellentáll, duzzog; felfu-
^valkodik.
îmbuib, I. A) o. igen jól tart, meg-
töm (vkit étellel), túltelít; B) me
—, vfi. magát étellel megtömi, bösé-
geskedik, bővelkedik, tobzódik, tor-
A koskodik.
îmbuibare, nf. 1. tobzódás, torkos-
ság ; 2. tultelület; bővelkedés ; tră-
esce in —, tobzódásban él, tobzódik.
îmbuiecesc, IV. mé —, vfi. vigad,
mulat, kedvét tölti, büszkélkedik, bu-
Jálkodik.
îmbulzeală, nf. tolongás, tolongó so-
kaság, tóduló tömeg; dűlőn gás, szo-
rultság.
îmbulzesc, IV. A) «. 1. szorít, szo-
rongat, nyom, félretol; 2. szorgol,
sürgői, szorgalmaz; B) me —, ᵥfi.
nyomul, tódul, țolul, tolong, tolako-
dik, benyomul, betolakodik; pupo-
sodik.
îmbulzit, mn. púpos (hátú).
îmbulzitor, mn. 1. nyomuló, tolongó,
tolakodó; 2. szorgalmazó, sürgető.
îmbumb, I. A) o. begombol; B) me
—, vfi. begomboíódzik, begombolja
magát.
îmbumbat, mn. begombolt.
îmbun, I. A) ct>. 1. engesztel, megkéi-
lel, lecsendesít; 2. niegjobbit, jobbá
tesz; B) me —, vfi. engesztelödik,
lecsendesül; hízelkedik, hizeleg.
îmbunare, nf. engesztelés, megkérle-
lés; engesztelődés, megkérlelődés; be-
Jiizelgés.
îmbunătățesc, IV. A) «. 1. jobbít,
megjobbít, jóvá tesz, javít, felemel

Jobbul, nemesül.
îmbunătățire, nf. jobbítás, megjobbi

Immiit, Mn. ezerszeres; —, ifi. ezer-
szeresen.

îmmlădiere, nf. hajtás, meg-, elhajlás,

lUUUUataVUUj     JUUVUCW, ffVCyjUUUJ   .    ,   \.V„    , J -- f
tás, javítás, megjavítás; javulói .            Üdülés, konyulas.
megjavuló#; jobbulás, üdülés (bi Immladiez, II. A) a.hajt, w

Jegség után).
îmbunătățitor, fif javító, megjol
Jrító.                ₜ
îmbunesc, IV. l. îmbun.
îmbunf, I. vfi. í. îmbufnez
îmbunfat, mn. haragos, mérges, da

----------, -----z ..Jt, meghajt;
görbít, meggörbít, hajlít; B) me —,

cos, konok, megátalkodott; dölyfös
^felfuvalkodott.
îmbur, L fi. bederez, dérrel bele#
A zúzmarával beborít.
îmburat, mn. deres, dérlepte, zui
marás.
îmburd, I. A) ct>. felfordít, feldőld
feldőlt; B) mé —, vfi. felfordú
Jeldül; ledül; l. Restem,
îmmanuare, nf. kézbesítés; fileră d
A, kézbesítési iv.
îmmanuez, I. ca. kézbesít, kézbe i
Jcézhez ad, szolgáltat, átad. > ;
îmmăresc, IV. A) «. 1. nagyít, me>
nagyit; 2. öregbít, nagyít, nagyo
túloz (hirt) ; B) mé —, vfi. nagyi
jnegnagyul, nagyobbodik, öregbedi
îmmărire, nf. nagyítás, öregbítés,
jjyobbítás.                          |

vfi. hajol, hajlik, simul, kanyarodik,
ₐ görbül.
îmmoiu, II. cd. 1. beáztat., márt, be-
márt, vízbe márt; bemerít, vízbe
merít, mélyeszt; 2. lágyít, meglágyít,
puhít; 3. lankaszt, bágyaszt, fáraszt.
îmmolesc, IV. A) ct>. beiszapol, iszap-
pal betölt; B) mé—,vfi. iszaposodik.
Ímmonuéntare, nf. temetés; eltaka-
rítás.
Immorméntator, fif sirásó.
immorméntez, I. be-, eltemet, te-
met, eltakarít, eleiről, elhantol.
îmmuguresc, IV. fi. csírázik, sarjad-
ok, cikázik; bimbódzik, rügyez.
îmmugurire, nf. csírázás, sarjadzás,
bimbódzás.

îmmuiere, nf. 1. beáztató#, bemártás,
bemerítés, bemélyesztés; 2. lágyítás,
meglágyítás.
îmmulțesc, IV. A) ca. 1. szaporít, so-
kasít, gyarapít, bővít, öregbít, növel;
2. sokszorosít, sokszoroz, szoroz; B)
né —, vfi. sokasodik, szaporodik,
Jregbül, öregbedik, gyarapodik.
îmmulțire, nf. szaporítás, szaporodás,

Immarmorez, I. 6. márványoz. a - ...
îmmărmuresc, IV. fi. megmered, méi fe îmmulțire, ₙț- iww, uuuö,
merevedik, merevvé tesz; szemet m&                gyarapodás, öregbiiles;
reszt, rábámul; megkövül, kővé váli r többszörözés, sokasodás, sokasitás,
tmmarmurire, nf. megmerevédés, me* szorzás.
kövülés, kővé válás.            1 îmmulțitor, fif., 1. szaporító, szapo-
îmimatriculare, nf. beiktatás, anya rodo; gyarapító, gyarapodó; 2. több-

szorzás.

sokasodás,

sokasitás,

îmmulțitor, fif. 1. szaporító, szapo-

  könyvbe iktatás v. írás, jegyző
^könyvbe iktató# v. írás.         J
îmmatriculez, I. o. anyakönyvbe |
névkönyvbe iktat, jegyez, beír, S|
Jktat, soroz, besoroz.             1
îmmestec, I. A) ca. összekever, beffl
kever, beléelegyit; B) me—, vfi. d
avatkozik, beléelegyedik, belé kém
jredik.                           J
îmmicșorare, nf. kisebbítés, kicsiny
Jés, kevesbítés, ócsárolás. w
Ímmigrant, mn. bevándorló, bem
Jöző.                            |l
Immigrat, mn. idegen, bevándorlója
îmmigrațiune, nf. bevándorlás, ||
^költözés.                        H
îmmigrez, I. <#. beköltözik,
dóról.                           1

■örösftő, sokszorozó, szorzó.

Hmmurgit, /. -e, *f. szürkület; —ul
r $lilei, hajnalhasadás, virradó#, pity-
[ mailat; —ul serei, alkony, alkonyat,
I alkonyodás, estszürkület; cu —ul
t £ilei, virradatkor, hajnálodáskor.
lîmmut, J. ca. változtat, megváltoztat;
í el-, fölcserél.
Llmmuțesc, IV. fi. meg-, elnémul, el-
j hallgat.
lîmpac, I. Aj o. ki-, meg-, összebékit,
I békéltet, k€~, megengesztel; jóvá tesz;
I B) mé —, vfi. meg-, kibékül, meg-
I engesztelödik.
lîmpăeăcios, mn. engesztelhető, engesz-
l tslékeny, kibékíthető.
tínipacare, | ₙf. megengesztelée,
llmpăcățiune, f meg-, ki-, összebékú
I lés; mbékülés.

împăcatei, fif, megengesztelő, meg~ₜ
összebékitö v. békéltető.
împachetare, nf. becsomagolás, beeső-
mózás, bepakolás.
împachetez, I. «. be-, elrak, csoma-
gol, becsomóz; becsomagol, begöngyöl.
împăciuesc, IV. ct>. I. împac.
împăciuire, nf. békéltetés, békeszer-
zés, ki-, összebékités, ki-, Össze-
békülés.
împăciuitor , fif. békeszerző, békél-
tető, kibékítő.
împăiângenat, mn. meghomályositott,
; elhomályosult, elsötétült; pókhálós.
împaiângenez, 1 I. A) ct>. el-, meghomá-
împaingenez, f lyosit; B) mé —, vfi.
elhomályosodik; sé —é ochii, a sze-
mek elhomályosodnak.
împământenesc, IV. A) a. 1. hono-
sít, meghonosít; 2. polgárosít, pol-
gári jogot ad; B) mé —, vfi. hono-
sul, meghonosul, meghonosodik; pol-
gárosul.
împământenire, nf. 1. honosítás, ho-
niasitás, meghoniasítós, polgárosítás:
2. polgár- v. honiassági jog.
împărat, fif. 1. császár; 2. iny.
Impărățel, fif (állati.) ökörszem (Tro-
gloditus parvulus).
împărătuș, fif. nyelvcsnp.
împărechiat, mn. meghasonloti.
împărechiare, nf. egyenetlenség, vi-
szálkodás, szakadás, visszavonás; vi-
szály, meghasonlás, párt viszály.
împărechiez, 1. A) cs. 1. összeveszit,
összeveszt, szétháborít, elidegenít egy-
mástól ; meghasonlásba-, viszályba
hoz; B) me —, ᵥfi. meghawnlik,
összevesz, elidegenül, egyenetlenke-
dik.
împărtășesc, IV. A) &>. közöl, része-
sít, tudtára ad; B) me —, vfi. ré-
szesül, részt vesz, tudomásra hozatik,
tudtul adatik, közöltetik.
împărtășire, nf. közlés, közlemény,
tudtuladás, hirüladás; részesítés, ré-
szesülés (amiben).
împart, 1 IV. a. oszt, él-, meg-,
împărțesc, J szét-, kioszt, részekre
oszt; osztályoz.
împărțire, nf. osztás, el-, felosztás;
osztályozás, elkülönítés.
împărțitor, fif. osztó, el-, meg-, ki-
osztó, felosztó.
împarțitura, nf 1. osztályozás, elkü-
lönítés; 2. rész, szakasz, osztály.

împătrat


198

împletecesc

împătrat, őzt négyszeres ; négyrétn;
—, »7». négyszeresen.
împătrez, 1. co. négyszerez, négyszere-
sig ; négyzetre emel; hajtogat, rét-
betör. .
împătur, L co. tör, betör, rétéi, rán-
czol. *
împăturare, m/. be-, Összetörés, réte-
lés, rélbehajtás.
împedec, I. A) cs. akadályoz, meg-
akadályoz, hátráltat ; gátol, meggá-
tol, feltartóztat; — pe cineva dela
ceva, vkit vmiben meggátol, — roata,
megköti a kereket; B) mé —, vfi.
megbotlik vmiben; se — în vorba,
akadékoskodik a beszédben, dadog.
ímpedecamént,) t. -e, of. akadályoz-
împedecare,    J tatás, megakadá-
  lyoztatás ; akadály, gát, gáncs; —, nf.
feltartóztatás, hátráltatás.
împedecat, mn. akadályozott, gátolt;
sum —, gátolva vagyok; roata e —a,
a kerék meg van kötve.
împedecătoare, nf. kerék-lánc, kérék-
kötö-lánc ; fékező talp, akasztók, ke-
rékkötő, alabor.
împedecător, fif. akadályozó, gátló,
   izgága.
  Impediment /. -e, df. I. Impediment,
împelițat, mn. rmegtestesült, valódi;
   drac —, megtestesült ördög.
  Ímpénare, nf. 1. kicicoínázás, bokré-
   tazás, feltollazás; 2. megspékelés,
   megszalonnázás.
  împenat, mn. 1. feltollazott, tollas,
   meghokrétázott, kicicomázott; 2. meg-
   szalonnázott; — cu, flori, virágokkal
   ékesített.
Impenetrabil, mn. I. Impenetrabil.
Ímpénéz, I. co. 1. feltollaz, tollasit;
   2. megszalonnáz {pl. nyulpecsenyét).
Ímpérat, fif. császár.
împărăteasă, nf. császárnö.
  împcrațel, fif. (állati.) ökörszem (Tro-
   glodytus parvulus).
  împărătesc, mn. 1. császárig 2, á. I.
   kincstári.
  împerățesc, IV. o uralkodik, orszá-
got,ural, kormányoz,országot, igazgat.
împărăție, nf. császárság, uralkodás;
birodalom, ország; — a ceriului,
mennyország, paradicsom, éden.
  împărătorie, nf. (ntj derely.
împârătuș, fif. nyelvcsap.
împestrițare, nf tarkítás, színezés.
împestrițat, mndarka, barkócás, színes.

împestrițez, I. co. tarkáz, tarkít, szí-
nez, kiszínez.
împetecesc, IV. co. 1. told, fold, fol-
toz, megfoltoz; 3. tákol, tataroz,
összetákol.
împetresc, IV. A) 9. 1. megkemé-
nyít, keményít; 2. megkövít, kővé
változtat; B) mé vő. kővé válik,
megkövül, megkeményedik; se— e la
inima, érzéketlenné lesz.
împetrire, nf. keményítős, kövülés,
kővé válás; — a inimei, kemény -
szivüség, kőszivüség.
împetrit, mn. megkövült, kővé vált,
keményített, megkeményedett; érzé-
ketlen, elfásult; — la inimă, ke-
mény szivü.
împetroșez, I. mé —, vfi. kővé válik,
kővé lesz, megkövesedik.
impiegat, fif. hivatalnok, tisztviselő.
împilare, nf. nyomás, elnyomás, nyo-
mor gatás, elfojtás, elnyomatás.
împilat, mn. elnyomott, megalázott.
împilător, fif. elnyomó, sanyargató.
împilesc, IV. co. A) odaszegez, ra-
gaszt ; B) —, d. rosszul nő.
împilez, í. co. nyom, elnyom, nyo-
jnaszt, sanyargat.
împilit, mn. rosszul nőtt, abba?
  maradt.                             •<
împing, III. co. tol, taszít, eltaszit,
  taszigál; 2. lök, lökdös, elmozdít,
  tovább tol; tovább vet; szúr, döf; vfi.
  lökdösődik; se — e un lucru, egț
  dolog elhúzódik; — înainte, élőn
  taszít v. tol; — índérét, hátravet v
  lök; — în jós, lefelé taszít v. tol; —
Ja o parte, félre tol.
împingere, 1 ₙf. lökés, dobás, tolás.
Ímpinsétura, J döfés, szúrás, taszítás
taszigálás.
împietresc, IV. Co. tarkáz, tarkár
Jesjt, színez.
împistriț, I. co. /. împistresc.
împistrițătură, nf. I. împistrături
împistrătură, nf. színezés, tarkítás
színvegyítés.
Implant, I. co. bekaróz, befásit; ■
  cuțitul ín cineva, vkibe döfi a kést
  — crucea, fölemeli a keresztet; -
  flamura, kitűzi a zászlót,
Ímplére, nf. töltés, uíegtöltés, me
  tömés, meg-, telerakás.
împletecesc, IV. fi. ingadozik, habo.
  leng, inog, hajlik; 2. co. bongói
  kever.

împletecire

199

împletecire, nf. 1. bonyodalom; 2.
ingadozás, habozás; zűrzavar, ren-
detlenség ;
împletesc, IV. co. fon; be-, összefon
(hajat); — ciorapi, harisnyát köt;
— părul, hajat fon (köt); mé —,
vfi. tekergőzik, kunkorodik.
împletire, nf. fonás.
împletitoare, nf. hajkötő, hajszorító,
hajszalag ; fonóvessző.
împletitor, fif. fonó.
împletitură, nf. fonadék, fonat, kötés.
Ímplétura, nf. töltés; töltény; gölö-
deny, töltelék.
împlinesc, IV. 00. teljesít, végez, vég-
hezvisz; — cererea cuiva, teljesíti
vkinek kérelmét; 2. egészít, kiegészít,
pótol, kipótol; — servițiul, kiszolgál;
me —, vfi. teljesül, betelik, teljesedik,
beteljesedik, teljesedésbe megy a jö-
vendölés.
împlinire, nf. 1. teljesítés, teljesedés,
beteljesedés, teljesülés; 2. végrehaj-
tás, véghezvitel, kiegészítés, pótlás,
pótlék.
împlinitor, nf. végrehajtó, véghezvivő,
teljesítő.
împlorez, I. esdekel, kér, kikér.
împlu, II. ca. í. tölt, meg-, teletölt,
betölt; 2. töm, megtöm; me —, vfi.
telik, megtelik; — de bere, megtelik
sörrel, tele iszsza magát sörrel.
Ímplunt, I. co. átszűr, keresztülszur;
átdöf; bedöf, bemárt, beszúr.
împlut, -e, df. 1. meg-, teletöltés, tele-
tömés; 2. mn. töltött, megtöltött;
tömött, kitömött.
împlutură, nf 1. töltés, megtöltés; 2.
telj, teljesség; — de carne, töltelék;
— de varză, szárma, káposzta-töl-
telék.
împodobesc, IV. co. 1. cifráz, cicomáz,
cikornyáz; 2. ékesít, felékesít, díszít,
szépít; mé —, vfi. felcicomázza ma-
gát, felcifrázza magat, kiszépíti ma-
gát, szépen ruházkodik.
împodobire, nf. felcifrázás, ékítés, fel-
ékités, kicsinosítás, cicomázás.
împodobit, mn. 1. ékes, ékesített; 2.
felruházott, cicomázott.
împoncișare, nf. ellenzés, ellenkezés,
meghasonlâș.
împoncișez, 1. mé —, vfi. eUentáll,
ellene szegül, ellene van, meghason-
lik, (vmit) ellenez.
ímpoponat, mn. cicomázott, felcifrá-

împresur


zott, cifra; cikomyás; vorbe —e,
cikornyás beszéd.
împoponez, I. co. cicomáz, felcifráz;
cikornyáz.
împoporare, nf. népesítés, benépesítés ;
népesedés.
împoporez, I. co. népesít, benépesít^
betelepít; me —, vfi. népesedik.
împotrivă, dj. I. împrotivă.
împovorare, nf.' terhelés, megrakás,
megterhelés, teherbe ejtés, rüegterhe-

împovorat, mn. megrakott¹,terhelt, meg-
terhelt; muiere— a, terhes asszony.
împovorez, <«.1. terhel; megterhel;
2. megrak, teherrel megrak; 3. (a
femeie) teherbe ejt.
împrăsciare, nf. széthintés, szórás,
szétszórás; szóródás; 2. elszélesztés,
elszéledés, szétugrasztás, eloszlatás.
împrasciat, mn. elszórt, elszóródott,
szétszórt, elszéledt; elszélesztett, el-
oszlatott, szétugrasztott (tömeg).
îmțrăsciu, I. co. széüdnt^ szór, szét-
szór, elhint, fiszór, széjjelhány, el-
széleszt, eloszlat (gondolatokat); mé
—, vfi. élszéled, etosztik, széledez, el-
szóródik.
împrășoiare, nf. [. împrăsciare difi.
împregiur, df. I. împrejur.
împrejma, ^{f. átellenben, szemben,
szemközt ; közelében.
împrejmuese, co. bekerít, kerítéssel
körülvesz, sövényez, körülkeriel,
împrejmuire, nf. bekerítés, sövényzés.
împrejur, t. -úri, »f. környék, kerület,
körfogat; -— élj. & iA. körül; jur —,
köröskörül; taie —, körülvág v. metél
(gyermeket zsidóknál), stanga —,
balra arc!
împrejur; I. ca. 1. kerít, környez,
körülvesz, körülkerít, körülfog; kö-
rülvág ; 2. kerül, megkerül, kör-
nyüljár.
împrejurare, nf. körülmény, kömyül-
állás; viszony; traesce între — 1
favoritoare, kedvező viszonyok közt él;
— i locali, helyi viszonyok v. körül-
mények; după — 1, a körüliuények-
fhez képest.
împrejurime,' nf. 1. környék, környe-
zet, vidék; 2. kerület; 3. kiséret.
împresor, | I. co. 1. kerít, körülvesz,
împresur, | környez; befog, körülfog;
2. körüljár, bejár; 3. foglal, erőt
vesz; megszól, ostromol.

împresurare

200

impun

impunere

201

înalbitor

împresurare, nf. 1. megszállás, ost-
romlás , várvivas, ostrom, körülfog ás,
körülvevés, elfoglalás; 2. szorultság,
szorong atás.
împresurat, mw. körülvett; 2. /. Strím-
torat.
împresurator, df. táborzó, vártává,
megszálló, ostromló.
împresuratură, nf megszállás, ostrom-
lás, kÖrülfogás, körülvevés.
împretinesc, IV. /. împrietenesc
împreun, I. 1. egyesit, összekap-
csol, összefűz, összefoglal, összeköt;
(la căsătorie), egybead összeesket ;
mé —, vd. egyesül, egy ül, összekap-
csolódik, egyesíti magát; — prin
cununie, házasság által összekel; —
trupesce, testileg közösül.
împreună, id. együtt, egyetemben:
împreunare, nf. egyesítés, összeegye-
sités, e gyűlés, egyesülés; 2. összekelés,
közösülés (testi) ; 3. nőszés, párzás,
bdkzás (állatoknál).
împricinat, df. bevádolt, panaszlott,
vádlott, törvényszék elé idézett.
împrietenesc, ÍV. co. megbarátkoztat,
meg-, hozzá szoktat; mé —, ᵥd. össze-
barátkozik (vkivel),hozzá-, megszokik.
împrietenire, nf. meg-, összebarátko-
^zás, rokonulás; megszokás.
împrilostit, mn. 1. megigézett, meg-
  büvölt, megrontott; 2. ördöngös.
imprimat, -e, *f nyomtatvány.
împrimăvărez, I. mé —, vd. i. des-
primăverez.
Imprimerie, nf. nyomda, sajtó; /. Ti-
ₐ pografie.
împrimez, I. 1. n go intui (könyvel);
2. —, vd. nyomul, vésődik; se — ă
în memorie, az emlékezetbe vésődik.
ímprocesuat, df. bevádolt, panaszlott,
vádlott, alperes.
împrocesuez, I. &>. vádol, bevádol,
panaszol, bepanaszol, perel, beperel.
împrobodesc, ț IV. a. kendövei beköt,
impropodesc, J főt beburkol, betakar,
befodöz, beleplez, bekendőz, fejét be-
takarja.
ímpropoditoare, nf. főkötő, fejkendő.
împroprietăresc, IV. birtokba vesz,
birtokol.'
impropriu, mn. sajátlan, átvitt; în-
  țeles —, átvitt értelem.
împroșc, I. ct>. 1. rúg, megrúg; rúg-
  dal; 2. föcskend, fecskendez, beföcs-
  kend, behint (vízzel); —, cu petri,

kővel megdob; —, pe cineva cu cu-
vinte, vkit szavakkal szurkát, gya-
láz; se — ă, rátámad; rugdalódzik.
împroșcăturăj nf. 1. föcskendés, be-
föcskendés; 2. rugdalás, rúgás ; rug-
dalódzás; rátám adás (szóval).
împrospătare, nf.fölélesztés,felüdités;
megújítás, rátám adás, lehordás (sza-
vakkal).
împrospetez, I. co. megújít, föléleszt.
împrotivă, tlj. id. ellen, ellenben, elle-
neben; d’ —, ellenkezög, meg fordítva,
ellenben.
împrotivesc, IV. me —, vd. ellenkezik,
ellenszegül, ellenez, ellenáll, eUene-
S%ól, ellenmond; L Opun.
împrotivire, nf. ellenállás; ellent-
állás, ellenszegülés, ellenzet, ellen-
ₐ kezes.
împrotivitor, mn. ellenkező, ellent-
mondó, ellenszegülő.
împrotivnic, df. 1. meg nem egyező;
ₐ2. df. ellen, ellenfél; i. Protivnic.
ímprotocolare, nf. beiktatás, jegyző-
könyvbe iktatás.
împrotocolez, I. c&. beiktat, jegyző-
könyvbe iktat.
împrumut, -uri, af. kölcsön, kölcsönzés,
kölcsönadás, kölcsönvétel; dă —, köl-
csön ad, kölcsönöz; a face—, a lua—,
kölcsön vesz; — de stat, állami-
kölcsön.
împrumut, I. a. kölcsönvesz, kölcsön-
kér (pénzt), hitelbe vesz (portékátf;
2. kölcsönad, hitelbe ad; — báni,
Apénzt kölcsönöz.
împrumut, mn. kölcsön, kölcsönös.
împrumutare, nf. kölcsönzés, kölcsön-
vétel ; kölcsönadás.
împrumutat, mn. kölcsönös; id.
  kölcsönösen, viszont.
împrumutător, df. kölcsönző, kölcsön-
yevő, kölcsönadó.
tmpugnez, I. &>. I. împumn. [senyt.
Ímpujeicate, tf pe —, vetekedve, ver-
împulp, I. d. sarkal, ösztönöz, izgat,
^ingerel, gerjeszt, ösztökél.
împumn, I. «. megtámad, vitat, két-
  ségbe von, kikel (vmi ellen); — o-
  cetate, várost bevesz.
împumnare, nf megtámadás, meg-
  vitatás.
împumnător, df. támadó; vitató.
impun, ül. co. 1. parancsol, ró, meg-
  hagy, rá erőszakol (vkire vmit), előír
  (vkinek vmit); 2. — cuiva, nagy

hatással van (vkire), tekintetet pa-
rancsol (vkinek).
impunere, nf„. parancs, meghagyás,
rendelés; előírás.
impunător, mn. tekintet parancsoló,
tekintélyes, hatályos, impozáns.
împung, HÍ. cd. szúr, megszűr, bök,
döf; — cu acul, tűvel szurkát, ölt;
— cu coamele, a szarvakkal döf.
împungaciu, mn. szúró, bökő, döfő,
szegező, nyilalló (fájdalom), döf ős
(bika).
împungere, nf. 1. szúrás, bökés, döfés;
2. csípés, nyilalás.        .   -
împunsătură, 1 nf 1. szúrás; döfés,
împunsură, j bökés; — cu acul,
öltés (tűvel) ; — cu coamele, döfés;
nyilallás, oldalnyilallás.
împup, IV. d. bimbózik, rügyezik,
szemzik, kihajt.
împușc, I. cd. 1. lő, lövel, tüzel, lö-
völdöz; 2. ejt (vadat) agyonlő, halálra
lő, elsüt (fegyvert); me—, vd. agyon-
lövi magát.
împușcare, nf. agyonlöcés, lel öv és.
împușcătura, nf. lövés, fegyverdurra-
nás, v. elsütés; — oarbă, vaklövés.
împut, I. cd. szemrehány, szemrehányást
tesz, felró, beszámít, betud, vétkül
^tulajdonit, panaszképen emleget.
împuț, (împuțesc), IV. c®. büdösít, bűz-
hit, büdössé tesz; me —, vd. büdösö-
dik, büzhődik, büzölög.
imputabil, mn. beszámítható, betud-
Jiató.
împutabilitate, nf. beszámíthatóság,
betudhatóság.
imputare, 1 nf t. beszámítás, be-
împutațiune, f tudás, felrovatolás; 2.
tulajdonitás, okozás, szemrehányás.
Ímputeresc. IV. ct>. erősít, megerősít;
mé —, vd. erősödik, megerősödik,
erőt kap.
împuteritură, nf l. împuternicire,
împuternicesc, ÍV. ct>. meg-, felhőtől-1
máz, feljogosít, teljes hatalmat ad
(vkinek), megbíz.
împuternicire, nf. meg-,felhatalmazás,
felhatalmazvány, szabadék, jogosult-
ság.
împuținare, nf. 1. kevesbítés, kevésítés,
kisebbítés; 2. fogyás, fogyatkozás,
vékonyodóé.
împuținez, I. cd. 1. kevesbít, kisebbít,
enyhít, alábbszállít, csökkent (árt);
me —, vd. kevesbül, csökken, alább-

száll, fogy, fogyatkozik, vékonyo-
dik.
împuțire, nf. büdösödés, büzhödés,
büdösítés.
împuțit, mn. büdös, büzhödt, reves,
rost, lomha, tunya, lusta dög;petyhüdt.
în, prep. 1. -ba, -be, -ban, -ben; 2. -n,
-on, -en, -ön; 3. -nál, -nél; -ra, -re;
4. alatt, -ig; sa ^lis — capul acestei
scrisori, ezen irat elején mondatott; ~-
capul emel, a tél kezdetép,; ca^uí
satului, a falu Jjégén ; — opt dile,
nyolc naponItelül, nyolc nap alatt;
    parte, részben; socoteală — cap,
főben számolás; — tot timpul, min-
iden időben, egész idő alatt, bármikor.
Inacoace, id. erre, errefelé.
înacreală nf. I. acreală.
înăcresc, IV. o. savanyít, meg-, be-
savanyít ; me —, vd. savanyodik,
f8avanyül.
înăerire, nf savanyítás, savanyodás.
înadins, id. készakarva, szándékosan,
Szántszándékkal.
înădușesc, IV. «. L Nădușesc.
înădușit, mn. fuladt, megfuladt; aer
             tikkadt levegő.
înaintare, nf. 1. haladás, előmenetel;
2. előléptetés, előmozdítás.
înaintaș, df. előd; —, ii noștri, elő-
deink, eleink.
înăintător, mn. haladó, előremenő.
înainte, e/y. előtt, elé; —, id. előre,
először; — de aceasta, ez előtt; —
de ce, mielőtt; d’ —, élűiről, elül;
mai —, előbb, régen, hajdan; — de
prânz, délelőtt, ebéd előtt; — de toate,
mindenek előtt; a eși cuiva —, vki
elébe jő v. jön; — cuvântare; elúszó;
a merge —, előre mégy.
înaintez, I. o. 1. előléptet, előmoz-
dít; 2. halad, eléhalad, előmenetelt
tesz; 3. előnyomul, előre nyomul (a
sereg); — în etate, korban előre-
halad, korosodik; — o rugare, fel-
terjeszt egy kérelmet.
înalbesc, IV. co. fehérít, megfehérit
(vásznat); me —, vd. megőszül (em-
ber), megfehéredik (vászön), meg-
fehérül, halványul.
ínalbire, nf. megfehéredés, halvá-
ny ulás, megőszülés; fehérítés, meg-
fehérités.
înalbit, mn. 1. megfehérített, meg-
fehéredett; 2. megőszült.
înalbitor, df. fehérítő.

Inalbitură

202

îucalez

încalț

203

încet

   înalbitură, nf. 1. fehérítés; 2. fehér-
   nemű; l. albituri.
   înalt, mn. 1. magos, magas; 2. emel-'l
   kedett (hely), termetes (emberJ; om
   de cultură —ă, finom v. magas mű-
   veltségű ember.
   înalț, I. a. 1. emel, felemel; 2. magasz-
  tal, felmagasztal, dicsér; 3. felszál-
  lít (art); me —, vő. emelkedik, föl-
  emelkedik; felfuvalkodik, ágaskodik,
  Jcevélykedik, büszkélkedik.
   înălțare, nf. 1. fölemelés, magasztalás,
   dicsérés; 2. domborulat, magaslat; - -
   a Domnului, Krisztus urunk mennybe-
   menetele ; — a st. cruci, kereszt fel-
   magasztalása.
' înălțat, mn. 1. magasztalt, dicsért,
fölemelt; 2. (cím) fönség, magasság!
   jnălțătură, 1 nf. magaslat, domború-
  înălțime, / lat; fönsík; magasság;
  din —, az égből, a magasból.
   înamorat, mn. szerelmes, szerelembe
   esett.
   înamorez, I. (me), vő. szerelmes, belé-
   szeret, szerelembe esik (vkibe); igen
   megszeret (könyvet dS.).
   înapoi, e/y. után; — iő. hátra, vissza,
   visszafelé; de —, hátulsó, hátulról.
   înapoiare, nf. 1. visszavetés; 2. vissza-
   szolgáltatás; 3. hátramaradás.
   înapoiat, mn. 1. hátramaradt; ^vissza-
   vetett, visszaadott, elvetett.
   Inapoiez, H. o. visszaad, viszonoz,
   visszaszolgáltat, visszautasít.
   ínaréndare, nf. haszonbérbeadás.
   înarendez, I. bérbe ad, haszonbérbe
   ad, kiad.
   înaripare, nf felszárnyalás, gyorsítás.
  înaripez, I. «. felszárnyaz, szárnyal-
  tat, gyorsít.
   înarmare, nf 1. felfegyverzés, felfegy-
   verkezés ; 2. fegyverzet.
   înarmat, mn. felfegverzett, fegyveres.
  înarmez, I. cí. fölfegyverez, Jelszerei,
  fölkészít, fölfegyverkeztet; mé —,
  vő. fölkészül, fölszereli magát, fel-
  fegyverkezik.
   înarticulez, I. co. beczikkelyez; l. Inar-
   ticulez.
   înăspresc, IV. keményít, mégkemé-
   nyít (ruhát) ; fagy, keményedik.
    inaugurare, nf. hivatalba iktatás, hi-
   vatalba vezetés, ünnepély, beiktatás,
   fölavatás, beavatás; felszentelés ;
   kezdem <fayezés.
   inaugurez', I. c$. fölszentel; fd-, be-

avat ; hivatalba iktat v. vezet; kez-
deményez.
înăuntru, iő. I. înlăuntru.
înauresc, IV. cd. meg-, bearanyoz,
aranynyal bevon.
în aurire, nf. aranyozás, aranyozat.
înavuțesc, IV. o. gazdagít, meg gazda-
gít, gazdaggá tesz; mé —, vő. gaz-
dagszik, meggazdagodik, megnépe-
sedik.
înavuțire, nf. meg gazdagítás, meggaz-
₇ dugulás, meggazdagodás.
încă, Ődz. még, is, már, mégis; — a£i,
még ma; — odată, még egyszer; el
— merge, ő is megyen.
îneaer, I, a>. 1. hajánál kap, hajánál
fog; 2. tép, megtép, cibál, nyű, szag-
gat, húz (hajánál); se — ă de cineva,
összekap vkivel.
încăerare, nf. összekapd#, összevereke-
jiés, kéztusa.
încăerătură, nf. veszekedés, verekedés,
ütlegelés.                     [mégis.
încai, încălte, încailete, iő. legalább,
încălat, mn. kövér, potrohos, termetes,
testes.
încalc,!. &>. betör, berohan, becsap (egy
országba) „
încălcare, nf. betörés, beütés, becsapás,
berohan ás.
încâlceală, nf. 1. bonyolulat, bonyoló-
dóé, bonyodalom, rendetlenség, zavar.
încâlcesc, IV. cs. bonyolít, összebonyo-
lít, összekever, összekuszál; — ițele
cuiva, vkinek dugába dönti terveit.
• încâlcii, mn. bonyolult, bonyodalmas;
kuszáit.
încâlcitură, nf. 1 bonyolítás, össze-
bonyolitás, bonyolódó#, összebonyoló-
dó#, összekeverés; 2. zűrzavar, ren-
detlenség, zavarodás.
încălzesc, IV. &. melegít, megmelegit,
melenget, befűt; — o-casa, szobát
füt; mé —, vő. melegszik, föl-, meg-
melegszik, melegedik.
încălzire, nf. melegítés, meg-, Jölme-
legít és, melegedés, melengetés, föl-
^melegedés.                    ígitett,.
încălzit, af. fűtés-; —, nnufütött, mele-
încalec, I. o. lóra ül; — pre ceva,

  mm lovagol.
încălecare, nf. lóra ülés, lovaglás,
  kilovaglás.
în calez, I. mé —, vő. megkövéredik,
í megtermetesedik, megtestesedik, meg-,.
| hízik.

încalț, I. o. felsaruz, saruval, lábbeli-
vel ellát; mé —, vő. felhúz lábbelit.
încalțe, iő. legalább, mégis.
&“e’ } “/’•
încăminare, nf. perindítás, perelinté-
zés, útmutatás.
încaminat, mn. folyamatba tett, meg
indított (per).
încaminez, I. ca. megindít, kezd, fo-
lyamatba hoz (pert), foganatosít.
încânt, I. cí. elbájol, elragad, rend-
kívül gyönyörködtet.
încântare, nf. elragadtatás, elbájolás,
gyönyör, kéj, megigézés.
încântător, mn. elragadó, bájoló, bá-
jos ; igéző, bűvölő, varázsló.
încap, II. vő. fér, be-, elfér, betér,
eltér.
încăpăținare, nf. önfejűség, fejesség,
makacsság, akaratosság, agyafúrtság,
keményfejüség.
încăpățînat, wm. fejes, önfejű, makacs,
akaratos, agyafúrt; nyakas.
încăpere, nf. 1. lakás, helyiség, szobq,
terem; 2. fogantatás; beférkezés, be-
tér és.
încăpuesc, IV. co. gondját viseli (vki-
nek), gondoskodik (vkiröl), tart, táp-
lál, ellát (vkit vmivel).
încăpuire, nf. gondoskodás, gondvise-
lés,'tartás, ellátás.
îhcăputez, I. ca. fejel (cipőt -16.).
încărbunare, nf. szenesedés, szénné
változás.
încărbunez, I. ca. szenesít, szénné vál-
toztat ; mé —, vő. szenesedik, szénné
változik.
încarc, I. «. 1. rak, fel-, megrak, tele-
rak, rakol (szekeret); 2. rak, tol
(munkát vkire), tölt, megtölt (fegy-
vert) ; 3. teletöm, megterhel (gyom-
rot).
încărcare, nf. 1. felrakás, megrako-
dó# ; 2. töltés, megtöltés (fegyveré) ;
3. megtömés, megterhelés, rárakás.
încărcătură, nf. rárakás; töltés, meg-
töltés, vitel.
încarcerez, I. ca. bebörtönöz, börtönbe
vet, bűhár, elcsuk.
încârlig, I. co. görbeszt, meggörbeszt,
görbít, hajlít, hajtogat; mé —. vő.
görbéd, görbül, hajol,horgul, hajladoz.
încârligare, nf. görbülés, görbesztés,
görbítés, hajlítás.
încârligat, mn. görbült, meggörbült

görbített, meggörbített, meghajlított,
horgosult.
încârlionțez, I. co. fodrit, hajlít, fo-
dor ít, fon (hajat).
încarnare, nf. megtestesülés, emberré
levés, testtélétel.
încarnat, mn. 1. testszinü, testszin,
kiáltópiros; 2. megtestesült (valaki).
încamațiune, nf. megtestesülés, tes-
, tesülés.
încărunțesc, IV. ő. őszül, megőszül;
megöregszik.
încărunțit, mn. őszült, összes.
íncassare, nf. behajtás} pénzbehajtás,'
penzbeszedés,felvétel; spre —, behaj-
tás végett.
încassez, I. be-, felhajt, beszed. . .
bevételez (pénzt).
încât, iő. a mennyire, a mennyiben;
așa —, annyira-hogy* dgy-hogy; —
pentru mine, engemet illetőleg.
încatărăm, ír 6. csatol, becsatol.
Íncaíro, iő. merre ? hova ? mely irány-
ban t merre felé? — va, valamerre.
încătușez, I. co. békába ver, láncra
ver, rabigába ver.
incendiu, t. -i, df. tűz tűzvész.
încenușare, nf. hamuvá égés, elham-
vasztás, felper zselés hamuval be-
hintés.
încenușez, I. ce>. 1. hamvaszt, elham-
vaszt, hamuvá éget, porrá éget, föl-
perzsel; 2. behamvaz, hamuval be-
hint.
íncepy lll. có. 1. kezd, el-, be-, meg-
kezd ; 2. indít, megindít, hozzáfog
valamihez; — o bute, egy hordót
megcsapol; — e a înnopta, esteledni
kezd v. esteledik.
începere, nf. 1. kezdés, be-, el-, meg-
kezdés ; 2. megindítás.
începător, őf. kezdő, tanuló; újonc.
început, t-uri, df. kezdet, eleje (vminek);
’si ia —ul, kezdetét veszi, kezdődik;
la v. întru —, kezdetben, eleinte; —
ul (jlílei, napviradat; —, mn. kezdett,
megkezdett; megindított.
încerc, I. c». kisért, megkísért, próbál,
megpróbál, kísérletet tesz, vizsgál;
me —, vő. próbálkozik, megkísérel.
încercare, nf. kísérlet, kiséri és, próba-
tétel, próba, kisértés, kisértet; a face
—, kísérletet tesz, megpróbál.
încercat, mn. megkísértett, megpróbált,
megvizsgált.
încet, iő. lassan, csendesen, gyengén,

încet

£04

închis

halkkal, simán, szépen; mai —, csak j
lassan, lassabban; ytigv^í. — și ajungi !
departe, lassan járj, tovább érsz;—,
mii. lastu, csendes,
încet, I. ő. megszűnik, felhagy vmi-
vel, végződik; a a dela ceva, vmi-
v$ felhagy," eláll vmitől; — din vieță,
megszűnik élni; a — a vorbi, meg-
szűnik beszélni.
încetare, nf. megszűnés, felhagyás,
végződés, szünet; fără —, szüntele-
nül, szünet nélkül, folytonosan.
încetățenesc, IV. co. honosít, megho-
nosít, polgárosít, telepít; me —, vő.
honosul, meghonosul, polgárosul, meg-
szokik, megtelepszik.
încetațenire, nf. honosítás, honiasitás,
honosodás ; megtelepedés.
încetățenit, mn. meghonosított; hono-
sult, meghonosult, meghonosodott, ille-
tékes (vhol).
încetez, I. ő. I. încet úS.
îrcetinel, ț iő. lassacskán, csendesen,
încetișor, f szépecskén; halkan.
încheitură, nf. I. încheietură.
închid, III. cd. 1. zár, be-, el-, kizár,
be-,, lecsuk; 2. végez, berekeszt, zár;
bevégez, befejez; 3. behuny (szeme-
ket) ; a — e ușa cuiva, vkinék be-
zárja az ajtót, vkit kizár; — in pa-
rantesă, zárjelbe tesz; — ochii, le-
csukja szemeit, meghal; — ochii la
ceva, szemet huny vminek; — o-
grădina scl., körűi kerít, bekerít egy
kertet; — un pasagiu, elzár v. zár
alá helyez egy szorost; me —, vő.
bezáródik, zárkózik, végződik, csukó-
dik, be-, lecsukódik.
închidere, nf. zárás, be-, le-, l izárás,
bezáródás, bevégzés, be-, lecsutiódás,
zárlat.
închinătoare, nf. zár.
închieg, închiag, I. «. í. olt, hegeszt;
2. megalszik (vér).
închiegare, nf. összemenés, összefutás,
oltás (tejé), megalvás, megfagy ás.
închiegătoare, nf. oltó (a • tejbe),
l Chiag.             (kantyú, üszögőr.
ínchieietoare, nf (ni.) galambóc, sik-
închieietură, nf 1. csukló, hajtás, íz,
izhajlás, Ízület; 2. szem (láncé); 3.
bötyök (a füvek szárán) ; 4. a könyök
(mozgatható géprész, mely más ket-
tőt, összeköt); — a credinței, hit-
ágazat v. cikkely.
Ínchieiü, Inchiaiü, II. 1. zár, bezár;

végez,el-, bevégez, befejez; 2. összeköt,
összefűz; 3. következtet, kihoz, lehoz f
— pace, békét köt ; — oepistolă, be-
fejez v. bezár egy levelet; de aici —
ca, innen azt következtetem, hogy ...
închiere, ínchiaíare, nf. zárás, záró-
dás, befejezés, bevégzés, zárlat, végezet.
închietură, nf. I. Inchieietura.
închin, I. co. 1. ajánl, szentel, fel-
ajánl; ți — aceasta carte, neked
ajánlom ezen könyvet; 2. köszönt,
fel-, ra köszönt (egy pohár bort);
— în sănătatea cuiva, vkinek egész-
ségére iszik v. üríti poharát; — o
cetate, egy várat felad v. felajánl;
3. hajt, le-, meghajt; 4. me —, vő.
meghajlik (vki előtt), meghajtja, meg-
alázza magát, imádkozik; leborul;
— luí Dtjéü, imádja az Istent, imád-
kozik az Istenhez.
închinăciune, nf. I. închinățiune.
închinare, nf. 1. ajánlás, felajánlás,
szentelés, ajánlat; 2. köszöntés, fel-
köszöntés, meghajlás, megalázás; 3.
imádás, tisztelés, lebomlás.
închinat, mn. 1. ajánlott, szentelt,
felajánlott', fogadalmi (templom);
2. imádott, felköszöntött.
închinățiune, nf. 1. imádás, tisztelet,
üdvözlet; 2. köszöntés; 3. ajánlás,
felajánlás.
închinător, őf. imádó, tisztelő, ajánló.
înching, I. ’co. 1. körülövez; 2. köt,
felköt (pl. kardot), megszorít (lovat
hevederrel).
ínchiotor, I. co. bekapcsol, begombol,
beakaszt (horgocskával).
înehipuesc, IV. 1. alakít, képez,
idomít, formál, rajzol, fest; ași —í,
vő: képzel, elképzel, képzelődik, vél,
elhitet magával vmit, sokat hisz vagy
tart maga felől.
închipuire, nf. képzelés, képzelődés,
képzelgés, önhittség, dölyf.
închipuit, mn. önhitt, elbizakodott,
dölyfös, képzelődő, képzelgő.
încliiriare, nf. bérbe vevés, kibérelés,
  haszonbérlés.
închiriez, I. co. bérbe ad, kiad, ki-
  bérel (házat), haszonbérbe ad (vagy
  vesz); me —, vő. beszegődik, beáll
  (pl. béresnek).
închis, mn. bezárt, zárt, bevégzett,
  befejezett, bekerített; — la fire, zárt
  természetű, magába zárkózott; ceriu
  —, beborult v; borús ég; verde —,

szemmel, tatalomra, latauanui.
încheitură, nf I. încheietură,
închisoare, nf. fogság, rabság, fogház,
börtön, tömlöc.
închiu, II. co. /. ínchieiü dtő.
încing, III. 1. öv edz, körül övez; 2.
köt, felköt (pl. kardot); 3. me —,
vő. körülköti, felövedzi magát, felköt
(nadrágot).
încingătoare, nf. 1. öv, övező szíj,
szorító derék; 2. heveder; 3. falöv.
încingere, nf. körülövezés, felkölés
(kardot).
încirip, I. mé —, vő. vmihez jut, szert
tesz vmire, szerez vmit, jó lábon áll
(anyagilag).
încleștez, I. co. szorít, csíptél, bele mar-
kol, összeszorít.
înclin, I. co. hajtogat, hajlít, hajt, gör-
bít; me —, vő. hajol, hajlik, közele-
dik, hanyatlik; soarele sé — ă spre
apus, a nap lehanyatlik; sé — spre
sfârșit, vége felé közeledik v. siet.
înclinare, nf. 1. hajlás, lejtés, haj-
lam; 2. hajlandóság, vonzalom, von-
zódás ; am —, vonzódom vmihez;
unghiü de —, elhajlási szög.
înclinat, mn. 1. hajlandó; 2. hajtási,
hajlott; unghiü —, hajlási szög.
înclinațiune, nf. I. înclinare.
încoace, iő. erre, errefelé; d’—, innen,
erről felől; — în colo, erre-arra.
încolăcesc, IV. co. teker, kanyarít,
összegöngyöl, gombolyít; mé —, vő.
tekergőzik, kunkorodik, felfut; ka-
nyarog, kanyarodik.
încolăcire, nf. tekerödzés, kanyarodás,
összegöngyölés, göngyölgetés.
încolo, iő. arra, arra felé; onnan
túl; vissza, visszafelé, hátra; de aici
—, innentől kezdve, ezután (időt).
încolțesc, IV. co. 1. harap, beleharap,
csip; 2. csírázik, sarjadzik, csirába
indul, cikázik, kihajt, fakad, kibim-
bóz, rügyet hajt.
încolțire, nf. 1. harapás, beleharapás,
csípés; 2. csírázás, sarjadzás, faka-
dás, cikázás, kibimbózás.
încolțurat, mn. 1. szögletes, fogas,
Jógasolt; 2. esetlen, ügyetlen.
   songíur, înconjur, I. /. co. Ín-
   înjur.
   ontră, dj. ellen, ellenében ; el e —
   öa, ő ellenem van; d’—, eUenke-
   ileg.

incopciu, J csőt, behorgol; 2. össze-
kulcsol (kezeket), összeköt, összeilleszt.
încord, I. co. feszit, megfeszít, kihúz,
kinyújt (pl. ivet, húrt) ; mé —, vő.
erőlködik, megerőlteti magát, feszül,
mord tekintetet vet vkire.
încordare, nf. erőködés, feszülés, ,üeg~
erőtetés, feszítés, kinyujtás.
încordat, mn. feszes, erőltetett, fel-
szegzett, meghajlott, feszült.
încornorat, T mn. 1. szögletes, fogas,
încornurat, J fogasolt; 2. esetlen,
ügyetlen.
încoronare, nf. koronázás, koronázat;
de —, koronázási.
încoronez, I. co. 1. koronáz, megkoro-
náz ; 2. megkoszorúz, megjutalmaz,
megtisztel.
încorporare, \ nf. 1. bekebelezés,
încorporațiune, J egyesítés; 2. föl-
vétel, beavatás, összesítés; 3. bejegy-
zés, betáblázás.
încovoiare, nf. 1. hajtás, meghajtás,
hajlás, meg-, elhajlás; 2. görbülés,
görnyedés, görbület, görbítés; 3. ka-
nyarulat, tekervény.
încovoiciune, nf hajlékonyság, hajt-
hatóság.
încovoios, mn. hajlós, hajlékony, haj-
lítható, hajtható, görbíthető.          ‘
Íncovoiü, I. co. hajt, hajlít, meghajlít,
görbít, meggörbeszt; mé —, vő. gör-
béd, görbül, hajlong, görnyed, yörnye-
dez, hajladoz.
încovrig, I. co. görbít, meggörbeszt;
mé. —, vő. görbül, görbéd, görnyed,
görnyedez; körültekerőzik, felkunko-
rodi'k.
încovrigat, mn. görbedt, görnyedt,
kör alakú.
încovrigătură, nf. görbület, kanyaru-
lat, tekervény.
încred, Hl. co. biz, rábíz, közöl; —
ceva cuiva vmit biz vkire; me —,
vő. bízik, bizakodik, elhízza, elhiszi
magát, bizalommal van, bizalmat
helyez vkiben.
încredere, nf bizalom, bizodalom, bi-
zakodás, hiedelem; a avea — ín
cineva, bizalma van vkiben, bízik •
.vkiben; bărbat de —, bizalmi férfiú.
încredințare, nf. 1. biztosítás; állítás,
erősítés (szóval), bizonyossá tétel; is
rábízás ; 3. jegyváltás, eljegyzés, kéz-
fogás, gyürűváltás.

încredințez

206

încungiurat

. îheungiurător

207

îndemânare



I



   încredințez, I. «>. V biztosit; állít, erő-
   sít, bizonyossá tesz ; 2. rábíz, eljegyez
   (feleségül), jegyet vált (vkivel) ; 3.
   mé —, vfi. meggyőződik, meggyőző-
   dést szerez, bizonyossá lesz; jegyez,
   eljegyez, jegyet vált.
   încrezut, fif. és mn. 1. elbizakodott, ön-
   hitt, meghitt; 2. bizalmas, bizodal-
   mas, hü hiv; om —, bizalmi férfiú.
   încremenesc, IV. fi. 1. megmered, mere-
   vedik, merevül; 2. álmélkodik, el-
   ámul, bámul, hüledez, elrémül.
   încremenire,**/’. 1. megdermedés, meg-
   merevédés ; 2. megdöbbenés, megzava-
   rodás, rémület, hüledezés.
  încrest, I. cs. felró, megjegyez.
   încrețesc, IV. cd. 1. redőz, összeredőz,
   ráncol, ráncosit, összehúz, ráncba
   szed, ráncot vet; 2. kondorfa, fodorit
   (hajat); 3. me —, vfi. redősödik,
   ráncosodik, össze zsugorodik, össze-
   töpörödik; mérges szemeket mereszt.
   încrețit, mn. 1. ráncos, redős (arc),
   bodor, göndör, kondor (haj); 2. fod-
   ros, csipkés (káposzta).
   încrețitura, (Increțeală), nf. ránc,
   redő.
   încroșnez, I. Ct>. túlterhel, felesen
  .megterhel. *
  încrucesc, IV. /. încrucișez,
  încruciș, ifi. keresztül, keresztbe, rézsut,
  j'ézsent; — curmeziș, keresztül-kasul.
  încrucișez, I. «. keresztez, keresztbe
  tesz, keresztül megy, keresztülvág, ka-
  sol; mé —, vfi. hüledez, bámul, meg-
  bámul, megrémül; kereszteződik.
   încrunt, mn. véretlen, vérnélküli; i.
     Necrunt.
  încrunt, I.   1. vér ez, bevérez. befecs- ■
     kendez vérrel; 2. bemocskol, megfer-
     tőztél; — ochii spre cineva, szeme
     két mereszt vkire.
    încruntat, mn. 1. véres, bevérezett;
     2. mocskos, bemocskolt.
    înerustațiune, nf. kéreg, kemény héja
     (vminek).
    încrustez, I. «. kéreggel v. héjjal
     bevon; megkéraesedik.
. încuartirare, nf. szállásolás, be-, el-
     szállásolás, beszállás.
    încuartirez, I. ca. szállásol, be-, elszál-
     lásol, bekvártélyoz; mé —, vfi. száll
     vkihez, beszáll vhova; megszáll vkihez.
    încuiare, nf. 1. bezárás, becsukás, el-
     járás, elcsükás; 2. berekesztés, befe-
     jezés; — a stomacului, hasszorulás,
tO 0’4*

hasrekedés ; — a pișatului, hugyföl- 1
akadás, hugyrekedés.                   ș
încuiătoare, nf. 1. retesz; závár, toló- j
zár, göröbzár; 2. befoglalás, le zárolás.
încuiătură, «/. /. încuiate.            i
încuib, I. mé —, ᵥfi. 1. fészkelődik,
befészkeli magát (vhová); fészkel,
fészket, rak, megtelepszik.
încuibate, nf. 1. befészkelés, befészke-
lodés; 2. fészekrakás, le-, megtele-
pedés.
Íncuiu, I. a. 1. zár, bezár; csuk, be-
csuk, rekeszt; el-, berekeszt; 2. be-
foglal, lezárol, bedugaszol; — ochií, ?
szemet huny; me —, vfi.’ záródik,
bezáródik; csukódik, becsukódik; 3
dugul, bedugul, reked, bereked. j
înculp, I. a. 1. vádol, bevádol, panar 1
szol, bepanaszol; 2. hibáztat, vétkei, 1
oZcoL _                                I
înculpant, 1 fif. panaszló, vádló, jel- í
înculpator, J peres, panaszos v. vádló I
fél. '           ,                     I
înculpare, nf. vádolás, vád, panasz, |
vádemelés, bepanaszolás.              ⁴ 1
înculpat, fif. fo mn. vádlott, vádolt, 1
bevádolt, panaszlott (alperes). 1
încumet, I. mé —, vfi. mer, merész- I
kedik, merészel, vakmerősködik, bátor- I
kodik.                                I
încumetate, nf. merészség, merészlét, I
bátor kodás, vakmerőség.              ]
încumețire, nf. I. Íncumétare. 1
încumințesc, IV, mé —, vfi. megesne- 1
sedik, eszéhez tér; megokosul.         1
încumnătățesc, IV. mé —, vfi. össze- |
  sógorodik.                           1
încumnatațire, nf. összesógorodás; |
’ összesógorositás.                    i
íncumplitjwn. meg mér hetlen, temérdek, j
încungiur, I. o. 1. körülvesz, környez, I
bekerít, körülkerít, körül-, befog, — |
cu gard, bekerít, besövényez; — lu- I
mea, bejárja a világot; 2. kerül, I
kitér, kerülget.                      I
încunjur, fif. 1. kerülő, kerülőút, te- 1
  kervényút, tulút, kerülés, csapongóé, |
  himezes-hámozás; 2. tétovázás, ki- |
  térés; fără —, minden teketória 1
  nélkül.          .                    1
încungiurare, nf. 1. bekerítés, körül- ]
  kerítés; körülfogás, megszállás, ostrom- !
  lás, kerülés, kitérés; 2. csapongás, 1
  teketóriázás, himezés^ hámozás. ;
încungiurat, .mn. 1. körülvett; Q.meg- j
  szállott, ostromlott, bekerített. |

încungiurător, fif. & mn. 1. körülvevő,
bekerítő; 2. megszálló, ostromló,
táborló.
încunoșciintare, nf. 1. értesítés, tudó-
sítás, értesitvény, értesítő; 2. közzé-

tétel, jelentés, hirdetés, hirdetmény.
încunoșciințez, I. közzé v. köz-
hírré tesz, megismertet, kihirdet, köz-
tudomásra hoz; tudat, tudtul ad, ér-
tesít, tudósít.
încunun, I. o. koszoruz, fel-, meg- îndatorat, mn. köteles, lekötelezett, kö-
koszpruz; megjutalmaz.
încununare, nf. fel-, megkoszorúzás,
meg jutalmazás, dijjazás.
încuragiare, nf. buzdítás, serkentés,
felbátorítás.
încuragiez, I. «. bátorít, felbátorít,
buzdít, serkent, nógat, lelkesít, fel-

tüzel.
încurc, I. co. összebonyolít, összekever,
össze-, megzavar; mé —, vfi. bele-
zavarodik, összebonyolódik, keveredik.
încurcat, mn. bonyolult, kuszáit, za-
varos.
încurcare, 1 nf. összebonyolítás, ösz-
încurcatură, / szebonyolódás, össze-
zavarás, megzavarodás, bonyolultság,
bonyodalom, zavar.
încurg, IU. fi. 1. foly, befoly (pénz) ;
2. beomlik, beszakad, beomlik; 3. be-
hat, beüt, berohan (pl. ellenség).
Incursiune, nf. berohanás, beütés, be-
csapás, betörés (t llenséges).
încuscresc, IV. me - , vfi. összesógo-
rodik, rokonságba jő.
încuscrire, nf. összesógorodás, rokon-
ságba jövés.
încușluesc, IV. mé —, vfi. összekel
vkive>, ősszeragad, ^zerélmeske,dik.
încuviințare, nf. helybehagyás, jóvá-
hagyás, helyeslés, méltánylás, javalás,
megegyezés.
încuviințez, I. cd. javai, helyesel, mél-
tányol, jóvá- v. helybenhagy, bele-
egyezik. , \ f
Indar, ifiᵣ hiába, hasztalan, ingyen,
potyára, ok nélkül; nu —, nem ok
nélkül v. hiába.
îndărăpt, 1 ifi. vissza, hátra, hátul;
îndărăt, j /. Índérét.
îndărătnic, mn. nyakas, makacs, fejes;
l. Índérétnio.
îndârjesc, IV. «. ingerel, felizgat,
gerjeszt, ösztönöz, indít; mé —, vfi.
nyakaskodik, ellenkezik, dacol, dacos-
kodik; l. Indérétnicesc.

indám, ifi. fi îndar*
îndată, ifi. azonnal, tüstént, mindjárt,
rögtön, sebesen, hamar, menten; —
ce, mihelyt, mihelyest.
îndatinate, nf. 1. szokás, megszokás,
bevett szokás; 2.szokottság,gyakorlat.
  îndatinez, I. me —, vfi. szokik, meg-
szokik, hozzászokik, szokása van.
îndatorare, nf. kötelesség, kötelezett-
ség, tartozás, kötelezés.

telező.
îndatoresc, IV. 1 «. t kötelez, lekö-
îndatorez, I. J telez, lekenyerez; 2.
mé —, vfi. kötelezi v. lekötelezi ma-

  gát; 3. meg adósodik, adósságbg veri
magát.
îndatorire, nf. fi îndatorare.
înzecesc, IV. tízszeresfa.,
i ^lécit, mn. tízszeres; ifi. tízszeresen.
îndegetare, 1 nf. útmutatás, útba-
îndegetațiune, / igazítás, ráutalás,
rövid érintés, megjelölés, tudtul adás.
îndegetez, I. co. 1. ráutal, megjelöl,
rámutat, el-, ráigazít; 2. jelez, meg-,
kijelöl, vázol.
îndejosesc, IV. a. I. Dejosesc.
îndelete, mn. kényelmes, alkalmas, ké-
jelmes; — ifi. kényelmesen.
îndeletnicesc, TV. elfoglal, foglal-
kodtat (vkit),foglalatosságot ad vki-
nek; mé —; Ifi. foglalatoskodik, fog-
lalkozik ; se —e cu economie, mezei

gazdaságot üz v. folytat.
îndeletnicire, nf. 1. foglalkozás, fog-
lalatosság, foglalatoskodás; 2. dolog.
îndelung, I. 1. távolít, távoztat,
eltávolít; 2. halogat, elhúz, halaszt :
1. Âmân.
îndelung, ifi. hosszan, hosszasan, tar-
tósan, huzamosan, sokáig.
îndelungă-răbdare, nf. türelem, hosszu-
türés, béketürés.
îndelungate, nf. hosszabbítás, meg-
nyújtás, meghosszabbodás, megnyúlás,
■ huzamosság.
îndelungat, wm. tartós, huzamos, hosz-
szas, hosszadalmas, hosszantartó.
îndelungesc, IV. cő. I. îndelung.
Îndelung-răbdător, mn. türelmes, hosz-
szantüro, béketürő.
índémán, I. cd. segélyez, segít, segít
ségére van (vkinek).
îndemână, ) nf. kényelem, kéjelem,
îndemânare, / szolgálatosság, szolgá-
latkévzség; face cuiva —, szolgálatot



îndemânatec

208

Índoíeala

îndoiesc 209 Índulcitór

tesz vkinek; a fi la —, kéznél van,
szolgálatkész.
Índémánatec, mn. kényelmes, készsé-
ges, szolgálatra termett, v. kész, ügyes,
kéznéllevö, hasznos, hasznavehető.
îndemn, -urî, »f. 1. ösztönzés, indítás,
buzdítás, serkentés, unszolás; 2. ösz-
tön, inger, indítóok, indok, indíték;
’mi este de —, ösztönzésül szolgál
(nekem).
îndemn, I. unszol, ösztönöz, indít,
rávesz, ingerel, buzdít, serkent; mé
—, vA. ingerlödik, felbuzdít, felserken,
felbuzdul.
îndemnare, nf. rábeszélés, buzdítás,
serkentés; l. îndemn dA.
îndemnator, Af. buzdító, serkentő, rá-
beszélő, ingerlő, 'ösztönző, indító.
îndemnisare, nf. megbízás feljogosí-
tás, jóváhagyás.
îndemnisez, I. o. megbíz, feljogosít,
jóváhagy.
In deobste, iA. általában, széliében.
îndepărtez, I. távoztat, eltérít, tá-
volít, eltávolít, elküld; me —, VA.

eltávozik, eltávolodik, odébbáll, el-
szökik, eltér.
îndeplinesc, IV. a>. teljesít; betölt,
véghez visz, végrehajt; mé , vA.
teljesül, beteljesedik, betelik.
îndeplinire, nf. teljesítés, betöltés, tel-
jesülés, beteljesedes, betelés; a duce
în —, végrehajt, véghezvisz, teljesít.
índeplinitor, Af. mn. teljesítő, vég-
hezvivő, végrehajtó, eszközlő.
índérét (Indérept), iA. vissza, vissza-
felé, hátra, hátul, hátrafelé; a da —,
hanyatlik, hátramegy; pe d’ —, há-
tulról.
Índérétnic, mn. 1. makacs, konok, nya-
kas, agyafúrt, önfejű, akaratos; 2.
makrancos (pl. gyermek), kemény-
fejű, csökönyös.
Índérétnicesc, IV. ct>. makacscsá v.
  önfejűvé tesz; mé —, vA. makacsko-
  dik, nyakaskodik, akaratoskodik, mak-
  rancoskodik, ellenkezik.
înderetniceșce, iA. makacsul, konokul,
  akaratosan.
Índerétnicíe, 1 nf. makacsság, konok-
índérétnicire, í ság, akaratosság, nya-
kasság, fejesség, csökönösség, önfejű-
ség.
índérétru, iA. I. índérét.
îndes, I. ct>. meg-, betöm, sürít, meg-

încape —, itten nem fér kétség; fărăj
sürüsít, tömörít, dug, bedug; sűrűn | —, kétségtelenül, kétséget kizárólag^

egymásmellé rak v. tesz; — vA. to- 8
long, nyomul, tömörül; sűrűsödik, J
bedugul,                               |
îndesare, h/. 1. nyomulás, tolongás; f
2. tömörülés, sűrűsödés; 3. betömés, |
bedugulás, szorongatás.               |
îndesat, mn. 1. sűrű, tömött, tömörült; |
bedugult, szorongatott; 2. vorbă — a, i

nyomatékos szó.
tex} * <■
în de seară, iA. este, estefelé.
îndeșert, iA. hiába, hasztalan.
îndestul, iA. d’ —, eléggé, elegendően,
elegendőleg.
îndestulare, nf. 1. megelégedés, elé-
gültség, elégedettség; 2^ elégtétel; |
cu —, megelégedetten, megelégedéssel. |
îndestulat, mn. elégedett, elégült, meg- I
elégedett; iA. elégülten.           ]
îndestulez, I. a>. elégít, kielégít, eleget i
tesz; mé —, vA. megelégszik, meg van I
elégedve, beér (vmivél), elégel, meg- I
elégel (valamit).                   I
índestulire, nf. I. îndestulare úA. I
îndesuesc, IV. w. /. îndes.         I
Índétoresc, IV. ct>. I. îndatoresc |
índigitez, í. ct>. utal, ráutal, mutat, I

rámutat, megjelöl, jelez, vázol. I
Indilire, nf. megöregedés, megvénülés. I
Índilit, mn. megöregedett, megvénült. ■
îndirept, I. /. îndrept ttâ. I
Îndîrjesc, IV. co. felizgat, felingerel, I
felbosszant, haragít, keserít; mé —, I
vfi. haragszik, feling értődik, feldühö- I
dik; ellenkezik, nyokoskodik. 8
Îndîrjire, nf. bosszankodás, felindulás, I
Jelingerlödés. ■                        ■
Îiidîrjii, mn. heves, tüzes, indulatos, ■
haragos; nyakas.                        Â
în^iumătățesc, IV. cd. felez, megfelez; 1
/. înjumătățesc ytf.                    I
îndobitocesc, IV. vA. marhul, elbar-1
múl, marháskodik, elbutul, parasztid, 8
parasztosodig                          J|
îndobitocit, mn. elbarmult, állatias, a
buta, elpărasztosodott.                 X
îndoială, nf. I. Indoieală.            'I
îndoicios, mn. t hajlós, hajlékonyt
hajlítható, hajtható ; 2. engedelmes 3
3. kétes, kétséges, bizonytalan, kétJK
kedő, kétségeskedö.                     I
îndoieală, nf. kétség, kétely, kételket
dés, habozás, kétségeskedés; aicí nuX

   kétségkívül; a sta la —, kétségeske-
dik, kételkedik; a punela—, a trage
la —, kétségbe von ; cu —, kétes,
^kétséges, bizonytalan.
îndoiesc, IV. 1. hajt, hajlít; 2.
   kettőz, kétszerez, kettőzte!; 3. iné —,
   vA. kétségeskedik, kételkedik kétségbe
   von (vmit); 4. hajlik, hajlong, meg-
   hajol.
îndoios, mn. kétes, kétséges, bizony-
   talan.
îndoire, nf. 1. hajtás, hajlitás; 2.
   kettőzés, kétszerezés; kételkedés, két-
   ségbe vonás.
îndoit, mn. 1. kétszeres, kettős meg-
   kettpzțetetț; 2. hajlott, meghajlott,
   görnyedt, hajlított; 3, kétséges, kétel-
   kedő; 4. iA. kétszeresen.
îndpitură, nf 1. gyűrődés, hajtás, haj-
   litás, hajtás (pl. térd) ; 2. görbület,
   kanyarulat, tekervény; 3. hajtott pa-
   lacsinta.
îfidop, I. o. töm, meg-, teletöm, tele-
   zsúfol, mértéken túl etet; mé —, vA.
   tobzódik (étellel) mértéken túl eszik,
   tele, tömi magát;
îndorsaț, t. -e,.sf. hátirat.
îndprso, iA. hátiág, hátiratüag.
índosamént, t, -e, hátirat.
îndosesc, IV. ca. 1. rejț^ elrejt, fed, be-
fed,, árnyékol; 2. elcsen, félre tesz;
me —, vA. rejtőzik, elrejtőzik.
Indösez, I. &>. hátára ír, hátiratot
(pl. váltót).
Índosire, nf. 1. rejt és, elrejtés; rej-
tőzés, elrejtőzés, födés, befödés, be-
árnyékolás.
îndrăcire, nf. ördöngösség.
îndrăcit, Af. & mn. ördöngös, ördög-
gel. teljes.
țndrăgesc, IV. 1 me —, VA. beleszeret,
îndrăgostesc, J szerelmes lesz.(vkibe),
megszeret (vkit).
îndtăsneală, nf. bátorság, merészség;
— oarbă, vakmerőség; ași lua —,
bátorságot vesz, bátorkodik.
hidrasnesc, IV. A. mer, merészel, bá-
torkodik, kockáztat, bátorságot vesz.
îndrășneț, mn. 1. bátor, merész; 2.
bátor, vakmerő, szemtelen, hetyke.
îndrăsnire, nf. bátorkodás, merészke-
dés. bátorság, merészség.
îndrea, nf. December hava.
îndrept, I. a.. 1. felállít, fölegyenesít;
2. javít, ki-ₜ megjavít (pl. hibát, em-
bert) ; 3. vezet, kalauzol, kormányoz,

Román-magyar szótár. II.

intéz, igazgat, irányoz, vezényel; 4.
mé —, vA. javul, megjavul; 5. föl*
áll, felegyenesedik.
îndreptar, t -e, nf. útmutató, kalauz;
— practic, gyakorlati útmutató.
îndreptare, nf. 1. egyenesités; ^. Ja-
vítás, ki-, megjavítás; 3. vezetés, út-
mutatás, kalauzolás, kormányzás, igaz-
gatás ; javulás, meg javulás, fölegye-
nesedés.
îndreptățesc, IV. c®. jogosít, feljogosít,
joggal felruház, felhatalmaz, igényt
tart.
îndreptățire, nf. 1. jogosítás, feljogo-
sítás, felhatalmazás, iog- v. hatalom-
adás ; 2. jogosultság, jogosítvány,
igény.
îndreptățit, mn. jogosított, feljogosí-
tott, joggal felruházott, jogosult,
igénynyel biró.
îndreptător, Af. 1. vezető, vezér, kalauz,
útmutató; 2. kormányzó, nevelő, ra-
nító.                         [jogosít.
Indreptuesc, IV. cn, felhatalmaz, fel-
índrug, I. fon, göngyolget, teker-
get; — la vorbej csacsog, fecseg,
trécsel.
îndrumare, nf. utasítás, útmutatás,
útbaigazítás, rendelés, meghagyás;
— la ordine, rendreutasítás.
índrumez, I. cn. 1. utasít, útbaigazít,
utal, rendel, meghagy; 2. elutasít,
visszautasít.
înduc, Hl. co. 1. bejegyez, bevezet, be-
ír (pl- jegyzőkönyvbe); —în eroare
p<e cineva, vkit tévútra v. félre vezet;
2. bevon (pl. posztóval).
Inducere, 1 nf. 1. bevezetés, bejegy-
înducțiune, j zés,beírás (pl. könyvbe);
2.  bevonás.
înduioșesc, IV. 1 o. megindít, elérzé-
înduioșez, I. J kenyít, szivére hat,
megillet; mé —, vA. megindul (szive) ,
elérzékenyül, megilletödik.
înduioșire, înduioșare, nf. megindu-
lás, meghatottság, megilletődés, elér-
^zékenyülés.
îndulcesc, IV. o. megédesít, enyhít,
könnyebbít, kellemessé tesz (pl. te-
hert) ; mé —, VA. édeskedik, meg-
édesül, édesedik.
îndulcire, nf. megédesités, enyhítés,
éáéskedés, édesgetés.
îndulcită, nf. mézes dcalács.
îndulcitor, mn. édesítő, enyhítő, köny-
nyebbíto, édeskedő, édesgető.

II

îndumnefleesc

210

înfiat

íhdumne^eesc, TV. istenit, istenei;
magasztal, dicsőit; mé —, vő. még-
is tenül, magasztosul, megdicsőül.
îndumne^eire, nf. 1. istenítés, istene-
lés i megistenülés; 2; dicsőítés, ma-
gasztaló#, megdicsőülés.
îndumnezeit, nm. istenített, megiste-
nűlt, megdicsöült.
înduplec, I. co. rábír, rábeszél, meg-
győz; rávesz ; mé —, vő. beléegye-
ztk, rááll, meghajlik.
înduplecăcios, mn. hajtás, hajtható,
hajlékony, meggyőzhető.
Indíiplic, I. co. /. Duplic.
índuplicare, nf. rábírás, rábeszélés,
meggyőzés, beleegyezés, ráállás.
îndur, I. cd. 1. tűr, eltűr, szenved, ki-
áll (pl. bajt); 2. mé — vő. könyö-
rül, megszán; — ă -te spre noi,
könyörülj rajtunk, irgalmaz né-
künk.
îndurare, nf. könyörületesség, könyö-
rület, szánakozás, szánalom, irgalom,
kegyesség.
lUdurat, I mn. könyörülő, könyörü-
îndurator, J letes, irgalmas, szána-
kozó,^ szánalmas, kegyes, kegyelmes,
jóságos.
îndușmanesc, IV. mé —, vő. elleséges-
   kedik, meghasonlik vkivel.
  înebunesc, IV. ő. I. înnebunesc ttâ.
înec, í. mé —, vő. I. ínnec
înegresc, IV. cd. /. înnegresc.
  înfainez, L ) cd. lisztéi, belisztel,
înfainoșez, I. J lisztez, liszttel behint;
    mé —, vő. magái belisztezi, beliszte-
   lődik.                         [gyöl.
  înfașciu, I. có. pályáz,bepólyáz; begön-
înfasciur, I. I. íntasur,
înfășiare, nf. bepólyázó#.
înfașiu, I. cd. pólyaz, bepólyáz.
  înfășur, I. cd. 1. körülfon, körülteker,
begöngyöl; 2. bepólyáz (gyermeket).
înfășurare, \ nf. begöniftjölés, körül-
înfășuratură, J tekerés, bepólyázó#,
betakaró#.
  în față, iő. szemközt, áttellenben; a
   spune —, szemébe mond.
  înfățișare, nf. 1. szembesítés, személy e-
i sítes; 2. előadás (színpadon), mutat-
vány ; 3. képzelem, képzelő erő; 4.
leírás, leábrázolás; — la judecată,
megjelenés a bíróságnál.
  înfățișez, I. cd. 1. szembesít, szembe
   óllá; 2. személyesít, ábrázol, előad
   (színpadon); 3. mé —, vő. megje-

len, előáll; ’si — ă ceva,' képzet
magának vmit.
înfer, I. I înferez.
înferare, nf. ‘megbélyegzés, meggyalá-
zás, ráijesztés, megrovás.
ínferatura, f»/. bélyegzés, bélyeg, go-
nosztevőre sütött bélyeg.
ínferbént, I. a>. hevít, megtüzesít, át-±
megmelegít, fölhevít, feltüzel; mé —,
vő. megtüzesedik, megmelegedik, át-,
felhevül, heveskedík, tüzbe jő.
ínferbéntare, 1 nf. felhevítés, fel-
înferbântătură, j tüzelés, felhevülés,,
felmelegedés.
Inferez, I.». 1. rásüt, bélyegez, megró;
2. iktat, beiktat, bevezet; — pre ci-
neva în protocol, jegyzőkönyvbe ve^
zet v. megró vkit.
înfierbânt, I. cd. înferbânt,
în ființă, iő. valóban, tényleg.
înființare, nf. alapítás, létesítés, eme-
lés.
înființez, I. cd. 1. létesít, alapít, emel,
2. valósit; 3. mé —, vő. létesül
valósulj alapul.
înfiltrațiune, nf. beszüremlés, beszü-
remkezés, beszivárgás.
infiltrez, I. cs. beszivárogtál; mé —
vő. beszüremkezik, be-, átszivárog.
în fine, iő. végre, végtére, valahára
înfior, I. co. rémit, elrémit, ijeszt; —
vő. irtózik, iszonyodik, rémül, meg
ijed, borzaa; ’l —ră frigurile, bor-
zongatja a hideg.
înfiorare, nf. irtozat, iszony, borza
  lom, borzadály, rémület.
înfiorător, mn. irtóztató, iszonyú, bor-
  zasztó, borzalmas, félelmetes, iszo-
  nyatos.
înfir, I. co. felfűz (pl. gyöngyöt)
  beléhuz, beléölt, fűz (pl. cérnát (
  tűbe).
înfiaoăr, I. &. fel-, nekitüzel, buzdít
  mé —,      . fellángol, felgyűl, felgei
  jed, fölpattan, nekimelegszik, nék
  tüzesédik.
înflăcărare, nf. fölhevülés, föllobb
  nás, föllángolás, gyuladás, neki n
  legedés.
înflăcărat, mn. tüzes, buzgó, hév
nekitüzelt, felpattant; ochi —ți,
bős szemek, szikrázó v. tüzes szem
înflare, nf. 1. duzzadás, dagadó#;
  áradás.
înfiat, mn. 1. dagadt, feldagadt;
  -r- de mânie, haragos.

înflătură 211                          înfundare

înflatură, nf. daganat, dagadás; —
A limfatică, nyirokdaganat.
îhflocoșat, mn. bölyhos, szőrös, gyap-
jas, bozontos, gubancos, pelyhes.
Inflocoșez, I. mé —, vő. pelyhesedik,
szőrösödik.
înfloresc, IV. vő. 1. virágoz, virágzik,
kivirágzik, virít, virul; 2. diszlik,
divatjában van; 3. penészedik; se
—e vinul,' penészedik a bór.
înfloreșcența, nf. virágzat.
înflorire nf. virágzás, kivirágzó#;
epoca —i, virágzás-kor.
înflorit, nvn. 1. virágos, kivirágzott
(pl. rét) ; 2. penészes ; vin —', pe-
nészes bor.
înfloritor, mn. virágzó, virító, díszlő,
viruló (pl. egészség).
înflu, I. cd. hő. l.felfú. puffaszt, fel-
pöffeszt; 2. felduzzad, poffed; 3. mé
—, vő. felpuffad, fel-, megdagad, fel-
duzzad; 4f. kevélykedik, felfuvălko-
dik, felfújja magát, dölyfösködik;
—ă mé I húzzad ! fújjad ?
înfoc, I. ca. 1. tüzel, feltüzel, tüzbe hoz,
hevít, fölhevít; 2. tüzesít, megtüze-
sít ; 3. mé —, vő. fellángol, fölger-
jed, fölpattan, tüzbejő, heveskedik.
înfocare, nf. feltüzelés, felhevítés, fel-
hevülés, buzdítás.
înfocat, mn. tüzes, megtüzesített, he-
vült, felhevült, heves ; fér —, izzó-
vá#.
înfoiu, L cd. felfú, puffaszt, felpuf-
faszt; mé —, vő. felfúvódik, félpuf-
Jad, felfuvalkodik.
Ín foÚo, iŐ. ivrét.
înfrâng, Dl. ex 1. tör, megtör, meg-
zaboláz, megfékez; 2. meghajt, meg-
aláz ; mé —, vő. meghajlik, meghajtja
v. megalázza magát, megtörik.
înfrângere, nf. törés, megtörés, meg-
jtdbolázá#, megfékezés, megalázás.
înfrânt, mn. 1. megtörött, megalázott;
2. töredelmes, fájdalmas, bánatos.
înfrătese, IV. cd. rokonit, testvérit, I
baratkoztat; mö —, vő. barátkozik,
barátságot köt, egyesül, szövetséget
köt, atyafiságot köt.
înfrățire, nf. 1. barátkozás; 2. egye-
sülés, szövetség.
înfren, I. p. fékez, megfékez, zaboláz,
megzaboláz, fékentart; mé —, vő.
tartózkodik, visszatartja magát, ural-
kodik magán, mértéket tart.
înfrânare, nf. 1. önmegtartóztatás,

  maga-türtetés; 2. megfékezés, tar-
tózkodás ; 3. mérséklet, mértékletes- .
ség.^
înfrânat, mn. 1. mértékletes, mérsé-
kelt, mértékéé, Önmegtartóztató; 2.
méqzabolázott, megfékezett.
înfne, Î. cd. megijeszt, megfélemlít;
me —, vő. megijed, megfélemedik.
înfricat, mn. megijesztett, megijedt;
félénk, félékeny, nyűlszivü, bátor-
talan.
înfricoșare, nf. fenyegetés, fenyegető-
zés, megfélemlítés, megijedés.
înfricoșat, mn. rettentő, rettenetes,
iszonyú, félelmetes; — iő. rettentően,
iszonyúan, félelmesen.
înfricoșez, I. ijeszt, megijeszt, fe-
lemlít, megfélemlít, rettent; mé —
vő. megijed, megfélemlik, iszonyo-
dik.
înfrumeețare, nf. 1. szépítés, szebbí-
tés, feldíszítés, felékesítés, fel-, meg-
cifrázás; 2. díszítmény, ékítmény,
ékesség, cifrázat.
înfrumsețez, I. cd. 1. szépít, ékít,
ékesít, felékít; 2. díszít, feldíszít,
felcifráz; 3. czikomyáz ; mé —, vő.
magát felékesiti v. felcicomázza, szé-
píti magát, megszépül.
înfrunzesc, IV. vő. levelezik, leveled-
zik, zöldül, lombosodik, kivirít.
ÍnfrunZire, nf. levelezés, lombozás,
kizöldülés.
înfrunzit, mn. teveles, lombos, zöld.
înfrunt, I. cd. pirongat, szid, korhol,
^mocskol, lehord, dorgál, fedd.
înfruntare, nf. pirongatás, mocskoló#,
^szidás, korholás, dorgálás, feddés.
înfrupt, I. mé —, vő. husneműt eszik,
édest eszik.              [teti magát.
înfulec, I. cd. hord,cipel; vő. eről-
înfum, cd. I. Afum.
înfumurat, mn. büszke, kevély, ön-
hitt, képzelődő, elbizakodott, kába,
oktalan.
înfumurez, I. mé —, vő. képzelőskö-
dik, kevélykedik, büszkélkedik, pöf-
feszkedik.
înfund,. I. cd. betöm, bedug, betölt,
beönt, betuszkol; —o bute, égy hor-
dót bedugaszol, egy hordót teletölt;
mé — ă rísul, elfog a nevetés, ne-
vetésbe tör ki.
ínfúndare, nf. be-, megtömés, betöl-
tés, bedugaszoló#, bedugulás; —a
nasului, az orr bedugulása.

U*

înfundat

212

îngrădesc

îngrădire

213

înhaitare

înfundat, mn. bedugult, bedugaszolt, ‘
be-, megtömött, teletöltött.
înfundătura, nf. 1. rejtekhely, szúr- ‘
dók, buvó, kuckó, gurdély ; 2. töltés,
ját.
Infundibul, t. -e, $f tölcsér.
Ínfűre, I. mé —, vfi. ágazik.
înfurcat, mn. elágazott, kétágú (pt.
villa).
înfuriat, mh. düho$, dühült, örült,
bősz, veszett, iszonyú, szörnyű, bő-
szült , felbőszült.
înfuriez, I. mé —, vfi. 1. bőszül,
felbőszül, őrül, dühösködik; dühbe
jő, 'őrjöng; 2. co. böszit, felbőszít,
ingerel, dühbe v. méregbe hoz.
îngădueală, nf. L îngăduință,
îngăduesc, IV. co. enged, megenged,
szabadságot ad, bocsát, megbocsát.
îngăduință, nf. engedély, engedetem,
békesség, békeszeretés.
îngăduitor, mn. engedelmes, türelmes,
béketürő, engedékeny.
îngăim, I. co. I. îngân,
ingáimat, mn. /. îngânat,
îngăimeală, I nf. zűrzavar, rendet-
îngăimeceală, J lenség, zavarodás, ösz-
szezavarodás, megzavarodás.
îngăimecesc, IV. A) co. zavar, meg-
zavar, zavarba ejt;B)m.e—, vfi. za-
varodik, zavarba jő.
îngălbinesc, IV. fi. sárgul, megsár-
gul, halaványul, halaványodik.
îngălbinire, nf. sárguló*, megsárgu-
  lás, halaványodás.
îngălbinitor, mn. sárguló, halavá-
  nyuló.
îngălmeceală, nf. zűrzavar, rendet-
  lenség, zavarodás; meghábprodás.
îngăimecesc, IV. A. co. Összezavar,
  összekuszál, ösuzebonyolit; rendetlen-
  ségbe v. zavarba haz; B) me —, vfi.
  megzavarodik, zavarba jő.
îngân, I. co. 1. gúnyol, kigúnyol; 2.
  dadog, gagyog, hebeg, akadozva be-
  szél; utánoz.
îngânare, nf. 1. dadogás, gagyogás,
  hebegés; 2. gúny olás, kicsúfolás;
  utánoz.
îngânf, I. mé —, vfi. pöffeszkedik,
  büszkélkedik, kevélykedik; felfújja
  magát.
îngânfare, nf.felfuvalkodottság, dölyf,
  gőg, kevély kedés.
îngânfat, mn. felfuralkodott, dölyfös,
  gőgös, kevély, büszke.

îngăuresc, IV. co. lyukaszt, tikászt. |
kilikas zt.                            1
ingemen, I. co. össze-, egybeköt, ősz- 1
szefüz, összekapcsol, egyesit.         I
Íngeménare, nf. össze-, egybekötés, í
összefüzés, egybekapcsolás, egyesítés. i
îngenunchiare, nf. letérdelés, * térdr" í
ereszkedés, letérdepelés, térdre bo-i
rulás.                                |
îngenunchie, í4. térden, térden állva, |
letérdelve.                           ।
Íngenunchiü, I. A) fi. térdel, letér- J
dél, térdepel; térden áll, térdet hajt;!
B) a>. térdepeltet, letérdep Met, térdrel
állít.                         ' I
înger, fif. I. Ánger                 |
íngerea, nf. (ni.) angyalfű, ángyát
Ilka, repkény, fárafutó, borostyánja
zeller (Selinum).                   I
ingerel, fif. kis angyal.            |
îngerență, nf. beavatkozás, beelegyet
dés. ,                              i
îngerez, í. mé —, vfi. beavatkozik*
beelegyedik.                        1
înghiăț, I. fi. fagy, be-, megfagy i
fázik.                              J
înghiăț, -uri, t>f. fagy, kemény hidegt
   hidegség, fagyos ido.              1
  înghiațare, nf. fagyás; fázás. 1
înghiățat, mn. 1. fagyos, fagyott, bea
fagyott; dermedt (a hidegtől); 2]
megkeményedett, kemény.             1
înghiățată, nf. fagylalt.           1
  înghiățătură, nf. kocsonya, fagyaiéba
înghieț, I. fi. I. înghiăț.         1
  înghimp, I. cd. szúr, megszúr, szwij
dal, bök, csip, fulánkjat beleereszt
(mint a méh); B) mé —, vfi. meg£
szűrődik, megszurja magát. J
înghimpătură, nf. szúrás, bökés, csíj
pés, szúrdalás.                     I
  înghiț, 1 IV. co. 1. nyel, el-, Z||
înghițesc, J nyel, kortyant; 2.
   elszenved.                         9
  înghițire, nf. 1. nyelés, el-, lény eléé*
   2. eltűrés, elszenvedés.           5
, înghițitură, nf. 1. korty, nyelet; 9
   nyelés, el-, lenyelés.             9
  înșlod, I. me —, vfi. bepiszkolódik,
, sorozza magát; fennakad.            9
& înglot(esc), IV. mé —, vfi.
   csoportosul, összegyülekezik,
, gyűl, meggyülemlik.                 9
  îngrădesc, IV. co. 1. kent,
, körülkerít, kertel, sövényez,
nyez; 2. elzár, bezár.                ]

îngrijat, mn. 1. aggódó, nyugtalan ;
búslakodó, bús; 2. gondos, szorgos;
a fi — de cineva, félt valakit, ag-
gódik v. nyugtalankodik vki miatt.
îngrijesc, IV. me , vfi. gondosko-
dik (vmiről v. felöl),, gondját viseli
(vminek), gondot visel, gondja van
(vmire), elintéz (vmit), eljár (vmi-
ben); aggódik, búsul (vitán v.
vmi miatt).
îngrijire, nf. 1. gond, gondosság, gon-
doskodás, gyámobítás, ápolás, ápol-
gatás, ellátás; 2. gond, -baj, bú; 3.
felügyelet, felvigyázó#.
îngrijit, mn. I. îngrijat.
îngrijitor, fif: 1. ápoló, gondviselő,
gyám, gyámolitó; 2. felvigyázó, fel-
ügyelő.
îngrop,, I. co. temet, el-, betemet, el-
takarít, elsirol; — viță de vie, a
szőlőtőkét beássa.
îngropare, nf. temetés, el-, betemetés,
eltakarítás.
îngropațiune, nf. 1. temetés, be-, el-
temetés, eltakaiitás, temetkezés; 2.
temetési tisztelet, halotti pompa.
îngropător, fif. sirásó.
îngroș, I. A) co. vastagít, megvasta-
gít; türit, megsürít, sürűsít; B)mé
—, vfi. vastagul, megvastagodik; sű-
rűsödik, megsürűsödik.
îngroșare, nf. vastagitás, megvasta-
gítás, sűrítés, vastagodás, megvasta-
godás, megköpcösödés, megsürűdés,
megsürűsödés.
îngroșeală, nf. sűrűség, sűrítés; meg-
vastagítás.
îngrozesc, IV. A) co», megijeszt, ijeszt,
riaszt, megriaszt, megrettent; B)mé
—, vfi. megijed, megriad, megretten,
^iszonyul, iszonyodik, irtózik, borzad.
îngrozire, nf irtózol, iszony; borza-
lom, borzadály.
îngrozitor, mn. borzalmas, borzadal-
mas, irtóztató, irtózatos, iszonyú,
iszonyatos, borzasztó, rettenetes.
îngurg, I. Afa>. sarut v. bocskortfüz
v. varr; B) mé — la drum, útnak
indul v. ered.
îngust, mn. keskeny; f Ángust ttf.
înhait, I. mé —, vfi. összeáll, össze-
verődik ; összecsődül, összeseregel,
összecsóportosúl.
Inhaitare, nf. csödúlés, összesereg-
lés, csoportozás, csoportosulás; zenr
dülés.

îngrădire, 1 nf. kertelés, kerítés, sö-
îngrăditură, J vénye zés; rácsozat; l.
Gard.
îngrămădesc,, IV. A) co. halmoz, fel-
halmoz, rakásra gyűjt; összehalmoz,
összegyűjt, csoportosít; B) mé. —,
vfi. tolul, nyomul; gyűl, -'léggyel,
halmozódik, csoportosul.
îngrămădire, nf halmozás, felhalmo-
zás, rakásra gyűjtés, tetőzés, csopor-
tosítás, csoportosulás, halmozódás.
îngraș, I. A) co. hizlal, meg-, kihiz-
lal ; — pământ, trágyáz földet;
B) mé —. vfi. hizik, meg-, elhízik,
megkövéredik.
îngrășare, nf. 1. hizlalás, makkolta-
tás; 2.r hízás, megkövéredés; — a
pământului, földtrágyázás.
îngrășat, mn. hizlalt,, hízott, meghí-
zott; kövér; trágyáit (föld).
îngrășătura, nf. I. îngrășare.
îngrătesc, IV. co. rácsoz, rácscsal fcö- j
rülvesz.
îngrec,, I. co. teherbeejt, terhesit, meg-
* terhesit, nehézkesit.
îngrecare, nf. terhesités, teherbeejtés.
îngre,cat, mn. nehézkes, terhes, vise-
lős (pl. asszony).
îngrețoșare, nf. 1. undor, undorodó#;
2. émelygés, csömör.
îngrețoșez, I. A) co. undorít, undort
kelt; B) mé —,yfi. undorodik meg-
csömöröl (vmitől), megutál (vmit).
îngreuiare, nf. terhelés, teher, zakla-
tás; teherbeejtés, nehézkesite's.
íngreuiez, I. co. /. îngreunez.
Íngreumént, t. -e, of. 1. teher, terű;
2. terhelés, megterhelés, nehezítés,
nehezedés.
îngreun, II. A) co. 1. néhezit,még-
îngreunez, J nehezít; terhel, megter-
hel; rak, megrak; 2. teherbe ejt,
terhesit; B) mé —', vfi. nehezül, ne-
hezedik (-ra, -re); nehézkessé fesz;
’si — ă stomachul, megterheli a
gyomrát. •
îngreunare, nf. terhelés, megterhelés,
teher, zaklatás.
îngreutățesc, IV. co. nehézkesit, ne-
hezít, terhel, megterhel, teherbe, ejt,
terhesit.
íngreutSJire, nf. megterhelés, terhelés,
nehezítés, megnehezítés.
Íngrijaré, nf 1. aggály, aggódás, ag-
godalom, gond, bú ; 2. gondoskodás,
szorgosság,

înham              214 înnebunesc

íhnebunire,           215

înrăută+it

înlăuntric, mn. belső, benső, benn-
levő, belülső, benteső.
înlegiuesc, IV. törvényesít.
înlemnesc, IV. fi. fává válik; meg-
hökkent elhül; hüledez, elszörnyed,
elborzad.
înlemnite, nf. 1. elrémülés, eliszonyo-
dás, elszörnyedés, elborzadó#; 2. ré-
mület, iszony, borzadás.
înlemnit, mn. elhüledezet, elszörnyedt,
meredt.
înlemnoșez, I. mé —, vfi. elfásúl,
fává válik.             ₓ
înlesnesc, IV. cd. könnyít, könnyeb-
bít, megkönnyebbit, konynyüvé tesz.
înlesnicios, mn. I. Ínlesnitor.
înlesnire, nf. könnyítés könnyebbiiés,
egyhités ; könnyebbülés, könnyebbe-
dé, enyhülés.
Ínlesnitor, mn. könnyítő, könnyeb-
bítő ; enyhítő.
în loc, tó. 1. helyett, helyt, helyben; 2.
ért; miatt; —ul meu, helyettem;
értem.
ínlocuesc, Cd. 1. helyettesit, helyét be-
tölti, helyette mást tesz; 2. cserél,
felcserél,
înlocuire, nf. 1. helyettesítés; 2. cse-
rélés, felcserélés.
ínhingesc, IV. A) ca. hosszabbít, meg-
hosszabbít, hosszabbá tesz, megnyvjt,
elhalaszt (határnapot) ; B) mé —,
vfi. hosszabbodik, meghosszabbul.
înlungire, nf. hosszabbítás, meghosz-
szabbítás, megnyújtás; hosszabbodás,
meghosszabbodás.
ínmanuare, nf. kézbesítés.
înmărmuresc, IV. cd. I. ímmarmu-
  resc.
înmatriculare, nf. I. îmmațriculare.
înmiit, mn. ezerszeres; — tó. ezersze-
  resen.
înmormântez, I. cd. /. ímmormentez.
înmulțit, mn. I. Immulțit.
înnădesc, IV. ca. ,meg-, hozzátold,
^összetold; tákof összetákol.
ínnadire, 1 nf. tóldás, meg toldás,
înnăditură, j toldo-ás ; toldalék.
înnărăvesc, IV. mé —, vfi. szokik, meg-,
^hozzászokik.
Înnărăvîre, nf. megszokás.
înnăscut, mn. öröklött, véleszületett,
  természeti.
în natură, tó. természetben.
înnebunesc, IV. A) ca.' elbolondit,
  elámít, bolonddá tesz; B) fi. bolon-

înham, I. «. fog, befog, hámbafog,
felszerszámoz (lovakat).
îmhămare, megfeszítés; befogás,
hámba fogás ; felszerelés, felszerszá-
mozás.                              ,
înhăț, I. cd. megfog, megragad, meg-
támad (szóval vkit).
înholb, I. mé —, vfi. bámul, elbámul,
bámészkodik, szemet mereszt, ácsorog,
^száját tátja.
Íniept, I. 1. hajit, lök, taszít; 2.
szór, parittyáz, vet, hány; 3. ókoz.
Înîernez, I. ca. telel, megtelel. <
înjghieb, I. cd. kapcsol, foglal, össze-
ragaszt, egybe v. összeereszt (pl. desz-,
kákát), összekapcsol, összeköt, össze-
forraszt; összetákol.
ínjos, tó. le, lefelé, vissza, visszafelé;
— la vale, a völgynek le', lefelé,
înjosesc, IV. A) cd. aláz, le-, meg-
aláz, alacsonyít, lealacsonyít; B)
mé —, vfi. lealacsonyodik, lealacso-
nyítja magát, megalázza magát.
înjosire, nf. lealacsonyitás, megalá-
zás.
înjositor, mn. lealacsonyító, lealázó.
înjosorire, nf înjosire.
înjug, I. c>. 1. fog, befog; igaz, le-
igáz, igába fog; jármoz, járomba fog;
2. meghódít, hódoltat (tartományt).
înjugare, nf. 1. meghódítás, leigázás,
hódoltatás; 2. jármozás, igába v.'
járomba fogás.
înjumătățesc, IV. «. felez, megfelez';
   ketté szakít v. vág, ketté oszt.
înjumătățite, nf. felezés, megfelezés,
   kettévágó#.
înjur, I. A) cd. szid, megszid, korhol,
pirongat, mocskol; B) fi. káromko-
dik, káromol, . gyaláz, meggyaláz,
megbecstelenit.
înjurător, fif. & mn. gyalázó, szidó,
   mocskoló, '■ káromló; szitkozódó, ká-
   romkodó.
înjurătură, nf becstelenítés, károm-
lás, káromkodás, mocskoló#, szitok,
meggyalázás, szükozódás.
înlănțez, 1/     1 cd. láncol, leláncol,
înlănțuesc, IV. j köt, leköt, lebilin-
   csel ; láncba v. bilincsbe ver.
Ínlargesc, IV. cd. /. Lărgesc.
înlătur ez, I. Cd. 1. mellékel, kapcsol,
   csatol; 2. I. Delăturez.
  înlăuntru, tó. benn, bent; pe d’ —,
   belül, belülről} , fif. benső, bel-
   seje v minek,

dúl, belébolondúl, bolondul belé*
szeret.
înnebunite, nf. bolondulás, meg-, be-
lébolondulás; bolonditás, elámítás.
înnec, I. 49 fojt, meg-, vizbefojt,
vizbefulaszt v. veszt, elful ászt, fneg-
fulaszt; B) me —, vfi-fütta/f meg-
fullad, megfúl, vvzbefullad, se — ă
o naie, alámerúl v. megfeneklik egy
hajó.
Înnecăcîos, mn. fojtó; fojtás; fanyar,
kesernyés, csípős.
înnecare, nf. fulasztás, meg-, vizbe-
fulasztás; faladás, megfuladás;
"fojtás, megfojtás.
înnegresc, IV. ca. feketét, meg-, be-
feketít; .bemocskol, beszennyez, bé-
piszkol.
înnegrite, nf. feketítés, befeketités,
bemocskoló#, beszennyezés, bepiszko-

înnegur, I. A) ca. ködösít, beködösit,
ködbe borit; B) mé vfi. ködösö-
dik, beködösödik, ködbe borúi.
înnobilesc, IV. A) ca. nemesit, meg-
nemesít, megjavít; B) me —, vfi.
nemesül, megnemesül, megjavul.
ínnobilire, nf. nemesítés, megnemesi-
tés, megjavítás; nemesülés, nemesbü-
lés, meg javulás.
înnod, I. Cd. köt, össze-, beköt, össze-
bogoz, csomóz, egybecsomóz.
înnodate, nf. kötés, össze-, egybekö-
tés, csomózás, egybekapcsolódás.
înnodat, mn. összekötött, összecsomó-
zott, össze-, megbogozott.
înnodătură, nf. I. Ínnodare.
înnoesc, IV. A) ca. 1. újít, megújít,
ujjá^ tesz; — o vie, újra beültet egy
szőlőt; 2. kiigazít, kijavít; B) me
A—, vfi. ujul, megújul, megujhodik.
înnoire, nf. újuló#, megújulás; újí-
tás, megújítás.
Ímioitor, fif és mn. 1. újító, meg-
újító ; újuló, megújuló; 2. javító,
megjavító, javuló.
înnoitură, nf. I. înnoire.
înnomolesc, IV. me —, vfi. besáro-
spdik, besározza magát, bepiszkoló-
dik, bepiszkolja magát.
înnopt, I. fi. éjjeledik, beéjjeledik,
sötétedik;. ínnoapta, sötétedik,
éjjeledik.
înnoptare, nf. éjjeledés, beéjjeledés,
besötétedés ; éjszakázás.
înnorat, mn. I. înnourat.

înnorocesc, IV. ca. szerencséltet, sze-
rencsééit, szerencséssé tesz; boldogít.
înnoroiesc, TV. A) ca. sároz, besároz,
niszkol, bepiszkol; B) mé —, vfi. i.
înnomolesc.
înnot, I. 4. úszik, ki-, átúszik; — ín
sânge, vérben úszik.
ín nőt, ifi. úszva, úsztában; a da —,
dtezik ; de a notu, úszva.
Innotare, nf. úszász, úszkáló#.
ínnotat, i. >e, sf. úszás, úszás-mester-
ség ; școală de —, úszoda, úszó-is-
kola.
înnotător, fif. úszó, úszkáló.
ínnourare, nf. befellegzés, beborulis;
ború.
înnourat, mn. borús, beborult, befel-
legzett, felleges,
înnourează, I. fi. befellegzik, borúi,
beborúl (az ég).
înnovațiune, nf.*l. înnoire,
ínnovator, fif. és mn. I. înnoitor.
Inoculare, 1 nf. beoltás,oltás; szem-
înoculațiune, ( zés, beszemzés.
înoculez, I. ca. beolt, beszemez,, sze-
mez.
înpac, I. /. împac.
înrădăcinare, nf. gyökerezés; meg-
rögzés.
înrădăcinat, mn. meggyökerezett, gyö-
keresedett; megrögzött.
înrădăcinez, I. A) ca. meggyökeresit,
bepartöl (pl. rozsét); B) me —, vfif
meggyökerezik, gyökeret ver; meg-
rögzik.
înregistrare, nf. bevezetés, bskönyve-
lés ; jegyzőkönyvbejegyzés, lajstromo-
zó#, sorozás, besorozó#, rendezés; be-
iktatás.
înregistrator, fif. 1. sorozó, lajstro-
mozó, irattáros; 2. sorjegyző, köny^
velő.
înregistrez, I. cd. lajsromoz, soroz, be-
poroz, könyvel, jegyzőkönyvbe iktat;
^rendez.
înreșinez, I. cd. szurokkal bevon, be-
szurkol.
înrăutățesc, IV. A) ca. megront, meg?
rosszabbít, rosszabbá tesz; B) mé —,
vfi. megrosszabbul, rosszabbá lesz;
megrosszabbodik; megromlik.
înrăutățire, nf. 1. rosszdbbitás, rósz?
szabbá tevés; rosszabbúlás, megrosz-
szabbulás, rosszabbá levés, rosszabbo-
dó#; 2. rosszaság, gonoszság.
înrăutățit, mn. 1. megrosszabbult; 2

Înrîuresc

216

însemn

însemnare

217

inspir

rossz, gonosz; rosszlelkü, haragos,
mérges.
Înrîuresc, IV. ca. foly, befoly; befo-
lyásol, befolyást gyakorol.
Inrîurință, 1 nf. folyás, befolyás; be-
Ínríuriré, j folyásolás; l. înfluerrtă.
înrolare, nf. toborzás, hadfogadas;
sorozás.
înrolez, I. A) fogad (katonának),
katonát toborz, soroz, besoroz; B)



mé T-, vfi. beáll v. felcsap katonának.
înroorez, I. a. /. înrourez.
înroșesc, IV. A) ca. pirosít; B) me
—, vfi. pirul, el-, kipirul.
înroșire, nf. pirulás, el-, kipirulás. । e# vcötcw.
înrourez, I. o. harmatoz, beharmatoz. însciințez, I.
îns, nv. 1. maga; 2. egy, egrije; tót ~AT
—ul, mindenki; el —uși, o maga.
însă, inse, &#. de, hanem, azonban.
însănătățesc, IV. /. Insănetoșefc.
însănetățire, nf. gyógyulás, lábbadás,
üdülés, felüdülés, épülés, füremedés.
însanătoșare, nf. 4. însănetățire.
însănătoșat, mn. felgyógyult^ fellá-
badt, felüdült, felépült, egészséges,
Á megegészségesedett.

însănătoșez, I. A) «>. meggyógyít,
felüdít, egészségessé tesz ; B) mé —,
vfi. meg-, felgyógyul, felüdül, fel-
épül, egészséges lesz, megegészsége-
sedik, fellábad.
însângez, însângeoșez, I. o. vérez,
be-, megvérez; vérrel bemocskol; l.
încrunt.
însaniu, II. A) o. szánkáztat, meg-
szánkáztat; B) mé —, vfi. szánkózik.
însăpunesc, IV. ca. szappanoz, beszap-
panoz.
însarcin, I. ca. 1. terhel, megterhel;
2. biz, megbíz, rábíz; 3. terhesit,
teherbe ejt (nőt).
însărcinare, nf. 1. terhelés, megterhe-
lés ; 2. bizás, megbízás, megbízatás;
3. teherbe ejtés.
însărcinat, fif. 1. megbízott, bizomá-
nyos ; 2. terhelt, megrakott, megter-
helt; terhes (nő).
însărcinător, mn. megbízó, terhelő.
însărcinez, I. o. /. însarcin. •
însăretură, nf. besózás.
înscăunare, nf. I. întronare.
înscenare, nf. jelenetezés; tervezés,
  előkészítés.
înscenat, mn. tervezett, rendezett, elő-
  készített; élőadott, eljátszott; jele-
  netezett.

înscenez, I. ca. 1. jelenetcz; színre
alkalmaz ; előad, eljátszik; 2. ren-
dez, tervez, előkészít; véghez visz,
^elvégez.
în schimb, ifi. cserébe, csereképen.
înschimb, I. A) 1. változtat, meg-
változtat ; 2. cserél, meg-, fel-, kicse-
rél, vált (pénzt); — bani, pénzt
vált ; B) mé —, fiv. változik, váltó '
dik, cserélődik, fel-, kicserélődik.
ínschimbare, «/. változás; csere; —
de bani, pénzváltás.

însciințare, m/. tudósítás, értesítés;
közhírré tétel, hirdetés, hirdetmény,
, értesítő.

_______f—, _.     értesü, tudósít, kö-
zöl, közhírré tesz, hirdet.
înscorțoșez, I. mé —, vfi. beheged (pl.
seb), megkérgesedik, kéreggel v. bőr-
rel bevonódik, meghéjasodik.
înscriere, nf. beírás, beiratás, beirat-

kozás.

zet v. cimirat (levélen).
înscris, t. -uri és -e, t>f. írás, beírás, l
iratkozás, beiratkozás; a da —, írás- 1
bán ad.                                  |
înscriu, UI. A) ca. beír, bejegyez, j
beléir v. jegyez; B) mé —, i fi. be- I
iratkozik, beíratja magát; — la mi- j
_liție, beáll katonának.               1
Inseară, ) I. esteledik, alkonyo- |
Inserează, J dik, beesteledik, bealko- j
^nyul.                                 1
înșel, I. A) ca. csal, megcsal, rászed, 1
szédít, elámít; B) mé —, vfi. -csalat- i
i kozik, megcsalatkozik; téved, hibá- ■
zik; — însocoteală, elszámitja magát.
înșelațiune, 1- ₙf. csalás, csalárdság, j
înșelătorie, J szédelgés, csalfaság ; |
csalódás, csalatkozás; — optică, lát- Î
tani csalódás.                           I
înșelător, fif.₉ csaló, csalárd, ámító, I
szédelgő, csalfa; hamis, álnok.        |
înșelătură, ₙf. i. înșelațiune.        |
Ínsélbátecesc, IV. A) mé —, vfi. vadul, 1
elvadul; B) ca. vadít, elvadít.        3
însemânț, I. cₜ₎, be-, elvét (maggal). |
Ínséménj, IV. mé —, vfi. magasodik, |
magba indul, magot kap.                1
Ínsémn, I. ca. 1. jegyez, be-, megje- |
gyez; jelel, megjelel; 2. bélyegez, j
megbélyegez (pl, marhát); 3. aláír; 1
— țî bine! jól megjegyezd magad- 1
nakf                                     J


însemnare, nf. 1. jegyzés^jegyzet, fel-
jegyzés, megjegyzés; 2. alájegyzés,
aláírás; 3. jelentés, értelem.
însemnat, mn. 1. jegyzett, feljegyzett;
2. jelentékes, jelentős, nevezetes, jeles
(ember).
însemnătate, nf. 1. jelentőség, fontos-
ság ; 2. jelentés, jelentmény, érte-
lem; 3. jel, jelenség, jóslat; de mare
—, nagy jelentőségű, nyomós, fontás,
nagy horderejű, jelentékeny.
însemnătură, nf. megjegyzés, meg-
jelölés.
însemne, nf. jelvények ; — le țerei,
ország jelvényei, országjelvények.
însenin, L mé —, vfi. derül, kiderül,
kitisztul (az ég).
înseninare, nf. derülés, kiderütés,
kitisztulás.
înșeptit, dzv. hétszeres; — ifi. hétsze-
resen.
înser, I. vfi. i. înseara.
înserare, nf. szürkülés, esteledés, al-
konyat, alkonyodás
înserare, nf. I. înserat, í. -e.
înserat, ifi. pe —e, este felé, estéle-
déskor, alkonyaikor, estszürkületkor;
—, *>f. esteli istenitisztelet, vecser-
nye.
înserat, i. -e, ^f iktatvány, hirdet-
mény, közzététel (hírlapban); preț
de —, iktatási v. hirdetési díj.
înserează, I. ^1. I. înseara.
înserez, I. ct>. beiktat, közzétesz, hir-
det (hírlapban).
înserțiune, nf. I. înserat, »f.
ínséL, }     ⁴ Íns6to?ez.
Insétare, nf. szomjazás, szomjuzás,
szomjuhozás.
însetat, mn. szomjas, szomjuhozó,
szomjazó; sum —, szomjazom; szom-
jas vagyok, ihatyiám; — de sânge,
vérszomjas.
însetoșare, nf.. szomjazás,. szomjuzás,
szomjuhozás.
însetoșez, I. szomjazik, szomjuzík,
szomjuhozik; eu —, szomjas vagyok,
szomjazom; ihatnám ; — după ceva,
kíván, szomjuhozik vmit, vágyik
vmire.                               . .
înșeuez, I. «. nyergei; fel-, megnyer-
jél.
In sfărșit, ifi. végre, végtére; vala-
hára ; până —, végig; bezárásig.
Inșghieb, I. Cp. I. înjghieb.

insinuare, nf. l. be-, feljelentés, fel-
adás ; 2. behizelgés; 3. jelentkezés.
însinuativ, ifi. be-, feljelentőleg, be-
hizelgőleg, jelentkezőleg.
îusinuez, í. A) ct>. jelent, be-, fel-
jelent, beárul, felad,.: hírül ad, hirt
ad; B) mé —, vfi. jelentkezik, be-
jelenti magát (vkinel).
înșir, I. A) ca. í. fűz (pl. gyöngyöt);
2. sorol, elő-, felsorol, rendez, sorba
állít, sorba helyez; — mărgele, gyön-
gyöt fűz; — la minciuni, hazugsá-
gokat beszél ; — ver£i și uscate,
zöldeket összebeszél, bolondokat be-
szél; 3) vfi. sorakozik, sorba v.
rendbe áll, sorzódik, csatlakozik.
înșirare, nf 1. fűzés, összefüzés; so-
rozás, sorba állítás; sorolás, elő-,
felsorolás; 2; sorakozó», sorzódéfö,
sorba állás, csatlakozás.
înșirub, I. Ca.: csavar, rácsavar.
însmălțuesc, IV. ca. zománcot, mától.
însor, I. A) mé —, vfi. nősül, megnő-
sül, házdsodik; B > ca. nősít, még-
nősít, házasít.
Însoțesc, IV. A) ca. 1. kísér, elkísér;
követ; 2. párosít, egyesít; B) mé.
—, vfi. párosul, egyesül, összekel,
társul.
însoțire, nf. 1. kisérés, elkísérés, kö-
vetés ; 2. párosítás, egyesítés; 3; együ-
lés, egyesülés, társulás, párosulás,
társalkodás.
însoțiti mn. kísért, elkísért; vkinek
kíséretében v. társaságában levő.
înspăimânt, I. A) co. ijeszt, meg-
ijeszt ; fölemlít, megfélemlít, riaszt,
megriaszt, megrettent; B) me —, vfi.
ijed, megijed, megretten, megriad.
ínspáiméntare, nf. 1. ijesztő*, meg-
ijesztés, megriasztás,* megrettentés,
megfélemlítés; 2. ijedős, megijedés,
ifedség, iszony, borzalom.
înspăimântător, mn. rémítő, rettentő,
rettenetes; ijesztő; ijedős, ijedé-
keny; borzalmas, iszonyatos, iszo-
nyú.
înspic, I. fi. kalászosodik, kalásza nő,
kalászt vet.
înspicat, mn. kalászos ; fejes.
Ínspin, í. A) ca. 1. szúr, tövissel meg-
szűr; B) me —, vfi. megszűr ja ma-
gát, tövissel megszűr ja magát.
înspir, I. A) ca. 1. sugal, lehel, be-
lehel ; szí, magába szí; 2. gerjeszt,
ébreszt, buzdít, lelkesít; — stima,

înspirare

218

integru

înțeleg              219                înțâs

tiszteletet parancsol; B) me —, vd'.
buzdul, felbuzdul, lelkesül, fellel-
kesül.
înspirare, nf. 1. ihletés, lelkesítés,
buzdítás; 2. lelkesedés, lelkesülés,
lelkesültség; 3. ihlet, ihlettség; fel-
buzdulás, sugallat.
inspirat, df. mn. 1. ihletett, meg-
ihletett, sugalt, lehelt, belehelt; 2.
szítt, magába szítt; 3. lelkesült, fel-
lelkesült.
înspirațiune, nf. I. înspirare.
înstăresc, IV. co. gazdagít, meg gaz-
dagít, gazdaggá tesz.
înstărire, nf. gazdagítás, meg gazdagí-
tás; gazdagulás, meggazdagulás.
instaurare, 1 nf. újítás, megújítás,
înșțaurațiune, f újulás, megújulás.
instaurez, I. cd. újít, megújít.
înstelat, mn, csillagos; ceriu —,
csillagos ég.
înstelează, I. oztl. csillagosodik.
înstrăinare, nf. elidegenítés; elidege-
nedés, idegenség, idegenkedés.
înstrăinez, I. A) co. idegenít, elidege-
nít; B) mé —, vd. idegenpdik, elide-
genedik, idegenkedik.
înstrun, I. co. feszit, kihúz, kinyújt
(ivet v. húrt); huroz, még-, felhúroz'
înstrunare, nf: 1. feszítés, megfeszí-
tés ; 2. feszülés, megfeszülés, feszült-
ség.
Insubțîez, I. co. 1. hígít, meghigít,
meghigaszt; 2. ritkít, fölerészt (pl.
bort, tejet ú8.), megvékonyít.
Însuflare, nf, L înspirare.
însuflețesc, IV. A) co. lelkesít, meg-,
fölelevenít; buzdít, föllelkesít, éleszt,
feléleszt, vidít; B) mé, —, ᵥd. lel-
kesül, föllelkesül, felbuzdul, éled,
föléled.
însuflețire, nf. lekesítés, föllelkesítés;
létkesülés, föllelkesülés; buzdítás, fel-
élesztés, felbátorítás, lelkesedés.
însuflețitor, mn. lelkesítő, föllelkesítő,
buzdító, ihlető; lelkesülő, föllelke-
sülő, felbuzduló, föléledő.
însuflu, I. co.l. lehel, belehel, besziv; 2.
illet, megillet; 3. feltüzel, felbátorít;
buzdít: 4. befú, beléfú.
insug, m. co. beszop; felszí, felszív,
beszivárog, besziv, beiszik; plantele
' — umezeala din pământ, a növé-
nyek a földből szívják a nedvességet.
Insugere, nf. beszivás, beszivárgás,
însumi, noyi. én magam; l. íns.

însupțiez, II. co. I. Ihsubțiez.
Insurare, | ₙf. házasság, házaso-
însurăciune, f dás ; házasítás; nősülés.
însurat; t. -e, o/. nősülés, házasodás;
  —, mn.' nős, házas ; de curând —,
új házas ; de —, házasulandó.
însurățel, df. új házas.
însurătoare, ₙf. házasság; házasodás,
nősülés.
Ín sus, id. fel, felfelé.
însușesc, IV. co. sajátít, elsajátít, tulaj-
donít; eltulajdonít; tulajdonává v.
sajátjává tesz.
însuși, mn. ő maga; l. îns.
însușire, nf. sajátság, tulajdonság;
minemüség, minőség, természet.
însutesc, IV. co. százszorosig
însutit, ozv. százszoros ; —, id. száz-
szorosán.
întabulare, 1 nf. bekebelezés, betáb-'
întabulațiune, J lázás, be-, ráirás.
intabulez, I. co. kebelez, bekebelez,
tábláz, betábláz. ,
întâietate, nf. elsőség, előny; a avea
—, élőnynyel bír.
în taină, ifi. titkon, titokban, titko-
san; alattomban, suttyomban.
întăiu, osv. első; —, id. először, első-
ben; —ul născut, első szülött.
întâlnesc, IV. A) co. talál, meg-, rá-
talál; B) mé —, vd. találkozik,
összetalálkozik, összekerül; összeüt-
közik; egyezik, megegyezik; össze-
vág, együtt-talál.
întâlnire, nf. találkozás, összetalálko-
zás, összekerülés; összevágás, együtt-
találás.
întârdiare, nf. késés, é'lkésés, késedel-
mezes; késedelem, haladék ; fără —,
haladék nélkül, menten, haladékta-
lanul.
întăresc, IV. A) co. 1. erősít, meg-
erősít ; szilárdít, megszilárdít; 2.
jóváhagy; 3. bizonyít, tanúsít; B)
mé —, vd- 1. erősödik, megerősödik,
szilárdul, megszilárdul; 2. bizonyul,
bebizonyul.
întărire, nf. 1. erősítés, megerősítés;
  2.   bebizonyítás, állítás, erősítés, ta-
núsítás; 3. ^jóváhagyás; 4. szilárdí-
tás, megszilárdítás ;*5. erősödés, meg-
erősödés, szilárdulás, megszilárdulás.
Íntaritura, nf. erősítés, erőditvény,
erősség; vármü, erőd, vár ács.
integru, mn. integritate, nf. I. întreg,
întregitate.

înțeleg, m. A) co. 1a ért, megért,
átlát, felfog ; 2. megtud, meghall, —
gluma, értem a tréfát; W sé —
aceea, hogy értsem azt ? B) mé —,
vd. értekezik, megérti magát,, rááll,
megegyezik vhivel; egyetért, ért va-
lamihez; se —e dela sine,; magától
értetődik.
înțelegere, nf. 1. értelem, ész, okos-
ság, elme; 2. megegyezés, egyezség,
alkü; 3. békesség, békeszeretés; 4.
értés; egyetértés.
înțelegător, wm. értelmes, itéletes;
eszebiró, eszes, okos.
înțelenesc, IV. d. műveletlenül marad,,
parlagon hever, megkeményedik.
înțelenire, nf. müveletlenség (földről),
parlagon heverés v. hevertetés; gyá-
moltalanság.
înțelenit, mn. 1. műveletlen, parla-
gon heverő, füves, gyepes, pázsitos
(föld); 2. levert, leterített, gyámol-
talan.
înțelepciune, nf. bölcseseg, okosság;
eszesség, ész, értelem, belátás; cu —,
nagy belátású, igen értelmes; cu
dreaptă, elfogulatlan, el nem fogúit;
egyenes, nyílt, őszinte.
înțâept, df 1. bölcs, tudós, okos,
bölcS ember*; világbölcs; 2. — mn.
okos, eszes, értelmes, bölcs, tudós.
înțelepțesc, IV. A) co. oktat, tanít,
felvilágosit, okossá v. értelmessé tesz ;
B) mé —, vd. okul, tanul, okossá
lesz, felvilágosodik, belát.
înțelepțesce, id. okosan, bölcsen, esze-
sen.
înțeles, i. -uri, $f 1. értelem, jelen-
tés, jelentmény; 2. fontosság, jelen-
tőség ; cu —, jelentős, nyomos, ne-
vezetes ; fara —, jelentéstelen, jelent-
mény nélküli; — propriu, sajátlagos
jelentmény; — impropriu, kétleges
v. sajátlan v. átvitt értelem.
înțelesual, mn. értelmi, jelentményi;
l. Intelectual.
întemeiere, nf. alapítás, építés, fel-
állítás.
întemeietor, df. alapító; építő, fel-
állító ; szerző.
întemeiez, I. A) co. alapít, alapját
veti vminek; felállít, emel (pl. in-
tézetet); B) mé —, vd. alapul, épül,
alapúik.
întemnițare, nf. bebörtönözés, bezárás,
becsukás, betömlöcözés.

întemnițat, mn. bebörtönzött, bör-
tönbe vetett. ₜ                 , '
întemnițez, I. co. bezár, fömlöcbe vet,
bebörtönöz, börtönbe vet.
întâmpin, I. co. I. intimpin.
întâmplă, I. sé —, mU. történik, meg-
i történik, esik, megesik.
întemplăment, t. -e, »f 1 történet, ese-
întâmplare, nf J mény} eset,
véletlen; — trist, szomorú eset;
extraordinar, rendkívüli eset; din
—, történetesen, esetlegesen; vélet-
lenül.
înteneresc, IV. d. I. întineresc.
înțep, I, co. át-, felszur, át-, felnyár-
sal, nyársal, nyársra húz; karóba
húz (gonosztevőt)^
înțepare, 1 nf. 1. at-, felszurás, át-,
înțepătură, J felnyársalás ; nyârsbă
v. karóba húzás; 2. nyilalás, csípés,
bökés, döfés.
înțepenesc, IV. co. erősít, .megerősít,
szilárdít, megszilárdít.
înțepenire, nf. erősítés, megerősítés,
szilárdítás, megszilárdítás; szilár-
dulás.
înțepușat, mn. felszurt, nyársba v.
karóba húzott.
înțepușez, I. co. felnyársől, nyársra
v. karóba húz.
înțerc, I. A) co* él-, leszoktat; un
copil, gyermeket a csecstől elválaszt;
B) mé —, vd* leszokik, felhagy vmi-
vel.
înțărcare, nf. 1. el-, leszoktató^;
elválasztás (a gyermeké a csecstől);
3.  leszokás, felhagyás.
interese, IV. co. elhajt, elkerget, elűz,
eloszlat; B) mé —, vd. dühödik,
búg; görög, rühet (a disznó).
Íntérít (Intéritez), I. co. ingerel, iz-
gat, ösztönöz, gerjeszt; haragít, fel-
bosszant.
Înterîtăcios, mn. ingerlékeny, izga-
^tag; ösztönözhető.
Înterîtăciune, nf. izgatagság^ ingerlé-
kenység, inger, ösztön.
Íntérítare, nf. ingerlés, izgatás, ösz-
tönzés, inger, ösztön, fölgerjesztés,
fölizgatás.
înteritător, nf. lt> mn. izgató, ingerlő,
ösztönző, bujtogató.
Înterîtătură, nf. I. Íntérítare.
înțes, III. A) co. besző, belesző; át-
főz, összefűz, belé fon; B) mé —, vd.
beszövődik; összefüződik, beléfonódik.

înțesetura 220

întocmire

întocmit

221

întrebuințez

înțesetura, nf. fonadék, fonat; cse-
  rény.                                      ₜ
întețetc, IV. ta. 1. ingerel; hajt, kér- .
  get, izgat, ösztönöz, gerjeszt, indít;
  2. kecsegtet, édesget, csalogat, sarkal,
  serkent.                                   í
întețite, nf. ösztönzés, ingerlés, sar-
  kalás, serkentés, kergetés, hajtás;
  eu —, sürgősen, szorgosan.
Întețîtor, mn. sürgős, szorgos, sür-
  gető, szorgoló.
intimidare, nf. megfélemlítés, meg-
  félemités, elrémités, elriasztás, meg-
  ijesztés, elrettentés.
intimidez, I. cd. megfélemlít, megfele-
  mit, elrezzent, félénkít; elijeszt, ti-
  rémít, elriaszt.
întâmpin, I. a>. 1. elébe megy, talál-
  kozik ; fogad ; megelőz, elébe vág;
  2. eléad, eléhoz, eléhozakodik (vmi-
  vél); 3. ellenszól, ellenmond, ellen-
  beszél, cáfol, megcáfol; — pre ci-
  neva, vkit fogadᵣ vkinek elébe
  megy.
Întâmpinare, nf. 1. elébe jövés, elébe
  menés, találkozás, fogadtatás; 2. meg-
  óvás, elhárítás, megelőzés; 3. cáfo-
  lat; — a Domnului, gyertyaszentelő
  Boldogasszony ( ünnep).
întin, Î. cd. sároz, besároz, bepiszkol,
beszennyez, bemocskol, megfertőztél, j
întinare, nf. besározás, bemocskolás,
beszennyezés, megfertőztetés.
întinat, mu. sáros, csatakos, pocsékos;
szennyes, mocskos; bemocskolt, meg-
fertőztetett; — cu pécate, bűntől
szennyes.
   întind, III. A) c$. 1. nyújt, ki-, el- |
   nyújt, ellapít; 2. terjeszt ; feszit; —
   brațele, karjait oda nyújtja; —
   corzile kifeszíti a . húrokat; — cor-
   tul, kiterjeszti a sátort; — mâna,
   kezét nyújtja; — rufele kiteríti a
   ruhákat; B) mé —, vő. nyúlik, ki-
   nyúlik, terjed; nyújtózik, nyújtózko-
   dik; feszül.
   Íntin^écios, mn. nyulékony, nyújt-
   ható ; tvrjedékeny, terjeszthető.
   întindere, nf. 1. kiterjedés, terjedés,
   terjedelem, térj; 2. kinyulás, kinyúj-
   tás, terjesztés.
   întin^etor, mn. 1. terjedékeny, terje-
   delmes ; 2. kinyújtható, kinyúló, fe-
   szíthető.
   întineresc, IV, A) &. ifjít, megífjít,.
   ifjúvá tesz; B) ő. ifjodik, megifjo-

difc, megifjul, ifjúvá lesz; megújul,
fölelevenül.
întinerire, nf. 1. megifjítás, megifju-
tás, megifjodás; 2. megújítás, fölele-
venités; fölelevenülés.
înting, III. o. be-, belemárt.
întins, mn. 1. terjedelmes, kiterjedt; *
2. teres, tág, tágas, széles; câmpie
—ă, tágas v. sík mező; 3. feszes,
kinyújtott; mâna —ă, bőkezűség,
adakozás, —, iő. hosszasan, terjedel-
mesen.
întinsoare, nf. huzam, húzás, terjem,
teijedék, kiterjedés; într’o —, egy
hazamban, egy szuszra.
întinsură, nf. kiterjesztés, kinyujtás.
întipăresc, IV. A) ct>. be-, belé-, rá-
nyom; bevés; B) me —, vő. benyo-
mul, benyomódik, belé v. bevésődik;
se —e în memoria cuiva, vkinek
emlékezetébe vésődik.
întipărire, nf. 1. benyomás; nyomás,
bevésés, behatás; 2. benyomulás, be-
vésődés, emlékezetben tartás.
Íntiparitor, mn. hatályos, hathatós,
szivreható, mélyreható.
întipuesc, IV. cd. /. Ínchipuesc.
întiresc, IV. vő. fojat (a tehén).
întirit, înterit, mn. fogatott (tehén).
intitulare, 1 nf. címezés, cimelés^
j întitulațiune, J elnevezés, cim-adás,
szólitás, cimezet.
întitulez, I. cd. 1. címez, címet ad, cím-
mel ellát; 2. szólít, tisztel; cum se’l
— ? hogyan szólítsam? v. címezzem?
întoarcere, nf. 1. visszatérés, megté-
rés, vissza-, megtérítés; 2. fordulás,
fordulat, forduló; 3. visszaadás, for-
dítás ; forgás, keringés; — la D£eu,
megtérés Istenhez; — a pagubei,
kártérítés; — véréi, a nyár érke-
zése v. visszatérése, — a unej sume.
egy összeg visszatérítése; —a unei
roate, egy kerék forgása.
întomna, iő. épen, épen úgy; hason-
   lóan ; pontosan, szabatosan, szigo-
   rúan, valóban.
întocmesc, I. cd. A) 1. igazit, megiga-
   zít, illet, alkalmaz, helyre tesz, helyre
   állít; 2. rendez, berendez, rendbe
   szed, intéz, elintéz; 3. egyenesít,
   egyenget; B) mé —, vő. rendezkedik,
   elrendezkedik; rendbe szedi magát;
   me — după ceva, eligazodik vmi ufón.
întocmire, nf. 1. berendezés; elinté-
i zés; igazítás, megigazítás; 2. eligg-

   zodás; 3. bútorozás, bebútorozás,
   rendezkedés; 4. alkalmatosság.
întocmit, mn. 1. berendezett; 2. el-
intézett, megigazított, rendbeszedett;
3. bebutorozott; 4. illő, alkalmas,
kényelmes.
întogmai, iő. I. Ímocma
înțol, I. cd. felöltöztet, ruház, felru-
ház; bevon, behúz.
intonare, nf. megszólamlás, énekre v.
dalrakezdés, hang-adás, éneklés, da-
lolás.
intonez, I. &. megszólaltat, hangot
ad (az énekhez), kezd, megkezd
(éneket).
întorc, III. A) cd. 1. fordít, meg-,
hátrafordít; 2. visszaad, visszatérít;
forgat; 3. megtérít vallásra ; 4. fele-
sel, felelget; B) me —, vő. 1. for-
dul, meg-, vissza-, hátrafordul, visz-
szatér; se — e în dreapta, jobbra
Jordul; — acasă, haza tér; —
catră cineva, fordul vkihez; — Ia
lucru, a dologra tér, —: spre bine,
spre reu, jóra v. roszra fordul — cu-
vântul, visszavonja szavát, megvál-
toztatja szavát; 2. forog; 3. megtér,
/visszatér.
Íntorcétor, őf. 1. forgató, forduló;
2. fordító, térítő kör, naptérítő; —ul
racului, ráktérítő; —ul căpriorului,
baktérítő.
întom, I. cd. 1. fordít, megfordít,
■másfelé fordít; 2. visszacsavar, visz-
szateker; terel; me —, vő. fordul,
megfordul, visszatér. ;
intornare, nf. fordítás, meg-, vissza-
fordítás, visszacsavar ás, meg-, vissza-
fordulás.
întornătură, nf. megfordítás; meg-
fordulás.
întors, mn. megfordított, megfordít;
—, iő. megfordítva, visszafelé; ellen-
kezőleg.
întorsătură, 1 nf. fordulat, fordulás,
întorsură, J forduló, kanyarulat; —
în vorbă, beszédfordulat; a face o
—, fordulatot tesz.
întorțel őf. (nt.) aranka, fünyüg, kö-
tény, pippan, dranyfonalfü (Cus-

cuta europea).
íntortocare, nf. összebonyolítás, bo-
nyolultság, bonyodalom, rendetlenség. . —.
întortocat, mn. zavart, zavaros, ősz- întrebuințat, mn. használt, igénybe
sz^zavart, rendetlen, összebonyolitott, j. vett; alkalmazott.
összekevert, összekuszált.              ; întrebuințez,ₛ I. cd. használ, haszná

întortochiez, I. cd. összebonyolít, ös-
szekever, összezavar, összeelegyít,
összehány v. vet, összekuszál.
întovărășesc, IV. mé —, vő. 1. ba-
rátkozik, összebarátkozik, társalog,
társul, hozzááll, szövetségre lép; 2.
kisér, elkísér.
întră, pwp. közt, között; — acolo,
arra, arra felé; — aceea, aközben;
— adins, szándékosan szántszán-
dékkal, készakarva.
întrăm, I. A) cd. gyógyít, lábra ál-
lít; B) mé —, vő. meggyógyul, fel-
lábad.
intrare, nf. bemenet, bemenetel, be-
menés; bejárat; bejárás, bejárá-hely,
într’aripare, nf. felszámyalás.
într’aripez, cd. I. félszárnyúi, félszár-
nyaz.
într’armare, nf. fegyverkezés; l. în-
armare.
într’ascuns, iő. titkon, titokban, tit-
kosan, alattomosan, alattomban, suty-
ty ómban.
întrată, nf. bemenet, bemenetel; be-
járóhely.
inti’ atâta, iő. 1. annyira, oly igen,
oly mértékben; 2. azonnal, nyomban.
intrate, nf. t. 1. bemenetel; 2. jöve-
delem; beadvány; protocol de —,
beadványi jegyzőkönyv, iktató.
între, pup. I. Intră.
întreb, I. cd. kérd, kérdez, meg-, ki-,
felkérdez; —, după cineva, vki felől
v. után kérdezősködik v. tudakozódik.
întrebare, nf. kérdés; felkérdezés,
kérdezősködés; — capțioasă, fogós
v. fogárd kérdés; — generală, álta-
lános kérdés; a face —, a pune —,
kérdez, kérdést tesz v. intéz; a pune
sub —, kétségbe von; Itícru de sub
—, kérdéses v. kérdés alatti dolog;
a respunde la —, kérdésre felel v.
válaszol; precum e — â, așa e și
respunsul, a milyen a kérdés, olyan
a felelet.
întrebățiv, 1 mn. kérdező, kérdezös-
întrebăior, J ködő, —, iő. kérdezőiig,
kérdőleg;
întrebuințare, nf. 1. használás, igény-
bevétel ; haszonvétel, használat
alkalmazás, alkalmaztatás, ráfordí-
tás.

întrec

222             înirocfinare

íntrochnat

223

învederat

veszi vminek; él vmivel^ igénybe
veșz vmit; alkalmaz, fordít (vmit
vmire).
întrec, HI. A) co. felülháldd, felül-
múl, túlszárnyalj megelőz, elébe hág
v. vág (vkinek), túltesz (vkin); B)
mé —, vfiₜ tetteti magát; enyeleg,
csintalankodik, pajzánkodik, gyerme-
keskedik.
întrecere, nf. 1. felülhaladás, felül-
mulás; túlszárnyalás, megelőzés,
eléje vágás; 2. csintalankodás,
ényelgés.
Íntrecétor, df. vetélytárs, versenytárs;
—;♦ mn. felülhaladó, felülmúló, túl-
szárnyaló; magát tettető.
între curm, I. c&. félbeszakít, megsza-
kít; véget vet vminek.
întrecurmare, nf. 1. félbeszakítás
megszakítás, féljbeszakasztás; 2. aka-
dályozás, akadályoztatás, félbeszakad
dós.             t
întrecut, mn. elhaladt, felülmúlt, túl-
szárnyalt; tettetett, pajzán; pe —e,
vetekedve, versenyezve.
întreg, mn. égést, ép, teljes, tökéle-
tes ; — la numér, teljess'zámu;
numér —ᵥ egész szám; —, fif, egész ;
egészszám; ín,— luat, egészben véve;
—ul depinde de acolo, minden v. az
egész attól függ.
întregesc, IV. &. egészít, kiegészít,
.kipótol; teljesít.
întregime, nf. teljesség, épség, töké-
letesség; Összesség.
întregire, nf. kiegészítés, pótlás, pót-
lék.
îhtregitate, nf. 1. épség, egészlet, tel-
jesség; 2. becsületesség, jámborság,
feddhetlenség. .
întreiesc, IV. «. háromszorosít, hár-
mas.
întreit, mn. hármas, háromszoros, há-
romrétű.; —, ifi. háromszorosan.
întrelas, I. co. elmulaszt, abbanhagy,
elhanyagol; nu pót —a, nem mulaszt-
hatom el.
întrelăsare, nf. mulasztás, elmulasz-
tás, ábbanhagyás; elhanyagolás.
íntreliniar, nm.*sorközi.
Íntreín, I. &. I. întrăm.
întremare, nf. felgyógyulás, felláb-
badás, megegészségesedés.
întremat, mn. felgyógyult, lábba-
dozó.                            '
întremediu, fif. I. Intermediu.

întreprind, III. , ct>. elvállal, vállal
(vmit), vállalkozik (vmire); kezd
(vmit), beléhezd (vmibe), hozzáfog
(vmihez); — o călătorie, utazást
fesz.
întreprindere, nf. vállalkozás, felvál-
lalás, vállalat; — de clădiri, épít-
kezési vállalat.
întreprinzător, fif. vállalkozó, me-
rénylő, vállaló, felvállaló; *— .de
clădiri, építési vállalkozó; mn-
bátor, vállalkozó, merész; spirit —,
vállalkozó szellem.
întrepun, 111. -4/ a. közbe tesz, közbe
vet, közbe helyez; B) mé—, vfi. 1.
közbeveti magát, közbenjár, kiteszi
, magát (akiért); közbelép; 2. eszközöt,
kieszközöl.
întrepunere, nf 1. közbenjárás, közbe-
vetés; -2. eszközlés, kieszközlés.
íntrerump, TEL a>. 1. félbeszakít,
félbeszakaszt, megszakít; 2. közbeszól,
vkinek szavába vág.
întrerumpere, nf. félbeszakítás, meg-
szakítás, megszakasztás, közbeszólás.
întrerup, ül. 4 întrerump.
întrespaț, t. -uri, *f. köz, hézag.
íntretaiu, n át-, keresztülvág,
közbevág.
întrețes, III. közbesző, közbétold,
. közbeszur, belésző, beléfon.
întrețin. II. A) o. tart, fentart, élel-
mez, táplál, mulattat; mé —,
vfi. mulat, mulatóz, szórakozik, be-
szélget. ᵥ
întreval, ț -uri, d/. I. Interval.
întrevenire, nf. közbelépés, közben-
járás, közbevetés; közvetítés.
Intrevin, IV. fi. közbejő, közbelép,
közbeveti magát; közvetít.
întrevorbesc, IV. fi. közbeszól, közbe-
beszél; beszél, értekezik.
întrevorbire, nf. 1. beszélgetés, érte-
kezés ; 2. közbeszólás, megszakítós.
întrevorbitor, fif. közbeszóló, közbe-
beszélő, beszélő, értekező.
întristare, nf. szomorkodás, keserv,
busongás; szomorúság, bú, gyász, bús-
lakodás, aggály, aggodalom.
întristat, mn. szomorú, aggódó, bú-
teljes, gondteljes, bús, szomorkodó,
szantyorodó, gyászos.
întristez, I. A) co. szomorít, elszomo-
rít, aggaszt; B) mé —, vfi. szomor-
kodik, búsul, aggódik, szontyorodik.
íntrocímare, nf. megnáthásodás.

Íntrochnat, mn. náthás.
întrochnez, I. mé —, vfi. megnáthá-
   sodik, náthát kap.
introduc, III. bevezet, bemutat,
   kezd, szokásba hoz, beiktat, beavat,
   bevezet.
introducere, 1 nf. !•* bevezetés, elő-
întroducțiuhe, J szó; 2. beiktatás, be-
mutatás, beavatás; 3. szokásb avevés,
behozd#; 4. nyitány (dalműben), elő-
játék (színműben).
întronare, nf. trónralépés, trónfogla-
   lás, trónraléptetés; székfoglaló-, be-
   iktatási ünnepély.
întronez, I. A) a>. trónraléptet, ün-
   nepélyesen megkoronáz; B) mé —,
   vfi. trónra lép, trónt elfoglal. ;
întru, e//. 1. -bán, -ben, -ba, -be; 2.
   alatt, közben, ideje alatt; — 8 £ile,
   nyolc nap alatt.
întru, I. cd. bemegy, belép, — în ofi-
ciu, hivatalba lép; —în o grădină,
egy kertbe megy; — în serviț, szol-
gálatba lép v. szegődik.
íntruelat, mn. csúzos, nyavalyás.
Intruele, nf. csúz, csuzos hántolom.
întruncip, I. «. párosít; l. Potrivesc,
întruduc, IH. o. /. întroduc.
întrunesc, IV. A) c&. egyesít, egyít,
egyeztet, összeegyeztet; B) mé —,
vfi. 1. egyesül, megegyez; 2. össze-
jön, összékerül, összegyűl, egybe-
.gyűl..
întrunire, nf. 1. összejövetel, össze-
találkozás; 2. gyűlés, gyülekezés;
3. egyesítés, egyesülés, megegyezés.^
întrup, I. mé —, vfi. megtestesül,
megtestesedik, testet vesz fel v. ölt
magára.
întrupare, nf. megtestesülés, megteste-
sedés; emberré levés, testfölvétel;
megtestesítés.
întrupât, mn. megtestesült;- emberré
lett.
întunec, I. A) &. sötétéi, el-, besöté-
tít; el-, beborít, el-, meghomályosít;
B) mé —, vfi. sötétül, el-, besötétül, '
besötétedik; el-, beborul, el-, meg-
homályosul, meghomályosodik; se
—ă, szil, sötétedik, sötétül, éjjeledik. ‘
întunecare, nf. sötétedés, el-, besöté-
tedés, elhomályosodás, beborulás; be- í
sötétítés, el-, meghomályosztás, be- í
borítás.
întunecat, mn. 1. sötétült, besötétült, í
sötétedett, bésötétedett, homályosltott;

2. homályos, sötét, sötétes, sötétszinü;
- făță —a, komor arc, sötét arc.
întunecime, nf. sötétség, homály, ho*
, mályosság; — de soare, napfogyat-
, kozas; — de lună, holdfogyatkozás;
— centrală, központi fogyatkozás;
• — totală, teljes fogyatkozás.
■ întunecos, mn. 1. sötét, homályos;
, 2. sötétes, sötét-szinü.
íntunérec, fif. sötét, homály, homá-
lyosság, sötétség.
■ înturnare, nf. I. întoarcere.
ín urmă, ifi. végre, végtére, végül;
cél d’ —, a végső, az utolsó, a se-
reghajtó.
învălesc, IV. ca. föd, beföd, takar,
betakar ; l. Jnvélesc.
învălmășeală, nf. zűrzavar, rendet-
lenség zavarodat, bonyolultság, bo-
nyolódóé, összekeverés; tódulás.
învălmășesc, IV. «. összehány v. vet,
összezavar, összekever, összebonyolít,
tódul.
învăpăiere, nf. 1. föllángolás, föl-
hevülés, föllobbanás; 2. gyúladás,
l°b.
învăpăiat, mn. 1. felhevült, fellángolt,
fellobbant; felgyúladt, feltüzelt; 2.
heves, tüzes, lángoló.
învăpăiez, I. A) c». felhevít, feltüzel,
fellelkesít; B) me —, vfi. felhevül,
fellángol, fellelkesül, fellóbban.
învărează, beköszönt a^ nyár.
ínveohiesc, iy. A) elnyü, elkop-
tat, elvisel, elhasznál (ruhát); B)
mé —, vfi. elkopik, avul,' vénhedik,
vénül, aggul, öregül, öregedik.
învechire, 1. elkoptatás, élnyüvés, el-
használás, elviselés; 2. vénhedés,
aggulás, avulás.
învechit, mn. vén, régi, ó; elavult.
învecinare, nf. szomszédság, szomszé-
dosítás.
ínve^nat,- mn. szomszédos, határos,
szomszédságban levő, közeli, közel-
fekvő.
învecinez, I. A) mé —, vfi. szomszé-
dos v. határos lenni (vkivel); B) C9.
határol,, szomszédot.
învecinicesc, IV. a>. örökít, megörö-
kít; l. Eternisez.
Ínvecínicire, nf. örökítés, megörökítés.
ínvederare, nf. világítás, megvilágí-
tás; láthatóvá v. érthetővé tétel.
învederat, mn. világos, nyilvánvaló,
látni való, belátható, tiszta, értei-

învederez

224

învățământ

învățat 225 învrednicit

més ; —, ;ő. tisztán, világosan, értel-
mesen .
învederez, I. ca. világít, megvilágít ;
értelmez, érthetővé-, láthatóvá tesz.
învelesc, IV. ca. 1. föd, beföd, takar,
beleplez, beburkol, betakar; 2. eltit-
kol, elrejt.
înveliș, t. -uri, Af. 1. takaró, terítő,
lepel, fedő; 2. fedél, padlás, padló-
zat, boltozat; —ul floarei, csésze-
boríték, viram.
învelit, mn. 1. betakart, befödött, be-
burkolt; 2. eltitkolt, elrejtett.
învelitoare, nf. 1. takaró, terítő, lepel,
burok ; 2. kendő, keszkenő.
învelument, t. -e, »f. boríték, takaró,
lepel, burok, födél.
înveninare, nf. mérgezés, megmérge-
zés, méregetetés, méregkeverés.
înveninez, I. A) <». 1. mérgez, meg-
mérgez, megőtet, mérget ad; 2. meg-
keserít, megmérgesít (életet d$.);
megront, megveszteget (erkölcsöt);
B) mé —, vő. megmérgezi magát,
mérget vesz.
înverzesc, IV. 4. zöldül, kizöldül,
zöldéi; virít, virult
invertire, nf. zöldülés, virulás, zöl-
delés.
înverzit, mn. zöld, zöldült, kizöldült,
virult; zöldelő, zöldülő, viruló.
înver^itor, mn. zöldelő, zöldülö; vi-
  rító, viruló. I
ínvermenat, mn. férges.
învermânez, I, mé —, vő. férgese-
  dik.
Ínvérst, I. ca. Csikói, sávol, stráfol.
înverstat, mn. 1. csikós, sávos, gerez-
déit; rovacsős; 2. idős; élemedett;

forduló; 2. kerengő (tánc) ; 3. for-
. gatómü, sorompó. ~ ■
ínvertitura, nf. I. învârtire.
învertoșare, nf. 1. sűrítés, megsürítés,
tömörítés, sűrűsödés, megsürüdés; $■.
keményedés, megkeményedés; —a ini-
mei, keményszivűség.
învârtoșez, I. A) ca.1. sűrít, sürüsít,
tömörít; 2. keményít, megkeményít;
B) me —, vő. sűrűsödik, tömörül ;
keményedik, edződik, erősödik.
înverzesc, IV. ő. I. înverzesc.
Ínvésc, III. ca. 1. fed, befed, bevon,
beborít; 2. felruház.
înveseere, nf. fedés, befedés, bebur-
kolás.*
Ínvéscut, mn. 1. bevont, fedett, be-
fedett, beborított; 2. felruházott.
înveselesc, IV. A) ca. örvendeztet,
megörvendeztet, megvidámít, felvidá-
mit, felvidít; gyönyörködtet; B) mé
—* vő. gyönyörködik, örvend, örül.
înveselitor, mn. örvendeztető, örven-
detes, vidámitó, felvidító gyönyös-
köctető.
învestesc, IV. ca. 1. ruház, felruház
  (joggal); 2. beruház, ráfordít, felavat,
  beiktat; 3. födöz, befödöz, von, be-
  von.
investigare, 1 nf. nyomozás, kuta-
învestigațiune, J tás, nyomozat, vizs-
gálat.
investigator, őf. mn. nyomozó,
  vizsgáló, tudakozódó, kutató; jude
  —, nyomozó v. vizsgáló bíró.
învestighez, I. «. 1. kipuhatol, ki-
  vizsgál, kifürkész, végére jár; 2.

                                         nyómoz, kinyomoz.
                                        învestire, »/. felruházás; megbízás.
                                        învestitura, nf. 1. beruházmány; %.
                         ’mtios, mérges, | ' beöltöztetés, felavatás, felavattatás,
                       , —> iő. dühö- | beiktatás (pl. papi hivatalba).
sen, bőszülten, veszetten.            | înveț, I. A) ca. tanít, be-, megtanít,
înverșunez, I. mé —, vő. dühöng, ' oktat, tanul, be-, megtanul, okid;

—, iő. váltakozva.
înverșunat, mn. ádáz, dühös, mérges,
dühödt, bőszült, bősz; -            "

dühösködik, felbőszül; acsarkodók, \ —un animal, állatot idomít; — ceva,
mérgelődik, felgerjed.               ' vmit megtanul; — de rost, pe din
învârtejesc, IV. co. fordít, csavar, j afară, könyv nélkül v. kívülről meg-
! tanul • B) me —, vő. okul, megta-
nul, szakik, megszokik, hozzászokik.
învăț, t. -úri, of. szokás, bevett szo-
kás ; tanulság, okulás; — reu, el-




   forgat, hajtogat.
învârtesc, IV. A) ca. teker, forgat,
   csavar, ferdít, hajtogat, megfordít,
   megforgat!, elcsavar; B) mé —, vő.

   fordul, niegfordul, forog, kering.
învârtire,^ 1. forgatás, forgás, te-
^^r^k^Ágés ; fordulás, fordu-
înveriitor, Őf. 1. forgató, hajtó, forgó,

szoktatás, rósz szokás, elkényeztetés.
învățăcel, őf. 1. tanítvány, tanuló,-
tanfínc, kezdő ; 2. tanítvány; inas. ;
învățământ, őf. oktatás, tanítás; —;
intuitiv, szemléltető oktatás; — edu-

cativ, nevelési oktatás ; plan de —,
tanításterv, tanterv ; manual de —,
tankönyv; recuisite de —, tanszerek.
învețat, őf. tudós; —7, mn. 1. tanult,
tudós, tudományos; 2. szokott: sum
— cu lucrul acesta, hozzá vagyok
szokva ezen dologhoz; oal —, idomí-
tott ló.
învățător, pf. 1. tanító, oktató, iskola-
mester ; 2. tanár; l. Profesor.
învețătoresc, mn. tanítói, oktatói,
tanári.
învățătură, nf. 1. tanítás, oktatás; 2.
tan, tanít m dny, tudomány; 8. oku-
lás, tanulság (a mesénél) ; 4. tanulás,
inaskodás; 5. szoktatás, idomítás
(állatoké); 6, tanács; f Sfat.
înviare, nf. 1. feltámadás, feléledés
(halottaiból); 2. feltámasztás, életre-
hozás,felelevenít és.
înviat, mn. feltámadt; feléledt, életre
kelt; felelevenült.
învietor, mn. 1. feltámadó, feltá-
masztó; feléledő, felelevenítő; élet-
adó; 2. vidító, vidámitó.
înviez, II. A) ca. elevenít, meg-, föl-
elevenít, éleszt, föléleszt, életre hoz,
feltámaszt; B) —, ő. feltámad, föl-
éled ; főielevenül, felvidul.
învinețesc, IV. A) <3. 1. kékét, kékre
fest ; 2. elver, elpáhol; B) ő. és vő.
11 kékül, el-, megkékiU; 2. derül,
tisztul (az ég).
învinețire, nf. kékítés, kékülés, meg-
kékiUes ; 'hüledezés.
înving,. Él. A) ca. győz,, meg-, legyőz;
győzedelmeskedik, diadalmaskodik ;
B) mé —, vő. magát legyőzi, erőt
vesz magán;
învingere, nf. 1. győzelem, diadal,
2. meggyőzés, elnyomás.
învingător, őf. Ia mn. 1. győző, győ-.
zedelnieskedő, diadalmaskodó, győz-
• tes, győzedelmes, nyertes: 2. meg-
győző (érv).
învinovățesc, IV. ca. bevádol, vádol,
okol, vétkei, hibáztat.
învinovățire, nf. vádolás, hibáztató?,
okolás; vád.
învioșare, nf. . elevenilés, felindítói,
fölélesztés, fellelkesülés.
învioșez, I. ca. elevenít, meg-, fölele-
venít, éleszt, föléleszt, vidít, felvidít,
föllelkesít; éled, fellelkesül.
Învîrtoșare, nf. I. învertoșare.
Invit, I. A) ca. 1. hí, be-, fel-, meghí ; |

    Román-magyar szótár. II.

2. gerjeszt, ingerel, felizgat, fellovai;
B) mé —, vő. hivatja magát, kéretni
hagyja' magát.
invitare, 1 nf: 1. hivő, meghívó ;
învitațiune, / hívás, meghívás; l. föl-
kérés, fölszólítás, fölhívás; ingerlés,
uszítás, fellovalás.
Ínvitat, mn. hivott, meghívott; hiva-
talos, fölkért, fölszólított.
învitător, őf. ía mn. meghívó, vendég-
hivogató, fölszólító, főikérő; —, t. -e,
a{. meghívó.
învitătură, nf. 1. meg-, felhívás, fel-
szólítás; 2. felingerlés, fellovalás.
invoc, I. ca. könyörög, esedez (vki-
nek), segítségül hi (vkit);.— spiri-
tul sânt, segítségül hívja a szt. lelket.
invocare, nf. könyörgés, esedezés, se-
gélykérés, segítségül hívás.
învoială, nf. egyezség, egyezmény,
beleegyezés, megegyezés, helybenha-
gyás, engedmény, engedély.
învoiesc, IV. mé —, vő. megegyez
(vmiben), helybenhagy, beleegyezik
(vmibe), rááll (vmire).
învoire, nf. I. învoială.
învoit, mn. kinyílt, kifejlett, kifejlő-
dött (pl. virág).
Ínvolucra, t. -e, «/. boríték, takaró,
lepel, födél; hüvely, tok, burok.
învolv, I. ca. foglal, benfoglal, gön-
gyöl, begöngyöl, betakar; —a ín
sine, magában foglal.
învrăjbesc, TV. A) ca. ősszeveszit, fel-
ingerei, összezavar; fellázaszt; B)
mé —, vő. összevesz v. kap, gyülöl-
ségbe esik vkivel, elidegenedik, ellen-
kezésbe jői meghasonlik (vkivel), vi-
szálykodik, torzsalkodik, verseng.
învrăjbire, nf. 1. Összeveszték, elide-
genedés, ősszezavarodás; 2. civódós*
versengés, torzsalkodás, meghasonlás,
viszálykodás, viszály.
învrăjbitor, őf. és mn. zavargó, buj-
togató; civakodó, torzsalkodó, ver-
senygő.
Invrășmășesc, IV. mé vő. össze-
' vesz, ellenségeskedésbe jő, civakodik,
torzsalkodik, verseng.
învrednicesc, IV. A) ca. érdemesít,
méltat, méltóvá tesz, méltányol, be-
csül; B) mé —, vő. méltóvá lesz,
érdemesül. '
învrednicite, nf. érdemesités, mélta-
tás, méltánylás, méltány, becsülés.
învrednicit, mn. érdemesült.

15

învre stat


învrestat, mn. tarka, csikós, sávos,
öves; vegyes; —, ifi. váltakozva, ve-
gyesen.
învrestez, I. co. csikói, sávol, tarkáz.
înzădar, ifi. hiába, hasztalan, oknél-
kül.
înzestrare, nf. 1. ellátás, felszerelés,






J

J, j, fif. — a magyar „zs“.
Jaba, ifi. de —, hiába, hasztalan.
Jac, II.> fi. 1. fekszik, feküszik, hever;
  2. betegen fekszik, betegeskedik.
Jac, t. -úri, df I. Jaf.
Jăcaș, fif. I. Jăfuitor.
Jacere, nf. fekvés, heverés; beteges-
  kedés.
Jăcuesc, IV. co. 1. lefoglal, végrehajt
  (bíróikig); 2. rabol, zsákmányol,
  meg-, kifoszt.

Jăcuțeu, fif. I. Esecutor.            <
Jăcuție, nf. végrehajtás, lefoglalás. «
Jaf, i. -uríj df. 1. rablás, zsákmányo- ,
lás, dúl ás, fosztogatás ; %. zsákmány,
martalék, ragadomány ; préda; a aa <
— unei cetăți, egy várost kizsákmá-
nyolni.
Jafuesc, IV. a. kizsákmányol, kifoszt, .
el-, meg-, kirabol, feldúl, felprédái.
Jafúire, nf. kirablás, megfosztás, ki-
zsákmányolás, erőszakos elvétel, be-
törés (pl. házé).
Jafuitor, fif. rabló, dúló, zsákmányoló ;
betörő; zsivány, haramia.
Jalbă, nf. 1. kérelem, folyamodvány;
2. panasz, vád, kereset.
Jălbuesc, IV. mé —, vfi. I. Jaluesc.
Jale, nf. 1. (nt.) zsálya; — de munte,
(ni.) fehér-hunnyász; 2. /. Jele.
Jăluesc, IV. mé —, vfi. panaszkodik,
  kesereg.
Jalusea, nf. redőny, ablak-redőny;
  zsalu, ablakrács.
Jaluz, mn. 1. féltékeny; szerelem-
  féltő, férjféltő, nőféltő; 2. irigy, ka-
  ján, irigykedő.
Jáluzie, hf. 1. irigység, kajánság ; 2.
  féltékenység, szerelemféltés.
Jamla, nf. zsemlye.
Jandarm, fif. zsandár, csendőr; ca-
   sarma de —i, csendőr laktanya.
Jandarmerie, nf. csendőrség, zsandár-
   ság.

226

jeluitor

felruházás, feldíszítés; 2. kiházasí- |
tás, menyasszonyi kelengye v. aján- |

înzestrez, I. ce 1. felruház, fölékesit, |
ellát; megáld; 2. kelengyéz, kiházasít. I
înzorzonez, I. co. kiházasit, kelen- 1
gyéz; piperéz, kicifráz, cikornyáz. |
















Janț, df. vaj.                        I
Japiță, df. járompálca.               I
Japiu, fif. csőtár, lótakaró, lópokróc, I
lóteritő, nyeregpárna.               I
Jár,; t. -úri, df. \izzótüz, elevenszén, |
Jăratec, i. -e, df. Jparázs, zsarátnok, 1
pár tűz.                              ।
Jargon, i. -e. df. 1. tájszólás, nyelv- i
járás ; 2. badar- beszéd, csevet. ]
Jărpan, fif. gebe, gabancs, dögló. |
Jăruese, ÍV. co. tüzet szít v. éleszt. ]

Jăruitor, fif. fűtő; kályhafütő. I
Javră, nf. fecsegő, csacsogó, pletyka, j
locsogó, locska-fecske, zsémbelő, zsém- 1
bes; nyelves asszony.                 I
Jăvresc, IV. fi. zsémbel, fecseg, csa- 1
csog, pletykálódik, zsémbelődik. 1
Jder, fif. (állati.) nyest (menyét). I
Jelanie, nf. gyász, bú, aggódás, aggó-1
dalom; búsongás, szomorkodás,
seri?.                                1
Jele, nf. gyász, szomor, szomorúság ; |
keserv, aggodalom; aggódás, bú, bá-1
nat; mi e — de tine, sajnállak,i
szánlak; cântec de —, gyászdal; |
de —, mn. szomorú, gyászos; veit- 1
ment de —, gyászruha.                 .1
Jeleriu, fif. bérlakó, bérlő, zsellér. ;
Jelese, IV. co. gyászol, szomorkodik
sirat, fájlal, sajnálkozik (vki felett).l
Jelire, nf. gyászolás.                |
Jeliște, nf. szél, szellő, fuvallat, fuva-l
lom.                                  a
Jelnic, mn. szomorú, gyászos,
kodó, gyászoló, keserves.             j
Jelț, t. -úri, »f. karszék, zsöllyeszéké
karosszék.                            j
Jeluesc, IV. me —, vfi. panaszkodik^
kesereg; folyamodik, esedez. "        1
Jeluire, nf. 1. panaszkodás, kesergés J
2. kérvényezés, folyamodás, esedezési
Jeluitor, fifi 1. panaszkodó, panaszod
kesergő; 2. . esedező, folyamodó, kém
vényező. '                            |

Jemlar  227 Joc

Jemlar, fii, pék, zsemlesütő.
Jemlé, nf. zsemlye.
  Jemlugă, nf. (általi,) lazac; zsem-
   ling,
Jepăluesc, IV. co. leforráz, abárol,
  Jeratec, fif. szén, parázs, izzó szén,
   párfüz.
Jerg, t. -uri, df. I. Gerg.
  Jertfă, nf. áldozat; — pentru păcate,
   engesztelő áldozol; a face—, a aduce
   r-, áldoz, áldozatot hoz.
Jertfelnic, t. -e,df. oltár, áldozó oltár.
  Jertfesc,. IV. co. áldoz, feláldoz, áldo-
   zatot hoz.
  Jertfire, nf. áldozás, feláldozás; áldo-
   zathozatal; — de sine, önfeláldozás.
Jeruitor, fif. szénvonó.
  Jeț, i. -úri, df. karszék, kdrosszék ;
   templomszék; zsöllyeszék.
Jevresc, IV. co. locsog, cseveg, fecseg.
Jgheab, /.-uri, df. 1. csatorna, víz-
esés, vizeresz, vízárok; 2. szikla^ kő-
szál,
Jghebuesc, IV. co. csatornáz, árkol.
Jidan, I fif. zsidó, héber, izraelita, sze-
Jidov, / mita.
Jidovesc, mn. zsidó, zsidós; —e, ifi,
zsidóul, zsidósan.
Jidovime, nf. zsidóság.
Jidovire, nf. elzsidósodás,
Jiganie, nf. szörny, szörnyállat, ször-
nyeteg állat.
Jigărae, nf. 1. hascsikarás; 2. major-
ság, baromfi, aprómarha.
Jigăresc, Iv. mé —, vh. elsilányodik,
elsatnyul, elcsenevészedik.
Jigărit, mn. csenevész, satnya, silány,
törpe, nyomorult.
Jignesc, ÍV. ct>. sért, megsért; meg-
szeg, megront (pl. törvényt); sérel-
met követ el, megrövidít, rövidséget
v. kárt okoz.
Jignire, nf. 1. megsértés; sérelem, sé-
rültség; 2. csökkenés, csonkolás,
hiány, rövidség, kár.
Jigniță, nf. magtár, gabnatár, mag-
ház, gabonás.
Jignițar, fif. egy régi bojár rang (Ro-
mániában),
Jigodie, nf. csikarás, zsigora.
Jilav, mn. nedves, nyirkos, vizes, vi-
zenyős,víztartalmú; I. Uméd.
Jilăveală, nf. nedvesség, nyirkosság,
vizesség.
Jilavesc, IV. A)a>. nedvesít, megned-
vesít, áztat, nyirkosit, meglocsol;

   B) mé —, vfi. nedvesedik, nyirkosom
   dik, megvizésedik.
  Jilet, i. -tűri, df. I mellény, derékra
Jiletcă, ~nfi f való.
  Jilip, t. -uri, df. 1. zsilip; vízvezeto
   csatorna;^, csorda, csoport.
Jilț, i. -úri, df. karszék, zsöllyeszék.
Jimb,^ mik 1. zsémbes, zsémbéíődő;
   2. görbe szájú,
  Jimbesc, TV. fi. mosolyog, somolyog;
   l. Zimbesc.
  Jimbez, I. co. zsémbel; görbíti a szá-
ját.
Jimblă, nf. zsemlye.
  Jimblar, fif. zsemlyét; pék, zsemlye-
   sütő,
  Jinapén, fif. (ₙt.) boróka, borókabo-
gyó, fenyomag,
Jinău, fif, gyanú; /. Prepus.
Jingaș, mn. 1. gyöngéd, lágy; érzé-
keny; %. kényes; l. Gingaș.
Jiniștră, nf. (ni.) rekettye^
Jintiță, nf. gurászta, zsentUe.
Jintueală, nf. 1. savó; 2. keverék.
Jintuess, IV. ca. kever, fölkever; ka-
var, megkavar (tejet),
Jir, fif, bikkmag.
Jirav, mn. kemény, kérges.
Jireada, nf. 1. kazal, szénakázal,
szénaboglya; 2. rakás, halom (fa).
Jirebie, ^/. /. Jurebie.
Jirovină, nf. 1. makkbér, makkolási
bér; 2. makkoltatási jog.
Jita, nf. 1. fonal, szál, rost, beszéd
fonal; 2. I. Vită.
Jitar, -fif. mezőcsősz, csősz, mezei őr,
kerülő.
Jitniță, nf. magtár, gabonás; l. Grănar.
Jiț, t. -ri, if. I. Jilț.
Jivină, nf. i. Vietate.
Jivomița, nf. téli idő, zord idő.
JneapŐn, fif. (nt.) I Jinapén.
Joagăr, /. -e, df. fürészmalom, fiirész-
molna.
Joardă, nf. karó, supra, vessző.
Joc, t. -uri, df. 1. tánc, lejtés; 2. já-
ték, játszás;; 3. tréfa, enyelgés, tré-
fálkozás; — de cărți, kártyajáték;
— de cuvinte, szójáték ; — la bursa,
börzejáték; școală de —, tánciskola;
a ’și bate — de cineva, gúnyt üz
vkiből, kigunyol vkit; a intra în —,
belekeveredik, belép, együtt tart va-
lakivel; táncba elegyedik; compa-
nist de —, játszótárs; manie de —,
játékdüh.

15*

Joc


. 228

Joc, I. A) a. 1. megtáncoltat vkit; 2.
meg ver; elpáhol; —o róla maré, nagy
szerepet játszik; B) fi. 1. lejt, lej-
tőt jár, táncol, táncol jár; 2. ját-
szik ; — în carti, kártyázik, kártyát <
játszik;.— de a cotea, de a pila,
labdázik, labdát játszik.
Joe, fif. Jupiter, Zeus.
Jpi, fif. csütörtök; .— a maré, nagy
csütörtök; — a verde, űrnap..
Jopotesc, IV. cd. elver, elpáhol, meg-
lohol; megvesszöz.
Jorda, nf. supra, veszsző.
Jordanesc, IV. «. l. Jopotesc.
Jordița, nf. supra, vesszőcske.
Jós, ifi. lent, qlant, lefelé; —, mn.
alacsony; casa—a, alacsony ház;
de ‘—, alacsony, alacsony szárma-
zású, alávaló; pe—, gyalog; ín,
lefelé, a völgynek; pune —, letesz,
lemond fpg.hivataláról).
  Josesc, IV. c». lealacsonyít, lealáz,
   tekintettől megfoszt.
  Josúne, nf. alacsonyság, alantság;
   alsó osztály.
  Joviál, mn. víg, vidám, vidor, jó- v.
   vigkedélyü, vigalmas, jókedvű, jovi-
   ális.
  Jovialitate, nf. vidorság, jókedélyüség,
   vigalmas ság, vigság, vidámság.
  Jubilar, A) fif. vigalmár, arany évű,
   örömévü, ötven éves (tiszt, p'ap, há-
   zas); B) mn. évfordulói, jubilaris.
  Jubileu, t. -e, df. vigalomünnep, öröm-,
   ünnep; — de 25. ani, 25-ik évfor-
   dulói ünnepély.
  Jubra, nf. pattanás, pörsenet, bibircsó.
Jucare, nf. 1. játszás, enyelgés, tré-
fálkozás ; 2. táncolás, lejtés.
Jucărea, nf. játékszer, játéktárgy, já-
ték; aceasta pentru, el este numai
o —, ez neki csak játék.
   Jucărie, nf. játék, tréfa, játékszer.
   Jucător, fif. játszó, játékos; táncos;
    — de căiți, kártyás ;—oare, nf. tán-
    cosnő.

Jucăuș, fif. tâiwos; —ă, nf. tán-
cosnő.
Jucuț, Jucuție, nf. /. Jăcuție M.
Jude, fif. községi elöljáró; bíró, ítélő;
— de tribunal, törvényszéki biró;
— singular, járásbiró;—procesual,
szolgabiró; sub —, aíbiró, aljárás-
biró.
Judec, I. ca. 1. ítél, Ítéletet hoz, gon-
dol, vélekedik; 2. elitéi; neki- v. oda-

Jumetățire

ítél ; 3. kárhoztat; elitéi; el este — |
at la închisoare, börtönre van Ítélve; |
cum —i despre lucrul acesta ? hn- 1
gyan vélekedik ön ezen ügyről ?          1
Judecată, nf. 1. bíróság; 2. ítélet, *
határozat; vélemény * hiedelem ; —- a j
minții, itélőerő, itélÖtehetség; — de 1
moarte, halálos ítélet; a face —, I
ítél, ítéletet hoz; a trage la —, tor- I
' vényszék v. bíróság elé állít vkit; 1
— a cea de pre urma, az utolsó v. ]
végítélet; om cu—, értelmes v.okos 1
ember; prin —, bvróságilag, ítéle- ]
iíleg.                                    I
Judecător, fif. biró; Ítélő, bíráló'. j
Judecătoresc, mn. bírói, törvény- I
széki; procedură —a, bírói eljárás ; |
—e, ifi. biróilag, bíróságilag.          1
Judecătorie, nf. itélőszék, törvényszék, |
törvényhatóság, bíróság.                I
Județ, t. -é, af. járás, kerület, kör I
  (bírói); ítélet; —ul de pre urmă, 1
  végítélet, utolsó Ítélet.              I
Județan, mn. járási, kerületi.          1
Judiciar }              törvényszéki. 1
Judiciu, t. -i, ítélet, ítélettétel. J
Jug, i. -uri, of. 1. járom, iga; 2. szol-1
gaság; un — de pământ, egy hold 1
föld (a mennyit egy pár ökör egy j
nap szánthat); a pune sub —, ja- 4
rom alá hajt, meghódít; leigáz; a|
fi sub — străin, idegen járom v. igái
. alatt nyög; a prinde boii în —, az|
ökröket járomba fogni; bou de —,1
jármós Ökör. ’                          1
Jugan, /tf. paripa, heréit ló.         j
Jugănesc, IV, herei, meg-, kiherélj
Jugănite, nf. herélés, kiherélés. j
Juganitor, fif. heréid.                 1
’ Jugarel, fif. (ni.) tarorja (Veronica^
chamaedrysj.                             j

Jugaș’ } Jámos, (Pl* ®™r)
Jugastru, fif. (ni.) iharfa, juharfai
jávorfa.                           J
Juger, l. -e, df. hold.
Julesc, IV. cd. megdorgál; l. Jupuescj
Jumalț t. -úri, df. máz, zománc. TI
Jumară, nf. 1. töportü, tepertő, por^j
szalonnapörc; 2. sebhely, heg. J
Jumet, i. -úri, df. sokaság, tömeg. J
Jumătate, nf. fél, fele vminek. Jj
Jumetațesc, IV. c$. felez, megfelelt
ketté vág. .                       H
Jumetățire, nf. felezés, megfelezés.

* Jumuluesc 229 Juviță

  Jumuluesc, IV. A) cd. megtép, meg-
   koppaszt; B) ifi. kopaszodik.
Jună, nf. leány, leányzó.
J^cán, } tulok’
  juncțiune, nf. összeköttetés; — de
   calea ferată, vasutösszeköttetés.
June, fif. m mn. fiatal, ifjú, fickó,ifjonc.
Junese, mn. ifjúi, fiatalkori.
Junesc, IV. fi. ifjú életet él.
  Junețe, n/ l. fiatalkor, fiatalság, ifjú-
   ság, ifjúkor.
  Junghier, t. -e, »f. tőr, gyilok, han-
• dzsár.
  Junghie?e, nf. felszúrás, agyonszu-
rás, átdöf és; meggyilkolás, megölés.
Junghietor, fif. 1. mészáros, hentes;
2. szúró, bökő, döfő.
Jhnghiu, II. cd. szúr, felszur, bök,
döf, agyonszur; me — e în coasta,
nyilallik az oldalam.
Junghiu, l -rí, df. oldalszurás, nyi-
lalló#, szúrás, oldalnyildllás; oldal-
bökés.
Junie, nf. fiatalkor, ifjúkor, ifjúság,
fiatalság.              [tanulóifjúság.
Junime, nf. I. Junie, —a studioasa,
Junincă, 1 nf. tinó, fiatal tehén;
Junincuța, J .üsző.
Juniper, nf. (ni.) boróka,! borókabo-

gyó, fenyümag.
Junișan, fif. gyerkőc, ifjonc, fiatal
gyerek.
Jup, fif. zsúp (szalma).
Jupan, fif. gazda, úr; — easă, nf. gazd-
asszony, úrnő, asszonyság.
Jupelesc, IV. ca. 1. leforráz, abárol,
forróvízzel leönt; lekoppaszt, mel-
leszt.
Jupuesc, IV. cd. le-, megnyuz, lehúzza
a bőrt, lehámoz.
Jur, I. A) cd. föl-, megesket, meges-
küdt et, meghiteltet, meghitez; B)
me —, vfi. esküszik, megesküszik,
esküt tesz, esküvel bizonyít vmit; —
strâmb, hamisan esküszik.
Jur, fif környék ; l. Giur.
Jurământ, í. -e, df. eskü, esküvés, hit-
tétel ; — fals, hamis eskü; a călca
—ul, megszegni az esküt; a pune
—, a face —, esküt tesz, megeskü-
szik ; călcare de —, hitszeg és, hit-
törés, esküszegés; depunere de —,
hitletétel, eskütétel.

Jurare, nf. 1. megesketés, esküdte-
tés; 2. esküvés, hittétel.
Jurat, fif. 1. esküdt, hites; 2. tiszt-
viselő; frați jurați, hű barátok.
Jurebie, nf. pászma, seréb, motringᵣ
báb.
Juri, fif. I. Juriu.
Juridic, mn. jogi; jogszerű, törvény-
szerű; concept —, jogi fogalom;
— e, ifi. jogilag, jogszerűiig.
Jurisconsult, fif. jogtudós, jogtanár.
Jurisdicțiune, nf. 1. törvényhatóság,
hatóság; 2. illető bíróság; 3. hata-
lom, jog, bírói illetőség.
Jurisprudență nf jogászat, jogtudo-
mány, törvénytudomány.
Jurist, fif. I. lurist.
Juristiț, fifi törvényszür et.
Juriu, fif. esküdtszék. [piuai.
Jurnal, t. -e, *f. 1. hírlap; 2. /.
Jurnalist, fif. hírlapíró, újságíró; hir-
lapszerkesztő, lapszerkesztő, zsurna-
liszta.
Jurnalistică, nf. hirlapirás, hírlap-
irodalom, zsurnalisztika.
Juruesc, IV. c$. igér, meg-, el-, oda-
ígér, esküvel igér v. fogad.
Juruința, nf. ünnepélyes fogadás v.
fogadalom, Ígéret, esküvel igérés.
Just, mn. jogos, méltányos, igazságos,
illő, helyes, jogszerű.

Justiam, fif. (nt.) belengek, b&londitó
csalnátok.

Justifica i, A) «. 1. igazol, beigazol,
menteget; 2. felment, felold, felsza-
badít (pl. vádlottat). B) mé —,
mentegetőzik, igazolja magát, véde-
kezik.
Justificare, nf. igazolás, védelem, vé-
dekezés, yientegetődzés.
Justiție, nf. 1. jog, jogosság, igazság,
törvényesség; 2. igazságszolgáltatás,
jogszolgáltatás; 3» bíróság, törvény-
szék; ministru de —, igazságügyi
miniszter; consilier de —, igazság-
ügyi tanácsos, jogtanácsos.
Juvaer, — e, df. drágakő, ékszer, drá-
gaság; neguțătorie de —e, ékszer-
kereskedés ; neguțător de —, ékszer-
árus, ékszerész.
Juvelier, ékszerész, drágakömüves
v. árus, ékszer árus.
Juvenil, mn. ifjú, ifjas, fiatal, ifjonc.
Juviță, nf. i. Șuviță.

Ii

230

Lăcrimos

Lăcriță

231

Lânced

Iákká, lákkmézga; lakkmáz, fény-
máz.
Lăcaș, i. -uri, df. /. Locaș.
Lăcat, {. -e, if. Iákat, zár ; a pune
stib -¹-, zár alá tesz, élzár.        j
Lacată, nf., I. Lacat.                ।
Lăcătuș’ } ^aíos’ hxkatosmester.
Lăcatușie, nf. lakatosság, lakatos- ]
mesterség.                            |
Lacherdă, nf. besózott száraz tőkehal. |
Lacheu, őf. csatlós, libertás inas. |
Lachirez, I. 1 &. lakkoz, fénymá- J
Lachiruesc, IV. J zol, fénymázzal v.
lakkal¹ befest; l. Cernesc.           |
Lacom, .mn. 1. sóvár, sovéangó, kíván- j
esi; mohó; buja, kapzsi, fukar, kincs- |
sóvár, birvágyó; 2. torkos, nyalunk; 1
— la mâncare, falánk, naggehetö, ■
torkos, kajtár, telhetetlen.          |
Lăcomesc, IV. ő. vágyódik sovárog, J
éáitoz (vmi után); kapzsiskodik, fős- |
vénykedilt.                           |
Lăcomie, nf. 1. soúárgás, kívánság, ^
kapzsiság,fukarság, hírvágy; ^.tor-3
kosság; bujavágy, nyalánkság, kiván-1
csiság.                               I
Lăcomos, mn. sóvárgó, kapzsi, kivánzi
esi, torkos, telhetetlen; tetszetős. 1
Laconic, mn. velős, rövid teljes; egy- l
szavú, lakonikus; stil —, velős irály : |
—, iő. velősen, rövidesen.            *

L, 1. (= ’lü), himnemü artikulus,
pl. omul; 2. nv. Tbat,. megverem
(őt).
La, el/. -ba, -be, -bán, -ben, -hoz,-hez,
-nál, -nél, -ra, -re, -kor, felé; —■
amia£i, délben ; — deal, — vale,
felfelé, lefelé; a hegynek fel, a völgy-
nek le; — doaué oare, két órakor;
— dreapta, — stânga, jobbra, bálra f
— noapte, az éjjel; plăcut — vorbă,
kedves beszédű; a cadé — pământ,
a földre esik; a da — semn, célba
lő; a locui — sat, falun lakik; a
se duce — lucru, dologra megy; a
scrie — părinți, a szülőknek ir; de
—, -tói, -töl, -ról, -röl; de — női, tő-
lünk ; pe —, -nál, -nél; pe — női,
nálunk; pe — amia^i, dél felé, dél-
tájban.
Láb, t. -úri, df. egy tag fold, álláb
   (erdő).
Labă, nf. 1. láb, bábó; lábfej (álla-
toké); 2. köröm, kéz, ujj (emberé,
gunyszo); —a gâ^eei, (ni.) libatop,
ludlábfü; — lupului, (ni.) korpafü;
— ursului, (ni.) barcs-ákánt.
Lăbărțat, mn. petyhüdt,' ernyedt,
   renyhe, laza, puha, porhanyó.
Labial, mn. ajakhangú; —a, nf. ajak-
   hangú mássalhangzó.
Labiatiflor, mn. ajakvirágu.
Labil, mn. csúszó, csuszamlós, csi-

számlás, sikamlós; dülékeny, esékeny.
Labilitate, nf. dülékenység.
Labirint, őf. útvesztő, tömkeleg, csői-
kért, tévely ; ín forma de —, kacs-
kar ingós, útvesztő.
Laborant, őf. 1. müsegéd; 2. szen-
vedő.
Laborator, őf. dolgozó, munkás; co-
—, munkatárs.
Laboratoriu, i. -e, of. műhely, mű-
szóba, műterem, dolgozóhely; szer-
műhely, szerkgnyha (gyógyszerészek-
nél); — chemic, vegymühely, vegy-
tani dolgozóterem.
Laborios, mn, munkás, serény, szor-
  galmas, dolgos.
Lac, i. -uri, o/. 1. tó, tócsa, mocsár,
  posvány; — de peșci, halastó; 2.

Laconism, i. -e, df. rövid ^teljesség,
velösség; egyszavuság,lakonizmus. J
Lacră, nf. I. Lăcriță.              a
Lacremă, 1 nf. köny, könyü; könny, j
Lacrimă, J könnycsepp ; — de bucu-<fl
rie, örömkönny; vin ca —, tiszta jó
Lacrimal, mn. könny . . . , ghinduril
—e, könnymirigyék.             L
Lacrimare, nf. könnyezés, sirás. 9
Lacriinator, őf. és mn. könnyező, si-jl
ránkozó,                           -j
Lăcrimez, I. ő. könnyezik, könnye-i
két hullat, sir; — de bucurie, órÖ- J
mében sir.                        . j
Lăcrimioară, nf. könnycsepp; —e, wO
t (ni.) gyöngyvirág; lengenye.      j
, Lăcrimos, mn. könnybe lábadt, köny^
nyes.                               J

Lăcriță, |«£ szelence, millye; fiókocska
L^aț&, ffísztalé).
Lacs, mn. 1. laza; 2. ledér, ernyedt,
T^csoAiv, mn, hajtó, hashajtó,
Lacsativă, hashajtó, hasürítő, has-
hajtószer.
Lacsez, I. ő. meghajt, hasat hajt v.
tisztit; lázit, lazul, meglazul. ᵥ
Lactic, mn. acid —, (vi.) tejsav.
Lacuesc, IV. £ lakik, lakozik; —

împreună, együtt lakik.
Lăcuință, Lăcuitor, l. Locuință dió.
LaCună, nf. hézag, rés; hiány, csorba.
Lăcustă, nf. (állati.) sáska; l. Locustă.
Lacustru, mn. tavi, tavas, mocsaras ;
posványos, -vizi, gázló.
Ladă, nf. láda, ládika ; — de bani,
pénzszekrény.
LMn^ie, } "f- tMáctla, ládika.
Lădoiu, i. -e, df. szekrény, nagy láda.
Lae, őf. I. Laie.
Laf, őf^

I. Laie.                       mécs, lampt
f. .... 1. fecsegés; csacsogás, locso- Lampion, t.
gás; 2. nagyszájuság, hencegés, kér-' nnaalrji. • Ztm
kedés.

| Lafagiu, őf. 1. fecsegő, csacsogó, szó-
।    csapiár; 2. hencegő, nagyszájú, kér-
j    kedo, kérkedi, nyegle.
    Lagăr, | t. -e, >/. tábor, csatatér; l.
    Lagher, f Castru.
• Lagoniță, nf. /. Granar.
* Laguna, nf. tócsa, pocséta, csöpörke.
f Laic, őf. és mn. 1. világi, nem egyházi,
u laikus ; 2. avatatlan, járatlan.
[ Laie, nf. 1. sereg, csoport, falka,
j csorda, horda; 2. csordanép, gyüle-
; vésznép.
' Lăieș, r mn. vándorló, vándor, no-
i Lăieț, J mád, vándorcigány; sátoros-
| cigány.
j Lșinic, mn. rest, rost, tunya, renyhe,
I lomha, lajha.
[ Lainicesc, IV. ő. renyhélkedik, restel-
í . kedik, restül, renyhül, lustálkodik.
I Laiță, nf l. Banca, /. Laviță,
b- Laiu, (nőn. Laie\ mn. fekete.
I L^ja, nf. felpénz, fölpénz, előleg.
|. Lalăesc, IV. o. dalol, danol.
I Lalanghită, nf. mézlép, sejtes méz, lé-
I pes méz.
I Lalea, nf. (nt.) tulipán.
I Lama, nf. (állati.) láma, lakmatéve.
I Lămâe, nf. citrom (Citrus limo-
I num).
I Lambă. nf. ereszték, választék, illesz-
I ték, hajték, horony; fék.

Lamelă, nf, levélke,, levelecske, fémle-
mez, lemez.
Lamelar, mn, 1. leveles, lombos; X
pikkelyes (hagyma); réteges (ásvány);
lemezes (kőzet).
Lamentare, í nf. i. jajveszéklés,
Lamentâțiune, / siránkozás; siralom,
jajgatás, jajpanasz; veszékelés, ke-
serv ; 2. kesergő dal, gyászdal, bű-
dal; —ile lui Eremie, Jeremiás ai
ralmai.
Lamentez, I. ő. jajong, jajgat, jaj-
veszékel, siránkozik, kesereg, panasz-
kodik, lamentál.
Lamentos, mn. siralmas, panaszos;
—, iő, siralmasan, panaszosan.
Lampă, nf, lámpa, lámpás, mécs; —
magică, bűvös lámpa, bájlámpa.
Lampadar, őf, lámpahordó, fákhfa-
vivo.

Lămpaș, i. -e, és -úri, df. lámpás,
mécs, lámpa.
/ , ‘. -e df, kis lámpa, lám-
pácska; lampion.
Lamura, nf. L legjobb, java, eleje,
veleje (vminek), lényege (vminek);
2. előkelő rész, előkelőbbek.
Lămuresc, jV. A) a>. tisztáz, tisztába
hoz, felvilágosit •, B) mé —, vő, tisz-
tul, tisztába jő; să ne lămurim!
értsük meg egymást, jöjjünk tisztába
egymással.
Lămurire, nf. 1. tisztázás, tisztába
hozatal; felvilágosítás; 2. tisztába
jő vés, megértés, felvilágosodás.
Lămurit, mn, világos, tiszta, helyes,
tisztázott; —, iő. tisztán, világosan,
érthetően, helyesen.
Lămuritor ₜ őf. és mn. tisztázó, tisz-
tába hozó, felvilágosító, érthetővé
tevő.

Lan, i. -uri, bf. 1. síkság, nyiti tér-
ség, mező; 2. /. Ogor.
Lână, nf gyapjú, szőr (állatokon);
de —, gyapjú .. .., gyapjúból való;
negoț de —, gyapjú-kereskedés; ne-
guțetor de —, gyapju-kereskedö; —
broștească, (nf.) vizimoh, vizfonal;
nyálkahinár (Conferva rivális I.
Lânar, őf. gyapjuműves; gyapjú-
kereskedő.
Lânărie, nf. gyapju-áru; gyapjumű-
ház.
Lance, nf. dzsida, lándzsa, gerely, ke-
levéz.
Lânced, mn. I. Lánged.



i

Lanceolat

232

Lărgime

Lărgire

233

Lățire

Lanceolat, «w. lándzsáé, gerelyes.
Lăncer, Af. lándzsáé, dzsidás; lán-
  dzsáé lovag.
Laneetă, nf. gerely.
Lancier, Af. I. Lăncer. \fag, avar.
Lande, nf. t. puszta, pusztaság, siva-
Landră, nf. zsibongás, robaj, csörte-
ti.*, csörgés, zörgés, lárma, zaj, nesz.
Lângă, ey. & iA. mellett, melle; -nál,
  -vél; közel, közelében; de —, mel-

tol, -tói, -tol; pe — acea, azonfelül,
azonkívül, a mellett.
Lánged, mn. bágyadt, lankadt, fáradt,
gyönge, erőtlen.
Lângeștesc, IV. A) A. bágyad, elbá-
gyad, eUankad, elgyöngül, kifárad;
B) —,       bágyaszt, lamkaszt, gyön-
gít, fáraszt.
Lángelme, nf.bágyadtság,lankadtság.
Lângoare, nf. 1. idegláz; 2. hagymás,
tífusz.
Lânos, mn. 1. gyapjas, igen gyapjas;
  2. t. gyapjunemü.
Larsez, I. «. kockáztat, közzétesz.
Lanț, t. -úri, df. lánc, bilincs; — de
  munți, hegylánc, hegy sor.
Lanțuesc, IV. <$. láncol, lebilincsel;
  láncba v. bilincsekbe ver.
Lănțug, t. -úri, $f. lánc, óralánc.
Lanțuire, nf. táncolás, leláncolás, le-
  bilincselés.

Lănțuș, t. -e, t>f. kis lánc, láncocska.
La olaltă, iA. együttvéve, összesen, í
együttesen.
Laor, Af. (ni.) I. Ciumăfae.
Lapă, nf. pép, csiriz, kása.
Lapéd, I. A) co. vet, elvet, hajít, el-
hajít ; elhány, dob, eldob; — un
copil, idétlent szül, ideje előtt szül,
gyermeket letesz; elvetél (állatok-
nál) ; — hainele, leveti v. leteszi a
ruhát; — pre cineva din oficiu,
vkit megfoszt hivatalától; B) vA. sza-
badkozik, lemond-, elpártol megtagad,
megválik, elhagy ; — de religiune,
elhagyja n. megtagadja vallását.
Lăpedare, nf. 1. elhajlás, elvetés; 2.
   megtagadás, elpártolás, megválás;
   3. kicsapás, kitaszitás, kidobás, ki-
   lökés; 4. elpártolás, elszakadás; —
   dela lege, hithagyás, hittagadás, el-
   pártolás a hittől; — de sine, önfel-
   áldozás, önmegtagadás.
Lăpedat, mn. 1. talált v. kitett gyer-
    mek; 2. istentelen, gonosz, gaz; el-
    vetélt.

Lăpădătură, nf. 1. söpredéke v. sep-
reje vminek; köpedék ember, embe-
rek söpredéke; 2. selejt, mustár»,
kimustrált (pl. juh).
Lapidar, mn. kőbevésett, kőirati; scri-
soare —á, kőirás, felirati v.kőemléki
irás; stil —, rövid és velős irály,
kőirati irály.
Lapoviță, nf. h&cazó idő, havas idő,
hózivatar.

Lăptar, Af. tejárus.
Laptare, nf. szoptatás, tejjel táp-

Lăptăreasă, nf. tejes asszony, tejáruló
asszony.
Lapte, Af. tej, téj; — acru, savanyu
tej ; — bătut, iró, iróstej; — covă-
sit, inchiegat, prins, aludttej; — de
migdale, mandulatej, mondolatej ; —
gros, savó, z»endice; vacă cu —,
fejőstehén; dinți de —, tejfogak,
csecsfogak, szopófogak; vitel de —,
szopós borjú; de —, tejes, tejből
való; — cânesc, —le cânelui, (nt.)
fütej, farkasfütej (Euphorbia he-
lioseopia).
Lăptez, I. a>. szoptat, táplál (tejjel).
Lapți, Af. t. 1. haltej; 2. tej, kupatej.
Lăptoc, i. -e, $f. malomzsilip; válu,
teknő.

Laptos, ma. tejes, tejféle; vacă —ă
tejes tehén (mely sok tejet ad).
Laptoșez, I. me —, vA. tejesedik; tejji
válik.
Lăptucă, nf. (nt.) 1. kenyér-gombt
(Agarius lactifluus); galambsa
láta, kerti saláta, saláta.
Lăptari, nf. t. tejfélék, tejes ételei
tejnemüek.
Lard, Af. kövérség, zsir, szalonna.
Larg, mn. 1. tág, tágas,, bő (ruha,
széles; 2. Af. tágasság, szélesség, bí
ség; szabad tér, nyílt mező; ín -
a szabadban ; a eși la —, kimegy
szabadba; pe —, bőven, körülmény
sen, hosszasan; a fi la —ul séu,.
kedvében van.
Larg ament i, -e, »f. tágasság, bőst
tér esség, térség.
Lărgesc, IV. A) a. tágít, kitágít, l
vit, kiszélesít, szélesbit, kiterjesz
bővebbre ereszt, kiereszt (ruhái
B) mé —, VA. tágul, kitágul, n
bővül, kiterjed, szélesbedik, térj
kedik.
Lărgime, nf. tágasság, téresség,

  ség'; bőség (ruháé), szélesség, kiter-
jedés, térj.
Lărgire, nf. tágítás, tágasbitás, kiszé-
lesítés, szélesbités, kiterjesztés, bő-
vítés, tágulás, szélesbülés, bővülés.
Larice, nf. (nt.) vörösfenyő.
Lari-fari, Af. csiri-csári, fecsegés,
mende-monda.
Larmă, nf. lárma, zaj, zsibaj, zsibon-
gás, csataj, robaj, kiáltás ; a face —,
lármáz, lármázik, lármát v. zajt csi-
nál; kiált, zsibong.
Lărmuesc, IV. A. zajt v. lármát üt,
lármáz, lármát csap, zajong.
Larvă, nf. 1. álarc, álca, álkép, ven-
dégarc; lárva; 2. (állatt.) alak,
lárva; nyü, kukac, pondró.
Las, I. A) cs. 1. -fit, -et, -tat, -tét;
— se facă, csináltat, készíttet; 2.
hagy, enged, megenged, ereszt, bo-
csát; — afara, kihagy; — ceva ín
grija cuiva, biz vmit vkire; — de
moștenire, örökbe hagy, hátra hagy;
— ín launtru, beenged, bebocsát; —
în jós, leenged, leereszt, lebocsát;
— din preț, leenged, enged (az ár-
ból); B) me —, vA. 1. engedi v.
hagyja magát, leereszkedik; 2. eláll
vmitől, lemond vmiről; a se — a do
ceva, vmit félben hagy, abbanhagy ;
— din oficiu, leköszön, lemond mely
hivatalról; — în speranța cuiva,
vkire bízza magát; — la tîrg, alkuba
ereszkedik v. bocsátkozik; — cu totul,
egészen elhanyagolja magát.
Laș, mn. 1. gyáva, félénk, pulya, pu-
lya szivü, bátortalan; 2. cudar, alá-
való, dlacsonylelkü; —, iA. gyáván,
cudarul, alacsonylelküleg.
Lăfeământ, t. -e, df. hagyaték, hagyo-
mány; hátrahagyás; pertractare de
—, hagyatéki tárgyalás.
Lăsare, n{. 1. hagyás, el-, fel-, ab-
banhagyas ; el-, megengedés; — ín
jós, leereszkedés ; hanyatlás; 2. meg-
bocsátás, bocsánat; — de carne, —,
de sec, húshagyó.
Lăsat, t. -e, 1. d/. hagyás, abban-
hagy ás; —ul de sec, húshagyó; 2.
mn. elhagyott, elhagyatott, parlagon
heverő, elhanyagolt,
Lascae, nf. fillér, batka; korty, nye-
let, szikra.
Lasciv, mn. buja, bujáik odó, kéjelgŐ,
fajtalan; vorbe —e, trágár v. öcs-
mány beszéd.

Lascivitate, nf. fajtalanság, trágár-
ság, ocsmányság, bujaság, kéielgés.
Lașitate, nf. gyávaság, félénkség, bá-
tortalanság ; cudarság, alávalóság,
alacsony lelküség.
Lassativ, mn. I. Lacsativ^.
Lăstar, t -e, df. 1. csemete, hajtás, sarj,
sarjadék; 2. szőlöveszszo, venyige;
3. emelőrúd; /. Vlăstar.
Lăstun, Af. (állatt.) parti-fecske, fal-
fecske.
Lat, Af. rét; szélesség; un — de mână
egy tenyérnyi.
Lat, mn. 1. széles, lapos; 2. tágas,
tág, teres, nyílt; ín—,szélességben;
de un — de mâna, egytenyémyi,
tenyérszélességü; de dói —i, kétrétű,
(vászon).
Laț, t. -urî, 1. df. csel, tőr, les, hu-
rok; 2. Af. léc; cui de —, lécszeg*;
3. bozont, fürt, kölönc.
Lătăreț, 1 mn. 1. szétesés, széleske;
Lătăuș, J 2. Af. (állatt.) küsz (hal).
Latent, mh. lappangó, rejlő, bepr
rejlő.
Lateral,'mn. oldaUagos, mellékes, ol-
dalt fekvő v. eső; —, mellesleg,
oldalaslag.
Lățesc, IV. A) cd. 1. lapít, meglapit,
szélesít, kiterjeszt, bővít, öregbít; %. ter-
jeszt, hiresztel; elnyújt (vasat); —,
cunoșcințele, ismereteit szélesbíti v.
neveli; — o veste, terjeszt hírt, hi-
resztel; — puterea, hatalmát kiter-
jeszti; B) me —, vA. í. lapul, meg-
lapul ; szélesedik; 2. terjed, kiterjed,
eljár a híre, elnyúl; — pre pământ,
a földre lapul.
Lățime, nf. 1. szélesség, szél; — geo-
grafică, földrajzi szélesség; 2. ter-
jengősség (az irályban), vontatott-
ság.
Latin, Af. td mn. latiumí; latin, diák;
—e, iA. latinul, diákul.
Latinesc, mn. latin, deák, diák; —e,
iA. latinul, diákul.
Lătinie,' nf. latin, latin nyelv; pe—,
latinul, latin nyelvre v. nyelven.
Latinisare, nf. latinosítás.
Latinisez, I. ca. latinosit, deákizál.
Latinism, Af latinosság.
Latinitate, nf. latinság, latin éirédetü-
ség; latin, deák v. diák nyelv;
—a limbei române, a román nyelv
latinsága v. latin eredetüsége.
Lățire, nf. 1. lapítás, meglapitás, la-





•WWW

Lățîș



Lazaret


pulás; %. terjesztés, híresztelés, ter-
jedés, kiterjedés,
Lătiș, iA. szettében, hosszában.
Latitudine, nf. 1. szél, szélesség; 2.
kinyujlás, kiteijesztés ; 3. terjedek,
terjedelem, terjem; concede —, tért
enged, magyarázatot enged.
Lățitură, nf. terjesztés, elterjesztés,
híresztelés; l. Lățire.
Lățos, mn. 1. cseles, cselszövényes;
2. hosszuhaju, hajas.
Lătrare, nț. ugatás, csaholó#; nyiko-
gás (mint a rókáé) ; — a cânilor
nu se aude în ceriu, ebugatás nem
haitik mennyországba..
Lătrat, t. -e, df. ugatás, csaholás, csi-
holás; nyikogás.
Lătrător, Af. 6 mn. ugató, csaholó;
nyikogó.
Lătrătură, nț. I. Lătrat.
Latrina, nț. árnyékszék.
Latru, I. A. ugat, csahol, csihol; nyi-
kog (róka).
Latunoiu, t. -e, df. bele zna.
Latural, mn. oldallagos, mellesleges;
—i iA. oldalaslag, mellesleg.
Lăturalnic, A) mn. 1. oldal. ..; cu-
rent —, oldaláram; 2. robotps, ro-
bot alá vetett, robot alatti; B) ro-
botos paraszt.
Lăturâș, Af. szomszéd; B) mn.
szomszédos, szomszédoló.
Lăture, nț. oldal; táj, tájék, rész;
a lăturea, együtt, egyetemben egy-
más mellett; de lături, oldalt, oldal-
vást, félre; apune de o —, félre tesz;
a se da ín —, kitér, eltér, félre áll.
Laturean, Af. 1. vidéki, jövevény,
utazó; 2. idegen, külföldi.
Laturi, nț. i. moslék, söppedék.
Laturiș, mn. oldalt, mellékes, oldalla-
gos; —, iA. oldalvást.
Lau, I. 1. mos, meg-, kimos (ru-
hát); sujkol; 2. fésül, meg fésül; a se
la pe cap, fésülődik.
Laud, I. Á) o. dicsér, meg-, eldicsér,
dicsérget, magasztal, dicsőit ; B) mé
—', vA. dicsekedik, dicsekszik.
Laudă, nț. 1. dics, dicséret; 2. dícső-
ség, dicsekvés, hir, hírnév; cu —,
dicséretesen; se fie diș fără —, di-
csekvés nélkül legyen mondva;
cuvent de —, dicsbeszéd, dicsérő szó;
demn de—, dicséretre méltó, dicsérni
való; goala, hiú dicsekvés, nyegle-
ség, kérkediség, hányavetiség.

Lăudabil, mn.- dicséretes, dicséretre
méltó; —, iA. dicséretesen.
Laudare, nț. 1. dicsérés, dicséret; 2.
dicsőítés, magasztalás; 3. dicsekvés.
Lăudareț, mn. I. Lăudăros.
Lăudăros, A) Af. nyegle, kérkedi,
hányaveti (ember); B) mn. dicsekvő,
kérkedékeny, fitogtató; C) iA. kér-
kedve, dicsekvőleg.
Lăudăroșie, Aț. nyegleség, dicsekvés,
fitogtatas, kérkedés, hetvenkedés, kér-
kediség. *
Lăudat, mn. dicsért, dicséretes, dicsőí-
tett ; magasztalt; hiresztelt; mai sus
—ul loc, fent nevezett hely.
Lăudător, Af. 1. dicsszónok, dicsére-
tes (pl érdem); a primi un —, di-
cséretet arat v. nyer; 2. /. Lăudăros.
Laudatoriu, t. -i, df. dicsérő levél;
dicséret.
Lăudătura, nf. 1. dicséret; 2. dicsek-
vés, nyegleség, kérkedés, hetvenkedés.
Lăuntric, mn. benső, belső, benlevő,
benrejlő.
Laur, Af. 1. babér, repkény, bői istyán;
babérkoszorú; 2. dicsőség.
Laurea, nț. (ni.) 1. bor oszlón, ,’arkas-
boroszlán, tetüfü, farkaskóró; 2. /.
Ciumăfae.
Laureat, mn. babérkoszorú#; poet—,
babérkoszorú# költő, koszorús költő.
Lăurușcă, n(. (nt.) vadszőlő, savanyu -
szőlő.
Lăută, nț. hegedű; a (jlice ín —, he-
gedülj hegedűt játszik.
Lăutar, Af. hegedűs, hegedűn játszó;
zenész; muzsikus.
Lăuză, nț. qyermckáqya#, qyermek-
ágyas asszony.
Lăuzesc, IV. A. ggermekágyas, gyer-
mekágyban van.
Lăuzie, nț. gyermekágy.
Lavă, nț. tüzfolyadék, láva.
Lavenda, nț. (ni.) levendula.
Lavina, nț. hógörgeteg, hóomlatag,
hóomlás, hömpölyeg, lavina.
Laviță, nț. lóca, pad; l. Banca.
Lavoar, 1 t. -e, df. mosdó, mosdó-
Lavor, J medence v. tál; mosdó-
szekrény.
Lavră, nț. zárda, klastrom, kolostor,
szerzet.
Lavriol, A(. szerzetes^ társ, barát.
Laz, £ -úri, «/. irtás, irtovány; vágás.
Lazaret, t. -e, df. kórház, koroda, be-
tegház, betegápoló.

Lazueșc


Lăzuesc, IV. co. irt, kiirt; kivág
(erdőt).
Leă, nf. nőstény oroszlán.
Leac, i. -úri, df. gyógyszer, orvosság, ‘
szer, orvosszer ; numai de —, igen
kevés, parányi, pirinkó.
Leacă, nf. kis, kicsiny, csepp, parány.
Leafă, nf. fizetés, járandóság, bér,
zsold.

Leagăn, t. -e, df. 1. bölcső; 2. hinta,
  himba.
Leagăn, I. A) co. ringat, renget (böl-
  csőt); B) mé — ,vA. 1. ringatja ma-
  yát, himbálózik, hintókázik; 2. inog,
  biceg, ingadoz.
Leah, Af. Lengyel.
Leal, mn. i. Loial.
Leandru, Af. I. Oleandru.
Leaped, I. o. I. Lapéd.
Leasă, nf'1. fonadék, fonat; lésza;
   2. cserény; 3. kas; kocsikas; — de
  paie, szalma fotiat.
Leat, ti -úri, df. kelt, keltezés,
Lebeda, »f. (állott.) hattyú; cânt de
—hattyúdal, utolsó áal.
Lecsical, mn. szótári, szókönyvi; —,
  iA. szótárilag.
Lecsicograf, Af. szótáriró, szóköny-
  viró.
Lecsicografie, nf. szótárirás, szókönyv-
  irás.
Lecsicon, t. -e, df. szótár, szókönyv.
Lectică, nf. gyaloghintó, bolya.
Lectical, i. -e, df. papi járandóság (d
  temetésekből dió.).
Lecțiune, nf. 1. lecke, feladat; taní-
tás; 2. dorgáld#, feddés, pirongatás ;
a lua —i, tanítást v. órát vesz; a
da — i, tanítást, oktatást v. órát ad;
a da o — cuiva megleckéztet vkit,
megdorgál, megfedd vkit.
Lector, Af. olvasó, lector; canonic —,
olvasó kanonok.-
Lectura, nf. plvasás, olvasmány; carte
de —, olvasó, olvasókönyv.'
Lecuesc, IV. cd. gyógyít, gyógykezel,
kúrál, orvosol.
Lecuincios, mn. gyógyítható.
Lecuire, nf. orvoslás, gyógyítás, gyógy-
kezelés, gyógyulás.
Lecuitor, mn. gyógyító, orvosló.
Lefegiu, Af. zsoldos (katona), Romá-
niában.
Lefter, mn. szabad, felszabadított.
Lefterîe, nf. foglalkozás, mesterség,
foglalatoskodás; om fără de nici o

235

Lege


—,foglalkozás nélküli ember; nap-
. lopó, ingyenélö.
Lefură, nf. t. Pleură.
Leg, I. A) au It kőt, kötöz, meg-, be-,
leköt, összeköt; göngyöl; a—a ceva cu
fér, megvasal vmit; — o carte, beitől
könyvet; 2. kötelez; B) me —, vA.
kötelezi magát, leköti magát; hozzá-,
belé fog; — la cap, beköti a fejét.
Lega, nț. mérföld.
Legădueală, nț. 1. megelégedés; 2.
. alku ; l. Indestulire.
Legăduesc, IV. co. /. îndestulase.
Legal, mn. törvényes, törvényszerű,
jogszerű; igazságos, jogérvényes, jog-
erejü.
Legalisare, 1 -nf.-törvény esítés, hi-
Legalisațiune, J telesítés.
Legalisez, I. &>. törvényesít, törvény-
szerüsít, hitelesít.
Legalitate^ nf. törvényesség, törvény-
szerűség, jogszerűség ; hitelesség. •
Legământ, |. -e, df. 1. kötelék; 2. szö-
vetség, frigy, szerződés.

Legat, nf. 1. követ; — papai, pávai
követ ; 2. t. -e, df. hagyomány, kötvény;
kötés ; pe —ul viilor, szőlőkötéskor ;
nebun de —, kötni való bolond.
Legat, mn. kötött, megkötött.
Legatar, Af. hagyományos, hagyomá-
nyozó.
Legatíune, nf. követség, küldöttség.
Légaioare, nf. í. bilincs, békó, rabszíj^
rablánc; 2. kötő, kötelék ; kötés; — áé
fér; pánt; — de la grumaz, nyak-
kendő, nyakravató; örv (kutyáé).
Legator, Af. kötő, kötöző; — de cărți,
könyvkötő.
Legătură, nf. 1. kötelék, frigy, szö-
vetség, egyezség, szerződés ; 2. össze-
köttetés; 3. kötés (könyvé); köteg;
a face o —, szövetséget köt, frigyre »
lép; o — de fen, egy köteg széna.
Lege, nf. 1. törvény; 2. jog, bíróság;
3. hit, vallás; ~ & lui Moise, a mó-
zesi -törvény; —a natúréi, a termé-
szet törvénye; — a noauă, — vechie,
az új-, az ó-szövetség; cu —, törvén
nyes, törvényszerű, igazságos; fără
de —, hitetlen; fără —, törvényte-
len, igazságtalan; cartéa —ei, tör-
vénykönyv; a facé —i, törvényt al-
kot; pe —a mea, hitemre! (eskü-
formd).





Legedătător 236

Lenevite

Lenevos

237

Libațiune

Legedătător, fif. törvény alkotó, tör- ‘
vényhozó.
Legelatiune, nf. I. Legislațiune.
Legendă, nf. legenda* szentrege, hit-
monda.
Legendar, i. -e, A) t>f. olvasókönyv,
" olvasó ; B) mn. reges, legendaszerű;
eroi —i, regés hősök, legendabeli hő-
sök.
Leger, mn. könnyed, könnyelmű ; —,
ifi. könnyedén.
Leghe, nf. spanyol mértf'óld (régi:
5^/q km.; új: 3'3 km.).
Legiferez, I. &>. törvényt hoz v. alkot.
Legionar, fif legióbeli (katona).
Legislațiune, nf. 1. törvény hozás, tör-
vényalkotás ; 2. törvényhozó testület.
Legislativ, mn. törvényhozói, törvény-
hozási.
Legislativă, nf. törvényhozó testület,
törvényhozás.
Legislator,/»/. törvényhozó.
Legislatură, nf. törvényhozás, törvény-
  hozó testület.                        '
Legist, fif. törvénytudós, jogtudós, jo-
  gász.
Legitim, mn. jogszerű, törvényszerű,
törvényes.
Legitimare, 1 nf. törvényesités ;
Legitimațiune, J igazolás.
Legitimez, I. B) <». jogszerűéit, tör-
  vényesít ; igazol; B) me —, vfi. iga-
  zolja magát, védekezik, mentegetőzik.
Legiuesc, IV. A) a>. 1. törvényt hoz,
  törvényt alkot; 2. törvényesít (pl.
  gyermeket); törvény szerint jár el;
  igazságot szolgáltat; B) me —, vfi.
  perlekedik, perel.
Legiuire, nf. 1. jogszerűség, törvényes-
  ség, törvény hozás, törvényszerzés; 2.
  perlekedés.
Legiuit, mn. törvényszerű, törvényes;
  ne —, törvénytelen, törvényen kí-
  vüli ; copil ne —, törvénytelen gyer-
  mek.
Legiuitor, fif. i. törvényhozó, törvény-
  szerző, törvényalkotó; 2, törvény- v.
  jogtudó, biró; 3. peres, perlekedő.
Legiune, nf 1. légió, sereg, sereg-
  osztály; tömérdek, töménytelen.
Legumă, nf. főzelék, ázdlék, zöldség,
  hüvelyes vetemény.
Legumăreț, mn. takarékos, szűk, vé-
  kony.
Legumărie, nf. honyhakert, zöldkert.
Legumină, nf. (vi.) hüvelydék.

Lagumine, i. hüvelyesek.
Leguminos, ;?w. hüvelyes, héjj as,
becos.
Legumiși, tf/. hony ha* kertész.
Lehăesc? IV. A) me —, vfi. nélkü-
löz vmit, szűkölködik vmiben; B) co.
szégyenét, pirongat; zsákmányol, ra-
bol.
Lehuză, nf. gyermekágyas (asszony),
a no szülés után 40 napon betűi.
Laică, nf. I. Lele.
Leimosina, nf alamizsna, adomány,
kegyes adakozás.
Leit, mn. azonos, ép olyan; —el, ő
maga, szakasztott mása.
Lela, nf a bate — a, kószál, tekereg,
kóborol, csatangol.
Lelaü, fif rest, lusta, dög, gézengúz,
semmire való, mihaszna.
Lele, Leîișoară, nf. 1. néne, néni ; \2.
lelkem, szerető kedvesem! fecior de
—, fattyú, fattyú gyermek.
Lelița, nf. I. Lele.
Lămâie, nf. (ni.) citrom.
              } ** W olaSZ kakukfü-
Lémáiu, A) nf. (ni.) citromfa; B)
   mn. citromsárga.
  Lemn, i. -e, t>f. 1. fa, tűzifa; 2. élőja;
cár de —e, egy szekér fa; — de
lucru, épületfa, szálfa; de —, fa...,
fából való; lingură de —, fakanál,
fákálán; — cănesc, (ni.) boroszlán,
farkas-boroszlán, farkas-almafa; —
’de aloe, (ni.) tárnics, l'eserü gyö-
kér ; — dulce, (ni.) édes gyökér;
— piperat, (ni.) szaszafrász; ánizs;
— pucios, (ni.) berkenyefa, vadber-
kenyefa.
  Lemnar, fif. 1. ács, famunkás; 2. fa-
   kereskedő.
  Lemnărie, nf. fatár, faraktár, famü,
   famunka.
Lemnos, mn. fás.
  Lemnuț, i. -e, $f. gyufa, gyújtója.
Lemonadă, 'nf. citromviz, citromlé.
Lene, nf. restség, röstség, tunyaság,
henyeség, dögség, lustaság, renyhe-
■ ség; ’mi e —, rost vagyok.
  Leneș, Leneos, mn. rest, rost, tuny i]
ₜ henye, lusta, renyhe, lomha; lajhár.
Lenevesc, IV. me—,        1. restelke-
   dik, tunyálkodik, henyél, lustálkodik,
   hever; 2. restül, elrestül.
. Lenevire, nf. restség, restelkedés, he-x
   nyelés, íunyálkodás, lustálkodás.

Lenevos, mn. rest, restelkedő; l. Le-
  neș.
Lentă, nf. sorvasztóláz, aszláz; hideg-
  lelés.
Lenticular, mn. lencsés, lencse-alakú.
León, fif. Leó, Arszlán (finév).
Leoae, Leoaică, Leoană, nf nőstény
  orosziá.
Leopă, nf. torok, száj.
Leopăresc, IV. co. nyal, nyaldos, csó-
  kolgat, nyál-fái.
Leopard, fif. (Állati.) párduc.
Leorbă, nf. száj; l. Leopă.
Lepădare, ₙf. í. Lăpadare.
Lepedeu, i. -e, »/. lepedő, ágy terítő,
  takaró.
Lepidopter, mn. insecte —e, (ni.) pil-
  lék, pillangók.
lepră, nf. 1. bélpoklosság, bélpokol;
  2. var, kosz, 'rüh.
Lepros, mn. 1. bélpoklos; 2. koszos,
  rühes, piszkos.
Lepșit, mn. bolond, botor.
Leptică, nf. /. Lectică.
Lerfă, nf. kacér, szerető, ágyas (asz-
  szony); könnyelmű asszony.
Leș, i. -úri, d/. hulla, halott, holttest;
dög.
Leș, fif. lengyel.
Leșesc, mn. lengyel.
Lesicograf, fif l. Lecsicograf difi.*
Lesicon, i. -e, 0/. szótár, szókönyv;
— de mană, kézi szótár; — porta-
tiv, zsébszótár.
Leșie, nf. lúg.
Leșiez, I. a. lugoz, belugoz, lúggal
leönt.
Leșin, I. fi. elájul, elalél, elgyöngül,

ájuldozik, aléíkodik.
Leșin, i. -úri, t>f. 1 ájulás, elájulás,
Leșinâre, nf f gyöngeség, alélt-
ság, elaléltság, erőtlenség.
Leșinat, mn. ájult, elájult, elalélt,
gyönge, elgyöngült; dulce —, kese-,
redés, kesernyés.
Leșinos, lúgos, lágszerü.
Leșița, nf (állati.) buk-ruca, szárcsa,
nádityuk, vizivarju.
Lesne, mn. 1. könnyű ; 2. olcsó; —,
ifi. könnyen, olcsón, egyhamar; pă-
cat — iertător, bocsánatos bűn.
Lesneso; IV. A) a. könnyű, köny-
nyebbít, megkönnyebblt, olcsóbbit;
B) me —,vfi. könnyül, könnyebbül,
kö^nyebbedik, ölesül (pl. a gabona);
l. înlesnesc.

Lesnicios, mn. könnyű, könnyed;.—,
ifi. könnyen, könnyedén, könnyű szer-
rel.
Lesnire, nf. könnyítés, könnyebbülés;
l. înlesnire.
Lespede, nf 1. palatábla, kőlap,
kotábla, kőlemez; 2. palacsinta-
sütő.
Lespe^ioara, nf. lapocska, lemezke,
táblácska.
Lespedos, mn. lemez-, táblaáláku, táb-
lás, lemezes, réteges.
Leșuesc, IV. o. les, megles, leselke-
dik, kikémlel, kiles.
Letal, mn. halálos, halált okozó, hálált
hozó; —, ifi. halálosan.
Letargic, mn. álomkóros, érzéketlen.
Letargie, nf. álomkór, álomkórság,
halál'álom, érzéketlenség.
Letopiseț, l. -e, tf. évköny, krónika.
Lețcae, nf. balka, fillér; korty, nye-
let, csöpp.
Len, fif (Állati.) 1. oroszlán, ar?z-
lán; 2. egy frank; leu, (romániai
pénznem aranyban, névértéke 40 kr.
0. é.); -r- de mare, (Állati.) söré-
ny ésfóka, oroszlánfóka; unghile —lui,
oroszlánköröm; —, (ni.) akánt.
Leucă, űf lőcs; lovit cu —, tébult,
eszeveszett, megháborodott, buta, bár-
gyú, ostoba.
Leucaș, mn. görbe, finta, kajla, ga-
csos (láb).
Leurușcă, nf (ni.) vadszőlő.
Leuștean, fif. (ni.) levestikon, löbös-
tök (Ligustrum levisticum).
Leuză, nf L Lehuză.
Levanță, nf. levendulaviz.
Levante, nf 1. kelet, keleti rész; 2.
(fölbz.) Levante (Kis-^izsia és a Föld-
közi tenger keleti része).
Levantin, mn. keleti; negoț —, ke-
leti árucikk.

Levent, 1 fif 1. önkénytes (katona);
Levint, J 2. levente, hős; zsivány, ha-
ramia.
Levit, fif. pap, papsegéd; levita.
Levite, nf. i. dorgáló prédikáció, ko-
moly intés.
Levitie, mn. 1. levitái, levitikus; 2.
fif. levitikon f Mózes harmadik könyve).
Lexicon, i. -e, i. Lecsicon.
Liană, nf. (ni.) .felfutó'; felfutószár u
növény, kuszó-növény.
Lias, fif. (ádvi.) lajesz, alsó jura.
Libațiuue, vf. ital áldozat.

Libelulă

238

Liferațiune

Literéé

239

Lin



            Hl



Libelulă, n/. (állati*) szitakötői acsa i
(rovar).
Libelule, nf. t. (állati) szitakötők,
acsafélék.
Liber, mn. 1. szabad, szabados,füg-
getlen; a.da curs —, szabad folyást
enged; traducere —ă, szabad fordí-
tás (egyik nyelvről a másikra); 2.
ment, mentes; — de dare, adómen-
tes; -r de tacse, díjmentes; 3, sza-
badi üres ; timp —, szabad v. üres
idő; 4. tágas, nyílt, szabad (tér);
5. id. szabadon, függetlenül, tetszés
szerint, bátran, menten.
Liberal, mn. adakozó, bőkezű, nagy-
  lelkű, szábadelmü, szabadelvű; par-
  tid —, szabadelvű párt.
Liberalism, df. szdbadelvüség, szabad-
  elmüség.
Liberálitate, nf. adakozás, bőkezűség,

Licăresc, IV. ca. világit, fénylik, pis-
log (a mécs)*
Licăritor, | df. & mn. nyalánk,. nya-
Licaü, J lakodó, tányérnyaló.
Licență, nf. engedély, engedetem, sza-
badság, szabadalom.

nagylelkűség.
Libeíare, nf. szabaditás; megmentés,
fölmentés fölszabadítás; megszabadu-
lás, meg menekedés, mentesítés.
Liberator, df. mn. 1'. szabadító,
megmentő, mentő; 2. fölmentvény.
Liberez,.!. A) ca. 1. szabadit, meg-,

fci-, fél-; szabaddá tesz; 2. mentesíti

Licențiat, df. licenciatus; engedmé-
nyes ; szabadalmazott.
Liceu, t. -e, »/. felső iskola, főtanoda;
lyceum.
Lichea, nf piszok, mocsok, szenny,
maszat, rondaság.
Lichen, df. tnt.) zuzmó, izlandi zuzmó.
Lichid, Lichidare, l. Licuid *1$.
Licid, t. e, df. folyadék.
Licid, mn. I. Licuid.*
Licin, df. -cănesc, (nt.) barkóca,
  galagonya.
Licitant, df. árverő, árverező, kótya-
  vetyélő.
Licitațiune, nf. árverés, árverezés,
  kótya-vetye; — minuenda, árlejtés ;
  condițiuni de —, árverési feltéte-
  lek; escriere de —, árverési hir-
  detmény.
Licitez, I. cí. kótyavetyél, árverez;
, árlejtez, árul, áruba bocsát.

fölment (közteher alól) ; B) vd. meg-,

kiszabadul, megmenekszik.
Libertate, nf. szabadság, független-
ség/ — a consciinței, lelkiismereti
szabadság; — a pressei, — a tipariu-
lui, sajtószabadság; a ’și lua —, bá-
torkodik, merészel, bátorságot vesz.

Libertin, df. 1. szabados, szabad
szolga, szabadonc; 2. mn. feslett,
vásott, korhely.
Libertinagiu, df. korhelység, vásott-
ság, feslettség, zabolátlanság, reny-
heség, tunyaság, lomhaság.
Libov, df. 1. szeretet, szerelem; 2.
öröm, vigság.
Libovesc, IV. d. vigad, mulat; sze-
relmeskedik, csókolódzik.
Libovíre, nf. vigadozás, mulatozás;
szerelmeskedés; l. Libov.

;, Licoare, nf. ital, szesz, szeszes ital;
-, lélfolyagék, lélital.
   Lictar, df. 1. szilvaíz; 2. nyelet.
   Lictor, df. poroszló; lictor (a régi
    .romaiaknál).
   Licuid,. mn. 1. cseppfolyós, folyó, fo-
    lyékony; hig; 2. világos, tiszta.
   Licuidare, 1 nf. tisztába hozatal;
   Licuidatiune, j számolás, felszámolás;
    folyóvá tevés, folyósítás; termin de
    —, számolási határidő.

  Liferez, I. cd. szállít, árát szerez, be-
  szerez.
Liftă, nf. — streină, jövevény, idegen
  ember, söpredék.
Liga, nf. frigy, szövetség, szövetkezet,
  szövetkezés, liga.
Lighian, t. -e, df. medence, melence,
  víztartó, mosdó; oasele —lui, me-
  dencecsontok.
Lighioae, 1 nf. 1. állat, barom, marha,
Lighioană, J lábos jószág ; 2. szörny,
  szörnyeteg, rémállat, csoda-állat.
Lignesc, IV. me —, vd. élsoványodik,
  csappan, meg fogy átkozik.
Lignited, df. fahordó.
Lihaesc, IV. cd. mocskol, lepiszkol,
  lehord; űz, kerget.
Lihăit, mn. utálatos, gyalázatos;
  mocskos.
Lihod, mn. 1. fás, ízetlen, sületlen;
  ízléstelen; 2. üres, bárgyú (ember).
Liho^eală, 1 nf. ízetlenség, sülétlen-
Liho^ime, J ség.; ízléstelenség, fásul-
tság.
Liliac, df. 1. (állati.) számyasegér,
  denevér, bőregér, tündelevény; 2. (nt.)
  I. Malin.
Liliachiu, mn. lilaszinü, orgonavirág-
  szinü.

Lilie, n{. (nt.) liliom, szűzvirág.
Lima, nf. (nt.) cimbor.
Liman, t. -uri, df. 1. rév, révpart,
kikötő; 2. menhely.
Limb, df, pokolcsarnoka; fokszegély.
Limbă, nf 1. nyelv' (testrész); 2.
nyelv (beszéd), beszéd, szó, szólás-
tehetség, nyelvezet; 3. nép, nemzet;

Limbareț, mn. nyelves, csacska,«fe-
csegő, pletykálkodó^
Limbariță, nf. 1. (nt.) békadag, béka-
daganat; 2. utilapú, útifű.
Limbist, df. 'nyelvtudós, nyelvért
nyelvész, nyelvbuvár.
Limbistică, nf. nyelvisme, nyelvtudo-
mány, nyelvészet.
Limbric, df. (állott.) bélgiliszta, or-
sonya, bélféreg.
Limburuș, i. -e, d/. csapocska; nyelv
csap.
Limbút, mn. nyelves, nyelveskedő,
csacska, locska, fecsegő, bőbeszédű.
Limbuță, nf. nyelvecske, kis nyelv,
pecek (csatnál).
Limbuțesc, IV. d. nyelvéskedik, csa-
csog, fecseg, locsol.
Limbujie, nf. nyelvesség, csacsogás,
fecsegés, locsogás, csacskáság.
Limfa, nf. nyirok: nedvesség.
Limfatic, mn. nyirkos.
Limitare, ) nf. korlátolás, meg-
Limitațiijne, f szorítás, szabályozás ;
  — de regal, kort^majog-szMílyozás.
Limitativ, mn. korlátozó, korlátoló,
szabályozó.
Limite, nf. t. 1. határ, vég, szél; 2.
korlát, verőce, rekesz, sorompó.
Limitez, I. cd. határol, körülvesz, kor-
látoz, megszorít, határok közé szorít;
szabályoz.
Limitrof, mn. határos, határoló, szom-
szédos.
Limonada, Limonată, nf. citromviz,
citromlé.



Librar, df. könyvkereskedő, könyvárus;
— editor, könyvárus és kiadó.
Librărie, nf. könyvkereskedés, könyv-
árulás, könyves bolt.
Libuț,^. (állati.) bíbic, libuc (Tringa).
Licăesc, IV. <          ’     ” ¹ '

Licuidator, &f 1. számvevő, szám-
fejtő ; 2. kárfelszámitó.
Licuidez, I. o. felszámol, számol, fo-
lyósít, folyóvá tesz.
Licuresc, IV. 4. világit, világot vet,
fénylik, ragyog, lángol, pislog (a
mécs).
Licuriciu, df. 1. bolygótüz, lidérc;
lélekjelenet; 2. (állati.) fénybogár,
szt. János bogár, villonc.

— a cumpenei, mérleg-nyelvecske ;
— materna, anyanyelv; — a patriei,

                        Licurire, nf. világítás, fénylés; csil-
                        támlás, tündöklés, ragyogás.
                         Licuritor, mn. világító, csillámíó, ra-
) bíbic, libuc (Tringa). gyogó, fénylő, tündöklő.
ca. nyal; csókolgat, Liferant, df szállító, árúszerző, be-
                          szerző.

hazai nyelv; — reá, gonosz nyelv;
— poporală, népszerű nyelv, népies
nyelv; — aleasa, választékos nyelv;
geniul —ei, nyelvszellem; — strei-
nă, idegen nyelv ; — vulgară, köz-
nyelv, közbeszéd; cu — de moarte,
végákaratilag, végrendeletileg; — a
boului, (nt.) ökömyelvüjü atracél;
terjöke; — a broascei, (nt.) hidor;
— (alisma) cânelui, (nt.) ármo, eb-

Limpede, mn. i. tiszta, átlátszó; 2.
világos, érthető; om —, józan em-
ber; —, id. tisztán, világban, ma-
gyarán, értelmesen.
Limpedeală, nf. I. Limpezire.
Limpezesc, IV. A) ca. L tisztit, öb-
lít; 2. folyósít, folyóvá tesz; — o
sumă, egy összeget folyósat; B) me
—, vd. tisztul, kitisztul, megtisztul.
Limpezire, nf. 1. tisztítás, öblítés;
2. folyósítás; tisztulás, tisztulás,
tisztázás, felvilágosítás.



nyal-fal; l. Ling.
Licărire* }               nyalakodás.

Literare, 1 nf. szállítás, árúszerzés;
(Liferațiune, j beszerzés.

nyelvüfü;—a cerbului, (ni.) szarvas-
nyelvű fű, bordalap;— marii, (ni.)
vetési tar sóka, parlagi tarsoly fii,
nyüfü; oaei, Int.) útilapu, útifű;
r— vacei, (ni.) bordalap.
Limbagiu, t. -ri, $(. nyelv, nyelvezet,
szólásforma, irály.

Limpesc, IV. nyaldkodik, kajtár-
  kodik.
Limpitor, df. nyalánk, nyalánkodó,
  kajtár.
Lin, df. (állott.) compó, czigányhal;
  folyami menyleg.
Lin, mn. lassú, halk, csendes, enyhe,
I szelíd, gyönge, nyugodt; —, id. las-

Linarică 240 Lipeán

Lipesc 241 Litvean

Liniatură, nf. vonalzat, vonatosat
Linie, nf. 1. vonal, vonás, húzás; 2.
vonalzó, vonal-deszka; — curbă,
görbe vonal; — dreaptă, egyenes
vonal; — de hotar, határvonal;
3. sor, rend, ág, nem; — bărbă-
teasca, férfiág ;■ — femeiasca, nÖág ;
se., trage în linie drepta dela cineva,
egyenes ágon származik vkitől; regi-
ment de linie, sorezred; trupe de
—, sorkatonaság; öt. vonal (mérték).
Liniez, L &. vonalaz, léniáz, vona-
lat húz.
Liniment, ti -e, »f. enyhitöszer, csilla-
pitószer.
Linioară, nf vonalka, vessző.
Liniște, nf. csend, csönd, csendesség,
béke, nyugalom, pihenés;- ín —,
csendben, csendesen, titkon, alattom-
ban.
liniștesc, IV. A) a. csillapít, lecsil-
lapít, csendesít, lecsendesit, elhall-
gattat, megnyugtat; B) mé —, #fi.
lecsöndesül, lecsendesedik, lecsillapul,
megnyugszik, belenyugszik.
Idnitate, nf. csend, nyugalom.
Liniu, I. «. vonalaz, vonaloz, vona-
  lat húz, léniáz.
Liniuța, nf. 1. kis vonalzó; 2. szedő-
  vonasz (betűszedőknél). ₍
Lins, mn. kikent, kinyalt, kicsipett;
  síkos, sikamló.
Lins ură, nf. nyalakodás; nyalánkság,
  nyáladék, nyalánkszer.
Linte, nf. 1. (ni.) lencse; — bro-
  scească, de balta, (nt.) lépesé, béka-
  nyál, békalencse ; 2. lencseüveg; •—
  concava, homorú lencse; — convexă,
  domború lencse.
Lințî, fif. ti borsóka (disznóhusban),
Lințișoară, nf. (nt.) kakukborsó, led-
nek, gombibe.
Lintițe, nf. ti szeplő.
Lioca, nf. Leucă.                  '
Liochiu, mn. skárlátpiros.         <
Liorbér, fif. (nt.) I. Liurbér.    )
  Liorcă, nf. I. Liur.
   Lipan, fif. (állati.) tomolykó, timalykt
    (hal a hasszámyuak rendéből); l. Id
    pean.
   Lipea, nf enyv, enyü; a se ținea —■
    összetart»
   Lipcan, fif. 1. tatár; 2. futár, lova
    hírnök.
   Lipeau, fif. (nt.) lepény hal, jászke
    szeg.

«an, halkan, csendesen, enyhén, nyu-
godtan.
Linarică, (nt.) lenke.
Lindic, Lintic, fif. csiklandó, csikló.
Lindină, ₙf. serke.          [piszkos.
Lindinos, m. 1. serkés; 2. koszos,
Lineamént, t. -e, d/. 1. vonal, vona-
lozás, körvonal, körvonalozás; 2.
terv, tervezet, vázlat, előrajz; ín —e
generali, általános körvonalakban.
Linear, mn. vonatos; vonalmenti, vo-
natos rajz.
Ling, III. A) cs.nyal, meg-, lenyal,
csókolgat, nyal-fal; eszik, majszol ■;
B) mé —, vfi. 1. csepeg, főig, szi-
várog; 2. nyalakodik, csókolódzik
vkivel; 3. kiöltözik, kicsipi magát.
Lingăresc, IV. &>. 1. nyal, nyaldos;
2. nyalakodik, élősködik, tányérnya-
loskodik ; 3. hizéteg, hízelkedik, csa-
podárkodik.
Lingărire, n/. 1. hízelgés, hizelkedés,
behizelgés^ csapodárság; 2. nyálako-
dás, élosködés.
Lingăritor, fif. fo mn. hízelgő, élosdi,
élősködő, ebédleső, tányémyaló.
Lingaritura, nf» hizelgés, hizelkedés,
csapodárság.
Lingăros, mn. hízelgő, hízelkedő.
Lingău, fif. tányémyaló, élosdi, élős-
  ködő, hízelgő, hízelkedő, csapodár.
Lingav, mn. gyönge, erőtlen, vékony,
  csenevész, gyarló, beteges; l. Lángén.
Língávesc, IV. fi. gyöngélkedik, be-
  tegeskedik..
Lingerie, nf, pipere, divatáru.
Linguist, Linguistică, nf» I. Limbist

Lingura, nf. kanál, kalán, evőkanál;
   — de zidșr, téhely, mészkanál, va-
  koló-kanál, vakolatcsapó.
Lingurar, fif. 1. kanalkészitő, kalá-
  nos; 2. kalántartó.
Lingurea, nf. 1. szív gödör, gyomorfej;
    2. kis kanál.
Linguriță, nf. kis kanál, kanálka,
    kávés kanál.
   Lingușesc, IV. fi. hízeleg, hízelkedik,-
    csapodárkodik; élődik, nyalakodik.
   Lingușire, nf. hizelgés, hizelkedés;
    csapodárság.
   Lingușitor, fif. fo mn. hízelkedő, hí-
    zelgő, tányérnyaló, csapodár.
  Liniai, fif. vonalzó,
  Liniament, ti -e, t>f. I. Lineamént.
  Liniar, mn. 1. Linear.

   Listă, nf. jegyzék, lajstrom, mutató,
    mutató tábla, gyüjtőiv.
   Litanie, nf. áldás, letenye, litánia.
   Lițcae, nf. korty, nyelet, csöpp.
   Literă, nf.- 1. betű, bötü;étin — ín —,
    betüről-betüre; după —, betű sze-
    rint ; — de tipariu, öntött betű; 2.
    -e, nf. ti bocsátmány, rendelet, nyílt
    levél, nyílt rendelvény; oklevél, ok-
    irat, tanulevél; —e, fundaționaîi.
    alapítványi oklevél; 3. tudomány;
    bărbat de —e, tudományos férfiú.
   Literal, mn. betüszerint, betüszerinü.
   Literar, mn. irodalmi, tudós, tudomá-
   nyos, könyvészi; —, igfi. irodalmi-
   lúg; revistă —ă, irodalmi szemle.
   Literat, fif tudós, tudományos ember,
    irodalmár, könyves ember, tanult.
   Literator, fif. tudós, könyvész,
   Literatura, nf. irodalom; istoria —ei,
   irodalomtörténet.
   Litfă, nf. hütelen, hitetlen (ember);
    — streină, idegen, jövevény.
  Liticaș, fif. 1. apróhal; 2. halikra,
   haltojás. •
  Litie, nf. bucsujárás; ünnepélyes
   menet.
  Litigant, fif. peresfél, perlekedő, ver-
   sengő.
Litiu, fif. (vt.) lavany.
  Litograf, fif. kőmetsző, kőnyomdász ;
   kőrajzoló, litográfus.
  Litografez, I. «. kőre nyom, kőre raj-
   zol; litografál.
  Litografic, mn» kőnyomati, kőirati,
   kőrajzi, kőmetszői»
  Litografie, nț. 1. kőrajz) kőira>; kő-
   metszés, kőnyomás; 2. kőnyomat;
   kőnyomda.
Litor, fif szökevény.
  Litoral, 1. fif tengermellék v.- vidék,
   partvidék; 2. mn. partvidéki, ten-
   germelléki.
Litra, nf meszely; i. Litru.
  Litroșesc, IV. mé —, vfi< szűkölködik,
nélkülöz, elvan (vmi nélkül).
Litru, fif liter (ürmérték).
Liturgic, mn. szertartás, istenitisztetel.

Liturgieon, j
Liturgie, fif. egyházi szertartás, mise,
nyilvános isteni tisztelet.
Liturgier, t. -e, »f szerkönyv, mise-
könyv, szertartáskönyv.
Litvánia, nf Litvánia»
> Litván, fif. litván

   Lipesc, IV. A) cd. ragaszt, enyuel;
   tapaszt, forraszt, Összeforraszt; össze-
   enyvez; — pe jós, tapaszt; — un
   metal cu altul, egy femet a másik-
   kal összeforraszt; B) me —, vfi. ra-
   gad, tapad, hozzáragad, hozzátapad,
   od^ragad ; — de mână, kezéhez ra-
   gad, elcsen vmit.
Lipica, nf. ótyar, kosz; piszok, mo-
   csok.
Lipicios, mn. 1. ragadós, ragacsos,
   enyves ; 2. ragályos (betegség) .
Lipiciu, fif. kecs, keltem, báj; vonz-
   erő, vonzó erő; cu vonzó, bájos.
Lipie, nf. ti lepény.
Lipiiü, ti -e, df. lepény.
Lipire, nf. 1. ragaszkod :s, hozzásimu-
   lás v. szítás; 2. betapasztás, össze-
   ragasztó*, forrasztás, beenyvezés.
Lipit, mn. ragadt, tapadt; sarac
   földhöz tapadt szegény.
Lipitoare, nf. (állati.) pióca, vér szipoly,
   nadály, vérszopó.
Lipitură, nf. 1. függelék; toldalék
   ragasztók ; 2. jövevény, idegen.
Lipoșez, I. ca. 1. hallgat, halkan-,
   csendesén, nyugodtan áll; 2. meg-,
   elront, megveszteget, tönkre tesz.
Lipsă, nf. í. hiány, szükség, szükség-
let, szükölködés, fogyatkozás, hiba,
nélkülözés; — trupească, testi hiba ;
testi szükséglet; 2. ínség, nyomor,
nyomorúság; a fi ín — mare, nagy
ínségben van; de —, szükséges; a
avea—, szükségei, szüksége van, kell;
am — dé sănătate, egészségre van
szükségem; 3. távoliét.
Lipsea, nf. Lipcse.
Lipsesc, IV. A) cd. foszt, megfoszt,
rabol, megrabol; B) —, fi. hiányzik,
hibázik, hiányozik, fogyatkozik, szű-
kölködik (miben); C) me •—, vfi.
megfosztja magát (vmitől), nélkülöz.
Lipsire, nf. hiányzás, távoliét, szükölkö-
dés, fogyatkozás, megfosztás (vmitől).
Lipsit, mn. szűkölködő, sínylődő, sze-
gény, szorult, szűkült; nélkülöző —
de minte, eszeveszett, esztelen.
Liră, nf. 1. lant, koboz, hegedő; 2. líra
(olasz pénz).
Liric, 1. fif. lantos, lantos költő, dal-
költő; 2. mn. lantos; poesie —a,
lantos, költészet, lyrai költészet, ala-
nyi költészet, dalköltészet.
T’isiță, nf, L Leșiță.
Lisnițe, nf. t. gyümölcs.

szótár, II..

Liur

242

Lombard.

Lombardare

243

Lucru

Liur, />/. 1. gyümölcs-must; 2. rosz-,
gyenge bor.
Liurber, fif. (nt.); i. Dafin.
Liurcă, »/. lőre. rosz bor.
Livadă, h/. 1. liget; 2. rét, kaszáló,
mező.
Livan, />/. (nt.) tömjén-fenyü.
Livanță, nf. levendula-ríz.
Livăr, t. -e, tf. szivornya, szívócső.
Lívia, nf. (fölbi>.) Lybia, Afrika; fri-
guri de—, sárgaláz; Lívia (nönév).
Livră, nf. font; sterling.
Livrea, nf. libéria, cselédnJia.
Lobodă, nf. (nt.) loboda, libatop;
maglapéi (Artiplex mortensis).
Loc, t. -uri, of. 1. hely, tér; 2. hely-

  ség ; — ul nașcerei, szülőhely; —₍
de arat, szántó, szántóföld; a nu
avea —nincs helye; nem tartozik
a dologhoz; a cupride —, he-
lyet foglal, leül; de —, pe —, azon-
nal, tüstént, rögtön, mindjárt; ín
tót —ul, mindenütt; la fața —ului,
a helyszínén; din capul —ului,
élőtől fogva, kezdettől.
Local, t. -e, és -úri, of. hely, helység,
helyiség; —, mn. helyi, helységi.,
Localisez, I. A) mé —, le-, megtele-
pedik, letelepszik; B) co. korlátoz,
megszorít, határok közé szorít (pl.
tüzet), lokalizál.
Localitate, nf. helység, helyiség.
Locaș, t. -úri és -e, of. lakás, lak,
lakhely.
Locatic, fif. rakhelybér, raktárbér,
partbér.
Loco, ifi. helyben, helyt.
  Locomobil, t. -e, ?/ mozgony, gőz-
   mozgony, gözkocsi.
  Locomotiv, t. -e, of. mozdony, gőz-
   mozdony, gőzkocsi.
  Locotenent, df. 1. helytartó; 2. had-
   nagy, főhadnagy ; sub—, alhadnagy.
  Locotenență, nf. hélytartóság; hely-
   tartótanács.
Locotenențial, mn. helytartó sági.
  Locotesc, IV. fi. i. csacsog, fecseg,
   trécsel.
  Locoțiitor, fif. helytartó, helyettes,
   megbízott.
  Locotiță, nf. (ni.) halyogmakk (Sta-
   philaea).
  Locsie, nf. (állati.) keresztcsőr, ke-,
   resztorru (madár).
  Locuesc, IV. co. lakik, lakja (a há-
   zat), tartózkodik.

Locuincios, mn. h Locui vér.
Locuință, nf lakás, lak, lakhely.
Locuire, nf. lakás.
Locuitor, fif. lakos, lakéj; benlakó.
Locuivér, mn. lakható.
Loculeț, t. -e, of. kis tér, szűk hely.
Locustă, nf. (álhitt.) sáska.
Locuțiune, nf. kifejezés, kitétel, szó-
lásmód, beszédmód; szójárás; példa-
sző, példabeszéd.
Lódba, nf. hasáb fa.
Logaritm, fif. arány szám, sorszám,
számszer.
Loge, nf. 1. 'páholy; 2. szabadkőmű-
vesek társulata.
Logic, mn. logikai, elmészeti, logi-
kus ; —, ifi. elmészetüeg, józanészszel,
épeimével, okosan; —, fif. logikus.
Logică, nf. gondolkodástan, logika.
Logocel, fif. (állati.) tengette, tengc-
líce, tenglic.
Logodesc, IV. A) co. jegyez, eljegyez ;
B) me —, vfi. jegyet vált (vkivel),
eljegyzi magát.
Logodire, 1 nf. jegyváltás ; eljegyzés,
Logodnă, J kézfogás, gyürüváltás.
Logodnic, fif. jegyes (férfi); —ă, nf.
mátka, jegyes (nő).
Logofăt, fif. 1. író; titoknak, titkár;
2. — mare, kancellár (egy régi
bojárt méltóság).
Logofeție, nf. állami ügyészség, bel-
ügyi minisztériumi méltóság (régen
Romániában ).
Logögrif, t. -e, $/. szórejtvény, szó-
talány.                         Ityár.
Logomacb, fif. szófeszegető, szószá-
Logomachie, nf. szóharc, szófeszege-
tés, szószátyárság, szóvita.
Loial, mn. igazelmü, hü; becsületes,
őszinte, loyalis.
Loialitate, nf. igazelmüség, hűség,
nyiltszivüség, becsületesség, őszinte-
ség, loyalitás.
Loitră, nf. szekérlőcs; szekéroldal,
kocsi-oldal.
Lője, nf. I. Loge.
Lojnița, nf. 1. kas, kosár; 2. aszaló,
Lojnițâr, fif. kaskötő, kosárfonó.
Loloață, nf. konty.
Lolot,’ t. -e, of. lárma, zaj, zajongás;
kiabálás.
Lolotesc, IV. a. lármáz, kiabál, tré-
csel ; fecseg.
Lombard, i-. -urí, of. kölcsönintezet*
zálogház.

  Lombardare, nf. pénzkölcsönzés (zá-
   logra).
Lompaș, í. -úri, és -e, of. lámpás.
  Lompău, i. lompae, *f. lopó, lopótök,
   szívó, szívócső, szivárvány.
Longitudinal, mn. hosszúsági.
  Longitudine, nf. hosszúság, hossza-
   ság; — geografică, keleti v. föld-
   rajzi hosszúság.
  Lopată, nf. 1. lapát, lapocka; 2. la-
   pátfog (vizi kerekeknél); 3. evező,
   evezőlapát (haj.).
  Lopătar, nf. 1. evezős legény (hajók-
   nál) ; 2. lapátkészítő; 3. (áUatt.)
   kanálos gém.
Lopațesc, IV. fi. evez, lapátol.
  Lopățică, nf. lapátka; — a uméru-
   lai, lapocka, vállapocka, hónlap.
  Lopta, nf labda, lapta; a sejoea de
   a —&, labdáz (ik).
  Lornetă, nf. fél szemüveg, zsebüveg,
   kukucsüveg, kukucs.
  Los, í. -úri, of. sorsjegy, sorslevélke,
   sorslapka; — de stat, állami sors-

Losesc, IV. fi. sorsol.
Losire, nf. sorsolás.
Losnic, fif. csacsogó, fecsegő, szócsap-
   lár.
Losnișor, fif.‘ (nt.) késerédes; keser-
édes csucsor; veres ebszőlő.
Lostopan, fif. rög, göröngy.
Lostrița, nf. .(állati.) lazac (hal).
Lót, fif. lat; de un —, egy latnyi.
Loterie, nf. sorsjáték, lutri; a joca
—, lutrira tesz, lutrit játszik.
Lotresc, IV. fi. rabol, dúl, prédái,
megfoszt.
Lotrie, nf. rablás, utonállás, hara-
miáskodás, fosztogatás, zsiványság.
Lotru, fif. 1. rabló, zsivány, haramia,
útonálló, fosztogató; gazember, la-
tor, kópé, lurkó; 3. mn. virgonc,
ügyes, fürge, gyors, serény, éber.
Lovesc, IV. A) ca. üt, ver, megüt,
megver; taszít; rúg, megrág (ló);
B) mé —, vfi. 1. összeütődik, Össze-
verődik ; 2. talál, összetalál, meg-
egyezik ; megüti magát.
Lovire, nf. csapás, ütés, verés.
Lovit, mn. 1. ütött; 2. illő, összeillő,
egyező.^                                :
Lovitură, nf. 1. csapás, rúgás, ütés;
2. összeütközés, összekoccanás.
Lozie • }    (ni.) kötőfüz, rekettyefüz.

• Lozincă, nf. jelszó, hadszó, jelnév.
Loznișor, fif (i.t.)J. Losnișor.
Loznițar, fif, kosárfonó:
Luare, nf. 1. vevés, elvevés; 2. vétel,
elvétel; 3. bevevés, elfoglalás; — a
minte, figyelem; — a unei cutați,
egy vár bevétele v. elfoglalása; —
în stăpânire, birtokba vevés.
Luat, mn. el-, megvett, megvásárolt,
meghódított, elfoglalt; — din minte,
rászedett, rábeszélt; megbódult, esz-
telen.
Luator, fif. vevő, megvevő, • vásárló ;
— de seama, figyelmes, észrevevő.
Luba, ) nf. (ni.) görögdinnye (An-
Lubeniță, f guria).
Lubiț, fif. (nt.) gomborka, körkőly
(Carmelina sativa).
Lucănica, nf. véreshurka, gömböc.
Luceafér, fif. világító csillag; lucifer,
Venus (csillag) ; — de demineață,
hajnali csillag, hajnalcsillag ; — de
seară, esti csillag.
Luceala, 1 nț. 1. fény, fényesség,
Luceață, J ragyogás; Q.fény, dísz,
pompa.
Lucerna, nf. (nt.) lucerna, lucerni v.
német lóhere.
Lucesc, IV. fi. ragyog; fénylik, csil-
log, villog, csillámlik, tündököl.
Lucid, mn. fényes, világos, tiszta.
Luciere, nf. fényesités; simítás, siká-
rolás.
Luciez, II. co. simít; síkúról;.
Lucios, mn. csillogó, csillámló; ra-
gyogó, tündöklő.
Lucire, nf. 1. fény, ragyogás; 2. disz,
pompa, tündöklés,           [tündöklő.
Lucitor, mn. fénylő, fényes, ragyogó,
Luciu, fif. 1. simaság, síkosság; tü-
kör; —1 maréi, a tenger tükre v.
felszíne; 2, —, mn. sima, fényes,
ragyogó, csillámló.
Lucoare, nf. csillogás, ragyogás, fény,
pompa, dísz.
Lucrare, nf. 1. cselekvés, működés,
művelés; 2. tett, dolog ; foglalkozás,
cselekvőség; munkálkodás, munka ;
— a pământului, földművelés.
Lucrat, mn. munkált, megmunkált,
müveit.
Lucrator, fif. és mn. munkás; dolgos;
— de dí, napszámos.
Lucrățiv, tnn, működő, tevékenymun-
Lucru, t uri, of. 1. dolog, munka:
2. foglalatosság, munkálat, mű;

16*



Lucra

244

Lunca

Lunec            24S            Lux

de —, dolcgnap, dologtevőnap, mun-
kanap ; —de casă, házi munka ; —
de mână, kézi munka; — denifnică,
hiába való dolog ; semmiség; a avea
de —, dolga van, el van f oglalva;
fără—, tétlen,, munka nélküli; a și
căuta de —, dolga utáfo néz v. lát.
Lucru, 1 co. dolgozik^ munkál, mun-
Lucrez, I.J kédkodikj foglalatoskodik,
müvei, csinál, cselekszik, tesz; — pe
£i, napszámban dolgozik; — la ceva,
dolgozik fcmtn; .cinenu —ă, nici să
nu mănânce, ki nem dolgozik, ne is
egyék !
Lues, őf. fényűzés, fényelgés, pompá-
sáé, pazar fény; articlu de —, fény-
űzési czikk v. áru.
Lucsuos, mn. fényűző, pompázó; fé-
nyes, pompás, pazarfényü.
Lucsurie, nf. 1. tobzódás, dőzsölés,
dorbézolás, bujálkodás; 2. kéjelgés,
fényűzés.
Lucsurios, mn. dőzsölő, tobzódó, ké-
jelgő, buja, bujálkodó.
Lucarnă, nf. lepény.
Lud, őf. 1. piszok, mocsok, szenny,
rondaság, mászol; 2. mn. együgyü,
balgatag.
Lndos, mn. piszkos, mocskos, szeny-
nyes, ronda, maszatos; gálád, fös-
vény.
Lujer, őf inda, szár, tőkocsány; —
de viță de vie, szőlőtő-inda.
Lulă, nf. I. Lába.
Lulachiu, őf indigó.

Lulea, nf. pipa, dohány-pipa.
Lume, nf. 1. világ, világegyetem,
mindenség; —

Luminiță, nf. gyertyácska; — a nop- i
.         ---v-vy-—, ții, (ni.) csészekürt (Oenothera bier- 1
— multă, nagy sokaság;] nis).                               t
—, világra hoz; a lua Luminoasă, nf. (ni.) börvén; loncme-
téng ; körtike (Clematis vitaiba). 4

a aduce pe

lumea în cap, világra megy; așa
i —a, ez a világ sora ; de —, vi-
lági; feinee de —, szabad nő, sza-
bad személy; 2. népség, sokaság, em-
berek.
Lumean, őf. világi (ember).
Lumesc, mn. világi, földi; bunuri
—i, földi javak; a se redica preste
cele —í, a földieken v. a földi dol-
gokon felülemelkedik.
Lumeț, mn. világi, világias, mulat-
  ságkedvelő.
Lumin, I. ő. l. Luminez.
Lumină, nf» 1. világ, világosság,
  fény; 2. gyertya; — de ceară,
  viasz-gyertya; — de séu, faggyú*
  gyertya; — de spermațet, (stearin)

faggyany- v. stearin-gyertya; — a
^.üei, a nap világossága v. fénye ; — a
ochiului, szem világa; — a soarelui,
napfény, napvilág; — nouă, új fény,
új Hold;'a lucra la —, világosság-
nál dolgozik; . a da —, fényt ad,
világít; a da, a scoate la—, kiad
(könyvet), napvilágra hoz; a eși
la —, napvilágra jő; — electrică,
villamfény.
Laminar, i. -e, ®/. gyertyatartó; —,
őf. gyertyaöntő, gyertyakereskedö. J
Luminare, nf. L világítás, kivilágí-
tás ; felvilágosítás ; 2. gyertya. j
Luminărică, nf. (ni.) farkkóró, ökör- j
farkkóró.                    [csinálás. |
Luminărie, nf. gyertya-öntés, gyertya- |
Luminat, mn. 1. meg-, kivilágított; 1
2. felvilágított, felvilágosodott; 3. |
fényes, világos, tiszta ; —, iő. fényesen, 1
világosan, tisztán; őf. I. Luminare. |
Luminaț őf. mécs, lámpacska. ’ |
Luminățiea voastră! Fenséged (dm ]
Romániában).                          j
Luminațiune, nf. I. Huminațiune. 1
Luminător, őf. meg-, felvilágosító; I
  —, mn. világító; far —, világító I
Szövetnek. *                          j
Luminez, I. A) c®. 1. megvilágosít, meg- |
világít, kivilágít; 2. felvilágosít; 3. i
világit, világosságot terjeszt; B) mé J
—, vő. földerül, kitisztul; felviiá- --n
gosodik, felvilágosul; se —ă- de j
£iuă, nappalodik; se —ă témpul, a
Kiderül az idő.                       í

Luminos, mn. világos, fényes, tiszta, j
Luna, n/L. 1. hold; 2. holdfény, hold- |
világ; — noua, új hold; — plina, j
teli hold; 3. hó, hónap; de —, hó-1
napos; ridichi de —, hónapos retek; I
pe —, hónapjára, hónaponként; holdói
világnál; U —, holdvilágnál; dél
patru —i, négy hónapos.             3
Lunar, mn. hónapos, hónapi; —,
hónaponként; an —, holdév. 3
Lunarița, nf. (ni.) lapic, hold-rutaM
ozmund (Botrychium lunaria). 1
Lunatec, nm. holdkóros, alvajáróéi
holdjáró, holdbolygós.              3
Lunca, nf. 1. folyam melléke, völgyéi
2. liget, r^, kaszáló.

  Lunec, I. £ siklik, kisiklik, csúszik,
elcsúszik ; megősuszamlik^
  Lunecos, mn. 1. csúszós, csuszami ás,
síkos, sikamlós, sikamló, sikló; 2.
szátyár, trágár.
Lunecă ș, i. -úri, t>(. ölmos v. ónős idő;
síkosság, csúszós v. fagyos út.
Lung, A) mn\A. hosszú; 2. terjedel-
mes, szélesem kiterjedő, hosszadal-
mas, körülményes, bőbeszédű; B) őf.
hosszú, hosszúság,' hosszaság; ín —
hosszában; pe —, iő. hosszasan, ter-
jedelmesen, hosszadalmason, körül-
ményesen.
Lungăreț, mn. hosszúkás, nyúlánk.
Lungau, őf. vézna v. hosszú ember,
kamasz.
Lungesc, IV. ~A) c®. meghosszít, hosz
szabbít, meghosszabbít, megnyujt;
elhalaszt (pl. határnapot); B) mé
—, vő. 1. meghosszabbodik, megnyú-
lik; 2. elterül, lefekszik, elnyúl.
Lungime, nf. 1. hossz, . hosszúság,
hosszaság; 2. tartam, tartósság*, ál-
landóság.
Lungire, nf 1. hosszabbítás, meghosz-
szdbbítás, megnyújtás; 2. meghosz-
szabbulás, meghosszabbodás, megnyú-
lás, toldás.
Lungit, mn. 1. hosszabbított, meg-
nyujtott; 2. leterített, földreterített.
Lungitură, nf: toldalék, hozzáadás,
tóidat; nyúlvány.
Lungoare, nf. I. Lângoare.
Lungureț, mn. hosszudad, hosszúkás,
bosszantás*
Lungușor, 1 mn. hosszúkás, kissé hosz-
Lunguț, f szu.
Luni, fif. hétfő, hétfő; —a, iá. hétfőn.
Lunile femeilor, • nf. havi tisztulás,
hószám.
Luniță, nf. I. Lună.
Luntâ, nf. gyújtó zsineg.
Luntrar, őf. csónakos, sajkás, révész.
Luntrăresc, IV. őf. me —, vő. sajká-
zik, csónakázik; evezik, evez.
Luntraș, őf. sajkás, csónakos, révész.
Luntre, nf. sajka, csónak, ladik.
Luntrișez, I. mé —, ᵥ(. sajkázik, csó-
nakázik, evez.
Luntrișoara, nf. sajka, csónak, na-
szád, ladik.

Luntrító, nf. kié csónak, sajkácská.
Lap, őf. L (állati.) farkas, toportyán,
toportyánféreg, réti Futya, ordas,
l'esbéteg;     2. (nk) csörgő lapor,
tarajos cincor, taréj fürt, kakastar ej.
Lupan, nih. farkasszőrü, szürke.
Lupare, nf farliasféne.
Lupesc, mn. farkas; -e,‘ iő. farkas-
ként, farkasmódra v. módon.
Lupin, mn. farkas, farkasfgju.
Lupină, nf. (nt.) csilla^furt.
Lupót?óa, } ”f- nőstény farkai.
Lupt, I. mé —,vŐ. küzdj vív, ví, ..tUT
saz, tuéakodik, harcol, csatáz^ vias-
kodik, hadakozik.
Lupta, nf. harc, küzdelem, csata,
viaskodás, tusakodás, küzdés, baj*
vívás, tusa ; — pentru eșistință,
létérti Küzdelem.
Lnn+nRÍU’ 1 bajnok, bajvívó, küzdő,
Luptător, J ví;lsí:od<í- tnsdkodó.
Lurbér, őf, (ni.) babér, repkény, bo-
rostyán.
Lușcă, Lușcuța, nf. (ni.) sárma^madár
.tej (Ornitogallum narbonensa).
Lustiez, I. c®. csiszol, \ simít, fényez,
palléroz.
Lustru, i. -uri, ®/. 1. évötöd; Q. fényj
dísz, festék, lakkmézga.
Lustrueala, “nf. 1, fény, dísz, pompa,
ragyogás; 2. fényfzet, simaság, csi-
nözat, disziték.
Lustruesc, IV. c®. simít, fényez, csi-
szol, palléroz.
Lut, t. -urî, »f. í. agyag, agyagsár;
2. timag, szivajk; vas de —, cserép-
edény; ^piszok, szenny.
| Lutarie, nf. agyaggödör.
Lutație, nf. (ni.) pozdor.
Lutcă, nf. sajka, ladik,* csónak.
Luteran, őf. és mn. Luther követője,
lutheránus, ágostai vallásu.
Luțernă,- nf? i. Lucerna.
Lutisor, őf. — galben, sárga föld.
Lutos, mn. agyagos, timagos ; piszkos,
szennyes, ronda.
Lutra, nf. (állaii.) vidra.
Lutrié, nf. I. Loterie. (tapaszt.
Lutuesc, IV. C9. agyagoz, agyaggal
Lux, i. -úri, o/. /. Lucs ®^.

Ma

246

Macra

Macsilă

247

Măgulesc


    M

Ma, fikz. de, azonban, sőt.
Mă, I. h/. = mamă : înă — ta, anyád;
mă —sa, anyja; II. ist. = mé.
Mac, fif. (ni.) mák (Papaver); de —,
mákos, mákból való; oleu de —,
mák-olaj; — sălbatec, iepuresc,
(ni A pipacs, vadmák (Papaver
ohoeas).
Mác, kukk; nu £ice nici —, egy
szót sem szól, egy kukkot sem szól.
Macadam, fif. kavicsos út.
Macadamisez, I. o. kavicsoz (utat).
Mâcăesc, IV. fi. mekeg, moccan.
Măcar, ifi, 1. bárcsak; noha, ámbár,
jóllehet; 2. pedig, legalább; — că,
jóllehet, ámbár, noha; — când, bár-
mikor, akármikor, bármely időben;
— care, bármelyik, akármelyik ; —
cât, akármennyi, bármennyi; — cum,
bárhogy, akárhogy, bármimódon; —
unde, bárhol, akárhol.
Macara (oa), nf. csiga, csiqasor; csiga-
mii, emelőcsiga, emeltyű.
Măcărej, £ -e, df. pálcika, pálcácska.
Macaroane, nf. i. makaróni, olasz
laska, csöves laska.
Macat, i. -e, df. ágytakaró, lepel.
Măcau, ț. -e, df. bot, pálca.
Macedonean, fif. és mn. macedón,
  macedóniai.
Macedonia, nf. Macedonia.
Măcel, d/. öldöklés, mészárlás, konco-
  lás, vérontás, vérfürdő.
Măcelar, fif mészáros, húsvágó; hus-
  árus, hentes.
Măcelăresc, IV. a. 1. öldököl, mészá-
  rol, koncol, kaszabol; 2. vág, öl, le-
  vág, leol (marhát).
Măcelărie, nf. 1. mészárszék; vágó-
  híd; 2. öldöklés, mészárlás, koncolás,
  vérontás.
Măcelărit, I. fif. mészárosság, husárus-
  ság; II. win. lekoncolt, leolt, lemé-
  szárolt.
Macerare, 1 nf. áztatás, beázlatás,
Macerațiune, J pállasztás; feszélyezés.
Macerez, I. áztat, meg-, beáztat,
pállaszt, feszélyez.
Măceș, fif. (nt.) 1. galagonya, csere-
  galagonya (Pubus); 2. csipkerózsa-

bokor, vadrózsafa (Posa canina);
—ă, nf. csipke, csipkerózsa bogyó,
seggvakarcs.
Machină, nf. 1. fondorlat, cselszövény;
2. /. Mașină.
Machinațiune, nf. fondorkodás, mes-
terkedés, fondorlat, cselszövény.
Machinátor, fif. 1. fondorkodo, mes-
terkedő, cselszövő; 2. hajtogató, bon-
togató.
Machinez, fi. 1. mesterkedik, fondor-
kodik ; .2. kontat, bujtogat.
Măcieș, fif. (nt.) /. Măceș.
Macin, I. cd. 1. őröl, lisztéi; — cafea,
kávét darál; 2. csacsog, hadar, da-
rál, kotyog, cseveg, habar.
Măcinare, nf. Őrlés, lisztelés, da-
rálás.
Măcinat, I. mn. őrlőit, darált; H.fif.
liszt, őrölt gabona..
Măcinătură, nf. 'l , M&cᵢₙₙᵣₑ
Măeiniș, t. -úri, f *■ MaclBflle-
Măciucă nf. 1. ágy, fej, bunkó, buzo-
gány, furkó, bunkósbot ; 2. kölönc,
cölönk; 3. (gép) tolondék, tolony,
dugattyti.
Măciulie, nf. 1. bötyök, fej, fok, gomb,
csomó; 2. gumó, gümő (vmin).
Maorimé, nf. soványság, ösztövérség,
silányság, hitványság.
Macriș, fif. (nt.) sóska ; erdei sóska-
lórom ; mezei sóska; sóskalorom (Pu-
mex acetosá); — de apă, (ni.) vizi
sóska, vizi lapu (R. aquaticus); —
de grădină, (nt.) leérti sóska; kerti
zsázsa, lapos levelii sóska, rézsuka,
saláta torma (Acetosella rotundi-
folia); — de spin, (nf.) sóskaborbo-
lya, leány som (Berberis vulgáris);
— epuresc, paseresc, (ni.) madár-
sóska, maddrlorom; háromlevélü sós-
kafü (orális acetosella).
Măcrișor, fif. (nt.) madáfsóska, ma-
  dárlorom; l. Macriș epuresc.
Macrobiotica, nf. hosszú-élettan, ép-
  tan, élethpsszitás mestersége.
Macrocosm, fif. nagyvilág, külvilág
  (ellentétben a belvilággal).
Macru, mn. sovány, ösztövér, silány,
  hitvány.

Macsilă, nf. (fit.) állkapocs, állkapca,
állcsont.
Macsilar, mn. állkapcás, áll . . .
Macula, nf. mocsok, folt, szenny; pi-
szok, hiba, szeplő; fără —, szeplő-
telen.
Maculatură, nf. mázolat; clhányt iro-
mány, takaró-papiros, tisztázatlan.
Maculez, I. *>. bemocskol, beszennyez,
mocsokkal illet, bepiszkol, megfer-
tőztél.
Madamă, nf. asszonyom, asszonyság,
asszony-.
Mădaresc, IV. &>. elkényeztet, kényez-
tet, gyöngéltet, kegyel, gedél, tutuj-
gat; cirógat (vkit), édeleg (vmivel).
Mădarire, nf. 1. cirógatás, édelgés,
hízelgés; 2. kényeztetés, elkényez-
tetés,
Mădărit, mn. kényes, elkényeztetett.
Mădație, nf. 1. halasztás, halogatás;
haladék; 2. makacsság, akaratosság,
fejesség.
Madem, i. -úri, df. bánya, ércbánya,
ércakna.
Madona, nf. boldogasszony, szentszűz,
madonna.
Madraț, i. -e, df. matrac, szalmazsák,
szőr zsák.
Madrepore, nf. fálíatt.) csillagkorai.
Madrigal, i. -e, df. madrigal, pásztor-
versecské.
Mădular, t. -e, df 1. tag, testtag,
testrész; 2. szeméremig.
Măduvă, nf. csontvelő, velő.
Măeastră, nf. I. Măiastră.
Maestru, fif. mester; l. Măiestru difi.
Mag, fif. táltos, bűvész ; —ii de la resa- |
rit, a napkeleti bölcsek.
Măgălie, nf. makkfej, makkbuga.
Măgar, fif. (áUaUJ 1. szamár, csacsi,
füles ; 2. ostoba, buta v. háj fejű; —
sălbatec, (állati.) vadszamár.
Magaresc, mn. szamár ...; tusa —a,
szamár-keh v. köhögés.
Măgărie, • nf. szamárság, ostobaság.
Măgărița, nf. nőstény szamár.
Magazie, nf. /. Măgăzin.
Magăzier, fif. táros, raktáros.
Magazin, t. -e, df. tár, raktár, pahó;
magtár; — de sciință, tudomány-
tár ; — magnetic, delejtár, delejtelep.
Műtermi, fif. (nt-) majoránna, murva-
pikk (Origanum majoránna).
Maghiar, Magiar, fif. magiw ; —, mn.
magyar, magyaros.

Magic, mn. bűvös, varázsló, igéző;
lampa —ă, bűvös lámpa.
Magie, nf. varázsolat, igézés, büvölés,
táltosság, bűvölet, bűbájosság, bű-
vészet.
Magisteriu, i. -i, df. mesterrang, taní-
tói tisztség.
Magistral, mn. mesteri, iskolamesteri,
remek.
Magistrat, I. t -e, df. tanács, tiszti-
kar, elöljáróság, városi tanács; II.
fif. városi tanácsos; tanácsos.
Magistratual, mn. tanácsi, városi ta-
nácsi.
Magistratură, nf. tanácsosi méltóság.
Magistru, fif. mester; tanító, oktaté.
Magium, fif. nyelet, nyalat.
Mágia, nf. 1. darab, rész; 2. sóbánya,
sóakna; 3. máglya.
Măglar, fif mázsamester.
Mâglaș, nf bányász, bányamunkás
(sóbányában).
Măglisesc, IV. 1. rászed, ravaszul
megcsal; 2. hize.leg.
Măglisitor, fif. hízelgő, sündörgő; csá-
bító, elcsábító, szédelgő.
Magnanim, mn. nagylelkű; —, ifi.
nagylelküleg, nagylelkűen.
Magnanimitate, nf. nagylelkűség.
Magnat, fif. mágnás, főrendi, ország-
nagy.
Magnesia, nf. (vt.) keseréleg, keser-
föld; magneziu; sulfat de—, keser-
élegsók; hidrát de —, keser-élegviz-
<WJ-
Magnet, fif. delej, mágnes.
Magnetic, mn. delejes, mágnesi; fluid
—, delejeny, delejes folyadék; ac
—, delejtű, iránytű, mágnestű; pol
—, delejsark.
Magneți sez, I. ₒ. delej ez, mágnesez,
megdelejez.
Magnetism, fif 1. delejesség, mágnes-
ség; 2. delejzet, delejes állapot.
Magnetit, .fif,' (án-t.) delej vasérc.
Magnific, mn. 1. nagyszerű, pompás,
felséges, dicső; 2. (dm) nagyságos.
Magnificență, nf. 1. nagyszerűség,
pompa, disz, fölség, dicsőség, nagy-
ság; 2. — voastră, (dm) nagyságod.
Magopață, nf. kuruzsló, varázsló (no).
Magula, nf. arc, orca, pofa (bőr).
Măgulesc, IV. ca. hízelkedik, hízeleg
cirógat (vkit), édeleg (vkivel); nje —
cu speranță, azon reménynyel ke-
csegtetem magva,

Majorén

249

Mână

Măgulire, nț. hízelgés, behizelgés, ke-
csegtetés ; cirógatás, édelgés.
Măgulitor, őf. és mn. hízelgő, behí-
zelgő, kecsegtető; —, iő. hizelgőleg.
Măgura, nț. 1. erdős fönsik; 2. domb,
fensik.
Mahal, őf. I. Hamal.
Mahala, nț. külváros, városrész.
Mahmudea, nț. aranypénz (= 38
frank).
Mâhnesc, IV. A) cd. csüggeszt, elcsüg-
geszt, szomorít, megszomorít, kedvet-
lenit, bușit; B) me —, vő. bánkódik,
elcsügged, elkedvetlenedik, busul, bu-
song, búslakodik, szomorkodik, meg-
ütődik.
Mâhnire, nț. kedvetlenség; csüggedt-
ség, bú, szomorúság, keserv, szomor,
szomorkodás, búsongás, megütődés,
aggódás, búgond, kedvetlenség.
Mâhnit, mn. bús, szomorú, szomor-
kodó, szontyolodott; aggódó, csüg-
gedt, csüggeteg, kedvetlen; —, iő.
búsan, szomorúan; kedvetlenül, csüg-
gedten.
Mahomedan, őf. és mn. muhamed-
   hitü, mohamedán.
Mahomedanism, őf muhamed-vdl-
   lás.
Măhramă, nf. kendő, fejkötő, kesz-
* kenő; — de pusunar, zsebkendő.
Mai, iő. 1. még; csaknem, majdnem,
szinte, közel, kicsinybe hogy . ..;
alighogy nem; 2. inkább; 3. a mel-
léknév elé téve a középfok képzője,
mint a latin : magis; —bún, jobb;
— bine, jobban, inkább; cél — bún,
a legjobbik ; — ca, csaknem, majd-
nem, szinte; — ântâiu, először ; —
apoi, azután, később, mindjárt; —
ales, különösen, kiválóan, kiváltké-
pen; — pe urmă, végül, végtére,
végre; — cu sama, kiváltképen,
különösen, kiválóan; — őf l. Maiu.
   Măi! iw. hé! te!
   Maia, df l. Maiea.
   Maial, ’I. mn. májusi; II. i. -e, df.
   majális, májusi mulatság.
   Maica, nf 1. anya, mama; 2. apáca;
   — a biserică, anyaszentegyház; — a
   Domnubii, Jézus anyja.
   Măicuță, nf anyácska, anyó, anyóka;
   mamuska.
   Maidan, i. -úri df. 1. nyilttér; futó-
   pálya, versenypálya, gyep, lópálya;
   3. pzisztasáq.

Măgulire______________248______________ Majorat

Maiea, măiele, nf. 1. tejoltó; 9. ecet-
agy.

Maier, őf. major, majorház, major-
ság; szállás, tanya.
Maíeran, Őf. (ni.) I. Magheran.
Măieriște, nf l. Maier.
Maiestate, nf.l. felség, fölség; crimă
de lesa—, fölségsértés; —a voastră,
Felség, Felséged; 2. méltóság, di-
csőség.          '
Maiestatic, 1 mn. 1. fölséges, felséges,
Maíestos, f fejedelmi, fölségi; 2. di-
cső, felséges, nagyszerű.
Măiastră, nf művésznő, mesternő.
Măiestre, nf t. tündérek (nők), tün-
dék.
Măiestresc, IV. ő. mesterkél, mester-
kedik ; kigondol, kieszel, feltalál.
Măiestrie, nf 1. mesterség, müképes-
ség, művészet, művészség; kézi mes-
terség; 2. mesterkéltség; cu —, mes-
terien, ügyesen, művészien; mester-
kélten.
Maiestros, mn. művészi; mesterséges,
  csinált, mesterkélt.
Măiestru, őf. mester, művész, —-, iő.
  mesterien, művészien.
Mai-inte, iő. imént, az imént, előbb.
Mai-marele, őf. fölebbvaló, elöljáró.
Măimucă^I nf 1. (állott.) majom; 2.
Maimuța/ J majmoló, mimelő.
Măimuțărie, nf majmolás, utánzás,
  mim elés.
Maimuțesc, IV. c*. majmol, miméi,
  utánoz, követ.
Maior, őf. őrnagy.
Mai pe urmă, iő. végül, végtére, utol-
  jára.
Maiu, őf. 1. máj; 2. i. -e, df sulyok,
   kótis, ütő; kézi kalapács; — de rufe,
   sulyok, csép.
Maiu, őf. tavaszutó, ötödhó, pün-
   kösdhó, május.                     ' f
Mâiu, I. cd. 1. hajt, el-, kihajt, üz;
   2. küld, elküld.
Mâiu, mânere, mas, II. ő. hál, meg-
   hál, éjt tölt, éj jelez, beszáll.
  Măiug, Őf. kalapács.
   Maja, nf. mázsa; — metrică, méter-
   mázsa.
  Măjer, Őf. mázsamester.
   Măjesc, IV. mázsái, megmázsál,
   megmér.
  Major, őf. nagykorú, meglettkoru.
   Majorat, t -e, df. elsőszülötti jog v.
   jószág; hitbizomány.

Majorén, őf. és mn. teljeskoru, tör-
vényeskoru, nagykorú; a declara de
—, nagykorúéit, teljeskorunak nyil-
vánít.
Majorenitaté, nf. nagykorúság, tör-
vény eskoruság.
Majoritate, nf. többség, számtöbbség,
nagyobb rész; ■— de voturi, szava-
zattöbbség, szótöbbség.
Majuscule, nf. t. nagybetű.
Mal, i. -uri, df. 1. part, mart; —ul
Dunărei, dunapart, dunasor; 2. pala-,
timag, agyag.
Malac, őf. bivalyborju.
Malachie, nf. önfertöztetés, önfertőzet,
némabün, gecizés.
Malachit, őf. (ádvt.) rézkő, selyemére.,
zöldkékle.
Malacoderm, mn. (állati.) puhabőrü,
* lágybőrü.
Maladie, nf. nyavalya, kór, betegség.
Malafranță, nf. bujakor.
Malaga, fif 1. (fölöz.) Malaga (spa-
nyol város); 2. malaga (bor).
Mălăieț, mn. puha, lágy, szotyós (gyü-
mölcs), lisztes, kásás.
Mălăiețez, 1.1 A) a>. puhít, lágyít;
Mălâiez, I. J mé —, ᵥő. puhul, lá-
gyul, szotyósodik.
Mălaiu, őf. (ni.) 1. máié, tengeri, kö-
les, törökbuza, kukorica; 2. málé-
kenyér; — m érunt, (ni.) köles.
Mălată, nf. maláta.
Malcontent, őf. és mn. elégületlen,
elégedetlen, békétlen, zendülő.
Maidac, őf. széna-kazal v. boglya.
Maidé r t. -e, df. csomó, rakás,
halom, halmaz; — verde, takar-
mány.
Malin, őf. (ni.) zelnice (fa), vad-
cseresznyefa (Prunus padus); —ă,
nț. zelnicemeggy, vadcsercsznye; —
negru, (ni.) J agy alfa (Lygustrum
vulgare); — roșu, (ni.) orgonafa,
orgonalila, szelence (Syringa).
Maliție, nf. gonoszság, rosszaság, go-
noszt elküség, roszakarat.
Malițios, mn. roszlelkü, gonosz, rosz-
akaratu, gonoszlelkü.
Maliturá, nf. áradvány, iszapolás,
iszaplerakodás.
Malos, mn. agyagos, timagos, palás.
Malotea, (nf.) (paraszt)’ női felöltő.
Maltă, nf. Málta (sziget).
Maltez, őf. máltai, máltai lovag.
Maítrajcjtare, nf. 1. méltatlankodás,

méltatlanság; 2. kínzás, gyötrés, roas
elbánás.
Maltra(c)tez, I. «. 1. méltatlanul v.
roszul bán (vkivel), méltatlankodik
(vkin) ; 2. kínoz, gyötör.
Mălură, nf. 1. férgesség; 2. ragya.
Măluros, mn. 1. partos, martos; 2.
foszló, foszlánk; réteges, palás, tima-
gos.
Malversațiune, nf. gonoszság, gonosz-
tett ; garázdaság.
Mama, nf: anya, szülőanya, szülő;
— bétrána, nagyanya;. — vitrega,
mostoha anya ; de —, anyai, anya..;
inima de —, anyai szív; — a pă-
durei, 1.. (nt.) ragadó galaj, müge,
tejoltó; 2. hableány.
Mămaie, nf. erdei szörny.
Mămăligă, nf. puliszka, mamaliga.
Mămaligar, őf. 1. puliszka-evő; 2. pu-
liszka-keverő ; 3. málé-száju.
Mămăruță, nf. (állati.) füskata.
Mameluc, őf. mameluk.
Mamesc, mn. anyai, anya ...; limba
—ă, anyanyelv.
Mămie, nf. anyaság.
Mamifer, őf. és nm. emlős ; —e, nf.
i. emlős állatok, emlősök.
Mamonă, nf. 1. kincsbálvány ; 2. kincs,
vagyon, pénz, । izdagság.
Mamonist, őf. kincs- v. pénzbálványzó.
Mamoriță, nf. (ni.) szikfű, székfü-
virág, pipiter; l. Romăniță.
Mamos, szülész.
Mamucă, nf. anyácska, mamácska,
mamuska.
Mămular, őf. házaló, szatócs, zsib-
vásár os, zsibárus, tarattyus.
Mămulârie, nf. 1. ószer, zsibáru, ta-
rattyu; 2. lim-lom, áru, portéka.
Mamut, őf. (állati.) őselefánt, mam-
rauth (ősvilági nagy állat kövülete).
Mân^ I. cd. I. Mâiu.
Mană, nf. manna, égikenyér.
Mâna, nf. kéz; jucru de —, kézi-
munka; — proprie, saját kéz; cu
— proprie, sajátkezűkig; a ave la —,
kezében van, kezénél van, kezeűgyé-
ben van; a lua de —, kezénél fog,
kezénél vezet ; a pune — a pre ci-
neva, vkire teszi kezét, megfog vkit;
a da ín —, kézbesít, átad; a avea
— ile legate, tehetetlen ; una —
spală pre ceialaltă, kéz kezet mos;
din -— ín —, kézről-kézre; pe sub —,
kézalait, titkon, alattomban; prestș

Mănânc

250

Mângaiti

Mangal            251 Manual

  —, alkalmatlan; — dreaptă, jobb, :
jobbkéz; — sténga, bal, balkéz;
dintr’o — íntralta, egyik kézből a ;
másikba; cu —e cu picioare, kéz-
zel-lábbal; cu o —, félkézzel; preste
—, kényelmetlen..
Mănânc, I. <*. I. Mâne.
Mânat, £ -e, df. I. Mâner.
Mânăștergură, nf. kézikendö, törül-
köző.
Mănăstire, nf. zárda, kolostor, mo-
nostor.
Manc, mn. csonka, nem teljes, töké-
letlen, hiányos.
Mâne, I. A) a. 1. eszik, megeszik;
2. fal, felfal, torkoskodik, zabái,
megzabál; 3. rág, megrág; — de
dulce, húst eszik ; — de post, böj-
töt ; — de pránd, reggelizik; — de
amea^i, ebédel"; — de seară, est-
ebédel, esteliz, vacsorái; — vorbele,
lenyeli a szavakat; — bătae, kikap,
verést szenved; B) mé —, vő. 1.
bánt, viszket, sért, aggaszt; aceea
me —S, az bánt, az sért; ’l — a spa-
tele, viszket a háta; 2. kötekedik,
ingerbedik, ellenkedik, marakodik.
Manca, nf. dajka, szoptatódajka.
Mâncăcios, mn. falánk, nagy ehető,
étkes, torkos, kajtár, nyalánk, pá-
kosztos.
Mâncare, nf. evés, eledel, étel; vastag
étel; a da de —, étet, enni ad.
Mâncărime, nf. 1. viszketeg, viszke-
   tés; viszketegség; csiklandósság, csik-
   landék; 2. csipés, harapás.
  Mâncat, mn. megevett (étel) ; elvert,
elköltött (pénz) ; de —, enni való,
ehető; lingura de —, evőkanál. \
Mâncător, őf. és mn. 1. evő, nagy-
ehető, faló, falánk, torkos; 2. zsa-
roló.
  Mâncătorie, nf. pénzzsarolás, zsaro-
   lás.
  ?4âncătură, nf. 1. nagy ehetőség, fa-
   lánkság, torkosság ; 2. viszketés, visz-
   keteg; — de apă, vízmosás.
  Mâncău, őf. 1. evő, falánk, kajtár;
   2. zsaroló.
  Mandalac, őf. (ni.) földi mogyoró,
   földi gesztenye; csúnya (Bunium
   bulbocastanum ).
  Mandanelă, nf. káva;. mally, teke-
   asztal fala.
  Mandant, őf. utaló; felhatalmazó,
   hatalomadó.

Mandarin, fif. fő udvari tiszt * (Chi-
nában).                        *         ;■
Mandat, t. -e,    1 meghagyás, ren-
delvény, parancs, bírói parancs; 2.
bizomany, bizomány-levél; 3. utal-
vány ; — postai, posta-utalvány,
utalvány.
Mandatar, őf. fel-, meghatalmazott;
megbízott; hatalom- v. ügyviselő,
ügyéi'; bizományos.
Mandibula, nf. állkapocs, állkapta,
kopoltyú, szirony.                      <
Mandolină, nf. mandura.
Mándrenie, nf. gyönyörűség, szépség.
Mândresc, IV. mé —, vő. büszkéiké- í
dik, kerélykedik, fennhéjáz, felfújja J
magát, pöffeszkedik.                    j
Mândre}, mn. 1. büszke, kevély, fenn- J
héjázó; 2. piperköc.                    |
Mândrețe, nf. i. 1. disz, pompa, fény, J
szépség ; 2. büszkeség, kevélység. <|
Mândrie, nf. kevélység, kevélykedés, |
büszkeség, büszkélkedés, gog, dölyf, |
dagály, nagyravágyó#; önérzet. |
Mândrii, .őf. (állak.) kézláb majom. |
Mândru, mn. 1. kevély, büszke, gő- 1
gös, dölyfös, dagályos, kevély kedő, |
nagyravágyó; 2. szép, csinos.           |
Mâne, iő. holnap; poi —, holnapután. 1
Mânec, I. fi. indul, kiindul.           J
Mânecă, nf. ujj (ruháé).               *3
Mănecar, pl. -e, df. 1.' testecske, mel-
lényke; 2. karmantyú, tuszli.           j
Mânecate, nf. kiindulás; punct de |
—, kiindulási pont.
Mânecate, nf. pe —, korán, reggel. 1
Mâner, t -e, »f. 1. nyél, markolat,
fogó, fogantyú ; 2. szár. [lezés.
; Mânere, nf. hálás, meghálás. éjjé-
Manevră, nf. 1. fogás, fortély; 2. had-
gyakorlat; hadi mozgalom.               3
Manevrez, I. cd. 1. hadakozik, had- J
gyakorlatot csinál; 2. fondorkodik. J
Manga, nf. 1. Mandanea.                 3
Mângâiate, nf. vigasz, vigasztalás,
vigasztalódás.                       ÍJ
Mângâiat, mn. vigasztalódott. ' JÍ
Mângaios, mn. 1. vigasztaló; 2. kel- j|
lemes, örvendetes.                     ||
Mângăitor, őf. és mn. vigasztaló, ör- J
vendeztetö; epistolă —e, vigasztaló- jl
levél. ‘                              ’1|
Mângăiu, II. A) co. vigasztal, meg-
vigasztal, megnyugtat; B) me —, j|
, vő. vigasztalódik, vigasztalja magát, J
megnyugszik.

Mangal, t. -e, df. széntartó, szénser-
penyö.
Mangălău, t. -e. $f. mángorló.
Măngălesc, IV. o. mángorol.
Măngăliță, nf. mangalica (disznó faj).
Mangan, fif. (nt.) cseleny, mangán.
Manganic, mn. acid —, (vt) cselsav.
Mângărlau, t, -e, t>f. I. Măngălău.
Mangasit, mn. haszontalan, semmire-
való, elzüllött, nyomorult, koldus.
Mangeala, nf. kenőcs; szenny, piszok,
gamat.
Mângealic, /. -uri, df. emelőrúd, emel-
tyű, emelőfa.
Mângesc, IV. piszkot, bepiszkol,
beszennyez, bemocskol.
Mangetă, nf. kézelő,-kézfodor; mán
zsetta, karmantyú.
Maniac, mn. őrjöngő, eszeveszett.
Manie, nf. 1. szenv, kórság, düh, dü-
hösség; eszelősség, elmehábor, őrült-
ség.
Mânie, nf. 1. harag, méreg, boszuság,
neheztelés; 2. düh, dühősség, ádázát;
a veni în —, haragra lobban, ha-
ragra gyűl.
Manieră, nf. 1. modor, bánásmód;
2. szokás, tulajdonság, erkölcs.
Manierat, mesterkélt, tettetett,
negélyzett.
Manifest, t. -úri, t>f. nyilatkozvány;
kiáltvány; nyilvánítvány, közhirdet-
mény.
Manifestațiune, nf. 1. nyilvánítás,
megnyilatkozás, nyilatkoztatás; 2.
közzététel, hirdetés ; tüntetés.
Manifestez, I. «. nyilvánít, kinyilvá-
nít, nyilatkoztat, hihirdet; tüntet.
Mâniiu, II. co. /. Mániu.
Manin, mn. roppant, rendkívüli, nagy-
szer ü.
Mânios, mn. haragos, mérges, bosziis,
neheztelő, dühös, ádáz; a fi — pte
cineva, haragszik vkire.
Manipulant, őf. kezelő, segéd.
Manipulare, 1 ₙf. 1. kezelés; 2. M-
Manipulațiune, J nás, veü bánás, bá-
násmód; amploiat de —, kezelötiszt.
Manipulator, Őf. kezelő, segéd.
Manipulez, I. cᵢ. kezel (vmit), bánik
vmivel.
Mâniu, II. A) cd. haragít, meghara-
gít, haragra gyulaszt; méregbe v.
dühbe hoz; B) mé —, vő. haragszik,
megharagszik, haragra lobban; dühbe
v. méregbe jő.

• Mânjeala, nf. 1. kenőcs, korpa keve-
rék (a mivel a fonalat kenik a szövő-
széken ); 2. mocsok, piszok, maszat.
Mânjelesc, IV. cd. norpakeverékkel
. ken; l. Mângesc.
. Mânjesc, IV. beken (fonalat), szeny-
. nyez, piszkot; piszkit, bepiszkít, mocs-
kol, bemocskol; mé —, vő. piszkoló-
dik, bepiszkolódik; bemocskul.
Mânjit, mn. bekent, bemázolt, bepisz-
, költ, mocskos, szennyes, ronda, ma-
szatos.
• Mânjitor, őf. 1. kenő; 2. piszkoló,
firkáló, mázoló.
, Mânjitura, nf. 1. piszkosság; mocsok,
piszok, szenny; 2. irka-firkálás, má-
; zolás.
Manometru, őf. feszültség mérő, gőz-
feszmérö.
■ Manoperă, nf. bánásmód, eljárásmód,
bánás, eljárás, cselekvés, magatartás;
fortély, cselvetés.
Mános, Mm. tenyeres, nagykezü, te-
nyeres-talpas.
Mănos, mn. termékeny, bő, szapora,
tenyésző, bvjálkodó; gyümölcsöző.
Manoșie, nf. termékenység, termöség,
bőség; szaporaság.
Manta, 1 nf. 1. köpeny, köpönyeg;
Mantelă, j palást (papi); ínvértesce
— a după vént, a köpenyeget a szél,
után fordítja ; 2. lepel, takaró; fe-
lület.
Mantilă, nf. burkonu, női köpeny,
mantii.
Manțin, II.1. kezel (vmit), fentart,
épségben tart, bánik (vmivel); 2.
igazgat, zaboláz.
Manținere, nf. 1. kezelés, velebánás;
fentartás, védelmezés, oltalmazás (vé-
leményé); 2. igazgatás, zabolázás,
fékentartás.
Mantisă, nf. (mt.) pótlék.
Mântuiesc, IV. A) cd. meg-, kiment,
menteget, meg-, kiszabadít; megvált,
üdvözít, boldogít; B) mé —, vő.
megmenekszik, megszabadul, megme-
nekül ; üdvözíti.
Mântuință, \ nf. 1. szaladítás, meg-
Mântuire, J mentés; 2.* megváltás,
váltsag, üdvösség, üdv, boldogság;
megmenekvés, megszabadulás, szaba-
dulás, üdvözülés.
Mântuitor, őf. 1. szabadító, megmentő;
2. megváltó, üdvözítő.
Manual, /. -e, kézikönyv; —, mn.

Manuduc

252

Marchion

Marchitan

253

Marin

kézi,. kéz
szótár.

lecsicon —,- kézi-

Mfipez, I. co. térképei, abroszok; tér- |
képet rajzol.                         1
Már, Af.J. Mer.                    . I
Mărăcjnă, Af. (ni.)ₜ 1. cseregálago-
nya; 2. cserje, tüskebokor, tövis- )
bokor; dudva.                         |
Mărăciniș, t, -e, df. cserjés, cserény. *
Mărăcinos, mn. tövises, tüskés, bök- J
ros, cserjés, dudvás.                 |
Marafet, i. -uri, df. 1. remek, mester- ' i
ség; 2, csel, fortély, kalafinta; 3. I. J
cikornya, cifraság, cicoma; tréfa, j,
bohóság.                              3
Marafetos, mn. bohókás, tréfáé; ra-.1
vaszdi, álnők, fortélyos; cikornyás.31
Marama» ’nf kendő, keszkenő;
kötő, főköto.                         3
Maranimoșie, 1 nf.. nagylelküségJ
Maranimositate, j kegyesség. 3
Mărar, Af. (ni.) kapor (Anethum <7ra-|l
veolens).                            .3
Mărăraș, Af. (ni.) közönséges zellerek
(Phellaydrium).                       3
Maraschin, Af. cseresznye-, meggyet
szesz.                                3
Maraz, t. -úri, df. kedvetlenség, 6á3
l. Marafet.                           3

Manuduc, Hl. ex kezénél fogva vezet,
vezet, kalauzol.
Mrnuducere, nf. 1. útmutatás, beve-
zetés ; 2. oktatás, tanítás; 3. vezérlet,
vezénylet; vezérkönyv, vezérfonal.
Manuducétor, Af. és mn. vezető, ka-
lauz; nevelő, tanító, oktató.
Manuesc, IV. ) • co. 1. kezel (vmit),
Manuez, I. J bánik (vmivel); for-
gat (fegyvert) ; 2, igazgat, vezérel,
vezet, kalauzol.
Manufact, i. -e, df. | gyármü, kézmü;
Manufactură, nf. J kézmü-gyártás ;
kézi-ipar, kézimunka.
Manufar, Af. (ni.) nimfa, vizitök; i.
Nufăr.
Mânuire, nf. velebánás, bánás, keze-
   lés; bánásmód; forgatás (fegyveré).
  Mănunchiu, t. -uri, ₉f. 1. fogantyú,
   boda, nyél, markolat; 2. nyaláb, kö-
   tet, tincs ; 3. csomó, marok.
  Manupropria, iA. saját kezével, maga
   kezével, sajátkezüleg.
  Mănușă, nf. keztyü; — de cânepa,
"kender-csomó.
  Manuscript, 1 f ₖéᵢ
Manuscris, f          »«««*.
Mânușer, Af. keztyüs; keztyügyáras.
  Mânușerie, nf. keztyüs-munka^ kez-
   tyukereskedés.
  Manuștergură, nf. kendő, törülköző,
   kéztörlő.

Marca., nf. 1. jegy, bárca, balyița
címer, határj egy; 12. pénzjel; bél
jegy; 3. bélyeg; — poștală, posta
i bélyeg.
Marcal, mn. határi, járási, kerületi
Marcant, mn. nyomós, érdekes, szembt
tűnő; jellemző, márkáns.
Marcare, nf. jelelés, mégjelelés;
emelés; jel, jegy.
Marcat, mn. megjelölt, megjegyzett
bélyegzett.

Mânuța, nf. kezecske, kacsó.
Mânz, Af. csikó, ᵣvehem.
Mânza, nf kancacsikó.
Mânzală, nf. kenőcs, korpalé (a fonal-
nedvesítésre A
Mânzălesc, IV. ex 1. ken, beken; 2.
piszkot, bepiszkol, mocskol, bemocskol.
Mânzălire, nf. bemocskolás; bekenés.
Mânzălitură, nf. mocsok, piszok szenny.
Mánzare, nf. fejős juh; fojatás (te-
héné).
Mânzat, Af. 1. egyéves borjú, rúgott
borjú; 2. meddő, elválasztott.
Mânzesc, IV. A. csíkozik, vemhezik
(a kanca).
Mánzoc, Af. (egyéves) csikó', pa-
ripa.
Mapa, nf. abrosz; földabrosz, térkép,
földkép.
Mapare, nf. térképelés, földabrosz-ké-
szítés.
Maper, Af. térképész, térképiró.

Mârcav, mn. bágyadt, lankadt, fáradt
beteges, gyöngélkedő.              I
Mârced, mn. 1.- ösztövér, elcsigázott
sovány, csenevész, szikár, cingár; í
rothadt (alma), fonnyadt, petyhüdt
reves, redves (fa); poshatag, poshaÁ
(víz), pállott, záp (tojás).
Mârce^esc, IV. A. rothad, hervaA
poshad, fonnyad, soványul, silányul
revesedik; csenevészedik. * j
Mârceț, Af. (ni.) kontyvirág
macula tűm).                        j
Marchez, I. co. 1. jelöl, meg-, kijelöl
jelez, megjelez; 2. emel, kienm
hangsúlyoz, nyomatékkai kimond®
bélyegez.                           1
Marchion, Af. markgróf, határgr^
őrgróf,

Marchitan, Af. markotányos, tábori
szatócs v. csapiár.
Marchiz, Af orgróf, márki.
Mardaoă, nf. selejt, hányadék;. pót-
lék, tetézés, ráadás.
Mare, nf. tenger, óceán; —a paci-
fică, csendes óceán, nagy óceán; —a
ghiețoasă, jeges- v. jég-tenger; sín
de —, tenger-öböl; luciul —i, ten-
ger tükre v. felülete; strímtoare,
de —, tengerszoros ; vântoase pe —,
tengeri szélvész; a ámbla pe —,
tengeren utazik; pe — și pe uscat,
tengeren v. vizen és szárazon ; de —,
tengeri.
Mare, mn. 1. nagy, nagyszerű; 2.
magas, hatalmas; om —, nagy em-
ber;. híres, ember; magas ember;
foarte —, igen hagy, roppant nagy;
drumul cel —, fő-ut, or szag-ut; a
face pe — le, a nagyot adja, a na-
gyot játsza; mai —, elöljáró, fölebb-
való.
Mareducat, t. -e, df. nagyhercegség.
Mareduce, nf. nagyherceg.
Mareprincipat, /. -e, df. nagyfejede-
lemség.
Mareșal, Af tábornagy; — de câmp,
— campestru, tábornagy; — de
curte, udvarmester, udvarnagy (ré-
gen lovászmester).
Măresc, IV. A) «. 1. nagyit, meg-
nagyít, megnagyobbít; nevel, öreg-
bít ; 2. nagyít, nagyoz (hirt dtá.) ;
dicsér, dicsőit, magasztal; a mari
prețul, árat felemel; B) mé —, VA.
1. nagyul, megnagyul, megnagyob-
bodik ; öregbül, öregbedik; 2. na-
gyoz, fenhéjáz, büszkélkedik, dicse-
kedik.
Măreț, mn. 1. nagyszerű, pompás, fé-
nyes, kies, fenséges, magasztös; 2.
gőgös, büszke, dölyfös, dagályos, kaj-
fos, kevély, fenhéjázó, nagy zó.
Măreție, nf dagály, gőg, dölyf, büsz-
keség, nagy zás, kevélység; magasz-
tosság, nagyszerűség.
Marfă, nf. áru, portéka, kelme; —
căutată, keresett portéka; — de lână,
gyapjukelme.
Marfagíu, Af. házaló.
Margá, nf. (ádvt.) márga, csapóföld.
Margaréta, nf Margit (nőnév); in-
sula —, Margit-sziget.
Margarina, nf (vt.) yyöngyzsir.
Mărgărită, nf. (nt.) százszorszép-rü-

kenc, ökörszem, aranyvirág (Bellis
perennis.)
Mărgăritar, t. -e, ₉f. 1. gyöngy,
gyöngyszem; 2. (ni), fakin (Lo-
ranthus éuropaeus).
Margăritărel, t. -e, ₉f. (ni.) gyöngy-
virág, lengenye, csengetyüke (Con-
vallaria majális).
Mărgea, nf. gyöngy, gyöngyszem.
Margeaua, Af. k^rál, nemes korái.
Marghiol, 1 Af 1. tréfás ember, tré-
Marghiolă^, J fátkodé, tréfaüzö, bolon-
dozó ; kópé, lurkó; 2. nm. tréfás,
bolondos, ,élces, furcsa, bohókás, fura ;
hamis, ravasz, álnok; < szesszehetes.
Marghiolesc, IV. A. tréfál, tréfálko-
zik, élceskedik ; szesszeneteskedik.
Marghiolíe, nf tréfa, tréfaság, bo-
londság, sillan, szesszenet.
Marginal, mn. széli, szél, oldal; note
—e, széljegyzetek, oldaljegyzetek.
Mărginar, í Af. és mn. határszéli, ha-
Mărginaș, J táros, szomszédos, hatá-
roló, szomszédoló.
Margine, nf szél, határ, határszél,
vég ; párkány, karima; fără —, ha-
tártalan, végtelen; a pune —i, ha-
tárt szab, korlátoz.
Mărginean, Af. határlakos, határőr.
Mărginesc, IV. A) cd. korlátoz, meg-
szorít, határok közé szorít; határt
szab, határt vet, körülvesz, körül-
kerít; B) mé —, »A. vmire szorít-
kozik, vmi mellett marad.
Mărginire, nf 1. korlátozás, meg-
szorítás ; szorítkozás; 2. korlátolt-
ság.
Mărginit, mn. 1. korlátolt, korláto-
zott, határok közé kerített, körül-
szabott, körbevett; 2. korlátolt eszü,
szükkörü, rövid elméjű.
Margos, mn. márgás.
Marha, 1 ₑ ,            . XT.,~
Marhalé, J ⁿt ⁿⁱarha > *■ Vlta-
Măriaș, Af. máriás (kártya-játék).
Măricel, mn. 1. nagyocska; 2. meg-
lett, felserdült.
Marié, ) nf. Mária, Mari (nőnév);
Mărie, J sánta —kisasszonynapja.
Mărie, nf. nagyság ; —a Ta, (dm)
Nagyságod! Nagyságos űr!
Mărime, nf 1. nagyság; mekkora*
ság, mennyiség; 2. térj, terjedelem;
hosszúság, tágasság, hőség; •— de
suflet, nagylelkűség, lelki nagyság.
Marin, mn. tengeri, vizi, tenger .. .

Marunea

255

Matasa

Marină

254

Mărturisitor

Marină, «»/. 1. tengerészet, tengerügy;
2. tengeri haderő, tengeri hatalom.
Mărinar, őf. tengerész, hajós, matróz.
Marinat, mn. besózott, sós.
Marinez, I. ct>. beccetez, beecetel, ecetbe
tesz- (halat), besóz (halat).
Mărinimie, mn. nagylelkűség, nagy-
szivüség, nemeslelküség.
Marinimitate, 1 ₙf. nagylelkűség,
Marinimositate, J nemeslelküség.
Mărinimos, mn. nagylelkű, nemes-
lelkű, nemessziim ; —, ifi. nagylelkű-
ig..
Mărioară, nf. Mari, Mariska (nőnév).
Marionetă, bab, sodronybáb, ma-
rionett.
Mărire, nf 1. dics, dicsőség, magas-
ság, fenség, nagyság; 2. pompa,
dísz; 3. hír, hírnév.
Mărișor, mn. I. Măricel.
Mărit, mn. 1. nagyított; 2. dicső,
dicsőített, dicsőséges, fenséges, nagy-
ságos, nagy ; —e Domnule ! Nagy-
ságos úr /
Mărit, I. A) férjhezad, kiházasít
(leányt); Összead, egyesit; B) mé
—, vő. férjhez megy, férjül, házas-
ságra lép (a leány).
Marifa, Marifi, l. Mărioară.
Măritare, nf. férjhezmenés; házasság,
házasítás; egybekelés.
Măritat, í. -e, t>f. I. Măritiș.
Măritată, nf. férjezett.    [ (nönév).
Marifi, nf. Mariska, Mari, Marcsa
Maritim, mn. tengeri ; comerciu—,
tengeri kereskedés; potere —a, ten-
geri hatalom.
Măritiș, í. -úri, of. házasság; férjhez-
menés, egybekelés.
Măriuța, nf. 1. I. Marifi ; 2. (állati.)
füskata (Coccinella).
Mârlesc, IV. A) co. sáriiig sárhoz,
meghág (juhot); B) se —e, vő. bak-
zik (kecskéről).
Mariit, t. -e, of. nőszés; párzás, bak-
zás.
Marmaziu, mn. világos vörös v. pi-
ros.
Marmura, nf. márvány; de —<■, már-
vány, márványból való; — scoicoasă,
szemcsés márvány.
Marmurar, őf. már vány-Mvész.
Marmuresc, IV. q. 1. márványoz;
2. /. înmărmuresc.
Mărmurit, mn. márványozott; meredt,
me g merev ült; I. înmărmurit.

Mărmuros, mn. márványnemü, már-
vány szerű.
Maroane, nf. I. tiroli gesztenye, maroni.
Marochin, t. -e, és -úri, o’f. szattyán.
Marod, mn. gyöngélkedő, lankadt,
bágyadt, törődött; göthös, zsibár.
Maróié, nf. (nt.) I. Lăptucă.
Marș, t. -uri, of. mars, induló, had-
menet, katona-m més; —! óz. indulj!
Mârșav, mn. 1. hitvány, silány, so-
vány, ösztövér; 2. utálatos, gyűlöle-
tes ; ocsmány, mocskos, rut, fértel-
mes, nemtelen, aljas, gálád.
Mârșăvenie,-) nf. 1. hitványság, si-
Mârsăvie, j lányság, soványság; 2.
galádság, ocsmányság, aljasság, nem-
telenség.
Marșuesc, IV. fi. martir oz, indul.
Mărsuos, mn. sóvár, Ínyenc, kapzsi.
Marta, nf. Márta (nőnév).
Marfafoiu, őf. 1. kis kalmár, szatócs;
2. pimasz, kamasz, tacskó, kotnyeles.
Mártán, őf. 1. komondor; 2. kandúr.
Marté, őf. Mán (isten), március hó.
Mărfi, fif. kedd.
Marfial, mn. harcias, hadi; judecata
—ă, tribunal —, hadi törvényszék;
lege —ă, hadi törvény; bărbat
—, harcias férfi; statură —, hatal-
mas termet, deli termet.
Marfie, nf. március hava.
Martir, fif. vértanú, mártír; moarte
de —, vértanú-halál, mártír-halál.
Martiriu, t. -e, of. vértanuság, már-
tiromság, vértanuzat; a suferi —,
vértanuságot szenved.
Mărțișor, őf. március hónap,
Mârțoagă, nf. gebe, görcsló, dögló.
Mârfoale, nf. I. (keddi) ijesztő, tü-
net, szörny.
Martor, Őf. tanú, szemtanú; aluapre
cineva de —, vkit tanuúl híni.
Martor, Martur, őf. 1. bizonyság, ta-
núság'; 2. I. Martir.             ’ >
Mărturie, nf. 1. tanú, tanúvallomás
tanúság, bizonyság, tanúbizonyság;
— mincinoasă, hamis tanúság; 2,
hetivásár.
Mărturisesc, IV. A) co. 1. vall, be»
megvált, tanúsít, bizonyít; beismer]
2. meg gyóntat; B) mé —, vő. gyón
meggyón.                  ₜ       ’
Mărturisire, nf. 1. vallomás; tanúst
tás, bizonyítás; beismerés, tanúság
tétel, állítás'; gyónás, gyóntatás.
Mărturisitor, fif. 1. bevalló, vallomás

tevő, vallástevő; hit valló; 2. gyón-
tató-atya.
   Marunea, nf. (nt.) arany gyopár;
   büdös montika, ebkapor.
   Mărunt, mn. i. Mér unt otS.
   Mas, őf. hálás, meg-, elhalás, éjjelre
   maradás ; éjszakázás.
   Masă, t. mese, nf. 1. asztal, tábla;
   — de scris, Íróasztal; — de mân-
   cat, ebédlő-asztal; — de lucru*
   dolgozó-asztal, műasztal; față de —,
   asztalterítő; picioarele mesei, asztal-
   lábak ; a pune bucate pe —, ételt
   rak v. hoz az asztalra; a așterne
   —a, asztalt terít; 2. ebéd, lakoma;
   se pune la —, asztalhoz v. ebédhez ül:
   3. (— mássá), tömeg, anyag.
  Masacrez, I. co. lemészárol, lekoncol,
   lekaszabol, összevagdal.
Masacru, t. -ri, of. i. Macel.
  Masalaúa, } ⁿf' szScéⁱ"f'k’ fáklVa-
Masalagiu, őf. fáklyavivő v. tartó.
Măsar, őf. asztalos, asztalos mester.
Mască, nf. 1. álca, álarc, álorca; 2.
szintet, tettetés, ürügy, látszat.
  Mascaradă, nf. álruha, álorcázás; ál-
   orcás mulatság.
  Mascaraua, nf. 1. szidalom; gyalá-
   zat, csúfság, gúny, szégyen; 2. csél-
   csap, bolondozó, bohóc, tréfálkodó.
  Măscăresc, IV. me —, ᵥfi. 1. mocs-
   kolódik, trágárul beszél, szitkozódik;
   2. tréfálkozik, csintalankodik; bolon-
   dozik,
Măscăricios, mn. csufolodó, gúnyoló,
parázna, trágár, szátyár.
Măscăriciu, fif. 1. csélcsap, bolon-
dozó, bohóc, tréfálkozó; 2. udvari
bolond.
Mascaroană, nf. álarcos v. álorcás
játék, álorcázás.
Mascat, mn- álarcos, álorcázott; bal
—, álarcosbál.
Mășcat, mn. nagyszemü, öregszemü;
grâu —, nagyszemü buza.
Mascérada, ₙf. I- Mascaradă.
Maschez, I. o. 1. álarcoz, álcáz; 2.
színlel, leplez.
Masculin, mn. himnemü, hím, finemü.
Mascur, fif. malac (hím); ártány.
Măscuraș, ) fif. kis malac, kis ár-
Măscurel, j tány.
M„sdrac, fif, csákány; dzsida, kele-
vés z'; medvekés.
Măsea, nf. zápfog, őrlőfog; rágófog ;

  — de roată, kerék fog, keréklapát
(malomkeréknél).
Măselarifa, nf. (nt.) bolondító csal
mátok, maszlagos redőszirom, nadra
gulya, belendek (Hyosciamus niger)
Mâsgă, nf. 1. nedv, lé, virics, belhéj.
háncs; 2. mézga.
Mâsgălesc, IV. ₐ. bemocskol, bepisz
kol, beszennyez.
Masgos, mn. nedves, nyálkás, enye
kés, enyecskés.
Mașină, nf gép, mozgony, erőmű
műszer, hajtómű; — de electricitate,
villamgép; —'de vapor, gőzgép.
Mașinărie, nf. gépezet gépelyzet.

ₜ Mașinist, fif. gépész, erőművész, erő-
i műves.
  Masiv, mn. 1. tömör, tömött; 2. merő,
   csupa, tiszta, szín (arany).
Măslad, fif. 1 (nt.) maszlag; l. Ciu
Măslag, fif. J mafae.
Măslin, fif. (nt.) olajfa; —ă, nf. olajfa
। bogyó, olajbogyó; — selbatec, (nt)
I vadolaifa (oleaster cleagnus).
i Măsliniu, mn. olajbaggószinü.
Maslu, t. -e, if. utolsó kenet.
Măsor, I. a. i. Mésur.
Massă, nf. 1. tömeg, —curator, tö-
  meggondnok ; 2. összesség, mennyi-
  ség; 3. rakás, csoport.
Mastio, nf. masztiksz, mézga.
Maștih, fif. mostoha atya ; —ă, nf. mos-
  toha anya.
Măsur, «. I. Mésur *tf>.
Măsuță, nf. asztalka, kis asztal, pi-
pere-asztal.
Mat, mn. 1. gyönge, bágyadt, lan-
kadt, erőtlen; 2. (sakkjáték) maccs,
tenk.
Maf, t. -e, df. bél, hurka; —e, $f. 1.
belek, belső rész; —ul cuiului, săru-
tului, végbél; — orb, vakbél.
Mata, nv. ön; l. Dumneata.
Măfăcar, fif. I. Mătar.
Mătăcină, nf. (nt.) méhfíl, citromfű, •
mézeiké (Melissa).
Matador, fif. 1. hatalmas, előkelő, dús
(férfi); J!,. vezér; 3. bikaölő, matador.
Mătăhala, nf. szörny, szörnyeteg;
manó, mumus, ijesztő, rémváz, rém-
kép.
Mătalnic, mn. bolond, bolondos, té-
bult, megháborodott.
Mătanie, nf. i. Metanie.
Măfar, fif. bélhurkészítő.
Mătasă, nf. I. Métasa

Mătăuz

256

Mechanică

Mechanieeșce

257

Meliu

Mătăuz, t. -e, »f karapoló; templomi i Matroana, nf. asszonyság, tisztes asz-
karapló, hintező, szentelő, szentelő szony, matróna.
ecsét.                               Matroz, fif. hajói

Matcă, nf. 1. méhkirályné, anyaméh’
2. anyaköpü anyakas, anyakaptár;
—a apei, vizágy, meder, vízfolyás.
Matelot, fif. hajóslegény, hajós.
Matematic, fif. mennyzjégtudós, ma-
thematikus; —, mn. mennyiségtani.
Matematică, nf. mennyiségtan, meny-
nyiségtudomány, mathematíka.
Matera. (Matré), nf. anya-egyház,

anyaközség. „
Material, A) t. -e, és -úri, df. anyag,
szer, anyagszer; anyagkészlet, kész
anyag; B) mn. anyagi, tárgyi; C)
ifi. anyagilag, tárgyilag.
Materialisez, I. cd. anyaggá változtat,
  anyaggá súly észt; tárgyáéit.
Materialism, fif. 1. anyag-i&enités,
  anyagelviség; 2. anyagiasság, anyíi-
  giság.
Materialist, fif qnyagelmü, anyag-
  istenitŐ, materiálista ; pénzvágyo.
Materie, nf 1. szer^ anyag, anyag-
  szer; 2. kelme, szövet; 3. tárgy; —
  de métasa, selyem-szövet.
Matern, mn. anyai, anya. .. szülő;
  limbă —ă, anyanyelv.
Maternitate nf. anyaság.
Matiță, nf. nőcsavar, anyacsavar,
  anyatok.
Mătoc, fif. 1. komondor ; 2. I. Catoc.

Mator, mn. I. Matur.
Mătrăgună, nf. (ni.) maszlagos nad-
ragulya, farkascseresznye (Atropa
beUadonna).                  [matrác.
   M.atrață, nf. szőrzsák, szőrderekalj,
  Mătreață, nf. fejkorpa, kosz.
   Mătrice, nf. 1. hasrágás, hasmarás,
   hascsikaras; 2. kösz vény; — de pi-
   cioare, lábköszvény..
   Matricea, nf. I. (nt.) szik-fű, anya*
   méhfü, anyafű, anyaérc (Mátricaria
   parthemium).
  Mătrici, nf. köszvény; l. Mătrice.
   Matricula, nf. anyakönyv, egyház-
   könyv, névkönyv.
   Matriculare, nf. anyakönyvbe bejegy-
    zés, beírás, beiktatás.
  Matrimonial, "mn. házassági; dreptul
    —, házasságjog. * .
   Matrimoniu, t. -i, df. házasság, házas-
    élet; — morganatic. balházasság.
   Matriță, nfi 1. anyaméh, rAdra, anya*
    bébjegtö; 2. minta, tern.

Matroz, /£/. hajós, hajóslegény, mat-
róz; L Mărihar.

Matúr, mn. érett, megéli, érett idejű,
érettkorú.
Mătur, I. a>. L Métur.
Măturică, nf. (ni.) búzavirág, Imola
buckóró (Centuaria cyanus).
Măturice, nf. seprőcske, porseprő.
Maturisez, I. a. érettségi vizsgát tesz.
Maturitate, nf. érettség, megértség,
érett kor, érett ész; esamen de —,
érettségi vizsga v. vizsgálat.
Mătușe, nf. nagynéne, anyanéne.
Mătușica, nf. nagynéniké, nénike.
Mauriț, fif. Móric, Mór (finév). >
Mauză, nf. terű, teher, málha.
Măzăriche, nf. (nt.) 1. babó, abrak-,
babó, bükköny; 2. lednek, kakuk-
borsó.
Mazére, nf. (nt.) 1. borsó; 2. paszuly,
fúszujka.
Mâzgă, nf. I. Mâsgă
Mazü, mn. felmentett, elbocsátott, ki*
lett, elmozdított, eleresztett (a hiva-
talból), hivatal nélküli.
í Mazilesc, TV. cö. felment, elbocsát,
elmozdít, elereszt (hivatalból).
Mazilit, mn. I. Mazil.
, Mé! I. te 1 te itt! hé! II. nvm . ==*

pre mine, engem
— duc, megyek;

mé rog, kérem .
— las, elhagyói

magam.
Mea, nvm. enyém; a —, az enyém
enyém.
Mearță, mn. zömök, testes, vaskos.
Measa, l. Masa.
Mea<Jă-£i, nf. dél.
Meațjă-noapte, nf. 1. éjfél; 2. éjsza
(világtájék).
Mecăcăesc, í IV. ex nyekeg, mekeg
Mecăesc, ’ J. brekeg.
Mecanic, fif. I. Mechanic.
Mecenat, fif, pártfogó; védő, mec
nás.
Mecet(ă), nf. mecset, mohamedc
templom.
Mecnanic, I. fif. gépmíves, gépéi
műszerész, erőmüvész, erŐmütudá
II. mn. erőtani, géptani, gépi, g
pies, erőmübeli, külmüvi; — e, t
erőműtanilag, géptanilag, gépile
gépiesen.
Mechanică, nf. géptan, erőtan, er
műtan; gépészet; gépezet.

Medular, i. -e, df. 1. tag, végtag, sze-
  méremtag ; 2. tagtárs, köztag.
Medusa, nf. Meduzafő, Meduza.
Măduvă, nf. 1. velő, csontvelő; 2. ve-
  leje-, java vminek.
Méduvos, mn. velős, beles, erős, tar-
  talmas; substanță —ă, velöá'lo-
  mány.
Mefitic, mn. fojtó, dögleletes.
Mefitis, fif. fojtolég.
Megieș, fif. szomszéd, közellevö;
  mn. mesgyés, határos, szomszédos.
Megieșesc, mn. szomszédos, határos.
Meheng, t. -úri, df kémkő, próbakő.
Méhnesc, IV. A) cd. 1. keserít, szomo-
rít, bușit, bánt; B) mé —, vfi. ke-
sereg, busul, busong, szomorkodik;
2. megharagszik, megneheztel; l.
Mâhnesc.
Méí, te! hé!
Meidan, fif. I. Maidan.
Meișor, fif. (nt.) pimpó (Digitaria
  sanquinalis).
Meiște, nf. kölesföld.
Meiű, fif. (nt.) köles; — paseresc,
madárköles (Lythospermuqi offici-
nalis).
Melancolic, mn. méla; mélabús, bus-
komor; mélakóros, búskóros ; mélázó,
busongó.
Melancolie, nf. mélaság; mélázás,
mélabú, búskomorság; mélakor, bú-
kor.
Melancolisez, I. fi. méláz, busong.
Melanit, fif. (ádvt.) gránát.
Melanterit, fif. (ádvt.) vasgálic, vit-
riol.
Melchior, fif. Menyhárt, Menyhért,
Menyus (finév).
Melóin, fif. (állott.) csiga; ca — 1,
csigaalakú, perge.
Melegar, t. -e, >/. melegágy.
Meleșteii-, t. -e, ..df. 1. daráló, kéz’
malom ; 2. piszka-horog; keverö-fa
Melic, fif. mandola, torok-mandola.

  Meehaniceșce, ifi. gépileg, gépiesen,
   külművileg, erőműtanilag.
  Mechanism, t. -e, df. 1. gépezet, műal-
   kat; 2. gépiesség, gépiseg, gépleges-
   ség.
  Méd, fif. 1. méhsör; 2. médus, mé-
   diai.
Me$, t. -urî, t>f. I. Míe£.
  Medalie, nf. 1. érem, emlékpénz; 2.
   mellpénz, tiszteletjel; rendjel.
  Medalion, í. -e, df. nyakérem, mell-
   pénz.
Medelnicer, fif. asztalmester (régen).
  Median, mn. 1. közép, közepes, kö-
   zépnagyságú; 2. médiai.
Mediat, mn. közvetett, közvetve; l.
   Mijlocit.
Mediațiune, nf. I. Mijlocire.
Mediator, fif. közbenjáró, közvetítő.
Medic, fif. orvos, gyógyás»; doktor.
  Medical, mn. orvosi; atestat —. or-
   vosi bizonyítvány.
  Medicament, t. -e, df. gyógyszer,
   gyógyítószer, orvosság.
Medicina, nf. 1. orvosság, gyógyszer;
   2. orvostudomány; doctor ín —,
orvosdoktor, gyógytudor; — forensă,
törvényszéki orvostan.
Medicinal, mn. gyogytani, orvostani;
gyógy....
Medicinez, I. fi. gyógyszerrel él, or-
vosságot vesz.
Medicinist, fif. orvostan-hallgató, m-
vostanuló.
Medieval, mn. középkori, lovagkori.
Mediocritate, nf. középszerűség, köze-
pésség.
Mediocru, mn. középszerű, közepes,
meglehetős • —, ifi. középszerűen,
meglehetősen, közepesen.
Medisant, mn. emberszóló, rágalmazó.
Meditare,    1 nf. elmélkedés, elmé-
Medițațiune, / lés, vizsgálódás, szem-
lélődés, meggondolás.
Meditativ, 1 Mₗₗ, gondolkozó, elmél-
Meditator, J kedő, vizsgálódó, szem-
lélődő.                       <
Mediteran,     közép földi, földköti;
marea — a, Földközi-tenger, Közép-
tenger.

Meditez, I. fi. elmélkedik (vmiről),
elméi, meghány, forgat (vmit eszé-
ben), szemlélődik, vizsgálódik, mélyen
gondolkozik.
Mediu, t. -i, df. közeg; l. Mijloc.
Méduha, nf l. Meduvă.

   Rpmán-magjar szótár. 11.

Meliorare, 1 nf. javulás, .javítás,
Meliorațiune, / jobbra fordulás; l.
îmbunătățire.                  ’
Meliorez, I. ex l. îmbunătățesc,
Melisa, nf. (nt.) méhfü, mézeiké,
citromfű.
Meliț, I. co> 1. tilol, kendert tör; 2.
darál, hadar.
Melită, nf. 1. kendertörő, kendértiloló;
tiló, téplő; 2. /. Fleaură.
Meliu, fif. (nt.) i Malin.

............- -...

Melodic 258 Merg

259

Melodic, mn. dallamos, dallamszerü,
zengzetes, bájhangu.
Melodie, w/. 1. dallam, zengzet, zön-
gélem ; 2. bájdal, bájének.
Melodios, mn. zengzetes, dallamos,
szépenhangzó, hangzatos.
Melodramă, nf. dalmű, dalszinmű,
énekes v. zenés színmű.
Membrană, nf. bőr hártya; pergament,
papír.
Membru, fif. tag; testtag, testrész.
Memorabil, mn. emlékezetes, emlé-
kezetre méltó, nevezetes, jeles, meg-
jegyzésre méltó.
Memorabilii, nf. i. emlékezetességek,
jelességek, nevezetességek.
Memorand, £ -e, ₉f. 1. emlékkönyv,
emlékirat, emlékeztető-irat; 2. be-
nyujtvány: kérő-levél; memorandum.
Memorez, I. co. 1. emléz, betanul, em-
lékezetből tanul; 2. említ, fel-, meg-
említ,
Mémurial, t. -e, »f. 1. emlék-könyv,
emlékirat, emlékeztető irat; 2. kérő-
iénél, benyujtvány.
Memorie, nf. emlékezet, megemléke-
zés; emlékezőtehetség; de pie- —,
bóldogemlékezetű; din —, emléke-
zetből, fejből.
Memoriu, t. i, »f. I. Memorial.
Mân, I. a. 1. hajt, ki-, elhajt; űz,
kerget; abajgat (vadat); 2. küld,
elküld; — la o parte, félre hajt;
— la câmp, mezőre hajt; — caii,
lovat hajt; — pre cineva de acasă,
vkit elküld hazulról.
Ménaciu, fif. hajcsár, hajtó, kocsis.
Menagerie, nf. állatsereglet, állat-
kert.
Menagez, I. o. házat tart, étkezik,
gazdálkodik; tart, eltart, táplál,
ellát; pártol, segélyez, kiméi.
Menagiu, t. -ri, ₉f. háztartás, taka-
rékosság, gazdálkodás.
Menajerie, nf. I. Menagerie dfi.
Ménare, nf. *1. hajtás, ki-, élhajtás,
iizés, kergetés; abajgatás; 2. küldés,
elküldés.
Mânat, i. -e, hajtás, űzés, kergetés.
Menator, fif hajtó, hajcsár.
Mendre, nf. 1. modor, műmodor, mo-
doresság ; %. fintoryás ; ’și face— le,
kitombolja mdgát.
Ménese, IV. fi. 1. szán vkit (vmire);
2. határoz, elővégez, előrendel, ajánl.
Menghină, 'nf. csavarorsó.

Menire, nf. rendeltetés, elővégzet, elő-
rendeltetés, hi atás.
Menit, mn. szánt, előre szánt, hivatott,
eleve elrendelt, elővégzett; cartea
aceasta a fost —ă ție, ezen könyv
neked volt szánva.
Menițiune, nf. I. lenire.
Menstruajiune, nf. havi tisztulás, hó-
szám, vörös király.
Mental, mn. észbeli, észleges.
Menționez, I. &>. említ, megemlít, em-
lítést tesz, szóba hoz.
Mențiune, nf. említés, meg-, felemii
tés, előhozás, szóba-hozás; a face —,
említést tesz, szóba hoz, megemlít;
megemlékezik.
Mentor, fif. 1. vezető, kalauz; út-
mutató; 2. nevelő, tanító, mentor.
Mér, i. -meri, fif. (nt.) almafa (Py-
rus malus); 2. —, t. mere, »f. alma
(gyümölcs); — aeriu, borízű alma ;
— dulce, Szent-Ivón alma; — pă-
dureț, vadalma; — de ₜ aur, arany
alma; —ul lui Adam, Adóm almája
v. csutka; —ul lupului (nt.) farkas-
alma ( Aristolochia clemasis).
Mercantil, mn. kereskedelmi, keres-
kedői, kereskedési, tŐzs . ...; sistem
—, kereskedelmi államgazdaság.
Mercator, fif. I. Neguțător.
Mercenar, fif. zsoldos, béres, bérenc,
bérszolga.
Merchez, fif. főpont.
Mercur, fif. 1. Merkúr (római isten-
ség neve); 2. hírnök (bolygó csil-
lag).
Mercurial, mn. higanyos, kénesős.
Mercuriu, fif. higany, kéneső.
Mere, nf. I. Miere.
Meremet, t. -uri, l. Reparatura.
Mereü, ifi. 1. folyton, folyvást, foly-
tonosan; 2. lassan, csendesen, hal-
kan, szelíden, nyájasán.
Merg, Hl. fi. megy (megyen), elmegy,
távozik; jár; — călare, lovagol,
lovon jár; — în călătorie, elutazik;
—- în sanie, szánkózik; — în străini,
pándorol, idegen földre megy; — la
preumblare, sétára megy, sétál
orologiul nu —e, az óra áll, az óra
nem jár; — pedestru, pe jos, gya-
logolj gyalog jár ; —i cu Ddeü!
Isten veled! —e bine, jól megy; cum
’ți merge ? hogy vagy? hogy megy
dolgod ? drumul acesta —e spre
Viena, ez az út Pécsbe visz; 2. jár,

Mergere

Meridian, fif. 1. délkör, délvonal,
delelő, déllb; 2. sarkkötő kör.
Meridional, mn. délköri, déllői.
Merinde, nf. 1. utravaló; 2. eleség,
él elem, élelmi szer.
Merișoară, nf. (nt.) veres áfonya;
fanyal-kukojca.
Merișor, fif. 1. fiatal almafa; 2. (nt-)
téli zöld, örökzöld, puszpáng.
Merít, t. -e, ₉f. érdem.

megjár ; așa mai —e, így még meg- : cine îndrasneșce —e, a ki mer az

  jár.                                   í nyer.
, Mergere, nf. menés, járás; — afară, I Mesager, fif. kövd, hírnök, küldönt.
  kimenés, kimenetel; —. índerept, i Mesagiu, t. -uri, ₉f. 1. trónbe-zéd
  visszamenés, hátrálás, hanyatlás
  înainte, előre menés, haladás.

                      , ______ Mesaiu, t. -uri, ₉f. I. Mesagiu.
Mergător, fif. menő, járó; înainte—, Mesan, fif, asztaltárs, evőtárs. ebéd-
elöljáró, Útmutató, előd.               ' társ.

Merit, I. o. 1. ér, megér, szerez, szol-
gál, keres; —a báni, pénzt ér; 2.
érdemel, meg-, kiérdemel, érdemesül;
a bine —a de patrie, érdemeket sze-
rez a hazáért.
Meritat, 1       , ,      , ,
Meritor í tⁿⁿ‘ eráemes, erdemesult.

Merin, mn. 1. feszes, erőltetett,
   rév; 2. I. Mieriu.

me-

Merizuș, t. -e, ₉f. delelő (hely).
Mer la, «/. (álfáit.) fekete rigó.
Mers, t. -úri, ₉f. menés, menetel,
  menet; — triumfal, diadalmenet.
Merșătură, nf. menés, járás.
Mer Ja, nf. véka, mérce (~ 30 liter).
Mertepea, nf. kezdés, származás, ere-
det, kútfő.







Mertic,^/. -úri, ₉f mérték, adag.
Mértina, nf. hátasló, nyergesló.
Merțoaga, nf. gebe, gabancs, dögló.
Mérunt, mn. kicsiny, kicsi, apró; |              .......
bani — Ji, aprópénz; —, ifi. aprózva, Meșteresc, IV. fi. mesterkedik.
aprón, apróra, kicsibe.              j Meșterie, nf. I. Meserie.
                                     ! Meșteșug, t. -uri, of. 1. _ mesterség,
                                     foglalkozás ; 2. ügyesség; cu —,
                                     ügyesen, mesterségesen.
                                       Meșteșugar, fif. I. Meseriaș.
                                       Meșteșugesc, IV. «. mesterkedik.
                                       Mesteșugire, nf. mesterkedés, mesțer-
                                        kélés, mesterkélt ség.
                                       Mésur, LA) &>. mér, meg-, fölmér;

Méruntai,. nf. bélrész, bél, belek.
Mérunjare, nf. szétdarabolás, szét-
apritas, ■ darabokra szedés, szétsze-
dés.
Mărunțel, mn. apró, parányi, pici,
pirinyó, kicsike.

MerUnJesc, IV. ₒ. aprít, meg-, fel-
aprít; darabokra szed, szétszed, szét-

darabol.

Merunjime, nf. apróság, csekélység,
hitványság, kicsiség.
Mărunțiș, t. -úri, ₉f. apróság, apró
árú ; a vinde cu —, kicsibe v. ap-
ránként ürül.                         .• iuti — iu
Meruesc, IV. c$. nyer, el-, megnyer; ; dést. tesz

Măsură


2.  követség, hír, izenet, tudósítás.

Măsariu, fif. i. Măsariu
Meschin, mn. zsugori, fukar; gálád
(beszéd), ocsmány.
Mescioară, nf. asztalka.
Mesdrea, nf. vakarókés, csurgókés.
Meselar, fif. augusztus hava.
Meseriaș, fif. iparos, mesterember,
kézmíres.
Meserie, uf. 1. ipar, mesterség : 2
kézmíresség, kézmű, kézi mű; z
iparág, kereset, keresetág.
Mésgos, mn. mézgás, nedves, nyirkos.
Mesia, fif. messiás, fölkent, megváltó,
üdvözítő.

Meșină, nf. 1 nng, posz; 2. juhbőr.
Mesteacăn, fif. 'M.) nyír, nyírfa.
Mestec, I. A) 1. rág, megrág;
őröl; vegyít, elegyít; kever, ka-
var ; B) mé —., vfi. vmibe elegye-
dik v. vegyül, keveredik.
Mestec, fif. I. Amestec.
Mestecăniș, t. -uri, ₉f. nyírt s, nyírfa-
erdő.
Mestecare, nf. í. rágás, őrlés; £.-ve-
gyítés ; keverés, kavar ás, elegyítés;
3. vegyülés, elegyedés, keveredes.
Mestecator, fif. keverő, keverö-kanák
Mestecătura, nf. keverék, elegy, ve-
gyüld.
Meșter, fif. mester, mesterember;
mestere, vminek.

a ’și —a puterile, erejét próbálja;
Ü) vfi. mérkőzik (vkivel), méri ma-


   gát.
Mesură, nf. 1. mérték, mér sók, mér-
I séklet; a lua —, mértéket vesz.; a
!• lua — în potriva cuiva, .óvintézke-

intézkedik vki ellen;

17*

Măsurabil

260

Mătură

3.  rendszabály ; zsinórmérték ; preste
—, szerfelett mértéken felül; cu —,
mérsékelten, mértékletesen.
Măsurabil, mn. fol-, megmérhető,
mérhető.
Măsurare, nf. mérés, meg-. felmérés.
Măsurat, t. -e, I. <>f 1. próbálás; 2.
■ mérés, ki-, meg-, felmérés, mérkőzés;
méret; II. mn. megmért, felmért,
kiméit, méretes; — împrejurărilor,
a körülményekhez mérten.
Măsurătoare, fif. mérés, fel- ki-, meg-
mérés, mérő.
Măsurător, fif. mérő, ki-, felmérő;
mérnök.
Măsuratură, nf l. Măsurare.
Mesuriș, i. -uri, fif. méret, kimérés.
Mesuriță, nf. mértékecske, kis mérték.
Metacarp, i. -e, tf. (fii.) kézfej, kéz-
közép. ~                          j
Metafisic, win. érzékféletti. elvont¹.
Metafisica, nf.* alapbölcselim, érzék-
  túli ví érzékteletti bölcselet. *
Metafora, nf. képmásítás, névképités,
  hasonkép, képmáslat, szóvirág, érte-
  lemcsere, átvitt értelem.
Metaforic, mn. hasonképletes, képes,
  hasonmáslatos, képleges, átvitt ér-
  telmű; —e, ifi. képleg, képletesen?
  átvitt értelemben.                  ’
Metafrasă, nf. körülírás, körülirásos
  fordítás.
Metal, t. -e, »f. érc, fém ; de —, fém....
  érc.
Metalic, mn. érces, fémes; érc-, fém-
  tartalmú.
Metalice, nf. i. ezüstre szóló állam-
  papír.
Metalurg, fif. kohász, fémgyártó.
Metalurgie, nf 1. kohászat, fémgyár-
  tan ; 2. érctan, fémtan, érctudomány,
  bányászat; ötvösség.
Metamorfosă, nf. átváltozás, átala-
  kulás.
Metamorfosez, I. A) c». átváltoztat,
  átalakít: B) mă —, vfi. átváltozik,
  átalakul.
Metanie, nf. térdhajtás, meghajlás;
  —i, nf. i. rózsakoszoru, olvasó.
Metapolitică, nf. országbölcselet.
Metasa, nf selyem ; - proasta, pihé-
  selyem, selyem alja ; — dé cusut,
  varróselyem; de —, selyem, selyem-
  ből való; vestmént de —, selyem
  ruha; verme de —, selymér, selyem-
  bogár.

Mătăsar, fif selyemgyáros.
Metăsărie, nf selyemáru, selyem-
szövet v. kelme.
Mătăsos, mn. selymes, selyemncmü.
Metastas, t -uri, »f. 1. áttétel; átvál-
tozás; 2. (kórt.) átrakodás.
Metatesa, nf. hanghelycsere, hang-
áttétel, viszallás, metathezis.
Metăuz, J. -e, :f. hintező, kar ápoló.
Metearcă, nf. ostoba, buta, oktondi,
hájfejü.
Metehnă, nf. hiba, hiány, fogyatko-
kozás (testi); fogás, fortély.
Meteleu, fif ostoba, buta, oltondi.
borítasz.
Metempsicosă, nf lélekvándorlás, lé-
lekköltözés.

Meteor, fif lebvény, lebkő, légtüne-
mény, légtünet.
Meteoric, mn. lebköceS; idoérző.
Meteorognosie, nf. légtünetisme. leb-
isme.
Meteorologic, mn. időjárási, időismei,
meteor ologiai.
Meteorologie, nf időjárástan, lég-
tünetien, íégtan, meteorologia.
Meterez, t. -e, $f 1. földsánc, árok,
földbástya, töltés, erődítvény; 2. tö-
rés.




Metoc, i. e, o/. zárda, kolostor.
Metod, i. -e, <>f módszer, tanmód,
tanmodor.

Metodic, mn. módszeres, módszertani;
—e, ifi. módszeresen, módszertanilag.
Metodică, nf. módszertan; tanitás-
mód, tanmód, tanterv.
Metodologie, nf. módszertan.
Metonimie, nf. névmásítás, nevképí-
tés, cserekép, névcsere.
Metric, mn. 1. versméretes, versmér-
tékes, méretes; 2. méter ...; sistem

—, méterrendszer; —e, ifi. ver sínére ti-
leg; maja —, métermázsa.
Metrică, nf. szómértan, ver smér ték-

țan.
Metropolie, nf. főegyház; érseki egy-
ház ; anyaváros, anyaegyház.
Metropolit, fif érsek, metróból'ta.
Metropolitan, mn. érseki, főpásztori
anya? ár ősi.                         4
Metru, fif. 1. 'versmérték, versméret,
mérték, méret; 2. méter (hosszmér-\
ték).                                 J
Mătur, I. a. seper, söpör, el-, meg-^
1 le- ki seper; — afară, kidob, kilök..
! Mătura, nf seprű, seprő, — depene,




Măturare 261                       Migăesc

  toliseprő; — de grădină, (ni.) liba-
topp, seprüfü (Scoparia).
Măturare, nf seprés, seperés, söprés,
tisztítás.
Măturător, fif seprő, seperő, tisztító,
sepregető.
Meturătură, nf. söpredék, gaz.
Méturoiu, i. -e, 0/ nyirseprő, seprő.
Meu, a mea, nem. enyém; az én...;
amicul —, barátom.
Mez, t. -uri, 3/ l. Miez.
Mezat, fif árverés, kótyavetyélés.
Mezdrea, nf l. Mesdrea.
Mezelic, i. -uri, $f csemege, váloga-
tott étel.
Mezin, mn. középső, fiatalabb (test-
vér), öcs.
Mezuină, nf l. Miezuina.
Mială, nf bárány, nőstény.
Miambal, fif higviricnedv.
Miargirit, fif (áwt.) ezüst antimon-
kéneg.^
Miasmă, nf ragály; gerj, korányag.
Miasmatic, mn. ragályos, gerjes.
Miaun. I. fi. nyávog, mihog.
Miaun j, 1       .    ■   ,    .1  .
Miăunâtuk /                  mhoga*.
Miaza-^i, nf. dél, déltáj; eatra —,
délfelé, déltájban.
Miază noapte, nf 1. éjfél; 2. éjszak
(tájék); cătră — . éjszak felé; éjfél
felé.

Mic, mn. kis, kicsi, kicsiny, apró, jelen-
téktelen, alacsony, törpe.
Mică, nf (ónt.) csillám, macska-

arany.
Micesc, A) cd. kicsinyit, kisebbít; Bj
vfi. kisebbül.
Michail, fif Mihály, Misi, Miska
(finév).
Micime, nf. kicsinység, apróság, je-
lentéktelenség, alacsonyság, törpeség.
Micire, nf. kicsinyítés, kisebbítés.
Micos, mn. csillámféle, csillámszerü;
schist —, csillámpala.
Microcefal, mn. kisfejü.
Microcosm, fif kis világ; a világ ki-
csinyben, belvilág, le¹ ki világ. •
Micrometru, fif paránymérő, kicsiny-
mérő.
Microscop, i. -e, és -uri, $f nagyító
üveg, górcső; — dioptrie, fénytörő
v. fénytörési nagyító.
Microscopic, mn. parányi, górcsövi;
csak nagyítóval latható.
Micsandră, nf (ni.) színes ibolya.

Micșor/mn. kicsike, parányi■ pici.
"Micșorare, nf. kevésbítés, kisebbítés,
lealacsonyítás, megalázás.
Micșorez, I. 1. kevesbít, kisebbít; le-,
alább szállít (árt); 2. megaláz, le-
alacsonyít.
Micstura, nf. vegyiték, keverék. Ve-
gyÜlet, vegyülék, zagyvalék.
Mieșunea, nf. (nt.) tavaszi v. kék
ibolya (Viola odorata).
Micșuniu, mn. ibolyaszinu, ibolyakék.
Micuț, mn. kicsi, pici, apró, parányi.
Midă, Midie, nf. (állati.) gyöngytermő
mitill (Mytilus).
Mié, wámn. 1. ezer; 2. nv. nekem.
Miea, Mială, nf bárány (nőstény).
Mied, fif mehsör.
Miel, fif bárány; carne de —, bá-
rányhus; —- ul pascilor, húsvéti bá-
rány.
Mielărea, nf. (ni.) szüzfa, borsfa,
Abrahám fája (Vitex).
Mielăriță, nf. (állati.) juh-édecs.
Mielușea, nf. bárányka (nőstény).
Mielușel, fif. bárány, bárányka.
Miercuri, fif. szereda, szerda; —a, ifi.
szerdán, szeredánként.
Miere, nf méz, lépméz, sejtes méz; dul-
ce ca —a, mézedet, mézédességü; —
de faguri, sejtes-méz, lépes-méz; —
£ ursului, (ni.) nadálytő (Pulmo-
naria).
Mieriu, mn. kék, égkék, kékesszinü;
ochi —i, kék szemek.

Mierlă,»/.(állati.) 1. rigó, fekete rigó;
i — galbina, sárga rigó; — neagra,
fekete rigó; — de munte, hegyi
rigó; 2. compó, cigányhal (Cypri-
nus tinea).

Mieruța, nf (ni.) atracél. terjoke
(Anchusa).
Miez, i. -uri, 3/. 1. bél, belső része,
bele, közepe (vminek); 2. darab,
morzsa; — de páne, kenyérmorzsa,
kenyérbél; la -ul nopții, éjfélkor;
la —ul^ileí, délben; —ul véréi, a
nyár dereka v. közepe.
Miezos, mn. 1. beles, húsos; 2. mor-
zsáé.
Miezuina, nf mesgye; határ, határ-
szél.
Miga, nf. pillantás, szempillantás,
pillanat.
Mfgăeală, nf. bibelcdés, babrálás; pe-
pecselés, enyelgés.
Migăesc, IV. fi. 1. bíbelődik, pept-

-Migală í

csel, babrál; -2. enyeleg, édeleg, ját-
szadoz.
Migală, fif. I. Migăeală.
Migălesc, IV. fi. i. Migăesc.
Migălos, mn. enyelgő, tréfálkozó; ap-
rólékos^ apró-csépit.
Migdal, fif. (ni.) niandulafa, mon-
dolafa; —a, nf. mandula, mondola.
Migesc, IV. fi. hunyorít, pillant, pis-
log, szendereg, szunnyad.
Migire, nf. hunyorítás, pillantás, pis-
logás, szendergés; szunnyadás.
Migma, nf. keverék, elegy, zagyvalék.
Migrațiune, nf. vándorlás, költözés,
ki-, elköltözés.
Migrator, mn. vándor, vándorló, köl-
töző.
Migrenă, fif. bolygó-főfájás, fejkösz-
        migrain.
Migrez, I. fi. vándorol, költözik.
Mihalț, fif. (állati.). folyami menyleg
(Gadtts lotta).
Miié, és Mvb. ezer o — de ani,
ezer év; cu — le, ezrenként, ez-
rével.
Miime, nf. ezres, ezres szám ; ezréd-
rész.
Mija, nf. sz&mhunyoritás; jocul de a
—a, szembekötősdii bujosdi (játék).
Mijloc, t. -e, uf. 1. közép, derék, ágyék;
2. szer, mód, eszköz, útmód.
Mijlocesc, IV. o. eszközöl, kieszközölj
Közvetít, viszonyba hoz.
Mijlocire, nf. eszközlés, kieszközlés;
közbevetés, közbenjárás", szószólás,
közvétítés.
Mijlocit, mn. közvetett; kieszközölt;
—, ifi. közvetve.
Mijlocitei, őf. és mn. közvetítő köz-
benjáró, szószóló.
Mijlociu, mn. középső; meglehetős,
középszerű; —, ifi. középszerűen,
középszer illeg, meglehetősen.
Mijotcă, nf; bujósdi, bujóska, hunyoska,
szem bekötözdí (játék).
Mii, t. -úri, df. mérföld.
Milă, nf. 1. kegy, kegyelem, kegyes-
ség, sajnálat, könyörület, szánalom,
irgalom; 2. alamizsna, könyörado-
mány; a cere —, koldul, kegyelmet
kér; ’mi e —, szánok, sajnálok (va-
lakit), sajnálkozom (vkin); T)om-
ntilúi. hala Istennek ; 3. (nt.) csi-
korka ( Gratiola).
Mileag,' t. -úri, df. mező, fekvőjószág;
ingatlan.

2 __            Minőé ________________

Milenar, mn. ezeréves, ezerévi, év-
ezredes.
Mileniu, t. -i, df. évezred, ezer év, mil-
leniuni.
Miliar, /. -é, df. mérföld.
Miliard, t. -e, df. és yzn. ezer millió,
milliárd.
Milimetru, fif. ezredméter, milli-
méter.
Miliőn, í. -e, of. és tan. millió, mil-
lióm.
Militant, mn. küzdő, harcoló.
Militar, fif. katona, harcos ; határőr;
—, mn. katonai, hadi; médic —,
katonaorvos.
Milităresc, mn. katonai, hadi; —e,
ifi. katonásan, katonamódra.
Milităresc. IV. 1 fi. katonáskodik, hadi
Militez, I. J szolgálatot tesz; küzd,
harcol vmi mellett.
Miliție, nf. katonaság, katonarend.
Milog, fif. és mn. 1. nyomorék, béna,
csonka, megcsonkított; 2. koldus.
Milogesc, IV. cd. koldul, kéregét.
Milos, mn. szánakozó, könyörületes.
Milostenie, nf. könyörület, szánalom,
könyörületesség; kegyesség, kegye-
lem, alamizsna.
Milostiv, m. könyörületes, szánakozó,
kegyes, irgalmas, kegyelmes.
Milostivă, nf. (nt.) csikorka (Gra-
tiola).
Milostivele, nf. t. I. Jelele.
Milostivesc, IV. iné —, vfi. könyörül,
szánakozik ; irgalmaz, kegyelmez.
Milostivire, nf. szánakozás, könyörü-
lés; irgalom, kegyelem.
Miluesc, IV. ca. alamizsnát ad, szán,
measzán, irgalmaz, kegyelmez, kö-
nyörül.
Mimic, fif. mimelő, mimjátszó, mi-
mész; —, mn. mimleges.
Mimică, nf. 1. mimika, mimelés, test-
játék, arc- és tagjáték ; 2. mimtan.
Mîn, I. ca. 1. hajt, elhajt; elűz, ker-
get; 2. küld, elküld.
Mina, nf. akna; bánya, fémbánya;
inginer de — e, bánya-mérnök.
Minaciu, fif. hajtó, kocsis.
Minar, fif bányász, bánya-munkás.
Minare, nf. 1. hajtás, kergetés; 2.
küldés.
Minaret, t. -e, df. törökimaház tornya,
mecset-torony.
Minătarca, nf. medvegomba.
Mince; nf labda, lapta.

Mincinos

263

        Minuneâ


Mincinos, fif. és mn. hazug, hazudó,
hazudozó.
Minciună, nf. hazugság; — goală,
üres hazugság ; — groasă, cu cóme,
gyalázatos v. szarvas hazugság ; ada
de — pe cineva, vkit meghazudtol.
Mindir, t. -e, df. madrac, szőrzsák,
szőrderékalj.
Mine, nvm engem ; dela —, tőlem ;
pentru —, értem, érettem ; la —,
hozzám, nálam ; pe —, rajtam, rám.
Mineiű, t. -e, df. egyházkönyv, mino-
logiori (a keleti egyházban).
Minéra, nf. I. Mină.
Mineraiü, t. -e, df. érc, fém, fémes
ásvány.
Mineral, fif. ásvány; —, mn. ásvá-
nyos, érces, fémes, érctart dmu ; apă
—ă, ásványvíz; baie —ă, ásvány-
fürdő,gyógyfürdő; fântâna —ă, ás-
vány-forrás.
Mineralii, nf. ásványok; cabinet de
—, ásványtár, ásvány gyűjtemény,
ásványtani szertár.
Mineralog, fif. ásványtudós.
Mineralogic, mn. ásványtani, ásvány-
tudományi.
Mineralogie, nf. ásványtan, ásvány-
tudomány,
Minghinea, nf. csavarorsó.
Miniatură, nf. kicsiben festés, kicsi-
dedfestes; ín —, kicsiben, kicsi-
nyítve.
Minié, df. (áwt.) miniom, vöröspor.
Minimal, mn. legkisebb, legkevesebb;
minimális.
Minimum, fif. 1. legkevesebb, vminek
legkevesebbje; 2. legkisebb érték.
Ministerial, mn. miniszteri; papír —,
miniszter-papiros.
Ministeriu, t. -i, df. 1. országkor-
mány, minisztérium; 2. lelkészet.
Ministrant, fif. mise-szolga, mini-
stráns.
Ministrez, I. a. misénél szolgál, mi-
nistrál.
Ministru, fif. miniszter; — al afaceri-
lor străine, de esteme, külügyi mi-
niszter ; — de interne, belügyminisz-
ter; — de culte și instrucțiune pub-
lică, vallás- és közoktatásügyi minisz-
ter; — de résboiü, hadügyi minisz-
ter ; — finânțe, pénzügyi minisz-
ter; — a lucrărilor publice și a
comerciului, közmunka- és kereske-
delmi miniszter; — de agricultură,

industrie și comerciü, földművelés-,
ipar- és kereskedelemügyi miniszter;
— de coroană, Ö Felsége személye
körüli miniszter.
Minin, fif. (á»vt.) I. Minié.
Minoren, fif. és mn. kiskorú, gyám-
korú.
Minorenitate, nf. kiskorúság, gyám-
kor.
Minoritate, nf. kisebbség, kisebb rész,
kevesébbség.
Minoter, t. -e, df. percmutató.
Mint, 1 IV. fi. hazudik, füllent;
Mințesc, J — pre cineva, tehazudtol
vkit.
Mintă, nf. (nt.) fodorminta, menta
(Mentlui); — broștească, (nt.) vizi-
menta (M. aquatica); — creață,
(nt.) fodormenta (M. crispa).
Minte, nf. ész, értetem, okosság; cu
—, okos, eszes; fără —, esztelen,
oktalan, bolond; ín észben; kí-
vülről ; ținere ín —, emlékezetben
tartás, észbentartás; a ’și aduce a
—, emlékszik, eszébe jut; a’și veni
în —, magához tér v. jő; a Ina-a
—, észre vesz; figyel, figyelmez; a
ține ín —, emlékszik, eszében tart.
Mintean, t. -e, df. ujjas, derékravaló.
Mințeesc, IV. «. hazudtol, megha-
zudtol.
Mintenași, 1 ifi. tüstént, mindjárt,
Mintenî, J azonnal, rögtön, men-
ten.
Minteuță, nf. (nt.) piros tikszem
(AnagaUis).
Mintie, nf. felöltő, felsőruha, köntös
Mințire, nf. hazudós, hazudozás.
Mintos, mn. 1. eszes, okos, értelmes;
2. mentás, fodormentáé.
Minuend, fif. kisebbítendő; licitaținne
—ă, árlejtés.
Minunare, nf. csodálkozás; csodálás,
bámulás.
Minunat, mn. csodás, csodálatos,
csodaszerü, bámulatos, különös; —,
ifi. csodálatosan, bámulatosan, külö-
nösen.
Minunăție, nf. csodadőlog, csodamű.
Minune, nf. csoda, csuda., csodamü;
a face —, csodákat művel; facetor
de —, csodatevő, tátos; de —, ki-
tűnő, igen jó, csodálatos; a face de
— pre cineva, megszégyenít, csúffá
tesz vkit.
Minuneá, nf. (állatt.) halálmadár.

Minunez


Minunez, I. me —, vfi. csodál (-vmit),
csodálkozik (vmín), elbámul, bámul.
Mimis, mn. kevesebb; 5 minus 2,
kettő híján öt.
Minuscule, nf. t. kis betű.
Minut, 1 df. perc, percenet, pilla-
Minytă, J nat; într’ o—, egy pilla-
nat alatt.
Minutar, í. -e, df. percmutató.
Minuții, nf. t. csekélységek, apróságok,
apró-cseprő dolog.
Minuțios, mn. kicsinykédé, aprólékos,
apróságokon kapó, szőrszálhasogató.
Mioară, nf. bárány (egy éven felül).
Miop, fif. és mn. rövidlátó, sila.
Miopie, (Miopism), nf. rövidlátás,
silaság.
Mioriță nf. bárányka.
Miorcolesc, IV. fi. zsimbel, fanyalog;
nyöszörög, pityereg, nyivog, szüköl.
Miorlăesc, IV. fi. nyávog.
Miosotis, fif. (nt.) mizsot.
Mir, I. me —, vfi. bámul, elbámul,



l

ă te !' ó csoda ! te

csodálkozik

   —i ? csodálkozol, csoda-e ? te —i ce
  face ! kitudja mit tesz !■
Mir, t. -uri, df 1. szentolaj, korosma;
  2. bérmálás (szentsége); 3. nép (vi-
  lági); preot de —, világi pap.
Mirabil, mn. csodálatra méltó, csodá-
  latos, bámulatos.
Mirabilii, nf. t. csodamüvek, bámula-
  tos dolgok.
Miracul, t. -e, $f. csoda, csodamü,
  csuda.
Miraculos, mt*. csodálatos, csodálatra
  méltó, csodás.
Míraesc, IV. £ morog, mormol, nyög,
  zokog, dörmög, nyöszörög.
Mtrăire, nf. 1. morgás, mormolás,
  dörmögés; 2. nyögés, zokogás, nyö-
  szörgés.
Mirare, nf. csodálkozás, bámulás, cso-
  dádat, bámulat; a deștepta —, bá-
  mulatra ragad; de —, csodálatra
  méltó, bámulatos; mé prinde —,
  csodálat fog el, csodálkozom.
Mirator, fif. és mn. bámuló, csodál-
  kozó. .
Mire, fif. vőlegény; jegyes.
Mirean, fif. és mn. világi, nem egy-
  házi, laikus.
Mireasa, nf. menyasszony, mátka, je-
  gyes.
. Mireasma, nf. illat, ír, illatos kenőcs.
Mirenesc, mn. világi.

264

, Mișcate*

Mirha, nf. (nt.) mirrha; jó illatú v.
szagos gyanta^
Miriadă, nf. ezer meg ezer, töményte-
len, számlálhatatlan, miríád.
íSciAa, ) «/• torⁱó’letarolt ’“l9-
Mirodenie, i nf. 1. illat, jószág; 2. (nt.)
Mirodie, J estike (Hesperis matrona-
lis); 3. csodálatos v. bámulatos dolog.
Miros, i. -uri, df. 1. szag; 2. szag-
lás, szagérzék; — greu, bűz, rossz
szag.
Miros, 1 IV. 1. szagol, megsza-
Mirosesc, j goi, érez, szagot érez, szag-
iái; 2. fi. szaglik, szaga van, bűző-
lög, illatozik ; — bine, jó szaga van; ' J
— greü, bűzös szaga van, büzölög. • j
Mirt, fif. (nt.) mirtus, mirtusfa, .
irnye.                                 J
Miruesc, IV. co. 1. bérmál, szentelt |
olajjal beken; 2. nyer; —e cél ce á
îndrâsnesce, a ki mer az nyer. 1
Miruire, nf. 1. bérmálás; 2. nyereség. I
Miruit, t. -e, df nyereség, nyeremény; , |
—, mn. bérmált, megbérmalt; nyert. 1
Miruță, nf. (nt.) atracél.
Misă, nf. mise; /. Liturgie.          J
Mișăniță, nf. hemzsegés; tolongó so- ;j
kaság.                              ,j|
Misantrop, fif. ember gyűlölő, ember- á
kerülő, mogorva.*                    |!
Misantropic, mn. embergyülölési, em-
bergyülölo, mogorva.                  i
Misantropie, nf. ember gyűlölet. -gg
Mișc, I. câ. A) 1. mozdít, ki-, meg-
mozdít, mozgásba hoz, mozgat, ingat, *1
lógat; 2. megindít, megillet; a —a, |
inima cuiva, vki szivét megindítani;
B) me —, vfi. 1. mozdul, mozog,
inog, lóg; 2. forog, kereng (az égi 4
testek); 3. megindul (szive), meg-
könyörül, megsajnál.                   |
Mișcacios, mn. 1. mozogható, mozga- |
tag,, mozgékony, ingékony ; mozgó,
ingó; 2. érzékeny, gerjesztő, hal- -Ü
hatás (beszéd *t(j.).                  H
Mișcăciune, nf. mozgathatóság, moz- S
gekonyság, ingatagság, ingóság. 1|
Mișcăment, t. -e, df. 1. mozgás, mos-aj
ditás, mozgatás; 2. mozgalom, izga- "3
lom ; megindulás, fölgerjedés; láza- ■11
dós, felzendülés; 3. indulás. 3

Mișcare, nf mozgás, mozdulás;
ditás, megindítás, megindulás.
Mișcător, mn. mozgó, ingó¹; i
—e, ingó-vagyon; l. Mișcacios.

mos-

avere

Miscelane

265

Mladă


Miscelane, ) nf. t. különfélék, elegyes
Miscéle, J dolgok; különféleség, vál-
tozatosság.
Miscula, nf. (nt.) naszpolya, naspo-
lya-
Mișel, (Mișea), mn. nyomorult, sa-
nyarú, kópé, lurkó, kutyaházi, gaz-
ember, haszontalan, semmirevaló ; ha-
mis.
Mișelesc, IV. A) me —, vfi. haszon-
talankodik, gazembereskedik, hunc-
futkódik; Bj mn. gaz, gazember;
—e, ifi. gazul, gazember módra; ha-
misan.
Mișeletate, nf. 1.’ ínség, nyomor, nyo-
morúság, sanyaruság; 2. cudarság,
alacsony lelküség, alávalóság.
Mișelie, nf. .1. nyomorúság, Ínség,
sanyaruság; 2. gazság, gazemberség,
dévajság; 3. alacsonylélküség, alá-
valóság, cudarság.
Miser, fif. Ínséges, nyomorult, nyo-
mora, szegény.
Miserabil, mn. 1. nyomorult, nyo-
mom, alávaló, nyomorúságos ; 2.
cudar, alacsonylelkü, alávaló.
Miserătate, 1 nf kong őrület, szána-
Miserațiune, J kozás, szánalom, kö-
nyör, részvét.
Misericordie, nf. könyörület, szána-
kozás, szánalom, irgalom, könyörü-
íetesség.
Miserie, nf. ínség, nyomor, nyomorú-
ság,. szükölködés, szükség.
Mișina, nf. 1. hemzsegés, tolongó soka-
ság; 2. hangyaboly.
Misionar, hittérítő, hitküldér, hit-
követ, térítő, hitterjesztő.
Misiune, nf. 1. küldetés, küldés, hit-
terjesztői küldetés, hitkövetség; 2.
megbízás, meghagyás.
Misiié, fif hal-maszlag, csalétek.
Mistagog, fif. titkolódzó.
Misterios, mn. 1. titkos, titokzatos,
rejtelmes; 2. titkolódzó.
Mister(iu), l. — i, ^f. 1. titok, rejte-
lem; 2. szentség, hittitok.
Mistic, fif. és mn, 1. titkolódzó, me-
rengősdi; 2. rejtelmes, merengős, tit-
kos.
Misticism, fif. merengőség, titokzatos-
ság, titkosság, titokhivés, rejtelmes-
ség, misticismus.
Mistific, I. cd. kever, csavar; ámít,
ámítgat, áltat, bolondit, bolonddá
tesz, szédelget.

Mistificare, ) nf. ámítás, ámítga-
Mistificatiune, J tás, szédelgés, átlá-
tás; csurés-csaparás.
Mistificator, fif. szédelgő, ámító.
Mistreață, nf. vad eme, vad emse v.
koca, emedisznó, göbe (2 éves vad-
disznó).
Mistreț, fif (állati.) vaddisznó, kan-
disznó ; —, mn. szűk, híg, vékony.
Mistrie, nf. falcsapó, vakolókanál, lé-
hely, mészkanál.
Mistuesc, IV. A) &». emészt, meg-,
felemészt, fogyaszt, költ; B) me —,
vfi. emésztődik, fogy, apad.
Mistuire, nf. 1. emésztés, meg-, fel-
emésztés, emésztödés; 2. apasztó*,
fogyasztás; de —, emésztési.
Mistuitor, fif. emésztő, fogyasztó.
Mistura, nf. keverék, ^együék, vegyü-
ld, elegy.
Mit, t. -úri, of. rege, hitrege.
Mîț, fif. 1. fiatal macska; 2. barka.
Mită, nf. 1. vesztegetés, megvesztege-
tés, uzsora, uzsoráskodás; ada ~,
megveszteget; 2. ajándék, adomány.
Miță, nf. (állati.) macska (nőstény).
Mitarca, nf. (nt.) méhszédítő pöfeteg.
Mitamic, fif vesztegető, megveszte-
gető; —, mn. vesztegetési.
Mitic, mn. hitregés, hitregei, mesés,
regés.
Mițișor, fif. I. Mîț.
Mititel, I mn. kicsike, parányi, piri-
Mititic, J nyó.
Mítoiu, fif. kandúr.
Mitolog, fif. hitregész, hitregetudós.
Mitologic, mn. 1. hitregészeti, hit-
regetani; 2. regebeli, hitregés, mesés.
Mitologie, nf. hitregetan, hitregészet.
Mițos, mn. gyapjashosszúhaju, boly-
hos.
Mitră, nf. 1. püspöksüveg, infula; 2.
anyaméh, nadra.
Mitropolie, nf érsekség.
Mitripolit. fif. érsek, metropolita; l.
Metropolis
Mitroșesc, IV.. o. összezavar, össze-
kever, összeelegyit, összevegyít.
Mituesc, IV. cd. vcc-t^țt, megveszte-
get, lekenyerez.
Mituire, nf. megvesztegetés, lekenye-
rezés.
Mîzgăesc, IV. fi. permetez (az eső).
Mizilic, t. -uri, df l. Mezelic,
Mlací, nf. t. nedv (fáknál).
Mladă, nf l. Mlădiță.

-





Mlădiare

266

Modific

Modificare

267

Molitfelnic

Mocan, őf. mokány, alpesi lakos, az
erdélyi pásztorok neve.
Mocirlă, nf. pocséta, tócsa, csöpörke,
iszap; sank, mocsár, posvány.
Mocirlos, mn. posványos, mocsáros,
iszapos.
Mocnit, nf. penészes.
Mocoșeală, őf. bibelődés, pepecse-
lés, motyogás; enyelgés; bíbelődő,
enyelgő.
Mocoșesc, IV. ő. 1. motyog, pepe-
csel, bíbelődik; 2. enyeleg, édeleg.
Mocru, őf. (nt.) cseresznye-meggy,
ropogós v. pong ráccseresznye.
Mod, t. -uri, df. 1. mód, szokás; 2.
tulajdonság, természet; 3. igemód.
Modă, nf. divat, módi; după —, di-
vat szerint; este Ín —, divatban
van, divatozik; articlu de—, divat-
cikk, divatáru.
Modal, mn. módozati.
Modâlcă, nf. daganat, dagadó#, mi-
rigy, gumó. günw.
Modálcos, mn. mirigyes, gumós, büty-
  kös.
Modalitate, nf. módozat, mód, módo-
  sítók.
Modárlan, őf. fajankó, tuskó, egy-
  ügyű, bohó.
Model, t. -e, df. minta, mintakép, pél-
  dány, mutatvány; mustra de —,
  példanyszerü, mintaszerű, remek.
Modelez, I. co. mintáz, képez, alakit.
Modelier, őf. mintász, mintafaragó,
mintázó.
Moderare, 1 nf. .mérséklés, mérsék-
Moderațiune, J let, mérsék, mérsékelt-
ség, józanság.
Moderat, mn. 1. mérsékelt, mérték-
  letes, mérsékes; 2. enyhe, lassú.
Moderátor, őf. kormányzó, igazgató,
  mérséklő.
Moderez, I. A) a>. mérsékel, zaboláz,
    tartóztat, enyhít (pl. haragot); B)
    me —\ vő. mérsékli magát.
Modern, mn. mostani, újkori, mos-
    tankoru, divatszerinti, divatszerü,
    divatos, modern.
Modernisez, 1. co. divaiszerüsít, diva-
    tosít, új divathoz szab.
   Modest, mn.-szerény, illedelmes, ille-
    mes, ildomos; —, iő. szerényen.
   Modestie, nf. szerénység, széperkölcs,
    ildomosság.
   Modific, I. o. módjosit, változtat, meg-
    változtat.

Mlădiare, hajlékonyság, nyulé-
konyság, nyujthatóság.
Mlădioșie, «/. hajthatóság, hajlékony-
ság, hajlatósság.
Mlădios m»t. hajlékony, nyulékóny,
nyujthatóₜ haj ló s, hajlatos, hajtható,
nyúlánk.
MÎadiță, nf hajtás, sarj, csemete; mag-
zat.
Mlaștină, mocsár, posvány, fertő,
pocséta, süppedek.
Mlăștinos, mn. mocsaras, posványos,
süppedékes.
Mnemonic, I. mn. emlészi; II. őf.
emlész.
Mnemonică, nf. cmlészet, emléktan.
Moale, mn. 1. lágy, puha; 2. gyön-
ge, finom (bőr); 3. enyhe, szelíd;
4. tunya, lomha, lajha (ember) ; 5.
szotyós (gyümölcs); timp —, lágy
enyhe idő; vin —, gyönge bor;
  — le capului, fej lágya, halánték,
vakszem.
Moară, nf. malom, móna, moina; gép,
— dé apă, vizmalom; — de vapor,
gőzmalom; — de vént, szélmalom;
peatră de malomkő; a ’și face —
în cap, gondokba esik, gondokkal
terheli fejét.
Moare, nf. káposztalé.
Moarte, nf. halál; bolnav de ha-
lálos beteg; de —, halálos, élet ve-
szélyes; pécat de —, halálos bún,
halálos vétek; rană de —, halálos,
seb; életveszélyes seb ; rănit de —,
halálosan sebesült; asé lupta cu —a,
a halállal küzd v. vív; până la —,
halálig; — a te pașce, halál fia vagy.
  Moașă, nf. 1. szülésznő., bába; 2.
   nagyanya.
Moaște, nf. t. ereklye, szent-tetem.
  Mobil, mn. ingó, mozgékony, mozog-
   ható, ingékony, ingatag; avere —ă,
   ingóság, ingó vagyon.
Mobilă, nf. bútor, háznemü.
  Mobilez, I. cö. bútoroz, bebutoroz, fel-
   szerel (házat).
Mobiliar, £ -e, $f bútorzat.
Mobilii, nf. 1. ingóság, ingó va gyon ;
   2. bútor, há*i „Cr, háznemű.
  Mobilisare, nf. mozgósítás, mozgóvá
   tétel, ingósitás.
  Mobilisez, I. o. mozgósít, mozgóvá
   tesz, indít (hadat).
  Mobilitate, nf. mozoghatóság, mozgat-
   hatóság, ingékonyság.

Modificare, ț nf. 1. módosítás, vál- | Moldova, nf. Moldva, Moldova.
Modincajiunej / toztatás, megváltoz- Moldovean, őf, moldvai, havasalföldi
tatás; 2. módosítvány, módosulat, (lakos).
módosít ék.                         Moldovenesc, mn. moldvai, moldovai.
                                     Moleculă, nf. tömecs, részecs, tekecs.
                                     Molecular, mn. tömecsi, tömecsbeli,
                                     részecsi, elemi ; putere' —ă, tömecs-
                                     erő.

Modist, őf. divatáru*; —a, nf. pipe-
résznő, divatárusnö.
Modoroiü, m. komor, mogorva.
Modru, t. -ri, o/. mód, szer.
Modulajiune, nf. hanghordozó#, hang-
módosulás, hangidomítás, hanglejtés.
Modulez, I. a. hangot lejt, hangot
hordoz, hangot idomít.
Mofluz, mn. vagyonbukott, tönkre-
ment; csődbejutott.
Moft, £ -úri, df. 1. sárivári, bohóság,
csekélység; 2. cifraság, cicoma.
Moftangiu, őf. iparlovag, szerencse-
vadász. .
Moghilă (Mobilă), nf. halom, domb,
part, ponk.
Mogorosesc, IV. ő. dünnyög, morog.
Mohor, őf. (ni.) pitypang, muhar,
mohar (Setaria viridís).
Mohoríciune, nf. skárlát, skárlátszin.
Mohörít, mn. skárlátpiros, sötétpiros.
Moimă, nf. majom.
Moina, nf. ugarnak maradott szántó-
föld.
Moinez, I. ő. fölenged.
Moișca, nf. (állati.) görgőcse, kövi-
ponty, göbhal (Gobius).
Mo’ște, nf. mocsáros-, posványos hely,
ingovány.
Moiü, II. ca. A) megpuhít, lágyít,
meglágyít; áztat, bemárt, bemerít,
megnedvesít; B) mé —, vő. meg-
lágyul, elpuhul, megázik; felenged.
Moí”;} *■ -e’ *mozsdr-
Mojic, I. őf. paraszt, goromba, ka-
masz, pimasz, durva ember; II. mn.
durva, goromba, paraszt, parasztos,
faragatlan, pór, nyers.
Mojicesc, mn. köznépi, pórias, aljas,
parasztos, nyers, durva, goromba,
paraszt.
Mojicie nf. durvaság, faragatlanság,
aljasság, gorombaság, parasztosság.
Mojicos, mn. durva, faragatlan, al-
jas, pórias.
Molaș, őf. (állati.) folyami menyhal,
kutyahal, békafi, békaponty, ebhal.
Molatec, mn. lágy, puha, puhult, el-
puhult, lomha, lanyha, tunya.
Molcomesc, IV. co. I. Mulcomesc diő.
Moldă, nf. teknő, melence; válu,

  Molema, nf. I. Epidemie.
  Moleșesc, IV. A) cd. elpuhít, meg-
  lágyít, bágyaszt, lankaszt, elkényez-
  tet ; B) me —, vő. elpuhul, ellágyul,
  megpuhul, elbágyad, ellankad.
Moleșire, nf. 1. meglágyítás, elpuhí-
  tás, meglágyulás, elpuhulás, elké-
  nyeztetés; 2. elbágyasztás, ellankasz-
  tás, bágyadtság, lankadtság.
Moleșit, mn. bágyadt, lankadt, elpu-
  hult, elkényeztetett.
Molest, mn. terhes, alkalmatlan, ba-
  jos^ súlyos, nehéz.
Molestez, I. co. terhel, terhére van,
  zaklat, háborgói, alkalmatlankodik.
Molestie, nf. alkalmatlanság, zakla-
  tás, teher, nehézség;, ügy, baj, bo-
  szuság, kedvtelenség.
Molétate, nf. 1. puhaság, lágyság;
  2. kéj, bujaság.
Molfăesc, IV. ő. 1. majszol, lassan
  eszik; 2. rágódik, bíbelődik, bab-
  rál.
Molibden, őf (áwt.) alanyfényle.
Molicel, mn. lágyacska, puhácska.
Molicios, mn. ellágyult, elpuhult.
Moliciune, nf. í. Molétate.
Molid, őf (ni.) lúc- v. szurkos-fenyő,
  topolyafenyő.                [excelsa).
Molidf, őf. (ni.) vörösfenyo (Abies
Molie, n/. (állati.) moly, kulancs,
atka; csótány, pincebogár.
Molima, nf. járvány, ragályos nya-
  valya.
Molipsesc, IV. A) cd. dögleletessé tesz,
  megdögleszt, megveszteget, megront,
  ragályoz; B) mé —, vő. megromlik,
  dögleletessé lesz; ellágyul, elpuhul.
Molipsire, nf. 1. dög, ragály, ragá-
  lyos járvány; 2. ragályosítás, meg-
  rontás, megvesztegetés.
Molipsitor, mn. ragályos, ragadós,
dögleletes, romlékony; ártalmas, ve-
szedelmes.
Molișor, mn. puhácska, lágyacska.
Molitfa, nf. imádság; l. Rugăciune.
Molitfelnic, i. -e, df szerkönyv, szer-
tartási könyv.

Morală 269                     Moșneag

Moloțru            266

Moral

Molotru, fif. (ni.) ánizsv. olasz kapor,
édes kömény(Melilotus); l. Chimin.
Moloz, /»/. törmelék; hatom, halmaz,
d/űledék, omladék, omladvány, por-
ladók, rév, rév esség.
Molton, 4/. vastag gyapjúszövet.
Mplusc, fiț. (állott.) puhány.
Momeala, nț. 1. csalogatás, édesgetés,
ámítás, csábítás, kecsegtetés; 2. csal-
étek.
Moment, i. -e, $. t. pillanat, perce-
net, időpont; 2. (föle».) nyomaték;
3. mozzanat, mozzam, súly, tevény,
fontosság, hatány.
Momentan, mn. pillanatnyi, pillan-
tatnyi, szempillanatnyi.
Momentos, I mn. nyomós, nyomaté-
Momentuos, J kos, fontos, nagyhord-
erejű, nevezetes, szembetűnő.
Momesc, IV. co. csalogat, édesget,
ámít, csábít, kecsegtet, megveszteget.
Momiță, nf. (állott.) majom.
Momordica, nf. (ni.) magrugó, in-
eresztőfű.
Monach, fiț. barát, szerzetes.

Monachal, 1 mn.
Monachicese, J rdti

ba-

szerzetesi,

stat —, szer-

  zetesrend.
Monachism, fif. szerzetesség, szerze-
  tesrend.
Monada, nf. egység, egymi.
Monadelfic, mn. egyfalkás (növény).
Monadologie, nf. (fiölcd.) egymiségtan.
Monandric, mn. egyhimszálu (nö-
vény).
Monarch, fif. egyeduralkodó, fejede-
  lem, monarcha.
Monarchic, mn. egyeduralmi, feje-
  delmi, monarchikus.
Monarchie, nf. 1. egyeduralom, feje-
  delemség ; 2. birodalom, ország.
Monarchiát, fif. egyuraló, monarchista.
Monasteriu, t. -i, of. 1 zárda, kolos-
Monastire, nf. J tor, monostor,
klastrom.
Monastic, mn. zárdái, kolostori, mo-
  nostori, klastromi.
Monastiresc, mn. I. Monastic.
Mondrănesc, IV. fi. morog, mormol,
  dörmög, dünnyög.
Moneta, nf.- pénz, vértpénz, érem,
  emlékpénz, aprópénz.
Monetar, fif. pénzverő ; —, mn. pénz.
Monetarie, nf. pénzverőház, pénzverő-
intézet.
Monițiune, nf. intés, figyelmeztetés.

Monitor, fif. híradó, tudósító; intő,
figyelmeztető.                         4
Monoclinic, mn. (áwi.) egyhajlásu
  (rendszer).
Monocotiledon, mn. (nt.) -egyszikű.
Monodelfic, mn. egyfalkás (növény);
  egyméhü (altot) .
Monogam, mn. egynejü, egytársu. *
Monogamie, nț. egynejüség.
Monografie, nf. egyedrajz, magánrajz,
  egyedirat, monografia.
Monogram, i. -e, df. névjegy, név- /I
  rejtőjegy, egybevont névjegy, mono- j
  gram.                                 |
Monolog, t. -e, df. magánbeszéd, mo- W
  nolog.                              fo*
Monom, fif. egytagú kitétel, egytag*. '^^
Monopol, t. -úri, ₉f. eauedárusáá. 1111
egyedkereskedés, egyedáruskodás. Jjl
Monopolisez, I. a. egyedároz, mono-fS
  polizál.              "
Monopolist, fiț. egyedárus, egyedáros.
Monopoliu, t. -i, •>(. I. Monopol. ági
Monosilab, mn. egytagú, egyszótagu.
^Monoteism, fif. egyistenhivés, egy-fS&
  istenvallás.
  Monoteist, fif. egyistenhivő, egyisten^sBí
  vaZZó.                               j9|
Monoton, mn. egyhangú, egy szavú,
  egyféle, unalmas.               . ísflt
Monotonie, nf. egyhangúság.        JSp
Monstru, fif. szörny, szörnyeteg, csotfáőSS
  szülött, torzszülött.              .'O
Monstruos, mn. éktelen, idomtalanSS
  torz, szörnyű, szörnyeteg.
Monstruositate, nf. éktelenség, szörJXS
  nyetegség.
Montan, mn. bányászati, bánya .. .
  teren —, bányaterület.
Montanist, fif. bányász. -
Montanistica, nf. bányászat.       |||
Montura, nf. ruházat, katona-ruhá^SS^
  zat, egyenruha.                    flR
Monument, t. -e, o/. 1. emlék, disJsKk
emlék; 2. emlékjel, emlékoszlop, sirkgsKi
Monumental, mn. emlékszer ü,
kezetes,. híres, nevezetes.
Mor, IV. fi. 1. hal, meghal, halál^^^
  kiszenved, kimúlik, elpihen, elnyígS^^
  goszik, jobb létre szendéről, megswg^^
  nik; 2. elenyészik; 3. megdögl^SK^
  döglik, elhull (állatokról); — d||^H
  foame, éhen hal.
Moral, nț. A) 1. erkölcstudományfS^k
  erkölcstan, erénytan, erkölcs; 2.
  nulság (a mesében); B) mn.

Í

3

   erkölcsös, jóerkölcsü, erkölcsi; —,
   ifi. erkölcsileg, erényesen.
Morală, nf. 1. erkölcstan, erkölcstudó-
   mány; 2. tanulság,
Moraficeșce, ifi erkölcsileg.
Moralisez, I. a. erkölcsre tanít, lec-
   kez, leckéztet, moralizál.
Morálist, fif. erköl&tanító, moralista.
Moralitate, nf. erkölcsiség, erkölcsös-
   ség, magaviselet, jó erkölcs.
Morar, fif. molnár.
Morăriță, nf. molnárné.
Moratoriu, i. -i, ₉f halasztás, határ-
  idő-hosszabbítás, késlelvény.
Morav, t. -úri, ₉f. szokás, illem, er-
  kölcs.
Moravia, nf. Morváország.
Morb, i. -úri, ₉f. betegség, kór,, nya-
  valya.
Morbos, mn. beteges, göthös; nyava-
lyás bángyorgós.
Morbositate, nf. betegség, betegeske-
dés, kórosság.
Morbulent, mn. beteges, göthös, gyen-
gélkedő.
Morcoașe, nf. tengelyvas, marokvas.
Morcov, fif. (ni.) murok; sárgarépa,
murokrépa (Daucus carotta); — de
câmp, vadmurok, sárgarépa
Mordă, nf. arc, orr; orj (állatoké).
Morez, I. /. Murez.

Morfeü, fiț dtom-isten, Morfeus.
  Morfin, fiț. (vi.) szunyái, szuny asz-
   ták, mákony-vonat; morfium.
Morfologic, mn. alakbeli, alaktani.
Morfologie, nf. alaktan; formatan.
  Morganatic, mn. matrimoniu —, há-
   zasság balkézre, balházasság.
Moribund, mn. halandó.
  Morișcă, nf. kézi malom, daráló, fél-
   kézmalom-, — de cafea, kávéőrlő.
  Mormăeală, nf. mormogás, dörmögés,
zsémbelés, zúgolódás, dünnyögés, su-
sogás, suttogás; csergedezés (pa-
také) .
Mormăesc, IV. cd. morog, mormog,
zsémbel, dormög, dünnyög, zúgolódik,
susog, suttog; csörgedez.
Mormăitor, nf. morgó, dörmögő, zú-
golódó, dünnyögő, zsémbes; —, mn.
suttogó, csörgedező.
Mormânt, i. -e,     1; sir, sirhalom,
sirhant; 2. sirko, síremlék.
Mormántar, i. -e, af. sírbolt, holtaiag,
ravatal.
Mor mân tare, nf. temetés, eltakarítás,

, temetkezés, temetési tisztelet, halotti
  pompa.
Morméntez, I. a. teme., el-, betemet,
  ás, beás, takarít, eltakarít, eleiről.
Mormoloc, fif. (állati.) békahal, békafi.
Mornăilă, nf. zúgolódó, mormogó,
  zsémbes ; fonf.
Morocoașă, nf. marckvas.
Moroiü, fif. kísértett Tém, hazajáró-
  lélek, lidérc, vérszopó,
Moron, fif. (állati.) Viza; l. Morun.
Moros, mn. zord, mogorva, komor.,
Morositate, nf. komorság,, mogorva-
ság, zord/nság.
Mort, fif. halott; —, mn. holt, meg-
  holt, kimúlt; — de beat, hőit részeg;
  mână moartă, holt kéz.
Mortăciune, nf dög, döglött test, hulla.
Mortal, mn. halandó; halálos; păcat
  —, halálos bűn.
Mortalitate, nf. halandóság.
Moitific, I. cd. sanyargat, kínoz.
Mortificare, nf. sanyargatás, sanyar-
cattatás, testsanyargatás.
Morțiș, ifi. makacsul, konokul, csökö-
nösen.
Morun, fif. (állati ) viza, tok (hal).
Mö^ᵣfif. 1. aggastyán, ősz ember; 2.
nagyatya.
Mosaic, t. '6, df. rakkép, rakmű,
irombály, mozaik ; —, mn. mózesi;
legea —ă, Mózes vallás.



Mosaism, fif. Mózes tana.
I Moșariu, fiț. szülész, bábaorvos.

Mosc, fiț. 1. (áUatt.) pézsmány; 2.

  pézsma.
Moscovit, fif. I. Muscal.
Moșdeiu, fif. cibere; fokhagymalé.
Moșesc, IV. a. szülészkedik, szülés
  mellett van; bábáskodik.
Moși, fif. i. elődök, ősök; diua —lor,
  minden lelkek napja.
Moșie, nf. 1. vagyon, birtok, jószág,
földbirtok, qrökség, telekbirtok; 2.
haza, hon.
Moșier, 1 fif. földbirtokos, telkesgazda,
Moșieș, j földesur, birtokos.
Moșioara, nftelkecske, kis fö dbirtok.
Moșire, nf. szülés, lebetegedés. •
Moșit, i. -e, of. szűkézség, szülész-
kedés.
Moșmoala, nf. naszpolya, noszpolya.
Moșmol, fif. (nt.) naszpolyafa (Mes-
pillus).
Moșneag, fif. vén, öreg ember, öreg,
aggastyán.



Moșnean


270

Muftangiu

Movilos, mn. halmos., dombos.
Mozaic, /. -e, i. Mosaic.
Mozog, /?/.■ komondor, juhászkutya.
Mozol, t.-e, df. mirigy, gumó, gümő.
Mozolesc, IV. q. majszol; rágcsál,
nyalakodik.
í Mreana, nf. (állati.) pettyes angolna,
márna, tövishal (Barbus).
Mreje, nf. gyalom, háló, halászháló. ;
Mrejesc, IV. kifeszít hálót.
Muc, fif. 1. takony, fika; nyalka,
enyek; 2. t. -úri, df. gyertyahál, -j
gyertyahamv.                            1
Mucalit, mn. fura, furcsa, 'bohünás.
Mucari, nf. t. koppantó, hamvvevő.
gyertyatísztító ólló:                 áj
Mucarie, nf. taknyosság (lányai alya j. j|
Mucat, mn. I. Posnaș.
Mucava, nf. kéregpapir, táblapapir. -á
Muce, fif. taknyos:
Muced, mn. penészes, virágos, bor- -ți
virágos.'
Muce^eală, nf. penész; borvirág. :J|
Muce^esc, IV. me —, vfi. penésze-
dik, megpenészedik; vírágosodik («'-á
&o?J.                               ’
Mucedire, nf. penészedés, megpené- áj
szelés.

Moșnean, fif. birtokos, tulajdonos.
Mosoc, fif komondor, juhászeb, ju-
hászkutya.
Moșogaesc. .IV. a. I. Migăesc,
Mosolesc, IV. ct>. I. Mozolesc.
Mosor. A -e, df. csörlő, csér, cséve,
csomó, kötés; tok, tengelytok. í
Moșoroiu, i. -e, df. vakondtúrás.
Moștean, fif. 1. örökös; %. földbirto-
kos, földesur.
Moștenesc, IV. co- örököl, örökül kap
v. nyer.
Moștenire, nf. örökség, örök, örökbir-
tok v. jószág.
Moștenitor, fif. örökös, öröklő, utód.
Moșus, fif. I. Mosc.
Moț, I. fif. móc (így nevezik a nyu-
gati havasok lakóit); II. i. -úri, df.
búb, bóbita ; üstök ; csúcs, púp.
Moțăesc, IV. fi. 1. szendereg, szunnya-
doz; 2. bólint, biccent (a fejével) ;
moccan.
Moțăila, nf. szendergő, szv.nnyadozó.
Moțăire, nf. szendergés, szunnyadás, bó-
lintás; moccanás.
Moțat, mn. búbos, üstökös, bóbitás;
kontyos; porumb —, kontyos v. búbos
galamb.

Moțiune, nf. 1. mozdítás, indítás ; moz-
gás, járás-kelés; indítvány, javaslat;
a face o —, indítványt tesz; 2. szó-
képzés (himnemüből nőnemű).
Mötiv, t. -e, df. 1 indok, indítóok,
gyámok, tárnok. ok-alap, ok-adás;
2. alaptétel, alaptárgy.
Motivat, mn. 1. okadatolt, okadatos,

indokolt; 2. pityus, boros.
Motivez, I. ct>. indokol, okadatoí

Muce^it, nin. penészes, megpenésze-^
  dett.                       * -S
Muce^itură, nf. I. Muce^eala.    Ji
Mucegăesc, IV. mé —, vfi. penésze^
  dik, penészes szagot áraszt.     áj
Mucegaios, mn. penészes, penészszaaúfi*
Mucegaiu, i. -rí, df. penész; rothadt fa^
  korhadt fa.                       3

    : Mucenic, fif. vértanú; l. Mártii dfi.;
tá- ! Mucenicie, nf vértanúság.           1

mogat, okát adja (vminek).
Moto, fif. jelige, jelszó: jelmondat.
Motoc, fif. kandúr, kanmacska.

, Muche, nf. 1. orom, él, tető, csúcs ; 2.
  párkány, szél, él, szöglet; fok (fej-
  széé).
Muci fif. t. takony, nyálka; a ’și sufla
  —i, kifújja az orrát.
Mucilaginos, mn. nyálkás,, taknyoá
Muciniü, i. -e, df. zsebkendő. J
Mucos, mn. taknyos, fikás.; nyálkááL
glandule —e, nyálmirigy, takonyé
mirigy.                           1]
Mucoșie, nf. taknyosság, fikássaM
  nyálkásság.                      |j|
Mufluz, mn. tönkrement, vagyonná
  kott, csődbekerült.               Jl
Mufluzesc, IV. fi. megbukik, csődtá
  kerül (kereskedő).                lg
; Muftangiu, fif zsugori, fukar, kuponig
; zsobrák, faszarági.               ’J

Moțochină, nf. 1. fej ; gomb, gömb;
2. bütyök, csomó, csúcs; 3. gztmó,
gümő.
Moțofalesc, IV. cd. nyal-fal, cuppant,
cuppantva csókol, csókolgat.
Motohalița, nf. I. Mătăhală.
Motor,■ fif. 1. mozgató, mozdony; 2.
inditó-ok, indok.
Mototolesc, IV. o. szétgyür, összegyűr.,
Moțpan, fif. gézengúz, mihaszna, sem-
mirevaló.
Motroșesc, IV. «. összehány-vet, ösz-
szezávar, összekuszálj csszebonyolít,
összekever.
Movilă, nf. 1. halom; 2. part, ponk.

Muftin


Muftiü, fif. mufti ífőpap a mohame-
dánoknál ).
Mugesc, IV. fi. bőg, bömböl, ordít.
Muget, t. -e, df.- 1 bőgés, bömbölés, or-
Mugiré, nf. J dítás.
Mugur, fif. bimbó, rügy, szem.
Mugurel, fif. bimbócska, rügyecske,
szemecske.
Muguresc, IV. fi fibimbózik, rügyezik,
szemzik.

Mugurire, nf. bimbózás, rügyezés.
Mugurit, mn. bimbós, rügyes.
Muhamedan, fif. I. Mohamedán difi.
Muieratic, mn. asszonyias, asszonyos,
elpuhult; bărbat—,

elpuhult férfi.
Muiere, nf. 1. asszony, nő, némber;
asszonyállat; %. feleség ; — tinera,
menyecske, ifjú asszony; — betrână,
öreg v. vén asszony, banya, vén
banya.

Muieresc, mn. asszonyos, asszonyias,
elpuhult; asszonyt, női ; geri —, nő-
nem, asszonyt nem.
Muieret, nf fehérnép; asszonynépség,
nőnem.
Muieros, mn. asszonyias, elpuhult.
Muierotcă, nf. nők v. asszonyok bo-
londja, nőkbe bolondult (ember).
Muierușca, nf. 1. asszonyka, felesé-
gecșke; 2. (állatoknál) nőstény; (ma-
daraknál) tojó.
Muietura, nf. martalék, mártás; lá-
gyítás, lágyulás.
Muimă, nf. I. Uimă,

Mulcom, ifi. halkan, csendesen; a tă-
cea —, elhallgat; veszteg áll.
Mulcomesc, IV. A) c$. Î. csendesít, f Multiplicai
lecsendesit; 2. nyugtat, megnyugtat,
lecsillapít, engesztel, megkérlel; B)
mé —vfi. lecsöndesül, lecsendese-

dik, lecsillapul, megnyugszik, engesz-
telődik.
Mulcomire, nf. 1. megnyugtatás, le-
csendesítés, nyug asztalékiengeszte-
lés, megkérlelés; 2. lecsendesedés,
megnyugvás, vigasztalódás.
Mulctă, nf. birság, büntetés; — ba-
nală, pénzbírság.
Mulg, IIL o. fej, megfej.
Mulgere, nf. fejes.
Mulgător, mn. fejő, fejős; vacă —e,
fejőstehén.
Mulsétura, 1   ₑ j, .,
Mulsură, } fe3es-
Mult, dznv- sok, számos; —í, sokan, szá-

271

Muncă


mosan; de —, régen ; de —e őri,
sokszor, gyakran; cu — mai maTe,
sokkal nagyobb ; a vorbi —, sokat ~
hadar, fecseg ; cél —, legfellebb.
Mulțam, df. köszönet, hála.
Mulțămesc, IV. A) fi. 1. köszön, meg-
köszön, hálálkodik; 2. köszönt, üd-
vözöl ; B) cd. kielégít, eleget tesz;
megnyugtat; C) me —, vfi. 1. le-
mond, leköszön; 2. megelégel, meg-
elégszik, ; megköszön ; mé —e deplin,
teljesen kielégít.
Mulțămire, nf. 1. köszönet, hála; 2.
megelégedés; 3. lemondás.

katuska, nőférfi, Mulțămit, mn. megelégedett, elégedett;
                   kielégített.

Mulțămită, nf. köszönet, hála, háta-
dat, háladatosság; de —, hálaadó;
—lui D^eu, hála Istere, hála legyen
az Istennek.
Mulțamitor, mn. 1. hálás, hátaadó,
háladatos; kielégítőd elégséges;
—, ifi. hálaadólag, háladatosan.
Mulțesc, IV. od. fi înmulțesc.
Mulți, ifi. sokan.
Multicel, mn. kissé sok, sokacska.
Multicolor, mn. sokszínű.
Multilateral, mn- sokoldalú.
Mulțime, nf. 1. sokaság ; 2. köznép,
tömeg; bőség; számosság.
Multiplic, I. ca. szoroz, sokszoroz.
Multiplieabil, mn. szorozható, sokszo-
rozható.
Multiplicând, fif. szorzandó, sokszoro-
zandó.

Multiplicare, > nf. szorzás, sok-



sokszorzó;
- diferen-

I 2. villamos sokszorzó ; —
țial; különbzéki sokszorozó.

Multiplu, mn. sokszoros, többszörös,
sokrétű; — ifi. sokszorosan, több-
szörösen.

Mulțire, nf. I. înmulțire»
Multisilab, mn. soktagú, többszótagú.
Multișor, mn. sokacska, kissé sok.
I Multoral, ) mn. sokrétű, többrétű,
Multoratec, f többszörös.
Mulțumesc, IV. o. kielégít, megnyug-
tat ; l. Mulțămesc.
Mumă, nf. anya, mama; l. Mamă difi
Mumiă, nf. mumia (bebalzsamozott
Hullák az egyptomiálnál).
Mumuliță, nf. anyóka, anyácska, ma-
muska.
Muncă, nf. 1. munka, fáradság, fára-

Muncel

272

Muscal

Muscălese ~ 273                    Mustăcios

dalom, fáradozás; 2. ügy-baj ne-
hézség, dolog; 3. kin, gyötrelem.
Muiicel, /if. dombocska, halom.
Muncesc, IV. c®. fáraszt, sanyargat;
ki-, elfáraszt; fárad, fáradozik, igye-
kezik, munkálkodik, dolgozik, ipar-
kodik ; a’și —i trupul, tettét sanyar-
gatja.
' Munci, nf. t. kin, gyötrelem ; szülési
fájdalmak.
Muncit, mn. kifárasztott, fáradt, erőt-
len, elgyengült, kimerült; kinzott,

faggatott.                              —, ---------—j-~—,             ......
Muncitor, I. df. 1. munkás, napszá- . (reggel): 2. alkonyodik, homályoso-
mos ; 2. kínzó, kinvallató ; II. mn. í dik (estve).
  1. dolgos, munkás, serény, szorgal-1 Murgit, t. -e,$f. (reggel) szürkület L
mos; 2. kínzó, gyötrő.                [ hajnalhasadás, virradás,pittymallat
Mundir, t. -e, »f. egyenruha.          i 2. (este) alkony, alkonyat, alkonyo-
Municipal, mn. helyhatósági, községi ; i dás.
városi.                               i Muriatic, mn. acid —, sósav.

Municipalitate, nf. városi elöljáróság, | Murire, nf meghalás, kiszenvedés,
hely tartóság.                       I Muritor, df. halandó, múlandó, véges.
Municipiu, t. -i, t>f. város, szabad- í Murmur, df. 1. mormogás, csergede-
város.                                ’ zés, mormol ás, moraj, morgás ; 2. zaj,
Munificent, mn. adakozó, bőkezű. ’ zörej, robaj, zörgés, csörömpölés, zu-
Munificența, nf. bőkezűség, adako- j gás, zajlás; 3. dörmögés, dünnyögés,
~Áa                                     zúgolódás.

zas.
Muniție, ț n£ készlet, hadikészlet,
Munițiune, | lőszer.
Munte, fíf. havas; hegy, hegylánc.;
—i de ghiață, jéghegy, jégmező;
de —, havasi, hegyi.
Muntean, fif. havasi v. hegyi lakos.
Muntenesc, mn. havasi, hegyi.
Munt'ișor, } Hs ftaraí- Hs ⁾leW'
Muntos (Muntuos), mn. hegyes, dom-
bos, bérces.
Muntma, nf. hegytető, orom, bérc.
Mur, df. 1. kőfal, fal, kőkerítés; 2.
(nt.) szederjcserje (Rubus fructico-
sus).
Mură, nf. 1. szeder, hamvasszeder,
gyálogszeder ; 2. répa; 3. /. Moare;
— de curechiu, káposztalé.
Murare, nf. besavanyítás, bekovászo-
lás, besózás.
Murat, mn. savanyított, savanyu, ko-
vászos, besózott.
Murătoare, nf. sós-víz, só-lé.
Murătură, nf. savanyított zöldség ;
savanyítás.
Murceț, df. (nt.) kontyvirág.
Murdar, mn. 1. piszkos, mocskos,
  szennyes, ronda, maszatos, tisztáta
  lan; 2. gálád, fösvény, zsinár.

Murdăresc, IV. co. piszkol, bepiszkol;
bemocskol, beszennyez, rondít.
Murdărie, nf. piszok, mocsok, szenny,
rondaság, piszkosság, szennyesseg,
tisztátalanság.
Mure, nf. 1. szeder; 2. I. Morcov.
Murez, I. o. savanyít, besavanyít;
sóz', besóz; — crastaveți, uborkát
savanyít. ♦
Murg, mn. vörösbarna, szögszinü; pej
(ló); —, df. barna (ember); pej (ló).

Murgeșce, IV. ozí/. 1. szürkül, vir-
rad, dertng, hajnaluk, pitymaliik

Murmur, I. 1. morog, niormog^
hörög, csörömpöl, zúg, zajlik; 2;

hörög, csörömpöl,

dörmög, dünnyög,
gedez (patak).

zúgolódik; cser:

dörmögés. dürh

Murmurate, nf. 1.
nyögés, zúgolódás; '2. cserg&dezi
zúgás, zajlás, mormogás.

Mursă. nf. 1. lé, mézesviz, méhsöx
2. szépségtapasz.
Muruesc, IV. ₒ. tapaszt, betapas
(sárral), bemázol.
Musă, nf. múz>a, dalszüz.
Musaca, nf. vágott hús.
Musafir, df. vendég; l. Oaspe.
Musaget, df. múzsák feje, Apollo.
Mușama, nf. viaszos vászon, szurka
vászon.
Mușațel, df. (nt.) szikfü, székfi
székfüvirág, pipitér (Matricaria cl
momilla).
Mușc, I. co harap, meg-, belehalt
  mar, mar dós (mint a kutya) ; cs
  megcsíp (mint a méh).
Muscă, nf. 1. légy; 2. szúnyog,
poly ; — cănească, eblégy; —
cai,. bögöly, lódarázs; — de v
muslica.
Mușcacios, nm. harapós.
Muscal, df. orosz, muszka.

Muscălesc, mn. orosz, muszka.
Muscan, őf, l. Muscal.
Muscar, I. df. (nt.) légyölö galóca;
  II. t. -e, of. légyverö, légyüzö.
Mușcate, nf. harapás, marás, csípés.
Muscarie, nf. légyraj.
Mușcată, nf. (nt.) szerecsendió.
Mușcatar, mn. muskotály, csemez-
  szagu (bor).
Mușcațel, df. (nt.) pézsmaboglár,
  pézsmahibik ; pézsma - kockagyöngy
  (Geránium odoratissimum).
Mușcatelă., nf. muskotály; muskotály-
  szolő, dtő.
Mușcător, mn. 1. harapós; csípős ;
  2. sértő, mardosó.
Mușcătură, nf. 1. harapás, marás;
  csípés ; 2. falat.
Mușchea, nf. símítófa ; fasikárló.
Muschetă, nf. fegyver, lőfegyver.
Mușchi, Őf. t. izmok; —, (nt.) moh;
  ha’ap.
Mușchios, mn. 1. izmos, erős, húsos;
  2. mohos.
Mușchii!, df. 1. izom; 2. (nt.) moh;
  — de copaciu, (nt.) bérei zuzmó,
  tüdő-zuzmó v. moh ; — de munte,
  izlandi zuzmó.
Muscoiu, df szúnyog, tipoly (Culex).
Mușcoiu, df. öszvér.
Muscular, mn. izom .... sistem —,
  izom rendszer.
Musculatură, nf. izomidegzet, izomzat.
iSȘ*-1 »í
Mușciță, nf. 1. (állati.) muslica, bor-
légy ; 2. levelész.
Muselină, nf. csalánszöcet.
Museu, ț. -o. ₃f. mütár, rnnzeum.
Musez, I. £. pezseg, habzik, forr.
Musica, nf. zene, muzsika; amator
de —, zenekedvelő; —.vocală, ének,
énekzene, szózene; — instrumentală,
hangszerzene.

Musical, df. zeneértő; —, mn: zenei;
ctneszerü, zenészi; composițiune —ă,
zeneszerzemény.
Mi;sicant, df. zenész, zeneértö.
Musicesc, mn. muzsikás; (. Musical.
Mușinoiu, t. -e, df. vakondtúrás, han-
csik, honosok; zsonibék.

                                        J B) mé , vd, 1. változik, megvál-
                                        I tozik; 2. elköltözik, költözködik, la-
                                        kást változtat.
Mușiță. nf. I. muslica, barlégy; 2. I Mutabil, mn. változó, változékony,
levelész, korpa féreg                     változandó, változatos ; nem állandó.
Musluc, df. vízmedence, víztartó, víz- Mutabilitate, nf. változékonyság, vál-
fogó.                                                               ,
Mușmulă, nf. naspolya, noszpolya.

Must, t. -úri, df. nedv, lé, virics,
must; — de mere, álmamust; —
de struguri, szőlőmust.
Mustăcioară, nf. kis-bajusz, bajuszka;
legény toll.
Mustăcios, mn. bajuszos, nagybajusza.
Muștar, df. (nt) mustár, repcse, rep-
csény (Sinapis); făină de —, mus-
tárliszt ; — alb, (nt. I fehér mustár.
Mustareța, nf. nyírié, nyirfaviz, nyi-
rics.
Mustață, 1 nf. bajusz, bajsz; — de
Musteață, f rúdecína, gyökérrojt, gyö-
kérke.
Musțeciu-alb, df. (nt.) erdei kökör-
csin, pipacs-kökörcsin.
Mușteriu, t. -í, df. vevő, vásárló, ren-
des vevő f rendes dolgoztató.
Mustețos, mn. bajuszos.
Mustos, mn. nedves, leves, mustos.
Mustră, nf. 1. mutatók, mutató,
mustra; 2. példány, minta, minta-
példány, mutatvány; — militareasca,
katonai v. hadgyakorlat.
Mustrare, nf. feddés, megrovás, dor-
gálás, szemrehányás, furdalás ; — de
conșciință, lelkiismeretfurdalás.
Mustrător, feddő, szemrehányó; —,
id. feddöleg, szemrehányólag.
Mustrez, 1 I. «. dorgál, korhol, meg-
Mustru, f rovₜ fedd( szemrehányást
tesz; bánt; furdal; mé —ă con-
șciința, bánt v. furdal a lelkiisme-
ret.
Mustruesc, IV. «. 1. gyakorol, mus-
trál; 2. mintáz, mintát készít.
Mustuesc, IV. cd. mustot, mustot csi-
nál, csömöszöl, sajtol, sótul.
Mustuire, nf. sajtolás, csömöszölés.
Mustuitor, df. borsajtó, borprés.
Mușucorn, t. -e, df. káposztás lepény
v. palacsinta.
Musulman, df. muzulmán, mohame-
dán, török.

Mut, mn. néma, szótlan, csendes; —.
: df. néma ( ember).
| Mut, 1. A) ct>. változtat, megváltoztat,
: áthelyez, áttesz, átültet; elköltöztet;

tozandóság; áílhatatlanság.
Mutációs, mn. I. Mutabil.

Román-magyar szótár. II.

18

Mütaleu            274           Nădușeală

~ d Á ' Wrativ

Mutălău, buta, oktondi, hájfejü,
ostoba, bugris.
Mutare, nf. í. változás, változtatás;
2. költözés, költözködés.
Mutațiune, nf. változás, változandó-
tág.
Mutatoare, nf. (ni.) büdös gőnye.
Mutatót, mn. 4. Schimbător.
Mute, nf. I. Muche.
Mutearcă, nf nőcsavar, anyasróf, csa-
vartok.
Muțese, IV. fi. elnémul, lecsendesül,
  szótlanná lesz; 1. Amuțesc.
Mutilare, 1 nf. csonkítás, megcson-
Mutilațiune, j kitás elnyomorítás,
megbénítás.







N

Na, «a. ime! itt van! nesze! fogd
    meg! tessék’.
   Nabădae, nf 1. nehézkor, nyavalya-
    törés; 2. /. Furie.

  Năboiu, t -e, df. jégmenet, jégzajlás;
   jégtorlás; árvíz, özön.
  Nabușeală, nf. 1. vakmeleg, hőség,
   rekkenö melegség, tikkasztó hőség;
       szorongás, szoróngatás, mellszoron-
   gás.
  Năbușesc, IV. A) co. 1. fojt, elfojt,
    elnyom; szorongat, fullaszt, tikkaszt';
    2. kiüt, eláraszt, ellep; B) me —, vfi.
    tikkad, eltikkad, megfúl; elfojtódik.
    Năbușite, nf. tikkadás, tikkas ztás,
   fulódás, fulásztás, szorongatás; el-
   fojtás, elnyomás; özönlés, áradás.
   Năbușit, wtn. fojtott, elfojtott;

                                      Nădaire, sejdítés, sejtelem, gyanú;
                                      állhatott anság.
                                       Nădejde, nf. remény, reménykedés,
           „              ,     .... I reménység.
^aușit, wtn. fojtott, elfojtott; tik- j Nădejduesc, IV. &>. remél, reményei;
kadt; fuladt.                         i £ Sper.                         [ség.
Năbușitor, wtn. fojtó, rekkenö, tik- ‘ Nădăjduite, nf. reménykedés, remény-
kasztó, füledt (levegő).               Nădese, IV. cd. meg-, hozzátold, össze-

Nacafa, nf. vendégség, lakoma, tor.
Năcăjesc, IV. A) <&. kínoz, gyötör;
faggat, boszant, haragít; B) mé —,
vesződik, bajlódik, kínlódik, gyöt-
rődik.






    Nacăjicios, hm. ingerlékeny, haragos,
     boszantó.
    Năcăjit, win. szomorú, felindult; há-
     borgó.
    Năcaz, t. -uri, df I. Necaz.
    Năolad, £ -uri, df. tuskó, cölönk, fa-
     vágótoké.
    Năclaeală, nf be&sirozás, bepiszkolód.



Mutila»., mn. csonka, megbénult, béna,
megcsonkított.
Mutüez, I. cs. el-, megcsonkít, meg-
i nyomorít, bénít.           [elnémulás.
Muțire, nf. megnémulás; elhallgatás,
Mutra, nf. 1. arc, arculat, ábrázat;
  2. arc-orr ; orj (állatoknál), pofa.
Mutual, mn. kölcsönös, kölcsön, viszo-
noz ; drepturi —i, kölcsönös jogok;
asigurare —a, ellenbiztosítás, ellen-
biztosíték.
Muză, nf. múzsa.
Muzeu, i. -e, df'mütár, szertár, mú-
zeum; — archeologic, régiségtár.
Muzică, nf. zene, muzsika; L Musică,

Náci ae se, IV. ct>. bezsiroz, beken.
Năcmesc, IV. co. I. Naiemesc.
Nacovală, nf. ülő, üllő, ülővas; — de
bătut coasa, kaszaüllő; între — și
ciocan, fim. két tűz között.
Nacreală, nf. savanyúság, savany.
Năcresc, IV. co. savanyít; l. înnă-
cresc.
Nada, nf. 1. függelék, toldalék, ragasz-
tok, hozzáadás; 2. nád; 3. ék.
Nădăosc,IV. me —, vfi. gyanít, gyanak-
szik, gyanakodik; gyanúperrel él,
sejt, sejdít; rémlik előtte (vmi).

told, egybeforraszt.
Nadir, fif talppont, lábpont, nadir.
Nadrágéi, fif i. gyermeknadrág.
Nădragi, fif t. nadrág.
Nădrăgulă, nf. (ni.) nadragulya; l.
Mătrăguna.
Năduf, £ -uri, df. hőség, rekkenö me-
legség, forróság; szükmeUüség.
Nădufos, mn. forró, rekkenö meleg,
hő; szükmellü.
Nădușeală, nf. 1. rekkenö-, tikkasztó
meleg, nagy hőség, forróság, izzad-
ság ; 2. fulladás, fojtódás.

Nădușesc, IV, A) cd. fojt, el-, meg-
fojt, elnyom, fullaszt; B) mă-,
fullad, megfullad, megfül, izzad.
Nădușitor, mn. fojtó, fúllasztó ; forró,
meleg, rekkenö.
Nae, nf l. Naie,
Naefránjjere, nf. hajótörés.
Năframa, nf. kendő, fejkötő, kesz-
kenő; — din ainte, kötő, kötény.
Nafta, nf. kőolaj, fotogén.
Nafură, nf. szentelt kenyér; l. Ana-
foră.
Năgara, nf. (ni.) őszike, zászpakikerics.
Nagăț, fif. (állati.) bíbic, libuc.
Năhor, mn. féltökü.
Naiba, fif. manó, ördög; ca —, mi a
manó; du-te la—! menj a manóba!
omul —ei, menny kő-fickó, ördögfi,
patvarember.
Nai^, nf. hajó; — de resbei, hadi-
hajó; — de vapor, gőzhajó, csavar-
gőzös.
Năiemesc, IV. co. 1. fel-, befogad, be-
szegődte!; 2. bérel, kibérel.
Naiemit, fif. bérbefogadott, zsoldos;
bérenc, ároslelkü; béresszolga.
Năimesc, IV. co. /. Naiemesc.

2.

Naingiu, fif. fuvplás.
Naiu, fi£ harántsip, pásztorsip.
Naisoara, nf. kis hajó, hajócska.
Naiv, mn. 1. naiv, gyermeteg, _
nyiltszivü, természetes, őszinte, egy-
szerű, együgyü.
Naivitate, nf. naivság, gyermetegség;
nyiltszivüség, őszinteség, egyszerűség.
Nalbă, nf (ni.) mályva (Malva);/—

mare, int ) ziliz, fehér mályva; — de
gradina, mályva-rózsa, rózsa ziliz,
szt. Simon füve.
Nălbesc, IV. cd. fehérít, megfehérít.
Nălbit, mn. fehérített.
Nălbușoară, ₙf (ni.) apró v. kerek
mályva, kispapsajt,' haslágyító fű.
Nalt, mn. magas, magos.
Nălțate, nf. emelkedés, felhág ás, fel-
menetel.
Năltime, nf. magasság.
Nălucă, nf csal kép, ábránd, rém, rém-
kép, kisértet, agyrém; lidérc.
Nălucesc, IV. fi, rémlik, maga előtt
képzel.
Nălucire, nf jelenség, jelenet, fel-
tűnés; ábránd, látomány.
Nămânjesc, IV. co. bemocskol, bepisz-

  kol, beszennyez, bemázol.                Narativ, mn. elbeszélő.
Namesnic, fif. sáfár, gondnok, igaz-\ Narator, fif. elbeszélő; regélő, mesélő.

gató; — wtn. durva, vad, művelet-
len, zord.
Namesnie, nf. vagyon, jószág.
Nămet, fif hó.                  [állat.
Namilă, nf. szörny, szörnyeteg, csoda-
Nămol, fif. sár, iszap; aruncă öti* —,
sárral dobál.
Namolesc, IV. A) co. beiszapol, be-
sároz; B) vfi. besározna magát, kas-
tosodik.
Nan^ fif. törpe.
Nană, nf. nagynéne, néne.
Nănaș, fif. de botez, keresztapa,
keresztszülő; — la cununie, nász-
nagy; —a, nf. keresztanya.
Nap, fif. (ni.) répa, fehérrépa; serac
ca —ul, meztelen koldus.
Năpădesc, IV. co. 1. rátör, rajtacsap,
megrohan, el-, meglep; 2. kiárad,, ki-
önt, ellep; 3. ostromol, megrohad (az
ellenség).
Năpădire, nf. meglépés, rajtaütés, meg-
rohanó#, roham, ostrom.
Năpârca, nf. (állati.) vipera, kender-
magos v. kurta 'kígyó, siklókigyó,
áspis; puiu de —, viperafajzat.
Năpârlesc, IV. fi. szőrt vált, szőre megy,
szőrét hullatja; vedlik, küklik; tol-
láit hullatja (madár).
Năpaste, nf. nyomás, ngomorgatás,
sanyaruság, ínség; hamis vád, gya-
núsítás.
Năpastuesc, IV. co. 1. nyom, elnyom,
nyomor gat, sanyargat; 2. vádol, gya-
núsít; l. Asupresc.
Năpăstuite, nf. nyomás, gyanúsítás,
sanyargatás; f. Asuprire.
Năpastuitor, fif. nyoma, elnyomó, sújtó;
gyanúsító, sanyargató.
Naplăesc, IV. fi. nyomorog, sanyarog.
Năprasnă,«/. véletlen, váratlan (eset), ’
Năprasnic, vnn. hirtelen, véletlen, rög-
tön. váratlan; sújtó, irgalmatlan,
kérldhetlen;, frică —ă, vakrémülés,
rögtöni ijedség.
Năprasnică, nf. (ni) 1. torzsika, bér-
ese ; 2. fif. (fióvt.) lépfene (állatoknál.)
Năpustesc, IV. vfi. elhagy, cserben-
hagy; elrejt eldug; /. Părăsesc. .
Napustire, nf. cserbenhagyás, elhagyás.
Naramză, nf. narancs.
Naramzat, mn. narancssárga.
Narațiune, nf. 1. elbeszélés, beszély;
S. rege, mese.


18*

: ? :........................................................................................................................................

276 j Năstrapa"

Năstrușnic 277 Năvală

Năsălie, nf. szent Mihály lova; kólya,
gyaloghintó.
Nasărâmbă, nf. I. Neghiobie.
Năsbuție, nf. csin, csintalanság, paj-
zánság, szilajság, pajkosság, dévaj-
ság, kópéság.
Nasc, in. A) cd. 1. szül, világrahoz,
létrehoz, ébreszt; kelt; 2. lebetege-
dik, megbdbáz; — e ura, gyülölséget
szül; B) —, fi. ered, származik, ke-
letkezik, támad, jő, lesz; €) me —,
vfi. születik, megszületik, világra jő;
létrejő, ébred, kel.
Născare, nf. keletkezés, származás, tá-
madás, kezdet, eredet.
Nașcere, nf. 1. szülés, születés; 2.
származót, eredet, nemzetség; 3. kez-
det, eredet, lét; a da —, létrehoz;
$ioa —i, születésnap; locul — i,
szülőföld, születéshely; — a Dom-
nului, Krisztus születése, karácsony.
Născătoare, nf. szülőanya, szülő.
Nascetură, nf. 1. eredet, kezdet, szár-
mazat, támadás; 2. szülés, születés.
Născocesc, IV. w. kohol, költ, kigon-
dol, feltalál, kieszel.
Născocire, nf. koholmány, mese, lele-
mény, találmány, feltalálás, kigon-
dolás, koholás.
Nășcocitor, fif. koholó, feltaláló, költő;
—, mn* leleményes, találékony, talá-
lós, találmányos.
Născocoresc, IV. me —, vfi. heves-
kedik, indulatoskodik, fölpezsdül, fel-
fortyan, fölgerjed, fölindul, tűzbe jp,
felpattan, felduzzad.
Născocorire, nf. heveskedés, indulatos-
kodás, folpezsdülés, harag.
Născut, mn. szülött, született; ântâiu
—, elsőszülött; nou’—, ujonszülött.
Nasdravan, fif. csodatevő ember, vitéz ;
—, mn. vitéz, csodatevő; bűbájos,
szemfényvesztő, tátos; cal —, tátos ló.
Năsdrăvănie, nf. 1. vitézség; 2. bű-
bájosság, szemfényvesztés, csodatett.
Năsip, i. -úri, $f. homok, föveny, fö-
vény » porond, porzó;, groapă de —,
homőkverem.
Năsipos, mn. föveny es, homokos, po-
rondos.
Năslesc, IV. fi. igyekszik, iparkodik,
igyekezik, törekszik, azon van. .
Năsos, mn* nagyofrú, orros.
Năspreală, nf. keményítő; í. Aspreală.
Năspresc. IV. keményít; l. Aspresc.
Năstrapă, nf* kanna, kanta; ivópohár.

Nărav, £ -uri, ₛ/. 1. szokás; 2. er-
kölcs, illem ; szabottság.
Nărăveală, nf megegyezés, összeférés,
megférés ; bé.keszeretés,
Narăvesc, IV. mé, vfi. el-, össze-, meg-
fér, egyez, egyetért; megegyezik, meg-
bekül, összeillik, megszokik.
Nărăvire, nf l. Naraveală.
Nărăvos, m. rosszerkotesü, pajkos,
dévaj, csintalan, önfejű, makacs;
makrancos (ló).
Narcisă, nf (ni.) náreis (Narcissus).
Nareosa, »/. bódultság; szédités, al-
tatás.
Narcotic, mn. hódító, szédítő, altató;
, —, fif. szer, altató szer, bódíték.
Narcotisez, I. el-, meghódít, elszé-
dít, elaltat.
Nard, fif. (nt.) magár, nárdus, nár-
  ckisfenyér (Nardus).
Nare, nf. orrlyuk.              [mesél.
Narez, I..beszél, elbeszél, elregél,
Narghilea, nf. hosszuszáru pipa.
Nărod, fif. I. Nebun.
Năro^îe, nf. I. Nebunie.
Nart, i. -úri, *f. kiszabott ár; apune
  —ul, árt szab.
Nas, i. -úri, tf. orr; szaglás; — cârn,

   pisze orr,, fitos orr; — cocoșat, vul-
  turiu, sasorr; — maré, tokmányorr;
  a vorbi pre —, orrból beszél; a
  ave — bún, jó orra v. szaglása van;
  a pune cuiva pe —, megpirongat
  (vkit), képére mászik vkinek; a
  merge cd — lung, kudarcot vall,
  hosszú orral elmegy; a-și înplânta
  —ul în toate, mindenbe beleüti az
  orrát, mindenbe avatkozik; a căpăta
  un —, orrot kap; a da cuiva preste
  —vkinek az orrára koliint; a um-
  bla cu -*-ul pre sus, fennhordja
  orrát, nagyra van, fennhéjáz; a vedé
  mai departe de —, tovább lát az
  orránál; a-i sări cuiva ceva în —,
  zokon vesz vki vmit; nu-i de —ul
  lui, nem neki való; a- și sufla —ul,
  kifújja az orrát.
  Naș, fif. I. Nanaș.,
   Năsădesc, IV. fi, ellapul, nyúlik; gyü-
    lemUk, gyűlik.
   Năsă.dire,, nf. zökkenés, ütközés; meg-
    gi/ülemlés, zúzódás,
  Nasadit, mn. összezúzott, összetört.
   Nasal, mn. orr.,.; tón —, orr-
    hang.
  'Tasale, nf, i. orrhangok.

  Năstrușnic, mn* (gúny.) erős, nagy, ha-
   talmas* tehetős, óriási.
  Nastur, fif gomb, gomblyuk, pityke,
   bojt.
  Năsturar, fif. 1. gombcsináló; 2. bojt-
   készítő.
Năsturel, fif. kis gomb, pityke.
  Nasuri, nf. i. fintorgás, fintorgatós,
   szeszély ; a face —, fintor gat, fintor-
   kodik; cu —, enyelgő, vígkedvű;
   finnyás, szeszélyes.
  Năsuros, mn. szesszenő, szeszélyes,
   kedvcsapongó, önfejű, makacs.
Nat, fif. szülött, fiú) gyemnek.
  Nătăfleț, fif tuskó, bugris, golyhó,
   kamasz, fajankó.
  Natal, mn. szülő..., születési; loc —,
   szülőhely, születéshely.
  Nătâng, fif. 9s mn együgyü, mulya,
   kamasz, golyhó, balga, ostoba, ügyet-
   len, gyámoltalan, esetlen, dare.
  Nătângie, nf balgaság, ügyetlenség,
   ostobaság, dőreség, esetlenség.
  Nătântoc, fif mn. I. Nătâng.
Nătăreu, fif & mn. I. Nătăfleț.
Nátavalós, mn. lusta, tunya, nehéz-
kes.
Nație, nf. /. Națiune.
Național, mn. nemzet..., nemzeti,
nemzeties; gardă —a,, nemzetőrség,
nemzeti testorség; sărbătoare — ă,
nemzeti ünnep.; deputat —, nemzeti-
ségi képviselő; bancă — ă, nemzeti
bank; caracter —, nemzeti jellem ;
port —, nemzeti viselet v. öltözet;
spirit —, nemzeti szellem; literatură
—a, nemzeti irodalom; economie
—ă, nemzetgazdaság, nemzetgazdá-
szat.
Nationalisare, nf. nemzetiesités, hono-
sítás.
Naționalisez, I. o. nemzetiesit, honosít.
Naționalist, fif nemzeti, nemzetiségi
(férfiú).
Naționalitate, nf nemzetiség.
Națiune, nf. nemzet, nép.
Nativ, mn. 1. született, vele zületc tt,
természetes; 2. tiszta, termék, szín;
salakment, valódi, igazi (pl. ezüst,
arany).
Nativitate, nf. születés.
Natriu, fif. (vl.) szikeny.
Nátron, fif. (&) szikileg, sziksó.
Natură, nf természet, teremtett világ,
teremtettség, természete, természeti j
mivolta, mivolta '(vminek); de la —,;

természettől, természetnél fogva ; da-
tina se preface ín —, a szokás ter-
mészetté válik ; a plăti ín -—, termé-
szetben fizet.
Natural, mn. 1. termék ..., természeti,
természetbeli ; 2. természeti, természe-
tes, természetbeli; természetes, egy-
szerű, őszinte, egyenes ; 3. természetes,
eleven, élő; 4. természetes, törvénytelen,
házasságon kívüli (gyermek); cabinet
—, természetrajzi gyűjtemény, termé-
szetrajzi szertár; istoria — ă, ter-
mészetrajz ; —, ifi. természetileg, ter-
mészet szerint, egyszerüleg, ős^itén,
nyíltan, természetesen; úgy van,
Naturală, nf. természetrajz.
Naturalii, fif t. termékek, eredeti ter-
mények; cabinet de —természet-
gyűjtemény, muzeum.
Naturalisare, 1 nf* honosítás, honia-
Naturâlisațiune, / sítás; honosodás, ho-
nosulás.
Naturalisez, I. A) honosít, meg-
honosít; B) mé —, vfi. letelepül,
megtelepedik, meghonosodik.
Naturalism, fif természeti vallás, ter-
mészethivőség, természetistenités.
Naturalista^/. 1. természetiatenítő, ter-
mészethivö, természetvaUású; 2. ter-
mészettudós, természetvizsgáló) termé-
szetbúvár.
Natúréi, t. -e, a/, egyéni természet, vele-
született természeti mivolt, természeti
sajátság.
Năuc, fif b mn. buta, bamba, bárgyú,
hülye, ostoba, kába, esztelen, bolond,
botor, tompa elméjű, hájfejű.
Năucie, nf. egyilgyüség, botorság, esz-
telcnség, butaság, ostobaság, balgaság,
oktalanság.
Naufragiu, t -i, *>f. hajótörés; a suferi
—, hajótörést szenved. [csata^
Naumachie, nf. tengeri harc, hajó-
Năuntru, ifi. benn, bent.
Nautic, mn. hajózati, tengerészt, ten-
gerészeti, hajó..., școală — ă, ten-
gerészei iskola.
Nautică, nf. hajóisme, hájózat.
Nauíil, fif (állati.) révész, kompos
(csiga).
Năvadesc, IV. ct>. fonalat felhúz; be-
bordáz, benyüstöz.
Naval, mn. hajó..., tengem; bătălie
—ă, tengeri csata v. ütközet.
Năvală, nf roham, támadás, megtá-
madás, inegrohanâs, erőszak; a da —,

___    _________Neamestecat

rohamot intéz, megtámad, megrohan;
—de calărime, lovas támadás.
Năvălesc, TV. £ 1. előrohan, nekiesik,
megrohan, ...egtámad, rátámad, ráüt;
— asupra inimicului, megtámadja
az, ellenséget; —> cu arma, fegyveres
kézzel megtámad vkit; 2. terhel, zak-
lat, háborgat.
Năvălire, nț. I. Năvala.
Năvălitor, fif, ú mn. támadó, meg-
. támadó, megrohanó, megszálló.
Năvalnic, fif. (nt.)repő (Valerxana).
Navigabil, wm. hajózható, hajókázható.
NaVigabilitate, nf. hajózhatóság.
Navigare, í nf. hajózás, hajókázás,
Navigațiune, J hajózat.
Navigator, fif. hajós, hf ókázó, tenge-
rész.
Navighez, I. fi. 1. hajózik, hajókázik,
vitorláz; 2. hajón .szállít.
Năvod, t. -ey df. huzóháló, gyalom.
Năvoloacă, nf. ugar.
Nazar, mn. 1. félénk, ijedős, nyúlszivü,
  bátortalan; 2. bokros (ló).
Năzăresc, IV. fi. rémlik,. látszik, föl-
  tetszik, előtünjk, feltűnik.
Năzăritean, fif. & mn. názáreti.
Nazueála, nf. iparkodás, erőlködés,
  megerőltetés, törekvés, igyekezet,! gyek-
  vés.
Nazuesc, TV. fi. vfi. iparkodik, tö-
  rekszik, törekedik, tör (vmi után).
Năzuința, 1 nf. törekvés, igy ékvés,
Năzuire, j iparkodás.
Ne, I. nvm. minket, bennünket; —
  trădează, elárul bennünket; învețe
  —, tanítsön meg (bennünket); II. ta-
  gadó szó (összetételekben), -talan,
  -télén, nem, nélküli.
Nea, nf. hó; munți de —, havasok;
  alb ca — oa, hófehér; furtună de ,
  hózivatar, hófergeteg.
Nea! hó, nehó!
Neabil, mn. nem arra való, alkalmat-
  lan, ügyetlen.
NeabiMtate, nf. alkalmatlanság.
Neaccentuat, mn. nem hangsúlyos,
  hangsúlytalan, hangnyomatéktalan.
Neaccesibil, -mn. férkezhetlen, hozzá-
férhetvén, megközelithetlen, elérhetlen.
Neacomodat, mn. alkalmatlan, kéjel-
metlen, illetlen, meg nem felelő.
Neacoperit, mn. befödetlen, födetlen,
    be nem födött.
Neacordat, mn* 1< elhangolt, visszán-
    hang^ó (hangszer); 2. keávészegett,

  kedvetlen; 3. meg nem alkudott, ki
  nem kötött ; meg nem engedett.
Neactiv, mn. tétlen, munkáltán, henye,
  heverő.
í Reactivitate, mn. tétlenség,munkátlan-
f ság, henyeség.
Neadăpat, mn. itatlan, meg nem ita-
  tott, szomjas,
Neadever, t. -úri, df. valótlanság, igaz-
  talanság, hazugság.
Neadeverat, mn. valótlan, hazug, nem
  igaz, hamis, elferdített; — ifi. hazu-
  gul, hamisan, valótlanul.
Neadeverit, mn. be nem igazolt, be
  nem bizonyított, be nem bizonyult.
Neadmisibil, mn. megengedhetetlen,
  meg nem engedhető, illetéktelen.
Neadmisibilitate, nf. megengedhetet-
  lenség.
Neadormire, nf. éberség, ébrékenység,
  szemesséy.
Neadormit, mn. éber, ébrékeny, sze-
  mes, vigyázó; lankadatlan.
Neafiat, mn. fel nem talált, fel nem
  fedezett.
  Neafumat, mn. füstöletlen, meg nem
   füstölt.
  Neagă, nf. dacos, makacskodó.
  Neajungere, nf. elégtelenség, szükség,
   hiány, szükölködés, nélkülözés.
  Neajuns, mn. elégtelen, ki nem elégítő,
   nem elégséges, utói nem ért, meg nem
   közelített; — t. -uri, df. I. Neajun-
   gere.
  Nealăturat, mn. 1. csoMatlan, nem
   mellékelt; 2. hasonl fahatatlan, hozzá-
   foghatlak,, páratlan.
  Nealbit, mn. fehéritetlen.
  Néales, mn. ki nem választott, kiválat-
   lan.
  Nealienabil, mn. elidegeníthetlen, el
   nem adható.
  Nealtuit, mn. oltatlan, be nem oltott.
  Neam, t. -úri, af. nem, nép, nemzet,
  törzs, család, rokonság, származás;
  —ul omenesc, az emberi nem; de
  —• bún, jó származású, jó családbeli;
  de — strein, idegen származású.
  Neámblare, nf. járatlanság; tapaszta-
   latlanság.
  Neámblat, mn. járatlan, töretlen (út).
  Neamenabil, mn. halaszthatatlan, el-
  odázhatlan, halasztást nem tűrő; —,
  ifi. halaszthatatlanul.
  Neamestecat mn. vegyítetlen, össze
   nem kevert, tiszta.

279     , Nebătui

 Neamic

Neamic, fif, l. Inimic.
Neamț, fif. német.
Neaoșț mn. í. honi, hazai, belföldi;
2. valódi, igazi, tiszta, született, tős-
gyökeres, tőről metszett.
Neapărat, mn. 1. elkerülhetetlen; 2.
védetten, védtelen; — ifi. elkerülhe-
tetlenül, szükségkép; védtelenül; —
de lipsa, elkerülhetetlenül szükséges,
mulhatlan, mellőzhetlen.
Neaplecare, nf. idegenkedés, idegen-
ség, ellenszenv, irtózás (vmitől).
Neaplecat, mn. idegen, idegenkedő,
ellenszenves, irtózó; nem hajlandó.
NeaplicabiL mn. nem alkalmazható,
alkalmazhatlan, használhatatlan.
Neapole, nf. Nápoly.
Neapolhan, fif ín mn. nápolyi.
Neaprins, mn. meg nem gyújtott, meg-
gyujtatlan.
Neaprobat, mn. jóváhagyatlan, jóvá
nem hagyott, nem helyeselt.
Neapropiat, mn. nem közeli, meg nem
közelített, távoli, megközelithetlen,
utói nem érhető.
Neapropiére, nf. megközelfahetlenség.
Neapus, mn. le nem tűnt, le nem al-
konyait, a mi nem ment le.
Nearabil, mn. szánthatlan, megszánt-
hatlan, nem szántható.
Nearat, mn. szántatlan, fel nem szán-
tott.
Near^ecios, 1 mn. éghetetlen; el-, meg-
Near^etor, / éghetlen; nem égető.
Neargintuit, mn, ezüstözetlen, nem
  ezüstözött.
Nearmat, mn. fegyvertelen; — ifi.
fegyvertelenül.
Nears, mn. égetlen, megégetetlen, meg
nem égetett.
Nearticulat, mn. tagolatlan, nem izült.
Neascultare, nf. szófogadatlaneág; en-
  gedetlenség.
Neascultător, fif. fo mn. szófogadatlan,
  engedetlen, nem engedelmes; a fi —,
  engedetlenkedik, szót nem'fogad.
Neascuns, mn. elrejtetlen, titkolatlan,
  el nem titkolt, nyílt; pe —, nyíltan,
  nem alattomban, leplezetlenül.
Neasecurat, mn. biztosfaatlan, bizto-
  sétlan.
Neasemánare, nf. hasonlatlanság,
  egyenlőtlenség.
Neasemănat, | mn. hasonlithatlan,
Neasémánaver, / hozzáfoghatlan, pá-
ratlan; —, ifi. hasonlithatlanul.

Neasemenea, mn. egyenlőtlen, hason-
latián, elütő, különböző.
Reasigurat, mn. biztosítatlan, nem
biztosított; e—, nincs biztosítva.
Neastâmpăr, fif. I. NeaStáinpér.
Neastâmpăr, fif. nyugtalanság, c&nr
talanság.^ »
Neastámpérare, nf. nyugtalanság,
nyughatatlanság, hevesség, heveske-
dés ; csintalanság, pajkosság, szi-
lajság.
Neastâmpărat, mn. nyugtalan, hábor-
gó, zavargó; pajkos, pajzán, csinta-
lan, szilaj; óopü pajkos v. csin-
talan gyerek; spirit —, nyughatat-
lan szellem; —, ifi. nyughataUánül.
Neașteptat, mn. váratlan, nem remélt,
véletlen, nem várt; pe —e, várat-,
lanul, véletlenül; a venit pe —e,
váratlanul jött.
Neatăcat, mn. érirdetle**, támadatlan,
meg nem támadott; —, ifi."érintet-
lenül.
Neatârnare, nf. függetlenség, önálló-
ság^
Neatemat, 1 mn. független; ~ ifi.
Neatârnător, j függetlenül, önállóan.
Neătingibil, mn. 1. illethetten, érint-
hetlen; 2. hozzáférkőzhetlen.
Neatins, mn. érintetlen; ifi. éri^
tétlenül.
Neauzit, mn. háltatlau. rendkívüli;
—, ifi. hallatlanul, rendkívül.
Neaurit, mn.: aranyozallan.
Neavere, nf. szükölködés, hiány, ínség,
szegénység.
Neavut, mn. szegény, szűkölködő.
Nebăgare de samă, nf. figyelmetlen-
ség, gondatlanság, vigyázatlanság.
Nebăgare în sama, nf. megvetés, le-
nézés, tekinteten kívül hagyás,, el-
nézés.
Nebăgat în sama, fif. megvetett, le-
nézett, számba se vett.
Nebăgător de samă, fif. figyelmetlen,
gondatlan, vigyázatlan.
Nebăgător ín samă, fif. megvető, le-
néző, elnéző.
Nebag în samă, I. «. megvet, lenéz,
számba se vesz, tekinteten kívül hagy.
Nebăntuit, mn. bántailan, sértetlen,
  ép, egész, érintetlen.
Nebănuit, mn. gyanútlan, nem gya-
  nús, gyanusitatlan. ;
Nebătut, mn. töretlen járatlan (út),
  veretlen.

Nebeut               280             Necesitate

Necesitez

281

Necontenit

Nebeut^ mn. józan, nem ittas; meg
nem ivott.
Kebleiül uit, mn meg nem becsült,
megbecsülhetlen; L Neprețuit.
Nfebirqit, mn. gyözhetlen. meg-, le-
gyÖzhetlen, bevehetetlen (vár).
Nebizuit, mn. meg nem bizható, meg-
bízhattam.            *
Neblesnic, mn. haszontalan, semmire
valót ügyetlen, esetlen, élhetetlen;
buta, ostoba, balga, idétlen.
Neblesnicie, nf. ügyetlenség, esetlen-
ség, ostobaság, butaság, haszontalan-
ig, együgyüség.
Neboltit, mn. boltozatlan.
Nebotezat, mn. kereszteletten, meg nem
keresztelt.
Nebun, fif. mn. 1. ö nlt, bolond,
eszelős, esztelen, balga, ostoba; 't.
pajkos, pajzán, csintalan.
Nebunarița, nf. (nt.) belendek, bolon-
ditó csalmatok (Hyosciamus niger).
Nebunatec, mn. bolondos, szeleburdi,
félnadrágos, bolond, balga, esztelen,
botor, félkótya.
Nebunele, ^f. t (nt.) szédítő vadóc,
üszögös konkoly.
Nebunesc, mn. bolondos, bódult, té-
bult, tébolyödott, eszement, esztelen,
balga, megháborodott; -e, ifi. bolon-
dul, bolondosán, esztelenül, tébultan.
Nebunesc, IV. A) fi. megőrül, meg-
tébolyodik, megbolondul, B) o. bo-
londdá tesz, bolondít.
Nebunie, nf. bolondság, őrültség,
téboly, tébúltság, bódultság, esze-
veszettség, esztelenség, balgaság.
Nebunii, nf. t. képtelenség, badarság,
esztelenség, bolondság.
Nebușeala, nf. I. Năbușeală.
Necairij ifi. sehol, sehol sem; sehova,
sehová sem.
Necăjesc, IV. A) o. kínoz, sanyargat,
gyötör, nyomorgat, nyaggat, boszant,
gyötrel; ingerkedik, mókázik vkivel;
— de moarte, halálra boszant; B)
me, —, vfi. kínlódik, gyötrődik, nyo-
morog, gyötri magát, sanyarog, bo-
szankodik; vesződik, bajlódik, bajos-
. kodik.
Necăjicios, mn. boszus, haragos, bo-
szantó, ingerlékeny.
Necăjit, mn. nyomorult, ínségben levő,
szomorú, elkeseredett, elnyomorodott.
Necălcat, mn. járatlan, sértetlen; n&n
taposott.

Necalculabil, mn. kiszámithatlar.

Necalificabil, mn. minősíthetlen, nem
minősíthető.
Necalificat, mn. minősítetten, nem
minősített, képesítetlen.
Necalificațiune, nf. minosițetlenseg,
képesitetlenség.
Necălit, m. ügyetlen, faragatlan, eset-
len, élhetetlen, • műveletlen; voarbă
—ă, esetlen szó.
Necanonit, mn. büntetlen.
Necăjjtărit, mn. méretlen, megmér ét-
ién,, mázsálatlan.
Necapabil, 1 mn. képtelen, alkalmat-
Necapace, / lan, nem képes, nem arra
való, ügyetlen, tehetség nélküli.
Necapabilitate, 1 nf. képességhiány,
Necapacitate, J ügyetlenség, tehet-
séghiány.
Necapacitaver, mn. meggyőzhetler, rá-
birhatlan ; konok, makacs.
Neeapetuit, mn. kinek keresete vagy
élelme még nincs ; elhelyezetten, ál-
lás-, foglalkozás nélküli.
Necăptușit, mn. meg nem bélelt, bé-
leletlen.
Necăpuit, mn. I. Necăpetuit.
Necăputat, mn. fejetlen, fejeletlen.
Necârmuit, mn. kormányozatlan, nem
kormányzott.
Necârpit, mn. fódozatlanj meg nem
fódozott.
Neearturár, mn. nem írástudó, Írás-
tudatlan.                    (ségtelen.
Necăsătorit, mn. nőtlen, nötelen, fele-
Necăutat, mn. keresetlen, elhanyagolt,
elmellőzött.
Necavaleresc, mim. lovagiatlan.
Necavalerism, fif. lovagiatlanság.
Nécaz, t. -úri, df. baj, bajlódás, oe-
sződség, fáradság, boszu, boszuság,
kín, gyötrelem, gyötrődés, kereszt,
keserűség, kellemetlenség.
Nece, fiöz. sem, l. Nici.
Necensurat, mn. át nem vizsgált, nem
vizsgázott, vizsgálatnélküli.
Necercetat, Necercat, mn. vizsgálatlan,
meg nem vizsgált, nyomozatlan, láto-
gattam,, nem látogatott, elhagyatott.
Necernut, mn. szitálatlan, rostalatlan.
Necerut, mn. nem kért, kéretlen.
Necesar, mn. szükséges, szükségelt,
szükségképi; —, ifi. szükségkép.
Necesitate, nf. 1. szükség, ínség, sze-
génység, nyomor, szükséges dolog;
2. szükség, szükségesség, szükségképi-

ség; — morală, kénytélenség, kény-
szerűség; a fi în mare—, nagy ín-
ségben van.
Necesitez, I. kénytetenit, kénytet,
kényszerít, unszol, szükségessé tesz ;
rászorít.
Neceteț, mn. olvashatatlan, nem olvas-
ható.
Nechiar, mn. wun tiszta, zavaros, ér-
teiden (nyelv).
Nechibzuit, mn. I. Nechipzuit.
Nechiemat, mn. hivatlan; —, ifi. hí-
vatlanul.
Nechiez, L fi. nyerít, nyihog.
Nechiezare, nf. nyerítés.
Nechipzuire, nf. meggondolatlanság,
gondatlanság.
Nechipzuit, mn. meggondolatlan, gon-
datlan ; képzelhetetlen.
Nechitit, mn. cifrázatlan, cifrátlan,
cicomázatlan.
Nechiverniseala, nf. rendetlenség, gon-
datlanság.
Necinste, nf. tiszteletlenség, szégyen,
gyalázat, kudarc.
Necinstesc, IV. co. 1. gyaláz, becste-
tenit, kisebbít, tiszteletlenséggel illet;
2. megszeplősít (szüzet).
Necinstit,' mm becstelen, tiszteletien,
illetlen, cudar, gyalázatos.
Neciontat, mn. í. metszettén, vágat-
lan; 2. szüntelen való, folytonos.
Necioplit, mn. 1. faragatlan, gyalu-
lallan, bárdolatlan; %. durva, go-
romba, műveletlen, nyers, kösz'őrület-
len, faragatlan.
Neciuntat, mn. csonkítatlan.
Neeiuruit, mn. rostálatlan.
Necivilisat, mn. műveletlen, durva,
nyers, köszörületlen.
Neclădit, mn. felrakatlan, felépítetten.
Neclar, mn. nem világos, zavaros, ért-
hetetlen (nyelv).
Neclătit, mn. I. Neclintit.
Necleit, mn. enyvezetten.
Neclintire, nf. 1. rendithetetlenség
tántoríthatatlan ság, állhatatosság; 2
állandóság, tartósság.
Neclintit, mn. rendületlen, rendíthe-
tetlen, tántorithatlan, állhatatos; —
ifi. rendületlenül, tántoríthatlanul,
állhatatosan.
Neclocit, mn. nem kotlós.
Necolorat, mm szinetlen, színtelen,
színezetten, festetten.
Nécomendat, mn. meg nem rendelt.

Necomod, mn. kényelmetlen, kéjelmet-
len, alkalmatlan, vesződséges.
Necomoditate, nf. kéjelmetlenség, ké-
nyelmetlenség, alkalmatlanság.
Necomparabil, mm hasonlíthatlan,
hozzáfogh itlan, páratlan.
Necompatibil, mn. összeférhetetlen,
megférhetetlén, összeegyeztethetlen,
össze nem egyeztethető.
Necompatibilitate, nf. összeférhetten-
ség, egyezhetlenség.
Necompătimitor, mn. érzéketlen, ke-
ményszívű, könyörütetten, részvétben.
Necompetent, mn. illetéktelen, nem
illetékes.
Neeompetență, nf. illetéktelenség, nem
illetőség.
Necomplect, | mn. nem teljes, hiá-
Necomplet, j nyos, csonka.
Necomplicat, mn. egyszerű, nem bo-
nyodalmas, nem szövevényes.
Necompus, mn. nem összetett, egyszerű.
Neconces, mn. meg nem engedett,
tilos, tiltott, nem szabad.
Neconfrontat, mn. szembesitetten.
Neeonsecință, nf. | /. Neconsecuent.
Neconsecinte, mn. J 1$.
Neconsecuent, mn. következetten, nem
következetes, ellentmondó; —, ifi. kö-
vetkezetlenül.
Neconsecuență, nf. következetlenség,
ellenmondás, ellenkezés.
Neeonsiderabil, mm számba nem ve-
hető, jelentéktelen, csekély.
Neconsiderare, ) nf. tekinteten ki-
Neconsiderațiune, J vül hagyás, szám-
ba nem vétel; gondatlanság, szeles-
ség.
Neconsiderat, mm 1. gondatlan, sze-
les, hebehurgya; 2. számba nem
vett, figyelmen kívül hagyott.
Neconsolabil, mn. vigasztalhatatlan.
Neconstant, mn. állhatatlan, változé-
kony, ingadozó, ingatag.
Neconstanfa, nf, állhotatlanság, vál-
tozékonyság, ingadozás, ingatagság.
Neconstituțional, mn. alkotmányelle-
nes; önkényes, zsdmoki. *
Neconsumat, mn. megemésztetlen, meg
nem emésztett.
Necontenența, I nf. 1. szákadatlan-
Necontenire, J ság, folytonosság; 2,
mértékletlen^ég, mérsékletlenség, níód-
talanság.
Necontenit, mn. szakadatlan, szünte-
len, kifogyhatlan, folyvást tartó; —,

Neóoniéstábií

282

Necunosc

Necunoscut 283 Nedestoinic

ifi. folyvást, szakadatlanul, folytono-
san, szüntelenül.
Necontestabil, mn. ellenmöndást nem
tűrő, kétségbevonhatlan, elvitathat-
lan ; —, ifi. kétségbevonhatlanul, elvi-
tázhailanul.

Necontestat, mn. kétségbe nem vont, ,
el nem vitázott, háborítatlan, sértet- Necruțare, nf. kíméletlenség, kimély-
len, bántatlan.                             telenség ; a fi cu :— fața de cineva,

Neconven ibil, ! mn. illetlen, nem illő,
Neconvenient, J össze nem illő, ille-
delmetlen, helytelen; — ifi. illetlenül,
helytelenül. •
Neconveniență, nf. illetlenség, hely-
  telenség, illedelmetlenség, illemtelen-
  ség.
Neconvins, mn. ineggyőzetlen. meg
  nem győződött.
Necoperit, mn. befödethn, fedetlen.
Necopt, mn. éretlen, meg nem érett,
  sületlen.
Necorect, mn. helytelen, hibás, pon-
  tatlan, rendetlen, szabottan; —, ifi.
  helytelenül, hibásan, tévesen.
Necorectitate, nf. helytelenség, sza-
  batlanság, hibásság.
Ne corespundetor, mn. meg nem felelő,
  célszerűtlen.
Necorigibil, mn. javíthatatlan, meg
  nem javítható.
Necorupt, mn. romlatlan, meg nem
  romlott, meg nem vesztegetett.
Necoruptibil, mn. 1. megvesztegethet-
  len, meg nem vesztegethető ; 2. romol-
  hatlan, meg nem romolható.
Necosit, mn. kaszálatlan.
Necovană, nf. I. Nucovala.
Necovârșire, ₙf. tökéletlenség, hiá-
nyosság ; el nemMrasztás ; felül nem
múlás.
Necovârșit, mn. felül nem mult, felül
   nem haladott; el nem árasztott.
Necovârșitor, mn. felülmulhatlan.
Necre^ibil, mn. hihetetlen.
  Necredincios, m■•. hitetlen, hütelen,
   hivtelen, hűséytelen; —, ifi. hűtele-
   nül.
  Necredință* nf. hitetlenség, hütelen-
   ség, hivtelenség.
  NécrcjuS mn. de —, hihetetlen.
  Necreșcere, nf. neveletlenség, művelet-
   lenség.
  Nec^escut, mn. neveletlen, műveletlen.
  Necreștin, 1 mn. keresztényiden,
Necreștinesc, } pogány, kegyetlen, ke-
resztényhez nem illő.

Necrolog, t. -e, «/. gyászjelentés, szo-
morujelentés, gyászhír,
Necromant, /?/. halottidéző, ördöngös ;
bűvész.
Necromanție, nf. halottidézés, ördön-
gösség ; bűvészet.

Necropolă, nf. l. Cimiter..

telenség; a fi cu — fața de cineva,
kíméletlen vki iránt.


Necruțător, mn. 1. kíméletlen, kimély-
telen; 2. nem takarékos, pazar, pa-
zarló, tékozló.
NecSj i. -uri, J. 1. összefüggés, kapocs;
2. összeköttetés, Kapcsolat; ín —,
össze- v. egybefüggő; fără —, össze-
függés nélküli.
Nectar, fif. istenital, nektár; dulce
ca —ul, nektár-édes.
Necualificabil, mn. minosititetlen, nem
minősíthető.
Necualíficat, mn. minősítetten, képe-
\ sitetlen, nem képesített, alkalmatlan
képtelen.
Necúceraic, mn. áhitatlan, nem áhi-
latos, tiszteletien; —, ifi. áhitat nél-
kül, áhitetlanül, tiszteletlenül.

Necucemicie, nf. áhitatlanság, tisz-
teletlenség.
Necugetare, nf. gondatlanság, meg-
gondolatlanság.
Necugetat, mn. meggondolatlan, meg
nem gondolt, gondatlan.
Necugetător, mn. gondatlan, szeles,
nem törődő, meggondolatlan.
Neoules, mn. szedetlen, gyüjtetlen.
Neculpabil, ártatlan, iisztaéletü, fedd-
hetetlen, büntelen.
Necult, ! mn. műveletlen, durva,
Necultivat, J faragatlan, vad.
Necultură, nf. műveletlenség, durva-
ság, faragatlanság, müvdtséghiány.
Necum, ifi. nemhogy.
Necumet, mn. félénk, bátortalan.
Necuminecat, mn. áldozattan, meg
nem áldozott.
Necumpénit, mn. meg méretlen, má-
zsálatlan; megfontolatlan.
Neoumpét, fif. 1 mértékletlenség,
Necumpétare, nf. J mérsékletlenség,
módtalanság, torkosság.
Necumpétat, mn. mértékletlen, mód-
talan, mód- v. mértékfeletti; —ifi.
, mértékletlenüL
- Necunosc, III. o. meg nem ismer,
félreismer.

Necunoscut, mn. 1. ismeretlen, név-
telen; 2. homályos.
Necununat. mn. össze nem esketett.
Necuprins, mn. megfoghatatlan, kép-
zelhetetlen, föl nem fogható, nem
képzelhető, érthetetlen.
Necuptușit, mn. meg nem fojtott; l.
Necăptușit.
Necurabil, mn. gyógyíthattam, enyhit-
hetetten.
Necurat, 1. tisztátalan, tisztátlan,
szennyes, mocskos; 2. fajtalan, selej-
tes, aljas; -ul, fif. ördög, gonosz
szellem, sátán.
Necurățenie,!»/, tisztátalanság, szenny,
Necurăție, ymocsok, piszok. ,
Necurățit, mn. 1. takaritatlan, hámo-
zatlan, tisztátalan, szennyes, mocskos ;
2. aljas, selejtes.
Necurmat, mn. szüntelen, szünetnél-
küli, megszakítás nélküli; —, ifi.
folytonosan, szüntelenül, folyvást.
Necurteneț, mn. udvariatlan.
Necusut, mn. varratlan, meg nem
varrt.
Necuvenit, mn. I. Necuviincios.
Necuvântător, mn. oktalan, esztelen,
botor; animal —, oktalan állat.
Necuviincios, mn. illetlen, helytelen,
nem illő, illedelmetlen; —-, ifi. illet-
lenül, helytelenül.
Necuviință, nf. illetlenség, illedelmet-
lenség, illemtelenség, helytelenség.
Necíjvios, mn. istentelen, áhitatlan,
nem áhitatos.
Necuvioșîe, nf. istentelenség, áhitat-
lanság.
Nedarnic, mn. zsugori, fösvény; ku-
pori; nem bőkezű, nem adakozó.
Nedeclinabil, ,mn. hajlíthatatlan, ejte-
gethetetlen, ragozhatatlan.
Nededat, mn. hozzá nem szokott, szo-
katlan; l. Nedreprins.
Nedefăimat, mn. káromolatlan, meg-
gpalázatlan, gáncsolatlan.
Nedefinit, mn. határozatlan, meg nem
határozott, bizonytalan; el nem tö-
kélt.
Nedejde, nf remény; l. Nădejde rffi.
Nedelicat, mn. gyöngédtelen, durva.
Nedelieateța, nf. gyöngédtelenség.
Nedemn, mn. méltatlan, nem méltó,
érdemetlen, nem érdemes.
Nedemnitate, nf. méltatlanság.
Nedeosebit, mn. különbözetien, nem
különböző, egyforma.

Nedependent,‘ mn. független; önálló;
— ifi. függetlenül; önállóan.
Nedependență, nf függetlenség, önálló-
ság.
Nedeplin, mm hiányos, nem teljes,
tökéletlen, csonka.
Nedeplin ătate, nf. hiányosság, töké-
letlenség.
Nedeprindere, nf. gyakorlatlanság,
szokatlanság, járatlanság, tapasztalat-
lanság.
Nedeprins, mn. 1. gyakorlatlan, újonc,
tapasztalatlan; 2. szokatlan, járat-
lan, ügyetlen.
Nederivat, mn. származatlan, nem
származtatott.
Nedescoperit, mn. félfedezetlen, fel
nem fedezett, feltalálatlan.
Nedescurcat, mn, kifejletlen, feloldat-
lan ; ki nem fejtett; szövevényes.
Nedesdaunat, mn. kártalaaitatlan,
nem kártalanított.
Nedesecat, mn. kimerithetlen, kiapad-
hatlan, kifogyhatatlan.
Nedesăvârșire, nf. ■ tökéletlenség.
Nedesevârșit, mn. tökéletlen, nem tel-
jes; bevégzetlen.
Nedesfacut, mn, ki-, felbontatlan.
Nedesființat, mn. el nem törölt, meg-
semmisitetlen, eltörületlen.
Nedeșertat, mn. kiüritetlen; l. Nede-
secat.
Nedéslegat, mn. meg-, feloldatlan, félol-
dozatlan, fel nem oldozott, kötözetlen.
Nedeslipit, mn. elválaszthatlan, élvál-
hatlan.
Nedeslucit, mn. értelmezetten, kifej-
tetten? ki nem fejtett, megvilágositat-
la>n, homályos*
Nedesolvat, mn. feloldatlan.
Nedesolvabil, mn. feloldhatatlan.
Nedespăgubit, mn. /. Nedesdaunat.
Nedespărțibil, mn. 1. elválhatlan, el-
választhatlan; 2. oszthatlan, feloszt-
hatlan.
Nedespărțit,-»»», elválaszthatatlan, osz-
tatlan.
Nedespicat, »»?». kihasitatlan, hasítat-
lan.
Nedespecetluit, mn. felbontatlan.
Nedeșteptat, mn. 1. felvilágosulatlan,
fel nem világosult; 2. szunnyadozó;
Jel nem ébresztett.
Nedestoinic, mn. ügyetlen, képtelen,
alkalmatlan, nem kepes, hasznavehe-
tetlen.

Nefericesc             285

Negrăit

Nedestulit


$84

Nedestulit, mn. I. Neíndestulit.
Nedestoinicîe, nț. ügyetlenség, képes-
séghiány, 'hasznavehetetlenség.
Nedesvoltat, mn. fejletlen, ki nem
fejlett.
Nedeterminat, mn. határozatlan, meg
nem határozott, bizonytalan.
Nedirect, mn. L Indirect.
Nedires, mn. rendezetlen, javitatlan,
rostálatlan.
Nedisciplină, nț. fegyelmetlenség, ra-
koncátlanság.
Nedisciplinat, mn. fegyelmezetlen, ra-
koncátlan, neveletlen, vásott (életű).
Nedisolubil, mn. feloldhatatlan, meg-
semmisíthetlen.
Nedisolvat, mn. I. Nedesolvat.
Nedjspensabil, mn. elkerulhetlen;
menthetlen —, ifi. elkerülhetlenül.
Nedisponibil, mn. rendélkezhetlen.
Nedispunere, nf. /. Indisposiție.
Nedispus, mh. roszkedvű, lehangolt.
Nedisputabil, mn. elvitázhatlan, két-
ségtelen, kétségbeoonhatlan, bizonyos.
Nedocil, mn. nem tanulékony, nehéz-
~fejü, idomíthatlan.
Nedocilitate, nț. tanulékonyság hiánya;
nehézfejűség.
Nedojenit, mn. feddetlen, dorgálatlan.
Nedomesticit, mn. szelídítetten, vad.
Nedomolit, mn. enyhítetlen, szelídítet-
ten^
Nedorit. mn. nem óhajtott, nem várt,
váratlan; kelletlen.
Nedormire, nf. álmatlanság, álom-
hiány.
Nedornic, mn, érzéketlen.
Nedospit, mn. kovásztalan, dagqsztat-
lan (kenyér).
Nedovedit, mn. bizonyításán, beiga-
zolatlan, be nem igazolt.
Nedrept, mn. igazságtalan; jogtalan,
méltatlan; eu —, pe —ul, jogtala-
nul, igazságtalanul.
Nedreptate, nț. jogtalanság, igaztalan-
ság, igazságtalanság, valótlanság, ha-
zugság, méltatlanság.
Nedreptățesc, IV. co. t. jogtalanságot
v. méltatlanságot követ el vkin, jog-
talanul bánik vkivel; 2. sújt, nyom,
zsarol, bá/nt, sért.
Nedreptățiră, nț. törvénytelenség, zsa-
rolás, sérelem.
Nedumerire, nț. 1. nyugtalanság, bi-
zonytalanság, megfoghatatlanság, kép-
zelhetett enseg ; 2. kétség, kétely.

Nedumerit, mn bizonytalan, nyug-
talan; kétséges, elégedetlen.
Needucat, mn. neveletlen, műveletlen.
Neegal, mn. 1. egyenlőtlen, különböző,
hasonlaUan; 2. páratlan (szám).
Neegalitate, mn. egyenlőtlenség, hason-
latlanság, különbözőség.
Neeligibil, mn. megválaszthatatlan,
választásképtelen.
Neesact, mn. 1. pontatlan, rendetlenf
helytelen,- hibás; 2. valótlan, nem
igazi, nem szabatos.
Neesactitate, nf. helytelenség, pontat-
lanság, szabaűanság, hibásság.
Neesaminat, mn. vizsgálation, meg
nem vizsgált.
Neescusabil, mn. kimenthetlen, ment-
hetetlen, igazolhatlan, nem igazolható.
Neesecutabil, mn. végrehajthatlan^
végre nem hajtható; kivihetlen, kivi-
hetetlen.
Neesecutabilitate, nf. kivihetetlenség,
kivihetlenség.
Neespedat, mn. elküldetlen, kiadat-
lan, elintézetlen.
Neesperiență, nf. tapasztalatlanság,
járatlanság.
Neespert, mn. tapasztalatlan, járat-
lan, nem tapasztalt; újonc.
Neesplicabil, mn. megfejthétien, ki-
ma gyarázhatlan.
Neespresibil, I mn. kifejezhetlen, ki-
Neesprimabil, f mondhatlak, kibeszél-
hetlen.
Neespugnabil, mn. bevehetetlen, meg-
hódithatatlan (vár).-
Neevident, mn. nem világos, homályos,
érthetetlen.
Neevidență, nț. homály, érthetetlenség.
Neevitabil, mn. ki-, elkerulhetlen, múl-
hatatlan, okvetlen; —, iő. elkerül
hetlenül, mulhatlanul, okvetlenül.
Neevlavie, nf.istentelenség, ájtatosság-
hiány, áhitatlanság.
Neevlavios, mn. istentelen, nem ájta-
tos, áhitatlan.
Nefalibil, mn. csalhatatlan; l. Infa-
libil.
Nefavor, i. -úri, t>f. hátrány, kár, ár-
talom, sérelem, rövidség.
Nefavorabil, 1 mn. kedvezőtlen, nem
Nefavoritor, f kedvező, mostoha.
Nefer, fif. bakancsos, közvitéz (nép-
költészetben ).
Nefereoat, mn. vasalatlan; meg nem
vasalt.

Negândit, mm meg nem gondolt, gon-
dolation, véletlen, előre nem gondolt.
Negară, nf. (nt.) vadóc, szédítő vadóc,
üszögös konkoly (Lolium temulen-
tum).
Negare, nf. tagadás.
Negata, mn. készületlen, készítetten.
Negațiune, nf. tagadás, tagadó válasz.
Negativ, mn. tagadó, nemleges; iő.
tagadólag, tagadva, tagadóan; răs-
puns —, tagadó válasz v. felelet;
respunde —, tagadólag felel, nem-
mel válaszol.
Negel, nf. szemölcs, szömölcs, bibircsó.
Negelos, mn. szömölcsös, bibircsos.
Negenare, nf. Jesztelenség.
Negenat, mn. fesztelen, tartózkodás
nélküli; — ifi. fesztelenül, tartózko-
dás nélkül.
Neghină, nf. (nt) konkoly, vetési
konkoly, rozsnok (Agrostemma gi-
thago).
Neghinea, nf. (nt.) szegfű (Dianthus
caryophyllus).
Neghinos, mn. konkolyos.
Neghiob, mn. ügyetlen, balga, egy-
ügyüᵣ ostoba, ’ dőre, kába, esztelen;
—, fif. oktondi, bonfordi (ember).
Neghiobesc, IV. me —, vfi. kábul, el-
kábul, bolondul, ügyetlenkedik, ostó-
báskodik.
Neghiobie, nf. balgaság, esztelenség,
kábaság, ostobaság, dőreség.
Neglasnică, nf. I. Consonant.
Neglig, I. ca. elhanyagol, elmulaszt,
felhagy (vmivel), elmellőz, elszalaszt.
Negligat, mn. elhanyagolt.
Negligea, nf. pongyola, panyóka.
Negligent, mn> hanyag, lomha, rest,
tunya, gondatlan, mulasztékony;
îmbrăcăminte e, pongyola öltözet.
Negligența, nf. 1. hanyagság, elha-
nyagolás; 2. elmulasztás, tunyaság;
3. pongyolaság, gondatlanság.
Neglobit, mn. birságolatlan.
Negoț, t. -uri, if. 1. áru, portéka,
kelme, jószág; 2. üzlet, kereskedés,
tőzs, kalmáfság; 3. per, ügyes-ba-jos
; dolog; — ménunt, kis kereskedés,
j kistőzs; — de esport, kiviteli keres-
j kédés; — de import, beviteli keres-
kedés; — de schimb, váltókeres-
kcáés
Negoțător, fif. I. Neguțător ^.
Negrăit, mn. kimondhatlan, kibeszél-
hétlen; —, ifi. kimondhatlanul. .

Nefericesc, IV. «. szerencsétlenné tesz, '
szerencsétlenít, boldogtalanná tesz.
Nefericire, nț. 1. szerencsétlenség, bol-
dogtalanság; 2. Ínség, nyomor, nyo-
morúság.
Nefericit, mn. 1. szerencsétlen, boldog-
talan; 2. bál, gyászos, nyomorteljes.
Nefermecat, mn. bűvöletlen.
Nefert, mn. főtelen; nyers, főzetlen.
Nefidel, mn. hűteún, hűtlen, hűség-
tel en, hirtelen.
Nefidelitate, nf. hűtelenség, hivtélen-
ség.
Nefiert, mn. főtélen; l. Nefert.
Neființă, nf. távoliét, jelen nem lét,
nemlét.
Neființă de față, nf. jelen nem lét,
távoliét.
Nefiitor de fața, mn. távollevő, jelen
nem levő.
Nefiresc, mn. 1. természetien, nem ter-
mészetes, természetellenes; 2. eről-
tetett, tettetett.
Neflecsibil, mn. hajtatlan, merev, ma-
kacs; hajlithatlan.
Neflecsibilitate, nf. hajthatlanság; haj-
lithatlanság; merevség, makacsság.
Nefolosință, ț nf. használhatlanság,
Nefolosire, J haszontalanság, hasz-
navehetetlenség.
Nefolositor, mn. 1. hasznavehetetlen,
használhatlan, mihaszna, hasztalan;
2. szükségtelen, felesleges, kelletlen.
Neformat, mn. alakitatlan, idomít at-
lan.
Nefrământat, mn. dagasztatlan, gyu-
ratlan.
Nefrângibil, mn. el-, megtörhetetlen,
megcáfolhatatlan.
Nefrânt, mn: meg nem tört, megtöret-
len. szilárd; —, ifi. megtör ellenül
szilárdan.              x
Nefrecat, mn. dörzsöletlen, meg nem
dörzsölt.               '
Nefreméntat, mn. dagasztatlan, gyu-
ratlan.
Nefricos, mn. bátor, nem félénk, fé-
lénktélen, megfélei' lithetlen.
Nefript, mn. sületlen; nyers.            ‘
NefrSctíos, } «”’• terméke^ medd6. \
Neg, fif. I. Negel.
Neg, I. cd. tagad, el-, letagad, nem-
mel felrt.
Negándire, nf. meggondolatlanság,
gondatlanság.

Negreală


Negreală, nf. 1. tinta, ténta; fekete
festék, nyomdafesték..
Negreață, nf. feketeség; fekete szín,
fekete alak.
Negresc, IV. A) c>. 1. feketít, meg-
feketít; beszennyez, bemocskol; 2. be-
árul, bevádol; B) — vfi. fekeiül, fe-
ketedik; barnul, megbámul.
Negreșit, mn. hibáztatlan, csalatkoz-
hatlan, tévmentes; mulhatlan, elke-
rülhetlen; — iá. mulhatlanul, elke-
rulhetlenül, okvetetten, biztosan.
Negricios, mn. feketés, barnás.
Negrige, í nf. í. gondatlanság, elha-
Negrijă, J nyagolás, elrestelés, elmu-
lasztás ; 2. figyelmetlenség, vigyázat-
lanság.                          [löszt.
Negrijesc, IV. elhanyagol, elmu-
                    <■
  Negrijit, mn. i. elhanyagolt, elmulasz-
   tott; 2. az oltári szentségben nem
   részesült.
  Negrijitor, mn. vigyázatlan, figyel-
. metlen, gondatlan, hanyag.
Negrime, nf. feketeség, fekete szín.

  Negrișor, mn. kissé fekete, feketés, fe-
   ketécske.
  Negriu, mn. feketés, feketébe átmenő,
   barnás.

i

Negru, mn. 1. fekete; 2. szennyes,
mocskos, piszkos (ruha); ín —, fe-
ketében, gyászban.
Negrușca, nf (ni.) szőrös kandilla;
fekete kömény (Nigella d&mascena).
Negruț, mn. feketés, barnás.
Neguiț, fif, (állati.) bíbic, bibuc.
Negura, nf. köd, sötétség.
Neguros, wn. ködös.
Negustat, mn. izleletlen, kóstolatlan;
ébédnélkül.
Negustor, 1 fif. kereskedő, kalmár,
Neguțător, J tőzsér,
NeguțătOraș, fif. szatócs, kis kalmár.
Negațătoresc, mn. kereskedői, keres-
kedési, kalmár....
Negațătoresc, IV. fi. kereskedik, kai?
   márkodik, tőzsérkedik, kereskedést üz
   v. folytat.
  Neguțatorie, nf. 1. kereskedés, kal-
   márság, tőzs; 2. üzlet, bolt.
  Neharníc, mn. képtelen, nem arra való,
   nem arra termett, alkalmatlan, ügyet-
   len.
  Neharnicie, nf. ügyetlenség, tehetet-
   lenség, hasznavehetetlenség.

286

Nehotaríre, nf. bizonytalanság, elha-
tározátlanság, eldöntetlenség.
Nehctărît, mn. élhatározatlan^ halá-.
rozatlan, bizonytalan, el nem tökéit.
Nehotarítor, mn. nem döntő, nem el-
határozó.
Nehrănit, mn. nem étetett, étetlen,
éhes.
Neiertat, mn. 1. megbocsáthatatlan,
megengedhetlen; 2. tiltott, nem sza-
bad, tilos.
Neîmbetrânit, mn. avulatlan, nem
aggott.
Neîmbetrânitor, mn. nem avuló, nem
öregedő.
Neîmblânzit, mn. 1. meg nem szelí-
dített; 2. engesztelhetted, békithetten*
Neîmblătit, mn. csépeletlen, meg nem
csépelt.
Neîmbrăcat, mn. felöltözetleh.
Neimitabil, mn. utánozhatlan.
Neímmorméntat, mn. eltemetetlen.
Neîmpăcat, 1 mn. engesztelhetlen,
Neîmpăcaver, J békíthetlen.

Neîmparecbiat, nm. 1. párosulatlan ;
2. elpártolatlan.
Neîmpărtășit, mn. részesítetten.
Neîmpărțit, mn. osztatlan.
Neîmpăturat, mn. betüretlen, össze
nem hajtott.
Neímpedecat, mn. szabad, akadály-
talan; — ifi. szabadon, akadálytala-
nul.
Neîmpletit, mn. foüatlan, befonatlan.
Neîmplinit, mn. nem teljesedett, be
nem álott, teljesítetlen, be nem vég-
zett.
Neîmpodobit, mm ékesítetlen, felcif-
ritatlan.
Neímpovorai, mn. meg nem terhelt,
terheletlen.
Neîmpreunat, egyesületien, nem
egyesült, egybe nem kelt.
Neîmprietenit, mn. meg nem barát-
z kozott, megbarátkozatlan.
Neînaintat, mn. elő nem léptetett.
Neîncălțat, mn. mezítláb, sarutlan.
Neíncaput, mn. férhetetíen, beférhet-
len; l. Necuprins.
Neîncărcat, mm felrakatlan, üres;
töltetlen (fegyver).
, Neíncetare, nf. szüntelen ség, folyto-
• , nosság, fenmaradás.
Neîncetat, mn. szüntelen, szakadatlan,
folytonos, tartós, fenmaradó, meg nem
szűnő, folyvást tartó; — ifi. szüntelen.

Neîncheiat 287                    Neînsânătoșat

nül, szünet nélkül, tartósan, folyvást,
folytonosan.
Neîncheiat, mn. záratlan, bezáratlan;
pecsételetlen (levél).
Neînchipuit, mn. nem gondolható,
képzelhetlen, megfőghatlan.
Neînchiriat, mn. bérbeadatlan.
Neínchis, mn. bezáratlan, be nem zárt,
nyitott.
Neîncins, mn. 1. bemártatlan; 2. öve-
zetien.
Neîncoronat, mn. koronázatlan.
Neîncredere, nf. bizalmatlanság, bi-
zalmatlankodás, nem bizás, gyana-
kodás.
Neíncredetor, mn. gyanakodó, bizal-
matlankodó.
Neîncredințat, mn. bizonytalan, két-
séges, határozatlan, meg nem bízott.
Neîncre^at, mn. kétséges, bizonytalan.
Neîncuiat, mn. bezáratlan, nyitott.
Neîncumetare, nf. habozás, ingado-
zás.
Neîncumetat, mn. habozó, ingadozó;
el nem tökéit.
Neîncunoșciințat, mn. nem értesített,
nem értesült, értesítetten.
Neîncuviințare, nf. jóvá nem hagyás.
Neîncuviințat, mn. jóvá nem hagyott,
meg nem erősített.
Neíndatorat, mn. nem kötelező, köte-
  lezetten.
Neíndéletnicire, nf 1. munkátlanság,
  dologtalanság; 2. hozzá nem szokás,
  szokatlanság.
Neîndeletnicit, mn. 1. munkátlan,
  dologtalan; 2. hozzá szokott,
  szokatlan.
Neîndămână, nf. alkalmatlanság, te-
  her, baj.
Neîndemânare, nf. ügyetlenség, eset-
  lenség, alkalmatlanság.
Neîndemânatic, mn. ügyetlen, esetten,
  élhetetlen, alkalmatlan.
Neíndemnare, nf. lebeszélés.
Neíndeplinire, nf. nem teljesítés, el-
  hanyagolás.
Neîndestiilare, nf. I. Neíndestulire.
Neîhdestulire, nf. elégedetlenség, tel-
  hetetlenség ; elegületlenség.
Neíndestulit, mn. elégedetten, elégü-
  tetlen, telhetetlen.
Neíndetorator, mn. nem kötelező, kö-
  telezetten.
Neíndetorire, nf. kötelezetlenség, nem
  kötelezőség.

Neîndoit, mn. ,1. kétségtelen, kétség-
kívüli; 2. hajthatatlan.
Neíndrasneala, nf. bátortalanság, csüg-
getegség, gyávaság.
Neîndrasneț, mn. bátortalan, csügge-
teg, gyáva, félénk.
Neîndreptat, mn. jaiítatlan, igazítot-
tan.
Neîndulcit, mn. édesitetlen.
Néínduplicacios, mn. I. Neínduplicat.
Neînduplicațiune, 1 nf. hajthatlanság,
Neínduplicare, j rábirhatlanság,
makacsság; kérlelhetettenség ; engesz-
telhetetlenség.
Neínduplicat, mn. hajthatlan, rábir-
hatlan, makacs; kérlelhetlen.
Neîndurare, nf. irgalmatlanság, kö-
nyörületlenség.
Neîndurat, I mn. irgalmatlan, kö-
Neîndurător, J nyőrületlen.
Neînființat, mn- létesítetlen, alapítot-
tan.
Neînfluențat, 1 mn. befolyástól ment,
Neînfluințat, J befolyásolatlan, — ifi.
befolyás nélkül.
Neínformat, mn. értesítetten, felvilá-
gosítatlan.
Neínfrénabil, mn. zabolázhatlan, za-
bölátlan, szilaj, féktelen, módnéiküli,
fékvesztett, rakoncátlan; caracter —,
hajthatlan jellem, makacs, konok
jellem.
Neînhânare, nf. féktelenség, zabolát-
lanság, rakoncátlanság; hajthatlan-
ság, makacsság, konokság.
Neînfrânat, mn. féktelen, féke vesz-
tett, zabolátlan, rakoncátlan; makacs,
konok.
Neînfrumsețat, mn. szépítetlen.
Neíngaduit, mn. tilos, tilalmas, til-
  tott, nem szabad ; meg nem engedett.
Neíngaduitor, mn. engedelmetlen; bé-
  kétlen, békétlenkedő, nyughatatlan,
  türelmetlen.
Neîngrădit mn. bekerítetten, besövé-
  nyezetlen.
Neîngrășat, mn. i. hizlálatlan, tömet-
  len (liba); 2. trágyázatlan (talaj).
Neîngrijire, nf. I. Negrijire.
Neîngrijit, mn. elhanyagolt, parlagon
  heverő.
Neîngrijitor, mn. gondatlan, hanyag.
Neîngropat, mn. eltemetetlen.
Neînlocuiț, mn. helyettesitetten.
Neînsânatoșat, mn. felgyógyulatlan,
  gyöngélkedő, beteges.

Neînsemnare

288

Nelegiuire

Neînsemnare, nf. kicsiség, csekélység.
Neînsemnat, mn. 1. jelentéktelen, ha-
szontalan, csekély; számba nem ve-
hető; 2. jegyezett* n, fel nem jegyzet.
Neínsémnétate, nf. csekélység, jelen-
téktelenség, haszontalanság.
Neînsoțit, mn. kiséretlen; —, ifi. kí-
séret nélkül, magányosan.
Neînstrămabil, 1        ...        ..
Netnstrainat, |mⁿ- eMegenithetlen.
Neînsuflețit, mn. 1. lelkesületlen, lel-
ketlen; 2. élettelen, renyhe; 3.puszta,
sivatag.
Neînsurat, mn. nőtlen, házasulatlav,
nőtelen.
Neîntârziat, mn. el nem késett, elké-
setten.
Neîntărit, mn. erődítetten, meg nem
erődített, megerősítetten.
Neînțelegere, nf. 1. egyenetlenség,
viszá-y, ellenségeskedés; c2. félreértés,
tévedés.
Neînțelegător, mn. esztelen, botor, ér-
tetlen.
Neînțeles, mn. érthetetlen, értetlen,
megfoghatatlan, képzelhetetlen.
Neîntemeiat, mn. 1. alaptalan; acusă
—ă, alaptalan vád; 2. alapítottan,
létesitetlen.
Neînteresare, nf. néni érdekeltség,
haszonkeresetlenség, önzetlenség, ön-
zéstelenség.
Neînteresat, mn. önzéstelen, önzetlen,
nem érdekelt; — ifi. önzéstelenül,
haszonlesés nélkül.
Neîntinat, mn. mocsoktalan, szenny-
  telcn, besározutlan, tiszta.
Neîntins, mn. kinyujtatlan.
Neîntocmit, mn. rendezetlen.
Neîntrebat, mn. ki nem kérdezett.
Neîntrerupt, mn. szakadatlan, szün-
telen való, egymás után, következő,
folytonos.
Neíntrodus, mn. bevezetetlen, be nem
  vezetett, be nem mutatott.
Neîntrupat, mn. megtestesületlen\ lélék.
Neínvélit, mn. befedetlen, födetlen,
be nem takart.
Neînvețat, mn. tudatlan, tanulatlan,
  járatlan, szokatlan, oktalan; cal —,
  betanitatlan ló; om —, tanulatlan
  ember,

Neînvins, mn. meg-, legyőzhetlen, beve-
hetetlen.
Neínvitat, mn. hívatlan; — ifi. hívat-
lanul.

Neînvoeala, ț nf. egyenetlenkedés, belé
Neînvoire, J nem egyezés, viszály,
egyenețlenseg, visszavonás.
Neînzestrat, mn.felékesítetlen,fel nem
díszített, el nem látott; kelengy étien.
Neisbutire, nf. szerencsétlen v. rósz
kimenetel, sikertelenség.
Neiscusință, nf. ügyetlenség, esetlen-
ség, tanulatlanság, alkalmatlanság,
tapasztalatlanság.
Neiscusit, mn. ügyetlen, esetlen, ta-
pasztalatlan, ki nem képzett.'
Neispitit, mn. meg nem kísérelt, pró-



bálát lan, meg nem vizsgált, vizsgá- -SS
lation.                                 W
Neispoyedit, mn. I. Nemărturisit.
Neisprăvit, mn. bevégezetlen, 'eljesi-
tetten, befejezetlen.                     jjr
Neiü, í. -e, tf. harántsip.
Nejudecat, mn. el nem Ítélt, meggonr
dólatlan, meg nem gondolt. ."''ff
Nejugănit, mn. heréletlen, meg nem * ,
heréit.                                    !
Nejurat, mn. eskütlen, meg nem hitelt, ’
hitezetlen, esketlen.                      |
Nejustificabil, mn. beigazolhatlan, be •
nem igazolható, indokolatlan.              |
Nejustificat, mn. igazolatlan, nem /RtrJ
igazolt. -
Nelămurit, »nn. homályos, érthetetlen;
felvilág osztatlan, értelmezetten,
gyarázatlan.                             i
Nelăudat, mn. dicséretten, meg nem
dicsért.
Nelăut, m.'!, mosatlan, svjkolatlan,
szennyes; —pe cap, fésületlen (fő).
Neleapca, nf. M. I. Junincă. ÍSS

Nelecuit, mn,
hatlan.

.. gyógyitatlan, gyógyít- i⁶-

Nelegal, mn. törvénytelen, törvény-,
ellenes.
Nelegalitate, nf. törvénytelenség, tör-
vényellenesség.                          -
Nelegat, mn. kötetlen, be-, meg ne
kötött, szabad.

                                      Nelegitim, mn. törvénytelen, törvén]
                                      Ș szerűtlen; copil—, törvénytelen
                                      házasságon kívüli gyermek.
Neînvețatură, nf. tudatlanság, járat- Nelegiuesc, IV, fi. törvényt szeg, jo
lanság; szokatlanság, oktalanság. talánságot cselekszik.

lanság; szokatlanság, oktalanság.
Neînvederat, mn. homályos, érthetet-

len.

Nelegiuire, nf. jogtalanság ; büntén
   bűntett, törvényszegés.

Nelegiuit

289

Nemție

  Nelegiuit, mn. 1. törvénytelen, tör- j Nemerisorí, fif, l. (nt.) sarkvírág,
  vényellenes; 2. házasságon kívüli, | szarkaláb (Delphinium consolida),
  természetes, fattyú (gyermek).
Neliberal, mn. 1. nem bőkezű, nem
  adakozó, fukar; 2. nem szabadelvű.
Nelimpedit, mn. 1. nem tiszta, zava-
- ros, tisztázatlan, tisztába nem hozott;
  2. folyósitatlan (pénz).
Neliniște, nf. nyugtalanság, zavar.
Neliniștit, mn. nyugtalan, nyughatat-
  lan, háborgó, zavargó.
Nelipsit, mn. 1. elmaradhatlan, múl-
  hat! an, elkerülhetlen; 2. szükséget
  ne.m szenvedő, nem szűkölködő.
NeOocuit, mn. lakatlan, puszta, sivár,
  Képtelen.
Nelocuiver, mn. lakhatlan.
Nelogodit, mn. eljegyzetlen.
Neluare-aminte, nf. figyelmetlenség,
vigyázatlanság.
Nelucrare, nf. munkátlanság, tétlen-
ség.
Nelucrat, mn. 1. műveletlen, puszta .
(föld); 2. ki nem dolgozott; 3. fa- '

Nemernic, fif. mn. 1. nyomorult,
tehetetlen, semmire való, ingyenélő;
ügyefogyott; 2. idegen, jövevény.
Nemernicie, nf. nyomorultság, tehe-
tetlenség, idegenesség, gazság.
Nemeșă, nf. nemezig, forbát istennő;
boszú, boszuló istennő, végzet.
Nemeșesc, mn. nemesi; l. Nobil
Nemestecat, mn. 1. megrágatlan; 2.
összekeveretlen, összeelegyitetlen.
Nemésurabil, mn. megmérhetlen, mér-
hetlen.
Nemesurat, mn. méretlen, határtalan.
Nemete, nf. hóomladék, hólavina.
Nemijlocit, mn. közvetlen, közvetetten,
egyenes; — ifi. közvetlenül, egyene-

ragatlan (kő).
Neluminat, mn. kiviiá gitatlan, felvilá-
gosítatlan.

sen.
Nemilos, 1 mn. irgalmatlan, kö-
Nemilostiv, J nyörületlen; kemény-
szívű; kőszívű.
Nemilostivenie, 1 nf. irgalmatlanság,
Nemilostivire, J könyörületlenség,
keményszivüség.

Nemacinat, mn. meg nem őrölt, őrö-
letlen.
Nemaculat, mn. tiszta, szűz.
Nemâncat, mn. 1. éhes, étien; 2. meg
nem evett.
Nemângăiat, mn. vigasztalhatlan.
Nemángaiere, nf. vigasztalhat!anság.
Nemânjit. mn. szennyezetten, be nem
pisák olt, szennytelen, tiszta.
Nemărginire, nf. 1. határtalanság,
megmérhetlenség; <2. korlátlanság.
Nemărginit, mn. 1. határtalan, meg-
mérhetlen; 2. korlátlan (hatalom).
Nemăritat, mn. férjezetten, házasulat-
lan.
Nemarturisit, mn. 1. gyóntatlan; 2.
be nem vallött.
Nematerial, mn. anyagtalan, testetlen,
anyagnélküli, szellemi.
Nematur, mn. 1. éretlen, meg nem
ért; 2. ídőelőtti, idétlen.
Nemediat, mn. közvetetten, közvetlen,
egyenes; —, ifi. közvetlenül, egyene-
sen.
Nemenie, nf. természeti örökség.
Ne mén tűit, mn. mentetten, felmentet- '
len.                                   '
Nemeresc, IV. talál, ér, megtalál;
i. Nimeresc.                         j

Nemirositor, mn. szagtalan, illat nél-
küli
Nemișcare, iif. mozdít hatlanság, moz-
dulatlanság, szilárdság, állandóság.
Nemișcat, mn. 1. mozdíthatlan, moz-
dulatlan ; 2. szilárd, állandó.
Nemișcător, mn. ingatlan, fekvő (jó-
szág).
Nemistuicios, mn. emészthetetlen, ne-
hezen emészthető,
Nemistuire, nf. emészthetetlenség,
Nemistuit, mn. emésztetlen, meg nem
emésztett.

Nemladios,
karcsú.

mn. hajthatlan; nem

Nemobil, mn. I. Imobil.
Nemobilat, mn. butorozatlan, beren-
dezetten (lakás).
Nemoderat, mn. mérsékleten, mérsék-
letien, módtalan.
Nemodificat, mn. változatlan, meg-
másitatlan, módosítatlan.
Nem oral, mn. erkölcstelen, rossz er-
kölcsű.
Nemoralitate, nf erkölcstelenség.
Nemotenie, nf. rokonság, atyafiság.
Nemțesc, mn. német.
Nemțesc, IV. co. németesit.
Nemție, nf. német nyelv; pe —, né"-
met nyelven ; német módra v. szokás
szerint-

                                                                                                   ^ofiián-magyar szótár- II-

19

           Nemțime


Neobservanța, 1 nf. 1. nem teljesítés;
Neobservare, J észrevétlenség, ügyet-
lenség, nem ügyélés; .2. tekintetbe
nem vétel, észre nem verés, meg nem
tarlós.
Neobservat mii. észrevétlen, figye-
lemre nem méltatott; pe —e, észre-
vétlenül.
Neocarmuit, mn. kormányozatlan, fé-
kezetten.
Neocrotit, mn. védetten, védtelen.
Neocupat, mn. 1. dologtdlan, munkál-
tán, foglalkozásnélküli; 2. eljoglalat-
lan, betöltetlen (állomás).
Neocupațiune, nf. tétlenség, munkát-
lanság, dologtalanság; foglalkozás-
hiány.
Neodignă, 1 nf. 1. nyugtalanság, nyug-
Neodihna, J hatatlanság; 2. gond, aggo-
dalom, félelem, bú.
Neodihnit, mn. nyugtalan, nyughatat-
  lan; háborgó, zavargó, maradid -
  lan; a fi —, nyugtalankodik.
Neofit, fif. hit-ujonc, újonc; újonnan
  keresztelt.
Neogam, fif. új házas.
Neogorít, mn. ugaratlan, nem ugarolt.
Neolatin, mn. limbe —e, újlatin nyel-
vek, román nyelvek.
Neolog, fif. nyelvújító,. szóújító, szó-
  gyártó; neologus.
Neologic, mn. új, újított; nyelvújí-
  tási.

Nemțim©, nf. németség.
Nemțișori, fif. t. (nt.) (de câmp);
/. Nemerișorî.
Nemuee$it, mn. penészetlen.
Nemulțamire, nf. hálátlanság, hála-
datlanság, elégedetlenség, elégület-
lenség.
Nemulțumit, mn. elégületlen. elégedet-
len ; — ifi. elégületlenül.
Nemulțămitor, mn. hálátlan, haladat-
lan;. — th. hálátlanul.
Nemurire, nf. halhatatlanság, halhat-
lanság, áröklét, örökkévalóság.
Nemurit.n\ mn. halhattam, halhatat-
lan ; örök; a face pe cineva —, hal-
hatatlanát, halhatatlanná tesz vkit.
Nemutabil, mn. változhatlan, változ-
  hatatlan, állandó, mozdulatlan.
Nemutat, nm. változatlan, változat-
  nélküli.
Nenadéj dilire, »/. /. Desnadéjduire.
Nennlbit; mn. fehérítetlen.
Nenăscut, mn. nem született.
Nenatural, mn. természetien, természet-
   ellenes ; erőltetett, tettetett, mesterkélt.
Nene, fif. bácsi, bátya.
Nenegaver, mn. tagadhatatlan.
Nenișor, fif. bácsika! bácsikám!
Nenobil, mn. nem nemes, nemtelen.
Nenorocesc, IV. co. szerencsétlenít,
szerencsétlenné tesz.
Nenorocire, nf. szerencsétlenség, bal-
   szerencse, balsors, baleset.

Neologie, nf. nyelvújítás; újszólás,
szófaragás.
Neologism, t. -e. df. nyelvújítás, újít-
gatás, újszólás; új szó.
Neom, t. -oameni, fif. nem ember,
szörny v. kegyetlen ember; om —,
nyomorék, béna.
Neomenesc, mn. embertelen, kegyet-
len.
Neomenie, nf. becsülethiány, ember-
telenség, kegyetlenség, becstelenség.
Neonest, mn. illetlen; becstelen, nem
becsületes; — ifi. illetlenül, becste-
lenül.
Neonestitate, nf. becstelenség, illetlen-
ség.
Nșoportun, mn. időszerűtlen, időelőtti,
  roszkori; în timp —, roszkor, al-
  ka’matlan időben.
Neoprit, mn. szabad, akadálytalan,
  betiltatlan; — ifi. szabadon, akadály-
  talan ul.
। Neorendueală, nf. rendetlenség, zavar.

Nenorocit, mn. szerencsétlen; bal.
Nenorocos, mn. nem szerencsés; bol-
   dogtalan, szerencsétlen.
   Nenumărat, mn. számtalan, szárnlá-
  latlan; számlálhattam.
   Nenumit, mn. nevezetlen, meg nem
  nevezett, névtelen; numer —, neve-
  zetten, szám.
   Neobicînuință, 1 nf. szokatlanság, rit-
  Neobicínuire, j kaság, különösség.
  Neobicínuit, mn. szokatlan; rend-
  kívüli, ritk ''•ülönös; — ifi. szokat-
  lanul.
   Neobl* gat, mn. kötelezetten, nem kö-
    telezett.
   Neoblegator, mn. nem kötelező.
   Neobligat, mn. I. Neoblegat.
   Neoboseală, ț nf. fáradhattamság, ki-
   Neobosire, J tartás.
   Neobosit, mn. fáradatlan, ki nem fá-
     rasztott; l. Neobositor.
   Neobositor, mn. fáradhat!an, fárad-
     hatatlan; ifi. fáradhatlanul.

290

Neorendueală

Neorânduit

291

Neorándúit, mn. rendétien, rendnél-
  küli.
Neorganic, mn. szervetlen, szervnél-
  küli.
Neorganizat, mn. rendezetlen, rendet-
  len ; szervezetien, nem szervezett; —
  ifi. szervezetlenül, rendezetlenül.
Neosebit, mn. elválasztottam, külön-
  bözetien, osztatlan.
Neosândit, mn. kárhozattagi, nem át-
  kozott.
Neostenit, ww. fáradatlan, fáradha-
  tatlan.
Neostenitor, mn. fáradhatlan, nem
  fárasztó,
Neoțelit, mn. keményítettem, erősítet-
  tem; acélozatlan, edzetlen.
Neotiavit, mn. mérgezetten.
Neotrăvitor, mn. néni mérgező, nem
  mérges.
Nepacinic, mn. békétlen, zsémbes, qa-
  rázfi’*' nyugtalan.
xr J ' íiesc, IV. cd. nem hagy béké-
  ién,. békétlenkedik, nyugtalankodik.
Nc^"erűire, nf. békétlenség, nyugtalan-
  kodás ; visszavonás, viszály.
Nepăgubit, mji. károsítatlan, károsu-
  latlan, nem károsult; kármentes,
  kirtalan.
Nepângărit, mn. szennytelen, fertőzet-
  len, niocsoktalan, tiszta.
Nepărăsit, mn. el nem hagyatott; el-
  hagyottan.
Nepar iosit, mn. kövezetten.
' Neparțialitate. nf. részrehajlatlan-
  ság, pártatlanság; a judeca cu —,
  részrehajlás nélkül Ítél.
Nepărtinire, nf. nem pártolás; i. Ne-
  parțialitate.
Nepărtinitor, mn. pártatlan, részre-
  hajlatlan, részre nem hajló, egye-
  nes.
Nepésare, nf. közöny, közönyösség,
  közönbösség, részvétlenség, egykedvű-
  ség; nem törődés, gondtalanság.
Nepăsător, fif. fa mn. közönyös, egy-
  kedvű, részvétlen, közönbös; hideg
  indulatú ; gondatlan.
Nepaste, nf. I. Năpaste tdfi.
Nepăstorit, mn. őrizetlen, védtelen.
Nepatimiie, nf. szenvedéstelenség, szen-
  vedéshiány.
Nepatimitor, mn. szenvedéstelen, szen-
  vedés nélküli.
Nepățire, nf. járatlanság, tapasztalat-
  lanság.

Nepoftit


Nepățit, mn. járatig tapasztalatlan,
újonc.
Nepătrundere, nf. áthatlanság, átjár-
hatlanság, kikérnielhetlenség, behátol-
hatlanság; belátáshiány.
Nepătruns, mn. áthatlan, átjárhatat-
lan; kikémlelhetién;. beláthattam,
megközelíthettem, meg érthetetlen.
Nepăzit, mn. őrizettem, felvigyázat
nélküli.
Nepecătos, mn. büntelen, vétek nél-
küli, nem vétkes, ártatlan, feddhet-
len.
Nepécatuire, nf. vétkezhetlenség.
Nepecetluit, mn. bepecsételetlen, be
nem pecsételt.
Nepedepsire, «/. büntetlenség, fedd-
hettenség.
Nepedepsit, mn. büntetlen, feddhet-
len; — ifi. büntetlenül.
Nepenitehța, nf. töredelmetlenség.
Nepeptenat, mn. fésületlen.
Neperdut, mn. 'elvesztetten.     [letes.
Neperfect, mn. tökéletlen, nem töké-
Neperfecțiune, nf. tökéletlenség, tökély-
telenség, gyarlóság.
Nepericios, «»«. /. Néperitor.
Nepericulos, mn. nem veszélyes, ve-
szélytelen, nem veszedelme?.
Néperitor, mn. el nem múló, nem
múlandó, maradandó, örök, elenyész-
hetlen.
Nepietate, nf. istentelenség; tisztelet-
lenség, . kegy eletl enség.
Nepipăit, mn. tapogatlan, illetettem,,
érintetlen.             ®
Nepiperat, mn. borsozatlan.
Nepírlesc, IV. fi. vedlik, küklik, Ver-
dik, szőrét veti, tollái hányja; bőrét
veti.
Nepisat, mn. töretlen; morzsolatlan;
meg veretlen, zuzatlan.
Neplăcere, nf. kellemetlenség, nem
tetszés, visszatetszés.
Neplăcut, mn. kellemetlen, nem tet-
sző, visszatetsző, utálatos.
Neplătit, mn. fizetetten, ki nem fize-
tett, ki-, megfizetetten.
Neplecăeios, I mn. hajthatlan; ma-
Neplecat,      f kacs, konok.
Nepoată, nf. nőunoka, húga.
Nepocăință, nf. töredelmetlenség.
Nepocăit, mn. töredelmetlen.
Nepodit, mn. padozattan.
Nepoftit, mn. hívatlan, kéretlen (ven-
dég) : nem óhajtott.

19*

Nepoleit

292

Nepriincios

Neprimejdios

293

Nerevocabil

Nepoiețt, mn. simitatlan; faragatlan *
  csiszolatlan, műveletlen, udvariatlan.
Nepoliteța, nf. udvariatlanság, fara-
  gatlanság, gorombaság, illedelmet-
  lenség, mii vcletlenség, csiszolatlanság,
  bárdolatlánság.
Nepolit c, I mn. 1. oktalan, eszély- '
Nepoliticos, f télén, ildomtalan; 2.
  nem polit kai, politika elleni.
Nepomenit, mim. í. nem említett, em-
  lítetten; 2». képzelhetetten, megfog-
  hatatlan; 3. emlékezethaladó, régi.
Nepopnlar, mn. népszerűtlen.
Nepopularitate, nf. népszerűtlenség.
Nepopulat, mn. népesitetlén, benépe-
  sítetten.
Neppsibil, mn. lehetetlen, lehetlen.
Néposibilitate, nf. lehetetlenség, lehet-
  lenség, lehetetlen dolog.
Nepóta, nf. unoka (no), nőunoka.
Nepot, fif. unoka, fiunoka, unoka-
  öcsé.
Nepoteovit, mn. patkolailan, vasal at-
  lan (ló).
Nepoțel* fif. kis unoka (fiút.
Nepoțica, fif. kis unoka (nő).
Nepotism, üf. vérkegyelet, atyafit ár-
  tolás; nepotizmus
  Nepotolit, mn. kiollatlan, lecsendesi-
   teflen (düh); engesztelhetlen.
  Nepotrivit, mn. meg nem egyező, meg
   nem feleld; összeférhetlen, össze nem
   illő; timp —, alkalmatlan idő.
  Nepotrivire, nf. különbözőség, meg nem
   egyezőség.
  Nepovestit, mn. elbeszélhetlen, el-
   mondhatatlan ; el nem beszélt.
  Nepractic, mn. célszerűtlen ; nem gya-
   korlati, gya korlat iát lan.
  Népracticabil, mn. lehetetlen, véghez-
   vihetetlen, kivihetetlen, kivihetlen;
   járhatl an.
  Nepracticat, mn. szokatlan, divatlan;
   nem gyakorolt.
  Neprădat, mn. kizsákmányolatlan, ki-
   puszt íta ti a n, kiprédála ti an.
  Neprăjit, mn. piritatlán.
  Năprasnă, nf. véletlen eset, véletlen-
   ség.
  Nepjasnic, mn. 1. hirtelen, váratlan,
   véletlen; 2. kegyetlen, háborgó.
  Năprasnic, fif. fn(.) palackfö (Cle-
   mantis erecta).
  Nepravilnic, mn. I. Nelegiuit.
  Népreasnic, mn. igen hirtelen, várat-
   lan' frica —a, vak rémülés, rögtöni

ijedség; —,fif. lépfene (állatoknál);
—, (nt.) torzsika; lótormabércse.
Neprecalculat, mn.. kiszámítatlan, ki-
gon dolatlan, meg nem gondolt, előre
nem látott.
Nepreceput, mn. értetlen, tudatlan.
Neprecugetat, mn előre nem látott,
meg nem gondolt, meg nem fontolt.
Nepredat, mn. át-, feladation.
Neprefăcut, mn. nem hamisított, ha-
misítatlan; mesterkéletlen, nem mes-
terkélt, nem tettetett, nem színlelt.
Nepregătit, mn. készületlen; — ifi.
ke&zületlenül.
Nepreget, fif. serénység, szorgalmasság.
Nepregetare, fif állhatatosság, állan-
dóság, szilárdság, kitartás.
Nepregetat, mn. kitartó, állhatatos
habozás nélküli; szüntelen.
Nepreocupat, mn. elfogulatlan.'
Nepreparat, mn. előkészítetlen ; l. Ne-
pregătit.
Neprescriptibil, mn. elévülhetlen, el-
évülhetetlen, avulhatatlan; örök.
Neprescris, mn. elő nem írt; el nem
avult.
Neprescurtat, mn. rövidítetlen.
Nepreten, fif. I. Neprieten.
Neprețuesc, IV. I. Desprețuesc.
Neprețuire, nf. megbecsülhet etienség.
Neprețuit, mn. megbecsülhetetlen.
Neprevedere, nf. előre nem látás;
vigyázatlanság.             \nem látó.
Neprevăzător, mn. vigyázatlan, előre
Neprevăzut, mn. előre nem látott;
nem remélt, véletlen, váratlan; spese
—e, rendkívüli-, előre nem látott
költségek.
Nepricepere, nf. érthetetlenséy ; eszte-
lenség, botorság; értelmetlenség.
Nepriceput, fif. mn. érthetetlen,
nem értő, esztelen, botor; értelmetlen.
Nepricopseala, nf. I. Neprocopseală.
Neprietnij fif. ellen, ellenség; mn. barát-
ságtalan, idegenkedő.
Neprietinie, nf. barátságtalanság, ellen-
ségesség, idegenkedés.
Neprietinos, mn. barátságtalan, ko-
mor, szivességtelen, emberségtelen. :
Nepriimire, nf. megvetés, el nem fo-
gadás, elvetés.
■ Nepriimit, mn. el nem fogadott v.
fogadható, elutasított; illetéktelen.
Nepriiinitor, mn. vendégtelen, nem
vendégszerető, elutasító.
i Nepriincios, mn. 1. eredménytelen, c íl

  szerütlen; 2. kedvezőtlen ; mostoha,
kényelmetlen, alkalmatlan, nem ked-
vező.                      •
Neprimejdios, mn. veszélytelen, nem
veszedelmes, veszély nélküli.
Nepriveghiere, nf. vigyázatlanság.
Nepriveghietor,.mn. vigyázatlan.
Neprivilegiat, mn. kiváltságtalan, nem
szabadalmazott.
Neprobabil, mn. valószínűtlen, nem
valószínű, hihetetlen.
Neprobabilitate, nf. valószínűtlenség,
hihetetlenség.
Noprocopseala, nf. tudatlanság, járat-
lanság ; tapasztalatlanság.
Neprocopsit, mn. tudatlan, járatián,
tapasztalatlan, semmittudó, tanulat-
lan.
Neproducetor, ) mn. terméketlen,
Neproductiv, f meddő.
Neproductivitate, nf. terméketlenség,
meddőség.
Nepromulgat, mn. i. Nepublicat.
Neproporționat mn. aránytalan;
otromba.
Nepropriu, mn. sajátlan, átvitt; înțe-
les —, sajátlan v. átvitt értelem.
Neproptit, mn. támasztatlan; védte-
len, pártolatlan.
Neprudeht, mn. oktalan, eszélytelen,
esztelen, botor.
Neprudența, nf. oktalanság, esztelen-
ség, botorság.
Neptun, tf. Neptunus, tengeristén,
habisten.
Neptunism, fif. (flbt.) vizoélemény
(azon vélemény, hogy a föld mostani
alakja víz által lett).
Nepublicat, mn. kihirdetlen, közzé
nem tett ; kiadatlan (könyv).
Nepurtat, mn. viseletlen, nem viselt
(ruha), használatlan, hordozatlan.
Năpustesc, IV. cd. elhagy, odahagy.
Népustire, nf. 1. elhagyás, odahagyás;
2. rohanás, berohanás, özönlés.
Năpustit, mn. elhagyatott .
Neputincios, mn. tehetlen, tehetetlen,
nyomorék; képtelen, gyönge, erőtlen.
Neputință, nf. 1. tehetlenség, tehetet-
lenség, erőtlenség, gyengeség; 2. le-
hetetlenség, képtelenség; cu —, lehe-
tetlen, lehetlen.
Neputredj 1 mn. rothadatlan, . ép,
Neputre^ít, f egészséges (gyümölcs).
Nerăbdare, nf. nyugtalanság, türte-
lenség, türel'mellenség, békétlenség.

Nerăbdător, mn. nyughatatlan, türte-
len, türelmetlen; békétlen, békétlen-
kedő; a fi — békétlenkedik, türel-
metlenkedik.
Nerănit, mn. sebesitetlen.
Neras, mn. borotválatlan, nem borot-
vált ; szakálds.
Neraționabil, 1 mn. oktalan, esztelen,
Nerațional, J botor; észszerutlen.
Nerealisabil, mn. kivihetlen, kivihe-
tetlen ;, véghez vihetlen, valósithatlan,
érvény esíthetlen.
Nerecunoscător, mn. hálátlan, hála-
datlan.
Nerecunoșcință, nf. hálátlanság, há-
la datlanság.
Nerecunoscut, mn. el. nem ismert.
Nerecusabil, mn. el-, megvethetlen^
Nereforniabil, mn.. ^áltozhatatlán,
másíthatátlan, átalakíthatlan.
Nereformat, mn. átalakítatlan, vál-
toztatldn, megniásítatlan.
Neregular, mn. rendhagyó^ rendetlen,
szabálytalan,szabályszerütlen; egyen-
lőtlen (mozgás).
Neregúlaritate, nf. rendhagy óság, sza-
bálytalanság,' rendetlenség i.
Neregulat, mn. /. Neregular.
Nereligios, mn. vallástalan, istentelen,
hitetlen.
Nereligiositate, nf. vaUá^talanság, hi-
. tétlenség.
Nerendueală, nf. I. Neoréndueala.
Nereparabií, mn. helyrehozhatlan, ki-
pótolhat! an:
Neresistibil, mn. eUenállhatlan, ellen-
állhatatlan.
.Neresolut, mn. elhatározatlan, el rum
tökéit, habozó, ingadozó; a fi —,
haboz, ingadoz.
Neresolvat, mn. elintézetlen, eldöntet-
len (ügy)-.
Nerespectat, mn. tiszteletien; ifi.
tiszțeletlenui.
Nerăsplătit, mn. visszafizetetlen, ju-
tálmazatlan, jütaUnatlan.
N.eresturnábil, mnf megdönthetien, bi-
zonyos, elvítázhoit an. ’
Nerestrîns, mn. 1. sértetlen, .károsí-
tatlan; 2. nem zártkörű (mulatság);
3. szabad, időhöz nem kötött.
Nerăsucit, mn. pöétörítetlen (bajusz);
sodratlan (cérna).
Nerevöcabil, mn. visszavonhatlan, mⁿ.g-
masithátlan, megmásolhatlan; ifi.
v isszavonhatlánul, megmásithatlanul.



295

Nețînut

Nerghileaúa

294

Nerghileaúa, nf. pipa, csibuk.
Néród, fif. I. Nebra.
Nérpdie, nf. I. Nebunie.
Neródire, nf. terméketlenség, meddő-
ség.
Nerőditor, mn. terméketlen, meddő.
Nerugat, mn. kéretlen, hívatlan.
Neruginit, mn. rozsdátlan, nem rozs-
dás,
Nerupt, mn. töretlen, törhetlen, sza-
kitatlan, rongyolatlan.
Nerușinare, nf. gyalázat, szemtelt n-
ség, arcátlanság, szemérmetlenség.
Nerușinat, mn; szemtelen, arcátlan,
szégyentelen, szemérmetlen..
Nerv, fif. ideg; ivhúr; —ul frunzei,
levélormó.
Nervos, mn. 1. ideges ; 2. izmos, erős,
inas.
Nervositate, nf. 1. idegesség; 2. iz-
•mosság, erősség.
Nesădit, mn. illtețlen.
Nesănătos, mn. egészségtelen, bete-
ges.
Nesânțit, mn. szenteletlen, föl nem
szentelt; felavatatlan.
Nesăpat, mn. ásatlan, kiásatlan, vé-
letlen.
Nesărat, mn. sótalan, sótlan; besó-

zailan

ízetlen.

Nesarémb, mn. csintalan, fajtalan,
pajkos.
Nesărâmbă, nf. csintalanság, pajkos-
súg ; fajtalanság.
Nesărutat, mn. csókolatlan, meg nem
csókolt.
Nesaț, t. -úri, af. telhetlenség, telhe-
tetlenség, mértékletlenség, módtalan-
ság; falánkság, torkosság; kajtár-
ság, fajtalanság, kéj.
Nesațietate, nf. I. Nesaț.
Nesățios, mn. telhetetlen, telhetien.
Nesaturare, nf. jól nem lakás; telhe-
tellenség, telhetlenség.
Nesaturat, mn. éhes, telhetetlen, tel-
ítetlen; falánk, torkos, jól nem la-
kott ; telítetlen.
Nesbicit, mn. szárítatlan.
Nescăldat, mn. filrösztetlen, nem fü-
rösztött.
Nescârbit, mn. sértetlen, bántatlan.
Nescarménat, mn. fosztatlan (toll);
Neschimbacios, mn. nem változó, ál-
landó, változatlan.
Neschimbare, nf. változhatlanság, ál-
landóság.

Nesigur


Neschimbat, mn. változatlan; —, ifi.
változatlanul.                           ?
Neseiință, nf tudatlanság T járatlan-* -
ság ; tanulallanság; nem tudás.
Nescine, nvm. valaki, egy valaki, egy
bizonyos.                                '
Nesciut, mn. ismeretlen, nem tudott; •
pe —e, nem tudva.
Nescris, mn. 1. leírhatatlan, kimond- j
hatatlan; 2. leíratlan, nem írott. )
Nescrutabil, mn. kitanulhat! an, ki- ।
buvárolhatlan, végére járhatlan, ki- <
puhatolhatlan.
Nescrutat, mn. ki nem puhatolt, ki 3
nem tanult.
Nescutit, mn. védetten, védtelen ; mén- 1

mn.
(ló).
mn.

tetlen.
Nescuturat,
hullott.
Nésdravan,
lötti, tátos i
Nesdrobit, i
töretlen, ép.
Nesecabü, I mn. apadhatatlan, ki-
Nesecat, J apadhatatlan, kimerít-;
  hetlen, kifogyhatatlan,               i
Nesecerat, mn. learattam, levágatlak
  le nem aratott.

mn. lerázhatlan; le nem ....

ó riás, term észetfö- ;

morzsolatlQn, össze- $â

Neșecur, mn. bizonytalan, nem biztos.fS
Nesecuritate, nf. bizonytalanság, ké-^i
tesség, kétes helyzet.
Nesémenat, mn. bevetetlen, vetetlen^Sfá
be nem vetett.
Nesémnat, mn. jegyzetlen, megjegij^B
zetlen ; aláíratlan.                 '
Neseparabil, mn. elkülöníthetien, eM||l|
válászthatlan; együvé tartozó.
Nésérámba, nf kicsapongás, csinta-

lanság, pajzánság, feslettség.
Neserguință, nf. hanyagság, tunya?
ság, igyekvéshiány, gondatlanság
szorgalmatlanság.
Nesérguincios, ) mn. hanyag, tuny
Neserguitor, J szorgalmațlan, m
  lasztékony, igyekezetlen.
Neseverșire, nf. tökéletlenség; bev
  zetlenseg.
Nesevărșît, mn. tökéletlen, bevégt
  len, befejezetlen; —, ifi. tökéletlen
  nüi.                                 j
Nesimțit, mn. szenteletlen, beszentm
  letlen, felavatatlan.
Nesfârșit, mn. végtelen, vég etlen,
  nélküli, határtalan; örök. *         >||
Nesigur, mn. bizonytalan, kétes;
  szélyes.



Nesiguranță


Nesiguranță, nf. bizonytalanság; ve-
szély, veszedelem; kétes helyzet.
Neștiință, nf. hanyagság, tunyaság;
igyekvéshiány.
Nesilit, mn. kényszeritetlen, önként
való.
Nesílitor, mn. hanyag, szorgalmațlan.
Nesílnic, mn. kényszernélküli, kény-
szeritetlen.
Nesimțibil, mn. érzéketlen, fásult.
Nesimțiciune, nf. érzéketlenség.
Nesimțire, nf.* érzéketlenség, fásult-
ság.
Nesimțit, mn. észrevétlen, észrevehetet-
len.
Nesimțitor, mn. érzéketlen, érzés nél-
küli.
Neșmalțuit, mn. mázolatlan.
Nesmintit, mn. I. Negreșit.
Nesociabil, mn. társulhatlan, barát
ságtalan, rideg, társaságot kerülj.
Nesociabilitate, nf. ridegség, társaság-
kerülés.
Nespurcat, mn. fertőzetlen, tiszta.
Nespus, mn. kimondhatlan.
Nestatornic, mn. állhatatlan, változé-
kony.
Nestatornicie, nf. állhatatlanság.

Neșters, mn. eltörölhetetlen.
Neștiință, nf. /. Neșciința.
Neștine, nvm. (= nu sciu cine), egy
valaki, egy bizonyos.
Neștirbit, mn. csonkítatlan; ép, egész.
A tudalmatlan ; nem tu-


Neștiut,
dott.

», mn.

Nestrăcurat,
szürtelen.
Nestrăduitor,

mn. által nem szűrt,

mn. I. Nesárguitor.

Nestrămutat, mn. I. Neschimbat.
Nestricăcios, mn. 1. ártalmatlan; 2.
romolhatatlan.
Nestricat, mn. romlatlan.
Nesuferibil, mn. kiállhatatlan, utála-
tos ; elviselhetlen, tűrhetetlen, szen-
vedhetetlen.
Nesuferire, nf. kiállhatlanság, utála-
tosság ; türelmetlenség.
Nesuferit, mn. I. Nesuferibil.
Nesuferitor, mn. türelmetlen.
Nesulemenit, mn. festetten, pirositat-
lan; kendőzetlen.
Nesunator, mn. nem csengő, néni,
hangzó.’
Nesuperpt, mn. 1. bántatlan, szomo-
ritatlan; 2. szabad, akadálytalan.
Nesuportabil, mn. elviselhetlen, tür-

hetetlcn, szenvedhetetlen, klállhatat-
lan.
Nesupunere, nf. engedetlenség, szó'
fogadatlanság, makacsság, konokság,
akaratosság; makrancosság.
Nesupus, mn. engedetlen, szófogadat-
lan, makacs, akaratos, konok.
Nesurpat, mn. lerontatlan.
Netăcut, mn. elhallgatlan, el nem
hallgatott.
Netăgăduit, mn. tagadhatlan, tagad-


I

hatatlan
lanul.
Netaiat,

világos; —, ifi. tagadhat-


mn,

metéletlen;
letlen.

vág atlan, levágat lan,
- împrejur, körülmeté-


Netăinuit, mn. titkolatlan. eltitkolat-
lan, el nem titkolt, nyílt, világos.
Netálcuit, mn. megfejthetlen; kima-
gyarázatlan.
Netălmăcit, mn. tolmácsolatlan, meg-
fejthetlen, kimagyarázhatlan.
Netămăduit, mn. gyógyíthatlan.
Netâng, 1 fif. és mtu, bamba, egy-
Netântoc, J ügyü, oktondi, balfasz,
bárgyú.
Neted, mn. 1. sima, sík, lapos, egye-
nes, róna; 2. síkos, sikamlós; —, ifi.
simán.
Netezesc, IV. co. .1. simít, simogat,
cirógat; sikál, sikárol; 2. vasai (fe-
hérneműt) ; 3. egyénit, egyenget;
egyénlőz.
Netezire, nf 1. simítás, simogatás,
cirógatás, sikárolás; 2. vasadás; 3.
egyengetés.
Netemeinic, mn. alaptalan, alapot
nélkülöző; hamis, oknélküli ; —, ifi.
alaptalanul.
Netemeinicie, nf. alaptalanság.
Netemere, nf. rettenthetetlenség, féle-
lemhiány, félelmetlenség.
Netemetor, mn. félelmetlen, rettent-
hetetlen; — de T)£eu, istentelen,
Istent nem félő.
Neterminat, mn. végezetlen, bevég-
zetlen.
Netescuit, mn. sajtolatlan, sótulatlan.
Nețesălat, mn. vakaratlan (ló).
Nețesut, mn. szövetlen, szőtelen.
Netigneală, nf. kedvetlen érzés, kéjel-
metlenség; nyug hatatlanság.
Netihn, fif. nyugtalan, háborgatott.
Netîmpurin, mnT roszfam, időelőtti ;
idétlen; késői.
Nețînut, mn. meg nem tartott.

I



296

Ne vede se

Nevédit

297

Nimic

Netipării

Netipărit, HIh. kinyomatlan, nyomtat-
lan.
Netocit, mn. köszörületlen.
Netocmit, mn. alkattan, fogadatlan,
bérletien; megigazítatlan, helyreál-
litatlan, rendezetlen.
Netolerant, mn. türelmetlen.
Netoleranță, nf. türelmetlenség; —
religioasă, vallási türelmetlenség.
Netolerat, mn. meg nem tűrt, el nem
szenvedett.
Netonic, mn. hangsúlytalan, hang-
nyomaiéktalan.
Netopicios, mn. oldhatatlan, fel-,
megoldhatatlan; olvadhatatlan; ol-
vaszthatatlan.
Netopit,. mn. oldatlan, feloldatlan;
fel nem olvadt, nem olvasztott.
Netors, mn. fonatlan.
Netot, mn. 1. nem egész,, hibás, fo-
gyatékos; 2. féleszű, félnadrágos,
hebehurgya, bárgyú.
Netraotabu, mn. tárgyalhatlan, ne-
hezen tárgyalható.
Nétractat, mb. tárgyalásim, nem tár-
gyalt. (pl. tananyag)'.
N’etrainic, mn. nem tartós.
Netransitiv, mn. nem átható; verb
     benmaradó ige.
Netrebnic, mn. haszontalan, haszna-
vehetetlen, szükségtelen, mihaszna ;
cudar, alávaló, alacsony telkü.
Netrebnicie, nf. haszontalanság ; hasz-
navehetetlenség; cudarság; alávaló-
ság, dlaesonylelküség.
Nétrébuincios,. mn. szükségtelen, fe-
lesleges, nem szükséges, hasztalan.
Netrecut, mn. elkerulhetlen, mulhat-
lan, okvetlen; el nem mult.
slțȘt } keletien.
Netrimis, mn. küldetlen, nem kül-
dött,
Netuns, mn. le-, megnyiratlan.
Neturburat, mn. zavartalan, zavarat-
lan.                           zetlen.)
Neudat, mn. öntözetlen, le-, megöntö-
Nenitat, mn. felejthetlen, feledhet len;
élfelejthetlen.
Neuman, mn. embertelen, kegyetlen;
    , í/í.‘ embertelenül, kegyetlenül, ir-
galmatlanul.
Neumblat, mn. járatlan, járhatlan,
. töretlen (út); útattan.
Neumplut, mn. töltetlen, még-, be-
töltetlen.

Néumflat, mn. meg nem dagadt; fel
nem fújt.
Neunire, nf. egyenetlenség, egyenet-
lenkedés, viszály kodás, visszavonás,
viszály, szakadás.
Neunit, mn. 1. egy ehetienkedő, vi-
szálykodó, pártoskodó; 2. nem egye-
sült (felekezetű).
Neuns, mn. kenetlen, felkenetlen.
Neuscat, mn. szárítatlan, szárazatlan,
Neusitat, mn. 1. szokatlan, divattan,
használatlan; .2. rendkívüli, külö-
nös, ritka.
Neutra, tf. Nyílra (megye, város és
folyó).
Neütral, mn. semleges, közönyös, kö-
zömbös, részvétlen, részrehajlatlan.
Neutralisare, nf. semlegesítés, közö-
nyösítés ; ellensúlyozás
Neutrălisez, I. «. semlegesít, közöm-
bösít ; ellensúlyoz.
Neutralitate, nf. 1. semlegesség, kö-
zömbösség, részvétlenség, közöny; 2.
részrehajlatlanság, pártatlanság.
Neutroactiv, my. verb —, közép cse-
lekvő ige.
Neútropasiv, mn. verb —, közép szen-
vedő ige.
Neutru, mn. semleges; verb —, köz-
nemű v. semleges ige.
Nevalid, mn. í. érvénytelen, értékte-
len ; 2. erőtlen, sikertelen; 3. meg-
semmisített; a face ceva —, érvény-
telenít, megsemmisít évmit).
Névaliditat, mn. nem érvényesített.
Nevaliditate, nf. érvénytelenség, érték-
telenség, erőtlenség.
Nevăpsit, festetten, szinezetlen.
Nevariabil, mn. változhattam, változ-
tathatlan; egyhangú.
Nevariat, mn. változatlan.
Nevarietate, nf. változatlanság, vál-
tozhatlánság; egyhangúság.
Nevăruit, mn. meszelétlen, kimeszelet-
len, fehéritetien.
Nevastă, nf. 1. menyecske; iffasz-
szony, fiatalasszony; 2. feleség, hit-
vestárs.
Nevăstuică, nf. (állati.) menyét (Mus-
tela).
Nevătămat, mn. sértetlen, -megsértet*
len, sérületlen, ép, bántatlan.
Nevatémator, mn. ártalmatlan; ár-
tatlan.
Nevedesc, IV. co. betesz, bever, besző
(fonalat).

Nevrednic, mn. méltatlan, nem méltó;
érdemelten; —=, ifi. méltatlanul.
Nevrednicie, nf. méltatlanság, érde-
metlenség.
Ne vrere, nf. nem akarás.
Nevulnerabil, mn. sebesithetlen, seb-
hetlen, sérthetetlen.
Nezărit, mm nem látott, észrevétlen.
Ni! I, i&. ime ! lám 1 II. nvm. “= ne,
minket.
Nicăiri, ifi. seholsem ; de —, sehonnai.
Nici, fitt, sem, se; — cât e negru
sub unghie, egy körömfeketényit
sem; — de cum, sehogy sem, tel-
jességgel nem; — odată, soha; soha
sem; egyszer sem; — pe departe,
távolról sem ; — unul, senki sem,
egy sem; — una, — alta, sem az
. egyik, sem a másik.
Nicodim, if. Nikodém (finév).
Nicolau, t( Miklós, Mikó, Mike
(finév).
NicoreaJa, nf. (ni.) belendek,. bolon-
ditó csalmatok (Agaricus cochtea-*
tus).
Nicotin, fif. (vi.) dohánydék, nikotin.
Nicovală, nf. üUő, üllővas.
Nigelariță, nf. (ni.) nagy fecskéfü
(Chelidonium).
Nihilism, fif. semmiskedés, nihilis-
mus.
Nihilist, fif. semmiskedő, nihilista (egy
oly ember, ki néni hisz semmiben).
Nimb, fif, 1. fénykor, fény koszorú;
2. tekintély, hírnév.
Nime, I nvm. senki, senkisém, egy
Nimene, J lélek sem.
Nimeresc, IV. o. 1. talál, célt talál,
ér, megüt; 2. rátalál, ráakad, buk-
kan (vmire); el-, kitalál; ai neme
ritu’o, eltaláltad, helyesen / a se
—i cu cineva, egyezik, összeillik
vkivel ; találkozik vkivel.
Nimerire, nf. eltalálás.
Nimerit, mn. 1. találó, sikerült, talpra
esett, illő, helyes; 2. megtalált, rá-
bukkant.
Nimeritor, fif. találó, céllövő; nyerő.
Nimfă, nf. 1. tündér, nympha, nimfa;
2. bogárbáb, báb.
Nimfomanie, nf. (kórt.) nőszdüh.
Nimic, i. -urí, »f. semmi, semmiség;
kicsiségé apróság, dibdábság; a lua
"in —, semmibe sem vesz, föl sem
vesz, kordéra vesz ; a se face —,
semmivé lesz, megsemmisül.; dé

Nevedit, mn. rejtett, titkos; leálcá-
  zatlan, kiderítetlen.
Neveditura, nf. bélfonal, ontok (ta‘
  kácsoknál).
Nevejut, mn. láthatatlan, nem lát-
  ható; látatlan, nem látott; pe —e,
  látatlanra; a se face —, eltűnik,
  láthatlanná lesz.
Nevendut, mn. eladatlan, elidegení-
  tetten.
Neveștejit, mn. hervadhattam, nem
  hérvatag, hervadatlan ; —, ifi. her-
  vadhatlanul.
Nevestică, nf. kis menyecske, fiatal
  asszonyka.
Nevestit, mn. 1. kihirdettem; 2. el
  nem hiresült, nem híres,
Nevestuică, l nf. kis v. fiatal me-
Nevestuță, J nyecske.
Nevindecăcios, mn. gyógyíthattam,
  gyógyulhattam.
Nevindecat, mn. gyógy itattam, meg
*nem gyógyult.
Nevinovat, fif. és mn. ártottam, bűm-
  telen; ártalmatlan; tiszta életű ; nem
  hibás.
Nevinovăție, nf. ártatlanság; bünte-
  lenség.
Neviolabil, mn. sérthetetlen, megsért-
  het etlen; meg seb esíthetlen.
Neviölat, mn. sértetlen,. sérületlen,
  bántatlan.
Nevisea, nf.fállati.) menyét, hölgy-
menyét (Musțeld). B
Nevisibil, mn. láthatatlan, nem lát-
ható.
Nevoeaș, mn. I. Nevoieș.
Nevoie, nf. 1. szükség, Ínség, baj,
nyomorúság, szerencsétlenség, bánat ;
2. (kórt.) nyavalya, frász; am — de
ceva, szükségem van vmire.
Nevoiesc, I.V. me —,. vfi. igyekezik,
iparkodik, fárad, törekedik, fárado-
zik, rajta, .van (vmin)
Nevoieș, fif. nyavalyás, nyomorult,
nyomora, élhetetlen.
Nevoință, n?. 1. igyekvés, igyekezet,
fáradozás, törekvés; %. nemakarás.
Ne voios, mn. 1. akaratlan, kedvetlen;
2. nyavalyás, nyomorult.
Nevoitor, mn. szorgalmas, iparkodó,
törekvő; nem akaró.
Nevolnic, mn. 1. nem önkényes, nem
erőszakos; £. gyönge, nyomorult.
Nevră, nf. I. Nerv.
Nevros, mn. I. Nervos.

Nimica

298

Nojiță

Nomad                299             Notorietate

  semmire való' semmire kellő' gaz;
om de —, gaz ember, semmirevaló,
himpellér; pe —, ingyen' semmiért'
potom áron; e'maí bun ceva decât
—'jobb valami' mint semmi.
Nimica, nf. semmi ; l. Nimic.
Nimicesc, IV. co. A) megsemmisít'
tönkre tesz, eltöröl; semmivé tesz,
kiirt, megtör (ellenséget); B) trq —,
vő. megsemmisül, semmivé lesz.
Nimfcínicie, nf. semmiség, hiábavaló-
ság, múlandóság, sikeretlenség.
Nimicire, nf. megsemmisítés, eltörlés,
elrontás, elpusztítás, semmivé tétel,
tönkretevés.
Nimicit, mn. megsemmisített, elpusz-
tított, tönkretett; megsemmisült, el-

pusztult.
Nimicitor,

döntő' dúló.

mn.

pusztító, romboló'

Nimicuri, nf. t. 1. csecsebecsék, kicsi-
  ségek, apró-cseprő dolgok; 2. bolond-
  ság, balgaság, dőreség.
Ningau, őf. December (hava); havazás.
Ninge, doU. havazik, hó esik, havaz.
Niniresc, IV. co. i. Mădăresc.
Ninsoare, nf. havazás, havas idő.
Nintă: nf. (nt.) I. Mintă.
Nipraía, nf. ,(nt.) csillagfürt (Lupu-
  lus albus). '
Niscarí, nvm. némely, egynémely, bi-
  zonyos, valami, valaki, valamelyik.
Nișce, nvm. bizonyos, valami, némely.
Nisetru, őf. (állatt.) tok (hal) (Stu-
  rio).
Nisip, t. -úri, of. homok, föveny.
Nisipernița, nf. komoktartó.
Nisipos,, mn. homokos, fövényes.
Niște, nvm. I. Nișce.
Nitric, mn. acid —, légenysav, sálét
  romsav.
Nitrogen, őf. (vt.) légeny, nitrogen.
Nivel, t. -uri, of. 1. víztükre v. színe;
  2. szintező, lejtező, vízmérleg; 3.
  színvonal, fekvonal, lejtméret.
Nivelă, nf. szintező-mérleg, vízmérő,
  lejtmérő.
Nivelare, nf. vízszintesét, lejtmérés,
  fekmérlegezés.
Nivelez, I. co. vízszintez, lejtez, szin-
  vonalaz, fekmérlegez.
Nivou, t. -ri, of. színvonal, fekvonal,
  lejtméret, vizszin.
Nizueala, nf. I. Nazueală otí>.
Noadă, nf. (őt.) farcsont, farcsik-
  csont.

Noajă (de lupi), nf. falka, sereg, cső-
port.                                3|
Noapte, n(. éj, éjjel, éjszaka; sötét- o
ség, homály; — a crăciunului, ka- J
rácsonyéj; — întunecoasă, sötét éja
mea£ă —, éjfél; éjszak, (tájék); ve-
denie de —, éjjeli kisértet; éjváz;
de —, éji, éjjeli; korán hajnalban;
corb de —, 1. (állatt.) éjjeli v. tarka- III
gém; halaimé tárᵣ kuvik; -2. éjjelt
kóbor; tăcere de —, éji csönd; a 38
petrece —a, éjszakázik; se face r—, 9
éjjéledik; £iua —a, éjjel-nappal; —
bună, jó éjszakát! jó éjt; — a tár- jM
£iu, késő éjjel.                   íH
Noaptea, iő. éjjel, éjtszaka, éjjente
éjnek idejében; & lucra £iua —
éjjel-nappal dolgozik v. fárad.
Noatin, if. 1. egy éves csikó; 2. eau^K
éves kos.
Nobil, nf. nemes, nemesi; nemedelkü.niSR
urias; — de nașcere, nemes szárma-^R
zásu, jóféle, jófaju; előkelő ;.—,
nemes, nemes ember; —, iő. nemesi-
lég, nemesi módon, uriasan.
Nobilesc, IV. co. nemesít, ' megnemesít,fSgl
nemessé tesz.                       w|
Nobilisre, nf. nemesség, nemesi rangfSK
Nobilitar, mn. nemesi; bunuri-—iJaE
nemesi javak. ' ■
Nobilitar^, nf. nemesítés, nemesedés^ffB
nemesbítés, meg javulás, nemesítés.
Nobilitez, I. A) nemesít, megnemeírftSSB
nemessé’ tesz, megjavít; B) me '-■■ájM
vő. nemesül, nemesbül; megjavul.
Nobleță, nf. nemesség, nemeslelküség
uriasság, finomság.
Nőd, i. -úri, of 1. csomó, gümő (ál-
lati testen); 2. bütyök, bötyök, aörcs^^i
bog; 3. púp fityfiríty, kotyomfitty^S
Nod, I. a. I. Innod.              -W. ’
Nodos, ( mn. lötykös, csomós.,
Noduros, J pos; gumós, gumós, togoSp
görcsös. ’                        Jl^l
Noemvre, nf. November hó. .
Nohot, őf. (nt.) bagolyborsó, bagotj^jf^
. csa (Cicer arietinum).          'WKI
Női, nvm. mi; —înșine,
minnenmagunk.
Noiar, df. örvény, mélység, feneketí^Ks
mélység; tenger-özön ; — ul uităr^BB
a feledés tengere.
Noimă, nf. í. mérv, mérték, rendéwSBA
bás, cél, száridék, föltétel: 2.
lem.                            ~
Nojiță, nf. bocskorszij.

Nomad, mn. nomád, vándorló, baran-
goló, csattangló, állandó lakhely-
nélküli.
Nomazi, nf. t. pásztornép, vándor-
nép, nomádnép.
Nomadic, mn. vándorló, költözködő,
csatangoló, nomád, pásztor; popor
—, pásztornép, vándornép.
Nomenclatură, nf. 1. műnevézés, mű-
elnevezés; 2. névtár, névtan.
Nominal, nvm. név, névszerinti, név-
leges, névbeli ; suficsa —ă, névrag,
névképző; valoare —a, névérték, név-
becs; votare —ă, névszerinti sza-
vazás.
Nominalism, őf. (bölcs.) névbelíség.
Nominativ, őn. nevezőeset, alanyeset.
Nomocanon, őf törvénykönyv; egy-
házi törvények gyűjteménye.
NomoL, őf. iszapos hely, mocsár; l.
Nămol
Nopîieu, nf. (állatt.) vipera, áspis,
kendermagos v. kurta kígyó; puiü
de —, vipera-fajzat.                   i
Noptambiil,,őf. alvajáró; holdkóros.
Noptatec, mn. éji, éjjeli.
Noptez, L ő. I. înnoptez dő.
Nopticoasă, nf. (nt.) estiize (Herperis
matronalis).
Nopturn, mn. éji, éjjeli, éjszakai.
Nor, őf. felhő, jelleg.
Nora, t. nurori, nf. meny; — a mea,
az én menyem,
Norcă, nf. (állatt.) nyérc (Mustela
lutreola).
Nord, őf. észak, éjszak; éj; spre —,
éjszak felé; vént de —, éjsza k szél.
Norișor, őf kis felhő, bárányfelhő.
Normă, nf zsinórmérték, mérvessző;
szabvány, szabály, minta.
Normal, mn. szabályszerű, rendes,
szabványos, mintaszerű, példásszerü,
remek; școală —a, minta iskola ;
elemi iskola, normális iskola.
Normală, nf. érintő (mértan)
Normativ, mn. mérvadó, irányadó, sza-
bályozó; t. -e, t>f. szabályzat, sza-
bályrendelet; mintairat.
Normez, I. &>. előír, előszab, meghagy,
rendel, parancsol.
Noroc, t. -úri, $f. szerencse, szeren-
csés eset; fiul —ului, szerencse jia;
—ul teü, szerencséd, szerencsésnek
tarthatod magad; — bún! jó szeren-
csét adjon Isten !
Norocesc, IV. c*. szerencséltet, szeren-

  csééit, szerencsében részesít; mi se
—e ceva, rémlik nekem vmi.
Norocire, nf. szerencse, boldogság; se
am — ! legyen szerencsém önhöz!
Norocit, mn. szerencséltetett; szeren-
csés, boldog.
Norocos, mn. szerencsés, boldog.
‘ Norod, t. -e, »f. nép, néptömeg, so-
kaság.
Noroesc, IV. &. beüzapol, besároz.
Noroios, mn. iszapos, mocsqros, pos-
ványos.
Noroiu, t. -e, of. iszap, sár; mocsár,
pocséta, posvány, fertő,
Noros, mn. felleges, borult, borús.
Nostalgie, nf. honvágy ; honvágykor.
Nostim, mn. 1. kedves, kies, kelle-
mes ; S. takdros, csinos, kedves; 3. szi-
ves, kész.
Nostimadă, nf. fortély, csíny, fogás;
hetvenkedés.
Nostru, nvm. mienk; domnul —,
urunk, a mi urunk.
Notă, nf. 1. jegyzet, jegyzék; 2. számla,
árjegyzék; 3. hangjegy, kóta; 4. ér-
demjégy.
Nota bene, iő. megjegyzendő, fontos,
jegyzet; jegyezd meg.              ■ ,
Notabil, mn. nevezetes, jeles, jelenté-
keny ; derék, tetemes, tekintélyes;
bărbat —, tekintélyes, előkelő ember.
Notabilitate, nf. előkelő, tekintélyes
személy; jelzetesség, nevezetesség,
előkelőség.
Notar, őf. jegyző, Íródeák; — cer-
cual, körjegyző; — public, köz-
jegyző.
Notare, nf. jegyzés, megjegyzés.
Notariat, t. -e, $(. jegyzőség, jegyzői
hivatal.
Notătoare, nf. t. úszók, úszó állatok.
Notez, I. co. 1. jegyez, megjegyez,
jegyzetet készít; 2. jelöl, megjelöl.
Notific, I. co. közöl ; értesít, hírül ad,
tudat, tudósit.
Notificare, I nf közlés, értesítés ;
Notificațiune, f közlemény, értesítvény,
hit detmény.
Notiță, nf. 1. jegyzet, jegyzés, tudni-
való, apróhir, észrevétel; 2. tudósí-
tás, értesítés; a lua — despre ceva,
tudomást vesz vmiről; carte de —,
jegyzékkönyv.
Noțiune, nf. ismeret, fogalom, érte-
mény; —i primitive, alapfogalmak.
Notorietate, nf. köztudomás.



Númérositate

301

Oaspe

Notoriu

300

Numeros

Notoriu, mn. köztudomású, tudvalevő,
nyilvánvaló; cégéres; lucru—, köz-
tudomású dolog.
Noü, mn. 1. új; din —,, újra, újólag,
újból, uj(mnan; 2. új, idei; vin
idei, v. új bor; 3. tapasztalatlan;
járatlan ; luna —ă, ujhold; — nouț,
ujdonat új; —, fif. újság, újdonság;
ce-i de — z mi újság ?
NóuÖ, I. nvm. nekünk; II. tan. ki-
lenc ; — £eci, kilencven; — mii, ki-
lencezer ; — sute, kilencszáz.
Nour, 'fif felhő, felleg, ború, borUlat.
Nour aș, Nourel, fif felhőcske, bárány-
felhő.
Noureală, nf. köd.
Nouros, mn. borús, felleges, felhős.
Noutate, nf. újság, újdonság, hir.
Novac, fif. újonc, kezdő.
Novațiune, nf. újítás, változtatás, új-
jáalakítás. *
Novela,- nf. 1. beszély, novella: 2. új-
ság, hírláp ; & törvénypótló rende-
let* novella,
Noyelist, fif. beszély-iró, beszély-költő,
nqvella-iró.
Novembre, fif. Őszutó, szent András
   hava, november.
Noviluniu, í. -i, df. ujhold, holdujulás.
Novissim, mn. legújabb.
Noviț, fif. újoncț avatonc, kezdő, ta-
   nuló.
Novițiat, fif. ujoncság, avatoncság.
Nu, ifi. nem; ne; — mai, nem tób-
. bet, elég ; — numaí, nemcsak.
Nuansă, nf. árnyalat, árny éklat.
Nuansez, I. cd. árnyal, árnyaz, ár-
ny ékoz.
  Nuc, fif. (nt.) diófa; de —, diófa,
   diófából való.
Nucă, nf. dió; coajă de —, dióhéj,
   dióháj ; oleü dé —, dió-olaj.
  Nucet, t. -urî, df. diófa-erdo, diófás.
Nucleu, fif. mag, csontár.
  Nucușoară, nf. 1. (nt.) szerecsendió;
kis dió ; 3. (állott.), füstfarku bil-
legény (Huticilla).
  Nuditate, nf. meztelenség, /osztottság.
Nuea, nf. vessző, supra, suhogó, su-
háng.
  ^VLÍOY,' fi(,.(nl.) l.terjedőmadárhur;
   2. semmiség.
  Núla, nf. semmi, üres szám, zéró, nulla;
   ecuațiuni la —, zéróra vőnt egyen-
   letek; —, mn. érvénytelen, semmis,
   nem kötelező.

Nulific, I. co. megsemmisít, érvény- J
teleniț.                                |
Nulificat, mn. megsemmisített, érvény- |
telenített, semmis, érvénytelen.
Nulitate, nf. semmiség, érvénytelen-
ség, semmisítés; proces de —, sem- ?
miségi por v. panasz.                   ~
Num, fif. régi. pénz, érem.
Numai, í/i. csak; — că, csakhogy. ~
mégis ; — de cât, azonnal, tüstént, . j
nyomban, menten, rögtön; nu — ci s
și, nem csak,, hanem még.               1
Numé, df. 1. név, nevezet; 2. (nyt.) |
névszó; a se bucura de un — bun, J
jó hírnévnek örvend; numaí cu —, 3
de csak névleg; — comun, köznév í
cu — le, névszerint; nevezetesen; —j||
de botez, keresztnév; —fals, álnév; fs
în — le Domnului, az Isten, nevé-^
ben ! ám legyen! a —, valóban, igazán; ti
nevezetesen, úgymint; —propriu, tu- |j
lajdonnév; a’și face —, hírnevet sze-^
réz, hírnévre vergődik; a lua ceva 1
în — xle bine, de reü, vmit jó v.
rossz néven vesz; a chiema pe —, 3
nevén szólít vkit.                   ,, fi
Numér, 'fif. 1. szám, mennyiség, szám-
jel; számjegy; 2. (irályt.) gördülé- J
kenység, beszédarány ; — decádic, 3
tizedes szám; — nenumit, nevezet- j
len. szám; fără —, számtalan; prestej
—, számfeletti, töméntelen (sok).
Numér, I. cd. számlál, megszámlálni
ólvas, megolvas, összeszámít;
mulți amici, sok barátja van.
Numérabil, mn. megolvasható, meg-4
számlálható.
Numeral, t -e. df. számnév, számszó;
— cardinal, tőszámnév; — ordinal^
sorszámnév.
Numerar, mn. számbavehetö, megölj
vasható; £ece 'florini ín —, tíz
rint készpénzben.                     3
Numéráre/ nf. számlálás, megszámlál
lás, számlálat.                     ti®
Numerát, mn. megszámlált, meaolvtígli
soțt; bani — í,. kész pénz.       \’|g|
Numerától', fif. számlaló; a tört
■ látója. :
Numerătură, nf felszámlálás,
számlálás, elősorolás.
Numerez, Numerișez, I. o.
megszámoz, számmal jelöl.
Numeric, mn. számi, számszerinti. ,ÍÍM
Numeros, mn. számos, nagyszámú; -!WII
ifi. számosán, nagyszámban.

Númérositate, nf. bőség, számosság,
sokaság.
Numesc, IV. A) cd. 1. nevez, meg-,
nevez vkit i»minek, említ; JB) me—,
vfi. neveztetik, nevezi magát,
Nu-me-uíta, nf. (nt.) nejelejts, em-
lény (Myosotis pálustris).
Numire, nf. nevezés/ el-, megnevezés.
Numismatic, #h». éremtani, érmészeti•
—, fif. érmész, éremtudós.
Numismatică, nf. éremtan, éremisme,
éremtudomány; cabinet de —, érem-
tár.
Numitor, fif. nevező (törteknél).
Nun, fif. násznagy; vő fi. vőfély; —a,
fată de —, nyoszolyó-leány.
Nunciatura, nf. pápai követség, nagy-
követség.
Nunciu, fif 1. pápai követ, nuncius
2. követség, hir, tudósítás.
Nunea, nf. szeplő.
Nunelos, mn. szeplős.
Nunța, nf. menyekző', lakodalom, lak-
zi, nász* házasság; de —, menyek-
zői, lakodalmi, ünnepiés; cântare de
la —, nászdal, menyekzői dal; haina
de —, nászruha, menyekzői ruha.
Nuntal, mn. menyekzői, lakodalmi,nász.
Nuntar, Nuntaș, fif. lakodalmas, nász-
vendég.

o

0, fif. o, ó ; 1. nvm. == pre ea, őt; o I
bate, megveri (öt); 2. am, ai, are |
helyett áll; — se vin, el kell jönnöm ;'
3. Mm. = una, — copila, egy leány ;
— casa, egy ház; 4. isz. oh! jaj!
5. o = aü, vagy; — una, — alta,
vagy az egyik, vagy a másik.
Oacheș, mn. barna, szög, szögtzinü,,
fekete (szem).
Óae, t. oi, oile, nf. 1. (állott.) juh,
birka; e oae slaba, care nu-’și poate
porta lâna sa, rossz juh, mely saját
gyapját el nem birja; lapte de —,
juhtej; 2. együgyű ember, birka.
Oală, nf fazék, bögre, edény; — de
lut, cserép-edény ; — dé flori, virág-
cserép ; — de lapte, tejes fazék; —
de noapte, éjjeli edény.
Oară, nf. 1. óra; 2. iz, -szór, -szer;
ântâiă —, első Ízben, először; asta

Nuntesc, IV. o. menyekzöt tart, la-
kodalmat tart.
Nupțial, mn. menyekzői, lakodalmi,
nász;
Nurcă, Norca, nf. fiatal rókabő ; nyérc.
Nuri, fif. t. báj, kecs, kellem, szép-
ség ; plină de —, kellemdús, kecses,
bájos.
Nuriță, nf. kecs, k ellem, báj, ki esség.
Nurliu, mn. bájos, kecses, kellemes,
szép, kies. *
Nutremént, /. -e, df. I. Nutriment.
Nutresc, IV. A) cd. 1. táplál, élelmez,
élelmet ad; 2. etet, enni ad, abra-
kot (töi at); B) íné —, vfi. táplál-
kozik, él vmivel.
Nutreț, t. urí, df takarmány.
Nutrice, nf. dajka, szoptató-dajka.
Nutriment, t. -e, df 1. táplálék* éle-
lem (embernél ; 2. abrak, éléség (ál-
latoknál).
Nutrire, nf. 1. táplálás, élelmezés,
táplálkozás; 2. etetés, abrakolás (ál-
laté).
Nutritoare, nf. dajka, szoptatós-
dajka..
Nutritiv, mn. tápláló, táplálkozó.
Nutritor, mn. tápláló, gyám.
Nuvela, nf. beszély, novella; l. No-
velă.

—, ez egyszer; bună —, mint pél-
dául, teszem fel; de mülte őri, gyak-
ran, sokszorfᵢ többször; 3. a-’și veni
în ori, maijához tér, Összeszedi ma-
gát.
Oare, nf. t. szárnyasok, házi állatok.
Oare, fisz, váljon, vájjon, hát, ugyan,
talán nem? — ce, valami; — cine,
valaki, egy bizonyos; — când, egy-
kor, valamikor; — cum, valamikép,
valahogy; — undeva, valahol.
Oarmeghe, nf. I. Comitat.
Oarzén, mn. 1. jókori, korán érő; 2.
édeskés.
Oaspe, t. -ți, fif. vendég; szálló, jö-
vevény, idegen; a ínvita de —, ven-
dégül meghi ; piacút, kedves ven-
dég ; casa de —|í, vendégszoba;
vendéglő, szálló, vendégfogadó, szál-
loda,

Oaste

302

Oboi

Oboroc

303            Obstructiv

Oaste, nf. sereg, hadsereg, tábor, so- <
kaság.
Obada, nf l. Obeadă.
Obăgie, nf. I. Jobagie.                 <
Obagiü fif. jobbágy, hűbéres, szolga,
alattvaló.
Obahta, nf. őrségi éjjeli őrség.
Obâncă nf. nyeregpárna, nyeregpokróc.
Obduc, Hl. ca. bevon, behúz, befed.
Obeadă, nf keréktalp, kerékfal, ke-
rékczikk.
Obeală, nf. kapca, harisnya, rongy,
cafat, dirib-darab.
Obelisc, i. -úri, af. diszlobor, torony-
oszlop, díszoszlop, obeliszk.
Obelos, mn. rongyos, ribirongyos, ca-
fatos.
Obârșie, nf. kezdet, eredet, szárma-
zás, kútforrás, kútfő.
Obiceiü, t. -ri, af. szokás, bevett szo-
kás, erkölcs, szokottság ; după —,
szokás szerint; e — la női, szokás
nálunk, szoktuk mi.
Obicinuesc, IV. ca. szoktat, rászoktat,
mé —, vfi. szokik, szokása van ; se.
—e a <|iee, azt szokta mondani.
  ObicinuințaJ nf. szokás, szokottság,
Obicínuire, J gyakorlás;, megszokott-
ság, bevett szokás.
  Obicinuit, mn. szokott, megszokott,
   szokássá vált; m’am — deja cu fu-
   matul, hozzá szoktam már a dohány-
   záshoz.
  Obidă, nf. búgond, aggály, szomorú-
   ság, keserűség, aggódás.
  Obidat, mn. bús, szomorú, bánatos,
   keserves.
  Obidez, I. vn. búsul, busong, kesereg,
   szomorkudik.

Obiect, i. -e, af. tárgy, szándék, föl- í Obloc, fif. I. Fereastra.
tétel, cél ; — direct, egyenes tárgy; | "" '
— indire&t, nem egyenes v. • részes '

   tárgy, &
  Goiectéz, I I. ca. ellenvet, ellen-
Obiecționez, j mond, közbeszól, ellen-
vetést tesz, kifogásol.
   Obiecțiune, nf. ellenvetés, kifogás,
    ellenszó; face —i, ellenvetéseket v.
    kifogásokat tesz, kifogásol.

Obiectiv, mn. tárgyi, tárgyilagos,-
tárgyias, mileges; —, if. tárgyilago-
san, tárgyszerűen.                        wvx, nț. jwm.                           t
Obiective, nf. /. tárgyüveg, tárgy-\ Obor, t. -e, af. 1. vásártér, ahol; 2.
felőli üveg (a távcsőben). * ! í Labirint.
Obiectivitate, nf. tárgyilagosság, tárgy- ! Obor, IV. lever, leüt, leráz (gyűr
szerűség.                                  mölcsöt a fáról).                   - T

Oblăduesc, IV. ca. 1. kormányoz, igaz-
gat, ural, uralkodik; 2. gondot
visel.
Oblăduire nf. 1. kormányozás, igaz-
gatás, kezelés ; 2. gondviselés, istápo-
lás, gyámolitás.
Obladuitor, fif. kormányzó, igazgató.
Oblânc, i. -e, df. nyeregfő, kápa, nye-
regkápa.
O bleaga, nf. kisefa.
Obleg, I. ca. I. Obiig Ofi.
Oblesc, IV. ca. egyenesít, egyenget, si-
mít, vízszintez.
Oblicesc, IV. ca. meg-, kitud, megért,
meghall (vmit); tapasztal, kifürkész.
Oblig, I. ca. kötelez, lekötelez, leke-
nyerez, köt, leköt; — cu juramént,
esküvel kötelez ; me —, vfi. magát
leköti, kötelezi magát.
Obligamént, t. -e, af. kötelesség, tiszt,
teendő, köteleztetés, kötelezettség; le-
kötelezés, tartozás.
Obligat, mn. köteles, kötelező, köte-
  lezett; tartozó; studiu —, kötelezett
  tantárgy.
Obligațiune, nf. 1. kötelezvény ; adós-
  levél, kötvény; — de stat, állami
  köti ény; 2. i. Obligamént.
Obligativ, mn. kötelező, kötelesség-
  szerű; —, ifi. kötelezőleg, kötelesség-
  szerüleg.
Obligator, mn. kötelező, lekötelező;
  nyájas, udvarias, szolgálatkész.
Obligo, ff. kötelezettség; remáne ín
  —, kötelezettség alatt áll.
Oblire, nf. vizszintezés, lejtezés, egyen-
  getés, simítás.
, Oblitor, t. -e, df. egyenesítő eszköz v.
  szerszám.

Oblojeala, n/. borogatás, borongatás;
melengetés.

Oblojesc, IV. o. borogat; melenget.
Oblon, t. -e, îf. ablaktábla ; istáló
ablaka.
Oblong, fif. hossznégyszög; —, mn^
hosszúkás, hosszúdad.

Oblu, w. 1. egyenes, vízszintes, lej<
tös; 2. igaz, nyilvánvaló, világos;
3.—, fif. gyalu; b. —, ifi. egyenek
sen; nyilván, világosan, éppen.
Obol, fif. fillér.

  Oboroc, A -e, af. véka, mérce; l. Ba-
   niță.
  Oboseală, nf. lánkadtság, bágyadtság,
   fáradtság, fáradalom.
  Obosesc, IV. ca. fáraszt, lankaszt,
   bágyaszt ; mé —, vfi. fárad, lankád,
   bágyad.
  Obosire, nf. fárasztás ; fáradság, lan-
   kadtság.
  Obosit, mn. fáradt, bágyadt, lankadt,
   tikkadt, törődött, beleunt.
  Obositor, mn. fárasztó, fáradságos,
   lankasztó, tikkasztó.
Obraji, fif. t. arc, orca.
  Obraz, fif. 1. arc, ábrázat, arculat,
   kép ; fără —, arcátlan, szemtelen;
   2. pofa; gros la —, vastag po-
fája.
  Obrază, nf. 1. szemfedő, szemernyő,
   vendégszem; 2. kályha.
Obrazar, i. -e, $f. álarc, lárva.
  Obrazesc, IV. a>. pirongat, dorgál,
mocskol, korhol, lehord.
Obrazi, fif. i. I. Obraji.
  Obraznic, mn. 1. szemtelen, arcátlan,
pimasz, léha, vakmerő; 2. bátor, da-
cos, hetyke.
Obrăznicesc, IV. me —, vfi. szemte-
lenkedik, orcátlankodik, pimaszko-
dik, léháskodik.
Obrăznicie, nf. 1. szemtelenség, oi-
cátlanság, pimaszság, léhaság; 2.
vakmerőség, hetykeség.
Obreje, nf. fennsík; magasabb hely
v. mező.
Obrinteala, nf. 1. gyuladás, lob; meg-
tüzesedése vmely - ?bnek; 2. eről-
tetés.
Obrintesc, IV. fi. gyullad, meggyul-
lad; kel, megtüzescdik (pl. seb).
Obroc, t. -e, $f. 1. abrak, adag, ta
karniányadag; 2. /. Oves ; 3. véka
{mérték).
Obrocesc, IV. co. abrakot, abrakot ad;
etet.
Obron, i. -e, sf. szin, pajta, félszer, j
Obscen, mn. ocsmány, csúnyasi-
kamlós, fajtalan, trágár, förtelmes,
léha ; lucruri —e, fajtalan-, fértel-
mes dolgok.
Obscenitate, nf. trágárság, fajtalan-
ság, léhaság, ocsmányság.
Obscur, mn. homályos, sötét, bizony-
talan ; de origine — ă, alacsony v.
ismeretlen származású; scriitor —,
homályos értelmű iró; respuns —,

homályos felelet; viitor—, bizony-
talan jövendő.
Obseurant, fif. hotfiályfi, sölétkedő,
vakosdi, tudatlan.
Obscurantism, t. -e, fif. homály Ko-
dás, sötétkedés, vákosdiság.
Obscuritate, nf. homályosság, homály,
sötétség.
Obsecrare, nf. esdeklés, esdő kérelem,
rimánkodás.
Obsecuii, nf. i. végtisztelet, végtisz-
tesség.
Observ, I. cs. 1. megjegyez, észrevé-
telt v. megjegyzést tesz; 2. megpil- »
lant, észrevesz, szemmel tart; 3. ész-
lel, figyelemmel kisér.
Observanță, nf. 1. bevett szokás, szo-
kásjog, szabály ; 2. ^külügyelet.
Observare, 1 nf. 1. megjegyzés,
Observațiune, J észrevétel; 2. meg-
figyelés, észlelés, észlelődés, észlelet;
— a legilor, a törvény tiszteletben
tartása v. teljesítése.
Observator, fi£. 1. figyelő; 2. csillag-
kém, csillagvizsgáló.
Observátoriü, t. -é, t>f. észlelöhely;
csillagvizsgáló torony.
Observez, í. /. Observ.
Obsidian, fif. lávaüveg, obszidián.
Obsidiune, nf. körülfogás, körülve-
vés, megszállás; várvivás. ostromlás,
ostrom.
Obsigă, (ni.) L Opsiga.
Obșit, fii. 1. elbocsátás, végelbocsá-
tás; 2. végelbocsátó levél.
Obșitar, fif. obsitos (katona), vég-
elbocsátott katona.
Obsolet, mn. avult, elavult; cuvént
—, elavult szó.
Obstacul, i. -e, *>f. akadály, nehézség;
a da de —e, nehézségekbe ütközni
(-ik).      '
Obște, nf. közönség, község; de —,
közönséges, rendszerinti, szokásos,
általános; de — cunoscut, általá-
nosan ismert; ín de —, közönsége-
sen, rendszerint, széliében.
Obștesc, mn. általános, közönséges,
köz...; binele —, közjó.
Obstinat, mn. megátalkodott, makacs,
kemény fejű, nyakas, konok.
Obstinațiune,. nf. átalkodottság, ko-
noksáa. makacsság.
Obstrucțiune, nf. 1. (fiéti.) szorulás,
dugulás, rekedés; 2. obstrukció.
Obstructiv, mn. szorulást okozó.

Obțin

304

Ocrotesc

Ocrotire              305

Ofensiv

Obțin, II. cd. nyer, elnyer; arat.
Obținere, nf. elnyerés.
Obtrud, I. mé —, ᵥfi. tolakodik; —,
cd. előretol.
Obtrudare, nf. tolakodás, tolongás.
Obtuz, mn. tompa, buta, nehéz; —,
t. -uri, df. sokaság, tolakodás.
Obuz, t. -uri, df. lövedék, lövet.
Obvenient, mn. előforduló, előjövő,
előkerülő.
Obvin, IV. fi. előfordul, előjő, történik,
megesik.
Oca, nf. oka (2^2 font); kupa; o — de
vin, egy kapa bor; a prinde pre
cineva cu — oa mică, vkit rossz tet-
ten fogni.
Ocăcaesc, IV. fi. kuruttyol, vartyog,

retyeg.
Ocacăire, 1 nf. kuruttyolás, retye-\
Ocăcăitură, J gés, vartyogás.
  Ocara, nf. gyalázat, gúny, csúfság,
   szidalom, szégyen, becsmérlés, rága-
   lom, kisebbítés.
  Ocăresc, IV. co. csúfol, gúnyol, gya-
   láz, becsmérel.
  Oearire, nf becsmérlés, gunyólás, gya-
   lázás; l. înfruntare.
  Ocărîtor, fif. és mn. becsmérlő, gú-
   nyoló, gyalázó, csufolk^dó.
  Ocârmuesc, IV. cd. kormányoz, intéz,
   igazgat: l. Gârmuesc difi.
  Ocasional, mn. alkalomszerű, alkalmi ;
   cuvântare—ă, alkalmi beszéd: —,
   ifi. alkalmilag, adandó alkalomanal.
  OcasionaJminte, ifi. alkalmilag, adandó
   alkalommal.
  Ocasionez, I. cd. okot v. alkalmat ad
   v. nyújt (vmire); okoz, eszközöl.
  Ocasiune, nf. 1. alkalom, ok, alkalmi
ok, szerzőok; 2. alkalmatosság; cuo
—, adandó alkalommal, alkalom-
adtán.
  Occident, fif. nyugat, nyűgöt; spre
    —, nyugat fele, nyugatra.
    Occidental, nm. nyugati, nyugoti;
    biserica —a, nyugati v. római egy-
    ház.
   Ocean, i. -e, df. világtenger, óceán;
    —ul pacific, csöndes tenger v. óceán,
    —ul atlantic, atlanti tenger.
    Ocheala, nf. pillantás, megpillantás,
    tekintet, szemügyre vevés.
    Ochean, t. -e, ff távcső, messzelátó,
    látcső.

                                         2. csapongás, teketória.
Ocroteala, nf. oltalom, menedék, véd
nökség ; oltalmazás, pártfogás, gyá>
_____ molítás.                                                            |
Ocheană, nf. (állati.) piros szárnyú Ocrotesc, IV. «. oltalmai, megóv, fit
keszeg (Cyprinus eríthrophthalmus). l döz. megvéd, gyámolít, pártfogol;

O eh ia t, mn. likas, likacsos, hólyagos,
sejtes, sejtalaku.
Ocbilari, t. 1. szemüveg, pápa-
szem; 2. orrcsiptető.
Ochiesc, IV. c». 1. hunyorít, kacsint,
pisla nt; 2. megnéz, szemügyre vesz.
Ochire, ) nf 1. pillantás, tekintet;
Ochitură, f 2. intés (szemmel), cél-
zás, kacsintás, hunyoiítás.
Oehișor, fif. szemecske, kis szem.
Ochiü, fif. 1. szem; 2. látás, látó-

tehetség; 3. bimbó, rügy, magszem ;
— ager, élesszem; — de fereastra,
ablakfiók, ablakszem; doctor de —i,
szemorvos; — în grăsime, zsirsze-
mők, zsirpille; i se ümplu —ii de
lacrémí, könybe lábadnak szemei;
a’și căsca —ii, szemet mereszt; lu-
mina —lui, szem fény ; ivhártya;
între patru—i, négyszemközt*, cu
—ii închiși, behunyt szemmel; a
ave înaintea —ilor, szem előtte tart;
a arunca ín —i, szemre hány, szemre
vet; batetor la —i, szembetűnő,
szembeötlő; a căuta cu — reila ceva,
rossz szemmel tekinteni v. nézni
vmire; a da —i cu cineva, talál-
kozik vkivel; a face cu —1, kacsint,
szemmel int; a închide—ii la ceva,
szemet huny vminék; a vede pre
cineva cu —i buni, jó szemmel látni
vkit, szívesen látni vkit; —ul bou-
lui, (állati.) ökörszem (Troglodytes
parvuíus); —, (nt.) ökörszemfű f Cam-
panula perficifolia); — de găinaț
tyúkszem; — de mare, tengerszem;
— ul șerpelui, nt. (Myosotis), nefe-
lejts, virágszem.
Ocina, nf. 1. házhely: atyai Örökség;
2. udvari hivatal, udvari tisztség. •
Ocna, nf. akna, sóbánya, sóakna.
Ocnaș, fif. bányász, aknamunkás.
Ocol, t. -e, df. 1. sövény, akol; udvar;
2. kerülő, kerülő út; 3. kerület; d.€
—, kerületi.                      |
Ocolesc, IV. cs. 1. kerül, meg-,
kerül; 2. körülveszi körülfog, körü^
kerít; —, fi. kerül, kering.
Ocolire, nf. 11. kerülés, kerüB
Ocoliș, t. -uri, if. ] út, tekervény Úf .

  Ocrotire, nf. I. Ocroteala.
   Ocrotitor, fif. oltalmazó, védő, párt-
    fogó, gyámoló.
  Ocru, »f. (á»vi) málla, porca.
  Öcsid, í. -e, df. (vt) éleg; aljéleg.
.. Ocsidare, ₙf. élegitfs, elegülés.
   Qcsidez, I. cd. élegít, élegesít; me—,
    vfi. élegül, élegedik.
  Öcsidül, fif. (vi.) élecs.
  Ocsigen, fif éleny.
   Octav, t. -e, df. nyolcad, nyolctidrét
    (papír).
   Octava, nf. (tsen&) nyolcad, nyolcad-
    hang ; nyolcadfogás.
Octoedru, fif. (mt.) nyolcszög, nyolc-
  lap.
Octogon, fif. (mt.) nyolcszög.
Octoibh, fif. énekeskönyv (a 8 hang
  szerint) a keleti egyházban.
Octomvre, fif. tizedhó, őszhó; október.
Octruez, I. o. ráerőszakol, rátukmál,
engedményez, oktrojál.
Octuplu, mn. nyolcannyi, nyolcszoros.
Ocular, mn. szem....; martor —,
  szemtanú.
Oculata, nf. szemügyre vétel, szemlé-
  let, szemlátomás (bírói).
Oculațiune, nf. 1. szemre oltás; 2.
  helyszínelés.
Oculez, I. cd. szemez, szemre ólt.
Oculist, fif. szemész, szemorvos.
Ocup, I. td. foglal, elfoglal, bevesz
(várost); — loc, helyet foglal; —
locul altuia, másnak helyét elfog-
lalja ; mé —, ttfi. foglalkozik. fogla-
latoskodik.
Ocupare, nf. elfoglalás, meghódítás;
birtokba vétel, átvétel; — a unui
post, vmely hivatal betöltése ; l. Ocu-
pațiune.
Ocupat, mn. 1. elfoglalt; meghódított;
2. foglalatos, elfoglalt, bevett.
Ocupațiune, nf. foglalkozás, foglala-
tosság ; dolog; gyakorlat, dolgozat.
Oda, ₙf. óda, dal, magas dal, zeng-
tél

Odae, nf. szoba., oldalszoba; — ,de
scris, irószoba; — de dormit, háló-

Odăjdii, nf miseruha, misemondó-
ruha          ț
Odata, ifi. 1 hajdanában:agykor, egy-
szer, hajdan, valaha, valamikor; de
—, hirtelen, egyszeribe, izibe, azon-
nal; 2. —-, dzn. egyszer; de —, egy-
szerre ; câte —, némelykor, néha,

nici —, soha, sohasem ; 3. —, rajta !
— cu capul, világért sem.
Odihna, nf 1. nyugalom, pihenés,
nyugvás, szünet; béke, csend; -2.
álom; ^Li de —, szünnap, nyugnap;
— vecinica, örök nyugalom.
Odihnesc, IV. vfi. nyugszik, megnyug-
szik, pihen, alszik, hever; —, cd.
nyugtat, * megnyugtat; nyugosztal,
pihentet, hevertet (földet).
Odihnire, nf. nyugvás, pihenés.
Odihnit, mn. nyugodt, csendes, nyu-
galmas; —, ifi. nyugodtan, csende-
sen.
Odihnitor, mn. nyugtató; pihen-
tető.^
Odinioară, ifi. egykor, egyszer, hajdan, .
hajdanában, régente, ezelőtt.
Odios, mn. gyűlöletes, utálatos, kelle-
metlen.
Odiu, fif. gyűlölet, gyülölség, utálat.
Odogaeiü, fif. (nt.) szappanfű (Sapo-
naria).
Odolean, nf. (ni.) gyökönke, sz. Mag-
dolna füve, Baldrian, (Valeriána).'
Odor, t. -e, df '1. kincs, drágaság,
ékszer ; 2. házi bútor, házi eszköⁿ.
Odoroagă (Hodoroagă), nf. 1. taraty-
tyu,, zsibáru, ócska holmi; 2. ha-
daró, csacsogó; lépcsős szája.
Odorogesc, IV. &>.hadar, őssze-vissza.
       lármázik,csacsogₜ fecseg, tré-

Odorogire, nf. hadarás, lármázás, csa-
csogás.
Odos, fif. (nt.) genyőte; héla; —, vád-
zab (Avena fatua)
Odovanie, nf. vmely ünnep 8-adik
napja.
Odovăesc, IV. ismétel.
Odrasla, nf. 1, hajtás, sarj. sarjadék,
csemete ; 2. magzat, nemzet.
Odrăslesc. IV. fi. kihajt;f hajt, sár-
jadzik, csírázik.
Odraslire nf. sarjadzás, hajtás, csí-
rázás .

Oe, nf. I. Oae.
Oeagă, nf. üveg ; l. Sticlă.
Oeriu, fif. nyájör, juhásztor, juhász.
Of! íöz. oh !
Ofensă, ₙf. sérelem, támadás, sértés.
Ofensez, I. sért, sérteget; meg-
támad.
Ofensiv, nm. támadó, megtámadó,
megrohanó ; partea — ă, támadó fél;
alianță — a, dac-szövetség.

                                                                                   Román-magyar szótár. II.

20

Ofensivă

306

Olărit .

Ólat

307

Omidă

Ofensivă, nf. támadás, megtámadás,
roham'.
Oferent, fif. ajánló, ajánlattevő.
Ofeiesc, IV. cd. ajánl, felajánl, ígér,
ajánlatot tesz; mé ᵥfi. ajánlko-
zik, kínálkozik, felajánlja magát.
Oférlesc, IV. «. mocskol, piszkol, gyű-
lte, gyalázattal illet.
Oférlitura, ₙf. gyalázat, mocskolás.
Oferi, t. -e, és -uri, 1 »f. Î. ajánlat,
Ofertă, nf.          [ ajánlmány ; 2.
kínálat.

Ofertoriu, hf. bemutatás, felajánlás
(miserész
Oficial, fif. tiszt, tisztviselő, hivatal-
nok ; —mn. tiszti, hivatalos; ra-
port —, hivatalos jelentés.
Oficiant, fif. tisztviselő, hivatalnok,
altiszt.
Oficiat (Oficier), /. Oficir.
Oficină, nf. műhely; — de ras, bor-
bélymükely.
Oficinal, Wn. gyógyerejü, orvosi.
Oficios, mn. hivatalos pl. (eljárás);
—» ifi. hivatalosan ; act —, hivatalos
irat,
Oficir, fif. tiszt, katonatiszt.
Oficiu, t-i,   1. tiszt, tisztség, hivatal ;
2. kötelesség; — divin, isteni tiszte-
let, mise..
Ofilesc, IV. fi, 1. busong, eped, epe-
kedik ; 2; elsápad; hervad, elkokkad,
fonnyad (növényről).
Ofilire, nf, 1. busón gás, epedés, elsá-
padás, elhálaványulás; 2. hervadás,
fonnyadás.
Ofilit, mn. 1. sápadt, halvány; 2.
  fonnyadt, hervadt.
Öfis, í. -úri, df. fejedelmi parancs.
Ofițer, fif. tiszt (katona),
Oftalmie, nf. (fiezt.) szemgyuladás,

  üzemlob, szembaj.
Oftare nf. sóhajtás, sohajtozás, fohász?
  kodás; óhaj, óhajtás.
Oftat, mn. óhajtott, kívánt, várva
várt; —, t. -e, df. sohajtozás, fohász.
Oftez, I. fi. sóhajt, sóhajtozik, fohász-
kodik ; — profund, nagyot sóhajt.
Oftica, nf. (fióvt.) tüdővész, ászkor,
  hektika, gümőkór.
Ofticos, mn. tüdővészes, hektikus.
Ogar, fif. agár; a véna cu —i, aga-
  rtezni.



  Ogheal, £. -e, df. l, Plapoma.


Oglindă, nf, tükör; — a măgarului,
fádft.) csillámkő.
Oglindez, I. mé —, vfi. tükrözik, fény-
lik, ragyog ; re —, visszatükröződik,
tündöklik, visszatükröztet.
Ogna, nf. I. Ocnă.
Ogod, fif. nyugalom, pihenés; l.
Odihnă.

Ogoesc, IV. A) ca. nyugtat, megnyug- S
tat, le csendesít, lecsillapít; B) me O
—, vfi. lecsillapul, megnyugszik, le-
csendesedik, ’ vesztegel; ogoaie -te. Jb
ülj veszteg!           *
Ogoiü, /. -0, *f. nyughely, nyugtér.
Ogor,~ t. -e, »f. ugar, ugarföíd.        JSI
Ogorésc, IV. ca. ugarol, szánt.         ata
Ogoríre, nf, ugarolás, ugar alá szán-
tte; ugarban hevertetés.                i|a
Ogradă, nf. udvar, házikert, kerített
rét.
Ogrinjí, fif. t. izék; takarmánymara- IBS
dék, hulladék.                            Wj
Ogur, fif. előjel, előjelenség.           Sj
Oh! íöz. oh, ah, jaj.                     Jp
Ohabnic, mn. mentes,.szabad (adótól). S í
Oieriü, fif. I. Oeriü.                   '«
Oinar, mn. henye, heverő, doiogtalan, :fÍI
  rest, tunya ; kóbor.                    3|Íj
Oinarie, nf. restség, henyeség, tunya- -jE
  ság; kóborlás, csattangolás.            jBM
Oișoară, nf. juhocska, kis juh.
Oiște, nf. rád, szekérrúd, kocsirúd.
Oița, nf. (ni.) erdei kökörcsin, pipacs '"BOl
  kökörcsin (anemone nemorosa) ; —
  (áUalt.) csíz (FringiUa).
Oiü, ț. I. Voiu, -e, nf. I. bárány fel-1111
  hó'fc.                                , .|||
Ojijesc, IV. ca. szárászt, aszal.

Ojină, nf. ozsonna, ozsonya.
Ojinez, «. ozsonnázik, ozsonnăl.
Ojog, fif. asag, pemet.
01, t. -uri, df. korsó.

Olac, t. -e, df. sebesposta, gyorsposta.
Olăcar, fif. hírnök, hírhozó, hírmondó
Olalăesc, IV. lármáz, kiabálj

zajt üt.
Olalaitură, nf. lárma, zaj, kiabálás.
Olalaü, fif. lárma, kiabálás, lármázás*
zaj, robaj.
Olana, nf. gerinc; cserép, vájt v. öb-
lös cserep, üres tégla.             '
Olandă, nf, fiatom lenvászon.      ?j
Olar, fif. fazekas, fazokas.       ,]
Olărie, nf. 1. fazekasság, fazekas me&
térség ; 2. fazekasmühely. .
Olărit, fif. fazekas mesterség.

Ólat, t. -e, if. kör, járás.
Olată, nf. melléképület, gazdasági
épület.
Olate, nf. t. házieszköz, bútor, holmi,
ingó-bingó jószág.
Olcuță, nf. 1. csupor; 2. bögre, po-
hár.
O leacă, ifi. egy kissé, kevéssé.
Oleandru, fif. (nt.) oleander, torokrojt.
Oleariű, fif. olajgyáros.
Oleastru, fif. (nt.). vadolajfa; (kerti)
ezüstfa.
Oleat, mn. olajos, olajozott.
Oleéz, IV. a. olajoz, meg-, beolajoz,
olajjal ken.
Oleiü, fif. olaj; a stoarce —, olajat
sajtol v. sótul; a colori ín —, olajba
fest; — de brad, fenyőfa-olaj; — de
in, lenmagolaj ; — de lemn, faolaj ;
— de peatră, kőolaj, petróleum; — de
migdală, mandulaolaj ; ca — 1, mint
az olaj v. olajszinü.
Oleos, mn. olajos.
Oleleü! őz. oh ! jaj! hah !
Olicăesc, IV. c®. vádol, bepanaszol.
Olicică, nf. csupor, kis fazék, bögre.
Oligarch, fif. kevésuraló, rang-úr,
oligarcha.
Oligarchic, mn. kevésuralmi, rangura-
sági, egyeduralmi.
Oligarchie, nf. ranguralom, kevésura-
lom oligarchia.                      ‘
Olimp, fif. Otympus, menny, istenek
laka.
Olimpiadă, nf. olimpiász (4 évi idő-
szak).
Olimpic, mn. olynipiai, Qlynvpi; jo-
curi — e, olynipiai játékok.
Oliv, nf. (nt.) olajfa; —ă, nf. olajfa-
bogyó.
Olivet, t. -úri, df. olajfakert.
Olocaust, t. -e, t>f. égő áldozat.
Olog, mn. béna, sánta, inaszakadt;
fasole —ă, (nt.) gyalogpaszuly.
Ologesc, IV. co. bénít, megbénít, sán-
tít ; me —, vfi. bénul, sântul; meg-
bénul.
Ologime, nf. bénaság.
Oloios, mn. I. Oleios.
Oloju, fif. I. Oleiü
Olovina, nf. sör, ser; l. Bere.
Olt, fif. Olt (vidék és folyó).
Oltár, t. -e, &f. I. Altar.
Oltoae, nf. i. Altoae.
otaX:}“•⁴ Altuese-

OluJ, fif. kis korsó.
Om, t. oameni, fif. ember; férfi, fér-
fiú ember, meglett ember; — de
litere, tudós, tudományos v. képzett
ember; — de nimica, gazember, sem-
mírevaló; — de treabă, • derék
becsületes ember, ügyes ember; —
sfătos, kérkedi, nyegle, hánya-veti
ember; a ’și da de emberére
akad v. talál; a se face —, emberré
lesz v. válik; —ul morții, halfii fia.
Omag, fif. (nt.) tetüfü (aconitum na-
pellus); l. Omeag.
Omagial, mn. hódolati, hódolási; ju-
rământ —, hódolati eskü.
Omagiü, t. -i, »f. hódolat, hódolás.
Oman, nf. fnt.) örvény gyökér, ( Ta-
núin helenium).
Omeag, fif. (nt) kék sisakvirág; —
galben, (ni.) fűtej, mérecölő sisak-
virág ; l. Omag.
Omega, nf. omega, vége (vminek);
alfa și —, kezdete és vége (vminek).
Omenesc, mn. emberi, emberséges,
becsületes ; genul —emberi nem;
—e, ifi. becsületesen, emberségesen.
Omenesc, IV. «. 1. becsül, megbe-
csül ; 2. megvendégel, megemberel,
jól fogad; mé —, vfi. megbecsüli
magát, becsületesen viseli magát.
Omeneț, mn. becsülettudó, udvarias,
ügyes, tisztességes, becsületes.
Omenie, nf. emberség, becsület, tisz-
telet; pe — a mea, becsületemre; de
—, becsületes, emberséges, tisztessé-
ges, igazszivü, őszinte; a da cuiva
—, vkit megbecsül; a ofensa pe ci-
neva ín —, vkinek becsületét meg-
sérteni.
Omenime, nf. emberiség, emberi, nem.
Omenire, nf. emberiség, emberség.
Omenos, mn. I. Omeneț.
Omeopat, fif. hasonszenvész, hason-
szenvi orvos.
Omeopatic, mn. hasonszenvi.
Omeopatie, nf. hasonszenv.
Omer, fif. Homér, Homeros.
Omeric, mn. hómén, homerosi.
Ómét, fif. Jió; fortuna de —, hóziva-
tar; í. Zăpadă.
Ometeü, fif. nagy ember.
Ometiță, nf. lisztpor;. himpor.
Omicid, fif. gyilkos, zsivány, ember-
gyilkos.
Omicidiu, t. -i, »f. gyilkosság, ölés.
Omidă, nf. (illáit.) hernyó; — de

Qmid&rie


SOS

    curechiü ; kápvszta-özöndék ;
   — de métasa, selyemhernyó, selyem-
   bogár.
   Omîdărie, nf. hernyóboty, hernyó^
  fészek.           - y
   Omjletic, mn. hitszonoMsí ; homile-
   țikiis.
  Otniletica, nf. hitszónoklattan.
   Omilie, nf szentbeszéd, hitbeszéd, egy-
   házi beszéd»
   Omisiune, nf el-, kihagyás, elnieílő-
   tés, elmulasztás, elhanyagolás.
  Ömii, Hl. c&. ki-, elhagy, elmellöz.
   Omizire. »/. 1. hajnalodás, reggtle-
   dés ; 2. mosolygás,
   Omlatá, nf. rántotta, tojáslepény.
  Omníbus, t. -e, ff. társaskocsi.
   Omnilateral, mindenoldalú; —,
   ift. minden oldalról.
   Omnipotent, mn. mindenható. . ,
  Omnipotență, nf. mindenhatóság.
  Omofor, t. -e, „df. püspöki ruha, omo-
  forum.
   Omogen, mn. egynemű, hasonnemŰ,
   egyféle.
   Omogenitate, nf. hasonnemüség, azon-
   nentűség, egyneműség.
  Omonim, h»j, hasonnevű, egynevű;
■■ (n^.) hasenhangú, hangazonos, ro-
   konalaku.
   Omonimie, nf. egynevuség, hason-
   n&vuség.
   Omor, t. -úri, df. gyilkolás, ember-
   ölés, gyilkosság.
   Omor, IV. «. gyilkol, méggyilkol; öl,
   meg-, leöl, öldököl; mé —, vfi. meg-
   öli magát; L Sinucid.
   Omoritor, mn. gyilkos, Öldöklő, vé-
   rengző.
  Omucid, fif. gyilkos, embergyilkos.
  Omucidere, nf. gyilkosság, gyilkolás.
   Om^’ } erⁱl^er^e) kisded ember
  Omușor, fif. nyelvcsap, gégefedő.
  Onagru, fif. (Miatt.) vad szamár.
  Onanie, nf. önfertőzet, néma bűn,
  gecizés.
  Onanist, fif. önfertőző.
   Onest, mn. becsületes, derék, tiszte-
   letre méltó.
   Onestate, \nf. becsületesség, derék-
   Onestitate, j
   Onoare, nf. I. becsület, tisztelet; 2.
   szerencse; ara —, van szerencsém;
   damă de —, udvarhölgy, díszhölgy;
   om de —, derék v, becsületes em-

          Operát


ber ; cive de —, díszpolgár; parola
de —, becsületszó; pe parola mea q
de.-—, becsületemre, becsületszavam-, |
ra; á sé atinge de —a cuiva, .vki .]
becsületében gázolni; cestrone de —,      ■
becsületbeli dolog; garda de —,
díszorség ; vătămare de—, becsület-
sértés; sírni de —becsületérzés.
Onor, í. -úri, sf rang, ülsz, tisztség; <
—•, L Onoare.                         ,
Onorabil, nm. tisztes, . tisztességes,
tisztetetreméttó, becsületes; tekintetes
(dm).                       ' '         '
Onorar, t. -e, df. tiszteletdíj, jutalom; j
—, mn. tiszteletbeli, becsületbeli, 1
tiszteleti; membru —, tiszteletbeli ;S
ta$L                                      ||
Onorat, mn. tisztelt, becsült; mult Jg
—, nagyon tisztelt (ritn).            * lg
Onorațiori, fif i, előkelők, tisztesb.^
rendűek.                                ÍJj
Onorez, I. a. tisztel, tiszteletben tart, .3
becsül; meg-, na gye abecsül.             3
Onorific, mn. tisztes, •. disțes; tisztes-
séges, tiszteletre.. méltó ₜ: becsületes J |
distincțiune —a, díszes kitüntetés. .j|
Ontologic, mn. lénytani.                  1
Ontologie, nf. (fâlcpt.) lénytan, léttan. á
Op, t. -úri, t>f. ₜmü, munka, irásmű, 3
irat. ' ‘                              - J|
Opac, mn. homályos, setét, árnyas,;^
át nem látszó, árnyékos.                 JS
Opăceala, nf. feltartóztatás, késleltetek^^
■ halogatás; akadály, gát, gáncs, hát-JS
ráltatás. ■                 '         . “MS
Opăcesc, IV. q. feltartóztat, akadá-^
lyoz, hátráltat, húz, halogat, feltart*
késlel, késleltet; a —i un oaspe,
vendéget marasztal; mé —, késik,
megáll, megakad.
Opacire, nf. I. Opăceala.                 íg
Opacitate, nf. átláthatlanság; homály,
setétség.                               ■ áj
Opareaía, nf. forrázás, lejorrázás, abá^SÍ
rplfa.
Opăresc, IV. c$. forráz, leforráz, forral
vízzel leönt; abárol.                   .^fl|
Ojmrit, mn. 1. forrázott, leforrázott
fonnyadt; 2. lefozött; abárolt;
—, le vagy főzve.
Opera, „n/.l. dalmű, daljáték, zen^St
ssánmü; — comică, tréfás v»
zațos dalmű, énekes bohózat; 2.
. botfa, mű.                          '|||H
Operai, t -e, $f. mű, munka,
zat.

   ________ Operațiune

  Operațiune, nf. műtét, műtétéi,
   gyógymetszés ; 2. működés, munkálat,
   művelet; — strategică, hadművelet.
Operator, fif. műtő, mfiorvos.
  Operez, I. «. 1, műtfiz, műtétet vé-
   gez, operál: %, munkál, munkálko-
   dik, működik.
  Opiat, t. -e, tf. altatfazer.
Opíd, t. -e, t>fᵣ mezőváros.
Opidan, mn. mezővárosi.
  Opignorant, fif. zálogbaado, zálogo-
   sító.
  Opinare, nf. véleményezés, vélekedés.
Opincă, nf. bocskor; sarú; curea de
   —, bocskorszij.
  Opincar, fif. bocskoros; közember,
   paraszt.
  Opinez, I. co. rél, vélekedik, gondol;
véleményez, véleményben lenni.
  Opiniune, nf. vélemény, hiedelem, vé-
lekedés ; nézet; abatere de —, véle-
mény külömbség, nézeteltérés ; — falsa,
baltélemény, balhit, balhiedelem; e
de — a, ca, véli, vélekedik, hogy.;
după —. a mea, véleményem szerint ;
a fi Ín — réa, rossz hírben lenni;
are — greșită despre ceva, vmz fe-
lől téves nézetben van.
Opinteală, nf. 1. erőködés, erőlködés,
megerőltetés, fáradozás, igyekezet;
2; /. Opăceala.
Opintesc, IV. me —, vfi. erőlködik,
megerőlteti magát, fáradoz, igyek-
szik, iparkodik, törekedik; —, «.
ₜ fáraszt, erőltet, megerőltet; tartóz-
tat, visszatart, késleltet.
Opintici, nf. t. (ni.) tövis-alj-galóca
(Agaricus deliciosus).
Opintire, nf. I. Opinteală.
Opiu, fif. mákony.
Oponent, fif. ellenfél, ellenvetö fél, el-
lenző fél.
Oportun, mn. alkalomszerű, időszerű.
Oportunism, fif. 1 alkalomszerüség,
Oportunitate, nf. J kedvező alkalom.
Oportunist, mn. kedvező alkalom híve.
Oposițiune, nf. 1. ellenzék; ellen-
párt ; 2. ellentállás, ellenzés^ ellen-
vetés, ellenszegülés; a face —, elletv-
kedik, ellenvet, ellenszegül.
Opreală, nf. tilalom, zár; a pune la
—, letartóztat, zár alá tesz.
Oprelișce, nf. tilalom, zár,.
Oprelnic, mn. hátráltató, akadályozó.
Opresc, IV. o. 1, tilt, el-, megtilt,
tilalmaz, gátol, meggátol, akadályoz-

^00            Orășan

    tál; 2. állít, megállít; visszatart,
   megfartőztat, hátráltat; mé —.
   megáll, megállapodik.
  Oprire, nf 1. tiltás, megtiltás, aka-
   dályoztatás ; 2. megállítás, vissza-
   tartás,              $
  Oprit, mn., tiltott, megtiltott,'tilalmas,
   tilos, nem szabad.
  Opritoare, nf. tartó; nyakló, kezéfa-
   kötö Iámé.              "    :
  Opritura, nf. tilalom, zár.
  Oprobriu, fif. gyalázat.
  Opsígá^ nf. (nt.) rozsnok (Bromus
   hordeacius).
  Opt, w» nyolc ; câte —, nyolcával ;
   de — őri, nyolcszor; •— înși, nyol-
   cán; el —ulea, nyolcadik.
  Optativ, mn. óhajtó, kívánó; modul
  —, óhajtó mád.
Optez, I. a>. kér, folyamodik, pályázik.
Optic, mn, láttani; fénytani, optikai;
  —, fif látszerész, látózerművesz, op-
  tikus.
Optică, nf. (tton) fénytan, láttán.
Optimați, fif t. jobb-ágak, előkelők,
  ország nagyjai.
Optimism, fif, jőthivés, legjobb-elvi-
  ség.
Optimist, fif jóthivö, jóelvi, opti-
  mista.
Opțiune, nf szabad válas^fa ; pályá-
  zat.
Opugnare, nf megrohanás, me^áma-
  dfa, ostromlás, ostrom.
Opugnez, I. c>. ostromol, megrohan.
Opulent, mn. dús, dúsgazdag.
Opun, JÓI. ellenvet, ellenez ; me —,'
vfi. ellenkezik, ellentáll, ellenszegül.
Opunere, nf ellenzés, ellenkezés, el-
lentállás.
Opunetor, fif, ellenző, ellenfél.
Opuscul, t. -o, df művecske.
Ot, í. — Nőt ; *- merge, menni fognak.
Óra, nf óra\ pe —, órára, óránként;
din — ín órárol-órára.
Oracul, t. -e, df 1. jósige, jóstanács;
2. jósda, jósszék, jóshely.
Orange, nf. narancs,
Orangerie, nf. narancsház, nara;^sos.
Orangutang, fif (állati.) vörösutánes,
orangutáng (Simia satyrus).
Orar, t. -e, df. imaruha, stota (diakó-
nusé); órarend.
Oraș, ț. -e, df 1. város polgárral;
2. piac.
Orășan, fif. városi (lakó).

Orient

311

Osérdnesc

Orășel

310

Ori

Orășel, t. -e, df. városka, kis város.
Orășenesc, mu. városi, polgárzati;
magistrat :, városi tanacs.
Orăștie, nf. Szászváros.
Orajiune, nf. beszéd, szónoklat.
Orator, fif. szónok, beszélő.
Oratoric, mn. ‘szónoki; szónoklat;
—, ifi. szónokikig, szónokiasan.
Oratorie, nf. szónoklattan, szónoklás-
tan, ékesszólástan.

Oratoriu, t. -i, df. imaház, orato- <
rium.                                    *
Oravița, ₙ(. Oravica (Krassó m.).
Orb, mn. vak, világtalan, vakoskodó;
— din nașcere, született vak; — de
beat, holt részeg; credința —ă, vak-
hit ; speranță —ă, hiú remény; —,
fif. vak-
Orbánt, fif. orbánc, hdgymáz-szeplő,
vadtiíz.
Orbec, I. fi. tipes-tapos, botorkáz, bo-
torkál, sötétben tapogatódzik, ide s
tova tántorog, vakoskodik.
Orbecare, nf. tapogatódzás, sötétben
járkálás, botorkálás.
Orbesc, IV. 1. vakít, megvakit;
2. kápráztat, ámít, elámít; —, fi.
vak.il, megvakul.
Orbeșce, ifi. vakon, vaktában, szembe-
hunyva, vakmerőén.
Orbeț, fif. vak, világtalan, vakoskodó.
Orbicular, mn. kerek, kerekded; mus-
  chiu —, kerek izom.
Orbie, nf. 1. vakság, vakoskodás; 2.
  sötétség, tudatlanság.
Orbită, nf. körpálya; - a ochiului,
  bzemüreg, szemgödör.
Orc, fif. alvilág.
Orcan, t. -e, df vihar, szélvész, or-
  kán.
Orchestra, t. -e, df. zenekar.
Ord, t. -úri, sf. rend, sor; szerzetes-
  rend ;■ rendjel.
Ordin, t. -e, *f. 1. rendelet, parancs,
  meghagyás, rendelvény, rendtartás;
  2. rend, szerzetesrend.
Ordinal, mm. numerái —, rendszám-
  név, sorszámnév.
Ordinar, mn. 1. rendes, rendszérinti,
szokott, szokásos; 2. közönséges, köz-
napi, aljas; profesor —, rendes ta-
nár ; lucru —, aljas dolog.'
Ordinare, nf. pappá szentelés, pappá
   avatás.
  Ordinariat, t. -e, df. püspöki szent-
   szék.

Oj

Or di națiune, nf. rendelet, rendelvény
parancsolat; — medicală,
rendelés.

Ordine, 1. rend, sor; 2.
osztály,
Ordinez, I. «. 1. rendez, el-,

rai

bérén*


dez ; rendbe szed; helyez, elhelyez Jl
2. rendel, megrendel; meghagy, pa-i
rancsol; 3. fölszentel (papnak), fet-$
avat. ¹
Ordonanț, fif. küldönc, parancs-őr. 'SÍ
Ordonanță, nf. rendelet, parancs, pali
rancsolat.
Ordonez, I. a>. rendel, meghagy, p^;
rancsol.                         g ’
Oréndueala, nf 1. rend, inlézkedgBA
rendezkedés, rendelkezés; 2. aHmB
matosság.                        '-Ul
Orenduesc, IV. 1. rendez, elríljr
dez, rendbeszed; helyez, elhetye^
2. meghagy, előír, megparancsol.
Orânduire, nf. I. Orândueală.
Orânduitor, fif. intéző, rendező, rS^
delő.                            B'
Orez, fif. (nt ) rizs, rizskása; árji&$
— cu lapte, tejes rizskása.
Orfan, fif. árva, árvafiu ; —u, itf.áro®.
leány.                           .JBh
Orfanal, mn. árva . . . . ; sedria
árvaszék, gyámhivatal.
Orfanotrofiu, t. -e, df. árvaház:
■ k⁽Z²,
Organ, i. -e, df 1. szerv, életmű,
mii, létszer : —ul vorbire!, bestâțț^
tehetség2. közeg, közlöny ; 3/3f
gona ; a dice ín —e, orgonái, orgg-
'■ nán játszik.
Organic, mn. szerves, létszeres; szer-
vezeti ; statut —, szervezeti szabály
zat.
Organisațiune, nf. szervezés, szefíX
kedés, szervezet.                ^j|E
Organisator, fif. és mn. szervező,*^?,
vezkedő, rendező; comisiune Jjjjii
szervező bizottság.            ''jSS
Organisez, I. co. szervez,
mé —, vfi. szervezkedik, szerve&Ba
rendezkedik.                _
Organism, t. -e, df. szerkezet, tizSK
zet, életmüvezet; — de stat,
szervezet.
Organist, fif. orgonás, orgonistáidéi
Orgeată, nf. árpalé.               ,
Orgie, nf. 1. /. Juger; 2.
Ori, fivt. — macar, 1. akár, vagfag*
akár akár, vagy, vagy; — care,

bárki;-— ce, akármi, bármi; —
cât, akármennyi, bármennyi; —
cand, bármikor, akármikor; — un-
de, bárhol, akárhol; 3. -szór, -szer,
-szőr; de trei —, háromszor.
Orient, fif. kelet, napkelet.
Oriental, mn. keleti; biserica —ă,
keleti egyház, görög egyház; rit —,
keleti szertartás.
Orientalist, fif. keleti nyelveket értő,
orientalista.
Orientare, nf. tájékozás; eligazodás.
Orientez, I. «. tájékoztat vkit vmi
felől, égtájra illeszt; mé —, vfi. tá-
jékozza magát.
Original, mn. 1. eredeti, sajátos, sa-
játságos ; 2. különös; szembeszökő,
furcsa; caracter —, eredeti jellem,
ős jellem, jelleg; —, l. -e, df. ere-
deti, eredeti irat, példánykép, előkép.
Originalitate, nf. eredetiség, sajátos-
ság, sajátság.
Originar, mn. eredeti, ősi, veleszüle-
tett, kezdetbéli.
Origine, nf. eredet, származás, forrás,
kezdet, kútfő; a ’si trage — a, ered, .
származik (-tói, -tői); —a speciilor,
a fajok eredete.
Orizont, i. -úri, df. látóhatár, Iáikor,
szintáj.
Orizontal, mn. vízszintes, fekmentes,
vizirányos, vizszinleges, fekirányos;
—, ifi. vízszintesen, fekirányosan.
Ornament, £ -e, df. ékítmény, díszít-
mény, cifrázat, ék, ékesség.
Ornat, t. -e, df. díszruha, díszöltöny;
— bisericesc, egyházi disz.
Ornez, I. & ékít, ékesít, díszít, cif-
ráz.
Ornitolog, fif. madártudós.
Ornitologie, nf. madártan, madár-
tudomány.
Orologeriu, fif. órás, óraművé*.
Orologiu, £ -e, df óra; capac de —,
órafödél; cheie de —, órákulcs;
de soare, napóra; — de pusunar,
zsebóra.
Oropsesc, IV. 1. száműz, szám-
kivet; 2. pazarol, tékozol, veszteget
(időt) ; 3. megvet, lenéz.
Ortac, fif. bajtárs, pajtás, cimbora,
társ,
Ortacie, nf. cimboraság, pajtáskodás.
Orticultură, ♦»/. /. Grădinarie
Ortodocs, mn. óhitű ; igazhitű, igaz-
hitű.

Ortodocsie, nf. óhit, óhitüség, igaz-
hitüség.
Ortoepie, nf. helyes szóejtés; szóejtés-
tan.
Ortogonal, mn. derékszögű.
Ortograf, fif. helyesiró.
Ortografic, mn. helyesírási; semne
—e, helyesírási jelek, írásjelek.
Ortografie, nf. helyesírás.
Ortoman, mn. dús, dúsgazdag.
Ortopedie, nf. testidomítás, testkép-
zés, testegyenészet.
Ortoptere, nf. i. (állott.) egyenes rö-
pítek, sáskafélék. -
Os, t; oase, »(. csont; — moale,
lágycsont; porc, porcogó; — de ele-
fant, elefántcsont; — de peșce, hal-
csont; — ni iepurelui, (ni.) pimpi-
nella.
Oscilare, ) ₙf. 1. ingái, lengés,
Oscilațiune, f hintálás; ingázás, bil-
legés (ingáé); 2. rezgés; —i longi-
tudinali, hosszrezgések ; —i trans-
versali, keresztrezgések.
Oscilator, mn. ingó, lengő, rezgő; miș-
care —e, rezgő mozgás.
Oscior, t. -é, ₉f csőntocska.
Osebesc, IV. 1. külőmböztet, meg-
külömböztet; 2. kűlönöz, elkülönít,
elválaszt; me —, vfi. különbözik,
elüt (vmitől).
Osebire, nf. különbség, különbözet,
különités, elválasztás; a face —, kü-
lűnséget tesz, megkülönböztet.
Osebit, mn. 1. különböző, különféle,
különbféle; 2. elválasztott, elkülöní-
tett, külön; —, ifi. különösen, kü-
lön.
Oseminte, nf. I. 1. hült tetem, halott
tetem; 2. csont, tetem.
Osândă, nf. kárhozás, elkárhozás, kár-
hozat, kárhoztatás; cad ín —, kár-
hozatba esik.
Osândesc, IV. cd. kárhoztat, ítél (bün-
tetésre) ; mé vfi. elkárhozik, kár-
hozatba esik.
Osândire, nf. kárhoztatás; elkárho-
zás, vezeklés, büntetés.
Osândit, mn. kárhoztatott, elkárho-
zott, Ítélt (vmíre).
Osârdie, nf. szorgalom, serény ség,
igyekezet.
Oserdios, mn. szorgalmas, serény.,
munkás.
Osérdnesc, IV. vfir. serénykedik, szór-
galmatoskodik, iparkodik, igyekszik.

Oșârfiuitpr

312

Oțaros

    Oserduitor, fif. szorgalmas, igyekező,
     serény.
    Osfințesc, IV. co. 1. oltalmaz, védel-
     mez, pártol; 2. használ; szentel ;
     nyugszik (a nap)'.
    Osibesc, IV. cd. /.- Osebesc.
    Osie, nf. tengely; a calatori pe —,
     tengelyen (kocsin) utazik ; — a pă-
     mântului, fold tengelye.
    Osific, I. vfi. megcsontosodik, meg-
     csontosul, csonttá válik.
    Osificare, nf. megcsontosodás.
    Osigă, nf (nt.) rozsnok (Bromus se-
     calinus).
    Gsîndă, nf. /. Osândă M.
    Osînță, nf. disznózsír.
    Osnían, fif. törők, ozmán.
    Osos, mn. csontos, izmos.
* Osmin, fif. (vt.) szagaiig.
    Ospecioi,/if. /. Oaspe.
    Ospel, t. -e, »f. szálloda, szálló, ven-
     déglő, vendégfogadód
    Ospet, fif. I. Oaspe/,
    Ospăț, t. -e, öf. l. vendégség, lakoma;
     2. lakodalom.
    Ospețar, fif. vendéglős, fogadós, ven-
     dégfogadós ; —easă, nf. vendéglösné,
     fogadósné.
    Ospétare,; nf. vendégelés, megvendé-
     gelés; lakmározás. ᵣ
    Ospétárie, nf. szálló, fogadó, vendég-
     fogadó, zálloda, vendégház.
    Ospetez, I. a. vendégel, megvendé-
     gel; mé vfi.- vendégeskedik, lák-
     mározik.
    Ospital, mn. vendégszerető.
    Ospitalier, mn. vendégszerető.
    Ospitalitate, nf. vendégszeretet; ven-
     dégfogadás;
    Őst, fif. kel t, napkelet, napfelkelte.
    Ostacă, nf.f akadály, gát, gáncs.
    Ostafcă, nf. elbocsátás.
    Ostăneâlă, nf. fáradság, fáradozás,
     fáradalom, munka, igyekezet; a ’și
     da — a, igyekszik.
    Ostanésc; ÍV. cd. /. Ostenesc.
    Ostănicios, mn. 1. fárasztó, fáradsá-
     gos, fáradalmas; >2. nehéz^ bajos,
    Ostanit, mn. fáradt, lankadt, törődött.
    Ostănitor, mn. fáradságos, fárasztó,
    kimerítő.
    Ostaș, fif. katona, harcos, harcfi,
     hadfi.
    Ostășesc, nm. katonai, hadi, harcias.
    Ostășesc, IV. fi. katonáskodik', tato-
     nai szolgálatot teljesít.

Ostafime, nf. katonaság.
Ostatic, fif. 1. tűz; 2. hadi sarc.
Oștean, fif. hadfi, harcfi, katona.
Oftează, nf. külváros, mellékváros,
hpstát.
Osteneală, nf. I. Ostăneală.
Ostenesc, IV. ca. fáraszt, kifáraszt,
lankaszt, ellankaszt, terhel; me —,
vfi. fárad, fáradozik, izzad.
Oftenesc, mn. katonai, hadi,
Ostenire, nf. fáradozás, fárasztatás,
fáradság.
Ostenitor, nm. fárasztó, kimerítő, fá-
radságos.
Ostentațiune, nf. tüntetés, kérkedés,
dicsekvés, hetvenkedésf fitogtat ás,
színlelés, tettetés, kérkediség, nyeg-
leség.
Ostentez, I. fi. kérkedik, dicsekedik,
hetvenkedik.
Oștesc, IV. vfi. viaskodik, hadakozik,
küzd, harcra készül.
Ostie, nf. 1. ostya, kovásztalan, ke-
nyér ; 2. háromágú szigony.
Ostil, mn. ellenséges, ellenséges indu-
lata, gyűlöletes, v.tálatos; —, ifi. el-
lenségesen.
Ostilitate, nf. ellenségesség, ellenséges
indulat; ellenségeskedés.
Oștire, nf. 1. küzdés, tusakodás, ví-
vás ; 2. harc, viadal, küzdelem, tusa;
‘3. hadsereg.
Ostitor, fif. bajnok, bajvívó, küzdő.
Ostoesc, IV. ca. 1- megnyugtat, le-
csendesít ; 2. mé —, vfi. megnyug-
szik, nyugodtan ül; veszteg ül; 3. el-
szárad, elfonnyad.
Ostoit, mn. régi, állott, ó ; páne —a,
száraz kenyér.
Ostrețe, nf/ halfogó, sövény, kerítés.
Ostrov, t. -e, df. sziget.
Ostrovean, fif. szigetlakos.
Oiac, df. akol, udvar.
Otar, t. -e. df. határ, mesgye; ország-
szél.                                <
Otăresc, IV. cd. határoz, határozatot
hoz, eldönt (ügyet).                 J
Otarire, nf. határozat, Ítélet. J
Oțaiîre, nf. undorodás, irtózás; un^
dór, irtózat.
Otarít, mn. határozott, meghatároz
zott; —, ifi. határozottan.
Oțăresc, IV. vfi. mé —, undorodik;,
irtózik.
Oțaros, fif. 1. szálka, tüske; 2. szal-
maszál. *                             í

Ótava 3t3                         Pace

Otavă, nf. sarju; a cosí —, sarjut
  kaszál.
Otăvesc, IV. fi. sárjuzik, sarjadzik.
Otcă, nf. pálinka alja, vatka, votka.
Otcina, nf. atyai örökség-rész.
Otel, t. -urî, df. vendéglő, szálló, szál-
  loda, vendégfogadó.
Oțel, t. -e, df. acél.
Oțelărie, nf. acélgyár.
Oțeje, nf. t. puskalobbantyu.
Ofélesc, IV. cd. 1. acéloz, megacéloz ;
  %. erősít, keményít, edz; mé —-, vfi.
  edződik.
Ojélire, nf. acélozás; edzés, erősödés,
  erősítés,
Oțelit, mn. 1. acélozott; edzett;
  részeg, mámoros, ittas.
Ofélos, mn. acélos, acéltartalmu.
Oțet, fif. ecet; — de vin, borecet;
  strat de —, eattágy.
Otétar, fif 1. ecetes edény; 2. ecet-
agy; — (nt.) ecetszomorcé, ecetfa
(Bhus coriaria).
Oțetărie, nf. ecetgyár, ecetfőző.
Oțetesc, IV. vfi. ecetesedik, megécete-
sedik, savanyodík; megerjed.
Oțetit, mn. megecetesedetț, ecetes.
Oțetos, mn. ecetsavas, ecetes.
Otgon, t. ~é, df. alattság, hajókötél.
Otic, t. -e, df. 1. irtókapa, irtó vas,
csákány; 2. szántóvas tisztító, ösztöke,
isztike.
Otoman, fif. török.
Otomană, nf. kerevet, pamlag.
Oțopină, nf. állat marha.
Otrațel, fif. (nt.) borics, bor ágó, kerti
ökörnyelv (Borago officinalis).
Otrava, nf. méreg; étető, étetőszer.







  Otrăvesc; IV. cd. 1. mérgez, megmér-
gez, mérget ad, megétet; 2. mégront,
megveszteget (erkölgsot); 3. megkese-
rít, meg mérgesít (éfetet); mé —, vfi.
ihegniérgezi magát, mérget vesz.
Otrăvicios, mn. mérges, mérgező, mér-
gesítő.
Otrăvire, nf. mérgezés, megétetés; mé-
regkéverés..
Otrăvit, mn. mérgezett, meghiérgezett;
mérges.
Otrăvitor, mn. 1. mérgező, mérges;
2. —, fif. méregkeverő.
Otrep, Otreapă, fif. I. Ștergarîu.
Cn, t. -é, df. tqjâs; — clocit, záp-
tojás; —1 piciorului, lábcsűnt; térd-
kalács.
Ou, í. ff. tojik, tqfási rak.
Ouariu, t. -&, df. hiaghon, magház,
petefészek.
Ouator,' mn. tojó, tojos; găină —e,
tojóstyuft. j
Óval, mn. tojásdad, tojásalaku, mó-
n ru, petéded.
Ovarîu, t. -e, df. maghon, petefészek.
Ovajiune, nf. ünnepélyes fogadás,
tisztelgés, ováció.
Overtura, nf. nyitány-, előzene.
Ovés, fif. zab; sémenatutá de —, zab-
vetés, zabföld; — negru, (ni.) bo-
rostás zab (Avena sativa).
Ovsigă, nf. /. Opsîgă.
Ovreesc, mn. zsidós, zsidó, izraelita;
re, ifi. zsidóul.
Ovreu, fif. zsidó; l. Évreu.
Oxidul, mn. élecs.
Oxigen, fif. I. Ocsigen.
Ozor, mn. keresztezett.

p

P, fif. ~ magyar P.
Păcală, fif. 1. csaló, szédelgő: %. bo-
hóc, bohóskodó, bolondozó; gúnyo-
lódó, csufolódó.
Păcălesc, IV. cd. rászed, megcsal,
luddá v. bolonddá tesz.
Păcaliciu, fif l. Păcală.
Păcălire, nf. csalás, szédelgés, rászc-
dés, bolonddá tevés, csúfolás.
Păcălitoriu, mn. rászedő, megcsaló;
—, ifi. rászedőleg.
Păcălitură, nf. 1. rászedés, csalás, szé-

dítés ;. 2. csúfolás, gunyolás ; 3. csúf,
csúfság, gúny.
Păcat, í. -e, df. bűn, vétek; l. Pécat
dí£
Pace, nf. 1. béke, békesség; 2. csend,
csendesség, nyugalom; 3. egyezség,
összhangzás; a ínchia —, Műét köt;
a conturba —a, megzavarni a bé-
két; a nu ave — de cineva, vki
miatt nyugtának nem lenni; dă’mi
—! hagyj békét, ne bánts! de —,
békés, békeszerető, csendes; făcător

Pacea

314

Paginez

Pagiu

315

Pălesc

de —, békeszerző; — a sufletului,
lelki nyugalom, lelki-béke; în —,
békében, békével, békességesen; tur-
buratoriü de —, csendháborító, bé-
kerontó, háborgó, zavargó; a face
—, békét köt, békére lép, megegyezik
(-val, -vel); alianța de —bi\e-
frigu, békeszövetség, békekötés.
Pacea, nf. 1. hiba; cal cu —, rok-
kant ló; 2. leves (féle).
Pacesă, Af. hulladék (aranyból dtf.),
metélék, pöszlék (szűcsnél),-hurnya
(tímárnál), csörmelék, omladék
(éyitő-any ágból) ; aprólék (mészár-
széknél).
Pacfon, Af. fehérfém, fehérréz, pak-
fon.
Pachet, t. -e, »f. nyaláb, kötegcse,
csomag, batyu, podgyász.
Pachetare, nf. csomagolás, elrakolás,
bfipakolás.
Pachetez, I. cd. csomagol, bepakol, be-,
elrakol. .
Pacic, mn. I. Pacinic.
Pacient, mn. 1. békés, türelmes, béke-
türö, szenvedő; 2. beteg, paciens.
Paciență, nf. türelem, tűrés, béketü-
rés; állhatatosság; állandóság, szi-
lárdság ; a fi cu —, tűr, türelemmel
van.

Pacific, mn. békés, csendes, béketürő,
békeszerető; oceanul —, csendes ten-
ger.
Pacific, I. cd. békéltet, ki-, megbékéltet;
lecsendesit.
Pacificare, nf. békeszerzés, békéltetés.
Pacificator, Af. békeszerző, békéltető.
Paciință, nf. I. Paciența.
Pacinic mn. békés, csendes, nyugodt,
türelmes, békülékeny, békeszerető; —,
iA. békén, békével, csendesen.^
Pacinicie, nf. békeszeretet, nyugodt-
ság, csendesség, békülékenység.
Paciuesc, IV. co. /. împăciuese.
Pâclă, nf. I. homály; köd; 2. gőz,
   pára.
Paciisit, mn. rettenetes, iszonyú, ör-
   dögi.
  Páclos, mn. gőzös, párás, homályos,
   ködös.
P’acolo, iA. ottan, ott.
Păcorniță, nf. kátránytartó.
  Pacoste, nf. 1. veszély, veszedelem,
   szerencsétlenség; 2. oknélkül való
   ráfogás ; baj, alkalmatlanság.
Pact, A -urî, df. szerződés, szerződ?

vény; egyezés, alkú; szövetség; a i
lega —szerződik, szerződést köt.
Pactez, I. a>. szerződést köt, szövet-
ségre lép, egyezségre lép.
Păcură, nf. 1. gőz, pára; 2. deget, ¹
kátrány, szekérkenő.
Păcurar, Af. I. Păcurar.                -3
Padiment, t. -e, df. deszkázat, padló, i
padlózat.
Padișah, Af. török császár, padisáh,
szultán.                    ,         J
Păducea, nf. galagonya.                j
Păducei, nf. vaktetü, fagydag, fagy-
daganat, tyúkszem, szemölcs, láb-
viszketegség.
Păducei, nf. (nt.) galagonya ; lisztes v. JBjl
  csere galagonya; barkóca-fa, barkóca-'^K^
  galagonya (Crathaegus).               Ml
Păduche, Af. tetű.
Păducherniță, nf. (Hl.) súlyom (
  bulus terrestris).                   •wl
Păduchios, mn. tetves, koszos. -JM-
Pădurar, Af. erdész, erdősz; erdőcsősz,
erdőkerülő; erdővéd.                 . Cj
Padurarie, nf. erdészet, erdésztudo- |
Hiány.                               |gj|
Pădurărit, mn. erdőjog, erdőtörvény;
  erdőhcLsználat.                   í?|||
Pădure, nf. erdő, erdőség; de —,
  dei.                                 -jM

Pădurean. Af. erdei lakos.
Pádureana, nf. hableány.
Pădureancă, nf. hableány.

ért

Pădureț, mu. 1. erdős, ligetes,
(hely); 2. vad (gyümölcs);
—ă, vackor, vadkörte.                  ₜ„
Pădurice, nf. erdőcske, liget, berek^^j

cserjés.
Păduros, mn. erdős, ligetes.
Paftá, A -le, nf. 1. ajtósark; 2.
boglár; kapocs; csokor, szalagbokorlípl
(kalapra).
Pag, mn. tarka, foltos ; cal .—, tarXlB
ta
Păgân, mn. 1. pogány, istentelen; ÖSi
gaz, kegyetlen; —eș$e, iA. pogáff^
nyúl, pogány módra, istentelemá^Síi
kegyetlenül.
Păgânatate, nf. pogányság. .
Păgânesc mn. pogány; —e, iA.
nyúl. -                 ¹
Păgânie, nf. pogányság; istentel^KB:^
ség, kegyetlenség.
Pagánime, nf. pogányság. ■
Pagina, nf. lap, oldal, oldallap.
Paginez, I. c$. lapoz, lapszamoz.

Pagiu, Af. fegyvemök. apród.
Pagod, Afy pagod (bálvátfytemplom a
hinduknál).
Pagubă, nf. kár, veszteség, kárvallás;
a vinde ceva cu , vmit kárral v.
veszteséggel elad; — de el, kár
érette; — ca n’ai venit, sajnos, hogy
nem jöttél; a causa cuiva —, vki-
nek kárt okoz, vkit megkárosít; pă-
țesc —, kárt vall.
Păgubaș, Af. 'kárvallott, károsult;
vesztes.
Păgubesc, IV. ^károsít, megkárosít,
kárt okoz (vkinek); mé —, vA. káro-
sodik, kárt szenved, kárt vall.
Păgubire, nf. károsítás, kárvallás;
károsodás.
Păgubit, mn. károsult, károsodott,
karvallott; — prin foc, tüzkárosult.
Păgubitor? mn. káros, ártalmas, kár-
tékony; —, iA. károsan.
Păhar, A -e, df. poháré kehely, serleg,
billikom; — de beüt vin, borospohár.
Păhăraș, df. pohárka, csésze, kehely.
Păhărel, A -e, df pohárka, billikom.
Paharnic, Af. pohárnok, pohármester.
Păhăruț, A -e, df. pohárka.
Paiángin, Af. (állatí.) pók; — cruțiat,
keresztespók; pânză de —, pókháló.
Paiánginel, Af. (nt.) magzating (An-
thericum).
Paianginit, mn. hálózott, elborult, el-
sötétült.
Paiánginos, mn. pókhálószerü.
Paiantă, nf. (ácd.) vendégkötés, gár-
dozat.
Paiaț, Af. bohóc, beckó, bohóskodó, csél-
csapó.
Paie, Af. 1. kengyelfutó; 2. futár,
küldönc, hírnök.
Paie, nf. szalma ; a îmblati — goale,
üres szalmát csépel, hiába beszél;
casă acoperită cu —, szalmás ház;
foc de —, szalmatilz; sac de —,
szalmazsák, surgyé.
Păime, nf. takarmány szalma.
Pâine, nf. L Páne.
Painjin, Af. I. Paiángin.
Păioară, nf. /. VeL
Păios, mn. szalmás, szálas.
Păiș, A -urî, Af. 1. tartó; 2. füszőt.
Paită, nf 1. szárásztó-tekenő, kalló-
teknő; 2. pajta.
Paiu, A -e, df. szalmaszál, szál, fűszál,
szalmaszár.
Paj, Af. apród, fegyvemök.

Paj, A e, df. hajték; áj, horony, ro-
vaték (oszlopokon); köre (bádogos).
Pajnic, t. -e, df. horonygyalu; eresztő
gyalupad.
Pajeră, 1 nf. 1. sas (Aquila impevia-
Pajură, J lis); büvösmádár (népme-
sékben) ; 2. címer.
Pală, nf. 1. — de fen, egy villányi
széna pálha; 2. pallos, pózslár, kard.
Paladin, Af. levente, lovag.
Paladin, A -í, df. védkép, védszent,
védpalást; Pallos képe.
Pălămar, A -e, df. kötél; alaltság.
Palămidă, nf. (nt.) zab tövis, zsoltina
gerely (Círsium arvense).
Palanca, nf. 1 palánk, berena,
Pălan, A -úri, df. f deszkakerítés, sö-
vény.
Palangă, nf. I. Pălant.
Pălant, A -urî, df. berena, deszkakerí-
tés, palánk.
Pălărie, nf. Palerié.
Palașcă, nf. oldalzseb.
Palat, 1 A' -úri, df. palota, diszlak,
Palat, J fénylak, kastély.
Palatin, Af. 1. nádor, nádorispán;
2.  választófejedelem.
Palatinat, mn. nádori, nádorisváni.
Palatinat, A -e, df. nádori hivatal,
választófejedelemség.
Palat uș, Af. íny, szájpadlás.
Palavatic, mn. önfejű, hóbortos, fél-
kótyás.
Palavră, nf. hiú v. üres beszéd, ba-
darság, hiábavalóság, hencegés, bo-
hózat, hepciáskodás ; a vorbi —, hep-
ciáskodik, henceg, fillent, hadar.
Palavragiu, Af. kérkedi, nyegle, há-
ny aveti-ember, csacska, trec selő.
Pâlc, A -urí, df. ..csapat, falka, cso-
port.
Paleografie, nf. ó-irattan, ó-íratisme.
Paleolog, Af. óságtudós, óság-üzö.
Paleologie, nf. óságtan, régiségtan.
Paleontologie, Af. őslénytan, ősvilág-
isme^
Páter, Af. mülátó, pallér, építész.
Pălerie, nf. kalap; süveg, föveg; —
de pae, szalmakalap; — de zahar,
cukorsüveg,
Palerier, Af. kalapos, kalaposmester.
Pălăriuță, nf. kalapocska, kis kalap.
Pălesc, IV. cd. 1. üt, megüt, ver, ütlegel,
csapint ;2. barnit; melegít, pállaszt;
3.  me —, vA. melegszik, sütkérezik,
bámul, pállik, ég (vetés); megüti ma-

Pâne

317

Pápucar

Palestra


gât; — de póré, bámul a naptól; —
Iá soare, napnál sütkérezik.
Palestră, h/. küzdőtér, küzdhely, vivő-
iskola.
Paletă, nf. festéklap.
Paleton, nf. pongyola köntös.
Palna, nf. — de fán, egy köteg széna,
pálha.
Paliativ, mn. leplező, palástoló; szin-
deges, engesztelő, enyhesztő.
Palid, mn. halvány, halovány, sápadt,
színtelen, vérehagyott.
Paliditate, nf. halványság, halovány-
ság, halvány szin, szintelenség, sá-
padtság.
Palimar, fif. egyházfi.
Palimpsest, fiff beirt kézi.at, másod-
ír atos hártya.
Palincă, nf. I. Rachiu.
Palisadă, nf. tinnye, védő cölöp, cö-
vekzeti cölöpzet, védkarózat.
Pălit, nf. — de soare, napbarnított,
barna.
Paliță, nf. 1. rúd, pózna; dorong,
szál; 2. virgács, vessző.
Paliu, i. -i, if. palást, lepel, köpeny;
— episcopesc, püspöki palást.
Palivan, fif. kötéltáncos.
Palin, nf. (nt.) pálma, pálmafa.
Palmă, nf. 1. tenyér; 2. arasz; 3.
pofon, nyakleves; cât ai bate în — e,
tüstént, azonnal; bate în —i, tap-
sol; trage cuiva o —, vkit megoo-
foz; de o — de lung, egy arasznyi
hosszú, egy araszos.
Pălmaș, fif. napszámos, kézimunkás.
Pălmuesc, IV. pofoz, megpofoz,
pofoncsap, arcul csap v. üt; me —,
vfi. pofozódik.
Pălmuire, nf. pof ozás, pofozkodás, po-
fozódás.
Pâlnie, nf. tölcsér, töcsér.
Palnios, mn. tölcsérded, tölcséralaku.
Paloare, nf. sápadtság.
Paloș, t. -e, df. pallos, pózslár, gyi-
lök, handzsár.
Palpabil, mn. kézzelfogható; tapint-
ható; világos; —, ifi. kézzelfogható-
lag. világosan.
Pâlpăesc, IV. fi. lángol, lánggal ég.
Palpitare, nf. szívdobogás, szivdobba-
nás, dobogás, verés, lüktetés..
Palpitez, I. fi. dobog (a szív); lük-
tet, ver (mint az üt-ér). -
Paltin, fif. (nt.) jávor, jávorfa, rezgő
szilfa (Acer pseudoplatanus).

316

Pandur

Palton, t. -e, t>f. felső kabát.
Palustradă, nf. korlátfa, korlátoszlop.
Palută, nf. I. Palaț.
Pămatuf, t. -uri, of. 1. karapotó;
templomi karapoló, híntező, szen-
telő; 2. pamacs ; öntöző pamacs (kő-
műveseknél ).
Pambriu, fif. gyapjúszövet; merinói
juh. .
Pământ, fif. 1. föld, talaj; 2. föld-
szine, földkerekség; 3. földgömb,
földteke; 4. agyag; 5. —, t. -úri,
' df. telek, föld, jószág ; cutremur de
—, földrengés; nu e om pre —,
nincs ember a világon; cât lumea
și —ul, soha mig a világ.
Pământean, mn. 1. földi, világi; 2.
honi, házi, belföldi; 3. fif. benszü-
lött; földlakos, halandó, ember
Pămâhtenesc, mn. 1. belföldi, honi,
b'izai; 2. földi, halandó.
Pamântenire, nf. I. împământenire.
Pământesc, mn. 1. földi, világi; 2.
múlandó, veszendő; om —, fialandó
(ember).
Pamentos, mn. földes, földnemü.
Pamflet, £ -e, of. 1. gunyirat, gya-
lázó-irat, rágalomirat; 2. röpirat.
Pamfletar, fif. röpirat-szerző.
Pan, fif. mezei isten.
Pană, nf. I. Peana.
Până, ptep. -ig; — când, meddig 1
Panachidă, nf. gyászmise, halotti mise.
Panaș, fif. 1. sisakbokréta, sisakforgó;
2. tollnok, tollvivő;
Pancovă, nf. 1. fánk; 2. kankaié r,
kampó.
Pancrațiu, fif. Pongrác (finév).
Pândă, nf. 1. les, leshely; 2. őrállás;
sta la —, lesben áll, leselkedik; őrt
áll.
Pândar, 1 fif. 1. leső, leskefődő; 2. őr,
Pândaș, J csősz.
Pandecte, nf. t. pandekták (római);
törvénygyűjtemény, tövénytár.
Pândesc, IV. a>. 1. les, megles, elles,
lesben áll, vigyáz, hallgatódzik, les-
kelődik, leselkedik; várakozik (-ra,
-re); 2. őriz, orz.
Pândire, nf. 1. les és, ellesés, leskelö-
dés,. hallgatódzás, várakozás ; 2. őr-
zés, megőrzés.
Pánaitor, mn. leskelődő, leselkedő;
—, fif. kém, fürkésző, kémlő.
Pandolii, nf. t. fúriák.
Pandur, fif. pandúr, hajdú.

1

Pâne, nf. 1. kenyér; élelem, fen-
  iaMs; 3. hivatal; — de casă, házi
  kenyér; — de grâu, buzakenyér; —
  jde secara, rozskenyér; a ’și perde
  ~a, hivatalát elveszti.
Panegiric, ț. ~e, t>f. dicsbeszéd, ma-
  gasztalóbeszéd; emlékbeszéd; - , mn.
  dicsérő, magasztaló.
Panegirist, fif. dicsszónok.
Páner. fif. pék, sütő.
Paner, t. -e, $f. kosár, kenyérkosár.
Pânerie, nf. sütöde, pékmühely.
Pangahet, ț. -e, »f. I. Baionet.
Pângăresc, IV. A.) «. 1. el-, bemocs-

   kol, gamatol, megbecstelenít, meg-
   fertőztél ; 2. pellengérre állít, bepisz-
   kol, megszégyenít, beszennyez, rágal-
   maz, szentségtelenít; B)me —, vfi. be-
   mocskolja magát, bepiszkolja magát.
   Pângăxire, nf. megszégyenítés, meg-
   becstelenítés, megfertöztetés, pellen-
   gérre állítás; megszeniségtelenités.
Pângăritor, fif. í. fertőztető; 2. szent-
   ségtörő.
Pangeá, nf. (nt.) fejér cékla, cékla;
   l. Sfecla.
Panglică, nf. szalag, pántlika; ga-
land, szatying; —, (állati.) galan-
dóc, galandféreg.
Panic, mn. vakrémülés; frică — ă,
  rögtön ijedség v. ijedelem.
Panică, nf. vak rémület.
Pânișoară, nf. cipó, kis kenyér.
Panoramă, nf. környékkép, környék-
  rajz, panoráma.
Pantă, nț. pánt-, vas sarok.
Pantaloni, fif. t. pantalon, hosszú nad-
rág, bugyogó.

Pântece, nf. 1. has, altest; 2. gyo-i Papălău, fif. (ni.) piros paponya, mo-
mor; strinsóre de —, hasszorulás; harc.
3. nádra, anyaméh.
Panteism, fif. mind-istenités, egyetem-
istenlés.

Panteist, fif. egyetem-istenlő, mind-
istenítő.          '          [13-án).
Pantelü, fif. t. népünnepély (Julius
Panteon, fif minden-istenek laka; dics-
lemplom, dicslak, pantheon.
Panteră, nf. párduc, leopárd.
Pántir, fif, trabant, kiszolgált katona.
Pantlica, nf. szalag, pántlika; l. Pan-
glică.
Pantof, fif. papucs, cipő; e sub —i,
papucskormány alatt van.
Pantofar, fif. cipész, cipészmester,
varga.

Pantofărje, nf. vargaság, cipíszmes-
tCTSC^
PautoflU, fif.. I. Pantof. f
Pantográf, fif. másoló;, rajzmásoló gép.
Pantomim, fif. némajátékos, miméiz,
mim játékos.
Pantomim ă, vf. némabeszéd, némajá-
ték, jețbeszed ; mimjáték.
Panură, nf. durva gyapjú-posztó, da-
rcc (posztó)
Pánurar, fif. posztógyáros.
Pănușă, nf. 1. \ollseprű; 2. takaró,
boríték, torz a (kukoricánál).
Pănușiță, nf.- (ni.) magár, hajka
(Stipa pennata).
Pânză, nf. vászon; szövet; — de in,
lenpászon; — de bumbac, gyapot-,
győlcsvászon, — de nae, vitorla-
vászon; cernită, viaszos vászon; de
—, vászon .. . , vászonból való.

Pânzarie, nf. 1. vászongyár, vászon
kereskedés; 2. vászonnemü.
Pânzătură, nf. 1. vászonruha; 2. asz-
talterítő.
Paós, Paus, fif. misebor, áldozatbor,
nyugalom.
Pap, fif. pép, csiriz.
Pap, I. co. eszik, megeszik.
Papa, fif. 1. pápa; 2. kenyérleves;
3. rántotta ; 4, pép, csiriz ; — lapte,
mulya, éretlen fickó, málé-száju.
Păpădie, nf. (nt.) pitypang, oroszlán-
fogfű, barátfű (Taraxacum).
Papagal, fif. (állati.) kajdács, papa-
gáj; csacska ember.

Papai, mn. pápai ; camerar —, pápai
kamarás; nunciu —, pápai követ.
Papă-lapte, fif. máié szájú, gyáva.

Păpăluga, nf. manó, mumus-, ijesztő,
rémváz.

■ Păpăradă, } ⁿf-

Paparoană, nf. (ni.) búzavirág, imola.
Pápát, fif. pápaság; pápai tan.
Papă-tot, fif. nagyétkű, falánk.
Papină, nf. ringyó, kurva.
Papír, A -e, *f. papír, papiros, érték-
  papír; —, (ni.) papirpalka.
Papism, fif. pápaság, pápai hatalom.
Papist, fif. 1. pápista, pápistáé, pápa-
  hitü;‘%. kathoHfcus. •
Paprica, nf. (nt.) paprika; l. Ardeiü.
Papuc, fif. fipő, papucs, dpe. -
Păpucar, fif. cipész, varga, cipővarró.

Păpucărie

318

Parângă

Parangină 319 P&rințeșce

Păpucărie, vargamííhely.
Papură, (ni.) káka, sás, szittyó,
nád; cată nod în —, kákán cso-
mót keres.
Păpuriște, nf. nádas, kákás (hely).
Păpuros, mn. nádas, kákás.
Păpușă, nf. 1. báb, 'baba, buba, ját-
szóbába ; 2. csomó; — de |abac,
dohánycsomó; 3. matring, báb.
Păpușică, nf. bába, babácska, kis báb.
Păpușoiu, fif. (ni.) kukorica, tengeri,
törökbuza, máié; l. Cucuruz.
Pár, fif. haj; l. Per.
Pár, Ii. fi. se —e, látszik, tetszik.
Pár, fif. karó, cölöp, bevert karó ; —
de vie, szőlőkaró.
Păr, fif. (ni.) körtefa (Pyrus).
Pară, i. -le, df. török pénz; pénz ; nu
am —le, nincs pénzem; a lua la
trei —le, vkivel cudarul elbánik,
űzőbe vesz vkit.
Pară, nf. 1. láng, lob; a prinde —,
lángot fog, meggyullad,; arde cu
—, lánggal ég, lobog; 2. körte, köríve;
l, Peară.
Para, pup. I. Până.
Parabolă, nf. 1. példabeszéd, példá-
  zat, példamese; a vorbi în —e, pél-
  dázgat, példázatokban beszél; 2. (w.i.)
  hajtanék, egyenlék, kúpvonal.
Parabolic, mn. példázatos; hajtaté-
  hoz, kúpyonálos.
Paraboloid, i. -e, df. (mi.) hajtalék-
  dad.
Paraclis, i. -uri, df. 1. vigasztaló-ima,
  könyörgés; 2. kápolna, sekrestye.
Paraclisier, fif. egyházfi, sekrestyés,
  harangozó.
Paracsin, (ugr. paraxenos) mn. kü-
  lönös, rendkívüli.
Parada, nf. 1. pompa, ünnepély, disz-
ünnepély, díszeigés, parádé; a face
—, díszeleg, parádéz; a face —e cu
ceva, fitogtat v. mutogat vmit; 2.
(katonai) díszkiállás, díszszemle;
vestmânt de —, díszöltöny; sabie
de —, díszkard ; sala de —, dísz-
terem.
   Paradaisé, nf. i. (ni.) paradicsom-
   alma; l. Pătlăgele.
   Paradigmă, nf. példa, példaszó, példa-
   kép, példamü.
   Paradis, fif. éden, paradicsom, meny-
   ország.
   Paradocs, ₜMf». különös, feltűnő, kü-
   lönc, tan-ellenes, szabály-ellenes ; —,

i. -úri, df. különc nézet v. vélemény,
látszólagos képtelenség, tetszképte-
lenség.                      [recseg.
Pâraesc, IV. co. és fi. ropog, ropogtat,
Parafă, nf. tollhuzás, tollvonás.
Parafemalii, nf. i. női hozomány.
Parafin,fif. parafin.
Parafrasă, nf. körülírás; magyarázat;
a face —, körülír, magyaraz.
Parafrastic, mn. magyarázó, körüliró;
—, ifi. magyarázva, körülírva.
Parafulger, fif. villámhárító.
Paragină, nf. I. Ogor.
Părăginesc, IV. mé —,vfi. l.elparla-
gosodik, elparlagiasodik, műveletle-
nül marad, elhagyatott lenni; 2. co.
parlagon hevertet, műveletlenül hagy
(földet).
Părăginit, mn. parlagon maradt, el-
hanyagolt, vetetten, műveletlen, par-
lagon heverő, puszta, vadon.
Paragoge, nf. hangtoldás, végbővítés.
Paragraf, fif. szák, szakasz; szakjel,
  kezdetjel; paragrafus.
Paralacsă, nf. (csillag.) látköz, lát-
  helyköz, külle, helyköz.
Paralel, mn. (ni.) párhuzamos, egyen-
  közü, egyközü, párvonalas; —, ifi.
  párhuzamosan, egyenközüleg.
Paralelă, nf. (mi.) párhuzam, pár-
  vonal, közegyen; trage o —, pár-
  huzamot von, összehasonlít.
Paralelism, fif. 1. (mi.) párhuzam,
  párvonalzat, párhuzamosság, egyen-
  közüség; 2. (hóig.) párhangzatos-
  ság, páros hangmenet.
Paralelogram, df. (mi.) egyenkozény,
  párlap.
Paralelopiped, fif. (mi.)pária*, egyen-
  közlap, négyszögü hasáét hosszú
  kocka.
Paraleu, fif. 1. dús, dúsgazdag, va-
  gyonos ; 2. nagy oroszlán; leü —, hős.
Paralisare,    1 nf. csonkítás, béni-
Paralisațiune, J tás, bénulás, sántu-
   lás, szélhüdés, szélkór, ínaszakadás.
  Paralisez, I. ca. 1. csonkit, elzsibbaszt,
   elgyöngít, erejéből kiforgat; 2. fel-
   tart (ütést).
  Paralitic, fif. mn. 1. sánta, béna, ina-
   szákadt; 2. szélütött, szélkórságos.
  Paramente, nf. i. egyházi ékszerek,
   oltárszerék, díszítmények.
  Parametru, fif. (mi.) góchúr. „
  Paránga, nf. emelőrúd, emelőfa, do-
    rong.

  Parangină, nf. 1. (ni.) sás; 2. ugar,
  ugarföld.
' Parantesă, nf. zárjel.
Parapet, i. -e, ff. mellvéd, karfát;
  kartámasz, könyöklő (ablakon).
  Parapleu, i. -e, t,f. esernyő, esőtartó.
Paraponisesc, IV. mé —, vfi. panasz-
  kodik, siránkozik, jajgat, mérgelődik.
Paraponisit, mn. elégedetlen.
Parascovenii, nf. i. hazugságok, ko-
  holmányok.
Părăsesc, IV. co. elhagy, odahagy;
  mé 7-, vfi. fel-, lemond, abbaríhagy.
Părășin, fif. („{,) rezge, nyulperje
  (Briza media).
Părăsină, nf. durva vászon.
Părăsit, fif. 1. élősdi, élődi; tányér-
  nyaló, benyalós; 2. (ni.) élősdi.
Parasol, i. -e, df. napernyő.
Parastas, i. -úri, o/. gyászmise, gyász-
  istentisztelet.
Parat, mn, kész; l. Oata.
Paratoner, fif. villámhárító.
Pârău, i. -e, df. paták, csermely, sió.
Părăuț^* }     ‘e’ patakcsa, sió.
Paravan, i. -e, df. mentő ernyő.
Parc, i. -úri, df. liget, berek, vadas-
  kert, park.
Parca, nf. párka, életistennö <á kik
  az élet fonalát szövik).
Par’ca, /. Pare că.
Pârcălab, fif. 1. porkoláb, börtönőr;
  2. tiszt, gondviselő.
Parcan, t. -e, df. párkány, karima,
  szél, párkány zás, pártázat.
Parcela, nf. részlet, részföld, birtok-
  tag, telekrészlet.
Parchet, t. -e, ff. 1. kocka padozat,
padonyzat, kockás talaj; 2. külön
tér ; 3. parchet, bíróság.
Parchetez, I. co. kikockáz, kockával
  padol; parketiroz.
Pardesiu, ₉f. felöltő.
Párdalnic, fif. hóhér; manó, ördög.
Pardon, fif. irgalom, kegyelem, bo-
csánat.
Pardonez, I. co. megbocsát, kegyel-
mez, kegyelmet ad, megkegyelmez.
Pardos, fif. (állati.) párduc, leopárd.
Pardoseală, nf. 1. kövezet, járda; 2.
padozat, házjöld.
Pardosesc, IV. co. kövez, kikövez, kő-
  vel v. téglával kirak.
Pardosite, nf. kövezés.
Pardösitor, fif. vtkövezö, kövező.

Pare, (/. Patere), dzil. 1. látszik; mi
se —, că ..., úgy látszik, úgy tet-
szik, hogy .. .; ’mi — bine, örül,
örvend ; mi — reu, sajnálom, rosz-
szul esik; — ’ca, tálán, úgy teiszik.
Pareatca, nf. rongy ; l. Cârpă.
Părecher(n)iță, nf. (ni.) falfü (Parie-
taria).
Parechez, II. c*. párosít; a se pare-
che, vfi. párosul, párosodik, egyesül.
Părechie, nf.pár, egypár; két, kettő;
o — de bői, egy pár ökör v. kél
ökör; cu —, páros, fără — e, párat-
lan.
Parenesa, nf. intelem, oktató beszéd,
épületes szó, intelmi szózat.
Parentesă, «/. zár jel, rekesz; a pune
ín —e, zárjelbe tesz; fie ^lis in —,
zárjel közt legyen mondva.
Părere, nf. 1. vélemény, hiedelem, vé-
lekedés ; 2. látszat, tünet, kulszin;
e de —, azon véleményben wn; a
’șî da —, véleményez, véleményt nyil-
vánít; — de bine, öröm, örvende-
zés ; — de réu, sajnálat; la —, lát-
szatra, külszínre.
Paresimí, n(. i. nagyböjt, husvétbÖjt.
Părete, nf. fal; de —, fali; ceas de
—, fali óra.
Parfum, i. -uri, df. illat, illatszer.
Parfumerii, nf. i. illatszerek.
Parfumez, I. illatosít, szagosvt.
Pârgă (Pírga), nf. zsenge, első termés.
Pârgalesc, IV. o. pergel, pörköl.
Párgar, nf. községi tanácsos.
Pârguesc, IV. «. érlel, megérlel.
Paricid, fif. apagyilkos.
Paricidiu, i. -i, ff. apagyilkosság.
Parié, nf. másolat; i. Copie.
Parigorie, nf. vigasztalás, vigasz, vi-
gasztalódás, örvendés.
Parigorisesc, IV. w. vigasztal, meg-
vigasztal, örvendezte.
Parimie, nf. példabeszéd, közmondás,
közbeszéd.
Patine, fif. (ni.) köles, köleskása (Mi-
liutn).
Părinte, nf. 1. atya, apa, szülő; 2.
lelki atya, lelkész; — sufletesc,
lelki atya; sânjii — i, szent atyák;
—ii noștri, atyáink, őseink, eleink.
Părințesc, mn. atyai, apai, szülői;
avere — ă, atyai örökség ; vatră —a,
atyai v. szülői ház, camin—, atyai
v. szülői tűzhely.
Parințeșce, ifi. atyailag, szüloileg.

Parip

320           Particularitate

Partidă _____________321_____________Pastel

Parin, /if. 1. nyerges ló, paríva; 2. ve-
zetékié.'
Paris, áf Párizs (város).
Párisién, áf. párizsi (lakos).
Parisilab, mn. egyenlő szótagu, egyenlő
tagit.
Parișor, áf. kis karó, kis cövek.
Paritate, «/. 1. hasonértéküség, .egy-
értéküség; 2. egyenlőség;’ — de vo-
turi, szavazategyenlőség.
Pârjol (Pírjol), -e, sf égés, gyula-
dós, tűztáwadas, pér zselés.
Pârjolesc, IV. ». perzsel', megperzsel;
éget, gyújt; mé —, vfi. perzșelbdik,
meggyullad.
Parlagin, áf. sintér, nyúzó, hóhér,
gyepmester.
Parlament, t. -e, országgyűlés, par-
lament; —ar, mn. országgyűlési,
parlamenti; —ar, áf. hadi követ,
békeszónok.
Pârleaz, Pirlas, í, -úri, df. hágcsó,
átkelő, átjáró ; l. Pritaz.
Pârlesc, IV. ca. /. Pîrlesc.
Pârlog, t. -e, df. parlag, műveletlen
föld; ugar.
Pârlogesc, TV. «. parlagon hév értét
(földet).
Parmac, t. -e, df. 1. karó, palánk;
2. szégyenfa, bitófa; — líc, df. kar-
zat, korlát, karfa.
Parmasan, 1 mn. cașcaval —, pár-
Pannezan, J mai sajt,
Parnas, áf. Parnassus (hegy).
Pamasie, nf. (nt.) boglárpót (Par-
massia).
Parocă, nf. I. Perucă.
Paroch, (Paroh), áf. plébános, paro-
r.hús, lelkész.
Parochial, mn. plébánost, papi fára;
casă -—ă, plébánia^ papi tík; școală
—ă, fára-iskola; biserică —ă, anya-
templom.                       [bánta.
Párochie, nf. egyházközség, fára, plé-
Parodie, nf. gúny más, paródia; gú-
nyos.utánzata, fonákja (vminek).
Parodiez, I. a. fonakol, parodizál,
gúnyolva miméi, gúnyosan utánoz.
Párom, áf másodszori raj.
Parola, nf. 1. becsületszó, szó; 2. jel-
név, hadjel, hadi jelszó: om de —,
derék, becsületes ember.
Parocsism, áf. roham, tízroham.
Părpalac, áf. rostélyos, oldalszelet.
Parpalec, nf. t. pecsenyeárus; 2,
(gúny) görög.                        ’ i

Pârpalesc, IV. cd. pörköl, félig meg-
süt.
Pârpărița, nf. 1. malomorsó, korong-
vas, malomkőfuzsaly; 2. csiga, csapó
csiga, forgócsiga.
Parpian, áf. (rt.) kétlaki v. parlagi
gyopár, kisegérfü; csikós kecskerágó
(Antennaria dioica).
Parsechiu, t. -rí, df. szekrény, üveg-
szekrény,
। Parsimonie, nf. takarékosság.
Părtaș, áf. L részes, részvényes, rész-
vevő; 2. bűnrészes.
Parte, nf. 1. rész,szak, oldal; a—, félre;
Ín —, részleg, részben ; ín maré —
nagyobbrészt; din — a mea, részem-
ről ; a lua —, részt vesz, részesül:
de o —, de altă parte, egyrészt;
másrészt, részini-részint; — a fe-
meească, asszonyt v. nőnem ; 2. fă,
párt; a pune la o —, félre tesz; a
|iné cuiva —, vkinek partját fogja,
pártol (vkit); —i litigante, perle-
kedő felelt.
Parțelă, nf. részlet, részfőid, birtok-
rész.
Parter, df. 1. alsor, földszinti sor; a
locüi íp —, földszint lakik ; (szín-
ház) földszint, földszinti hely; loge
de—földszinti páholy.
Parțial, mn. 1. részrehajló; pártos,
pártoskodó; 2. részleges, részenkénti,:
részded; 3 —, íK. részenként; részre-
hajlólag.
Parțialitate, nf. részrehajlás, pártos-
kodás.
Părticea, 1 nf. részecske, darabka,
Părticică, f kis rész.
Particip, I. cd. részesül, résztvesz, osz-
tozik (v miben).
Participare, 1 nf. részesülés, rész-
Participațiune, J vevés, részvétel.
Participiu, t. -i, sf. részesülő, igenév.
Particulă, nf, igekötő, részecske; —
emfatică, nyomaték szócska.           ¹
Particular, mn. 1. részleges, részletes,
különös; 2. áf. magánzó, magánsze-
mély ; 3. —, t. -e, df. részlett számla
— de drum, úti költség számla, uta*.
zási költség, jegyzék.
Particularism, t. -e, df. különbözőség^
különcködés; különösség, részleges-
ség.
Particularitate, nf. sajátlagosság. jel-
lemző sajátság, különösség, különös
tulajdonság, sajátosság.



Partidă (Partită), nf. í. párt, fél, rész,
2. felekezet.
Partié, nf. 1. kirándulás; 2. házas-
ság.

Partită, nf. I. Partidă.
Partițiime, nf. reszelés; osztás, osztá-
  lyozás.
Partitiv, mn. részelő (ítéleti, részel-
  tető ; osztó.

Pârv, mq. kicsiny, kis; törpe.
Părvă, nf. kurva, szajha, ringyó.
Parvenit, áf. szerencsefi ; jövevény.
Paș, (Pas), áf. lépés, nyom; merge
in —, lépésbe megy; a |íne —, lé
pest tart; —efe vorbă, nem
engedi szóhó^ fttfni.
Pas, t. -Uri, dț. Sw/vs, áwwriei;
hegyszorulás, hágd,- koz; 21 útlevél. ।
Păs, t. -uri, df. 1. gond, bánata szo-
morúság; 2. I. Bút.

Pasă, (irt.) 1. menj! lódulja taka-
rodj, lépj! 2. gondol vkivgt, hajt
vmire; ce mi —, mit bánom; va

Părtinesc, IV. <*. pártol, pártfogol, — m
kegyel (vkit); pártját fogja, kedvez j rodik.
(vkinek); elősegít, előmozdít. | Paschil (Pascuil), t. -e, gunyirat,
Părtinire, ₙf. kedvezés, kegyelés, párt- J gyalázó-irat, csuföndár-irat, pastföi-
fogas, pártolás.                        ; tus.
Părtinitor, áf. 1. 1
pártoló, pártfogó; 2. szémélyválo-
gátó, részrehajló.
Partisan, áf. pártfél, ügyfél, pártom,
sorsos, követő.

se ’ți pese odată, majd megbánod- Pășire, nf. lépés
vmikör.                                înainte, elöl

Paști, áf. pasa, basa, helytartó.

ᵥ            | Pasiune, nf. 1. szenvedély, szenvede-
Pasagiu, t. -e, df. 1. szoros, átjáró-\ lem, indulat; szenv; kedvtelés,
hely; menet, menetel; 2. hély, mon- | kedvelés; 3. Jézus kínszenvedése.
dat, rész (a könyvben).'              ! Pasiv, mn. 1. szenvedő, szenvedőleges;
Pasager, áf. utazó, idős, átutazó.
Pasaj, t. -e, df. I. Pasagiu.

Pașalic, t. -úri, df basaság.
Pasaport, i. -e, df. útlevél; — de vite,
marhalevél.
Păsărar, áf. I. Păserar otá.
Păsare, nf. búsongás, aggály, gond,
bú, bajlódás; ne —, gondtalanság.
Păsat, i. -úri, df. dara, kásadara, kö-

leskása.
Păsătos, mn. kásás.
Pasc, III. cd. 1. legel, legelés.

le-

geltet; 2. üldöz, űz, kerget.
Pască, 'nf, misekenyér ; husvétikenyér,
lepény, pászka. ’
Pascal, mn. húsvéti, husvét. . .
Păsoălău, áf. jövéndomondó, jövendölő.


   Román-magyar szótár. II.

Pascălesc, IV. jövendöl, jövendő*
mond, jósol.

Pascălie, nf. 1. husvétnaptár; 2. jós-
könyv., jövwdöléskönyv; & ’și perde
— ile, kifogy a türelméből, meghábo-

kedvező, kegyelő. ! Páséi, nf. husvét; inielul —lor,
   ®                   húsvéti bárány,
                   [Păserar, át 1. madarász; (állati.)
                  ; karvaly, karoly fFalco nisus).
                    Pasere, nf. madár, — călătoare, ván-
                    dormadár; 3“^. de noapte, éjjeli űia-
                    dér ; lipitoare, ragadozó ma-
                    dár; laț de —, madárháló; — dom-
                    neasca, (áltáit.) pirók, (Pyrrhula);
                    r—musca, Kolibri (Trochilus); ~
                    țigăneasca, (állott.) billegé&y, bille-
                    gető (Motacilla),
                   Păsăresc, mn. cireșe —i, (nt.) rad-
                    cseresnye ; zelnice.
                  Păsăresc, IV. g®. madárász.
                   Păserieă, nf. madárka, kis madár.
                  Paséraiea, nf. madárka.
szoros', átmenet; Pășesc, TV. á. lép, lépdel, lépeget;
, a ț -- înainte, előlép, előhalad; — preste
cevá, vmit átlép.
                  Pasíans, áf. idötöltö magánjáték (kár-
                  tyával).
                  Pasionat, mn. szenvedélyes, szenve-
                  delmes, indulatos.

, ..ᵣ         — afara, kilépés;
înainte, elölépés.

  formă —-ă, szenvedő alak (tyéafaá) ;
  2. tartozási, szenvedő, tartózó.
Pasive, nf. f. tartozás, teher vagyon,
Pasivitate, nf. 1. szenvedölegesség,
  szenvedöleges állapot; 2. munkátlan-
  ság, henyeség, tétlenség:
Pâslă, nf. nemez; durva posztó.
Pasmă, nf. pászma, seréb, matring, báb.
Pașnic, áf: köfzo, cirkálom.
Paspaiu, áf. lisztláng.
Pasquil, í. -e, df 4 Paschil.
Pastă, nf. pép, paszta.
Păstae, nf. 1. becő, hüvely, tok; 2.
zöldborsó.
Păstăeț, mn. hüvelyes.
Pastel, i. -úri, szárazfesték, szín-
kréta iracs.


21

Păstelă



Patrat

Patriarch             323               Pe

Pastelă, nf. labdacs , •     ,          1
Paștere, nf. legeltetés, legelés.
Pástérnac, fif. (ni.) mohrépa, pasz-
ternák.
Pastetă, nf. pástétom.
Paști, fif. t. husvét; l. Pasci.
Păstor, fif. pásztor, nyájőr, juhász;
őr; csősz; kondás (disznóknál); —
sufletesc, lelkész, lelkipásztor.
Pafitoral, mn. lelkipásztori, lelkészi,
papi ; —, fif. pásztorkodástan.
Pastorală, nf. főpásztori levél; poe-
sie — á, pásztorvers; teologie . —,
Idkipásztorkodástan.
Păstoresc, mn. pásztori; lelkészi; lel-
kipásztori.
Păstoresc, IV. fi. 1. pásztorkodik; 2.
legeltet, Őriz (nyájat).
Păstorie, nf. pásztorkodás, pásztorság.
Păstoriță, nf. juhásznő, pásztornő.
Păstramă, nf. besózott hús.
Păstrare, nf. takarékosság, őrzés, tartás,

kímélés, gazdálkodás; casa de —,taka-
rékpénztár; — ín minte, észbentartás.
Păstrător, mn. takarékos, kímélő, gaz-
dálkodó, őrző.
Păstrăv, fif (állati.) pisztráng (Sűlmo
faria).
Păstrez, 1 ți, 1. tart, megtart, tarto-
gat; 2. kiméi, megkímél, takarít,

megtakarít; őriz, óv.
Păstrugă, nf. pisztráng-faj.
Păstura, nf. 1. szinméz; 2. lép, sejt.
Păsueală, nf. elnézés, kímélet; ha-
lasztás, íialogoíás, haladék.
Păsuesc, IV. fi. elhalaszt, elmulaszt,
halogat.
Pasulă, nf. (ni.) paszuly, fuszujka;
L Fasolo.

           .                            Pătlăgele, nf. i. (nt.) paradicsom, pa
Pășunare nf. legeltetés, lég elés.    : radicsoriialma (Licopersicum eseti
Pașunărit fif legeltetési jog, legelő- | lentpm).
jog„                                   Patiáöina. uL útifű fPlantaaó)
Pășune, iₜf. legelő, legelőhely.
Pășunez,.!. o. legeltet.
Pășuș, t if. útlevél, passzus.
Pat, t. -uri ö/. 1. ágy, nyoszolya; 2.
folyamáyy meder\ árok; — de moarte,
halálos ágy; — de odihnă, nyugágy;
așterne ~ ul, ágyat vet; vestminte
de — ágynemű, ágybéli.
PatL IV. fi. L PățÂsc.
Pată, nf. folt, szenny, szeplő.
Patac, fif. bafka, krajcár.
Pățăchină, nf. (nt.) varjutövis benge
  (Rhamnus).

P&țanie, m/. élmény, élemény.

Pătăramă, nf. 1. sz. Mihály lova,
ravatal, saraglya; 2. történet, eset,
esemény.
Patașca, nf. 1. bőrtarisznya, táska;
2. táskaleves, szabógallér.
Patentă, nf. 1. nyílt parancs, rendel*
vény, nyílt levél, pátens; 2. szabadék,
szabadalom, szabadlevél; 3. kinevezési
okmány.
Patentat, mn. szabadalmazott, szába-
dékos, ismert., hírhedt.
Pateriță, nf. püspöki pálca, pászto-
   raié ; l Cárja.
  Patern, mn. atyai; —itate, nf. atya-
   ság.
  Pățesc, IV. -fi. 1. eltűr, elvisel, szen-
   ved, kiáll; a o păți, megjár (vmi-
   vel); 2. megél, megér, tapasztal.
. Patetic, mn. szenvelmes, szenvedet-)

mes, szenvelgő.
Pătez, I. c>. beszennyez, bépiszkol,
befoltoz, megszeplősít, meggyaláz.
Patima, ₙf. 1. szenvedés, tűrés; 2.
szenvedély, szenv, szenvedelem; cu

—, szenvedélyes, indulatos; sépté-
mâna —ilor, nagyhét; —aș, fif.-
szenvedélyes, szenves, indulatos; szen-
védő, beteg.
Pătimesc, IV. fi. szenved, elszenved, tűr,
eltűr, kiáll; szível; — d.e dóréra
de ochí, szenifájásban szenved
Pătimire, nf. szenvedés, tűrés, nyomo-
rúság.
Pătimitor, mn. szenvedő, tűrő, betegé
Pățire, nf. élmény, tapasztalat, ta-
pasztalás.
Pățit, mn. tapasztalt, élemedett, sokat
járt-kelt.




Patlágina, nț. (nt.j útifű

Patologic, mn. kór...; anatomie —1
   kórbonctan.
  Patclogie, nf. kórtan.
  Patos, fif. szenvedem, szenv, szenv'
   messég, szenvedelem; — fals, dagá)
   álszenv.
  Patrafir, t. -e, *f. lebeny, nyaköltfí
  Pătrar, t. -e, tf. 1. negyed, negyt
   rész; 2. meszely; — de luna,ftóí
   negyed; de vară, nyárnegyed;
  Patrat, mn. 1. négyszögű ; 2.
   szeres, négyzetes ; redică la —, né$
   zetre emel; másodfokra emel; —*
   -e, »f. négyszögnégyzet.


Pătură, nf. réteg; ránc, redő; lap.
Păi amica, Patumiche, nf. (állati) fo-
goly, herjó.
Păturos, mn. rétes, réteges, szemcsés
  (kő).
Paucă, nf. M. dob.
Păun, fif (állati) páva ; —aș, fif. hős,
  vitéz (ifjú); legény.
Paupertate, nf: szegénység, nyomor,
  szükölködés, silányság; testimoniu de
  —, szegénységi bizonyítvány.
Paus, fif. misebor.
Pausă, nf. 1. szünet, nyug; 2. nyűgjei.
Paușal, l -e, */. átalány, átlag; —
de călătorie, úti átalány; — de can-
celarie, irodai átalány.
Pausez, I. fi. szünetel, nyugszik, szü-
  netet tart, pihen.
Pavecerniță, nf. alkony-ima, esteli
  könyörgés.
Paveza, nf méllpaizs, vért.
Pavez, 1. a. kikövez, kipadoz; ta-
  paszt.
Pávián, fif. (állati.) közönséges ebfej,
  pávián.
Pavilon. I *e, df. kéjlak, rwtdatóház,
  sátor, kerthdz, pavíÜon.
Paviment, i. -e, »f. talaj, padotat,
  szoba földje; kövezet.
Pază, nf őrködés, ügyelet, felügyelet,
felvigyázat, gondviselés, őrizet, figye-
lem; stă la. —, őrködik, vigyáz, őrt
áU.
Păzesc, IV. c.. 1, Őriz, orz, megőriz;
2. oltalm.az, véd, védelmez, Őrködik
(vki felett), — de mâncare, főz,
ételt készít; mé -v&. Őrizkedik,
. óvakodik tartózkodik, vigyáz magára.
Păzitor, fif őrző, gondviselő, felvi-
gyázó, védő, csősz; ánger —, óran-
gyal.
Păzitură, tif 1. őrzés ; 2. vastagéiul,
főttétel, főzelék, ázalék.
Paznic, fif őr, felvigyázó, csősz.
Pe, (/. Per), 1. púp. hová ? -ra, -re; holí
-n, -on, -en, -ön; — aiurea, másuttₜ
egyebütt; — an, évente, évenként; —
ascuns, titokban, alattomban; — din’
ainte, elülrőt; — ímpujeicate, ve-
tekedve ; — din acolo, túlról; —
din derépt, hátulról; — deasupra,
fölülről,fölül; — supti ascuns, titkon,
alattomban ; — onoarea mea, becsüle-
temre ; — unde? hol? — urmă,
utoljára, utolszor, végül; de —, -ról,
-ről; 2. a tárgyeset előtt áll szemé-

21*

  Patriarch, fif. patriárcha, egyházatya;
   főpüspök.
  Patriarchal, mn. pátriárkái, törzs-
atyai, törzscsaládi ; régi, patriarkális:
Patiiarehat; i. -e, »f. 1 pátriár kaság,
Patriarchie, nf. j főpüspökség.
Patricid, fif. apa-, atyagyilkos ; —iu,
t>f. apagyükosság.
  Patriciu, fif. nemes, főpolgár, patrícius.
Patrie, nf. hon, haza ; szülőhely, szülő-
föld ; —a cerească, mennyország; iu-
bire de —, hon- v. hazaszeretet.
■Patrimonial, mn. 1. atyai, nemzet-
   ségi (jószág); 2 földesúri.
  Patrimoniu, t. -i, $f. atyai v. nem-
   zeti örökség, öröklött vagyon, család-
   jószág, örökség.
  Patriot, fif. hazafi,, - honfi, honpolgár,
   honbarát.
  Patriotic, mn. hazafias, hazafiui, hon-
   fiúi.
  Patriotism, fif. hazaszeretet, huzafiság,
   honszeretet.              £tron, i. -e.
  Patroană, nf. 1. védasszony; 2. I. Pa-
Patrociniu, fif. pártfogás, védelem, ol:
tatom.
  Patrola, nf. őrjárat, kerülő, őr, őrjáró,
   őrszem^
Patrolez, I. fi. őrt jár, cirkál, cirká-
   lódík
Patron, fif. pártfogó, védő, kegyúr,
védúr; —ă, nf. cedasszony, védanya;
—agiu, fif, pártfogás, védelem, olta-
lom; — at, t. -e, *f. kegyuraság, véd-
ura'om; —ez, I. «. párfogol, védél-1
mez, oltalmaz, kegyel.
Patron, l. -e, df. 1. töltény, töltés;
2. minta, mustra; —tag, of. töltés-
tartó, tokmány.
Patru, dzmn. négy ; de —orí, négy-
szer; câte —, négyenként, négy ível.
Patrudecime, nf. I. Paresimi.
Patruía, nf. f. Patrolă.
Patrunchios, mn. bohókás, kamasz.
Pătrund, III. ₒ. 1. át- v. keresztül-
hat, áthalad; 2. megért, felfog.
Pătrunzător, mn. 1. megható; 2. éles
elméjű, átható.
Pătrungel, nf. (nt.f l. Petringel.
Patruped, mn. négylábú.
Patruplu, mn. négyszeres.
Patul(a), t. -e, df.. ágy (virág-, vete-
ményágy); boglyaaljₜ
Patulesc, IV. «>. betakarít, felhalmoz
(szénát); aljaz.
Pătur, I. co. I. împatur.

Peană

324

Péisae

   Igéknél; — mine, engem; — el, őt,
  ptet; — Petru, Pétert.
Peană, nf 1. toll, penna; bokréta, 1
  virágcsokor; 3. pehely, pihe,
Peară, nf körte, kiirtve; — de pa- é
  ment, (i,t.) burgonya, krumpli, pi-
  tyóka.
Pe&ta, nf I. Pată.
Peatră, nf 1. kő; — acra, tim, timsó;
  — scumpa, drágakő, nemeskő; —- vé-
  néta, rézgáUc, kékgálic; 2. jégeső,
  jég, kőeső;. bate —a, jég esik, — de
  var, mészkő; — de vin, borkő; —
  pucioasa, kcnkő; — fundamentală,
  alapkő, talpkő.
Pécat, t. -e, »f. vétek, bűn, gonoszság,
  bűnös hajlam; — de .moane, halá-
  los bűn; — strămoșesc, eredeti
• bűn; — ! inbvz. sajnos, kár! a cadé
ín —, bűnbe esik; fac —, /. Pecă-
tuesc.
Pécatos, mn. bűnös, vétkes, gonosz,
    vétő.
Pecătuesc, IV. fi. vétkezik, bűnt követ
    éF; hibázik, téved.
  Pecete, nf. pecsét; l. Sigil stb.
   Pecetea lui Solomon, nf. (r.i.) pecsé-
    tes gyökér (Convallaria polygona-
    tum).
   Pecetluesc, IV. &. L Sigilez stb.
  Pecie, nf vesepecsenye, pecsenye.
  Pecingine nf. semer, tömör, bőrsenny,
  bormoh, szeplő.
   Pecínginos, mn. sömörös, bőrsennyes;
    szeplős.
  Pécuine, nf. t. juh; majorság.
   Peculiar, mn. sajátságos; —itate,
    nf sajátság.
   Pecuîiu, fif szerzemény, saját vagyon.
  Pedűniar, mn. pénzbeli; l. Banál.
  PeoțirW, fif juhász, juhpásztor, ba-
  csó* nijájöt; — ița, nf juhásznő.
                hiti, juhász; câne ^ ju-
    hászkutya, komondor; —é, Ifi. juhasz-
    módrd, jüháSzQsari,
   Păpușăresc, IV. fi. jithászkodik, juho-
    kat őtii.
   Pedagog, fif. tdnitó, névelő* nevelész,
    iktató.
   Pecță^ogic, mn. nevelési, fievéUstanü
  Pedagogie, hf néüétístöti* üéveléstudo-
  mány.
  Pedál, t. -e, $ lábitó (orgonában).
   Pedant, mn. bdfhióé* vdShdldpOS* pe-
    dáns.
  Pedanterie, nf. í. bdjniócsáff vdskála-

posság, pedánsság, iskolásdiság ;
szőrszálhasögatás, kicsinykedés.
Pedantic, wm. bíráló, szőrszálhasc
gató, vaskalapos, pedáns.
Pedantism, fif. I Pedanterie.
Pedeapsă, nf 1. büntetés, bünhődés;
2. bírság; — de moarte, halálbün-
tetés; — trupeasca, testi büntetés;
sub —, büntetés terhe alatt ; a ’și
lua —a, bűnhődik.
Pedeca, nf. 1. akadály, gát., gáncs;
2. lónyüg, békó, lábtőr (lovaknál);
3. keréklánc; a pune cuiva —ă, vid
elé akadályt gördít, megakadályoz
vkit.
Pedel, fif. 1. iskolaszolga, pedellus;.
2. poroszló.
Pedepsesc, IV. büntet, fényit, meg-
  dorgál ; me —, vfi. bűnhődik.
Pedepsitor, fif. büntető, fenyitő, dor-
  gáló.
Pedestal, t. -e, of. talapzat, lábazat,
  oszlop, talp.
Pedestraș, fif. gyalogos (katona), gya-
  lóg.                                   -5
Pedestrime, nf. gyalogság, gyalog b
  katonaság.
Pedestru, mn. gyalogos, gyalogjáró; %
  —, ifi. gyalog,
Pe dinainte, ifi. elől, -rőt.
Pe dinapoi, ifi. hátul, -tói.
Pe dincoace, ifi. erre, errefelé.
Pe dincolo, ifi. tulfelé, arrafelé.
Peducea, nf. (nt.) galagonya (Bacca
  oziacanthe).
Péducel, fif. (nt.) 1. cseregalagonya*
  (Crathaegus) ; 2. t. vaktetű.
Péducher, fif (nt.) tetüfö.
Péduchere, nf. tetve zés, tetvészés, tetü-
  keresés.
Péduchie, fif. (állati.) tetü, kosz, (héf.j,
  fehér molnár; — lat, lapostetü.
• Péduchiez, I. a. tetvez, tetcész, tetüt
  keres; a se —a, vfi. tetvesedik; á. i.

babrál,, pepecsel.
Păduchios, mn. 1. tetves, koszos; 2.
fukar; 3. nyomorult.
Péfug, L a. megszalaszt, futamit; f.
Alung.

■



Pe furiș, ifi. lopódzva, lopva, orozva, ^
alantomban.                          ■
Pehlivan, fif. kötéltámcos, komédiást
bűvész, szemfényvesztő; —ie, nf
szemfényvesztő bohóságok.                \
Péíre, nf /. Perire.
Péisac, fif, kelevény, tájog. >



Peisagiu, fif tájkép, tájfestmény, tá-
jék, vidék.
Pejmă, nf. (ni.) í.pézsmacsükültő, buc-
kóró; 2. pézsma.
Pelar, fif. tímár, cserzővarga, tóbak,
bőr készítő.
Pelcă, nf. könyvnyomtató táb’a.
Pelcuță, nf. i.' hám, pille, hártyácska,
vékony bor; 2. bőr öcske.
Pele (Piele), nf. 1. bőr, felbőr, hám;
pille, bőrke; a’i da pe —, elver, el-
páhol ; a nu’și încapi în —, nem
fér a bőrében; ín — a goală, mezte-
len, meztelenül; vai de —a lui, jaj
neki; a’și da — a popii, meghal.
Pelei in, fif. zarándok ; — agiu, fif
zarándokság. zarándoklat.
Pelican, fif. (állati.) godén y,pelikán. |
Pelie, nf. halrekesz.                 !

«Pelin, fif. (ni.) üröm (Artemisia) ;
vin cu —, ürmös-bor; — iță, nf. (ni.)
fekete üröm, tapló üröm (A.,pontica).
Pelincă, nf. pólya, pelenka, pólya-sza-
lag ; l. Fașă.
Pelița, nf. pille, hám, felbor, bőrhár



nf. pille, ham, felbor, borhar- hogi
— mucoasă, nyálkás bőrhár- D£e



Pelițos, mn. börhártyás, hártyát.
Peltic, mn. dadogó, hebegő, gagyogó.
Pelungoasa, nf. (nt.) két-iksz rep-

kény; földiborostyán (Gleehoma he- i Pepéíe, nf. L Păcală.
dér a cea).                         \ Pepene, fif (ni.) '1.dinnye (éücumís
Pembe, mn. világosvörös.              | meló); 2. tök, disznótok ;— galben,
Pemn, i. -úri, »f. zálog.             i sárgadinnye; — verde, görögdinnye.
Pemnorajiune, Pemnőrare,    nf.  zálo- j Pejieniște, nf. dinnyés, dinnyeföld.
gositás, elzálogosítás.              j Pept, t. -úri, í/. !. Piept, »ifi-
Pemnorez, I. a. zálogba    ad, elváló- j Peptén, I. co. I. Piepten dfi.
gosit, zálogot.                      ■ Peptenar, fif. 1. fésücsináló; 2. csaló,

                                      i gézengúz, szédelgő.
                                       Per, IV. fi. /. Pier.
                                      I Pér, fif. (ni.) körtefa; — pădureț,
                                      । vad körtefa, vackor.
                                      i Pér, fif. haj, hajszál, szőr; din fir ín
      —, mind egy szálig, apróra szedve
      minden, egytől-egyig ; ac de —,
      hajtü ; fată ín —, hajadon, hajadon-
      leány; schimbă — pe —, cseréli
      egyiket a másikkal (minden hozzá-
      , ,ᵣ.      __ᵥ .                ! udás nélkül); —ul fetei, (ni.) árva-
Penița, nf (ni.) magár, hajka (Stipa | lányhaj (CapillusVeneris);—ul sán-
pennata).                            | tei M~rii, (ni.) páfrány (Asplenium).
Penitent, mn. bűnbánó, töredelmesi l Percent, i. -e, ?/. százalék, száztoli
vezeklő.                             j (kamat).
Penitență, nf. 1. bünbánat, törede- j Percep, III. o. 1. bevesz, beszed; 2,
lem, vezeklés, elégtétel; 2. bűnhő- i érzel, észlel, megfog, megért,
dés, lakolás,                        ' Perceptbíl, mn. föl-, megfogható.

Penal, mn. büntető; codice —, bűn

tetőtörvénykönyv.
Penați, fif. t. házi istenek.
Pendulă, \nf. ir>g«,ló<iOny.

Penel, i. -e, $f. ecset, pemecs, pamacs.
Penibil, mn. fáradalmas, bajos; kinos.
Penicil, t. -e, f. tolikés, zsebkés.
Peninsula, nf. félsziget; — a balcanică,

Balkdn' félszigete
Penis, f. szeméremtag (Kim).


325

Perceptibil

Penitențiar, i. -e, »f. fegyház, f^vyițo-
~ tyüs, fogház.; —, fif. fegyenc,
Pénós, .mn. tollas.
Pens, i. '-e, df. feladat, szabmány,
lecke.
Pensionar, fif. nyudijas, nyugpénzes,
nyugalmazott; —e, nf. nyugdíjazás.
Pensionat, t. -e, f. nevelő-, tápinté-
zet.
Pensionez, I. ct. nyugalmaz, nyug-
díjaz, nyugalomba helyez.
Pensionist, fif. nyugalmazott, nyug-
díjas.
Pensiune, nf. 1. nyugdíj, nyugpénz;
2. tartásdíj; fond de —, nyugdíj-
alap..
Pentecostar, fif. husvéttól pünköstig
szolgáló egyházi könyv.
Pentaedru, fif. (mi.) ötlap, ötalj.
Pentagon, fif. (mi.) ötszög.
Pentametru, fif. ötméretü vers,'ötös.

Pentateueh, fif Mózes öt könyve.
Pentru, pup. -ért, miatt, miá; —
aceea, azért; — că, mivel, mint-
hogy ; — ce ? miért ? mi okból ? —
"" leu ’ az Istenért.

Penultim, mn. utolsóelőtti* véginnenső;
anté —, végin nenö előtti.

Penurie, nf. nagy szükség, ínség,
éhség.

Percepyíune

326

Permis

Permit

327

Peș

Percepțmne, nf. 1. (őölc».) érzelés,
észlelés, felfogás; 2. bevétel, be-
re vés.
Perceptor, Af adótiszt, adószedő, adó-
tárnok ; pénztárnok, pénztáros.
Ferceptorat, t. -e, df. pénztári hiva-
tal; — de dare, adóhivatal.

Periciune, Af 1. romlás, végveszély,
végromlás; 2. enyészet, pusztulás.
Periclitez, I. ca. veszélyeztet, kockáz-
tat, veszélynek kitesz.
Pericol, t -e, $f. veszély, vész, vesze-
delem.
Pericopă, nf. szentirási részlet v. sza-

Percbisițiune, nf. motozás, házmoto- kosz.
zás, kutatás.                         Periculos, mn. veszélyes, veszedelmes.
Perciunat, mn. 1. copflis (zsidó); 2. Af. | Perie, nf. kefe; — ae haine, ruha-
f n ___ \ r. nAĂ                             •    A* Al V

(gúny.) Z->idó.
Percurg, ca. HL végigfut, átmegy
(vmin), hirtelen átnéz, átfut, futó-

kefe; —er, Af. kefekötő; — etura,
nf. kefélés; —iu, Ú. ca. kefél, meg-

lagosan átnéz.
Percusiune, nf. 1. döfés, lökés, szú-
rás, csappantás; 2. rázkódás, ren-
dülés.
Perd, ca. III. I. Pierd aí£.
Perdaf, Af. fény, fényesség, düz; a
da cuiva un —, vkit lepiszkál.
Perdea, nf. függöny, redőny, kárpit,
serge, firhang.
Perde vara, Af. naplopó.               i
Perdițiune, nf. romlás, romlottság; •
veszély, veszedelem.
Pereche, nf. pár.
Peregrin, Af. zarándok, idegen; —
are, nf. zarándoklás, búcsú, búcsú-
járó; —ez, 1 ca. zarándokol, búcsút
jár, vándorol.
Peremțiune, nf. 1. elévülés ; 2. ügy-
  döntő határnap, zárhatár.
Peremtől, mn. elhatározó, ügydöntő,
  végvető; termin —, ügydöntő ha-
  tárnap.
Perenal, mn. örök, örökös, örökké
  tartó.
Perénd, I. ca. felvált, felcserél.
Pereyiza, nf. iokmány, töltéstáska.
Perfect, mn. tökélyes, tökéletes; —.
  Af. multidő, végzett jelen; prea —,
  régmuttidö, végzettmult.

kefél.
Periferie, nf. kerület, körzet, .körszél.
Perifrasă, nf. körülírás.
Per(i)nă, nf. párna; vánkos, főalj;
fața de —, párnahaj.
Perinuță, nf. párnácska, vánkoska.
Period, i. -e, t>f. 1. körmondat, ke-,
rekmondat; 2. (a történelemben}
időkor, időszak, korszak, körforgás;
3. szak, szakasz (t. törteknél); 4. t.
i hószám, havi tisztulás (nőknél).
Periodic, mn. 1. időszaki, korszaki,
.koronkénti; 2. körmondatí, körmon-
datos, kerekded; 3. szakaszos (tize-
des tört).
Peripeție, nf. fordulat, válság, viszon-
tagság.
Perire, nf. romlás, veszély, végveszély,
   vész, enyészet, eltűnés, elrnyészés,
   pusztulás.
Perișoara, nf. 1. körtéeske; 2. gom-
   bóc, gölödény (levesben).
Perișor, Af. (ni.) 1. kis körtefa; kör-
' tiké (Elymus); 2. börvén, loncme-
   téng (Pyrola).
’ Peristil, t. -e, >f. oszlopzat.
Perit, mn. 1. szikár, sovány, sápadt

tatlan; —iune, nf. engedély, enge-
detem. [gedélyez, enedélyt ad.
Permit, III. ca. enged, megenged, en-
Permut, I. ca. el-, fölcserél; — are,
—ațiune, nf. el-, fölcserélés; szám-
csere, permutatio.
Pernă, nf. I. Perina.
Pernicios, mn. káros, veszedelmes.
Péroca, nf. paróka, vendéghaj.
Peron, < -e, a/, emelvény, kiálló lép-
csözet, szabad lépcső, peron., feljáró
(vonalnál).
Perorațiune, nf. szavalás, szavalat.
Perorator, Perorant, Af. szavaló.
Perorez, I. ca. szónokol; hangosan
szaval.
Perpelit, mn. rongyos, ronda, cafatos.
Perpendicular, mn. függélyes, függő-
leges, merőleges.
•Perpetu-ez, I. ca. örökít, megörökít;
—u, nm. örök, mindenhái.

Personagiu, t. -e, »f. személyzet, sze-
  mélyiség; személy (gúnyosan).
Personal, mn. személyes, személyi,
  személyügyi; —, ;A. személyesen; —,
  Af. király személye, személynek.
Personalitate, nf 1. személyeskedés, *
  személysértés; 2. személyiség.
Personific, I. ca. személyesít, szemé-
lyit; me —, vA. személyesül; —ara,
i nf. személyesítés, személyeseiét.
Perspectivă, nf. 1. látaráng, távlat,
  távtünet; 2. messzelátó, látcső, táv--
  cső ; 3. kilátás; a pune ín —, ki-
  látásba helyez.
Persuasiune, pf hitetés, elhitetés, rá-
  beszélés, rábírás, tanácsolás.
í Persudez, L ca. rábeszél, rábír, taná-
  csol, hitet, elhiteti

Perpetuum mobile, nf. örök mozdony.
Perplecs, mn. kétes, bizonytalan, za- । icj ««uurz., a.
varodott, hüledező ; a fi —, hule de z, i Perturb. I. ca.

zavarban van.
Perplecsitate, nf. zavar, hüledezés, za-
varodás, bizonytalanság, kétesség.
Persec, Af (nt.) barackfa; —a, nf.
barack.
Persecuare, 1 nf üldözés; űzés, ker-
Persecutare, / getés.

Pertinențe, nf. t. tartozandósági tar-
tozék, járulék.
Pertractare, nf. tárgyalás, vitatás;
— finală, végtárgyalás.
Pertractez, I. ca. tárgyal, vitat.

zavar, megzavar, há-

Perfecționez, I. ca. tökéletesít, töké-
lyesít, tökélyesbit; mé —, vA. töké-
letesbül, tökéletesedik.
Perfecționare, nfy tökéletesítés, töké-
lyesbités, kiegészítés, tökéletesület.
Perfecțiune, nf. tökély, tökélyesülés,
tökéletesség, bevégzettség.
Perfid, Af. hitszegő, hűtlen, áruló.
Perfidie, nf. hitszeg és, hűtlenség, áru-
lás.
Pergament, t. -e, a/. hártya, szirony,
pergamen (papír).
Pergamută, nf. pergamüt körte.
Perghel, Af. iránytű.

  (arcú) ; 2. elveszett.
Peritoneü, Af. bélhártya.
Peritor, mn. múlandó, veszendő;
  de foame, ébenhaló, koldus, éhen-
  kórász.
Periu, II. ca. 1. kefél, megkefél;
  (fuior) borostái, ecsetel.
Perjur, mn. hitszegő, hiteszegett;
  Af. ál-eskü, hitszegéé.           \ ?
Perla, nf. gyöngy, gyöngyszem ; Tí
  Mărgăritar.
Pârlesc, IV. ca. megéget, perzsel; le-
  főz, rászed.                         z
Permanent, mn. állandó, maradandó;
  —, iA. állandóan; —ța, nf áUate
  dóság, maradandóság.
Permis, mn. szabad, megengedett^ tíl-

Persecutez, I. ca. üldöz, űz, kerget.
Persecuțiune, nf. üldözés, tízes, Ígér-
getés;
Persecutor, Af. üldöző, űző.
Persever-anța, nf. állhatatosság, kitö-
rés, elbírás, türelem; —ez, I. ca. el- \
tűr, elbir, kitart, kiáll.           ,
Persia, nf. Perzsia, Perzsa birodalom:

  bor gat; —are^ nf zavar, háborodás,
  háborítás ; j—ător, Af. zavargó, há-
  borító ; —ator de liniște, csend-
  háborító.
Péruca, nf. paróka^ vendéghaj.
Peru-eală, nf.. veszekedés, verekedés;
  — esc, IV. vA. veszekedik, verekedik.
Peruzea, nf (áwt.) törökle, törökkő.
Pervaz, t. -úri, a/, keret, ráma.
Pervenire, nf I. Ajungere.
Pervenit, Af szerencse fi.
Pervers, mn. megromlott, megveszte-

                                         getetț, gonosz ; —itate,. nf. megrom-
      lüttság, gonoszság; —iune, nf. rom-
      . ,                               lottság; veszély, veszedelem.
Persian, nf perzsa; —a, nf perzsanő. Pervin, IV. A. jut, ér (vmihez).
Pescar, Af halász, halkereskedő;

Persic, mn. perzsiai, perzsa.

Persiflagiu, t. -ri, gúny, gúnyoló-
dás, csúf,^csúfolás, csúfság, gunyolás» j
Persiflator, Af. csúfoló, gúnyolódó,

gúnyos dics érő.
Pesifiez, I. ca. kigunyol, kicsufol, ki-
nevet, gúnyosan dicsér, gúnyolódik.
Persist, I. A. meg-, kiáll, helytáll,
kiállja a sarat (pb. ellenség előtt) ;
—ént, mn. állandó, kitartó, mara-
dandó, szilárd, tartós; —ență, nf.
állhatatosság, állandóság, kitartás,

   —eása, nf halászni) ’ —, Af. (MJatt.)
j csüllő (Larus).
Pescăr-el, Af (Miatt.) 1. bukdár, AM-

vöcsök (Colymbus) ; 2. lile (Cha-
radrius pluviatilis); —ie, nf. halá-
szás, halászat; halpiac ; —it, Af. hal-
fogás, halászat; - uș, Af (Miatt.) jég-
madár, jégely (Alcedo).
Pesce, Af. hal; aripa —lui, uszóh&r*

tya; — de mare, tengeri hal; —*
serat, sós hal; — țigănesc (Miatt.)
      S , _________ ³        , halzsir ;
urechea —lui, kopoltyú,.
?eș, Af. lejtő, hajtás; gáteresz, haráxi-

szilárdság.                            j cigányhal; unsoare
Persoană, nf 1. személy, ember, egyén; i ?                 ’
2. szerep, személy ; 3. testalkat, tér- Peș, Af. lejtő, haji.. ,
met;.4i. szabad személy.                  ték.

ték.

Peșcheș

328

Petulant

Petulanță

329

Piersăc

Peșcheș, t. -úri, af. ajándék, adó- j leánykérés, leánynéző; —itor, fif.
mány; évi járandóság.                   kérő, leánykérő, házasulandó.
Peșcliir, af. törülköző.                      t                 ? »-->■
Pescos, mn: halas, haldús.
Pescu-esc, IV. ca. halász, halat fog;

  a —i în tulbure, zavarosban ha-
lászni; —ina. nf. halastó, halas; —
ire. nf. halászás, halfogás; — it, af.
halászat.
Pesimist, fif. mogorva ember, rosszat-
hivő, rosszelvi.
Peșin, nui. kész, meglevő, tiszta;
báni —,' készpénz; —gea (-=- pe ipán-
gea) készpénzben.
Peșmă, nf. (nt..} buckóró; pézsma-
csüküllő (Gentauria moschata).
Pesinet, fif. kétszer sült, peszmeg.

Peșta, fif. (fölb.) Pest (varos).
Peste (Preste), pz<tp. fölött, múlva,
által, keresztül; — cap, szerfölött;
— drtim, keresztül, áltál; — mână,
alkalmatlan, kéjeimet len.
Pește, fif. hal; l. Pesce.
Pestelca, nf. kötény, ébőkötö, kö-
cölye.
Peșteră, nf. barlang, üreg; odú, odor;
— cu stalactiți. cseppkobarlang; — os,
mn. üreges, oduas.
Pestilență, nf. dögvész, döghalál, dög-
mirigy. pestis.

Pestrec, III. me —, vfi. aléltságba
esik, elájul, gyöngélkedik.
Pestriț, mn. tarka, bpgta, foltos; — rerncica, i '                             -
  la mațe, hamis, csalfa, gonosz, rossz- Pefoific, I. mă—, vfi. kovül, megkövülj
lelkű, rossz májú.                     i kővé válik.                          -
Pestrufe, nf. szeplő.                   ; Petringel, fif. nt.) I. Petrângel. -
Petic, fif. rézpénz, fillér, batka. ! Petroleu, fif. kőolaj, petróleum.
Petală, jif. szirom, viráglevél; mono | Petrogratie, nf, kőzettan, kőzetleirás.
-~e, cfjipizirmuak (nt.).             \ Prtronela, nf. P> tróna (nőnév).
Peiat, mn. mocskos, piszkos, bemocs* Petros, mn. köves, kövecses, kavicsos.
Petroșel, fif. (állati.) csíz; I. Pietroșel.
Petrunchios, tnn. együgyü, bornyasí

költ, bepiszkolt, szennyes.
Petea, 1 nf. szalag, menyasszonyi
Peteală, J ékszer (aranyszálkákból).

                                      Pătrund, -III. ca. í. hatol, behatol*
                                     áthat, nyomul; át-, keresztül tör, át-* j
                                     keresztül ront; 2. megért, észszel
                                     i fog, átlát, fölér (eszével). r .
                                     Petrundecios, *nn. 1. átjárható,
                                     hatható ; 2. megérthető, felfoghaț&fi^^f
                                     Pătrundere, nf. 1. áthatolás, behátpéM
                                     íás : 2. éleseimé, megértés.
          mn. 1- rongyos, czajatos, Pătrunzător, mn. 1. megható*
ribancsos ; 2. dib-dáb emb&r. < rázó; 2. éleselméjü, mély belátásu. ‘ițâl
Peteică, nf. kasornya. ... ■          i Pătruns, mn. áthatott; —
Perese, IV. ca. kér, kéret, megkér, ■ hatva, áthatottam                  ’
megkéret (nőül), leányt kér, fcezet Petulant, mn. csintalan, dévag,
kéri (vkinek); —ire, nf. - -it, af. j pajzán.

Petec, t. -e, af.folt,ták; darab; -e,

nf. t. fancsik, rongy; a Re in —i cu
cineva, vkivel megbarátkozik. .
Petecar, fif. rongyszedő, házaló.

Petecesc, IV. ca. megfoltoz, foltoz

ruhát tákol.
Peteci, fif. t. patécsos láz.
Peteeos, mn. 1.- rongyos, czafatos,

tus tuberosus).
Picioica, nf. pityóka, burgonya,
krumpli; l. Cartof.
Picior, t. -e, af. láb, végtag ; — ul
dinainte, első v. mellső láb; — ul
mesei, asztalláb; — ul muntelui,
hegy láb, hegy alja, hegy töve; a călca
ceva în —e, vmit lábbal tápot: a o
lua pe —,. futásnak ered; a pune
pe cineva in —e, vkitfelsegít; — ul
caprei,(ni.) kecskeláb fű;—ul vițe-
lului,       konty virág (Árum);—ag,
—ong, t. -e, af. mankó, gamó, faláb;
y-aș, i. -e, af. lábacska.
Piciü, fif. 1. fiúcska, babácska; Q.fitg-
firity, kótyomfitty, pöttön ember; 3.
(á. c.) kölyök, tacskó, poronty.
jicnesc, IV. ér, talál, megüt

Pătez, I. ca. piszkot, bepiszkol; mocs-

kol, bemocskol, beszennyez.
Petiționar, fif. kérő, folyamodó, kér-
vényező, kérelmező.
Petiționez, I. kér, kérelmez, fo-
lyamodik, kérvényez.
Petițiune, nf. kérvény, folyamodvány,
kérőlevél, kérelem.
Pétra, nf. I. Peatra.
Petrângel, fif. (nt.) petrezselyem (Pét’
  roselinum); — cănesc, büdös gonye
  (Aethusa); — de câmp, vad petre-
  zselyem (Pimpinella saxifraga).
Petrar, fif. I. Pietrar atfi.
Petrec, III. «. 1. kisér, elkísér, kö-

vet; .— timpul, időzik, időt tölt; 2.
költ, elmulat, elkölt; mé vfi. mu-
latoz, mulat, időt tölt; — din lume,
kimúl a világból, élemedik.
Petrecanie, nf. 1. mulatozás, kedvtöl-
tés, beszélgetés: 2. temetkezés, teme-

tés* gyásztiszteíet; halotti tor.
Petrecere, nf. mulatozás, kedvtöltés,
  mulatság ; végtisztesség, kíséret; om V.
  de —, mulatozó ember, kedvtöttő-^
  vigkedélyü ember.                       . -jjf-
Petrefact, t. -e,' if. kövület, kövült jf
  anyag. ,                ,
Petrei, fif) (állati.) vészmadár, hajsza. ‘í'
PetriciS, } k°vec⁸> kövecske, kavie^^^

Petulanța, nf. pajzánság, dévajság,
szilajsag., csintalanság.
Peun, fif. páva (Pavo).
Peuna'ș, fif. ifjú, fiatal; —ul codrilor,
g havasok szép legénye.
Peunița, nf. nosténypáva.
Pezevenchiu, fif. 1. kerítő; házasság-
szerző; 2. haszo talan, semmirevaló.
Pianist, fif. zongoraművész, zongora-
mester.




                                        Picsa, 1 ₙf. szeltncze, millye.. pénz-
                                        Picsidă, J persely; köpű.
                                        Pictor, fif'. festő, festesz, képíró; —esc,
                                         țnn. festői, festészeti; iratos.
                                        Pictura, nf. 1. festés, képírás; %. fes-
                                         tészet, festőművészet; 3. festmény,
                                         festett kép.
                                        Picula, Piculină, nf táborsíp, fenkürt;
Piano, t. -úri, af. zongora; a diee la fuvolka, nyolezad fuvola.
—, ca. zongofáz; —, ifi. gyöngén,             t « -----------■ ■ -------- ™
szendén.

Piast, fif. lengyel nemes.
Piastru, fif. piaszter (lengyel pénz).
Piață, nf. piacz, vásártér, tér.
Piatră, nf. I. Peatră.
Piaza, nf előjel, előérzet.; előjele ség ;
—bűna, jó előjel; —reá,rossz előérzet.
Pic, t. -úri, af. 1. csep, csepp, csöpp;
egy kis, egy szikra, egy kevés; 2. falat,
falatka; un — de pane, egy ialatl.a
kenyér; nici un —, egy szikrát sem.
Pic, I. ca. 1. csepeg, csurog, est pereg;
2. esik, bukik, hull.
Pica, nf. neheztelés, gyülölség.
Picant, mn. 1. csípős, furdaló (szó);
2. élezett; szúrós (irály); 3. ritka,
különleges (étel), pikáns.
Picanterie, nf. 1. csípősség; 2’ külön-
legesség, ritkaság (ételben).


Picătoare, nf. kármentő, pecsenyesütő,
serpenyő, vastepsi v. bogrács.
Picătură, nf 1. eresz, csurgó, eresz-
alj ; csép, csepp, csöpp; 3. falatka,
darabka. [%. pikét (kártyában). ___________ᵣ___,
Pichet, £. -e, af. 1. táborszem, őrfő; ! Piepten, I.
Picioarcă, nf. (ni.) pecsérke (Hclian-\

Picnic, i -eₜ af. estély, piknik.
Picotez, I. ca. dűl <0.2 álomtól,.

Picur, I. o. 1. csepegtet, csepeg'et; 2.
ver, üt, meglohol; 3. fi. csepeg, csepe-
reg; 4. fif j. Pic.
Picuraᵣ tztl. csepeg, cseperteg,, csöpög
(az eső).

Picuș, i. -uri, af. esedékes v. mellék-
jövedelem; bor.
Pidalion, fif. egyházi törvénykönyv (a
g. keleti egyházban).
Pidosnic. fif. 1. (nt) szarvasemreke
(Laserpitvum); 2. (nt.) orvosi sz.ikfü;
szeplén (Cerinthe).
Piedecă, nf. I. Pedecă.
Piedestal, t. -e, af. álloáriy, oszlopszék,
talapzat.
Piele, nf. bőr; ín — a goală, mezíte-
len ; vai de — a lui, jaj a bőrének,
jaj néki.
Pielar, fif. 1. borkereskedő; 2. cserző
varga,, tímár, irhász, tóbak.
Pielărie, nf. 1. bőrkereskedés'; 2. ti-
márság.
Piept, t. -ui'i, af. 1. mell; szügy; 2.

csecs, emlő.                     [paizs.
Pieptar, t. -e, af. 1. mellény; 2. mell-



, nepren, ±. o. j .
Ș kártol (gyapjút).

1. fésül; 2. gyárától,

Pieptene, fésű, bontó fésű.
Pier, IV. fi. 1. eltűnik, elenyészik, el-
múlik; 2. döglik (az állat); 3. so-
ványkodik; -₇ pe picioare, lábán
szárad; piei din ochii mei, takarod-
jál szemem elöli ne lássalak.
Pierd, III. ca. 1. veszt, vészit, elveszt,
elveszít; 2. veszteget, elveszteget, el-
harácsol (időt); a’și— e omagiul,
dcsügged; a’și — e paciința, türe-
lemből kifogy; sum pierdut, veszve
: vagyok, oda vagyok; a — e din aintea
ochilor, szem elő', téveszt.
Pierdere, nf. veszteség; kárvaUás.
Pierde-vară, fif. korhely, henye, rost,
naplopó.
Pierdut, mn. elveszett, elvesztett.
Piersec, fif. I. Pergéc,

Pierzare

330

Pipernicesc

Piperniță

331

Pișteală

Pierzare, nf. kivégzés ; tönkretétel. — când, meddig; —ce, amíg, —în

magát.

Piesă, nf. darab, rész, mű; — teatrala, grumazi, nyakig; l. Până.
  színmű, színdarab.                     | Pinacotecă, nf. képtár, képterem.
Pietate, nf. kegyelet, kegyesség; jám- | Pinchiu, fif. (állati.) pinty, ver, spinty
  borság, vallásosság,  ájtatosság.      ț (Fringilla caelebsi ; I. Ciutiță.
Pietist, fif. szenteskedő, kegyeskedő, j Pîngăresc, IV. a. I. Pângăresc.
  képmutató.                             • Pingea, nf. téltalp; a puné —    oa,
Bietos, mn. istenfélő, ájtatos, kegyes. , megcsal, rászed, elámit.
Pietrar, fif. kőfaragó.                | Pingeluesc, IV. «. 1. megtalpal; 2.
Pietriș, t. -uri, $f. 1. Kövecs, kavics, i rászed, elámít, megcsal.
  murva; 2. kövecses, murvás hely. Pinguină, nf. (állati.) magélláni röp-
Pietros, wh, kövecses, kavicsos, köves. J télén, mankócz (Álca impennis).
Pietroșel, fif. (állati.) 1. kendericze, ; Pinț, fif. (állott.) morga, morgály,
  kenderike (Fringilla cannabina) ; 2. j marit óta (Arctomys).
  dévérponty, fehérkeszeg {Cyprinus j Pinten, fif 1. sarkantyú; £. á. í. in-
   albumus).                             ! ger, ösztön; 3. (nt.) sarkantyúvirág,
Pieziș, mn. i. rézsűt, harántos, lejtős; szarkaláb (Delphiniuni consolidaj.
   2. kajács, ferde.                     i Pintenaș, fif. (nt.) sarkantyúvirág.
Piftie,»»/, kocsonya,fagyai ék; l. Aituri. î Pintenog, (cal—), fif. szárcsa, szárcsa-
Pigmeu, fif. törpe.                    ; lábú (ló).
Pigulesc, IV. co. 1. harapgál, leharap, ₛ Pintóc, fif. naplopó, gézengúz, gaz-
   tepd l; 2. /. Pișe,                    : ember.
  Piha, nf. pihe, pelyh; moh, pih. • Pintre, ptep I. Printre.
  Pihotă, nf. gyalogság; l. Pedestrime. ! ™           ‘ *** "
  Pil, t. -úri, d/. ostor, korbács.

Püa, nf. reszelő, ráspoly.
Pilaf, fif. zsíros kása (étel a déli la-
kóknál).
Pîlărie, nf. I. Pălărie
Pilaștrii, fif. 1. gyámoszlop, támoszlop,
kőláb, közfal; 2. á. é. oszlopember.
Pílc, t. -úri, df. csapat, falka, sereg.
Pildă, nf 1. példa; 2. példázat; példa-
beszéd ; hasonlat; pentru —, például,
példának okáért.
Pilduesc, IV. fi. példáz, példákban
beszél.
Pilesc, IV. cd. 1. reszel, ráspol; 2
meglop, eloroz; rászed.
Pilire, nf. reszelés, ráspolás.
Pilitura, nf. reszelék; — de fér, vas-
reszelék.
Pilot, fif. 1. kormányos, révkalaüz; 2.
  fwWp.) cölöp.
Pilotă, nf. tollaságy, derekalj,
  dunyha.
Pilug, fif. mozsártörő, törövas, kölyü,
  törő.
Pilulă, nf pilula, labdacs.
Pimniță, nf. pinczé.
Pimpinea, nf (nt.) pimpinella, rák-
  farkfö (Pimpinella).
Pin, fif. (nt.) lucfenyő, szurkosfenyő,
  topolyafenyő.
Pînâ, ptep. -ig; —acolo, addig, odáig;
  — aici, eddig, idáig, ily messze;

Pînză, nf. I. Pânză.
Pinzărie, nf. pénzverőház, mincház.
Pioă, nf. 1. kölyü, zúzó; 2. ványoló

malom ; l. Vuitoare.
Pionar, 4/. utász, árkász.
Pios, mn. ájtatos, kegyes, vallásos;
jámbor, szelíd.
Pip, t. -e, df. csap.,
PipL I. fi füstöl, pipázik.
Pipă, nf. í. pipa; o — de tabac, egy
pipa dohány; 2. cső, cséve, tutú;
3. csap.
Pipaesc, IV. a. tapint, megtapint,
érzékel, érint, tapogat, tapogatód-
zik,
Pipăire, nf. tapintás, tapogatóz, érzé-
  kelés.
Pipăit, t. -úri, tapintás (érzék).
Piparcă, nf. (nt.) paprika, törökbors;
  I.  Ardeiu.
Pipaș, fif. dohányos, dohányzó, pipáz
  ( ember).
Pipelcuța, nf hamupipőke.
Piper, fif. (nt.) bors, borscserje.
Piper, I.. c>. bor sóz, megborsoz, meg-
  borsol.
Piper aș, fif. (nt.) paprika,, törökbors,
  kertibors.
Pipărat, mn. borsos, csípős; méreg-
  drága.
Piperiu, fif. bors.
Pipernicesc, IV. me —, összezsugo-
  rodik, összemegy.

Piperniță, nf. borsos-szelencze, bors-
miUye.
Piperușă, fif. (nt.) paprika, törökbors
(Capsicum).
Pipez, I. fi. I. Pip.
Pipigîoi, fif. t. 4 Pupăza.
PipiKca, nf. I. Bibilică.                  ..     , ------- ---------
Pipirig, fif. (nt.) káka, szittyó (Scir- í Pirpiri(ü), mn. ínséges, nyomorúságos,
pus).                                  । nyomorult.
Pipotă, nf. gyomor, zúza, begy (ma- Pírte, nf. hóúk
daráknál); a’și umple — a, leiszsza Piș, I. fi. pesel, pisái, hu győz, vizel,
magát.                                  Pisagealö, ₙf. elpaholás, elverés, verés.
Pir, nf. 1. (nt.) ebgyógyitófü, tarack Pisăgesc,IV. jól elver, elpáhol, meg-
buza, tarackfű (Agropyrum repens); ^otoz.
9                                     j Pisălog, t. -é, df. mozsár, mozsártörő.
                                       । Pisar, fif. írnok, íródeák.
                                       ; Pișare, nf. peselés, hugyozás, vizeiéi.
                                       ; Pisat, i. -úri, df. vizelet, hugy, pös.
                                        Pișătoare, nf. vizelőzug.
                                        Pisc, t. -úri, df. tető, csúcs, orom; —
                                         ni naieí, a hajó orra.²
                                        Pișe, I. cd. 1. csip, megcsíp, csipdes;
                                         csikar: 2. harap, mar.
                                        Pișca’n-âoare, nf. (állati.) sárgarigó,
                                         sárga aranybegy, sármaiingó (Örio-
                                         lus galbula).
                                        Pișcar, fif. (állati.) esik, halcsik (Co-
                                         biți» fossilis).

2.  perje, kuiyaperje.
Pír, fif. f. Per.
Pîra, nf. per, vád, panasz.
Pîrăesc, LV. fi. 1. ropog, recseg; 2.

sűstorog, serceg.
Piramidă, nf. lobot', gála, csucsoszlop,
kuposzlop, piramis.
Piramidal, mn. loboralaku, gulaalaku;
— opus, egyenest ellenkező v. ellen-
tétes.
Pirat, fif. tengeri rabló, kalóz.
Pîrcesc, IV. fi. bakzik (állatokról);
nősz; koslat.
Pírciu, fif. bak, ürü, berbécs; pute a -
bakbüzü.
Pîresc, IV. co. vádol, bevádol, bepa-
naszol, beperel.
Pírga, nf. zsenge, zsönge, első termés.
Pîrghie, nf. 1. emelőrúd, emeltyű; 2.
karó.
Pîrguesc, IV. fi. érik, megérik.
Pîrîș, fif. felperes, vádló, peresfél,
panaszló.
Pirít, fif. alperes, vádlott, panaszloft.
Pírjol, t. -e, df. égés, per zselés; pusztulás.
Pírj ölese, IV. cd- perzsel, le-, megper-
zsel, megpörköl.
Pírlaciu, fif. zsebelő, zsebtolvaj, zseb-
vágó ; ámító, céaló.
Pîrleaz, t. -e, df. I. Prilaz.
Pirleala, nf. rászedés.
Pîrlesc, IV. cd. 1. megcsal, rászed, el-
ámit; 2. I. Pírjolesc.
Pirlog, fif. parlag, heverő föld.
Piroană, n f. 1 t. -e, (vastag) szeg, szög;
Píron, df I támasz.
Pironesc, IV. 1. szegez, felszegez;
2. függeszt; mereszt (szemet); 3. kí-
noz, faggat, gyötör.
Pirosteiu, fif. ) háromláb, vasláb ; a
Pirost(r)ie, nf. f pune — iile pe cap,
megházasodik.

Piroteală, nf. szendergés, szunnyadás,
szender.
Pirotechnic, ₁ₙn. 1. tűzmüvészeti; 2.
tűzoltó.
Pirotesc, IV. fi. szendereg, szunnya-
dsz, szumbikol.
Pírpareso, IV. fi. i Pîrăesc.

Pișcare, nf. csípés, csipdesés; harapás,
marás.
Piscoiu, fif. fenkürt, táborsip.
Piscuesc, IV. fi. csiripel, pípel, pipeg ;
pityeg, pityereg.
Pisda, nf. pina, asszonyi szeméremtag.
Pis elită, nf. cibere, cibre.
Pisez, I. cd. 1. kölyüben tör, kölyüz;
zúz, tör, összezúz (mozsárban); el-
páhol, elver, megzsákol, meglohol.
Pisică, nf. (állati.) macska; — sălba-
tică, vadnacskă; l. Miță.
Pisicuță, nf. kis macska, czicza.
Pisma, nf. irigység, kajánság; a ave
— pre cineva, irigykedik valakire.
Pismaș, fif. irigy, kaján; irigykedő.
Pismătareț, 1 mn. irigy, kaján, irigy -
Pismos, f lő, féltékeny.
Pismuesc, IV. cd. irigyet, kajánkodik,
megirigyel, irigykedik (valakire).
Pismuire, nf. irigykedés, kajánkodás.
Pismuitor, fif. irigykedő, kaján.
Pisoar, i. -e, df. vizelő, hugyozó
(hely); árnyékszék.
Pisoc, t. -e, țț. homok, föveny, porond.
HșotcS’ ⁿff. \<í9yt>a'hugyozá,hugyozó.
Pișteală, nf. szivárgás, csepergés.

Piștesc

332

Plan

Planetă

•Pjeaia

Piștesc, IV. fi. becsepereg, szivárog. Piuesc, IV. a. 1. pipeg, siv, pityeg,
Pistil, df. 1. almamust ; 2. párta (vi-                    "
rágnál).

pityereg ; 2. kurjant.                 J
Piuitură, nf. 1. pipegés; 2. kur- ?
jantás.                                 j
Pivă, nf. mozsár, taraczk.

Pistol, t. -e. df. pisztoly, karabély.
Piston, t. -e, df. tolong, tolondék, du-
  gattyú, silap; kupacstartó (lőfegy- j Pivnița, nf. pincze, alag; boralag.
  vernél).                               ! Pivnițar, fif. kulcsár, pincés, pince-
mester.
Pizma, nf. I. Pisrna, difi.
                                          Plac, II. tetszik, megtetszik; szeret,

Pistornic, t. -e, df. misekeny ér-bé-
lyegző (a keleti.egyházban).
Pistosesc, IV. o. I. üt, megver, meg-
lohol, elpáhol; 2. /. Pisez.
Pistriț, mn. /. Pestrit.
Pistruiü, mn. iromba, kendere agos,
petyegtetett.
Piț. fif. — împarfetuș, (álfáit.) ökőr-
. szénig l. Pițigoiu.
Pită, nf. kenyér; coaja de —, kenyér-
haj ; —a porcului, (ni.) türtszirom,
. disznókenyér fű, csicsóka (Cy cicimen).
Pitac, i. -e, df. 1. fejedelmi parancs;
   nemeslevél; 2. /. Petac.

  megszeret, kedvel, kedvére van, szíve-
  sen vesz (valamit).
Plac, i. -úri, t>f. tetszés, ízlés, iny.
Placă, nf. lap, lemez, tábla.
j Placard, 1 t. -e, ₉f. falragasz, felra-
Placat, J gasztott hirdetmény. J
Piacere, nf. tetszés, élvezet élemény, |
gyönyörüség; kedv, öröm. vigság Nf

Pitar, fif. pék, sütő; —, bojár méltó-
ság (Romániában).
Pitarcă, nf. (nt.) veres galóca, csi-

fac cuiva o —, kedveskedik valahi*
nek.
Piacét,» fif. tetszeyiény, tetszvémj.
Plachie, Halétel.
Plăcintă, nf. lepény, palacsinta.
Plăcinta?, fif. kalácsos, kalácssütö.
Plăcut, mn. kedves, kedvencz, tetszeleg
tetszős, kellemes, gyönyörű. ’

perke (Boletus lúcidus).
Pitesc, IV. cd. elrejt, eldug, eltitkol;
mé — ,*vfi. elrejtőzik, elbuvik.
Pitic, fif. törpe, púja; (állati.) gör-
göcse, köri ponty.                       __________________,___, .       ______
Pițigăeat, mtv. nyúlánk, karcsú, sít-1 csétlenség: 2. seb.
gár; hegues, csípős, éles.             ■ Plaghie, nf. rög, göröngy.
Pițigoiu, 1 fif. (állati.) cinege, cinke ! Plagiar, fif. I. Plagiator.       .zl
Pitiguș, j (Parus); — mare, szén- | Plagiat, i. -e, ,f. orv-irat; írói orzás;
cinke.                                  ! kiírás.
Pitiș, ifi. titkon, alattamban, lopva. ! Plagiator, fif. kiíró, irat-orv, irodalmi
Pitit, mn. elrejtett, eltitkolt, cldv-tolvaj.
  gott.                                  I Plăibas, t. -uri, df. I. Cerusa.
Pitlíngean, fif. (ni.) gránátalma i Plăieș, fif. 1. határőr; 2. csatlós^
  (Punica)'.                              i poroszló.

Plafon, t. -e, df. mennyezet, fMi pa-
dolat, padlás.
Plaga, nf. 1. büntetés, csapás, szeren-



Pitoancă, nf. (ni.) tövisaij-galocza; Plaiu, t. -úri, df. fensik. fenlapály,
étigomba (Agaricu* furcatus). j lapály, síkság, fenhegyseg.
Pitoresc, nm. festői, gymyörii, meg- Piaivas, t. -e, df. írón; l. Creion.

ragadó; —e, ifi.'fesțoileg.
Pitpediche, } ”( W”’ P^Pa^ll-
Pitulat, mn. eldugott, elrejtett.

Piaivas, t. -e, df. írón; l. Creion. .1
Plămada, l nf. kovász, keleszto, 1
Plămădeala, i élesztő; pár-, forranyag* . j
Plămădesc, IV. keleszt,' pároltat: > -1
dagaszt; fi. erjed, pezseg, forr, kit. -á
Plămădire, nf. erjedés, forrás,
kelesztés, dagasztás.

   Pitulez, I. cd. eldug, elrejt, elbújtat ;
    mé —, vfi. elrejtőzik, elbuvik, magát _________________,
    elrejti; guggol; l. Tupilez.              | Plămădit, mn. sózott, besó
   Pitulice, fif.(állati.) poszáta (Curruca). ! szos, kelesztett, dagasztott.
' Pituluș, i. -e, df. rejtekhely, szurdok,
    búvóhely.

Pitușca, nf. cipó, zsemlye.
Pina, nf. 1. kalló, ványoló, ványoló-
malom; a bate ín —, kallóz, ványol;
2. mozsár, mozsárágyú, bombahányó.

  hunyor ( Nymphea).
Plan, t. -úri, $f. 1. terv, tervezet
  tervrajz, terv, alaprajz, térkép ; 3.
  térség, síkság ; —, nm. egyenes, sin
  világos,

  Planetă, nf. (csillag), bolygó, bujdosó
   (csillag).
  Planez, I. «. 1. egyénit, egyenget,
   simít, sikít; 2. őrködik (a gondvi-
   selés).
  Plâng, III. fi. sir, siránkozik; — cd.
   sirat, megsirat; — de bucurie, örö-
   mében șir; mé —, ᵥfi. panaszkodik.
Plángécios, mn. siró, siránkozó.
  Plângere, nf. sirás, siránkozás; sira-
   lom ; valea —ilor, siralomvölgy.
Plán^étor, mn. síró, siránkozó.
  Planiglob, í. -úri, df. gömbrajz, golyó-
   kép, tekerajz; földteke.
. Planimetrie, n{. sikmértan, lapmér-
   tein.
  Planisesc, IV. a. egyénit, egyenget;
   rónáz, simít.
  Plâns, t. -úri, df. sirás, siránkozás,
   jajgatás, siralom; de —, siralmas,
   szánakozó.
  Plánsét, t. -e, df. jajgatás; sirán-
   kozás, jajveszékelés, kesergés
  Plânsoare, nf. 1. panasz, vád; 2. pa-
   naszle vél, vádlevél; 3. /. Plâns.
  Planșetă, nf. mérőasztal, földmérő-
   asztal.
Plantă, nf. növény.
Plantagină, nf. (nt.) útifű.
Plantagiu, t. -ri, df. ültetés; ültet-
vény, ültetmény.
Plantațiune, nf, ültetvény, dugvány.
Plântez, I. cd. ültet, beültet, plántál.
Plănuesc, IV. cd. 1. tervez, tervezget,
kieszel, okoskodik; 2. /. Planez.
Plăpând, nm. gyöngéd, gyöngéded, ér-
zékeny, szives; zsenge.'
Plăpau, Jif. I, Nătărăii.
Plapomă, nf. paplan, ágyterüő.^
Plasă, nf. 1. háló, hálózat, rece,
keritőháló, gyalom ; 2. járás; 3. /.
Pleasă.
Plasare, nf. telepítés, elrendezés; elhe-
lyezés, befektetés.
Plăsea, nf. I. Pleasă.
Plașcă, nf. 1. parittya; 2. zseb, zacs-
kó; — a ciobanului, (nt.) tarsóka,
borocska (Thlaspi); pénzlevelü li-
zinka, (Alchemilla),
Plasez, I. cd. elhelyez, telepit; elren-
dez; befektet.
Plasma, nf. képezmény, alakitmány,
készítmény,
Plăsmuesc, IV. cc. 1. csinál, alakit,
aliiot, képez, idomít, formál; 2. mivel,
kiképez, palléroz; 3. rajzol, fest.

> Plăsmuire, »/. 1. képe zés, alkotás,
  alakítás, alakulás; 2. képződés, ala-
  kulat,. képződmény, alkotmány, szer-
  zemény.
  Plăsmuit, nm. alkotott, csinált, for-
  mált.
  Pl|smuitor, fif. képző, alakító, alkotó,
  szerző.
Plastic, 1. mn. képelő, képlési, anyag-
  képlési; plasztikus ; —,    fif. képző-
   művész, képművész, anyagképlo, szob-
  rász.
Plastică, nf. képzőművészet; anyag-
  képelés.
Plasticitate, nf. alakithatóság, plaszti-
  dtás, élethüség.
Plastograf, fif. irathamistó.
Plastru, 7. -uri, df. 1. ír, tapasz, Jlas-
  trom; 2. kövezet, burkolat.
Plată, nf. 1. fizetés, fizetmény ;■ 2. zsold,
  bér, hópénz.
Platagina, nf.(nt.)útUapu, útifű (Plan-
  tago maior).
Platan, fif. (nt.) boglár fa (Platanus).
Plătesc, IV. cd. 1. fizet, ki-, megfizet;
   2. se —e, számít;¹ fizetödik, érde-
  mes; — cu pedeapsă, meglakol,
  megadja az árát, érdemes; nu se plă-
  tesce, nem érdemes; 3. —, fi. ér (va-
  lamit) ; nu —e nimic, mit sem ér.
Platica, nf. (állati.) dévérponty, fehér-
  keszeg, tarsony (Pleuronectes pla-
  te ssa )
Platin^ fif. (ni.) I. Paltin.
Platina, nf. (ádv.) éreny, fehérarany,
  platina.
Platire, nf. fizetés, le-, kifizetés.
Plătitor, fif. fizető.
Platnic, fif. íd nm. 1. adós, tartozó;
  2. kezes; fizető.
Platonic, mn. pUtóí, eszményi; amor
  —, eszményi szerelem.
Platoșa, nf. méllvért, pánczél.
Plausibil, mn. elfogadható, meglehe-
tős, valószínű.
Plăvan. 1 m .. .
Plăviț f
Plaz, i. -úri, df. eketalp, ekefő, bél-
deszka.
Pleasna, nf. ostorhegy, ostor csapója.
Pleașă, nf. kopaszság, kopály, tar-
hely,
Pleasă, uf. 1. fogás (étel); 2. nyél
(késé); markolat.,
Pleată, nf. hajfürt, haj fonat, hajfona-
dék.

Plea^te *


334

Pleavă, nf. (wl. pléva), polyca, muna,
söpredék.
Pleoán, Af. plébános, alesperés, dékán.
Plebeu, Af. közpolgár plebejus ; —,
mn. pórias, aljas, közönséges.
Plebiscit, t. -e^ &f. népszavazat.
Plec, I. 1. hajt, hajlít, hajtogat,
görbít, gömyeszt; — genunchii, tér-
det hajt; 2. megaláz, megtör; —, A.
elindul, indul, elutazik, útnak indul;
a sé —a, vA. hajol, h'íjlik, hajlong;
meghajtja v. megalázza jnágái.
Plecăcios, m*. hajtás, haj léken y, haj-
latos, hajtható; engedelíis, alázatos.
Plecăciune, nf. hajlitás, gc&úléis, haj-
tás; meghajtás; üdvözlet, tisztelet,
ajánlat; — (übv.), ajánlóm magam!
cu —,. tisztelettel.
Plecare, nf. 1. hajtás, meghajtás, haj-
litás, görbítés, meghajlás, görbülés;
2. elindulás, elutazás.
Plecat, mi». 1. hajlott, meghajlott; 2.
kajla, hajsza; 3. hajlandó, kegyes,
jóságos; alázatos.
Plech, ₉f. bádog, érczlcmez, pléh.
Pled, 1. -úri, koezhás nagykendö, pléd.
Pledez, I. A. pert visz, perben beszél
(bíróság előtt), előad, szónokol.
Pledoar, t -e, df. perbeszéd, védbeszéd
  (törvényszék előtt).
Pleiadă, nf. fiastyúk, heterény; csil-
lagzat.
Plenar, mn. teljes, egész, teljesszámú;
ședință —ă, teljes ülés.
Pleniluniu, t. df. holdtölte, telihold.
Plenipotență, nf. 1. teljhatalom; fel-,
  meghatalmazás; 2. meghatalmazó
  levél, felhatalmazvány; hatalomlevél.
Plenipotențiar, Af. fel-, meghatalmazó.
Plenipotențiat, »/. meghatalmazott,
megbízott, ügyvivő.
Pleíiitate, 1 nf teljesség, tökéletes-
Plenitudine, J ség, teljeshalalom. .
Pleonasm, £ -e, df szófölöslég, szóár,
túlbővités.
Pleopă, nf. pilla, szempilla, szemhéj;
  — a coșciugului, szemfödél, halotti
  lepel.
Pleoșcăesc, IV. ca. I. Plioscăesc.
Pleoșt-esc, IV. a. összenyom, össze- ’
  szorít, összegyúr; nas —it, pisze orr. \
Pleș, mn. I. Pleșuv.
Pleșcăesc, IV. A. tapsol, megtapsol.
Plesqae, nf. hirtelen v. csodálatos
  gondolat, ötlet.
Plesnesc, IV. A) A. 1. meg-, el-, szét-

reped, elpattan, repedez; — buzele,
felcserepesedik (az ajak); 2. csattan,
elcsattan, megpukkan ; B) «. el-,
szétrepeszt; csattint, cserdít (ostor-
ral); pofon üt, arczul üt.
Plesnitură, nf repedés, repedezés, pat-
tanás; cserdítés (ostorral).
Pleșug, mn. I. Pleșuv.
Pleșugesc, IV. me —, vA. kopaszodik.
Pleșuv, mn. 1. kopasz; 2. tar, kopár,
puszta.
Pleșuvie, nf 1. kopaszság; Q.kopály
tarhely.
Pletos, mn. 1. haj fürtös, cibakos,
copfos; 2. gubancos, koloncos.
Pleura, nf mellhártya.
Pleuresie, \.ₙf mellhártyagyuladás,
Pleuriță, J mellhártyalob.
Plevâiță, nf. (ni.) polyvarojt (Xeran-
themum).
Plevesc, IV. /. Plivesc.
Plevița, nf. 1. kapocs; 2. eszkába.
Plevos, mn. polyvás; murvás.
Plevușcă, nf. (állati.) köviponty, gör-
göcse (Cyprinus gobio).
Plic, l. -úri, df. boríték, levélboríték.
Plicticos, mn. 1. unalmas; 2. dérdur,
mogorva, durcás, haragos.
Plictiseală, nf. unatkozás, unalom.
Plictisesc, IV. mé —, vA. 1. unatko-
zik; %. durcáskodik.
Plimb, I. vA. me —, sétál, sétálgat;
— cu trăsura, kocsikázik.
Plimbare, nf séta, sétálás; l. Preum-
blare.
Plin, mn. 1. teli, teljes, tele; 2. egész.
Plinesc, IV. cd. teljesít; l. împlinesc.
Plinitate, nf l. PÍenitate.
Pliosc, bz. reccs!
Plioscăesc, IV. co. 1. lapít, lapossá
ver; 2. arczul vág, pofon üt.
Plioscaitura, nf. fitty, fittyentés; pat-
tintás.
Pliroforisesc, IV. a. 1. tudósít, értesít,
hírül ad; 2. rábeszél, rávesz.
Plisa, nf. barkós bársony, félbársony.
Plisc, t. -uri, df 1. csór, madár orr;
  orr; 2. hajóorr; 3. hegy fok; — pă-
săresc, (ni.) sárma (Ornithogalum);
— ul cucoarei, (nt.) gerely (Gerá-
nium).
Plit, t. -úri, df. disznóorr, orj.
Plivesc, IV. cd. 1. gyomlál; -2. irt
(kapával).
Plivire, nf 1. gyomlálás; 2. irtás.
Plivitor, Af. gyomláló.

Plivitor

PlivituTa


335

PocMese •

Plumînariță, nf. (ni.) bérezi zuzmó.
Pluminie, nf. tüdövész.
Plumoană, nf. (ni.) vizitők (Nym-
phea).
Plumonare, nf. (ni.) tüdő fű (Pulmo-
naria ofiieinalis).
Plural, Af. többes, többesszám.
Pluralitate, nf. többség; — de voturi,
szó- v. szavazattöbbség.
Pluș, t. -úri, df. félbársony, barkás-
bársony.
Plută, nf. 1. tutaji szál, szálhajó,
csillehajó; 2. (ni.) rezgőnyárfa (P&-
pulus tremula); 3. mn. rest, dög.
Plutar, Af I. Plutaș.
Plutărit, Af. usztatási v. tutajozást
jog; szálügy.
Plutaș, Af tutajos; tutaj kereskedő.
Plutesc, IV. A. úszik, evez, vitorláz,
hajóz, vizen utazik.
Plutire, nf. vitorlázás, hajózás, evezés ;
tutajozás.
Plutitor, mn. hajózható, hajókázható,
evezhető; evező, vitorlázó, úszkáló.
Pluton, t. -e, df .1. Ploton.
Pneumatica, nf légcső, légkürtő, sze-
leid; mașina —a, légszivattyú, lég-
ritkító.
Pneumonie, nf tüdővész, ászkor, gü-
mőkór.
Poala, nf. szegély, alj; — albă, fehér
folyás; — a muntelui, hegyalja, hegy
lába, hegy töve; — a sântei Mării
(ni.) szikfü,anyainéhfű (Pylethrum).
Poale, nf. i. 1. pöndöl, pendety; 2. bikía,
alsó ing.
Poamă, nf. gyümölcs, termés; — de
peșce, halikra; —e, nfi. 1. gyümölcs;
2. szilva; — buna, jó madár, —a nu
cade departe de tulpina ei' az alma
nem messze esik fájától.
Poapa, nf. (állati, f békahal (Lophius).
Poara, nf. kötekedés, viszálykodás,
ellenszegülés, a se pune în —, szembe
száll, kötekedik, ellenszegül.
Poarcă, nf 1. koca, eme; 2. lábdázás
labdajáték.
Poarta, nf. kapu; — otomană, fényes
porta, török udvar; — a cetății, vár-
kapu.
Poate, iA. lehet, lehetséges, talán.
Pobîrcesc, IV. «. utána tartóz; után-
olvas.
Poo, idz. reccs! puff!
Poc, i. -uri, df. I. Pachet.
Pocăesc, IV. mé —, vA. bűnhődik

Plivitură, nf. gyomlálás, irtás.
Ploae, nf. eső; apa de —, esővíz;
—iute, záporeső.
Ploaua, pti. esik, eső esik, esőzik; — de
varsă, csorog az eső; — mărunt,
permetezek).
Plocon, t, -e,‘df. ajándék, adomány;
face —e, meghajtja magát.
Ploconesc, IV. mé —, tA. meghajtja
magát, bókot.
Plod, t. -uri, df 1. anyaméh, nádra;
2.. gyümölcs.
Ploios, mn. esős; timp —, esős idő.’
Plop, Af (ni.) nyárfa ; nyírfa; jege-
nyefa ; — alb, fehér nyárfa; — negru,
fekete nyárfa; — tremurător, rezgő
nyárfa.
Plopiș, i. -úri, df. nyárfás, nyárfa-
erdő ; jegenyéi.
Ploscă, nf kulacs, palaczk; szórnak.
Ploscaș, Af. csacsogó, fecsegő, szó-
csaplár.
Ploscoană, nf. petrencze, rudas.
Ploșniță, nf (áUatt.) poloska, esi naz,
büdös féreg (C i ni ex lectulari üs.)
Ploșnițare, nf. (ni,) csimaz-ölő takta;
piros tátkanaf (Cimigifuga).
Ploștina, nf. posvány, mocsár; víz-
állás.
Plotog, i. -e, df I. Potlog dtf.
Ploton, i. -e, îf. szakasz (katonaság).
Plug, i. -úri, df eke; fér de —, csorosz-
lya, lemez vas, ekevas ; acela mi —ul,
az a mesterségein.
Plugar, Af. szántóvető, földm'ves, föld-
művelő, földész.
Plugăresc, IV. A. 1. szánt, rét; 2.
földmiveléssel foglalkozik, főldészetet
üz, mezei gazdaságot üz.
Plugarit, Af.földmívelés, szántás-vetés ;
földészet.
Plugușor, i. -e, df kis eke.
Plumână, nf. tüdő; aprindere de —i,
tüdőgyuladás.
Plumb, Af 1. golyó; 2. (átvi.) ólom,
fekete-ón; 3. (vt.) ólmany.
Plumbagina, nf (áwt) óíom-ércz.
Plumbar, Af.'ólommüves, ónmüves.
Plumbărie, nf ólomöntőde; ólomol-
vasztó.
Plumbiu, mn. ólomféle, v. nemű;
ólmos, álomszerű.
Plumbos, mn. ólmos, ólomtartalmú.
Plumbuesc, IV. cd. ólmoz, kiónoz,
ónnal betöm.
Plumíná/n/. tüdő; i, Plumână.

* Pocăință

336

Poftesc

lakói, vezekel, magát megjobbitja,
megtér, töredelmeskedík.
Pocăință, 1 nf. 1. bűnbánót, törede-
Pocăire, J lem, vezéklés, elégtétel;
2. bünhődés, lakolás; javulás.
Pocăitor, fif. bűnbánó, vezeklő, töre-
delmeskedő.

Podită, 1 nf. 1. padozat, padlat; 2.
Podina/j szérű; 3, alap, fenjék, talpkö.
Podire, nf. padolás, padozás; kövezés.
Podiș, t -e, df. róna, térföld; hegy-
hajtás.

1

Poftire

337

Poligon

                                         Podișor, t. -e, df 1. borii. Unka; 2.
____________ hidacsk >, állvány .
Pocal, t. -e, df. serleg, pohár, bíUikom. i Poditura, nf. I. Podeală.
Pocăltesc, IV. fi. gyengül, éhezik, j Podlog, t -e, df. } Potlog*
Pocesc, IV. o. torzít, elcsúfít, elront, = Podmet, i. -un, df. csalétek.
alakjából kivesz.                                       .e c^iaa,...

Pocinog, t -e, df. első vásár; mag-
pénz.
Pocire, nf. megrontás, elcsúfítás, el-
torzítás, megbabonázás.
Pocit, mn. megrántott, torz, eltorzí-
tott, megbabonázott.
Pocitură, »/. to> zarc, fintorarc; bűvölet.
Pocin, II. fi. I. Pót.
Pociump, } cöffek' cölöp’
Pociad, i. -e, df. 1 • csótár, lótakaró,
lóterítő; 2. nyeregpokróc.
Pocnesc, IV. fi. 1. pattan, csattan, dur-
ran, recseg, ropog; 2. pukkan, reped
(fazék); 3, ca. pattant, reccsent, dur-
rant, csördit, csattint (ostort).
Pocnire, 1 nf. pattanás, ropogás,
Pocnitură, J recsegés, repedés ; pattin-
tás, csördités (ostorral).
Pocös, mn. pókos, inaütött, kapca-
tetemes (ló).
Pocriș, ț. -uri, df. takaró, pokróc.
Pod, t. -uri, df. 1. Itid; %. padlás,
házhéj, hiú; — ámblator, hida$,
komp.
Podagră, nf. köszvény, lábköszvény.
Podagrist, fif. köszvenyés;
Podar, fif. 1. révész; kompoz; 2. hid-
vámos, hidvámszedő.
Podărit, fif. hidrám, hídpénz.
Podbal, Podbeal, fif. (nt.) martilapu,
korömfű (Tussilago farfara) ; --de
apă, (ni.) hidőr, vizi hidőr (Alisma
plantago); — de munte (nt.) kap-
panőr, hegyi kappanőr (amica mon-
tana).
Podeală, nf. padozat, talaj, házföíd,
padlói, kövezet; deszka padló.
Podeiü, t. -e, »f. fensik, fenföld, han-
ság.
Podesc, IV. a. kideszkáz, kipadol,
padiásol, hidal, palióz, kövez.
Podgorie, nf. szőlő, szőlőskert.
Podidesc, IV. fi. neki rohan, pohanoa
közeledik, kitör.

Podmol, l -e, df. föídágy, jadmaly.
Podoabă, ₙf. I.. disz, ék. ékesség; 2.

cicoma, cifrázat; 3. ékszer, .drága-
súgok.                                   \
Podobesc, IV. «. ékesít, diszít; föl- f)
cifráz, felcicomáz.
Podobie, nf. egyházi égek (a görög ||
rítus szerint).            ₛ
Podoîmă, nf. ürügy, örv, szia.
Podrom, i. -úri, df. pince, alag. ah-
Poduț, fif. 1. (állati.) paduc, paduc-
hal (Cuprinus nasus); 2. hidacska. ’f.
Podvada, nf. robotfuvar, szekérrobot. ¹ j,
Podval, í. -un, df. alapfa, ászok, ászok- \
gerenda, lábfa, gantár.                   ",
Podvig, i. -úri, öf. gondviselés; véghez-
vitel.
Poeană, nf. tisztás, erdei rét.
Poema, nf. költemény, vers, versezet; J
-- eroica, hősköltemény; — epică, ; '.
elbeszélőköltemény.

  vmire; £>. hí, meghi, felkér; — la
  prán£, ebédre meghi.
Poftire, nf. kívánás, óhajtás, vágya-
  kódás.
Poftitor, mn. sóvár, sóvárgó, vágyó,
  vágyakodó, de aramă, kincsszom-
  jas, kincsvágyó, birvágyó.
Poftoresc, iV. co. ismétel, megújít, is-
  métit.
Pogace, nf. 1. bukta; 2. pogácsa, va-
  karcs.
Pogan, mn. 1. utálatos, gyűlöletes,
förtelmes, ocsmány; 2. nevetséges;
3. iszonyú, hatalmas, pogány.
Pogăniciu, fif. eketartó; ökörhajtó
gyermek a szántásnál.
Poghírcesc, IV. o. 1. gerezdet;
tartóz.
Pogon, t. -e, if.pagon, hold, lánc (föld).
Pogoniciu, fif. eketartó.

Pogor, IV. cd. lehoz, levesz ; me —, vfi.
lehág, lelép, leszáll (pl» lóról).
Pogorire, «/. lehozás; leszállás, lejö-
vés, lelépés.
Pogorîș, t. -úri, ?/. lejtő, lejtősség,
ereszkedő.

l Pojijie, ₙf. bútor, házi eszköz, ház-
  nemű.                              .
Pol, fif. 1. sark, földsark; göncz; 2.
  arany (pénz).
Polac, fif. I, Polon.
Polaiu, fif. (nt.) csombormenta, csom-
  bor, putnok.
Polar, mn. sarki, sark ... ; göncös.,
gönczi; stea —a, sarkicsillag, sark-
csillag, gön -csillag.
Poiată, nf. 1. palota, diszlak, fénylak ;
  2. udvar.
Polc, />f. ezred.
Polcovnic, fif. ezredes ; l. Colonel.
Poleac, fif. lengyel.
Polecra, nf. vezetéknév, melléknév;
gúnynév.
Polecresc, IV. o. elnevez (vminek),
gúnynevet ad ; csúfol, gúnyol.
Poíeeala, nf 1. levélarany; .— albă,
levélezüst ; 2. csiszolás, pallérozás.
Poleesc, IV. o. i. csiszol, simít, pallé-
roz, fényez; 2. aranyoz, arany nyal
futtat.

Poeniță, nf. kis tisztás, ligetecske.
Poesie, nf. 1. vers, költemény; 2. köl-
tészet; -



ț. i. vers, Koaemeny; z. koi-,
— dramatică, drámai kötté-í<^'

mény; —r epică, elbeszélő költemény;
— lirica, lantos v. alanyi költeményre
Poet, fif. költő, versiró, verselő, vers-
szerző, költ ész.
Poétastru, fif. versfaragó-, fűzfa poéta, "
Poetic, iim. költői, költészeti, költései;
—, ifi. költőileg, költészileg, költéséé- '
iileg.
Poetisez, I. fi. versel, költöieskedik,.
költészieskedik ; költőivé tesz, eszmér
nyit.                                . f ’
Pofida, nf. 1. előfal; 2. dac, konok-;
ság, megátalkodás.            .    ,
Podi, df. farmatring, farkszij. -
Pofta, nf. vágy, kívánság, sóvárgás; f
vágyódás, kedv; a ave — pe ceVS,.‘^'
kedve, vágya van vmire; — de mám ,
care, étvágy; —bună, jó étvágyat; h ,
— trupească, testi kívánság v. gyö-. 7.
nyör^ bujaság; după — a inimei; > .
lui, kénye-kedve szerint,            .
Poftesc, IV. ca, 1. kíván, óhajt, vágyik JJí

Pogradă, nf. templomudvar, czinterem
  (== cimitir).
Pogrebanie, nf. i. Ímmorméntare.
Pohi(la), fif. t. farmatring, farkszij.
Pohiba, nf. örv, szín, fogás.
Pohibesc, IV. 1. színid, tetteti ma-
  gát; 2. varázsol, babonáz, kuruzsol.
Pohidă, nf. I. Pofidă.
Pohoața, nf. kerítené.
Pohod, (*zl. povodü), df. út> utazás.
Pohoiu, t. -úri, df. I. Povoiu.
Pohor, J: -e, df f Țol.
Pohvală, nf. disz, díszéig, pompa, fény,
diszfény, fényűzés ; Î. Pompă.
Pohvălos, mn. I. Pompos.
Poi, ifi. — mâne, holnapután.
Poiana, nf. I. Poeană. :

Peleire,, nf, 1. csiszolás, pallérozás,
fényesités; 2. aranyozás.
Poleitor, fif. 1. aranyozó ; 2. pallérozó,
fényesítő.
Poleitură, nf. 1. aranyozás, aranyo-
zat; 2. pallérozás, simítás.
Poleiu, t. -e, df. ólmos v;- ónosidö; —,
(nt.) csombor menta, csombor (Mentha
pulegium).
Polemic, nm, í* vitázó, vitáséi, vitá-
zati, vitatkozó; —, 2. fif. vitázó, vita-
értő; hitvitázó.
Polemică, nf. vitázó s, vitózut, tamnta.
Polen, t. -e, df. virágpor, himpor.
Polenta, nf. puliszka (tengerilisztből).
Poliandrie, nf. többfétjüség, sokférjü-
ség.

Poiată, nf. akól, istáló, marhaól,pajta.
Poivan, t. -e, df. I. Pripon.
Pojar, fif. 1. égés, tűz; el-, megégés;
2. (fiózt.) kanyaró, vörös himlő,
—ul lui Anton, orbánc, vadtüz,
szent Antal tüze.

Pojarnic, fif. I. Pompier.
Fcjarniță, ₙf. (nt.). Unka, orbáncfű
(Hypericum)
Pojghiță, nf. 1. hám, pille, hárlyácska;
2. hüvely, tok.

Policandru, t. -e, t>f 1. koszorú gyer-
ty atartó, csillár ; 2. hüvelyk, új, iz
(mérték).
Policar, fif. hüvelyk, hüvelykujj; 2.
hüvelyk, ujj, iz (mérték)
Pólicra, nf. I. Poreclă.
Poliedru, fif. soklap.
Poligam, mn. többnejű ; soknejű.
Poligamie, nf. tobbnejüség, soknejű-
ség.
Poliglot, mn. soknyelvű, többnyelvű;

stat —, többnyelvű állam.
Polignese, IV. vő. mé —, <

2. hüvely, tok.                         Koligne
Pojighie, nf. sokaság, tömeg, tolongó bona),
sokaság.            *       /        ¹ •[ Poligon, 1. mii. sokszögű

dob (a ga-

Román -magyar szótár. II.

—, 2. A -e,
22

Polilogie

338

Pompier

Pompos

339

Porc

    sokszög, többszög; 3. (nt.) cikk-
szár.
Poliiogie, n/. sokbeszédüség, hosszadal-
mos beszéd, csacskaság, szószaporítás.
Polinom, X/. soktag, többtag.
Polip, fif. (állóit.) 1. habarc, polyp;
S. (fövi.) pöfeteg.
Polipíar, fif. buránytőke.
Polisilab, mn. többszótagú, többtagú
(szó). ■
Polița, nfi 1. váltó, váltóiéból; harca. !
jegy, lapka, biztosítási jegy; 2.’ áll- I
vány, polc, állás.
Polftaiu, fif. I. Polițist.
Pölytechnic, t. -e, *>/. műegyetem.
Politeism, fif, sokisten-hivés, sok-isten-
*tg.
Politeist, df. sokisten-hivő.
Politeța, nf. udvariasság, módosság;
  műveltség, Udam.
Politic, mu. 1. politikai, országiam,
  kormány, kormánytudó; 2. okos, il-
  domos; 3. ravasz; 4>, df. politikus,
  államférfi.
Politică, nf. 1. politika, országtan,
  országlat, kormánytan, országlattan;
  2. okosság, ildom, ildomosság.
Politicale, nf. t. politikai újdonságok.
Politicos, mn. 1. okos, ildomos, finom;
’ 2. ravasz, furfangos. .
Poliție, nf. állam, polgárját.
Poliție, nf. rendőrség, rendőri hivatal.
Polițienesc, mn. rendőri, rendőrségi,
  közrendet illető; stă sub pază —ă,
  rendőri felügyelet alatt áll.
Politisez, I. fi. ország dolgairól beszél,
  politizál.
Polițist, df. rendőr; — secret, titkos
   rendőr.
Politrica, j nf. (ni.) 1» Venus fo-
Politiichie, J dorka;%. kőruta, borda-
láp ( Polytrichitm).
Politura, nf. fényezel, csinozat, máz.
PoîobooeM/. }                bödönke.
  polog, df í. ágymennyezet; 2. leka-
   szált fű, pallag ; 3. rongy, cafat,
   folt. w
  Pologenii, nfi t. bolondság, semmiség,
   Ízetlenség, haszontalanság.
  Pologesc, ÍV mé —, vd. dől, fekszik
   (a gabona).
  Polomidă, ₙf. (nt.) 1. aszottas zsol
   tina. * zabtövis, fodortövis; dudva.
   csorboka;1. mácsolya, takács vakaró
   (Cirsium arvense).

Polon, df. lengyel.
Polonesce, id. lengyelül, lengyelesen,
lengyel módra.
Polonez, df. I. Polon.
Poloneză, uf. 1. lengyelnő; 2. lengyel-
táncz, lengyelke.
Polonia, nf Lengyelország.
Polonic, fif. habszedő, tajtékszedő,
habmerő.
Pom, df. gyümölcsfa, termőfa.
Pomade, nf. pornódé, szagos v. illatos
hajkenőcs.
Pomană, nfi 1. alamizsna, kegyes
adakozás; 2. gyásztor, halotti tor;
de —, hiába, hiábavaló; a cere de—
koldul, kéregét ; a ’și face — cu .
cineva, könyörül v. szánakozik vkin;
nici —, szó sincs róla ; 3. említés.
Pomărie, nfi 1. gyümölcsfatenyésztés;
2. gyümölcsös.             [mölcsészet.
Pomărit, fif. gyümölcstermesztés, gyü-
Pomean'á, nf. I. Pomana.
Pomelnic, t. -e,^f. halotti v. gyász-
mise-jegyzék.
Pomeneală, nf. 1. emlékezés, megem-
  lékezés, emlékeztetés; 2. t. halotti tor.
Pomenesc, IV. ca. említ, föl-, meg-
említ, szobához; említési tesz vmí-
ről, emleget; me —, vfi. felébred,
felserken f numai cât m’am pome-
nit a casă, otthon találtam magam
(a nélkül hogy észre vettem volna);-
mé — cu cineva, vkivel találkozik.
Pomenință, nf. emlékezet.
Pomenire, nfi említés, megemlítés,
  szóbahozás; emlékeztetés, intés; em-
  legetés ; megemlékezés, emlékezet, em-
  lék ; deiericită —, boldogemlékezetü:
  semn de —- emlék, emlckjel; vred-
  nic de —, emlékezetes, nevezetes.
Pomeranța, nfi narancs.
Pomét, í. -uii, df. gyümölcsös, gyü-
    mölcsöskert.
Pomină, nf. I. Veste.
Pomicea, nf. tajtékkő, sikárkö.
Pomiță, nf. 1. = fraga; 2. = mură.
Pomnol, df. l. Podmol.
Pomolog, fif. gyümölcsész.
Pomologie, nfi gyümolcsészet, gyü-
    mölcsisme. '                      ■
  Pomonă, nf. gyümölcsistennő.
   Pompa, ,nf. 1. féftg, dísz, pompa,
    diszély, diszfény, fényűzés; 2. szi-
    vattyú, szivárvány; l. Pumpa.
   Pompier, df. tűzoltó; —íme. nf. tűz
    oltó testület.

Pompos, mn. í.fényes,pompás, díszes;
2. fényűző, díszelgő.
Poncă. 41 f. meghasonlás, ellenkezés.

Ponciș, mtf. 1. ferde, kajsza, finta;
görbé. félszeg; 2. kancsal, sanda; 3.
szemközti ellenkező; 4. ifi. ellenben,
ellenkezőleg; görbén.
Poncișare, nf. ellenzés, eUcn^és.
PoncișeZi I. fi, ellepje van. vkinek, elle-
nez vmit ; iné —

Popândăii, fif. szalma váz, ijesztő, rém-
•váz, mumus.
Popas, t. -úri, of. szállás, szállóhely,
megállás.
Popesc, mn. papi, léíkészi; l. Preopsc.
Popic, fif. kúp, csűrök; —e, t. teke,
kúp, kugli. -

Popie, nf. papság, papi hivatal, —
méltóság.

-f vfi. ellenszegül. 1 Popime, nfi. papság, papok.
  juh/; — absolut, | Popistaș, fif. pápista, róm. kath.
- specific,Popivnic, fif. (nt.) kapót nyak, koppt-
~ nehezék, súly- nyik, kerek kapor (Asarum);—iepu-

Poiid,-í. -úri, t>f. 1. știly,
általános súly; — r^z *
aránysuly; 2. súlyₜ nehezék, súly-
mérték; 3. nyomaték, fontosság;
meri de mare —, fotâo&< v. nagy-
fontosságú dolog.
Pbnderanță, nf. megfontolás; pre —,
túlsúly.

Ponderez, I. co. 1. latira veti-mérlegel,
megmér; 2. fi. nyom
Ponderos, nm. 1. súlyos, nehéz; 2.
nyomós, nyomatékos, fontos, sokat
nyomó.
Ponderositate, ₁ₜf. 1. súlyosság, nehéz-
ség; 2. nyomósság, fontosság, nyo-
matékosság.
Ponevos, ] mn. . 1. rövidlátó, sila, ka-
Ponihos, 3 kucs; kancsal; 2. szűkeb
Ponivos, J méjü, hülye, bamba, bár-
gyú.
Ponor, i. -e, t>f. 1. odú, mélység, gödör,
örvény; 2. lejtő, ereszkedő.

Ponos, t. -úri, df. panaszárad.

  rése, (ni.) májfü, gyönyörű boglár-
póí (Hepatica).
Popion, ’t. -e, dfi paplan.
Popol, fif. /. Popor.
Poponeț, fif. (nț.) 1.. kis szálúk,
iszapfü.fConvolvuhis arvensis) ; 2. /.
Opaiț..
Popor, t. -e, df. 17 nép, sokaság, köz-'
nép; 2. egyházközség; hívők.
•Poporal, mn. népies, népszerű, köz-
értheto,' köznép/elfogásához való (pl.
irás) ; póesie' —a, népdal.
Poporan, fif. egyházköz ég ingja, egyház
tagja; nép embere ; hitsorsos, hivő.
Poporațiune, 1 ₙf. 1. népesítés, népe-
Poporime, / sedés; 2. népesség,
népszám,
Poposesc, IV. fi. megáll; beszáll, be-
fordul, beszól (vkihez nienetkögbcn);

/. Cőnáuesc.

Ponosesc, IV. fi. 1. elkopik, etkaiióái^ ^Popresc, IV.

elhasználódik; 2. —, 0. elnyú, elvi-
sel, elkoptat.                  {színű.
Ponosit, mn. kopott, elnyűtt; sötét-
Ponoslu, df. sérelem^, panasz, vád; a

1.

támaszt, megtá-

maszt; 2. /. opresc.
Popular, mn. népies, népszerű, népi;
—, ifi. népszerüleg, népszerűén, né-
piesen.

face —, panaș zol kodik, panaszt tesz, Popularisez, I. 1. wépizerüsit,
                                       közönségessé tesz, általánosít; 2. meg-
                                       kedveltet.

vádol.

Pont, .(— punct), t. -uri, df. 1. föltét,
föltétel, kikötés, fölvet, föltevény; 2.
pont.
Pontificat, fif. pápai méltóság, pápaság.
Pontifice, fif. pápa, főpap.
Ponton, t. -e, $f. hadi híd, tábori híd.
Pop, fif. 1. nyomókar; 2. dúc, támasz,
gyám, tartó.
Popă, fif. pap, lelkész, lelkiatya; mi-
litar —, tábori pap; I. Pop.
Popác, ifi. hirtelen, rögtön, sebtiben;
—“1 ím. puff!
Popâlnesc, IV. a. halmoz^ fellualmoz,
tetéz, feltetéz, rakásra v. halomra
gyűjt; mé —, vfi. halmozódik,, tor-
nyosul, halomra gyűl.

Popularitate, uf. 1. népszeríiség, né-
piésség; 2. közérthetőség,közkedveltség.
Populațiune, uf. népesség, népszám;
népesedés.
Populez, I. c». népesít, telepít; se —a
vfi. népesedik.
Populos, mn. népes.
Porániciu, fif. (nt.) nőszőfü, piros
kökörcsin, vitézfü, agárfü ( Orchis
ma scula).      ’
Por, fif. I. Pori.
Porav, mn. I. Purav.
Porc, -/»/. (áljait.) ,1. disznó, sertés; 2.
disznó ember; 3. disznó, mocsok
(papíron)'; —sélbatic, vaddisznó, vad-

22*

Porcai*

340

Porumbac

Porumbar

341

poștă

  kan; came de—, disznóhas; peri
de —, disznósörte; — de câne, gaz,
cudar, gazember, ebadta disznó.
Porcar, fif. kondás, disznópásztor,
kaná&z.
Porcaidé, nf. disznóság, gazság, disz-
nólkodás.
Porcaș, .fif. (állati.) kövi kárász.(Cyp-
rinus gobio).
Porcelan, t. -e, $/. porcellánföld,
porcellánmű v. edény.
Porcesc, IV. <*. 1. disznóz, mocskol
f papirt); 2. legazemberez, lehord,
összeszid.
Porcesc, nm. disznó..., disznói, fer-
telme*, undok ; —e, ifi. disznómódra,
dfeznósan; gazemberül, gazul, gálá-
dul.
Porcie,. nf. 1. disznóság, gazság, trá-
gárság ; 2. gazemberség, szemtelenség.
Porcină, nf. (ni.)' porcsin, porcsfö
(Portulaca).
Porcos, m»m. 1.. disznó, malacz; 2.
piszkos, mocskos, förtelmes, szennyes,
ronda; 3. szemtelen, gálád, zsinór;
•—Ja mâncare, mohón evő, zabáló.
Pordecâne, df. i. Porc de câne.
Poreclă, ($*1. Poreklo), nf. 1. vezeték-
név, melléknév, .2. csúfnév, gúnynév.
Poreclesc, IV. &. elnevez, nevez,
nevet ad, csúfnévvel illet, csúfol, gú-
nyol.
Porfir, fif. (áwi.) petyle, gyurmag,
   porfir.
Porára, nf. biborszinü kelme, vörös
   kelme, vörösbársony.
Porfirin, mn. bíborvörös.
Pori, fif. t. likacsok.
Porin, fif. (nt.) píré, párhagyma-
   (ALlium porrum).
  Pomeala, nf. 1. indulás, elindulás,'
   utrakelés; 2. hajlandóság, vonzalom,
   vonzódás; 3. hév, indulat.
  Pornesc, IV. a>. 1. indít, meneszt, útnak
   indít, mozdít, mozgat, mozgásba hoz;
  •2. megillet, megindít, rávesz; 3. fi.,
   indul, elindul, útra kel, kezd, hozzá-
   fog ; fel-, kifakad (seb); 4. mé —,
   vfi. elörohan, nekiesik; megindul,
   neki fog, hozzáfog.
-Porftiré ₙf. 1. indulás, elindulás,
• utrakelés; hajiam, vonzalom, roflP
zódás ; indulat ; — firească, termé-
szeti hájlayi, ösztön; —a gheței,
jégzajlás; — spre mânie, haragra,
lobbanás, kitörés.

Porodiță, nf. nemzetség, perepuțy ; f. S
Semânție.                             M
Poros, mn. likacsos.                  H
Porosén, fif. rézpor, porzó
Porositate, likacsosság.
Port, I. ₒ. 1. visz, hord, hordoz; 2. -fl
hord,fvisel; 3. el-, megbir (italt);, B
4. járat; — de nas, orránál fogva B
hordoz; — gríja, gondvisel, gondját B
viseli; 5. mé —, vfi. viseli magát; B
öltözködik; cu cineva bine, vki- B
vei jól bánik; poarta-te cu literül, B
siess a munkával.                     'B
Pori, i, -uri, df. 1. viselet, ruházat, B
öltözet; 2. teherképesség; 3. kikötő,
rakpart, révpart, kikötőhely; 4.posta-áB
díy, portó, vitelbér, postabér; liber^H
de —, bér mentes.
Portabil, mn. hordékony, viselhető. »
Portai, t. -e, df. diszkapu, kapuzatJSI®
főkapu.                             'Ili
Portar, fif. 1. kapus, ajtónálló; 2.
mester, portás, kapuör.                B
Portărel, fif. hivatalszolga.          B
Portativ, mn. hordozható, elviheti, B
kézi; dicționar —, kézi szótár, zseb-j^
szótár.                             '‘Jg
Porțelan, t. -uri, df. /. Porcelan. ||
Portfoiu, f. -e, í/. 1. tárca, bugyellá- Jd
ris, levél- v. irattárca; 2. ( minis z-
teri i tárca.
Portic, t. -e, »f. oszlopcsarnok, dis&f^
csarnok, disztomácz.              -
Portița, nf. utcaajtó; kis kapu, ka-*fS
pucska.
Porțiune, nf. . 1. rész, részleté adag ;. :z
2. adó; — canonică, papi birtok. *
Portmoneu, & —e, df. t Portfoiu.
Portocal, fif. (nt ) narancsfa; —a, nf.
narancs.
Portocaliu, mn. narancssárga.
Portopeu, t. -e, df. kardbojt, kardrojt, fi
Portret, t. -e, df. 1. arckép, fénykép;
2. kép, képmás.                       ț.!
Portretar, fif. fényképész, arcképfeslő^ Sí
képiró.                           [fest.’
Portretez, I. «. lefényképez, arcképéig
Pörtulacá, nf. (nt.) kövér porcsin^]
kerti porcsfü, disznó orja. .
Porumb, áf. 1. (állati.) galamb, tubă;\ f
puiü de —, galambf; —de casă, házi
galamb; —sélbatic, vadgalamo, tör^ í
zsökgalamb; 2. (nt.) tengeri, török-^i
buza, máié; 3. mn. szürke, galamb-fl
színű.                        ‘ á
; Porumbac, fif. I. Porumbaș.

Porumbar, t. -e, df. 1. galambdúc,
galambos; 2. magtár, hambár; 3.
(állati.) ölyv, héja (Falco palumba-
rius).
Porumbarie, nf. galambtenyésztés.
Porumbaș, fif. galambocska, galambkaₜ
Porumb(r)ea, nf. kökény.
Porumb(r)el, fif. (ni.) kökényfa, kő-
kénybokor (Prunus spinosa).
Porumbisce, nf. tengeriföld, máié föld.
Porumbiță, nf. galambjérce, nőstény-
galamb, tubica..
Porumbiu, nm. szürke, galambszinü.
Porunca, nf. parancs, parancsolat,
rendelet, meghagyás; <jlece —i, tíz
parancsolat; a da —, parancsol,
meghagy, rendeletet ad; /. Ordin.
Poruncesc, IV. «. t. parancsol, előír,
meghagy; 2. üzen, megüzen.
Poruncitor, mn. parancsoló, rendelő;
parancsoló v. felszólító mód.
Posac, nm. komor, mogorva, haragos,
Ints, zúgolódó, durcás.
Posăcie, nf. komorság, mogorvaság,
durcásság.
Posadă, tțf. (határőri) őrház.
Posadnica, nf. ágyas; l. Țiitoare.
Posăesc, IV. fi. olt, beolt (fát) ; po-
szog, szuszog.
Posdérie, nf. pozdorja.
Posed, I. í ct>. 1. birtokol, bír, van
Posed, II. / neki; 2. ért, tud (nyel-
vet).
Posesie, nf. M. 1. bérlet, haszonbérlet,
haszonbér, árenda; /. Posesiune.
Posesionat, mn. megtelepedett, birto-
kos, állandó lakos.
Posesiune, nf. birtok, birtoklat; va-
gyon, jószág, tulajdon; drept de—,
birtokjog.
Posesiv, mv. birtokos; pronume —,
birtokos névmás.
Posesor, fif. birtokos, tulajdonos, bir-
laló.
Poșghiță, nf. hüvely, tok, ondó, polyva,
toklász.
Posibil, mn- lehető, lehetséges; meg-
lehet, megeshetik, lehető dolog; a face
— cuiva ceva, vmit lehetővé tenni;
lehetősit'eni; módját ejteni vminek;
în tót modul —, minden kitelhető
módon.
Posibilitate, nf. lehetőség, tehetség;
după —, telhetöleg, a mint tőlem
telhetik.
Poșindic, fif. gazember; pereputtya.

Posițiune, nf. 1. állás, hadállás; 2.
tevés, tétel; 3. helyzet, állapot; 4.
rang, tekintet; conform —i lui,
rangjához illőleg, rangjához kéjest.
Positiv, mn. gradul —, alap v. első fűk
(a melléknevek fokozásánál).
Positiv, mn- 1. tevőleges, igenlő, igen-
leges, állító; 2. tételes, téteményes,
tényszerű (pl. vallás); szerzett, írott
(törvény); 3. világos, határozott; —.
ifi. tevőleg, igenleg, ténylegesen; ha-
tározottan, világosan, biztosan.
Positivitate, nf. ténylegesség, tény-
szerűség ; határozottság.
Positură, nf. állás, magatartás, test-
tartás; a se pune ín—, szembeszáll
vkivel, állásba teszi magát. [dög.
Posleț, 4. -e, if. dög, dögtest; mn. lusta,
Posmag, fif. 1. kétszersült, peszmeg;
2. prézli, tésztareszelek.
Posmăgesc, IV. mé —, vfi. elfonnyad,
elhervad, elkofatad.
Posnă, nf. 1. tréfa, bohóság, furcsa-
ság móka; 2. baj, kellemetlenség;
a da de —, bajba esik, megjárja
vmivel; 3. csíny, fogás, fortély.
Posnaș, | mn. fura, furcsa, bohókás,
Posnatec, j nevetséges; tréfás ; -t-, fif.
csélcsap, bolondozó, bohóc, kópé, lurkó,
beckó.
Posnesc, IV. me —, vfi. szerencsétle-
nül jár.
Posnit, mn. hatalmas; l. Chisnovat.
Posomant, /. -e, »/. sujtás, paszomány,
szegély, párta, esik; cu ’—, szegé-
lyes, pártás, paszományos.
Posomantar, fif. paszományos.
Posomoresc, TV. mé —, vfi. komor-
kodik, komor arcot vág, elborul a/t
arca; elsötétül, elkomorul.
Posomorit, mn. borongó, szomorú,
komor, mord, sötét
Pospăesc, IV. a>. palástol; elpalástol,
eltitkol, hímez, elföd; ritkít.
Pospăeală, nf. palástolás.
Pospaiu, /. -e, df. boríték, lepel, födél.
Post, t. -úri, $f. böjt, böjti napok;
— ul mare, — pașcilo., nagy v. hus-
vétbőjt: $i de —, böjtnap; bucate de
—, böjti étel, sovány étel; 2. állás,
hely, őrs, örshely; a schimba —
őrt váltani; 3. hely, hivatal, állás,
állomás; — de profesor, tanári álló-
más.
Postă, Poștă, nf posta, postaállomás,
posta hely, postahivatal; cal de —,

Postai

342

postaló: căruță de —, postakocsi; | Potcap, df. I. Potcapiu.                  J
— ambulantă, mozgó posta. í Potcapier, fif. sapkás, sipkás.                   J
Postai, mn. posta, postai: oficiu —, I Potcapiu, t. —i, df. 1. barátcsuklya, i
postahivatal; direcțiune —a, posta- barátkámzsa; 2. — 1 călugărului, (nt.) 1
igazgatóság; magistru—, postamester, pitypang (Leontodon).                    j
Postament, t. -e, df. oszlopszck, talp, Potcaș, fif. marakodó, veszekedő, íz-
talpkö, talpazat, talapzat.           J gága, garázda.                        J
Poștar, fif. postamester.             ¹ Pdteesc, IV. «. I. Pocesc.              J
Postată, nf. rend, sor (az aratóknál). | Potcoavă,»/, patkó,patkóvas; a’și le-
Postav, t. -uri, df. posztó, szövet.      ‘ J
Postává, nf. váló, vájnafa. (malom-
nál); meder, ágy, malomárok.
Postăvar, fif. posztós, posztóműves.
Postavărie, nf. posztókereskedés, posztó-

gyar.
Postelnic, fif. (néhai) udvar nagy,
udvari főtiszt-tartó (Romániában).-
Postelnicie, nf udvarnagyi méltóság.
Posterior, mn. utóbbi; ifi. utólagosan.
Posteritate, nf. ivadék, maradék, utó-
kor, utóvilág.
Postesc, IV. C9. bőjtöl, bojtost eszik.
Posteucă, nf. szekéremelő, szekéremel-
tyü ; emelőcsiga.
Postilion, fif. postakocsis, postalegény.
Pestire, nf. böjtölés.
Postitor, fif. böjtölő.
Postpun, III. visszatesz, hátratesz,
utánatesz, alárendel.
Postpunere, nf. hátratétel, megvetés,
elmellözés, alárendelés.
PostScript, t. -e, df. utóirat.
Postulant, fif. kívánó, követelő, igénylő.
Postulat, í. -e, df. kivánalom, követel-
mény. igény; követelés, kívánat.
Postulez, I. cd igényel', kíván, követel;
követelmény ez.
Postuín, nf. árvaszülött, utászul ott,
méhbenhagyott (atya halála után
született).
Posunar, t. -e, df. I. Pusunar.
Pot, putere, ut, II. fi. 1. -hat, -hét,
lehet; 2. tud, bir; se poate, lehet,
lehetséges.
Potae, nf. hajsza, hajtás, vadvita
Potáng, fif. pating (ekénél), tészla.
Potárniche, nf. (állott.) I. Păturnice.
Potașă, nf. (vt.) hamuzsir, szalaj, sza-
lajkd; nitrát de salétromsav,
légenysav.
Potașic, nm. hamu zsírtartalmú.
Potcă, nf. 1. baj. bosszúság, nyomo-
rúság l 2. civódás, veszekedés, ver-
sengés, koeódás; 3. .szeméremtest; 4.
daganat; l. Cearta.
PotcăleȘ; fif. garázda, veszekedő.

Potopenie

păda —ele. meghalni, kimúlni.
Potcovar, fif. kovács, szegkovács, pa-

tács.
Potcovesc, IV. o. i. vasal, megvasal
(lovat), patkói, megpatkol, patkót ver ;
2. rászed, megcsal.

Potecă, nf. ösvény, gyalogút, gyalog-
ösvény; lebuj; l. Apotecă.              O
Potență, nf. fok, hatvány ; lehetőség ;
hatalom, erő.                   lfőur.'~^
Potentat, fif. hatalmasság, hatalmas -jg
Potera, nf. (bőig, poteru), csendőr-
csapat, poroszlók.
Poteraș, fif. foglár, poroszló, pandur.
Potere, nf. I. Putere.                    -~
Potémiclie, nf. (állati.) fogoly, fogoly- f
madár, herjó.                       .
Potestate, nf. erő, hatalom, hatalmas- :
ság.
Potică, nf. 1. gyógyszertár, patika; tf
2. I. Potecă.                          J?
Poticnesc, IV.vfi. mé —, botlik, meg--
botlik, félrelép, rosszullép, elhibáz lé-~~^
pést; 2. botlik, hibáz, téved.
Poticnire, nf. botlás, megbotlás; hiba*^^
tévedés.                              \ q

Potir, t. -e, df. 1. kehely, áldozati
kehely; 2. pohár, billikom, serleg.
Potlog, t. -e, df. rongy, cafat, folt, fád.
Potlogar, fif. 1. I. Cârpaciu; 2. tolvaj,
zsebmetsző.                            * *
Potmet, 1. -uri, df. csalétek.
Potmol, df. jöldágy.
Potmolesc, IV. fi.'I. Nămolesc.
Potolesc, IV. cd. 1. mérsékel, nyom'; ;
elfojt, meg-, elolt (tüzet); 2. elnyom,
lecsillapít; enyhít, szüntet (fajdal-^
mat); — mânie, haragot fecsendesít •
sé —e, vfi. elalszik, lecsillapul, eny~\‘ .
hül, szűnik (fájdalom;.
Potolire, nf. elnyomás, lecsillapítás;.
eloltás, mérséklés.                  ’
Potop, t. -uri, df. 1. özön, vízözön;
árvíz, áradás; 2. (nagy) sokaság*. 5.
tömeg: —, mn. töménytelen; szer-.:.f
felett sok.                [tétel; özön.
Potopenie, nf. megsemmisítés, semmivé-



Potopesc 343 „                       Prăfos

Potopesc, IV. cd. 1. el-, megront,
tönkre tesz; 2. veszteget, elfecsérel
(pénzt), veszt, öl, (embereket), meg-
semmisít; me —, vfi. megsemmisül,
tönkrejut, tönkre megy.
Potor, fif. pénz, fillér, krajcár, poltra.
Potricala, nf. lyukasztó vas.
Potrivă, nf. egyenlőség, hasonlóság,
arányosság, egyformaság; de o —,
egyenlő, egyforma; din —, ellenke-
zőleg.
Potrivesc, IV. cd. 1. egyenget, egyénit,
aranyoz, egyenlőz; 2. hasonlít, össze-
hasonlít, összévet;    3. összeilleszt,
megegyeztet; me vfi, összeillik,
ki-, megegyez, összebékél; sé —e,
illik (-hoz, -ra).
Potrivire, nf. 1. hozzáíllés, ráillés,
illeszkedés, megegyezés, egyengetés;
2. összevetés, összehasonlítás.
Potrr't, mn. 1. vmihez illő, alkalma-
zott, alkalmas,— szerinti, — szerit; 2.
megfelelő, célszerű; vestmânt —, test-
hezálló ruha; timp alkalmas-,
megfelelő idő; —, ifi. vmihez képest,
szerint, szérűiég; —, vmihez mérten,
célszerűen, megfelelően; — timpului,
időszerüleg.
Potroaca, nf. (ni.) ezerjófü, cintorja,
epefu, föld-epetamics      (Erythraea
centaurium); -e, nf. i. pacal, vag-
dalok.
Povară, nf. 1. teher, terű, tér eh; 2.
tartozás, adóssági teher; adó.
Povarnă, nf. szeszfőzde, szeszgyár,
pálinkafözőház.
Povamagiu, 1 fif. szeszfőző, szeszgyá-
Povârnar, f ros, pálinkafőző.
Povârnesc, IV. Cd. görbít, ' hajt, haj-
lít, görnyeszt; mé —, vt. hajol, gör-
bül, görnyed, dűl.
Povarnic, mu. teherhordó, súlyos, ne-
héz, bajos.
Povârniș í. -uri, sf. lejtő, lejtősség,
ereszkedő.
Povârnit, mn. lejtős, meredek,, sikam-
lós, harántos, lankás.
Poyață, nf. 1. tanács, tanácslat; ta- ;
nácsadás, útbaigazítás, intés, figyel-
me'ztetés; 2. vezérlet, vezénylet; a da
—, tanácsol, tanácsot ad; a cere
— a cuiva, vkinek tanácsát kikérni,
tanácsot kérni vkitöl.
Povățuesc, IV. cd. 1. vezet, kalauzol; 2.
intéz, kormányoz, igazgat, vezényel;
3. tanácsol, tanácsot ad, int, oktat.

Povătuire, ₙf. I. Povață.
Povățuitor, fif. 1. tanácsadó, tanácsos;
2. intéző, vezénylő, kormányzó.
i Poveste, nf. mese, rege; —a vorbei,
közmondás, példabeszéd; nici —,
szó sincs róla.
Povestesc, IV. cs. beszél, elbeszél, hl-
regél, elmesél; — anecdote, adomáz.
Povestire, nf. elbeszélés, elregélés, me-
sélés.
Povestitor, fif. elbeszélő, regélő, mesélő.
Povidlă, nf. /. Pistii.
Povodnic, (cal) fif. vezetékló, rudasló, .
Povoeală, ₙf. szemfolyás, csipásság.
Povoiu, í. -e, »/. 1. áradás, ár, vizár;
2. zápor, záporeső.
Pozderie, ₙf. I. Posderie.
Poznă, nf. i. Posna.
Prăbușeala, nf. lesüllyedés, leroskadás.
Prăbușesc, IV. c». összetipor, össze-
nyom, széttipor, elgázol, eltapod;
mé —, vfi. lesülyed, lesüpped, lezu-
han, lerogy, leroskad.
Prăbușire, nf, lezuhanás, leroskadás,
, lerogy ás, leomlás.
Pracsă, ₙf. 1. gyakorlat; 2. tapasz-
talat, tapasztalás.
Practic, mn. gyakorlati, kivihető; al-
kalmazott ; —, ifi, gyakorlatilag; —, .
fif. gyakorkodó, gyakorlott (ember);
medic —, 'gyakorló orvos.
Practiéa, »/. 1. gyakorlat, kivitel; 2.
csel, fortély.
Practicabil, mi». 1. kivihető; 2. jár-
ható; int ') —, ifi. kivihétőleg.
Practicabilitate, nf. (gyakorlati) ki-
vihetőség. e
Practicant, fif. gyakornok, gyakorló.
Practisez, I. fi. gyakorol, gyakornokos-
kodik.
Prad, I. cd. 1. zsákmányol, rabol, ki-,
megfoszt, prédái; 2. tékozól, paza-
rol, veszteget
Prada, nf. zsákmány, martalék, raga-
domány, préda; a face —, prédái.
Prădare, nf. 1. zsákmányolás, dulás,
fosztás, rablás; %.pazarlás, tékozlás,
prédálás.
Pră4ator, fif. 1. dúló, rabló, zsákmá-
nyoló; 2. tékozló, pazarló, fecsérlő,
vesztegető, prédáló.
Prădez, I. Cd/ l. Prad.
Praf», tUtv df. por, lőpor, puskapor.
Praf arie, nf. lőpor gyár, löpormalom,
lőportár.
Prăfos, mn. poros.

344

Pre

Prea

345

Predau

______ Prăfuesc

- Prăfuesc, IV. o. port ver, port üt, po-
  roz; mé —, vfi. beporosodik, bepo-
  rasul; porrá válik.
Prag, t. -uri; ₉fi 1. küszöb, ászok,
  talpfa, párnafa ; a trece presté— ul
  cuiva, vkinek küszöbét átlépni ;
  zátony, homokzátony, fövenytorlat,
  3. szeméremtay (nőknél),osul — ului,
  far csont.
Prăgese, IV. ₒ. I. Prăjesc.
Pragmatic, mn. okfejtő, oknyomozó,
  fejtegető, tanulság is; istoria —ă, ok-
  nyomozó történet; sancțiunea —ă,
  országos szerződés.
Pragmatism, - fifi oknyomozat.
Prah, ₉f. l. Praf.
Praj, fifi l. Praz.
Prăjesc, IV. c₉, pirít (kenyeret), pör-
  köl (kávét).
Prăjina, nfi 1. rúd, pózna, dorong; 2.
  gém, ostor fa (kutnál); 3. mérőpózna.
Prăjincă, ₙf. pirítás (kenyér).
. Prăjire, nf. pirítás, pörkölés.
Prăjit, mn. pirított, pörkölt, rántott;
  puiu —, rántott csirke.
Prăjitură, nf. tészta, sütemény.
Pr:ín£, t. -úri, >/. 1. ebéd, délebéd;
2. reggeli; la délben, ebédkor;
după —, délután, ebéd után.
Prânzesc, ÍV. 1. ebédel; reggelizik.
Prânțlișor, fifi reggeli, villásreggeli.
Prăpădenie, nfi 1. romlás, romlott-
ság; rombolás; kiirtás, eltörlés; 2.
pusztítás, pusztulás; tékozlás.
   Prăpădesc, IV. A) Cd. 1. eltékozol,
    veszt, veszteget, elpazarol, elharácsol,
    elprédál; 2.' megsemmisít, semmivé
    tesz, kiirt, lerombol, tönkre tesz;
   . megöl; B) mé —, ᵥfi. tönkrejut, meg-
    semmisül, elzüllik, elvesz.
    rapădit, mn. tönkretett, elpazarolt,
    eltékozolt; om—, tönkrejutott ember;
   Vstmmirevaló, haszontalan, el züllött.
Prăpăditoriu, fifi 'és mn. pazar, pa-
zarló, tékozló, harácsoló; fecsérlő,.
. vesztegető.
   Prăpastie, nf. 1. örvény, feneketlen
    mélység ;■ %.■ szörnyűség, szörny eteg-
    ség, rémség, veszedelem; 3.meredek
    hely.
   Prăpăstios, mn. meredek, lejtős, kő-
    szirtes, örvényes, veszedelmes. .
   Prăpăștuesc, ÍV. <». örvénybe taszít,
    veszedelembe ejt.
   Prapor, fifi templomi zászló, egyházi
    lobogó.

Prașcă, nfi kardmarkolat; parittya.
Prașcău, fif. kamasz, lurkó,fickó.
Prăsesc, IV. cd. 1. tenyészt, termeszt.;
é terem, létrehoz (mint a föld no-,
vényeket); me —, vfi. terem, te-
nyész.
Prășesc, IV. «. 1. másodszor szánt,
újra szánt; 2. kapál.
Prăsilă, nf. tenyésztés, tartás; fajta,
fajzati; fajzás; porc de —, anya
sertés, eme, gölye, magló; eapăde
—, tenyészkanén; oae de —, anyajuh,
jerke.
Prăsire, nfi termelés, tenyésztés, ter-
mesztés; — de vite, állat- v.. barom-
tenyesztés.
Prașire, nf. kapálás.
Prăsitor, fif. termesztő, termelő, te-
nyésztő.
Prasnic, t. -e, ₉fi l. Sărbătoare.
Prăsnuesc, IV. cd. ünnepel, megünne-
pel, ünnepét ül.
Prasnuire, nf. ünneplés, ünnepelés.
Prasnuitor, fif. ünneplő, ünnepelő.
Praștiaș, fifi parittyás.
Praștie, nfi parittya. .
Praștilă, nf. bikkfa zsendely [ráng
Prat, t. -úri, ₉fi mező, rét, legelő, vi- -■
Prătariu, fif, május.
Pravₜ t. -urî, ₉fi l. Praf.
Prăvălac, ț. -e, df. görkarika (függö-
nyön). henger, görfa.
Prăvălesc, IV. cd. hengerít, henger get,
gördít, felforgat, felfordít, feldönt.
Prăvăliaș, fif. kereskedő, kiskalmár,
boltos, szatócskereskedő.
Prăvălie, nf. bolt, kereskedés, kalmár-
bolt, üzlet.
Prăvaliș, t. -úri, »fi meredekség, me-
redély, omlás, lejtősség, fordulás.
Prăvărie, nfi puskapormalom, lőpor-
malom, lőportorony.
Pravila, nf. egyházi törvény könyv,
kánonkönyv.
Pravilnic, mn. (egyházi) törvénysze-
rinti, kánoni.
Pravoslavie, nfi. /. Ortodocsie.
Pravoslavnic,./?/, óhitű, igazhitű.
’Prăvușesc, IV. co. Prăbușesc.
Praz, fifi (nt.) közönséges hagyma,,
vereshagyma^ párhagyma.
Praznic, t. -e,' ₉fi l. Sărbătoare dtfi.
Prăzuliu, mn. gyepzöld, hagymaszin.
Pre, pzcp. t. = Pe, a tárgy eset előtt
-t, -at, -ot, -et, -őt; 2. -ra, -re;
-on, -en, ön.



  Prea, ifi. igen nagyon, felette; — de
   tót, mérték felett, szerfelett, túlsá-
   gosan.
. Preacurvă, nf. házasságtörő, házas-
   ságrontó, parázna (nő).
  Preacurvar, fif. házasságtörő, házas-
   ságrontó, parázna (férfi).
  PreacurvescJV. fi. házasságtörést követ,
   el, paráználkodik, rengőre hág.
  Preacurvie, nf. házasságtörés, nős-
   paráznaság, paráználkodás.
  Preajmă, nf 1. arc, látás; 2. kör, kör-
   nyék, kerület, közelség, környezet,
   vidék; 3. kiséret; a fi ín — cuiva,
   vkinek közelében lenni.
  Preamăresc, IV. co. dicsőit, magasz-
   tal.
  Preamărire, nf. dicsőítés, megdicsöL-
   tés, magasztalás.
  Preámbíu, I. fi. 1. sétál, járkál, jár;
   2. cd. jártat.
  Preambul, t, -e, ₉f. bemenet, bejárat,
   bejárás, bejáróhely; bevezetés.
  Preasena, nfi szügyelő, melledző.
  Precădere, nf. elsőség, előny.
  Precar, mn. bizonytalan, kétes, kegy-
   beli, kétséges, ingatag.
  Precaut, ovatos, szemes, elővi-
   gyázó; —, ifi. óvatosan, vigyázva.
  Precauțiune, nf. óvatosság, szemesség,
   elővigyázat.
  Preced, III. előz, megelőz.
  Precedent, mn. előző, megelőző, döb-
   beni, előbbi, előrebocsátott, előzetes;
   cas előbbi esd, korábbi eset.
  Precedența, nf. előzmény.
  Precep, ÖL «. 7. Pricep difi.
  Precept, t. -e, ₉fi 1. parancs, paran-
   csolat; 2. meghagyás, rendelvény,
   szabály.
  Preceptor, fifi tanító, oktató.
  Precestă, nfi szűz Mária ; Maica —,
   istennek anyja.
  Precipitare, nf. 1. sietség, sietés; 2.
   hirtelenkedés, dhamarkodás, hamar-
   kodás.
  Precipitat, mn. elhamarkodott; —,
   ifi. elhamarkodva; —, t. -e, df. csa-
   padék, leválmány, ülep.
  Precipitez, I. elhamarkodik, elhir-;
   tdenkedik; siet (vki), elsiettet
   (vmit); siettet; ledönt.
  Precis, mn. 1. pontos, szabott, ki-,
   megszabott; 2. szabatos, szigorú ; —,
   ifi. pontosan, világosan, szabatosan^
   szigorúan, szorosan. -                i

Precisez, I. cd. szabatosít, szabatosan
ad elő (vmit), körvonalaz.
Precisiune, nf. szabatosság, pontosság,
szigorúság, szabottság.


píeco^; } "‘H- l“míⁿ írett-
Precuget, I. «. előre meggondol, előre,
megfontol.
Precugetare, nfi meggondold;,, szándé-
kosság, eltökélés, szándék, föltétel, meg-
fontolás ; cu —, szántszándékkal,
készakarva.
Preculiciu, fif. farkasember, farkas-
koldus, farkassá vált ember.
Precum, fi&. 1. valamint, mint;
úgymint, nevezetesen.
Precumpănesc, IV. fi. fölér, többet ér
v. nyom; á. í. túlnyomó, túlnyom,
felülhalad; felülmúl; megfontol,
latba vet.
Precumpănire, nf. felülmulás, fdül-
haladás, felérés.            [nyomós.
Precumpănitor, mn. túlnyomó, igen
Precunoscință, nfi előismeret, beve-
zető ismeret.
Precupeț, fifi 1. zsibártts, zsibvásáros,
tarattyus, nyerekedö; 2. összevásárló,
felvásárló.
Precupețesc, IV. cd. csereberél, ad,
vesz,' kereskedik, tőzsérkedik, kofás-
kodik, üzérkedik.
Precupeție, nf összevásárlás, tőzsén-
kedés, kereskedés. [kit, véget vet.
Precurm, I. o. félbeszakaszt, megsza-
Precurmare, ₙf. 1. félbeszakítás, meg-
szakítás, félbeszakasztás, akadályo-
zás; 2. félbeszakadás; fără —, sza-
kadatlanul, szüntelenül.
Precursor, fif. 1. előhírnök, előhirdető,
előfutár; 2. előjel, élőjelenség.
Precurva, nf. I. Preacurva.
Precuvântare, nf. előszó, élőbeszéd,
vezérszó, bevezetés.
Precuvéntator(iu), mn. bevezető,
Predanie, nf. I. Tradițiune.
Predare, nf. 1. átadás, kézhezadás, át-
szolgáltatás, számbaadás, feladás;
2.  előadás: are —- bună, jó előadása
van; 3. árulás; a comite —, áru-
lást követni el.
Prădare, nf. I. Prădare tâ.
Predau, I. o. 1. átad, kézbesít, át-
szolgáltat ; 2. felad (várat); 3. előad,
elbeszél.

Preínhoesc

347

Prenotez

Predecesor

346

Preîngrijesc

Predecesor, fif. előd, eldőd; - ii noș-
tri, fif. t- eleink, elődeink, őseink.
Predestinat, mn. eleve elrendelt, elő-
ucgzett.
Predestinajiune, nf. 1. (ficlco.) elővég-
zet, elörendéltetés, eleverendeltség
v. hivatás; 2. végzetszerüség.
Predestinez, I. «. eleveelrendel, eleve-
szán (vmire,; kiszemel.
Predial, mn. nemesi, birtok . . .
Predialist, fif. egyházi nemes.
Predic, I. o. és fi. i. papol, prédikál,
szónokol, egyházi beszedet tart; 2.
magasztal.                  [jövendöl.
Predic, IU. cd. jósol, előre megmond,
Predica, nf. egyházi beszéd, szent-
beszéd, hitszónoklat, prédikáció.
Predicare, nf. 1. igehirdetés, üdv-
hirdetés; 2. magasztalás.
Predicat, -e, $f. 1. birtoknév, mel-
léknév, családtőnév, előnév ; 2. (fiola,
és nyt.) mondomány, állítmány, tu-
lajdonítmány.
Predicator, fif. hitszónok, prédikátor.
Prezicere, nf. jövendölés, jósolás, előre-
mondás.
Predilectiune, nf. előszeretet.
Predisposițiune, nf. fogékonyság, haj-
landóság, veleszületett hajlam.
Predispun, KI. a. előkészít; előre
elkészít, fogékonynyá tesz.
Prediu, i. -i, df. mezei jószág, falusi
birtok, örökség, nemesi birtok.
Preziua, nf. előző nap.
Predmet, t. -Q, $f. tárgy, tekintet.
Predominare, nf. túlsúly, nagyobb-
  suly, túlnyomóság, fennuralkodás;
  öutürtöztétés.
Predominez, I. fi. 1. túlsúlyban van,
fennuralkodik, erőt vesz (vkin) ; 2.
uralkodik, kitűnik, elsőbbsége van.
Predomn^sc, IV. vfi. magán uralko-
  dik^ erőt vesz magán; l. Predominez.
Predomnitor(iu), mn. túlnyomó.
Preecsistență, nf. (fiola.) előbbiét.
Prefac, III. a. 1. átváltoztat, átalakít;
átdolgoz, ujradolgoz, kidolgoz, kija-
vít; 2. lepárol, lombikol; 3. me
vfi. ed változik, változik vmivé, átala-
kul; 4. színlel,- teteti magát, színes-'
kedik, alakoskodik, szenteskedik, né-
péihez, ürügyet vesz. [kamra.
Prefacanio, nf. lepárló műhely v.
Prefacere, nf. 1. átváltozás, el-, át-
változtál és ; 2. lepárlás; 3. színlelés
tettetés, negélyezés.

Prefăcut, mn. 1. átalakított, átdolgo-
zott; 2. ravasz, hamis, szineskedő,
szenteskedő, képmutató, kétszínű.
Prefața, ) nf. előszó, élőbeszéd, be-
Prefatiune, / vezetés, előljáróbeszéd.
Prefect, fif. 1. elöljáró, igazgató, fő-
tiszt ; 2. járási főszolgabíró; 3. R. fő-
ispán; 4. helytartó, kormányzó, pa-
rancsnok ; — de studii, tanulmányi
felügyelő. [igazgatási hivatal.
Prefectură, nf. kerületi tisztség; köz-
Prefer, IV. ₒ. fölebb v. többre becsül
v. tart, elébe tesz, inkább aka
előbbre helyez, elsőbbséget ad.
Preferență, nf. elsőség, előny, elobb-
ség, előbbvalóság, jeles tulajdon.
Preferesc, IV. c>. /. Prefer .
Preferință, nf. L Preferență.
Preficsă, nf. (nyt.) előképző, előszótag,
elörag.
Prefig, III. a. határoz, kitűz, kiszab
(határidőt).                [határozott.
Prefipt, mn^kitüzött, megszabott, meg-
Prefont, i. -uri, df. I. Profont.
Pre furiș, ifi. alattomban, lopva, lo-'
pódzva, orozva.
Pregătesc, IV. o. előkészít, előre el-
készít ; me —, vfi. elkészül, előre el-
készül, készülődik.
Pregătire, nf. előkészület, előkészülés,
készülődés, készület; a face —, elo-
készül, készülődik; — de resboiu,
hadi készület.
Pregătitorii!, mn. előkészítő, előkészü-
leti; școală —e, előkészítő iskola;
curs —, előkészítő tanfolyam.
Preget, df. szünet, csökkenés, enge-
dés ; fără —, szünet nélkül, szüntele-
nül, folyvást,_ szakadatlanul.
Preget, I. fi.ₜ 1. szünetel, csökken,
enged; c2. restet, abbanhagy, sajnál
fáradságot.
Pregetare, nf. 1. halogatás, húzás-ha-
la sztás; vonakodás ; 2. késleltetés;
l. Preget.
Pregiur, i. -úri, *>f. környék, vidék;
közelség, kerület; ín'—, ifi. körül,
körösköifil.
Pregnant, mn. nyomatékos, fontos?
‘ nyomós, jelentékeny; muiere —a,
nehézkes v. terhes asszony.
Preiau, -luare, -luat, «. elővesz, át-
veszf, elébevesz, számba' vesz. [kai.
Preincet, ifi. lassan, lassanként, halk-
Preîngrijesc, IV. co. gondvisel, gondját
viseli (vkinek). gondoskodik(vmiről).

Preînnoesc. IV. a. megújít, átalakít,
átváltoztat.                 [kenység.
Preíntimpinare, nf. megelőzés; előzé-
Preîntimpin, I. ca. 1. megelőz, elébe
vág ; 2. előzékeny.             [kény.
Preíntimpinator, fif. megelőző, előzé-
Preinbire, nf. I. Predilecțiune.
Prejet, t. -e, df. I. Preget.
., } <•
Prejmuesc, IV. a. övez, kerít, körül-
vesz. »
Prejudec, L a. 1. előitél, hátrányul
szolgál; rövidséget ókoz, árt, kárara
van; 2. meggondol, megfontol.
Prejudecată, nf 11. előítélet, bal-
Prejudeț, ț. -e, df.- J vélemény, bálité-
let, balhit; 2. kár, rövidség, sérelem,
jogsérelem, kárvallás.
Prejudicios, mn. káros, hátrányos,
jogsérelmes, ártalmas, balvéleményü,
balhitü.
Prejudiciu, /. -i, df. I. Prejudeț.
Prelat, fif. főpap, egyházvagy.
Prelatură, nf. főpapi hivatal.
Preleg, III. a. előad, felolvas (vki
előtt könyvet), előadást tart.
Prelegere, nf. előadás, felolvasás,
lecke ; — publică, nyilvános felolva-
sás ; a |iné o —, felolvas, felolva-
sást tart.
Preliminar, mn. 1. előzetes, előzmé-
nyi ; t. -e, df. 2. előirányzat, költség-
vetés.
Preliminarii, nf. t. elocikkelyek, előze-
tek, előzmények; — de pace, békepon-
tozat&k.
Preling, III. vfi. (me) el-, le-, kifoly,
lecseng, szivárog, leszivárog; mé —
pe lângă cineva, hizeleg vkinek.
Prelucă, nf. erdei rét, tisztás.
Prehicrare, nf. 1. átdolgozás, kidol-
gozás; 2. elömunkálás, előmunkálat.
Prelucrez, I. I 1. kidolgoz, átdol-
Prelucru, J goz; 2. előkészít, előre
dolgoz.
Preludiu, i. -i, df. előjáték, beoezető-
.játék.
rrelttng, mn. hosszas, hosszadalmas;
—, ifi. hosszasan, hosszadalmason.
Pre lungă, ifi. melleit.
Prelungesc, ÎV. a. 1. hosszabbít,
meghosszabbít, hosszabbra csinál v.
vesz, hosszúra nyújt, megnyujt; 2.
elhalaszt (határidőt); 3. me —, vfi.
kinyúlik, kitérjeszkedik, kiterjed. I

Prelungire, nf. 1. hosszabbítás, meg-
hosszabbítás, megnyújtás; 2. halasz-
tás, halogatás, haladék, 3. meghosz-
szabbodás, megnyúlás; — a termi-
nului, a határidő elhalasztása.
Prem, fif. szegély, prém, szél.
Premeditare, \ nf. eltökélt szán-
PremeditațiUne, J dék, szántszándék-
meggondolás, megfontolás, szándékos¹
ság ;* cu —, meggondolva, szántszán-
dékkal.
Premeditat, mn. eltökélt, szándékos,
eleve átgondolt; —, ifi. szándékosan
eltökélve.
Premeditez, I. a. eleve átgondol;
megfontol; eltökél.
Preménd, I. co.l. halaszt, halogat; 2.
elmellőz, elmulaszt; 3. palástol, ta-
kargál.
Premândă, nf. 1. alafa, járadék (papi);
2. ellátás (étellel), utranaló; 3. jö-
vedelem.
Premeneală, nf. ruházat, fehérnemű,
mosórüha; megújítási
Premenesc, IV. a. 1. cserél, ujítᵣ
üdít, frissít; 2. átöltöztet, felöltöz-
tet; 3. vidámit; 4. me —, vfi. újra
öltözik, átöltözik; 5. megujül, fel-
üdül.
Premenit, mn. 1. vidámított; 2. cse-
rélt, megújított.
Premerg, ŰI. fi. előz, megelőz, elébe
vág, előljár.
Premergător, fif. előző, megelőző; hír-
nök, előhírnök.
Premiare, nf. jutalmazás, díjazás.
Premiat, mn. jutalomdijazott, pálya-
dijat nyert, koszoruzott (mű), jutal-
mazott.
Premiez, I. ca. díjaz, jutalomdija z,
megjutalmaz, kitüntet.
Premise, nf.l. (fiola.) előzményeit, elő-
zetek, előtétek.                 [tesz.
Premit, III. a. előrebocsát, előre föl-
Premiu, f. -i, df. 1. jiitalom, jutalék,
díj, tiszteleidij; 2. nyereméry.
Premuesc, IV. a. szegélyez, prém ez.
Prend, III. ca. I. Prind dfi.
Prenoesc, IV. c». I. Preînnoesc.
Prenotare, nf. előjegyzés; feljegyzés;
előjegyzet.
Prenotat. mn. előjegyzett.
Prenotațiune, ₙf. I. Prenotare.
Prenotez, I. előjegyez; me —, vfi.
élőjegyezteti (magát), előjegyzi ma-
gát.

Prehoțjune

Prescripțiune

Prescriu

349

Preț

Prenoțiune, előisme, előismeret,
elöfogalom.
Prenume, nf. elő név, vezetéknév.
Prenumăr, í. eb. előfizet vmire; meg-
rendel vmit.
Prenumerant, fif. előfizető (pl. lapnál).
Prenumerare, 1 nf. előfizetés; ,'pel
Prenumerațiune, j de—, előfizetési fel-
hívás.; suma de —, előfizetési díj v.
összeg.
Preocup, I. co. elfogulttá tesz (vkii),
bonyolít, fogva tart, kever (vmibe) ;
mé —, ᵥfi. elfogul; megszáll, elér
(álom).
Preocupare, nf. elfogultság; zavar.
Preocupat, ÍWW. elfogult, elfogódott;
megvesztegetett (biró); ne —, elfo-
gulatlan ; —, ifi, elfogultan.
Preocupațiune, ₙf. I. Preocupare.
Preot, fif. pap, lelkész, lelkiatya.
Preoteasă, nf. papnő.
Preoțesc, mn. papi; statul —, pap-
- ság, papi rend.
Preoțesc, TV. co. pappá szentel, papi
hivatalt visel; me vfi. pappá
szenteltetik, pappá lesz.
Preoție, nf. papság, papi méltóság.
Preoțime, nf. papság, papok.
Prăpădesc, IV. a. I. Prăpădesc.
Prepar, I. &. készít, meg-, előkészít;
mé —, vfi. elkészül, készülődik
(vmire).
Preparând, fif. képezdei tanuló, ké-
pezdész.
Preparandie, nf. tanítóképző, képző-
intézet, tamtóképezde; curs de—,
képezdei tanfolyam; profesor de —,
képezdei tanár.
Preparare, nf. 1. készítés, előkészítés,
hozzákészítés; 2. készülés, előkészülés.
Preparat, t. -e, bf. készítmény; vegy-
készitmény ; —, mn. elkészült, kész;
készített.
Preparațiune, nf. I. Preparare.
Preparez, I. ». /. Prepár.
Prăpastie, nf. örvény, mélység, mere-
dek hely; l. Prăpastie.
Prepeleag, t. -e, bf, lajtorja; pózna.
Prepeliciu, i. -e, bf. szénabog'ya,
szénakazal.
Prepelița, nf. (állati.) fürj, für (Te-
thrao cothurnix).
Prepelițar, fif. fürjész eb.
-Preponderent, mn. túlnyomó, igen
nyomós; —, ifi. tulnyomólag, nagy-
reszt.

Preponderanța, nf. tulnyomóság, túl-
súly ; a fi Ín —, túlsúlyban lenni.
Preponderez, I. fi. felülhalad, felül-
múl, túlsúlyban van, tulnyomóság-
gal bir.
Preposit, fif. prépost; — capitulai*,
szentszéki prépost.
Preposițiune, nf. elöljáró; viszony&eó,
elŐszócska.
Prepositură, nf. prépostság.
Prepotent, *tm. 1. tulbizakodó. elbiza-
kodott, felsőbb; 2. tültehető (férfi-
ről).
Prepotență, nf. tidhatalom, félsőbb-
ség, elbizakodottság; a fi in —, fel-
sőbbségben, túlsúlyban lenni.
Prepuelnic, 1 mn. gyanakvó; gyana-
Prepuitor, J kodó, gyanús,féltékeny.
Prepuiü,! IÚ. co. gyanakodik, gya-
Prepun, J nusit, gyanúval él.
Prepus, t. -úri, o£ gyanú, gyanusko-
dás, gyanakodás; a aduce ín —,
gyanúba hoz, gyanúsít; a cadé ín
—, gyanúba esik; a avé — pre
cineva, gyanakodik (akire).
Prepusețiune, nf. I. Preposițiune.
Prepuțfu, i. -i, bf. makktyu, fityma.
Prerogativă/*»/. előjog, elsőbbség.
Presă, nf. 1. sajtó, sotu, prés; 2.
könyvsajtó v. nyomda; libertatea
—ei, sajtószabadság.
Presagiü, t. -i, bf. sejtés, sejdítés, sej-
telem, élőérzet.
Presant, mn. sürgős, sietős, sürgetős;
nyomós.
Presai, l. ct>. hint, be-, meghint; —
cu sare, besóz, sóval behint; — cu
zăhar, becukroz, cukorral behint.
Presărit, mn. 1. gyér (pl. buza); 2.
behintett.
Presbiter, fif. 1. pap ; idősbik, tem-
plom-ațya ; 2. egyháztanácsnok, pres-
biter.
Presbiteriu, t. -i, bf. 1. egyházgyülés,
egyháztanács; 2. (a templom azon
része, hol a papok állanak).
Preschimb, I. co. vált, felvált, cserél;
mé —, ifi. váltakozik, cserélődik, vál
tozik.
Prescriere, nf, előírás, rendelés, meg-
hagyás, elaszabás.
Prescriitor, fif. előíró, rendelő.
Prescript, ț bf. előírás, rendszabás;
Prescris, f rendszabály, meghagyás.
Prescripțiune, nf.. elévülés ; a trece
ín —, elévül.

Prescriu, III. eb. 1. előír, rendel; 2.
  leír, lemásol, leköfmöl; — o medi-
  cină, gyógyszert rendel. „
Prescura, nf. misekenyér, áldozati
  kenyér.
Prescurt, I. co. I Prescurtez.
Prescurtare, nf. 1. rövidítés, megrövi-
  dítés, kurtítás; 2. vázlat, vázolat.
Prescurtez, I. eb. 1. megkurtit, meg-
  rövidít, rovidebbre fog; 2. elhúz,
  elvon, (a fizetésből); 3. vázol, vázlatot
  készít.
Preseară, nf. előest.
Președinte, fif. I. President.
Presemn, t. -e, bf. jel, jelenség, elő-
  jel, sejtelem.
Presena, ₙf. szügy elő, melledző.
Present, t. -e, bf. 1. ajándék; 2. je-
  len (ilbő) ; —, mn. jelenlevő.
Presența, nf. 1. jelenlét, jelenlétei;.
  2. lelki jelenlét, bátorság; a’și perde
  —a, bátorságát elveszteni; ín — a
  cuiva, vkinek jelenlétében.
Presentare, nf. bemutatás; megjelenés.
Presentațiune, nf. 1. előterjesztés;
előadás (színpadon), mutatvány, át-
adás, benyujtvány, bemutatás; 2. kép-
zelem, képzelet.
Presentez, I. &. 1. előterjeszt, előad;
2. ajánl, bemutat, bejelent; 3. átad,
benyújt; 4. me —, vfi. meg jelen, be-
mutatja magát, jelentkezik.
Preser, I. &>. hint, behint; l. Presar.
Preservativ, mn. óv.., óvási,~mentő;
dispusețiuni —e, óvintézkedések.
Preservativa, nf. óvszer, óvószer, véd-
szer, mentőszer, őrszer.
Preservez, I. co. .1. óv, megóv, ótal-
maz,~-megőriz; 2. tartogat, elejét
veszi vminek, megelőz, elhárít.
Prăsesc, IV. co. /. Prăsesc.
President, fif. elnök, előlülő.
Presidentă, nf. elnöknő.
Presidență, nf. elnökség, elnöklet.
Presidez, I. eb. elnököl, elől-ül, ülést
vfizet.
Prósidial, mn. elnöki; numer —, el-
nöki szám; ifi. elnökileg.
Présidiu, t. -i, bfi elnökség, elnöklet.
Presimț, t. -úri, bf. előérzet, sejtelem,
sejdítés, sejtés, előjel.       [lem.
Presimjémént, /. -e, bf élőérzet, seite-
Presimțesc, IV. &>. sejt, sejdít, előér ez.
Presimțire, nf. sejtés, sejdítés; elő-
érzet, sejtelem.
Presinte, mn. jelen, jelen (idő.)

Presiune, nf. 1. nyomás, súly ; 2. nyó-
matás, elnyomatás, nyomorgatás; 3.,
zsarolás, erőszak. . [eleve megállapít.
Prestabilesc, IV. eleve határoz,
Prestare, I nf. 1. teljesítés, tarto-
Prestațiune, J zás, adózás; 2. kiszol-
gálmany, művelet, müvelvény, fize-
tési szolgálmány; — a mașinei, a
gép hatálya; — ile școlarilor, a ta-
nulók feleletei.
Preste, «//. 1. át, áltál, keresztül
(vmin); 2. felett, kívül; — an, az
éven át; — măsură, szerfelett,
mértékjeiéit; -r- putință, erőt meg-
haladó, lehetetlen ; — mână,
matlan, kéjeimetlen; &              —r
Someș, a Szamoscáfj átkel; — tót,
egyáltalában, egyáltalán, közönsége-
sen, összevéve.
Preste. mână, nf. I. Neîndemână.
Prestelca, nf. kötény.
Prestez, I. eb. 1. teljesít, tesz; 2.'
megad, kiszolgál, megfelel.
Prestigiator,. fif. szemfényvesztő, bű-
vész, varázsló.
Prestigiu, t. -i, bf. 1. szemfényvesztés,
varázsqlás, bűvölet, bübáj, varázs,
igézet, báj; 2. tekintély, becs, hir.
Prestogolesc. -IV. mé —, ᵥfi. buk-
fencez, bukfencet hány ;—, Cb. henge-
rít, hengerget, gördít. [asztal..
Préstől, t. -e, bf. dldozó-asztal, oltár-
Presumez, I. co. 1. föltesz; fölvesz;
elővél; 2. sejt, gyanít, vélehnez.
Preșumțiune, nf. 1. előhit, elövéle-
mény; gyanitás, vél-ekedés, sejtelem,
gyanitmány, gyanú, vélelem; 2. *el-
bizakodottság. elhittség; — juridica,
jogi vélelem.
Présumtiv, mn. elővélt, sejtett, gyaní-
tott ; gyanítható, sejtőleges.
Presupun, III. co. föltesz, föltételez,
előföltételez, előre feltesz, gondol. .
Presupunere, nf. I. föltétel, előfölté-
tel ; 2. föltevés, elővételem; hozzá-
vetés.                    [előre föltett.
Presupus, mn. föltett, föltételezett,
Presură, nf. (állati.) sármány (Em-
beriza) ; — galbína, citromsármány,
aranymálu (Fringilla citHnella)..
Pre sus, ifi. fenn, magasan; magaszto-
san, fellengősen; mai —• de toató,
mindenek felett.
Prcsviter, fif. I. Presbiter.
Preț, t. -uri, bf. 1. ár, énék, becs,,
becsár;. 2. díj, jutalom; se ține ín

Pretécst

350

Pricăjesc

Pricăjit

351

Primărie

mare —, nagy becsben tartatik; cu | Prăvălesc, IV. co. 1. hengerget, hen-
ori ce —, minden áron; — ordi- ț gérit, görget; % feldőlt, feldönt; 3.
nar, rendes ár; — prefipt, kisza- ’
.bott ár.

gént, görgi ,
hanyatt fektet

íné —, vő. feldől

Pretecst, t. -e, of. I. Pretest.
Pretendent, őf. követelő, igényttartó,
jogtartó, igénylő; — la tron, trón-
követelő, trónigénylő
Pretenie, nf. I. Prieteni t.
Pretensiune, nf. igény, követelés, jog-,
tartás; a a ve — la ceva, igényt tart
vmire.                                 j
Pretensiv, mn. követelő, követelőző,
idénynyel biró ; —, iő. követelőiig.
Pretenție, nf. igény, követelés, jog-
tartás.
Pretențios, mn. 1. követelő, igénytel-
jes, követelőző; 2. fenhéjázó, kajfos,
elbizott.
Pretențiune, nf. 1. bitorigény, jog-
bitorlás; 2. merészség, gar, önhitt-
ség, kajfosság.
Pretest, t. -e, of. ürügy, örv, szin,
szinfogás; nici sub un —, semmi szin
alatt.
Pretind, Hl. co. kíván, megkíván; kö-
vetel ; megkövetel, igényel, igényt
tart (vmire).

  hanyatt esik, felfordul.
Prevaricare, 1 nf. kihágás, sértés;
Prevaricațiune, j — de pădure, erdő-
  sértés, erdökihágás; a face —, ki-
  hágást követ el
Prevaricator, őf. 1. sértő, kihágást kö-
  vető ; 2. kötelességfelejtő vagy mu-
  lasztó.
i Prevéd, H. co. előrelát.
Prevedere, nf. 1, előrelátás, vigyázat,
  elővigyázat; 2. óvatosság, szemes-

Prețioase, «/. t. drágaságok, ékszerek,
kincsek. .                     [jeles.

Prețios, mn. becses, értékes, drága,
Pretor, őf. főszolgabíró.
Pretorián, Őf. testőr.
Pretoriu, t. -i, t>f. 1. bíróság, szolga-
bíróság ; 2. bírósági terein, vár-

   bíróság; 2. bírósági terein,
  megyeház.
% Prețueșc, IV. co. becsül, megbecsül,
  fölbecsül, vél, gondol, árt szab.
Prețuire, nf. becslés, becsülés, meg-
  becsülés, becsü.

Prețuitor, őf. becsüs, becslő.
Pretură, n/. szolgabiróság, szolgabirói
hivatal.
Pretutindenea, iő. mindenütt, min-
denhol, bárhol, akárhol, széliére.
Preumblare, nf. sétálás, séta, járkálás.
Preumblu, I. co. körülvezet, elvezet,
sétáltat, jártait, végighordoz; — cu
acul, végigvarr , me —, vő. sétál,
sétát tesz, járkál.
Preursesc, IV. co. elővégez, előrendel,
eleve elhatároz.
Preursire, 1. elővégzet, előren-
Preursită, J déltetés; %. isteni előre
elrendelés; végzetszerüség.
Preut, —easa, /. Preot stb.

seg.
Prevețletor, őf. és mn. óvatos* előre-
látó, elővigyázó, szemes; —, iő. vi- ~
gyázca, óvatosan.
Preveghiu, t. -ri, of. I. Priveghiu.
Preveniență, 1 nf előzékenység, meg-
Preyenire, f előző szívesség, nyá-
jasság, megelőzés; előre értesítés, fi- :
gyelmeztetés; figyelem.
Prevenit, őf. és mn. 1. bevádolt, vád-
lott, panaszolt; 2. megelőzött. ;
Prevenitor, Őf. és mn. előzékeny¹, meg-
előző, nyájas, figyelmes.
Preventiv, mn. megelőző, bajelőző;
ideiglenes; disposițiune —ă, meg-
előző intézkedés; arest —, vizsgálati
fogság.
Prevestesc, IV. co. előhirdet, jósol, -
  előre megmond, jövendöl.
Prevestire, nf. elöhirdetés, jósolás, ⁵ H
jövendölés, jóslat.
Prevestitor, //. előhírnök, jós, jöven-
  dölő.                  ■
Previn, 1 IV. co. megelőz, elejét veszi
Previu, f (vminek), elhárít, elejébe
. vág.
Prevorbesc, IV. ő. előszót v. élőbeszédet
  mond v. készít.
Prevorbitor, őf. előttem, előtted, előtte
  otő. szóló.
Prezent, t. -e, of. 7. Present otS.

gonddal epeszti magát ; 2. piszkoló-
dik, bepiszkolódik. -
Prieajit, mn. 1. nyomorult,-nyomorú-
ságos ; elkeseredett; 2. gyáva, ügyet-
len.
lâricaz, i. -úri, of. bú, bánat, szomorú-
ság, aggódás, nyomorúság, ínség, kin,
sanyaruság, gyötrelem, gyötrődés.
Price, nf. perlekedés, civodáz, vita,
viszály; per.
Pricep, III. ca. ért, meg-, hozzáért,

Priet nos, mn barátságos, szelíd,
i nyájas.
Prieteșug, t. -úri, of. barátság.
Prietin, Őf. I. Prieten stb.
Prigoană, nf üldözés, üldöztetés; üzés,
kergelés; víg olya, perpatvar, vesze-
kedés; tusakodás (indulat c'len).
Prigoare. nf (Állott.) gyurgyalag, pi-
ripio (Merops apiaster).
Prigonesc, IV. co. 1. üldöz, űz, ker-

átlát

get, üldözőbe vesz ; 2. vő. visziályko-

- gluma, érti a tréfát; me í dik, verseng, veszekedik.

—, vő. ért vmihez, járatos vmiben.
Pricepere, nf. 1. értés, megértés, tu-
dás; 2. értelem, okosság.
Pricepător, őf. és mn. értelmes, itéle-
tes, eszes, okos, (vmihez) értő; — de
lucru, szakértő.
Priceput, mn. értelmes, okos, eszes.
Pricesc, IV. me —, vő. 1. perlekedik;
2. verseng, garázdálkodik, viszâlkodik.
Pricestanie, nf. I. Cuminecătură.
Príchiciu, t. -ri, of. lóca (tűzhely mel-
lett,)
Prichindel, őf. I. Pitic.
Pricină, nf, 1. ok; fara —, ok nélkül;
2. örv, szín, fogás; indok, indíték,
indítóok; 3. ügy, baj, viszály, per.
Pricinaș, őf. és mn. civakodó, mara-
kodó, veszekedő, rigolyás, házsártos,
perlekedő (ember).
Pricinuesc, IV. «. okoz, szerez, csi-
nál (bajt); előidéz, gerjeszt, támaszt
(pl. lázadást).
Pricinuitor, őf. 1. okozó, szerző, in-
dító, kezdő (bajé); Q. gerjesztő, haj-
togató, kontogató.
Priciü, t. -rí, of. 1. deszka-ágy, lóca,
pad-ágy, fékpad (katona őröké) ; 2.
bak; a szán hátulsó ülése; 3. angol
nyereg, șitha nyereg,.
Pricoliciu (vârcolac), őf. farkaskoldus;
I. Preculiciu.
Pridvor, t. -e, of. előszoba, tornác, pit-
var, folyosó; ^erkély.
Prielnic, mn. /. Priincios:
Prier, őf. április (hó).
Prieșce, oztL 1. hasznos, javára van,
használ ; 2. nő, tenyészik (a marha);
diszlik (növény), terem.
Prieten, őf. /. Amic.          [szony.
Prietenie, nf. barátság, baráti vi-
Prietenesc, mn. barátságos, baráti;
—-e, iő. barátságosan, barátilag.
Prietenesc, IV. vő. (mé —), barátko-
zik, barátságot köt, társul.

- >nire, nf. üldözés, üldöztetés, üzés,
kergetés, tusakodás; l. Prigoană.
Prigonitor, mn. 1. üldöző, űző, ker-
gető ; 2. /. Pricinuitor.
Prigoresc, IV. ca. 1. pirít, pörköl;
2. melenget, borogat, lágyít (kén-
fonalat) ; 3. fonnyad, hervad (hő
miatt).
Prihana, nf. szeplő, mocsok, szenny;
fără —, szennytelen, szeplőtelen,
tiszta, szűz; feddhetlen.
Prihănesc, IV. co. megszeplősit, meg-
fertőztél, bemocskol, beszennyez; fedd.
Prihor, őf. (állatt.) veresbegy (Lus-
ciola rubecula).
Priimesc, IV. co. I. Primesc öté.
Priincios, mn. kedvező, alkalmas, sze-
rencsés^ jó, foganatos, sikeres.
Priința, 1 nf. 1. haszon, siker; 2.
Priire, f díszlet, tenyészet, foganat;
3. jólét, jóegészség.
Prilaz, t. -úri, of. átjáró (a kerítésen);
hágcsó.
Prilej, t. -uri, of. 1. Ocasiune; 2. ve-
szély, veszedelem.
Prilejesc IV. co. 1. I. Causez; 2. ve-
szélyeztet; l. Periclitez.
Prilostesc, IV. ca- 4 Farmec.
Prim, ozn. első; —, Őf. I. Prem.
Primă, nf. 1. szalag; pántlika; 2. a
hó elseje; 3. első osztály v. minőség.
Primadonă, nf. első hölgy, első éne-
kesnő (színháznál).               [éves.
Prímán, őf. első os ztál yu tanuló; ₑ]ₛő
Primar, mn. \.vérszerinti, unoka; 2.
eredeti; elsőrendű; 3. elemi; vér —,
unokatestvér; medic —, főorvos;
școală —ă, elemi iskola ; sortă — ă,
elsőfajta, legjava (áru); , őfi elöl-
járó, biró, polgármester;— comu-
nal, községi elöljáró; —urban, pol-
gármester.
Primărie, nf. elöljáróság ; — comu-
nală, községi elöljáróság, községház ;

of. domborító (pléh-
FaI IÎ £*Z1 X/IWT Q       , i V

Priboiu. t. -e,

<

műveseknél),'lyukasztóvas.
Pricăjesc, IV. vő. 1. epekedik, búval-,

Prian. mn. tarka, bonta, foltos (ökör). !
Pribeag, mn. bolyongó, bujdosó, kó- J
válygó, kóborló, vándorló*
Pribegesc, IV. ő. bolyong, bujdosík, ''(f
kóvályog.
Pribegire, Pribegie, nf.-1. bolyongás,- . ;
bújd ásás'; 2. kóválygás, vándorlás*
kóborlás.

Prioritaté

353           Privegbietor

Primate


352

— urbana, polgár mesteri hivatal, '.
városi elöljáróság, városház.
Primate, /?/. prímás, herceg-prímás.
Primăvara, I nf. tavasz; la —, ta- i
Primăveară, J vaszkor; pe la —ta-
vaszra ; — a vieții, az élet tavasza,
ifjúkor; seménatura de —, tavaszi
vetés.
Primăvăratec, tavaszi.
Primavereaza, ozí/. se —, tavaszodik,
'ntavaszodik.
Primăyerița, nf. (nt.) tavaszi kanka-
lin, sárga kükörics (Primula veris).
Primblu, I. vfi. 1. Plimb.
Primejdie, nf. veszély, vész, veszede--
lem ; l. Periclu.
Primejdios, nm. veszélyes, veszedel-
mes, végzetes; —, ifi. veszélyesen, ve- ,
szedelmesen.
Primejduesc, IV. veszélyeztet, ve- í
szélynek kitesz        —, vb. veszély- ।
ben v. veszedelemben forog, vészé- í
lyezteti magát.                       I
Primenesc, ÍV. /. Premenesc.
Primes, t. -úri, df. válaszfal, közfal;
(St.) csege.
Primesc, IV. cd. 1. vesz, át-, fölvesz,
be-, fel-, elfogad, kap, elvállal; — o
epistolă, levelet kap; 2. fogad, el-
fogad; — în casa pre cineva, vkit
a házba fogad ; — în pântece, mé-
hébe fogad, teherbe esik ; — o pro-
punere, indítványt elfogad; — de
bún, jóneven vesz; — un lucru
asupra mea, vmely dolgot magára
vállal.
Primire, nf. 1. fogadás, elfogadás,
fogadtatás; cum a fost —a? hogy
volt a fogadás Î hogy fogadták ? 2.
vét, vétel, átvétel; 3. föl-, bevétel.
Primiție, nf. első mise.
Primiții, nf. t. zsenge, zsönge, első
  termés.
Primitiv, mn. ős; ősi, kezdetleges;
  (nyt.) eredeti, törzs {szó); limba
  —a, ősnyelv; cöloare — -a, alapszín ;
  adevăruri —e, alap- v. sarkigazságok.
Primitor, mn. fogékony-; vendégszerető.
Primogenitură, nf. elsőszülöttség.
Primordial, mn. eredeti, kezdőleges, ősi.
Primulița, nf.(nt.) milköcs Androsace).
Prin, e/f. át, által, keresztül; —- foc
și sabie, tüzzel-vassal; — foc și apa,
tűzön és vizen keresztül.
Princesă, nf. I Principesă.
Princip, K>f. I. Principiu.

           Prior


Principal, mn. fő, első; —, fif főnök ‘W!
gazda, mester, principális; szállító;
—, ifi- főkép, foképen, különösen. . /
Principat, t. -e, df. 1. fejedelemség,
hercegség; 2. jönökség.
Principe, fif. herceg, fejedelem; — de <
coroană, koronaherceg, trónörökös; .
mare —, nagy fejedelem.                 /1|
Principesă, «/. hercegnő, fejedelemnő,. ț
herceg leánya, király leánya.
Principese, mn- hercegi, fejedelmi.
Principial, ma. elvi; —, ifi. elvileg. . J
Principiu, £ -i,df. 1. elv, kútfő; 2. elv,
alap elv, alaptétel; — formai, alaki
elv; — real, valóságbeli v. létezési .ᵣ -1
alap; 3. elv, okelv, törvény.
Prind, III. a. 1. fog, meg-,
megkap; 2. el-, megfog, elcsíp
(tolvajt) ; 3. befog (lovat); megfog,
rászed; elfog, elzár; — de mână,
kézen fog vkit; — de grumazi, tor-
kon ragad; — de vorbă, szaván fog ț í
vkit; -r- cuiva bine, vkinek jól fog,
hasznára van; — cu acul, összevarr ;      1
— de veste, tudomást vesz, értesül ♦
vmiről; — loc, helyet foglal, leül; "
— vorba cu cineva, szóba elegyedik 't ᵥ í
vkivel; me —, vfi. fogódzik; fogam- ■ f
zik, kapaszkodik; alkalmazkodik;
fogad; me—în dece taleri, tiz tal-
lérba fogadok'; — frigurile, a hideg
ráz ; — pe remas, fogad vkivel; —
de sfada, veszekedni kezd.
Prinde-muște, fif naplopó, kódorgóᵣ:f&é^A
kóbor.                              . A ; j
Prindere, nf. fogás, megfogás, fel- > I
fogás; fogamzás; fogadás.              J/a
Prindétoare, nf. tőr, kelepce, fogó; ¹
csapda, madárháló. .
Prinos, t. -e, df. oltárt ajándék, ál- 3'v
dozat; 2. adomány, ajándék, ke- ri
nyöradomány; kegyes adomány, dia- 5 ■

mizsna.                            ’    ■ J
Prins, mn. elfogott, letartóztatott; fö
megfogamzott (növény); lapte.’—.»?/
aludttej; —, fif. fogoly, rab; — de
resboiu, hadi fogoly.              ᵥ
Prinsoare, nf. 1. fogság, rabság, fog-
ház, börtön, tömlöc; a éadé ín —, ț
fogságba jut v. esik; 2. fogadás. M
Prinț, fif. i. Principe.                »
Prințesă, nf. /. Princesă.              W
Printre, <dj. között, közi; át, által,
keresztül f-n.).                    ..
Prior, 1. fif perjel, prior; a
ifi. előleg, előzetesen.



Prioritate, nf. 1, elsőbbség, élöbbvdló-
ság ; 2. előjog, előny, elsőség.
Pripa, áf. sietség, sietés; ín —, ha-
marjában, hirtelenében, sietve.
Pripas, t. -uri, df. 1. tetepitvény, te-
lep ; cal de —, gazdátlan lg; 2. új
magzat.
Pripășit, ynn. gazdátlan, uratlan, bi-
tang (ló).
Pripesc, IV. cd. siettet, gyorsít; mé
—, vfn siet, elhamarkodik,
Pripiciu, t. -ri, /*>/ kábító, láőalló,
zsámoly.
Pripire, nf. dhamarkódás, hirUlen-
kedés, sietés.
Piipon, t. -e, df. szorító v. feszítő kö-
tél ; támasz, támaszték ; pányva.
Priponesc. IV. c>. megszorít, megköt,
feszítő kötélen húz (lovat); támaszt,
megtámaszt; megpányváz.
Pripor, t. -e, df. meredekség, lejtős v.
meredek hely.
Prisaca, nf. méhes, méhház.
Prisăcar, fif. méhész, méhtenyésztő.
Prisluga, nf, kanócnyél, kanócvessző■;
gyujtórud, gy újtó vessző.
Prisma, nf. 1. hasáb, szögoszlop; 2,
/. Prispă.
Prismatic, ntn. hasábos, hasáb ...»
hasábidomu.
Prismatoidic, mn. hasábolható, hasc.--
biiag osztható.
Prisnel, t. -e, df. orsópergettyü; ké-
részién ; —, M. (nt.) cickóró, egér-
farkú-cickáró (Myrtophyllúm).
irîsnesc, IV. fi. 1. sustorog, sistereg,
serceg, nyikorog; 2. ropogtat, csikor-
gat (fogat).
Prísnic, HtH. tőről metszett, tősgyöke-
res, tiszta, valódi.
Prisos, t. -urí, df. fölösleg, fölösleges-
ség ; bőség, bővelkedés; ín —, feles
számban, feleslegesen; a înota în—,
a jóban úszik, dúskálódik; de —. bő,
fölösleges, szükségtelen, haszontalan ;
de —, ifi. fölöslegesen, bőven, szük-
ségtelenül, hiába.
Prisoseala, nf. fölösleg, maradék • i
Prisosință.
Prisosesc, IV. fi. bőségben úszik, bő-
ségben van, bővelkedik vmáben; mé
— pre cineva, szorul vkire.
Prisosință, nf. bovelkedés, bőség, fölös-
legesség, áradás; am ín —, bővelke-
dik vmiben, feleslegesen bir vmipel.
Prisosire, nf. szorulás, utalás.


   Kombiiszótár. II.

Prisositbr, mn. 1. bővelkedő, bőséges,
felesleges; 2. szoruló.
Prispa, nf. tornácé, házpitvar.
Pristanda, nf. füzértáncz (parasztok-
nál).
Pristav, fif. hirlő, hírnök, kiáfándk,
hirdető; hivatalszolga.
Pristăvesc, IV. fi. kimúl, meghal., el-
huny.
Pristavire, nf. kimúlás, mAghalás, el-
költözés (az élők közül).
Prieten,- t. :>f. orsópergettyü, pe-
reszlén.
Pristenior, fif. (nij, két-iksz repkény,
keréknádrajü ((Hechoma Teederacea).
Pristin, mn. régi, ó; ős, ősi.
Pristol, t. -e, zf. i. Préstől.
Prîstos, t. -uri, df. I. Prisos.
Pritoc, t. -úri, df. lí’huzás, levonás, lg-
csapolás, Icárkolás (drzé), lefejtés
(boré más edénybe).
Pritocesc, IV. cd. lehúz lecsapol, le-
árkol (szántóföldet); lehúz, lecsapol,
lefejt (bort más edény bej.
Friu, mn. 1. Prian.
Privat, mn. 1. magán, magános, ma-
gányos, külön; 2. nem hivatalos,
szabad, magán; 3. házi; —, 'fif.
magánember, magánzó; afacere —a, »
magánügy; audiență —a, magán-
kihallgatás; drept’—, magánjog;
cassa magánpénztárbún —,
magánbirtok, magántulajdon; profe-
sor —, magántanár; oară —ă, magán-
óra ; societate —ă, magánkör., ma-
gántársaság : viață — á, magánélet.
Privata, nf. árnyékszék, pxtraszék, itt
Privatier, fif. magánzó, wadánszemétg.
Privatim, ifi. magán, kitlÖn^ hivatalon
kívül.
Privatizare, nf. magánzás, magános-
kodás.
Privatizez, I. magú nor, gnagankadik,
saját jövedelméből-,‘ hivatal nélkül él.
Privatist, fif. magántanuló v. hallgató.
Privát, í. -uri. df. 1. Pervaz.
Priveaiă, nf. tekintet, látvány, látkép.
Privegbíere, nf. 1. őrködés, viraszta?,
ébrenlét, éjszakázás; szemmel tar-
tás, figyelemmel kisérés; cu őr-
ködő, körültekintő.
Priveghietörne, nf 'áltató.) füteniilg,
fülmilé, csalogány (Sylvia luscinia).
Privegtiietor, hw. éber,' szem-cs, yi-
gyázó, őrködő, ébrékeny, körültekintő;
—, fit. őr, őrző, kerülő, csősz.

Priveghlez__________354

Procopsii

Priveghiez, I. fi. ébren van, viraszt,
  vigyáz, őrködik, szemmel tart, figye-
  lemmel kise. vmit.
Priveghiü, |. -rí, »/*. halotti virasztds,
  virasztó.
Privelisce, nf. látvány, kilátás,lát-
  kép; — mareață, nagyszerű-, meg-
  ragadó látvány.
Privesc, IV. o. néz, megnéz, tekint,
  megszemlél; cât —e, vmit illetőleg;
  nu mé —e, nem érdekel.
Privilegiat, mn. kiváltságos, kiváltsá-
  golt, szabadalmas, szabadalmazott.
Privilegiez, I. &. kiváltságot, szaba-
  dalmaz.
PrivilegjU, i. -i, df. kiváltság, szaba-
  dalom; kivaltságjog v. levél.
Privință, nf. tekintet; în toată —a,
  minden tekintetben; ín —, tekintve,
  tekintetbe véve, vmire nézne.
Privire, nf. tekintet, szemlélés, nézés,
  tekintés..
Privitor, mn. néző, szemlélő, tekintő;
  —la él, reá nézve.
Pro, •£./. pentru; — și contra, ellene
  .és mellette.

                                             Proces, t. -e, df. 1. per, por, ügy; 2.
(Sóled.) lefolyás, sor, folyam, folyamat,
menet; (vt.) vegyfolyam; —de presă,
sajtóper; — de ereditate, örökösödési
per ; — de desvoltare, fejlődési fo-
। lya>m,képződési folyam; — derenoiré,
Proaspét, mn. 1. tiszta, üde, friss, jó, j perújítás.
ép; 2. élénk, eleven; 3. uj; marfă | Procesiune, nf. búcsújárás, ünnepélyes
—a,uj áru; amintire — ă, eleven-, í menet, körmenet.
élénk emlékezet; áer —, üde v. hű- • Procesual, mn. peres; jude —,szolgá-
vá* levegő.                                !        oníű ____i arisw'í'wffíle
Prob, mn. jámbor, becsületes, Őszinte,

Proaptă, /. Proptea.
Proașpă, nf. fecskendő.

  ígazlelkű.
Probă, nf. 1. kísérlet, próba, próba-
  tétel, mutató; 2. mutatvány,’ mustra;
   3.  bizonyíték, bizonyság, jelenség J
4. kémle; a da —, bizonyságot ad.
Probabil, m». valószínű; —, ifi. való-
színűleg, hihetőleg.
Probabiiism, fif. (fiölco.) valószínűség
  elve.
Probabilitate, nf. valószínűség.
Probăluesc, IV. I. Probez.

Probare, nf. 1. bebizonyítás; 2. meg-
  kisértés, megpróbálás, kísértés.-.
Probat, ma. biztos, ki-, megpróbált,
  jónak talált, megbízható.
Probez, I. «. 1. kisért, megkísért, kí-
sérel, próbál, megpróbál; 2. vizsgál,
megvizsgál, kémlel;3. bizonyít,igazol.
■ Probitate, jámborság, becsületesség.
Problemă, nf. (fálcc.) feladat, fejt-
  vény, kérdemény; a deslega o — *
  feladatot megfejteni.

Problematic, mn. kérdéses, kétes, bi-
zonytalan, lehetős, lehetőségi ; —, ifi.
kétesen, bizonytalanul.
Probo^eala, 1. pirongatás, m^g-
feddés, dorgálás, mocskoló?, korholás,
szidás; 2. szitok, szidalom, szemre-
hányás.
Probodesc, IV. í. Impropodesc.
Probodésc, IV. ó. pirongat, szid, fedd
dorgál, mocskol, korhol, szemrehány,
szidalmaz.
P'rocațor, fif. J. Advocat.
Procéd, IlP/cd. éljár, bánik, cselekszik
vkivel ; indul, halad.
Procedúra, nf. 1. eljárás, törvényke-
zési eljárás; ügymenet; 2. bánás,
cselekvés; — judecătoreasca, bírói
eljárás; — sumară, sommás eljárás.
Procent, t. -e, df. százalék, száztóli
(kamat, %); calcularea —ului, szá-
zalékszámolás. .
Procentual, mn. százalékos.

biró; acte —i, periratok, periromá-

nyok.
Prochimen, t. -e, df. tárgy, dolog,
holmi; a veni la —, a tárgyhoz jön,
a dologra tér.           ,
Proclam, I. kikiált, kihirdet, köz-
hírré tesz.
Proclamare, 1 nf. kikiáltás; kiált-
Proclamațiune, J vány, kikiáltvány;
szózat, hirdetmény.
Proclet, mn. kárhozott, átkozott, go-
nosz, iszonyú, rettenetes; —, fif. ör-
dög, manó.
Proconsul, fif. helytartó, helynok.
Procopseală, nf. 1. tanultság, tudomá-
nyosság, képzettség, miveltség; 2.
kereset, nyeremény, jövedelem.
Procopsesc, IV,     tanít, oktat, ne-
vel, kiképez; mé    vfi. halad, előbbre
megy, tanul, okul (vmin), előmene- •
telt tesz.

Procopsințâ, nf. I. Procopseală.
, egy. Procopsit, mn. tanult, képzett, tudós,
     [ okos, ügyes, tapasztalt.

Procovăț            855

Progresiune

Profesez, I. ca. bevall, vall, nyíltan
beismer.
Profesionist, fif. kézműves, iparos,
mesterember.
Profesiune, nf. 1. szerzetesi fogada-
lom, avatmány; 2. kézmivesség, mes-
terség ; — de credință, hitvallás; om
de —, szakértő, mester (ember).
Profesor, fif. tanár; — de preparandia,
képezdei tanár; — de universitate,
egyetemi tanár; —~ privát; magán-
tanár; — degimnasiu, gymnasiumi
v. középiskolai tanár; candidat de—,
tanáijelölt.
Profesoral, mn. tanári.
Profesorat, 1 i. -e, df. tanárság, tanári
Profesură,«f [ hivatal.
Profet, fif. látnok jós, jövendölő, pró-
féta, — mincinos, hamis próféta.
Profețesc, IV. &. jövendöl, megjöven-
döl. jósol, jövendőt mond.
Profetic, mn. látnoki;—; ifi. látnoki-
tag, jóslói szerint.           [mány.
Profeție, nf. jóslat, jövendölés, jósol-
Profetisez, I. c₉. I. Profețesc.
Profil, t. -e, df. 1. arcéi, oldalrajz; 2.
(ép.) szelvény.
Profilez, I. ca. szelvényez, vázol.
Profit, t. -e, df. haszon, nyereség.
Profitez, I. cd. hasznot húz, u.;er.
Profont, t. -úri, dfprófunt, (katonák-
nál) komisz, fekete kenyér.
Profos, fif. porkoláb, poroszló; töm-
löcztartó.
Profum, t. -uri, df. I. Parfum 'stb.
Prof und, mn. mély, mélységes ; —,ifi.
mélyen.
Profunzime, 1 -nf. mélység, örvény;
Profunditate, f mélyedés; alaposság.
Profusinne, nf. bőkezűség; cu —, pa-
zarul, bőven.                   [kor.
Progenitură, nf. maradék, ivadék, utó-
Prognosa, nf. előjóslat, előjel.
Prognostic, I i. -e, df. előjel, elő-
Prognosticon, J jelenség, gyanittató-
jel.
Programă, nf. tárgysorozat, hirdet-
mény, értesitvény, értesítő; alaprajz,
vázlat, programm.
Progres, t. -e, df. előhaladás, előme-
netel, siker, eredmény.
Progresez, I. ca. előhalad, halad, elő-
menetelt tesz, sikert, arat.
Progresist, fif. haladó, haladópárti.
Progresiune, nf. 1. haladvány, arány-
sor, arányzat; 2. előlépés, haladás.

Procoveț, t. -e, ₒf. kehelytakaró; i.
Pătură.
Procur, I. cd. szerez, megszerez; ren-
del, hozat.
Procurațiune, nf. megbízás, föl-, meg-
hatalmazás; prin —, felhatalmazás
utján, helyettes által.
Procurator, fif. 1. megbízott, meghatal-
mazott, ügynök; 2. ügyész, ügyvéd,
prókátor.
Procuratură, nf. ügynökség, ügyészség.
Procuror, fif. ügyész, főügyész; — de
stat, államügyész.
Prodigialitate, nf. pazarlás, tékozlás.
Prodigios, mn. csodaszert!,, csodás,
szörnyű, bámulatos.
Prodit, mn. nyomorult, szegény, ügye-
fogyott.
Prodițiune, nf. árulás, elárulás; — de
patrie, hazaárulás.
Proditor, fif. áruló, hazad faló.
Produc, III. a. i. előmutat; —docu-
ment, okmányt elő mutat; 2. késeit,
gyárt, előállít; 3. (naturalii), ter-
mel, termeszt, tenyészt; mé —, vfi.
magát hallatja, produkálja.
Producent, fif. 1. termelő, termesztő,
tenyésztő; ^készítő, gyártó.
Producere, nf. 1. termelés, tenyésztés,
termesztés, termés, termény; 2. készí-
tés, gyártás, előállítás; 3. nemzés;
4. /. Producțiune.
Producétoriü, fif. I. Producent.
Product, /. -e, df. 1. termék, termény,
szüleménye— natural, termesztmény;
— de arta, mükészitmény, készítmény,
gyártmány; — spiritual, elmeszüle-
mény v. termék; — al fantasiei, kép-
zelet, képzelnény; 2. —, (mi.) szo-
rozol, szorozmány, eredmény.
Producțiune, nf. 1. előadás, mutat-
vány; 2. termelés, készítés, gyártás,
előállítás.
Productiv, mn. termelő, termő, ter-
mékeny (föld), gyümölcsöző.
Produétivitate, nf. termékenység, ter-
mőképesség, termelékenység, gyáné-
konyság.                       [gödör.
Produf, t. —úri. df. gödör, lik■; jég-
Profan, mn. 1. avatatlan, szentség-
telen; %. nem egyházi, világi.
Profanare, 1 nf. szentségtelenüés,
Profanațiune, J szentetlenil&f .
gyalázás.
Profanez, I. a>. szentségtelenít, be-
mocskol, meggyaláz.

23



Progresiv

3U

Propilee

Proporțional

857

Prost

Prpgresiv, mn. (fálct>.) előmenő, haladó
(élpiélési módszer); (mi.) fokonként
haladó; —, ifi. haladólag, haladva,
fokonként.
Prohab, of. ellenző, nadrágellenző.
Prohaviță, nf. (nt.), poszgomba (Ly-
coperdon bovista).
Prohibițiune, nf. tiltás, tilalma zás,
tilalom.
Prohibitiv, nm. tiltó, tilalmi; —, ifi.
tiltólag; sistem —, tilalmi rendszer.
Próbára, nfi szőlőhéj.
Prohod, t. -e, t>f. temetés, temetkezés,
temetési szertartás, halotti pompa.
Prohodesc, IV. c&. temet, temetési
szertartást végez, viraszt.
Proibitiv, «in. I. Prohibitiv.
Proiect, t -e, of. javaslat, indítvány,
tervezet, terv.
Proiectez, I. co. javasol, indítványoz,
tervez, javaslatba hoz.
Proiectil, t. -e, $f. lövedék, hajíték.
Proiecțiune,' nf. vetület, vetődés, vetés;
de —, vetületi.
Proiinion, £ -e, of. elöljáró beszéd;
i. Prefață.
Proin, mn. kiszolgált, kiérdemesült,
volt... (pl. tanár).
Proletar, fi fi tengődi, proletár (vagyon
és foglalkozás nélküli polgár).
Proletariat, df. tengődiség.
Prolics, mn. terjedelmes, hosszadalmas,
széles, tulbő.         ..
Prolicsitate, nf. terjedelmesség, hossza-
dalmasság.
Prolix, u n. /. Prolics.
Prolog, t. -úri, df. előszó, élőbeszéd.
Prolongire, nf. I. Prolungire.
Prolungesc, IV. Co. halaszt, elhalaszt,
hosszabbít, meghosszabbít (fizetési ha-
táridőt).
Prolungire, nf. halasztás, hosszabbítás,
fizetési határ meghosszabbítása.
Prolungiț, nm. hosszabbított; cambiu
—, hosszabbított (lejáratú) váltó.
Pro memorie, nf. emlékeztető, emlék-
irat.
Promenada, nf. séta, sétány, sétakert,,
sétatér. '                            "
Promesăj nf. ígérvény, Ígéret.
Promisiune, nf. Ígéret, igérés.
Promit, III. co. ígér, el-, meg-, oda-
ígér, ígéretet tesz; mé ~, vfi. kötelezi
magát, ígérkezik,
Promontor, t -e, ₉f. előhegy, hegy-fok.
Promoțiune, nf. előléptetés, előmozdí-

tás, felavatás; — de doctor, tudorrá,
v. doktorrá avatás.
Promotor, df. elősegítő, előmozdító,
pártfogó, felavató.
Promovez, I. a. előmozdít, elősegít,
előléptet, felavat; — de doctor, tu-
dorrá avat.
Prom(p)t, mn. gyors, haladéktalan,
kész, pontos; —. id. gyorsan, ponto-
san.
Prom(p) titud iné, nf. pontosság, kész-
ség, gyorsaság.
P'romuJg, I. co. közzé tesz, kihirdet
(törvényt).
Promulgare, 1 nf. kihirdetés, közzé-
Promulgațiune, J tétel (törvényé).
Pronie, nf. gondviselés (isteni), bölcs
előrelátás.
Pronominal, nm. névmás .. , névmást.
Pronomiu, fif. előjog, jog, igény.
Pronume, nf. névmás; — persona],
személyes névmás.
Pronunciament, t. -e, af. nyilatkoz-
vány.
Pronunciare, nf. kiejtés, kimondás,
kifejezés, hang, szó.
Pronunciat, nm. nyomatékos, határo-
zott, nyilt.
Pronunciațiune, nf. nyilatkozat; l.
Pronunciare.
Pronunciu, Pronunț, I. co. 1. kimond,
kiejt, nyilvánít; 2, kimond, Ítéletet
mond, kifejez (gondolatot); mé —,
vfi. nyilvánít, kinyilatkoztat, kimond
(véleményt), nyilvánul, nyilatkozik.
Propag, I. co. terjeszt, elterjeszt, hiresz-
tel; me —, vfi. terjed, elterjed.
Propagandă, nf. 1. térítés, terjesztés,
téritőség, térítő társulat; 2. valláster-
jesztő társulat.
Propagare, 1 nf. terjesztés, eltűr-
Propagațiune, J jesztés,' terjedés; hí-
resztelés, térítés.
Propagator, .fif. terjesztő, téritő, hi-
resztelő, hittérítő.
Propașesc, IV. co. előléptet; — fi. elő-
lép, halad, előmegy, előmenetelt tesz.
Propășire, nf. előmenetel, előhaladás,
haladás; előléptetés, elölépés; de —,
haladási, előhaladási.
Propens, nm. 1. hajlandó, hajló;
kegyes, jóságos.
Propensiune, nf. hajlandóság, hajlam,
vonzalom, jóindulat, kegyesség.
Propedeutică, nf. előtan, előkészítőtan.
! Propilee, nf. t. előcsarnok.

Prorocie, nf. jövendölés, jövendőmön-
dás, jóslás, jóslat,
Prorogare, nf. 4 Prolungire otf>.
Prora^une, } "/•'*«**. UifakiMs.
Prosă, nf. folyó v. kötetlen beszéd,
próza.
Prosaic, mu. 1. prózai, költészetien;
2. köznapi, aljas.
Prosaist, \ at .
Prosator, J Prozatro.
Prosceniu, t. -úri, of. színpad, játék-
szín; elöszin.
Proscomedie, nfi felajánlás, bemuta-
tás (miserész).
Proscriere, 1 nfi száműzés, szám-
Proscripfiune, j kivetés, kihonosítás.
Proscris, fif. é» mn. száműzött, szám-
kivetett; bujdosó.
Proscriu, III. co. száműz, számkivet,
kihonosít, törvényen kivül helyez.
Proselit, fif. térthitü.
Proselitism, fif. hittérités, téritgetés
(hitre).
Proslăvesc. IV. Co. dicsőít, magasztalj
mé —, vfi boldogul, üdvözül.
Proslăvit, mn. dicsőült, magasztalt.
Prosie, nfi irtomány, ujtörés (szántó-
földé).
Prosodic, mn. hangméretes, időmérté-
kes, hangmértani.
Prosodíe, nfi 1. hangmérés, hangméret
(hang-idomérés, hangsúlyozás); 2.
hangmértan.
Prosop, î. -e, sf. M, törülköző-kendő; l.
Ștergar.
Prosopopie, nf. 1. (fiölt.) személy esítés;
gar, hűhó, nagy zaj, pompa.
Prospect, i. -e, *f. 1. nézet, kilátás,
áttekintés, átnézés ; 2. tervrajz, elő-
rajz.
Prosperare, nf. í. díszlet, tenyészet,
foganat; 2. haszon, siker, jólét.
Prosperez, I. fi. 1. nő, tenyészik (a
marha), virágzik, diszlik' (a vetés);
2. sikerül, foganatja ván, boldogul.
Prosperitate, nț. 1. jólét, boldogság;
2. siker, sikerülés, jó egészség:
Prospetez, I. co. /. împrospetez.
Prospiciez, II. fi. kinéz; — bine, jól
néz ki.
Prost, fif. mn. 1. esztelen, balga, ostoba,
kába, bolond, botor; 2. köz, közön-
séges, közsorsu, köznépi; 3. paraszt,
parasztos, pór, dv^va; 4. tudatlan,
tanulatlan.

  Proporțional/ ) mn. arányos, arány-
Proporjionat, / lagos, egyarányos.
Propörjionez, I. co. arányosít.
  Proporțiune, nf. 1. arány; 2. arány-
lat, egyarány.
Propofeit, t. -e, of. szándék, feltét.
Proposițiune, nfi 1. mondat, Ítélet;
  2. eloterjesztmény, előterjesztés, javas-
lat; — principală, föm mdat; — se-
cundara, mellékmondat.
Propovédanie, nf. /. Predica stb.
Propovéduesc, IV. co. tanít, előad,
prédikál.
Propria minte, ifi. I. Propriu.
Proprietar, fif. 1. tulajdonos, birtokos;
  2. földbirtokos; mn. tulajdon,
saját tulajdon.
Proprietate, nf. 1. tulajdon, saját,
birtok, jószág; 2. sajátság, sajátos-
ság, tulajdonság, sajátlagosság; — de
limbă, nyelvsajátság.
Propriu, mn. 1. tulajdon, tulajdoni,
saját, önnön; 2. sajátos, sajáilagos,
voltaképeni, tulajdonképi; 3. igazi,
valóságos, valódi; 4. különös, csodá-
latos, furcsa; —, ifi. sajátlag, saját-
kép, voltakép, voltaképen, tulajdon-
kép, tulajdonképen.
Proptea, «f. 1. támasz, dúc, ág; 2.
gyám, tartó, gyámot.
Propteală, nf. oldaltámasz, támasz-
gerenda, gyámoszlop.
Proptesc, IV. co. támaszt, megtámaszt;
mé —,. vfi. támaszkodik (-ra -re),
bízik (vmiben).
Proptire, nf. támasztás, támaszkodás.
Propugnacul, /. -e, of. védfal, bástya.
Propugnator, fif. küzdő, viador, tusa-
kodó.
Propugnez, I. co. küzd, harcol, vi.
Propun, III. co. javasol, indítványoz,
javaslatba hoz, indítványt tesz, ter-
vez ;■ ’mi — ceva, föltesz vmit magá-
ban ; omul —e, D^eu dispune, ember
tervez, Isten végez.            [terv.
Propunere, nf. indítvány, javaslát,
Propus, /. -uri, t>f. 1. szándék, fölté-
tel, szándéklat, föltett szándék, kész-
akarat; 2. eltökélés ; cu —, szándé-
kosan, készakarva.
Prora, nf. hajóorra.
Prorector, fif. helyettes-igazgató, igaz-
gatóhelyettes.
Proroc, /. Profet ,
Prorocesc, IV. co. jósol* jövendői, előre
megmond.                              j

Prostalău

358            Protozoa '

Protuberanță

Psicholog

Prostalău, fif. g oly hó, kamasz, balga;
Prostănac, 1 mn. golyhó, mulyá, ka-
Prostanatec, J masz, balga, kába,
együgyű.
Prosteală, nf. kéregetés, koldulás.
Proștern, I. mé —, vfi. le-, arczra
borul, vki előtt meghajtja magát
(földig).
Prosternare, nf. lebomlás, arczra-
borulás; — spirituala, csüggedtség,
kedvetlenség.
Pfbsternat, mn. 1. térdenálló, térdelő,
leborult; 2. csüggedt, levert; 3. ifi.
térclenállva, leborulva, csüggedten.
Prostesc, IV. vfi. mé —, ostobáskodik,
parasztoskodik, szamár ke dik, elbutul,
elkámpul; —, c». elbutit, elkábít.
Prostesc, mn. közönséges, köz, pórias,
parasztos, durva; —e, ifi. butául,
bolondul, parasztosan.
Prostie, nf. 1. balgaság, kábaság,
butaság, ostobaság, bolondság; 2. sza-
márság, parasztság.
Prostime, nf. 1. pórnép, köznép, alj-
nép : 2. népsöpredék, népalja.
Prostituatfi, nf. ringyó, szajha, nyil-
vános v. utcai .kurva.

Prostituez. IV. c>. meggyaláz, becste-
lenit.

                                         könyv.
                                       'Protocolar, mn. jegyzőkönyvi; estras
zás, becstelenílés, megszeplősités, fér- ■ —, jegyzőkönyvi kivonat.
toztetés.                             : Protocolare, nf. bejegyzés, jcgyző-
Prostituit, mn. meggyalázott, meg- könyvbe iktatás v. felvétel.
becstelenitett; femee —a, kurva, j Protocolarminte, ifi. jegyzőkönyvileg,
szajha, ringyó.                       i Protocolez, I. «. jegyzőkönyvbe iktat,
Prostitujiune, nf. meggyalázás, meg-1 ír, bevezet, fölvesz, bejegyez.
becstelenités, gyalázat, feslettség, vá- > Protocolist, fif. iktató, jegyzőkönyv-
sut tság, korhelység, erkölcstelenség. ; vezető.

Prostituire, nf. gyalázás, meggyalá-

Prostolan, fif. I. Prostalău.        | Protodiacon, fif. főszerpap, fődiákonus.
Prostologie, nf. ostobaság, butaság, । Protoiereu, fif. I. Protopop.
sületlenség.                         ; Protojude, fif. főszolgabíró.
Prot, fif. művezető, műsáfár (nyom-1 Protomedic, fif. főorvos.

sületlenség.

dánál j.
Protacar, fif. lombász.
Proțap, fif. 1. kétágú rúd, rudtartó
(szánnál); 2. husáng, keresztfa, kö-
lönc, pecek.
Proțapesc, IV. q. i. felpeckel (vkinek
száját); 2. színlel, tettet; me —, vő.
támaszkodjk vmire:
Protecțiune, nf. pártfogás, pártfogó-
Iáé, ótalom, kegy.
Protector, fif. pártfogó, védúr^ védnök.
Protectorat, t. -e, $f. védnökség, véd-
uraság.
Proteg, III. pártfogol, pártol, párt-

ját fogja (vkinek), ótalmaz, véd, ke-
gyel.
Protegere, nf. pártfogás, kegyelés.
Protegiat, 1 fif. fa mn. pártfogolt, vé-
Protejat, J denc, kegyenc, kedvelt.
Protest, i. -e, tf. óvás; a face, a ri-
dica —, óvást tenni, emelni; — de
cambiu, váltó-óvás, árat, óvólevél,
tiltakozólevél, tiltakozás.
Protestant, fif. fo mn. 1. protestáns;
2. óvást emelő, tiltakozó.
Protestantism, fif. protestánshit.
Protestare, nf. ovatolás, ovástétel, til-
takozás.
Protestat, mn. óvatolt, óvatos (váltó).
Protestez, I. ca. 1. ellenez, ellenmond,
tiltakozik; 2. óvatoz, óvást emel v.
tesz; — un cambiu, óvatol váltót.
Protimie, nf. elsőség, előny.
Protimisesc, IV. fölebb v. többre
becsül, élébe tesz.
Protiva, nf. ellenfél, ellenrész; ín —a,
/. în contra siti.
Protivnic, fif. ellen, ellenfél, ellenség;
l. Contrar.
Protocol, t. -e, tf. jegyzőkönyv, iktató-
könyv; a lua la —, jegyzőkönyvbe
vesz v. iktat; — funduar, telekjegyző-

Protonotariu, fif. főjegyző.
Protoplasma, nf. (éhtt.) ősképle, ke-

  lény.
Protopop, fif. esperes.
Protopopesc, mn. esperesi.
Protopopiat, t. -e, f. esperesség, es-
  perest kerület.
Protopresviter, fif. I. Protopop
Protosinghel, fif. püspöki helytartó,
  szentszéki prépost (g: kel. egyház-
  ban).
Prototip, t. -mi, if mintakép, pél-
dány, példánykép, előábrázolat, Őskép,
Protozoa, nf. i. (állati.) elsŐcek.

  Protuberanță, nf. kiemelkedés, kima-
   gasodó*, kidudorodó».
  Pro véd, II. a. előre lát v. néz, -ellát;
   mé —, vfi. ellátja magát, előre gon-
   doskodik magáról.
  Provedere, nf. előrelátás, ellátás, el-
   tartás, gondoskodó».
  Provedință, nf. gondviselés, isteni
   gondviselés, előrelátás.
  Prové^ut, mn. előrelátott. [kútfő.
Proveniență, nf. eredet, származás.
  Provent, t. -e, of. 1. bevétel, bevét;
   jövedelem; 2. kereset, haszon, jövedék.
  Proverbial, mn. mesés, példabeszédi,
   közmondás).
  Proverbiu, t. -i, of. közmondás, példa-
   szó, példabeszéd, közbeszéd.
  Proviant, t. -©, of. élelem, élelmiszer,
   eleség.
  Providența, nf. 1. gondviselés, előre-
   látás; 2. isteni gondviselés.
Providențial, mn. gondviselésszerü.
  Provin, IV. fi. jön, származik, ered,
   előfordul, megesik, megtörténik.
  Provincial, mn. 1. tartományi, vidéki;
2. fif. szerzetes-főnök, provinciális.
  Provincialism, fif. tájszó, tójszólás,
tájbeszéd, tájejtés.
Provincie, nf. tartomány; tájék, vidék.
Provința, nf. I. Provincie.
Provisionez, I; o. ellát, élelmez; nyu-
galmaz.
Provisionist, fif. nyugalmazott, nyug-
díjas.
Provisiune, nf. 1. ellátás, eleség, éle-
lem, ellátási dij v. jutalék; 2. nyug-
díj, nyügalomdij; — de résboiü,
hadi készlet.
Provisor, fif. gondviselő, felügyelő,
sáfár, gondnok; l. Provisoriu.
Provisorat, /. -e, of. élelmezési hiva-
tal, magtáii ügyelőség.
Provisoriu, mn. ideiglenes, ideigleni,
ideig való; —, ifi. ideiglen, ideigle-
nesen; —, fif. ideiglenesség, ideig-
lenes állapot^ provizórium.
Provoc, I. cd. fel-, kihív; előidéz, in-
gerel ; mé —, vfi. hivatkozik.
Provocare, nf. ki-, felhívás, ingerlés,
incselkedés; hivatkozás.
Provocat, mn. 1. kihívott; 2. előidé-
zett.
Provocator, fif. kihívó; —, ifi. kihi-
vólag.
Proză, nf. I. Prosa otfi.
Prubă, nf. L Próba.

Prudent, «hh. okos, eszes, értelmes,
tapintatos.                     .
Prudență, •»/. !. okosság, eszély, esté-
ly esség; 2. elövigyázat, tapinta-
tosság.
Prujesc, IV. fi. 1. tréfál, tréfálódik,
tréfát űz, bolondozik, siávakkal dobá-
lódzik ; 2. havtizodik.

Prun, fif. (ni.) szilvafa; — sălbatic,
  /. Mălin; — ă, szilva, kotyó ; —-uscata,
  aszalt szilta.
Prunc, fif. írj gyermek, gyerek, fia ;
  2. csecsemő, szopósgyerek; —ă, *f.
  leány, lány.
Prunoenie, nf. I. Pruncie.
Pruncesc, mn. 1. gyermeki, gyerme-
  teg, gyermekded; 2. tiszta, ártatlan,
  szűz (mint a gyermek); -e, ifi, gyér-
  mekileg, gyermekdeden, gyermeki
  módon; gyerekesen.
Pruncie, nf. gyermekkor, gyermekség.
Pruncucidere, nf. gyermekgyilkosság,
gyermekülés.
Pruncucigaș, fif. gyermekalő, gyermek-
  gyilkos.
Pruncuț, 1 fif. csecsemő, kisded,
Pruncușor, J gyermekecske.
Prund, t. -uri, of. 1. kövecs, kavics,
murva, porond; 2. homok, föveny,
fövény; 3. porzó.
Prundar, t. -uri, »f. 1. homokos hely,
porondos (hely); 2. fif. (állM) biUe-
gény, billegető (Motacilla); 3. lile,
aranylile (Charadrius pluviatilis).
Prundiș, t. -uri, ^f. porondos, homokos
hely.
Prundos, mn. homokos, fövenye», po-
rondos.
Prunet, i. -e, df szilvás, szilvafáskert.
Prurit. fif. inger, viszketegség.
Prus, fif. és mn. porosz.
Prusia, nf. Poroszország.
Psalm, fif. zsoltár, zsolozsma.
Psalmist, fif. zsoltáros, zsoltárköltö.
Psalmodie, nf. zsoltárlás, zsoltárének-
lés.
Psalt, fif. yházi énekes.
Psaltichie, nf. karének (a keleti egy-
házban).
Psaltire, nf. zsoltárkönyv.
Pseudo, mn. ál, hamis.
Pseudomorfosa, nf. (á»vt.) áljegcc.
Pseudonim, t. -e, $f. U mn. álnév; ál-
nevű.
Psichic, mn. lelki; ifi. lelkileg.
Psicholog, fif. lélektudós, lélekbúvár

Psichologic 360. Pun

Punéin

361

Purist

Psichologic, .mn. lélektani; —, ifi. lé- ]
lektanilag.
Psichologie, nf. lélektan, lélektudo-
mány.                                ]
Psicbrometru, fifi hévnedvmérő, nedv-.
•mérd.                       *        1
Pterodactil, «in. röpujj, röpujjas.
Pteropod, mn. számylábu.             1
Pubertate, nf. serdültkor.           1
Public, -ifin. 1. köz, közönséges; 2. nyíl- j
vános; binele —, közjó; grădină
—ă, nyilvános kert, közkert, mulató- .
kert; 3. fif közönség, hallgató v. néző ;
közönség, hallgatóság, nézők; 4. nyil-
vános, ingyenlecke (egyetemen); ín •
—, nyilvánosan; 5.1. cs. hirdet, kihir-
det, közzétesz, jelent, nyilvánít.
Publicare, 1 nf. 1. hirdetés, kihir-
Pnblicațiune, f detés; 2. hirdetmény,
közzététel; 3. kiadvány.
Publicist, fif. 1. államjogtudós; 2. hir-
lapiró, publicista.
Publicistica, nf. hirlapirás, hirl&p-
irodalom.
Publicitate, nf. nyilvánosság; a scoate
: la —nyilvánosságra hoz, nyilvá-
nosság elé bocsát, kiad (müvet).
Púchios, mn. csipás.
Pucin, mn. I. Puțin.
Pucioacnă, nf. (nf) zergefü, paklincs-
fü, cigány-petrezselyem, koriandrom
(Cqriandrum testiculatum).
Pucios, mn. *kénes, kénköves, kén .-..
Pucioasă, nf. kén, kénkő, büdöskő.
Pudiciție, nf. szüzesség, tisztaság,, sze-
mérem.
Pudoare, nf. szemérmesség, szégyenlős-
  ség, szemérem.
Púdra, nf. haj por.   '
Pudrez, 1. hajporoz.
Puf, f -úri, »f 1. pehely, dunna lud-
  pehely, dánpehely; pufi handa-
  bandd.
Pufaesc, ÍV. 'fi. szuszog, liheg, pufog,
  puffan; horkan, tüsszög (mint aló);
  — de mânie, dul-fyl (a méregtől).
Pufăios, mn. duzzadt, duzma, felpöffedt,
. pótyöngös, felfuvolkódott
Pufáiü, f - -i, df. L felpuffadás, fel-
  fúvódás, feljüoalkodás; 2., (ni.) posz-
  gomba, pö feteg (Lycoperdonbovista).
Pufnesc, F'. «. (— de ris), kinevet,
nevetésbe tör ki, kipukkad nevét-
. tében.
Pughilar, t. »f-e, tárca, levél-, pénz-
  tárca, bugyellárís.

Puhab (PuhaV), mn. 1. puha, lágy;
2. porhanyó, laza, puha, parazs
(föld).
Puhăvesc, IV. a. lágyít, puhít, por-
hanyóvá tesz.
Puhavie, nfi puhaság, lágyság, por-
hanyóság.
Puhoeala, nf. csipa, csipalag.
Puhoier, fif. kánya (Falco-milvus).
Puică, nf. i. csirke, jérce; 2. édeske,
kedveske ; galambom ! tubicám !
Puiculița, Puicnță, nf. I. Puica.
Puiesc, IV. fi. és vfi. 1. dühöd; 2. búg;
3. görög, rühet; kölykezik, fiadzik.
Puietoare, nf. 1. bakzó, üzelkedő, • rü-
hető; 2. koslatag.
Puiez, ÍV. fi. fiadzik, kölykezik, olló-
zik.
Puiluș, df. gúzs, füzguzs.
Puișor, df. 1. csirke, csibe; 2. arany
(pénz); 3. kedves, galamb, szerető.
Puiü, df. 1. kölyök, fi (állat v. madáré);
bocs (medvéé, bivalyé); olló (kecskéé,
szarvasé), csirke ; 3. (növényeknél)
bújta, mellékág v. szál ; —le, kedve-
lem! galambom! — dé somn, kis
alvás, szendergés; 4.     /. Pun.
Pulbere, nf. por; lőpor, puskapor;
a zacé ín —, porban hever; plin
de —, poros; prefac ín —, porrá tör,
megsemmisít.
Puleiü, fif. (nf) csombormenta, kösz-
  vény menta.
Pulpă, nf. lábikra; vádli, in ; f Uger.
Pulpit, f -e, df. íróasztal, támasz,
polc; (íp.) polcozat.
Pulpos, mn. inas, húsos, nagy lábik-
  rája.
T uls, f -úri, df. ériités, érverés. érlük-
  tetés, üt ér; a pipai — ul cuiva,
  vkinek iiterét tapintani, kikémlelni.
Pulsez, I. fi. ver, üt, lüktet.
Pult, t. -uri, df l. Pulpit.
Pumicé, nf. tajtékkő, sikárkö.
Pumn, nf. ököl, marok, marék.
Pumnaciu, fif. vivó‘ vivómester, viador.
Pumnal, 1
Pumnar, | tor>
■ Pumnășel, fif. kézfodor, kézelő.
Pumnesc, 1 IV. ct>. öklöz, püföl, üt,
. Púmnuesc, J ver (ököllel).
Pumpa, nfi szivattyú, szivárvány;
   . fântâna cu —, szivárványkút, szivaty-
   tyus kút.
- Pun, III. co. 1. tesz, állít, helyez
   (vmit vhová); 2. vet, ültet; —bine,

A) eltesz, félretesz; B) tönkretesz,
semmivé tesz; — în lucrare,mozgásba
hoz, munkába vesz; — la calé, rendbe
hoz, szabályoz, indít ; — mâna pe
ceva, kezét teszi vmire; vmit eltulaj-
donít ; ’mi — capul, életével kezeske-
dik; ’mi — în gând, föltesz magába
(vmit); — în fieră pe. cineva, vkit
vasra ver; 3. mé —, vfi. ül, felül,
leülepedik (víz); 4. kezd, hozzálát,
hozzáfog; — jós, leül; — pe lucru,
munkához fog.
Punciü, í. -ri, df. puncs.
Punct, f -e. df. pont, végpont, petty;
— de mânecare, kiinduló pont, — de
vedere, nézpont. látpont, tekintet;
— de —, pontonként, pontról-pontra.
ÍX) "í —■
Punctual, mn. pontos; —, ifi. ponto-
san, pontra, pontban.
Punctualitate, nfi pontosság, szorgos-
ság, szabatosság, szigorúság.
Punctuațiune, nfi pontozás, ekezés,
Írásjelek felrakása.
Pund, fif. font.
Punere, «/. helyezés, tevés, állítás;
— Iacale,meghatározás, rendbehozds.
Pungă, .nfi 1. erszény, zacskó; 2. zseb,
tüsző, gyüsző; — de bani, pénzer-
szény, pénztárca;— a babei, (nt.)
körfény, bábakalács (Inula dysénte-
ria); —popii (nf) tarsóka, borocska
(Thlaspi); taie —, /. Pungaș.
Punga cin, mn.döfő (marha); öklelős.
Pungaș, fif. 1. zsebtolvaj, zsebmetsző,
erszény fejő; 2. zsebelő, zsivány.
Pungulița, nfi 1. erszényke, kis zacskó :
2. (nt.) tarsóka, borocska (Thlaspi).
Punoiü, t. -e, dfi l. Puroiu Afi.
Punsura, nfiszúrás, csípés; — de vespe.
darázsszurás.
Punt, t. -e, df. L Punct.
Punte, nf. palló, gyaloghíd; l. Luntre.
Pup, fif. bimbó, rügyszem.
Pup, I. cd. csókól, megcsókol, csókot
ad: mé —, vfi. csókolődik.
Papa, nfi hajófar, a hajó hátsó része.
Puparé, nf. csókolás; l. Sărutare.
Pupat, fifi csók, csókolas, csókolózás.
Pupăza, nf. 1. (áliatt.) banka, babuka,
büdös banka, búbos banka; 2. száj;
3. kerek kalács; pe colac, fölös-
leg, fölöslegesség, tetézés, ráadás.
Pupil, fif. árva, árva fiú, gyámfi; —ă,
nf. árvaleány, gyámleány.

Pupilă, nfi szemgolyó, szemfény.
Pupilar, mn. árva... gyám.scau-
nul —, árvaszék, gyámhivatal.
Pupitru, t. -e, df. I. Pulpit.
Pur, fif. (nf) 1. farkkóró, 'ökörfark-
kóró (Verbascum thapsus); vad-
hagyma, póréhagyma; 3. mn. tiszta,
szennytelen, világos.
Pură, nfi üzekedés, bakzás, rühetés
ideje.
Puradéü, fifi purdé, cigánygyerek,
cigányrajkó.
Purav, mn. pajkos, szilaj, dévaj, csin-
talan ; vad, durva, nyers, művelet-
len (erkölcs); —, ifi. durván, nyer-
sen, vadul.
Purcea, nfi csűrbe; malac (nőstény).
Purced. III. fi. 1. kiindul, elindul,
eljár; 2. ered, fakad, támad, szár-
mazik.
Purcedere, nf. 1. kiindulás, eljárás;
2. eredet, kezdet, származás, táma-
dás, keletkezés.
Purcel, fifi malac, csurhe, malacka.
Purcică, nfi l. Purcea.
Purcoiü, t. -e, $f. szénakazal, széna-
boglya.
Purec, I. cd. 1. kibolház; 2. kizsebel,
megszed, megnadrágol, megver, meg-
lohol; 3. ékel, lékel.
Purec, fif. i. Puréce.
Purecare, nf. 1. kibolházás; 2. kissé-
bélés, megnadrágolás.
Purecariță, nf. (nt.) csibehur (Poty-
gonumj.
Purece, nfi (állatt.)bolha, balba; —de
gradină (állati.) maróka, veteményi
ezököncz; — de apă, (állati.) bolha
kandics, vizenkórász.
Purecos, mn. bolhás; tetves.
Purgare, nfi tisztogatás, kitisztítás;
hashajtás, hasmenés.           [hajtás.
Purgațiune, ₙf. hashajtószer; has-
Purgatív, mn. tisztító, hashajtó; —,
f -e, »fi hashajtó v. tisztítószer.
Purgatoriu, fif. tisztító-hely, tisztítótűz.
Purific, I. ca. 1. tisztít, megtisztít; 2.
kiment, kiszabadít; 3. tisztába hoz,
tisztáz; me —, vfi. magát igazolja,
magát kitisztázza v. kimenti.
Purificară, 1 nf. 1. tisztázás, iga-
Purificațiune, / zolás • 2. hószám, havi
tisztulás.
Purism, fif. (limbei), nyelvtisztaság.
Purist, fif. tisztáié, nyelvtisztáló; nyelv-
tisztaság hőse, purista.

Puritan

362

Putința

Puțintel

363

Bafletor

Puritan, fif. tisztahitü, puritán. Pustieșc, IV.co. elpusztít, dúl, lerom-
Puritate, nf. 1. tisztaság; 2. ártat-1 bol, megsemmisít, tönkretesz; mé—,
lanság, szeplőtlenség.                 [ vfi. pusztul, elpusztul, tönkre megu
Puroiesc, IV. fi. genyed, eved, evese- ( v. jut, kivesz.
   dik.                                  ; Pustietate, nf vadon, sivatag, ma-
Puroios, mn. genyes, eves.             j' gány.
Puroiü, t. -e, df. geny, genyedség, ea.                         •’
Purpură, nf. bíbor, piros-bársony.
Purpuriu, mn. bíbor ... , biborszinü,
   pirosbársonyszinü, csigavérszinü.
Purtare, nf. 1. viselet, maga-, önvise-
   let; bánásmód; 2. vitel;*—degrije,
   gondviselés, gyámság, gyámot.
** Purtăreț, mn. vihető, hordozható, kézi.
Purtativ, mn. I. Portativ.

^Purtător, mn. 1. hordozó, emelő; vivő;
< 2. hordár.
  Purtirea, ifi. mindig, mindenkor, állan-
   dóan, örökre.
Pus, t. -e, df. I. Punere.
  Pușc, I. A) a. lő, meglő, agyonlő;
lövöldöz, elsüt (fegyvert); B) me - ,
vfi. magát meglövi, főbe-, agyonlövi..
Pușcă, nf. fegyver, lőfegyver, puska.
Pușcărie, nf. fogház, börtön, tömlöc.
Pușcaș, fif 1. fegyverműves; 2. vadász,
lövész.
  Pușcatura, nf. lövés; —oarbă, bak-
   lövés ; de o —, egy lövisnyire.
  Puscea, Pusché, nf. hólyagocska, bu-
   borék, pörs, persenés, pattanás (nyel-
   ven).
  Puscelos, mn. hólyagos, buborékos,
   bibércses.
  Pușchiu, fif. 1. kópé, lurkó, huncfut,
   gazember; 2. tékozló, pazarló.
  Pușc6ciu, fif. fecskendő, xizipuska.
Pusdarii, nf. t. pozdorja.
-Pusețiune, nf. f. Posițiune.
  Pusilanim, mn. kis-lelkü, csüggeteg,
   gyáva ; —, ifi. kislel küleg, csüggedve,
   gyáván.
  Pusilanimie, 1 nf kislelküség, csüg-
Pusilanimitate, j getegség, gyávaság.
Puslamá, nf. mihaszna, semmirekellő,
gézengúz, naplopó.
  Pușleu, fif 1. kóborló, kóbor; csatan-
   goló; 2. kor hely, rest, renyhe (em-
   ber); bitang (ló).    /
  Puspan, fif. (nt.) puszpáng, téli kőid
   (Buxus).
  Pustă, nf puszta, pusztaság, sivatag;
, sik mező, alföld.
Puștea, nf. I. Puscea.
  Pustie, nf. pusztaság, puszta, sivatag,
   kietlen, vadon; ce —3, mi a patvar!

Pustiire, nf. pusztítás, dúl ás, tönkre-
tevés, pusztulás.
Pustiitor, fif. pusztító, dúló.
Pustiu, mn. puszta, sivatag, lakatlan,
kietlen, magános.
Pustnic, fif. remete, magánylaki; l.
Eremit otS.
Pustnicesc, IV. fi. remetéskedik, re-

mete-életet él.
Pustnicie, nf. remete-élet.
Pusunar, t. -e, df zseb
Pút, TV. fi. bűzöl, büdösük, büdös.
Puț,* t. -uri, df. 1. tó, tócsa; 2. kitt,
forrás.


Puță, nf, szeméremtest; puca.

Puțană, nf. kurva, ringyó, szajha.
Putere, nf. 1. erő, hatalom, hatalmas-

ság, izmosság ; 2. erő, tehetség; 3. jog,
érvény; după — a mea, crőmhöz
képest; — armată, haderő; — abso-
- Iută, telj- v. korlátlan hatalom; — le-
gislativă, törvényhozó. hatalom; ín
—a..., erejében, erejénél fogva.
Puterință, nf. t. Putere.
Puternic, mn. 1. erős, erőteljes, hatal- J
más, hathatós, tehetős; 2. nagy, rop- J
pánt; —, ifi. erősen, hatalmasan, 1
hathatósan; atot -, >««. minden-
ható.

Puternicie, nf. erő, hatalom, hatal- |
másság; atot —, mindenhatóság.
Puternicire, nf I. împuternicire,
Puteros, mn- erős, erőteljes, izmos.
Puțin, «in. kevés; —câte —, aprcm- %
» kent; cél —, legalább ; ín—e cuvinte, 7
kevés v. pár szóval; numai —, nem 7
kevésbbé, nem csak; preste —, ke-
véssé, kevés idő múlva, nem sokára, r
rövid időn, kevés váltatva. .           ,
Putina, nf. puttón; csöbör, kádacska.
Puținătate, nf. csekélység, kicsinység.
Putincios, mn. 1. lehető, lehetséges; .
2. erős.                          . ₜ .||
Putincioșie, nf. I. Posibilitate. 11
Putine(i)ü, fif köpű, köpülő. tej verő- jB
dézsa; bat — ul, vajat köpül. ;||
Puținei, mn. 1. kévés, parányi, pi>\<Sk
ringó; 2. csekély, kicsiny; — ifi. ||
kevéssé, kevéssel.                       W
Putință, nf. lehetőség, tehetség; după

—, lehetőleg, telhetőleg; nu e —,
lehetetlen, nincs mód benne.
Puțintel, mn. I. Puținei.
Putoare, nf 1. bűz, büdösség, rossz
szag; 2. henyélő, lajhár, heverő, dög.
Putoiu, fif gyerköcz, csecsemő.
Putred, mn. rothadt, 'korhadt, reves.
Putre^eală, nf. I. Putregiune.
Putrezesc, IV. fi. 1. rothad, revese-
dik, korhad; 2. henyél, tunyálkodik.
Putregăios, mn. rothadó, rothatag,
reves, korhadt.

Putregaiu, t. -ri, t>f. korhadt fa, reves
I fa, rothadt valami ; posvány.
Putregiune, n/. rothadás, korhadás;
rév, redvesség (fáé); poshadás
(vizé).
Putrezesc, IV. /. Putrezesc.
Putroacă, nf. (nt.) I. Potroacă.
Puturos, mn. 1. büdös, rothadt, reves,
poshadt; 2. bűzös, nehéz szagú ; 3.
lusta, tunya, renyhe, alamár.
.Pyrit, fif (vt.) vaskéneg, vaskovand;.
I. Pirit.







Babaríiu), fif (állati.) cerkó, csér;
  bangó (Sterna).
Bábát, t. -úri, df. lerovat, árleengedés;
  előre fizetett kamat; kedvezmény, en-
  gedmény.
Rabd, I. o. tűr, eltűr, szenved, elszen-
  ved, elvisel, békével visel, kiáll.
Babdare, nf. tűrés, szenvedés, elvise-
  lés; türelem, kitürés, elbírás; am —,
  eltűr, türelme van; îndelunga —,
  hosszas kitürés, kitartás.
Răbdător, mn. tűrő, szenvedő, béke-
  türő; türelmes, kitartó.
Rabiat, mn. dühös, dühöngő, bőszült,
  vad, kegyetlen, ádáz.
Rabin, fif zsidópap, rabbi.
Răbiță, nf. (állati.) görgöcse, göbhal,
  köri ponty (Gobius).
Rabla, nf. gebe, gabancs, dog (ló).
Răboj, df l. Răvaș.              [varó.
Rabulist, fif törvény csavaró, jogcsa-
Rabulistica, nf. .törvénycsavarás, jog-
csavarás, rabulisztika.
Răbuș, t. -e, df I. BăvaȘi
Rac, fif 1. (állati.) rák; —de mare,
tengeri rák; a prinde —i, rákász;
2. (fiáit.) rák, rákfene; 3. (de do-
puri), dugóhúzó.
Băcăesc, TV. co. ás, túr, kapar.
Rachetă, nf röppentyű, rajgó, rakéta.
Rachie, nf i. Rachiu.
Ráchier, fif. pálinkafőző v. égető.
Rachierie, nf.pálinkafőző (ház), szesz-
főzde.
Băchită, nf (nt.) fűz, fűzfa, kötőfűz
(Salix viminalis); l. Salcie.
Răchitan, fif (nt.) csővirics (Epilo-
bium).

Bachitis, fif. (fiáit.) angol nyavalya*
Rachiu, t, -ri, df. papramorgo, gugyű
pálinka; — de drojdii, törköly pá-
linka.
Racilă, nf. 1. sérülés, sérelem, seb; 2.
fene, rákfene.
Racla, nf ereklyetok, v. tartó.
Răcnesc, TV. fi. ordít; 'bőg, bömböl;
tele torokkal kiabál; harsog, zúg,
dörög.
Răcnet, t. -e, df. ordítás, orditozás,
bőgés; lárma, kiáltás, abajgdtás.
Racoină, nf. (nt). csirizes madárhur,
piros tikszem (Alsine media).
Răculeț, fif (nt.) tekert cikkszár,
kigyógyökeru fű (Pólygonum his-
tória).
Rád, Hl. co. 1. borotvál, beretvál; 2.
vakar, meg-, levakar; reszel, lereszel.
I Rad, i. -uri, df. 1. sugár, napsugár;
2. /. Radiu.
Bădecină, nf. 1. gyök, gyökér; tő,
törzs, törzsök; 2. kezdet, eredet, kútfő,
alap; a prinde —, gyökeret ver,
gyökerezik; —a ciumei, (nt.) A)
marti lapu, körömfü, lókörmü szattyu
(Tussilago); B) torzsika, lótormábér-
cse (Anthemis pyrethrum); — dulce,
édesgyökér, higviric (Glycyrrhiza);
— a șerpelui, /. Răculeț; 3. (mt.)
gyöki gyökmennyiség.
Rădecinos, mn. gyökeres, gyökér dús.
Radere, nf 1. borotválás, beretválás;
2.  vakarás, reszelés.
Bă^etoare, nf. reszelő, vakarcs, vakaró-
vas, ráspoly.
Ră^ețor, fif 1 beretváló, borbély; 2.
vakaró, reszelő, ráspolyozó.

Ră^etură; 364 Rânchez

RáncKezare

365

Răresc

Bădetură, nf. 1. vakarás; reszelés; Rágalie, nf. (nt.)tarackfü, ebgyógyítö
2. beretválás, borotválás.             fü (Ágropyrum).
Radial, mn. sugár..., sugáralakú . Răgaz/1. -úri, df. idő, haladék, idő-
Radiare, nf. sugárzás, kisugárzás.

Radical, mn. alapos, gyökeres, mély;
—, ifi. alaposan, gyökeresen.
Radicațiune, nf. gyökvonás, gyökfej-
tés.
Rădiche, nf. (nt.) retek (Raphanus
ativus); — de lună, hónapos
rétek.
Rădichioară,' nf. (nt.) ciklász, erdei
szegfű ( Géum).
Radiez, I. fi. sugárzik, kisugárzik.
Radios, mn. sugárzó; fényes, fénylő.
Radiu, df. (int.) sugár, fél átmérő,
radius.
Ră^Lușa, nf poncz, véső.
Rădvan, t. -e, df. I. Caleasă.
Rafinare, nf. 1. finomítás, • tisztáid#,
tisztítás; szűrés; fehérítés; 2. nád-
méztisztítás.
Rafihărie, nf. 1. ravaszság, fortély os-
ság, fogárdság; fogás, csel; 2. /.
Rafinare.
Rafinat, mn. 1. finómitott, tisztáit,
tisztított, szűrt; 2. furfangos,fogárd,
fortélyoSi ravasz, furtfejü.
Rafinez, I. A) a. finomít, tisztái,
   szűr; B) me —, vfi. finomul; for-
   télyossá lesz, ravaszkodik, furfan-
   goskodik.

Raft, >. -uri,df. 1. lószerszám; 2. polcz, Ramificare,
állvány; tartó; ochiu de—, fiók, Ramificațiune, J ágazás,
retesz; 3. rojt, cafrang, paszomány, Râmnesc, IV. fi. I. Râvnesc.
’ ”                                  Ramolire, nf. agy lágyulás.
I Ramolit, mn. bárgyú.

   bojt.
  Baftă, nf. rész, jutalék, illeték; rész-1
   vét;, —-a, ifi. kereken, tisztán, leple-
   zetlenül.
  Băfuela, nf. 1. kiegyenlítés, elintézés;
   nyugtázás, levoná-s, törlés; 2. á. é.
   megtorlás ,forbátolás, viszonzás,vissza-
   fizetés.
  Răfuesc, IV. co. A) 1. kiegyenlít, leró,
levon, lefizet; 2.,forinttól, viszonoz,
visszafizet; B) me —, vfi. megmene-
kül, megszabadul (adósságtól), tisz-
tába jő, kiegyenlít, kifizet.
Rag, Ül. fi. I. Răgesc.
Ragaciu, fif. (állott.) szarvasbogár;
    l. Rudașcă,
  Râgăeală, I nf. böf, felböfögés, böffe-
Râgăitură, J nés.

    Râgăesc, 1 IV. fi. böfög, felböfög,
   Rágaiű, ) böffen.

fii (Agropyrum).

Ramă, nf. keret, foglalók, ráma.
Rambursa, nf utánvét, téritmény.
Ramific, I. vfi. ág azi¹ \ el-, szétágazik.
r>—ágazás, el-, szét-

  halasztás, szabad idő, érkezés; li’am
  ~, A) nincs nyugtom; B) nincs időm.
Răgesc, IV. fi. bőg, bömböl; ordít.
Răget, i. -e, df. bőgés, bömbölés; in-
  dítás.

Răgnesc, IV. fi. I. Răcnesc.
Ragușeală, nf. rekedtség.
Răgușesc, IV. fi. reked, el-, bereked.
Răgușit, mn. rekedt, el-, berekedt.
Rahat, t. -uri, df. 1. kocsonya, fagyalék
  (étikor, liszt és gyümölcsléből); 2.
  nyugalom, béke, csend.
Bahtivan, fif. főlovászmester.
Raia, fif. szultán-alattvaló; jobbágy.
Raita, ifi. indulj l lódulj! takarodjál!
Raita, nf. 1. őrkerülés; kerengőr, őr-
kerülők; 2. bukfencz, cigánykerék;
mé dau de a —a, cigánykereket
hány, bukfencezik.
Raiu, fif. éden, paradicsom, menny-
  ország.
Râjnesc, IV. o. I. Râșnesc.
Balița, nf. (csillag) sánta-kata; szi-
  riusz, ebcsillag.
Ram, í. -uri, t>(. 1. ág, galy; 2. ág,
  nem, szak, (pl. tudományág); 3. á. (.
  szarvastülök;

Rampă, nf. ponk: hegyi pálya, sikló.
Ramura, nf. ág, galy; — ‘le lângoare,
idegláz.
Ra murat, mn. ágas, ágas-bogas; ga-
tyás, lombos.
Rămurel, i. -e, df. lomb, ágacska, ga-
ly acska.                      [lyas.
Rămuros, mn. ágas, ágas-bogas, ga-
Ramușor, t. -e, df. I. Rămurel.
Rană, nf. seb; urmă de —, sebhely.
Ráncáéin, 1 mn. fajtalan, foly ár, buja;
Ráncaién, | rosszul heréit.
Rânced, mn. avas, avasos, avatag.
Ráncecjleala, nf. avasos valami, avasos
  szalonna.
Rânce^esc, IV. fi. ú> vfi. avasodik,
  megavasodik.
Rânchez, I. fi. nyerít (a ló).

Rânchezare, nf. nyerítés.
Rancoare, nf. gyülolség, harag, gyű-
lölet, neheztelés; utálat.
Rănesc, IV. Cd. sebesit, megsebesít,
sebet ejt (vkin).
Rânesc, IV. o. kialjaz, istálót takarít;
ganajt kidob.
'Rang, t. -úri, *f. rang, méltóság; rend.
Rănire, nf. sebesítés, megsebesités, seb-
zés, sebejtés; sebesülés, meg sebesülés.
Rănit, fif. fo mn. sebesült, sebzett, se-
besített, megsebesített.
Raniță, nf. tarisznya, bőrzsák ;. batyu.
Rânjesc, IV. me —, vfi. vigyorog, vi-
csorog, nevet; fogát vicsorítja; el-
húzza száját.
Bânjire, nf. vigyorgás; gunykacaj,
kacaj.
Rânjitor^ mn. vigyorgó, vicsorgó.
Rânjitură, ₙf vigyorgás, kacaj.
Rânsă, nf. 1. /. Rânza; 2. barka (élő-
fán).
Bântaș, t. -úri, df. rántás.
Rântuesc, IV. 1. ránt, megránt; 2.
összeront, összehány, vet; megránt,
ráncigái.
Rănunchiu, fif. 1. vese; 2. (nt.) szi-
ronták (Ranunculus).
Rânză, nf 1. gyomor, pucor; zúza (szár-
nyasoknál); pe —a goală, éhomra,
üres gyomorra; 2. méreg, harag.
Ránzos, mn. haragos, mérges, dühös,
ingerlékeny, indulatos; epés, epe-
kóros.
Ranzoșie. nf. epekórság, epekor; mé-
reg, harag.
Rapace, mn. ragadozó, dú. .. , dúrá-
gyó;rablóindulatú; kapzsi.
Rapacitate^ nf. ragadozás; dúc-ágy,
rablást vágy ; kapzsiság.
Rapăn, t. -e, df. kosz, rüh, var.
Răpănos, .mn. koszos, rühes; piszkos;
taknyos.
Răpareț, mn. I. Răpitor.
Bapcă, nf. venyige, szőlőtőke.
Răpciugă, nf. 1. takony, fika; tak-
nyosság (lónál); 2. gebe, gabancs,
dög (ló).
Răpciugos, mn. taknyos, fikás.
Răpciune, nf. szeptember hava.
Răped, IV. co. /. Reped.
Răpesc, IV. A) a. 1. rabol, meg- el-,*
kirabol; foszt, megfoszt, meglop;
ragadoz, dúl, prédái; — libertatea
cuiva, megfoszt vkit szabadságától;
3.  ragad, el-, magával ragad, elso-

dor, elkap ; B) mé —vfi. magát el-
ragadtatja.
Rapid, mn. sebes, gyors, hirtelen;
ragadó.
Rapiditate, nf. sebesség, gyorsaság,
hirtelenség.
Răpire, nf. 1. ragadozás, dúlás, rab-
lás, megfosztás; prédálás; 2. elrăga-
dás, eíkapás, elsodrás (víz által).
Rapița, nf. (nt.) repce (Brassica
rapa); — de câmp, (nt.) repcsénretek,
szegecs, vetési repce.
Răpitor, mn. 1. ragadozó, dú.. f
dúló; fiară —e, dúvad, ragadozó
állat; 2. elragadó, fenséges, igéző,
bájoló; —, fif. zsivány, fosztogató,
rabló.
Răpitură, nf. ragadmány, zsákmány,
préda; l. Răpire.
Rapor, fif. disznóvar, kosz v. rüh.
Raport, ț. -e ú -uri, $f. 1. jelentés,
tudósítás, értesítés; előterjesztés; 2.
viszony, viszonyulás, összeköttetés;
fac —, jelentést tesz ; — gimnasial,
gymnasiumi értesítő.
Importare, nf jelentéstétel, jelentés;
tudósítás, hiruladás.
Raporiator, fif. I, Raportor.
Raportez, I. ». jelentést tesz, jelent;
ériesít, tudósit, hirülad.
Raportor, fif. előadó; tudósító, érte-
sítő, jelentestevö.
Rapsod, fif. lantos, dalszerző, vándor-
dalnok (a régi görögöknél).
Rapsodic, mn. szakaszos, töredékes,
rhapszodikus.
Rapsodie, nf. töredékes v. szakaszos
vers; rhapszodia.
Răpștesc, IV. fi. morog, förmed,
dünnyög ; elégedetlenkedik; felfor-
tyan, zsémbel.
Răp știre, nf. mormog ás, dünnyögés,
felfortyanás, elégületlenség.
Rapt, < -uri, t>f. 1. dühöngés, őrült-
ség; roham; 2. á. é. nörablás; rab-
lás.
Rar, mn. 1. ritka, gyér; 2. különös,
csodálatos, furcsa; — ca corbul cel
alb, ritka mint a fehér holló; — Ín
feliül seu, különös a maga nemében,
ritkítja párját; —, ifi. ritkán, gyéren.
Rare ori, ifi, ritkán, szórványosan, el-
vétve, gyérén.
Răresc, IV. A) ca. ritkít, megritkít,
gyérít, vigályít (erdőt); B) mé —,
vfi. ritkul, gyérül.

Răiiște 366                         RateceSo

Rátéz              367              Real

Răriște, nf. (érd.) vigályzat; hézag.
Rărit, mn. ritkított; vigályított;
í. -e, df. ritkítás, gyérítés; vigályítás.
Raritate, nf. ritkaság, ritka dolog,
különösség; e o — de a te vede,
ritka dolog téged látni.
Răritură, nf. I. Răriște.
Rarunchiu, fif. I. Ranunchiü.
Ras, mn. 1. beretvált, borotvált; 2.

Răstignesc, IV. «>. keresztre feszit,
megfeszít.
Răstignire, nf. keresztre feszítés, meg-
feszítés ; feszület.
Răstignit, mn. felfeszített.
Răstoacă, nf. vízárok, vlzfogó, viz-
gödör.
Răstocesc, IV. «. vizet árkot, vizet
fog v. másfelé vezet; kiürít.
Răstopastă, nf. (ni.) nagy fecskefü.
Răstriște, nf. végzet, balszerencse, bal-
sors ; szerencsétlenség, baleset.

reszelt, vakart, levakart; păhar —,
tele pohár, csordultig '-telt pohár; —,
fif. 1. beretválás; 2. reszelés, vakarás.                       ~ -    ,
Ras ..., /. Rés ... (összetételekben). Răsur, fif. (fa.) dömöczki rózsa (Rosa '
Rasă, nf. 1. faj, törzsök, törzs, nem-1 gallica).
zetség, vér, ág; 2. csuklya, csuklyás Răsură, nf. vakarás, reszelés; dörzsö-
v. kámzsás ruha.                          lés; reszelék; l. Rasuroiu.

Rasatură, nf. 1. vakarás, reszelés;
reszelék; 2. bér elválás, borotválás.
Rásbiciu, t. -ri, df. furkó, bunkós bot.
Răscoală, nf. I. Răscoală.
Rascogea, nf. (nt.) csővirics (Epilo-
bium).                 [ricus russula).
Rășcov, fif. (nt.) tövisalj-gafóca (Ága-
Râsgăiat, mn. kényeztetett, elkényez-
tetett^ elpuhult, dédelgetett.
Râsgăiu, I. a. kényeztet, elkényeztet,
gyöng éltet.
Reșița, nf. (nt.) pöszméte, egres; ten-
geri szóló.
Raslog, t. -e, df. hasábfa, fahasáb,
fűrészelt fa.
Răsmirița, nf. zavar, zavargás, ren-
detlenség ; zendülés, forrongás, fel-
kelés.
Râșnesc, IV. ©>. 1. darál, őröl; 2.
emészt, rág, megrág.
Râșniță, nf. daráló, daráló malom,
félkézmalom; — de cafee, kávéőrlő.
Raső’l, t. -úri, df. 1. főtt marhahús;
főzelék, ázalék; 2. vakolat.
Rasolesc, IV. &. vakol.
Raspă, nf. ráspoly, ráspolyózó.
Răspântii, nf. i. keresztfa, általát.
Rast, t. -uri, df. 1. rászt, lépszorulás,
   lépkórság, komorkórság; 2. gyám-,
   mester gerenda.
Răstav, fif. vásznas dorong (szövőszék-
   nél)^ l. Sül.
Rasteiu, t. -e, df. járomszeg, járom-
   pálca; pecek, szeg.
  Răstelniță, nf. oldaldeszka (ágynál).
Răstesc, IV. mé —, vfi. agyarkodik,
ráförmed, fenyegetődzik; felfortyan,
indulatoskodik.
  Răstic, fif. (vt.) ólommész, óiomtajték;
   gogoașă de —, gubacs, suska.

lés; reszelék; l. Rasuroiu.

Rasuroiu, Răsunoiu, t. -e, df 1. va-
karcs, kenyérduc; 2. csapófa; kaparós,
vakaró vas, vakaró kés.
Rășvratesc, IV. a. felzendlt, fellázít,
feUázaszt; kontat, bujtogat.
Răsvrătire, nf. lazítás, lázasztás, haj-
togatás; zendülés, lázadás.
Rasvrătitor, fif. lázító, bujtogató, párt-
ütő, kontató.
Rât, t. -uri, df. 1. rét, mező, kaszáló;
2. (porcului^, (disznó) orr, orj.
Rată, nf részlet, illetékrész, hason-
részlet.
Raja, nf. (áUatt.) kacsa, f ruca, réce,
kacsa; —jurnalistică, hírlapi kacsa;
— mută, pézsma-ruca; prind pre
cineva cu —’n traista, tetten fog
vkit; —sălbatică, vadrécze, törzsök-
réce.
Rătăcanie, nf. rejtekhely, félreeső hely,
zugoly.
.Rătăcesc, IV. fi. 1. tévelyeg, bolyong,
eltévelyedik, megtéved; 2. tévéd, té-
vedésben van, hibázik, elvét vmit ;
csalatkozik, csalódik.
Rătăcire, nf. 1. tévelygés, bolyongás,
eltévedés; eltévesztés (pl. úté); 2*
hiba, tévedés; csalatkozás, csalódás.
Rătăcit, wn. tévelygő, bolyongó; el-
  tévedt ; téves, téveteg, hibás.
Rătăcitor, fif. mn. tévelygő, bolyongó ;
  tévedő, hibázó; jidovul bolygó
  zsidó.                            ,
Rátán, mn. durva, goromba, nyers,
faragatlan, paraszt; —, fif. kamasz,
golyhó, fajankó.
Rătănie, nf. durvaság, gorombaság,
  nyerseség.
Rațea, nf. háló, hálózat.
Rătăcesc. IV fit /. Rătăcesc stb.

Rătez, t. -e, df. retesz, tolózár.
Ratez, I. a. h Retez.
Rátific, I. cd. megerősít, jóváhagy,
  helybenhagy.
Ratificare, 1 nf. megerősítés, jóvá-,
Ratificațiune, / helybenhagyás.
Rațiocinez, I. co; 1. számol, számít,
  felszámít, számadásba tesz; 2. á. é.
  megfontol, meggondol, okoskodik.
Rațiociniu, -í, df. számadás^ számo-
  lás, számo at.
Raționabil, mn. észszerű, okszerű, ész-
  szerinti ; méltányos, illő, illendő; —,
  ifi. észszerűen, okszerűen, méltán,
  illendőképen.
Rațional, mn. 1. eszese okos, értelmes;
  okszerű; 2; /. Raționabil.
Raționalism, fif. ész-hittan, ok-hittan;
  rationalismus.
Raționalist, fif. észhitü, ok-elvű, ra-
. tionalista.
Raționez, I. fi. okoskodik, eszel, kieszel.
Rațișoare, nf. ,í. (nt.) nőszirom (Iris
  pumila).
Rațiune, nf. 1. ész, okosság, eszesség;
  értelem, elme; fără —, oknélküli, esz-
  telen, oktalan; 2. ok, okfő, bizonyító
  ok, gyám-ok.
Rățoesc, 1V. mé —, vfi. büszkélkedik,
fennhéjáz, felftivalkodik, duzmadoz,
pöffeszkedik, dölyföskodik.
Rățoiu, fif. gácsér, kácsér ; récegunár.
Ratoș, df. M. I. Birt.
Ratund, mn. /..Rotund.
Ravac, t. -uri, df. aszúbor.
Ravăn, mn. I. Ravén.
Răvar, t. -é, df. virágcserép, virág-
edény.
Răvaș, t: -e df. 1. rovás, rovat; 2.
jegy, lapka, levélke; taiú pe hor-
nyol, rovátkol; — de drum, menet-
jegy, menetlevél.
Ravéca, nf. Rebeka, Rebi (nönév).
Ravén, mn. hűvös, hüs; nedves, nyir-
kos.
Răveneala, nf. hűvösség, hüsség; ned-
vesség.
Răvenesc, IV. A) c*. hűsít ; nedvesít,
vizbemárt; B) mé vfi. hűsíti
magát; meghüvösödik (az idő); meg-
nedvesedik.
Ravilă, nf. 1. húzóháló, gyalom; 2.
fofrí, gyapjugyarató; gereben, ecselő.
Ravilesc, I. &. 1. gerebenez, gyárát
(gyapjút), ecsel; ^. gyalomnial fog
vmit.

Râvnă, tif. buzgalom, buzgósáy, hév;
  /. Zel.
Râvnesc, IV. fi. buzog, huzgólkodik ;
  eped, igyekszik, törekszik; vágyódik,
  sóvárog (pmi után).
Rávnitór, fif. éd mn. sóvár, vágyakozó,
  buzgólkodó, buzgó, törekvő, igyekező,
  iparkodó.                '
Rază, hf. 1. sugár, napsugár; — a
  lüminei, fénysugár; 2. ’á. é. szépség,
  báj, kellem.
Razăm, fif. I. Razim.
Războiu, t. -e, df. I. Resboiu.
Răzeș, fif. közbirtokos, birtokrészes;
  paraszt gazda, telkes gazda, rezes.
I Răzeșie, nf. •jparaszttelék, közbirtok.
Razim, fif. támasz, gyárnál; támoga-
tás, gyámolitás.
Razim, 1. A) td. támaszt, megtámaszt;
  támogat, gyámoíít ; B) mé —, vfi.
  támaszkodik víhire; dől vmihez;
  bízik vmiben.
Razimar, t. -e, df. karfa, könyöklő,
hát (széknél); karosszék, zsölleszék,
Răzimatoare, nf. támaszfa, khrfa, kö-
nyöklő ; támla.
Razmirîță, nf. I. Răsmirîța. *
Raznă, ifi. ide s tova, erre-anra.
Răzor, t. -e, df. gyepárok, árkokká,
rovátka; áiokhat.
Reabilitare, nf. visszahelyezés; kár-
pótlás, visszatérítés; elégtétel.
Reabilitez, I. A) cd. visszahelyez;
visszatesz; kárpótol, visszatérít; B)
mé—, vfi. kárpótolja magát, vissza-
tér; elégtételt nyer.
Reacționar, fif. ellenszegülő, ellenálló,
zendülő, felkelő, forradalmár; —,
mn. visszaható, ellenható.
Reacțiune, nf. visszahatás, ellenhatás.
Reactiv, mn. ellenható, visszaható.
Reactivare, nf. visszahelyezés; helyre-
állítás.
Reactivez, I. &>. visszahelyez; helyre-
állít.
Readuc, III visszahoz, visszahelyez,
helyrehoz.
Readucere, nf. visszakozás, vissza-
helyezés ; — aminte, visszaemlékezés.
Reanare, nf. megtalálás,, újból felta-
lálás.
Beaflu, I. cd, meg-, feltalál, újból fel-
tálal.
Real, mn. (Aölcd.) váló, valószerü;
létes, Létszerü, tárgybeli, dologbeli,
reális,

- .,-7-7^

Realeg

368

Récémre

                                                                                             Rec^rință --ⁿ ‘             - \ ’" J Recreez

Realeg,-III. a. újból v. újra meg-
  választ.
Realegere, nf. újbóli megválasztás,
  újra megválasztás.
Realegibil, mn. újból megválasztható.
Realisare, \ nf. I. valósítás, meg-
Realisațiune, J valósítás; létesítés;
   valósulás, létesülés; 2. pénzzé tevés,
  eladás; érvényesítés.
' Realisez, I. A) ex valósit, megvalósít,
  létesít, eszközöl; érvényesít, pénzzé
  tesz, elad; B) mé —, rfi.valósul,
  létesül, érvényesül.
Realism, fif. (fal ex) f 1. valóéirüséy,
  külvalóság ; (ellentéte: az ideális*
  mus); 2. tárgybeliség, dologbeliség
  (ellentéte: a nominálismus).
Realitate, nf. 1, valóság, lét, létei; j

   dologbeliség 2. .fekvő vagyon, ingat-
  lan jószág, telek, birtok
Realități, nf. t. I. Realitate 2.
Reamintesc, IV. ex visszaidéz,

  Szaemlékezik.
Reapar, II. & újból feltűnik,

1X182-

újra

. megjelenik.                    [nyom.
Reapăs, I. ». visszanyom, újból meg-
Reapasare, nf- visszanyomás.
Reapuc, I. ex újból elővesz, visszavesz.
Reașez, I. ». visszahelyez, visszatesz.
Reașezare, nf. visszahelyezés, vissza-
vétel.


Reasum, I. ex újra fölvesz; vminek
  tartalmát ismétli.

... Beasumat, t. -e, t>f. I. Resumat.
   Beating, III. «. újból megérint.
   BeațîJ, I                   ;     '•
    wpra szít, ugra felizgat.
   Reavoință, nf. rosszakarót, rossz in-
    dulat, gonoszság; gonosz szándék,
    rosszlelküség.
   Rebat, Hl. C5. visszaver, visszanyem.
   Rebegesc, IV. fi. fázik; didereg.

____.....                  ' Recepis(a), t. -e, *f. téritvény,vevény,
újból felgerjeszt, feléleszt. । föladó vevény.
í...      ..              ■             -ₑ, ₒᵣᵥₘi rendelvény,
                            szer-irat, ggógy-irat,-gyógy-rendelet;
                            mn. bevett, elfogadott, elismert;




Rebel, fif. pártütő, lazító; lázadó,
  zendülő.
Rebelez, í. fi. fellázad, pártot üt.
Rebeliune, nf. lázadás, zendülés, párt •
ütés, ribilÍQ.
Réboj, fif. I. Răvaș.
Rebonific, I, «. megtérít, kárpótol,
helyrepótol.
Rebohiácare, ) nf. megtérítés, kár-
Rebonificațiune, J pótlás.
Rebotez, I. ex njra megkeresztel.
Rebus, A -úri, t>f. képes talány, rébusz.
Recád, II. fi. visszaesik, újra bele


esik, visszamegy.

Recădere, nf. visszaesés; visszaszál-
lás, haramiás.
Recapitulare, I nf. ismétlés, össze-
Recapitulațiune, / foglalás; végátvé-
tel, végismétlés, összegezés.
Recapitulez, I. ex ismétel, röviden
összefoglalva ismétel; röviden össze-
gé- ■              , '
Recâștig, I. o. visszaszerez, vissza-
nyer, visszakap.
Recâștigare, nf- visszaszerzés, vissza-
nyerés.                         [nyer¹.
Recâștigat, mn. visszaszerzett, vissza-
Rece’ mn. 1. hideg; hűs, hűvös; 2.
közönyös, közönbös, egykedvű, hideg-
vérű; 'mi —, fázom, hidegem van ;
se face —, meghűl, hideg lesz; cu
sânge—, hideg vérrel, higgadtan; —,
ifi.. hidegen.
Receală, nf. hideg, hidegség; hideg-
vérüség, hidegvér; közönyösség, kör
zönbösség^                  [számlálás.
Recensemen!, t. -o, :>f. számlálás, nép-
Recensent, fif. bíráló, mübiraló; könyv-
bíráló, ítész; ismertető.
Recensez, I. ex bírál, megbírál, bírálva
ismertet.
Recensiune,’»/ bírálat, könyv-, mü-
birálat, könyvismertetés, birálatos
ismertetés.
Recent, mn. uj, ujdon, friss, mostani,
üde; eleven, élénk.

i Recep, III. ex elfogad, visszafogad,
I átvesz.'

confesiune — ă, bevett felekezet.
Receptacul, t. ᵣe, *f; í. gyülekezési
hely, gyűlhely; rejtekhely, szurdok,
■zugoly; 2. telep, pacok; tartó, tok,
téhety.
Recepjiune, nf. fölvétel, bevétel, fél-
fogadás ; vet, .vétel, átvétel; discurs

   de —, székfoglaló beszéde
  Recer, III. ₒ. meg-, visszakIván ; meg-,
   visszakövetel; se —e, i%tl. megki-
   lántatik, szükségeltetik.
  Récer, 1.        £ Reejt oare,        z ,
  Recerc, L ,.o. 1. / meg-, felkeres, felhí, '
  felszólít ; 2. kipuhatol, kifürkész, j
  kérdezősködik (vmi után). . j
  Recercare, •«/. meg-, felkeresés; fel- i
í hívás, felszólítás.'                    I

Recerință, nf. kivánalom, szükséglet,
kellék; după —, kellően.
Recesc, IV. A) fi. hül, el-ᵣki-, meghűl;
hűvösül; B) ex hüt; lehűt, hűsít.
Recetă, nf. I. Recept, t. -ér, »f.
Rechiăm, I. Cx visszahi, visszaszólít,
visszaidéz ? — în memorie, emlékeze-
tébe visszaidéz, visszaemlékszik; — la
vieață, életre hi, felelevenít. .
Reehiămare, nf. visszahívás, vissza-
szólitás, visszaidézés.
Recbie. nf. (nt.) fogas rezeda, for-
gácsfű (Reseda luteola). ;
Rechisite, üf. tf l. Recuisíte stb?
Bechită, nf. (nț.) fűz, fűzfa, rekettye-
fűz, kender-fűz, kötőfüz.
Bécfdtan, fif. (nt.) csővirics.
Reéí, nf. t. kocsonya, fagyalék; ol-
tott lé.            *
Recidivă, »/, visszaesés, kórtérét; kór-,
ismétülés.
Recipient, fif. 1. elfogadó, fölvevő; 2.
  bura, borító.
Reciproc, mn- viszonyos, viszonylagos,
  kölcsönös; —, ifi. kölcsönösen, vi-
  szont.
Reciprocitate, nf. viszonyosság, köl-
  csönösség.
Recire, nf. el-, meg-, ki-, lehűlés, hü-
  ledezés; lehűtés.
Récit, mn. hűlt, meg-, ki-, lehűltj
  hűtött, lehűtött.                I
Recitare, nf., felmondás, felmondóid#.
Recitativ, ám. mondolatos*; —, t. -e,
  if. zenei szavalás, énekbeszéd. * .«
Récitez, I. fi. elmond, j elő-, felmond.
Recitoare, nf. hűtő edény, hűtő kád.
Recitor, . mn. hűtő, hűsítő, hüvö-
  M.
Becituri, nf. t. I. Beci.
Reclam, I. 1; visszakiván, vissza-
  követel; reklamál, felszólal; ellent-
  mond; 2. visszkeresetet indít.
Reclamă, nf. felszólamlás; elhireszte-
  lés; dicséit; reklâiș. . . I.
Reclamare^ . 1 nf. felszólamlás ; ki-
Reclamațiune,. J fogás, ellentmondás;
visszakivánás v. követelés; vissz-
kereset.                              .
Récoare, nf. hűvös, hűvösség; árnyék;
  pun la —, hűvösre tesz.
Recognijiune, nf elismerés, el-, beis-
  mer vény, szemrevétel; képMzemle, kém-
  járat.
Recognoscent, fif. kémszemlélő.
Recóltá, nf. í/aratás, szedés, termés,
     Romáíí-tnagyftr szótár. TT.

szüret (szőlőé); 2. á- haszon, jőve-.
delem, nyereség.
Recoltez, I. ex gyűjt, szed, összeszed •
arat.
Recomand, I. a>. I. Recomend
Recoménd, I. A) ex ajánl, felajánl;
—o epistola, levețet ajánlva küld;
B) .mé —, vfi. ajánlja magát ajánl-
kozik ; elbúcsúzik.
Recomendabil, mn. ajánlatos, aján-
lásra méltó.
Recomendare, I nf. ajánlás, aján-
Recomendațiune, j tat; epistola de
—, ajánló levél.
Recompensă, \ nf. kárpótlás,
Recompensajhine, \ kártérítés, meg-
térítés, kártalanítás; jutalmazás, ju-
talom.
Recompensez, I. &. kártalanít, kár-
pótol, jutalmaz, megjutalmaz.
Recompun, Hl. ismét összetesz,'
  összeállít; l. Reconstruez.
Reconciliare, 1 nfi meg-, kiengegz-
Reconeiliațiune, J teles, összebékéUe-
tés; k&téiülés.
Reconciliayer, Reconciliabíl, inn. en-
  gesztelékeny. meg-, kiengesztelhető.
Reconduc, Ül. ex visszavezet, vissza-
  kisér.
RecOnstrucțiune, nf. átalakítás; szer-
  kesztés. .
Reconstruez, IV. p. újból-, átalakít, .
. szerkeszt; átalakul.
Recjonvjalescent, nm. füremedő, üdülő,
  gyágyulő ; lábbadgzá, lábbadó. .
Reconvalescență, áf. lábbadozás, üdü-
  lés, gyógyulás. • ■
Recoreală, nf. hüsítés, üdítés, felüdí->
  tés; üdülés, felüdülés; enyhülés.
Recoresc, IV. A) ». 1. hűt, hiisit;
  szellőztet; üdít, felüdít, feléleszt; B)
  mé —, vfi. felűdül, felvidul, meg-
  újul; maga hűsíti.
Recoritor; ipn. hűsítő, hüvösítő, üdítő,
  enyhítő; beiiturí —e, hűsítő italok.-
Recqros, tun* 1. hűs, hűvös, híves;
  2* á. I.. árnyékos.
Recreare, l nf. üdülés, "nyugalom,
Recreajiune, j enyhülés; üditésᵣ, fel-
üdítés, felélesztés, pihenés; szünete-
lés; szünet.
Recreativ, nm. üdítő, feléle^ iő, szű -
  dorítö^
Recreator, mn. hűsítő, üdítő. ,
Recreez, I. A) ex felüdít, feléleszt,
  üdít;' mulattat, gyönyörködtet, fel-

21

Recriminare

370

Reducțiune

Reduta 371                         Regal

                                        Recunoscință, nf. hála, haladat, ha--
ladatosság; elismerés.           '
                                        Recurent, fif. folyamodó, felfolyamodói
felebbező ; pályázó.
                                        Recurg, III. fi. 1. folyamodik, esede-:
zik, járul, pályázik; Q.visszkeresettel
Recriminez, I. fi. vádaskodik, ellen- i él, fölebpez, felfolyamodik.
vádaskodik. .                         | Recurs, t. -e, »f. kérelem, folyamodás,
Recrut, df. újonc, vjonckatona. ș folyamodvány; felfolyamodás, föleb-
Recrutare, nf. ujoncszedés, ujoncállí-! bezés, visszkeresét; a insinua —, fél-
tés, ujoncozás, toborzás, hadfogadás. | folyamodást bejelent.
Recrutez, I. ». 1. wjoncoz, ifjoncokat Recus, I d. vonakodik (vmitől), nieg-

vidámít; B) mé —, t< üdül, fel-

üdül, feléledt, megújul, kipiheni ma-
gát, szünetel ; múld, vígad, vigadoz.
Recriminare, 1 nf. vádaskodás,
Recriminațiune, f elleniádaskodás,
viszonkodás.

szed; verbuvál, verbungol, toborz,
. katonát, fogad; 2. korteskedik.           _______
Rectangul, t. -e, df. egyenszög, hosszas Recusare, nf. vonakodás, megtagadás^ í
--------i szabodkozás, elhárítás, el nem .foffi>\
í dás, elutasítás.
                                           Redactare, nf. szerkesztés, fogalmazd^,
                                           kidolgozás, megijfó.
                                           Redactez, L szerkeszt; írásba fog-
                                            la!, fogalmaz, kidolgoz; megír.




négyszög.
Rectangular, mn. derékszögű, egyen-
szögü, épszögü.
Rectific, I. cd. 1. igazit, meg-, ki-
igazít; tisztit, megtisztít, tisztái.

töményít, finomít; 3. helyreigazít, ,                   , . ᵥ
  kijavít, tisztába hoz, kiegyenlít; Redaotiune, nf. szerkesztőség,
.4. vigályit.                              kesztoi hivatal.
Rectincaie, nf. 1. helyreigazítás, ki' ț Redactor, fif. 1. szerkesztő, hírlapíró,
igazítás, javítás, elintézés; tisztulás; \ lapszerkesztő; 2. fogalmazó, szerző,
töményités; finomítás; 2. («*&.) vigá ' iró.
lyitás.                                 ! Rédan, t. -e, df. sánc, harcgát bástya.
Rectificat, mn. kiigazított, finomított, j Redau, I. co. visszaad, odaad.
töményített; vigályitott.               ! Redeschid, III. co. ismét megnyit, föl-
Recțiune, nf. vomat, szóvonzat. I nyit; meg-, fölszabadít (pl. mezőt.
Rector, fif. 1. iskolaigazgató; mester, ! erdőt); se —e, újból megnyílik, föl-
tanító; 2. rektor (egyetemen).             nyílik, megkezdődik.                  ' /
Rectorat, t. -e, df. rektorság, rektori । Redeschidere, n/. megnyitás, felnyitás^
hivatal, igazgatóság; mesteri hivatal, felszabadítás.
Recuget, L fi. visszagondol, visszaem- ¹

1 ékszik, emlékezetbe visszaidéz; meg-
fontol, meggondol.
Recugetare, nf. megfontolás, meggon-
  dolás ; visszaemlékezés,
Recuiem,. df. gyászmise, gyászisten-
  tisztelet.
Recuirez, I. «. megkeres; előszerez.
Recuisite, nf. t. szerek, szerszámok;
  kellékek, hozzá valók; — de scris,
  írószerek.


Recuisițiune, nf. megkeresés, megkeres-
   vény, kérelem.
Reculeg, ül. A) cd. összeszed, egybe-
szed, összegyűjt; B) me —, vfi. ma-
gát összeszedi, fölépül; főlüdül, ma-
gát kipiheni, magat fölszedi, magá-
' hoz jó, áj erőt vesz.
Recunoascere, nf. elismerés, beismerés,
    megismerés; kémszemle, kémjárat.
   Recunoscător, 1       ’ '

                          rftaxtcuihc, nciiijtíTul, Reducțiune, nf. 1. összevonás, á
, mn. hálás, háladó, | toztatás, átvitel; átszámítás; 2.
háladatos, elismerő.                                          mérséklet-, levonás.

tecus, I fi. vonakodik (vmitol), meg-
tagad, szabadkozik, el nem fögad,
utasít.

kesztoi hivatal.

szer-

felszabadítás.

Redeștept, I. A) co- feltámaszt, fefe,
ébreszt; B) me —, vfi. ujjáébred,
felébred, újra feltámad.
Redeșteptare, nf. ujjáébredés, feléb-
  redés; feltámasztás, felébresztés.
! Bedic, I. co. /. Ridic.
Redie, nf. /. Pasaport.-
Redigez, I. cd. l. Redactez.
Redingota, nf. szalonkabát.
Rédiu, t. -i, &f. liget, berek, cserjés.
Redobândesc, IV. &>. visszanyer,
  visszaszerez.
Redobândire, nf. visszaszerzés, vissza-
  nyerés.
Reduc, III. cd. 1. leszállít, visszavisz,;
  átvezet, áttesz, levezet, alkalmaz; &
  határt szab, határok közé szőrit, fkot*
  látoz, zaboláz, mérsékel.
Reducere, nf. leszállítás; mérséklete

Redută, nf. 1. erőd, erőditvény, zár-
gony (ötszögü zárt harcgát); 2. vigadói
redut.
Reedific, I. cd. újból felépít,
Rees, IV. 4. I. Reies.
Réesc, IV. fi. soványodik, silányul;
megrosszabbul, rosszabbá lesz, elcsene-
vészedik.
Refec, t. -úri, df. i« bekerítés, sövény-
zés; sövény kerítés ; 2. feddés, dor-
gálás, szemrehányás; a lua la —,
fedd, megdorgál; kérdőre vesz.
Refectoriu, t. -i, df. étterem, ebédlő,
étkező (szoba).
Refenea, nf 1. egylet, egyesület, céh;
2. rész, jutalék, illeték; 3. részvét.
Referadă, 1 ₙf. előterjesztés, jelentés,
Referată, / előadás; előterjesztvény,
előadvány.
Beferendar, fif. előadó (tanácsos); ügy-
mondó, ügyjelentő, referendarius.
Referent, fif. 1. előadó, előterjesztő;
2. tudósító, jelentő.
Referență, nf. 1. vonatkozás, vonat-
kozat; tekintet, viszony, rávitel,
arány ; összeköttetés; 2. tudósítás, je-
lentés.
Referesc, IV. A) cd. vonatkoztat, vi-
szonyít; B) me —, vfi. vonatkozik,
viszonylik, illet (vkit). [előterjeszt.
Referez, I. co. előad; jelent, tudósít,
Referință, nf. I. Referență.
Referitor, mn. vonatkozó, illető; vo-
natkozási, viszonylagos; —, ifi. ille-
tőleg, vonatkozólag, vonatkozással
vmire.
Beflécsiune, nf. 1. (fiölcd.) elmélkedés,
ráelmélés, meggondolás, észbevétel,
megfontolás, észlelés; megjegyzés,
észrevétel; 2. visszaverődés, vissza-
vetődés; — a luminei, fényvissza-
verődés.
Reflecsiv, mn. magáraható, visszatérő ;
pronume —,verb, magáraható, vissza-
térő névmás, ige.
Reflectare, nf. 1. megjegyzés, észre-
vétel ; igényelés, igény tartás; 2. visz-
szaverődés, visszaverés, visszavetődés,
visszavetés.
Reflectez, I. A) cd. 1. tekintettel van
(-ra, -re), megjegyez, meggondol,észre-
vételt tesz; 2. gondol (-ra, -re), szán-
dékozik, fontolóra ves^, igényt tart,
igényel; elmélkedik, elmelödik; B)
sé —ă, vfi. visszaverődik, visszavető-
dik, visszasugárzik, visszatükröződik.

ReflucsjZ -ttrí, df apály; fittes și
ár-apály.
Reformă, uf javítás, változtatás, át-
alakítás, javítmány, reform.
Reformat, mn 1 javított, változtatott,
átalakított; reformált; %. reformábü»,
ágostai hitvallású,
Reformațîune, nf. í javítás, átalaki
tás, megüáltpztatás; 2. vallás-újítás,
egyházjavitás. reformatió.
Reformator, fif javító reformator, át
alakító vallás-újító.
Reformez, 1. A) javít, változtat)
megváltoztat, jobbá változtat, áfa.
átalakít; B) mé —, vfi. javul, át-
alakul, megújul.
Refractar, mn. ellenszegülő, makacs,
konok, nyakas, makrancos.
Refracțiune, nf. sugártörés, törés,
sugárszegés.
Refractor. ₙf feuytörő. sugártörő (táv-
cső).
Refráng, II l cd. 1. visszaver, vissza-
tükröz, töt (sugárt); 2. visszaver,
visszaüz, visszanyom (ellenséget); 3.
cáfol, megcáfol (állítást).
Refrángere, nf i visszaverődés, vissza-
tükröződés ; visszaverés, visszatükrö-
zés; törés (sugáré); 2. visszaüzég,
visszaverés, visszgnyomás (ellenségé);
3. cáfolás, megcáfolás; cáfolat (állí-
tásé).          ।
Refrángétor, fif i. visszaverő, fény-
vero, sugártörő ; 2. cáfoló.
Refren, I. -e, dfi versismétlet, ismétlő
sor, vissz-sor, refrén.
Refueală, nf. I. Răfueală difi.
Refugiat, fif. b mn. menekülő, szöke-
vény; menekült, menekvő.
Refugiu, fif. méjihely, menedék, olta-
lom, menedékhely; menekvés.
Refund, I. Cd. visszatérít, visszafizet.
Refundáre, nf. ‘ visszatérítés, vissza-
fizetés, visszapótlás; tér ítmény.
Refus, I. cd. megtagad, vissza utasít;
elígér, el nem fogad.
Refus, t. -úri, t>f. í megtagadás, vissza-
Refusare, nf. f utasítás, el nem
fogadás. ’
Refutare, 1 nf. cáfolás, megeáfo-
Refutațiune, f las; cáfolat. fbat.
Refutez, I. cáfol, megcáfol; l. Oom-
Regal, mn. királyig coroană —a, ki-
rályi korona; drépt —, korcsma fog,
italmérési jog, regalé-jog; —, fif , l.
Regalii.              -





Ș^SJJ 373                     Remâiă

Regalii

Regată

korcsmajog, ital- Registru, t. -e, df. 1. lajstrom, jegy-*.
-    . o>                 sorozat; 2. mutató, tartalom*

Regalii, nf. t. 1. I_________„-ₒ, —
mérési jog, regále-jog; 2. előjog, .                  , .      ___ ,
királyi javadalmak, királyi haszon-] mutató, tárgymutató, tartalomjegyzék;
vételek.                                 3. mutatókönyv, sorkönyv: sorjegy-
Régalist, df. királyi hivatalos, király- ■ zék.
párti, regalista.
Regalitate, nf. királyság.
Regara, i. -e, df. figyelem, tekintet;
tisztelet.

Reiau, I. cd. v&saroeaz, újra elővesz.
Reiept, I. o. visszavet, visszahdny,
hátravet, visszahajit', visszautasít.
Reies, <V. fi, sikerül, elsül, jól üt ki,
fogúivá ja. van; kijő.
iWeșire' nf. sikerülés, siker; elsülés;
eredmény.
Reímplo, n. újra megtölt
Beőmprospedxre, nf. föletevenités, fel-
élesztés.
Heímprospetez, I. «. felelevenít, föl-
étészt.
Reîncep, UT. a. jra kezd, újra elő-

Reîntregesc* IV. kiegészít, kipótol;
kijavít, megtataroz.
Reîntregire, nf. kiegészítés, teljesítés,
tökéletesítés, pótlás; pótlék.
Reintroduc, HI. o. újra-, ismét behoz
v. bevezet.-
Reînviere, nf. ujraébredéSi • föléledé*.
Reînviez, II. ő. ujraébréd, föléled.
Relacsare (Relacsățiunek nf. engedés,
le-, elengedés, gyengítés, enyhítés,
tágulás; leszámítás, lerovás.
Rélacsez, I. o. féenged, elenged, le-
szállít, enyhít*:tágít.
Rélas, I. o. vfászor, hátrahagy.
Relșțare, nf. jelentés, felterjesztés, ér-

I Regiune, nf. táj, tájék, vidék, tartó-
! mány; cele patru —i álé lumei,
négy fő égtáj.                         ’
Regnicolar,' mn. országos, ország . .

                                         Regres, t. -tai, df. 1. hanyatlás; 2.
                                          kártalanítás. ■ kár mentesítés, térít- :
                                          mény, kárpótlás.
                                         Regresez, I. A) «. hanyatlik; B) mé
nf. i. noMzaen, szaoaa lao, \ —, vő. magái kárpótolja, kártalanítja,
nyugvás, pihenés; 2. érkezés, szabad i Regresiv, mn. hátrameno, visszame- ’
idő; n’am —, nincs nyugtom, érke- | neteles, rákmeneteles; —, iő. vissza-
zesem.                                  i menőleg, visszamenve.

Regăsesc, IV. cd. újra megtalál, viszont-
talál, feltalál.
Regat, t. -e, 5/. királyság; —ul Un-
gariei, magyar királyság.
Régaz, fif. 1. haladék, szabad idő,

Rege, fif. király.
Regenerat, mn. felélesztett; ujjáalko-
  tott, újjászületett, ujjáteremtett, hely-
  reállított.
Regenerațiune, nf. felélesztés, feléle-
  dés; ujjáalkötás, ujjáteremtés; újjá-
  születés ; helyreállítás.
' Regenerator, mn. újjáalkotó, újjá-
születő, ujjáteremtő; hetyreáÚitó.
Regenerez, I. «. ujjáalkot, ujjáleremt,
  föléleszt, helyre- vagy visszaállít.
Regent, őf. uralkodó, országló, kor-
  mányzó, regens.
Regență, nf. uralkodás, országiás,
  kormányzás.
B&gpBG, mn. királyi; jude —, királyi
  járásbwó.                            ,
Regie, nf. kezelés, kormányvitel, igaz-
  gatás; — a proprie, saját kezelés,:
  házi kezelés..
Regim, t. -uri, df. 1. kormány, kor-
  mányszék ; kormányzás, uralkodás,
  orszaglás, igazgatás, uralom; kor-
  mány forma, kormányaikat ; 2. von-
  zót, szóvonzat; 3. ország; —ul ani-
  malelor, állatország.
Regiment, t. -e, df- ezred; comandant
    de —* ezredfő) ezredparancsnok.
Regina, nf. 1. királyné; 2. Regina
    (nőnév).
  Regionali mn. tartományi.
   Bogkor, &f. (színi) rendező; felügyelő.
  Registrator, őf. lajstromozó, sorozó;
    irattáros* sorjegyző.
   Registratură, nf sorozás, lajstromo-
    zás ; lajstromozó, sorozó hivatal, irat-
    tár.

menőleg, visszamenve.
Regret, t. -e, $/. sajnáld*, sajnálkozás,
szánás; sajnálat, szánalom, bánat;
—, cd. L sajnál, szán, bán, megbán,
fájlal (vmit); sajnálkozik (vmi felett).
Regula, nf. szabály; dé —, szabály-
szerint, közönségesen ;wie — far de
escepțiune, a mennyi a szabás, annyi
a kifogás v. nincs szabály kivétel,
nélkül ;• — a de trei, hármas v. arány-
szabály ; după-—, szabályszerű, sza-

bályszerinti, szokásos.
Regulament, l. -e, df. szabályzat, sza-
bályrendelet, rendszabályzat; rend-
tartás.
Regulamentar, mn. szabályzati, sza-
bályrendeleti, rendszabályzati.
Regulamente?, I. a. rendszabályoz
szabályzattal diát, szabályoz; — párr
cineva, rendre utasít (vkit).
Regular, mh. szabályos, szabályszerű,
rendkövető, rendes; —, ifi. szabályo-
san, szabályszerűen, szabályszerint;
rendesen, rendszerint; —, őf. szerze-
tes, barát.
Regulare, nf. szabályozás, szabályoz-
tatás ; ‘rendezés.
Regularitate* nf. 1. szabályosság, sza-
bályszerűség; 2. rendesség, rend-
követőség.
Regulat, mn. szabályos, rendes; —,
iő. szabályosan, szabályszerint, ren-*-
desen, rendszerint.
Regulativ, mn. szabályozó; rendező;
        -e, df. szabályzat.
Regulator, őf. (gép) szabályozó, mér-
séklő.                                i

vesz.
ítefáidrüin&ve,

Registrez, I. <#. lajstromoz, bevezet,
soroz, besoroz; rendez.

Regulez, I. a. rendez, rendbe szed,
  szabályoz.
Regată, nf. L Recrut.

nf. visszautasítás;

                                                nf. jccemes, /eucrgeszi
| í&nlés; tudósítás, tudósítvány.
Reîndrmnaresc, IV 1 visszautasig - Relatez, L ₒ. 1. jelent, jelentést tesz;
Réíndrumez, I. J el-, úisszaiga- 2. birul ad, értesít.
zit, rendreutasit.                   Relație,, nf. v Relatare és Relațiune.

TCfUhreutasüás.

Reînființare. nf ismét v. ujráfelépítés,
ujjaalapitás. ujjáalkotas.
Re&óáiniez, L co. vjjáalapít, ismét v.
újra felépít.
Rőhiflorese, IV. d. úfravirápozik.
Reínfrumsetare, ₙf. újra szépítés v.
kídiszítés.
Reînnoesc, IV. A) o. újít, megújít,
ujjáteresut. helyreállít; B) mé
y^. megújul, helyre áU,fetíidfSl.
Reînnoire, nf. újítás, megújítás; vju-
táé.                                   j

Reinnoitor, mn. újító, megújító; vjuló.
Reînsuflețesc, IV. «. újra fellelkezit,
uj életet: lehel (vkibe) .
'c      .‘îi

*     /<>/!«•    t/vCtJtv*
Relație, nf. I Relatare és Relațiune.
Relațiune, nf 1. viszonyₜ viszonylat;
összeköttetés; 2. vonatkozás, célzás,
rávitel, tekintet; a avé cu cineva
—i de.ámor, vkivel szerelmi viszonyt
jolytafm
Relatív mn viszonylagos, vonatkozó,

   viszonyos, rániteles, viszonyló; pro-
  ix mé —, visszahozó v. viszonyló
  névmás; iő. illetőleg, vonatkozó-
  lag. tekintettel (*fá -te), viszonylag,
  rávitelesen.
i Releg. L a. el-, kitilt, ki-, elutasít,
j utasít, kicsap, kizár (tanulót az is-
i kólából).

Reînsuflețire, tt f. uj életre ébredés,! Reiegatiui
Jijra lelkesítés, újra fellelkesvlés. kitiltás,

Reînta.|íére, nf elkésés, késleltetés,
hallgatás.
Reîntineresc, IV. A) cd.megifjít,meg-
iffaszt; meg-, fölelevenít; B) fi.
megijjul, megifjodik, megújul, föl-
elevenedik.

Relegare, | nf. ki-, elutasítás, el-
Relegatiune, / távolítás (iskolából,),
kicsapás, kiutasítás.
Relevare, nf. kiemelés, kiderítés.

Reîntinerire, nf. 1. megifjilás, meg-
ifjulás, megifjodás; 2, megújítás,
f ölele venítés. '
Reîntoarcere, nf. 1. visszatérés, meg-
térés; visszajövetel; 2. visszatérítés,
megtérítés.
Reîntorc, III. A) visszatérít, vissza-
ad, visszafizet, viszonoz, megtérít; B)
me —, vő. visszatér, vissza jő.
Reintrăm, I. mé —, vő. föllábad, fel
épük, helyre áll, felüdül, ismét erőre

Beli cuie, nf. ereklye, szent tetem.
Relief, \ -úri, df. emeltmü, dombormű.
Religionar, nm. vallás .. vallási, hit-
vallási; secta — ă, vallásfelekezet.;
toleranță —ă, vallási türelem»
Re\iffio^; mn. vallásos, kegyes, isten-
félő, istenes; —, őf. szerzetes, szer-
zetespap; iő. vallásosan, kegye-
sen, szentül.
Religiositate, nf. vallásosság, kegyes-
ig, jámborság, vallási buzgalom.
Religia ne, nf' vallás, hit; hittan.
Reluare, nf. visszavétet, visszafoglalás.
Relncesc, IV. ő. visszast^gárzik, fény-
lik.

kápi
Reíntr&mare, üdülés,
felépülés, féllábadás.

           Relupt, I. co. kivív; megvív, visszaviv
           Belut, t. -úri, df. válteágbér, váttság-
felüáűlés, \ díj; bér, dij.
I Rémáiü, II. ő. marad, meg-, fel-, ki-

Remanență

374

Renume

Renumit

375

Representațiune

maradf fennmarad, fennáll; távol
marad )ávol tartja magát vmitől;
remâi CV Dțieu! [sten veled!
Remanentă. nf maradék: fölösleg.

Remústrare, ?»/. szemrehányás, feddés, J
szemrevetés.
Ren, fif. (állott.) iramgim, nyargalóe, :
iramszarvas.

c». ujjászül, ujjáteremt, '
, £ újjászületik, uj öleire *

Rămânere^ nf, maradás megmaradás; Renasc, III.
aici n’am' —, nincs maradásom itt. 1 ujjáalkot;     .    ..ᵥ          .......
Remarcabil mn. nevezetes, megjegy-\ kel. újra kinyílik (természet).
zésre méltó                         ; Renascere, nf. újjászületés; vjraszü- Z
Rămas, t. -úri, maradás, meg-\ letés; újravirágzás.                          .
  ifiaradá^ maradék - bún, Isten j Renchiu, t. -ri, $f. fortély, csíny, fo-
v^led / 2f fogadás; verseny; mé prind | gás; a juca un —, vkin csínyt ej- •
pe —, fogad vmibe.                   ₍ teni.                   ’            J
Rămășag, t-úw, tf. I. Rémas 2
Remășeso,TV mé —, vfi.fogadf vmibe).
Remășița, nf. i. maradék, vég> ma-
radvány (ételv- vászon), 2. hátra-
lék, —ele pâmintestî ale cuiva,
vkinek földi ríoradványai u. hamvai;
porhürely. 3. \hagyomány.
Remediez, I. ci segélyez, kisegít.
Remediu, i. -i, *f. i. út, mód, szer;
  2. segély, gyógyszer, segédszer.
Remesur, I. o. ujramér, átmér.
Remi, fif. (nt.) mocskos konytvirág,
sárga tárnics f Aristolochia clerna*
Ulís).           ’

Reminiscența, nf 1. emlék, emlékez-
vény; visszaemlékezés; 2. nyom, em-
lék.
Remisiune, nf. 1. engedés, engedek;
bocsánat, engedés\ elengedés, meg-
bocsátás, 'visszaszármaztatás.
Remit, III. co. /. Retrimit.
Remitent, fif rendelményes, intézve
nyes.
Remonstrare, | nf. 1. ssmreM-
Remonstrațiune, j nyâș, szemrevetés,
ellennyilatkozás; 2. felírás, felter-
jesztmény.
Kemonstrez, L o. 1. szemrehány, vet
m lobbant; 2. hánytorgat; ellennyi-
latkozik; tüntet.
Remontă, nf. pótlék ló, újonc ló ( be-
   tanított an ló).       »
Remorc, I. ct>. húz, vontat.
Remorcor, fif. vontatóhajó, uszály-
   hajó.                    \
Remoțiune, nf elmozdítás; elhárítás.
Removez, I. o. elmozdít, elhárít, el-
   távoztál.

Rénd, t. -úri, »f. 1. sor, rend; 2. ősz-
tály, rend, rendsor, osztályrend; 3, 1
méltóság, rang; 4. emelet; de —, f|
köz, közönséges, köznapi, rendes,
szokásos; szolfás szerint; de a —ul,«
egyre-másra, rendre, külömbség nél-^
kül; e — ul meu, rajtam a sor, én 3
következem; pun ín—.rendez,rendbeli
szed; un-— de «vestminte, egy rendjs
ruha; 5. rend, íz, vers; ín doaue — 1
úri, két ízben; 6. mód, gazdagság 1
are — bún, jó módú ; ce — ai ? hogy
vagy? ‘                            |
Bândaș, fif. lovász szolga, hetet,. ]
Réndea, nf. { ₙₗ                  "
Réndeiü, t. -e. ,f. f '           1



Rândueală, nf. I. Oréndueala tâ. * .|
Reneg, I. co. tagad, el-, megtagad; d
elpártol, elszakad vkitől.             J
Renegat, fif. elpártolt, pártos, renegfö&fl&A
hitehagyott; pribék, kereszténybőtj^j^
lett mohamedán.                        j
Rengése, IV. fi. [ Bíngesc.
Renghiu, t. -ri, of. I. Renchiu.        J
Renitent, fif. mn. ellenszegülő, ko- -
nők, akaratos; nyakas; ellenható. -
Renitență, nf. ellenállás, ellentállás,^
ellenszegülés, konokság, makacsság.\^
Renovare, nf. újítás, megújítás; uju- “ț;
lás, megújulás'; tatarozás         . J
Renovator, fif. újító; l. Reînnoitei,
Rentă, nf (évi) járadék, kamatₜ adó- 1
jövedelem ; !. Vitalitiu.              T
Rentabil, mn. jövedelmező, jövedelme»,  |
hasznos.                         . -
Rentabilitate, nf. jövedelmezőség;

Renumit, mn. híres, nevezetes, neves, Repeziciune, nf. gyorsaság, sebesség;
nagyhírű.                               élénkség,, roham.
Renunchiü, fif. I. Ranunchiu. ~
Benuncíare, nf. lemondás, leköszönés; tösség} csuszawlat, sikamlat.
felhagyás.                           । Repecliune, (Repejune), nf. gyorsaság,
Renunciu, I. fi. lemond (veiről); fel- sebesség, élénkség, hamarság.
hagy (vmiv^)ᵥ félben-, abban hagy. "
felad (pd. várifU
Reocup, X,            ismét elfoglal;
Vțșșzafaglal.
Beosganisare, 1 nf. 1. ujjászerve-
Reorganisajiunf, | zés,ujonszervezés;
újraszerkesztés, ujszerkezet; 2. tiszt-
újítás.
Reorganisez, I. co. újjászervez, ujőn-
szervez, újonnan rendez, újraszervez.
Repaos, fif. 1. nyugalom, nyugvás,
pihenés ; vesztegállás; n’are —, nincs
nyugta; 2. béke, csend, álom, nyu-
galom; örök nyugalom; l. odichnă.
Reparatul, mn. kijavítható, helyre-
állítható, kipótolható, helyrehoz
ható.
Reparare, I nf. kijavítás, kiigazí-
Reparajiune, f tás; helyállitás, ki-
pótolás, helyrehozás.
Reparatúra. nf. javítás, kijavítás, ki-
igazítás, tatarozás; javitmány.
Reparez, I. Co. kijavít, javít, helyre

    élénkség, roham.
             /. -uri, t>f. meredekség, lq-
; j tö&tág r csuszamlat, sikamlat.

hoz, kiigazit, helyre állít, tataroz.
Reparțiez, I. o. kivet (pl. adót), el-,
kioszt.
Repartițiune, nf. kivetés, felosztás.
Repășesc, IV. c>. lelép, visszalép;
hátrál ép, hátrál.
Repășire, nf. visszalépés, hátrálás,, le-,
lépés.
Repaus, fif l. Repaos.
Repausare, nf. halálozás; halál; meg-
halás.

. Repercusiune, I nf. tnsszalökés, uissia-
Repercutare, j döfés.
• Repercutez, 1. o. visszalök, visszadöf.
Repertoriu, t. -i, o/. 1. müsorbzat,
műsor, játéksorozat (színháznál); 2.
sormutató, tárgymutató, lajstrom.
• Repet, I. cí. I. Bepețesc.
Repetent, fif. ismétlő (tanuló).
Repețesc, IV. I «. ismétel; megújít,
Repetez, I. ? ismételtet.
. Repețire, | nf ismétlés; megújí-
Repetițiune, j tás; cerc de —, (csil-
lag) szorzókor, ismétlési kör.
Repețit, mik. ismételt, megújított; de
  —e őri, ismételten, többször, több-
  ízben.
Repetitor, fif. segédtanár ; magántanító
  v. nevelő.
Replic, I. a>. válaszol, viszonoz, vi-
  szont szól, felel; szót vált, felel-
  kezik.                        ₜ
Replică, nf. í. ellenbeszéd, látási,
  viszonfeletet; menteke zés i kifogás
  (törvényes); 2. szóváltás, feleseié».
Report, t. -úri, /, Raport
Reporter, fif tndórító, értesítő.
Raportez, I, 1, arat, — glorie,
dhMget arat; 2. /. Raportez.
Reposare, nf l: Repausare
Beposjtiune, nf, 1. ’visszahelyezés; 2.
visszaillesztés, visszatétel.
ș Bepositoriu. i. -i, af. könyvpolc, könyv-
  szekrény.

                                        Reprehensiune, nf. neheztelés, dor-
Repausat, ..fif & m». halott, megholt, gálás.
                                        ⁿ ”* f. t. risszatorlás.

Rémpar, fif. várfok.
Remunerare, ]

jövedelmezőt.
Rentez, I. ine —,

J vedel met hajt, behoz.

vfi. jövedelmez, jo*â' j

1 nf. 1. jutalmazó#,! Rentier, fif. járadékos, járadék-éléiS^.
J megjutalmazó#; 2.' vező.

Remunerațiune, J megjutalmazd
jutalom, jutalomdíj, tiszteletdíj.
Remunerez, I. jutalmaz, rhegjutal-

maz.

Renuine, -nf. hír, hírnév, dics
híresség, a și câștiga —. fdrnévrfp&',
vergődik,

holt; hiszenvedelt, jobb létre szende- Represalii, nf. t. visszatorlás.
rült; — ul în Domnul, az Urban * Repre>sent(ezí, I. A) 1. képvisel;
kiszenvedett.                          i 2. ábrázol, jelképez; 3. védelmez vkit,
Repausez, J fi. meghal, kiszenved, ki- í szószólója vkinek, közbenjár okiért;
múlik, elpihen, elnyugoszik jobb létre 4. előad, játszik (színdarabot); B)
szenderul, az életből elköltözik. j me —, bfi. képviselteti magát; meg-
. jelen, jelentkezik, mutatkozik

Reped, IV. co. I. Repe^esc.
Repede, mn. sebes, gyors, hirtelen,
hamar; loc —, meredek, lejtős hely ;
—, iő. sebesen, gyorsan, hamarjában,
hirtelen.

■ Representant, fif. 1. képviselő; helyet-
i tes, helytartó, ügynök, megbízott; 2.
képviselő, követ; 3. fölterjesztő. .*

ftepresentanță, nf. 1» képviselet, kép-
ᵣ _________,____    ,              viselőség; 2. képviselő testület.
megrohan, vágtat, nyargal; előrohan, i Representațiune, nf. 1. képviselet,
neki esik; B) —, « siettet, gyorsít, I képviselőség; 2. ábrázolat, jelkép*zés;
rögtönöz.                            : 3, előterjesztés, felírás, fölterjesztés }

Repe^esc, IV. A) me —, r/i. rohan,

Representativ

376

Resboiu

Résbun

377

Resfețat

fölterjesztvény; 4. (teatrala), 'színi
  előadás.
Representativ, mn. képviseleti; sis-
  tem —, képviseleti rendszer.
Represint, £ o. /. Representfez).
Represiv, w. megtorló, visszanyomó.
Reprimesc, IV. c». visszafogad, vissza-
vesz ; újra, felvesz;
Reprivesc, IV. «. visszatekint, vissza-
  néz, visszapillant.
Reprivire, nf. visszapillantás, vissZa-
  tekintés.
Reprobare, n{. rosszalás; visszavetés
  (Vizsgálaton).
Reprobat, mn. rosszait, visszavetett
  (vizsgálaton).
Reprobațiune, nf. I. Reprobare.
Repróbej?, I. co. rosszal, helytelenít,
  nem helyesel;, visszavet (vizsgála-
  ton); elvet, el nem fogad.
Reproduc, ín. A ) cd. 1. visszapótol,
  visszahoz; (Sőla.) megújít, föleleve-
  nit, feléleszt; 2. újra előterjeszt, újra
  előad, utánoz; B) me—, vő. szapo-
  rodik., sokasodik, nevelkedik.
Reproducere, 1 nf. 1. visszapótlás,
Reproducțiune, f visszatéremtés, újra
termődés; újjá teremtés; 2. megújí-
tás, fölelevenítés; újra előadás, vissza-
adás, utánzás ; putere de —, vissza-
pótló erő; ujjáteremtő, megújító v.
főtelevenitő tehetség.
Repróductiv, mn. i.visszapótló, vissza-
  teremtő; megújító, fölelevenitö; 2.
  szaporító; szaporodó, nevekedő.
Reproductivitate, ₙf. vhszapótló v.
  visszateremtö erő.
Reproș, t. -úri, *f. szemrehányás.
Reptilii, nf. i. (állati.), hüllők, két-
  takiak,. psúszó-Tnászók.
Republica, nf köztársaság.
Republican, őf. 6 mn. köztársasági,
  kÖztáfsUságpárti, közkormányi.
Repudia, őf. elválás; nőtávoztatás.
Repugnanța, nf. ellenzetesség, ellentét,
ellenkedés.
Repugnéz, I, ő. ellenkezik, ellene van,
  ellenharcol.
Repulsiune, nf. visszalökés, vissza-
  lökődés, visszataszitás; visSzaíizés.
. Repulsiv, mn. visszataszító, taszító,

lyez, áttesz; átültet;- 2.
erőt vesz vkin; 3. elnyom, megöl. ^O||
meggyilkol. ■
Repus, mn. 1. visszahelyezett; 2. meg-
győzött, elnyomott; 3. megölt, meg- ^1!E
gyilkolt.                               HE
Reputatul, mn. tisztességes, tiszțes, '3E
becsületes; tekintélyes. -
Reputațiuhe, nf. hírnév; becsült t,
becsületesség, tisztesség.              368
Rétunchiü, Őf. I. Ranunchiu. [ben). j||
Rés..ismét, vissza, újra (összetételek- I|||
Résad, t. -úri, df. l.pdlánt, rásza; 2.
dugvány, ültetvény-ág.
Résadese, IV. o. ültet, beültet,   átül-^^K
tét (palántát).           ■           3ÍI||
Resadniță, nf. ágy, vetemény-ágyf^SgA
’• melegágy.                         .fllll
Résar, ő.\. visszaugrik, visszaszokik
visszapattan ; előáll, előterem; 2. föl- IMII
rezzen (álomból), fölugrik, felszökik ;
3. fölkel, följő (mint a nap); — e
soarele, virrad, fölkel a nap; 4. ki- 3®
kel,. kicsirázik ț vetés), felsaijad,
felserdül.)                ,
Resărit, őf. kelet (égtáj); kelte, fel-
költe (vminek); —ui soarelui,
kelte, napfeljövet, napkelet; spre —,     .
keletre, kelet felé.                    "ț
Răsăritean, mn. keleti; napkeleti;
l. Oriental.                         . Ü
Résbat, o. 1. .keresztül hat, ront
tör, áthat, . átnyomul; átjár,
fiat; 2. leszállít (árt).         ..
ilésbatf re, nf. - 1. áthatolás, , átkelés^f^f
átnyomulás; 2. leszállítás (áré). 'ff-
Resbel, i.-e, ö/. háború, had, hada- <
kozás; — civil, polgárháború, bel-
háború; a, merge in—, \arcrakel;
a purta —, hadat v. háborút visel,
hadakozik, háborúskodik.                  1
Resbelicos, tnn. 1. háborús, hadi ; 2. f j
harcias, harcos.                          i
Resbesc, IV. o. ț. át-, keresztültör,   f 1
ront v. hat; 2. kitör, kiront (fogság-    J
ból); 3. bir, meggyőz.                    J
Resbitor, nm. átható, áttörő, kérész-
tülrontó.                  '      .... ii/J
Résboesc, IV. ő. hadakozik, háborítH
kodijc, háborút visel, harcol. . .   \    ?
Rfésboinic, nm. harcias, harcos, had&fSf ■
kozó, katonás; hadi, háborús (idő);S) j

kelletlen, ellenes; putere —ă, vissza’
taszító-, taszító erő.
Repumnez, I. cs. /. Repugnez.

, őf. hadfi, harcos, vitéz, katonai
itcpumuczi, x. cs. i. Avcjjugxxca.          Résboau, í. -e, d/. 1. háború,' had-^Ș
Repun, III ol 1. visszahelyez, vissza-1 viselés, hadakozás; 2. osztováta,szövő- <
. tesz; félre tesz, eltesz, elzár; útlie- ! szék, szováta, szövőié.

Résbun, I. A) c». bőszül, megboszul
(vmit), vissza-, megtorol, boszüt áU
(vkin); B) mé —, vő. magát meg-
Öoszulja, kitölti bosszúját vkin; C)
sé —-ă^ <atí. derül, kiderül, kitisztul
(az idő); —, t. -úri, ₉f. béke, nyu-
galom.
Resbunare, nf. 1. boszu, boszuállás,
böszutöltés, megboszulás, megtorlás;
I boszuvágy ; 2. ki dér ülés, tisztulás.
Résbunator, őf h mn. boszuló, boszu-
vágyó, megtorló, boszuálló.
Rescaț, mn. I. Riscat.
Reschimb, I. o. visszacserél, meg-
cserél. '
Reschir, I. «. 1.. szétoszlat, szétszór,
széthint, elszór, elszeleszt; 2. lemoló-
lál, legömbölyít; 3. kockáztat, resz-
kíroz.
Reschirat, mn. K gyér, ritka, szét-,
elszórt^ elszéledt; 2. kockáztatott; —,
id. szétszórtan, gyéren, ritkán; koc-
' káztatra.
Réschitor. 1 t. -e, sffmotéla, gombo-
Réscitor, f lyító, fonal gombolyító.
Réschiu, II. a. motólál, gombolyít.
Rescoală, nf. lázadás, zendülés, zene-
bona, fölkelés, támadás.
Rescoc, III. A) o. jól megsüt^ túl-
süt; B) mé —, vő. jól megsül, túl-
érik. '
Reécol, I. A) o. fellázít, lázadást üt,
fellázaszt; B) mé vő. felzúdul,
fellázad, felháborodik, felzendül, pár-
- tót üt, feltámad.
Réscöl, t. -e, t>f. rendetlenség, zavar.
Rescolesc, IV. a. összehány, összevet,
keresgél, felzavar, feltúr, felváj, fel-
hány.
Réscolire, nf. összehányas, ösfzejtuszá-.
lás, felhányás, felzavárás.
Resconto, őf. ígérvény, betéti jegy.
Rescontru, őf. rovancsolás.
Réscopt, mn. Mérétt, elérett, igen
megérett, érett ₜ (gyümölcs); túlsü-
töit.
Rescracanat, mn. terebélyes (fa),ága.s-
bogas.
Rescriere, nf. felelet, leirat, válasz.
Rescript, t. -e, df. válasz, felelet, le?
irat, visszaírat; (fejedelmi) leirat.
Rescriu, III. «. le-, visszaír, válaszol,
felel.
Réscruci, nf. i. keresztút, általát.
Réscularé, nf. lázadás, fellázadás,
zenebona, fölkelés, támadás.

Résculat, 1 őf. lázadó, felkelő, zm^.
Résculator, J dűlő,, pártütő; lázitó,
bujtojgató, kontató.
Rescumpér, I. q. meg-, kivált; meg-,
kiment, meg-, kiszabadít; vissza-
vált.
Rescumpérare, nf. megváltás; szaba-
dítás, megmentés; ki-, visszaváltás;
válság) '
Rescumperator, őf. 1. megváltó, sza-
badító, megmentő; 2, üdvözítő.
Reșed, II. ő. L Residez.
Resedă, nf. (nt.) rezeda.
Reședința, nf. 1. székhely, lakhely ;
érseki v. fejedelmi szék v. lak;
székváros, fénylak, fejedelmi lak.
Réseién, t -e, df. reszelő.
Resemnare, nf. I. Resignare dté.
Resens, df. ellenhatás, elégületlenség,
visszatetszés.
Resentiment, t. -e, ₉f. utóérzet; ellen-
hatás,, ellenszenv, visszaKatás.
Reserva, nf. 1. tartalék, tartaléksereg;
2. fentartás, kikötés (jogé); 3. kész-
let; a finé in —, készletben tart;
cu —, iő. fenntartással, tartózkodva,
kikötéssel, fenntartva, kikötve fara
—, iő. nyíltan, leplezetlenül, utógon-
' dotat-, fenntart is nélkül.
Reservar, t. -e, ₉f. I. Reservoriu.
Reservat, nmi 1. fenntartott, kikötött;
2. tartózkodó.
Reservațiune, nf. i. fenntartás, ki-
kötés (jogé); 2. tartózkodás ; — men-
tală. észbeli fenntartás.
Reservez, I;, A) co. fenntart, kiköt
(jogot); elhalaszt, halogat, máskorra
hagy; ’mî -r- dreptul la ceva, fenn-
tartom a jogot yvf&re n:zre; B) me
, vő. tiirtózködík, magát megtar-
tóztatja.
Reservist, őf. tartalékos' (katona).
Reservoriu, őf. 1. tartó, rekesz, fogó;
    víztartó, medence.
Resfaț, I. A) a>. elkényeztet, elkapat,
. dédelget, gyöngéltet, rosszul nevel;
RÍ mé —, vő. negédeskedik, elbiza-
kodik, csintalankodik, bujáUzodik.
Resfăț, t. -uri, df. I 1. elkényeztetés,
Resfățare, nf. J kényeztetés,gyön-
géltetés, dédelgetés; negédeskedés,
pajzánkodás, csintalankodás; 2. bu-
jaság, testigyönyörüség.
Resfățat, mn. 1. elkényeztetett, kényes;
negédes, dédelgetett, pajkos, csintalan,
pajzán; 2. buja, bujái kódú.

Resfir

37B

Răspăr

Bespete

379

Restez

Resfir, I. mé szélmegy, szét-
  oszlik; o. /. Reșcbir,
Resfirat, mn. gyér, ritka, szétszórt^
  elszéledt.
Resfoiesc, IV. co. át-, keresztüllapoz,
  végigforgat (könyvet).
Besfrâng, III. ₒ. 1 tűr, feltár; 2.
  megcáfol; 3. /. Refráng.
Resfug, fif. kergeség. kergetegség, mo-
  toria.

Resgâiere, nf. I. Resfățare.            *WCTM*,**w,
Resgândesc, IV. átgondol, gon- l. Resoluțiune.
dolóra ve^z, jól meggondol.             r ae ‘

Residența, nf. 1. székhely, lakhely;! Besonant, mn. 1. visszahangzó^ vissz* |
2. erseki r. fáedelmi szék v. lak; hangzó, összehangzó; 2. feleselő. 'p
3. székváros, fénylak, várlak.              Besonanță, nf. 1. visszahangzgf ; összeg Jp
Besidez, I. £ székel; udvart tart, lakik, egybezengés; 2. honalap; z&ngelap, :í
QT*A     1 £ 7 /a/k-M z7^ /* « <v>« .« .. 2 - J . ..1^ —                        JáwS

Resignare, ) ₙf. lemondás; meg-
Resignațiune, / nyugvás, belenyug-
vás; átadás.

Resignez, I. Co. & £ 1. lemond

2.

  belenyugszik, leköszön, lemond.
Resiliare, nf. fel-, lemondgș.
Beșțliez, I. cí. le*, felmond; felhagy
  (vmivel).                          ,
Resîmțemănt, /. -e, tf. I. Resenti-
  ment,
Resimțesc, IV. o. fi. megérez, rém-
  lik^ sejt, sejdit.             [gyanta.
Reșina, nf. 1. szurok; 2. gyanta, fa-
Réjinos; mn. szurkos, gyantás.
Besipese, IV. cd. /. Risipesc tlfi.
Resist, I. fi, ellenáll, ellentáll, ellen-
  szegül.
- Resistent, mn. ellentálló, ellenszegülő,
  akadályozó.
Resistența, ₙf, 1. ellenállás, ellent-
  éllás, dlenszégülés, védelem; 2. aka-
  dály, gát.
Resistibil, mn. 1. ellentálló, ellen-
  szegülő; g. legyőzhető.
Răslățese, IV, A) me vfi. 1, el-
  széled, széledez, eloszlik; 2. szóródik,
  elszóródik; B) 0, el szél észt, szét-
  szór, elszór, elhint,
Regiét, mn. elkülönített, külön, külön-
  választott.
Reslog, fif, hasábfa; bárdolt deszka,
Reșmirița, nf. lázadás, zajongás', zen-
dülés, háborúság, harc, zene bona.
Reșuesc, IV C>F darál, őröl.
Reșuiță, nf. kézi malom, daráló.
Resolút, mn, elszánt, eltökélt, elhatá-
  rozott, bátor, merész; ifi elszán-
  tan, eltökélten, határozottsággal, bát-
  ran

Resoluținne, nf. 1, elhatározás, éltö-
bélés; elszántság, eltökéltség; 2. vég-
zés, határozat, végzemény, megfejtés,
megoldás.
Resolvesc, I. és IV. A) co. 1. fel,

megold, megfejt; — o probléma; 5
feladatot megfejt; %. fel-, megolvaszt, í
felbont; 3. végez, határoz, határosa- 5
tat hoz; B) mé —, vfi. magát elha- -4
távozza, elszánja v. rászánja, eltökéli /
Resolvire, «/. 1. megoldás, megfejtés;

1

Re son, fif. /.Rezon.

zöngedeszka.

Resort, t, -úri, $ 1, ügykör, szakkör, -Sjllll
hatóság, hatáskör; ministru de —, >1|H|
szakminiszter; 2. indító-ok, indok; SS1
3, rugó, rugony.                        '
Răspândesc, Iv. A) co. terjeszt, el-, ’3iE
szétterjedt, elszéleszt, elszór, eloszlat,
hiresztel, elhíresztel; B) ml —, vfi. Wi
terjed, elterjed, el&zéled, terjeszkedik.   w |
Răspândire, nf.'terjesztés, elterjesztés,   W]
  híresztelés, eloszlatás, elszélesztés; tér- . -g|M
jedés, elszéledés, elszór ódás.                 .
Răspântie, nf. keresztet, álta'út.              I
Réspas, t. -úri, időköz, hézag, ]
te/                              ₜ . -YFÍEEi
Respect, t. -e, af l. tisztelet, hódoUttf iSffíff
  tekintet; cu —, tekintve, tekintettel
amire; tiszteletteljesen, tisztelettel
  tót —-ul, minden, tekintetben; 2, vi- -Tkl
szony, tekintet, célzás, vonatkozás,
hirrfkozás; cu — la, vonatkozással,
tekintettel (yi)iirei; a avé — cl- _           .
  neva,' tartani, félni vkitől; tisztelni
vkit; fără tekintet nélkül, vonat- ¹
hozás nélkül.
Respectabil, Uțti, tekintélyes, tisztelet-
teljes, tiszteletre méltó, liszteletet ér-
demlő.
Respectșz, L co. 1. becsül, tisztel, t^z-.
leletben tart, nagyrabecsül, kiméi;2.
tekintetbe vesz.
Respectiv, mn. -ul, az illető; —U,
tekintettel; arra nézve, azt illetőleg.
Respective, ifi. illetőleg, illetve. f
Respectuos, «íh. illő, tiszteletteljes, ;
  hódoló ; —, iő. tisztelettel, teljes tisz-
lelettel.
Răspăr, £ -úri, $f. ellencsapás; ín
ifi. ellen, ellenére.

Bespete, nf. szemfödél, halotti lepel
v. takaró.

Răspic. I. co. 1. megvilágosít,'megfejt, Réspundetor, fif. h mn. l. felelő,vd-
értelmez; magyaráz; 2. kiejt, kifejez laszoló ; 2. felelős, jótálló, kezeskedő;
(szót), hangsúlyoz; 3. /. Despic. face —, felelőssé tesz.
Réspicare, n{. 1. kiejtés, kifejezés, Răspuns, i. -uri, ®/. 1. válasz, féléiét;
hangsúlyozás; 2. értelmezés, kifej- a                     ----
tés, magyarázás»
Răspicat, mn. világos, tiszta, érthető,
értelmes, nyilvános, nyilvánvaló; —,
ifi. világosan, tisztán, érthetően, ért-
hetöleg, magyarán.
Respicient, fif. szemlész. felügyelő.
Begping , HL co. 1. el-, visszautasít;
2, elhárít (veszélytfvisszaüz, vissza-
ver (ellenséget), vüsz^gb.
Respingător, mn, visszatetsző, vissza-
taszító; rút (ocsmánufe
Respintte, nf. keresetűt, átalút.
Respir, I, fi lélekzik, lehel, lélekzetet
v. lehel etet vesz; l, Besuflu.

Respirabil, nm. lehelhető,
Respirare, ) nf. lélekzés, lehellés,
Respirațiune, j lehellet,
Respiiiu, fif. i. 4, ₉f. 1, szünidő, pi-
henés; 2. lehellet,
Résplaiu, i -ri, ^f. írón, plajbósz,
ceruza.
Răsplată, nf. jutalom, megjutalmaeás;
viszonzás, visszafizetés, megtorlás, for-
báiolás.
Răsplătesc, IV. megjutalmaz, jutal-
mat ad; forbátol, viszonoz, vissza-
fizet. visszaad.
Răsplătire, nf. I. Răsplata.
Résplatitor, fif. viszonzó, jutalmazó,
forbátolór visszafizető.
Responsabil, mn. 1, felelős; 2, kezes-
kedő, felelő, számadó; a fi — pentru
ceva, felelni, felelősnek lenni vala-
miért.
Responsabilitate, nf. felelősség; fele-
let-teher, felelősség terhe.
Responsoriu,f. -i, »f. felelgetősnek;
felelet.
Răspund, III. 1. felel, megfelel, vála-
szol (vmire); — in serié, Írásban



felel; 2. kifogást tesz, ellenvet, fele-
sel; — banii cuiva, vkinek meg-
fizetni a pénzt; — la o epistolă, egy
levélre válaszol; — pentru cineva.
kezeskedik vkiért, kezességet v. fele-
lősséget vállal vkiért; jótáll.
Răspundere, nf. 1. felelet, válasz ; fe- í Resten. $f. járomszeg, járompálca,
lelés, válaszolás; 2. jótállás; felelős-1 Restes,!, fi. hátralékban van, adós, tat-
ség, kezesség; a lua — pentru ceva, ’ tatásban marad, tartozik, fenmarafi.

felelősséget vállal vmiért, jótáll, k&
zeskedik, szavatol,



face —, felelőssé tesz.
             ț. -uri, »/. 1. válasz, felelet;
2. ^válaszirat, válaszoló levél ; dau —,
felel, válaszol; — negativ, tagadó
válás*; cum e întrebarea așa e și
—ul, milyen a kérdés, olyan a fe-

lelet.
Răsputere, nf. teljes v. minden erő.
din —i, teljes erőből, minden erő-
ből, erőnek erejével.
Rest, t. -úri, df. maradvány, maradék,
fölösleg; — pamintesc, vkinek földi
hamvai; porhüvely.
Restabilesc, IV. A) co. vissza-, helyre-
állít, visszahelyez; — sănătatea, meg-
gyógyít, lábraállít; B) me —, tfi.
meggyógyul, fellábad, magához tér,
helyre all,
Restabilire, vissza-, helyreállítás,
visszahelyezés; meggyógyitás, meg*
gyógyulás.
Restalma ceșc, IV &, félre magyaráz,
megcsavar, rosszul értelmez.
Restant, mn. hátralékos, hátralékban
levő, maradvány os'; sumă -~á, hát-
ralékos összeg; timp —, hátra levő
• idő.
Restanță, nf. 1. hátralék, tartozás,
tartozék; 2*. maradék, maradvány.

Restanjier, fif. hátralékos, hátralékban
levő, maradványos.
Resțatornicesc, IV. /. Restabilesc.
Bestauramént, t. -e, $/. élesztés, fél-
üdítés, felüdülés, iidület.
Restaurant, í. -e, a/, vendéglő, étterem»
Restaurare, nf. megújítás, felüdítés,
felüdülés, pihenés.

Restaurație, I ₙf. 1. tiszt újítás,
Resfăurațiune, f tisztválasztás; meg-
újítás; trónba visszahelyezés; t. ven- *
déglő, vendégfogadó, étterem; 3. /,
Restaurare.
Restaurátor, fif.fi. ujjáalkotó, helyre-
állító; fy. vendéglős.
Restaurez, I. A) W, 1. újít, megújít,
visszahelyez, helyreállít; üdít, fel-
üdü; B) mé —, vfi, vj mt vesz,
felfrissül, üdül, felüdül, pihen, nyug*
szik.

। Reținere

381 ,

Revedere

Răstignesc

380

Rețin

Răstignesc, IV. «. /. Răstignesc
Răstimp,,t. -mi, időköz, köz, hézag;
în —uri, időközönként.
Reștitor, t. -e, d/. motola, gombolyító.
Bestituesc, IV. co. 1. visszahelyez; 2.
vissza-.v. megtérít, visszaad, helyre-
pótol.
Restituire, nf. 1. helyreállítás, helyre-
hozás; 2. megtérítés, visszafizetés.
Bestituțiune, nf. 1. visszahelyezés; 2.
vissza-, megtérítés, visszaadás; kár-
térítés.
Răstoacă,»/, vízállás,vizgödör; l. Răs-
toacă.
Resfroccsc, TV. ca. /. Rastoeesc.
Răstorn, I. A) o. 1. felfordít, fel-
dönt; %. felforgat, megbuktat, meg-
semmisít, megdönt (érvet); B) me —,
vfi. eldnl, felfordul, fölfordul, meg-
bukik.
Bestricțiune, nf. korlátozás, megszorí-
tás, fenntartás, kikötés.
Restrictiv, mn korlátozó, megszorító.
Restring, III A) co. korlátoz, korlátol,
megszorít, határok közé szorít; B)
me —, vfi. szorítkozik, magát össze-
húzza, vmi mellett marad, ki nem
terjeszkedik (tovább).
Restrângere, nf. megszorítás, korláto-
zás; szoritkozás; korlátosság.
Restrâns, hm. 1.. korlátolt, korlátozott,
határok közé szorított, körülszabott;
2.  tí. é. korlát dteszü, rövid-, szÜk-
körü (elme}; zártkörű.
Restriște, nf. I. Restriște.
Răsturnare, nf. 1. féltordítás, feldön-
tés; felfordulás, féldölés, ledöntés;
2. megdöntés, felforgatás (érvé); 3.
megbuktatás, megbukás (tanulóé).
Răsturnat, m«. 1. felborított, felfor-
dított,feldöntött '; felborult, felfordult,
ledöntött; 2. megdönt tt, felforgatott
(érv).
Restumiș, t. -uri, df. meredekség, lej-
tősség (a hol a szekér könnyen fel-
dől).
Răsucesc, IV. ca. 1. sodor, serit (fona-
lait); 2. peder, pödör (bajuszt); 3.
megcsavar, megfacsar.
Resucit, mn. sodrott, seritett (fonal);
pedert, pödrött (bajusz).
Răsuflare, nf. lélekzés, lehellet, lélek-
zetvétel, szusz; íntr’o —, egy szuszra.
Resuflătoare, szelelőlyuk, gőzölő-
lyuk, szelelö, gőzölő.
Resuflu, L fi. lélekzik, lélekzetet v. le-

helletet vesz, lehel; —greft,
lélekzík, szuszog; mă —, vő. 1. wr<mdqț[||
kipiheni, kinyugodja; helyreáll,
üdül, felépül; í. szelei.
Resultă, I. &. ered, foly, következik;
eredményez; de aici — ă, innen kö*
vetkezik.
Resultanta, nf. (gép) eredő, kiható v.
eredményes erő (középerő).             'flH
Resultát, t. -e, *f. eredmény, látat; Ín
következmény, következés, kifolyás
mivelmény; siker.
Resultez, L ő. L Resultă.
Resum, I. cs. összevon, röviden oawtf-JHg
foglal, rövidletez, tartalmát ismétli
(vminek), összegez.
Resumare, nf. | összevonás, rövid-
Resumat, t. -e, df. f let, tartalom
métlés; rövid kivonat.
Resună, I. tztf. visszhangzik, hangz '^IMI
visszahangozik.                        ||E|
ResnnatOr, mn. visszhangzó, vissza- IIBI
hangzó; hangzatos, csengő.            Iliit
Resunet, t. -o, df. visszhang, visszavert
hang, üióhang; hangzatosság; szózat. «
ResurecțiUnC, »/ l. înviere.
i Résvratesc, IV. c<ț fellázít, fölzendit,
fellármáz, feltámaszt; kantat,
gat, félbujtat, felzajdit.             'líO
Résyratire, nf. felzendités, fellázítás, j
hajtogatás, kontatás, félzavarás;
zendülés, fellázadás.
Rfsvratitor, Af. & mn. lázitó, zenditö}^^S
lázadó, zendüio, pártütő; bujtogató^^S^i
konUUó.                            .
Retac, H. £. elhallgat, eltitkol, elrejt; .Wd
nu pote — e nimic, semmit sem tud -
titokban tartani.
Retșcere, nf. elhallgatás, eltitkolás;
Rețea, n f. 1. hálózat, rece, háló;^- de dț j
cale ferata, vasúti hálózat ;  2. (St.)   ]
recehártya.                               i
Retebeiü, 1 i. -e,_ t>f. dorong, bunkó, jg.j
Reteveiú, f furkósbot.                    ]
Rătăcesc, IV. fi. eltéved, bolyong* té-   j
velyeg; hibázik.                       wj
.Rătăcire, nf. tévedés, tévelygés,
Rétecitor, fif. tévelygő, tévedő.      Ak .
Retez, I. cd. csonkít, megcsonkít, kur-.V
tit, rövidre vág, elnyes; 2. elmetsz,
le-, elvág, megnyir (hajat v. fát)/S<
Retez, t. -e, df. retesz.                   i
Retezare, nf. 1. el-, levágás, lemetélés, j
lenyirás; 2. elnyesés, elmetszés; meg^^í j
csonkítás.                             / I
Rețin, II. A) w. 1. megtart (magá- <₍ ,

nál), visszatart, visszatartóztat, elhúz,
elfog (bérböjt), fen tart, kiköt (szer-
ződésben); 2. fel-, visszatartóztat,
marasztal; B) , vfi. tartózko-
dik, türtőzteti-, visszatartja magát,
őrizkedik.
Reținere, nf. 1. meg-, visszatartás,
  fel-, visszatartóztatás; tartózkodás,
  óvakodó?.önmegtartóztatás; 2. fen-
  tartás, kikötés (jogé).
Reținut, mn. visszatartott, letartóz-
  tatott.                              -
Retipăresc, IV. ₐ. ujrajzinyomat, újra
  sajtó alá bocsájt, másodszor kinyomat.
Retipărire, #/. másod nyomtatás, újra
  nyomtatás.
Retiradă, nf. 1. hátrálás, visszavonu-
  lás; 2. árny ékszék. ,
Retirez, I. X hátrál, visszavonul.
Retor, fif. 1. szónok; 2. szónoklat-
  tanuló ; 3. szónoklattanár. ,
Retoric, mn. szónoki, szónőkias, szó-
  noklati; e, ifi. szónokilag, szónd-
  kiasan.
Retorica, nf. szónoklat; szónoklattan,
  ékesszólástan.
Retorsiune, nf. visszatorlás, megtor-
ló?, visszatorlat. [lombik hengere..
RetŐrta, nf (vt.) görbe retorta,; göreb,
Retractez, I. «. visszavon, visszahúz,
v^egsemmisit, megmásít. ' [síiét.
Retractare, nf. visszavonás,, megsémmi-
Retracțfune, uf. Összehúzás, összevonás,
visszavonás.            »    «
Retfag.^ni. A) cd, visszahúz, vissza-
  von; B) mé —, ᵥfₜ. visszabopu.l, visz-
  szahuzódík, hátrál, hátra vonul (pl.
  sereg).
Retragere, nf. 1. hátrálás, visszavonu-
  lás; visszavonás, visszahúzás; 3.
  visszavonultság, magány; a trăi ín —,
  visszavonidtságban él; oficier ín —■,
  nyugalmazott v. nyugdíjas tiszt.
Retfamit, III. cd. visszaküld, vissza-
  származtat.
Retrămitere, nf. visszaküldés,
- Retras, nm. elvonult, visszavonult,
  magányos,
; Retrâbuțiuhe, nf.- viszonzás, vissza-
fizetés ; meg jutalmazás, megtérítés.
Retrimit, III. Cd. I. Retramit
Retroactiv, mn. visszaható.
Retrograd, ₙm. I. hátráló; 2. (}c$il-
  ^ű) jegy ellenes, hátramenö; —, ifi.
  hátramenöleg, hátrálva, visszafelé,
R?tur, tó. vissza .. ., vissz. .., viszont;

  bilet —, tértijegy; reoipis —, térit-
<pény, tértivevény; tur Ași—, oda és
vissza.
Bén, i. rele, df. i. rossz, baj; 2. sze-
rencsétlenség, betegség, nyavalya; ’
a alege dintre doaue rele cel mai
mic, két rossz közűi a kisebbiket
választani; a face — cuiva, vkțnek
hajt szerezni í ’mi face —, rosszul
esik ; a lua în nume de —, rossz
néven venni; a vorbi pre cineva de
j —, rosszat beszélni vki felől.
Réuj mn. 1. rossz, silány, sovány, hit-
' vány f csekély; 2. gonosz, rossz;
mé simț —, rosszul vagyok, rosszul,
érzem magámat; om —, rossz, go-
nosz ember; —, ifi. rosszul, silányul,
csekélyül, gonoszuk; a ambla —,
rosszul v. pórul járni, kudarcot val-
lani; a tracta — cu cineva, rosszul
bánni vkipel; — dispus, kedvetlen,
kedveszegett; — simțitor, rossz in-
- dulatú, rossz érzelmit.
Reuma, nf.. csúz.
Reumatic, mn. csúzos; boală —a,
csúzos bánt alom.
Reumatism, fif. csúz, csúzos állapot.
Reunesc, IV. ■&. egyesít, kapcsol,
összekapcsol', összeköt, összefűz,égyüvé-
kapcsot.
Reunire, nf. összekötés, össze fűzés,
egyesítés, összekapcsolás; újra egye-
sítés, visszakapcsolás, egyesülés.
Reuniune, nf. 1. egyesület, társulat,
egylet, szövetség; 2. egyesítés, egyesii-
Reușesc, IV. fi. sikerül, elsül, jól
üt ki.
Reușit, mn. sikerült, sikeres.
Reușită, nf.- siker, eredmény.
Răutăcios, mn. gonosz, , rossz, rossz-
indulatú, rosszlelkű,, rosszakaratú.
Rentate, nf. rosszlelkűség, rosszaság,
gonoszság, rosszindulat.
Răuvoitor, mn. rosszakaratú, rossz-
lelkű, gonosz.
Revanșă, nf. 1. megtérítés, elégtétel;
2. visszatorlás, forbát, boszu.
Revanșez, me —, í. vfi. megboszulja
magát, forbátol, elégtételt vesz.,
Răvaș, t. -e, df. rovás, rováska.
Revăd, II. 0. ’ 1. újra átnéz, megvizs?
. gál; 2. viszontlát; se —, viszont-
látják egymást.                     *
Revedere, nf. 1. viszontlátás; 2. át-
nézés. megvizsgálás.

Revelare

382               Ridic

Ridicare 383 Risipesc

Revelare, 1 »/. 1. felfödözés, fel-
Revelațiune, J találás; 2, kinyilat-
koztatás.
Revelez, I. «. I. Deöcopér.
Revând, III. o. újraél ad.
Reveneală, nf. hűvösség, nedvesség;
l. Umezeală.
Revenire, nf visszatérés, visszajövetel;
‘rdtéréii
Reveni, fif. (ni.) rabarbara (Rheum
raponticum).
Revetend, mn. (cim) tisztelendő, tisz-
teleies.
Reverendă, nf. papiöltöny, reverenda.
Reverendisim, mn. (cim) főtiszte-
lendő.
Reverență, n/₄ tiszteleti ₜ hódolat, be-
csület; tisztelés, becsülés.
Revers, t. -urî, sf. térítve ny, óvlevél;
vfaxőnköielezvény.
BéVéísal, t. -e, $f. I. Revers.
Revers, L A) es. 1. áraszt, eláraszt;
St visszatölti B) mé —, vfi. kiárad,
elárad, kiönti drádoz, ömledez, el-
ömlik; să ă de $iua, reggeledig
virrad, pitymaliik, nap palo dik.
Revărsare, nf. í. árdSztas, elárasztás ;
ár adózás, ömledezés; %. kiöntés, ki*
áradás (folyóé); de ^iuă, regge-
ledés, pitymallat.
Revărsat, mn. elárasztott, áradozott,
öniledezett; — de $iuă, virradat,
hajnalhasadás, reggeli szürkület, pity-
mallat.
Revidhz, I. o. 1. átnéz, átvizsgál,
^megvizsgál; kijavít.
Révin, IV. fi. rájő, rátér vmire.
Revir, t. úri, íf. erdőkerület, pagony;
— de vénát, vadászterület.
Revisie, nf. I. Revisíune.
Revisionez, I. &>. I. Revidez.
Revísiuhé, nț. megvizsgálás, áttekin-
tés ; átnézés, vizsgálat, szemle; —
de cărți, könyvvizsgálat; supra —,
felülvizsgálat; listă de —, szemle-
jegyzék.
Revisor, fif. 1. vizsgáló; számvizs-
gáló ; 2. árúkém, árúvizsgáló; 3. tan-
felügyelő (Romániában ).
Revista, nf. 1. szemle; megtekintés;
2. hadi szemle, seregszemle.
Râvnă, nf. I. Râvnă tifi.
Revoc,, I. 1. visszahí; 2. megsemmi-
sít, visszavon, visszavesz, visszahúz;
a’și —a cuvântul, visszaveszi szavát,
Revocabil, mn. megmásítható, vissza-

  vonható; —, ifi. megmásithatólag;
ne —visszavonhailanul, megmásít-        •
katlanul.
Revocare, 1 nf. visszahívás, visz-
Revocațiune, J szavonás, megmásitás.   J
Bevolt, I* A) co. felingerel, fellázit,
fellázaszt, felzudítᵣ kontat, hajtogat; i
  B) mă —, vfi. felháborodik, felger-
jed, fellázad, felzendül, pártot üt,
felkel.                                j
Revoltă, nf. zendülés, lázadás, tárna- i
dás, pártütés, zenebona.
Revoltant. fif. zendülő, lázadó, párt- >
ütő; lázitó, zenditő.                   ;
Revoluționar, »m. forradalmi; fórra- Ș
• dalmár; lázas, nyugtalan, lázadozó.
Revoluțiune, nf. forradalom; — a j
din 1848, az* 1848. szabadságharc. 5
Rézaf, fif. közbirtokos, birtoktárs;
részes.
Rézasie, nf. közbirtokosság.
Rezeâă, nf. (nt.) rezeda.
Rezon, I. -uri, df. ész, észszerüség;
  a aduce la —, észre hoz vkit; a veni 3
la —, észre jő.
Rezonabil, nm. észszerű, okos, derék. 4
Rezonament, í. -e, ₉f. okoskodás; szó- j1|
vi/u.                                    »
Rezonant, fif. okoskodó, ókosdi, vi-
tázó, feleselő.                        wl
Rezonanță, nf. zönge-, hangdeszka. wi
Rezonez, I. o. okoskodik ; felesel.
Rézor, t. -e, o/. mesgye, árokhát (két
szomszédos szántóföld között).        "SJ
Ribar, fif. (állati.) halászmadár.    -ági
Ribită, nf. (állati.) kövi ponty, gör-
gőcse, göbhal (Gobio).                3g1
Rică, nf. I. Ceartă.
Rîcaesc, IV. co. ás, túr; vájkál, koto~ v
ráss.                                   jfc.:
Ricin, fif. (nt.) himboj (Ricinus) ;
oleu de —, himboj-olaj.                  ¹
Rîd, III. fi. 1. nevet, kacag; acela
  —e bine, care —e pre urmă, vé- O *
gén csattan az ostor; — cu cineva, W •
tréfál, enyeleg, tréfálkozik vkivel; ,_<‘j
— cu hohot, hangosan v. hahotázva
nevet; — de ceva, vmin nevet; —
de cineva, kinevet vkit; eu nu —, .w '
nem tréfálkozom; 2. tréfál, tréfál-
kozik, koma zik.                      £ .
Rídere, nf. kinevetés, nevetés, kăca^ ^ -
Ridic, I. A) cí. 1. emel, állít, ki-,^í
fölemel, támaszt; 2. magasztal* di- V j
csér ; — până la ceriu, vkit egekig ' ' !

dicsér v. magasztal; — bani, pénzt
felvesz; B) mé —, vfi. 1. emelkedik,
feláll; felkel; 2. megsemmisül; vé-
get ér.
Ridicare, nf 1. emelés, felemelés,
emelkedés, felkelés; 2. mcgsemmísi*
tés. megsemmisülés.
Ridicată, nf. cu > — a, egyre^ndsra,
nagyban.
Ridicător, fif. és mn. emelő; mágász-
taló,, dicsérő i de spirit, lélek-
, ifi. emelőleg, magasztaló-
l'ăg, dicsérőleg.
Ridicatură, nf. emelkedés, emelkedett-
ség, emelkedő; domb.
Ridiche, nf. (ni.) retek: —de lună,
hónapos retek; — de eaml, téli
retek.
Ridicul, t. -e, a/. mÜerszény.
Ridicul, 1 mn. nevetséges; a face
Ridiculos. j —nevetségesed tesz..
Ridiculositate, nf. nevetségesség, ne-
vetséges dolog.
Rif; fif. rŐf (hosszmérték;.
Rigă, nf. király (a kártyában).
Rîgaeală, nf. böf, böfögés.
Rîgaesc, ÍV. böfög.

Rigea, nf. pártfogás, ótalom.
Rigid, mn. szigorú, kemény; merev,
érzéketlen, fásult, közönyös.           ;    , .. —.....................
Rigiditate, nf. szigor, szigorúság; Î vetés, kacaj ; 7-cu hohot, hahota ;
merevenség ; fásultság, érzéketlenség. ! de —> nevetséges, tréfás, műltottátó ;
Riglă, nf. 1. vonalzó, vonasz; 2. re- i a tace pré cineva de —, nevetsé-
tesz, tolózár, görob.                 ' ; tfessé tenni vkit ; diipa mult — vine
Rigoare, nf, szigor, szigorúság, ke- i plâns, sok nevetésnek sírás a, vége,
ménység. '                              j Ris, fif. (állati.) hiúz (Lynx).
Rigoros, mn. szigorú, kemény; —, 1 Risc, I. ₒ. 1. merészel, mer, bátor-
t. -e, df. szigorlat, szigorú vizsgálat; ’ kódik; 2. kockáztat, veszélyeztet ;
—. ifi. szigorúan, szigorun.              vieațâ, életét kockáztatja.
Rigorosant, fif. szigorló (pl. orvos). Riscat, merész; veszélyeztetett,
Rigorositate, nf. szigorúság, szigor, i kockáztatott; ifi-, merészen,
keménység.
Riguros, mn. I. Rigoros.
Riie, nf rüh, kosz, sonnyedék; mé
implu de —, megrilhesedni (-ik),
rühhel megtelni.
Rîios, mn. rühes, koszos, piszkos.
Rijnică, nf. (ni.) zsázsa, zsombor,
vizitorma (Gardamine).
Rîjniță, nf. I. Râjniță.
Rîlă, nf. férfi-szeméremtag.
Rím, I. cd. ás, túr, turkál (mint a

disznó).
Rima, nf. rim, rimes vers; — bărbă-
tească, férfi- v. him-rim; — feme-
ască, nörim.

Rimă, nf. (állati.) giliszta; hosszú
Étm&r* fif. (Állati.) sertés, disznó.
RîmătUră, nț tűfás.
Rimez, I. fi. ríméi, összehangzik, ösz-
szécsenp,
BítmheZ, í, nyerít (a ló).
Rînd, í. -uri, df. I. Rând dtâ.ᵣ
Rindéá, nf. horgásgyalú, hasíiógyalú,
taralógyalú.
Rîndueală, nf. I. Rândueală.
Rindunea, nf. (állati.) fecske.
Rîndunică, nf. (ni.), 1. cinkd; szifa
lár (Ginancnitm i; 2. gódi?'C, ₜ gerely;
festő gyömbér í Asclepias); — a Dom-
nului, billegény, billegtető, barázda-
billegető (Motacilla); 3. /. Rindunea.
Rînduniță, nf. (nt.) orvosi szigorán;
sárkány kontyvirág.
Rinesú, IV. c», kialjaz^ kitakarni (is-
tállót), ganéjt kihany.
bR }ⁱv- *•
Rinichi, fif, t. űéée,
Rînză, h/. /. Rânză tiS.
Ripa, nf, 1. gödör, mélység, örvény;
2* pűrt, mart.

Rípos, mn. gödrös, meredekes, örvé-

nyes.
Rís, t. -úri, if. nevetség, kacagás, n&
             í ; cu hohot, hahota ;

Ri^cov, fif. (nt.) tövis alj galóca;
sárga gomba.                     [hota.
Riset, t. -e, íf. nevetés, kacagás; ha-
Risico, i. -úri, df. kockáztatás, veszé-
lyeztetés : mer észlet.

Risipă, iif. pazarlás, tékozlás, fecsér-
lés, vesztegetés.
Risipesc, ÍV. A) ct>. 1. szét-, elszór,
zilál, szét-, elhint; elszéleszt (ellen-

séget); pusztít, eloszlat, dúl, elűz
(gondokat); 2. eltékozol, elpazarol,
elfecsérel, elveszteget, elprédál, pusz-
tít; B) mă —, vfi. szóródik, elszóro-

dik, elszéled, széledet, oszlik, elvesz,
eltűnik, elenyészik.

.Risipire

384

Bog

Bog

385

Roșioara

Risipire, nf. 1. tékozlás, pazarlás,
fecsérlés, prédálás, vesztegetés; 2.
széthintés, szétszórás, szóródás; el-
szélesztés, elszéledés,' széledezés; 3.
eltűnés, elenyészés; pusztítás, pusz-
tulás.
Risipitor, df. és mn. 1, pazar, pa-
zarló, tékozló, fecs&lŐ, vesztegető;
2. pusztító, dúló.
Rismă, nf. rizma, köteg (20 konc pa-
piros); — roșie, (fort.) félhasábos
kén; mámor veres; — galbină (ásvi.)
sárga mirkénecö, aranyglét.

mulaudó, állhatatlan; — cereasca,
nf. (nt.) mannafű, harmat-csenkesz.
Rob, df. l.rab, rabszolga; fogoly;
2. szolga ; drumul —ilor. tejút
Robac, tán. dolgos, munkás.
Robesc,' IV. A) ob. alávet, fogva tart,
rabigába fog; B) —, £ raboskodik,
rabságban van, fogságban sinlödik.
Robie, nf. fogság, rabság; rabszolga-
ság, szolgaság, rábigd; a cádé ín —
rabszolgaságba esik.
Robota, nf. robot, szakmány, úrdolga,

Rit, i. -úri, a/, szertartás.
Rit, i. -uri, bf. 1. orj (disznóé) orr-
mány (elefánté) ; 2. rét, mező, le-
gelő.
Rítos, mn. orjas.
Ritual, i. -e, bf szertartásos könyv
(egyházi), szerkönyv; mn. szer-
tartási, szertartásos.

  robotolás.
Robotaș, df. Tóbotos paraszt, jobbágy.
Robust, mn. erős, izmos, markos.

Ríú, t. -úri, bf. folyó, folyam; apă
de —, folyó víz, folyamviz.
Rîuleț, i. -e, bf. paták, csermely, sió.
Riurean, df. partlakos, folyam-mel-
. léki -lakos.
Brurel, i. -e, bf. I. Rîuleț.
Rîuresc, IV. o. 1. foly; hullámzik ;
ín —, befoly, befolyással bir; 2.
foly, ered, származik, következik.
Riușor, i. -e, bf. kis folyó, sió.
Básriá) df.vetélytárs, versenytárs, vágy-'
társ,] versenyfél.
l^valisez, R d. vetélykedik, versenyez,
versenykcdik, vetekedik.
Rivalitate, nf. velélykédés, versenyzés,
versenykedes, versenygés; verseny,
vetélkedés.
Rîză, nf. rongy > cafat, ringy-
rongy.
Rízar, df. rongyszedő, házaló.
Rîzos, mn. rongyos, cafatos, ribi-
   rongyos.
  Roaba, nf. 1. rabszolganő, szolgáló ;
   2. targonca.
  Roadă, nf. 1. termés, termény, ter-
   mék; 2. haszon, gyümölcs.
  Róadere, »»/. rágás; kopás; mardo-
   sás, marcangolás, furdalás (lelkű).
  Roată, nf. 1. kerék; — cilindrică,
   hengerkerék; — cu dinți, fogas ke-
   rék; 2. ktnkerék; a trage pe —,
   kereken tr. kerékbe tömi-;, a se da
   dea —a, kereket oldani, bukfencezni;
   3. kör,'karika.
Roauă, nf. harmat; ca —a, gyenge,

Rochie, nf 1. szoknya, nöiruha; 2.
noköntös, asszonyköntös.
Rochiță, nf. szoknyácska, köntöske;
ü— a ríndunelei, (ni.) szulák (Can-
volvulus).
Rodiu, i. -ri, bf. gyalom, halászháló,
háló; tor; huzó v. kerítő háló.
Bocodele, nf. i. dce^tinövény.
Rocoină, nf. (ni.) madárhúr, piros-
tikszem, hizovány.
Rod, i. -e, bf. (. Koada.
Rod, ül. eb. rág, koptat; emészt, mar-
dos, marczangol, furdal (a lelkiisme-
ret); un is, csonton rágódik; se

—e, vd. elkopik, kopik.
Rodesc, IV. a. gyümölcsöz, terem,
gyümölcsöt hoz. I
Rozător, mn. rágó; mardosó, fürdőtó?
marcangoló



            j|
            II



relmez; — pre cineva dé ceva, fel-
kér vkit vmire ; B) mé -r, vd. ese-
dezik, folyamodik imádkozik; fohász-
kodik, könyörög; mé — de iertare,
engedelmet-, bocsánatot kérek; mé
—, kér^m, esedezem, könyörgöm.
Bog, df: máglya, mágia.
Bogáré, nf. I. Rugare.
Rőghina, nf: ragya, ragyás eső.
Rogojină, nf. gyékény; nádjödény,
nádasat; szalmafonat.
Rogojinar, df. gyékény fonó.
Rogoz, i. -úri, bf. (ni.) káka, csuhu,
sás (Carex riparia).
Rőgózos, mn. kákás, nádas.
Rohatca, nf. I. Barieră.
Rohií, df. ótvar, kosz.
Roib, mn. rőt, rötveres; —, df. sárga
(ló).
Roibá, nf. (ni.) buzér, pirosító buzér;
festő gyökér (Rubia tinctoria).
Roiesc, IV. eb. rajzik, rajt ereszt.
Roinic, mn. rajzó.
Roiniță, nf. I. Goșniță.
Roire, nf. rajzás.
Roișțe, nf. (nt.) méhfü, citromfű, mé-
zeiké (Melissa).
Roiu, df. 1. raj; méhraj; 2. csoport,
sereg, falka.

                                         Rol, t. -úri, bf. szerep; a juca — mare,
                                          nagy szerepet játszani.
                                         Rolă, nf. L Rol.
                                         Roleta, nf. függöny, görfüggöny, gör-
_ e—_ . _                                döny, redőny.
Bo^etura, ₙf. i. kopa^; kopottsag^^ Boman, i.
2. rágás, koptatás, dörgöl ^s.          ncÁ-wbfth •  
Rodie, 1 nf. (nt.) gránátalma, grá- Ti
Rodiu, J nátalmafa; simbure de —,     J
gránátalmamag.

Rodină, nf. 1. gyermekágy; 2. ragya,
ragyás eső.
Rodire, nf. termékenység,    termőség; j
szaporasag ; gyiimölcsözés.           *
Rodit, mn. szapora, dús.               s
Roditor, mn: temékeny, gyümölcsöző,    j

        t. -e, of. regény; —, mn.
római; —, fif. (ni.) ökörszemvirág,
aranyvirág, százszor szép, rükerc
(Chrysanthemum).

Român, df. román, oláh.
Româncă, w/. románnő.
Românesc, mn. román, oláh; -e, id.
1. románul, oláhul; 2. határozottam,
világosan.

Románia, nf. (föl&.) Románia.
Romanic, mn. román; limbi

■6j

Jíitemo ; szapora, tenyésző; bo, buja,•    román nyelvek, a latin nyelvből
bujalkodo; an bo esztendő ; pom származott nyelvek.
    , gyümölcsöző fa; pament , ter- ^^^tománica, nf. (ni.) pártamag, szik-
mekenyjola.            *      , j j fű, anyaméhfü (Pyrethrum).
®,⁰4fuc®s„c’ cbf termékenyít, gyű- Românie, nf. román, román nyelv; a

. mölcsözővé tesz.

Rodo dafin. df. (nt.) oleander-lorok-
rojt (Oleander).
Rodozahár, df. rózsa-befőtt.
Roesc, IV. cd. rajzik.
Rog, I. A) a. kér, meg-, felkér; ké-

traduce ceva pe —, román nyelvre
fordítani vmit.

Român íme, nf. román nép; román-
ság.
Românism, df. románság. [ség.
Romanitate, nf. római-, latineredetü-

Romanță, nf. románc, lantos regedal,
szerelmi dal.
Romantic, mn. regényes, kalandos;
költői, fenséges.
Bomanticisin, df. regényesség, regé-
nyes v. középkori ízlés; romantika.
Romanțier, df. regényköltő, regény-
író; romantikus.
Romlesn, mn. római.
Romoniță, nf. (ni.) székfü, székfű-
virág, pipitér (Mafricaria camo-
milía).
Ronțăesc, IV. <». rág, rágcsál, rop-
pant; pattog, serceg, őröl, emészt., ,
Bonțăire, I nf. rágás, rágcsálás,
Ronțăitură, J őrlés.
Roorare, nf. i. Rourare bté.
Ropot, i. -e, bf. robaj, csörtetés, tóm-
bolás, dobogás, ropogás, topogás, ro-
bogót. #
Ropotesc, IV. d. csörtet (fegyvert),
ropog, dobog, topog; meglohol, ütlegel.
Bős, mn. 1. kopott, elkopott, elhasz-,
náít, elnyűtt, régi; 2. rágott; — de
cári, szúette.
Roș, mn. veres, piros.
Rosa, nf.f (ni.) rózsa; — de alpi,
árva rózsa; a ținâ ceva sub —,
vmit titokban tartani.
Roșală, nf l. Boșeală bid.
Rosar, df. (ni.) rózsabokor, csipke-
bokor.
Roșatec, mn. I. Rosietec.
Roșea, df veres hajit, veres ember.
Roșcat, mn. vörhenyes, vereses; pirók.
Roșcoban, mn. piros arcú, piron
pofáju; egészséges. ‘
Roscólesc, IV. eb. i. Réscolesc.
Roșcovă, nf.{ni.) Szent-Jdnos-kenyér,
hüvelyke,nyér (Geratonia siligua).
Roșcovan, mți. I. Roșcoban.
RbșealaA nf 1. yeresség, pirossáp;
RoșeațăJ veres, piros szin; 3. pir;
elpirulás.
Roșesc, IV. A) eb. 1 pirosít, veresit,
piros színre fest; B) d. piroso-
dik, pirul, veresedik, piroslik; C)
mé —vd. megvörösödik, elpirul;
pirosítja magát*; —de rușine, el-
pirul a szégyentől.
Roseta, 1. rózsa, boglár, szalagrózsa;
2. (ni.) rezeda.
Boșietec, mn. vereses, vcrhenyegesᵢ
pirosas.
Roșioară, nf. (ni.) gyürüvirág, pere-
mér, körmice (Colenduja ojficináLis).

                                                                                     Román-magyar szótár. II.

25^

Roșior


Roșior, mn. vereses, pirók; —, fif.
huszár, lovas (a romániai hadsereg-
bon),
Roșire, nf, pir, pirulás, elpirulás,
Rosmarin, fif. (ni.) rozmarini, roz-
marin (Rosmarinus).                    !
Rosolie, nf. rozsolis.
Rost, i. -uri, ?f. 1. száj; de —, kívül-
ről, könyvnélkül, fejből ; 2. szó, ki-
fejezés; kitétel, szólás; 3. zsineg,
hurok, zsinór; madzag; 4. rend,
sor; 5. haszon, előny, nyereség, ju-
tány; 6. rács, rostély.
Boșteiu, t. -e, »f. rács, rostély, rácso-
zat.
Rostesc, IV. fi. 1. beszél, szól, mond,
szónokol, beszédet tart; 2. kimond,
ejt, kiejt.
Restire, nf. kimondás, kiejtés, kifeje-
zés.
Rostit, mn. kifejezett* kiejtett, ki-
mondott.
Ro^toc, fif. pihenőnap (a katonák-
Bostogol, t. -úri, »/. 1. legördités, le-
gÖrdülés, letekerodzés; 2. bukfenc;
3. felfordítás, feldöntés.
Rostogolesc, IV. A) cd. legurít, le-
gördít, leteker, lehengerit; B) mé
—, vfi. bukfencez, legurul, legördül,
hengerbuckázik, bukkan, lebukik.
Rostogolire, nf. leguritás, legördités,
lehengerités, bukfencezés; legurulás,
legördülés, lehengeredés.
RostopOstă, nf* (nt.) nagy fecskefü
(Chelidonium május).
Roșu, mn. veres, vörös, piros.
Rosură, nf. 1. rágás, kopás; dörgölés;
2. gyomorrágás.
Rotacism, fif r-rezés (mikor az n r-
nek ejtetik ki), rotacismus.
Rotaiu, t. -e, »/. vágány; kerékvágás.
Rotau, t. -e, df. 1. gombolyító, fonal-
gombolyító, motola; 2. hengerkerék,
vitla.
Rotar, fif, kerékgyártó, kerekes, bog-
nár, kollár.
Rotarie, nf. 1. kerekesség, kerékgyártó
mesterség; 2. kerékmü, kerékzet.
Rotărit, fif. kerekesség, bognár mes-
terség.
Botaș, mn. kerék . .,, kerekes; cal —,
taligáé ló, taligaló.
Rotat, mn. cal —, pej (ló).
Rotațiune, nf. keringés, kerengés, for-
gás, tengely körüli forgás.

386

Roză

Roiesc, IV. fi, fordul, kering, kereng,
forog.
Rotilă, nf. kerékcse, kerekecske; — a
plugului, ekekerék.
Roiilat, mn. kerek, kerekded, kerek-
alakú, tányér alakú.
Rotilez, L fi. forog, "hengereg, gurog;
tekergőzik, hempereg; kerekít.
Rotită, nf. I. Rotilă.
Rotitor, mr keringő, kerengő, forgó.
Roti tură, nf. kör zés, körben mozgás,
keringés.

Rotăcănat, mn. kerekded, gömbölyű,
gömbölyeg. ,
Rotocol, t. -e, of. I. Rotogol.
Rotogol, t. -uri, df. kerekség, kerület,
környület; —, mn. kerek, kerekded,

gömbölyű, kör alakú, körded
köröskörül.

ifi.

Rotogolesc, IV. A) «. kerekít, göm-
bölyít; mé —, vfi. gömbölyödik, ke-
rekül; hanyatt bukik, hanyatt dől.
Rotoțel, t. -e, df. —ele albe, (nt.)
cickóró (Achillea millefolium)
Rotuhd, mn. 1. kerek, kerekded, göm-
bölyű ; numér —, kerekszám; 2.
világos, nyilvánvaló; —, ifi. kereken,

egyenesen.
Rotun jală, nf. kerekség, kerekded-
ség, gömbolyüség; kerekítés, gömoö-
lyítés.
Rotunjesc, IV. A) ki-, meg-, ke-
rekít, gömbölyít; B) me —, vfi.
gömbölyödik, kerekül.
Botundez, I. «. /. Rotundesc.
Rotunjime, nf. kerekítés, ki-, meg-
kerekítés; kerekség, kerekdedség,
gömbolyüség.
Rotunjoare, nf. i. (nt.), két-iksz-
repkény, földi borostyán (Glechoma

hederacea); 2. galambsaláta (Ho- W
mogyne alpina).
Rotun jor, mn. kerekded, gombölyded.
Rotunjoară, nf. kerek nádrafü. ©
Roua, nf. harmat.
Roureaza, I. &tí. harmatozik, harmat M



esik.              <
Rourică, nf. (nt.), harmatfü (Drosera).
Rouros, mn. harmatos.
Rourușcă, nf. (nt.) I. Leurușcă.
Rovina, nf. mocsár, ingo vány, posvány. .•
gübü, tócsa.
Bovinos, mn. mocsáros, posványos,
iszapos; loc —, posványos föld,
imolya, turjány.
Roză, nf. I. Roșă difi.

3

Rozmarin

Rozmarin, fif. /. Rosmarin.
Rubea, nf. aranypénz (törököknél).
Rubedenie, nf. í. Rudenie.
Rubin, fif. (áwi.) rubin.
Rublă, nf. rubel (orosz pénz).

Rubrică, nf. rovat; hasáb, osztály,
szakasz.
Rubru, fif. hátirat* rovatéin, külzet.
fölzet.
Rudă, nf. 1. rudi^zékérrud, kocsirúd;
2. pózna, dorong; cal de —, rudas
ló, rudas.
Rudă, nf. rokon, atyafi; rokonok; —
de aproape, közeli rokon ; oae de —,
anvo juh, jerke.
Rudașcă, nf. (állati.) síarvasbogár
(Lucanus cervus).
Rudenie, nf. 1. rokonság, atyafiság;
2. rokon, atyafi; — de aproape, kö
zeli rokonság; — de departe, távoli
rokonság.
Rudesc, IV. mé —, vfi. rokonságba
lép, atyafivá lesz vkivel.
Rudimente, nf. t. elemek, elemi ta-
nok, első elemek.
Rufarie, nf. fehérnemű- v. inggyár.
Rufe, nf. i. fehérnemű, fehérruha,
vászonnemü; — curate, tiszta ruha,
tiszta; — lutoase, negre, szennyes
ruha, szennyes.
Rufet, i. -e,df. egylet, egyesület, tár-
saság, céh.
Rufos, mn. rongyos, cafatos.
Rug, fif. fni.l 1. vadrózsafa, csipke-
rózsafa, csipkebokor (Rubus); 2.
szederjcserje; l. Măcieș; — de munte,
(ni.) málnabokor (Rubus idaeus).
Rug^ t. -urî, ₉f. máglya, mágia.
Ruga, 1 nf. 1. ima, imádság,
Rugăciune, J isteni tisztelet, áhitatos-
ság, könyörgés, fohász, fohászkodás;
2. kérés, kérelem; kér vény, folyamodás.
Rugăminte, nf. kérelem, kérés, kér-
vény, folyamodás, folyamodvány.
Rugare, nf. kérés, kérelem, ssedezés,
folyamodás, kérvény; — de iertare,
boc»ánatkérés, megkövetés.
Rugător, fif. kérő, kérelmező, kö-
nyörgő, esedező, folyamodó, kérvé-
nyező; — ifi. kérőleg, esdeklőiig.
Regese, IV. fi. bőg, bömböl, ordít.
Rugină, nf. 1. rozsda; 2. (nt.) büty-
kös suttyó, árra kétha (Juncus l.
Ruginit, mn. 1. rcasdás* megrozsdáso-
dott* rozadearedie; 2. régihez jugasz-
ósdi.

387               Rump

Ruginiu, mn. rozsdaszinü, rozsdás.
Ruginos, mn. rozsdás.
Bugum, I. cd. I. Rumeg.
Ruină, nț. 1. rom, düledék, omladék ;
2.^ romlás, hanyatlás, bukás, veszély,
végveszély; in —, roskadt, düledező.
Ruinare, nf. pusztítás, dulás, rombo-
lás; pusztulás, romlás, bukás; meg-
rongálás, megzavarás; — a sănătă-
ții, áz egészség megrongálása.
Ruinez, I. A) ct>. 1. lerombol, leront,
dúl, pusztít; 2. tönkretesz v. juttat,
el-, megront; B) mé —, vfi. tönkre
jut; el-, megromlik; be-, összedől.
Rujă, nf. (ni.) peremér, gyürüvirág,
körmice; pitypang (Sedum rodiola);
— de munte, /. Cocozar; — neagră,
mályvarózsa, rózsaziliz (Malva ar-
borea); — a soarelui, napraforgó
(Hélianthemum); — de toamnă,
gerepcsén, sárma (Aster).
Ruladă, nf. trillázás.
Rumân, fif. I. Román.
Rumeg, I. cd. 1. kérődzik; 2. megrág,
meggondol, megfontol.
Rumegare, nf. í.kérödzés; megrágás;
2. megfontolás. ''
Rumegat, mn megrágott; megfontolt.
Rumegător, mn. kérődző; -e, nf. t.
kérődzők.
Rumen í»/. Rumén), mn. 1. piros,
vörös; pirosarcu, viruló; 2. érett.
Rumeneală, nf. 1. pirosító, arcfesték,
kendőző, bécsi-rongy; 2. ^ir, pirosság,
vörösség; 3. (nt), timpó, mezei kő-
mag (Tormentilla).
Rumenesc, IV. A) cd. 1. pirosít, kenr
dőz; 2. megpirít, pirosra süt (kenye-
ret); B i mé —, vfi. pirosítja magát;
keni, feni .magát; megbámul.
Rump, III. A) cd. 1. szakit, szakaszt,
el-, szétszakaszt; tör, le-, eltör, re-
peszt, hasít; 2. tép, kitép, kiszaggat:—
in doaué, ketté szakítani; —o limbă,
kalabál, nyelvet tördelve beszél, nyel-
vet v. szókat tör ; — cuiva grumazii,
nyakát szegi vkinek. — hainele de
pre cineva, letépi vkiről a ruhát;
— cvl dinții, lecsíp; tecsipked; -r-
lanțurile (catenele), lerázza a bilin-
cset; B) mé —, vfi. szakad, szét-,
elszakad; törik^ eltörik, reped, hasad ;
a și — e grumazii, nyakát törimi
sé — e inima, megszakad a szivem
vmi. után; — e peatră, (ni.) Vénus
fodorka.

Bumpete

388

Rutișor

8, s.

389

Săderiu

    Rumpere, nf. 1., szakadás, hasadás,
    repedés; szakasztás, szakítás, meg-,
    szétszakítás, hasítás; szaggatás, ha-
    sogdtás, törés ; — de nori, felhősza-
    kadás; 2.. (de stomach) csikaró^*
    Rundunea, Rândunica, nf. .(állati.)
    fecske; —de apă, partifecske; o —
    nu face primávéra, egy fecske ta-
    vaszt nem szerez; v. egy szálfa még
    nem erdő; cuibul — lei, (ni.) töm-
    jénes emreke; madárfészek-bibak.
    Bfinduniță, nf. (ni.) 1. gödire, gerely;
    2. ftstő gyömbér.
    RűndUréa, nf. (állatti) l. Rundunea.
    Rup, Ül. cd. l. Bnmp.
    Rup, fif negyed, negyedrész; nyolezad

    Rupt, mn. 1. szét-, elszakított, szét-
    szaggatott, szétszakadt, megszakasz-
    tott; 2, szakadozott, rongyos (ruha);
    3. elszakadt, meghasonlott; cu —id,
    egészben, egyre másra; Ín —ul *ca-
    puluí, lélekszakadva, nyakra-főre;
    4-, inaszakadt, sérvéses.
   Ruptaș, fif. napszámos, munkás (ki
    bizonyos meghatározott összegért dol-
    gozik).
   Ruptoare, nf. 1. (kikötött) ár; 2. kez-
   det, eredet, kútfő; 3. egyezés, alku,
   szerződés.
   Ruptura, nf. 1. liasadék, szakadék,,
repedék; romlás, omlás, szakadás,
hasadás, repedés, törés; 2; türet,
ránc (ruháé); — de nuori, felhő-
. szakadás.
   Rural, mn. mezei, falusi, vidéki; —,
    ifi. mezeileg, falusilag.

Rus, fif. orosz, muszka; —, mn. rőt,
  vereses, rozsdászínil (állatról)'.
Rușă, nf. I. Rujă.
Rusalii, nf. t. 1. pünkösd (ünnep) ;
  2.  bősz nymfák, acsák.
Bușcuță, nf. (nt.) hérics (Adonis).
Rusesc, mn. orosz, muszka ; —-e, ifi.
  oroszul, oroszmódra, muszkamódra.
Rușesc, IV. fi. I. Roșesc.
Rușfet, i. -uri, df. I. ’Mitá.
Rușfetar, fif. megvesztegető.
Rușfetărie, nf. megvesztegetés.
Rusia, nf. (főlbz.) Oroszország.

Rușinate, nf. megszégyenítés; szé-
gyenlés; szégyent pirönság; szégyen-
vallás .; ne —, szemtelenség, gyalá-\ küllő, pápafü (Talictrum).
zat, galád$ág, arcátlanság.

Rușinat, mn. megszégyenített, szégyen-
  letes, gyalázatos; — ifi. megszégye-
  nülve, szégyenülten; ne —, szemte-
  len, gálád, orcátlan ; —, ifi. szende-
  lenül, gáládul.
Rușine, nf. 1. szégyen, gyalázat, ku-
  darc, pirönság; 2. szemérem, szemér?
  messég, szégyenlés ; 3. szeméremtag,
  szemeremtest; a fi cuiva —, szégyenli
  magát, elpirul; a face pre cineva
  da —, megszégyenít,, meggy aláz, szé-
  gyenbe ejt vkit; a se face de —,
  szégyent v. kudarcot vall; szégyenül,
  szégyenben marad; fără —, szemtelen,
  szégyentelen, orcátlan; — și oprob-
  riu, szégyen és gyalázat; spre — a
  mea, szégyenemre; — a fetei, (nt.)
  I. Moreov de câmp.
Rușinez, I. A) ct>. megszégyenít, pi-
ron gat; gyaláz, becslelenít ; B) meJ
—, vfi, szégyenei vmit, szégyenli ma-
gát, i irul (vmiért); n’am se mé —
de seracia mea, nincs miért szé
gyűljem szégyenségemet.
Rușinos, mn. szégyenlős, szemérmes,
félénk, bátortalan; szerény, szende,
szépönviseletü; szégyenletes, gyalá-
zatos ; — ifi. szemérmesen, szerényen ;
pirulva, félénken; bátortalanul.
Rustiö, mit. parasztos, pórias, mezei,
kö:népi, nyers, műveletlen, durva,
faragatlan (ember), esetlen; -+, ifi.
póriasán, parasztosan, durván, mű-
veletlenül.
Rusticitate, nf. póriasság, miveletlen-
ség, durvaság, faragatlanság, mezei-
ség.                         '
Eușulița, nf. (nt.) hölgyömül, egérfül,
kis egér fül ( HieraciUm aurantiacinn ).

i Rusunoiu, t. -e, df. i. Rusuroiu.-
! Rusurică; nf. fnt.) vadrózsafa, csipke-
  rózsát) ok&r.
Rusuroiü, t. -a, df. vakarcs; vakaró,
  kenyérdúc.
Rtttă, nf: (nt.) 1. kerti ruta (Ruta

! graveolens); 2. irány, út; 3. — de
( livezi, l. Rutișor.
Rutină, nf. ügyesség, jártasság, kész-
  ség, gyakorlottság ’; cu —gyakor-
  lott, jártas, ügyes.
Rutinat, ma, t. cu rutină.
Rutișor, fif.'(nt.) virane; áldott csü- '

•’ái

•»



        ■ I
s

Săcărea, nf. köménymag; supă'de —»
köménymagleves.
Sacâz, t. -úri, df. masztiksz mézga.
Săceală, ₙf. I. Țesală dtfi.
Sacerdotal, mn. papi, papsági.
Sacerdoțiu, fif. papság, papi rend.
Săcere, ₙf, i. Secere.
Săcerea, ₙf. I. Săbiuță.
Sacfiu,          /. Garoafă.
Sacnaș, i&f. előszoba, előterein.
Sacrament, t. -e, df. szentség, malaszt-
szer, kegyszer.
Sacramental, mn. szentségi; —,
sZentségileg.
Sacramentalii, nf. t. szent dolgok.
Sacranü, fif. szentségtartó.
Sacrez, I. «. szentel; fölszentel, föl-
ízen. fölavat (pl. pappá).
Sacrific, I. A) cd áldoz, feláldoz,
szentel; B) mé —, vfi. magát fel-
áldozza.
Sacrificător, fif. áldozó pap.
Sacrificiu, t. -i, df. áldozat; oltári
ajándék; a aduce —, áldozni, áldo-
₍ zatot hozni v. tenni.
Sacrileg, mn. szensségtörő; istentelen;
mâne —e, szentségtörő kezek; —,
fif. szentségtörő, templom- v. egyház-
rabló.
Sacrilegiu, t. -i, 1. df. szentségtörés,
szentségrontás, egy házrontás' v. lopás;
2. templom- r. egyházrablás.
Sajcristan, fif. egyházfi, sekrestyés.
Sacristie, nf. sekrestye, szerhely.
Sacru, mn. szent, szentséges, kegyes;
megszentelt.
Sacsana, nf. teher, tereli, podgyfisz,
batyu, lom, málha.
Sacsie, nf. virágedény, virágcserép.
Săculeț, 1 t. -e, df. 1. erszény, zacskó;
Săcușor, J 2. zsákocska; 3. zsebecske.
Sad, t. -úri, df. dugvány, bvjtovány;
ültetni való növény, rásza, palánta :
l. Plantă.
Sadea, mn. egyszerű, csupasz, merő,
védtelen; mesterkéletlen; ifi. egy-
szerűen, egyszerűn, merően.
Sadelca, nf. nyeregpárna v. vánkbs.
Săderiu, mn. acélzöld

S, s, fif. — magyar sz ; S. S. — Sán-
ția Sa (cim), Ö Szentsége; 8. 8.
r. P. = Sânțiî Părinți, szentatyák,
egyházi atyák.
Sa, nvm. 1. övé; a az övé; mamă —,
anyja; sorú —, nővére; 2. — se-
va; — duce, elmegy, elfog menni;
3. — se -a; dús, elment.
Sa, fisz. hogy; decât —,- hogysém,
mintsem, mintsem hogy, minthogy; —
nu, hogy ne, nehogy.
Sabiat, mn. kardalakú; kardos; —,
ifi kardosán.
Sabie, nf. kard, szablyap a nimici
cu foc și —, tüzzel-vassal pusztítani;
— cu doaue ascuțișuri, kétélű kard;
a trage — a, kivonni, kihúzni a
kardot; a trece pré cineva prin —,
prin ascuțitul —i,       kard élére
hányni v. vetni vkit:
Săbiet, mn. I. Sabiat. [lyáxska.
Săbioară, nf. kardocska, kis kard, szab-
Sabiuță, nf. 1. kardocska, szablyácska;
7—, 2. (nt.) nőszirom; kardos pa-
szuty (Gladiolus).
Săbor, fif. 1. (nt.) dióé, paradicsfa;
2. —, t. -e, df. egyházi zsinat, egy-
házi gyűlés,
Saboü, fif, l. Croitor difi.
Sabur(ă), nf.- 1. mustra, alja v. rossza
vminek; 2. (fiaj.) álteher, súly teher,
sulyaszték -(kavicsból difi.).
Sac, fif. 1. zsák; 2. zacskó, zseb; a
prinde cu mâța ’n —, tetten fogni
vkit; — de paie, szalmazsák; sur-
gyé; — de somn, álomszuszék; —
fără fund, telhetetlen zsák.
Saca, t. -le, nf. vizes kocsi, vizhordó
szekér.
Sacăesc, IV. A) cd. 1. bolygat, hábor-
gat, nyugtalanít, izgat; 2. kimerít,
elgyöngit; B) iaLé~,vfi. nyugtalan-
kodik, aggódik, fösvénykedik.
Sacagiu, fif. vizhordó. [faszari.
Sâcâit, mn. fösvény, zsugori, kupori,
Sacal, fif, tűzoltóveder.
Săcaluș, fif. kis ágyú; l. Tun.
Sacar, fif. zsákhordó, teherhordó.
Saeară nf. (nt.) rozs; /. Secară.

Sădesc

390

Salbie

Salc&           391           Sâmbătă

Sădesc, IV. ültet, beültet, plántál,
  vet, földbe tesz; — arbori, fákat
  ültet.
Sădire, nf. ültetés, beültetés, plán-
  tálas.
Sădit, mn. beültetett, plántált, beve-
  tett; beoltott.
Săditor, fif. ültető, ültetményező; ül-
  tetményes.
Saeá, nf. istáló, ól, okol.
Saeagiu, fif. lovász-szolga; lovász-
  mester.
Saf, t. -úri, df. nagy cseber.
Safian, t. -e, ₉f. szattyán (bőr).
Safir, fif. (áfivt.) zafir (drágakő).
' Saîie&t nf. 1. első eladás v. árulás;
   2.  első nyeremény v. vásár (kereske-
  dőnél).
Safterea, nf.. (nt.) füstike (Fumaria).
Saftian, /. -e, af. szattyán (bőr).
Saftirea, nf. I. Safterea.
Sagar, fif. harcos, közharcos.
Săgeac, t. -e, ₉f. rojt, paszomány, caf-
  rang.
Săgeată, nf. nyil; ca — a, mint a
  nyil, nyilsebeséggel; — a apei (ni.)
  nyilfü (Sagittaria); — a lui Ddeü,
  Isten nyila. v. ostora; —, (nt.)
  nagy zádcr, kenderkökörcsin (Oro-
  banche).
Săget, I. ca. I. Săgetez.
Sagetar, fif. nyilgyáros, nyilkészitő.
Sagetare, nf. nyilasáé, :nyillÖvés;
  nyilállás; megsebzés.
Săgetat, í. nyilaláku, nyildad;
  2. nyilazott, megsebzett.
. Săgetător, fif. nyilas, ijjas, íjász.
Săgetătură, nf. nyilállás; nyilazás,
  ny illő vés.
Sagețea, nf. I. Săbiuță.
Săgetez, I. a. 1. nyilas, nyíllal lő; se-
  bez, megsebez; nyilai; 2. talál, ér.
Sagmar^d/. teherhordó (marha).
Sâgnă, nf. túr (a ló hátán).
Ságnar, fif. málha-ló, teherhordó ló.
Sâgnesc, IV. a. feltőr, felsért, X
Sahan, j -e,      1. serpenyő, lábas;
  üst; 2. tál.
Sahăn, fif. kövérség; zsír, zsiradék.
Saiac, fif. posztó, aba posztó; durva
  posztó.
Saiu, sărire, ÍV. fi. I. Sár.
Saidacar, fif. nyereggyártó, nyerges;
  kárpitos; /. Șelar.
9 aiă, nf. korom; 1. Funingine.
Sal», ₙf. terem, szoba; szalu; — de

joc, táncterem; — de mâncat, ét-
terem, ebédlő.
Sălăgea, nf. (nt.) timpó; torokgyikfű
(Ficaria ranunculoides).
Salahor, fif. napszámos, kézi munkás.
Salamă/{/. } ííaMmⁱ (Mbdsz).
Salamandră, nf. I. Sălămăzdră.
Sălămar, fif hentes; szalámikészitő.
Sălămăzdră, nf. (állatt.) tüzgyik. gőte,
szalamandra (Lacerta Salamandra).
Salamură, nf. sóviz, sóoldat.
Sălăriță, nf. sótartó.
Salar(iu), t. -e, df. fizetés; járandóság ;
— anual, évi fizetés, évpénz; — lu-
nar, havi fizetés, hópénz.
Salarisez, I. fizet, fizetést ad.
Sălaș, i. -e, df. 1. lakás, szállás, tar-
tózkodási hely; 2. koporsó; l, Lo-
cuința.
Sălașitoare, nf. (nt.) tövises iglic,
ökörgúzs; szamártövis (Ononis).
Sălășluesc, IV. A) fi. 1. lakik, tar-
tózkodik ;' B) C». szállásol, elszállá-
sol; szállást ad; 1. Locuesc.
Sălășluință, nf. I. Locuință.
Salată, nf. (nt.) saláta; —a cânelui,
(nt.) válupikk (Lapsana); — de
crastaveți, uborkasaláta; — de
earna, (nt.) kecskedisz; leány kő-
kor csín (Tragopogon); — a iepure-
lui, (nt.) nyulfü; — mielului, (nt.)
szattyú; gyökünké (Baldriana).
Sălățea, nf. (nt.) saláta szironták,
tavaszi saláta, galambbegy, kis kecs-
kefii. w
Salațică, nf. — a zidului, (nt.) kákics.
Sâlatieră, nf salátás-tál.
Salbă, nf. 1. nyakék, nyakdi*z, bonc,
nyakbonc; 2. ir, kenőcs; 3. — a
dracului, (nt.) barkóca, galagonya;
fagyai (Rhamnus); — moale, (nt.)
juhar; kecskerágó (Evonymus).
Sălbatec, mn. vad, vadontermo? mezei,
erdei (pl. növény); —, fif. vad, vad-
állat, vadember; vadorzó, vadtolvaj.
Sălbătecesc, II. A) cd. vádit, el-,
megyadít; B) me —, vfi. vadul,meg-
vadul; vérszemet kap. ...
Sălbatecie, \ nf. 1, vadság, vation-
Sălbătecime, J ság; 2. feneség, mar-
conaság.
Sălbație, nf. (ni.) vadóc; útféli v.
szédítő vadóc, üszögös konkoly (Lo-
lium).
Salbie, nf. (nt.) zsálya (Sálvia ojfi-

cináUs); — de câmp, toszlóvirág,
vad zsálya (S. pratensis).
Salcă, nf. (nt.) I. Salcie.

Salcâm, fif. (ni.) ákász, koronafa fény2. diszkiséret.
(Robinia pșeudoacacia); — galbin Saltar, t. -e, ₉f. fiókos v. kihuzó-szek-

(állati.) póling, áranylile (madár a rény.
gázlók rendéből) (Cytisus).             ; Saltare, nf. ugrás, szökés, ugrálás,
Salce, nf. 1. lé, lév, martalék; 3. pár- * Szökdelés; lejtés, táncolás: vigado-
lúg; l. Salcie.                             zás, Örvendezés.

Salcet, t- -úri, »f. füzcsalit, füzcserje,
füzbokor. .
Salcicorn, fif. (nt.) savar.
Salcie (Salce), nf. (nt.) fűz, fűzfa
(Salix alba); — de munte, (nt.)
babir, veresfűz; — fragedă (nt.)
csőr egefűz, csőregefŰzfa (S. fragilis);
  — moale, (ni.) kecskefÜz (S. cap-
rea); — roșie, veresfűz; — pletoasa,
. tristă, (nt.) szomorúfüz, szomorú-
fűzfa, árvafüz, búsfüz (S. babilo-
nica).
Sălcios, 1 nm. izetlen, íztelen, ize-
Salciu, j veszett; fás (pl. retek).
Saldat, mn. kiegyenlített, kifizetett;
ki van egyenlítve, kifizettetett, ki-
egyenlíttetett.
Saldez, I. egyenlegez, kiegyenlít,
   kifizet.
  Saldo, t. -úri, »f. egyenleg-fizetés,
   fizetmény; — conto, egyenlegszámla.
Salef, fif. (nt.) zsálya; l. Salbie.
Salep, i. -urî, af. kosbornyak.
Sălhă, nf. erdőség, őserdő.
Salhana, nf. 1. vágóhíd; mészárszék;
   2. sóakna, sóbánya.
  Sáliéin, Salicil, fif. (vt.) füzeny, füze-
   dék.

Salină, nf. 1. sóakna, sóbánya; só-
főzőmü; 2. (ni.) zeller (Apium gra-
veolens).
Saütra nf. (vt.) salétrom, hamsalét-
rom, íégsavas haméleg.
Salitros, mn. salétromot; acid —•
légecssav.
Sâlnică, nf. (ni.} I. Rotun^ioara.
Salon, t. -e, »f. terem, társalgóterem,
szalon; vendégszoba; om de —,
szalon-ember, müveit ember.
Salop, t. -e, »f. prémes bunda, prémes
felöltő (nőké)
Salt, t. -úri, ₉f. ugrás, szökés; ugrá-
lás, szökdécselés; tánc, lejtés; —
mortal, nyaktörő v. végzetes ugrás.
Salt, I. fi. 1. ugrik, szökik, ugrál,
szőkdel; 2. táncol, lejt, lejtőt jár;
3. vigad, vigadoz, örvendez, mi — ă

inima de bucurie, szivem duzzad az
örömtől.

Saltanat, t. -e, af. 1. pompa, disz,

rény.

zás, Örvendezés.

Săltătoare, nf. táncosnő.
Săltător, fiț. 1. táncos; %. ugrándozó,
szökdécselő.
Săltătură, nf. I Saltare.
Saltea, nf. szőrzsák, szőrderekalj,
matrác.
Saltez, I. fi. 1. Salt.
Saltimbânc, fif. kötéltáncos, kötél-
járó.*
Săluesc, IV. fi. I. Sălășluesc.
Salut, I. ca. üdvözöl, köszön, tiszteleg
(katonamódra); te —, üdvőz légy, üd-
vözöllek, felkőszöntlek.
Salutar, mn. tfidvös, üdvözítő (tudo-
mány); hasznos; mijloc —, üdvszer,
kegyelmi eszköz.
Salutare, 1 nf. üdvözlet, üdvözlés,
Salutațiune, J köszöntés, bókolat; —
a ângerească, angyali üdvözlet.
Salute, nf. üdv, idv, üdvösség; bol-
dogság, szerencse; jólét; — a pub-
lică, közjó, közjóiét.
Salutifer, mn. I. Salutar.
Salvă, nf. üdvlövés, sorlövés, össztűz,
köszöntő lövés'; — e de aplause, taps-
vihar.
Salvator, fif. .üdvözítő, idvezitő; meg-
mentő. ’

Salv-conduct, i. -e, df. szabadlevél,
védútlevél, védlevél, otalomlevél, kí-
sérő levél, hitlevél, igazoló levél; 2.
szabad menet.
Salvez, I. cd. megment, meg-, felszaba-
dít ; mentesít; megvált.
Salvie, nf. (nt.) zsálya.
Sama, nf. I. Seamă.
Sămachișă, nf. 1. aludttej; 2. tehén-
túró j 3. (ni.) örökzöld, rózsás fülfü,
meténg (Vinea).
Samâp, I. a. I. Seamén stb.
Samaniu, mn. szalmaszinü, szalma-
sárga, világos sárga.
Samar, fif. t. ráknyereg, téhemyereg,
hidnyereg; 2. málha v. teherhordó
állat.
Sâmbătă, nf. szombat; — a morțîlor,
halottak napja,minden, lelkek napja;

Sambila 392 Sănicioară

Sanie

393

Sarain:

    — a pascilor, nagyszombat, husvét
   szombatja.
   Sambila, nf. (ni.) l. Zambila.
   Sâmbrie, nf. bér; l. Simbrie.
   Sámca, nf. talizmán, büvereklye, óv-
   szer, amulet.
   Sâmcea, nf. 1. kés hegye v. éle, kés-
   hegy; 2. ösztön.
   Sâmedru (Sâtt-Dumitru), fif. Szent
   Demeter napja (ünnep okt. 26).
Sámán, I. 1. vet, bevet, elvet;
• 2. hasonlít; l. Șeamen.
  Sameș, fif számtartói számvevő tiszt.
Samovar, t. -e, ->/. theaszelencze.
  Samsar, fif. 1. alkusz, hajhász, alkár,
   kufár^S. kiskalmár, szatócs, kisárus;
   3. ócsárló.
"Samsarie, nf. kufárság, hajhászkodás,
   alkuszkodás.
Sâmți, fif. t. mindenszentek napja.-,¹
Sămuesc, IV. /. Sumez.
Samur, fif. (állati.) 1. coboly; coboly-
menyét; 2. coboly bunda.
Sân, mn. (— Sânt); — Georgiü, Szent
György ; — Petru, Péter és Pál nap;
— Mihaiü, Szent Mihály napja.
Sanare, nf. javítás; javulás, orvoslás.
Sănătate, nf. egészség; egészségesség,
épség, egészséges volta vminek; —
bună; 1. jó egészséget (kívánok) ; 2.
régé ’ neki; starea- —ii, egészségi
állapot*
Sănătps, mn. egészséges ; ép ; fi — ! jó
egészséget! a avé fața —ă, jó v.
egészséges színben lenni ; mintea —ă,
józan v. ép ész: —, ifi.-egészségesen,
épen; józanul (plf Ítélni); rémái
élj boldogul! Isten veled!
Sănatoșez, I. A) o>. meggyógyít, éppé
v. egészségessé tesz; B) me —, vfi.
meggyógyul; i. însănatoșez.
Sâncea, nf. I. Sâmcea.
Sanche, ifi. magában, csupán csak,
egyedül.
Sanchiu, mn. komor, mogorva, hara-
gos, durcás"; zúgolódó; szótlan, csen-
des; visszavonult.
Sanctific, I. a. I. sânțesc.
Sancționare, nf. szentesítés; megerő-
sítés, jóváhagyás.
Sancționez, I. <»,. szentesit, megerősít,
ióvahagy, helybenhagy.
Sancțiune, nf. szentesítés, jóváhagyás,
megerősítés; — pragmatică, köz-
hasznú szentesítés, országidéi szerző-
dés.

   Sanctuar, /. -e, $/. széniéig, szent-
   hely.
   Sándae, fif. konokság, csökönösség,
   neheztelés, torzsalkodás, makacsság,
   nyakasság.
   Sândăcos, mn. konok, csökönyös, ma-
   kacs, nyakas; komor, zsémbes.
  Sandal,' fif. (nt.) szandálfa.
   Sandale, nf. t. bocskor; himescipő^,
   solyá.
   Sanez, I. cz>. javít; jóvátesz, orvosol,
   gyógyít.
   Sânge, nf. vér; cu — rece, hidegvérű;
  egykedvű; — închegat, aludt vér;
  a scuipa —, vért köp v. hány; a
  lăsa —, eret vág, véri ereszt; a face
  cuiva — réu, boszant vkit '; avérsa
  —, vért ont, öl; — le Domnului,
  szenteli bor, Krisztus vére; — rece,
  hideg oérüség, egykedvűség; rudenie
  de —, vérrokonság; ’mi curge —le
  din nas, vérzik az orrom, foly az
  orrom vére; de gadia, — de 9 frați,
  — le smeului, (nt.) bodros uszány
  (Coralina rabra).

Sângeapă, nf. I. Cinzeaca.
Sângenar, mn. vérszomjas, vérszom-
juzó.
Sânger, fif. (nt.) vesszős fagyai, veres
gyűrű (Gornds sanguinea).
Sânger, I. A) ct>. vér ez, bévérez; B)
—, fi. vérzik; lakói, vérével lakói.
Sângera, nf. (nt.) juhar ; kecskerágó
(Evonymus).
Sángerare, nf. vérzés, vérvesztés; el-
vérzés.
Sângerariță, nf. (nt.) hollóláb, útifű,
kigyóharaptajü (Aristolochia serpen-
taria).
Sângerat, mn. véres, vérzett, elvér-
zett; vérrel beszennyezett.
Sângerătură, nf. érvágás, véreresztés.
Săngerete, fif. véreshurka, gömböc.
Sângerez, I. fi. vérzik, elvérzik ; virez,
bevérez.
Sângeros, mn. véres, vérmes, bővérű;
vérző; resbel —; véres v. kegyetlen
háború; om —, vérmes ember.
Sânginiu, mn. vérpiros, vérszinü.
Sân-Georgiu,/?/. Szent-György (napja)
Sângios, mn. véres, vermes, bővérű.
Sângir, t. -e, s>f. 1. nyakvas, nyak-
káva; 2. pelengér, bitófa; vérpad.
Sanguinic, mn. vérmes (természetű).
Sangulie, nf. csalánszövet,.
Sănicioară,nf. (nt.) gombernyő; berki

zapóca, szászfü; ötlevelű fogasir
(Sanicuíá).
Sanie, nf. szán, szánka; cale de —,
szánul.
Săniere, nf. szánkózás.
Saniez (Saniu), n. A) ct>. szánkáztat;
B) mé —, vfi. szánkózik.
Sănioară, nf. szánka, kis szán.
Sanitar, mn. egészségi, egészségügyi;
cordon —, egészségi őr vonal; con-
siliu —, egészségügyi tanács; des-
părțământ—, egészségügyi osztály.
Sanitate, nf. 1. Sănătate.
Sân-Medfu, fif. I. Sâmedru.
Sân-Petru, fif. Péter és Pál apostol
(ünnep jun. 29.).
Sânt, mn. 1. szent, szentséges; —a
scriptură, szentirás, szent biblia; 2.
szent, szentelt; 3. szent, jámbor,
kegyes, istenes; —, ifi. szentül.
Sântă-Măriă, nf. Szűz Mária; — mare,
Nagyboldogasszony (ünnep); — inică,
Kisboldogasszony (ünnep).
Sânțenie, nf. szentség, szentdolog,
szenthely.
Sânteuță, nf. (nt.) /. Rocoină.
Sânțesc, IV. o. szentel, fel-, meg-
szentel, áld, mégáld; — apă; vizet
szentel; — o biserica, templomot
beszentel v. felavat; — de preot,
pappá avat v. felszentel; — e soarele,
lealdozik v. lemegy a nap.
Sânție, nf. szentség ;„ — Ha,* (dm)
Szentséged; — Sa, 0 szentsége.
Sânțire, nf. 1. szentelés, föl-, meg-
szentelés; megszentelődés; 2. áldás,
megoldás; — a apei, vizszentelés.
Sántít, mn. szentelt, meg-, fölszentelt;
ácaott, megáldott; ăpă—ă, szentelt
víz; —ul soarelui, a nap leáldo-
zása v. lenyugvása v. napnyugta.
Santiunej nf. I. Sancțiune.
Sântoiu, fif. álszent, szenteskedő.
Sántuar, t. -e, t>f szentély; /. Sanc-
tuar.
Sânziene, nf. t. Keresztelő Szent
János születése (ünnep); —, (ni.)
tejoltó galaj; Unka ( Galium verum);
— sălbatice, (ni.) cseregalaj.
Sânzîeana, nf. (frt.) csiUag-szivfű
(Asperula odoraid).
Sap, I. 1. ás, beás; túr; ^. kápái,
megkapál (szőlőt v. tengerit); 3. vés,
váj, metsz (márványt); — de a doaua,
újítás, érés alá kapálás..
Sapă, nf. 1. kapa, ásó; kapálás;

pre vremea —-ei, kapáláskai'; a
ajunge la — de lemn, koldusbotra
jutni.
Săpăligă, nf. irtókapa.
Săpare, nf. 1. kapálás, ásás; 2. túrás,
vájás; metszés, vésés.
Săpaș, fif. /. Săpător.
Săpat, nin. kapált, megkapált; ásott,
el-, beásott; vésett, metszett; —, t.
-úri, df kapálás; pe vremea —ului,
kapáláskor.
Săpător, fif. kapás, kapáló; — de
groape, sirásó; — Ín peah’a, kő-
faragó ; — în aramă, rézmetsző, vés-
nökt’
Săpătură, nf 1. kapálás; ásás, túrás;
2. vésés, metszés, faragás (kőben, fá-
ban).
Sápét, fif börláda, bőrönd, kézi-
táska.
Săpoiu, t. -e, if. kétágú kapa; irió-
kapa.
Săptămâna, nf. I. Săptămână.
Săpun, t. -e, of. szappan; — de toa-
letă, pipereszappan.-
Săpunar, fif. szappanos, szappanfőző.
Săpunarică, nf. (nt.) szappanfű (Sa-
ponaria).
Săpunărie, nf. szappanfőzés; szappan-
gyár.
Săpunel, fif. (nt.) szappanfű (Sapo-
naria).
Săpunesc, IV. a. szappanoz, szappan-
nal mos (ruhát).
Sapunos, mn. szappanos.
Sar, IV. fi. ugrik; — ín sus, felug-
rik; — din aintea cuiva, megugrik
vki elől.
Sar, I. a. sóz, be-, megsóz; sóval be-
hint.
Sară, nf I. Seară.
Sărac, mn. I. Sărac.
Sarăpăcesc, IV. fi. I. Sărăcesc.
Sărăcăcie, nf. szegénység, ínség, nyo-
mor; szükség; ügyefogyottság.
Sărăcăcios, mn. szegényes, ínséges,
nyomorult, nyomorúságos, szűköl-
ködő.
Sărăcesc, IV. A) cd. elszegényít, kol-
dusbotra juttat; B) —, fi, elszegé-
nyedik, szegénynyé lesz.
Saracime, nf. a szegények, á szegény-
osztály.                            ₜ
Sărăcuste, nf. tiz szentmise-áldozat;
f Comândare.
Sarain, fif. (szultán laka) szt'rály.

394

 Saramură 

Saramură, «/. sósviz, sóviz, sóié.
Sărăntoc, fif v> mn. szegény, koldus,
nyomorult; ínséges, nyomorúságos.
Sărare, nf. sózáf, meg-, besózás.
Săi arie, nf. sófőzés; sóakna, sóbánya.
Sărărit, /. -uri, »f. 1. sóegyedárúság;
2. sóilleték; sóadó.
Sărăriță, nf. sótartó, sószelence.
Sarat, mn. sós; sózott, besózott.
Sărățel, mn. sós, kissé sós.
Sarbéd, mn. í. izetlen, izeveszett;
illetlen, dísztelen. képtelen; 2. hálo-
vány, halvány, sapadt; 3.rideg, sa-
vanyú (arc).
Sărbe^eală, nf 1. ízetlenség; illetlen-
ség, disztelenség; 2. halványság; 3.
ridegség, savanyúság.
Sărbe^esc, IV. mé —, vfi. 1. soványo-
dik, megsavanyodik, savanyui; 2.
halvártyul, elkomorodik.
Sarca, nf (állott.) szarka.
Sarcasm, t. -e, t>f 1. maró gúny, met-
sző v. keserű gúny, szófulánk, mér-
ges v. csípős gúny; 2. vagdalózás,
csípős v. fulánkos beszéd.
Sarcastic, mn. gúnyos, gúnyolódó,
mardosó, vagdalózó, csipkedő, fulán-
kos.
Sarcé, fif. (állati.) vizivarjú, szárcsa,
hoda, nádi tyúk (Fulica atra).
Sarcină, nf. 1. teher, tér eh, terű, pod-
gyâsz, batyu, lom, málha; £. teher,
alkalmatlanság, baj; 3. egy vitel,
nyaláb; 4. terhesség, viselősség, ne-
hézkesség ; o — de lemne, egy
nyaláb fa.
Sarcofag, t. -e, t>f. koporsó, diszko-
porsó; ravatal.
Sarcoma, nf. (fáit.) huság, husnövet.
Sardelă, t. -le, nf. szardella (hal).
Sare, nf. 1. só ; 2. élmésség, erő. só
(a beszédben); baie de —, sóakna,
sóbánya; săruri, t. sók, sófélék; —
de lămâe, citromsav, citromsó; —
de mare, tengeri só; — a mijei
(pisicei), (áwt.) csillámkő, dárddny,
Jpiskólc; tăietor de —, sóvágó.
Sărez, I. &. sóz, megsóz, besoz.
Sarică, nf. guba, suba.
Săricică, nf. (áwt.) 1. mireny, egérkő,
férgeny; 2. (vt.) higanyéleg.
Săricina, nf (vt.) borsav.
Sărindar, t. -e, »f. negyven szent mise-
áldozat.
Sărit, t. -e, *f 1. szökés, ugrás; 2.
pattanás, repedés; 3. hágás, fólya-

Saț

tás (tehéné); 4. szökellés, szokellet
(irályban); a scoate pre cineva din
—e, vkit kihozni a sodrából.
Sărită, nf. 1. szökés, ugrás; tánc; 2.
nyugodtság, léleknyugalom', éber-
ség ; a ’și pierde — a, kijönni sód-,
rából, kifogyni a türelemből.
Săritor, fif. ugró, ugráló, ugrándozó.
Săritură, nf. ugrás, szökés; — la, o
parte, oldalugrás; a face o —, egyet
ugrani.
Sarmá, nf. töltelék, káposzta-töltelék.
Sârmă, nf. 1. arany-, ezüst-fonal v.
szalag; 2. sodrony, huzal, drót.
Sarmale, nf t. töltelék, gombóc,
gölödény; var£ă cn —, töltött ká-
poszta.
Sărman, fif szegény, ügyefogyott, kol-
dus.
Sarniță, nf sótartó, sószelence.
Sáros, mn. sótartalmú, savas, sós.
Sarpincea, nf kelés, vérkelés, pokol-
var.
Sarpun(el), fif. (nt.) kakukfü, vad
csőm bor,démutka (Thymus serpiUum).
Sarsailă, nf 1. különc, különcködő;
szőrszálhasogató, tépelödő; %. bamba;
balfasz, oktondi; 3. ördög, manó.
Săruri, nf. t. sók, savak, sóneműek.
Sărut, t. -úri, *f. csók; a da un —,
csókot adni vkinek, megcsókolni vkit.
Sărut, I. A) ca. csókol, megcsókol; —
pe cineva în frunte, homlokon csó-
kol vkit; — mânile cuiva, vkinek
kezet csókol; B) me —, vfi. csóku-
lódzik, csókolódik.
Sărutător, fif. csókolódó, csókolódzó.
Sasₜ fif. szász; — că, nf. szászasszony.
Sâsăiu, IV. fi. 1. sziszeg, pisszeg; sis-
tereg, sustorog; 2. susog ; suttog.
Sâsăitură, nf. 1. sziszegés, pisszegés;
sistergés, sustorgás; 2. susog ás, sut-
togás.
Sascbiu, fif. (nt.) bon-vén, löncmeténg,
körtike (vinca minor).
Săsesc, mn. szász, szászos; —e, ifi.
szászosan, szászmódra, szászul.
Sasime, nf. szászság ; szásznép.
Sastisit, mn. zavarodott, megzavaro-
dott, megháborodott, bomlott, meg-
bomlott.
Sat, t. -e, of. falu, helység; kis köz-
ség; de —, falusi.
Sa$, t. -uri, rf. 1. elégüúség, eltelt-
ség; 2. jóllakas, telítés ; cu —, táp-
láló.

Satană

395

          Sbérlesc


Satană, fif. iátán, sátány; ördög,
manó.
Satanic, mn. sátáni; —, ifi. sátánul,
sotánmódra.                             |
Satará, nf. végrehajtás, bírói foglalás; í
csőd.
Sătean, fif falusi falubeli, falusi
lakos, falun lakó; földműves, föl- I
dész ; paraszt, pór.                    ;
Satelit, fif testőr, kisérő; cinkostárs,
bérenc.
Sătenesc, mn. falusi; mezei, parlagi.
Sătenesce, ifi. falusiasán, parlagi v.
falusi módra.
Sătesc, mn. I. Sătenesc.
Săticel, t. -e, »f falucska.
Sațietate, nf. 1. jóllakottság, jóllakás,
eiégültség, eltettség; 2. (vt.) telítés,
telület.
Satin, fif félallasz.
Satíos, mn. tápláló, táplálékony.
Satir, fif liget-isten, satyr.
Satír, fif. vágókés, bonckés..
Satira, nf. gunyor, gunyirat, gúny-
vers, szatíra, gunyköltemény.
Satiric, mn. gúnyoló, gunyoros; —,
fif gunyiró, gunyköltő; ifi. gú-
nyosan, gunyorosan; csufolólag, gu-
nyolólag.
Satirisez, L &. gúnyol, ki-, meggunyol,
gunyorol, gúnyolódik, csúfot űz (vki-
ből).
Satisfac, KI. ca. eleget tesz, kielégít.
Satisfacere, 1 nf. elégtétel, elégtét;
Satisfacțiune, j — cavalerească, lo-
vagias elégtétel.
Satrap, fif helytartó, helynök, szat-
  rapa, zsarnok.
Sătul, mn. 1. jóllakott, elégült, elége-
  dett, tele; sum —, jóllaktam; 2. elég,
  eltelt (vmivel), megunt (vmit); sum
  satul de toate, mindenbe beleuntam.
Satur, I. A) a>. 1. jóllaktat, ki-, meg-
  elégít, jól tart (étellel); 2. (vt.) telít;
  Țt) mé —, vfi. 1. jóllakik, megelégel;
  2. megun (vmit).
Săturăcios, mn. hamar jóllakó, ki-,
  megelégíthető, kevéssel beérő.
Saturare, nf. 1. megelégités, jóltar-
  tás, jóllaktatás; 2. jóllakás; 3. (ut.)
  telítés.

hajt, bevégez, befejez; 2. tökéletesít,
tökéletességre visz, véghez visz, foga-
natosít, gyakorol, űz.
Săvîrsire, nf. I. Săvârșire otS.
Sbanghiu, mn. fürge, fürgenc. vidor,
virgonc, eleven; pajkos, csintalan,
dévaj.
Sbanț, t. -úri, »f. köpöly, köpölyvas.
Sbânțuesc, IV. vasaz, megvasaz,
megvasal.
Sbânțuitură, nf tobzódás, dőzsölés,
dorbézolás, kéjelgés.
Sbârcesc, IV. A) mé —, vfi. ránco-
sodik, megráncosodik, redősödik;
összezsugorodik, ráncot v. redőt kap ;
B) —, ca. ráncol, ráncosit, összehúz,
ráncba szed, redőz; összeredőz.
Sbârciogî, nf. t. (nh) kuszmagomba
(Mar cheli a),
Sbârcit, mn. 1. ráncos, redős; 2. her-
vadt, kókkadt, fonyadt; frunte —a,
ráncos v. redős homlok.
Sbârcițură, nf. 1. redő, ránc; %.vén-
aszony, satranty.
Sbârnăesc, IV. fi. zsong, dong, bong,
bong, dunnyog, dünnyög; zönget,
penget, zümmög; — coamele, húrokat
penget.
Sbârnăitoare, nf. búgó-csiga,bugattyú,
búgató, zúgattyú.
Sbâmăitura, nf. dongáé, döngés, dön-
gécselés, bongóé, böngés, dunnyogás,
mormogás, zümmögés.
Sbat, m A) cs. I. átver, keresztül-
szúr, átüt, átlyukaszt, átlyuggat (pl.
lemezt); 2. áttör, keresztültör; 3. meg-
rostál, megszitál, szitán átereszt; —
Jița de lapte, kiszipolyoz, kiszop, kiszí;
— din preț, lealkuszik; B) mé —,
vfi. 1. áttör, magát keresztülvágja (az
ellenségen); 2. fárádoz, magát töri,
vesződik, bajlódik, szepelkedik.
Sbatere, nf. 1. fáradozás, vesződés,
bajlódás, szepelkedés ; 2. megrostálás,
megszitálás.
Sbeg, fif. 1. csoport, rakás, falka
, mulatság, vigalom.

Sătuț, t. -e, fif. falucska.
Sau, fitt. vagy, akár; -
akár-akár.

Savant, fif hős; tudós.
Savîrșasc, IV. o. 1. elvégez, végre-

               Sbeguire, nf. kedvtöltés, mulatozás,
                vigalom.
               Sber, fi. I Sbier »tfi.
               Sber, fif. foglár, fogd meg, pandur, po-
roszló; — ff, poporului, a nép elől-
, vagy-vagy, járói, felebbvalói; f Sbir.
               Sbârcesc, IV. o. /. Sbârcesc otö.
              Sbârlesc, IV. A) ca. felborzol, felbor-
              zosit (tollat v. hajat); B) iné —,

Sbérlit               396                Scad

Scajémént

397

Scândură

vfi. borzad, /elborzad, bozontosodik,
fuvalkodik, berzenkedik,
Sbérlit, mn. borzos, bozontos, boglyas
(haj); redős, ráncos (arc),
Sbernaesc, fi. I. Sbârnăesc
Sbeu, II. £». 1. szí, be-, magábaszí ;
2. itat, szitát (pl, papirost).
Sbicesc, IV. A) co. szárit, szárászt,
megszáraszt; B) mé —, vfi. szárad,
ki-, megszárad; szárítja magát; szik-
kad.
Sbicire, nf. szárítás, megszorítás, szá-
rosztás; száradás, megszáradó*.
Sbicit, mn. szárított, megszárított,
szárasztott; megszáradt, száradt, szá-
raz, szikkadt.
Sbieiu, í. -e, ■ ₉f. 1. ostor, korbács;
—1 lui D£eu, Isten ostora; 2. bün-
tetés, csapás.
Sbiciuesc, IV. co. 1. ostoroz, korbá-
csol; 2. büntet, megbüntet.
Sbiciulez, I. co. kendert nyű, kendert
tör* tilol..
Sbier, I. kiált, kiabál, kiáltoz;
sikolt; kajdál, ordít, bőg; csacsog
(mint a szajkó); barcag (mint az
elefánt); — din toata puterea, tele
torokkal kiabál, egész erejéből kiált.
Sbíerat, t. -e, *{, kiabálás, kiáltás, ki-
áltozás, sikoltás, abajgatás, lárma;
rivalgás, ordítás, bőgés.
Sbierător, fif. és mn. kiabáló, kiáltozó,
sikoltozó —, ifi. kiabálva, sikoltozva.
Sbierâtura, nf. rikácsolás, rikkarüu;
' l. Sbíerat.
Sbir, fif. poroszló.
Sbocotesc, IV. fi. dobog, lüktet, ver
(pl. a szív).
Sbor, {. -uri, of. 1. repülés, szárnya-
lás; 2. lendült*; a lua un — mare,
nagy lendületét venni; 3. (== sobor),
vásár, sokadalom. .
Sbor, I. fi. röpül, száll, szárnyal,
szárnyon jár, repdes; 2. á. í. sebe-
sen megy, rohan.
Sborșesc, IV. mé —, vfi, 1. I. Sbér-
lesc ; 2. felpezsdül, felfortyan.
Sbucium, I. A) cd. nyugtalanít, hábor-
gat, bolygat; erősen v. keményen
megindít, megillet; B) mé —, vfi.
borzad, felborzad, berzenkedik, nyug-
talankodik, aggódik; víckándozik,
vergődik, éviekéi.
Sbuciumare, nf. 1. nyugtalanítás, há-
borgatás; (mint tárgy) nyugtalanság,
aggódás, aggodalom; 2. ellenkezés,

berzenkedés; sanyargatás, sanyar-
gattatás; 3. vickándozás; vergődés,
eviekélés.
Sbucneala, nf. 1. kitörés, kirohanás;
2. kopogás, kocogás, dobogás.
Sbucnesc, IV. A) fi. lüktet, ver (mint
az üt ér),, dobog (mint a szív); —,
co. kitör, kirohan; kopog, kocog, dö-
römböl.
Sbucnitură, nf. lüktetés, verés, dobo-
gás; kitörés, kirohanás, kocogás, dö-
römböl és.
Sbughiez, n. fi. eltakarodik, sátor-
fáját elhordja, magát elhordta, elil-
lan, eloson.
Sbugnesc, IV. fi. I. Sbucnesc.
Sburare, nf. 1. repülés, eh épülés,
szárnyalás; 2. rohanás, elrohanás.
Sburat, Mí«. szeles, szeleburdi, nyegle,
szeleskedő, hetvenkedő, könnyelmű;
lapte —, madár tej.
Sburataceșc, IV. co. szárnyra ereszt
v. bocsát ; röpít, elröpít.
Sburătoare, nf. t.1. szárnyas(ok), szár-
nyas állat(ok), madarak; 2. baromfi,
aprómarha, majorság.
Sburator, mn. 1. repülő; szárnyas,
szárnyazott; 2. röpke (hir); pesce —,
röphal, repülőhal.
Sbupatura, nf. 1. vágás; 2. bunkó,
bunkós bot, dorong, suhogó.
Sburaturesc, IV. co. 1. megdorongol,
doronggal ver; 2. elhajt, elkerget,
elűz, röpít.
Sburd, I. me —, vfi. 1. szóródik, el-
szóródik; 2. elszéled, széledez, osz-
lik; 3. nyugtalankodik, szórakozik;
4. kóborol, kószál, farkat csóvál; —,
fi. repked, szállong, csapong.
Sburd alnic, mn. pajkos, pajzán, szi-
laj, dévaj, csintalan; meggondolat-
lan, könnyelmű, lenge; —, ifi. paj-
zánul, pajkosan, csintalanul, köny-
nyelmüen, meggondolatlanul.
Zburdălnicie, nf. pajkosság, pajzán-
ság, szilajság, dévajság, csintalanság;
. könnyelműség, meggondolatlanság.
Sburdat, mn. I. Sburdalnic.
Scabie, . 1 nf. 1. (nt.) sikkantyú
Scabioasă, f (Scabiosa); 2. rüh.
Scad, II. A) fi. 1. fogy, elfogy, ke-
vesbedik, kisebbedik, rövidül; — din
putere, csökken, alábbhagy, gyen-
gül ; 2. fogy, csappan, soványkodik;
alább száll; 3. apad (mint a víz);
B) co. 1. lehúz, levon, leszámlál

(pénzt); 2. csökkent, fogyaszt, apaszt;
3. lecsapol, leárkol (vizet); — pre-
țul la o marfă, árt alább szállít. .
Scá^émént, t. -e, of. 1. apadék; fo-
gyatkozás, fogyás, szükség, hiány,
fogyaték; 2. hulladék, apadék (font-
ból), fogyaték; 3. levonat, leszámi-
tolat.
Scădere, nf. 1. fogyás, kisebbedés,
kevesbédés, apadás; rövidülés; 2.
fogyaték, apadék; fogyatkozás, hiány,
hiba; 3. levonás, leszámlázás; a fi
ín —, fogyatékán lenni; — de preț,
árleengedés; fără —, hiány-, fogyat'
kozás nélkül, hiánytalanul.
Scadron, t. -e, $/. század, lovasszázad.
Scăzut, mn. leszállított (pl. ár), apadt,
hanyatlott, csökkent.
Scăete, nf. (nt.) 1. i. Scaiü; 2. I.
Rostogol; 3. — le popii, csimpaj
(Xantíiium).
Scafă, nf. 1. kerekteknő; 2. mérleg-
csésze, mérlegserpenyő, kompona; 3.
ivóedény, csobány; 4. komp, hidas,
dereglye. -
Scăfârlie, nf (fit.) koponya.
Scăios, mn. tüskés, tövises, bogácsos.
Scaiu, fif. (nt.) bogács, bogáncs, bu-
hogáncs; a se ținâ ca —1, erősen
belekapaszkodni, ragaszkodni (vini-
hez); 2. (nt.) takácsmácsonya (Dip-
sacus); — binecuvântat, pápafű
( Cardus benedictus); — mérunt, ( nt.)
bojtorján, lapu (Arctium); —1 dra-
cului, —1 vântului, (nt.) iringó
(Eryngium); — voinicesc, (nt.)
csimpaj (Carduus acanthoides).
Seal, fif. (állati.) szárnyai cápa.
Scală, nf. t. hangsor, skála, hang-
létra; 2. körömméreg (állatoknál).
Scalâmbătură, nf. fintorgás. fintorko-
dás,fintor.
Scâlciat, mn. 1. zavart, kuszáit, bo-
nyolult, bonyolódott, rendetlen, zava-
rodott; 2. beesett (pl. arc); 3. hamis,
téves (pl. vélemény).
Scalci'ez, I II. co. 1. összekuszál, össze-
Scălciu, j bonyolít, összekever, össze-
hány, vet, összezavar; 2. kifoszlat,
kitép; 3. félre tapos (pl. csizmát).
Scald, I. A) co. megfüröszt, foroszt;
mos; B) mé —, ᵥfi. fürdik, megfür-
dik ; — în sânge, vérben úszik; — ín
lacremi, könyben úszik, könybe
lábbad (szeme).
Scaldă, nf. fürdő, fördő, feredő; apa

de —, fürdővíz; — de picioare,
lábviz, lábfürdő; — de sânge, vér-
fürdő.
Scăldare, nf. fürdés, feredés; fürösz-
ítés, feresztés.
Svaidat, t. -e, »f. fürdés, fördés, férő-
dé»; loc de —, fürdőhely; merg la
—, fürdeni megy.
Scăldătoare, nf. 1. fürdő, fördő, $?,-
redő; %. fürdőhely, fürdőkád; fürdő-
ház; 3. uszoda, uszóhely.
Scăldător, fif. fürdő, fürdővendég.
Scălimb, I. co. fintorgat; utánoz, maj-
mol.
Scalpel, t. -e, &f. bonckés, szike.
Scăiuș, t. -e, ^f. pecek, pecekfa; a
pune cuiva — în gură, vkinek föl-
peckelni a száját.
Scam, I. co. kifoszlat, kihúz, kitép
(szálanként).
Scama, nf. pihe, pelyh, tépés, tépet,
foszlány; rostika, fikarc.
Scamator, fif. szemfényvesztő, alak-
játékos; l. Escamoter.
Scamatorie, nf. szemfényvesztés ; bű-
vészet,.
Scămătură, nf. foszlány, tépet.
Scamn, fif. I. Scaun.
Scămos-, mn. pihés, pelyhes, kanafos,
rostos.
Scamoșez, I. A) co. * összeborzosít,
össze-, szétkuszál; meg tép, megtépáz,
felborzasit; J3) me —, vfi. borzad,
felborzad, berzenkedik; pelyhesedik.
Scamptez, I. co. bűről, elbűvöl ; szem-
fényvesztő dolgokat mivel.
Scânceală, nf. nyöszörgés, pityergés.
Scâncesc, IV. fi, 1. nyöszörög, pitye-
reg; nyiv'og '(kutyákról), szüköl,
vonít 5 2. sántikál, biceg.
Scandal, t. -e, df. botrány; botránko-
zás, bötránkoztatás; a face —, bot-
ránkoztatni, botrányt okozni.
Scandajisez, I. mé —, vfi. botránkozik.
megbotránkozik (vmiben); megbotrán-
koztat.
Scandalos, mn. botrányos; bosszantó
(dolog); —, ifi. botrányosan, boszan-
tólag/
Scandare, nf. verstagolás.
Scandela, nf. botrány, boszuság;
peatra —ei, botránykő.
Scandez, I. co. tagol (verest).
Scândură, &f, 1. deszka; 2. tábla,
polc;, moara de —- i, fürészmtí-
lom.                   .

Soândurice

398

Scărminătoare

Scărminătură         399             Schilod

Scândurice, 1 nf. deszkácska, kis
Scânduriță, J deszka. t
Scansiune, nf. I. Scandare.
Scântă, nf. 1. egy kicsike, csöpp, csep-
pecske, egy szikra; 2. falat, fala-
tocska, falatka.
Scântee, nf. I. Schintee
Scânteuță, nf. I. Schinteuță.
Scap, I. A) a. 1. ki-, megment, ki-,
megszabadít, fölment; 2. elejt, kiejt,
kiereszt, elszalaszt; — o voarbă, szót
ejteni; B) —, fi. 1. kikerül, meg-
menekedik, megszabadul, megmene-
kül; 2. elejt, elesik vmitöl, elveszt
vmit ; — din vedere, szem elöl el-
téveszt; 3. elfut, elszalad, elillan,
elszökik; — trenul, elkésik a vo-
natról ; — de pericin, a veszélyt
kikerüli, a veszélytől megmenekül;
C) mé —, vfi. 1. vetemedik (vmire);

2. magát kimenti; magát elejti, el-1

                   .   „      „ . undorodott, megcsömörüU.
esik, elbukik, hanyatlik; 3. hibázik, j Scârbos, mn. undorító, kellemetlen,
vétkezik, megbotlik; — a pișa, hu- • undok, csömörletes; undorodó.
gyozhatnám.                         ■ Seáreium, fif. I. Scrânciob.
Scapare, nf. 1. ki-, megszabadítás, • Seărâmbă. nf. szálka, csontszálka.
meg-, kimentés; menekülés, megme- j Scaresc, IV. o. 1. emel, fölemel, fel-
nekvés, szabadulás; 2. menedék, mén-

hely, ótalom; 3. elejtés, kiejtés, el- * ,
szalasztó#.                                gyöngít (világosságot).
Scăpat, Scăpătat, mn. elszegényedett Scări, nf. i. kengyel, kengyelvas;
szegény; elejtett, elszalasztott. ' curea de —, kengyelszij.
Scapér, I. fi. 1. csihol, csahol (tüzet j Scaricica, nf. létrácska.
üt kovából); 2. rugdalózik, rugdosó- Scarific, I. a. 1. köpölyöz, megköpö-
dik; szikrázik (a szem).                   * “

                                         lyöz; 2. vakar.
Scăperaminte, nf. t. tüzszerszám (acél, Scarifiéator, fif. köpölyvas.
kova és tapló); tüzszer, gyúszer, Scariga, nf. saragtya, saroglya.
                                       : Scariș, lépcsőnként, fokonként,
                                       j fokozatosan.
                                       ’ Scărișoară, nf. létrácska.
                                       I Scăriță, tif. 1. kengyel; kengyelvas;
                                       ' 2. /. Scărișoară.
                                        Scarițez, I. o. I. Scaresc.
                                        Scări tura, ₙf. fokozás, emelés, árfel
                                         emelés; árleszállítás.




Scăpărare, nf. csiltolás, csaholás.
Scapét, I. â. 1. leszáll, lenyugoszik,
letüdőzik, lealkonyodik (a nap); 2.
elsülyed, alászáll, elvesz, tönkre jut,
elszegényedik; 3. elesik, elcsúszik.
Scapetare, nf. 1. lenyugvás, leáldozás,
lealkonyodás; 2. elsiilyedés, elszegé-
nyedés, tönkrejutás.
Scăpătat, mn. ügyefogyott, szegény,
nyomora, elszegényedett, tönkreju-

tett.
Scară, n/. 1. létra, lajtorja, lábtó; 2.
lépcső, lépcsősét, grádics, fok; din —
Ín —» fokról-fokra; 3. (könyvnél)
tárgymutató, tartalommutató, tárgy-
jegyzék; 4. (nyeregnél), kengyel,
kengyelvas; a Domnului, (ni.)
gyökünké, szt. Magdolna füve (Pole-
mohium); — la căruță, kocsihágcsó,

felhágó; — musicalé, hangfokozat,
hangskála.
Scârbă, nfA.undor, undorodás; émely-
gés, csömör, utálat; ellenszenv, irtó-
zás, idegenkedés, iszony; ’mi —,
undorodom, iszonyodom, irtózom; 2.
perpatvar, veszekedés, civódás, kelle-
metlenség; a avé — cu cineva,
civakodni (ik) vkivel; 3. bú, aggódás,
búgond, bánat.
Scârbesc, IV. A) cd. undorít, utálat-
tal eltölt; bánt, epeszt, keserít, szo-
morít, megutáltad, (vmit vkivel), gyű-
löl tté tesz; kedvét elveszi (vmitol);
Bt me —, vfi. boszankodik, szomor-
kodik; undorodik; megcsömörül,
iszonyodik, megun vmit.
Scârbire, nf. undorodás, undor; csö-
mör, utálat, irtózás.
Scârbit, mn. unt, megunt, unatkozott,

rugtat, felszöktet, fölver (árt); — ín

jós, leszállít, alább enged (árt); 2.

Scarlatină, nf. (fiáit.) vörheny, uör-
henyláz.                      ’        ;
Scarmân, I. <*. /. Scarmín.            *
Scarmín, I. Cd. 1. tép, foszlat (tollút);
mélleszt, kopaszt (szárnyast); 2. tép,
kitép, kiszaggat, kihúz (hajat); 3.
gyárát, kártol (gyapjút).
Scarmínare, nf. 1. tépés, fosztás; —
de pene, tollufosztás; 2. gyaratás,
kártolás (gyapjúé).
Scărmînâtoare, nf. kárt, gyapjugya-
rató, gyapjufésü.

Scărmî-iătură, nf. 1. kártolt v. gya-
ratolt gyapjú; 2. tépés (rongy); 3.
á. i. veszekedés, verekedés; tépelődés.
Scârna, nf. 1. ganéj, ganaj, szar; 2.
dancs, szenny, mocsok, ürülék.
Scârnav, mn. 1. mocskos, undok, pisz-
kos; ronda, szennyes, rücskös; 2. trá-
gár (szó).
Scâmăvesc, IV. «. piszkot, rondít,
szennyez, maszatol.
Scârnăvie, nf. 1. rondaság, piszok,
mocsok, szenny, gamat, undokság;
trágárság (beszédben).
Scarpa, nf. 1. horgonytalp, horolat,
gátnyeset; 2. asszony- v. női cipő.
Scarpin, I. A) cd. vakar, megvakar,
kapar; B) mé —, vfi. vakarózik,
dörzsölödik, surlódik, rühelödik;
mé — în cap, fejét vakarja, fenn-
akad (vmiben).
Scărpinare, nf. vakarás, megvakarás;
vakaródzás; súrlódás.
Scarpinátoare, nf. vakarókés v. vas;
kotróvas.
Scârșnesc, IV. â. csikorog, nyikorog;
csikorgat (fogat). »
Scársnire, nf. csikorgás, csikorgatás,
fogcsikorgatás.
Scârtăesc, IV. â. I. Cârțăesc difi.
Scârțâitoare, nf, (nt.) torzon (Polyc-
nemum).
Scârțâitor, fif 1. cincogó, rósz hege-
dűs; 2. /. Cârțăitor.
Scârțăitură, nf. csikorgás, nyikorgás.
Scarteca, nf. lom, irka, firka; irka-
firka.
Scatina, nf. (állati.) szárnyas cápa.
Scatiu, fif. (állati.) 1. csíz, zöldike;
  2. citromsármány, aranymálinkó,
  aranymálú ( Fringilla citrinélla).
Scatolcă, nf pincetok.
Scataloă } doboz’ katu,Va’
Scaturesc, IV. fi. ered, fakad.,
Scaturigine, nf. forrás, ér, kútfő.
Scaun, i. -é, df. 1. szék; pad, lóca,
padszék; — cu spate, karszék, zsölle-
szék; — domnesc, împărătesc, fény-
szék, királyszék, trón, trónus; r— de
măcelărie, vágóhíd, mészárszék; 2.
törvényszék; 3. szék, vármegye,
megye; l. Ocol; 4. űrszék; are —,
van széke.
Scăunaș, M. -e, »f. 1. zsámoly, Iá-
Scăunel, I bitó, laballó; kis szék;®,
hurláb, sám, hegedüláb.

Scăunean, fif tanácsos, tanácstag.
Scaunul orfanal, »f. árvaszék; asesor
la —, árvaszéki ülnök.
Soavațiune, nf. L Escavațiune.
Scăzăment, t. -e, df. I. ScățUmănt.
Scelerat, mn. gonosz, istentelen; el-
fajult, elvetemedett; —, fif. gonosz-
tevő, istentelen v. elfajult gonosz, el-
vetemedett gonosz.
Scena, nf. 1. színpad, színhely, játék-
szín ; szószék • 2. jelenet, jelenés; 3.
felháborodás, spektákulum, látvány.
Scenarie, nf. jelenetezés, jelenetekbe
foglalás; szinikészűlet.
Scenic, mn. színpadi, színi,színházi;
jelenetes, jelenetezett.
Scenografie, nf. külső tükörrajz.
Sceptic, mn. kételkedő, kétkedő, kételgő,
kétlöelvü.
Scepticism, fif. 1. kétkedőség, kétlÖ-
elvüség, kételgőség; 2. kételgőtan.
Sceptru, fif. i. -e, *f. jogar, kormány-
pálca v. bot, királyi pálca.
Schelă, nf. 1. vizfogó, ré, rév, kikötő-
hely ; árúhely, árúrakhely; 2. fa-
raktár, farákhely; 3. állás, állvány.
Schelet, i. -e, df. csontváz, váz.
Scheunez, I. me —, vfi. szűköt (a
kutya).
Schiaun, I. fi. nyöszörög; nyávog (a
macska'.
Schiaunare, 1 nf. nyöszörgés, csa-
Schiăunătură, / holás'; nyávogás.
Schidoală, nf. éktelen alak, éktelen-
ség; béna, sánta; rém, szörny.
Schidol, mn. bénult, megbénult, béna,
csonka, megcsonkított, nyomorék.
Schidolesc, IV. co. /. Sohilăvesc.
Schije, nf. 1. érc, öntött vas darab;
2. töltény, golyó.
Schilâesc, IV. fi. szűköt, ronit; nyö-
szörög (kutya).
Sehilălăesc, IV. fi. /. Schilâesc,
Schilăitură, nf nyöszörgés; szűkülés,
vonítás.
Schilav, mn. béna, sánta, csonka,
nyomorék.
Sehilăvesc, IV. A) C». megcsonkít,
bénít, megnyomorít, megsántít; B)
mé —, vfi. megcsonkul, megnyomó-
rodik, megbénul, megsántul.
Schilăvie, nf csonkítás, megcsonkítás,
megnyomoritás, megbénítás; megcson-
kulás, meg^omorodás, megsántulás;
bénaság, n^rmorékság.
Schilod, mn. I. Schilav.

Schîma

400 Schitaciu

Schițez 401 Scoc

Schimă, nf. 1. taglejtés, mim, arc-
játék, tagjártatás, tagmozgatás; 2.
viselet, öltözet, ruházat; — mona-
, chală, szerzetes ruha; a face — e,
mímelni.
Schimb, t. -uri, d/. 1. csere, cserélés,
váltás; contract de —, csereszerző-
dés; T- de bani, pénzváltás; 2. t-
fehérnemű, fehérruha; a face —,
cserél, el-, megcserél.
Schimb,1. A) a. 1. cserél, meg-, ki-
cserél, fölcserél; 2. vált (ruhát,
lovat), felvált (pénzt); változtat,
me g változtat; a ’si —a părerea, véle-
ményét meg változtatni ;nu —ămult
la lucru, nem sokat fordít v. változ-
tat a dolgon; B) me —,-vő. cseré-
lődik, ki-, .felcserélődik ; változik,
meg-, elváltozik; a ’și —a vestmintele,
ruhát cserél, tiszta ruhát ölt fel.
Schimbăcios, mn. változékony, vál-
tozó, változatos, állhatatlan, tétovázó ; J
kacér (nőről).
Schimbacioșie, nf. változékonyság,
változandóság; állhatatlanság.
Schimbare, nf. 1. változás, meg-, el-
változás; módosítás; változtatás,
megváltoztatás; — de aer, levegő-
változtatás; — a la față, Urunk
. színe változása (ünnep); 2. váltás,
csere, cserélés.
Schimbat, mn. változott, megváltozott;
megváltoztatott, módosított; cserélt,
meg-, ki-* fölcserélt.
Schimbător, mn. 1. változó, változé-
kony, változatos, állhatatlan; forgandó
(szerencse); 2. cserélő, váltó; *— de
bani, pénzváltó; friguri —e, váltó-
láz; ifi. váltakozva, felváltra,
váltogatva.
Schimbatuxa, nf. változat, változan-
dóság ; l. Schimbare.
Schimburi, nf. t. fehérruha, fehér-
nemű, vászonnemü.
Schimbea, nf. (bél) leves.
Schimnic, őf. remete, magánylaki.
Schimnicesc, mn. remete, remetés,
magányos, rideg.
Schimnicie, nf. remeteség, remeteiák,
remeteház, magány.
Schimonosesc, IV. a. I. Schimosesc.
Schimosesc, IV. A) ca. eléktelenit,
elcsúfít, elrútít, diákjából kivesz;
. éktelenné tesz; torzít, eltorzít; B)
mé —, vő. magát eltorzítja, eléktele-
táti; alakjából kivetkőzik ', fintorít.

Schimosire, nf. ' elcsúfítás, torzítás,
eltorzítás, *lrutítás; éhtelenítés; ék-
telenség.
Schimosit, mn. eltorzított, elrútított,
elfajult, torz.
Schin, Őf. I. Spin.
Schinare, nfi gerinc,, gerinccsont, hát-
gerinc; l. Spinare.
Sohîncesc, IV. ca. I. Scâncesc.
Schindufă, nf. (ni.) I. Cimbrișor.
Schingiu, t -uri, fi. 1. kinpad; baksa,
csiga; 2. kín, gyötrelem.
Schingiuesc, IV. A) cd. kinvallat,
kinpadra húz, kintat, kínoz, gyötör,
nyaggat, faggdt; Bj me—, vő. kín-
lódik, gyötrődik ; bajlódik, nyomorog.
Schingiuire, nf. kínzás, kínvallatás,
ygyötrés, faggatás, nyaggatás.
Schintee, nf. 1. szikra, sziporka; csil-
lám; szikra (kis rész); darabka,
falatka; a da — i, szikrázik, szik-
! rát hány.
Schinteez, IV. <ő. 1. szikrázik; ra-
gyog, csillog, csillámlik; 2. sustorog,
serceg.
Schinteios, 1 mn. szikrázó; (szem)
Schintéitor, J kápráztató, csillogó,
csillámló; sércegő, sustorgó.
Schinteuță, nf (nt.) csirizes madár-
húr, piros tikszem, hizovány ; — roșie,
piros tikszem (Anagallis); — gal-
bină, saláta szironták, kis kecskefü,
galambbegy, tavaszi saláta; gódirc
(Chelidonium).
Schinuța, nf. (nt.) aggófű, aggó-
üszögőr.
Șchiop, mn. I. Șchiop dtí>.
Șchioapa, nf arasz; de o — egy
arasznyi, bakarasznyi.
Schiptru, df. I. Sceptru.
Schir, őf. keményedés, keménység,
kemény daganat.
Schirlet, t. -e, a/. skárlátszövet, skár-
látposztó.
Schisma, nf szakadás, elszakadás;
egyház v. hitszakadás'; szakadárság.
Schismatic, őf. és mm... szakadár, hit-
szakadár.
Schit, t. -úri, »f. fiókzgrda, fiókkolos-
tor v. monostor; —, £f. scita (nép).
Schiță, nf. 1. vázlat, tervrajz, előrajz,
körrajz; 2. /. Spița.
Schitacié, nf. fürgeség, virgoncság,
elevenség, vidorság; élénkség (beszéd-
ben); cifraság, nyalkdság.
Schitaciu, mn- \. fürge, eleven, vidor

virgonc, serény, éUnk; 2. cifra,
nyalka.
Schițez, I. có. vázol, főbb vonásban
rajzol v. előad. *' .
Schivermsesc, IV. ca. /. Chivernisesc.
Scientific, mn. tudományos, tudós,
tudománybeli; op -—, tudományos
munka, —, iő. tudományosan, tudo-
mányszerint.
Sciință, nf 1. tudomány, tudatom;
de —, tudományos, tudós ; bărbat —,
tudományos férfiú, tudományos kép-
zettségű férfiú; tudás* tudomás,
belátás, ismeret, isme; cu —, tudós,
tudományos; fără —, tudatlan, já-
ratlan.
Sciitor, mn. 1. Sciutor.
Scire, nf. hir, tudomás, tudás ; a da
de —, tudtul adni, tudomására
hozni (vkinek vmit); cu —, tudva,
akarva, szántszándékkal; cu — amea,
tudtommal; fără —, hirtelenül, észre-
vétlenül, tüstént; fára — a mea,
tudtonion kívül, tudtom nélkül, hírem
nélkül.
Sciricesc, IV. ca. tudakozódik, tuda-
kol, kérdezősködik, fürkész.
Scisiune, nf. szakadás, visszavonás,
meghasonlas, viszály; fac —, szaka-
dást előidéz.
Sciu, IV. ca. tud, ért, ismer; nu vreau
sa — nimic de el, nem akarok tudni
felőle semmit; — toată povestea,
tudom v. ismerem az egész históriát;
mé — păcătos, magát bűnnel vá-
dolni.
Sciut, mn. ismert, ismeretes; nyilvá-
nos, nyilvánvaló, koz, tudvalevő; in
genere —, köztudomású; 2. (fiola.)
tudatos, tudalmas.
Sciutor, mn. tudós, tudatos, tudó,
tapasztalt, ismerős, jártas, értő, szak-
értő; a tót —, mindentudó.
Sclav, őf. rabszolga, személyrab; a fi
— ul unei pasiuni, egy szenvedély
rabszolgájának lenni.
Sclavagiu, őf. rabszolgakereskedés,
rabszolgaárosság; rabszolgaság.
Sclăvie, nf. rabiga, rabszolgaság.
Scleafă, nf. 1. hasáb; 2. á. í. tető,
orom.
Sclepț, i. -uri, 1. bögöly; 2. ajazóvas,
orresiptető, fék.
Sclepțez, I. cd. hasít, hasogat.
Sclifosesc, iy. me —, vő. nyöszörög,
pityereg.

     Román-magyar szótár. II.

Sclimpuș. t. -e, t>f horgacs, kampó,
gamó, dKasztó (ruhánál).
Sclintesc, IV. có l. Scrintesc.
Sclipeála, nf. 1. ragyogás, fényesség fi
2. fény, disz, pompa, tündöklés, csil-
lám, tündöklet, ragyogvány.
Sclipesc, IV. ő. csillog, csillámlik,
ragyog, tűndöklik, fénylik, villog
(mint a fegyver).
Sclipeț, df. (nt.) Tormentilla, vérgyökér,
timpo.
Sclipicios, 1 mn. fénylő, csíllámló,
Sclipitor, j ragyogó, csillogó, villogó.
Scliposesc, IV. ő. I. Cliposesc dté.
Sclipuesc, IV. cd. megcsíp, megfog,
megkap, csen, elcsiUent.
Sclirisesc, IV. ca. sikárol, csiszol,
palléroz, simít, fényez, csiszárok
Sclirisitoare, nf. simító acél, fénye-
sítő vas.                           h
Sclirisitor, őf. műlátó, pallér.
Sclivisesc, IV. cd. /. Sclirisesc dti>.
Scoaba, nf. 1. foglár, eszkába, kapocs,
kapocsvas; 2. ponc, véső; 3. gebe.
Scoacă, nf. tehéntúró.
Scoarță, nf. kéreg, héj; levél.
Scobâlțesc, IV. A) cd. 1. elcsúszik, bot-
lík,m$gcsusszan, megsikamlik, elfarol
(szántól); 2. kirázkódik, megráz; B)
me —, vő. ing, inog, ingadozik,
biceg, vacog.
Scobar, őf (állati.) paduc, paduchal,
márna, rózsahal; ponty (Gyprinus
nasűs).
Scobârdat, mn. görbült, görbített,
görbe, karajos, ivded, horgas.
Scpbârdez, I. ca. görbít, görbeszt •
hajt, meggörbeszt.
Scobesc, IV. ca. kiváj, kivölgyei, öb-
löz, hámorit; szalui, kivés, vésővel
alkot; — în dinți, fogat váj v. pisz-
kát.
Scobitoare, nf. pon'c, véső, szegzővéső;
— de dinți, fogvájó, fogpiszkáló.
Scobitor, őf. metsző, faragó, vésnök;
rézmetsző.
Scobitură, nf- kivájás, homorúság,,
vésés, öblözés; vájat, öblözet.
Scobor, IV. ca. A) leszállít; lever
(árt); B) me —, vő. leszáll; l. Co-
bor dtő.
Scoc, t. -úri, df. csatorna, csorga, csor-
goda, ereszcsatorna, csepegő, ereszalj;
2. cső, cséve, szár, császár; 3. vájt-,
öblös cserép, üres tégla.
Scoc, III. A) cd- túlsüt; — lapte,

26

Scochin

402

Scdrță

Scorțăesc

403

Scrisoare



     kifőz, főz (aludt tejet); B) me —,
     vő. érik, megérik; túlérik.
    Scochin, t. -e, df. hegyzug v. torkolat,
k jugyor.
’s z Scocioresc, IV. co. 1. kotor, kotorász,
     vájkál; 2. kiás, túr, kitúr, kiváj,
     vájkál, szurkát: 3. elszéleszt, elosz-
     lat, elűz (gondokat); 4. felkölt, fel-
     ébreszt; á. &. felvidít, felelevenít,
     buzdít, serkent.
    Scodolesc, IV. a>. I. Scocioresc.
    Scofală, nț. 1. érccsomó, ércgümő; 2.
     csín, fogas, fortély; hű-hó.
    Scofâl(c)esc, IV. me —, vő. fogy, el-
     aszik, soványodik, sorvadoz, elszárad.
    8cofél(c)it, mn. elaszott, megfogyott,
     sovány.
    Scoto, nf. lisztes szekrény, lisztes
     hombár.
    Scoică, nf. kagyló, csigaház, csiga-
     teknő, kagylóhéj, csigahéj; — de
     maré, tengeri kagyló.
    Scoicos, mn. kagylós, kagylónemü.
    Scol, I. A) co. 1. felköti, felébreszt;
     2. felállít, fölemel, főiegyenesít;
     talpra állít; B) mé —, vő. fölkel,
     fölébred; feláll, fölegyenesedik; —
     dela measă, asztaltól fölkel;     din
     morb, betegségből fellábad, — din
     morți, halottaiból feltámad; — ín-
     cor.ira cuiva, fellázad, fölkel (vki
     ellen).
    Școlar, fif. tanítvány, tanuló.
    Scolastic, mn. iskolai, oskolai, tan,
     iskolás; filosofia —a, iskolás böl-
     csészet;—, őf. iskolás bölcsész, sko-
     lasșțjvus.
    Scolastică, nf iskolás bölcsészet.
    Scoliast, őf. jegyzetiró, magyarázó.
    Scólion, t. -e, $(. jegyzet, magyarázat,
    magyarázó jegyzet.
    Scont, t. -úri, »/. váltókamat, levonat,
     leszámitolat, leszámitvány.
  . Scontez, I. a. leszámítol, lehúz, le-
     számol (váltóknál).
    Scontrare, nf rovancsolás, átrovás,
     eggberovás, összevetés.
    Scontrez, I. co. rovancsol, egybevet,
     egyberó, ellenró, átró, őrrovatba ir.
    Scontru, t. -uri, .»f. 1. rovancs, őr-
     rovat ; 2. rovancsolás, eggberovás.
    Scop, t. -úri, ₉f. cél, szándék; akarat,
     föltétel, föltett szándék, célzat, szán-
     dékúit; a’sí ajunge —ul, célját el-
     érni, a avé de —, céljának lenni,
     szándékozni (ik); a fi cu —, célsze-

rűnek lenni; fără —, cél nélküli, j
céltalan.                            1
Scopesc, IV, co. 1. heréi, megherél; 1
2. /. Scuip. .                       . I
Scopit, mn. 1. heréit, erőszegett (em- 1
bér); 2. /. Scuipat.
Scopot, t. -úri, a/, szikra; pici pará-
nyi ; — de vreme, egy kis idő, egy
pillanat.
Scorbura, nf. 1. odú, udú, völgyelet;
vájat, öböl, vápa; 2. odvasfa.
Scorburesc, IV. cs. váj, vájkál, öblö-
sít, völgyéi.
Scorburos, mn. odvas, üreges, vájt, ,
homorú, öblös; lyukas (pl. fog).
Scorbut, fif (övit.) súly, vérsenyv.
Scorbutie, mn. súlyos, vérsényves.
Scordpléa, nf; foghagymás lé (= muj-;
deíű).                               1
Scörittm, őf, (nt.) /. Scoruș. ]
Scormolesc, IV, co. /. Scormonesc.
Scormonesc, IV. 2Ó co. 1. össze-, feltúr, -
összeturkál; felkutat, összehány, vet,
felforgat; kikeresgél,megmotoz; 2.
felköti, felserkent, felébreszt; B) :
mé —, vő. hánykolódik, hányakodik,
felébred, felkél, felserken. ’
Scornacíti, mn. 1. leleményes, találé-
kony, éber, szemes, vigyázó, fürge,
eleven, virgonc; 2. émett, imett, kevés
álmu.                                  1
Scornesc, IV. co, 1. költ, kigondol, J
kieszel, kohol, ki-, feltalál, kielméi;
2. felköti, felserkent, felébreszt; 3. /.
Stírnesc. •      ,   • ”             dl
Scornire, 1 nf. koholmány; mese, j
Scornitură, J lelemény, találmány; 1
kigondolás, költés, feltalálás.       j
Scoroambe, nf. t. (nt.) I. Porumbrel. “
Scorocesc, IV. co. támaszt, kelt, föl- |
kelt, gerjeszt, fölgerjeszt, fölizgat. |
Scorojesc, IV. co. rág, el-, szétrág, |
összerág. .                           d
Scorombar, őf (nt.) kökény; /. Spin. 1
Scorpie, nf (állati.) 1. bököl, skorpió, J
skarapna; 2. mérges asszony, vén 5
boszorkány.
Scorsonera, nf. (nt.) kigyószisz, pénz- I
levelű lizinka.                        1
Sc6rța, nf. 1. kéreg, héj, fakéreg; kül-
hártya, külbőr, hám, háncs; a trage '
— a de pre ceva, le-, megbántani,
le-, meghéjazni; 2. csisza, vászon-
csisza (hajón); gyékény; 3. könyv-
tábla, könyvfedél; din — Ín —, ele-
jétől végig, á-tól z-ig.

Seorțăesc, IV. ő. 1. csikorgat, csiko-
rog, nyikorog; 2. hákog, hurákol;
torkát köszörüli.
Scorțaitură, nf. 1. csikorgás, nyikor-
gás; 2. hákogás, hurákolás.
Scorțar(iu), őf. (állati.) közönséges
poncor, kurta kalapács; favágó (ma-
dár a kúszók rendéből, Sitta caesia).
Scorțelesc, IV. co. /. Scormonesc.
Scorțișoară, nf. fahéj, fahaj.
Scorțișor, őf. (>J.) fahéjbabér (Lau-
rus cynamomum).
Scorțos, mn. kérges, héjas, hajas.
Scorțoșez, I. mé —, vő. megkér gese-
sedik, megkeményedik ; beheged,-be-
forrad*
Scorțoșitura, nf. bőrkéreg, feltört bőr.
Scoruș, őf. (nt.) berkenyefa; bar-
kócafa (Sorbus ancieparia); — de
munte, barkóca galagonya ; /. Sorb.
Scorușa, nf. berkenye; — de pădure,
barkóca; l. Soarbă.
Scos, mn. kihúzott.
Scosétura, nf. 1. nyúlvány, kiállás,
kiállórész; 2. pártazat; eresz.
Scot, III. co. 1. kivesz, kihúz, kivon
(kardot); 2. kivet, kijavít; 3. kihoz;
— din sărite, zavarba hoz; kihozza
a sodrából; — apă, vizet merít v.
mer; — din minți, elcsábít, félre-
vezet, rászed, rávesz; — din/rficiu,
hivatalától megfoszt, kitesz hivata-
lából vkit; — o carte la lumină,
kiad; napfényre bocsát (egy köny-
vet); — ochii cuiva cu ceva, vkinek
szemet szúr vmivel; — pe ușă afara,
az ajtón kidob; — din prinsoare;
fogságból kiszabadít; — un dinte,
fogat húzni ; 4. kikölt, kikutol.
Scótere, nf kihúzás, kivonás, kivevés; 1
kiásás; — din oficiu, kitétel, elmoz-
dítás (hivatalból).
Scotocesc, IV. co. i. Scormonesc.
Scovar^ă, nf. lepény; turóslepény,
turósbéles, palacsinta.
Scovârdez, I. mé —, vő. 1. hányko-
lódik, magát hányja, veti ; 2. gör-
bül, görnyed, görnyedez.
Scrab, őf. (nt.) csormolya, feketebuza,
csór molya fintor (Melampyrum ne-
morosum).
Scrâmbiță, nf. (állati.) hering (hal).
Scrânciob. A -e, df. hinta, himba,
gallóka, hintőka.
Scrâșnesc, IV. ő. L Scârsnesc tiő.
Screm, III. Ő. 1. vajúdik; 2. hákog, !

hurákol; torkát köszörüli; 3. erőlkö-
dik, magát megerőlteti, nyög, nyomi
Seremét, t. -e, »f. 1. vajúdás; 2. há-
kogás, hurákolás, torokköszörülés; 3.
erőlködés, erőltetés; 4; feszelgés, fe-
szély (magatartásban).
Scriere, nf irás, irat.
Scriitor, őf. 1. író, szerző; 2. írnok,
Íródeák.
Scriitoraș, őf. tollnok, Írnok, tollvivő.
Scrijea, nf szelet, darab (pl. kenyér);
l. Felie.
Scrijelesc, IV. co. 1. vagdal, darabokra
vág, szeldel; 2. megkarcol, meghasít
(f^)z
Serima, nf. vivómesterség, vím'ester-
ség.
Serimar, őf. vivő, vivómester.
Serin, t. -e, df. szekrény.
Scrinte, őf. (nt.) lila, szelence; gyepü-
bodza (Syringa).
Scrinteala, nf kificamítás; ficamo-
dás, marjtilás, menülés, kirándulás
(lábé), ficam.
Scrintee, nf. (ni.) pimpó, libapimpó;
ezüstös etureke (Potentilla).
Scrintesc, IV. co. A) kificamít, meg-
ránt (lábat), elbicsaklik (a láb)
B) —, ő. marjál, kificamodik, ki-
marjál.
Scrintitoare, ₙf. (ni.) I. Scrintee.
Scrintitură, nf. I. Scrinteală.
Scripcă, nf. i. gordon, bőgő, nagy-
brugó; hegedű.
Scripcar, fif. 1. gordonos, bőgős, bru-
gós; 2. hegedűs; l. Lăutar.
Scripeț, t. -e, df. I. Seripete.
Seripete, nf. csiga, emeltyű.
ⱼ Scriptură, nf. irás, irat, iromány,
sánta —, szentirás, biblia; — de
mână, kézírás, kézirat.
Scriptual, mn. irás, író ...
Scripturistic, mn. irás . . , írásbeli;
esamen —, Írásbeli vizsga; mate-
rial —, iróanyag, Íróeszköz.
Scris, mn. Írott; de —, író; measă
de —,’ íróasztal; ín —, Írásban,
irásbelileg; unelte de —, Írószerek
v. eszközök; —, ț. -ttri, df. iromány,
okirat, okmány; — fonciare, hitel-
részvények, zálogkötvények ; manu - ,
kézirat.
Scrisal, mn. i. Scriptual.
Scrisoare, nf. 1. irás, irat, iromány ;
levél; — de mână, kézírás, kézirat;
a răspunde la o —, egy levélre vá-

26*

,B

Scria              404             Sculptura

laszolni; am — frumoasa, szép írá-
som vár, szépen írok.
Scriu, III. ca. ii'j megír; — cuiva,
ir valakinek; —' frumos, szépen ir;
— o carte, könyvet ir; legjelet ir;
— despre céva, ír vmiről; — împre-
jur, leír, körülír; — la olalta, összeír.
Scrivala, esiptetö, orrcsiplető.
Scrivésc, IV. fi. r. nyöszörög, pitye-
rig, fanyalog, jajveszékel; 2. (kutyá-
ról) szüköl, vonít.
Scroafă, nf» 1 * koca, gőnye, emse, eme
v. kocadisznó; 2. szennyes v. piszkos
személy, koca (nőről); — mistreață,
vademe, vademse.
Scroh, t. -úri, $f. 1. kevert, rántottá,
rénye;, 2. kimeszelés, kiszinezés, be-
fehérités.
Scrobeală, nf. keményítő.
Scrobesc, IV. co. keményít, ki-, meg-
keményít (fehérneműt).
Scroboteală, nf. 1. vastaglé, lőre; 2.
sürgölődés, forgolódás.
Scrobotesc, IV. co. tákol, összetákol;
—în oală, fazékban kever cnyit •
mé —,        sürgölődik, forgolódik.
Scrofărie, nf. disznoság.
Scrofulare, nf. (nt.) ták-ajak.
Scrofule, nf. t. (fiád.) görvély, futosó
mirigy.
Serofulos, Scrofulotic, mn. görvélyes ;
a deveni —, görvélyesedijc.
Scrum, t. -úri, í>f. korom.
Scrtimbie/nf. (állati.) hering (Ciupea,
harmgns).
Scrunțar, i. -e, df. kőmennyezet.
Scruntarie, nf. 1. görgeteg, görgély,
omlók, görkövek ; 2. csúsztatás, csür-
közés.
Scrupos, mn. törékeny, törős (pl. érc);
sérvéses..
Scrupul,, fif. 1. aggály, kétség; kétely,
nehézség, akadék, habozás, tétova; 2.
öntudat, lelkiismeret fúr dalás.
Scrupulos, mn. 1. kétkedő, töprengő,
habozó, tétovázó; 2. szőrszálhaso-
gató ; —, ifi. szorosan, pontosan, szi-
gorúan, töprenkedve, habozva, szőr-
szálhasogatva.                         i
Scrupulositate, nf. 1. szigorúság, sza-
batosság, pontosság ; 2. szŐrszálhasoga-
tás, aggódás, ₜ töprengés, tétovázás,
habozás.
Scrutare, nf. nyomozás, vízsgálás,
vizsgálódás, tudakozódás; fürkészel,
buvárlat, nyomozol, vizsgálat,.kutatás.

Scrutător, . nf. búvár, vizsgáló, nyo-
mpző;furkész, tudakozó, kutató.
Scrutez, I. <n. kutat, nyomoz, vizsgál,
fürkész, búvárkodik, nyortozódik.
Scrutin, df. I Sofutiniu.
Scrutinător, fif. szavazatszedő.
Scrutinez, I. szavaz (titkosan);
szavazatot szed.
Scrutiniu, i. -i, t>f. 1. szavazatszedés;
2.A titkos szavazat.
Scufie, nf. hálósipka, hálósűveg, háló-
fejkötő.
Scufiță, nf. gyermek/őkötő.
Sciifund, I. A) «. le-i elmerít, le-,
elsülyeszt; B) me —, vfi. el-, le-
sülyed; él-, lesüpped, el-, lemerül,
alámerül; el-, leméig ed; —în somn,
álomba merül; 1. Cufund.
Scufundat, mn. elsülyedt, lesüppedt,
lesülyesztett, alámentett, alámerült,
beesett, besüppedt.
Scuip, I. és IV. d. w co. pök, köp, lé-
pők, leköp; köpdös, kiköp; — ín
fața pé cineva, vkinek szeme közé
köp.
Scuipare, nf. köpés, pökés, kiköpés,
köpdösés ; — de sânge, vérköpés.
Scuipat,, i. -e, o/. 1. köp, nyál, turha,
köpésf pökés; 2. köpedék.
Scuipătoare, nf. köpdőce, pökcsésze;
f ökőlétda, köpőláda.
Scuipătura, nf. I. Scuipat 2.
Scuipit, t. -e, df. i. Scuipat 1.
Scul, t -uri, df. pászma, seréb; mot-
ring, báb; cérnaszalag, szatying.
Sculă, iif. í. szerszám, eszköz, szer;
2. bútor, edény, dolog, holmi;'3. á. é.
ékszer, drágaság, drágakő.
Sculam ént, t. -e, of.ffiózt.) 'ondófolyás,
kankó, takár.
Sculare, nf. 1. felállás, felkelés, fel-
ébredés , felköltés, felébresztés; — din
o.boală, fellábadás; 2. fellázadás,
felkelés; 3. feltámadás (halottaiból).
Sculator, df. 1. ébresztő, serkentő
(óra); keltő, felkeltő; 2. fürjsip (va-
dásznál); 3. /. Resculator.
Sculptez, I. co. 1. farag, metsz, vág,
vés; 2. alakít, képez, idomít, for-
mál;
Sculptor, df. szobrász, képfaragó;
. képész, képművész.
Sculptură^ nf. szobrászat, képmüvé-
szet, képfaragás, vésőmüvészet; ate-
lier de —szobráezmühely; școală
le —, szobrásziskola.

405

______________Scumbrie

Scumbrie, nf. (állatt.) köz. makár<
skomber (hal); /. Scrupibie.
Scump, mn. 1. drága, költséges; be-
cses, kedves; foarte —, igen drága,
paprikás, borsos, méregdrága; 2.
fukar, fösvény, zsinór, zsugori, só-
vár; —, df. fösvény, zsugori, fukar,
faszari ; —drágán.
Scumpenie, nf. I. Scumpete.,
Scumpesc, IV. A) cd. drágít, megdrá-
gít, emeL felemel, felver (árt); B) me
—, vfi. i. drágul, megdrágul, drá-
gábbodík; 2. fösvénykedik, fukarko-
dik.
Scumpetate, nf. óvatosság^ szabatos-
ság, pontosság, szigorúság, figyelem,
szemfülesség; cu —, szabatosan, pon-
tosan, szigorúan; vigyázva, óvatosan.
Scumpete, nf. 1. drágaság; fösvény-
ség, fukarság, zsugoriság; adaus de
—, drágasági pótlék.
Seumpeturi, «/. t. drágaságok, becses
dolgok, ékszerek.
Sctímpie, nf. (nt.) ecetszömörce, ecetfa
(Bhus cotínus); 2. I. Scrinte; fu-
karságé zsugoriság.
Scumpină, nf. (ni.) I. Scrinte.
Scumpire, uf. 1. drágítás, drágulás;
2. fukarkodás, fösvénykedés.
Scund, mn. alacsony, alacson; szűk,
kicsiny, rozoga (ház).
Scupiu, IV. d. I. Scuip.
Scurg,- III. A) cd. lefolyat, szivárog-
tat^ lecsapol (vizet); kiürít, kiszivat;
~ un pahar, egy pohárt kiürít v^\
kiiszik ; B) me —, vd. el-, le-, ki-
foly, szivárog, ki-, leszivárog.
Scurgere, nf, szivárgás, ki-, leszivár-
gás, lefolyás, apadás; 2. vizvezeto
árok.
Scurgétoare, nf. 1. iszapvonó, tógereb-
lye ; 2. vízvezeték, vizvezető csatorna,
eresz-csatorna.
Scuiil, mn. tréfás, bohókás, csélcsap,
Scúrilitate, nf. bohóság, csel, durva
v. vastag tréfa.
Scurm, I. co. 1. túr, turkál, váj, vájkál,
ás; 2. kapar, kikapar, kaparász, ki-
kotörász.
Scurmare, ) nf. túrás, ásás; kapa-
Scurmatura, J rás, kaparászás.
Scurs, mn. lecsapolt; kiiültett, szátd-
tott; leszűrt.
Scursoare, nf. 1. lefolyás, apadás; 2.
vizvezető árok; 3. hasmenés, lágy-
has, némethas; 4. vérhas; 5. (la fe-

, Scutire ___________
fiiéi), fehérfolyás, havitisztulás, kó-
szám.
Scursura, nf. 1. dúc, kény ér dúc; 2.
I. Scursoare.
Scurt, mn. 1. rövid, kurta; 2. rövi-
ded alacsony, kis (ember); 3. röivid,
sűrű (lé); ín —, érövid idő múlva;
, .nemsokára, rövid időn; röviden; —
la vedere, rövidlátópe—, röviden,
rövideden, kevéssel; Un pe cineva
de —, rövidre v. kurtára fogni vkit;
     și bine, röviden és velősen; el
trage —a, ő húzza a rövidet.
Scurt(ez), I. co. rövidít, megrövidít,
rövidre szab, kürtit.
Scurtă, nf. érdag, érduc, ércsomó, ér-
daganat*: mirigydaganat.
Scurtare, nf. 1. rövidítés, kurtítás,
megrövidítés^ 2. rövidülés; 3. elhú-
zás, elvonás.
Scurtătură, nf. 1. bunkó, fütykös,
bunkósbot; 2. /. Scurtare.
Scurteică, nf. köntös (női),, dolmány,
buncfcfy suba, mente, ujjat, kod-
mönös ruha (nőknél).
Scus, 1. A) o», ment, kiment, mente-
get; B) mé —, vű. mentegetődzik,
mentekezik; l. Escus.
Scusă, nf. mentség; mentés, mentege-
ss; mentegetőzés.
Scusare, nf.* I. Éscusare.
Scut, t. -uri, df.. 1. paizs, vért; pán-
cél; ^. ótalom, oltalom, védelem, me-
nedék.
Seuț, £f. jégcsap^ jégdarab.
Scutar, fif. í. fegyvernök, paizshor-
dpzój,^. gulyásₜ pásztor (a ki saját
nyálat őrzi).
Scuteala, nf. mentesítés, meg-, fölnien-
tés, megszabadítás; biztonság, men-
tesség, mentség; pun la —, bizton-
ságba helyez, jó helyre tesz.
Scutec, t. -e, cf. pelenka, pólya.
Seutelnic, mn. mentesített, mentes,
szabadalmazott, szabadalmas, szaba-
dos.
Scutesc, IV. A) co. 1. mentesít, föl-
ment (pl. közteher alól); szabadit,
fölszabadít, kimélₜ megkímél (vmitől)
nem bánt, békét hagy; 2. ótálmaz,
védelmez, megóv ; B) me —, vfi. sza-
badul, meg-, kiszabadul, megmene-
¹ kedik.
Sentință, nf. előjog, kiváltság, szdba-
diték, mentesség.-
Scutire, nf. i. Scuteala.

Scutit

406

Seamén

Seará .407                         Secsual

Scutit, mu. mentes, ment; — de dare,
adómentes; — de postport, vitel-
dijmentes; — de grijă, gondtól ment ;
loc —, védett hely.
Scutitor, fif mentő, szabadító, védő,
pártfogó, oltalmazó.
Scutur, I. A) es. I. ráz, fel-, megráz,
hullat; 2. csóvál, megcsóvál, ráz (fot);
3. zöcsköl, zöcsögtet; — poame,
gyümölcsöt ráz; B) me —, vfi. ráz-
kódik, megrázkódik, zökög, döcög (mint
" a szekér); se — a florile, elvirág-
zik, elvirít; me —ă frigurile, kiráz
a hideg, hideg lel, hideglázam van.
Scuturare, nf. rázás, rázkódás; csó-
váld#.
Scuturat, megrázott, rázkódott;
om —, hetyke ember, piperköc.
Scuturatură, nf. I. Scuturare.
Scuz, I. co. /. Scus.
Sdărietură, nf L Sgarietura.
Sdăriu, II. Cd. szét-, megkarcol: meg-,
szét-, összekarmol, körmöt; l. Sgáriu.
Sdrăncană, nf. csörömpölés; zörgés,
Sdrăncănesc, IV. a. csörömpöl, zörög,
zörget, csörtet; döcög.
Sdrân căni tură, nf. csörömpölés, zör-
gés, zörgetés; döcögés.
Sdrăngănei, fif. {. Zurgălăi
Sdranță, nf. I. Sdreanța.
Sdranțuesc, IV. szakaszt, szét-,
darabokra szakaszt, tép, széttép.
Sdravén, mn. erős, erőteljes, ép, egész-
séges, izmosₜ derék, nagy, tenyeres-
talpas; —, ifi. izmosán, derekasan,
nagyon, erősen, emberül.
Sdrávenesc, IV. vfi. 1. mé —, /. în-
sănâtoșez; 2. izmosodik, erősödik;
vitézkedik.             [folt, foncsik.
Sdreanța, nf. rongy, cafat, condra,
Sdrelesc. IV. 1. szétnyom; lefoszt
(fáról leveleket), megfoszt, lehúz,
lenyúz; 2. karcol, karmol.
Sdroae, nf. rakás, tömeg, sokaság;
Sdrob, t -uri, df. morzsa, töredék,
darabka, falat, hulladék. [falka.
Sdrobesc, IV. A) cd. 1. tör, zúz, szét-
zúz, morzsol, összezúz, összetör; 2.
össze-vissza ver, agyba-főbe ver; B)
mé —, vfi. el-, össze-, széttörik, tö-
redezz megüti v. megsebesíti magát.
Sdrobire, nf. szét-, összezúzd#, össze-
törés, összemorzsolás; — a inimei,
tőre délén.
Sdrobit, wn. 1. megtört, törődött,
zúzott, szétzúzott, szétmorzsolt; 2. el-

bágyadt, tikkadt; 3. töredelmes; —
de lucru, munkától törődött, fáradt,
Sdrobitură, nf. I. Sdrobire.
Sdruhăesc, IV. «. ráz, meg-, felráz,
rázogat, zörögtet; döcög, döcögtet.
Sdruháire, 1 nf. rázó rázkódás;
Sdruhăitură, J döcögés.
Sdrumic, I. cd. széttördel, szétmorzsol,
el-, szétdarabol, darabokra szed;
szétzúz, összetör; apróz, aprít.
Sdruncin, I. A) cd. megtör,jdz, meg-,
felráz, zöcsköl, zöcsögtet, döcögtet;
B) me —, f/J. rázkódik; döcög (mint
a szekér), megrendül.
Sdruncinare, | nf rázás, meg-,fel-
Sdruncináturá, j rázás, rázkódás,
zöcskölés, döcögés; törmelék.
Se, nvm. 1. a visszaható igék 3-ik
személyének praejixuma; — cade,
illik; — duce, megyen; — vede,
látszik; — pare, tetszik; — <Jice,
mondják v. mondatik; 2. &«. = ha;
— fi vedut, ha láttam volna.
Se, Hm. liogy.
Seama, nf. 1. szám, számadás; a da
—, számot adni, számolni (vmivel);
a da ín —, számba adni; pe — a
mea, számomra, részemre ; fára —,
számtalan, tömérdek, szerfelett; hozzá
foghatlan, páratlan; de o —, egy-
korú, hasonló, egyféle; o — de oa-
meni, némely v. bizonyos emberek,
az emberek egy része*; a’și trage —
cu sine, számot vetni magával; 2.
figyelem, gond, gondoskodás, vigyá-
zás; a băga de —, vigyázni, figyelni,
gondolni (vmire); a lua —, vigyázni,
figyelni, figyelni ezni; a se lua pe —,
észre venni; a Ina ín —, a) számba
venni; b) figyelmezni, figyelni; a
ține ín —, számba venni, számba
tartani, el nem felejteni; cu buna —,
de buna —, bizonyára, bizonyosan,
bizonynyal, valósággal; mai cu —,
különösen, főképp főleg, kivált, ki-
váltkép; afară din —, szerfelett,
mértékfelett.
Seamén, fif. felebarát, embertárs;
sorsos;»fara —, páratlan .
Seamân, I. A) o. 1. vet, bérét (ma-
got); ki-, elszór, elhint; 2. terjeszt,
elterjeszt (hamis híreket); ciné — a
vént, secera furtună, a ki szelet vet,
vihart arat; cum vei — a așa vei
secera, a mint vetsz, úgy aratsz;
B) —, fi, hadOrdU vkire, hasonló

(vkihez); — ă cu mamása, anyjára
üt, anyjához húz, hasonlít; —a a
ploae, úgy látszik mintha esőznék,
esni készülne az eső; —a a om de
omenie, becsületes embernek néz ki.
Seară, nf. est, este, estve, estély; a —,
tegnap este; se face —, esteledik,
alkonyodik, estellik; spre —, este
felé, alkonyat felé; de cu estve,
esteliéikor, estennen; — a buna, jó
estvét; — a vieței, az élet estéje, késő
vénség; cântare de —, esteli dal,
alkony dal.
Searbrd, mn. I. Sarbéd.
Seată, nf. I. Sită.
Seaü, fidz. vagy, akár; —, vagy,
vagy; akár, akár.
Seavér, fif. fölszél, északi szél.
Sec, mn. 1. száraz, asszú, elaszott,
kiszáradt; vént —, száraz v. szá-
rasztó szél; 2. üres, haszontalan;
vorbă — á, üres beszéd; 3. ösztövér,
sovány (pl. föld), szikár, cingár,
nyurga (pl. ember); eama —ă,
kemény v. szigorú tél ; cap —, üres
fő, makacs v. megátalkodott fő;
—, fif. 1. bojt; lăsare de —, hús-
hagyó ; 2. úr, üresség ; hiábavalóság,
haszontalanság ; a vorbi ín —, hiába
beszélni.
Sec, I. A) fi. 1. kiszárad, kiszikkad,
kiapad; kifogy ; kimerül, elgyengül;
B) —, cd. kiszárít, kiszáraszt, ki-
szikkaszt, epeszt, apaszt; me seacă
tare lucrul acela, az a dolog nagyon
epeszt engem.
Secăcios, mn. I. Sec mn.
Secant, mn. faggató, boszantó, incsel-
kedő.
Secante, fif. mn. átmetsző, metsző,
kőrszelő, vágó, körvágó.
Sécara, nf. (ni.) rozs ; — dulce, ánizs
v. olasz kapor, édes kömény (Foeni-
culum).
Secare, nf. 1. kiszáradás, kiszikkadás,
kiapadás, kiszárítás, kiszikkasztás ; 2.
kimerülés, kimerültség, elgyengült-
ség.
Secarea, 1 nf 1. édeskömény, kömény
Sécáricá, J v. olaszkapor; — de gra-
dină, ánizs (Foeniculum); supă de
—, köménymagleves; 2. (ni.) bécsi
turbolya; réti v. vadkömény (Carum
Garvi).
Sécastru, fif. szénakazal, osztag.
Secațiv, mn. 1. száraz, szikkadt; 2.

elgyengült, kimerült; 3. száraz, cin-
gár, vézna, szikár, nyurga (em-
ber).
Secator, mn. 1. kiszikkasztó, kiszá-
rító; kiapadó, kiszikkadó, kiszáradó;
2. epeszto, kimerítő, elgyengítő.
Secătură, nf. 1. zaklatás, faggatás,
bosszantás; 2. balgaság, ostobaság,
dőreség ; csekélység, kicsiség, gyerekes-
ség, haszontalanság, apró-cseprő (do-
log); 3. zaklató, háborgató, faggató
(ember).
Sécau, mn. fanyar, csípős, kesernyés,
fojtás; para —âe, fojtás körtve.
Secer, I. 1. arat, learat; cum vei
seména așa vei —a, a mint vetsz
úgy aratsz; 2. á. 1. el-, felkap, el-
kapkod, elragad, elvisz; Fa —at
moartea, elragadta a halál.
Secerare, nf aratás.
Secerat, i. -e, ₒf. aratás, szedés, ara-
tás ideje; pe témpul —ului, ara-
táskor.
Secerator(iu), fif. arató —oare, nf,
arató (nő).
Secere, nf. I. sarló; l. Secerat.
Seceriș, î. -uri, df. 1. aratás, szedés;
aratás ideje; 2. haszon, jövedelem,
nyereség.
Secetă, nf. szárazság, aszály, száraz-
idő.
Secetos, mn. száraz, aszú, kiégett
(f0ld); jhn      száraz v. terméketlen
esztendő.
Seche, nf. szoknya, vászon felső ruha;
foszlány.'
Secol, tf. I. Secul.
Secreată, nf. 1. puszta, pusztaság; l.
Naiba.
Secret, mn. titkos, alattomos; poli-
țist —, titkos rendőr; ín —alat-
tomban, titokban, suttomban; —, t.
-e, df. titok, rejtelem; a ține in —,
titokban tartani, titkolni, titkolódzni
(ik) vmivel.
Secretar, tf titkár, titoknak; jegyző,
Mvivő, tollnok; — de stat, állam-
titkár.
Secretariat, -e, df. titkárság, titok-
nokság; titkári hivatal v. állás. »
Secrețiune, nf. megkülönzés, elválasz-
tás ; váladék.
Secs, t. -uri, »f. nem; —ul frumos,
a szép nem,'nőnem.
Secstant, t. -e, df. (csillag) hatodló.
Secsual, mn. nemi, nembeli; instinct

Secsualitate            408             . Selbatec

Selbatécesc

409

Senar(iu)

      nemi ösztön; sistem —, nemi
rendszer.
Secsualitate, nf. nemiség, nembeliség.
Sect&, nf. felekezet, szakadék, hitfele-
kezet.                          [kádár.
Sectar, Őf. felekezetes, felekezö, sza-
Sectațor, őf. követő,, hitkövető, pártos,
sorsos.
Secționez, I. «. boncol (holttesteket)
Secționare, nf. I. Secțiune 2.
Secțiune, nf. 1. szakasz, osztály, szak-
osztály ; boncolás, halottbontás ;
3. (ezb.) osztag; 4. (mi.) szelvény.
Secuestrare, nf. lefoglalás, lezárolás,
letartóztatás, zár alá vétel; elkobzás;
zárlat.
Seeuestratiune, nf I. Secuestrare.
Secuestrator, őf. zárgondnok.
Secuestrez, I. co. lefoglal, zár alá tesz
v. vesz, lezárol; elkoboz.
Secuestru, /. -e, ₉f. zár, zárlat, bírói
zár.

Secuime, nf. székely ség, székely nép.
Secuiu, őf. székely; —ancă, 4»/. szé-
kelynő.
Secul, őf. század, évszázad, százév.
Secular, mn. 1. százados, százéves:
stejar —, százados tölgy; 2. világi,
világrendü, világias; preot—, vi-
lági pap.
Seculansațiune, Secularizare, nf. 1.
világiasítás, világivá tétel; 2. egy-
házi javak elkobzása.
Secularizez, I. Cd. világivá tesz, vilá-
giasit; elkpboz (egyházi javat).
Secundă, nf. 1. másodperc, kisperc;
2. másodlökés v. szúrás (vívásban) ;

ₓ , Segmentat, mn. bemetszett, bevágott.
3. rgásodosztály; elégtelen (tanjegy), Segmentatitine, nf. tagolás, tagozás,
másodrend.                          I izülés, tagozat, ízület; tagoltság.
                                     Segmentez, I. ct>. 1* tagol, tagoz, izez,
                                     tagokra v. ízekre feloszt; 2. rovát-

  Secund, Őf. másodhang, alhang (ének-
- ben).
  Secundau, őf. 1. másodosztályú tanuló;
   2.  bukott tanuló, másodrendű tanuló.
  Seeundant, őf. párbajsegéd, viadal-
   tanú, párbajtanu.
  Secundar, mn. mellékes (pl. dolog),
   másad; másodrendű, másodszerü:
  . másodkori ; lucru —, mellékes dolog;
   liniă mellékvonal; planetă —,
   mgllékbolygó, másodbolygó.
  Secundez, I. &. segédkezik, segít, se-
   gélyez, segédül van, támogat, gyámo-
   lít, pártol, szekundál.
  Secur, mn. biztos, bizonyos, bátorsá-
   gom, megbízható; de —, bizonyosan,
   biztosait biztonsággal^ bízvást; seiu

   din loc —, biztos v. megbízható
   helyről tudom; loc —, biztos hely,
   biztonság; afi-— de ceva, biztos
   lenni vmiben, bizonyosan tudni vmit.
   Sécure, nf fejsze, bárd, ácsbárd; —
   Iată, szekeres.
Securice, nf. balta, szekerce.
Securitate, nf, biztonság, biztosság*
bátorság, bizonyosság.
Secvestru, b. -e, &f. I. Secuestru út.
Sedef,-^/. /. Sidef.
Sedilă, nf. 1. tömlő, turózsák; 2. jegy,
rovatka, vonalka, vonás.
Sediment, t. -e, df. üledék, csapadék,
sank, seprű, szállodák, ulepzet.
Sedimentar, mii. üledékes.
Seditios, mn. lázadó, zendülő, párt-
ütő, fölkelő.
Sedijiune, nf. lázadás, fölkelés, zen-
dülés, pártütés, zenebona.
Sediu, df. székhely.
Seduc, Hl. csábit, elcsábít, ámít,
elámít, félrevezet, tévútra visz ; — o
muiere, nőszemélyt elcsábít v. meg-
ejt; — o mărturie, tanút megvesz-
teget.
Seducere, nf. csábítás, elcsábítás, ámí-
tás, elámítás.
Seducător, őf. mn. csábító, ámító,
csábos, hitető.
Seductiune, nf. csábítás, elcsábítás,
ámítás.
Sefertos, i. -e, df. csésze, findzsa.
Sefterea, nf. I. Safterea.
Segment, t. -e, df. karéj; szegmény,
körszelet.

kol, hornyol, szel, metsz.
Segnetă, nf. szikra; /. Scântee.
Segreg, I. «. elkülönít, elkülönöz,
különválaszt.
Segregare, 1 nf. elkülönítés, elkü-
Segre^ațiune, f lönozés, különválás,
elkülónödés.
Sehastru, őf. remete.
Seimen, őf. zsoldos (katona).
Sein, mn. szürke, ősz.
Seiz, őf. lovászszolga.
Selbă, nf. erdő.
Selam, őf. virágcsokor.
Selbatec, mn. 1. vad; vadontermő,
erdei, mezei (növény); 2. vad, durva,

— (jeu, félisten; — lună, félhold;
— són, félhang.'       *
Seminar(iu), i. -e,    1. papnevelő
(intézet), papnevelde; 2. képezde,
képző intézet, szeminárium.
Senrinariat, őf.l. papnövendék, kis-
pap; 2. képezdei növendék.
Seminție, nf. nemzetség, törzs, nép-
törzs, törzsök; ág (vérségben), íz-
rend; cele 12 —i ale lui Israü, Iz-
ráel 12 nemzetsége.
Semiologie, 1 nf. K kórjeltan; 2. jel-
Semíotica, J isme, jeltan.
Semitic, mn. sémi, szemita.
Semizet, l. -e, sf. ingelő, előing.
Sémn, t. -e, uf. 1. jel, jegy, jelenség;
a da —, jelzeni, jelt adni; — rău,
rósz jelenség; e —ul că, annak a
jele, hogy stb.; 2. ismertető jel;
bárca, bélyeg; 3. nyom, jelenség,
csoda f,— de vieața, életjel; céltábla,
céltárgy; — dé boală, kór jel; — de
rană, sebhely, forradás, vakseb; —
de versat, himlőhely, ragya, ripacs;
— de hotar, határkő, határjel;' pe
—e, hihetőleg, valószínűleg, úgy
látszik, hogy ...
Sémn, I. í. Semnez.
Semnal, nf. 1. jel, jeladás, jel-
szó.; jelzés, jelző; 2. jelze; — de
noapte, éji jelze.
Semnalez, I. <». jelez, jelt ad, jelszót ad.
Semnare, nț. 1. jelzés, föl-, megjegy-
zés ; jegyzék, jegyzet; észrevétel; 2.
aláírás.
Semnătură, nf. aláírás; jelzet, jelzék.
Semnpz, I. cn. 1. jelez, jegyez, meg-,
följegyez, megjelel; bélyegez, meg-
bélyegez, bárcáz; 2. aláír.
Semnific, I. A) ő. 1. jelent; B) c*.
jelez, megjelez, jelt ad, mutat.
Semnificare, 1 nf. 1. jelentés^ je-
Semnificațiune, j léntmény, jelenték,
értelem; jelentékeny ség, fontosság,
jelentőség, nyomósság.
Semnificativ, mn. jelentős, jelentékes,
jelentékeny; fontos, nyomós, tetemes,
nevezetes.
Sémnuesc, IV. ca. 1. megbélyegez,
bélyeget süt vkire, megjegyez, meg-
jelöl; 2. nyomoz (tolvajt).
Sémiiuire,' nf: nyomozás, nyomozó
levél.
Senamechie, nf. (ni.) szennafa (Cas-
sia senna).
Senar (ín), őf. hatos (vers).

nyers; műveletlen (erkölcs); căsă-
torie —ă, vad v. törvénytelen házas*
ság; —, iő. vadon, vadul; nyersen,
durván; —, őf. vad, vadember.
Selbătecesc, IV- A) co. meg-, elvadít,
elkorcsít, elzordonit, elkietlenít; B)
me —, vő. cl-, megvadul, élkorcsul;
elzordonul, elkíetlenedik, elzüllik,.
Sélbatécie, 1 nf. vadság, vadonság,
Sélbatécime, J zordonság, nyerseség,
durvaság, faragatlanság.
Selbatécire, nf el-, megvaditás, elzor-
donitás, el-, megvadulás, élkorcsosu-
lás, elzordonulás, elzüllés.
Selbatéciune, nf. vad, vadállat; dúvad.
Sélbaticos, mn. vad, vadon; elvadí-
tott ; zordon.
Selbăție, nf. (nt.) vadóc.
Seleac, mn. /.Serac.
Seleaf, »f. fegyveröv, öv (katonánál).
Select, mn. válogatott, szemelt, ki-
szemelt.
Selecțiune, nf. 1. ki-, megválasztás,
megvátógatás; 2. választék; válasz-
tékossáy; szemelvény, válogatottság;
     naturală,, fajok elválása, termé-
szeti kiválás; 3. váladék
Selină, nf. (nt.) repkény, fárafutó
borostyán; zeller (Apuim).
Semasiologíe, nf. jelentéstan.
Sémcea, nf, éle, hegye, foka vminék ;
penge (késé).
Semechișă, nf. tehéntúró.
Sémen, őf. embertárs, felebarát.
Séménare, nf. 1. vetés, magvetés; 2.
hasonlóság, hasonlatosság, hasonlat.
Semânat, /. -e, ?f. vetés, magvetés,
vetés ideje; pre vremea —ului, ve-
téskor.
Sémenator, őf. vető, magvető.
Semănătură, nf. vetés, magvetés; ve-
tés, bevetett föld.
Sémenic, őf. I. Siminőc.
Sămânța, nf. 1. mag; — de rodie,
gránátmag; — de cânepă, kender-
mag; grâu de —, vetni való buza;
porc de —, magló; 2. ondó, férfi-
mag, rittyó. .
Semânțar, őf. csemete-iskola; dug-
vány, ültetvényág.
Semestral, mn. félévi; esamen —
félévi vizsgálat; — iő. félévenként.
Semestru, t. -e, if. félév,
Semeț, mn. I. Sumeț
Sémi, mn. fél (összetételekben); —
cerc, félkör; — colon, pontosvessző;

Senat             410              Sărac

Sărăcăcios

411

Servire

Senat, i. -e, df, 1. tanács, tanács-
gyűlés; Q. országtanács, államtanács.
Senator, fif. tanácsos, tanácstag, ta-
nácsnok, tanácsbeli; szenátor.
Sân dac. fif. cökönyösség, csökönösség,
makacsság, gonoszság; torzsalkodás,
neheztelés, gyülölség.
Sendácos, mn. csökönyös, makacs,
nyakas, gonosz, torzsalkodé, gyűlöl-
ködő, neheztelő, haragos.
Senin, nm. 1. derült, derűs, tiszta
(ég v. nap); 2. vidám, jókedvű, vig;
—, fif. 1. derültség, tisztaság derű;
2. á. fi. vidámság, jókedvüseg; din
—, váratlanul, ok nélkül, egyszerre ;
după nor vine —, borúra derű,
Senineala, nf. 1. derültség, tisztaság;
2. vidámság, jókedvüség.
Seninaz, I. ᵥfi. se —a, derül, ki-
déiül, kitisztul. .
Senior, fif 1. idősb, idösbik, élőkoros;
idősbfi; 2. esperes.
Séniorat, /. -e, df. 1. idősbség, idősbfi-
ség; 2. korörökség, korhozomány; 3.
idősbségi jog ; 4. (zggfi.) esperesség.
Sens, t. -uri, df 1. jelentés, értelem,
jelenték; fără —, értelem v. jelentés
nélküli; 2. érzék, érzékszerv.
Sensal, fif. 1. nyomozó, kutató; 2. al-
kusz, hajhász; ügynök.
Sensațiune, nf. 1. feltűnés, figyelem-
gerjesztő benyomás, zaj; 2. (fála.)
érzéklés, érzéklet, érzés.
Sensibil, mw. érzékeny, érzelmes; érez-
hető, érzékelhető.
Sensibilitate, nf. érzékenység, érzel-
messég, érzékelhetőség.
Sensitiv, mn. (fák.*.) érzülékeny; ér-
zelmes, érzetes, érzékeny.
Sensitiva, nf. (nt.) érzike, érzőke.
Sensual, mn. 1. érzéki; 2. buja, bujál-
kodó, kéjelgő, kéjenc.
Sensualism, fif. érzékelviség • érzéki-
ség,
Sensualist, fif, érzékelvi.
Sensualitate, fif. érzékiség, testiség,
testi gyönyör, érzékbeli ség.
Sânț, £ -urî, df. I. Simț.
Sentență, nf. 1. Ítélet, végzés, határo-
zat (birói); 2. mondat; jeles, velős
v. tanmondat; a aduce —, ítél, íté-
letet hoz.
Sentențios, mn. értein,ényes, velős,
gondolatteljes; magvas: mondatos,
mondatszerü.
Sânțesc, IV. cd. /. Simțesc.

Sentiment, t. -e, df. 1. érzemény ér-
zet; érzelem; 2. önérzet.
Sentimental, mn. 1. érzelmes, érze-
ményes; 2. érzelgő, érzelgős, érzé-
kenykedő; —, ifi. érzelmesen; érzel-
gőn, érzelegve, érzékeny kedve.
Sentimentalism, fif. érzelmesség; ér-
zelgés, érzelgőség, érzékeny kedés.
Sentimentalist, fif. érzelgő, érzékeny-
kedő.
Sentinelă, nf. őr, őrálló; gyalogőr.
Sânțire, nf. I. Simțire.
Sențitor, mn. l. Simțitor.
Seos, mn. faggyus.
Sépar(ez), I. A) c5. elkűlönöz, elkülö-.
hit, különválaszt, elválaszt; B) me
—, vfi. elválik, különválik.
Separabil, mn. el-, különválasztható;
‘ elkülöníthető; elválható.
Separare, nf. elkülönzés, különválasz-
tás, elkülönítés.
Separat, mn. külön, elkülönített, külön-
választott; vöt —, különvélemény,
különszavazat.
Separatism, fif. különcködés, külön-
elviség, elkülönödés, különválás.
Separatist, fif. különcködő, különélni,
különváló.
Separatistic, mn. különváló, különc,
küíönködő.
Separațiune, nf. elkülönzés, elkülöní-
tés, különválasztás; elválás.
Separativ, mn. elkülönítő, külön-
választó.
Separator, fif. (itan) különző.
Sepet, i. -e, df. I. Sipet dS.
Săptămână, nf. 'hét;,— a albă, zöld
farsang; — a patimelor, nagyhét,
virághét ; peste o —, egy hét múlva.
Săptămânal, mn. heti, hetenkénti,
hetenként való; —, ifi. hetenként.
Săptemânar, fif. hetes (szolga).
Septemvir, fif. hétszemélynök; hétsze-
mélyes táblai bíró; tabla de — i,
hét személyes tábla.
Septemvrie, fif, szeptember, őszelő,
szent Mihály hava, kilenced hó.
Septentrional, mn. éjszaki.
Septiman, fif hetedik osztályú (ta-
nuló)»
Sepulcru, t. -e. df 1. ravatal, sirjel,
sírkő, síremlék; 2. sir, sírhely.
Sepultură, nf temetés, eltakarás, te-
metkezés.
Sepun, III. cí. félretesz, elvet.
Serac, fif b mn. szegény, nyomorult,

koldus, ínséges, nyomorúságos; —
lipit, földhöz tapadt szegény.
Sărăcăcios, nm. szegényes, nyomorú-
ságos, ínséges.
Sărăcesc, IV. A) elszegényít, ín-
ségbe juttat, szegéi ynyé tesz; B) —,
fi. és vfi. elszegényül, elszegényedik,
koldusbotra jut.
Séracesce, ifi. szegényül, szegényesen;
ínségesen, nyomorultan, nyomorúsá-
gosán.
Sărăcie, nf. szegénység, ínség, nyomo-
rúság, nyomor, ügyefogyottság.
Sărăcime, nf. szegénység, szegények,
szegényosztály.
Sărăcire, nf. elszegényedés, elszegé-
nyülés ; elszegényítés.
Serăcustă, nf l. Sărăcustă.
Serafic, mn. szeráfi, szerafémi.
Serafim, fif. szeráf, szerafim.
Seraiü, t. -ri, df. szerály (szultán
laka), kéjlak.
Sărăntoacă, nf. koldusnő v. asz-
szony.
Sărăntoc, fif. koldus.
Seraschier, fif. serasker (török ezre-
des).
Serasir, df. hámszövet, arany v. ezüst-
tel hímezett kelme.
Serată, nf. estély; estvély ; — cu joc,
táncestély.
Sârb, fif. szerb; —ă, nf. szerbnő.
Serbare, nf. ünneplés, ünnepély, ünne-
pélyesség; szertartás; ünnepség.
Sărbătoare, nf. ünnep, ünnepnap,
örömnap; ünnepély, ünnepélyesség.
Sărbătoresc, mn. ünnepi, ünnepélyes;
ünnepnapi; szent.
Sărbătoresc, IV. 1. ünnepel,
ünnepet ül, ünnepet tart, megünne-
pel; 2. magasztal, dicsőit.
Sérbatoresce, ifi. ünnepélyesen, ünne-
plésen; szentül; magasztalokig.
Sărbătorit, mn. ünnepelt, magasztalt,
dicsőített.
Serbezesc, IV. fi. í. Sarbecjesc.
Serbez, I. cs. ünnepel, megünnepel,
ünnepet ül,
Serdar, fif. udvarnagy, udvari, főtiszt
(Romániában)'.
Serenadă, nf. éjjeli zene, esti zene
(ablak alatt tiszteletül).
Serenisim, fif. (cím) fönséges úr; ő
fensége.
Serenitate, nf. (dm) Fenseg, Fensé-
ged

Sergent, fif. 1. őrmester, strázsames-
ter; 2. rendőrszolga, törvényszolga;
—- de gendarmí, csendőr-őrmester.
Sârguesc, IV. me —, vfi. iparkodik,
igyekszik, fárad, törekszik, rajta van,
fáradozik.
Sérgnincios, mn. szorgalmas, serény,
igyekező, igyekvő, iparkodó, törekvő;
—, ifi. szorgalmasan, munkásán, se-
rényen, iparkodva.
Sârguință, nf. szorgalom, igyekvés,
igyekezet, ügyekezet, iparkodás, tö-
rekvés, munkásság, serény ség.
Sérguitor, mn. serény, szorgalmas,
sajin, borbát; l. Sérgnincios.
Serie, nf. sor, sorzat, sorozat; rend.
Serindar, t. -e, df. I. Sărindar.
Serios, mn. komoly; față —ă, ko-
moly v. szigorú arc; — ifi. komolyan,
valóban, igazán, szigorun; propus
—, komoly szándék; a lua ceva ín
—, komolyan venni vmit.
Seriositate, nf 1. komolyság; 2. void,
valóság; cu toată — a, egész komo-
lyan, valóban, igazán.
Serlaiu, fif. (ni.) szerecsen zsálya.
Sermán, mn. szegény, szűkölködő,
ngyefogyott, nyomorult; copil- —,
szegény legény.
Serpentin, fif. (ásol.) kigyla, kigyókő,
szerpentin; — mn. kanyargó, ki-
gyódzó, tekervényes; a curge —,
kanyarog.
Serpentină, nf. kigyódzás, kanyargás;
kanyarulat, hajtás.
Serpun, | fif (ni.) démutka, vad-
Sérpunel, f csombor, kakukfü.
Serta-ferta, ifi. ide s tova.
Sértar(iu), i. -e, df. szekrény, fiókos v.
kihúzó szekrény; szertár.
Serv, fif. I. Servitor.
Servesc, IV. A) a. ó fi. szolgál; szol-
gálatban van; — la measă, asztal-
nál szolgál, felszolgál, terii, tálát;
cu ce pót —i? mivel szolgálha-
tok, mivel lehetek szolgalatjára; B)
mé —, vfi. él vmivel, használ, fel-
használ vmit.
Servet, t. -e, df asztalkendő, tányér-
kendő, szalvéta.
Serviciu, i. -i, df. szolgálat; — di.in,
isteni tisztelet.
Servil, mn. szolgai, szolgaldkü.
Servilism, áf. szolgalelküség, szolga-
iélek, szolgaiság.
Servii^, nf. szolgálat, szolgálattétel.

Serviț(iu)

412

Sfârmesc

Sfărmicios

413

Sfiesc

Seryitfiü), t. -i, df 1. szolgálat; —-
militar, hadiszolgálat; 2. szívesség,
barátság; ’mi faci un mare —, nagy
szolgálatot tesz nekem, kedves dolgot
tesz velem; 3. hivatal, hivatalbeli
szolgálat; 4. teríték; 6. szolgálom.
Servitor, fif. szolga, cseléd, inas, le-
gény; — ul Diaié, szolgája l aláza-
tos szolgája!
Servitoriine, nf. szolga*zemélyzet, cse-
lédség, szolganép.
Servitute, nf. 1. szolgalom, szolgálatra
koteleztetés; 2. szolgaság, szolgai
állapot, rabszolgaság.
Sesiune, nf. 1. ülés, tanácsülés ; 2.
telek, joboágytelek.
Seson, i. -e, df. idény, évszak, évad;
— de scaldă, fürdőszak, fürdöidény.
Ses, t. -uri, t>f l. Secs.
Sete, nf. szomj, szomjúság; a’și stâm-
pera —- a, szomját csillapítani v. ol-
tani; — de domnie, uralomvágy;
’mi e sete, szomjazom, szomjuhozbm,
szomjas vagyok.
Setos, mn. szomjas, szomju, szomju-
hozó, .szoTvjuzó; sum , szomjazom,
Utálnám, szomjas vagyok; a fi —,
hevesen kívánni, szomjuhozni (ifi.)
vágyni vmire.
Setoșez, fi. I. însetoșez.
Seu, nvm. övé, ő . . .. (himn).

Séu, t. -rí, af. faggyú; ung cu
faggyuz, megfaggyuz.
Squos, nm. í. faggyúé, faggyas;
    í. kövér* zsíros.

2.

Sava, nf. velő.
Sever, mn. szigora, kemény; szoros,
pontos; —, ifi, szigorúan, keményen,
szorosan.
Severin, fif. Szörény.
Severitate, nf. szigor, szigorúság, ke-
ménység.
Săvârșesc, IV. A) cd. 1. beyégez, be-
fejez; elvégez, Végrehajt; 2. tökéle-
tesít, tökéletességre visz; B) mé —■*
vfi. tökéletesedik, tökély esdi; s’a sé-
vőrsit, meghalt, megnyugodott, ki-
szenvedett; vége van.
Săvârșire, nf. elvégzés, végrehajtás,
véghezvitel; tökély, tökéletesség, tel-
jesség, épség.                 (kötetes.
Sévőr«it, mn. be-, elvégzett, kész, tö-
Seyârșitor, fif. teljesítő, végrehajtó,
véghezvivő.
Sex, Sexual, /. Secs
Sfadă, nf. veszekedés, perpatvar, per-

lékedés, icocódás, civódás, vita; vil- j
longás; l. Ceartă.                .
Sfădesc, IV. A) cd. megszid, mag-
pirongat, lehord, megdorgál; B) mé ;
—, vfi. veszekedik* civódik, civakodik,
verseng, házsártoskodik, perlekedik.
Sfădite, nț. szóváltás, perlekedés, ve?. *
szekedés, kocódás.
Sfadicios, 1 vnn. veszekedő, rigolyáé,
Șfadnîc, J marakodó, perlekedő, ci- \
vakodó, ellenkedő.
Sfânt, mn. /. Sânt.
Sfanț, fif. régi huszas (ezüstpénz).
Sfară, nf. 1. lárma, zaj, csataj, tolon-
gás, csődülés; 2. gőz, pára, gőzöl-
gés; a da — ’n țara, lármáz, nagy <
v. lármát csap.
Sfaraeala, nf. sistergés, sustorgás;_■
pörkölés, pörkölődés.                   -•
Sfâraese, IV. fi. sistereg, sustorog, '
serceg,pörkölodik, pattog, perceg; pe- 1
reg (az orsó).
Sfârăitoare, nf. kerep, kereplő, zör-
gettyü.                           '
Sfarain, IV. fi. I. Sfâraese.
Sfărâm, I. cₐ. 1. el-, széttör, darabol,
összetör, darabokra tör, összemorzsol,
szét-, összezúz; 2. össze-vissza vei', -
agyba-főbe ver, megsemmisít, tönkre j
tesz, szétrombol; ’mi — capul, töröm :
a fejem........                         1
Sfărâmare^ nf. szét-, össze zúzás, össze-
törés, szétdarabol ás, összemorzsolás ;
megsemmisítés, szétrombolás, tönkre-'
tevés.                               - ?
Sfărâmătura, nf. 1. töredék; morzsa,
, hulladék; 2. töret; omlás, szakadás,
szakadék, omladék, rom.
Sfârc, t. -úri, df. hegy, vég; — ul
sbieiului, ostorhegy, ostor csapója;
— ul țiței, esecsbimbó, babug, emlő-
bimbó.
Sfărîm, I. cd. I. Sfărâm.
Sfârlă, nf. 1. fricska, orrpecek; 2.
csiga, csapó-, hajtó-csiga.
Sîârleaza, nf. 1. kerep, kereplő, zör- J
gettyü. csőrgettyü; -2. szélzászló, szél-j
mutató, szélvit&rla, szélrózsa, Velence'. \
Sfárloaga, nf. 1. vén satranty; 2. régi
v.. kopott bőr.                         -z
Sfărm, I. A) a. morzsol, elmorzsol,^
összezúz ; apróra tördel, aprít; B) iné .
—, vfi. morzsolódik, élmorzsolódik ;
törődik, töpreng; l. Sfărâm.
Sfărmare, nf. l. Sfărâmare.
Sîârtnesc, IV. ci. I. Sfărm.

Sfărmicios, mn. morssás, morzsolható,
morzsalékony ; törékeny.
Sfarmitura, nf. morzsa; darabka, fa-
latka.
Sfârnar, fif. kupec, szatócs, bakonyás,
kis kalmár, csereberélő, zsibárus ; j.
Negustor.
Sfârnăresc, IV. fi. csereberél, keres-
kedik, ad-vesz, zsibáruskodik, nyere-
kedik.
Sfârnărie, nf. 1 adás-vevés, kereske-
Sfârnărit, fif. f dés, zsibáruskodás;
nyerekedés.
Sfárog, fif. gőz, gőzölgés, kigőzölgés;
p'órk.
Sfârogesc, IV. fi. pörkölődik, sül;
fonnyad; sustorog, sistereg.
Sfârșesc, IV. «. I. Sfîrșesc.
Sfârtec, 1 I. c». 1. el-, szét^, össze-
Sfârtic, J szaggat, szét-, elszakít, el-*
szakaszt; 2. eltép, tép, marcangol;
3. elnyü, • elszaggat (ruhát).
Sfârtecat, mn. 1. rongyos, szakadozott;
2. szétszakított, összetépett, el-, szét-
szaggatott.
Sfâșiat, mn. megkarcolt, megkörmölt,
szétmarcangolt; szétvágott, széthasí-
tott, szétszaggatott.
Sfâșie, nf. darab, szélet; forgács,
morzsa, morzsalék; l. Fâșie.
Sfâșiere, nf. el-, szétszaggatás, haso-
gatás, szétdarabolás, szétmorzsolás,
megcsonkítás.
Sfâșietor, nm. szaggató, hasító, haso-
gató; — de inimă, szívszaggató (pl.
fájdalom).
Sfășietură, nf. L Sfâșiere.
Sfâșiu, H. o. széthásogat, szétforgá-
  csol, szétmarcangol,-el-, szétszaggat;
  — inima cuiva, vki szivét szétszag-
  gatja v. megrepeszti; mi se — e
  inima după ceva, meghasad a szi-
  vem vmi után.
Sfășiuță, nf. 1. hajfürt, hajfodor;
  2. szálka, forgács; 3. • keskeny kö-
  telék, nólya.
Sfat, t. -uri, df. 1. tanács, javaslás,
  tanácsolás, tanácskozás, tanácsadás;
  2. tanácsgyülés, tanácsülés; domn
  de —, tanácstag, tanácsos ; a întreba
  de sfat pre cineva, tanácsot kér
  vkitől; a ținâ —tanácskozni (ifi.)
  tanácsot tartani, ülni.
Sfătos, mn. 1. beszédes, bőbeszédű,
  szellemes, szellemdús; 2. tudákos,
  kotnyeles, gőgös, túlokos.

Sfătoșez, I. mé —, vfi. tudóskodik,
kotnyeleskedik.
Sfățuesc, IV. A) ct>. tanácsol, javasol,
tanácsot ad; B) mé —, vfi. tanács-
kozik, tanakodik, tanácsot ül, tanács-
kozást tart.
Sfătuite, nf. tanácsadás; tanácskozás;
tanácskozmány; javallás, javasolás.
Sfătuitor, fif. & mn. tanácsadó; taná-
csoló.
Sfeclă, nf. (nt.) cékla, vörös répa
(Betta); — albă, fehér répa, kerék
répa, káposzta.
Sfecleșc, IV. ca. megpirít, megpiron-
gat, megszégyenít; a o sfecli,
megakad (beszédben), ott reked.
Sfeclire, ₙf. elpirulás, aggodalom,
szorongás.
Sferă; nf. 1. gömb, teke; körpálya;
2. kör, hatás- v. müködéskör; — de
activitate, hatáskör, működési kör.
Sferic, mn. gömbdlakú, gömbölyű,
gömbidomú,
Sfert, t. -úri, df. negyed, negyedrész,
fertály; un — de oară, egy negyed
óra.
Sfârtec, I. cu. le-, ₜel-, szét-, összetép.
Sfeșnic, t. -e, df. gyertyatartó; I. Lu-
minat.
Sfeștanie, nf. szentelés, befecskendezés,
behintés, belocsolás (szentelt vízzel).
Sfeștoc, t, -e, »/. legyező, légycsapó.
Sfétesc, IV. co. felföd, kiborít, mez-
telen ad; kinyilvánít; —- o carte ín
joc, kimutat v. kiüt egy kártyát
(kártyázásban); se — e, vfi. sikerül,
elsül, jól üt ki, foganatja van; s’a
sfetit altfel, máskép ütött ki.
Sfeterisesc, IV. cd. elidegenít, ellop,
elcsen, eloroz.
Sfetire, nț. 1. kiborítás, kiütés, ki-
födés, kinyilvánítás ; 2. siker.
Sfetnic, fiț. tanácsos, tanácsadó, taná-
csoló.
Sficbiu, t. -uii, dț. ostorhegy, ostor
csapója.
Sficniuesc, IV. cd. csattint, csördít,
csattogtat (ostort).
Sfieală, nț. félénkség, tartózkodás,
bátortalanság, berzenkedés, röstellés;
feszély; mély tisztelet, szégyenlés,
szégyen, hódolat; cu —, félénken,
tartózkodva; .hódolaiteljesen,. tiszte-
lettel.
Sfiesc, IV. mé —, vfi. fél, tart vmi-
től, átall, kerül vmit; rostéi, szégye-

Sfiicios

414

Sgârciu

SgardS

415



gyénél, őgyeleg, késeng; nem bízik
magában, szeniérmeskedik.
Sfiicios, mn. félénk, bátortalan, tar-
tózkodó, szégyenlős, szemérmes; —,
&. félénken, bátortalanul, tartóz-
kodva.
Sünt, mn. I. Sânt.
Sfințenie, nf. I. Sânțenie.
Sfinj;esc, IV. ca. I. Sânțesc dtâ.
Sfîrc, t. -uri, df. I. Sfârc.
Sfiridă, »/. vakablak; l. Firidă.
Sfîrlae, nf. raj, méhraj.
Sfîrșeala, nf. gyöngeség, aléltság, erőt-
lenség.
Sfîrșesc,IV. A) ca. végez, el-, bevégez,
befejez ; B) mé —, vő. 1. végződik,
bevégződik, befejeződik; 2. törődik
vmivel, megbán vmit, töpreng; 3. meg-
hal, kiszenved; 4. elfogy, kifogy.
Sfîrșire,»/. végzés, el-, bevégzés, be-
fejezés; törődés.
Sfârșit, /. -e, a/. 1. vég, kimenetel,
utolja vminek, szél, határ; 2. végcél,
' szándék; 3. halál; 4. végezet, vége-
zés, kimúlás, kimenetel; in —, végre,
vépül, végtére; spre acest —, e vég-
ből, e végett, e célból; fara —, vég-
telen, végetlen, határtalan, végnélküli,
folytonos; —, mn. bevégzett, befeje-
zett; halvány, sápadt, halovány.
Síita, nf. miseruha, misemondc-ruha;
l. Falon.
Sfoara, nf. zsineg, madzag, sinór,
zsinór; a trage pe cineva pe —,
vkit Iáddá v. bolonddá tenni, rá-
szedni, megcsalni, falnak vinni.
Sföraeala, nf. horkolás, hortyogós, hor-
kanó», lihegés,,szuszogás.
Sforăesc, TV, ő. hortyan, liheg, hor-
kol, hortyog (orrával); horkan, tüsz-
szög (mint a ló); — de mânie, dúl
fúl, (a méregtől).
Sforăit, t. -e, df. I. Sforaeală.
Sfornăesc, IV. ő. I. Sforăesc.
Sforță, nf 1. erőködés, megerőtetés;
igyekvés, törekvés; 2. erőszak, kül-
erő; l. Forță.
Sforțare, nf. l. Opintire.
Sforțez, I co. & vő. I. Opintesc.
Sfiráncioe, őf. 1. (állati. ) tarka har-
kály, höcsök (Picus major); 2. tövis-
szúró gébics, őrgébics, bába szarka
(Lanius excubitor).
Sfreanț, nf. I. Freanț.
Sfredel, Sfieder, í. -e, df. fúró, fúrú;
— cu smíc, pergőfúró, pörgefúró;

— ul dracului, vén banya, vén sza- 1
tyor, vén boszorkány.                       1
Sfredelesc, IV. ca. fúr, meg-, át-, kérész- |
tül fúr.                                    ‘
Sfredelitura, ₙf. fúrás.                    *
Sfredeluș, őf. (állati.) ökörszem, csalán-  J
csattojató (Troglodytes).                   1
Sfrențe, nf. t. bujakór, bujakórság,        j
frânez, bujasenyv.                          ]
Sfrențit, mn. bujakóros, bujasenyves.       ’
Sfrijesc, IV. mé —, vő. göthösödik,         j
csappan, elsoványodik, megfogyat-           J
kozik.
Sfrimesc, IV. ca. 4 Sfarmesc.               *
Sfund, t. -úri, df. háttér.
Sfungată, nf. rántotta, rénye; tojás-       ]
lepény. ■                               1
Sgabârdă, nf. 1. csipa, csipalag; 2.        1
szemfolyás, csipássag.
Sgăbârdos, mn. csipás, csepegőszemü.
Sgâdăr, IV. ca. I. Sgândăresc.
Sgâdărîtor, őf. ingerlő, hajtogató,
uszító.

Sgâesc, IV. ő. 1. kiterpeszkedik; 2.
— ochii, szemet mereszt v. dülleszt,
bámészkodik;- ómul, bámul.
Sgaibă, nf. 1. pokolszökés, pokolvar;
2. vérkelés, tályog.
Sgaie, nf. (ni.) bojtorján, lapu (Arc-
tium).
Sgáit, mn. kimeresztett, kidüllesztett,
kilátott; —, őf. bánész, bámészkodó.
Sgâlțăesc, 1 IV. c>. ráz, megráz ; zöcs-
Sgâlțaiu, J köl, zötyögtet (pl. kor-
sót).
Sgancă, nf. barka (bőrön), sebhely,
forradás.
Sgândăresc, IV. ca. izgat, nógat, in-
gerel, ösztönöz, gerjeszt, felindít;
— topul, szít (tüzet).
Sgarcenie, nf. fösvénység, fukarság,
zsugoriság.
Sgârcesc, IV. A) ca. összevon, össze-
zsugorít, összehúz, összetömörít; B)
mé —, vő. fösvénykedik, fukarkodik,
összezsugorodik.
Sgârcios, mn. görcsös; porcogós.
Sgârcire, nf. 1. fukarság, fösvényke-
dés, fösvénység, zsugoriság, cigány-
kodás; 2. összezsugorodás.
Sgârcit, mn. 1. fukar, fösvény, zsugori,
zsinór; kupori, sóvár, kuporgó; 2. öíí-
sze zsugorodott, összekuporodott.
Sgârciu, i. -ri, df. 1. görcs; — de
rínza, stomach, gyomorgörcs; 2. porc,
porcogó.

Sgardă, nf. nyakorv, Srv, nyaklánc,
nyak-karika.
Sgarie-brânză, őf. korhely, henye, rost
(ember).
Sgărietură, nf. karc, karcolat; kar-
colás, karmolás.
Sgariü, II. ca. karcol, megkárcol, kar-
mol, megkarmol, körmöt.
Sgârmăiu, IV. ca. /. Sgâțăiu.
Sgărtă, nf. hitványság, potomság,
hiábavalóság.
Sgâțăiu, II. ca. ráz, megráz, zöcsköl,
rángat, zököget.
Sgău, l. -ri, df. anyaméh, nádra.
Sgăur, I. ca. ácsorog, bámészkodik.
Sgheab, Sghiab, t. -úri, df.l. szikla,
kőszikla, szírt, kőszirt; 2. eresz-
csatorna; 3. koporsó.
Sghebuesc, TV. ca. csatornáz, rovátkol,
Sglăvoacă, nf. (állató.) békahal (Lo-
phius),
Sglobenie, nf. csjntalanság, pajzán-
ság, pajkosság, cédaság.
Sglobiu, Sglobiv, mm. csintalan, paj-
zán, pajkos, dévaj, gonosz, céda.
Sgomot, i. e, df. zaj, zsivaj, zsibon-
gás, robaj, csörgés, csataj, lárma,
tolongás, csődülés; a face —, zajt
ütni, lármázni.
Sgomotos, mn. zajos, lármás, viharos;
petrecere — ă, zajos mulatság.
Sgomesc, IV. ca. hajt, kerget (vadat).
Sgrăbunță, nf. pattanás, hopörs, faka-
dás, pörsenés, küteg.
Sgriburesc, IV. ő. didereg, kucog,
kunyorál vacog; borzadozik, reszket,
remeg, rezeg.
Sgripțor, őf. (állati.) 1. a) sas (Aquila
imperialis); b) grif, grifkeselyű ( Vu l-
tur griphus); 2. ezüstpénz (ÍZ frank
20 centime); 3. grif (mesés madár).
Sgripțoroaica, nf. vén banya, vén sza-
tyor, vén boszorkány.
Sguduire, 1 nf. rengés, rendülés,
Sguduitură, J rázkódás, rezzenés, szök-
kenés, ütközés; lökés, megrázkodta-
tás; — de pământ, földrengés.
Sguduiü, IV. A) cd. megráz, rázkód-
tat, megrenget, megrendít, megingat;
[meghat, megindít; B) mé —, vő.
megrázkódik, rendül, megrendül.
Sgulesc, IV. me —, vő. magát össze-
húzza, meghúzza, összehuzódik, össze-
kucorodik.
Sgulit, mn. összehuzódott, Összezsugo-
rodott, Összekucorodott.

Sgură, nf. salak; selejt, torock,
ruskó.
Sgurav, mn. szikkadt, száraz; I. Uscat.
Sguros, mn. salakos, selejtes.
Sguțăesc, IV. A) ca. ráz, megráz, rán-
gat; B) mé —j vő. rázódik, meg-
ró zkodik, rángatózik.
Shimă, nf. i. Schimă.
Sibarit, őf. kéjenc, elpuhult ember.
Sibilă, nf. jósnő.
Sic, tsz. azért se, csak azért se; dau
cu —, ingerkedik, kötekedik, móká-
zik vkivel.
Sîcăesc, IV. ca. 7. Săcăesc.
Sicofant, nf fülbesugó, beáruló.
Sicofantism, őf. fülbesugás, beárulás,
rágalom.
Șicrieș, t. -e, a/, ládikó, szekrényke.
Sicriu, t. -e, a/. 1. szekrény; 2. ko-
porsó; ravatal.
Sictir, îbs. a manóba, az Ördögbe!
Sidef, őf. gyöngyház, kagyló.
Sidilá, nf. I. Sedila.
Sienit, őf. (áovt.) siva, szierikő.
Sifilitic, mn- bujasenyves, bujakóros..
Sifilitică, nf. bujakór, bujasenyv.
Sigil, i. -e, df. pecsét, pecsétnyömó;
loc de —, (L. 8.) pecséthely (P. Hₜ).
Sigilez, I. ca. pecsétel, le-, bepecsétel.^
Sigur, mn. biztos, bizonyos; l. Secur.
Siguranță, 1 n(. biztonság; L Secu-
Siguritate, j ritate
Siguripsesc, TV. ca. biztosit, mentesít.
Sihastru, őf. I. Eremit.
Silă, nf. 1. erőszak, erőhatalom, kény-
szer, kénytelenség, kényszerűség, kul-
erő; cu — a, erőnek erejével, erő-
szakkal; 2. erő, erőködés ; — a drep-
tate n’are, a ki erősebb, az hatal-
masabb; a ki bírja, az marja; a face
— asupra cuiva, vkin erőszakot kö-
vetni el, vkin erőszakoskodni; a face
ca și de —, vontatva teszi.
Silabă, nf. szótag, tag; cuvânt de 2
.— e, kéttagú szó.
Silabar, t. -e, df. ábécé, abda.
Silabic, mn. szótagos, szótag...
Silabisez, I. ca. szótagol, szótagolva
olvas.
Silesc, IV. A) cd. kényszerít, kénytet,
erőltet, erőszakol, szorít, kényszert v.
erőszakot követ (vkin); B) me —,
vő. iparkodik, ügy ekezik, fáradoz,
törekedik.
Silfă, I nf. légtündé; légszellem, lég-
Silfidă, J nemtő.



Sílha

416

Simț(esc)

Sîihă, */. (nt.) jegenyefenyő, lúc fenyő;
Őserdő, fényű erdő.
Silirita, nf. törekvés, iparkodás, szor-
galom, igyekezet, igyeküés; fárado-
zás, .fáradság; a’și da —, iparko-
dik, törekedik, rajta van.
Silit, mn. kényszerített, erőltetett, erő-
szakolt; ris —, erőltetett nevetés,
Silitor, tn^ szorgalmas, serény, ügye-
kező, törekvő, iparkodó.
Silitra, nf. salétromt.
Silnic, wh$. erőszakos, kényszer ......
hatalmaskodó; munca —a, kényszer-
munka.
Silnică, nf. (ni) l. Rotunjoară.
Silnicie, nf. erőszakoskodás, hatalmas-
kodás.
Silogism, t. -e, df. (fálcA.) okkötés,
észtet, okszerkezet.
Silogistic, mn. okkötési, eszi éti, okszer-
kezeti.
Siluesc, IV. ca. erőszakoskodik, erő-
szakot követ (vkin).
Silueta, nf. árnykép; káprázat, csal-
kép.
Süur, fif. (ni.) szemfű, nefelejts-mizsót,
szemvidító fii (Euphrasia); —, (ádvt. )
szilur. '
Silvanal, mn. erdei, erdő....; cura-
torat —, erdőgondnokság.
Silvanistica, nf. erdészet.
Silvanît,^/. (&>vt.) irásérc, arany-
tellurit.
Silvic, nn erdei.
Silvicultor, őf. erdész, erdősz.
Silvicultură, nf. erdészet, erdész-tudo-
mány.
Simandicos, mn. 1. tisztelt, tekintetes,
nagytékintetű; 2. előkelő, úri, jeles,
nevezetes.
Simbol, t. -e,c>f. jelkép, jelv, jelvény,
példázat ; — ul credinței, hitvallás,
hiszekegy.
Simbolic, mn. jelképes, jetképi; jel-
vénye?, jelképleges, példaMti, pél-
dázó.
Simbolisez, I. o. jelképez, jelvez.
Simbra, nf. köz, közösség; társítás, tár-
sulás,
Sîmbraș, fif. társ.
Simbriaș, fif zsoldos, bérenc, béres,
bérmunkás.
Simbrie, nf. bér, díj, zsold; jutalom,
fizetés.
Simbure, fif. .1. mag, szem, csontár;
magbél, magszem; 2. java, veleje,

színe java vminek; cu —, magvas, «
velős, tartalmas.                    31
Simburel, df. szemeoske, magocska, :i|
magvacska,                            J
Simbur^s, mn. magvas, velős, tártál- II
más.                                ' W
Simedru, df szt. Demeter napja. ||
Simcea, nf. éle v. foka, hegye |
vminek.                               jj
Simetric, mn. arányos, részarányos, j|
összméretes, arányzatos, méregyenes; lg
—Tj ifi. arányosan, idomzatosan. a
Simetrie, nf. mérarány, arány, arány- ||
zat, méregyen, részarány, idomzat. jl
Simfonic, mn. összhangzó, hangzatos, 3
symphonikuș,                          lg
Simfonie, nf. összhang, hangegyen, fl
symphonia.                           / Jr
Simie, nf. majom.                     W
Simigerie, nf. pékmesterség; sütöde, 5
sűtőhely.                             |
Sindgiu, fif. pereces; pék, sütő. 1
Simiriechi, fif. (ni.) szennalevél (cassia ;
sepna).                               .
Siminoc, fif. (nt.) kétlaki gyopár, l
egérfűl-hőlgyomál, csikós kecskerágó
( Gnaphaliutri).
Simonié, nf. szentségárulás, egyházi .<
hívatalárulás, Simon-bűn. ' i
Simpatic, mn. rokonszenves, rokon- j
szenvü, kedves.
Simpatie, nf. rokonszenv, rokonérzet. J
Simpatisez, I. fi. rokonszenvez, egyet-J
érez, rokonul v. egyformán érez. ;
Simplicitate, nf: egyszerűség; egyiigyü-
ség, bárgyusag.
Simplific, I. egyszerűsít, egyszerüs-
bít, egyszerit.
Simplificare, 1 nf. egyszerűsítés, i
Simplificațiune, j egyszerítés.
Simplitate,, nf. egyszerűség,egyrétüség ;
egy ügy üség; jámborság.             J
Simplu, mn. egyszerű, egyrétit; egy-
űgyü, jámbor.
Simptom,f i. -e, df. 1. jelenség; 2. J
(fiwi.) kór jel, előjel.              J
Simț, i. -uri, df. 1. érzék, érzékszerv
hajlam, fogékonyság, ráv'átóság; ősz-*
tön; 2. érzelem, érzés, érzemény; 3
cu —, érzelmesen, érzéssel.
Simțfesc), IV. A) ca. érez, érzékel; S
sejt, sejdit; — durere, fájdalmat
érez; — iubire fața de⁻cineva, szerel
vkit; B) mé —, vfi. érzi magát, ;
bízik magában; — bine, jól érzi I
magát; tare, erősnek érzi magát. ■

______________Simțământ__________    417               Sinistru___________
Simțământ, t. -e, $/’. érzelem, érzés,! aggaszt, epeszt; B) mé —vfi. búsul,
érzelés, érzet, érzemény.              I búslakodik, aggódik, eped.
Simțibil, mn. érzékeny, érezhető; ér- Sincope, nf. hangugratás, kőzép-
zékelhető.                               hagyás, kilökés.
                                        SincopiiJ, mn. hang ugrató.
                                        Sincratie, nf. közös országlat.
                                        Sincretism, fif. hitegyesítés.
                                        Sincronic, mn. I- Sincronistic.

Simțibilitaie, nf. érezhétőség, érzé-
kenység ; érzékelhetőség.
Șimțicios, mn. érzelmes, érzetes, érzé-
keny, érző.
Simțiciune, nf. 1. érzés, érzelem;
érzelés; 2. érzelmesség, érzékenység;
' 3. indudatosság, felindulás.
Simțimental, nm. /. Sentimental. v
Simțire, nf. érzelem, érzés, érzelés,
érzzt, érzemény; a veni in — i, ma-
gához jönni.
Simțite, nf. i. pe —, észrevehetőleg,
érezhetőleg; pe ne —, észrevétlenül.
Simțîtiv, mn. érezhető, érzékelhető.
Simțitor, mn. 1. érzékeny, érzelmes,
érző, gyöngéd, gyöngéded, finom; 2.
érezhető, nyomasztó, terhes.
Simțual, mn. érzéki; l. Sensual.
Simtualitate, nf. érzékiség, testiség;
l. Sensualiiate.
Simulant, fif. álbeteg, tettetett beteg,
színlelő, tetsz ...
Simulare, 1 nf. tettetés, álnokos-
Simuîațiune, f kodás; színlelés.
Simulez, I. fi. színlel, tetteti magát,
ürügy öl.
Simultan, mn. 1. együttes, közös; 2.
egyszeri, egyidejű.
Simultaneitate, nf. 1. egyiittssség,
közösség; 2. egyidejűség.
Simvol, i. -e, df. I. Simbol._
Sia, i. -uri, df. 1. kebel; mell, emlő,
csecs; 2. öböl; — de mare, tenger-
öböl ; 3. á. é. szív, lélek; in — ul
lui Avram, Abrahám kebelében; a
avé pre cineva ín —, ckit kedvelni;
a sta cu mânile ín —, veszteg állani,
öészefont kézzel állani.
Sinacsar, i. -e, df. szentek életet
Sinagogă, nf. zsinagóga, zsidó imaház,
zsidó templom.
Sinamagire, nf. önámitás, önhitegetés,
  öncsalódás.
Sincer^ mn. őszinte, nyíltszívű; jó-
  hiszemű.
Sincerică, nf. (nt.) szikiár (Scleran-
  thus).
Sinceritate, nf. őszinteség, nyiltszivü-
  ség, jóhiszeműség.
Sinchiseală, nf. busongás, aggódás,
  aggály, aggodalom.
Sinchisesc, IV. A) a. búsit, szomorít,

Sincronism, fif. azonkoruság, kor-
szerintíség.
Sincronistic, nm.azonkoru, korszerinti ;
tabele —e, korszerinti táblák.
Sindic, fif. városi ügyész, ügyész; ügy-
vivő.
Sindicat, t. -e, df. városi ügyészség.
Sindicos, nm. komor, mord, komoly.
Sindrofie, ₙf. társaság, társulat, egye-
sület, egylet.
Sine, nvm. maga; de —, magától,
önként; cu —, magával.
Sineala, nf. kékséy, kékfesték, kékttÖ.
^Sineață, nf. I. Flinta.
Sinecdoche, nf. (nyt.) tárgyk^tfiés';
részmáslat.
Sinedriu, t. -i, df. tyyházi 'tanács,
zsinat. .
Sinet, t. -e, df. I. Doeumént.
Singeap, fif. wygslprém, nyéétszőrme.
Singhilie, nf. püspöki ádogidizylevél.
Singipiu, mn-. ^muétürke, hamvas-
szürke.
Singir, fif.pélenpér. szágíjenfa, bitója;
nyaktiló.
Singular, mn. 1. egyes, egyedüli,
egyedes; nümér—, egyesszám; judo
—, járásbbró., egyes biró; 2. rideg,
magányos; 3. különös, különző, kü-
lonc^ ritka, sajátságos; —, fif. egyes
szám.
Singularitate, nf. egytdülhég, egyen-
   ként'ség ; különösség.
Singur, mn. egyedüli, egyedül vadó,
   magányos; rideg, elhagyatott;- nn
   om —, csak egy ember, csupán egy
   ember, egy ember egyedül; — eu,
   egyedül én, csak én; — singurel,
   egyes egyedül.
  Singurătate, nf. egyedüliség, magá-
nyosság, magány, puszta ; visszavo-
f nultrág.
I Singuratec, mn. eyț Vdi, egyedül
   való, magányos^ félt*. . Z
  Singurel, mn. egymaga, egymagán,
   egyedüli ; singur —. egyes-egyedül.
  Sinistru, mm bal, rósz, szerencsétlen,
   kedvezőtlen.

                                                                                                  Iiomáu-rnagyar szótár. II.

27

Sinod

4k8

Slăbire

Sinod, t. -e, of. zsinat, egyházi gyű- Sistematic,
lés; — protopopesc, esperesi zsinat.
Sinodal, mn. zsinati.
Sinonim, mn. hasonértelmü, rokon- --------------------_
értelmű, hason-, rokonjelentésü, egyre * Sistemisez, I. c». rendszeresít, rend-
menő; cuvânt —, rokonszó, hason- \ szerez, rendszerbe hoz v. szed, rendez,
szá? hásonnév.                           Sistez, I. ct>. meg-, beszüntet; megtilt;
                                           letartóztat, akadályoz, felfüggeszt.
                                          Sită, Sîtă$ nf. 1. szita; rosta; 2. (glp'.)
                                           szűrő (a szivattyúnál).
                                          Sítar, öf. 1. szitás, rostás; 2. (állati.)

wn.

rinii, összefüggő

sen, terv szer illeg.

rendszeres, tervsze-
,■ —, ifi. rendszere-

Sistematologiă, nf. rendszertan.
I. tó. rendszeresít.

Slăbit

419

Sinacin

Slăbit, mn. elgyengül!, elpuhult, vék-* elsül (pl. a fegyver); szabadul, ki-,
nyúlt ; elcsenevészedett, elsatnyult; megszabadul, neki esik, vetemedik.
pământ —, meglazult-, megsilányult Slobozire, ₙf. 1. fölmentés, ki-, meg-

föld.

Sinonimie, nf. értelmi v. szórokonság,
jelentési rokonság.
Sinopsa, nf átnézet, rövidlet, vázlat.
Sinoptic, átnézetes, vázlatos.
Sinorescy IV. fi, határos v. szomszédos
vkivelhatárol.                [Vecin.
Sinoriaș, fif. szomszéd, tőszomszéd; l.
Sinoviă, nf. hajlékonyság, ügyesség,
Sintacșă, nf. 1. (ngt.) szókötés, szó-
fűzés; mondatkötés; 2. szókötéstan,
mondattan.

Sintactic, mn. 1. szókötési, mondat-
kötési; 2. szóköté&teni, mondattani;
-e, ,ifi. szókötésileg, mondattan&ag.
Sintesă, nf. összevetés} &sszetevésᵥ egy-
befoglalás.
Sintetic, mn. összevető'., összekötő}
összetes, egybefoglaló.
Sinucid, mé —, ITT. vfi. öngyilkossá

szitakötő (rovar); 3. (állati) szalonka,
lébenke, snepf (Scolopax).
Sitișcă, i nf. szitácska; — de stra-
Sitiijoară, J curat, szűrő.
Sitivesc, IV. mé - , vfi. bereked, re-
kedt lesz.
Situat, mn. elhelyezett, fekvő; e bine
—> jó fekvése van, jó karban van,

kedvező helyzetben van.
Sftuațiune, nf. 1. fekvés, helyzet; táj-
Jat; 2. helyzet, tényállás
Situez, I. helyez, elhelț ?z, fektet.
.Slab, mn. i. gyönge, erőtlen, gyáva;
2. vékony, csekély; gyarló; 3. sovány,
ösztövér, vézna (ember); 4. hitvány,
f silány (szó); terméketlen (föld); —,
,.,a-—gyengén, gyengéden,

lesz, megöli-, meggyilkolja mágát, őrs-msuny [szu/; wrmenetűm (jucaj; —,
gyilkosságot kövei el.                 j ifi, jyöngén, gyengén, gyengéden,
Sinucidere, nf. öngyilkosság.           t' gyarlón; silányul.
Sipet, i. -e, ff. bőr zsák, bőrláda, &őr-1 Slăbănog, mn. 1. gyönge, elpuhult,
táska, bőrönd, turba.                   ,É idétlen, ügyefogyott, gyöngélkedő;
Sipică, nf. 1. (nt.) sikkantyu, üszögÖrf sovány ᵥ vézna, ösztövér; %. porhanyó,
(Scabiosa); 2. csipkerózsa, vadrózsa
(Roșa canina).
Sir, Sire, fif. Felség.
Sireap, mn. büszke, vad (pl. ló).
Sirenă, nf. szirén, tengeri nymfa.
Sirep, mn. I. Sireap. '
Sírg, fif sietség, sietés; de —, sietve,

í puha, laza, petyhüdt; —, fif. 1. "
gyönge, erőtlen, elpuhult, vékony
áongáju ember; 2. —, (ni) hozzám

   sebtében. hamarjában.
  Sîrguesc, IV. mé —, vfi. iparkodik;
   l. Sérguesc.
  Sîrguincios, mn. I. Sérgüincios.
  Sîrguință, nf szorgalom, iparkodás,
   törekvés, igyekezet; l. Sârguință.
  Sírimán, mn. szegény, koldus, szegé-
• .nyesj copil —, árva, árva fiú.
  Sírina, nf. 1. fonal, szál, rost; szal-
   lag; 2. sodrony, huzal, drót.
  Șirnp, i. -úri, ff. szörp, szirup.
  Sisiac, i. -e, $f. gabonaszekrény v.
   láda.

Sisinei, fif. t. i. Dediței.
' rendszer;

Sistem, l -e,
Sistema, nf

terv,

szerűség

    , Összefüggés, térv-
solar, naprendszer.

ne nyúlj, ineresztő fÜ, üvegszáru
fáj virág (Impatiens noii me tangere);
3. haslágyhtó fű (Mercurialis annua).
Slabanogesc, TV. w. A) lazít, por-
hangit (földet); ,B) —, fi. elsoványo-
dik, csappan, göthősödik, megfogyat-
kozik, megbénul.                I
Slăbenogire. nf. gyöngélkedés, erőt-
lenkedés, betegeskedő, megfogyat-
kozás.
Slăbesc, IV. A) o. 1. gyengít, meg-,
elgyengít, ellankaszt, erőtlenít, lazít,
meglazít; 2. hagy, elhagy, enged; B)
—, fi. gyengül, meg-, elgyengül, el-
lankad, elsatnyul, meg fogy; a na —i
pe cineva, nem hagyni bék<vkinek.
Slăbiciune, nf gyengeség, gyöngeség,
erőtle iség, gyarlóság, gyengéje vkinek.
Slăbire, nf gyengülés, gyöngülés;
gyengítés, lanka? Kiás. lankadás, meq-
fogyás. elsatnyulis.

Slăbucar, fif. hab, tájt, tajték.
Slăbuț, mn. hitvány, vézna, gyönge.
Slad, í. -uri, *f. maláta, szalad.
Slănină.nf. 1. szalonna; 2^ zsfr, kövér-
ség.                                    !
Slatar, fif, aranymosó, aranyász. |
Slatină, nf. 1. sósviz, sóslé; 2. mocsa-
ras hely, ingovány.
Slavă, nf. 1. dícscségt dicséret, dics;
— ceriului, hála az égnek; — Dom-
nului, hála Istennék, dicsőség az
Istennek; i. Mărire; 2. magasság.
Slăvesc, IV. c». 1. dicsőit, dicsér,
magassal; 2. mé —, vfi. dicsekedik,
dicsekszik.
Slăvire, nf. dicsőítés, magasztalás,
dicsőülés.
Slăvit, mn. dicső, dicsőül!, magasz-
talt; dicsőséges, dicsteljes.
Slăvoacă, Sglavoacă, nf.fóliáit.) béka-
hal, kutyqfejü hal (Lophius).
Sleesc, IV. A) ca. 1. olt, hegeszt, meg-
fagyaszt (zsírt); 2. kimerít, kifo-

szabaditás; megszabadulás, megmene-

  kedés; 2. eleresztés, elbocsátás; !.
  Liberare.
Sloboditor, fif. L Liberator.
Slobonog, fif. 1. /. Slăbănog; 2. (nt.)
! disznóparéj, haslágyító fű, szélfü
> (Mercurialis annua).
Sloesc, IV. fi. I. Sleesc.
Slog, t. -úri, *f. I. Silaba.
Sloiü, fif. göröngy, gomoly, rög; —
  de ghiața, jégcsap, jéggöröngy, jég-
  tábla.
Slomnesc, IV. fi. betűz, szótagol, silla-
  bizál.
Slovă, nf. betű; l. Litera.
Slovéán, Slovac, fif. tót, szlovén.
Slovenesc, IV. fi. í Slomnesc, $ila-
, bisez.
Slovenire, nf. betűzés, szótagolás,
  siUabizálás.

  gyaszt, élgyöngít; — o fântână,
kiürít egy kutat; B mé —, vfi. 1.,
megalszik (mint a vér); megfagy
(mint a zsir); 2. kifogy, kimerül,
elgyengül.
Sleire, nf 1. kimerültség, elgyengült-
ség ; megálvás, meg fagy ás; 2. meg-
akadás, szorulás; 3. tespedés, pan-
gás (üzletben).
Sleit, mn, 1. kimerített, kimerült, el-
gyengült; 2. Összement, megaludt,
megfagyod (zsír ).
Sloata, nf. I. Noroiu.
Slobod, IV. o. I. Slobo^esc.
Slobod, mn. 1. szabad, szabados,
független; megengedett; 2. ment,
mentes; /. Liber; 3. szabad, feszte-
len; — la gură, szabad szájú; loc
—', tágas-, nyílt-, Szabad tér.
  Slobozenie, nf) 1. engedély, szabad-
ság; 2. kiváltság, szaíbadíték, men-

Slugă, fif. szolga, cseléd; l. Servitor.
Slugăresc, IV. tó. /. Servesc.
Slugarnic, mn. I. Sorvil.
Slugesc, IV; o. /. Servesc.

Slugitor, fif. i. Servitor.
Sb’jbă, nf. 1. szolgáig!, robot,
mány, úrdolga; 2. hivatal;
tisztelet, szent mise; l. 'Serviț.
Slujbaș, fif. 1. szolgálattevő,
viselő, hivatalnok; 2. szolga, szolgá-
lattevő, robotos.

szak-
isteni

tiszt

Slnjitor, fif. szolga, cseléd; l. Servitor.
Slujnică, nf. szolgáló, nőcseléd; f. Ser-
vitoare.
Slujbă, nf. I. Slujbă stb.
Slut, mu. 1. nyomorék, béna, csonka;
  2. utálatos, gyűlöletes, ocstnány, rút;
(«= ürít); —, fif. nyomorék, béna,
sájtta,
Slutenie, nf. nyomorék, béna, ocsr
mány v. rút személy.
Sluțesc, IV. A) o. bénít, megsántít,

  el-, megnyomorít,, el-, megcsonkít:
B) mé —, vfi. nyomorékká tesz, bé-
। nul, megnyomorodik, sántiil.
i Slutire, nf. csonkítás, megcsonkítás,

tesség; l. Licență.                . í Slutire, nf. csonkítás, megcsonkítás,
Slobcalesc, IV; A) C9. 1. szabadít, ki-, | elnyomorítás, megbénítás.
megszabadít, szabaddá tesz, fölszaba-1 Smác, /. úri, ^f. hurok, rekenyö.
dit, ment, megvált ; 2. elsüt, kilő J Smâcesc, IV. tó. elránt, ránt, kira-
(fegyvert); 3. elereszt, enged, elen- gad, kikap; l. Smucesc.

ged, elbocsát; 4. felold, feloldoz;
— sânge, eret vág; B) me —, vfi.
bocsátkozik, ereszkedik, rugaszkodik;

gad, kikap; l. Smucesc.
Smacin, I. c&. ráz, meg-, felráz, zöcs-

köl, zökögtet; tép, kínoz; aggódik;
kopik; l. Macin.

•27»





S măcinare

420

Smredueöc

Smreduire

421

Sofa

Smăcinare, \ nfi rázás, rázkódás;
Smăcinatură, j rántás, rángatódzás.
Smácit, mm. /. Nebunatec, Smintit.
Smaltat, mn. zománeos; behintett.
Smălțez, I. ct>. zománcoz ; behint.
Smalț, i. -úri, $f. zománc, máz, üveg-
máz.
Smălțuesc, IV. ca. zománcot, zomán-
coz; mázol.
Smălțuire, nf. zománcolás, zománco-
zás; mázolás, üvegmázolás.
Smălțuit, mn. zománcait, zománeos;
mázolt, mázos, mázitott.
Smalțuitor, fif. zománcozó, mázoló,
üvegmázoíó.
Smângălesc, IV. bemocskol, be-
szennyez, bepiszkol; l. Mángesc.
Smântână, nfi tejföl, téjfel, tejszín;
a lua —a, fölözni, a tejfölt leszedni,
lefölözni.
Smântânesc, IV. o. lefölöz, fölöz, tej-
fölt leszed.
Smântânos, mn- tejfölös, tejfeles;
lapte —, kövér tej.
SmSd,’ }              s’«a™í'd-
Smârc, i. -vai, fi vízszivattyú; l. Smirc.
Smead, mn.. 1. 'halvány, halovány, sá-
padt; 2. fakó, fakult.
Smântână, nf. I. Smântână.
Smerced, mn. I. Smerd.
Smerd, mn. ocsmány, csúf, rút, pisz-
kos, ronda,undok, förtelmes, utála-
tos, gyűlöletes.
Smerenie, nf alázat, alázatosság,
szemérem, szemérmetesség; szegény-
ség; l. Umilință.
Smeresc, IV. Ă) cd. aláz, megaláz;
megtör ; B) me —, vă. magát meg- j
alázza, s zeniér meteskedik ; ti Umilesc.
Smerin, mn. ti Smerit.
Smerire, nf. I. Umilire.
Smerit, mn. alázatos, szemérmes, maga
megalázó; —, ifi. alázatosan; 1.
Umilit.
Smeü, fif. 1. sárkány; 2. üdére.
Smeur, fif. (ᵤț.) málnabokor (Babus
idaeus).
Smeura, nf. málna, málnabogyó.
Smeuret, t. -e. ₉f í málnás.
Smíc, t. -un, df. háló, tiír; sfredel
cu —, pergő fúró.
Smicea, nf. vessző, suhogó, supra.
Smicher, mn. ravasz; csempes, forté-
lyáé, furfangos.
Smicherie, nf. ravaszság, fortélyosság,

kalajintaság; fortély, furfang, kala-
finta, .                       .  '
Smiclesce, ■&$, fénylik, csillog, csil-
lántlik, villámlik; ragyog.
Smicuiv I. cd. k csszemorzsol, aprít,
eldarqbol; 2. fejt, zúz, lemorzsol
(kukoricát).
Smidă, nf. sűrűség, sűrű erdő.
Smîntă’, nf. 1. hiba, hibaejtés, téve-
dés, vétség; 2. hiány, fogyatkozás;
ettévesztés.
Sminteală, nf. 1. akadozás, hebegés;
ti Smîntă; 2. tébultság, téboly, hó-
doltság ; iară —, hiba nélküli, hibát-
lan ; kétségtelen.
Smintesc, IV. co. 1. bolygat, háborgat,
zavar, felforgat, hány, vet; 2. hibáz,
elvét, elhibáz, eltéveszt ■; mozgat, ki-
mozdít; 3. téved, bolyong; 4. se — e,
megbotránkozik, tébolyodik, eszét el-
veszti, megörül, megbolondul.
Smintire, nf. I. Smîntă.
Smintit, mn. 1. el-, félre mozdított,
elhibázott, elvétett, eltévesztett, fel-
zavart ; 2. zavarodott; (de minte).
tébult, téboly adott, eszeveszett,' elme-
háborodott, elmebódult; ne — bizo-
nyára; okvetlen, feltétlenül. J
Smirc, t. -úri, ₉f domb, halom, fyegy;
szoros; pősvány, fertő.        ’
Smirdar, fif. (nt.) ragyabura.
Smima, nf. mirrha.
Smoală, ,iif,. 1. keréksár; 2. á. c. sze-
kérként, deget, dohot, kátrány.
Smoc, & -uri, df. 1. nyaláb, tincs;
csomó, marok; — de nuele, vessző-
nyaláb; 2. búb, konty, bóbita.
Smochin, fif. (nt.) fügefa (Ficus).
Smochină, nf. füge.
Smolesc, IV. Á) ct>. 1. degettel beken,
keréksárral bepiszkol; 2. sötétre fest,
sötétít; B) me —, vfi. sötétül,, sötét
színt kap, barnv.l.
Smolit, mn. 1. barna, szög, szögszinü;
2. bemázott, piszkolt, bekent.
Smomesc, IV. &>. elcsal, elcsábít, rá-
szed ;■ lebeny erez.
Smorcaesc, ÍV. fi. 1. tüsszög; szuszog ;
%. szaglál, szimatol; orrból beszél.
Smorfăesc, IV. fi. érzeleg, érzékeny-
kedik, érzel ösködik,
Smotresc, IV. et>. szemlét v. szemle-
vizsgát tart ,
Sinotru, fif. szemle, had vizsgálat,
szemle-vizsgálat, hadi szeml^^
Smreduesc, IV. «. szétzúz, morzsol.

Sociabilitate, nf. társulás, társaság-
kedvelés, társalkodás
Social, mp. társas, társasági, tqrsa-
ságbföi, társadalmi szociális.
Socialitate, nf. társadalmasság, társa-
ság.            „       ,     ■ ■
Socip, nf. 1. nő, feleség, h-üvestárs;
2, társ; /. Soție.
Societate, nf. 1. társaság, társulat,
egyesület; •— pe acții, részvény tár-
saság ; 2. társadalom; — a omenea-
scăj emberi társadalom.
Sociü, fif, l. Soț.
Socoata, nf. I. Socoteală.
Soeoț, IV. /. Socotesc.
Socotea, nf. játékbdrea.
Socoteală, nf 1. számadás, számvetés,
számítás, számolót; 2. számla, szám-
vitel, hiteljegyzék, rovás; a cere —,
számot kér ; a da —, számot ad,
szörföl; beszámol; pe —a cuiva
vkinek rovására; 3. vélemény, véle-
kedés, gondolkodás, megföntolás, meg-
gondolás ; cu megfontolva, Meg-
gondolva; dupa mea, az én < vé-
leményem szerint:; fără —, meggon-
dolatlanul, könnyelműen.: megföptolás
nélkül; a da cu ~ a, vélekedik, vé- ’
leményen von.
Socotesc, IV. J j cd. . számol, szó- '
mit, f elszámlál, betud, számba s^esz;
2. becsül, tart, számba vesz, gondol;
’l — de om de omenie, becsületes
embernek tartóul ; B) —, fi. vél, véle-
kedik, gondol, tart; nu — pre cineva,
vkit számba senv vesz, tekinteten hiüill
hagy, elmellöz; C) mé —r, vfi. gon-
dolkodik, meggondol, gondolára v.
fontolóra vesz.
Socotință, nf megfontolás, meggon-
dolás; vélekedés, vélemény, hiedelem;
a lua ín. — ceva, tekintetbe uenni
vmit, vmit megfontolni.
Socotitor, fif 1. számoló, számító; 2.
vigyázó, előrelátó, higgadt, megfon-
toló. ,

Smreduire, nf. szétzúzás, tnorzsolás; i
zuzódás.
Smucesc, IV. co. ránt, le-, kiránt, ki- í
ragad, elragad.
Smucire, nf. le-, kirántás, ki-, elra-. I
ragadás.
Smulg, III. o. kitép, kiszakít, kiszag- i
gat; tép, megtép, kihúz ; — aripile,
szárnyát szegi vkinek; — o gâscă, !
megmelleszt v. koppaszt (pl. ludat).
Smultură, >nfi tépés, tépet; fiatal
disznóhus; o — de muiere, egy
rongyos asszony.             ? [ránc-.
Snagă, Snaha, nf : rossz szokás, mak-
Snagos, mn. makrancos.
Snoavă, nf. adoma, történetke, esetke.
Snop, fif. kéve; a lega —i, kévét köt,
kévébe rak.
Snopesc, IV. cd. 1. kévébe rak, kévét
köt; 2. megrak, megver, meglohol,
elpáhol.
Snopișor, fif. nyalábka, kis csomó.
Soacra, nf. nap, napa, anyós.
Soarbă, nf. berkenye (gyümölcs).
Soar>e-zama, fif bámész. szájatáti,
málészáju, áncsori, ostoba, léhütö.
Soare, fifi nap; verőfény; — le lucesce,
a nap süt v. fénylik; e —, nap süt,
verőfényes nap van; ' ra^a lui,
napsugár; la resaritul — lui, nap-
keletkor, napfel jöttekor; a se da la
napon sütkérezik; rupt din —,
cspdásszép; florea —lui,
(nt.) napraforgó (Helianthus).
Soarea, nfi estély; l. Serata.
Soare-séc, fif. napfogyatkozás.
Soarte, n f sors, végzet; rendeltetés;
a trage —, sorsot hvz v. vet, sorsol;
— fatala, szomorú végzet.
Soața, nf l. Socie.
Sóba, nf. kályha, fötökemence.
Sobol, fif (állati.) vakond, vakand,
  vakondok (Talpa).
Sobor, t. -e, t>f; zsinat, egyházi gyű-
  lés ; l. Sinod.
Sobornicesc, mn. 1. köz ..., általa-

  nos; 2. Sinodal.
Sobrietate, n fi józanság, mértékletesség,
Sobriu, mn. józan, , mértékletes.
Soc, fif. (nt.) bodza, bodzafa (Sam-
  bucus); floii.’de — bodzávirág; —
  mic, (nt.’) földi . bodza (Sambucus
  ebulus.)
Socală, nf /. Sucală.
Sociabil, mn. társas, nyájas, barát-
  ságos, társalkodó.

Socratic, mn. metod —>, szokratesi v.
beszélgető módszer.
Socru, fif. após, ip, ipa; —a, nf.
anyós, nap, napa.
Soda, nf (nt.) szikag, sziksó ; szóda.
Sodal, fif legény.
Sedalitate, nf egyesület, egylet, céh.
Sodornia, nf. önfertőztetés, önfertözés;
sodomiai bitn.                [nyugágy.
Sofa, nf kerevet, pamlag, dívány,

Sofismă


422

Sofismă, nf. (föle*.) álokoskodás, ál-
jogás.
Sofistj Af, álbölcs, álokoskodó; sofista.
Sofistic, mn. álbölcs, álokoskodási, so-
fistai.
Sofit, /. Sutit.

Sofran. fif. sáfrány.
Sofră, nf. (ebédlő) asztal.
Sofragerie, nf. étterem, ebédlő. j
Sofragiu, Af. 1. pincér, pincés ; pohár-1
nők, tálmok; 2. asztalterítő. • j Solitar, mn. magános, egyes; társat-
Sohat. t. -úri, o/. nyomás, legelő; 1.1 lan; —, iA. magánosán.
Pășune.                                 ~        ----- •• • - -
Soios, wn- piszkos, mocskos, ronda;

zsíros.
Soiu, ț. -rí, df. faj, fajta, minőség,
nem; — bún, jófajta; de mülte —
rí. sokféle, különféle.
Sol, Af. 1 követ, küldött, hírnök; 2.
tata;,' föld.
Solan, (nt.) tolna, ebszőlő, csucsor.
Solar, tu nap; sistem —. naprend-
szer                           z

Sold, t. -urí, df. esőid, bér, díj,fizetés. } Solstitiu, t. -i, df. (csillag.) napáUás,
Soldat, Af. katona, hadfi, harcfi; — i napfordulat.
de rând, közlegény, közkatona, bakan- j. Solubil, mn. oldható, feloldható, ol-
csos; a sé înrola de —, katonának ! vadható, megolvadható, felolvaszt-
beállani.                               : ható; megfejthető, felbontható.
Soldățesc, mn. katonai, katonás. Soluțiune, ₙf 1. megfejtés, oldás, fel-,
Soldateiscă nf. labancnép, katona-1 megoldás; 2. olvasztás, felolvasztás,
rend.                                      elosztás, elválasztás, oldat; 3. fizetés.
Solecism, /»/. nyelvhiba, hibás szó- ’ Solvent, Af 1. fizető, fizetés képes;
kötés, szókötési vétség.                 j 2. oldószer.
Solemn, | $n. ünnepélyes ünnepi: ! Solvența, nf fizethette, fizetési képes-
Solemnel, | szertartásos; — , iA. ünne-

Solemn, | iá*. ünnepélyes
Solemnei, | szertartásos; —,

pétyesen.
Solemnitate, <íZ ünnepélyesség ■ ünne-
pély, szertartás- ünnepség.
Solen, Solenítate, nf. t. Solemn, So-

lemnűate.
Solgăbirău, Af szolgabiró;
Subprefect.

Solicism, Af. Solecism.
Solicitare, 1 nf. kérelmezés.
Solicitațiune, । galmazás, szorgolás,!
sürgetés.                               i
Solicitator, Af. szorgoló. kérelmező, i
szorgalmazó, sürgető, ügynök.

Solicitfez), I. o. kérelmez, szorgalma,
szorgol, sürget; nógat.

Solid, mn. 1. szilárd, merő; tömött;
a. c. alapos; 2. jóhitelü, szilárd Somnambul Af. alvajáró, holdkóros,
hitelű; firma —a, jóhitelü v. meg- Somnambulism, Af alvajárás, hold-
bizható cég; 3. szolid; magányos

( ember).
Solidar, mn. közös, egy etem leges, egy-

Somnișor


másérti, együttleges; —, iA. egyétem-
lég, közösen, egymásért.
Solidaritate, nf közösség, egyetemle-
gesség, szolidaritás; kötelezettség
(együttleges).'
Soliditate, nf. 1. szilárdság, merőség,
tömöttség, alaposság; 2. jóhitelüség,
szilárdhitelüség.

Solie, nf. 1. küldetség, hír, izenet,
tudósítás; 2. küldöttség, követség.

Solitor, Af. közbenjáró, közvetítő.
Solitudine, nf. magány, magánosság.
Solniță, nf. sótartó, soszelence.
Solo, i. -urí, df. magánének, magán-
játék; egyes (énekben) ; —, iA. egye-
dül, magánosán.

Solomonar, Af. 1. időjós; varázsló,
bűvész; 2. garabonciás diák; i. Șo-
lomonar.

Soloverf, ftf. (nt.) farkkóró, gyopár,
  kerti bbrágó, szúfü (Origamum).
•         A _4       •//__ 1

seg.
Solvesc, IV. cd. I. old, fel-, megold,
megfejt; 2. fizet; 3. felolvaszt.
Solvibil, mn. fizetendő.

            Solz, Af pikkely, pikk, halhéj; cu—.
           | pikkcs, pikkelyes.
I. Pretor, í Somațiune, nf. felszólítás, felhívás,
             felkérés ; óvás.
     Somatologíe. nf. testtan, tetemtan.
     szór- ! Somez, I. a. felkér, felszólít; megkér.
     ! Somn, Af (állati.) harcsa (Silurus).

Somn, t. -urî, df álom; alvás; —
greü, mély v. nehéz álom; — ușor!
szép álmot' ’mi e —, álmos vagyok,
alhatnám ; a trage un puiü de —,
egyel aludni (ik), egy kevéskét
aludni (ik).

kór osság, holdasság.
Somnișor, Af 1 kis álom, álomka,
szendergés, 2. (ni.) mák.

Somnolent

423 Spaimántez

Somnolent, mn.
álomkóros.

álmos, aluszékony, I Sorioară, nővérecske, hugocska,
kis húga..
                     Sorite, Af. ) okláncolat, okfej-
                     lesztés.

Somnolență, nf álutnkórᵥ álomkórság,
álmosság.
Somnore, Somn öle, Af áloviszuszék,
aluszékony.
Somnurqs, mn. álmos, aluszékony,
álomszuszék.
Șomnuroșie, nf álomittasság, álomkór.
Somon, Af cap —, oktondi, ostoba,
buta, háj fejű.
Són, t -úri, df hang; l. Tón.
Sonant, mn. hangzó, hangzás, zengő. ,
zengzetes.                             | Sorț. nf. sors, sorsjegy; trage Ja ,
Sonarie, nf villamos csengő, csen- j sorsot Húz.
"                                      Sortă, nf. nem, faj, fajta, féle; &ár
                                          laszték.

Sondă, nf. kutasz;
Sondare, nf. kémlés, kutctás, ^tudako-
zódás, puhatolás.
Sondezi I. i. puhatol, kipuhatol,
tudakozódik vmi után, keres, fürkész,
vizsgál, kutat; 2. (vizíp.) aknái, mér
(mélységet ónnal).
Sonét, t. -e, df. szonett, hangzatka.
Sonor, mn. zengzetes, kellemes csen-
gésű, csengő, zeng^, hangzatos.
Sopă, fi/, bunkósbot, fütykös, dot'ong.’
Sopon, i. df l. Săpun.
Sopran, Af. fennhang, szoprán.
Sor, t. -úri, df szalounabőr.
Soră, nf 1. nővér, nötestvér; — vi-
tregă, mostoha nővér; — mai be-
trána, néne; — mai' tenéra, húga;
2. irgalmas néne, apáca.
Sor arin, f. .-e, df. napernyő; an —,
napév.
Sorb, IV. l. Sorbe se.

Sorb, Af. (ni.) barkócafa, vadber-
kenyefa (Sorbus aria).
Scrbesc, IV. c:. hörpöl, felhörpól,
szürcsöl, szörpöl, hörpint, szi.
Sorbestră, nf. (ni.) orvosi vérfü (San-
guisorba).
Sorbet, t. -e, df. szörp, korty.
Sorbire, nf. höryölés, szörpölés, szür-
csölés.
Sorbítor, mn. hörpölö, szőrpölő, szü\ -
csőlő.
Sorbitură, nf korty, nyelet,’szörp;
dintr’o —, egy kortya?, ássál, egy
szuszra.
Soresc, IV. A) A. világit, fénylik,
ragyog; szárít (napnál); E) me—,
vA. sütkérezik (a napnál).
Sorginte, Af 1. kútfő, ér-forrás, kut-
forrás; 2. kezdet, íredet, származás.

Sor) iță, nf (M^t-) keselyű, dögkese-
lyű (Gypaetus fi^^atus.)
Soroc, i. -e, ₉f iátegpény, idézés; 2.
határidő, határ'it&p-: 3. — de lună,
havi tisztulás; //<í;M£&iune.
Soroceală, nf. idézés,          idéző-
levél, meghívás.

Sorocesc, IV.
élé); l. Uitez.





■ídAz (tfü^épígszék

sorsol, kisorsol,
2. fajtáz, osztá-

Sortase, IV. Cd. 1.
sorsot vet, rendez;
lyoz, válogat, soroz.

Sortiment, t. -e, df. választék, váloga-
tott áruk, kellő választék.
Sortír®, 1 nf 1. sorsolás, sorsvetés
Sortítura, J v. húzás; 2. osztályozás,
válogatás.
Sos, i. -urî, df mártás, szósz, lé, már-
talék.
Sosésc, TV. A. érkezik, megérkezik;
ér, beér, jat.
Sosiera, nf, mártalékcsésze, szilke.
Sosire, nf el-, megérkezés, eljövetel.
Soț, Af 1. férj, társ, hitves, hitves-
társ; himpár; 2. társ, cimbora; cu
—, páros; fără —, páratlan.
Soție, nf 1. nő, feleség; hitvestárs,
hitves: 2. pár; a*í căuta —, a párját
keresni.

Sovőn, t. -e, df. szemfedő, szemfödél.
Soyârf, Af (nt.) I. Soloyerf.
Spăcel, t. -e, df. füző-váll, derék,
derékfüző.
Spadă, nf. kard, pallos, pózslár.
Spaima, nf. félelem, ijedség, ijedés;
rémülés, rémület.
Spăimânt, I. A) co. ijeszt, meg^, el-
ijeszt, felemlít, rémít, meg-, elrémit,
rettent; B) mé —, vA. megijed, meg-,
elrémül, retten, megfélemedik.
Spăimântare, nf ijedés, ijedség, ré-
mülés.
Spăimântat, mn. megijedt, megretteni,
megrémült.
iSpăimântător, mn. rettenetes, ret-
tentő,^ félelmes, irtóztató, rémületes,
rémitő, ijesztő, szörnyű.
Spăimântez, I. w. /. Spăimâni.

Spaiméntos

424

Spasm

Spasmatic

425

Speranță

   Spaiméntos, mn. 1. félénk, félékeny,
   ijedős; 2. félelme^ rettentő; bok-
   ros (ló).
  Spaiu, I. /. Șpăriu.
  Spăl, I. A) qx 1. mos, meg*, kimos ;
    2. ár. i. megmos, lehord, lepiszkál,
  megszid (vkit); B) mé—, vfi. mos-
  - dik, megmosdik, mosakodik; a’ șî — a
  gura; száját? mosni u Öblítem.
\J Spălăcauie, nf. szájvíz,.
   Spălăcesc, IV, 4). ex szintelenit, el-
   halványít; B) mé —, elhalvá-
   nyul, tóMt- elhagyja, elhalványodik;
   niégfakul (szövet).
J Șpălăcioasă, M/>. (ₙ^) aggófü, szálka-
   nyak (Seftecio),
\J Spălăcit, mn. színtelen, szinhagyott,
   halvány, fakó.
\J Spalăcitură, nf. 1. öblítővíz, szájvíz;
    2. á. é. rámpás, rossz bor; moslék.
v Spălare, nf. mbsfa, , ki-, meg mosás;
    — a picioarelor, lábmosás.
   Spălătoare,#»/, 1. mosórongy; mosdó-,
   mosómedence; 2. mosóné; 3. locska,
   csacska (nő).
'J Spalatocesc, IV. vfi. fakul, elveszti,
   színét; L Spălăcesc.
   Spălător, fif. 1. mosó; 2. ércmosó; 3;
   csacska, locska-fecske, nyelves.
   Spălătoreasă, nf. mosónő, óiosóasz-
   szony.
  Spălătorie, nf. mosóház, mosóintézet.
   Spălătură, nf. 1. moslék; 2..mosás,,
   mosdás; 3. szajha, ringyó, lotyó,
   kurva.
  Spalir. t. -e,   1. lécezet, léckorlák;:
   2. fegyverül, sor-ut; sorfal.
   Spân, mn. szakállatlan, csupaszállu,
   se bajusza- se szakáin, szöszke.
   Spanac, fif -ui, ciobanului (int.)
   libatop (Chenopodium); paszternák,
   spenót (Spinaceu oleracea);
   Spânatec, mn. szakállatlan, gyér sza-
   káin, ritka szakáini
   Spania, nf. (fölbv.) Spanyolhon, Spa-
  nyolország.
  Spaniol, fif. spanyol.
  Spanga, »»///. Spadă.
   Sjpânț, ț. ₇urí,.d/. 1. bolondság, bohó-
  ■ság,éillam., trqfaság; 2. (nt.) hunyor,
  fehér zászpa (tâeUeborus).
   Spánz, fif. (ni.) fekete hunyor: béka-
   bogyotoKta (Helléborus).
   Sparanghel,.^/. (nt.) esirág, spárga,
   ^U-árnyékfu (Aspara'gús).
  Spafehica, fif. (állati.) réznek.

Spărciueală, nf. szétszórás, szétszóró-
dás, elszélesztés, elszéíedés.
Spărciuesc, IV. cd. szétszór, elszór;
elpusztít, elront.
Sparg, Hl. A) ex 1. be-, szét-, el:,
összetör/össze-, szétzúz; % eloszlat,
elszéleszt (pl. gyűlést); — p bubă,
kifakaszt („ebet); — pământ, földet
felszánt (először); — o casă, házat
leront v. felver, felzavar; B) mé —,
vfi. 1. el-, szét-, össze-, betörik, él-,
ki-, megreped: se — e buba, kifa-
kad (a seb); 2. bomlik, feloszlik (a
vásár).
Spargă, nf. zsineg, madzag, spárga.
Spărgăcios, mn. törékeny, töredé-
keny.
Spargere, nf. törés, be-, ki-, el-, össze-
törés, kifakadás (sebé); betörés
(házba).
Spămt, mn. ijedt, megijedt, megret-
tent, megrémült; —, ifi. ijedten, ré-
mültén.
Spăriecios, mn. 1. félénk, ijedős, ije-
dékeny; 2. bokros, jészka (ló).
Spărietor, mn. rémítő, rettentő, .rette-
netes, ijesztő; —, ifi. ijesztőleg, ré-
mitőn, rettentően.
Spărietură, nf. ijedség, ijedés rémii-
lés, rettegés.
Spărîos, mn. I. Spariecios.
Spariu, II. A) cd. ijeszt, meg-, elijeszt,
rémit, elrémít, rettent, el-, vissz-%-
rettViit; elűz (álmot); B) mé —, vfi.
ijed, megijed, retten, megriad elré-
í mül, megbokrosodik (a ló).
Sparsatura, nf. betörés; i. Spărtură.
Spâ’i’Setă, nf. (ni. > takarmány balta-
cnm ' szamárhere.
Spart, mn. törött, be-, cl-, összetörött;
tellttóétlen; mână — ă, nf. tékozló,
pazarló (kéz).
Spartie, nf. 1. (nt.) rekettye; 2. ba-
zsét, pünkösdi rózsa, rózsábazsál,
bazsarózsa.
Spărtură, nf. 1. törés, betörés, szaka-
dás, szakadék, repedek ; omlás, repe-
dés,- rés, lyuk; — îu zid, falrés; 2.
kifakadás.
Spas,- & -uri, t>f. — ul dracului, (nt.)
páfrány, haraszt, páprágy (Pteris
aquilina).
Spăsenie, nf. I. Mén-Hűre.
Spăsesc, IV. /. Ménluesc.
Spasm, "t. uri, görcs, rángás, rán-
gatózás, vonaglas.

nyerkémlet, nyerészkedés; spirit de
—, nyerészkedési széliem, vállalkozó
szellem.
Speculant, fif. 1. nyerészkedő, nyeresz,
számító, nyerkém, haszonkémlő, sze-
rtnese-vadász; 2. (fioícx) szemlélődő,
vizsgálódó.,
Speculațiune, nf. 1. (fiölex) szemlélő-
dés, vizsgálódás, kihozás, kieszelés,
számítás; 2. /. Speculă.
Speculativ, mn. í. szemlélődő, vizsgá-
lódó, szemléleti, kihozó; 2. nyerész,
nyerészkedő, hasz&nkémlő.
Speculez, I. fi. 1. szemlélődik, vizsgáló-
dik, elmében forgat, kihoz, kieszel;
2. nyerészkedik,* nyerkémkedik, ha-
szonkémkedik, spekulál.
Spedez, !.«.!. küld, elküld, meneszt;
2. szállít, szállítást közvetít.
Spedițiunfe, nf. 1. szállítás, ániszálli-
tás, áruküldés, szállítmány ; 2. had-
járat ; l. Espedițiune.^ -
Speditőr, fif. 1. közvetítő, szállító,
  szállitmányos, áruküldő, áruszállító;
  2. segítő, ügéd.
Spegmă, nf. cérna, cérnaszáí.
Speiă, nf. kosár, kas.
Speiu, fif. (nt.) moh, fa-moh.
Spél; I.’ Cd. I. Spăl dtfi.
Spelcă, nf. hajtü, boglár, boglároshajtü.
Spelinghier, fif. szégpenkő, bitófa,
  pellengér.           »
Speluncă, nf. barlang, odú, üreg,
földüreg, zug, lyuk, zugoly.
Spéndez, L w. 1. rászán (pénzt),
  költ; 2. ajándékoz, adakozik, oszto-
  gat.
Spânzur, I. A) a. akaszt, felakaszt;
  lógat, függeszt, felfüggeszt, felköt,
  aggat, felaggai; B) —, fi. függ, lóg,
  csüng, lecsüng; l. Atern; Cț me —,
  vfi. felakasztja magát, felköti magát.
Spénzurare, nf. 1. akasztás, felo.kasz-
  tás; 2. I. Aíernare*
Spânzurat, mn. akasztott; felakasztott;
  feszitett, függesztett; —, fif. akasztófa
  virág, akasztófa címere; —-, t. -e, df.
  akasztás, felakasztás, felhúzás, fel-
  kötés.
Spânzurătoare, n/. akasztófa, bitófa,
  szégyenfa, töMtipfa.
Sper, I. cd. remé^Teménpel, elvár.
Speranță, n(.         'reménység, vá
  rás; ín -^-a, ca azon reményben,
  hogy ..., întinde^éuiva       vkinek
  reményt nyújt.

Spasmatic, mn* görcsös, göthös ; ide-
ges, ingerlékeny; nyavalyás.
Spată, nf. 1. (fit.) lapocka, vállapocka,
hónlap ; 2. (de țesut) borda, takács-
borda ; 3. /. Spadă; 4. fnt.) borda-
mag (fáiAerpitlum).
Spătar, fif. 1. hadügyiminiszter (régen
Romániában); 2. fegyverviselő, fegy-
veres; 3. bördakészíto.
Spătare, nf. támasz, könyöklő, hát;
— de scaun, széktámasz.
Spațcel, t- -e, df. váll- v. mellfüző; l.
Spaticel.
Spate, nf. t. hát, gerinc, hátulja ami-
nek; întoarce cuiva —le, vkinek
hátat fordít.
Spaticel, t. -é, t>f. füzőváll, derékfüző.
Spatie, nf. (állott.) zöldike.
Spațios, mn. 1. tágas, térés, tág, nyílt
(mező); 2. terjedelmes, szélesen ki-
terjedő.
Spaț(iu), t. -urí, »f. tér, hely, köz, hé-
zag * ür; rés ; távolság.
Spătos, mn. vállas, széles vállu, széles
hátú.
Spealcă, nf. 1. csokor, szalagbokor;
2. boglár, kapocs, hajtü.
Specérie, nf. í. fűszer; 2.1. Apotecă.
Special, mn. 1. különös; 2. különle-
ges ; 3. egyenkénti, részleges; —, ifi.
különösen.
Specialist, fif. szakértő, szakember,
szakférfiú.
Specialitate, nf. 1. különlegesség, kü-
lönösség; 2. szak, szakkör, szakma,
tisztkor, műkor; studiu de szak-
tárgy, szaktanulmány.
Specie, nf. faj, válfaj, alnem.
Specific, mn. sajátos, különleges, faj-
lagos, fajszerü; pond —, fajsuly,
különsuly, —. ifi. fajlag, különleg.
Specific, I. ca. részletez, különöz, rész-
letesen föl jegy ez v. elősorol, egyenként
előszámlál.
Specificarp, nf. részletezés; részletes
elősorolás v. Jöljegyzés, élőszámlálás.
Specificățiuoe, ’nf. í. részletezés, külö-
nőzés; 2. részletes jegyzék, sorjegy-
zék. .
Spectacol, 1 t. -e, df. 1. látvány, lát-
Spectacul, j ványosság; 2. zaj, lárma,
spektákulum.
Spectator, fif. néző, szemlélő.
Spectru, t -e, óf. színkép; spektrum.
Specul^, -e, df tükör; l. Oglindă.
Specula, nf. hoszonkémlés, nyereszei,

Sperare

426

Spirt

Spirituoase

427

Sprinten

Spérare, nf. remény, reménység, re-
ménylés, reménykedés.
Sper&t, reméUett, reménylett, el-
várt, remélt.
Sperghe, ₙf. 1.I. Sparanghel; 2. kărd.
Sperîbană,'»/. — tărcata, (nt.) kál-
mos, vízililiom (Acorus calamus).
Speriu, H. o. i. Spariu atf.
Speitfur, mn. hitszegő, hitszegett, eskü-
szegő.
Speijuriu, t. -i, hitszegés, áleskü,
hamis e*kü.
Speria, üf. parázs, tüzes hamu, per-
nye.
Spérlesc, IV. mé —, vő. borzasodik,
bozontosodik, boglyasodik, borzong
Spérlit, mn. borzas, bozontos, boglyas.
Sperma, nf. ondó.
Spermacet, őf. cet faggyú, cetvelő, fagy-
gyany.
Spese, nf. t. költség, kiadás; költsé-
gek ; — nepreve^uțe, előre nem lá-
tott költségek; preliminar de —,
költségelőirányzat.
Spete, nf i. lapocka, váll; l. Spate.
Speteála, nf. csip értéssé g.
Spetează, nf. 1. (nt.) nád, sás, nő-
szirom (Iris); scaun de—, nádszék ;
2.  káka, szittyó, sása (Juncus) ; —
l. Speribană.
Spetesc, IV. Af cd. megsántít, bénít;
B) mé —, vő, megsántul, bénul, de-
rekát töri, csipertesedik (lóról).
Spetit, mn. béna, sánta; csipertes,
csípejéről béna (lóról).
Spic, t. -,e, df. kalász, buzckalász,
buzafő, füzér.
Spicat, mn. /. înspicai.
Spichinat, őf. (nt.) levendula (Laran-
duía spicc.).
Spicuesc, IV. o. böng ész, tarlóz, ka-
lászt böngész v. szed.
Spicuire, nf. böngészés, böngészel, ka-
lászát, kalászszedés, tarlózat.
Spicuitor, őf. böngész, kalász-szedő.
Spija, nf. harang érc (miből öntik a
harangot); golyó, ágyúgolyó.
Spilcuesc, IV. me vő. kiciipi ma-
gát, csinosítja magát, szépen felöltözik.
Spiluesc, IV. a. éllop, elcsen, eloroz,
elidegenít.
Spin, őf. 1. tövis, tüske; 2. tövis-
bokor, tüskebokor, bogács, bogáncs;
3.  galagonya, cserje galagonya; —
muscalesc, (nt.) csimpaj (Xdnthium);
— magái esc, (ni.) szamártövis, iringó

(Eryngium campestre); — ul cerbu-
lui, (nt.) varjutövis benge (Rhamnus
catharticus ).
Spinare, nf. gerinc, hátgerinc; cade
ín — a cuiva, vkinek terhére esik
— a lupului, (nt.) bordalap (As-
plenium).
Spinat, őf. (nt.) zöldparéj; l. Spanac.
Spinos, mh. tövises, tüskés.
Spintec, I. a. hasit, szakaszt, széttép,
szaggat, felhasit, kettéhasít, eltör,
széttör.
Spintecare, nf. hasítás, kettéhasítás,
el-, széttörés, szétmarcangolás.
Spintecatura, nf. hasítás, hasadás.
Spinuță, nf. (nt.) raponc (Phiteuma).
Spion, fif. kém, kémlő, kémlelő, für-
K késző, áskálódó.
Spionare, nf. kémlés, kémlelés, kém-
kedés, áskálódás.
Spionez, I. ő. kémlel, kémkedik, ké-
mei, áskálódik.
Spira, nf. I. Spirală. ’
Spiral, mn. csigaalaku, csigádad,
perge, csiga . . .
Spirala, nf. csigavonal, pörgevonal.
Spirez, I. a. 1. súg, besúg; 2. lehel,
belehel.
Spirit, t. -e, df. 1. lélek, szellem; 2.
elme, ész, éles elme; — lumesc, vi-
lágszellem ; om de —, szellemes em-
ber, szellemdús v. nagyelméjü ember;
a ’și da —ul, lelkét kiadni; —ul
sânt, szentlélek; —ul timpului, kor-
szellem ; — mărginit, korlátolt ész;
— necurat, kisértet, ármány, go-
nosz lélek, manó, dana.
Spiritism, őf. szelleniidézés, szellem-
tan.
Spiritist, df. szellemidéző; spiritista.
Spiritual, mn. szellemi, lelki; —, őf.
lelki atya, gyóntató lelkész, spiri-
tuális.
Spiritualism, őf. szellem-elviség, szel-
lemiesség, szeUemség.
Spiritualist, őf. 1. szellemelvü; 2. lel-
kész, spirituális.
Spiritualminte, iő. szellemileg, lel-
kileg.
Spirituoase, nf. t. szeszes italok.
Spirituos, mn. 1. szellemi, lelki; 2.
szeszes.
Spirituș, őf. 1. ármány, manó, dana,
kísértet, rossz szellem; 2. L Spirt.
Spirt, t. -uri, szesz, bor szesz; —
concentrat, toményített borszesz.

Spirtuoase, nf. i. szeszes italok.
Spiță, W. 1. küllő, kerékküllő, ke-
rékfento; 2. ág, izrend, nemzetség;
— a neamului, családfa.
Spital, t. -úri, dfi kórház, kóroda, is-
potály.
Spițer, Őf. gyógyszerész, gyógyárus,
patikus, patákárius.
Spițerie, nf. gyógyszertár, gyógytár,
patika.

Spițerii, nf. t. fűszeráru.
Splendid, mn. fényes, fénylő, díszes,
pompás, diszteljes, dicső; —, iő. fé-
nyesen, pompásan, díszesen.
Splendoare, ' “ *            '

                                       Sporiș, őf. (nt.) I. Sporic.
                                       Sporiu, t. uri, df. I. előmenetel, gya-
rapodás, haladás, siker; 2. előny,
haszon, száporaság, nyereség, nyi-
ᵥ. ᵥ. ..... ᵥ . tány; cu —; szapora, sikeres, élő-
ragyogás, fényesség, ragyofivány.   ■ nyös; fără —, mkeretlen, szaporát-
Splicare, nf. I. Esplicare.          । lan ; a face —, előmenetélt tesz, ha-
Splină, nf. lép; fără —, fáradhatlan; j lad, előhalad.
boala de —, lépfene, lépkórság : —, • Spornic, mn. 1. szapora; 2. bő, bő-
(nt.) aranyveselke, aranyos istápfü. ¹ &pnp&
Splinatic, mn. rászt, rásztos, lépkoros,
lépfájós.

Splendoare, nf. 1. disz, pompa, dí-
széig, diszfény, fény, fényűzés; 2.

Spímuta, nf. (nt.) aranyos ritkaréj
(Solidago virga aurea).
Spoeală, nf. 1. meszelés, kimeszelés,
fehérítés; mész; máz; — a dir afara,)
külső máz; 2. festék, fehérítő; arc-
festék, bécsirongy.
Spoesc, IV. A) co. meszel, ki-, beme-
szel, fejérré meszel, fejérit; mázol,
bemázol; B) mé —, vő. magát festi,
pirosítja, kendőzi.
Spoire, nf. | meszelés, ki-, bemeszelés,
Spoit, df. f fejérités, mázolás.
Spoitor, őf. meszelő.
Spoitură, nf. I. Spoeală.             I
Sponcă, nf. csat, boglár; heveder. i
Sponghie, nf. szivacs, spongya.
Spongliios, mn. szivacsos, tapló ,
spongyás, laza.
Spons, Őf. vőlegény; jegyes (fi).
Sponsă, nf. jegyes, mátka (nő).
Sponsalii, nf. /. jegyváltás, kézfogás,
eljegyzés, gyíhüváltás.
Spontan, mn. önkényes, öntevékeny,
önerejü ; —. ifi. önerejéből, Öntevé-
kenyen, önként, szabad .akaratból.
Spontaneitate, nf. Öntevékenység, ön-
  ere jüség, önkénytesség, önkentiség.
Spontánén, mn. I. Spontan.
Spor, t. -uri, df. I. Sporiu.
Spóra, nf. magpor, kelem, csirmag.
Sporadic, mn. szórványos, szétszórt ;
  —, iő. szórványosan, szétszórva, sza-
  naszét,          *

Sporco, fif. (ővt,.) elegysuly, teljsuly.
Sporesc, IV. A) co. szaporít, öregbit,
gyarapít, bővít, növel; — din gură,
csacsog, fecseg, locsol, trécsel; B)
mé —, vő. szaporodik, megszapo/o
dik, sokasodik, öregbül, gyarapodik,
nevekedik.
Sporic, őf. (nt.), galambóc (Verbéna).
Sporire, nf. szaporítás, öregbítés, gya-
rapítás, sokasitás, nevelés; szaporo-
dás, sokasodás, nevekedés.

séges, bőventermő, dusás.
-Sporovaesc, IV. fi. csacsog, fecseg, tré-

csel, locsog.
Spovedanie, nf. I. Mărturisire stb.
Sprânceană, nf. szemöldök.
Sprâncenat, mn. nagyszemöldökü; l.
Spríncenat.
Spre, e//. felé, -nak, -nek, -ra, re;
iránt, -hoz, -hez; Doamne îndurăte
— noi!, Uram irgalmazz nekünk!
Sprențiară, rf. kacér, szerető (nő);
ágyas.
Sprigin, df. I. Sprijin.
Sprijeană, nf. I. Sprijoană.
Sprijin, t. -uri, df. gyám, gyámol, tá-
masz; segély, pártfogás, ólalom, jé-
I delem; támaszték.'
Sprijinesc, IV. A) co. 1. támogat,
gyámolít, pártfogol, pártol, védel-
mez, oltalmaz; 2. támaszt, megtá-
maszt (fát v. házal); 3. fog, felfog
(vért); B) mé —, vő. támaszkodik,
bízik (-bán, -ben).
Sprijinire, nf. védelmezés, támogatás,
gyámolítás, oltalmazás, pártfogás,
pártolás ; támasztás.
Sprijinitor, őf.- gyámolító, pártfogó,
támogató.
Sprijoană, nf. I. Sprijin.
Sprinceană, nf. szemöldök, szemöld;
ales pe —, szemen szedett>
Spríncenat. mn. 1. nagyszemöldökü;
grâu —. nagy szemű buza; 2. szembe-
! tűnő, feltűnő, felötlő, különös.
I Sprinten, mn. 1. fürge, eleven, vir-
! gönc, serény, vidor, ügyes, gyors;

Spriritenie

428

Stal

Stalactit

429

Starioiea

2. könnyű; —, ifi. serényen, ügye-
sen, gyorsan, könnyen.
SpHntenie, «/. fürgeség, vidorság,
gyorsaság, serényseg,. elevenség.
Spuiu, III. <». /. Spun.
Spulber, L 1. /'elsodor, fölver, rö-
pít, ki-, félröpít; ■. 2. poroz, port csi-
nál ; 3. szeleskedik, hebehurgyás-
kodik.
Spulberat, | wn. 1. lenge, lepkéi
Spülberatec, f csélcsap, csapodár, le-
dér, könnyelmű, meggondolatlan; 2.
șzeleburdi, szeles, hebehurgya.
Spum, I. £ habzik, tajtékzik; habot
szed., j
Spumă,1. hab, tájt, tajték; 2.
nyál, tajték, hab; taj&e — e, .tajték-
zik, habzik ; a lua —a, lehabozni,
habját leszedni;, a javát elvenni;
pipă de —tajtékpipa.
Spumătoare, m/. habszedo, hdbmerö,
tajtékszedo.
Spumător, mn. habzó, tajtékzó.
Spumeg, I. fi. 1. habzik, tajtékzik;
2. fölpezsdül, pezseg, forr, felfortyan.
Spumegare, nț 1. habzás, tajték zás;
2. fötpézsdűles; á.. &. felfortyanás.
Spumegând, 1 mn. 1. habzó, ₜhűí-
Spumegător, J lámzó, tajtékzó; 2.
felpezsdülő.
Spumegos, 1 m«. habos, tajtékos;
Spumos, J habzó, tajtékzó; per-
dülő.
Spumez, I. fi. I. Spum.
Spun, III. ca. möpd, eU, meg-, ki-
mond, beszél, élbeszél; — la ureché,
vkinek fűiébe sug; — în față, sze-
mébe mond, kereken kimond; —
lecțiunea felmondja a leckét; — pe
cineva cuiva, beárul, felad, bevádol
hddt; — câte ver^i și uscate, zöl-
deket beszél,. sokat összehadar; se
~e, mondják.
Spunere, nf. mondás, el-, fel-, meg-,
kimondás; állítás.
Spurc, I> A) cd. bemocskol, elcsunyit,
élrondít, elundokit, elocsmányit; be-
piszköl, beszennyez; . megfertőzted,
megszentségtelenít; B) úté vfi,
1, piszkolódik, bepiszkolód magát;
beszennyeződik; 2V szarik, foșik.
Spurcăciune, nf. 1. szenny, gamat,
mocsok, rücsök, röndáság, iisztátlan-
ság, fcrtélmesség, dcsínányság, un-
. dokság ; 2. trágár-, ocsmány. beszéd;
3, dög.

Spurcat, mn. 1. piszkos, szennyes,
mocskos, ronda; ocsmány, fértelmes,
csúnya; 2. megfertőztélett, megszent
ségtelenített; tisztátalan.
Spurin, mn. ki nem fejtett, szövevé-
nyes, fejletlen; —, df. fattyú, tör-
vénytelen gyermek, zabgyerek.
Spusa, nf 1. mondás, előadás; ál-
lítás, vallomás.
Spuza, nf 1. pernye, parázs; forró
tűzhely; a trage a pe turta sa,
a maga malmára hajtja a vizet; 2.
rakás, halom; sokaság, tömeg.
Spuzeala, nf. bőrkiütés, Jiöpőrs, kü
teg, höpörsönet.
Stáb, t. -úri, törzs, főtisztikar, ve-
zérkar.
Stabil, mn. állandó, tartós, maradó,
maradandó; —, ifi. állandóan, tar-
tósan, állandóul.
Stabilesc, IV. IJw. állandósít, meg-
állapít, kitűz, szab, kiszab, erősit,
megerősít ; B) íné —, vfi. le-, meg-
telepedik, befészkeli magát.
Stabilire, nf. 1. állandósítás, megálla-
pítás ; meghatározás, megerősítés; 2.
megtelepítés, megtelepedés.
Stabilitate, nf. állandóság, állhatóság,
állékonyság, szilárdság.
Stacană, nf. üveg.
Ștacheta, nf. rács, rácsozat, rostély-
zat, lécezet.
Stacoj, fif. (állati.) tengeri rák (Asta-
cus).
Stacojiu, mn. skárlátpiros.
Staderă, nf. csapómérleg, csapófont,
körtefont.
Stadiu, t -i, if. í. pályaszak, pálya-
fok ; állomás, helyzet; időszak, idő-
köz ; 2. helyzet, állapot; 3. stádium
(125 lépés).
Staféta, nf. gyorsposta, futár, gyors-
futár.; sürgöny, staféta.
Stafidă, nf. aprószolö, malozsa, ma-
zsola.
Stafié, nf. kísértet, rém, hazajáró lé-
lek, remalak, rémváz.
Stăger, fif. I. Stejar.
.Stagnare, 1 ₙf. tespedés, pangás ;
Stagnațiune, J hanyatlás.
Stagnez, I. fi. tesped, pang; poshad
(mint a víz).
Stație, nf. I. Stafie.
Stajin, fif. keresztfa, átfa.
Stal, t. -úri, székhely, ülőhely;
állás; állomás.

Stalactit, fif csepkő.
Stâlcesc, IV. ct. 1. dörzsöl, dörgöl;
2. piisztít, tönkre tesz; (de bătae),
kékre ver.
Stâlp, fif. 1. oszlop, pillér, köláb;
szobor, oszlop, gyám-tartó, gyámot; 2.
oszlop-ember.
Stálpari, nf. t. zöldág, zöldgaly ; cica,
cicaberke ; dumineca —lor, virág-
vasárnap.
Stambă, nf. karton; l. Stampă.
Stambul, fif. (felén.) Konstantinápoly.
Stamin, t. -e, /. (ni.) poroda, por-
csék, porhon ; himszál, szálingó.
Stamp, t. -úri, t>f. 1. kölyü, zúzó, kó-
tis, zuzó-mü, stomp; 2. domborító.
Stampa, nf. 1. karton; 2. bélyeg,
bélyegvas; 3. réz-, fametszet, réz-,
fametszvény, réznyomat; a da pe —,
felfedez, kiad, napvilágra hoz, kiderít.
Stampila, nf. bélyeg, bélyegző, bárca.
Stampilez, I. c*. bélyegez, lebélyegez.
Stampuesc. IV. co. 1. zúz, tör, össze-
zúz; 2. bélyegez, jelez, bárcáz.
Stan, df szikla, szírt; — de peatră,
kőszikla; l. Stean.
Stână, iif. 1. karám, pásztorkarám;
juhakol, akol esztena; 2. major, ma-
jorság (Svájcban).
Stânaciu, df. majoros gazda; kará-
  mos.
Stânaș, fif. módos, vagyonos (ember);
  első birtokos.
Stâncă, nf. szírt, kőszirt, kőszál,
  szikla, kőszikla; — ín apa, zátony.
Stanca, nf. (állati.) szarka; l. Coțo-
  fară.
Stâncos, mn. sziklás, szirtes; örvé-
  nyes.
Standard, t. -e, »f: zászló, lovag-
  zászló, lobogó.
Stâng, mn. bal; balkezü, balog, sete.
Stânga, nf. 1. balkéz; balszárny, bal-
oldal ; mână —, balkéz ; 2. fonákja
v. visszája vminek; la — a! balra!
Stângăcesc, IV. fi. sántít, sántikál,
  biceg.
Stângăcie, nf. balgaság, esetlenség,
   ügy ellenség, fonákság.
Stângaciu, mn. 1. baloldali, bal; 2.
batkezü, balog, sete; 3. balga, ügyet-
len, esetlen.
Stângen, df. 1. öl (mérték = 6 láb;;
ᵣ — patraț, négyszög-öl (□ °); 2.
(ni > sás, nőszirom, sásliliöm, vízi
mice (Iris germanica).

Stângeneala, nf. akadályozás, feltar-
tóztatás ; akadály, gát, gáncs.
Stângenesc, IV. o. 1. akadályoz, fel-
tartóztat, meggátol, meghiúsít; aka-
dályt-, gátot vet; öllel mér, meg-
mér.
Stángher, wt. fél, páratlan; mâ-
nușă —e, félkeztyű.
: Stângheresc, IV. ₑ». 1. felez, páratla-
nti ; 2. 4 Stângenesc.
Staniol, 4 -e, df. levélcin, cin, ónle-
mez, ónlevél.
Staniște, nț karám, jühkosár, esz-
tena; megálló (hely); l. Țarc.
Staniță, nf. sátor, bódé; kunyhó, ka-
liba, viskó.
Stânjin, df. L Stângen stb.
Stanță, nf. stanza, nyolcacska, olasz
nycűcsoros vers.            *
Stăpân, fif. 1. úr, házia?; Oozda,
mester ; tulajdonos, Inrt&kös; 2. ural-
kodó ; fără —, gazdátlan.
Stăpână, nf. umö, háziasszony, gazda-
asszony.
Stăpânesc, IV. A) &. 1. ural, ural-
kodik; kormányoz, igazgat; 2. bir-
tokol, bir; B) mé —, vfi. uralkodik
önmagán, magát megzabolázza, ma-
gát megfékezi, magát visszatartja,
tartózkodik vmitől; a’și —i mánia,
haragját megfékezni.
Stăpânire, nf. 1. uraság; uralom,
  kormány, hatalom, igazgatás, kor-
  mányzás ; uralkodás, országiás, kor-
  mányzás, meg zabol ázás; 2. felsőség,
  elöljáróság, kormány.
Stăpânitor, df. uralkodó; l. Stăpân
Stârc, ‘df. (állaU.) 1. gólya, gágó,
eszterág, cakó; 2. kormoran (Ardea
Cinerea).
Stârcesc, IV. mé —, vfi. leguggol.
Stare, nf. 1. állás, megállás; állo-
  más ; 2. állapot, sors, kar, helyzet;
  -Ț- bună, jólet, jókar, jóállapot; 3.
  vagyon, birtok; om cu — (bună),
  vagyonos, gazdag ember: — a luc-
  rului, a dolog állapota v. mibenléte;
  — a sănătății, egészségi állapot; a
  avé —, jól bírni magát, jókarban
  lenni; nyugodni (ifi.), veszteg v. bé-
  kében lenni; — împrejur, környűV
  állás, körülmény; a fi ín —, képes
  lenni, hatni; í. nyugvás, pihenés,
  veszteglés.
Stareț, fif. apát, apátúr, zárdafő.
| Stăricică, nf. kis vagyon, birtok.

Siariță

430

Stavilă

Stavilar

431

Sterilitate

Stariță, nf. fejedelemasszony, zárda- Statoresc, IV. A) <». megállapít, meg-
                                          határoz, kitűz, szab; — o gi, napot
                                          határoz v. tűz ; B) me —, vd. meg
                                          állapodik, megtelepedik.
                                        Statorire, nf. megállapítás, megha-
                                        tározás, kitűzés, szabás, megálla-
                                        podás.

főnöknő.
Starlicí, df. t. höpörs, höpörsönet,
kiütés (borön), sömör, börmóh.

Stârnesc, IV. /. Stîrnesc,
Staroste, df: 1. agghös, aggvitéz;
elöljáró, fonok, városnagy; 2. szó-
szóló, házasságszerző (ki leányt kér
más helyett), házasság-közvetítő, lány-
keritö ; 3. ügynök, megbízott.
Stăruesc, IV. &. 1. megáll, szilárdul

v. állhatatosan marad, vpiihez ra-
gaszkodik ; rábír, rávesz, unszol; %.
szorgól, szorgalmaz, sürget, rajta,
van, igyekszik, iparkodik, fárad;
közbenjár.
Stăruință, nf. szilárdság, állandóság,
állhatatosság, serénység, szorgalom,
iparkodás, törekvés, sürgetés, igyek-
vés.
Stăruitor, wn. állhatatos, kitartó, se-
rény, igyekező, iparkodó; szorgoló,
sürgető.
Stârv, t. -úri, $/. hulla, holttest, te-
lem, dög.
Stat, t. -úri, ₉f. 1. állam, álladalom,
ország ; 2. állás : hivatal;. —ul preo-
țesc, 'papi állás v. hivatal; —u pal-
mă, törpe ; 3. {. Statură.
Statariu, mn. drept —, rögtönitélö
törvény; —, őf. rögtönitélöszék.
Stătător, mn. 1 • állhatatos; állandó;
maradandó, tartós, örökös; 2. álló;
apa —e, álló viz.
Statica, nf. sülyegyentan, nyugtán.
Staționar, mn. helyhez kötött, vesz-
teglő, veszteg maradó.
Staționez;, I. £. állomásoz; beszól,
befordul, beszáll vkihez.
Statist, df. 1. országiéivá, államtudós,
statista; 2. néma személy, néma sze-
replő (színpadon).
Statistic, df. országiró, országiéivá,
államfyidós ; —, mn. országrajzi, ál-
lawismei, országleírási, államtani ;
Statisztikai.
Statistică, nf. államrajz, országiéiról,
országrajz, államtan, államisme, sta-
tisztika.

Stațiune, nf 1. állomás, állás, hely, ₍
postaállás; șef de —, állomási fő- 'Staul, t -e, df marha-akol; juh-akol, ;
nők; 2. hivatal, állás, hely.                   ..... i.—j.-
Stativ, t. -e, ^f. állvány, tartó, műszer-
állvány.
Stativa, nf. 1. szövőszék, szováta, szó-
szék, szövőié ; 2. állás, állvány, tartó.

Statornic, mn. állhatatos; állandó,
maradandó, tartós, örökös; —, ifi.'
állhatatosan, állandóan, szilárdan.
Statornicesc, IV. A) Cd. 1. állandó-}
sít; 2. leghatároz, kitűz, kiszab,*
megállapít • B) mé—, vd. le-, meg-
telepedik, megfészkeli magát vhol;-,
— cu locuim , állandóan megtelem
pedik vhová.'
Statomicesce, id. állandóan, állhata-
tosan. .
Statornicie, nf. állhatatosság, állan-}
dóság, kitartás, kitürés, türelem.
Statuă, nf. szobor, képszobor, oszlop-
kép.
Statuar, df. szobrász, képfa>agú ; i.
Sculptor.
Statuesc, IV. «>. megállapít, határoz,
rendel.
Statura, nf. alak, test-állás, termet ;
— mijlocie, közepes-, középtermet..
Stătut, mn. 1. állott, petyhüdt, rökö-
nyös ; romlott, régi, elmállott ; %
lankadt, elállóit, kifáradt (ló); carne

—a, rothadt hús; fată —a, venwl
leányzó.                              W
Statut, i. -e, tf. alapszabály, szabály,
rendszabály, rendelet, szabvány,
bályzat.                              í
Stau, I. d. áll; megáll, megállapodik, J
megakad; marad, megmarad ; vesz-
tegel; - la pândă, lesben áll; — ,
nemișcat, veszteg áll; — ín calea^
Cuiva, útjában áll vkinek, akadályul
van; — bun pentru cineva, vkiértS
jót áll, kezeskedik, kezességet vál-*SSL
lat; — de lucru, hozzá, lát, rajtad
van ; — de vorba cu cineva, szóba ®
áll vkivel; cum staí, hoay vagy ? jM
hogy állasz? hogy érzed magad? —W
íntr’ajutor, segítségére van vkinek ;
— la pază, őrt' áll; — la ÍndoealaJ
kétségeskedik, haboz.                 ’ll

j uh rekesz, kosár.
Stavă, nf. ménes; l. Herghelie.

Stăvar, hf. ménes szolga, csikós. ।
Stavilă, nf. I. korlát, határ; rekesz, }
sorompó, zsiliptábla, védtábla; a

pune —, határt vet, korlátoz, kor-
látot szab; 2. akadály, gát.
Stavilar, t. -e, df. vizfogó, zsilip, víz-
rekesz.
Stăvilesc, IV. «. határt szab, korlá-
toz, korlátok közé szorít, zaboláz (pl.
vizet), mérsékel; fog (vizet).
Stea, nf. 1. csillag, csillagzat; — ua
norocului, szerencsecsillag; a rădica
până la — le pe cineva, egekig emelni
vkit; — cu coadă, üstökös, üstökös
csillag; cu — ua ’n frunte, szeren-
csefi, burokban születeti ; — ua fetei,
(ni.) gerebcsln, sárma tavaszi mo-
csár húr (Stellaria); %. csillag, hóka,
hold (lovakon); cântec de —, kará-
csonyi ének.
Steabla, nf.(nt.) csomáta, sátor(Corym-
bus).
Steag, î. uri-, df. zászló, lobogó.
Steamet, t. -e, t>f. ürügy, orv, szín,
ál-ok, látszó-ok, szinlett-ok.
Steamp, i. -úri. df. zúzó, stomp, zu-
zómü, k 'lyü.
btean, i. -uri, df. 1. szikla, szírt, kö-
szirt, kpszál; 2. ingváll; l. Stan.
Steand, t. -úri, df. bocska, berbeiice,
  deberke; oszlopfa.
Steap, i. -uri, df. 1. fulánk; 2. tövis,
  tüske; 3. suhogó, dorong.
Stearin, df. faggyadék, faggyany (zsí-
  ros olaj szilárd részej, stearin.
Steblă, nf. — de busuioc, templomi
  karapló, szentelő, szentelő ecset.
Stegar, fif. 1. zászlótartó, zászlóvivő;
  2. vőfi, vőfély..
Steghie, nf. (nt.) sóska, sós lórom,
  sóska lórom (Rumex).
Steiu, t. -e, df. I. Stâncă.
Stejar, df. (nt.) tölgy, tölgyfa; cser,
  cserfa.
Stejerel, hf. tölgyecske.
Stejeriș, t. -e, df. tölgyes, tölgyfaerdő ;
  cs erény,
Stelagiu, t. -e, df. polc, tartó, áll-
  vány.
Stelei w, IV. csipog, csillámlik; pil-
  log ; villog, szikrázik (a s. em).

Stelire, nf. csillogás, csillám^is; cik-
kázás, villogás, szikrázás.
Stelniță, nf. (állati.) poloska, csimaz,
palászka, paluszkféreg, bűd'isfércg.
Stelos, mn. csillagos.
Steluță, nf, 1. csillagocska; 2. (nt.)
I. Sperinoe : 3. — vânătă, (W.) ge-
repcsén, sár ma (Aster).

Stema, nf. Î. fejdisz, homlokdísz, ko-
rona; 2. címer.
Sterűpér, I. A) cd. 1. mérsékel; meg-
zaboláz; enyhít, csillapít, szelídít,
lágyít; 2. hűsít, húvesit, hűt, lehűt;
könnyebbít; ’mi — setea, szomját
enyhíteni v. csillapítni; B) mÖ x,
vd. enyhül, csillapul, lecsendesül, ma-
gát mérsékli ; zabolázza magát, ma-
gát hüti v. hüvesíti; l. Astâmpăr.
Stâmperământ, j. -e, kedély álla-
pot, kedülct, kedély mivolta; l. Tem-
perament.
Stámpérare, nf. mérséklés, mérséklet,-
csillapítás, enyhítés; nüsités, lehű-
tés, csillapulás, enyhülés, enyhület,
könnyebbülés; mértékletesség, ön-
megtartóztatás.
Stémperat, mn. mérsékelt, mértékle-
tes; hüs, hűsített.
Stemperător, mn, mérséklő, enyhítő,
csillapító; hűsítő.
Stempéráturá, nf. mérsék, mérséklés,
mérséklet; nyugalom; í Stámpé-
rare.
Stână, nf. I. Stână.
Stenograf, df. gyorsíró.
Stenografie, nf gyorsírás, gyorsirá-
szat; rövidirás, összevont irás.
Stepă, nf. puszta, pusztaság, sivatag;
meddő, terméketlen.
Stepân, df. I. Stăpân stb.
Stepenă, nf. rang, fok, fokozat, mél-
  tóság.
Stere, t. -uri, df. 1. szálka, forgács;
2. dancs, szenny, mocsok, rücsök.
Steregei, df. t. korom (szalmás há-
  zaknál), kormos szalma.
Steregoae, nf. (nt.) fejér zászpa, hu-
  nyor (Helleborus).
Stereografie, nf. tömörrajz, tesirajz.
Stere ometric, mn. testmértani, tömeg-
méreti, testméreti, tömegmértani.
Stéreometrie, nf. tömörmértan, test-
  mértan, tömegmértan.
Stereoscop, df. tömörmutató, tömör-
  látó, megtestesítő.
Stereotip, mn. töm nyomatú, stereotyp;
  —, t. -e, df, tombetük. testhetük.
Storeotipie, nf. tömnyomat, tömön-
  tés.

[ Steril, mn.terrnékt-tlen, kopár, meddő;
' magtalun.
í Sterilitate, nf. 1. terméket fenség. ko-
  várság, meddőség; 2. magtalanság
  (nőről).

Sferiță


Steriță, »/. — a vântului, széloldal,
széltáj.
Stema, n/L medence.
Stârnesc, IV. o. 7. Stîmeșc.
Stérnut, I, fi. prüsszent; l. Strănut.
Sterp, mn. 1. meddő, terméketlen, ko-
pár ; 2. magtalan (nőről).
Stârpesc, IV. «.1. irt, kiirt; kiveszt,
eltöröl, semmivé tesz; 2. elvét, idét-
lent szül; 3. lecsapol, felfog (vizet).
Sterpioiune, «/. f. Sterilitate.
Stârpire, nf. irtás, kiirtás, kivesztés,
eltörlés, pusztítás.
Stérpitura,«/. éktelenség, éktelen alak;,
irtovány.
Sterț, t. -úri, f. bányamécs, mécs, mé-
cses, bányászmécs, jonca.
Stérv, t. -úri, df. dög; hulla, holttest.
Stevie, nf. (nt.) I. Steghie.
^Sticlă, nf. üveg, palack; de—, üveg,
üvegből való; fabrică de —, üveg-
huta.
Sticlar, őf. üveges.
Sticlărie, nf. üvegáru; üregker^ske-
dés.
Sticlesc, IV. fi. csillamlik, csillog, ra-
gyog, tündöklik.
Sticjos, mn. ragyogó, csillogó, rsil-
lámló, tündöklő.
Sticluță, nf. kis palack.
Sxifoș, mn. fanyar, csípős, kesernyés,
fojtás.
Stigléte, nf. (állati.) tengette, tenge-
lice (Fringilla carduelis).
Stigma, nf. bélyeg, sebhely,
Stigmatisez, I. -1.. bélyegez, meg-
bélyegez; 2. meggyaláz, gyalázattal
illet.
Stih, t. -úri, $f. vers, verssor (szent-
irási).
Stihar, t. -e, df. miseing, fehér hosszú
ing, alsó ruha (papi).
Stihie, nf. létszer, kezdet, ősanyqg.
Stil, t. -uri, df. 1. ürály, irmodor,
írásmód, nyelvezet; — didactic, ok-
tató irály, tanirály; %..szer, stil, iz-
lé^ₜ müszerkézet; — gotic, góth íz-
lés-v. szer; 3. időszámlálás, idő-

számítás; — vechiü, ó-naptár v.'
időszámlálás; — non, új v. Gergely -
féle időszámlálás ; 4. toll, irótoll. ! dij, segélypénz ; misedij, alapítvány;
Stilet, t. -e, df. tőr, gyilok, dákos, ! fond de —, ösztöndíjalap.
handzsár.                              ! Stipuesc, IV. cd. tűz, megtüz, tűzdel.
Stilisez, I. cd. irályoz, stylusba fog- I Stipula, nf. (nt.) murva.
lal, szavakba önt, stylizál, fogai- | Stipulare, í nf. szerződés, kikötés,
máz.                                   • Stipulațiune, f határozmány.

432

SiipulațiunO

Stilist, fif. muiró, nyelvmüvész, sti-
lista.
Stilistic, wMt. 1. irályi, irály tani; 2.
stylszerü.
Stilistică, nf. irálytan, stilisztika;
nyelvmii veszet.
Stîlp, fif. I. Stâlp stb.
Stimă, nf. tb&ielet, becsület, kegye-
let; tisztelés, becsülés, nagyrabecsü-
lés.
Stimabil, mn. tisztelt, tiszteletteljes,
tiszteletre méltó.
Stimare, nf. tisztelés, becsülés, nagyra-
becsülés.
Stimat, mn. tisztelt, tiszteletteljes,
nagyrabecsült.
Stimatór, mn. tisztelő, nagyrabecsülő;
—, fif. becsüs, becslő.
Stimez, I. ca. tisztel, becsül, meg-,
nagyrabecsül, tisztelettel v. kegye-
lettel viseltetik vki iránt; l. Esti-
mez,
Stimul, fif. inger, ingerlés; ösztön,
hajlam, ösztönzés, unszolás.
Stimulare, nf. ingerlés, ösztönzés, in-
dítás, unszolás..
Stimulez, 1. & ösztönöz, ingerel, un-
szol, sarkall, szorgol, Ösztökél.
Stindard, t. -é, df. zászló, lobogó.
Sting, III. A) cd. 1. olt, el-, kiolt
(tüzet); csillapít (szomjat); 2. töröl
eltöröl; —var, meszet olt; B) mé —,
vfi. elalszik (á tűz), elhamvad, elmúlik,
elenyész; 2. meghal, kihal, tönkre
megy.
Stingere, nf. el-, kioltás, csillapítás:
eltörlés; elalvás, elhamvadás, et-
enyészés; — din vieață, elhalálozás,
kiszenvedés.
Stingher, mn. fél . . . , páratlan ; l.
Stángher stb.
Stinghie, nf. rúd, pózna; dorong.
Stins, mn. 1. oltott, kioltott, lecsilla-
pított (szqmj); 2. el-, kialudt, elham-
vadt ; 3. kihalt; var —, oltott mész;
generațiune —ă, kihalt nemzedék.

Stiob, f -úri, o/. /. Șticb.
Stipendiat, 1 fif ösztöndíjas; segély-
Stipendiat, J díjas, segélypénzes.
Stipendiu, t. -i, df. ösztöndíj^ segély-
díj, segélypénz ; misedij, alapítvány;

Stipulez


Stipulez, I. cd. kiköt, köt; kialkuszik,
szerződik.
Stiro, fif, (állati.) I. Stárc.
Sóirigoae. nf, (nt.) I. Steregoae.
Stîmesc, IV. cd. támaszt, gerjeszt,
főig érj észt; indít, kelt.
Stirnire, nf. fölgerjesztés, fölizgatás,
fölkeltés, támasztás.
Stirp, fif. (nt.) (— negru), urâm (Ar-
temisia judaica).
Stirpesc, a. /. Stérpesc stb.
Stîrv, t. -úri, »f. dög; hulla, holttest,
tetem.
Stoarcere, nf. kisajtold*; kicsikarás.
Stobor, t. -e, df. 1. külső kútkáva;
2. palánk, deszkakerítés.
Stocesc, IV. cd. kisajtol, Kisótul; ki-
csikar.
Stofă, nf. anyag, keimé, szövet.
Stog, t. -úri, df. osztag, kazal, (ga-
bonából).              .—
Stogos, mn. lână —ă, durva gyapjú.
Stoic, fif. stoikus, kétkedő elvű (böl-
csész); —, mn. egykedvű.
Stoicism, fif. 1. stoikusók tana; 2.
egykedvűség.
Stol, t. -uri, df. 1. madár-sereg, cso-
port, falka; 2. hajóraj.
Stolă, nf. 1. nőöltöny (a régi rómaiak-
nál); 2. palást, nyaköltő lebeny; 3.
papi illeték, papi tisztidij, stóla;
párbér; ágyber; keresztelési- teme-
tési dij.
Stolar, mn. accidenții —e, papi ille-
ték, palástdij.
Ștoler, fif. asztalos; l. Timplar.
Stolnic, fif. konyhamester, asztalnak,
tálnak.
Stolohan, fif. göngyöleg, köteg, cp-
mag (selyem); vég (vászon); fo-
nalvég,
Stomacn, t. -úri, df. gyomor; pucor;
zúza (madaraknál); a’și îngreuna
—ul, megterhelni gyomrát.
Stomacal, t. -e, df. gyomor szer; —,
mn. gyomor . . .
Stór, t. -úri, df. görfüggöny.
Storc, III. A) cd. 1. sajtol, ki-, meg-
sajtol, szűr, nyom, kinyom, szorít;
2. kicsikar; kényszerít, szorongat;
3. kiszív, kiszop; — puterile cuiva,
minden erejéből kivesz, kimerít, el-
gyöngit; —rufe, kifacsar ruhát;
B) mé —, vfi. gyöngül, kimerül,
fagy; apad.
Stomare, nf. ellentételezés.

Román-magyar szótár. II.

28

Străin


Stomez, I. cd. ellentételez.
/Stomo, fif. (fin.) ellentétel.
Storsură, nf. I. Stoarcere.
Stoș, t. -uri, df. faraó, sztosz (kártya-
játék).
Stra, e//. (csak összetételekben), át,
átal, keresztül.
Străbat, III. cd. 1. át-, keresztülhat,
behatol, be-, átront, be*, áttör; 2,
összegár^ bejár, beutaz.
Străbatere, nf. be-, keresztülhaiás,
behatolás, be^, átrontás, be-, áttörés;
beutazás.
Străbătător, mn. átható; hathatós,
hatható; éles, beható (pl. elme).
Străbun, fif. dédős, ősnagyapa ; —i,
fif. ősök, elődök, apáink.
Străchiez, II. fi. I. Strechiez.
Strachină, nf. tál.
Straohinută, nf. tálca, tálcsa.
Străcur, I. A) szűr, meg-, át-, ke-
resztülszür ; szivárogtat; B) mé —,
vfi. 1. szűrődik, szivárog, átszivárog;
2. becsúszik (pl. hiba), belopódzik.
Strecurătoare, nf. szűrő, szűrőszita.
Strecurător, fif. szűrő.
Stradă, nf. út, utca.
Stradalnic, mn. szorgalmas, ügyekvő,
iparkodó, serény, munkás, törekvő,
előretörő.
Strădanie, nf. szorgalom, iparkodás,
törekvés, igyekvés, igyekezet; l. Di-
ligință.
Străduesc, IV. mé —, vfi. fáradoz,
igyekszik, iparkodik, törekedik
(vmire).
Străduință, nf. /. Strădanie.
Străduitor, mn. I. Strădalnic.
Străformare, nf. átalakítás, átala-
kulás.
Straformez, I. A) ct>. átalakít, átvál-
toztat; B) mé —, vfi. átalakul, át-
változik.
Străgalie, n{. korong, karika (a sze-
kértengelyen).
Străgănesc, IV. cd. akadályoz, meg-
akadályoz, akadályoztat; gátol, fékez.
Străin, mn. 1. idegen, vidéki, kül-
földi, külországi; 2. idegen (nem
barátságos), tartózkodó; 3. idegen
(nem a miénk); 4. ismeretlen, járat-
lan ; e — înnaintea mea, nem is-
merem, ismeretlen előttem; 5. idege-
nés, idegenszerü, különös, szokatlan ;
—, fif. idegen, vidéki (ember); jöve-
vény, utazó.

ti

Străinătate

454

Streajă

Străinătate, nf. külföld, idegenföld;
în —, külföldön. A
Străinez, I. /. înstrăinez alb.
Străinism, fif. idegenszerűség, idegen-
szerű kitétel v. szó.
Straiță, nf. tarisznya ; l. Traistă.
Străin, í. -e; df. 1. pokróc, daróc2.
ruha, gúnya, öltözet; —e, nf. t.
ágynemű, ágybéli; — de broască
(ni.) vizionál, vizimoh (Conferva).
Strajă, nf. 1. őr, őrálló, éjjeli őr; 2.
strázsa, vigyázat, őrizet.
Strajameșter, fif. őrmester; k Sergent.
Strajésc, IV. ct>. I. Strajuesc.
Strajnic, mn. őrködő, szemes, vigyázó,
ébrékeny, szigorú.
Străjnicie, nf. éberség, ébrékenység,
szemesség ; szigorúság.
Străjuesc, IV. «. őrt áll, strázsál,
öiiz.
Strălucesc, IV. fi. ragyog, fénylik,
csillog, villog, csillámuk, tündököl.
Strălucire, nf. 1. ragyogás, fény, tün-
döklés, csillogás, fényesség; 2. fény,
disz, pompa.
Strălucit, mn. 1. fényes, ragyogó;
fénylő, csillámló, tündöklő; %.fényes,
díszes, pompás.
Strălucitor, mn. 1. fénylő, fényes;
csillogó, ragyogó, tündöklő; 2. pom-
pázó, díszelgő.
Strămătură, nf. 1. foszlány; 2. fes-
tett gyapjú, fejtő.
Strâmb, mn. k Strîmb.
Strămoș, fif. szépapa; k Străbun.
Strămoșesc, mn. ősi, hajdani; da-
tine —í, ősi szokások; păcatul —,
eredendő bűn.
Străniur, fif. ösztön; k Stimul.
Strămut, I. A) o. áthelyez, áttesz,
más helyre tesz, máshova helyez; át-
ültet (fát); B) mé —, vfi. átköltö-
zfk, átköltözködík, változik.
Strămutăcios, mn. változó, változé-
kony.
Strămutare, nf. változtatás, változás;
áthelyezés, átültetés; költözködés.
Strană, nf. t. templomi karszék (a
hol a kántor ül), templomi ének,
kar; 2. faj, fajta.
Strănepot, fif. másodunoka, kisunoka;
dédunoka.
Strangulare, nf. megfojtás, megzsine-
gelés.
Strănut, I. fi. tüsszent, tuszkol, prüsz-
szent.

Strănutare, nf. \ tüsszentés, .prüsz-
Strănutat, t. -e, *f.1 szentés.
Strenutătură, nf. /. Strănutare.
Straordinar, mn. rendkívüli; külö-
nös, ritka.
Strapață, nf. fáradság, fáradalom,
fáradságos munka; járás-kelés.
Strapațez, I. ó. fár oszt, elfáraszt.
StrăpezesC, IV. fi. fanyar, csípős, ke-
sernyés, — dmții cuiva, vásik vki-
nek a foga.
Strapeziré, nf. fogvásulás.
Străplânt, I. o. el-, átültet, máshova
ültet ; á. c. áttelepít.
Straport, i. -uri, df. k Transport stb.
Străpun, III. C9. áttesz, áthelyez;
k Transpun.
Străpung, Hl. ca. átdöf, át-, keresz-
tülszur; kilyukaszt.
Strașnic, mn. 1. szigorú, vigyázó, őr-
ködő, kemény, szoros; 2. erős, nagy
(pl. hideg).
Strășnicie, nf. 1. szigor, szigorúság,
keménység; 2 vigyázat.
Strastie, nf. éjjeli isteniszolgálat
(nagy böjtben).
Sțraștii, nf. t. bélgörcs, bélrágás, köl-
dökgörcs, szélkin, kólika.
Strat, t. -nri, df. 1. seprű, alj; réteg,
telep, rakodmány; 2. (de legumi),
á#i/, veteményeságy; — de oțet,
ecetágy.
Strată, nf. k Stradă.
Stratagemă, nf. hadicsel v. fogás,
hadfortély.
Strateg, fif. hadász, hadtudós.
Strategic, mn. hadászati, hadtani.
Strategică, I nf. hadászat, hadtudo-
Strategie, j mány.
Strategist, fif. k Strateg.
Stravagant, mn. tulcsapongó,' túlsá-
gos ; szertelen.
Stravaganța, nf. tulság, tulcsapongás;
szertelenség.
Străvechime, nf. őskor, haj dánkor.
Stravechiu, mn. őskori, ősi, ősrégi,
hajdankori, igen régi.
Straved, II. C9. át-, keresztülnéz v. lát.
Stravédetor, mn. átlátszó, világos;
áttetsző, tiszta.
Stravestesc, IV. o. 1. bélel, lutrit;
kirak (kővel), megdeszkáz, beföd;
2. idegen ruhába öltöztet, átöltöztet;
ruhát cserél.
Străvestire, nf. átöltözés, ruhacsere.
Streajă, nf. k Strajă.

   Streașină ,            435 Strimtoraré

Streașină, nf. eresz; k Streșina.
Streche, nf.(áUatk) bögöly (Oestrus).
Streehiez, Ú. fi. 1. bogarász(ik), kó-
borol, kering, szalad; szaladgál, fut-
kos; 2. elhordja magát, elsuhan.
Strecur, I. szűr; k Străcur.

Strein, mn. k Străin.
Strejar, fif. /. Strajă.
Stréjuesc, IV. cd. őrtáll, strázsál; k>
  Strajuesc.
Strămătură, nf. k Strămătură.
Strămoș, fif. I. Strămoș stb.
j Strénut, I. o. /. Strănut stb.
Strepede, fif. (állott.) sajt-atka, ku-
  kac, pondró, sajtkukac (Acarus).
Strepezesc, 1 IV. fi. (dinții), vásik a
Strepezesc, J foga vmire.
Streșină, nf. eresz, csepegő, eszterha,
  eszterhaj.
Stric, I. A) co. 1. ront, el-, le-, meg-
  ront, el-, megrongál; tönkre tesz;
  rombol; 2. árt, ártalmára van vki-
  nek; 3. eltör; k Sparg; 4. költ,
  veszteget, pazarol (pénzt); B) me —,
  vfi. el-, megromlik, elrothad, elkor-
  had, megreved, poshad (mint a viz).
Stricăcios, mn. 1. ártalmas, veszé-
  lyes, veszedelmes; dögleletes, romlé-
  kony, romlandó; 2. törékeny.
Stricăciune, nf. 1. romlottság, rom-
  lás, elromlás; 2. veszély, veszedelem,
  végromlás, kár; fac —, kárt tesz.
Stricare, nf. 1. rontás, elrontás, rom-
  bolás ; 2. romlás, romlottság.
Stricat, mn. 1. romlott, megromlott,
  megvesztegetett (pl. erkölcs); 2. rot-
  hadt, elromlott (gyümölcs;; 3. rossz,
  elkényeztetett, rosszul nevelt (pl.
  gyermek ).
Stricător, mn. 1. rontó, rongáló, kárt-
  okozó; 2. vesztegető; — de bani,
  tékozló, pazarló; k Stricăcios.
Strict, mn: szigorú, kemény; szoros,
  pontos.
StricteJă, nf. szigor, szigorúság, ke-
  ménység ; pontosság.
Stridiar, fif. osztriga-áruló.
Stridie, nf. (áUatt.) tengeri csiga,
  osztriga (puhány a kagylók ren-
  déből).
Strig, I. cd. 1. hí, hiv, meg-, behív;
   Q. szólít, fel-, megszólít; 3. kiált,
  kiabál; sikolt, sikoltoz; kurjant ;
  — în gură mare, tele torokka*
  kiabál.
Strigă, nf. 1. varázsnő:, büvésznő; bo-

szorkány ; 2. —, (állati.) huhogó ba-
goly (Strix flammea).
Strigaeiu, fif kiabáló, kiáltozó, sdtol-
tozó.
Strigăt, t. -e, »f. kiáltás, kiabálás, si-
koltozás; zaj, lárma.
Strigător, mn. 1. kiálló, kiáltozó, si-
koltozó ; 2. kirívó, szemszuró; pecat
— la ceriu, égbekiáltó bűn.
Strighe, nf. mézharmat.
Strigoae, nf. boszorkány; k Strigă 1.
Strigöime, nf. boszorkányság.
Strigoiu, fif. 1. hazajáró lelek, zörgő
manó; lidérc, vérszopó (babonában);
2. (ni.) gyökönke, Szt. Magdolna
füve (Valeriána); mărul — luí, (nt.)K
hánytató gyökér (Vcralrum album).
Strîmb, I. a. A) görbít, hajt, hajlít,
görbeszt, meggörbeszt, horgászt; —
din nas, az orrát fintorgatja; B)
me —, vfi. 1. görbéd, görbül, gör-
nyed, görnyedez, hargasodik; 2. fur-
csa arcot csinál, epecsel, pityereg,
fanyalog.
Strîmb, mn. 1. görbe, horgas, kam-
pós; tekervényes, csavargás (pl. Üt);
görbe, gacsos (láb); finta, kajla,
kajsza (szarv); 2. hamis, ál; ajura
—, hamisan esküdni (ik).
Strímbaciü, fif. arcfintorító, arcfin-
torgató, fmtorkodó.
Strímbare, nf. 1. görbüés, horgitás;
2. görbeség, horgasság, kanyarulat.
Strîmbătate, >/. hamisság, álnokság,
hazugság, csalfaság; jogtalanság,
igaztalanság ; görbeség.
Strîmbătura, nf. görbület, görbeség,
kanyarulat, tekervény; csavargósság
(úté).
Strimf, fif. harisnya; k Ciorap.
Strimt, mn. szűk,, keskeny; feszes,
szoros.
Strîmt, I. cd. k Strímtez.
Strímtare, nf. szűkítés, keskenyítés,
szorítás; szűkülés, szondás.
Strímtez, I. cd. A) 1. szükebbre vesz
v. csinál, keskenyebbre vesz v. csi-
nál, szorosabbra vesz v. csinál, kes-
kenyít; 2. korlátoz, megszorít; B)
mé vfi. szűkül, keskenyedik.
Strímtoare, nf. t. szoros, szorosság,
szorultság; — de mare, tengerszo-
ros ; 2. nyomor, ínség; zavar, hüle-
dezés.
Strimtoraré, nf. 1. nyomor, Ínség;
szorongatás, szükség; 2. megszori-

28*

Siarimtorat 436                            Sininar

Strunoin 437                      Subordinat

  tás; összeszorítás; szorítkozó,»; 3.
  korlátoltság.
¹ Btrîmtorat, mu. 1. szorongatott, szo-
  rítkozott, megszorított, korlátolt, ha-
  tárok közé szorított; 2. szorult, be-
  szorult; szűkölködő, megszorult.
Strímtorez, I. <». szorongat, szögletbe
  v: sarokba szorít, korlátoz, szorít,
  össze-, megszorít.
Strîmtura, nf szoros; L Strímtoare.
SMng, III. A) cd. 1. szorít, meg-,
összeszorít, nyom, nyomogat; ^. nyo-
morgót, sanyargat, zsarol; 3. gyűjt,
Összegyűjt; szed, összeszed, szerez;
— báni, pénzt gyűjt; — de güt pe
cineva, vkit megfojt; — la piept,
' keblére ölel;B)me—,tá. gyűli. gyü-
lekezik, összegyűl, csoportosul, össze-
sereglik ; a ’și —e catrafusele, össze-
szedi a sátorfáját, eltakarodik.
Strîngere, nf. 1. szorítás, meg-; összé-
  szórítás; 2. gyűjtés, szerzés, össze-
  gyűjtés ;■ szedés ; — a fânului, széna-
  gyűjtés.
Stríngetor, fif és mn. takarékos;
  gyűjtő; szedő.
Strfns, mn. 1. gyűjtött, összegyűjtött,
  szerzett; szigorú, szoros, feszes,
  szűk, keskeny; 3. takarékos, fös-
  vény; —, ifi. szorosan, szűkén, ke-
  ményen; szigorúan.
Strîns, &f gyűjtés, szedés, betakarí-
  tás, aratás; pe vremea —ului, be-
  takarításkor, szedéskor.
Strinsoare, nf. 1. hascsikarás, has-
  rágás, kófáka; 2. vérhas; 3. /. Strín-
  sură.
Strînsură, nf. 1. rakás, halom, hal-
  maz, halmazat, gyűjtés; 2. gyűlés.
Striveală, nf zúzás, törés; zuzó-
  dás.
Strivesc, IV. c$. zúz, összezúz, szétzúz,
összetör, megsemmisít.
Strivitură, nf. I; Striveala.
Strofa, nf versszak, strófa.
Stroh, t. -úri, alom, alomszalma.
Stroiu,^ t. -ri, *f. vessző, supra.
Stroncănesc, IV. o. csacsog, locsog,
fecseg, darál, kotyog.
Stroncănire, nf csacsogás, locsogás,
darálás.
Strop, df csepp, csöpp, cseppecske;
darabka, szeletke, szikra; niel un
—, egy szikrát sem.
Stropesc, IV. a. 1. fecskendez, be-
fecskendez, fecskend, öntöz, megön-

töz, belocsol, meglocsol ; 2. pök, ZcőpJ
pökdös.                              i
Stropire, nf. beföcskendés, locsolás,]
meglocsólás, öntözés.                1
Stropitoare, nf 1. öntöző; hintező^
karapólój 2. fecskendő, vizfecskendől
Stropșeala, nf nyavalya, nyavalya^
törés, nehézkor; ». Epilepsiei ]
Stropșesc, IV. a. el-, széttapod, ősz-]
szetapod, széttipor, Összetipor; elgá-
zol; ’l — e, eszi a méreg, töri a.
nyavalyá.
Stropșitură, nf /. Stropșeala.
Strucesc, IV. a>. szétzúz, összezúz,
porrátör, összetipor; l. Strivesc.
Strucin^ I. cd. /. Stracesc.
Strucinătura, nf szét-, összezuzás;
összetiprás.
Structura, nf. 1. alkat, szerkezet, épí-
tésmód.; 2. szövezet, szöveg.
Strug, df. eszterga, esztergáig.
Strugar, df. esztergályos, esztergás.
Stragarie, nf. esztergályos munka;
esztergály osság.                    j
Strugesc, IV. c®. esztergályoz, eszter-
gáz; lefejt; l; Strujesc.
Stragiar, i. -e, »f. hűvelykszorító
(kinfaggatásra).
Struguesc, IV. «. /. Strugesc.
Strugur, fif. szőlő, szőlő fúrt, szőlő-
gerezd; fúrt, biting, beleck; —i spi-
noși; /. Agrișă; —ul ursului (ni.)
kukojca bogyó, medveszőlő.
Strugurei, nf. i. (nt.) 1. veres ri-
biszke, tengeri szőlő; fekete ribiszke,,
bűzös szőlő (Ribes nigrum); 2. ma-
lozsa (szőlő), aprószőlő.
Strajă, nf kinpad, kínvallatás, kín-
zás.
Strajan, df. (nt.) terme, nő, anya (vi-
rágoknál); tő.
Strajea, nf. szelet v. darab, karéj
(kenyér).
Strujesc, IV. ca. 1. eszter'gáz, eszter-
gályoz ; ráspolyoz, reszel, levakar,
le-, meghánt, le-, meghéjaz, le-, meg-
hámoz; 2. levelez (pl. dohányt), le-
velet lefoszt, leharásztol (fákat).
Stramen, mn. hetyke, hejre, derék,
csinos.
Strun, df. eszterga, esztergáig.
Strană, nf húr; a întinde—a prea
tare, nagyon megfeszíteni a húrt;
sclkat kívánni.
Strunar, df. 1. húrcsináló; 2. /. Stru-
gar.

Struncin, I. a. /. Strucesc.
Strunesc, IV. w. hámbafog. befog
(lovakat); feszit.
Strung, df. /. Strug stb.
Strungă, nf. 1. karám, juhkosár, esz-
tena; 2. heggzug v. torkolat, gu-
ggor; 3. halrekesz; 4. rés, lyuk,
nyilas.
Strungăreață, nf fejőcsupor, bögre.
Struț, nf. 1. (álatt.y szaladár, struc
(madár), (Avis struthio); 2. virág-
bokréta.
Stratione, n f (Állati.); l. Struț 1.
Stucatură, nf födény, mennyezet;
művakolat, vakolt padlat v. meny-
nyezet.
Studeniță, nf sűly, versenyv.
Student, fif tanuló, tanonc, diák;
hallgató (egyetemen).
Studențime, nf tanulóság, diákság,
tanuló ifjúság.
Studiare, nf. i. tanulás, tanulmányo-
zás;. 2. diákoskodás.
Studiat, mn. tanult, tanulmányozott,
meggondolt (veszed).
Studiez, I. ca. 1. tanul, be-, meg-;
tanulmányoz; ,2. diákoskodik; 3.
gondolkozik, elmélkedik, igyekszik,
iparkodik.
Studios, mn. szorgalmas, tanuló,
  buzgó, igyekező, serény ; l. Diligent.
Studiu, i. -i, df. 1. tanulmány ; 2.
  tárgy, tantárgy.
Stuf, hf. nád.
Stufă, nf. ércpéldány, törék, ércrög,
  mutatvány kő.
Stufat, i. -e, df becsinált.
Siufiș, i. -uri, $f cserje, bokor, cs&*
  lit; l. Tufiș.
Stufos, mn. 1. sűrű, tömött; áthatlan,
  átjárhatatlan; barba —ă, tömött
  szakái; 2. csalitos, lombos.
Sttth(ă), nf (ni.) sás; káka; — de
  baltă, (ni.) nád, lenje nád (Phrag-
  mites).
Stuleț, | df inda, szár, fűszár, tő-
Stulete, j kocsány, tarló.
Stup, df 1. méhraj, egy kas méh; 2.
  kaptár, méhkas, köpű, kelence • bo-
  gat ca —ul, dús. dúsgazdag.
Stupă, nf csepű, kóc, szösz.
Stupar, df. méhész.
Stupărie, nf 1 méhészet, méhtenyész-
Stuparit, df / tés, méhész-gazdaság,
méhtartás.
Sluțesc, IV. o®. /. Scuipese.

Stupid, mn. buta, ostoba, bárgyú,
bútaeszü, tontpa^lmü.
Stupiditate, nf. butaság, ostobaság, -
tompaelműség.
Stupină, nf. méhes, méhház.
Stupit, df. I. Scuipit; —ul cucului
(ni.) vízi menta, zsázsa, zsombor,
vizitorma ^Cardamine).
Sturluiatec, mn. 1* pajkos, kitörő
kedvű, dévaj, pajzán, szilaj; 2. té-
bolyodon, eszeveszett, meghaborodutt.
Sturz, df. (állati.) fenyűrigó, fenyves-
madár (Turdus).
• Suav, mn. kedves, kellemes, édes, gyö-
nyörű; —', id. kellemesen, gyönyö-
rűn; i. Plăcut.
Suavitate, nf. becs, kellem, gyönyör,
kellemesség, kedvesség, báj.
Sub, «//. alatt, alá; de —, alól, álul.
Subaltern, mn. alattasᵣ alattvaló, ál-
rendű, alatti; —, df. altiszt, alan-
tas tisztviselő, alattas tiszt.
Subarândă, nf albérlet.
Subaréndator, df atbérlő.
Subcomisiune, nf. albizottság.
Subdiacon, df. alsegédpap, aldtáko-
nus.
Subdit, df. alattvaló.
Subdivisiune, nf. alosztály.
Subiect, i. -e, *f alany ; alapszó.
Subiectiv, mn. alanyi, önleges, sze-
  mélyes; propusețiune —ă, alanyi
  mellékmondat; —, id. alanyilag.
Subiectivitate, nf alanyiság, tmle-
  gesség ; személyesség.
Subjug, X cd. fiieg-, aláigáz, meghó-
  dít, hódoltat.
Subjunctiv, nf. (nyt.) fóglalómod, ko-
  tornod, feltételesmód; l. Conjunctiv.
Sublim, mn. magasztos, fenséges, emel-
  kedett ; föUengős, fenkőlt.
Sublimat, i. -e, »f. (vt.) follengvény
  szállék; étető higany, sublimatul.
Sublimitate, nf magasztosság, fen-
  ség, emelkedettség, fenköltség; föl-
  lengősség.
Submarin, »w>. tengeralatti, tenger-
  feneki.                        '.
Subministrez, I. c®. nyújt; l. întind.
Submis, mn. 1. alázatos, alávetett;
  2. ítélet alá bocsátott (por).
Submisiune, nf. alázat, olAzatossag.
Subofițer, df altiszt.
Subofainare, nf. alárendelés, függés ;
  l. Subordina^iune.
Subordinat, mn. alárendelj függő,



Subordinațiune

438

Subtragere

Suburbiu

439

Suflare

Subordinațiune, nf- 1. alárendeltség,
függelem; 2. hadfegyelem, hadifék;
raport de —, alárendeltségi v. függő
viszony.
Subordinez, I. co. alárendel, függővé
tesz; alávet.
Subpămintean, mn. földalatti, föld
alatt levő.
Subprefect, fif. szolgabiró.
Subrecto’’, df. aligazgató.
Subretă, nf. famorna, szobaleány,
szobacicus.
Subsap, I. a. aláás.
Subscribent, df. aláíró; előfizető.
Subscriere, nf. 1. aláírás; 2. előfize-
tés.
Subscriitor, df. aláíró.
Subscripțiune, nf. aláírás; előfizetés.
Subscriu, III. cs. aláír; előfizet.
Subsecuent, mn. kővetkező, rákövet-
keződ

Subsemn, I. co. aláír, alájegyez.
Subsemnate, nf. aláírás.
Subsidiar, nm. segéd, segedelmi, ki-
segítő.
Subsidiu, i -i, »f. 1. segély, pótlék,
papi segély, segedelem (pénzbeli),
2. segédcsapat.
Subsignez, I. co. aláír, alájegyez.
Subsist, I. fi. létez(ik), fennáll, él,
megél.
Subzistența,»/. 1. létezés, fennállás,
fennmaradás; 2. élelem; élelmi ál-
lapot, életmód.
Substanța, nf. 1. (ffáUd.) állag, állo-
mány, áUany; 2. lényeg, anyag.
Substanțial, mn. (Söicd.) állagi, állag-
szerű; lényeges.
Substantiv, i. -e, df. főnév, tárgy név.
Substantival, nm. főnévi.
Substern, III. co. bead, felterjeszd
'.lőterjeszt;. alávet.
Subșternere, nf. 1. fel-, előterjesztés ;
2. alávetés.
Substituesc, IV. co. helyettesit; pótol.
Substituire, nf. helyettesítés, pótlás;
metodul de —, helyettesítési mód-
szer.
Substituiü, IV. co. helyettesít, pótol.
Substitut, mn- helyettes.
Substituțiune, nf. helyettesítés, pótlás.
Substrat, t. -e, tárgy, tárgy azat,
substr-alum, alap.
Subsumez, I. co. 1. (fálct>.) aláfoglal,
összefoglal; 2. rossz néven vesz, ne-
heztel.

Subsuoara, nf- hónalj, hónaljür; cu
mânile —, össze- v. keresztbe font
kezekkel.
Subt, e//. alatt, alá, alól; de de —,
alól; — juramént, eskü alatt; —
ochii mei. szemeim előtt; pe —
mână, kézalatt; titkon, alattomban.
Subtascund, Hl. co. eltitkol, elrejt.



Subtascundere,
rejtés.

nf.   eltitkolás,   el-

Subtascuns, mn. titkos, elrejtett; pe
—, titokban, suttyomban, kézalatt,
alattomban.
Subțiere, nf. 1. vékonyodás, véknyu-
lás; hígul ás, ritkulás ; Q.vékonyitás,
hígítás, ritkítás, föleresztés.
Subțietate, nf. vékonyság, finomság.
Subțietec, mn. 1. vékony, finom; 2.
szikár, karcsú, cingár (emberről).
Subțiiez, 1 n. A) co. vékonyít; rit-
Subțiiu, f kit, hígít, fölereszt; B)
me —, vfi. véknyul, vékonyodik;
finomul, hígul, ritkul, gyérül; á. é.

karcsusodik, soványodik.
Subtil, mn. 1. finom, gyönge, lágy,
gyöngéd, kényes (kérdés), érzékeny;
2. karcsú (testalkatról); 3. éleselmü.
Subtilitate, nf. 1. finomság, gyöngéd-
ség; 2. karcsúság; 3. éleselmüség,
fellengősség.
Subtîmpart, 1 IV. co. álosztályoz,
Subtîmpărtesc, j alosztályokra' oszt.
Subtîmpărțire, nf. alosztályozás, osz-
tályokra osztás.
Subt-ínsénm, I. co. I. Subsemn stb.
Subtînțeleg, III. co. alattomban ért;
se —e, magától v. alattomban érte-
tődik.
Subțire, mn. 1. vékony (pl. vászon):
karcsú (testalkat) ; nyütt; ernyedt;
kopott; 2. ritka, gyér (szövet), hig
(pl. tej); 3. finom, gyönge, gyöngéd.
Subțirel, mn. vékony, igen, finom;
ritka, gyér; karcsú l. Subțire
Snbțirime, nf. 1. vékonyság; 2. rit-
kaság, higság; 3. lágyek, a test vé-
konya.
Subtoae, nf. talpgerenda, fenék- v.
küszöbgerenda, átalgerenda; ászok,
gadnár, pálmafa..
Subtocármuire, nf. alantas vezetés v.
igazgatás.
Subtygc,țiune, nf. ki-, levonás; s^ám-
kivóhás.
Subtrag; III. co. kivon, levon.
Subtragere, nf. kivonás, levonás.

Suburbiu, i. -i, df. külváros, alváros;
alsótáros.
Subvenționez, I. co. segélyez, segélyt
nyújt.
Subvențiune, nf. segély, segélypénz,
segedelem; segélyezési
Subversant, mn. fennforgó, fennlevő,
létező; előlfekvő.
Suc, t. -uri, o/. 1. nedv, lé, virics ;
2. erő, velő, lélek (beszédben).
Sucă, nf. I. Snaga.
Sucală, nf. csőrlő; csőr lő kerék; csüllü.
Succed, DI. fi. 1. következik, követ;
2. örököl, örökösödik; 3. foganatja
van, sikerül, ’mi —e ceva, vmi si-
kerül (nekem).
Succedere, nf. 1. követés, következés;
2. /. Succes.
Succes¹, t. -e, o/ siker, foganat, ered-
mény, kimenetel, látót; — bún!
szerencsés kimenetelt!
Succesiune, nf. 1. következés, követ-
kezet, következmény; egymásutánság,
rákövetkezés ; 2.. öröklés, örökösödés,
öröködé#.
Succesiv, mn. egymásutáni, egymás-
után való, egymásra következő; —, ifi.
egymásután; időjártával.
Succin, fif. borostyán, borostyánkő.
Succint, mn. rövid, velős; —, ifi. rö-
viden, velősen.
Sucesc, IV. cő. L forgat, megforgat,
hajtogat, ftírdil; 2, facsar, teker,
csavar; 3. sodor (cérnát), pödör, pö-
dorit (bajuszt); 4. csűr, csavar
(törvényt), fondorkodik, furfangos-
kodik.
Sucit, mn. elcsavart, nyakatokért;
felforgatott, felfordult; om —, hó-
bortos, agyafúrt, furcsa ember.
Sucitoare, nf. 1. laskanyujtó; 2.
  (állati.) tekerics madár (Junx tor-
  quilla).
Sucitor, fif. forgató, hajtó, csavarintó.
Sucitură, nf. csavarulat, tekervény;
tekercs, csomó (pl. dohány).
Sucman, i. -e, df. paraxztfelsŐ, szuk-
  mány.
Sucnă, nf. szoknya, alsói uhu (nők-
  nél).                          x
Suculete, nf. tekercs, hengertekercs;
  mángorló; l. Sül.
Sucurs, t. -úri, »f. segély, segítség,
  közreműködés.
Sucursală, nf. 1. fiók, fíókbank, fiók-
  intézet ; 2. fiókközség.

Sud, fif. dél, délszak; spre —, dél-
felé ; la —, délen.
Sudalmă, nf. káromkodás, szitkozódó*,
szidalom, szitok, káromlás, szidás.
Sudar(iu), t. -e, df. zsebkendő; izzad-
ságtörlő.
Sudic, mn. déli, délszaki ; vént —,
déli szél.
Sudit, mn. alattvaló.
Sudoare, nf. 1. izzadság, veríték, ve-
rejték ; 2.. áradság, nehéz munka;
— a calului, (ni,) tövises igli^,
ökörguzs, szamártövis (Ononís spi-
nosa); — a laptelui, (ni.) marti lapu,
körömfü (Petasitos}.
Sudue, fif. (állati.) süllő, sigér, sügér
(hal), (Perca lucioperca).
Suduire, nf. szitkozódó#, káromkodás,
átkozódás: l. înjurare.
Suduiü, IV. co. 1. #zid. korhol, mocs-
kol, szidalmaz; 2. I. înjur.
Sudum, fif. teméi'dekség, roppant
szám, sokaság.
Sufer, IV. co. 1. tűr, eltűr, szenved,
elszenved, szivei; kiáll; elvisel; 2.
hagy, megenged; aceasta nu o pot
—i fără cuvânt, ezt nem állhatom
ki szó nélkül; aceasta nu se poate
—i, ezt nem lehet megengedni v.
elszenvedni; — foame, éhezik, éhsé-
gét szenved.
Suferibil, mn- tűrhető, türhetős; meg-
lehetős; —, ifi. türhetőleg; meglehe-
tősen.
Suferință, nf. 1. szenvedés, tűrés; 2.
bú, banal, nyomorúság; 3. szeren-
csétlenség, nyomor; fájdalom.
Suferite, nf. tűrés, szenvedés; el#zse-
  lés, elviselés.
Suferit, mn. tűrt, szenvedett; l. To-
  lérat.
Suferitor, m».. szenvedő; türelmes,
  béketürő. -
Suficient, mn- 1. elégséges, elegendő,
elég, kellő; 2. elégüli, önhitt; —,
ifi, elegendő!eg, kellőleg, türhetőleg.
Suficiență, nf. 1. elegendőség, elég-
ség ; 2. önelégültség, Önelhittséq., ön-
teltség.
Su4eș(ă), nf- rag, utórag.
Suficsare^ nf, ragozás.
Sufifctí 1. -e, df. I. Sufics.
Sufit, £ -e, df- mennyezet, felső pado-
  lat; l. Tavan.                     ,
Suflare, nf. 1. lehelet, lélekzet; lehe-
  lés, lélekzés; 2. lélekzetvétel, lélek-

Suflat

440

Suin

Sujet              441           Supărăcios

  zés; 3. fuvás, elfuvás ; fuválom; 4.
  emberi lény.
Suflat, mn. fútt, futtatott, vont; —
eu aur, aranynyal futtatott v, bevont;
—, i. -e, af. fuvás, fuvallat; lélek-
zés, lélekzet.\
Suflător, df. fúvó, fúcső, forraszcső.
Suflătură, nț. i. Suflare.
Suflec, I. Cd- /. Sufulc stb.
Suflet,/, -e,    1. lélek; 2. szív, ke-
dély; a lega ceva de —ul cuiva,
vmit lelkére kötni vkinek; pe —ul
meü, telkemre mondom; din tót — ul,
teljes szívből, egész lélekkel; 3. lé-
lek, teremtés, ember, fő, fej; nui
nici un — acasă, egy lelek v. te-
remtés sincs otthon; fara —, szív-
telen, érzéketlen; íntr’un —, lélek-
szakadva ; egy lélekzetre, egy szuszra;
—ul meü ! szivem! lelkem! a ’și da
—ul, kiadni lelkét, * kúzenvedhi ;
copil de —, fogadott fiú, gyámfiu;
4. lelkiismeret.
Suflețele, nf. i. (nt.) gyövgyiiráy,
lengenye (Convallariaf
Sufletesc, mn. 1. lelki, szellemi; 2.
egyházi, papi ; părinte —, lelki atya,
lelkipásztor.
Sufletesce, id. lelkileg, szellemileg.
Sufloiu, i. -e, í/. fúvó.
Suflor, df. súgó.
Suflu, I. «. 1. fuj, fű; felfúj; — ă
véntul, fű a szél;, — în fllaută, fu-
voláé, fuvolát fú; — cu aur, meg-
irányoz, aranynyal futtat; — cuiva
ceva la ureche, vkinek a fülébe %úg
vmit; 2. d. lélek zik, lehel, leheletet
vesz, szuszog; á. I. súg; — greü,
nehezen lélekzik; ași —a nasul,
orrát kifújni; — lumina, eloltani
a gyertyát.
Sufoc, I. A) cd. megfeji (állatot); el-
fojt, elnyom (lázadást); B) mé —,
vn. elfojtódik; megfut, megfullad.
Sufocant, mn. fojtó.
Sufocare, nf. meg-, elfojtás; elnyo-
más; megfulladás.                <
Sufocat, mn. fojtott, elfojtott, elnyo-
mott.
Sufragan, df. (episcop —) társpüspök,
fölszentelt püspök; egy érsekséghez
tartozó püspök.
Sufragiu, i. -i, »f. szavazat, választó
•szó;— universal, általános szavazat.
Șefule, I. cd. feltúr, felköt, felgyür,
felhajt; á. i. lenyal, megeszik.

Sufulcare, nf. feltürés, felhajtás.
Sufulg, df. (nt.) molyfü, kék lóhere
(Melilotus).
Súg, Ul. co, 1. szopik, szopogat; szí,
szivogat; 2. e intet, szoptat.
Sugaciu, 1 mn. szopó, csecsszopó, szo-
Sugar,, J pós, emlős; — , df. cse-
csemő, szopós gyermek ; vițăl —, szo-
pós borjú; animal —, emlős, emlős-
állat.
Sugara, k/. szivar; szivarszipka; a
fuma —, szivarozik.
Sugarei, df. (ni.) tarolja.
Sugel,' df. 1. körömméreg; 2. (ni.)
árvacsalán; erdei hunyász; foga-
nod.
Suger, df. dugaszcser, dugaszfa, pa-
rafa ; cserdugasz.
Sugere, • nf. 1. szopás, szopogató#;
szoptatás; 2. szívás, beszivas.
Sugătoare, nf. i. 1. emlősök, emlős-
állatok (Mammalia); hârtie —, ita-
tós papír; 2. (nt.j folyondár, büdös
gönye (Monotropa).
Sugător, mn. szopós, szopó; emlős;
l. Sugaciu.
Sughit, I. <». csuklik; —, df. csuklás.
Sughițate, nf. csuklás.
Sughițat, i. -e, df. I. Sughițate.
Sugiuc, df. körömméreg.
Sugnă, nf. szoknya.
Sugrum, I. cd. fojt, megfojt, fojtogat,
megzsinegel, nyuvaszt, megöl.
Sugrumare, nf megfojtás, fojtogatás,
megzsinegelés.            ¹¹
Sugrumător, df. fojtó, gyilkos, fojto-
gató.
Suguș, I, cd. megfojt; l. Sugrum și
Neduș.
Súhariu, df. kdtonakenyér, komisz.,
Suhat, t. -úri, d. kövér v. zsíros le-
gelő; l. Sohat.
Suicid, df. öngyilkos.
Suire, nf. fölmenés, fölszállás, hágás,
felhágás, emelkedés, fölmászás; fel-
emelkedés.
Suiș, i. -uri, df. 1. feljárat, feljáró
(h$y); 2. sikló, emelkedés; 3. hegy,
hegyoldal, hágó, meredekség, gurdo;
nu este — fără coborîș, nincs emel-
kedés leszállás nélkül; nincs semmi,
a minek vége nem volna.
Suită, nf. kíséret.
Suitar, 4/. bohóc, udvari bolond; kísérő.
Suiu, IV. A) d. 1. hág, felhág, fel-
megij, felmászik; — pe un arbore,

fára mászik; 2. emelkedik; —e ba- í
rometrul, emelkedik a hőmérő; mi
se —e sângele în față, arcomba
száll, szökik v. tolul a vér; 3. fel- I
szökken, felszökik; 4. nagyra megy,
előre halad, méltóságra emelkedik; '
— pe tron, trónralép; — pe ca-
tedra, a szószékre lép v. megy; — ;
pe cal, lóra ül; B) —, cd. felvisz,
felemel vmit.
Sujet, i. -e, df. i. Subiect.
Sul, t -uri, d/. 1. henger, g< fa; 2.
forgótengely, görgő, gerendely, for-
gófa; 3. (iom.) nyújtó, mellmagas;
— de resboiü, zugoly, zugoly fa;
4. tekercs.
Sulă, nf. ár, tőr.
Sular, df. árkovács, árlészitő.
Sulatéc, mn. árralakü, hegyes.
Sulcină, nf. (ni.) somkóró, dutkóró
kéklóhere. (Melilotus).
Suleget, 'mn. vékony, karcsú, nyúlánk,
sudár, sugár, nyurga (termetű).
Sulemenesc IV. cd. kendőz, pirosít.
Sulfina, nf. (ni.) l. Sulcină.
Sulfure, fif. (ni.) I. Pucioasă.
Sulfuric, mn. kén, kénnemü; acid—,
kénsav, kénélegsav, vitriol-olaj.
Sulfuros, mn. kénes, kénköves; l. Pu-
cios.
Sulimon, t. -e, df. kendőző, arcfesték,
arckenőcs, bécsirongy, pirosító.
Sulimenesc, IV. cd. I. Sulemenesc.
Sulină, nf. (ni.) zsic':, csemege-súlyom
(Trappa).
Sulinar, df. sudarfa, rudas.
Suliță, nf. 1. lándzsa, dzsida, gerely;
2. nyárs, kopja, szurony.
Snlițar, df. landzsás, dzsidás, szuro-
  nyos.
Sulițat, mn. szurony-, lándzsaalaku,
  gerélyes.
Sulițică, nf. (nt.) csucsor, zsolna, eb-
  szőlő.
Sultan, df. szultán, török császár.
Sultănica, nf. paraszttánc.
Sum, ești, este stb., i. vagyok, vagy,
  van.
Sumă, nf. összeg, öszveg, ősziét, ösz-
  szeség.
Suman, t. -e, df. szokmány, condra.
Sumând, df. összeadandó.
Sumar, mn. t. összegez, összefoglalt,
  sommás; 2, rövid, rövidleges; pe
  cale —ă, sommás v. rövid utón.
Sumare, nț. összegezés, ötezeadás.

Sumeț, mn. büszke, bátor, kevély,
dölyfös; merész;.—, id. büszkén, ke-
vélyen.
Sumetenie, nf. számtalan, tömérdek,
rakás, halom (pl. pénz).
Sumetesc, IV. me —, vd. hevélyke-
dik, büszkélkedik, merészkedik.
Sumeție, nf. 1. kevélység, dölyf; büsz-
keség; 2. merészség, vakmerőség, bá-
torság.
Sumez, I. cd. összegez, összead, össze-
foglal, âțszletez, summáz.
Sumna^ n/L szoknya, alsóruha (női).
Sumptuos, mn. 1. költséges, pazar,
drága; 2. pompás, díszes.
Sumptaösitate, nf. költségesség, drága-
ság.
Sumtnos, mn. I. Sumptuos.
Sumuț, I. cd. hajszol, uszít, fel-, egy-
másra uszít; bujtogat, felbizgat, fel-
ültet.
Sumuțare, nf. hajszolás, uszítás, fel-
uszvtás; felültetés, bujtogatás, fel-
bizgatás.
Sun, I. d. hangzik, zeng, cseng, szól;
harsog, megharsan, pereg (a dob).
Sunare, *»/. hangzás, csengés, zengés,
harsogás.*
Sunătoare, nf. 1. (ni.) Unka (Hype-
ricum); 2. belendek, bolondüó csal-
matok (Hyoscfamus).
Sunător, mn. hangos, hangzatos,
csengő, hangzó, zengő, zengzetes.
Sunduc, t. -e, df. bőrönd, bőrláda,
kézi táska.
Sunet, i. -e, df. 1. hang, hangzás;
hangszó; csönge, zönge; 2. á. I. zaj,
lárma, csattogás;     —ul armelor,
fegyverzaj v. csattogás.
Sünt, i. 1. vannak; 2. léteznek, talál-
tatnak.
Suoară, nf. hónalj, hónür; subt —,
hónalj alatt.
Supă, nf. leves, de came, hús-
leves; de chimin, köménymag-
leves.
, Supeditez, I. cő. szolgáltat, nyújt.
Supăr, I. Aj cd. 1. szomorít, vesujt,
• keserít, megszomorit, elkomoriț, bu-
șit; 2. boszant, dühbe hoz, méregbe
hoz; B) mă —, od. búsul, búsong,
szomorkodik, búslakodik, bánkódik;
ₜ mé — ă lucrul acesta, ez d dolog
» nagyon boszant; mă — pre cineva,
boszankodik, haragszik vkire.
Supărăcios, .mm». 1, szomoritó^ yyá-



Superarbitrare

442

  szos, bánatos, lesújtó; 2. boszus,
  haragos, boszantó; szomorúságra
  hajlandó; érzékeny.
Superarbitrare, nf. felülvéleményezés,
  felülvizsgálás.
Superarjbiti’éz, I. co. felülvéleményez,
  felülvizsgál.
Superare, nf. szomorúság, gyász, bú,
  aggály, aggodalom, aggódás, búgond,
  bánat, baj, boszuság, kedvetlenség.
Supérat, mn. szomorú, bús, gyászos;
  kedvetlen, bosszús; —, ifi. szomo-
  rúan, búsan, gyászosan; kedvetlenül.
Supărător, mn. szomoritó, elszomo-
  rító, boszuságos, boszantó; káros.
Superb, mn. 1. kevély, büszke, döly-
  fös, gőgös, fennhéjázó; 2. fenséges,
  magasztos, díszes, pompás.
Superbie, nf. 1. kevélység, b^zkeség,
  dötyf, gőg, fennhéjázd# ; 2. fenség,
  disz, pompa.
Sup^-érogat, í. -e, *f, l. Supereroga-
  țiune.
Supererogațiune, nf. kiadási többlet,
  túlkiadás.
Superez; I. co. felülhalad, felülmúl,
  megelőz, elébevág, túltesz (vkin).
Superficial, nm. felületes, felszínes,
felüleges, nem alapos; ifi. felü-
letesen.
Superficialitate, nf. felületesség, felü-
legesség, alaposság hiány.
Superfluu, mn. felesleges, fölös, fölös-
leges, szükségtelen / —, fif. fölösleg,
. többlet.
Superinspecțiune, nf. főfelügyelőt.
Superintendent, fif. egyházi főfel-
ügyelő, superintendens.
Superior, mn. felső, fel. fő ... ,
felsőbb; —, fif. föleblvaló, elöljáró,
felügyelő, főtiszt.
Superioritate, nf. felsőség, felsőbbség,
elöljáróság.
Superlativ, t. -e, o/. felsőfok, harmad*
fok.
Supernatural, mn. természetfeletti.
Superntimerar, mn. számfeletti; —,
fif. számfelettiség.
Superocsid, nf. (vt.) fölös éleg.
Superplus, í. -țirt, i Superfluu.
Superstițios, mn. babonás, babonás-
hitü, balhitü.
Superstițiune, nf. babona, balhit, ba-
bonáshit.
Supin, i. -e, df. hanyatszó, hanyatló.
Suplement, f -e, t>f. 1. pótlék, toldat,

Supremație _____________

toldalék; pótjegyzék, pótolmány;
melléklet; 2. (mt.) kiegésziték; ki-
egészítő szög.

Suplementar, mn. 1. kiegészítő;
unghiuri —i, kiegészítő szögek; 2.
pótló, utólagos, pót. . .
Suplent, mn. helyettes, hely pótló.
Suplesc, IV. co. I. Suplinesc.
Supletor, mn. pótló, pót. . . ; pótló-
lagos ; jurământ —, póteskü; ifi.
pótlólag, pótlékul.
Suplic, I. fi. kér, kérelmez, folyamo-
dik, esedezik, könyörög (vmiért).
Suplica, nf 1. kérvény, folyamod-
vány; kérő-, esedező levél; 2. kére-
lem, folyamodás.
Suplicant, fif. folyamodó, kérelmező,
pályázó.
Supliciu, fi. -i,    1. halálbüntetés,
életvesztés, kivégzés; 2. vesztőhely;
kin, faggatás.
Suplinesc, TV. fi.. 1. helyettesit, he-
lyét pótolja vkinek; 2. kiegészít,
pótol, kipótol.
Suplinire, nf. 1. helyettesítés; 2. ki-
egészítés, pótlás.
Suplinitor, mn. helyettesitő; helyet-
tes; kiegészítő.
Suport, I. p. 1. bír, elbír; 2, tűr,
elțur^ visel, elvisel, elszenved, elszivel.
Suportabil, mn. tűrhető, elviselhető,
kiállható; szenvedhető.
Suportare, nf. elviselés, elszenvedés',
eltűrés; elbírás, kiállás.
Suposițiune, nf. 1. föltevés, fölvétel,
élőfölvétel; 2. elővételem, hozzávetés.
Supraarbitrez, I. co. felülvizsgál, fe-
lülvéleményez.
Supraarbițriu, t. -i, $f. felülvélemé-
nyezés.
Suprafață, nf. felület; felszín; tükör-
lap, tükör.
Suprafin, mn. igen finom, legfinomabb,
java, legjobb. .
Supranatural, mn. természetfeletti.
Supranumerar, mn. számfeletti.
Supraomenesc, mn. emberfeletti, em-
bert meghaladó.
Supraviețuesc, IV. fi. túlél vmit.
Supraviețuire, Mf. túlélési
Supraviețuitor, fif. túlélik
Suprem, mm fo (összetételekben);
felsőbb, legfelsőbb; cömite —, fő-
ispán.
Supremație, nf.*föbbség, főség, fel-
söbbség; hatalmi fensőség.

             Supresiune________:____44

Supresiune, nf. elnyomás, elnyoma-
tás.
Suprim, I. co. elnyom; elfojt (szen-
vedélyt).
Suprimare, nf. elnyomás, elnyomatás;
elfojtás.
Suprimător, fif. elnyomó; —, mm
nyomasztó, elfojtó, elnyomó.
Suprind, III. co. meglep, rajta üt.. .
Suprindere, nf. meglépés, rajtaütés;
meglepetés.
Suprin^étor, mn. meglepő; bámula-
tos; — ifi. meglepőleg, meglepően.
Supt, dj. I. Subt stb.
Supun, (Supuiü), Ül. A) co. meghó-
dít, hódoltat, alávet, hatalmába ke-
rít, leigáz, megaláz, megtör; — la
esamén, vizsgáját alá vet, megvizs-
gál, megvizsgáz; B) mé—, vfi. ma-
gát aláveti, meghódol; magát alája
adja (pl. sebészi műtétnek); tréf.
beadja a derekát; — legilor, a tör-
vényeknek engedelmeskedik.
Supunere, nf. 1. meghódítás, leigá-
zás, meghódolás, hódoltatás; hódolat;
cu —, hódolattal; 2. engedelmesség.
Supus, mn. 1. alattvaló, engedelmes-
kedő, hódoló, alázatos ; 2. meghódí-
tott, meghódolt; engedelmes; —, fif.
alattvaló ; —, ifi. alázatosan.
Sur, mn. 1. szürke; 2. ősz, meg-
  öszült.
Surată, nf. társnő, testtér, nővér, ba-
rátnő.
Surcel, i. -e, ₉f. i. csemete ; hajtás,
újhajtás; 2. ág, gally, vessző (szá-
raz); szálka ; 3. csöröge.
Surd, mn. süket, siket, nagyothalló;
  — o mut, süket-néma.
Surda, ifi. hiába, haszontalanul.
Surzesc, IV. co. elsiketit; l. Asur-
  zesc sțb.
Surdiuă, nf. hangmérséklő v. tom-
pító.
Surdúca, nf. I. Cotea.
Surghiun, i. -uri, »f. i. Esil stb.
Surghiunesc, IV. co. /. Esilez.
Surgun, df. száműzetés, bujdosás,
  számüzetési hely.
Surétmit, mn. számkivetett, száműzött,

bujdosó.
Surguciu, i. -e, $f. 1. tolltaraj; toll-
bokréta, sisakbokréta, sisakforgó; ----------------- -----*-----
2. (nt.) sarkvirág, szarkaláb (Del-1 Suspendat, mn. felfüggesztett, állásá-
phinium).                                  tói felmentett.
Surid, III. fi. mosolyog, somolyog| Suspendez, I. co. felfüggeszt, Ma-

            Suspendez

i — e soarteâ, kedvez neki a sze-
rencse.
Suris, t. -uri; »f. mosoly, mosolygás.
Surla, »/. 1. pipaszár; 2. szip. szi-
pány (rovaroké); orj (disznóé); or-
mány (elefánté); 3. síp.
Surrna, nf (át>vt.) dárdany, piskolc.
Surogat, í. -e, ₉f. 1. pótszer, pótló-
szer ; pótlék; 2. póttakarmány.
Surp, I. co.-A) leront, lerombol, le-
dönt ; B) mé —, vfi. ledül, dől, be-
dől, összedől, összeroskad, összeomlik,
rombadől.
Surpare, nf. 1. omlás, le-, be-, össze-
omlás, esés, zuhanás, roskadás; 2.
lerombolás, lerontás, ledöntés.
Surpat, mn. össze-, beomlott, össze-
roskadt; lerombolt, lerontott, ledön-
tött.
Surpător, mn. pusztító, dúló.
Surpătura, nf. omladék, omlás; rom,
düledék; sérv, sérülés.
Surprind, III. co. /. Suprind sth.
Surprinde tor, mn. meglepő; l. Su-
prin^Létor.
Surtuc, t. -e, ₉f felső öltöny, felöltő.
Surugiu, fif. postakocsis; bérkocsis.
Surup, I. co. /. Surp.
Surzuesc, IV. co. szerez; l. Câștig.
Sus, ifi. fenn, fent, fel, fönt; talpra!
— baeți, talpra fiuk ! rajta fiuk !
din —, felülről í mai pre — de
toate, mindenek felett.
Susaiu, fif. (ni.) dudva-csorbóka,
disznókáposzta ; májfü (Sonchus ole-
raceus); —- de pădure, sebfü.
Susan, fif. fi. (ni.) ánizs ; 2. fennsík
  lakó, hegyilakÖ.
Suscép,. Ül. A) co. 1. felvesz, bevesz,
fel-, befogad; 2. felfog, értelmez;
B) mé —, vfi. magát felvéteti.
Susceptibil, mn. 1. fogékony; ér-
  zékeny, gyöngéd.
Susceptibilitate, ₙf. 1. fogékonyság;
  2. érzékenység.
Suscitez, I. co. gerjeszt, ösztönöz ; újra
felhoz v. vesz.
Suscriere, nf I. Subscriere stb.

Suspect, mn. gyanús.
Suspectez, I. co. gyanúsít, gyanúba
  vesz; gyanuskodik (vkire).
Suspendare, nf. felfüggesztés * elha-
  lasztás. elnapolás.

Suspans



Svugnesc



44*>

Șea

laszt; állásától felfüggeszt (hivatal-
nokot).
Suspans, Af. függő, függőben lévő;
fine ín —, függőben tart.
Suspensoriu, t.: -í, df. sérvkötő.
Suspin, t. -a, df. 1. sóhaj, sóhajtás
fohász; 2. nyögés.
Suspin, I. A. 1. sóhajt, suhajtoz, fo-
hászkodik; 2. nyög.
Suspinare, nf. 1. sóhajtás, sohajtozás,
fohászkodás; 2. nyögés.
Suspind, ül. cd. felfüggeszt; felment;
megszakít, félbeszakít.
Suspiționez, I. cd. gyanúsít, gyanú-
perrel él.

Suspitios, mn. gyanús.
Suspitiú, t. -i, »f. 1 gyanú, gyanúper;
Suspițiune, nf. J gyanuskodás.
Sustau, I. A. fenáU; l. Esist.
Sustentațiune, nf. tartás, fenntartás,
  ellátás, élelmezés.
Sustentez, I. &. I. Susțin.
Susțin, II. A. 1. tart, fenntart; 2.
  élelmez, táplál, ellát; támogat, pártol.
Susținere, nf. 1. fenntartás épsége
  ben tartás, megtartás; 2. tartás, el-
  tartás, élelmezés, ellátás.
Sustrat, t. -uri, df. I. Substrat.
Susuiü, A -e, sf. ha mbar, szuszék,
  'búzakas.
Susur, t. -e, df. zörgés, moraj, suso-
  gó*, suttogás.
Suta, dzn. száz; ca la o —, mintegy
  százan; fecior de —, derék fickó v.
  'egény.
Sutaș, Af. százados; kapitány.
Suteran, t. -e, șf, 1. alagsor, pince-
  sor; pincelak, lebuj, putri; 2.
  alagút.
Sutime, nf. százas.
Sutinare, nf pártolás, támogatás; se-
  gélyezés.
Sutinez, I. co. támogat, segélyez,
pártol.
Sutit, mn. százszoros.
Suvác, t. -e, df. ár; l. Sula.
Suveică, nf. vetőlő, vetélő.          í

Suvenir, t. -i, df. 1 emlék; cmlék-
Suvenire, nf. f tárgy, emlék-
könyv.
Suveran, Af. uralkodó, fejedelem ; —,
mn. főhatalmi, független hatalmi,
szuverén.
Suveranitate, nf. fölség, főuraság,
független uraság.
Suzeran, Af. védur; l. Suveran.
Suzeranitate,     véduróság, fönható-
ság.
Sveclă, nf. (nt.) cékla; l. Sfecla.
Svécnesc, IV. A. I. Sbugnesc.
Svait, mn. karcsú, széptermetü, vé-
kony; könnyű, sudár, nyurga.
Svéntfez), I. A) ct>. szellőztet, Szélnek
kitesz; szárit, megszánt, szárászt;
B) mé —, vA. 1. magát szellőzteti;
2. szárad, megszárad, szikkad; l.
Sbicesc.
Svéntat, mn. 1. szellőztetett; 2. szik-
kadt, száradt, megszáradt, száraz,
szárított.
Svénturat, 1 nf. szeles, szeleburdi;
Svőnturatec, J A Flusturat.
Svércolesc, IV. mé —, vA. hánykoló-
dik, fészkelődik, hánuakodik, gör-
nyed, vergődik, rángatodzik.
Svőrcolire, nf. hángkolódás, hányako-
dás; fészkeíődés, görnyedezés.
Svórgolesc, IV. A. I. Svércolesc.
Svérlesc, IV. c$. 1. hány, vet, hajt,
dob, dobál, lök; 2. rúg, kirúg, rug-
dos; — de pământ, levet, földre
terít.                         [bius).
Sverligă, nf. (állati.) vágóhal (G-o-
Sverlitura, nf. hajigálás, dobálás, do-
báló dós, lökés, vetés.
Svîntez, I. o. I. Svént(ez) stb.
Svîrcolesc, IV. vA. I. Svércolesc.
Svocotesc, IV. A. ver, dobog; meg-
rendül; l. Sbocotesc.

Svon, t. -úri, of. lárma, zaj, nesz,
  szél; a foce mare —, nagy port
  verni, nagy lármát csapni (vmivel).
Svornic, Af. I. Dvornic.
• Svugnesc, IV. A. /.Svocotesc.

Ș» Af. magyar s.
Șafnf l. Șea.
Șablon, i. -e, df. mükapta, sablon,
minta.
Șacal, Af. (állati.) sakál, ebfaj.
Safér, mn. ravasz, róka.
Saga, nf. tréfa, enyelgés, tréfálkodás;
⁷1. Gluma.
lagahücj } ***"' ^umet-
Șah, i. -uri, df. 1. sákkjáték, sakk,
csatajáték; 2. sah; — ul Persiei,
perzsa sah.
Șaică, Af. sajka; ladik, csónak.
Șăicar, Af. sajkás, csónakos.
Saidéci, tzn. hatvan (60); l. Șasejleci.
Șaitău, i. -e, df. 1. szekéremeltyü,
szekéremelő; %. I. Presă.
Șal, t. -lyi, df. sál, téli nyakkendő.
Șalău, Af. (állati.) sigér, süllő, sügér
(hal) (Berea fluviatilis). .
Șale, nf. ágyék, derék, 'vékony (a
testé).
gu, Af. I. Băiaș.
      vari, Af. bugyogó, lompos.
      ►a, nf. ladik, sajka, csónak.
      >e!an, Af. kamarás, aranykul-
csos.
Șancru, t. -úri, df. bujafekély, buja-
rák, sankir.
Șandramâ, nf. 1. deszkapadozat; 2.
fasátor, bódé; kis bolt, szin, pajta,
félszer; 3. vén banya, sairanty.
Șanjez, I. «. elcsen, sanzsiroz, eloroz.
Șansa, nf. esély, eset, szerencsés eset;
kilátás.

Șanț, t. -uri, df. 1. sánc, árok, csa-
torna, harcgát, bástya; 2. bagó.
Șantrace, Af sakkjáték.
Șanțuesc, IV. cd. sáncol, árkol, árkot
v. sáncéi ás.
Șanțuire, nf. sáncolás, árkolás.
Șapcă, nf l. Cușmă.
Șăpcar, Af sapkás, sipkás.
Șapte, den. hét (7); — $eci, hetven.;
— sute, hétszáz..
Șarada, nf rejtvény, talány, betürejt-
jény, betütalány; l. Logogrif.
arampau, t. -e, df. sorompo, vii

Șari-vari, Af 1. macskazene; 2. zaj,
lárma, tolongás, zűrzavar.
Șarje, nf. I. Șarge.
Șarlatan, Af. 1. csalafintái csaló, szél-
hámos, szédelgő, kuruzsló, stréber;
2. nyegle, kérkedi.
Șarlatănie, nf. 1. kuruzslás, javaslóé,
szintárlás, gyalárság, csalafintaság,
szédelgés, csalás; 2. nyegleség, kér-
kedés, stréber ség.
Șarmant, mn. kecses, kies, udvarias,
előzékeny.
Șarpău, i. -e, *f. kötél; l. Ștreang.
Șarpe, Af. kigyó.
Șarpie, nf. tépet, tépés.
Șartă, nf. alkotmánylevél.
Șase, wn. hat (6); — $eci, hatvan
— sute, halszáz.
Șașiu, mn. kancsal, bandzsal, sandi.
Șatra, nf. sátor, fasátor, bódé.
Șătrar, Af 1. sátoros, sátorosdgánr
2. bojár méltóság.
Șaucă, nf. keresztcsont (lónál).
Scheaű, Af. bolgár.
Șchioapă, nf. arasz; de o —, egy


arasznyi.
Șchioapăt(ez), I. A. sántít,
biceg, cibekel.
Șchiop, mn. sánta, béna,
sántikáló, bicegő, dbák; ■
arasz; 2. sánta, béna.

sántikát,
sántító,
-, Af. 1.

Șchiopez, I. A. I. Șohioapăt(ez).
Școala, nf. iskola, oskola, tanoda; —
comunală, községi iskola; — con-
fesională, felekezeti iskola; — mi-
litară, had-, katonaiskola; — me-
die, — secundară, középiskola; —
elementară, elemi iskola; — supe-
rioară, felső iskola; — poporală,
népiskola.
Școlar, Af. tanuló, tanítvány; mn.
iskolai, tan..., tanodái, oskolai.

Șarampău, t. -e,df. sorompo, vizárok. d Șder, Af. (állati
Șarge, nf. rangfokozat, rendfokozat, i Șea, nf nyereg

Școlăresc, mn. iskolás, iskolai, tanu-
lói, diák.                              v
Școlărime, nf. tanulóság, tanulóifjú-
ság, diákság.
Școlastic, mn. iskolai, tanodái, isko-
lás, tan...; an —, tanév.
"ler, Af. (állati.) I. Jder,
                r; — ua unui munte,



Șiră

447

Șolomonar ’

g úgy or, bércnyereg; — la violină,
sám, hegedü-sám, hegedű-nyereg; a
pune — pe cal, lovat felnyergel;
bate —a, se înțeleagă eapa
veri a dobot, hogy a süket is hallja.
Șeaș, fif. nyeregló, nyerges.
Șed, II. £ 1. ül, leül, helyet foglal;
~ la measă, asztalnál ül; — acasă,
otthon ül; — jós, leül, helyet fog-
lal ; șețji în paee, ülj veszteg, légy
békében; illik, áll, talál (a ruha);
se —e bine, jól áll; se — e reu, rosz-
szül áll v. illik ; 3. lakik.
Ședă, nf. I. Ședulă.
Șe^emânt, t. -e,     1. idözés, tartóz-
kodás, ülés; 2. lak, lakás, lakhely;
3. /. ĂșeșLemdnt.
Ședere, n/. 1. ülés, leülés, veszteg-
állás, idözés; 2. lakás; cu —, il-
lendő, illő.
Șezătoare, nf. fonóka (a falusi fiatal-
ság találkozási helye a téli estéken).
Șezător, ülő, lakó.
Ședință, nf. ülés, tanácsülés ; tine —,
ülésez, ülést tart.
Ședulă, nf. jegy, levélke, cédula,
bárca.
Șe^ut, t. -úri, 1. far, illeg, ület;
.2. ülés (kocsiban).
Șef, fif. főnök, hivatalfőnök, fő.
Șelar, fif. nyerges, nyereggyártó, kár-
pitos.
Șelărie, nf. nyeregmű.
Selău, fif. (állati.) süllő, Tóbiás-hal.
Șemă, nf. 1. külnie, alak, alakzat; 2.
előrajz, terv, minta; 3. képlet.
Șematism, i. -e, df. 1. névkönyv, sor-
jegyzék; 2. címtár, tiszttár, tiszti
névtár.-
Șepeleag, fif. 1. selypes, selypelö; 2.
dadogó, hebegő, rebegö.
Șepelegie, nf. 1. selypelés; 2. dado-
gás, hebegés, rebegés.
Șepelesc, IV. fi. 1. selypet, susog,
súg, sugdos; 2. gagyog, dadog, he-
beg, akadozva beszél, rebeg.
Șepte, Mn. hét (7); — inși, heten;
de — ani, hét éves.
?eptime, nf. hetedrész.
eran, fif. (állati.) ponty, potyka
(hal); l. Crap.
Șerb, fif. szolga, rabszolga; l. Serv.
Șerbet, t. -e, df. szörp.
Șerbitor, fif. I. Servitor.
Șerif, fif. helytartó, parancsnok (tö-
rököknél).

Șerlaiii, fif. (nt.) zsálya, szerecsen-
zsálya (Salvia Aethiopis).
Șerpar, t. -e, df. hasló, hasszorító,
■ hasheveder, hasszíj.
Șerpariță, nf. (ni.) orvosi szigorán,
sárkánykonty-virág, csészeszárny, tej-
Șerpe, fif (állati.) kígyó.
Șerperiță, nf. (ni.) tejfü, csészeszárny,
éklevelü fütej.
Șerpînță, nf. (nt.) I. Șerpariță.
Șerpuesc, IV. kígyózik, kanyarodik,
tekergőzik, csavarog.
Serpuire, 1 nf. tekeredés, kanyaro-
Șerpuitură, J dás, kigyózás, kanyaru-
lat, tekervény, kigyózat.
Șerpuleț, fif. kigyócska.
Șervet, t. -e, $f. tányérkendő, szal-
véta ; l. Șerbet.
Șes, t. -uri, df. lapály, síkság, térség,
rónaság, róna, rónaföld.
Șese, ozn. hat (6); — inși, hatan, ha-
ton ; — (jleci, hatvan.
Ș?sime, nf. hatod, hatodrész.
Șesîme, nf. síkság, rónaság, térség,
orgovány.
Șfară, nf. I. Sfoară.
Și, fisa, és, is.
Șiboiii, fif. ibolya, szinesibolya; l.
Micșunea.
Șicană, nf. csíny, furfang, fondorlat,
cselszövény, bosszantás.
Șicanare, nf. fondorkodás, nyaggdtás,
faggatás.
Șicanez, I. fondorkodik, cseltszö,
furfangoskodik, kínoz, faggat.
Șilboc, fif. őrállás. , [lyasín.
Șină, nf. sin, sínvas, kerékvas, pá-
Șiudilă, nf. zsindely, zsendely, szel-
mény ; coperiș de —, zsindelyfedél.
Șindilar, fif. zsindelyező, szelményezö.
Șindrilă, nf. I. Șindila.
Șineac, I t. -e, df. köböl, mérce, ve-
Șinic, f dér.
Șinor, t. -e, df. sinór, zsinór, zsineg,
madzag; tivesc cu —, zsinóroz, zsi-
nórral beszeg.
Șinorit, mn. sinóros, zsinóros. , .
Sioíu, i. -e, df. folyam, ömlék, sió.
Șip, t. -úri, df. üveg, palack.
Șipcă, nf. 1. deszkácska; 2. I. Șapcă.
Șipot, t. -e, df. csörgő, forrás, ér,
kútfő, vizkelet.
Șir, t. -uri, df. 1. sor, rend; ín —,
rendben, sorban, sorjában; 2. sor-
rend, sorozat, sorfüzet; 3. lánc, fü-

zér ; — de mărgele, gyöngy füzér;
— de munți, hegylánc, hegy sor.
Șiră, nf. boglya, kazal, osztag; — a
spinării, hátgerinc.
Șireglă, nf. saroglya, sereglye.
Șiret, mn. ravasz, álnok, cseles; —,
ifi. ravaszul, álnokul; —, fif. ra-
vaszdi, ravaszdi v. róka ember.
Șiret, i. -e, df. \. serét, gálacs, g'ó-
becs; 2. cérna, szalang, szatuing.
Șireție, nf. ravaszság, álnokság.
Șiretlic, i. -mi df. ravaszdisáp, ra-
vaszság, álnokság, cselvetés, jortély.
Șiriglă, nf. saroglya, sereglye.
Șiriman, mn. szegény, koldus.
Șirimpău, i. -e, df. sorompó; l. Erugă.
Șirincă. 1 nf. keskeny földrész v. da-
Șiringă, j rab.
Șirof, i. -úri, df. csavar, sróf.
Șiroiu, i. -e, df. ár, özön, folyam; —
de sânge, vér özön; a curge —,
.áradni, ömleni fik), áramlani, özön-
leni.
Șiruesc, IV. fi. árad, özönlik, ömlik,
áramlik; mé —, vfi. sorakozik, sor-
ban v. rendben áll.
Șiș, fif. tör, dákos, handzsár.
Șișanea, nf. puska, fegyver, karabély.
Șișcă, nf. 1. szecska, vagdalék ; 2. ó. í.
boszorkány, varázsnő, kuruzslónö.
Șișcav, mn. selyp, selypegö, selypítő.
Șișcavesc, IV. fi. í. selypít, selypeg;
2. sziszeg, susog.
Șiștoare, nf. szél, posztószél, roszogó
(vászonnál).
Șiștori, nf. 1. párkány, szél, vég ; 2,
karima, oldal (deszka).
Șiț, t. -mi, df. I. Jeț.
Șlah, fif. I. Șleau.
Șleahtă, nf. 1. csőcselék, csürhenép,
nép sepreje, gyülevésznép, pórnep,
nepsöpredék; 2. lengyel nemesség.
Șleau, fif. 1. sin, kerékvágás, kerék-
nyom; pe —, egyenesen; —, (ni.);
2. i. Ulm.
Șledun, fif. (ni.) tölgy, magyal (Quer-
cus pedunculata).
Șlefuesc, IV. sikárol, csiszol, pal-
léroz, fényez.
Șlendrian, fif. szélhámos.
Șlendrianism, fif. szélhámosság.
Șlep, {. -mi, df. 1. uszály; 2. uszály-
hajó.
Șlic, i. -e, df. bpjárkalap.
Șmâc, | i. -úri, df. iz, zamat, illat;
Șmeac, J l. Gust.

Șmeag, t. -uri, df. I. Smeac.
Șneap, fif. (álíaii.) 1. póling, tantal-
madár (Numenius arquatus,; ^.sza-
lonka, lebenke, sneff.
Șneapen, fif. 1. fenyőmag; 2. ék,
ékszeg.
Șnur, i. -uri, df. i. Șinor.
Șnurueală, nf. zsinórzat, sinórzat.
Șnuruesc, IV. ca. sinóroz, sinőrral
beszeg.
Șoacăț, fif. (állati.) patkány, pócegér,
Șoal^ă, nf. csalárdság, csalás.
Șoancă, nf. sonka, sódar.
Șoapta, nf. susogás, súgás, sugdosás,
suttogás ; sóhaj; fuvalom^
Șoarece, fif. (állati.) egér; — de
apă, pócegér; — de pădure, cic-
kány.
Șobolan, fif (állati.) patkány, pat-
kányegér, pócegér.
Șod, mn. furcsa, fura, tréfás, nevet-
séges, bohohás.
Șo^ie, nf. furcsaság, furaság, tréfás-
ság.
Șodolan, t. -e, df csont, lábcsont, láb.
Șofrac, fi£. I. Sfredeluș.
Șofran, fif. (ni.) sáfrány, jóféle sáf-
rány (Crocus).
Șofrănel, fif. (ni.) vad v. tót sáfrány,
szeklice virág, sáfrány szeklice
(Carthamus tinctorius).
Șofraniu, mn. sáfrányszinü.
Șogor, fif. I. Ciímnat.
Șogorime, nf. sógorság, atyafiság.
Șoian, fif. (ni.) 1. vizi bösövény ; 2.
hunyasz.
Șoim, fiț, 1. (állati.) sólyom f Falco
peregrinus); 2. hős, vitéz.
Șoiman, mn. 1. vitézielkü, bátorlelkü,
hős ;J. Șiriman.
Șoimanele, nf. t. légtündérek, lég-
tündék.
Șoimar, fif. solymász, solymár, sólyom-
vadász.
Șoimuț, fif. (állati.) őrgébics, nyuzó-
gébics (Lanius excübitor).
Șold, t. -uri, df. 1. csípő, tomp, tom-
por, ágyék, csipöcsont, forgócsont;
2. lapocka, váll-lapocka, hónlap; 3.
sódar, sonka; l. Coapsă.
Șoldan, fif. 1. süldő, fiatal nyúl; 2.
á. é. nyulszivü, pulya, golyhó.
Șoldină, nf. köszvény.
Șoldit, Șoldiu, mn. csipertes, csipe*
jére béna.
Șolomonar, fif. időjós; igéző, ördöj-

ȘoloVar 448 Știfesc

Știros.44-9. Șuvoiu

  űző, kuruzsló, bűvész garabonciás
diák.
Șolovar, Af. lábzsák, lábtyu, solo-
vári.
Șoltuz, Af. falusi biró, fálunagy, sol-
tész.
Șomoiag, t. -e. bf. szalmafonat, csu-
tak, csenő.
Ică, nf. I. Șuncă.
     ț, mn. sánta, béna.
     țisor, Af. német, szász.
     tít, | mn. béna, sánta, csiper-
     torog, | tes.
     , l. -úri, df. szín, eresz.
     ária, nf. (állatt.) gyík.
     érlaífa, nf. (nt.) 1. lószem szilva
(Urunella); 2. szigorán, dicsőfü,
(Veronica); — albă, (nt.) tavi zsom-
bor; 3. (AÍzt.) höghurut.
Iőrlar, Af. I- Șorecar.
     drlariță, nf. i. Șopdrlaiță.
     ot, t. -e, df. I. Șoaptă.
     otesc, IV. A. /. Șoptesc.
l . \df. szín, eresz.
     ru, Șopreț, t. -n, f °r
         nf. I. Șoaptă.
     tesc, IV. A. susog, súg, sugdos;
oe-, megsúg, fülébe súg vkinek vmit ;
sohajtoz(ik).
Soptire, nf. súgás, susogás, sugdosás.
Șoptitor, Af. súgó, sugdosó, suttogó.
Șorecar, Af. (állati.) közönséges olyv,
kánya (Falco milvus).
Șoreceasă, 1 nf. egér maszlag, mi-
Șoreceoăică, J reny, egérkő, férgeny.
Șorecel, Af. 1. egérke, egerecske; 2.
  (nt.) mizura (Myosurus); coada —
lui, (nt.) egérfarku, dekára, cicfark.
Șoreciu, mn. egérszűrke.
Șor(l)ic, t. -úri, df. szalonnabőr.
Șort, Af. 1. mocsok, szenny, folt; 2.
rossz hir.
Șorț, t. -uri, of. I. Șurț.
Șoș, Af. támasz, oszlop, sas; /. Prop-
tea.
Șosea, nf. csinált üt, műüt,: köve-
zett üt.
Șoșoni, Af. I. Galoși.
Șoție, nf. tréfa, bohóság, furaság,
furcsaság.
Șovăise, IV. A. haboz, tétováz, inga-
dozik, inog, leng (mint a nád).
Șovăire, nf. 1. habozás, ingadozás,
tétovázás; 2. lengés, ingás, rezgés.
Șovăitor, Af. habozó, ingadozó, této-
vázó, kétsegeskedő, bizonytalan.

Șovât, Ac. (ni.) nád, káka; gyékény
'(Scirpus).
Șozie, nț. I- Șotie.
gpalir, »f. sorfal; l. Spalir.
Șpalt* /. -úri, df l. Columna.
Șpargă, nf. 1. zsineg^ madzag, spárga;
2. /. Sparanghel.
Ștab, /. -uri, df. törzskar ; l. Stáb.
Ștaer, t. -e, »f. stájer (tánc).
Șteamp, t. -úri, zúzó, zuzómŰ,
zuzómálom; stomp.
Șteap, |. -uri, $/. bot, dorong; l. Șu-
veiü.
Stere, Af. szálka, forgács.
Șterg, IU. A) co. 1. töröl, el-, le-, ki-
töröl, kihúz, kivakar (késsel hibát):
2. kiirt, megsemmisít; — de prav,
poroz; — o palma, pofot ad, meg-
pofoz; B) mé —, í. törülközik;
2. suhan, elzuhan, lödül, elszökik,
elillan, eltakarodik, elvesz, kitaka-
ródik.
Ștergar, /. -e, df. törülköző, törölköző-
kendő, kendő, kéztörlő.
Ștergere, nf. törlés, le-, el-, meg-, ki-
törlés.
Ștergetoare, nf. I. Ștergar.
Ștergura, nf. I. Ștergar.
Șters, mn. í. törölt, le-, meg-, kitö-
rölt; 2. fakó, fakult, halvány (szín).
Ștersătura, nf. törlés, meg-, kerésztűl-
huzás, kihúzás.
Știință, nf. I. Sciința.
Știob, t. -uri, of. 1. öblögető edény,
deberke, bocska, csöbör, dézsa; 2.
moslékos cseber.
Știr, Af. (nt.) 1. bár ling, bársony-
virág (Amarantus retroflexus); 2.
úti maglapél, libatopp (Atriplex).
Știr, mn. meddő, magtalan (nő).
Știrb, mn. 1. csorba, hézagos, hiányos;
2. hasadt, repedezett, cserepes ; —,
Af. fogcsorba.
Știrbesc, I. és IV. o. csorbít, meg-
csorbít, csorbát ejt, hasit, repeszt;
csorbul, megcsorbul, reped.
Știrbină, nf. csorba, hiány, hézag,
rés.
Ștribit, mn, hézagos, hiányos, csorba,
csonka, megcsorbitott.
Știrbitură, nf. fogcsorba, hasadék, re-
pedék; /. Știrbină.
Știre, nf. I. Scire stb.
Știresc, IV. vA. szorul, összeszorul,
szűkül, magát összehúzza; nyöszö-
rög, erőlködik.

Știros, mn. 1. fanyar, csípős, fojtás ;
%.fát (pl. retek).
Știu, IV. cd. I. Sciu.
Știubeciu, Af. (ádvt.) fehér ólomérc,
ólomhó.
Știubeiu, t. -e, df. 1. sekély viz, se-
kély kút; tengerszem; 2. kaptár,
kelence, méhkas, köpű.
Știuca, nf. (állati.) csuka (Esox lu-
cius).
Ștreang, t. -úri, df. istráng, kötél; a
judeca la —, kötélre v. akasztófára
Ítélni.
Ștrengar, Af. kópé, lurkó, kószagye-
rek, utcagyerek, akasztófavirág,
akasztófára való, kóborló, tekergő.
Ștrengăresc, IV. A. kószál, lődörög,
kóborol, csatangol, kóricál.
Ștrengărie, nf. 1. kópéság, gazság;
2. kószálás, kóborlás, csatangolas.
Ștulete, Af. I. Cocian.
Șubă, nf. suba, guba ; köpeny, köpe-
nyeg.
Șubred, mn. 1. gyönge, törékeny;
2. sovány, ösztövér, vézna, hitvány,
silány, vékony, karcsú.
Șuchiat, mn. szeleburdi, szeles, sze-
leskedo, nyegle, könnyelmű, fél-
kótya.
Șuer, I. A. 1. fátyol, fötyörész (száj-
jal); süvölt, süvít (mint ászéi);
2. sziszeg, piszeg, kifütyül.
Șuerat, mn. fütyült, kifütyült, pissze-
gett, lepiszegett; —, t. -e, df. I. Șue-
ratură.
Șuerator, mu. süvöltő.
Șueratură, nf.. fütyülés, kifütyöles,
piszegés, sziszegés, süvöltés, si vitás ₜ
lehurrogatás.
Sugarei, Af. (vd.) gamandor, lavórja
(Teucrium chamaedrys).
Șugubeț,*mn. kétértelmű, fura, furcsa,
bohókas.
Șugubină, nf. ágyas (nő).
Șuguesc, IV. A. I. Glumesc.
Șuietec, mn. I. Șuiu, wₙ.
Șuiț. Af. (állati.) ürge (Spermophi-
lus citillus).

Șuiu, t. -ri, df. görvély; mn. 1.
nyúlánk, karcsú, sugár, sudár; 2.
buta, oktondi, ostoba, hájfejü.
Șuldeu, Af. süldő. .
Șuleandra, nf. szajha, ringyó, lotyó,
kurva.
Șuier, Af. csaló (kártyában).
Șulerie, nf. csalás, csalság (kártyá-
ban).
Șumen, mn. boros, pityus, mámoros,
gagyos, kotyogás.
Șumenesc, IV. me —, megitta-
sodik, becsip, kotyogósodik, meg-
részegszik, megborosodik.
Șunca, nf. sonka, sódar.
Șură, nf- csűr, pajta.
Surlă, nf. kőpor.
Șurluesc, IV. c:. 1. dörgöl, dörzsöl;
2 súrol, sikárol, csiszol (edényt).
Șurț, t. -úri, df. kötény, .előkötő, kece,
köcöle.
Șurub, /.‘-uri, df. I. Șurup.
Șurubesc, IV. o. csáváról, csavar,
teker, srófol; présel, pumpol.
Șuruesc, IV. A. csörgedez (mint a
patak); leporlik, pergedez (fövény a
falról).
Șurup, i. -úri, df. csavar, sróf.
Șușeniță, nf. szalag, foszlány; esik,
sáv, sávoly, sujtás, sávok.
Șușlete, Af. I. Codírla.
Șuștac, Af. I. Dutca.
Șuștar, /. -e, df. sajtár, fejősajtár,
fejőké, fejődézsa, fejőrocska.
Șușuesc, IV. A. susog, súg, sugdos ;
l. Șoptesc.
Șușugae, nf. (állati.) dögkeselyű
( Gypaetus).
Șut, mn. szarvatlan, suta.
Șuvar, df nádiig nádashely.
Șuveiu, i. -e, df. szál, darab (fa),
dorong; —1 popii, utó-só pohár.
Șuviță, nf nyaláb, tincs; fürt, ge-
⁴rezd (haj v. cérna); csomó, fonadék,
fonat, sávoly, sáv; — de per, haj-
fürt, haj fonat.
Șuvoiu, t. -e, df. Özön, ár, áram, fo-
lyamár.

Romáu-xnagyar szótár. II.

«9

Ț, t 450                           Tact

Tactez

451

Tâlhăresc •

T

T, t, fif- magyar T, t.
Ta, ncn, nvm. -d, -ad, -ed, tied, a te;
  casa —, a te házad, házad.
Tăbac, -uri, df. 1. dohány; —- tur-
  cesc, basadohány, török dohány; 2.
  — ménint, bumót, pordohány, tubák,
  portubák. .
Tâbâcar, fif. 1. cserzővarga, tímár,
  irhász, tobak; 2* dohánykereskedő;
  dohányos, pipás.
Tăbăcăne, nf. 1. dohány tőzsde, dohány-
  kereskedés, trafik; 2. timárság, bőr-
  cserzés ; timárműhely.
Tăbăcaș, fif. dohányos; tubákos, por-
  tubákos (ember).
Tăbăceală, nf. cser, cserhaj, cserhéj.
Tăbăcesc, IV. e. cserz, csáváz; /.
  Arghisesc.
Tabachieră, nf. 1. dohány tárca ; 2.
  tubákmttlye, burnótszelence.
Tăbăcie, nf. cser zés; cserzővargaság.
Tăbăcit, mn. cserzett, csávázott; cser-
  színá.
Tăbâltoc, t. -e, df. I. Tăgârța.
Tabără, nf. I. Tabără.
Tabelă, nf. táblázat, lajstrom, rovativ,
  kimutatás, mutató tábla; tabella.
Tabelar, mn. rovatos, táblázatos, ta-
  belláé; —, fif. le élhordó.
Tabără, nf. 1. tábor, táborhely; 2.
  sokaság, csoport, sereg.
Tăberesc, ív. fi. táboroz, tábort üt;
  telepedik, települ; *— asupra . .., rá-
  ront, rátör.
Taberna, nf. korcsma, csapszék.
Țabemacul, t. -e, df. áldozattartó,
  áldozatszekrény, szent szekrény, meny-
  nyezet; sátor;, lugas.
Tabie, nf. bástya, földbástya, sánc,
  földsánc, gátony.
Tabiet, fif. szokás, bevett szokás; szo-
  kottság, om cu —, könnyen élő,
  könnyű életet szerető ember.
Tablă, nf. 1. tábla; (fy.) táblány;
  2. feladat, lecke; — regeasca, királyi
  ítélőtábla; — a ferestrei, ablak-
  tábla; — a pitagorică, szorzótábla,
  egyszeregy.
Tablaoă,} tóZcí¹,

i

Tăbîaș, fif. táblábiró.
Tăbliță, nf. palatábla, táblácska.
Tablou, t. -úri, df. kép, színkép, rajz,
rajzolat, festmény; előkép; néma
ábrázolat.
Tăbueț, t. -e, »f. tarisznya, kis zsák.
Tac, Ü. fi. hallgat, elhallgat, elnémul,
nem szól, csendesen van; — m oleum, .
csendesen van, hallgat, szót sem szól;
—i, fogd be a szádat, hallgass I
Tac, i. -urî, df. teke-bot* lökö-bot,
billárd-bot, dákó.                       J
Tăcaesc, ÍV. fi. dobog, lüktet, ver, üt.:
Tăcăitoare, nf. (állati.) tövisszúró gé-
bics, őrgébics, bábaszarka (Lanius
evcubitór).
Tăoăitură, «/. dobogás, szívdobogás,'
ütés, verés, lüktetés.           ,
Tacâm, i. -urî, $/. 1. eszköz, szerszám,
szer; —• de measa, evőeszköz, terí-
ték; — de cai, lószerszám, hám; 2.
maca, ringyó, cafra.
Tăcere, nf. hallgatás, elhallgatás;
csend.
Tachigraf, fif. gyorsíró, gyorsirász..
Tachigrafie, nf. gyorsírás,' gyorsíró- -
szat; /.Stenografie.
Tachinez, I. ex mókázik, kötődve tré-
fái, ingerkedik, kötekedik vkivel.       g.
Tăciunar, fif. gyújtogató.               9
Tăciune, nf. 1. üszők, szén; — aprins, J
eleven v. égő szén, parázs, zsarat, >
zsarátnok; 2. — (în grâu), (ni.) F
gabna-üszök, üszög.                      »
Tăciunos, mn. üszögös (buza).            f
Taclit, i. -e. d/. selyemszövet.         ș
Tacsa, nf. 1. díj, bérszabás, árszabás;
becsár, becsüár; 2. illeték, váltság.
Tacsare, 1 nf. ■ becslés, árszabás,.
Tacsațiune, J díjazás, illeték-kivetés ;
v. kiszabás.                          '
Tacsator, fif. becslő, becsüs, díjazó;
kárfelszámító. <                      :
Tacsez, I. ex 1. ártszab, ártszabályoz *. '
2. dijt kiszab v. kivet, illetéket szab,
becsül, váltságöl.
Tact, í. -e, o/. 1. ütem, üteny, hang-
ütem, időmérték; taktus (zenében);
2. tapintat; om cu —, tapintatom ]
ember; fără —, tapintatlan. ’

Tactez, I. ex ütemez, taktust ver.
Tactica, nf. harctan, harcászat, tak-
tika.
Tăcut, nm. csendes, lassú, halk; hall-
gató, hallgatag, néma ; pe —e, hall-
gatva, hallgatagon, némán, neszte-
lenül.
Tafta, nf. tafota.
Taftur, fif. heveder, heveder szíj; has-
szoritó.
Tagă, nf. tagadás.
Tăgăduesc, IV. co. tagad, eltagad;
l. Neg.
Tăgăduire, nf. I. Negare.
Tăgăduit, mn. tagadott, megtagadott;
ne —, tagadhatatlanul.
Tăgârță, nf. 1. tarisznya; 2. gúnya,
ruha, öltöny.
Tagmă, nf. 1. állás, állapot, kar;
rang, rend; 2. szak, szákma, ügy-
kör.
Tahin, fif. (ni.) zezamfü (Sesamum
indicüm#.
Tăiare, nf. I. Tăiere.
Taică, fif. atya, apa, papa.
Taie-fugá,»/. illa berek nád a kért;
földönfutó.
Taie-pungá, fif. zsébmetsző, zsebtolvaj.
Tăier, t. -e, df. tányér.
Taiere, nf. vágás, elvágás, metszés,
elmetszés, metélés; — a capului, le-
fejezés, lefejeztetés; — a împrejur,
körülvágas, körülmetélés.
Tăieței, fif. i. laska, laskatészta, kot,?
kástészta, metélt (levesben).
Tăietor, fif. vágó, metsző; — de lemne,
favágó; —, t. -e, df. vágó-tőke, vágó-
korong ; —, mn. vágó, metsző, csípős
(szél), éles (hang).
Tăietura, nf. vágás, metszés; szabás
(ruháé).
Taifas, i. -úri, df. csarnok; csevegés,
locsogás, csacsogás.
Taină, nf. i. titok,, rejtelem; %. szent-
ség; ține ceva în —, vmit titkol,
titokban tart; ín —, titkon, titok-
ban, alattomban.
Tainic, nm. titkos, titokteljes, titok-
zatos, rejtelmes, rejtélyes; —, ifi. tit-
kosan ; —, fif. kebelbarát, meghitt
(barát); titkár.
Tăinicie, nf. rejtélyesség; rejtelmesig,
titokteljesség.
Tainița, nf. sír; gödör, verem.
Tăinuesc, IV. a. titkol, eltitkol, el-
rejt, elhallgat, titokban tart, elföd.

Tăinuire, nf. eltitkolás, elrejtés, el-
hallgatás.
Tăinuitor, fif. titkolódzó, titkoló, rej-
tegető, titoktartó.
Tăiș, /. -uri, df. él; — ul cuțitului,
a kés éle v. pengéje.
Taiu, DL. A) ca. vág, meg-, el-, szét-
vág, metsz, szétmetsz, bemetsz; szeg,
szel; — bucăți, darabokra vág, ap-
róra vagdal; — capul cuiva, fejét
levágja vkinek, vkit lefejez; — dru-
mul cuiva, vkinek útját állja ; — cu
ferestreul, fűrészel, lejürészel; — in
doué, ketté vág; B) mé —f ófi. ma-
gát megvágja; cum ’l taie capul,
saját belátása szerint.
Tăiuș, i. -uri, df. i. Tăiș.
Talaf, l. -uri, df. I. Taifas.
Tălâmb, mn. rest, rost, tunya, lomha.
Talanca,- nf kótis, ütő; dobverő, kö-
lönc.
Talant,^/.!, talentom (pénz-néma
rómaiaknál); 2. /. Talent.
Tálar, t. -e, df. hosszú ruha,, bokáig
érő ruha, talár, reverenda.
Talaz, t. -uri, ₉f. 1. hab, hullám; 2.
zátony.
Tălbăceală, nf:. zavart zavaroddá, ká-
buttság, zavarodottság,
Tălbacesc, IV. A) cc. kábít, elkábit;
szid, pirongat, mocskol, korhol; B)
mé —, vfi. kábul, megkáintl, meg-
zavarodik, zavarba jön.
Tălbăcilă, fif, kába, zavarodott.
Tălbăcit, mn. kábult, kába, eszeveszett.
Tălbăcitură, țtf. I. Tălbăceală.
Tâlc, i. -uri, df. I. Tâlcuire.
Tâlcuesc, IV. «. magyaráz, értelmez,
fejteget, megfejt, megvilágít.
Tâlcuire, nf. fejtegetés, értelmezés,
magyarázás; magyarázat, megfejtés.
Tálcuitor, fif. magyarázó, fejtegető,
fejtő; értelmező.
Talent, £ -e, df. tehetség, észtehetség,
adomány (lelki).
Talentat, mn. tehetséges, eszes, nagy-
eszű, széptehetségü.
Taler, fif. tallér; —,t. -e, df. tányér.
Talger, t. -e, df. I Tăier.
Tâlhar, fif. tolvaj, zsivány, rabló, ha-
ramia.
Tălhăraș, fif. betyár, tacskó, kópé,
lurhó.
Tâlhărea, nf. (ni.) țolvajsebfii, sébfü
(Lactuca muralis).
Tâlhăresc, nm. tolvaj ..., tolvajos;

29*

Tâlhăresc

452

Tânguire

   zsiványkodó ; -e, iő. tolvajmódra, tol-
  vajul, zsiványul, orozva.
Tâlhăresc, IV. a. rabol, dúl, tolvaj-
  kodik, oroz, lop.
Tâlhărie, nf. 1. tolvajság, rablás,
  zsiványság, lopás; gazság; 2. préda,
  zsákmány, martalék.
Tálján, őf. I. Italian.
Talie, nf. termet, deréknövés; növés,
  derék ;szábás.
Tălim, t. -úri, df. meghajlás, főhajtás,
  meghajtás.
   Talion, őf. lágyító tapasz, deákflast-
  rom.
Talisman, t. -e, $f. varázsszer, büv-szer,
  talizmán.
Tălmăcesc, IV. ca. tolmácsol, ecsetel,
  magyaráz, értelmez, fejteget.
Tălmăcire, nf. tolmácsolás, ecsetelés;
  mag^órázás, fejtegetés, értelmezés.
Tălmăcitor, 1 őf. tolmács, magyarázó;
Țălmaciu, f l. Dragoman.
Tahneș-balmeș, őf. zagyvalék, keverék,
  mismás.                          •?
Talmud, őf. talmud (zsidó hittör-
  vény).
Talmudist, fif: tialmudista, tálmud-
  hivö.
Tâlnesc, IV. o. 1. talál, megtalál; 2.
  i. întâlnesc. -■
Talpă, nf. 1. t<ftp, lábtalp; — de sanie,
szántalp; fL talpgerenda, küszöb-
gerenda; ászok, álgerenda, párnafa;
talp, talapalj, alap, fenék ; din —,
alapjából; j- a iadului, pokol feneke;
— a gáscei, (nt.) szúrós gyöngyhim,
szivfü, sziverősítőfü (Chenopodium);
— a lupului, (nt.) a) parti surló;
uszszakál (Chaiturus); b) pompás
bandi (Leonurus); — a stáncei, (ni.)
varjuláb, pikkelyes torma (Senebiera
coronopus); — a ursului, (ni.) barcs-
akánt (Acanthus).
Tălpălueso, IV. o. I. Tălpuesc.
Tălpar, őf. tímár, eserzővarga.
Talpiga, nf. 1. lábitó; 2. mankóláb,
faláb, pedál.
Tălpiz, mn. ravasz, fortélyos, álnok,
hamis.
Tălpuesc, IV. a. talpal, megtalpal.
Tămăduesc, IV. «. A) gyógyít, meg-
gyógyít, orvosol, megorvosol; B) mé
vő. gyógyul, meggyógyul, felépül
(betegségből).           ।
Tămăduire, nf. gyógyulás, meg-, fel- ¹
gyógyulás, gyógyítás, orvoslás.

Tămăduitor, nm. gyógyerejü, gyógy-
hatásos, gyógy hatály os, gyógyító,
orvosló.
Tămâe, nf. tömjén.
Tămâere, nf. tömjénezes, füstölés.
Tămâetoare, nf. tömjéntartó.
Tămâiez, H. 1. füstöl, tömjénnel
füstöl; 2. tömjénez vkinek, vkit ma-
gasztal.
Tămâioare, nf. (nt.) I Toporași.
Tămâioasă, nf. bakator, muskotály-
szőlő.
Tămâios, mn. vin —, bakator, mus-
kotálybor, csemezszagu bor.
Tămâița, nf. (nt.) 1. szerecsen zsálya
(Chenopodium botrys); 2. — de câmp,
mezei sarkvirág (Ajuga).
Taman, iő. épen, pontban, azért is,
egyenest.                          ;
Tamazlîc, 4- -uri, cf. 1. fajta, fajzat;
2. tenyésztés, tartás"; 3. ménes; l.
Herghelie.
Tambălău, t. -e, df. zajos mulatság.
Tambor, őf. dobos.
Tambură, nf. dob, kézi dob, tam-
bura                               ¹
Tamburar, őf. dobos, dobverő, tam-
burás.                             j
Tâmend, I. cd. . halogat, húz, elhúz^
halaszt.                           1
Táméndare, nf. halogatás, húzás, ha-'
lasztás, késleltetés; lassítás. J
TÎnînîuă, } cigánytánc. 1
Tândală, nf. 1. tréfás, enyelgő, bohócé
2. henye, lusta, rest, tunyálkodó;
pepecselő, babráló.
Tăndalesc, IV. ő. szöszmötöl, enyel^g,
tréfál, édeleg; pepecsel, motyog, bí-
belődik, lustálkodik.
Tândălire, nf. bábrálás, bibelodés, pe-
pecselés, motyogás, enyelgés, lustál-
kodás.
Tanda-manda, iő. badar beszéd, semmi-
ség.
Tângealâ, nf. I. Tânjeala.
Tangentă, nf. 1. érintő; ütőké (zon-
gorán); 2. osztalék, jutalék, rész.
Tângesc, IV. ő. I. Tânjesc.
Tângueală, nf. I. Tânguire.
Tânguesc, IV. A) ca. sirat, megsirat;
me —-, yő. panaszkodik, pana^zolko-
dik, jajgat, jajveszékel, siránkozik,
epekedik. .
Tânguire, nf. panaszkodás, panaszol-.
kodás, késergés, panasz, epekedés,

Tânguitor 453                     Tâmomeată

panaszlás; jajveszéklés, siránkozás,
jajszó, zokszó.
Tânguitor, nm. panaszos, panaszkodó,
jajveszéklő; Vers —, panaszos hang.
Tânjeala, nf. tézsla, el&úd.
Tânjesc, IV. Ő. eped, epekedik; göt-
hösödik, sinlődik; neheztel.
Tăntălău, őf. t. Tont.
Tantiemă, nf. jutalék, részilleték.
Tapet, t. -e, af. kárpit, szőnyeg; a
aduce pe —, szőnyegre hozni, vmit
előhozni.
Tapetar, őf. kárpitos; szőnyeget.
Tapejarie, nf. karpítosság; kárpit- v.
szőnyegmunka.
Tapețez, I. ca. kárpitoz, szőnyegez,
szőnyeggel bevon.
Tapoșnic, őf.' (nt.) foganőtt (Galeo-
psis).
Tăpșan, £ -e, df. fensik, fenföld, hát-
ság, hegyhát.
Tarabă, nf. 1. ablaktábla; hulló-ros-
tély v. deszka; 2. vágótőke, aprító-
tőke.
Tarăboanță, nf. tarbonca, targonca.
Tărăboiu,’ t. -rí, df. zaj, zsibong ás,
  lárma.
Tărabuță, iő. mindenestül, cókostul-
  mókostul.
Tarac, őf. cövek, cölöp.
Târăesc, IV. A) cd. hurcol, vonszol,
  cipel, húz B) mé —, vő. vánszorog,
  húzódik, vonszolódik, cipelődik.
Taraf, i. -uri, af. 1. párt, fél, rész,
  szakasz, osztály; 2. testület; — de
  lăutari, zenekar.
Tărăgănesc, IV. halaszt, elnapol.
Tarahon, őf. I. Tarhon.
Tarand, őf. (állati.) iramgim, iram-
  szarvas.
Tarantelá, őf. (állati.) tarenti pók.
Tărbăceala, nf. elpáholás, verés; l.
  Tălbăeeală.
Tărbăcesc, IV. o. elpáhol, Jól elver.
Tărbăcit, mn. I. Talbăcit.
Tărcat, mn. tarka, tarkázott, színes,
  pettyes, pettyezett, foltos, barkócás,
  iromba; — la mațe, álnok, hamis,
  csalfa; roszmáju.
Tărcătură, nf. tarkaság, tarka ruha.
Tarce, őf. tarka (ló).
Tarcon, őf. (ni.) I. Tarhon.
Tar^iere, nf. késés, elkésés; l. întâr-
  ziere.
Târ^ior, iő. későcskén; mai —, későb-
  ben, valamivel később.

Târdiu, mn. 1. késő; până seara —,
késő estig; 2. késői, későn érő (gyü-
mölcs); —, iő. későn; mai bine —
decât nici când, jobb későn, mint
soha; mai curund őri mai —, előbb-
> ut&bb.
Tare, mn. 1. erős, izmos, erőteljes;
á. í. nagy, hatalmas; apă —, vá-
lasztóvíz; 2. kemény (fa); száraz
(kenyér); szilárd, heves; —,iő, erő-
sen, nagyon; keményen; (=» foarte)
a vorbi —, fennhangon v. hangosan
beszélni; — bún, nagyon v. igen jó.
Târăsc, IV. cd. I. Tărăesc.
Târg, i. -uri, df. vásár; l. Térg.
Târgă, nf. 1. targonca; 2. táboriágy,
hevederes ágy ; 3. vesszőből font hé-
mény.
Tárhat, 4 -uri, df. I. Povară.
Tarhită, n(.\ (állati.) fájd, fajdtyúk
(Tetrao perdrix).
Tarhon, fif. (nt.) kenyérbél dckóró;
pártamag, tarhony (Artemisia dra-
cunculus).
Tărie, nf. 1. erősség, izmosság, erő;
2. keménység, szilárdság, állhatatos-
ság ; — de caracterᵣ jellemszüárd-
ság; — a ceriului, égbolt; 3. erő-
szak, erőhatalom; cu d’a — a, erő-
nek erejével.
Tarif(ă), nf. 1. árszabály, díjszabály-
árjegyzék, árlap; vámjegyzék, tarifa;
2. mutató jegyzék, mutató tábla,
lajstrom.
Tarim, t. -úri, df. talaj, földszin; te-
rület, fölátér, tér.
Tărime, df. I. Tărie.
Tărișor, mm. izmosocska, erőske, jó
erős; elég kemény.
Tărîțe, nf. t. korpa.
Tărițez, II. cd. levelez, levelet lefoszt,
leharásztól.
Tărîțos, mn. korpás,
Târla, nf. ágy,\veteményágy.
Târla, nf.r 1. níjáj, csorda, falka, cso-
port, sereg; 2. ahol, juhkosár, esz-
tena; karám, hodály.
Tarlatan, őf. finom csalánszövet.
Târliște, nf. karáinhely.
Târnăcop, t. -e, df. 1. kétágú kápa,
ásókapa; 2. kővágó csákány.
Tarnaț, t. -úri, df. tornác.
Tarniță, nf. raknyereg, tehernye-
^eg-
Târnomeată, nf. polyva, murva; tö-
redék.

Târnoseală

454

         Tecăruesc

TÂrnoseală, nf. búcsú, egyháznap;
  templomszentelés, templomjelavatás.
Târnosesc, IV. A) cd. beszentel, föl-
  adat, fölszentel (templomot); B) mé
  —, vő. becsip, megittasodik, megré-
  szegszik.
Târnosire, nf. L Târnoseală.
Târnuesc, IV. c«. összetipor ; földön
  hurcol, cibál, ráncigái.
Taroasă, mn. terhes, viselös (asszcfyy).
Târș, őf cserje, csalit, bige, bokor.
Târșesc/IV. ca. meztelenit, leleplez;
  pellengérre áltól.
Târșie, nf nőcsavar, csavarsüveg,
  üres csavar.
Târșiță, nf. kapa, ásókapa.
Tărtăcuță, nf (állati.) karmazsin-szin-
  bogár (Coccinea indica).
Tártan, őf. (gúnyosan) zsidó, rongyos
  zsidó.
Tárja párfa, nf. semmiség, kicsiség; l.
  Tanda-manda.
Tartar, őf. alvilág, pokól.
Târtiță, nf. farcsont, farcsikcsont.
Tartor, Őf. Ördög, manó.
Tartorífa, nf. sárkány-asszony.
Târziu, mn. /.Târziu.
Tas» (. -uri, ₉f. persely; de mu-
  sieăy dob, féldob, üstdob. ,
Tașca, nf. táska, zacskó; — ciobanu-
  lui. (ni.) tarsóka, boróka.
Tășculita, | nf (ni.) boróka, tar-
Tașcufa, / sóka.
Tasma, nf pálya kötő; sérvkötő.
Tată, nf atya,; apa, tata; — a moș,
nagyatya ; — de familie, családatya
v. apa; — 1 nostru, Miatyánk.f
Tăiaișă, nf. í. ángy, sógornő, sógor-
asszony; 2. (nt.) a) körfény (Car-
lina); b) bábakalács, cikkszár (Puli-
cariai.
Tătăneață, nf. (nt.) fekete nadályfu;
nadalytő, forrasztófü (Symphitum).
Tătar, őf. tatár.
Tătarcă, nf (nt.) tatárka, pohánka-
cikkszár.
Tatian, őf. (nt.) sarkanty uvirág, kis
sarkantyuka (Tropaeolum).
Tatina, nf. (nt) l- Tatăneafă. '
Țatniș, őf. (ni.) I. Toporași.
Tatovesc, IV. a. petyeget, bepețyeget. ¹
Tătuc, Î őf. atyus, papácfka, atyácska,
Tătucă, J papuska.
Tău, t. -uriyV- tó; halastó; nádas,
mocsár.                                r
Taumaturg, őf. csodatévő.

; Tăun, őf. (állati.) bögöly (Tábanus
, bovinus).
• Tăuesc, IV. £ se — e, torlódik, Ösz-
» szefolyik (víz).
- Taur, őf. bika; — sălbatic, bölény,
jáhoros.
Tăiit, df. tót,                  [tálca.
. Tavă, nf. serpenyő, lábas; kávéfőző;
Tăvală, nf. henger, görfa.
Tăvălesc, IV. A) a. hengerel, meg-
hengerel (szántóföldet), hengerít,
hengerget, hempelyget; Bt mé—,
vő. hengereg, hempereg, hempelyeg,
henger edik; fetreng.
Tăvălire, nf hengerlés, hengergetés:
hempélygetés; fetrengés.
Tăvăluc, ő). henger, görfa.
Tavan, t. -e, df padlózat, padölat;
mennyezet, kárpit.
Tavernă, nf. korcsma, csápszék.
Tavla, nf. kockajáték; ostáblajáték.
Tavniță, nf l. Plevaiță.
Taxă, nf. í. díj, bérszabás; árszabás,
becsár; .2. váltság, váltságdíj; l.
Tacsă.
Taxez, I. a l. Tacsez.
Te, nvm. téged; — ved, látlak; du-
te! menj!
Teacă, n f 1. hüvely, tok; 2. boríték,
burok.
Teafér, nm. ép, egészséges.
Teamă, nf. félelem; rettegés; mi’e —,
félek, tartok vmitől.
Teanc, t. -úri, of csomó, csomag, kö-
teg, göngy, göngyöleg.
Teapă, nf. faj, fajta, féleség; nem.
Teară, nf 1. szövőszék, szováta; 2. I,
Urzeală.
Tearfă, nf ríngyó, cafra, kurva.
Teás, i. -uri, fl I. Tas.
Teasc, i. -uri, fl. sajtó, sotu; prés.
Teatian, fif. (ni.) spanyol sarkanty
királyszin felfutó.
Teatral, Teatralistic, mn. játékszini,
színházi, színpadi.
Teatru, /. -e, df. í. játékszín, színház;
színpad, színtér; %. színdarab, szín-
játék; 3. színészet.
Teca, nf 1. füzet, irka; 2. hüvely,
tok.
Tecărău, t. -e, df dorong; pakoló- v.
málha-dorong, kölönc (nyalábok
összeszorítására); nyaláb kapocsfa,
szorítófa, tekerőfa.
Tecăruesc. IV. ő. teker, összeszorít,
félrecsavar; l. Sucesc;

Tecăzuesc


Tecăzuesc, IV. o. takarít, tisztit; l.
Curățâsc.
Technic, mn. műszaki, mütani, mŰ-
tud mányi; á. &. szerkezeti, condu-
cător —, művezető; termin —, műszó;
opfrat—, műterv; —, őf. 1. mér-
nök; 2. műegyetemi hallgató, tech-
nikus.           J                    ,
Technică, nf. 1. műegyetem; műtan;
2. szerkezet (il. színdarabé).
Technologic, mn. műtani, kézműtani.
Technologie, nf. mütan, kézműtan,
iparmütan.
Téciunar, őf l. Tăciunar
Tecnefes, t. -uri, df. szükmellüség;
kislelküség.                      ■
Tecst, t. -uri, df. szöveg, textus; ó. í.
szent leczke.
Tecstură, nf. szövevény, szövedék. '
Tecsuesc, IV. o. tele zsúfol, zsúfolá-
sig megtolt, töm, megtöm; összeszorit.
Tedeum, őf. hálaadó ének, magasztaló
ének, dicsérő ének.
Teglă, nf. í. Cărămidă.
Teglăzeu, t. -e, df. vasaló, simító, tég-
lázó.
Teișor, fif (ni.) I. Aglieă.
Teiu, őf. (nt.) 1. hárs, hársfa/ *zá-
dog, szádok; scoarță de —, hárs-
kéreg, hárshéj; 2. thea.
Tejghea, nf. tábla, táblány; pad, ré-
teg.
Tel, őf. finom sodrony, huzal. •
Telal, őf. tarattyus, házaló, zsibárus,
ószeres.
Telalîc, i. -uri, df. lomtár, tarattyu-
ház.
Teleagă, nf taliga, kétkerekű taliga.
Telefon, t. -e, df távhangzó, telefon.
Telegar, őf. málhaló, taligásló; iramló.
Telegraf, i. -uri, ^f távíró, távírda;
hírverő, hirjelző.
Telegrafez, 1. ca táviratoz, sürgönyöz,
hifi jelez.                           *
Telegrafic, nn. távirati, távirdai; —-e,
iő. táviratilag, sürgönyileg.
Telegrafie, nf. távirás, távirászat;
távírda.
Telegrafist, őf távíró, sürgönyző.
Telegram, i. -e, df. távirat, sürgöny,
távirati sürgöny.
Telélau, őf. kóborló, kóbor; flaszter-
koptató ; a umbla —, kóborol, csa-
tangol.
Teleleica, nf. tarattyusné, házalóné
zsibárusné.

455

Temperatură

Teleologic, mn. céltani.
Teleologic, nf. céltan.
Teler, i. -e, »f. I. Tăier.
Telescop, f. -e, df távcső, messzelátó.
Teletin, i. -uri, df. muszkalag.
Telișcă, nf. (ni.) szirompár, pokolr
varfü (Circaea).
Tölnesc, IV. ő. I. întâlnesc.
Telur, őf. (ádvi.) irány, telurium.
Teluric, mn. földi.
Téluriu, i. -i, df földforgás-mutató,
földpályagép, telurium.
Tem, Hl. A) ca. félt, féltékeny vkire:
B) mé —, vő. fél, tart vmitől, ret-
teg ; ași — e femeea, félteni d
féleségét, féltékeny lenni feleségére.
Temă, nf 1. tárgy, alapeszme, tárgy-
alap ; 2. feladat, feladvány, dolgozat.
Tembel, mn. rest, renyhe, lomha,
tunya.
Temeinic, nm. alapos, gyökeres, mély,
lényeges, létalapos; —, iő.alaposan,
gyökeresen, mélyen; l. Fundamen-
tal,
Temeinicie, nf 1. alaposság, gyöke-
resig, mélység; 2. állandóság, tar-
tósság.
Temeiü, t. -ri, df. 1. alap, alapzat,
fenékfal, fenék, talpkő; 2. létalap,
lényeg; 3. indok, induóck; cu
alapos; fără —', alaptalan, ok nél-
kül való.
Temelie, nf alap^fenék, talpkő, alap-
zat.
Temerar, mn. vakmerő, elbizakodott,
merész, elhitt; —iő. vakmerőén,
merészen, elhitten.
Temere, nf.félés, félelem^ rettegés, ag-
gódalom.
Temeritate, nf. merészség, vakmerő-
ség, elbizakodottság, elhittség. _
Temător, mb. félő; féltő; — de
D$eu, istenfélő, jámbor.
Temleac, Őf kardbojt, rojt. .
Temniță, nf tömlöc, börtön; fogház.
Temnițar, Őf porkoláb, tömlöcőr.
Temp, t: -uri, t>f I. Timp.
Temperament, -e, df. véralkat, vér-
mérséklet.
Temperanță, nf. méi'séklet, mérsé-
keltség, mérséklés^ tartóz tatás; jó-
zanság.
Temperat, mn. mérsékelt, mértékletes,
mértékes; enyhe.
Temperatură, nf. mérsék, hőmérsék,
légmérséklet, mérséklet.

Temperez


   Temperez, I. co. mérsékel, enyhít;
tartóztat, zaboláz.

  Tâmpesc, IV. A) cd.
butít; B) me —, vő.
pul; elbutul; elfásul.
Tempestate, nf vihar,
vész, orkán, zivatar.

eltompít, el-
él-, megtom-

fergeteg, szél-

Tempestiv, nm. 1. mostani; jókori,
érett; 2. időszerű.
Tâmpire, nf. el-, megtompítás, elbutí-
tás; el-, megtompulás, tompultság,
elbutulás.
Tâmpla, nf. 1. lágyék, fejlágy ék, ha-
lánték; 2. oltár homlokzata.
Tâmplar, őf. 1. képfaragó; 2. aszta-
los (mester).
Tâmple, nf. t. halánték, lágyék.
Templu, /. -e. of. templom; egyház;
á. í. üdvcsarnok, dicscsarnok;
Tempo, i. -tí, of. (zene) időmért ék,
időny; csíny.
Temporal, mn. időleges, ideiglenes,
ideigleni, ideigtartó; földi, e világi;
—-, iő. ideiglen, ideiglenesen, időle-
gésen.
Tenace, mn. kitartó, állhatatos, szi-
lárd, SZÍVÓS.
Tenacitate, nf. kitartás, szilárdság,
állhatatossúg, kitiirés, állandóság, szí-
vósság.
Tenchiu, t. -ri,of. 1.fillér; %. tengeri,
kukorica, törökbuza.
Téncueala, nf. vakolat, mész'ukolat.
Tencuesc, IV. «. vakol.
Țencuire, nf. vakolás, bevakolás.
Tendență, nf. 1. irányzat,. célzat;
törekvés; irány; ~. á. í. érzület,
gondolkodás.
Tendențios, nm. célzatot; —, fi. cél-
zatosan, célozva.
Tánér, mn. /. Tiner otf.
Tenghelijă, nf. (állati.) tengelic, teng- i
lic (Fringilla carduelis).
Tânjeală, nf. tézsla; előrud.
Tenoare, nf. hazam; tartalom: ín —a,
vminek erejénél fogva v. értelmé-
ben.
Tenor, Őf. fennhang, inggashang; te-
nor.
Tenorist, őf. fennhangu énekes; te-
norista.
Téntamen, i. -e, fi. próbatét, kísér-
let.
Tentațiune, nț. kisértés, kísértet; meg
próbálás, megvizsgálás, megpróbál-
tatás; l. încercare.

456

Térguire

Terguitor 457 Testea

Tentator, Őf. kísértő; á. í. vizsgáló'
kisérlettevo.


Teoc, t. -úri, $f. hüvely, tok.
Teocratic, mn. isten-uralmi,
uralkodási, teokratikus.
Teocrație, nf. isten-országlás,
ura’om.

isten-

in ten-


Teodolit, i. -e, $f. szögmérő.
Teofanie, nf. istenjelenés, istennyilat-1
kozás.
Teolog, őf. 1. hittudós, theologus; 2.^
hittanhallgató, kispap.               J
Teologic, nm. hittani, hittudományi^
theologiai.                           á
Teologie, nf. hittudomány.
Teoremă, nf. tantétcl, tan tét, tétel. |

Teoretic, ,nn. elméleti;

elmész/

  theor etikus; -e; iő. elméletileg. ja
Teorie, nf. elmélet. ,                 3
Téraesc, IV. A) «. vonszol, húz, hur-xa
  col, cipel, tipor; B)me —, vő. vún- j
  szorog, vonszolkodik, hurcolkodik, ci- J|
  pelődik, csusz-mász.                , 1
Téráire, nf. csúszás-mászás.
Țârâitor, mn. c&usző-mászó.           á
Terapeutică, I nf. gyógyászat, gyógy-
Terapie, f tudomány.
Terasă, nf. 1. foktér, lejtfok, terüfok,-^
  lépcsőzet, tér ász; 2. lapos födél (hú-
  zon).                              '".1
Terasament, t -e, df. töltésmunka,3
  gátmunka.
Terața, nf. /. Terasă.                g|
Teren, t. -uri, 1. földszin, talajai
  környék, vidék, határ; terület, földfif!
  tér; 2. tér, küzdtér; terep, pálya.
Terfar, őf. vőfély, vő fény.          á
Terfeleala, nf. kopás, elkopás, el hasz-
  nálás; bemocskolás, bemazolás.        ‘
Terfelesc, IV. «. bemázol, bemocskol; a
  elkoptat.                 -           3
j Terfeloaga, nf. 1 más lókönyv, másolat- |
Térfélog, őf. ; könyv ; előkönyv, 1
előjegyzék.                           < |
Târg, t. -uri, f. 1. vásár, sokadalom; |
  2. alku; a face —, vásárt kötni v.
  csinálni; 3. piflc, vásárpiac, köztér,/!
  vásárhely; 4. mezőváros.              1
Tergar, őf. vásáros, vevő, vásárló. 1
Târgoveț, őf. mezővárosi lakos v. pol- 1
gór.                                 íá
.Terguesc, IV. co. 1. vásárol, bevú-
  súrol, vesz; 2. á. í. alkuszik, alku- J
  dozik.                                  |
Térguire, nf. 1. vásárlás, bevásárlás, I
  vevés; 2. alkudozás, alkuvás.          |

Terțiar, nm. harmadkori.
Tertip, t. -uri, df. 1. mesterfogás;
körmönfont okoskodás, fortély, csín;
2. készület, előkészület; készülék.
Tesa, nf. 1. tétel, tét, tézis; 2. (ve,$-

Térguitor, őf. vásárló, vevő, alkudozó,
alkuvó.
Teriac, i. -e, ^f. ellenméreg.
Térim, t. -úri, df. tér, talaj; l. Teren.
Teritorial, mn. térköri, hatúrköri, te-
. rületi, teritorialis; armată —ă, hon-
védség ; drept —, földesúri jog;
földbirtoki hatóság.
Teritoriu, t. -i, df. 1. terület, föld-
terület; 2. földbirtok, határkor; kör-
nyék, vidék, kör, határ.
Terme, nf. hőforrás, hévforrás.
Termen, 'őf. műszó; /. Termin.
Termin, őf. 1. határnap, határidő,
Szabott idő; 2. —technic, műszó; a
vorbi ín —i aleși, választékos sza-
vakban beszélni, 3. időköz, idősza-
kasz ; amânare de —, halasztók, idő-
halasztás.
Termin(ez), I. A) co, el-, bevégez, be-
fejez, véget vet \vminek); B) me —,
vő. végződik, véget ér, lefoly, lejár.
Terminare, nf. végzés, bevégzés, be-
fejezés.
Terminațiune, nf. (nyt.) 1. végzet
(szónál j; képző; 2. vég, kimenetel.
Terminologie, nf. 1. kifejezéstan, mű-
szóisme; 2. műnyelv.
Termoelectric, mn. hővillanyos, hév-
  villanyos.
Termoelectricitate, nf. hő villany osság,
  hévvillany osság.
Termometru, t. -e, hőmérő, hévméró;
  — macsimal, minimal, jelzöhőmérő.
Teroare, nf. félelem, rettegés, rémület.
Terorisez, I. co. megfélemlít, rémít,
elrémít, rettegésben tart.
Terorism, őf. rémuralom, rémuralko-
  dás ; rémültség.
Terorist, őf. rémuralkodó, rémuralom
  híve.
Terpentin, Őf. (vt.l terpentin.
Târsană, nf. fegyköntös, daróc; szőr-
  zsák.
Târșesc, IV. cd. I. Târșesc dtf.
Târță-pârța, őf. dibdúbsúg, csekélység,
  semmiség, haszontalanság.
Tértél, őf. (állati.) vérpinty, süvöltő
  pirók.
Terteleag, i. -e, df. kerep, kereplő.
Terțerol, í. -e, df. kézi pisztoly, mor-
   dáiy.
Terțet, i. -e, df. hármasdal, tercet.
Terțiă, őf. harmadosztály, tercia;
   harmadik osztály.
Terțian, őf. harmadosztályú (tanuló).

tan) leszállás, eses, lemenet.
Tesac, őf. hüvely, tök.
Tesaur, őf. kincs.
Tesaurar, őf. kincstárnok, kincstáros.
Tesaurariat, t. -e, df. kincstár.
Teșc, I. co. megcsal, rászed; l. Păcă-
lesc.
Tescar, őf. borsajtoló.
Teșcare, nf l. Păcălituri.
Teșcherea, nf. 1. menetlevél, menet-
jegy ; szállítólevél; 2. gyalu.
Tescuesc, IV. 1. sajtol, présel, ki-
nyom; 2. kicsikúr.
Tescuina, nf törköly.
Tescuire, nf. sajtolás, kisajt olás, pré-
selés.
Tescuit, mn. kisajtolt, kipréselt; icre
—e, kaviár.
Teșesc, IV. co. 1. e^-, megtompít; 2.
metsz, nyes (fát).
Tesghea, nf. 1. tábla, túblúny; 2. pad,
rétég.
Teșila, nf. oldalzseb.
Teșit, nm. ékalaku, hegyes; metszett,
nyesett.
Teșitură, nf. csonk, csontorka, tő,
  gyökér.
Teslă, nf. szekeres, búrd; vájó, véső.
Teslar, őf. ács, ácsmester.
Teslărie, nf. úcsmesterség.
Teșmenesc, ÎV. co. ősszehány-vet,
  összekuszál, összezavar, összekever,
  megzavar.
Test, i. -uri, df. I. Tecst.
Testament, í. -e, df. végrendelet, vég-
  rendelés, testamentom; — împru-
  mutat, kölcsönös végrendelet; — ju-
  decătoresc, bírói v.* közvégrendelet;
  — verbal, szóbeli végrendelet; a face
   —, végrendelkezni (ik), végrendelést
  tenni; 2. (őiü.) szövetség; — ul
  vechiu, ó-szövetség; — ul noü, új-
  szövetség.
Testamentar, nm. végrendeleti, vég-
  intézeti, tcstamentomi; esecutor
  végrendeleti végrehajtó.
Testator, őf. örökhagyó, hagyomá-
  nyozó, vég rendelkező, végintéző.
Testea, nf. kötés; konc (papiros),
  tucet, tucat; o — de mânuși, egy
  tucat kesztyű.

Temperez

456

Tergtiire

Térguitor

457

Testea

Tentator, fif. kísértő ; á. c. vizsgáló,
kisérlettevo.                           I
Teoc, t. -uri, df. hüvely, tok.
Teocratic, mn. isten-uralmi, isten- ‘
uralkodási, teokratikus.
Teoorație, nf. isten-országlás, isten-
ura'om.
’ Țeodolit, i. -e, df. szögmérő.
Teofanie, nf. istenjelenés, istennyilat- *
kozás.
Teolog, fif. 1. hittudós, theologus; 2.
hittanhallgató, kispap.
Teologic, nm. hittani, hittudományi,
theologiai.                            J
Teologie, nf. hittudomány.
Teoremă, nf. tantétel, tantét, tétel.
Teoretic, mn. elméleti; —, fif. elmész,
theoretikus; -e, ifi. elméletileg.     *
Teorie, nf. elmélet. ₑ                  ■■
Téraesc, IV. A) c». vonszol, húz, húr- ;
col, cipel, tipor; B) iné —, vfi. ván-
szorog, von^zolkodik, hurcolkodik, ci- j
pelödik, csusz-mász.                  ₜ
Téráíre, ₙf. csúszás-mászás.
Țârâitor, mn. csuiszó-mászó.
Terapeutică, I nf. gyógyászat, gyógy-
Terapie, f tudomány.
Terasă, nf. 1. foktér, lejtfok, terüfok,
lépcsözet, tér ász; 2. lapos födél (há- .
zon).                                  i
Terasament, t -e, $f. töltésmunka, •
gátmunka.                               J
Terața, nf. I. Terasă.                  1
Teren, i. -uri, r/. 1. földszin, talaj, 3
környék, vidék, határ; terület, föld- á
tér ; 2. tér, küzdtér; terep, pálya. a
Térfal, fif. vőfély, vőfény.            |
Terfeleai a, nf. kopás, elkopás, elhasz- 1
nálás; bemocskolás, bemazolás.
Terfelesc, IV. a>. bemázol, bemocskol; <
elkoptat.                  -
Térféloagá, nf. 1 máslókönyv, másolat-
Térfélog, fif. j könyv; előkönyv,
előjegyzék.
Târg, -uri, y. 1. vásár, sokadalom ; ■
2. alku; a face —, vásárt kötni v. j
csinálni; 3. piac, vásárpiac, köztér, í
vásárhely; 4. mezőváros.                 i
Tárgar, fif. vásáros, vevő, vásárló.     ]
Târgoveț, fif. mezővárosi lakos v. pol-
gár.
.Târguesc, IV. «. 1. vásárol, bevá- \
sárol, vesz; 2. 4. c. alkuszik, alku-
dozik.
Târguire, nf. 1. vásárlás, bevásárlás,
vevés; 2. alkudozás, alkuvás.

Temperez, I. o. mérsékel, enyhít;
  tartóztat, zaboláz.

Tâmpesc, IV. J) ce>.
butit; B) me —, vfi.
pul; elbutul; elfásul.

eltompit, el-
ei-, megtom-


Tempestate, nf vihar, fergeteg, szél-
  vész, orkán, zivatar.
Tempestiv, nm. 1. mostani; jókori,
  érett; 2. időszerű.
Tempire, nf. el-, megtompítás, elbutí-
  tás; el-, megtompulás, tompultság,
  elbutulás.
Tâmplă, nf. 1. lágy ék, fejlágyék, ha-
  lánték; 2. oltár homlokzata.
Tâmplar, fif. 1. képfaragó; 2. asz tă-
  ios (mester).
Tâmple, nf. I. halánték, lágyék.
Templu, t. -e. df. templom; egyház;
  á. é. üdvcsarnok, dicscsarnok.'
Tempo, t. -ri, sf. (zene) időmérték,
  időny; csíny.
Temporal, mn. időleges, ideiglenes,
  ídeigleni, ideigtartó; földi, e világi;
  —, ifi. ideiglen, ideiglenesen, időle-
  gesen.
. Tenace, mn. kitartó, állhatatos, szi-
  lárd, szívós.
Tenacitate, nf. kitartás, szilárdság,
  állhatatoisság, kitürés, állandóság, szí-
  vósság.
Tenchíu, t. -ri, a/. 1.fillér; 2. tengeri,
  kukorica, törökbuza.
Tencueală, nf. vakolat, mész- akolut.
Tencuesc, IV. vakol.
Tencuire, nf. vakolás, bevakolás.
Tendență, «/. 1. irányzat,. célzat;
  törekvés; irány; 2. á. é. érzület,
  gondolkodás.
Tendențios, nm. célzatot; —, ifi. cél-
  zatosan, célozva.
Tánér, mn. I. Tiner difi.
Tengheliță, nf. (állati.) tengelic, teng-
  lic (Frvngilla carduelis).
Ténjeala, nf. tézsla; előrud.
Tenoare, nf. hazam; tartalom; ín —a,
  v minek erejénél fogva v. értelmé-
  ben.
Tenor, fif. fennhang, mggashang; te-
  nor.
Tenorist, fif. fennhangu énekes; te-
  norista.
Téntamen, t. -e, ?/. próbatét, kísér-
  tet.
Tentațiune, nf. kísértés, kisértet; meg
  próbálás, megvizsgálás, megpróbál-
  tatás; l. încercare.

Terțiar, nm. harmadkori.
Tertip, t. -uri, df. 1. mesterfogás;
körmönfont okoskodás, fortély, csin;
2. készület, előkészület; készülék.
Tesa, nf. 1. tétel, tét, tézis; 2. (vet-
tan) leszállás, esés, lemenet.
Tesac, fif. hüvely, tök.
Tesaur, fif. kincs.
Tesaurar, fif. kincstárnok, kincstáros.
Tesaurariat, t. -e, df. kincstár.
Tâșc, I. ci. megcsal, rászed; l. Păcă-
lesc.
Tescar, fif. borsajtoló.
Teșcare, nf. I. Păcălitură.
Teșcherea, nf 1. menetlevél, menet-
jegy; szállítólevél; 2. gyalu.
Tescuesc, IV. 1. sajtol, présel, ki-
nyom; 2. kicsikar.
Tescuina, nf törköly.
Tescuire, nf. sajtolás, kisajt olás, pré-
selés.
Tescuit, mn. kisajtolt, kipréselt; icre
—e, kaviár.
Teșesc, IV. a. 1. el-, megtompít; 2.
metsz, nyes (fát).
Tejghea, nf. 1. tábla, táblány; 2. pad,
rétég.
Teșilă, nf. oldalzseb.
Teșit, nm. ékalaku, hegyes; metszett,
  nyesett.
Teșitură, nf. csonk, csontorka, tö,
  gyökér.
Teslă, nf. szekerce, bárd; vájó, véső.
Teslar, fif. ács, ácsmester.
Teșlărie, nf. ácsmesterség.
Teșmenesc, IV. ca. összehány-veti
  összekuszál, összezavar, összekever,
  megzavar.
Test, i. -uri, df. I. Tecst.
Testament, í. -e, df. végrendelet, vég-
  rendelés, testamentom; — împru-
  mutat, kölcsönös végrendelet; — ju-
  decătoresc, bírói v.ₐ közvégrendelet;
  — verbal, szóbeli végrendelet; a face
  —, végrendelkezni (ik), végrendelést
  tenni; 2. (fitti.), szövetség; — ul
  vechiü, ó-szövetség; — ul nou, új-
  szövetség.
Testamentar, ntn. végrendeleti, vég-
  intézéti, testamentomi; esecutor ,
  végrendeleti végrehajtó.
Testator, fif. örökhagyó, hagyomá-
  nyozó, végrendelkező, végintéző.
Testea, nf. kötés; konc (papiros),
  tucet, tucat; o — de mânuși, egy
  tucat kesztyű.

Térguitor, fif. vásárló, vevő, alkudozó,
alkuvó.
Teriac, í. -e, $f. ellenméreg.
Teiím, t. -uri, $f. tér, talaj; l. Teren.
Teritorial, mn. térköri, határköri, te-
< rületi, teritorialis ; armată —ă, hon-
védség ; drept —, földesúri jog;
földbirtoki hatóság.
Teritoriu, i. -i, df. 1. terület, föld-
terület; 2. földbirtok, határkor; kör-
nyék, vidék, kör, határ.
Terme, nf hőforrás, hévforrás.
Termen, fif. műszó; /. Termin.
Termin, fif. 1. határnap, határidő,
Szabott idő; 2. —technic, műszó; a
vorbi în —i aleși, választékos sza-
vakban beszélni, 3. időköz, idősza-
kasz ; amânare de —, halasztók, idő-
halasztás.
Termin(ez), I. A) el-, bevégez, be-
fejez, véget vet \vminek); B) mé
vfi. végződik, véget ér, lefoly, lejár.
Terminare, nf. végzés, bevégzés, be-
fejezés.
Terminațiune, nf. (nyt.) 1. végzet
(szónál i; képző; 2. vég, kimenetel.
Terminologie, nf. 1. kifejezéstan, mü-
szóisme; 2. műnyelv.
  Termoelectric, mn. hővillanyos, hév-
   villanyos.
  Termoelectricitate, nf. hő villany osság,
   hé willany osság.
  Termometru, t„ -e, hőmérő, hévméro;
   — macsimal, minimal, jelzőhőmérő.
  Teroare, nf. félelem, rettegés, rémület.
Terorisez, I. cü. megfélemlít, rémít,
elrémít, rettegésben tart.
  Terorism, fif rémuralom, rémuralko-
   dás ; rérnültség.
  Terorist, fif. rémuralkodó, rémuralom
   híve.
Terpentin, fif. (vt.) terpentin.
  Târsană, nf. fegyköntös, daróc; szőr-
   zsák.
  Târșesc, IV. co. I. Târșesc
Târță-pârța, fif. dibdábság, csekélység,
semmiség, haszontalanság.
  Tértél, fif (állati.) vérpinty, süvöltő
   pirók.
Terteleag, t. -e, df. kerep, kereplő.
  Terțerol, t. -e, df. kézi pisztoly, mor-
   dáiy.
Terțet, i. -e, df. hármasdal, tercet.
  Terțiă, fif. harmadosztály, tercia;
   harmadik osztály.
Terțian, fif. harmadosztályú (tanuló).

Testemel

458

        Timpuriu


  Testemel, i. -uri, a/, fejkendö, fejkötő,
  keszkenő.
  Testez, I. ca. 1. -őrökül hagy, hagyo-
  mányoz, végrendeletileg hagy, vég-
  rendelkezik; 2. tanúsít, bizonyít.
  Testimoniu, t. -i,df 1. bizonyítvány;
  tanulevél; 2.' bizonyság, bizonyíték,
  tanúbizonyság, tanúság, tanúvallo-
  más.
Tete, őf. bátya, bátyám!
Tétiunar, őf. gyújtogató; l. Táciunár.
Teíraedru, őf. (mi.) négylap, négyalj.
Tetraevangeliu, i. -i, ff. négy evan-
gélium.
Tetragon, /. -e, df négyzet; négy-
  szög.
Tetragonal, mn. négyzetes.
Tetrapod, i. -e, őf. állvány, pad (a
  templomi énekesek számára).
Tetrarch, őf. tetrarcha, negyedes.
T5u, i. -úri, df. tó; mocsár; pocséta.
Tău, nvm. tied, a te; -ad, -ed.
Text, i. uri, df. I. Tecst,
Teza, nf. I. Tesa.
Tiară, nf 1. hármas korona, pápai
  korona; 2.. (takács) szövőszék, szo-
  ráta.
Țibișir, őf. kréta.
Ticăit,, nm. 1. nyomorult, gyáva,
  gyarló, nyomora, szánakozásra méltó ;
  2. haszontalan, semmirevaló, gálád.
Ticălos, nm. nyomorult, nyomora, ín-
séges, szánakozásra méltó, sanyarú;
igen rósz v. gonosz, cudar, hitvány;
y, iő. nyomo rultan, nyomorúságosán.
Ticăloșesc, IV. fi. nyomorog, nyomor-
kodik, elpusztul.
Ticăloșie, nf. 1. nyomor, nyomorúság,
ínség; 2. gazság, alávalóság, gyalá-
zat.
Tichie, nf. gyermekfejkötő, főkötő,
fejkötő.
Ticluesc, IV. elrendez, elintéz.
Ticna, nf. /. Ticneală.
Ticneală, nf 1. nyugalom, pihenés,
vigasztálódás, jólesés; 2. kéj, gyö-
nyör; kényelem, kényelmesség; traiü
cu —, kényelmes élet.
Ticnesce, dztS. îmi —, jólesik (nekem),
kényelmet találok vmiben.
Ticnire, nf. I. Ticneală.
Ticnit, mn. kényelmes, alkalmas, nyu-
galmas, békés, csendes; pe —- e, ki-
, vánatra, kényelmesen.
Ticsesc, IV. cd. tele zsúfol, teletöm,
telerak.                              I

Ticsit, nm. ^ufolt, szoros, sürü, tö-
mött.
Tidvă, -nf 1. lopótök (Lagenaria); 2.
koponya, kaponya.
Tifos, őf. (őózt.) hagymás, tífusz.
Tifla, nf. 1. vakság, ^okoskodás; 2.
vakszewncse.
Tigae, nf. serpenyő, lábas, tégely, kö-
csög.
Tigăijă, nf. serpenyőcske, lábaska.
Tighel; i. -úri, &f tüzögetés, tüzdelés ;
a da —, meg tűz, tüzöget.
Tiglos, mn. vizenyős, vizes, nedves.
Tignă, nf. I. Ticna.
Tigoare, nf. nyomorult, haszontalan,
semmirekellő'(ember).
Tigoresc, IV. fi. nyomorog, kanyarog,
tengődik.
Tigru, őf. (állati.) tigris.
Tiharae, nf. mélyút, öblösüt, hegy-
nyilás, völgy zug ᵣ hegy zúg, gugy&r.
Tihneală, /. Ticneală.
Tîlcuesc, IV. cd. I. Tâlcuesc.
Tilincă, nf. tilinkó; furjdya.
Tilișca, nf. (nt.) varázstófü.
Tilnoae, nf. 1. szügy elő, melledzö; 2.
általgerenda, fenekgerenda.
Timar, őf. I.
Timbrare, nf. bélyegézés^ megbélyeg-
zés; lebélyegzés; megrovás.
Timbrat, mn. bélyegzett, megbélyeg-
zett, bélyeggel ellátott; hârtie — a,
bélyeg papiros; om—, megbélyeg-
zett ember.
Timbrelegiu, df, tányérverő (török
zenénél).
Timbrez, I, ca. bélyegez, megbélyegez,
bélyeget ragaszt (vmire).
Timbru, t. -e, df. bélyeg.
Timid, mn. félénk, félékeny, bátor-
talan, nyulszivü.
Timiditate, nf. félénkség, félékenység,
nyulszivüség, bátortalanság.
Timoare, nf félelem, rettegés.
Timp. i. -uri, df. 1. idő, időszak, idő-.
köz, időtartam; 2. idő, időjárás, idő-
változás ; anu —, évszak; din — in —,
időről-időre, egyszer-máskor, hébe-
korba; la — ttl séü, annak idején;
’mi pierd — ul, időt veszteget; est
az idén.
Timpana, nf. dob, kisdob, féldob.
Tîmpesc, IV. co. /. Tempesc.
Timpuriu, mn. jókori, korai; korán
érő (pl. gyümölcs); de —. korán,
jókor, hamar.

. Tină


459

Tină, nf, sár; pocsék, mocsár; pos-
vány, pöcséta; piszok, mocsok.
Tind, ül. ca. igyekszik, törekszik,
iparkodik, tör (vmi után); irányul;
céloz.
Tindă, nf pitvar; előszoba, előterem.
Tindală, nf. karfa, fogódzó, könyöklő.
Tindere, -nf 1. igyekvés, ügyekvés,
törekvés; irányulás; 2. /.întinderea
Tinér, mn. 1. fiatal, ifjú; gyönge,
zsengej vin —, új bor; —. fif. ifjú,
ifjonc, suhanc, fiatalember, legényke.
Tinerel, mn. ifjú; fiatal, ifjonc, ifjas;
gyöngéd.
Tineresc, mn. fiatal, fiatalos.
Tineresc, IV. fi. I. întineresc.
Tineret, i. -űri, df. ifjúság, fiatalság,
ifjúk, fiatalok.
Tinerele, nf. i. ifjúkor, fiatalkor,, if-
júság ; în — le mele, ifjú koromban,
ifjúságomban.
Tenerime, nf. fiatalság, ifjúság ; fiata-
lok, ifjak;
Tingire, nf. üst, serpenyő; lábas,
husfazék, bögre.
Tinichea, nf pléh, bádog, érclemez.
Tinichegiu, őf. I. Tinicher.
Tinicher, őf. bádogos (mester), kolom-
. pár, pléhes.
Tinecherie, nf. bádogosság, bádogos
mesterség.
Tinos, nm.- sáros, pocsékos; mocskos.
Tioc, i. -úri, df. hüvely, tok, boríték,
burok.                             ⁹
Tip, t. -uri, dț. 1. mintapéldány, elő-
kép, előábrazolat, típus, alak; 2.
jelleg, lenyomat; 3. nyomdabetü.
Tipar, i. -e, df 1. nyomda; könyv-
nyomda, sajtó; 2.. könyvnyomtatás;
a pune sub —, sajtó alá bocsát.
Tipăresc, IV. co. 1. nyomtat, kinyom-
tat, le-, kinyomat (könyvet;; 2. L
întipăresc.             ₇
Tipărire, nf nyomtatás, ki-, lenyom-
tatás; nyomatás (könyvé).
Tipărit, i. -e, df nyomtatás, nyomatás.
Tipăritură, nf nyomtatvány; nyom-
tatás, kinyomat.
Țipenie, nf. lélek, lény; nu e nici
o — de om pe ací, nincs itt egy
árváiéiék sem.
Tipic, i. -úri, df. előírót, rendszabás,
szabott, rend, rendszabály; — bise-
ricesc, egyházi rendszabás v. szer-
tartás; dupa szertartás szerint.
Tipic, mn. képleges, példázatos; elő-

Titirez


példázatos, előábrázolatos; jelleges,
tipikus; greșeală —M, nyomdahiba,
nyomtatási hiba, sajtóhiba.
Tipograf, őf. nyomdász, könyvnyom-
dász, könyvnyomtató.
Tipografic, mn. nyomdai, nyomdá-
szon ; nyomda . . ., sajtó...
Tipografie, nf. 1. nyomda, könyv-
nyomda, sajtó; 2. nyomtatás, könyv-
nyomtátás, nyomdászat.
Tipsie', nf. tálca, tepsi.
Tiptil, mn. titkos, alattomos, csendes,
halk; —, lő. titkon, titokban, alat-
tomban, suttyomban, lábujjhegyen;
csendesen, halkan.
Tir, i. -úri, df. céltábla, célkarika,
tárcsa; célkorong; lövölde; a trage
la —, célbalő.
Tir, iő,— ’mi e unul, — mi e altul,
nekem egyik olyan, mint a másik,
nekem mindegy.
Tirâesc, IV. fi. I. Téráesc.
Tiran, őf. zsarnok, kényúr; —, mn.
zsarnoki.
Tirănesc, IV. ca. zsarol, zsarnokosko-
dik, kegyetlenül elbánik vkivel.
Tiranie, mn, zsarnoki; —, iő. zsar-
nokikig, kegyetlen.
Tiranie, nf. 1. zsarnokság, kegyetlen-
ség, zsamokoskodás; 2; népnyomás,
népzsarolás.
Tiranisez, I. ca. /. Tirănesc.
Tîrăsc, IV. cd. I. Téráesc.
Tirbușon, t. -e, df. dugóhúzó.
Tireghie, nf bbrkő.
Tîrfă, nf. szajha, condra.
Tîrg, t. -uri, df. I. Térg
Tiriachiü, mn. bódult, kábult; ked-
  vetlen.
Tiriboanță, nf. targonca.
Tirizie, nf. mérlegserpenyő; mérleg-
  csésze, kompona.
Tírn, df. seprű, seprő.
Tîrnaț, -uri, df tornác,
Tîrsoacă, nf (tii.) I. Pipiricuță.
Tîrșesc, IV. co. /. Târșesc.
Tîrșiță, nf i. Târșiță.
Tisă, nf 1. (ni.) tiszafa, ternyőfa,
  tiszafenyő (Taxus); 2. Tisza (folyó).
Tist, t. -uri, df l. Oficier és Amploiat,
Tistié, nf tisztség, hivatal; l. Oficiu.
Titan, őf. 1. (ádvt.) kemény, titán; 2.
titán (óriás).
Titanit, fif (ádvi.) ékle.
Titirez, t. -e? df. 1, zörgés, malom-
  kotyogás ; 2. kerep, kereplő, zörgettyü.

Tiflă

460

Tolerabil

Tolerant

461

Toroapă

Titlă, «/. hiányjel, kihagyó.
Titlu, ț. -ri, t>{. 1. cm; felülírás;
  — de drept, jogcím; 2. ürügy, szin.
Titluesc, IV. «>. címez; l. întitulez.
Titor^ fif. I. Ctitor.
Titulă, nf. cint, felülírat) țitula.
Titular, mn. címzetes; tiszteletbeli.
Titulatură, nf. címezés, cimzet, címe-
  zel,
Titulez, I. a,, címez, címei) szólít.
Tițvă, nf. 1. I. Tidvă; 2. de pământ,
  (*țt.) g&nye, büdösgőnye (Bryonia).
Tiutiun, £ -uri, df l. Tutun.
Tiv, t. -uri, df. szegély.
Tivesc, IV. q. szeg) beszeg; szegélyez,
  pártáz.
Tivire, j»/. szegzés, beszegzés.
Tiyitura, nf. szegély, szeges; beszeg-
  zés; szegélyzeț párta.
Tivlichie, nf. derejtfüzö, füzöváll.
Tiz, nf. egynevü, ehynevenlevő, drusza.
Toaca,, nf, kolomp]; kerep, kerepelő;
  a bate—a, kolompol, kolompot üt.
rVoaie,nf. (nt.) sisakvirág (Aconitum).
Toaletă, nf. Öltözék; measa de —,
pipere asztal; a’ și face —a, fel-
píperézni magát, cifrán felöltözködni
  lík).
Toamnă, nf, ősz (évszak); semână-
tura de —, őszi vetés; se face —,
beáll az ősz.
Toană, nf. 1. tonna, bödöny, bodony;
2. szeszély, szesszenet, kedvszottya-
nás; om cu — e, szeszélyes ember.
Toanca, nf. örvény, zuhatag, vizfor-
gatag.
Toartă, nf. nyél, foggantyu, markolat,
bóda.; fül (gombé v. kosáré).
Toast, t. -úri, és -e, df. felköszöntő,
pohárköszöntő; áldomás, ráköszöntés,
toaszt, tószt.
Toastez, I. cá. felköszöntőt tart, fel-
köszönt, tósztot mond.
Tobă, nf. dob; a bate—a, dobot ver,
dobol.
Tobar, 1 1. dobos, dobverö; 2. sárga,
Tobaș, J tök (kártyában).
Țoc, I. a. 1. kolompol, kolompot ver,
kerepel, kalapál ; 2. ver, üt, megver;
vagdal ( húst); — în cap pre cineva,
vkit főbe üt v. ver.
Toc, í.*-uri, df. 1. hüvely, tok, tartó;
^..cipősark; —ul porcilor, moslék ¹
, cseber.                                '
Tocana, nf. vetrece, vagdalt hús; '
tokánv.

Tocanesc, IV. cd. 1. kocog) kopog,
kopogtat; 2. vág, vagdal, metél.
, Tocătoare. nf. vágódeszka.
Tocătură, nf. vagdalt v. metélt hús,
vagdalék, metélt.
Tocesc, TV. A) a. 1. köszörül, meg-,
kifen (pL kést); 2. tompít; megtom-
pít; koptat, csonkit; B) me —, vfi.
1. megtompul, megcsonkul, elkopik,
elkallódik; 2. köszörülődik.
Tocilă, nf. 1. köszörükerék, élesítő-
korong; 2. köszörükő, fenkő.
Tocilar, fif. köszörűs.
Tocit, mn. t. tompa, tonka, életlen,
kegyetlen (kés); vásott (fog), tom-
pult, eltompult; 2. kopott (pl. ruha),
elcsépelt.
Tocitoare, nf. kád.
Tocmac, fif. sulyok, kótis, kézikala-
T^ocmacI, fif. I. I. Taiefei.
Tocma(i), ifi. épen, tisztán, egészen;
hasonlóan, hasonlókép.
Tocmeală, nf. 1. egyezség, alku, egye-
zés, szövetség; 2. szerződvény, szer-
ződés ; 3. jegyváltás, eljegyzés.
Tocmesc, IV. A) a. 1. kiköt, alkuszik,
kiaXkuszik, egyez, egyezségre lép;'
szerződtet; %. javít, igazít; meg-, ki-
igazít, rendez, rendbeszed; B) me
—, vfi. egyezik, egyezkedik, alkudo-
zik, szerződik.                      á
Tocmire, nf. egyezés, egyezkedés, al-]
kudozás.                             j
Tocsica, nf. méreg, etető (szer). J
Todomănesc, IV. fi. óvást emel, pro-*
testál.
Togă, nf. tóga, római felsőruha; dóka. "
Togma(i), ifi. I. Tocma(í).
Toiag, t. -e, «/. 1. bot, pálca; — epis-
copesc, püspöki bot, püspök pálca;
2. ostor.
Toesc, I IV. fi. lármáz, lármát csap,
Toiesc, J zajt üt, kiabál, kiáltoz.
Toiü, Á -ri, df. 1. lárma, zaj, tolon-
gás, kiabálás; 2. dereka v. dele vmi-
nek; ín —1 véréi, nyár derekán.      j
Tolănesc, IV. me , vfi. leheveredik,
elnyujtódzik, heverész.              *
Tolbă, nf. 1. táska; útitáska, utazó- r
táska, pénzes erszény, pénztárca; 2.
tegez, puzdra.                       ,
Tolbaș, fif. házaló.                  ₍
Tolcer(iu), i. -e, df. tölcsér.
Tolerabil, mn. í. tűrhető, szenvedhető,
elviselhető; 2/tűrhető,türhetős; meg- -»

lehetős; —, ifi. türhetöleg, meglehe-
tősen.
Tolerant, mn. béketürő, türelmes;
engedékeny, engedelmes, elnéző.
Toleranță, nf. t. türelem, türedelem,
ffárélmesség; 2. vallás türelem.
Tolerat, mn. tűrt, szenvedett.
Tolerez, I. co. tűr, eltűr, szenved, el-
szenved, elvisel, élszivei, békével visel.
Tolez, I. vfi. elenyészik, megsemmisül.
Toloacă, nf. ugar, ugarföld.
Tolocănesc, IV. fi, civódik, civakodik,
veszekedik; morog, zsémbel.
Tolocesc, IV. a. ugarol) ugar alá
szánt.
Tologesc, IV. vfi. I. Tolănesc.
Toloșcan, fif. rest, lusta, dög.
Tom, I. -úri, df. kötet; darab, ráz.
Tombac, fif. rézarany; tompák, sárga-
réz.
Tomnatec, mn. őszi; poame—e, őszi
gyümölcs; —, fif. flăcău —, agg-
legény, rideglegény.
Ton, fif. -uri, df. 1. hang, szóhang;
hangsúly, hangnyomaték; bon —,
társalgási csín; 2. hordó; l. Buclan.
Tongănesc, TV. co. kongat; kong.
Tonic, mn. hangsúlyos, hangnyoma-
tékos.
Tonică,^ alaphang, alapzönge. -
Tonsură, nf. hajkor, pilis, papkoszoru,
környezet, tonzura.
Tont, fif ld mn. 'buta, balga, ostoba
kába, esztelen, botor, oktondi, hülye,
bárgyú.
Tontăesc, IV. vfi. (me —), butul, el-
butul.
Tonție, nf; ostobaság, butaság, botor-
ság, balgaság, esztelenség.
Tontolete, 1 fif. tuskó, gölyhó, bugris,
Tontoroiü, J fajankó.
Top, t. -i, df. 1. bál (papiros), rizs ma;
  2. közhely, forrás.
Topaz, fif. (ádvt.) topáz (drágakő).
Topenie, nf. 1. Ínség, nyomor; meg-
  semmisítés, semmivététel.
Topesc, IV. cd- olvaszt, meg-, elolvaszt)
  ömleszt; — cânepă, kendert áztat v.
  fonnyaszt; B) mé —, vfi, olvad;
  meg-) föl-, elolvad, olvadoz, felenged;
  elfogy, meg-, felemésztődik, fogy :
  elillan, elpusztul.
Topic^ mn. 1. szórendi; 2. helyi.
Topică, nf. szórend, sfyóhelyezéstan.
Topicios, mn. olvasztható, olvadékony,
olvatag, olvadható.

Topilă, nf. 1. áztató, kenderáztató ;
2. olvasztó tégely v. kemence (fé-
meknél).
Topire, nf. olvasztás, olvadás, fogy ás; ,
áztatás (kenderről).
Topit, mn. olvasztott, olvadt; áztatott
(kender).
Topitoare, nf. 1. olvasztó edény;
jemolvasztó, kohó ; 2. /. Topilă.
Topitor, fif. olvasztó; kohász, fém-
olvasztó.
Topitorie, nf. kohó, olvasztóhuta.
Topográf, fif. helyrajzoló, tájiró, hely-
iró, tájrajzoló.
Topografic, mn. helyrajzi, tájirási,
helyirási, helyszínrajzi.
Topografie, nf. helyrajz, tájrajz, táj-
írás, hélyszinrajz.
Topor, t. -e, df. balta; bárd, szekerce.
Toporaș, t. -e, df. baltácska.
Toporași, fif. I. (ni.) sarkvirág, sar-
kantyú-virág, szarkaláb (Delphinium
consolida); 2. viola, ibolya, tavaszi
v. kék ibolya (viola).
Toporașiu, mn. ibolyakék.
Toporisce, Toporiște, nf. nyél, nyele
vminek.
Toptan, ifi. nagyban; cu — ul, egyre-
másra, nyakra-főre, nagyjában.
Toptangin, fif. nagykereskedő, nagy-
banárusitó, nagytőzsér.
Topim, t. -úri, df. buzogány; l. Buz-
dugan.
Torace, fif. torja, törj, mellkas.
Torbă, n{. zsák; tarisznya, zsacskó,
  táska.
Torc, ül. cd. 1. fon; 2. fon, dorombol
  (mint a macska).
Torcătoare, nf. 1. fonógép; fonó (nő);
  2. fonóház, fonóintézet, fonógyár.
Torcător, fif. fonó; i. Torcătoare.
Torent, i. -e, df. 1. folyam, folyás,
hullámár; 2. (ttan) ár, áram, fo-
lyam, áramlat; 3. zápor, zápor eső.
Torențial, mn. zápor, szakadó, özönlő,
áramló; ploaie — ă, zápor v. sza-
kadó eső.
Tormentü, fif. (nt.) timpó, rózsás
  jerely, varjuláb, csókaláb, vér gyökér
  (Tormentilla erecta).
Torn, I. cd. 1. tölt, betölt; önt; 2. fi.
  őkádik, róká.zik, hány.
Toraător, fif. öntő (pl. rézöntő);
  töltő.
Tornătorie, nf. olvasztó, öntöde.
Toroapă, nf. I. Bucluc.

Toroőanesc

462

Tradițiune

Traduc            463 Traiu

' •»

    Torocănesc, IV.m. lármázik, zajt üt,
   . tombol.
    Toroipan, -e, »f. bunkósbot, füty-
► kos; furkósbot; dorong*
    Toropesc, IV. o. összetör, összezúz;
     jól elver, elpáhol.
    Torosesc, IV. fi. csacsog, locsog, tré-
     csel.
    Tors, mn. font; —, t. -úri, $f. fonás.
    Torsétura, 1 ᵣ ,
    Torsură, J fonás.
    Tort, t. -uri, »f. 1. fonal, fonat; 2.
     bélfonal, ontok (takácsoknál).
    Torta, nfi torta, sütemény, tortáta.
    Torță, nf. fáklya; szövétnek; conduct
     de fáklyás menet.
    Tortata, nf. I. Torta.
    Torței, fifi (nt.) boldogasszony haja,
     fecske fonal, dromka,fünyüg; pippan
     (Cuscuta europaa).
    Tortoohez, I. o. /. Intortochez.
    Tortură, nf. 1. kin, kínszenvedés,
     gyötrelem; kínzás? kinfaggatás, gyöt-
     rés.; 2. kinpad. •
    Torturatei, mn. kínzó, gyötrő, faggató,
     nyaggató. ’
    Torturez, I. A) a kínoz, gyötör,]
     faggat? nyaggat; B) me —, vfi. gyöt-
     rődik, kínlódik.
    Töt, mn. mind, minden; egész, összes,
     összességet; — începutul e greu,
     minden kezdet nehéz; — pământul,
     az egész föld; preste —, általában;
omul, minden ember, mindenki;
      —' acéla, ugyanaz; — atăt, ugyan-
     annyi; — așa, ugyanúgy, mindig-
     ugy; — mereu, minduntalan, foly-
     tonosan; — de odată, egyúttal; —
     una, mindegy, egyre megy; eu — nu
     vin, én még sem jövök; el — în-
     vață, ő mindig tanul.
    Tol, fif. 1. minden, mindenség; 2,
     egész; atâta e -<-1, ennyi az egész;
     — ul e, că, a fődolog, hogy; cu —
     ul, egészen.
    Total, mn. egész, teljes, tökéletes,
    összes, egyetemes; sumă —ă, az egész
    összeg, főösszeg, végösszlet; avere —ă,
    teljes v. összes vagyon; întunecime
    ă, teljés fogyatkozás; —, ifi. egé-
    szen, teljesen, tökéletesen.-
    Totalitate, nf. összeség; egész, egész-
  • let, osztatlan egész, teljesség.
    Totalminte, ifi. egészen, teljesen, tö-
     kéletesen.
    Totdeauna, ifi. mindig, mindenkor

folytonosan, örökké, szakadatlant®
pentru —, mindenkorra, örökre
mai —, többnyire, jobbára, mai
mindig.                             j
Totuși, ifi. mégis, mindazonáltal,
azáltal; csakugyan.             w >
Totușile, iVÎ. /. Totuși.           5
Tovarăș, fif. 1. bajtárs, pajtás, eftó
: bora, társ; '2. törzstárs, kereske£
társ; — de drum, úti*Ars; se púié
—, társul szegődik.
Tovărășie, nf. társaság, társulat, sz$
vetkezet; egyesület, egylet, kör,
Tovărășesc, IV. me —, vfi. társig
társsá szegődik, szövetkezik, egyesül
barátkozik.                        |
Trabant, fif. 1. poroszló, hajdú; i
(csillag) csatlós.                 1
Tract, t. -úri, af vidék, táj; kör, kert
let; — protopopesc,esperesi kerüli
Tractábil, mn. hajlékony;
hátó, bánhatós (a kivel beszélni â
hét); kezelhető..                  1
Tractam ént, t. -e, »f. 1. vele
bániás, kezelés; 2. lakoma, vendég
ség; 3. alku, szerződés.          TI
Tractare, nf. I. Tractament. i
Tractat, t. -e, »f. 1. szerződés, altâ
alkudozás, értekezés; 2. kötvénl
szerzödvény.                        J
Tractez, I. co. 1. bánik vkivel, ilQ
vkit; 2. tárgyal, értekezik, alkudj
zik; 3. vendégel, megvendégel, még
emberei, l tkomat ad,              J
Tractir, ț. -e, *>{. vendéglő, ven$S
fogadó, szálloda; lakoma. 1
Tractual, mn. járási, vidéki; kéri
leti.
Tradánie, nf. I. Tradijiune.
Trădare, nf. 1. átadás, számbaadáá
2. árulás, elárulás ; — de patrie, haza
árulás.                            á
Trădător, fifi í. atadó, számbaadó; I
áruló, eláruló; hiteszegétt, hitetlen,
— dé patrie, hazaáruló. -
Trădau, I. 0. /. Trădez.           J
Trădez, I. 1. elárul, fölfedez,
átad; 2. hitetlenül felad, elárul (tü
kot); kiszolgáltat.                1
Tradițional, mn. hagyományos, hd
gyomány v. mondaszerinti; —,
hagyomány szerint, monda szerint
ősi szokás szerint.                 , |
Tradițiune, nfi 1. hagyomány, szp
hagyomány, szóbeli hagyomány; |
átadás v. kézhezadás.

Traduc, ÍII.; «. 1. fordít, lefordít, át-
tesz (más nyelvre); "2. átvisz.
Traducere, nfi forditás, forditmány;
átvitel.
Traducător, fif. fordító, átfordító.
Traduețiune, nfi 1. átvitel. áttétel; 2.
fordítás, átfordítás, forditmány.
Traesc, IV. fi. 1. él, életben van ;
până când —, míg 'élek,.; egész éle-
temben; — de a£i pre mâne, máról
holnapra él, nyomorog; — din cer-
șit, koldulásból él; — din muncă,
munkája után él; — ca pescele ín
apă, úgy él mint a hal a vízben,
gondnelkül él; 2. él, lakik, tartóz-
kodik; — la sat, faluban él, lakik
v. tartózkodik; — £ile albe, rózsás
napokat él.
Tranc, I. fi. 1. kereskedik, üzérkedik,
tőzsérkedik, kalmárkodik, kereskedést
üz; 2. á. é. mesterkedik, müvei, cse-
lekszik.
Trafica, nf dohánytőzsde, tőzs, dohány-
áruhely, kereskedés, trafik.
Traficant, fif. kereskedő, tőzsér; do-
hány tőzsér, trafikus. («gyedárus cik-
kekkel ). ■
Trag, Él. A) co. húz, von; vonz; fel-,
le-, ki-, be-, meghúz, levon, megvon ;
vontat (hajót); ■— e la sine, magá-
hoz von; — după sine, maga után
von; —clopotele, harangoz, haran-
got húz; folos de undeva, hasz-
not húz valahonnan ; — Ia judecată,
törvényszék elé idéz, perbe fog ; — un
cambiu, — o poliță, vjcqre váltót
tukványoz v. intézvényez ; cuiva
o palmă, pofot ad vkznek,, vkit meg-
pofoz ; — cinci chile, Öt kilót nyom;
—, tutun, füstöl, dohányzik; — cu
pușca, lő; — e vântul, fú ászéi; — pre
cineva, zsarol, erősen meghúz vkit;
— de moarte, haldoklik, halálra
húz'; — vinul, a bort lehúzza; —
asupra cuiva, lő vkire; ₜ me - e
firea, kedvem van ; — Cu ochiul,
hunyorít, kacsint, int a szemével;
— înderet, visszahúz, visszavon,
visszavesz; B) mé —, vfi. ,1. huzó
' dik, fonódik, takarodik; szivárog,
szívódik; 2. csúszik, mászik, ván-
szorog; ballag, czammog; apa se — e,
a víz apad; — índérét, visszahúzó-
dik, magát távol, tartja vmitől; ’mi
— socoteală cu cineva, számot vet
vkivel, számol vkivel; ’mi — origi-

nea, eredetét származtatja ; ered,
származik.
Tragă, nf. 1. karám, hodály; 2. gya-
loghinto, kólya.
Tragaie, nfi. 1. kulcscsont, vállperec;
2. kilincs.
Trăgaciu, mn. huzó, vonó (pl. marha).
Țrăgăn(ez), I. w. húz, halaszt, halogat,
elhúz, vontat, elnapol.
Tragăn, fifi. Î. (fifá.) torokgyík;
lebernye, pötyögő.
Trăgânare, nfi halogatás, húzás-ha-
lasztás, vontatás.
Tragánat, m#. vontatott, nehézkes,
hosszúra nyújtott; —, ifi. vontatva,
nehézkesen.
Trăgânător, mn.ᵣ halogató, vontató;
—, ifi. vontatva.
Tragedian, fifi. szomorujátékiró, tragé-
dia író.
Tr^edie, nf. szomorujáték, tragé-
dia.
Tragere, nf. húzás, kihúzás, vonszolót;
zsarolás; — de inimă, vonzalom,
kedv, lélki vonzódás; de moarte,
haldoklás; índérét, visszavonás,
visszahúzás, hátrálás, visszahúzódás ;
— în judecată, törvény élé idézés.
Tragéter, fif A. zsaroló, nyúzó ; 2
huzó, 'vonó,
beperelés.
Tragic, mn. gyászos, szomorú, tragi-
kus; —, ifi. gyászosan, szomorúan.
Tragic, fif. 1. szomorujáték író; 2.
szomorujáték színész.              .
Tragicomedie, nf. szompruvigjáték.
Tragicomic, mn. búsvig, gyászfurcsa,
trdgikomikai.
Traglă, nf. 1. /. Targă; 2. vasemelő.
Tragulă, nf. lopó, lopótök; szívó,
szívócső.
Trăilă, fif. 1. vig-, jókedvű ember,
világát élő ember; 2. könnyen élő,
here.
Trainic, mn. tartós, erős, izmos;
állandó, maradandó, szilárd.
Trăinicie, nf. tartósság; erősség, ke-
ménység, izmosság, állandóság, ma-
radandóság.
Traistă, nf. tarisznya; táska; bomyu
(katonáknál — a ciobanului, (nt.)
tarsóka, borocska, (Capsella bursa
păstorit).                •
Traiu, t. -ri, /. 1. élet, élelem ; ,2. élet,
élettartam; 3. életmód, életnem; 4.
vele élés, használás.

Tramă

464

Transport

Transport(ez) 46^Trec

Tramă, nf. bélfalai, ontok (takácsok-
énál).
Trâmbă, nf. 1. henger, görfa; 2. vá-
szon; 3. doromb; a $Lice ín —, do-
rombol.
Trâmbiț, I. fi. trombitál, trombitát fű,
harsonát, puzonoz.
Trâmbiță, nf. trombita, harsona, pu-
zon, rézkurt.

Trâmbițaș, fif.- trombitás.
Trămit, III. I. Trin it.
Trămitere, nf. I. Trimitere difi.
Trampa, nf. csere, cserélés, ki-,
cserélés.

fel-

  Trăncănesc, IV. fi. trécsel, pletykál,
tereferél, locsog, fecseg.
  Trăncănire, nf. trécselés, locsogás;
terefere, mendemonda, pletykaság.
Trancaná, nf. csekélység, haszontalan-
ság, aprócseprő (dolog), mendemonda.
Trancilitete, nf nyugalom,* csend,
béke.
Trancota, nf. sillam, bolondság, tréfa,
bohóság.
Trând, t. -uri, df. 1. borkéreg, feltört
bőr; 2. száraz kenyér morzsa, sza-
lonnád kenyér ; —, mn. renyhe, lusta,
dög.
Trandafir, fif. 1. (nt.) rózsa; rózsa-
bokor, csipke rózsa (Rosa centifolia);
— de alpi, árva rózsa; — sălbatec,
csipke rózsa, vadrózsa; 2. (tájszó)
kolbász.

Transalpin. mn. havasontűli, olasz
földi.
Transcendent, 1 mn. 1. érzékfölötlty
Transcendental, j tapasztalás elöttii,
tapasztalást megelőző; 2. (mi.) tűf
lépő, túlmenő (pl. egyenletek).
Transcendență, nf. (fiölcd.) érzék*
felettiség.
Transcriu, III. c®. leir; átír, mását
veszi.
Transferare, nf. áthelyezés, áttétel.
Transferez, I. c®. 1. áthelyez, áttesz;
2. átruház, átenged; l. Strămut.
Transfigurațiune, nf. átalakítás, ár-
alakulás ; szinváltoztatás.
Transformare, i nf. átalakítás, át-
Transformațiune, J változtatás; átala-
kulás, átváltozás.               " I
Transgresiune, nf. áthágás, átlépés^
kihágás.
Transit, fif. átvitel, áttétel, átmenetei;
—, ifi. meglehetősen.
Transifiune, nf. átmenet, átmenetei .
epocha de —, átmeneti korszak.
Transitív, mn. átható, kihaló (ige)
tárgyas (ige).
Transitor(iu), mn. átmeneti, mulékong.
ideiglenes, futólagos; —, ifi. ideig-
len, futólag, ideig-óráig.
Translator, fif. 1. fordító; tolmács;
2. átvivő.
Translațiune, nf. fordítás, forditmány;
átvitel, tolmácsolás.

Transport(ez), I. o. szállít, tavaszát-! Tratez, l. ct>. L Tractez.
lít, átvisz; (számvitelben) áttesz. Travers, -e, df. haránt, harántvonal ;
Transportabil, szállítható, húr- harántrud, keresztrud; átló. !
. colható; áttehető.                  ! Traversez, I. c®. 1. harányol; 2. ói-

dalog, oldali megy (lóval).

Transpun, IU. w. áttesz, áthelyez.
Trans-secțiune, nf átvágás, átmetszés. Travestez, IV.
Transumpt, t. -b, df. átirat, hiteles
másolat.

Transvertí, t. -e, df. haránt, haránt-
vonal.
Transversal, t. -e, df. átmetsző, át-
szelő; linie —a, haránivonal.
Trântă, 1 nf. birkózás; á. földre
Trânteală, J esés, földre terítés; a da
cuiva o —, vkit a földre teríteni ;

mé daú pe —, bírókra, kel (vkivel).
Trântesc, IV, A) a. leterít, földre
terít, földrevet, földhözcsap; — ușa,
becsapja az ajtót; — o pahnă cuiva,
vkit arad csap, megpofoz; B) me
vfi. birkózik, tusakodik, küzd; á.

leheveredik, leterüi, heverész.

másol.

átöltöztél, guny-

Travestit, nf. átőltőztités, gunymajmo-
  lat, gunymás.
Travestit, «»«. átöltöztetett, gúny má-
  solt.
Treabă, nf. 1. ügy, dolog, foglalkozón,
  teendő; — a mea, az én dolgom ■
  asta e altă —, ez már 'más, de —, de-
  rék, becsületes, igazlelkü; de nici o—,
  haszontalan, hasznavehetetlen; a sta
  în capul trebilor, a közügyek élén
  állani; a umbla ín — a cuiva, ^ki-

Trántitúra, nf. kemény daganat (az
ember talpán).
Trântor, fif. (állati.) 1. here; 2. á. c.«

nek dolgában v. ₜüyyében eljárni,
dute ín — ’ti, menj magadnak; 2.

c. j szeméremtag.
  1 Treacet, df in —, mellesleg, odavető-
     lég; mellette elmenve, futólag.
Treanca fleanca, nf. dib-dáb; badar

Trandafiriș, t. -úri, df. rózsaliget,
rózsaberek.
Trandafiriu, mn. rózsaszínű.
Trândav, mn. tunya, lomha, henye,
lusta, rest, rost, lajha, renyhe.
Trândăvesc, IV. £ henyél, hever, tu-
nyálkodik, resteskedik; restül, lom-
bul.
Trândăvie, nf. henyeség, restség, tu-
nyaság, lomhaság, lajhaság, lustaság,
tétlenség.
Trândăvire, nf. henyélés, röstelkedés,
hever és, tunyálködás.
Țrândăvos, mn. I. Trândav.

Trândos, mn. 1. kérges, cserepes; 2.
csomós, darabos, rögös, göröngyös;
3. záklyás, tipanós, szalonnáé, tűr-

kos, ragaszos (kenyér); 4. /. Trândav.
Trânji, /»/.  1. aranyér; 2. (ni.)
hunyor, fehér zászpa.
Tránjos, mn. arany eres.
Transacțiune, nf. egyesség, megegye-
zés; peralku.

Translocare, 1 nf. áthelyezés; át-
Translocațiune, j vitel, áttétel.
Transmigrajiune, nf. vándorlás.
Transmisiune, nf. átvezetés, átküldés ;
  közlés, átadás.
Transmit, III. o. átvezet, átküld, át-
  tesz; közöl, vezet (pl. hőt,).
Transmutabil, mn. I. Strămutabil.
Transparent, mn. átlátszó, áttetsző,
  átlátszatos; —, t. -e, df. átlátszó-
  kép.
Transpir, I. fi. kiér zik, lehel; ki gőzö-
  lög, ki-, elpárolog, kiszivárog.
Transpirare, nf. kiérzés, kigőzölgés,
kipárolgás, kiszivárgás.
Transplantare, nf. átültetés, ültetés,,*
áttelepítés.                       ■’
Transplantez, I. c®. 1. átültet, máshová:
ültet; 2. áttelepít.
Transport, i. -uri, df. 1. vitel, fuvar,
szállítás, szállítmány, küldemény; '
topaszáUítás, átvitel; 2. áttétel, át-
vitel (számvitelben).               ₅

henyélő, rest, dög.
Trap, fif. ügetés; ín —, ügetve.
Trapéd, t. -e, df. fáradozás, ügyekvés,
fáradság.
Trăpedătoafe, nf. (ni.) szélfü, disznó-
parej (Mercurialis).
Trapez, fif 1. asztal, ebédlő asztal;
2. (mi.) párköz, dülény, férdény.
Trapézaié, nf. ebédlő, étterem.
Trapezoid, fif. (mi,) dülényded, fer-
déhyded, egyeríközütlen négyszög,
négy keszeg.
Tras, fif. húzás, vonás; — împins,
jött-ment, sehonnai.
Trasant, fif. intéző, intézvényező, tűk-

  beszéd.
Treanță, nf. .rongy, foszlány: dirib-
  darab.
Treaptă, nf. 1. lépcső, fok; grádics;
  2. fok, rang, fokozat, állás, hivatal;
  din — ín —, fokról-fokra.
Treasc, t. -úri, df. mozsár, tarack.
Treaz, - mn. éber, ébr&nlevö; józan ;
  — de cap, józan eszü.
Trebnic, mn. hasznos, hasznavehetö,
  használható; ne —, hasznavehetet-
  len, luiszontalan, semmire való.
Trebnicie, nf. használhatóság, haszná-
  lj ehetőség.
Trébiíe, d&tl. kell, szükséges; — sá
  merg acasă, haza kell mennem.

Trebueala, nf. használat, haszonvétel;

rányozó.
Trasat,/»/, intézvényezett, tukványzott. ’ spre«ce — e aceasta? mire való ez I
Trăsătură, nf. 4. húzás, hu^vm; nye- , l. Trebuință.
let, korty; 2. vonás, vonal jel; d'intr’p fₜ Trebuesc, IV. fi. f Trebue.
  —> egy hazamban, egy szuszra. i Trebuincios, mn. szükséges, szükségelt;
Trasez. "I. o. intéz, intézvényez, tűk- ■ szükségképi, hasznavehető, kellő.
ványoz (váltót).                    ; Trebuința, nf. 1. szükség, kellék,
Trăsnesc, IV. fi. I. Tresnesc. ₜ szükséglet, szükséges dolog, haszná-
Trăsnet, i. -e, df. villámcsapás, menny-; lat, haszonvétel ; . 2. fogyatkozás,
kő, istennyila.                       I  hiány; szükséyérzet; 3. (fákt.)szük-
Trastie, n f. esteli istentisztelet (nagy ’ ség-képiség, szükségesség; — mo-
bőjtben).                             [ rala, kényszerűség, kénytelenség; a
Trăsura, nf 1. vonás, vonal ; 2. avé — de ceva, szüksége Van vmire.
zás, huzani; 3. jogát, kocsi.        j Treb(u)șoară, nf. kis ügy, jelentéktelen
Tratament, f. -e, df. /. Traotament. ' dolog; kis üzlet.
Trată, nf. 1. utalvány; 2. utasítás. Trec,III. A) fi, halad, elmegy, átmegy,

Mo-

Román-magyar szótár. II.

30

Trecere

466

Treșnit

Trestie

467

Triplu

elhalad, átkel (folyón), elmúlik (az Treime, nf. 1. háromság; sánta
idő); — cu vederea, elnéz vmit, szó I szent háromság; 2. harmad, harmadol
nélkül hagy; treacă-meargă, az meg-1 rész.
megy, hagyján; - marginile, a. ha- Tremă, nf. 1. zavar, remegés, fóltól
tárt átlépi; túlmegy a határon: — lem, láz; 2. válpont, válászpont.:
de om *nvățat, tudós ember számba Tremulant, Őf. rezgő-hang (orgona-1
megy; — din vieață, kimúl, meg- ban).                                      J

hal; — ta coipput, számadásba fel-

vesz v. bevezet; — în partea cuiva,
ideinek pártjára szegődik v. áll; —
prin ceva, vmin keresztül v. átmegy
v. átesik; —e timpul, halad az

Tr emulez, I. ÍL rezg, rezeg, rezegtek

idő* múlik v. telik az idő

la

protocol, jegyzőkönyvbe iktat v. fel-
vesz ; B)—. a. átvisz, átvezet;

— prin sabie pre cineva, kard
élére hány valakit; — înnotând,
átúszik; — preste un. esamen, ke-
resztül megy egy vizsgán; C) să — é,
vd. elfogy, fogy, fogyatkozik, elévül,
kopik, elvirít (virágról); rinul se
—e, a) a bornak keletje van, a bor í
elkel; b) fogyatékán van a bor. !

(hangot).                             i
Tremur, I. £. reszket, remeg, rezeg, ;
borzong, borzad; — de frică, rész-'^4
ket ^a. félelemtől.           ' J
Tremuracios, mn. reszkető, remegő,
rezgő.
Tremurare, nf. rezgés, reszketés, pe-
meg és; reszketegség, borzadály. b‘or-.^
zalom.                                á

Tremurătoare, nf (nt.) rezge, réz- |
gefü, pillangófű (Briza). '        |
Tremurător, mn. reszkető, remegő, i
rezgő; reszketeg, rezge ; —, ifi. rész- ó-
ketve, remegve.                    d
Tremurătură, nf. reszketés, remegés, |
didergés.                .         $
Tremuriciü, fif. 1. bér zengés, borzon- |

Kittos/ boros, pityus; e —, be van
Irtává.
■Trestie, nf. (nt.) nád, lenge nád;
ț nádszál (Phragmites); — mirosi-
I toare, (ni.) kálmos (Acorus calamus);
L — de mare, spanyolnád; nádpálca;
I —- de zahăr, cukornád; toiag de —.
1 nádpálca* nádbot.
|fresîi(i)ș, i. >uri, df. nádas.
[Treve(re); nf. törköly.
l'ív&zesc, IV. A) cd. felkölt, felserkent,
> felébreszt, meg józanét; B) mé —, vfi.
felkel, felébred,. ébredez ; á. í. fel-
világosodik; kijózanodik.
Trezvie, nf, józanság.
Triadă, nf. 1. hármashang ; á. i. há-
romság, hármasság;        2. hármáé,
triász.
Triahgul, i. -e, df. háromszög.
Triangulare; nf. háromszögellés; me-
todul de —, háromszögelési v. há-
romszögmérési módszer.

Trecere, nf. 1. átmenet, átmenetei;
kelendőség, kelet; 3. fogyatkozás,
fogyaték, fogyás, hiány, lefolyás,
eltelés (időről); — din vieață, ki-
múlás, halód; — a unei marié, egy
áru keletje v. kelendősége; a avé — .           nț. Tunyyszeuv; nazuvu.
înaintea cuiva, becse van vki előtt; | Trențăros, mn. rongyos, cafatos, ribi- %
értéke van valakinél.                  rongyos.                               J

gás. remegés, didergés; 2. berzengö,
remegő, didergő; 3. reszkető ember.
Tren, t. -úri, vasút, vaspálya.
Trențar, Őf. ro ngyszedő; házaló.

I Triangulez, I. háromszögei.
L Trib, t. -úri, df. törzs, néptörzs, nép-
   osztály.
Triboanță, nf. targonca.
Tribulajiune,, nf panasz, gyötrelem,

Trierei, df. 1. (nt.) májfü, gyönyörű
boglárpót (Anemone hepatica); 2.
majmoh (Lichen aphtosus).
Trifoiște, nf. lóhere (föld).
Trifoiu, t. -ri, ₉f. (ni.) 1. lóhere, ló-
her komótyu (Trifolíum arvense);
2. — amar, — de leac, (nt.) vidra-
elecke, vidrafű, keserű háromlevelüfa
(Menyanthes); — alb, réti lóhere ;
— mare, kék. v. kerti lóhere (Méli-
lotus).
Triftong, df. hármashangzó.
Țrigemeni, df. t. hármasikrek.
Trigonometric, mn. háromszögtani,
háromszögmérési.
Trigonometrie, nf. (mi.) háromszög-
tan, háromszögmérés.
Trilateral, mn. háromoldalú.
Trilogie, nf._ háromzat, színműi há-
romzat; trilogia.
Trilunar, mn.- három hónapos, évne-
gyede* ; id'. három hónaponként.
Triluniu, t. -i, df. évnegyed, negyedév.
Trîmbiță, nf. trombita-, harsona; l,
Trâmbiță stb.
Trimembru, tnn. háromtagú.

Trimestru, i.

•e,    1. évharmad,

nyögés, aggódás, aggodalom, bánat. | harmadszak; 2. negyedév, évnegyed
Tribulez. I. co. zaklat, kínoz, gyötör. \ (három hónapi idő).

Trecătoare, nf. 1. átjáróhely; ré, rév
(vizen); 2. szoros.
Trecător, mn. 1. ntuló, mulékony,
múlandó, mulatag; 2. ideiglenes;
futólagos; átfutó, átmenő; —, fif.
átutazó, vándor, vándorló, járó-kelő.
Tréchin, fif. aggastyán.
Trecnesc, IV. fi. l. Tresar.          I

Trecut, mn. 1. mult, elmúlt, eltelt

   rongyos.
> írepan, i. -e, df agyfuró, lékesz.
Treptat, mn. fokonkénti, lépcsőnkénti,
fokozatos, lépcsőzetes, egymásutáni;
—, ifi. fokozatosan, fokonként, lép-
csőnként, egymásután.
Trepte, nf. lépcső, lépcsözet; l. Drepte.
Trepteinic, mn. I. Treptat.
I Tr. ptez, I. cd. fokoz, felfokoz; fölebb

Trroulez. I. «. zaklat
Tribun, népfőnök,
buitits.

népyezér, tri-

Trimetru,



háromméretü (vers-

2. elévült, kivirágzott (virág )ₜ
^ilé, koros, öreg, agg, idős ; —,
-ári, ₉f. mult, mult idő; a avé un

It: ! léptet; lépcsőz.
de Tresar, IV. fi. 1. felpattan, felszökel.

felugrik, meghökken, fellobban ; föl-

retten, föl réz zen (álomból); 2. irtó-

— frumos, szép múltja van.
Treer. L «. csepel, kicsépel; — cu
caü, lóval nyomtat (pl. búzát).
Treerare, nf. cséplés; nyomtatás.
Treerat, t. -e, df. 1. cséplés; 2. csép- I bánás; meghökkenés; fölrezzenés
lés-ideje; arie de —, szérű; mașina] (álomból); 2. irtózás, borzadás.
de —, cséplőgép, szórógép.          | Trăsnesc, IV. /?. 1. le-, beüt, be-, le-
Treerător, df. cséplő, cséplős.
Trei, dtm. három;''de — őri, három-

  zik, iszonyodik, borzad; mi —e ceva,
  vmi eszembe jut v. ötlik; — de bu-
  curie, örömtől duzzad.
| Trăsărire, nf. 1. fölpattanás, föllob-

I csap; 2 menny dörög, dumg, ropog,
  recscsen, csattog, recseg.

szor; — inși, hárman; de — £ile, Trăsnet t- -e, ₉f. villámcsapás, menny-
három napos; al — lea, harmadik; kő; mennydörgés, isten-nyila.
cate —, hármanként; — spre^ece, Trăsnit, mn. 1. villámütött; 2. á. I.
fizcr.háTcrr..                             becsipett, mámoros, berúgott, részeg,

hárbm napos; al — len, harmadik;

tizenhárom.

Tribună, nf. szószék, állvány, emel-
vény.
Tribunal, t. -e, ₉f. törvényszék; itélö-
szék,. birószék; — de apelațiune,
fölebbvitéli bíróság* feltörvényszék ;
—d’é casațkme, éemmitŐszék.
Tribut, t. -urî, ₉f. adó ; —ul recu*
nőseinkéi, az elismerés adója.
Tributar, mn. adófizető, adózó, adó-
köteles.
Tricher, df. háromágú gyertyatartó*
csillár.
Triúlínic, mn. háromhajlásu (rend-
szer).
Tricolor, mn. háromszinü; —, df. há-
romszín.

Irieotesc, IV.

fi. hánykolódik, M-

nyakodik.
Tricoze^ií. nf. botorság, bolondság,
szamárság.

Trident, 1 fif. háromágú
Tridinte, j gony.
Trieniu, t. -e, a/. háromév.
Trier, fif konkoly vi l osztó.
Trier. I. ct>. I. Treer.

villa, szi-

sor).      .    ?
Trimis, fif. követ, küldött, küldönc;
képviselő.
Trimit; in. cd. küld, él-, szét-, ki-
küld, megküld; — în cealaltă lume,
más világra küld vkit; — voárba,
üzen, üzenetet küld. ■ -
Trimitere, nf. küldés, küldetés.
Trimijéter, %/. küldő.
Trimuchiat, mn. hároméin.
Trinitar, fif keresztesbarát; trinitá-
rius.
Trinitate, nf. háromság, egyháromság.
Trinom, mn. hármas, háromtagú (pl.
betümennyiség ).
Trio, fif. hármas (zenében).
Triód, df. böjti szerkönyv, triodus (a
  keleti egyházban).
Tripartit, mn. három részre osztott
i (könyv); —, i. -e, df, hármaskönyv,
tripartitum ( Verbőcié).
Triplic, í. háromszoroz, hármai,
Triplică, nf. viszonválasz ₜ harmad-
válasz,
Triplú, mn. háromszoros; id. há-
  romszorosan, háromszor vévé.

Trișcă

468

Trufaș

Trufesc

469

Tunel

Trișcă, nf. nádsíp, furulya.
Trisfetitele nf t, háromkirály napja,
vizkéresrt.

Trompetă, nț.
i, Tron, t. -uri, <

trombita, kiirt.

Trisilab, mn. háromtagú, három szó-
tagú.
Trist, «im. szomorú, bús, gyászos, ko
mór, búskomor, lehangolt, levert.
Triște, nf. sors, szerencse, véletlen;
l.Restóqte.
Tristeță, nf. szomorúság, bú, gyász,
komorság; búskomorság, mélakor.
Triumf, i. -uri, ₉f. 1. diadal, győze-
lem; 2. diadalpampa, diszmene*,
diadaljárat; a reporta —, diadal-
maskodik, diadalt arat, győzedel-
meskedik.
Triumfal, mn. győzedelmi, diadalmi,
diadal... ; disz: poartă —ă, dia-
dalkapu, díszkapu V. ív.
Triumfător, mn. diadalmaskodó, győ-
zedelmeskedő ; —, ifi. diadalmas-
kodva; győztesen; —, fif. győző,
győztes, diadalmas, nyertes.
Tríumfez, L fi. diadalmaskodik, dfa-

dalt arat v. ul, győzedelmeskedik.
Triumvir, fif. harmad-úr, harmados

    . ₜ . »f. trón, trónus, fénfi
szék, királyi szék, fejedelmi szék.í
a se suipe , trónra, lép, az urai
kodást átveszi.                   J

Tronc, puff! a cadé — la inimaj
tetszik, kedvere van, innyére van. ' J
Troncănesc, IV. fi. dorombol, dőrőm*
bői, lármáz, zajong.
Trop, fif. 1. képlet, szókép, átvitel,
máslat; l. 2. Tropot.
Tropăesc, IV. fi. üget; fennhág, lá-
bát szedi, dobog, tombol, topog'.
Tropăire, nf. dobogás, tombolás, dü-
börgés, topogás.
Tropic, mn. 1. képleges, átvitt ér-
telmű, máslaios ; 2. forróövi, me-
legövi, fordulati, térítői; —, t. -ej
»f. fordulókor, térítő, térítőkor; —ul;
capriciului, baktérítő; —ul racului/
ráktérítő.                        '
Tropos, $(. illem, udvariasság, csin ;
udvarias, módos, művelt, illemszerű;
cu —, udvariasan, illedelmesen,
csínnal.

  büszke, gőgös, félfuralkodott;   gyö-
  nyörű, díszes, ékes.             •
Trufesc, IV. mé —, vfi. kevélykedih,
  büszkélkedik.
Trufie, nf. kevélység; gőg^ büszkeség,
  felfuvalkodottság, fennhejázás, dolyf.
Trunchtare, nf. 1. csonkítás, meg-
csonkítás; 2. megbénítás, elnyomo-
. ritás.

Tufar, fif. cserje, csalit, ceadaj, bokor;
kopács.
Tufiș, t. -úri, df. cserjés, sűrű, sűrű-
ségi haram, bokros Jtely.
Tttâță, nfcseijecske, bige, csalitka.
Tuflescᵣ IV. co. feltúr, felgyür, fel-

Trunchiez, I.

T. csonkit, el-,

         ,               , _________, Tropot, i. -e, ₉f. ügetés, tombolás, dó-
triumvir.                              bogás, döbörgés; zugás.
Triumvirat, £ -e, $f. hármas uraság, I Tropotesc, IV. fi. 1. /. Tropăesc; 2.

h'ármas szövetség, triumvirátus.
Triunghiu, t. -ri, df. háromszög.
Triunghiular, mn. háromszögű.

Trivial, mn. elcsépelt, aljas, köznépi,
kőzszcrü ; sikamlós (kifejezés) ;
școală —ă, triviális v. álsó nép-
iskola.

á. c. lábbal tipor, letapos.
Trosc! ím. reccs!piff! paff!
Troscăesc, IV. fi. ropog, recseg, recs-

Trivialitate, nf. aljasság, köznépiség,
hözszerüség.
Troacă, nf. 1
teknő, tekenő; fac — de porc pre
cineva, lehord, lepiszkol vkit.
Troacnă, 1 nf. nátha; l. Guturaíu și
Troahna, / Catar.

válu; 2. melence,

Trocar, fif. teknő-, melence készítő,
vályú készítő.
Trocuță, nf. teknőcske, teknőke, me-
lence.
Trofeu, t. -e, df. diadal emlék, riadó-
jel, győzedelmi jel.
Troian, t. -e, sf. hófuvatag, hóhalom ;
lavina; (csillag.) tejút.
Troița, nf. I. Treime.
Trombă, nf. 1. ormány (elefánté);
2. /. Trâmbă.
Tromf, fif. tromf (kártyában); le-
tromfolás; a da cuiva un —, vkit
letromfol.

csen, csattog, csattan.             j
Troscot, 1 fif. (nt.) porcsin, por- !
Troscojel, / csincikkszár, porcsfű ;
  (Polygonum aviculare); — gras, -
kövér porcsin, kerti porcafü, disznó $
orja (Portuldca oleracea).
Troscotesc, IV. fi. fecseg, trécsel, lo- \
csog, darál.
Troscovă, nf. i. Troscot. •           j
Trosnesc, IV. fi. 1. pattan, felpattan, |
durrog, csattog; %./. Trăsnesc. |
Trotbar, t. -e. íf. járda, járó, gya- 1
logkövezet.                          I
Trudă, nf. fáradság, vesződség, baj, I
nehézség, kin, gyötrelem, gyötrő- 1
dés.                                  j
Trudesc, IV. A) cd. fáraszt, gyötör, I
kínoz; nyomorgat; B) me —, vfi. I
vesződik, bajlódik, gyötrődik, izzad, 1
fárad, fáradozik, iparkodik.           1
Trudit, mn. fáradt, izzadt, gyötrő- I
dött, törődött.                        I
Trufandá, t. -le, nf. 1. gyümölcs, cse- I
mege; 2, zsengéje (vminek)             1
Trufaș, mn. 1. kevély, fennhéjázó, I

  megcsonkit; 2.' megbénít, megnyo- ¹
morfy.                                 ¹
frunchios, mn. vaskos, zömöké tömör,
testes; kemény, izmos, erős, köpcös.
Trunchiu, t -n, df. 1. törzs, törzsök,
derék &uháé); — mort, dög, hulla,
holttest': 2. rönk, berena; 3. tuskó,
golyhó, tauk.
Trap, t! -úri/ df. test, törzs, derék
(ruháé); — mort, húUa, tétem.
Trupă, nf* csapat, csoport; tömeg;
teatrala, színtársulat, vándor-
szinésztársaság.
Trupeș, mn. 1. testes, vaskos, zömök,
tömött; 2. szép állású, szép te&ttar-
tásu, karcsú.
Trupesc, mn: testi; á. í. anyagi,
földi; —e, ifi. testileg.
Trupina, nf. gyök, gyökér, tő.
Trupșor, t. -e. df. testecske.
Trnf, l. -úri, df. 1. kenyérduc; 2. dac.
Tu, nm. te; — însuți, tenmagad,
tennenmagad.
  Tub, t. -uri, df. 1. cső, cséve ; szár,
   császár; 2. hall cső.
Tubac, fif. I. Tabac.
  Tubău, fif. (nt.) vizfonal; nyálka-
   hinár.
  Tuberculă, nf (fivzt.) 1. tüdővész,
   gümő, ászkor; 2. dudor, gumó, csont-•
   dudor.
  Tuberculos, 1 mn. gümős; tüdővé-
Tuberculotic, J szes; dudorodott.
Tucan, mn. tömött, zömök, izmos.
Tuciu, í. -ri, df. öntött vas; — de
alamă, harangérc.
  Tudumănesc, IV. fi. óvást tesz; hírül
   ad; l. Protestez.
  Tueș, mn. tébult, kábult, eszeveszett,
   zavart, zavarodott, megháborodott,
   hóbortos.
Tuesc, TV. fi. tegez, tenek szólít.
Tufa, nf. cserje, bige, csalit, bokor.
Tufán, fif. 1. .zöldág v galj ; szálfa;
   2. (nt.) tölgy; magyal (Quercus
   robur).

köt.
Tufos, mn. cserjés, harasztos, bokros;
lombos, ágas-bogos; pér —-, sűrű v.
boglyas haj.
Tul, t. -úri, df. hálószövet, tüll.
Tálba, nf. tegez, puzdra.
Tulbent, t. -e, cț. menyasszonyi fá-
tyol.
Tulbină, nf, örvény, vizforgatag, gör-

Tulbur; I. Turbur tâ.
Tulesc, IV. fi. fut, szalad, menekül; <
elossan ; a o tuli la fugă, futásnak
ered,' megfutamodik.
Tuleau, K -e, l. Tuleu.
Tuleu, t. -e, *f. iúda, szár, tőkócsány,
füszár; cső, fej, buga, torzsa; —- e,
t. tarfö, tok; pehely.
Tulichin, fif. C Tulipin.
Tulipán, fif. (nt.) tulipán (Tulipa).
Tulipin, fif. (ni.) tetvfű, farkas bo-
roszlán, farkas hárs (Dapknef.
Tulnic, t. -e, »f. tárogató, harci kiirt;
  i. Bucin.
Tulpan, t. -e, ₉f. fejkendő, keszkenő.
Tulpina, nf. I. Trupina.
Tulumhăt nf. vizipuska, fecskendő;
  l. Pumpa.
Tumbă, nf. hengerbok, kecskebak,
  bukfenc.
Tumult, t. -úri, ₉f. zendülés, zene-
  bona; zaj, zsibaj, zsibongd*; zavar-
  gás ; tömeges lázadás.
• Tumurluc, ₉f. fogház, börtön, töm-
  lőé.
Tun, t. -úri, ₉f. ágyú, álgyu; a da
  cu —ul, ágyuz, ágyúval lő.
Tună, d^tí. menny dörög, dörög.
Tunar, fif. tüzér, pattantyús, ágyús:
  l. Artilerist.
Tunător, mn. dörgő, durranó, csab
  togó.
Tunătură, nf. dörgés, csattogás, dur-
  ranás; l. Detunătură.
Tund, in. o. nyír, le-, megnyit;
  nyer; a o —e la sănătoasa, futás-
  nak ered.
Tundre, h/. t. tundra, befagyott he-
r lyek (Éjszaki Szibériában).
Tunel, t. -e, df. alag-út, földalatti út.



• Tünet

470

Tus

Tuș

471

Țeastă

Tunet, t, -e, df. 1. dörgés, mennydör-
gés; 2. csattogás, durranás.
Tunică, nf. köntös, öltöny ke; tunika.
Tuns, mn nyírt, le-, megnyírt, meg-
nyirbált; lenyesett (fa).
Tunsător, fif. I. Barbir.
Tunsătură, nf. nyírás, nyilatkozás;
lenyiratás.
Tunsură, nf. L Tonsură.
Tupil(ez), I. <». I. Ascund.
Tura, nf. fordulat, kerület, túr.

Tura-vura, ifi.
kasul.
Turb, I. & 1
megvesz; 2.
(mérgében).

összc-vissza, keresztül-

dühödik, megdühödik,
dühös ’.ödik, dúl-fúl

Turc, fif. török.
Turcă, nf. 1. álarc, maszk; 2 te
  rök nő.
Turcia, nf. (fölét,.) Törökország,
Turculeț, fif (állati.) I. Sticle te
Tureac, fif. szár, csizmaszár.
Turfă, nf 1, tőzeg; zsombéu, túrja
  2. versenypálya.
Turist, fif. utazó, kéjutas ; turista.
Turișie, nf 1.1. Ogrinji ; 2. delelő, hely
Turită, nf 1. (fii.) konyha közöny
• kölaökfü, ernyős körüké ; 2. (ni.
! borzon, szúrós csimpaj ; disznó-baj
torján.

hárrüan; — cinci, mindöten, mind az
öten.
Tuș, t. -úri, $f. 1. tus, tusfesték; 2.
éljenzaj, trombitaharsogás, dobpergés.
Tusa, nf. köhögés, hurut; —.eu sânge,
vérköpés; . — seaca, tüdövész ; —















düh, dühösség; bősz,

Turba, nf. 1.
bőszültség, ádázát; Kveszettség, dá

hödtség; gândac de —; cățel de — ,•
(állati.) kőris bogár.
Turban, i. -e, nf turbán, csalna;
török süveg.
Turbare, nf 1. düh, bőszül ts ’g, ádázát,
őrültség,veszettség; ebdüh; cățel de.
—, kőrisbogár; 2. - (ni.) maszlagos
redőszírom, csudafa (Datura strarno-
nium); 3. turbolya (Anthriscus cae-

Turlă, nf. torony — de aur, arany
gömb.
Turlac, mn. komor, borús; zavart
mámoros.
Turluc, -fif boksa, millye.
Turmă, nf. nyáj, júh-nyáj; csorda
Turmac, fif. bivalybornyú.
Turmalin, fif. (áwt.) berzle, söröly.
Turmătă, -nf. murva, pplyva, törék.
Turn, i. -úri, nf 1. torony, templom-
torony; 2. bástya turnus, forduló.
Turnare, nf. 1 öntés, töltés; 2. róká-
zás, okádá<.
Turnat, nm. 1. ontott; fér —, öntött
vas; képzett, alakított.









refolium).
Turbărie, nf. I. Turbare 2.                . ₜ
Turbat, mn. dühös, dühödt, bőszült, ¹ Turnătorie, Turnătoare, nf.. öntöde,



magărească, hörghurut, szamárhurut.
Tușă, nf I. Tuș.
Tușar, 1 fif. kereskedő; lákupec, mar-
Tușer, | hakupec.
Tușesc, IV. fi. köhög; köhint, köhi-
cșel.

tüsol, eHusol; feketére

Tușez, 1. o.
fest.
Tușică, nf 7. Mătușica.
Tușit, i.2>f köhögés, köhintés, kö-
hicselés.

Tusluc, fif. szárharisnya, gomboló
rísnya v. lábtyü.
Tutga, nf. horganyéleg, horgéleg.
Tutelă, nf. gyámság, gondnokság.

ha-

Tutelar, mn. gyám. . . , gyámsági,
gyámkodást ; véd; ánger —, őr-
angyal.
Tuțină, nf i. Duzina.
Tutor, fif gyám, gyámatya, gond-
nok; tutor.
Tutorié, nf 1 gyámság, gyám-
Tutorat, t. -e, *f. j atyaság. gond-
nokság, árvagyámság, tutorság.
Tutuesc, IV. c#. tegez, tez, te-vei
szólít.
Tutun, t, -úri, nf dohány; fabrica
  de —, dohánygyár.
Tutunărie, nf. L Tutungerie.
Tutungerie, nf doh&iytőzsde, do-
  hányárulás,) dohánykereskedés.
Tutungiu, fif dohányáruló, dohány-
  kereskedő.                    ?
Tűz, fif kétszem, ási (kártyában).
Tuzlă, nf főttsó.
Tuzluc, fif l. Tusluc.

T
9



ádáz ; veszett (eb).
Turbină, nf. turbina, görgeteg; vizfur-
gony ; pörgettyű kerék.
Turbincă, nf. táska; erszény.
Turbur, I. A) cn. 1. zavar, meg-, fel-
zavar, felingerel; zaklat, nyugtala-
nít, bolygat, háborgat ; 2. komorit,
elkeserít, megszomorit, búsít; 3. feli ár- |
máz, fellázaszt; B) me —, vfi. bo- I
rul, el-, beborul, zavarodik, meg ni- .
varodik ; elkomorodik, elbúsuf nyug-
talankodik, háboro; asta íné’—a, ez,
bánt v. nyugtalanít engem.
Turburare, nf. megzavarás, zavaro-
dat ; zaklatás, bolygatás, nyugtala-
nitás, zűrzavar, zavar.

öntő gyár.

Turburător, áf. zavargó,
csendháborító, háborgató;
zendülö, lázltó, lázadó.

zavaró,

Tiunișor, i. -e, nf. tornyocska.
Turnir, t. -e, nf 1. harcjáték, lovag-
játék, lovagtórna ; 2. turnir
í\irmrmeata, murva, polyva,
tör ék.
Turtă, nf 1- torta; lepény, pogácsa,
mézeskalács; a trage jarul pe — sa,
(fim.) a maga malmára hajtja a vi-
zet; 2. kovásztalan kenyér ; f Azimă,
— a lupului, (nt.) ebvész, hánytató
gyökér (Nux vomica).
Turtar. áf. pogácsás, mézeskalács os.
Turtea, nf í. orsó, pergetyü, per ész-
tén ; korong, tányér; 2. (nt.) disznó-
tövis, baka-kalács; körfény (Car-
lina).

kontató, Turtesc, IV. összenyom; lapít,
          meglapít; ‘összezúz.

Turbure, mn. zavaros (víz); borult, Turtire, nf. összenyomás; lapító#.
borús, homályos; —, fif (ni.) turbo ( meglapitús ; összezúzó#.
tya, bódító baraboly (Cherophylluni). .Turturea, í nf, (állati.) gerle, ger-*
Turbureală, nf. sank, seprő, üledék, i Turturică, J lice, gili, gilice, gerle-
szál ladék, csapadék ; zü&arosság. galamb,
Turburos, mn. zavaros; komor, bo- ' Tus (= toți), csak Összetéve szám-
rult, homályos.                      , nevekkel használtaik ; —- trei, mind

Ț, fif. === magyar c,-ez.
Țăcăresc, IV. fi. recseg, recscsen, ro-
pog, csattog, csattan; durran, pattan,
Țafandache, fif. dendi, divatbab.
Țambra, nf. akna bélelés, akna gár-
da zás.
Țâmbruesc, IV. co. csáváz, gárdoz,
ácsmunkával ellát (aknát).
Țanc, t. -uri, »f. 1, akófa, akolófa ;
irányrud; 2. I. Stâncă.
Țandară, nf. I. Țandura.
Țandură, nf. 1. szálka ; forgács, fa
szálka; 2. hasáb (fa).
Țănduresc, IV. cö. 1. hasogat, szét-
forgácsol, apróra hasogat, szálkákra
tör, összetör; 2. pazarol, veszteget,
elharácsol,
Țandurire, nf. 1. el-, szétforgácsoló# ;
2. pazarlás, vesztegetés.
Țănduros, mn. szálkás.
Țangau, fif kamasz, tacskó, dőre,
éretlen fickó, pimasz, nyáladék em-
ber, éretlen fiatal ember.
Țanțoș, mn. 1. bátor, merész, vak-
merő, szemtelen; 2. hetyke, csinos,
takaros.
Țap, fiț. 1. (állati.) kecskebak; — de
pădure, őzbak; 2. bak (az állat-
körben).

Țapă, nf. I. Țeapă.
Țaparîș, mn. csípős, kesernyés.
Țăpărue, nf. kalász, kalászszálka.
Țar, fif. (orosz) cár, orosz császár.
Țară, nf. I. Țeară.
Țarc, t. -uri, d/. 1. karózat, cölöpzet,
cölöpvármü ; 2. kenteit hely, tilos;
3: kerítés, sövény, gyepű'.
Țarcă, nf. (állati.) szarka.
Țârevna, » f. cárnő, orosz császárnő.
Țaroriciu, fif. orosz nagyfejedelem.
Țeapă, nf. karó, nyárs; a trage ín
     karóba húz, nyársra húz.
Țeapân, wn. 1. kemény, erős, vaskos,
vastag; 2. erős, izmos; 3; merev,
megmeredt, zsibbadt, megmerevedett;
—, ifi. keményen, erősen, derekasan,
jól; mereven.
Țeară, nf. 1. szárazföld, földrész; 2.
ország, tartomány; 3. falu, mezei
lakás; a merge la —, falura rân-
dul; drum de országút; la —,
falun, falu helyen, a vidéken; târg
de —, országos vÓLsár; —aBársei,
Barcaság.
Țearina, nf. 1. szántó, szántóföld;
tilos, tilalmas határ; 2. egy tánc neve.
Țeastă, nf, héj, haj, hüvely tok;
teknő (békánál).



Țeava


m

Țeava, nf. szár; cső, cséve, tutu; —
de pipă, pipaszár; — de pușcă,
puskacső; — de Jesut, csér, cséve,
csörlő. í
Țeft, t. -úri, df. hámfa, szíj.
Țel, /. -uri, df. 1. cél, határ, rég; 2.
szándék, cél, akarat, föltétel; a
trage la —, célba lő, céloz, tárcsáz,
tárcsára lő; l. Ținta și Scop.
Telei, fif. (ni.) zeller.
Țelină, nf. 1. ugar, ugarföld; parlag,
művelt tlen föld, legelő; 2. (nț.) zeller.
Țelinos, >»«. parlag, műveletlen
(föld), parlagon heverő.
Țenc, fif. kis kutya, pudlikutya, öleb.
Țencușă, nf. I. igazolvány, igazoló'
levél,* bizonyítvány; 2. rovat, ro-
vátka.
Țepariș, mn. csípős, fanyar, émelygő.
Țepăruiu, i. -e, df. 1. tövis, tüske
(növényeknél); 2. kalap, búb (gom-
bánál); 3. falúnk (rovaroknál); 4.
kalász, kálászszálka.
Țepenesc, IV. A) cd. erősít, megerő-
sít, szilárdít; B) —, fi. mered, meg-
mered, megmerevedik, merevíti, der-
med, zsibbad.
Țepenii, mn. megerősített; merev,
zsibbadt.
Țepiș, mn. meredek, lejtős, harántos,
sikamlós.
Țepoiat, mn. kétágú, villás.
Țepoin, t. -e, df. villa, vasvilla.
Țepuș, fif. szálka, tűske, tövis.
Țepușă, nf. karó, tövis, tüske; trag
in —, karóra húz.
Țepușos, mn. tövises, tüskés, Híves,
szúrós.
Țăran, fif. 1. földműves, földművelő,
jöldész, jalusi ember; 2. pór, pa-
raszt ; 3. földi.
Țărâna, nf. 1. homok, fövény, föveny,
porond; por; 2. hamu, hamv, por-
hüvely (halottaké).
Țărancă, nf. pórnö, parasztnő, pa-
rasztasszony ; falusi nő.
Țărăncuță, nf. pór leány, falusi le-
ány ; fiatal parasztasszony.
Țărănesc, mn. köznépí, pór, paraszt;
falusi; —e, ifi. parasztul, paraszto-
san ; falusiasán.
Țărănime, nf. köznép, föld-mivelőnép ;
parasztrend, parasztosztály, pórnép,
parasztság.
Țeranos, nm. paraszt, parasztos, pór,
köznépi.                           j

              Țigănesc


Țărină, nf. I, Țărână.                 \
Țărișoară, nf- 1. kis ország, orszá-
gokká, tartományba; 2. földccsKe,
darabka föld.                         í
Țerm, fif l- Țârmure.
Țermure, fif, part, mart, vízpart, i
tengerpart, geréb; — ul ríului, fo-
lyampart; a trage la —, kiköt, szá- ■
razra ér, partra ér v. száll.          J
Țermurit, mn, határozott; korlátolt,
szűk,                                 ;
Țărmuros, mn. partos, martos.
Țernă, nf. i. jérána.
Țăruș, fif. covek, faszeg; karócska, ’ >
jelölő cővek v. karó.                 4
Țes, III. o. 1. sző (vásznat); 2. tér- ।
vez, forral, sző (pl. összeesküvést). |
Țese alá, uf. vakaró, lóvakaró.        |
Țesel, I. «. 1. vakar, megvakar (lovat), ;
2. m^gkefél, lehord (vkit); 3. meg- j
ver, megdöjiget.
Țesătoare, nf. szövőasszony, takács nő. ■-*
Țesător, fif. takács, szövő; — de lână, j
gyapjuszövö.
Țesetorie, nf. 1. takácsmühely; 2.
gyolcs v. vászonszövés.                =<
Țesătură, nf. 1. szövés; 2. szövet; sző- ;i
vedék ; 3. szövevény^, szővény; 4. fo- ;
nat, fonal; — de păiângin, -pók-
háló.
Țest, t. -úri, df. 1. sütőkemence; 2. 1
teknő, tajkosteknő, héj; 3. esüdte- á
tem, kapcatetem (lóhiba).
Țestos, mn. tel nős, tajkos; broasca .«
—ă, (állati.) teknős béka, tajkonc, 4
teknőc.
Țeve, nf. I. Țeava.                    }
Țiclau, t. -e, df. hegytető, hegycsúcs, í
hegyőröm.
Țiclon, fif. (állati.) I. Scor Jár.
Țicnesc, IV. IL megdöglik, meggebed,
. felfordul; kipukkad, elhül,
Țîfna, nf. 1. pip, pipite; 2; szeszély;
önfejűség, fejesség; kedv, szesszenct,
kedvszottyu-iás.
Țîfnos, m». szeszélyes, önfejű, akara- 5
tos, agyafúrt, nyakas.                 :
Țifră, nf. I. Cifra.                   4
Țigae, mn. lână —, hátgyapju, finom- í
gyapjú.
Țigan, őf. 1. cigány; zsugori, fukar. ’
faszarágó ; de lae, vándorcigány; 2
-- ursar, medvetáncoltató.

Țigancă, «/. cigány né, cigány pșszony. ș
Țigănesc, IV. A) mn. cigányos, ci- ■
—e, ifi. cigány osan, cigány '

! fjány.

            Țigane


473

modraț; B) me —, vfi. cigánykodik,
fukarkodik; alkudozik.
Țîgănie, nf. cigánykodás, fukarkodás,
fösvénykedés; cigány-sor.
Țîgănime, nf ^cigányság, cigánynép.
Țigănos, mn. piszkos, gálád, fösvény,
zsinár, fukar; tolakodó.
Țigara, nf. szivar.
Țigaretă, nf. T. szivarba, papír szi-
var; 2. szopóka, szivar szipka, szi-
páka.
Țighir, fif. rámpás, savanyu bor, pan-
csolt bor, karcos, bicskanyító (bor);
estig ér <                            i
Țiglă, nf. 1. cserép, cserépzsindely;
2. tégla.
Țîglar, fif. téglavető, tégla égető, tég-
lás, vályogverő.
Țîglărie, nf. téglaszérű, téglaszin,
téglavető.
Țîglean, fif, (állati.) cinege, cinke
(Parus).
Țigloș, mn' zákás, ragaszos, ragadós,
szalonnás (kenyér).
Țîitoare, nf. 1. ágyas, ágyastárs; 2.
szerető, kedves.
Țîitor, mn. tartós, állandó, mara-
dandó ; — ifi. tartósan, állandóan,
maradólag.
Țîitor, fif. megtartó, tápláló, szerelő.
Țilindru, i. -e,tf. 1. henger; %. köcsög,
   köcsög-kalap, magastetejü kalap;
   cilinder (kalap); /. Cilindru.
Țîmbulă, } ⁿ?' cimbalom.
Țimbular, fif. cimbalmos.
  Țimburuș, fif. 1. nyelvecske, billen-
tyű (fegyveren); 2. pecek, csat-pecek,
Țimir, t. -e, df. 1. jegy, bárca, ba-
lyita; 2. címer; 3. ajtókilincs;

csati
Țin, I. A) cí. 1. tart, ki-, meg-, fen-
tart; — în brațe, ölben tart; — de
mână, kézenfogva tart; — înaintea
ochilor, szem előtt tart; 2. megfog
megtart, hord; — capul în sus,
fennhordja fejét; — scurt,’ kurtán
v. erősen fog; — gata, készen tart;*
— in freü, féken tart, megzaboláz;
— légea, a törvénynek engedelmes?
kedik; — în minte, eszében tart, el
nem felejt; — parola, szavát v. Ígé-
retét betartja; — casă, házat tart,
gazdálkodik; — revistă, szemlét tart;
— ordine, rendet tart; — eți gura!
fogd be a szádat! hallgass 1 — sfat,

Ținută

tanácsot ül; B) —, fi. tart, eltart,
fennmarad, kitart, kiáll; — stríns
la ceva,.szigorúan ragaszkodik vmú
hez; 0) mé —, vfi* i. — de ceVa,
vmibe fogódzik v. kapaszkodik, vmire
támaszkodik ; 2. á. I. vmihez alkal-
mazkodik,, vmihez szabja magát;
3. tartozik; — curat, magát tésztán
tartja; — de cineva, vki után in-
ául ; fogóázik vkibe; de ciné sé
tine cartea asta? kié ez a könyv,
beihez tartozik ez a könyv? nu scie
de ce să se țină, nem tudja magát
mihez tartani v. szabni. .
Ține, fif* 1. 'óleb, fürkész-eb; kis ku-
tya; 2. fiúcska, kölyök, gyerkőc.
Țîncușă, nf. I. Țencușă.
Ținere, ni. tartás, el-, meg-, fönntar-
tás ; — aminte, emlékezés, emléke-
zet, észbentartás; — în evidența,
nyilvántartás.
Țîngănesc, IV. és fi. cseng, peng,
csöpög, csenget, csendít, penget-, pen-
dul.
Țîngău, fif. kölyök, púja, fickó, ka-
masz,
Țintă, nf. 1. cél, határ, vég; 2. cél,
szándék, akarat; 3i jelvény; a se
uita erősen megnéz, mereven
megnéz; a da la —, célba lő, céloz f
a lua la —, célba vesz.
Țintar, fif. bádogos, kolompár, szeg-
míves, szegkovács.
Țînțar, fif. (állatt.) 1. szúnyog, ti-
pály; 2. cincér; 3, macedóniai ro*
mán; a face din —■ armăsar, nagyit,
felfúj (dolgot).
  .înteș, ifi, erősen, keményen, szilár-
  dan, mereven.

Țintesc, IV. «o. 1. céloz, irányoz
(vmire); 2. céloz (szóval), c&ba
vesz, példálódzik; 3. tűz, összetűzi
Îtntirim, t. -uri, df. L Cimiter.
intizoiü, fif. (állati.) pinty, pin-
tyőke.
Țintorie, nf. (nt.) ezerjófű, epefű,
veres tárnics (Gentaxvria).
Țîntueso, IV, ca. atkái, szegez, meg-,
összeszegez, megerősít; ékel, meg-
ékel.
Țintuire, nf, alkálás, szegezée, össze-
szegezés; ékelés.
Ținut, í. -úri, df. vidék, környék, kör,
határ, terület; din —, a környék-
ből, környékbeli, vidéki.
Ținuta, hf magatartás, tartás, test-





474


    ajtósarok ; scot din —i, kihozza a
    sodrából, felingerel, kivesz eszéből
    vkit.
   Țîțos, mn. 1. csecses, nagycsecsü ;
    2. szélesmellü.
  Țîu, II. ?. /. Țîn.
  Țiu, t. -ri, df. orr, elővesz, hegy, él;
    —1 naií, hajóorr, hajó-él.
   Țîuesc, IV. fi. 1. kurjant, sikolt ;
       cseng, zeng (pl. a fül), zajong.
    zúg, morajlik (pl. a tenger), sírit,
    üvölt (pl. a szél).
   Tinire, \ nf. 1. csengés, z uyás ; fül-
  Țîuitura, / csengés, fülzugás; 2. kur-
  jantás, sikoltás; moraj, üvöltés.
   Țîvlesc,. IV. ct>. 1. csal, csalogat (wa-
| darat csal síppal); ordít, kiabál,
I kiált, kurjant, sikoltoz.
i Ți viitoare, nf. csalsíp.
  Țoc, t. -uri, af. kárt, gyapjú gyarató.
   Țol, i. -uri, és- țoale, df 1. pokróc,
   takaró; 2. hüvelyk, új, iz (mérték);
I 3. t. ruhadarab, ruha.
  Țolină, nf. cafra, ringyó, szajha,
   kurva.
Íontorloiu, mn. I. Țanțoș.
   oparlan, fif pimasz, kamasz, paraszt,
  tuskó.
  Țorfa, ( nf. kéjhölgy, kurva, szaj-
f'orfotină, j ha, ringyó.
   uc, I. cd. csókol, megcsókol; ( Sarut,
ucal, t. -e, df. éjjeli edény, éjjeli.
ucluiu, t. -ri, df 1. csúcs, csücske
: (párnáé); 2. orom, él, csúcs, szárny,
lebeny (ruhán); 3. vég, szél.
Țucsuesc, IV. &>. iszik, magát lelsz-
sza, berúg, becsip.
Țuguiat, mn. 1. hegyes, csúcsos; 2.
csípős, éles, fulánkos.
Țuică, nf. papramorgó, pálinka,
vutki.
Îuluc, t. -e, df. üstök, búb, bóbita.
andră, nf. condra, parasztöltöny,
durva felöltő.
Íup! itt. hopsza, hopp!
  upaesc, IV. fi. ugrik, szökik, ugrál,
szökell, szökdél, szökdécsel.
Țurana, nf. csatorna, csorga, vályú-
csatorna.
Țurcă, nf 1. Turcă.
Țurcan, hajfodros, hajfürtös,
hosszú hajú; lână—ă, durva gyapjú.
Țurloiu, t. -e, df 1. csatorna, cső,
cséve, szár; 2. lábszár, szárcsont.
Țurțalău, fif. gomoly, gomolyag; da-
rab (jég).

     tartás, egyenruha, öltözet; /. Con-
    duită, *
    Ținutaș, /»/• vidéki (ember); tarto-
    mánybeli.
    Tîp. L co. 1» kíabal, kiált) kiáltoz,
    sikoltoz, rikácsol, rikkan; 2. dob, el-,
    le-, kidob, elvet, kivet; l. Asvérl.
    Țipai, (állati.) angolna (Murena
    anguilla).
    Țîpare, nf. 1. sikoltás, sikoltozás,
    kiabálás, kiáltás ; 2. dobás, le-, ki-,
    eldobás, kivetés,
    Țîpat, «in. elvetett, eldobott, kido-
    bott; kicsapott, i. Țîpare.
    Țipenie, nf. (—de om), lélek, teremt-
    mény.
    Țîpet, i, -eₜᵢ df. sikoltás, sikoltozás,
   jajveszéklhf kiabálás, .kiáltozás; zo-
   kogás, siránkozás, orditozás.
    Țîperig, fif. (vt.) szál ami ásó. könleg-
   haleag, légköneg.
  Țipla, fif. recehártya.
  Țîr^ fif. füstölt hering.
  Țîra, nf. (o —}, egy kis, egy kicsiny,
   egy szikra, csöpp, kevés; falat, da-
   rabka, morzsa.
  Țîraesc, IV. fi. csepeg, csepereg, per-
   metez (pl. eső), szivárog.
  Țîraița, nf. csepergés, csevegés, per-
   metezés, csorgas; szivárgás ; cu —a,
   cseppenként; kicsiben..
  Țîrcovnic, fif. egyházfi.
  Țircul, fif. körző, k'órcsz, cirkálom;
   l. Circul.
  Țîrloiu, i. -e, df. szárcsont, szárka-
   pocs. .
  rJ>ruca, nf. < ja kicsi, parányi.
  Țîșnesc, IV. fi. kiföcscsen ; kilövel;
  föl-, kirepedez, fölpattbgzik, fölcsere-
  pezik, precskel, pattan.
  Țîst, itt- csitt! pszt!
Țîță, nf. csecs, emlő (embernél); tőgy
. .(állatnál);, a da — la copil, gyer-
meket szoptat, csecset ad a gyermek-
inek; a înțărca de la —, a csecstől
elválaszt (gyermeket) ; copil de —,
csecsemő, szopós gyerek; a da —,
szoptat; — a caprei, (nt.) 1. szu-
lák, jerikói lőne (Lonicera); 2.
kecskeszölő; — a oií, (nt.) gyűszű-
virág (Digitális).
Țîțaiu, IV. fi. í. sziszeg, piszeg, nyö-!
  szörog; 2. fél, tart, retteg, remeg,
  reszket (a félelemtől).
Țițeică, nf. hinta, hinták a, gallóka.
Țîțînă, nf. sark, sarok; sark vas,

Țurțslău

Țurțur 475 U licăr eț

Țurțur, fif. /. Țurțalău.
Țurțur, I. fi. átszivárag; csepeg,
csöpög.
Țuțuian, fif. hegyi lakó (Erdélyben)
Țuțuiat, mn. 1. hegyes, csúcsos, csúcs
bán végződő ; 2. bóbitás.
Țuțuiu, t. -e, df. hegy, csúcs, tető,
csup; orr (sarué).







u

Ua 1 itt. no! most ! rajta!
Ubicațiune, nf. hollét, tartózkodási
  hely.
Ucas, t. -uri, df. ukáz, orosz cári pa-
  rancs.
Ucenic, fif. inas, tanonc'; l. învățăcel.
Ucenicie, nf. inaskor, inasesztendő,
inasság.
Ucid, IH. cí. 1. öl, megöl, gyilkol,
  meggyilkol; 2. elnyom; — cu pietri,
  megkövez.
Ucidere, nf. ölé*, gyilkolás, gyilkos-
  ság.
UciȚetor, fif /. Ucigaș, mn. gyilkos,
  gyilkoló, öldöklő.
Ucigă’l crucea, fif. ördög, manó.
Ucigaș, 1 fif. 1. gyilkos, embergyil-
Ucigátor, J kos, emberölő, haramia ;
rablógyilkos.
Ud, mn. nedves, vizes, ázott, vizenyős,
  nyirkos.
Ud, t. -uri, df. hugy, pös, vizelet;
  a’și lăsa—ul, hugyozik, vizel, pesel.
Ud, I. o. A) megnedvesít, vizesít,
öntöz (virágot), leöát; áztat ; — cu
lacrimi, könyekkel áztat; Bj mé
—, ,vfi. i. ázik, megázik, megnedve-
sedik, megirizesedik, megnyirkosodik*;
2. vizel, pesel, hugyozik.
Ue, nf. (állati.) 1. gatyás-olyv (Bu-
   tea,); ,2. fülesbagoly, suholy.
Ueaga, nf. I. Sticla.
Uesc, IV. fi. rikólt, kurjant, visít, sü
   költ, tele tor ókkal kiabál.
Uet, l. -e, of. kurjantás, rikoltás, si-
   koltás.
Uf, itt piha! pfui!
Uger,, i. -e, df tőgy, töljy (pl. te-
   héné).
Uguesc, IV. fi. búg, turbékol. nyög-
   décsél (= gongonesc).
Uie, nf. (állati.) I. Ue.

Îuțuiu, II. «>. 1 ráz, mégráz; ha-
uțur, j ját meghúzza; 2. zöcsttöl,
öszszezöcsköl.
Țuțurat, mn. megrázott; összezömocs-
kolt.
Țuțurătură, nf. rázás, megrázás;■ Öxz
szezömöcskölés.

Uimă, nf genydaganat, tályog, gümif
kelevény ; pokol szökés, pokolvar.
Uimăcesc, IV. vfi. I. Uimesc.
Uimesc, IV. A) vfi. bámul, elbámul,
elborzad, álmélkodik ; B) —, ca. el-
barnít, bámulatra ragad, álmélko-
dásba ejt.
Uimire, nf bámulás, bámulat, álmél-
kodás; megháborodás, bámész; pun
íu —, bámulatba ejt.
Uimit, mn. elbámulti elbájolt, elra-
gadt ; —, ifi, elbájoltan, elbámulva,
bámészkodva.
Uimitor, mn. bámulatos, bámulatra,
méltó, csodás, csodálatra méltó.
Uit, I. A) cs. elfeled, feled, elfelejt,
meg-, elfeledkezik vmiről; B) mé
—, vfi. 1. néz, megnéz, tekint, szem-
lél; 2. számba vesz, tekintettél van
vmire.
Uităcios, mn. feledékeny, megfeled-
kező.
Uitare, nf. 1. nézés,, tekintés, tekin-
tet ; 2, feledés, feledség, feledékeny-
ség, meg feled ke zés.
Uitătură, rjf 'tekintet, nézés, kinézés;
l. Privire. '             .     .   ,
Uituc, mn. feledékeny, könnyen fe-
ledő.
Ujina, nf. ozsonna ; la —, délután,
estefelé.
Ujujeșc, IV. ca. szárászt, megszáraszl,
aszal.
Üjura, Ujoară, nf. uzsora.
Ulan, fif. uhlános, dsidás (katona).
Ulcea, 1 nf. bögre, csupor; — de to-
Ulcică, J pit, olvasztótégely.
Ulcior, t. -e, df. 1. korsó, kanna ; 2.
árpa ( szemnél).
Uleiú, í. -e, df. 1. olaj ; l. Oleu stb.,
2. méhkas.                      (tató.
Ulicareț, Ulfcaü, mn. kóbor, utcakop-

Ulicioară

476

Un

Una

477 Unguraș

Ulicioară, nf keskeny v. •mellékutca,
utcácska,, koz, sikátor, zsákutcza.
Uligaé, nf. (állati.) közönséges kánya
(Falco milvus).
Uliță, (ozl. ulica), nf. utca.
Ulițarnic, »n«. kóbor, utcakoptató.
Uliú, fif (állati.) 1. karvaly, karoly
(Falco nisus); 2. (— de porumbi),
ölyi), ölyü, héja, kánya i Astur pa-
lumbarius); 3. (—1 réndunelelor),
gatyás ölyv (Falco buteo).
Ulm, fif. (nt.) szil, szilva (Vlmus).
Ulm, I. cd. szagol, szimatol, neszei,
szag Iái.
Ulmiș, t. -uri, df szilfaerdö.
U’itan, fif. (állati.); I. Uliú 2.
Ulterior, inn. további, későbbi; —, ifi.
továbbra, későbbre.

                                        Umbrela, nf. 1. napernyő, ernyő;
                                         2. esőtártó, esernyő.
                                        Ujnbresc, IV. o. 1.. beámyékoz, be-
                                         árnyaz, árnyal; 2. oltalmaz, véd,
                                         pártol.
                                        Umbrire, nf. árnyalás, árnyazas, ár-
                                         nyékolás ; árny azat, árnyéklat; párt-
                                         fogás, oltalmazás, védés.
                                        Umbrit, mn. 1. beárnyékolt, árnyalt;
                                         .2. pártfogolt, védenc.
                                        Umbritor, | mn. árnyékos, árnyas,
                                        Umbros, f hűvös, üde.
                                        Umed, mn. nedves, nyirkos, vizes,
                                        । vizenyős.
Ultim, ym. utolsó, legutolsó; — cu-1 Umezeală, nf. nedvesség, nyirkosság,
vént, legújabb.                       | vizesség.
Ultimat, t. -e, df. végnyilatkozat, vég-1 Umezesc, IV. a>. áztat, nedvesít;
szándék, véghatározat.                ! megnedvesit, nyirkosit, meglocsol;
Ultra, mn. túl, túlzó; —• liberal, ti.lzó 1 vízbe márt; me —, vfi. nedvesedik,
szabadelvű. '                         I nyirkosodik, megázik.
Ultraism, fif. túlzás, tulság.         ”              ' ~
Ultraist, fif. túlzó.
.Ultramarin, fif. halványkék (festék).
Ultramontan, mn. havasontüli, hegy-
mögi ; pápai; —i, fif j. pápavédők,
jgápa-hatalom védői.
ultuesc, IV. ca. I. Altoesc.

Uluc, fif, csepegő, ereszalj, ereszcsa-
torna; —i, fif. t. sövényzet, kerítés, j

    Í. *       » ’ r *   -------V--VJ     vvwj              ₉ ĂJÍUC7 -----1 Uf». JfCCzlf Ct'i/U/A'l/U'C'fVj
bekerteles.                                    j magát megalázza, alázatos; cine—e
                         rⁱⁱd ; 2. zsendely, se va înălța, a ki magát megalázza,
^nde<y.                      ,                   felmagásztaltatik.
Uman, mn. I. emberséges, nyájas; Umilință, /?/. alázatosság, alázat, alá-
2. emberi.                                                                             ...--..x.í

2. emberi.

Unanitar, mn. emberbaráti, jótékony.
Umanitate, nf. emberség, emberséges-
ség ; emberiség, nyájasság, tisztesség.
Umblare, nf. menés, járás, járkálás ;
/. Imblaré stb.
Umblat, mn. l.járt, tört (út); 2. já-
ratos, jártas, szokott.
Umblătoare, nf. árnyékszék.
Umblător, mn. járó, kelő, mozogható ;
pod —, hidas, komp.
Umblet,⁵ t. -e, $f. menés, járás jár-
kálás.
Umblu, I. fi. jar, kel; —calare, lovon
jár, lovagol; — cu trăsura, kocsin
jár, kocsikázik.
ₓ Umbră, nf. l.árny, árnyék; sötétség •
2/ árny, kimúlt lélek ; a pune la —
pe cineva, tömlöcbe zár vkit; ______ ₐ

iepurelui, (nt.) csirág, spárga, nyul-
árnyék (Asparagus acutifolius).
Umbrar, t. -e, df 1. lugas, levétezin,
lombhajlék ; 2. /. Umbrelă.

Umedos, /. Umed.

Umér, fif. váll; a da dili — i, vállat
von: a lua pe —, vállára vesz;
—ii feței, pofa, arc.
Uméros, mn. vállas, izmos, erős.
Umil, mn. alázatos; álrendü, ala-
csonysorsu (ember).
Umilesc, IV. A) w. aláz, megaláz ;

megtör; B) mé—, vfi. megalázodik,

zódás, megalázkodás, maga megalá-
zása ; cu —, alázatos, maga megalázó ;

—, ifi. alázatosan, alásan.
Umilire, nf. megalázkodás, megalá-
zás, alázódás.
Umüit, mn. alázatos ; prea —, igen
alázatos, legalázatosabb.
Umizire, nf. I. Omiziré.
Umoare, nf. 1 1. nedély, szesszemt,
Umor, fif. f humor; 2. hangulat,
kedélyhangulat, kedély állapot.
Umorist, fif. nedélyes, szesszeno író,
humoros író, humorista.
Umoristic, mn. nedélyes, humoros,
szesszenetes, kedvcsapongó.
Umplu, II. c». I. ímplu stb.
Umplutură, nf. töltés; l. împlulura.
Un, tóm. egy, valamely, egy bizonyos ;
—ul câte —'ul, egyenként; - ul și

jumătate, másfél; nici —ul, egy sem,
egyik sem; până la —ul, egyig,
mindegyig; —ul și altul, egyik-má-
sik ; —ul și același, egy és ugyanaz;
—ul născut, egyszülött; să iubim
- ul pre altul, szeressük egymást.
Una, .^n. egy (nőn.) (— o) totde —,
mindig, .mindenkor; tót —, mind-
egy ; — o; odată — unadată, egy-
szer.
Unanim, mn. egyértelmű, egyhangú;
  —, ifi. egyhangúlag, egyértelmüleg.
Unanimitate, nf. egyhangúság, egy-
értelműség ; cu —, egyhangúlag,
egy szívvel, egy lélekkel,
Unchiaș, fif. 1. nagybátya ; 2. öreg,
bátya, bácsi.
Unchiú, fif. nagybátya (f. testvére
vki atyjának v. anyjának).
Unciă, nf. óbon (két lat), uncia.
Unciái, mn. litere —e, nagy-, öreg-
betűk, hüvelykes betűk.
Uncrop, *f 1. abárlóviz; 2. tikverő,
   menyekzői étek.
Undă, nf., hab, hullám, ár; a da —e,
   hullámzik, hullámot ver.
  Unde, ifi, hol? hová? ahol, ahová;
   de —, honnan ? de — nu, hogyne;
   pe —, a hol, merre, a merre; —va,
   valahol, valahová.
  Ündesc, IV. &. horgász, szigonyász,
   szigonynyal halász.
  Undez, 1. fi. hullámzik, habzik;
   árad.
Undiță, .nf, horog, szigony.
  Undos, mn. habos, hullámos; habzó,
   hullámzó, tajtékzó.
   Undrea. nf. 1. málhatü, zsáktű; 2.
   kulc&esont, vállperec: 3. december
   (hava).
   Undulațiune, nf. hullámzás, hullám-
   rezgés ; teória —í, hullámzási elmé-
   let, rezgési elmélet.
   Undulez, I. fi. hullámzik, hullámok-
   ban rezeg.
   Unealta, nf. eszköz, műszer, szerszám;
   szer; —e, nf. í. bútor, bútorzat
   (háznál levő bútorok, edények) ; —
   de measă, asztali készlet; — de cu-
   lină, konyhaszerek; — oarbă vak-
   eszköz.
    Uneltesc, IV. o. (boszut)-forral, in-
     dít, támaszt, kontat, bujtogat; rossz-
     ban töri fejét, mesterkedik (rossz-
     ban), incselkedik, fondorkodik.
   Uneltire, nf. hajtogatás, kontatéc,

mesterkedés, incselkedés, fondorko-
dás; csel, rossz v. gonosz szándék.
Uneltitor, fif. kontató, hajtogató, iz-
gató, cselszövő, incselkedő, fondor-
kodó.
Uneöri, ifi. némelykor, néha, kébe-
korba, egyszer-másszw.
Unesc, TV. A) ca. egyesit, összeköt;
összekapcsol, egyeztet, összeegyeztet;
B) mé —, vfi. egyesül, együl, meg-
egyez, egyetért.
Unnare, nf. duzzadás, dagadás, kelés.
Unflatura, nf. kelevény, daganat;
l. înflatură.
Unflu, I. A) fi. í. dagad, megdagad;
2.  árad, kiárad (folyóról); B) —,
felfúj, nagyit; C) me —, vfi.
magát felfújja, felfuralkodik, pöffe^z-
kédik; — în pene, duzmaáoz, pof-
feszkedik, kevélykedik ; — ă mé!
húzzad? húzd rá!
Ung, Ul. cd. 1. ken, be-, meg-, ki-,
fölken (vmive), bemázol; 2. wiep-
veszteget, lekenyerez.
Ungere, nf. bekenés, kenet; —a de
pre urma, utolsókenet.
Ungar, fif. és mn. magyar.
Ungaria, nf. (fölbt.) Magyarország.
¹ Ungetura, nf. kenőcs, kenő, ir, kenés.
Unghie, nf. 1. köröm (embernél);
karom (madárnál); pata (lónál);
2. karmacs, mancs; — crepată, ha-
sított köröm, csülök (pl. ökörnél,
juhnál); nici cât e negru sub —,
egy körömfeketényit sem; a cadé
în —le cuiva, vkinek kezei közé ke-
rül; —a găinei, (nt.) 1. fanzár,
bóka (Astragallus); 2. szamár here,
varjuborsó (Qnobrychis).
Unghier, t. -e, df. zug, zugoly, kuckó,
rejtekhely, sarok.
Unghieț, â -e, df zugocska, szög-
  letke ; zugoly.
Unghișoară, nf. 1. körömke, kör-
  möcske ; 2. (marhabetegség): béka,
  egér, nyelvfekély, inydag.
Unghija, nf. horog, szigony.
Unghiu, i. -ri, df. 1. szöglet, szeglet,
  kuckó, zugoly; 2. szög; — ascuțit,
  hegyesszög; — drept, égyenesszög';
  — obtus, tompaszög.
Unghiular, mn. szögletes; piatra —ăf
  szegletkő, alapkő, talpkő.
Ungur, fif. magyar.
Unguraș, fif 1. (nt.) <pemet (Marru-
  biufu); 2. magyarka.

Ungurean           478

Urdíc

Urdin

479

Urmă

Ungurean, mn. 1. magyar, magyar-! örökös; istoria —, világ v. egyete-
országi; 2_. erdélyi román. ‘        ' űies^ történet; —, id. țgyetemleg, ál-
Ungureancă, nf. (ni.) konty virág      talánosan.
Universalitate, nf. egyetemesség, áltn-

  (Árum maculatum ).
Unguresc, mn. magyar; —e, id. ma-
  gyarul, magyarosan, magyarán.
Ungurie, nf magyar, magyarság;
  magyar nyelv.
Urigurime, nf. magyarság, magyar
  nép, a magyarok.
Unguroancă, Unguroaiă, nf. 1. ma-
  gyar nő v. asszony; 2. (ni.) i. Un-
  gureanca.
Unic, mn. egyetlen egy, csak egy,
  egyedüli.
Unicei, df. egyetlen gyermek.
Unicolor, mn egyszínű, egyforma
  színű.
Unicom, df. (állatt.) egyszarvú (Mo-
  noceros).
Unific, I. Á) ca. egyesít, egyit, egy-
  szerűsít. összeegyeztet; B) mé —, vd.
  egyesül, azonosul, egy ül.
Uniform, mn. egyded, egyforma, egy-
  féle.
Uniformă, nf egyenruha, formaruha.
Uniformare, nf. egyenruházás, egyen-
  ruhásat.
Uniformez, I. a>. egyenruház; egy-
formát.

Űniformitate, nf. egyformaság, e~gy-
dedség, egy féleség.
Unii, némtlyek; — alții, néme-
lyeké mások.
Unilateral, mn. egyoldalii; —, íA’.
egyoldalulag.
Unilateralitate, nf. egyoldalúság.
Unime, nf. egység, egyes (szám).
Unire, nf 1. egyesítés; egyezés, meg-
egyezés, egyezség, egyetértés, —
hangzás ; Q. egyesülés, unió.
Unisilab, «j»h. egytagú (szó).
Unison, mn. egyhangú, egyszacu.
Unisouanță. nf.'egyhangúság.
Unit, mn'; 1. egyesült, egyesített, ősz-
szekapcsolt; i. görög-egyesült, gör.-
kath. (vallásu).

ossz-

Unitar, mn. egységes; —, df. unitá-
rius, egységhivő.                     í árpa (szemen).
Unitate, nf. egység, egyesség; egy- ■ Urcuș, i. -úri, o/. hágó, kapaszkodó,
formaság.                             j meredekség.
Uniune, nf. unió, egybeolvadás; kő- j Urda, nf orda; — a vacii, (nt.) 1.
zösség (pl. birtok); egység.         । daravirág (Draba); 2. zsázsa, mus-
Univers, df. világegyetem, mindenség. | tárfü (Lepidium).
Univeréal, mn. általános, közönséges, f Urdeală, nf. I. Urzeală stb.
köz..., egyetemes ; erede —. általános Urgie. I. co. /. Urzic stb.

lánosság.
Universitar, df. egyetemi hallgató :
—, mn. egyetemi.
Universitate, nf. egyetem; profesor
de —, egyetemi tanár.
Uns. df. fölkent, kenetteljes, fölava-
tott ; —ul Domnului, az Űr föl-
kentje.
Unșoare, nf. zsír, zsiradék; kövér-
ség, zsírosság.
! Unsura, nf ír, kenőcs, kenő.
j Unsuros, mn. zsíros, kövér.
I Unt, df. vaj; — proaspăt, irósvaj ;
— de lemn, faolaj; — de migdale,
mandolaolaj; — de nafta, kőolaj,
petróleum.
Untură, nf. háj, zsir, zsiradék, kö-
vérség; — de pesce, halmáj olaj,
halzsir.
Ura! éljen! föl ! előre !
Ura, nf, 1. gyűlölet, gyülölség, utá-
lat; 2. iszony, undor.
Uragan, /. -e, $f. szélvész, zivatar,
orkán.
Uranisc, i. -utí, $f. 1. mennyezet; 2.
(íp.) dísz-tető.
Uraniu, df. (vi.) sár gang.
Urare, nf. köszöntés, szerencse-kívánat.
Urban, mn. 1. városi; 2. udvarias,
müveit, nyájas, polgárosult; —, df.
Orbán (finév).
Urbanitate, nf. udvariasság, nyájas-
ság, műveltség, finomság,' modoros-
ság.
Urbarial, mn- úrbéri.

, urbarm, /»/. urbér.
Urc, I A) C9- emel, fölemel; felse-

  gít; B) mé —, vd.. föllép, fölhág,
i fölmegy, megmászik, felmászik vmire,
■ fölemelkedik.
, Urcare, nf. 1. emelés, fölemelés; 2.
: föllépés, megmászás, emelkedés; —
  de preí, árfelemeié*, áremelkedés.
। Urcior, t -e, df. 1. korsó, kanna ; ‘2.

Urdin, I, d. 1. kószál, kóborol, össze-
vissza járkál; 2. hasmenése van.
Urdinare, nf. lágyhas, némethas, has-
menés, fosás; — cu sânge, vérhas.
Urdiniș, i. -úri, »f. lyuk, lék, lik (a
méhkasnál).
Urnire, nf. I. Urzire.
Urdoare, Urdorí, nf. csipog csipalag.
Urdubeka, id. váratlanul, véletlenül.
Urduros, mn. csipás, csepegőszemü.
Urechiat. mn. füles, hosszufülü, nagy-
fülü.
Jrech(i)e> nf. 1. fül, kopoltyú (hal-
nál); — a acului, tűfok; — a cis-
raei, csizmafül v. huzó; 2. mar-
kolat, fogantyú, nyél, fül; — a
pescélni. kopoltyú; íntr’o —, fél-
bolond. félnadráyos; makacs, konok,
nyakas, 3. fül, hallás; a avé —i ₜ
bun$. ■ jó hallása van; —a iudei,
(nt.)'füles sȚitalap (Periza cocci-
nea); — a ursului, (nt.) cifra kan-
kalin ( Primula auricula); — -a șoa?
recelui, (ni.) kis egérfül, egér.hol-
gyomál .(Hieracium).
Jrech(i)elniță, nf. 1. (állati.) fül-
mászó, fülbemászó, olla: (Forficula
auricula); 2. (ni.) rózsás fülfü (Sem-
pervivum); 3. (ni.) szing allér, rezge
( Bupleurus ).
Jrechiușă nf. 1. fülécske; 2. /.
Urechelnița 1. és 2.
Jr< ¹ ’Y A ) a. gyűlöl, utál, megun
vmit; .>;          vd. I. fárad, el-,
kifárad; 2, unatkozik, unja magát.
Jrez, I. cá. kíván (pl. szerencsét);
üdpözöl vkit; — sărbători fericite,
boldog ünnepeket kivá,n.
Jrez, t. -e, sf. rizs, rizskása,
Jrgare, nf. sürgetés, siettetés.
Trgent, mn. sürgős, sürgetne, szorgos,
halaiszthatlan, haladéktalan ; —, id.
sürgősen, haladéktalanul, hamar,
nyomban, menten.
irgență, sürgősség, sürgetősség, szor-
gosság ; de sürgős, nyomós.
irghez, T . sürget, siettet, szorgol,
yzorgaimaz.
Irgie, nf. gyűlölet, gyülölség, utálat,
ádázát, méreg, düh, kegyetlen harag.
írgisesc, IV. co. gyűlöl, gyűlölettel
viseltetik (vki iránt) ; utál, megvet,
'enéz, elátkoz.
Irgisire nf. megvetés, gyül'ólés, utá-
ld*, lenézés, elátkozás; niegvettetés.
írgisit, mn. -utálatos, utálatra méltó,

gyűlöletes, megvetendő; lenézett;
átkozott.
Urgitez, I. co. I. Urghez.
Uric, i. -e, i>f 1. oklevél, okirat, ok-
mány ; 2. adomány le vél.
Uricar. df. 1. oklevéliró v. gyűjtő ,
,2. oklevélgyűjtemény.
Uricesc, IV. kiirt, ritkít, lazít (pl.
erdőt).
Üricios, mn. unalmas ; utálatos, gyű- .
lölete.s, ocsmány, rútᵣ fertelme*.
Uriciune, nf. unalom, unalmasság,
unatkozás; utálatosság, gyűlöletes-
ség, ocsmányság, rútság, -— de
oameni, ember gyűlölet.
Urieș, df. óriás; —•, mn. óriás, óriási,
roppant; I. Gigant stb.
Urină, nf. hugy, vizelet, pös.
ₜ Urinezᵣ I. d. vizel, hugyoz(ik), pesel.
Urinător, df. (állaii.) búvár.
Urioc, df. rost, szál.
Ürít, mn. utálatos, förtelmes, rut,
dísztelen, csúf, csúnya, ocsmány;
unalmas; mór de —, halálra unat-
kozom.
Ürít, df. unalom, unatkozás, utálat;
mi e —, megun, unatkozik; ’mi e —
de tine, utállak, ki nem állhatlak.
Uri, I. ca. 1. üvölt, tuto¹, vonít, ordít,
tutui; 2. üvölt, süvölt, sivit (pl.
vihar).
Urlare, nf. 1 1. üvöltés, tutolás, bő-
Urlat, i. -e,gés, ordítás; 2. üvöl-
tés, süvöltes (szélé).
Urlătură, nf. 1 vonítás,tutolás, üvöl-
Urlet, i. -e, of j tés, orditozás; l. Ur-
_lare.
ürloier, df. kéményseprő, kémény-
! tisztító.
, urloiu, {. -e, o/ 1. kürtő, kémény,
I 2. cső, cséve, szár, csőszár; vízcső,
vizvezetőcsö. ,
Urlueala, nf. daral. -t, derce.
Urluesc, IV. co. darál, megdarál,
nagyra, őröl.
Urm, df. (ni.) virágos körisfi (Fra.'i-
nus ornus).
Urm, I. d. í Urmez.
Urmă. nf. 1 z nyom, nyomdok; dal
de —, nyomára jön ; nyomára akad;
— de cár, kereknyom, kerékváfis ;
2. jel, jelenség, nyom ;ₑ 3. lépés ;ₜ
nici o —, egy lépést se; 4. láb (mér-
ték); 5. utolja, vége vminek; cél
din —, az utolsó, sereghajtó ; pe —,
í utoljára, utólszor, végül, végtére;

Urmare 480

Ușor

Ușorare  481                       Văcaluesc

t— a alege, (fivzm.) végén csattan az
ostor.
Urmare, nf. 1. következés, következ-
mény , következet • következtetés; 2.
folytatás, folytatmány; 3. követés,
szófogadás; — a sfaturilor părin-
țesci, a szülői tanácsok követése;
prin —, következőleg, következéskép,
tehát, ennélfogva.
Urmăresc, IV. co- 1. üldöz, kerget,
üz; nyomoz ; ₜ9. figyelemmel kisér,
követ.
Urmărire, nf. 1. üldözés, nyomozás,
üzés, kergetés ; 9. figyelemmel kisé-
rés, követés, utánajárás.
Urmaș, 1 fif. követő, utód, követ-
Următor, J kező; ivadék, sarjadék,
magzat, maradék, származék; —í,
{,. utódok, örökösök, maradékok; —,
mn. következő.
Urmec, I. co. (ad —), szagol, szima-
tol, neszei, megér ez, megsejdít, ki-
nyomoz.
Urmez, I. co. 1. követ, (-bán, -ben
vkit); 9. következik, foly (-ból, -bői);
3. folytat; ’mi — calea, folytatom
utamat.
Urmuz, fif. álgyöngy, hamisgyöngy.
Urna, nf. veder, hamvveder, urna.
Urnesc, IV. e. A) 1. elmozdít, eltá-
volít, eltol; 9. ledönt, leront; B)
me —, vfi. ledől, leroskad, beom-
lik.                 f f .
Urnire, nf. 1. mozdítás, elmozdítás;
  9. ledőlés, beomlás, leroskadás.
Ura, fif (állatt.) medve, mackó.
Ursă, iif. (csillag) — a maré, nagy-
  medve ; göncölszekér; — a mică, kis-
  medve.

Ursar, fif. medvetáncos.
Ursesc, ÍV. co. I. Urzesc.
Urșinic, <. -e, sf. bársony.
Ursit, mn. előrendelt, elövégzett; —,
  őf. jegyes, mátka.
Ursită, nf. U végzet, sors; balsors,
  balszerencse; 9. jegyes, mátka.
Ursitele, 1 fif. sors istennői, pár-
Ursóarele, / kák.
Ursuz, mn. mogorva, durcás, dérdur,
  zúgolódó.
Uruioc, fif. rost, fonalvég, fonalmara-
  dék (szövőszéknél}.
Urzeală, nf. mejjék-fonal, beeresztő,
, mellék-fonal.
Urzesc, IV. co. 1. fonalat felhúz, be-
  nyüstöz, bebordáz ; 9. támaszt, for-

  ral, indít (pl. zenélést); 3,
  hozzáfog, rendez. ,
Urzic, I. • co. csip (mint a
. csalánoz.                     .    .
Urzică, nf. (nt.) csalán; — ■ moarti^l&Lta
foganőtt, árvacsalán (Laninm).
Urzire, nf. 1. kezdete, eleje vminek^i^
9. benyüsiözés.                     $ tS|
Urzita, nf. I. Ursită stb.           ?;w|
Urzitor, nf. indító, támasztó, kontató^M
bujtogató, szerző.
Us,' t. -úri, o/. szokás, használat, hasz^f&A
nálás, haszonvétel ; ín —, szokásos," f
szokott, használatos, divatszerinti. ;%•
Ușă, nf l. Ușe.
Usanță, nf. '■ szokás, bevett
• szokottság, szokásjog.
Uscₜ I. co. /. Usnc,
Uscăcios, mn. I. Uscățiv.
Uscăciune, nf. 1. szárazság, asszuságfé 111
meddőség, soványság, ösztövérség, si-. oH
lányság, hitványság, szikárság; 9f "WWI
aszály, száraz idő.                  ⁴,-'-wl
Uscare, nf. szárítás, szárasztás, megszá-J:Síi
rasztás, száradás, megszáradó*, asza-t

j Uscat, fif, száraz, szárazföld; pe anfei&^H
! și pe —, szárazon és vizen. .
Jscat, wm. 1. száraz, asszu; elaszott,
kiszáradt; boala —ă,
ség, tüdövész, gümőkór.              Wwl
! Uscățiv, mn. 1. száraz, elaszott,
í száradt; ösztövér, sovány ; 9. szikár'^^É^
cingár, nyurga; nyúlánk, sugár, karfSSS
qsu.
Uscător, mii. szárító, szárasztó. ‘
Uscatorie, nf. szárító m- szárasztó ’lía
hely, aszaló.
Uscătură, nf száraz galy, száraz fa. ¹

száraz fa-hulladék.
Uscioară, nf. ajtócska, ki sajtó.
i Uscior, fif. 1. ajtófél, ajtófélfa, ajtó- >:1
szár; 2. ajtókőtés, rákász.             ! p "1
Ușe, nf. ajtó; — dupla, kettősajtó 1
din — in —, házról házra ; dau p< ’
— afara, kidob az ajtón; ușa? kff f
takarodjál! lódulj!                   . , \
Ușer, fif. ajtónálló, ajtóőr, ajtós, ka-^
pus, házmester.
Ușelnic, mn. csavargó, kóborló.
kergő, kéregető, koldus.              'f ff
Usez, ț I. co. használ, hasznát >>
Usitez, j szí (vminek), hasznára fof-*y .
dít, él vmivel, elhasznál.              |í
I Usna, nf. párkány, szél; l. Gardinaif }j\
Ușor, mn. könnyű; gyors, sebes,'

1. segédige fvoiü, vei, va); —
srge, menni fog ; 9. (összetételek-
i); când—, valamikor, egykor;
’e —, valamelyik; cine —, valaki ;
m —, valahogy, valamikép.
1. pre voi, titeket; — înveț,
iitlak titeket; 9. — voue, nektek;

  ne ; — la minte, könnyelmű,
■ ige, meggondolatlan; —, ifi. köny-
en, könnyedén, könnyű szerrá;
örsan, sebesen, hamar.
  >rare, nf. enyhítés, enyhesztés,
nnyítés; enyhülés, enyhület, köny-
ebbités, lágyulás.
  iratate, nf 1. könnyűség, köny-
edség ; cu ‘, könnyedén, köny-
en, baj nélkül; 9. elevenség, fürge-
h gyorsaság.
>rel, mn. Itíinnyű, könnyed, lenge.
  >rez, I. A) co. könnyít, megköny-
ít, könnyebbít, csillapít, engesztel,
gkönnyebbit, enyhít (pl. fájdal-
it); B) mé —, vfi. könnyebbül,
^könnyebbül, enyhül.
  >rime, I nf. 1., könnyűség, köny-
>rință, J .nyedség ; 9. könnyelmü-
7, lengeség.
  >eț, l. -uri, *f. I. Ospeț.
enesc, IV. fi. i. Ostenesc stb.
iez, II. fi. 1. megszun, fölhagy
nivel); 9. figyel.
ior. fif. I. Uscior.
  unoiu, fif. fokhagyma^ l. Aiú és
.turoiu.
  ur, I. fi. viszket, csip, éget; sajog
   seb). .                     w
  ură, ozí/. mé —, éget, csip, viszket,
og.
  urare, 1 nf. viszketés, viszketeg,
őrizne, J csípés, égető fájdalom,
gó f ájdalom.                    <
uroiű, mn. csípős, égető; —, fif.
   (ni.) fokhagyma (Allium sati-
m);.9. (nt.) I. Hrean.
  iái, mn. szokásos, használatos, di-
tos.
  ic, I. A) co. 1. szárászt, szárít,
u kkaszt; 9. aszal (pl. gyümölcsöt);
■ > me —, vfi. szárad, aszik, elaszik,
ínyad, elfonnyad, szikkad.

Usuezj I. co. /. Usez. ,
Usufráct, t. -e, o/. haszonvétel, ha-
szonbér, haszonélvezet, használat;
haszon; di^ept de —, haszonvételi jog.
üsufructuar, fif. haszonélvező, ha- .
szonbérlő.
Usura. nf. uzsora • kamat, haszon-
bér.
Usurar, fif. és mn. uzsorás, uzsorás-
kodé.
Ușurare, nf. I. Ușorare stb.
Ușurință, nf. I. Ușorință.
Usurpare, I nfii. bitorlás, jögbi-
Usurpațiune, J torhfó,d>itorigény;
gar, önhittség, kajfosság.
Ușurpător, fif. bitorló, bitor, jog-
bitorló, liatalombitorló.
Usurpez, I. co. bitorol, törvénytelenül
elsajátít.
Utensilii, nf. t. bútorok, eszközök,
szerek.
Üterus, fif. nádra, méh, anyaméh.
Utic, fif. (— Otic), ösztöke (ekénél).
Util, mn. hasznos, előnyös, kedvező,
jutányos, célszerű.
Utilisez, I. co. hasznosít, előnyére
fordít.
Utilitate, nf. hasznosság, célszerűség,
előnyösség, jutányosság.
Utopie, nf. sehonna, ábránd, képzelr
gés; Utópia, henyék-országa.
Utopist, fif. (politikai) ábrándozó,
képzelgő.
Utracuist, fif. (theol.) kétszínes.
Utrenie, nf. hajnali istentisztelet.
Uțuț, I. A) co. hintái, himbál; B)
me —, vfi. hintókázik, himbálódzik.
Uțuț, t. -úri, o/ /. Scrânciob.
Uvragiu, /. -e, o/. dolgozat, munka,
mü (írott).
Uz, Uzanță, nf. l Us stb.
Uzin, t. -urí, és -e, o/. gyár.
Uzură, nf. I. Ujură.







— spun, mondom nektek; —! to«.
menj! lódulj!
Vacă, nf. (állatt.) tehén; — cu lapte,
fejős tehén; — de fetat, ellŐs tehén;
— stearpă, meddő tehén; brânza de
—, tehéntúró.
Văcăluesc, IV. co. vakol; l. Tinciuesc.

                                                                                      Román-magyar szótár. It.

31

Vacant              482 Valentin

Vaier              ^3                 Var

Vacant, mn. üres, megürült, üresült,
szünetelő, szabad; timp —, szabad
idő; post —, ürts állomás, ,
Vacanță, nf. szünidő, szünetidő; üre-
sedés (hivatalban); szünet.
Văcar, /?/.* tehénpásztor, tehenész, te-
héncsordás.
Văcăresc, TV. £ teheneket őriz, te-
henészkedik, teheneket legeltet.
Văcari©, nf. tehéntelep, tehénistáló.
Văcărit, Af. tehénilleték, tehéndij.
Vaccină, nf. tehénhimlő.
Vaecînațiune, } ^mⁱó’°Zíás.
Vaccinator, fi". himlőoltó (orvos).
Vaccinez, I. <&. himlőt olt, beolt.
Vacilațiune, nf. tétova, tétovázás, in-
gadozás.
Vacilez, I. £ tétováz, ingadoz. ¹
Vacs, t -nri, df. fény máz.
Văcsuesc, IV. kifényesít, kitisztít
(lábbelit).
Vacsuitor, Af. lábbelitiszt;tó.
Văcuță, nf. tehénke, tehenecske.
Vad, t. -úri, df. rév, ré, átjáró (hely);
átkelés, átjárás (vizen); gázló, sekely;
zátony.
Va^ă, nf. tekintély.
Vădărit, Af. vám.
Vadea, nf. határidő.
Vădesc, ÍV. «. /. Védése.
Vadiu, i. -e, df. 1. bánatpénz, bánat-
bér 2. jótállás, szavatosság; bizto-
síték.
Vădos, mn. sekélyes, zátonyon, rév-
dus.

Vaer, I. A) A. kiált, kiettoz (vkit);
B) mé —, vA. kesereg, jajgat, ja-
jong, panaszkodik, jajveszékel, sirán-
kozik, sápit, sápítoz.
Văerare, | nf. jajgatás, jajongás,
Văerătură, J jajveszéklés; szánakozás.
Vág, mn. terjedelmes, tág, hosszadal-
mas; széles, tulbö, szélesen ömlő, bő,
kóbor, csavargó.
Vagabund, Af. és mn. csavargó, te-
kergő, kóbor, kóborgó, lődörgő; bi-
tang.
Văgaș, t. -úri, df. vágány, kevékvágás ;
iese din —, kijő sodrából.
Văgăună, nf. 1. lyuk, lik, nyilas, zug,
zugoly, kuckó, rejtekhely; 2. uŐi
szeméremtag.
Vágiochiu, mn. kancsal, sanda.
Vagon, t. -e, »f. pályakocsi, vasúti
kocsi, vaggon.

Vai! űz. jaj! —. mié, jaj
și amar, nyomorúság, sz<
ség; ce și amar, mi
csétlenség ; — de női, ja
végünk van 1
Vaiet, I. mé —, VA. jajg ⁴
jajveszékel, veszékel, sirá
sereg.
Vaiet, t. -e, df. 1. jajgatái *
jaj panasz; keserv, jajk
nyomor, ínség.
Vaietare, nf. jajgatás, kés.
szörgés, nyivogás, pitye ,
kiáltás.
Văietător, mn. jajveszékl
jdjongó, jajgató, nypsx
tyergő.
iVăietatnra, nf. I. Vaiet df.
■Váíugá, nf. ereszték, hajtél
rovaték; vályog.
Vajnic, mn. súlyos, nehéz
nyomatékos, fontos.
Val, í. -uri, df. 1. hullán
gátony, sánc, földsánc, j '
— de pânză, végvászon;
matlanság, kényelmetlenséᵢ
sződség are — cu cinevt
vesződik vkivel; — urile .
élet nehézségei,.bajai,pisze
Valabil, mn. érvényes, érvén
érvényesíthető,.
Valah, Af. oláh, román.
jValántac, t. -e, df. rakás, c
moly, göröngy, rög.
Valău, t. -e, df. válu, itatóvü
* teknő.

'Vălcea, nf. 1. völgyecske'; .2. >
csermely, patakocska, sió.
Válced, mn. kék a veréstől
Válce^eala, nf. kék folt.
Vâlcețlesc, IV. co. kékre ve
Vâlcele, ín. Élőpatak.
Vălcică, nf. 1. patakcsa,
sió; 2. völgyecske.
Vale ! itt. élj boldogul1 Ist
Vale, nf. 1. völgy; 2. pa
mely, sió ; cale —, az megi > .
plángerei, sirálomvölgy;
felé, alá; mai la —, leje
tovább; prin munți și vă
völgyön.                 .
JValean, Af. völgylakó. *
Valeat, t. -uri, df- évszám.
Vale^ic, III. A. bucsut mc t
csuzik, istenhozzádot mond
Valentin, Af Bálint (finév)

Vălvaire, ii f. szállón gás, lángolás, lo-
bőgás.
Vălvăitor, mn. lobogó, lángoló, le-
begő.
Valvărae, 1 ₑ
Vălvătae, f ,aⁿ⁹< loh-
Vamă, nf. rám; a da—, vámot fizet
v. ad; a lua —, vámol, vámot vesz
v. szed; a pune — pe ceva, vámot
vet vmire; oficiu de —, vámház,
vámhivatal, vámtisztség.
Vamal mn. vámköteles, vám alatti,
vámfizető; lege —a, vámtörvény.
Vamaș, Afi vámos, vámszedö.
Vămașie, nf. vámjog.
Vamoș, Af. vámos, vámszedő, vám-
bérlő.
Vamuesc, IV. Cd. vámot szed, vámol.
Van, mn. 1. hiú, zsinár ; om —, hiú
ember; 2. hiábavaló, haszontalan,
múlandó, üres, balga; speranța —,
hiú v. hasztalan remény; ín —,
hiába, hasztalanul.
Vandal, Af. vend, vandal.
Vandalism, Af. pusztítás, dulás; pusz-
títás, vandalizmus.
Vanilie, nf. (nt.) kunkor, vanília.
Vanitate, nf. hiúság, zsinárság;
.. hiábavalóság, balgaság.
Vanitos, mn. hiú, zsinár; dicsszom-
jas, dicsvágyó.
Vânjos, mn. Vânjos stb.
Văpae, nf. láng, lob ; buzgóság, hév.
Văpăiat, mn. 1. lángba borult, tüzes;
2. felhevült, felmele gült; vigyázat-
lan ; buzgó, heves.
Văpăiez, í. cí. lánggal ég ; lángol;
buzgólkodik.
Vapor, Af. 1. gőz, pára; baie de —,
gőzfürdő ; 2. gőzhajó, gőzös.
Vaporare, nf. gőzölgés, párolgás.
Vaporez, I. A. gőzölög, párolog
Vaporos, mn. gőzös, gőzteljes.
Văpsea, 1 nf. szin, színezés, szine-
Văpseală, / zet, festék; festés, mesze-
lés.
Văpsesc, IV. A) ce», fest, színez, szí-
nesít, meszel ; Bpme—, vA. 1. szint

Valîriu, } Valér (*”*’■)
Valérián, Af. Valérián (finév).
   Valeriána, nf. (ni.) gyökönke, bal-
‘ driánfü (Valeriána officinalis).
Valeu, idx. óh! jaj ; uccu !
  Vâlfă, nf. 1. pompa, fény, disz, dísz-
   fény, fényűzés ; 2. méltóság; verv ;
   — a băii, bányarém, bányakirály.
Válicica, nf. I. VăMșoară. v
  Valid, mn. érvényes, jogérvényes;
   nyomós, erős, ép, erős, egészséges,
   izmos.
  Validitate, nf. érvényesség, jogérvé-
   nyesség; nyomósság, épség, izmos-
   ság.
ₜ Vafidițez, f . A) cd. érvényesít, érté-
   késit, érvényessé tesz; B) me —, vA.
   érvényesül, érvényesíti magát.
^/Vălișoara, nf. kisvölgy, patakcsa.
  Valmă, ii f. raká<; de a —a, egyre-
   másra, együttesen, vegyesen, össze-
   vissza, rakásra.
  Vălmașeală, nf. összebonyolódás, bo-
   nyodalom, kuszáltság; l. învălmă-
   șeala. ./
  Valmășesc, IV. A) cd. összezavar,
   összehány-vet, összekuszál, összfbont.i
   összebonyolít, összekever ;: B) me —,
   vA. ■: belébonyolódik, belekeveredik,
   belézavarodik.
  Valoare, nf. 1. érték, becs, ár; 2. <?/-.
   vényesség; — internă, belbecs, bel-
   érték; - - nominală, né vértek, név-
   leges érték; — a unei note, egy
   bankjegy értéke.
  Valorez, 1 I. értékesít, érvénye-
Vsl risez, | sít; ér, mér. ’
  Va* ros, mn. nagybecsű, kiváló, nagy-
   értékü, értékes, becses; tartalomaus,
   tartalmas, nyomós, nyomatékos, fon-
   tos, hathatós.
  Vals, ) t. • iri, df. keringő, kallótánc,
Valț, J keringőtánc.
Valsam, Af. balzsam.
  Vâltoare, nf. 1. ványoló malom; 2.
   örvény, vizforgatag.

^Valuesc, IV. Cd. göngyöl, hengerít, i
  gördít ; árad, ömlik.

   yww»,           uncián,.               , kap, megfestődik; %. kendőzi magát.
^ălugă, nf. vitla, felhuzógép, emelő- ! Vápsire, nf. festés, színezés, színűét;
j gép, sodrócsiga.                         | színezet; meszelés.
   Văluros, mn. fodros, habos, hullám- ' Vapsitor, Af. festő, szobafestő.
   alakú, hullámzó.                       | Vapsitură, nf. I. Vápsire.
   Valuta, nf. érték, pénzérték, valuta. | Var, Af. mész; — ars, égetett mész;
⁴ Vălvăesc, IV. A. 1. lobog, lángol; 2. ; peatră de —, mészkő; — stins, el-
lebeg, szállong.                           ; tóit mész; — idraulic, vizépitészeti

Vară

484?

VátemKior

mész; vizi kőrag; cloacă de
mészgödör, mészverem.
Vara, nf. 1. nyár; $i de —, nyári
nap; 2. unokanővér.

  Varai*, df. mészégető.
J Văraștină, nf. mészkemence.
  Várat, t. -a, df. I. Verát.
  Váratec, mn. nyári.
  Vârcolaci, fif. kísértet, rém, gonosz
   szellem, tödére; aü mâncat —iî luna,

holdfogyatkozás.
Varda nf, örház; várda.
Vârese, IV. ca. I. Vérese.

Vatră

Văruesc, IV.«. meszel, be-, kimeszel
Varuire, nf. meszelés.          ■ Vatră, nf. tűzhely, tüzelőgóc, házi
Văruitor, df. fejéritő, meszelő; kőmű^ lüzhety; părinteasca, szülői tüz-
ves; —, t. -e, »f. meszelő.          ' hely; szülőföld, szülőhely; lak, lak-
Varvar, df.. barbár, idegen; l. hely, házhely ; — a boalei, a beteg-
bar stb.                                 tég fészke; — a răscoalei, a láza-

. Vărvară, nf. Biri, Borbála fi
"^farză, t. Verze, nf. káposzta; -

savanyu' káposzta ; — împlută,
káposzta, szárma; împlutură <
káposztatöltelék; zárná de —

wsztalé.

485

dús színhelye v. fészke.
Vătrariu, t. -e, *>f. tüzlapát, fogó, vas-
halán.

Védése

Vărez, I. &. nyaral, nyáron át tart..
Variabil, mn. változható, megváltoz ó
tatható, felcserélhet, változékony.
Variabilitate, nf változékonyság, vál-
tozóság, változandóság.
Variat, mn. i. változó, változatos,
változott, megváltozott; 2. különböző,
többféle, különféle, sokféle.
Variațiune, nf. változtatás, változás,

változat, változatosság. ,           =
Varietate, nf. 1. különféleség, válto\
zékonyság, sokféleség; 2. változat;
változtatás ; 3. eltérés, különbség. <
Vari ez, I. &>. változtat, megváltoztat;

«Vărzaț, t. -e, »f. káposztás béles, ^
posztos! palacsinta.
Văizărie, nf. káposztás keit; konaffa
¹ kert, veteményes, zöldséges
Vârzoabe, ₙf. t. 1. hó- v. jégoyS/lf.
korcsolya.                  ■'
Vas, t. -e, edény; ~e de.sl||
véredány; 2. hajó ; punte
hajóhíd.                   ' ₜ
Vasal, mn. hűbéres, hübérnok, m

való; vazallus.
Vasalitate, nf. hűbériség, vázul
sistem de —, hübérrendszer.

—,, jt különbözik, eltér; ingadoz.
Varga, nf. 1. sáv, esik, sávoly ; paszta
(fyit); 2. suhogó, vessző,
supra; 3. szalag, foszlány

Văseior, t. -e, af. edényke, kis e
Vasile, Vasilică, 1 df. Vazul, j
Vasilie,           J (finév). J
Vasilisc. Öf. (állaU.) tokár, Asj
ₜ gyík (hüllő a gyikok rendéből)
râslă, nf. evező, evezőlapát v.

                           ^y > paszta v usjuasv,
                           >, suháng, ^tgyik (te
_________________________wy ; — a Wasla, nf               ____ₓ .
ciobanului (nt.) takács-mácsonya;.^Vașnită, ₙf. (— de porci) -i
— de aur, (ni.) aranyos ritkaréj. csorda.
Vărgat, mu. csíkos, sávos, sávolyos;           ű

Vărghez, I. o. 1. csikói, sávot,tarkát;
2. bőrét lehúzza ; lenyúz (pl. nyulat).
Várlan, fif. (állott.) angolna.
V amit a, nf. mészkemencze, mészégető-
kemencze.
Varos, mn. meszes; mészfoltos; mísz-
nemű, mésztartalmú.
Vărs, I. fi. I. Vers stb.

Vârșa, nf. halfogó.
Vârstă, nf. kor, életkor, életidő; —
mare, venség, öregkor, nagykor; om
de -r- mijlocie, javabeli ember; de
—, koros, idős; — copilărească,
gyermekkor, de ce — ești? mily
'            " de om, ember-

korú vagy? —
kor, életkor; e de
korú velem; ín
éltes; l. Etate.
Vârstnic, mn, idős,

clőhaladott korú, teljeskoru.
Vârstnicie, nf. teljeskoruság.

— a mea, egy-
—, koros, idős,
koros, nagykorú,

Vata, nf. vatta, pamut; cu
vattázoti.                        “

Wtet, fif. I. Vătav.            <;<
Vătășel, df. 1. éjjeli őr, bakteriét
hivatalszolga.
Vătav, df. 1. vezető, vezér, fő, kolmn
pos, előesahos, elŐtáncos; — de étim
udvarmester; 2. tiszt, tiszttartó? ti®
Vatem₃ T. A) &. 1. sért, megs&
megbánt, sértéssel illet, bántalm&
2. rongál, kárt okoz; B) mé
megsérül, sérülést v. bantuimat s.dll
ved, sértve érzi magát. ' J
Vătămare, nf. sértés, sérelem,
, megsértés, megrongálás, bántanom
gyalázat; — de onoare, becsig
sértés; ~ grea trupească, swiS
testi sértés.                 '
Vatemat, mn. 1. sértett, megbántqK
2. sérült, megsérült, sérvéses; 3. útit
rongált.                         O
Vătămător, df. sértő, bánfáiméit
     mn. bántalmaz, sértő, sérewat

Vătrice, nt. (nt.) varádics, giliszta-
  rarádics.
Vatde, nf. egy éves gödölye, fiatal
’ kecske.
Vază, nf. tekintély; om cu— , tekin-
  télyes ember.
1 Vâzdoagă, nf. 1. (ni.) sárga viola,
^ibolya; 2. (ni.) szegfű.
^Văzduh, i. -úri, df. lég, levegő, ég ;
  mindenség; vorbesce ín —, levegő-
  ben beszél, semmiségét mond, süket
  füleknek beszél.
Ve, pe voi, titeket, benneteket.
Veac, t. -uri, df. 1. század, évszázad,
  időkor; —ul de aur, aranykor;
  2. örök, öröklét.
Veada, tekintély.
Veadră, nf. 1. veder, vödör, cse-
  ber ; 2. akó ; o — de vin, egy akó
  bor.
Veară, nf. 1. nyár; di de —, nyári
  nap; lună de —. ’nyári hónap;
L 2. unokanővér.
“Vecernie, nf. vec*ernye, litánia.
r Vechesc, IV. o. /. învechesc.
f Vechi!, meghízott, meghatalma-
I zott, ügynök, helyettes, helynök.
I Vechilet, t. -e, f. teljhatalom, teljes
I hatahm; fel-, meghatalmazás ; fel-
I hatalma .ráng.
I Vechime, nf. 1. régiség, óság, ódon-
I -^ág; 2». hajdúnkor, régikor ; ín —,
। hajdan, hajdanta, régen, régente,
1 hajdanában.
| Vechitură, nf. óvzer. ócskaság, rongy,
j ócskaholmi, lom, tarattyu, régi por-
I téka.
i^Vechiu, mn. I. idős, öreg, vén. koros
, (ember); 2. ószerü, régies, ódon-
szerük boală —ă, régi baj; legea
—ă, ó szövetség; vin —, régi vagy
. ó bor; haină —ă, ócska v. viselt
ruhu.
Veci, fif. i. örökidő; ín — vei fi om
  d$ omenie, mindig becsületes ember

leszesz; ín

vecilor, örökön.

örökké, mindörökké.
Vecie, nf. örökkévalóság, öröklét:

  din —; öröktől fogva; ín —, mind-
  örökké; l. Eternitate.
Vecin, fif. szomszéd; — deaproape,
  tőszomszéd; —ă, szomszédasszony ;
  e mai btm un — deaproape, decât
  un frate de departe, jobb egy, közeli
  szomszéd, mint egy távoli testvér; jobb
  ma egy veréb, mint holnap egy túzok ;
  —ii, a szomszédság; ín —I, a szom-
  szédban, a szomszédságban.; —, mu.
  szomszéd, szomszédos, közellevő, hit-
  táros.
Vecinal, mn. I. Viáinal.
Vecinătate, nf. szomszédság, közelség ;
  ín —, a szomszédban, közéiben^
Vecinez, I. vd. szomszédos v. határos
  vkivel; közelben fekszik;
Vecinie, mn. örök, örökös, öröklétű,
  mindenkori, örökké vkétó.
Vecínicesc, IV. ct>. örökli; megörökít.'
Vecinicie, nf. öröklét, örökkévaiáság:
Vecinime, hf. szomszédság; szomszéd
dók. r
Vecsațiune, nf boszantá#, faggatás,
  gyötrés; ingerkedés, bánták kínzás,
  bántolódás, kötekedés.
Vecsez, I. a. boszaM, bánt, ingerke-
  dik, kötekedik (-vet), gyötör, kínoz,
  faggat.
Ved, Ii. c». 1. lát, meglát) pillant,
  megpillant; 2. néz, tekint, szemlél;
I átallát, megért, belát, felfog (eszével);
| védi bine, természetesen.
! VedeaSă, ₙf. a vehi la —, világosságra
  v. napfényre jő, előjő, előkerül; a
  aduce la —, napfényre v. világos-
  ságra hoz.
Vedenie, nf. 1. megjelenés, jelenet,
  feltűnés ; 2. jelenség, látomány, tü-
  nemény, ábránd, képzelgés, álomlátás).
Vedere, nf. 1. látás, tekintet; véle-
  mény, nézet, látszat ; 2. kinézés, ki-
  látás ; tekintet; e de —a, că .... ,
  azon véleményben van, hogy .. .. ;
  la prima —, első tekintétre; are —
  bună, jól lát,, jó látása van; scurt
  la —, rövidlátó, rövid látású; are
  ceva ín —, szándékozik, céloz; perde
  din —, elfelejt, tekinteten kívül hagy;
  a trece cu —a, figyelmen v. tekin-
  teten kívül hagy, elnéz (hibát).
Vödei'Os, mn. világos, szembetűnő;
  odaie —ă, világos szoba; —, ifi. vilá-
  gosan, szembetünőleg.
Védése, IV. 1. napfényre hoz, ki-
jelent, kinyilatkoztat; 2. beárul, be-

Vedetă             486

Venerez

Veneric

487           Verbune

panaszol, beigazol, féltül tét, kiderít;
haina ’l — e, a ruhája elárulja.
Vedeta, nf. táborszem;őrszem, végőr,
loragor.
Ved&tor, mn. látszó, látó, stră —,
átlátszó.
Ve^i-bine, í. kétségkívül, természete-
sen, valóban, igazán; ugyan.
Vedit, fan.^ beigazolt, nyílt, tiszta,
világos, napfényre hozott.
Véditor, fif. bejelentő, feladó.
Védut, mn. látott, látható; bine —,
szívesen látott (vtndég); —, fif. lá-
tás, látó érzék.
Văzută, nf. látogatás ; pe —e, látva,
látottra..

Veduv, fif. özvegy, özvegy ember;
—a, nf. Özvegy, özvegy asszony.
Vfcduvesc, mn. özvegy, özvegyi; —e,
ifi. özvegyül.
Véduvesc, IV. fi. özvegyen v. özvegy-
ségben él.
Véduvie, nf. özvegység, özvegy állapot.
Veduvoiu, fif. özoegyembe?\
Veement, mn. I. Vehement.
Vegetal, mn. növényi; teng . . .; l. Ve-
getativ.
Vegetalii, nf. t. növényzet, növények.
Vegetare, nf. tengődés, tétlenség.
Vegetarian, fif. tengődő, növénynyel
táplálkozó, vegetáriánus.
Vegetațiune, nf. A. tenyészés, tenyé-
szet; 2. növényzet, növény élet; 3.
tengődé», tengélet.
Vegetativ, mn. növényi, tenyészeti,
növényéleti, teng . . .
Vegetez, I. fi. tenyész, nő; teng, ten-
gődik, növényéletet él.
Veghet, mn. fürge, eleven, vidor, élénk,
virgonc.
Veghiare, nf. 1. ébrenlét, vírasztás,
éjszakázás; éberség, ébrékenység
szemesség.

Veghiător, mn. éber, ébrékeny, sze-
mes, vigyázó; —, fif. őrző, őr; ke
rúlő, csősz.
Veghiez, I. fi. 1. ébren, van, virali,
gondoskodik (-ról); 2. őrködik (vmi
felett), őriz; őrt áll.

Vehement, mn. heves, indulatos : —,
ifi. hevesen, indulatosan, ingerülten.
Vehemență, nf. hév, hevesség, indu-
lat^ indulatosság, heveskedés, indu-
latoskodás.
VehículJ t. -Q,bf. k jármű, mozdony;
2, segédeszköz, segédszer.

Vejesc, IV. A) o. összeilleszt, páro
v sít; B) me —, vfi. összeillik, meg-
egyez ; megalkuszik.
^Véí, -úri, df. fátyol, lepel* burok; *
   a îmbrăca —, befátyolozza v. lep-
   lezi magát, fátyolt ölt (magára). '          .
Veleitate, nf. gyönge akaród zás, vel-
   leitás.                          ,      < ’
Vâlfă, nf. pompa, fény; verv; cu
   mare —, nagy vervvel.
Velin, mn. hârtie —ă, velinpapiros.
Velința nf. A. takaró, terítő (a-lóra);
   2. lepel, szőnyeg; 3. boríték (vi-
   rágé); 4. boltozat.

Velmășeală, nf. i. Vălmășeală. •-
Velniță, nf pálinkafőző, szeszfőzői
(tűz).                  .           a
Velnițar, fif. pálinkafőző, szeszfőző^JgR
Vâlvă, nf. (nt.) magtok.
Vână, nf.’ 1. ér; 2. rost, szál, sza->
lag; poetică, költői ér
aur, aranyér.
.Vânare, nf. 1. vadászás; — de ra
guii, rangkórság ; 2. futás, nyarg
lás.
^Vénat, fif. vadászat; drept de
vadászatjog; corn de —, vaaut
kürt; a merge la —, vadászat
megy.
Vânătoațe, nf. L vadászat, hajt
vadászat; 2. vadásznő.
Vânător, fif. vadász.
Véna torié, nf. I: Vânătoare 1.
Venatorime, nf. vadásztársaság,
dászság. '
Vend, III. A) c». ad, el-, fela'-f; áru®!
elárul; din mână liberă,
bad kézből elad: — cu cotul, rőf^

számra árul; - - cu redícata, egyre-
másra v. nagy in elad; B- —
eladódik, elárulja magát.
Veu^are, ₙf. eladás, árulás; ~ de
mărunțușuri, kiskereskedés, szatócs-
kereskedés ; de —, eladó, eladni
való; kapós, kelendő; om de ᵣ






meg vesztegelhető ember.
Vendațor, fif. eladó, árus, áruló; —
de poame, gyümölcsárus; — de
pátrie, hazaáruló.
Venerabil, mn. 1. tiszteletre méltó,

tisztelendő; tiszteletes ; 2 nagytisz- ■
teli tű (cím).                           j
Venerare, 1 nf. tisztelet, tiszlel’és ;|
Venerățiune, j tiszteletreméltóság; hó- j
doldt.
Venerez, I. q. tisztel, tisztehttel illet 1



   becsül, becsben tart, .tiszteletben tart,
   nagyrabecsül.
  Veneric, mn. buja, bujakóros, buja-
   senyvés; morb —bujakór, buja-
   senyv.
  Venerie, nf. bujakór, bujasenyv, buja-
   kórság.
  Vénét, mn. kék ; — deschis, világos-
   kék, égszinü; închis, sötétkék,
   szederjes, (veréstől) megkékült; a
   colori —, kékre fest v. futtat.
  Vânețeală, nf. kékség, kékszín; /. Vi-
   ué^ad&stb.
  Veneția, tfn. Velence (Olaszország-
   ban).
  Venețian, fif. velencei polgár; —, mn.
   velencei.
Venetic, fif. és mn. jövevény, idegen.
  Vânez, I. co. vadász, utána jár; —
   onoruri, hivatalt vadász; — o vulpe,
   elejt egy rókái.
  Venin, t. -uri, bf. 1. méreg, étető szer;
   a mesteca -—, mérget kever; fierbe
   ín el —ul, forr benne a méreg ; 2.
   harag, epe, epesár.
Veninat, mn. mérgezett, megmérge-
   zett; mérges.
Veninez; I. o. 1. mérgez, megmér-
gez, méreggel megetet, mérget ad;
  2. megront, megveszteget, megmér-
gesit.
Veninos, mn. 1. mérges, mérgező ha-
tású;' 2. epés, haragos.
Venire, nf. jövés, jövetel ; megérke-
zés; — înapoi, visszajővetel, vissza-
térés.
Venit, i. -e, bf. jövedelem, bevétel,
nyereség, haszon"; — curat, tiszta

jövedelem ; — anual, évi jövedelem; I tusakodik, birkózik.
— regulat, rendes bevétel.            Vancoin ..f i Vn/na,

   Vânjos, mn. 1. hajlós, hajlékony,
  hajlítható, hajtható; 2. izmos, erős,
  vaskos, zö- tök, tömör.
   Venos, mn. izmos, erős, szilárd; szá-
    las.
XjVânslă, nf. evező, evezőlapát, kor-
    mány (hajónál).
jVánsiar, fif. evezős, evezőlegény, kor-
    mányos.                 f "
yén'slare, nf. evezés.
'Vj^énslesc, I. fi. evez, kormányoz (pl.
    tutajt).
   Vént, i. -uri, bf. 1. szél; bate —-ul.
  fű a szél; — nordic, fölszél, éjszaki
  szél; — sudic, alszéí, déli szél; —

aspru, erős v. kemény p. zord szél; » Verbune, fif 1. toborzás, hadfogadás ;

, — rece, hideg v. zordon szél— mare,
nagy v. érős szél; a vorbi ín —,
hiaba beszél* v. vesztegeti a szót; a
face —, szelet csap, kérkedik; —
ușor, szelíd v. lassú szél; 2. fing,:
■ posz.
Ventil, t. -e, o/. (gép.) szelep, légszelep,
légbillentyü, szellentyü.
Ventilare, 1 nf. szellőztetés;^ lég-
, Ventila jiune, J újítás; szeleltetés.
Ventilator, fif. (gép.) szélkerék, szel-
lentő; szellőztető ; körfuvó; szelel-
tető.
Vântoase, nf. t. forgószél; szélvész,
zivatar.
Véntos, mn. szeles, szélvészes, sima',*-
kós, viharos.
Ventră, nf. potroh, poh, kövérhas.
Ventricel,fif. alhas, hasalj.
Ventrilă, nf. vitorla; evező.
Ventrilar, fif. 1. vitorlás hajós; 2. vi-
torlás hajó.
Ventrilez, I. fi. vitorláz, evez.,
Ventrilică, nf.    (ni.) szigorán, di-
csőfű.
Ventriloc, fif. hasbeszélő.
Vântuleț, t. -e, bf. szellő, csendes
szél; zefir.
Vântur, I. szór, megszór; zilál;
szellőz, szélnek ereszt; a —a țeara,
bejárja a világot, kóborol.
Venturare, nf. szellőztetés, szellőzés;
páttalás, zilálás.
              •} "/■ *•»
Vânuță, nf. erecske, kis ér.
Vénzoc, fif. csomó.
Vénzolese, IV. me —, vfi. küzködik,


Vepsală, nf. I. Vapseală stb.
V(i)er, fif. kandisznó, kan; — de să-
mânță, magló sertés.
Vér, fif. unoka, unokatestvér v. fivér.
Vera, nf. i. Vară.
Vératec, mn. nyári, nyár . ..; —,
fif. nyaralás; a ține în —, nyaral,
nyaralóban tart.

Verb, t. -e, bf. „(nyt.) ige, igeszó; —
activ, cselekvő ige; — factitiv, mü-
veltető ig e; — diminutiv, kicsinyítő
ige ; —- pasiv, szenvedő ige; — po- •
tențial, ható ige, tehető ige.
Verbal, m«, 1. szóbeli, szószerinti;
2. igei,, igétől származott; eșamen
—, szóbeli vizsgálat.

Verbuncaș

488

Vérsat

Vărsător

489

Vestesc

tobörzó (zenedarab); 2. (jöc) to-
borzó tánc.
Verbuncaș, df. hadfogadó, toborzó,
verbungr^.
Verbuvez, I. ca. toborz, katonát fogad,
verbuvál.'
Vârcolaci, ftf. t. Vârcolaci.
Verde, mn. 1. zöld, zöldelő, zöld-
színű; 2. friss, üde; 3. zöld, nyers,
éretlen (pl. gyümölcs); cam —, zöl-
des, viruló, félzöld; — închis, ha-
ragos v. sötétzöld; orr —, erős, erő-
teljes ember; a colori —, földre
fest ; a deveni —, zöldül, kizöldül;
Joia —, Űrnap; Nagycsütörtök;
a’i spune —, kereken kimondani; I
poama —, éretlen gyümölcs ; carne
—, nyers hús.
Verdeață, nf. 1. zöld, zöldség; pá-
zsit, mezőseg; 2. zöld ág; — a er-
nei/’f börvén; lonemeténg, kör-
üké.
Verdețuri, df. i. zöldség, hüvelyes ve-
temény, főzelék, ázalék. „
Vérdérie, nf. I. Vărzărie stb.
Véreimé,’ zöldⁱ zöldsé9 ’> Pázsit.
Verdin, mn. zöldes, zöldbe áttet-
  sző.
Vérese, IV. A) ca. betol, betaszít ; be-
  csúsztál, közé szúr, közé iktat (szót);
  Bf mé —, vd. becsúszik, betolako-
  dik, belopódzik, befurakodik.
Vérez, I. d. nyaral, nyarat tölt.
Vârf, i. -úri, af. tető, csúcs, orom;
  —ul arborelui, a fa sudár a; —ul

   nasului, az orr hegye; — acului, a
  tü hegye; — ul degetului, az

   hegye; plin cu —, telid.es tele,
   tejes; pun —ul, betetőz.
Vârfuesc, IV. co. tetéz, halmoz.

te-

Vérgat, mn. í Vergelat.
Vergea, nf. vessző, supra, pálca; esik,

ir ; are — bún, jó hangja van.
                                         Vérs, I. A) ct>. 1. tölt, kitölt; önt,
                                         i kiönt; 2. okádik, kiad, hány; 3.
Veri, foz. vagy, akár; , vagy-1 öntöz, locsol, meglocsol; önt, min-
vagy, akár-akár; — ce. akármi, I tába önt; — lumină, világosságot
bármi; — un, vagy egy.                  , | terjeszt v. áraszt; B) mé —, v/j.
Veridic, mn. igazságos, igazmondó. | ömlik, ki-, beomlik, beszakad, oe-,
Verific I. co. 1. hitelesít, helyben-1 ki. oly; plouă de —ă, szakad v.
hagy; 2. igazol; megerősít.              •  csorog az eső.
Verificare, nf. 1. hitelesítés, helyben- I Vérsare, nf. töltés, öntés, öntözés;
hagyás, megerősítés; 2. igazolás. ontás; — de apă, áradás, árvíz,
Verificator, őf. és nm, hitelesítő, hi- i özön; — de sânge, vérontás.
• élesítést; eomisiune —e, hitelesítő | Vérsat, i. -e, és -uri, af. 1. hányás,
bizottság.                              1 okádás; 2. himlő, csécs; — de oi,

   sav.
Vergelat, mn. sávos, csikós.

Vérig, I. cd. gyűrűz, karikás, gyű-
rűbe göngyölget v. tekerget; teker.
Verigă, nf. gyűrű, karika, kör; lánc- /
szem; békó.                          /
Verigar, df. (ni.) festő kökény/
(Rhamnus catharticus).
Verigaș, df. közvetítő, közbenjáró;
kerítő, házasságszerző.
Veriguță, nf. gyürücske, karikácska;
lánc-ssemecske.
Verin, df. epe, epesár ; l. Venin.
Veringă, nf. pokróc, daróc.
Verișoara, Verioară, nf. unokanövér,
nőunoka.
Verițel, Őf. (ni.) kender-kökörcsin;
I nagyzádor.
Verme, df. 1. féreg, hernyó; 2. bél-
féreg, giliszta; — de mătasă, (ni.)
selyemhernyó, selyembogár; selymér.
Vermenos, mn. férges; szúette; nya-
valyás, beteges (ember).
Vermânoșez, I. mé —, vd. férgese-
dik, megférgesedik, szuvasodik.
Vermerie, nf. férgek, nyüvek.
Vermet, df. féreg, hernyó, nyű; fér-
gek, bogarak, kártékony kisebb álla-
tok.
Vermuesc, IV. d. hemzseg, nyüzsög,

zsibong.

! Vermuleț, 1 df. férgecske, hemyócs-
Vermuț, J ka, bogárka.
Vermușor, df. I. Vermuleț.
Vernal, mn. tavaszi, kikeleti.

Vernie, mn. I. Vrednic*
Veronică, n{. Verona (nőnév); —, (ni.)
szigorán, dicsöfű (Veronica ofViciná-
lis).
Vers, t. -uri, af. 1. vers, verssor, ver-
seset; 2. ének, dal; hang; —
cantitativ, időmértékes v. mennyisé-
ges vers; — calitativ, hangsúlyos
vers; a face —uri, versel, verseket

bárány himlő; loc de —. himlő-
hely, ripacs, ragya; —, mn. öntött,
kiöntött; beömlőit.
Versator, df. öntő, vízöntő; — de.
clopote, harangöntő, rézöntő.
Visătorie, nf. öntöde, öntőhely; l.
Turnătoare.
Vărsătură, nf. öntés, ontás (téré),
hányás.
Versicul, t. -e, af. kis vers, vers.
Versific, I. cd. versel, verset farag,
versbe szed, rímekbe szed.
Versificare, l nf. verselés, versal-
Versificațiune, f kotás, versfaragás;
versalkat.
Versificator, df. verselő, versiró, vers-
faragó.
Versiune, nf. 1. fordítás forditmány;
^. fordulat, forduló, hitmáslat; ver-
zió, hirkeringés, híresztelés.
Vârstă, nf. 1. kor, életkor; 2. sáv,
csík.
Vérstat, mn. 1. váltakozott; vegyes;
2. sávos, csíkos.
Vérstez, I. ca. sávot, csikói.
Versuesc, IV. cd. 1. versel, verset fa-
rag; 2. énekel, dalol; beszél.
Versuitor, df. és mn. verselő, vers-
faragó.
Vértea, nf. csavar-menet, tekerület;
sarkazat, csukló'(ajtón v. szelencén).
Vertebre, nf 1. csigolya, gerinc,
csont; 2. forgattyú, kallantyu (ab-
lakon); ö. kankalék (fürészmalom-
ban).
Vertebral, mn. gerinces, csontvázas;
columnă —ă, gerincoszlop, hátge-
rinc, gerinc.
Vertebrate, nf. t. (állati.) gerincesek,
csontvázasok, belvázasok.
Vertecuș, i. -e, af. Î. örvény, forga-
tag; 2. forgószél.
Vârtej, t. -e, df. 1. retesz, tolózár, gö-
röb;      (íp.) kapocsfa, zárfa, ke-
resztfa; 3. nyelv (záró); 4. örvény,
forgatag; 5. forgószél; — de apă,
vizforgatag, örvény; — de pulbere,
porfelleg, porforgatag.
Vârtelniță, nf. 1. gombolyító, fonal-
gombolyító, motóla; 2. hengerkeré⁷.:
(malomban), hengerfa, görgő.
Vertical, mn. függélyes, függőleges,
fügqirányos, tetőirányos; linie —a,
függélyes vonal; unghiu —, csúcs-
szög;     . ifi. függélyesen, tetőirá-
ny osan.

Vertice, nf. 1. tető, fejtető; búb; 2.
/tető, orom, tetőpont.
Vârtos, mn. 1. kemény, erős (fa);
tömött, sűrű, vastag (étel); í. tö-
mör, jegectelen (érc); mai —, főleg,
főkép, különösen.
Vârtoșii, I nf. sűrűség, tömöttség;
Vértosime, f keménység.
Vârv, t. -uri, y. I. Vârf.
Vérzar, df. I. Varzar stb.
Vérzése, IV. d. I. înverzesc.
Veșcă, nf. szitakáva, káva.
Vése, df. (ni.) gyimbor, fagyöngy
Vesced, mn. I. Veșted ^tb.
Nese\,.mn. 1. vidám, \vig, jókedvű,
mulattató : 2. örvendetes, örvendez-
tető; față —ă, vidám arc; —, id.
vígan, vidáman.
Veselesc, IV. A) cd. vidámít, örven-
deztet; B) mé —, vd. vidámul, ör-
vend, mulat, örül.
Veselie, nf. öröm, vidámság, vigság,
jókedv; mulatság ; Ș.Î de —, örven-
detes nap, örömnap.
Veselitor, mn. örvendeztető, mulat-
tató, örvendetes; mulatságos.
Veselos, mn. I. Vesel.
Vesicătoare, 1 nf. hólyagtapasz, hó-
Vesicatură, J lyaghuzó.
Vâslă, nf. evező, evezőlapát; kor-
mány; f. Venslă stb.
Vespé, ff. (állati.) darázs; cuib de
—i, darázsfészek.
Vespérie, nf. darázsfészek.
Vesperă, nf. vecsernye, litánia.
Vessațiune, nf. I. Vecsațiune.
Vest, df. nyugat, nyűgöt, napnyugat;
vânt do cătră —, nyugoti szél.
Vestă, nf 1. mellény, derékra vájó;
2. Vestaszüz.
Vestaliné, nf t. Vesta-szüzek.
Veste, nf. hir; hírüladás, híradás,
újság, tudósítás; a da de —, hírét
v. neszét veszi vminek; fără —, hit
telenül, váratlanul; ce —? mi új-
ság.
Veșted, mn. 1. hervadt, hervatag,
fonnyadt, elhervadt; 2. sZinehagyott,
elfakult, halavány, összeaszott.
Veștejeaiă, nf. elhervadás; fonnya-
? dás, hervatagság, fonnyadtság.
Veștejesc, IV. vd. hervad., elhervad,
fonnyad, kiszárad ; halaványul, ki-
aszik (pl. ember).
! Vestesc, IV. ca. hirdet, kihirdet, hi-
। rül ad, tudósít hiresztel.

Vestibul

490

Vieață

Viena

491

Vindecător

Vestibul, t. -e, df. előcsarnok, pitvar,
előszoba.
Vestigiu, / -e, df. nyom,, nyomdok;
jel, jelenség.
Vestünént, /. -e, df. I. Vestmânt.
Vestire, nf. hirdetés, hirüladás; buna
  —, Gyümölcsoltó Boldogasszony (ün-
nep).
Vestit, mn. híres, elhiresült, neveze-
tes, hírneves, hírhedt; — de bleste-
mat, cégéres, rosszhirü.
Vestitor, fif. híradó, hirdető, tudó-
sító, értesítő; követ, hírnök, kül-
dönc.

Vestmânt, t. -e, df. ruha, köntös* öl-
töny, gúnya; ruházat, öltözet; nu
—iu face pe om, nem a ruha teszi
az embert.

Vestmántar, fif. ruhatár, ruhaszek-
rény.
Veteran, fif. hadastyán, aggastyán.
Veterinar, fif. állat- v. baromorvos,
marhagyógyász; școală —ă, barom-
gyógy-iskola.
Vetrilă, nf. vitorla, vitorlarud.
Vetne, nf. I. Vătue.
Veturie, nf. Veturia (nőnév).
Vetnstate, nf. 1. régiség, óság; 2.
hajdan, hajdanság, hajdankor.
Veverița, nf. (állati.) mókus, evet,
evetke, cibabó, csahó (Sdurus).
Vezeteu, fif. kocsis; csatlós.
Vezir, ^/márele —, török nagyve-
zér.
Vezure, fif. (állati.) borz (ragadozó a
talponjárók családjából).
Via, ifi. át, által; — Naseud, Na-
szódon át.
Viață, nf. i. Vieață.
Viatic, (. -e, df. utravaló, utipénz.
Vibrațiune, nf. (tign) rezgés, lengés;
unda de —, rezgési hullá n ; teoria
. —i, rezgési elmélet.
Vibrez, I. cd. rezeg, rezg, leng.'
Vicar, fif. helynök, helytartó, helyet-
tes ;. — episcopesc, püspöki hely-
tartó; — foraneu eppesc, püspöki
külhelynök.
Vicariat, t. -e, »f. helytartóság, hely-
nökség.
Nice,      fel Mm) ul ... , másod...;
  — admirai, altábornagy; — comite
alispán ; — notar, aljegyző ;■ - pre-
sident, alelnök, másodelnök; — versa,
megfordítva.
Vicinal, um. szomszédos, szomszédoló,

mellék; cale —ă, községi v. mellék
ut; tren —, mellékvaspálya.
Vicisitudine, nf. 1. változékonyság,
változandóság, változás; 2. kellemet-
lenség, viszontagság; baj, nehézség.
Viclean, mn. ravasz, hamis, csalfa *
álnok, fortélyos, róka, csempes ; —,
fif. ravaszdi, ravaszdi ember, róka
(ember); —, ifi. ravaszul, rókául.
Viclenesc, IV. vfi. ravaszkodik, fon-
dorkodik, álnokoskodik, csalfásko-
dik.
Viclenie, nf. | ravaszság, csel,
Vicleșug, t. -úri, df. f fortély, csemp,
kalaftnta ; csalás, rászedés.
Victimă, nf. áldozat; véres áldozat;
a cădâ —, áldozatul esik (vminek).
Victor, tf. Győző (finév).
Victorie, nf. győzelem, győzedelem,
diadal; a reporta —, győzedelmes-
kedik, győzelmet arat, diadalmas-
kodik.
Victorios, mn. győzedelmes, győztes,
diadalmas, diadalittas; —, ifi. győz-
tesen, diadalmasan.
Victualii, nf. i. élelmiszerek, ételne-
müek.
Vidare, nf. I. Vidimars.
Vide! = ve£i ! lásd!
Videz, I. co. I. Vidimez.
Vidi, = am veȘut, i. láttam.
Vizibil, mn. látható; în mód —
láthatólag.
Vidimare, nf. 1. láttamozás, látozás;
2. hitelesítés, megerősítés, jóváha-
gyás.
Vidimez, I. ct>. láttamoz, látoz; jó-
váhagyási záradékkal ellát.
Vidră, nf..(állati.) vidra.
Vie, nf. szőlő, szőlőhegy, szőlőkért ;
— • jöjjön ! hadd jöjjön!
Vieață, nf. 1. élet, életidő, életkor;
2, életforgás ; életpálya ; élelem, élet-
mód ; á lua cuiva — a, vkinek éle-
tét kioltani; a ’si lua — a, öngyil-
kos lenni, magát megölni; a plăti
cu —a, életével lakolni f a lupta pe
— pe moarte, élet-halálra vívni;
— dela sate, falusi élet; duce o —
mísera, sanyarog, nyomorúságos éle-
tet él; tengődik; pe —, élethosz-
sziglan ; plin de —, életteljes, élet-
erős, viruló; a fi ín —, életben
lenni; a trece din —, kimúlni az
életből, me.ghalni; fara —, kihalt,
élettelen,

  Viena, nf. Becs.
  Vienez, fif. és mn. bécsi.
  Vier, fif. I. Viier.
  Vier, fif. kan, kandisznó.
  V(i)erme, fif. I. Verme.
  V(i)ers, t. -uri, df. I. Vers.
J Vietate, nf élő, élőlény.
jViețuesc, IV. fi. 1. él, életben
M életet folytat; 2. <?7, lakik, tart ózko-
dik ; él vmiből; — regulat, mérték-
/ Ütésén él.

van

^Viețuitoare, nf. élő, élőállat; élőlény.
/Viețuitor, fif. élő, élőlény; eleven.
  Viez, I. fi. I. Viețuesc,
   Vifor, t. -e, df. zivatar, szélvész, vi-
    har, fergeteg; hózivatar, hófergeteg.
   Viforez, I. fi.. dühöng; zajog, zajlik
    (a tenger).
   Viforos, mn. viharos, vihar zó, zivata-
    ros, szélvészes; zajló.
xjVigan, mn. 1. /. Sănătos; 2. —, t.
    -úri, df. derékra való, viganó.
  Vighitor, fif. őr, csősz; I. Veghitor.
   Vigilant, mn. éber, ébrékeny, vi-
    gyázó.
  Vigilanță, nf. éberség, ébrékenység.
   Vigilie, nf. 1. őráltiSbt: őrizet, őrség;
strázsa; őr, őrálló; 2. őrhely, őr-
ház ; öridő; virasztás; 3. ünnep elő-
j estéje.
xjVigneta, nf. cimkép, védjegy, cím-
    réz ; ékrész, diszkép, képecs.
   Vigoare, nf. erő, erősség, életerő, ele-
    venség; ín — a legei, a törvény
    orejénk ftyva; a fi ín —, erőben
    lenni, érvényben lenni.
   Viguros, mn. erőteljes, erődús; vir-
    gonc, ebven.
  Viie, nf. szőlő, szőlőkért.
  Viier, fif. vincellér, szőlőcsősz.
  Viierit, fif. 1. szőlőművelés, borterme*

    lés; 2. szől.ődézsma-váltság.
   Viitoí, fif jövő, jövendő, jövendoség;
    ín —. jövőben, jövőre nézve.
   Vîjesc, IV. vfi. ki-, megegyez, illik
    (hozzá); —, a. illeszt, egyeztet pá-
    rosít.
   Víjeesc, IV. fi. 1. zug, zajog, üvölt;
    2. pezseg, far ; a —i cuiva urechile,
    cseng v. zug vkinek a füle.
   Vijeire, ) nf. 1. zugás, üvöltés;
   Vijeitura, J pezsgés, forrás.
   Vijelie, nf. vész, szélvész, vihar, fer-
    geteg.
I Vil, mn. hitvány, gyarló ; aljas, ala-
    csony.

Vilă, nf. 1. nyárilak, villa; 2. major
mezcüák.
Vîlced, mn. i. Válced.
Vilegiatură, nf. faluzás (nyári idény-
ben).
víifa, nf. i. vm.
I Viitoare, nf l. Váltoare.
Vin, l. -uri, df. bor; — alb, fehér v.
világos bor; — acru, karcos, sava-
nyú bor, rámpás; — cu pelin, ür-
mös bor; —- nou, új-, idei bor; pea-
tră de —, borkő; — vechiu, ó*bor.
Vin, IV. fi. jő, jön, meg jő, eljoₜ meg-
érkezik ; a —i cuiva ceva în minte,
pkinek eszébe jő v. jut vmi; a —i
cuiva într’ajutor, vkinek segélyére
siet ; — înapoi, indérept, visszajő;
— în mânie, haragra lobban r
gyullad, haragba jő; — la o moște-
nire,. örökséghez jut; — la vedeală,
napfényre jő,; ~ pe jós, gyalog jő;
— calare, lóháton jo; — pe lume,
világra jő, megszületik; a’si —i Ín
fire, magához jő; de aici — e, in-
nen van, innen jő.
Vina, nf. vétség, ok, hiba; hibázás,
vétek; a pune .-ape cineva, vkit
okol, hibáztat, vkinek vmit vétkül
tulajdonit; a nn fi de —, nem hi-
bás, nem oka.
Vinarit, fif. bor-adó, bor-vám; be-
mérési jog.
Vinars, t. -úri, ₐf. pálinka., égetett bor;
a face —, páliniát főz.
Vinărsar, fif. pálinkafőző v. égető.
Vinărsărie, nf. 1. pálinkafőzés v. ége-
, tés; 2. pálinkafőző!fáz; szeszgyár.
IVinațe, „f. ₜ.
Vinoál, i. -e, ..'delik ; 2. köt-

   bér, kötményoei,
Vinculare, o; .o ₜ
V^nculat, jhp Kocmtftgezett.
Vinculez, I. a. köt, leköt, kötményez,
bánatpénzzel biztosít (kötelezvényt).
NindQG, I. cd. á) gyógyít, meggyógyít,
; gyógykezel, orvosol; B) iné —, ᵥfi.

< gyógyul, fel-, meggyógyul; se —-a
! (o rana), beheged (egy seb).
Vindecabil, 1 mn. gyógyítható, gyógy-
í Vindecacios, f kezelhető; gyógyulható,
; orvosolható.
Vindecăment, i. -e, df. gyógyítás,
I gyógyulás, orvoslás; gyógyszer.
j Vindecare, nf. gyógyulás, ^gyógyítás,
i orvoslás.
। Vindecător, mn. gyógyító, gyógy ....

Virulent

498

Viu

Vindecătură

492

  üdvös, üdvhozó ; balsam —, gyó-
  gyító balzsam v. ír.
Vindecătură, nf. I. Vindecare.
Vindecea, nf. (nt.) betonika, sebfü,
  bdkfü.
Vindere, nf. eladás, eladatás.
Vindereü, áf. (állati.) vércse (Falco
  tinunculus).
Vindic, I. c». követel, visszakövetel;
  elsajátít; vindikál.
VindiCare, 1 nf. tulajdonkereset;
Vindicațiune, J követelés.
Vindicta, nf. megboszulás, megtorlás;
, harag, boszu, boszuállás.

Vineri, nf. péntek; — a pascilor
  nagypéntek.

I Viorea, I nf. (nt.) viola, ibolya, ta-
Vinețea, nf. (nt.) búzavirág, imola I Viorica. ) vaszi v. kék ibolya; —
( Centaur ea cyanus).                    I galbină, sárga ibolya.
Vinețeală, nf. kékség, kékszin, kék- | Vioriu, mn. violaszin, violakék.
folt.                                    1 Vioșie, nf. I. Vioiciune.
Viperă, nf. (állati.) vipera, kender-

Vinețesc, IV. <». kékit; kékre ver
kékre fest ; kékül, el-, megkékul.

Vinețiu, mn. kékes, kékcsszinü.
Ving, IIJ a. I. înving.                 ₜ , , _______, ____,____
Vingétor, fif. győző, győzedelmeskedő. | Viran, mn. puszta, lakatlan, vadon, V
Vinghereü, fif. I. Vindereü.         : sivatag; magányos.
Vinometru, áf. bormérő.              ! Vîrcol, t. -e, of. i. forgás, keringés;
Vinos, mn. 1. boros, bordás, bor gaz- i 2. örvény, forgatag.

  dag; 2. borszagu.                        Vírcolaci, áf. t. I. Vârcolaci.
Vinovat, mn. vétkes-, bűnös, hibás, ! Vîicolesc, IV. mé —, vá. vergődik,

   oka vminek; adós, köteles.
„ Vinovățeșc, IV. a. hibáztat, okol
ᵣ (vkit), vádol, vétkei, okoztat.
  Vinovăție, nf. bűnösség, vétkesség;
   vétség, hibásság.
  Vinovățire, nf. vádolás, okoztatás,
   okozás, okolás, hibáztatás.
  Vințeler, áf. vincellér, szol öcs ősz.
  Vinteș, mn. szeles, szélsebes ; cal —,
   szélsebes ló, poroszka (ló).
' Vintre, nf. t. lágy ék, lágyék-hajlás;
   szeméremgát.
  Vintrice, nf. 1 1. has, altest; 2. (nt.)
  Vintricel, áf, | varádics.
  Vintrilică, nf. (nt.) dicsőfü, szigorán.

  Vinulent, mn. borivó, részeges, bor-
   írásra hajlandó.
  Vinulența, nf. részegség, ittasság.
  Vinumetru, áf. bormérő.
  Vioară, nf. 1. brúcs, mélyhegedű;
   I. Violina; 2. (nt ) ibolya, viola.
  Vioiciune, nf. élénkség, vidámság,
   elevenség, vidorsáy, fürgeség.

, Vioiu, mn. élénk, vidám,
   ven, virgonc.
  Viola, uf. I. Vioară.

          Virtute

Violare, 1 nf. megsértés, megsze-
Violațiune, j gés; megfertőztetés.
Violent, mik. erőszakos, hatc.lmgs-
  kodó; erőszakoskodó; —, ifi. erő-
  szakosan.
Violența, nf. erőszak; erőszakosko-
  dás, hatalmaskodás.
Violet, mn. violaszinü, violaszin, vio-
  lakék.
Violez, I. <%. megsért, erőszakot követ
  el, erőszakoskodik.
Violina, nf. hegedű.
Violinist, áf. hegedűs, hegedűművész.
| Violoncell, áf. kis bőgő, gordonka;
! brugó.

magos v. kurta kígyó.
Vipiscă, nf. szegély, szegély zsinór, v
Vipt, áf. ellátás, koszt, élelem, tartás. v

vickándozik, éviekéi.
Vircolire, nf. vickándozás, evickélés,
vergődés.
Vírésc, IV. A) betol, betaszít (pl.
fiókot), be-, közéigtat, közészur, be-
csúsztál ; — banii ín buzunar(iu),
pénzt zsebre dug; B) mé —, vá. be-
csúszik, betolakodik, belopódzik, be-
furakodik, benyomul.
i Virgină, nf. szűz, szüzleány, hajadon,
' hajadon leány; leányzó.
Virginitate, nf. szüzesség, szűzi tisz-
taság.
Virgulă, nf. vessző, (Írásjel); — cu

punct, pontos vessző.

í Vírlan, áf. f állati.) angolna.
I Vírluga, nf. (állati.) görgöese,

kövi-

ₜ ponty.
Vîrță, nf. kefe.
j Virtos, nm. I. Vcrtos.

           ! Virtuos, áf. és mn. 1. műremeklő,
           j művész; 2. erényes, erkölcsös.
           * Virtuositate, nf. 1. müremeklés; re-
vidor, e.l&- j mekség; 2. erkölcsösség, erényesség.
           j Virtute, nf. 1. erény; 2. erő, erős-
           i ség, szilárdság ; ín -- a . . . . vminek

erejénél fogva; model de —, az
erépy példány képe.
Virtdent, mn. mérges.
Vis, t. -úri, d/. álom; álmodozás, me-
rengés, álmodás; álomkép; ín —,
álomban.
Visa, nf. I. Viză».
Visare, nf. 1. álmodás, álmadozás;
2. ábrándozás, képzelgés, merengés.
Visător, áf. és mn. álmodó, álomlutó;
ábrándozó, képzelgő.
Viscol, t. -e, »f. zivatar, fergeteg,
szélvész, vihar,
Viscolesc, IV. á. dühöng, viharzik.
Viscolos, mn. dühöngő, viharzó, viha-
ros, zivataros, zimankos.
Vișdei, áf. i. (nt.) csigacső, lucerna
v. német lóhere.
Visect, mn. szökő.. .; an —, szökő év.
Visez, I. A) á. álmodik, álmodozik,
gondokba merül, mereng ; ábrándo-
zik; B) mé vá. képzeli magát,
képzel, sejt, sejdit.
Vîșgăesc, IV. á. legyez, csóvál (far-
kat). ,
Visibil, mn. látható; látni való, nyil-
rátyvaló, világos, szembetűnő.
Vișin, áf. (nt.) meggyfa; —a, nf.
meggy.
Vișiniu, mn. meggy színű, meggy-
vörös.
Visionar, mn. ábrándozó, képzelgő,
álomlátó, merengő.
Visir, t. -e, df, okoló.
Visir, áf. I. Vezir.
Visită, nf. látogatás; a face —, lá-
togatóba megy, látogatást tesz.
Visitare, 1 nf. 1. látogatás; 2.
Visitațiune, j vizsgálat; kutatás, mo-
tozás ; 3. vizsgálat.
Visitator, áf. í. látogató; 2. vizsgáló,
motozó.
Visitez, I. c&. 1. látogat, meglátogat,
látogatást tesz; 2. vizsgál, megvizs-
gál, motoz, megmotoz.
Visiune, nf. 1. látomány, látomás;
álomlátás, jelenés ; 2. ábránd, álom-
kép ; agyrém.
Vîslă, nf. vitorla, evezőlapát, evező.
Vișla, nf. (állati.) vizsla, uszkár (ku-
tya), buvárkutya.
Vîslaș, áf. vitorlázó v. evezőlegény.
vîslez, I. á. evez, vitorldz(ik).
Vison, t. -e, df. bársony; bíbor.
Vistă, iá. prima —, első látásra, első
pillanatra.

Visternic, 1 áf. adószedő; kincstartó
Vistier, f számtartó; kincstárnok
Vistierie, nf. kincstár, állampénztár
Vită, nf. állat, barom, marha, okta
lan állat; — cu coarne, szarvas
marha ; carne de —, marhahús; —



încălțată ! ostoba marha !
Viță, nfŐ (nt.). 1. vessző, ág,
szőlővessző, venyige, szőlőtő,
(Vitis vinifera); — sélbatiea,

inda
bórái
(nt.,
keser

  l.  Leuru^fea; — albă, (nt.)
édes-csucsor (Vitis vitaiba); 2. ág
nem, származás, eredet, család, törzs

nemzetség.
Vitai, jnn. életképes; életbevágó
élet . . . ; cestfune —ă, életbevágt
kérdés, életkérdés.
Vitalitate, nf. életerő, életképesség
életberágóság.
Vitalițiri, í. -e. of. életbér, életpénz
életjáradék.
Vițea, nf. üszőborju, uehénborjay
Viteaz, áf. vitéz, hős; bátor, derék.
Vitejesc, mn. hőslelkü, hősi, vitézi
moarte —ă, hősi halál; — e, iá. bát
ran, vitézül, hősiesen.
Vitejie, nf vitézség, hősiesség, bátor
ság.
VițSl, áf. borjú, bomyu; — de mare
(állati.) tengeri borjú; emberem
cápa; carne de —, borjúhús. V j
Vițelar, áf. 1. bomyu pásztor, bor
nyász; 2. (nt.) borjupázsit; 3. fállati.,
csikbog&r; békahal; 4. bomyaskert
Vileluș, } borjacska, kis borjuk
Viíion, mn. sovány, ősztövér; vézna ;

gyönge.                         v
Vițioii, t -e. t>f. hajfürt. ■'
Vițios, mn. 1. gonosz, bűnös, vétkes
2. hibás, hiányos.
Vițiu, t. -i, if. 1. bűn, gonoszság, vé-
tek, gonosz hajlam; 2. hiba, hiány
fogyatkozás.                       j
Vitreg, 1 mn. mostoha; copil —
Vitrig, J mostoha gyérmék; frate—,
mostoha testvér (öcsé v. bátya) >
mamă—, mostoha anya ; soarte —ă,
mostoha sors.                   J

Vitregime, nf. mostohaság
bánásmód.

mostoha

Vitriol, áf (M-.) gálic, gálickő, vi-
triol; — cupric, rézgálic, kékgálie;
— alb, fehér v. horggálic; ölen de
—, kénsav, gálic-olaj.
Viu, mn. élő; élénk, eleven; vidor,

Vivace

494

Volnic

Voinicie 495 Vrajbă

  üdvös, ,
  gyító l
Vindeci
Vindece
bakfii.
Vinderi
Vindere
tinunc
Vindic,
elsaját
Vindibi
Vindicí
Vindic
harag.
Vineri,
nagyp
Vinețe
   ( Centi
  Vinețe
  folt.
Vinețe
kékre
  Vineți
  Ving,
  Vingéi
  Vingh
  Vinon
  Vinos
  dag;
  Vinov
    oka ‘
. Vino 5
- r (Vkit
   Vinox
    rétsé
   Vincn
    nkoz<
Vințe
Vinfc
széle
’ Vinti
széni
   Vinti
   Vinti
   Vinti
   Vinu
   ivás
   Vinn
   Vinn
   Vioa
    /. y
    V ioi
    elev
   Viei
   ven
    Viol

uig, vidám, jókedvű; interes —, | — a Dtale, önnek engedelmével ;
élénk érdeklődés.                    fără - , akaratlanul, nem akarva ;
Vivace, mn. eleven, élénk, vidám, nu are —. nincs kedve, szomorú;

   vidor; spirit —, eleven", élénk lélek.
J Vivacitate, nf. elevenség, élénkség, vi-
dámság, vidorság, fürgeség, b ítorság.
Vivandiera, nf. markotányosnö, had-
  csaplárnö.
Viză, nf. láttamozás, látó zás.
Viză, nf. (áliatt.) viza; Morun.
Vizez, I. co. láttamoz, láttamozással
  ellát, aláír.
Vizinea, nf. aranymérleg.
Vizir, fif. l. Vezir.
Vizitiu, df. kocsis, csatlós.
Vizuină, nf. gödör, verem, odú ; üreg,
  barlang.
Vlădica, df. püspök; l. Episcop stb.
Vlădicie, nf. püspökség ; /. Episcopie.
Vladnic, mn. izmos, erős, képes, vas-
kos, hatalmas.
Vlagă, nf. erő, izmosság, hatalom,
  gazdagság.
Vlăstar, t. -e, df. sarj. sarjadék, haj-
  tás ; bujtóág; magzat, fiatal cse-
  mete.
Vlog, df. gaznép, pór, gyülevész, cső-
  cselék nép.
Voace, nf. 1. Voce.
Voaiă, nf. I. Voiă.
Voatră, nf. keritőnő; házasságszerző
  asszony.
Vocabular, t. -e, c>f. szótár; szójegy-
  zék.
Vocal, mn. hangzó, szóló ; — a, nf. :
  onhangzó, hangzó, magánhangzó;
  muzică —ă, ének, énekzene.
Vocalisare, nf- hangzósitás.
Vocalism, fif. önhangzóság ■ iiW'pő-
  v. önhangzó rendszer.             ,•
Vocațiune, nf. í. hivatás;  2. hivány; :
  hívás, felszólítás.                >
Vocativ, df. hivó v. szólító ejtés.  í
Voce, nf. 1. hang, szó, szó.at; cu — j
  tare, fenszóval, hangosan; 2. véle- .
  mény, szavazat; — a poporului e :
  — a lui D^eu, nép szava Isten
  szava.
Vodă, df. vajda, fejedelem.          j
Vodevil, t. -e, df. népszínmű, dalos- !
  színmű.                            i
Voevod, df. vajda, fejedelem. I
Voiă, nf. 1. akarat; kedv, szándék; |
   2. kény, tetszés, szabad akarat, ön- I
  kény; cu - - a, akarattal, szántszán- |
  dákkal; — buna, jókedv, öröm: cu ¹

  dați’mi — ? engedjék meg! legyen
  szabad nekem ! de bună —, önként,
  szabadak iratból.
Voiager, fif. utazó.
Voiagez, I. fi. utazik; /. Călătoresc.
Voiagiu, 1 i. -ri, of utazás, kirán-
Voiaj, J dulás.
Voiaștnița, nf. (nt) lómenta (Mentha
sylvestris).
i Voiesc, IV. co. és fi. akar; szándéko-
zik ; kivan, szeret; — cuiva bine, üké-
nek jót akar.
Voinic, df. vitéz, bajnok, erőteljes
férfi; —, mn. erős, erőteljes, ép,
egészséges, tetterős, vitéz, bátor, de-
rék.
Voinicesc, mn. vitéz, bátor, derék;
—e, ifi. vitézül, bátran, derekasan.
Voinicie, nf. vitézség, bátorság, bá-
torszivüség, derékség.
Voinicos, mn. vitézkedő, bátor.
Voință, nf. akarat, kedv, szándék,
beleegyezés; szabadakarat, önkény,
tetszés; reá —, rosszakarat, ellen-
séges indulat.
Voios, mn. vidám, víg, jókedvű, vi-
dor, kedélyes; față —ă, derült arc ;
—, id. örömest, jó szívvel.
Voioșie, nf. vidámság, vigság, kedé-
lyesség.
Voire, nf. akarás.
Voitor, mn. akaró; beleegyező, szán-
dékozó ; — de bine, jóakaró, párt-
fogó ; — de rőu, rosszakaró, ellen-
séges indulata.
Voh-, v-i; vom, veți, ᵥₑᵣ<
Jogok, fogsz, fog, fogunk, fogtok,
fognak; — scrie, írni fogok stb.
Voj, I -úri. df. vizforgás, cizforga-
tag.
Vojesc, IV. fi. zúg, zuhog : zsibong,
zajong, morajlik.
Voieitură, nf. zúgás, moraj : ■ zsibon-
gás.
Volant, mn. röp . . .; foaia —ă, röp-
irat.
Volatil, mn. párolgó, illő; oleu
illő olaj.
Volbură, nf. 1. forgószél; (nt.)
szulák; — mare, (nt.) nagy szulák.
folyondár ; — mica, (nt.) kis szu-
lák, iszapfü.
Volnic, mn. 1. tetszés szerinti, sza-

bad; 2. kényleges, önkényes, ^erősza-
kos.
Voinicie, nf. 1. erőszakosság, önkényü-
ség; 2. szabadakarat.
Volontir, df. I. Voluntar.
Voitoare, nf. örvény, vizforgatag, güb.
Voitori, df. t. I. Vuitori.
Voluin, t. -e, és -uri, of. 1. kötet,
füzet, rész (könyvé); 2. térfogat,
tartalom, terjem, térimé, köbtarta-
lom.
Voluminos, mn. terjedelmes, térimés;
sok kötetből álló (könyv); op—, ter-
jedelmes munka.
Voluntar, df. önkény tes (katona);
—, mn. önkényi, önicénytes, szabad-
akaratu ; —, id. önként, készakúrat-
tal, Önszántából.
Voluptate, nf. gyönyör, - kéj, kéjgyö-
nyör; bujaság.
Voluptuos, mn. 1. gyönyörteli, ke-
cses, kéjteli; 2. kéjelgő, gyönyörke-
reső, kéjvadászó.
Vomesc, IV. 1       , , ... , ,
Vomez, I. ] okadzk, hány.
Vomitivă, nf. hánytatószer.
Vop, df. hab, hullám.
Vopotesc, IV. d. habzik, hullámzik,
  hulláéfnokat vet, habokat ver.
Vorace, mn. falánk, torkos; kajtár,
nagy ehető.
Voracitate, nf. falánkság, torkosság.
Vorbă, nf. 1. szó, kifejezés; beszéd;
nu spori —a, ne beszélj sokat! 2.
szó, ígéret, fogadás; mi’am dat —,
szavamat adtam, megígértem; — de
batjocură, gúny szó; —~e goale,
hiábavaló v. üres beszéd; din — Ín
szóról szóra, szósz érint; nici o —!
egy szót se! a’și pierde — a, szavát
vesztegetni; a tăie cuiva — a, vkit
félbeszakítani; a se ține de —, sza-
vát megtartani; — să fie ! dehogy!
szó sincs róla.
Vorbăreț, mn. 1. beszédes, bőbeszédű;
  2. csacska, fecsegő, locsogó.
Vorbesc, IV. fi. beszél, szól; szóno-
  kol, beszédet mond; — pre cineva de
  bine, de réu, vkiről jót v. rosszat
  beszél; — íntr’aiurea, félrebeszél;
  — lat, hosszadalmasan beszél; —
  multe, fecseg, locsog; se - -e, azt
  mondják, beszélik.
Vorbința, nf. beszéd, szólás.
Vorbire, nf. 1. beszéd, szó, szólás,
  beszélgetés; 2. szónoklat, beszéd.

Vorbitor, df. beszélő, szónok, szé-
nokló, szószóló; —, mn. beszédes,
bőbeszédű; ante —, előttem, előt-
ted, előtte szóló; szószóló.
Vornic, df. köztiszt; vornik; —al
ppliției, községi tanács-elnők; ma-
rele —, belügyminiszter,
Vornicie, nf. 1. rendőri tisztség; 2,
belügy miniszterin m.
Vospă, nf. polyva, hüvely, tok, héj.
Vospos, mn. hüvelyes, héjas; poly-
vás, murvás.
Voștină, nf. sonkoly, viaszsalak; l. i;
Boștină.
Voștinar, df. I Boștinar stb.
Vostru, Voastră, nvm. tietek, tiétek;
vai de capul — ! jaj a fejeteknek!
szegény fejetek!
Vot, t. -uri, df. 1. szavazat, szó; vé-
lemény ; — consultativ, tanácslati
v. tanácsadó szavazat; — decisiv,
döntő szavazat; — universal, álta-
lános szavazat; majoritate de —úri,
szó- v. szavazattöbbség; 2. foga-
dalom; — călugăresc, szerzetesi fo-
gadalom.
Votant, df. szavazó.
Votare, nf. szavazás; — nominala,
névszerinti szavazás.
Votez, I. co. 1. szavaz; megszavaz ;
fogadalmat tesz.
Votiv, mn. fogadalmi ; jurament —, x/
fogadalmi eskü; biserică —a, foga-
dalmi templom.
Votizare, nf. I. Votare.
Votresc, IV. co. kerít, összekerít, há-
zasságot közvetít.
Votrie, nf. kerítés, házasságközvetítés.
Votrn, fif kerítő, háza^ságszerzö.
NroJoie, nf. (állatt.) veréb; nu da
— a de amână, pre cea din gard,
ne hadd a biztos dolgot a bizony-
talanért ; jobb ma egy veréb, mint
holnap egy túzok.
Vraciu, df. kuruzsló, orvos.
Vraf, i. -úri, of. rakás, buzarakás;
h dam, halmaz.
Vrafuesc, IV. co. halmoz, rakásra v.
halomra rak.
Vrajă, nf. boszorkányság, babonázó^,
büvölés, bájolás, kuruzsolás; szem-
fényvesztés. varázslat.
Vrajbă, nf. civódás, civakodás, perpat-
var, veszekedés, egyenetlenség, ko-
códás, viszály, meghasonlás, zene-
; bona, lárma.

Vrajbesc


VrăjbesoJV. v4. civakodik, perlekedik,
összekoccan; l. învrăjbesc.
Vrăjesc, IV. «; és fi. kuruzsol, va-
rázsol, igéz, megigéz, megbúvói, meg-
babonáz; — cu mâna, kezével ha-
donáz.
Vrăjire, h/. 1. kuruzsolás, varázsolás,
megigézés, megbűvölés; 2. hadoná-
zás (kézzel).
Vrăjit, mn. megidézett, megkuruzsolt,
megbúvóit, elbájolt; megbabonázott.
Vrăjitoare nf. varázslónő, kuruzslónő ;
büvésznő.
Vrăjitor, fif. varázsló, kuruzsló, bű-
vész.

>■ ’■*
Vrăjmaș,^/. ellen, ellenfél; — de
moarte, halálos ellenség; —, mn.
ellenséges, ellenséges indulata; l.
Inimic.
Vrăjmășie, mn. ellenséges, ellenségi.
Vrăjmă^șese. IV. A) me —, y/í. ellensé-
geskedik, ellenkedik vkivel; B) —,
felingerel, felbujtat, felbontat.
Vrăjmășie; nf. ellenségeskedés, ellen-
ségesség, ellenséges indulat, gyülölség.
Vrană, nf L Vreană.
Vraniță, nf. kayu.
Vrașba, nf. I. Vrajbă.
Vrășmaș, nf. I. Vrăjmaș stb.
Vrașniță, nf. kapu.
Vrâstă, nf. kor, életkor; l. Vârstă.
Vrâstat, mn. csikós, sávos, gerezdéit,
rovacsos ; —, «4. váltakozva, külön-
bözőleg, vegyesen.
Vrav, t. -uri, őf. I. Vraf.
Vre, í4. vagy, valamely, egy ...; —
odată, vagy egyszer, valamikor.
Vreană, nf. 1. szád; hordószáj; 2.
lyuk, nyitás.
Vreasc, i. -urb őf. fahulladék, galy,
száraz ág.
Vreau, II. akar; l. Voesc.
Vrednic, wm. 1. méltó, érdemes; om
—érdemesült ember; — de ceva,
érdemes vmire, érdemesült; — de
laudă, dicséretre méltó ; — de iubire,
szeretetve méltó; a afla de —, érde-
mesnek találni; 2. értékes, becses ;
cartea aceata e —ă mult, ez a könyv
sokat ér.
Vrednicesc, IV. A) v4. érdemesül, ér-
demessé lesz, érdemeket szerez;, B)
—. űo. érdemesít, beesül, méltat;
l. învrednicesc.


496

Vulpșoara

Vrednicie, nf. érdem, érdemesség, mél-
tóság; după —, érdem szerint.
Vrej, i. -uri, df. tokocsány, szár (gyü-
mölcsé).
Vreme, nf. 1. idő, időjárás, időválto-
zás; 2. égiháboru, zivatar; de —,
korai,'jókori; poame de —, korán
érő gyümölcsök; a veni de —, ko:
rán jönni;¹ de — ce, miután, mivel-
hogy; fără —, idétlen, időelőtt; ín
toata — a, mindenkor ; í. Timp.
Vremelnic, mn. 1. idején való, korai,
jókori ; 2. ideiglenes, ideig való, mú-
landó.
Vremesce, IV. 4. 1 viharzik, esőzik,
eső esik; 2. havaz, havazik (télen);
tombol.
Vrere, nf. akarás.
Vreu, II. cd. akar; l. Vreau.
Vrîstă, nf l. Vîrstă.
Vruh, fif. (allaii.) csajva, cserebogár.
Vrut, (Vreau), mn. akart; —e și ne
—e, balgaságok, ostobaságok.
Vucle, nf. t. fürt, hajfürt; l. Bucle
Vuesc, IV. 4. tombol, zajong, dühöng,
üvölt, zúg.
Vuet, i. -e, dfz zaj, zörej, robaj, zör-
gés, csörömpölés; zsibongót, zúgás,
lárma, zajongás, üvöltés.
Vulcan, fif. 1. tüzokádó hegy, tűzhá-
nyó hegy; 2. Vulkán (tüzisten).
Vulcanic, mn. vulkdnnemü, tüzokádó,
tűzhányó, tüzeredetü, vulkanikus.
Vulcețleală, nf: l. Vilce^eala.
Vulg, df. köznép, pórnép.
Vulgar, mn. pórias, köznépi, köz, kö-
zönséges.
Vulgarisez, I. A) a>. 1. közzé tesz,
terjeszt, általánosít, népszerűsít; B)
me —, vfi. terjed, elterjed.
Vulnerabil, mn. megsebezhető, meg-
sebesíthető.
Vulnerare, 1 nf. sebzés, megsebzés,
Vulnerațiune, j sebhesztés.
Vulnerez, I. «. sebez, megsebez, seb-
heszt, megsebesít, sebet ejt (vkin) ;
sért.
Vulpe, nf. (Állati.) 1. róka; 2. róka-
bőr, rókaprém ; — bătrâna, vén róka,
ravaszdi, álnok.
Vulpesc, mn. rókái, rókafaju; —e,
ifi. ravaszul, róka módra, álnokul.
Vulpiu, mn. rőt, rőtveres.
Vulpoae, nf. nőstény róka.
Vulpoiu, df. him róka.
Vulpșoara, nf. rókácska.

Vultan 497                        Zăhată

Vultan, df. I. Vultur.
Vuitori, nf. i. ványoló malom. .
Vultur, df. (állaü.) sas; saskeselyü;
orv madár, turul; — alb, — mare,
— mohorit, sárga-, havasi v. par-
lagi sas (Aquila fulva), — auriu,
— bărbos, de — miei, orvaly, grif-,



z

Za, nf. 1. láncszem, lánckarika; 2.
vért, páncél.
Zăbală, nf. 1. zabola, zabla, álladzó
karika; 2. zabola (a száj szélén).
Z&b&va, nf. késedelem, késés, késlel-
tetés, haladék, feltartóztatás, halo-
gatás, húzás-halasztás ; fără —, ha-
ladéit nélkül ; — nic, mn. lassú, ké-
sedelmes.
Zăbăvesc, IV. fi. I. Zăbovesc stb.
Zăblău, t. -e. df. 1. takaró, szőnyeg;
2. suhanc, fickó. "
Zăbovesc, IV. co. A) feltartóztat, kés-
leltet, halogatB) me* —, vfi. elké-
sik, késik, késedelmez; —ire, nf. elké-
sés, késedelem, haladék ; időzés, mu-
latós.
Zăbovitor, mn. 1. időző, késedelmező;
2. mulató* kedvtöltő.
Zabovnic, mn. lassú, késő, késedet^'
mező, késedelmes.
Zabrac, i. -e, őf. feddés, megrovás,
dorgálás, szemrehányás.
Zăbranic, i. -e, őf. fátyol, fátyolszö-
vet, krep (szövet).
Zăbrele, nf. i. rács, rostély, ablak-
rács ; karfa.
Zabun, i. -e, »f. zubbony, zsibbony,
köntös.
Zac, H. 5. 1. fekszik, hever, henyél,
betegeskedik; 2. van, fekszik; aici
—e, itt fekszik v. nyugszik; l. Jac.
Zăcaș, mn. 1. beteges, ágybanfekvö,
gyönge, gyöngélkedő; 2. boszankodó,
bősz, neheztelő, torzsalkodó.
Zacașie, nf. gyöngeség, erőtlenség;
sinlés.
Zăcătoare, nf. 1. fásudvar, faudvar;
2. fekvés, fekhely, rakhely.
Zăcere, nf. fekvés,'betegeskedés, gyön-
gélkedés, heverés.
Zacușcă, nf. (un. zakuska) reg-
geli.


     Rom&n-magyftr szótár. II.


szakállas-, dögkeselyű (Gypa'étus
barbatus); —ul roman, római sas.
Vulturiu, mn. sas.. .; nas —, sas-
orr.
Vulturoancă, Vulturică, nf. (nt.) höl-
gyömül, kis egér fül (Hieracium).
Vutcă, nf. pálinka, szesz; vutki. \J







Zadă, nf. (ni.) 1. vörös fenyő (la-
rix); 2. lucfenyő {Pinus picea).
Zădar, id. in —, hiába, oknélkül,
hasztalanul.
Zădăresc, TV. &. hajszol, ingerel,
uszít.
Zădaritor, fif. uszító, ingerlő, 'bujto*

Zadarnic, mn. hiábavaló, haszonta-
lan, mídékowy, múlandó, ok nélkül
való.
Zădărnicesc, x/. «. meghiúsít, siker-
telenét, tönkretesz, megsemmisít (ter-
vet).
Zădărnicie, nf. hiábavalóság, semmi-
ség, hiúság, hiustílteág.
Zadie, nf. 1. keszkenő, fejkötő; 2. kö-
tény, kötő, előkötő, köcölyc.
Zaduf, nf. hő, hőség, rekkenő hőség,
forr óság, hevesség, fölhevülés.
Zafír, fif. (áwi.) zafír (drágakő).
Zăgan, fif.(állatt.) dögkeselyű (Gypaé-
tus barbatus).
Zăgaz, i. -uri, őf. töltés, gát, malom-
gát.
Zăbăesc, IV. a. bolygat, háborgat,
zavar, felforgat, hány-vet; megzava-
rodik.
Zagon, őf árok.
Zahana, nf. vágóhíd.
Zahăr, H. -uri, őf. cukor ;, căpățină
Zahar, J de —, cukorsüveg; tíapi de
—. cukorrépaj —ul lui Saturn, (iA.)
ólomcukor; — galbén, sárga cukor.
Zaharea, élelem, élelmiszer, ele-
iég.
Zaharicale, nf. i. cukor sütemény, cu-
korára.
Zaharisesc, IV, cukroz, megcuk-
roz, cukorral' behint. ■
Z&hiűad^'nf cukorszelence.
Zaharos, mn. cukortartalmú, cukros.
Zăhată, nf. zsák-utca.


32

Zaif




498

=—:      Zaif, mw». beteges, gyöngélkedő, magát
üdv rosszul érző.

99*
VÍX)A
Vin.
bal

Vin.
Vin
tin
Vin
els<
Vin
Vin
Vin,
ha
Vin

na
Vin
(C
Vir
föl
Vin
ké
Vb
Vir
Vir
Vir
Vir
■Vir ■'
. dt
Vir

Vn

/(*
Vii
   re
Vii
   ol
Vii . .
Vi

' Vi '

Vi
Vi
Vi
Vi
   ii -
Vi
Vi
Vi
   /.
Vt
   rí
Vi
   v

Zaifei, I. -úri, df. diszlakoma, ven-
dégség.
Zaiu, «/. 1. jégmenet, jégzajlás; 2.
.zaj, lárma.
Zala, nf. láncszem, lánckarika.
Zalhana, nf. vágóhíd.
Zálog; t. -e, of. zálog; —esc, IV. w. zá-
logosít, elzálogosít, zálogba ad; —
ire, nf. zálogvevés, elzálogosítás, zá-
logba adás; —it, wn. elzálogosí-
tott, zálogbaadott, elzăiogolt.
Zalud, mn. bódult, kábult, balga,
együgyű; hóbortos, oktondi, hájfejü.
Zamă, nf. leves, lé, nedv; — de lá-
máé, citromlé; — de varză, ká-
posztáié.
Zamârcă, nf. hitvány leves, hosszú lé.
Zâmbit fif. I. Coșniță.
Zambila, nf. (nt.) 1. jácint (virág)
(Hyacinthus); 2. /. Viorica/
Zămislesc, IV. fi. fogant, méhebe
fogad, teherbe esik, megfogamzik:
Zămislire, nf. méhbefogadás; fogan-
tatás, fogamzás.
Zămos, fif. sárgadinnye; —, mn. le-
ves, leveses, szaftos, szotyvas, szotyós
(gyümölcs).
Zămoșița, nf. (nt.) ziliz; fehér
mályva.
Zampara, fif. dőzsölés, dorbézolás,
tobzódás; kéjeigés ; tékozlás, pazar-
súg; —gin, fif. dőzsölő, kéjéigő,
tobzódó, dorbézoló; tékozló, pazar.
Zămurcă. nf. hosszú lé, rossz leves.
Zănatic, mn. holdkóros, holdas, alva-
járó,
Zanfir, t. -e, df. (ánt.) zafír (drá-
gakő.)
Zăngănesc, IV. fi. csörög, csörömpöl,
csikorog: — sabia, kardot csörtet.
Zaoă, nf. vért, páncél.
Zăpăceală, nf. zűrzavar, rendetlenség,
tévedés, megháborodás, megtébolyo-
xtás, zavarodd»; szórakozottság; —
esc, ÍV. zl) &>. összezavar, megzavar,
megháborít: B) mé —, vfi. meg za-
varodik, téved, megháborodik; —it,
mn. zavart, megbomlott, meg zavaró
dott, megháborodott.
Zăpadă, nf. hó; alb ca —a, hófehér.
Zăpărste, nf. I. utolsó szülött: 2.
szemrehányás, dorgálás.
Zapciu, fif. I. Subprefect.
Zapăuc, fif. I. Zăpăcit.


Zăvează


Zapis, t. -úri, df. bizonyítvány, tanú-
sítvány, okmány,.irat.
Zaplan, mn. töves; vaskos, zömök.
Zaplaz, t. -úri, df. kerítés, sövény,
Zăpoare, nf. jégállás, jégtori ás.
Zăpodie, nf. völgy.
Zápor, fif. 1. bárányhimlő; 2. ót var.
Zăpresc, IV. fi. bereked, nem tud hu-
gyozni (lóról).
.Zaprire, nf. hugyrekedés, dugulás.
Zăpsesc, IV. o. rajta csip, rajta
kap.

mele9-
Zár, t. -uri, df. 1. zár, lakat; 2. fif
kockajáték.
Zară, nf. író, savó.
Zaraf, fif. bankár, pénzváltó; - lic,
t. -e, df. felpénz, előleg, foglaló.
Zarafie, nf. pénzváltó-intézet, bank-

Zare, nf. világ, világosság, fény, vi-
lágítás.                         ‘ «
Zăresc, IV. &>. megpillant, meglát,
észrevesz.
Zarif, mn. csinos, kedves, díszes, ékes,
takaros, szépecske, kicsided.
Z érire, nf. pillantás, észrevevés.
Zăriște nf. rom, omladék, szakadék.
Zarnacadea, nf. (nt.) nárcisz (Nar-
dssus).                ₉
Zarpalatec, mn. könnyelmű, akara-
tos, fejes, makacs, nyakas.
Zarvă, nf. zaj, zsibong ás, zsivaj, to-'
longás.
Zarzăr, fif. (ni.) sárga barackfa (Pru-
nus armeni aca); —a,nf. tengeri ba-
rack ; kajszin barack.
Zărzățea, nf. (nt.) gyömbér (Zinpi-
bér).
Zarzavagiu, fif. zöldségárus.
Zarzavat, t. -uri, (t. zarzavaț), *f.
főzelék, zöldség, hüvelyes vetemény.
Zasc, t. -úri, df. lábfa, ászok, ászokfa
(hordók alatt).
Zăstimp, t. -úri, df. időköz; l. Re-
stimp.
Zaț, t. -uri, 1. üledék, ágya v. sep-
reje vminek; 2. (Játififan) betét,
betétei, tételpénz.
Zătigneală, (dl. zatucnonti), nf. hábo-
rít ás, háborgatás, zavarás, zavar,
rendetlenség, megbotlás.
Zatignesc, IV. c>. bolygat, háborgat,
zavar.
Zăveaza, nf. i. Perdea.


Zaveazdă


499

Zaveazdă, (dl. svézda), nf- csillag (a
kehely felett).
Závelca, nf. kötény, köcöle, előkötő.
Zavera, (&/. za véra — pentru lege),
nf. lázadás, fölkelés, zendülés, táma-
dás, zavargás.
Zavergiu, fif. lázadó, felkeli), zendülö,
pártütő, zavargó.
Zavistie, nf. ármány, csel; irigység,
kajánság; l. Zarvă.
Zavistios, ț mn. irigy, irigykedő, ka-
Zavistnic. J ján; cselszövő.
Zavistuesc, IV. «. irigyel, megiri-
gyel, kajánkodik.
Zăvod, fif. szelindek, mészároskutya,
kuvasz.
Zăvoiu,t -e, dfS. (folyamparti) erdő,
  liget, rét; 2. tejfölös túró.
Zăvon, t. -e, df. szemfödél, halotti
lepel; l. Sovon.
Zăvor, i. -e, df. retesz, závár, tolózár,
göreb.
Zăvoresc, IV. o. reteszel, bezár.
Zavragiu, fif. /. Zavergiu.
Zăzăesc, IV. fi. 1. sziszeg, piszeg^,
zümmög ; 2. sistereg, sustorog.
Zbranca, nf. pazarlás, eltékozlás, el-
harácsolás.
Zea, nf. I. Za.
Zeama, nf. leves, lé, nedv; t. Zamă.
Zebavă, úf. i. Zăbavă stb.
Zebră, nf. (állati.) zebraló.
Zebrele, ₙf t. rostély, rács.
Zece, ázn. I. ț)ece stb.
Zeche, nf. harisnya, cundra, condra.,
  paraszt, felső, zeke.
Zfcdăresc, IV. cₐ. /. Zădăresc.
Zăduf, {. -uri, f. I Zăduf.
Zefir, t. -e, df.’ esti lehel, szellő, fuva-
. lom, zefir.
Zeflemea, nf. csúf, csúfság, gúny;
  csekélység, potom ár; a Ina ín —,
  kikacag, kinevet, kigunyol; semmibe
  veszj 1. Batjocură.
Zefliu, mn. vidám, jókedvű.
Zeitate, nf. I. peitate.
Zei, fif. 1. buzgalom, hév, buzgóság ;
  2. szorgalom, igyekezet; 3. rugó,
  ösztön ; rajongás.
Zelan, fif. vért, páncél, pajzs.
Zelos, mn. buzgó, heves, buzgólkodó.
  szorgalmas, igyekező, készséges, tö-
  rekvő.
Zelot, fif. buzgólkodó, serény, heves
  védője vminek.; rajongó.
Zelotipie, nf. 1. féltékenység, szere-

         Zimbesc


lemféltés ; 2. kajánság, irigy vetél-
kedés ; rajongás.
Zémbru, fif. (állati. ) 1. zebra, zebraló;
2. dámvad (Cervus dama).
Zémislesc, IV. w. /. Zămislesc stb.
Zemnic, fif. téli pince.
Zémos, mn. i. Zămos.
Zépodie, nf. völgy.
Zér, fif. savó.
Zero, fif. zérus, semmi; üres szám,
nulla..
Zestre, nf. hozomány, meny asszonyt
kelengye.
Zețar, fif. szedő, betűszedő.
Zeu, fi(. bálványisten, álisten; —!
idz. istenemre; <jlic —, isten engem
uyy segéljen!
Zevzec, mn. bamba, bárgyú, hülye,
tompa (eszű).
Zgancă, nf. seb, sebhely, vak seb.
Zgâesc, IV. cd. I.' Sgáesc stb.
Zgău, fif. anyaméh, nádra.
Zi, fif. nap; l. pioa.
Ziar, t. -e, df. I. țțiar stb.
Ziarist, fif. hírlapíró; l. Diarí^t.
Ziaristică, nf. időszaki sajtó, időszaki
irodalom, hírlapirodalom.
Zibeta, nf. (állati.) pézsma-gtocska.
(Viverra zibetha).
Zic, Ul. cd. /. Dic -4b.
! Zid, t -úri, df. kőfal, -fal, kőkerí-
tés.
Zidar, fif kőműves, kömives.
Zidăresc, ₄ IV. co. falaz, falai rak,
épít.
Zidărie, nf. 1 kÖntüvc»ség, kőműves
Zidarit, fif. J munka, falazat epil-
letmű.
Zidesc, IV. cd. 1. épii, epüUui rak,
falaz, építkezik, építtet,; 2. teremt
alkot.
Zidire, nf. 1. épület, építkezés, épít
meny; 2. teremtmény, teremtett, lény.,
teremtés; alkotás, alkotmány, mii.
Zidit, mn. 1. teremtett, alkotott,; 2,.
épített.
Ziditor, fif. 1. építő; cdkató. te-
remtő.
Ziduesc, IV. cd. falaz ; l. Zidesc.
Ziler, fif. napszámos. .
Zig-zag, t. -úri, df. szíg-szeg, zeg-zug,
girbe-gurbaság.
Zilnic, mn. naponkénti; ifi. napán-
ként.
Zimberec, df. órarugó, áraloll
Zimbesc, IV. fi. mosolyog, somolyog.

Zimbei

500

Zuluf

Zurăesc 501____________________ Zventez

  üdvöi
gyitó ,
Vinde
Vinde
bakf
í Vinde
Vinde
ținui

elmosolyog; i —e norocul, kedvez
neki a szerencse.
Zimbet, t. -e, tf. mosoly, mosolygás,
nevetés.
Zimbil, /. -e, of. I. Zambil.
Zimbire, nf. mosoly, mosolygás, ne-
vetés.
Zimbitor, mn. mosolygót derült, vi-
dám, nevető.

Vindi    _. • • v - - - •             , ,,
  fisai   Znnbra, nf. (állati.) dámvad, damgtm
— -¹ (Cervus dama).
          Zimbri, nf. i. farkas-fogak (lovak-
           nál).

; Vindi
: Vind;
Vindi
hara
i Vinei
napi
; Vinei
i ■ (Cei
r-Vine
folt.
Vine⁴
kéki
Vine
^Ving
Ving
Ving
Vino
Vinc

Zimbru, (ozl. zonbri) fif. (állati.) bö-
lény, jáhoros (Bős urus).
Zimți, fif. i. pengés, csengés (pénzé)'.
Ziná, nf. I. pină; perui —elor, /.
Negară ; carul —elor, l. Podbeal
de munte; i. zinele; l. Jelele.
Zinc,,fif. (áwt.) horgany, cink.
Zîngănesc, IV. fi. esőrög, csörömpöl,
csörtet (kardot); zeng, harsog, hang-
zik, megzendül, megkondul.
Zîngănire, nț. 1 csörömpölés, csör-
Zîngănit, i. -e, a/. j gés, kardesörtetés,
zengés, harsogás, csattogás.
Ztngir, £ -e, of. nyakvas, nyakkáva.
Zinzifil, fif (nt.) gyömbér; /. Ghim-
ber.

Vinc Ziori, nf. i. szürkület (reggel/, haj-
         nalhasadás, virradóé, hajnal odás,
         reggeledés.
        Zîrm, fif 1 1. (nt.) csucsor, ebszölö,
        Zîriiă, nf. j zolna (Solanum); 2. ke-
        seréde csucsor (S. dulcamara). *

oka
Vük
-
Vin<
véti
Vin<
okc
Vini
Vin
ezé
Vin
szc
Vin
Vin
Vin,
Vin
irt
Vin
Vin
Vio

Vk

Vie

Zîrnoaică, nf. boszorkány, vén banya,
vén szotyó.
Zisă, nf. állítás, mondás, előadás,
vallomás.
Zîuă, nf. I. ț)ioă.
Zizanie,. nf. 1. gyom,, dudva, gaz;
2. (ni.) szédítő, vadáé, konkoly, üszö-
gös konkoly; 3. viszálykodás, vi-
szály, perpatvar, meghasonlás, egye-
netlenség. ,
Zizifă, nf. (rt.) mellbogyó, jujubafa
(Zizypha).
Zlae, fif.I. Oiță.
Zlătar, fif aranyász, a.anymosó.
Zlavoaca- nf. (állati.) békahal (Lo-
phius).
Zlot, fif. I. Flórén.
Zmeu, fif. sárkány szörny, rémállat,
csoddállat; l. Sínen.
Znop, fif. kéve; l. Snop.
Zoală, nf. fáradság, munka, bai.

Zoaie, nf. szappanos vizfháb.
Zodiac, fif. (csillag.) állatkör, égíjegy-
kerület. ‘
Zodie, nf. égi jel, égjel, csillagzat.
Zodiaș, 1 fif. jós, jöoendőmcmdó (az
Zodier, J égi jelekből
Zoiu, fif. I. Pleavă.
Zölese, IV. o. 1. szappanoz (ruhát),
szappannal mos; fáraszt, ki-, el-
fáradt; kifárad, elfárad, kínlódik,
bajlódik.
7iox&,nf. 1. övezet; 2. ég alj, földöv,
éghajlat, zóna, égöv; tarifă pre —o,
zónatarifa, zóna-árszabály.
Zoografie, nf. áUatrajz.
Zoolit, fif. állatkövület, megkövült
állat.
Zoolog, fif. állatismerő, állattannal
foglalkozó, állattudós.
Zoologic, mn. állattani.
Zoologie, nf. állattan.
Zop, ifi. össze-vissza, keresztül-kasul.
Zopăesc, IV. cd. elgázol, széttipor, el-
tapos.
Zor, i. -úri, a/, erőködés, megerőltetés;
sürgetés, sietség, sietés ; dau —, ösztö-
nöz, sürget, zaklat, ösztökél; hajt.
Zorbă, nf. lázadás, zendülés, felkelés,
pártütés.
Zorbagiu, fif. pártütő, lázadó, felkelő,
zendülő.
Zorean, fif. (állati.) fehérkeszeg (Leu-
ciscus).
Zoresc, IV. co. hajt, üz, kerget, ösz-
tönöz, sürget* zaklat; se —e, o®f/.
hajnalodig, reggeledik, pitymaliik.
Zori, fif. t. I, Ziori.
Zorele, nf. i. (ni.) I. Holbura.
Zorilă, nf. -1. Hajnal (személyesítve);
2. csodálatos szent; 3. bagoly.
Zornăesc IV. fi. cseng, zörög, csörög,
csörömpöl.
Zornăitură, nf. csörgés, zörgés, csen-
gés, csörömpölés, pattogás, durrogás.
Zorzoane, nf. i. csecse-becse; sallang.
Zorzonat, mn. sallangos, cifritott.
Zovon, i. -e, ₉f. i. Zăvon.
Zugraf, Zugrav, fif. festő, festesz, kép-
iró, képfestő; - - de casă, szoba
festő.
Zugrăvie, ₙf. I. Pictura.
Zugrăvire, nf festés, léfestés; leírás.
Zugrum, I. cd. I. Sugrum sth.
Zuliar, nf. féltékeny, szere le mféltő.
Zulie, nf. féltékenység, szer ele mf'éltes.
Zuluf, fif. hajfürt, hajfodor.

              fi. I. Zornăesc.
               /. Zornăitură.
              Zorbă.
   ₒ—mu, ív. fi. zörög, csörög; zör-
get.
Zurgălău, i. -e, o/. csörgő, zörgetyü,
csengetyü.

Zuzăesc, IV. fi. zúg, mofrajlilt; cseng,
zeng (a fülben) ; suhog, sziszeg.
Zuzét, t. -e, tf. zugás, moraj; robo-
góé, csörgés, robaj, zsibongóé; zu-
duláe.
Zuzur, fif. I. Susur.
Zvéntez, I. cd. I. Svéntez.