ELEMENTELE DE ORIGINE SÎRBOCROATĂ ALE VOCABULARULUI DACOROMÂN
DORIN GĂMULESCU
Facultatea de limbi slave Universitatea din Bucureşti
ELEMENTELE DE ORIGINE SÎRBOCROATĂ ALE VOCABULARULUI DACOROMÂN
Elementi srpskohrvatskog porekla u
dakorumunskom recnîku

Ci
1974
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA BUCUREŞTI
NOVINSKO PREDUZECE „LIBERTATEA” PANCEVO
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Str. Gutenberg 3 bis, sector 6 Bucureşti ROMÂNIA
Toate drepturile rezervate IMPRIMAT ÎN ROMÂNIA
In memoriam
EMIL PETROVICI (1899-1968)
CUPRINSUL
Cuvînt înainte..................................................... 11
Predgovor.......................................................... 13
Abrevieri, Skracenice.............................................. 15
Bibliografie....................................................... 19
I.	Introducere ....................................................... 33
1.	Elemente vechi (sud-)slave şi slave moderne în limba română 33
2.	Raporturi istorice (etnice, economice, culturale) între sîrbi şi
români şi reflectarea lor pe plan	lingvistic....................... 38
3.	Contribuţiile ştiinţifice la studierea influenţei sîrbocroate asupra
limbii române...................................................... 45
II.	Probleme ale cercetării	influenţei	sîrbocroate	în limba română 53
1.	Delimitarea împrumuturilor sîrbocroate de alte împrumuturi
slave (vechi sud-slave, bulgare, ucrainene, ruseşti) şi neslave (turceşti, maghiare, germane)................................... 53
2.	Sursele de material................................................ 70
III.	Lista împrumuturilor,	calcurilor	şi	derivatelor ............... 75
IV.	Observaţii privind morfologia, semantica şi fonetica împru-
muturilor sîrbocroate din	română............................... 207
1.	Clasificarea morfologică.......................................... 207
2.	Clasificarea semantică............................................ 208
3.	Adaptarea morfologică ............................................ 213
4.	Schimbarea categoriei lexico-gramaticale.......................... 216
5.	Adaptarea fonetică................................................ 217
6.	Accentul.......................................................... 220
7.	Evoluţia semantică................................................ 221
V.	Locul elementelor de origine sîrbocroată în vocabularul limbii
române actuale ................................................ 225
Rezumat (în sîrbocroată).......................................... 229
Lista hărţilor.................................................... 241
Indice de autori.............................*................. 243
Indice de cuvinte................................................. 248
SADRZAJ
Predgovor (na rumunskom) ........................................ 11
Predgovor (na srpskohrvatskom)................................... 13
Skraâenice ...................................................... 15
Literatura....................................................... 19
I. Uvod............................................................. 33
1.	Stări (ju2no-)slovenski i moderni siovenski elementi u rumunskom jeziku...................................................... 33
2.	Istorijski (etnicki, ekonomski, kulturni) odnosi izmedu Srba
i Rumuna i njihov odraz na	lingvistickom planu................... 38
3.	Naucni prilozi proucavanju srpskohrvatskog uticaja na rumunski
jezik ........................................................... 45
II.	Pitanja ispitivanja srpjkohrvatskog uticaja na rumunski jezik 53
1.	Razlikovanje srpskohrvatskih pozajmica od drugih slovenskih
(starih juznoslovenskih, bugarskih, ukrajinskih, ruskih) i neslo-venskih (turskih, madarskih,	nemackih) pozajmica ............. 53
2.	Izvori grade.................................................... 70
III.	Spisak pozajmica, kalkova i izvedenica........................ 75
IV.	Primedbe o morfologiji, semantici i fonetici srpskohrvatskih
pozajmica u rumunskom......................................... 207
1.	MorfoloSka klasifikacija....................................... 207
2.	Semanticka klasifikacija....................................... 208
3.	Morfoloska adaptacija.......................................... 213
4.	Promena leksicko-gramaticke	kategorije.................... 216
5.	Fonetska adaptacija ........................................... 217
6.	Akcenat........................................................ 220
7.	Semanticka evolucija........................................... 221
V.	Udeo elemcnata srpskohrvatskog porekla u recniku danas-
njeg rumunskog jezika........................................... 225
Rezime (na srpskohrvatskom) .................................... 229
Spisak lingvistickih karata	......................... 241
Registar imena................................‘.............. 243
Registar reci................................................... 248
cuvînt Înainte
Lucrarea de faţă este, în esenţă, teza de doctorat, elaborată sub conducerea ştiinţifică a acad. Al. Graur şi susţinută la Facultatea de limbi slave a Universităţii din Bucureşti la 30.1.1970, în faţa comisiei formate din prof. dr. doc. I. Const. Chiţimia — preşedinte, acad. Al. Graur, acad. Al. Bosetti, prof. dr. doc. G. Mihăilă, dr. G. Bolocan — membri.
Preocupările autorului pentru problemele influenţei limbii sîrbocroate asupra limbii române sînt mai vechi şi s-au concretizat într-o seamă de contribuţii pe această temă publicate în reviste de specialitate (vezi Bibliografia). Deşi bazată, în bună parte, pe cercetările anterioare, lucrarea aceasta este în întregime inedită, în sensul că, pînă în prezent, nu au fost publicate părţi sau capitole ale ei. Printre sugestiile recenzenţilor oficiali şi neoficiali * s-a aflat şi aceea de a publica lucrarea în volum, fără a o fragmenta, recomandare ce coincidea pe deplin şi cu dorinţa autorului. Editura Academiei Republicii Socialiste România din Bucureşti şi Editura „Libertatea” din Panciova au venit în întîmpinarea acestei dorinţe asumîndu-şi sarcina de a publica şi pune la dispoziţia specialiştilor — în primul rînd cunoscători ai limbilor română şi sîrbocroată — rodul cercetărilor noastre în acest domeniu.
Reluînd după aproape patru ani lucrarea, pentru a o pregăti în vederea publicării, am efectuat în text o seamă de completări şi intervenţii privitoare mai mult la aspectele bibliografice, tehnice şi stilistice şi prea puţin la cele de conţinut şi structură. Adăogirile faţă de textul iniţial al lucrării sînt în ordine : Cuv intui înainle, Lista abrevierilor, Rezumatul în sîrbocroată, Indicele de autori şi Indicele de cuvinte. De asemenea, pentru uşurarea consultării lucrării de către vorbitorii de sîrbocroată, titlurile şi subtitlurile capitolelor
* Referate neoficiale au scris prof. dr. E. Vrabie‘(Bucureşti), prof. dr. A. Vraciu (Iaşi) şi conf. dr. Th. Trâpcea (Timişoara).
au fost redate şi în această limbă. în măsura timpului disponibil, am adus la zi informarea bibliografică şi am completat unele cita-ţiuni în corpul lucrării. în sfîrşit, am ţinut seama de sugestiile recenzenţilor, de la caz la caz, completînd expunerea sau aducînd un plus de precizie în exprimarea punctului de vedere propriu.
Elementele de origine sîrbocroată ale vocabularului dacoromân este prima încercare de sinteză privind influenţa limbii sîrbocroate asupra limbii române în domeniul amintit. Totuşi, pe lîngă împrumuturile lexicale, în ea se semnalează şi influenţele în alte compartimente ale limbii (fonetică, formarea cuvintelor, onomastică). Toate aceste domenii — la care am mai adăuga morfologia şi sintaxa — necesită însă studii speciale.
Am limitat investigaţia la dacoromâna vorbită pe teritoriul Republicii Socialiste România din cauză că, pe de o parte, graiurile dacoromâne din R.S.F. Iugoslavia prezintă unele aspecte specifice, iar pe de altă parte, cunoştinţele noastre asupra lexicului acestor graiuri sînt destul de incomplete, fragmentare, inegale **.
Desigur, obiectul şi corpul lucrării îl formează stabilirea şi prezentarea împrumuturilor lexicale din sîrbocroată, cărora li se şi consacră două treimi din lucrare. Sperăm însă că specialistul interesat în problema raporturilor lingvistice slavo-române va găsi şi un minimum de informaţii utile referitoare la diferite alte aspecte ale influenţei slave asupra limbii române (cronologie, pondere, criterii de delimitare, cadrul geografic şi istoric etc.), precum şi la influenţa limbii române asupra limbilor slave (în special, cele de sud). Oricum, am căutat ca, o dată cu enunţarea problemelor de felul acesta, oarecum adiacente cu subiectul cercetării, să indicăm şi bibliografia fundamentală.
Ne facem o plăcută datorie din a adresa expresia viei noastre mulţumiri tuturor celor care, prin sugestiile şi observaţiile lor preţioase, au contribuit la îmbunătăţirea lucrării. Recunoştinţa noastră se îndreaptă în măsură egală spre cele două edituri a căror colaborare a făcut posibilă publicarea cărţii de faţă.
20 august 1973
Dorin Gămulescu
** La ora actuală, datorită în special rîvnei prof. R. Flora, ceva mai bine cunoscute ne sînt doar graiurile dacoromâne din Banatul iugoslav.
PREDGOVOR
Ovaj je rad u sus tini doktorska disertacija izradena pod naucnim rukovodstvom akademika Al. Graur i odbranjena na Fakul-tetu slovenskih jezika Univerziteta u Bukurestu 30.1.1970 godine, pred komisijom koju su sacinjavali prof. dr. I. Const. Chiţimia — predsednik, acad. Al. Graur, acad. Al. Rosetti, prof. dr. G. Mihăilă, dr. G. Bolocan — clanovi.
Autorova interesovanja za pitanja uticaja srpskohrvatskog jezika na rumunski jezik stărija su i konkretizirala su se u nizu priloga na ovu temu, objavljenih u strucnim casopisima (vidi Literaturu). Mada, dobrim delom, zasnovanna ranijim ispitivanjima, ovaj je rad u celini nov, u tom smislu da do sada nisu objavljeni nikakvi njegovi delovi Ui poglavlja. Medu sugestijama zvanicnih i nezvanicnih oponenata * nasla se i ta da se rad objayi kao tom, da se ne raskomada, a ta se preporuka u potpunosti poklapala i sa autorovom zeljom. Izdavacko preduzece Akademije Socijalisticke republike Bumunije u Bukurestu i hTovinsko preduzece „Libertatea” u Pancevu izasli su u susret ovoj zelji i preuzeli su na sebe zadatak da objave i stave strucnjacima na raspolaganje — u prvom redu poznavaocima rumunskog i srpskohrvatskog jezika — plod nasih istrazivanja u ovoj oblasti.
Yrativsi se posle skoro cetiri godine radu da bi ga pripremili za stampu, izvrsili smo niz dopuna i promena u samom tekstu, koje se vise odnose na bigliografsku, tehnicku i stilisticku stranu a sasvim malo na sam sadrzaj i strukturu rada.
Dopune prvobitnom tekstu rada po redosledu su sledece: PredgoroVy Bpisalc sTcracenica, JEtezime (na srpskohrvatskom), Registar autora i Registar reci. Takode da bi se olaksao govornicima srpskohrvatskog jezika uvid u problematiku rada, naslovi i podnaslovi
* Nezvanicne recenzije su pisali prof. dr. E. Vrabie (Bukurest), prof. dr. A. Vraciu (Jasi) i prof. dr. Th. Trâpcea (Temiăvar).
14
poglavlja daţi su i na ovom jeziku. U zavisnosti od vremena kojim smo raspolagali, upotpunili smo naucne informacije sadrzane u Literaturi i dopunili neke citate u samom korpusu rada. hTajzad, vodili smo racuna o sugestijama recenzenata i, zavisno od potrebe, dopunjavali izlaganje iii joă jasnije izlagali svoje stanoviăte.
Elementi srpskohrvatsJcog porehla u ăaTcorumunslcom retiniku prvi je pokusaj sinteze o nticaju srpskobrvatskog jezika na rumunski jezik n naznacenoj oblasti. Ipak, pored leksickih pozajmica, u njemu se pominju i nticaji u drugim oblastima jezika (fonetici, tvorbi reci, onomastici). Sve ove oblasti — kojima bismo dodali morfolo-giju i sintaksu — iziskuju, medutim, specijalna ispitivanja.
Ogranicili smo ispitivanje na dakorumunski govoren na teri-toriji Socijalisticke republike Rumunije jer, s jedne strane, dakorumunski govori u SFR J ugoslaviji pokazuju neke specificne aspekte, a s druge strane, naşa znanja o recniku ovih govora jos uvek su nepotpuna, fragmentarna i nejednaka **.
Cilj a i korpus rada, razume se, sacinjavaju utvrdivanje i belezenje leksickih pozajmica iz srpskohrvatskog, kojima se i posvecuju dve trecine rada. Xadamo se medutim da ce zaintere-sovan iStrucnjak za pitanje slovensko-rumunskih jezickih odnosa naci i minimum potrebnih informacija o razlicitim drugim aspek-tima slovenskog uticaja na rumunski jezik (hronologiji, udelu, krite-rijumima utvrdivanja, geografskom i istorijskom okviru itd.), kao i o uticaju rumunskog jezika na druge slovenske jezike (narocito na ju£noslovenske). U svakom slucaju, nastojali smo da, paralelno sa dodirivanjem pitanja koja se nalaze u udaljenijoj vezi sa temom naăeg istrazivanja, ukazemo i na osnovnu literatura.
Prijatna nam je duznost preneti izraz naşe zahvaJnosti svima onima koji su svojim dragocenim sugestijama i primedbama dopri-neli usavrăavanju rada. ÎTaăa je zahvalnost podjednako upucena i rukovodstvima dvaju izdavackih preduzeca, cija je saradnja omogudila stampanje ove knjige.
20 augusta 1973
Dorin Gamulesku
** Za sada, narocito zahvaljujuci revnosti profesora R. Flore, neăto su nam bolje poznati jedino dakorumunski govori u jugoslovenskom Banatu.
ABREVIERI ♦ SKRACENICE
ac.	= acuzativ; aJcuzativ
acc.	= accent; naglasak
adj.	= adjectiv; pridev
adv.	= adverb; prilog
alb.	= albaneză; arbanaski
ap.	= apud
ar.	= aromână; arumunski
arab.	= arabă; arapsTci
arh.	= arhaism; arhaizam
art.	= articol; clan
augm.	= augmentativ; augmentativ
ban.	= bănăţean; banatski
bg.	= bulgară; bugarski
ceh.	= cehă; ceski
cf.	= confer
conj.	= conjuncţie; veznik
dat.	= dativ; dativ
deriv.	= derivat; izveden(ica)
dial.	= dialect(al) ; dijalekat(ski)
dim.	= diminutiv (al) ; ăeminutiv (ni)
etc.	= et caetera; i tako dalje
expr.	= expresie; israz
f.	= feminin ; zenski rod
fam.	= familiar; familijarno
fig.	= sens figurat; prenosno znacenje
gen.	= genitiv; genitiv
germ.	= germană; nemacki
gr.	= greacă; grrcfci
h.	= hartă; karta
hip.	= hipocoristic; hipokoristik
ib.	= ibidem
id.	= idem
16
„idem”
imper.
interj.
intranz.
invar.
ir.
it.
lat.
lit.
litnan. loc. cit.
m. mac. magii, mg.
n.
nom.
nr.
nnm.
olt.
op. cit.
P.
pct.
pers.
Pl.
pol.
pop.
pref.
prep.
prez.
pr.
reflex.
rom.
rus.
rut. ser. s.f.
Sg.
sl.
= sens identic ; identicno znacenje = imperativ; imperativ = interjecţie; uzvicnik = intranzitiv; neprelazan = invariabil; nepromenljivo = istroromână; istrorumunski = italiană; italijanski = latină; latinski = literar; knjizevni = lituaniană; litvanski = locul citat; navedeno mesto =	masculin ; musJci rod
= macedoneană; makedonski = mg.
= maghiară; madarsTci = genul neutru ; srednji rod = nominativ; nominativ = număr; broj = numeral; broj
= oltenesc ; iz Oltenije (Mole Vlaske)
=	citată; navedeno delo
= pagină ; strana, stranica
= punct (în atlasele lingvistice) ; punJct (u lingvişti chim atlasima )
= persoană; Zice = plural; mnozina = poloneză) poljsTci = popular; narodni = prefix; prefiks = prepoziţie; predlog = prezent} prezent = pronume; zamenica = reflexiv; povratni = română; rumunsM == wea; mii =
= sîrbocroată; srpskohrvatsJci = substantiv feminin; imenica zenskog roda = singular} jednina = slavă} slovenski
17
si. com.	= slava comună; praslovenski
slovac.	= slovacă; slovaciei
sloven.	= slovenă; slovenacki
s. m.	= substantiv masculin; imenica muskog roda
s. n.	= substantiv neutru; imenica sreănjeg roda
subst.	= substantiv; imenica
subst. col.	= substantiv colectiv ; zbirna imenica
suf.	= sufix; sufilcs
S. V.	= sub vocem
tat.	= tătară; tatarski
tc.	= ; turski
tranz.	= tranzitiv; prelazni
ucr.	= ucraineană; ukrajinsld
ung.	= mg.
var.	= variantă; varijanta = uerb; glagol
vb.	
v(ezi).	= vezi ; vidi
vi.	= intranzitiv; neprelazni glagol
voc.	= vocativ; vokativ = verb reflexiv ; povratni glagol
vr.	
vsl.	= vechea slavă; cuvînt vechi slav ; staroslovenski; stara, slovenska rec
vssl.	= cuvînt vechi sud-slav; stara juzno-slovenska rec
vt.	= tranzitiv; prelazni glagol
2 — c. 15
BIBLIOGRAFIE
AAF
ALR I ALR II
ALRM I
ALRM II ALRM s.n
ALR s.n.
ALRT
Anon. Car.
= „Anuarul Arhivei de folclor”, publicat de I. Muşlea, 1932 şi urm.
Academia Republicii Socialiste România. Istoria României, I—IV, Bucureşti, 1960 — 1964.
= Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul limbii române din Cluj, sub conducerea lui S. Puşcariu. Partea I, voi. I—II de S. Pop. Cluj 1938, Sibiu —Leipzig, 1942.
= Idem, Partea II, voi. I: Supliment, de E. Petro viei, Sibiu — Leipzig, 1940—1942.
= Micul Atlas lingvistic român, publicat de Muzeul limbii române din Cluj, sub conducerea lui S. Puşcariu. Partea I, voi. I—II, de S. Pop, Cluj 1938, Sibiu—Leipzig, 1942.
= Idem, Partea II, voi. I, de E. Petrovici, Sibiu —Leipzig, 1940.
= Micul Atlas lingvistic român, serie nouă, întocmit de Institutul de lingvistică al Filialei din Cluj a Academiei Republicii Socialiste România. Editura Academiei, voi. I—IV, Bucureşti, 1956 — 1966.
= Atlasul lingvistic român, serie nouă, întocmit de Institutul de lingvistică al Filialei din Cluj a Academiei Republicii Socialiste România. Editura Academiei, Bucureşti, voi. I— II (1956), III (1961), IV (1965), V (1966).
= Emil Petrovici, Texte dialectale, supliment la Atlasul lingvistic român II, Sibiu —Leipzig, 1943.
Axghel, I., Note etimologice şi lexicale, CL, XIII, nr. 2, 1968, p. 343-346.
= Anonymus Caransebesiensis (Dictionarum Valachico-latinum), Trimiterile se fac după Gr. Creţu, Anonimus Caransebesiensis, cel mai vechi dicţionar al limbii române, după
* Lucrările se dau in ordinea alfabetică a autorilor sau a abrevierilor. Articolele mai mărunte, citate accidental sau rar în corpul lucrării, nu sînt incluse aici. Includem insă studiile de ansamblu, care, deşi nu sînt citate direct, ne-au servit la orientarea generală a lucrării.
20
AO
AUT
BDA
Belic, Fon. Belic, Ist.
BER
Berneker
Bernstein,
manuscriptul din Biblioteca Universităţii din Pesta, în ,,Tinerimea română”, noua serie, voi. I, fasc. 3, p. 320 — 380.
= „Arhivele Olteniei”, Graiova, 1922 şi urm.
Arvinte, V., Raporturi lingvistice germano-române, „Anuar de lingvistică şi istorie literară”, XIX, Iaşi, 1968, p. 13 — 28.
= „Analele Universităţii din Timişoara”, seria ştiinţe filologice, 1963 şi urm.
Balăzs, L., Accentul în cuvintele româneşti de origine maghiară, GL, X, nr. 1, 1965, p. 67-74.
Bărbulescu, I., Fonetica alfabetului cirilic în textele române din veacul al XVI-lea şi al XVII-lea, în legătură cu monumentele paleo-, sîrbo-, bulgaro-, ruso- şi româno-slave, Bucureşti, 1904.
Bărbulescu, I., Individualitatea limbii române şi elementele slave vechi, Bucureşti, 1929.
Bărbulescu, I., O znacaju rumunske filologije za proucavanje srpskog jezika i knjizevnosti, „Glas”, Srpska kraljevska akademija, CXXI, drugi rezred, 66, 1926, p. 93 — 108.
Bărbulescu, I., Relations des Roumains avec Ies Serbes, Ies Bulgares, Ies Grecs et la Croaţie, en liaison avec la question macedo-roumaine, Iaşi, 1912.
= Bălgarska Akademija na naukite. Bălgarski dialekten atlas, I —II, Sofia, 1964-1966.
= Belic, A., Osnovi istorije srpskohrvatskog jezika, I, Fonetika, Belgrad, 1960.
= Belic, A., Istorija srpskohrvatskog jezika, knj. II, sv. 1 : Reci sa deklinacijom, knj. II, sv. 2: Reci sa konjugacijom, Belgrad, 1962.
Belic, A., Periodizacija srpskohrvatskog jezika, JF, XXIII, 1958, p. 3-15.
= Georgiev, Vl., Gălăbov, Iv., Zaimov, J., IlCev, St., Bălgarski etimologicen recnik, I—VIII, Sofia, 1962 — 1971.
S. B. Bernstein Razyskanija v oblasti bolgarskoj istoriceskoj dialektologii, t. I, Jazyk valaSskih gramot XIV—XV vekov, Moscova, Leningrad, 1948.
Berici, B., Accentul în graiurile sîrbeşti din Clisura, Rsl., VII, 1963, p. 203-210.
= Berneker, E., Slavisches Etymologisches Worterbuch, I. Bând (A-L); II. Bând : Lieferung 11, Heidelberg, 1908-1913.
Gram.	= Bernstein, S. B., Gramatica comparată a limbilor slave. Tradu-
cere şi note de G. Mihăilă, Bucureşti, 1965.
21
BL
Boceanu
CADE
Ciauşanu Cihac II Ciorănescu
CL
Costin I, II Costin, Mărg. Coteanu EDR
Cuv. băn.
C.v.
= „Bulletin linguistique”, publie par A. Rosetti, Bucureşti, Paris, Copenhague, 1933 — 1948.
= Boceanu, I., Glosar de cuvinte din judeţul Mehedinţi, „Analele Academiei Române”, mem. secţiei lit., tom. XXXV (şi extras).
Bogdan, D. P., Foneticeskie osobennosti jazyka slavjano-rumyns-kih gramot XIV veka, Rsl., II, 1958, p. 55 — 75.
Byck, J., Negaţia rom. „de loc”, SCL, I, 1950, nr. 1, p. 80—87.
= Candrea, I.-A., Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi (Dicţionarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” ), partea I, Bucureşti, 1931.
Candrea, I.-A., Constatări în domeniul dialectologiei, GS, I,
1924,	nr. 1, p. 169 şi urm.
Capidan, Th., Elementul slav în dialectul aromân, Bucureşti,
1925,
= Ciauşanu, G. T., Glosar de cuvinte din judeţul Vîlcea, în „Analele Academiei Române”, Mem. secţiei lit., seria a IlI-a, tom. V, Mem. 6, Impr. Naţională, 1931.
= Cihac, A. de, Dictionnaire d’etymologie daco-romane. II. Elements slaves, magyares, turcs, grecs-modernes et albanais. Francfort sur le Main, 1879.
= Ciorănescu, Al., Diccionario etimologico rumano, Tenerife, Universidad de la Laguna, 1958—1966, XX, 1184 p. (Biblioteca Filologica). (Recenzie H. Mihăescu, SCL, XVIII, nr. 6, p. 678-681).
= „Cercetări de lingvistică”, Cluj, 1956 şi urm.
Comşa, M., Slavii pe teritoriul R.P.R. în secolele al Vl-lea — al IX-lea în lumina cercetărilor arheologice, „Studii şi cercetări de istorie veche”, X, 1959, nr. 1, p. 65—80.
= Costin, L., Graiul bănăţean (Studii şi cercetări), voi. I, Timişoara,
1926,	voi. II, T. Severin, 1934.
= Costin, L., Mărgăritarele Banatului (Mare colecţie de folclor), Timişoara, 1925.
= Coteanu, I„ Elemente de dialectologie a limbii române, Bucureşti, 1961.
Coteanu, I., Dănăilă, I., Introducere în lingvistica şi filologia românească. Probleme, Bibliografie, Bucureşti, 1970.
= Novacoviciu, E., Cuvinte bănăţene, Oraviţa, 1924.
= „Cum vorbim”, revistă publicată de Institutul de lingvistică din Bucureşti, 1949 — 1952.
22
DA	Cvijig, J., La Peninsule Balkanique. Geographie humaine. Paris, 1918. = Academia Română, Dicţionarul limbii române, Bucureşti; Tomul I, partea I-a (A—B), 1913, partea II (G), 1939; Tomul II, partea I (F —I), 1934, partea II, fasc. 1, 2, 3 (J-lojniţă), 1937, 1940, 1948. Daicoviciu, C., Petrovici, E., Ştefan, G., La formation du peuple roumain et de sa langue, Bibliotheca historica Romaniae 1, Editions de l’Academie, Bucarest, 1963.
Dai’	= Dal’, V., Tolkovyj slovar’ velikorusskogo jazijka, I—IV, Moscova, 1955.
Dens. ILR I, II	Dărdală, I., Moşiile dinastiilor sirbeşti în România, ,,Revista istorică română”, XVI, 1946, nr. 3, p. 273 — 281. = Densusianu, 0., Istoria limbii române, I, II, ediţie îngrijită de J. Byck, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1961.
Dens. ŢH.	= Densusianu, 0., Graiul din Ţara Haţegului, Bucureşti, 1915. (Unele etimologii sîrbocroate la p. 55 — 57; glosar p. 307-342).
DI	= Academia Republicii Socialiste România. Institutul de lingvistică din Bucureşti. Dicţionar invers, Bucureşti, 1957.
Dicţ. scr.-fr.	= Dayre, J., Deanovic, M., Maixner, R., Hrvatskosrpsko-francuski rjecnik, ed. a Il-a completată, Zagreb, 1960.
Dicţ. ucr.-rus.	= Ukrajins’ko-rossijs’kyj slovnyk, I—VI, Kiev, 1953 — 1963. Dima-Drăgan, C., Cultural relations between the Serbian chronicler George Brankovich and the Stolnic Constantin Cantacuzino, RESEE, II, nr. 3-4, 1964, p. 553-560. Djamo, L., Contribuţii la studiul lexicului documentelor slavo-române, Rsl., VIII, 1963, p. 137 — 157. Djamo, L., Stoicovici, 0., Osman, M., Linţa, E., Mitu, M., Harakterni cerţi na knizovnoslavjanski ezik rumănska redakcija (XIV-XVI v.), Rsl. IX, 1963, p. 109-160. Djamo-Diaconiţă, L., Limba documentelor slavo-române emise în Ţara Românească în sec. XIV şi XV, Editura Academiei, Bucureşti, 1971.
DLR	= Academia Republicii Socialiste România. Dicţionarul limbii române (DLR), serie nouă, tomul VI, fasc. 1 — 8, Bucureşti, 1965-1967, tom. VII, 1969.
DLRM	= Academia Republicii Socialiste România. Institutul de lingvistică din Bucureşti, Dicţionarul limbii române moderne, Bucureşti, 1958.
DOR	= Constantinescu, N. A., Dicţionar onomastic românesc, Editura Academiei, Bucureşti, 1963.
23
DR
DU
Elezovic
FD
Folclor Tr.
Căm., Et. rom.
Găm., împr.
Găm. LR Găm., Note sl.-rom.
„Dacoromania”, buletinul Muzeului limbii române, Cluj, 1921 — 1948.
Dragomir, S., Vechimea elementului românesc şi vechimea colonizărilor străine în Banat, „Anuarul Institutului de istorie naţională”, Cluj, 1924.
Drăganu, N., Românii în veacurile IX—XVI pe baza toponimiei şi a onomasticei, Academia Română, Bucureşti, 1923.
Şăineanu, L., Dicţionar universal al limbei române ed. a Vil-a, revăzută şi adăugită, Scrisul românesc, Craiova, s.a.
Elezovic, Gl., Recnik kosovsko-metohijskog dijalekta, Belgrad, voi. I, 1932, voi. II, 1935.
„Fonetică şi dialectologie”, Bucureşti, 1958, şi urm.
Flora, R., Contribuţie la metodologia studierii relaţiilor sîrbo-române pe plan lingvistic si literar-cultural „Lumina”,
XVII,	nr. 6, 1963.
Flora, R., Dijalektoloăki profil rumunskih banatskih govora sa vrsackog producja, Matica srpska, Novi Sad, 1962.
Flora, R., Din relaţiile sîrbo-române (privire de ansamblu), Panciova, 1974.
Flora, R., Graiurile româneşti din Banatul iugoslav, FD, I, 1958, p. 123-144.
Flora, R., Rumunski banatski govori u svetlu lingvisticke geografie, FiloloSki fakultet beogradskog univerziteta, Mono-grafije, knjiga XXIV, Belgrad, 1969 (1971), cu o anexă cuprinzînd 44 hărţi.
Flora, R., Sterija i problem slovenskih leksickih elemenata u rumunskom jeziku, ZFL, I, 1957, 127 — 145.
* * * Folclor din Transilvania, texte alese din colecţii inedite, voi. I, II, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1962.
Frances, E., Slavii pe pămîntul patriei noastre în veacul al Xll-lea, „Studii. Revistă de istorie”, VIII, 1955, nr. 3, p. 65—80.
Gămulescu, D., Etimologii româneşti (Contribuţii la studiul unor cuvinte de origine slavă din limba română), SCL,
XVIII,	nr. 5, 1967, p. 563-569.
Gămulescu, D., împrumuturi lexicale sîrbocroate în Banat (pe baza ALR), Rsl., X, 1964, p. 209-227.
Gămulescu, D., Note etimologice şi lexicale, LR, XX, nr. 4, 1971.
Gămulescu, D., Note slavo-române (în legătură cu etimologiile sîrbocroate din DLRM), Rsl, XIV, 1967, p. 461-470.
24
Găm. RESEE Gerov
Gîlcescu Gl. Olt.
Graur ER
Graur SLG Graur, Tendinţe
Gămulescu, D., Prilozi proucavanju srpskohrvatskog uticaja na rumunski jezik (u vezi sa „turcizmima” u Banatu), în „Actele simpozionului dedicat relaţiilor sîrbo (iugoslavo)-române (Vîrşeţ, 22—23.V.1970)”, Ed. Libertatea, Pancevo, 1971, p. 126 — 128. Textul reprezintă rezumatul comunicării şi este publicat şi în română, în traducerea colectivului de redacţie, în aceeaşi publicaţie, p. 125—126. Autorul a revenit mai pe larg asupra acestei teme în „Analele Societăţii de limba română” din P. S. A. Yojvo-dina, nr. 3 — 4, Zrenjanin, 1972.
= Gămulescu, D., Serbohorvatskie zaimstvovanija v Oltenii, RESEE, tom. II, nr. 3-4, 1964, p. 447-465.
= Gerov, N., Recnik na bălgarski ezik s tălkuvane recite na băl-garski i na ruski, Plovdiv, I (A—D) 1895, II (E —K), 1897, III (L —O), 1899; s dopălnenie ot T. Pancev, IV, 1901, Y, 1904.
Giurescu, C. C., Relaţiile economice ale Ţării Româneşti cu ţările Peninsulei Balcanice din secolul al XlV-lea pînă la mijlocul secolului alXVI-lea, Rsl., XI, 1965, p. 167—201.
= Gîlcescu, T., Cercetări asupra graiului din Gorj, GS, V, 1931, fasc. 1.
= Academia Republicii Socialiste România. Centrul de cercetări fonetice şi dialectale. Glosar dialectal. Oltenia. întocmit, sub conducerea lui B. Cazacu, de G. Ghiculete, P. Lăzărescu N. Saramandu şi M. Yulpe. Editura Academiei, Bucureşti, 1967.
Graur, Al., Etimologie indirectă, CL, XIII, nr. 2, 1968, p. 305-308.
Graur, Al., Etimologie multiplă, SCL, I, 1950, nr. 1, p. 13—21.
= Graur, Al., Etimologii româneşti, Editura Academiei, Bucureşti, 1963.
Graur, Al., Fondul principal lexical al limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1957.
Graur, Al., Nom d’agent et adjectif en roumain, Paris, 1929.
Graur, Al., Puncte de vedere asupra elementelor slave din limba română, în „Studii şi comentarii de istorie şi lingvistică”, publicaţie festivă a Institutului de studii româno-sovie-tice, închinată celei de a 30-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, Bucureşti, 1947, p. 29 — 34.
= Graur, Al., Studii de lingvistică generală. Variantă nouă, Bucureşti, Editura Academiei, 1960.
= Graur, Al., Tendinţele actuale ale limbii române, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1968.
25
Gregorian Gregorian GG GS HEM
Hrincenko Ionică, Term.
Ivănescu, Var. reg Ivek.-Broz
Graur, Al., Vzajmnite vlijanija mezdu dva ezika, în Sbornik v cest na akad. A. Teodorov-Bălan, Sofia, 1955, p. 225— 228.
Grecu, A., Relaţiile Ţării Româneşti şi ale Moldovei cu Raguza (sec. XV—XVIII), „Studii. Revistă de istorie şi filozofie”, II, 1949, nr. 4, p. 105-124.
= Gregorian, M., Graiul şi folklorul din Oltenia nord-vesticâ şi Banatul răsăritean, Craiova, 1938.
= Gregorian, M., Graiul din Clopotiva, GS, VII, 1934, p. 132 — 193 (Etimologii sîrbocroate la p. 148 — 149 ; glosar p. 184 — 193).
= Grai şi suflet, revista Institutului de filologie şi folclor, publicată de O. Densusianu, Bucureşti, 1923 — 1937.
= Petriceicu-Hasdeu, B., Etymologicum Magnum Romaniae.
Dicţionarul limbei istorice şi poporane a românilor, Bucureşti, t. I— II (1887), t. III (1893).
= Hrincenko, B. D., Slovar ukrainskogo jazyka, I —IV, Kiev, 1907.
Hristea, T., Probleme de etimologie. Studii, articole, note, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1968.
Hristea, Th., Tipuri de calc lingvistic, SCL, XIII, nr. 5, 1967, p. 507-527.
Ionaşcu, Al., O paralelă gramaticală slavo-română (Sistemul cuvintelor deictice în graiurile olteneşti), Rsl., IV, 1960, p. 73-86.
= I. Ionică, Terminologia casei în limba română (pe baza ALR), SCL, XVII, nr. 4, 1966, p. 435-494.
Iordan, I., Note de lexicologie românească, SCL, XIV, nr. 1, 1963, p. 7-28.
Iordan, I., Toponimia românească, Editura Academiei, Bucureşti, 1963.
Iorga, N., Relations entre Serbes et Roumains, Bucureşti, 1922.
Iorga, N., Rumuni u doba Dositeja i Vuka, „Strani pregled”, Belgrad, br. 1—2, 1927.
. = Ivănescu, G., Variations regionales de Vinfluence du vieux slave sur la langue roumaine, Rsl., XVI, 1968, p. 31—42.
= Ivekovic, F., i Broz, I., Rjecnik hrvatskoga jezika, I (A—O), II (P-Z), Zagreb, 1901.
Ivic. P., Die Serbocroatischen Diălekte, I, Haga, 1958.
Ivic, P., Dijalektologija srpskohrvaiskog jezika, Novi Sad, 1956.
26
JF	Jankulov, B., Pregledkolonizacije Vojvodine u XVIII i XIX velcu, Novi Sad, 1961. = „Ju2noslovenski filolog”, povremeni spis za slovenskti filolo-giju, Belgrad, 1913 şi urm. Jirecek, K., Istorija Srba, I, II (trad. J. Radonic), Naucna knjiga, Belgrad, 1952.
Lex. reg.	Jivcovici, M., Berici, B., Vescu, V., 0 srpskim i hrvatskim govorima u Banatu, „Novi 2ivot”, V, nr. 2, 1961. = Societatea de ştiinţe istorice şi filologice. Lexic regional, Editura Academiei, Bucureşti, 1960.
LR	= „Limba română”, revistă publicată de Institutul de lingvistică din Bucureşti, 1952 şi urm.
Mak. Rec.	= Koneski, B., Dimitrovski, T., Korubin, B., Stamatoski, T., Recnik na makedonskiot jazik so srpskohrvatski tolkuvanja, Skopje, I— III, 1961-1966.
Mallouf	= Mallouf, N., Dictionnaire turc-frangais, Paris, voi. I, 1863, voi. II, 1867.
Mat. dial.	= Gradea, P., 0 culegere de cuvinte bănăţene, în „Materiale şi cercetări dialectale”, voi. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1960, p. 129-141. Matei, I., Notes sur Ies „turcismes” du dialecte roumain de Banat. Un problkme de mtthode, RESEE, V, nr. 3—4, 1967, p. 567-571. Mazuranic, Vl., Prinosi za hrvatski pravnopovjesni rjecnik, Zagreb, 1917.
Mării I, II	= Mării, I., Studiind elementul sîrbesc în lexicul graiului din Toager. Note (I), CL, X, nr. 2, 1965, p. 363-370; (II) CL, XI, 1966, nr. 2, p. 337-344.
Mării III	= Mării, I., Pseudoturcismele graiurilor bănăţene în lumina geografiei lingvistice şi a principiului etimologiei directe, CL, XIII, 1968, nr.' 1, p. 95-105. Mării, I., Note lexicale şi etimologice, CL, XI, nr. 1, 1966, p. 117-119. Meillet, A., Le slave commun, ed. a Il-a, Paris, 1934. Mihăescu, H., Influenta grecească asupra limbii române pînă în secolul al XV-lea, Bucureşti, 1966.
Mihăilă,	= Mihăilă, G., Contribuţii la studierea geografiei împrumuturilor
Geogr. împr. sl.	slave în limba română (pe baza Atlasului lingvistic român),
Rsl., VII, 1963, p. 23-53.
27
Mihăilă, împrumuturi (împr.)
Mircev, Ist. gram.
Mladenov
Mihăilă, G., Contribuţii la studiul calcului lingvistic (Pe baza textelor bilingve slavo-române din secolul al XVI-lea), SCL, XIII, nr. 5, 1967, p. 529-539.
Mihăilă, G., Date noi în etimologia slavo-română (pe baza materialului dialectal bulgar), SCL, XIII, nr. 3, 1962, p. 371-392.
= Mihăilă, G., împrumuturi vechi sud-slave în limba română, studiu lexico-semantic, Editura Academiei, Bucureşti, 1960.
Mihăilă, G., Kniznoslavjanskoe vlijanie na rumynskij litera-turnyj jazyk (leksika), Rsl., IX, 1963, p. 21—41.
Mihăilă, G., Principales etapes de Vhistoire des etudes slaves en Roumanie et de leurs rapports avec des etudes slaves internationales, Rsl., XVI, 1968, p. 193—225.
Mihăilă, G., Studii de lexicologie şi de istorie a lingvisticij româneşti, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1973.
Mihăilă, G., Voprosy sostavlenija etimologiceskogo slovarja slavjanskih zaimstvovanii v rumynskom jazyke, Rsl., II, 1958, p. 115-131.
Miklosich, Fr., Die slavischen Elemente Rumunischen, Viena, 1861.
Miklosich, Fr., Etymologisches Worterbuch der slavische Sprache, Viena, 1886.
Miletic, B., Osnovi fonetike srpskog jezika, Belgrad, 1960.
Mircea, I.-R., Relations culturelles roumano-serbes au XVI siecle, RESEE, I, nr. 3-4, 1963, p. 377-419.
= MirCev, K., Istoriceska gramatika na bălgarskija ezik, ediţia a Il-a, Sofia, 1963.
Mitu, M., Termeni de origine polonă în documentele slavo-moldo-veneşti, I. 1388-1517, Rsl., VIII, 1963, p. 155-224.
Mîndrescu, S., Elemente ungureşti în limba română, Bucureşti, 1892.
Mîndrescu, S., Influenţa culturei germane asupra noastră. I. Influenţa germană asupra limbei române, Iaşi, 1904.
= Mladenov, St., Etimologiăeski i pravopisen recnik na bălgarskija knizoven ezik, Sofia 1941.
Mladenov, Sl. M., Influenţa românească asupra graiului bulgar din Novo Selo (Raionul Vidin, R.P. Bulgaria), Rsl., XIV, 1967, p. 77-96.
= Molin, R. S., Din graiul bănăţenilor, NRR, IX, 1910, nr.13 —14, p. 191-196.
Molin
28
NALR-Olt.
NRR
Paşca, Glosar
Pătruţ, InfL
= Academia Republicii Socialiste România. Centrul de cercetări fonetice şi dialectale. Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni. Oltenia, voi. I, întocmit, sub conducerea lui B. Cazacu, de T. Teaha, I. Ionică şi Y. Rusu, Editura Academiei, Bucureşti, 1967.
Nestor, I., Slavii pe teritoriul R.P.R. in lumina documentelor arheologice, „Studii şi cercetări de istorie veche”, X, 1959, nr. 1, p. 49 — 69.
Niţă-Armaş, S., Pavliuc, N., Gămulescu, D., Pleter T., Mitu, M., Timofte, E., Osman-Zavera, M., Rebuşapcă, I., Alexandru, T., Zavera, D., Tănăsescu, A., L’influence roumaine sur le lexique des langues slaves, Rsl., XVI, 1968, p. 59-121.
= „Noua revistă română”, Bucureşti, 1900 şi urm.
Olteanu, P., Contribuţii la studiul slavonismelor lexicale din textele rotacizante, SCL, XI, nr. 3, 1960, p. 603 — 624.
Olteanu, P., Nekotorye osobennosti slavjanskogo jazyka Transilvanii, Rsl., II, 1958, p. 77 — 114.
Olteanu, P., Aux origines de la culture slave dans la Transyl-vanie du Nord et le Maramureş, Rsl., I, 1958, p. 169 — 197.
= Paşca, St., Glosar dialectal alcătuit după materialul cules de corespondenţi din diferite regiuni, în „Analele Academiei Române”, mem. secţiei lit., tom. IV, Bucureşti, 1928 — 1929, p. 192 — 251 (şi extras).
Pavlovic, Mjl., Une isophone serbe conditionnee par le substrat protoroumain, „Omagiu lui Alexandru Rosetti”, Editura Academiei, Bucureşti, 1965, p. 667 — 680.
Pătruţ, I., Despre structura morfologică a verbelor româneşti de origine slavă, CL, VIII, nr. 2, 1963, p. 229—237.
= Pătruţ, I., Influences slaves et magyares sur Ies parlers roumains, SCL, I, 1952, p. 31-43.
Pătruţ, I., „împrumuturi prin filieră”, CL, X, 1965, p. 327—336.
Pătruţ, I., O.morfologiceskoj strukture rumynskih glagolov slavjanskogo proishozdenija, Rsl., IX, 1963, p. 13—21.
Pătruţ, I., Otnositelno drevnosti slavjanskogo vlijanina na rumyn-skij jazyk, Rsl., XVI, 1968, p. 23 — 29.
Pătruţ, I., Substantivele slave în -o devenite în limba română feminine în -ă, CL, VIII, nr. 1, 1963, p. 79 — 81.
Petrovici, E., Daco-slava, DR, X, partea II, p. 233 — 277.
Petrovici, E., Geograficeskoe raspredelenie slavjanskih topo-nimov na territorii Rumynii, Rsl., IX, 1963, p. 5 — 12.
29
Petrovici, E., Graiul caraşovenilor, studiu de dialectologie slavă meridională, Bucureşti, 1935.
Petrovici, Izoglose = Petrovici, E., Raportul dintre izoglosele dialectale slave şi elementele slave ale limbii române (in legătură cu Atlasul lingvistic slav), Rsl., VII, 1963, p. 11-21.
Petrovici, E., Note etimologice II, GL, X, nr. 2,1965, p. 357 — 362.
Petrovici, E., Slavjano-bolgarskaja toponimika na territorii Rumynskoj Narodnoj Respubliki, Rsl., I, 1958, p. 9—26.
Petrovici, E., Toponimice slave de est pe teritoriul Republicii Populare Române. I. Toponimice prezentînd H provenit din G, Rsl., IV, 1960, p. 41 — 63. II. Toponimice cu polno-glasie, Rsl., VI, 1962, p. 5 — 17.
Petrovici, E., Toponimice sud-slave occidentale in Oltenia, Rsl., XII, 1965, p. 11-19.
Petrovici VA	= Petrovici, E., Folclor din Valea Almăjului (Banat), AAF, III,
1935, p. 25 — 145 (glosar cu unele etimologii p. 146—147).
Petrovici, Vestiges = Petrovici, E., Vestiges des parlers slaves remplaces par leroumain,
în „Balcania”, VI, Bucureşti, 1943.
Poghirc, C., Probleme actuale ale etimologiei româneşti, LR, XVII, 1968, nr. 1, p. 15 şi urm.
Popescu	= Popescu, I. N., O seamă de cuvinte dialectale din comuna Ştefăneşti-
Vilcea, AO, XXI, 1942, nr. 119-124, p. 257-278.
Popovici, Balade = Popovici, I., Poezii populare române, voi. I: Balade populare
din Bănat, Ora viţa, 1909.
Popovici, Bemerk. = Popovici, I., Einige Bemerkungen iiber die serbo-rumanischen
Lehnworter, „Slavia”, VIII, nr. 1, 1928, p. 15—24.
Popovic, I., Geschichte der serbo-kroatischen Sprache. Harrasso-witz, Wiesbaden, 1960, XX, 687 p. (Bibliotheca Slavica). (Recenzie : H. Mihăescu, SCL, XII, nr. 2, 1961, p. 278-282).
Popovic, Ist	= Popovic, I., Istorija srpskokrvatskog jezika, Novi Sad, 1955.
Popovic, D. J., Srbi u Banatu do kraja osamnaestog veka (Istorija naşeija i stanovnistva), Belgrad, 1955.
Popovic, D. J., Srbi u Vojvodini, Novi Sad, I, 1957, II, 1959, III, 1963 (Recenzie : D. Gămulescu, Rsl., X, p. 575—577).
Popovic, Reci...	= Popovic, J. S., Reci srpsko-slovenske, u vlaăkom jeziku poznate,
în „Glasnik druztva srbske slovesnosti”, I, Belgrad, 1847, p. 30-58.
Puscariu, S., Limba română, voi. I, Privire generală, Bucureşti, 1940.
30
Rădulescu-Codin
RBKE
RESEE Rişti c-Kangrga
RJA
Rosetti ILR
RRL
RSA
Rsl.
SCL
Radojicic, D. Sp., Srpsko-rumunski odnosi XIV—XVII veka, „GodiSnjak Filozofskog fakulteta u Novom Sadu”, I, 1956, p. 13-29.
Radonic, J., Odnosi Srba i Rumuna u proălosti, „Novi zivot”, VIII, Belgrad, 1921.
= Rădulescu-Codin, C., Legende, tradiţii şi amintiri istorice adunate din Oltenia şi din Muscel, Bucureşti, 1910 (glosar p. 121-133).
= Bălgarska Akademija na Naukite. Recnik na săvremennija bâlgarski knizoven ezik, voi. I, (A—K), voi. II (L —P), voi. III (R-Ja), Sofia, 1955-1959.
= „Revue des etudes sud-est europeennes”, Bucureşti, 1963 şi urm.
= Riştic, Sv., i Kangrga, Jov., Recnik srpskohrvatskog i nemackog jezika. Drugi deo : Srpskohrvatski nemacki, Belgrad, 1928.
= Rjecnik hruatskoga iii srpskoga jezika. Na svijet izdaje Jugo-slavenska akademija znanosti i umjetnosti,tom. I—XVIII, Zagreb, 1880—1960.
Roceric, A., Elemente germane în limba română (pe baza ALR), FD, III, 1961, p. 177-189.
Rosetti, Al., Cazacu, B., Istoria limbii române literare, Bucureşti, 1961.
= Rosetti, Al., Istoria limbii române de la origini pînă în secolul al XVII-leat Editura pentru literatură, Bucureşti, 1968.
Rosetti, Al., Slavo-Romanica. Sur la constitution du systeme vocalique du roumain, Rsl., I, 1958, p. 27 — 30.
= ,,Revue roumaine de linguistique”, Bucureşti 1956 şi urm.
= Srpska akademija nauka. Institut za srpskohrvatski jezik.
Recnik srpskohrvatskog knjizevnog i narodnog jezika, Belgrad, voi. I (A-Bogoljub), 1959; voi. II (bogoljub-Vrazogrnci), 1962; III (vraznuti-sfîrşitul literei g), 1965; voi. IV (D), 1968.
= ,,Romanoslavica’,, publicaţie a Asociaţiei slaviştilor din Republica Socialistă România, Bucureşti, 1958 şi urm.
Sala, M., Un fenomen fonetic românesc produs sub influenţa graiurilor sîrbocroate, Rsl., III, 1958, p. 249 — 250.
Sala, M., Termenii pentru unchi după Atlasul lingvistic român, SCL, VI, nr. 1-2, 1955, p. 133-155.
= „Studii şi cercetări lingvistice”, revistă publicată de Institutul de lingvistică din Bucureşti, Editura Academiei, Bucureşti, 1950 şi urm.
31
Scriban
Semcyns’kyj
Stevanovic
ŞIO
Tamâs E\V
Teaha
TILR
Tiktin
Tomescu
Trâpcea I
Trâpcea II
= Scriban, A., Dicţionarul limbii româneşti, Iaşi, 1939.
Scurtu, V., Contribuţii la studiul terminologiei de înrudire în limba română, CL, VII, nr. 2, 1962, p. 275—292.
Scurtu, V., Termenii de înrudire în limba română, Editura Academiei, Bucureşti, 1966, 402 p.
= Semcyns’kyj, S. V., Leksicni zapozycennja z rosyjs’koj ta ukrainsykoj mov u rumuns’kyj movi, Kiev, 1958.
Skok, P., Rekonstrukcija dackoslavenskog vokabulara, „Rad”, Jugoslavenska akademija znanosti i umjetnosti, knj. 272, 1948, p. 49-78.
= Stevanovic, M., Savremeni srpskohrvatski jezik (gramaticki sistemi i knjizevnojezicka norma), uvod, fonetika, morfo-logija, Belgrad, 1964.
Stojkov, S., Bălgarska dialektologija, Sofia, 1962.
Stojkov, S., Govorât na selo Beăenov v Banat (pe baza materialului din ALR), „Bălgarski ezik”, 1960, nr. 5.
Stojkov, S., Leksikata na Banatskija govor, Sofia, 1968.
= Şăineanu, L., Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române. I. Introducere, II. Vocabularul, Bucureşti, 1900.
= Tamâs, L., Etymologisch — historisches Worterbuch der ungă-rischen Elemente im Rumănischen (Unter Berilcksichti-gung der Mundartworter), Akademiai Kiado, Budapest, 1966, 936 p. (Recenzie : B. Kelemen, SCL, XII, nr. 2, p. 323-327).
= Teaha, T., Graiul din Valea Crişului Negru, Bucureşti, 1961.
= Istoria limbii române, voi. I, red. resp. Al. Graur, voi. II, red.
resp. I. Goteanu, Editura Academiei, Bucureşti, 1965, 1969.
= Tiktin, H., Rumănische-deutsches Worterbuch. Dicţionar româno-german, voi. I—III, Bucureşti, 1897—1925.
= Tomescu, M., Glosar din judeţul Olt, AO, nr. 125—130, Craiova, 1944, p. 265—288 (şi extras).
= Trâpcea, Th., Cuvintele de origine sîrbească din dialectul bănăţean (glosar), AUT, II, 1964, p. 266-273.
= Trâpcea, Th., Cuvinte sîrbeşti în subdialectul bănăţean şi importanţa lor, „Scrisul bănăţean”, XIV, nr. 3 (107), p. 68 — 77. Articolul a apărut şi în traducere rusească: Ser skie slova v banatskom narecii i iKznacenie, RESEE, nr. 1—2, p. 137-159. (Recenzie: I. Mării, CL, XII, nr. 1, 1967, p. 145 — 147). Trimiterile se fac la textul românesc.
32
Turcizmi
Vasmer
Vlrcol
Vuk
Weigand
ZFL
Tkâpcea, Th. N., Observaţii asupra graiului muntenegrenilor din Banat, Rsl., XIV, 1967, p. 269-272.
Trâpcea, Th. N., O „măruntă” populaţie din ţara noastră, „Studii. Revistă de istorie”, X, nr. 6, 1957, p. 93—101.
= Skaljic, A., Turcizmi u srpskohrvatskom jeziku, Sarajevo, 1966.
Turdeanu, E., Din vechile schimburi culturale dintre români şi iugoslavi, „Cercetări literare”, III, Bucureşti, 1939.
Vaillant, A., Grammaire comparie des langues slaves, I, II, Lyon —Paris, 1950—1958.
Vascenco, V., Elemente slave răsăritene în limba românâ(Periodizarea împrumuturilor lexicale), SCL, X, nr. 3, 1959, p. 395-408.
Vascenco, V., O fonomorfologiceskoj adaptaciislavjanskih zaimstvo-vanij (na materiale rumynskih elementov vostocnosla-vjanskogo proishoZdenija), Rsl., IX, 1963, p. 43 — 63.
= Vasmer, M., Russisches Etymologisches Worterbuch, I—III, Heidelberg, 1950-1958.
Vescu, V., Fonetisme arhaice în graiurile sîrbocroate din regiunea Banat, Rsl., VII, 1963, p. 195-202.
Vescu, V., O poreklu govora „banatskih Crnogoraca”, „Sbornik za filologiju i lingvistiku”, XIV, nr. 2, Novi Sad, 1971.
= Vîrcol, V., Din graiul popular al judeţului Mehedinţi, NRR, VIII, nr. 6, 1910, p. 84-88.
Vrabie, E., Influenţa limbii române asupra limbii ucrainene, Rsl., XIV, 1967, p. 109-198.
Vrabie, E., Mesto slavjanskih govorov na territorii R.N.R. v sisteme slavjanskih jazykov i ih znacenie dlja slavjanskoj dialektologii, Rsl., IX, 1963, p. 195-227.
Vrabie, E„ Privire asupra localităţilor cu graiuri slave din Republica Populară Română, Rsl., VII, 1963, p. 75 — 85.
Vrabie, E., Stadiul actual şi sarcinile cercetării graiurilor slave din Republica Populară Română, Rsl., VII, 1963, p. 55-74.
= Karadzic, Vuk Stef., Srpski rjecnik istumacen njemackijem i latiniskijem rijecima, ed. a IV-a, Belgrad, 1935.
= Weigand, G., Der Banater Dialekt, în „Jahresbericht des Insti-tuts ftir Rumănische Sprache”, III, Leipzig, p. 198—332 (glosar p. 312—331).
Weinreich, U„ Languages in Contact, New York, 1953.
= „Zbornik za filologiju i lingvistiku”, Matica srpska, Novi Sad, 1957 şi urm.
h INTRODUCERE
1.	ELEMENTE VECHI (SUD-)SLAVE ŞI SLAVE MODERNE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
Printre trăsăturile specifice limbii române, care o diferenţiază de celelalte limbi romanice, dîndu-i o coloratură deosebită, se numără şi elementele de origine slavă, prezente mai cu seamă în vocabular. Acumulate pe parcursul unui mileniu şi jumătate, ca urmare a unor multiple raporturi româno-slave, care au variat de la o epocă la alta, cuvintele de origine slavă ale limbii române fac parte din mai toate compartimentele vocabularului, începînd cu arhaismele şi regionalismele şi sfîrşind cu fondul principal, unde reprezintă cam a cincea parte1. Ansamblul vocabularului limbii actuale arată că procentul elementelor slave prezintă o sensibilă scădere, datorită, în primul rînd, abundenţei de neologisme şi Cuvinte internaţionale2, însă numărul absolut continuă să rămînă ridicat 3.
împrumuturile româneşti din slavă s-au efectuat pe căi diferite şi la epoci diferite. Sub raport cronologic, acad. Al. Eosetti distinge „trei categorii de cuvinte: a) cuvintele vechi, intrate
1	Vezi Al. Graur, încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, Bucureşti, 1954, în special listele statistice de la p. 48—59, unde, pentru cuvintele de origine slavă, se dau cifrele de 19,92%, 20,75% şi 21,49%, corespunzînd unui fond principal considerat de 964, 1181 şi, respectiv, 1419 cuvinte.
2	în CADE cuvintele de origine slavă reprezintă 16,42%. Vezi D. Macrea, Fizionomia lexicală a limbii române, DR, X, partea a Il-a, p. 362 — 373 şi Despre originea şi structura limbii române, LR, III, 1954, nr. 4, p. 27. Pentru ponderea elementelor de origine slavă în limba română actuală, cf. tot D. Macrea, Comparaţia istorică şi tendinţele actuale de dezvoltare ale vocabularului românesc, CL, V, nr. 1—2,1960. Informaţii şi rezerve asupra altor statistici vezi la Mihăilă, împr., 248—254. Vezi şi Rosetti ILR 311-312.
3	în DLRM, G. Mihăilă a numărat circa 3000 de cuvinte de origine slavă (fără derivate). Vezi împr., p. 254, în notă.
3 - c. 15
34
în limbă între secolele al Vl-lea şi al Xll-lea; b) cuvintele intrate în secolul al XlII-lea, în momentul organizării statelor româneşti de la nordul Dunării4 şi c) cuvintele intrate în limbă după secolul al XlII-lea (venite din sîrbocroată, bulgară, ucraineană, rusă etc.)” 5? iar ţinînd seamă de căile de pătrundere, două : ,,cuvintele tehnice şi cuvintele populare”6. Un punct de vedere oarecum deosebit de cel al acad. Al. Eosetti, în privinţa stratificării cronologice a elementelor slave din limba română, pătrunse pe cale orală, împărtăşeşte G. Mihăilă, care plasează sfîrşitul primei epoci, „slavo-daco-moesică”, în secolul al Xl-lea, iar începutul împrumuturilor din limbile slave moderne în secolul al Xll-lea 7. Existenţa mai multor straturi de împrumuturi slave este recunoscută de mai toţi cercetătorii, însă delimitarea lor în timp prezintă variaţii însemnate de la autor la autor. Aşa, de exemplu, însuşi începutul influenţei slave asupra limbii române cunoaşte datări ce se situează la o distanţă de nu mai puţin de cinci secole 8. Şi doar e vorba de o problemă deosebit de importantă, cu consecinţe serioase asupra întregului domeniu de cercetare slavo-român. Cauza rezidă în aceea că, în timp ce prezenţa slavilor la Dunăre spre sfîrşitul secolului al Yl-lea este un fapt incontenstabil, cercetarea trăsăturilor fonetice ale celor mai vechi cuvinte slave din limba română arată că ele nu au o vechime mai mare de secolele al IX-lea — al X-lea 9. Pe de altă parte, este greu de crezut că românii au convieţuit cu slavii (chiar dacă aceştia erau în număr restrîns)10 timp de patru secole, fără să fi preluat din limba lor nici măcar un singur cuvînt. încercările de a identifica
4	în legătură cu această categorie de cuvinte, cf. obiecţia lui G. Mihăilă în SCL, VII, nr. 1-2, 1956, p. 141.
5	ILR 308.
6	Rosetti ILR 308.
7	Mihăilă, Geogr. împr. sl., p. 27.
8	Dens. ILR I 161 : „Majoritatea elementelor slave au pătruns în română în secolul al V-lea, al Vl-lea şi al VH-lea. Ele formează stratul cel mai vechi şi cel mai important”. Ilie Bărbulescu, Individualitatea limbii române şi elementele slave vechi, Bucureşti, 1929, p. IV şi urm. propune o dată ulterioară secolului al X-lea. Vezi şi I. Pătruţ, OtnositeVno drevnosti slavjanskogo vlijanija na rumynskij jazyk, Rsl., XVI, 1968, p. 29 : „Slavjanskoe vlijanie na rumynskij jazyk nacalos’ tol’ko v X-veke, t.e. posle processa transformacii romansko — dunajskogo jazyka v jazyk, otlicajuscijsja ot drugih romanskih jazykov”.
9	I. Pătruţ, op. cit., p. 23 —29 ; Idem, Referitor la cronologia elementelor de origine sud-slavă ale limbii române. în legătură cu q şi §, CL, XII, 1967, nr. 1, p. 21 — 27. Vezi acum, in timpul din urmă, şi expunerea din TILR II consacrată acestei teme.
10	Cum presupune I. Pătruţ; cf. OtnositeVno drevnosti..., p. 28.
35
cuvinte slave cu o vechime mai mare nu au reuşit, fie din cauza numărului neconcludent de exemple11, fie din cauză că acestea au fost considerate ca aparţinînd latinei balcanice, în română fiind, deci, moştenite12. Absenţa unor trăsături fonetice specifice pentru secolele al Vl-lea—al IX-lea la elementele lexicale de origine slavă ale limbii române s-ar datora faptului că ,,în provinciile dunărene, pătura de elemente slave, pătrunse în primele timpuri, a fost în permanenţă reînnoită prin noi aporturi, astfel încît pronunţarea cuvintelor a fost în tot timpul readaptată la pronunţarea curentă”13. Am adăuga la aceasta că numeroase cuvinte româneşti de origine slavă (ca, de pildă, babă, coasă, croi, izvor, lopată, nevoie, plăti, plug, poală, rac, rogoz etc.)14 au putut pătrunde la o epocă cu mult anterioară secolului al X-lea15, chiar cu fonetismul pe care îl au şi astăzi, etimonurile lor nefiind atinse de transformările fonetice suferite de limbile slave între secolele al Yl-lea şi al X-lea.
Dar, oricare ar fi adevărul în privinţa celor mai îndepărtate raporturi slavo-române, este cert faptul că pînă în secolul al Xll-lea pătrunsese în limba română cea mai mare parte a elementelor slave din vocabularul românesc de bază, care s-au menţinut pînă în zilele noastre16. Acestea au pătruns în urma unui îndelungat proces
11	Cf. Rosetti ILR 343, cele spuse în legătură cu gard, baltă, daltă.
12	E. Petrovici, Le latin oriental possedait-il des elements slaves, RRL, XI, 1966, nr. 4, p. 313-321.
13	Rosetti ILR 288. Punctul de plecare îl constituie conservarea în limba greacă a numeroase fonetisme arhaice slave din secolele al Vl-lea — al VH-lea, tocmai graţie faptului că influenţa slavă a fost întreruptă de timpuriu, prin elenizarea slavilor din Grecia, începînd cu a doua jumătate a secolului al VUI-lea. Cf. şi E. Petrovici, Daco-slava, DR, X, 233 şi urm.
14	Cităm, la întîmplare, după Rosetti ILR 309.
15	Fiind prezenţi şi în aromână cu aspect fonetic asemănător, se presupune că aceşti termeni au pătruns înainte de separarea aromânei de română, deci înainte de secolul al X-lea. Vezi Rosetti ILR 308 — 309. Cf. şi Th. Capidan, Elementul slav în dialectul aromân, Bucureşti, 1925.
16	Această categorie de împrumuturi s-a bucurat de o atenţie sporită din partea lingviştilor români şi străini, fiind studiată sub diferite aspecte într-un important număr de lucrări. Cităm o parte din cele care, abordînd problema în ansamblu, înregistrează un material lexical mai bogat: Fr. Miklosich, Die slavischen Elemente im Rumunischen, Viena 1861; Dens. ILR I 159 — 188; B. Conev, Ezikovni vzaimnosti mezdu bălgari i rumâni, Sofia, 1921; Rosetti ILR 308 — 330; Th. Capidan, Les elements des langues
- slaves du sud en roumain et les elements roumains dans les langues slaves meridionales, în „Langue et litterature” (Academie Roumaine), I, Bucureşti, 1941, p. 199—214; P. Skok, Leksikologijske studije (Rekonstrukcija dackoslavenskog vokabulara), în „Rad”, Jugoslavenska akademija znanosti i umjetnosti, voi. 272, Zagreb, 1948, p. 49—78; Mihăilă, împr. etc.
36
de simbioză a românilor cu slavii din ramura sudică şi au, în majoritate, un caracter oral, popular, fiind o urmare a procesului de bilingvism slavo-român. Aspectul lor fonetic ne arată că slavii dacici au vorbit un idiom cu trăsături fonetice identice cu cele ale graiurilor bulgăreşti răsăritene17. Constatarea este de mare interes pentru obiectul cercetării de faţă, obligîndu-ne să plasăm cadrul raporturilor lingvistice sîrbocroato-române după secolul al Xll-lea. Părerea unor lingvişti că reflexul românesc un, um pentru sl. corn. g, în cuvinte ca muncă, luncă, dumbravă etc. (< sl. mglca, Igka, dgbrava etc.) ar fi de origine sîrbocroată, reprezentînd stadiul ser. un < g 18, care a precedat denazalizarea acestei vocale (în sîrbocroată g > u)19, nu a găsit aprobare. Dimpotrivă, s-a dovedit convingător că rom. un, um < sl. corn. g, în cuvintele de origine slavă reprezintă un reflex românesc : lat. o + n > rom. un (lat. monte > rom. munte) 20. în schimb, dacă se admite că pronunţarea cuvintelor slave împrumutate în primele timpuri a fost readaptată la pronunţarea curentă, şi condiţiile istorice ne arată că aceasta trebuie să fi fost sud-slavă orientală 21, teoretic, putem admite că acestea au putut avea iniţial şi o altă pronunţare, sud-slavă occidentală, de pildă. Puţinele informaţii de care dispunem pentru acea epocă, în contextul lipsei documentelor de limbă, nu ne îndreptăţesc să tragem o concluzie pozitivă din această supoziţie. Fapt e însă că, pentru multe împrumuturi considerate a se fi efectuat la epoca de care ne ocupăm, bulgara nu ne oferă lămuririle necesare şi sîntem nevoiţi să apelăm la celelalte limbi sud-slave, în primul rînd la sîrbocroată22. Fireşte că nici
17	E. Petrovici, Daco-slava, DR, X, 275; Idem, Corelaţia de timbru a consoanelor dure şi moi în limba română, SCL, I, 1950, p. 217; Rosetti ILR 298; Mihăilă, împr., p. 9.
18	Opinie apărată, la noi, printre alţii, de Th. Gapidan (Elementul slav în dialectul aromân, Bucureşti 1925, p. 35 şi urm.) şi însuşită în timpul din urmă de lingvistul iugoslav I. Popovic (Ist., p. 68).
19	Belic, Fon. 71 - 73.
29	Vezi Dens. ILR I 178; Rosetti ILR 340 - 341, 615-617.
21	Pe lîngă caracterul sud-slav oriental al limbii vorbite de slavii din Dacia, o importanţă deosebită are şi adoptarea liturghiei slave de către români. Vezi Rosetti ILR 294 - 296.
22	în plus, este vorba de cuvinte al căror fonetism nu e specific pentru niciuna din limbile sud-slave occidentale. Vezi exemplele, mai jos, p. 54 şi urm. Pentru teritoriul sud-dunărean situaţia se schimbă. Este cunoscut faptul că limba sîrbocroată s-a dezvoltat pe un substrat romanic. Influenţa sîrbească asupra acestei populaţii, pe care am putea-o denumi şi străromână, a dus la asimilarea ei. Un alt aspect îl implică presupunerea faptului că, cel puţin pînă către sfîrşitul secolului al Xll-lea „o largă bandă de teren
37
aceasta nu constituie o dovadă pentru existenţa unor contacte româno-sîrbocroate timpurii pe teritoriul Daciei, ele nefiind confirmate de realităţile etnice şi istorice 23. Etimonurile împrumuturilor în cauză au putut dispărea din bulgară în decursul timpului24 sau au fost proprii numai graiurilor daco-slave 25.
Paralel cu influenţa populară veche sud-slavă, limba română a suferit şi o influenţă pe cale literară, prin adoptarea, începînd cu secolul al X-lea, a slavei vechi ca limbă de cult 26. La început savante, o parte din împrumuturile efectuate pe această cale au pătruns treptat în vorbirea poporului, adaptîndu-se la pronunţarea locală, aşa că astăzi cu greu mai pot fi deosebite de cele intrate pe cale orală 27; aceasta se referă atît la cele efectuate pînă în secolul al Xll-Iea, cît, în bună parte, şi pentru cele din secolele următoare.
Presupusă pentru o dată mai timpurie 28, influenţa limbilor slave moderne asupra limbii române îmbracă forme definite şi poate
romanizată a separat pe sîrbi de bulgari” (Rosetti ILR 289). în secolul al XH-lea românii sînt semnalaţi în Serbia, dar e probabil că au o existenţă anterioară acolo, dat fiind că tot atunci sînt semnalaţi, ca o populaţie densă, în Thesalia (J. Cvijic, La Peninsule Balkanique. Geographie humaine, Paris, 1918, p. 155). încă din secolul al X-lea aromânii sînt semnalaţi între lacul Prespa şi Kastoria (Rosetti ILR 289). Toate acestea constituie premisele etnico-istorice ale admiterii unei influenţe sîrbeşti timpurii asupra românei. Rezultatele ei se pare însă că au fost estompate de scurgerea timpului şi, pe plan lingvistic, nu au mai putut fi dovedite convingător.
23	Cf., totuşi, Dens. ILR I 199 : „între secolul al IX-lea şi al XlII-lea românii au fost în contact cu sîrbii şi maghiarii. Din această epocă datează majoritatea elementelor sîrbeşti şi maghiare pe care le întîlnim în limba română din nordul Dunării” şi Rosetti ILR 347 (în încheerea voi. III, Limbile slave meridionale, sec. VI—XII): „Atît elementele venite din limba vorbită, cît şi cele din limba scrisă... vin din limba bulgară şi, uneori, din sîrbo-croată”). Dar dovezile materiale pentru aceste afirmaţii lipsesc la ambii autori.
24	Vezi, de exemplu, G. Mihăilă, Date noi în etimologia slavo-română (pe baza materialului dialectal bulgar), SGL, XIII, 1962, nr. 3, p. 371 — 392.
25	Unii lingvişti au îmbrăţişat părerea că slavii dacici au vorbit un idiom deosebit de graiurile bulgăreşti de nord-est. în legătură cu netemeinicia acestei opinii vezi Rosetti ILR 298-299, 620-623.
26	Istoria României I 724; Rosetti ILR 291; G. Mihăilă, Kniznoslavjanskoe vlijanie na rumgnskij literaturnyj jazyk (leksika), Rsl., IX, 1963, p. 24—27.
27	Rosetti ILR 310. Cf. şi G. Mihăilă, Kniznoslavjanskoe vlijanije..., Rsl., IX, p. 23 — 40; vezi, în special, p. 29, 30—31.
28	Vezi, de exemplu, Mihăilă, Geogr. împr. sl. 27 : „Dintr-o epocă ulterioară (începînd cu secolul al XH-lea) datează împrumuturile orale mai noi din limba bulgară (în Muntenia şi Oltenia, uneori extinse şi ceva mai la nord,* est şi vest), din dialectele sîrbeşti (în Banat, în parte răspîndite şi mai spre nord şi est) şi cele ucrainene (în Moldova, Bucovina, Maramureş şi, parţial, în Transilvania de nord şi de est)”.
38
fi urmărită cu o oarecare certitudine abia după secolul al XIV-lea, după deplina formare a statelor române, cu care prilej se stabilesc raporturi noi cu statele şi populaţiile slave învecinate şi cînd bilingvismul de masă slavo-român luase de mult sfîrşit29. Deşi intensă, această influenţă nu mai afectează nici pe departe limba română, în aceeaşi măsură ca cea sud-slavă orientală, din epoca premergătoare. în ansamblu, ea are un caracter popular local, regional, sau se referă numai la anumite stiluri ale limbii române. De aceea, ea nici nu s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea lingviştilor. O imagine generală asupra ei ne putem forma din studiile care urmăresc geografia elementelor slave pe teritoriul daco-român 30, precum şi din unele cercetări disparate şi, uneori, de detaliu asupra domeniului 31. Ceva mai bine a fost studiată influenţa limbilor slave de răsărit 32.
2.	RAPORTURI ISTORICE (ETNICE» ECONOMICE, CULTURALE) ÎNTRE SÎRBI ŞI ROMÂNI ŞI REFLECTAREA LOR PE PLAN LINGVISTIC
Este îndeobşte cunoscut că raporturile dintre două limbi pot fi cercetate cu succes numai dacă se ţine seama de natura şi caracterul raporturilor dintre vorbitorii lor în decursul timpului. Cunoaş-
29	Se consideră încheiat în secolul al XH-lea. Prelungirea lui de către unii cercetători pînă în secolul al XV-lea şi chiar al XVI-lea (Miletic, Skok, Bernstein) ,,se poate admite numai pentru cărturari, care pricepeau limba slavonă şi puteau scrie în această limbă”. Rosetti ILR 292.
30	Vezi, de pildă, studiile de toponimie slavă din ultima vreme ale lui E. Petrovici („Bibliografia”, p. 19 — 20). Gf. şi Petrovici, Izoglose ; Mihăilă, Geogr. împr. sl.; Ivănescu, Var. reg.
31	Pentru cele referitoare la influenţa limbii sîrbocroate, vezi, mai jos, p. 45 — 55. Influenţele bulgare moderne au fost tratate, de regulă, la un loc cucele vechi sud-slave. Referitor la influenţa polonă, cf. St. Z,ukaşik, Pologne et Roumanie, Paris —Varşovia— Krakovia, 1938. în dec. 1969, lect. E. Linţa a susţinut o teză de doctorat pe această temă. Cu privire la eventualitatea influenţei limbilor slave de apus (slovacă) vezi P. Olteanu, K fonetickemu săvisu medzi rumuncinou a zapadnou slovancinou, Turcianski Sv. Martin, 1947; Idem, Aux origines de la culture slave dans la Transylvanie du nord et le Maramureş, Rsl., I, 1958, p. 169 — 197.
32	Vezi M. Ştefănescu, Elementele ruseşti — rutene din limba românească şi vechimea lor, Iaşi, 1925; Iorgu Iordan, Influenţe ruseşti asupra limbii române, „Analele Academiei Republicii Populare Române”, Seria C, tom. I, mem. 4, Bucureşti, 1949; Semcyns’kyj; V. Vascenco, Elemente slave răsăritene în limba română. (Periodizarea împrumuturilor lexicale), SGL, X, nr. 3, 1959, p. 395 — 408.
39
terea factorilor extralingvistici în studierea influenţei sîrbocroate asupra limbii române se impune cu atît mai mult cu cît, dată fiind amploarea influenţei slave asupra limbii române, precum şi relativ slaba diferenţiere dintre limbile slave, criteriile strict lingvistice, în principal fonetic şi semantic, oferă certitudine numai într-un număr limitat de cazuri: cuvintele care prezintă trăsături specifice numai uneia din limbile slave. Pentru elucidarea celorlalte este necesară cunoaşterea perspectivei istorice a raporturilor dintre poporul român şi popoarele slave.
Contactul dintre populaţiile română şi sîrbocroată este mai vechi în sudul Dunării şi îşi are obîrşia în aşezarea ramurei occidentale a slavilor de sud într-un teritoriu din jumătatea de vest a Peninsulei Balcanice, unde trăia o importantă populaţie romanică. Documentele istorice îi găsesc pe românii balcanici (Vlasi) în componenţa statului medieval sîrb, iar ulterior, în decursul întregului ev mediu, aceşti români sînt semnalaţi ca o populaţie importantă în diferite puncte locuite de sîrbi şi croaţi 33.
Legăturile diverse stabilite între ei şi populaţia sîrbocroată s-au materializat pe plan lingvistic în numeroase împrumuturi efectuate de o parte şi de alta. Majoritatea cuvintelor de origine română din limba sîrbocroată, în special cele din domeniul păsto-ritului, dar şi nume de locuri, de persoane, sufixe etc., provin de la românii balcanici şi au fost împrumutate în evul mediu 34.
33	Literatura referitoare la românii balcanici este bogată. Cf. C. Jirecek, Die Romanen in den Stadten Dalmatiens Wahrend des Mittelalters,I—III, Viena, 1901 — 1903; Fr. Miklosich şi E. Kaluzniacki, Uber die Wanderungen der Rumunen in den Dalmati-nischen Alpen und den Karpaten, Viena, 1879 (Denckschriften, XXX, p. 1 — 66); S. Puşcariu, Studii istroromâne, I, Bucureşti, 1906; J. Kadlec, Valasi a valasske prâvo v zemich slovenskych a uherskych, Praga 1906; N. Drăganu, Românii în veacurile IX—XIV pe baza toponimiei şi onomasticii, Bucureşti, 1933; S. Dragomir, Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în Evul mediu, Bucureşti, 1959 şi altele. Bibliografie suplimentară vezi în lucrările citate.
34	în legătură cu influenta limbii române asupra limbii sîrbocroate vezi: P. Skok, în ZRPh, XXXVI (1912), p. 641-656; XXXVIII (1914-1915), p. 544-553; XLI (1912), p. 147 — 152 şi 755—756; G. Pascu, Rumănische Elemente in den Balkansprachen, Geneva, 1924; S. Puşcariu, Studii istroromâne, II, 1926, p. 274—296; I. Popovic, Valacho-Serbica, L’influence de la langue roumaine sur le serbocroate et sa geographie „GodiSnjak” (BalkanoloSki institut), Sarajevo, 1961, p. 101 — 121; Rosetti ILR, 431 — 433; S. Niţă-Armaş (şi col.), IJinfluence roumaine sur le lexique des langues slaves, Rsl., XVI (1968), p. 59 — 121; R. Flora, Relaţiile sîrbo-române, noi contribuţii, ed. Libertatea, 1968 (studiile : Limba sîrbocroată şi limba română, Influenţe reciproce, cu privire specială asupra interferenţelor graiurilor .sîrbeşti şi româneşti bănăţene, p. 304—342 şi Contribuţii dialectale la terminologia pastorală de origine română în limba sîrbocroată, p. 343 — 369); D. Gămulescu, împrumuturi româneşti şi aromâneşti în argou-
40
La rîndul ei, limba sîrbocroată a influenţat puternic româna vorbită în vestul Peninsulei Balcanice. O idee în această direcţie ne putem forma urmărind elementele sîrbocroate din istroromână35. Este posibil ca, o dată cu migraţia lor spre nord, românii balcanici să fi adus la nordul Dunării o seamă de elemente sîrbocroate, referitoare (iniţial) la domeniul păstoritului, cum ar fi rom. băl, cîră, doniţă, pîrtie şi altele, care îşi găsesc cel mai apropiat corespondent în sîrbocroată 36.
Perioada apariţiei formaţiunilor statale româneşti la nordul Dunării marchează şi începutul unui aspect nou al raporturilor româno-sîrbocroate, care nu vor rămîne fără urmări pe plan lingvistic. Se consideră, astfel, că unii termeni referitori la organizaţia de stat, nume de dregători, ca logofăt, paharnic, postelnic, vistiernic, vornic au fost împrumutaţi în română din sîrbocroată prin secolul al XlII-lea 37. După H. Mihăescu 38, termeni ca diac au fost împru-
rile sud-slave, SCL, XVI, 1965, nr. 4, p. 531 — 540; Idem, Etimologii sîrbocroate (Contribuţii la studierea influenţei româneşti), SCL, XXII, 1971, nr. 5, p. 525 — 530; Idem, Note de Etimologie sîrbocroată (Contribuţii la studierea influenţei româneşti), SCL, XXIII, 1972, nr. 1, p. 69—74; E. Mihăilă-Scărlătoiu, Emprunts roumains dans le lexique serbo-croate, RESEE, X, 1972, nr. 1, p. 95—113. Dintre dicţionare, sursa cea mai bogată şi cea mai competentă este P. Skok, Etimologijski rjecnik hrvatskoga iii srpskoga jezika, Zagreb, tom. I 1971, tom. II 1972 (Voi. III, şi ultimul, urmează să apară. Recenzie la voi. I: H. Mihăescu în RESEE, X, 1972, nr. 1, p. 143 — 145). Pentru influenţa românească în domeniul foneticii, cf. M. Pavlovic, Une isophone serbe conditione par substrat protoroumain, „Omagiu lui Alexandru Rosetti”, Editura Academiei, Bucureşti, 1965, p. 667—680 şi A. Peco, în „Analele Societăţii de limba română’', nr. 3 — 4, Panciova, 1972—1973, iar pentru cea în domeniul sintaxei, cf. în timpul din urmă, V. Vescu, Rumynskoe vlijanie na sintaksis serbskogo dialekta v Banate, Rsl., I, 1958 şi M. Savic, în „Analele Societăţii de limba română”, nr. 3—4, Panciova, 1972—1973.
35	Vezi S. Puşcariu, Studii istroromâne, I—III, Bucureşti, 1906—1929; A. Kovacec, Descrierea istroromânei actuale, Editura Academiei, Bucureşti, 1971; Coteanu EDR 156 — 178.
36	Aceste cuvinte, care îşi au cele mai apropiate etimonuri sud-slave în ser. bel, krd(o), dojnica, prt(ina), au fost transmise de români slavilor de nord; cf. S. Niţă-Armaş (şi col.), op. cit., p. 74, 81, 84, 93.
37	Rosetti ILR 311. Dens. ILR I 232—236 dă o listă de cuvinte româneşti de origine slavă, considerate de el a fi pătruns în limba română în secolele al IX-lea — al XlV-lea din sîrbocroată. Pentru multe din acestea ca, de pildă, crap, a obosi, oişte, otavă, a se prăsi etc., astăzi dispunem de etimoane bulgăreşti sau vechi slave (cf. Mihăilă, împr., 91, 202, 24, 28, 194, 234) şi, deci, originea lor sîrbocroată este cel puţin incertă.
38	Influenţa grecească asupra limbii române pînă în secolul al XV-lea, Bucureşti, 1966, p. 124, 153. Alte împrumuturi timpurii din sîrbocroată passim.
41
mutaţi din sîrbocroată la o epocă mult mai timpurie (secolele al X-lea—al Xl-lea), iar grămătic ulterior (secolul al XV-lea).
Declinul statului bulgar şi ascensiunea statului sîrb în secolul al XIY-lea duc la intensificarea legăturilor dintre români şi sîrbi. Prin al treilea deceniu al secolului al XY-lea este atestată în cancelaria noastră slavona sîrbă 39, pe care o vom întîlni mereu, după aceea, pînă în secolul al XYIII-lea. Legăturile politice, de rudenie, economice şi culturale dintre statele române şi sîrbi se intensifică în a doua jumătate a secolului al XV-lea, o dată cu deplasarea statului sîrb spre nord40 şi continuă să se manifeste intens, mai cu seamă în domeniul cultural, şi după cucerirea lui de către turci. Mulţi sîrbi îşi găsesc refugiu în nordul Dunării, în Principatele Eomâne, ocupînd diferite funcţii în ierarhia bisericească şi socială. Pentru raporturile lingvistice sîrbocroato-române, este importantă, îndeosebi, activitatea desfăşurată în Muntenia şi Moldova de numeroşi dieci, tipografi şi cărturari sîrbi ai timpului41. Prezenţele sîrbeşti sînt atît de numeroase în această epocă, încît numele de sîrbi şi sîrbesc capătă un mare prestigiu, primul ajungînd să-i desemneze pe slavi în general, iar cel de al doilea — slavona, în redacţiile ei sudice, şi limbile slave de sud42.
39	Rosetti ILR 299. Gf. şi S. Bernstein, Razyskanija v oblasti bolgarskoj istori-ceskoj dialektologii, t. I, Jazyk valaăskih gramot XIV—XV vekov, Mosova—Leningrad, 1948; L. Djamo-Diaconiţă, Limba documentelor slavo-române emise în Ţara Românească în sec. XIV şi XV, Bucureşti, 1971.
40	C. Jirecek, Geshichte der Serben, I, Gotha, 1916, p. 10 şi urm.; Rosetti ILR 296.
41	în legătură cu numeroasele şi variatele legături dintre români şi sîrbi în această perioadă vezi: Istoria României, II, p. 236, 244, 350, 378, 387 — 388, 401, 600, 608, 619, 631, 633, 664, 674, 681, 684, 686, 710, 711-712, 716, 737-738; J. Radonic, Odnosi Srba i Rumuna u proălosti, „Novi zivot”, VIII, Belgrad, 1921; N. Iorga, Reia-tions entre Serbes et Roumains, Bucureşti, 1922; E. Turdeanu, Din vechile schimburi culturale dintre români şi iugoslavi, „Cercetări literare”, III, Bucureşti, 1939, p. 141—218 ; A. Grecu, Relaţiile Ţârii Româneşti şi ale Moldovei cu Raguza (sec. XV—XVIII), „Studii. Revistă de istorie şi filozofie”, II, 1949, nr. 4, p. 105—124; D. Sp. Radojicic, Srpsko-rumunski odnosi XIV—XVII veka, „Godi§njak Filozofskag fakulteta u Novom Sadu”, I, 1956, p. 13 — 29; I.-R. Mircea, Relations culturelles roumaino-serbes au XVI siecle, RESEE, I, nr. 3—4, 1963, p. 377 — 419; R. Flora, Din relaţiile sîrbo-române (Privire de ansamblu), Panciova, 1964; C. C. Giurescu, Relaţiile economice ale Ţârii Româneşti cu ţările Peninsulei Balcanice din secolul al XlV-lea pînă la mijlocul secolului al XVI-lea, Rsl., XI, 1965, p. 167-201.
42	I. Bărbulescu (vezi Rumuni prema Srbima i Rugarima, narocito s pogledom na pitanje makedonskih Rumuna, Belgrad, 1908, p. 113 — 115) consideră chiar că slavona românescă în acea perioadă „se pronunţa ca limba sîrbă”.
42
Cercetarea slavonei româneşti în secolele al XIV-lea — al XVII-lea arată numeroase elemente sîrbocroate, începînd cu grafia 43 şi terminînd cu lexicul44. Dar elementele sîrbocroate au pătruns, în această epocă, şi în limba română, în diferite compartimente ale lexicului: Vuc, Vucea, Vitrina, Vucenic, Vucetici etc., nume de persoane45, Giril „numele întemeietorului scrierii slave”, cirilic „chirilic”46, gubav „lepros”, atestat în Biblia de la 1648 47 etc. Stabilirea volumului influenţei sîrbocroate din această perioadă nu este posibilă astăzi fără un dicţionar al slavonei româneşti. Dar şi aşa, dificultăţile vor continua să rămînă mari, întrucît elementele populare apar numai accidental în slavona sîrbocroată, aceasta, în rest, nediferenţiindu-se în prea multe privinţe (lăsînd la o parte aspectul grafic, pe care eventualele împrumuturi româneşti nu l-au putut păstra) de slavona bulgară, mai ales după reforma lui Constantin Filozoful, care a căutat să o reaşeze pe bazele slavei vechi48.
Victoriile şi înaintarea turcilor în Balcani în secolul al XIV-lea, culminînd cu înfrîngerea sîrbilor la Cîmpia Mierlei (1389), au provocat importante mişcări de populaţie dinspre sud şi sud-est înspre nord şi nord-vest49. Betrăgîndu-se din faţa pericolului turcesc, unele
43	Rosetti ILR 301; D. P. Bogdan, Foneticeskie osobennosti jazyka slajano-rumynskih gramot XIV veka, Rsl., II, 1958, p. 55—75.
44	Cf. L. Djamo, Contribuţii la studiul lexicului documentelor slavo-române, Rsl.,
VIII,	1963, p. 137 — 157; L. Djamo, O. Stoicovici, M. Osman, E. Linţa, M. Mitu, Harakterni cerţi na knizovno-slavjanski ezik rumănska redakcija (XIV —XVI v.), Rsl.
IX,	1963, p. 109-160.
45	DOR 407 s.v. Vile.
46	Găm., Note sl.-rom. 468.
47	Tiktin II 706.
48	De altfel, pentru rom. aşijderea se şi citează slav. takozdere, întîlnit în redacţia sîrbă (cf. Dens. ILR I 233), deşi acesta prezintă, pe lingă fonetismul ser. re- < ze, şi un fonetism tipic bulgar: -zd- < d’; cf. ser. actual takode(r).
49	Informaţii pe larg despre mişcările de populaţie ale sîrbilor vezi la J. Gvijic, La Peninsule Balkanique. Geographie humaine, Paris, 1918. în legătură cu stabilirea sîrbilor în ţinuturile româneşti din sud-vestul ţării, vezi D. J. Popovic, Srbi u Banatu do kraja osamnaestog veka (Istorija naşeija i stanovnistva), Belgrad, 1955. Lucrarea conţine un foarte bogat şi interesant material faptic, însă autorul nu este totdeauna obiectiv în interpretarea lui. Aşa, de pildă, ca şi în alte lucrări ale sale (cf., Idem, Srbi u Vojvodini, Novi Sad, I—III, 1957 — 1963; vezi şi recenzia noastră asupra acestei lucrări în Rsl., X, 575 — 577), autorul apără teza prezenţei neîntrerupte a sîrbilor în vestul teritoriului românesc, sprijinindu-se pe articolul lui J. Erdeljanovic, Tragovi najstarijeg slovenskog sloja u Banatu, „Niderluv Sbornik”, Praga, 1925, p. 275 — 308. Cît de neîntemeiate sînt argumentele şi concluziile acestuia din urmă, a dovedit-o cu prisosinţă, la timpul cuvenit, A. Belic, în JF V 1926.
43
grupuri importante de sîrbi se stabilesc, începînd cu prima jumătate a secolului al XY-lea, în estul Banatului românesc50.
Legăturile dintre noii veniţi şi populaţia română autohtonă vor pune bazele unor noi raporturi lingvistice româno-sîrbocroate care aveau să continue pînă în zilele noastre şi ale căror urmări sînt cele mai importante, cantitativ, pentru limba română şi, calitativ, pentru dialectul bănăţean.
Primele valuri de imigranţi s-au contopit în masa poporului român, urme ale existenţei lor păstrîndu-se în unele nume topice din Banatul răsăritean şi din Oltenia vestică 51, precum şi în cîteva elemente de vocabular 52.
Pe măsura înaintării turcilor în nord-vestul Peninsulei Balcanice, în Banatul românesc se stabilesc noi valuri de emigranţi sîrbi. Războaiele dintre turci şi maghiari, în decursul secolului al XY-lea, au contribuit mult la migrarea sîrbilor spre nord, situaţia devenind deosebit de grea în Serbia, care era teatrul permanent al luptelor dintre cei doi adversari puternici53. După o însemnare citată de D. J. Popovic, numai în 1481 s-au strămutat în Banat cca. 50 000 de sîrbi54. Cîţiva ani mai tîrziu, Matei Corvin apreciază, într-o scrisoare adresată papei, că între 1482—1486 s-au mutat în Ungaria 200 000 de sîrbi55. Cifrele sînt, evident, mult exagerate, însă ele ne permit, totuşi, să tragem o concluzie asupra amplorii mişcărilor de populaţie sîrbă din acest timp înspre nord şi vest.
în părţile româneşti, secolul al XYI-lea îi găseşte pe sîrbi aşezaţi mai cu seamă de-a lungul Dunării şi a Mureşului inferior56, dar ei se află, dispersaţi, şi în sudul şi vestul Timişoarei57.
50	S. Dragomir, Vechimea elementului românesc şi vechimea colonizărilor în Banat, extras din „Anuarul Institutului de Istorie Naţională”, Cluj, 1924, p. 8; E. Petrovici. Graiul caraşovenilor, Bucureşti, 1935, p. 221 ; D. J. Popovic, Srbi u Banatu, p. 26 — 30,
51 Dubova, Cutina, Vucova, şi altele; cf. E. Petrovici, Daco-slava, DR, X, p. 240, 250, 263. în Oltenia: Predel, Sagiavâţ (Petrovici, Rsl., XII, p. 11 — 19. Alte nume de locuri şi de persoană de origine sîrbocroată în Banat vezi la I. Popovici, Bemerkung. . ., p. 16 — 17.
52	Cf. guzînă (Petrovici, Vestiges.. ., p. 500 — 501), gărînă (Petrovici, Vestiges. .., p. 498 —500; Găm., Et. rom., 565).
63	D.	J.	Popovic,	op.	cit.,	p.	28.
64	D.	J.	Popovic,	op.	cit.,	p.	29.
55	D.	J.	Popovic,	op.	cit.,	p.	29.
56	D.	J.	Popovic,	op.	cit.,	p.	31.
57	D.	J.	Popovic,	op.	cit.,	p.	31 — 37.
44
în secolul al XYII-lea, afluxul de populaţie sîrbă este redus. Unele colonizări le fac turcii pe cursul inferior al Mureşului (1640) 58. Spre sfîrşitul secolului însă, un număr important de sîrbi părăsesc Banatul, stabilindu-se în Backa şi în Ungaria, în împrejurimile Budei59.
în secolele al XVIII-lea şi al XlX-lea au loc unele imigrări de sîrbi în Banat. Ele nu duc la sporirea numărului sîrbilor în aceste părţi, fiind anulate de emigrări60. în prezent, în Banatul românesc trăiesc ceva mai mult de 40.000 de sîrbi, aşezaţi în Banatul de cîmpie, de-a lungul graniţei cu B.S.F. Iugoslavia, în cîteva localităţi situate de-a lungul Dunării, în cîteva enclave din interior61. Adesea trăiesc în sate mixte, alături de populaţie română, maghiară sau germană62. Aşezarea lor actuală coincide, în linii mari, cu cea pe care o aveau cu două secole şi jumătate în urmă63.
Pentru înţelegerea raporturilor lingvistice strînse dintre sîrbi şi români în Banat, prezintă importanţă faptul că, începînd de la mijlocul secolului al XVI-lea, pînă pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, adică cu puţin înainte de stăpînirea turcească asupra Banatului şi cîteva decenii după aceea, populaţiile maghiară şi germană au fost absente pe acest teritoriu64. Trebuie remarcat, de asemenea, faptul că limba sîrbocroată a avut un incontestabil prestigiu în această parte, datorită privilegiilor acordate în decursul timpului de maghiari şi austrieci vorbitorilor ei. La aceasta trebuie adăugată puternica mişcare culturală a sîrbilor din Imperiul austriac în secolele al XVIII-lea şi al XlX-lea, precum şi faptul că românii din Banat au fost un timp îndelungat subordonaţi bisericii sîrbe. Aceasta explică nu numai numărul mare de elemente lexicale de origine sîrbocroată în graiul românilor bănăţeni, ci şi diversitatea domeniilor la care ele se referă. Intensitatea influenţei sîrbo-croate asupra graiurilor româneşti din Banat poate fi apreciată
58	D.	J.	Popovic,	op.	cit.,	p.	38.
59	D.	J.	Popovic,	op.	cit.,	p.	46.
60	D.	J.	Popovic,	op.	cit.,	p.	47 — 81.
*1 Vezi M. Jivcovici, B. Berici, V. Vescu, O srpskim i hrvatskim govorima u Banatu, „Novi Zivot”, V, nr. 2, Timişoara, 1961, p. 77 — 78; E. Vrabie, Privire asupra localităţilor cu graiuri slave din Republica Populară Română, Rsl., VII, 1963, p. 75 — 85.
62	M. Jivcovici, B. Berici, V. Vescu, op. cit., p. 78.
63	D.	J.	Popovic,	op.	cit.,	p.	32.
64	D.	J.	Popovic,	op.	cit.,	p.	32,	50.
45
şi după faptul că ea nu se limitează la vocabular, ci a atins şi fone tica65 şi morfologia66.
3.	CONTRIBUŢIILE ŞTIINŢIFICE LA STUDIEREA INFLUENŢEI SÎRBOCROATE ASUPRA LIMBII ROMÂNE
Pe la jumătatea veacului al XVI-lea, într-un pasaj bine cunoscut din Letopiseţul său, Grigorie Ureche dă prima etimologie sîrbocroată pentru un cuvînt românesc67. Istoria cercetării raporturilor lingvistice româno-sîrbocroate nu începe însă atunci, întrucît, pe de o parte, nu au urmat studii corespunzătoare în această direcţie, iar pe de altă parte, însuşi autorul nu a dorit altceva decît să ilustreze faptul că vocabularul român prezintă elemente de diverse origini. Ea nu începe nici două secole mai tîrziu, cînd scriitorul şi omul de cultură sîrb, Jovan Sterija Popovic, publică cunoscuta sa listă de cuvinte „slavo-sîrbe” din limba română68, după ce o promisese cu două decenii anterior, în „Anuarul” societăţii Matica Srpska 69. Lista lui Jovan Sterija Popovic e alcătuită, în principal, pe baza Lexiconului de la Buda şi urmăreşte să demonstreze că, pe lîngă elementele latine, limba română cuprinde şi un impresionant număr de elemente slave70. De aceea, nici nu este de mirare că majoritatea cuvintelor din această listă sînt vechi sud-slave şi numai accidental sîrbeşti71.
65	Coteanu EDR 64 :	. .sunetele băn. c, d şi A (frate, vede, bine) se datoresc,
după toate probabilităţile, influenţei limbii sîrbe, în care t + j şi kt’ + vocală anterioară au evoluat la c, iar d + j şi n + j au evoluat la d şi, respectiv, n”. Despre c şi d din graiurile bănăţene şi eventuala lor origine sîrbocroată, cf. şi I. Pătruţ, Influences slaves et magyares sur Ies parlers roumains, SCL, I, 1952, p. 31 — 43. Vezi şi M. Sala, Un fenomen fonetic românesc produs sub influenţa graiurilor sirbocroate, Rsl., III, 1958, p. 249-250.
66	Sînt considerate de origine sîrbocroată unele preverbe specifice graiurilor bănăţene (do-, pro-, ză-J, care implică unele nuanţe de aspect: o doajuns „a ajuns pînă la capăt”, s-o produs „s-a dus iarăş” etc. Vezi Coteanu EDR 95 şi Petrovici VA 39.
67	Vezi, mai jos, s.v. cracatiţă.
68	Jovan Sterija Popovic, Reci srbsko-slovenske, u vlaăkom jeziku poznate, „Glasnik druZtva srbske slovesnosti”, Belgrad, 1847, p. 30 — 50.
69	Vezi „Letopis”, Matica Srpska, Novi Sad, 1929*.
70	Cf. R. Flora, Sterija i problem leksickih elemenata u rumunskom jeziku, ZFL, 1957, p. 127-145.
71	R. Flora, op. cit.
46
Influenţa sîrbocroată asupra limbii române este afirmată, pentru dialectul bănăţean, o altă jumătate de secol mai tîrziu (1896), de filologul german Gustav Weigand, care nu aduce însă nici măcar exemplificările necesare 72. Lăsînd, pentru moment, la o parte materialul cuprins în dicţionare (de pildă, în Cihac II şi HEM), putem afirma că prima contribuţie importantă la cercetarea elementelor de origine sîrbocroată din limba română se datoreşte lui L. Şăineanu. Acesta, studiind elementele de origine turcă ale limbii române 73, arată, în pragul veacului al XX-lea, că românii bănăţeni au împrumutat de la sîrbi un important număr de cuvinte, care, în sîrbocroată, sînt de origine turcă 74. După ce face comentariile de ordin fonetic şi semantic menite să-i confirme constatarea, Şăineanu dă şi numeroase exemple, în cea mai mare parte valabile. Printre acestea se află sîrbisme ca argelă „herghelie”, bas „tocmai”, bârâbar „egal”, divan „convorbire”, divânesc „a conversa”, avlie „curte”, cabaniţă, ortac etc.75.
Un an mai tîrziu, Ovid Densusianu se plîngea de lipsa unei lucrări speciale asupra elementelor bulgare şi sîrbeşti din limba română, datînd din ultimele secole ale evului mediu, singurii filologi care se ocupaseră pînă atunci de această problemă, Miklosich 76 şi Cihac 77, nefăcînd distincţia necesară între vechea influenţă slavă asupra limbii române şi cea de origine mai recentă 78. Densusianu încercă să împlinească această lacună, dar şi el tratează influenţa sîrbocroată la un loc cu cea bulgară, nediferenţiindu-le suficient79. In plus, printre sîrbismele considerate de el, multe sînt îndoielnice 80.
Contribuţii mai importante la cunoaşterea elementelor de origine sîrbocroată din limba română avea să aducă Densusianu în cunoscuta sa monografie asupra graiului din Ţara Haţegului81.
72	Vezi G. Weigand, Der Banater Dialekt, ,,Jahresbericht des Instituts fur Rumânische Sprache”, III, Leipzig, 1896, p. 199 — 200.
73	L. Şăineanu, Influenţa orientală asupra limbei şi culturei române, I—II, Bucureşti, 1900.
74	Op. cit., I, p. 80-84.
75	Ibidem.
76	Fr. Miklosich, Die slavischen FAemente im Rumunischen, Viena, 1861.
77	A. de Cihac, Dictionnaire d’etymologie daco-romane, I, Francfort sur le Main, 1879.
78	O. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, I, Paris, 1901, p. 255, 369.
79	Dens. ILR I 232-236.
80	Vezi, mai sus, p. 40, nota 37.
81	O. Densusianu, Graiul din Ţara Haţegului, Bucureşti, 1915.
47
în această lucrare se dă o listă de cuvinte (p. 55—60), una de toponime (p. 68—72) şi alta de nume de persoane (p. 80—81) de origine slavă, printre care multe sînt identificate ca sîrbisme.
Primul studiu consacrat special raporturilor lingvistice româno-sîrbocroate, deci şi influenţei sîrbocroate asupra limbii române, avea să apară abia în anul 1928, sub semnătura lingvistului clujean Iosif Popovici82. Apreciind că ,,împrumuturile din sîrbocroată sînt numeroase în română” şi că ,,ele se găsesc în toate dicţionarele şi, desigur, în cel mai bun, pe care H. Tiktin l-a dus în mod fericit la capăt în 1925” 83, I. Popovici enumeră 74 de cuvinte din dialectul bănăţean, pe care le consideră de origine sîrbocroată 84 şi care ,,nu se află în nici un dicţionar” 85. Contribuţia lui I. Popovici este certă, etimologia sîrbocroată fiind îndoielnică doar în cîteva cazuri86.
I.	Popovici nu-şi argumentează etimologiile, ci pur şi simplu alătură etimonul sîrbocroat (pe lîngă care adesea citează şi corespondentul maghiar, german sau bulgar) cuvintelor româneşti enumerate87, fără a cita izvoarele şi fără să fi dat în prealabil vreo explicaţie asupra criteriilor adoptate.
Lămuriri şi explicaţii în această privinţă, cu insistenţă asupra criteriului fonetic 88 şi geografic, găsim, doi ani mai tîrziu, în grupajul etimologic al lui E. Petrovici, O seamă de sîrbisme din Banat89.
Studii speciale consacrate domeniului nu mai întîlnim pînă în anii din urmă. în 1964, istoricul timişorean Th. Trâpcea publică un voluminos glosar, cuprinzînd circa 600 de cuvinte din graiurile bănăţene, culese de pe teren cu ajutorul unor studenţi. Conside-rîndu-le pe toate de origine sîrbocroată, el le indică şi etimonul din această limbă90. Este cea mai cuprinzătoare contribuţie, de care
82	I. Popovici, Einige Bemerkungen iiber die serbo-rumănischen Lehnworter, „Slavia”, VIII, nr. 1, 1928, p. 15-24.
83	Op. cit., p. 17.
84	Op. cit., p. 17-20.
85	Op. cit., p. 17.
86	Ca, de pildă, fişag, gumbăr (p. 19), a se popi (scris : popesc, -i, -it), reclu, şintăr (p. 20).
87	Acestora, uneori, nici nu le indică sensul; cf. baburâ, brăzdaş, cică, ciuţi etc., despre care putem doar bănui că au sens identic cu cel al corespondentelor sîrbocroate citate.
88	în cazul dubletelor de tipul cafeă-câfă, accentul indică originea turcă pentru primul şi sîrbocroată pentru cel de-al doilea.
89	DR, VI, 1929-1930, p. 366-369.
90	Th. Trâpcea, Cuvinte de origine sîrbească din dialectul bănăţean (glosar), AUT, II, 1964, p. 266-273.
48
dispunem pînă în prezent, referitoare la elementele sîrbocroate din limba română, dar, din păcate, nu şi cea mai valoroasă. Autorul nu foloseşte nici un aparat ştiinţific şi dibuirile de tot felul, începînd cu indicarea categoriilor gramaticale şi sfîrşind cu cea a etimologiei, dau lucrării un pronunţat caracter de diletantism, obligînd cercetătorii la multă prudenţă în folosirea ei91 92. Materialul este reluat de Th. Trâpcea în două rînduri9a, cu care prilej sînt eliminate unele din neajunsurile glosarului, rămînînd însă destul material faptic şi interpretativ eronat.
La un nivel filologic superior sînt contribuţiile lui I. Mării pe tema sîrbismelor din graiul bănăţean din Toager93. Ca şi într-o altă lucrare a sa, publicată ulterior94, şi aci principalul merit al lui
I.	Mării constă în interpretarea unitară şi pe baze metodologice juste a unui material numai în puţine cazuri inedit. Pe lîngă unele lacune bibliografice, autorului i se poate reproşa faptul că în destule cazuri explicarea prin sîrbocroată a unor cuvinte româneşti este forţată95.
Problemei influenţei limbii sîrbocroate asupra limbii române i-am consacrat şi noi trei articole, în care am căutat să profităm de avantajele pe care le oferă utilizarea criteriilor extralingvistice, în special a celui geografic96.
91	Vezi recenzia lui I. Mării, CL, XII, nr. 1, 1967, p. 145 — 147.
92	Cuvinte sîrbeşti în subdialectul bănăţean şi importanţa lor, „Scrisul bănăţean”, XIV, nr. 3 (107), p. 68 — 77 (tipărit în condiţii grafice nesatisfăcătoare) şi Serbskie slova v banatskom narecii i ih znacenie, RESEE, nr. 1—2, 1963, p. 137 — 159.
93	Studiind elementul sîrbesc în lexicul graiului din Toager. Note. (I), GL, X, nr. 2, 1965, p. 363-370; (II), GL, XI, 1966, nr. 2, p. 337-344.
94	Vezi I. Mării, Pseudoturcismele graiurilor bănăţene în lumina geografiei lingvistice şi a principiului etimologiei directe, CL, XIII, 1968, nr. 1, p. 95—105.
95	De exemplu, rom. tiner (ciner) „farfurie”, socotit a proveni din ser. tanir (Mării II 344), e mai de grabă mg. tinycr „id.” ; rom. coletcâ „colivie” nu se poate explica, formal, prin ser. krletka (cum propune Mării I 364); rom. pecărie „brutărie” e un derivat din rom. pecar „brutar”, nu un împrumut din ser. pekarija (Mării I 368); rom. piglu nu e ser. pegla (Mării I 368), ci germ. Biigel; de asemenea, este greu de stabilit o legătură semantică între rom. pomilar „muşteriu, client nepoftit şi nedorit prin grădinile satului” cu ser. pomilar „persoană care îşi aşteaptă rîndul la moară”, fiind un derivat din ser. pomleti „a măcina” — cf. RJA s.v. — şi nu „muşteriu, client” în general, cum notează Mării, citînd tot RJA. Şi altele.
96	Dorin Gămulescu, împrumuturi lexicale sîrbocroate în Banat (pe baza ALR), Rsl., X, 1964, p. 209—227; Serbohorvatskie zaimstvovanija v Oltenii, RESEE, II, nr. 3 — 4, 1964, p. 447 — 465; Note slavo-române (în legătură cu etimologiile sîrbocroate din DLRM), Rsl., XIV, 1967, p. 461-470.
49
Studiile şi monografiile avînd drept obiect graiuri vorbite în sud-vestul ţării aduc adesea contribuţii notabile la cunoaşterea elementelor lexicale de origine sîrbocroată din limba română. în afara monografiei lui O. Densusianu deja citată97, se cuvin amintite aici lucrările de acest fel datorate lui I.-A. Candrea 98 99, E. Petrovici", M. Gregorian I0°, I. Coteanu101, T. Teaha102, toate cuprinzînd un apreciabil număr de cuvinte româneşti cărora li se indică originea sîrbocroată.
De asemenea, nu e de neglijat materialul lexical, identificat ca fiind de origine sîrbocroată, din unele studii referitoare la terminologia românească în diverse domenii, ca, de pildă, cele ale lui S. Pop103, B. Cazacu104, M. Sala105, Y. Scurtu 10«, I. Ionică 107 şi altele.
Cercetările referitoare la problematica elementelor de origine slavă ale limbii române atrag şi ele adesea în discuţie numeroşi termeni de origine sîrbocroată, a căror etimologie este stabilită pentru prima oară, precizată sau reargumentată, nelipsind observaţiile subtile şi de principiu. Sînt ilustrative în acest sens lucrările
97	Vezi, mai sus, p. 48.
98	Constatări in domeniul dialectologiei, GS, I, nr. 1, 1924, p. 169 şi urm. Dealtfel I.-A. Candrea e şi autorul Atlasului lingvistic al Banatului, lucrare în manuscris, aflată la Institutul de lingvistică din Bucureşti; cf. Coteanu EDR 37—38.
99	Folclor din Valea Almăjului (Banat), AAF, 1935, p. 25—145 (glosar cu unele etimologii la p. 146—147); Texte dialectale, supliment la Atlasul lingvistic român II, Sibiu—Leipzig, 1943.
100	Graiul şi folklorul din Oltenia nord-vestică şi Banatul răsăritean, Craiova, 1938. (Vezi, în special, p. 80—81, unde sînt înşirate, fără indicarea etimonului, cîteva zeci de sîrbisme, considerate mai caracteristice); Idem, Graiul din Clopotiva, GS, VII, p. 132—193 (cîteva etimologii pentru cuvinte de origine sîrbocroată la p. 148 — 149; glosar la p. 184—193).
101	Elemente de dialectologie a limbii române, Bucureşti, 1961 (sîrbisme la p. 97).
102	Graiul din Valea Crişului Negru, Bucureşti, 1961. La p. 127 se dau unele exemple de sîrbisme pătrunse în Bihor din Banat.
103	S. Pop, Cîteva capitole din terminologia calului, DR, V, 1927 — 1928, p. 51 — 271; cf., mai cu seamă, p. 79, 87, 93, 178, 179, 183, 221, 230.
104	Les denominations du foie et des poumons, BL, IX, 1941.
105	Termenii pentru unchi după Atlasul lingvistic român, SCL, VI, nr. 1 — 2, 1955, p. 133-155.
106	Termenii de înrudire în limba română, Bucureşti, 1966.
107	Terminologia casei în limba română (pe baza ALR), SCL, XVII, nr. 4, 1966, p. 435-494.
4 - c. 15
50
lui O. Densusianu108, E. Petrovici109, Al. Rosetti110. P. Cancel111,
I.	Pătruţ 112, G. Mihăilă 113, G. Ivănescu 114 şi alţii.
Elaborarea primei părţi a Dicţionarului limbii române (DA)? în principal de către lingviştii clujeni, şi activitatea reluată recent pentru continuarea lui (DLR), în cadrul institutelor de lingvistică din Bucureşti, Cluj şi Iaşi, au stimulat puternic şi cercetările cu caracter etimologic. Cu acest prilej s-au publicat în revistele de specialitate, între cele două războaie, mai cu seamă, în DE, iar în ultimii ani în LE, SCL, CL etc. şi mai puţin în volume aparte115, numeroase etimologii. Printre ele nu puţine sînt cele referitoare la cuvinte româneşti de origine sîrbocroată. Deşi, de regulă, sînt scrise unele fără legătură cu altele şi fără a se tinde spre realizarea ansamblului, contribuţiile de acest fel se numără printre cele mai preţioase, întrucît abordarea monografică a cuvintelor a oferit posibilitatea examinării detaliate a tuturor aspectelor ce trebuie cunoscute în vederea stabilirii etimologiei corecte. De aceea şi nereuşitele sînt în acest caz mult mai rare decît cele în lucrările amintite pînă aici. în decursul ultimelor patru decenii, numeroşi lingvişti români, sla-vişti şi romanişti, au contribuit astfel la adîncirea cunoştinţelor noastre asupra influenţei sîrbocroate în română. Printre ei, S. Puşcariu116, îs. Drăganu117, Y. Bogrea118, C. Lacea119,
108	Cf. Dens. ILR I 232-236.
109	Cf. Petrovici, Izoglose; Petrovici, Vestiges; Petrovici, Daco-slava, DR, X, partea II, p. 233 — 277. Idem, Tratamentul grupurilor consoanelor iniţiale în elementele slave ale limbii române, DR, X, 348; şi altele.
110	Cf. ILR 311.
111	Termenii slavi de plug în daco-română, Bucureşti, 1921.
112	Influences slaves el magyares sur Ies parlers roumains, SCL, I, 1952, p. 31 — 43. Idem, împrumuturi prin filierây CL, X, 1965, p. 327 — 336.
113	Cf. Mihăilă, Geogr. împr. si.; Idem, Voprosy sostavlenija etimologiceskogo slovarja slavjanskih zaimstvovanii v rumynskom jazyke, Rsl., II, 1958, p. 115 — 131.
114	Cf. Ivănescu, Var. reg.
115	în acest sens putem cita doar Al. Graur, Etimologii româneşti, Bucureşti, 1963 şi T. Hristea, Probleme de etimologie. Studii, articole, note, Bucureşti, 1968.
116 DR, II, 595-596; DR, V, 425, 754, 755; DR, VII, 122-123.
117 DR, III, 704; DR, V, 328, 329, 347; DR, VII, 134, 136-137, 139.
118	DR, I, 339; DR, II, 653, 660; DR, III, 729, 731; DR, IV2, 802, 807-808, 816, 821, 831, 839, 848, 855.
119	DR, III, 749, 750.
51
E.	Petrovici120, Al. Graur121, I. Iordan122, G. Mihăilă123, A. Avram124, D. Gămulescu125, M. Tomici126, I. Mării127, I. Anghel128, E. Tudo-ran129 şi alţii. Dintre lingviştii străini, în această privinţă s-a impus P. Skok130 131’.
Destul de puţin întinsa listă a contribuţiilor la studierea elementelor de origine sîrbocroată ale vocabularului dacoromân poate fi încheiată cu citarea principalelor opere lexicografice ale limbii române : HEM, DU, Tiktin, DA, CADE, Scriban, DLEM, DLE. Am omis Cihac II, întrucît aci elementele vechi slave nu sînt diferenţiate de cele din limbile slave moderne, atenţia autorului fiind îndreptată exclusiv spre identificarea lor ca slavem. Celelalte dicţionare amintite nu sînt în primul rînd etimologice şi, prin urmare, indicarea etimologiei constituie o preocupare secundară 132. Dar pentru elementele nelatine133 ele continuă să constituie cea mai largă reflectare, pînă la aşteptata apariţie a Dicţionarului etimologic al limbii române. Constatarea este valabilă şi pentru cuvintele de origine sîrbocroată din limba română. în fiecare din aceste
120	DR, V, 483; DR, VII, 177; CL, X, nr. 2, 357-362; „Culegere de studii. Limbă — literatură — metodică”, III, Bucureşti, 1962, p. 9 — 11.
121	Cf. Graur ER 27, 29, 34, 87, 97, 119.
122	RF, II, 276-277, 277-279.
123	SCL, XX, 213, 213-214.
124	LR, XVI, nr. 3, 1967, p. 253-254.
125	SCL, XVIII, nr. 5, 1967, p. 563-569.
126	LR, XIV, nr. 1, 1965, p. 103; LR, XV, nr. 1, 1966, p. 100-102; LR, XV, nr. 2, p. 137-139.
127	CL, XI, nr. 1, 1966, p. 117-119.
128 CL, X, nr. 1, 1965, p. 147.
129 CL, X, nr. 1, 1965, p. 143-144.
130	Cf. „Casopis pro moderni filologii”, Praga, voi. IV; P. Skok, Decalques linguistiques, AslPh, XXXVII, nr. 1 — 2, 1918; Idem, Des rapports linguistiques slavo-roumains, „Slavia”, IV, 1925, p. 128-138, 325-346; DR, III, 835.
131	Cf. Dens. ILR I 169, 236.
132	Ca dovadă, sensurile lipsesc adesea, în DU şi CADE chiar şi etimonurile, fiind indicată numai limba. DU şi Tiktin (probabil după Miklosich EW) citează frecvent etimonuri slovene, deşi nu e de presupus ca dacoromâna să fi venit în contact cu această limbă. La Scriban apar frecvent aglomerări de corespondente din toate limbile slave în timp ce în CADE se indică doar : „slav”. Despre restricţiile de spaţiu la care a fost constrîns etimologul DLRM, cf. G. Mihăilă, SCL, IX, nr. 2, p. 219.
133	Pentru elementele latine româna dispune de dicţionarele etimologice ale lui S. Puşcariu (Etymologisches W orterbuch der rumănischeh Sprache. I. Lateinisches Element, Heidelberg, 1905) şi I. A. Candrea şi O. Densusianu (Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine, fasc. 1 — 4 (A-Putea), Bucureşti, 1907—1914).
52
dicţionare etimonurile sîrbocroate se numără cu sutele134, dar, fără să minimalizăm aportul real al fiecărui dicţionar în parte la cunoaşterea domeniului, sîntem nevoiţi să constatăm că numai un număr mult mai mic de cuvinte româneşti sînt explicate în mod constant prin sîrbocroată în toate dicţionarele amintite. Drept urmare, imaginea pe care ne-o oferă dicţionarele asupra volumului şi conţinutului influenţei limbii sîrbocroate în vocabularul dacoromân este foarte aproximativă135. La aceasta contribuie şi faptul că bogăţia lexicală a limbii române este înregistrată numai parţial în DU, Tiktin, CADE, Scriban, DLEM. DA (DLE), care, pe lîngă bogăţia materialului înregistrat, prezintă şi cea mai mare acurateţe etimologică, nu a fost publicat decît parţial136.
134	în CADE, 484 de cuvinte sînt explicate numai prin sîrbocroată; cf. D. Macrea, în DR, X, partea II, 1943, p. 363. în DLRM limba sîrbocroată este citată în circa 500 de cazuri, în peste jumătate din ele alături de alte limbi. Vezi Găm., Note sl.-rom. 462 — 463.
135	Gf. pentru tabloul influenţei sîrbocroate în română, înfăţişat de DLRM, Găm. Note sl.-rom., p. 462 — 463. Observaţiile care se fac mai departe (p. 464 — 469) sînt, într-o mare măsură, valabile şi pentru DU, Tiktin, CADE, Scriban, nu însă şi şi pentru DA, DLR.
136	Recent, 1969, a apărut, în elaborarea Institutului de lingvistică din Cluj, DLR VII2, litera O.
II. PROBLEME ALE CERCETĂRII INFLUENŢEI SÎRBOCROATE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
1.	DELIMITAREA ÎMPRUMUTURILOR SÎRBOCROATE DE ALTE ÎMPRUMUTURI SLAVE (VECHI SUD-SLAVE, BULGARE, UCRAINENE, RUSEŞTI) ŞI NESLAVE (TURCEŞTI, MAGHIARE, GERMANE)
Datorită poziţiei sale geografice şi condiţiilor istorice concrete, limba română a venit în contact, de-a lungul existenţei sale milenare, cu mai multe zeci de limbi, dovedindu-se penetrabilă la influenţe străine, cu deosebire în domeniul vocabularului1. Apropierea, adesea foarte mare, dintre unele limbi de contact, cum e cazul celor slave, cunoaşterea numai foarte fragmentară a altora, ca, de pildă, a celor de substrat, puţinele noastre cunoştinţe despre română tocmai în perioade deosebit de importante pentru constituirea trăsăturilor ei actuale, toate acestea constituie tot atîtea elemente de dificultate pentru cercetătorul originii lexicului românesc2. Dacă mai adăugăm faptul că unii termeni, şi nu puţini la număr, au putut pătrunde simultan sau la epoci diferite, adesea cu aceeaşi formă şi cu acelaşi sens, din mai multe limbi 3, vom înţelege de ce un număr important de cuvinte româneşti nu şi-au găsit nici pînă astăzi rezolvarea etimologică4.
Principalele dificultăţi întîmpinate de cercetătorul influenţei sîrbocroate asupra limbii române sînt în strînsă legătură cu aspec-
1	Vezi G. Poghirc, Probleme actuale ale etimologiei româneşti, LR, XVII, nr. 1, 1968, p. 11.
2	Id. ib.
3	Principiul etimologiei multiple este folosit sporadic în DA. Noţiunea însă a fost discutată pe larg şi definită, pentru prima dată, de Al. Graur în SGL, I, nr. 1, 1950, p. 13—21. Studiul a fost republicat în SGL 67 —77. Alte aspecte ale problemei tratează tot Al. Graur în ER 11—21.
4	Cf. Graur ER 8. După G. Poghirc, op. cit., dicţionarele etimologice înregistrează între 8 şi 15% cuvinte de origine nesigură sau necunoscută.
54
tele arătate mai sus şi derivă din caracterul contactelor dintre români şi sîrbi în decursul secolelor. Ele au fost semnalate în capitolul precedent, urmînd ca acum să le examinăm mai îndeaproape.
Urmărind firul legăturilor istorice, putem admite, în principiu, două direcţii ale influenţei sîrbocroate :
a)	Una mai veche, începută prin veacul al Xll-lea, o dată cu legăturile dintre statul sîrb şi formaţiile statale de la nordul Dunării. De pe la sfârşitul secolului al XlV-lea şi începutul celui de al XV-lea pînă în secolul al XYII-lea, aceasta se manifestă şi pe cale culturală, prin circulaţia slavei vechi de redacţie sîrbă în Principatele Eomâne.
b)	Una de dată mai recentă, începînd cu prima jumătate a secolului al XV-lea, dar mai masivă, care însă nu a cuprins decît graiurile bănăţene şi din regiunile învecinate. Aceasta are, prin excelenţă, un caracter popular, oral.
O influenţă sîrbocroată anterioară secolului al Xll-lea nu este de admis pentru româna nord-dunăreană5. Totuşi, paradoxal la prima vedere, dificultăţile studierii cuvintelor de origine sîrbocroată încep de la cercetarea elementelor vechi sud-slave ale limbii române, în principiu, lucrurile sînt cît se poate de clare: pentru elementele vechi sud-slave ale limbii române cităm, în primul rînd, corespondentul din vechea slavă sau din vechea bulgară6. în cazul că un asemenea corespondent nu a fost atestat în vechea slavă, recurgem la bulgară 7 şi, dacă nu-1 găsim nici aci, la sîrbocroată 8. Se ivesc
5	Dealtfel, împrumuturi cu fonetism sîrbocroat, efectuate, în mod cert, anterior acestei epoci, nu prezintă nici dialectele româneşti din sudul Dunării.
6	Ga, de pildă, rom. veac — vsl. vekb, rom. stog — vsl. stogt, rom. vesel — vsl. veselby rom. mîndru — vsl. mQdrb, rom. drag — vsl. dragb etc. (Exemplele sînt luate de la G. Mihăilă, împrumuturi..., p. 109, 31, 180—181.) Bineînţeles, în acest caz, nu există o legătură directă. în acest sens Al. Rosetti precizează : ,,Cînd alăturăm un termen românesc de unul vechi slav sau vechi bulgar, aceasta nu înseamnă că termenul românesc are în mod neapărat la bază termenul vechi slav, ci numai că termenul vechi slav citat este cel mai vechi corespondent slav cunoscut al termenului românesc.. (Rosetti ILR 301). Fireşte, observaţia este valabilă şi pentru situaţia cînd unui cuvînt românesc de origine veche sud-slavă i se alătură un cuvînt bulgar, sîrbocroat sau din altă limbă slavă de sud.
7	Un astfel de procedeu se justifică prin aceea că cele mai vechi împrumuturi slave din limba română prezintă trăsături fonetice identice cu cele ale graiurilor bulgăreşti de est. în consecinţă, termenul bulgar alăturat cuvîntului românesc este semnificativ numai dacă provine din aceste graiuri. Dacă provine din graiurile bulgăreşti de apus, el nu ne spune mai mult decît corespondentul sîrbocroat.
8	Vezi expunerea de principiu la G. Mihăilă, SGL, nr. 2, 1958, p. 217—218.
55
însă două probleme. Prima are un aspect pur formal şi poate fi rezolvată cu uşurinţă. Ea constă în aceea că simpla alăturare a termenilor bulgăreşti sau sîrbocroaţi la împrumuturile vechi sud-slave în română, fără alte precizări, creează confuzie, în sensul că în română există destule cuvinte împrumutate mai tîrziu din bulgară, respectiv, sîrbocroată, adesea în acelaşi timp din ambele limbi, care, logic, vor fi explicate tot prin alăturarea corespondentelor din bulgară, respectiv, sîrbocroată. Dicţionarele nu au ţinut seama în suficientă măsură de acest aspect şi, de aceea, împrumuturile vechi ne apar pe acelaşi plan cu cele noi9. Spre exemplificare, în DLEM au primit indicaţia „bg., sb.” 169 de cuvinte10. Marea majoritate sînt vechi sud-slave (baştină, buruiană, cetină, chiseliţă, chişiţă, cîrpă, claie, cobiliţă, cocean etc.)11 şi numai puţine au o etimologie dublă, ca, de pildă, cocină12. Lucrurile se rezolvă dacă, în cazul celor dintîi, acceptăm notări de tipul „vssl. (cf. bg., ser.)”, ,,vssl. (cf. ser.)”, „vssl. (cf. bg.)”13, în care vssl. = vechi sud-slav. Dar aici apare cea de-a doua problemă, incomparabil mai complexă. Dispunem oare de criterii sigure pentru a stabili, în fiecare caz în parte, dacă ne aflăm în faţa unui împrumut vechi sud-slav sau a unui împrumut slav, recte sîrbocroat, de dată mai recentă ? Eăspunsul este, desigur, negativ. Aceasta pentru că elementele slave ale limbii române au fost împrumutate din limbi foarte asemănătoare într-un proces continuu, lipsit de transformări de amploare bruşte. începutul unei influenţe nu a însemnat şi încetarea celei precedente. Circulaţia redacţiei sîrbe a slavei vechi a avut loc paralel cu cea a slavonei româneşti, formată pe bază bulgară; momentul începerii influenţei sîrbocroate se situează în contextul continuării legăturilor cu bulgarii; influenţa timpurie rusească s-a aşternut peste cea bulgară şi sîrbocroată şi a continuat, o bună perioadă de timp, paralel cu ele, cuprinzînd cam aceleaşi domenii. Este, deci, imposibil ca, sprijinindu-ne în exclusivitate pe materialul lingvistic, să stabilim o linie netă de demar-
9	Vezi, în acest sens, observaţiile noastre, pe baza materialului din DLRM, în Note st.-rom., p. 464 — 486.
10	Id., tb., p. 463.
11	Cf. Mihăilă, împr., p. 143, 72, 75, 61 şi 231, 82, 65, 31, 25, 70.
12	Vezi Petrovici, Izoglose 17.
13	Notarea „slav. (vsl.)”, sugerată de E. Petrovici şi folosită în DLRM pentru cuvinte de origine veche sud-slavă (cf. Mihăilă, împr. 265), are la bază acelaşi principiu şi creează un precedent discuţiei noastre de aici.
56
caţie între perioada veche snd-slavă şi cea a începutului influenţei moderne, pe de o parte, şi a slavonei, pe de alta14 15 16. Identificarea limbii slave din care ne vine un împrumut sau altul este mult îngreunată de imposibilitatea de a urmări, prin atestări, istoria cuvintelor româneşti dincolo de secolul al XVI-lea. Aceasta ne constrînge să explicăm prin vechea bulgară şi prin slavonă toate cuvintele româneşti împrumutate pînă în secolul al XVI-lea, care îşi găsesc aici corespondente fonetice şi semantice, fără a mai ţine seamă că la împrumutarea şi fixarea lor a putut contribui şi altă limbă slavă (sîrbocroata, rusa, ucraineana). E de la sine înţeles că termenii din slavonă îi vom alătura'numai împrumuturilor presupuse livreşti (cel puţin la origine).
împrumuturile din sîrbocroată din prima categorie, ne referim la cea notată mai sus sub a), sînt dificil de separat de alte împrumuturi slave din aceeaşi epocă şi datorită faptului că criteriul fonetic ne ajută doar în puţine cazuri. Adesea, ceea ce diferenţiază sîrbocroata de slava veche şi de bulgară (de ex., sl. corn. o >scr. u9 bg. &) o apropie de rusă şi de ucraineană (unde o a trecut, de asemenea, la u). Invers, ceea ce separă sîrbocroata de rusă (ca, de pildă, sl. corn. g, y, care au trecut în sîrbocroată la e, i, iar în rusă la ’a, y) o apropie de bulgară (unde sl. corn. g, y au trecut la e, i). înseamnă că criteriul fonetic nu este suficient pentru a stabili dacă rom. arh. cvug, mucenic15, muceniţâ, rucaviţâ16 provin din ser. sau din rus. Icrug, mucenik, mucenica, rukavica, dacă rom. sfeti, sfete provin din ser. sau bg. sveti şi nici criteriul semantic nu ne poate ajuta în această privinţă.
14	Este ilustrativ în această privinţă modul cum îşi delimitează G. Mihăilă obiectul cercetărilor în împr.: „studierea vocabularului de origine sud-slavă răsăriteană pătruns în limba română, pe cale orală, în epoca celor mai vechi contacte româno-slave (aprox. sec. VI—XII), precum şi, în parte, a cuvintelor cărturăreşti (cel puţin, la origine) pătrunse în epoca slavonismului cultural (pînă în secolul al XVI-lea)” (vezi p. 9; mai jos, discută unele dificultăţi legate de „o datare şi o localizare cît de cît precisă” a elementelor de origine slavă cu un fonetism neconcludent). Semnificativ este şi faptul că Densusianu tratează influenţa sîrbocroată mai veche (presupusă de el pentru secolele al IX-lea — al XlV-lea) la un loc cu cea bulgară (cf. Dens. ILR I 232 — 236), iar Al. Rosetti doar aminteşte influenta sîrbocroată, fără să-i consacre o expunere specială (cf. Rosetti ILR 431-433).
15	Avem în vedere sensul „martir”.
16	în legătură cu primele trei, vezi, mai departe, „Lista împrumuturilor” s.v. Cît despre rucaviţâ, DU 555 şi Scriban 1140 îl consideră împrumutat din rusă, iar Tiktin III 1342 şi CADE 1083 citează şi rusa şi sîrbocroata.
57
Rămîn, astfel, foarte puţine criterii fonetice sigure, avînd o vechime mai mare, ca, de pildă, ser. u < sl. corn. I, ser. 6 < sl. corn. t' (sau k' din cuvinte străine) şi alte cîteva. Datorită acestora putem afirma că, de ex., rom. Giril, ciliric, Vuc, Vucea sînt, graţie aspectului lor fonetic, ser. Giril, cirilski, Vuit11. Dar numeroase împrumuturi slave din limba română, efectuate între veacurile al Xll-lea — al XVII-lea, nu ne oferă nici un indiciu fonetic şi trebuie să recurgem la alte criterii. Aşa, de pildă, unele nume de dregători ca rom. paharnic, logofăt, stolnic şi altele18 sîntem îndreptăţiţi să le considerăm pătrunse în perioada formării statelor româneşti, avînd, deci, o vechime apreciabilă. Xefiind atestate în bulgară, ci numai în sîrbocroată, e probabil că ne-au venit din aceasta din urmă19. De asemenea, fiindu-ne cunoscute legăturile dintre negustorii italieni şi sîrbi eu Braşovul, putem afirma, ţinînd seamă de forma corespunzătoare din cele două limbi, că rom. bumbac a venit în secolul al XY-lea pe această cale 20. E de presupus că tot pe calea relaţiilor comerciale a fost împrumutat şi rom. şliboviţă (< ser. sljivovica).
Pentru o întreagă serie de împrumuturi nu dispunem nici de astfel de date şi atunci le explicăm prin sîrbocroată în virtutea faptului că numai aci găsim un etimon cu formă şi sens corespunzătoare. Că multe dintre acestea nu sînt totuşi de origine sîrbocroată ne dovedeşte examinarea unor împrumuturi ca otic21, vîrtelniţă 22, cîrd 2S, care, deşi îşi găsesc cel mai apropiat corespondent în sîrbocroată, sînt de origine veche sud-slavă. Referindu-se la noţiuni elementare, avînd un caracter popular şi cunoscînd o întrebuinţare generală în limba română, ele ne obligă să le considerăm de aceeaşi origine cu rom. veac, stog, vesel, mîndru, drag, citate mai sus, adică veche sud-slavă24. Corespondentele sîrbocroate otik, vrtenica, krd trebuie citate doar pentru comparare. Cf., mai jos, harta nr. 1 — otic şi harta nr. 2 — vîrtelniţă. 17 18 19 20 21 22 23 24
17	Vezi, mai sus, p. 41.
18	Vezi, mai sus, p. 39.
19	Vezi Rosetti ILR 311.
20	H. Mihăescu, I/influence bijzantino-slave en roumain au XV-e şirele, RRL, XIII, nr. 1, 1968, p. 27. Tdem, Influenţa grecească asupra limbii române pînă în secolul al XV-lea, Bucureşti, 1966, p. 149. La originea mai îndepărtată, cuvîntul este pers.
► pembe „bumbac” (Turcizmi 509 s.v. pamuk).
21	Vezi Găm. Note sl. rom. 465.
22	Vezi Găm., Et. rcm. 565—563.
23	Vezi Mihăilă, împr. 81 (şi nota 4 de pe aceeaşi pagină).
24	CI. Găm., Note sl.~rom. 465.
Harta nr. 2
59
Rezultă de aici că, pînă la apariţia unor studii speciale, de care, în prezent, sîntem aproape total lipsiţi, trebuie să manifestăm multă prudenţă în a categorisi drept sîrbisme cuvinte româneşti cu o vechime mai mare şi o răspîndire largă în limbă, dacă corespondentele lor sîrbocroate nu prezintă şi trăsături fonetice specifice acestei limbi. în ,,Lista împrumuturilor”, noi am folosit în aceste cazuri semnul = sau o perifrază (în locul semnului <, care arată raportul de la etimon la împrumut).
Pe de altă parte, în cazul multor împrumuturi de origine slavă din română, ale căror corespondente se găsesc în mai multe limbi, fără ca aspectul fonetic să ne indice una anume, nu este exclusă şi o contribuţie sîrbocroată. Ne referim, de bună seamă, la acea categorie de cuvinte care au putut fi împrumutate în contextul relaţiilor multilaterale, la nivelul întregii ţări, între statele româneşti şi cel sîrb.
în concluzie, putem afirma că, folosind mijloacele de care dispunem în prezent, sîntem în măsură să identificăm un însemnat număr de împrumuturi româneşti din sîrbocroată, efectuate datorită contactelor dintre Ţările Române şi statul sîrb, începînd cu cea mai veche şi sfîrşind cu cea mai nouă perioadă 25. Ne lipsesc însă prea multe elemente pentru a putea înfăţişa un tablou cît de cît complet. De aceea, în cuprinsul lucrării, aceste împrumuturi au fost înregistrate şi tratate la limita minimă, strict necesară pentru a ilustra domeniul.
★
Cu totul altfel se prezintă problemele legate de studierea influenţei sîrbocroate populare, de dată mai recentă, enunţată mai sus, sub b). Aci, diferenţierea elementelor de origine sîrbocroată de alte elemente de origine slavă din limba română nu este atît de complexă.
în unele cazuri, aspectul fonetic al cuvintelor ne indică o origine sîrbocroată certă : rom. grage, gragie < ser. grada (derivat de la rădăcina general sud-slavă grad- + -ja şi prezentînd o trăsătură strict
25	Cuvintele împrumutate în ultima vreme din sîrbocroată desemnează realităţi politice iugoslave: rom. vece „consiliu” (< ser. vece), rom. scupstină „adunare” (< ser. skupUina), rom. autoconducere (calc lingvistic după ser. samonpravljanje). Prin intermediul comerţului au intrat termeni ca rom. opancâ „un fel de încălţăminte” < ser. opanak, gen. opanka (DLR VII2 232).
60
sîrbocroată : dj > ă); rom. pomociniţă < ser. pomocnica (unde avem, de asemenea, o trăsătură specifică foneticii sîrbocroate: f > c); rom. taminâ< ser. tamnina (cu. primul -a- provenit din t) etc.26. Dar criteriul fonetic nu este unicul, căci noi stabilim, cu aceeaşi certitudine, şi că rom. gost „oaspete”, zvon „clopot”, zvoni „a trage clopotul”, care au corespondente în mai toate limbile slave 27, sînt de origine sîrbocroată (< ser. gost, zvono, zvoniţi). Pentru aceasta ne e suficient să ştim că şi întrebuinţarea ultimelor trei cuvinte, la fel cu a primelor trei citate, este limitată la Banat. Băspîndirea unor cuvinte de origine slavă pe o arie limitată la Banat şi regiunile învecinate, în condiţiile în care ştim că, în aceste părţi, românii au convieţuit cu sîrbii circa cinci secole28, constituie un indiciu aproape sigur că ne-au venit din sîrbocroată. Am formulat o oarecare rezervă în legătură cu caracterul absolut al criteriului geografic, ţinînd seamă de următoarele două împrejurări:
1.	Deşi elementele vechi sud-slave din limba română sînt răspîndite pe majoritatea teritoriului dacoromân sau în zonele lui centrale 29, nu este cu desăvîrşire exclus, ştiut fiind conservatorismul graiurilor bănăţene, ca unele împrumuturi, pe care, datorită ariei, le considerăm sîrbocroate, să fie, în fapt, vechi sud-slave 30.
2.	în Banat, pe lingă sîrbi, mai trăiesc astăzi, într-un număr restrîns, şi reprezentanţii altor limbi slave: bulgari, slovaci, cehi, ucraineni. Aceştia au venit tîrziu31, după efectuarea majorităţii împrumuturilor din sîrbocroată, şi, fiind puţin numeroşi şi dispersaţi, gra-iurile lor au fost foarte deschise la influenţa română şi chiar sîrbocroată 32. Nu este, totuşi, exclus ca, ici şi colo, măcar în graiul româ-
26	Vezi, mai departe, „Lista împrumuturilor” s.v. La fel pentru celelalte cuvinte româneşti, la care ne referim fără a indica vreo sursă.
27	Cf. Miklosich EW s.v.
28	Vezi, mai sus, p. 42—45.
28 Cf. G. Mihăilă, împr., p. 19-20, 30, 47, 48, 203-204, 213-214.
30	Avem în vedere faptul că graiurile bănăţene au conservat un număr de cuvinte latine, dispărute în restul teritoriului dacoromân: a cure „a alerga”, a cusia „a trăi, a dura”, pedestru „invalid” etc. Vezi Coteanu EDR 97.
31	Bulgarii s-au aşezat în părţile Banatului spre sfîrşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de al XVIII-lea (Vezi S. Stojkov, Banatskijat gonor, Sofia, 1967, p. 5); primii slovaci sînt semnalaţi în Banat în secolul al XVIII-lea (E. Vrabie, Rsl., VII, 1963, p. 81) ; , cehii — în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (E. Vrabie, Rsl., VII, 1963, p. 83—84). Ucrainenii formează grupul cel mai puţin compact în Banat şi s-au stabilit aci în a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi la începutul secolului al XX-lea (E. Vrabie, ibidem, p. 77).
32	Aşa, de pildă, lexicul graiurilor bulgăreşti din Banat prezintă o masivă influenţă românească şi sîrbocroată. Cf. S. Stojkov, op, cit., p. 437—441, 448 — 453
Harta nr. 4
62
nilor din localităţile învecinate, să fi pătruns cîte un cuvint bulgar, slovac, ceh sau ucrainean pe care, conform criteriului geografic, să fim tentaţi să-l explicăm prin sîrbocroată. Numărul unor astfel de situaţii posibile este însă neglijabil.
Altminteri, îndeosebi bulgara şi ucraineana au exercitat o importantă influenţă de factură populară, dar în alte zone geografice : ucraineana în nordul şi estul ţării (pentru Maramureş trebuie avută în vedere şi slovaca, iar pentru Moldova şi rusa), bulgara în sudul ţării33. Uneori aceste influenţe sînt paralele cu cea sîrbocroată. Separarea o putem face servindu-ne tot de criteriul geografic. Ilustrăm cu harta nr. 3 — pup, influenţa simultană sîrbocroată şi ucraineană 34 şi, cu harta nr. 4 — cocină, influenţa simultană sîrbocroată şi bulgară 35.
E mai dificil de separat influenţa sîrbocroată de cea bulgară pe teritoriul Olteniei. O seamă de împrumuturi, cunoscute şi în Banat, ca, de pildă, rom. gorneac (gorneag) şi rom. comină, au corespondente în ambele limbi. Judecind după faptul că multe alte cuvinte româneşti, cu răspîndire similară, ca opreg, otcos, plast, slăvind, snagă, pot fi explicate (satisfăcător) numai prin sîrbocroată, ne putem pune întrebarea dacă nu cumva trebuie să renunţăm la etimonul bulgar? în fond este de aşteptat că împrumuturile din bulgară să se întindă pe o zonă mult mai largă spre est, corespunzătoare vecinătăţii limbii române cu teritoriul lingvistic bulgar 36. Cum însă nimic nu exclude posibilitatea unor împrumuturi cu caracter local, nu sîntem în măsură să infirmăm, în cazul împrumuturilor puse în discuţie, şi o contribuţie bulgară. în consecinţă, în astfel de situaţii am citat şi etimonul bulgar.
Cele mai complexe probleme, adesea de nerezolvat, apar în delimitarea influenţei sîrbocroate de alte influenţe neslave, turcă, dar mai cu seamă, maghiară şi germană.
*
Influenţa turcă a fost negată pentru Banat de L. Şăineanu 37. Argumentele sale de ordin fonetic şi semantic, aduse pentru
33	Vezi Mihăilă, Geogr. împr. sl., p. 27.
34	Cf., în legătură cu aceasta, şi ariile rom. golumb (< ser. golub) şi hulub (< ucr. hulub) la Petrovici, Izoglose.
35 Vezi hărţile şi la Petrovici, Izoglose si Mihăilă, Geogr. împr. sl.
36 Cf. Mihăilă, Geogr. împr. sl., p. 27.
37	ŞIO 80-84.
63
a demonstra pătrunderea ,,turcismelor” din Banat prin „mijlocirea” limbii sîrbocroate şi, parţial, a celei maghiare au convins. Teza sa a fost îmbrăţişată de mai toţi lingviştii români 38 şi ridicată la rang de principiu în contribuţiile etimologice şi principalele lucrări lexicografice 39.
Astăzi, în sprijinul provenienţei sîrbocroate a „turcismelor” din Banat şi regiunile învecinate dispunem de următoarele argumente :
1.	argumente fonetice : băbăluc, spâiluc, ortacluc arată un fonetism sîrbocroat. în locul tc. -tic, avem, în Banat, -uc, identic cu ser. -ulc, în timp ce în restul teritoriului românesc avem -îc (cf. babalîc).
2.	argumente de accent: rom. câfă, căfânâ, cu accent paro-xiton, se explică prin sîrbocroată (ser. leafa, Jcafana), unde accentul oxiton nu e posibil. împrumuturile româneşti corespunzătoare din turcă au accent oxiton : cafea, cafenea.
3.	argumente din domeniul adaptării morfologice : rom. băn. avlie, burghie, răchie, spahie au trecut în categoria femininelor, ca şi în sîrbocroată (cf. ser. avlija, burgija, rakija, spahija< tc. avii, burgu, raki, scafei). împrumuturile româneşti corespunzătoare din turcă sînt de genul neutru (burghiu, rachiu) sau masculin (spahiu).
4.	argumente semantice : rom. băn. divăni „a sta la taifas” are un sens specific sîrbocroat40.
5.	argumente de ordin geografic: Toate aceste „turcisme” cu fonetism sîrbocroat se întrebuinţează într-o arie compactă, limitată la Banat şi regiunile învecinate 41.
6.	în tifhp ce „turcisme” cu trăsături sîrbocroate se numără cu zecile, în Banat nu a putut fi identificat nici măcar un singur împrumut cu trăsături specifice limbii turce sau vreun „turcism” care să nu poată fi explicat prin sîrbocroată. Cercetările întreprinse în ultimul timp au putut să demonstreze doar corespondenţe între „turcismele” din Banat şi dialectele turceşti din vestul Peninsulei
38 Cf. E. Petrovici, O seamă de sîrbisme din Banat, DR, 1929 — 1930, VI, p. 366-369; Coteanu EDR 97; Mării III.
39	Se cuvine citat, în primul rînd, DLR (DA).
40	Vezi Mării II 337.
41	Vezi harta nr. 5 — răchie şi harta nr. 6 — burghie.
Harta nr. 6
65
Balcanice, fără să dovedească imposibilitatea pătrunderii lor în română din sîrbocroată42.
Dispunem, deci, de argumentele lingvistice necesare pentru a respinge o influenţă turcă în Banat 43, chiar în cazul acelor împrumuturi, a căror explicare, pe criterii fonetice şi semantice, este posibilă, pe lingă sîrbocroată, şi prin turcă (barabar, socac etc.). Şi aceasta în condiţiile în care ştim că turcii au fost prezenţi în regiune aproape două secole.
Fireşte, două secole constituie o perioadă mult prea lungă pentru a putea admite, pe baze logice, că nici unul din „turcismele” de azi ale graiurilor bănăţene nu ar fi pătruns de la turci. Mai de grabă ar putea fi vorba de o readaptare a împrumuturilor din turcă, datorită puternicei influenţe sîrbocroate, paralel cu efectuarea de noi împrumuturi din această ultimă limbă. Dar, după cum am văzut, dovezile materiale în acest sens lipsesc44. Şi, chiar admiţînd că le-am avea, am putea oare stabili, pentru fiecare cuvînt în parte, dacă e un împrumut din turcă, readaptat sub influenţă sîrbocroată sau un împrumut din sîrbocroată, efectuat după încetarea presupusei influenţe turceşti?
în consecinţă, pentru „turcismele” din Banat şi din regiunile învecinate am apelat la corespondentele din limba sîrbocroată, cărora nu am omis să le indicăm şi etimonul turc.
Atestarea unor turcisme în Banat şi într-o altă regiune mai îndepărtată (cazul împrumuturilor de tipul rom. casap, folosit în Banat şi în Moldova 45) constituie un indiciu asupra originii deosebite. în cazul în speţă, am indicat etimon sîrbocroat pentru aria din Banat şi etimon turc pentru cea din Moldova.
împrumuturile ca bunar şi peşchir46, care nu prezintă trăsături specifice sîrbocroate, dar sînt folosite numai în Banat şi în regiunile învecinate din Oltenia, pot fi considerate de origine exclusiv
42	Vezi I. Matei, Notes sur Ies „turcismes” du dialecte roumain de Banat. Un probleme de methode, RESEE, V, nr. 3 — 4, 1967, p. 567 — 571.
43	Dintre lingviştii romani, doar I. Popovici nu a acceptat teza lui L. Şăineanu. însă nu a putut aduce argumente de natură să o infirme. Cf. T. Popovici, Studiile d-lui Şăineanu despre influenţele orientale asupra limbii române, „Transilvania”, 1904, nr. 1, p. 18—22.
44	Din păcate, nici cele cîteva „turcisme” înregistrate în Anon. Car. (bule, hală,
kădar, korbacs, metrak, zenat) nu ne permit să tragem nici o concluzie pozitivă.
46	Vezi harta nr. 7.
46 Vezi harta nr. 8.
5 - c. 15
Harta nr. 7
Harta nr. 8
67
sîrbocroată. Pentru cele folosite, pe lingă Banat, şi în sudnl Ardealului, originea sîrbocroată e în afara oricărei îndoieli, cu condiţia să nu se găsească cu formă asemănătoare în maghiară.
★
Influenţa sîrbocroată în sud-vestul ţării poate fi confundată adesea cu cea maghiară. La prima vedere, s-ar părea că o astfel de problemă nu se pune, căci maghiara şi sîrbocroată fac parte din familii de limbi neînrudite. Dar lucrurile nu se prezintă astfel. Aflîndu-se în contact o lungă perioadă, sîrbocroată şi maghiara s-au influenţat reciproc, în domeniul vocabularului am putea spune chiar masiv. Fondul de cuvinte comune, realizat pe această cale, a fost sporit apoi de influenţa unei terţe limbi (ne gîndim, în special, la turcă şi germană), cu care sîrbocroată şi maghiara au venit în contact. La rîndul lor, după cum se ştie, sîrbocroată şi maghiara au dat limbii române o seamă de elemente de vocabular. în cazul împrumuturilor româneşti, din sud-vestul ţării, care îşi găsesc corespondent şi în maghiară şi în sîrbocroată, cel mai adesea nu ne putem pronunţa cu certitudine asupra limbii de origine şi sîntem obligaţi să le cităm pe amîndouă : rom. fioc ,,sertar” < mg. fioc, ser. fioTca * rom. lopta ,,minge” < ser. lopta, mg. lobda, lapta, lopta etc.47.
împrumuturile care pot fi identificate ca provenind din sîrbocroată ne oferă aspecte foarte variate :
1.	rom. acov, alov, pasoş au fost împrumutate din ser. alcov, alov, pasos, care, la origine, sînt mg. aho, halo, paszus. Paralel au fost împrumutaţi şi termenii din maghiară cu forma acău, halău, păşuş 48.
2.	rom. astal ,,masă”, atestat numai în sud-estul Banatului, e împrumutat din ser. astal. Acesta din urmă provine din mg. asztal, care e un împrumut mai vechi din ser. stol. în părţile din nord a fost împrumutat în română din maghiară derivatul asztalos, sub forma astăluş 49.
3.	rom. burnut, bornut sînt la origine, primul, ser. burmut, cel de-al doilea, mg. bornot. Termenul maghiar a fost împrumutat din sîrbocroată, iar cel sîrbocroat din turcă (< tc. buruntu).
47	Var. rom. loabdă, lobdă, lapiă, loaptă sînt numai -de origine maghiară. Cf. Tamâs EW 509.
48	Cf. Tamăs EW 53, 399, 601.
48 Vezi Tamâs EW 83.
68
4.	germ. Pachel a fost împrumutat în maghiară, cu forma palcli, şi în sîrbocroată, cu forma paklo. E de presupus că rom. paclă este, în Banat, un împrumut din sîrbocroată, iar în Transilvania, din maghiară.
O dată stabilită, pe baza criteriilor fonetice, provenienţa sîrbocroată a unui cuvînt românesc, avem posibilitatea să stabilim, prin deducţie, contribuţia sîrbocroată şi la efectuarea sau răspîndirea altor împrumuturi, al căror fonetism nu ne spune nimic. Astfel, rom. băn. codaş ,,vizitiu” e, la origine, ser. Tcocijas, iar rom. cociş e mg. Tcocsis. în cazul rom. code „trăsură”, ne lipsesc indiciile fonetice pentru a putea stabili dacă cuvîntul ne vine din mg. Icocsi sau ser. Tcocije. Putem însă deduce că acolo unde întîlnim rom. codaş, împrumutat din sîrbocroată, tot din sîrbocroată va fi împrumutat şi rom. code.
Cunoaşterea etimologiei cuvintelor în maghiară şi sîrbocroată poate constitui uneori un criteriu pentru stabilirea etimologiei cuvîntului românesc. Astfel, rom. băn. papricâ „ardei” trebuie explicat prin ser. paprika, şi nu prin mg. papriTca, deoarece corespondentul maghiar e el însuşi un împrumut din sîrbocroată şi, după cum am văzut, contactele dintre români şi sîrbi au fost mai strînse şi mai îndelungate în Banat decît cele dintre maghiari şi români, în schimb, în Transilvania, rom. papricâ trebuie să fie un împrumut din maghiară 50.
Criteriul geografic, singur, poate fi luat în consideraţie la diferenţierea influenţei sîrbocroate de cea maghiară, în sensul că dacă un împrumut românesc, cu întrebuinţare limitată la Banat, poate fi explicat, fonetic şi semantic, atît prin sîrbocroată cît şi prin maghiară, el este, mai degrabă, sîrbocroat, căci împrumuturile din maghiară ar trebui să fie cunoscute şi în Transilvania. Dar, în condiţiile în care ştim că există în Banat împrumuturi ce nu pot fi explicate decît prin maghiară, absolutizarea criteriului geografic este riscantă51. Nu putem, deci, conchide că, indiferent de faptul dacă au corespondent în cele două limbi sau numai în cea la care ne referim, sînt numai de origine sîrbocroată împrumuturile româneşti cu circulaţia limitată la Banat şi numai de origine maghiară cele care, pe lîngă Banat, sînt cunoscute şi în Transilvania centrală sau de vest şi nord. în cazul acestora din urmă, cercetătorul influenţei
50	Cf. Tamâs EW 590.
51	Aşa procedează I. Mării; vezi Mării II 342- 343.
69
maghiare asupra limbii române L. Tamâs (cf. Tamâs EW) indică şi etimonul sîrbocroat, iar în cazul primelor şi pe cel maghiar. După părerea noastră, procedează just.
★
Diferenţierea influenţei sîrbocroate de cea germană ridică probleme similare. Aparent, acestea sînt mai simple, căci fondul de cuvinte comun sîrbocroatei şi germanei se datoreşte, în mare, numai influenţei limbii germane asupra sîrbocroatei. în realitate putem să ne pronunţăm cu certitudine numai arareori. Aşa, de pildă, rom. băn. făli „a lipsi” vine din ser. faliţi (< germ. fehlen, it. fallire). împrumutul din germană ar trebui să sune în româneşte *a fălui, ca rom. băn. a fărbui < germ. farben, rom. băn. ştricui < germ. stricken, adică să prezinte suf. -ui. La rîndul lor, ultimele două cuvinte citate nu pot proveni din sîrbocroată, întrucît ser. farbati, strikati (cu formele de prezent farbam, strikam) < germ. farben, stricken ar fi dat în română *fărbăi, *ştricăi (căci verbele româneşti împrumutate din sîrbocroată au la bază tema prezentului, căreia i se adaugă suf. -i). Eom. băn. pieslă „penar” < ser. piksla (<germ. Biichse), deoarece corespondentul german nu poate explica pe -l- din română (iar dacă pornim de la germ. Biichsel, cum ne sugerează oral acad. Al. Graur, e dificil de explicat genul corespondentului românesc).
De multe ori cînd avem un indiciu, care ne aduce în prim plan corespondentul sîrbocroat, etimologia sîrbocroată nu e sigură din cauză că termenul românesc în discuţie poate fi, la fel de bine, explicat şi prin maghiară. Astfel rom. băn. şuster nu egerm. Sehuster, căci pe acesta îl găsim în var. băn. şustâr, care reproduce pronunţarea germană; dar nu e nici numai ser. suster (< germ.), deoarece există şi mag. suszter52. Eom. băn. cuglă „bilă”, din cauza genului, nu e germ. Kugel, ci ser. kugla (< germ.); însă rom. cugle „Kugels-piel; quilles” poate fi explicat şi prin mg. kugli „id.” 53.
Pentru alte împrumuturi proprii graiurilor bănăţene, ca, de exemplu, rom. paur(e), paur „ţăran, agricultor” sîntem nevoiţi să indicăm o etimologie dublă : ser. paor, paur (< germ.) şi germ. Bauer (în pronunţarea nemţilor de la noi — „paur”).
52	Tamâs EW 755.
5a Tamâs EW 283.
70
Cele cîteva aspecte discutate mai sus ne arată, pe lingă complexitatea raporturilor lingvistice sîrbocroato-maghiaro-germano -române, că nu trebuie să ne grăbim în a stabili etimologie maghiară sau germană unor împrumuturi româneşti din sud-vestul ţării, care îşi găsesc bune corespondente în aceste limbi, înainte de a verifica posibilitatea explicării lor prin sîrbocroată. Recurgerea în primul rînd la sîrbocroată se motivează prin amploarea pe care o cunoaşte influenţa acestei limbi în Banat şi în regiunile învecinate, comparativ cu influenţa maghiară şi germană. în plus, în această parte a ţării, împrumuturile din maghiară şi germană se referă, cel mai adesea, la domeniul tehnic-administrativ, în timp ce influenţa sîrbocroată cuprinde mai toate sferele semantice, inclusiv cele două domenii citate.
Pentru o seamă de împrumuturi cu circulaţie în vestul ţării (carfiol,,conopidă”, chel,,varză creaţă”, câlârabâ şi var. ,,gulie” etc.), e de presupus o etimologie cel puţin triplă. Corespondentele din ultima limbă trebuie citate numai pentru atestările din sud-vestul ţării.
2.	SURSELE DE MATERIAL
în cercetarea elementelor de origine sîrbocroată ne-am servit de două feluri de izvoare :
a)	Lucrări cu caracter etimologic : dicţionarele limbii române şi celelalte lucrări amintite în cap. II, pct, 3. Din acestea am extras toate cuvintele care au primit etimon sîrbocroat, toate cele pentru care sîrbocroată a fost indicată ca limbă de origine, precum şi pe cele neexplicate prin sîrbocroată, dar susceptibile de a proveni din această limbă.
b)	Materiale dialectale : texte şi glosare dialectale referitoare la graiuri din sud-vestul ţării (vezi „Bibliografia”, p. 19—32) şi volumele ALB (ALB I, II, ALBM I, II, NALR) apărute pînă în prezent. Acestea nu oferă soluţiile etimologice, însă înregistrează o cantitate însemnată de material necunoscut lucrărilor amintite sub a). De asemenea, aduc precizări şi completări importante în legătură cu forma, sensul şi răspîndirea cuvintelor înregistrate în dicţionare şi în lucrările cu caracter etimologic.
Poziţia noastră a fost aceeaşi faţă de ambele feluri de izvoare, în sensul că şi pe unele şi pe altele le-am tratat ca simple surse
71
de material lexical românesc. Etimologiile sîrbocroate date în primele au fost acceptate numai după o examinare atentă : coroborarea cu datele din cel de-al doilea fel de izvoare, verificarea dacă nu pot proveni şi din altă limbă cu care româna a fost în contact, (restabilirea etimonului sîrbocroat cu formă şi sens corespunzător. în urma acestei examinări, au fost lăsate de o parte cam jumătate din cuvintele româneşti, care, cu diverse ocazii, au primit (şi) etimon sîrbocroat. Ar fi fost, desigur, interesant de arătat care sînt aceste cuvinte şi din ce motive nu au fost incluse în „Lista împrumuturilor”. Aceasta însă nu a fost posibil, întrucît ar fi dus la dublarea volumului lucrării. în mare, cuvintele neintroduse în „Listă” prezintă una din următoarele trei situaţii:
A)	Cercetările efectuate ulterior indicării etimonului sîrbocroat sau reexaminarea originii lor efectuată de noi arată că ele provin din altă limbă (rom. ceapţă <mg. ciapca, csapsa, rom. merţă < mg. merce, rom. ometiţâ < ucr. obmetica, rom. stativâ <ucr. stativa etc.)54.
B)	Originea sîrbocroată nu e certă (acestea formează categoria cea mai numeroasă : a se bălăcări, brudină, cegă, cin, dup, cir cel, cloţan, colniţă, cosraş, plutniţă, podind, pofil, povodnic, scai, sporiş, slădun, ştim, temnic, zbeng şi altele) 55.
C)	Originea sîrbocroată este certă, însă etimonurile corespunzătoare nu au fost atestate în sîrbocroată (rom. băn. nireadbă56 57, obrame, obrahicbl şi altele).
De asemenea, în „Lista împrumuturilor” au fost cuprinse numai selectiv, doar pentru a ilustra domeniul, cuvintele cu etimologie dublă sau triplă.
Dintre materialele notate sub b) cea mai valoroasă sursă o constituie ALB. Notarea precisă a aspectului fonetic al cuvintelor, posibilitatea cercetătorului de a urmări repartiţia lor teritorială, precum şi posibilitatea de a raporta împrumuturile româneşti la două graiuri sîrbeşti din Banat (cel din Gad, pct. 37 şi cel din Caraşova, pct. 25) fac din ALB un instrument de lucru de neînlocuit pentru
64 Toate aceste cuvinte au fost explicate de DLRM prin sîrbocroată. Pentru originea lor din altă limbă, cf. Găm., Note sl.-rom. 468; DLR VI s.v. merţă; Găm., Et. rom. 565-566; DLR VII2 s.v. ometiţâ; G. Mihăilă SCL, IX, nr. 2, 1958, p. 227.
55	Cf. Găm., Note sl.-rom. 466 — 467. Cuvintele citate au primit etimologie sîrbocroată în DLRM.
56	Etimonul sîrbocroat e reconstituit de RJA si argumentat de G. Mihăilă SCL, XX, nr. 2, 1969, p. 213-214.
57	Cf. DLR VII2 s.v.
72
cercetătorul influenţei sîrbocroate asupra limbii române, mai cu seamă atunci cînd se urmăresc împrumuturile orale, efectuate în sud-vestul ţării. De aceea, ALE şi constituie sursa de bază a cercetării noastre.
Sub aspectul semanticii cuvintelor, ALE este însă deficitar, întrucît cuvintele apar cu un singur sens, acela pentru care a fost pusă întrebarea. Aceasta are repercusiuni şi asupra repartizării geografice a termenilor înregistraţi, unul şi acelaşi termen putînd apărea cu diferite arii, mai restrînse sau mai extinse, în raport de sensul urmărit. în plus, reţeaua punctelor anchetate este mult prea rară pentru a se putea urmări, sub toate aspectele, circulaţia, forma şi sensul cuvintelor împrumutate. Constituie altă dificultate faptul că termenii sînt înregistraţi izolaţi şi numai accidental în context.
Textele şi glosarele dialectale suplinesc, într-o oarecare măsură, lacuna aceasta. Ele nu oferă însă garanţia că un cuvînt sau altul se foloseşte numai în localitatea din care a fost notat textul sau a fost alcătuit glosarul respectiv. De aceea, indicaţiile privitoare la geografia cuvintelor noi le-am formulat mai larg : Banat, Oltenia de vest, sudul Transilvaniei etc.
Dar, de multe ori, nu putem fi siguri nici că cuvîntul în discuţie este folosit numai în această parte a ţării. Faptul că nu este înregistrat în dicţionarele limbii române constituie un argument numai cu valoare relativă, în sensul că putem fi siguri doar că el nu cunoaşte o circulaţie largă în limba română. Dar nimic nu ne dovedeşte că, în acelaşi timp, nu poate fi folosit, cu o circulaţie restrînsă, şi în altă parte a ţării (Maramureş, Bucovina, Dobrogea etc.), unde, evident, nu mai poate fi de origine sîrbocroată.
Adesea unii termeni au fost împrumutaţi, cu aceeaşi formă şi cu acelaşi înţeles, pe cale culturală şi pe cale populară. în această situaţie se află, de pildă, rom. mîrşav „slab”, care cunoaşte numeroase atestări în textele noastre vechi (unde e, probabil, un împrumut de origine cultă) şi, paralel, se foloseşte ca termen popular numai în sud-vestul ţării. Explicarea etimologiei lui în acest din urmă caz nu poate ocoli etimonul sîrbocroat.
De aceea, pentru a evita neînţelegerea, precizăm că etimologia sîrbocroată, indicată pentru cuvintele din „Lista împrumuturilor”, este valabilă numai pentru atestările din aria la care ne referim. Adăugăm, cu acest prilej, că ea este valabilă şi numai pentru sensurile citate.
73
Eevenind la textele şi glosarele dialectale, precizăm că multe dintre ele se datorează unor amatori. Din această cauză, notarea cuvintelor este adesea defectuoasă, iar în cazul glosarelor chiar şi indicarea categoriilor gramaticale şi a sensurilor. în notele de la subsolul cap. III ne-am referit frecvent la acest aspect.
Dar chiar şi atunci cînd se datorează unor specialişti, textele şi glosarele dialectale sînt redate folosindu-se mai multe sisteme de notare58. Şi un aspect şi altul ridică probleme dificile pentru cercetător.
Privitor la transcrierea cuvintelor, sînt de făcut următoarele precizări:
a)	Cuvintele din textele şi din lucrările care nu folosesc o notare fonetică au fost redate de noi cu ortografia din original.
b)	Cuvintele din ALE, din textele şi din glosarele dialectale, care folosesc un sistem de notare fonetică, au fost redate, fără a le literariza, într-o transcriere simplificată, care uzează numai de literele alfabetului român. E de la sine înţeles că, procedînd astfel, nu am avut posibilitatea de a reda gradul de înmuiere ale consoanelor 59, timbrul şi deschiderea vocalelor 60. Am reuşit însă să asigurăm o anumită unitate materialului lexical discutat, e drept în dauna preciziei fonetice. Acest neajuns este, în parte, înlăturat de indicarea cu regularitate a sursei, unde cei interesaţi pot afla fonetismul exact.
Sensul cuvintelor a fost citat conform atestărilor, chiar atunci cînd nu este suficient de clar definit. în aceste cazuri din urmă, am notat „(sic!)” sau am pus semnul
Pentru cuvintele cu circulaţie mai largă în limba română, sensul nu a fost ilustrat cu exemple, dat fiind că acestea pot fi găsite în orice dicţionar, în primul rînd în cele citate, şi nu am socotit necesar să mai încărcăm lucrarea. Sînt şi cazuri cînd ilustrările cu exemple, deşi necesare, nu au putut fi făcute, deoarece acestea lipsesc în ALE sau glosarele din care au fost extrase cuvintele.
Ar fi fost normal ca raportarea împrumuturilor româneşti din sîrbocroată, efectuate în sud-vestul ţării, să fie făcută la termenii din graiurile sîrbocroate din Banat. Puţinele noastre cunoştinţe
58	Despre sistemele de notare, folosite în lingvistica românească, vezi Coteanu EDR 28-35.
59 Astfel, c, c, d, g, s, s, z, z au fost redate prin ci (ce), gi ge), ş, respectiv, j.
60 a, â, g, «, â, au fost redate prin a; e, £, e, q au fost redate prin e etc.
74
asupra lexicului acestor graiuri nu ne-au permis decît arar acest lucru61, aşa că am recurs la dicţionarele sîrbocroate. De altfel, o serie de graiuri sîrbocroate, din care româna a efectuat împrumuturi în vechime, cum sînt cele din Banatul răsăritean, au dispărut de mult. De asemenea, lipsesc informaţiile mai bogate asupra lexicului graiurilor maghiare şi germane din Banat, informaţii care ne-ar fi ajutat la o delimitare mai precisă a influenţei sîrbocroate de cele maghiară şi germană.
în condiţiile acestea am fost constrînşi la multă circumspecţie, preferind să omitem din ,,Lista împrumuturilor” cuvinte de probabilă origine sîrbocroată, decît să o încărcăm cu material lexical îndoielnic. în ce măsură am reuşit acest lucru o vor arăta cercetările ulterioare.
61	în limita posibilităţilor oferite de răspunsurile notate în ALR II, în pct. 25
şi 37.
iii* lista Împrumuturilor, calcurilor
ŞI DERIVATELOR
în capitolul precedent am dat o seamă de lămuriri privitoare la modul în care am stabilit această listă. Adăugăm aici următoarele :
a)	Materialul înregistrat în acest capitol provine numai din graiurile dacoromâne vorbite pe teritoriul Republicii Socialiste România.
b)	în alcătuirea acestei liste ne-am condus după principiul etimologiei directe, care ne arată că împrumutul îşi are originea în limba din care a fost luat nemijlocit1.
c)	Din cauza numărului limitat de izvoare 2, lista împrumuturilor din sîrbocroată alcătuită de noi nu este completă. După aprecierea noastră, ea oglindeşte influenţa limbii sîrbocroate asupra limbii române doar în proporţie de circa patru cincimi 3.
d)	în „Lista împrumuturilor” nu am inclus toponimele, hidronimele, oronimele, numele de persoană, supranumele şi zoonimele de origine sîrbocroată, înţrucît cercetarea acestora ridică alte probleme.
e)	Cuvintele sînt date în ordine alfabetică.
1	Cf. I. Pătrut CL, X, 1965, p. 237 şi Al. Graur CL, XIII, nr. 2, 1968, p. 305-308.
2	Materialul l-am extras numai din izvoare tipărite. Nu am utilizat deci fişierul DLR, glosarele şi textele manuscrise de la BAR, institutele de lingvistică etc.
3	Am ajuns la această concluzie după apariţia DLR VII2. Sîrbismele stabilite anterior de noi la litera O (în număr de 30) reprezintă, procentual, 83% din sîrbismele cuprinse în acest volum (care sînt în număr de 36). Cuvintele româneşti obrame,obra-nic, oblăcei au fost cunoscute şi de noi, însă nu au fost incluse în listă din cauză că primele două nu dispun de etimoane atestate în sîrbocroată, iar ultimul e un derivat românesc, cu suf. dim. -eZ, de la un împrumut neatestat în română. Dacă neglijăm aceste cuvinte, proporţia în care lucrarea noastră reflectă influenţa sîrbocroată asupra limbii române depăşeşte 90%.
76
f)	Drept formă de bază a fost înregistrată varianta cea mai apropiată, formal şi semantic, de etimonnl sîrbocroat propus.
g)	Structura unui articol este următoarea : cuvîntul împrumutat, indicarea părţii de vorbire şi a categoriei gramaticale, sensul, aria, etimonul sîrbocroat, sensul etimonului, originea lui (în cazul cînd provine dintr-o limbă cu care şi româna a fost în contact), variante ale împrumuturilor româneşti, derivate ale lor. Acolo unde este cazul, se mai dau lămuriri privind pronunţarea şi se fac ilustrări ale sensurilor. Observaţiile de orice natură se fac, de regulă, în notele de la subsolul paginilor. Indicarea unei singure surse după mai multe secţiuni înseamnă că ea cuprinde toate datele expuse anterior.
h)	Variantele şi derivatele sînt înregistrate şi separat, acolo unde le e locul după ordinea alfabetică, trimiţîndu-se la forma de bază.
i)	Includerea derivatelor în această listă se motivează prin aceea că, în foarte multe cazuri, nu putem stabili cu precizie dacă ne aflăm în faţa unui împrumut din sîrbocroată sau a unui derivat, format pe teren românesc, de la un împrumut din sîrbocroată. în plus, numărul şi răspîndirea derivatelor pe teren românesc ilustrează mai bine poziţia pe care o ocupă în limba română împrumutul din sîrbocroată.
j)	Cuvintele din limbile slave care folosesc alfabet chirilic au fost transliterate în alfabetul latin, conform normelor de uz internaţional. La fel s-a procedat cu numele autorilor şi al operelor.
k)	Situaţia cuvintelor cuprinse în listă a fost indicată, în mod suplimentar, prin litere cu caractere diferite la cuvîntul din titlul fiecărui articol :
caractere aldine = împrumuturi certe din sîrbocroată (sau
împrumuturi care îşi găsesc corespondent unic în sîrbocroată, dar pot fi vechi sud-slave sau slavone) şi variante ale lor ;
litere drepte rărite = calcuri lingvistice;
litere cursive	= cuvinte despre care nu se poate preciza
dacă constituie împrumuturi din sîrbocroată sau sînt derivate pe teren românesc de la împrumuturi din sîrbocroată.1
Cuvintele nesubliniate sînt derivate româneşti de la împrumuturi din sîrbocroată.
77
Urmează „Lista împrumuturilor, derivatelor şi calcurilor”:
A
a conj. „iar (ALET, p. 4, pct. 2 : «Florile le alinăm la vratniţă, a buiedzîli le dăm la oi. ») < ser. a (ALET 318) „idem” (ESA11—3).
abâie s. f. „pătură pentru cai (se aşterne peste şa)” (înregistrat de Tiktin I 2, cu o atestare din secolul al XVI-lea) < ser. abaja Tiktin „idem (ESA I 6) < tc. abaî (Turcizmi 65). Termenul trebuie să fi fost adus de mercenarii sîrbi aflaţi în slujba domnitorilor români, împrumutul din turcă are forma abai şi e de genul neutru. Of. Tiktin, I (supliment), p. 495.
abarabâr adv. vezi bărăbâr
acopăi vt. vezi copăi
acov s. n. „măsură de capacitate (DA I 23) variabilă” (cf. Oiauşanu 153, Gregorian 80), „butoi de mărime mijlocie, mai mare decît balerca” (Scriban 66) (folosit în Banat şi Oltenia subcarpatică) < ser. alcov (Tiktin I 475 s.v. aeău, DA I 23, CADE 22) < magb. aho (E SA I 55) 4.
în împrejurimile oraşului Drobeta—Turnu Severin a fost atestat deriv. dim. acovel s. n. „butoiaş de 10—20 litri” (LE, IX, 1960, nr. 5, p. 34).
acovel s. n. vezi acov
acupi vt. „a aduna grămadă” (Petrovici VA : «O vinit după turşi sîrbii. Sîrbii i-o zăgonit pră turşi. [Pe turcii morţi] i-a acupit în cheia aia.») < ser. (o)hupiti (Ibidern 146) „a strînge, a aduna (la un loc)” (EJA V 798—801, VIII 880—881). Vezi şi rom. cupi.
ad6t s. n.5 „ obicei”, „datină” (DA I 38—39), „bucată”, „parte” (Trâpcea I 266) (Banat) < ser. adet „idem” (ESA I 28) < tc. âdet (Turcizmi 69)6. Var. adiet (Molin 192), agU, agiet (Costin I 55).
4	Magh. ako a fost, de asemenea, împrumutat în româneşte şi are forma acău. Gf. S. Puşcariu, Raport către Comisiunea Dicţionarului, în DA, I, p. XVI: „Uzul limbii încă nu a ales. .. între acău şi acov (care sînt acelaşi cuvînt, împrumutat o dată de la
-unguri şi altă dată de la sîrbi)...”. Gf. şi Tamâs EW 53.
5	Molin consideră cuvîntul adverb.
6 împrumutul direct din turcă, rom. adet, are sensul „dare, impozit” şi e un arhaism (DLRM 9), cu atestări din Muntenia şi Moldova (cf. DA I 38 — 39, care, însă, nu separă etimologic cele două sensuri).
78
adiet s. n. vezi adet aget s. n. vezi adet agiet s. n. vezi adet
aidamăe s. n. „bîtă”, „ciomag” (în Banat, DA II 340 s. v. haidamâc) < ser. (h)ajdamak (DA, CADE 568, Soriban 585, DLRM, s. v. haidamac) „idem” (RSA I 43) < te. hayăamak „a mina calul, vitele” (Turcizmi 76)7 8. Yar. : haidamac s. n. „idem” (DLRM), „băţ legat de gîtnl cîinelui” (Costin I 115).
alât s. n. „instrument, sculă, unealtă” formează două arii distincte : una în Moldova şi Bucovina şi alta în Banat (DA II 348). în Banat provine din ser. alat „idem” (RSA I 75) < tc. alât (Turcizmi 85). Yar.: halâts: „Nu-i zănat fără halat” (DA). Cf. şi zicala sîrbocroată „Bez alata nema zanata” (Yuk s. v. alat).
ală s. f. „dihanie, monstru, balaur (în mitologia populară, cu diferite atribuţii miraculoase : aduce furtună, grindină, îngreunează somnul oamenilor etc.)”, „namilă” (DA I 89—90 s. v. ală; DA II 346, Tiktin II 716, Scriban 586, DLRM 353, s. v. hală, Gregorian 80; ALR s. n., III, h. 687, pct. 35, 76) „om mîncăcios, lacom” (DA, CADE 569, s. v. hală). Predomină în Banat, Transilvania şi Oltenia (în această regiune nu figurează cu ultimul sens). E împrumutat din ser. (h)ala (Găm. RESEE 454, Trâpcea I 266) „monstru înaripat ce consumă imense cantităţi de hrană, băutură etc.”, „om mîncăcios”, „namilă”, „furtună cu grindină etc.” (RSA I 67) < tc. ala „şarpe”, „balaur” (Turcizmi 81)9. în stabilirea etimologiei cuvîntului românesc poate fi luat în considerare şi bg. hala „fiinţă mitologică”, „vijelie” şi, cu funcţie adjectivală, „puternic” (RBKE III 546), însă aceasta este valabil, cel mult, pentru atestările provenind din afara ariei indicate10. Altminteri, centrul de iradiere îl constituie cu certitudine sud-vestul ţării. Yar. : hală „vorax”, „prodigus” (Anon. Car. 342). Derivate: alovină (Weigand 312),
7	Nu din tc. haydamak „tîlhar”, cum greşit susţine DLRM.
8	Există şi ser. halat „idem” (Ristic-Kangrga 1180), dar forma românească cu h- nu se datorează neapărat celei sîrbocroate, h- puţind fi la fel de bine protetic şi în română (la fel ca în sîrbocroată).
9	Pentru credinţele populare ale sîrbilor în atribuţiile miraculoase ale (h)alei cf. basmul Hala, în Basme sîrbocroate, trad. de D. Gămulescu şi M. Sevastos, ELU, 1965.
10	Dicţionarele româneşti citează alături de etimonul sîrbocroat şi etimonul bulgar. Excepţie face DA, care procedează astfel numai s.v. hală, în timp ce s.v. ală, dă numai etimonul sîrbocroat. DA procedează just, căci în bg. nu e atestată var. ala; în plus, nici sensul de „om mîncăcios, lacom” (RBKE III 546).
79
halovină „vijelie mare” (Banat), halui „a delira”, haluit „pocit” (HEM 679, DA II 346).
albănăş, s. n. vezi arbănâş
âli conj. „dar”, „însă” (ALRT, p. 9, pct. 2 : «I-a cătat banii aii nu-i află nima »). < ser. aii (ALRT 319) „idem” (RSA I 81—82).
alimună s. f. „lămîie” (ALR a. n., IY, h. 1139, pct. 36) < ser. limun „idem” (RJA Y 95). A protetic ca în alămîie (cf. DLRM 16). Schimbarea genului, din masculin în feminin, este normală pentru limba română, unde numele pomilor este, de regulă, masculin, iar cel al fructelor feminin. în subsidiar, pct. 36 prezintă o foarte importantă influenţă sîrbocroată.
almari (accentul?) s. n. „garderob, dulap” în Clopotiva (Gregorian GC 184) < ser. armar „idem” (RSA I 168) şi (sau) mg. alma-riom (Tamâs EW 71). Vezi şi rom. orman.
aloâvă s. f. vezi alov
alov s. n. „tîrboc, crîsnic, leşnic” (Oltenia) < ser. alov (Scriban 89, 536; Tamâs EW 399 s. v. halău) „mreajă pescărească lungă şi îngustă” < magh. halo (RSA I 86). Var. : aloâvă s. f., în Mehedinţi (DA I 120). Magh. halo „reţea, plasă” a dat în româneşte halău (Scriban, loc. cit., DLRM, 353; Tamâs EW 399). Cf. şi bg. alov „idem” împrumutat tot din ser. (BER 9).
alo vină s. f. vezi ală
aludzi, aluzi vi. „a-şi pierde din minte”, în Banat (Anon. Car. 327, DA I 130 : «A aluăzit, nu mai e cine a fost, vorbeşte sau face copilării».), este un derivat din adj. rom. lud (< ser. lud) sau un împrumut din ser. Iudeii, prez. ludim, „a-şi pierde minţile, a înnebuni”, „a fi (ca) nebun” (Ristic-Kangrga 434). Cf. DA11, Scriban 91. CADE 42 consideră cuvîntul un împrumut cert din ser. luditi12 13 *. Cf. şi rom. lud, zăludzi. Deriv. : aluzit, aludzit1S, „nebun”, participiul lui aluzi, aludzi, în Banat (DA s. v. aluzi).
aludzit, aluzit adj. vezi aludzi, aluzi
alvaluc s. n. vezi alvăluc
11	DA citează ser. luditi se ,,a se preface nebun, a face pe nebunul”.
12	Ser. luditi, citat de CADE şi DA, este tranzitiv..
13	Acest derivat este înregistrat, fără să i se dea sensul, şi în Anon. Car. 329.
Urinează însă imediat sub aludzesk „puerasco”.
80
alvăluc s. n. „aldămaş”, „arvună”, în Banat (Costin I 56) < ser. (h)alvaluTc (Popovici, BemerTc. 17; CADE 43, Mării II 337) „cinste în băutură sau bani, făcută cu prilejul unei vînzări sau cumpărări favorabile, al alegerii, al primirii unei veşti etc.” (BSA I 78) < tc. helvalih, sensul originar al cuvîntului sîrbocroat fiind „bani dăruiţi cuiva pentru a-şi cumpăra halva” (Turcizmi 306). Var. : alvaiuc s. n. (Trâpcea I 267), alvalucă s. f.(CADE 43), arvăluc s. n. (Mării II 337).
alvălucă s. f. vezi alvăluc arambâşă s. m. vezi harambâşă arămbăşă s. m. vezi harambâşă arimbăşă s. m. vezi harambâşă
arbănăş s. m. „albanez” (mercenar, oştean) este un arhaism : «Subt sabia lui au plecat Sîrbii, Arbănaşii ...» (Moxa, ap. DA I 227). în poezia populară şi var. albândş s. n. (HEM 1479). DA îl consideră provenit din ser. Arbanas „idem”, explicînd forma românescă prin influenţa suf. -aş l4. Adăugăm că e posibil să fie vorba şi de un singular refăcut din pl. rom. arbânaşi, cuvîntul fiind folosit cu precădere la acest număr.
Tiktin I 88, CADE 72, Scriban 117 consideră că rom. arbănaş are o etimologie dublă, sîrbă şi bulgară. Aceasta poate fi acceptat, cu rezerva că ponderea trebuie să cadă asupra limbii sîrbocroate, „arbănaşii” fiind mai cunoscuţi de către sîrbi şi jucînd acelaşi rol de mercenari, ca şi sîrbii, în armatele Principatelor Bomâne o importantă perioadă. O formulă mai potrivită pentru indicarea etimologiei cuvîntului românesc ni se pare a fi: ser. (bg.)l5.
areîe s. f. vezi artîe argelă s. f. vezi ierghelă arghelă s. f. vezi ierghelă aritâc s. n. vezi oritâc
arşov s. n. „hîrleţ”, „cazma”, în Banat (CADE 83, DA I 270 : «în avlie ... se află un şopron, sub care se scutesc uneltele de lucru, carul. . . sape, arşoave etc. ») < ser. arsov, asov (DA, CADE) „idem” < magh. âso (BSA I 182, 216). Magh. âso < rom. aşâu (DA). Epenteza lui -r- în arşov a putut să se producă şi în română. Cf. rom.
14	CADE şi Scriban explică forma cuvîntului românesc printr-un etimon Arbanaă, neatestat în bulgară şi sîrbocroată.
15	Pentru bg. arbanas cf. BER 119, unde se arată că e un arhaism de origine greacă şi se citează şi corespondentul românesc.
81
arşău (DA, Tamâs EW 82), unde -r- nu mai poate fi socotit etimologic. în legătură cu -r- epentetic în română, cf. Graur, Tendinţe 51.
artîe s. f. „hîrtie” (Costin I 56 : «Trandafir de pe răzor, / Şi ce uţuli din cîlcîie / Ca congeiu pră artîe ? ») < ser. (dial.) artija (Trâpcea I 267) „idem” (ESA 1174). Var. : arde (Petrovici VA 146 ; ALE s. n., IV, h. 918, pct. 2, 29 ; h. 919 pct. 2).
arvăluc s. n. vezi alvăluc
/ astâl s. n. „masă” (ALET, p. 10, pct. 2 : «Apăi vine la praznic, pă săge la astâl, păi pune o pine pră astâl».) < ser. astal (ALET 319) „idem” < magii, asztal (EJA1189). împrumutat din maghiară, cuvîntul ar trebui să aibă o arie mai mare şi nu să fie limitat la o zonă în care influenţa sîrbocroată atinge maximum de intensitate. Cf. ALET, toate textele provenind din pct. 2. De altfel, Tamâs EW nu înregistrează rom. astal.
avan s. n. „piuliţă”, în Banat (Trâpcea I 267) < ser. avan „idem” (ESA I 13) < tc. havan (Turcizmi 322 s. v. havan).
avaniţă s. f. (accentuat, probabil, avâniţă) „intrus, om de pripas, venetic, aventurier” (Banat), < ser. avânica (DA I 378) „răufăcător, nemernic, netrebnic, om violent” (ESA I 14).
avlîe s. f. „curte, ocol”; „cimitir”, în Banat şi Transilvania de sud (Weigand 313, DA I 388—389, Tiktin I 133, CADE 105, ALE s. n„ h. 1354, pct. 36 16) < ser. avlija (ŞIO 81, DA17, Trâpcea I 267, Mării II 336, Mării III 104 „curte (loc împrejmuit în jurul casei)”, „împrejmuire în jurul casei” (ESA I 18) < tc. avii < gr. avii (Turcizmi 106).
B
babaluc, s. m„ folosit în Banat şi în părţile învecinate numai în expr. «din babalue (băbăluc) » „dinmoşi-strămoşi”, „din vechime”, < ser. babalwTc (ŞIO 80-81, 83 ; DA I 402, CADE 108, DLEM s. v. * *
16	Cf. exemplul adus s.v. arşov.
*	17 De fapt, DA nu mai presupune originea sîrbocroată; Tiktin şi CADE, deşi
limitează aria cuvîntului la Banat, îl socotesc totuşi, în mod nefondat, de origine neogreacă şi, respectiv, turcă. Origine turcă îi atribuie şi DLRM s.v., care nu dă indicaţii asupra ariei. împrumutat din turcă, cuvîntul ar fi trebuit să fie de genul neutru
*avliu (ca rachiu).
6—c. 15
82
băbăluc) „patrimoniu, bunuri patrimoniale, moştenire de la tată” (Dicţ. scr.-fr. 385, RSA I 220—221) < tc. babalik (Turcizmi, 109)18. DLRM şî CADE (loc. cit.) dau şi sensul „bătrîn”, care s-ar putea să fie dezvoltat pe teren românesc din expresia citată.
bâbiţă, s.f. „moaşă” (ALB. I, h. 212, pct. 35, 45, 49, 77 şi ALEM II, m.n., p. 71, întrebarea 2651, pct. 36) < ser. babica (Găm., împr. 213—214, Trâpcea I 267; M. Tomici, LR, XIV, nr. 2, 1965, p. 103 ; Mării I 364) „idem” (RIA 1131, RSA I 223). în dicţionarele noastre cuvîntul nu este atestat cu acest sens. Var. : bobită (ALR I, h. 212, pct. 69)19.
bâbură s.f. „urloiul prin care iese fumul în pod la casele ţărăneşti” (DA I 406), „coş pentru fum, horn”, în Haţeg (Dens. ŢH)20 < ser. băbura (DA, Dens. ŢH 55, Popovici, Bemerk. 18, CADE 109) „cuptor ţărănesc de pămînt” (RSA I 225), formaţie augmentativă de la ser. dial. baba „cuptor, sobă de pămînt” (RSA I 219) şi suf. augm. -ura (cf. Stevanovic 535). Var.: băMră (Ionică, Term. 487).
baca interj, „folosind la întărirea unei afirmaţii cu care se răspunde la o întrebare”. A fost înregistrată numai de DA I 406, care aduce următorul exemplu din Fabulele lui Ţicbindeal: «Toţi turcii sînt fraţi unul cu altul? — „Baca! cum nu ar fi?” răspunse sultanul.». Este un împrumut livresc izolat, după cum reiese şi din compararea textului lui Ţicbindeal cu pasajul corespunzător din Fabulele lui Dositej Obradovic, reprodus aici după RSA 1254 : „A stoji li u Alkoranu napisano”, opet zapita dervifi, „da su svi Turci braca?” — „Baka! Kako ne bi stojalo kad stoji?” odgovori sultan. Constituie un împrumut din ser. baka < tc. bak, pers. 2, sg., imperativ, a verbului bakmak „a vedea” (Turcizmi 114).
badân s. m. vezi bădăn
badim s. m. vezi bagim
badîni s. n. vezi bădini
18
19
sub babă
20
Tiktin I 137 consideră babaluc = babalic, ceea ce constituie, evident, o eroare. Cuvîntul e dat şi de Anon. Car. 321, fără şă fie glos,at. Este însă scris imediat
„obstetrix”.
La Weigand 313 glosat ,,Regen un Hagel untermischt” (?).
83
bagim s. m. „migdal” (Banat) < ser. bâdem (DA I 140, s. v. badim, formă literarizată) ,,idem” (RSA I 234) < tc. badem (Tur-cizmi 110) 21.
bâgrin 22 s. m. „salcîm” (Banat şi Oltenia vestică) (Tiktin I 487) < ser. bagrin, bagrem (DA I 425, Tiktin, Popovici, Bemerk. 18, CADE 111, Scriban 157, Trâpcea I 267, Găm. RESEE 454) „idem” (RSA I 230). Yar. : bagrin (DA, CADE, Scriban), brdghin (DA I 638, Tiktin), magrin (DA, Tiktin, Gregorian 80), mâgrin (Scriban), brâ-gliin, în Banat (Lex. reg. 119). Pentru formele cu m-, vezi Graur ER 21.
bâică s. f. „babă”. (Petrovici VA 86 : «Baba colţată dzîse : — Uliului, Semenici, mor dă frig. — Vino, baico, ce-ncălzeşte ! »), ,,femeie care moşeşte, moaşă”, în Banat (CADE 112) < ser. (CADE)23 bafta, hip. de la baba „babă” (RSA I 250).
banovâţ s. m. „fiul banului Craiovei”, „(la pl.) neamul Basara-beştilor”, înregistrat numai de DU 53, care nu-i dă etimologia. Din ilustrarea sensurilor, făcută cu un singur citat din Odobescu, „să-i prevestească pe banoveţi”, nu reiese dacă acestea au fost date exact. Cuvîntul românesc ar putea proveni din ser. banovac, formă hipocoristică pentru ban, însemnînd şi „reprezentant sau om de încredere al banului” (RSA I 291). Se pare că în bulgară nu e cunoscut un termen corespunzător, care ar putea sta la baza celui românesc.
barabăr adv. vezi bărăbâr
bară s. f. „mocirlă, băltoacă” (ALR s. n. III, h 830. 831, pet, 37 ; DA I 488, CADE 122), „lac” (ALR s. n. III h. 836, pct. 36, 310) < ser. bara (DA, CADE) „băltoacă (de ploaie)”, „mocirlă”, „loc mlăştinos” (RSA I 297) 24. Deriv.: barică s. f. „pîrîiaş, izvor natural, puţin adîncit de om, dar neîngrădit”, în Oltenia (Gl. Olt. 5).
21	Tiktin I 139 deduce rom. badim din tc. badem, etimologie justă numai în cazul în care am avea a face cu un cuvînt răspîndit pe o altă arie şi nu cu forma literarizată a băn. bagim.
22	Accentuat şi bagrin (Trâpcea I 267).
23	CADE dă ca etimon ser. baka. Mai pe larg despre etimologia sîrbocroată a cuvîn-tului românesc vezi D. Gămulescu, în LR, XX, 1971, nr. .4, p. 343 — 433.
24 Scriban 150, deşi indică corect aria cuvîntului, limitată la Banat, dă etimologia „vsl. bg. srb.”. Pe alte arii şi cu alte întrebuinţări (de ex., Baraolt), e posibil să fie şi termen de substrat, aşa cum presupune TILR II.
84
bariâc s. n. „steag” (Banat) < ser. barjak (Trâpeea I 267) „idem” RSA I 307—309) < te. bayrdk (Turcizmi 113—114). împrumutul turcesc are în română forma bairâc (DA I 438).
barîcă s. f. vezi bâră
baş adv. „chiar, tocmai” (Banat şi regiunile învecinate) (Cf. ALE s. n„ h. 50, pct. 47 : „s-o rupt coasa baş din grumadz”) < ser. bas (ŞIO 81, DA I 505, Tiktin I 160, Gregorian 80, Scriban 154, DLRM 69, Găm., împr. 214, Trâpeea I 267, Găm. RESEE 464) „idem” (RSA I 194, RSA I 352) < tc. baş „cap”, „căpetenie”, „vîrf”, „început”, „prima”, „principal” (Turcizmi 122).
basce s. f. „grădină”, în Banat (Weigand 313) < ser. basca (ŞIO 81) „idem” (RSA I 360) < tc. bahge (Turcizmi 123 s. v. basâa).
bascevăn s. m. băscevân
bata s. m. (art. ?) „frate” (Banat) < ser. bata (Trâpeea I 267) „idem”, hip. de la ser. braţ „frate” (RSA I 325).
băţă s. m. (scris bace) „frate mai mare” (Anon. Car. 329) < ser. baca (D. Gămulescu, LR, XX, 1971, nr. 4, p. 344) „frate”, hip.
de la braţ, şi, ca termen de adresare, „bădiţă, unchi” (RSA I 340, RSA II 124 s. v. braca).
băbăluc 1 s. m. vezi babaluc
băbăluc 2 s. m. vezi băbălucă
băbălucă s. f. „personaj imaginar cu care se sperie copiii” (Haţeg şi împrejurimi) < ser. babartiga „idem”, prin contaminare cu expresia stereotipă „din băbăluc”, unde băbăluc nu are pentru români un sens precis (DA I 402), cu care prilej s-a format şi băbăluc „personaj imaginar cu care se sperie copiii”. Pentru sensul cuvîntului sîrbocroat, cf. RSA I 221.
băbîţă s. f. vezi bâbiţă
băbură s. f. vezi bâbură
băcăruşă. s. f. „talangă”, „clopoţel de la picioarele căluşarilor” (Banat) < ser. baharusa (Trâpeea I 267), „clopoţel de aramă (ce se leagă la gîtul oilor)” (RSA I 257).
bădân s. n. „vas, cadă sau cazan mare, mai lat la fund decît la gură, în care se prepară vin sau rachiu” (Banat şi Oltenia) < ser.
85
badan (DU 48, DA I 412, Scriban 25 156) „putină, hîrdău” (ESA I 234). Var. : badan, budân (Scriban). Vezi şi bădîni.
bădăi s. n. vezi bădîni
bădîni s. n. „putinei”, în Banat (Molin 192) şi Haţeg (Dens. ŢH 308) < ser. bandanj (Dens. ŢH 55, Popovici, BemerTc. 18, CADE 110), „hîrdău”, „putină” < magh. bodon „butoiaş” (ESA I 234). Yar. : rom. bădîni s. n. (Gregorian GC 184) îndepărtează posibilitatea de a explica etimologia prin magh. boddn(y). N-ar fi clar tratamentul magh. -o- > rom. -a-. Vezi şi bădăn. în Gorj var. bădăi s. n. (Gîlcescu 119).
băglâmă s. f. „balama”, în Banat (Weigand 314) < ser. baglama (ŞIO 81) „idem” (ESA I 229) < tc. baglama (Turcizmi 112).
băgrin s. m. vezi băgrin
băl adj. „blond”; „frumos, drăgălaş”, în Banat şi prin părţile învecinate. Ca termen păstoresc are o arie largă şi se foloseşte ca nume de oi albe pe tot corpul sau numai pe bot, în opoziţie cu lai (DA I 442 — 443). E un împrumut din ser. bel, azi dialectal (ESA I 430) < mai vechiul beh (ci. ESA I 313) „alb” 26. Yar. : bel „alb”, despre oi (DA I 443). Deriv: bălai adj. şi subst. „alb”, „blond” (DA I 446), bălân adj. şi subst. „blond (despre oameni)”, „galben bătînd în alb (despre cereale)”, „nume dat animalelor domestice de culoare albă” (DA I 448), băloi s. m. „nume de bou alb” (DA I 461), bălueă adj. f. „blondă”, lălăică s. f. „nume de vacă albă” (DA I 409), băMşă s. f. „nume de oaie sau capră albă” (DA I 470), băluţ adj. şi subst. „blond, blondin (despre oameni)”, „alb (despre oi)” (DA I 470).
bălai adj. şi subst. vezi băl
bălân adj. şi subst. vezi băl * 28
25	Citează ca etimon ser. badanj.
28	Pentru originea sîrbocroată a cuvîntului, vezi G. Ivăncscu, Variations rtgio-nales de Vinfluence du vieux slave sur la langue îcumaine, Rsl., XVI, 1968, p. 36 — 37. Cuvîntul românesc este socotit ca avînd o vechime mare (DA). El nu poate însă depăşi secolul al XlV-lea cînd a avut loc în sîrbocroată e > c şi de cînd, de altfel, datează ► şi prima atestare a formei ser. bel (RSA, loc. cit.). TILR II 328 consideră rom. băl termen moştenit din substrat. Aceasta poate fi valabil, aşa cum am arătat, împreună cu C. Poghirc, în comunicarea Lcs correspondents balkaniques du Ihrace *balio~, susţinută la Congresul I de tracologie de la Sofia (1972) doar pentru var. bal şi deriv, cu această rădăcină şi, parţial, pentru sensul „pătat cu alb”.
86
băl6i s. m. vezi băl bălucă adj. f. vezi băl băliiică s. f. vezi băl băluşă s. f. vezi băl băliiţ adj. şi s.m. vezi băl
bălvân s. m. „trunchi, buştean de copac (din care se taie scînduri la joagăr)”, „bîrnă”, „grindă”, „stîlp” (Banat, Oltenia şi sudul extrem al Transilvaniei) < ser. balvan (DU 52, DA I 470, Scriban 206, Tiktin I 151, CADE 119, DLRM, Găm., împr. 214, Ionică, Term. 487) „trunchi de copac sau grindă necioplită”, „buştean lung” (RSA I 269), de probabilă provenienţă turcă (< tc. bala-ban; cf. Turcizmi 119) sau tătară (<tăt. balaban; cf. RSA 611). Se întîlneşte foarte frecvent varianta bulvân (cf. ALR s. n. I h. 166, pct. 29 ; ALRM s. n., h. 614, pct. 2, 47, 76, 105 ; DA, Tiktin, Scriban, DLRM, Găm., împr. 214) şi mai rar bîlvân (DA, loc. cit.). Deriv. : bîlvănior s. m., bîlnâvior s. n., dim., „grindă” (Gregorian 80).
bărăbâr adv. „egal, asemenea, de-o potrivă”, >dn rînd, în linie, alături, paralel” (Banat) < ser. barăbar (ŞIO 81, 83; DA I 488, CADE 123, Scriban 159) „idem”, folosit şi în funcţie adverbială (RSA I 298) 27 < tc. beraber < pers. beraber (ber-a-ber „piept la piept”) „împreună, paralel” (Turcizmi 120). Var. : barabâr (Wei-gand 313), bârâbân (cu disimilarea r >n) adv., (folosit şi substantivizat cu sensul „mersul uniform al vitelor”), bârăbâri (DA, loc. cit.,), abarabâr (Trâpcea I 267) abarabâr (Costin I 54 : «Aşa-i de bogat, că nimeni nu-i lui abarabâr. »).
bărăbăn adv. şi s. n. vezi bărăbâr bărăbăni vb. tranz. şi reflex, vezi bărăbări
bărăbăn vb. tranz. „a pune în rînd, a aşeza unul lingă altul, a aranja”, „a asemăna” şi reflex, „a fi de-o potrivă (la mărime, putere etc.)”, „(despre oameni) a se potrivi (la obiceiuri, păreri), a se înţelege bine” (localizat de DA în Transilvania şi de CADE în Banat) < ser. barabariti (ŞIO 91; DA I 480, CADE 123, Scriban 159), „a uniformiza, a aşeza în acelaşi rînd” şi reflex, „a se potrivi”, „a se asemăna”, „a se măsura” (RSA I 298), sau (sub influenţa acestuia) din rom. bărăbâr. A fost notată şi var. bărăbăni (Weigand 314), cu disimilarea r > n (sau, poate, derivat din rom. bărăbăn).
27 Sirbocroata cunoaşte şi adv. barăbare ,,bărăbâr”, folosit dialectal. Cf. RSA, loc. cit.
87
bărăbâri adv. vezi bărăbâr
băschîc ş. f. „cui mare, piroi” (Petrovici YA 133:	îl
chinuia ... în mini şi-n pişioari îi băcea băschii. ») < ser. (dial.) baslcija (Trâpcea I 267) „idem” (E8A I 319) < tc. basla (Tnrcizmi 121). Yar. : vaschie s. f. (accentul?) (Trâpcea I 267).
\ băşcevân s. m. ,,grădinar”, în Banat (Weigand 313) < ser. dial. bascovan (ŞIO 81) ,,idem” (RSA I 360) < tc. bahgivan(Tur-cizmi 123 s. v. basâovan). Yar. : băşcevân (ŞIO 81).
beeică s. f. (cit. beci-jcă) ,,Bierfass” (Banat) <scr becha „idem” (Popovici, Bemerk 18) < ser. Bec „Yiena”.
bedârnic s. m. vezi bedă bedârniţă s. f. vezi bedă bedâş s. m. vezi bedă
bedă s. f. ,,nevoie, necaz, pacoste, calamitate” (Banat, Maramureş, Bucovina), „bănuială” (Banat), „drac” (Maramureş, Transilvania de sud, Banat) (DA, I, 535); „nevoiaş, sărac”, „netrebnic, nemernic”, în Banat (CADE 137). După cum se poate observa, cuvîntul se foloseşte în două arii mari, relativ distincte : una în nordul şi nord-vestul ţării şi alta în sud-vestul ţării. DA notează că cuvîntul este luat de la slavi citind etimonurile : «paleosl. beda, bg. bedă, rut. bidd „nevoie, necaz”, sb. bijeda „năpastă, învinuire nedreaptă” », iar CADE explică cuvîntul prin vsl. beda 28. Ysl. beda şi bg. bedă nu pot explica formal cuvîntul românesc (ar fi trebuit să fie beadâ său bedă, forme neatestate nici ca variante). în plus, la explicarea prin slavonă se opune şi faptul că rom. bedă se prezintă ca un împrumut popular şi nu ca unul livresc, iar etimonul bulgar nu poate fi acceptat nici din motive de ordin geografic. Rămîn valabile numai etimonurile sîrbocroat29 şi ucrainean, primul pentru aria din sud-vest, iar al doilea pentru cea din nord şi nord-vest. Prin urmare, rom. bedă < ser. beda „nevoie, năpastă”, „mizerie, sărăcie”, „situaţie demnă de dispreţ”, „om netrebnic”, „învinuire falsă”, „drac” (E8A I 371—372) şi ucr. bidâ „necaz, nefericire, amar”, „drac”,
28	DA şi CADE sînt singurele dintre dicţionarele româneşti consultate care înregistrează cuvîntul bedă. Pentru etimologia sîrbocroată a lui bedă vezi şi Trâpcea I 267.
29	Dar nu varianta „ijekaviană” bijeda, dată de DA, întrucît graiurile sîrbocroate ce: prezintă fenomenul e > jey i je nu au venit în contact direct cu graiurile româneşti de. pe teritoriul R.S. România, ci var. „ekaviană” (e> e).
88
„netrebnic” (Hrincenko I 61)30. Var.: biedă (Banat). Deriv.31: bedârnic (< bedă + -amic „om rău” (DA I 535), bedârniţă (< bedă + -arniţă) „om buclucaş” (DAI 535), bedâş (bedă + -aş) „nevoiaş”, „netrebnic” (CADE 137), „om de nimic” (Trâpcea I 267), bedui vt. (< bedă + -ui-, cf. şi ser. bediti „a învinui pe nedrept”. Vezi RSA I 374—375) „a bănui (pe nedrept)” (DA I 536).
bedui vt. vezi bedă
beghei s. n. „canal”, în comuna Fibiş din Banat (Lex. reg. 119) < ser. Begej, numele sîrbocroat al rîului Bega (RSA I 367). Var. : bejSi s. n. „Graben” (Weigand 313).
bejâi s. n. vezi beghăi bel adj. vezi băl
bestrăga adv. „la naiba” (Trâpcea I 267) în expr. «du-te bestrea-ga !», în Banat (Costin I 60) 32 < ser. bestraga (Trâpcea I 267) adv. „foarte departe”, „la naiba, la dracu”, formaţie din prep. bez „fără” şi subst. trag „urmă” (RSA I 516) 33. Var. : bistrâgă (Trâpcea I 267), bestreâgă, bestrega, bestrâgu, bistrâgu (Costin). Ultimele două se raportează la var. ser. bestrâgu (RSA I 517).
bestrâgu adv. vezi bestrăga bestreaga adv. vezi bestrăga bestrega adv. vezi bestrăga
bic 1 s. m. „taur (tînăr)”, întrebuinţat în Oltenia de vest şi Banat (Weigand 313, Ciauşanu 157, ALR, s. n., h. 298, pct. 2, 848, 876, DA I 554, CADE 143, Scriban 168) < ser. bile (CADE 143, Găm. RESEE 453) „taur” (RSA I 229) 34. Pentru Banat CADE dă şi expresia bic-de-rît „bou-de-baltă”, căreia îi corespunde ser.
30	S-ar putea ca limbii ucrainene să i se datorească numai var. bidâ, bîdă, înregistrate de DA I 553, dar nelocalizate precis.
31	înregistrăm numai derivatele atestate în Banat.
32	Costin glosează cuvîntul „naiba, nevoia”, ceea cc ar permite să se înţeleagă că se foloseşte şi ca substantiv (lucru contrazis de limitarea pe care el însuşi o face). Sensul „nevoie” îl dă şi Trâpcea I 267 după cel de „la naiba”, deşi consideră cuvîntul românesc adverb.
33	V. Bogrea, Din sinonimica „Dracului", DR, IV, p. 874--875, consideră, cuvîntul, pe baza unei atestări din Mehadia, de origine bulgară. Aria cuvîntului pledează însă pentru provenienţa sîrbocroată.
34	DA, loc. cit,, recurge şi la bg. bik „taur” (cf. BER 47) în explicarea etimologiei rom. bic, ceea ce, ţinînd seama de aria cuvîntului, este valabil, cel mult, pentru Oltenia de sud-est. Scriban loc. cit., mai citează şi rut. bik, vsl., rus. byk, ceea ce nu este necesar, dat fiind că în aria nordică dubletul lui bic are forma bicâ.
89
vodeni bik (RSA I 546). în Banat35 şi Bucovina a fost notată forma bică, care numai în aria de nord e de certă origine maghiară (< magh. bika, cf. DA loc. cit), în timp ce în sud poate fi la fel de bine şi sîrbocroată (< ser. bika „taur mare şi puternic”, cf. RSA I 546) 36. Deriv.: bicărie s. f. „grajdul taurilor” (Mării II 343).
bic 2 s. m. „ţap”, în localitatea Plugova din Banat (Weigand 313) < ser. bika „nume pentru capră şi ţap” (RSA I 546) 37.
bică s. m. vezi bic 1
bicărie s. f. vezi bic 1
bichiţă s. f. „borceag, măzăriche” (ALR s. n. h. 143, pct. 29, 36) < ser. bikiea „idem”, folosit în Caraşova (ALR s. n., loc. cit., pct. 25) 38. Cf. şi ser. bikiea, formă diminutivală din bika „Luzula”, înregistrat în RSA I 300.
biedă, s. f. vezi bedă
biert s. n. vezi birt
birt s. n. „mic restaurant”, (înv.) „hotel, han” (DLRM 81) folosit mai cu seamă în vestul ţării (Scriban 172) < ser. birt (DU 65, DA I 567, CADE 146, Scriban, DLRM) „circiumă, cafenea” (< germ. Wirt „birtaş”; cuvîntul ser. a fost împrumutat mai întîi cu acest sens; la baza ser. birt nu se află Wirtshaus, cum presupune Scriban, loc. cit., căci acesta a dat în ser. birc, birchaus, birchauz-, cf. RSA I 568 s. v. birt, birtija). împrumutat direct din germ. Wirt, trecînd peste nepotrivirea formală w >b, rom. birt ar fi trebuit să însemne „birtaş”, iar împrumutat din germ. Wirtshaus ar fi trebuit să fie birţ. Variante : biert, în Transilvania (DA, loc. cit.). Rom. birtaş s. m. „persoană care ţine un birt” poate fi interpretat, la fel de bine, ca un împrumut din ser. birtaş (DA I 567, CADE 146) „idem” (RSA I 568), precum şi ca o formaţie românească din birt + -aş (Scriban 172, DLRM 81). Tot aşa, birtăşiţâ s. f. „soţia birtaşului”, „femeie care ţine un birt” este fie ser. birtasica „idem” (RSA I 568), fie un derivat românesc din birtaş + -iţă (Scriban 172, DLRM 81). Rom. birtăşi vi. „Wirtgewerbe treiben”, folosit în Banat, poate
35	Cf. Anon. Car. 330, ALR s.n., h. 298, pct. 2.
36	Vezi Popovici, Bemcrk. 18 şi Mării II 343.
37	DA I 554 îl consideră acelaşi cuvînt cu bic 1 se întreabă dacă nu cumva e vorba de o apropiere de germ. Bock „ţap”.
38	în restul Banatului şi Transilvaniei ALR notează bicâu, formă ce ar putea sta la baza ser. bikiea din Caraşova.
90
fi explicat prin ser. birtasiti „idem” (Popovici, Bemerh. 18), dar nu este exclusă nici posibilitatea derivării lui din rom. birtaş.
birtâş s. m. vezi birt birtăşi vi. vezi birt birtăşiţă s. f. vezi birt
bi lângă s. f. „vagabond”, „ştrengar”, în Transilvania (Scriban 173), biteângă „haimana”, „om care umblă fără rost”, în Oltenia (C.v. I, 1949, nr. 9, p. 33) 39 < ser. bitanga, bitanjga (Găm. RESEE 459 Mării II 341) „idem” < magii, bitang (ESA I 577—578). Etimonul maghiar trebuie avut în vedere pentru rom. bitâng, bitong „străin”, „vagabond”, „bastard”, care sînt, la origine, adjective, folosite şi în calitate de substantive. (Cf. DA I 569, Scriban 173.)
bistrâgă adv. vezi bestrâgă bistrâgu adv. vezi bestrâgă biteângă s. f. vezi bitângă bîlnăvior s. n. vezi bălvân bîlvân s. m. vezi bălvân bîlvănior s. n. vezi bălvân blag s. m. vezi blagă
blâgă s. f. „bogăţie, avere, lucru de preţ” (în Banat şi în regiunile învecinate din Oltenia şi Transilvania), „scofală, ispravă”, în Gorj (Gîlcescu 119), „zestre”, în Banat (Costin I 61) 40 < ser. blăgo (DA I 572, CADE 152, Scriban 176, DLEM 83, Trâpcea I 267), Găm. EESEE 461)41 „avere, bogăţie, comoară” (ESA I 399). Yar. : blag s. m. „bogăţie” (DA).
blăgo adv. „ferice, bine”, numai în expresii: «blago de el (ea) ! » „ferice de el (ea) !” (DA I 572 s. v. blagă)42 < adv. ser. blago „idem”, folosit în expresii similare : blago njemu, njoj etc. „ferice de el, ea etc.” (ESA I 401).
39	Autorul glosarului, T. D. Măruţă, precizează că termenul se referă numai la bărbaţi.
40 în exemplul citat de Costin : «De m-o lua pe mine, / îi dau blagă bine, / Că am zece boi / Şi-o turmă de oi. », pare a se resimţi sensul ser. blago „vite”.
41 Pentru Oltenia de est cf. şi bg. blagă, pl. lui blago, „avere, bogăţie” (RBKE I 62), care, însă, nu corespunde din cauza accentului oxiton.
42	Deoarece îl consideră acelaşi cuvînt cu subst. românesc blagă, mai precis, ca o formă neasimilată a acestuia.
91
bleăbă s. f. (saum.?) „flecar”, în Banat (Trâpcea I 267) < ser. bleba „femeie căreia îi place să vorbească mnlt” (BSA I 636). Deriv. : blebâr(i) s. m. „idem” (Trâpcea, loc. cit)43.
blebar(i) s. m. vezi bleăbă
bleăncă s. f. „prost, prostovan” (Banat) < ser. blelca (Trâpcea I 267) „idem” (BSA I 641).
bleocăî vi. „a flecări” (Banat) < ser. (Trâpcea I 267) 44 blelcati, prez. blekam „a behăi” (BSA I 641), folosit, poate, şi cn sensul „a sporovăi, a trăncăni”. Of. ser. blejati „a behăi” ; „a spune nerozii”, verb înrudit cu primul (BSA I 640).
blucuc s. n. vezi bucliuc
boănşe s. f. „femeie uscăţivă şi urîtă” (Banat) < ser. bondza (Trâpcea I 267) „ogar”; „persoană sau animal slab”. (BSA II 62).
bobrete s. m. vezi bobrîc
bobreţ s. m. vezi bobric
bobrîc s. m. „rinichi” (Weigand 313; ALB I, h. 48, pct. 20, 35, 40, 77) < ser. bubreg, bubrek (DA I 592, CADE 156, Găm., împr. 214, Trâpcea I 267) „idem” (BJA I 702) < tc. vulg. bobrelc, lit. bogurelc (Turcizmi 150). Yar. : brobec, cu metateză (ALB I, h. 48, pct. 49) şi bobreţ (ALB I, h. 48, pct. 45), bobriţ (CADE 156), datorate, probabil, pluralului sîrbocroat bubrezi, faţă de care a fost ormat un sg. bobrete (ALBT, p. 41, pct. 64); bobrig s. m. (Trâpcea, oc. cit.).
bobrig s. m. vezi bobrîc
bobriţ s. m. vezi bobrîc
bocâl s. n. „pahar mare, ulcică, cană”; „vas de sticlă, borcan” (în Banat şi Transilvania de sud) < ser. boleai (DU 69, DA I 592, DLBM 85, Trâpcea I 267 ; I. Mării, CL, nr. 1, 1966, p. 119 ;Tamâs EW 130—131 ş. v. bocaie)45 „cană, ulcică (cu toartă)” < it. boccale (BSA II 40). în restul teritoriului este de origine maghiară (DA,
43	Trâpcea consideră blebâri ca un plural al lui bleăbă, indicînd pentru amîndouă _ genul neutru şi explicîndu-le din ser. blebetati ,,a flecări”.
44	Trâpcea indică etimonul ser. bleknuti ,,a behăi”, care, formal, se potriveşte mai puţin.
45	Scriban 81 consideră cuvîntul românesc de origine franceză (< fr. bocal „borcan”).
92
CADE 156), eventual, şi medio-bulgară (Tiktin I 203) 46 47 48. Yar. : bocală s. f. „cană” (ALE, s. n., IV, h. 1039, pct. 29, 36), bucal s. n. (Ibidern, pct. 64).
bocâlă s. f. vezi bocâl
boede s. f. vezi buiede
bogami interj, „zău”, în Banat (Weigand 314) < ser. bogami (D. Gămulescu, LE, XX, 1971, nr. 4, p. 341) „idem” (ESA I 678).
boi vb. (reflex., intranz. ?) „a se tîngui” (Banat) < ser. (Trâpcea I 267) 47 bojati se, prez. bojim se (D. Gămulescu, LE, XX, 1971, nr. 4, p. 344) „a se teme” (ESA II 32).
bolacrâc adj. vezi golocrăc
bolocrâc adj. vezi golocrăc
boltă s. m. „prăvălie sau magazin (de manufactură)”, folosit astăzi aproape numai în Transilvania (DA I 611—612), provine şi din ser. bolta48 „idem” (ESA II 53—54), alături de bg. bolta, eventual magii, boit „idem”, de origine italiană (volta). Cf. DA, loc. cit., CADE 161; DU 72 nu specifică ce formă slavă are în vedere, iar Tiktin I 210 citează termenul din limba slovenă care, oricum, e mai îndepărtat decît cel din sîrbocroată. Tamâs EW 137—138 citează numai corespondentul maghiar.
boltăgiu s. m. „bogătaş, bogătan, (om) putred de bogat” (Banat) < ser. boltadzija (DA I 612) „negustor” (ESA II 54).
borăvî vi. „a sta, a-şi petrece timpul într-un loc” (ALET, p. 8, pct. 2 : «Am borăvit eu cu stoaca . . . »), „a rămîne, a întîrzia” (Trâpcea I 267) < ser. boraviti (ALET 318, Trâpcea, loc. cit., „idem” (ESA II 63-64).
bormă s. f. vezi burmă
borniit s. n. vezi burnut
boşcă s. f. „şorţ”, broboadă” (Banat) < ser. bosca (Trâpcea I 267) „idem” (ESA II 86—87) < tc. bohga (Turcizmi 149). Cuvîntul românesc trebuie să fie un singular refăcut din pl. boâşce, pe care
40 Cf., totuşi, pentru Moldova, şi rus. bokâl „pocăi” (Vasmer I 101). După Tamâs EW 130 — 131, numai var rom. bocaie, bocaiu sînt de orgine maghiară.
47	Trâpcea dă ca etimon ser. boiţi se, dar un ser. bojiti sc (pe care presupunem că-1 are în vedere autorul) nu există cu acest sens.
48	Cf. mai jos, şi rom. boltăgiu.
93
Trâpcea, de asemenea, îl înregistrează. Tc. bohga a dat în română boccea, bobceâ etc. (cf. DA I 593). D. Marmeliuc explică tot prin sîrbocroată şi rom. olt. boştea „legătură (basma) de cap cu flori (sau desenuri)”; cf. LE, XI, nr. 5, 1962, p. 552.
brâghin s. m. vezi bâgrin
branic s. (n. f)4S „dispozitiv de puşcă, aşezat să împiedice căderea cocoşului (puştii)” (Banat) < ser. branik (Trâpcea I 267) „apărătoare de metal în formă de arc a trăgaciului unei arme de foc” (ESA II 105).
braţ s. m. „monab” (Anon. Car. 330) < ser. braţ „idem” (ESA II 110). Deriv. : brăţesc adj. „monahal”, brăţi vr. „a deveni monah” (Anon. Car. 330). Cuvîntul este un arhaism, care şi în trecut a avut o circulaţie restrînsă, judecind după faptul că nici DA I 643 nu cunoaşte alte atestări, în afara celor din Anon. Car.
brâta s. m. „frate vitreg (mai mare)” (ALE I, h. 161, pct. 69), „nene (bade)” (ALE I, h. 162, pct. 69), „cumnat” (ALE I, h. 263, pct. 56) < ser. brata (DA I 643, Găm., împr. 214) „frate”, „bade” (ESA I 598, 605, ESA II 111)49 50. DA notează că rom. băn. brată are la voc. sg. forma brato, identică cu cea sîrbocroată. Cf. exemplul citat de DA: «Mult mă mir, brato, de tine, / De ce nu vini ziua la mine.».
brâuă s. f. vezi brâvă
brâvă s. f. „broasca uşii” (ALE II, h. 249, în tot Banatul), „limbă de la clanţa uşii (ALE II, material necartografiat, întrebarea 3809, pct. 47, p. 120) „zăvor” (ALE II, h. 250, pct. 36), „încuietoare” (ALE II, h. 252, pct. 2) < ser. brava (DA I 646, CADE 170, Trâpcea I 267, Găm., împr. 214) „broască (la uşă)”, „încuietoare” (EJA I 611, ESA II 88—89). ALE II şi DA înregistrează şi var. brâuă. Deriv. : brăvâr „lăcătuş” (Costin II 49). Cf. şi ser. bravar „idem” (ESA 89).
brăghîn s. m. vezi băgrin
brăţesc adj. vezi braţ
brăţi vr. vezi braţ
brăvâr s. m. vezi brâvă
49	Trâpcea indică genul masculin.
50	însuşi subiectul anchetat în ALR I are conştiinţa originii sîrbocroatc a rom. brută, făcţrşţl observaţia că „vorba e luată de la slrbi”.
94
briftă s. f. „cuţit sau briceag' primitiv cu miner de lemn” (DLEMs. v. briptă), folosit în Oltenia (Gîlcescu 119 sl, LE, IX, 1960, nr. 5, p. 34; Gregorian 80, Boceanu 86), Banat şi Bucovina (ALE s. n. IY, h. 1049, pct. 29, 36, 836, DA I 562 s. v. briptă, CADE 171). în aria din sud-vest provine din ser. britva (DA, CADE, DLBM) „briceag” (ESA II177), cu metateza tv > vt, urmată de asimilarea v >/, datorită lui t surd, următor (Găm. EESSE 455) 51 52 53. Variante : briptă în Banat (ALE s. n., loc. cit.). Deriv. : briptuţă, s. f., briptăMţă s. f., formaţii diminutivale în Banat (Popovici, Balade 36).
briptă s. f. vezi briftă briptăluţă s. f. vezi briftă briptuţă s. f. vezi briftă broâjbă s. f. vezi brozbă brobec s. m. vezi bobric brochi s. m. vezi broci
broci s. m. „roibă (Eubia tinctorum)”, „creion, cretă sau cerneală de culoare roşie” < ser. broc (DA I 654—655, s. v. brociu, Tiktin I 225, s. v. brochiu, brociu (Scriban 197) 53 „idem” (RSA II 211). Yar. : brochi (DA, Tiktin); brochiu, brociu, variante grafice.
brojbâr s. m. vezi brozbă brojbă s. f. vezi brozbă brojbărie s. f. vezi brozbă
brozbă s. f. „nap”, „(fig. pi.) glume, minciuni” < ser. broskva (DU 78, Tiktin I 226, DA I 652, CADE 173, Scriban 197, DLEM 94, s. v. broajbâ) „Brassica (napus rapifera şi rapa)”, „Peucedanum ostruthium” (ESA II 210) < lat. brassica (RJA I 680). Yar. : brojbă, broajbâ (scris şi broşbă, broaşbâ), brujbă (DA). Deriv. : brojbâr s. m. „cultivator de brozbe”, brojbărie „loc semănat cu brozbe” (DA). Pentru repartiţia teritorială a termenilor cf. ALE s. n., I, h. 198.
brujbă s. f. vezi brozbă brunut s. n. vezi burnut
brus s.m. „piatră de tocilă”, „cute, gresie” (Banat) < ser.
51	Cf. exemplul citat de Gîlcescu : »Fugi cu briftă aia de aci, nu vezi că nu taie. »
52	în Bucovina rom. briptă < ucr. brytva (DA, CADE) „brici” (Hrincenko I 100).
53	CADE 174 notează srb., fără să citeze etimonul sîrbocroat, iar DU 79 indică ser. broc, formă neînregistrată de RSA şi, probabil, ^inexistentă. DLRM nu înregistrează termenul.
95
brus (DA I 659, CADE 175) ®4, „idem” (RSA II 219).
bubă s. f. „vierme de mătase” (cf. DA I 661, care arată că se foloseşte rar, dar nu-i indică aria) < ser. buba (DA) „idem” sau bg. buba (DA) „idem” (BER 85). Of. bubiţă.
bubită s. f. „vierme de mătase” (Banat) < ser. (svilena) bubica (CADE 176) „idem” (RSA II 233); DA I 661—662 îl consideră un diminutiv românesc din bubă „idem” < ser. sau bg. buba. Atestarea rom. bubiţă numai în Banat este o dovadă în plus pentru etimologia sîrbocroată a lui54 55 şi una indirectă pentru etimologia, în primul rînd, sîrbocroată, a rom. bubă „idem”.
bucal s. n. vezi boeăl
buclie s. f. „ploscă” (Banat,Transilvania) < ser. buklija (CADE 178, Dens. ŢH)56 „idem” < gr. bokalion (RSA II 270).
bucliuc s. n. „băligar” (Weigand 314; ALR s. n., II, h. 314, pct. 36), „gunoi” (ALR I, p. 129, material necartografiat, întrebarea 3864) < ser. bokljuk, bokluk (ŞIO 81, 83) „idem” (RSA II 42) < tc. bokluk (Turcizmi 147) 57. Yar. : blucii,c, bucluc „idem”, în Oltenia (Gl. Olt. 7). Rom. bucluc „belea, încurcătură, necaz”, „ceartă, discordie” este de origine turcă. Cf. DA I 662 şi DLRM 97.
bucluc’s. n. vezi bucliuc
buctavfjadj. vezi butăv
budâc s. n. „tîrnăcop” (ALR s. n., h. 27, pct. 47, 53, Oostin I 65) „sapă cu care se fac cuiburi” (Trâpcea I 267) < ser. budak (DA I 672, CADE 178, Scriban 201, DLRM 97, Găm., împr. 218, Mării II 337, III 97) 58 „tîrnăcop” (RSA I 707, RSA II 245) < tc. budak (Turcizmi 151) „creangă”, „nod într-un trunchi de copac” (Mallouf I 226).
budăn's. n. vezi bădăn
buftăni vr. vezi butăv
54	Scriban 198 indică aria cuvîntului românesc, limitată la Banat, dar în privinţa etimonului citează fără alegere : ,,sb., bg., rut., ceh. brus „cute”.
55	Căci există şi bg. bubica „idem” (BER 84).
56	Termenul este înregistrat şi de DA I 669, care însă nu-i dă etimologia.
57	Cf. şi bg. bokluk „gunoi” (RBKE I 74).
58	Teaha 123 notează acest cuvînt în fosta regiune Crişana şi îl consideră împrumutat din magh. budak, ceea ce, de asemenea, nu e cu desăvîrşire exclus. Socotim însă că, provenit din maghiară, cuvîntul ar trebui să aibă o arie mai extinsă. Rom. budac un figurează, de altfel, nici în Tamâs EW.
96
bugăra s. f. art. „nume de oaie, cu miţele ca cocorii, la vîrf întoarse rotund” (Banat) < ser. bugarTca „nume de oaie albă cu urechile negre”, „nume de oaie neagră” (BSA II 243) 69.
buftăv adj. vezi butăv buiâgă s. f. vezi buiede
buiede s. f. „buruiană” (ALB s. n., I, h. 123, pct. 29 59 60, Lex. reg. 28)61 ,,iarbă, buruiană de leac” (DA I 680, CADE 180) < ser. col. bujad ,,buruieni” (BSA II 257). Yar. : buiege (Petrovici VA 147, Molin 192), buiâgă (probabil un singular refăcut din băn. buiegi, pluralul lui buiege) (DA), boede (notată numai forma de plural: boeze) (Lex. reg. 28). Deriv. : buiezî vi. ,,a năpădi (buruienile) un loc” (Lex. reg. 28), buiezos „buruienos” (ALB s. n. I, loc. cit.) şi compus : buiedea-ciumei „captalan” (DA).
buiege s. f. vezi buiede buiezi vi. vezi buiede buiezos adj. vezi buiede
buje s. f. „măciulie” (ALR s. n. I, h. 27, pct. 47, 53 : „buje de mac”) < ser. buă£a 62 „băt cu măciulie” < tc. buc, bucu (RSA II 332).
bulă s. f. „turcoaică” (în Banat, învechit) < ser. bula (DA I 682) „femeie musulmană” (BSA II 275) < tc. bula, boia „mătuşă” (Turcizmi 153). Deriv. : bulesc, -ească, (Anon. Car. 331) adj. „referitor la bulă”, de asemenea învechit (DA, loc. cit.).
bulesc adj. vezi bulă bulvân s. m. vezi bălvân
bumni vi „a pocni”, în Gorj (Gîlcescu 119) < ser. buhnuti „idem” (BSA II 271). Fenomenul -lcn- > -mn- este obişnuit în grăbirile din Oltenia Cf. şi trîmni (< ser. trgnuti se), unde -gn- > -mn-, vbunăr s. n. „puţ” (Weigand 314, Gregorian 80), „fîntînă cu găleată” (Gîlcescu 119) prinsă în lanţ şi cu roată de învîrtit pentru
59	DA I 672 pune originea cuvîntului românesc în legătură cu ser. bugar ,,rasă de porci”, pentru care cf. RSA II 241.
60	Atestarea • provine din com. Boureni, fostul raion Băileşti, Oltenia.
61	Vezi şi ALR s.n., III, h. 646, pct. 29 : „buiegi cu boboloaşi roşii” = coada-cocoşplui.
v%*2 Găm., împr. 218 dă ca etimon var. ser. buda „băţ cu măciulie” (cf. RSA I 716) care e necorespunzătoare sub aspect formal, dat fiind că ser. d rămîne neschimbat în graiurile bănăţene.
97
scos apă” (Lex. reg. 48) 63 < ser. bunar (ŞIO 80, CADE 184, Scriban 207, Găm. EESEE 454, Mării III 97) 64 „puţ” (ESA II 285) < tc. buvtar (Turcizmi 154). Var.: bunâri s. n., în Banat (Petrovici VA 147).
bunâri s. n. vezi bunar
burghie s. f. „maşină de găurit” (ALE s. n. II, h. 550), „sfredel” (ALE s. n., II, 559), „burghiu” (ALE s. n., II, h. 561), „coarbă” (ALE s. n., II, h. 562, pct. 2 : „burghie cu sucală”) < ser. bitrgija (CADE 187, Scriban 208, Găm., împr., 218, Mării III 97)65 „burghiu” (ESA I 760, ESA II 297) < tc. burgu (Turcizmi 155) „idem” (Mallouf I 227).
hurie s. f. „butoi de ţuică”, „ploscă mare” (Banat) < ser. bure (Trâpcea I 267) „butoi” (ESA II 298).
burmă „verighetă, inel de logodnă” (DA I 703, CADE 187), „străgălie” (ALE s. n., h. 561, pct. 76) < ser. biirma (ŞIO 81, 83; DA, CADE, Mihăilă, Geogr. împr. sl. Găm., împr. 218, Trâpcea 66 67 I 267) „verighetă”, „piuliţă, şurub” (ESA II 305) < tc. burma (Turcizmi 155) „şurub” (Mallouf I 227). Var. : bormă (Weigand 314, Gregorian 80, Găm. EESEE 455).
burnut s. n. „tabac (de prizat)” (ALE s. n., IV, h. 1145, pct. 833) < ser. burnut „idem” (ESA II 307)<tc. buruntu (Turcizmi 155 s. v. burntut). Var. : brunul (ALE s. n., IV, h. 1145, pct. 53). Eom. băn. born4t poate fi de origine maghiară (< magh. burnât „idem”), cum consemnează DA I 620 şi Tamâs EW 142 sau, datorită ariei restrînse, tot de origine sîrbocroată (Mării III 96—97, Trâpcea I 267).
busie s. f. „dudău”, „buruiană” (Boceanu 86 : «Vezi că-i colo în buşii.») < ser. busje subst. col. (Găm. EESEE 453) „smocuri de iarbă”, buruieni” (ESA II 313).
buşăn s. m. „cal cu picioarele scurte” (Weigand 314), „bou, vacă sau om mic îndesat şi robust” (DA I 706 s. v. buşâ)67, în Banat,
63	Atestarea provine din comuna Bistriţa, fostul raion Turnul Severin.
64	DA I 693 consideră cuvîntul provenit din tc. bunar, etimologie infirmată de aria lui limitată la Banat şi Oltenia de vest.
65	DA I 701 citează, alături de etimonul sîrbocroat, şi bg. burgija, inutil, căci aria rom. burghie (Banat şi sud-vestul Transilvaniei) este 'depărtată de teritoriul lingvistic bulgar.
66	Trâpcea glosează cuvîntul „inel, şurup, motcă”.
67	DA consideră cuvîntul derivat pe teren românesc din buşă.
7 - c. 15
98
< ser. busan „bou mic de munte, cu burta lăsată” (ESA II 335). Deriv. : buşi el s. m. „nume de cîine ciobănesc” (DA loc. cit.).
buşât adj. „cu picioare scurte (despre cai)” în Banat (Weigand 314) < ser. busat „mic şi burtos (despre cai)” (BSA II 335) 68.
buşă s. f. „nume de capră” (Banat) < ser. busa (Popovici, BemerTc. 18) „vită (vacă) mică, burtoasă, cu coarnele scurte”, „cal sau iapă mică”, „oaie slabă” etc. (BSA II 334, 335)69 < magh. busa (BSA I 746). Opţiunea pentru etimologia sîrbocroată, pe lingă aria restrînsă la Banat a cuvîntului românesc, o dau şi împrumuturile buşân, buşat; vezi s. v.
buşiel s. m. vezi buşân
butăv adj. „buced”, „gîmfat” (ALB II, p. 53, h. 106, pct. 29) 70 < ser. butav (DA I 709, Găm., împr. 214) „cărnos” (BSA I 748). Yar. : btiftav (ALB II, b. 106, pct. 2), buctav (Oostin I 46, 65). Deriv. : butăm vr. „a se umfla (la faţă)” în Banat (Costin I 67), buftăni vr. „a se umfla de somn sau de boală”, în Oltenia (Lex. reg. 52).
butăvi vr. vezi butăv
buzumini vr. „a se zăpăci” folosit în Banat (DA I 716, CADE 192), „a se buimăci”, este într-o strînsă legătură etimologică cu ser. bezuman „fără minte, nechibzuit, nătîng” (BSA I 277). Este însă greu de stabilit dacă este un derivat românesc dintr-un *bezumăn, neatestat, sau un derivat din ser. bezuman (cum presupune CADE). DA citează, spre comparare, rom. zăbuni. Cf. şi ser. bezumiti „a induce în eroare, a scoate din minţi” (ESA I 423).
C
cabâniţă s. f. vezi cabănîţă
cabănîţă s. f. „zeghe”, „dulamă”, „manta lungă de lină” în Banat (CADE 193), „haină scurtă” (Trâpcea I 267) < ser. kaba-nica (ŞIO 83, DU 81, DA I2 8, CADE) „haină largă fără mîneci
68	DA I 706 s.v. buşă, consideră cuvîntul un derivat pe teren românesc din buşă „nume de capră” (ca şi pe buşan).
63 DA I 706, singurul dintre dicţionarele consultate care înregistrează cuvîntul conferă ser. busa ,,vacă scurtă în picioare” (probabil după RJA I 746) şi magh. busa ,,cu capul mare”.
70	Cf. exemplul din DA : ,,Omul butav (la faţă) întotdeauna e bolnav”.
99
ce se îmbracă pe deasupra altor veşminte ca să apere de frig sau ploaie”, de probabilă provenienţă romanică (< it. gabbano; Cf. ESA IY 708). Yar. : căbâniţă (CADE), căbăniţă (DA). Eom. arh. cabâ-niţă s. f. „manta scumpă purtată de domnitor sau boieri la solemnităţi”, are, probabil, o etimologie dublă, bulgară şi sîrbocroată (Scriban 130, DLEM 105)71. Deriv. : căbănicer g. m. „croitor ce face căbăniţe” (Costin I 68).
câcică (cit. câci-că) s. f. „ţurcă” (Popovic, BeSi . . ., 35; ALE s. n. V, h. 1301, pct. 27, 29, 36, 76) < ser. kacka „idem” (ESA IV 713). DA nu înregistrează cuvîntui.
cafănă s. f. „cafenea” (Banat şi Transilvania) < ser. kafema (DA I2 23, Scriban 244 s. v. cafenea, CADE 197) „idem” < tc. kahvehane EJA IV 733, Turcizmi 379). Var. : căfdnă (DA, Scriban, CADE). Eom. cafănă, căfână este deci un dublet de origine sîrbocroată al rom. cafenea, împrumutat direct din turcă (Cf. DA, loc. cit.).
câfă s. f. „cafea”, în tot Banatul şi sud-vestul Transilvaniei (ALE s. n., IV, h. 1132) < ser. Jcăfa „idem” (EJA IV 733, care în legătură cu originea cuvîntului sîrbocroat notează: „Cuvîntui este arab qahve; însă în forma aceasta a venit sau prin it. caffe, sau prin germ. Rafee)”. Cafă este, prin urmare, un dublet datorat limbii sîrbocroate, al rom. cafea „intrat pe diferite căi în limbă, cu deosebire însă prin contactul cu turcii şi prin negustorii italieni” (DA I2 22). Dintre dicţionarele româneşti cofă este înregistrat în CADE, care nu-i dă o etimologie deosebită de cafea, notînd (p. 197): „Câfă (Băn. Trans.) = cafea”. în legătură cu etimologia sîrbocroată a rom. băn. câfă, căfână, cf. E. Petrovici în DE VI 366—369.
calapăr s. m. „calomfir” (Banat, Transilvania, Moldova) < ser. kaloper (DU 91, DA I2 31—32, CADE 199, Scriban 217 s. v. calonfir, DLEM 107, Trâpcea 72 I 267) 73 „numele mai multor plante mirositoare cel mai adesea Balsamita major Desf.”, pus în legătură
71	Pentru bg. kabanica cf. RBKE I 569.
72	După Trâpcea (care-1 citează pe Al. Borza, Florile din grădina mea, Bucureşti, 1962, p. 25) planta a fost adusă la noi de sîrbi ca plantă medicinală.
73	Tiktin I 259 doar compară termenul sîrbocroat, alături de rus kalufer, rut. canupir etc.
100
cu gr. xocpo6<poXAov (RIA IV 774—775) 74. Var.: calopăr, calupăr (Trâpcea) călupăr, colopăr (DA)75.
calopâr s. m. vezi calapâr
calpâc s. n. „capac (la cazau)”, în Banat (ALR s. n., I, h. 249, pct. 26, 47, 76 etc.) < ser. kalpah „idem”, atestat de ALR s. n. în pct. 25, 37. Var.: călpâc (DA I2 54) 76.
calupar s. m. vezi calapâr
câmiş s. n. „ţeava de la pipă (ciubuc)” < ser. TcamU (DA I2 69, unde se precizează că cuvîntul e folosit în Transilvania; CADE 202, Mării III 97) 77 „idem” (RJA IV 807) < tc. Tcamiş (Turcizmi 390). Var.: câmiş (DA), chimiş (Mării, loc. cit.).
canâp s. n. „sfoară de cînepă” (Oltenia) < ser. Tcanap (CADE 209, DA I2 72, Scriban 223) „idem”, considerat de origine romanică RJA IV 815) sau turcă (Turcizmi 390—391) şi din bg. Tcanap (DA, Scriban) „sfoară subţire de cînepă sau hîrtie” (RBKE I 580).
cântă s. f. „oală de metal” în Banat, Transilvania de vest (DA I2 83) şi Oltenia (Scriban 225) „cană mare” în Banat şi Maramureş (CADE 212)78 < ser. şi mg. Tcanta (DA, CADE, Scriban, Tamâs EW 163-164).
capără s. f. vezi căpără
carâbă s.f. „fluier primitiv pe care şi-l fac copii din ţeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac etc.”. (DLRM)79 < ser. Tcarabe (Tiktin I 289 ; V. Bogrea, în DR I 286 ; DA I2119—120 ; CADE 221, Scriban 230, DLRM 115) „un fel de fluier ciobănesc”, „fluierul de
74	Cuvîntul se află şi la bulgari: kalofer, kanufer, kalufer „Balsamita vulgaris” (Gerov I 340).
75	Pentru var. canapăr, cănăpâr (date de DA) cf. nota 74.
76	DA cunoaşte aria rom. calpâc ,,capac (la cazan)”, limitată la Banat, dar etimologic nu-1 separă de rom. arh. şi pop. calpâc j,(fel de) căciulă”, pe care-1 explică din turc. (bulg., sîrb) kalpak (ung. kalpag).
77	Tiktin dă cuvîntului o etimologie dublă, sîrbă şi bulgară. Originea turcă a ser. şi bg. kami§ ne arată că împrumutul românesc nu poate fi prea vechi. Or despre o influenţă mai nouă bulgărească în Transilvania nu poate fi vorba (chiar şi una mai veche urmează să mai fie argumentată).
78	DU, Tiktin şi DLRM nu înregistrează cuvîntul. Ser. kanta ,,vas de apă du toartă”, este considerat de origine germană (< germ. kante; cf. RJA IV 824).
79	Pentru alte sensuri cf. DA s.v.; DLRM consideră cuvîntul regional însă din indicaţiile cuprinse în DA, CADE, Scriban, reiese că el se întrebuinţează în toată ţara.
101
la cimpoi” (EJA IY 852). Yar. : carabă (Trâpcea, 268). Dim. băn. carabiţă, cărăbiţă se raportează la ser. karabice (DA), de asemenea formă diminutivală din ser. karabe (cf. EJA IY 852 s. v.).
carabiţă s. f. vezi carabă
carfiol s. (m.) „conopidă”, în Banat (ALEM s. n., I, h. 135) < ser. Icarfijol „idem” < germ. karviol (EJA IY 864) sau din acesta. Yar. : cartofiol, cartoficm < mg. kartifiol (Tamâs EW 168).
cârliţă s. f. „albie de spălat rufe” (ALE s. n„ I, h. 171, pct. 29; ALE s. n. IY, h. 1223, Petrovici YA 97), „albie, troacă mare, lungăreaţă”, accentuat şi carlîţă, în Banat (DA I2 148) < ser. karlica (DÂ, CADE 255), „idem”, de probabilă provenienţă germană (EJA IV 867). Var. : cirliţă s. f. „troacă mică din care se dă ovăz” (DA s. v. carliţă), cârniţă s. f. „covată unde se frămîntă pîinea” (Costin I 72) 80.
carmajin s. n. vezi călmăjin
cârniţă s. f. vezi cârliţă
casăp s. m. „măcelar”, întrebuinţat astăzi numai în Banat şi Moldova (Tiktin I 304), în alte părţi, fiind învechit sau rar (DA I2174) < te. kasap (kasab) „idem”, în Moldova, iar în Banat < ser. kâsap „idem”, de origine turcă (EJA IY 878, Turcizmi 398). Var.: căsâp (Trâpcea I 268). Deriv.: căsăpie „măcelărie” (DA).
t
casâpniţă s. f. „măcelărie” (CADE 229) < ser. kasapnica (DA I2 174—175) „idem” (EJA IY 878). Cuvîntul este înregistrat numai de DA şi CADE şi, judecind că ambele dicţionare îl citează pe Ţichindeal, trebuie să fie un împrumut livresc efectuat de acesta. Altfel, în mod curent, în Banat se spune căsăpie, derivat, cu suf. -ie, din căsâp (< ser. kasap', Cf. DA, loc. cit.). Yar.: căsăpniţă (DA s. v. căsăpie).
cazâică s. f. „arătător la ceasornic” (ALEM II, h. 175, pct. 47) < ser. kazaljka (Găm., împr. 214) „idem” (Kangrga-Bistic 369), cu înmuierea Ij (V) > i. Yar. băn. scăzâică se datoreşte var. ser. slcazaljka (Mării I 369 ; ESA IV 909 s. v. kazaljka).
căbăniţă s. f. vezi cabăniţă că Miri cer s. m. vezi cabăniţă căbăniţă s. f. vezi cabăniţă eădâr adj. vezi cădîr
Tot aici şi carliţă „coardă la războiul de ţesut” (?).
102
eădâr adj. vezi cădir
cădir adj. invar. în expr. „Nu mi-s cadîr să . . .”, probabil, „capabil, în putere” (cum glosează Trâpcea I 267). DA I2 14, singurul din dicţionarele româneşti care înregistrează termenul (cu aria limitată în Banat), tălmăceşte expresia citată, pe baza exemplului: «Nu mi-s cădîr să-mi iau o fălie de pîine », prin „nu am atîta drept sau voie să”, cînd, mai degrabă, s-ar înţelege „nu sînt capabil, nu am putere”. Cf. şi expr. ser. biţi kadar „a fi capabil, în măsură” (Dicţ. ser. fr. 213). < Ser. kâdar, kâder „capabil” (RJA IY 726) 81 < tc. kadir (Turcizmi 378). Var. : eădâr adj. (invar.) „potrivit, apt, capabil” (Costin I 68), eădâr „victor” (Anon. Car. 344).
căfănă s. f. vezi cafănă
căigăină s. f. vezi căigănă
eaigănă s. f. „jumări (de ouă)” (ALE s. n., IV, h. 1101, pct. 29, 36, 47), „ochiuri (mîncare de ouă)” (CADE 198) < ser. kajgana (CADE, E. Petrovici DEVI 366—369, Trâpcea I 269, Mării III 96, 104 ; Tamâs EW 171) „mîncare de ouă prăjite” (RJA IV 739) < tc. kaygana (Turcizmi 383). Var. : găigână (ALE s. n., IV, h. 1101, pct. 76), găigdn (ALE s. n., IV, h. 1101, pct. 27), c'ăigâină, gaigână (DA I2 26, care conferă magh. cajgonya (sic) „idem”), chegână (Costin I 76).
călăi s. n. „cositor” (ALE s. n. II, h. 575, pct. 2, DA I2 31), „zinc” (DA, loe. cit.), „smalţ (la o oală)” (ALE s. n. IV h. 1035, pct. 29, CADE 199), „oală smălţuită” (CADE 199) < ser. kălaj (ŞIO 83, DA, CADE, Găm., împr. 219, Mării II 337) „cositor” (RJA IV 763) < tc. kalay (Mallouf II 951, Turcizmi 385). Eom. călâis „cositor” (ALE s. n., II, h. 575, pct. 27) este fie o contaminare cu ser. kalajisati „a cositori” (Vuk, 269), fie o înţelegere greşită a subst. ser. kalajs (< kalajisati), care denumeşte pe cel ce se ocupă cu cositoritul (EJA IV 763). Expr. „călăi dă apă” (ALE s. n. IV, h. 1041, pct. 29), porneşte de la rom. calai „vas smălţuit, cositorit” notat de CADE (vezi mai sus)82. Var. : călâiu, „căldare, oală, cană” (Trâpcea I 268).
călâis s. (m. %) vezi călăi
81	Ţinînd seamă de aria cuvîntului, nu mai e necesar să se recurgă şi la bg. kadbr, cum procedează DA. De altfel, forma obişnuită în bulgară e kaforen (RBKE I 570).
82	Pe lîngă Banat, rom. călăi a mai fost înregistrat în Dobrogea, unde, evident, nu mai are o origine sîrbocroată, ci bulgară sau turcă (cf. DA II 31).
103
eălăiu s. n. vezi călăi călăpâr s. m. vezi calopâr
căliugă s.f. „apă mică stătătoare, prin păduri (care nu s-a format din ploi)” < ser. Jcaljuga (C. Lacea DE III 749) „băltoacă, mocirlă (în care se noroicsc porcii)” (BJA IY 782). Yar. băn. căltişe s.f. „baltă (în care se scaldă porcii)”, „mocirlă” (Trâpcea I 267) < var. ser. IcaluSa (EJA IY 779), haljuza (BJA IY 782).
călmăjin s. n. „postav roşu” (Banat) < ser. Tcarmazin (DA I2 53) 83 „piele fină roşie” (EJA IY 869), de probabilă origine italiană, (BSA III 342 s. v. grimiz) şi mg. Tcarmazsin (CADE 204, Tamâs EW 167). Var. : carmajin (Tamâs, EW). Deriv. : călmâjînior s. m. „numele unei flori” (DA).
călmâjînior s. m. vezi călmăjin călpâc s. n. vezi calpac căluşe s. f. vezi căliugă
cămgie s. f. „biciuşcă cu plesne la vîrf”, „zbiciu”, în Haţeg (DA I2 80 s. v. cange) < ser. Tcamdzija (Popovici, Bemerh. 18 ; Trâpcea I 268) „bici împletit din cureluşe” (EJA IV 804) < te. Tcamgi (Turcizmi 390). Yar. : cămjie s. f. „bici de piele” (Trâpcea I 268).
cămiş s. n. vezi câmiş cămjie s. f. cămgie
căngăl s. n. „colac”; Cf. exemplul din DA II 80 : «(Balaurul) Mare căngal se făcea » = se încolăcea. < Ser. hangal „ghem, rulou, mănunchi” < tc. Tcangal (Turcizmi 391). în celelalte dicţionare româneşti cuvîntul nu e înregistrat.
căpâră s. f. „aconto” (Trâpcea I 268) „arvună” (DA I2 96, Tiktin I 282, CADE 214), „arvună, pentru logodnă” (ALE II, h. 158, pct. 27 : „flăcăul dă fetii bani drept căpară”), „logodnă” (DA), întrebuinţat în Banat şi Transilvania, < ser. Tcapara (DA, Tiktin, CADE, Găm. împr. 220) „arvună” < it. caparra (EJA IV 838) „arvună”84. Yar.: capâră (S. Pop, Cîteva capitole din terminologia
83	CADE 204 recurge la magh. karmazsin.
84	Pentru forma şi sensul cuvîntului cf. F. Palazzi, Novissimo dizionario della lingua italiana, Milano, 1938, s.v.
104
calului, DK. Y 87, 93). Deriv. : căpări, căpări „a arvuni (o fată)” (DA), reflex. ,,a se logodi” (DA, ALE II, h. 157, pct. 27) 85.
căpări vt. şi vr. căpări vt. şi vr. vezi căpără
căpie s. f. „poartă cu boltă (la cetăţi)”, înregistrat numai de DA, < ser. Tcapija „poartă (cel mai adesea mare ca la cetăţi, cule, biserici etc.)” (EJA IV 643) < tc. kapi (Turcizmi, 393).
căpiţă s. f. „scufiţă (pentru copii)” (ALE s. n., IV, h. 1163, pct. 27, 36, 76), „capelă”, „chipiu” (ALE s. n., IV, h. 944, pct. 29) < ser. kapica (DA I2 106, CADE 216) „şapcă”, „bonetă mică” (EJA IV 842, Dicţ. scr.-fr. 218).
căpună s. f. (Banat, numai în DA) „Vas din doage de molid, cu o ureche, cam de 4—8 litri; prin ureche se aplică o rudiţă; se întrebuinţează la scosul apei sau mutatul cominei” < ser. kapunja (DA I2 116), „un fel de vas (din material şi de formă neprecizate)”, servind în tehnica vinificării: «Praznu kapunju ozgor na bure s kljukom mece » „Căpuna goală o pune sus pe butoiul cu struguri zdrobiţi”; «Mast Jcapunjama grabe» „Mustul îl scot... cu căpu-nele” (EJA IV 850; cf. pe aceeaşi pagină kapunjica, dim. din Tcapunja).
cărâbă s. f. vezi carâbă
cărâs s. m. „caracudă” (folosit în Banat) < ser. karas (CADE 223) „idem” (EJA IV 858).
cărăblţă s. f. vezi carâbă
cărăboi s. n. „vitriol”, în Banat (Weigand 317) < ser. karaboja (ŞIO 81) „idem” (EJA IV 852) < tc. kara boya (Turcizmi 394). împrumutul rom. din tc. este arhaism şi e accentuat karaboiâ (DA I2 121).
cârşie s. f. vezi cîrşie
căsăp s. m. vezi casâp
căsâpniţă s. f. vezi casâpniţă
căsăi vb. intranz. „a alerga”, atestat numai în Fabulele lui Ţichindeal: «Ogarul, cînd căsâieşte în zadar, umblă el pre ici pre colea, iară cînd se sloboade după iepure, aşa merge de iute, cît
85	Tiktin explică rom. căpări prin ser. kapar(is)ati, greşit, căci verbul românesc ar fi trebuit să sune căpărăi (în cazul ser. kaparati, prez. kaparam) sau căpârişi (în cazul ser. kaparisati, prez. kapariăem). Pentru formele ser., cf. RJA IV 838.
105
gîndeşti că zboară ca plumbul din puşcă. » (Exemplul după DA I2174) < ser. kasati (DA) 86 „a alerga (la trap)” (RJA IV 879).
căsăpie s. f. vezi easăp
ceâee s. m. „nene, bade, tete” (în Banat) < ser. caca (DA I2 248, Trâpcea I 268) âaâe, „tată” (RJA II 123, 124), astăzi în vorbirea familiară (Dicţ. scr.-fr. 69). Var. : ciucc s. m. (Costin I 74). Deriv. : ciMcâ s. m. „bădiţă”; ceieâ „bade”, „taică” (Costin I 74), este un hipocoristic românesc (cf. teică < tetă) sau un împrumut din ser. Sajko (M. Sala, SCI, VI, nr. 12, 1955, p. 146) „tată” (RJA II125).
ceâlmă s. f. vezi şeălmă
ceâmăţ s. n. „lotcă, luntriţă”, în Banat (Costin I 74) < ser. âamac (Trâpcea I 268) „idem”, dim. din cam „ceam” (RJA I 885) < tc. cam „pin” (Turcizmi 162). Cf. şi rom. ceâm „luntre mare”, „şlep”, considerat un împrumut din turcă (DA I2 251).
ceăşmă s. f. vezi şâşmă
eebă s. f. „procoviţă (pătură)”, în Banat (Costin I 74) < ser. cebe „idem” (RJA II 127) < tc. kebe (Turcizmi 185) 87. Var. : şebă (Trâpcea I 274).
cecăre s. n. (accentul?) „torcătoare”, „vîrtelniţă” (Banat) < ser. cekrk (Trâpcea I 268) „instrument cu roată servind la răsucirea firelor şi înfăşurarea lor pe ţevi” (RJA I 925) < tc. gikrik (Turcizmi 169). Var. : cecărt (Trâpcea, loc. cit.).
cecărtjs. n. vezi cecărc
c e - g o d e pron. vezi gode
ceică s. m. vezi ceâee
c6ică s. f. vezi tetă
cesniţă s. f. „colacul ce se pune pe masă în prima zi de Crăciun, se zice 'Tatăl nostru’ şi apoi se împarte între toţi” (Costin I 75) < ser. cesnica „un fel de plăcintă sau baclava ce se prepară de Crăciun” (RJA I 946—947). Var.: ceşniţă (Mării I 364).
80 în DA I2 236 citim : căzăl vb. a IVa „a lătra ?” şi se dă exemplul: »Oga-rul, cînd căzăeşte, în zadar umblă. », din Ţichindeal, după Zanne. DA nu propune ~ nici o etimologie. E însă evident că căzâi = căsăi şi e vorba de o eroare grafică (dacă nu cumva şi exemplul citat aici constituie începutul celui dat s.v. căsăi).
87	Tc. kebe a dat în română chebe (DA I2 318), ghebă (DA II 252), cu sensul „manta ţărănească”.
106
câşniţă s. f. vezi cesniţă cerne s. f. vezi teme cemie s. f. vezi teme
ceur adj. (accentuat şi ceur) „ceacîr, chior, care se uită chiorîş, cruciş” (DA I2 314) „strîmb, necorect” : «... ce cum era el, aşa avea şi viaţa ceură, că eeurî dentîiaşi strîmb spre eresa lui Etihie. », Moxa (ap. Tiktin I 331) < ser. cor (DA) ,,chior, orb” (RJA II140) < tc. kor (Turcizmi 195).
ceuri vi. vezi ceur cheâbă s. f. vezi chibă
eheâţălă s. f. „şorţ mai scurt” (Banat) < ser. kecelja (DA I2 318, E. Petrovici DE VI 366—369, Tamâs EW 212 s.v. chiţele) „şorţ” < magii. Tcecele, kdcdlye (RJA IV 930—931) sau din maghiară. Var. : chiţSlie s. f. „opreg” (Molin 192), chiţdle s. f. „fota dinapoi” (Petrovici VA 150) „opreg” (Trâpcea I 270), chiţeâ (E. Petrovici, loc. cit.)88 89.
ehebă s. f. „briceag, cuţitaş”, în Banat (Weigand 315) < ser. keba (DA I2 316, Trâpcea I 270) „cuţitaş (care se poartă în buzunar)” (RJA IV 930). Var.: cheâbă, în Haţeg (DA s.v.).
chegână s. f. vezi căigănă
chel s. m. „varză creaţă”, în Banat (DA I2 323) şi Oltenia (CADE 253) < ser. kelj (CADE) „un soi de varză, Brassica oleracea bullata)” (RJA IV 934). Var. : chUl (ALR s. n., h. 189, pct. 2,27). în Transilvania se foloseşte dubletul chil (DA) şi, probabil, numai el se datorează sas. kîl, magh. kel (kaposzta), pe care DA le presupune ca etimonuri pentru chel din Banat şi Oltenia.
ehelerâb s. m. „gulie” (Banat) < ser. keleraba (I. Mării, CL, XI, nr. 1, 1966, p. 119) „idem” < germ. Kohlrabi (RJA IV 934)* Var. călărâbă89 (Trâpcea I 268). Termnul este cunoscut şi în Transilvania şi Moldova (cu diferite variante; calarabă, caralabă, calarambă etc.) însă acolo este de origine maghiară (< magh. kalarâb „idem”; cf. DA I2 32, Tamâs EW 173).
chemă! vi. vezi chimi
88	La Anon. Car., scris kicelie, ,,Praecinctorium,\
89	Cuvîntul apare (neglosat) şi la Anon. Car. 345.
107
cher s. m. în expresia cher dă oi „cîine mic învăţat să abată oile” (ALE s. n., III, h. 662, pct. 36) < ser. ker „cîine de vînătoare”, kera „cîine” (Găm„ Et. rom. 563 ; BJA IV 236—237, Bistic-Kangrga 362). La rîndul său, ser. her, kera e considerat un împrumut din rom. căre (P. Skok, A propos du nasalisme et du rhotacisme roumaino-albanais, „Arhiv za arbanasku starinu”, II, p. 335—336 ; S. Puşcariu, Studii istroromâne, II, p. 282; I. Popovic, Valacho-serbica, în „Go-disnjak”, II, Sarajevo, p. 106—107). Var. : chera „căţel” (Costin
I	76 : «chera rea »), „cîine de vînătoare, copoi” (Trâpcea I 270 : «o durmit ca chera pră ludăi»).
cheră s. f. vezi cher
ches s. n. vezi chesă
chesă s. f. „pungă de ţinut bani (de obicei din pînză)” (atestat în fostul raion T. Severin, Lex. reg. 48) < ser. kesa (CADE 225, Găm. EESEE 455; I. Mării, CL, XI, nr. 1, 1966, p. 119; Mării
II	337) „pungă, săculeţ (împletit sau cusut din pînză sau piele) de diferite forme şi mărimi, în care se păstrează cel mai adesea bani, dar şi alte lucruri, de ex. tutun, şi se poartă cu sine” (EJA IV 938) < tc. kese < pers. kise (Turcizmi 406). Var. : kes „pungă de piele în care se ţine tutunul şi luleaua”, în Banat (CADE), „săculeţ de pînză” (Costin I 76), „buzunar” (Costin II 63) şi „traistă mică de piele”, în Transilvania (CADE). Deriv. : ches4i(u) s. n. „traistă mică” (Costin II 63), chesăr s. n. „portofel, săculeţ” (Trâpcea I 270)90.
chesăr s. n. vezi chesă
chesui(u) s. n. vezi chesă
cheţ s. m. „as (la jocul de cărţi)”, în Banat, < ser. kec (DA I2 340 Popovici, Bemerk. 18, I. Mării, CL, XI, nr. 1, 1966, p. 119) „idem”, de origine obscură (EJA IV 930). Var. : chetă s. f. (I. Mării, loc. cit.).
chetă s. f. vezi cheţ
chiămăt (pron. chi-a-măt) s. m. „viscol, furtună” (Trâpcea I 270), „timp urît, cu ploaie, zăpadă, vînt” (DA I2 342, CADE 256), „belşug, cantitate mare” (CADE), în Banat, < ser. kijamet (DA, CADE) „intemperie”, „cantitate mare” (EJA IV 948) < tc. kiyamet (Turcizmi 408).
90	Din tc. vine rom. chisea, chesea.
108
chicele s. f. vezi chiti ! chici vt. si vr- vezi chiti chiel s. m. vezi chel chiâme s. f. vezi teme chimăi vi. vezi chimi
chimi vi. „a face semne cu capul, a da din cap”, în Banat (Petrovici YA 72—73: «Mă-nsurai, luvai pră muta. / Şi ca muta bine-m mierji / Stă pră loc şî îm chimieşci. ») < ser. Tcimati (Ibidem 150, DA I2 357) „a da din cap” (BJA IV 953). Yar. : chimăi, chemai „(despre cal) a da din cap ca să nu-i intre muştele pe nări” (DA)91.
chimieciţă s. f. „doamnă mare”, în Banat (Petrovici YA 150) < ser. hmetica (Ibidem 150) „soţia primarului” (BJA V 107). Vezi şi rom. băn. cumăt.
chimiş s. n. vezi cămiş
I chinez s. n. „primar” (Banat şi Oltenia) < ser. knez „idem” (DA, Tiktin I 341, DLBM, Tamâs EW 207). Var. : rom. chenez < mg. kenez, împrumutat din sîrbocroată (Tamâs loc. cit.).
chioş adj. şi s. m. vezi cios
chişiţă s. f. „instrument de scris” (Popovic, Reci . . . 34)92 < ser. kieica „idem” (BJA IY 943).
chitât adj. vezi chită
chită *s. f. „fasciculus” (Anon. Car. 346) „mănunchi, buchet (de flori)”, „juxubiţă de fuioare de in sau de cînepă” (DLBM 142); Scriban situează primul sens în vestul ţării şi pe cel de al doilea în est (Scriban 274), iar CADE 261 le localizează mai precis : sensul „buchet” în Banat şi Transilvania, sensul „jurubiţă în Moldova şi Bucovina”. Aceste arii îndreptăţesc etimologia dublă, sîrbocroată şi ucraineană (maghiară, polonă) adoptată de CADE şi DLBM. Se înţelege că etimonul sîrbocroat kita „buchet” (BJA V 13—15) se referă la rom. chită „buchet”93. (Cf. şi ALB II, p. 102, material
91	Pe lingă ser. kimati DA citează şi bg. kimam.
92	Pentru alte sensuri ale rom. chişiţă şi pentru etimologia sîrbocroată cf. DA I2 384.
93	Totuşi DU 127 îl dă pentru ambele sensuri (deci şi arii); Tiktin I 345 — 346 şi DA I2 385 — 386 scot în evidenţă doar originea slavă a cuvîntului românesc, fără să se pronunţe pentru vreuna din limbile slave. Oricum, absenţa rom. chită din Muntenia şi Oltenia de est (căci în Oltenia de vest ne e cunoscut din judeţul Gorj) ne duce la gîndul eliminării etimonului bulgăresc.
109
necartografiat, pct. 29, 37). Deriv. : chituş (Anon. Car. 346), chituşă (< chită + suf. dim. -uşă), în ALE II, loc. cit., pct. 47 ; chiţişoară, chiţişoară, chiticea, diminutive feminine, chitâţ, chituş el, diminutive neutre, chitât94, adj., „în formă de buchet, împodobit cu flori”, a închitâ vb. tranz. „a face chite” şi închitât, adj. „făcut buchete” (DA I2 385-386).
chiteâlă s. f. vezi chiti
chiti vb. tranz. şi reflex, „a (se) împodobi, a (se) găti (cu chite)”, în Transilvania < ser. Tcititi (se) (DU 127, CADE 262, DLEM 142) „idem” (EJA Y 18—19)95. Yar. : chici (Popoviei, BemerTc. 18). Deriv, chitit, adj. „împodobit (cu flori), dichisit, gătit”, chitittiră s. f. „podoabă”, chiteâlă s. f. „împodobire (cu chite de flori), găteală, dichiseală”, chicele s. f., pl. (în Banat) „salbă de bani la grumaz” (DA I2 388-389).
chiticea s. f. vezi chită chiţişoară s. f. vezi chită chitit adj. vezi chiti chititură s. f. vezi chiti chitiiş s. n. vezi chită chituşă s. f. vezi chită chituş 61 s. n. vezi chită chituţ s. n. vezi chită chiţâle s. f. vezi cheâţălă chiţeâ s. f. vezi cheâţălă chiţelie s. f. vezi cheâţălă chiţişoară s. f. vezi chită
chiud s. n. „nărav (rău), minte, fire”, în Banat < ser. cuă (DA I2 390) „fire, caracter, temperament, dispoziţie” (Dicţ. scr.-fr. 71). Chiud trebuie să fie o formă literarizată de DA, căci ser. c ar trebui să rămînă neschimbat în Banat. Celelalte dicţionare româneşti nu înregistrează termenul.
cică s. m. „unchi, nene” (Banat) < ser. ciTca, ciko (Popoviei, Bemerh. 18, Trâpcea I 268, Mării I 367) „unchi” (EJA II 24, 25).
94	Tiktin I 346 presupune că e format după modelul ser. kitan (soluţie însuşită şi de DA), iar CADE 262 îl consideră un împrumut din bulgară.
95	DA şi Tiktin I 346 consideră cuvîntul ca avînd o etimologie dublă, sîrbocroată şi bulgară; Scriban 279 îl socoteşte derivat din rom. chită.
110
eigmej s. (n. ?)96 „pupitru, sertar” (Banat) < ser. cekmedze (Trâpcea I 268) „idem” (RJA I 925) < te. gekmece (Turcizmi 168). împrumutul românesc din turcă este de genul feminin şi are accentul pe ultima : cicmigeâ (cf. DA I2 403).
cilim s. m. „scoarţă de pereţi” (ALB II, p. 138, material necartografiat, întrebarea 3901, pct. 36, 47, 76), „covor” (Trâpcea
I	268) < ser. cilim (Popovici, Bemerlc. 18, Găm., împr. 219, Mării
II	337) „scoarţă, covor” RJA II 137) < tc. kilim (Mallouf II 951, Turcizmi 193). Băn. cilim este un dublet de origine sîrbocroată al rom. general chilim, pătruns din turcă sau şi din bulgară, rusă, ucraineană (cf. DA I2 355).
cinară s. f. „mireasă” (ALB I, h. 255, pct. 5, 26, 30, 35, 40, 70) a căpătat acest sens sub influenţa ser. mlada (Găm., împr. 221) „idem” formă feminină substantivală a adj. ser. mlad „tînăr” (Vuk 375).
cine-goge vezi goge
ciocan s. m. „ştiulete de porumb, curăţat de boabe” „cocean” cunoaşte trei arii: una în Banat, alta în Moldova şi o a treia în Muntenia de sud-est şi Dobrogea (ALB s.n., h. 110, 116, pct. 29, 36, 76 şi 386, 531, respectiv 928, 682). în Banat provine din ser. Sokanj (CADE 270, DLEM 146) 97 „idem” (RJA II 57-58). Bg. cokan (cf. Mladenov 687) trebuie avut în vedere pentru ariile din Moldova, Muntenia şi Dobrogea. Var. : şocân, în Banat (ALB s. n., loc. cit.).
1 ciocîrlie s. f. „viţă de vie tăiată şi pusă în pămînt spre a prinde rădăcină” < ser. cokrlja (DA I2 443), „butaş de vită de vie” (BJA II 58).
cioeot s. n. „butuc de viţă de vie” (în Banat) < ser. cokot „idem” (DA I2 488, CADE 272, Dicţ. scr.-fr. 65).
cioe s. f. „postav fin” (Banat) < ser. coja (Trâpcea I 268) „fel de stofă (şi hainele lucrate din ea)” (BJA II 56—57 s. v. coha) < tc. goha (Turcizmi 179).
96	Trâpcea indică genul masculin.
97	DA constată originea slavă a cuvîntului şi citează corespondenţe din mai multe limbi, fără să se fixeze la vreuna. DU 131, Tiktin I 355, Scriban 280 consideră că este vorba de o metateză (din cocean) analoagă cu cea petrecută în bg. şi ser.
111
cios adj. şi s. m. „spin” (ALE II, p. 19, material necartograf iat, întrebarea 6935, pct. 105) < scr.^ cosa, coso, cosast, cosat, cosw adj. (DA I2 369 s. v. chios, Găm., împr. 219) „idem” (EJA II 142) < tc. fcose „idem” (Mallouf II 1132) (Turcizmi 197). Yar. : cioş98 99 (ALE II, loc. cit., pct. 36), (ALE II, loc. cit.j pct. 76), cioşăc (ALE II, loc. cit., pct. 47) şi c/wos, formă literarizată de DA ".
cios s. (n. ?) vezi cioşc cioş adj. şi s.n. vezi cios cioşăc s. m. vezi cios
cioşc s.n. „colţ de stradă”, în Banat (Costin I 84) 100<scr. cosalc, gen. coska, dat. cosim etc. „colţ (de stradă)” (EJA II143) < tc. Mşk (Turcizmi 197). Yar. cios „colţ de stradă” (Costin I 84, Trâpcea I 268) se raportează la ser. cose „idem” (Turcizmi 197). Tc. hoşJc > rom. chioşc „pavilion, foişor” (DA I2 369).
cîpsă s. f. „piatră acră” (ALE s. n., II, h. 580, pct. 36, 76) < ser. tipsa „idem” (EJA XYIII 337) „alaun” (Trâpcea I 268).
cisti (cistî%) vt. „a curăţi” (ALET, p. 5, pct. 2 : «cistîm casa ») < ser. cistiti (Ibidem 318) „idem” (EJA II 45).
cit adj. „întreg, adevărat” (Şincai, Hronicul: «Povestea aceasta ... se vede o cită minciună », ap. DA I2 483) 101 < ser. cit (DA) „idem” (EJA II 147).
citav adj. „întreg, sănătos (la minte)” (ALE II, material necartograf iat, p. 54, întrebarea 4165, pct. 47 : «nu-i baş citav)) <scr. citav (Găm., împr. 214) „idem” (EJA II 48). Yar. : citâv „idem” (DA I2 487 102), şitav „nespart” (Costin II 186).
cităv adj. vezi citav ciuce s. m. vezi ceâce ciuci adv. vezi ciuci ciuică s. m. vezi ceâce
98	Formele cu ş în loc de s sînt refăcute, probabil, din pluralul cioşi. Iosif Popovici (Bemerk, 18) consideră că -.ş din cioş se datoreşte analogiei cu moş.
99	Literarizarea e, de altfel, incorectă, căci băn. ci este etimologic (< ser. c), iar nu un reflex dialectal al unui k’ iniţial.
100	Ilustrează sensul cu exemplul: « Stau la colţ şi turvinesc », unde, probabil, în loc de colţ, trebuie să citim cioşc.
101	DA califică cuvîntul românesc drept un „sîrbisfri puţin întrebuinţat”.
102	DA, Tiktin I 364, CADE 277, Scriban 288 iau în discuţie rom. citov pe care îl consideră împrumutat din ser. bg. citav.
112
chin s. n. „luntre, barcă” (ALE s. n„ III, h. 839 şi 840, pct. 47)
<	ser. 6un (DA I2 412, CADE 265, Scriban 278 s. v. cin; Trâpeea I 268, Găm., Note sl.-rom. 467) „idem” (Dicţ. scr.-fr. 66).
ciup s. n. „vas pentru păstrat diferite alimente” (ALE s. n., IV, h. 1042, pct. 36) < ser. cup (DA I2 392 s. v. chiup) „vas de pămînt (cu gîtul înalt) pentru păstrarea mierei, untului, uleiului etc.” (EJA II 153—154) < tc. Tcup (Turcizmi 200). Var. : după „oală cu gura strimtă”, tot în Banat (CADE 279), căreia îi corespunde ser. 6upa „un fel de ulcior” (EJA II 154). După DA (loc. cit.), rom. chiup, dubletul rom. ciup, este un cuvînt învechit, folosit în Moldova şi prin regiunea Dunării, rar în alte părţi, şi provine din tc. hup.
ciupă s. f. vezi ciup
ciurcân s. m. vezi ciurcă
ciurcă s. f. „curcă”, în Banat (Tiktin I 369, DA I2 516, CADE 280) < ser. âurha (DA) „idem” (EJA II 156) 103. Var. : şurcă Trâpeea I 270). Deriv.: ciurcân s. m. „curcan” (Costin II 71).
duş adj. şi s. m. vezi cios
ciuţi! interj.104 „taci!” (Banat) < ser. cuti, pers. 2 imperativ a vb. cutati „a tăcea” (Popovici, BemerJc, 18, Trâpeea I 268). Pentru etimonul ser. cf. EJA II 158.
civie s. f. „cui de fier ce se pune în capul osiei ca să ţină leuca să nu iasă”, „şurub” (în Banat, Haţeg) < ser. civija (DA I2 523, CADE 281) „cui de fier sau lemn” (EJA II 51) < tc. givi „cui” (Turcizmi 168). Deriv.: civier(iu) „o unealtă din atelierul de fierărie (menghină?) folosită la găurirea civiilor” (DA, loc. cit.).
cividr(iu) s. n. vezi civie
cîrceăg s. n. „ulcior de pămînt (avînd la gură nişte găurele şi în toartă o ţîţă din care se bea apa sugînd)”, în Banat şi Haţeg,
<	ser. hreag (DAI2134, CADE 284, Scriban 295, Trâpeea I 268) „ulcior de pămînt cu toartă” (EJA V 493). Var.: cîrşâg „urcior cu ţîţă”
103	CADE nu-i dă etimologia. Tiktin consideră cuvîntul un împrumut cert din alb. cărkă, etimon greu de susţinut. Tamâs EW 237 îl explică prin mg. csirke, care, însă, a dat în rom. circă; cf. tot Tamâs, EW 227.
104	Trâpeea consideră cuvîntul românesc formă de imperativ (a cui?).
113
(ALE s. n., IV, h. 1037, pct. 2, 29, 47, 76,105 ; Petrovici VA 198)105 Deriv. : cîrşăg4ţ s. n., dim. (Weigand 319).
eîrd s. n. „grup mare de animale”, „ceată, bandă de oameni”; „mulţime, grămadă”, face parte din cuvintele slave intrate de timpuriu în limba română. Este considerat un împrumut din ser. kră (DU 105, DA I2 137, DLEM 153) „cireadă, cîrd, turmă (mai ales de porci)”, de origine obscură (EJA V 497—498)106 sau dintr-o formă vecbe sud-slavă *kn»dr>, care se află şi la baza cuvîntului sîrbocroat (Tiktin I 292, CADE 284, Scriban 295) 107.
cirliţă s. f. vezi cărliţă cîrşâg s. n. vezi cîrceâg eirşe s. f. vezi eîrşie cîrşeguţ s. n. vezi cîrceâg
cîrşî vi. „a- se îndrepta spre cineva”, în Banat (Costin II 59),
<	ser. kreiti „a-şi croi drum” (EJA V 494—495).
eîrşie s. f. „ţinut pietros” (Trâpcea I 268) „stîncă, vîrf stîncos”, în Banat şi Hunedoara (DA I2 159) < ser. krs (CADE 287) „carst, stîncă” (EJA V 645—646, Eistic-Kangrga 407), col. krsje (DA, Tiktin I 30). E posibil ca împrumutul românesc să fi fost la început de genul neutru *cîrş, cu pluralul *eîrşe, din care a fost refăcut un singular fem. cîrşă, etrşe. Var. : cîrşe (CADE) ,cărşie „coastă, loc de păşunat” (Costin II 58).
cîrtî vt. „a sfîşia”, în Banat («Un cîne dormind... au venit un lup şi au vrut să-l mănînce, iară el au început a-i grăi să nu-1 cîrtească, căci e foarte mîrşav. », Ţichindeal, ap. DA I2 163—164)
<	ser. Jcrtiti (DA) „a sfărîma, a frînge în bucăţi”; „a chinui” (EJA V 659).
cîrvină s. f. „duşmănie, răzbunare” (Trâpcea I 268) „pizmă”, în Banat (Costin II 59 : «Şi pentru asta e ceva cîrvină între ei»)
<	ser. krvina, krvnina „sînge”; „vărsare de sînge, ucidere”; „taxă
105	DA I2 159 consideră această variantă „ungurism, prin Banat şi Bihor”, ce „pare a fi o contaminare din ung. korsog şi korso, amîndouă însemnînd „ulcior””, în realitate, e tot ser. kreag, cu trecerea, normală pentru dialectul bănăţean, a ser. -c- în rom. băn. -ş-.
10? RJA compară ucr. kyrd, rom. cîrd şi lituan. kerdzius „păstor”. După Berne-ker 666, cuvîntul ucrainean este un împrumut din română.
107 G. Mihăilă, împrumuturi, p. 81, nota 4, are în vedere ambele posibilităţi.
8 - c. 15
114
plătită de localnici turcilor pentru comiterea unui omor” (BJA
V	703, 705).
cleânţ s. n. „strîmtoare, trecătoare”, „stîncă prăpăstioasă”, „colţ de stîncă”, în Banat şi Oltenia (Tiktin I 374 DLBLC) < ser. Iclanac, gen. Tclanca (ÎL Drăganu DE III 704, DA I2 544, CADE 291, Scriban 301, DLEM) „strîmtoare, trecătoare între doi munţi, două piscuri” (EJA V 28—29)108. Yar. : gleânţ (Gregorian 80). Deriv. : clînţoânie „hop (în drum)”, clînţuros „cu clinţoanie”, ambele înregistrate în Banat. Cf. DA s. v. cleanţ.
clet s. n. „cămară” (ALEM II, h. 292, pct. 4, 8, 36, 76); „sufragerie”, „grajd” (DA I2 551) „odaie mică” (Gregorian 80) < ser. Met (DA, CADE, Găm., împr. 214, Trâpcea I 268, Găm. EESEE 454, Ionică, Term. 445) „cămară” (Bistic-Kangrga 369, EJA Y 70 s. v. Mijet). Var. : cliet (DA s. v. clet)109.
cliet s. n. vezi clet
clisă s. f. „jocul de-a clencea” (în Banat) < ser. Mis (DA Ia 559) „ţurcă”; cf. expr. ser. «igrati se Misa » „a juca ţurca” (EJA
V	79, Bistic-Kangrga 370).
cluş subst. (genul?) „coapsă” (Banat < ser. MjuS (CADE 296) „cheie”, „încheietură (superioară la piciorul dinapoi al calului sau boului)” (EJA Y 98).
cliuc s. n. „tescovină” (ALE s. n., h. 237, pct. 36), reziduuri de la fructele tescuite”, „boştină”, „jintiţă” (DA I2 560—561), în Banat şi Mehedinţi, < ser. Mjuic (DA, CADE110	293, Găm.,
împr. 214) „struguri zdrobiţi”, „miere amestecată cu ceară” (EJA
V	100). Var. : duc s. n. „must amestecat cu struguri” (DA), „comină” (Gl. Olt. 23). Expr.: «Sînt cliuc de ostenit» „sînt zdrobit de osteneală” (DA).
cliucăi vt. „a zdrobi strugurii cu cliucăitorul” (în Banat) <scr. Mjulcati (DA I2 561)111 „a strivi”, „a presa (ceva ca să intre cu forţa)” (EJA V 101). Yar. : clucăi (DA). Deriv. : cliucăitor s. n. „băţ cu multe crăci la un capăt cu care se cliucăiesc strugurii (DA).
!08 Vezi etimologia cuvîntului, mai pe larg, la N. Drăganu în DR III 704«
109	Guvîntul apare, neglosat, şi la Anon. Car. 346.
110	CADE, probabil datorită unei erori de transcriere, dă etimonul ser. klijuk.
111	CADE 293 consideră cuvîntul un derivat din rom. cliuc.
115
cliucăitor s. a. vezi cliueăi clînţoânie s. f. vezi cleânţ clînţuros adj. vezi cleânţ cluc s. n. vezi ©Mc clucăî vt. vezi cliueăi
clup s. n. „laviţă”, „bancă de grădină” (în Banat) < ser. klup (DA I2 575, CADE 296) „bancă” (RJA Y 91). Var. după, clupie „bancă cn spate” (Costin I 89) „bancă de şcoală”, „rond de flori”, „catafalc” (Trâpcea I 268) se datoresc var. ser. klupa „bancă” (RJA Y 91).
©lupă s. f. vezi clup clupie s. f. vezi clup
cobâce s. f. „anexă gospodărească”; „colibă, locuinţă sărăcăcioasă”, în Haţeg (CADE 299 s. v. cobaşâ) < ser. Tcobaca (Dens. ŢH 66, DA I2 600, Scriban112 308) „coteţ pentru păsări” (RJA V 133). Pronunţarea autentică populară este cobâşâ (cf. Dens. ŢH, DA, CADE). Yar. : eobâş s. (genul?) „căsuţă” (Costin I 90)113.
cobaiăgi adv. „vorbă să fie, chipurile” (Banat) < ser. Icobajagi (Trâpcea I 268) „idem” (Ristic-Kangrga 15 s. v. bajagi) < tc. bayagi (Turcizmi 113 s. v. bajagi).
cobăşă s. f. vezi cobâce cobăş s. (genul?) vezi cobâce
cobâţ s. m. (accentuat şi cobâţ; Trâpcea I 268) „uliu” (Tiktin I 379), „vultur” (ALR s. n., III, h. 719, pct. 47), „stăncută” (ALR s. n., III, h. 691, pct. 36)114 115 < ser. kobac (DA I2 602, CADE 299,
A.	Filipaşu, LR, XVIII, 1969, nr. 5, p. 476) n5. Yar. : cobeţ (Tiktin I 497, DU 143, CADE), probabil formă de singular refăcută după pluralul cobeţi. Cuvîntul cunoaşte şi o arie în Bucovina, unde este împrumutat din ucraineană (DA)116.
cobâţ s. m. vezi cobăţ
112	După etimonul sîrbocroat, Scriban citează şi vsl. kobaca „cotineaţă” (după Berneker 1, 577).
113	Costin dă tot aci şi cobăşă s.f. „lăcăleţ cu care se mestecă magiunul” (?).
114	Sensurile notate de ALR s.n. par nesigure (izvorînd din modul imprecis de a formula întrebarea).
115	DU şi Tiktin consideră cuvîntul de origine croată (?).
110 Cuvîntul apare, neglcsat, şi la Anon. Car. 347 (scris kobecz).
116
cociâr 117 118 s. n. ,,coteţ de gîşte” (în Banat) < ser. kucar (DA I2 613) „căsuţă”, „căinară”, „colibă” dar şi „coteţ pentru păsări”. Of. exemplul: „zene . . . kupe jaja po kucarih . . .” (RJA Y 731). Rom. -o-, în loc de ser. -w-, se poate datora şi unei contaminări cu rom. cocină.
\ eociâş s. m. „vizitiu” (ALR s. n., I, h. 281, pct. 29) „proprietar de Căruţă şi cai” (DA I2 614)113 < ser. kocijas (Găm., împr. 220, Tamâs EW 245—246) 2 „idem” (RJA Y 143). în restul Banatului şi în Transilvania ALR s. n. notează forma cociş, împrumut din magii. kocsis (DLRM 162). Var. : cocieş, cuciâş (DA).
cocie s. f. „trăsură”, „căruţă”, azi în Banat şi Transilvania, învechit şi în Muntenia şi Moldova (DA I2 613—614)119, provine din ser. kocija, kooije „idem” < mg. kocsi (RJA Y 142—143) cel puţin în acele graiuri bănăţene unde, pentru vizitiu, au fost împrumutaţi din sîrbocroată termenii codaş, cocier (Trapcea I 268, Mării II 348). în restul teritoriului trebuie apelat la etimonuri din alte limbi învecinate : magh. kocsi (DU 144, Scriban 309), bg. kocija (DA, DLRM), ucr. kocija (Hrincenko), tc. koci (Tiktin I 381) etc. Var. : coşie (Mării). Deriv. : cocioără, cociuţă, formaţii diminutivale (DA).
cocier s. m. „vizitiu”, în Banat (DA I2 614) < ser. kocijar (Tamâs EW 245—246) „idem” (RJA Y 143) 12°. Yar. : cucier (DA).
cocieş s. m. vezi cociâş
cocină s. f. „coteţ pentru porci (în Banat şi pentru găini)”, întrebuinţat în Banat, Oltenia şi Muntenia < ser. kocina (DA I2 614, DLRM 162, Petrovici Izoglose 121) „idem” (RJA Y 143) şi bg. kocina (RBKE).
cocioără s. f. vezi cocie
117	Cit. co-ci-ar?, co-ciarl Cuvîntul se află numai în DA, care nu precizează pronunţarea.
118	Cf. exemplul citat de DA : »Cocişul s-a făcut cocieş » „vizitiul s-a făcut proprietar de căruţă şi cai”.
119	DA citează termenul sîrbocroat doar pentru comparare.
120	DA compară ser. kocijar şi germ. Kâischer. Etimonul german nu poate fi însă luat în consideraţie din cauza diferenţei de vocalism şi a accentului (ser. kocijar are la gen. sg. şi la celelalte cazuri oblice accentul pe -a-: koci jara etc.).
121	DU 144, Tiktin I 381, CADE 401 dau numai etimonul sîrbocroat, iar Scriban 309 numai cel bulgar.
117
cociiiţă s. f. vezi cocie
cocoţ (accentul?) s. m. „cocoş” (învechit, în Banat) < ser. kokot DA I2 626) „idem” (BJA V 173—174). La Anon. Car. 347 neglosat.
cofiţă s. f. vezi cofîrţă. cofîrnă s. f. vezi eoîîrţă
cofîrţă s. f. „coadă de păr”, fig. „lucruri de nimic, obiecte fără valoare” (DA I2 636), „cîrlionţ”, iron. „pieptănătură, frizură” (CADE), în Banat < ser. kovreica (CADE, DA) „şuviţă de păr”, cîrlionţ” (BJA Y 413). Yar. : cofiţă, în Banat, „idem”, cofună, în Oltenia, „coadă mică de păr la femei sau fete” (DA).
coină s. f. vezi cuină
eolâină s. f. „Medaille” (Banat) < ser. Tcolajna „Medaillon” (Poţiovici, Bemerk, 18).
7 colâr s. m. „rotar” (în Banat) < ser. kolar (DA X2 648) „idem” (BJA V 182). Cuvîntul are în DA (singurul dicţionar românesc care-1 înregistrează) grafia colarin.
coîăriu s. m. vezi colâr
coîăş s. m. (sg. sau pl. ?) „prăjituri” (ALB s. n„ IY, h. 1081, pct. 29) < ser. kblad „idem” (BJA Y 178—180).
coilie s. f. vezi colilie colalie s. f. vezi colilie colălie s. f. vezi colilie colelie s. f. vezi colilie colie s. f. vezi colilie
colilie s. f. „planta Stipa pennata” îşi găseşte corespondentul cel mai apropiat în ser. kovilje „idem” (cf. BJA Y 411). Etimonul sîrbocroat este citat de toate dicţionarele noastre, singur (DLBM166) sau alături de corespondentele din alte limbi (Tiktin I 391, CADE 307—308, DA I2 656—657, Scriban 317)122 123. Var. : colelie, colălie, colalie, colle, coille (DA). Deriv. : coliliu adj. „alb (cum e colilia)” (DLBM)12S.
122	Spre exemplu : bg. kovil, kojlo (CADE), kovilo, koviUck (Scriban), ucr. kovijl (DA).
123	Colilie a intrat şi în expresii: « Alb — colilie » „cu părul de pe cap complet alb”; «a-i fi (cuiva) calea în colilie » „a avea un drum frumos, plăcut” (DLRM).
118
coliliu adj. vezi colilie colopor s. m. vezi calapăr comâdie s. f. vezi comâjă
comâjă s. f. „o panglică cu decoraţii, ce-şi pun femeile pe cap în chip de ornament” (Banat) < ser. Tcomaăe (DA I2 671) „bucăţi”, s. col. din Tcomaă (EJA V 234). Comâdie este o formă literari-zată de DA.
• comât s. n. „codru, bucată” (ALE s. n., IY, 1067, pct. 36), „partal (de slănină)” (ALE, s. n„ IY, h. 1126, pct. 36), „parte” (Trâpcea I 268) < ser. Tcomat, Tcomaă (Mării I 364—365) „bucată” (EJA Y 238, 232-234).
comină s. f. „tescovină”, în Banat, Transilvania de sud-vest şi Oltenia (cf. ALE s. n„ I, h. 237, 251) < ser. Tcomina (Tiktin I 395, CADE 312, Scriban 321, Găm. EESEE 458). Pentru atestările din Oltenia de sud-vest (pct. 872, 886) trebuie avut în vedere şi etimonul bulgar Tcomina „idem” (EBKE).
comoviţă s. f. „tescovină (în expr. : răchie de comoviţă)”, (Banat) < ser. Tcomovica (CADE 313, DA I2 687) „rachiu de tescovină” (EJA V 250; cf., tot aci, expr. ser. Tcomovica raTcija, care corespunde celei româneşti).
comşîe s. f. „vecin”, „vecină” (în Banat: «Sara cînd Pătru venea, / Casa spartă mi-o găsea, / Comşiile le-ntreba : / Comşîilor, dumneavoastră, / Cine sparse casa mea 9 ») < ser. TcomHja (DA I2 698) „vecin” (EJA V 275—276) < tc. Tcomşu, Tconşu (Turcizmi 413). Var.: comşiie şi comşîu, formă de masculin refăcută din pl. comşii (DA).
comşîu s. m. vezi comşîe comşîie s. f. vezi comşîe
- copăî vt. „a îngropa porumbul, a-1 muşuroi” cunoaşte două arii: una în Banat şi Oltenia (CADE 330; ALE s. n„ I, h. 101, pct. 812, 876) şi alta în Moldova (DU 166). în aria sud-vestică vine din ser. Tcopati (CADE) „a săpa”; „a îngropa” (EJA Y 294—296) şi bg. Tcopaja (DA I 767) „sap, îngrop”; (Mladenov 250) 124. Var. : acopăi vt. „a acoperi (semănătura cu sapa)”, în Oltenia (Gl. Olt. 1).
124	Pentru aria din nord cf. magh. kapalni (DA).
119
Deriv.: copăire s. f., copăit s. n. (DA), copâiâlă s. f. (Gl. Olt. 25) „praşilă, prăşit”, „muşuroit”.
copăiâlă s. f. vezi copăi
copăire s. f. vezi copăi
copăit s. n. vezi copăi
coprenă s. f. „broboadă, maramă” (învechit, în Banat) < ser. koprena (DA I2 766) „idem” (BJA Y 310—311)125. Pentru vechimea atestării cf. Anon. Car. 347.
copşeg s. n. „postavă (în care curge făina la moară)” (ALB s. n., I, h. 176, pct. 36), „veşcă (la piatra morii)” (ALB s. n., I, h. 178, pct. 36) < ser. kopceg, kovceg (Găm., împr. 215) „ladă” (BJA V 297, 410—411). Var. : copşibg s. n. „sertar, pupitru” (Costin I 92 : «Am tras copşiegu să vîr furculiţele.»).
copşieg s. n. vezi copşâg
corită s. f. „troacă, albie”, în Banat (Weigand 318), atestat si ca arhaism (DA I2 793) < ser. korito (Trâpcea I 268) „idem” (BJA Y 340-341) şi bg. korito (CADE 335, DA, Scriban 341)126.
corbâci s. n. „gîrbaci”, în Banat (Anon. Car. 347) şi Transilvania (DA II 226 s. v. gîrbaci) < ser. korbac (Mării II 341) „idem” < tc. icirbag (BJA V 322) şi magh. korbâcs (DA). Ambele posibilităţi le are în vedere şi Tamâs EW 267. Var. : gorbâci, scris gorbacs (Anon. Car.).
cosir s. n. „culter vinitorum” (Anon. Car. 347) < ser. cosir „fals arborea, fals vinitoria” (BJA V 358 s. v. kosijer, 359 s. v.).
costrâvă s. f. „mohor”, în Banat (Lex. reg. 119) < ser. kostrava „numele unei buruieni”, neprecizate în BJA V 376, cunoscută nouă cu sensul „mohor” în graiul sîrbesc din Şoca, jud. Timiş.
cosâră s. f. „corbis” (Anon. Car. 347) < ser. koSara „corbis” (BJA V 381-382).
coşie s. f. vezi code
eoştâc s. (n. ?) „cocoaşă” (Banat) < ser. kostak (Mării I 365) „boală (durere de oase)”, „artrită”, reumatism” (BJA V 375 s. v. kostobolja, 386 s. v.).
125	După S. Puşcariu, etimonul ser. ar fi de origine latină : *coperimen = cope-rimentum (DR III 831).
126	Vsl. koryto citat de DU precum şi de CADE, DA, Scriban, alături de etimoa-nele ser. şi bg., nu corespunde formal.
120
cotârcă s. f. „patul, hambar de păstrat porumbul (ridicat pe furci, partea de dedesubt servind de cocină porcilor)” în Banat (Trâpcea I 269) şi Transilvania (CADE 343) 127 < ser. kotarka (Tiktin I 424, CADE, Scriban 355, Trâpcea, Tamâs EW 276) „un fel de hambar (Art Scheuer)” (EJA V 396).
cotariţă (accentul?) s.f. „coş (de nuiele de diferite forme)” (Gregorian 80) < ser. Icotarica (Tiktin I 424, CADE 343, Scriban 356, DLRM 192, Găm. împr. 215, Trâpcea I 269, Găm. BESEE 457) „idem” (RJA Y 396). Var.: cotâriţă s. f. (ALE II, h. 266, pct. 2, 27, 29, 36, 76). Deriv. : cotăriţdr s. m. „împletitor de coşuri” (ALE s. n., II, h. 533, pct. 29).	-
cotăriţâr s. m. vezi cotariţă
eotăriţă s. f. vezi cotariţă
coteli vi. vezi cotilî
cotilî vi. „a umbla prin locuri întortochiate, cu multe cotituri”, „a căuta cu de-amănuntul”, „a cotrobăi, a scotoci” este un regionalism (DLEM 193), răspîndit în Transilvania, Maramureş, Bucovina şi Moldova (CADE, 344) care-şi găseşte cel mai apropiat corespondent în ser. Icotiljati (se) „a se mişca”, „a se scutura”, „a se agita”, „a nu avea linişte” (EJA Y 397). Etimologia sîrbo-croată a fost dată de P. Skok în DE III 835 şi însuşită de DA I2 s. v. şi DLEM. Pentru DU 172, Tiktin I 425 şi CADE 344 originea cuvîn-tului românesc este necunoscută, iar Scriban 356 trimite la bg. Tcotilo „cuib”, magh. kotologni „a hoinări” şi rom. cotac „motan”. Yar. : coteli (DU, Tiktin etc.).
coţcâr s. m. vezi coţcă
coţcă s. f. „formă cubică sau pătrată”, în Banat (Trâpcea I 269), „zar” (CADE 346) şi „înşelătorie, pungăşie”, în Moldova (CADE, Scriban 358) < ser. TcocJca (DU 172, Tiktin I 424, CADE, DA I2 s. v., DLEM 193, Tamâs EW 278) „cub”, „zar”, „joc de noroc cu zaruri” (EJA V 140) şi din magh. kocka (DA, Scriban). Deriv. : coţcâr s. m. „şarlatan, pungaş” (DLEM), coţcărie „şarla-tanie”, „pungăşie” (DLEM).
coţcărie s. f. vezi coţcă
127	Pentru alte sensuri şi arii cf. dicţionarele româneşti citate.
121
covaci s. m. „potcovar”, în Banat şi Transilvania de sud (ALB s. n., II, h. 537, 538), „fierar” (Trâpcea I 269) < ser. Icovac (Trâpcea) „fierar”, „forjor”, „făurar” (BJA Y 405) şi magii. Tcovacs „idem” (Tamâs, EW 278—279). Dicţionarele româneşti, începînd cu DU (174) şi terminînd cu DLBM (193) trimit la vsl. Icovac. Aria cuvîntului ne îndrumă însă spre limba sîrbocroată şi maghiară 123. Var. : covâş (ALB s. n., loc. cit.). Deriv. : covâcie s. f. „meseria şi atelierul covaciului” (DLBM 193).
covâş s. m. vezi covaci
covăcie s. f. vezi covâci
cozâce s. f. pi. „vărsat” (Banat şi Transilvania) < ser. (CADE 347 128 129) Tcozjace „variolă” (BJA V 418). Yar. : cozâci s. f. pl. (CADE).
cozâci s. f. vezi cozâce
cracatiţă (accentul?) s. f. „Polypus” (Anon. Car. 348) 130 < ser. Jcralcatica „Octopus vulgaris”, „Polypus” (BJA III 636—673 s. v. hobotnica, Y 448 s. v.).
crâina adv. „razna” (în expr. : «a umbla craina » „a umbla fără rost, hoinărind”) < ser. Icrajina (CADE 348, Scriban 360) „ţinut mărginaş”, „margine de ţară” (BJA Y 443—444). La Anon. Car. 348 găsim craina (scris Tcrajne) şi crainic (scris ikrajnik), ambele cuvinte neglosate, care ar putea fi, primul, ser. Icrajina „ţinut mărginaş” şi, al doilea, ser. Tcrajinilc „locuitor al unui ţinut de margine” (cf. BJA Y 445). în cazul ca lucrurile stau astfel, etimologia sîrbo-croată a adv. rom. craina este în afara oricărei discuţii.
craina s. f. vezi crâina
crainic s. m. vezi crâina
crăiţă s. f. „paparudă” (ALBT, p. 13, pct. 2 : «Umblă crăiţă, pă joacă şi cîntă. Pă noi le dăm bani şi peşchire. Cîntă sică : Yino,
128	Cf. şi ser. kovac în pct. 25 (ALR s.n., II h. 537, 538).
129	CADE compară ser. kozica, etimon nepotrivit sub aspect fonetic.
130	Scris : krakatieze; termenul a fost atestat şi în Moldova, cu accentul pe prima silabă: cracatiţă, şi acolo este tot de origine sîrbocroată sau poloneză (< pol. kraka-ticie; cf. Tiktin I 289). Altminteri prima etimologie sîrbocroată a rom. cracatiţă, care este, totodată, şi prima etimologie sîrbocroată cunoscută dată unui cuvînt românesc, o dă Gr. Ureche (Letopiseţul Ţării Moldovei, ed. a Il-a, îngrijită de P. P. Panaitescu, Bucureşti, ESPLA, 1958, p. 67). Vezi şi G. Mihăilă, Principalcs etapes de Vhistoire des ctudes slaves..., Rsl., X, 1968, p. 203.
122
ploaie, vino . . . »), „femeie care face parte din formaţia de căluşari” (Gl. Olt. 27 : «Iera doisprezece căluşeri şi cu doo fete crăiţă. ») < ser. kraljice (ALET 320) „fete care umblă la Eusalii jucînd din casă în casă” (EJA Y 459—460).
crăvâi s. n. „daruri ce se aduc lăuzei constînd din diferite bucate” (în Banat) < ser. (CADE 349) kramj „un fel de plăcintă”, „idem” (EJA V 487) m.
credă s. f. vezi criedă
crevet (accentul!) subst. apare neglosat la Anon. Car. 348. Ar putea fi ser. icrevet „pat”, pentru care cf. EJA V 529.
crici vi. „a pune în vedere”, „a stărui” (Paşca, Glosar 23/215), „a spune” (Gregorian 80), „a vesti” (Lex. reg. 48), „a striga, a trimite vorbă” (Costin I 95), întrebuinţat în Banat şi Oltenia (CADE 353) < ser. kricati (DA I£ 906, CADE Găm. BESEE 462), kriciti „a stărui, a sfătui, a recomanda neîncetat” (EJA V 533). Yar. : crişî „a da de ştire”, „a striga”, în Banat (Petrovici VA 198), „a chema” (Trâpcea I 269). Aceste sensuri sînt, de asemenea, cunoscute şi etimonului sîrbocroat.
criedă s. f. „cretă” (ALE s. n„ IV, h. 916, pct. 36) < ser. kreăa „idem” (EJA V 500). Eu e limpede pentru ce Tamâs, EW 281 consideră var. rom. credă „cretă” împrumutată din mg. Tcreta.
crişcă s. f. „felie” (ALE s. n., IV, h. 1068, pct. 36, 47, 76), „bucăţi de pîine sau brînză, fărîmituri”, în Banat (Costin I 95) < ser. krUka „idem” (EJA V 553). Cuvîntul a fost atestat cu aceeaşi formă şi în Bucovina, însă acolo este de origine ucraineană (cf. CADE 355). Var. : crişcă, în Banat (Trâpcea I 269).
crişi vi. vezi crici
crişcă s. f. vezi crişcă
crofnă s. f. „gogoaşă” (ALE s. n„ IV, h. 1078, pct. 2, 36, 76) < ser. krofna (Mării II 342) „idem” (Eistic-Kangrga 404), de origine germană (cf. germ. Krapfen „gogoaşă”). Var. : crohnă, crovnă (ALE s. n„ IV, h. 1078, pct. 53, respectiv, 105)332.
crohnă s. f. vezi crofnă 131 132
131	1 CADE dă etimonul ser. kravalj, mai îndepărtat sub aspect formal de cuvîntul românesc.
132	Germ. Krapfen a dat în română croâfenâ, crafnă, crapfănâ (Mării, loc. cit.).
123
crov s. n. „groapă, scobitură în pămînt” (Boceanu 89, Gregorian 80), „vîlcea” (ALE s. n., II, h. 816), „baltă” (ALE s. n., III, h. 831), „gropiţă” (CADE 357) < ser. krov (CADE, Găm. EESEE 452) „adăpost, ascunzătoare, loc de pîndă” (EJA Y 617—618). Yar. : erau s. n. (ALE II, material necartografiat, întrebarea 6942, pct. 2, p. 20). Deriv. : crovân s. n. „groapă părăsită” (Boceanu 89), augmentativ, şi crovtt (Scriban 369), diminutiv.
crovân s. n. vezi crov croviţ s. n. vezi crov crovnă s. f. vezi crofnă
crug s. n. „orbită, ciclu (al soarelui sau altei planete)” (Popovic, Reci. . . 36), „boltă (cerească)”, în expr. «crugul cerului» sau «crugul ceresc» (DLEM 201) < ser. Tcrug „cerc”, folosit şi cu sensurile speciale ale cuvîntului românesc (cf. EJA Y 661—663) şi (sau) rus. Ttrug (Tiktin I 444, DA I, s. v., DLEM)133.
crumpîr s. m. „cartof” (Banat, Oltenia, Transilvania) < ser. Icrumpir (DA I2 s.v., CADE 359, Scriban 370, DLEM s. v. crum-penă134, Mării II 342) „idem” < germ. Grundbirn(e) (EJA Y 667). Alte variante se datorează sas. Krumpirn, (DU 180), magh. Tcrumpli, germ. Grundbirne (DA).
cruşâţ s. n. „drob de sare” (Petrovici YA 148) „fărîmă, bucăţică (de brînză, de sare), în Banat (CADE 360) < ser. Tcrusac (CADE, Trâpcea I 269) „hrană, alimente (în general)” (EJA Y 663—665, 679) Yar. : cruşâţ s. n. „drob de sare” (Costin II 81).
cruşâţ s. n. vezi cruşâţ
cuce subst. „cîine mic, tînăr”, în Banat (Weigand 319) < ser. kude „cîine tînăr (căţel şi căţeluşă)” (EJA Y 720).
cuciăş s. m. vezi cociâş cuciâr s. m. vezi cociâr cucurig s. m. vezi cutcurig
cuqlă s. f. „kugel, kegel” (Banat) < ser. kuqla „idem” (Popovici, BemerTc, 19).
133	DU 180, CADE 359, Scriban 370 consideră cuvintul un împrumut exclusiv din limba rusă.
134	E probabil că tocmai această variantă înregistrată de DLRM nu este de origine sîrbocroată, întrucît prezintă un -n- propriu etimonului german.
124
cuină s. f. „bucătărie, cuhnie ” (ALE s. n., IY, h. 1091, pct. 27, 36, 74; (Costin I 96) < ser. Icujna (DU 182, CADE 364, Trâpcea I 265, Scriban 374 Ionică, Term. 444) „idem” (EJA Y 751—752). Yar. : cuine (DU, Scriban, ALE a. n., pct. 29), cunie (ALE s. n., pct. 848), coinâ (Weigand 318).
cuine s. f. vezi cuină
culue s. n. „prestaţie în muncă faţă de comună” (Banat) < ser. TculuTc (Trâpcea I 269) „clacă” (EJA V 771) < te. Ictillulc (Turcizmi 424). Yar. : cuMca s. f. (Trâpcea, loc. cit.).
culucă s. f. vezi cubic
cumăşă s. f. „surată, soră de cruce” (Petrovici YA 44 : «Atunş roşăsc oauă şi să cumăşesc fiecile una cu alta. Dau mină una cu alta şi dzîc sora ori cumaşă».) < ser. Icumaca (Ibidem 148) „idem” (EJA Y 776), probabil un derivat din ser. Tcum „cuscru, cumătru” (cf. EJA Y 773 — 775). Deriv. : cumăşi vr. „a se prinde surate” (Ibidem 44, 148; cf. exemplul de mai sus).
cumăşi vr. vezi cumăşă
cumât s. m. „jurat” (Weigand 319), „consilier comunal” (Costin I 96), „membru în consiliul bisericesc” (Trâpcea I 269), în Banat, < ser. lomet (CADE 367, Trâpcea) „căpetenie a unui sat”, „jurat”, „ţăran înstărit” (EJA Y 105—107). Yar. : cumât (Popovic, Reci . . . 36).
cumbâră s. f. „obuz” (Banat) < ser. Tcumbara (Trâpcea I 269) „idem” (EJA Y 777) < tc. Icumbara (Turcizmi 424).
cumet s. m. vezi cumăt
ciim-gode adv. vezi gode
c u m - g 6 g e adv. vezi gode
cumpânie s. f. „breaslă, asociaţie, corporaţie negustorească” (în jurul anului 1800) < ser. Icumpanija (Scriban 376) „asociaţie, societate”, „companie (militară)” < it. compagnia (EJA V 780).
cunie s. f. vezi cuină
cupă s. f. „claie (de strujeni)” (ALE s. n., I, b. 118, pct. 36, 47) >scr. hupa (Mării I 365) „idem” (EJA Y 791). în Moldova de nord, rom. cupă e împrumutat din ucraineană (C. Eeguş, LE, XYII, 1969, nr. 6, p. 516).
125
cupî vt. „a prinde ceva (sau pe cineva) la un loc strimt” (Lex. reg. 48; Rădulescu-Codin 124 : « Pe panduri i-au cupit rău turcii la munte. »; Boceanu 89 : «L-a cupit în porumb, nu mai scapă. »), „a acapara, a lua cu japca” (C. v., IV, 1952, nr. 1, p. 34) şi vr. „a se strînge, a se încreţi” (Boceanu 89 : « Firele pînzei se cupesc cînd coşi strîns »)135 < ser. Tcupiti (se) (DA I2 997, CADE 369, DLRM s. v. cupit, Trâpcea I 269, Găm. RESEE 462—463) „a strînge”, „a îngrămădi” şi, reflexiv, „a se încreţi” (RJA V 798—802). Deriv.: cupit adj. „zgîrcit” (Boceanu 89 : «N-am văzut om cupit ca unebiu-tău. »), cupitâră s. f. „zgîrie-brînză” (C. v., IV, 1952, nr. 1, p. 35), ambele în Oltenia.
cupit adj. vezi cupî
eupitură s. f. vezi cupî
cutcurîg s. m. „spînz”, în Banat (Trâpcea I 269) şi Oltenia (CADE 363) < ser. (CADE)136 huthurig (Trâpcea) „idem” (Dicţ. scr.-fr. s. v.). Var.: cucurig (CADE).
D
dâfie s. f. „snoavă”, în Banat (Trâpcea I 269) şi Oltenia (CADE) < ser. davija (CADE, DLRM 213, Trâpcea I 269) „plîngere, jalbă”, „proces”, „afirmaţie” (RJA II 306 s. v. ăava, 315 s. v. davija) < tc. dava (Turcizmi 207).
dâică s. f. „doică” (ALR I, h. 222, pct. 51, 54) < ser. dajha „mamă” (RJA II 225). Cf. şi rom. dâică s. f. „dadă”, considerat tot de origine sîrbocroată (Scriban 386, CADE :< ser. dajha-, DLRM : < ser. dojka). Tamâs EW 289 explică cuvîntul prin mg. dajha.
d ă 1 6 c adv. „îndată, de grabă”, în Banat (Petrovici VA 148) este format după modelul ser. smesta „idem” (Ristic-Kangrga 975) < prep. s „de (pe)” + mesto „loc”. Var. : giloc (Petrovici VA 148) 136 137.
dedă s. m. vezi diedă
dedo s. (m?) vezi diedă
136	Atestările provin din Oltenia.
136	CADE dă ca etimon ser. kukurik „idem”, mai puţin potrivit din cauza formei.
137	J. Byck trimite pentru această formaţie la paralelele romanice : vfr. lues, sp. Incgo, port. logo, fr. sizr place, lat. statim şi germanice : zur Stelle, aaf der Sicile (SCL, I, 1950, nr. 1, p. 80 — 81). Aria cuvîntului românesc ne obligă, însă, să nu ocolim corespondentul sîrbocroat.
126
delie (accentul) subst. (m?) „luxura, amans” (Anon. Car. 344) ar putea fi ser. delija „călăreţ turc uşor înarmat din garda sultanului sau a vezirului”, „viteaz, voinic, om curajos”, „lăudăros” (EJA II 335), „persoană care duce o viaţă lipsită de griji şi searbădă” < tc. deli (Turcizmi 210).
deşcă s. m. (învechit) „termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu” (DLEM 236) < ser. de Sico (Scriban 414, DLEM) „băiat”, „flăcău” (folosit şi ca termen de adresare, Eisti<$-Kangrga 141).
devăr s. m. vezi dever
dever s. m. „vornicel” (Banat, Transilvania) < ser. (meni) dever (Tiktin138 II 536, CADE 422, s. v. divâr, Găm., împr. 215, Mării I 375) „idem” (Eistic-Kangrga 133). Var.: gever (ALE II, h. 162, pct. 29), giâvăr (Ibidem, pct. 64), gtvăr (Ibidem, pct. 53) „însoţitorul miresei (la nuntă)”139, dievăr, gievăr (Costin I 111), diâver (CADE 409), divâr (Dens. ŢH 316), diver140 (Tiktin) „cavaler de onoare al ginerelui”, divâr (Anon. Car. 334, Trâpcea I 269). Deriv. : de la toate variantele amintite cu suf. -iţă: diveriţâ etc. „domnişoară de onoare a miresei” (CADE 409, 422) şi cu suf. -el: dieverel s. m. „vornicel” (Costin I, 111).
deveriţă s. f. vezi dever
diâver s. m. vezi dever
dieă subst. (genul?), neglosat la Anon. Car. 355, ar putea fi ser. dika „(faptă de) glorie, laudă, fală”, „persoană, copil (care constituie mîndria cuiva)” (EJA II 393—395).
diâdă s. m. „bunic” (ALE I, h. 169, pct. 5), „moşneag” (ALE I, h. 189, pct. 5) < ser. deda, ded (V. Scurtu, CL VII, nr. 2, p. 285; Găm. împr. 215) „bunic”, bătrîn” (Eistic-Kangrga 134). Yar. :
138	Tiktin citează şi etimonul bg. decwer, care e, însă, valabil pentru rom. deăver folosit în Dobrogea.
139	Cf. pentru var. rom. givăr şi ALR II (p. 80, material necartografiat, întrebarea 2686, pct. 27) ,,cel care strigă darurile la nuntă”, şi (h. 161, pct. 27, 36, 76) „chemător la nuntă”.
u° Variantele cu di- şi ge- există şi în sîrbocroată : diver, dever (RJA II 460—461), dar cele româneşti nu decurg cu necesitate din acestea, putînd reprezenta la fel de bine fonetismul bănăţean : închiderea lui c > z, în primul caz, şi palatalizarea lui de -> ge, în cel de al doilea.
127
dedo s. (m. ?), formă neasimilată morfologic, dedă s. m. (V. Scurtu, loc. cit.).
dievăr s. m. vezi dever
dieverel s. m. vezi dever
divan s. n. „taifas” (ALE s. n., V, h. 1390, pct. 53, 64) < ser. divan (ŞIO 81) „taifas” (Bistic-Kangrga 141) < tc. divan (Tur-cizmi 220). Yar. : givân „idem” (ALE s. n., Y, pct. 27, 29, 36, 76). Eom. divan, cu alte sensuri şi altă arie, < tc. divan (DLEM 253).
divăni vi. „a taifăsui” (ALE s. n., Y, h. 1390, pct. 26, 76, 105) „a sta de vorbă” (Dens. ŢH 316), „a se sfătui” (DLEM 253), în Banat şi Transilvania (CADE 421) < ser. divaniti (ŞIO 81, 83; CADE, Scriban 435, DLEM) „a vorbi, a sta la taifas” (EJA II 419) < ser. divan „taifas” (Bistic-Kangrga 141). Cf. şi rom. divan „taifas”.
divăr s. m. vezi dever
diver s. m. vezi dever
dîrni 1 vt. „a împinge înapoi”, în Banat (Costin I 98) < ser. drmnuti „a zgîlţîi”, drnuti „a lovi, a izbi” (EJA II 784, 785). Cf. şi dîrni 2 vi.
dîrni 2 vi. „a se atinge de (onoarea cuiva)”: «Au început a-1 ruga să nu dîrnească la ticăloasa bătrînă.» (Ţichindeal, ap. CADE 423) < ser. dirnuti (CADE, Scriban 437) „a se atinge de” : «Da u licnost njegovu ne dirnem » (EJA II 414). Cf. şi dîrni 1 vt.
dîrpină s. f. „femeie înaltă şi voinică, dar leneşă”, în împrejurimile oraşului T. Severin (LE, IX, 1960, nr. 5, p. 35) < ser, drtina „iapă bătrînă”, „mîrţoagă” (Yuk 147, Bistic-Kangrga 181).
do adv. „aproape”, în Banat (Weigand 314) < ser. do (Gregorian GC 149) „aproape”, „lîngă, alături” (Bistic-Kangrga 148). în Oltenia se foloseşte loc. adv. «mai do » „aproape, cît pe aci” (Gl. Olt. 34 : « Iera mai do să cad, dar n-am căzut. »).
dodol s. m. (accentul?) vezi dodolă
dodolă s. f. „paparudă”, (Banat) < ser. dodola (Y. Bogrea DE IY 839, Trâpcea I 269) „idem” (EJA II 558). Eom. băn. dodoloi „paparudă”, folosit şi adverbial pentru un „om ud pînă la piele” (Molin 193) pare un derivat cu suf. moţional rom. -oi (în măsura în care n-a apărut în urma contaminării cu refrenul ser. „Oj dodo, oj dodo le !”din cîntecul paparudelor. Var. : dodol,
128
înregistrată tot în Banat (Petroviei VA 148) ne apare cu un derivat regresiv din doăolă. Cf., totuşi, şi var. ser. ăoăole (BJA II 558).
dodoloi s. (m. ?)vezi dodolă
dogodî vr. „a se afla” (Vîrcol 85 : « Nu s-a dogodit pînă acum. ») < ser. dogoditi se (Găm. RESEE 463) „a se întîmpla”, „a se afla” (Vuk 132).
doichine s. f. „doică” (ALE I, h. 222, pct. 40, 45, 69) < ser. dojkinja (Găm., împr. 215) „idem” (RJA II 587).
dolâf s. n. „dulap”, în Banat (Weigand 314) < ser. ăolaf (CADE 426) „idem” (RJA II 603) < te. dolap (Turcizmi 222). Var. : dulâf (Costin I 100).
dolâp s. m. „dulap” (Banat) < ser. dolap (CADE 426) „idem” (RJA II 603) < te. dolap (Turcizmi 222, 223). Cf. şi dolâf.
dolină s. f. „luncă frumoasă (verde)”, în Banat (Molin 193) şi Oltenia (Vîrcol 85), „vale mică, luncă” (CADE 472) < ser. dolina (Scriban 440, DLRM 257, Găm., Note sl.-rom. 257) „vale, depresiune înconjurată de munţi” (RJA II 608). Exclusivitatea sîrbo-croată a originii este greu de susţinut în măsura în care cuvîntul se foloseşte cu acest sens şi în altă arie în afară de sud-vestul ţăriiW1. Cf. şi bg„ rus., ceh., pol. dolina (RJA).
doniţă s. f. „cofă”, „găleată în care se mulg vacile sau oile” îşi găseşte corespondentul cel mai apropiat în ser. dojniea (DLRM 258) „vas de muls” (RJA II 585) şi pol. dial. do(j)niea (Tiktin II 564, DTJ 218, Scriban 442)141 142; acesta din urmă pare, însă, un împrumut din română.
dosta adv. „suficient” (Banat) < ser. dosta (Trâpcea I 269) „idem” (RJA II 679-681).
draghişca „vorbă întrebuinţată ca glumă, ca păcăleală: zî dragişca să-ţ dau ceva”, în Mehedinţi (Vîrcol 86) < ser. dragicka „vorbă ce trebuie spusă de cel care urmează să primească ceva”. Forma drăghisce, dată tot Vîrcol, apare ca un plural al lui dragişca,
141	Sensul „depresiune în formă de pîlnie în terenuri cu roci solubile” nu se dato-reşte limbii sîrbocroate, cum consemnează DLRM. După E. Petrovici, CL, X, nr. 2, p. 359—360, acesta e adus de soldaţii români care în timpul primului război mondial au fost în Italia. După Scriban, reprezintă germ. Doline.
142	CADE 429 dă şi corespondentul sîrbocroat şi cel polonez.
129
ceea ce ne împiedică să-l considerăm pe acesta din urmă interjecţie, iar pe de altă parte funcţia nu ne permite să-l considerăm substantiv.
drăghîsce vezi draghişca
drepşenîe s. n. „orcic (crucea unei căruţe sau a unei trăsuri de care se leagă şleaurile)”, în Banat (ALB s. n., II, h. 347, pct. 47, 76) < ser. drvSanik (Trâpcea I 269) „idem”, cunoscut nouă de la sîrbii din Foeni. Cf. şi dreanik în pct. 37 (ALB, loc. cit.). Var. : drep-şnic, dripşenic (Trâpcea)143.
drepşnic s. n. (accentul?) vezi drepşenic
driăucă s. f. „orcic” (ALB s. n., II, h. 347, pct. 36) < ser. dr(ij)evka „(bucată de) lemn” (BJA II 779).
dripşenic s. n. (accentul?) vezi drepşenic
dreven adj. „înţepenit, înlemnit, amorţit” (Transilvania) < ser. (CADE 435)144 dreven „de lemn” (BJA II 771). Deriv. : dreveni vi. „a înţepeni, a înlemni, a amorţi”, pentru care cf. şi ser. drveniti se (CADE) „idem” (BJA II 819).
dreveni vi. vezi dreven
drug s. m. „bară de fier sau lemn” < ser. drug (CADE 437, Scriban 449, DLBM 263) „prăjină” (BJA II 796). Explicarea etimologiei prin alte limbi slave (cf. DU 221, Tiktin II 577, Scriban 449) întîmpină dificultăţi de ordin formal. Deriv. : ărughineâţă „creangă groasă şi scurtă”, „par” şi drug4ţ s. m., dim. (DLBM 263).
drugă s. f. „fus mare”, „păpuşă de porumb” (Weigand 315, ALB s. n. I, h. 105, 108, pct. 836, 848, 876), „sucitor” (ALB s. n., IY, h. 1054, pct. 2, 105) < ser. druga (DU 221—222, Tiktin II 577, CADE 437, Scriban 449, DLBM 263, Găm. BESEE 458) „fus mare”, „drug” (BJA II 796). Deriv. : ărugtiş s. n. „sucitor” (ALB, s. n., IV).
drughineâţă s. f. vezi drug
druguş s. n. vezi drugă
druguţ s. m. vezi drug
143	Forma curentă sîrbocroată e zdrepăanik (Vuk 188)/
144	CADE citează ser. drven, mai puţin potrivit sub aspect formal (căci ar fi trebuit să dea *dîrven).
9 - c. 15
130
i duceau s. n. „dugheană”, „prăvălie”, în Oltenia (Lex. reg. 79), < ser. ducan (Găm. EESEE 459) „idem” (EJA II 852) < tc. dukkdn, pr. dukjkjan (Turcizmi 225—226).
duăn s. n. vezi duhăn
•T3L'.
duhăn s. n. „tutun”, în Banat şi Transilvania (CADE 440) < ser. duhăn (DU 223, Tiktin II 582, CADE, DLEM 265, Trâpcea I 269, Mării II 337; III 97, 104) „idem” (EJA II 875) < tc. ăuhan (Turcizmi, 226). Var. : duân (Mării II 337). du(h)ăn% vi şi vt. „a fuma” (Weigand 315) este fie un derivat românesc, fie un împrumut din ser. duhaniti „idem” (EJA II 875).
du(h)ăni vt. şi vi. vezi duhăn
duji vr. „a se plînge”, „a se căina” (Banat) < ser. tuziti se (Trâpcea I 269) „idem” (Bistic-Kangrga 182).
dulăf s. n. vezi dolăf
duliece s. m.145 „dovleac” (Banat) < ser. dulek (Trâpcea I 269) „idem” (EJA II 883) < tc. dolek (Turcizmi 226).
dura ! interj. în expr. dura ho ! notată ca răspuns pentru întrebarea : „Cum alungi calul?” (ALE s. n., II, h. 279, pct. 36) < ser. durai „idem” (notat în pct. 37). E. foarte probabil că subiectele anchetate nu au înţeles întrebarea, căci, în expr. rom., dura apare combinat cu ho „strigăt cu care sînt oprite vitele, mai ales caii” (DLEM 363), iar, pe de altă parte, sensul curent al interj, ser. dura este tocmai „opreşte !”, „stai!” (EJA II 894), provenind din tc. dura !, formă de imperativ de la vb. durmak „a sta pe loc, a aştepta” (Turcizmi 228).
duş (scris dush) subst. (genul?) „animus”, „voluntas” (Anon. Car. 335) < ser. dusa „anima”, „animus” (EJA II 896—901)146.
duşăncă s. f. „pieptar deschis (de şiniori)147 peste ciupag”, în Banat (Costin II 89) < ser. duSanka „veşmînt popular” < ser. Dusan, nume de persoană (EJA II 902).
duşâg s. n. vezi duşec
145	Trâpcea îl consideră de genul neutru, deşi îi dă pluralul dulieţi.
146	Dicţionarele româneşti nu înregistrează termenul.
147	(?).
131
duşec s. n. „saltea” (Trâpcea I 269) „plapomă (de pene, de puf), dună”, „dosul de pernă peste care se trage faţa” în Banat (Costin II 89) < ser. dusele „saltea” (RJA II 902) < tc. ăoşek (Turcizmi 229). Yar. duşăg, duşeg, (Costin II 89), duşig (Trâpcea)
duş6g s. n. vezi duşec duşig s. n. vezi duşec
duşnie s. (n?) „spiraculum” (Anon. Car. 335), „gaura în horn pe unde iese fumul” (Banat), „cap, astupuş de lemn ce se pune la gaura făcută în doagele unui butoi” (Oltenia) < ser. duSnih (CADE 446) „spiraculum” (RJA II 905).
duvâr s. n. „perete”, în vestul Olteniei (Gregorian 80, Boceanu 91) < ser. duvar (Găm. RESEE 454) „idem” (RJA II 907) < tc. duvar (Turcizmi 230)148. Folosit la Giurgiu cu sensul „gard” (comunicare orală acad. Al. Graur), rom. duvar e, evident, de altă origine (turcă sau bulgară).
E
erugă s. f. vezi ierugă
F
făidă s. f. „folos”, în' Banat (Anon. Car. 338) < ser. fajda (DA II 32) „idem” (RJA III 39—40) < tc. fayda (Turcizmi 276).
făli vi. „a lipsi”, „a aveâ un defect” < ser. faliţi (CADE 477) „idem” < it. fallire şi germ. fehlen, în dialectul bavarez, fâlen (RJA III 41-42).
fălîncă s. f. „lipsă, pagubă” (Trâpcea 1269) „greşeală”, „defect”, în Banat (DA II 440) < ser. falinlca (DA, CADE 477, Scriban 498, Graur ER 34) „idem” (RJA III 41).
fenier s. n. (accentul?) „felinar”, în Banat149 (Costin I 104: «Noaptea umblă omul cu fenier.») < ser. fenjer (Trâpcea I 269) „idem” (RJA III 49) < tc. vulg. fener (lit. fenar) (Turcizmi 279).
148	V. Bogrea DR III 730 consideră cuvîntul de origine turcă. în cazul acesta n-ar fi de înţeles de ce nu a fost atestat şi in altă arie sau ca arhaism.
149	în Moldova : fanar, finar (cf. DA II 94—95), care trebuie pus în legătură cu forma tc. lit. fenar, în Muntenia : felinar, în Transilvania lampaş (DA).
132
ficâtu-negru s. m. „ficat” (XALR-Olt. h. 108, pct. 949) este un calc după ser. crna dzigerica „ficat”. Cum ser. ă&igerica este un termen comun pentru plămîn şi ficat, diferenţierea obţinîndu-se prin determinanţii beo „alb” şi cm „negru” : bela dzigerica „plămîn”, crna dZigerica „ficat” (cf. RJA III 536), vorbitorii români l-au substituit atît prin ficat cît şi prin plămîn, noţiunea fiind redată de adjectivele alb şi negru. Cf. plomînu-negru „ficat” (XALR-Olt., h. 108, pct. 936) şi ficat-albu (XALR-Olt., h. 92, pct. 940). Cuvîntul sîrbo-croat este de origine turcă (Turcizmi 240—241). Vezi şi rom. jigă-riţă. Cf. şi B. Cazacu, în BL, IX, 1941.
ficâţ(î)-ăi-âlbi „plămîni (de porc)” (ALE s. n„ IY, h. 1122, pct. 2, XALR-Olt., b. 92, pct. 940) prezintă un calc după ser. bela dzigerica „idem”, literal „ficatul cel alb” < tc. ak ciger (RJA III 536, Turcizmi 240—241).
fijnî vi. vezi fizni
fiscal s. m. ,,avocat” (ALE s. n., IY, h. 989, pct. 29, 36, 53, 76 ; Molin 193) < ser. fiskal „idem” (Ristic-Kangrga 1176) < germ. Fiskal (EJA III 58).
fizni vi „a fluiera (din degete)” (KALR-Olt., h. 81, pct. 940, 944) < ser. zviznuti, prez. zviznem, „a fluiera (o dată)” (Ristic-Kangrga 264). Yar. rom. fijnî (NALR-Olt., h. 81, pct. 945, 948) se raportează la var. ser. zviznuti, prez. zviznem (Ristic-Kangrga 264).
fîcie s. f. vezi îucîe
forun s. n. vezi furună
forună s. f. vezi furună
fras s. n. „o boală a copiilor caracterizată prin crampe” < ser. fras (CADE 510, Mării II 342) „idem” < germ. austr. Frass (RJA III 69) şi din germ. (Tiktin II644) şi mg. frasz (Tamâs EW 362). Cuvîntul se foloseşte şi ca sinonim eufemistic pentru drac în expresiile de tipul: « mînce-te frasu ! », « calce-te frasu ! » (Mării, loc. cit).
f r î j e vt. „a distila, a fierbe rachiul” (ALE I, h. 250, pct. 36) a căpătat acest sens sub influenţa ser. peci „a frige”, folosit în expr, peci rakiju cu sensul „a distila (rachiul)” (Găm., împr. 221; cf. pentru sensul etimonului sîrbocroat răspunsul notat de ALE I în pct. 37 şi Ristic-Kangrga 647).
frulă s. f. „fluier”, „instrument de fluierat” (Banat) < ser. frula (Trâpcea I 269) „idem” (RJA III 75).
133
fueic150 s. f. „butoiaş”, „botă” (Banat, Oltenia) < ser. fu cij a (C. Lacea DE III 750, DA II 183, CADE 516)151 „un fel de butoiaş” (EJA III 77) < tc. fici (Turcizmi 285). Yar. : fuşie (în Banat, DA II 201), fîcie, în Gorj (Gîlcescu 120) 152.
furună s. f. „sobă” (Gl. Olt. 41) < ser. furuna (DA II 161, CADE 508, Găm. EESEE 454) „idem” (EJA III 80) < tc. furun < gr. fournos (Turcizmi 286). Yar. : forânâ s. f. „idem” (CADE), „gaură prin care răsuflă cuptorul” (DA) „coşul casei” (Yîrcol 86), forun s. n. „sobă de zid”, „cuptor” (Gregorian 80).
fuşie s. f. vezi fucie
G
gai s. n. „huei” (ALE s. n„ II, b. 585, pct. 76) „pădure (la şes)” (Weigand 316, CADE 525), „tufiş de mărăcini; pădure” (Gregorian GC 187) < ser. gaj (DA II 209 s. v. gaiu, Popovici, Bemerlc. 19, CADE, Găm., împr. 215, Trâpcea I 269) „pădurice, crîng” (ESA III 161).
gaigănă s. f. vezi căigână
gar s. n. „cenuşă de paie, tulei sau bîte (de floarea soarelui) arse”, în Banat (Mării I 365), „funingine” (Trâpcea I 269) < ser. gar (V. Bogrea DE IV, 816, DA II 225, CADE 528) „părţi negre nearse dintr-un combustibil care se înaltă cu fumul. . .” (ESA III 188). Yar. : gară s. f. (DA, CADE).
gară s. f. vezi gar
gâră adj. f. „cu botul negru (despre oi)”, în Banat (Costin I 109 : «Am o oaie bălă şi una gară. ») < ser. gara „oaie cu părul sau cu capul negru” (ESA III 189). Cf. şi rom. garoş.
gârişte s. f. „luncă, fînaţ” (Banat) < ser. gariUe (DA II 230) „loc unde a ars sau a fost distrus prin incendiere ceva” (ESA III 199). Probabil că la origine cuvîntul românesc a însemnat „curătură” (cf. DA, loc. cit.).
150	CADE dă accentul pe prima silabă făcie (?).
151	Scriban 531 indică etimologie turcă. Aceasta este puţin probabil, dată fiind aria cuvîntului românesc şi forma presupusului etimon turc.
152	La Anon. Car. 340 : fncsie „vasculum”.
134
garină s. f. „locul unde s-a tăiat o pădure şi au rămas numai buciumii” (DA II 225), „huci” (ALE s. n„ II, h. 585, pct. 29; CADE 529), „păşune (pe un loc unde s-a tăiat pădurea) (Dens. ŢH 318) < ser. gărina (Găm., Et. rom. 565) 153 „pădure tăiată” (ESA III 198). Yar. : gărînă s. f. (DA).
găroş adj. „pătat pe spinare cu negru” (DA II 232) < ser. garusa (V.’ Bogrea DE III 731, CADE 530) 154 „oaie, căţea etc. cu părul negru”, „nume pentru animale cu părul negru” (ESA III 202—203). Cf. şi ser. garusan, garusko „nume pentru berbeci cu lina neagră” (ESA III 203).
găigăn s. n. vezi căigănă găigănă s. f. vezi căigănă gărînă s. f. vezi gărînă gărlân s. n. vezi gîrcleân găzâ vt. şi vi. vezi găzî
găzdărîţă s. f. „stăpîna casei” (în Banat, judecind după exemplele citate de DA II 241, s. v. gazdă) < ser. gazdarica (Tiktin II 667) „idem” (ESA III 153). Cuvîntul nu este un derivat românesc, cum îl consideră DA, din următoarele motive : a) -ariţă, -ăriţă nu formează astfel de derivate (cf. DI 188—189) şi b) nu poate fi vorba de sufixul moţional -iţă, întrucît în româneşte nu avem o formă *găzdar „gazdă’ .
găzî vt. şi vi. „a călca (în picioare)” (ALE s. n., Y, h. 1360, pct. 2, 29) < ser. gaziti (CADE 531) „idem” (ESA III 158—159). Var. găzâ dată de Costin I 110 este îndoielnică, deoarece nu este confirmată de nici unul din exemplele citate de el: «M-o găzît cocia », « M-o găzît cu picioarele » şi nici noi nu dispunem de atestări concludente. Alte variante : găzi vr. „id.” Trâpcea I 269.
geac s. n. „sedilă” (CADE 532) „traistă din pînză (în care duc copiii cărţile la şcoală)”, în Gorj (Paşca 30/222) „mezel preparat din cecumul porcului, umplut cu măruntaie si carne de porc” (Gl. Olt. 42) < ser. dzak (CADE, Găm. EESEE 457) „traistă” (Vuk 859) < magh. zsaJc (EJA III 528). Deriv. : gecM s. n., dim. din geac „mezel. . .” (Gl. Olt. 42).
153	Cf. şi E. Petrovici, Vestiges des parlers slaves remplaces par le roumain, în „Balcania”, YI, Bucureşti, 1943, p. 498 — 500.
154	DA pune originea cuvîntului românesc în legătură cu magh. garos ,,mîndru, fudul”, fără a se pronunţa însă cu hotărîre.
135
gecui s. n. vezi geac gever s. m. vezi dever giâvăr s. m. vezi dever
gieco adv. ,,nimic”, în Banat (Costin I 113 : «Ieri nn l-ai auzit nici gieco zicînd ».) < ser. (g)deJco (E. Petrovici DR VI 366 — 369) „cineva, oricine” (RSA III 299).
gievăr s. m. vezi dever g i 1 o c adv. vezi d ă 1 o c gimîşcă s. f. vezi jemişcă
giordăn s. n. „şir de mărgele” (ALE s. n., IV, h. 1200, pct. 47, 836) < ser. ăerdan „colier, salbă” (RJA III 5) < tc. gerdan < pers. gerdan (Turcizmi 241). DA II 254 (s. v. gherdan) înregistrează var. ghiordan pe care nu o separă etimologic de gherdan (<tc. gerdan). Aceasta este just numai în măsura în care ghiordan nu reprezintă o literarizare (nejustă ca şi în alte cazuri; cf. chioş) a băn. giordan. Dealtfel, din cele trei atestări date aici, două nu sînt localizate, iar una provine din Banat.
giubră s. f. „gunoi” (ALE s. n., I, h. 13, pct. 36 : duc giubrâ = gunoiesc) < ser. ăubre, (Mării I 366) „idem” (EJA III 10—11) < tc. giibre (Turcizmi 253). Termenul se foloseşte şi fig. (peior.), mai ales, la vocativ, în împrejurări de ceartă : giubro ! = „gunoiule !” (Mării, loc. cit.); cf. şi expr. ser. corespunzătoare : ăubre jedno ! j,lepădătură (ce eşti) !” (Ristic-Kangrga 192). giumîşcă s. f. vezi jemişcă givân s. n. vezi divan givăr s. m. vezi dever
gîrcleăn s. n. „beregată”, „mărul lui Adam” (ALE I, b. 37, 38, pct. 24) „gîtlej” (Trâpcea I 269) (Banat, sudul Transilvaniei şi Oltenia) < ser. grkljan (CADE 546) „gîtlej”, „laringe”, „trahee”, „gît”, „esofag” (ESA III 638—639) 155 şi bg. grbkljan (pentru atestările din Oltenia). Var. : gărlân (Popovic, Reci. . . 38), grîcleân, grîgleân s. n. „mărul lui Adam”, gîrleân s. n. „beregată” (ALE I, h. 37, 38), gîrcleaci, gîrcleânţ s. n. „beregată” (în Transilvania, CADE), „trahee” (în Banat, DA II 237 s. v. gîtlej). La Anon. Car. 340 ger-kg an „gutlur”. 165 *
165 Şi pentru termenul sîrbocroat sînt valabile cele'constatate de DA, loc. cit.,
în legătură cu rom. gîtlej, «Deoarece poporul nu cunoaşte anatomia gîtului, în limbă se confundă cuvintele referitoare la diferitele părţi ale lui».
136
gîrcleânţ s. n. vezi gîrcleân gîrclenci s. n. vezi gîrcleân gîrleân s. n. vezi gîrcleân gîrleci(u) s. (n?) vezi gîrlîci
gîrlîci s. n. „gîtul unei sticle”, „intrare în pivniţă, bordei, peşteră, cavou”, „strungă”, „gaură în mijlocul pietrei de moară”, „fundul vîrşii” (DA II 230) = ser. grlic 156 (DU 268, Tiktin II 683, CADE 546, DA, Scriban 562, DLBM 338) „gură îngustă, gîtul unui vas (unei pungi, unui sac)”, „deschizătură, gură îngustă (a unor chei, a unui canal etc.)”, „piatră la moara de apă de un anumit diametru”, „motive în broderia populară” (RSA III 643) 157. Yar. ; gîrleci(u) s. (n. ?), gîrlij s. (n. ?) (DA) „rîuşor” cu deriv. dim. gîrli-cior s. (n. ?) (DA).
gîrlicior s. (n. f) vezi gîrlîci gîrlij s. (n. 1) vezi gîrlîci
gac s. m. „om de jos” (Banat) < ser. geale (Trâpcea I 269) „ţăran, plugar”, peior. „bădăran, nătîng” (BSA II 230).
glâvă s. f. „cap” (Trâpcea I 269) „capitol (de carte)”, în Banat (Costin II 100) < ser. glava „idem” (BJA III 164—173)l58.
gleânţ s. n. vezi cleânţ
gode, particulă ce formează compuse cu pronumele şi adverbele spre a le da un înţeles nedefinit (în Banat, DA II 280) < ser. god(e) (Mării I 366) „idem” (BSA III 414-415). Var.: goge (ALB s. n., IV, h. 1213, pct. 36), gogelea (Costin II 101: « Unde gogelea mă duc, tot cu tine mă întîlnesc».). Compuse : cum-gâge „cumva” : «roşu ca cum-goge călmăjînu» (ALB s. n., IY, h. 1215, pct. 36), eum-gâde „neapărat, negreşit” (Dens. ŢH 315); cf. ser. lcako god „oricum”, kakogod „cumva” (BJA IV 758); ce-gode „orice” (DA II 280), şi-goge „ori ce” (ALB s. n., Y, h. 1358, pct. 29 : «am dă toci şi-gogi-m trebe»); cine-goge „oricine” (Costin Mărg.159 45 :	«La * 168 169
156	Nu ser. grlic, cum notează DU, Scriban, DLRM.
157	Tiktin reconstruieşte un vsl. * grblici, care nu este posibil căci ser. c presupune un protoslav t (care oricum în vechea slavă n-ar fi dat c).
168	DA Iii 273 dă ca etimon bg. glava, dar are în vedere numai rom. arh. glavă „capitol” (în Moldova) şi „cap de animal” (în Oltenia).
169	La p. 139 goge e glosat „măre”.
137
cine goge ochii i-a arunca, / Pe toţi i-a îmbăta »); cf. ser. sta god „oricine”, Tcoji god „oricare, orice” (Stevanovid 439).
goge, particulă, vezi gode
gogelea, particulă, vezi gode
goglină s. f. „fructele roşii ale unor spini, probabil ale păduce-lului” (DA), „fructul spinului alb” (Mat. dial. 137) (în Banat) < ser. gloginja (DA II 281) „fructul păducelului” (RSA III 354—355).
golocrâc s. m. „(persoană) cu picioarele goale” (Banat) < ser. golokrak (Trâpcea I 269) „idem” (RSA III 443). Var.: bolacrâc adj., bolocrac adj. „neglijent, dezordonat” (Gl. Olt. 8)160.
gomilă s. f. „dîmb, movilă” (ALB s. n., III, h. 809, pct. 53), „grămadă de pămînt pentru însemnarea hotarului între două locuri” (DA II 285 ; Mat. dial. 137) < ser. gomila (DA, Popovici, BemerTt. 19, CADE 552, Trâpcea I 270) „grămadă” (BSA III 457-459).
gorneăc s. n. „vînt care suflă de la deal (de la munte) la vale (la cîmpie)” (în Oltenia, DA II 288) < ser. gornjak (Găm. BESEE 452) „idem” (BSA III 489). Var.: gorneâg s. n. (Boceanu, 93). Dată fiind aria cuvîntului românesc, în vecinătatea teritoriului lingvistic bulgar şi sîrbocroat, în explicarea originii lui se cuvine citat şi bg. gornjaJc „idem”, aşa cum procedează DA şi Scriban 568.
gorneâg s. n. vezi gorneăc
gost s. m. „oaspete”, în Banat (ALBT pct. 76) şi Oltenia (Gl. Olt. 47) < ser. gost (Tiktin II 693, DA II 289, CADE, Găm., împr. 215, Trâpcea 270) „idem” (BSA III 517—518). Deriv. : a (se) gosta vt. şi vr. „a (se) ospăta”; gostie, goştie s. f. „ospăţ” (DA).
gostâ vt. şi vr. vezi gost
gosti vt. şi vr. „a (se) ospăta” (Banat, Transilvania)161 < ser. gostiti (se) (Tiktin II 693, DA II 289), s. v. gost) „idem” (BSA III 251). Cf. şi deriv. rom. gostâ, gostie, goştie.
gostie s. f. vezi gost
160	Exemplul citat de GL. Olt«a ieşit bolocrac din casă » nu ne lămureşte pe deplin dacă e vorba de sensul glosat sau de cel cunoscut din Banat.
161	Cuvîntul apare la Anon. Car. 341 : goslesck „hospitor, tracto”. Gost nu apare, deşi Anon. Car. înregistrează cuvintele aparţinînd* aceleiaşi familii, chiar dacă sînt mai puţin semnificative. Aceasta ne-ar permite să conchidem că rom. băn. gosti a fost împrumutat anterior subst. gost.
138
goştie s. f. vezi gost grade s. f. vezi grăge grădie s. f. vezi grâge
grăge s. f. „cherestea” (ALE s. n„ II, h. 621, pct. 47) „bîrnă, grindă”; „putere, forţă” (Costin II 102: «Lasă-1 că n-are multă gragie în el».) < ser. grada (DA II 293, s. v. grade, Popovici, Bemerlc. 19, Găm., împr. 215, Trâpcea I 270) „material de construcţie, de obicei lemnos”, „construcţie, constituţie fizică” (ESA III 550). Yar. : gragie (ALE s. n„ II, h. 621, pct. 29, 76). Grade şi gradie înregistrate în DA sînt forme literarizate incorect căci gi (d) din împrumuturile româneşti este etimologic, iar nu un reflex bănăţean, al lui d urmat de o vocală anterioară.
gragie s. f. vezi grăge
grăbâr s. m. „un soi de carpen (Carpinus duinensis sau Orien-talis)”, în Oltenia de nord-vest, < ser. grabar (DA II 291, Scriban) „carpen” (ESA III 531).
grec s. m. „negustor”, în Banat (Weigand 316) a căpătat acest sens sub influenţa ser. grk „grec” şi „negustor” (cf. EJA III 441). Yar. : gri ic s. m. (Petrovici YA 149).
gr i ec s. m. vezi grec grîcleân s. n. vezi gîrcleăn grîgleân s. n. vezi gîrcleăn
gubav (şi gubav) adj. „lepros” (Anon. Car. 342); „bubos”, „nesănătos, lipsit de vlagă”, în Banat (Molin 194) şi Oltenia (Vîrcol 86) < ser. gubav (DU 284, Tiktin II 706, DA II 323, CADE 562, Scriban 580, Trâpcea 270) „lepros”, „bubos”, „rîios” (ESA III 722 — 723). Var. : gubav (Costin I 114). Deriv. : gubăvi vr. „a se umplea de lepră” (Anon. Car. 342), cf. şi ser. gubaviti se „idem” (ESA III 723); gubăvie s. f. „lepră”, gubăvenie s. f. „lepră” (Anon. Car. 342).
gubav adj. vezi gubav gubăvenie s. f. vezi gubav gubăvi vr. vezi gubav gubăvie. s.f. vezi gubav
gusu interj, „strigăt repetat cu care se cheamă gîştele”, în Banat (Mării I 366) şi în Oltenia de vest (n.n.) < ser. gusu „idem” (EJA III 778).
139
guzînă s. f. „partea inferioară a snopului” (ALE s. n., I, h. 71, pct. 76) : „snopii sînt tăt cu guzina afară”. Aspectul fonetic al cuvîn-tului cu q > u şi aria lui limitată la Banat ne trimite la limba sîrbo-croată (Găm„ împr. 215). Pe bună dreptate, E. Petrovici presupune în graiurile sîrbocroate dispărute din estul Banatului o formă *guzina (< gQz-), care a stat la baza cuvîntului românesc162. Cf. şi ser. guz „partea mai groasă a ştiuletelui de porumb” (RSA III 742), în raport de care ser. *giizina ar fi un augmentativ163.
H
Haidamac s. n. vezi aidamăc
halat s. n. vezi alât
hală s. f. vezi âlă
halovină s. f. vezi âlă
halui vi. vezi âlă
haluit adj. şi s. m. vezi âlă
harambâş s. m. vezi harambăşă
harambăşă s. m. „căpitan de haiduci sau de hoţi” are o etimologie dublă: ca arhaism (accentuat harâm-başâ; cf. Scriban 589) < tc. harami-başi (Scriban); ca apelativ în cîntecele populare (DU 290) şi termen actual în Oltenia şi Banat (mai cu seamă în forme fără h- : arambâşâ, arămbâşă, arimbâşă) < ser. (h)arambasa (ŞIO 81) „idem” (RJA III 570—571) < tc. haram%-baş% (Turcizmi 313), Dicţionarele noastre indică fără excepţie numai etimonul turc. Aceasta, chiar dacă poate explica accentul paroxiton (printr-o evoluţie ulterioară în limba română), nu poate explica toate formele fără h- (ştiut fiind că în unele graiuri olteneşti h este bine reprezentat). Pe acestea însă le explică foarte bine etimonul sîrbocroat, unde, dispariţia lui h- este normală (cele mai multe graiuri populare sîrbocroate necunoscînd acest sunet). In plus, ser. (h)arambasa (datorită faptului că desemna o realitate istorică perpetuată secole în şir) este foarte frecvent în folclorul sîrbocroat şi în vorbirea populară. Yar. : harambâş s. m., harambâş s. m., harîmbâş s. m. (DA II 361). Deriv. : harambăşie s. f. şi harambeţie (formaţie glumeaţă) s. f. „funcţia harambaşului” (DA).
162	Vezi E. Petrovici, Vesliges des parlers slaves remplaccs par le roumain, „Balca-, VI, Bucureşti, 1943, p. 500-501.
163	Pentru funcţia augmentativă a suf. ser. -ina cf. Stevanovic 524 — 525.
140
harambăşie s. f. vezi harambâşă harambeţie s. f. vezi harambâşă harîmbăş s. m. vezi harambâşă
hâsnă164 s. f. „folos” (ca cuvînt popular în Banat şi sudul Transilvaniei) < ser. hasna (Trâpcea I 270, Mării II 344) „idem” < magii, haszon (RJA II 58) 165 şi din acesta din urmă (DA II 375—376). Prioritatea etimonului sîrbocroat este cerută de aria cuvîntului românesc, precum şi de var. aznă (fără h-)1 notată de Trâpcea, căreia îi corespunde var. ser. asna (RSA 1186). Yar. : haznă (Mării). Deriv. : hâsnui vi. „prosum” (Anon. Car. 342). Numai de origine maghiară este rom. hasna (popular sau arhaic) din nordul Transilvaniei.
hâsur s. m. vezi hăsură
hâsură s. f. „rogojină” (arhaism citat de DA după Lexiconul de la Buda) < ser. (h)asura (DA II 376) „idem” (Ristic-Kangrga 12) < tc. hasir (Turcizmi 318). Yar. : hâsur s. n. (DA).
hăznă s. f. vezi hâsnă hărămbăş s. m. vezi harambâşă hăsnul vi. vezi hâsnă
hîrge s. m. ..nemernic” (Banat) < ser. (h)răa (Trâpcea I 270) „rugină”, fig. „netrebnic” (Ristic-Kangrga 883). hortâc s. m. vezi ortâc hortăci vr. vezi ortâc
I
iârc s. n. „şanţ mare (de hotar)” (Banat) < ser. jarak, gen. jarka (DA II 438) „şanţ” (RJA IY 465) < tc. arh (Turcizmi 362).
iărmă s. f. „făină muiată în apă pentru vite” (ALRT, p. 4, pct. 2 : «(Buiedzîli). Le dăm în iarmâ (fănină moiem cu apă) şi dăm la oi») < ser. jarma (Ibidem 318) „cereale măcinate mare pentru vite, huroaie” (Elezovic I 254).
iărmăţ s. (n?) „orcic” (ALR s. n., II, h. 347, nota de la pct. 36) < ser. jarmac idem” (RJA IY 471).
164	Cea mai veche atestare la Anon. Car. 342 : hasne „utilitas”.
165	Mării deduce cu vin tul sîrbocroat din tc. hasna, greşit, căci acesta a dat ser. hâsnă „trezorerie”.
141
ierghelă s. £. „herghelie”, în Banat (ALEM s. n., h. 205, pct. 36) < ser. hergela (ŞIO 81, Trâpcea I 270, Mării III 97, 104) „idem” (EJA III 594) < tc. hergele (Turcizmi 328). Yar.: arghilă (ALEM s. n., h. 205, pct. 29, 47, 76), argelă (Weigand 313)166. Deriv, argelar s. ni. „herghelegiu” (ŞIO 83).
i€riţă s. f. „grîu de primăvară” (Oltenia şi Banat) „o specie de mazăre” (Trâpcea I 270) < ser. jăriea (CADE 601) „grîu de primăvară” (EJA IY 470) şi bg. eriea (DA II 454—455, Mladenov 162 s. b. erina)l67.
ierugă s. f. „canal prin care se abate apa la moară” (ALE s. n., I, h. 152, pct. 27), „vînă de apă”, „izvor latent”, „pîrîu mai mare” (DA II 457), „iaz” (DLEM 373) < ser. jaruga (DA, CADE 601, Scriban 618, DLEM, Găm., împr. 218, Mării III 97 „groapă, şanţ cu apă”, „pîrîu” (EJA IY 472—473) < tc. yarik (Turcizmi 363; cf. şi Mallouf II 111). Yar. : irugă s. f. (DLEM) şi erugă s. f. (Tiktin II 598), probabil variantă grafică Deriv. : iuruguţâ s. f., diminutiv cu suf. -uţâ şi prezentînd asimilarea e > u (DA II 921).
iglă s. f. „andrea (de făcut plasă pentru pescuit)”, în Banat (ALE s. n., III, h. 742, pct. 76) şi Oltenia (Gl. Olt. 48) < ser. igla „ac (pentru împletit)” (EJA III 771). Dintre dicţionarele româneşti, DA II 462 înregistrează termenul, însă observă că se foloseşte rar şi, de obicei, la plural. Totodată, fără să-l localizeze, îi dă o etimologie destul de imprecisă: slav (bg., ser., rus.) igla „ac”, care nu e de natură să o infirme pe a noastră, cel puţin în cazul ariei citate. (Observaţiile din DA se bazează pe următoarea cimilitură:	«Cinci ţigănci trec pe drum, patru se încaieră ?
/Iglele/.»).
inât s. m. „ciudă, necaz”, „invidie”, „ură, duşmănie”, „sfadă” (DA II 544), „mînie” (Trâpcea I 270) şi „ceartă”, „gîlceavă”, „încă-păţînare”, în Banat şi Oltenia (CADE) < ser. inat (ŞIO 81, 84; DA, CADE, Scriban 628) „capriciu”, „ciudă, încăpăţînare” şi „gîlceavă, ceartă” (EJA III 834) < tc. inat (Turcizmi 346). Deriv. : in&giu adj. „invidios”, în Banat « Om inăgiu », pe care DA îl raportează la tc. ’inaă&y „încăpăţînat”. Nu vedem de ce nu s-ar raporta
166 Cf. var. ser. argela (RSA I 158), ardela (RSA I 160).
167 Rom. irită „idem” înregistrat în DA II 892 şi DU 344 nu e localizat. DU îl consideră împrumutat din rus. jarica.
142
la ser. inadzija „persoană arţăgoasă, certăreaţă”, din moment ce nn se recurge la limba turcă nici în explicarea rom. inât168.
inăgiu adj. vezi inât
iorgân s. n. „plapomă” (ALEM II, h. 358, pct. 2, 29, 36, 47, 76) < ser. jorgan (DA II 884, Găm., împr. 219, Trâpcea I 270, Mării II 337 ; III 97) 169 „idem” (EJAIV 658) < te. gorgan (Turcizmi 373). Cuvîntul mai cunoaşte o arie în Muntenia (ALEM II, h. 358, pct. 605, 686, 769) şi Dobrogea (DA), unde, evident, nu mai e un împrumut din sîrbocroată, ci din bulgară170 (DA) sau turcă (DU 431, Scriban 656).
iorgovan s. m. „liliac” (Syringa vulgaris), în Banat (DA II 884) < ser. jorgovan (DU 341, DA, Tiktin II 852, CADE 623, Scriban 656, DLEM 394, Trâpcea I 270) „idem” (EJA IV 658) < tc. erguvan (Turcizmi 373).
iribiţă s. f. „potîrniche”, în Banat (ALE s. n. III, h. 710, pct. 2) < ser. jarebica (DA II 891), jerebica (CADE 624) „idem” (EJA IV 469, 598). Var. : hiribiţă, în Oltenia (ALE s. n., III, b. 710, pct. 848) poate fi raportată şilabg. erebiea (DA II 392) „idem”, jarebica (Mladenov 162, 703).
irugă s. f. vezi ierugă
iruguţă s. f. vezi ierugă
isică171 s. f. „varietate de plop”, în Oltenia (Gl. Olt. 48) < ser. jasika „Populus tremula” (EJA IV 480).
ispit s. n. „examen”, (Banat) < ser. ispit (Trâpcea I 270) „idem” (EJA III 925).
istan adj. vezi istina
istănă s. f. şi adv. vezi istina
168	De fapt, tc. inat a fost împrumutat în Muntenia (ianât) şi Moldova de sud (iertat). Gf. A Scriban în „Arhiva” nr. 1/1912.
169	Tot etimologie sîrbocroată indică şi CADE 623, însă nu-1 cităm aici întrucît se referă la un rom. iorgart folosit în Bucovina.
170	Gf. bg. jurgan, jorgan (Mladenov 700).
171	Guvîntul'este înregistrat şi de DA II 899 cu sensul (care ni se pare îndoielnic) „plantă cu miros plăcut”, extras din exemplul: «Este-o casă mare / Cu nouă uscioare / Cu ferestre-n soare, / Uşi de isied, / Ferestre de sticlă ». Şi aci rom. isică poate însemna foarte bine tot „plop”. DA pune etimologia cuvîntului românesc în legătură cu bg. osika „nume de plantă”.
143
istina adv. ,,adevărat”, „într-adevăr”, (Banat) < ser. istina (DA II 911, CADE 627) „idem” (BJA IV 36-40). Var. : istănă (DA), istina (Costin 1123). Se pare că istina are şi valoare de substantiv : « Povestea mea îi istină». Da îl consideră, în exemplul citat, drept un adjectiv feminin invariabil. în lipsa altor exemple, e greu de spus care e adevărul, însă e cert că din astfel de întrebuinţări ale var. istănă a fost derivat pe teren românesc adj. băn. arh. istan, înregistrat şi el de DA s.v. istină. Dealtfel, la Trâpcea I 270 găsim : istină s. f. „adevăr, dreptate”.
istină s. f. vezi istina
istit pron. „acelaşi”, în Banat (Popovic 42) < ser. işti „verum, idem, ipse” (BJA IY 31—35). DA II 921 s.v. istină înregistrează adv. istit (cu var. iştit) în construcţii de tipul « istit acela » , « istit atunci». Evoluţia nu e greu de explicat dacă ţinem seama şi de construcţiile similare din sîrbocroată işti onaj şi isto onăa, unde işti, isto este posibil cu valoare de particulă (adverb) de întărire. în nici un caz istit nu este în legătură cu istina şi, prin urmare, inserarea lui de DA sub acest cuvînt constituie o eroare.
isto adv. „întocmai”, în Banat (Costin II 114) < ser. isto „la fel, de asemenea; într-adevăr” (Yuk 249).
istuc s. n. „pernă, căpătîi”, în Banat (Costin II 114) < ser. jastuk (Trâpcea I 270) „idem” (BJA IY 486) < tc. yastiTc (Tur-cizmi 364).
istit adv. vezi istit
9
izdâ 1 vt. „a trăda, a denunţa” (Banat) < ser. izăati (CADE 629, DA II 930) „idem” (BJA IY 151-153) 172.
izdâ 2 yt. şi vr. vezi izdât
izdât s. n. „colici intestinale”, „crampe stomacale” (DLRM398), în Banat, Oltenia şi Muntenia (DA II 930) < ser. (Popovici, Bemerh. 19, CADE 629) izdât „colici stomacale (despre care se credea în popor că sînt produse de un duşman, prin vrăjitorii cu ajutorul diavolului)” (BJA IY 150). Credinţa aceasta poate explica şi sensul de „drac” al cuvîntului românesc, înregistrat în DA. Bom. izdât este considerat de DA drept un participiu substantivat al lui izda vt. „a face să se îmbolnăvească” şi vr. „a-i veni (cuiva) rău”, pe
172	Scriban 667 citează etimonurile vsl. izdati şi rus. izdât’, ceea ce e de nesusţinut, cel puţin pentru aria din Banat.
144
care îl consideră împrumutat din ser. izdati „a da afară”, ,,a preda pe un răufăcător)”. în realitate, lucrurile stau exact invers. Subst. rom. izdat, împrumutat din sîrbocroată, a fost simţit de vorbitori ca un participiu, faţă de care a fost creat apoi un verb a izda, fără un corespondent cu acest sens în sîrbocroată. Confuzia între rom. izdat „denunţat”, part. lui izda „a denunţa” şi subst. rom. izdatj împrumut din sîrbocroată, o face şi Trâpcea I 270.
izgîrî vi. (şi vt. ?) „a arde (pîinea în cuptor)” (Banat) < ser. izgoreti (Trâpcea I 270), prez. izgorim „a se distruge prin ardere, a se preface în scrum” (RJA IY 179—180).
izmă s. f. vezi izînă izineâlă s. f. vezi izlnă izini vi., vt., vr. vezi izlnă
izînă s. f. „boală; nevoie, pacoste”, „murdărie de praf, nădu-şală” < ser. jezina (N. Drăganu DE YII 134) „slăbiciune fizică din cauza unei boli interne” (EJA IY 647). Yar. : izînă (DA II 931—932). Deriv. : izini vi. „a-i merge rău, a se prizări”, vt. şi vr. „a (se) murdări (rufele care nu sînt spălate bine)” şi izineâlă s. f. „izînă” (DA).
izmomâlă s. f. vezi izmomi
izmomi vt. „allicio, illicio”, în Banat (Anon. Car. 344) < ser. izmamiti „allicio, pellicio, abduco” (EJA IY 230—231). Deriv. : izmomâlă s. f. „illecebra” (Anon. Car. 344).
I
împupi vi. vezi pup închitâ vt. vezi chită închitât adj. vezi chită
J
jăgăriţă s. f. vezi jigăriţă jăgui vt. vezi jigni jămişcă s. f. vezi jemişcă jămliscă s. f. vezi jemişcă
jăp s. n. „buzunar” (Banat) < ser. ăzep (Trâpcea I 269) „idem” (EJA III 534) < tc. cep (Turcizmi 238).
jegâjnie s. f. „plasă de pescuit în formă de sac” (Oltenia) < ser. zâgaznja (CADE 677, DA II2 13, Scriban 712) „idem” (Ristic-
145
-Kangrga, 221). Yar. : jegâjne, jegâjniţă, jegârniţă, jegâsniţă, jegâzniţă, jegzniţă, jicâsnă, jigâjne, jigajneă, jigârniţă, jigăsnie, jigâşnie,
Mfa (DA s. v. jegajnie).
jegâjne s. f. vezi jegajnie jegâjniţă s. f. vezi jegăjnie jegârniţă s. f. vezi jegăjnie jegăsniţă s. f. vezi jegăjnie jegârniţă s. f. vezi jegăjnie jegui vt. vezi jigui jegzniţă s. f. vezi jegăjnie
jemişcă s. f. „pîinişoară, franzelă”, în Banat (CADE 678, DA II2 26 s. v. jimblă) < ser. zemieka (E. Petrovici, în ALRT 317 ; Găm.,	218) „idem” (Ristic-Kangrga 270). Yar. : gimişcâ
(ALRŢ, pct. 2, p. 2) giumişcă'{AIiR s. n., IV, h. 1070, pct. 47), jâmîşcâ, jemmşcă (CADE), jimişcă (DA), jâmlişcâ (ALE s. n., IV, h. 1070, pct. 53), jumiscă (Ibidem, pct. 64), zâmiscă (Petrovici VA 157).
jemnişcă s. f. vezi jemişcă
jestrilă s. f. „gladiş, verigar. Acer tataricum” < ser. zestila (Da 11^24) „idem” (Ristic-Kangrga 204).
jicăsnă s. f. vezi jegăjnie
jig s. n. „semn făcut cu fierul roşu pe corpul animalelor”, în Banat (Molin 193) < ser. zig (DA II2 22) „idem” (Ristic-Kangrga 208).
jigăjne s. f. vezi jegăjnie jigajneă s. f. vezi jegăjnie jigârniţă s. f. vezi jegăjnie jigăsnie s. f. vezi jegăjnie jigăsnie s. f. vezi jegajnie jigăricioâră s. f. vezi jigărîţă
jigărită s. f. „plămîni (de animale)” (ALR I, h. 45, 1, 28, 30, 77, 79 ; ALEM I, h. 68 : ALR s. n., IY, h. 1122, pct. 29, 36, 47, 76), „măruntaie de animale” (Dens. ŢH 341) < ser. (bela) ăzigerica (Dens. ŢH 57, DA II2 23, CADE 679, B. Cazacu, Les ăeno-minations du foie et des poumons, BL, IX, 1941, Găm., împr. 219 ; Mării III 97—104) „idem” (RJA III 536) < tc. ciger < pers. giger
10 - c. 15
146
(Turcizmi 240—241). Var. : jăgâriţă (Trâpcea I 269), jigărită173 (ALE). Compuse : jigăriţă-elea-albe „plămîni” (ALE, h. 45, pct. 40), calc parţial după ser. beta dzigerica ,,idem”, literal, ,,ficatul cel alb”. Vezi ficaţ(i-ăi)-albi. Deriv. : jigăricioăra s. f., dim. (DA).
jigni vt. „a arde, a însemna cu fierul roşu animalele” (Banat)
< ser. zigovati (DA II2 22 s. v. jig), prez. zigujem, ,,idem” (Eistic-Kangrga 108). Var. : jăgui, jegul, jigui (DA, loc. cit.)
jilav adj. „tare, vînjos”, „neelastic” (Banat) < ser. zilav (DA II2 24—25) „vînjos, zdravăn, rezistent” (Eistic-Kangrga 208).
jimişcă s. f. vezi jemişcă jivină s. f. vezi jivîni
jivîni (sic) s. f. pl. „galiţe”, în Banat (Costin I 125 : «Dă-li cucuruz la jivîni. ») < ser. zivina subst. col., „idem” (Vuk 166) Var. : jivină, joâvină (Weigand 213), jivină (Popovic, Reci. . . 42).
jîgăriţă s. f. vezi jigăriţă jîgîşniţă s. f. vezi jegăjnie jîgui vt. vezi jigui jivină s. f. vezi jivîni
joâmpă s. f. „mîncătură făcută de apă”, „afundătură într-un drum”, „groapă”, „prăpastie”; „loc neted pe coasta muntelui” (DA II2 32). Ar putea fi ser. ăzomba „hîrtop, bolovan (în drum)” (Eistic-Kangrga 1232) „prăpastie, ponor”; „teren nestabil”, pus în legătură cu ar. gubb „groapă adîncă”, „pnţ” şi pers. cunbe „mişcător, instabil” (Turcizmi 243) 174.
joavină s. f. vezi jivîni
jorjiţă s. f. „coada-cocoşului” (ALE s. n., III, h. 646, pct. 2)
<	ser. ăurăica „lăcrămioară” (EJA III 15), după informaţiile proprii, la sîrbii din Banat, numele unei plante medicinale.
jubră s. f. vezi giubră jumişcă s. f. vezi jemişcă
173	Costin I 124 îi dă sensul „aprindere (la boli)”, care e însă infirmat de însuşi exemplul citat spre a-1 ilustra : «Fugi, izdate spurcate, /.../ Fugi din jigăritele mele, / Din maţele mele ».
174	Termenul mai e înregistrat de CADE 680, care compară ser. zumba „gaură”, şi DLRM, fără soluţie etimologică.
147
jiirbă s. f. „grijă”; „muncă, treabă” (Banat): «Am multă jur bă pînă gat cutare lucru » (DA II2 62) < ser. zurba „grabă”; „îmbulzeală” (DA, Bistic-Kangrga 211). Deriv. : a jurbi vt. „a da cuiva mult de lucru”, „a obosi”, în Transilvania (DA), jurbi vt. vezi jiirbă
L
lâlă s. f. „lalea” (Banat) < ser. lala (Trâpcea I 270) „idem” (BJA Y 892) < tc. laie (Turcizmi 431).
lăciţă s. f. vezi lătiţă
lanţ s. n. „iugăr” (Banat) a dezvoltat acest sens sub influenţa ser. lanac (N. Drăganu DB VII 136—137) „lanţ” şi „iugăr” (BJA Y 895-896).
lătiţă s. f. vezi lătiţă
laz s. n. „loc de păşunat între ogoare”, „teren de curînddespă-durit, transformat în loc arabil sau în păşune”, „cîmp cultivat sau acoperit cu iarbă” (DLBM 447), cunoscînd o arie în Banat (Trâpcea I 270), o alta în Moldova şi o a treia în Transilvania (DA II2 s. v.); are o etimologie multiplă :< ser. laz (DU 358, DA, Scriban 731, DLBM)175 „teren defrişat pentru a fi cultivat”, „ogor” (BJA V 930—931), în Banat, şi (în Moldova şi nordul Transilvaniei)
<	ucr. laz (DA) sau magh. laz (CADE 700) ’176.
lăcărgie s. f. vezi lăeîrgie
lăcîrgie s. f. (accentul?) „vorbe neînţelese, murdare” în Banat (Costin I 126) < ser. lakrdîja „vorbe (goale)” (BJA y 891) <
<	tc. loliirăi (Turcizmi 431). Var. lăcărgie „discuţie animată” (Trâpcea I 270).
lăgăn adv. (adj. ?) „domol (dar bine)”, în Banat (Costin 1127), „uşor” (Trâpcea I 270) < ser. lagan „lent, încet, domol” (BJA V 868—870 s. v. lagahan).
lăgăn „a minţi” (Banat) < ser. lagati (Trâpcea I 270) „idem” (BJA V 871.972), cu adăugarea suf. iter. -ări, poate prin interme-
175	Etimonul sîrbocroat îl citează şi Mihăilă, împrumuturi 26.
176	Pentru aria din nord cf. ALR s.n., II, h. 593.
148
diul unui *lăji neatestat; cf. bălăcări < bălăci (Găm., Note sl.-rom. 466).
lăstâviţă s. f. „orificiul de la butucul roţii în care se introduce spiţa” (Banat) < ser. lastavica (Trâpeea I 270) „idem” (BJA Y 916 s. v. lastovica).
lătiţariu s. (n. ?) vezi lătîţă
lătiţă s. f. „altiţă” (Banat) < ser. lâtica (DA I 126 s. v. altiţă, CADE 698) „bucăţică de pînză (folosită ca clin, clapă de buzunare sau buzunăraş la cămaşă)” (RJA Y 919, Ristic-Kangrga 419). var. : lâciţă s. f. „cordică (panglică) neagră la gît” (Costin II 117) „panglică” (Trâpeea I 270), lâtiţă „beteală” (Gl. Olt. 58—59). Deriv. : lătiţariu (genul?) „idem” (DA)177.
lebeniţă s. f. vezi lubeniţă
legen s. n. (accentul?) „pelvis”, în Banat (Anon. Car. 350) < ser. legen „idem” (RJA V 955 s. v. leăen, 957 s. v.) < tc. legen Tur-cizmi 433).
libiniţă s. f. vezi lubeniţă
liebeniţă s. f. vezi lubeniţă
ligă s. f. „alunea (pe obraz sau pe trup)” (Banat) < ser. Ijaga (CADE 710) „pată” (RJA YI 234).
liţă s. f. „faţă”, ten” (ALRT, p. 10, pct. 2 : «Să nu cadă codru '(pistrui) pră liţă, să nu negriască liţa la fieci.») < ser. liee (ALRT 10) „idem” (RJA YI 40-46).
loâjă s. f. „minciună” (Banat) < ser. laî(a) (Trâpeea I 270) „idem” (RJA V 935-937).
lobdă s. f. vezi loptă
lobeniţă s. f. vezi lubeniţă
loci vt. şi vi. „a sorbi (cînd e vorba de animale)”, în Banat (Costin I 130) < ser. lobaţi, prez. locem (RJA YI 139).
lom s. n. „pobirci” (ALR s. n., I, h. 254, pct. 76), „gard de mărăcini” (Gîlcescu 121, Gregorian 80), „arbori doborîţi, crăci uscate şi rupte îngrămădite pe pămînt” (în Banat şi Maramureş,
177	Vezi şi G. Mihăilă, împr., p. 65, nota 3.
149
CADE 724). în aria din Banat şi Oltenia vine din ser. lom. (CADE, Găm., împr. 215, Găm. RESEE 458) „crengi rupte”, „arbori tineri cu crengile împletite unele între altele” (BJA VI 142—143), iar în cea din Maramureş din ncr. lim, lom (CADE). Deriv. : lomuliţ, dim. în Gorj (Gîlcescu 121).
lomuliţ s. n. vezi lom
lopâr s. n. „fund de mămăligă, seîndura pe care se răstoarnă mămăliga din ceaun” (Banat) < ser. (Popovici, Bemerlc, 19, CADE 724) lopar „cărpător, BJA VI 152).
lopăciţă s. f. vezi lopătiţă
lopătiţă s. f. „spată (omoplat)”, în Banat şi Transilvania de sud-vest (ALB II, material necartografiat, p. 35, întrebarea 2198)
<	ser. lopatica (Găm., împr. 215, Mării I 367) „idem” (BJA VI 153). Var. : lopăciţă s. f. „spată de la porc” (Costin 1130), „partea, superioară a piciorului la animal” (Trâpcea I 270).
loptă s. f. în expr. „de-a lopta”, „un joc vechi în Lugoj” (Costin II 121) < ser. lopta (Popovici, Bemerlc. 19, Tamâs BW 509, Trâpcea I 270, Mării II 342) „minge”, de probabilă origine maghiară (<labda, lapta) (BJA VI 155). Var.: lobdă „minge” (Trâpcea) şi altele sînt de origine maghiară (Tamâs EW 509).
loyăţ s. m. „(bun) ochitor” (ALB s. n., III, h —725, pct. 37)178
<	ser. lovac „vînător”, „bun ochitor” (BJA VI 164—165).
loză s. f. „vrej (de cartofi)”, în Banat şi Transilvania de sud-vest (ALB s. n., I, h. 196), „viţă de vie”, „vrej (de dovleac)” ; „rudă, neam” (Trâpcea I 270) < ser. loza (Găm., împr. 215) „viţă”, „vrej” (BJA VI 174—175)179. Bom. loză â fost notat şi cu sensul „tescovină” (ALB s. n., I, h. 237, pct. 28), care pare să nu fie dezvoltat pe teren românesc, ci împrumutat din ser. loza „idem”, folosit în graiurile sîrbocroate din Banat (Cf. op. cit., pct. 25). Sub raport semantic loză e un cuvînt diferit de loază „viţă de vie”, „ramură verde”, „vlăstar”, fig. „secătură” (DLBM 462) şi e diferit şi etimologic, căci loază, cu o arie mai întinsă şi cu un fonetism mai evoluat, este, pe bună dreptate, considerat un împrumut vechi slav
178	Răspunsul «bun lovăi » a fost notat alături de «puşcaş bun ». Cf. Anon. Car. 351, lovetz „emptor” (sic).
179	In nici un punct din ALR nu s-a răspuns cu loază. în schimb, loză e urmat de determinările : dă la crumpe (pct. 64), dă crump (pct. 76), crumpilor (27).
150
(Cf. DLBM, Tiktin). Distincţia etimologică între loză şi loază o face însă Scriban 759.
loznic s. (n.?) (accentul?) ,,Rebengelănder’’, în Banat (Wei-gand 320) < ser. loznik „vie” (BJA VI 173).
lubeniţă180 (accentuat şi lubeniţă) s.f. „pepene verde”, în Oltenia, Banat şi Transilvania de sud (ALB s. n„ I, h. 199) < ser. lub mica, Ijubdnica „idem” (BJA VI183, 278) şi bg. lubeniea, Ijubenica „idem” (Mladenov 279); Cf. Tiktin II 925-926, CADE 726, Scriban 758, DLBM 467)181. Var.: lebeniţă, Uebeniţâ (accentuat şi lebeniţă, lie-beniţă), în Banat şi Transilvania, Ubiniţâ, în Transilvania de vest (ALB s. n. loc. cit.), lobeniţă, în Oltenia182.
lud 1 s. m. „copil”, în Banat (Mat. dia, 1. 138) „copil mic crud la minte”, în Banat şi Oltenia (Molin 194, Vîrcol 86) < ser. lud „tînăr”, „mic” (despre copii)” (Elezovi6 378). Deriv. : ludeţe s.f. „infantia”, „innocentia” (Anon. Car. 351).
lud 2 adj. „prost, nătîng”, „naiv” (Oltenia, Banat,Transilvania) < ser. lud (Trâpcea I 270) „idem” (BJA VI 191—195) şi bg. lud (Mladenov 279—280) (Tiktin II 928, CADE 727, Scriban 759)183. Deriv. : zălud ,,naiv, nevinovat”, în Gorj (Scriban); rom. aluzi (CADE 42), aludzi (DA I 130 s. v. aluzi) „a-şi pierde din minte” < rom. lud sau ser. (DA I 130, Scriban 91)184 ludeti, prez. luăîm, „idem”, „a înnebuni” (Bistic-Kangrga 434); aluzit adj. „nebun” (DA).
ludâie s. f. „dovleac, bostan”, în Banat şi Transilvania (CADE 727, Scriban 778) < ser. (CADE) ludaj (Trâpcea I 270) „idem” (BJA VI 195).
ludeţe s. f. vezi lud 1
180	Apare şi la Anon. Car 351 : lubeniţă „melo”.
181	DU citează numai etimonul sîrbocroat.
182	bobenilă notat în pct. 848 este probabil o citire greşită a variantei lobenîlă (care, altminteri, nu apare în ALR s.n.).
183 Scriban citează pe primul loc vsl. lud, iar DLRM (care consideră cuvîntul învechit şi regional) numai pe acesta. Am optat pentru o etimologie dublă avînd în vedere cuvîntul popular folosit într-o arie învecinată cu teritoriul lingvistic sîrbocroat şi bulgar.
184	DA citează ser. luditi se, care e reflexiv, iar Scriban ser. luditi, care e tranzitiv.
151
ltilă s. f. „Mea” (ALB s. n., IV, h. 1144, 1146, 1148, 1149, în Banat) < ser. lula (Tiktin II 928, s, v, lulea, CADE 727, Scriban 759 s. v. lulea, Mării II 337; III 97) „idem” (EJA VI 215) <tc. liile (Turcizmi 436). Te. liile a dat în română lulea (DLEM 461).
Măi vr. „a se legăna” (Banat) < ser. Ijuljati se (Trâpcea I 270) „idem” (EJA VI 318).
lupidrăg s. m. „condurnl-doamnei” (Tropacolum majus), în Oltenia < ser. Ijubiărag (Tiktin II 934, CADE 731, Găm., Note sl.-rom. 569) „idem” (EJA VI 287). Var. : lupizărâg (Tiktin), bobi-drag s. m. (DA I2 s. v. condur).
lutul vi. „a vorbi fără rost”, „a bălmăji”, în Oltenia de vest, fostele raioane Tîrgu-Jiu şi Baia de Aramă (C. v., IV, 1952, nr. 1, p. 35) < ser. ludovati (Găm. EESEE 463) „idem”, prez. ludujem (EJA VI 198).
M
ma conj. „dar, însă”; adv. „ba (mai ales în dialog, spre a întări negaţia)”; „ba chiar, ba încă, mai mult decît atîta (mai ales în enumerări, spre a marca gradaţia)” (Banat, Transilvania) < ser. ma (CADE 733, DLE VI 1), conj., „idem” (EJA VI 340—343). Schimbarea categoriei gramaticale (conj. >adv.) s-a produs în română.
macar-cine pron. vezi mâcăr macar-de-unde adv. vezi măcăr macar-încotro adv. vezi mâcăr macar-unde adv. vezi mâcăr
măcăr adv., folosit în loc. conj. mâcăr că, mâcăr să „deşi, cu toate că”, în Banat (Petrovici VA 143 : «La tot natu-i dă unu ca la altu, mâcăr să fi pus numai o găină.») < ser. makar (da) „idem” < ngr. maltari (EJA VI 397—898)18s. Ca şi ser. makar, rom. băn. mâcăr serveşte la formarea unor pronume nehotărîte: mâcăr-şine „oricine”, mâcăr-şe „orice” (Petrovici VA 57, 151)188. Cf. ser .makar 185 186 *
185	Turcizmi 443 consideră că cuvîntul sîrbocroat este de origine turcă, dar etimonul tc. meger, citat acolo, nu se potriveşte formal.
186	Cu atestări de o vechime apreciabilă; cf. macar-cine, scris makaresine „quicun-
que; quivis” (Anon. Car. 351).
152
Tco „oricine”, makar sta „orice” (Stevanovic 283). Formează, de asemenea şi adverbe nedefinite: macar-unăe, scris malcarunăe, „ubicunque; quocunque”, macar-de-unde, scris malcardeunde, „unde-cnnque”, macar-încotro, scris maharenketro, „qnocnnque” (Anon. Car. 351)187.
mâcăr-şe pron. vezi mâcăr mâcăr-şine pron. vezi măcăr mag s. n. vezi snăgă
magiărcă s. f. „soi de viţă de vie foarte roditoare, cn struguri albi şi negri, cu bobul mare şi rotund”, în Banat (DLB VI 22) < ser. madarJca, madzarlca (A. Avram, LB, XIII, nr. 3, 1967, p. 253—254) „soi de viţă de vie” (BJA YI 357, 370)188. Var.: măjârcă (DLB) prezintă reflexul băn. ser. dz > băn. j.
măgrin s. m. vezi băgrin
mah s. n. „avînt”, „elan” (ALB II, p. 23, material necarto-grafiat, întrebarea 6956, pct. 27 : „tuşeaşci pînă-ş faşe mahu ge cîntat”), „energie”, „vlagă”; „bun”, „avut” în Oltenia, Banat şi Transilvania (DLB VI 193 s.v. mau) < ser. mah (DB V 901, VI 357, VII 516; Găm., împr., 215, DLB) „elan, avînt”, „energie”, „vlagă” (BJA VI 371—373; cf. în special expresiile de la p. 373 cu verbele uzeti, ucinitiy daţi similare celor româneşti cu verbele a-şi lua, a-şi face etc.). Var. : mau (DLB)
\ ţ mâistor s. m. „meşter” (în sud vestul ţării) < ser. şi bg. majstor (Tiktin II 944, DLB 56 s. v. maistru; I. Pătruţ, CL, X, 2, 1965, p. 327—336) „idem” (BJA VI 392—393, Mladenov 286). Var. : mâistur, măistore (DLB). Deriv. : mâistoriţâ s. f. „femeie maistor”, în Oltenia (n. n.) pentru care cf. şi ser. bg. majstorica „idem” (BJA, Mladenov), mâistorie „Kunst, Fertigkeit, Maisterschaft”, pentru care cf. ser. bg. majstorija (Popovici, Bemerk. 19).
măistore s. m. vezi mâistor mâistorie s. f. vezi mâistor mâistur s. m. vezi mâistor
mălă ş. f. „mahala”, „uliţă” (Banat) < ser. dial. mala (CADE 740) "„parte (a unui sat)”, „cartier (într-un oraş)” < ser. mahala
187	Şi pentru acestea există corespondentele sîrbocroate makar gde, makar kuda.
188	DLR notează că cuvîntul are etimologia necunoscută.
153
„idem” (EJA YI 373, 405), „uliţă” (Turcizmi 439 s. v. mahala) < tc. mahalle (Ibidem). Yar. : măhâlă a. f. „drum îngust, mic” în Banat (Costin II 122).
mălo adv. „puţin”, în Banat (Petrovici VA 151 : « Colindă, colindiţă, / Da-mi-ş malo lopătiţă ») < ser. malo (Ibidem 151) „idem” (Vuk 355).
maramă s. f. „batistă” (ALE s. n., IY, h. 1202, pct. 36) < ser. (dzepna) marama „idem” (Eistic-Kangrga 446) < tc. mahrama (Turcizmi 441 s. v. mahrama). Deriv. : mârămioârâ s. f., formaţie diminutivală (ŞIO 84).
mârvă s. f. „vită” şi „vite” (ALE s. n., III, h. 313, 323, în Banat) < ser. marva (Scriban 775, Tamâs EW 517, Trâpcea I 270, Mării, CL, XI, nr. 1, 1966, p. 118-119, DLE YI 126-128 s. v. marfă)189 190 s. f., col. „vite” (EJA YI 493). Deriv.: mărvâş s. m., în Banat, „persoană care se ocupă cu creşterea vitelor de lapte şi cu negustoria produselor lactate” (DLE YI 298).
mâscără s. f. „batjocură” (Costin I 134), „fapte sau vorbe urîte, murdare, obscene” în Banat (CADE 754) şi Oltenia (Ciauşanu 40/120 : « Am ajuns de mâscără »; DLE VI 159 s. v. mascqrâ)190
<	ser. măshara, mashăra „batjocură”, „vorbe sau fapte de batjocură” (EJA VI 495) < tc. maskara (Turcizmi 447). Tc. maslcara a dat în română mascara (cf. DLE, DLEM 481)191 192.
matrâc s. m. vezi mătrăc
matrună s. f. „talpa-ursului (Acanthus longifolius)”, în Banat,
<	ser. (Tiktin II 963, CADE 758) 192 matruna (DLE VI 327, s. v. mătrună) „idem” (EJA YI 534, unde cuvîntul sîrbocroat se dă fără accent). Var. : mătr4nă (DLE).
mau s. n. vezi mah
mâzgă s. f. „catîrcă” (atestat numai la Ţichindeal: « Un om a vrut să vîndă o mâzgă şi, pentru ca să o vîndă cu bun preţ,
189	De fapt, DLR dă ca etimon ser. mrva, probabil o greşeală de tipar.
190	Nici CADE, nici DLR nu separă etimologic mâscără de mascarâ.
191	Tiktin II 958 şi CADE înregistrează şi varianta măscâră, care, formal şi semantic se potriveşte cu ser. maskăra, citat mai sus. DLR VI 300 o consideră un derivat regresiv din măscări. Acesta se foloseşte însă în Banat şi,, la rîndul său, este raportat la ser. maskariti (DU 387).
192	Tiktin conferă ser. matrun „Gehbrmutter”, iar CADE nu citează etimonul, notînd doar „(srb)”.
154
o hrănea cu orz să se îngraşă », în DLE) < ser. mazga (CADE 759, DLE VI 118-199) „idem” (EJA VI 543). Var. : mâzglă (DLE).
mâzglă s. f. vezi mâzgă măeî vr. şi vt. vezi meci măgrin s. m. vezi bâgrin măhâlă s. f. vezi mălă măistoriţă s. f. vezi mâistor mărămioâră s. f. vezi maramă
mărămiţă s. f. „batistă”, arhaism în Oltenia (XALR-Olt., pct. 975) şi Banat (ŞIO 84)<scr. maramica (ŞIO, Popovici, Bemerk. 19) „idem” (RSA VI 468—469). Cf. şi rom. băn. maramă.
mârşăvi vi. vezi mîrşav mărvâş s. m. vezi mârvă măscări vt. vezi mâscără măsteală s. f. vezi măstilă
măstilă s. f. „cerneală” (Banat) < ser. mastilo (DLR VI 307, Trâpcea, 1270) „idem” (EJA VI 505). Var. : măsteală (CostinI 134), formată în română după cerneală, negreală etc. (DLE), mestilă (Mării I 367).
mătrăc s. (n. ?) (scris metrak) „baculus” (Anon. Car. 352) <scr. matrak193 (ŞIO 82, DLE 186) „băţ, bîtă” (EJA VI 534). Var.: metrâc (ŞIO), matrâc (DLE).
mătrună s. f. vezi matrună
meci vr. „a se strivi, a se zdrobi, a se bate, a se strica (despre fructe), în Oltenia (Scriban 793) şi vt. „a vătăma (despre oameni, animale, părţi ale corpului lor)”, în Banat (DLE VI 342) < ser. meciti (Arhiva XXVIII 73, Scriban, DLE), vr. şi vt. „idem” (EJA VI 550). DLE presupune că sensul al doilea al cuvîntului românesc s-a dezvoltat din primul sens, prin extinderea acestuia. Dar cuvîntul sîrbocroat are ambele sensuri, fiind un derivat din ser. mek „moale” şi însemnînd, în esenţă, „a muia ceva prin lovire sau strivire”. Var. : măcî, mici (DLE) meşi (Trâpcea I 270) meii (Costin I 136). Deriv. : mecit^ micit, adj. din part. pas. „lovit, bătut, strivit, zdrobit” (DLE), mecitură s. f. „aenigma” (Anon. Car. 35). 193
193	ŞIO consideră cuvîntul sîrbocroat un împrumut din turcă. RJA nu-i cunoaşte originea şi nici Turcizmi nu-1 inserează.
155
mecit adj. vezi meci mecitură s. f. vezi meci menghelă s. f. vezi menghele
menghele s. f. „fiecare dintre cei patru stîlpi bătuţi îu pămîut între care se fixează boul spre a fi potcovit” (Banat) < ser. men-gele (CADE 763, DLR VI 383—384) s. f. pl. „maşină de strîns a fierarilor” (Elezovi6 I 398; RJA VI 602). Var. : rnenghelă (DLR).
mesârniţă s. f. vezi mesărniţă
mesârniţă s. f. „măcelărie” (Banat) < ser. mesarnica (Tiktin II 766, CADE s. v., Scriban 800, DLRM 494 s. v. meserniţă, DLR 425, Trâpcea I 270) 194 „idem” (RJA VI 609). Var. : mesârniţă, meserniţă, misSrniţă, misârniţă, mişărniţă (DLR).
meserniţă s. f. vezi mesărniţă mestilă s. f. vezi măstilă meşi vt. vezi meci metrăc s. (n. ?) vezi mătrăc meţi vt. şi vr. vezi meci mici vr. şi vt. vezi meci micit adj. vezi meci
mihoi subst., în Banat, „sărbătoarea populară care se ţine (după localităţi) la 26 sept., 29 sept. sau 6 august, zi cînd se serbează patronul oilor” < ser. miholj (dan), miholje (Tiktin II 977, DLR 515—516)195 „sărbătoare la 29 sept.” (RJA IV 650). Var. mioi (DLR).
milă s. f. „(în adresare) soro !”, în Banat (Weigand 321) < ser. mila (moja) „scumpo, scumpa mea (în adresarea afectivă)” (RJA VI 664).
milui vt. „a mîngîia (pe obraz)” (ALR I, h. 235, pct. 35, 40) < ser. milovati, prez. milujem (Găm., împr. 215) „idem” (RJA VI 699-701).
mioi subst. vezi mihoi
194	Ga arhaism (sau în altă arie) < bg. mesarnica (DLR) „idem” (Mladenov 294 s.v. mesar).
195	DLR citează ser. Miholj „Mihai”, pe care RJA nu-1 atestă ca nume, ci doar ca adjectiv.
156
mirodie s. f. „verdeaţă aromată” este considerat de DLE VI 603 acelaşi cuvînt cn rom. mirodie „balsam, mireasmă”; „mirodenie” (< bg. mirodija), specificînd că e vorba de o extindere a sensului. Cum sensul de „verdeaţă aromată” apare numai în Banat (DLR) şi Oltenia sud-vestică (cf. mirodie „pătrunjel”, în Yînju Mare; vezi Lex. reg. 55), mai de grabă avem de-a face cu un împrumut din ser. mirodija „numele mai multor plante aromatice, printre care „pătrunjelul şi mărarul” < ngr. (ropciSia (EJA VI 747).
misârniţă s. f. vezi mesărniţă miserniţă s. f. vezi mesărniţă
misii vt. „a gîndi” (Trâpcea I 271), „a minţi”, în Banat (Costin II 127 : «Ai mislit-o, băiete !») < ser. misliti „a gîndi”, a considera, a închipui, a intenţiona” (EJA VI 761—768).
mişărniţă s. f. vezi mesărniţă
mişlenie (acc. ?) s. f. „Denken, Spekulation” (Banat) < ser. misljenje „gîndire, părere, opinie” (Popovici, Bemerk. 19).
misomor s. n. „otravă” < ser. misomor (V. Bogrea DE IV 831) „idem” (EJA VI 774).
m î n e d z i adv. vezi minezi
m î n e z i adv. „a doua zi, în ziua următoare”, „mîine” (Banat şi Transilvania), explicat de CADE 786 şi DLE VI 690—691 ca fiind un cuvînt compus din mîine + zi, este, în fapt, un calc după ser. mtradan „idem” < mira „mîine” + dan „zi” (EJA XVII 81). Var. : mîniedzî, mîniezî, mînidzî, în Banat (Petroviei VA 151), mînedzî (Weigand 321).
mîniedzî adv. vezi m î n e z i mîniezî adv. vezi m î n e z i mînidzî adv. vezi m î n e z i
mîrc adj. „murg”, „castaniu” (Trâpcea I 271) „roib” (ALE s. n., II, h. 275, pct. 36, 47) şi subst. „cal roşu în păr şi cu coamă neagră” (Costin I 132), „cal roib” (DLE VI 717) < ser. (CADE 788)196 mrk (Găm., împr., 216, Mării I 367, DLE) „maro, cafeniu”, „roib” (Ristic-Kangrga 475) 197. Var. : mîrg adj. (DLE).
196	CADE citează ca etimon ser. mrkov, care nu se potriveşte formal.
197	Cf. şi mrk konj în pct. 37.
157
mîrg adj. vezi mîrc
mîrşav (şi mîrşâv) „slab (care nu e gras)” (ALEM I, h. 96, în Banat, Oltenia de nord şi Transilvania de sud)198; în Oltenia se foloseşte şi cu sensurile evoluate „costeliv”, „prăpădit” (Ciau-şanu 189) şi „bolnav”, în împrejurimile oraşului T. Severin (LE, IX, 1960, nr. 5, p. 35 : « Azi sînt cam mîrşav, nu pot ieşi la lucru. »). < Ser. mrsav (Găm., împr. 216) „idem” (EJA VII 81—82). Eom. mârşavi vt. (Popovic, Beci. . . 43) „a slăbi (fizic)”, mîrşâvi, scris mershevescume (Anon. Car. 352) „macer fio” se raportează la ser. mrsaviti „idem” (EJA VII 82), dar poate fi şi un derivat românesc. Eom. arh. mîrşav „slab” are altă origine, probabil slavonă (cf. DLE).
mîrşâvi vi. vezi mîrşav
mladojânie s. m. „mire”, în Banat (Petrovici VA 151) < ser. mladozenja (Ibidem; Popovici, BemerTc. 19) „idem” (EJA VI 827). Var. imodojenie s. m. (Trâpcea I 271).
mleci s. m. vezi mleşe
mleş s. m. vezi mleşe
mleşe s. f. „alior” (Trâpcea I 271) „plantă cu floarea galbenă care trăieşte în pădure; dacă o striveşti se scurge din ea un suc alb spumos, cu care se ameţeşte peştele în rîu” (ALET, p. 1, pct. 2) < ser. mleca (E. Petrovic, ALET 317, Găm., împr. 216) „Euphorbia cyparissios” (Eistic-Kangra 467). Var. : mleci, mleş s. m. (Trâpcea I 271), cărora le corespunde var. ser. mlec (Eistic Kangrga).
mliascăi vi. „a clefăi” (ALE II, h. 37, pct. 76: «mliascâie dîn gură») < ser. mljashati „idem” (EJA VI 848 s. v. mljachati şi 850—851 s. v. mljeslcati).
modojenie s. m. vezi mladojânie
mojgî vt. vezi mujgî
momâe s. m. „flăcău” (ALET, p. 5, pct. 2) < ser. momak (ALET 318) „idem” (EJA VI 923). Var. : mumâc (ALET, p. 5, pct. 2 : «M-astrînjem muici muieri şi fece, pă faşem şîdzîtoare, .pa cîntă fecile, pă dzîc mumaşii-n floiri. »).
198	Cu acest sens îi e cunoscut şi lui Anon. Car. 353 : mershav „macer, maci-lentus”, mershava „macra, macilenta”.
158
motcă s. f. „jurubiţă, scul”, în Banat (ALE s. n., II, h. 460, pct. 2), Oltenia şi Transilvania (CADE 804) < ser. (CADE) motka (DLEM 517, Găm. EESEE 457) „idem” (Elezovic I 417 ; cf. şi motka în pct. 25, ALE s. n., h. 460). Deriv. : motchiţă, dim. (ALE s. n., h. 460, pct. 27). în Banat se foloseşte şi cu sensul „bîticel scurt pregătit pentru a prinde firele de pe rîşchitor” (Costin I 141), care are un bun corespondent în ser. motka „băt, nuia, surcică” (EJA YII 26).
motchiţă s. f. vezi motcă
mucenic adj. şi s. m. „martir (creştin)”, pl. mucenici „sărbătoare creştină (la 9 martie)” „colăcei în formă de 8, preparaţi cu nuci şi miere (ce se mănîncă la 9 martie)” < ser. mucenik (Tiktin II 1016, CADE 806, Scriban 839, Mihăilă, împr. 145, DLEM 519, Graur EE 85, 119, Găm. Note sl.-rom. 467) „martir”, „sărbătoare creştină la 9 martie” (EJA YII 112—113) şi rus. mudenik (DU 411, Scriban 839, Găm., Note sl.-rom. 467) „martir (creştin)”.
mucenie s. f. „mucenicie” (Popovic, Beci. . . 44) (arhaism) < < ser. mu6enje (Tiktin II 116, CADE 806) „idem” (EJA VII 114).
muceniţă s. f. „martiră” < ser. mucenica (Tiktin II 1016, CADE 806 s. v. mucenic, Scriban 839, DLEM 519, Găm., Note sl.-rom. 467) „idem” (EJA YII 112) şi rus. mucenica (Scriban 839, Găm., Note sl.-rom. 467) „idem”.
mujgî vt. „a mustui, a strivi (strugurii)” (ALE s. n., I, h. 232, pct. 2) < ser. moSditi „idem” (EJA VII 32—33). Yar. : mojgi „a încolţi, a îmbăia”, în Banat (Costin I 139).
mulă s. f. „catîrcă”, în Banat (CADE 807), „catîr”, „om slăbuţ, prostuţ” (Costin I 142) < ser. mula (CADE) „idem” < it. mula ’ (EJA YII 146).
mumâc s. m. vezi momâc
N
năimnic s. m. „salariat, angajat, mercenar” (Banat) < ser. najamnik (Trâpcea I 271) „persoană aflată în serviciul cuiva pentru plată”, „servitor”, „mercenar” (EJA YII 366).
naică s. f. „termen de respect cu care se adresează, la ţară, o persoană mai tînără unei femei mai în vîrstă”, în Banat şi Transil-
159
vania (CADE 819, Scriban 849) < ser. najka (DLRM 526, Trâpeea I 271) „termen de respect folosit de noră faţă de femeile mai în vîrstă din casă” (RJA YII 364 s. v. naja şi 371 s. v. najka). Tiktin II 1031 consideră naică o formaţie din rom. nană, CADE 819 nu precizează nici etimonul, nici limba slavă, no tind „[slav]”, iar Scriban 849 citează şi etimonul bulgăresc, la care, dată fiind aria cuvîntului, nu e nevoie să se recurgă.
nană s. f. „naică”, în Banat (Weigand 322) şi Transilvania (CADE 820, Scriban 850) < ser. nana (DU 418)199 200 201 „idem” (RJA YII 463).
naocol adv. „împrejur” (Trâpeea I 271) şi prepoz. „în jurul” (ALRT, p. 22, pct. 29 :	«şi atunci au pus jeghiu pe ţest
si naocol de el») < ser. naokolo (Găm., împr. 216) „idem” (RJA VII 470-471).
naopăc adj. „rău”, „duşmănos” (Banat) < ser. naopak (Trâpeea I 271) „idem” (RJA VII 471).
naplăd s. n. vezi năplâţ
naticăş s. m. „papuc de lină, cipic” (Banat) < ser. natikacf a)200 (TrâpceaTÎ 271, Mării I 367) „idem” (RJA VII 685). Var. : năticâci s. m., niticaci s. m., năticâc s. m., niticac s. m. (Mării).
năchită s. f. (scris nekite), neglosat la Anon. Car. 355 ar putea fi ser. nakit „(obiect de) podoabă” (RJA VII 391).
năhod s. (m. ?) „spirit rău”, „strigoi”, în Banat (Costin I 143) < ser. nahoă „copil găsit” (RJA VII 952—953).
năloăgă s. f. „îmbulzeală, îngrămădeală”, „mulţime mare” (Banat şi Oltenia) < ser. naloga (CADE 819, Scriban 855, Trâpeea I 271) „idem” (RJA VII 421).
nămojnic adj. „neputincios” (Banat) < ser. (Trâpeea I 271, Tomici, LR, XV, nr. 1, 1966, p. 100) 201 nemocnik (subst.), nemocan
199	DU citează etimonul sîrbocroat cu sensul „mamă”, sens existent, dar nu necesar în lămurirea originii cuvîntului românesc. CADE, Scriban şi Tiktin II 1032 citează, alături de etimonul sîrbocroat şi bg. nana, care nu explică din punct de vedere
- geografic cuvîntul românesc. La fel procedează şi DLRM 527, dovedindu-se inconsecvent. Cf. rezolvarea dată de DLRM rom. naică. Acad. I. Iordan explică cuvîntul ca provenind din graiul copiilor (SGL, XIV, 1, 1963, p. 11 — 12).
200	La Trâpeea scris natikaă; probabil, greşeală de tipar.
201	Trâpeea dă etimonul scris incorect nemocnik.
160
(adj.) „neputincios” (RJA YII 912, 913). Var. : nemoăşnic (Trâpcea), nemoâjnic (Tomici, loc. cit.).
năplăd s. n. vezi năplăţ
năplăt s. m. vezi năplăţ
năplăţ s. n. „obadă (la roată)” în Banat şi Oltenia (Tiktin II 1034), „talpă (la sanie)” (ALB s. n., II, h. 356, pct. 2 : «naplăţî gila sainie») < ser. naplatah (Tiktin, Scriban 855), pl. naplaci, „obadă” (RJA YII 484)202. Yar. : năplăt (ALB s. n., loc. cit.) s. m. şi năplad s. n. (CADE s. v.)203, naplad „locul unde se fixează spiţa într-un segment al roţii (Trâpcea I 271). Deriv. : năplădos adj. „necioplit”, „prost” (Costin I 144).
năplădos adj. vezi năplăţ
năprăci vt. „a arunca un farmec”, în Banat (Petrovici VA 152) < ser. napratiti (Ibidem) „a aduce, a face să vină (ceva rău)” (BJA VII 513 s. v. : «Aii se u sobi popovoj zapati silestvo stenica ; posa kaze da ih je neki zlotvor napratio na njenu kucu. ») 204.
năprăfTiă) s. f. „costum, uniformă bărbătească” ( : «Napraua ta aia nouă, / Am visat-o ruptă-n două.», ap. Tiktin II 1034) < ser. naprava (Tiktin) „idem” (BJA YII 513—514).
năpoiniţă (accentul?) s. f. „adălmaş” (Boceanu 97 : «să mergem să dai năpoiniţă») < ser. napojnica (Găm. BESEE 459) „dar în bani pentru băutură” (BJA VII 501).
năpusti vt. „a părăsi”, în Oltenia (Gîlcescu 122) şi Banat (Petrovici VA 152, Molin 194) şi, rar, ca arhaism (CADE 821, DLRM 530) < ser. năpustiţi (Găm. BESEE 463, Trâpcea I 271) 205 „idem” (BJA VII 548—549). Ca arhaism, poate avea şi altă origine.
202	Dacă ar veni din bg. naplata, cum consideră CADE 821, ar trebui să fie de genul feminin, or o astfel de variantă nu a fost atestată încă.
203	Costin I 144 îi dă sensul „roată de lemn descompusă în piese”. Este probabil un lapsus, căci exemplul citat de el («Buciumenii de la roţi / Tot mîni de hoţi /, Dar năplazii de la roţi / Talpe de voinici») arată că e vorba tot de „obadă (la roată)”. M. Tomici, LR, XV, nr. 1, 1966, p. 100 explică rom. năplad prin ser. naplat din grăbirile sîrbocroate din Banat.
204	„în camera popii au venit o mulţime de ploşniţe : preoteasa spune că un răufăcător le-a făcut să vină în casa lor”.
205	Dicţionarele româneşti consideră cuvîntul identic cu rom. a se năpusti, pe care îl consideră (vechi) slav (DU, CADE, DLRM s.v.). Etimonul sîrbocroat îl citează Scriban 856 şi Tiktin II 1034—1035 (alături de cel sloven).
161
năsîlnic s. m. „neînţelegător”, în Banat (Costin II 137) 206 < ser. nasilnik „om violent, brutal; tiran” (RJA VII 610).
năstăşnie adj. vezi nestâşnic năstrece s. f. vezi năstreşă
năstreşă s. f. „necaz, nenorocire” (Banat) < ser. nesreca (Trâpcea I 271, Tomici, LR, XV, nr. 1, 1966, p. 101) „idem” (Ristic-Kangrga 538). Var. : nestreşă, nistreşă (Trâpcea), năstrece (Tomici, loc. cit,).
năticâc s. m. vezi naticăş năticâci s. m. vezi natieâş
neamăsnic s. m. „locţiitor” (Banat) < ser. (Trâpcea I 271) 207 namesnik „idem” (Ristic-Kangrga 502).
neman „mons” (Anon. Car. 355) < ser. neman „larva, mon-strum”, de origine obscură (RJA VII 895).
nemoâjnic adj. vezi nămojnic nemoăşnic adj. vezi nămojnic nestâjnic adj. vezi nestâşnic
nestâşnic adj. „neastîmpărat”, „nehotărît”, în Oltenia (LR, IX, 1960, nr. 5, p. 35), în Banat şi Transilvania (CADE 832) < ser. nestasan (CADE, Scriban 857, DLRM 531, Găm. RESEE 462) „zburdalnic, neliniştit” (Vuk 433, Ristic-Kangrga 538). Yar. : nestâjnic „neastîmpărat”, în Gorj (C. v., III, 1951, nr. 2, p. 34) şi năstăşnie „zburdalnic” (DLRM). După Al. Graur, ER 27, rom. năstaşnic e paralel cu ser. nestasan (nu derivat din acesta).
nestreşă s. f. vezi năstreşă
niemestivt. „a mesteca încoace şi încolo, a frămînta”, în Banat (Costin I 146 : «Xu nemesteşti bine pînea. ») < ser. namesiti „a frămînta bine (sau mult)” (RJA VII 440 s. v. namijesiti, Ristic-Kangrga 502).
nistrece s. f. vezi năstreşă nistreşă s. f. vezi năstreşă
nişta pron. şi s. m. „nimic” în Banat (Costin II 138 : « Tu eşti nişta prîngă mine. ») < ser. nista (Trâpcea I 271) „nimic” (Yuk 437).
206	Pentru arh. năsilnic (în Moldova) cf. Tiktin II s.v.
207	Dă ca etimon ser. nemesnik (care nu figurează în RJA şi, probabil, e inexistent).
u - c. 15
162
niticâc s. m. vezi naticâş nitieâci s. m. vezi natieăş
mvă s. f. „cîmp, ogor, pămînt lucrat” (ALRT, p. 10, pct. 2 : « (Vitelo) Mănîncă cucuruzu pră nivâ. »), „luncă tînără”, „livadă”, în Banat (CADE) < ser. njiva (CADE 841, ALRT 319, Trâpcea I 271) „ogor” (Bistic-Kangrga 547).
no ! interj, „ei!”, „ei bine !”, în Transilvania carpatică (CADE 841) şi Banat (Tiktin II 1059) < ser. no (Tiktin, CADE, DLTM 544) „idem” (RJA VIII 212—214) şi mg. no (Tamâs EW 569). Var. : noâ (CADE).
noveală s. f. vezi noveâle
noveâle s. f. pl. „ziar” (ALE s. n., IV, h. 926, pct. 36) < ser. novine s. f. pl. „noutăţi” şi „ziar” (Stevanovic 193), cu schimbare de sufix : -ealâ în loc de -ina). Noveală s. f. „ziar” (Ibidem) este o formă de singular refăcută din pl. noveâle „ziar”, care e neobişnuit pentru vorbitorii români. Var. : novielie s. f. pl. (Costin II139), novele s. f. pl. (Popovic, Reci... 46) 208. După X. A* Ursu şi G. Mihăilă, SCL, XX, 1969, nr. 2, p. 213, ser. novine îl regăsim şi în rom. arh. novini, novine „ziar”, care este un împrumut cult.
novele s. f. pl. vezi noveâle novielie s. f. vezi noveâle
\ novină s. f. „timp cînd nu se vede luna” (Eudina-T. Severin) < ser. novina „noutate, lucru nou”, „lună nouă” (G. Mihăilă, SCL, XX, nr. 2, 1969, p. 213).
novine s. f. pl. vezi noveâle novini s. f. pl. vezi noveâle
O
obădă s. f. „marginea pălăriei” (Costin I 148), „cozoioe” (ALE s. n., IV, h. 1162, pct. 47 : «obada asta şestă pă sprînşene ») reprezintă şcr. obod „boruri (la pălărie)”, „marginea^ (la sită)” (Vuk 446), deformat sub influenţa etimologiei populare. în Oltenia : obod s. n. „calotă la pălărie” (Gl. Olt. 74).
208	Mării I 368 citează rom. arh. novină < ser. novina. Trimite însă la ALR s.n., IV, h. 926, pct. 25, 37, care reprezintă localităţile eu populaţie sîrbă Caraşova şi Gad.
163
obidi vt. şi vi. vezi obigi
obigi vt. şi vi. „a ispiti, a iscodi”, în Banat (Molin 194 : «Am obigit prin sat») < ser. obici, prez. obiăem (DLR VII2 28) „a vizita”, ,,a tîrcoli” (Yuk 443). Yar. : obidi ,,idem”, „a afla, a descoperi” (DLR).
oblâdnic s. n. vezi oblânic oblâinic s. n. vezi oblânic oblâmnic s. n. vezi oblânic
oblânic s. n. „bucată de pînză răsucită în formă de colac, pe care femeile o pnn pe creştet cînd poartă greutăţi pe cap”, „mototol de cîrpe pe care-1 pui sub brîu ca să-ţi ţie inima” (mai cu seamă în Oltenia, Banat şi Ţara Haţegului) < ser. oglavniTc „oblânic 1” (DLR YII 38). Yar. : oblâdnic, oblâinic, oblâmnic, oblâvnic, obleâdnic, oblednic, oglâbnic, oglâmnic (DLR VII2 38).
oblâvnic s. n. vezi oblânic obleâdnic s. n. vezi oblânic oblednic s. n. vezi oblânic
obloc s. n. şi s. m. „fereastră, geam” (Transilvania, Banat) < mg. ablah, ser. obloh (DLR YII2 46).
oglâbnic s. n. vezi oblânic oglâmnic s. n. vezi oblânic
obod 1 s. n. „veşcă (aşezată în jurul pietrelor morii ţărăneşti, pentru a împiedica risipirea făinii)” (DLRM 553) 209 210, „pîrlău (vas de lemn în care se opăresc culeşie rufele)” (Gîlcescu 122), în Oltenia (CADE 853) şi „butie făcută dintr-un trunchi de copac”, în Banat (CADE) < ser. obod (DU 437, Tiktin II 1071, CADE, DLRM) 230 „veşcă (la sită, la ciur, la tobă etc.)” (RJA VIII 417).
obod 2 s. n. vezi obădă
obrămniţă s. f. „cobiliţă” (Banat) < ser. obramnica (Trâpcea I 271, DLR VII2 55) „idem” (Ristic-Kangrga 557). Yar. : obrâniţă (ALR s. n. III, h. 853, Trâpcea, DLR loc. cit.).
obrâniţă s. f. vezi obrămniţă
209	La Wcigand 323 „Waschfass aus einem Baummstame gehohlt”.
210	Scriban indică vsl. rus. obocl. Cel puţin etimologia rusă iese din discuţie (mai cu seamă că şi Scriban fixează aria cuvîntului românesc în Oltenia).
164
ochiu-al-orb ,,tîmplă” este un calc lexical al ser. sle-pooâica, şlep o oho (Găm., împr. 221) „idem”, cuvînt compus şi sintagmă, formate din adj. şlep „orb” şi subst. oho „ochi” (Bistic-Kangrga 968 s. v. şlep şi slepoocica).
ocolo prep. „ringsum, herum” (Banat)<scr. oholo „idem” (Popovici, Bemerh. 19). Yar. : ocolu (Id., ibid.).
ocolu prep. vezi ocolo
ocret s. m. „pîrghie cu un braţ” (Banat) < ser. (Trâpcea I 271) 211 ohret „ceva care se întoarce, învîrteşte, roteşte”, „locul unde se întoarce, roteşte ceva” (BJA VIII 857).
odivamo s. n. „unealtă de pescuit”, notat în Banat de Trâpcea I 271 pare suspect, constituind singurul exemplu din materialul nostru de substantiv neadaptat morfologic (în română nu avem o clasă de neutre în -o). Oricum, sub aspect formal el poate fi pus în legătură cu ser. (h)odi (o)vamo „vino încoace”, aşa cum procedează şi Trâpcea.
odîrlî (vr. ?), vezi odîrni
odîrni vt. „a înţărca (un animal)”, vi. „a nu mai putea de foame sau de oboseală” (Banat, Oltenia) < ser. odrenuti „a alunga, a îndepărta” (DLBi VII2 134). Yar.: odîrli (vr.?) „a-şi pierde vigoarea şi prospeţimea; a se sfriji, a se jigări” (DLB). Deriv. : odîrnire s. f. (DLB).
odîrnire s. f. vezi odîrni
odina adv. „imediat, numaidecît” (ALBT, p. 8, pct. 2 : « Stoâca odma moare.») < ser. odma(h) (ALBT 319, Trâpcea I 271, DLB VII2 134) „idem” (Bistic-Kangrga 573, 574).
odorânie s. f. vezi odorî
odorenie s. f. vezi odorî
odorî vi. „a sfîrşi, a isprăvi cu munca (în special a termina de arat)” (Oltenia) < ser. odorati (CADE 861, DLB VII2132) „a termina de arat”, „a-şi întoarce datoria la arat” (BJA VIII 648). Deriv. : odor'Snie s. f., odorânie s. f., odorît s. n. „terminarea unei munci agricole, în special a aratului” (DLB VII2 137).
211	Citează ca etimon adj. ser. okretan „rotativ, mobil” mai puţin potrivit din punct de vedere formal şi al categoriei gramaticale.
165
odorît s. n. vezi odorî
odvoniţă s. f. „vasul cel mic pe care stă capătul fusului la moară” (Oltenia) < ser. odvodniea (E. Tudoran, CL, X, nr. 1, 1965, p. 143-144, DLB VII2141) „jghiab la moară” (BJA VIII 716). Yar. : otvoniţă (E. Tudoran, loc. cit.).
opâc adj. „cu care nu te poţi înţelege, îndărătnic” (DLB VII2 230), „nepriceput, nerod, prost” (Dens. ŢH 327), „rău”, „stîngaci” (Trâpcea I 271) < ser. opale (Dens. ŢH 56, DLB VII2 230). Var. : opâg „curios, ciudat, neobişnuit” (DLB VII2 230).
opag adj. vezi opâc
opâncă s. f. „pantof de femeie în formă de opincă” < ser. opanak, gen. opanka (DLB VII2 232) „opincă”, „idem” (BJA IX 21). Yar. : pane s. n. (DLB).
opîrtă s. f. „bocceaua pe care o duc femeile pe cap” (ALB II, material necartografiat, p. 148, întrebarea 3928, pct. 76) < ser. oprta „idem” (DLB VII2 244).
oprâvă s. f. „întîmplare, păţanie”, „ispravă” (Banat) < ser. oprava (DLB VII2 248).
oprăvi 1 vt. „ausfiihren, handeln”, în Banat (Weigand 323) ,,a termina, a isprăvi”, în împrejurimile oraşului T. Severin (Lex. reg. 49) < ser. opraviti (Găm. BESEE 463, DLB VII2 248) „a face”, ,,a confecţiona” (verbul arată sfîrşitul acţiunii) (BJA IX 102—105).
oprăvi 2 vt. „a alunga, a scăpa de cineva” (Costin I 150) şi cu sensurile speciale „a mîna durerile în altă parte”, „a opri pe cel mort să se facă strigoi” (Petrovici VA 152) < ser. otpraviti (DLB VII2 248).
opreg s. n. „fotă (cel mai adesea avînd în partea de sus o platcă ţesută, de care atîrnă fire groase de lînă în diferite culori)” (Oltenia, Banat212 şi Transilvania) < ser. opreg (DU 445, Tiktin II 1091, CADE 870, Scriban 904, DLBM 565, Găm. BESEE 460, DLB VII2 249) „un fel de şorţ asemănător opregului” (BJA IX 109). Yar.: oprieg „şorţul dinapoi foarte scurt, cu ciucuri coloraţi, lungi pînă la pulpe”, în Banat (Petrovici YA 152).
oprieg s. n. vezi opreg
212	La An. Car. 357 „praecintorium rusticum”.
166
orâniţă s. f. „luntre”, în Banat (Costin I 150), „luntre pescărească cu fundul lat” (DLRM 567), folosită pe Dunăre (Scriban 906) < ser. oranica (DLRM, DLR VII2 264) 213 „luntre de formă ovală”, derivat din ser. ormati < it. armare (RJA IX 157 s. v., 172 s. v. ormanica şi 173 s. v. ormati). Yar. : orâniţă (Costin I 150, Trâpcea I 271).
orăniţă s. f. vezi orâniţă
oriceac s. n. vezi oritâc
oritâc s. n. „otic”, „brăzdar” (Banat) < ser. oritalc (Trâpcea I 271, DLR VII2 308) „otic” (RJA IX 167); Var. : aritâc s. n. (ALR s. n., I, h. 23, pct. 36), oriceâe s. n. (Trâpcea), căruia îi corespunde ser. oricak (RJA IX s. v. oritak), oriteg s. (n. ?) (DLR VII2 308).
oritâg s. (n. ?) vezi oritâc
ormân s. n. „dulap” (ALR II, p. 110, material necartografiat, întrebarea 3891, pct. 47; Costin I 151, Petrovici YA 152), „Ladă (a miresei)” (ALR II, material necartografiat, p. 136, întrebarea 3893 pct. 2) < ser. orman (CADE 876, Găm., împr. 220, Trâpcea I 271, Mării I 368; II 337, DLR VII2 315—316) „idem”, împrumut din lat. armarium sau it. armario (RJA IX 172 s. v. orman, 173 s. v. ormar). Yar. : urmân s. n. (Costin I 212).
ortâc s. m. „tovarăş (de drum, de muncă etc.)”, „camarad” (DLRM 570), „frate de cruce” (ALR II, p. 68, material necartografiat, întrebarea 2627, pct. 53), „soţ (obiect care împreună cu un altul formează o pereche)” (Petrovici YA 57 : « (Luminările sînt) şinşi sau tri ori că şapee; să nu fie cu ortac. »), în Oltenia (Vîrcol 88), Banat şi Transilvania (CADE 877, ALR s. n., I, h. 15) < ser. ortak (ŞIO 84, DU 449, Tiktin II 1095, CADE, Scriban 912, Trâpcea I 271, Găm. RESEE 460, Mării III 96, DLR VII2 323) „tovarăş, asociat” (RJA IX 176) < tc. ortak (Turcizmi 503). Var. : hortâc (ALR s. n., I, h. 15, pct. 316). Deriv. : a se ortăei, a se ortăşi, a se hortăci (ALR s. n., I, h. 16) „a se întovărăşi (la plug)” < ortâc. Cf., totuşi, şi ser. ortaâiti (se) „a se întovărăşi”, „a fi tovarăş” (RJA IX 176). Tc. ortak a dat în română tot ortâc „tovarăş, asociat”, care este, însă, folosit în altă arie şi cu nuanţă ironică (Scriban 912). Prin urmare, citarea pe primul loc a etimonului turc de către DLRM este o eroare.
213	Tiktin II 1092 şi Scriban 906 dau ca etimon şi bg. vranica, care însă nu se potriveşte formal.
167
ortâci vr. vezi ortac
ortăl(i)uc s. n. „tovărăşie, asociaţie, ortăcie” (BL V 143) < ser. ortakluk „idem” (DLR VII2 324).
ortâşi vr. vezi ortac
oscoş s. n. vezi otcos
ostăvi vr. „a lăsa” (Trâpcea I 271), „a înceta, a face pauză”, în Banat (Costin II 144) < ser. ostaviti (Tomici, LE, XV, nr. 1, 1966, p. 101, DLR VII2 354, 362) „a lăsa”, ostaviti se „a înceta” (RJA IX 262-270).
otcos s. n. „polog, brazdă de fîn” (Oltenia şi Banat) < ser. otkos (Popovici, Bemerk. 19, CADE 880, DLEM 573 s. v. otcos, Trâpcea I 272, Găm. EESEE 458, VII2 373) „idem”, derivat regresiv din oikositi (EJA IX 389). Var. : otcos (ALE s. n., I, h. 126, pct. 2, 29, 872) şi oscoş (Op. cit., h. 127, pct. 886).
otcos s. n. vezi otcos
otic s. n. „lopăţică cu care se curăţă de pămînt brăzdarul şi cormana plugului”, îşi găseşte cel mai apropiat corespondent slav în ser. otik (Tiktin II 1100, CADE 880, Scriban 916, DLEM 573, DLE VII2 375) 214 „idem” (EJA IX 370).
otvoniţă s. f. vezi odvoniţă
ozmî vr. vezi uzmî
P
pa conj. „şi (consecutiv)” (ALET, p. 11, pct. 2) < ser. pa (ALET, p. 319, 320) „idem” (EJA IX 541-544). Var. : pa (ALET, pct. 2, passim) 215.
paceariz s. m. „sluţenie”; „prichindel, ştrengar mic şi isteţ” (Banat şi Oltenia) < ser. pacariz (CADE 884) „stricăciune”, „daună” (EJA IX 545), „persoană care produce o stricăciune, o pagubă” < tc. pagamz (Turcizmi 506). Var. : paceriz s. m. (CADE).
paceriz s. m. vezi paceariz
214	Pentru aria cuvîntului cf. ALR s.n., I, h. 23.
215	Cf. ex. s.v. momdc.
pâclă s. f. „pachet” în expr. : « paclă cu duan » (Banat) < ser. paklo (Trâpcea I 272) „pachet, pacheţel” (Ristic-Kangrga 630). Cf. şi germ. Paekel, mg. pakli (Tamâs EW 583).
pacmiâdz s. n. vezi pecmez
pacsamet s. n. „pîine prăjită” (Banat) < ser. peksemet, peksemit (Trâpcea I 272) „pîine prăjită, uscată”, „posmag” (BJA IX 762) < tc. peksimet (Turcizmi 514—515).
pahar s. n. vezi pehâr
pahârnic s. m. vezi pehâr
paivăn s. n. „funie sau ştreang (de pripon)” (DLBM 577), în Banat, Transilvania (CADE 887) şi Oltenia de vest (n. n.) < ser. pajvan (ŞIO 84, CADE, DLBM, Trâpcea I 272, Mării III 97, 104) „frînghie (cu care se împiedică picioarele calului” (BJA IX 564) < tc. payvant (Turcizmi 508) 2l6. Yar. : păivân (ALB s. n., III, h. 664, pct. 47), poivăn (Ibidem, pct. 53). Deriv. : împăivănâ vt. „a împiedica vitele (legîndu-le unul din picioarele dinainte de coarne cu o frînghie scurtă)”, în Oltenia (n. n.).
pămăt s. n. vezi pămet
pămet s. n. „minte, pricepere, inteligenţă”, în Oltenia (Cf. Boceanu 100 : «n-ai pamet hici, degeaba ai fost la şcoală ») Haţeg (Dens. ŢH 244, 327), Banat şi Transilvania (CADE 892) < ser. pamet (CADE, Trâpcea I 272, Găm. BESEE 461) „memorie, minte, inteligenţă” (BJA IX 597—605). Yar. : pămăt, în Banat (Anon. Car. 358) şi Oltenia (Lex. reg. 49) şi Banat (Costin I 153).
pâore s. m. „plugar, ţăran agricultor”, în Banat (ALB s. n., I, h. 14) < ser. paor „idem” (Mării II 343) < germ. Bauer, eventual, şi din germ.
parip s. m. „telegar, armăsar”, în Banat şi Transilvania Carpatică (CADE 904) < ser. parip „cal (adesea de rasă inferioară)” < gr. Ttapi7t7to? (BJA IX 649) şi mg. paripa (Tamâs EW 591). Var. :părip „equus” (Anon. Car. 359).
pârtă s. f. „cu sens neprecizat (dungă?, articol de podoabă?): «Neicuţă brăciri cu partă, / Ia fă bine de mă iartă. », în Banat
216	Tiktin III 1108 şi Scriban 922 citează şi bg. pajvan (care pentru aria amintită nu e necesar).
169
(Folclor Tr. II 516)217 < ser. parta „dungă”, „tiv decorativ”, „podoabă la costumul şi pălăria bărbătească”, „pafta” etc. (cf. RJA IX	658—659)	şi mg. parta	(Tamâs EW 595).
pâsoş s.	n. „bilet de	vite” a. n. II, b. 322, pct. 47)	< ser.
pasos Găm., împr. 220) „paşaport”, considerat un împrumut din germ. Pass (RJA IX 671) 218 219 220. Ser. pasos este, mai de grabă, un împrumut din magii, passzus, care-1 explică mai bine formal şi care a dat în româneşte păşuş (CADE, Tamâs EW 601; Cf. şi ALR s. n., II, h. 322, diferite puncte în Banat şi Transilvania).
pă conj. vezi pa
păclie s.	f. „bundă” (ALR s. n., IV, h. 1185, pct. 98),	„haină
ciobănească (fără mîneci şi	fără guler, lungă pînă la glezne,	făcută
din piele de oaie cu lînă în afară şi avînd la spate o glugă din piele de miel)” (DLRM 592) < ser. opaTclija (DU 453, care observă că iniţiala a căzut în română prin confuzie cu articolul, CADE 884, Scriban 946) „idem” considerat un derivat din adj. ser. opale „pe dos” + suf. -lijam, dat fiind că lina se poartă în afară (RJA IX 18)223.
păhăr s. n. vezi pehăr
păivăn s. n. vezi paivân
pălugă s. f. „pîrghie de lemn, cu un capăt lăţit, care se introduce între roţile unui vagonet pentru a-1 frîna” < ser. poluga (DLRM 594, Scriban 948) „par, prăjină, drug, pîrghie de lemn sau fier” (RJA X 622) < lat. palanga (RJA IX 583). Var. : poMgă s. f. „rudă de lemn”, în Banat (Trâpcea I 272).
pămucă s. f. „bumbac brut” (Trâpcea I 272), „vată” (ALR s. n., IV, h. 1236, pct. 2, 27, 29, 36, 47, 53, 64, 76), „iască” (ALR II, p. 128, material necartografiat, întrebarea 3860, pct. 47) < ser. pamuk (CADE 893) „bumbac”, „vată” (Ristic-Kangrga 632) < tc. pamuk < pers. penbe (Turcizmi 509).
217	Costin I 154 glosează cuvîntul „cingătoare”. Sensul acesta este posibil în citatul dat de el: « Cît fusei la mama fată, / Purtai chită după partă » (dar nu sigur, căci ,,chita”, de obicei, nu se poartă la cingătoare). Este însă imposibil în citatul nostru.
* Tot ,,cingătoare” glosează cuvîntul şi Trâpcea I 272.
218	Cf. şi ser. pasoă ,,bilet de vite”, notat în pct. 37 (ALR s.n., II, h. 322).
219	în legătură cu funcţiile derivative ale suf. ser. -tija cf. Stevanovic 508 — 510.
220	în pct. 25 ALR s.n. notează forma ser. paklija, probabil influenţată de cea românească.
170
părîp s. m. vezi parîp păstrungă s. f. vezi păstrugă
păstrugă s. f. „peştele Acipenser stellatus” = ser. păstrugă (DU 465, Tiktin III 1132, CADE 911, Scriban 953, DLEM 597) „idem” (EJA IX 689). Yar. : păstrungă (DLEM).
păsui s. n. „fasole”, în Banat (Costin II 148, Petrovici YA 153). < ser. pasulj (CADE 911, DA II 72 — 73 s. v. fasole, Trâpcea I 272) „idem” (EJA IX 691) şi magii, paszuly „idem” (DA). Yariantele feminine păsulă, păsule, folosite în Banat şi Transilvania (DA, Tiktin), au la bază, probabil, ser. pasulja, formă de genitiv singular (partitiv), folosită, poate, chiar mai frecvent, decît cea de nom.-ac. Deriv.: păsulică, s. f. (< păsulă + suf. dim ,-ică) „mărul lupului” (ALE s. n., III, h. 657, pct. 29). După Tamâs EW 600—601 var. păsui are o origine exclusiv sîrbocroată.
păsulă s. f. vezi păsui păsule s. f. păsui păsulică s.f. vezi păsui
V pecâr s. m. „brutar” (ALE s. n., II, h. 504) se întrebuinţează în Banat, Transilvania şi nordul ţării. în partea de sud-vest provine din ser. pekar (Mării I 368) „idem” (EJA IX 760), iar în nord din ucr. piTcar (cf. pct. 366) 221. Yar. : piecar(i) (ALE s. n., II, h. 504, pct. 36, 47, 76), piear(i) (pct. 27). Deriv.: pecărie s.f. „brutărie” (Mării).
pecărie s. f. vezi pecâr
peciţă s. f. „grămadă de snopi de grîu (între 7 şi 21) pe holdă”, „jumătate de claie (de grîu)” (ALE s. n., I, h. 58, pct. 76 şi h. 59, pct. 47) < ser. petica „grămadă de cinci snopi de grîu” (EJA IX 813). Yar. : pieciţă (ALE s. n., I, h. 58, pct. 36), peşiţă „cruce de grîu” (Trâpcea I 2 72 ) 222 ; în Oltenia, pletită (Gl. Olt. 84), probabil prin contaminare cu plete, împleti etc.
pecmez s. n. „magiun”, în Banat (CADE, Scriban, ALE s. n., IV, h. 1082) < ser. pekmez (Trâpcea I 272, Mării II 337 ; III 96,104) „idem” (EJA IX 762) < tc. pekmez (Turcizmi 514). Yar. : pacmiedz, pemnezj cu disiinilarea -cm- > -mw-, piemiez, pietmez, cu disimilarea
221	La răspîndirea cuvîntului a putut contribui şi săs. Becker.
222	Trâpcea explică această formă prin ser. băn. pe cică.
171
-cm- > -<m-, plimiez (ALE s. n., IV, h. 1082, pct. 76, 53, 47, 36 şi, respectiv, 64). CADE dă ca etimon bg. petmez, infirmat de aria cuvîntnlui românesc, precizată şi în dicţionar. Cn mai multă dreptate citează Scriban tc., bg., ser., pekmez, căci el are în vedere şi un rom. arh. petmez.
pehâr s. n. ,,poculum” (Anon. Car. 359) < ser. pehar (Tiktin III 1107, CADE 986, DLEM 577 s. v. pahar) 223 ,,cyatus, patera, poculum” < germ. Becher (EJA IX 757). Yar. : pahar, pahar (DLEM). Deriv. : paharnic s. m. ,,demnitar care administra viile şi pivniţele domneşti”, „cel care turna de băut domnitorului” (DLEM). Pentru tipul de formaţie cf. şi ser. peharnik „minister vini” (EJA IX 758). Tamâs EW 583—584 înlătură etimonul sîrbo-croat pe motiv că în română nu ar fi fost atestată nicăieri o formă pehar.
pemnez s. n. vezi pecmez
perinei s. m. şi s. n. „orez” (ALE s. n., IV, h. 1135, pct. 53, 64) < ser. perinac (Elezovic II 67) pirinc (Turcizmi 518), pirinac pirinca (Elezovic II 76) < tc. pirinag (Turcizmi 518). Var. : perînş, cu trecerile normale pentru graiurile subdialectului bănăţean ci > ş şi i (precedat de r) > î, şi perînj (ALE s. n., IY, h. 1135, pct. 47) care trebuie raportată la var. ser. pirindza (EJA IX 864). Schimbarea fonetică ser. dz > rom. băn. j, este, de asemenea, normală. Pentru originea sîrbocroată a cuvîntului, cf. şi M. Tomici, în LE, XY, 1966, nr. 2, p. 137.
perînj s. m. şi s. n. vezi perinei perînş s. m. şi s. n. vezi perinei pesâc s. n. vezi piesăc pesăc s. n. vezi piesăc pesăcos adj. vezi piesăc
pesină s. f. „peşteră” (Banat) < ser. pecina (Trâpcea I 272) „idem” (EJA IX 748).
peşchîr s. n. „ştergar” (Petrovici YA 153), „prosop”, în Banat si Oltenia (ALE s. n., II, h. 491, pct. 47, 812) < ser. peshir (Trâpcea • i 272, EESEE 457, Mării II 337 ; III 97, 104) „idem” (EJA IX 805) 223
223	DU 454 dă ca etimon ucr. pohar, mai puţin potrivit sub aspect formal. Pentru corespondentele din alte limbi cu care româna a venit în contact cf. Scriban 921.
172
tc. peşkir < pers. pisgir Turcizmi 517). Ca termen învechit sau folosit actualmente în Dobrogea, rom. peschir este de origine turcă (DLRM 610).
peşiţă s. f. vezi peciţă
peştimâlă s. f. „grosse Schiirze”, în Banat (Weigand 323) < ser. pestimalj (ŞIO 81) ..fustă tesută” (RJA IX 807) < tc. pestemal (Turcizmi 517) 224.
petâc subst. (Popovic, Reci . . . 48) cu sensul greu de precizat, căci este glosat cu ser. petaJc, care are o sumedenie de sensuri, pornin-du-se de la înţelesul de bază „cinci”, „al cincilea” (RJA IX 809—810). La Tiktin III 1150 apare un petac, pentru care se trimite la pitac „nume de monede”, explicat din punct de vedere al originii prin bg. ser. sloven, petale, rus. pjatak „Fiinfer” (Tiktin III 1176).
picâr s. m. vezi pecâr
piemiez s. n. vezi peemez
pieslă s. f. „cutia în care elevii îşi ţin creionul, tocul etc., penar” (Banat) < ser. piksla, piksa (Mării II 342) „cutie, penar” < germ. Buchse (RJA IX 846 s. v. piksa). Rom. pislâ, pieslă în fosta regiune Suceava sînt de origine germană (LR, XV, nr. 1, 1966, p. 98) sau ucraineană.
piecăr(i) s. m. vezi pecâr
piecîţă s. f. vezi peciţă
piesac s. n. „nisip” (ALR s. n., I, h. 10, pct. 36) < ser. pesak (CADE 935, Găm. 216, Tomici, LR, XV, nr. 2, 1966, p. 137-138) „idem” (RJA IX 840). Deriv. : pesâcos adj. „nisipos” şi piesâeâri „nisipos” (ALR s. n., I, h. 10, pct. 29, 47 şi, respectiv, 36 ) 225. Var. : pesăc (Costin I 157), pesâc (Trâpcea I 272).
piesăcâri adj. vezi piesăc
pietmez s. n. vezi peemez
\
\ pilâr(i) s. m. „neguţător”, „precupeţ” (ALR s. n., I, h. 274, pct. 53), „negustor de cai”, „precupeţ”, în Banat (Popovici, Bemerh. 19, S. Pop., Cîteva capitole din terminologia calului, DR Y 89) < ser. piljar (S. Pop. op. cit., p. 91—92, 219; CADE 936, DLRM 616, Găm., împr. 216, Trâpcea I 272) „idem” (RJA IX 852). Deriv. :
224	Tc. peştimal> rom. peştiman, peştimal, folosit în Moldova (Tiktin III 1149).
225	Cf. şi Mihăilă, împr., h. 83.
173
pilăriţă, „precupeaţă”, „femeie rea de gură” < pilar + -iţă (CADE, DLRM); cf. şi ser. piljarioa „precupeaţă” (RJA IX 852); pilări vi. „a face negoţ” (ALB s. n„ IY, h. 1015, pct. 2, 53), din rom. pilar sau (şi) ser. piljariti „idem” (BJA IX 852).
pilă s. f. „ţurcă”, în expr. : « de-a pila » „de-a ţurca” (Banat) < ser. pila (CADE 935) „minge” (BJA IX 846—847).
pilări vi. vezi pilâr(i) pilăriţă s. f. vezi pilâr(i) pîrşe s. m. vezi pîrş
pistol s. n. „pistol”, în Clopotiva (Gregorian GC 189) < ser. pistolj „idem”, de provenienţă neprecizată. BJA XI 891 compară it. pistola, fr. pistole, germ. Pistole. Forma rom. lit. pistol se datorează, după DLBM 620, gr. pistoli.
pîrc s. m. vezi pîrş pîrci s. (m. ?) vezi pîrş pîrciu s. m. vezi pîrş pîrjâlă s. f. vezi pîrji
pîrji vt. „a frige pe cărbuni”, în Banat (Costin II147), „a prăji”, în Oltenia (Gl. Olt. 83) < ser. prziti „idem” BJA XII 569—570). Deriv. : pîrjâlă s.f. „prăjeală, rîntaş” (Gl. Olt. 83).
pîrpor s. n. „tăciune potolit cu apă, călduţ, care se pune pe locul înţepat de un cui să nu coacă rana”, în Gorj (Paşca, Glosar 46/238), „cenuşă udă din pîrlăul în care se opăresc rufele”; „foc de paie ce trece repede”, în Gorj (Gîlcescu 122), „spuzeală” (Petrovici YA 153), „pojar” (ALB I, h. 115, pct. 5, 9, 12, 24), „scarlatină” (ALB I, h. 116, pct. 1) < ser. prpor (CADE s. v., Găm., împr. 216) „cenuşă fierbinte, spuză”, „compresă fierbinte din spuză stinsă cu apă” (BJA XII 495). Var.: pîrpur „pojar” (ALB I, h. 115, pct. 3).
pîrpur s. n. vezi pîrpor
pîrş s. m. „ţap” (Costin I 154), „ţap sălbatic” (ALB s. n., III, b. 628, pct. 29: «pîrş, ţap sălbatic ») 226 < ser. prc. „ţap” .(BJA XI 427), cu pron. băn. : ser. c > ş. Var. : pîrciu (Popovic, Reăi... 47), pîrc (Costin I 154), formă refăcută din pl. pîrci 228
228	In Oltenia pîrci a fost notat cu sensul de „pui de iepure” (Gl. Olt. 83).
174
(pîrşi). Pîrci „greş (la arat)” (ALEM s. n., h. 24, în Banat şi Oltenia) este acelaşi cuvînt, „greşul” fiind adesea numit cu nume de animale; cf. Lex. reg. 81, unde, „greşul” este numit iapă. Trâpcea I 272 notează rom. ban., pîrşe s. m. „pitic” şi-l explică prin ser. prc „copil de 13 — 14 ani care duce turma”. EJA nu dă etimonul indicat de Trâpcea. în schimb, s. v. prc dă şi sensul „pitic”. Ser. prc „pitic” explică şi formal mai bine cuvîntul românesc, căci ser. c, de regulă, trece în Banat la ş, în timp ce ser. 6 mai greu.
plrtă s. f. „povară mai mică ce duc femeile în cap”, în Banat (Costin II 147) < ser. prt, gen prta „sarcină, povară, bagaj” (EJA XII 510—511).
pîrvâc s. m. „bogătan”, în Banat (Costin I 158 : « Nu te pune cu un pîrvac »!) < ser. prvak „fruntaş”, „cel care e primul în ştiintă, pricepere, avere etc.)” (EJA XII 540).
plast s. n. „stog”, „claie” (de fîn)”, în Banat şi Oltenia (ALE s. n., I, h. 133, pct. 47, 872, 876) < ser. (CADE 952) plast (Tiktin III 1182, care citează şi sloven, plast, Scriban 993 227 228, DLEM s. v. plastă, Trâpcea I 272). Var. : plastă s. f. (Weigand 324), plâstore s. m. (Lex. reg. 46). Deriv. : plăstoniu s. n. augm., în Banat (Costin I 159).
plastă s. f. vezi plast
plâstore s. m. vezi plast
plăstoniu s. n. vezi plast
plesnăvi vi. „a mucegăi” (Banat) < ser. (Trâpcea I 272) 228 pljesnaviti se, pljesniviti „idem” (EJA X 96).
pleter s. n. „gard de nuiele de-a lungul rîurilor cu luncă inun-dabilă^construit pentru a opri trecerea peştilor din bălţi în rîu” (DLEM 630) „părul împletit ca o coadă groasă şi adus de o parte şi de alta a capului” (Dens. ŢH 329 ; accentuat pleter), „şnur pentru legarea coadelor împletite la femei”, „împletitură de nuiele la gard” (Gîlcescu 122) < ser. pleter (DU 488, Tiktin III, 1188, CADE 955, Scriban 997, DLEM) „orice lucru împletit”, „gard de nuiele” (EJA X 57).
pletiţă s. f. vezi peciţă
plimiez s. n. vezi pecmez
227	Scriban dă ca etimon şi bg. plast, însă acesta are sensul „strat” (după cum,, de altfel, observă şi autorul).
228	Dă ca etimon ser. plesnaviti (cu /, în loc de Ij şi fără morfemul se).
175
pliscă s. f. „codobatură” (Banat) < ser. pliska (CADE 956) „Idem” (RJA X 64).
plomînu-negru s. m. vezi ficâtu-negru
ploştină s. f. „teren umed şi mocirlos”, „mlaştină” < ser. plostina (Tiktin III 1192, CADE 958, Scriban 1000, DLRM 632) „idem” (RJA X 84).
pocăzui vt. „a arăta” (ALRT. p. 9, pct. 2 : « Alea douspră-zăşe dzîli, alea pocăzuiesc cum e la cimp dă berechiet») < ser. poTcazivati (Ibidem, 319), prez. pokazujem, „idem” (RJA X 499 — 500).
poceg s. n. vezi potiegă
pod s. n. „podele” (ALR II, p. 31, material necartografiat, întrebarea 2181, pct. 27) < ser. pod (Găm., împr. 216) „duşumea”, „podele” (RJA X 192—193).
podină s. f. „podea”, (arh.) „estradă”, (pop.) „suport pe care se clădeşte claia sau stogul, partea de jos a stogului” (DLRM 635) < (cel puţin în aria din Banat şi Transilvania de vest) ser. podina (Tiktin III 1199, CADE 964, Scriban 1005, DLRM) „partea de jos a stogului”, „podea”, „bază, temelie” (RJA X 240). Cuvîntul mai formează o arie în Moldova 229, unde ar putea fi de origine ucraineană. Ucr. podina „loc neschimbător pe care cîteodată se revarsă apa” (Dicţ. ucr.-rus. 241) nu se potriveşte semantic.
podrum s. n. „beci”, „pivniţă”, în Banat (Folclor Tr. 486 ; Costin, Mârg. 34 ; Popovici, Balade 48 : « Sluga-n podrum să băga, / Un păhărel de vin îmi bea . . . ») si Haţeg (Dens. TH 55, 359) < ser. podrum (Tiktin III 1200, CADE 964, Scriban 1005). ŞIO 81, Trâpcea I 272 precizează că ser. podrum este de origine turcă. E mai probabil însă că tc. podrum este un împrumut slav (cf. RJA X s. v.).
pogoâdă s. f. vezi pogodi
pogodeâlă s. f. vezi pogodi
pogodi vi. şi vr. „a se înţelege” (Boceanu 100 :	«Ne-am
pogodit să plecăm diseară. »; Costin Mărg. : « Eu cu gazda am pogo-dit / De oi pierde un mieluşel, / Eu să slujesc trei ani la el. »), „a se vorbi, a se sfătui pe ascuns”, „a conspira” (Ciauşanu 201). < Ser. pogoditi se (Tiktin III 1202, CADE 965, Scriban 1007, DLRM 636,
229	Pentru cele două arii ale rom. podină cf. ALR s.n. I h. 135.
176
Găm. EESEE 463, Trâpcea I 272) „a cădea de acord”, „a cădea la învoială”. Sensul dat de DLRM ,,a se gîndi, a chibzui” pare suspect sau cel puţin incomplet, mai cu seamă că tot DLRM dă, pe aceeaşi pagină, deriv, pogodeală „chibzuire”, „tocmeală”. Yar. : pogăgi vi. (Weigand 324). Pogoadâ s. f. „tocmeală, învoială, înţelegere cu privire la un lucru” este mai de grabă un derivat regresiv din rom. pogodi decît un împrumut din ser. pogoda (cum consideră OADE s. v.), căci acesta are numai foarte rar sensul de „înţelegere”, „acord” şi de fel pe cel de „tocmeală”. Cf. RJA X 400. Semantic ar fi mai nimerit ser. pogodba „pogoadă” (RJA X 401), care, însă, nu se potriveşte formal.
^ . pogovarl, pogovorî vi. „a vorbi multe şi felurite” în Banat (Costin I 162) < ser. pogovoriti (Trâpcea I 272) „a sta la taifas, a tăifăsui” (RJA X 441), pogovaraii „idem” (Tomici, LR, XY, nr. 2, 1966, p. 138).
poivân s. n. vezi paivân
poitriţă s. f. „zveiter Tag nach dem Fasttagen”, în Banat (Weigand 324) < ser. pojutriea „a doua zi după ziua numelui” (RJA X 488).
polugă a. f. vezi pălugă
pomociţă s. f. „lăturaş (la carul de cărat grîu)” (ALR s. n„ I, h. 63, pct. 47), „lemne care se pun peste capetele clăilor cu fin” (Trâpcea I 272) < ser. pomocnica (Găm., împr. 216) „prăjină cu care se presează de sus încărcătura de fin şi se leagă” (RJA X 706).
pomoroâncă s. f. vezi pomoroângă
pomoroângă s. f. „portocală” (ALR II, p. 15, material necar-tografiat, întrebarea 6911, pct. 27) < ser. pomorandza „idem”, socotit un împrumut din germ. Pomeranze, iar acesta din lat. med. pomarancia (cf. RJA X 711 s. v. şi 663 s. v. pomoranea). Var. rom. pomoroâncă (Costin I 163) trebuie reportată la var. ser. pomoranea,
poneâvă s. f. „pătură (de lină, de cînepă)” (ALR II, h. 287, pct. 47, 64), „ţol (pe care se bate porumbul, fasolea etc.)” (ALR s. n„ II, h. 494, în Banat şi Transilvania de sud), „scoarţă (de pus pe perete)” (ALR II, p. 138, material necartografiat, întrebarea 3901, pct. 47 „învelitoare de pat” (Trâpcea I 272) < ser. ponjava (Tiktin III 1210 CADE 971, Scriban 1015, DLRM 640, Găm., împr. 216) „pătură”, „scoarţă” (RJA X 769).
177
popleşi vb. (recţiunea?) „a se împletici” (Banat) este mai de grabă ser. poplesati, prez. poplesem „a călca, a strivi (cu picioarele)” (BJA X 801), decît ser. popletati „a împleti” cum presupune Trâpcea I 272, căci acesta, cu prez. poplecem (BJA X 802), nu explică suficient pe -ş- din cuvîntul românesc.
porodiţă s. f. „descendent, urmaş” (Paşca, Glosar 48/240), „neam” „vlăstar”, în Transilvania (Scriban 1019) < ser. poroăica (Scriban 23°, Paşca) „familie”, dar şi „urmaş”, „vlăstar”, „neam”, „generaţie” (BJA X 869)
portă s. f. „curte, ogradă”, în Banat (Costin I 165) < ser. porta „curte”, „locul împrejmuit din jurul bisericilor şi mînăsti-rilor” < lat. porta (BJA X 876).
porţie s. f. „dare”, „impozit” (după CADE, în Oltenia, Transilvania, Maramureş) < ser. poreija (CADE 980, DLBM 645, Tamâs EW 635) „idem” (BJA X 848) şi magh. porcio „idem” (Paşca, Glosar 48/240, Tamâs EW 635). Var. : porţile (Weigand 324). CADE dă s. v. porţie, ca derivat, folosit în Maramureş, porţieş „iobag”, „om de rînd”. Cf. şi ser. pdrcijas „titular de impozit” (BJA X 848).
porţiâş s. n. vezi porţie
poşă s. f. „fular” (Banat) < ser. posa (Trâpcea I 272) „un fel de maramă (neagră) ce se poartă la gît în Serbia” (BJA XI 77), de probabilă provenienţă turcă (< tc. pusu-, Turcizmi 522).
potâc s. n. vezi pottâgă
poteglă s. f. vezi potiegă
potiegă s. f. „lambă” (ALB s. n., II, h. 346, pct. 97) < ser. potega (Găm., împr., 216) „idem” (BJA XI 117). Varianta neutră poceg (pct. 36, 76) se datorează, în fapt, ser. poteg (cf. BJA XI 117); var. potSglă (pct. 53) e apărută pe teren românesc, ca şi potec s. n. „legătură care prinde plugul de grindei” (Trâpcea I 272).
potoc subst. (accentul) „torrens” (Anon. Car. 362) < ser. potolc „idem” (BJA XI 165—166).
potopi vr. „a se îneca”: «Dac-aş şti că n-am noroc/M-aş duce să mă potop », în Banat (Folclor Tr. II 498) şi vt. „a dâ pieirii, 230 231
230	între paranteze citează şi bg. porodica, „familie”,' la care, dată fiind aria cuvîntului, se poate renunţa complet.
231	Cuvîntul românesc apare şi la Popovic, Reci. .. 49, glosat cu ser. „porodica
12 - c. 15
178
a nimici” în Haţeg (Dens. ŢH 288, 329) < ser. potopiţi se „a se scufunda”, „a se îneca” (Ristic-Kangrga 728).
potpuno adv. „cu totul, complet, pe deplin” (ALRT, p. 10, pct. 2) 232 < ser. potpuno (ALRT 319) „idem” (RJA XI187).
povicercă s. f. „şezătoare (se adună flăcăi şi fete cu mîncări şi băuturi)”, în Banat (Costin I 167) < ser. povecerlca (Trâpcea I 274) „gustare după cină (de ex., la bal)” (RJA XI 249).
prădânie s. f. „traditio” (Popovic, Reci. . . 50) < ser. preăanje „idem” (RJA XI 468).
prăşi vr. „a-i intra cuiva ceva în ochi”, în Banat (Costin II 159) < ser. prăsiţi se „a se umple de praf” (RJA XI 376—377).
prefrije vt. „a redistila, a fierbe a doua oară rachiul” (ALR I, h. 252, pct. 36) este format după modelul ser. prepeci (ralciju) (Găm., împr. 221) „idem” (Ristic-Kangrga 767). Cf. şi a frije „a distila rachiul”.
presliţă s. f. vezi prisliţă
prefi vt. şi vi „a atrage atenţia, a preveni”, „a ameninţa” (Transilvania) < ser. pretiti (CADE 998) „a ameninţa” (Ristic-Kangrga 776). Var. : priti vt. şi vi., „idem” (Paşca, Glosar 49/241), prici (Weigand 325).
prici 1 vt. şi vi. vezi preti
prici 2 „a povesti” (Banat) < ser. pridati (Trâpcea I 272) „idem” (RJA XI 850). S-ar putea să fie însă şi acelaşi cuvînt cu prici 1, căci, de regulă, Trâpcea nu literarizează formele şi e suspect faptul că ser. -6- a rămas neschimbat (nu a dat -ş-).
prigoădă s. f. „întîmplare”, în Banat (Costin I 168) < ser. prigoda (Popovici, Bemerlc. 20, CADE 1001, Trâpcea I 272) „idem” (RJA XI 882—885, în special, 844).
priod s. n. „locul unde se începe drumul stîncos peste un deal”, în Banat (Costin I 168) „drumul pe unde trece vînatul”, „loc de pîndă la vînat” (DLRM 664) < ser. prohod (CADE 1004, DLRM) „trecătoare (peste munţi)” (Ristic-Kangrga 778). împrumutul românesc trebuie să se fi făcut dintr-un grai sîrbocroat în care h nu se pronunţă.
232	Vezi exemplul s.v. viec.
179
prîsliţă s. f. vezi prîsliţă prisni vt. şi vi. vezi prîsni
prispî vt. „a ajunge la maturitate” (Trâpcea I 272) ,,a înhăţa, a prinde”, în Banat (Costin II 148 : «L-o prispit pe hoţul ăla»).
<	ser. prispeti ,,a sosi; a ajunge (undeva)” (Ristid-Kangrga 800; RJA XII 141—143 s. v. prispjeti).
pritî vt. şi vi. vezi pretî
prisliic s. n. „pieptar”, „vestă” (Banat) < ser. prsluk (CADE 1007) „idem” < magh. pruszlik (RJA XII 449). Var. : pruslăc „idem” (Trâpcea I 272) se datorează ser. pruslulc (Mării II 342; cf. RJA XII 528). Pentru var. : prusliuc (CADE s.v.), pruzliue (ALR a. n., IV, h. 1181, pct. 47) trebuie făcut apel atît la ser. pruslulc cît şi la magh. pruszlik.
prîsliţă s. f. „furcă (de tors)”, în Banat (Costin II 159) < ser. preslica „idem” (RJA XI 709) 233 234. Var. : presliţă s. f. (Trâpcea I 272), prisliţă (DLRM 664).
prisnă s. f. vezi prisni
prîsni vi. şi vt. „a stropi, a împroşca”, în Banat (Costin I 168 : « Prîsneşte roţile») < ser. prsnuti (Mării I 369) 234 „idem” (RJA XII 501). Var. : prisni „a plesni”, „a stropi” (Trâpcea I 272). Deriv. : prisnă s. f. „picătură, strop”, atestat numai la plural: «Am simţit prîsnii pe frunte. », tot în Banat (Costin I 168).
propis s. n. „caiet”, în Banat (Costin I 170), „registru”, „ordonanţă, lege” (Trâpcea I 273) < ser. propis (Tomici, LR, XV, nr. 2, 1966, p. 138) „idem” (Elezovid II 143).
prostâc s. m. „om simplu”, „om prost” (Popovic, Reâi. . . 51)
<	ser. prostak „idem” (RJA XII 418).
protă s. m. „protopop” în Banat (ALR II, h. 186, pct. 27, 29, 36, 47, 76 şi în Haţeg (Dens. ŢH 530) < ser. prota (Popovici,
233	DLRM notează că cuvîntul este regional, fără însă a-i preciza aria. în expli-Carea originii lui citează, pe lingă etimonul sîrbocroat, şi bg. preslica. Etimologia dublă este valabilă numai dacă DLRM dispune de atestări din altă zonă decît cea limitrofă cu teritoriul lingvistic sîrbocroat. Celelalte dicţionare româneşti folosite nu înregistrează termenul.
234	Indică verbul românesc ca reflexiv.
180
Bemerlc. 20, CADE 1015, Găm., împr. 221), proto „idem” gr. TcpcoToţ (RJA XII 447 si 458). Deriv. : protoânie s. £. „soţia protopopului” (CADE 1016).
prosăe subst. (genul? accentul?) „capătul satului din vale”, în Banat (Oostin I 170) < ser. prosek „ceva despărţit, separat” (RJA XII 409 s. v. prosjek-, Ristic-Kangrga 827).
protăc s. m. „ciur de piele cu găuri mari” (Banat) < ser. protak (CADE 1015, DLRM 673) „ciur rar” (RJA XII 447).
protoânie s. f. vezi protă
prugă s. f. probabil, „cale (liberă)”, judecind după exemplul: « Prugă mă, dă-i să meargă», în Banat (Costin I 170) 235 < ser. pruga „linie, cale” (RJA XII 525).
prusliuc s. n. vezi prîsluc
prusluc s. n. vezi prîsluc
pruzliuc s. n. vezi prîsluc
pup s. m. „boboc de floare”, în Oltenia (Lex. reg. 56, Gregorian 80), Banat, Transilvania şi Maramureş (ALR s. n., III, h. 660) < ser. pup (Tiktin III 1280, CADE 1026, Scriban 1077, DLRM 680 Petrovici, Izoglose . . . 15, Găm. RESEE 450) „idem” (RJA XII 676), în aria din sud-vestul ţării, iar în nord din ucr. pup „idem” (Petrovici, Izoglose 15 ) 236. Deriv. : împupi vi. „a îmboboci” (< în + VnV + '2) (DA II 533).
pupi vi. „a îmboboci” (Lex. reg. 85) < ser. pupiti (Găm. RESEE 454, s. v. pup) „idem” (RJA XII 681).
R
râbă s. f., în expr. «slabă robă» „puţină treabă, puţin cîştig” (Oltenia) < ser. roba (I. Anghel, CL, XIII, nr. 2, 1968, p. 344) „uz, întrebuinţare” (RJA XII, 831).
răbăş s. n. vezi râboş
235	Costin glosează cuvîntul, tot după exemplul citat, „a lăsa înainte, a da drumul”.
236	Pentru repartiţia teritorială a termenului, cf. Petrovici, Izoglose, harta nr. 6, p. 15.
181
răboş s. n. „răboj” (Dens. ŢH 331), „băţ încrestat cu care se măsoară laptele la stînă” (Petrovici VA 154) < ser. rabos (Tamâs EW 661-662) „răboj” (RJA XII 837—838). Yar. : râbăş (Costin I 172). Rom. răboj, răbtiş sînt considerate ca ayînd o etimologie dublă, bulgară şi sîrbocroată (Of. DLRM 690). Exclusivitatea originii sîrbocroate a lui răboş, râbăş ne-o indică accentul pe prima silabă.
rachie s. f. „rachiu”, în Banat şi Transilvania (ALR s. n., IY, h. 1130; ALRM s. n., h. 163) < ser. rakija (ŞIO 84, Tiktin III 1291 s. v. rachiu, CADE 1036, Găm., împr. 219, Găm. RESEE 459) „idem” (RJA XIII 14—16) < te. raki (Turcizmi 530). Var. : răchie, răcie (ALR s. n., ALRM s. n., loc. cit.).
rachiiţă s. f. înregistrat în Tiktin III 1291 cu sens necunoscut (se propune Schnapskeller ?, însă în acest caz sufixul ar trebui să fie -niţă), în cazul în care e un diminutiv cu sensul „ţuiculiţă”, provine din ser. rakijica „ţuiculiţă” (RJA XIII 16—17).
rână s. f. „hrană” (Banat) < ser. rana (Trâpcea I 273) „idem” (RJA XIII 44).
razumăn adv. (şi adj.?) „clar, pe înţeles”, în Banat (Weigand 325, Costin II 165 :	«Vorbeşte mai razumăn») < ser. razuman
„limpede, desluşit” (RJA XIII 718-723).
răchie s. f. vezi rachie
răcie s. f. vezi rachie
răcilă s. f. „unealtă cu care se prind racii” < ser. racilo (CADE 1037, DLRM 691) „idem” (RJA XII 850) 237.
răduşă s. f. „bucătăreasă (la nuntă)”, în Banat (ALR II, h. 163) < ser. redusa (I. Anghel, CL, X, nr. 1, p. 167) „femeie în sarcina căreia cade să se îngrijească de curăţenia în casă sau de pregătitul mîncării” (RJA XIII 848).
rămeniăc s. n. „bulfeu” (ALR a. n., II, h. 336, pct. 47) < ser. ramenjak „bucată de lemn, creangă etc., ce se poate lua pe umăr (RJA XIII 36). Cf., totuşi, şi ser. jarmânjac’a „bulfeu”, notat în pct. 37. Varianta remeniâcă s. f. (pct. 36, 76) ar putea fi o formă metatezată din ser. jarmenjad'a (-c- în loc de -6- explicîndu-se prin fabricarea unui nou singular faţă de pluralul remeniSşe, notat in pct. 76).
237	Scriban 1092 compară magh. răcsolni ,,a închide cu gratii”, râcsăzni ,,a prinde raci cu plasa”.
182
răschîdă s. f. ,,ceartă, sfadă”, în Banat (Xovacoviciu) < ser. rasMda (I. Angliei, CL, XIII, nr. 2, 1968, p. 346) „idem” (RJA XIII 104) 238.
răstălniţă s. f. vezi răstăniţă
răstămiţă s. f. vezi răstăniţă
răstămniţă s. f. vezi răstăniţă
răstăniţă s. f. „marginea scocului” (ALE s. n„ I, h. 156, pct. 76) < ser. rastavniea (Tiktin III 1306, Scriban 1098) „linie despărţitoare” (RJA XIII 282). Cf. şi ser. rastaviti „a despărţi, a separa” (RJA XIII 273—279). Yar. : răstălniţă „idem” s. f. (Tiktin), răstămiţă s. f. „seîndura patului dinspre perete” (Petrovici VA 154), răstămniţă s. f. „marginea patului din afară” (Costin II 165) 239.
răzlog s. (n. ?) „Resultat” (Weigand 325), „desluşire, explicaţie” (Trâpcea I 273) < ser. razlog (Ibidem) „cauză”, „temei” (RJA XIII 590-606).
răzvor s. n. „Reiche, Gang im Weinberg”, în Banat (Weigand 325) < ser. razvor „grindă, leat, par (pe care se întinde ceva)” (RJA XIII 767).
remeniâcă s. f. vezi rămeniâc
reză s. f. „zăvor” (ALR II, h. 251, pct. 47 : reză mare „zăvorul de care îl mişcă cheia”, reză mică „zăvorul care se împinge cu degetul”) < ser. reza (Popovici, Bemerh, 20, CADE 1068, Găm., Impr. 216) „zăvor”, „limbă la broasca uşii” (RJA XIII 912) < tc. reze (Tur-cizmi 535). Yar. : rezlâ „zăvor” (Trâpcea I 273).
rezlă s. f. vezi reză
rîgi (cit. o silabă) adj. / „cafeniu deschis” (ALR s. n., I, h. 275, pct. 47 : « cel rigi (calul) e mai roşu de cît cel mîrc ») < ser. rid (Găm., împr. 216, Mării I 369) „de culoare între roşu şi galben” (RJA XIII 945).
roc s. n. „finis mundi”, „consummatio saeculi” (Anon. Car. 365) „soroc, termen”, în Banat (Trâpcea I 273) < ser. rok (CADE 1076,
238	I. Anghel dă pentru etimon sensurile „dezordine, vrajbă, discordie, ruptură”, care, chiar dacă există, sînt mai depărtate.
239	La Trâpcea I 273 : răstăniţă „marginea care desparte două paturi” < ser. rastavica, la sîrbii din Banat.
183
Scriban 1133) „soroc, termen”, „sfîrşit, ziua de apoi” (RJA XIY 144-146).
rudâr s. m. ..Erzgrâber”, în Banat (Weigand 326) < ser. rudar „miner” (RJA XIY 228).
rudă 1 s. f„ glosat de Petrovici YA 154, „minereu”, ar putea să însemne la fel de bine şi „mină”. Cf. exemplul din Petrovici YA 81 : « După vîrv, gincolo, să cunoaşci bine c-o fost ocnă, o fost rtida». Şi într-un caz şi-ntr-altul rom. rudâ< ser. ruda (Trâpcea I 273) „ruină”, „minereu” (RJA XIV 225—227).
rudă 2 s. f. „oişte, proţap”, „prăjină”, „stinghie” 240 (Banat şi Transilvania) < ser. ruda, rudo (Tiktin III 1342, CADE 1064, DLRM 728, Trâpcea I 273) „idem” (RJA XIV 225, 234). Mai cu seamă pentru Transilvania, cf. şi magii, rud, citat de Tiktin şi Scriban 1141. Pentru rom. rudă din Moldova (DU, CADE) cf. ucr. Deriv. : rudiţă „hulubă”, formaţie diminutivală (DLRM).
rudiţă s. f. vezi rudă 2
rugiţă s. f. „bucăţi de aţă colorată”, în Clopotiva (Gregorian GC 190) < ser. rudica s. f. „lină colorată” (Ristic-Kangrga 901), „smoc, şuviţă, ciucure” (RJA XIV 231).
ruşcă s. f. „mic vas de lut în care se pune jar şi tămîie pentru afumat”, „cătuie, afumătoare” (Banat) < ser. rucka (CADE 1088) „idem” (RJA XIY 222).
S
săcimă s. f. vezi şăşmă
sădnită s. f. „pomuşor de curînd sădit” (Banat) < ser. sadnica (CADE 1093) „idem” (RJA XIV 449).
sâget s. n. vezi săjâc
sâlă s. f. „osînză”, în Banat (Costin II 169) < ser. salo (Trâpcea I 273) „idem” (RJA XIV 541-542).
240	Alte sensuri derivate din acestea cf. în ALR a.n.,’II, h. 461, pct. 47, 53: „fusul urzitoarei”, h. 463, pct. 53 : ,*raze (la urzitoare)”, ALR II, material necarto-grafiat, întrebarea 3888, p. 134* pct. 76 : „carîmb (la scară)”.
184
samatoc s. n. „must”, în Oltenia (Gl. Olt. 97) < ser. samotok „idem” (EJA XIY 583) < sau bg. samotok (Mladenov 568).
sarâeiniţă s. f. vezi sârciniţă
sărciniţă s. f. „inima carului” (Banat) < ser. (Trâpeea I 273)241 srâanica „idem” (EJA XYI 222). Var. : sarâeiniţă (Trâpeea).
saplaic s. n. „vas de lemn (cauc, cupă) cu găvan mare, cu care se ia mustul din deja (în care curge storsura din teasc)” < ser. saplak (CADE 1101), „vas cu miner scurt şi găvan mare (folosit pentru băut apă, sau ca unitate de măsură)” (EJA XIV 629).
sârmă s. f. „sarma”, în Banat şi Transilvania de sud (ALE s. n., IV, h. 1098), „ardei umplut” (ALE s. n., IV, h. 1099, pct. 29, 36)
<	ser. sârma (CADE 1104) „sarma” (EJA XIV 649) < tc. sarma Turcizmi 551).
săgeâc s. n. vezi săjăc
săjâc s. n. „pirostrii” (ALE s. n., IV, h. 1033, pct. 53, 64)<scr. sadSak (Mării I 369, Găm., JEt. rom. 566—567) „idem” (EJA XIV 490) < tc. sac ayak (Turcizmi 540—541). Var. : săgeac, sâget (Mării).
sălăriţă s. f. vezi solăriţă
săpie s. f. „ciubăr cu gura mai largă decît fundul în care tăbăcarul pune pieile să se moaie” (Banat) 242 243 < ser. sepija (CADE 1011) „idem” (EJA XIY 857-858) < tc. sepi (Turcizmi 559).
săviâcă s. f. „turtă de aluat dospit” (Banat) < ser. (Trâpeea SÎ 273) 243 savijaca „un fel de prăjitură cu foi împăturite din aluat şi cu umplutură” (EJA XIY 729) şi este o formă refăcută din pl. sâviăce.
sborî vt. şi vr. vezi zbori
scădârcă s. f. „soi de viţă care face struguri negri” (Banat)
<	ser. slcadarlca (CADE 1109) „un soi de vită de vie şi de struguri” (EJA XV 185) 244.
241	Dă ca etimon ser. sarcanica, formă mai apropiată de cuvîntul românesc, dar care nu figurează în RJA.
242	Vezi şi Costin II 170 : «Zama de săpie e aceea în care se argăsesc pieile. ».
243	Dă ca etimon ser. savijaka, formă pe care RJA nu o înregistrează.
244	scadercă (scris skaderke), care apare neglosat la Anon. Car. 368, ar putea fi acelaşi cuvînt.
185
scăzâică s. f. vezi cazâică sclcme s. f. vezi sleme scoâdă s. f. vezi zgoâdă
scăriţă s. f. „carton” (ALE s. n., IV, h. 919, pct. 36) < ser. Tcorica „copertă (de carte)” (Eistic-Kangrga 389). S- din cuvîntul românesc poate fi explicat prin contaminare cu rom. scoarţă „înveliş, copertă de carte”.
secă s. f. „lele” (ALE I, h. 203, pct. 40), „cumnată” (ALE I, h. 264, pct. 54 : « seca i se zice la muierea fratelui mai mare ») < ser. seha (Găm., împr. 217) „soră”, „surioară”, folosit şi ca formulă de adresare, şi „cumnată (soţia fratelui soţului)” (EJA XIV 804-805).
seromăn adj. „sărac”, în Banat (Popovici, Balade 48 : « Io mi-s ficior seroman / Şi m-o trebui vr-un ban. ») < subst. ser. siromah, „sărac, sărman”, adj. ser. siromasan „sărac, sărman” (EJA XV 56—58). Cf. rom. sărman, cu var. săriman, siriman, pentru care DA 741 citează ser., bg. sirom(ah). Var. : siromân (Trâpcea I 273). Deriv. : siromănie „paupertas”, siromăni vi. „pauper fio” (Anon. Car. 368).
sîete, sfeti adj. m., sfeta adj. f. „sfînt, sfîntă”, folosit mai cu seamă înaintea unui nume propriu :	« 8fete Nicolai », « Sfeta
Sofia» (Tiktin III 1414—1415), «Sfeti-Ilie », «Sfeti-Petre» (CADE 1142), arhaism şi cuvînt popular în vestul ţării (Scriban 1194), < ser. svet(i), sveta (Tiktin, CADE, Scriban) 245 „sfînt”, „sfîntă” (EJA XVII 194). Var. : sveti, în vestul ţării (Scriban).
sgoăndă s. f. vezi zgoâdă sgodi vt. şi vr. vezi zgodi sguli vr. vezi zguli siromân s. m. vezi seromăn siromăni vi. vezi seromăn siromănie s. f. vezi seromăn sîbă s. f. vezi şibă sîbie s. f. vezi şibă stbră s. f. vezi şibă
245	Pentru explicarea var. sfele, Scriban recurge la voc. ser.; nu vedem avantajul, căci şi la vocativ etimonul sîrbocroat sună sveti.
186
sîrjiţă (accentul?) s. f. „grîu de semănat amestecat pe jumătate cu secară” < ser. siirzica (DU 567, Scriban 1210) „grîu amestecat cu secară în proporţii egale sau mai multă secară” (RJA XVII 52). Rom. arh. sîrjoacă < ucr. surzolc, rus. surzănlca (Scriban 1210).
slâbină s. f. (accentuat şi slâbină; Trâpcea I 273) „partea moale a corpului între pîntece şi şold, vintre” (ALE II, h. 61, pct. 76) < ser. slabina (CADE 1161 s. v. slăble, Găm., împr. 217) „idem” (RJA XY 395). Var. : slăbind (ALR II, h. 61, pct. 36). Rom. băn. slăbte (ALR II, h. 61, pct. 2), pare, mai de grabă, o formaţie românească (< slab + -ie) după modelul cuvîntului sîrbocroat (< slab + + -ina).
slastă s. f. „mîncare de dulce (în opoziţie cu mîncare de post)” (Banat) < ser. slast (CADE 1161, Trâpcea I 273) „mîncare dulce (gustoasă)” (RJA XV 431-434).
slăbie s. f. vezi slâbină
slăbină s. f. vezi slâbină
slăvină s. f. „canea” (ALR II, h. 290, pct. 2, 36, 53, 812, 848) < ser. slavina (CADE 1162, Scriban 1211, DLRM 777, Găm., împr. 217, Găm. RESEE 457) „idem” (RJA XV 468). Var. : slivină (ALR II, h. 290, pct. 836).
sleme s. n. pl. „lemnele puse deasupra mîrtacilor peste care se aşează finul, paiele sau cocenii”, în Oltenia (Lex. reg. 31) < ser. sljeme (Ionică, Term. 465, 487) „grindă” (RJA XV 652—653). Pentru formă cf. Ristic-Kangrga 968 s. v. sleme, unde, însă, se dau numai sensurile „coama acoperişului” şi „culme, creastă (de munte)”. Cuvîntul nu poate fi vechi-slav, căci ar fi trebuit să avem în română sleâme (< vsl. sleme). Var. : scleme (în Transilvania de sud şi est) „chinga căpriorilor” (Ionică, Term. 465).
slică s. f. „tablou, portret” (ALR p. 5, pct. 2 : «(Zmăul) să faşi om frumos ca slica din păriece») < ser. slika (ALRT 318) „tablou”, „fotografie” (RJA XV 523—528).
slivînă s. f. vezi slăvină
sloâgă s. f. „concordie” (arhaism, în Banat) < ser. sloga (CADE 1162, Scrib. 1212) „idem” (RJA XV 577-578).
slog s. n. „răzor” (Trâpcea I 273), „linie de demarcaţie între două moşii”, „hotar” (DLRM 777), „coamă (pe mijlocul arăturii)”
187
(ALE s. n., I, h. 31, pct. 105) < ser. slog (CADE 1163, DLEM, Găm., împr. 217, Găm. EESEE 458) ,,suprafaţă de pămînt cuprinsă între două brazde adînci” (EJA XV 576—578).
smăgă s. f. vezi snăgă
smirom adj. (accentul?) „calm, liniştit” în Banat (Costin I 183) < adv. ser. smirom (Trâpcea I 273, Tomici, XV, nr. 2, 1966, p. 138) „(cu) calm, fără tărăboi” (EJA XV 731).
smug s. m. „o specie de peşte” (Banat) < ser. (Trâpcea I 273) smuă (Mării I 370) „şalău (Perca lucioperca)” (EJA XY 819) 246 247. împrumutul iniţial trebuie să fi fost *$mugi, formă unică de singular şi plural, după care a fost refăcut apoi singularul smug.
snăgă s. f. „putere, vlagă” (Banat, Oltenia; cf. şi ALE I, h. 63, pct. 9 : «fără snăgă » „fără putere”) < ser. snaga (Tiktin III 1448, CADE 1168, Scriban 1216, DLEM 779, Găm., împr. 217, Trâpcea I 273, Găm. EESEE 461) „idem” (EJA XV 830-833). Var. : smăgă „idem” (Gregorian 81), mag s. n. „idem” (Costin 1182), znâgă „idem” (Boceanu 106; Paşca, Glosar 62/253). în Oltenia znâgă are şi sensurile „stare, avere” (Tomescu 30—31), reprezentînd o evoluţie a sensului de la „putere, forţă fizică” la „putere, forţă materială”. Sensul „fire, nărav” (Tomescu 30—31) este o evoluţie în direcţie inversă, de la o însuşire fizică la una psihică. Scriban citează şi bg. snaga „statură”, care, chiar dacă se potriveşte geografic (pentru Oltenia), nu corespunde sub raport semantic. Deriv. : snăgâs adj. „puternic, viguros” (DLEM s. v., Trâpcea I 273).
snăgos adj. vezi snăgă
1 socâc s. n. „uliţă” (ALE s. n., III, h. 905, pct. 29, 36) < ser. solcaTc (ŞIO 81, CADE 1169, Scriban 1217, Trâpcea I 273, Mării III 97, 104) „stradă” (EJA XY 886—887) < tc. solcalc (Turcizmi 569).
solărîtă s. f. „vas în care se păstrează sarea” (Banat) < ser. (CADE 1172) 247 solarica „idem” (EJA XY 901). Yar. : sălăriţă (Popovic, Reci . . . 53, Costin I 181).
somot s. n. „catifea” (ALE s. n., IY, j. 1207, pct. 2, 27, 29, 36, 76, 47) < ser. somot (Mării II 343) „idem”, considerat un împru-jnut din germ. Sammt (EJA XY 914).
246	Nu din ser. smuk ,,specie de şarpe de apă”, cum consideră Trâpcea.
247	Dă ca etimon ser. solir...
188
spahie s. m. vezi spăhie
spăhie s. m. „boier, moşier” (ALE s. n„ III, h. 886, pct. 27) < ser. spahija (CADE 1179 s. v. spăie, DLEM 786 s. v. spahie) „idem” (EJA XV 939) < tc. sipahi (Turcizmi 570). Var. : spahie s. m. (DLEM), probabil formă literarizată, spăie s. m. (ALE s. n. III, h. 886, aproape în tot Banatul şi în cîteva puncte din Transilvania de sud), spăiu s. m. (Trâpcea I 273). Deriv. : spăioâne s. f. „soţia boierului”, cit. spă-i-oâ-ne (ALE s. n., III, h. 887, pct. 27, 29, 36, 76).
spăie s. m. vezi spăhie
spăiluc s. n. (cit. spă-i-luc) „moşie” (ALE II, h. 361, pct. 36) şi s. m. „boier” (ALE s. n., III, h. 886, pct. 36) < ser. spahiluh (Găm., împr. 219) „moşie” (EJA XV 940) < tc. sipahilic (Turcizmi 570). Var. : spăiMg s. n. „moşie” (Costin II 176).
spăilug s. n. vezi spăiluc
spăioâne (cit. spă-i-oa-ne) s. f. vezi spăhie
spăiu s. m. vezi spăhie
starisfât s. m. vezi tarisfăt
stăei vt. „a agonisi” „a strînge”, în Banat (Costin I 185 : «Bani eu să-mi stăcesc, /Birul să-mi plătesc ».) < ser. (CADE 1193)248 steci „idem”, prez. stecern (EJA XIII 506—514). Var. : stăşi (Trâpcea I 273).
stălniţă s. f. vezi stelniţă stăşi vt. vezi stăci
stelniţă s. f. „ploşniţă” (Banat, Oltenia şi Transilvania carpatică) < ser. stenica (Tiktin III 1490, CADE 1202, Scriban 1241, DLEM 799) „idem” (Eistiâ-Kangrga 1011). Var. : stâlniţă s. f., în Banat (Costin II 153).
stirmină 249 s. f. „rîpă”, „loc stîncos” (cuvînt popular în Oltenia, Banat, Transilvania) < ser. strmina (Tiktin III 1500—1501, CADE 1208, Scriban 1245, Găm. EESEE 453) „loc abrupt, prăpăstios” (EJA XVI 755). Var. : ştormină „localitate deluroasă, păduroasă şi prăpăstioasă” (Boceanu 103). Deriv. : stîrminos adj. „abrupt, prăpăstios” (CADE).
248	CADE dă ca etimon ser. staciti, care se pare că nu există.
249	Accentul e dat după Scriban. CADE notează stirmină.
189
în cazul arh. stîrminâ (cu var. stirm-, starm-), este justificată citarea etimonului vechi slav. cf. CADE, Tiktin.
stîrminos adj. vezi stîrmină
stoăcă s. f. col. „vite” (ALRT p. 8, pct. 2 :	«(Muromiul)
Mănîncă stoaca»; cf. şi ex. s. v. borăvi şi s. v. odma), „recoltă”, „agonisire” (Costin II 179: «Cum ţi-e stoaca anu ăsta»?) < ser. stoica (ALRZ 318) „idem” (RJA XVI 612—613). Yar. : stuâcâ (Trâpcea I 273).
streşă s. f. „noroc”, „fericire”, „destin” (Banat) < ser. sreca (Trâpcea I 273) „noroc, fericire” (RJA XVI 258—263).
strină s. f. „lele” (ALR I, h. 203, pct. 40) < ser. strina (Găm., împr. 217) „termen de adresare unei femei de vîrstă mijlocie” (RJA XYI 745).
stu ! interj. „înapoi” (Banat) < ser. stu (Petrovici YA 155) „strigăt cu care sînt îndemnaţi boii să meargă înapoi” (RJA XVI 791). Cuvîntul ne este cunoscut din jud. Gorj şi Mehedinţi.
stuâcă s. f. vezi stoăcă
stucm vt. „a da boii înapoi”, în Banat (Cotin I 183, Mat. dial. 139) < ser. stuknuti, prez. stulcnem, „idem” (Ristic-Kangrga 1025) Yar. : stugni, în Oltenia (Lex. reg. 50).
stugni vt. vezi stucm	I
sud 250 s. n. „judecată” în Banat (Scriban 1261), în Oltenia (Tiktin III 1528) şi arhaism (DLRM 817) < ser. sud (Tiktin, Scriban, DLRM) „idem” (RJA XYI 879—887). A sudi vt. „a judeca” poate fi la fel de bine un derivat din rom. sud (DLRM 817), precum şi un împrumut din ser. suditi (Tiktin, Scriban s. v.) „idem” (RJA XYI 897 — 901). In schimb var. băn. sugi vt. „a decide” « Las’că norocu sugieşcie» şi vi. „a-i fi sortit”: «Fetei eşteia îi sugieşte un domn mare » (Costin 189) se datorează ser. suditi (Trâpcea I 273) „a hotărî, a sorti” (RJA XYI 897—901).
sudi vt. vezi sud
sugi vt. şi vi. vezi sud
sugină s. f. „flăcăul care îi este sortit unei fete să-i fie bărbat” (ALRT, p. 28, pct. 27 : „Cică nu taie salca,. numai taie sugina,
250	La Anon. Car. 372 sud ,,sudo”.
190
să-i vină sugina : feciorul care i-a fi rînduit de bărbat »)< ser. sudina (E. Petrovici, în ALRT, p. 323 ; Găm., împr. 217) „soartă, destin” (RJA XVI 895).
suhar subst. (accentul?) „lignum aridum” (Anon. Car. 373) < ser. suhar „crengi uscate (într-un arbore)” (RJA XYI 913).
sunduc s. n. „sertar”, „ladă de zestre” (Banat) < ser. sandule (Trâpcea I 273) „ladă” (RJA XIV 611-612) < tc. sandik (Tur-cizmi 548).
sunjer s. m. „burete” (Banat) < ser. sunăer (Trâpcea I 273) „idem” (RJA XVII 15—16) < tc. sunger (Turcizmi 574).
surotcă s. f. „zeamă lungă” (Banat) < ser. surotha, surutlca (CADE 1238, Trâpcea I 273) „zer” (RJA XVII 49, 51).
sveti adj. m. vezi sfete, sfeti
svon s. n. vezi zvon
svoni vi. vezi zvoni
Ş
şarân s. m. „crap (mic)” (Banat) < ser. sar an (CADE 1245, DLRM 830) „idem” (RJA XVII 478) 251. Var. : şarân (Anon. Car. 367, Trâpcea I 274), şerân (Popovic, Reci. . . 53).
sare s. n. vezi şârcă
şâreă s. f. „ţîţînă” (ALE II, material necartografiat, întrebarea 3980, pct. 53) < ser. sarica (Găm., împr. 217) „idem” (RJA XVII 489). Yar. : şărgâ s. f. (pct. 53), sare s. n. (pct. 64, 76).
şărgă s. f. vezi şârcă
şăşmă s. f. „alică” (ALE s. n„ III, h. 724, pct. 29, 37) < ser. sacma „idem” (Ristic-Kangrga 925) < tc. sagma (Turcizmi 539). Yar. : ceâşmă, probabil o formă literarizată (Costin I 74), sâcimâ, şeâsmâ (Trâpcea I 273—274).
sabie s. f. vezi şîbă
251	Var. şerân (Moldova) se datorează ucr. saran (cf. CADE, DLRM). DU 566, avînd în vedere aria din Moldova, citează bg. seran (sic), de fapt în bg. e ăaran, etimon la fel de nepotrivit (geografic) pentru această arie ca şi pentru cea din Banat.
191
şăgîrt s. m. „ucenic” (ALE s. n., II, h. 500, 2, 27, 29, 36, 47, 53, 76) < ser. segrt (Găm., împr. 219, Mării III 96, 104; Trâpcea I 274) „idem” (EJA XVII 525) < şakirt (Turcizmi 583).
şărpeneă s. f. vezi şărpiencă
şărpiencă s. f. „cratiţă”, în Banat (ALE s. n., IV, h. 1044, pct. 36) < ser. serpenja (Trâpcea I 274) „idem” < germ. Scherben (EJA XVII 548). Var.: şărpeneă s. f. „tigaie”, „pirostie” (?) (Trâpcea).
şcătulă s. f. „cutie (de chibrituri)” (Banat) < ser. slcatula, skatulja (Trâpcea I 274) „cutie mică de lemn sau carton pentru păstrat lucruri mărunte” < it. scatola (EJA XVII 654). în altă arie e de origine maghiară( < skatulya; Tamâs EW 724 — 725).
şcetă s. f. vezi ştetă
şeălmă s. f. „turban”, „cap, căpăţînă, scăfîrlie” (Costin I 192 : « Şi-apoi în turei se slobozea, / Ca şi un vînt viorint / Cînd se lasă pe pămînt / într-un pom înflorit: / Aşa pica şelmile / Ca şi toamna florile») < ser. calma „turban” (EJA I 885) < tc. galma (Turcizmi 161). Cuvîntul turc a fost împrumutat în română cu accentul pe ultima cealmă (DLEM 130). Yar. : ceâlmă (Costin I 192). Şelmă, dat tot de Costin, este un singular refăcut (greşit?) din pl. şelmi.
şebă s. f. vezi cebă
şelmă s. f. vezi şeălmă
ş i - g o g e vezi gode
şindră s. f. „şindrilă” (Banat) < ser. sindra (Tiktin III 1428, CADE 1250 s. v. şindrilă) 252 „idem”, împrumut din germ. Schindel (EJA XVII 604) sau din tc. şendere (Turcizmi 589). Var. : şindră (Tiktin s. v. şindrilă). Deriv. : şîndrâr s. n. „acoperiş (de şindrilă)”, şindrui, şîndrui vt. „a acoperi cu şindră” (Costin II 183, 185).
şindrui vt. vezi şindră
şişcâv adj. „peltic”, în Oltenia de nord (NALB-Olt., h. 57) şi Transilvania (CADE) < ser. suskav „foşnitor, şuierător”, „care pronunţă şe în loc de se”; cf. şi ser. suskavae s. m. „persoană peltică” (EJA XVII 902). CADE 1251, Scriban şi DLEM s. v. "compară ser. suskati. Desigur că nu poate fi vorba de un derivat
252	DLRM 833 consideră şindră derivat din şindrilă ( !). Ionică, Term. 467, propune etimologie maghiară.
192
românesc de la un cuvînt străin, care mai întîi să nu fi fost împrumutat în română. De altfel, ser. suskati a dat în română a şuşcâi, cu sensul „a suspina” de la care, de asemenea, nu poate fi format un şişcav sau şuşcav ,,peltic”. Deriv. : şişelâv adj. (NALR-Olt. h. 57, în nordul Olteniei); şişcâvi vi. „a vorbi peltic” (XALR-Olt., h. 57, pct. 921, în notă : « şişcav îi omu care şişcâveşte »).
şîşcă s. f. „părul din frunte” (ALE II, p. 4, h. 7, pct. 47, 76) „zuluf, buclă (Trâpeea I 274) < ser. sislca „cîrlionţ de păr ce cade pe frunte”, (pl.) siske „breton” (EJA XVII 638).
şişcăvi vi. vezi şişcav şişelâv adj. vezi şişcav şităv adj. vezi cîtav
şîbă s. f. „prăjină (de scos apa din fîntînă)” (ALE s. n., III, h. 849, pct. 53), „surcică” (ALE II, h. 275, pct. 29) < ser. siba (Găm., împr. 217) „nuia”, „vargă, băţ”, „prăjină (de scos apa din fîntînă)” (EJA XVII 576—577). Var. : şibie (ALE I, pct. 29; ALE s. n., pct. 36, 47), pentru care cf. şi ser. siblje s. n. col. de la siba (EJA XVII 580); săbie, sibâ, sibie, sibrâ „surcică, crenguţă uscată”, folosite mai cu seamă la plural (Costin I 190). Deriv. : şîbioâră s. f., dim., „beţigaş” (Petrovici VA 155); şîbuiâlâ» s. f. „bătaie cu joarda” (Costin II 183: « osîndit Ja şîbuială»)" presupune un deriv. rom. a şîbui „a bate cu joarda”.
şîbie s. f. vezi şîbă şîbioâră s. f. vezi şîbă şîbuiâlă s. f. vezi şîbă şîndrâr s. n. vezi şîndră şîndră s. f. vezi şindră şîndrui vt. vezi şîndră
şliboviţă s. f. „rachiu tare de prune” < ser. sljivovica (Scriban s. v.) „rachiu de prune” (EJA XVII 697) sau şi pol. sliwowica (DLRM,^ CADE 1252), deşi accentul acestui din urmă nu corespunde. în favoarea etimologiei sîrbocroate pledează şi faptul că sîrbii sînt mari producători de şliboviţă. Cf. şi exemplul dat de DU 597 : «şliboviţă de Banat ». S-ar părea că cuvîntul a fost împrumutat mai întîi în această parte a ţării.
şocăn s. n. vezi ciocan
193
şol s. n. „ceaşcă”, în Banat (Costin 1155) < ser. solja (Petrovici VA 155) „idem” < germ. Schale (dial sole) (EJA XYII 613) sau din germ.
şolă s. f. „opincă” (Transilvania) < ser. Solja (Tiktin III 1445,
S.	Puşcariu DE Y 754—755, E. Petrovici DE YI 366—369) „opincă veche, purtată” (EJA XVII 713).
stâlă s. f. „grajd” (Banat) < ser. stala (Petrovici VA 155) „idem” < germ. Stall (EJA XVII 748-749).
ştâtă s. f. „pagubă”, în Banat (ALET, p. 10, pct. 2 ; Costin II 184), „bucluc, încurcătură, necaz” în Oltenia (LE, X, 1961, nr. 3, p. 236) < ser. stela (ALET 320, Găm. EESEE 461) „pagubă, daună” şi „nenorocire, necaz” (EJA XVII 777 — 783). Var. : şcetă s. f. (Trâpcea I 274).
ştormină s. f. vezi stirmină
şudilă s. f. „minune”, „năzdrăvănie” (Banat) < ser. ăuăila (Trâpcea I 274) „idem” (Bistic-Kangrga 1228).
j, sumâri(u) s. m. „pădurar” (Weigand 328, ALE s. n., III, h. 583, pct. 2, 29, 36, 47, 53, 64, 76) < ser. sumar (CADE 1262, DLEM 840, Găm., împr. 217, Trâpcea I 274, Găm. EESEE 460) „idem” (EJA XVII 876). Deriv.: şumănţă s. f. „femeia pădurarului” (Costin, Mărg. 45). Cf. şi ser. sumariea „idem” (EJA XVI 877).
şumănţă sf. vezi şumâri(u)
şuşcăi vi. „a murmura”, „a susura” (Trâpcea I 274), „a suspina (din greu)” (ALE I, h. 85, pct. 24, 305), „a ofta” (Costin I 197) < ser. sushati (CADE 1262, DLEM 841) „a scoate un sunet abia auzit şi neclar” (EJA XVII 902).
şuşter s. m. „pantofar”, în Banat (ALE s. n., II, h. 518, pct. 29) < ser. suster (cf. pct. 25) < germ. Sehuster; cf. şi mgh. suster (Tamâs EW 755).
T
tal s. n. „parcelă”, „parte” (Banat) < ser. tal (CADE 1270, Trâpcea I 274) „idem”, împrumutat din germ. Teii (EJA XVIII 35).
tămină s. f. „întuneric”, în Oltenia (Lex. reg. 32 ; Popescu 278 : «fiind tamină de adîncă, apa ţi se pare că e verde de adîncă»),
13 - c. 15
194
„pădure mare şi întunecoasă” (Lex. reg. 32) < ser. tamnina (Găm. RESEE 461) „întuneric, beznă” (RJA XVIII 62).
tarănă s. f. vezi tărhână
tarisfăt s. m. „om mai în vîrstă care conduce nunta” (în Banat, Timişoara) < ser. stări svat (Tiktin III 1564) „idem” (Ristic-Kangrga 926—927 s. v. svat). Var.: starisfat s. m. „juriul compus din mai mulţi membri pentru a distra pe nuntaşi”, „al doilea naş” (Trâpcea I 274). Deriv. : tarisfătiţă s. f. „femeie mai în vîrstă care conduce nunta” (Tiktin s. v. tarisfat).
tarisfătiţă s. f. vezi tarisfat
tarabă s. f. „gard de seîndură”, în Banat (Costin II 192) < ser. taraba „idem” (RJA XVIII 107) < tc. vulg. tarabe (Turcizmi 601).
tărhână s. f. „trahanâ”, în Banat (ALEM s. n., III, h. 886, pct. 2) < ser. tarhana, tarana (Mării I 370) „aluat fărîmiţat” < tc. tarhana 253 (RJA XVIII 109—108 s. v. tarana, Turcizmi 601 s. v. tarhana). Var. : ţărână (Mării III 96, 104).
tăşchiţe s. f. pl. „colţunaşi” în corn. Fibiş din Banat (Lex. reg. 120) < ser. taslcica (pl. tasTcice) „trăistuţă”, dim. de la taşha „traistă”, considerat un împrumut din it. ta'sca sau germ. Tasche (RJA XVIII 113). Sensul „colţunaşi” trebuie să se fi dezvoltat mai întîi în sîrbocroată, însă nu a fost înregistrat în dicţionare. Din graiul sîrbesc din Şoca ne e cunoscut termenul taske s. f. pl. „colţunaşi”.
teglă s. f. „later” (Anon. Car. 373) < ser. tegla „vas de pămînt ars, de 2—3 litri în care se păstrează dulceaţa, laptele etc . . .” : < lat. tegula (RJA XVIII 160).
teică s. f. vezi tetă
teme 254 s. f. „creştetul capului”, „moalele capului” în Oltenia (Boceanu 105 : « Cînd copilul e mic, temea îi e moale; pufăie cînd i-o apeşi cu mîna şi se întăreşte cînd zice piatră ») şi Banat (ALE s. n., I, h. 5, pct. 9) < ser. teme (DA I2 276 s. v. cerne, CADE 1287, Găm., împr. 214, Găm. RESEE 460) „idem” (Ristic-Kangrga 1048). Var. cerne (ALE I, h. 5, pct. 3, 9, 10) şi chieme (cit. chie-me) (ALE
253	împrumutul românesc din turcă are forma trahanâ (Tiktin III 1634).
254	La Anon. Car. 374 „vertex capitis”.
195
s. n., IV, h. 980, pct. 27), cSmie (Petrovici YA 148) şi tieme (cit. tie-me) (XALB-Olt. h. 2, pct. 948, 963, 964).
tâtac s. m. „unchi (soţul mătuşii)” (ALB I, h. 166, pct. 40) < ser. tetah (M. Sala, SCL, YI, nr. 12, 1955, p. 146 ; Găm., împr. 217), „soţul sorei tatălui sau mamei” (BJA XVIII 251).
tetă s. f. „cognata” (Anon. Car. 344), „mătuşă (sora mamei)” (ALB I, h. 167, pct. 56), „mătuşă (soţia unchiului)” (ALB I, h. 168, pct. 56) < ser. teta (Găm., împr. 217, Trâpcea I 374) „sora mamei sau a tatălui” (BJA XVIII 250). Var. : tietă (pct. 40). Deriv. : teică s. f. „mătuşă”, în Banat (CADE 1284), cu var. cSică (Costin II 60), ca teică < lele, neică < nene etc. (cf. DI 68) 255.
tezgă s. f. „masă de lucru a tîmplarului” (Banat) < ser. tezga (Mării 1 370) 256 „idem” (BJA XVIII 260) < tc. tezgah (Turcizmi 616).
tieme s. f. vezi teme
tifctă (cit. tie-tă) s. f. vezi tetă
tîrnosliv s. m. vezi tîrnoslivă
tî^bu s. m. „burtă” (Banat) < ser. trbu(h) (Trâpcea I 274) „idem” (Eistic-Kangrga 1066).
tîrgovină s. f. „marfă de vînzare” (Banat) < ser. trgovina (Popovici, Bemerlc. 20, Trâpcea I 274) „comerţ”, „prăvălie” (Bistic-Kangrga 1068).
tîrnoslivă s. f. „un fel de prune”; „corcoduşă, zarzără” (Oltenia) < ser. trnosljiva (CADE 1306, unde se dă ca etimon ser. trnosljiva) „un fel de prune mici, rotunde, negre” (Elezovic 339). Deriv. : tîrnosliv s. m. „corcoduş”, „prun care face prune rotunde” (Lex. reg. 39), „arbustul Prunus spinosa” (Lex. reg. 87).
tîrpî vt. şi vi. „a răbda, a îndura, a suferi cu răbdare”, în Banat (Gregorian 81, Costin I 200 : « Vînd casa şi averea că nu mai pot tir pi cu nevasta mea.») < ser. trpeti (CADE 1306, Găm. BESEE 463 ; Trâpcea I 274, Tomici, LB, XV, nr. 2, 1966, p. 139), prez. trpim, „idem” (Bistic-Kangrga 1077—1078). CADE citează şi vsl. trupe ti, care geografic e nejustificat.
255	CADE îl consideră împrumut din ser. ietka, însă în acest caz e greu de explicat modificarea -t- > -z-.
256	Trâpcea I 274 dă accentul tezgă, care, dacă nu e greşit, ne sugerează etimonul turc.
196
tîrpie s. f. „boală de lungă durată” (Trâpcea I 274) „umflătură, beteşug, umflarea stomacului (Costin I 200) < ser. trpija (CADE 1306), „boală incurabilă care întreţine o permanentă poftă de mîncare” (Vuk 776) 257.
tîrzăl vt. „a zgudui, a mişca încoace şi încolo (spre a smulge dintr-un loc)” (în Banat) şi „a tîrî pe jos” (în Oltenia) < ser. trzati ţCADE 1307) „a trage, a smuci”, prez. trzam (Yuk 772, Elezovic 337). în Banat tîrzai se foloseşte şi ca verb intranzitiv cu sensul „a se juca” (Costin II 193 : «Ce ai tîrzâit atîta cu copii [i] ? »).
toci vt. vezi toşi
top s. n. „tun” (Banat) < ser. top (Trâpcea I 274) „idem” (RJA XVIII 463—464) < tc. top (Turcizmi 619).
torină s. f. „staniştea oilor” (ALE s. n., II, h. 318, pct. 36), „resturi din nutreţul vitelor rămase în iesle” (în Banat şi Oltenia) < < ser. torina (CADE 1315, Găm., împr. 217) „ocol sau ţarc mare”, „loc gunoit care a servit mai înainte ca ocol pentru vite” (Ristic-Kangrga 1062).
toşi vt. „a pritoci, a muta în alt vas” (ALR s. n., I, h. 246, pct. 2, 36 şi 47 : «îl toşim, îl punem în alt vas») şi „a podidi” (ALR II, p. 58, material necartografiat, întrebarea 4184, pct. 2 : « l-a toşit sînjili (pe nas) ») < ser. tociti (Găm., împr. 217) „a deşerta, a turna în alt vas” (Ristic-Kangrga 1062). Cf. şi expr. ser. Jcrvlju tociti „a vărsa sînge” (Yuk 768). Yar. : toci (Anon. Car. 375, Gl. Olt. 115).
tovâr s. n. „pondus”, „onus” (Anon. Car. 274) „povară”, „sarcină”, în Banat şi Transilvania (Trâpcea I 274) 258 < ser. tovar (CADE 1317 ; I. Mării, CL, XI, nr. 1, 1966, p. 119) „idem” (Ristic-Kangrga 1058). Yar. : tovâră s. f., loc. cit.).
tovărită adj. f. vezi tovărî
tovărî 259 vt. „a încărca (cu o povară)” (Banat) < ser. tovariti (CADE 1318) „idem” (Ristic-Kangrga 1058). Deriv. : tovărită adj. f.
257	în Oltenia tîrpie a fost atestat cu sensurile „tifos”, „buboi” şi „varice” (NALR-Olt, material necartografiat, p. 173, pct. 941, 946 şi, respectiv, 953).
258	Cf. şi ALR II, p. 12, material necartografiat, întrebarea 6896, pct. 29,36 : «jeme dă tovar(ă) » „gîfîie”.
259	La Anon. Car, 375 : toveresk „onero”.
197
„(femeie) însărcinată” (ALE I, h. 206, h. 77). Accentul ni se pare însă suspect pentru un derivat românesc.
tram s. n. vezi treăm trăcnî vi. vezi trîgnî trăgnî vi. vezi trîgnî trămni vi. vezi trîgnî
treăm s. m. „şopron” (Banat) < ser. irem (CADE 1326) „clădire anexă (folosind, printre altele, şi ca magazie de alimente, cămară)” (Elezovid 335). Var. : tram s. n. (Costin II 197).
treâp subst. (genul?) „groapă în care se toarnă zer cîinilor la tîrlă” (Oltenia) < ser. trap (CADE 1326) „groapă (pentru păstrat sfecla, cartofii etc. iarna)” (Ristic-Ivangrga 1065).
trîcnî vi. vezi trîgnî
trîgni vi. „a tresări” (ALE I, h. 223 în Banat, Oltenia şi Transilvania de sud), „a se speria” (ALE I, h. 99, pct. 1, 12, 24) < ser. trgnuti se (Dens. ŢH 57, Găm., împr. 217, Găm. EESEE 463), prez. trgnern se „se tresări (din somn, de teamă)” (Vuk 770) Var. : trăgnl, trîcnî (ALE I, h. 223), trăcnî (ALE I, h. 99, pct. 1), trîmni (Lex. reg. 47), trămni (Gîlcescu 124).
trîmni vi. vezi trîgnî
tujî vt. „a acuza, a învinui, a pîrî”, în Banat (Weigand 329) < ser. tuziti „idem” (Bistic-Kangrga 1082).
tulujâri s. m. vezi tuluz tulujişte s. f. vezi tuluz
tuluz s. m. „tulpină de porumb, strujan”, în Banat (ALE s. n., I, h. 117, pct. 2 : « braţ de tuluji», pct. 105 : « znopi di tuluji») şi în Oltenia (Vîrcol 88), < ser. tuluz (Găm., împr. 217, Găm. EESEE 458) „idem” (Vuk 460 s. v. okomak, 779 s. v. tuluz). Deriv. : tulujişte s. f. „porumbişte” (ALEM s. n., h. 84, pct. 105, 836), tulujâri s. m. „claie (de strujeni)” (ALE s. n., I, h. 118, pct. 2).
turei s. m. pl. „turci”, în Banat (Costin 1192 : « Ş-apoi în turei se slobozea, / Ca şi un vînt viorint ...»)< ser. ture, dim. din tur Sin „turc” (Vuk 780).
tutcân s. m. vezi tutcă
198
tutcă a. f. „curcă” (Banat) < ser. tulea (CADE 1349) „idem” (Ristic-Kangrga 1083). Deriv. : tuteân s. m. „curcan” (Costin II 199). în ser. tukac „curcan” (Ristic-Kangrga 1083).
Ţ
^ ţiglâr s. m. vezi ţiglă ’’ ţiglă s. f. vezi, ţiglă ţiglărie s. f. vezi ţiglă
ţimăt s. n. „scorţişoară” (ALE s. n„ IY, h. 1141, în Banat şi regiunile învecinate din Transilvania) < ser. cimet „idem” < germ. Zimmet (RJA I 797) şi germ. Zim(me)t.
ţîrcus s. n. „circ”, în sud-estul Banatului (ALR s. n„ h. 1505, pct. 29) 260 < ser. cirkus „idem” ^(Ristic-Kangrga 1199) 261. Yar. : ţîrcus (ALR s. n., h. 1505, pct. 2). în Transilvania are altă origine — germ., magh., de pildă.
ţiglă s. f. „cărămidă” (ALR II, h. 242, pct. 29, 47) < ser. cigla (Găm., împr. 220, Trâpcea I 274, Ionică, Term. 469) 262 „idem”, împrumut din germ Ziegel (RJA I 780). Var. : ţiglă (Mării II 343). Deriv. : ţiglâr s. m. „cărămidar” (ALR II, h. 244, pct. 29, 36; ALR s. n., II, h. 515, pct. 29, 36, 47), cu var. ţiglâr (Mării, loc. cit.) pentru care cf. şi ser. ciglar „cărămidar” (Ristic-Kangrga 1197). Ţiglărie s. f. „cărămidărie” (Mării), ţîrcus s. n. vezi ţîrcus
U
ucni vi. „a se înfuria”, „a plesni de ciudă” (Banat) < ser. uknuti (Trâpcea I 274) „a sufla”, „a vui (vîntul)”, „a ofta, a geme” (Ristic-Kangrga 1125 s. v„ 1191 s. v. huknuti).
260	în vestul Banatului au fost notaţi alţi termeni: comedie, comendie etc.
261	Etimologia sîrbocroată se referă numai la atestările din aria indicată; ţircus (şi var.) din Transilvania şi Maramureş au altă origine.
262	Dicţionarele româneşti consideră împrumutat din sîrbocroată şi rom. ţiglă, în accepţiunea generală, „piesă de argilă arsă, de sticlă sau de ciment, folosită la învelit casele” Cf. DU 652, CADE 1456, DLRM 894. Exclusivitatea etimologică sîrbocroată este însă dubioasă în acest caz. Trebuie să se ţină seama şi de pol. cegla (Tiktin III 1588), de ucr. cegla şi bg. cikla (cf. Scriban s.v. ţiglă) etc.
199
uieă s. m. „unchi din partea mamei” (Trâpcea I 274) „unchi (fratele tatei)” (ALE I, h. 165 în Banat şi nord-vestul Olteniei), „bade” (Ibidem, h. 202), „tată (vitreg)” (ALE I, h. 153, pct. 3, 24) < ser. ujka, ujko (Popovici, Bemerk. 20, CADE 1366; M. Sala, SCL, YI, nr. 12, 1955, p. 146; DLEM 900, Găm. împr. 217-218) „unchi (fratele mamei)” (Eistic-Kangrga 1122—1123).
uină s. f. „mătuşă (soţia fratelui tatei)” (ALE I, h. 168, pct. 1, 5, 35, 40), „soţia fratelui mamei” (CADE 1366) „lele” (ALE I, h. 203, pct. 12, 45, 69, 77, 840) < ser. ujna (CADE, DLEM, Găm., împr. 218) Trâpcea 1274) „mătuşă (soţia fratelui mamei)” (Vuk 801). Deriv. : uiniţă s. f. dim. (accentul?) „soţia fraţilor şi verilor părinţilor” (Costin II 203), pentru care cf. şi ser. ujnica < ujna (Eistic-Kangrga 1123).
Uiniţă s. f. vezi uină
urmân s. n. vezi ormân
urvî vt. şi vr. „a pieri”, „a muri (despre animale)”, în Banat (Costin I 212, Weigand 330) < ser. urvati, prez. urvem, „a dărîma, a doborî” (Eistic-Kangrga 1150), „idem” în graiurile sîrbocroate din Banat (Tomici, LE, XV, nr. 2, 1966, 139).
uzmî vr. „a se opinti (la dusul unei greutăţi)”, în Oltenia (Lex. reg. 32, 43) < ser. uzeti, prez. uzmem, „a lua (în spate, în cîrcă)” (Eistic-Kangrga 1118—1119, Elezovic II 384—385). Deplasarea sensului, de la acţiune la efect, nu e imposibilă. Cf. şi rom. a obosi, provenit dintr-o formă sud-slavă obosiţi „a rămîne desculţ (după un drum lung sau purtare îndelungată a încălţămintei)” (DU 437, Tiktin II 1072, CADE 853, Scriban 886, DLEM s. v.). Pe de altă parte etimonul sîrbocroat prezintă reflexul protoslav vr>- > ser. u-, caracteristic numai pentru limba sîrbocroată. Var. : ozmt vr. (Lex. reg. 83).
V
vaschie s. f. vezi băschie
vecem adv. (accentul?) „deja”, în Banat (Costin I 214: «Am fost vecem acolo. »)< ser. vecem (Tomici, LE, XY, nr. 2, 1966, p. 139) „idem” (ESA II 563). Var. : vecen (Trâpcea I 274).
veeen adv. vezi vecem
200
venâţ s. n. „cunună”, „funie (de ceapă, usturoi)” C.scr. venac (Trâpcea I 274) „cunună”, „fructe sau legume împletite în formă de cunună” (RSA II 507—508).
vetriţă s. f. pl.263 (accentul!) „chibrituri”, în Banat (Costin II 207 : « Cît costă o cutie de vetrită! ») < ser. vatrica „foc mic”. (RSA II 435- 436).
vleă s. f. „larmă, zarvă” (Costin II 207),înexpr. «a face vieă» pare să însemne „a striga, a chema (tare)” : « Cucuie, pasăre mică,/ du-te-n codru şi-mi fă vică, / Şi-ţi resfiră penele, / Ca mîndra sprîn-cenele», în Banat (Folclor Tr. II 495) < ser. vika (Mării I 370) „strigăt”, derivat regresiv din vb. ser. vilcati „a striga”, a chema” (Ristic-Kangrga 63, Elezovic 81).
viec (cit. o silabă) s. m. „viaţa, veacul omului” (ALRT, p. 10, pct. 2 : « Şî-s fraţ dă viecu lor (pentru toată viaţa lor) potpuno, ca cînd îs fraţ şî dă mumă şi dă tată. ») < ser. vek (ALRT 319) „idem” (RSA II 466-467).
viece (cit. vie-ce) conj. „ci”, în Banat (Costin I 215) < ser. vece „idem” (RSA II 562—563).
vir s. n. „vîrtej de apă, volbură, loc într-un rîu unde se învîr-teşte apa”, în Banat (Weigand 330) < ser. vir (CADE 1427) „idem” (RSA 642-643).
vişărîţă s. f. „spălătoreasă”, în Banat (ALR s. n., II, h. 502, , pct. 2) < ser. veîarica, veserica (RSA II 572, 573).
viti-viti! interj, „strigăt cu care se cheamă porumbeii la grăunte”, în Oltenia (LR, VII, 1959, nr. 5, p. 74) < ser. viti-viti (Găm. RESEE 464) „idem” (RSA II 670).
vlâşiţă s. f. „un soi de ceapă cu grăunţi care face foarte multe foi” (Ciauşanu 221) < ser. (CADE 1440, DLRM 938, unde se dă ca etimon ser. vlasac) < vlasica (Găm. RESEE 454) „idem” (RSA II 720).
vogiţă s. f. „sfeştanie (ce se face în fiecare lună)” (ALRM II, h. 248, pct. 36, 47, 76) < ser. vodica (Găm., împr. 218) „apă sfinţită”, „aghiasmă” (Vuk 172).
4,3 1 Sg. vălriţă? vătrtlă?
201
voină s. f. „bărbat, logodnic” (Transilvania) < ser. vojno (E. Petrovici DE Y 483) „logodnic, mire, soţ”, „voinic” (ESA II 765).
vosc s. n. vezi voscă
voscă s. f. „drojdie de la ceară care se curăţă prin fierbere”, în Banat (Costin I 216) < ser. vosalc, gen. voslca (CADE 1445) „ceară” (ESA II 785). Yar. : vosc s. n. (Costin II 209), voscă „ceară” (Trâpcea I 274).
voscă s. f. vezi voscă vrăcniţă s. f. vezi vrâtniţă vrăgniţă s. f. vezi vrâtniţă vrănghiţă s. f. vezi vrâtniţă vrăniţă s. f. vezi vrâtniţă
vrâtniţă s. f. „poartă (de seînduri sau de nuiele)” (DLEM 942 s. v. vrăniţă), în Banat (ALET pct. 2, p. 4) 264 < ser. vratnica (Dens. ŢH 57, DLEM, Trâpcea I 274) „idem” (ESA III 16). Deriv. : vrăcniţă (Costin I 216), vrăgniţă (Molin 196) 265, vrănghiţă (Costin II 209) 266, vrăniţă (Costin I 216, DLEM) 267. Cuvîntul este un împrumut mai vechi, apărînd şi la Anon. Car. 378 : vraknice „porta”.
vrăsni vr. „a se întărîta”, în Banat (Costin 1216 : « Cîntă Gruio, nu te teme, / Că ce gode, Grui5, o fi / Toate eu le-oi sprijini! / Goma tot se cam trecea / Şi Novac se cam vrîsnea. ») < ser. vrsnuti, prez. vrsnem, vi. „a izbucni”, vr. a se agita” (ESA III 75).
vrevă s. f. „îmbulzeală”, „aglomeraţie” (Banat) < ser. vreva (Trâpcea I 274) „idem” (ESA III 95).
vrevî „a ameninţa, a ocărî”, în Banat (Costin I 217) 268 < ser. vreviti „a vorbi, a tăifăsui” (ESA III 35).
Z
zabrân s. n. vezi zăbrăn zacon s. n. vezi zăcon zaitin s. n. vezi zăitin
264 Cf. exemplul s.v. a.
255 Cu sensul „portiţă”, „uşă”.
266	Costin îi dă sensul „barieră”, ilustrat cu : « închide vrănghiţă că ies vacile pe ţarină ». Evident, este vorba tot de o poartă, probabil* mai rudimentară.
267	în Clopotiva înseamnă „poartă mare” (Gregorian GC 193).
268	Cf. şi Anon. Car. 378 : vrevesk „increpo, arguo”, vrevitor „increpâtor, -trix”.
202
zăncă s. f. „laţ de prins păsările” (Banat) < ser. zamha (Trâpcea I 274) „idem” (Ristic-Kangrga 240).
zădăni vi. „a rămâne cu cineva peste zi” (Banat) < ser. zada-niti (Trâpcea I 274) „a-şi petrece ziua (undeva, cu cineva)” (Ristic-Kangrga 224).
zastălniţă s. f. „tăblie (la pat)” (Tiktin III 1797 s. v. : « Un pat încheiat, / Cu scînduri de brad, / Zăstălniţi de fag. ») 269 < ser. zastav-n)ca (Tiktin) „idem” (Ristic-Kangrga 254).
zăbrăn s. n. 1. „pădurice rară”, „dumbravă” (Molin 196, CADE 1454); „loc interzis în pădure” (Trâpcea I 274) 2. „gard” (Costin I 217 : « Am făcut un zăbran nou. ») (Banat) < ser. zabran (DU 705, CADE) „idem” (Ristic-Kangrga 216). Yar. : zabrân (var. grafică?) (DU). Deriv. : zăbrăni vt. „a rări o pădure” (Costin II 210).
zăbrăni vt. vezi zăbrân
zăbuneâlă s. f. vezi zăbuni
zăbuni vt. şi vr. „a (se) ameţi” (ALR I, h. 135, pct. 49, 69 : «mă zăbunese dă cap»), „a se sminti” (ALR I, h. 142, pct. 40: «s-o zubunit») „a aiura” (ALR II, p. 54, material necartografiat, întrebarea 4167, pct. 47 : «îi zăbunit»; pct. 36 : « vorbeşce zăbunit») „a se zăpăci” (Trâpcea I 274) < ser. zabuniti (se) (Găm., împr., 218, Tomici, LR, XY, nr. 2, 1966, p. 139) „a (se) încurca”, „a (se) zăpăci”, „a (se) fîstîci” (Yuk 172). Yar. : a (se) zubuni (vezi mai sus). Deriv. : zăbunit „ameţit” (ALR I, h. 135, pct. 28), zubunit „zăpăcit” (vezi mai sus); zăbuneâlă s. f. „aiureală” (ALR II, p. 54, material necartografiat, întrebarea 4167, pct. 36 :	«zăbuneală-n cap»).
zăbunit part. act. şi pas., adj. vezi zăbuni
zăeldpot s. n. „capac de lulea” (ALR s. n., III, h. 1045, pct. 47) < ser. zâklopac (Găm., Ut. rom. 569) „capac” (Vuk 135, Ristic-Kangrga 232).
zăcon s. n. „lege” (Trâpcea I 274), „obicei, datină” (Banat, Transilvania) < ser. zâkon (CADE 1454) „credinţă”, „obicei, datină”, „lege” (Ristic-Kangrga 233). Vâr. : zacon „mos, consuetudo” (Anon. Car. 379).
zăicin s. n. vezi zăitin
269	Forma populară de singular este, probabil, zăslâlniţă, nu zastălniţă (cum o reface Tiktin, după pronunţarea moldovenească).
203
zăitin s. n. „untdelemn” (DLBM; ALB s. n„ IV, h. 1134, pct. 2, 27, 29, 36, 76) < ser. zejtin (Tiktin III 1790, CADE 1456, DLBM, Găm., împr. 219, Găm. BESEE 459) „idem” (Vuk 216) < tc. zeytin (Turcizmi 650). Var. : zaitin (Gregorian 81), zâiein (ALBMII, h. 179, pct. 2), zeitin (Trâpcea I 275).
zălud adj. vezi lud
zămân adv. „în zadar” (Banat) < ser. zaman (Trâpcea I 275) „idem” (Bistic-Kangrga 238).
zămîşeă s. f. vezi jemîşeă
zămorî vi. „a obosi” (ALB I, h. 102, pct. 1) < ser. zamoriti (se) (Găm., împr. 218) „idem” (Vuk 193). Deriv. : zămorît (Ibidem).
zămorit part. act. şi pas., adj. vezi zămorî
« zănăt s. n. „meserie, meşteşug” (Banat, Transilvania) < ser. zanat (DU 706, Tiktin III 1792, CADE 1456, Scriban, DLBM s. v. Trâpcea I 275) 270 „idem” (Bistic-Kangrga 242) < tc. sanat (Turcizmi 646). Deriv. : zăriătâri s. m. „meseriaş” (ALB a. n., II, h. 499, pct. 29).
zănătâri s. n. vezi zănăt
zăpătui vt. „a închide bine”, în Banat (Costin II 211) < ser. zaptiti „a închide, a astupa, a înfunda” (Vuk 199, Bistic-Kangrga 249).
zăstălniţă s. f. vezi zastălniţă
zăstrug s. n. „lăduţă, cutie” (Banat) < ser. zastrug (Petrovici VA 157) „cutie de lemn cu capac” (Bistic-Kangrga 254).
zăt s. m. vezi zet
zăvărnî vb. (tranz. ?) „a întoarce”, „a da după” (Banat) < ser. zavrnuti (Trâpcea I 275) „a răsuci”, „a întoarce” (Bistic-Kangrga 220).
zbor s. n., „conventiculum” (Anon. Car. 378) < ser. zbor „adunătură”, „sfat”, „taifas” (Bistic-Kangrga 262).
zbori vt. „a vorbi”, vr. „a sta la sfat, la vorbă” (Popovici, Balade 2 : « S-apuca de sa zbora, j Să zbora despră iubit.»), „a se
2;0 V. Bogrea, în DR III 740, îl consideră de origine turcă, intrat poate prin mijlocire sîrbească. Cuvîntul apare şi la Anon. Car. 380 (scris zenat, fără să i se indice sensul).
204
vorbi” (Petrovici YA 157), în Banat (CADE 271 1108 s. v. sborî) < ser. zboriti (Trâpeea I 275) „a vorbi, a cuvînta” (Ristic-Kangrga 262). Cf. şi expr. ser. zbor zboriti „a sta la sfat” (Ibidem). Var. : sborî, probabil, numai variantă grafică (Cf. CADE s. v.).
zdrăvi vi. „a strănuta”, în împrejurimile Aradului şi în Bihor (Paşca, Glosar 61/253) < ser. zăraviti „a ura sănătate” (Ristic-Kangrga 268) 272. Var. : zdrăvui (Paşca) pare a se raporta la ser. zdravo! „noroc, sănătate” (Ristic-Kangrga 268).
zdrăvui vi. vezi zdrăvi
zeitin sn. vezi zăitin
zet s. m. „ginere” folosit după nume : « Enachi zăt lui Guliano » (în limba de cancelarie) < ser. zet (Tiktin III 1811) „ginere” (Ristic-Kangrga 271).
zgoâdă s. f. „întîmplare, nimereală” (Banat) < ser. zgoda (CADE 1146 s. v. scoadă, Scriban 1439) „idem” ^Ristic-Kangrga 266). Var. : scoâdă „idem”, tot în Banat (CADE). în Oltenia zgoâdă (Gl. Olt. 129), zgoândă s. f. (CADE s. v. sgoândâ, care, probabil, este numai o variantă grafică) are sensul de „glumă”, derivat din cel de „nimereală”.
zgoândă s. f. vezi zgoâdă zgod s. n. vezi zgodi
zgodi vt. şi vr. „a (se) nimeri”, în Banat (Popovici, Balade 103 : « Cum ai fost tu adurmit, / Să nu mă fiu io zgodit, / nu te-ai mai fi pomenit.») < ser. zgoditi (se) (Dens. ŢH 57, Popovici, Bemerk. 20, CADE 1146 s. v. sgodi, Găm. RESEE 464) „idem” (Ristic-Kangrga; 266). Var. : sgodi (CADE), probabil, numai variantă grafică; zgodzî „a nimeri” (Gregorian 80, Gregorian GS 193), zgogi (Costin I 219). Deriv. : zgod s. n. „născocire”, în Banat (Molin 116 : « O scos un zgod nou. »).
zgodzî vt. vezi zgodi zgogi vt. vezi zgodi
271	CADE consideră cuvîntul un derivat românesc din băn. sbor „adunătură, strînsură”.
272	Din cauza ariei, adnotarea lui S. Puşcariu, făcută pe textul lui Paşca : « Cf. bg. zdravuvam „a se saluta” şi zdravo ! „sănătate ! (urare celui ce strănută)” » este neinspirată.
205
zguli vr. „a se strînge ghem, a se ghemui” (Oltenia, Banat, Transilvania) < ser. zguriti se (Tiktin III 1816, CADE, 1147, Scriban 1440, DLRM s. v.) ,,a se zgribuli (de frig)” (Ristic-Kangrga 267). Yar. : sguli (CADE).
zlovârnie s. m. „copil rău” (Banat) < ser. zlovaran (Trâpcea I 275) „rău” (Ristic-Kangrga 274).
zmîrcî vt. „a încremeni, a înlemni”, în Banat (Costin I 222 : « Udrea o zmîrcise, / Curajul îi pierise ») < ser. smreati se prez. smrâern se, „a se întuneca, a se face întuneric” (Vuk 719, Ristic-Kangrga), smrlcnuti se, prez. smrcem se, „a vedea negru în faţa ochilor” (ElezoviC II 247).
znac s. n. „semn” (ALRT, p. 9, pct. 2 : «în Clisură, la Şetace, ieste urmă dă păpuc, znac.») < ser. znak (ALRT 319) „idem” (Ristic-Kangrga 275).
znâgă s. f. vezi snăgă
znâmăn s. (n. ?) „piatra ce se pune la mort lîngă cruce, piatra cu inscripţii”, în Banat (Costin II 215) < ser. znamen (Trâpcea I 275) 273 „monument” (Ristic-Kangrga 275).
zubuni vt. şi vr. vezi zăbuni
zubunit'part. act. şi pas., adj. vezi zăbuni
zvon s. n. „clopot (de biserică)” (CADE 1241 s. v. svon-, ALRII, h. 181, pct. 36 : « boata dîla zvon » „limba clopotului”) < ser. zvono (CADE s. n. svon, Scriban 1447, Trâpcea I 275, Găm., împr. 218) „clopot” (Yuk 213). Yar. : svon (CADE s. v.), probabil, numai varianta grafică. Deriv. : zvoniţ s. n., dim. (Costin I 223) zvonişâr s. n., dim. (var. grafice : sv-; cf. CADE s. v. svoniţ), zvonâr „clopotar” poate fi ser. zvonar (Trâpcea I 275) sau este un derivat românesc.
zvonâr s. m. vezi zvon
zvoni vi. „a suna clopotul” (Banat) < ser. zvoniţi (Tiktin III 1834, CADE 1242, s. v. svoni) „idem” (Ristic-Kangrga 264). Yar. : svoni (CADE), probabil, numai variantă grafică.
zvonişor s. n. vezi zvon
zvoniţ s. n. vezi zvon
2,3 Trâpcea dă pentru cuvîntul românesc sensul „însemnare”.
IV, OBSERVAŢII PRIVIND MORFOLOGIA, SEMANTICA ŞI FONETICA ÎMPRUMUTURILOR SÎRBOCROATE DIN ROMÂNĂ
1. CLASIFICAREA MORFOLOGICĂ
în lista împrumuturilor am prezentat 708 cuvinte româneşti de origine sîrbocroată1. Repartizarea lor în cadrul părţilor de vorbire rezultă din tabelul următor:
Nr. Partea crt. de vorbire
numeric în procente
1.	Substantive
2.	adjective
3.	pronume
4.	verbe
5.	adverbe
6.	prepoziţii
7.	conjuncţii
8.	interjecţii
9.	particule
Total"
560	79,03 %
27	3,82%
1	0,15%
87	12,26%
18	2,56%
1	0,15%
5	0,75%
8	1,13%
1	0,15%
708	100 %
în primul rînd atrage atenţia decalajul foarte mare dintre numărul substantivelor (aproape patru cincimi) şi numărul celor-
1	în această cifră nu au intrat calcurile lingvistice şi cuvintele care ar putea fi interpretate ca derivate în limba română de la un împrumut din sîrbocroată, deşi au un bun corespondent şi în sîrbocroată (ca de pildă, birtaş, birtâşi, birtâşiţâ, pilăriţâ etc., adică cele subliniate cu o linie continuă în,,Lista împrumuturilor”). De asemenea, variantele au fost socotite ca un singur cuvînt, chiar şi atunci cînd ele se explică prin sîrbocroată (cum e cazul rom. pogovorî < ser. pogovoriti, rom. pogovarî < ser. pogovarati). înseamnă că cifra de 708 cuvinte împrumutate este minimă, chiar faţă de materialul abordat în lucrare. Numărul total al cuvintelor discutate (împrumuturi, variante, calcuri, derivate) se ridică la 1500.
208
lalte părţi de vorbire. Procente însemnate revin, în ordine, verbelor, adjectivelor şi adverbelor. Faptul ca au fost împrumutate şi un număr de pronume, prepoziţii2, conjuncţii şi particule e deosebit de semnificativ pentru caracterul intim al legăturilor dintre români şi sîrbi pe plan lingvistic 3.
2.	CLASIFICAREA SEMANTICĂ
A. Substantivele :
a)	Mediul înconjurător:
a4) Forme de relief: cîrşie, cleanţ, crov, dolină, gomilâ, joampă, peşină, piesac, ploştină, stîrmină. a2) Ape : &ara, beghei, căliugă, iarc, ierugă, potoc, mr. a3) Timpul; fenomene ale naturii: chiamât, gorneac, novină, roc, taminâ, mec.
a4) Topografia satului : cioşc, mală, prosac, socac. a5) Termeni agricoli; culturi; forme de vegetaţie: fcascc, grai, garişte, garinâ, Za#, loznicr răstaniţă, răzor, slog, zăbran.
b)	Regnul vegetal:
bi) Arbori, arbuşti; plante de cîmp şi de pădure : bagrin, broci, buiede, busie, colilie, costravă, cutcurig, grabăr, isicâ, jestrilă, matrună, mleşe.
b2) Pomi fructiferi; plante de cultură sau de grădină; flori: bagim, bichiţă, brozbă, calapăr, chel, chelerab, cio-cîrlie, ciocot, crumpir, duliece, ierită, iorgovan, jorjiţâ, lată, loză, lubeniţă, ludaie, lupidrag, magiarcă, mirodie, păsui, perinei, scădarcă, vlaşiţă. b3) Fructe, seminţe : alimună, buje, ciocan, drugă, goglinâ, pomoroangă, sîrjiţă, tîrnoslivă. b4) Termeni referitori la cultura şi recoltatul plantelor şi cerealelor: cZiwc, cominâ, cupă, gar, guzînă, otcos, peciţă,
2	Numărul prepoziţiilor este mai mare, dacă ţinem seama de faptul că unele adverbe îţnprumutate din sîrbocroată (de ex. naocol) intră în componenţa unor locuţiuni prepoziţionale.
3	Spre comparaţie, amintim că G. Mihăilă nu discută, în împrumuturi, nici un pronume şi nici o conjuncţie sau particulă de origine veche sud-slavă.
209
plast, podină, pomociţâ,	sadniţă, suhar, şîbâ, torinâ,
tuluz.
c)	Regnul animal:
cx) Animale şi păsări sălbatice : cobăţ, iribiţâ, jnrs, pliscă.
c2) Peşti şi alte vieţuitoare acvatice : căraş, cracatiţâ, pas-trugă, smug, şaran.
c3) Termeni referitori la vînătoare şi pescuit: alov, jegajnie, lovâţ, odivamo, pleter, priod, răcilă, şaşmă, zancă.
c4) Animale şi păsări domestice; termeni referitori la ele : bic(â) 1,	2, bugara, buşan, Zwsa, cheră, eiurcâ, cmZ,
cocotf, cwc6, larmă, ierghelă, ji#, jivină, marvă, mâzgă, mulă, parip, stoacă,
d)	Regnul uman :
dx) Raporturi de rudenie; termeni de adresare : babaluc, bata, bată, brata, ceace, cică, cumaşă, daică, deşcă, dever, diedă, milă, naică, nană, porodiţâ, secă, strină, tetac, tetă, uică, uină, zet.
d2) îndeletniciri, profesiuni; starea socială : (lijarambaşă, bobită, banovăţ, băşcevan, boltăgiu, casap, chimieciţă, chinez, codaş, cocier, color, covaş, cumăt, cumpanie, ăoichine, fiscal, gac, maistor, naimnic, neamesnic, pecar, pîrvac, răduşă, rudar, seroman, spăhie, şăgîrt, sumari, vişăriţă, zănat.
d3) Nume etnice : arbănaş, bulă, turei.
d4) Cuvinte care denumesc oamenii după vîrstă, după calităţile şi defectele lor psihice sau fizice : avaniţă, baică, bitangă, bleabă, bleancă, boanşe, delie, dică, dîrpină, giubră, hîrge, lud, momăc, năsîlnic, paceariz, prostac, zlovarnic.
d5) Cuvinte care denumesc oamenii după diferite raporturi stabilite între ei: comşie, g&zdăriţă, gost, ortac.
e)	Anatomie şi medicină populară :
ex) Părţi ale corpului (la oameni şi animale) : bobric, cluş, cofîrţă, gîrclean, jigărită, ligă, liţă, lopătiţă, sală, slabină, şişcă, teme, tîrbu.
e2) Boli: coştac, cozace, fras, izdat, pîrpor, tîrpie.
f)	spirituală :
îx) Cuvinte referitoare la carte, scriere, cultură:
chişiţă, criedă, crug, glavă, ispit, măstilă, noveale, novină, propis, raboş, scoriţă, slică, sunjer, ţircus.
14 - c. 15
210
f2) Mitologie, credinţe; datini, obiceiuri: adet, (h)ală, băbă-lucă, cesniţâ, crăiţă, crăvai, ăodolă, mladojănie, năhod, neman, prădanie, sugină, tarisfat, voind, zăcon, znamăn. f3) Biserică: mihoi, mucenic, mucenic, muceniţâ, poitriţă, partă, protă, vogiţă, voscâ, zvon. f4) Jocuri de hazard şi distractive : cacică, cheţ, coţcă, clisă, loptă, pilă.
g)	Textile şi pielărie; articole de îmbrăcăminte şi de podoabă : gx) Industria casnică textilă : bubă, bubiţâ, căngal, cecărc,
iglă, motcă, pămucă, prisliţă, rugită. g2) Stofe, ţesături, scoarţe; lenjerie de pat: abaie, călmăjin, ceM, cilim, cioe, duşeg, haşură, iorgan, istuc, poneavă, somot.
g3) îmbrăcăminte : boşcă, căbăniţă, căpiţă, căpună, cheaţălă, coprenă, ăuşancă, năprauă, opreg, păclie, peştimală, poşă, prîsluc, şealmă.
g4) Părţi ale articolelor de îmbrăcăminte :	lătiţă, obadă,
oboă.
g5) încălţăminte : naticaş, opancă, solă. g6) Articole de podoabă: burmă, colaină, chită, comajă, giorăan, năchită, partă, venaţ.
h)	Comerţ: alvăluc, birt, boltă, cafană, casapniţă, căpară, ăucean, mesărniţă, năpoiniţă, ortăliuc, pasoş, petac, pilar, tal, tezgă, tîrg ovină.
i)	Alimente, băuturi; tutun :
11)	Preparate culinare, alimente: căigană, colaş, crofnă, jemişcă, pacsamet, pecmez, rană, sârmă, săviacă, slastă, surotcă, tărhană, tăşchiţe, ţimăt, zăitin.
12)	Cuvinte referitoare la prepararea, servirea şi conservarea alimentelor; veselă şi accesorii culinare: astal, avan, bocal, cântă, ciup, cîrceag, clet, comat, crişcă, cruşăt, cuină, furună, lopar, pehar, povicercă, protăc, ruşcă, saplaic, săjac, solăriţă, sol, teglă, treap, vetriţă.
13)	Băuturi: becică, cafă, comoviţă, rachie, rachiiţă, samatoc, şliboviţă.
14)	Cuvinte referitoare la fumat: burnut, camiş, duhan, lulă, paclă, zâclopot.
j)	Locuinţa; construcţii gospodăreşti :
j4) Material de construcţie: bălvan, băşchie, civie, grage, şindră, ţîglă.
211
j2) Construcţii gospodăreşti şi părţi ale lor : avlie, babură, băglamă, bravă, bunar, căpie, cobace, cociar, cocină, cotarcă, ăuvar, gîrlici, obloc, odvoniţă,podrum, reză, sleme, şarcă, ştală, tarabă, tream, vratniţă.
j3) Mobilier; părţi ale lui: almari, cigmej, dup, copşeg, crevet, dolaf, dolap, orman, sunăuc, zastalniţă. j4) Obiecte de uz casnic sau personal: canap, chebă, coşară, cotariţă, fenier, geac, maramă, mărămiţă, oblanic, paivan, peşchir, picslă, şcătulă, zăstrug. j5) Recipiente, vase şi părţi ale lor : acov, bădan, bădini, buclie, buric, calpac, carliţă, corită, doniţă, duşnic, fucie, legen, slăvind.
k)	Atelaje agricole; unelte şi instrumente şi părţi ale lor : alat, aidamac, arşov, bâcăruşă, budac, burghie, căzaică, cămgie, code, corbaci, cosir, ărieucă, drug, iarmăţ, lăstăviţă, mătrac, menghele, năplaţ, oritac, otic, pălugă, potiegă, rămeniac, rudă 1, sarciniţă.
l)	Transport: ceamăţ, ciun, obramniţă, opîrtă, oraniţă, pîrtă, prugă, tovar.
m)	Substanţe, preparate chimice : călăi, cărăboi, cipsă, mişomor, săpie.
n)	Termeni militari, arme: bariac, branic,cumbară, pistol, top.
o)	Instrumente muzicale : carabă, frulă.
p)	Termeni referitori la vorbire, la modul de desfăşurare al procesului de comunicare dintre oameni : dafie, divan, lăcîrgie, loaje, măscară, obişnenie, răzlog, vică, zbor, zgoadă.
r)	Cuvinte referitoare la starea materială şi viaţa socială : bedă, blagă, cîrvină, culuc, porţie, spăiluc.
s)	Cuvinte abstracte : (h)asnă, chiud, duş, faidă, fălincă, inat, istină, izînă, jurbă, mah, mişlenie, opravă, năloagă, năs-treşă, pamet, prigoadă, robă, răschidă, sloagă, snagă, streşă, sud, ştetâ, sudilă, vrevă, znac.
ş) Diverse : bucliuc, rudă 2, stelniţă.
~B. Adjectivele. Adjectivele împrumutate din sîrbocroată sînt, cu o singură excepţie, calificative. Ca şi substantivele, ele se referă la însuşiri dintre cele mai elementare :
a)	Culoarea (animalelor) : băl, gară, garoş, mîrc, rigi.
212
b)	Particularităţi fizice : buşat, butâv, ceitr, cioş, cit, citâv, clreven, golocrac, gubav, jilav, lăgan, mîrşav, nămojnic.
c)	Particularităţi psihice : lud, naopac, nestaşnic, opac, razumăn, sfete, smirom.
d)	Particularităţi de vorbire : şiş cav
e)	Adjective demonstrative : isiitf „acelaşi”.
C.	Pronumele. Numai pronumele negativ nişia „nimic”.
D.	Verbele. După substantive, formează categoria cea mai numeroasă. în majoritate se referă la acţiuni concrete. Pe lingă verbele ce denumesc acţiuni legate de activităţile gospodăreşti, o categorie importantă formează şi cele din grupul ,,verba dicendi”. Ca şi celelalte părţi de vorbire împrumutate din sîrbocroată, verbele numesc acţiuni, procese şi stări fundamentale :
a) Activităţi gospodăreşti: cisti, cliucăi, copăi, cupi, gosti, izgărî, jigni, lulăi, meci, mujgi, năpusti, niemesti, odori, oprăvi 1, ostăvi, pîrji, stfdci, stucni, fam, tovărî, zăpătui, zăvărni.
b) Fer&a dicendi: bleocăi, mei, divăni, dttji, lăgări, towi, misii, preti, prici, şuşcăi, tuji, vrăsni, m, 2&ori, zdrăvi.
c)	Reacţii şi stări ale corpului omenesc sau ale animalelor: borăvi, chimi, ciwci, cotili, loci, mliascâi, pocăzui, trîgni, wcm, wsrni, zămorî, jsgrwZi.
d) $faxri şi procese psihice : aludzi, 6oi, buzumini, popleşi, swgri, iirpi, zăbuni.
e)	7er&e de mişcare : casai, cirşi, ^asi, prispi.
f)	Ver&e care aratfa producerea unor sunete : bitmni, fizni, zvoni.
g)	Fenomene şi procese din natură; stări : dogodi, plesnăvi, potopi, prîsni, pwpi, wri, zădăni, zgodi, zmîrci.
h) Acţiuni concrete : cir£i, dîrni, milui, năprăci, odîrni, oprăvi, prăşi, tîrzăi.
i)	Acţiuni abstracte : bărăbări, dîsni, făli, izmomi, pogodi, izda.
E.	Adverbele. Adverbele împrumutate din sîrbocroată sînt:
a)	de mod: (a)bărăbar, bestraga, blago, craina, isto, potpuno, zămân.
b)	de Zoc. : do, grieco, naocol.
c)	de tfimp : odma, vecem.
d)	de cantitate : ăosta, malo.
213
e)	de întărire : baş, cobaiagi, istina, măcar.
Adverbul naocol intră în componenţa unor locuţiuni prepoziţionale, iar adverbul măcar — în componenţa unor locuţiuni conjuncţionale (vezi ,,Lista împrumuturilor” s. v.).
F.	Prepoziţiile. Numai prepoziţia ocolo (ocolii) ,,în jurul”.
G.	Conjuncţiile. Conjuncţiile împrumutate din sîrbocroată sînt adversative (a, aii, ma, viece) şi numai una copulativă (pa).
H.	Interjecţiile : baca, bogami, ciuţi, dura, gusu-gusu, no, stu, viti-viti (vezi sensurile lor în ,,Lista împrumuturilor” s.v.).
I.	Particulele. Numai gode, care însă formează numeroase pronume şi adverbe nedefinite. Cf. ,,Lista împrumuturilor” s. v.).
3.	Adaptarea morfologică
împrumuturile efectuate de română din sîrbocroată s-au adaptat la sistemul morfologic al limbii române, fără a crea perturbări ale lui sau a duce la formarea de noi categorii gramaticale. Dintre cele peste şapte sute de împrumuturi din sîrbocroată tratate în lucrare, numai unul singur, odivamo, simţit ca substantiv de genul neutru, pare să facă excepţie. Dar şi acesta, fiind împrumutat din îmbinarea sîrbocroată (h)odi (o)vamo a fost asimilat la îmbinările din română de tipul fam. vino-ncoace ,,sex-apel”, ducă-se pe pustii „dracul”, care, deşi sînt simţite ca substantive, nu prezintă terminaţii caracteristice pentru genul căruia aparţin. DA afirmă pentru rom. blago din expresia «blago de el» „ferice de el” că reprezintă subst. ser. blago, neadaptat morfologic. în fapt, rom. blago a fost simţit, în expresia citată, ca adverb şi, după cum se ştie, adverbele româneşti nu au o marcă a lor, aşa că -o nu deranjează. Dovadă că şi alte adverbe împrumutate din sîrbocroată (do, gieco, isto, modo, potpuno) prezintă un -o, deşi acesta nu e obişnuit la adverbele româneşti. îl întîlnim însă la alte adverbe de origine străină, împrumutate relativ recent (bruto, neto etc.). Ser. cuti formă de -imperativ, pers. 2, sg., de la verbul cutati ,,a tăcea” a fost împrumutat în română sub forma ciuţi. Cum este o formă izolată şi cum -i vocalic nu se întîlneşte ca desinenţă de imperativ, situaţia adaptării morfologice a fost rezolvată prin schimbarea categoriei gramaticale,
214
rom. ciuţi devenind interjecţie. Fenomenal acesta îl întîlnim mai des şi ne vom opri în mod special asupra lui. Pe moment să urmărim procesul de adaptare morfologică în cadrul aceloraşi categorii lexico-gramaticale.
A. Substantivul. Ca şi româna, sîrbocroata cunoaşte trei genuri: masculin, feminin şi neutru. Dar împrumuturile efectuate din sîrbocroată nu şi-au păstrat în română, în mod automat, genul din limba de origine. în linii mari, indiferent de genul lor, substantivele sîrbocroate terminate în vocală au trecut, în română, în categoria femininelor, iar cele terminate în consoană au trecut în categoria masculinelor sau neutrelor (cel mai adesea după criteriul animat-neanimat) 4.
Substantivele sîrbocroate de genul feminin, terminate în -a, trec în română în categoria femininelor terminate în -ă sau -e 5 6 : rom. abaie (< ser. abaja), rom. artie (< ser. (h)artija), rom. babiţâ (< ser. bahica), rom. bară (< ser. bara), rom. băcăruşă (< ser. bakarusa), rom. buclie (< ser. buklja) etc. Numai în patru cazuri avem corespondente româneşti de alt gen : chelerab m., dup n., duş n. sau m., sol n. Departe de a infirma regula, ele nici nu sînt exemple absolut certe, căci chelerab cunoaşte şi o variantă de genul feminin (călărabă), care ar putea fi primară, clup nu e obligator să derive din forma curentă Tclupa, de genul feminin, căci există şi ser. Tdup, de genul masculin. în cît priveşte duş, acesta cunoaşte doar o singură atestare la Anon. Car. şi nu putem fi siguri dacă grafia dusch nu ar putea fi interpretată şi dusă. Eămîne valabil numai şol, dacă, bineînţeles, etimologia lui sîrbocroată nu se dovedeşte greşită.
Substantivele sîrbocroate care sînt feminine după formă şi masculine după înţeles nu sînt tratate în acelaşi fel. Parte din ele au trecut în categoria femininelor: rom. (h)ală (< ser. ala), avaniţâ (<scr. avanica), bedă (< ser. beda), bitangâ (< ser. bitanga) etc., după modelul rom. slugă, haimana etc. Celelalte au trecut la genul masculin, sporind categoria lui tată, vlădică etc.: rom. (h)aram-başă (< ser. (h)arambasa), bată (< ser. baca), brata (< ser. brata) etc. în cazul în care tema etimonului se termină într-o consoană prepa-latală, corespondentul românesc va avea terminaţia -e : comşie f.
4 Despre tendinţa limbii române ,,de a concentra sub semnul neutrului tot ce
nu este însufleţit”, vezi Graur ER 42 — 51 şi Graur SLG 345 — 361.
6 -e primesc cele care înaintea terminaţiei de feminin -a prezintă o consoană prepalatală.
215
(< ser. leomsija), spahie m. (< ser. spahija). Rom. boltăgiu (< ser. boltadzija), ar putea fi o formă refăcută ulterior pe teren românesc de la un mai vechi * boltâgie, neatestat, la fel cum, faţă de comşie f. a fost refăcută o formă de masculin : comşiu. Punctul de plecare trebuie să-l fi constituit formele de plural * boltâgii, comşii, care pot fi şi feminine şi masculine.
în română au fost împrumutate numai patru substantive sîrbocroate de genul feminin, terminate în consoană : buiede (< ser. bujad), slastă (< ser. slast), chiud (< ser. cud), pamet (< ser. pamet). După cum se poate uşor observa, primele două sînt de genul feminin, celelalte două sînt de genul neutru. Rom. loajâ nu a fost trecut aici, întrucît nu e neapărat împrumutat din forma curentă ser. laz, existînd şi var. ser. laza.
Substantivele sîrbocroate de genul neutru, indiferent de faptul dacă se termină în -e sau -o, au trecut în română la genul feminin : rom. blagâ (< ser. blago), burie (< ser. bure), cebă (< ser. cebe), coritâ (< ser. korito), garişte (< ser. gariste), mâstilâ (< ser. mastilo), mişlenie (< ser. misljenje) etc. Nu dispunem decît de un singur exemplu, în care unui substantiv de genul neutru din sîrbocroată îi corespunde un substantiv românesc de genul masculin — rom. blag faţă de ser. blago — dar şi în acest caz forma românească curentă e blagă. Exemple de păstrare a genului neutru sîrbocroat la împrumuturile efectuate în română nu am găsit.
Substantivelor sîrbocroate de genul masculin le corespund în română împrumuturi de toate trei genurile :
a)	Substantive masculine : rom. bagrin (< ser. bagren), banovăţ (< ser. banovac), bic (< ser. bile), braţ (< ser. braţ), broci (< ser. brod), bruş (< ser. brus), casap (< ser. leasap), citeţ (< ser. kec) etc. De regulă, au rămas masculine numai acele substantive care denumesc fiinţe de sex bărbătesc sau plante şi arbuşti. Singura excepţie o constituie rom. bruş, citat mai sus.
b) Substantive neutre : rom. acov (< ser. alcov), almari (< ser. almari), alvâluc (< ser. alvaluc), arşov (< ser. arsov), astal (< ser. astal), birt (< ser. birt), bocal (< ser. boleai), branic (< ser. branile) etc. La genul neutru au trecut în româneşte numai inanimatele, diferite obiecte şi noţiuni.
c)	Substantive feminine. Numărul acestora este destul de restrîns. Trecerea substantivelor sîrbocroate de genul masculin la genul feminin în româneşte se datorează fie adaptării la categoriile din română (ca, de pildă, rom. alimună < ser. limun, dat fiind
216
că în română nnmele fructelor este de genul feminin, iar al pomilor de genul masculin), fie faptului că au fost împrumutate de la forma de genitiv (rom. clisă „jocul de-a clencea” este feminin, deşi corespondentul sîrbocroat este masculin, — klis, — pentru că în sîrbo-croată se foloseşte frecvent la genitiv: «igrati se 1clisa» ,,a se juca de-a clencea”).
B.	Adjectivul. Adaptarea morfologică a adjectivului nu pune probleme deosebite. Cel mai adesea, adjectivele sîrbocroate se termină într-o consoană, aşa că au putut fi preluate fără să fie nevoie de modificări formale. Totuşi, o adaptare găsim în cazul adj. rom. nestaşnic (< ser. nestasan, -sna9 -mo), unde sufixul sîrbocroat ~(a)n a fost înlocuit cu sufixul românesc de origine slavă -nic. S-ar putea să se fi întîmplat la fel şi cu rom. nămojnic, însă nu e absolut sigur, căci, existînd subst. ser. nemoznik, putem admite şi o schimbare a categoriei gramaticale.
C.	Verbul. Toate verbele româneşti împrumutate din sîrbo-croată aparţin la conjugarea a IV-a. Ele reprezintă tema prezentului sîrbocroat (sau, uneori, radicalul) + suf. rom. 4 (4) : ser. bojati se, prez. boj4m se >rom. a se boi, ser. kasati, prez. Jcasa-m >rom. căsâi, ser. uzeti, prez. uzm-em >rom. uzmi9 ser. zamoriti prez. zamor4m > rom. zâmorî etc. Examinînd împrumuturi de tipul rom. milui, pocâzui, am putea rămîne cu impresia că ele conţin suf. rom. -ui. în realitate, sufixul românesc este tot -i, căci u este parte a temei prezentului sîrbocroat: ser. milovati, prez. milu-jem; ser. polcazivati, prez. pokazu-jem. Costin indică un verb românesc a gâza (cf. „Lista împrumuturilor” s.v.), de conjugarea I, dar, contextul, citat de el, nu dovedeşte acest lucru. Dacă, într-adevăr, există un astfel de infinitiv, el trebuie considerat o creaţie românească, paralelă cu rom. găzî (atestat de mai multe ori) < ser. gaziti, la fel cum rom. gosta este un derivat românesc din gostr paralel cu împrumutul gosti (< ser. gostiti).
4.	SCHIMBAREA CATEGORIEI LEXICO-GRAMÂTICALE
De regulă, împrumuturile efectuate de română din sîrbocroată au rămas în cadrul aceleiaşi clase lexico-gramaticale, adică substantivul sîrbocroat a rămas în română substantiv, adjectivul a rămas adjectiv, verbul — verb. Există însă un număr de cazuri în care
217
cuvîntul împrumutat în română a schimbat categoria lexico-grama-t.ieală căreia a aparţinut în sîrbocroată. Astfel, subst. rom. beeică ,,un fel de bere” este la origine adj. ser. becko „vienez, de Viena”, extras din îmbinarea ser. becko pivo ,,bere de Viena”; subst. rom. odivamo „unealtă de pescuit” reprezintă propoziţia ser. (h)odi (o)vamo\ „vino încoace!”; adj. rom. nâmojnic vine, după toate probabilităţile, din ser. nemoznik, care e substantiv; adj. rom. smirom „liniştit” provine din adverbul ser. smirom „în linişte, în tihnă” ; adverbul rom. blago „ferice, halal (de)” < subst. ser. blago „avere; fericire” ; adv. rom. craina < subst. ser. krajina; adv. rom. do < prep. ser. do; adv. rom. măcar < conj. ser. makar; interj, rom. ciuli < verbul ser. cutati, imperativ, pers. 2 sg. cuti. Şi cu aceasta am epuizat lista cuvintelor de origine sîrbocroată, care prezintă altă categorie lexico-gramaticală în română decît cea din limba de origine.Ele reprezintă abia 1,25% din numărul total al împrumuturilor discutate de noi în lucrare.
5.	ADAPTAREA FONETICĂ
Procesul adaptării fonetice a cuvintelor de origine sîrbocroată din limba română nu ridică probleme deosebite, întrucît inventarul fonetic al limbii sîrbocroate este destul de apropiat de cel al limbii române şi mai simplu decît acesta. Limbii române standard nu-i sînt cunoscute următoarele sunete sîrbocroate, cu valoare fonolo-gică: vocala r (r), consoanele prepalatale Ij (V), nj (n) şi africatele c, c, dz â. Acestea sînt redate în română după cum urmează:
ser. r : rom. rî : prîsluc (< ser. prsluk), prîsni (< ser. prsnuti) rom. îr : pîrtă (< ser. prt), pîrvac (< ser. prvak) rom. ră : trăgni (< ser. trgnuti) rom. ăr: cărşie (< ser. krsje)
(râ apare ca o variantă a lui rî: rom. trîgni, trăgni < ser. trgnuti şi ăr — ca o variantă a lui îr: cîrşie, cărşie < ser. krsje. în locul ser. r urmat de două sau mai multe consoane vom avea în româneşte rî (ră)-y dacă ser. r îi urmează o singură consoană, tratamentul românesc al lui va fi îr (ăr). Pentru întreaga problemă, cf. E. Petrovici, Tratamentul grupurilor consonantice iniţiale în elementele slane ale limbii române, DE, X, 348).
218
ser. Ij : rom. I: ligă (< ser. Ijaga), chel (< ser. Tcelj)
rom. 1’: bucliuc (< ser. bokljuk), câliugă (< ser. kaljuga) rom. i (i) : cazaicâ (<scr. kazaljka), crăiţă (< ser. kraljice). (Adesea împrumuturile din sîrbocroată prezentînd Ij cunosc în română variante şi cu l şi cu V. Cf. bucliuc, bucluc < ser. bokljuk; rom. cZiwc, cZwc (< ser. kljtik).
ser. wj : rom. : poneavă (cit. ponavă) < ser. ponjava rom. w: mişlenie (< ser. misljenje).
(Tratamentul w al ser. wj este, cel puţin în exemplul citat, un rezultat direct al adaptării morfologice).
ser. c, 6 : rom. ci (ce), în limba standard: vece ,,consiliu” (< ser.
vece), Giril (< ser. Ciril), broci (< ser. broc), codaş (< ser. kocijas), cocină (< ser. kocina), ceamăţ (< ser. camac). Cf. şi rom. Popovici, Petrovici (< ser. Popovic, Petrovic). (în graiurile bănăţene tratamentul este diferit. Ser. c îi corespunde rom. băn. s (s,s) : şealmă (<scr. calma), iar ser. o rămîne neschimbat : băn. ceace, pronunţat cace, întocmai ca şi etimonul sîrbocroat). ser. ăz, ă : rom. gi (ge). Pentru limba standard dispunem de exemple numai din domeniul onomasticii: rom. Sahagia, nume de persoană din T. Severin (< ser. Sahadzija ,,idem”), Carageorge, pronunţarea românească a numelui principelui sîrb Karaăorăe.
(în graiurile bănăţene tratamentul ser. ăz, ă este similar cu cel al africatelor ser. c, c. Ser. ăz este redat prin băn. j (z,z): buje (< ser. budza), cigmej (< ser. cekmedze), iar ser. ă rămîne neschimbat: rom. băn. gragie (< ser. grada), pronunţat gradie).
Celelalte vocale (a, e, i, o, u) şi consoane b, c, d, f, g, h, j, k, l, m,n,p, r, s, s, t, v,z,z) ale limbii sîrbocroate îşi găsesc bune corespondenţe în română.
Diferit, numai din punct de vedere grafic, se redau ser,c,j, k,s,z prin rom. ţ, i, c (che, chi), ş, j.
Dar aspectul fonetic al împrumuturilor efectuate de română din sîrbocroată este adesea mult mai diferit decît s-ar putea crede pe baza celor spuse pînă aici.
O seamă de procese fonetice cunoscute limbii române în ansamblu, cum ar fi banala transformare a lui a neaccentuat în â, sau numai unor graiuri ale ei, ca, de pildă, băn. t, d + e, i > băn. c, d, şi asimilarea de tip oltean gn, cn >mn etc., au contribuit, la rîndul lor, la schimbarea fonetismului împrumuturilor. Astfel,
219
ser. barabar a devenit în română bârăbar, ser. badem a devenit în Banat bagirn (pronunţat baăim), ser. trgnuti a devenit în Oltenia trîmni etc. Numeroase alte schimbări fonetice, de tipul celor amintite sau datorate altor cauze, au dus, pe lingă schimbarea aspectului fonetic al cuvîntului împrumutat şi la formarea unui apreciabil număr de variante. împrumutate în română, ser. oglavnik, zagaznja, zemicka cunosc, în ordine, nouă, cincisprezece şi, respectiv, nouă variante. în „Lista împrumuturilor” noi am inserat, pe lingă formele de bază, toate variantele, inclusiv cele grafice şi de accent, găsite în materialele cercetate (bineînţeles, numai în cazurile în care nu se datorează influenţei unei alte limbi). Analiza exhaustivă a aspectului fonetic al acestor variante şi al tuturor împrumuturilor poate constitui obiectul unei cercetări aparte. în cadrul capitolului III noi am făcut unele observaţii referitoare la adaptarea fonetică, în acele cazuri care reclamau neapărat acest lucru. Aici ne mulţumim cu exemplificarea unora dintre cele mai frecvente schimbări fonetice întîlnite în materialul prezentat de noi:
a)	fenomene de proteză: abarabar (< ser. barabar), acopăi (< ser. kopati), acupi (< ser. kupiti), alimună (< ser. limun), aluăzi (< ser, ludeti); scăzaică < căzaicâ (< ser. kazaljka), skoriţă (< ser. korica).
b)	epenteză : buftav < butav (< ser. butav), eăigaină < câigană (< ser. kajgana)
b2) anaptixă : chimieciţâ (< ser. kmetica), chinez (< ser. Jenez), cumăt (< ser. kmet), zâpâtui (< ser. zaptivati)
c)	disimilări: arvâluc < alvăluc (< ser. alvaluk), bărăban < <bărâbar (< ser. barabar), câlmăjin < carmajin (< ser. karmazin), cecârt <cecâre (<scr. cekrk), coteli < cotili (< ser. kotiljati)
d)	asimilări: briftâ (< ser. britva), după ce, mai întîi, s-a petrecut metateza tv — vt, bulvan < bâlvan (< ser. balvan), bumni (< ser. buknuti), trîmni (< ser. trgnuti), niticac < naticac (< ser. natikaca)
e)	metateze : brobec < bobric (< ser. bubrek), braghin <bagrin (< ser. bagren), feri/M (< ser. britva)
f)	iotacizări (în special e>ie): feieda .(< ser. beda), diedâ (< ser. deda), dievâr (< ser. dever), piecar (< ser. pekar), pieciţă (< ser. petica), piesac (< ser. pesac)
220
g)	diftongări: bleabă (< ser. bleba), broajbă < brozbă (<scr. broslcva), cheâţălă (< ser. hecelja)... etc.
Cele cîteva transformări fonetice ilustrate mai sus sînt departe de a epuiza problema adaptării fonetice a împrumuturilor de origine sîrbocroată din română. Pentru aceasta e necesar ca împrumuturile din sîrbocroată să fie studiate în strînsă legătură cu fonetica graiurilor româneşti în care au fost împrumutate — graiurile bănăţene, graiurile crişene şi graiurile muntene de tip oltenesc — şi cu cea a celor sîrbocroate din care au fost preluate. Adaptarea împrumuturilor din sîrbocroată în limba română standard, prezentată la începutul acestui subcapitol, ne poate oferi însă destule indicii, dat fiind că raportul dintre fonetica graiurilor româneşti amintite şi fonetica limbii române literare este destul de bine cunoscut. Pe de altă parte, fonetismul împrumuturilor sîrbocroate din graiurile româneşti amintite prezintă aceleaşi particularităţi ca şi cuvintele moştenite faţă de corespondentele lor din limba literară.
6.	ACCENTUL
Limba sîrbocroată cunoaşte accentul melodic şi cantitatea, care influenţează şi asupra accentului. Sub aspectul intonaţiei, accentele limbii sîrbocroate sînt ascendente sau urcătoare şi descendente sau coborîtoare. Sub aspectul cantităţii, ele sînt lungi sau scurte. Schematic, sistemul accentologic al limbii sîrbocroate se prezintă astfel:
	accente	accente
	ascendente	descendente
	(urcătoare)	(coborîtoare)
accente scurte	N	>
accente
lungi
Limba română nu cunoaşte nici intonaţia, nici cantitatea, ci numai accentul expirator. Acesta rămîne, deci, singura posibilitate de redare a accentelor sîrbocroate. Dar, fireşte, nu poate fi
221
vorba de redarea accentului original atîta vreme cit locul accentului diferă de la etimon la împrumut. Or, în cele mai multe cazuri, locul accentului românesc nu coincide cu cel al accentului sîrbocroat. E suficient să amintim, în această privinţă, că toate verbele împrumutate din sîrbocroată, aparţinînd conjugării a IY-a, au accentul pe ultima, în timp ce în sîrbocroată accentul verbelor nu poate ocupa niciodată acest loc.
Locul accentului românesc coincide cu cel al accentului sîrbocroat, am putea spune, numai accidental, adică atunci cînd, întîm-plător, nu contravine sistemului accentologic al limbii române 6 : rom. âli < ser. ăli, rom. bâbiţâ < ser. băbica, rom. bară < ser. Sara, rom. bedâ, <scr. beăa, rom. blâgă< ser. blâgo, bravă < ser. brava, rom. briftă < ser. britva etc.
Păstrarea accentului similar în unele împrumuturi poate constitui un criteriu în distingerea elementelor de origine sîrbocroată de cele de origine turcă : rom. câfă, căfână, chesă, lulă < ser. leafa, kafăna, kesă, liila, împrumuturile corespunzătoare din turcă fiind accentuate cafea, cafenea, chisea, lulea.
în celelalte cazuri accentul îşi schimbă locul: rom. acov < ser. alcov, rom. adet < ser. âdet, rom. aidamâc < ser. (h)ajăămak, rom. arZie < ser. (h)ărtija, rom. alvăluc < ser. alvăluk, rom. băcăruşă < ser. bakărusa, rom. bărăbâr < ser. barâbar, rom. bestrăga < ser. bestraga, rom. bobric < ser. bubrek, rom. jigăriţă < ser. dzigerica etc.
De notat că, în raport cu locul accentului din etimon, accentul din împrumuturile româneşti din sîrbocroată se deplasează, cu o silabă sau două, numai către sfîrşitul cuvîntului, astfel îneît, de regulă, substantivele masculine şi neutre în consoană şi verbele, împrumutate din sîrbocroată, au accentul pe ultima silabă, iar substantivele feminine pe penultima.
7.	EVOLUŢIA SEMANTICĂ
Cele mai multe împrumuturi efectuate de română din sîrbocroată se folosesc cu sensuri identice sau foarte apropiate de cele .ale etimonului, aşa că în ,,Lista împrumuturilor” am putut nota
6 Vezi, în legătură cu aceasta, L. Balâzs, Accentul în cuvintele romaneşti de origine maghiară, CL, X, nr. 1, 1965, p. 67 — 74.
222
adesea „idem” pentru sensul etimonului sîrbocroat. Există însă şi o seamă de exemple cînd împrumuturile au dezvoltat pe teren românesc sensuri noi sau au pătruns cu sensuri modificate. Iată exemplele :
avanitâ „intrus”, om de pripas, venetic, aventurier” < ser.
avanica „răufăcător, nemernic, netrebnic, om violent”. avlie a dezvoltat, pe lîngă sensul „curte, ocol”, comun cu cel al etimonului sîrbocroat avlija, şi sensul „cimitir”. babaluc, folosit numai în expr. « din babaluc » „din moşi-stră-moşi” < ser. babalulc „patrimoniu, bunuri patrimoniale, moştenire de la tată”, care nu se foloseşte într-o expresie sîrbocroată cu înţeles similar celei româneşti. baburâ „urloi, coş pentru fum” < ser. babura „cuptor ţărănesc de pămînt”.
băcăruşă, pe lîngă sensul „talangă”, comun cu cel al etimonului, ser. bakarusa, a dezvoltat şi sensul special de „clopoţel de la picioarele căluşarilor”. băl „blond”, „frumos, drăgălaş” < ser. bel „alb”. beghei „canal” reprezintă un caz de extindere a sensului, întrucît ser. Begej se referă numai la rîul Bega. blagă prezintă în plus, faţă de etimonul ser. blago, sensurile „scofală, ispravă” şi „zestre”.
boi (a se) „a se tîngui” arată o deplasare a sensului faţă de ser. bojati se „a se teme”.
brată „frate, vitreg (mai mare)”, „cumnat”, „nene (bade)” are comun cu ser. brata numai ultimul sens. briftă „cuţit sau briceag primitiv cu mîner de lemn” se foloseşte cu un sens restrîns, specializat, căci etimonul ser. britva înseamnă „briceag” în general. buşan „cal cu picioare scurte”, „bou, vacă sau om îndesat şi robust” prezintă o deplasare şi extindere a sensului în raport cu ser. busan „bou mic de munte, cu burta lăsată”.
butăv „buced, gîmfat” arată o deplasare a sensului faţă de ser. butav „cărnos”.
călăi „cositor”, „smalţ (la o oală)”, „oală smălţuită”,„zinc” a dezvoltat ultimele trei sensuri pe teren românesc. Ser. Tcalaj înseamnă numai „cositor”.
ALRM sn. I MAS/NĂ DE GĂURIT [6587] SFREDEL [6591] BURGHIU [6659]
Or Ş	BAIAtilARp3 3B>-.
X ±§Z5	3i9
Ca /	279	™
i.»• ]ORADEA	280 219
i]1S 210	CLUJ ■	228
“i	TtRSU-Ml/RES
Oi i^rus.	„ /SU	235
'$&=■
burghie „burghiu"
111111 burghie „ sfredel "
'///. burghie „ maşină de găuritr' burghie »burghiu" „sfredel" burghie „ burghiu ‘v,maşină de găurit burghie „ burghiu','„maşina de găurit, „sfredel
Harta nr. 10
224
căpară a dezvoltat, alături de sensul ,,arvună”, comun cu cel al etimonului ser. kapara, şi sensurile ,,arvună pentru logodnă”, ,,logodnă”.
căpie ,,poartă cu boltă (la cetăţi)” reprezintă un caz de restrîn-gere a sensului, căci ser. Tcapija înseamnă ,,poartă” în general.
cheaţălă ,,şorţ mai scurt”, arată tot o restrîngere a sensului.
Ser. kecelja e termen generic pentru ,,şorţ”. cher ,,cîine mic învăţat să abată oile” arată o specializare a sensului, căci ser. ker înseamnă ,,cîine”, ca termen generic, sau „cîine de vînătoare”. cioşc „colţ de stradă” este tot o specializare a sensului. Ser.
cosak înseamnă „colţ” în general, „ungher”. cîrşi ,,a se îndrepta spre cineva” < ser. kreiti „a-şi croi drum” prezintă o deplasare şi, totodată, o restrîngere a sensului. cîrvină „duşmănie, răzbunare”, „pizmă” este tot un caz de deplasare a sensului faţă de ser. krv(n)ina „sînge”, „vărsare de sînge, ucidere”, „taxă plătită de localnici turcilor pentru comiterea unui omor”. clet „cămară”, „cameră mică”, „sufragerie”, „grajd” a dezvoltat ultimele două sensuri pe teren românesc. Ser. klet înseamnă „cămară”, „cameră mică”, „colibă la vie”. cline, pe lingă sensurile „tescovină”, „boştină”, comune cu cele ale sîrbocroatului kljuk, a dezvoltat pe teren românesc şi sensul „jintiţă”.
în sensul exemplelor de mai sus, restrîngeri şi specializări sau deplasări şi dezvoltări de sensuri noi prezintă şi următoarele împrumuturi din sîrbocroată : cleanţ, cliucăi, cobace, cobăţ, cociar, cofîrţâ, colilie, comoviţă, comşie, coştac, craina, cruşăţ, cupi, dafie, deşcă, dîrni 1, dîrni 2, dogodi, drugă, duşec, garişte, garînă, grcac, #icco, gomilâ, gubav, guzînâ, matf, izgîri, izînă, joampâ, jurbă, ligă, lom, misii, mişlenie, mîrşav, nâhod, năsîlnic, novină, obigi, odivamo, odîrni, pîrpor,	pogodi, prispi, roc, sârmă, scoriţă, seca, snagă,
spăiluc, stoacă, sugină, tetă, tîrgovină, tream, trîgni, ticni, uică, nină, uzmi, vogiţă, vrăsni, zdrăvi, smîrci. Pentru toate acestea, vezi „Lista împrumuturilor” s. v.
Din cele 708 cuvinte de origine sîrbocroată studiate în lucrare, evoluţie semantică proprie prezintă 91, adică 14,77%.
De remarcat că, aşa cum rezută din hărţile nr. 9 şi nr. 10, sensurilor diferite le corespund, cel mai frecvent, şi arii diferite.
V, LOCUL ELEMENTELOR DE ORIGINE SÎRBOCROATĂ lN VOCABULARUL LIMBII ROMÂNE ACTUALE
Amploarea influenţei unei limbi asupra alteia nu reiese totdeauna din numărul absolut al împrumuturilor. Pentru aprecierea ei mai trebuie cunoscute compartimentele limbii în care au pătruns elementele împrumutate, circulaţia lor, raportul faţă de limba literară, gradul în care sînt cunoscute de graiurile populare, repartiţia teritorială, gradul de fixare în limbă prin formarea de derivate şi dezvoltarea de sensuri noi etc. Perioada istorică din dezvoltarea limbii, la care ne referim, constituie, de asemenea, un element de primă importanţă. Aşa, de pildă, locul elementelor turceşti şi greceşti nu mai este, nici pe departe, atît de important în prezent, ca acum 2—3 secole. La fel, dacă am avea în vedere începutul secolului al XlX-lea, împrumuturi din sîrbocroată ca baca, căsăî, ăîrnî 1 şi altele de felul lor ar fi putut fi considerate ca apar-ţinînd limbii literare, căci se întîlnesc în scrierile lui Ţichindeal, care au avut o largă circulaţie în vremea aceea.
Astăzi ne apar ca nişte arhaisme livreşti, preluate de Ţichindeal din textul sîrbocroat al Fabulelor lui Dositej Obradovic, căci nu cunosc nici o atestare în graiurile populare.
Cu alte două secole mai devreme, rom. crevet, braţ, bulă, bulesc erau cuvinte uzuale, cel puţin în graiurile bănăţene, judecind după faptul că sînt inserate în Anon. Car., despre care ştim că nu înregistrează decît cuvinte populare.
în secolele următoare nu mai dispunem de nici o atestare a lor. Cu numai cîteva decenii în urmă, rom. opancă, desemnînd un articol de încălţăminte la modă, avea o largă circulaţie. Astăzi este ieşit total din uz. Invers, rom. vece, scupştină, autocondueere au o vechime de cel mult două decenii, dar sînt larg răspîndite, întîlnindu-se aproape zilnic în paginile publicaţiilor de presă.
15 - c. 15
226
Foarte multe din cuvintele studiate sînt împrumuturi locale, efectuate de la populaţia sîrbocroată învecinată, care cunosc o arie de întrebuinţare extrem de redusă, neavînd nici o şansă să se impună nici măcar dialectului bănăţean, darămite limbii comune. Dintre acestea cităm rom. astal, avâniţâ, basce, bata, bleabă, bleancă, boanşe, bubă, bubiţâ, Zmne, chimieciţă, chiciţă, cigmej etc. în principal, în această situaţie sînt majoritatea împrumuturilor care apar în lucrare cu o singură atestare. Multe din ele sînt, în prezent, ieşite din uz, chiar în localităţile în care au fost împrumutate.
Altele cunosc o întrebuinţare destul de stabilă în graiurile bănăţene şi în cele crişene şi oltene învecinate, dar, dată fiind poziţia periferică a acestor graiuri, ele nu au putut pătrunde în limba literară. Totuşi, în limba română actuală sînt folosite destul de frecvent şi cunoscute de o masă importantă de vorbitori, ceea ce, în ultimă instanţă, explică şi prezenţa lor în DLEM. Printre acestea : avan, băbăluc, bas, blagă, bocal, boltă, briftă, brozbă, ftraş, bulvan, carabă, chinez, cfciW, ciocan, cleanţ, comină, cotăriţă, cotili, dafie, daică, a ăivăni, dolină, drugă, duhan, gubav, ierugă, motcă, năstaşnic, ofcocZ, opreg, otcos, paivan, pilar, plastă, a se pogoăi, poneavă, porţie, priod, pup, răcilă,	slăvind, $Zo<7, snagă, spahie, stelniţă, srf,
sumar, mea, «a, vlaşiţă, vraniţă,	şi altele.
O seamă de împrumuturi din sîrbocroată, deşi nu cunosc răspîndirea teritorială a celor dintîi, sînt destul de bine cunoscute de vorbitorii români, datorită faptului că sînt atestate în creaţiile populare literare. E cazul luic<m#aZ, codaş, comşie, Zwm, 5eaZmâ,etc.
După DLEM, literare sînt numai următoarele cuvinte de origine sîrbocroată, din lista alcătuită de noi: cîrd, cocină, cragr, doniţă, drug^ drugă, gîrlici, mucenic, muceniţă, otic, pahar, pâstrugă, pleter, răcilă, şliboviţă, adică aproximativ 2 % din totalul cuvintelor discutate.
Chiar fără a mai ţine seama de faptul că tocmai acestea au o etimologie multiplă sau îndoielnică sîrbocroată, procentul este edificator pentru caracterul regional al influenţei sîrbocroate asupra limbii române. Spre aceeaşi concluzie ne conduce şi repartizarea teritorială a împrumuturilor din sîrbocroată, urmărită după ALE L Oricît de mult s-ar extinde întrebuinţarea împrumuturilor din sîrbocroată, ea nu atinge graiurile dialectului muntean, care se află la baza limbii literare.
1 Vezi hărţile nr. 11 şi nr. 12.
Harta nr. 12
228
Rezultă că studierea influenţei sîrbocroate în română este, în primul rînd, importantă pentru dialectologi. Amploarea acestei influenţe asupra dialectului bănăţean ar putea constitui un punct, un criteriu, în definirea acestuia.
Dar studierea influenţei limbii sîrbocroate asupra limbii române prezintă importanţă şi pentru studierea elementelor de origine slavă de care dispune româna.
Pe de o parte, prin stabilirea împrumuturilor certe din sîrbo-croată, scade simţitor lista elementelor slave din limba română cu etimologie neprecizată. Pe de altă parte, similitudinile izbitoare între volumul şi caracterul împrumuturilor populare din sîrbocroată în Banat şi cele ale elementelor vechi sud-slave ale limbii române, oferă, în condiţiile în care cunoaştem vechimea şi natura legăturilor româno-sîrbocroate în această parte a ţării, indicii preţioase privind natura şi amploarea legăturilor dintre slavii meridionali şi români într-o perioadă mai veche, pentru care, în prezent, dispunem numai de ştiri fragmentare.
ELEMENTI SRPSKOHRYATSKOG POREKLA U DAKORUMUNSKOM PECNIKU
(REZIME)
Elementi srpsJcohrvatskog porekla u ăakorumunskom recniku prvi je pokusaj da se na jednom mestu saberu i svestrano analiziraju leksicke pozajmice srpskohrvatskog porekla n rumunskom jeziku govorenom na teritoriji Socijalisticke republike Rumunije. Rad je zasnovan na bogatoj literaturi koja obuhvaca fundamentalna dela iz oblasti rumunistike i slavistike, glavne studije o rumunsko-slovenskim odnosima i o slovenskom uticaju na rumunski jezik, glavne recnike rumunskog, srpskohrvatskog i ostalih slovenskih (narocito juznoslovenskih) jezika,priloge izufiavanju srpskohrvatskih govora na teritoriji Socijalisticke republike Rumunije, objavljene do 1969. (do datuma zakljufienja rada), tomove ALR i JSTALR, znacajan broj dijalekatskih tekstova i recnika (iz kojih je crpen dobar deo dosad nepozante grade) i, razume se, sve studije i priloge posvecene pitanjima srpskohrvatskog uticaju na rumunski jezik.
Rad je podeljen na pet poglavlja.
I. JJVOD (str. 33—52) sastavljen je iz tri dela i svaki je posvecen posebnoj grupi pitanja:
1. Stări (juzno-)dovensM i moderni slovensTci elementi u rumuns-kom jeziku (str. 33—38) kratak je pregled najvaznijili pitanja koja postavlja slovenski uticaj na rumunski jezik, kao sto su : vreme prodiranja i karakter najstarijeg sloja pozajmica, kraj starog ju2-noslovenskog uticaja i pocetak uticaja modernih juznoslovenskih jezika na rumunski jezik, udeo starih juznoslovenskih elementa u recniku rumunskog jezika i dr. Nastojalo se tacnije odrediti vreme pocetka srpskohrvatsko-rumunskih odnosa u kontekstu drugih slo-vensko-rumunskih odnosa. Nastariji juznoslovenski elementi rumunskog jezika prodrli su izmedu YI i XII stoleca uglavnom usmenim putem zahvaljujuci slovensko-rumunskom bilingvizmu, aii i knji-
230
zevnim putem zbog upotrebe staroslovenskog u crkvi i administra-ciji. Svi ovi elementi imaju istocno-juznoslovenske fonetske crte. Xajarbaicnije njibove fonetske erte ukazuju na IX—X stolece. Pozajmice koje su pre ovog perioda prodrle verovatno sn se vreme-nenom fonetski ponovo adaptirale gubeci svoje prvobitne i arbaic-nije crte. Stare juznoslovenske pozajmice u rumnnskom dolaze danas u narodnom goyoru i imaju veliki udeo u recniku danasnjeg rumuns-kog jezika, ukljufiivsi i osnovni fond reci. Po akad. Al. Graur, reci slovenskog porekla u osnoynom fondu predstavljuju od 19,92% do 21,49% (u zavisnosti od toga da li se za osnovni fond uzimaju 964 iii 1419 reci). Izgleda da je taj procenat neăto mânji ako uzmemo u obzir 6itav recnicki fond, s ude ci po tome da je prof. D.Macrea nasao u CADE 16,42% reci slovenskog porekla.
Pokusaji da se utvrde stare srpske fonetske crte kod poje-dinib starib juznoslovenskib pozajmica u rumunskom {muncă, dumbravă i dr.) nisu uverljivi. Mogucnost srpskobrvatsko-rumunskib odnosa moze se dopustiti na osnovu uvazavanja logickog reda, jo§ za vreme naseljenja Srba i Hrvata u zapadnu polovinu Balkanskog poluostrva, alinam nedostaju sigurni lingvisticki dokazi. Eumuni sa severa Dunava mogli su da dodu u dodir sa Srbima tek pocetkom XII veka.
Ove smo zakljucke izveli polazeci od starijih radova Fr. Miklosica, B. Coneva, O. Densusianua, Th. Kapidana (Oapidan) P. Skoka, I. Barbuleskua (Bărbulescu) i oslanjajuci se na rezultate novijih isvitivanja E. Petrovica (Petrovici), Al. Eosetija (Eosetti) Al. Graura, I. Patruca (Pătruţ), G. Mihaile (Mihăilă), D. Makrea (Macrea), G. Ivaneskua (Ivănescu), I. Popovica i drugib (vidjeti nedavno izlaganje na ovu temu u TILE II.)
2. IstorijsM (etnichi, elconomsM, Tculturni) odnosi izmeău Srba i Rumuna i njihov oăraz na lingvistiSkom planu (str. 38—45).
Pocev od XII stoleca, moguce su veze izmedu rumunskih drzavnib formacija na severu Dunava i srpske drăave. Slabljenje bugarske drzave i konacno njen pad pod Turke krajem XIY stoleca vodi, izmedu ostalog, jacanju i diversifikaciji veza izmedu Srba i Eumuna. Pocetkom XY veka, a i kasnije, kao posebam oblik tib veza javlja se upotreba staroslovenskog jezika srpske recenzije u rumunskim drăavama i u vezi s tim delatnost srpskih knjizevnika (gramatika, dijaka, pisara, obrazovanib crkvenib lica) na teritoriji naăe zemlje. Yec onda uspostavljene iii ojacane politicke, ekonomske,
231
trgovacke, rodbinske i druge srpsko-rumunske veze nastavljaju se i traju do nasih dana. One sn odrazene i na jeziekom planu razli-citim pozajmicama koje mozemo identifikovati n dovoljnom broju da bismo mogli ilustrirati tn oblast, aii najveci njihov deo, prema danasnjem nasem znanju, tesko je sa sigurnoscu razlikovati od drugih slovenskih pozajmica, uglavnom starib juznoslovenskih i staroslovenskih. Medn na j stări je pozajmice ove vrste spadajn, eini se, neki termini koji se odnose na kulturni zivot (grămătic, diac) 1, na drzavnu administraciju (logofăt, paharnic, postelnic, vistiernic, vornic)2 3, na trgovacke razmene (bumbac) 3 i dr. Sledi drugi niz pozajmica, po svoj prilici iz staroslovenskog srpske recenzije (gubav, odraslă), zatim citav niz licnih imena (Vuc, Ciril, Popovici i t.d.) i, najzad, sasvim nedavno pozajmljene reci (opancă) i specificni drustveno-politicki termini (vece, scupştină, autoconducere).
Kraj XIY i prve decenije XY veka oznacili su i pocetak srpskohrvatsko-rumnnskib lingvistickib odnosa druge prirode, a i va2nijih jer sn poznavali neuporedivo veci intenzitet i siroko odraza-vanje na jezifikom planu. Eec je o cinjenici da, narocito posle poraza Srba na Kosovom polju (1389), Srbi masovno pocinju migrirati prema severa. Ogranci te migracione straje stigli sn na teritorijn danasnje Enmnnije i naselili se n neke jngozapadne predele kao sto su Banat, Juzna Kriăana, Zapadna Oltenija (Mala Vlaăka). Ivontakti izmedn doăljaka i mesnog ramnnskog stanovnistva bili su mnogostrani i dugotrajni. Zabvaljujuci odredenim privilegijama Srba u bivsoj Austrijskoj imperiji, srpskohrvatski je jezik uzivao izvestan prestiz medu Eumunima, koji su iz njega pozajmili veliki broj reci iz skoro svib domena vokabulara. Mnogostrano ispitivanje tih pozajmica sacinjava glavni predmet ovog rada.
Buduci da je pregled istorijskih odnosa Srba i Eumuna vrlo koncizan, tek toliko koliko je potrebno da bi se ocrtala dva pravca srpskohrvatskog uticaja na Eumunski jezik, u fusnotama na str. 38—45 zabelezeni su osnovni radovi koji produbljuju jednu iii drugu stranu tog pitanja.
3.	Nau6ni prilozi proucavanju srpslcohrvatslcog uticaja na ru-munslci jezik (str. 45 —52). Pitanju srpskohrvatskog uticaja na
1	Cf. H. Mihăescu, Influenţa grecească asupra limbii române ptnă tn secolul al XV-lea Bucureşti, 1966, str. 124, 163.
2	Cf. Rosetti ILR 311.
3	Cf. H. Mihăescu, op. cit., str. 149.
232
rumunski posveceno je desetak specijalnih radova, objavljenib u poslednje cetiri decenije. Mjedan od njih ne obraduje pitanje u celini, a sto se tice naucne vrednosti i doprinosa grade vrlo su nejednaki. Medu njima svojom produbljenoscu isticu se ispitivanja E. Petrovica. Zasluzne priloge objavili su J. Popovid (I. Popovici), J. Mariji (I. Mării), Th. Trpca (Tb. Trâpcea). M. Tomic (M. Tomici) i — slobodni smo da kaăemo — autor ovib redova. Upoznavanju srpskobrvatskog uticaja na rumunski jezik doprineo je, bilo u studi-jama o istoriji jezika, bilo u dijalekatskim iii etimoloskim radovima veliki broj rumunskih i strâmb lingvista : B. P. Hasdeu, L. Şăineanu, O. Densusianu, I.-A. Candrea, P. Skok, S. Puşcariu, Al. Rosetti, Iorgu Iordan, I. Pătruţ, D. Macrea, Gr. Mihăilă, Gh. Ivănescu, B. Cazacu, M. Sala, A. Avram, I. Ionică, R>. Flora i drugi. ISTajop-ăirniju sliku srpskobrvatskog uticaja na rumunski jezik daju oni recnici rumunskog jezika, u kojima se upucuje i na etimologiju reci. Aii to odrazavanje uticaja pokazuje znatne razlike od recnika do recnika, a broj reci postojano objaănjenib kao pozajmice iz srpskobrvatskog relativno je mali. Kajpouzdaniji i najpotpuniji izvor je DLR (DA), koji, medutim, nije objavljen u celini.
II.	PITANJA ISPITIVANJA SBP8K0HBVATSK0G UTICAJA NA BUMUMSK1 JEZIK (str. 53-74). Centralno mesto ovoga poglavlja zauzima pregled pitanja koja postavlja rezlikovanje srpskohrvatskib pozajmica od drugih slovenskib i nes-lovenskib pozajmica (tacka 1, str. 53—70).
Srpskobrvatske pozajmice ucinjene u uslovima susedstva dvaju naroda,“u kontekstu odnosa izmedu srpske i rumunskib drzava i upotrebe staroslovenskog jezika srpske recenzije u rumunskim zemljama vrlo je teăko razlikovati od narodnib starib juănoslo-venskib (starobugarskib), staroslovenskib i ruskib (iii ukrajinskih) pozajmica. Bazlog je tome velika slicnost izmedu spomenutib jezika i nemogucnost pracenja istorije rumunskib reci — preko pisanih spomenika — ranije od XYI stole ca. Prema tome, na osnovu fonetskog kriterijuma, mozemo sa sigurnoăcu utvrditi srpskobrvatsko poreklo samo malog broja pozajmica — to jest onib koje pokazuju specificne srpskobrvatske crte : Vu<; < srbv. Vnk (< Vblk), Ciril <
<	srbv. Ciril ( < KHril), giibav < srbv. gubav (< ggmbav), odraslă <
<	srbv. oăraslb (zbog prefiksa od-) i dr. Alidaki neke od takvibpozajmica tadnije bi bilo nazvati zapadno-juănoslovenskim negoii srpskobr-vatskim, bududi da se neke od nijib nalaze i u zapadnom delu
233
Bugarske, gde su, na primer, praslovensko l i g presli takode u u. Cesto, zbog podudaranja srpskih fonetskih crta sa ruskim, prinu-deni smo da navedemo oba jezika : rum. crug < rus., srbv. krug (<Jcrg gb). Oak i onda kada se po formi i znacenju najblizi korespon-dent rumunskoj pozajmici nalazi u srpskobrvatskom (rum. otic = srbv. otik, rum. vîrtelniţă =srbv. vrtenica, rum. cîrd =srbv. Ttră(o) i dr.), ipak njeno srpskobrvatsko poreklo nije apsolutno sigurno. Po njihovom polozaju u rumunskom jeziku (opăte su poznate i odnose se na elementarne pojmove) ove su reci pre deo staro-juz-noslovenskog fonda pozajmica. Doduăe za njib nema korespondenta u staroslovenskom iii u starobugarskom aii, s druge strane, one ne pokazuju nijednu specificnu srpskohrvatsku fonetsku crtu.
Sasvim su druge vrste pitanja koja postavlja ispitivanje srpskobrvatskog narodnog uticaja u jugozapadnom delu Eumunije. Tu, geografski kriterijum, kombinovan s fonetskim i semantidkim, resava poteskoce vezane za razlikovanje srpskobrvatskib elemenata od drugih slovenskih leksickib elemenata, u tom smislu da najveci deo pozajmica sa slovenskim aspektom, koje se upotrobljavaju samo u Banatu i susednim krajevima, treba smatrati srpskohrvat-skim. Starost i broj drugog slovenskog zivlja u Banatu (Cesi, Slovaci, Ukrajinci, Bugari) nisu toliko veliki da bi stvorili uslove za kakav vaăniji uticaj na Eumune u ovom delu zemlje. Jedino za one pozaj-mice koje se, pored Banata, upotrebljavaju i u jugoistocnoj Olteniji treba imati u vidu i mogucnost njihovog bugarskog porekla.
Mada je manje ocekivano, dosta problema se javlja pri razli-kovanju srpskohrvatskih pozajmica od neslovenskib, to jest od turskib, madarskib i germanskih.
isTiz ,,turcizama” u Banatu i susednim predelima (barabar, bunar, peşcMr, socac i dr.) moze da se objasni podjednako dobro kako turskim tako i srpskobrvatskim jezikom. Za druge pak, koje se upotrebljavaju na istom terenu (burghie, răchie, spahie; câfă, căfână) objasnjenje turskim uticajem nije moguce: kod prve tri reci zbog roda — odgovarajuce su pozajmice iz turskog u rumunski srednjeg roda (burghiu, rachiu), odnosno muSskog (spahiu) —, a kod poslednje dve zbog akcenta (cf. rum. cafea, cafenea). Imajuci u vidu da u Banatu nema nijednog ,,turcizma” koji ne bi mogao da se objasni posredniătvom srpskohtvatskoga, a postojanje ,,turcizama” koje ne mozemo objasniti uzimajuci u obzir turski skoro je pravilo,
234
kako je joă na pragu XX stoleca dokazao L. Săineanu 4, mozemo smatrati pozajmicama iz srpskobrvatskog i sye one „turcizme” sa upotrebom organicenom na Banat koje, pored srpskobrvatskog, mogn biţi objaănjene i turskim uticajem.
Na slican nafiin treba da se gleda i na pitanje srpskobrvatskih pozajmica od madarskih i germanskih. Srpskobrvatski jezik je pozajmio niz termina iz nemackog i madarskog. Ovi termini imajn Siroku upotrebu n srpskohrvatskim govorima u Banatu i deo njib, sa specificnim srpskobrvatskim fonetiskim crtama, pozajmljen je i n mesnim rumunskim govorima. Tako, na primer, rum. pasoş < srbv. pasos < mad. paszus, rum. codaş < srbv. Tcocijas < mad. kocsis (u Transilvaniji koriste se odgovarajuce pozajmice iz madarskog koje glase păşuş, codş), zatim rum. crofnă < srbv. krofna < germ. Krapfen, rum. cuglă < srbv. Icugla < germ. Kugel, Kegel (u Transilvaniji upotrebljavaju se odgovarajuce pozajmice iz nemackog: croâfenă, crafnă, crapfănă i cheglă). Xavedene reci dokazuju da su banatski Bumuni pozajmili od Srba i reci koje su u srpskobrvatskom madarskog iii germanskog porekla. S druge strane, poznata je cinje-nica da se center madarskog i nemackog uticaja nalazi u Transilvaniji. Kako cemo onda objasniti strane pozajmice u Banatu kao paore (koji ima dobre korespondente kako u germ. Bauer tako i u srbv. paor < germ. Bauer) iii şuşter (koji se podjednako da tumaciti i kroz srbv. suster i kroz mad. suster, obe reci pozajmljene iz germ. Schuster 5) ? Vodeci recuna o tome da su ove reci zabelezene samo u Banatu, mogli bismo da ih smatramo srpskobrvatskog porekla, kao i gore navedene pasoş, codaş, crofnă. Medutim ne mozemo sasvim iskljuciti ni madarski i nemacki doprinos, utoliko vise ukoliko je poznato da pocev od kraja XVII i pocetka XVIII veka ova dva jezika imaju odredenu upotrebu i u Banatu.
Tacka 2. Izvorî grade (str. 70—74) od posebne je vaznosti za sbvacanje citovog rada. U njoj su prikazani izvori grade (oni nespomenuti pod tackom 3. I. poglavlja) i istaknute glavne njibove osobine i njibovi nedostaci. Istovremeno, tu se pruăaju objaănjenja o metodu koji je autor upotrebio, o na cin u na koji je crpena i bele-zena leksicka gradai srpskobrvatskog porekla.
4	L. Săineanu, Influenta orientală asupra limbei şi culturei române. I. Introduceref Bucureşti, 1900, str. 80 — 84.
5	Germ. Schuster bila je takade pozajmljena i u rumunskom sa oblikom şuştăr.
235
Prema svim etimoloăkim radovima, ukljucivsi recnike, autor se odnosio kao prema jednostavnim izvorima grade, u tom smislu da je proverio svaku datu srpskohrvatsku etimologiju, ostavlja-juci po straui oko poloyinu reci koje su u razlicitim prilikama i u razlifiitim radovima primile srpskohrvatski etimon. Tome ima uglav-nom cetiri razloga:
a)	Kasnija istrazivanja su pokazala netacnost datih srpskohr-vatskih etimologija.
b)	Njihovo srpskobrvatsko poreklo nije sigurno (to je najşira kategorija izostavljenih reci u nasem radu).
c)	Srpskohrvatsko poreklo je sigurno, aii odgovarajuci etimoni nisu zabelezeni u srpskohrvatskom (na primer, rum. nireadbă, obrame, obranic).
d)	Od velikog broja re6i sa viăestrukom etimologijom uneli smo u SpisaJc tek toliko primera koliko je potrebno za ilustraciju. U rumunskom je jeziku cest slucaj da jedna te ista rec po obliku (ceăto i po znacenju) bude jednog porekla u jednoj oblasti i drugog porekla u drugoj oblasti. Zato je potrebno naglasiti da ukazano srpskobrvatsko poreklo pozajmica u Spisku vazi samo za rec sa naznacenim znacenjen i upotrebljenu u naznaăenoj oblasti.
XJ pogledu pisanja reci upucujemo da se prema izvorima postu-pilo dvojako :
a)	Beci crpene iz recnika, tekstova i radova koji ne koriste fonetsku transkripciju date su originalnom grafijom.
b)	Za pisanje reci iz lingviştickih atlasa i drugib radova gde se upotrebljava kakav sistem fonetskog belezenja, upotrebili smo uprosdenu transkripciju, ogranicavajudi se na slova rumunske azbuke. Time se gubilo na preciznosti aii se istovremeno obezbe-dila izvesna ujednafienost rada.
III.	SPISAK POZAJMICA, KALKOVA I IZVEDENICA (str. 75—205) sacinjava korpus rada. Un njemu je zabeleăeno ianali-zovano pod semantickim i etimoloăkim aspektom oko 1500 rumun-skib reci, od kojib je skoro polovina pozajmica iz srpskohrvatskog iii slovenske pozajmice koje imaju najblizi korespondent u srpskob-rvatskom. Ostalu polovinu sacinjavaju fonetske (ponekad samo graficke) varijante, lingvisticki kalkovi, reci o kojima ne moze da se sa sigurno § cu tvrdi da li su pozajmice iz srpskohrvatskog iii izvedenice na rumunskom terenu od pozajmica iz srpskohrvatskog i, najzad, rumunske izvedenice (na koje smo naiăli u crpenoj gradi)
236
od pozajmica iz srpskohrvatskog. Po autorovoj oceni, grada zabe-lezena u ovom poglavlju ne predstavlja srpskohrvatski uticaj na rumunski reenik u celini nego samo u proporciji od cetiri petine.
U vezi sa sadrzajem ovo ga poglavlja treba primetiti sledece:
a)	Eegistrovana je samo grada iz dakorumunskih govora na teritoriji Socijalisticke republike Eumunije. Toponimi, bidronimi, oronimi, antroponimi i zoonimi nisu ukljuceni u Spisak jer njihovo ispitivanje postavlja druge probleme.
b)	Eeci sn registrirane redosledom rumunske azbuke. Za osnovni oblik je smatrana ona varijanta koja je, fonetski i seman-ticki, najbliza predlozenom srpskohrvatskom etimonu.
c)	U ntvrdivanju Spiska pozajmica rukovodili smo se po principii direkne etimologije koji pokazuje da je poreklo pozajmice n onom jezikn iz kojeg je neposredno preuzeta.
d)	Struktura jednog clanka u spisku pozajmica je sledeca: pozajmljena rec, leksieko-gramaticka kategorija, znacenje, areja, srpskohrvatski etimon, znacenje etimona, poreklo etimona (u slu-eaju kada se to nalazi u jezikn sa kojim je i rumunski bio u kon-taktu), varijante pozajmljene reci iz srpskohrvatskog, njene izve-denice. Tamo gde je potrebno daju se objasnjenja u vezi sa izgo-vorom i primerima se ilustriraju znacenja. Primedbe razlicite prirode daju se po pravilu u fusnotama. Belezenje jednog izvora posle vi se razdela znaci da on sadrzi sve ranije izlozene podatke.
e)	Varijante i izvedenice registrirane su i posebno, tamo gde im je po azbucnom redu mesto, a upucuje se na osnovni oblik iii osnovnu rec.
f)	Unosenje izvedenica u Spisak opravdava se time sto u velikom broju slucajeva ne mozemo sa preciznoscu utvrditi da li se radi o pozajmici iz srpskohrvatskog iii o reci izvedenoj na rumuns-kom terenu od pozajmice iz srpskohrvatskog. Osim toga, broj i rasprostranjenje izvedenica na rumunskom terenu bolje ilustriraju poloăaj koji u rumunskom jaziku zauzima jedna iii druga pozajmica iz srpskohrvatskog.
g)	Eeci iz slovenskih jezika koji se sluze cirilskom azbukom transkribovane su latinicom po ve<$ usvojenoj medunarodnoj sistemi transkribovanja iz slovenskih jezika. (Uzgred budi receno, isto se tako postupilo i sa imenima autora i naslovima pisanim cirilicom.)
h)	Status reci obuhvacenih u spisku dopunski je istican i grafi cki:
237
1)	Reci pisane masnim slovima oznacuju sigurne pozajmice iz srpskohrvatskog (iii pozajmice ciji se najblizi korespon-dent nalazi u srpskohrvatskom, aii one mogu biţi i stare juznoslovenske iii staroslovenske. Kod ovih reci, umesto znaka <, upotlrebljen je znak =).
2)	Razredenim slovima pisani su lingvisticki kalkovi.
3)	Kurzivom su pisane reci o kojima se ne moze sa preciznoscu tvrditi da li su pozajmice iz srpskohrvatskog iii su rumunske izvedenice od pozajmica iz srpskohrvatskog.
4)	Reci pisane obicnim slovima rumunske su izvedenice od pozajmica iz srpskohrvatskog.
j)	Znacenja reci su data onako kako su tumacena u upotreb-ljenim izvorima.
i)	Po pravilu nisu ilustrirana znaCenja onih reci koje su opste poznate iii onih za koje ima veliki broj potvrda u rumunskim recni-cima koji se navode.
IV.	PRIMEDBE 0 MORFOLOQIJI, SEMANTICI I EON ETICI SRPSKOHRVA TSKIH POZAJMICA U RUMUNSEOM (str. 207-224).
1. Morfoloska Masifikacija (str. 207—208). Raspodela rumunskih pozajmica iz srpskohrvatskog po vrstama reci je sledeca :
Tekuci broj	Vrsta reci	broicano	u procentima
1.	Imenice	560	79,03%
2.	Pridevi	27	3,82%
3.	Zamenice	1	0,15%
4.	Glagoli	87	12,26%
5.	Prilozi	18	2,56%
6.	Predlozi	1	0,15 %
7.	Veznici	5	0,75%
8.	Uzvici	8	1,13%
9.	Recce	1	0,15 %
	Svega	708	100,00%
U tu klasifikaciju nisu uzeti u obzir lingvisticki kalkovi, nesigurne pozajmice (to jest one reci koje mogu biţi tomacene i kao rumunske izvedenice) i, razume se, izvedenice nastale na rumun-skom terenu od pozajmica iz srpskohrvatskog.
238
2.	Semanticka MasifiTcacija (str. 208—213) pozajmica pokazuje da se oue odnose na najraznovrsnije sfere ljudske delatnosti obuh-vacajuci kako materijalnu tako i duhovnu kultnru, a to govori n prilog cinjenici da su veze izmedu Srba i Rumuna na jugozapadu Rumunije bile svestrane, prisne i dugotrajne.
3.	Pitanje morfolosice aăaptacije (str. 213—216) posta vlja se samo za imenice i glagole. Srpskohrvatske imenice na -a preăle su, po pravilu, u rnmnnskom u kategoriju imenica zenskog roda na -o, rede na -(i)e. One koje su u srpskohrvatskom po obliku Zenskog roda i po znacenju muskog roda presle su u rumunskom bilo u kategoriju imenica Zenskog roda (rum. ală < srhv. ala, rum. avaniţă < srhv. avanica), bilo u kategoriju imenica muăkoga roda (rum. baţă < srliv. baca, rum. arambaşă < srhv. arambasa). Srpskohrvatske imenice Zenskog roda na suglasnik delom su i u rumunskom ostale zenskog roda (rum. slastă < srhv. slast), a delom su poştale srednjeg roda (rum. pamet < srhv. pamet).
Srpskohrvatskim imenicama srednjeg roda odgovaraju u rumunskom imenice Zenskog roda.
Srpskohrvatske imenice muskog roda preăle su u rumunskom bilo u kategoriju imenica srednjeg roda (po pravilu one koje ozna-cnju nezivo), bilo u kategoriju imenica zenskog roda (one koje se u srpskohrvatskom cesto upotrebljavaju u genitivu) iii su ostale muskog roda (one koje oznacuju zivo iii imena drveca, nekih vrsta cve<5a i bilja itd.).
Glagoli pozajmljeni iz srpskohrvatskog bez izuzetka su presli u kategoriju rumunskih glagola IV vrste (na -i iii -î).
4.	Promena leksicko-gramatickekategorije (str. 216—217) retka je pojava. Rum. im. becică ,,vrsta piva” dolazi od srhv. prideva becko u izrazu becko pivo, rum. pridev nămojnic pozajmljen je iz srhv. im. nemoznik, rum. prilog craina ima u osnovi srhv. im. krajina i dr.
5.	Fonetska adaptacija (str. 217 —220) relativno je jednostavna pojava na nivou standardnog rumunskog jezika i dosta slozna pojava u slucaju dijalekatskih oblika. Ta relativna sloăenost u ovom zadnjem slucaju rezultat je specificnih fonetskih crta rumunskih govora na jugozapadu Rumunije, u prvom redu onih koji spadaju u banatski dijalekat. Posle kratkog pregleda primera fonetske adaptacije koji se cesce susrecu, novodi se i niz primera fonetskih promena neuslo-
239
vljenib razlikama izmedu rumunskog i srpskobrvatskog fonetsko-fonoloskog sistema, kao §to su: razlicite pojave proteze, epenteze, anaptikse, disimilacije, asimilacije, metateze, jotovanja, difton-gizacije itd.
6.	Akcenat (str. 220—221) cuva svo je mesto u pozajmicama u rumunskom jedino onda kada to odgovara runnmskoj akcenatoskoj sistemi. Najcesce se akcenat u pozajmicama pomeri za slog, dva prema kraju reci.
7.	Semanticka evolucija (str. 221—224). 82,23% pozajmica ima istovetna znacenja sa srpskobrvatskim etimonom. Ostalib 14,77% to jest 91 pozajmica, imaju znacenja razvijena na rumunskom terenu.
V.	UBEO JELEMENATA SRPSKOHRVA TSKOG PORE-KLA U REGNIKU BANAăNJEG RUMUNSKOG JEZIKA (str. 225—228). Mada su mnogobrojne, reci srpskohrvatskog porekla prisutne su n recniku knjizevnog rumunskog tek u proporciji od 2%, to jest 15 reci od 708 reci koliko je analizovano u radu. Ostale pozaj-mice imaju status regionalizama sa uzom iii ăirom upotrebom, aii uglavnom ogranicenom na jugozapadne predele Rumunije. Njiliovo ispitivanje ima znafiaja narocito za poznavanje banatskog dija-lekta i njemu susednih krisanskih i oltenskib govora. Aii upadljive slicnosti izmedu karaktera i udela srpskib narodnih pozajmica u Banatu i karaktera i udela starih juănoslovenskih pozajmica u rumunskom jeziku pruzaju (u uslovima kada su nam poznate starost i priroda rumunsko-srpskobrvatskib veza u ovom delu zemlje) dragocene indicije o prirodi i zamabu veza izmedu starib juznib Slovena i Rumuna u starijem vremenu, o kojem, za sada, raspola-zemo samo fragmentarnim podacima.
Lista hărţilor. Spisak karata
Pagina. Strana
1.	Otic; oritac,	arităc................................ 58
2.	Vîrtelniţă........................................................ 58
3.	Pup............................................................... 61
4.	Cocină............................................................ 61
5.	Răchie — rachiu................................................... 64
6.	Burghie — burghiu................................................. 64
7.	Căsăpie........................................................... 66
8.	Peşchir........................................................... 66
9 — 10. Oglindirea diferenţierii semantice în repartizarea geografică
a împrumuturilor
Odraăavanje semantickih razlika na geograf skoj	raspodeli
pozajmica.......................................................... 223
11 — 12. Repartizarea teritorială a împrumuturilor din sîrbocroată
Teritorijalna	raspodela pozajmica iz srpskohrvatskog............... 227
INDICE DE AUTORI
Alexandru, T. 28
Anghel, I. 19, 51, 180, 181, 182
Arvinte, V. 20
Avram A. 51, 152, 232
Balâsz, L. 20, 221 Bărbulescu, I. 20, 34, 41, 230 Belic, A. 20, 36, 42 Berici, B. 20, 26, 44 Berneker, E. 20, 113, 115 Bernstein, S. B. 20, 38, 41 Boceanu, I. 21, 94, 97, 123, 125, 137, 160, 168, 175, 187, 188, 194 Bogdan, D. P. 21
Bogrea, V. 50, 88, 100, 127, 131, 133, 134, 156, 203 Bolocan, G. 11, 13 Borza, Al. 99 Broz, I. 23 Byck, J. 21, 22, 125
Cancel, P. 50
Gandrea, I.-A. 21, 49, 51, 232 Gapidan, Th. 21, 35, 36, 230 Gazacu, B. 24, 28, 30, 49, 132, 145, 232
Chiţimia, I. Gonst. 11, 13 Ciauşanu, G. T. 21, 77, 88, 153, 157, 175, 200
Gihac, A. de 21, 46, 51 Giorănescu, Al. 21 Comşa, M. 21 Gonev, B. 35, 230
Constantin Filozoful 42 Constantinescu, N. A. 22 Costin, L. 21, 78, 80, 81, 86, 88, 90, 93, 95, 98, 99, 102, 105, 107, 111-113, 115, 119, 122-124, 126-128, 130-136, 138, 143, 146-149, 153-156, 158-161, 165-170, 172-184, 187-205,216
Coteanu, I. 21, 31, 40, 45, 49, 60, 63, 74 Greţu, Gr. 19 Cvijic, J. 22, 37, 42
Daicoviciu, C. 22 DaP, V. 22 Dayre, J. 22 Dănăilă, I. 21 Dărdală, I. 22 Deanovic, M. 22
Densusianu,		O. 22,	, 34-	00 i	40, 42,	, 46,
49-	51, 56, 82,		95,	115,	126,	127,
134,	136,	145,	165,	168,	174,	175,
178,	179,	181,	197,	201,	204,	230,
232						
Dima-Drăgan, C. 22 Dimitrovski, T. 26
Djamo, L., Djamo-Diaconiţă, L. 22, 41, 42
Dragomir, S. 23, 39, 43
Drăganu, N. 23, 39, 50, 114, 144, 147
Elezovic, Gl. 23, 140, 150, 155, 158, 171, 195-197, 199, 200, 205 Erdeljanovic, J. 42
244
Filipaşu, A. 115
Flora, R. 12, 14, 23, 39, 41, 45, 232 Frances, E. 23
Gălăbov, Iv. 20
Gămulescu, D. (Gătn.) 23, 24, 28, 29, 39, 42, 43, 48, 51, 52, 57, 71, 78, 82-86, 88, 90-98,	102,	103,	107,
110-112,	114, 116,	118-120,	122,
123, 125, 126, 128-131, 133, 134, 137-139,	141, 142,	145,	148,	149,
151, 152,	155-159,	172,	173,	175,
176, 178,	180-193,	199,	200,	202,
204, 205 Georgiev, Yl. 20 Gerov, N. 24 Ghiculete, G. 24 Giurescu, G. C. 24, 41 Gîlcescu, T. 24, 85, 90, 94, 96, 133, 148, 149, 160, 163, 173, 197 Gradea, P. 26
Graur, Al. 11, 13, 24, 25, 31, 33, 50, 51, 53, 69, 75, 81, 131, 158, 161, 214, 230
Grecu, A. 25, 41
Gregorian, M. 25, 49, 77 — 79, 83, 84, 86, 94, 96, 97, 114, 122, 123, 127, 133, 148, 173, 180, 183, 187, 201, 203, 204
Hasdeu, B.-P. vezi Petriceicu-Hasdeu, B. Hrincenko, B. D. 25, 88, 94, 116 Hristea, T. 25, 50
Ilcev, St. 20 Ionaşcu, Al. 25
ionică, I. 25, 28, 49, 82, 86, 114, 124, 186, 191, 198, 232 Iordan, I. 25, 38, 51, 159, 232 Iorga, N. 25, 41
Ivânescu, G. 25, 38, 50, 85, 230, 232 Ivekovic, F. 25 Ivic, P. 25
Jankulov, B. 26 Jiricek, K. 26, 39, 41 Jivcovici, M. 26, 44
Kadlec, J. 39 Kaluzniacki, E. 39
Kangrga, Jov. 30, 78, 79, 101, 106, 113-115, 122, 125-127, 130, 132, 135, 140, 145-148, 150, 153, 156, 157, 161-164, 168, 178-180, 183, 185, 186, 188-190, 193-200, 202--205
Karadiic, Vuk Stef. (Vezi şi Yuk Stef.
Karadăic) 32 Kelemen, B. 31 Koneski, B. 26 Korubin, B. 26 Kovacec, A. 40
Lacea, C. 50, 103, 133 Lăzărescu, P. 24 Linţa, E. 22, 38, 42 îUikasik, St. 38
Macrea, D. 33, 52, 230, 232 Maixner, R. 22
Mallouf, N. 26, 95, 97, 102, 110, 111? 141
Marmeliuc, D. 93 Matei, I. 26, 65 Mazuranic, Yl. 26
Mării, I. 26, 31, 48, 51, 63, 68, 80-82, 89-91, 95, 97, 100-102, 105-107, 109,	110,	116,	118,	119,	122-124,
126,	130,	132,	133,	135,	136,	138,
140-142,	145,	149,	151,	153,	154,
156,	159,	162,	166,	168,	170,	172,
245
179, 182, 184, 187, 191, 194-196, 198, 200, 232 Măruţă, D.T. 90 Meillet, A. 26
Mihăescu, H. 21, 26, 29, 40, 57, 231 Mihăilă, G. 11, 13, 20, 26, 27, 33-40, 50, 51, 54-57, 60, 62, 71, 97, 113, 121, 147, 158, 162, 172, 208, 230, 232 Mihăilă-Scărlătoiu, E. 40 Miklosich, Fr. 27, 35, 39, 46, 51, 60, 230
Miletic, L. 38 Miletic, B. 27 Mircea, I.-R. 27, 41 Mircev, K. 27 Mitu, M. 22, 27, 28, 42 Mîndrescn, S. 27 Mladenov, SI. M. 27 Mladenov, St. 27, 110, 118, 141, 142, 150, 152, 155, 184
Molin, R. S. 27, 77, 85, 96, 106, 127, 128, 132, 138, 145, 150, 160, 163, 201, 202, 204 Moxa, M. 80, 106 Muşlea, I. 19
Nestor, I. 28
Niţă-Armaş, S. 28, 39, 40 Novacoviciu, E. 21, 182
Obradovic, Dositej 82, 225
Odobescu, Al. 83
Olteanu, P. 28, 38
Osman, M. (Osman-Zavera, M.) 22,
28, 42
-Palazzi, F. 103 Panaitescu, P. P. 121 Pancev, T. 24 Pascu, G. 39
Paşca, St. 28, 122, 134, 173, 177, 178, 204
Pavliuc, N. 28 Pavlovic, Mii. 28, 40 Pătruţ, I. 28, 34, 45, 50, 75, 152, 230, 232
Peco, A. 40
Petriceicu-Hasdeu, B. (Hasdeu, B.-P.) 25, 232
Petrovici, E. 19, 22, 28, 29, 35, 36, 38, 43, 45, 47, 49-51, 55, 62, 63, 77, 81, 83, 87, 96, 97, 99, 102, 106, 108,	116,	122-125,	128,	134,	135,
139,	145,	151,	153,	156,	157,	160,
165,	166,	170,	171,	173,	180-183,
189,	190,	192,	193,	195,	201,	203,
204, 217, 230, 232 Pleter, T. 28 Poghirc, C. 29, 53, 85 Pop, S. 19, 49, 103, 172 Popescu, I. N. 29, 193 Popovici, I. 29, 43, 47, 65, 80, 82, 83,
85, 87, 89	, 90,	94, 98	!, 103, 107,		109,
110-112,	117,	123,	133,	135,	137,
138, 143,	149,	, 152,	154,	156,	157,
164, 167,	172,	, 175,	178,	179,	182,
185, 199,	203,	204			
Popovic, D.	J. 29, 42-		44		
Popovic, I.	29, 36, 39,		107,	230	
Popovic, J.	s.	29, 45,	, 99,	108,	123,
124, 146,	158;	, 162,	172,	173,	177,
178, 179,	190				
Puşcariu, S.	19,	29, 39,	40,	50, 51,	, 77,
107, 119,	193,	204, 232			
Radojicic, Sp. D 30, 41 Radonic, J. 26, 30, 41 Rădulescu-Godin, C. 30, 125 Rebuşapcă, I. 28
246
Reguş, G. 124
Ristic, Sv. 30, 78, 79, 101, 107, 113-115, 122, 125-127, 130, 132, 135, 140, 144-148, 150, 153, 156, 157, 161-164, 168, 178-180, 183, 185, 186, 188-190, 193-200, 202-205 Roceric, A. 30
Rosetti, Al. 11, 13, 21, 30, 33-42, 50, 54, 56, 57, 230-232 Rusii, V. 28
Sala, M. 30, 45, 49, 105, 199, 232 Saramandu, N. 24 Savic, M. 40
Scriban, A. 31, 51, 52, 56, 77-80, 83-86, 88-91, 94. 95, 97, 99, 100, 110-121,	123-129,	131,	133,	136,
137, 139,	141-144,	147,	150,	151,
153-155,	158-161,	163,	165-171,
174-177,	180-183,	185-189,	191,
192, 198, 199, 203-205 Scurtu, V. 31, 49, 126 Semcyns’kyj, S. Y. 31, 38 Sevastos, M. 78
Skok, P. 31, 35, 38, 39, 40, 51, 107, 120, 230, 232 Stamatoski, T. 26
Stevanovic, M. 31, 82, 137, 139, 152, 162, 169
Stoicovici, O. 22, 42 Stojkov, S. 31, 60
Şăineanu, L. 23, 31, 46, 62, 65, 232, 234
Şincai, G. 111 Skaljic, A. 32 Ştefan, G. 22 Ştefănescu, M. 38
Tamâs, L. 31, 67, 69, 79, 81, 91, 92, 95, 97, 100-103, 106, 108, 112, 116,
119, 120, 122, 125, 132, 153, 162, 168-171, 177, 181, 193 Tănăsescu, A. 28 Teaha, T. 28, 31, 49, 95 Timofte, E. 28
Tiktin, H. 31, 47, 51, 52, 56, 77-84, 86, 92, 94, 99-101, 103, 106, 108-118, 120, 123, 126, 128-130, 132, 134, 136-138, 141, 142, 150, 151, 153, 155, 158-163, 165-168, 170-172, 174-176, 180-183, 185, 187-189, 191, 193, 194, 198, 199, 200-205
Tomescu, M. 31, 188
Tomici, M. 51, 82, 159, 160, 161, 167,
171,	172. 176, 179, 187, 195, 199, 202, 232
Trâpcea, Th. 11, 13, 31, 32, 47, 48, 78, 80-84, 86-88, 90-93, 95, 97-103, 105-107, 109-116, 118-125, 127-138, 140-144, 146-151, 153-
172,	174-179, 181-196, 198-205, 232
Tudoran, E. 51, 165 Turdeanu, E. 32, 41
Ţichindeal, D. 82, 101, 104, 105, 113, 127, 153, 225
Ureche, Gr. 45, 121 Ursu, N. A. 162
Vaillant, A. 32
Vascenco, Y. 32, 38
Yasmer, M. 32, 92
Yescu, V. 26, 32, 40, 44
Yîrcol, V. 32, 128, 138, 166, 197
Yrabie, E. 11, 13, 32, 44, 60
Yraciu, A. 11, 13
247
Vuk, Stef. Karadzic 78, 102, 128, 129, 134, 143, 146, 153, 161-163, 196, 197, 199, 200, 202, 203, 205 Vulpe, M. 24
Weingand, G. 32, 46, 78, 81,82,84-89, 91, 92, 95-98, 104, 106, 113, 119, 123, 124, 127, 128, 130, 133, 138,
141, 146, 150, 155, 156, 159, 165, 172, 174, 176, 177, 181-183, 193, 197, 199, 200 Weinreich, U. 32
Zaimov, J. 20 Zanne, I. 105 Zavera, D. 28
INDICE DE CUVINTE
Albaneză
curkă 112
Arabă
gubb 146 qahve 99
Bulgară
alov 79 arbanas 80 Arbanas 80 bedâ 87 bik 88 blago 90 bokluk 95 bolta 92 brus 95 buba 95 bubica 95 burgija 97 cikla 198 citav 111 cokan 110 deâver 126 dolina 128 erebica 142 erica 141 glava 136 gornjak 137
grtkljan 135
hala
igla 141
jarebica 142 jorgan 142 jurgan 142
kabanika 99 kadT>p 102 kadT>ren 102 kalofer 100 kalpak 100 kalufer 100 kamis 100 kanap 100 kanufer 100 kimam 108 kocija 116 kocina 116 kojlo 117 komina 118 kopaja 118 korito 119 kotilo 120 kovil 117 kovileak 117 kovilo 117
ljubenica 150 lubenica 150
lud 150
majstor 152 majstorica 152 majstorija 152 mesarnica 155 mirodija 156
nana 159 naplata 160
osika 142
paj van 168 pekmez 171 petak 172 petmez 171 plast 174 porodica 177 preslica 179
sirom(ah) 185 snaga 187 sveti 56 saran 190
zdravo 204 zdravuvam 204
Ccliă
brus 95 dolina 128
249
Franceză bocal 91	Stall 193 Stricken 69
lues 125	Tasche 194
pistol 173	Teii 193
sur place 125	Wirt 89
Germană	Wirtshaus 89
auf der Stelle 125	Ziegel 198
Bauer 69, 168, 234	Zimmet 198
Becher 171	zur Stelle 125
Bock 89 Biichse 69, 172	Greacă
Biichsel 69	avii 81
Biigel 48	bokalion 95
Doline 128	fournos 133
fâlen 131	makari 151
iarben 69	[xvpcoSta 156
fehlen 69, 131 Fiskal 132	—OLpiTZTZOQ 168
Frass 132	pistoli 173 7rpoTo<; 180
Grundbirn(e) 123 Kafee 99	xapvocpvXXov 100
Kante 100 Karviol 101	Italiană armare 166
Kegel 234 Kohlrabi 106	armario 166
Krapfen 122, 234	boccale 91
Kugel 69, 234	caffe 99
Kutscher 116	caparra 103
Packel 78, 168	fallire 69, 131
Pass 169 Pistole 173	gabbano 99
Pomeranze 176	mula 158
_ Sammt 187	pistola 173
Schale 193	scatola 191
Scherben 191 Schindel 191	tasca 194
Schuster 69, 193, 234	volta 92
Latină
armarium 166 \ brassica 94
*coperimen 119 coperimentum 119
monte 36
palanga 169 porta 177 statim 125 tegula 194 Lituaniană kerdzius 113 Maghiară
ablak 163 ako 67, 77 almariom 79 âso 80 aszstal 67 asztalos 67
bika 89 bitang 90 boit 92 bornot 67 bodon(y) 85 budak 95 burnot 97 busa 98
ciapca 71 csapsa 71 csirke 112 dajka 125
Jiok 67 frasz 132
garos 134
250
hâlo 67, 79 haszon 140
kajgonya 102 kalpag 100 kanta 100 kapalni 118 karmazsin 103 kartifiol 101 kecele 106 kel (kaposzta) 106 kenez 108 kocka 120 kocsi 68, 116 kocsis 68,116, 234 kolarâb 106 korbâcs 119 korso 113 kocolye 106 korsog 113 kotologni 120 kreta 122 krumpli 123 kugli 69
labda 67, 149 lapta 67, 149 laz 147 lopta 67
merce 71 no 162
pakli 68, 168 paprika 68 paripa 168 parta 169 paszuly 170 paszus 67, 169, 234 porcio 177 pruszlik 179
râcsâzni 181
râcsolni 181 rud 183
skatulya 191 suszter 69, 193, 234
tinyer 48 zsak 134 Persană
beraber 86 ber-a-ber 86
cunbe 146
gerdan 135 giger 145
kise 107
pembe 57, 169 pisgir 172
Poloneză
cegla 198
do(j)nica 128 dolina 128
krakaticie 121
ăliwowica 192
Portugheză
logo 125
Română
a 77, 213 abai 77
abâie 77, 210, 214
abarabâr 77, 86, 219
abarabar 86
abărăbar 212
acău 67, 77
acopăi 77, 118, 219
acov 67, 77, 211, 215, 221
acovel 77 acupi 77, 219 ad6t 77, 78, 210, 221 adi6t 77, 78 ag6t 77, 78<* agiet, 77, 78 aidamâc 78, 211 alât 78, 139, 211 ală 78, 79, 139, 210, 214, 238
alămîie 79 alb 132 albănâş 79, 80 âli 79, 213, 221 alimtină 79, 208, 215, 219 almari 79, 211, 215 alo âvă 79 alov 67, 79, 209 aludzesk 79 aludzi 79, 212 aludzît 79 aludzî 150 aluzi 79, 150, 219 aluzlt 79, 150 alvaluc 79, 80 alvăluc 79, 80, 81, 210, 215, 219, 221 alvălucă 80
arambâşă 80, 139, 209, 214, 238
arămbâşă 80, 139 arbănâş 79, 80, 209 arbănaşi 80 arde 80 argelar 141 argelă 46, 80, 141 arghilă 141 arimbâşă 80, 139 aritac 80, 116 arşău 80
251
arşov 80, 81, 211, 215 artie 80, 81, 209, 214, 221 arvăltic 80 asnă 211
astal 67, 81, 210, 215, 226 astăluş 67
autoconducere 59, 225, 231 avân 81, 210, 226 avaniţă 81, 209, 214, 222, 226, 238
avlie 46, 63, 81, 211, 222 *avliu 63 aznă 140
babalîc 63, 82 babalâc 80, 82, 84, 209, 222
babă 35, 82
bâbiţă 82, 84, 209, 214, 221
babură 47, 82, 84, 211, 222
baca 82, 213, 225
bace 84
badân 82, 85
badlm 82, 83
badlni 82
badlni 85
bagim 82, 83, 208, 219 bâgrin 83, 85, 93, 152, 154, 208, 215, 219 bâică 83, 209 bairâc 84 bal 85
banovâţ 83, 209, 215 barabar 64, 83, 86, 233 Baraolt 83
bară 83, 84, 208, 214, 221 ~ bariâc 84, 211 bancă 83, 84 basce 84, 208, 226 bascevân 84
baş 46, 84, 213, 226 başcevân 87 baştină 55 bâta 84, 209, 226 bâţă 84,209,214,238 băbăluc 63, 81, 84, 226 băbălucă 84, 210 băbîţă 82, 84 băbâră 82, 84 băcăruşă 84, 211, 214, 221, 222
bădân 82, 84, 85, 95, 211 bădâi 85 bădi'ni 82, 211 bădîni 85 băglâmă 85, 211 băgrin 83, 85 băl 40, 85, 86, 88, 211, 222
bălâi 85 bălân 85
a se bălăcări 71, 148 bălăci 148 băloi 85, 86 bălucă 85, 86 băluică 85, 86 băluşă 85, 86 băltiţ 85, 86
bălvân 86, 90, 96, 210, 219 bărăbân 86, 219 bărăbâr 46, 77, 83, 86, 87, 212, 219, 221 bărăbăni 86 bărăbâri 87 bărăbări 86, 212 băscevân 84 băschle 87, 199, 210 băşcevân 87, 209 becică 87, 210, 217, 238 bedârnic 88
bedâmiţă 88 bedâş 88
bedă 88, 89, 211, 214, 221 bedui 88
beghei 88, 208, 222 bejâi 88 bel 85, 88
bestrâga 88, 212, 221 bestrâgă 90 bestrâgu 88 bestreaga 88 bestreâgă 88 bestrega 88 ♦bezumăn 98 bic 88, 89, 209, 215 bică 88, 89, 209 bicărie 89 bicău 89 bic-de-rlt 88 blchiţă 89, 208 bidâ 88 bldă 88
bîâdă 88, 89, 219 biert 89 bine 45
birt 89, 90, 210, 215 birtâş 89, 90, 207 birtăşl 89, 90, 207 birtăşiţă 89, 90, 207 birţ 89
bistrâgă 88, 90 bistrâgu 88, 90 bitâng 90
bitangă 90, 209, 214 biteângă 90 bitong 90 bîlnâvior 86, 90 bîlvân 86, 90 bîlvănior 86, 90 blag 90, 215
252
blagă 90, 211, 215,	221,
222, 226
blago 212, 213, 217 bleahă 91, 220, 226 bleâncă 91, 209, 226 blehâr(i) 91 bleocăi 91, 212 blucuc 91, 95 boânşe 91, 209, 226 bobeniţă 150 bobidrag 151 bobrete 91 bobreţ 91
bobric 91, 94, 209, 219, 221
bobrlg 91 bobriţ 91 bocaie 91 bocaiu 92
bocâl 91, 92, 95, 210, 215, 226
bocală 92 boccea 93 boede 92, 96 bogami 92, 213 bohceâ 93
boi 92, 212, 216, 222 bolacrâc 92, 137 bolocrâc 92, 137 boltă 92, 210, 226 *boltăgie 215 boltăgiu 92, 209, 215 borăvl 92, 212 bormă 92, 97 borntit 67, 92, 97 boşcă 92, 210 boştea 93
brâghin 83, 93, 219 branlc 93, 211, 215 braţ 93, 215, 225
brâta 93, 209, 214 brată 222 brauă 93
brâvă 93, 211, 221 brăghin 83, 93 brăţesc 93 brăţi 93 brăvâr 93 brăzdaş 47
briftă 94, 219, 221, 222, 226
briptă 94 briptăluţa 94 briptuţă 94 broâjbă 94, 220 broaşbă 94 brobăc 91, 94, 219 brochi 94 brochiu 94
broci 94, 208, 215, 218
brociu 94
brojbâr 94
brojbă 94
brojbărie 94
broşbă 94
brozbă 94, 208, 220, 226
brudină 71
brtijbă 94
bruntit 94, 97
brus 94
bruş 215, 226
bruto 213
btibă 95, 210, 226
bubiţă 95, 210, 226
bucâl 92, 95
buclie 95, 211, 214
bucliuc 95, 211, 218
bucluc 95, 218
buctav 95, 98
budâc 95, 211
budân 85, 95
b lifta v 98, 219 buftănl 95, 98 bdftăv 96 bugara 96, 209 buiâgă 96
bui6de 92, 96, 208, 215 buiedea-ciumei 96 bui6ge 96 buiezi 96 buiezos 96 biije 96, 208, 218 bulă 96, 209, 225 bulesc, -ească 96, 225 bule 65
bulvân 86, 96, 219, 226 bumbac 57, 231 bumni 96, 212, 219 bunâr 65, 96, 97, 211, 233 bunâri 97
burghie 63, 97, 211, 233
burghiu 53, 233
burie 97, 211, 215, 226
btirmă 92, 97, 210
burmit 67, 92, 94, 97, 210
buruiană 55
busie 97, 208
buşât 98, 212
buşă 97, 98, 209
buşiel 98
butav 219
butăv 95, 96, 98, 212, 222 butăvi 98
buşân 97, 98, 209, 222 buzumini 98, 212
cabâniţă 46, 98, 99, 101 câcică 99, 210 cafână 99,102, 210 câfă 47, 63, 99, 210, 221,
233
cafeâ 47, 63, 99, 221, 233
253
cafenea 63, 99, 221, 233 cal ap ar 99, 100, 118, 208 calarabă 106 calarambă 106 calopăr 100, 103 calpac 100, 103, 211 calupâr 100
câmiş 100, 103, 108, 210 canâp 100, 211 canapar 100 cântă 100, 210 capâră 100, 103 carâbă 100, 101, 104, 211, 226
Carageorge 218 caralabă 106 carabiţă 101 carfiol 70, 101 cârliţă 101, 113, 211 carmajin 101, 103, 219 cârniţă 101 cartofiol 101 cartofiom 101 casâp 65, 101, 105, 209, 215
casâpniţă 101, 104, 210 cazâică 101, 185, 218 căbâniţă 99, 101 căbănicer 99, 101 căbăniţă 99, 101, 210 cădâr 101, 102 cădâr 102 cădfr 101, 102 căfână 63, 99, 102, 221, 233
căigâină 102, 219 căigână 102, 106, 133, 134, 210, 219
călăi 102, 103, 211, 222 călâis 102
călâiu 102, 103
călăpăr 103
călărabă 70, 106, 214
căliugă 103, 208, 218
călmăjln 101, 103, 210, 219
căliişe 103
călmăjînior 103
călpâc 100, 103
călupăr 100
cămgie 103, 211
cănriş 100, 103
cămjie 103
cănăpâr 100
căngâl 103, 210, 226
căpâră 100, 103, 104, 210,
224
căpări 104 căpărî 104 căpie 104, 211, 224 căpiţă 104, 210 căptină 104, 210 carâbă 101, 104 cărâş 104, 209 cărăblţă 101, 104 cărăboi 104, 211 căre 107
cărşie 104, 113, 217 căsâp 101, 104 căsâpniţă 101, 104 căsăi 104, 105, 212, 216,
225
căsăpie 101, 105 căzâică 185, 211, 219 căzăi 105
ceâce 105, 111, 209, 218 cealmâ 191 ceâlmă 105, 191 ceâm 105
ceâmăţ 105, 211, 218 ceapţă 71
ceâşmă 105, 190 cebă 105, 191, 210, 215 cecărc 105, 210, 219 cecărt 105, 219 cegă 71
ce-gode 105, 136 ceică 105, 195 cerne 106, 194 cemie 106, 195 cerneală 154 cesniţă 105, 106, 210 ceşniţă 105,106,210 cetină 55 cenr 106, 212 ceurî 106 cheâbă 106
cheţălă 106, 109, 210, 220, 224
chebe 105, 211 chegană 102, 106 cheglă 234
chel 70, 106, 108, 208, 218
chelerâb 106, 208, 214
chemăi 106, 108
chenez 108
cher 107, 224
cheră 107, 209
ches 107
chesă 107, 221
chesăr 107
cheseâ 107
chesui(u) 107
cheţ 107, 210, 215
cheţă 107
chiâmăt 107, 208
chibă 106
chicele 108, 109
chici 108, 109
chiciţă 226
chiel 106, 108
254
chieme 108, 194 chil 106 chilim 110 chimăl 108 chimi 106, 108, 212 chimieciţă 108, 209, 219, 226
chimiş 100, 108
chinez 108, 209, 219, 226
chioş 108, 111, 135
chioşc 111, 208
chisea 107, 221
chiseliţă 55
chişiţă 55,108, 209
chitât 108, 109
chită 108, 109,144,210
chiteâlă 109
chiti 108, 109, 226
chiticea 109
chitişoară 109
chitit 109
chititură 109
chituş 109
chituşă 109
chituşel 109
chituţ 109
chiţâle 106, 109
chiţeâ 106, 109
chiţelie 106, 109
chiţişoară 109
chiud 109, 211, 215
chiup 112
cică 47, 109, 209
cicmigea 110
cigmej 110, 211, 218, 226 cilim 110, 120 cin 71 cinără 110
cine-goge 110, 136, 137 ciner 48
ciocân 110, 192, 208, 226 ciocîrlie 110, 208 ciocot 110, 208 cioe 110
cios 108, 111, 112 cioş 111, 211, 212 cioşăc 111 cioşc 111, 224 cipsă 111, 211 circă 112
Ciril 42, 57, 218, 232 cirilic 42, 57 cisti 111, 212 cit 111, 212 citav 111, 192 cităv 111, 212 citov 111 citice 105, 111 ciuci 111 ciuci 111, 212 ciuică 105, 111 ciun 112, 211 ciup 71, 112, 210 ciupă 112 ciurcân 112 ciurcă 112, 209 citiş 111, 112
ciuţi 47, 112, 213, 214, 217 civie 112, 210 civier(iu) 112 cîrceâg 112, 113, 210 cîrcel 71
cîrd 40, 57, 113, 209, 226, 233
cîrliţă 101, 113 cîrpă 55 cîrşag 112, 113 cîrşăguţ 113 cîrşe 113
cîrşi 113, 212, 224
cfrşie 104, 113, 208, 217 cîrtl 113, 212 cîrvină 113, 211, 224 claie 55
cleânţ 114, 115, 136, 208, 224, 226
clet 114, 210, 224 cliet 114
clisă 114, 210,. 216 cliiic 114, 115, 208, 218, 224
ciucăi 114, 115, 212, 224 cliucăitor 114, 115 clînţoânie 114, 115 clînţurds 114, 115 cloţan 71
cluc 114, 115, 218 ciucăi 114, 115 clup 115, 211, 214 cltipă 115 clupie 115 cluş 114, 209 coasă 35
cobâce 115, 211, 224 cobaiâgi 115, 213 cobâşă 115 cobâş 115
cobaţ 115, 209, 224 cob6ţ 115 cobiliţă 55 cocean 55, 110 cociâr 116, 211, 224 codaş 68, 116, 123, 209, 218, 226, 234 code 68,116, 117,119, 211 cocter 116, 123, 209 cociăş 116
cocină 55, 62, 116, 218, 226
cocioâră 116
255
cociş 68, 115, 234 cociuţă 116, 117 cocoţ 117, 209 cofiţă 117 cofirnă 117 cofirţă 117, 209, 224 coilie 117 coină 117, 124 colâină 117, 210 colalie 117 colâr 117, 209 colariu 117 colâş 117, 210 colălie 117 colelie 117 coletcă 48 colie 117
colilie 117, 118, 208, 224 coliliu 117, 118 colniţă 71 colopar 100 colopor 118 comâdie 118 comâjă 118, 210 comat 118, 210 comendie 198 comină 62, 118, 208, 226 comoviţă 118, 210, 224 comşfe 118, 209, 214, 224, 226
comşîie 118 comşiu 118, 215 copăi 77, 118, 119, 212 copăiâlă 119 copăire 119 ţopăit 119 coprenă 119, 210 copşeg 119, 211 copşteg 119
corbâci 119, 211
corită 119, 211, 215
cosir 119, 211
costraş 71
costrâvă 119, 208
coşâră 119, 211
coşie 116, 119
coştâc 119, 209, 224
cotârcă 120, 211
cotariţă 120, 211
cotăriţâr 120
cotărfţă 120, 226
cotei i 120, 219
cotii! 120, 212, 219, 226
cotac 120
coţcâr 120
coţcă 120, 210
coţcărie 120
covaci 121
covaş 121, 209
covăcie 121
cozace 121, 209
cozaci 121
cracatiţă 45, 121, 209 crafnă 122, 234 crâina 121, 212, 217, 224, 238
craină 121 crainic 121 crap 40
crapfănă 122, 238 crăiţă 121, 210, 218 crăvâi 122, 210 credă 122
crevet 122, 211, 225 cric! 122, 212 criedă 122, 209 crişcă 122, 210 crişi 122 crfşcă 122
croâfenă 122, 234 crofnă 122, 123, 210, 234 crohnă 122 croi 35
crov 123, 208, 226, 233 crovân 123 croviţ 123 crovnă 123
crug 56, 123, 209, 224 crump 149 crumpir 123, 208 crusâţ 123, 210 cruşăţ 123 cuce 123, 209 cuciâş 116, 123 cucier 116, 123 cucurig 123, 125 cuglă 69, 123, 234 cugle 69
cuină 117, 124, 210 ciiine 124 ciinie 124 cultic 124, 211 culiică 124 cumâşă 124, 209 cumăşi 124
cumat 108, 124, 209, 219 cumbâră 124, 211 cumet 124 ctim-gode 124, 136 cum-goge 124, 136 cumpânie 124, 209 cupă 124, 208 a cupf 77, 125, 212, 224 cupft 125 cupitură 125 a cure 60 a custa 60
cutgurig 123, 125, 208 Gutina 43
256
dâfie 125, 211, 224, 226
dâică 125, 209, 226
dăloc 125, 135
deâver 126
dedă 125, 127
dedo 127
delie 126, 209
dâşcă 126, 209, 224
devăr 126
dever 126, 127, 135, 209
deveriţă 126
diâc 40, 231
diâver 126
dică 126
diedă 125, 126, 219, 209 dievăr 126, 127, 219 dieverel 126, 127 divan 46, 127, 135, 211 divănesc 46
a divăni 63, 127, 212, 226
divăr 126, 127
diver 126, 127
dîrnl 1 127, 212, 224, 225
dîrni 2 127, 224
dîrpină 127, 209
*dîrven 129
do- 45
do 127, 212, 213, 217 doajuns 45 dodol 127
dodolă 127, 128, 210 dodoloi 127, 128 dogodi 128, 212, 224 doichine 128, 209 dolâf 128, 211 doi ap 128, 211 dolina 128, 208, 226 doniţă 40, 128, 211, 226 dosta 128, 212 drag 54, 57
draghişca 128
dră ghişee 128, 129
drepşenic 129
dreven 129, 212
drevenf 129
drieucâ 129, 211
dripşenic 129
drug 129, 211, 226
drugă 129, 208, 224, 226
drugineâţă 129
drugiiş 129
druguţ 129
duân 130
Dubova 43
ducă-se pe pustii 213
duceân 130, 210
duhân 130, 210
du(h)ăni 130
duji 130, 212
dolâf 130
duhan 226
dulâf 128, 130
duliece 130, 208
dumbravă 36, 230
dura 130, 213
dush 130, 214
duş 130, 211, 214
duşâncă 130, 210
duşă 214
duşâg 130, 131
duşec 130, 131, 224
duşeg 131, 210
duşig 131
duşnic 131, 211
duvâr 131, 211
ertigă 131, 141
fâidă 131, 211 fanar 131 făli 69, 131, 212
fălincă 131, 211 a fălui 69 ♦fărbăi 69 a fărbui 69 felinar 131 fenier 131, 211
ficat 132
ficat-albu 132
ficâtu-negru 132, 175
ficâţ(î)-ăi-âlbi 132, 146
fijni 132
fioc 57
fişag 47
fişeal 132, 209
fiznl 132, 212
fîcfe 132, 133
fînar 131
forun 132, 133
forână 132, 133
frace 45
fras 132, 209
frije 132, 178
frulă 132, 211
fucie 132, 133, 211
fucsie 133
furtină 132, 133, 210 fuşfe 133
gac 136, 209 gai 133, 208 gaigână 102, 133 gar 133, 208 gară 133, 211 garină 134
gârişte 133, 208, 215, 224 gări'nă 43, 134, 208, 224 garoş 133, 134, 211 găigân 102, 134 gaigână 102, 134 gărlân 134, 135
257
gază 134, 216 ♦găzdar 134 găzd&rlţa 134, 209 gazf 134, 212 găzî 134, 216 geac 134, 135, 224, 211 geciii 134, 135 gcrkyan 135 gcver 126, 135 glicbă 105 gherdan 135 gh iordan 135 giăvăr 126, 135 gieeo 135, 212, 213, 224 giâvăr 126, 135 gilăc 125, 135 gi mişcă 135, 145 giordăn 135, 210 gitibră 135, 146, 209 gin mişcă 135, 145 givân 127, 135 gfvăr 126 gîrclăaci 135
gîrclcân 134, 135, 136, 209 gîrclcănţ 135, 136 gîrclănci 136 gîrleăn 136 gîrlăci(u) 136 gtrlfci 136, 211, 226 girlieiăr 136 gîrlfj 136 gîllcj 135 glâva 136, 209 glcănţ 114, 136 gode 105, 124, 136, 137, 191, 213
gdgc 110, 136, 137 găgclea 136, 137 găglmă 137, 208 golocrâc 92, 137, 212
goiumb 62
gămilă 137, 208, 224 gorbaci 119, 208 gorbacs 119, 209 gorneac 62, 137 gorncag 62, 137 gost 60, 137, 138, 216 a (se) gostâ 137, 216 gostesck 137 gostf 137, 212, 216 goslfc 137 goştie 137, 138 grabăr 208 grăde 138 grâdie 138 grăge 59, 137, 210 grâgie 59, 138, 218 grăbâr 138 grămătic 41, 231 grec 138 griăc 138 grîcleân 135, 138 grîglean 135, 138 gîrcleân 138
gubav 42, 138, 212, 224, 226, 232 gubdv 138 gubăvănie 138 gubăvf 138 gubăvfe 138 gnmbăr 47 gtisu 138, 213 guzină 43, 139, 208, 224
haidamâc 78, 139 haimana 214 halăt 78
liălă 78, 139, 210, 212 halău 67, 79 halăt 139, 209 hale 65
halui 79, 139 haluft 79, 139 halo vină 79, 139 harambâş 139 harambâşă 80, 139, 140, 214
harăm-başâ 139 liarambăşîe 139, 140 harambeţfe 139, 140 harîmbâş 139, 140 hărămbâş 139, 140 hâsnă 140, 211 bă sură 140, 210 hâsur 140 haznă 140 hăsnuf 140 hiribiţă 142 hirge 140, 209 hortâcf 140, 166 hortăci 140, 166 hulub 62 ianat 142 iârc 140, 208 iărină 140, 209 iărmăţ 140, 211 ierghelă 209 icriţă 208 icrugă 208 iglă 141, 210 ienât 142 ierghelă 80, 141 iăriţă 141
iertigă 131, 141, 142,-22ft inât 141, 142, 211, 224 inăgfu 141, 142 iorgân 142, 210 iorgovân 142, 208 iribiţă 142, 209 irăgă 141, 142 irugăţă 142
258
isică 142, 208 ispft 142, 209 fstan 142, 143 istănă 142, 143 fstjna 143, 213 istină 143, 211 fstit 143, 212 isto 143, 212, 213 istuc 143,210 iştit 143 iurugiiţă 141 izdă 1 143, 212 izda 2 143, 144 izdât 143, 144, 209
izgărî 212
izgîrf 144, 224 izfnă 144 izineâlă 144 izinf 144
izînă 144, 211, 224 izmomâlă 111 izmomf 144, 212 izvor 35 împaivăna 168 Împleti 170 împupf 144, 180 a închită 190, 144 Inchitât 109, 114
jăgăriţă 144 jăguf 114, 146 jămfşcă 144 jămlfscă 144, 1 15 jămfşcă 145 jăp 1144, 210 jegăjne 145 jgăjnie 141, 115, 209 jegâjniţă 145 jegărniţă 1 15 jegâsniţă 145 jegâzniţă 1 15
jcgăriţă 146
jegui 145, 116
jegzniţă 115
jemişcă 135, 144, 145
jemnf.şcă 145, 146, 210, 203
jestrilă 145, 208
jicâsnă 115
jig 145, 209
jigajnc 115
jigajneâ 115
jigâmiţă 145
jigâsnie 115
jigâsnie 115
jigărită 132, 115, 205
ji guriţă 221
jigăriţă-elca-albe 116
jigni 144, 145, 1 I6> 212
jilav 146, 212
jimişcă 145, 116
jivină 146, 209
jivfni 116
jigări ţă 146
jîgîşniţă 145, 1 16
jîgul 146
jivină 116
joăinpă 146, 208, 221 joăvină 146 jorjiţă 146, 208 jubră 146, 211 jumişcă 115, 1 16 jurbă 147, 221 a jurbi 117 kedar 65 kicelie 106 kobecz 115 korbacs 65 krajne 121 krajnik 121 krakalicze 121 lâcilă 1 17, 1 18
lai 85
lâlă 147, 208 lampaş 131 lanţ 147 laptă 67 lătiţă 147, 118 laz 117, 208 lacărgie 1 17, 118 lăgiin 147, 212 lăgărf 147, 212 *lăji 148
Insta viţă 148, 211 lăţi ţării î 148 lătiţă 117, 148, 210 lebeniţă 148, 150 legen 118, 211 leică 195 lele 195
libinilă 1 18, 150 lichenii ă 1 18, 150 ligă 118, 209, 218, 221 lila 118, 209 loabdă 67 loajă 1 18 Joăje 211, 215 loaptă 67 loază 1 19, 150 . lobdă 67, 1 18, 1 19 lobcniţă 118, 150 loci 148, 212 logoJ'ăt 40, 57, 231 lom 118, 221 loinuleţ 119 lopăr 149, 210 lopată 35 lopăciţă 149 lopătiţă 149, 209 loptă 67, 148, 1 19, 210 Iovă l 1 19, 209	;
lovelz 149
259
loză 149, 150, 208 loznic 150, 208 lubeniţă 148, 150, 208 lud 79
lud 1 150, 209 lud 2 150, 203, 212 ludâie 150, 208 ludâţe 150 lulă 151, 210, 221 luleâ 151, 221 luncă 36
lupidrâg 151, 208 lupizdrâg 151 Iutiii 151, 212
ma 151, 213 macar-cine 151 macar-de-unde 151, 152 macar-încotro 151, 152 macar-unde 151, 152 mâcăr 151 mâcăr că 151 mâcăr să 151 mâcăr-şe 151, 152 mâcăr-şine 151, 152 mag 152, 187 magiârcă 152, 208 mâgrin 83, 152 mah 152, 153, 211 mâistor 152, 154, 209 mâistore 152 mâistorie 152 makarcsine 151 mâlă 152, 154, 208 malo 153, 212, 213 marâmă 153, 154, 211 marvă 153, 154, 209 mascarâ 153 mâscără 153, 154 mâstur 152 matrâc 153, 154 matrtină 153, 154, 208
mau 152, 153 mâzgă 153, 154, 209 mâzglă 154 măcar 213, 217 măci 154 măgrin 82, 154 măhâlă 153, 154 măistoriţă 152, 154 măjârcă 152 mărămioâră 153, 154 mărămlţă 154, 211 mărşăvi 154, 157 mărvâş 153, 154 măscâră 153, 211 măscări 153, 154 măsteală 154
măstilă 154, 155, 209, 215 mătrac 153, 154, 155, 211 mătrună 153, 154 meci 154, 155, 212 mecit 154, 155 mecittiră 154, 155 menghelă 155 menghele 211 mershav 157 mershevescume 157 merţă 71
mesârniţă 155, 156 mesărniţă 155, 210 meserniţă 155 mestilă 154, 155 meşi 154, 155 metrâc 154,155 meţi 154, 155 metrak 65 mici 154, 155 micit 154, 155 mihoi 155, 210 milă 155, 209 milâi 155, 212, 216
mioi 15
mirodie 156, 208 misârniţă 155, 156 misârniţă 155, 156 misii 156, 212, 224 mişarniţă 155, 156 mişlenie 156, 211, 215, 218 224
mişomor 156, 211
mîine 156
mîndru 54, 57
mînedzi 156
minezi 156
mînldzi 156
mîniedzi 156
mîniezî 156
mîrc 156, 157, 211
mîrg 156, 157
mîrşav 72, 157, 212, 224
mîrşăvi 157
mladojănie 157, 210
mleci 157
mleş 157
mleşe 157, 208
mliascăi 157, 212
modojenie 157
mojgi 157, 158
momâc 158
momăc 157, 167, 209
moş 111
motcă 158, 210, 226 motchiţă 158
mucenic 56, 158, 210, 226 mucenie 210
muceniţă 56, 158, 210, 226 mujgi 157, 158, 212 mulă 158, 209 mumâc 157, 158 muncă 36, 230
nâică 158, 209 nâimnic 158, 209
260
nană 159, 209 naocol 159, 208, 212 naopâc 159, 212 naplâd 159, 160 naticac 219
naticâş 159, 161, 162, 210 năchită 159, 210 năhod 159, 210, 224 năloâgă 159, 211 nămojnic 159,161, 212, 216, 217, 238 năplad 160 năplat 160 năplâţ 159, 160, 211 năplădos 160 năpoiniţă 160, 210 năprâ(uă) 160, 210 năprăci 160, 212 năpusti 160, 212 năsilnic 161 năsîlnic 161, 209, 224 năstaşnic 161, 226 năstrece 161 năstreşă 161, 211 năticâc 159, 161 năticâci 159, 161 neamesnic 161, 209 negreală 154 negru 132 neică 195 neman 161, 210 nemoâjnic 160,	161
nemoâşnic 160, 161 nene 195 nestâjnic 161 nestâşnic 161, 212,. 216 nestreşă 161 neto 213 nevoie 35 nekite 159
niemesti 161, 212 nireadbă 71 nistreşă 161 nişta 161
niticac 159, 162, 219 niticaci 159, 162 nlvă 162 no 162, 213 noâ 162 noveală 162 noveâle 162, 209 novele 162 novielie 162
novină 162, 208, 209, 224 novini 162
obadă 162, 163, 210
obidi 163
obigi 163, 224
oblâdnic 163
oblâinic 163
oblâmnic 163
oblânic 163, 211
oblâvnic 163
oblăcei 75
obleâdnic 163
oblednic 163
obloc 163, 211
obod 162, 163, 210, 226
obosi 40
obrame 71, 75
obrâmniţă 163, 211
obranic 71, 75
obrâniţă 163
ochiu-al-orb 164
ocolo 164, 213
ocolu 164, 213
ocret 164
odivamo 164, 209, 213, 217, 224 odîrli 164
odîrnl 164, 212, 224 odîrnire 164 odma 164, 212 odorânie 164 odorenie 164 odorf 164, 165, 212 odorît 164, 165 odraslă 231, 232 odvoniţă 165, 167, 211 oişte 40 ometiţă 71 opac 165, 212 opâg 165
opâncă 59, 165, 210, 225, 231
opîrtă 165, 211
oprâvă 165, 211
oprăvi 1 165, 212
oprăvl 2 165, 212
opreg 62, 165, 210, 226
orâniţă 166, 211
orănlţă 166
oriceac 166
oritâc 80, 166, 211
oriteg 166
ormân 79, 166, 199, 211 ortac 46, 140, 166, 167, 209 ortacluc 63 a se ortăci 166, 167 ortăl(i)uc 167, 210 a se ortăşi 166, 167 oscoş 167 ostăvi 167, 212 otavă 40
otcos 62, 167,	208,	226
otcoş 167
otic 57, 167, 211, 226, 233 otvoniţă 165, 167 ozmi 167, 199
pa 167
paceariz 167, 209 paceriz 167 paclă 68, 168, 210 pacmiedz 168, 170 pacsamet 168, 210 pahar 168, 171, 226 paharnic 40, 57, 168, 171, 231
paivân 168, 169, 176, 211, 226
pâmăt 168
pâmet 168, 211, 215, 238 pane 165
paor(e) 69, 168, 234 paprică 68 parip 168, 170, 209 pârtă 168, 210 pasoş 67, 169, 210, 234 paur 69 pă 167, 169 păclie 169, 210 păliâc 169, 171 păivân 168, 169 păiugă 169, 176, 211 pămucă 169, 210 părip 168, 170 păstriigă 170, 209, 226 păstrungă 170 păstii 170, 208 păstilă 170 păsule 170 păsullcă 170 păşuş 67, 169, 234 pecâr 48, 170, 172, 209 pecărie 48, 170 peciţă 170, 172, 174, 208 pecmez 168, 170, 171, 172, 174, 210 pedestru 60
pehâr 168, 169, 171, 210
pemnez 170, 171
perinei 171, 208
perînj 171
perlnş 171
pesâc 171, 172
pesăc 171, 172
pesăcos 171
peşchir 65, 171, 211, 233
peşină 171, 208
peşlţă 170, 172
peştimal 172
peştimâlă 172, 210
peştiman 172
petâc 172, 210
petmez 171
Petrovici 218
picâr 172
picar(i) 170
piemiez 170, 172
pieslă 69, 172, 211
piecâr 219
piecâr(i) 170, 172
pieciţă 170, 172, 219
piesac 171, 172, 208, 219
piesăcâri 172
pieslă 172
pietmez 170, 172
piglu 48
pilar 173, 210, 226 pilâr(i) 172, 173 pilă 173, 210 pilări 173 pilăriţă 173, 207 pirşe 173, 174 pislă 172 pistol 173 piştol 173, 211 pitac 172 pire 173
pîrci(u) 173, 174 pîrjălă 173 pîrjl 173, 212 perpor 173, 209, 224 plrpur 173 pîrş 173, 209, 224 pîrşi 174
pîrtă 174, 211, 217 pîrtie 40
pirvâc 174, 209, 217 plast 62, 174, 209 plâstă 174, 226 plâstore 174 plămîn 132 plăstoniu 174 plăti 35
plesnăvi 174, 212 plete 170
pleter 174, 209, 226 pletiţă 170, 174 plimiez 171, 174 pliscă 175, 209 plomlnu-negru 132, 175 ploştină 175, 208 plug 35 plutniţă 71 poală 35
pocăzul 175, 212, 216 poceg 175, 177 pod 175
podină 71, 175, 209 podrtim 175, 211 pofil 71 pogăgi 176 pogoâdă 175, 176 pogodeâlă 175, 176 pogodl, 175, 176, 212,224, 226
pogovarl 176 pogovarî 207
262
pogovorî 176, 207 poitrlţă 176, 210 poivân 168, 176 polugă 169, 176 pomilar 48
pomociţă 60, 176, 209 pomoroâncă 176 pomoroângă 176, 208 poneâvă 176, 210, 218, 226 popesc 47 popleşi 177, 212 Popovici 218 porodiţă 177, 209 portă 177
porţie 177, 211, 226 porţieş 177 porţîie 177 postelnic 40, 231 poşă 177, 210 potec 177 potâglă 177 potiegă 175, 177, 211 potoc 177, 208 potopi 177, 212 potpuno 178, 212, 213 povicercă 178, 210 povodnik 71 prădânie 178, 210 prăsi (a se) 40 prăşi 212 Predel 43 prefrlje 178 presliţă 178, 179 pretl 178, 179, 212 prici 1 178, 212 prici 2 178, 212 prigoâdă 178, 211 priod 178, 209, 226 prlsliţă 179, 211 prisnl 179
prispl 179, 212, 224 pritl 178, 179 prlsliţă 178, 179 prîsluc 179, 180, 210, 217 prîsnă 179
prîsnl 179, 212, 217 pro- 45 produs 45 propls 179, 209 prosăc 180, 208 prostâc 179, 209 protă 179, 180, 210 protăc 180, 210 protoânie 180 prugă 180, 211 prusliuc 180 prusluc 179, 180 pruzliuc 180
pup 62, 144, 180, 209,226 pupi 180, 212
râbă 180, 211 râbăş 181
râboş 180, 181, 209 rac 35
rachie 181, 210 rachiiţă 181 rachiu 63, 81, 181 rână 181, 210 razumăn 212 răbâş 180 răboj 181 răbuş 181 răchie 63, 181, 233 răcie 181
răcilă 181, 209, 226 răduşă 181, 209 rămeniâc 181, 211 răschidă 182, 211 răstâlniţă 182 răstâmiţă 182
răstâmniţă 182 răstâniţă 182, 208 răzlog 182, 211 răzvor 182 reclu 47 răzor 208
remeniâcă 181, 182 remenieşe 181 reză 182, 211 rezlă 182 rigi 182, 211 roc 182, 208, 224 rogoz 35 rucaviţă 56 rudar 183, 209 rudăl 183, 211, 226 rudă 2 183, 211, 226 rudiţă 183 rugiţă 183, 210 ruşcă 183, 210
sâcimă 183, 190 sâdniţă 183, 209 sâget 183, 184 Sagiavăţ 43 Sahagia 218 sâlă 183, 209 samatoc 184, 210 saplaic 184, 210 sarâciniţă 184 sârciniţă 184, 211 sârmă 184,210, 224 săgeâc 184 săjâc 183, 184, 210 sălăriţă 184, 187 sărim an 185 sărman 185 săpie 184, 211 săviâcă 184, 210 săviâce 184 sbor 204
263
sborî 184, 204 scai 71
scădârcă 184, 208 scăzâică 101, 185, 219 scleme 185, 186 scoâdă 185, 204 scoarţă 185
scoriţă 185, 209, 219, 224 scupştină 59, 225, 231 secă 185, 209, 224 seromân 185, 209 sfeta 185
sfete 56, 185, 190, 212 sfeti 56, 185, 190 sgoândă 185, 204 sgodi 185, 204 sguli 185 siriman 185 siromân 185 siromănl 185 siromănie 185 sibă 185, 192 sîbie 185, 192 sibră 185, 192 sîrbesc 41 sirbi 41
sîrjiţă 186, 208
sîr joacă 186
skaderke 184
slab 186
slâbină 186, 209
slastă 186, 210, 215, 238
slăble 186
slăbină 186
slădun 71
slăvină 62, 186, 211, 226 *sleâme, 186 sleme 185, 186, 211 slică 186, 209 sivlină 186
sloăgă 186, 211 slog 186, 208, 226 slugă 214 sm agă 187
smirom 187, 212, 217 smîrcl 224 smug 187, 209 *smugi 187
snagă 62, 152, 187,	205,
211, 224, 226 snăgos 187
socac 64, 187, 208, 233 solăriţă 184, 187, 210 somot 187, 210 spahie 63, 188, 226, 233 spahiu 63, 233 spăhle 188, 209, 215 spăie 188
spăiluc 63, 188, 211, 224 spăiltig 188 spăioâne 188 spăiu 188 sporiş 71
st ari sfat 188, 194 stârni- 189 stativă 17 stăci 188, 212 stălniţă 188 stăşi 188
stelniţă 188, 211, 226 stirm- 189
stîrmină 188, 189, 193, 208
stîrminos 188, 189
stoâcă 189, 209, 224
stog 54, 57
stolnic 57
streşă 189, 211
strină 189, 209
stu 187, 213
stuâcă 189
stucni 189, 212
stugni 189
sud 189, 211, 226
a sil di 189
sugi 189, 212
sugină 189, 190, 210, 224
suhar 190, 209
sundtic 190, 211
sun ger 190, 209
surotcă 190, 210
sveti 185, 190
svon 190, 205
svoni 190, 205
şarăn 190, 209 şarc 190 şârcă 190, 211 şârgă 190
şâşmă 105, 183, 190, 209 sabie 190, 192 şăgîrt 191, 209 şărân 190 şărpencă 191 şărpiencă 191 şcăttilă 191, 211 şcetă 191, 193 şeâlmă 105, 191, 210, 218, 226
şeâsmă 190 ş6bă 105, 191 şelmă 191 şerân 190 şi-goge 136, 191 şindră 191, 192, 210 şindrilă 191 şintăr 47
şişcâv 191, 192, 212 şişcă 192, 209 şişcăvi 192 şişclâv 192 şitav 111, 192
264
şindrili 191
şibă 185, 190, 192, 209 şîbie 192 şîbioâră 192 a şîbul 192 şîbuiâlă 192 şîndrâr 191, 192 şîndră 191, 192 şîndrul 192, 192 * şliboviţă 57, 192,210,226 şocân 110, 192 şol 193, 210, 214 şolă 193, 210 ştâlă 193, 211 ştetă 191, 193, 211 ştim 81
ştormină 188, 193 *ştricăi 69 ştricui 69 şudllă 193, 211 şumâri(u) 193, 209, 226 şumăriţă 193 şurcă 112 şuşcav 192
a şucăi 192, 193, 212 şustăr 69 şuster 69 şuştăr 234 şuşter 193, 234
tal 193, 210 tamină 60, 193, 208 tarâbă 194, 211 ţărână 194
tarisfât 188, 194, 210 tarisfătiţă 194 tată 214
tărhâiîă 194, 210 tăşchiţe 194, 210 . ----teglă 194, 210 teică 105, 194, 195
teme 106, 108, 194, 195, 209
temnic 71 tetac 195, 209 tetă 105, 194, 195, 209, 224
tezgâ 195
tezgă 195, 210
tieme 195
tietă 195
tiner 48
tîrbti 195, 209
tîrgovină 195, 210, 224
tîrnosliv 195
tîrnoslivă 195, 208
tîrpi 195, 212
tîrple 196, 209
tîrzăi 196, 212
toci 196
top 196, 211
torină 196, 209
toşi 196, 212
tovâr 196, 211
tovâră 196
tovărită 196
tovărî 212
toveresk 196
trahanâ 194
tram 197
trăcni 197
trăgni 197, 217
trămni 197
treâm 197, 211, 224
treâp 197, 210
trîcni 197
trîgni 197, 212, 217, 224 trîmnl 96, 197, 219 tuji 197, 212 tulujâri 197 tulujişte 197
tuluz 197, 209 turei 197, 209, 226 tutcân 197, 198 tutcă 197, 198, 209
tiglâr 198 ţiglă 198 ţiglărie 198 ţimăt 198, 210 ţircus 198, 209 ţîglâr 198 ţiglă 198, 210 ţircus 198
ucni 198, 212, 224 uică 199, 209, 224, 226 uină 199, 209, 224, 226 uiniţă 199 urmân 166, 199 urvl 199, 212 uzmi 167, 199, 212, 216, 224
vaschie 87, 199 vâtriţă 200 vătriţă 200 veac 54, 57 vece 59, 218, 225, 231 vecem 199, 212 vecen 199 vede 45 venâţ 200, 210 vesel 54, 57 vetriţă 200, 210 vică 200, 211 viec 178, 200, 208 viece 200, 213 vino-ncoace 213 vir 200, 208 vistiernic 40, 231 vişărlţă 200, 209 viti-viti 200, 213 Vile 42
vîrtelniţă 57, 233 vlâşiţă 200, 208, 226
265
vlădică 214 voglţă 200, 210, 224 voină 201, 210 vornic 40, 231 vosc 201 voscă 201, 210 voşcă 201 vrâcniţă 201 vrâgniţă 201 vrânghiţă 201 vrăniţă 201 vrâniţă 226 vratnlţă 201, 211 vrăsnf 201, 212, 224 vrevă 201, 211 vrevesk 201 vrevi 201, 212 vrevitor 201 Vuc 42, 57, 232 Vucea 42, 57 Vucenic 42 Vucetici 42 Yucina 42 Vucova 43
zabrân 201, 202 zacon 201, 202 zaitin 201, 203 zâncă 202, 209 zastâlniţă 202, 203, 211 zastâlniţă 203 ză- 45
zăbrân 201, 202, 208 zăbrăni 202 zăbuneâlă 202 zăbuni 98, 202, 205, 212 zăbunit 202 zăclopot 202, 210 zăcon 201, 202, 210 zădani 202, 212 zăicin 202, 203
zăitin 201, 202, 203, 204, 210
zăliid 150, 203 zăludzi 79 zămân 203, 212 zămişcă 145, 203 zămorî 203, 212, 216 zămorît 203 zănât 203, 209, 226 zănătâri 203 zăpătm, 203, 212, 219 zăstâlniţă 202, 203 zăstrtig 203, 211 zăt 203
zăvărnl 203, 212 zbeng 71 zbor 203, 211 zbori 184, 212, 203 zdrăvl 204, 212, 224 zdrăvul 204 zeitin 203, 204 zenat 65, 203 zet 203, 204, 209 zgoâdă 185, 204, 211 zgoandă 204 zgod 204
zgodi 185, 204, 212 zgodzî 204 zgogi 204
zguli 185, 205, 212 zi 156
zlovârnic 205, 209 zmîrci 205, 212 znac 205, 211 znâgă 187, 205 znâmăn 205, 210 a (se) zubunl 202, 205 zubunit 202, 205 zvon 60, 190, 205, 210 zvonâr 205
zvoni 60
zvoni 190, 205, 210 zvonişor 205 zvoniţ 205
Rusă
bokâl 92
byk 88
dolina 128
igla 141
izdat' 143
kalufer 99
krug 56, 123, 233
mucenica 56 mucenik 56, 158 obod 163 pjatak 172 rukavica 56 surZânka 186
Cuvinte săseşti Becker 170 kîl 106
Krumpirn 123 Sîrbocroată
a 77
abaja 77, 214 adet 77, 221 ajdamak 78, 221 akov 67, 77, 215, 221 ala 78, 214, 238 alat 78 aii 79, 221 almar 215 alov 67, 79
alvaluk 80, 215, 219, 221 arambaăa 139, 238 Arbanas 80
266
armar 79 arsov 80, 215 artija 81, 214, 221 arvăluc 219 asna 140 astal 80, 215 asura 140 a§ov 80 avan 81
avanica 81, 214, 222, 238
avlija 81, 222
baba 82, 83
babaluk 81, 222
babaruga 84
babica 82, 214, 221
babura 82, 222
baca 84, 214, 238
badan 84
badanj 85
bâdem 83, 219
naglama 85
bagrem 83
bagren 215, 219
bagrin 83
bajka 83
baka 82
bakarusa 84, 214, 221, 222 balvan 86, 219 ban 83
banovac 83, 215 bara 83, 214, 221 barâbar 86, 219, 221 barabariti 86 barjak 84 baskija 87 bas 84 basca 94 basca 84 baScovan 87 bata 84
Bec 87 becka 87
beccko pivo 217, 238
beda 87, 214, 219, 221
bediti 38
Begej 88, 222
bel 40, 85, 222
bela dZigerica 132, 145, 146
belii 85
beo 132
bestraga 88, 221 bezuman 98 bezumiti 98 bijeda 87 bik 88, 215 bika 89 bikica 89 birc 89 birchaus 89 birchauz 89 birt 89, 215 birtaS 89 birtasica 89 birtaSiti 90 birtija 89 bitanga 90, 214 bitanjga 90
blago 90, 213, 215, 217, 221, 222 bleba 90, 219 blebetati 91 blejati 91 bleka 91 blekati 91 bobrek 91
bojati se 92, 216, 222 bojiti se 92 bokal 91, 215 bokljuk 95, 218 bokluk 95
bolta 92
boltadzija 92, 215 bondza 91 boraviti 92 bosca 92 braca 84 branik 93, 215 braţ 84, 93, 215 brata 93, 214, 222 brava 93, 221 bravar 93
britva 94,219, 221, 222 broc 94, 215, 218 broc 94
broskva 94, 220 brus 95, 215 buba 95
bubrek, 91, 219, 221 budak 95 bud2a 96, 218 buda 96 bugar 96 bugarka 95 bujad 96, 215 buklija 95, 214 buknuti 96, 219 bula 96 bunar 97 brure 97, 215 burgija 63, 97 burma 97 burmut 67 burnut 97 busje 97 buăa 98 buSan 98, 222 busat 98
butav 98, 219, 222
cigla 198 ciglar 198
cimet 198 cirkus 198 crn 132
crna diigerica 132
cajko 105
calma 191, 218
cam 105
camac 105, 218
cesnica 105
cekrk 105, 219
cekmedie 218
cika 109
ciko 109
cit 111
cistiti 111
ci vi j a 112
coja 110
cokanj 110
cokot 110
cokrlja 110
cudila 193
cun 112
caca 105
cace 105, 218
cebe 105, 215
cilim 110
diril 57, 218, 232
cirilski 57
cor 106
cosa 111
cosast 111
cosat 111
cosav 111
coso 111
cosak 111, 224
cud 109, 215
cup 112
cupa 112
curka 112
cutati 112, 213, 217
duti 112
dajka 125 dan 156 daţi 152 davija 125 decko 126 ded(a) 126 deda 219 deko 135 delija 126 dever 126, 219 dika 126 dirnuti 127 divan 127 di vani ti 127 diver 126 do 127, 217 dodola 127 dogoditi se 128 dojka 125 dojkinja 128 dojnica 40, 128 dosta 128 dolaf 128 dolap 128 dolina 128 dragicka 128 dreven 129 dr(ij)evka 129 dr(m)nuti 127 drtina 127 drug 129 druga 129 drvcanik 129 drven 129 drveniti se 129 ducan 130 duhan 130 duhaniti 130
dulek 130 dura 130 dusa 130 Du§an 130 duSanka 130 dusek 131 duSnik 131 duvar 131 dzak 134 dzep 144
(dSepna) marama 153
d^igerica 132, 2^1
dzomba 146
derdan 135
dever 126
dubre 135
durdica 146
fajda 131
falinka 131
faliţi 69, 131
farbati 69
fenjer 131
fijoka 67
fiScal 132
fras 132
frula 132
fucija 133
furuna 133
gaj 133
gar 133
gara 133
gârina 134
gariSte 133, 215
garusa 134
garuSan 134
garuăko 134
gazdarica 134
gaziti 134, 216
gdeko 135
geac 136
268
glava 136 gloginja 137 god(e) 136 golokrak 137 golub 62 gomila 137 gornjak 137 gost 60, 137 gostiti (se) 137, 216 grabar 138 grada 59, 138, 218 grk 138 grlic 136 grkljan 135 gubav 138, 232 gubaviti se 138 gusu 138 guz 139 *guzina 139
hajdamak 78, 221 hala 78 halat 78 halvaluk 80 harambasa 139 hartija 214, 221 hasna 140 haşura 140 hergela 141 (H)odi (o)vamo 164, 217
hrda 140
igla 141 inadzija 142 inat 141 ispit 142 işti 143 istina 143 isto 143 izdati 143, 144
izgoreti 144 izmamiti 144 jarak 140 jarebica 142 jarica 141 jarma 140 jarmac 140 jarmenjaca 181 jaruga 141 jasika 142 jastuk 143 jerebica 142 jezina 144 jorgan 142 jorgovan 142 kabanica 98 kacka 99 kadar 102 kader 102 kafa 63, 99, 221 kafana 63, 99, 221 kajgana 102, 219 kakogod 136 kako god 136 kâlaj 102, 222 kalajs 102 kalajisati 102 kaloper 99 213 kalpak 100 kaluza 103 kaljuga 103, 218 kaljuza 103 kamdZija 103 kamiS 100 kanap 100 kangal 103 kanta 100 kapara 103, 224 kapar(is)ati 104 kapica 104
kapija 104, 224 kapunja 104 kapunjica 104 karabe 100, 101 karabice 101 karaboja 104 karadorde 218 karaS 104 karfijol 101 karlica 101 karmazin 103, 219 kâsap 101 kasapnica 101 kasati 105, 216 kazaljka 101, 218, 219 kec 107, 215 kecelja 106, 220, 224 keleraba 106 kelj 106, 218 ker 107, 224 kera 107 kesa 107, 221 kicica 108 kijamet 107 kimati 108 K'iril 232 kita 108 kitan 109 kititi (se) 109 klanac 114 klet 114, 224 klis 114, 216 klup 115, 214 klupa 115, 214 kljuc 114
kljuk 114, 218, 224 kljukati 114 kmet 124, 219 kmetica 108, 219 knez 108, 219
kobac 115 kobaca 115 kobajagi 115 kocka 120 kbcija 116 kocijar 116
kocijas 68, 116, 218, 234 kocije 68, 116 kocina 116, 218 x koji god 137 kolac 117 kolajna 117 kolar 117 kokot 117 komad 118 komade 118 komat 118 komina 118 komovica 118 komSija 118, 215 konj 156 kopati 118, 219 kopceg 119 koprena 119 korbac 119 korica 185, 219 korito 119, 215 kasap 219 kosir 119 kostrava 119 koăara 119 kostak 119 kotarica 120 kotarka 120 kotiljati (se) 120, 219 kovac 121 ~ kovceg 119 kovilje 117 kovrcica 117 kozica 121
kozjace 121
krajina 121, 217, 238
krajinik 121
lcraljice 122, 218
kravaj 122
kravalj 122
krcag 112
krciti 113, 224
krd 57, 113
krd(o) 40, 233
kreda 122
krevet 122
kricati 122
kriciti 122
kri§ka 122
krletka 48
krofna 122, 234
krov 123
kră 113
kr§je 113, 217
krtiti 113
krug 56, 123, 233
krumpir 123
krusac 123
krv(n)ina 113, 224
kucar 116
kuce 123
kugla 69, 123, 234 kujna 124 kukurik 125 kuluk 124 kum 124 kumaca 124 kumbara 124 kupa 124
kupiti 77, 125, 219 kutkurig 125 lala 147 lagan 147 lagati 147
lakrdija 147 lanac 147 lastavica 148 lâtica 148 laz 147 laz 148, 215 laza 148, 215 legen 148 lice 148
limun 79, 215, 219 lokati 148 lom 149 lopar 149 lopta 67, 149 lovac 149 loza 149 loznik 150 lubenica 150 lud 79, 150 ludaj 150
ludeti 79, 150, 219 luditi 79, 150 ludovati 151 lula 151, 221 ljaga 148, 218 ljubenica 150 ljubidrag 151 ma 151 madăarka 152 madarka 152 mah 152 mahala 152 majstor 152 majstorica 152 majstorija 152 makar 217 makar (da) 151 makar gde 152 makar ko 151 — 152 makar kuda 152
270
makar Sta 152 mala 152 malo 153 maramica 154 mar va 152 maskara 153 maskariti 153 mastilo 154, 215 matrak 154 matrun 153 matruna 153 mazga 154 meciti 154 mek 154 mengele 155 mesarnica 155 mesto 125 mila (moja) 155 Miholj 155 miholj (dan) 155 miholj e 155 milovati 155, 216 mirodija 156 misliti 156
misljenje 156, 215, 218
misomor 156
mlad 110
mlada 110
mlado^enja 157
mlec 157
mleca 157
mljaskati 157
momak 157
motka 158
mozditi 158
înrk 156
mrkov 156
mrSav 157
mrsaviti 157
mucenica 56, 158
mucenik 56, 158 mucenje 158 mula 158
nahod 159
najamnik 158
najka 159
nakit 159
naloga 159
namesiti 161
namesnik 161
nana 159
naokolo 159
naopak 159
naplaci 160
naplat 160
naplatak 160
napojnica 160
napratiti 160
naprava 160
năpustiţi 160
nasilnik 161
natikac(a) 159, 219
neman 161
nemocan 159
nemocnik 159
nemoznik 214, 217, 238
nesreca 161
nestasan 161, 216
njiva 162
niSta 161
no 162
no vina 162
no vine 162
obici 163 oblok 163 obod 162, 163 obramnica 163 odma(h) 164 odorati 164
odraslb 232 odrenuti 164 odvodnica 165 oglavnik 163, 219 oko 164 okolo 164 okret 164 okretan 164 okupiti 77 onaj 143 onda 143 opak 165, 169 opaklija 169 opanak 59, 165 oprava 165 opraviti 165 opreg 165 oprta 165 oranica 166 oricak 166 oritak 166 orman 166 ormati 166 ortaciti (se) 166 ortak 166 ortakluk 167 ostaviti 167 otik 57, 233 otkos 167 otpraviti 165 pa 167 pacariz 167 paj van 168 paklija 169 paklo 68, 168 pamet 168, 215, 238 pamuk 169 paor 69, 168, 234 paprika 68 parip 168
parta 169 pasos 67, 169, 234 p astru ga 170 paur 69 pecica 170 peci 132 pecina 171 pegla 48 pehar 171 peharnik 171 pekar 170, 219 pekarija 170 pekmez 170, 171 peksemet 168 peksemit 168 perinac 171 pesak 172, 219 peSkir 171 pestimalj 172 petak 172 petica 170, 219 Petrovic 218 piksa 172 piksla 69, 172 pila 173 piljar 172 piljariti 172 pirinac 171 pirinc 171 pirinca 171 pirindza 171 pi§tol j 173 plast 174 pleter 174 pliska 175 ploStina 175 pljesnaviti se 174 pljesniviti 174 pod 175 podina 175
podrum 175 pogod(b)a 176 pogoditi se 175 pogovarati 176, 207 pogovariti 176, 207 pojutrica 176 pokazivati 175, 216 poluga 169 pomilar 48 pomleti 48 pomocnica 60, 176 pomoranca 176 pomorandza 176 ponjava 176,	218
poplesati 177 popletati 177 Popovic 218 porcija 177 porcijas 177 porodica 177 porta 177 poSa 177 poteg 177 potega 177 potok 177 potopiţi se 178 potpuno 178 povecerka 178 praSiti se 178 prc 173, 174 prc 174 predanje 178 prehod 178 prepeci 178 preslica 179 pretiti 178 pricati 178 prigoda 178 prispeti 179 propis 179
prosek 180 prostak 179 prota 179 protak 180 proto 180 prpor 173 prsluk 179, 215 prsnuti 179, 217 prt 174, 217 prta 174 prt (ina) 40 prii ga 180 prusluk 179 prvak 174, 217 priiţi 173 pup 180 pupiti 180
raba 180 raboS 181 racilo 181 rakija 63, 181 rakijica 181 ramenjak 181 rana 181 raskida 182 rastavica 182 rastaviti 182 rastavnica 182 razlog 182 razuman 181 razvor 182 rda 140 redusa 181 reza 182 rid 182 rok 182 rucka 183 ruda 183 rudar 182
272
rudica 183 rudo 183 rukavica 56 s	125
sacma 190 sadnica 183 sadzak 184 Sahadzija 218 salo 183 samotok 184 samoupravljanje 59 sanduk 190 saplak 184 sarcanica 184 sârma 184 savijacia 184 savijaka 184 seka 185 sepija 184 siromah 185 skadarka 184 skazaljka 101 skupstina 59 slabina 186 slast 186, 215, 238 slavina 186 şlep 164 slepoocica 164 slepo oko 164 slika 186 slog 187 sloga 186 sljeme 186 smesta 125 smirom 187, 217 smrcati se 205 smrknuti se 205 smud 187 smuk 187 snaga 187
sokak 187 solarica 187 solir 187 somot 187
spahija 63, 188, 215
spahiluk 188
srcanica 184
sreca 189
staciti 188
stări svat 194
steci 188
stenica 188
stoka 189
stol 67
strina 189
strmina 188
stu 189
stuknuti 189
sud 189
sudina 190
suditi 189
suhar 190
sunder 190
surotka 180
surutka 190
surzica 186
sutra 156
sutradan 156
sveta 185
svet(i) 185
sveti 56
(svilena) bubica 95 saran 190 sarka 190 segrt 191 Serpenja 191 siba 192 siblje 192 Sindra 191 siska 192
Skatula 191 Skatulja 191 Sljivovica 57, 192 Solja 193 ăta god 137 Stala 193 §teta 193 §trikati 69 sumar 193 sumarica 193 §uster 69
suskati 191, 192, 193 §u§kav 191 suSkavac 191 su§ter 193, 234
tal 193 takode(r) 42 tako^dere 42 tamina 60 tamnina 194 tanir 48 taraba 194 tarana 194 tarhana 194 taske 194 taskica 194 tegla lg4 teme I94 teta 195 tetak 195 tetka 195 tezga 195 tezgah 195 tipsa 111 tociti 196 top 196 torina 196 tovar 196 tovariti 196 trap 197
trbu(h) 195 trem 197
trgnuti se 96,197,217, 219
trgovina 195
trnosliva 195
trnoăljiva 195
trpeti 195
trpija 196
trzati 196
tuka 198
tukac 198
tuluz 197
turcin 197
ture 197
tuziti se 130, 197 uciniti 152 ujka 199 ujko 199 ujna 199 ujnica 199 uknuti 198 urvati 199 uzeti 152, 199, 216
vatrica 200 vece 59, 200, 218 vecem 199 vek 200 venac 200 vesarica 200 veserica 200 vika 200 vikati 200 vir 200 viti-viti 200 vlasac 200 vlaSica 200 vodeni bik 89 vodica 200 vojno 201 vosak 201
vratnica 201 vreva 201 vreviti 201 vrsnuti 201 vrtenica 57, 233 Vuk 57, 232
zabran 202 zabuniti (se) 202 zadaniti 202 zagaznja 219 zaklopac 202 zakon 202 zaman 203 zamka 202
zamoriti (se) 203, 216 zanat 203 zaptiti 203 zaptivati 219 zastavnica 202 zastrug 203 zavrnuti 203 zbor 203 zboriti 204 zdraviti 204 zdravo 204 zejtin 203 zemicka 145, 219 zet 204 zgoda 204 zgoditi (se) 204 zguriti (se) 205 zlovaran 205 znak 205 znamen 205 zvonar 205 zvoniţi 60, 205 zvono 60, 205 zviznuti 132 zviznuti 132 zdrepSanik 129
zig 145 Zigovati 146 Zilav 146 divina 146 zumba 146 Zurba 147
Slavă (veche, comună;
cuvinte vechi sud-slave)
beda 87
dQbrava 36 dragii 54
ggbav 232 izdati 143, 144
kobaca 115 koryto 119 kovac 121 krpgii 233 kr-Kdiv 40, 113
Igka 36 lud 150
modni 54 mQka 36
obod 162 obosiţi 199
slăme 186 stogii 54
trupeti 195
vekT». 54 veseli» 54 v’hlk'K 232
Slovenă
petak 172
Spaniolă
luego 125
274
Tătară
balaban 86
Turcă
abaî 77 âdet 77 ak ciger 132 ala 78 alât 78 ark 140 avii 63, 81
babalik 81 badem 83 baglama 85 bah<?e 84 bahfivan 87 bak 82 bakmak 82 balaban 86 baski 87 baş 84 bayagi 115 bayrak 84 beraber 86 bohca 92, 93 bokluk 95 boia 96 bogiirek 91 bobrek 91 buc 96 bucu 96 budak 95 bula 96 bunar 97 burgu 63, 97 burma 97 buruntu 67, 97
ciger 145 cam 105
ţekmece 110 ?ikrik 105 ?ivi 112 foha 110
dava 125 deli 126 divan 127 dolap 128 dolek 130 doşek 131 duhan 130 dura 130 durmak 130 duvar 131 diikkân 130
erguvan 142 fayda 131 fenar 131 fener 131 fici 133 furun 133
gerdan 135 giibre 135
harami-başi 139 hasir 140 hasna 140 havan 81 haydamak 78 helvalik 80 hergele 141
inadzy 141 inat, 141, 142
kadir 102 kahvehane 99 kalay 102 kalpak 100 kam$i 103 kamiş 100
kangal 103 kapi 104 kara boya 104 kasab 101 kasap 101 kaygana 102 kebe 105 kese 107 kilim 110 kirbac 119 kiyamet 107 koci 116 komşu 118 konşu 118 kor 106 kose 111 koşk 111 kulluk 123 kumbara 124 kup 112
lâle 147 lâkirdi 147 legen 148 lule 151
mahalle 153 mahrama 153 maskara 153 meger 151
ortak 166 paţariz 167 pamuk 169 payvant 168 pekmez 170, 171 peksimet 168 peşkir 172 peştemal 172 peştimal 172 pirina? 1~1
podrum 175 pusu 177 raki 65, 181 reze 182
sac ayak 184 sa?ma 19() sanat 205 sandik 190 sepi 184 sipahi 62, 188 sipaliilik 188 sokak 187 sun ger 190
şakirt 191 şendere 191
tarabe 194 lup 196 yarik 141 vastik 145 yorgan 142
zcytin 2*)3 'Orainea na
bidâ 87
bik 88 brus 95 brytva 94
cegla 198
liulul) 62
kanupir 99 kociju 116 kovyl 117 kyrd 113
laz 147 liin 149 lom 149
obrnclica 71
podina 175 pohar 171 pikar 170 pup 180
stativa 71 sur2ok 186 $aran 190
PRIN TED IN ROMANIA