-4A.4..a, VOCABULARU ITALIANO-ROMANU. FRANCESO-ROMAU Şi ROMANO-ITALIANO-FRANCESU CU TREI TRACTATE GRAMATICALE ŞI CU ADAUGEREA NUMENILORU PROPRIE CELORU MAI PRINCIPA! PRELUCRATU DE X. L. FROLLO PROFESORU LA GIMNASIULU CAROLU 1. lN BRÂILA. EDIŢIUNE STEREOTIPĂ. PARTEA I VOCABULARU ITALIANO-ROMÂNU. PESTA • STABUJMENTULU TIPOGRAFICU ALU SOCIETĂŢII DEUT8CH. DOROTHEAGASSE N°* U Digitized by Google MDCCCLXIX. A fl / *> i V OCABOL ARIO iriLUMHIOIMIESGO, FRMICESE-RIMMIESCO £ ROMANESCO-ITALIANO-FRANCESE CON TBE TRATTATI GRAMMATICALI E CON L’AGGIUNTA I>EI PBINCIPAU NOMI PROPRI. COMPILATO DA Qk 3Lu IF H O X. X. O PBOFESSORE NEL OINNABIO DI CARLO 1. IN B&AILA. EDIZIONE STEREOTIPA. PARTE PRIMA VOCABOLARIO ITALIANO-ROMANESCO. PE8T ^TABILIMENTO TIPOGBAFICO DELLA SOCIETA DBUTBCH. D0B0THEAGAS8E N°- U. MDOCCLXIX. *Ti !Y)"T*i -ii 1 ¥ V»* iT. ty: *ţ: •• [ •-'’ -S - / • * — * ^ l I ^•jr.ArnowAUATi-uasH’^A ki}:\ L*l ». V *. U t ) La presente edizione > assoluta proprietă, dell’ Autore. Perci6 ogni riproduzione, auche parziaîe, della medesima riniane iuterdetta, e verrâ procednto a tenor di legge contro gli esemplari non muuiti della seguoute segnatura. . A BRAILA MIA SECONDA PATRIA E AL MAGNANIMO SUO MUNICIPIO CHE CON LARGHI SUSSIDi ALL'IMPRESSIONE DI QUESTO VOLUME CONTRIBUIVA. Digitized by Google Digitized by LjOOQle ESTRATTO DAL PROTOCOLLO DELLE DELIBERAZIONI DEL CONSIGLIO MUNICIPALE DI BRAILA, 12 (24) GIUGNO 1868, N°. 72. Consiliata svându in vedere că D>» G. L. Frollo este într^adevâra cu destulă capacitate pentru a săvîrşi uă assemenea operă analogă cu trebuinţele de astădi • • •! •• . Avendu in vedere că acestu bravu omu au depusu uă osteneală enormă lucrandu cu cea mai mare atenţiune şi stăruinţă într’unu cursu do mai multu de deschide D1®* Primaru creditu din § extraordinara alocata prin Budgetulu anului corentu la Art. 15, § 25 dela Capitolu XII, iar restulu de ţţ J 50 *e va aloca prin Budgetulu anului viitoru ca fondu speciala pentru acestu finitu. ^ #V. Presenta decisiune se va supune de D1® Primaru în copie D*u* Ministru de Interne, după a cârâia aprobare va pune în esecuţie dispositiunile prescrise aci. (S. S.) PRIMARULU: Trindidri DJ avara Adj. Cons. R. 8. Campiniu n » C. Carpu Consilieri: 7. Ceaufoglu 8 Demetriu V. A. Paledogu M. T. Sebc J). 7. Ducevici j» * Mwiitero deW Intern o, avuto U părere del MinUtro dei Culţi e dd Consiglio Permanenţe Irrqk'011* * ^Mica, approva questa decişi o ne dd Municipio di Braila con ordine dd 13 Luglto foaUa ruccomandando olV JLulore di conservare in tutlo il testo la lingua adottata nel °***° prova anieriormente rimesso al detto Consiglio Permanente quale allegato. PREFAZIONE, Lo studio deliu lingua i tal iau a non e cosa uuova in Romauia; ma in questi ultimi tem pi esso vi assunse una estensionc tale che si credette opportuno d’introdurlo, oltre che in tanti privaţi stabilimenti d'educazione, anche nei superiori corsi di ginnasio, nelle scuole coramerciali e negii stessi Beminari ecclesiastici. Contuttocio i Romeni nou haipio perauco verun vocabolario che possa aiutarli in questo studio. Miglior sorte si ebbero per la lingua franccse, dacche nel giro di meu che trent'anui, poterono venire alia luce: il pkcolo vocabolario romanesco-francose e francese-romanesco del Yaillant (Bucarest 1839), il vocabolario francese-romanesco di Poenaru, Aaron e Hill (Bucarest 1840— 1841), l'altro pur francese-romanesco di Codrescu (Iassi 1859), il dizionario romauesco-francese di Raoul de Pontbriant (Bucarest 1862) e finalmente il dizionario romauesco-latino-tedesco-francese del monaco Pisone (1865). Ma di questi lavori alcuni sono affatto insufficienti o nou fylatti ai bisogni attualj, altri non si trovano piu in circolazione, cssendone l’anica edizione smaltita.: tutti poi sonp incompleţi, perclk ri sul tanti di una parte sola, o compilaţi in modo troppo raanchevole; e quand’ anche lo studioso volesse completării scambiuvolmente, acquistandone parecchi ad un tempo, il prezzo ne risulterebbe gravoso troppo e sproporzionato. Yolendo perei6 appagare, quanto meglio io potessi, le giuste esigenze dogii studioşi* do ora alle stampe questa mia opera, che quanto alia estensione ed all* eleganta doi ţipi, supera certam eu te tntti gli altri lavori lessicografici apparsi al pubblico in Romania fino al presente, quanto al prezzo h una delle economiche, e quanto alia compilazione, se non sarâ fra le buone, potrâ almeno anno-verarsi fra le piu originali e le piu coscienziosamente elaborate. Era dapprima mio divisamento di comporre soltanto un vocabolario italiano-romanesco e romanesco-italiano. Italiano io stesso di patria, occupato in trrtte le mie ore a dilatare in Romania lo studio della lingua del si, e per esso la oonosccnza delle italiano cose, m’era prefisso di porgere a coloro cbe diconsi figli dei padri noştri un mezzo principalissimo per iniziarvisi. D'altronde crede va di far cosa grata ai miei concittadini col metter loro fra mano un libro non poco inter easan te in un'epoca in cui la lingua italiana avrâ forse bisogno di ripensare alle sue origini, e di rivedere tutto il materiale onde fu costruita, per ritemprarsi a vita novella e conformarsi colle nuove sort della uazione. Ma varie circostanze mi persu aspro di modificare il mio piano, e l’introdotta modi-ficazione, col rendere il mio vocabolario piu opportuno sotto altri rispetti, nolla, spero, avrâdetratto allo scopo precipuo cbe ne aveva ispirata la prima idea. Molte e gravissime difficolta ebbi ad incontrare nel corso del mio lavoro, ma principali f mono la mancanza di fonti e lo stato transitorio e fluttuante in cui trovasi la odierna lingua romanesca. ' ’ Quanto al primo punto, m’aiutai alia meglio colle opere giâ mentovate e con altre poche, come sarebbero: il vocabolario tedesco-rom&nesco di Baritz e Munteanu (Kronstadt 1853), l'altro dello Stamati (Iassi 1852), il vocabolario romanesco-tedesco del Polizu (Kronstadt 1857), quello latino-roroanesco del Livâditu (Bucarest 1852), e^ il piccolo dizionario romanesco delf Antonescu (Bucarest 1863). Sul principiare del mio lavoro uon mi fu possibile di procacciarmi il rinomato lessico in quattro lingue composto da Kolosi, Maior e Cornelio (Buda 1825), e non potei nemmeno rinvenire il dizionario romanesco-ungherese-latino del vescovo Bobb (Clausemburgo 1822). Quanto al secondo punto, avrei dovuto, a credere di taluno, adottare le idee dell’uno o del l'altro fra gli odiemi filologi romeni, oppure proporre io medesimo un sistema mio proprio. Ma quelle idee sono monebe troppo e parziali, ne fra tanti sistemi havvene pur uno che finora venisse accolto dalia massa della nazione. Proporre io stesso un sistema novello, posto anche ch’io fossi a cib competente, mi avrebbe sviato dall’oggetto essenziale dell’opera mia, e d'altronde avrebbe richiesto ben altro tempo, ben altri mezzi, ben altre indagini, ben altri studî e ben altre condizioni materiali circa la pubblicazione del libro. PREFATIUNE. Studiulu limbei italiano nu este unu lucru n«»u in Ţeani Român eascâ; insă in aceşti dc pe urma ani elu a luatu unu avintu aşa do mare incâtu s’u. gasitu oportunu do a lu introduce, nu uumai intr’unu maro numeru de stabiliin«*ntc particulare do educaţi uuo, ci şi in cursurile superioare ale gimnasieloru, iu şcoalele do comerciu şi cbiaru in seminarele bisericeşti. Cu toate acestea Românii jiu posedu piua acumu nici unu vocabularu care sa le ajute m aceasta privinţa. O 9oartâ mai buna au avutu pentru limba francezi. In cursulu dc treizeci de ani, şi mai pu-ţinu, s’au datu la luminâ: miculu vocabularu ruiiuuu-lYauoc.su şi frauceso-românu alu lui Vaillant (Bucureşti 1839), vocabularulu franceso-rmiaiuu alu Dl). Poeuaru, Aaron şi Hill (Bucureşti 184') — * 841), dicţionarulu totu franceso-ruinau u alu lui Codroscu (laşi 1859), dicţionarulu româno-fran-cesu alu lui Raoul de Pontbriant (Bucureşti 1862), şi intine dicţionarulu româno-latino-germano-francesu alu ieromanacbului Pisoue (Bucureşti 1865). Insa. unele din aceste lucrări suutu prea imperfecte şi nepotrivite cu trebuinţele actuali, altcde lipseseu din circulaţiune, fiiudu sloitâ singura ediţiune a loru, şi toate in genere suutu incomplete, resultându numai dintr'o parte, sau lucrate fiindu intri unu modu prea coinpendiosu. $i cbiaru de aru voi cineva sa le completeze una priutri alta, intrebuinţându doâ sau mai multe dinţi’ insele, preţulu cumpărării aru resulta prea mare şi neproporţionatu. Aşadar, ca să satisfacu, câtu aşu putea mai bine, legitimele cereri ale studioşiloru, dau astăzi la tiparu o operă care, în ceea ce priveşte întinderea şi eleganţa ediţiunii, întrece fără dubiu celelalte lucrări lecsicografice ce au eşitu la lumină in Romania piuă acumu, in ceea ce priveşte preţulu este una din cele mai economice, .şi câtu pentru compilaţiunca ei, dacă nu va fi din numerulu celoru lăudabile, totuşi va fi din cele mai îngrijite şi mai originale. Jntenţiunea mea la inceputu a fostu de a compune numai unu vocabularu italiano-românu şi româno-italianu. Italianu eu însumi de naştere, şi ocupatu în toate orele zilei a întinde în România studiulu limbei mele şi printri insa studiulu şi cunoştinţa lucruriloru italiane, cugetasem de a da in mâna acelora ce se numescu copii ai pârinţiloru noştri unu mijlocu din cele mai principale spre a fi iniţiaţi intr' insele. Afară de aceasta socotiam de a îndatora pe concetăţenii mei, oferindule o carte interesanta intr’o epochâ în care limba itali&nâ va avea, poate, trebuinţa de a se gândi âncâ o dată asupra originiloru sale si de a revizui materialele din care s’a construsu, pentru a lua o direcţiune corespunzătoare cu starea cea nouă a naţiunii. Insă diferite împregiurâri m’au indemnatu a modifica planulu meu, şi credn că modificaţiunea introdusă, fâcindu vocabularulu meu mai oportunu 8ubt’ alte privinţe, nimicu nn va subtrage la scopulu principalu de care planulu celu primitiva a fostu inspiratu. Multe şi seriose au fostu dificultăţile ce întîmpinai iu cursulu lucrării mele; iar cele mai însemnate fură; lipsa de sorginţi şi starea cea transitoriâ şi nesigură in care se află limba română. Câtu pentrn ântâia dificultate, m’am ajutatu, câtu putui mai bine, cu operile susu menţionate şi cu alte puţine* precumu suntu: vocabularulu germanu-românu alu DD. Bariţ şi Munteanu (Braşovu 1853), celulaltu alu lui Stamati (Iaşi 1852), vocabularulu româno-germanu alu lui Poliza (Braşovu 1857), celu latino-românu alu lui Livaditu (Bucureşti 1852), şi miculu dicţionaru românu alu lui Antonescu (Bucureşti 1863). Nu mi a fostu cu putinţă de a mi procura chiaru la înoeputulu lucrării mele renumitulu lecsiconu in patru limbi compusa de Koloşi, Maior şi Cornelia (Buda 1825)» şi nici n’am aflatu dicţionarulu româno-ungnro-latinu alu episcopului Bobb (Clausemburgu lt22). Câtu pentru a doa dificultate, mi aru fi trebuitu, după părerea unora, sau de a adopta ideile unuia or altuia dintre filologii români de astăzi, sau de a propune eu însumi o sistemă a mea propria. Bar ideile acelea suntu prea parţiale si imperfecte, şi dintre atâte sisteme nu s’a priimitu pinâ acumu vreuna de către naţiunea toată. Propunerea unei sisteme noue, cbiaru supuindu ca să fiu competenta pentru unu lucra asemenea, m’aru fi depârtatu de scopulu celu principalu alu vocabularului meu, şi-afiirâ-fie vwîeashi, ara fi ceratu altu timpu, alte mijloace, alte cercetări, alte stu-diuri şi totu alte condiţiuni pentru publicarea cărţii- Presi dunque una via di mezzo: cercai la lingua com'e, e non come dev’essere : volli che gli studioşi Romeni potessero capirmi, e che i non Romeni da me istruiti potessero in Romania esser capiti: non pretesi infine d msegnare ai Romeni come debbano parlare la lor lingua, ma si bene come devano parlar quella degl’ Italiani e dei Francesi. Ciononostante, la necessita d ottenere dalTun canto un certo grado di uniformitâ nel mio libro, e dalValtro il bisogno di colmare quelle lagune cbe tuttora rinvengonsi nella terminologia romanesca, mi costrinsero a fare una scelta moderata, non solo reiaţivamente alia grammatica, ma eziandio quanto ai materiali. Percio, quando trovai convenevole di sostituire i termini vecchi e sconciati con altri piu adatti al genio della lingua, ebbi ricorso anzi tutto all’ idioma latino: l'italiano venne da me usufruttuato molto piu raramente, ed il francese fu adoperato colla massima parcimonia. Le voci proscritte furono registrate fedelmente ancor esse, e cid per due ragioni: Tuna, cbe, prima di averle per assolutamente escluse, conviene vi passi sopra ancora una volta la critica piu profonda; e 1'altra, che, mancando tali voci dai mio vocabolario, non potrebbero i non Romeni comprendere il linguaggio popolare, ne servirsi de' libri romanesebi pubblicati per lo passato. II Iinguaggio che predomina nelVoperâ presenţe si d in generale quello che vien parlato in Romania, ciod in quella provincia ove la romanesca civiltâ d pid progredita: non ricoşai perd d’accogliere per ginnta parccchie locuzioni che odonsi nelle altre provincie romene. Quanto alia grafia adottai un metodo fonetico che corrisponde a un dipresso con quello piu invalso in Romania ali’epoca in cui coininciai il mio lavoro (1658), e che d'altronde ha il vantaggio di presentare minori difficolta agii studioşi Romeni e non Romeni: non e che una riproduzicne in caratteri latini della grafia cirillica, e le lettere codigliate o dreonflesse rappresentano suoni per cui prima servivano lettere apposite. Evitai assolutamente l'uso dei richiami da un vocabolo all'altro. Quando m'avvenni in voci sinonime con altre, o capaci d’esser scritte in diverşi modi, collocai ciascuna forma colla relativa traduzione in luogo distinto : credo che ognuno preferiră tali ripetizioni ai noiosi e frequenti rimandi che trovansi nel lessico di Buda e nello stesso dizionario del Pontbriant, ove sorenti volte una voce d rimessa ad un’altra che manca affatto dai libro. Nel passare da un 6enso proprio ad un figurato, *posi qual segno di separazione un punto con virgola; cosi pure nell' indicare le accezioni molto diverse d'un vocabolo; tal volta per6 ommisi quel se. no, pereh5 il passaggio dall’una all’altra accezione era gradnato, nd facile riusciva di fissare un punto di recisa demarcazione. Per cid che concerne la lingua italiana, ho ammesso nel vocabolario un certo numero di termini assunti o dai dialetti o da lingue straniere ed i quali, benchd non registrati nei classici dizionari, sono peru molto invalsi nella Penisola, e mostransi abbastanza coufacenti col genio del nostro idioma. In cid fare seguii Tesempio di vâri lodati scrittori e lessicografi : d'altronde pensai che la stessa lingua italiana non potendo esser perfetta, come alcuna umana cosa non Te, non dec mostrarsi troppo rigida verso le altre lingue ove queste esprimano un'idea in modo piu consono colla lingua di tutti, ciod col Verbo interno della mente che Tuorno paria fra se, e del quale la lingua esteriore altro non e che una traduzione. Pensai inoltre che i vârî dialetti italiani, padri della nostra lingua scritta, e piu antichi, in parte, che la stessa lingua classica latina, hanno anch’essi i loro diritti, essi che nel loro seno serbano forse ancora qualche cosa pel nostro Iinguaggio dell'awenire. Tal’e il vocabolario con cui mi presento oggi dinanzi al Pubblico. Io stesso ne conosco molti difetti, e le persone idonee scopriranno al certo i rimanenti: tuttavolta io spero che nessuno lo troverâ destituto di ogni utilita, e che i giudici miei vorranno tener cOnto del molto lavoro che un’uomo solo dovette compire, nonchd dei gravi ostacoli d'ogni maniera con cui egli ebbe a lotta e. BRAILA 1867. Aşadar am apucata o cale mai simpla: am câutatu sâ iau limba precumu este, iar nu pre-cumu are sâ fie, am voitu sâ mâ înţeleagă Românii, şi sâ înţeleagă pe străinii ce vom studia limba românească in cartea mea: n’ara pretinsa înfine de a arăta Româniloru curau au sâ vorbească limba loru, iar cumu o sâ vorbească limba Italienîloru şi a Francesiloru. Cu toate acestea, necesitatea de a dobîndi pe de o parte unu gradu oarecare de uniformitate iu opera mea, iar despre alta trebuinţa de a împlini lacunele ce se află âncâ în terminologia românească* m’au construiau de a face o alegere moderată, nu numai în privinţa gramaticei, ci şi în privinţa materialuriloru. Prin urmare, cându am gâsitu de cuviinţă sâ suplinescu terminele cele vechi şi pocite prin alte mai conforme cu geniulu lirabei, am avutu recursu mai ântâiu 1a limba latină : limba italiană mi a servitu multa mai ram, şi cea francesâ n'am întrebuinţato decâtu cu cea mai mare reservâ. Vocabulele proscrise le am înregistrata şi ele cu fidelitate, şi aceasta din doâ.cause : una este că, mai nainte de a le escludc cu totulu din limba română, cată sâ treacă âncâ odată o critică mai profundă asupra lom; iar alta esto că, lipsindu acele vorbe din voc&bularulu meu, străinii n’aru putea înţelege limbagiulu poporului, şi nici n'am fi în Rtare de a se servi cu cărţile româneşti ce s’au publicata în trecutu. Limbagiulu ce predomneşte în opera mea este mai în genere celu vorbita în România, adică in aeea provincie unde civilisaţiunea românească este mai desvoltatâ: cu toate acestea n'am recusatu de a primii mai multe locuţiuni ce se audu in celelalte provincii române. In privinţa grafiei adoptai o metoda ^fonetică ce corespunde de aproape cu aceea ce se afla mai in usu în România pe cându m’am apucata de lucru (1858); această metodă are şi avantagiulu de a înfăţişa mai puţine dificultăţi la cei studioşi, fie Români fie şi streini. Nu este decâtu o reproducere a grafiei cirilice prin caractere latine, şi literele cu coadă sau cu circumflecsu represintâ sunetele pentru cari se întrebuinţau mai nainte alte litere particulare. Am evitata cu totulu usulu amânâriloru dela o vorbă la alta. Cându mai multe vorbe suntu sinonime, sau cându suntu mai multe maniere de a scrie aceeaşi vorbă, fiecare se va găsi aşezată şi tradusă deosebita la loculu său, şi credu că oricine, va preferi repetiţiunile mele pe lângă rechiâmâ-i rile cele dese şi supărătoare co se întălnescu in lecsiconulu dela Buda şi cbiaru in dicţionarulu lu Pontbriant, unde mai de multe ori câte unu termenu este trimisa la altulu ce lipseşte de totu în Aocabularu. Trecindu dela unu sensu propriu la unu sensu figuratu, am pusu dreptu separaţiune unu puncta cu virgula; asemenea spre a însemna accepţiunile cele diferite ale unei ziceri; câteodată insă am omisu acela semnu, fiinducâ trecerea dintr’o accepţiune într’alta era gradualâ, şi aru fi fosta prea dificiLu de a determina punctulu precisa de demarcare. Câta pentru limba italiană, am admisa in vocabularulu meu o mică sumă de vorbe luate, fie diu limbile streine, fie din dialecte, şi cari, deşi neînregistrate în dicţionarele clasice, suntu insă foarte respândite in Peninsula, şi se arată destulu de potrivite cu gustulu lirabei noastre. Aşa fâdndu m'am luatu după ecsemplulu mai multora scriitori şi lecsicografi lăudaţi, şi am gânditu de altă parte că cbiaru limba italiană, neputîndu a fi perfectă, ca nici unu alta lucru omenescu, n'are sâ se arete prea riguroasă către celelalte limbi, cându acestea esprimu vreo idee mai potrivita cu limba tutulora, adică cu verbulu interioru ce omulu vorbeşte în sineşi, şi in raportulu căruia, limbile esteriore nu suntu decâtu numai o traducere. Pe lingă aceasta, am mai cugetată că dialectele italiane, de unde s’a trasa limba scrisă, şi cari suntu mai antice, in oarecare parte, decâtu însăşi limba latină, au şi ele drepturile loru, ele cari âncâ, poate, păstrează ceva în sinulu loru pentru limba noastră viitoare. Astufelu este vocobularulu cu care astăzi mâ infâţişezu înaintea Publicului. Eu însumi cunoscu mai multe din defectele sale, şi oamenii competenţi voru găsi fără dubiu pe celelalte: însă spera câ nimeni nu lu va afla nefolositoru de totu, şi că judecătorii mei voru pune în cumpănă mărimea lucrării ce unu singura individa a îndeplinita şi greutatea obstaculeloru de totu felulu cu care s'a luptată. bkâila 1867. A.XTTOHXTLXJ- Digitized by Google Digitized by i^ooQie GRAMMATICA ROMANESCA. • , NeamtUu ţerei Moldovei de unde derazâ ? ■ . Din ţara Italiei, totu otnulu să crează. Fleahu ăntîiu, apoi Traianu au adimi pre aice ; Pre strămoşii cestoru ţări de neamu cu ferice; Răsădit' au ţereloru hotarele toate ‘ Pre semne ce stau în veci a se vedea poate. . Fi cu viţa cestui neamu ţara Românească ' . , Implut' au ArdeaJulu fi Moldovenească. Dositeo metrop. nel suo Salterio pubblicato Tanno del mondo 7171. I* DELLA IJNGUA ROMANESCA IN GENERALE. SUA FISIONOMIA ED ATTUALI SUE CONDIZIONI. 1 grandi problemi di filologia malamente possono sciogliersi senza l’aiuto dell’etnografia e della storia, poiche queste scienze sono uato a completam e ad aiutarsi scambievolmente. L’idioma stesso d’un popolo e come ano specchio che tutte no rifiette le vicende, o come ana forraola d’algebra, cbe tntte io se conserva ie tracee di qnelle operasioni cai subirotao le qdantita oud’essa risulta, ' Volendo percio determinare il carattere proprio della lingua romanesca o roraena, e conosoere inqualcbe modo la via cbessa e ehiamata a percorrere, sera indispensabile che non si perda mai di viata la storia della nazion cbe la paria e la missione che la natura medesima delle cose addita a qqesta nazione. Con cie svaniranno molte.fra le difficoltâ cagionate al filologo dallo stato di confu-sione in oui versano le odierne lettere romene, e gli riuscira ad un tempo piu agevole una vittorios& risposta, ove un’ineonsulto spirito di propaganda politica o di nazionale ambizione stimolasse qualebe erudito a ritentare in danno dei Romeni quelle prove che rescro cotanto odiosa la memoria del Filk merajer fia i moderni Greci, Veto e cbe un' osservatore, anco spassionato, allo soorgere la molteplicitâ delementi eterogenei accolti nel romanesop linguaggio, al vedersi contornato in ogni parte della Romania da cetanti etranieri, quivi da tempo immemorabile stabiliţi, sarebbe tentato a credere che la lingua romanesca eia un irreducibile guazzabuglio di parecchie favelle, ed il romeno popolo un' accozzaglia di varie schiatte antiche e moderne piu cbe non una nazione propriamente detta ed avente un carattere a se. . Ma prend&si questa lingua ad esame piu rigoroso, e converrâ fiara uno sforzo ben ’grande per non volerci ravvisare attraverso barbara corteccia tutta la nobile ossatuţa del serraone latino: le rădici ed i ţipi di questo vi si rinvcngono non meno abbondanti e svariati che nelle altare glosse, e quanto sarâ piu rozzo il Romeno con cui converserete, altrcttanto traspariri meglio dai suo favellare il figlio dell'antica Italia. Quanto poi agii elementi che appartengono ad estranie lingue, voi troverete questi variabili seropre seeondo i luogbi ed i tempi: quelle stesse locuzioni che in Transilvania son tolte daliuughercse o dai tedeaco, lo saranno in Valacchia dai serbo e dai turco, in Moldavia dai russo, in Macedonia dai greco. II greco stesso predomine» in Romania nel XYIL secolo: qualebe tempo piu addietro lo slavo vi avrâ regnato assai piu, ed in ogni epoca le carte avranno men di latino che le Iabbra, i palagi e le citta men che le capanne ed i campi. Per contrario Telemento latino lo trovatc in ogni tempo ed in ogni parte: esso a voi si presenta come esscnziale e costau te; Telemento etraniero, invoce, come secondario, avventizio e transitorio. , : Che se prendete la storia in mano, voi vedrete che la Dacia Traiana mai non rimând totalmente vedova dei suoi colonişti: abbandonata da Aureliano, e riconquisa da Gostantino, devastata dai barbari nelle sue terre, c rispettata da loro nelle sue istitutiiioni; ella doma colla forza delTidea i »uoi vinci tor i, ed i figli suoi regnano ben sovente con essi. Dopo tanto passare e ripaaaare di Goţi, di Unni, di Slavi, di Avari e di Tartari, si trovano ancora sussistere dei duceaţi romaneschi cui Rodolfo il Nero o Stefauo L di Moldavia riuniraano iu piu vasta mole e riordineranno per sempre a mo’di stati compleţi; i Carpazi saranno, come in Ispagna i Pirenei propugnacolo insuperato di nazionalita; e se anoo i Romeni non staranno a parc con altri popoU d’Europa nelle scienze, nelle lettere e nelle arti di pace, avranno pesrd sempre nn rioco corredo di maccbine da gUQrra, caşţella beq§ muuite, eserciti poderosi e numerosissimi che rintuzzeranno piu volte le ire deî prepotenti, ed iroporranno legge ai vidni; ma nello stesso tempo abitudini umane, benevole e tolleranti verso i forastieri ed i prtoftigfei; talchfc il poeta avrâ detto anche pei nepoţi quanto giâ aveva detto pegli avi in quci verşi immortali: 14 Exeudanb alii spircmtia mollius aera, Credo equidem, vivos ducent de marmore vultus. Orabunt causas meltus, coelique meatus Describent radio, et surgentia sidera dicent: Tu reşere Unperio populus, Romaye, jnementa: Hae tibi crunt-artes; pacisqUe imponere totorâm, * Parcere subjectis et debeilare superbos. Le usanze dei Romani, i pregiadizi stessi, i lineamenti del volto, e persino il vestito ed il genere del cibo, voi li trovate tutto giorno dai Tibisco al Tira e dall’Emo ai Carpazi: in nn villaggio d’oltre Aluta vi parrâ talora di assistere a qualche scena preparata sulle pagine deU’Eineccio, e parecchie fra le fotografie di Szathmari vi sembreranno riprodurre i classici ţipi delle nostre contrade. Malgrado a tntto qnesto, noi non vogliamo sostenere che il popolo romanesco sia pnro ed esclusivo sangue latino, ne intendiamo punto di sottoscriverci alia sentenza che piu volte trovammo riprodotta in cerţi scritti romeni. parlarsi cio6 piu latinamente in Romania che nel-ritalia stcBsa. La razza daco getica, non del tutto estinta nh dispersa dai conquistatori, conservava numerose comunitâ nei campi da questi colonizzati, senza contare le quattordici tribii di barbari d’altra scliiatta che ci annovera Tulomeo fin da qnando la romana colonia era in fiore ; i Daco-geţi stessi, riapparsi sotto il nome di Goţi, invascro nuovamcnte ed a piu riprese occupa-rono le terre danubiano. Assurdo percib sarebbe se non ammettessimo l’elemento daco-getico entrare per qnalche cosa nelEorganismo della moderna nazione romena, come pur difficilc sarebbe il negare che c’entri in parte non insignificante qualche piu o men recente importazione di bulgaro, di serbo, di zingaro, di greco, di tedesco e di magiaro. Conseguenza di ci6 sare che la lingua attnale di Romania non debbasi onninamente Bceverare dagU stranieri innesti cui le vicende dei teropi vi hanno introdotto, e che mal farebbero i Romeni a ripudiare in un modo troppo escluBivo la fovella di Michiele Bravo o di Stefano îl Grande, flnchb accettano le gloriose pagine che questi eroi vergarono a caretteri di fuoco negii annali della lor patria. Ma ci6 che intendiamo riconoecere come punto di partenza in tal quistione si b, che l’elemento latino, e nella lingua e nei fatti, prevalse sempre e prevaler deve anche in avveniro agii altri tutti, che questi devono in esso assimilarsi quanto piu b ragionevolmente possibile, e che finalmente la romena f&migHa se vuol conservarsi ancora per lunga pezza, ha mestieri di rinnovare l’antico patto con quella parte d'occidente onde vennero tutte le coee im mort aii, ed in cui s’fc attinto quel soffîo che la sostenne in vita finora. Che, almeno per quanto riguarda la lingua, ricorrer devasi al Lazio, tutti lo pensano in Romania, nk altro intento si proposero coloro che sulle tracce del Iorcovic, del Vacarescu, del Maioru, del Clainu e del Ţichindealu impresero di rinnovare il patrio eermone. Ma per mala aorte la diversitâ delle opinioni c somma, e la leggerezza con cui viene ordinariamente trat-tato Tarduo tema e incredibile: il movimento letterario iniziatosi oltre i Carpazi con sodeua e gravita di studi, non continuo nello stesso avviamento, e bencbfc la Romania abbia avuto uomini come Negruţi, Asaky, Eliade, Aaron, Laurianu, Cipariu, Alessandri e Bolintineanu, mai * non si* riuscl finora a formulare il concetto della nazione in un dizionario od in una gramma-tica, od almeno a proporre individualmente un partito che raooogliesse un numero preponderente di suffragi.*) Da cib un’anarchia letteraria che non ha esempio: ogni libro, ogni opuscolo, ogni gaz-zetta, ogni articolo di gazzetta, ogni awiso al pubblico h scritto con grafia e modi grammaticali del tutto differenti. Quasi nulla avesse nel nostro secolo progredito la critica filologica, tutto giorno si spacciano qui colla maggiore disinvolture%del mondo etimologie delle pift temererie, trasformando a piacer le parole e facendole passare'da una lingua ad un’altre. Ogni scritturele, ogni scolaruccio di ginnasio, anzi di terza o quarta classe elementare, ogni povero plagiario sembra credem atto a riformare le basi medesime della lingua, ed infiore delle sue scoperte filologiche le proprie zibaldonerie. Confuse le origini, oonfuse le derivazioni, divenuto il patrio linguaggio una palestra d’ogni piu foile 6tranezza. Tre sono, a nostro awiso i vizi capitali che pregiudicano l’opera dei riformatori romeni. II primo consiste nella poca o rarissima briga ch’essi prendonsi di raccogliere i materiali dis- r»rei della lor favella. Innanzi di rimontare alle origini o di mendicar vocaboli dallo streniero, duopo sapere qual aia veremente il capitale che si possiede. II confronto fra i dialetti delle varie provincie, Tesame accureto delle iscrizioni e degli antichi documenti, la paziente investigazipne dei termini usati dai minuto popolo, cola sopratutto dove i costumi sono piu eemplici e le patrie usanze piu intere, sono mezti indispensabili, ma poco familiari in Romania, per eseguire una tal specie d’inventario. E inolto pi îi fruttuoso sarebbe il tempo dedicato a tal sorta d'indagini che non quello sprecato oggich nei Principati da un grandissimo numero di semidotti per iuverniciarsi con una ţintare di cinque o sei lingue streniere solo per menarne vampo innanzi ai gonzi e per farne strumento di maggior strasio sopre la povera lingua materna. Cit fa witto ael lS6l. 15 11 secondo vizio consiste nel modo in coi cercaşi d'usufruttare la lingua latina. Non paghi di pronunciarla alia tedesca, scuza motivo alcono plausibile, cerţi professori, ed anche autori di piccoli dizionari de toate zicerile radicale reintroduse în limba română, riprendono dai Lazio quelle sole rădici e quelle sole forme che vi attinsero i Francesi, dando con ci6 a divedere in quali libri ed in qual modo abbiano fatto acquisto delle loro cognizioni latine. Altri invece peccano di eccesso, e faimoşi ora-bra di tutto do che non e, o loro non sembra esser latino nel loro sermone. Ogni lineamento alquanto originale di questo, ogni forma non facile a decifrarsi sembra ad essi un crimine di lesa latinita, e se per impossibile, si volesse dar loro ascolto, non adrebbero cinquant’auni chc la lingua romanesca sa-rebbe del tutto opărită per via di elhninazione, ed avrebbe a dirittura abdicato il suo posto a pro del-Tantica sna madre. 11 terzo vizio nel quale caddero molid riformatori, e vi cadono pur tuttavia, si e quello di gio-rarsi male e con troppa parzialita della lingua francese. Questa e certo una lingua ben conformată, e rsppresenta il concetto d’un popolo collocato al culmine della moderna civilth; notevole h quindi il vantaggio che lo studio di essa pud arrecare ai Romeni. Essi non devono pero dimenticare che Tidioma francase non e fra i neo-latini quello che piu s’avvicini al romanesco, ma benBi Titaliano: studiino adun-que Titaliano un po’ piu accnratamente, nd sia dai filologi trasandato lo spagnuolo, che pur ha lasciato tracce nella romanesca favella. E cessi una volta, qui come altrove, il soverchio abuso delle cose francesi. Se i Romeni avessero battuta un po’mcno la via di Parigi, essi forse sarebbero oggidi un po' piu Romeni: i loro costumi ne avrebbero acapitato alquanto meno, e la loro letteratura, abbandonata fino ad un certo punto, alia naţia ingenuita, avrebbe serbato qualche cosa piu di originale.*) Tutto questo era necessario preinetterlo, affine di rischiarare alquanto agii occhi degT Italian i che consulteranno questo vocabolario il conoetto del romanesco linguaggio. Passiamo adcsso ad esa-minare questo linguaggio nelle varie sue parti etimologiche secondo i precetti piu comunemente rice-vuti, e senza dipattirci dai sistema addottato in tutto il rimanente del nostro lavoro. II. ALFABETO E PRONUNZIA. Le lettere dell'alfabeto romanesco possono ridursi alle seguenti: a, â, b, c,M, e, f, g, h, i, î, j, 1, m, n, o, p, r, s, ş, t, ţ, u, v, z. La lettera â pronunciasi con un suono intermedio fra quello delle vocali a ed e; î pronunciasi con un suono di mezzo fra e ed t. Quando si appoggiano ad una m o ad una n, le vocali â ed î devonsi pronunci&re alquanto sul naso. Si pu6 stabilire come regola generale, che in tutte le sillabe su cui non cade l’accento tonico, la lettera a collocata in mezzo od in fine di vocabolo assume la forma a. Cosi p. e. scriverassi: râtâci-re, amăgi-tu, săndto-su, nevas-tâ. In via d’eccezione conserverassi V a nella sua forma primitiva: 1. quando eeao rappresenta Tarticolo affisso ai nomi di genere femrainile, come: casa (casă-a, la casa), amica (amicâ-a, r&mica); 2. quando T a, benche privo d’accento tonico, apparterra ad nna parola o tcr-minazione utraniera incompletamente ridotta a forma îomanesca, come: cataramă, caraghiosu, ucusa-toru, constelaţiune; 3. quando sarâ preceduto dalia lettera e, o starâ invece di ea\ p. e. stea, dato-ru (deaioru), statornic* (steatomicu.) Ma non solamente trovasi Yă nelle sillabe non accentate ed in mezzo ovverp in fine delle parole: in cerţi casi Tabbiamo anche in sillabe accentate, come atâ-tu, cântâ-mu, mustrân-du:, oppure al principio, come âncă, ântiiu. Ci6 dipende o dalia origine del vocabolo, o dalie regole di declinazione e di coniugazione che accenneremo pih avanti. Le lettere c e g subiscono gli stessi accidenti di pronunciazione che in italiano. Avvert&ai perd che la doppia c va pronundata in due snoni staccati come in latino, e che il g seguito da l pronunciasi pnre alia maniera latina. L'A, o sola o precedată dalia c, quando non appartiene ai suoni che, chi, ghe, ghi, od anche quando appartenendo ai due suoni che, chi, rappresenta la greca lettera /, si pronuuda alTincirca come quest’ultima. La j si pronunzia come nella lingua francese. La n precedată dai g non rende afiatto nella liogua romena il suono delle sillabe italiane gna, gne, gm, gno, gnu, ma mantiene un suono distinto da quello del g, che assume in tali casi la forma sna guttarale (ghe)» Del resto, Hncontro onde parliamo h rarissimo, e non pud aver luogo senonche in voca-boli introdotti per via di neologismo. *) Vedasi a quatto ţroposito qoaato dice TBlUde* C a r 1 • r u de am ba aao» ©» Paflodaia 1X1. pagg. *7, W* M (Bocimt 1SC9). , Digitized by Google 16 S pronunciasi come in italiano. , , ' La ş si pronuncia sempiv come in italiano pronunciaiui le lettere sc innanzi ad e ed i. La ţ corrisponde a ts o tz. La u finale e quasi muta, quando alia fine (Tuna parola cssa forma siilaba con una consonante semplice cbe la preceda. Cio avviene p. e. nelie voci o-mit. oncs-tu, cănt&n-du. Clie se a tali voci fosse da aftiggersi Tarticolo od il pronume, la n. non rimaiiendo aliora piii alia fine, riprenderebbe ilsuono intere ch’essa ha nel mezzo o uel principio delle parole. Cosi sarâ nelle voci văzîndu-mă, cunoscăndu-le. Quauto abbiamo detto circa alia u si applica anebe albi lettera i. Alic lettere indicate superiormente possono aggiungersi k, q, x, y, w; raa queste non forono adottate nel nostro vocabolario che per le parole straniere conservau ti la originale lor forma, come: Klopstock, Qttebcc, Oxford, wisth, yacht. alfabeto cikillico. — Fino a questi ultimissimi anni i romeni adoprarono l’alfabcto slavo, che dai nome EL nome. — I casi del nome sono segnati dairarticolo o dulia proposîzionc. Eceo per ora unVsempio (li nomi di vario genere non accompagnati dall*ai ticolo: S1NG0LARE. Nominativo omu, fcmec, lucru uomo, donna, cosa Genitivo de omit, de fcmec. de lucru di uomo, di donna. di cosa Dativo la omu. la femee. ia lucru ad u >iv;o. a donna a cosa Aecusativo pe omu, pc fcmec. pe lucru u*-mo. donna, cosa Vocative o omu, o femcc. o lucru o umno, o donna, o cosa Ablative dela omu, dtia fcmec, dcîa lucru da uoiuo, da donna, da cosa. PLURALE. Nominativo oameni, femei, lucruri uomini, donne, cose Genitive de oameni, de femei, de lucruri di uomini. di dmine, di cose Dativo la oameni, la fente*, la lucruri ral uomini, a donne, a cose Accus.itive pe oameni, pe femei, pc lucruri uomini, donne, cose Vocative o oameni, o femei, o lucruri o umilim, o donne, o cose Ablative dela oameni, dela femei, dela lucruri da uomini, da donne, da cose. IV. DELL’ AGGETTIVO. FOitMAZTONE r>EL FEMMINILE. — II femminile deiraggettivo formaşi per lo piu cambiando in <1 la u finale del maschile. Sc qnesto conticnc una c od un’o nella penultima sillaba, aggiungerassi un’a dopo di quellc vocali, come: dlesu, eletto # ^ creştinescu, cristîano frumom, bello, formoso generosu, generoso aleasă, eletta creştinească, cristiai.a frumoasă, bella, formosa generoasă, generosa. Quando il mascolino finiscc in oru, il femminino termina in oare, per eseinpio: amăgitorii (in-gannevolo), amăgitoare; vorbitori* (loquace), vorbitoare. Se il maschile c in iu, il femminile uscira in ie, p. e. viu (vivo), vie; portocăliu (aranciato), portocâlie. Bău fa rea; grâu fa grea; nou fa nouă; mişclu fa mişca; gata ed asemenea sono invariabili, e quanto al genere e quanto al numero. Gli aggettivi in c sono comuni ad ambi i generi. FORMAZIONE DEL PLURALE. — Gli aggettivi tnascolini hanno il plurale in i. I femininii! _ Hianno in i od in e, second»>che il loro siugcâincle dai cane Abl. noi da noi. clin J dm) TERSONA II. Singolar e. . Plurale. N. lei tu, to N. voi voi G. di tine di te ■ G. de voi di voi I). b# line, fie, iţi, ţi a te ti Acc. pe line, tc te, ti dela) Abl. do > tine da te dtn ) D. la vin, von, vă, vi Acc pc voi, vii dela) Abl. de din ' va l ■ > voi ) a voi, vi voi, vi da voi. persona iii. masch. Singolare. N. elu, dinsulu O. de elu, de dinsulu, lui D. la elu, la dinsulu. iui. U, i Acc. pe elu, pe dinsulu, tiu, Iu Abl. de jclu; ^ j dinsulu Plurale. cgli. lui di lui a lui. gli lui, lo da lui N ci, dinşii rgliuo, lo;*o G. de ci, de dinşii, loru di loro. loro I). la ci, la dinşii, loru, Ic, li a lom. loro Acc. pe ii. pe dinşii, ti loro, Ii Abl. de ici; a j dinşii da loro. din) * Singolare. PEK30NA iii. feminin. Plurale. N. ea, dinsa G. de ea, de dinsa, ci D. la ea, la dinsa, ii, i Acc. pc ca, pe dinsa, o Abl. dc Sca ; j£a| dinsa clla, lei di lei a lei lei da lei N. clc, dînscle clleno, loro G. dc clc, de (linsele, loru di loro, loro ]). ladc,ladinselc,loru,le,li a loro, loro Acc. petic, pe dinselc,le loro, lo Abl. de iele; *lcJa \ dinscle da loro. din) ae * PliKSOXA iii. rifltss. Singolare o Plurale. G. dc sine di se 1). la sine, şic, îşi, si a so, si Acc. pc sine, se se, si dela) Abl. de > sine da s6« din \ Digitized by Google % Le forme del dativo: la mine, la tine, la elu, la dînsulu, la ea, la dtnsa, la noi, la voi, la ei, la dânşii, la ele, la dînsele, la sine, mie, ţie, lui, ei, nod, rod, lor ti, şie, del pari che le forme accu-8ative : pe mine, pe tine, pe elu, pe dînsulu, pe ea, pe dînsa, pe noi, pc voi, pe ei, pe dînşii, pe ele, pe dînsele, pe sine si adoprano dopo il verbo, come : dacă vei veni la mine (se verrai da me); eu voiu da voâ o carte (vi dard un libro); îi s'a spusu lui (gli si e detto); te cunoscu pe tine (ti coiiosco). Airincontro le altre forme di quei due casi si adoprano prima del verbo, come: îti voiu trimite 0 scrisoare (ti manderb una letfcera); voescu să mi spui adcvârulu (vogiio che tu mi dica la veritâ); îlu voru pedepsi (lo puniranno). Per6 queste altre forme, del pari che in italiano, si affiggono al Verbo allorche questo e adoprato in modo imperativo od in p irtieipio (non peru in iniinitivo), come p. esempio: dafimi (datemi), vedeţilu (vedetelo), râzindulu (vedendoîo). Talvolta la particella pronominale affiggesi al sostantivo od all\ggettivo, e tien vece d’un’ag-gettivo poesessivo, p. esempio: în casâmi (in casa mia); mândruţi j/uitarc te osândeşte (il tuo superbo contegno ti condanna). Tenendo sempre ferme queste regolc, e duopo avvertire che i pvonomi della seconda forma îmi, iţi, işi, îlu, îi devonsi preferire ai pronomi vii, ţi, şi, lu. i. pure della seconda forma, allor-q nan do la parola che segue incomincia per consonante, come: îmi va scrie (mi scriverâ); îlu vomu vedea (lo vedremo); mi a scrisa (m’ha scritto); Vamu vâzutu (l’ho veduto). Avvertasi anche che davanti a lu ed a se non si adoprano i pronomi ne,ve, le, ma benei ni, vi, li; per esempio: noâ ni se cuvine (a noi conviensi); elu ni lu dă (ei ce lo da). L’impiego d’una delle pronominali particelle di prima forma non impedisce che talvolta il verbo accompagnisi contemporaneamente con una particella di seconda forma. Quindi udrassi dire: Ui voiu da ţie o carte frumoasă (ti daro un bel libro); îlu cunoscu pe elu (lo conosco). I pronomi accusativi adopransi pleonnsticamente anche quando il complement» diretto d’un verbo b costituito da un pronome relativo, come: femeea pe care o cunoşti (la donna che tu sui); omulu pe care Vai vâzutu (l’uomo che hai veduto). Come scorgesi in quest’ultimo esempio, il pronome lu si apostrofa innanzi a vocale, ed al pari di esso apostrufansi eziandio mă, vă, se; p. e. vamu spusu (vi ho detto); s'auăe (odesi); m'a vâzutu (mi ha veduto). Quando parlano con altre nersone che non siano del tntto intime o subordinate, i Roineni adoprano il titolo Domnia-ta (tua Signoria), oppure «anche Domnia-voastrâ • Vossignoria). Col primo il verbo sării in persona seconda del singolare, come: Domnia-ta ai fosiu aici (sei stato qui). Con Domnia-voastrâ il verbo s'impiegherâ in seconda persona plurale, p. e. Domnia-voastrâ aţi venitu (siete venuto). Alia voce Domnia, parlundo con sovrani od altri personnggi ragguardevoli, si sostituiscono 1 vâri titoli che ioro convengono, onde dirassi: Majestatea ta (Vostru Maeştri), Sfinţia ta (Vostra Santitâ), Excelenţa ta (Vostra Eccellenza). Parlando con taluno d'una terza persona cui si vuol mostrare rispetto, indicherassi questa terza persona inediante le voci Domnia-lui, Domnia-ci, Majestatea sa, Sfinţia sa (Sua Signoria, Sua MacstA, Sua S.antitâ) ecc. ^ Non e neccssario nella lingua romena che s’impieghi sempre il pronume per determinare il soggetto dei vorbi. Si potrâ dunque dire: ai venitu (sei venuto); vomu vedea (vedrr.:;:o), egual-mente bene che : tu ai venitu, noi vomu vedea. IL PRONOME însă. — La voce însu e in origine un sostantivo che significa ente, tndividuo, ed in tal senso incontnvsi ancora oggidl accompagnato dai numeri cardinali, come: trei inşi> zece inşi (tre individui, dieci individui). In qualitâ di pronome si trova in compagnia delle preposizioni intru, dintru, pîntre; come: într'însulu (fra se; in esso); dintr'tnşii (di eBsi, fra loro); pîntr'înscle (fra esse). Compost» assieme col pronome personale, esso serve ad e^primere Tideutita della persona e si declina cosi; TERSONA I. S i n g o 1 a r o. Plurale. - N. eu însumi 6. de mine însumi D. mie însumi, mie-mi Acc. pe mine, însumi, pesinemi delal Abl. de > mine însumi din ) io Btesso di me stesso a me stesso me stesco N. G. D. Ace. da me stesso Abl. fio» înşine de noi înşine noi înşine pe noi înşine dcla) de > noi înşine din) ' noi stes8i de noi stessi a noi stessi noi stessi da noi stessi, PEUSONA II. 8 i n g o 1 a r e. N. tu însuţi tU 8tC8SO G. de tine însuţi di te stesso D. ţie însuţi, ţic-ţi a te stesso Acc. pe tine însuţi, pe smefi te stesso AbL delal sitic-ţi | de itineinmţiţ da te sten Plurale. N. voi înşivă voi stessi G. de voi înşivă di voi stessi D. voâ înşivă a voi stessi Acc. pe vot înşivă, pc sinevâ voi stessi AbL delal voi în sivă l de ) *>nc-vd ţ da voi stesî 27 person’A iu. masch. S in gol are. Plurale. eglino stessi di loro stessi a loro stessi loro stessi da loro stessi. peesona ui. fcuim. Singolare. Plurale. N. elu însuşi egli stesso 6. lui însuşi, lui-şi di lui stesso D. lui însuşi, lui-şi a lui stesso Ace. pe clu însuşi, pe sine-şi lui stesso Abl. ddalclu însuşi) de ) sine-şi f da lui stesso N. et înşişi G. loru înşişi, loru-şi D. loru înşişi, loru-şi Ace. pe ei înşişi, pe sine-şi Abl. dela iei înşişi I de [sine-şi f N. ca însăşi G. ci însăşi, ci-şi D. ci însăsi, ei-şi Acc. pe ca însăşi, pe Abl. dela) ca însăşi) de ) sine-şi ţ el la stessa di Ici stessa a lei stessa sine-şi lei stessa da lei stessa N. de inseşi illeno stesse G. loru înseşi, loru-şi di loro stesse D. loru înseşi, loru-şi a loro stesse Acc. pe ele instşi, pe sine-şi loro stesso Abl. ddalcle inseşi) de \sine-şi J da loro stesse PEKSONA ui. rifless. Singolare e Plurale. G. de sine însuşi, însăşi, înşişi, inseşi; de sine-şi di sfc\ D. la sine însuşi, însăşi, inşişi, inseşi; şic-şi a se I Acc. pe sine însuşi, însăşi, înşişi, inst şi; pe sine-şi so J stess-o. n, i. e. Abl. dela sine însuşi, insâşi, inşişi, inseşi; | dc sine-şi da sej IX. AGGETTIVI E PRONOMI DETERMINATIVI. rossESsivi. — I possessivi sono quelli cbc seguouo: Fel ui a s ch ile. P el f em mile. Pers. I.'i Pers. II. Pers. III. Pers. 1. Pers. II. Pers. 111. (meu, mei mio, miei mea, mele mia, mie sing. care; care dai qualc ; dalia qualc. din) Plurale. i quali; Ic quali doi quali; dolle qnali ai quali; alle quali i quali; le quali dai quali; dalie quali. Oltre a questo relative abbiamo ancTie cc felie), dc ce (di cho), la cc (a chc), ce (clic), dala ce, de ce, din cc (da che). Questo serve per ambiduc i generi e numeri. N. cari; cari G. cărora, cărora; căroru, cărora D. cărora, cărora ; căror a, cărora Acc. pe cari; pe cari A bl. dcla ) de > cari; cari din ) N. acri, di; acele, ale G. acelora, ăloru ; acelora, aloru I). acelora, ălora; acelora, oloru Acc. pe acei, pe ăi; pc acele, pe ale Abl. dcla)acei; acele dc Jdi; ale *) Quncdo i dimostralivi adopransi pronomimvlmcnle; cioc Rcnra sostantivo cd iuvece di osso,e cosi pure quando sono collocali dopo di nn nome, rssi devoiio terminare in u. qualunquc hia il loro genere, numero e caso; p. e. acesta s'a schimbata (costai s'b cangialo); cârjilc nccsluu sun tu folositoare (1 libri di cos-tui sono utili); aceştia s u n t u săraci, aceia şnilu avuţi (costum sono ricclii e quclli poveri) ; p ur-târi le ‘acelui* nu mi plăcu (la cordotta di col ui uon ini pat ba); manierele acestora sun tu firea plăcute (coistoro Imuno maniere seduceaţi) Cvc i) dimoslrativo ic mmiuilo termini 5n e», raddoppicr&ssi a o. come: cartea aceea (quel libro). ... . . . Al dimostrativo tern in:.»itc por questo modo in o. si puo agglungcro il pronume !ji, come: acostaşi, acelaşi; ed allor.i e.-so determina ide utilă, e sigiliile» la stessa cum cho questo med esim o, quollo raedesimo. 29 iNTERROOATivr. — Tanto il relativo care come il relativo ce possono adoperarsi come pronomi c come aggettivi interrogativi. Quando si tratta di pcrsonc, abbiamo il pronome interrogativo cine (chi), il quale servo per ambidue i gencri e numeri, formando i suoi casi senza inllessione veruna mediante l’aiuto dello solite preposizioni.*) Cine non interrogativo equivale a ceiu ce, nello 8tesso modo con cui in italiano chi puo oquivalere a colui che. AGGETTIVI E PRONOMI indefiniţi. — I principali indefiniţi sono : (altro), nimeni (hessuno), unu (tino), vreuna (qualche), neştine (un tale), atare (tale), cutare (tale), fiecare (ognuno), oricare (ciascuno), oarecare (qualcheduno), orice (checche), fiece (qual che), fiecine (chicchessia), orXcc qualunque, cbinnque), oarecine (taluno), cineva (qualcuno), ceva (qualche cosa), atătu (tanto), câtu (quanto), câtuva (alquanto), oiicâtu (per quanto), totu (tanto), multa (inolto), amîndoi (amendue). AUu declinaşi como segue: \ Singolaro. î's f N. alia altă ' , • altro altra G. ai iui altei di altro di altra D. alini allei , ad altro ad altra Acc. ps alta pe altă . altro altra dela ) dela ) . Abl. de > alia de > altă da altro da altra. din ) din ) Plurale. N. alţi alte altri altre G. altora altora di altri di altre I). altora altora ad altri ad altre Acc. alţi alte altri altre dela ) dela ) Abl. de > alţi ' de > alte da. altri , ,; da altre. din ) din ) Puo declinarsi anebo coirarticolo,. ed allora indettesi cosi: Singolarc. Plurale. N. alţii; altele gli altri; le altre G. altora; altora dogii altri; delle altre D. altera ; alteia agii altri; alle altre Acc. alţii; altele gli altri; le altre . dela) , , Abl. de >alţii; altele dagli altri ; dallo , ..din) altre. NIMENI. N. nimeni, ninte nessuno G. nimenui, nimelui, nimului di nessuno P. nimenui) nimelui, nimului a nebuno . Acc. pe nimeni, pe nime nessuno Abl. dela nimeni, dela nime da nessuno. N. allulu; alta Taltro; l'altra r G. altuia; alteia clell’altro; dcll'altra D. altuia; alteia all’altro ; a 11 altra Acc. pe altulu; pe alta Taltro; l'altra dela) Abl de \aliulu; alta dallaltro ; dai l’altra din ) , *) Al goniliro c cUtivo c Ino puî> fare anclic cnl. 30 ATÂTU. Singolare. Plurale. N. atâta, atâta ; atâta G. de atâta; de atâta D. la atâta; la atâta Acc. atâta; atâta Abl. dela atâta; dela atât tanto; tanta N. di tanto; di tanta G a tanto; a tanta D. tanto; tanta Acc. da tanto; da tanta Abl atâti, atâfea; atâtea atâtora; atâtora atâtora; atâtora ataţt, atâfea; atâtea dela aUUt, atâfea; atăî tanti; tanto di tanti; ditante a tanti; a tairte tanti; tante da tanti; da tante. CÂTtJ. Singolare. N. câta; câtâ quanto; quanti N G. de câta ; de câtâ di quanto. di quanti G 1). la câta; la câtâ a quanto, a quanti D Acc. câta; câtâ quanto, qaaota Acc Abl. dela câta; dela câtâ da quauto; aa quinta A Ol Plurale. câţi; câte quanti; quante câtora; câtoru di quanti; di quante câtora; câtora a quanti; a quante cât*, câte quanti; quante atla câţi; dela câte da quatitf ; da quante. CÂTUVA, ORlCATU. Declinansi analogament* a câta. TOTU. Singolare. N. iota; toată tutto-a G. de totu, a tola ; de toată, a toată di tutto-a D. la totu; la toată a tutto-a Acc. pe totu, pe toată tutto-a Abl. dela totu; dela toată datutto a Plurale. N. toţi; toate tutti; tutte G. tutuloru; tutuloru di tutti; di tutte D tutulora; tutuloru a tutti; a tutte Acc pe tot%; pe toate tutti; tutte Abl. dela toţi; dela toate da tutti; da tutte. MtJLTO. Singolare. Plurale. N. multa; multă molto; molta N. G. de multa i de multâ di molto; di molta G. D. la multa; la multă a molto; a molta D Acc. malta; multâ molto, molta Acc. Abl. dela multa; dela multâ da molto; da molta Abl. mulţi; multe multora; multora multora; multora mulţi; multe dela mulţi; dela multe molti; molte di molti; di molte a molti; a molte molti; molte da molti; da molte. AMlNDOL N. G. D. Acc. Abl. aminăoi; aminăoâ ambidue; ambedue aminduroru; amindurora d'ambidue; d’ambedue amînduroru; amindurora ad ambidue; ad ambedue pe amîndoi; pe amindoă ambidue; ambedue dela amtndoi; dela amindoâ da ambidue; da ambedue. 31 uiar. Singolare. N. unu ; 0 uno; una G. unui; une% di uno; «ii una D. unui; unei ad uno; ad una Acc. pe unu; pe o uno; una Abl. dela unu; dela o da uno; da una. Plurale. N. nişte alcuni; alcune G. unora di alcuni; di alcune n. . unoru ad alcuni; ad alcune Acc. nişte alcunt; alcune Abl. dela nişte da alcuni; da alcune. Anche unu pno avere l’articolo, ed allora inflcttesi come segue: Singolare. Plurale. N. unulu; una G. unuia; uneia G. unuia; uneia Acc. pe unulu; pe una Abl. deia unulu; dela una l'uno; Tuna N. unii; unele delFuno; dell’una G. unora; unora airono; all'una D. unora; unora Puno; luna Acc. pe unii; pe unele dall’uno; dall'una Abl. dela unii; dela unele gli uni; le une degli uni; delle une agii uni; alle uue gli uni; le une dagli uni; dalie une VBEUNU. Declinaşi come unu, o. NEŞTINE. ^ di nn solo genere, adoprlai pronominalmente, ed i suoi casî son segnati dalie prejomioni. ATARE, CUTARE, FIECARE, ORICARE, OARECARE. Declinansi nello stesso modo cbe care. Declinansi come ce. ORICE, FIECE. FIECINE, ORICINE, OARECINE. Si declinano come il pronome cine. C1NE-VA. La prima parte forma i caai come cine; la seconda l invariabile. CEVA. Si declina mediante le prep( sizioni consuete. 32 numeuali. — I numeri cardinali sono: una uno doâ due trei tre patt'U quattro cinci cînque şcase sei şcapte soite opiu otto nod novo zece dieci uniiprezece nndici doisprezece dodici traspnzcce tredici palrusprczcce, paisprezece quattordic cincisprezece quindici şeasesprezax, şea isprezcCB sodici şeaptesprezccc diciusetto optusprezcce diciotto noăzprezcce d ic ian nove doâzeci venti duăzcci şi una ventuno treizeci trenta patruzeci quaranta cincizeci cinquanta şea ie cc i Rossanta şcaptezcci settnnta opiuzeci ottanta noăzcci novanta o sută Ci'lltO doâ sute din cento trei sute tre cento o mie miile doă mii d uemila zece mii diccimila doâzeci de mii ventimila o sută de mii centomila unu millionu un million 8. c. e. ecc. Una ai masclule fa unu; doâ fa al masclule doi; trei, qunndo e preceduto da câte, ii trcle (câte trcle, tutte e tre); zece, sută c mie fanno: zeci, sute c mii. Zece o preso come sostantivo quamlo c in plurale; sută o mie sono sostantivi tanto nel singolurc clic ncl plurale*. Doăsprtzeet al mascliile fa doisprezece. * 11 plurale di zece, egualinente clie entrnmbi i numeri di sută e di mic, devono esser seguiti dalia preposizione de, come: treizeci de galbeni (trenta zecchini); o sută de oameni (cento persone); doă mii de soldaţi (duemila soldaţi). Nel recitare i numeri cardinali dicesi: una, doă, non giâ: unii, doi. I numeri ordinali sono: ii primo; la prima il secondo; la seconda ii terzo ; la tevza ii quarto ; la quai ta 1 il quinte; la quinta. E cosi di seguito. . I numeri ordinali, ad eccezione di ăntăiu, non si possono adoperare aggettivamente al plurale, ma dicesi invoce: cei, 0 ăi dc al ti doilea (i secondi), cele o ale de aln doilea (le seconde); cei de alu treilea (i terzi), cele de alu treilea (le terzo) ecc. Preponendo la voce cate (invariabile e per modo di avverbio) ai numeri cardinali, formansi i numeri distributivi come: căte doă (due per ciascheduno). câte zece (dieci por ciascheduno). Le forme: câte nnttlu unulu, câte doi doi, câte trei trei, câte patru patru e simili Signiflcano: ad uno ad uno, a due a due, a tre a tre, a quattro a quattro cec. ântuiulu\ ăntâia, alu doilea; a doa alu treilea; a trea alu patrulea; a patra alu cincilea; a cincea 33 • f DEI VERBI. 1 ATOILTAM. — I Bomcnî hanno tre verbi ausiliari: a fi (csscrc), che lem per formaro i iempi della forma pasai va; a avea (avere). che Berve pei tempi com posti dolla forma attiva; a voi (volere), che s’adopera per formare i futuri. Ecco la coniugaziouo di (ţuesti ausiliari. ........... A PI (eesere) Indicativ o. Pretente; eu vum, fu eşti, clu este, o c; noi sunt emu, toi sunteţi, ei suntu. — Io sono, to iei, egli £; noi aiumo, voi siete, oglino sono. Iniperfetto: eu eram, iu erai, elu era; noi cramu, voi eraţi, ei erau. — Io era, tu cri, «gli e~a; noi A>*vamo, cravate, oglino crano. Perfetto: eu fui, tu fuşi, clu fu; noi furumu, voi furăţi, ci fură. — Io fui, tu foşti, cgli fu ; aoi fura mo. voi foste* eglino Curono, «- Dicesi anche : fusei, fuseşi, fuse; fuscrămu, fu seraţi, fuserdi. Futaro: votu fi, vei fi. va fi ; vomu fi, veţi fi, voru fi; t*d anchu : fivoiu, fivei, fiva; fivomu, fivtţi, fivoru — sarai. 'mrâ ; saremo, şarete, «aranno. Piu» cheperfetto: fusesem, fuseseşi, fusese; fuseserămu, fust struţi, fuseseră, ed anche : . fusem fubeşi, fuse; fuscrămu, fuserd ti, fuserd — Era stato ori stato. ora stato i eravaiuo stati, wavave stati. crano stati , . , Passato indefiniţi»: am fostu, ai fostu, a fostu; amu fostu, ati fostu, au fosta; ed *nve: fostant, foslai, fosta; fostamu. fosfaţi, fostau — Sonu stato, aei stato, b stato : si&rno siete stati, sono stati. ' Trapassato: am fostu fostu,9) ai fostu fostu, a fostu fostu; amu fostu fostu, aţi fostu fostu, du fostu fbstu. — Fui stato, foşti stato, fu stato; fummo stati, foste stati, furono stati. Passato futuro: vom fi fostu, vei fi fostu, va fi fdstu; vomu fi fostu, veţi fi fostu, voru P/odtt; ed anche: fivoiu fostu, fivei fostu, fiva fostu; fivomu fostu, fiveţi fostu, fivoru fostu. — bard stato. Barai stato, sari stato; saremo stati. şarete statii saranao stati ' Condiţionale. Presente • aşu fi, ai fi, aru fi; amu fi, aţi fi, aru fi; ed anche : firaşu, fir ai, firaru; firamu, firaţi, firaru. — *Sarei, saresti, sarebbe; ahremmo, sareste, Barebbero. __ Passato: aşu fi fostu; ai fi fostu, aru fi fostu; amu fi fostu, aţi fi fostu, aru fi fostu. wei stato, saresti sthto, larebbe stato ţ saremnio stati; sareste stati, Barebbero stati Soggiuntito . . P^sent*: ca să fiu, ca să fii, ea sâ fie; ca sâ fitnu, ca să fiţi, ca sâ fie. — Che io «in. chVgli sia; che r oi siamo, che voi siate, cireglino siano. fost va-sâ fiu foxtu, ca să fii fostu, ca sâ fi fostu , ca firnu fostu, ca sâ fiţi ch^o**’ ^ fostu. — Ch’ic hîa stato, che tu sia stato, ch’egli sia stato; che noi siamo stati, voi sute stati, cb’eglino siano stati - Che io fossi, che tu fossi ecc. Che io fossi stato ecc. . . , In? p tr a tI y © , y fii, sâ fimu fiţi fie - Sti, sia: siamo, fiate siano . ' ' '* <:*•*.“ 1 In finito. Presei te a fi, cpj urc fire; cssoro. — Passato: a fi fostu; cssere stato. *) UEUADB, Prcsttrfw* Os .Oia^atKl-a ««lalUo-IUHtae,, pag. li . ■ 3 Digitized by Google . P a r t i c i p i o. * . Presente: fiindu; che h; — P.u-sato : fosta; stato. Futuro: fiitoru ; futuro. i 6 e r u n d i o. ■ •. Presente: fiindu; essendo, — Passato : fiindu fostu; essendo 8bato. - ' 1 * . i » A AVEA (avere). . * i . ’ - A f . i ^ - Indicativ o. Presente: am (oppnre aşu), ai, are (oppure a); avemu (od amu), aveţi (od aţi), au fo• ca să mie seu, ca să vo ieşti, ca să tmască ; ca să voimu, casă voiţi, ca să voiascâ. — Ui io voglia, che tu voglia, ch'egli voglia; cbe noi vogliamo, che voi vogliate, ch'eglino vogliano. Passato : ca să fiu voitu, ca să fii voitu, ca să fi voitu; ca să fimu voitu, ca să fiţi voitu, ca sâ n vottu. — Ch’io abbia od avessi voluto (oppure: ch’io volessi), che tu abbia od avessi voluto (oppure: che tu volessi), ch'egli abbia od avesse voluto ece. Imperativ o. Voieşte, voiascâ; sâ voimu, voiţi, voiascâ. — Voglia tu, voglia ogli; vogliamo, vogliate, Participi o. Preaeate: voindu, volante. — Passato: voitu, voluto. Gernndio, Presente: voindu, volendd* — Passato: firndu voitu, avendo voluto* ba r cE.Q1]^TTRo coniuoazioNI. —* Quattro s6no le coniugazioni nella lingua romanesca. La prima ^înnnito in a od are, come a cânta o cântare; la seconda in ea od ere lungo, come a tăcea o * ’ la in e od ere breve, oome ă trimite, o trimitere; la quarta finalmente in % od ire, a âormire. Come si vede, due sono le forme dell’infinito: Tuna piti corta, qnalesiode ]a .î^1 dialetti italiani,e l’altra piu lunga analoga alia forma delPinfinito latino. La prima ba vosL** ^ andar preceduta dalia lettera a. La seconda si adopera piu che altro m via di n ţvo verbale, ed in tal caso e di genere feînminile. • * veroi della prima coniugazione inflettonsi come si scorge dai modello seguente: 3* Digitized by Google A CANTA (cantore). Indicativ o. PnMnte: cânta, cunţi, cântă; cuntâmu, cântaţi, cântă. — Canto, canti, canta; cantiamo, cantate, cantano. . Tmperfetto; cântam, cântai, cutita ; cânt amu, cântaţi, cântau. — Cantava, cantavi, cantara; catavanţo. cantavatc, cantavano. * Porfetto: cântai, cântaşi, cânta; cântarâmu, cântarăţi, cântară. — Cantai, cant&sti, cant6 cantaniino, can taste, cantarono.’ Futnro: rota cânta (câtitavoiu), vet cânta (cântavei), va cânta (cântava); vomu cânta (cânta-Voma). veţi cânta (cânta veţi), voru cânta (căntavoru). — Canterd, canterai, canterâ; canteremo,. cânte nto, canteratino. ’ Passato indefinita: am cântată, ai cântatu, a cântatu; amu cântatu, aţi cânt atu, au cântat*. — Ho r^ntato, liai cantata. ha cantata; ahhiaino cantato, avete cantato, lianno cantata. Piuccheporfetto; cântasem, cântaseşi, cântase; cânt a sera mu, cântaserăţi, cântaseră. — Ave va Cantato. avevi cantato, aveva cantato; avevamo cantato, avevate cantata, avevano cantato. Trapassatn; am fostu cântatu, ai fostu cântatu, a fostu cântatu ; amu.fostu cântatu, aţi fost* cântatu. au fostu cântatu. — Ebbi cantato, avesti cantato, ebbe cantato; avem mo cantato, aveste cantata, ebboro cantato. Passato futuro: voiu fi cântatu, vei fi cântatu, va fi cântatu; vomu fi cântatu, veţi fi cântatu, voru 'fi cântatu. — Avrb cantato, avrai cantato, avra cantato; avreino cantato, avrete cantato, aviunno cantato. • Condiţionale. Presente: aşu cânta (cântaraşn), ai cânta (cânt ar ai), aru cânta (căntararu); amu cânta (cântarnmu), aţi cânta (cântarati). ai’U cânta (căntararu). — Cantorei, cantcresti, canterebbe; cantemnmo. canteroste, canterebbero. Pansat.»; aşu fi cântatu, ai fi cântatu, aru fi cântatu; am fi cântatu, aţi fi cântatu, aru fi cântatu. — A vrei cantato, avresti cantato, avrebbe cantato; avremmo cantato, avreste cantato, avrebbero cantato. 8ogginn tiv o. Presente: ca sâ cântu, ca sâ cânţi, ca sa cânte; ca să cântâmu, ca sâ cântaţi, ca sâ cânte. Cb’io canti. che tu canti, ch’egli canti; che noi cantiamo, che voi cantiate. cbegHno cantino. Passato: ca sâ fiu cântatu. ca sâ fii cântatu, ca să fi cântatu; ca sâ fi mu cântatu, ca sâ fiţi cântatu. ca sâ fi cântatu. — Clfio abbia cantato, che io cantaasi, ch’io avessi cantato; che ta abbia cantato, che tu cantassi, che tu avessi cantato ecc. Imperativ o. Cântă, cânte; sâ cântâmu, cântaţi, cunte. — Canta, canti; cantiamo, cantate, cantina I n f i n i t o. j i Presente: a cânta, o cântare; cantare. — Passato: a fi cântatu, aver cantata. . » Particip io. Presente: cântundu, cantante. — Passato: cântatu, cantata ‘ ♦ ' ' ■ ■ ■*> , G e r u n d i o. f . ; Presente : cântându, car.tando. — Passato: fiindu cântatu, avendo cantato $7 A tAcea (tăcere) . Indicativ o. Presente • tăcu, taci, tace; tăcemu, tăceţi, tăcu. — Taccio, taci. tace; tacciamo, tacete, taccimio. Iinperfetto tăceam, tăceai, tăcea, tăccamu, tăceaţi, tăceau; taccva, tacevi, taceva; tacc-vamo, taccvate. tacevano. Perfotto : tăcut, tăcuşi, tăcu , tăcurămu, tăcurăţi, tăcură. - T.icqui, tacesti, tacque; tacemmo, taceste, tacqnero. Futuro* voiu tăcea (tăceavoiu), 'vei tăcea (tăceavei\va tăcea (tăceava); vomu tăcea (tăceavomu), veţi tăcea (Uiccaveti), voru tăcea (tâceavoru). — Tacero, tacerai, tacerâ ; teceremo, tacerete, taceranno. P&Msato indefinita: am tăcutu, ai tăcuta, a tâcutu ; amu tăcutu, aţi tăcutu, au tăcutu. — Ho ticiuto, hai taciuto, ha taciuto, abbiamo taciuto, avete taciuto, hanno taciuto. Piucchejierfetta-: tăcuscmu, tăcuseşi, tăcuse; tăcuserămu, tăcuserăţi, tăcuseră. — Aveva ta-cinto, averi tacruta, avvera taciuto; avevamo taciuto, avevatc taciuto. avevano taciuto. Trapassato: am festa tăcutu, ai fostu tăcutu, a fostu tăcuta; amu fostu tăcutu, aţi fostu tăcutu, au fostu tăcutu — Ebbi taciuto, avesti taciuto, ebbe taciuto; avemmo taciuto, aveste taciuto. ebbero taciuto. Passato futuro: voiu fi tăcutu, vei fi tăcutu, va fi tăcutu; vomu fi tăcutu, veţi fi tăcutu, voru fi tăcutu. — Avro taciuto, avrai taciuto, avrâ taciuto, avremo taciuto, avreto taciuto, avranno taciuto. Condizionale. Presente ; aşu tăcea (tâcearaşu), ai tăcea (tâcearai), aru tăcea (tăceararu); amu tăcea (tăcea-rumu), aţi tăcea (lăcearaţt\ aru tăcea (tăceararu). — Tacerei, taceresti, tacerebbe; taceremmo, tinereşte, tacerebbero. Passato. aşu fi tâcutu, ai fi tâcutu, aru fi tăcutu; amu fi tăcutu, aţi fi tăcutu, aru fi tăcutu. — A vrei taciuto, avresti taciuto, avrebbe taciuto ; avremmo taciuto, avreste taciuto, avrebbero taciuto. Boggiuntivo. Presente : ca să tăcu, ca să taci, cu să tacă ; ca să tăcemu, ca să tăceti, ca să tacă. — Cb’io taccia, cbe tu taccia, chelii taccia; che noi tacciamo, che voi tacciatc, chYglinu tacciano. Passato : ca să fiu tăcutu, ca să fii tăcutu, casă fi tăcutu ; cam fimu tăcutu, ca să fiţi tăcutu, ca să fi tăcutu. — Ch’io abbia od avessi ta iuta, che io tact ssi; che tu abbia od avessi taciuto, •be tu tacessi; chegli abbia od avesse taciuto, ch'egli tucesse ecc. J m p e i u t i v o. Taci, tacă; să tăcemu, tăceti, tacă — Taci, taccia, tacciamo, taceto, tacciano. I n fi n i t o Presente; a tăcea o tăcere, tăcere — Passato: a fi tăcuta, avei taciuto. P a r t i c i p i o. . Presente • tâcindu. tacente — Passato ; tăcutu, taciuto# ‘ G e r u n d i o. Presente: tâcndu tacendo - Passato; fiindu tăcutu, aveudo taciuto A trimite (mandarc) Indicative. Presente. irimitu, trimiţi, trimite; trimiteam, trimiteţi, trimitu - Mando. mandî, matida mandiamo. mandate, mandano. Imperfettotrimiteam, trimiteai, trimitea; trimiteamu, trimiteafi, trimiteau — Mandava, mandavi. mandava-, mandavamo, mandavate, inandavano. Perfetto • trimisei, trimiseşi, trimise; trimiserămu, trimiserâţi, tnmiseră. — Mandai, man-dasti, mando; mandammo. mandaste, mandarono. ... . Futuro: voiu trimite (trimitevoiu), vei trimite (trimitevei), va trimite (trimiteva); vomu trimite (trimite vomu), veţi trimite (trimiteveţi), voru trimite (trimitevoru). — Mandero, manderai, maniera; manderemo, manderete, manderanno. Digitized by Google 38 Passato indefinito : am trimisu, ai trimisu, a trimisu ; amu trimisu, aţi trimisu, au trimisu.— Ho mandato, hai mandata, ha mamlato; abbiamo mandata, avete maudato. haniio mandato. Piuccheperfetto : trimisesem,trimiseseşi, trimisese ; trimise ser âmu, trimiseseră ti, trimiseseră.— Aveva mandato, avevi mandato, aveva mandato ;avevamo mandato. avevato mandato, avevano mandato. Trapossato; am fosta trimisu, ai fostu trimisa, a fostu trimisu; amu fostu trimisu, aţi fosta trimisu, au fostu trimisa. — Ebbi mandato. avesti mandato, ebbe mandato; avemmo mandato, avesţe mandato, ebbero mandato. Passato futuro : voiu fi trimisu, vei fi trimisu, va fi trimisu ; voma fi trimisu, veţi fi trimisu, voru fi trimisu. — Avi 6 mandato, avrai mandato, avrâ mandato; avremo mandato, avrete mandato, avranno mandato. Condizionale. Presente : aşu trimite (trimiteraşu), ai trimite (trimiterai), aru trimite (irimiteraru); amu trimite (trimiteramu), aţi trimite (trimiteraţi), aru trimite (trimtteraru). — Manderei, manderestl, manderebbe; mandercmmo, mandereste. manderebbero. Passato : aşa fi trimisu, ai fi trimisa, aru fi trimisu; amu fi trimisu, aţi fi trimisu, ara fi trimisu. — A vrei mandato, avresti mandato, avrebbe mandato ; avremmo mandato, avreste mandato, avrebbero mandato. . Soggiuntivo. Presento: ca să trimitu, ca să trimiţi, ca să trimiţă; ca să trimitemu, ca să trimiteţi, ca m trimită. — Ch'io mandi, cbe tu mandi, ch’egli mandi; cbe noi mandiamo, cbe voi mandi a te ch’eglinu mandino. ^ Passato : ca să fiu trimisu, ca să fii trimisu, ca să fi trimisu; ca să fimu trimisu, ca să fiţi trimisu, ca să fi trimisu. — Ch’io abbia mandato. ch’io avessi mandato. cbe io mondassi; che tu abnia mandato, cbe tu avessi mandato, che tu mandassi ecc. Imperativ o. " Trimite, trimiţă, sâ trimitemu, trimiteţi, trimiţă. ■- Mandi, mandi; mandi,tino, mandate, mandino. In f i n i to. Presente: a trimite o trimitere, m&ndare. — Passato: a fi trimisu, aver mandato. Participi o. - Presente: trimiţîndu, mandante. - Passato : trimisu, mandato. G e r u n d i o. Presente: trimiţîndu, mandando. — Passato: fiindu trimisu, avendo mandato. A dormi (dormire). Indicativ o. Presente: dormu, dormi, doarme ; dormimu, dormiţi, dormu. — Dormo, dormi, donne ; dor* miamo, dormite, dormono. Imperfetto: dormiam, dormiai, dormia; dor mi amu, dormiaţi, dormiau. — Dormiva, dormi vi, dormi va; dormivamo, dormivate, dorniivtno. Perfetto: dorinii, dormişi, dormi; dormirămu, dormirăţi, dor miră. — Dorinii, dormistt, dormi; dormimmo, dorniiste. dornţirono. ‘ . Futuro : voiu dormi (dormivoiu), vei dormi (dormivei), va dormi (dormiva); vonia dormi (dormivomu), veţi doimi {dor mi veţi), voru dormi (idermivoru). — Dormiro, dormirai, donairâ; dor-miremo, dormirete, dormiranno. Condizionale. Presente: aşu doimii (dormiraşu), ui dormi (dormirai), aru dormi (dormiraru); amu dormt (doriniramu), aţi dorini (dormiraţi), aru doi mi (dormiraru). — Dormirei, donniresti, dormircbbe; dormiremmo, dormireste, doimirebbero, • * 39 Passato: aşa fi dormita, ai fi dormita, aru fi dormita; amu fi dormita, aţi fi dormita, ara fi dormita. — A vrei dormito, avresti dormito, avrebbe dormito; avremmo dormito, avreste dormita), avrebbero dormito. Soggiuntiio. Presante: ca să dorma, ca sâ dormi, ca sâ doarmă; ca sâ dormimu, ca să dormiţi, ca să doarmă. — Ch'io dorma, che ta dorma, ch’egli dorma; cho noi dormiamo. che voi dormiate, ch'eglino dormano. Passato: ea să fiu dormita, ca să fii dormita, ca să fi dormitu; ca să fimu dormitu, ca să fiţi dormita, ca să fi dormita. — Ch’io abbia od avessi dormito, clTio dormissi; che tu abbia od avessi dormito, che tu dormissi; ch’egli abbia od avesse dormito, ch’egli dormisse ece. Imperativ o. Dormi, doarmă; să dormimu, dormiţi. doarmă. — Dormi, dorma; dormiamo, dormite, d onnano. I n f i n i t o. Presante: a dormi o dormire, dormire. — Passato: a fi dormitu, aver dormito. P a r t i c i p i o. Presente: ăormindu, dormente. — Passato: dormitu, dormito. Gernndio. Presente: dormindu, dormendo. — Passato: fiindu dormitu, avendo dormito. OSSERYAZioxi sulle QUATTRO coniuoaziont. — I verbi della prima coniugazione, doi quali la rădice finisce in vocale, possono avere l*infinito anche in ea 1 ere; cosi p. e. si pud dire a inviea ed înviere, anzichd a învia ed inviare. In tal caso il veroo subisce qualche modificazion e ne] suo coningarsi: eccone un modello: A lNVjr\ (rrtvvicare) Indicativo preş.: învie za, înviezi, tnvicazâ; inviâma, învicâti, invieazâ. — Imperfetto: tntn-tam. — Perfetto: învicai. — Piuccheperf.: invitasem. — Imperativo: invieazâ, înv teze; inviâma, invitaţi, invitze. — Soggiuntivo preş.: ca sâ înviezu, ca sâ înviezi, ca sâ invieze; ca sâ inviâma, ca sâ tnvieaţi, ca sâ invieze. — Participio presente: înviindu. Alcuni altri verbi, come o încredinţa, a arma coniugansi a questa stessa manieri, benche, la loro rădice non sia terminata in vocale; perd questi non escono in indu al participio presente, ma bensi in ânâa, come il verbo a cânta. Ne 11a seconda coniugazione conviene notare cbe alcuni verbi anziche in ea ed ere lungo, finiscono in e ed ere breve, come a bate o batere. Perd questi si coniugano totalmente come il verbo a tăcea. Nelia terza coniugazione potrebbe a prima vista insorgere qualche difficoltâ circa la for-mazione del tempo perfetto. Ma ogni difficoltâ dileguerassi ove si osservi che il tempo perfetto di questa coniugazione deriva dai participio passato, e formaşi aggiungendo a questo la termina-xione ei, come: condasa, condusei; intorsu, intorsei; adusa, adusei. Che se anche il participio passato non finisse in sa, si dovrâ pur sempre cangiare in s l'ultima sua consonante: cid che succede nei verbi: a frige, a coace, a rupe, a sparge, a frânge ed altri pcchi cbe fanno al participio: fripta, copta, rupta, sparta, frânta ecc. ed al perfetto : fripsei, copsei, lupsei, spârsei, frânsei ecc. ' Come vi sono in italiano alcuni verbi della coniugazione in ire i quali assumono la termi-nazione isco nel presente dell’indicativo ed isca in quello del soggiuntivo, cosi anche nella Hngua romena una gran parte dei verbi della quarta coniugazione prendono la desir.enza eseu in luogo della semplice desmenza u. Eccone Tesempio nel verbo a vorbi (parlare). Indicativo presente: vorbescu, vorbeşti, vorbeşte; Vorbimu, vorbiţi, vorbescu. — Soggiuntivo presente : ca sâ vorbescu, ca sâ vorbeşti, ca să vorbească; ca sâ vorbimu, ca să vorbiţi, ca sâ vor» oeascâ. — Imperativo : vorbeşte, vorbească; vorbimu, vorbiţi, vorbească. TRAsformazionj di consonanţi nei verbi. — Nella prima coniugazione innanzi alia t finale c e la 0 gutturali cangiansi in dentali, il t căngi a si in ţ, la s in s e la d in z, come: a călca, d li *** ? rn9ă ta rogi; a cânta, ta cânţi; a lăsa, tu laşi; a lepădă, tu lepezi. II c*mbjamenta> neJJa c e g efiettuasi anche innanzi ad e, come; ca sâ calce, ca roage, Digitized by Google 40 * Nella seconda coniugazione la d cangiasi in s d avan ti ad u, i, t ed â, per cseinpio: f crede, crezu, crezi, crează, crezîndu. — La c dentale diviene gutfcurale innanzi ad u,âed f/com* a tăcea, tăcu, tacă, tâcîndu. La t diventa ţ innanzi ad i, come: a bate, baţi. • - Nella terza coniugazione la d subisce le stesse modificazioni cbe nella seconda, come: a arde, areu, arzi, arsă, arzîndu. La t diviene ţ innanzi ad %i, i ed î, come •, a trimite, trimit u, irir suiţi, trimiţîndu. La g o la c dentali diventano gutturali davanti ad u, ă ed î, come : a drege, dregu, dreagă, drcgîndu; a duce, ducu, ducă, dueîndu. . Nella quarta coniugazione i verbi in eseu c&ngiuno sc in şt davanti ad i e ude, come : domnesc*, domneşti, domneşte. , . . TRASRQRMAZIONI DELLE VOCALI. — Nel corso di qualunque coniugazione la lettera a can- giasi in â, e la e in t quando vien dopo la lettera ncosi a cânta diviene cântă uda, a tăcea diviene tâcîndu. L’o diviene ă quando perde l’accento, Come: a cânta, cântă: solo la termina* jiono âmu dell* iridicativo presente (persona I del plur.) contiene l’â benche accenţata, e cosi pure la finale di cerţi vorbi monosillabi, come: dâ, fă. E diventa â quando nella sillaba segmente tr<>-▼ansi le letterew od a, come: a vedea, văzu, văzui; tu cumperi, elu cumpârât. O divienen quando perde Taccento, come: eu potu, eu puteam, ep putui. O ed e divengono ou, en allorche nella sillaba seguente c’& â od e, come: portu, elu poartă) ca să poarte; eu cocu, ca sâ coacă, elu coace; ca vorbescu, ca să vorbească. . verbi irregolari. — I seguenti pochi verbi allontanansi dalia ordinaria coniugazione: A bea (bere). Indicaţivo presente : beau, bei, bea ; bemu, beţi, beau. A da (dare). Indicativo presente : dau, dai, dă ; dâmu, daţi, dau. — Perfetto : dedei, dedeşi, dede; dederămu, dederăţi, dederâ. — Soggiunţivo presente: ca sâ dau, ca sâ dai, ca sâ dea ; cu să dâmu, ca sâ daţi, ca sâ dea. — Lnperativo : dâ-, dea ; să dâmu, daţi, dea. ' A la (lavarc). Ii)d. presente: Iau, lai, lâ; lâmu, laţi, Iau. — Soggiunt. presente : ca să Iau, ca să lai, ca să lea ; ca să lâmu, ca să laţi, ca sâ lea. — Imperative : lâ, lea ; să lâmu, laţi, lea. — Perfetto: luui, lâuşi, lău; lăurâmu, luurâţi, lăurâ. — Participio passato: lăutu. A mânca (inangiare). Indicativo presente: mânîncu, mânînci, mănîncâ ; muncă mu, mâncaţi, mănîncâ. — Soggiunţivo presente: ca sâ mânîncu, ca sâ mânînci, ca sâ munîncc ; ca sâ mâne âmu, ca să mâncaţi, ca să mânînce. — Imporativo: mănîncâ, mânînce; sâ mâncâmu, mâncaţi, mânîncc. A pune (porre). Indicativo presente: putu, pui, pune ; punemu, puneţi, punu. — Soggtun-tivo: ca să putu, ca să pui, ca sâ pue ; ca să punemu, ca sâ puneţi, ca să puc. . Aremânea (rimanere). Indicativo preş.: remâiu, remui, remăne; remânemu, remuneţi, ro inânu. — Sogg.: ca sâ remâiu, ca sâ remui, ca să remâe; ca sâ remânemu, ca să remuneţi, ca sâ remâe. A sta (stare). Indicativo presente : stau, stai, stă ; stâmu4 staţi, stau — Perfetto : stutuiu, stătuţi, stătu ; stâturâmu, stăturăţi, stâturâ. — Piuccheperfetto : stătusem, stâtuseşi ccc. — Sog-giuntivo presente: ca sâ stau, ca să stai, ca să stea ; ca sâ stâmu, ca sâ staţi, ca $$ stea. - Participiu passato: statua stătutu. A usca (asciugure). Indicativo presente: usucu, usuci, usucâ; uscâmu, uscaţi, usucâ. — Soggiunţivo: ca să usucu ecc. . . ' , A veni (venire). Indicativo presente: viu, vii, vine; venimu, veniţi, vinu. — Soggiditivo,: ca sâ viu, ca sâ vii, ca să vie; ca să venimu, ca sâ veniţi, ca sâ vie. Nello stesso modo infiettesi audio a ţinea (tenere). , . . . . ■ 1 * verbi passivi, riflessivi ed unipersonali. — I VCrbi pnssivi forriianai come in italian mediante il verbo ausiliare a fi (eesere) combinato col participiu passato della forma attiva. La terza persona di tutti i tempi pu6 conservare la forma * attiva, purclic sia precedată dîtl pronomy se (si), come: se cunoaşte de toată lumea (si conosce da tutti). Avvertasi cbe in qUest* ultimo caso . tempi composti avranno sempre a uvc& peE ausiliare, come : s'a ctinoscutu de toţi ofiţerii (sT c* conosciuto da tutti gli ufficiali). ' . / • ‘ ‘ ’ • I verbi pronominali o riflessivi coniugansi mediante lo particelle: mă, te, se, ne, vâ/ se. L* ausiliare e sempre a avea. ' ' ] : * . , Quanto ai verbi unipersonali, Cesi vestono le stesse forme cbe in italiaho, e rfu’ji nbbrânio ad oaservare sul loro conto. . PARTicirio. — La Hngua rumena ha dne specie di participio: presente e passato. Noi ab-biamo veduto nelle coniugazioni quale sia la desinenza propria di queste voci: rîmane qui so!-tanto ad osservare che il parţfcipio presente, essendo affine colPaggettlvo verbale, 6 anche variabile al pari di esso in geaere e numero. ' Avvertasi ancora che il participio passato preceduto dalia preposizione de (di) equivale ajglî ■rnfîniti italiani precedutî dalie preposizioni da, a e per, oppnre agii aggettivl in abife ed evole' come: o cartede cititu (un librp da leggcre, per leggersi); remâne de ştiutu (resta a saper^); o cârpă de ştci'sv jrrafulu (un cencîu per levare la yolveie); este unu lucru de dorita (e cobii deside-rabile); de prescurtata (acCorcevole). . > v. : * ^ 41 XI. DELT/E PREPOSIZIONI. Le principali fra Ie preposizioni sono le seguenti: i) asupra contro; circa, sopra deasupra di sopra înainte, înaintea innanzi dinainte, dinaintea dinanzi fneontra, bnprothâ contro * din pricina a cagione de desubtu di sotto In mijlvcu in mezzo In loca in luogo, invoco irita intru ' dentro îndur âtu imlietro îndrepta dirimjK'tto împrejura intorii) In poncif* attraverso Qneste reggono îl genitivo od il dative, cd alîorquando sono realmente scornite dai loro complemente, ricevono l'articolo come i sostantivi: cioc quelle in a Ţarticolo «, c queV »n u l’articolo Im, come. îmyrotiva regelui (contro il re), în wijloculu soldaţiloru (in mezzo ai soldat.;. Che se il complement*) fosse costituito da nn pronome personale, questo affig^rassi alia preposizione o verrâ so-stituito da nn possessivo preso nel genere stesso a cui ajqiarterrâ Tarticolo îtnnesso alia preposizione, •come: inaintemi, asuprâti în mijloculu noştrii incordru mea (innanzi j ui*, contre di ţo, in mezzo a noi, contro di ine). . • . &) afară fura aproape departe dincoace dincolo fuori sen zj viei no lontano di un» di la Queste reggono il loro complemente med ian te la preposizione de-, come: departe de toti amici mei (lontano da tutti i miei amici); fără de a lu cunoasfe (senza conoscerlo). Peru* fără, quando h per complemento un sosUntivo od un pronome, non vuole esser seguita da preposizione alcuna, com fură bani, fura mine (Muza denaro, senza di me.*) fw in la a; in pe, pre 8U după dopo;dietro seeondo pentru per; circa peste oltre; su, sopn spre ner, affine; veiso prin fra; mediaute către verso sub sotto despre circa, intomo lingă ’ lungo i utre in fra. intra, fra intru tntro, fra cu con * de di, da din di, da, fra dela da ; di dintre fra, di *) Socondo atcniii fârâ pn6 in og*i ctto essero segnita o nicno d.dla do. — Apron'ţ»,‘ V’’* fMfrc «cgilU dalU pn pusizume l a. Digitized by Google 42 Tra le preposizioni b pare d’annoverarsi pînă (fino), clie vuole esser seguita dalia preposi-zîone la, e da la qualc adoprăsi in certe frasi particolari, come: elu trâeşte Sa prinţu (egli vive da principe); vorbeşte da omu onesta (paria da galantnomo); ne jucâmu da mincea (ginochiamo alia palia); da dura, da rostogolii, da bcrbeleacu, da tumba (a capitombolo, rotoloni). uso di alcune fka le rKErosiaH)!*!. — La preposizione de impiegasi pressapoco in tatti t sen si che in italiano attribuisconsi alia di. Notiamo solamente ch'essa tal volta impiegasi invece di da italiano, come: sunt aici de trei luni (sono qui da tre mesi): talvolta coprispondealla nostfa prepo-si/.ione a, come nelle esclamnzioni: vai de mine! amaru de tine! râu de cei ce nu păzescu legea lui Dumnezeu ! (guai a me! guai a te! guai a coloro che non osservano la legge di Dio!): talvolta anche sostituisce il segnaso pe. come: ascultă de mine (ascultă pe mine — bada a me). La preposizione la significa ordinariamente a. Quando per6 essa e seguita da an nome di cittâ retto dai verbo a pleca (partire). significa per\ come: am plecata la Viena (sono partito per Vienna). Alia domanda unde (dove)? rispondesi med ian te la preposizione in (in), quando il nome retto dalia preposizione b complemento di un verbo di quiete o di stato in luogo, come: unde ai şezutu ? amu şezutn in Franţa (ove sei stato ? sono stato in Francia). Alia domanda de unde (donde) ? rispondesi mediante le preposizioni dela o din: pero e da preferire qaesta seconda allorche il complemente risulta da nomi di citta e provincie. Col nome casă, adoprasi la preposizione din, ove per essa intendasi semplicemente Tedifizio, e dirassi invece de a casă, quando vogliasi intendere l'abitazione. Coi sostantivi che indicano tempo, la preposizione in si tace. Cosi p. e. dicesi: vara, iama, scara, noaptea (d’estate, d'inverno, di sera, di notte) e similL Se d avan ti ad un nome di stagione premetterassi la preposizione la, intenderassi che si parii di tempo fbturo, come: vomu locui la vară tn moşie (abiteremo Testate alia villa). Se alia preposizione tn segue un nome od una voce determinativa che incominci da vocale, vi si sostituisce ordinariamente intru od intr\ come intr' unu timpu, intr' o adunare (in nn tempo, in nna conversazione). Ancbe sen za di ci6 intru supplisce la preposizione tn non rade volte, come: intru tine, Doamne, am sperata (in te sperai, o Signore). Le italiane espressioni: alto di statura, pallido in volto, di svegliato ingeano ed altre simili raduconsi: înaltu la statură, slabu la faţă, ageru la minte ecc. Cosi pure, volendo accennare a qua-ita naturali od acquisite, si adopera molto spesso la preposizione cu, come: unu omu cu minţi nn’ uomo d’ingegno); unu judecâtoru cu dreptate (un giudice retto). m DEGLI£AVVERBL I principali avverbi e modi awerbiali sono i seguenti: a) di tempo: acumu, acuşi, acuşa ora, adesso azi, astăzi oggidi , alalta eri ierlaltro cri, ieri , ieri mâine domani poimâine posdomani mâine dimineaţă domattina condu allorche, quando atunci, atuncea altora curindu presto îndată, mintenaşu suhjto, tosto, immantinente adesea sovente, epesso apoi . poi târziu tardi de vreme, timpuriu per tempo ţi,ja, deja giâ, digm din zi in zi di giorno in giorno din timpu în timpu di tempo in tempo, tratto tratto din cându in candu di quando in quando câteodată talvolta, alle volte arare-ori, raru di rado, raramente de multe ori sovente, le molte fiate. 48 inveci. pururea, totdeauna de curîndu odinioară vreodată de multu, de demuUu deunăzi ‘ măcarcându mereu neîncetatu, n€co>^eni^4 /ard pregetu niciodată ortcăndu tnatâfc pc timid intr' aceasta, intr aceea 6) di luogo: , aici, tei, act, tncoa, încoace, au încoace fi incdlo, tei ţi colo acolo, colo, ocolea, colea unde , aiurea SU«U . jOSU V ţ aproape ' departe, depărtata . a/dra ■ tnldMnlru înainte îndârâtu, înapoi in susu in ^osu, 1a oale costişu curme zişu, piezişa, crucişu nicâirea imprejuru pretutindinea, preste Mu la adâpostu in perpetuo, in eterno, eempre teste, di recente altre volte, giâ tal voi ta, taiora da gran tempo teste quandoche, qu&ndunque sempre, conţin uamente incessantemente assiduamente non mai quandunque prima, avan ti dopo, poscia frattanto, in qnel mentre. qui, qnâ, costl. costa quâ e lâ, in qnâ ed in la lâ, li, cola ove, dove altrove su, sopra giu, abbasso. gîuso ’vîcino lungi, lontano, di scos to fuori entro, dentro davanti indietro in su, air insu, in alto in giu, air ingiu, abbasso -di fianco di traverso, in croce, a schiaitcio in nessun luogo attorno dappertuttb al coperto c) di aiTermazione, di negazione, e di dobbio: da, aşa . adevărata sigura, ie siguru, negreşitu nu, ba nicidecumu, poate, doară 4) di quatita, grado e ccmparazione cătu atâtu atătu cătu cu cătu ...cu atătu multu, foarte, prea peste măsură, cu prisosu nimicu, nimica, nicidecumu puţinu, puţintdu destulu de niijlocu •1, xnaisi dawero certo, infallantemente no, mainb, ohibfc niente afiatţo forse quanto tanto tanto quanto quanto... altrettanto molto, assai, grandemente troppo, oltremodo, di soverchio niente, nulla, niente affetto poco, pochetto abbastanza, smfficientemente znediocremente. 44 eumu,f>reotmu, ca, precât u come, quanto aţa cosi asemenea, aşişderea egualmente, similmente tocma, întocma, întocmai precisaraente, per Fappuato ca eurnn, ca cându come se, quasi cnm alquanto, piuttosto , mai, ca la, mai aşa circa, quasi mai ]) aţinu . mono celu puţinu, încăi, macara almcno . numai, singuru solo, soltanto âncâ, iarăşi, din nou ancora, nuovamento , abea appena deabea, anevoe a mala pena, a stento de tatu, cu totulu del tutto, onninamente pc deplina, dcsăvîrşitu pienaiucnte, completamente alta atătu altrettanto mai ântâiu, mai nainte de toate dapprima, anzi tutto, primament* nuii alcsu, mai vîrtosu, mai cu seamă principal mente, Rpocialmento alu doilea, alu treilea în secundo, in terzo iuogo ■. . in sfîrşitu, în fine alia line. ’interrogazione: ' • , cându? quando ? cnmn ? come ? umlc ? încotro ? dove ? *‘ de ce ? pentru ce ? drept u ce ? perclie ? decându? da quando? da quando !n qua? de câte ori ? quante volte ? x i modo o qualita? bine bene] râu male cum, ca come aşa, ustfelu cosi incita, înceţişoru piano, adagio tare forte , in silă, cu sila, cu deasila per fbrza fu batjocură, in glumii per isclierzo cu cuvintu, cu dreptate a ragione almintrclca altrimcnti lesne, cu facilitate di Joggieri, facibncnte greu, cu anevoe ' di iTicil mente bucurosu Yolentieri fără voe ’ malvolentieri dinadinsu, într'adinsu appositamente, a^bclla posta călare a cavallo ' pc josn a piedi de geaba, tadeşntn. îvzăitaru, învanu in va no, indarno ' fără plată - ’ gratuitamento negrişi tu, infallaiitemento fireşte naturalmente. Tutti gli aggettivi qualifieativi prost avvorbial mente, cioe invariabili, pnssono claFS'fiearsi iu qnest’ ultima clusse. lVrb i Rumeni formam» sovente gli avverbi di modo inediante la teuninnzioiio eşte, come : amiceşte (amicliovolineiit»*). nctnttieşte (follemente), analiticele (nnaUticnincnte). Fondan-dosi sopra qnalclic analogia dei Vuocbi Vocoiboli, alcuni vorrebbero introdurre nelia lingim romena la forma mente o minte ; perctâ non «ara inancviglia d’incontrare tahTelta noi moderni scritti gli avverbi: naturalmente, precistmente, getieraUneetfe, ed altri siiuili. ■ ■ ’ ^ . Notisi quanto agU avvtrbi in eşte, clm* qualche scrittore non aînmette Tappiicazîone di questa desinenza a quegli aggettivi «he non finiscono, o non posstno fiitiro in eseu. Seguendo il loro avviso ravverbio româneşte (romenamente) sarebbe da accogliersi, perch’e legitiniaimnie derivato dall’agget-tivo române seu ;ali1iBOcmtro amaUticeştcsarabbe da rigettarsi, supponendusi derivate daU'aggettivv) .naliticescti, il quale non esisto. . • Digitized by Google 45 . ‘ .' XIII. A- DELLE CONGIUNZIONI. Le principali fra le congiunzioni e maniere congiuntive son o lo seguenti: * . , sau, au, ort adecă, va să zică afară * . deci ■ aşadaru ' de unde aşişderea, asemenea dacă, de, de cumva de şi mâcaru câ, mucaru de insă, ci, dur, iar de nu dimpotrivă * decându ,4 ' câ, ca căci fitndu câ, pentru câ încă t u nici, nici nu tiu numai * drept u aceea, de aceea după cu mu, după ce, precum u cu adevâratu, intr% aacvâru ca cumu mai departe, %nai încolo numai pînâ unde totuşi Şi aşa . o, ovvero, ossia cioc, vale a dire tranne, fuorchb adunquc, dunqus adunque onde siinilmente se, se per awcntura se anche, sebbono quand'anche, quando pore lua, perd, eppuro, tuttavia so no di rincontro dacclie che awegnachb perche, poichb, stantechl dimodocbb ne, nemmeno non solo pcrcib secondochb invero, a vero dire come se avanti solo, soltanto finche , tuttavia, ci6 nullostanto e cosL 1/6 seguenti congiunzioni sono abbinate, ciob corelative: o... au o... o deşi... totuşi, deşi... nimicu mai pufinu benchb... pure curnu... aşa, precumu ... aşa căfidu ... atunci, dacă ... atunci nu numai.. .ci şi nici... nici parte ... parte de nu ... totuşi fiindu câ... pentru aceea come ... cosi quando... in allora non solo ... raa eziandîo ne... ne parte... e parte se non ... alineno siccome... cosi. XIV. DELLE INTERIEZIONI. *** akune fra le principali interiezioni: ®) di allegrezza: a t bravo! vivat! 0) di dolore: oh! hai! vai! hoi! aoleo l ah! bravo! evviva! oh! ahi! guai! ohi! # ahirne! abi! abi! Digitized by Google 4K c) di colier» e disprezzo: naiba ! ohibft 1 ufu! fui! uf! pah! aide via! eh via! â) per incoraggiare! aide ! orsu! de de! . su via! curaju! coraggio! ammo! e) di meraviglia: : * > bre! a! o! ah ! oh! cappcri! f) per chiamare: hei! ehî! hui! ui! . oh! o! ohe! • mă! auzi mă ! olâ!. ascoltate! g) altre diverse: * » si! si! tăcere! st! zitto! silonzio! ba! bah ! eibo! inaind! ferice de mine ! oh me folicc! o de! oh se! eacă! cată! ecco! să ferească Dumnezeu ! guardi il Cielo! abatete ! carate! . via di qua! guardati f paf! paf! la naiba ! al diavolo! vezi bine l ia seamă ! ve’! bada! Doamne! . Dio mio! gran Dio 1 Zău! ' afffc! hei bine! \ , . , ebbene! . . ' \ t f( Digitized by Google VOCABOLARIO ITALIAN 0-R0MANESCX>, J- . ' i i I IL A &,vi.b f. A, ]irima litera a alfabetului; — essere alV A, a fi la inceputu; — dalV A alia Z. (lela inceputu pînâ la sfirşitu. k,preposiz. a, la, in, cu, do, către, spre; după; pentru a; ca, in forma de; — a casa, a casa; — qyanto a me, câtu pentru mine; —clcggerc a tnoddlo, a şi alege do modclu; — a vita, pe viaţa; — oggi a otto. peste o săptămână; a f aceia aperta, cu faţă deschisa, cum tu, fura masca; — adocchi chiusi, cu ochi încbi/i; orbeca; — a malgrado, fârâ voe, cu neplăcere; — a duc a duc, câte doi, câte doâ; — tcncrc a vile, a despreţui, a nesocoti; — ^questo e poco a qucl clic mi occorrc, este puţina în alăturare cu ceea ce mi treime; — cmiosccre ălV abito, a cunoaşto dupâ haine; — idla franceze, franţozeşte, dupâ moda francesâ; — reggersi a popolo, a monarchia, a avea unu guvernu democraticu, inonarcliicu; — sto a Milano, şezu la Milanu; — venderc a minut o, a vinde cu mârunţişulu; — venderc a ritaglio, a vinde cu tăiata; — battcllo a vipere, va-poru, nava cu aburi, piroscafu; — molino a vrnto, moară de vîntuj — a buhbocdo, fârâ socotinţă, în pripa; — a bardosso, fârâ şea; — a ca-pello, întocmai; — a casaccio, dupâ intim-piure; — a cavaliere, pedeasupra; — a ca-ralia, călare; — a piedi, pe josu; — a scnno alinii, dupâ pîaculu, dupâ voea altora; — a vita, pe viaţa; — a falica, cu mare osteneala, cu dificultate, cu greu, cu anevoc; — imparare a memoria, a învăţa pe din afarâ, de rostu; — conosccre a menadito, a cunoaşte pe depilau; — a bocea aperta, cu gura căscata; — a bene, spre bine.; — avere a mano, a avea la mână; — a fo-rza, cu sjlâ. AAM, m. aamu, măsură de licizi la Amsterdamu. j AATNfoico, a. invulnerabilu, care nu se poate răni. AnAcA, f. abacă, cânepa indiană; — m. unu felu de inseetn. abaco^ wi. abacu. 1 abaua. , f, abadu, rinoccru unicornu de Indie. ] ABAii^zskRE, v. a. a abalicna, a înstrăina; a de-pnrtz -=i, a des])ârţi. . ABATOtn. sanctuaviu, locu reservatu neutru r/oţii la templele pâgâniloru. KfcMiO, m- tatâlu itrâmoşuiui sau alu strâmoaşeî.' r. n, a calcula, a computa, a socoti;1 a so trudi, a so osteni, a se ului, a se rataci,! a bo încurca, a so zăpăci, a se înşela; a mc-! fhta, :%> investiga, a căuta cu curiozitate; — abbacrx T di zeri, a zidi in vîntu. i AI-L-AOVHIAkk, f. a. a bate unu arnurc '•-n j>ra.-I jina ca să cază fructele; a \huie foarte cftiuu. =tnrrinu de pomană. ^ AEBACt iilÂTO, a. umilitu, înfundată, zâpâcitu, AiîrAccîiio, m. cliilî]>iru. ABI ACniLKE, Ar.HACHi.STA, VI. socotii ":u, e«»inpu-tistu, aritmeticii, calculutoru, contabila. ALPACIXAMOTO, m. abacinare, orbire; amăgire, iU:siune. ABBACINAKE, v. a. a abaclna, a orbi, a lua vederea; a amăgi. Abiiaco, vi. abacu, masă pentru coinputatiuni matematice la antici: tabla pitagorică; aritmetică; o irarte din capitelulu colo.aneloru; — acer poeu abbaeo, a fi cam prostu. abbApAke, v. n. a face atenţiune, a asculta-, a băga de seama. ABEAntevA, BAPKSSA, f. abatcasâ, stariţâ la o nm-nâstire. ^ ABBADÎA, BADfA, f. abaţio, monăstire, schitu. ABBagiJÂoarxE, f. orbire.; amăgire. ABBACîLîA’iESTO, vi. orbire, abacinare; amăgire, eroare, greşeală, ilusiune; uimire, zâpâcire. ABBAGUÂNTE, a. orbitoru; amăgitorii: zăpăcitorii. abbaglIAre, v. a. a abacina, a orbi, a întuneca ochii, a lua vederea; a amăgi, a ademeni; a uimi. ^ abbAgEio, vi. orbire, abacinare; uimire; eroare, greşeală. ABKATAMENTO, m. lătrare, lătratu. abbaiâke, v. n. a lătra; a vorbi cu nesocotinţă : a so răsti, a face gură. a se sfădi, a se certa; a probozi, a ocări; — abbainrc al vcnlo, alia luna, a ocări înzâdaru; — can chc abbaia poco mor de, câinele care latră nu muşca. AW’.ATAToKE, vi. lătrătorii; dolaimâtoru, clevetitor u. ABBAixo, m. lucarnă, bortă, ferestruo de podu. abbaIo, m. lâtrare prelungită; lătrare de urni mulţi câini. abijallAre, v. a. a îmbala, a împacheta, a lega, a înfăşură, a face pachete, teancuri do marfă. vBIîalli>:Ai:k, v. a. a împacheta, a imbala. ^ U'BALLOTTAre, v. a. a balota, a face balotatiunc. * w.balobdîke, v. a. a ameţi, a năuci, a face stupidu. abbambagiaue, v. a. a umplea cu bumbucu; a garnisi, a căptuşi cu bumbacu. ABBANDONAMENTO, m. abandonare, lăsare, părăsire, nâpustire; predare, slobozire, tesliniare, teşii mu. ABBANDONAre, v. a. a abandona, a lăsa, a părăsi, a năpusti; a nesocoti, a bătăliei; a preda, a 4 53 ABBANDOîîAT AMANTE- -ABBISGGNAîţTE. slobozi, a da in inima, a tes'hna; — abban-danarsi, a se abandona, a se da, a se lăsa in voe; a se descuraja; a se încrede, a se încredinţa, a se preda; — iibbandonarsi alia far-tuna, a se lâsa in voea norocului. ABBANDONATAMEXTE, ati\ CU nesocotinţă; fără orînduialâ, fără cumpâtu; cu' desfrinare. ABBA’NDONÂ’TO, a. abandonatu, lâsatu, pariu itu, nâpu3titu; dcsertu, solitaru, einguratecu, singurii, fără companie, fără ajutoru; descurajatu. ABBANDdNO, m. abaiulonare, lăsare, părăsire, năpustite; neingrijire. batalicire; reminţiare, cesiune, predare, dare in mână, slobozire, tcslimu; — laseiare in abbandono, a abandona, a lăsa cu totuîu; a neingriji. # AEBAKBAGL1AMENTO, ui. orbire, abacinare; zăpăcire. abbarBAGLLUîE, v. a. a abacina, a orbi, a întuneca ochii; — abbarbayliarsi, a se turbura, a se zăpăci. ABBABBAGbro, w. abacinare; ameţeală. abbakbicamento, m. înrădăcinare, prindere de rădăcină. abbarbtcAre, abbabbicAusi, abbarbArsi, v. n. a se înrădăcina, a prinde rădăcină; a se întări; a se aşeza cu locuinţa intri unu locu. AbbarcAre, v. a. a grămădi, a vrâfui, a boţi. abFakrAke, v. a. a închide, a astupa, a încuia, a baricada; a împiedica; — abbarrarsi, a se baricada. AP.BARRUFFAMtfNTO, m. incâerare, ceartă, gălceavâ, luptă, sfadă, bătae; confusiune, amestecătură. ABBARUUFfAre, v. a. a amesteca, a încurca, a învălmăşi; a învrăjbi, a ueuni, a c-ansa discordie; — abbarrulfarsi, a se incăera; a se invifora. abbaukuffAta, f. ceartă, sfadă, luptă, incâerare. ABBASSAMfiNTO, m. scădere, scoborire; micşorare, împuţinare; umilire, josorare, pricâjire, degradare; scufundare; declinare, plecare, povirnire. ABRAŞA A UE, v. a. a da josu. a lâsa josu. a pleca; a scădea, a micşora, a împuţina; a umili, a înjosi, a injosora, a degrada; a despreţui; — abbassarsi, a se da josu, a se lâsa mai josu, a se scobori, a se cobori, a descinde; a se umili, a se înjosi, a so înjosora, a se degrada, a se bacşora, a se uricâji; a se scufunda; a se povîmi, a se pleca, a declina. aubAsso, avv. josu, în josu, la vale. abbastAnza, avv. destulu, de ajunsu. abbatacciuAke, v. a. a bate cu prăjină. abbAte, m. abatu, egumenu, stăriţu; preotu. ABBATTENZA, /*. întimpinare, întâlnire. abbAtteKE. v. a. a du josu, a doborî, a dârima, a dărăpăna, a restuma; a subjuga, a cotropi, a domoli, a sl*âbi, a desputeri; a anula, a desfiinţa; a strica, a nimici, a ruina; a descuraja; — ăbbattersi, a se întâlni, a întâmpina. ABBATTIMENTO, m. doborlre, dârlmare, surpare, dârâpânare, resturnare; stricare, nimicire; desfiinţare; ruinare; apăsare, cotropire; descurajare, umilire; slăbire, potolire, obosire, moleşire, desputeri re; Incâerare, luptă, bătae, gâlceava, sfadă. abbattitOre, w. dârâmâtorO, râsturnâtoru. abbatuffolAre, v. a. a amesteca, a învălmăşi. abbazia, f. abaţie, monâstire. abbaztAle, a. abaţialu, de abaţie; dc abatu. abbeceDArio, »t. abecedariu, bucoavnă; carte ahi câriia coprinsu este dispusu în ordine alfabetică. abbellimento, vn. înfrumuseţare, omare, împodobire; ornamentu, podoabă; încondeiare. abbellIre, v. a. a înfrumuseţa, a orna, a împodobi; a încondeia; — abbellirsif a se face inai fru-mosu, a se înfrumuseţa, a se orna, a se împodobi ABBELLixtRA, f. ornamentu, podoabă. abbencjie, cong. cu toate că, măcar că, de şi. abbendăre, t\ a. a lega, a strînge cu o legătură. abbEktkscAre, v. a. a fortifica, a întări. abbeverAre, v. a. a adâpa; a uda; — albe- rcrarti, a bea. arbkverat6io, m. adăpătoare, troacă de adâpatu, vâlâu, orice locu sau vasu pentru adâpatu. abbiadare, v. a. a nutri, a da de mâncare (la vite). abbicAre, v. n. a grămădi, a aduna snopii la unu locu; — abbicarsi, a se prinde, a se agăţa; a se adăposti. ABBicl, m. abece, alfabetulu; abecedaru; începuturi; — non sapere Vablncî, a nu şti nici A nici B, a fi ignorantu. abbientAbe, v. a. a abilita, a face abilu, capabila, aptu. abbiente, a. avutu, bogatu, cu stare; abilu, capabilu, aptu. abbiettamante, avv. într’unu modu abiectu, de lepădata. abbiettAbe, v. a. a înjosi, a josora, a umili, a despreţui, a degradata defăima, a face abiectu; — abbiettarsi, a se umili, a se face abiectu, a se eftini, a se bacşora, a se pricăji, a se degrada, a se înjosi, a se face abiectu. ABBiETTtfzzA, ABBIETTITUDINE, f. abjecţiune, ab-iecţiune, înjosire, josorare, despreţuirc; nesocotire; mişelie, ticăloşie, nemernicie, stare abiectâ, miserabilâ, ticăloasă. abbi^tto, a. abiectu, Injositu, miserabilu, ticâ-losu, mişelu, netrebnicu, nemernicu, dc lepădata, de nimicu. ABBiEZloNE, f. abiecţiune, umilinţă; ticăloşie, mişelie, netrebnicie, nemernicie, josorare, înjosire, pricâjire, degradaţiune, stare abiectâ. miserabilâ, ticăloasă. abbigliam^nto, vn. veşminte, îmbrăcăminte, haine elegante; ornamentu, împodobire; îngrijire de haine. abbigliAre, v. a. a orna, a găti, a împodobi, a îmbrăca cu haine elegante; — abbigliarsi, a se orna. a se găti, a se împodobi; a se îmbrăca, a şi pune hainele. abbinAre, v. o. a îmbina, a impârechia. abblndolam£nto , m. batjocorire, înşelare, zâ-pâcire. abbindolAre, v. a. a batjocori, a înşela, a zăpăci. abbindolat()re, m. inşelâtoru, batjocuritoru. ABBINDOEAttJra, f. înşelăciune, batjocură. abbiosciAre, v. n. a se lăsa josu, a cădea; — abbtosciarsi, a se descuraja, a şi pierde cara-julu; a se veşteji. " ABJBISOCNAnte, a. ce are trebuinţă; trebuinciosu, neccsaru. Digitized by Google ABBISOGNARE—ABBRACCIAT<5lE. ABBISOGNÂBE, v. n. a avea necesitate, trebuinţa; a trebui, a fi necesaru, trebuineiosu, de necesitate. ABBisoGNdso, a. care are trebuinţa, indigenţă. ABBltfRA, ABItiBA, f. abjuraţiune, abjurare, tăgăduire, lepădare, renunţiare prin jurâmîntu, abbiubAre, v. a. a abjura, a abiura, a lepăda prin jurâinintu, a părăsi o sectă religioasă, unu partitu politica, o opiniune oarecare; a retracta. abbiurazi6ne, f. abjuraţiune, abjurare, retractare. abboccam£nto, tn. coitfeienţâ, intrevorbire, întrevedere, vorbire gură cu gură; îmbucare, îmbucătura; întâlnire, incâerare; anastomose. ABBOCcAbe, v. a. a apuca cu gură, a prinde, a muşcă; — abboccarsi, a avea o conferenţă, a intrevorbi;. a se înneca; a 6e îmbuca; a se încâera, a se ataca; — vino abboccato. vinu care place, care priieşte gustului. ABBOccATdio, tn. gura cuptorului. abboccat6be, in. care prinde cu gură; muşcâ-toru; clevetitoru. abboccattJra, f. îmbucătură. abboccokâre, v. a. a îmbucăţi, a face bucăţi, a toca măruntu; a mânca ceva lâcomeşte. abbohbAre, v. a. a bea, a sorbi, a suge, a se immoia. abbominAbile, abbomin^vole, a. abominabilu, detestabila. ABBOMINAMENTO, m. abominare, detestare, urgisire, blestemare, scârbire, ură, îngrozire, ecsecrare. abbomfnAre, v. a. a abomina, a detesta, a urgisi, a blestema, a ecsecra, a se îngrozi, a i fi uritu de unu lucru. abbominatoke, w. abominatoru, blestematoru. abbominazione, abbominAnza, f. abominaţiune, detestaţiune, ecsecraţiune, blestemare; urgie, groază, scârbă, ură, odiu, desgustu mare; greaţă; faptă, acţiune abominabilă, detestabila, uritâ, sj)urcată. abbominevolmente, (ivv. într'unu modu abomi-nabilu. abbomJnio, m. abominaţiune, odiu, ură. urgie; lucru uritu. ablomik6so, a. abominabilu, detestabila, ecse-crabilu, uritu, uriciosu, scârbosu, desgustosu blestematu, spurcatu. abrokacciamEnto, m. astimparare, îmblânzire; pace. abbonacciAre, v. a. a astimpâra, a îmblânzi, a împăca, a linişti, a potoli, a alina; — abbo-naceiarsi, a se astimpâra, a se îmblânzi, a se împăca, a se linişti, a se potoli, a se alina. ABBONAM&îTO, m. întărire, recunoaştere a unei socoteli; scâzâmintu; bonificare, îmbunătăţire^ ameliorare; abonare, prenumerare; arenduire. abionAre, v. a. a aproba, a recunoaşte o socoteală; a scădea dm contu, a esconta; a bonifica. a îmbunătăţi, a ameliora; a abona, a premunera; — abbonarsi, a se abona. abbonâto, a. e s. m. abonatu, prenumeratu. ABBORDAMtîîTo. m. abundare, îmbilşugare. abbondânte, a. abundantu, îmbilşugatu, avutu. abbondantemiSnte, aw. cu abundanţâ, cu îm-bilşugare. abboxbanza, f. abundanţâ, imbilşugare, bilşugu. 51 abbondAbe, v. n. a abunda; a fi abundantu; « prisosi. AbbondEvole, a. abundantu ; avutu; fertilu; roditoru. ABBONDEVOLMiKTE, avv. cu abundanţâ; cu prisosu. abbond<3ne, m. flecaru, palavragiu, hâblâitoru. abbonîbe, v. a. a îmblânzi, a împăca, a astîm-pâra, a alina, a îndulci, a îmbuna, a linguşi. abbobdAggio, m. abdrdagiu, isbire, ciocnire de doâ nave. abbordâre, v. a. a aborda, a ataca o nava, a se apropia de o navă pentru a o prinde. abbordellAre, v. a. a preface în Dordelu, în locu de desfrinare. abbOrdo, m. abordare, abordagiu, apropiere, isbire, ciocnire, atingere de doâ nâVe. abbord6ne, m. flecaru, lefâitoru, câţâitorn. abborracciam^nto, m. cârpâcire, pocire; lucrare pocită, strapaţatâ, neîngrijită, pripită. abborracciAke, v. a. a cârpaci, a face ceva cu prea mare grabă şi râu; a grămădi, a strînge, a aduna împreună o cuantitate de lucruri inutile; a mânca şi a bea peste iiiâsurâ, a se îmbuiba, a se indopa, a hutupî; â se îmbăta. abborracciatamente, am in pripă şi râu. abborracckîne, m. cârpaciu, meşteru-stricâ, a* cela care lucrează in pripă şi râu. abborrâre, v. a. a umplea cu lână tunsă; a încărca cu lucruri inutile, prisositoare; — v. ». a rătăci. abborrente, a. plinu de oroare, de groaza. abborrevole, o. abominabilu, detestabilu, uriciosu, oribilu. abborrimento, tn. oroare, urîciune, scârbă, groază. ABBOBrire, v. a. a detesta, a abomina, a ecsecra, a avea oroare, a avea groază, a se scârbi, a fugi, a se teme. abbottacciArşi, v. n. a se îmbuiba, a se indopa, a mânca sau a bea peste măsură. abbottâue, v. a. a umplea buţile ; — abbottarsi, a bea peste măsură; a se ingîmfa, a se mândri, a se înfumura. abbottinArsi, v. n. a se revolta, a se râscula. abbottonAre, v. a. a îmbumbi, a încheia cu bumbi. abbottonAto, a. îmbumbitu. incheatu; tainicu. abbozzamento, m. abbozzatura, f. schiţare, iavo-dirî1; schiţă. abbozzAre, v. a. a schiţa, a isvodi, a face pla-nulu. modelulu. abbozzAto. a. schiţatu. isvoditu ; neterminatu; incocoşutu. abbozzatOre, tw. sebiţatoru, isvoditoru. abbozzo, m. schiţă, planu, modelu, isvodu; em-brionu. abbozzolârsi, v. n. a se învăli, a se înfăşură în torsâturâ sa, a se ingogoşa, a şi forma gogoaşa. abbuactiamento, tn. îmbrăţişare; incunjurare; coprindere; întreprindere; adoptare; protegere; mângâere. ^ abbracciAke, v. a. a înbrâţişa; a incunjura; a coprinde; a întreprinde; a adopta, a alege, a preferi unu lucru, a se ţinea de dînsulu; a protege; a săruta, a mângâia; — abbracciarsi, a se îmbrăţişa; a se săruta; a se împreuna. abbuacciAta, f. îmbrăţişare. abbkacciatOie, f. yl. cleştiţelc argintariloru. 52 ABBRACCldNl, avv. imbrâţişânduse; cu îmbrâţi-şâri. ABBRAOIÂHE, v. a. a infoca, a arde, a infierbînta, a aprinde. abbramAre, v. a. a dori fierbinte, a rivni, a lacomi. ABBRANcAre, v. a. a apuca cu gliiarele; a lua cu silă. ABBRANCATORE, im. apucâtoru, smulgâtoru. ABBBEviamento, w. abreviare, scurtare, prescurtare. abbreviAre, v. a. a abrevia, a scurta, a pres-scurta. abbreviatore, m. abreviatoru, scurtâtoru, prescurta toru. ABBReviatura, /. abreviaturâ, scurtâturâ (in scriere). abbrevjazione, f. abreviaţiune, scurtare, prescurtare, sumariu, epilogu, compendiu. ABBRICcAre, v. a. a arunca, a asvirli; — abbric-carsi, a se agăţa, a se burica, a se sui. ABBRIGLIÂre, v, a. a pune frîulu; a înfrîna, a domoli. abbriyAre, v. n. a se mişca, a porni pe marea. abbbividAre, abbrividîre, abbrezzAre, v. n. a se înfiora. abbbivo, m. pornire, mişcare, strămutare din locu a navei. ABBRONZAMENTO, im. pirlire, dogorire, prigorire, rumenire, înnegrire de soare şi de vintu. ABBKONzAre, v. a. a arde împrejuru, a arde u-şoru, a pirli, a dogori, a prigori, a rumeni, a înnegri. abbronzAto, a. pirlitn, rumenitu, innegritu de soare. ABBRONZATtiRA, f. pîrliturâ, dogoare, dogoreaiâ. ABBROSTÎRE, ABBROSTOLÎRE, V. a. H pilii, a dogori, a prigorî, a da prin focu, a arde. ABBROSTiTi’RA, f. arsură, pirlitură, prigorire. ABBRUdAMento, m, ardere, incendiu; pirlire. ABBBUCIAre, v. a. a arde, a da focu, a incendia; a coace; a încălzi peste măsură, a pirli; —- v. n. a simţi o mare căldură; a avea mare trebuinţă de bani; — abbruciarsi, a arde, a fi consumatu de focu. ABBBUCiATtiBA, /*. lucrulu arsu. ABBRUNAMENTO, m, negrire; întunecare, obscu-rare. ABLRUnAre, v. o. a negri, a face brunu, a vâpsi cu o faţă închisă, a întuneca; — v. n. a înnopta; — abbrunarsi, a se întuneca; a se cerni, a pune haine de doliu. ABBkunIre, v. n. a se face brunu, a se face mai negru, mai incliisu ; a se întuneca; a înnopta. ABBBUSTiAre, v. a. a pirli, a trece prin vălvâtae. abbrustolAre, abbrustolire, v. a. a prăji; a pirli. ABBRUT1RE, u. a. a abruti, a îndobitoci, a prosti. ABBRUTTÎBE, v. a. a face mai uritu; — v. n. a deveni uritu. abbuccinAkk, abbucinAre, v. a. a asurzi, a ameţi. ABBUiAbe, v. a. a întuneca, a obscura ; — o. n. a sc întuneca. abbuono, im. recunoaşterea unui contu; scâzâ-mîntu. abburattamento, m, cernere, trecere prin sită. abburattAbe, v. a. a cerne, a trece prin sită: '{ a maltrata; a înşela, a batjocori; — abburat- tar si, a se svircoli. abburattatOre, abburattAio, im. cernâtoru dc făină. abdicAbe, v. a. a abdica, a renunţa. abdicatIvo, a. abdicativu, de abdicaţiune; ne-gativu. ABDICAzione, f. abdicaţiune, abdicare, renunţare. abd6mine, im. abdomenu, vintre, pântece. abduttore, a. e s. m. abductoru (inuşchiu). abduzione, f. abducţiune, lucrarea muşchiloru ab-ductori; frântura oaseloru ; apagoge, unu felu de argumentaţiune. ABECEDAria, f» agave, aloe americanu (plantă). ABECEDArio, m. abecedaru, bucoavnă. ABELMOSCO, ro. ambretâ (o plantă egipţianâ). ABERRAZioNE, f. aberaţiune, mişcare aparentă a steleloru; eroare, rătăcire, greşeală. abetAia, abetîra, f brâdetu, brâdişu, pădure de brazi. auete, abeto, m. bradu (arbore); navă, vasu de plutitu. abigeAto, im. furtu de vite. Abile, a. abila, capabil^ aptu, idoneu, destoinica, iscusitu, îndemanatecu, harnicii, dihaciu, inteligentu; oportunu, potrivitu; avutu, cu stare. ABILITA, f. abilitate, capacitate, aptitudine, ido-neitate, hărnicie, dibăcie, îndemnare, iscusinţă; oportunitate, comoditate, ocusiune, prileju, facilitate. ABILITARE, v. a. a abilita, a face abilu, a autoriza, a încuviinţa; — abilitarsi, a se abilita, a se face abilu. ABIL1TAT1VO, a. abilitativu, care serve spre a abilita. ABILITAZK'KE, f. abilitaţiune, abilitate declarata. ABlLMkNTE, avv. cu abilitate, cu iscusinţă, cu dibăcie, bine; cu facilitate, cu înlesnire; cu esactitate. ABissÂKE, v. a. a precipita, a asvîrli, a arunca în abisu, in prăpastie, a scufunda; a cotropi. ABisso, m. abisu, precipiţiu, prăpastie, priporu, adincime; iadu, inferau; escesu ; lucru impenetrabilii. ABItAbile, a. abitabilu, locuinciosu, de loc uit u. abitAcolo, im. abitaţiune, domiciliu, locuinţă. abitamknto, im. abitare, locuire, şedere, hâlâduirc. ABITAnte, im. ubitantu, locuitorii, hălăduitoru. ABITAke, v. a. aabita, a avea domiciliu, a şedea, a locui, a hălădui, a sălăşlui; a găzdui ; a îin-popora; a ocupa, a coprinde. abitAto, a. abitatu, locuitu, impoporatu; — s. m. locu abitatu, undo snntu abitatori. ABITATORE, im. abitantu, abltatoru, locuitoru. ABITAZI6NE, f. abitaţiune, abitare, şedere, sâlâş-luire; sălaşu, locuinţă, domiciliu; casă. AB1T1NO, im. haină mică; scapularu. Abito, m. haină, veşmintu, straiu; haina clericală, besericeascâ; abitudine, disposiţiune, aplecare, învâţu, cualitate naturală, naturalu, temperamentu; — pigltur l'abito, a se călugări; ase popi;— far l'abito, a sc obicînui; — l'abito non fa il monaco, rasa nu face ţie câlugâru. . ABITUAle, a. abitualu, prefâcutu în obiceiu. abitualmente, aw. prin abitudine, după obiceiu. ABBKACCIONI—abitualmente. abituAre—accapezzAre. 63 abituAre, v. a. a obicTnui, «a invâţa, a deprinde; — ăbituarsi, a se obicinui, a se învâţa, a şi forma o abitudine. ABITUAZIone, f. obicinuire, învăţare, deprindere. abitudine, f\ abitudine, obiceiu, obicînuinţă, în-vâţu; inclinaţiunc, disposiţiune; nâravu. ABlTtfBO, m. bordeiu, colibă, casă proastă, cocioabă. ABltiRA, f. abjuraţiune, lepădare prin jurâmîntn. ABLATivo, o. caro subtrage; — s. m. ablativu (casu). ABLATTAZI6NE, f. ablactaţiune, înţărcare. ablazt<5ne, f. despărţire, subtragere, scoatere, depărtare. ABLUENTE, a. ablucntu, spâlâtoru, ştergătoru. ABLUZi^Ne, f. abluţiune, spălare legiuită; spălare. abnkoAre, v. o. a abnega, a recusa, a tăgădui, a lepăda. abnegazione, f. abnegaţiune, sacrificiu, lepădare de sineşi, uitîire de sineşi, neinteresare. ABNEPOTE, nu strănepotu, nepotulu nepotului. abnepta, abnepte, f. strânepoată, nepoată nepotului. abnorme, a. abnormu, aitormalu, neregulatu; esceptionalu, estraordinaru. ABOLI bile, a. care se poate aboli, desfiinţa, suprime, strica. ABOLiRE, v. a. a aboli, a suprime, a desfiinţa; a nimici. aboliziOne, f. aboliţiune, suprimere, desfiinţare, stricare. abomaso, ni. aboraasu, alu patrulea ventriclu alu animaleloru rumegătoare. Abominabile, o. abominabilu, detcstabilu, urî-ciosu. abominAee, v. a. a abomina, a detesta, a urgisi. abominazi6ne, f. abominaţiune, abominare, urgie. ABOfifGENi, hi. pl. aborigeni, locuitori primitivi. abortîee, abortAre, v. n. a aborta, a lepăda; a se sterpi; a nu reeşi, a nu fi pusu in lucrare. alortIvo, aborticcio, a. abortatu, lepâdatu. ab6rto, nu abortu, lepădătură, stirpiturâ; pocitură, lucru pocitu, ciudatu, nematuru, pripitu. abosîno, st. unu felu de prunu. AbrAdere, v. a. a abrade, a rade, a scoate râ-zîndu. abrasione, f. abrasiune, abradere, scoatere râ-zîndu. abrogAre, v. a. a abroga, a aboli, a anula, a desfiinţa. ABBOOaZ10ne, f. abrogaţinne. desfiinţarea unei legi. abrOtine. abk(3stino, nu unu felu de strugure sclbaticu. ABRostine, âbr6tano, m. abrotonu (plantă). abbOpto (ex), aviex abrupto, fără pregătire; fără veste, pe negând ite, pe neaşteptate. Absida, Abside, f. absidă, boltă, locu boltitu; tribuna unei biserici; una din estremitâţile osiei celei mari dela orbita unei planete. ABTTSAM^jiTO, st. abusare, rea întrebuinţare. abusAre, v. a. a abusa, a întrebuinţa râu. ABUâiVAMENTE,^ civv. prin abusu, intr’unu modu abusiru, farâ cale, fără cuvintu, arbitrariceşte. ABUslVO, a. abusivu, injusta, strămbu, arbitraru. ABtfso, m. abusu, rea întrebuinţare, noregulari-tate, arbîtiiu, strămbâtato, eroare, greşeală. ABUZZÂGO, nu buzu (o pasere răpitoare), acAcia, f. acaţie (arbore). acAnto, hi. acantă (plantă). Acako, nu scaru (insecta). acattOlico, a. acatolicu, necatolicu, eterodocsu. Acca, f. he, litera H; lucru do nimica, fleacu, bagatelă; — non vale un' acea, nu face nici unu bărăboiu. accademia, academia, f. academie, o sectă filosofică şi loculu unde se adunau academicii; societate de învăţaţi sau de artişti; universi-tatc ; manegiu; concertu musicalu. ACCADEMlCAMitNTE, avv. academiceşte. accademico, hi. academica, platonica; membru alu unei academii; — a. academicu, de academie. accademîsta, nu academistu, academicu, membru sau şcolara do academic; şcolara de manegiu. accadere, v. n. a se întîmpla, a se nimeri; a se cădea, a sc cuveni, a fi oportunu, a trebui. accadimento, m. întîmplare, cvenimentu. accafpAre, v. a. a prinde, a apuca repede, a smuci. ACCAGIOXAMEXTO, ni. imputare, atribuire, acusare. accagionAre, u. a. a imputa, a atribui unu lucra cuiva, a lu acusa, a lu învinovăţi. accaguj, ACAGifr, hi. anacardâ. accagliAue, v. a. a inchiega, a coagula, a îndesa. accalaitiAre, v. a. a prinde in laţu; a înşela. accalorAre, accalorIre, v. a. a încălzi; a solicita cu căldură, a zori, a înteţi, a sgândăra, a zâdâri, a stirni, a aţiţa, a încuraja, a îndemna; — accalorarsi, a se aprinde, a so înflăcăra, a se entusiasma. accampamento, hi. tâbârîre; tabără, lagâra. accamtAre, v. a. a pune în campanie; a aşeza în lagâra; a propune, a supune la desbatere; — accamparsi, a tăbărî, a aşeza lagâra, tabără. accanalAre, v. a. a canela, a ghintui. accanAre, accanegglAre, v. a. a asmuţi câinii, a le da dramu ca sa gonească vinatulu; a persecuta cu mânie; — accanarsi, a se mânia, a so întărită. accAnAto, o. mâniosu, furiosu, nâbâdâiosu. accanimento, m. mânie, turbâciune, nâbâdae, furie, necazu; obstinaţiuno, împismuire. ACCANiRB, v. a. a întărită; — accanirsi, a se întărită, a se iuţi, a se mânia, a se turba, a se învcrşunjL accanitamente, avv. cu furie, cu turbâciune, cu înverşunare; cu obstinaţiune, cu perseverantâ. ACCANlTO, a. mâniosu, furiosu, turbatu, niibâdâ-iosu, inverşunatu ; obstinatu, perseverantu. accannAre, t>. a. a apuca do gîtu; a sili. accannellAre, v. a. a depăna pe ţeava. accAnto, avv. e prepos. alăturea, lângă, aproape, po lângă, după, in urma. AccantonAto, a. cc are unghiuri, cu colţuri. accapacciArsi, v. n. a şi bate, a şi osteni ca-pulu. accapăre, v. a. a aduce la îndeplinire. ACCAPARRAMtfNTO, HI. arvUfcirO. accaparkAre, v. a. a arvuni, a da arvuna. accapezzAre, v. a. a îndeplini, a sâvirşi, a aduce ! la îndeplinire; a potrivi, a îndrepta. . 54 ACCAPJGLIAMENTO.— ACCENTAIîE. ACCAPiGLlAMtfNTO, ni. încâerare, tragere de plru. ACCAPIGLIÂRsi, v. n. a se încâera, a se trage de pîru. AccapjgmatCra, f. încâerâturâ, incâerare. accapitolAre, v. a. a pune şnururi, sfori la câpâ-tâele dosului unei cărţi de legatu. ACCAPrARE, v. a. atâiapîrulu pieiloru; a termina, a îndeplini; a isbuti, a brodi. accappat^io, m. mantclinâ de toaleta. accapplAre, v. a. a prinde în laţu ; a amâgi. ACCAPPiATtRA, f. laţu; cursâ, insidie ; înşelăciune. ACCAPrONARE, v. a. a claponi, a castra. accappucoiAre, v. a. a pune gluga, capuţâ. accarezzam^NTO, m. m&ngâere, linguşire, gugulire. accaeezzAre, r. o. a mângâia, a linguşi, a guguli, a mâguli, a mâglisi, a resgâi, a resfâţa; a cultiva cu cea mai marc atenţiune. ACCAREZZ^VOLE, o. mângâiâtoru, linguşitoru. accarnâre, ACCABnIre, v. a. a pătrunde, a intra adîncu in carne; a pune în ecsecuţiune; — aecarnarsi, a penetra, a pătrunde, a se adinei. ACCABTOCCIÂBE, v. a. a suci în forma unui comu de chârtie, a încârlionţa; — accartocciarsi, a se suci, a se încârlionţa. accasami£nto, m. câsâtorire, matrimoniu. acoasArsi, v. a. a se aşeza cu locuinţă într’unu locu, a ţinea casă; a se însura, a se mărita, a se căsători, a se uni în matrimoniu. accasAto, a, plinu dc case; domiciliatu, aşezatu cu locuinţă; căsâtoritu, însuratu. mâritatu. accascAbe, v. n. a se întâmpla, a se nimeri; a se cădea, a se cuveni, a fi oportunii. ACCASCIAmEnto, m. apăsare, îngreunare, cotropire; slăbire, desputerire; descurajare. ACCASCiAke, v. a. a apăsa, a stvîmtora, a ingreuna, a cotropi, a slăbi, a desputeri; — accnscinrsi, a se slăbi, a se desputeri; a şi perde cura-giulu. accasteelam^nto, m. castclu (la o navă.) ACCATARRAMENTO, tn. guturaiu. accatastAre, v. a. a grămădi, a vrâfui, a boţi. ACCATTARRionE, tw. gâlcevitoru, căutătorii de ceartă. ACCATTAMtfNTO, m. împrumutare; cerere, mondi-care, cerşire, ccrşutorirc ; cerere cu stăruinţă; cumpărare; priimire. accattam6bi, m. e f. curtisanu, cicisbeu, galantu; curtisanâ. aocattapAne. m. mondicu, cerşetoru, câlicu. accattAre, v. a. a lua împrumutu; a mendica, a cerşetori, a cerşi; a căuta, a cere cu stăruinţă ; a cumpăra. ACCATTATAMtfNTE, ai%v. într* unu chipu silitu, afcctatu. aocattAto , o. imprunnutatu, usurpatu, silitu , afcctatu. accattatore, m. mendicantu, cerşetoru, câlicu. ACCATTAt6zzi, nt. câlicu, miserabilu, trenţero9u. ACCATTATUBA, f. lucru împrumutata. ACCATTERlA, f. mendicare, cerşetorie, calicie, men-dicitate. accAtto, m. împrumutare, împrumutu; imposi-ţiune in formă de împrumutu; — andare aTP accatto, a mendica, a cerşi, a cerşetori, a cere milă; a căuta. accatt6lico, a. acatolicu, nc:atolicu, eterodocsu, ereticu. accattonAggio, 7H. mendieitate, cerşetorie, calicie. accattone, 7)t. mondicu, cerşetoru, câlicu. tren-ţerosu. accavali'Are, v. a. a incâlica, a se sui susu, a trece peste, a se înălţa pe \irfulu unui lucru. accavarciAre, v. n. a incâlica, a şedea călare. accaVALCK'Xe, AcCAVALCioM. (ivv. călare, îneâli-catu. accavallam^xto, 77i. grâmâdiro, aşezare a mai multoru lucruri unele peste altele; deslocare, d el ât urare. ACCAVALLARE, v. a. a grămădi, a aşeza mai multe lucruri unele peste altele; a desloca, a de-lâtura. ACCAVIGmAke, v. a. a depăna. accecamento, 7ti. orbire; ilusiune, amăgire. accf.cAbe, r. a. a orbi; a amâgi, a înşela; a întuneca, a obscura ; a şterge ; — v. n. a deveni orbu ; — accccare «na finestra, a astupa u fereastră cu zidu; — accecarsi, a deveni orbu; a şi perde toată visiciunea; a se astupa, a se încuia. ACCECATtilO, 777. sfredelii. accecatura, /*. scobitură, gâvânâturâ, bortiturâ. accedere, v. n. SC apro]»ia, a se uni cu; a con. simţi, a priimi, a aproba, a încuviinţa, a găsi cu cale. ACt’tfGGlA, f. becaţâ. acteleramFkto, 77i. accelera re, iuţiro, grăbire. accelerAre, v. a. a accelera; a iuţi, a grăbi, a da iuţeală, a pripi; — accclerarsi, a se grăbi, a se iuţi’ ACCKLERATAMtfNTE, avv. cu celeritate, iute, curîndu. acceleratîvo, a. acelerativu, grâbitoru, care dă iuţeală. acceî.erAto, a. acceleraţii, iuţitu, grâbitu, pripiţii ; celeru,iute, grabnicu, repede; gata,pârâta. acceleratoke. 777. acceleratoru, grâbitoru, iuţitoru. accelerazi6kk, f. acceleraţiune, accelerare, iuţiro, grăbire. accellAna, f. aba, dimie. AccitNDERE, v. a. a aprinde, a da focu; a da lumină ; a mişca, a escita, a sgândâra, a zâdâri, a deştepta, a aţiţa, a stirni, a stimula, a îmboldi, a îmbârbâţi, a însufleţi; — acccndcrsi, a se aprinde, a se înflăcăra; a se întărită, a se mânia; a se ruşina. ACCEXPfBlLE, ACcENsfRiEE, a. apriiizâciosu. accendifuOco , w. fitilu, varga cu fitilu. accenbilume, vi. in9trumentu do aprin9U luminările. ACCENDiMfcNTO, 771, aprindere; înfocare, înflăcărare. accendtt6io, m. aprinzâtoru, iristrumentu de aprinsa. ACCENDiTdRE, in. aprinzâtoru, acela care aprinde. accennamento, m. semmu, însemnare; indiciu. accennAre, v. a. a însemna, a arăta, a înştiinţa, a spune, a vesti; a face semnu; a clipi din ochi; a se face, a se preface; a schiţa; a face altisiune; a comanda, a ordina, a porunci; —' aecemiarm, a si face semne unulu către altulu. ACCtfNXO. m. inştinţare, avisu, veste; adresă. accensi6ne, f. aprindere ; dorinţă vie; înfocare. acten>o, a. aprinsu, înfocata, înflâcâratu, ardinte. ACCENtAre, v. a. a accenta, a pune accentulu, to-nuîu; a pronunţa după cumu cere accentulu. ACCENTO.—ACdNGERE. 55 accento, «r. accontu, tonu. somnnlu accentului; pronunţie, pronunţaţi ti ne, maniera do a pronunţa; zicere, vorbă, cuv'mtu, discursu. ACCENTUAle, a. accentualu, alu accentului. ACCENTUARE, v. a. a acccnta, a pronunţa după accent u. ACCBNTUAZI6NB, f. accentuaţiune, accentaro. ACCERCHIAîiEnto, ro. cercuiro, ocolire, înconjurare, încîngere, imprejurave ; îngrădire. acceRCHiAre, v. a. a cercui, a încinge, a îngrădi, a imprejmui, a înconjura, u împrejura, a ocoli. ACCBRCHIELL A RE, w. a. a cercui, a lega cu cercuri. accerrAre, v. a. a depăna; a nni, a împreuna. accertAbe, v. a.* a afirma, a încredinţa, a informa; — acccrtarsi, a se infirma, a se încredinţa, a so asigura. ACCERTATAMiNTE, avv. cu certitudine, cu încredinţare. accErto, m. certitudine, siguranţă, încredinţare. ACCESAMENTE. avv. cu aprindere, cu înfocare, cu ardoare, cu fervoare, cu vioiciune, cu vivnâ, cu zelu. ACCtSO, rt. aprinsu, inflâcaratu, infocatu, ardentu; întâritatu, mâniusu; deschisu, viu; — debito acccso, datorie neplătitâ. aCcessAke, v. n. a înceta, a se precurma, a se întrerupe. ACCESSiBiLE, a. accesibila, dc upropiatu; abor-dabilu. accessiOne, f. apropiere; priimiro ; accesiune, adiţiune, adaogere, adaosu ; — acccssionc dclla luna, novilunio, lună nonă. accEsso, m. accesa, apropiare. intrare; visitl, cercetare pe faţa tocului: atacu, isbire a unei boale periodice; — di facile acccsot facilu de apropiata, accesibila. ACCESS0R1AM&NTE, avv. intr* unu moda acesoriu, secundam, ACCESSdRio, a. accesoriu! secundam, atîrnatu de altulu; — s. fu. accessoriu, adaosu, parte acce-soriâ, secundara. . accAtta, f. sâcure, toporu, bardă. accbttAbilb, accettAvole, a. acceptabilu, de priimitu. ACCETTAM&KTO, m. acceptare, priiraire; — sens' accetlamento di persana, fără nici o parţialitate, fără nici unn privilegiu. accettAnte, m. acitantu, care aciteazâ o poliţă. accettărb, v. a. a accepta, a prii mi; a consimţi; a aproba, a găsi cu cale; a admite ;aavea oarecare parţialitate pentru cineva; a acita (o poliţă). accettat6re , m. acceptatoru, priimitoru; con-simţitoru; acitantu; — accettatar di persona, parţialu, părtinitorii. accettazu5ne, accettagi<)nb, f- acceptaţiune, acceptare , uriimire; consimţire; aprobare; admitere, admisiune; acitare, acitaţiune; — accettation di persane, parţialitate, părtinire. ACctTTEVOLUţNTE, aw. intr unumodu acceptabilu. accAtto, a. plâcutu; priimitu. accezi6ne, f. accepţiune, acceptare, priimire; sensu, înţelesu în care se ia o vorbă; părtinire. acchetA&b, v. a. a traucuiliza, a împăca, a impâciui, a linişti, a astimpâra, a îmblânzi, a potoli, a domoli, a îndulci, a alina; a îndestula, a mulţumi; — acchetarsil a se astîmpâra, a se linişti, a se alina. acchEtAzione, f. acchetamEsto, m. astîmpâvarc, liniştire, alinare, potolire; îndestulare, mulţumire. acciiiantAre, v. n. a pvinde, a se înrădăcina, acciiiaitAwe, v. a. a prinde, a apuca; a lovi; a surprinde; a înşela, a amăgi, a pune la mână. ACcniAPPATdio, m. prinzâtoare, curea, capcana. acciiiocciolArf, r. a. a întoarce in forma melcului, a suci; — acchiocciolarsi, a se pitula. acn 1 locc 10LAt01 îA, f. suciturâ in forma melcului. AccniTTO. m. acliiu (la biliartu.) ACciiiunKRE, v. a. a închide ; a înconjura, a im-projmui. âccia, f. aţâ. flrn ; secure, toporu. ACCfAHATTAMfiNTO, ni. cărpâcire, cârpâciturâ. aociarattAre, v. a. a cârpi, a peteci, a cârpaci. a7 îndreptare, potrivire, meremetisire; învoiala convenţîune, transacţiune, acordu. ACCOmodâke, v. a. a acomoda, a repara, a drege, a meremetisi, a îndrepta; a cârpi, a plotogi; a găti. a rindui, a întocmi; a împăca, a învoi, a acorda; — accomodarsi, a se acomoda ; a se găti, a se aşeza; a se acorda, a se învoi, a face unu acorda, o transacţinne ; a se resemna, a suferi cu răbdare; a întrebuinţa, a se servi, a pofti. ACCOmodatamente, ari?, intr'unu modu potrivitu, apropo, tocmai; cu toată comoditatea. AC< omodAto, a. acomodatu, potrivitu, conformu, cuviincioşii, propriu, oportunu. A cco m o da tura, f. acomodare. accompagnamento, wi. acompaniare, însoţire, întovărăşire, petrecere; acompaniamentu; cortegiu, alaiu, suită, escortă; simetrie; taci mu. ACCOBIpagnAre, v. a. a acompania, a însoţi, a întovărăşi, a petrece, a escorta; a împărechia; — accovqxujnarsi, a se acompania, a se întovărăşi; a se împreuna, a se împărechia; a se căsători; a se potrivi, a se semăna ; a se întâlni. ACCOM p a G N A tor K, wi. acompaniatoru, insoţitoru, tovarăşu ; câlăuzu. ACcoai pag N A Ti) ha , f. acompaniaro, întovâiâşire companie, tovărăşie, societate; companionu, soţu, tovarăşu ; garnitura tacimu. ’ ACCOWPAGNAVKiîiso, wi. particulă gramaticală care însoţeşte verbele. ACcoMpjere, v. a. împlini, a indepl . ACComiîNAMEnto, m. punere împreună, însoţire. ACCOMUnAre, v. a. a pune împreună, a pune in comunii; a împărtăşi; — accoviunarsi, a trata cu mare familiaritate, a se înfrăţi; a se asemăna. acconckzzaf. comoditate, oportunitate; orna-mentu. acconciAbile, a. acomodabilu, de împodobitu. ACCONCIAMENTE, aw. intr’unu modu potrivitu, oportunu, cuviinciosu, comodu; la timpu; întocmai. ACCONCIAMENTO, m. acomodare, potrivire, întocmire ; oniare, gătire ; oportunitate ; avantagiu ; învoială, acordu; aptitudine, abilitate, capacitate, îmleminare, iscusinţă; artiliciu, artă. ACConiiAke, v. a. a acomoda, a potrivi, a întocmi, a ordina, a orîndui, a îndrepta, a repara ; a orna, a împodobi, a înfrumuseţa, a găti. a îmbrăca; a împâciui; a mărita; a prepara, a pregăti; a învăţa (şoimi); a tăbăci, a argâsi; a drege; — accanciarsi, a se acomoda; a se orna; a se învoi, a se acorda, a se reconcilia ; a intra la serviţiu; a se căsători; a se resemna; a so conforma, a se uniforma; a se pregăti. ACCONciatamente, avv. la timpu, a propo ; bine. ACCONCJATtfRA, f. acomodare; garnitură, găteală. ACCONCÎme, f. bonificare. ACCONCÎO, o. comodu, utilu, folositoru, avan-tagiosu, oportunu; acomodatu; preparatu; priinciosu ; — in acconcio, oportunu, la timpu, apropo, întocmai.^ ACCondisciîîîdere, v. n. a consimţi; a îngădui. ACCONE, m. luntre de dcsbârcatu, de descârcatu. ACCONSENTliiENTo, wi. consimţire, priimire, Ingâ- duire, concesiune, acordare. înovire; voe, ade-siunc, permisiune, încuviinţare. ACCoNSENTiRK, v. a. a consimţi, a priimi, a îngădui, a concede, a acorda, a da voe, a încuviinţa, a permite a admite, a accepta, a aproba, a găsi cu calc; — accontcntirsi, a se acorda, a se învoi. AOcoNSKNZiENTE, a. consiinţîtoru. ACcontAnza, f. apropiare ; familiaritate. ACcontAke, v. a. a da seamă ; a informa ; a găsi, a întâlni; - accontarsi, a avea o conferinţă. ACcontâto, a. famiiiaru, intimii. AccoNTKNTÂRE, v. a. a mulţumi, a îndestula. Acconto, vi. confidenta, correspondentu; anticipare. Af.vuxVEXiuE, v. n. a se cuveni, a se cădea. acyoitâre, v. a. a ucide, a omori. AciXMTi.vi'.iLE, a. de impreunatu, de impârecliiatu. AccorriAMENTO, wi. împreunare, imparechiarc. accoppiAke, v. a. a împărechia, a împreuna, a uni; — accoppittrsi, a se impârechia, a so împreuna; a se însoţi; a mărită, a se însura; — accopi'iare L Litere, a silabisi. ACCOITIATORE, vi. impârocliiătoru. ACCOITIATURA, f. împreunare ; o ncordanţâ. ACCOLTIAZIONE, /.unire. impâreebiare, impreiinare. ACCoUAMENTO, vi. întristare, durere, milmirc. accouAre, v. a. a intri ta, a centrist* adincu ; a mişca inima; — accorarsit a se întrista, a sc necăji. ACCORCKVOLE, a. c se poate scurta, prescurta. ACCokciamknto, vi. scurtare, prescurtare, abre-viare. accorciAiie, v. a. a scurta, a prescurta, a abrevia. accorgiatamente, avo. înt’uuu modu abreviatu, pe senrtu. ACCORCiATivo, a. abreviativu, care serveşte pentru a abrevia. ACCORClATolA, /*. cale mai scurtă; poteeâ. ACCORC1ATORE, vi. scurtâtoru, presem tatoru, abre-viatoru. ACCORCIATURA, f. prcscurtatură, abreviaturi. ACCORDÂbile, a accordabilu, ce se poate acoria. ACCOKDAMENTO, wi. acorduri;, potrivire, conciliare; concesiune, permisiune, voe, ingâduirc, încuviinţare, aprobare; concordare ; învoire, acordu; consunare. ACcOrdAre, v. a. a acorda, a potrivi, a concilia; a concede, a permite, a îngădui, a încuviinţa, a aproba, a găsi cu cale, a priimi; a concorda; a armoniza; — v. «. a concorda, a consuna, a couglâsui, a se potrivi; — accordarsi, a so acorda, a se învoi, a sc uni, a sc înţelege; a se potrivi, a se conforma, a se uniforma; a so împâciui, a sc reconcilia. ^ * ACCORDATAMtfNTE, avv. cu unu gându, dintr'unu acordu. accordat6re, wi. acordatoru, potrivitoru; îngâ-duitoru. ACCORDATtiRA, f. acordaturâ, consunanţâ. ACOORDEVOLK, a. acordabilu; potrivitu, propor-ţionatu. ^ ACCORDEVOLM^NTE, avv. potrivitu, în conglâsuire. ACCORDO, wi. acordu, convenţiunc, învoială, tocmeală; transacţiune, reconciliaţiune, împăciuire; concordanţă, consunanţâ, conglâsuire ; armonie, concordie; uniformitate, conformitate de pâ- apoorelAto—aci'rbo. r>ft rcri, bună înţelegere; — ambtr tVaccordo, es-scr d'actordo, a se acorda, a se înţelege, a fi uniţi. ACCOKElAto, a. strinsu în oorsetu. ACcdKtiEKSl, r. n. a baga de seamă. a pricepe, a zări, a descoperi, a cunoaşte, a siniţi, a du cu ochii, a prinde de veste. ACCORCiEVOLK, a. ce se poate recunoaşte; care poate zâri. ! accokuimento, vi. bâgare de seamă, zârire, descoperire, pricepere, recunoaştere; isteciune, iscusinţa ; născocire. aliorrehe, v. n. a veni iute. a alerga către ; a alerga, a veni intr’ajutoni ; a alerga împreună, a se grămădi. acuikrimknto, w. alergare, venire către; con-cursu. acooru’uomo. avv. ed interiez. săriţi! ajutaţi! acvoktamrnte, avv. cu isteţime, cu iscusinţă. accoutAke, v. a. a scurta, a prescurta. accoutezza, f. sagacitate, perspicacitate, isteţime, isteeiifne, dibăcie, iscusinţa, indemînare. accoktinAbe, v. a. a invâli cu perdele; a întări cu cortine. accokto, a. sagace, perspicace, astutu, isteţu, iscusitu,(lcşteptu,dibaciu, îndemânaticu jştiutu; deprinsu; — far accorto, a înştiinţa, a informa ; — stare aecordo, a se păzi, a se feri. acoosciArsi, v. n. a so rcstrînge, a se pitula. AtrosTAMfiNTO, w. apropiere; adesiune; familiaritate. ACCOsAnte, a. care se apropia ; apropiatu ; potrivi tu. ACCOSTANTEMENTE, aw. cu constanţă, cu stăruinţă. accostAue, v. a. a apropia; a nni, a împreuna; — accoharsi, a se apropia; a sc alia; a se face fainiliaru. ACCOSTATtiRA, f. apropiere, îmbinare, împreunare. ACCOSTJtvOLE, a. de apropiatu; afabilu, blajinu. ACtuSTO, a. apropiatu, învecinatu; - - ave. lingă, pe lingă, aproape, alăturea. accostolAto, a. cu coaste. accostumAnza, f. obiceiu, abitudine, învâţu. accostumAbe, v. o. a învăţa, a deprinde, a obi-cînui. accostumatamAnte, avv. după obiceiu. accostumAto, a. învăţata, deprinsa; moderata; rcgulatu; ordinaru, usatu, obicinuita, comuna. AC(:otonAre, v. a. a încreţi pîrulu dop o postavu. accovacciArsi, v. n. a se culca; a se ascunde. accovonAbe, v. a. a snopi, a face snopi. ACCOZZAMtiNTO, !W. ACCOZZATtiRA, f. adunătură, amestecătură. accozzAke, v. a. a aduna, a stringe, a împreuna ; — accozzarsiy a se uni, a sc împreuna, a se amesteca; a se încâcra. acCREDITAbe, v. a. a acredita, a pune in credita, a da credita, credinţă, crezâmintu, a conferi autoritate; — accrcditarsit a se acredita, a şi face creditu, a dobândi creditu. ACCRESC&NZA, f. creştere, adaugere, adausu, sporire, sporu. ACCRitscEBE, v. a. a creşte, a mări, a adauge, a spori; a multiplica, a immulţi; — t». n. a creşte, a se adauge. accresciuEnto , m. creştere, adaugere, sporire, adausu, sporu, mărire, iinuiultire, multiplicare, întindere, dilatare ; progresu ; ameliorare, îmbunătăţire, priire. ACcRESCiTivo, a. care arată adaugere, mărire. ACCRESCIT6RE, m. adăugătoru, crescătorii, întln-sâtoru. acckkspAre, v. a. a încreţi. AOi rksfati<'RA, f. încreţitură, increţealâ. accrezione, f. accesiune, adausu; acreţiune. a<;< kuscagliAre, v. a. a umplea, a presăra cu târiţâ ; a amesteca împreună mai multe lucruri eterogene. acvudIre, v. n. a se ocupa, a se îndeletnici, a a se sîrgui. aciti.Are, v. a. a înfunda; — accidarsi, a sc trage intr’unu colţii; a şedea odihnitu, a se lenevi. A(atlattAre„ v. a. a pune să şazâ pe curu; — acadattarsi, a şedea pe euru ; a cădea pe curu ; — acculattare le panchc, a se lenevi, a trăi in lenevire, a tăia câiniloru frunză. accumulamento, m. acumulare, grâmâdire. accumulAre, v. a. a acumula, a grămădi, a aduna, a stringe. AccuMULATAMitorrE, avv. cu grămada; araba-burea. accumulat6be, tn. grâmâditoro, adunâtoru, sfcrîn-gâtoru.j accumulazi6ne, f. acumulaţiune, grâmâdire, strîn-surâ. AceurARSi, v. n. n se posomori, a se mosorî. accttratAMANTE, aw. cu mare îngrijire, cu îni-nuţiositate. ACCURATEZZA, /. îngrijire, diligenţâ, sîrgainţâ, străduinţă, atenţiune, aplicaţiune, zelu; mi-nuţiositate. ACCfiSA, f. acusaţiune, pîrâ, învinovăţire, imputa ţiune. ACcUsAbile, a. acusabilu, imputabila, de invino-văţitu. ACctsAntf, »w. acusatoru, acusantu, pîritoru. accusAre, v. a. a acusa, a imputa, a denunţia, a pîrî, a învinovăţi; a manifesta, a descojKui; a înfrunta, a probozi; a mărturisi, a recunoaşte ; — accusarsir a se acusa ; a şi mărturisi păcatele, a se spovedi. ACCUSATiVO, tn. acusativu, ca sul u acu nativa. ACCTTSATdiîE, m. acusatoru, pîrî toru, învinovăţi toru. ACCUSAT^Rio, a. acusatoriu, cuprinzătorii de acu-saţiune. AccusAZidNE, f. acojsam£nto, 717. acusaţiune, pirire, acusare, imputare, învinovăţire; delaţiune. ACtfFAW», a. acefalii, fără capu. acerAia, a cerata. /*. ACERitro, vi. pădure de arţari. acere amante, avv. prea de timpuriu, prea cu-rimlu; cu obhtinaţiune, cu pertinacie; cu asprime, amarnicu. acere A re, v. a. a înăspri, a amari, a întărită, a necăji, a întrista; — acerbarsif a se face mai greu ; a se înăspri. ACEUitftTTO, a. acriu, acrişoru. ACERRitzzA , acekiutâ, f. acerbitate, asprime, acrime ; a măriei une; iuţime, iuţeală, inlâri-tare; rigoare, severitate, străşnicie, cruzime. Ac£klo, a. necoptu ; tinâru, june; acerba, aspru, acru, inţepătoru; amaru, necăjitoru, supără- Acero—acquitiuna. 69 torn; iute. rigorosu, crudu, strasnicu; obşti-1 natu; prostu, mojicu. Acero, m. acera, f. aceru, arţaru. acerriaîamexte, avv. amamicu. ACtfRRMo, a. amarnicu, aspru, crudu, ferosu, straşnicu. aceutello, m. unu felu de şoimu. acervo, »?. grămada, cârdu, mulţime. acetAbolo, m. sticluţă de oţetu. ^ acetAio, vi. oţetaru, fabricantu de oţetu, vinzâ-toru de oţetu. acetAre, v. o. a drege, a găti cu oţetu, a acri, a oţeţi. acetAto, a. oţetita, acritu, înâeritu; — s. m. acetatu (sare). acetico, a. aceticu (acidu). acetificazi6ne, f. acetificaţiune, acotificare.c»t<1ţin\ acetîRE, v. n. a se oţeti, a se acri. aceto, tn. oţetu. Acet6sa, f. mâcrişu (o plantă). acetosElla, f. mâcrişoru, trifoiu acru (planta). acetositâ, f. oţeţime, acrime. ACETdso, a. oţetosu, acru, acidu; gătitu cu oţetu. ACHiNA, f. ACHENE, ACHtfNJO, m. achenâ. fructu care nu coprinde decâtu o singură seminţâ. ACiiiLLEA, /*. achilea, coada şoaricelui (plantă). achIto, m. achiu (la biliartu). aciculAre, a. acicularu, în formă de ace. acidificAre, v. a. a acidificn, a acri, a oţeţi. ACiDiFiCAZitiNE, f. acidificaţiune, prefacere in acidu. aciditA, f. aciditate, acrime. Acido, a. acidu, acru. acîdulo, a. acidula, acria, uşoru acidatu, acrişoru. acidOme, m. aciditate; lucru acidu. Acino, m. acinâ, bobu ; slmbure. ACiNdso, a. acinosu, cu boabe. aoOnito, tn. aconitu (plantă); orice felu de veninu. Acobo, m. acorâ, nume genericu alu unoru plante. acotilSdone, o. acotiledonu, fără cotiledoni. Acqua, Aqua, f. apă; udu, urină ; riu ; mare ; lacu ; ploae; bale j băutură ; orice licuidu ; — acqua Santa, acqua bcncdetta, apă sfinţită, aiasmâ; — acqua correnteţ apă curgătoare ; — acqua stagnante, apă stătătoare; — acqua piovana, apă de ploae; — acquc di latte, zeru; — acqua regia, apă tare; — acqua vira, apă de isvoru ; — per acqua, pe apă ; — le acque sotio bas se t apa e mică; — pestar V acqua ntl mortaio, farc acqua in un vaglto.a se osteni in deşerta, a prinde pe orbu şi a i scoate ochii; — fare un buca nclV acqua, a nu isbuti; — stare fra duc acquct a fi la îndoială ; — lavorar sott' acqua, a lucra subt ascunsu; — aver mantcllo aâ ognt acqua , a se acomoda . a se regula după împrejurări; — fuggir Vac-qua soito U grondaie, a ajunge din puţu în lacu. acquacchiAre, v. n. a slăbi, a se jigări. acquacedrAta, f. limonada. acquacedratAio, m. vinzâtoru de limonada. acquafQrte, f. apă tare, acidu nitricu. acquafrescAio, tn. vinzâtoru de apă proaspătă. acquAio, m. canalu, conductu de apă; — a. relativa la apă. acquaiu6lo, fn. sacagiu; adâpâtoru; — a. apâ-tosu; — far d*una bolla acquaiuola un can~ cherot a face din ţinţaru armâsaru. aciuare, v, a. a adâpa, a stropi, a uda. acquArio, tn. vârsâtorulu (zodie). acquartierâRE, r. a. a încuarticra, a aşeza în cuartiru ; a aşeza in lagâru ; — acquarticrarsi, a lua cuartiru. ' acquarzi-nte, f. rachiu, spirtu. acquastrIno, a. aposu, apâtosu. acquAta, f. provisiunc de apă. acqfatIccio, tn. vinu de tescovină. ACQUATIOO, ACQUATILE, ACQUARUORO, ACQUATfVO, a. acuaticu. apâtosu, de apă, relativu la apă. acquatînta, f. acuatintâ, o manieră particulară de a săpa tablouri în aramă. acquattArsi, v. n. a se pleca, a se pitula, a se ascunde. acquavîte, acquaviTA, f. rachiu, vinarsu. acquazzoke, vi. povoiu, ploae repede. ACQUAZZtfSO, a. ploiosu. acqued6tto, acquid6tto, tn. apâductu, canalu, conductu. Acqueo, a. de apă, aposu, apâtosu; relativu la apă. acquerEccio, tn. ibricu, vasu de apă. ACQUERtfLLA, f. ploae uşoară ; acuarelă. ACQUERELlAke, v. a. a desina la acuarelă acquer^llo , m. acuarelă; deseniu fâcutu la acuarelă. acqueriîgiola, f. ploae măruntă. acquetAre, v. a. a astîmpâra, a linişti, a alina, a potoli; a îndestula; — acqnetarsi, a se as-timpâra; a consimţi. ACQUETTA. f. apă mică ; ploae uşoară ; otravă. ACQUicitLLA, f. ploicică; apşoarâ, apă mică, rîu-leţu. acquid6so, a. apâtosu, nmedu, jilavu. acquiescere, v. n. a se astîmpâra, a se linişti; a se repausa. acqujesc^nza, f. astimpârare; indestulare, mulţumire. acquietamento, m. astimpârare, liniştire, potolire. acquietAre, v. a. a astîmpâra, a linişti, a potoli, a împăca, a îmblânzi; a îndestula, a sătura, a mulţumi. ACQUiRtfNTE, w. acuirontu, cumpârătoru ; muşteriu. ACQUIS1T1VO, a. acuisitivu, ce se poate dobândi. ACQUisiTÎZio, a. acuisitu, împrumutatu, neprimi tivu. acquisîto, o. acuisitu, dobânditu, împrumutatu, nenaturala, neprimitivu; — s. tn. lucru dobânditu. acquisitOre, m. acuisitoru, acela care acuistâ, dobândeşte. acquisjzi6ne, f. acuisiţiune, dobândire; cumpărare. acquistAbile, a. acuistabile, de acuistatu, de dobânditu. ACQUisTAMitNTO, m. acuistare, dobândire, căpâtare. acquistAre, v. a. a acuista, a dobândi, a căpăta, a agonisi, a obţinea, a repurta, a câştiga: a cumpăra; a se folosi, a profita; a învăţa; a şi însuşi, a şi apropria, a lua prin silă; a înainta, a spori. ACQuIsto, tn. acuistu, lucru acuistatu, dobînditu ; aquisitiune, dobândire, căpâtare, cumpărătoare ; creştere; profitu, avantagiu, sporu, ameliorare. ACQUlTRâiA, f. ploicică, ploae uşoară. Digitized by Google 60 ACQUITRINO.—ADPIRIZzArE. acquitiî-INO, m. apa moviîstinoasâ. ACQurntiNoso, a, morâstinosu, bâltosu. ACQUIVENTO, ♦». ploaC CU VÎlltu. acquotJna, f. ploicică; — avere, venire Vacquo-lina alia bocea, a i curge cuiva balele. acqu6so, a. aposu, apâtosu. ACRE, a. acru, înţopâtoru ; aspru; subţire, p:\trun-zâtoru ; perspicace, isteţu ; durerosu ; crudu ; atingâtoru. ACRKD1NE, acrimokia, f. ncrime; asprimo ; rigoare; iuţeala, aeerbitate. acrimonic, mordacitate. ACREDULA, f. privighetoare (pasere). ^ agremente, aVv, cu asprime, cu acrimonic. ACRiMOXtoso, ACRiMdxico, a. acriuioniosu, aspru. Acro, m. pogonu (mâsurâ do pâmintu); — a. acru. acrobata, m. acrobatu, peclivanu. agromAttoo, a. acromatieu. ACROMATisMO, m. acromatismu. ACRoroLT, f. acropole, citadela, castelu. A critico, m. ac ros tic! iu (compunere poetica). ACROTEuio, m. acrotcru, pedestalu ; promontoriu. acujre, v. a. a ascuţi. ACtflko, m. virfu, boldu; vorba muşcătoare. ACtiME, m. oscuţişn, ascuţime; vîrfu; isteţime, fineţii, ponotraţiune, subtilitate, perspicacitate. ACUMInAre, v. a. a ascuţi; a subţia. acuminato, a. ascuţi tu, acuminatu. ACll.STlCA, f. acustica, ştiinţa sunetului. acustico, a. apusticu, relativu la fenomenele auzului. acutamente, avv. cu penetraţiuno, cu fineţa. acutAngolo,aguziângolo, a. cu unghiuri ascuţite. Acut£zza, ACUITÂ, f. ascuţime; subtilitate, pe-netraţiune , perspicacitate , fineţa , isteţime; iuţeala, putere, intensitate, energic. ACijto, a. acutu, ascuţitu, cu virfu; subţire, pâtrunzâtoru, penetrau tu; arguţiosu, işteţu; muşcâtoru, mordaco, atingâtoru, satiricu ; iute; — dolore acuto, durere vie, pâtrunzâtoaro; —morbo acuto, maladia iute; — angola acuto, unghiu ascuţitu. AD, prep, la, in; sine, pentru; ca; cu; de; dupâ. adacquAbtle, o. de adâpatu. apacquamknto, m. adăpare, irigare, udare. apacquAre, v, a. a adâpa, a iriga, a uda; a stropi, a improşca; a modera, a împuţina, a astâmpăra. AUACQUATURA, f. adăpat ursi, irigaţiune. apagiAre, v. a. a acomoda, a da comoditate; a a aşeza, a rindui; a pune josu binişoru; — adagiarsi, a se acomoda, a se odihni, a re-pausa; a se purta dupâ timpu; a lucra încetu; a întârzia, a pregeta. abAgio, avv. încetu, binişoru, moale, adagio; — 8. m. adagiu, macsimâ, sentinţa, proverbu, zîcâtoare. ABAmAnte, m. adamantu, diamantu. ABAKANTiNO, adamantinu, dc diamantu, ca dia-mantulu; tare, vîrtosu. ADAMiTA, m. adamitu (ereticu). abârce, f. spuma de sare, adarcâ. abaspekAre, adasprire, v. a. a înăspri,a întărită. adastArsi, v. n. a adăsta, a sta. ABAstiAke, v. n. a pismui, a urî; — adastiarsi, a se detesta. abattAbile, a. adapta ilu, ce se poate adapta. adattâbilitA, f. adaptabilitate, aptitudine, ido-ncitate. ^ ADATTAcemARE, v. a. a potrivi, a uni râu. ^ ^ abattamiÎinto, vi. adaptare, acomodare, potrivire. adattAre, v. a. a adapta, a. acomoda, a potrivi, a uni; a face aptu, capabilii; — adattarsi, a se acomoda, a se potrivi; a se câdea, a se cuveni; a se acorda; a se resemna. adattatamente, avv. potrivitu, cuinu se cado. adAttazione, f. adaptare, acomodare, potrivire. adAtto, adattato, a. aptu, acomodată, potrivitu, abilu, idoneu, buuu, oportunii, cuviinciosu. ABPAXAiAto, a. bânosu, paraleu, avutu, bogatu. abbArst, v. n. a baga do seama, a pricepe, a înţelege, a recunoaşte, a afla; a se sili; a se potrivi. adbaziAre, v. a. a supune la vamâ. adbebilîre, AbdebolIre, v. a. a slăbi, a desputeri. abbebitâre, v. a. a pune in socoteala cuiva; a imputa. abpecimAre, v. a. a dijmui ;azecima,a zeciui. abpecimazi(5ne. f. dejmuîre; zccimare, zeciuire. abdensamento, ut. indesare, condesare; îngrcşarc. Abdex3Are, v. a. a îndesa, a condcsa; a ingroşa» a clicâi. abdentAre, v. a. a apuca cu dinţii, a muşca. ADDENTELlArC, v. a. a îndinta; a întreprinde. abdentellAto, m. îndintâturâ, lucru îndintafcu. abdextrArk, v. a. a peuetva,a pătrunde; — adden-trarsi, a pătrunde adîncu, a se adinei, a intra afundu. ADD^ntro, avv. înlâuntru, în fundu. ADDESTBAMtfNTO, m. învăţare, deprindere, ecser-citaro. ADDE3TRÂRE, v. a. învăţa, a deprinde, a ccser-cita; — addestrarsi, a se deprinde; a se isteţi: a se acomoda. addestratore, m. invâţâtoru, admâiestrâtoru. ADBETTO, a. atîrnatu, consacrata, destinatu. adpiacente, a. adiacentu. d’alâturea. ADBiitTRO, avv. îndârâtu, dupâ; mai nainte; — per Vaddictro, în trecutu^ — dare addictro, a da îndârâtu ; — ritomare addictro, a se întoarce îndârâtu. abdiettIvo,. a. adiectivu, adjectivu. ABDimanbArR, v. a. a cere, a întreba; — addi-mandarsi, a se numi. apdimesticAke, abbomesticAue, v. a. a domestici, a dumesnici, a domivî, a îmblânzi, a învăţa, a obicinui, a deprinde; — addimesti-caret, a' se domestici, a se familiariza; a se înrâţ^. ADDIhorAre, v. n. a şedea, a sta, a locui, a sălăşlui. ADDio, avv. adio, cu Domnulu, remâi sânâtosu; — s. m. salutare; — dire aădio, a lua zioa bună, a se congedia; a renunţa. abbIre, v. a. a destina, a orînihii, a asemna; — addirsi, a se consacra, a se dedica; a se potrivi; a se cuveni, a se câdea. abdirizzamento, m. îndreptare ; întoarcere către; adresare. apdirizzare, addrizzAre, v. a. a îndrepta, a face dreptu, a potrivi; a întoarce către; a drege; a restabili; a povâţui; — addiritzarsi, a sc îndrepta; a se adresa; — indir izzare la ADDIRIZZO.—ADE3CARE. parola a taluno, a îndrepta vorba către cineva. a ADDiRÎzzo, m. Îndreptare; adresa. a ADDISOIPLINÂre, v. a. a disciplina, a pune în disciplina; a formn, a învăţa, a povaţui, a supune, a îndrepta. ^ ADDITAMKUTO, ro. arătare cn degetn, însemnare; alansn. a ADDItAre, v. a. a arata cu degetu, a înremna. ADDiTTO, a. datu, dedatu, dedic atu, ocupata; obligatu; dispusu. # ADDIVENIRE, v. n. a se întimpla; a deveni, a so face. . . i |. ADDIZIONÂLE, a. aditionalu, adăugitu, de adau-gitu. . , . ADDiziONE, f. adiţiune, adăogire, adaugere; însumare, suma, adunare; lucru adaugi tiu ADDOBBAMENTO, wi. ornare, împodobire, înfrumuseţare; ovnamontu, podoabă; imbrâcaminte, haine. addorbAre, . v. a. a orna, a împodobi, a înfrumuseţa, a găti; a îmbrăca; a drege bucatele. ADDdBBO, w. ornamentu, împodobire, podoabă; BOSU. ADDOgAto, a. dungatu, vărgatu. ^ ADDOLOlRE, ADDOLcAue, v. a. îndulci; a mitiga, a uşura, a alina, a mulcomi, a îmbinn/.i, a astîmpăra; a consola, a măngaia; — addolcivsi, a se îndulci, a se îmblânzi. ^ ADDOLcrnvo, a. îndulcitoru, potolitoru , mulcomi toru. a . arpolorAre, v. o. a întrista, a supura, a mălini, a necăji; — addolorarsi, a se îutrista, a so necăji, a suferi, a se plânge. . adrolorAto, a. tristu, durerosu, mâhnitu, m-tristatu, nccâjitu. > , . adpomesticamento, m. domesticire, dumesnieire, îmblânzire. g . . \rroaiesticâre, v. a. a domesticiră dnmcsnici, a dumiri, a îmblânzi, a familiariza, a învăţă, a obicînui, a deprinde; — addoincsticarsi, a se domestici, a so familiariza, a se învăţă. a odomesticiievole . a. facilu de domestici tu, do mvuţatu. . aprominAle, a. abdominalii, alu abdomenului. arpomixe, APl6me, m. abdomenu, vintre, pântece. .ARPorÂKSl, v. n. a urma, a se pune in urma cuiva. . AnnorPiÂlîll.E, a. duplicabilu, care so poate îndoi. ADDorviAMENTO, m. duplicare, îndoire. ^ # appoitiAre, v. a. a duplica, a îndoi; a im-mulţi. a > a ABBorriATiJRA, f. dupllcaturâ, îndoiturâ. ADDORMENTAMENTO, m. adormire. ^ appormentAre, v. cr.-a adormi; a amorţi, a slăbi, a aţipi, a a**omi, a mocni; a face să nu bage de seamă; — addonnentnrsi, a adormi; a muri; a nu băga bine do seamă; a se lenevi, a noîngriji; a se astîmyâra. ADDORMENTATi'mE, m. adormitorii, amorţitoru. ardormentazione, f. adormire; amorţire. ^ arrormIre, v. a. a adormi, a amorţi; a opri, a impcdica. \ddossam6nto, m. însuşire, atribuire; însărcinare; îndosire. arrossAre, v. a. a însuşi, a atribui, a imputa, a da; a încarci, a însărcina, a comite; a îndosa o poliţă; — addossarsi un' impegno, a se îndatora, a şi lua vreo însărcinare. ADPOSSO, avv. pe spate, in spinare; pe Bine; către; — dar addosso, a ataca, a năvăli; — rinmncrc addosso ad «no, a trăi din spinarea altuia. ADDotto, a. adusu; citatu, adusu do mărturie. addottokamento, m. dare sau luare de doc-toratu. ADDOTTOR AlîE, v. a. a da docfcoratuln; — addot-torarşi, a lua doctoratulu. appottrinamento, in. ardottrinati5ra, f. învăţare, învăţătura. Apdottrinare, v. a. a învăţa, a instrui; a po-vâţui; — addvttrinarsi, a învăţa, a so instrui, a se procopsi. addottkinevole, a. capabila de a priimi îuvâ-ţâturâ. ADDRArrARE, v. a. a drapa, a îmbrăca, a orna cu draperii. apprizzAke, v, a. a îndrepta; a drege; a adresa. apritIbile, a. aducibilu, de adusu, ce se poate aduce. ARDUCITore, m. aducâtoru, ducătorii. adpurre, apducere, v. a. a aduce, a duce; a conduce; a reduce; a cita, a recorda, a pomeni; a aduco do mărturie; a produce, a causa, a pricinui; — addursit a se duce, a se conduce. adduttOre, m. abductoru (muşchiu). addtjzione, f. abducţiune. ADEGUAMENTO, t». adecuare, potrivire, proporţionare. ADEGuArk, v. a. a adecua, a potrivi; a asemăna, a alătura, a compara; — adeguarsi, a se face ecnalu; a se proporţiona, ADEGUATAAIENTE, avv, potrivitu, cu proporţiunc; pe deplinu. AREAiriim.E, a. care se poate împlini, de împliniţii. AREMTIMENTO, ni. împlinire, depliniro, îndejdinin*. AREMî’Ike, adkmpiere, v. a. a împlini, a deplini, a îndeplini, a pnne în lucrare, a realiza; a observa, a păzi, a păstra; a satisface ; a suplini ; — adempirsi, a se împlini, a so verific i, a so realiza, a fi pusu în lucrare, în fiinţă. APU’TO, m. adoptu, iniţiaţii ; discopolu ; sectatoru. auequAto, a. adecuaţii, potrivitu, proportionatu. ARl-ap'TAZLONE, f, adecuare, parificare, potrivire. aderente, o. aderentu, aderinte, lipitu, unitu ; jjartisanu. ADERENZ.v, f. aderenţă, lipire, ţinere, unire, atîr-narc; înclinare; relaţiune; amicie; protecţiune. Adauge re, v. a. a înălţa, a ridica. ARKRiMENTO, m. aderenţă, ţinere, lipire, unire; consimţire, Ingâduiro, aprobare, încuviinţare. ADEKÎUE, v. n. a aderi, a sta lipitu, a ţinea de; a fi aluturatu, a avea înclinare sau relaţiune; a se atîrna, a fi dependenţii; a părtini; a consimţi, a aproba, a îngădui. adekt ioAesi, îi. n. a se buriea, a se urca, a ee acâţa, a se sui acâţânduse cu rnânelo si cu picioarele. APESCAMENTO, m. ^tragere, momire, ademenire, amăgire. apeşi Âke, aescAre, v. a. a atrage, a momi, a ademeni, a amăgi, a seduce, a linguşi; — ades-carsi, a se complăcea. Digitized by Google 62 APESCAT6KE. t ADUNARE. adkscat6re, m. atrâgâtoru, linguşitorii, ainâgi-toru, 8eductoru. ADESifaîE, f. adosiune, lipire, unire; consimţire, tinere de o partidă. adesivam^NTE, avv. cu adestune, consimţindu. APEsivo, a. adesivu, consimţitoru, priimitoni, aprobatoru. adesso, avv. acumu. ADIACENTE, a. adiacentu, d’alăturea, alâturatu. ADIAC^NZA. f. adiaccnţâ, âtirnare. alăturare, dependenţă ; locuri dependente, alăturate. ADIÂNTO, vi. adiantu, pîrulu vinerei (plantă). adimAre, v. a. a cufunda, a da in fundu, a da josu; — adimarsi, a se cufunda, a se da in fundu, a se adinei. ADiNAMiA, f. adinamie, împuţinare a forţeloru vitale. Adipe, f. grăsime ; sacrificiu, victimă, ostie, jertfa. ADirtiso, o. adiposu, grasu. adirami^NTO, m. mâniare, supărare, întâritare, înfuriare. adirAre, v. a. a întărită; — adirarsi, a se mânia, a se înfuria, aptratamente, avv. cu mânie, cu furoare, cu furie. adikAto. a. mâniosu, înfuriatu, supăratu, in-tăritatu. adîre, v. a. — adire uri' eredita, a accepta, a primi o ereditate. ^ ADlR^VOLE, a. supârâtoru; supârăciosu.necâjiciosu. adiroso, a. iracundu, furiosu, pornitu spre mânie. Adito, vi. intrare, accesu, pasagiu, trecere; oca-siune, prilej u. ADIUTORE, m. adiutoru, ajutora, ajutătora, coad-iutoru. ADiUToRiO, m. ajutora; umâra, osulu mnârului. adiuvAnte, a. ajutâtoru, conlucrâtoru. apiuvAre, v. a. a ajuta, a coopera, a conlucra. ADocciiiAMKNTO, vi. uitare, privire, ochiadâ, căutătură, aruncătură de ochi, ocliiarc. apocciiiAre, aocchiAre, v. a. a ochia, a privi, a căuta; a descoperi, a zări, a deosebi; a cerceta. adolescente, vi. adolescenta, june, tinâru, flăcău. aDOLE.scenza, f.adolescenţă, junie, juneţe, tinereţe. adombkamknto, vi. umbrire, umbră; inclupuire. adomurAke, v. a. a umbri; a închipui, a înfăţişa, a representa ; a însenina, a semnifica; a bănui; a da cuiva umbră; — adombrarsi, a bănui, a se sfii, a se teme; a se umbri, a se obscura, a se întuneca. A don a UE, v. a. a apăsa, a domoli, a cotropi. apoNE, vi. eicisbeu, curvaru, ibovnicu ; anemonă. APonio, APuNICO, a. adonicu (unu felu de versu). apuntAke, v. a. a vitupera, a înjura, a sudai, a desonora; — adontarsi, a se supăra, a lua in nume de râu, a se necăji. ADONTtfso, a. infamantu, desonorantu, ruşiiiusu. adoperApile, a. de întvebuinţatu. APOPERAMENTO, m. întrebuinţare, apoperâre, v. a. a întrebuinţa, a pune in lucrare ; a ocupa, a îndeletnici; a lucra ; a causa; — adoperarsi, a se ocupa, a sc îndeletnici, a se sili, a se sîrgui, a se osteni. ADOPERATtiRE, m. întrebuinţâtoru. apoppiam^NTO, m. opiarc, aromire cu opiu. apoppiAre, v. a. aopia, a da opiu, a aromi cu opiu. uhutiAto, m. opiatu, infusiune de opiu. vporAbile, a. adorabilu, demnu de adoraţiune, de amoru. adoram^nto, m. adorare, închinare; onorare; amoru. ADOrAre, v. a. a adora, a se pleca cu respectu, a se închina, a aduce cultu; a iubi cu infocaro; a onora; a rivni. APORATORE, m. adoratoru, incliinâtora, venera-toru, slâvitoru; amantu, amorezu, iubitoru, amatoru. • apouazione, f. adoraţiune, închinăciune, vene-raţiune, reverenţă, onorare, slăvire, amoru in-focatu, cultu. adorezzAre, v. n. a fi umbră, răcoare. apoknamente, apornatamknte, avv. într’unu modu ornatu, cu eleganţă, cu graţie. adornamento, m. adornare, ornare, împodobire, înfrumuseţare, gâtire; adornamentu, ornamenta, podoabă. ADORNARE, v. a. a adorna, a orna, a împodobi, a înfrumuseţa, a găti; a face onoare, a da lustra; adornarsi, a se orna, a se împodobi, a se găti. ADORXO, a. ornatu, adornatu. împodobita, gătita, infrumuşeţatu ; fruniosu, elegantu , graţiosu ; — s. vi. ornare. ADOTTAMENTo, vi. adoptare; îmbrăţişare, luare, însuşire. ADOTtAke, v. a. a adopta, a priimi de fiu. a face copilu de sufletu ; a şi însuşi, a alege, a lua, a îmbrăţişa. ADOTTATore, m. adoptatoru, adoptantu, tată de sufletu. ADOTTÎvo, a. adopţivu, de adopţiune, de sufletu. APOZidNE, f. adopţiune, adoptare; priimi re, alegere. adragAnte, f. adragantâ. ADUGGlAre, v. a. a da o umbră vătămătoare; a corupe ; a deochia ; — v. n. a ofili, a se jigări. ADULARE, t;. o. a adula, a linguşi, a măguli; — (idularsi, a se adula, a se linguşi, a se măguli. ADULATORE, m. adulatoru, linguşitoru, mâgulitoru. adulatoriamente, avv. cu adulaţiune, cu linguşire. ADULATorio, o. adulatoriu, adulativu, de linguşire. ADULAZione, f. adulaţiune, linguşire, măgulire. adulteramknte, avv. prin adulteriu. APULTERAMENTO, m. auulterarc, falsificare, stricare, alterare. . adulterAke, v. a. a adultera, a falsifica, a altera, a schimba, a preface, a strica; — v. n. a comite unu adulteriu, a preacurvi. adulterature, m. adulteratoru, alteratoru, falsifica toru. adulter azione, f. adulteraţiune, alteraţiune, falsificaţi une ; adulteriu, preacurvie, comiterea unui adulteriu. APULTEKiNO, a. adulterinu. de adulteriu; ba-stardu, născutu din adulteriu; falsificatu, meşteşugită ; fraudulentu. APULTtiuio, vi. adulteriu, preacurvie. adultero, m. adulteru, preacurvara; — a, adulterinu ; falsu. apulto, a. adult, virstnicu; puterosu, robustu. apunamento, vi. adunare, stringere,culegere,unire. ADUnAnza, f. adunanţă, adunare, strinsură de oameni, cameră, senatu, sfatu, consiliu. AdunAre, v. a. a aduna, a uni, a întruni, a culege, a împreuna, a strânge împreună, a con* ADUNATA.—A FFATTUR ATdUE. G3 voca; a conţinea, a coprinde ; — adunar pen-siero, a se gândi; — adunar si, a se aduna, a se uni, a se stringe împreuna, a se împreuna. ADTTNÂTA, f. adunare, adunătura, strinxurâ de oameni. APUNATdRE, m. adunâtoru, culegâtovu, stringâtoru. ADUNCAre, v. a. a încârliga, a încovoia, a recurba, a da forma unui cârligu ; — aduncursi, a se încârliga. AD1ÎNCO, a. incârligatu, îneovoiatu, recurbaţii, strâmhu, curbu; deşteptu, isteţu, sagace. ADUNGmÂKE, v. a. a apuca cu gliiarele, cu cleştele. ADTiNQrE, DUNQUE, cvng. aşadar, d;vr, deci, prin urmare. ADUSAbb, ATJSAbe, V. a. a învăţa, a abitua, a obicl-uui, a deprinde; — adusarst, a se învăţa, a se obicTuul. ADUSTAre, v. a. a rumeni, a pârli, a usca. ADtiSTO, a. rumenoflu, pîriitu de soare, uscatu. Aeke, m. aeru; climă; vintu, suflare; ceru; gasu. AKEEO, a. aereu, aerianu; inaltu, înălţat», su-blimu; fără temciu, vanu, deşert», zâdurnicu, cbimericu. AERlFlCAZrtNEj f. aerificuţiune, prefacere în acru. AERRfGkme, ci. aeriforrau, ca aerulu, în forma i aerului. AERImAnTE, m. aerimantu, ghicitoru din aeru. AEKlMANZlA, f. aerimanţie, divinaţiime din aeru. AER 1 NO, a. aerinu, în faţa aerului. AER6LITO, m. aerolitu, piatră căzută din ceru. AEBOMETBiA. f. aerometrie; ştiinţa care studia proprietăţile aerului şi măsoară densitatea lui. AER6METHO, m. aeroinetru (instrumeutu de fi.sica). AELOKAuta, m. aeronautu. AEROSTATICA, f. aerostatică, ştiinţa ecuilibrului aerului şi alu corpuriloru cu aerulu. aekostato, m. aerostatu, balonu aerostaticu. AFA, f. nâdufu, greutate de a răsufla, aeru stricatu; dcsgustu, plictisire; — far afa, a de.xgusta, a plictisi. afATO, a. necoptu; slabu, debila. AFtuO, m. afeliu, distanţa cea mai mare de soare. AFEREsr, f. aferese (figură gramaticala). AFFAbile, a. afabilu, blându, blajinii, prietenosu, dulce, amicalu, amabilu, dragă,stosu. AFFABILITA, f. afabilitate, blândeţe, blajinitute, dulceaţă. AÎFABILM^NTE, aw. cu afabilitate, cu blajinitate. AFFACCEKDAbsi, v. n. a se ocupa, a se îndelct-j nici, a munci, a se sili, a se sirgui, a se strădui, a se trudi, a se osteni. AFFACCENDAto, a. ocupatu, plinu de afaceri. AFFACCETTAre, v. a. a fâţui, a tăia cu mai multe feţe. AFFACCHINÂRSI, v. n. a se osteni ca unu hamalu. AFFACCiAre, v. a. a aplana, a netezi, a onli, a potrivi; a înfăţişa*; — affacciarsi, a so înfăţişa; — affacciarsi a ăignită. a aspira, a fi candidata la vreo demnitate. affaitAre, v. o. a găti, a orna, a împodobi. AFFALDAre, v. o. a sbîrci, a încreţi, a îndoi, a face îndoituri, dungi, cute, încreţituri; — affaldarsi, a se îndoi, a se încreţi. affaloellAre, v. a. a destrăma. affamâre, v. a. a înfometa, a strimtora. a sili prin foame; — u. n. a flămânzi, a fi flămânda. affamAto, a. flâmându; rivnitoru, doritoru, avi. du, lacomu. AFFAMiEE, v, n. a flămânzi. ATFANgAhe, v. a. a noroi, a înnoroi, a întina; — affangarsi, a se întina, a se umplea cu noroiu. Affannamento, m. gifâire ; muncă, chinu, turbu-rave a spiritului, neodilmâ, neastimpâru; oste-nire, opintire, hînire. affannAiîe, r. a. a turbura, a mîhni, a chinui, a neodihni, a osteni; — affanncirsi, a se turbura, a se chimii, a se neodihni; a se osteni, a se opinti, a hi ni. AFFANNATdRE, m. turburâtoru; înteţitoru. AffAnno, m. gîfâire, respiraţiune grea, dificultate de a respira; neastimpâru, turburare, neo-dihnâ, întristare; dcsgustu, fastidiu; osteneală, opinteala. AFfannone, m. care se îndeasă, se bagă în toate lucrurile, factotum, omu plinu de trebi, care face pe oniulu cu treabă. affannosam£nte, aw. gîfâitu; cu neastimpâru, cu nedilinâ. affannC'30, a. gîfâitoru, cnre resuflâ cu dificultate ; ueustiuipâratu, turburatu, intristatu; tur-burâtoru. affardellAke, v. a. a împacheta, a înfăşură, a stringe. ArFÂKE, m. afacere, treabă, pricină, lucru, împrejurare ; negoţu ; importanţa ; gradu, rangu, con-ditiune; — uomo di mal affare, omu râu. imoralu, berbantu, nemernicu. affArşi, v. n. a se potrivi, a veni bine, a se cuveni. affasctAue, v. a. a lega, a stringe surcele, tîr-şuri s. c. 1. AFFASCINAÎlfoîTO, m. AFFASCINAZI NE, f. fermecare, fermecători, vrăjitorie, amâgiturâ, deocbicre, fascinaţiune. AFfascinAre, v. a. a fascina, a amăgi, a fermeca. a incinta, a deocliia; a orbi, a ademeni. AFFASCiNATditE, m. fascinatoru, fermecdtoru, vrâ-jitoru, încântătoru, deocbiâtoru; amâgitoru. ademenitoru, înşelatoru. affastellAre, v. a. a lega, a stringe, a face legături ; a amesteca, a încurca unu lucru cu altuhl. a nu face deosebire. affastidike, v. a. a desgusta, a insufla scârbă. affatapfiAke, v. a. a fascina, a amăgi; a ameţi, a uimi. affaticamento, m. osteniie, obosire; muncă, os-■ tenealâ. ocupaţiune lungă şi ostenitoare. ! affatic ante, a. osteuitovu, obositoru ; greu. affaucâre, v. a. a osteni, a obosi, a fatiga; a turbura, a pricinui agitaţiune; a întrista; a apâsa, a împovăra ; a desgusta; — affaticarsi, a se osteni, a se obosi; a se trudi, a se sirgui. affatic atGke, m. muncitoru, lucrâtoru, sîrgui-toru. ^ affAtto, aw. de totu, cu totulu, pe deplinu; — mente affatto, nicîdecumu, nici intr’unu felu, de locu. j affattt;ua5iento, m. încântare, fermecare; meş- j teşugsre. | affattckare. affattuccuiAre, v. a. a încânta, j a fermeca; a amăgi, a ademeni; a falsifica, a j adulţi ra, a meştvşugi. ' affaTITRAtOke, w. încântătoru; falsifica tom. 64 ÂFFATTURAZIONE—ÂFFLiaUEKE. AI-fAîturazi6ne, f. fermccătură, vrâjiturâ; falsi-licaţiune. AFFAZZONaukxto, în. ornare, împodobire, gâtire, dregere. affazzonAre, v. a. a găti, a chiti, a orna, a împodobi, a drege. AFFfc, inicricz. pre legea mea, zeu! cu adevuratu; de sigura. affermAîtknto, in. afimare, întărire, încredinţare. affkrmantemente, avv. cu încredinţare, cu certitudine. AFFERmAre, v. a. a afirma, a întări, a încredinţa, a adeveri, a certifica, a asigura; a aproba; a confirma; a consolida; — a ffer mar si, a se intiîri, a se consolida; a creşte. AiTEItoiATiVA, f. afirmativa, afivmaţiune, întărire. AFFERMAT1VA5JENTE, avo. într’unu inodu afirma-tivu. affermatIvo, a. afirmativii, întăritoru; conlir-inativu. AFFFUilAZidNE, f. afirmaţiune, afirmare, întărire, încredinţare, adeverire, certificare ; certificata ; confimaţiune; aserţiune. AFFERKAUENTO, m. apucare, inliâţare, prindere; cuprindere. AiTEtiltARE, v. a. a apuca, a înhăţa, a prinde, a strîugo cu putere, a pune mâna; a coprinde, a pricepe; a opri; a se înrâdâeina; a eşi la uscatu, a intra in pertu; — afferrarsi, a se îucăera. afferratoio, ro. instrumentu spre a prinde, a iijiuca; preţ est n. AlTERRATOHE, 7)i. apucâtorn, care apucă, prinde, pune mâna. affettAre, v. a. a tăia bucăţi, a face bucăţi, a face felii; a sfâşia, a reteza ; a tăbăci, a argâsi; a rivni, a dori; a afecta, a căuta ra ambiţiune; a se preface, a simula; a se făli; — affcfUtrsi, a şe orna cu artificiu, a se împo-ţona. attfttAto, a. tâiatu in bucăţi; afcctatu, artifi-ciosu, prcfâcutu, meşteşugitu, fulsu, ecsagcratu. affettatuzzo, 7)i. smorfoiu, afcctatu. affettazione, f. afeetntiune, osteutaţiune, pref.i-câturâ. AFFEtto, m. afectu, mişcare, pasiune, turburare sufletului; afecţiune, amoare, ainicie, dragoste ; mişcata, atinsa, pâtrunsu la inimă ; dispusa. AFFFTTUOSAMERTE, avv. intr'una chipu afectuosu. AFn;TTUOso, a. afectuosu, plinu de afecţiune, de dragoste. affeziGnake, v. a. a afecţiona, a porni către cineva sau ceva; — affczionarsi, a se afecţiona, a fi prinsu de afecţiune. affkzionatam£nte, avv. cu afecţiune, affezione, f. afecţiune, amoare, ainicie, dragoste, predilecţiune, inelinaţiune, pasiune; — affezione morbosa, maladie. akfiammAre, v. a. a înflăcăra; a aprinde. affiAto, a. feudala; arenduitu. AhTiRiuÂGLiO, m. agrafu, cataramă, copcă. Affi biîiamento, m. încâtărămarc. affip.biâRE, v. a. a încătârâma; a atribui; — affxbbiarla ad ano, a juca cuiva o festă. afpibiiîAtGio, fu. gaură de nasture; partea unei liaine unde suntu nasturii; agrafă, catarama. AFFIDAue, v. a. încredinţa, a asigura; a încrede ; a da iu mină; — affidursi, a se încrede, a se lăsa pe credinţa cuiva. t # AFFiEVOLlMenTO, ni, slăbire, de.'puteri re. slăbiciune. affievolîre, v. a. a debilita, a slăbi, a despu-teri; — v. n. a scădea. affIggere, v. a. a înfige: a lipi, a aplica, a lega; — affiggcr gti sgitardi in qiuiîche cosa, a pironi ochii asupra unui lucru. ^ apfigurAre. v. a. a recunoaşte, a deosebi, a distinge ; a închipui; a asemena; — affigurarsi, a şi închipui. AFFIGUHAZlONE, /*. AFFIGURAMFNTO, 7)1. recunoaştere AFFILA^IKNTO, în. ascuţire; tocii*e. # # AFFILAre, v a. a asenţi, a tuci, a da la tocilă ;. a îndemna; — a ffilar si, a se pune hi şi ru. âffilAto, a. as-.uţitu ; — volt o affilato. faţă milei lentă ; — l'nujuz uffUala, limba înveninată, defăimătoare. AFFJLATuKE, m. ascuţitoru ; tocilara. AFF1LATUKA, f. ascuţifcurâ, ascuţişu, tâişu. * AFF1EETXÂRE, v. a. a întinde reţeaua. AFHN'AMEXTO, ni. afinare, rafinamentu, fineţii. affinAre, v. a. a alina, a face m ii finu, a face subţire, a subţî.i; a ascuţi; a perfecţiona; a rafina, a curaţi, a purifica; — af/inarsi, a sc afina; a se purifica. ^ AFHNATolo, 7H. tigăiţâ, topilă, topifcoare. affisati5re, m. iafinatoru, curăLiţoru de auru sau do argintii. AFFINAT^RA, /. rafinare, perfecţionare. AFnscui:, cong. cu să, spre a, pentru a. AItIne, a. alinu, procMinu, asemenea, aualogu; — s. m. a fi nu, ruda, prccsimu. AFnNinF, v. a. e n. a scădea; a se apropia de sfirşitu. > aiunitA, f. afinitate, cueorenic, cumetrie, rudenie ; asemănare, similitudine, analogie, reia-ţiune. AFFINÎTO, a. obosita, slaba, lângezitu, subţiatu. AFFIOGAMLSTO, m. răguşire, râguşealâ. # affiocAke, AFFiOOUiRE, v. îi. a răguşi, a pierde voacea. # affiorAto, a. floritu, ornatu cu flori. ^ affisamfnto, affissamento, m. ţintare, stîlpîre, pironire a ochiloru ; aplicaţiune, atenţiune mare. affisAre. avfissAkjb, v. a. a ţinta, a stilpi, a pironi ochii la cineva sau la ceva, a afige ochii asupra cuiva, a privi nemişcaţii, a sc uita ea immânnuritu; a considera cu marc atenţiune, cu mare aplicaţiune; «a fige, a înţepeni, a lipi. affishAzione, f. ţintare, stîlpîre, pironire. AFFissitaE, f. afişare, aiigere, înfigerc, lipire. AFFisso, m. afişu, avisu, înştiinţare; suficsu (gra-mat.) AFF1TTÂU1LE, a. de înebiriatu ; de datu cu arendă. AFFITTAke. r. a. a închiria, a da cu chirie; a arenda, a arendui. \ # AFFiTTiKE, v. a. a faco moi .desu, a faco mai stufosu. AFFiTTO, m. chirie, arendă; — a. fiptu, înfipta, afişatu. affittuAle, affjttaiuolo, m. cbiriaşu, arendaşu. afflAke, v. a. a sufla, a insufla, a inspira. afflAto, m. suflare, insufiare, inspirarc. AFFMGGEKE, v. a. a iiilige, a întrista, a desgusta, a necăji, a supăra, a vătăma, a pedepsi, a turmenta ; — affiiggersif a se necăji. AFFLIG1T6rE. — AFFUSOLARE. 65 AFFUG1t6re, m. afligâtoru, întristâtoru, supârâ-toru, chinuitor a. AFFLiTTiYO, a. aflictivu, întristâtoru; chinuitoru, tormentatoru; — pene afflittive, puniţiuni, pedepse corporale. AFFLîtto, a. tristu, necâjitu, supâratu, bântuitu, tormentatu, chinuitu, redusu la o stare ticăloasă ; pedepsitu. AFFLiziOne, f. afliciţune, întristare, îngrijire, necazu, supărare, râncoiere, mîhnire; puniţiune ; belea, tribulaţiune. AFFLOSciAre, v. n. a se fleşcâi; a se veştezi; a se desnerva. afflu^nte, a. abundantu, îmbilşugatu. AFFLUENTEMENTE, flw. cu abundanţâ, cu imbilşu-gare, AFFLU^NZA, f. afluenţă, concurau, curgere intri o parte ; mulţime, gloată, îmbulzire; abundanţâ, îndestulare. AFFLUlRE, v. n. a curge intri o parte ; a fi abundantu, a abunda. AFFLtfsso, m. aflucsu, concursu, curgere a ume-zeliloru într1 o parte. affocâre, v. a. a aprinde, a da focu; a înfoca; a infierbînta. AFFOCĂTO, a. aprinsu, infocatu, înfierbintatu, fierbinte, arzâtoru. AFFOGAMENTO, m înnecare, nâbuşire, înnâbuşire; sugrumare. affogAre, v. a. a inneca, a năbuşi, a innâbuşi, a sugruma; a apăsa, a reprime; — v. n. a se năbuşi, a muri înnecatu, a nu putea răsufla; — affogar dalie risa, a se înneca, a se strâmba de risu; — affogar dalia collera, a crăpa Je necazu ; — affogare in una cosa, a avea ceva în mare abundanţâ; — affogar di sete, a muri de sete ; — uova affogate, ooâ moi. • AFFOGATtfRA, f. nâbuşire, înnecâturâ. affollam&îto, m. călcare, apăsare; îmbulzire. AFFOLlAbe, v. a. a călca; a apăsa, a asupri; — v. n. a gâfâi; — affollarsi, a se îmbulzi, a se îndesa. affollatamiSnte, am. cu mulţimea, cu gloata, cu grămada. AFFOLTAMtfNTO, m. îndesare, îndesime; pripire, pripeală. affoltAre, v. a. a îndesa, a îndeşi; — affol-tarsi, a se îndesa, a se indeşi; a se îmbuiba ; a se îmbulzi; a se pripi. affoltAta, f. îndesare ; pripire ; îmbulzeală, con-fusiune. affondamento, m. înnecare, scufundare, submer-siune. affondAre, v. a. a scufunda, a submerge, a da in fundu; a adinei; aînflige; a face mai afundu; a apăsa; a împrăştia; — affondarsi, a se scufttnda, a se înneca; a se adinei. AFFONDATtfRA, f. adîncâturâ, săpătură. affGndo, am. in fundu, adîncu. afforestierAre, v. a. a înstrăina, a face strâinu. AFFORTiBE, v. o. a fortifica, a întări; — affor-tirsi, a se face acru. afforzamento, i». întărire, fortificare, împute-rire; întremare. afîobzAbe, v. a. a împuteri, a întări, a fortifica ; a încuraja ; a întrema, a recrea; — affor-zarsi, a se întări; a se sili; a se întrema. afforzat6re, m. intâritoru, împuteritoru, sprijini toru. affoscâre, v. a. a întuneca; a orbi; — affo-scarsiy a se întuneca; a se supăra. . AFFOSSAMENTO, m. săpare, şânţuire. affossâre, v. a. a săpa, a şânţui, a închide cu şanţu; a scobi. Affossâto, a. şanţuitu; adincu, cufundatu, adîn-citu. AFFOSSATtfRA, f. adinciturâ, scobitură, gâunoşiturâ. affralim£nto, m. frâgezire, slăbire, debilitare. affralire, affralAre, v. a. a debilita, a despu-teri, a slăbi; — v. n. a se slăbi, a se debilita, a şi pierde puterea. AFFRANcAbile, a. care se poate libera, slobozi, desrobi. affrancAre, v. a. a libera, a slobozi, a desrobi a împuteri, a întrema, a încuraja; — affran carsi, a se libera, a se desbâra; a se desrobi» a se emancipa; — affrancare una lettera, a francui o scrisoare. affrancazione, f. liberare, emancipare ; francuire. affrAgnere, t?. a. a osteni, a obosi, a debilita, a slăbi. AFFrAnto, a. ostenitu, obositu, debilitatu, slăbitu. affratellamento, m. înfrăţire, frăţie. affratellArsi, v. n. a se înfrăţi; a se familiariza, a se domestici. afIfreddAre, v. a. a răci, a răcori, a înfrigoşa; — affreddarsi, a se răci, a se răcori, a se înfrigoşa; a căpăta o răceală. affrenam^nto, m. înfrînare, astimpârare; supunere. affrenâre, v. a. a înfrina, a astîmpăra, a modera, a mărgini, a opri, a împiedica, a supune, a reprime; — affrenarsi, a se înfrina, a se modera, a se cumpăta, a se astîmpăra. affrettamento, m. affrettAnza, f. grăbire, pripire, zorire, zoru. AFFRETTAre, v. a. a grăbi, a iuţi, a pripi, a zori, a înteţi, a accelera; — affrettarsi, a se grăbi; — affrettare il passo, a grâbi pasulu. affrettatam^nte, avv. cu grabă, iute, în pripă, in fugă mare. affrettat6re, m. grâbitoru, inteţitoru. affrittellAre, t7. a. a prăji ooâle fărâ de a le amesteca. affrontamenTO, m. năvălire, atacu, asaltu, isbire, încăerare ; întîmpinare ; între vorbire ; înfruntare, înjurătură. affrontAre, v. a. a asalta, a ataca, a năvăli; a merge către, a întîmpina; a înjura; — affronr tarsi, a se ataca; a se întâlni; a avea o între-vorbire; a se înfrunta. affrontatore, m. nâvâlitoru. affbonto, m. asaltu, atacu, isbire, năvălire, încăerare ; afrontu, înfruntâturâ , injurie j întâlnire ; alăturare. affumAre, t?. a. a afuma, a aburi, a profuma. affumicAbe, 17. a. a afuma, a umplea de fumu, a negri. affumicAta, f. affumicamento, m. afumare, ne-grire de fumu. affusAre, v. a. a da forma fusului. affusi6ne, f. afusiune, vărsarea unui licidu pe unu corpu. affusolAbe, v. a. a da forma fusului; a înfrumuseţa, a fasona. 5 66 affusolAto. AFFUBOLAto, a. in forma fusului; droptu ; subţire, slabu. AFONÎA, f. afonie, neputinţa de a Yorbi, lipsa de voace. AFORÎSMO, m. aforismu, sentinţa, proverbu, zicâ-toare. AFOR1STICAMENTE, avv. aforisticele, pe scurtu si desluşitu. AFORISTICI), «. aforisticu, care ţine de aforismu. AFREZZA, f. ac rime. Africo, AFRICINO, vi. africu, vîntn de miazapusu. Afro, a. acru; aspru, amaru, neeoptu, sarbedu. AFRODISUCO, a. afrodisiacu, concitantu, întârîtâ-toru. AFRONÎTRO, m. afronitru, spuma de silitrâ. AGA, mi. aga. AGALdco. m. aloe, odagaciu. Agape, )/*. agape, ospâţu in comunii ce luceau primii creştini dupâ cuminecare. AGARICO, m. agaricu, burete pâturosu. Agata, f. agatu (piatra); lucru făcutu de agatu. AGATA,* f. firu atitu de lungii câtu se pune in acu. AgAve, vi. agave, aloe americanu. AGAZzAre, v. n. a se supăra, a se înfuria, a turba. AGENTE, a. e s. m. agenţii, activii; lucrătorii, fâptuitoru, mişcâtoru; funcţionara, impiegaţii, slujbaşu *, mandataru. AGENZlA, f. agenţie, servitiulu şi reşedinţa agentului. AGERATO, m. achilea. coada şoaricelui (o plantă). AGEVOLAM^NTO, m. facilitare, înlesnire. AGEVOlAre, v. a. a facilita, a înlesni, a uşura ; a ajuta. . AGEVOLE, a. faciln, lesne, lesniciosu, comodu, uşorii; dulce, blându, înduplecăciosu, blajinu ; ageru, sprintenii; isteţu. AGKVOLEZZA, f. facilitate, lesniciune, înlesnire; dulceaţă, induplecâciune, blândeţă, blajinîtate ; uşurinţă ; comoditate ; facilitaţiune j domesticie, familiaritate. AGEYOLMENTE, avv. cu facilitate, cu înlesnire, lesne. AggaffAre, r. a. a apuca, a prinde, a smulge, a smuci. AGGARbAre, v. a. a face placutu, elegantu, gra-ţiosu. aggavignAre, v. a. a lua de gîtu, a pune mâna. AGGECCHiMtfNTO, m. umilire, înjosire. AGGECCHlRSl, v. n. a se umili, a se înjosi. AGGELÂRE, v. a. a înghiăţa ; — aggelarsi, a se ingbiâţa. AGGELAZIONE, f. ingliiâţare. degera re. AGGENTiLlRE, v. a. a înnobila, a da lustru, eleganţă. AGGERARE, v. a. a grămădi, a acumula, a vrâfui, a boţi. AGGETtAre, v. n. a resalta. a fi scosu afară. AGGETTIYAMENTE, avv. adiectiveşte, în cbipu de adicctivu. AGGETTivo, w. adiectivu, adjectivu. aggetto, m. partea edificiului care este scoasă afară. AGGHERMTGLiAke, v. a. a apuca, a prinde, a smuci. AGGHERonAto, a. fâcutu de mai multe bucăţi cu feţe deosebite, AGGHIACCIAMLNTO, vi. inghiâţare, degerare; in-cbiegare. - aggiubtAre. ajGHIACCiAre, v, a. e n. a înghiăţa, a dogera a se înghiăţa; a se închiega; —-. U fiume co-mincia cui agghiacciursi, pe rîu începe a se prinde gliiaţa. aggiiiAccio, m. strungă. aggiiiadAre, v. n. a deveni rece ea gbiaţa; — v. a. a străpunge. Agghiadâto, a. îngluâţatu ; lângedu ; lovitu cu cuţitulu. AGgjacenza, /'. adiacenţă; locuri dependente, alăturate. AGGJNOCCltlÂRSi, c. n. a se iugeniichia, a se pune în genuche. Ago io, vi. agio, benefici ulu ce se dă lâ schimbarea moiiedeloru. AggiogAre, v. u. a înjuga; a impâreebia, a împreuna. aggiogatork, vi. injugătoru ; împâreclriâtoru. AGGIORNAMENTO. vi. sorocirc ; amânare, întârziere. aggiornAre, v. a. a lumina, a ilumina ; a soroci; — ctggiontare, aggiornarsi, v. n. a se crăpa de zioâ, a se revărsa de zi. AGGIotAggio, m. agintngiu, comerciu cu efectele publice. AGGIOTATOUE, vi. agiotatoru, care ecsercitâ, agio-tagiu. aggiramento, vi. iuvirtire, ocolu, mişcare împrejura ; am ligi tor ie , înşelăciune; fantasie, cupriţin. aggirAndola, /'. invirtiturâ; roată, giuru, cercu, girandolă. AGGIrAre, v. a. a invîrti; a mişca; a ocoli, a înconjura ; a înşela ; — v. n. a se invîrti; — ag-girarsi, a se învirti; a se încurca, a se zăpăci, a se înfunda, a se pierde. aggihAta, f. invirtiturâ ; ocolire, ocolu. AGGIRAT^RE, vi. învîrtitoru ; ocolitoru ; amăgitorii. AGGIEDICÂrk, v. a. a adjudica, a atribui, a da in partea cuiva, a acorda, a judeca ceva ca proprietate a cuiva. aggiudicatArio, in. adjudicatavu. aggiudicazi6ne, f. adjudicaţiune, adjudicare. aggiOgnere, aggiOngere , v. a. a adauge, a adâoga; a ajunge; a mări, a creşte, a spori; a uni, a împreuna; a prinde, a apuca, a lovi; a alătura; — agcjiugnvrsi, a so conjunge, a se uni, a se împreuna; a se împrieteni. AGGIUGNIMKNTO, AGGIUNGIMENTO, VI. adaugere. adausu ; sporu , creştere , mărire ; ajungere ; conjungere, împreunare ; câpâtare, dobândire. aggiugnitore, vi. adâugâtoru. aggjOnta, f. adausu, adaugere, adăogire, apendice. aggiuntat6rk, m. amâgitoru, înşelâtoru, şar-latanu. AGGllTNTÎVO, a. adiunctivu. care adauge. AGGii'NTO, a. adausu, adâogitu ; —- s. m. adiunctu. colegu , adiutoru, coadiutoru, conlucrătoru ; adiectivu ; epitetu, atributu. AGGIUNZIONE, f. adiuucţiiine. adaugere ; însumare. aggiustAbile, a. reparabilu. conciliabilu ; im-pâcâciosu. AGGIUSTAMENTO. m. accordu. împăciuire , conci-liaţiune, învoire, transacţiune; potrivire, ajustare, întocmire, dregere. ^ aggiubtAre, v. a. a ajusta, a potrivi, a întocmi, | a drege; a acorda, a concilia, a împăca, a i învoi; a acomoda; a aplica; a sald» unu Digitized by Google AOOIU ST ATAM ENTE contu, a râfui o socoteală; a imita, a contrazice ; — aggiustursi, a se acomoda ; — ag-giustar fede a taluno, a da credinţă cuiva. aggiustatamente, avv. potrivita, întocmai, cumu trebue. agg lustatezzA, f. esaetitate. potrivire, punctualitate. AGgiustătO, «. potrivitu, mâsunitu, sumpâtatu, e.sactu. A ggi t\ST 4 ToRE, m. potrivi toru ; ajustatoru de monede. agg lob Are, v. a. a congloba. a da forma unui globii. AGGLOMERÂRE, v. a. a aglomera, a grămădi, a amesteca; a ghemui; — agglomerarsi, a se aglomera, a se grămădi, a se înghesui, a se ghemui; a se aduna, a se împreuna. agglomerazione, f. aglomeraţiune, grâmâdire; ghemuire. agglutinAre, v. a. a lipi, a clei; a uni, a împreuna. agglutinaziune, f. conglutinare, lipire, cleire. AGGOBBÎRE, v. n. a se ghebui. a se cocoşa, a se gârbovi. AGGOMITOLÂRE, v. a. a ghemui, a face gliemu; (tggomitolarsi, a se ghemui; a se învirti, a se încovriga, a se suci. aggottAre , i\ a. a scoate apa din navă cu pumpâ. aggradevole, a. plâcutu, gâsitu cu cale. Aggradevolmente, avv. intr’unu modu plâcutu. AGGRADIMENTO, m. plăcere, complacere ; voe, plăcu. Aggradîre, v. a. a plăcea, a fi plăcutu ; a priimi cu plăcere, cu coinplacinţâ, cu mulţumire, a găsi cu cale. aggraffâre, aggraffiAre, r. a. a apuca cu ghia-rele, a prinde, a smuci, a scoate, a lua cu sila. aggraffignAre, v. a. a prinde, a apuca cu ghiarele. aggranchiAre, t\ n. a se amorţi, a se înţepeni de frigu. aggrancire. v. a. a agăţa, a incingela. agorandimento, m. mărire, creştere, întindere. aggraxdîre, i\ a. a mări, a întinde, a creşte ; a înălţa; a nobilita; a ecsalta, a proslăvi; a înavuţi; — v. n. a se mări. a creşte ; — agii r an di r si, a se făli, a se răţoi. aggrappamento, m. agăţare, înhăţare, încingelare. aggrappAre, v. o. a agăţa, a înhăţa, a incingela, a apuca cu ghiarele; — aggrapparsi, a se agăţa, a se burica. augraticciârk, v. a. a împleti; — aggratic-ciarsi, a se suci, a se încolăci, a se înlâţui, a se intortoca. augratigliAre, v. a. a închide cu cangele ; a linguşi. aggkayamenţo, m. ingreuere, ingreunare, agravare ; sarcină, povară, greutate. aggravAre, v, u. a agrava, a ingreuia, a îngreuna, a face mai greu ; a împovăra, a apăsa, a oprime; a ecsagera, a mări culpa cuiva; — c* n- a gravita; — aggramrsi, a se agrava, a se face mai greu, mai seriosu. AGGRAVAzidNE, f. agravare, ingreuere; înrăutăţire. ogravio, m. ingreuere, ingreunare, împovărare ; şaretna, greutate, povară ; obligaţiune; pag ;Vi ; — aghirone 67 aggraziAre, v. a. a amnistia, a erta ; a face mai graţiosu. aggraziatamente, avv. cu graţie. AGGREDÎRE, v. a. a agrede, a ataca, a năvăli. aggregakento, m. agregare ; grâmâdire. aggregAre, v. a. a agrega, a asocia; a grămădi; a uni. aggregato , m. agregatu , agregare , adunare, culesu. aggregazione, f. agregaţiune, agregare, adunătură, unire, culegere; societate, asociaţiune, tovâroşie. aggreggiAre, v. a. a inturma; — aggreggiarsi, a se aduna. aggressione, f. agresiune, atacu, năvălire, asaltu. aggressore, m. agresoru, nâvâlitoru; provocatorii ; hoţu. aggrezzAre, aggrezzîre, v. n. a se amorţi, a se înţepeni de frigu. aggricciarsî, v. n. a se înfiora, a tremura de frică. aggrinzAre, u. a. a încreţi, a sbîrci, a face sbircituri. aggrinzire, aggrinzirsi, v. n. a se încreţi, a se sbîrci. aggrizzârsi, v. n. a se înţepeni, a amorţi de frigu. „ . aggrommAre, v. n. a se inchiega, a se incoja, a se incrusta. agg rond Are, v. n. a încreţi sprîncenele; a se supăra. aggrottAre, v. a. — aggrottare le cigliaţ a încreţi sprîncenele; a se posomori, a se mosori, a se supăra. AGGROTTESCÂTO, «. grotesCU. AGOROViGLiÂRE, aggrovigliolAre, v. a. a învălmăşi ; — aggrovigliarsi, a se întortoca, a se împletici, a se Învălmăşi. AGGRUMAMENTO, m. închiegare. aggrumArsi, v. n. a se închiega, a se slei. aggrumolâre, v. a. a grămădi. aggruppamento, m. înnodare; înfăşurare; adunare în grupă, grupare; stolu, ceată ; intrigă. aggruppAre, v. a. a înnoda; a grupa, a aduna in grupă ; a împacheta, a Înfăşură; a încurca. aggruzzolAre, v. o. a aduna puţinu câte puţina. agguagliamento, m. asemănare, alăturare. agguagliAnza, f. ecualitate, paritate; dreptate. agguagliAre, v. a. a parifica, a potrivi, a asemăna ; a se asemăna, a se alătura. agguagliatamente, am. asemenea. agguAglio, m. pari licăre, asemănare, alăturare, potrivire; proporţiune. agguantâre, v. a. a apuca, a pune mâna, a"prinde, a ţinea tare ; a lua cu silă, a smuci. ag guard Are, v. a. a privi, a contempla. agguatâre, v. a. a întinde curse, laţuri ; a pândi. agguâto, m. ascunzătoare ; cursă, laţu, insiddc. AGGUERRiRE, v. a. a învăţa ia resbelu. aggeindolamento, tn. depanare; înşelăciune, amăgire. agguindolâre, v. a. a depăna; a înşela, a amăgi aghetta, f. litargiriu, smalţu de plnmbu. aghetto, m. şiretu, gâitanu, panglică cu câpâtăele de feru in formă de acu ; cureluşă. aghif6rme, a. în forma de acu. aghlr6ne, m. bâtleanu (pasere.) B* Digitized by Google 68 AGIAMENTO. — ĂIA. AGIAMENTO, in. comoditate; umblătoare, latrina. AgiAre, v. a. a acomoda, a aşeza, a pune josu bini-şoru ; — agiarsi, a se acomoda; a se folosi, a se bucura. AGIATAMtfNTE, avv. cu comoditate ; în ticna. agiatArsi, v. n. a se acomoda, a se odihni, a ticni. AGGlATfizzA, f. comoditate, stare comoda ; avuţie ; moliciune, târziime, incetime, lene. AGiAto, a. comodu , odihnitu; avutu, cu stare; nosilitu ; lesniciosu ; potrivituosibilu, de fâcutu. AGÎbile, a. agibilu, factibilu , posibilu , de fâcutu, Agile, a. agilu, ageru, uşoru, sprintenu; isteţii. AGIL1TÂ, f. abilitate, agerime, uşurinţa, sprintenie. AGIL1TARE, v a. face agilu. agilmente. avv. cu agilitate, cu agerime. Agio, m. comoditate, lesniciune, facilitate ; stare buna şi plâcutâ ; — viver con agio, a trai în abundanţâ; — a vosto belVagio, cântu vei pofti; — dar agio, a da ocasiune ; — a belVagio, cu comoditate, In tîcnâ. AGÎRE, v. a. a lucra, a face; a fi în mişcare. AGITAMENTO, m. agitare, mişcare, scuturare, sgu-duire, clătinare ; turburare ; desbatere. AGITARE, v. a. a agitare, mişca, a scutura, a clăti, a clătina, a sgudui; a turbura; a desbate ; a pertracta ; — agitarsi, a se agita, a fi agi tatu. AGITATORE, m. agitatoru, scuturâtoru; turburătorii. AGiTAZidNE, f. agitaţiune, mişcare, zguduire ; turburare, întântare, neastîmpâru, neodihnâ. agliAta, f. scordolea. Aglio, m. aiu, usturoiu ; — mper d'aglio, a des-plâcea. AGNATizio, a. agnatiţiu, de agnaţi, de agnaţiune. AGNAto, m. agnatu, consânginu ; rudă despre tată. AGNAZIONE, f. agnaţiune, consânginitate, rudenie între descendenţii masculini din aceeaşi stirpe. AGNELLA, Agna, f. mieluşea. agnellItto, m. mieluşelu. AGNELLÎNO, a. de mielu ; de lână de mielu. AGNELLO, m. mielu ; persoană blândă, mansuetâ. agniziOne, /*. agniţiune, recunoaştere. agnocAsto, m. agnocastu, vitice (arburelu). Agnolo, in. ăngeru. AGNUSDEI, m. agnusdeiu, melu de ceară binecuvîn-tatu de Papa ; o parte din S. Liturgie. AGO, m. acu ; sulă ; boldu; spelcâ ; arâtâtoru de orologiu ; — ago da cucire, acu de cusutu ; — ago da pomolo, boldu, bongoşu, acu cu gămălie. agognAre, v. a. a dori, a rivni, a pofti, a lâcomi. agognat6re, m. doritoru, rivnitoru, poftitoru. AGONAle, a. agonalu, relativu la agonu, de agonu. agone, m. acu mare ; agonu, luptă publică şi locu-lu unde se făcea ; unu felu de peşte. AGONÎA, f. agonie, luptele morţii; incertitudine, neodihnâ mare, chinuire. agonista, m. agonistu, luptâtoru la cei vechi. A goni zz Ante, a. agonizanta, ce se află in agonie. AGONIZZAre, v. n. a agoniza, a fi in luptele morţii. agorAio, m. acaru, acarniţâ, AGOSTO, m. augustu, luna lui augustu. agkamente, aw. cu asprime. agrArio, a. agrariu, de câmpu, de agricultură. agrestamente, avo. într’unu chipu agrestu. agrestAre, v. a. a înăspri, a amari. agrestAta, f. zeamă de aguridă. agreste, a. agrestu, câmpenescu, ţărănescu, selba-ticu, rusticu ; mojica, prostu, grosolanu, aspru. agrestezza, f. sălbăticie, rusticitate ; acrime. agresto, m. aguridă, zeamă de aguridă; — a. agrestu , câmpenescu , rusticu; mojicu; acru, aspru. AGRESTdso, agrestino, a. acru, acidu, aspru. agrestOme, m. acrime, lucruri acide, acre. agretto, a. acrişoru ; — 8. m. nâsturelu. agrezzA, f. acrime ; asprime, rusticitate. AGRK OLTORE, agricola, m. agricultoru, lucrâtoru pe pâmîntu, ţâranu, cultivatoru, plugaru. agricolti)ra, f. agricultură, lucrarea pâmîntului. agrifoglio, w. mâcieşu (arburelu). agrîgno, a. cam acru, acrişoru. agrimensore, m. agrimensoru, arpantoru, mâsu-râtoru de pâmîntu, inginera topograficu. AGRiMENSURA, f. agrimensură, arpentagiu. agriOtta, f. vişină. agrip^rsa, f. magheranu de câmpu (plantă). agrippa, m. unu felu de alifie. Agro, a. acru, nâspritu, iute la gustu; aspru, supârâtoru; tristu, melancholicu; — 8. m. zeamă de lămâie şi asemenea; teritoriu, agru, câmpu. agrod6lce, a. acru-dulce. AGRONOMfA, f. agronomie, ştiinţa agriculturei. agrOnomo,, m. agronomu, versatu în agricultură. agrore, *w. acrime. agroste, agr6stide, /. agrostidâ (unu felu de plantă). agrijME. m. fructe sau legumi cu gustu de acrime; lucru desgustosu, supârâtoru. aguardAre, v. a. a privi cu atenţiune ; a căuta, a îngriji. aguatAre, v. a. a pândi; a întinde laţuri, curse. aguatat6re, m. pânditoi*u. aguAto, m. pândă, pândealâ; cursă, laţu, insidie. aglvcchia, f. acu de impletitu; acu; vergea de feru. agucchiAre, v. a. a coase; a împleti cu ochiuri. AGUCCHUTdRE, m. împletitorii, cusâtoru. AGI^glia, f. acu de impletitu; acu in generalu ; obeliscu, piramidă; acuilâ ; ştiucâ. agugliAre, v. a. a coase, a împleti. aguglione, m. acu, boldu. agutAme, m. cuantitate de cuie. agetezza , f. ascuţire, ascuţime; subtilitate fineţâ. aguto, a. acutu, ascuţitu; — s. m. cuiu. aguzzamento, m. ascuţire; subţiere; întântare. aguzzAre, i’. a. a ascuţi; a da la tocilă, a toci; a deştepta, a face mai pâtrunzâtoru; a întărită, a aţiţa, a zâdâri, a sgăndâra, a escita; — aguzzare la macina del mulino, a intârita pofta de mâncare; — aguzzar Vingegno, a încorda mintea. aguzzAta, f. ascuţire, ascuţiturâ. aguzzatore, m. ascuţitoru, care ascuţeşte. aguzzatOra, f. ascuţiturâ, ascuţişu. aguzzetto, tn. satelitu şi confidenta alu cniva. aguzzîno , tn. custodu de sclavi sau d© pri-sonieri. AGtfzzo, a. ascuţitu, acutu. AH, Ahi, interiez ah, oh, vai! ahim£, interiez. vai! vai de mine! aoleo ! Aia, f. arie; faţă, spaţiu de pâmîntu, locn ; câmpie ; institutriţă, guvernantă; — menare U can per Vata, a târâgâi, a trăgâna, a amâna, âiATA. — ALCALI. 69 a îndelungi; — pagare in sulV aiat a plâti în data, cu bani peşinu.. aiAta, f. cuantitate de snopi ce se pune deodatâ intr’o arie. AlÂTO, o. oţiosu ; — andare aiato, a umbla derbedeu. AiDrtCA, m. haiducu. . Alo, m. institutoru, guvernoru, educatoru. aib6ne, m. bâtleanu (pasere). AlTA, f. ajutoru ; — chiedere aita, a cere ajutoru. aitânte, a. robustu, voinicu, viteazu. aitâbe, v. a. a ajuta, a da mâna de ajutoru. aiuOla, f. arie mica ; brasdâ. ait6lo, m. rociu, plasa, reţea de prinsu paseri. aiutAnte, m. ajutoru, ajutâtoru ; adiutantu ; — a. Yoinicu. aiutAbe, v. a. a ajuta, a da ajutoru, a da mâna de ajutoru, a ajutora, a servi, a favori, a fi utilu ; — aiutarsi, a se ajuta, a se sili; a se servi, a se folosi; a se apâra; a se grâbi; — aiutati e Bio V aiuteră, dâ din mâni, lucreazâ, şi cerulu iţi va ajuta ; - il ciel t'aiuti! trâeşte ! ajutat6be, «n. ajutâtoru. aiutevole, o. ajutâtoru ; priinciosu, favorabilu. ArtiTO, m. ajutoru, ajutorinţa, ajutare; prote-cţiune, apărare , ocrotire ; favoru, patrociniu ; întărire ; remediu, mijlocu de scăpare ; — aiutol ajutoru ; ajutati! săriţi! AiUTbBlo, m. ajutoru, ajutorinţă. aizzâbe, v. a. a aţiţa, a întărită ; a sgândâra ; a asmuţi. ÂLA, f. aripâ; scutu, adâpostu, protecţiune, ocro-tealâ, favoare; vintrea, pânză de corabie ; cornu, llancâ; cânatu ; foteazâ ; sboru ; iuţeală, repeziciune ; — far ala, a face spalierâ ; — far cădere, tarpare le aii, a reteza aripile ; a slăbi, a desputeri; — metter Vait a se grăbi; — star in suW ala, a fi aproape de a porni. alabAkda, f. alabardâ, elebardâ (armă). AL AB AR DAT A, f. lovitură de alabardâ. arabakdieee, m. alabardieru, armaţii cu alabardâ. ALABASTBÎNO, a. alabastrinu, de alabastru, ca alabastrulii. alabAstbo, m. alabastru, o piatră transparentă. ALACeemente, avv. cu alacritate, cu iuţeală, cu vioiciune. ALACR1TÂ, f. alacritate, iuţeală, vioiciune , uşurinţă, activitate, sirguinţâ, străduinţă, nâdulealâ. alamAnno, a. e sosi. m. germanii, neamţu, nem-ţescn. ALAMÂBO, m. brandeburgâ, ornamenta in cusături sau găitane pe la găurile nasturiloru. ALăA‘0, m. zâvodu, zâvoiu (câine). alAbe, m, grătaru. alâbe, v. a. a trage către sine o funie de navă. alAto, a. aripatu, cu aripi. Alba, /’. ziori, revârsatulu zioriloru. albagIa, f. orgoliu, presumpţiune, aroganţă, in-gimfare, semeţie, vanitate, zădărnicie. albAgio, m. unu felu de pânurâ. ALBAGidso, a. orgoliosu, semeţu, arogantu, pre-sumptuo8u. albAna, /. unu felu de strugure albu. albanella, f. vulturu. Albard^ola, f. raţâ găvânatâ, gâscă găvânată. ALbAtra, f. arboazâ. albAtbo, m. arboazu. albazzâno, m. piatră văroasă. albeggiamento, m. albire ; crâpatulu zilei. albeggiAre, v. n. a albi; a se crăpa de zioâ. Albera, f. plopu de munte. alberAre, v. a. a arbora, a implanta, a înfige în pâmîntu, a înălţa ceva ca unu arbore. alberAto, «. arburatu, semânatu cu arburi. alberatura, f. toate catartele unei nave. alberella, f. plopu tremurâtoru. alber^to, m. arboretu, pometu, locu sâditu cu arbori. alberetto, m. arburelu, copâcelu, arbure micu. albergamento, m. albergagiOne, f. ospâtare, găzduire. albergAre, v. a. a ospăta, a găzdui, a priimi in gazdă, a da cuartiru ; — v. n. a locui, a şedea. albergat6re, m. ospâtaru, gâzduitoru, birtaşu. ALBERGHERiA, /. Cuartiru. albergo, m. locuinţă, lâcâşu, sâlaşu, cuartiru ; os-pâtârie, hotelu, birtu, hanu ; adapostu. alberino, m. dendritu, piâtrâ arboroasâ; petele, apele dendritului; unu felu de burete. Albero, m. arbore, arbure, copaciu, pomu ; catartu, catargu de navă ; arbore genealogicu; — albero di maestra, catartu principalu; * albero di mezzana, catartu artimonu; — albero enciclo-pedico, arbore enciclopedicu, tablou sistematicu alu ştiinţeloru ; — per un colpo non cade V albero, nici unu arbore nu cade la prima lovitură ; — il frutto non cade lontan dalValbero, aşcia nu sare departe de tulpină. ALBERUZZO, m. arburelu, arbureţu, copâcelu. ALBicÂNTE, a. albiciosu, aibeneţu. ALidccio, a. albuţu, albiciosu ; şumenu, şumenitu. albicocca, albercocc’A, /’. zarzără, caisă. albicocco, albercocco, in. zarzăru, caisu. albigesi, m. pl. albigesi o sectă de eretici. ALBINÂggio, m. albinagiu, dreptulu fiscului asupra moştenirii unui strâinu nepâmintenitu. albinâto, a. născuţii in străinătate; — s. m. albinagiu. albinAzza, /’. unu felu de strugure albu. albi no, a. albiu, aibeneţu, albiciosu; — 8. m. al-binosu, cacherlacu, omu albiciosu de Africa. ÂLBO, a. albu ; palidu ; şumenu. âlbo, Album, m. albumu, caietu, codicelu. ALBOGALEKO, m. aibogaleru, unu felu de bonetă albă ce purtau sacerdoţii lui Jupiteru. ALBORE, m. ziori; — ai primi albori, in ziori. alborotto, m. agitaţiune, comoţiune, turburare. ALBUGiNE, f. albeaţă la ochi. ALBUGiNEO, albuginoso, «. albiciosu, albuginosu. albume, m. albuşu de ou. albuminoso, a. albuminosu, coprinzâtoru de albu-minâ. albumina, f. albuminâ, o substanţă licuidâ sau solidă ce se află in albuşulu de ou. ALBURNO, m. alburnu, mâzgă. alcAde, alcAldo, m. alcadâ, ofiţeru de justiţie în Spania ALcAico, a. alcaicu (versu grecescu sau latinescu). alcalescente, a. alcalescinte, coprinzâtoru dc alcali. ALCALESCENZA, f. alcalescinţă, mâncâturâ, putrezire, efectu alu alcaliloru. Alcali, m. alcali, substanţă ce are propietâti chimice analoge cu ale sodei. 70 ALCALieO.- ALLACCIAMKNTO. ALCĂLICO, a. alcalicu, avindu proprietăţi alcaline. ALCALINITÂ, f. alcalinitate, naşterea proprietăţii alcaline. ALCALÎNO, a. alcalinii, copiinzâtorn de alcali. ALCALIZzAre, v. a. a alcaiisa, a trage unu alcali, a scoate acidulu dintro sare neutra prin mijlociilu focului. ALCÂNGI, m. pl. alcangi, o miliţii; turcească. ÂLCE, m. cerbu alceu (ciuulrupedu). ALCEA, f. nalba mare. altea (plantă). ALCHECllENGl, m. pl. o planta. ALCHENNA, f. alcanâ (planta); rădăcină de alcana. ALCHERMES, m. eârmazu. ALCHIMIA, f. alchimie, arta pretinsă de a transforma metaluri groase în metaluri nobile si de a găsi remedie bune pentru orice maladie ; înşelăciune. ALCHIMIA RE. v. a. e w. a face pe alchimiştii : a înşela. ALCHImico, a. alchimicu, de alchimie. ALCHIMLSTA, m. alchimistu. ALCHimistico, a. alehimistieu, de alchimistu, de alchimie. ALCHIMIZzAre, v. n. ed a. a alehimiza. a face pe alchimistu, a căuta piatra tilosofalâ ; a falsifica. ALCIDE, m. Alcide, Ercule ; uniu foarte robustu. ALCI(!»ne, m. alcionu, pasere. Alcool, m. alcoolu, spirtu de viuu. ALCOOLICO, a. alcoolicii, coprinzătoru de alcoolu. ALCOOLIZZAre, v. a. a alcooliza, a preface în a lcoolu. ALCOOLIZZAZldNE, f. alcoolizaţiime. alcooli za re. ALCOOLdMETRO, w. alcoolometru. măsurătorii de alcoolu. ALCORAno, vi. alcoranu, coraiiu. ALcdRNOCH, m. alcornocă, sugeru (scoarţa). ALCtiVA, f. alcovo, vi. alcova, fundătura făcută in-tr’o odae pentru a pune acolo patulu ; iatacu. ALCUNAMKNTE, avv. nicîdecumii. nici mtr'unu felu. ALCUNO, a. e pron. vreunu, oarecare ; oarecine, cineva, neştine, unu omu. Aldo, m. agricultorii la Evulu Mezin. ALDERmAno, m. aldermanu (magistratu in Englitera). ALDÎNO, a. aldinu (litere de tiparu). ALEÂtico, leatjco, vi. aleaticu (unu felu de vinu). ALEGGERE, v. a. a alege. ALEGGIĂRE, v. n. a scutura aripile ; a Hutura ; a sufla uşoru. ALEMAnna. f. danţu sau arie musicală germană. alemânno, a. e s. m. germauu. nemţescu, neamţu. ALENA, f. răsuflare grea. ALENAMENTO, m. respiraţiime , răsuIlare grea : gâfâire. ALEnAre, v. n. a sufla tare, a gâfâi. ALENtiso, a. 8uflându tare, găfăindu. Alere, t\ a. a nutri, a creşte ; a aţi ţa. alessandrîno, a. alecsandrinu (versu). ALESSIEÂRMACO, M. alecsifarmacu, contraveninu. AL^TTA, f. aripioară. ALFA, f. alfa, prima literă din alfabetulu grecescu ; începuturi; — V alfa e V o-mega, inceputulu si finitulu. ALFABETAke, v. a. a dispune in ordiuu alfabeticu. ALFABETICAMENTE, atw. alfabeticeşte. ALFABETICO, a. alfabeticu, după rindulu alfabeticu. ALFABETO, vi. alfabetu ; abecedaru ; ordinu alfabeticu. ALFAna, f. iapă din Arabia. alfAnica. aleanetta. /'. unu felu de şcimu. ALELEKE, m. stegaru ; una din figurile şachului. Alga, Aliga. f. algă, iarbă care creşte in mare. Algebra, f. algebră (ştiinţă). ALGKBRÂICO. algkbkicO. a. algebi icu, de algebră. ALGEBRICA MENTE. aer. alg‘*briceşte. ALGKRRISTA. w.algebristu.omu versatu in algebră. ALGKNTK. a. reci», recorosu, ingluăţatu. algkre, v. 11. a mglrăţa. ALiîoRE, m. îngli-eţii. frigu mare. ALgoso, a. algosn, de alga. pliuu de algă. Alia. /*. aripa unui edificiu. aliare, r. n. a scutura aripile . a sbura. a flutura. Alibi. vi. alibi, abslnţă. Alica. /'. alacu. ALIcAnte, w.alicantu.unu felu dc vinii diu Spania. Alice, f. alice, sardela. alicetta. f. unu felu de pumnaru ALIDAMENTE. avv. iutr'unu chipu arida, uscatu. A Lin IKK. r. a. a usca, a seca. Alido. a. nridu, uscaţii, secii. ALIDoRE, m. ariditate, uscăciune, secete. ALIENĂRILE, a. aliciialdlu. ee se poate înstrăina. ALIKNAMKNTG, m. alienare, instrâiuaro. alienare, r. a. a aliena, a înstrăina, a vinde ; a depărta. a alunga, a separa ; - - ulievarsi da chic-chettsia, a se des bina de cineva : - alienursi rnnimo di talnno. a şi pierde favoarea altuia. ALIENATA MENTE. arr. nebuneşte. ALIENATARio. in. alienataru. acela în a căruia favoare s'a aîienatu oarecare lucru. alienAto. a. aîienatu. înstrăinaţii : smintitu. alienai ore. in. alicnatnm. înstrăinaturi! ; despărţitorii. AMKNAZlhNK, f. alicnaţiune. alienare, înstrăinare; separaţinne . despărţire, desbinare; - aliena-zione di mente, alicnaţiune mentală, smintire, nebunie. ALiENiGENA, in. străiiiu. nascutu in străinătate. ALILNo, a. streinii : neinelinatu, nedispusu ; c, n-traru. diverşii: depărtatu ; nepotrivitu. Aliga. f. algă. iarba acuaticâ. iarbă marină. AlJgero. a. aligeru, aripatu, iutr'aripaţii. AL1MENTAMENTO, in. alimentare, nutrire. ii rănire. ALIMENTARE, v. a. a alimenta, a nutri, a hrăni; - - alimentarsi. a se nutri, a so hrăni; a mânca. ALIMENTARE, a. alimentam, nutritivii, hrănitorii. ALIMENTArio. a. alimentarul. relativii la alimenta, la hrană. alimento, m. alimenta, nutriniintu, hrană, mâncare, bucate; nutreţu; creştere, adaugere. mărire ; îndemnu. ALiMKNToso, u. aliineiitosu, nutritivii, hrănitorii. ALlosso, m. arşieu. ALil’EHE, a. întraripaţii la picioare; repede, iute. ALlgcoTu, a. alicuotu. care este parte alicuotâ. ALISEO, a. alizeu (vîntu). ALISMO, ni. pătlagină de apă. ALITAre, v. n. a sufla, a răsufla, a respira. ALITO, vi. suflare, răsuflare, respiraţiune ; suflare uşoară a vântului: ecsalaţiune, aburu, duhoare. ALITOSO. a. care suflă, răsuflă, evaporează. Alla, f. cotii englezescu. ALLACCEVOLE. a. care se poate lega; atrăgătorii, placutu, linguşitoru. ALLAcciAMENTO, vi. legare, stringere, innodaie: amăgire, ademenire, atragere, linguşire. allacciAre. -allevAre. 71 allacciAre, r. a. a lega, a stringe, a înnoda ; a linguşi, a momi, a atrage, a amâgi, a ademeni; — allacciarsi, a şi stringe hainele. allacciatîvo, a. de legat u, de înnodaţii. allacciat(jre, m. stringâtoru; linguşitorii, 1110-mitoru. ALLACClATtiRA, f. legătură, şirctu. şnuru ; chinga. ALLAGAMENTO, m. hăituire, inundare, innecare, râvărsarea apeloru. ALLAGÂRE, v. a. a hăitui, a inunda, a înneca, a potopi, a râvârsa, a acoperi cu apă; — al-lagarsi, a se râvărsa; a se înneca, a se inunda. ALLAGAZIONK,/. hăituire, inecâciune, inundaţiune. allampanâre r. n. a flămânzi, a slăbi, a se mârşavi pentru foame, a muri de foame. allampanâto, a. slabu, macra, mârşavu. AL lapidare, r. a. a lapida, a goni, a ucide cu pietre. allappAre, r. a. a înţepa. ALLARDÂRK, ALLARDELLÂRE, V. «. a împăna CU slănină. ALLARGAMENTO, ni. lărgire, lăţire, întindere. allargAre, r. a. a lărgi, a lăţia întinde, a mări; a prelungi; a slăbi, a înceta; — allar-garmy a se lărgi; a se întinde; a se depărta; a vorbi pe largu; — allargar la mano. a fi liberalo, generosu; — allargare il citare, a înveseli, a bucura; — allargare un prigioniero, a face oarecare facilitaţiuni, a da oarecare libertate la unu prisonieru; — allargar le aii, a face stare, a se îmbogăţi. ALLARGATORE, w*. lârgitoru, întinsâtoru. allARMÂRE, r. a. a alarma, a da alarma. allAkme, m. alarmă, semnalu pentru a face sa alerge la arme; -- falsa allarme. frică fură motiv u. ALLA.ssÂRE, i\ a. a osteni: allassarsi. a se osteni, a se fatiga. ALLASTRicÂRE. r. «. a pardosi, a pava, a lespezi. ALLATINAre, v. a. a traduce in latineşte; a latiniza. allâto, avv. e prep. alăturea, d’alăturea, lângă. pe lângă, aproape de. ALLATTAMENTo, m. alaptare, dare de ţiţâ. allattAre, r. a. a alapta, a da ţiţâ; a nutri. a creşte; — v. n. a suge ţiţâ. Allattatrîce, f. alâptâtoare, nutritoare, doică. alleAnza, f. alianţă, uniune, confederaţiune : unire prin căsătorie, rodire. alleârsi, v. n. a se alia, a se uni. alleâto, a. e s. m. aliata, confederatu, amicu. allebbiâre, v. a. a contamina, a pângări, a spurca. alleccornîre, r. a. a linguşi, a momi, a atrage. alleficAre, v. n. a prinde,, a se înrădăcina. allegAbile, a. care se poate cita, adnee de mărturie. ALLEgacciâre, v. a. a lega, a stringe cu cordele. alleg amento, m. citare, aducere de mărturie, pomenire. alleg Are, v. a. a cita, a aduce de mărturie, a pomeni, a alătura, a face alegaţiuni, citaţiuni, a se provoca la cineva sau la ceva; — allegarsi. a se lega, a se uni, a se alia; — allegarc ignoranza. a pretesta neştiinţă. allegAto, a. ci tatu, alâturatu; — s. m. piesă alaturatâ. «allegaziOne, f. alegaţiune, citaţiune. alăturare, pomenire, aducere do mărturie; scusâ. pretestu. ALLKGGERIMKNTO, m. uşurare; împuţinare de greutate; mângâere, confortu, recreaţiune; dimi-nuţiune. ALLEGGERÎRE, v. a. a uşura; a împuţina, a micşora; a mângâia, a con forţa; — allegerirsi, a se uşura; a se îmbrăca mai uşoru. ALLEGGKRÎTO, p. uşuratu ; — allegcrito di mente, smintitu. alleggiamento, m. uşurare; alinare, potolire. alleggiAre, v. a. a uşura; a alina, a potoli, a con forţa. alleggiatore, m. uşurâtoru; confortatoru, consolatorii. allegoria, f. alegorie, metaforă; alusiune. allegoricamente, avv. alegoriceşte, simboliceşte. alleg or ico, a. alegoricu, simbolicu. alleg or ista, m. aleg ori stu. allegorizzăre, v. n. a alegoriza, a face alegorii. allegramentk, avv. cu veselie; bucurosu. alleg RAM ento, m. înveselire, veselie, bucurie. allegrAre, v. a. a bucura, a veseli, a înveseli; a recTea, a desfăta, a conforta; — allegrarsi, a se bucura, a se veseli, a se înveseli; a se recrea, a petrece. ALLEGRATivo, a. bucurâtoru, veselitoru, recreativu. alleghatore, m. veselitoru, desfâtâtoru. ALLEGRi rro, a. cam veselu, alegru ; alegreto. allegrezza, f. alegreţâ, bucurie, veselie; vioiciune. allegrîa, f. alegreţâ, vioşie, chefu. allegro, a. alegru, veselu, voiosu; aiegro; deştepţii. allkluia, /’. aleluia, aliluia. allkluiAke, v. n. a cânta aliluia. ALLENAMENTo, m. încetare, contenire, precurmare; imputerire, întărire ; îmbârbâţire. allenâre, v. n. a înceta; — v. a. a împuteri, a întări, a da putere, vigoare; a îmbârbâţi, a încuraja. ALLENÎRE, v. a. a alina, a îndulci, a potoli. ALLENTAMKNTO, m. slăbire, relâsare, încetare. ALLENTÂRE, v. a. a slăbi, a relâsa, a muia ; a întârzia. a opri; a destringe, a lărgi; — allentarsi, a se slăbi, a se relâsa, a se destinde; a se muia; a se destringe ; a conteni, a se astimpâra. allentatura, /’. ruptură, surpâturâ. allenzAre, v. a. a lega, a infâşia, a înfăşură. allessamento, m. fiertură. allessâre, v. a. a fierbe. ALLESSO, a. fertu in apă ; — 8. m. rasolu, * allestîre, v. a. a găti, a pregăti, a prepara ; — allestirsi, a se prepara, a se găti, a se pregăti; a se grăbi. alletamâre, v. a. a gunoi, a ingrâşa. ALLETTAii dLO. w. sturzu amâgitoru. A llettam knto, ui. atracţiune, nuri, lipiciu, far-mecu ; linguşire, ademenire, amăgire. ! allettâre, v. a. a atrage, a momi, a fârmeca, a linguşi, a ademeni, a amăgi; a desfăta ; a dori, a pofti; a pune în patu. Allettatîva, f. farmecu, lipiciu, momeală. allettatoke, m. fârmecâtoru, linguşitoru. alletterâre, v. a. a învăţa, a procopsi, a instrui. ALLETTEVOLE, a. plâcutu, veselitoru, desfâtâtoru. allevamento, m. creştere, elevare, educare, formare. allevAre, v. a. a creşte, a eleva, a educa, a forma, a învăţa ; a nutri, a alimenta, a hrăni; a cui- 72 ALLEVATORE.—ALLUSI NgARE. tiva ; a uşura; — aUevarni, a se nutri; a prinde, a se înrădăcina. ALLEVATbRE, tn. institutoru, educatoru, învâţâtoru, crescâtoru; nutritoru, hrânitoru. ALLEVATRICE, f. nutritoare, hrănitoare; doică; guvernantă, institutriţă, educutriţâ. ALLEVATCra, f. creştere, cultivare, cultură. alleviamento, vi. uşurare ; facilitare; confortare. alleviAre, v. a. a uşura; a facilita; a conforta. ALLEVLAZIONE, ALLEVIAGIONE, f. uşurare ; facilita-ţiune, înlesnire ; îndulcire, mângâere, confortare. allezzAre, v. n. a puţi, a mirosi greu. ALLIBBIMENTO, m. îngâlbenire de frică ; consternare. allibbIre, v. n. a îngălbeni de frică, a se speria, a se înspâimînta, a se costerna. ALLIBRAMENTO, tn. înregistare, trecere la cata-stichu. ALLIBRAre, v. a. a trece la catastichu, a înregistra. allicenziAre, v. a. a licenţia, a congedia, a da drumu. ALLÎcere, v. a. a atrage, a momi, a linguşi. ALLiDERE, v. o. a lovi; a strivi; a struci, a stropşi. ALLIETÂRE, v. a. a înveseli ; a mulţumi, a îndestula. allievArsi, v. n. a creşte; a se întrema. allievo, tn. elpvu, discepolu, ucenicu, şcolaru. alligAre, v. a. a lega, a uni; a alătura ; a obliga. alligat6re, tn. aligatoru, crocodilu de America. ALLIGAZi6ne, f. aligaţiune (operaţiune aritmetică). ALLIGNAMENTO. m. prindere, înrădăcinare. ALLIGnAre, v. n. a prinde, a se înrădăcina; a se stabili. ALl/lMPROVVlSTA, avv. fără veste, pe negândite. allindamento, tn. omare, împodobire, gâtire. allindAre, allindIre, v. a. a orna a găti, a împodobi, a înfrumuseţa ; - allindarsi, a se orna, a se găti. ALLINDATORE, tn. gâtitoru, ornatoru; netezitorii. allineAre, v. a. a alinia, a îndrepta. ALLINGUÂTO, a. limbutu, gurăliu, cicalâ. ALLIQUIDÂRE, v. a. a licuida; a muia. ALL1QUIDÎRE, v. a. a topi; — v. n. a se topi. allistAre, v. a. a dunga, a vârga. ALLITTERAZlbNE, f. aliteraţiune, repetiţiune de aceeaşi literă sau silabă. allivellAre, v. a. a nivela. ' alli^ellazione, f. nivelaţiune, nivelare. ALLIVIDIM^NTO, ALLIVIDAMENTO, tn. invineţire. allividîre, v. n. a se învineţi, a se face vină-tu ; — allividirc per l'invidia, a se usca de gelosie. ALLOBROGO, m. oiqu prostu, grosolanu; brutalu. alloccAre, v. n. a păndi, a spiona, a sta la pândă. ALLoccheria, f. rătăcire; nerozie, prostie, stupiditate. ALL6oco m. buhâ, bufniţă; nâucu, tontu, nerodu. allocuzi6ne, f. alocuţiune, discursu, cuvintare. allodiAle, a. alodialu, de alodiu. ALLODIALITÂ, f. alodialitate, cualitate de alodialu. ALLODIO, tn. alodiu, patrimoniu, avere liberă de totu dreptulu feudale. all6dola, l6dola, f. ciocârlanu (pasere). allogamento, tn. aşezare, punere la locu; punere la serviţiu; închiriere; mâritare. allogAre, v. a. a aşeza, a pune la locu; a baga în serviţiu, a mărita; a închiria; — allogar dcnaro, a pune bani la dobândă. allogatOre, m. aşâzătoru, colocatoru; inchiri-ătoru. allo(îazi6nk, f. aşezare, colocaţiune; închiriere. alloggiamento, tn. locuinţă, lăcaşu, 8ălaşu, co-nacu ; cuartiru, casarmă ; lagăru, allogiAre, v. a. a găzdui, a sălăşlui, a priiini in gazdă, a da cuartiru; — v. n. a locui, a avea cuartiru. alloggiatore, tn. gâzduitoru, ospătaru. all6ggio, m. locuinţă, lăcaşu, sâlaşu, cuartiru, conacu ; ospătârie, birtu, otelu, hanu. allooliAto, a. neghinosu, amestecatu cu neghină. allontanamento, tn. depărtare, alungare. allontanAre, v. a. a depărta, a alunga; — ol-lotitanarsi, a se depărta, a se duce, a se retrage, a pleca. alloppiAre, v. a. a opia, a da opiu, a aromi cu opiu; a ademeni, a amăgi, a seduce. ALLoppio, vi. opiumu, ahonu. all6ra, avv. atunci; în acestu casu. allorche, avv. căndu, pe căndu. allordAre, v. a. a mânji, a feşteli, a spurca. ALLORiNO, tn. plantă mica de dafinu; — a. de dafinu. all6ro, tn. laurâ, dafinu. allotta, avv. atunci. alluciAre, v. a. a se uita, a privi cu atenţiune. allucignolamento, vi. sucire, încolăcire. allucignolAre, v. a. a suci, a încolăci. ALLUc’INAre, v. a. a alucina, a abacina, a orbi; — allucinarsi, a se înşela, a nu vedea bine. allucinazione, f. alucinaţhuie, eroare, greşeală. alliîda, f. meşinâ, piele de oae lucrată. alludere, v. n. a alude, a face alusiune, a da să se înţeleagă altulu decâtu ceea ce este in cuestiune. allumAre, v. a. a ilumina; a aprinde; a ochia. allume, m. alaunu, piatră acră. allumiera, /. minieră de alaunu. ALLUMiNA, f. alumină, ocsidu de aluminiu. alluminamento, tn. iluminare; aprindere. alluminAre, v. a. a ilumina; a aprinde; a ilustra; a miniatura; — alluminarsi, a se ilumina. alluminatore, tn. iluminatoru. alluminatura, f. m u iar ea pănzeturiloru în alaunu ca să se poată prinde bine văpselele. allumînio, vi. aluminiu, x> substanţă metalică. alluminazi6ne, f. iluminare; aprindere. alluminoso, a. aluminosu, coprinzătoru de alaunu. aleunAre, v. a. a curba, a arcui. allogamento, vi. lungire, prelungire, nâdire. allungAre, v. a. a lungi, a prelungi, a nădi; a întinde; a amâna; a trâgâna, a zăbovi; a alunga ; — allutigarsi, a se lungi, a se prelungi; a se întinde; a se depărta; — allungare ti passo, a umbla mai iute; — allungare d vino, a pune apă multă în vinu. allungatîvo, a. lungitoru, care serve a lungi. allungat(îre, vi. lungitoru, care lungeşte. ALLUNGATtRA, f. prelungire. allupAre, v. n. a flămânzi. allusingAre, v. a. a linguşi, a măguli, a ademeni. Digitized by Google allusione.—Alto. allusione f. alusiune, discursu indirectu. allusîvo, a. alusivu, coprinzâtoru de alusiune. alluviAre, v. a. a luneca, a inunda. alluvi6ne, f. aluviune, înnecare, inundaţiune. Alma, f. animă, sufletu. almagesto, m. almagestu, culesu de observaţiuni astronomice şi de probleme geometrice făcute de Ptolomeu. almanaccAre, v. n. a face la calindari, a se trudi pentru a descoperi lucruri abstracte şi ascunse, a zidi in vîntu. almanacchIsta, m. fâcâtoru de calindare, de al-manachuri. ALMANÂcco, m. almanachu, calindaru. ALMANACCONE, w. omu şiretu, vicleanu, înşelâtoru. almAnco, almeno, ame cong. celu puţinu, âncai, âncailea, mâcaru. almlrAnte m. almirantu, admiralu, amiralu. Almo, a. nutritoru, animatoru, dâtâtoru de viaţa, nobilu, escelentu, sublimu, inaltu; priinciosu. Alno, m. aninu (arbore.) ALOfe, wi. aloe, odagaciu; lucru amaru. al6ne, m. cearcânu (împrejurulu soarelui şi alu lunei). ALOPECÎA, ALOPEZ1A f, alopecie, pleşuvie, pleşuvire. ALdsciA, f. o băutura spaniolă. Alpe, f. alpe, munte inaltu şi riposu. alpestre, a. alpestru, muntosu, de munte, alu alpiloru; riposu; sâlbatecu, aspru, grosolanu, mojicu. ALPIGiAno, m. munteanu, locuitoru de munte. alpIno, alpigno, a. muntenescu, de munte, de alpe. ALQuAnto, avv. puţinu, in mică cuantitate; câ-tuva, vrcunu; —- egli. e alquanto ignorante, este cam prostu. ALTALENA, f. hâţinâtoare, dulapu; hăţinare. ALTalenAre, v. n. a se hâţîna, a se da huţâ, a se cumpăni. ALTALENO, m. o maşina militară de aruncatu pietre. ALTAMENTE, avo. inaltu, susu ; profundu, adincu ; cu gură mare; cu demnitate, cu nobleţă, cu sublimitate. ALtAna, f. altanu, teraţâ, podu. ALtAre, m. altaru, oltaru; masă ; religiune ; biserică ; cultu, serviţiu religiosu; — il Sacri-fizio delV altare, Sânta Liturgie ; — 'il Sacra-mento delV altare, Sânta Eucharistie, sânta Grijanie; — innalzare altar contro altare, a face o schismă in Biserică, a scorni o eresie; a se desbina de altulu şi a i face oposiţiune. ALTA&iNO, tu. altaru micu; bancă de îngenu-chiatu. altea, f. altea, nalbă mare (plantă.) altrggiAbe, v. n. a se mândri; a se fuduli, a se ingîmfa. alterAbile, a. alterabilu, schimbăciosu, stricâ-ciosu. ALTERAmhîTE, avo. cu mândrie, cu măreţie, semeţeşte. alterAre, v. a. a altera, a schimba spre râu, a preface, a poci, a schimonosi, a contraface, a meşteşugi, a falsifica; — alterarsi, a se altera; a se supăra, a se turbura. alteratarente, avv. cu alteraţiunc; cu supărare. 73 alteraţivo, a. alterativu, care are puterea de a altera. alterazione, f. alteratiune; îutâritare, supărare. altercAre, v. n. a alterca, a disputa, a se prigoni, a se ciorovăi. altercativo, a. altercativu, altercatoru, gâlce-vitoru. altercazione, f. altercaţiune, dispută, ceartă desbatere. alterco, m. altercare, ceartă, dispută violentă, ciorovâire. ALTEREZZA, f. măreţie, mândrie ; semeţie, orgoliu, superbie, fudulie, fală, ingîmfare, râţoire. alterIgia, f. semeţie, inghiinfare. ALTEHNAMENTE, ALTERNATAMENTE, ALTERNATIVA-MENTE, avv. pe rîndu, intrunu modu alternativa, succesivu. alternare, v. a. a alterna, a face pe rîndu, acelaşi lucru, a lucra intri unu chipu alternativu. ALTERNATIVA, f. alternativă; alegere între doâ; alternaţiune, succesiune, vicisitudine; reciprocitate. alternativo, a. alternativu, pe rîndu. alternazione, f. alternaţiune, alternare, alternativă . alterno, a. altemu, alternatu, reciprocu, mutualu. altero, a. măreţu; majestosu, nobilu, inaltu, mândru; serneţu, superbu, orgoliosu, fudulu. alteroso, a. măreţu, mândru. altetto, a. camu inaltu; altetto dai vino, şume-nu, chefliu. altezza, f. înălţime, înălţare; mărire; alteţă (titlu); culme, vîrfu, creştetu; profunditate, adîncime. altezzosamente, avv. cu măreţie, cu mândrie; semeţeşte. altezz6so, a. mândru, superbu, orgoliosu, se-meţu, fudulu. ALTicciO, a. cam beatu, şurnenu, chefliu. ALTIERAMENTE, ALTERAMENTK, aVO. CU mândrie, semeţeşte. ALTlFREMENTE, a. înfricoşatu, înfiorâtoru, teribilu. ALT1METRIA, f. altimetrie, o parte din geometrie. altimetro, m. altimetru, instrumentu spre a măsura inâlţimile. ALTIPiAno, m. planu, surfaţă înaltă, înâlţâturâ altisonAnte, a. v care răsună tare, râsbubuitoru, resunâtoru. ’ ALTîsono, a. tare răsunâtoru. v ALTîssimo, a. altisimu, prea naltu ; — 8. m. Dumnezeu. ALTITOnAnte, a. care tună, bubue de susu, alti-tonantu. altitudine, f. înălţime ; mărire, mărime. Alto, a. inaltu, ridicatu, sublimu, înâlţatu ; emi-nentu, nobilu ; profundu, adincu ; intimu, ascun-su, impenetrabiiu ; măreţu, mândru ; periculosu primejdiosu; sunâtoru ; mare ; scumpu ; — 8. m. înălţime, elevaţiune ; vîrfu, creştetu, culme, partea de susu a unui lucru; — V alto mare, luciulu mării; — alto dt, nâmează mare; — persona d'alto affare, persoană însemnată; — alto sonno, somnu adincu ; — avere la testa alta, a fi mândru, orgoliosu; — essere alto dai vino, a fi beatu, şurnenu; — alto, avv. susu, în susu; într’unu modu nobilu, elevatu, sublimu; — fure alto e basso, a 74 ALTARE. ambasciatoke. ti stăpânii absoluta ; - far alto, a se opri : — alto! alto la! stai! opreşte ! Aî TORE, m. nutritoru, hrânitoru ; crescătoru. ALTRKSi, avv. ăncă. mai multu, pe lângă aceasta, pe lângă acestea ; totu aşa, asemenea. ALTRETTÂLE, o. astfelu, asemenea, in acestu chipu, aşa de mare, atitu de insemnatu. ALTRETtAnto, agg. ed avv. atâtu, totu atâtu. Altri, pron. sing. altulu, altu cineva, unu altu omu. ALTUI CE, f. nutritoare. hrănitoare, crescătoare. ALTRI ERI, arc. alaltăieri. ALTRIMENTI, ALTUI MENTE, ALTU A MENTE. aW. alt-minterea. altmintrelea, intr’ altu chipu, altfelu, de nu. ÂLTRO, a. altulu ; diversu. deosebiţii, diferenţa, diferitu ; contram, împrotivitoru ; alu doilea ; — non cKaltro, nici măcaru ; — per altro, insa; — senz'altro, fără alta; negreşitu ; ~ qu est'altro. cestalaltu ; — e ml altro palo di maniche, altă căciulă ; — altri tempi, altre cure, alte timpuri. alte purtări; — Valtro giorno. deunăzi, mai alaltâeri; — egli e divenuto unaltr'nomo, acesta s’a schimbatu ; — noi altri, noi unii, noi ceştilalţi ; - Vana cosa con l'altra, una cu alta, una peste alta. ALTRONDK, avv. de aiurea; afară de asta. cu altu cuvîntu. ALTROVE, avv. într'altu locu, către altă parte, aiurea. ALTRCl, pron. persoana altuia, averea altuia; —- cib chc a te non piace, non farc altrui, ceea ce ţie nu ţi place, nici tu altuia nu face. ALTCra, înălţime, eminenţă, dealu. piseu : se-meţie. ALUNNO, m. alumnu, eleva, şcolarii, disoepolu, ucenicu. alveăre, m. uleiu de albine. AlVEO, m. albia unui riu ; ţeavă, urloiu, jghiabu. ALVEOLO, m. alveolu, cavitate mică pe marginile gingineloru, fiecare gaură din fălci in care suntu înţepeniţi dinţii. ALviNO, a. alvinu, relativu la vintre, la uteru. Alvo, m. vintre, pântece, burtă ; uteru, sinii. ALzAlA, f. pâlimaru. ALzamento, m. alzatvra, f. ridicare, înălţare; creştere. . ALzĂRE, v. a. a înălţa, a ridica, a eleva ; a nobi-lita, a îmbogăţi; a urca, a sui; a mări, a creşte, a spori; - alzarsi, a se înălţa; a se scula ; --- al zar la voce, a face gură ; - al zar le coma, a se mândri; - alzar le mani sopra tal ano, a bate pe cineva. ALZÂTA, /'. ridicare, înălţare , suire, urcare ; sculare ; inâlţâturâ, ridicâturâ ; proieeţiune verticală a unui edificiu. ALZĂTO, m. desemnu geometricu alu unui edificiu în proieeţiune verticala. amAbile, a. amabila , drăgăstosn , plăcuta, gra-ţiosu, blându. AMABILITÂ, f. amabilitate, graţie, blândeţe. AMABILMENTE, avv. intr o manieră amabilă, drăgăstoasă. amâca, f. patu spinzuratu. amAlgama, f. amalgama, combinatiane de mer-curiu cu alte metaluri. amalgamare, v. a. a amalgama, a uni mercuriulu cu altu metaln. amalgamazione, /’. amalgainaţiune, amalgamare. amAndorla, amAndola, f. migdală. amante, A mature, m. amaiitu, iubitoru ; doritoru. amantemente, avv. cu amoare, cu afecţiune, cu iubire. amanlt£nse, m. copistu, prescriitoru. amAnza, /'. amantă, amorează, ibovnică ; amoru, amoare. AMARAciNO, m. alifie de mâgheranu. amAraco, m. mâgheranu, maioranu (plantă). amaramente, a vv. amaru, cu amâriciune ; aspru. amarantino, a. amarantinu, în faţa amarantei. amarAnto, m. amarantâ ; faţa amarantei, morico. amarâsca, marAsca, /'. unu felu de vişină, amarei â. amarAsco. m. amarelu, vişinu ; vinu de vişine. amAre, v. a. a ama, a iubi; a găsi plăcere la ceva ; a dori, a pofti; a voi; a alege, a preferi ; — v. n. fi înamoratu ; — amar meglio, a preferi, a alege ; — amarsi, a se iubi pe sine însuşi; a se iubi unulu pe altulu; — amo la musica. îmi place musica. AMAREGGIABIENTO, m. amârire, amărăciune, in-târîtare, obidare ; desgustu, durere, necazu. abiareggiAre, v. a. a amârî; a înăspri, a întărâta, a supăra, a necăji, a întrista, a desgusta; — amareggiarsi, a se face amarii; a se înăspri, a se desgusta, a se necăji. amakella. amareggiola, f. camomilâ. amarezza, f. amărăciune ; întristare, durere, necazu, obidă, mîhnire, neplăcere, desgustu. amaricAnte, a. amăriu. cam amaru. amaricAre, r. a. a amârî, a face amaru. AMARÎNA. f. amarelâ. unu felu de vişină. AMAKiTuniNE, f. amărăciune ; asprime ; necazu. AmAko, a. amaru; durerosu, necăjitoru, supărătorii, neplâcutu , desgustosu ; aspru , crudu amarnica. AmAro. m. amaru, amărăciune ; desgustu, necazu-amarognolo, «. amăriu, cam amaru. amarrare, v. a. a lega cu o funie de navă. amarulento, a. foarte amaru , înţepătorii; muşcătorii. AMAsio, m. amantu, ibovnicu, amorosu. amAta, f. amantă, iubită. AMATÎSTA, f. ametistu (piatră preţioasă). A bi aţi ta, /’. amatitu, plumbagină. amatîvo, a. amabilu ; amorosu. amAto, a. amatu, iubitu ; încârligatu. amat6re, m. amantu; amatoru, doritoru, acela care are gustu, plăcere, aplecare pentru oarecare lucru. amatorio, a. amatoriu, amorosu, de amoru. AMAURtisi, f. amaurose, albeaţă neagră la ochi. amAzzone, f. amazon â; femee curagioâsâ, eroină. amazz6nio, a. de amazonâ. AMBÂge, f. cotitură, întorsătură; ocolire, câr-mire ; încurcătură, intrigă; enigmă. ambasceria, f. ambasadă, solie, legaţiune, depu-taţiune; oficiulu şi gradulu ambasadorului; suita lui. * ambAscia, f. ambAscio, m. greutate de a respira; întristare, turburare, durere, cliinu, mâhnire, neodihnâ. abtbasciatore . ambasciadore , m. ambasadoru, solu , deputatu, legata, trimisa; mesagem, anunţâtoru. AM 15 ASCIATRICE. —AMMANDOHLATO. 75 AMBASCIATEîce, f. ainbusadriţâ, soţia ambasadorului. AMBA.şciăre, v. a. a turbura, a necăji; — r. n. a respira cu dificultate ; a fi tristu, turburaţii, mihnitu. AMBASCIAta, f. ambasadă, solie, deputaţiune. le-naţiune ; obiectu trimiterii unui ambasadorii ; a nun ţiu. AMBASCldso, a. durerosu, întristătorii ; întrista tu. AMbAssi, m. doi aşi (în joculu cubilorub Ambe, AMBEDl’E. a. f. pl. umîndoă, ambele. AMBELITE, f. ambelitu (substanţă medicinală). Ambi. ambidi) e. a. m. pl. amîmloi, ambi. AMBIÂKK, v. n. a umbla in pasu, âmbiiestru. AMBIDESTRO, a. ambemânaticu, care se serveşti» cu amândoâ manele cu aceeaşi facilitate ; as-tutu, şiretu. ambiante, m. ambientu, lucru circumfusu, care încunjoarâ; aerulu ce înconjoară corpurile. AMBiGUAMtfNTE, avv. cu ambiguitate. AMBIGUITA, /'. ambiguitate, ecuivocitate, cualitatea lucrului ce se poate lua în mai multe înţelesuri. AMBIGUO. a. ambiguu, ecuivocu, dubiu, îndoiciosu. Ambio, tn. ambiadOra, f. âmbuestru ; andarc d'atnbio. a merge âmbuestru ; dar r ambio. a da drurnu, «a congedia. AMBÎRE, v. a. a nâsui, a năşii, a ambiţiona, a dori, a rîvni, a căuta, a cere cu mare stăruinţă. Ambito, m. giuru, ocolii, circuitu, circumfe-renţâ; ambiţiouare, nâsuire. căutare, intrigă. AMBIZIONE, f. ambiţiune, nâsuire, goană, căutare. dorinţă mare de onori, de glorie, s. c. I. ÂMBO, a. plur. ambi, ambele, amîndoi, amindoâ ; — sosi. m. sing. ambii, combinaţiune de doâ numere. Ambone, m. amvonu. Ambra, f. ambră; — ambra giulla, chihlibaru. ambracâne, m. ambră mirositoare. ambrAre, t. a. a profuma cu ambră. ambretta, f. ambretâ (o plantă egipţianâ). AMBRÎNo, a. de ambră, de chihlibaru. AMBRGsia, f. ambrosie, mâncarea zeiloru; o plantă. ambrosiano, a. ambrosianu, alu sântului Am-vrosie; — inno ambrosiano, imnu ambrosianu, Tedeuimi. akbrosio, d. de ambrosie, cu ambrosie. AMBUlAcro. m. preumblare, locu de preumblatu ; — «. ambulatoriu, scbimbâciosu, nestabilu. amedAno, m. arinu, aninu (arbore). âmen, s. m. ed avv. amin, aşa să fie ; — in nn'a-men, într'o clipă. amenitA, f. amenitate, plăcere; amabilitate. amenizzAbe, v. a. a face plâcutu, frumosu. ah£no, o. amenu, plâcutu, desfâtâtoru ; giumeţu. amente, a. dementu, smintitu, nebunu. amenza, f. demenţă, smintire, nebunie, aiurire. AMETiSTA, f. AMETJSTO, tn. ametistu (piatră preţioasă). r amiaktAceo, a. din natura amiantului. AMiAkto, vi. amiantu (minerala necombustibilu). amica,/*, amică, prietenă; amantă; ţiitoare. amicAbile, a. amicabilu, prietenoşii. • AMIcabilitâ, f. amicabilitate, omenie. AMlCABiuuânTE, avv. amiceşte, prieteneşte. AMIcamente, amiciieVolmente, avv. prieteneşte. AMICA re, r. a. a amica, a fiice amicu, a uni, a impaca. a împacno, a acorda ; - amicarsi, a se împrieteni , a deveni amicu . a se face amicu. amicii kvole, a. amicabilu. amicalii, prictenescu ; I relativii la amiciţie ; plâcutu ; omoneţii. ! AMiciziA, f. amiciţie, amicii*, prietenie, priete-| şugu ; alianţă, uniune, legătură; afecţiune, I amoru, dragoste. * AMico, m. amicu. prietenii ; amantu, ibovnicu; i aliaţii; binevoitorii; — a. amicalu, prietenescu, i binevoitorii; voiosu. drâgâstosu ; favorabilii, ; priinciosu. propiţiu ; folositoru ; dragu. scumpu ; | colori amici, feţe bine potrivite. | amidAceo, a. amidaceu, din natura amidonului. ‘ Amido, tn. amidonu, serobealâ. AMiDbso, a. amidosu, coprinzatoru de amidonu. amigdAu. f. pl. ghinduri jugulare, tonsile. AMISsiBlLK. a. care se poate pierde, amis ibilu. amissibilitA, f. amisibilitate, putinţă de a se perile. amissione, f. perderc. AMis'rX, /. amieie, amiciţie, alianţă, concordie. ammaccamento. m. strivire, sdrobire. mâcire, strucire, stropşire, contusiune. ammaccârk, v. a. u strivi, a sdrobi, a maci, a struci, a stropşi. AMMACCATi’RA, /. striviturâ, sdrobiturâ, mâciturâ, struciturâ, stropşiturâ, contusiune. ; ammacchiArsi, v. n. a se ascunde într’o leasă. AMMAKstrAbilk. a. de învăţaţii, capa bilu de învăţătură. ammaestramento, m. admâiostrare, învăţare, învăţătură, instrucţiune, lecţiune; ordin», poruncă ; povaţâ, desluşire; înştiinţare, avisu. AMMAEstrAke, v. a. aadmâistera, a învăţa,a deda, a obicTnui, a deprinde, a instrui, a povâţui. ammaestratamente, avv. cumu se cuvine. ammaestkatîvo, a. instructivii. AMMAEStratork, m. admâiestrâtoru, invâţâtoru, povâţui toru. AMMAk.strevole, a. priimitoru de învăţătură, dociiu. AMMAESTKEVOLMENTE, avv. cu iscusinţă, cu îndemânare. - ammagliAre, v. a. a lega cu frânghii. ammagjrAre, AMMAGRiKE, v. a. e n. a slăbi, a face slabu, macru ; a se slăbi, a se jigări, a se mârşavi. ammaiArsi, v. n. a se orna cu râmuri de arbore şi cu flori. * AMMAInAkk, v. a. a lâsajosu, a scoborî vîntrelele. ammalAre, v. a. a bolnăvi, a causa vreo maladie, vreo infirmitate ; — ammalarsi, a se infirma, a şe bolnăvi. AMMALATfccio, a. bolnâviciosu, betegosu, plăpând u. AMMALATiRE, v. n. a se infirma, a se bolnăvi, a se betegi. AMMALATfccio, a. cam bolnavu. indispus». ammaliamento, m. încântare, fârmecare. ammaliAre, v. a. a încânta, a fârmeca, a amăgi, a încremeni, a fascina, a uimi. a năuci. ammaliatore, w.fârmecâtoru.încântâtoni.vrâjitoru. ammaliziAre, v. a. a înrăutăţi, a face maliţiosu. ammaliziâto. a. răutăcios», maliţiosu, vicleanu. ammandorlAto, a. romboidalu, în forma unei migdale. 76 AMMANKTTARE. — AMMIRArE. ammanettâke, v. a. a fereca, a încătuşa. AMMAN1ERÂRE, v. a. a amaniera, a orna, a împodobi intri unu modu afectatu. ammanierAto, a. afectatu, amanieratu. AMMAN1ERATURA, f. manieră afectata. AKMAMNALÂRE, v. a. a decapita, a tăia capulu.' ammannamento, tn. gâtire, pregătire, preparare. ammannAre, AMMANNiRE, v. a. a face mănunchiuri ; a prepara, a găti, a pregăti. ammansâre, v. a. a îmblânzi, a domili, a domestici ; — ammamarsi, a se îmblânzi, a se linişti. AMMANTÂre, v. o. a îmbrăca, a îmbrobodi, a in-vâli; a măsea, a acoperi, a ascunde ; a disimula. ammântellAre, v. a. a mantela, a îmbrăca, a acoperi cu mantelu ; a măsea, a palia, a ascunde. ammAnto, tn. manta; veşminte, îmbrăcăminte. ammarcire, v. n. a 8e putrezi, a se strica, a se corupe. ammarezzAre, v. a. a bălţa, a mârmuri, a pestriţa. AMMARGINArsi, v. n. a se închide, a se cicatriza, a se înţepeni, a se vindeca (o rană). AmmaricArsi, v. n. a se plânge, a se tîngui. ammarinAre, v. a. a marina, a face marinată. AMMARTELLAre, v. a. a ciocăni; a turbura, a chinui, a necăji, a tormenta, a causa gelosie. ammascherAre, v. a. a măsea; a ascunde. AMMAssamento, tn. grâmâdire, vrâfuire, boţire. AMMASSĂRE, v. a. a grămădi, a boţi, a vrâfui, a aduna, a uni, a stringe împreună j — ammas-sarsi, a se grămădi, a se aduna; a se irn-mulţi. AMMASSATORE, tn. stringâtoru, adunătoru. AMMAssicciAre, v. a. a grămădi; a îndesa, a întărea face mai masivu,inai virtosu; — ammassic-ciarsi, a se întări, a se îndesa, a se face mai masivu; a se învăţa, a se obicîuui, a se deprinde la muncă. ammAsso, tn. grămadă, acumulaţiune, aglomera-ţiune, vrafu, boţu ; adunătură, strînsurâ. AMMATASSĂRE, v. a. a depăna, a ghemui. AMMATtAre, v. n. a cereajutoru prin seiunaluri AMMATTlRE, v. a. a face pe cineva să innebu-. neascâ ; a năuci, a uimi, a zăpăci; — v. n. a Înnebuni. AMMATTONAMENTO, m. pârdosire cu cărămizi. AMMATTOnAre, v. a. a pârdosi cu lespezi de cărămidar. AMMATTONÂTO, in. j)ărdoseaiâ de cărămidă; — restare mîV ammattonato, a remânea sâracu de totu. ammazzamento, tn. ucidere, omorire, omoru. ammazzAre, v. a. a măcelări; a ucide, a omorî, a masacra, a înjunghia ; a supăra, a desgusta, a plictisi; — ammazzarsiy a se sinucide; a se ucide, a se omori unulu pe altulu ; — ammazzar le parole, a întrerupe unu discursu, a tăia vorba cuiva. ammazzAre, v. a. a face bucheturi. ammazzasette, tn. fanfaronu, rodomontu. ammazzat6io, tn. măcelărie, zalhana. ammazzatOre, m. ucigătoru, ucigaşu, omoritoru. ammazzerAre, v. a. a arunca în mare cu manele şi picioarele legate şi cu o piatră la gitu ; a îm-muia. ammazzolAre, v. a. a lega, a face bucheturi. ammelmAre, r. n. a se întina, a se umplea cu no-roiu, a intra cu totulu in nâmolu. ammenda, f. amendă, despăgubire ; îndreptare; emendaţiune, corectiune, rectractaţiune; pedeapsă, puniţiune, condamnaţiune; gloabă. ammendAbile, a. emendabilu, reparabilu. ammendamento, vi. emendare, reparare, îndreptare, coregere ; despăgubire, indemnizare ; ameliorare, restaurare; remediu. ammendAre, v. a. a emenda, a repara, a corege, a îndrepta, a restaura, a ameliora; a despăgubi, a îndemniza ; a suplini; a ameliora; — ammen-darSi, a se îndrepta. ammendazione, f. emendaţiune, îndreptare, conversiune, penitenţă, căinţă; reparatiune. ammentArsi, v. n. a şi aduce aminte, a şi aminti ammettere, v. a. a admite, a introduce ; a priimi, a accepta ; a încuviinţa, a permite, a îngădui, a da voe, a concede ; a tolera; a comite; a îndemna ; — questo affare non ammette ritardot este o pricină care nu sufere întârziere. ammezzamento, tn. înjumâtâţire. ammezzAre, v. a. a înjumătăţi, a împărţi in doâ;— ammezzarc, ammezzire, ammezzirsi, v. n. a începe de a se strica. ammezzat6re, tn. împârţitoru ; mijlocitoru. ammiccamento, tn. clipire, mijire, uitare cu coada ochiului, privire pe furişu, aruncătură de ochiu. ammiccAre, v. n. a clipi, a miji, a se uita cu coada ochiului. ammigliorAre, v. a. a ameliora, a îmbunătăţi. amminicolAre, t?. a. a întări, a sprijini prin ad-minicle. AMMiNicoLO, m. adminiclu, ajutoru, sprijinu, ele-mentu de probă, circumstanţă, indiciu; sofis-mâ; pretestu. amministrAre, v. a. a administra, a mânui, a guverna, a cârmui; a da, a subministra. amministrativo, a. administrativa, de adminis-traţiune. amminjstratore, vi. administratoru, oblăduitoru, cărmuitoru. amministrAto, a. administrata ; subministratu; supusu. amminISTRazi6ne, f. administraţiune, cârmuire, oblăduire, chivernisire, direcţiune, guvernu; subministraţiune. amminuIre, v. a. a deminui, a împuţina, a micşora. AMMINUtAre, v. a. a mânunţi, a dumica. ammirAbile, a. admirabilii, minunatu, de minune. AMMIRabilmente, avv. întrunu modu admirabilu. ammiragliAto, tn. admiralatu, funcţiunile, demnitatea sau reşedinţa admiralului. ammirAglio, tn. admiralu; nava admiralului, oglindă. ammiralitâ, f. admiralitate, corpulu ofiţeriloru de marină. AMMiRAMKNTO, tn. admirare, mirare, minunare. ammirAndo, a. admirabilu, de admirata, minunatu. ammirAre, v. a. a admira, a privi cu mirare; — ammirar&i, a se mira, a se minuna, a fi co-prinsu de mirare. AMMIRATIVAMlhfTE.—AMlÎRE. a MM1RAT1V amante, at?r. într’unu modu admirativu. am mirat! vo, a. admirativu, arâtâtoru sau co-prinzâtoru de mirare; — punto ammirativo, semnu de esclamaţiune. ammirazi6ne, f. admiraţiune, minunare, mirare. AMMISERAre, v. a. a însârâci; a ticăloşi, a înjosi. AMMissiBiLE, a. admisibilu, care se poate priimi. AMMissidNE, /*. admisiune, acceptare, priimire, introducere. ammisti6ne, f. amestecare, amestecătura, amestecu. AMMISURĂRE, v. a. a măsura, a cumpăta; a mărgini. AMMISURATamante, avv. cu măsură, cumpătatu. AMMisuRÂTo, a. mâsuratu, cumpătatu. AMMITTO, AMÎTTO, m. amictu (o haină bisericească). AMMOBlGLlARE, AMMOBILlARE, V. a. a mobila. ammodAre, v. a. a modera, a măsura, a cumpăta. Ammodatamante, avv. cu moderaţiune, cu cumpâtu. ammodâto, a. moderatu, cumpătatu, temperata. ammodernAre, v. a. a moderna, a rennoi, a repara, a preface după maniera cea mai modernă. ammodestAre, v. a. a face modestu, a smeri. AMHOGLIAbe, v. a. a însura, a da soţie ; — ammo-gliarsi, a se însura, a şi lua soţie; a se uni. axmogliAto, m. însuratu, omu căsătorita. AMMOGLIAt6re, m. fâcâtoru de căsătorie. AMMOlNAM^NTO, m. linguşire, măgulire, resfâţare. ammoinAre, v. a. a linguşi, a măguli, a mâglisi, a guguli, a resfâţa, a desmierda, a adula. ammollAre, v. a. a muia, a îmmuia, a uda. AMMOLLiENTE, a. emolientu, care moae. AMMOLLIMENTO, m. îmmuiare, înduplecare,mlădiere. AMMOLLÎre, v. a. a îmmuia, a face moale, a mlădia, a îndupleca ; — ammollirsi, a se înduioşi, a se indulci. AMMOLLITIVO, o. immuiătoru, îndulcitoru. ammonîaca, f. amoniacu, ţeperigu. ammoniacAle, a. amoniacalu, de amoniacu, cu amoniacu. ammoniacAto, a. compusu cu amoniacu. AMMONiACO, m. amoniacu, ţeperigu, gumi amoniacu. AMMONIMlfcNTO, m. povâţuire, instrucţiune, avisu; semnu, inditiu; suveniru, recordu. ammonire, v. a. a povăţui, a îndrepta, a dojeni, a înştiinţa, a învăţa, a informa, a instrui, a admoni. AMMONlTtaE, m. monitoru, povăţuitoru, înştiin-ţâtoru. ammonitorio, o. povăţuitoru, dojenitoru, instru-ctoriu. AMMONiCro, m. amoniuru, amoniacu combinatu cu unu ocsidu metalicu. AMM0Nizi6ne, f. admoniţiune, povâţuire ; dojenire. AMMONTAirtNTO, m. grămădire. ammontAre, v. a. a grămădi, a aduna, a stringe; a sări, a încâlica, a se impârechia, a se împreuna (animalele). AMMOOTICCHIAre, v. a. a grămădi, a vrâfui, a boţi. ammonticellARE, v. a. a grămădi a face moşinoae. ahmorbAre, v. a. a impuţi, a molipsi; a corupe ; — v. n. a se infirma, a se bolnăvi, a căpăta o boala contagioasă. ammo&bidaxehto, m. îndulcire, moleşire; linguşire. ammobbidAre, AMJfORBiBiRE, v. a. a indulci, a moleşi, a moia; a desmierda; — ammorbidirsi, 77 a se indulci, a se moia; a se îmblânzi; a se indulci; a se moleşi, a se afexneia. ammorsellAto, m. tocâturâ. AMMORTAM^NTO, m. amorţire; stingere; a domolire. ammortAre, v. a. a amorţi; a stinge ; a domoli, a înfrina. AMMORTIMENTO, w. amorţire, stingere ; potolire; leşinare; mortificaţiune, domolire, înfrinare a pasiuniloru. AMMORTÎRE, v. a. a amorţi; a potoli; — 0. n. a leşina, a cădea leşinatu; — ammortirsi, a se stinge. AMMORTÎTO, a. ainorţitu; ineficace; stâtâtoni. AMMORTizzÂRE, v. «. a amortiza, a răscumpăra, a compensa, a plăti, a râfui. AMM0rtizzazi6ne, f. amortizatiune, amortizare, re8cumpârâre, râfuire; estincţinne a unui dreptu. AMMORZAre, v. a. stingere, potolire, îndulcire, uşurare, mitigare ; — v. n. a peri; — am-mor zar si, a se stinge. ammostAre, v. a. a călca struguri în liuu. ammostatOio, m. teascu, storcătoru, linu. AMMOSTATtiRA,/. câlcatulu st/uguriloru. ^ ammottAre, v. w. a se rost >goli, a se precipita ; a se surpa. AMMOVIMENTO, hi. apropiere. ^ AMMOZZICÂRE, v. a. a tăia bucăţi, a toca. ^ ammucchiAre, v. a. a grămădi, a vrâfui, a boţi. ammucidIre, v. n. a mucezi. ' ammusârsi, v. n. a se întâlni. ammutinamento, hi. revoltă, rescoalâ, rebeliune. ammutinâre, v. a. a revolta, a rescula, a res-vrâti; — animatinarsi, a se revolta, a se rescula, a rebela. # ^ ammutinazi6ne, f. revolta, rebeliune, sediţiune. ammutIre, v. a. e n. a amuţi, a fiice sau a deveni mutu. AMMUTOLIRE, v. n. a amuţi, a deveni mutu. AMNEsiA, f. amnesie, perdere totală sau parţială a memoriei. Amnio, m. amniu, membrană care invăleşte fâtulu. AMNISTIA, AMNESTiA, f. amnistie, ertare AMNISTiAre, v. a. a amnistia, a erta, a da amnistie. amnistiAto, hi. amnistiatu, care este coprinsu in amnistie. ’ Amo, m. undiţă, cârligu, cange; ademenire. am6mo, cardam6mo, hi. cardamomu. amorAzzo, amorAccio, m. amoraşu, amoru necu-viinciosu. am6re, m. amoru, amoare, iubire, afecţiune, amicie, dragoste, bunăvoinţă; inclinaţiune, aplecare ; dorinţă, doru, poftă ; voinţă; pasiune ; studiu; Amoru, Cupidu; — amore di se, siniubire, amoru de sine ; egoismu; — amor proprio, siniubire; ambiţiune, vanitate, fudulie; — amore senzuale, amoru sensualu, carnalu, tru-pescu ; — amor platonico, amoru spiritualu între doâ persoane de secsu deosebitu; — sommo Amore, Dumnezeu; — fare alV amore, a amoreza, a face curtea cuiva; a ambiţiona; — d'afnore e d'accordo, de bună voe; — per amor di Dio, pentru numele lui Dumnezeu; — far qualche cosa per Vamor di Dio, a face ceva fără interesu ; — amor mio, sufletulu meu. 78 AMOREGGIAMENT0. --ANANAssK. AMOREGGIAMKNTO, tu. amorezai e, curtenire, galanterie. AMOREGGIÂRE, v. H. a amoreza , a se da la ga-lanteriL “ AMORETTO, 7n. amoru de petrecere, intriga amoroasa. AMOREVOLE, a. afabilii, blândn. blajina, amicalu, omeneţu , prietenoşii, drâgâstosu, binevoitorii, afectuosu. AMOREVOLEZZA, f. afabilitate, blajlnitate, blândeţe, bunăvoinţă, maniere omenoase. amicale, afectuoase; îngăduinţă; seninii de afecţiune, pre-sentu. AMORKVOLMENTE, (ivv. eu afecţiune, prieteneşte. AMurfo, a. amorfu, lipsitu de o formă determinată. AMorIno, m. figură mică a Amorului, a lui Cupida ; cupilu foarte frumosu ; resedâ, rozetâ (plantă). amor sa, f. amoreazâ, inamoratâ. amantă. AMOROSAMENTE, cii'V. cu amoure. cu afecţiune. AMOROsello, m. amanţii de nimicii, fără merîtu. AMOROSETTO, a. graţiosu, amabilu, plăcuta. AMORdso, a. amorosu, plinu de amoare. afectuosu, iubitoru r prietenosu ; s. m. amanţii, amorezii, ibovnicii. AMOSCINA,/. unu felii de prună. AMdsciNO, m. unu felii de prunu. AMOviBlLE, a. amovibilii, revocabilii, strămută- CÎOHU. . AMOVIBILITÂ, f. amovibilitate, revocabilitate, straniu tăciune. AMPELOPRASO, 7)i. aiu sălbatecii. AMPIAMENTE, avv. pe largu ; cu abundanţ-â. ampiezza, f. întindere, lărgime, lăţime, mărime, estensiune, spaţiu ; abundauţâ, îinbilşugare. Ampio, a. intinsu, spaţiosu, mare, latu, largu; abundantu, imbilşugatu, bogatu ; — s. m. spa-ţiositate. AMPLESSO, m. îmbrăţişare. AMPLIAMENTO, m. ampliarc. creştere, întindere, dilatare, amplificare, mărire, sporire. ampli A re, v. a. a ainplia, a creşte, a întinde, a dilata, a mări , a spori; a amplifica, a ecsa-gora; — ampliarsif a se întinde, a se dilata, a spori, a creşte. ampliativo, a. ampliativu, capabilii de a întinde. AMPLIAT RE, m. ampiiatoru, intinsâtoru; amplificatori AMPLIAZIONE, f. anipliaţiune. întindere, creştere, sporu. AMPLIFICAMENTO, 7)\. amplificare , desvoltare, mărire. Amplificare, 7h a. a amplifica, a desvolta, a mări. amplific ATI v AM ente, avv. intr uuu chipu ampli-fieativu. amplificaţi vo, a. ampliticiitivu, care amplifică. AMPL1FICATORE, vi. amplificatorii, desvoltătoru. AMPLincAZidNE, f. amplificaţiuiie , mărire, desvoltare. amplitudine, f. iwnplitudine, întindere, spaţio-sitate. Amplo, a. amplu, spaţiosu, intinsu. ampolla, /*. ampulâ, sticluţă cu gitulu strimtu si cu corpulu umfla tu ; băsicuţâ; vorbă în-gimfată. . AMPOLLETTA, f. ampulâ mică ; bâşieuţâ. ampollosamente, avo. cu îng'imfare, cu afect aţiune. amiollosita, f. ingimfave , afectaţiune , ecsage-raţiune. ampolluso, a. ingimfatu, afectatu, ecsageratu. amputare, v. a. a amputa, a tăia, a face ampli taţiune. AMPUTAZloNE, f. amputaţiuue, amputare, tăiere. amulkto, m. amuletii, talismanu. antidotu. anabattîsmo, m. anabaptişmu, doctrina auabap- tistiloru. ANABATTi.STA, m. aiiîibaptistu, o sectă de protestanţi. AN A cÂRpo, m. anaoarziu (arbure indianul. anacoketa, )n. anacovetu, eremitu, pustnica, soli ta riu. ANACORETico.rt.anacoreticn, eromiticu.de pustnicii. anacoketizzâre, v. 7i. a trăi ca unu anacoretu. ANACREONTICA, f. anacreontică, unu felu de poesie. ANAcreontico, a. anacreouticu, după stilulu lui Anacreontic ANACronîsmo, m. anacbronismu. eroare chrono-logicâ. anAfora, anadiplosi, f. anaforă, anadiplose, re-petiţiune. anagAllide , f. anagalidâ , rocoinâ, cinteuţâ (plantă). ANAGiRiDE. f. anagiridu (arborelu). anagnoste , 7)i. anagnostu , lectoru la Romanii antici. anagogîA, f. anagogie, interpretaţiune mistică a S. 8cripturei. anagogicamente, avv. anagogiceşte. ANAGOGICO, a. anagogicu, mistieu. anâgrafe, f. anagrafe, inscripţiunea populaţiunii. anagrAmma, m. anagramă, transposiţiuiiea lite-riloru unei vorbe spre a forma alte vorbe cu sensu diferentu. . anagrammâtico , a. anagramaticu, relativu la anagramă. ■ anagrammatîsmo, m. aiiagramatismu. regula anagramei ; anagramă unde s'a intrebuinţatu oarecare licenţă. anagrammatizzâre, v. 7i. a anagrama tiza, a face anagrame. • anagkammîsta , m. anagramistu, fâcâtoru de anagrame. analemma, m. analeiuâ, proiecţiune planâ a sferei. analessia, f. analccsie, reîntremare, reîmputerive. analisl, f. analise, analisu, decompunere, desfacere a unui totu in părţile sale; inyestiga-ţiune, cercetare. . analista, 7)1. analistu, caro este versatu în analise ANALITICAMENTE, avv. aualiticeşte. ANALÎTICO, a. analiticu, de analise. ANALlzzARE, v. a. a analiza ; a investiga, a cerceta analogia, f. analogic , sâmuire, asemănare. potrivire. analogii’AMENTE, avv. analogiceşte, prin analogie, ANALOGICO, a. analogicu, ridaţivu la analogie. analogîsmo, hi. analogismu, conduşiune după analogie. ^ anAlogo, a. analogu, caro ave relaţiune de asemănare, de proporţiune, de afinitate eu altu lucru. | ananAsse, ANANÂsrfo, w, aiuriasu (o plantă d.e j India). . ajnapkîsto.-—anemologIa, 7.9 anapesto, m. anapestu (versu şi picioru de versu). ANARCHÎA, f. anarchie, lipsă de guvernu; con-fusiune. anArchico, a. an&rchicu, de anarchie. ANARCHÎSTA, m. anarchistu, partisanu sau autoru de anarchie. ANASSARCA, ANASARCA, /. unu felu de idropisie. ANAST03I0SI, f. anastomose , îmbucarea unei vine* în alta. ANASTROFE, f. anastrofâ (figură gramaticală). ANÂTEMA, /. e m. anatemă, escomunicaţiune, afu-risire; ecsecraţiune; anatemu, oscomunicatu, afurisita. anatemizzAre, v. a. a anatemiza, a eseomunica, a afurisi; a eesecra, a detesta, a urgisi. ANATOcisMO, m. anatocismu, usurâ din usură. ANATOMIA, f, anatomie; analise minuţioasă. ANATOMICAMENTE, avv. anatomiceşte. ANAToMic’O, a. anatomicu, de anatomie ; - s. m. anatomistu. ANATOMisTA. m. anatomistu, versatil in anatomie, care se ocupă de anatomie. ANATOMIZZÂRE, v. a. a an atomi za, a face anatomie, a face o disecţiune; a cerceta cu mare diligenţâ. Anatba, f. raţă. Anca, f. şoldu, coapsă. ancaione, a. deşelatu. ANCELIjA, f. servă, servantă, slujnică. ANCHE, avv. âncă ; şi, asemenea ; — .sc anche, quand'anche, chiaru căndu, chiaru dacă, mâ-caru că. ancheggiâre, o. n. a sgămboi, a tropota, a tre-pâda. ancidere. v. a. a ucide, a omori. ANCÎLE, m. scutu micu şi scobitu de amindoă părţile. . ANCIUtel, ANCHILOSI, f. anchilose. ANCJPITE, a. ecuivocu, ambiguu, indoiosu, cu doă Înţelesuri; cu doă tăişuri; amfibiu. ANCÎso, a. ucisu, omoritu, stinsu. Anco, avo. âncâr AXCOI, avo. astăzi ; acumu. ANCdNA, f. tablou , icoană mare ; firidă, afundăturâ. axc6ne, m. partea cea superioară a şoldului. Ancora, f. ancoră, anghirâ; speranţă. anc6ra, avv. âncă, şi, şi chiaru; a doa oară, iarăşi; până acumu; mâcaru că, chiaru căndu. axcorache, ancorche, cong. de şi, cu toate că. ancorâggio, m. ancoragiu, locu potrivitu pentru a arunca ancoră ; tacsâ pentru a putea ancora. ancorAre, ancorArsi, v. u. a ancora, a arunca ancora ancorâto, a. ancoratu ; fâcutu iu formă de ancoră. axcoressa, f. ancoră v achie. ancroia, f. sgripţoroaicâ. Ancudine, incCdine, f. nicovală; — esser fra il martello e l'ancudine, a se afla intre cioeanu şi ileu, a se afla intre doă rele contrarie. -ANciîSA, f. buglosă, limha boului (o plantă). -ANDamento, m. mergere, rnersu, umbletu; direcţiune; manieră de a urma, de a lucra, purtare, conduită; pasu. -andante, a. care merge, umblă ; facilu ; — s. m. ealâtoru, trecâtoru; andante (terminude musicâ.) —^NDAntem^xte, avv. nepregetatu ; cu facilitate. ANDANTiNO, m. andantiiio (terminu musiealu.) ANdAre, v. n. a merge, a se duce, a umbla ; a scăpa, a fugi; a isbuti, a reeşi, a brodi ; a inainta; a se respândi; a trece; a se mişca ; a pleca ; a lucra ; a mulţumi, a îndestula ; a I plăcea; — andarc a ruba, a fi jâfuitu ; — I andarne la vita, a fi periculu de moarte; — I and ar del ventre, a oşi afară, a şi deşerta i pântecele ; — andare a (jenio. a plăcea ; — | andare al cuore, a pătrunde, a mişca inima ; — | andare a zonzo, a umbla derbedeu, fără capă-( taiu ; — come va ? ce mai faci ? — undate al diavoli>, andate in malora ! (Iute la draeu, la naiba! — andar d'accordo. a se potrivi, a se acorda ; — andar bel beli o, a merge incetişoru, i binişoru ; — andar col capo aii o, a se râţoi; — andar in collera, a se supăra ; - andar molto. a dura, a ţinea multa timpu ; — andar passo passo, a merge treptata, grada tu ; — andare a ' spitsso, a se duce la plimbare ; - andar sosso- pra, a se prâpâstui. a se prăpădi, a se răsturna ; — andare a seconda, a merge bine ; — andar via, a se duce, a pleca ; — andar sene, a se duce ; — andare a piedi, a merge pe josu ; — andare a cavallo, a merge, a umbla călare ; — eolVandar del tempo, cu tiinpulu ; - - andare, sosi. m. mergere, mersu, umbletu ; pasu; purtare. conduită, urmare; chipu, felu, manieră, modu ; obieeiu ; stilu ; - di qucll' andare, ast-; felu; a lungo andare, după unu timpu inde-| lunga tu. AN DATA, f. mergere, umblare ; plecare ; plimbare ; I diarie, scursură de pântece, scufurealâ. ' ANDÂTO, a. mersu, dusu ; prăpădita ; muiitu. | ANDATORE, tn. mergătorii. j ANDATUKA, f. mersu, umbletu, ehipu de a merge, j de a umbla ; urmare, purtare, manieră. ANDÂzzo, m. modă trecătoare ; influenţă. I ANDIRIVIENI, m. pl. întorsătură, cotitură ; ocolire ; I vorbă încurcată, incureâtu'â, coditurâ. IANDITO, m. coridoru, gangu. pridvoru, sâliţâ, ve-J stibulu, intrare ; ulicioară. : ANDRIENE, in. e f. andrienu (unu felu de rochie). ANDROFORIA, f. amlrofobie, misaiitropie. ANDROFOBO, tn. androfobu, misautropu. . ANDR0G1N0, m. aiidroginu. ermafroditu. ANDRONE, m. intrare, vestibulu. tinda. 1 ANEDDOTO, iu. anecdotu, istorie scurtă ; particula-I ritate istorică ce nu s'a publicatu mai naiute. I anelânte, a. gâfâlndu ; doritorii, râvuitoru, anelantemente, avv. fără răsuflare ; cu mare do* | rinţâ. cu pasiune, cu înfocare. anelAre, v. ti. a răsufla abia, a gâfâi; a dori, a rivni; a se trudi spre a dobândi unu lucru. ANKMTO, m. răsuflare, vespiraţiune, suflare; gâ-[ fâire ; stenosu, nâdiifu. ANELLÎNO, m ineluşu. | ANELLO, ANNELLO, m. iuelu, belciugu, verigă, zalâ, cercu, ochiu şi orice lucru avindu forma unui iuelu ; — anello nuziale, iuelu de nuntă; -anello di capelli, buclă, cârlionţu de piru ; — ad anelli, inelatu. iu formă de inele ; — dar Vanello, a se logodi ANELL so, a. in forma inelului, inelatu ANELO, a. gâfâindu ; rivnitoru, doritorn. | aneiAso, a asmaticn, supusu la stenosu. I ANEMOLOGiA, f. anemologie, ştiinţa yinturilorn Digitized by Google 80 ANEMOMETRIA.—AN1MATO. ANEMOMETKÎA, f. ancmometrie. anemOmetro, mi. anemoinetru. anemone, ANEMOLO, m. dedeţelu, brebeiielu. anemosc6pio, mi. anemoscopu. anestesia, f. anestesie, împuţinarea sensibilităţii. ANETÎNO, a. de mâraru. ANETO, m. mâraru (plantă). ANEURÎSMA, m. aneurisinâ, anevrismu. ANFANAMENTO, mi. umblare fârâ câpâtâiu. ANFANÂRE, ANFANEGGIÂRE, v. n. a umbla fârâ câpâtâiu ; a vorbi fârâ câpâtâiu, a vorbi de claca. ANFANAt6re, m. flecara. ANFESiBtfNA, f. anfesibenâ, şarpe guleratu. ANFîbio, amfîbio, a. e s. mi. amfibiu anfibolo, m amfibolu (substanţă minerală). ANFiBOliOGÎA, f amfibologie, discursu ecuivocu. anfibol6gico. a. amfibologiei!, ecuivocu, ambiguu. ANFisci, m. pl. amfisci, locutorii din zona toridă. anfiteâtro, mi. amfiteatru. ANFizidNl, m pl. amfictioni, deputaţii cetâţiloru greceşti cari aveau votu în consiliulu naţiunii. Anfora, f. amforă, vasu anticu cu doâ mânuşi. ANFRÂTTO, m ocolu, ocolire, întorsătură, cotitură, strâmbătură; strîmtoare între munţi. anfrattuositâ, f. întorsătură, strâmbătură. ANFRATTUOSO, a. plinu de întorsături, de cotituri. angaria, angheria, f. angarie, estorsiune, vec-saţiune, jefuire, împovărare, apăsare. angariAre, va. a angaria, a împovăra, a apăsa, a vecsa, a jefui; a turmenta pe nedreptu. ANGABlATdRE, mi. angariatoru, jefuitoru. ANGELICA, /. angelică (plantă medicinală). angelic am ente, avv. ângereşte ANGELIcAre, v. a. a face asemenea cu ângerii. ANGELICHEZZA, f. viaţă ângereascâ. angelico, o. ângerescu, de ângeru. Angelo, Angiolo, m, ângeru ; omu foarte framo-su, foarte bunu, de o viaţă imaculată. Angere. v. a a întrista, a supăra, a necăji. ANgIna, f. anginâ (maladie). ANGiOLOGiA, f. angeologie, o parte a anatomiei. ANGlPdRTO, m. ulicioară înfundată. ANGLiCANifiMO, mi. anglicanismu (sectă). anglicAno, a. anglicanu, partisanu alu anglica-nismului. A^glicismo, m. anglicismu, manieră englesă de a vorbi. anglomanIa, f. anglomanie, imitaţiune fanatică a englesiloru. ANGLOMANO, mi. anglomanu, imitatoru fanaticu alu englesiloru. ANGOlAre, a. angulara, unghiulara. angolAto, a. unghiosu, colţurosu; plinu de unghiuri. ANGOLO, mi. unghiu; colţu; muche. angol6so, o. angolusu, unghiulosu, unghiosu, colţurosu. angore, mi. pasiune, întristare, chiau, necazu, aflicţiune. angosc^vole, a. intristâtoru, chinuitoru, necă-jitoru. ANGdsciA, f. agonie, spaimă, întristare, chinu, necazu, ANGOSCiAre, v. a. a turbura, a întrista, a chinui, a necăji, a tormenta; — angosciarsi, a se turbura, a se necâj\ angosciosamente, avv. cu turburare, neastim-pâratu, angosciOso, a. turbura tu, neastîmpâratu, trista, necâjitu. - Angue, m. şearpe. anguicrinîto, o. a căruia coamă este formată de şerpi. anguîlla, f. ţiparu, angilâ (unu felu de pe$te). anguillaia, f. lacu, heleşteu de angile, de ţipare. anguillAre, mi. spalierâ de viţe de vie. anguIna, f. unu felu de pepene. ANGUINÂIA, f. vintre. anguria, f. pepene verde, carpuzu, lubeniţă. angustamento, mi. ângustare. angustAre, v. a. a ângusta; — v. n. a se face ângustu. angustia, f. ângustie, strîmtoare; greutate, anevoinţâ, anevoe, strimtorare; întristare, aflicţiune, chinu, mâhnire, turburare, neastîm-pâru. angustiArk, v. a. a strimtora, a turbura, a necăji, a tormenta, a chinui, a neodihni; — an-gustiarsi, a se turbura, a se întrista, a se necăji, a se tormenta. angusti6so, a. turburătorii, necâjitoru, tormen-tatoru; neastîmpâratu, intristatu, turburata, necâjitu. angIjSTO, a. ângustu, strimtu ; mârginitu, micu. Anice, mi. anisonu (plantă). anIle, a. bâtrînescu, bâtrînu, senila, de bâţri-neţe. Anima, f. animă, sufletu, spiritu, duhu; suflare; viaţă; spirtu vitalu ; sensibilitate ; vioiciune; omu ; vieţuitorii, animalu; minte, cugetu *, inimă ; conştiinţă; partea cea mai principală, cea mai internă, cea mai centrală a unui lucru ; formă, tiparu ; — render Vanima,a şi da su-fletulu , a muri; — anima mia,sufletulu meu. animadversi6ne, f. animadversiune, observaţiune, consideraţiune, atenţiune; reprensiune ; puni-ţiune. . animalAccio , m. omu prostu, grosolana, ma-garu. animAlculo, mi. aminalculu, animalu microscopica. AnimAle, mi. animalu, vieţuitoru; dobitocu, vită, bestie ; omu prostu, magaru; — a. animalu, dobitocescu. animal£sco, a. animalu, dobitocescu, bestiala, brutalu; carnala, trupescu; prostu, grosolana. animaletto, animalDccio, m. animaluţu. animalitâ, f. animalitate, natura animalului. animauzzAre, v. a. a animaliza, a da proprietăţile animalului. animalizzazi<)ne, f. animalizaţiune, animalizare. animal6ne, mi. bestie mare; prostu, magara, nâ-tâfleţu. animAnte, mi. vieţuitoru, animalu. animAre, v. a. a anima, a însufleţi; a deştepta, a îmbârbâţi, a încuraja, a aţiţa, a zâdâri; — animarsi,h se anima, a se însufleţi, a se in-vioşa, a se încuraja, se înfoca. animatamente, avv. cu vioiciune, cu energie, cu curaju. # ANIMATivo, a. animativu, insufleţitoru; aţiţâtoru. animAto, a. animatu, vioiu, deştepta, energicu, câldurosu. ANIMAZIONE. -ANXOTAZlONK 81 ANIMAZIONK, f. animaţinne, animare. însufleţire. ANIMELLA, f. ghindurâ ; lapţi de viţelu ; valvulâ. AN1MF.TTA, f. platoşă. animîre, v. a. a iwbârbăţi, a îndemna, a sgân-dâra, a aţiţa. ANlMisMO, m. animismu, o teorie fisiologicâ. ANIMISTA, m. animistu, partisanu alu animismului. ANIMO, m. inima, spiritu, sufletu; minte, cugetu, gându, intenţiune, inclinaţiune ; fantasie ; cura-giu, energie ; îndrâsnealâ ; — avere in animo, a avea de gându ; — far animo, a îmbârbâţi, a încuraja; — cader d'animo, a se descuraja; — se ti basta Vanimo, dacâ ai curaju ; — di mal'animo, fârâ voe. ANlMOSAMENTE, voiniceşte, bârbâteşte, vitejeşte. ANIMositâ, f. animositate, indrâsnealâ; parţialitate. părtinire; adversiune, pismâ, urâ. ANiMbso, «. animosu, inimoşii, curajosu, îndrâs-neţu, aprinsu. plinu de focu, plinu do vioiciune. animuccia, f. fiinţa slaba, plăpândă. AN1SETTO, w. vutca de anisonu. Anitra, Anatra, f. raţă (pasere acuaticâ). ANlTRÎNA, f. linte de balta (plantă). anitrîno, ANITR6CCOLO, m. bobocu de raţă. ANITRÎRE, ANNlTRiRE, t7. n. a râncheza, a necheza (cai). axnacquamento, m. adăpare, muiare în apă; astimpârare, potolire, moderare, îndulcire. ANNACQuAke, v. a. a adâpa, a muia in apă; a astimpâra, a potoli, a modera, a îndulci; a amesteca cu apă. ANNACQUATÎCUO, a, slabu, debilu ; spâlâcitu. ANNAcquâto, a., adâpatu, amestecatu cu apă; debilu. ANnAli, w. pl. anale, istorie după ordinu cbro-nologicu. ANNALiSTA, m. analistu, istoricu, scriitoru de anale. ANNAfiAMENTO, m. mirosire, amirosire, odorare. ANNAsAhe, v. a. a mirosi, a amirosi, a simţi prin mirosu ; — annasar tabacco, a trage tabacii; — annasar tino, a se măsura cu cineva. annaspAke, v. a. a depăna. A nn aspic A R8I, t?. n. a se zăpăci. ANnAta, f. anatâ, anu, cursulu anului; venitu anualu. ANNKBMAMtfNTO, m. înnegurare ; întunecare, ob-scurare. annebbiAre, v. a. a iunegura; a întuneca, a obscura; a turbura ; — annebbkirsi, a se înnegura; a se întuneca. annegamento, m. lunecare, submergere. annegAre, i7. a. a înneca, a submerge ; a renega ; a nega, a tăgădui; — v. n. a se înneca; — annegare la volontă, a abnega, a lepăda, a renunţa la voinţa sa. annegaziOne, f. abnegaţiune, lepădare de sineşi. anneghittim^nto, m. lenevirc, împuţire de trândăvie. anneghittîre, t7. a. e n. a face sau a deveni leneşu, a se lenevi, a se trândăvi, a se împuţi de trândăvie. axnellidi, m. pi. ’anelide, animale nevertebrate. annerimento, anneramento, m. negrire, in- ANNEKÎRE, annkrărk, v. a. a negri, a înnegri ? a întuneca; a defăima; — annerirsi, annerire* v. n. a se înnegri. anneriti'ra, annhkatura, f. innegrire, înne-griturâ. annesso, a. adnecsu. alâturatn, unitu, impreu-natu ; — s. m. anecsu. adausu. ANNESTAMENTO, m. altoire; unire, împreunare, lipire. ANXE.stAkk, v. a. a altoi; a uni, a împreuna, a lipi. ANNESTATfRA, f. altoiturâ ; lipitură, ineleştâturâ. AXXETTKRK, v. a. a uni, a alătura; a împreuna, a uni, a atîrna AnnevAre, 17. «. a acoperi cu neaoâ. annibbiAre, v. n. a şedea, a avea cuibu undeva. annichilamKNTO, m. nimicire, destrucţiune, es-terininare. annichilArk, annichilîre, v a a nimici, a es-termina, a destruge. a desfiinţa, a prăpădi; a apăsa, a cotropi, a cuceri; — annichtlarsi, a se umili, a se smeri. annichimziOne, f. nimicire, desfiinţare, destrucţiune. annidAre, annidiAre, 17. n. a se încuiba; — «n-nidarsi, a se ascunde. annientAre, 17. a. a nimici, a desfiinţa, a ester-mina, a prăpădi. anninAre, ninnAre, i7. a. a legăna. anniversArio, m. aniversam, coinemoraţiune anuală. Anno, w. anu ; — capo d'anno, anu nou ; — in capo all'anno, la finitulu anului; — Vanno scorso, or fa un' anno, anu, acu unu anu ; — nel corso dell' anno, do peste anu; — fra due anni, peste doi ani; — quanti anni avetc? de câţi ani eşti? — buon anno! la mulţi ani! — l'anno di grazia, anulu de la Chris-tosu ; — entrar negii anni, a imbrâtrini; — grave d' anni, bâtrînn ; — net suoi verd' anni, in tinereţe ; — dai suoi verd' anni, din tinereţe. ANNOBILÎRE, v. a. a nobilita, a nobila, a înobila; a onia; — v n. a se nobilita, a deveni nobilii ; a se perfecţiona. annobilitAre, 17. a. a nobilita, a înobila, a face nobilu. annodam knto, m. înnodare ; legare, împreunare. annodAre, v. a. a înnoda; a lega, a împreuna, a uni, a strînge împreună, a conjungc ; — anno-dam, a se înnoda; a se conjunge. annodatura, f. nodu, înnodare, înnodâtură ; legătură. annoiamento, m. desgustare, plictisire, importu* nare, neplăcere, grijă, supărare, necazu. anno IA re, va. a desgusta, a plictisi, a supăra, a importuna, a obosi spiritulu ; — annoiarsi, a se desgusta, a se uri, a se supăra, a se necăji. annolâke, î7. a. a închiria, a lua cu chirie. ann6na, f. viptualii, proviandu, merinde, zaherea; magistratulu care îngrijeşte de viptualii. annonArio, a. relativu la viptualii. ANNOSO, a. bâtrînu. vechiu, încârcatu do ani. annotArk, v. a. a adnota, a face note; a observa. axxotatOre, m adnotatoru, care face note, adnotaţi uni anxotazione, f. adnotaţiune, notă, însemnare, băgare de seamă, observaţiune, desluşire. 6 Digitized by Google 82 ANNOTÎNO.— ANTIcATO. annotîno, a. de unu anu. annottark, v. u. a st; înnopta, a se insera, a se întuneca. AnnovekAMento, m. numărare, enumerare annoverAre, v. «.a număra, a enumera, a computa, a socoti; a revizui; a arata cu deamâruntulu ;— unnorerarc i a umbla foarte meetu. ANNOVERATORE, m. nuiuâratoru ; socotitorii; revi-zuitoru. ANNOVERAZIONE, f. enuineraţiune, computu ; revista. ANNOVEREVOLE. a. enumeratul u, computabilu, de socotitu. annovero . m numărare , computu , socoteală ; numâru. annuâle, a. anualu, de anu, de unu anu. care ţine unu anu ; — s. m. aniversariu : cursu de predi-caţiuni făcute în toate duminicile anului. ANNUAT.lTÂ, f. anualitate ; anuitate : anatâ. ANNUALMENTE, an). din anu in anu, pe anu, cu anu annuenza, f. consimţire, îngâduire ; atirmare. annuîre, v. n. a da din capu, a face unu semnu afirmativu ; a încuviinţa, a îngădui, a priimi, a consimţi. ANNULAre, a. inelaru ; inclatu ; — dito anunţare, degetulu inelului. annullAre, annullîre, v. a a anula, a desfiinţa, a nimici, a strica, a abroga; — annuUarai, a se umili, a se smeri ANNULLAZltfXE, f. anulaţiune. abrogaţiune, aboli-ţiune, casaţiune, stricare, desfiinţare ; nimicire ANNUMErAre, v. a. a număra, a enumera, a socoti. ANNENZIAMENTO, m. anunţare, vestire, înştiinţare. annunziAre, v. a. a anunţa, a vesti, a publica, a da de ştire, a înştiinţa; a prezice, a prevesti. ANNUNZiAta, f. anunţiaţiune, Buna-vestire. annunziatoke , m. anunţatoru, vestitoru; prezicătorii. ANNUNZIAZIONE , f. anunţiaţiune , jmblicaţiune. avisu, vestire; predicţiune, prevestire; Bunavestire ANNUNZIO, AXNUNi'io, m. anunţiu. anunciu, veste, avisu , nuvelă, înştiinţaie ; invitaţiune ; semnu prevestitorii. annuo, a. anualu, de toţi anii. ANNUsAre, v a, a mirosi; a cunoaşte de departe. ANNUVOlAto. a. înnouratu ; s. m unu felu de postavu anntvolAre, annugolârk. annubilâre, v a a înnoura , a acoperi de nuori; a întuneca; — annuvolursi, a se înnoura. Ano, tn. şezutu. \NODiNO, a. anodinii, potolitoru de durere. anomalia, f. anomalie, neregularitate. discordanţă. AXoMALU, a. anomalu, neregulaţii. ANdNlMo, a. anonimu. fără nume ; necunoscutu. ANoressîa, /'. anorecsie. greaţă, ncpoftâ de mâncare. anormale, a auormulu, abnormu, escepţionalu. estraordmaru, neusitatu, neregulatu. axosmîa, f anosmie, diminuţiune a odoratului. Ansa, f. toartă, mânuşă, urechiâ de vasu, ansă; sînu de maro ; pretestu, ocasiune, motivu, prici-nuire. prilej u ANSAMENTO, ni. gâfâire, respirare dificilă ; hănire. ansAre, v. n a gâfâi, a respira cu dificultate ; a hâni; a dori, a rîvni, a ambiţiona, a pofti. ANSEÂTICO. a. anseatieu. anskrkllo, m. bobocu de gâscă. Ansia. f. neastîmpâru. turburare ; doru. ANSIETÂ, f. gâfâire, respiratiune dificilă; ueastun-pâru. turburare, neodihnâ, grijă; doru, rivnă; incertitudine. Ansima, f asmâ, greutate de a respira. . ANsiosamente. ANsiAMENTE, avv. neastâmpăraţii; cu mare rîvnâ, doru, poftă. ansioso, Ansio, a. neastiiiipâratu, turburatu; rivnitoru. Anta, f. oblonu, oblocu. ANTAGONîsmo, m. antagonismu, rivalitate, protiv-nicie ; oposiţiune, contrarietate, reacţiune. antagonista, m. antagonistu, rivalu, compeţitoru, protivnicu. antArtigo, a autarticu , australu , meridionalu (polu). . > Ante, f. pl. obloane; unu felu de pilastru. antecedente, a antecedentu, precedentu; - s m. antecedentu, prima proposiţiune a unui enfci-memu. ^ antecedentemente, avv. mai dinainte, mai nainte. antecedenza, /’. antecedenţă, precedenţă; neamu, viţă antkkf.dere, v. a. a antecede. a precede, a merge înainte : a întrece, a covirşi. antecessork, tn. antecesoru, predecesoru. antedetto, a prezisu, antezîsu, precitatu, susu-zisu. \ antediluviAno, a. antedilm ianu ; semitica. antelmîntico, a. antelininticu. anti-vermenosu. antelucAno, a care se face înainte de zi antemurAle, tn. antemuralu, muru de apărare. antenAto, m antenatu, progenitoru, strâmoşu, strâbunu. ANTENNA, f. antenă, prăjină ; nave. antennAre, v. a a pune antenele. ANTENORA, f. ante noră, loculu iadului unde se pe-depsescu trădătorii după închipuirea \K)etului Dan te. antepassAke, c. n. a trece înainte. antepenCltimo, a. antepenultimu. alu treilea dela sfirşitu. antep6rre, v. a. a antepune , a pune înainte; a preferi. t anteposizione. f. antepunere ; punere înainte; preferentâ. ant^ra, f ante RE, m anterâ, partea din bobocii unde stă săminţa; remediu compusu din fiori. ANTERAle, a. anteralu, de anterâ, alu anterei. anteri6re, tn. anterioru, precedenta, dinainte. anterioritA. f. anterioritate, precedenţă , prioritate, preminenţâ, âutâiere. anterjormknte, ave. mai dinainte ; pe dinainte. ANTESCRiTro. a. antescrisu, scrisu de mai nainte. ANTK.signAno, tn. capu, corifeu, povaţuitoni. antestorico. a. anteistovicu, mai dinainte de epocele istorice. antiandâre, v. n. a urecede, a merge iuainte. antibrAccio, tn. cotulu manei. anticaglia, f. vechitură, ponositurâ. anticamente, avv. în vechime, mai de multu. anticAmera, f. anticameră; iatacu. antic'Asa, /’. atriu, vestibulu, tindă. ANTicÂTO, antiquAto. a. învechitu, vcclriu, anticu: neîntrebuinţatu, care nu se mai întrebuinţează* ANTICHKGGIArK.—ANTOLOGiA. 83 ANTifUECiCiiÂRE. v. n. a afecta modele, manierele antice. # ANTICHITÂ, f. anticîtate. vechime ; timpurile, popoarele. monumentele antice; bâtrineţe. ANTICI P AMENTO, m. antecipare, preîntimpinare. anticipAre, v. a. a anticipa, a face, a apuca mai nainte de sorocu, a preintimpina. axt ICIP AT A MENTE, aw. mai nainte de sorocu. ANTICIPAZIONE, /*. nnticipaţiune, preîntimpinare. ANTlcO. rt. anticii, vechiu ; bâtrînu ; învechiţii; — ab antico, din vechime, din anticîtate. ANTICONUSCERE, v. a. a precunoaşte, a cunoaşte de mai nainte, a prevedea ; a divina, a ghici, a prezice. AXTicONSiiîLiv.re. m. conservatorii alu legiloru. ANTICORRERE, r. n. a alerga înainte, a întîmpina. anticorriere. m.. precursoru, înainte-mergâtoru. ANTICORTK. f. avancurte, curte esterioarâ ; atriu. antico.stituzionAle, a. anticonstituţioiuilu. ANTicosTiTUZioNALMENTE, avv. antic» nstituţiona-liceşte. anticristiAno, a. anticreştinescu, contram reli-giunii creştineşti, infidelu, necredinciosu. ANTiCRLSTO , m. antickristu, ineuiicu lui Chris-tosu, seductbrulu popoareloru la sfirşitulu lumii. ANTICRÎT1CO, m. anticriticu, contracriticu. ANTlDÂTA, /’. antidatâ, data falsă, leatu mincinoşii. antidetto. a. antezisu, prezisu, susu-zisu, susu-recordatu. ANTIDICIMENTO, in. antezicere, prezicere. antidiluviAno, a. ftntedeluvianu, anteriorii dilu-viului. antidîre, v. a. a spune de mai nainte ; a prezice. ANTIDotArio, vi. culegere de antidoţi. antIdoto, m. antldotu, contraveninu ; remediu. antifeudale, a. antifeudalu, contram feudalismului. ANTIFLOgistico, u. antiflogistieu (remediu). ANTIFONA, f. antifonâ, stichu, versetu cântatu înaintea unui psalwu. antifonArio, vi. antifonaru (carte bisericească). antifosso, m. contraşanţu. antIfkasi, f. antifrase, ironie (tigurâ de retorică). antigiudicArk, v. a. a judeca de mai nainte. ANTIGUardâke, r. a. a se uita de mai nainte. antiguArdo, m. antiguArdia, f. avangardă. antigustAre, v. a. a pregusta, a cerca mai nainte. antiliberAle. a. antiliberalu, neliberalu antiliberalîsmo, m antiliberalismu, sistema acelora ce Huntu contrarii liberalismului. ANT1LOGÎA, f. antilogie, contrarulu analogiei. antilogico, a. antilogicu. contradictoriu. antilope, m. e f. antilopă, unu felu de căpriorii. antimeridiAno, a. antemeridianu, de dimineaţă. antimettere, v a. a pune, a aşeza înainte ; a preferi. antimonârchico. a. antimonarcliicu , contram monarchici. antimoniAle, a. antimonialu, de antimoniu, cu antimoniu. antimurAue, v. a. a face unu parapetu do zidu axtimCro, vi. antemuru. parapetu, contrazidu. ANŢiNARR.vzidNE, f. antenaraţ iuno, precuvintare. introducere, preambulu la o naraţiune. antinazionAle. a. antinaţionalii, improtiva naţiunii. ANTINAZION VLITA. f. antinaţionalitato. ANTlNhME, m. antenume. prenume ; nnme propriu. antinomia, f. antinomie, contrarietate intre doă legi. antipAllagk, /’. antipalage , permutaţiune de vorbe. ^ antipApa. m antipapă, falsu papă. antipapîsta, vi. antipapistu ; protestantu, sebis-maticu. antipasto, vi mezelicuri înainte de bucate, zacusca. antipatia, f. antipatie, ură, adversiunc naturală. antipAtico, a. antipaticii, improtivitoru, uriciosu antipatizzâre, v. n. a antipatiza, a avea antipatie. antlpenultimo, a. antepenultiiuu, alu treilea dela sfîrşitu. . • antiperistAltico, a antiperiataltiou (mişcare a maţelorn.) antiperistasi, f. anteperistase, lucrarea a doă cualitâţi contrarie din care una măreşte puterea celeilalte. ^ ' antIpode, vi. antipudu ; improtivitoni. ANTiPhDU'O, a antipodicn, alu antipoziloru ^ ANTIPOLiTlc’O, a antipoliticii, contTaru politicei. ANTlPdRTA, f. poartă înaintea altei porţi; tindă. ANTIPRENDERK, v. a. a prinde, a lua, a apuca mai nainte, a preveni; a preocupa. antiquAria. f. anticuarie, studiulu anticeloru. antiquArio, m. anticuam, versatu în studiulu anticeloru. ^ antiquAto, a anticuatu, învechiţii, neusitatu ANTISapere. v. a. a şti de mai nainte. antisapevole, a. care ştie sau prevede de mai nainte. ANTisAPtfTA, f. cunoştinţă precedinţc. antiserrAglio, m. unu felu de anticurte. ^ antisociale, a. antisocialu, contram societăţii. antispAsi, f. antispase. revulsiune. antispasmodico, (i. antispasmodicu , (remediu) anttspAstico, a. antispasticu, revnlsivu. antîste, m. capii, superioru. ANTlsTERiCO, a. antistericu (remediu). antistrofe, f. antistrofă (figură de retorică)/ antitesi. f. antitese, oposiţiune, contraposiţiune. antitrinitArii. m. pl. antitrinitari, unu felu de eretici. # antivedere. v. (t. a vedea mai nainte, a prevedea. antiyedimento, Vi. prerisiunc, presimţire. . antiveditore. m. prevâzâtoru, presimţitoru. antivkdutamente, fiM. cu previdinţâ, cu cir-cumspecţiune, cu prudenţă, înţelepţi^ţe.^ antiveggenza, f. previdinţâ. circomspecţiune. antiyegnente, a. întîmpinâtoru. ANTIVELENO, vi. contraveninu, antidotu.' ANTiVF.NEKF.o, (t. autivenerianu. ... ANTIVENÎRE, r. ii. a intîm]una, a preintimpina, a preveni, a sosi mai nainte. antivigilia, f. zioa care precede ajunulu. antivocAle, f. antevocală. litera care precede o vocală. / , ANTdFiLO, m. ant»^filu, iubitorii alu floriloru. I antolîto, m. antolitu, floare împietrită. ' ANTOLOGiA, f. antologie, tractata despre flori; I culegere de flori ; florilegiu, salbă literară. 6* 84 ANT0N0MĂS1A.- AFOSTKOFÂRE. ANTONoMĂslA. f. antonomasie (figura de retorica.) ANTONOMASTlt'AMENTE, avv. antouomasticeşte. ANTONOMĂsmo, a. antonomasticu, de antonomaze, zisu prin antonomasie. antrAce, m. antrace, unu felu de ulceru, car-bunculu. ANTRACITE, f. antracitu (substanţa minerala) Antro, tn. antru, spelunca, caverna, peşterc, pirvă. * antropofagia, f. antropofagie. ANTROPOFAGO, m. antropofagu, mâncâtoru de oameni. antropologia, f. antropologie, ştiinţa omului. antropomorfico, a. antropomorficu care atribue divinităţii sau ângeriloru nişte proprietăţi ce suntu curatu omeneşti. ANTROrOMORFÎSMO, tn. antropomorfismu, asemănarea Divinităţii cu natura omenească. ânzi, prep. ed avv. mai nainte; d'inainte, de faţă, inaintea; dimprotivă; mai bine ; cbiaru ANZIAnAtico, ANZIANAto, tn. anţianatu, oficiulu anţianiloru la Florenţa in Evulu meziu. ANZLANItX, f. senioritate, bătrîneţe, ăntăiere, ăn-tăiulu rangu după etate. ANZIAno, a anticii, vechiu ; — s. m. senioru, mai bătrînu ; anţianu (o demnitate la Florenţa.) ANZICUE, avv. înainte, mai nainte de. ANZiCHENo, avv cam, cam aşa. ANZIDETTO, a. prezisu, zisu mai nainte. ANZINAto, m. primogenitu, ăntăiulu născutu. AOlchiAre, v. a. a ochia, a căuta, a privi. AOMBRAMENTO, m. umbrire; închipuire. AOMBRAke, v. a. a umbri; a închipui, a înfăţişa. AONC1NÂRE, v. a. a încărliga, a recurba ; — aon-cinarsi, a se încărliga, a se face ca unu căr-liffu. AONEStAre , adonestare , v. a. a adonesta, a acoperi cu o aparenţă de onestate, a măsea. AOPPiAre, v. a. a opia, a da opiu, a aromi cu opiu. . AoRCAre, v. a. a sugruma. • aorlsto, m. aoristu (timpu de verbu grecescu.) AORMAre, v. a. a urmări, a goni. AORTA, f. aortă, cea mai principală din toate arteriile. AORTAre, v. n. a aborta, a se sterpi (animalele). AdRTico, a. aorticu, de aortă, alu aortei. ApAllage, f. apalage, digresiune ; parentese. apăru, apArzia, f. unu felu de vîntu. APARÎne, f. cuscută (plantă.) apatia, f. apatie, indiferenţă, nesimţiciune. APĂTICO, a. ii pa ti cu. indiferentu, nesimţitoru. APATÎSTA, m. apatistu, nepăsătorii. Ape, f. albină; — ape operiera, albină lucrătoare. APELidTA, apeliote, Mi. vîntu de dimineaţă. APEPsiA, f. apepsie, digestiune dificilă. APER1TIV0, aperiente, a. aperitivu, descuiâtoru. APEKTA, f. locu deschisu; — alV aperta, la câmpu. APERTAMENTE, avv. deschisu, curatu, de faţă, fără simulaţiune, fără prefăcătorie ; lămuritu, aperto, a. deschisu; descoperitu, desvâlitu, des-legatu, desfăşuraţii; manifestu, publicu; in-tinsu ; gata, pregătitu, preparatu ; inceputu ; curatu, lămuritu, desluşitu, învederatu, evi-dentu; sinceru, neprefăcutu ; — conta aperto, contu deschisu, socoteală neplâtitâ ; — s. m. locu deschisu; — uvv. deschisu, curatu, de faţă, pe faţă; — alV aperto, în aeru, sub ceru. APERTORE, m. deschizâtoru, care deschide. APERTCRA, f. deschidere ; Începere ; introducere; gaură, gură, spărtură, crăpătură; sinfonie de introducţiune ; surpâtură, surpare, boşorogire; sinceritate, inimă curată ; disecţiune anatomică. apetalo, a. apetalu, fără petale. apiâre, apiArio, m. uleiu, ştiubeiu. Apice, m. virfu, culme; accentu; lucru micu. Apio, âppio, m. ţelinâ. apiola, f. roibă. Apiressîa, f. apiresie, intermisiune a friguriloru. APiRO, a. apiru, necombustibilu. apnea, f. apnea, dificultate dtf a respira. apocalîsse, afocalîssi, f. apocalipse. apocalitico, a. apocalipticu, alu apocalipsei. APdciNO, Mi. unu felu de plantă. apocopa. APOCOPE, f. apocopâ (figură gramaticala). apocrifo, a. apocrifu, neautenticu. apodîttico, a. apodicticu, demonstrativu, con-vingâtoru. âpodo, a. apodu, fără picioare (ahimalu). APbFisi, f. apofise, osu protuberantu, eşitu afară. apoflemmatismo, w. apottegmatismu (remediu.) apogeo, Mi. apogeu, culme, summitate. ap6grafo, m. apografu, copia unui autografu. APOLLO, tn. Apolonu, Apoline, zeulu poesiei; — stare in Apolline, a ospăta cu mare lucsu. apollîneo, a. apolineu, lui Apolonu; poeticu. apologetica, /'. apologetică, arta apologetică. afologeticO, a. apologeticu, de apologie, de-fensivu. apologia, f. apologie, apărare, discursu justificaţi vu. APOLOGÎSTA, tn. apologistu, apârătoru, defensoru. apologizzAre, v. n. a apologiza, a compune apologii. apOlogo, m. apologu, fabulă morală. APONEUROSI, f. aponevrose, espanZune membranoasă a tingiloru, a vineloru. aponeur6tico, a. aponeuroticu, de aponeurose. APOPLEssiA, f. apoplecsie, damlâ, apopletico, a. apopleetieu, de apoplecsie ; supusu la apoplecsie. apostasîa, f. apostasie, lepădare, de religiune; părăsirea unei partide, unei opiniuni. apostata, tn. apostatu, care comite apostasie. apostatăRE, v. n. a apostata, a face apostasie. apostema, POSTUMA, m. e f. apostimâ, abcesu. apostemAbsi, v. n. a se preface in apostiuaâ. apostemazione, f. apo8temaţiune, formarea apos temei. apostîccio, a. prefâcutu, meşteşugitu ; provizoriu. apostolâto, Mi. apostolatu, oficiulu de apostolu. AT08T0LICAMENTE, avv. apostoliceşte. apost6lico, o. apostolicu, de apostolu; ponti-ficalu. apostolicone, Mi. unu felu de alifie. AP08T0LJZZÂRE, v. a. a predica, a propovedui; a catechiza, a propaga Evangelinlu. APOstolo, m. apostolu ; predicatoru ; misionaru. apostrofare, v. a. a apostrofa, a pune apo-strofu; a îndrepta vorba către o persoana sau Digitized by Google AP0STR0FAZI6nE.—APPASSfRE. 85 câtre unu lucru nesimţitoru, privindulu ca o persoana. apostrofazi<3ne, apostrofatCra, f. apostrofa-ţiune, apostrofare, punerea apostrofului. apostrofa, ap6strofe, f. apostrofa (figură de retorică). APtiSTROFO, i». apostrofu (semnu ortograficu). jUPOTEGMA, APOFTEGMA, APOTEMMA, t». apoftegmă, sentinţă memorabilă a vreunui omu ilustru. APOTtfosi, f. apoteose, înzeire, divinisare. APPACIAM^NTO, wi. împăcare, împăciuire. appaciAre, f. o. a împăca, a împâciui, a pacifica, a îmblânzi; — appaciarsi, a se împâciui, a se reconcilia. appactficAre, v. a. a împăca, a pacifica. APPAGÂBILE, a. care se "poate satisface, îndestula. APPAGAM^nto, m. satisfacere, îndestulare, saturare, mulţumire; plăcere, satisfacţiune. APPAGÂRE, v. a. a satisface, a îndestula, a sătura, a mulţumi; — apjyagarsi, a se mulţumi; a se îmblânzi. APPALAMriNTO, m. împârechiare, împreunare. appaiAre, v. a. a împârechia, a împreuna. APPAIATOIO, m. porumbaru. APPAIATORA, f. împârechiare, împreunare. APPALEsAre, r. a. a manifesta, a arăta, a descoperi. • appallottolAre, v. a. a reduce în globuleţe, în grăunţe. appaltAbe. v. a. a arenda, a da sau a lua cu antreprisâ. appaltat6re, m. arendaşu, antreprenoru APPALTAZKÎNE, f arenduire, întreprindere, antre-prisâ. APpAlto, m arendă, antreprisâ; — (tare in ap-palto, a da cu arendă, cu antreprisâ ; — pren-iler in appalto, a lua cu arendă. appalt6ne, m. intriganta. appannAggio, m. apanagiu, proprietăţi sau venituri destinate principiloru din familia domnitoare.' appannamento, m. acoperire, închidere,întunecare obscurare, turburare, eclipsare. APPANNAre, v. a. a acoperi, a închide, a învâli; a întuneca, a obscura, a eclipsa, a turbura; — v n. a se turbura, a se întuneca; a da întrio cursă, APPANNAto, a. întunecatu, turbure ; eclipsatu, in-chisu, acoperitu, învâlitu. appakam^NTO, m. ornamentu, podoabă, chitealâ. apparAre, v. a. a găti, a chiti, a orna, a împodobi, a înfrumuseţa; a pregăti, a prepara ; a învăţa; a dobândi. apparAto, m. aparatu, pompă, găteală mare; preparare, gâtire, pregătire ; împodobire, deco-raţiuue. apparatOra, f. gâtire, decoraţiune, ornamentu. apparecchiak^nto, m preparare, gâtire, pregătire. apparecchiAre, va a prepera, a găti, a pregăti; a ordina, a aşeza, a pune la orînauialâ ; a drege. apparecchiat6io, m. toaletă. apparecchiat/ be, VI. gâtitoru, pregâtitovu ; dre-gâtoru. apparecchiattJra, f. gâtire, dregere, maniera de a găti. APPAR^CCHIO, m. preparativu, pregătire ; aparatu. appareggiAre, v. a. a asemăna, a alătura. apparentArsi, v. n. a se rudi; a se înfrăţi APPAREţîTE, a. aparentu, care apare, pârutu ; în vedere, vâzutu, arâtatu, de faţă; învederatu ; ilusoriu, vanu, desertu, zâdamicu ; însenmatu, demnu de atenţiune. apparentemente, avv. în aparenţă, după cumu se vede. APPARtiNZA, f aparenţă, arătare, înfăţişare, esteri-oru, estorioritate ; probabilitate, asemuire, aparenţă de veritate ; ornamentu, frumuseţe ; paradă, ostentaţiune, afectaţiune ; vanitate, ilusiune, chimerâ, deşertăciune. apparkre, v. n. a apâraea, a se arăta, a se vedea ; a face paradă, a fiice pompă; a se cunoaşte, a fi învederatu apparimento, m. apărere, ivire, arătare, înfăţişare. APPARÎRE, v n. a apărea, a se ivi, a se arăta, a se înfăţişa ; a se vădi, a se face învederatu, a fi învederatu, evidentu ; a se părea ; a se deosebi, a se distinge; a face paradă, pompă ; a se întîm-pla ; a bate la ochi ; — a quanto apparisce, după cumu se vede, după cumu se arată. appariscente. a. apariscentu, însemnata, care se arată frumosu, care bate la ochi; visibilu, învederatu. APPARisctfNZA, f. apariscenţâ, însemnare; inve-derare. APPARÎTA, f. apărere ; aparenţă; apariţiune, ivire ; naştere ; vedere, prospectivă ; stare bună, plăcută a unui lucru. APPARIZI^ne, /*. apariţiune, ivire. înfăţişare, arătare, manifestaţiune ; visiune, vedenie appartamento, m apartamentu, rîndu de odăi, de camere ; abitaţiune. locuinţă, casă. appartAre, r. a. a despărţi? a deosebi, a pune la o parte, a separa; — appartarsi, a se depărta, a se trage la o parte. appartatam^nte, avv la o parte, in deosebi, în trio parte, la unu locu depărtatu; cu deamâ-runtulu. * APPARTAto, a. despârţitu. divisu, separatu; depărtatu ; pusu, pâstratu la • parte ; — avv. în trio parte, la o parte. appartenknte, a. apartenentu, atîrnatn, supusu ; ruditu. appartenenza, f. aparţinere, perţinere, aţîrnare, dependenţă, supunere; accesoriu ; competinţâ, atribuţiune, oficiu. appartenere, v n. a aparţinea, a perţinea, a per-ţine, a depinde, a se atîma, a fi alu cuiva; a se cuveni; a se rudi, a fi ruditu cu cineva; a avea înclinare, a se atinge, a se referi, a avea raportu; a fi de competinţâ. appassAre, v. a. a face să se veştejească, să se ofilească. appassionamUnto, m. pasionare , aprindere ; întristare. appassionAre, v. a. a pasiona, a aprinde, a insufla vreo pasiune ; a necăji; — appassionarsi> a se pasiuna, a se aprinde, a se înflăcăra; a se înamora; a se necăji, a se tormenta. APPA8SI0NATAMANTE, arv. cu pasiune, cu înfocare, cu ardoare, cu dorinţă mare, cu rîvnâ, cu amoru ferbinte. appassionAto, o. pasionatu, aprinsu , înfocata, ferbinte; intristatu , necăjitu, obidatu ; întărită tu. apfassîre, APPASBiRsT, v. n. a se veşteji, a se 86 APP ASrtiTO.—A 1*PI GKiltSJ. ofili, a 80 jigări, a lâncezi, a se fieşcâi, a trece, a se moleşi. APPASSÎTO, a. veştedu, ofiliţu, jigâritu. fleşcăiţii, fleaşcâ. APPASTÂRK, v. a. a dospi, a frâminta. appellâbilk, «. apelabilu. care admite apelaţiune. APPELLAB1L1TÂ, f. apelabilitate, cualitatea lucrului apelabilu. appellAre, v. a. a numi, a da unu nume, o ape-laţiune ; a cbiâma ; a invita ; a acusa ; — v. n. a apela, a da apelaţiune, a reclama, a da recursu, a face recursu ; — appellarsi, a apela, a da reclamu. a da recursu. appkllatIvo, a. apelativii, denominativu , nu-mitoru. APPELLAzidNE, f. apelaţiune, dcnominaţiune, numire; apelare, reclamare, recursu. appello, m. apelu, chiâmare ; apelaţiune.; — appello nominale, apelu nominalu, chiâmare anume ; — tribunale d'appello, tribunalu, curte de apelaţiune; — supere una cosa per ap-pello, a şti unu lucru întocmai curnu a fostu. APPENA, avv. abia, de abia, cu greu, cu anevoe, cu dificultate, cu osteneala, mai nu ; — ap-pena che, îndată ce. APPENÂRE v. n. a fi tristu, sţrimtoratu; — v. a. a tormonta. appkndere, v. a. a ax>inde, a suspinde, a spîn-zura, a a tir na, a acâţa; — appemiersi, a se spinzura. APPENDICE, f. apendice, adausu, suplementu; accesoriu. appennecchiAre, v. a. a pune lâna in furcă. appensâre, v. a. a pune minte, a baga de seamâ. APPENSATAMETSTE. avv. precugctatu, cu planu. APPENBÂTO, a. bâgâtoru de seainâ, circumspectu. APPESO, a. apinsu, suspinau, spinzuratu, atirnatu, acâţatu. APPESTÂBE; v. a. a moli vai, a da ciumă , a impuţi, a infecta, a smrădui; a corupe. appetentk, a. doritoru , poltitoru , rivnitoru. apetentu. APPETENZA, f. apetinţâ, poftă de mâncare; doru. rivnâ. APPETÎfilLE. a. apetibilu, de doritu, de poftitu. APPETIBIL1TÂ, f. apetibilitate, meritude a ti poftitu. APPETÎRE, t\ a. e n. a dori, a pofti, a rivni, a lacomi. APPETiTivo, a. apetitivu, intârîtâtoru de poftă. APPETÎTO, m. apetitu, rivnâ, poftă, doru, dorinţă ; poftă de mâncare sau de băutură; concupiscenţă. * APPETiTORE, m. rivnitoru, poftitorii, doritoru. APPETITOSAMEKTE, avv. eu apetitu, ou poftă. appetit6so. a. intâritâtoru de apetitu; rivni-toru, poftitorn, APPETiZKiNE, f\ apetiţiune, apetitu , poftă, pa-şiune, patimă. APPETTÂRE, v. n. a se opune, a sta improtivâ. APPfcTTO, A PKTTO, a cv. în faţă , in dreptu ; în alăturare cu. appiacevolîre, v. a. a face plăcuţii, mai plăcuţii. APPrANAMENTO, m. aplanare, potrivire, netezire, oblire ; dărâmare, facilitare ; regulare. appianâre, r. a. a aplana, a potrivi, a regula, a netezi, a obli; a facilita, a înlesni; a dărâma. appiastrAre. v. a. u incleia; a imblestrui; — appiastrarsi, a se lipi cu tenacitate, a se inclei. APPlASTKicciAMENTO, m, îndoire, eleiciune; amestecătură, încurcătură, uniune confusâ, învălmăşeală. APPIASTRKCIÂRE , v. a. u inclei, a lipi; a ten-cui; a imblestrui ; a încurca ; — appiastric-ciursi, a se întina, a se feşteli. APPiASTRicciCAMKNTO , m. amestecare , uniune confusâ. „ APPiAtîTRiccK'ÂRK, v. a. a inclei; a amesteca, a încurca. APpiA.stro, m. melisâ (plantă). appxattamento, ni. ascundere, pitulare. appiattâre, v. a. a ascunde, a pitula, a piti a oculta ; — appkittarsi, a se ascunde, a se piti, a se pitula, a se virî. APpiATTATAMKNTE, avv. in secretu, pe aseunsu, pe furişu, ApPiccÂGNOLO, m. cârligu, cange, cinghelu şi orice altu lucru care serveşte de spinzuratu ceva ; pretestu, appiccamento, m. agăţare, atirnare, spînzurare, suspindere, înfigere; unire, lipire. appiccare, r. a. a agăţa, a atîrna, a spinzura, a suspinde, a înfige; a uni, a lipi; — appic-carsi, a se spinzura; a se uni, a se lipi; a prinde, a se înrădăcina; a ae agăţa, a se burica; a se incâcra, a se ataca; — appiccar baci, a săruta ; — appiccar la peste, a molepsi, a comunica unu contagiu; — appiccar fuoco, a da focu, a pune focu ; — appiccare raţionamente, a deschide vorba; — appiccarla ad uno, a juca o festă cuiva; — appiccare amici z ia, a se împrieteni; — appiccar si ai rasoi, alle funi del cielo, a pune in lucrare toate mijloacele. appiccatuxuo, appkcatîvo, a. oleiosu; lipieiosu, eontagiosu. appkjcatoio, m. cârligu, cange, cinghelu. ArPltCATi RA, f. lipitură, lipire ; spînzurare. APPJCC1NÎRK, APPICCIOLARE, APPICCOLÂKE, APPICCO- lIre, appicciolîre, v. a. a micşora, a împuţina, a face mititelu ; —■ appiccinirsi, a se micşora, a se fuce mititelu. APPicco, m. Împreunare, incleire, eleiciune; protesta , ocasiune , prileju; —- dare appicco , a da ocasiune, appiccolamento, m. micşorare, împuţinare, scădere. appie, appikde, prep, ed avv. pe josu, din josu, josu, la vale. appiedArk, i». a. a descâlica. APPIENO, avo. pe deplinu, de totu, cu totulu. APP1G10NAMENT0, m. inchiriere, dare cu chirie. APPIG10NÂRK, u. a. a închiria, a da cu chirie. appigiOnasi, m. avisu de inchiriere. appigliamento, m. lipire, unire, împreunare, prindere. appigliAre, v. a. a lipi, a împreuna; — appi-gliarsi, a se lipi, a se prinde, a se ţinea. ; a sc apropia; a se incâera; a se înrădăcina ; — appigliarsi ad un partito, a lua o boţărire. APPiGMATiiRA, f. lipitură; prindere ; înrădăcinare. appîglio, m. pretestu, ocasiune, prileju. appigrîrsi, v. n. a se lenevi, a se trândăvi. Digitized by Google A1T1LL0TTÂRHI.—APPROFITTAKE. 87 appili.ottArsi, v. n. a bâciui. appinzAre, r. a. a înţepa, a ciupi. âppio, m. ţelinâ sălbatică; unu felu de mâru. appiola, APPiubLA, f. mâru micu şi roşiu. APPibMBO, A PIOMBO, avv. perpendiculariceste. appisolArsi, r>. tt, a adormi, a pirota, a dormi uţoru. AmAUDiMENTO, m. aplaudere. a^plaumre , applAudere , v. a. a aplaude, a aproba, a priimi- cu entusiasmu, a bate din mâini; a adula, a linguşi; — applaudirsi, a se făli, a se lauda, a se ferici, a se noroci de ceva, a se îngimfa, a se râţoi. applausîblle, a. aplausibilu, plausibilu , demnu de aplausu. APPLÂUSO, m. aplausu, aprobaţiune, aclamaţiune. applicAbile. a. aplicabilii, de pusu in lucrare. APPLICAB1L1TÂ, f. aplicabilitate, posibilitate de a li aplicatu, applicamknto, m. aplicare, alăturare ; lipire ; potrivire; punere in lucrare. APPLîcArk, v. a. a aplica, & alătura strinsu. a pune unu lucru peste altulu, a lipi, a uni : a potrivi; a face aplicaţiune; — applicarsi, a se aplica, a se ocupa, a 9e da, a se indelet-nici; a şi însuşi, a lua pe seama sa. APPLICATAMKNTK, avo. cu aplicaţiune, cu băgare de seamă. applicatîvo, a. aplicativu, aplicabilu, de aplicatu. applicatore, m. aplicatoru, care aplică. applicazj6ne , f. aplicaţiune , punere, alăturare, aşezare a unui lucru peste altulu; întrebuinţare, punere in lucrare; nâduleaiâ, sirguinţâ, atenţiune. Appo, prep. lângă, pe lângă, aproape de ; in alăturare cu. APPOCO APPOCO, A P(kx) A POtO, avv. puţinu câte puţinu, gradatu, treptatu; încetu, binişor a. appodiAre, v. a, a da în feudu. appoggiamknto, in. râzimare, sprijinire. appoggiăRE, v. a. a râzima, a sprijini, a propti ; a aşeza, a pune; - - appoggianti, a se râzima, a se încrede; a se sprijini, a se ajuta unulu ca altulu appogglA'co, m. partisanu, părtinitorii, aderenta appoggiatoio. m. râzîmâtoare. appoggio, m. razîmu, sprijinu, proptea; favoru, ajutora, protecţiune, sprijinire, susţinere appoioso, a. uriciosu, desgustosu, plicticosu. appollaiâre, appollaiărsi. v. n. a se culca; a se cucuia, a se pune pe o prăjină, pe ocreacâ de arbore. appomiciAre, v. a. a freca, a netezi cu pumice. apponimento, *». punere; adjuncţiune, adausu. apporre, v. a. a pune lângă sau peste, a aşeza ; a adauge ; a imputa, a atribui; a opune; a contrazice ; — apporsi. a ghici, a nimeri. apportAre, i? a. a aduce; a transporta, a transferi ; a causa, a pricinui; — v. n. a sosi la portu apportatoke, m. aducâtoru, purtâtoru. appositamente, avv. cu dinadinsulu, intradinsu, cu cugetu ; potrivitu, la locu, la timpii, apropo. appositÎvo, a. adăogitu, provisoriu ; fictiţiu, falsu. ApposiTo. a. pusu , aşezatu pe altulu , precuge-tatu, fâcutu într adinsu, eu cugetu; potrivitu AppofuzioNE, f. aposiţiune, punerea aproape. 1 apposta, avo. într adinsu, cu dinadinsulu. ‘ APIusTAMENTo. m. pândire. spionare, observare; lovire; ascunzătoare , pândă ; cursa , laţu, insidie, appostArk, t\ ft. a pândi, a spiona, a observa ; a chiori, a lua la eatare ; a lovi; a cunoaşte; -appostarai, a se pune, a se aşeza. apjostatamente, avo. într adinsu, cu cugetu. APpostatore, m. pânditoru. -apposto, a. impututu, atribuitu. APPKENDENTE, a care învaţă. înţelege : prinzâtorn. APPRENDERE, v a. a învăţă; a se obieinui ; a auzi, a afla. a înţelege, a pricepe, a se înştiinţa de unu lucru ; a prinde, a apuca; — appren-d-ersi, a se aprinde, a prinde rădăcina, a se înrădăcina ; a se teme, a se sfii. apprkndkvole, a. oare se poate învăţa APPKENDIMKNTO. wi. învăţare, pricepere. înţelegere. APPKENDÎsta, in. învâţâcelu. ucenicii. ApprknditoRK, m. care învaţă, studiază. APPRKNsiBlLE. a. care se poate învăţa, cunoaşţe ; care se poate cuprinde, pricepe; care se poate apuca. APPRENSldNE, f. pricepere, concepere, coprindere ; temere, frică, sfială, bănuială, apreensiune. APPKENsivA. f. facultatea de a pricepe. APPRENSivo, a fricosu. sfiiciosu, bânuitoru apprensorio, a. prinzâtora, apucătoru. appkeskntâre, e. a. a presenta, a înfăţişa, a pune înainte ; a representa. a suplini, a înlocui ; a manifesta, a da de faţă, a arăta ; — upprettentanii, a se presenta, a se înfăţişa. appkkso, a. învăţata, priceputu, inţelesu; prinsa, aprinsa ; încliiegatu, îndesatu ; li pi tu. appkessamento, vi. apropiere, aprocsiuiare. APi’RE.ssÂRK, v. a. a apropia, a aprocsima; — appressami, a se apropia, a se aprocsima ; a avea oarecare asemănare. appresso, prep. ed avv. lângă, pe lângă, aproape ; după, după ce; in urmă ; cam, mai, ca la; - -appresso a poco, ca la. appkessoche. avo. după ce: mai. ca la. APPRESTAMENTO, m. gâtire, pregătire, preparativu. apprestAke, v. a. a găti, a pregăti, a prepara, a dispune ; — apprestursi, a se găti, a se prepara, a se dispune; a se înfăţişa. APPRE.STO, vi. preparativu, pregătire, disposiţiuue. AP1REZZABILE, a. stimabilu, de preţuitu. APPKEZZAMKNTO, vi. preţuire, stimare ; stimă, consideraţiune. APPREZZARE, r. o. a preţui, a stima ; a consiliera, a onora. appkezzatIvo, a. care serveşte spre a determina, preţulu. apprezzatoRK, in. preţuitoru. APPROBAbile, a. aprobubilu, de aprobatu, demnu de aprobare. APPROBAZIONE, f. aprobaţiune, aprobare. approcciamento, JN. apropiare, aprocsimare. approcciAre, approcciArsi, r. n. a se ajuopia, a se aprocsima. APPKdccio, vi. trincea, şanţu de apropiatu la asaltu. APPRodArk, r. n. a aţermui, a trage la ţârmu. a se apropia la uscatu; a folosi; a dobândi, a acu ista. APPKUDO, vi. locu de desbărcatu, debarcaderu. APrROFITTAUE, V. H. a folosi, a aduce utilitate, Digitized by Google 88 APPROFONDArE. -ARANClriRA. ii ii folosi tom ; a se folosi, a profita, a câştiga; — approfittarsi, a se folosi. appkofondAre, r. a. a adinei, a sapa adincu, a face mai adincu ; a pătrunde, a se adinei, a considera cu profund itate. approntAre, v. a. a prepara, a găti, a pregăti. APrROPiNQUAMENTO, m. apropiare, aprocsimare. appropinquAre, v. a. a apropia; — appropm-quarsi, a se apropia. approposito, A prop6sito, civv. apropo, la timpu! la locu. appropriAre, aitropiAre, v. a. a apropria, a atribui, a însuşi, a asemna; a asemăna, a compara; a imita, a figura; a potrivi; — appropriarsi, a şi apropria, a şi însuşi. APPROPRiATAMibîTE, avv. cu proprietate, potri-vitu. appropriAto, a. propriu, acomodatu, potrivitu, proporţionatu. APPROPRIATORE, m. apropriatoru, care aoomodâ, potriveşte. appropriazione, f. apropriaţiune; atribuire, însuşire, approssimamento, m. aprocsimare, apropiare. approssimAre, v. a. a aprocsima, a apropia; — approssimarsi, a se aprocsima, a se apropia; a avea oarecare asemănare. ArpROSSiMATiVAmente, avv. prin aprocsimaţiune. APPROSSIMATÎYO, a. aprocsimativu, apropiatu. approssimazi6ne, f. aprocsimaţiune, apropiare; asemănare, similitudine; — in via d'approssi-mazione, prin aprocsimaţiune, prin apropiere, într’unu modu aprocsimativu. APPROVÂBrLE, a. aprobabilu, ce se poate aproba. APPROVAMtfNTO, m. aprobare, încuviinţare. approvAre, v. a. a aproba, a găsi cu cale, a priimi de bunu, a încuviinţa, a confirma; a consimţi; a proba, a demonstra; — approvarsi, a se face cunoscutu; a se confirma, a se învedera. approvatamente, avv. cu aprobaţiune, apppovatOre, vi. aprobatoru. appbovazi6ne, f. aprobaţiune; consimţire, con-sensu; confirmaţiunc, întărire; demonstrare, învederare. approvecciArsi, v. n. a profita, a retrage oarecare avantagiu. APPRO\EDtfTO, a. isteţu, silitoru, dibaciu, îndemâ-natecu. apProvigionamento, vi. aprovisionare, provisio-nare. approyigionAre, v. a. a aprovisiona, a provisiona. appuntAbile, a. censurabilu, reprensibilu, demnu de dojana. appuntamente, flw. întocmai, la timpu, la locu, apropo. appuntamento, m. ascuţire; împungere; acordu, convenţiune, învoire; întâlnire, întrevorbire la cutare locu, la cutare oră, randevu; stipendiu, salariu, leafă. appuntAre, v. a. a ascuţi, a face vîrfu; a însăila ; a lega, a stringe, a înşira, a împunge; a lua la câtare, a aşeza, a îndrepta către o ţintă; a imputa, a incrimina, a censura, a desa-proba, a probozi; a însemna; a se învoi, a determina împreună; — appuntarsi, a se ascuţi, a se face ascuţitu; a se lipi; a se învoi, a se acorda ; — appnntare a conto, a scrie pe socoteala. a pune pe seama cuiva. appuntatamente, am. întocmai, la timpu, la locn, apropo, cu esactitate, cu bună regulă, bine. appuntatoke, m. censoru, criticu. appuntatura, f. notă, însemnare ; cemmrâ. appuntellAre, t’. a. a popi, a propti, a sprijini. appuntîno, avv. tocmai, întocmai, la timpu, la locu, apropo, cumu trebue, cu esactitate, potrivitu. • appunto, avv. tocmai; cu precisiune; — 8. w. împutaţiune ; conta esactu ; — per Vappunto, tocmai; — mettersi in appunto, a se găti, a se pregăti, a se prepara. appurAre, v. a, a curâţi, a limpezi, a lămuri, a depura; a desluşi, a descurca; a adeveri, a verifica. appuzzamento, m. impuţire, infectare. appuzzâre, v. a. a împuţi, a infecta; a corupe. apricAre, v. n. a se espune la soare, la aeru dulce. APRlco, a. espusu la soare şi adăpostită de vîntu. aprîle, m.\ aprilu. aprilie, prieru; tinereţe. aprimento, m. deschidere. aprîre, v. a. a deschide; a spinteca, a crăpa; a descuia; a descoperi, a desvâli, a scoate la lumină, a da de faţa, a manifesta, a revela; a esplica, a declara, a arăta; a începe; — aprirsi, a se deschide ; a crăpa ; a se descoperi; a se arăta ; a spune cu încredere secretulu său; a se desvolta; — oprire il cu ore, a mişca mima; — apr ir bocea, a începe de a vorbi; — apnre gli orecchi, a asculta cu atenţiune. apritivo, a. aperitivu, descuiâtoru. Aprit6ke, m. deschizâtoru. Apro, m porcu mistreţu aquArio, m. vârsâtoru, udâtoru (zodie). aquartierAke. v. a. a aşeza în cuartiru, a încuar-tiera; — aquartierarsi, a lua cuartiru. Aquila, f. acuilâ, vulturu (pasere); alietu (peşte). aquilina, f. acuilegiâ (plantă); unu felu de piatră. AQUixdNO, m. puiu de acuilâ; acuilâ mică; — a. acuilinu, de acuilâ; — naso aquilino, nsmii acuilinu, coroiata. aquilonAre, a. acuilonaru, septentrionalu. aquilonk, m. acuilonu,septentrionu, miazâ-noapte: crivăţu. aquilotto, m. puiu de acuilâ, acuilâ mică. Ara, f. altaru; piatră, stîncâ. akabescAke, v. a. a arabesca, a orna cu arabescuri. arabesco, a. arâbescu, de Arabie, de arabi; — 8. m. arabescu, omamentu după gustulu ara-biloru. arAbico , a arabicu; estravagaUtu; turchinu, civitu. arAbile, a. arabilu, ce se poate ara. arabîsmo, m. arabismu, locuţiune arabică. arAldîoa, f. araldicâ, eraldicâ, blasonu. arAldico, o araldicu, eraldicu, blasonicu. arâldo, m. eroldu, mesageru. aramento, vi. arare arătură, aratu arAncia, f. portocală, auranţâ. aranciAia, f. orangerie. aranoiAta, f. băutură din zeamă de portocală. abanciAto, a. portocaliu; — s. m locu sâditu cu portucali. aranci^ra. f. orangerie. Digitized by Google ARĂNCIO,—ARCIDlXVOLO. 89 arâncio, m. portocalu, auranţu. akAre, v. a. a ara, a lucra, a sapa, a cultiva pâini ntulu. aratIvo, a. arativu, de arata. ARATORE, tn. arâtoru, plugaru; agricultoru. ARATdRio, a. aratoriu, de aratu, de arâturâ. arAtro, tn. aratru, plugu; — mettere Varatro amnti % buoi, a începe unu lucru pe dosu, d’an-dâratelea aratCra, ARAZlOXE, f. arâturâ, arare, aratu. arazzerîa, f. cuantitate de covoare istorisite. arazziere, tn. fabricantu de tapeţerii. akAzzo, m. covoru, tapetu istorisitu. arbitrAggio, hi. arbitragiu, arbitratu. arbitră le, a. arbitralu, de arbitri. arbitramentAle, a. arbitramentalu, de arbitragiu. arbitramentalmente, aw. prin arbitragiu. arbitrAre, v. n. a arbitra, a judeca, a gândi, a crede, a socoti, a fi de părere; a judeca arbi-traliceşte; a decide, a lucra, a urma întriunu modu arbitram. arbitrariamrnte, aw. într’unu modu arbitraru, arbiti-ariceşte, după voe, după capriciu. arbitrArio, a. arbitraru, după voe; despoticu. arbitrAto, tn. arbitratu, arbitragiu, judiciu arbitramentalu ; tribunalu arbitramentalu. ARBlTRATdRE, tn. arbitratoru, arbitru; judecâ-toru. arbitri o, tn. arbitriu, voluntate, voinţă libera; voe, plăcu, plăcere; capriţiu, gustu; libertate, discreţiune; autoritate, putere; judecată ar-bitramentalâ. Abbitro, m. arbitru, eterocritu; stâpânu ; despotu. arborAto, a. arburatu, sâditu cu arburi. Arbore, tn. e f. arbore, arbure, copaciu, pomu. ARBOREGGIÂRE, v. n. a se face arbore; a se înălţa. arborEO, a. arboreu, de arbore, ca unu arbore. arborescente, a. arborescentu, care se face arbore. ARBORETO, hi. locu semănatu cu arbori; poinetu. arbortf6rme, a. arboriformu, in formă de arbore. ABBORizzAZitiNE, f. arb^rizaţiune, arborizare, cristalizare in formă de arbori. akbor6so, a. arburosu, care abundă de arbori. arboscello, arbCscolo, tn. arborelu, copăcelu. arb^sto, in. arbureţu, arbustu, arbricelu, copâ-celu. ARBtfTO, tn. mâru sâlbatecu. Arca, f. ladă, cuferu, sicriu; mormîntu; nâsâlie, raclă; scrinu, sipetu; — VArca di Noe, chi-votulu lui Noe; — VArca delValleanza, si-criulu legii. Arcade, tn. arcadu, membru din academia arca-ziloru. arcă di A, f. arcadie, o academie literară la Borna. arcad6re, abcat6re, hi. arcaşu; înşelâtoru. arcaîsmo, tn. archaismu, locuţiune vechie, manieră vechie şi neusitatâ de a vorbi. abcAle, m. arcadă, arcu de poartă ; osulu pe-ptului. arcAme, tn. schelete. " * A rcanaic^nte, aw. într'unu eliipu misteriosu. arcArgelo, abcăngiolo, in. archangelu. arcAno, tn. arcanu, mistere, taină, secreta; remediu ascunsu; — a. misteriosu, socretu, ascunsa, tainice. arcAre. r. a. a arcui, a încovoia, a curba; a săgeta, a descărca unu arcn ; a înşela. ARcAta,*/*• arcatâ, arcadă, boltă; aruncătură de arcu, asvîrlirea unei săgeţi. ARCÂto, a. arcuite, încovoiatu, curbatu, boltitu. arcatiîra, f. arcuiturâ, boltiturâ. arcAvola, f. muma strămoşului. arcAvolo, in. tatâlu strămoşului. Arce, f. citadelă, eetâţue, fortereţâ. archeggiAre, v. o. a arcei, a încovoia, a bolti. archeologîa, f. archeologie, ştiinţa anticitâţi-ioru. . archeologico, a. archeologicu, de archeologie. archeOlogo, tn. arclieologu, • versate în arclieo-logie. archetipo, iu. archetipu, originalu; modelu primitivii. ARCHtfTTO, in. arcu de vioară, arcuşu. archiAtro, in. archiatru, protomedicu, medicu p rimam. archibugiAbe, v. a. a împuşca. archibugiAta, auchibusAta, f. împuşcătură, dâ-tăturâ de puşcă, descârcâturâ, detunătură de puşcă. ARCHIBUGIKRE, ARCHIBUSIERE, VI. pUŞCaŞU ; 1UC-şteru de arme de focu. ARCHIBtfGIO, ARCH1BIÎS0, in. puşcă. ARCHIBU8IERA, f. lueterezu, gaură de unde poate cineva să descarce o armă fără pericolu. archiginnAsio, in. archiginmasiu, universitate. archimandrita, m. arcliimandritu ; episcopu. archipenzolo^archipendolo,t/t. nivelă cu plumbu. ARCHlTEMPio, in. templu principalu. architettAre, v. a. a architecta, a forma planulu unui edificiu după regulele arcliitecturei; a închipui, a forma unu planu, unu proectu. architetto, m. architectu; — a. architecto-nicu. ARCHITETtCra, f. architecturâ; construcţiune. architravAta, ârchitrayati)ra, /*. trabeaţiune. architravAto, a. cu architravu, ArchitrAve, in. architravu, architravâ. ARCHiTRiCLixiO, hi. siniscalcu, seneşalu. archiviAre v. a. a pune la archivâ. archivio, m. archiviu, archivâ. ABCHIVÎsta, tn. archivistu, îngrijitoru de archivâ. archivolto, tn. archivoltâ. arciballArb, v.n. a dânţui peste măsură. arcibello, a. foarte fmmosu. arcibesti6ne, in. mâgădâu, mâgam de frunte. ARCIBrAvo, a. foarte iscusitu, îndemânatecu. arcibricc6ne, m. hoţu de frunte. arcicantAbe, v. a. a cânta multu. arciconsolâre, a arciconsolaru. arciconsolAto, in. arciconsolatu, gradulu şi ofi-ciulu arciconsulului. arciconsolo, hi. arciconsulu, priinu consulu. ARCICONTENTĂRE, v. a. a mulţumi de totu. ARCicontento, a. mulţumitu de totu. abcicorredAto, a. gâtitu cu toate cele trebuincioase. ARciCREDlBiLE, a. demnu de toată credinţa. arcidevoto, a. foarte devotu, cucernicu, evla-viosu. ... arcidiaconăto, m. arcliidiacoiiatu, archidiaconie. ARCIDIÂcono, m. ardiidiacomi. primu diaconu. arcidiAvolo, in. arcbidiavolu, capulu dracilom. 90 ARCFDIVINO.—AKENArIO. AReiDiviNO, a. dunmezcescu, divinii de totu. arciduca, m. archiducă, archiduce. arcidui'H^ssa. f. arciduceasă. * ARCIERK, ARCIERO, w. arcaşu, sâgetătoru. arcifanfanAre, v. n a se 14uda, a fiice fanfaronade, a tăia la palavre. arcifAnfano , nu fanfaronu, lâudârosu, palar vragiu. ARCIFIL080F0, nu filosofu de frunte. arciflemmAtfco, a. archifleginaticu, foarte fleg-. maticu. ARCIFURFÂNTE, nu hoţu, craiu, berbantu de frunte arcigfullAre, nu bufonu, caraghiosu. arcignamentk, arv.* cu asprime, cu străşnicie. arcignAre, v. a. a arcui, a încovoia, a incocârja. ARCIGNKZZA, /*. arcuire, încovoiare, cocârjare, încocârjare. ARCÎGNO, n. arcuitu, încovoiaţii, cocârjatu, înco-cărjatu, coroiatu; strâmbu, gărbovu.; sarbedu. acru; aspru, mâniosu. arcilodAre, v. a. a lauda peste mâsurâ. ARCILUNAtico, a. foarte capriţiosu, fantastu, cu greeri în capu. ARCIMAESTOSO, a. foarte majestuosu, mâreţu, arcimanigoldo, m. primu carnifice; orau foarte crudu. arcimAstro, m. meşteru primaru. arcimAtto. a. nebunu de totu. ARCIMENTIre, v. n. a minţi obrăzniceşte. arcinfernAle, a. infernalu de totu, diavolescu. drâcescu. ARC1NTENDERE, v. a. a înţelege mai multu de câtu trebue. arcionAto, a. înşelatu, cu şea. ARCldXE. nu şea, coasta de şea. ARCIPAnca, f. banca principala, de frunte. arcipelago, iw. archipelagu, mare semănată cu insule. ARCiPOCHÎssiMO, a. foarte puţinu. ARC1P0ETA, nu archipoetu, poetu de frunte. ARC1P0LTR0NE, a. poltronu, tembelu, nevoiaşu de frunte. arcipresbiterAto, m. archipresbiteratu, proto-popie. arcipresso, nu ciparosu, chiparosu (arbore). arcipretAle, a. arcbipreoţescu, archipresbiteralu, protopopescu. ARCIPRETAtg, m, archipresbiteratu, archipreoţie, protopopie. arciprete, m. archipreotu, protopopu. arciprovAre, r. a. a proba, a dovedi cu desâ-vîrşirc. ARCIRAGGIIÎNTO, a. foarte grasu. ARCiRiDERE, r. n. a deride, a batjocori, a pâcâli peste măsură. arcisagre^tAno, nu archisacristanu, sacristanu primaru. ARCisAviO, a. foarte inţeleptu. arcisicCro, a. siguru, incredinţatu cu desâvirşire. ARC!8INAg6go, m. archisinagogu, capulu sinagogei. arcisolenne, a. solemnu, tacutu cu toată solemnitatea. aroirolennitA. f. solemnitate mare. arcispAnto, a. turgidu, umfla tu; ingîmfatu, a-fectatu. AH1SPEDÂLE. nu spitalu principalu. ARcisguîsiTO, a. alesu, prefeetu. ! ARCIVERO. a. prea adevărata. ■ 1 arcivkkcovAdo. nu archiepiscopatu. arcivkscovAle, arcivescovîi.e, a. archiepisCopaiu. ARcrvKSCOYO, m. archiepiseopu, mitropolitu. Arco, w. arcu (instrumentu de asvîrlitu săgeţi); segmentu de cercu, linie curbă; boltă; lucru arcuitu. încovoiatu ; — arco tr ion fale. arcu de trionfu; — arco celeste. arco buleno. curcubeu, arcu în ceru, iride. arcot*aiArsi, v n, a se invîrti. arcolAio, m. virtelniţâ, vîrtitoare, sucală; nebunie ; — unettersi in capo Varcolaio. a avea gărgăuni în capu. arcontAto, w. arehontie, demnitatea de arehontu arc6nte. nu arcontu, primu magistratu la (Irecii antici. arcoreggiAke, r. n. a rîgâi, arcovAta, f. şiru de arcade. arcuAto, a. arcuitu. boltitu, încovoiatu. ardente, o. ardenta, aprinsu, arzâtoru. fierbinte, înfocatu; inimosu, vivace, vioiu. iute, plinu de entusiasmu; neastîmpăratu, nerăbdătoru. ardentem^nte, arr. cu ardoare, cu aprindere, cu înfocare, cu căldură, cu vioiciune, cu entusiasmu. ARDENT^TTO, a. cam iute. ardenza, f. ardoare, înfocare, iuţime, pasiune. A rdere, r. a. a arde, a incendia, a da focu. a aprinde; - r. n. a arde, a se aprinde, a se înfierbinta; a se pasiona, a iubi, a dori cu înfocare; a străluci, a seînteia, a sclipi. ARDES1A, f. ardesie (piatră). ARDiGUdNE, m, dintele unei câtărămi. ardimento, 99*. cutezare, cumătare. îndrâsneală. curagiu, semeţie, temeritate, nesfiiciune; obrăznicie, neruşinare. ardimentosamente, aw. cu curaju. cu îndrăzneală, fără frică, fără sfiiciune; obrăzniceşte. ARDlMENTdso, a. curâjosu, îndrâsneţu, nesfiiciosu. cutezătorii, temeraru, dîrju, semeţu; obraznicu, neruşinata. • ardîre, v. a. a îndrăzni, a cuteza, a enmeta. a risca ; — s. m. îndrâsneală, curaju, dîrje, temeritate; obrăznicie, neruşinare. ARDITAMENTE, aw. cu curaju; semeţeşte; obrăzniceşte. arditezza, f. curaju, dirjie, îndrâsneală, temeritate, semeţie; obrăznicie, neruşinare. akdîto, a. curâjosu, nesfiiciosu, inimosu, indrâs neţu, cutezătoru, semeţu, temeraru; iute obraznicu, neruşinatu. ard6re, nu ardoare, flacără, aprindere, înfocare, căldură; iuţeală; pasiune, dorn, rivnâ; entusiasmu. arduamente, am\ cu greu, cu anevoe, cu dificultate. arduitA, /* locu rîposu, anevoe de suitu; dificultate, greutate. Arduo, a. repede, riposn, anevoe de suitu; difi-cilu, greu. ard'iîla, f. arsură, ardere, căldură mare. Area, f. arie, surfaţă, spaţiu. ARENA, f. arenă, nisipu; ţermu de mare; amfiteatru, locu destinatu pentru vreunu ecsercifiu gimnasticu. abenArio, a. arenariu, de arenă, de unde se arknAksi scoate arena-, — s. m. luptătorii la amfiteatru;' catacumbâ. abenăr^i, arrenAusi, v. a. a da de fundu în nâsipu. * ARENA zidNE, f. arenaţiunc, acoperire cu nâsipu. arenositâ, f. arenositate, materie nâsipoasâ. arexoso, a. arenosu, nâsiposu. arente, ă. aridu, uscatu, secu. ' ! arkola, f. arie mica; areolâ, cercii coloratu. AKKOatetro, m. areometru, instrumentu pentru a măsura greutatea specifică a fluideloru. AREONÂUTA, m. aeronautu. ARK0PAG1TA, m. areopagitu, judecătorii la Areo-pagu. ‘ areopAgo, m. areopagu, tribunalu celebru la Atena. AREOSTATicO, «. areostaticu, aerostaticu. AREdsTATO, m. areostatu, aerostatu, balonu aerostaticu. areostilo, m. areostilu, edificiu ale căruia coloane suntu foarte depărtate una de alta. areotectonica, f, areotectonicâ, parte de arebi-tectura militară care priveşte ataculu şi apărarea cetâţiloru. aresta, f. ţepu alu spiceloru ; spicu. ARETOLOGO. vi. aretologu, care vorbeşte despre virtute. abfasAtto, m. omu de niniicn, ticâlosu. aroanAre, v. a. a trage prin filieră. ârgano, m. vîrteju, ecripetu. argem6ne, m. unu felu de macii (plantă). aroentAio, f/t. argintam. ARgentAre, v, a. a arginta, a polei cu argiutu. aroentAria, f. argentariâ (unu felu de plantă). argentArio, a. de arginta, relativu la argiutu ; — strada argeniarm, stradă argintară, strada unde erau toate magaziile argintariloru la Roma. argentArio, m. argentariu, argintam, banchieru, casieru. zurafu la Romanii antici. argentâto. a. argintatu, poleitu cu argintu; omatu. împodobiţii cu argintu. abgentatGre, vt. argintâtom, argintuitoru. argentatt)RA, f. argintăturâ, argintuire, argin-tuiturâ. „ argenteo, a. argentinu, de argintu, cu argintu, ca argintulu, în faţa argintului. abgenterIa, f. argintărie, cuantitate de argintu lucratu, lucruri, scule, obiecte de argintu. ABGEXTIERA, /. minieră de argintu. ARgentiere, m, argintarii; argintâtom, argin-tuitonu Argkntifero, a. argentiferu, producătoru de argintu. argentIna, f. talpa giştei (o plantă). argentîno, a. argentinu, lueiosu ca argintulu, in faţa argintului; resunâtoru ca argintulu. argento, ariento, m. argintu; argintărie, scule de argiutu; monedă de argintu ; bani in ge-neralu; — argento vico, argintu viu, mer-curiu; argento filata, firu, teiu, sirinâ de argintu; — argento in verghe, argintu în vârgi. argile A argîglu, f. argilă, hiunâ, pâmintu grasu, pâmintu cleiosu ; lutu ; olărit», olăritu. argillAcko, argillîno, «. de argilă, ca argila. argilluso, a. argilosu, humosu, cleiosu, lut^su. abginamento, m. ezire, oprirea apei prin ezâturi. arginâre, v. a ezi, a face ezâturi, zăgazuri. -AKIDITÂ. 91 ARGiNATtfRA, /*. ezâturâ. zagazu, inâlţăturâ de pâmintu pentru a opri apele ; stăvilire. Akgink, m. ezâturâ, zâgazu; stavilă. împiedicare ; — mctter argine, a pune o stavilă, a stăvili, a opri, a reţinea. ARGINOSO, a. cu ezâturi, cu zâgaznri, ARGIRÂSPIDI, w. pi. argiraspidi. soldaţi aleşi de infanterie cari purtau scuturi de argintu la Grecii antici. Argo, m. Argu, nava argonauţilom; oconstelaţiune. argomextAre, v. a. e n. a argumenta, a aduce argumente, a dovedi prin argumente, a scoate consecuenţe, a resona, a cugeta ; a vorbi: a spera ; — argomentarsi, a se gândi; a încerca, a se sili; a se dispune. argomentatore, m. argumentatoru, acela care aduce argumente, resoneazâ, dovedeşte prin argumente. argomentazionk, f. argumentaţiune, argumentare, dovedire prin argumente, resonare, ra-ţionauiîntu. ARGOM^nto, m. argumentu, raţionamîntu; de-monstraţiune, probă, dovada; semnu; conjectura, părere ; materia, obiectulu, subiectulu unei trataţiuni, compendiulu unui opu literaru; in-strumentu ; pildă, similitudine ; clistirU ; — argomenti, maşine de resbelu ; — prendere argomento, a lua ocasiune, prileju. argomentoso, a. convingâtoru, persuasiva ; eficace ; ingeniosu, îndemânatecu, dibaciu. iscusiţii. argonAuta, m. argonautu, unulu din eroii greci cari merserâ cu nava Argu în Colchida ca să caute velerulu de auru (mitologie). arguîre, v. a. a scoate o consecuenţă, a trage o urmare, a face o inductiune, a argumenta, a silogiza; a proba, a dovedi, a arăta; a a mustra, a dojeni, a înfrunta. ARGUTâmente, avo. cu subtilitate, cu delicateţă, cu spiritu, cu îndemânare, cu isteţime, cu fineţâ, cu agerime. argutezzâ, f. subtilitate, fineţâ, agerime, delicateţă, isteţime, îndemânare, perspicacitate,spiritu. ARGbTO, a. acru, întepâtoru; arguţiosu, ageru, pâtrunzâtoru, isteţu, indemânaticu, delicatu, finu, subţire; espresivu ; viu, iute; răsunătoru, acutu ; intârâtâtoru. ARGtiZiA, f. fineţâ, delicateţă, graţie, agerime. Aria, f. acru ; vîntu ; spaţiu ; aspectu, faţă, arătare, maniere, modu de a se purta sau de a face ceva; arie, cântecu, tonulu sau versulu unui cân-tecu ; mândrie, orgoliu, trufie ; fundulu unui tablou ; — alVaria aperta, în aeru liberu ; — colpo d'aria, isbire a vintului; guturaiu, durere pricinuită de tragerea vîntului; — Varia d'una testa, modulu în care este desemnata capulu unei figuri; — parole in aria, vorbe soci, vorbe in vîntu, fără temeiu ; — colle gambe in aria, cu sgaibele în susu ; — arta soţiile, vîntu. aeru pâtrunzâtoru ; — batter Varia, a se osteni înzâ-daru ; - fare castclli in aria, a zidi în vîntu. arianIsmo, m. ârianismu, doctrinele ereticale ale arianiloru. ariAno, m. ariana, o sectă de eretici. • aridamknte, avv. intr’unu chipu aridu, uscata, secu; fără simţire, fără dulceaţă, fără graţie, fără varietate. ariditâ, ARIDEZZA. f. ariditate, uscăciune, secetă ; 92 ArIDO.—ARMERÎA. stîrpiciune, sterilitate, nerodire; insensibilitate,' lipsa de fervoare, de consolaţiune, de mângâiere spirituala. Ari do, a. aridu , secu, uscatu; sterilu, sterpu, neroditoru; sâracu ; rece, nesimtitoru ; fârâ miezu, fârâ gustu, fârâ vioiciune, fârâ eleganţa, neinteresantu , neplâcutu ; slabu. ARIEGGiAre, v. n. a semâna, a avea oarecare asemănare ; a sbura, a flutura; a fi inconstantu, sburdaticu, vînturosu, fluşturatu, uşoru, ne-statornicu; — v. a. a imita. ARIEtAre, v. a. a bate cu berbece (maşină mi-litarâ); a zori, a înteţi, a prididi, a solicita, a strîmtora, a asedia. ARIETE, in. berbece (animalul; ariete (maşina anticâ de resbelu şi constelaţiunc); o maşina de ridicatu apâ. ARIETTA, f. arietâ, arie micâ (o micâ poeşie în musicâ). ARImAnno, in. arimanu, omu liberu în evulu meziu. ARlNGA, ARRÎNGA, f. discursu în publicu, cuvîn-tare, cuvîntu; barengu, scumbrie, scumbriţâ, aringAre, arringAre, v. a. a cuvinta, a vorbi în publicu, a face unu discursu, o alocuţiune. aRingamento, arringamento, m. cuvîntare. aringhiera, ARRIKGHIERA, f. tribuna, catedra. ARlNGO, arringo, m. stadiu, curau, arena, locu de ecserci taţi uni gimnastice, locu de luptâ; luptâ, bâtâlie, duelu, tomeu, turniru; întrecere, concurenţă. ARÎOLO, m. divinatoru, gbicitoru, magu, vrâjitoru. ARIONA, f. aeru de nobleţă, de măreţie. ariOne, m. bâtleanu (pasere). ABioso, a. vînturatu, espusu la vîntu; estrava-gantu, capriţiosu, ciudatu; graţiosu; mâreţu. nobilu, raajestuosu. ARisTA, f. ţepulu spiceloru; spicu; muşchiu de porcu. aristarcheggiAre, v. n. a critica cu pedanterie. ARIStArco, m. aristarcu, criticu rigurosu, pedantu. arist6crata, in. aristoccatu, partisanu alu aristocraţiei. arlstocraticamente, avv. aristocraticeşte. akistocrAtico, a. aristocraticii, de aristocraţie, de aristocratu; mâreţu, pomposu; superbu, orgoliosu. ARlSTOCRAzlA, f. aristocraţie, guvernulu nobi-liloru; nobilime, boerime, clasa nobililoru. aristolOgia, aristolochia, f. aristolocbie, ari-stologie, îiiârulu lupului (unu felu de planta). ABISTOTELICAMENTE, avv. aristoteliceşte, dupâ maniera, dupâ doctrinele lui Aristotele. aristotelico, a. aristotclicu; peripateticu; Sco-lastîcu. . aristotelîsmo, m. aristotelismu, sistema filosofică a lui Aristotele ; peripatetismu ; scho-la8ticismu. ARisTULA, f. ţeapâ, ţepuşa. aritmetica, f. aritmetică, socoteală. aritmetico , a. aritmeticu, de aritmetică; — s. m. aritmeticu, computistu, calculatoru, socotit or u. ArItmo, a. alu căruia pulsu este neregulatu. aritorzolAto, a. întortocatu. art^cchinAta, f. arlecbinadâ, bufonerie. ARlecciuno, m. arlechinu, unu personagiu comieu la teatru italianu; omu inconstantu ; bufonu. arlOtto, m. Arloto, nume propriu alu renumitului parochu Mainardi; beţivu, mâncâciosu. Arma, f. armă; marcă. armacOllo, ad armacOllo. avv. — portare qualche cosa ad armacollo, a purta ceva în spinare atîrnatu de o cură. armAdio, m. armariu, dulapu. abmadOra, f. armatură, armură, armârie, arme. armaiuolo, armAio, m. fabricantu, vînzâtoru de arme. armamentArio, in. armârie, arsenalu. armamento. m. armare, înarmare; arme şi mu-niţiuni de resbelu; armamentu alu unei nave. armAre, v. a. a arma, a înarma; a întări, a fortifica ; a găti o navă cu toate cele trebuincioase; — armar si, a se înarma; a se fortifica, a se întări; — ar mar si di pazienza, di corugyio, a se înarma cu răbdare, cu coragiu. armAbio, m. armariu, dulapu. armata, f. flotă, armie navală. armatam£nte, avv. cu armele în mână. ARMATO, a. înarmatu ; fortificatu, intâritu ; găti tu, înzestratu cu toate cele trebuincioase; — s. in. omu înarmatu ; soldatu, ostaşu, militam: — armata mano, a mano armata, cu armele în mână. abmatiîre, in. armatoru, care armeazâ o nava armatura, f. armatură, armârie, arme. Arme, f. armă; marcă ; — armi, arme, miliţie, oştire, armie ; arta sau viaţa militară; resbe-lulu; mijloace de apărare sau de atacu; — gittare Ic armi, a depune armele, a se închina, a se preda, a capitula; — passar per l'arm, a fi împuşcata ; — re d'armi, araldu, eroldu; — fatto d'armi, luptâ, bâtâlie ; — ad arm bianca, cu spada, cu sabia; — armi da fuoco arme de focu ; — sala d'armi, şcoală de scrimă; — uomo d'armi, soldatu, militaru ; — correre all'armi, a apuca armele; — dare all'armi, a da semnalulu bătăliei; — essere in arini, a fi înarmatu, a fi gata de resbelu; — muorer l'anni, a începe, a întreprinde unu resbelu; — venire alle armi, a se încâera, a începe bătălia. armeggiamento, m. armeggerîa, f. mânuirea armeloru ; combatere ; ecserciţiu cavalerescu, turniru. ARMEGGiAre, v. n. a mânui, a întrebuinţa armele; a se bate, a combate; a se ecsercita, a se deprinde, a face evoluţiuni cu armele ; a ţinea unu turniru ; a se încurca, a se înfunda, a se zăpăci. armeggiatGre, m. mânuitoru de arme; luptâ-toru la unu turniru. armeggio, m. mânuire de arme; combatere; ecserciţiu cavalerescu, turniru ; zâpâcire. armeggi6ne, m. intriganta. ARMEL, m. rută sălbatică (plantă). armelIna, f. pele de armelinu, de cacomu. ARMELiNO, m. armelinu, cacomu; caisu, zarzăra. abmeniaca, f. zarzără, caisă ARMENTARIO, m.boaru.pâstoru de boi; hergheleţu; — a. relativu la vite, de vite; de cireada armentiera, f. păstoriţă, îngrijitoare de vite. ARMENTIERO, m. pâstoru, ingrijitoru de vite. abmento, in. cireadâ de vite mari, ciurdă; herghelie. ARMERfA. f. armârie; arsenalu. ARMETTA—ARREDO. 93 armetta. f. îuarcâ mica. ARM1ERO, in. resbelâtoru ; scutieru. akmigero, a. belicosu, marţialii; — s. m. resbelâtoru. ahmîlla, f. brăţara, braţeletâ. ABMILLÂRE, a. armilaru, in forma de cercii, compusa de cercuri; — sfera ar miliare, sfera ar-milarâ, maşină care închipueşte cercurile astronomice. ARMiLtfsTRO, in. armilustru, o ţereinome religioasa la Romanii antici; loculu in care se făcea aceasta ţeremonie. ahminianIsmo, m. arminianismu, eresia lui Ar-miniu. AKMINlAno, m. arminianu (ereticu). armifotente, a. belicosu, voinica. ARMIstîzio, m. armistiţiu, încetare, suspindere de ostili tâti. arm6ne, m. marca mare. armonîa, f. armonie, consunanţâ, acordu, potrivire, conglâsuire; buna înţelegere ; proporţiune. Armonicamente, avv. armoniceşte, dupâ legile armoniei, dupâ raporturile armonice ale sune-teloru. * armonici), a. armonica, armoniosu ; proporţionatu. armoniosamente, «fi?, intri unu chipu armoniosu. armoni6so, a. armoniosu, ce are armonie. ARMONîsta, m. armonistu, compositoru de rnusicâ armonizzam^nto, m. armonizare, conglâsuire, con-sunare, potrivire ; sunetu cura tu, dulce, plâcutu. AKMONIZZÂRE, «. a armoniza, a pune în armonie, a face sâ consune; a potrivi, a acorda, a concilia. AKNAGLtfssA, f. cicorie sâlbaticâ. arnesArio, vi. decoratoru de teatru. arnese, m. armatură, cuirasă ; instrumentu. unealtă, sculă ; ecuipagiu, tacimu. tedaricu ; îmbrăcăminte ; mobilă ; lucru, afacere, treaba, pricină ; edificiu ; — esscr male in arnese, a fi râu îmbrăcata. Arnia, f. corniţă de albine, uleiu. arniAio, m. locu unde suntu coşniţc de albine. Arnica, f. arnicâ, o plantă medicinala. abni6ne, argnOne, m. rinichiu. rânunchiu. arnogi.(îssa, f. cicorie sâlbaticâ (plantă). aknomanzîa, f. arnomanţie. Aro, m. o planta egipţianâ. aroma, arOmato, m. aromă, parfumu. aromatArio, m. vînzâtoru de arome, aromatarn. aromaticitA, aromatichezza, f. aromaticitate, gusta aromatica, cualitate aromatică. abomAtico, m. composiţiune aromatică. A rom Anco, a. aromaticii, mirositoru; — cosa aromatica, lucru supărătorii, neplâcutu; — uomo aromatico, omu estravagantu, capriţiosu. aromatite, f aromatite, piatră aromatică ; — m. aromatitu, vinu aromatizatu. AkomatizzAbe, I?. a. a aromatiza, a da mirosu sau gustu aromaticu. aromatizzazi6ne, f. aromatizaţiune, aromatizare. Arpa, f. arfă (instrumentu de rnusicâ). arpagonâre, v. «. a prinde, a apuca cu arponu; a fura. arpagone, m arponu, unghiţâ. Arpe, f. arfă; unu felu de vulturu. arpeggiam^nto, m. arpegiare ; cântare cu arfa. ARPEOG1AKE, v. n. a cânta cu arfa; a arpegia, a face arpegiu, a atinge repede toate sunetele unui acordu. arpeggio, m. arpegiu. arpese, m. scoabă, rânipoae. ARPIA, f. arpie (monstru mitologicii); scumpu cumplita, avaru, sgârcitu. ARP1CORDO, *w. arpicordu, unu felu de arfă. arpignone, m. grâpinu, cance. arpunâ, unghiţâ de aruncatu şi prinsu corăbii; unu felu de coasă. ARPlNO, in. unghiţâ de prinsu corăbii. ARPlbNE, vi ţiţinâ; cârligu , arpunâ, cinghelu ; scoabă de părete. arpIsta, m. arpistu, arfistu, care cântă cu arfa. ARPONE, m arponu, felu de lance cu cârligu ce se întrebuinţează la prinderea chiţiloru; unu felu de instrumentu inusicalu. Arrâ, f. arvună ; zâlogu, emanetu, garanţie. ARRABBATtArsi, v. n. a se sili, a se sirgni, a se strădui, a se opinti, a se osteni; a se des-bate, a se svîrcoli. arrabbiamento, m. turbai*e; infuriare, înverşunare. ArrabbiAre, ARRABBIAR.SI, v. n. a turba; a 8e mânia, a se aprinde, a se înfuria, a se înverşuna, a se învifora; — arrabhutr dalia faine, a fiâmînzi; a se jigări (plante). ARRABBIATAMENTE, ave. cu turbare, cu furie, cu mare poftă. ARRABBIATICCTO, M. tăciune. ARRABBIĂTO, a. turbatu; înfuriatu, înverşunata, mâniatu. ARRAFfAbe, v. a. a smuci, a smulge, a hrâpi, a scoate cu silă; a prinde cu aiponulu. arramacviare, v. a. a duce intrio tragă ARRAmAouo, m. incâerare, luptă, sfadă. arrampicAre, abrampAre, arkampicArsi, v. n. a se burica, a se agăţa, a se sui agâţânduse cu mânelc şi cu picioarele; a umbla cu mâ-nele şi cu picioarele. ARRANcAkF, v. n. a şchiopăta; a se grăbi, a alerga cu iuţeală, a se sili, a se trudi a se opinti; — andare a voga arrancata, a trage iute cu t.oate lopeţile. arrancidîre, 17. n. a se râncezi, a deveni rânceda. ARRANDELLAre, v. a. a lega, a stringe cu crâm-peiu; a arunca, a asvirli; a lega strinsu. arrangolAre, arrangolârsi, v. n. a se înverşuna. arrangolAto, «. înverşunata, mâniosu ; greu, anevoiosu. arrantolAto, a. râguşitu, care a perdutu voacea. ARRApAto, «. pleşuvu; creţosu. . ArrapinAre, v. n. a turba de mânie, a se înverşuna. Arrappăre, v. a. a smuci, a smulge, a scoate cu silă. arrappat6re, m. smucitorn, smulgâtoru, hrâpitorn. arraspAre, v. a. a scormoli, a scurma pâmîn-tulu ; a fura. arrazzAre, t?. n. a străluci, a râzui. arrecAre, r. a. a aduce; a causa, a pricinui ; — arrecarsi, a se acomoda, a se dispune; a lua in nume de râu; — arrecarsi alcuno a noia, a i se uri cu cineva. ARRECATdRE, in. aducâtoru; causatoru, pricinuitoru. arbedAre, v. a. a găti, a mobila ; a rîndui. ARREDO, m. mobile, scule, ornamente; catrafuse Digitized by Google ARREMBÂGGIO. arrotâre. iii ARREMBÂGGIO, m. abordagiu ARKEMBÂRE, t\ a. a aborda, a ataca, a opri nava inemicului pentru a intra într’ insa. akrenamento, vi. dare, aruncare pe uscaţii; încetare. arrenâre, v. a. a freca cu nâsipu; — v. n. a da în secu, a da de fundu; a se opri, a înceta; a nu isbuti, a nu nemeri bine; a se încurca, a se zâpâci. ARRENDATORK, m. arendaşii, care ia cu arenda. ARRENDERE, v. a. a întoarce; a da în mâna, a preda; — arrendcrsi, a se îndupleca; a se închina, a capitula, a se preda, a depune armele ; a se usca, a se seca. ARRENDEVOLE, a. mlâdioau, înduplecâciosu ; docilii-ARRENDEVOLEZZA. f. mlădioşie ; induplecâciune ; docilitate, complacenţâ, blândeţâ; moliciune. arrendeyolmknte, avv. cu docilitate, cu înduple-câciune. arrendIbile, a. înduplecâciosu. ARRENDIMENTO, m. supunere, închinare, capitulare. arrkquiAre, v. n. a se repausa, a se odihni; a înceta. ARRESTABtiE, vi. unu felu de planta ghimpoasâ ARREStami^nto, m. oprire, impedieare; arestuire. arrkstAre, v. a. a opri, a împedica, a opaci ; a arestui, a pune mâna pe cineva, a lu închide ; — arrcstarsi, a sta. a se opri; a înceta. arrestatore, m. opritoru, împedicâtoru; are- stuitoru. akri&to, vi. arrestazi6îîe, f. arestaţiunc, arestu, arestuire ; secuestraţiune, secuestru, oprealâ ; intervalu, întârziere, retardu, zâbavâ. arretAre, arreticâre, v. a. a prinde într'o reţea. ARRETRAke, v. a. a respinge, a împinge indârâtu ; — arretrarsi, a so retrage, a se trage înapoi, a da înapoi. * AKRETRÂTO, a respinsu, împinsu indârâtu. arrettîzio, a. surprinsu ; apâsatu ; indrâdtu. ARREZZÂRE, v a. a umbri, a face umbra, a da umbra. ÂRRI, int. cea! âisu î * arricchim^ntO, vi. înavuţire, îmbogăţire. ARRiC’CHiRE, v. a. a înavuţi, a îmbogăţi, a face bo-gatu ; — arricchire, arricchirsi, a se înavuţi, a se îmbogăţi, a deveni bogatu. ARRICCLAMENTO, vi. increţire, incârlionţare. ARRK CIÂRE, v. a. a sbîrli; a încreţi, a friza, a in-cârlionţa, a face pîrulu cârlionţi, inele ; a ten-cui ; — arricctare il muso, ii unso, le labbru, a arăta desgustu, nemulţumire ; — arricciarsi, a se necăji, a se supăra ; a se îngrozi, a se inspâi-minta ; a i se sbîrli, a i se ridica cuiva pîrulu in capii de groază, a i se face pîrulu măciucă. ARRicciÂTO, a. încreţită, încârliouţatu; - - s. m. tencuiturâ. ARRICCIATURA, f. încreţitură, incârlionţare ; tencuiturâ. ARRicciOLÂRE, v. a. a încârlionţa, a încreţi. abricciolInamento. m. încreţitura, frizurâ. arrIoere, v. n. a surîde, a ziinbi; a prii. aihiffAre. v a. a juca în cubi. arkingâre, v. a. a cuvinta, a face o alocuţiune. arringatore. m. oratjru, cuvîntâtoru ARRiNGo, m stadiu, cursu, arena, locu de luptâ. arripârk, v.n. a aţennui, a se apropia de ţărniu. akrischiamento, Vi. riscare, periculare : cumâtare. arrischiâre, v a. a risca, a primejdui, a pune in periculu ; — arrischinrsi, a indrâsni, a cuteza, a cumeta, a se încumeta, a sc primejdui, a se pune in pericolu arklschiAto. a. risca tu, primejduitu ; periculoşii. plinu de periculc ; îndrâsneţu, cutezâtoru, dirju. arrischievole, a. îndrâsneţu, cutezâtoru, dîrju. arrisicAke, v. a. a risca. * arrissArsi, v 11. a se gâlcevi, a se sfădi; a se ineâera. abrivamento, vi. sosire, venire ; ivire, înfăţişare. arrivAre. v. n. a aţermui, a veni la ţârmu ; a sosi. a ajunge ; a brodi, a nemeri, a isbuti, a reesi; — v. a. a ajunge, a apuca; a egala. ARRivo, m. arrivAta, f. sosire, venire. arrobbiAke, v. a. vâpsi cu grapu, cu roibâ. arrocAre, arhochîre, v. n. a răguşi, a perde voacea. AHROCcAre, v. a a pune caicrulu în furcă; a face rocadă la joculu sacii ului. arrocchiâre, v. a. a face, a tăia bucăţele, a sini* cura ; a face vreunu lucru cu nebăgare de seamă. arkogânte, a. arogantu, pretenţiosu, mândru. semoţu, trufaşu, obraznicii, presumpţuosu arkogantemente, avv. cu aroganţă, semeţeşte. arrogAnza, f. aroganţă, presumpţiune. preten-ţiune, mândrie, semeţie, trufie, obrăznicie. ARROgAre, v. a. a face, a adopta; — arroyam. a si aroga, a şi atribui, a şi însuşi, a pretinde mai multu de câtu i se cuvine, de câtu i se cade. ARROGâziOne, f. adrogaţiune, adopţiunea unui co-pilu care nu ştâ sub puterea părintească. arrogerk. v. a. a adauge. ^ akrogimento, vi. adaugere, adâogare, adăogire, adausu. arkolamento, m. înrolare. ^ arrolAre, v. a. a iiirola, a trece, a înscrie între soldaţi ; — ar volanţi, a se înrola, a intra in ser-viţiulu militaru. arboncâre, v. a a plivi. ARRONcigliAbe, v. a. a apuca cu cange; a in-cârliga. , arronzinAto. a. strâmbu, strâmbatu; sbirlitu, ciufulitu. ARROSÂRe, v. a. a roura; a stropi, a improşca, a uda. . ARROSsAre, v. a. e n. a roşi, a face roşu; a ruşina, a face pe cineva sâ se ruşineze ; a se roşi; a se ruşina. arrossimento, vi. ruşinare. ^ AKROSSÎRE, v. n. a se roşi; a se ruşina. ARROsTÂRsr, v. n. a se intoirce intro parte şi alta pentru a.se apăra. akrosticciâna, f. cârbunatâ de porcu. . arrostimento, m.frigerc, prâjire, dogoare, pirbre. ARRO.STiRE, v. a. a frige, a prăji; a coace ; a dogori. a pirli. . ARROHTITURA, f. friptură, prăjitură; dogontura, pîrliturâ. arbosto, m. friptură, carne friptă; — « friptu, prâjitu. . ^ 1 arr6ta, f. adausu, adaugere, adâogare,^ adăogire. 1 arrotAbit.e, a. care se poate ascuţi, toci. ! arrotamento, vi. tocire, ascuţire ; frecare. ! ARROTÂRE, v. a. a ascuţi, a toci, a da la tocila, AKKOTATURA.—ARTIGLIERiA, 93 a freca ; a pune unu delincuentu pe roată ; — arrotar8t, a se turbura. akrotatuka. /*. ascuţitura, tociturâ. akrotîno, arrotatore, m. tocilaru ; omu inte-resatu. arroto, m. adiunctu, colegu, ajutoru. akrotolAre, v. a. a da forma uuui sulu, uuui cilindru. arrovellAbe, v. a. a supăra, a întărită; — arro-veUare, arrovellarsi. v. n. a se mânia, a se supăra, a se întărită, a se înverşuna. arroyellatamente, avv. cu mânie, cu necazu, cu înverşunare. AKROVKNTAMENTO, ARROVENTIMKNTO, III. înfer-bintare. arroventâre, r. a. a înferbinta, a înfoca. arroyentIre, v. ti. a se roşi in focu, a se inferbinta. arroyentito, a. roşitu în focu, infocatu, infer-bintatu. ARROVKSt'iAMENTO, wi. resturnare; surpare, dobo-rire ; cădere, ruină ; turburare, amestecare; in-toarcere pe dosu. arrovesciAre, v. a. a resturna, a întoarce pe dosu ; a surpa, a doborî; a turbura; — arrovesciarsi, a se resturna; a se întoarce. arrovesciatura, /. resturuare ; întoarcere. arrovescio, A BOVKscio, avv. pe dosu, d’andoa selea, d’andârateîea, în râspâru ; altmintrelea; dimprotivâ. akrozzîrk, r. a. e n. a prosti; a se prosti, a deveni grosolanu. arrubinAre. v. a. a da faţa rubinului; a rumeni., ARRUFFÂRE, v. a. a încurca, a despleti, a ciufuli a jumuli. arriffianAre, v. a. a drege cu artificiu. AKKUgAre, c. n. a se sbirci, a se încreţi. akrugginîrE, ARRUG1N1RK. v. a. i\ rugini, a produce rugiră; — arruginire. urnigiiiirni, a rugini, a se acoperi de rugină. ARftUGiADÂRE, v. a. a roura; a stropi, a improşca. akkuotAre, v. a. a toci, a aseuţi. akruvidAre. arruvidire, v. n. a deveni aspru, glodurosu. AK.SELLA, f. midie (unu felu de scoică). AKSENÂLE, m. arsenalu, fabrică sau depositu de arme. AK8EMAL0TT0, m.soldatu sau lucratorii de arseualu. arseniAto, m. arseniatu (sare). arsenic Ale, a. arsenicalu, coprinzâtoru de arse-nicu abhenico, in. arsenicu, săricică, şoricioaicâ. ars i bile, a. combustibila, de arsu, arzâtoru. arsicgiAre, v. a. a pirli, a pirjoli. ARHieciATURA, /’. pîrliturâ, pirjoliturâ. arsiccio, a cam arsu, pîrlitu, pirjolitu. ARBORE, f. ardere, incendiu ; căldură. AKsivo, a. arsivu, causticu, rozâtoru. ârso, a. arsu, mistuitu de focu ; săracu li pi tu. arsura, /’. arzăturâ, ardere; secetă, uscăciune; căldură mare ; sărăcie mare, miserie. -\rtamta, f, artanitâ, rădăcina ciclamului. -X.RŢATamrntr, avv. cu artificiu, cu meşteşugu, cu iscusinţă, cu astuţie, cu indemîuare; vicleneşte. «a.rtâto, a. ângu8tu, strimtu ; silitu, artificiosu, msşteşugitu. Ă atb, f. artă, meşteşugu ; taleutn, dibăcie, iste-ciuns, iscusinţă; artificiu, prefăcătorie, înşelă- ciune, viclenie ; fârmecâtură, vrajă ; corpora-ţiune de artisani; — con arte, cu dinadinsulu, cu phnu, precugetatu, premeditatu. artefAre, v. a. a meşteşugi; a falsifica. artefAtto, a. meşteşugi tu, artificialu; falsificatu. artefice, m. artifice, artisanu, artistu, meşteru, lucrâtoru, meseriaşu ; autoru, făcătoru, pricinui-toru. aktemîsia. f. artemisie, artimisâ, pefiniţâ (plantă) artemisiArk, v. a. a drege cu artimisâ. artkmisiatOra, f. dregere cu artimisâ. arteria, f. art rie, vină principală. arteriAle, artîcolo, m. articulu, nodu, iuchee ură; subiectu, obiectu, argumentu, materie, pricină; — artir colo di fede, articolu, pun tu do credinţă; — articol o di morte, agonie. ARTIERE, m. artisanu,meşteru,meseriaşu, lucrâtoru. artificiale, artifiziAle, a. artificialu, produsu de artă, meşteşugită; nenaturalu; — fuoco artificiale, focu de artificiu. ARTIFICIALMENTE, ARTIFICIATAMENTK, (ICC. CU artificiu, cu meşteşugu j prin artificiu, meşteşugeşte. artificiAre, aRtifiziAre, c. a a face cu artificiu, cu artă, cu mâestrie; a meşteşugi; a falsifica, a preface. ARTIFICiAto, a. meşteşugitu, tietiţiu, uenaturalu; falsificatu, prefâcutu, artificiosu; eceageratu, afectatu, ARTiFioio, artlfizio, w. artificiu, mâestri»% meşteşugu, fioeţâ ; amâgitorie, înşelăciune ; iustru-mentu, maşină; viclenie, fraudă, iuvenţiune fraudulentâ. artificiosamente, avr. intr'unu modu artificiosu, artifici6so, a. artificiosu, şiretu, vicleanu, iscu si tu ; afectatu, nenaturalu, ecsageratu, silitu. ARTIFICIERE, m. meşteru de focuri de artificiu. artigianesco, «. de artisanu, meşterescu. artigiAno, m. artisanu, meşteru, meseriaşu, lucrâtoru. artigliAre, v. a. a prinde, a apuca, a sfâşia cu gbiarelo. artigliAto, a. cu ghiarc. artigliere, m artileristu, soldatu de artilerie. artiglierîa, f. artilerie ; miliţie de artilerie. Digitized by Google 96 ART1GL10.—ASIATICO. ARTiGLio, in. ghiarâ, laba. ARTiGLioso, a. ca ghiare, cu labe Artimone, m. artimoim (catartu). artista, m. artistu, celu ce lucrează intr’o artă liberală. ARTÎSTico, a. artbticu, dc art»stu. de artă. Arto, a. strîmtu, ângustu. ARTOFILÂCE, m. consteJaţiunea boului. ARTRALGÎA, f. artralgie, reumatismu, durere articulară. ARTRITE, ARTRÎTIDE, f. artritide, reumatismu. aktrîtico, a. artriticu, articulam ; de artritide. ARTRtisi, /'. articulaţiune, ihchicetură. ARTURO. in. Arcturu (o stea). ABtSPicE, m. aruspice, ghicitoru, acela care prezicea viitorulu din inspecţiunea interiorului vi-ctimelora. aruspicina, f. profesiunea aruspiciloru. aruspicio, in. divinaţiune, predicţiune; arta aruspiciloru. arzâgola. ţ\ o pasere acuatică. ARZENTE, a. — acqua arzente, viuarsu, rachiu. ARZIGOgolâre, v. n. a şi bate capulu, a şi obosi spiritulu prin cugetări prea subţiri, a avea gărgăuni in capu. ARZIGogolo, in. invenţiune fantastică, cstrava-gantă. arzigogolone, m. fantastu ; incurcătoru, ameste-câtoru. arzîllo, a. voinica, sănătosu, robustu, vigorosu. asAro, m. asaru (plantă). ASBESTo, in, asbestu, o piatră fibroasă şi incom-bustibilă. ascâride, m. limbricu. ascaruola, f, cicoare, păpădie, iudivie (salată). Asce, f. toporu, 8âcure, bardă, toporaşu, săcurice, ascella, f, supţioară. ascellark, a. alu supţioarei. AscendentAî e, a. ascendentalu, ascendentu, dela care se coboară, din care işi trage cineva inco-putulu. Ascendente, o. ascendenta, care se sue, se urcă, se înalţă; — s. in, influenţă; — ascendenţi, a. antenaţi, străbuni. AScendenzA, /'. antenaţi, străbuni. ASCEKDERE, v. n. a ascinde, a se sui, a se urca, a se înălţa, a se ridica; a creşte, a se mări; a ajunge. ascendimento, m. ascindere, suire, urcare, înălţare. ASCENSIONÂrio, o. ascendenta, ascendinte. ascensiune, f. ascensiune, ascindere, suire, urcare, înălţare; Ascensiunea, înălţarea Mântuitorului la ceru. ascens(îre, m, ascensoru, care ascinde, se urcă in susu. ascesa, f. ascindere, suire; ripâ, snişu, urcuşu. ASCESO, a. Buitu, înălţata, urcatu, ridicatu. ascehso, m. abcesu, apostimâ. asceta, in, asceta, care se dă cu totulu la o viaţă spirituală; solitara, anachoretu. ASCETErio, m. asceteriu, locu la o monâstire unde se închină noviţii. ascetica, f. ascetică, arta de a se ruga. asceticIsmo, in, aBceticismu, ascetismu afectata. ascetico, a. ascetica, do ascetică, relativa la ascetică. AScetIsmo, m, ascetismu, viaţă spirituală şi devotă. Ascia, f. toporu, secure, bardă. asciâre, v. a. a tăia, a potrivi cu securea. asciAta, f. lovire cu secure; sentinţă oarbă. Ascioi.LiERE, v. a. a absolve, a libera, a erta. asctolvere, v. n. a face gustare, a dejuna; — s. m. dejunare, gustare, mâncare de dimineaţă. ascîso, a. privatu, lipsita. Ascîssa, f. abscisă. A scite, f. ascitâ, idropisia abdomenului APciTico, a. a citicu, de ascitâ; pătimaşa de ascită. • ASciTizio, o. imprumutatu, straniu. asciugAggine, /'. uscăciune. Ascn gamento, îw. Asciugazi6ne, /*. uscare, svinl are. ascIUgAre, v. a. a usca, a §eca, a svinta ; — asciu garsi, a se usca, a se seca; — asciugare le piaghe, a îndrepta, a repara. Asciugatoio, m. ştergaru, peşchiru, prosopu. ASC1UTTAmente, avv. intr’unu modu uscatu; la-coniceşte, pe scurtu, in puţine vorbe. asciuttezza, f. uscăciune, lipsă de umiditate. A8CIVTT0, a. uscatu, secu; — s, nu uscăciune, ariditate; lucra sau locu uscata, svintatu. fără apă; — pane asciutto, pâine goală; — a ciglio asciutto, a vrso asciutto, fără lacrimi, făr’a plânge; — maniere asciutte, maniere aspre, inurbane; — uomo asciutto, omu slabu, uscatu ; — aWasciutto, pe uscatu; in sărăcie. asciuttore, m. uscăciune, secete. asclepiadeo, a. e 8. m. asclepiadeu (versu grecu sau laţi nu). asculta, f. sentinelă, pază, guardie, streajâ. ascoltamento, in. ascultare; auzire; priimire. ascoltAre, v. a. a asculta; a auzi; a băga de seamă, a face atenţiune; a da ascultare, a priimi; a crede, a se încrede; a se supune; a ecsaudi, a împlini o rugâcinne. ascoltatoke, w. ascultâtoru, anditorn. ascoltazione, f. ascultare; ascultaţiune. ascolto, in. ascultare; —stare in ascolto, a asculta, a face atenţiune ; — dare ascolto, a da ascultare ; a se încrede. ascondkrk, c. a. a ascunde ; a acoperi ; a tăinui. ascondimknto, wi. ascundere; acoperire ; tăinuire. ascondit6re, m. ascunzâtoru. ascosamknte, ascostamente, are», pe ascunsa, pe subtn ascunsa, in secreta, p’în taină, pe furişu. ascoso, AsedsTO, a. ascunsa; acoperita ; secreta, tainica ascrittîziO, a. priimita, inscrisu intr’o corpo-raţiune. ascrîvere, v. a. a înscrie ; a număra ; a impnta, a atribui; — ascriversi, a se înscrie ; a şi atri-^ bui, a şi însuşi, a şi apropria; — ascriversi a gloria, a se făli. Asfii.LO, m. câinele babei, cârcâiacu. asfAltico, «. asfalticu, de asfalta. asfAlto, m. asfalta, bitumn, păcură. ASFissiA, f. asficsie, înnăbuşiro^ nâdufu, sufo-caţiune. asfissiAre, v. a. a asficţia, a înnâbnşi, a sufoca. asfîtioo, a^fissiAto, a. asfiticu, asficsiatu ,* nâ-dufosu. asfodîllo, akfodelo, m. asfodelu, o plantă medicinală. # b # ahiAtico, asiAno, a. asiaticu, aîn Asiei; orien- asîlo.—assaggiAre. 97 talu ; — lusso asiatico, lucsu asiaticii, escesivu ; — costumi asiatici, năravuri efeminate ; — stite asiatico, stilu îngîmfatu. Asii-O, m. asilu, adâpostu, locu de scăpare, de retragere. asima, f. a8mâ, dificultate de resuflatu, stenosu. asimAre, v. n. a fi asmaticu, a respira cu dificultate ; a gâfâi. AsiMETRO, «k asimetru, incomensurabilu. A8IMMETR1A, f. lipsă de simetrie, nesimetrie. âsina, /*. asinâ, măgăriţă asinAci io, m. mâgaru de frunte, prostii, ne-ghiobu, nerodu, nătărău, mâgâdâu, nâtăfleţu, tontu, grosolana. asinaggine, abinkrIa, f. asiniiate, măgărie, ignoranţă, prostie, neghiobie, grosolănie, mojicie, nepoliteţâ, neîndemâuare, tontie, nerozie ; vorbă proastă. ASInAio, m. asinaru, măgâraru. asinare, v. n. a umbla călare pe unu asinu. asinello, m. măgar uşu; talpă de acoperişu. AsiNEscAMENTE, aw. prosteşte, mojiceşte, ne-gbiobeşte. ASINE8CO, a. asinescu, mâgârescu, prostu, mojicu. asini no, a. asuiinu, mâgârescu, de asinu, de mâgaru. asinitA, f. asinitate, măgărie, prostie, mojicie, nerozie. Asino, m. asinu, mâgaru; omu prostu, nerodu, neghiobu, mojicu, necioplitu, groBolanu, inci-vilu, inurbanu, ignorau tu, mâgâdâu, nâtăfleţu, tontu, nâtârâu, ludu, gugumana ; — asino d’oro, asino coronato, omu prostu care şi a fâ-cutu stare, sau care s’a înâlţatu; — far come Vasino del pentolaio, a umbla cu gura căscată ; — disputat delVombra de IV asino, a Be disputa despre umbra asinului, de lâna caprină; — qual asino dă in părete tal riceve, cumu e bătătura, aşa e şi sunâtura. ASiNTETO, asindeto , «9». asindetu (figură de retorică). asIntote, /*. AsiNTOTO, m. asimptotă, linie care prelungită infinita se apropia de alta, însă nu o atinge niciodată. Asma, f. aamâ, stenosu, nâdufu, dificultate de a respira. asmAtico, a. asmaticu, supusa la stenosu. AsolAre, v. n. a se întoarce, a se preumbla Împrejura, a umbla încoaci şi încolo; a sufla intr'unu chipu dulce şi plâcutu (aeru); a re-sufia unu aeru curatu, recoritoru. Asolo, m. suflare, resuflare, aeru, vîntu uşoru; recreaţiune. aspAlato, in. aspalatu (arbustu bituminosu.) aspărago, m. sparangâ, sparangelu. Aspe, Aspide, m. aspidă, unu felu de şearpe venin osu. asperarterla , f. arteră aspră, resuflâtoare, trachea. asperella, asprblla, f, coadă de calu, pîru de calu, barba caprei, earbâ de spâlatu cane aspergeke, v. a. a asperge, a stropi, a împroşca. Aspergine, f. stropiturâ, improşcâturâ. aspergitore , «i. aspergâtoru , stropitoru, im-proşcătoru. asperitâ, f. asprime, asperitate. Aspero, a. aspru. asperskîne. f. aspersiunc. stropire, împroşcare. Aspehso, a. udatu. stropitu, împroşcatu. aspersorio, asperges, aspergolo. m. stropitoru, mâtâuzu, aspersoriu, instrumentu pentru a stropi cu aiasmâ. asperula, f. asperulâ (o planta) aspettâbile, a. respectabilu, considerabila, în-semnatu. aspettamento, m. aşteptare, adâstare. asfettAre, v. a. a aştepta, a adăsta; a privi; a scăpa, a păzi; a spera, a nâdejdui; a întârzia, a zăbovi; — aspcttarsi, a şi aştepta, a şi închipui; a se cuveni. ASPETTATiVA, f. aşteptare, speranţă aspettatore. m. aşteptătoru. ASPETTAZloNE, f. aşteptare cu speranţă, şperanţâ. aspetto, m. aspect u, faţă, aeru, are tare; vedere, privire ; aparenţă ; puntu de vedere, privinţă; faţadă ; dilaţiune, amânare, întârziere, zăbavă ; — o primo aspetto, la începutu, îndată; — sotto ogni aspetto, in toate chipurile, sub orice privinţă; — stare in aspetto, a aştepta, a adăsta; — Vaffare prende con cattivo aspetto, lucrulu se întoarce spre râu. aspettOne, m pânditoru. Aspide, Aspido, m. aspidă, unu felu de şearpe. AspirAre, v.n a aspira, a sufla, a resufla; a pronunţa cu aspiraţiune; a dori, a pretinde la ceva ; a favoriza ; a inspira, a insufla, a însufleţi aspiratamente, aw. cu aspiraţiune, din gitu. aspiratîvo, a aspirativu, aspiratu, de aspiratu. aspirazione, f. aspiraţiune, aspirare, pronunţiare din gitu ; suflare, resuflare ; dorinţă mare Aspo, m. râschitoru, rotanu, instrumentu spre a depăna A8P0RtAbile, a. esportabilu, strâmutâciosu. asportAre, v. a. a esporta, a transporta, a strămuta, a duce la altu locu, a scoate o marfă din ţară. k ASPORTAZI6NE, f. esportare, transportare, strămutare, esportaţiune, transportu; scoatere. aspramente, aw. cu asprime, strâşniceşte. ARPREGGIAMENTO, m. întârîtare, iutire. aspreggiAre, v. a. e n. a urma, a trata cu asprime, a întărită, a iuţi; a înţepa, a împunge. asprezzA, f. asprime, tărie, stifoşime; nepotrivire, necioplire, nesclivisire ; sălbăticie ; severitate, rigoare, străşnicie ; austeritate ; iuţeală. A8PRÎGN0, o. cam aspru, stifosu. aspritâ, f. asperitate, asprime. Aspro, m. aspru (monedă turcească). Aspro, a. aspru, nodurosu, glodurosu, necioplitu, nescliviBitu ; stifosu ; sălbatica, mojicu ; iute, straşnica, severu ; inurbanu, grosolana, neome-neţu; pâtrunzâtoru. asprume, w. stifoşime. Assa, /*. asâ; — asm fetida, asâ puturoasă, asâ fetidă, câcatulu dracului; — assa dolcc, benzoiu. assaccomannâre, v. a. a prăda, a jâfui, a da jafu. assaettâre, v. a. e n. a săgeta. AS8AFETIDA, f. asâ fetidă, câcatu de dracu (plantă). ASSAGGLAMENTO, «1. gustare, cercare, încercare. assaggiAre, v. a. a gusta, a cerca; a încerca a face probă, a face esperiinţâ. 7 93 ASSAGGIATdRE.—ASSEBSOrAtO. assaggiatore, m. gugtâtoru, cercâtoru. assâggio, vi. AssAggiatura, f. gustare, cercare; Încercare, proba, esperiinţâ. AssĂi, av-v. multu, tare, foarte, prea; dcstulu ; — assai volte, mai de multe ori; — assai bene, prea bine ; — uomo d'assai, omu foarte capabilu. ASSALIMENTO, in. atacu, asaltu, năvălire, isbire. ASSAlIre, v. a. a ataca, a lovi, a năvăli, a isbi, a supraprinde, a prinde fără veste; a ocupa; a tenta, a ispiti, a strimtora, a Înteţi, a prididi. * ASSALITORE, m. nâvâlitoru; ispititoru, tentatoru. assaltamentO, m. asâltare, atacare. ASSALTÂre, v. a. a asălta, a ataca, a năvăli. AssALTATORE, in. asâltătovu, năvălitoru. assâlto, in. asaltu, atacu, năvălire; — montare all'assaltOy dar l'assalto, a asălta, a da asaltu, năvală. âssannAre, v. a. a apuca, a sfâşia cu dinţii; a Înnegri, a defăima, a ataca reputaţiunea altuia. assapere, v. a. a şti; — far assapere, a face cunoscuta. assaporamento, m. gustare. assapobAre, v. a. a gusta, a cerca; 'a încerca, a face probă; a înţelege cu desăvîrşire; a asculta cu plăcere. AssAPORAZibNE, f. gustare. assaporIre, v. a. a da gustu, a drege. assassAre, v. a. a lapida, a goni cu pietre. ASSASSINAMENTO, in. asasinare; agresiune. ASSASSINAre, v. a. a asalta, a agrede, a jefui, a despoia cu silă ; a asasina, a ucide, a omorî; a ruina. Assassînio, m. agresiune, jafu; asasiniu, omoru. ASSASSÎNO, m. satelitulu lui Asanu; asasinu, ucigaşu ; agresoru, tilharu, hoţu. Asse, m. scândură; osie; acsu. AsseccAre, v. a. a seca, a usca, a sloi, a consuma. ASSECChIre, v. n. a se face mai slabu. âssecondAre, v. a. a secunda, a urma, a ajuta, a favoriza, a sprijini; a veni pe urmă. ASSEDERE, v. n. a şedea împreună; a se aşeza; — v» a. a aşeza, a face să şazâ, a pune să şază; a asedia. Assediamento, m. asediare, împrejurare, înconjurare, blocare; zorire, înteţire, prididire. ASsediAre, v. a. a asedia, a împrejura, a înconjura, a bloca unu oraşu fortificatu; a strimtora, a înteţi, a zori, a prididi, a supăra ASSEDlATdRE, m. asediantu; zoritoru, inteţitoru. AsstfDio, in. asediu, înconjurare, împrejurare. ASSEGnAbile, a. care se poate asigna, asignabilu. ASSEGNAMENTO, m. asignare, asemnare, cesiunea unui creditu, determinarea unui venitu ; însemnare; — fare assegnamento sopra tal tino, a spera, a se lăsa, a se încrede, a se râzima pe cineva. ASSEGNâBE, v. a. a asigna, a asenrna, a determina, a hotărî, a ficsa, a destina; a mărgini, a socoti, a calcula; a prescrie; a aduce; — assegnarsi ad uno, a se lăsa, a se râzima po cineva. assegnatamente, avv. cu cumpătare, cu cruţare, cu regulă, cu măsură; in particulara, cu deosebire. Assegnatezza, f. cumpătare, cumpâtu. assegnazione, f. asignaţiuue; sorocire. assegno, vi. provisiune, venitu, pensiune. asseguimento, vi. dobîndire, căpâtare, ajungere. ASSEGUîre, v. a. a ajunge, a apuca, a căpăta, a dobindi, a isbuti, a veui la scopulu său; a pricepe, a coprinde; a pune în lucrare, a pune in ecsecuţiune. asseguitAre, v. a. a urma, a continua. asseguitOre, m. ajungătoru, care ajunge; ecse-cutoru. assemrlea, f. adunare, cameră; societate; academie. asskmkrAglia, f. assembrameNto, m. adunătură', strinsură, uniune; atacu, încâerare; armie; gloată. assembrAre, v. a. a aduna, a împreuna, a stringe, a culege ; a rîndui; a semăna ; — assembrarsi, a se aduna, a se stringe împreună; a se aşeza do bătălie. assennAre. assennîre, v. a. a învăţa, a povâţui, a admâiestra; a faco pe cineva să înţeleagă do cuvintu. - assennatamente, avv. cu minte, înţelepţeşte. assennatezza, f. înţelepciune, prudenţă, inteligenţă, îndemânare, dibăcie, isteţime. assennAto, «. inţeleptu, prudentu, cu minte, inteligenta, îndemânaticu, dibaciu, isteţu. assenso, m, assensione, /’. consensu, consimţire, consimţimintu, priimire, aprobare, încuviinţare. Assentamento, in. absintare, absinţâ, lipsire. assentAre, v. a. a depărta, a alunga; a linguşi; — a^sentarsi, a se absinta, a se depărta, a pleca, a lipsi. assentatore, in adulatorii, linguşitoru. asskntazione, f. adulaţiune, linguşire. a88ente, a. absenta, absinte, care lipseşte, nu e de faţă. AS8ENTIMENT0, in. consimţimintu, încuviinţare. assentîre, v. n. ed a. a consimţi, a asimţi, a priimi, a găsi cu cale, a aproba, a concede, a îngădui, a încuviinţa. assentito, o. circumspecta, bâgâtoru de seamă. A88ENT0, m. consimţimintu. assenza, f. absinţâ, absenţă, lipsă, depărtare. assenziAto, a. cu absinta, cu pelinu. A88ENZIO, in. absinta, pelinu; amărîciune, întristare. asherâre, asserArsi, v. n. a se insera, a se fiice seară. A8SERELLA, ASSETTA, f. scânduricâ. asserenAbe, v. a. a însenina, a face seninu; a înveseli, a învioşa, a recrea; — asserenarsiy a se însenina. asserîre, v. a. a afirma, a asigura, a încredinţa. A8SERRAGLIĂRE, v. a. a îngrădi, a închide; a baricada. assertivamente, avv. intr’unu modu afirmativa, AS8ERTÎVO, a. afirmativu, încredinţâtoru. AS8KRT0, a. afirmata, asigurata; — s. m* aserţiune. AS8ERT0RE, m. încredinţâtoru; sprijinitoru, de- fensoru. AS8ERT0RI0, o. asertoriu, coprinzâtom de aserţiune. asserzi6ne, f. aserţiune, afirmaţiune. assessobAto, m. asesoratu, ofidulu asesorului. Digitized by Google assess6re.—assolutIsmo. 99 assess6re. m, asesoru, sapienta. [ issEoTAMENTO, tu, poţi ivire, îndreptare, acomodare. arestare, v. a. a potrivi, a drege, a acomoda, a Îndrepta; a pune la locu; — assestcirsi, a se acomoda. assesto, m. acomodare, potrivire, bunâ orinduialâ. assetAre, assetire, v. a. a însetoşa, a causa gete; — c. n. a se însetoşa, a avea sete, a fi 8etosu ; a dori ferbinje. assettamento, m. acomodare, deretecare. assettAre , v. a. a acomoda, a aşeza bine, a pune în bunâ orinduialâ, a dereteca; a găti, a pregăti; a orna, a înfrumuseţa; a castra, a Bcopi; — assettarsi, a se gâti; a şedea; a se aşeza, a se stabili, a se întâri. ASSETTATAMENTE, avv. în bunâ orinduialâ, potrivita. ASSETTATORE, i». aşezâtoru, ordinatoru; pârti-nitoru. ASSETTATriBA, f. aşezare, ordinare, rînduire; gâtire. AssETTATiizzo, a, e 8. tn. poţonatu, galanta, scosu din cutie. • assetto, tn. ordinu, rînduialâ, rînduire, gâtire. assevAre, v. n. a se slei, a se închiega. asseverantemente, «w. cu încredinţare, cu stârnire, cu statornicie, într’unu modu aiirmativu. AssevebAnza, f. afirmaţiune constanta, încredinţare, asigurare cu stăruinţă, statornicie. AS8EVERÂRE, v. a. a afirma, a asigura cu constanţa, cu stăruinţă, a încredinţa. ASSEVERATivo, a. afirmativu, inc-redinţâtoru. assevebazi6ne, f. afirmare constanta, încredinţare. Assicella, f. scânduricâ, ascioarâ. assicurAnza, f. asegurare, încredinţare; încredere. ' assicurâre, asbecurAre, v. a. a aşeza, a întări. 1 a asigura, a înţepeni, a statornici; a încre- j dinţa, a afirma; a încuraja ; a garanta, a chie- I zâşui; — assicnrarsi. a se asigura, a se încredinţa ; a nu se sfii; a fi sigurii; a se încuraja ; a se încrede, a se lâsa pe cineva ; a se garanta, a lua în chezăşie; — assicurarsi di alcuno, a pune mâna pe cineva, a lu arestai. assicuratamente, avv. cu încredinţare. assicurAto, tn. asigurata. assicuratore, tn. asigurâtoru, garanta, chezaşu. AS8ICURAZI6NE, f. asigurare, garanţie, siguranţă, chezăşie. Assida, f. absida. assidebAbe, v. n. a înghiâţa, a se înţepeni de frigu. assiderazi6ne, f. înghiâţare, înţepenire. ASsIdere, v. a. a aşeza; — assidere, assidersi, a şedea; a se culca. assiduamente, avv. nepregetatu, necontenita, cu asiduitate. A88iduitA, f. asiduitate, nepregetare, necontenire, aplicaţiune continuată, sîrguinţâ, străduinţă, nâdnlealâ, osîrdie, diligenţâ, ecsactitate. assIduo, o. asiduu, nepregetatu, necontenita, continuata ; diligenta, sîrguitom, strâduitoru, osîrdiosu; esactu. A831EHE, aw. împreună, în companie; deodată; — 8. «n. unire, acorda, proporţiune, potrivire; ■Riziâ, totalitate. assiepake, v. a. a îngrădi, a închide cu gardu. assilt.Are, v n. a se înfuria, a se inverşuna. assxllo, m. tâunu. assimigliâre, d a. a asemăna, a alătura. assimilAre, v. a. a asimila, a face similu, a face să semene, a reduce la aceeaşi natură. assimilativo, a. asimilativu. assimilaziOne, f. asimilaţiune, asimilare, reducere la omogeneitate, la aceeaşi natură. assioma, tn. acsiomâ, veritate evidente de sineşi. ahsiomaticamente, avv. acsiomaticeşte. assiomâtico, a. acsiomaticu, de acsiomâ; în veri erata. assIsa, f. uniformă, livrea. Assîso, a. şezâtoru. aşezata, şezîndu. Assistente, a. ajutâtoru; — s. m. asistenta. assistenza, f. asistinţâ, ajutoru, concursu ; pri-veghiere. assistkrk, v. n. a asiste, a sta de faţă, a fi presentu, a fi spectatorii; — v. a. a ajuta, a da ajutoru ; a da mâna de ajutoru ; a se însoţi de cineva (spre ajutoru). assistit6re, tn. ajutâtoru. assîto, tn. pârete, despârţiturâ de scânduri. ASsiuoLO, tn. buliâ urechiatâ, buhâ corn itâ; • capo d'assiuolo, capu de bou, prostu, ignoranta. Asso, m. asu ; — o asso, o sei, sau Casare, sau nimica ; - restarc in asso, a fi abandonata de toată lumea ; — lasciare in asso, a lâsa în ne-cazu, a abandona, a părăsi. assocciâre, v a. a da vitele in comandita. associâkk, v. a. a însoţi la mormîntu ; a şi asocia pe cineva, a lu lua tovaroşu la oarecare întreprindere ; a uni, a împreuna; — associarsi, a se asocia, a se intovaroşi, a se uni, a se însoţi, a forma societate. Associato, a e s. m. asociata, abonata; soţu, tovaroşu. associAZioXE, f. asoeiatiuue, uniune, împreuuare, însoţire ; abonameutu, prenumerare ; societate, tovâroşie. assodamento, m. consolidare, întărire, înţepenire. assodăre, v. a. a consolida, a întâri, a înţepeni, a stabili, a statornici, a asigura ; a confirma. assoggettAre, v. o. a supune, a subjuga, a cuceri, a cotropi, a concuista; a domoli, a înfrina, a îmblânzi. assolAre, v a. a pune in razele soarelui. assolatîo, a. cu faţa câtre miazăzi. assolAto, a. espiiBU la soare, pusu în razele soarelui. assolcAre, v. a. a brâsda, a face, a trage brasde. assoldAre, v. a. a înrola, a stringe soldaţi; a trece, a scrie între soldaţi, a lua în serviţiu militam ; — assoldarsi, a intra la serviţiu militam, a se face soldatu. assoldat6re, m. înrolatoro de soldaţi. assolidAre, v. a. a consolida, a întări, a înţepeni. assolitAre, v. a. a pune in razele soarelui. ass^lto, a. finita, isprăvita; ertatu, scăpata; deslegata. assolutamente, aw. într’unu modu absoluta ; In generalu ; cu totaln, de totu; fără dubiu, fără îndoială, negreşitu ; de sineşi; despoticeşte. ASSOLUTISMO, tn. absolutismu; despotismu. * 7* 100 ASSOLUTÎ STA.—ASTRÂTTO, ASSOLUTiSTA, w. absolutistu, partisanu alu absolutismului. ASsoluto, a. absoluţii, libera, deslegatu ; nemâr-ginitu, necoudiţionatu, de sineşi stâtâtoru, neatirnatu; desăvîrşitu, deplinu ; despoticu, . rbitraru. assolutorio, a. absulutoru, doslegâtoru ,* — s. m. absolutoriu, certificării finalu la unu liceu. ASSOLUZIONE, f. absoluţiune, ertare, deslegare de păcate. assolvere, v. a. a absolve, a absolvi, a deslcga, a libera, a erta, a scăpa; a termina, a lini, a împlini. Assolvimento, m. absolvere, deslcgare, ertare; finii e. assomAke, v. a. a pune samara, a sărnăra, a împovăra. assohiguamento, m. assomigliAnza, f. asemănare. assomigliAre, v. a a asemăna, a alătura, a compara, n găsi o similitudine ; — v. n. a semăna, a se potrivi. assomigliatîvo, a. asemânătoru, comparativu. assomîgIiIO, m. asemănare ; portretu. assommAre, v. a. a însuma, a aduna; a număra; a lini. ASSonAnza, f. asonanţâ, asemănare incompletă a sunetului. assonAre, v. n. a consuna, a li consunătora. assonnamento, m. adormire ; aromirc, moţăire. AssonnArk, v. a. a adormi, a face să doarmă; assonnarsi, a piroti, a începe adormi; a nu băga de scamă ASSOriRE, v. a. a aţipi, a amorţi, a aromi, a adormi, a mocni, a apleca^spre somnu ; — v. n. a piroti. Assorbknte, a o s. m. sorbitoru ; absorbentu. assorbere. assorbîre, v. a. a absorbi, a sorbi, a înghiţi; a suge; a mistui, a devora, a prăpădi; a cotropi. assorbimento, m. absorbire, sorbire, inghiţirc ; mistuire. ahsorbit(jre, m. absorbitoru, înghiţitoru; mi-stuitoru. assordAggfne, f. assordamento, m. asurzi re, ameţi re. ASSORDÂRE, assorbîre, v. o. a asurzi, a ameţi, a supăra, a uimi; — v. n. a se asurzi, a deveni surdu. ASSORELlAre, v. a. a înfrăţi; — assorellarsi, a so înfrăţi, a se familiariza, a se face amică cu cineva ; a se uni. ASSbRGERE, v. n. a se scula (spre semnu de onoare). assortimento, m. asortimentu, colecţiune, adunătură, adunare ; alegere prin sorţi. ASSORTÎRE, a. a alege prin sorţi; a alege, a culege, a stringe, a aduna, a rindui, a potrivi. assortîto. o. cu asortimentu. assortit6re, m. aduuâtoru; alegâtoru, rinduitoru. ass6rto, a. înghiţitu, absorbiţii; uimitu, incăn-tatu, încremenitu ; adîncitu in ginduri. assottigliam^nto, m. subţiere; rafinare. assottigliAre, v. a. a subţia, a mărunţi; a împuţina ; a usca, a slăbi; a rafina; — assotli-gliarsi, a se subţia; — ussottigliare Vingcgno, a perfecţiona, a ascuţi spiritulu. assottiglut6re, m. subţiâtoru ; ascuţitoru. A8S0TTIGLIATURA, f. ascuţire. assozzâke. v. a. a murdări, a feşteli, a spurca, a pângări, a contamina ; — assozzarsi, a se feşteli, a se spurca. asseefAre. v. a. a obicinui la ceva. assuefAtto, a. obicînuitu, învâţatu, dedatu. AssUKFAZibNE, f. abitudine, obicînuinţâ, învâţu, obiceiu. assukto, a. obicînuitu, învâţatu, deprinsu. ASSl'ETUDINE, f. ÎTlvâţU. assfmere, v. a. a lua asuprâşi; a se obliga, a se îndatora, a se însărcina ; a şi însuşi, a şi atribui. assiinto. a. înălţaţii; însuşitu; atribuitu ; — s. in. îndatorare, însărcinare; întreprindere; ascr-ţiune, întâmpinare, propunere ce se face şi se susţine de adevărată ; temă, argumentu. A88UNZIONE. f. înălţare, ridicare; Asumpţiunea 8. Fecioare, Adormirea Proa-Cur tei. assuri>\mknte, (ivv. într’unu modu absurdu. AssuRDiTÂ, f. absurditate, nechibzuire; falsitate. assurdo. a. absurdu. nechibzuitu, fără înţclesu, fără cuvîntu, coutraru dreptei judecăţi; incre-dibilu ; imposibilu; — s. m. absurditate, lucru absurdu. AsrA, f. bastonu lungu şi subţire ; lance, suliţa ; vinzaro la mezatu ; coadă, mâneru. Astaco, Astice, m. astacosu (unu felu de peşte). astAnte, «. e s. m. adstanlu, circumstantu, care se află de faţă ; îngrijitoru, pâzitoru, guardianu, custodu. âstAta, /, lovitură de lance, de suliţă. astâto. a. înarmatu cu lance, cu suliţă. astkmio, a. absterniu. care nu bea vinu. A8TKNKRSI, v. n. a se absţinca, a se cumpăta, a se infrina, a se modera; a se opri. a nu lua parte. astenia, f. astenie, diniinuţiune de putere vitală. astenimento, m. absţinerc, infrinare, cumpătare. Aster. m. asleru, unu felu de plante. astkrgknte, o. abstergenln, curâţitoru. astergere, v. «. a abstergo, a şterge, a usca, a curaţi. asterisco, m. asterisc u, steluţă. ASTERI8M0, m. asterismu, constelaţiune. asteroide, m. asteroidu, planetă foarte mică. astersione, f. abstersiune, abstergere, curăţire. ASTERsivo, a astersivu, curâţitoru astiAre, v. a. a pisnmi, a uri, a urgisi, a detesta. astîle, m. coada unei suliţe; suliţă, lance. astinhnte, a. abstinentu, infrinatu, cumpătata. astinenza, f. abstinenţă, înfrîuare, cumpătare, temperanţă ; — fare astinenza, a peşti. Astio, m. invidie, odiu, ură, pismâ, pismuire. ASTibso, a. invidiosu, pismaşu, râutăciosu. astcîre, m. coroiu, ultanu (o pasere răpitoare). astrAerk. astrAkre, v. a. a abstrage, a face ab stracţiune, a desuni, a despărţi, a considera se-paratu ; a scurta. astraoAlo, m. astragalu (membru arcbitecto nicu); arşiculu glesnelora; cubu. astrattamente, avv. în abstractu, prin abstracţiune, astrAi.e, a. astralu, stelara. astrattAggine, f. distracţiuno ; nesocotinţă. astrattp:zza, f. abstracţiune ; distracţiune, preocupare. astrattîvo, a. abstracţivu.luatu prin abstracţiune. abtrAtto, a. abstractu, separatn^despărţitu. deose-bitu, distractu, preocupatu, cufundatu intFo ASTRAZI^NE.—ATTEGGIÂKE. 101 idee; nesocotită; estravagantu: întnnccosu, prea profumlu, prea înalţii ; râpitu, încântatu. uimitu. ASTRAZIONE, f. abstracţiune, abstragere; răpire, uimire, distracţiunc ; dt-spârţire, deosebire, des-unire; — far astrazitmc da qualche cosa, a lâsa unu lucru la o parte, a lu trece, a nu atinge de dinsulu. astrea, f. cumpănă (constelaţiune). astrettîyo. a. adstrictivu, adstringentu. ASTRÎGNERE. ASTRiNGERE, v. a. a constringe, a sili; a restringc, a stringe ; a margini. astringente, a, stringâtoru, adstringentu. astringenza, ASTRIZKJNE, f. astricţiune, strîiigere. ASTRO, m. astru, stea ; unu felu de peşte. astrolâbio , m. astrolabu (instrumentu astrono-micu). astrolatkia, f. astrolatrie. cultulu astreloru. astrologAre, v. n. a se ocupa cu astrologie; a divina, a ghici, a prevesti; a medita, a cerceta. astrologia, f. astrologie. ASTROLOGICAMENTE, avv. astrologiceşte. astrolog ico, o. astrologicu, de astrologu, de astrologie. astr6logo. m. astrologu, versatu iu astrologie. astrometro, m. astroiuetru (instrumentu). astronomia, f astronomie. astronomicamente, avv. astronomiceştc. astronomico, a. astronomicu. astronoMO, m. astronomu, versatu în astronomie. astru.sekîa, f, couceptu abstrusu, anevoe de in-ţelesu. astroso, o. abstrusu, ascunsu, intunecosu, nein-ţelesu, neinteligibilu, încurcata, dificilu. astuccio, m. tocu, cutie. ASTUTAMENTE, am cu astuţie, cu fineţâ; vicleneşte. astutezza, f. astuţiositate, viclenie; iscusinţa. astOto, a. astutu„ astuţiosu, vicleanu, şirctu; sagace, iscusitu, dibaciu, isteţu, ageru, perspicace. ASTUZÎA, f. astuţie, viclenie, şiretlicn; tineţâ, agerime, isteciune, dibăcie, sagacitate, iscusinţă. ATANAsiA, f. atanasie (opiatu); calapiru (plantă). atAnte, a. pute roşu, robustu, voiuicu. atAre. v. a. a ajuta. ATAUTo, m. cosciugu, secriu, feretiu. Atavo, m. tatălu strămoşului. ATKCNIA, f. atecbnic, neiscusiuţâ, lipsă de arte. ateîbmo, m, ateismu, doctrina acelora cari nu priimescu esistenţa lui Dumnezeu. ateista, m. ateistu, care nu recunoaşte pe D-zeu. ateistico, a. ateisticu, de ateismu. ateneu, m. ateneu, academie, universitate. Ateo, m. ateu, ateistu. ateroma, m. ateromă (unu felu de tumoare). ATLÂNTE, în. atlantu, culesu de charte geografice ; prima vertebră cervicală. atlAntico, a atlanticu. atleta, m, atletu, luptătoru; omu vigurosu, tare, ţeapânu, robustu, vînosu şi obicinuită la ecser-ciţiurile corporale; nmrtiru. atletica, f. atletică, arta atleţiloru. atletico, «. atleticu, relativu la atleţi; robustu, tare, ţeapânu, vînosu ; mare, gigantticu. ATMdscAFO, m. atmoscafu, piroscaiii, vaporu. atmosfera, f. atmosferă; aeru atmosfericii. atmosflkico, a. atinosfericu, de atmosferă. atnifote, m. nepotulu nepotului. ! AToMico, a. atomicii, d^ atomii. atomismo, în. atomismu, sistemă atomisticâ. atomista, m. atoinistu. partisanu alu atomismului. atom Ist ico, a. atomi stic u. Atomo, m. atomu, molecula elementară. aton ia, f. atonie, relâsare, slăbiciune, desnervare. aton ico, a. atonicu, relăsatu, desnervatu. ' ATRAIiilAre, a. atrabilaru, de fiere neagră. atkabîle, f. atrabile, fiere neagră. ATRARILiAkio, a. atrabiliaru, inelancholicu, ipo-chondricu, arţâgosu, colericu. ATRAAIENTAR10, a. atrauieiitaru, negru. atramento, m. atrameutu, coloare neagră, cerneală. Atrio, m. atriu, tindă, vestibulu, intrare. Atro, a. negru, închisu, obscură, intunecosu. atroce, a. atroce, criulu, aspru, grozavu, oribilu. atrocitâ, f. atrocitate, grozăvie ; cruzime. ATKOFiA, f. atrofie, consuuipţiune. ATRoFicO, a. atroiîcu. de atrofie. attaccAbilk, a. de legatu, de lipitu; atacabilă. attaccAgnolo, m. cârligu, cange, cinghelu şi orice altu lucru care serveşte de spinzuratu ceva; stelu, coadă a frunzeloru sau a tioriloru. ATTACCAMENTO, m. unire, împreunare, legare, lipire, atirnare, acâţare ; amoru, afecţiune. attaccAke, v. a. a uni, a împreuna, a lega , a lipi, a prinde, a atîma, a acăţa; a ataca, a năvăli, a isbi, a lovi; a aplica, a pune unu lucru peste altulu; — attaccarsi, a simţi amoru, afecţiune, inclinaţiune pentru cineva ; a se lipi, a se uni; a se ataca, a se isbi, a se incâera ; — atiaccare i cavalli, a înhăma caii la o trăsură; — attaccar litc, a se certa, a se prigoni, a se gâlcevi; — attaccarla ad uno, a juca o festă cuiva. attaccatezza, f. lipire, aderinţâ. ATTACCATiccio, a. lipiciosu, eontagiosu. ATTACCATURA, f. lipitură. attAcco, m. atacu, isbire; causâ, motivu , pre-testu; înclinare, pasiune, aplecare; inceputu. attagliAre, v. a. a tăia; a potrivi; — v.n. a plăcea, a satisface; — attayliursi, a se potrivi, a se cuveni. attalentArk, v. n. a plăcea. attanagliAre, v. a. a câsni cu unu cleşte ro-şitu in focu. attapinArsi, v. n. a se lamenta, a se plânge, a se boci. attardAksi, v. n. a se face târziu. attAre, v. a. a potrivi, a acomoda, a aşeza sau a întrebuinţa potrivitu; — attarsi, a se acomoda. ATtAtto, in. tactu, atinsu, pipâire. attecciiîre, v. a. a lipi, a uni, a aduna, a împreuna ; — v. n. a eşi, a da, a încolţi, a creşte. ATTEIuAke, v. a. a desgusta, a plictisi, a impur tuna ; — attediarsiy a i se uri, a se desgusta, a se supăra. ATTKGGEVole, a. care face geste, care se mişcă intr’unu chipu graţiosu, placutu. atteggiamento, m. gestu, schimâ, mişcare, actu. attegiAke, v. a. a da o putere sau unu aeru viu la figurile unui tablou, unei sculpture; — v. n. a gesticula, a se mişca, a face geste ; a lua apucătură, a lua manieră 102 ATTEGGIATAMlSNTE—ÂTTO. ATTEGGIATAMANTE, avv. cu gesturi, cu semne, gesticulându, fâcindu semne. attegglat6re, m. gesticulatoru, pantomimu. attegn^nza, f. rudenie, consângineitate ; aţinere. ATTElAre, v. a. a aşeza oştirile în şiruri de bâtae. attempArsi, v. n. a se învechi, a imbâtrîni. ATTEMPÂTO, ATTEMPATtfCCIO, o. in virstâ, tre-cutu cu vîrsta, cam bâtrinu. ATTEMPErAre, v. o. a îndrepta, a cumpâta, a îndulci, a uşura, a potrivi; a potoli, a îmblânzi. ATTENDAM^NTO, m. tâbârire, aşezarea corturiloru. ATTENDÂre, v. a. a a aşeza corturile, a tâbârî; a aşeza armia în lagâru, tabârâ, ATT^NDere, v. a. a aştepta, a îngădui; a baga de seamă, a lua aminte, a fiice atenţiune; a împlini promisiunea, a o ţinea; a se ocupa, a se îndeletnici la ceva. attendibile, a. acceptabilu, de priimitu. attendimento, m. aşteptare; atenţiune, luare aminte. AttenebrAre, v. a. a întuneca, a obscura. attenente, a. apropiatu, invecinatu, alâturatu; atingâtoru; rudâ; care se ţine de cineva sau de ceva. ATTENENZA, f, perţinere; învecinare; consângineitate, rudenie, pârinţie, cumnâţie ATTENERE, v. a. a ţinea, a împlini promisiunea; — v. n. a se conforma, a se potrivi; a fi rudâ cu cineva. attentamente, aw. cu atenţiune, cu luare aminte, cu băgare de seamâ. ATTENTÂRE, v. a. a sâvîrsi unu atentatu; a încerca ; a îndrâsni; a cuteza; — attentarsi, a se risca. ATTENTÂTO, m. atentatu; crimâ, nelegiuire. attentat6rio, a. aducâtoru de atentatu. att£nto, a. bâgâtoru de seamâ, luâtoru aminte ; — s. m. atenţiune, luare aminte, băgare de seamă. attenuAre, v. a. a slabi, a împuţina, a micşora, a face mai micu, mai subţire. ATTENuAto, a. slâbitu, împuţinatu, slabu, uscatu. attenuazi6ne, f. împuţinare, scădere, micşorare. attenziOnk, f. atenţiune, luare aminte, băgare de seamâ. AttergAre, v. a. a pune îndârâtu, în dosu, în-napoi, . atterram£nto, m. răsturnare, doborîre, surpare; ruinare, stricare, cădere, desmoliţiune. ATTEKrAre, v. a. a da josu, a face sâ cază, a răsturna, a dobori, a surpa; a strica ; a da josu, a pleca în josu; a opri, a înfrina; a refuta ; — atterrarsi. a se pleca, a cădea cu faţa la pâmîntu ; a pierde curagiulu ; a se avili, a se oft ini, a se înjosi, a se degrada. attekrazione, f. răsturnare, doborîre. stricare, desmoliţiune. ATTKER1MENT0. m. teroare, spaimă, groază, spâi-mintare, Însuti are de spaimă, de groază. ATTERRiRE, v. a. a spâimînta, a îngrozi, a speria , a înfricoşa, a insulta teroare, spaimă, groază; — atterrirsi, a se spăiminta, a se înfricoşa. ATTESA, f. atenţiune; aşteptare. attesamente, aw. cu atenţiune, cu luare anunţe; -cu cugetu. atteso, a. cu băgare de seamâ, prudentu; — prep. pentru că, fiindu câ; pentru, luânduse în băgare de seamâ, avîndu băgare de seamă. ATESocHiî, cong. pentru câ, fiindu câ. attestAre, v. a. a testa, a mărturisi, a atesta; a încredinţa, a asigura. attestAto, m. testare, atestare, atestatu, mărturisire ; semnu, dovadă , încredinţare, cer-tificatu. attestat6re, m. marturu, testimoniu, atestatoru. attestazione, f. mărturie, mărturisire, ate-staţiune. attezza, f. capacitate, vrednicie, destoinicie, dibăcie. - ATTicamente, axw. ariceşte, cu eleganţă. attkciAto, o. rosbustu, tare, ţeapănu, sdravânu. atticîsmo, m. aticismu, delicateţă şi corecţiune la vorbire, fineţâ la gustu precumu aveau Ate-nienii; stilu curatu şi elocuentu; urbanitate, politeţă. Attico, a. aticu, care are relaţiune cu maniera şi cu gustulu Atenieniloru ; alu Aticei. attîgnere, t>. a. a scoate, a trage, a lua apă dintr’unu rîu, dintr’unu puţu ; a scoate, a trage. ATTIGNIMENTO, m. scoatere, tragere, luare. attignitoio, m. găleată, vasu cu care se scoate apa. attiguo, a. contiguu, invecinatu, vecinu. attillArsi, v. n. a se găti, a se împodobi, a se orna cu o prea mare gijâ, cu afectaţiune, a se împoţona. attillatamente, aw. împoţonatu, cu afectaţiune'» cu eleganţă; cu modestie. attillAto, a. imbrâcatu cu mare îngrijire, gâ-titu, ornatu, împodobitu cu afectaţiune, ca o păpuşă. ATTILLATURA, f. manieră afectată, silită de a se , găti, de a se Împodobi, de a se îmbrăca, îm-poţonare. . Attimo, m. minutu, clipă; — in un'attimo, in-tr’o clipă, într’unu minutu, numai decâtu, pe locu. ... attinenza, f. perţinere; rudenie, pârinţie. attingere , v. a. a atinge; a ajunge; a pa-trunde, a pricepe, a zări; a scoate apă; a trage, a retrage; a scoate, a lua bani dela cineva; a pătrunde. , attirAglio, m. adunare de felurite obiecte pe®’ j tru oarecare întrebuinţare, calabalicu, bagagiu* ; attirAre, v. a. a trage la sine, a atrage- t attitiîdine, f. capacitate, vrednicie, destoinicie; . aplecarea ce are cineva spre arte, spre ştiinţe. i attivamente, aw. cu activitate. , - ATTiviTÂ. f. activitate, facultate, putere de a lucra ; diliginţâ, aplicaţiune. silinţă; vioiciune. attîvo, a. activu, silitoru, laboriosu, înnncitor -attizzamknto, m. sgândârare, aţiţare, attizzAre, v. a. a jârui. a sgândâra; a ayiţa, întărită. Atto. m. actu, acţiune; activitate; actuali» » lucrare, faptă; inscrisu ; hotărî re ; ac*l * ^ pâvţire in compimerile dramatice; -7 T târirile judecătoreşti; — mcttere pune în lucrare, a pune pe cale; — ATTOLLERE.—AURA. 103 capabila, vrednicu, abila, apta, destoinica, di-baciu, iscusitu. attollere, v. a. a ridica, a innâlţa. ATTONDĂbe, v. a. a râtanzi, a face râtundu. ATTONITO, a. inoremenitu, uimitu, ameţitu. attorcere, v. a. a toarce, a suci, a invîrti, a împletici, a colaci, a încolăci. attorcigliAre, v. a. a înfăşură în ceva. a înfăşură împrejuru, a învîrti, a suci, a încolăci, a colâ-ci, a încovriga. ATTORClMENTO, tn. sucire, încolăcire, încovrigare. ATT6RE, tn. actoru, celu ce face, ce operează ceva ; artistu dramaticu ; celu ce porneşte o judecată, care face o cerere la judecată; admi-nistratoru. ATTORIA, f. administraţiune. attorniAre, r. a. a împrejura, a ocoli, a încinge. attOrno, avv. împrejuru, dup’imprejuru, pe lângă. attortigliAre, v. a. a suci, a invîrti, a împletici, a încolăci, a înfăşură împrejuru. attorto, a. sucitu, încolâcitu, incovrigatu, în-vîrtitu, infăşuratu împrejuru. ATTOSOÂRE, v. a. a otrăvi, a da otravă ; a amârî; a strica, a vătăma; â necăji. athîso. «. sglobiu, nebunatecu, copilârosu. ATTOSSICAMKNTO, m. otrăvire, înveninare. attossicânte, a. otrâvitoru. attoss ic Are, v. o. a otrăvi; a amârî; a necăji. attossicatOre , m. otrăviteru, celu ce dă otravă. ATTRAENTE, a. trâgâtoru, atrâgâtoru. ATTRAIMENTO, m. tragere, atragere, atracţiune. ATTRAPPÂRE, v. a. a prinde, a surprinde, a apuca in cursă, a înşela; — attrapparsi, a se strin-ge, a se sgîrci. ATTRAPPAto, a prinsu, surprinsa. apucatu în cursă, înşelatu; înţepenită, stâtutu (se zice de cai). ATTbArre, v. a. a atrage, a trage la sine întruna chipu plăcuta, a linguşi, a momi. attbattîva, f. nuri, lipiciu, frumuseţe, atragere. attrattivamente,avv. într’unu modu atrâgâtoru, într'unu chipu plâcutu attrattivitA, f. atractivitate, putere atractivă. attrattIvo, a. atrâgâtoru, atractivu. attfAtto, a. atrasu. attrattOrio, a. atrâgâtoru. attrayersamento, m trecere prin, trecere peste ; împiedicare, stînjenire; închidere, astupare. attra vers Are, v. a. a trece prin, a trece peste; a închide, a astupa; a împiedeca, a stânjeni. A7TRAVERSAT6R-E, m. care trece prin, care trece peste; care împiedecă, stînjeneşte. ATTRAvtRSO. arr, prin, peste, pîntre, prin mijlocu. attraziGne, f. atracţiune, tragere, atragere. attrazzâre, attrezzAre, v. a. a găti, a înarma o corabie, o navă. attrazzat6re, tn. celu ce găteşte o navă, celu ce dă toate lucrurile trebuincioase pentru înarmarea unei corăbii. attrecclAre, v. a. a împleti. ATTBtfzzo, tn. instrumentu, unealtă; toate cele trebuincioase pentru gătirea unei corăbii. attribuire, v. a. a atribui, a da, a ascrie, a alatura ; — attribuirsi q. cosa, a şi însuşi ceva attributivo, a. atributivu. attribUto, tn. atributn, însuşire, cualitate. ATTB1BUZI0NE, f. atribuţiune, atribuire. attrîce, f. actriţă. ATTBISTAMENTO, m. întristare, mihnire. attristAre, v. n. a întrista, a mihni; — attri-star si, a se întrista, a deveni tristu. ATTRÎTO, a. fiecatu; obositu ; — sost. m. atri-ţiune, frecare. ATTRizidNE, f. atriţiune, tocirea a doue trupuri care se freacă unulu de altulu; câirea, durerea, părerea de râu a cuiva că a pâcâtuitu, pricinuită de frica infernului. attruppam ento, m. atrupare, adunare, strîngere în trupă cu oarecare sgomotu. attruppârsi, v. n. a se atrupa, a se strînge în trupă. attuAle, a. actualu. realu, efectivu, în fiinţă, în faptă, de faţă, de acurnu. attualitâ, f. actualitate, realitate. attualmente, avv. acurnu, de faţă. attuârk, v. a. a pune în lucrare, a pune pe cale ; a mistui; — attucirsi, a se apuca, a se găti. attuArlo, attuAro, m. grefiera, secretaru. attuazione. f. punere in lucrare, pe cale. attuffamento, vi. imersiune, cufundare. attuffAre, v. a. a cufunda, a băga în apă sau în Arreunu altu licuidu; a împlânta, a înfige; — uttuffarsi, a se da afundu, a se cufunda; — attuffarsi nci vizi, a se deda desfrînâriloru. attu6so, a. activu, lucrătoru, care lucrează. attctAre, v. a. a linişti, a astîmpâra, a potoli, a alina. a îmblânzi, a domoli; — attutarsi, a se astîmpâra, a se linişti, a se alina, a se potoli. attutîre, r. a. a linişti, a alina, a îmblânzi. audAce, a. cutezâtoru, îndrâsneţu, obraznicu. audacemente, avv. obrăzniceşte, cu îndrâsnealâ. AUpAoia, f. cutezare, obrăznicie, îndrâsnealâ. audienza, f. audienţă, ascultare; atenţiune. auditorAto, m. auditoratu, funcţiunea de auditoru. AUDiTdRE, vi. ascultătorii; auditoru, unu felu de functionaru, de amploiatu. ^ audit6rio, vi. auditoriu, adunanţâ publică unde se spune sau se citesţe ceva. audizione, f. audiţiune, auzire, ascultare. âuge, f. înnâlţime. culme; apogeu. augello, vi. pasere. augurâle. a. auguralu. augurAre, v. a. a augura, a prevesti; a ura, a pofti, a dori. AtiGURE, vi. auguru. # ^ augurio, tn. augurâ, prevestire; urare; piază. AUGURtiso, a. superstiţiosu ; nenorocitu ; prevesti toru de nenorocire, cobitu, infaustu, nefasta. augusto, a. augustu, mare, venerabila. aula, f. sală; curte, palatu. Aulico, a. aulica, de curte. âulo, tn. unu felu de flautu, de flueru. ^ aumentamento, m. adăogire, sporire, immulţire, creştere, augmentare. aumentăre, v. a. a mări, a adâoga, a augmenta. aumentatIvo, a. augmentaţivu, care adaogă. aumentat6re, vi. augmentătoru, adâogâtoru. AUMENTAZidNE, /. augmentaţiune, adăogire. aumento, m. augmentu, creştere, adaosu, sporu. aura, f. aunâ, cotu. AURCInAre, v. a. a încârliga. aunoinArsi, v. n. a se arcui, a se încovoia. AURA. f. aură, zefiru, vintu dulce şi uşoru ; fu- 104 AUKÂRE.—AVltRTERK. voru, aplauzu; — aura populare, favoarea poporului. AUrAre, v. a. a auri, a polei, a spoi cu aura. aurAto, a. auritu, poleit» ; ornatu cu auru. Aureo, a. de auru ; escelinte , alesu, prefectu, raru. AUREOLA, f. aureolă , cunună, cercu luminosu cu care pictorii încungiurâ capulu sânţiloru. AURICOlAre, a. auricularu. AURÎFERO, a. aurifera, producătorii de auru, care abundă îu auru. AURIGA, tn. ducâtoru, mănătorii de cară, vezeteu ; o constelaţiune din emisferulu septentrionalu. AURÎNO, a. de auru, care seamănă cu auru. AURispiclO, tn. di vi naţiune, ghicitorie, vrajă, prevestire din inspecţiunea interiorolui victime-loru. AUR6RA, f. auroră, zorile; începuturi AUsAre, v. a. a obicînui, a deprinde ; — t?. n. a se obicînui, a se deprinde, a se învăţa, a se familiariza. AUSILiArk, a. ausiliaru , care este in stare de a ajuta; — verbo ausiliare, verbu ausiliaru. AUSIliArio, a. ausiliariu, ajutâtoru ; secundara. AUSILIATORE, m. ajutâtoru, protectoru, ocrotitoru. AUSILIO, m. ausiliu, ajutoru, protecţiune, ocroteală. AUSONICO, a. ausonicu, italianu, italicu. AUSPICÂTO, a. favorabilii, fericitu, priinciosu. AUSPICE, m. apârătoru, ocrotitoru, protectoru. AUSPiciNA, f. artea de a ghici, de a prevesti, de a face predicţiuiii după paseri. AUSPiciO, AUSPÎZIO, tn. auspiciu ; protectiune. AUSTERAMENTE, avv. intr1 unu cliipu austeru, straşnieu. AU8TERITÂ, f. austeritate, asprime, străşnicie, rigoare. AUSTERO, a. austeru, aspru, rigidu, rigurosu, straşnieu. austrAle, a. australu, meridionalu, de miazăzi. austriacânte , tn. austriacantu, care ţine cu Austria. AUStro, tn. austru, vîntu de cătră miazâ-zi. AUTENTJCAMENTE, avv. autcnticcşte. autenticAre, v. a. a autentica, a face autenticu. autenticazi6ne, f. autenticare. AUTEnticitâ, f. autenticitate, credibilitate. AUTENTICO, a. autenticu ; adevăraţii, siguru, cre-dibilu. AUTocrata, autocrate, tn. autocratu, despotu. autocrAtico, a. autocraticii, despoticu, absolutu. autocrazIa , f. autocraţie, despotismu, putere absolută. AUTOGRAFO, tn. autografii, originalu, scrisu de mâna însăşi a autorului. AUT6MA, m. automatu, maşină care esecutâ acţiuni proprie animaleloru. AUTOmAtico, a. automaticii; — movimento automat ico, mişcare automatică, la care voinţa n’are parte. AUTOMATisMO, m. autoinatisuiu, sistema mişcării curatu animale. AUTOPSIA, f. autopsie, spintecare. autore, tn. autoru, inventoru ; scriitoru ; făptuitorii. autorevole, a. deninu de credinţă; imperiosu, măreţii. AUTOREVOI.MENTE, avv. cu autoritate. AUTORITA, f. autoritate, putere, dreptu ; creditu; motiva de certitudine; gravitate; guvemu, stăpânire. autorizzAre, v. a. a autoriza, a da libertate, permisiune. voe, putere de a face ceva ; a autentica. autorizzazione. f. autorizaţie, autorizare. autunnAle, a. autumnalii, tomnaticii, de toamna. autunno, m. toamnă. ava, f. bunică, moaşă bună, mamă mare. AVACCIÂre. v. a. a grăbi, a iuţi. avAccio, avv. îndată, fără zăbavă, fără întârziere. avAllo, m. garanţâ penţru una sau pentru mai multe iscălituri la o poliţă, avalu. avamposto, m. avanpostu, forpostu. avanguArdia, f. avangardie. AVANiA, f. asuprire, nedreptate, afrontu. avannotto, m. simplu, gâgâuţu, prostu. neghiobii. avAnti, avAnte, aw. e prep. înainte, mai nainte. AVANTIGuAkdia, f. avangardie. avanzamento, m. înaintare, sporire ; înălţare in postu, in rangu, promoţiune. avanzAre, v. a. a mări, a creşte, a spori, a folosi; a economisi, a păstra ; — v. n. a înainta; a eşi din linie afară; — avanzare una proposizione arrischiata, a pune înainte dreptu adevâru o propunere foarte primejdioasă; — avanzar denaro a qualcheduno, a plăti înainte ; a re-spunde o sumă in socoteala cuiva ; —■ avanzarsi, a înainta, a se apropia ; a lua curagiu AVANZATiccio, tn. rămăşiţă. avanzAto, a. râmasu ; înnaintatu. avAnzo, tn. rămăşiţă, restu ; câştigu, folosu ; pri- 80SU. avaramente, avv. cu avariţâ avaria, f. avarie, pagubă, stricăciune, vătămare AVARiziA, f. avariţâ, sgărcenie. iubire de argintu, cumplire, scumpenie in bani, ciufuţie. AVARIZzAke, v. n. a face o economie murdară, a ti ciufutu. AvAno, a. e sost m. avara, sgircitu, scumpa, cumplitu, ciufutu ; iconomu ; sâracu ; temâtoru, gelosu. a ave, m. Salutarea Ângereascâ către Sânta Fecioară. AVELlAna, f. alună. avellAno, tn. alunu. AVELLERE, v. a. a smulge, a lua cu putere, a răpi. avello, tn. mormîntu. . AVEMMARIA, f. Salutarea ângereascâ, rugăciunea care se începe cu zicerile Ave Maria (bucurau Maria); boabe de mâtâni cu care se numai a de câte ori se zice această rugăciune A vena, f. ovâsu ; flueru, cimpoiu, tiLincâ. avere, v. a. a avea-, a poseda; a lua; a ţinea, a păstra; — aver ad avere, a ti creilitoru. — io ho a fare, ho a scrivere, amu să meu? amu să scriu; — aver in orrore, a uri, avea scirbâ ; — aver sene a mâlc, a se supai a» — aver a cuore, a rivni; — averla con quu^ chcduno, a avea necazu pe ciueva; —- aver ’ s. tn. avere, stare, avuţie, avutu. averno, m. iadu, averini, inferau. aversiune, /'. întoarcere de câtra ceea ce nu place, ură, schiibâ, antipatie, aversiune. AVER.SO, a. intorsu înapoi; improtivitoru. AVERTERE, v a. a întoarce, a depărta, a o • AVIDAMKNTE. —AVVIÂRE. 105 AVIBAMENTE, avv. cu aviditate, cn lăcomie. AViblTÂ, f. aviditate, lăcomie, nesaţiu, vivnire. âvido, a avida, lacomn, nesâţiosu, rivnitoru. dâunosu. AViTO. a. ereditaru. strâmoşescu. avo. m. moşii, strămoşii. avocAre, v a. a ridica o pricină de judecată de la unu tribunalu pentru a o da in cercetarea altui tribunalu. AYOgAko, mi sindicii, apârătoru. avola, f. bunică, moaşă bună avolo, m moşu, bnnu. • AVOLTOIO, m. vulturii, (pasere răpitoare). avokio, m. fildeşii, dinte de elefanţii AVElsione, f. smulgere, fapta de a smulge. AVixcuLo, m. unchin de mumă. avuta, f. priimire. AYYALEKSi. v. n. a se folosi. AVV.ALLAMENTO, m. afundare, cufundare, gâuno-şiturâ, bortiturâ, spărtură; adinoime. AWALLAke. v. a. a afunda, a cufunda, a sco-bori, a da josu ; a înghiţi; — aovullarsi, a se scoborî. AWALORAMENTO, m. îmbărbătare, incorâgiare. AWALorAue, v. a. a îmbărbăta, a incorăgia AVVAMPAMKNTO, vi. înflăcărare. AWAMI’Are, v. n a se înflăcăra, a se aprinde; a rîvnî; a fierbe. AYVANTAGGIAre, v. a, a îmbunătăţi, a mări, a da vreunu folosii, vreunu câştigu ; — ar van-taggtarsij u su folosi; a se distinge, a ii preferi bila AVVANtAggiO, m utilitate, folosii, avantagiu, ceea ce este bunu, folositoru, favorabilii cuiva ; — d'avvantaygio, mai multu. AWANTAGGldso, a. câştigătorii, folositoru. AWedersi, v. n. a simţi, a băga de seamă, a cunoaşte, a recunoaşte, a zări. avvedjmento, m. atenţiune, sagacitate, iscusinţă, pătrundere de spiritu, prudinţâ. AVVEDITTAM ENTE, avv. cu sagacitate, cu iscusinţă ; cu cugetu, într’adinsu, cu dinadinsulu. • AWhDUTO, (t. iscusitu, sagace, inţcleptu; — fare avveduto, a înştiinţa, a deştepta. AYVEGNACHE, COÎUJ. CU toate că. avv elen AMENTo, m. otrăvire, înveninare. avyelknAbe, v. a. a învenina, a otrăvi, a amari; a strica. AVVklknâto, a. înveninata, otrâvitu; necâjitu, intristatu. AWelenat6bk. m. inveninâtoru, otrâvitoru, celu ce dă veninul u. AVVENÂnte, m. proporţiune ; — alV avvcnante, după proporţiune, potrivitu, asemenea. AVVENKNTE. a. plâcutu la vedere, dulce, graţiosu. AVVENKNTEMENTE, avv. cu graţie, intri unu ehipu graţiosu, plâcutu, proporţionatu. AVVENENZA, /’. proporţiune, potrivire, graţie, eleganţă, frumuseţe. AWENKVOLE, a. potrivitu, cuviincioşii, graţiosu. AWENBVOLEZZA, f. proporţiune, eleganţă. AWEKKVOLJtfENTE, avv. cu proporţiune, potrivitu, elegantu, cu eleganţă. ayvknimento, tn. întimplare; suire, înălţare pe scaunu ; veuire, sosire; creşterea jdauteloru. AVVENIKE, v. n. a se intimpla; a veni, a sosi; a prinde, a creşte ; — uveenirai. a se cuveni; — avvenire, s. m. viitorulu; intimplârile viitoare. AWENiTiccro, a. care soseşte pe întimplare. AVVKXTAMKNTO, m. repezire. AVVEXTÂRE, v. a. a repezi, a asvîrli, a arunca cu putere ; — avvrutarai, a se repezi. AVVENTATAggink, f. repeziciune, nesocotinţă. AVVKNTATAMKNTE, avv. cu repeziciune, cu furie ; nebuneşte, sburdalnicoşte, fără atenţiune, cu nesocotinţă. awentatezza, f. repeziciune, necugetare. AWENTÂTo, a. negânditu, nesocotitu, imprudeutu. AVVENTizio. a. adventiţiu, întimplâtoru, poste-rioru, adausu, dobinditu de la întimplare, care nu este naturalii, inascutu la unu lucru. AVVENTO, m. venire ; cele patru săptămâni in-naintea crăciunului. AWKNToRE, m. muşteriu. avvextuka, f. aventură, întimplare; pericolu, primejdie; — per avvvntura, din întimplare. avventukâke, v. a. a risca, a da întimplarii, a pune in pericolu ; — avventurarsi, a se risca, a se pune in pericolu. A V v E NT u ic A TA M E nt E, avv. spre norocire. AWENTEKÂTO, a. norocita, fericitu. AVVENTEKl ERE, a. aventuram, soldatu voluntaru fără jdatâ ; cehi in avonture. AVVENTUKuso, a. norocitu, fericiţii ; aventurosu. AWEUAMENTO, m. confirmare, întărire. avverAre, v. a. a afirma, a eonii mia, a întări, a adeveri, a încredinţa că unu lucru este adevăraţii ; a verifica; -- avvcrarsi, a se împlini AVVEKBIAle, a. adverbialii. AVVEKKJALMKNTE, avt). adverbialiceşte. AWHkmo, m. adverbu. AVV EH] *i UE. v. a. a înverzi, a face verde. AYVKKSAMKNTE, avv. cu adversitate, cu impro-tivire. AWERsAue, v. a. a contraria, a se improtivi. AVVEKsArio, a. e sost. vi. adversaru, contram, improtivitoru, neamicu, vrâjmaşu; diavolulu. AVVEKSATore, vi. celu ce se opune, imjuotivitom. AWEHSAZioNE, f. contrarietate, opunere, împro-tivire. AWERsitA, f. adversitate, contrarietate, nenorocire. AVVEKSo, a. contram, opusu, improtivitoru. AYVEKTENTE, a. iscusitu, prudentu, bâgâtoru de seamă, atentîvu. AVvertentemente, avv. cu băgare de seamă. AVVERTENZA. f. atenţiune, băgare de seamă, cir-cumspeeţiime; sfâtuire, povaţâ, consiliu. AVVERTlMENTO, vt. avisu, înştiinţare ; povâţuire. avvektîre, v. a. a înştiinţa, a povâţui; a cunoaşte, a vedea, a zări, a băga de seamă, a privi, a observa ; a se păzi. AVvektitam ente, avo. cu atenţiune. AWEKTÎTO, a. înştiinţatu ; circuinspectu. AVVKZZAMENTO, vi. obicînuire ; obicînuiiiţâ, obi-ceiu, abitudine, consuetudine, deprindere, învaţu. AWEZzAre,, v. lumbu ; — andure sui oa-lestri, a avea picioare foarte subţiri. BALf, vi. bailifu. bAlia, f. doică ; unu felu de pasere. . BALTA, f. autoritate, putere; — in Mia dtţ venti e delte onde> in voea vînturiloru $l ,l valuriloru. ^ # baliAggio. m. gradulu de bailifu. baili*#111 ^ lulu supusu dregâtoriei unui bailifu* . . 1ULTÂTICO, tn. salariu, plată ce se dă la 0 ^0ica bAlio, tn. bârbatulu unei doici; invâţătoru. BALioso, a. semeţu, indrăsneţu, obraznica; robusta. , |u balista. f. balîstă, vechiâ macbinâ de ren# cu care se aruncau pietre. # • BALisTiCA. f. balistică, teoria şi practica corpi lom soliile aruncate in acru. BALivo. m. bailifu, balivu. balla. f. teancu de mărfuri, coletu. ballAbile, a. potrivitu pentru danţu; danţ • labilu. balla mento, m. dâuţare, dânţuire ^ ballAbk, v. n. a a fi sâracu li*dtu. scobitu, jugânitu ; stupidu. BEccosroRTO, becc a Forbi ce , m. unu felu de beccucchiAre, v. a. a ciocni, a cioculi. BECciîccio, m. ţevia lampei din car^ esc feştila care se ap tinde. bkdeguâr, tn gâlcâ, bubă flocoasâ care se face pe trandafirii selbatici din împunge, a ULdi insectu. BEFÂNA, f. marionetă, păpuşă ; bcripţoroaicâ. BEFFA, f. posnâ, glumă, fe-tâ, batjocură, rîsu ; lucru de nimicu ; — farsi befj'e di una cosa, a nesocori, a despreţui unu lucru, a iu lua în rîsu, a fieşcâi. BEFFÂRE, v. a. a batjocuri, a şi bate jocu ; a nesocoti. BEFFĂRDO, m. oniu glumeţu, batjocurituru, pâci-lituru BEFFEGGIAMENTO, tn. bâtue de jocu L-tjocurire. BEFFEGGlĂRh, v. a. a batjocuri a lua iu risu, a păcăli. BEFFEGGIâtOre, M. batjociuitoiu, fleşeâitoru, păcăli tor u. beffkggiatOrio, a. glumeţu, derisoriu,ingâuâtoru BEGA, f. prigonire, cearta altetc vţ*uuc . BEGHINA, f. nume de oarecare călugăriţe din 'ferile de Josu ; o feir.ee evlavioasă cu ţâţa.mcie şi cu. prejudecăţi, bigotă. BEoHiNO, tn. utiu telu uo ^alugf u ; sântoiu. BEGOLE, f. pl. bagatele, fleacuri, mofturi. , BELAMENTO, tn. sbierare, sbierat :lu oiloru. BELAre, v. n. a sbiera ca oaea. BEL bello, avv. puţi .u câte puţinu, binişoru, incetu, incetinelu, încetişoru, cu prudenţă, cu cumpâtu bella, f. femee frumoasă, muiere frumoasă. belladonna, /’. beladona, o plantă din familia solaneeloru. beLLâmente, avv. întrunu chipu frumo-u; incetu. belletta. f. noroiu, glodu, nâmolu. BELLETTO, tn. dresu, suiimanu, ruminealâ, albu şi roşu; prefăcătorie, ornamente miucinoase. bellettoso, a. noroiosu, glodosti, nâmoloyu. BELLEZZA, f. frumuseţe ; lucru frumosu ; persoană frumoasă. bellioAto, a. cu buricu; centralu. BELLico, tn. buricu; gâunoşitura de la partea poameloru care este dinprotiva coadei. BELLico, a. resbelicu, de resbelu. BELLICONCHIO, wt. cordonu prin care e.'te legatu buriculu copilului de a sa casă. bellicoso, o. belicosu, resbelnicu, marţialu. belligerAnte, «. e s. m. beligerantu, resbelâtoru. bellîgero, a. belicosu, resbelnicu, marţialu. ' bellimbusto, tn. omu frumosu dar de nimicu; curtisanu galantu, omu căruia ii place să bo gătească şi să facă curte femeiloru, ţingâu. bello, s. m. frumuseţe, ceea ce este frumosu; ocasiunc, prileju ; — ajg. frumosu, belu, plăcuta ; proporţionatu, potrivitu; curatu; — il bel sesso, secsulu frumo&u, secsulu femeescu; — il suo bello, la sua bella, amautulu ibuvni culu său, amanta, ibovnica sa; — andar alle belle, a fi complezantu, a plăcea; — andar bel bello, a urma cu prudiuţâ, cu cumpâ.u ; — farsi bello, a se găti, a sc iuipoţona; — voi avete un bel dire, avete un bel fare, vorbeşti inzadaru, lucrezi fâiâ uici unu folo^u; - il t bel mondo, societatea cea mai aleasă. BELLdGCHio, m. unu felu de piatră preţioasă. 8 114 bellum6re.—be6ne. bellum6re, a. posnaşu, glumeţu, mucalita; ca* priţiosu. b£lo, tn. lucrarea de a sbiera ca oaea. BEl6ne, m. plângâtora, strigâtoru. beltA, f. frumuseţe. BtfLVA, f. animala selbaticu, fiara selbaticâ. belvedere, m. belvederu, pavilonu, balconu, terasa, locu de unde se poate vedea departe împrejura. BELZEBtJ, tn. diavolulu. BEMm6lle, m. semnu la cheia unei bucăţi de muzica sau înaintea unei note. BENACCONCIAMEnte, avv. într’unu cbipu bine potrivitu, tocmai la timpu, la locu. benaffetto, a. afecţionatu, iubitoru, binevoitoru. BENAUGURĂto, a. prevesti torn de bine, cu semne bune. benallevâto, a. bine crescutu. BENANDÂTA, f. bacşişu. BENAVVENTURÂTO, BENAVVENTUROSO, a. norocitu. BEN bene, avv. foarte bine, prea bine. benche, cong. cu toate câ, inâcaru câ. bencbeAto, a. bine crescutu, dclicatu, omeneţu. b£nda, f. bendâ, legătura de frunte şi de capu ; legătură, bucată de pinzâ strinsâ îndoită cu care se leagă ochii la cineva ca să nu poată vedea; vâlu, propoadâ ce poartă călugăriţele; — benda reale, diademă cu care mai nainte regii îşi ornau capulu. BENDÂRE, v. a. a lega, a strînge cu o legătură, a lega ochii cuiva ca să nu poată vedea. bendatiîra, f. fapta de a lega ochii, de a strînge cu o legătură. BEND^lla, benderella, f. bendâ, legătură mică. BEND6NE, tn. panglică; fâşiile care se atirnâ la mitra unui episcopu; fâşii de dantelă sau de altă materie care se atirna la nişte coafiuri femeeşti. BENDtfccio, m, muciara, basma de uasu alu co-piiloru. bene, avv. bine; de cuviinţă ; foarte; cu abun-danţă, cu îmbilşugare; de bună scamă, cu încredinţare; cu facilitate, cu înlesnire; cu iscusinţă, cu meşteşugu; cumu se cade ; mâcaru că, cu toate că. BENE, m. binele, folosulu; faptele cele bune; avuţiile, averile; orice lucru bunu, plăcuta, folositora ; - il Sommo Bene, Dumnezeu ; — beni stabili e mobili, averile nemişcătoare şi mişcătoare; — vaier bene, a iubi; — pigliare in bene, a lua spre bine. BENEDETrîNO, m. religiosu, călugării de ordinulu Sântului Benedictu, benedictinu. BENEDETTO, m. epilepsie; — agg. binecu vin tatu, blagoslovita; doritu foarte multa. BENEDioiTE, ro. rugăciunea ce se face înainte de a şedea la mâncare, benedicite. benedicit6re, m. celu ce binecu vi nteaza. BENEDiRE, v. a. a binecuvînta, a blagoslovi; a sfinţi; — Dio ti benedica, Dumnezeu să ţi ajute. ' BENEDizi6NE, f. binecuvîntare, blagoslovenie. BENEFATTivo, a. binefacătoru. benefatt6re, m. fâcâtoru de bine. BENEFicAre, v. a. a face bine cuiva, a i da ajutora, a i veni spre ajutora, a lu îndatora BENEFICAT6re, m. fâcâtoru de bine. benkficenza, f. facere de bine, liberalitnte. beneficiAle, a. beneficialu, care priveşte la fo-losurile, câştigurile, veniturile bisericeşti. beneficiArio, a. e sost. m. beneficiara, celu ce se foloseşte de vreunu venita bisericescu. beneficiata, f. representaţiune teatrală in folosulu vreunui actoru, Bau în folosulu sărăcitorii benkficiAto, a. e s. tn. benefiţiatu, celu ce se foloseşte de unu benefiţiu eclesiasticu, de unu venitu bisericescu. beneficio, benefîzio, m. beneficiu, facere de bine; folosu, câştiga, avantagiu, înlesnire; titlu, demnitate eclesiasticâ însoţite de unu venitu; grada, dregâtorie; — beneficio batjocuritor bbrtesca, f.parapetu, meterezu, foişoru. ! bektescaRE, t\ a. a întări cu parapeturi sau cu foişoare; a nu şti cineva curau să se apuce de o lucrare. BEKTiNO, a. cenuşiu. bertone, tn. unu felu de corabie. bertovello, fit. vîrşie, instrumenta de răchită cu care se prinde peşte. BERTtfcciA, f. bertiJccio, tn. maimuţă, momiţâ; unu soiu de griere. bertuccione, fit. maimuţă mare, maimuţoiu. bessAggine , f. prostie, gogomănie, nerozie, mojicie. besso, a. prostu, negbiobu, neroda, mojica, nătânga. bestemmia, f. blestemu, afurisenie; defăimare. bestemhiAre, v. a. e n. a blestema, a afurisi: a huli, a defăima. bestemmlatGre, m. blestemâtoru, celu ce blestemă bestia, f. bestie, dobitocu, vită; omu cu totulu fără spiritu, prostu, neghiobu, stupidu. bestiâio, m. celu ce îngrijeşte de vite. bestiâle, a. bestiala, animalicescu, dobitocescu; neroda, neghiobu, absurda, ciudata; brutala. bestialeggiAre, v. n. a face sau a spune lucruri ciudate, proaste, neghioabe; a se ton ti, a se neghiobi. bestialitA, f. bestialitate, animalie; dobitocie, neghiobie, tontie ; absurditate; buecie, buecime. bestiAme, m. vite, cireada de vite bestiArio, m. bestiaru, îogrijitoru de animale. bestione, tn. bestie mare; omu brutalu, necioplita, grosu, mojica, dobitocu, neroda mare; buestraşu. bktel, tn. betelu, unu felu de plantă indiană. betolo, wi. unu felu de plantă. bettola, f. crâşmă, cârciumă, birtu prostu. bettolAnte, m. care frecuenteazâ o cârciumă. bettoliere, tn. cărciumaru. bettonica, f. betonicâ (unu felu de plantă,). BETtiLLA, betula, f. mesteacănu (arbore), b£va, f. băutură. bevAnda, f. băutură. • bevebAggio, tn. băutură; bacşişu. bevere, v. a. a bea. bevereccio, a. plâcutu, bunu de băuta. beverIa, f. patima beţiei, obiceiu de a se îmbăta, fapta de a bea multu, peste măsură. BEVERO, tw. castoru (animalu). beverone, tn. băutură ce se dă la cai; doftone. be vi bile, a. de bâutu, care se poate bea, po-tabilu. bevilAcqua, tw. abstemiu, care nu bea vinu. bevimento. tw. fapta de a bea. bevit6re, tn. bâutoru, beţiva. bevGne, tn. beţivu, supusu, datu la patima beţiei ; acela căruia îi place vinulu şi bea foarte multu, peste mâşurâ. bezzicAre, v. a. a ciocni, a lovi cu plisculu; — bezzicarst, a se ciocni; a se certa, a se prigoni. bezzicAta, f. lovitură cu plisculu. ^ BEZZICATURA, f. rană pricinuită de o lovitură cu plisculu, ciocniturâ. bezzo, tn. monedă vechii veneţianâ ; denaru ; bani. biAcca, f. carbonatu de plumbu a căruia foţi este albă; bu li mânu, dresu albu. 8* 116 riAda.—molia. biAda, f. bucate, grâne, grâe de orice felu care servescu spre hrana oameniloru şi a viteloru. BIADA1U6lo, ni., ncguţetoru de grâu, de grâne. BlADtfTTO, m. o substanţă albastra de care se servescu pictorii. biancAgno, mancâstro, a. albiu. bâtându în albu. BIANCHEGGIAMENTO, m. albeaţă, albitura, cnali tatea de a fi albu, albire. BIANCHEGGiAre, v. n. a fi albu, a albi BIANCHERÎA, /’. rufe, premenealâ. bianch^tta, f. unu felu de materie de lânâ. bianchezza, f. albeaţă, albealâ. BIANCHICCIO, a. albiu, albiciosu, alburiu, alţmţu. BIANCHIMENTO, m. albire, fapta de a albi, de a spoi cu o faţă albâ; albitură ; albu. BIANCHIRE, v. a. e «. a albi, a face albu, a spoi cu o faţă albâ; a deveni albu; a tăia, a netezi, a potrivi copita unui calu. BIÂNCO, m. albu, coloarea albâ; albealâ, albeaţă ; albu, omu de rasa albâ; — bianco delV uovo, albuşu de ou, albuminâ; — bianco delV occhio, albeaţa ochiului; — di punto in bianco, orizontalu; fără veste. BIÂNCO, a. albu; albuţu, albiu, albiciosu. albe-neţu, albitu ; fârâ coloare ; palidu, galbenu ; deschisa, luminosu, străluci tu ; curat u ; — la-sciare in bianco, a lăsa locu albu la unu înscriau spre a putea adâoga ceva mai târziu; — arma bianca, arme de atacu precumu sabie, baioneta s. c. 1.; — carta bianca, împuternicire, putere deplină; — nota bianca, minima. BIANCOMângiAre, m. gelatină făcută din lapte de migdale, zaharu. şi cleiu de peşte. biancoso, a. foarte albu. BIANCOSPÎNO, m. pâducelu. * BIANCOvestîto, a. îmbrăcatu cu haine albe. BlANCttcciO, a. albuţu, care bate in albu. BlANCtfME, m. materie albâ, substanţă albâ. biAnte, o. vagabondu, prostu, ştrengaru. BIASCIÂRE, v. a. a mestica râu si cu dificultate ; — biasciare le parole, a mânca vorbele. BIASIMÂre, v. a. a dojâni, «a imputa, a probozi, a defăima; — biasimarsi, a se plânge, a se jâlui. BIASIMAt6re, m. defâimâtoru, probozitoru. BlASiMtivOLE, a. demnu de defăimare, de dojanâ. BIÂ3IM0, biAsmo, m. defăimare, dojanâ, vituperare, imputare, deprobare, desaprobare, condemnare ; pată, vătămare a numelui celui bunu, defectu. BÎBBIA, /*. Biblie, Sânta Scriptura. BÎBITA, f. băutură'medicinala, lucrarea de a bea. BÎBLICO, a. biblicu. BIBLI FILO, m. bibliofilu, amatoru de cărţi, bibliografia, f. bibliografie, ştiinţa bibliografică. BIBLIOGRAfico, a. bibliografica, de bibliografie. BlBLldGRAFO, nu bibliografu, .cunoscâtoru de cărţi. bibliomane, m. bibliomanii, celu ce are patima de a cumpăra totu felulu de cărţi. BIBLIOMANIA, /*. bibliomanie, manie, patimă de a avea multe cârti mai cu seamă rare si preţioase. BIBLÎOP&A, f. artea de a compune cărţile. BiBLldPOLA, m. libraru. bibliotafo, m. celu ce nu dă cărţile sale altora. biblioteca, f. bibliotecă, librărie; dulapu de pâstratu cărţi. biblîotecArio, nu bibliotecara. bibi,Ista, m. ereticu care nu priimeşte decâtu tecstuln Bibliei. : iCA, f. grămadă, ~ BiccHiEEÂio, m. sticlarii, celu ce vinde paharâle. bicchiere, BiccaiERo, m. paliaru. biciAncole, f. unu felu de cumpănă. BICÎPITK, a. cu don capote, bicipitu. nicdccA, f. orâşelu, cetăţile puţinu însemnată. bicolore, a. bicolora, cu doâ feţe. bicorne, bicorni to, a. bicornu, cu doâ coarne. bicornia, f. nicovală, ilâu cu doâ coarne. bioAle, a. e s. m. pedestraşii; biuello, m. pedelu, slugă la o universitate. bidentato, «. cu doi colţi sau craci. Bn>KNTE, im. sâpâligâ, o sapă cu doi colţi sau craci; oae de doi ani. bidetto, m. mânzu, calu micu. biecAmente, avv. chiorişu; cu despreţu, într'nnu chipu urîtu. mâniosu, sinistru. bieco, a. strămbu, curmezişu, poncişu, chiorişu ; mâniosu, amerinţâtora, sinistru ; spureatu, murdara. biennAle, a. bienalu, de doi ani, ce ţine doi ani. biennio, nu bieimiu, periodu de doi ani. bieta, bietola, f. unu felu de brojbe, de napi. bietolone, m. omu de nimicu, fârâ judecată, nătărău, bietta, f. pană, icu cu care se despică lemtmlu. bîfedo, a. tâietu în doâ până aproape de jumătatea hingimei. bîffa, f. instrumenta geodeticu spre a hotărî cu câtu unu punctu alu surfeţii pâmîntului este mai susu sau mai josu decâtu altuia; nivelă, blfolcheria, f. artea boarului, văcarului. bifolco, m. boara, vâcaru. biforcamento, w. crâcânare, bifurcaţiune. biforcArsi, v. n. a se infurci, a se încrâcâna, a se face rescruce, a se despărţi in doi craci. biforcazkîne, /*. bifurcaţiune, crâcânare, despărţire în doi craci; rescruce. biforco, nu furcă. biforcOto, a. înfurcitu, incrâcânatu, cu doi craci, fâcutu in forma furculiţei. . biforme, «. cu doâ forme. bifr6nte, a. eu doâ feţe, cu doâ capete, bi-frontu. biga, f. unu felu de caru cu doâ roate. bigamîa, f. bigamie, crima de a lua in căsătorie doâ persoane într'acelaşi timpu; a doa căsătorie. big a mo, m. acela care s'a insuratu cu doâ femei de odată; celu ce s’a insuratu de.doâ ori. bigAtto, nu omidă; gindacu de mâtasâ. bigello, m. aba, dimie (materie groasă de lână). bigerOgnolo, a. care bate în vînâtu, in cenuşiu. bighellone, a. prostu, smintita. bigherâio, nu horbotistu, danteliâtu. bighero, m. horbotă, dantelă. bîgio, a. e s. m. vînâtu, cenuşiu, oacheşii; xxturgu închisu, biglia, /*. bilă de biliartu. BIGLIArDO. —bisoAnto. 117 BIGUA&DO, mi. biliar tu, unu fel u de jocu; loeulu unde, şi masa pe care se joaca biliartu. biglietto, mi. biletu ; biletu de amoru ; înscriau ; zapisu, poliţă. BigliOne, . m. moneda de arama amestecată cu puţi nu a rgintu. BIG uncia, f. putină mică, cadă; catedră, tribună, locu redicatu unde vorbescu oratorii. bigordArk, v. n. a se lupta cu lancea. . bigOrdo, »i. lance. BIGOTTERÎA, /. bigotorie, ipocrisie, bigotismu. BlGdTTO, a. bigotu, cucernicu prefâeutu, ipocritu, făţarnicu. bilAnoia, f. balanţă, terezie, cumpene, cântaru; ecuilibru, cumpănire; cumpănă (constelaţiune). BlLANClAlO, mi. celu ce face cumpene şi dramuri. BILANCIAMENTO, mi. cercetare, cumpănire, ecsamenu. bilanciAre, v. a, a cumpăni, a cântări; a alătura,* a cerceta, a ecsamina cu mare Îngrijire; a ecuilibra, a potrivi. , bilanciatamente, avo. cu mare ingrijire, cu multă reflecsiune, cu băgare de seamă. BILANCIKRE, mi. limba sau pendelulu orologiului; o maşină cu care se bătu monede sau medalii. bilAncio, m. alăturare, potrivire; bilanţulu unei socoteli. * bilaterale, a. bilateralu. bile, f. fiere, veninu ; mânie, ciudă, necazu. biliare, biuAimo, a. biliaru, veninaru, care priveşte, se reduce la fiere, veninu. . bilicAre, v. a. a cumpăni, a pune in ecuilibru, a ecsamina cu atenţiune, cu băgare de seamă. bîlico, m. mijloculu, centrulu, punctulu din mij-locu; ecuilibru, cumpănire ; ţâţână delao poartă. BJLINgue, o. care are doâ limbi; care vorbeşte in doâ limbi, cunoaşte doâ limbi; falsu, vicleanu. bilione, m. bilionu, o mie de milioane. BlLidRSA, f. animalu imaginariu, închipuire zadarnică, nălucire, chimerâ. BiLloso, a. fierosu, de fiere, veninosu; supârâ-ciosu. , biliera, f. festă, renghiu. bîllo, m. curcanu. . bilustre, a. bilustra, de doâ lustre, de zece ani. bîmbo, m. copilu micu, pruncu. bimembke, a. bimembru, cu doâ membre, de doâ chipuri, in doâ chipuri. . bimuGlle, bemOlle, m. bemolu, unu tonu de muzică. . binare, v. a» a face doi gemeni; a imperechia. binArio, a. binaru, compuşii de doâ unimi, de doâ ţifre, de doâ lucruri. binAto, m. gemenu. bindella, f. panglică, cordea. . bindolAre, v. a. a înşela, a batjocuri. bindolerîa, f. înşelăciune, şiretlicu. bindolo, m. râschitoru, rotapu, vîrtelniţâ, instrumenta pe care se deapănă; leagânu, dul&pu, dăinuşu, scrinciobu ; înşelăciune ; inşelâtoru. bindolOne, mi. înşelă tor u, şireta, vicleanu. binocolo, binoccolo, wi. loroetâ, ochianâ purtâ-reaţă care serveşte pentru ainîndoi ochii. BINOculAbe, a. binocularn, care serveşte pentru amindoi ochii. bjxomio, mi. binomu, espresiune algebrică de doi termini. . bioouolo, m flocu de lână sau. de uiâtasâ; — raccoglierc i bioccoli, a băga de seamă la cele ce se făcu şi se zicu şi a spune celoru-ralţi ceea ce a aflatu. biografIa, f. biografie, culegere de fapte istorice din viaţa unui individu. biogrAfico, a. biograficu, de biografie. bi6grafo, m. scriitoru de biografii. biondeggiAnte, a. care plâviţeşte, albiniţeşte. biondeggiAre, v. n. a se pleveţi, a fi plâviţu. biondezza, f. pleveţire, faţa galbinâ a pirului. J'.iondo, a. plâveţu, albineţu, galbenu, bâlanu. bi6scio, a. bolborositoru; — a bioscio, poncişu. bipartîbile, a. care se poate despărţi in doâ. bipartîre, o. a. a împărţi, a despărţi în doâ. bipartîto, bipartente, a. impârţitu în doâ. bIpede, a. e s. m. bipedu, cu doâ picioare. bipenne, f. sâcure cu doâ tăişuri, bipenâ. bIrba, f. faetonu ; înşelăciune, viclenie ; vicleanu. birbAnte, m. vicleanu, ştrengarii, inşelâtoru. birboNK, wi. omu râu, vicleanu, inşelâtoru, hoţu. birbonehIa, birbanteru, birbonAta, f. hoţie, vicleşugu, şiretlicu, înşelăciune, ştringârie. iukcio, a. ciaciru, cliioru. bireme, f. biremâ, o navă cu doâ rinduri de lopâţi. biribAra (giuoco del), jocu incurcatu, neorânduială, amestecătură, încurcătură BiRiBisso, mi. unu felu de jocu de câştigu. bikicchinAta , f. ştrengârie, renghiu, festă de ştrengaru ; mucalitlicu, caraghioslîcu. bikicchîno, m. derbedeu, ştrengari;. biricoccola, f. caisă, zarzără. birîlli, m. popice, cugle, nişte bueâti de lemnu râtunde care servescu la unu felu de jocu. biroccino, mi. unu felu de cabrioletu. biroccio, mi. trăsură mică deschisă cu patru roate. bîrka, f. bere. birrAcchio, mi. bucăţică, codrişoru; viţelu, vi-ţeluşu birrAio , m. beraru, celu co face sau vinde bere. BIRKARIA, f% berărie. birrkrIa, f. gendarmerie, trupa sbiriloru. birkesco, a. de sbiru, de arcaşu, de dorobanţu. bîrko, mi. sbiru, dorobanţu, arcaşu, gendarmu. bis, avo. bis, âncâ odată, de doâ ori. bisAccla, f. desagu, ghiosdanu. bisAnte, mi. bizantu, monedă bizantină; bucăţică de foae de auru, de argintu, de aramă sau de alta metalu râtundâ ce se pune pe o materie spre ornamentu. bisantîno, a. bizantinu, constantinopolitanu. bisarcAvolo, mi. alu patrulea strămoşu, bisAvola, f. strâmoaşâ, mama moşului bisAvolo, mi. strămoşu. blsbetico, a. cstravagantu, capriţiosu, fantastu. bisbigliamento, mi. bombâire, vîjâire, murmu-rare. bisbigliAre, v. n. a bombai, a murmura, a vîjâi. bisbigliatore, mi. bombâitoru, vîjiitoru,şoptitoru. bisbîglio, mi. bombâealâ, şoaptă, vijiiturâ. BiscA, f. locu, adunare unde se joacă cărţi. biscAocla, biscAzza, f. casă de jocu, casă unde se adună o societate uritâ. biscaiuiîlo, mi. celu ce merge adesea la lucrurile unde se joacă cărţi. ^ biscantAre, o. a. a cânta incetinelu, incetişoru. biscAnto, m unghiu, colţii despârţitu in doâ. 118 BISCAZZÂRE. —b6a . BISCAZZAre, t\ n. a risipi; a şi prâpâdi toata starea cu joculu şi cu desfrinârile sale. B1SCAZZ1EKE, m. celu cc merge adesea la locurile unde se joaca cărţi, care frecuenteazâ casele de jocu. BiscÂZZO, m. gluma proasta. BisCHERO, m. cuiu micii do lemnu sau de metalu care serveşte a întinde' sau a slabi coardele unui instrumenta de muzica. BI8CHETT0, m. unu felu de masa sau de banca mica. BISCHIZZÂRE, v. n. a şi obosi, a şi osteni spiri-tulu prin lucrare prea multa. BÎ8CLA, f. şarpe; unu felu de danţu; unu felu de verme; — a biscia, sucitu, strâmbu. BisciONE, m. şarpe mare. biscol6re, a pestrifatu, pestriţu. BISOONTORTO, a, scâlâmbatu, strâmbatu cu totulu. BISCOTTĂRE, v. a. a râscoace, a face biscotu. BISCOTTERÎA, f. brutărie, simigerie. BISCOTTINÎSTA, iw. simigiu, celu ce face biscoturi. biscotoIno, w. biscotu, posmagu, posmâţelu, prăjitura. BISC6tto, m. biscotu, pesmetu; posmagu; pâine coaptă a doa oară. B1SCR6MA, f, biscroraâ (flotă musicalâ). BlSESTÎLE, a. bisestilu (se zice despre anu). BI8ESTO, m. bisestu, anulu în care Februariu are 29 zile ; zioa anului bisesticu care se adaogă la Februariu. bisgEnero, »*. bârbatulu nepoatei. BISLÂCCO, o. estravagantu, ciudatu. BIBLESSÂRE, v. a. a pune să fiarbă puţină vreme. BlSLtiNGO, a. lungâreţu, cam lungu. bismOto, m. bismutu, unu felu de metalu. BiSNiPtiTE, m. fiulu nepotului sau alu nepoatei, strânepotu; — f. strânepoatâ. BISNdNNA, f. strâmoaşâ. bisn6nno, m. strâmoşu. bisOgna, f. treabă, afacere, negoţu, întreprindere, lucru, lucrare ; trebuinţă. BISOGNAMENTO, m. afacere, treabă; trebuinţă. BISOGnAre, v. n. a avea trebuinţă; a cere, a cerşi; a fi necesariu, neapâratu, trebuinciosu, utilu. ' bisognevole, a. trebuinciosu, necesaru, neapâratu, indispensabilu; utilu, folositoru; — s. m. cele trebuincioase, lucrurile trebujuiciose. B1s6gno, m. lipsă, trebuinţă, necesitate; sărăcie; pornire naturală de a face unu lucru; lucrulu celu trebuinciosu ; — al bisogno, la trebuinţa, cându va fi de trebuinţă ; a un bisogno, dacă vine ocasiunea, dacă se nemereşte ; — e il mio bisogno, este aceea ce îmi trebue. BisoGNtiso, o. ce are trebuinţă; — s. m. sâracu. bisquAdro, m. becare, semnu musicalu. bissessuAle, a. bisecsualu, de doâ secse. BI8SÎLLAB0, a. bisilabu, disilabu, de doâ silabe. Bteso, w. bisusu, unu felu de pînzâ preţioasă la căi vechi; unu felu de plante mici. bissOnte, m, bizonu, unu felu de zimbru. bistentAre, v. n. a suferi, a se afla intr’o stare de sărăcie, de lipsă; a zăbovi. BIST^NTO, m. lipsă, sărăcie, necesitate ; zăbavă. Bjsticciamento, m. prigonire, ceartă, dispută. bşbticciAre, v. n. a se certa, a se prigoni, a se ocări. bjstkcio, m. jocu, combinaţiune de ziceri, de vorbe care au unu 6unetu asemenâtoru, ca-lamburu. bistînto, a. de doâ ori vâpsitu. bist6ndo, a. râtundu, ratunzitu. . bistorî, m. instrumentu chirurgicu făcutu in formă de cuţitaşu, cu care se făcu tâeri. bist(3rto, a. intorsu, sucitu, strâmbu; vkleanu. bistrattAre, v. a. a maltracta, a se purta rău către cineva. bisi)lco, a. crâcânatu. BistiNTO, a. unsu, unsurosu, minjitu, minjelitu. bit6rzo, bitGrzolo, m. cucuiu, cucuere, gebuiturâ. bitorzolâto, a. cucuiatu, plinu de unnâturi. bitumâre, v. a. a acoperi, a unge surfaţa unui lucru cu catranu Bau cu vreo altă asemenea materie bitume, m. catranu, păcură, bitume; cementu. bitumin6so, a. bituminosu, cătrânosu, păcurosu. biiIta, f. tencuială; sulimanu, dresu. biutAre, v. a. a tencui. bivaccAre, v. n. a tăbărî intr’o câmpie deschisă, a poposi sub ceriu; a petrece o noapte in cârapu deschisu, sub ceriu. bivAcco, m. bivuacu, tâbârire, poposire a unei armii intr'o câmpie deschisă; armia care face bivuacu şi loculu unde popoşeşte; streajâ estra-ordinarâ pusă noaptea intr'unu locu deschisu, Bl vâlve, a. bivalvu, formatu din doâ ţeste, din doâ coji, din doâ ghioci. bîvaro, m. castoru (animalu). biv^ntre, a. cu doâ foii, cu doi pinteci. Bivio, m. drumu râscrucitu, râspintie bîzza, f. mânie, supărare, necazu. Bizzarramente, avv.. cu mânie, cu supărare; intr'unu chipu ciudatu, estravagantu, capri-ţiosu; cu vivacitate, cu iuţeală. bizzarrîa, f. ciudă, capriţie ; lucru ciudatu, estrar vagantu, neobicînuitu; purtare ciudată. bizzArro, a. mâniosu, supârăciosu; capriţiosu, estravagantu, ciudatu, neobicînuitu; cu duhu. bizzeffe (A), avv. cu mare imbilşugare, cu prisosu. Bizzdcco, «. bigotu, ipocrita. blandimento, m. mingâiere, linguşire, resgăire blandîre, v, a. a mingâia, a linguşi, a resgâi, blanditîvo, a. linguşitoru, mingiitoru. blandîzia, f. mângâiere, linguşire, resgâiturâ. blândo, a. blându, dulce, plâcutu, afabilu. blasfemAre, v. a. a blestema,a afurisi; a defăima. blasfemo, a. e s. m. blestemâtoru. blasonâre, v. a. a zugrăvi mărcile, a le tălmăci, a le descrie, a se ocupa cu ştiinţa araldicâ. blasone, m. blasonu, eraldică, armări e. bla soni sta, m. blasonistu, acela care se ocnpă cu ştiinţa araldicâ. blAtta, /*. păduche latu. blatterâre, v. a. a spune fleacuri cu mare siguranţă. blefarîte, f. infiainaţiune de ochi. BLE80, a. gîngavn. bloccâre, v. a. a bloca, a încungiura; a băga dreptu şi cu putere bila adversarului in una din pungile biliardului. B loco o, m. bloccatura, f. blocu, blocare, im-presurare. ■ boa, tn. boa, unu şerpe mare; boa, unu şarfu BOARO.—B OM BOL A. 119 rotundu de blana ce poarta daniele pe dupâ gitu. boâro, m. boaru, vâcaru, pâstoru de boi. boAto, m. râsunetu, râsunare, bubuitu. boattiere, m. neguţetoru de boi. Bdct'A, f. gura; — bocche da fuoco, focuri, arme de focu; — questo fa venir V acquolina in bocea, gândirea la gustulu acestui lucru te face sâ ţi lingi buzele, sâ ai pofta mare de dinsulu ; — stare a bocea aperta, a asculta cu mare atenţiune; — restar colla bocea aperta, a rămânea cu gura căscată; — a bocea lactata, potrivitu; — nan aprir bocea, a nu vorbi, a privi cu mare atenţiune; — bocea di dama, unu felu de prăjitură foarte delicată. boccaccevOLE, a. dupâ maniera lui Boccaccio. BOCCAccla, f. vorbitoru de râu, hulitoru, defâi-mâtoru ; gurâ rea, gurâ spurcată, bâlâcâritoru. boccadoro, m. gurâ de auru, omu elocuentu. boccalAio, m. olariu. boccâle, m. bocalu, vasu alu căruia gitu este scurtu şi gura largă. boccapobto, m. bortă, gaură pe podulu navei. boccAre, v. a. a apuca cu gura, a mânca. boccâta, /*. îmbucătură, cătu se poate lua o dată in gurâ. bocc^TTA, f. sticluţă, butelcâ micâ; bimibu, bo-bocu, bobocelu. boccueggiakento, w. agonie, tragere de moarte. boccheggiAke, v. n. a agoniza, a trage. bocchetta, f. gurişoarâ, guriţă ; gaură, ochiu BdccHl, m. pl. gurâ strâmbă, scalimbâturâ pentru a şi bate jocu, sau spre a şi arăta despreţulu. bocchjduko , a. tare în gurâ (se zice despre cai). - bocchino, m. gurişoarâ, guriţă. BdcciA, /'. bumbu, bobocu; steclâ, butelcâ, vasu; mince; băşicuţă, pustulâ. bocciAro, m. sticlaru; celu ce face sau vinde minei. boccicâta, f. — nou ne super boccicata, a nu şti nimicu. BocciNO, o. viţelu. B0CCI0LO8O, a. cu mulţi boboci, bumbi. bocci6lo, BOCC1UOLO, m. bobocelu, bobocu, bumbu. bOccola, /’. ţintă, alamă, zorzoanâ. bocconcellg, m. bucăţea, bucăţică, frustu, bucâ-turiţâ. boccone, m. bucată, frustu, bucâturâ, părticică. BOCCdNE, bocc6ni, avo. cu faţa la pâmintu. Bocciioju, f. gurişoarâ, gură mică. BocctiTO, a. ce are o mare gurâ. bocellAto, m. covrigu. bociare, v. a. a descoperi, a destăinui, a da pe faţă. bodino, m. pudingu, nlâcintâ. BdPFiCE, a. moale, mlâdiosu; — 8. m. unu felu de pâine. boffici6ne, m. grâsuluiu, grosu, bucălatu, durduliu. b6ua, f. miu felu de peşte marinu. bogAba, f. unu felu de plasă, do mreajă. Boui.iente, a. fierbinte, care fierbe. boguo, m. bastonu, turtă de ciocolată. b6ia, m. gide, gelatu, călău, hengeru; omu crn-delu, aspru, neomenitu. BoiArdo, boiaro, m. boeru. B01ES8A, /. nevasta gidei, a gealatului, a ca-lâului. bolciOne, m. berbece, unu felu de maşină de resbelu la cei vechi. boldone, m. dobâ, câniaţu umplutu cu sânge, cu grăsime de rîmâtoru şi alte lucruri. boldrone, m. toată lâna unei oi, unui berbece; plapâmâ de lână. . bolero, m. unu felu de danţu spaniolescu. boleto, m. mânâtarcâ, ciupercă, burete. boulia, f. desagu , ghiosdanu , pungă , sâculeţu ; bolgic, despărţirile infernului dupâ poema lui Dante Alighieri intitulată Divina Commedia. bolide, m. bolidu, unu felu de pietre căzute dia ceriu. b6lla, f. clocotu; beşicuţâ, pustulâ; pecete ; bulă, o scrisoare a Papei scrisă pe pergamentu şi pecetluită cu plumbu; ţintă, alamă, zorzoanâ. bollAre, v. a. a pecetlui, a pune pecete. bollArio, in. culegere de bulele Papiloru. bollente, o. fierbinte, care fierbe; aprinsu, iute. BOLLtfTTA, /*. ţidulâ, biletu, râvaşu, râvâşelu. bollettîno, m. buletinu, ţidulâ, râvaşu; înştiinţare ; culegere oficială de legi. bolli, BdLLi, m. tumultu, îmbulzeală, gălăgie. bollicamento, w. clocotire. bollimento , w. fierbere. bollîre, v. n. a fierbe ; a clocoti, a fierbe in clocote; a fi intârîtatu, aprinsu de mânie sau de vreo altă patimă; a dori cu fierbinţeală; — il sangue gli bolle neîle vene, ii ferbe sângele in vine. bollîto, m. cristalu artificialu. bollizi6ne, f. ferbere, fapta de a fierbe; buşdire. b6llo, vi. pecete; timbru, stempu, marcă; partea de susu a pistilului dela fiori. boll6ne, m. cuiu mare, pironu. boll6re, f. fierbere, clocotire , clocotealâ, gâl-gâire; — nel primo boilor dello sdegno, în cea d antâiu furie a mâniei; — i boilori del caldo, căldurile cele mari. b6lo, m. bolusu, unu felu de humă; hapure. bolsAggene, f. tecnefesu. b6lso, a. care are tecnefesu, asmaticu. bolz6ne, m. unu felu de săgeată. b6mba, f. boambâ; - torniamo a bomba, sâ ve-nimu la vorba noastră. bombAnza, f. veselie, veselire, bucurie. bombArda, f. bombardă, maşină de resbelu cu care se arunca in vechime pietre asupra inamicului ; maşină de aruncatu boambe; unu felu de corabie de resbelu. bombardamento, m. bombardare, aruncare de boambe, bombardainentu. bombardare, v. a. a bombarda, a arunca boambe. bombardatore, vi. celu ce bombardează. bombardiera, f. loculu unde se aşează bombardele. bombardiere, wi. bombardieru, artileristu care aruncă boambe. bombAre, v. n. a bubui. bombAto, a. arcuitu, gârbovitu, convecsu. bombere, bombero, m. unu felu do plugu. bombo, m. sbârnâitu , sbârnăire , sbârnâiturâ; zicere copilărească spre a cere apă. bombola, f. unu felu de carafă, de butelcâ. 120 B03IPRE .;S0. —BOSCÂTO. bomfresso, vi. catartu la căpătâiul a corăbii ' plecatu înainte. bon A cci A, f. liniştirea mâi ii; pace, odihna ; prosperitate, stare fer cită, fericire ; — amico di bortuccia, amicu interesatu ionaciiAre, v. n. a se linişti. I ONACcioso. a. liniştitu. 1 onamente, avi. fără glumă, seriosu, adevâratu. FON ai artista, m. bonapartistu. i ONARL, ifNTE. arv. cu burî+ate, cu ân ieţe. onaicetâ. f. bunătate, blânucţe, benignitate i ON R O a. bunu. blăndu. indurâtoru ; simplu. îON'SO vi unu felu de bou selbatecu. . loN. fvruo. m. cârligulu lacatei. bon: T': o m. BcNTTTA. f boneta, câciulâ, scufie; sâoiA*.i pui^â. ghiosdanu ; — bonetto di >r e .mi b ’u de fortifica ţiune, de întărire. . i nto. m, îmbunătăţire, ameliorare. ii v. a. a îmbunătăţi, a ameliora, a . ii >*unu, a pune in stare mai bună; a • ini lipsa, a despăgubi, o F cAZioNK. f. îmbunătăţire, ameliorâţiune kbNO. m. o»dinu datu înscrisu câtrâ unu casiera de a plăti suma arătată intr'acelu înscrisu, bonu. PONTA. f. bunătate; blândeţe, îndurare, dulceaţă, afabilitate ; virtute, valore, voinicie, bravură, iscusinţă ; orice cualitate bună. bonzo, m. preotu chinezu sau iaponezu, bonţu. boote, m. constelaţi unea boului. BORA, m. acuilonulu, criveţulu BOrAce, m. e f boraesu, unu felu de sare care înlesneşte topirea metaleloru. borAcico, borâto. bouico (acido), acidu de bo-■ racsu. borbogliamento, vi. bombâire. borbogliAre, v. n. a bombai. eorboglio, m bombâilâ, sgomotu. borborIgmo, borborismo, m. humitulu vintrelui. bokbottam^nto, m. mormâire, cârtire; huruitulu vintrelui; borborosire, bombâire. . BORBOTtAke, v. a. a mormăi, a cârti, a bombai borbottatore, m mormăi toru, cărţitoru, bom-bâitoru. borbottîno, m. urcioru, butii că cu gitulu lungu *şi intorsu ; mâncare delicată. BORBOTTÎO, m. bâlâbunealâ, bal ăi re. borbottPne, m. mormâitoru, cârtitoru. bâlăitoru. borchla. f. ţintă, alamă, zorzoanâ. borchiAio, m. turnâtoru de ţinte, de zorzoane. bordAglia. f. canâlie, prostime; îmbulzeală. bokdâre, v. a. a lovi, a bate; a aborda; a se lua după o navă inemicâ spre a vedea ce face bordâta, f. slobozirea tunuriloru după cumu suntu aşezate pe o parte a corăbii; drumulu qe face o corabie cându pluteşte în lungulu ţârmiloru. bordati ra, f. captuşala corăbii, scânduri groase cu care se îmbracă o corabie pe dinafară. BOIvDeggiâre. i?. n. a merge cu corabia costişii. bordello, vi. bordeiu , casă de femei publice; gălăgie. bordo, vi. laturea unei nave; chenaru; — va-scello d'cilto bordo, navă mare de resbelu. vasn de resbelu; — andare a bordo. a intra in corabie; - virare di bordo, a întoarce corabia, a schimba drumulu. bordone, m. bastonu cu măciucă în capu cu care se servescu hagiii; tonulu ce ţine basuhi, iso-nulu la mai multe instrumente; — tener bor-donc ad altri. a ajuta pe cineva, a i da mâna de ajutora. bPrka, vi. acuilonu, criveţu. ~ boreAle, a. borealu, septentrionalu, despre Nordu. borgAta, f. satu mare unde suntu casele râsi-pite şi depărtate una de alta. BORGHEse, m. cetâţeann, orâşcanu; sâteanu. borghesia, f. cetăţenie, orăşanie; cetâţânime, orâşanime, clasa orâşenilora, clasa meziară intre poporu si nobili. borghigiAno, m. sâteanu. borgo. m. satu mare, tîrgu ; mahala. borgognotta, f. unu felu de coifu. borgomAstro. vi. Durgmaistra, titlu ce se dă la primulu funcţionarii în multe oraşe din Germania şi Sviţera. boria. f. mândrie, seraeţie, fudulie, trufie, fală, vanitate, zădărnicie ; ornamentu zâdamicu, inutilu. boriAke, boriarst, v. n. a se făli, a se mândri, a se îngânfa, a se fuduli, a se trafi. porione, m. mândru, fudulu, semeţu, trufaşu. boriosita, f. mândrie, fudulie, trufie, trafire, îngânfare , vanitate , deşertăciune , zădărnicie, fală. bortPso, a. trufaşu, mândra , îngânfatu, fudulu. b6rnio, m. chioru, chiora de unu ochiu. BtiRRA, f. lâna ce cade josu cându se tundu postavurile; orice lucru de prisosu ce este într’o carte. borrAccia, f. carafa de piele; carafă, buteîcâ. BORRACCÎna, f. carafă mica de piele. borrAce, m. boraesu, acidu boracicu. borrAggine, f. otâţelu, limba boului (plantă). borrAre, v. a. a băga dopulu de căiţi sau de pira într'o armă de focu borro, m. rîpâ, săpătură, mâncâturâ ce făcu şi-roaele, pîraele de apă, drumu sâpatu, mâncata. borrone, m. mâncâturâ, săpătură mai considerabilă ce făcu pîraele, şiroaele. ‘ * borsa, f. pungă, sâculeţu ; bursă, loculu unde se adună neguţetorii la oarele hotârîte pentru a isprăvi daraverile loru; unu felu de cămaşă cu care suntu acoperite ciupercile mai namte de a eşi; punga boaşeloru ; — tagliaborse, hoţu care fură cu iscusinţă şi fără să lu eimţâ cineva. borsâio, m. pungaru, celu ce face sau vinde pungi. borsaiu(3lo, m. hoţu care fură cu iscusinţă, pun-gaciu. ^ bokselxJno, vi. punguliţâ de bani. borsello, m. pungă de bani. borsetta, f. punguliţâ, orice felu de pungă mică ; anterâ, partea din bobocu unde stă sâ-mînţa. ^ ^ borzacchIno, vi. unu felu de încălţăminte, de ciuboţele. boscAglia, f. pădure întinsă; tablou, pictură care înfăţişează o pădure. BO.scAGLidso, a. pâdurosu. boscaiu6lo, m. pâduraru, tâietoru de lemne *, pâdureanu, celu ce lâcueşte într'o pădure. BOGATA, f. crâîigu, poiană, dumbravă. ^ BOscato, a. pâdurosu, crengosu, d umbra vnicu. BOSCHERKCCIO. - -BKACCIO. 121 boschkbeccio , a. pâdurescu, pâdureţu, pâdu-relnicu. boschIto, a. pâdurosu. bosco. m. pădure; — boschetto, dumbravă, dum-brâvioară, dumbrâviţâ, pâ brancuiAle, a. a care se ţine de ghiarele, hibele. BRAnchie, f. pl. răsuflătorile peştelui. braroicArb, v. a. a pipăi, a apuca. BBAKClCATtiRE, brancic6ne, m. pipâitoru. BRAnco, di. turmă, cârdu, cireada ; — abranchi, cete cete, cu grămada, cu gloata. brabcolAre, v. a. a căuta pipâindu pin intune-ricu, a dibui, a pipăi cu mâinile şi cu picioare le pentru a umbla mai sigura* braxcolohe, avv. pipâindu, pe pipăite. BRANCONI, ave. pe pipăite; d'abuşilea. brAnda, f. patu atirnatu de care se servescu in nave. bkandello, branello, m. frusta, părticică, bucată, bucăţea, bucăţică; lucru foarte micu. branihmento, fapta de a suci, a invîrti, a juca o armă in mână, ca cumu sară apăra, sau aru lovi. brandIre, v. a, a suci, a invîrti, a juca o armă in mână, ca cumu s aru apăra, sau aru lovi. brAndo, pi. sabie, spagă; unu felu de danţu. brardonr, m. bucată, ştiucu. brAno, m. bucată, ştiucu, părticică. brAsca, f. varză. brasIle, m. bacanu ; unu felu de tabacu. bras8Ata, bracciAta, f. o măsură. brAssica, f. varză. brAva, f. măzărică (plantă). bravam^nte, avv. cu bravură, cu iscusinţă, cu coragiu, cu putere; cumu se cadv. bravAre, v. a. a nesocoti, a despreţui, a înfrunta, a se espnne la unu periculu fără frică; a amerinţa, a provoca, a incita, a întărită. BRAvAta, f. fapta de a nesocoti, de a înfrunta, de a amerinţa, <ţe a provoca; fanfaronadă. bravat6rio, a. surneţu, amerinţătoru. BRAveggîAre, v. n. a se semeţi, a se făli de bravura sa, a arăta că nu i pasă, că despreţueşte pe cineva sau ceva. bravo, -m. bâtaciu, bătăuşa; brava, omu tocmita ca să omoare pe altulu; - o. viteazu. curagiosu; bunn, sincera, cu minte, iscusita, - capabilu; — bravo! bravo, zicere care arată aprobare. bravi)ra, f. bravură, coragiu, vitejie; iscusinţă. bkeccia, f. pîrhizu, gaură, hăitură, spărtură la unu zidu, la unu gardu; unu felu de marmură ; — far breeda, a face o spărtură, o haita râ la unu zidu, la unu* muru; a îndupleca, persuadea. ■ brenna, f. mîrţoagă, gloabă. breniîzzo, ut. unu felu de haină turcească. bresciAlda, f. femee desfrinată. brettelle, f. pl. bretele. . bretto, a. neroditoru, neproducătoru; sgărcitu, avara, scumpu cumplita; prostu, neroda. breye, di. relieuariu; epistola Papei; doă sferturi dela o notă musieali; registru in care se scrie numele mâdularilorui vreunei classe de persoane; breveta, patentă. breve, a. scurta; micu; facila. br£ve, avv. in scurta, in puţine, vorbe. # brevemEnte, fltu\ în scurtă; in puţina timpu; în sfirşitu. - brevetto, m.brevetu, patentă, diplomă ce se dâ în numele suveranului eaualu guvernului. brkviArio, ro. breviaru, molitvelnicu. brevlaziOne, f. abreviaţiune, scurtare. b&kviloquentb, a. Care vorbeşte în puţine vorbe. BREViLogUENEA, /. laconiemu, vorbire strînsă, laconică. BREViL^guio, im. cu vin tare scurtă. BRKViTÂ, f. scurtare, brevitate. BRE2ZA, f vintu uşure care. aduce recoare, jeHţâ. brezzeggiAke, v. n. a sufla unu vintu uşure. BREZZOLîna, f. vîntişoru, jeliţă. BREZZ&tE»—BRONTOLARE. 123 brezz6ne, m. vintu care sufli cu putere. briachezza, f. beţie; patima beţiei. briAco, a. beata, ameţitu de bânturi spirtoase. brIcca, f. locu riposu şi pustiu. brîcco, m. mâgaru. briccolAre, v. a. a arunca, a asvîrli. bricconAta, f. ştrengârie, blestemăţie, benche-tuire, crailicu, şiretlîcu. bricconcEllo, nu copila şireta, sbardalnicu. bbiccGne, a. e sost. blestemata, craiu, ştrengaru, desfrinatu, berbantu; vicle&nu, şireta. briccoiteckhAre, v. n. a ştrângâri. bbicconerIa, f. ştrengârie, blestamâţie, berbant-licu. brici a, brîciola, f. fân mă, fârimâturâ, bucăţea, părticelele ce cadu din păine cându se taie, sau ce rămânu după ce mânincâ cineva, fărâmiţă. BRico, m. ibricu de cafea. bri£ve, a. scurta. brIga. f. grijă, neplăcere, nelinişte; treabă, afacere ; lucrare, muncă ; ceartă, gilceavâ, dispută, prigonire — darsi briga, a se ingrija, a avea grţjâ, a se osteni. brigadiere, m. brigadiru, general-maioru. brigantAggio, nu brigantagiu, tilhârie, jefuire, hrăpire. brigArte, m. pedestraşu italianu şi franceza in eyulu meziu; tilharu, brigantu; răsvîrtitoru. BRiGAKTino, m. brigantinâ, corabie mică de res-belu cu unu catartu sau doâ; unu felu de corabie de comerciu. bbigAre, v. ». ed a. a goni, a se sili de a dobin-di ceva prin mijlocirea mai multora persoane sau prin vicleşugu; a cere, a căuta C8va, a umbla după ceva cu mare rîvnâ. brigAta, f. societate, adunare ; brigadă. brigatElla, f. societate, companie mică. brigat6re, nu rivnitoru, celu ce rivneşte, goneşte,'umblă ca să dobindească ceva. brighBlla, f, brighela, unu personagiu din comedia italiană. BRioLiA, f. friulu calului, căpeţelele dela friu; — borrert a tutta briglia, a briglia sciolta, a mina calulu in fugă mare. * BrigOso, a. prick>8U, căruia ii place a se certa. brîk, m. brigantinâ, unu felu de navă. BRILLamekto, m. lucire, strălucire, lustru, sclipire. brillaittAbe, tv a. a brilanta, a tăia cu feţe vreo piatră'senmpâ şi pe deasupra şl pe dedesubtu. brillAwte, in. brilantu, dianiantu lucrata cu feţe şi pe deasupra şi pe dedeBubtu; — o. luci-osu, strălucita, brilantu, sclipitoru, sclipiciosu. brillAre, v. n. a luci, a străluci, a tremUia; a juca, a fierbe, a sări, a spuma; a sointeia; — la gioia brillavagU in viso, faţa lui esprima *°atâ bucuria ce o simţea ; — brillare ii rtso, a curaţi orezulu. brIllo, s. m. unu felu de salce; — a. vesela, cu ehefu pentru că a bâutu puţintelu mai rnnltu decătu era obicinuita. brîra, brinAta, f. brumă, promoroacă, btumare. brinAre, v. n. a bruma, a cădea brumă, pro-inoroacâ. . brinatOso, brinOso, a. bnunosu, cu brumă, de brumă. brîncio, plângâciosu. brindAre, v. n. a bea in sănătatea cuiva, a închina in sănătatea cuiva, pentru cineva, a face toasturi. BRÎNDI8I, nu invitaţiune a bea pentru ciueva, in sănătatea Ini, închinare in sănătatea cuiva, toast u. brînzo, m. unu felu de pasere acuaticâ. brio, m. vivacitate, aprindere, vioiciune, sprin-tenie. BRldso, a. vivace, aprinsu, vioiu, sprintenu. brividÎo, nu fiori, înfiorare uşoară. BHiviDO, nu fiori de friguri, de frică sau de vreo altă simţire iute. BRIZZOlAto, a. pestriţa, pestriţată, împestriţata. brizzolatt)ra, f. pestriciune, pestriţai®, impe-striţare. br6cca, f. ibricu, ulcioru, cană, cânâţuiâ. broccArdo, nu unu felu de silogismu; chestiune indoioasă. broccAta, f. lovitură; — la prima broccata, ântâiulu lucru fâcutu. broccAto, nu palisadâ; stofă, materie de mâ-tasâ cusută cu firu de auru sau de arginta. brocchEtta, f. cuişoru, ţintă. BrocchiEre, m. unu felu de pavăză mică. BRtfcco, tn. cuişoru; ţepuşă; semnu ; — dar nel broeco, a nimeri la semnu; — brocco, nodu. brOccolo, nu unu felu de curechiu italianescu; mlâdiţâ, vlâstaru, ceea ce dă o plantă, unu arbore. BRoecdso, a. nodosu, nodurosu. . brOda, f. ciorbă proastă şi rău gătită; apă noroioasă, nomoloasâ. brodAia, f. zeamă de carne amesţecată cu apă; orice felu de zeamă caldă, fără gusta şi . fără putere; cuvintu fără substanţă, fără duhu. BRODAIO, BRODAIUOLO, M. SCriitOTU prostu. brodetto, nu unu felu de supă făcută cu lapte şi cu zaharu; otravă. BRODiGUA, /. zeamă slabă; apă turbure, noroioasă. BRtiDO, m. bulionu, zeamă de «arne şi de alte lucruri ce s'au fiertu in apă; — brodo lungo, zeamă de carne amestecată cu apă ca să nu fie aşa tare. brodol6bo, a. întinata, umpluta, brod6so, a. zemosu; — componimento brodoso, compunere, scriere fără gusta, fără eleganţă. f^ogliAre, v. n. a turbura, a încurca; a unelti, a conspira, a conjura, a face comploturi. br6glio * tu. tumul tu, rescoalâ ; turburare; uneltire vicleană; goană, manevră ce face eineva spre a dobindi unu poBtu; parca, grădină. brolo, m. pometu. BRtatcHi, m. pl. bronchii, cele deâ despărţiri la răsuflătoare in gitu prin care aerulu intră in plămâni. . bronchiâle, BRONCHico, a. bronchialu. BRONCHÎTE, f. bronchitu (boală). br6ncjo, m. mânie. supărare; — tenere, portare broncio, a fi supărata, mâniatu pe cineva. br(3nco, nu haracu; creangă, cracu, trunehiu. bkontolAMento, m, munuurare, murmură, cârtire, bombâire, bombărnire, mormâire, blehâire, brontolAre, v. a. e h. a murmura, a cârti, a 124 BRONTOLiO.—BUBtiLCA. bombai, a bombăni, a mormăi, a se plânge; a blehâi. BRONTOLlo, m. borabâialu, mormâialâ, mormâitu. brontolOne, mf bombâitoru, cârtitoru, murmu. râturu. BRuNZEO, a. de bronzu. BRONZINO, a. bronzuitu, care ara faţa bronzului. BRONZO, m. bronzu ; — i sacri bronz i, clopotele ; — avere un cour di bronzo, a avea o inimă tare, nesimţitoare. BROSMO, m. unu felu de peşte sâratu. BROZZOL^so; a. buburosu, bubosu. BRUCAMAGLIA, f. vermetu, mulţime de vorini. brucâre, v. a; ’a lua frunza, a curâţi de frunză. -BRUCATdRB, m. celu ce ia frunza. brucatGra, f. lucrarea de a lua frunza. , bruciacchjAre, abbkuciauchiAbe, v. a. e prăji. bruciapelo (a), avo.— sparare un'armaabrucia-pelo, a slobozi o armă de focu asupra cuiva foarto de aproape bruciAre, v. a. a arde, a da focu; a pirli., BRUCIĂTA, f. castană prăjită. eruciatAio, m. celu ce vinde castane prăjite. BRuciaticcio, m ceea ce rămâne dintr o substanţă uşoare după ce s'a arau ; mirosu de arsură. bruciAto, a. arsu; rnurgu; — qul sentesi odor di bruciato, aici este unu mirosu de arsură, miroasa a arsu. > . •BRCciO, BRtico, m. unu felu de verwe care se află în rădăcina arboriloru, a plantcloru. bruciolAto, a. mâncatu de vermi, de cari. BBUCIOLENTE, o. arzâtoru, ferbiute. BRUCIOLO, m. verme; unu felu de mâslinu; aşchiile de lemnu ce cadu josu cându se dă cu rîndeaoa. BRUCibRE, m. coacere, fierbere, frigere, usturime, durere arzătoare. BRUCO, m. omida; panglicuţa ce legătorii punu la cărţi pentru a se putea însemna loculu unde a. stătuta cineva cu citirea ; sâracu, tren-ţerosu. brughi^ra, f. pâmîntu, câinpu nelucratu unde crescu burueni. -BRULIcAme, ta. isvorn de apâ fierbinte brulicAre, v. n. a sbărnâi; a mişui, a mişuna. brulichîo. m. sbâmâire, sbârnâiturâ; mişuire. BRUllamente, avo. sărăceşte. BRULLO, cl prostu îmbrăcata, trenţerosu, golu, ' lipsi tu de toate. , BRULGTTO, m. vasu umplu tu cu materii arzâ-toare şi destinatu să aprinzi cu dinsulu corâ-^ biile inemice. bruma, f. earnâ; brumă, ceaţă ; înăciiu . brumAle, a. iemalu, iernaticii, de iarna* brumam . BRUNAzzo, acamu oacheşu, faţa ce bate în negru. > BRUNETTO, a. brunetu, camu oacheşu. brunezza. f. faţă oacheş&i BRUNlMENTO, m. sclivisire, poleire. brunire, v. a. a sciivisi, a polei; a îndrepta. brunitgIO, tn. instrumenta cu care se serveşte cineva la sciivisitu. . BRUN1TORE, m. sclivisitora, polei tor u. bruritOba, f. scliviseală, lustru, poleituri. brOno, w. hainele. negre,, nemeteţulu şi. orice altu lucru cernitu, înnegriţu. care arată întristarea ; faţă neagră, oacheşă; — vestire a bruno, a se cerni, a se îmbrăcă cu haine negre dreptu somnu de jale pentru moartea cuiva , bruno, a. negru, oacheşu, închisu, întunecosn; tristu, mîhnitu, posomoritul smeadu. brunotto, a oacheşu închisu, care bate în negru. ... bkunozzo, a. camu oacheşu, brunetu, smeadu. brusca, •/“. perie. bruscAre, v. a a tăia râmurile cele netrebuincioase ale unui arbore, a lu curaţi. bruschette, f pl. unu jocu copilârescu. bruschetto, a. acrişorii, cam acru. beuhchezza, f. acrimo, asprime; austeritate. bri)sco, m unu felu de plantă; sfârâm&turâ, bucăţea, părticică; unu instrumentu chimr, gicu; — a. acru; aspru, răstitu; straşnicu-austeru bruscolino, «. acrişoru; cam aspru. bruscolo, in. paiu, firicelu de paie, lucru miCu. BRUSTOliARF. v. a. a prăji. brutAle, a. brutalu. dobitocescu, bestialii, inu-jicosu, grosu, necioplitu, peste măsură iute, bueacu. brutalitA, f. brutalitate, bestialitate, dobitocie brutaumFnte, avo. cu brutalitate, dobitoceşte. brutegojAre, v, ». a se dobitoci. bkuto, vi. brută, bestie, bucală, dobitocu; ' omu dobitocitu, improstitu, care n'are nici duhu nici minte şi nu ştie să şi cumpănească pornirile sale. ; . bruttamento , m. minjiae, murdărire, pân-gărire. . * , bruttAre, t>. a. a minji, a murdări, a soi, a întina, a păta, a pângări, a strica, a poci. brutterîa, f. însuşirea de a fi uritu, pocitu, deformu, murdaru , bruttezza, f. uriciune, pocire, pocitură, pocitanie, deformitate, disproporţiune, nepotrivire, cusuru in condiţiunile care făcu frumosulu tisicu şi moralu. , . ( bruttîzia, f. murdărie, pângâriciune, pângărea lâ ; pată, prihană, spurcăciune* minjitura. brOtto, a uritu, pocitu, deformu, despropor-ţionatu, nepotriviţii, necuviiuciosu; murdara, mînjitu, pângâritu, pătata, spurcatu; — s m. urîciune, pocitura, deformitate, cusuru. BRUTTiIka, /. murdărie, pată, spurcăciune. bruzzAglia, f. canalie, prostime; îmbulzeală. brOzzg, brOzzolo, m. crepusculă, amurgulu serei. . Bl)A, f. ziecre copilărească, care însemnează vreo durere mică; cusuru, defectu. buAggine, f> prostie, gogomănie, nerozie., . bCbalo, w. bivolu micu. ti - bubbola. f. pupăză; basnu, minoiune. bubbolAre, v. a, a scoate, a lua vreuna lucru de la cineva prin viclenie, prin înşelăciune; a bombai, a mormăi; a risipi, a cheltui cu nesocotinţă. ; : BUBBOLONE, w* palavragiu, nuncinosu. ■ . bubbone, m. bubonu, gilcâ, tumoru glandularu. BUBBdNico, «. bubonieu, cu buboane. . bubulua, f. unu felu de măsură a pâmintu-riloru. , BteA.^BULLBTTiNO. 1 BtfcA. f. gaură, scorbură, scorburîre, gâunoşi-turâ, gâunoşire, gâunoşealâ, groapă. bucAre, v. a. a găuri, ă găuni. BUi’ÂTO, *». leşie; rufe; — a. găurită, gânnitu, gâunoşitu, gâunosu, scorburitu, scorburosu. buccheko, m. humă der felulu celu mai subţire si eamu roşia; tasu fâcntu dîntr’aceastâ substanţă. boccia , f. scoarţă, coajă de arbore sau de poame. * buccicâta, f. *— ncm ne saper bUccicata, a nu şti nimica*. , buccina, /*. trompetă, trimbiţâ la cei vechi buccinAre, v. a. a trimbiţă, a face cunoscutu unu lucru cu sunetulu trîmbiţei, a publica. KJCCINATORE, m. muşchiulu fâlciloru; acela care face cunoscutu unu lucru ce aru trebui să râmâie taină. f * ' bucci6so, a. cojosu. bucciuolo, eocciu6lo, m. trestie, cotdru, ţeava; îmbucătură, Îmbucare. bUccola, f. zulufu buccOlica, f. bucolică, o poemă pastorală. buccolico, a. bucolica, care se ţine de bucolică. bucefalo, m. bucefalu, ducefalu, nume* ce purtă calulu lui Alecsandru; calu de paradă sau de resbelu ţ mârţoagâ. bucent6bo, bucint6ro, m* bucentauru, unu felu de galeră magnifică în care se punea Dogele de Veneţia cându se cununa cu marea. bucherAme, m. pînzâ de bumbacu. bucheramento. nu gâurire: buciucu, turburare. bucHbbAre, v: ck a găuri, a face una sau mai multe găuri. •. * • bucherAto, a. găuri tu, cu mai multe găuri. bucherAttolo , bucicAttoix) , in. odae foarte mică ’ bucherellAto, a. plinu de găuri. bucina, f. unu felu de plasă, bucinamento, m. şoptire, murmura. . bccinAre, v. a. a şopti, a murmura. buoinatobk, m. celu ce murmură, şopteşte. Btfco, m. gaură, bortă, ochiu, crăpătură, deschidere ; locu ascunsu; — fart un tuco nell'acqua, a voi să facă unu lucru imposibilu, a lucra înzâdaru. BUCQtlNO, m. găuricâ, burtucă. buda (andARE a), a pleca fâr’a se mai întoarce; a muri. budellAme, m. maţele, intestinele. bud£lla, f. budello, m. maţu, intestinu. budri£re, ui. cură de piele de care se atîrnâ sabia. bue, m. bou; capu de bou, nătărău. buessa, f. vaca; femee proastă, nătângă. BtiFALO, in. bivolu; piele de bivolu. BUFERA, f. vijâlie, furtună, ploae mare şi repede însoţită de vîntu şi de neaoâ. BTÎFFA, f. fleacu, secătură, lucru de nimicu; — quel che vien di ruffa iiiraffa se ne va dt buffa in baffa, averea ce o câştigă cineva prin mijloace nedrepte, se prăpădeşte cu mare facili* tate ; -- buffa, vizieră, cozorocu. bupfAre, v. a. a flecari, a spune fleacuri, fă* fâluge. ' . buffAta, f. o unflare repede a viatului, a fumului care nu ţine multă vreme; râgâiturâ. buffebîa, f. bufonerie, caraghioslicu; fâfâlugâ. buffettAre, v. n. a râgâi. bi)ffo, m. suflare; bufonu, caraghiosu. BUFFonAre, v. n. a bufonâri, a face pe bufonu, a face pe alţii să ridâ. . . buffonâta, /. faptă de bufonu, poznă, mâscârie. buffone, m. bufonu» caraghiosu, mascara; măscărici u. • ,i . ,> buffoneggiAre, v. n. a bufonâri, . a face pe bufonu. BUFF05ESC0, a. caraghiosu, mâscâricioau, glumeţu, posuaţu ; fără gustu ; obraznicu. BtiFOLA, BtFALA, /* bivoliţă. bufone, m. broască răioasâ. buoîa» f. minciună, neadevâru; unu felu de sfeş-nicu micu de purtatu în mână. bugiArdo, a. mincinosu; falsu, neadevâratu. BUGiAre, v. a. a găuri, a sfredeli. bugigAttolo, m. găuricâ; odae foarte mică; colţu. BtiGio, m. gaură, bortă. buglla, f. gîlceavâ, ceartă intre mai multe persoane. buglione, m bulionu, zeamă.* buglossa, f. limba boului (plantă) biîgna, f. orice margine san buză scoasă ma afară la o zidire spre ornamenta. . BtfGNO, m. uleiu, coşniţă de albine. BtiGNOLO, m. coşu, panieru. buon6ne, m crăngu, leasă, tuflşu. • BUQRAne, f. pânză groasă şi întărită cu gumi pe care o punu croitorii ca unu felu de câ-p uşealâ la straie; pînzâ încleietâ. Btfio, tk. obscuritate, intimericu, întunecime; a. obscura, Intunecosu; închisu, mai puţinar viu; cu anevoe ie înţelesu, care nu se pricepe cu facilitate; necunoscuta, ascunsu; — fa' tempo buio, tini pulu este închisu, posomorita ; — farsi buio, a se întuneca, a se înnopta. BUIORE, m. întunecime, obscuritate. bulbifOrme, m. în formă de bulbu, de ceapă. bi)lbo, ni. bulbu, ceapă, rădăcină în formă de ceapă. bulbOso, a. bulbosu. - bulesia, f. încheietura ce se află in şoldu, mai 8U8U de pulpă la piciorulu calului. bulgaro, teletinu. bulicAme, m. isvora de apă termală. BULicAMENTO, m. clocotire, clocotu. rulicAre, v. ». a fierbe, a clocoti; ă se mişca înceta. ' buuchio, »i. smogotu micu, murmură. bulimia, f. foame foarte mare, boală în care bolnavulu mânîncâ multu fâria se putea 6ătura; gloată, hnbulzealâ. BULiMO, n». leşinu de foame; friguri porceşti. bulin Are, v. a. a săpa in metalu cu dalta, cu scoaba sau cu priboiulu. BULîno, m. daltă, scoabă, priboiu cu care se sapă în metalu; chipulu de a săpa ceva in metiiiu. . , BULLA, f. globuleţu de metalu co purtau atîrnatu de gîtu junii nobili ai Romaniloru vechi. BULLETTA, f. biletu de loterie; răvaşu, râvâşelu. BULLETTîno, m. buletinu, scriere mica. înştiinţare mică; culegere de acte sau de legi ; partea unui ziaru care coprinde ştirile oficiale; peticu. Digitized by Google 126 buonAccio. -buzz6ne. buonâocio, «. blânda, simplu, bunu Incâtu sâ ajungă sâ fie slăbiciune. BUONAcedRDO, arpicordo, m. claviru. buonaxAno, m. bacşişu. BUONAMKNTE, avv. cu bună credinţă, cu simplicitate, cu bunătate, fără complimente ; siguru. buondAto, avv. multu, cu abundanţâ. buondî, m. bună zioa! buongustAio, m. omu cu bunu gustu, inţelegâ-toru. buongGsto, m. bunu gustu, eleganţă ; facultatea de a simţi, de a deosebi frumuseţile şi defectele ce se află in producţiunile spiritului sau ale arteloru. buono, tu. binele, foloeulu; virtutea; omu bunu. Orice lucru care este bunu; — ii buono delV etă, tinereţe!© * — buon per lor o cKerano partite, bine au nimerito de s'au dusu; — colle buone, cu maniere blânde, plăcute; — fare di buono, a acorda, a îngădui; a lucra seriosu; a nu glumi. BUONO, a. bunu, perfecta; dreptu, virtuosu; blânda, dulce plâcutu; capabila, iscusita; fo-lositoru; potnvitu, cuviinciosu; simplu, cu bună credinţă ; nobilu ; favorabila, priinciosu ; îngăduitorii, îndurâtoru, misericordiosu, milo-stivu; astâmpărata, aseultătoru, supusa; — a buon mercato, eftinu; — buon pro ti faccta, cu sănătate. buon6ra, avv. de vreme, timpuriu. BUONTEMFO, avv. de dimineaţă; — s. m. petrecere, mâncare şi băutură peste măsură; darsi buontempo, a nu se ocupa cu nimicu, a trăi, a petrece in desfătări, In desfrinâri. BUONTEMPONE, m. ouiu care petrece în veselii fârVse ocupa cu nimicu. BUONUtiMO, m. inspectoru, privighietoru, ingriji-toru. BUONVlftCHio, m. nalbă mare (o plantă.) BURATtAre, v. a. a cerne făina spre a o deosebi de târiţe BURATTELLO, W4. sită. burattinAio, vi. celu ce pune în mişcare marionetele burattinAta, f. măscărie. burattIno, m. marionetă, păpuşă; pitaru. burAtto, m. sită; ţeseturâ de piru de calu sau de mâtasâ spre a face site, strecurători s. c. 1.; astaru. BURhAnza, f. ambiţiune, fălire, trufie. burbarziîso, a. ambiţiosu, mândru, trufaşu. berbera, f. virteju cu care se rădică greutăţi. b&rbeko, a. austera; aspru, straşnicu. BtiRCHiA, f. bUrchio, Vi. unu felu de barcă. BURCHiELLEâCO, a. după stilulu lui Burchiello. BttRB, m. cornulu plugului. burella, f. unu felu de închisoare. burgraviAto, vi. burgraviatu. burgrAvio, m. burgrafu. buriAno, ta. unu felu de vinu. BtfRLA, f. glumă, posnâ, batjocură, şagă, festă. burlAke, v. a. a glumi, a batjocuri; — v. n. a se juca; — burlarsi, a şi bate jocu, a ride de cineva sau de ceva; a nesocoti, a lua in rîsu, a despreţui. burlatore. vi. batjocuritoru. pâcâlitoru. burlesc A mente, avv. într’unu chipu glumeţu. burlesco, a. burlescu. glumeţu, ciudatu, pocitu. bukletta, f. posnâ, farsă, măscărie, festă. • burlevole, a. măscăriciosu; glumeţu. burlane, m. posnaşu; batjocuritoru. buro, m. biurou, canţelarie, cantoră. burocrAtico, a. burocraticu. BUROCRAziA, f. burocraţie. rurrAio, m. untaru, celu ce vinde untu. burbAbca, /. furtună, volvură, vintoaicâ; turbu-rare, nelinişte; nenorocire, pericolu. burrasc6so, ei. furtunosu ; turburata; întâritatu, amerinţâtoru. BURRO, VI. untu. burrone, vi. prăpastie, ripâ. busbaccAke, v. a. a înşela. busbaccherîa, f. înşelăciune, şiretlicu. busbâcco, vi. înşelâtoru, amâgitoru. bCsca, f. căutare, umblare, lucrare de a umbla după ceva, de a căuta ceva; — andare in buşeaj a umbla după ceva; a căuta. bubcacchiAre, v. a. a procura, a agonisi. buscAre, v. a. a agonisi, a- dobîndi; a jefui. buscatore, ml agonisitoru. bikch£tte (giuocar alle), a trage sorţi cu fire de paie de deosebită lungime. BUSticcHiA, f. BUSECCHio, m. maţe, măruntaie, cele dinlăuntru ale dobitoaceloru. BUSîlli, busîllis, vi. mare dificultate. BUSO, a. găurită; — s. m. gaură. BU86ne, m. unu felu de instrumenta de musicâ. bOssa, f. osteneală, întristare; — bus&e, bătăi. bussamento, tu. batere la poartă. bussAre, v. a. a bate la poartă. bussAta, /'. batere la poartă; râstrişte; fapta de a cere bani cuiva. bussat6re, vi. celu ce bate la uşă. Btisso, tu. simeiru, merişoru; sgomotu. bCssola, f. busolă, compasu ; unu felu de scaunu închisu şi ucoperitu care se poartă de doi oameni. BtiSTA, f. tocu, cutie. BUSTiNO, vi. peptaru, corsetu. bCsto, vi. bustu, statue care înfăţişează capulu şi partea cea de susu a corpului; peptu; cor-feetu, peptaru. butîrro, btîrro, m. untu. butirr6so, a. untosu. BUTtAre, v. a. a arunca, a asvîrli cu mâna; a scoate, a da afară, a vărsa; — il tevipo si butta a buono, a freddo, vomu avea timpu frumosu, vomu avea frigu. buttArga, buttAgara, buttAgra, f. icre. butterâto, a. ciupitu de vârsatu. BtiTTERO, vi. ciupitură de vîrsatu; ingrijitoru de cai. BUZZIcAre, v. n. a se mişca încetinelu; a murmura. buzzichello, m sgomotu foarte uşoru, care nu răsună, murmură. Btizzo, m. pântece, foaie. buzz6ne, ta. bortosu, cu burtă mare Digitized by Google c C, iw. ce, litera C cAbala, /. cabala, tradiţiune, esplicaţiune Jni-sticâ si alegorică a Bibliei; filosofia iudeiloru; neî^ţeleau, intriga. CABALifeTA,?». cabalistu ; intrigantu. cabalîsTico, a. cabalistica, de cabala. 1 •"abOTAggio, tn. cabotagiu, ţârnmritu, naviga-ţiune prelângâ marginea apei, din portu în portu. cacaiuola, f. urdinare. cacAo, m. cacao, unu felu de bobu din cafo se face ciocolata. J cacAre, v. n. a se caca, a şi deşerta pântecele. cacasenno. tn. omu care îşi a luata urtu aem de seriositate, de gravitate ecsagerată, de înţelepciune. cacastecchi, m. avaru, sgircitu, scumpa cam-plitu. cacâta, f. deşertarea uântccelui, eşite afară, câcare ; câeâturâ ; neismitrre la o întreprindere. cacatGio, tn. eşitoare, umblătoare, budâ. cacatoke, m. câcâtoru, câcâciosu. cacatCra, f. câeâturâ, câcare; câcatu, câcârelu, câcâreazâ, feşteliturâ, scârnăvie de muşte. cacazibetto, tn. împoţoţonatu, imbrâcatu, or-natu, împodobiţii, gâtitu ca o păpuşă. cAcca, f. câcatu, escrementu, scimâ. a caccAo, tn. cacao. cacchiatella, f. unu felu de pâine foarte mică. cAcchio, tn. muguru, vlâstaru de viţă. cacchi6ne, tn. insectulu din care se formează albina. cAccia, f. vînâtoare, goană; vinatu ; locu de vi-nâtoare; — andare alia caccia, a merge lâ vinatu ; — dar la caccia ad una nate, a se lua după o navă spre a o prinde sau spre a vedea ce navă este. cacciagione, f. vinatu. cacciamento, m. vînare; isgonire, alungare, es-pulsiune; scoatere afara, oropsire, duauire. cacciaji6sche, m. apărătoare de muşte. cacciAre, y. a. a goni, a se lua după cirieva sau după ceva, a persecuta; a isgoni, a da afară; a scoate, a scoate afară; a băga, a viri; — *?. n. a vina; — cacciarsi, a se viri, a intra cu silă; — cacciare un doine st ico, a da ^nimuiu unui serritoru, a lu depărta. ucciAţa, f. isgonire, alungare, eBpulsiune; — cacciata di sangue, lăsare de sânge. ^ r*®biciu, cuiu de feru care ser-pa^TL4 8Coate altu cuiu de feru sau de lemnu. fpi 1?RE* m* Tînâtoni > iegheru, vînâtom, unu iu de soldaţi uşom înarmaţi; — cacciatrice, vînâtoreasâ; — cacciatora, unu felu de liainâ scurtă de Vînâtori. * CAmtr, tn. caciu, substanţă murgă, închiegatâ şi 8trîngâtoare la gustu, ce se face dintr'unn arbore din India. cAccole, f. pl. uldoare ce se face la ochi. caccol6so, a. uldurosu. cacuerello, tn. balega unoni animale precumii a oiloru, a capreloru, a şoariciloru S. c. 1. CACHtssiA, f. cachecsie, sfîrşenie a corpului în oarecare boale. CAt'HETTico, a. cachecticu. cachINno, tn. rişti mare. CACMiRi, tn. unu licuoru spirtosu. caciaiuolo, tn. brinzara. cAcio, tn. caşu, briază, dâşcavalu. cacofonîa, f. cacofonie. întâlnire a silabelorti dându unu sunetu neplăcuta. (’ACOGRAFiA, f. cacografie, ortografie greşită. cacograflzzAre, v. n. a face erori de ortografie. cacologîa, f. cacologie, vorbire viţioasâ, greşită. cac6logo, tn. cacologii, celu ce vorbeşte rău, în contra sistemei gramaticale. Cacotrofîa, f. cacotrofie, nutrimentu bolttâvkiosu, pricinuitora de boală. ■ ' cacume, tn. vîrfu, opcinâ, ciclâu. cadaPno, pr. fiecare, fieşcare. cadAvere, vi. cadavru, leşu, corpu mortu, stârbu, mortăciune. cadaverico, a. cadavricu, leşosu, care se ţine de cadavru, de leşu, de corpu mortu. cadenţe, o. care cade, câzindu; — etă cadenţe, bâtrineţe; — anno cadenţe, anula care este aproape de a se termina. cadenza, f. cadenţă, tactu; mişcare potrivită a pasului; pausâ. cădere, v. n. a cădea; a peri, a se prăpădi; a nu isbuti; a pierde creditulu; a înceta; a atîrna, a fi lâsatu ; — oadere in disnso* a eşi din obiceiu; — cădere tn disgratia, a cădea în urgie; — cădere da Scilla in Cariddi, voindu să scape de unu râu, a cădea într’al-tulu ; — cader dalie nuvole, a se mira foarte; — e una cosa c/«e cade sotto % setisi, este ana lucru învederatu. cadetto, m. celu mai micu, celu mai june; — s. m. june voluntara in armată, eudetm; erî* cine este in preparaţiune de miliţiâ. cad^vole, o. slaba, trecâtoru, caducu. CADl, tn. eadiu, judecâtoru la Turci. cadimento, vi. cădere, fapta de a cădea. cAdmia, f. ocsidu de zinca, cobai tu, cadmiu. CADUCtio, m. cadueeu, băţu pe care puntu \uh Digitized by Google 128 caducitA. —cAlco. pletiţi doi şerpi şi pe care poeţii lu dau lui Mercuru. CUDUCITÂ, f. caducitate, slâbâciune, bâtrîneţâ; fragilitate, facilitate de a câdea. CADUCO, m. cad ucu, slabu, trecâtoru ; bâtrinu ; — mal caduco, epilepsie; — legato cadtico, le-gatu care nu s'a adusu la îndeplinire; — Caduco, se zice şi de oarecare părţi care la mai multe plante cadu curindu. CADUTA, f. cădere; greşeală ; nenorocire, catastrofă, urgie, dărîmare ; scoborire; neisbutire, neisbândâ. CAFFfc, m. cafea; cafenea; arborele care face cafeaoa. caffeista, w. acela căruia îi place să bea cafea. caffettAko, in. caft&nu, haină turcească de deosebire., CAFFETTIERA, f. cafetaru, ibricu de cafea caffettiere, m. cafegiu. , cAffo, m. numâru dispăru, fără soţu; — pari e cajfo, cu soţu orî fără soţu (unu felu de jocu). cagionamento, i». pricinuire, causare, cagionAre, r. a. a pricinui, a fi pricină, a produce ; a imputa, a învinovăţi, a calomnia. cagionat6re, m. pricinuitoru. cagione, f. causă, pricină, motivu, indemnu; pretecstu, pricinuire deşartă; vină; ocasiune, prileju; indisposiţiune, zaiflicu. cagioneVOLE, a. bolnâviciosu, debilu. cagi^iArb, v. ». a se închiega, a se prinde ; a avea lipsă de curagiu, a se înfricoşa. cAgna, /. căţea. CAGNÂccio, m. câine mare şi prostu. cagkeggiâre, v. fi. a fi aspru, crudelu; a ame-rinţa, cagnkscamente, flt’i), chiorişu, ;urîtu, mâniosu, cu deepreţu, cu mânie ; câineşte. cagnesco, a. căinescu, de câine; aspra, mâniosu, turbatu ; — goarda r uno in cagnesco, a se uita ia cineva chiorişu, cu dcspreţu, cu mâirie. cagnolîno, m. câţelu, câine rnicu. cagnOtto, m. bâtăuşu; slugă, partisanu; — cagnotto di corte, favorita. caicco, m. caicu, luntre, barcă alăturată la o navă. , cajhacAn, w. caimacamu, locotenentu alu marelui veziru sau alu altei autorităţi innalte. cajeAnk, m. cai mânu, unu felu de crocodilu. CAÎNA, f. loculu iadului, care după ficţiunea poetului Dante este reservatu pentru cei trădători. , căla, f. şina de mare, calabrgnk, m bondaru (insectu). calafatAke, calefatAre, v. a. a astupa bortele, crăpăturile de la corăbii cu bucii s. c. L, a calfata. : , . calafAto, calefAto, calafâo, m. calfâtuitoru, celu ce umple, ce astupă crăpăturile naveloru. calamAio* t». călimări; unu felu de peşte. CAţţAME^TO» m. scoborire; scădere, micşorare. CALAMiNA, f. ocaidu de zincu nativu, ealamină. calamistro, in. feru de frizatu. calamita, f. magnetu; ipmjnagneticu; atracţiune. calamitâ, f. calamitate, nefericire mare, mai alesu când u atinge pe mai mulţi. , • CAiiAJţixiRE, v, a. a magnetisi, a freca cu magnetu. calamit6so, a. calamitosu, nenoroci tu, triştii. câlamo, in. trestie, ţeavâ, fiueru; pană. calandra, f. unu felu de ciocârlanu. calandrone, m. unu felu de flautu. calAnte, a. 8câzîndu, care scade, se împuţinează. calAppio, m. cursă, laţu. calAke, v. a. a scobori, a lăsa, a pleca in josu; — calarsi, a se scobori, a se pogon, a se da josu ; — calare, v. n. a scădea, a slăbi, a se micşora, a se împuţina; — calarsi ad una cosa, a se pleca, a se îndupleca, a se determina, a J hotărî. calascione, colasciOne, in. calascione, unu felu de arfă cu doâ chorde. ca lata. f. scoborire; scoborişu. calatrava, in. calatrava, nume de unu ordina militam în Spania. cAlca. f. înghesuială, înghesuire, îmbulzeală. călcările, a. care se poate călca, apăsa. înghesui. calcagnAre, v. n. a fugi, a merge in fugă mare. calcagnîno, m. câlcâiulu unei ciaine, unui pan-tofu. . CALcAgno, m. câlcâiulu piciorului. calcamEnto, m. călcare, apăsare, înghesuire. calcAre, v. a. a călca, a apăsa; a strînge, a îndesa, a înghesui, a îmbulzi; a oprime, â asupri. CalcAreo, a. calcaru, vârosu. Calcatamenţe, am. cu gloata, cu grămada. CALCAT61A, f. instmmentu pentm a călca pâ-lâriile, CALCATORE, m. câlcâtoru. CALCATtRA, f. câlcăturâ, presiune. cAlce, /*. calce, varu; stratuju puştei. calcedonio, CALCiDONio, m. unu felu de agatu de o coloare ca laptele şi plinu oarecumu de nori. Calcese, m. podicelu împrejurulu catarteloru pe aproape de virfu pentru ca să privească de acolo departe pe mare. calcestri)zzo, m. cementu. CALcetto, in uhu felu de pantofi sau papuci. calcina, f. calce, varu cu nisipu, . calcinAccio, in. molozu, dărâmături de lucruri făcute de varu sau de ghipşu; unu felu cfe boală. calcinâbile, a. calcinabiiu, care se poate transforma in varu nestinsu. calcinare, v. a. a calcina, a transforma, a preface iu varu nestinsu. , calcinatorio, o. calciuatoru, care serveşte pentru a calcina; — for no calcinatorio, vârniţâ. CALCINAZIONE, f. calcinare, transformarea in varu nestinsu prin acţiunea focului ; ocsid&ţiune. cAlcio, m. lovitură cu piciorulu; dâtătura calului cu picioarele .d’ înuârâtu ; stratulu puştei; unu felu de jocu la Florenţa; unu metalu. calcîti, m. pl. sufiatu de aramă calcinatu. calcitrAke, v. n. a da din picioare, a da in-dârâtu; a resiste, a se opune, a nu se supune. CALCITRAZIONE, f darea cu picioarele; resistere, resistinţâ, împiotivire, nesupunere. calcitroso, a care dă cu picioarele, care dă indârâtu; nesupusu, împrotivitoru, neastîm-pâratu. , CÂLt'O, m. trăsătură, urmă uşoară a unui desemnu care sa călcatu după altu desemnu ; o monedă vechie grecească. Digitized by Google CALOOGRAFÎA.—(ALl'NNIA. 129 CALCOGRAFiA, f. calcografie, artea de a sapa în arama sau în vreunii altu metalu. calcografo, im. calcografu. OALCOLÂBILE, a. calculabilu, caro si* p^ate calcula. calcolaiitOlo, m. ţesătorii, pînzani. i'ALCOlAre. v. a. a calcula, a socoti ; a considera. a lua în băgare de seamă, a chipzui. cALCOLAToRE, im. calculatoru, socotitorii. CALCOLAZIONE. f. calculaţiune. socoteală. CALCOLE, f. pl. vătalele la răsboiulii ţesătorului. cALCOLO, im. calculu. calculare, socoteală ; piatră, materie nâsipoasâ care se formează în ca-nalulu udului si se aşează pe fundulu vasului in care se ţine udulu. i’ALCOLOSO, a. care are înclinare cu boala de piatră. CALDA, f. pleuresie. CALdAia, f. cablare, tingire. «’ALDAMENTE, aer. cu căldură, cu înfocare, cu mare afecţiune, cu fierbinţeală, cu vioiciune, cu rivnă mare. CALDÂNA, f. căldură ; pleuresie. CALDAnO, CALDANÎNO, m. unu felu de lliangalu. caldAra, f. căldare. caldarrostAro. im. celu ce coace castane în focu, celu ce vinde castane prăjite. caldarrOsto, im. castane prăjite. OALDEGGIÂRE, r. a. a favoriza, a protege. CALDERAlO, m. câldâraru. CALDERUGIO, CARDELLO, IM. stigleţll (pasere). calderone, im. căldare mare. calderuola, f. căldare mică. CALDEZZA, f. căldură, caloare; fierbinţeală. in-fociire, dragoste, amoru, afecţiune. (’Aldo, im. căldură, caloare; rivnă; poftă ; vioiciune, aprindere; — a. caldu, căldurosu; vioiu, deşteptu ; afectuosu, înfocaţii ; amorezaţi!, aplecatu spre amoru. căldură, /*. căldură mare peste măsură, CALEFACrtNTE, a. încălzitoru. CALEFAZIONE, f. încălzire, căldură pricinuita prin lucrarea focului. caleiDoscbpio, im. caleidoscopu. calendArio, im. calendaru. calende, f. pl. prima zi a lunei la Romani, calende ; soroculu femeiloru. calepîno, im. calepinu, lecsiconu. dicţionarn. cale re, v. impers. a păsa. calesse, im. călească. calestro, im. pământii petrosu şi noroditom. i alia, f. pilitură de aurii. câlibe, im. oţelu. calibrăre, v. a. a da unui corpu o dimensiune determinată; a măsura lărgimea, mărimea bortei unui tunu. cALiBBO, im. calibru, borta din lâuntru a unei ţevie ; dimensiunea comparabilă între diame-trulu tubului unei arme de focu şi diame-trulu projectilei. câlice, im. calice, potiru, vasulu în care se ia cuminecătura; calisulu, paharul ii care invâlue dinafară corola floriioru; paharu in genere ; băutură ; — ingoiare il calice fino alia feccia, a suferi o nenorocire, o durere mare şi crudă; a înghiţi noduri. GALiciiTTO, im. bobocu de floare, pâhârelu. CALiciNO, a. de calisu, cu calisu. calico, im. calicotu. unu felu dc pînzâ subţire. CALIDITÂ. f. căldură, caloare. CÂL1DO. a. caldu. căldurosu. califfato.im. cnlifatu. demnitatea califului. calîffo, im. califu. unu felu de suveranii la Ma-hometani care avea putere spirituală si lumească. caligârk, v. n. a fi intunecosii. <'ALIGINE. f. întunecare, intunerecu. ceaţă ; întunecarea vederii. caliginoso, a. întuneeosu. negurosu. ceţosu. cAlla, CALLÂ1A, f. pîrleazu, gaură ce se face printr'unu gardu ; cataractă. CALLA1UOLA, f. săculeţu, unu • felu de mreaja care serveşte a prinde epuri de casă prin ajutorulu nevestuicei. CALlArk. vi. potecuţă. potecă. CÂLLE. im. e /’. cale. drumu. CALLID1TÂ, f. indemînare. iscusinţă, fineţă. viclenie. cAllido, a. vicleanu, finu. îndeminaticu. CALLIGRAFÎA, /’. caligrafie, scriere frumoasă. CALLÎGRAFO, m. caligrafii, l ALUSTA, vi. doftorii de negi. de bătături. cAllo, vi. negu. bătătură ; lipirea naturală care împreună părţile unui osu frăntu ; fa re il callo, a se deprinde, a se obicînui. CALLOSITA, /’. întărire, învirtoşare. bătătură ; creştere de carne tare şi moartă pe marginea unei răni. cALLoso, a. negosu, nogelosu. întâritu. invărto-satu. bătutu. bătătoritu, calosu. ' CALMA. f. linişte, pace, odihnă; pâclâ. calmante. agg. e s. vi. alinătoru, potolitoru de durere, ustoitoriu, mulcomitoru. calmAke. d. a. a potoli, a alina, a îmblânzi, a linişti, a astimpâra, a ostoi, a mulcomi. câlmo, im. stilpare, vlâstaru. calo, tn. scoborire ; scădere, împuţinare, micşorare ; seâzâmintu, lipsă de preţu. calomelAno, tn. ealomelu, protocloruru de mer-curiu, mercuriu dulce. caloke, tn caloare, căldură; amoru fierbinte; activitate, vioiciune, aprindere, rivnă, fierbinţeală, înfocare. <'ALorico. tn, caloricii, prineipiuln câldurei. calorifero, a. caloriferii, calorifieu, aducătorii sau producătorii de căldură. calorifică re, v. a. a produce căldură. CALORIMETRO, vi. calorimctru, instrumentu spre a măsura caloriculu specificii alu corpuriloru. caloroso, a. caldu. căldurosu. pricinuitorii de căldură. caloscio, a. moale, slabii. CALOTTA, f. fesu. câeiuliţâ mică care acopere numai vîrfulu capului; ţesta capului. ' CALPESTAMENT0, îi*, fapta de a călca în picioare. calpkstArk, v. a. a călca în picioare, a hâbuci. calpestAta, f. drumu umblata, bătutu. CALPESTATiiRE, im. cclu ce calcă în picioare. CALPESTio, im. sunctulu ce facil picioarele oarne-niloru sau animaleloru care umblă. CALTERIRE, v. a. â sgâriea. ^ CALTERlTURA, f. sgârieturâ. sgâriere. ^ ^ CAJ.tiGINE, m. pufu, fulgi de paseri mici ; pîruin ram şi moale care esc mai nainte de a creşti* barba. OALUNNIA, f. ealuninie, defaimâ, hulă. năpaste. 9 140 căli; nniamento.- camkviu. cali'NNIAMENTO. m. calumniare. defăimare. huliri-, i alt nniAke, r. a. a cnlumnin. a defăima. a huli. a cleveti, a jigni onoarea cuiva prin imputări false, mincinoase. (ALUNNJAt6re, vi. calomniatorii, lmlitoru. de-fâimâtoru, vartitoru, elevetitoru. calunnioso , a. calumniosu. liulit*»ru. defăima toni. <'alura. /. căldura. i.'AlOria, /'. orice nutrimintu care ingrată pă-mîntulu şi lu face mai roditorii, i ALVÂRE, a. e ti. a face să devie chelii, pleşuvii ; a cheli, â pleşuvi. calvArio, tu. (lealii, colnicu. măgură unde s'a împlântaţii o cruce spre a închipui Cnlvaria. caevezza, /. pleşuvie. chelie. (’ALVINISMO, in. calvinismu. secta lui Calvinii ; învăţăturile lui Calvinii. CALVJNisTA. in. culvinistii, diu secta lui Calvinii. OALVÎZIE. f. chelie, pleşuvie, «’Alvo, o. chelu, pleşuvii, cheliţii, pleşuvitn. < alza, /. ciorapii. c’ALZAlUOLQ, in. făcătorii sau vinzâtoru de ciorapi. CALZAMENTO, in. orice felu de încălţăminte. OALZÂRK. v. a. a încă Iţa, a pune încălţăminte, a purta încălţăminte; — ragioni catzanti. argumente eficaci, potrivite (’ALZÂRE, vi. unu felu de botine cu tureci lungi. cALZÂto, «. incâlţatu ; îmbrăcaţii. CATiZATOIA, f. CALZATOIO. ni. cura. osu de incâl-ţatu, iustriunentu spre a se incâlţa cineva mai lesne. calzatuka, /'. iiicâlţăturâ. incâlţâmintu. încălţare. (’ALZETTA, f. ciorapii fimi de niâtasâ. s. c. 1. calzIno, m. unu felu de ciorapi scurţi. calzolaio, in. cismaru, pantofarii, papueaiu. ( ALZOLERÎA, cismârie. pantofărie. papueârie. ( ALZONCÎNO, m. nădragi ; ismeiie c’ALZONi, in. nădragi, pantaloane. camAglio, vi. zală. cămaşă de zele ('AMALEdNTE, m. cameleonii, unu felu de şopirlâ despre care se zice ca isi schimbă faţa după lucrurile de care se apropie , onm nestatornicii. CAMAMlLEA. (’AMomîlla, f. muşeţelu, romoniţâ. CAMANGIÂRE, m. legumii, zarzavatu ; bucate. CAMAULINGÂTO, CAMEKLINGÂTO. in. Calimrlillgatli. demnitatea de camerlingu CAMARLÎNGO, lamerlîngo, in. camerlingu, vistierii Lu unei comunităţi ; preşedinte camerei apostolice. CAMATO, ni. bâţu, varga, joardâ, nuea. smucea < AMRELLbTTO, in. camelotu. unu felu de materie de piru de capră şi de matasă. CAMBlĂRiLE. a. schimbăciosu, schiinbătoru. CAMBIALE, f. poliţă, zapisu. . CvVMBIAMENTO, ni. schimbare, prefacere. CAMBIAMONETE. 1)1. zarafu. cambiAre, v. ci. a scliimba, a face schimbu, a permuta ; a preface ; a răsplăti; cambiarsi, a se schimba, a se preface. cambiârio. a. de schimbu, mercantilii, comercialii. cambiatore. m. celu ce schimbă ; zarafu. « ambiavalOte, m. zarafu. cAmbio, in. schimbu, permutare ; răsplată ; zara- I îiicu: câştigu. dobindâ, camătă ce se ia din | banii care se dau eu împrumutare după cur- t suin pieţii ; agii», başiilu ce ia banchierulu pentru poliţele ce trage ; leftera di cambia. poliţă : — dare a cainbio. a da la dobindâ ; - in cainbio. in locu de. cam Bl sta, m. cehi ce dă sau ia la dobindâ. cambra IA. f. unu f'du de pinzâ foarte subţire. camelia. /‘ camelia, o floare. CÂMERA, f. cameră, odae. casă, ietacu ; adunare legislativ», adunare r< presentativâ. obştească adunare; - camera dei conţi, curte înaltă întocmită spre a cerceta totu ce are înclinare cu finanţele şi cu veniturile publice, curtea con t urii or u. CAMERALE, a. cameralu. CAMERÂRIO, m. câmnruşu, camarieru, cameraiu. camerAta. /'. tovărăşie ; — m camaradu. tovarăşii, soţu. amicii, companionii, colegu. cameriera, f. cameristă, camerieră, servă însărcinată cu îngrijirea casei, mai cu seamă a câmârei. cameriere, m. camerierii, câmăraşu. CAMKRîno, in. odăiţă, cabină. camerista, f. cameristă, cameriera unei prinţese. camerlingu. vi. camerlingu. câmice. in. vestmiiitu bisericescu de pinzâ alba care este lungii pînâ la eâlcâiu, stiharu. camrta, f. cămaşă CAMICIOLA, CA MICI LOLA. f. vestă CAMiNO. m. câiuinu. loculu unde se face focii într’ o casă : privazulu, partea căminului care se prelungeşte in odae ; urloiu, coşu. CAMMELLiKKE. in. camîlaru. cehi ce mână cămilele. • cammello, in cămilă. cammellotto, in. camelotu cammeo, in. piatră preţioasă cu mai multe coloare şi sepata în relicvu. camminAke. r. n a merge, a umbla; a înainta: a calatori ; a se grăbi ; — camminare a passi da gigante. a înainta foarte repede ; --cainntitiare salte ontic di taluno, a se lua după cineva, a călca in urmele sale. camminata, f sala ; umblare, preumblare, plimbare ; mersii. umhletu, drumu, călătorie camminaiork, in. umblătorii, celu ce umblă. cammino. in. cale. drumu : umblare, umbletu. CAMOlÂKix». in. unu felu de camelotu. camomîlla. f. muşeţelu, caniomilâ. CA3I0RRA. unu felu de tovărăşie la Neapoli. camorrîsta, in. camoristu, membru sau par-tisami alu societăţii care se munoşte Camorra. CAMOSciÂKK. v. a. a argâsi pieile de capră | neagra. ! CAMâscio, ni. capră neagră, capră selbatică; I piele de capră neagră. campagna, /. ţară, câmpie; holdele, grânele; I campanie, resbelu, operaţiiine militară; tim-puiile in care mai de multe ori se face res-j belul.i ; — entrarc in campana. a începe resbelulu ; — pezzi da campagna, tunuri uşoare care se potu purta in resbelu ; — campagna i asa, câmpie întinsă care n’are nici dealuri, nici păduri, nici ape. ( ampagm olo, a. e $. ţârânescu. (âranu. campăio, vi. păzitoru de câmpu. , Digitized by Google CAMPALE—CAN1N0. m campale, ((. câmpenescu; - battaaUa. yiormta campale, bătălie regulata, bătălie eampalâ. cAMPAMENTO, m. scăpare. CAXpAna, f. clopotu; câpacu făcuta in forma clopotului; mai multe lucruri care au această formă; — suonar la campana, a trage clopotulu. CAMPAXAccio, m. clopoţelu ce se atirnâ de gîtnlu viteloiu la păsciune sau in călătorie. CAMPANAceo, a. în formă de clopoţei. campanAro, m. trăgătorii de clopote, clopotaru. campanella, /’. clopoţelii; zurgălău. CAMPANELLO, Ml. clopoţelu. campanile, m. clopotniţă CAMPANULA, f. clopoţelu (unu felu de plantă). cAMPANULAceo, a. se zice despre plantele ce au o corolă monopetalâ in formă de clopoţelu. VAMPAKULÂTO, CAMPANIFORME, ACCAMFANATO, a. in chipulu clopoţeliilui. CAMPÂRE, v. a. a scăpa, a libera, a mântui, a isbâvi; a hrăni; — v. n. a trăi, a scăpa noro-citu dintr’unu pericolu. CAMPEGGiARE, v. a. a tăbărî, a aşeza armia în lagăr u ; a se arăta mai bine. campeggio, m. bâcanu campereccio, a. cămpânescu, câmpeanu camp^stre, campestro, ci. cămpânescu, ţârâ-nescu, campe8tru, câmpeanu; selbatecu. campidoglio, m. Capitolu. campîglia, f. unu felu de raţă selbatecâ. campîo, a. campestru, cămpânescu. CAMPIONE, a. luptătoru, bâtâuşu j apărătoru ; probă, mustră; modclu, isvodu, regulă. câmpo, vi. câmpu, câmpie, arătură, ţarină; spaţiu; lagâru ; câmpu de bâtae ; armie ; fun-clulu sau grundulu unui tablou; — câmpu mnto, chimitiru; — attraverso i campi. dreptu peste câmpu; — câmpu, ocasiune, comoditate. CAMUFFAre, v. a. a îmbrăca tiptilu; a înşela. CAMtfso, a. câmu. canAglia, f. canalie. canagliuîte, vi. canalie, prostime. CANALE, m. canalu ; şanţu, urloiu ; ţeava; strim-toare de mare; mijlocu. cAN4PA, f. cAnape, m. cânepă. CANAPÂIA, f. cânepişte. canapAle, m. frânghie, câpestru. canape, vi. canapea. canapIno, m. pinzâ de cânepă. cAnapo, m. frânghie groasă de cânepă. CANAPtcciA, f. seminţâ de cânepă. canarino, canArio, vi. canaru (pasere). CAnAtâ, f. dojana, mustrare, perdafu, reprensiune. canatterîa, f. mulţime de câni. canattiere, m. ingrijitoru de câni. canavAccio , m. canevasu, pinzâ groasă cu care se ştergu vasele în cuhnie, mobilele, s. c. I. cancELlAbile, a. care se poate şterge. CANCELlam6ntO, m ştergere, ştersurâ. CâncellAre, v. a. a şterge; a aboli, a desfiinţa; a închide cu canghele, cu zăbrele CAXCELLÂta, f. zăbrele, parmaclicu, grilagiu. cancellati5ra, cancellaziOne, f. ştersurâ; desfiinţare, abolire. cancelleresco, a. de canţelarie. CANCet.lerIa, f. canţelarie. CANCELUErAto, m demnitatea de canţehuu. cancellikkk, m. canţelaru. canckllo, m. eangelă. zăbrele, parmaclicu, grilă. canceroso, a. canceroşii, cangrenosu. ‘ cAxchero, iv. caneeru, cangrenă, bubă cangre-noasâ. canchekoso. a cancerosu, cangrenosu. cangrena, f. gangrena, amorţire totală a vreunei părţi a corpului. cancrknAre. v. n. a gangrenisi. a se face gangrena CAXCRENOSO, a. gangrenosu, de natura gan-grenei. cAncro, m. racii de mare; zodia racului; unu felu de bubă care se întinde din ce in ce mai multu; carchinu la arbori. candela, /'. luminare. candei.Abro, m. candelabru, policandru. candellăia, candellAra, f. «eroarea întimpi-nărei Domnului Isusu Christosu, Strâtenia. candelliere, mi. candclicru, candelaru. sfeşnicu. candente, a. dogori tu. aprinsu, îmtierbintatu. cAndi, a. candelu. candidAto, m. candidatu, aspiranta, concurentu candidatura, f. candidatură, starea unui candidatu. CANDIDEZZA, f. albeaţă strălucită; puritate, inocenţă, curăţenia suîletuiui, nevinovăţie, simplicitate, sinceritate. cAndido. a. albu şi sţrâlucitu, candidu, curatu la inimă , sinceru , nevinovatu , neprefăcutu, simplu. CAXDIERO, m. unu felu de băutură. candificAre, r. a. a infiorbinta. candîre, v. a. a zahări; a pune zaharu să se cristalizeze. CANUiTO, a. zahâritu; cristalizatu; — s. m. candelu, zaharu curăţita şi cristalizatu ; poame fierte în zaharu, zaharisite. CANDORE, m. candoare, albeaţă, strălucire ; inocenţă, nevinovăţie, puritate, simplicitate, sinceritate, inimă curată. cAne, m. câne, câine; unu felu de peşte marina ; cucoşulu care ţine cremenea de la o armă de focu; unu instrumentu spre a scoate dinţi; hanu la Tătari. CANISTRA, f. CANESTRO, Wt. COŞU, COŞUleţU, pa-neraşu. canevAccio, m. canevasu. cAnfora, f. canforâ. canforAta, /. plantă care miroasă a canforâ. canforAto, a. canforatu, cu canforâ. CANGIAbile, a. mutabilu, care se poate schimba. cangiamento, vi. mutare, schimbare, prefacere. cangiAnte, a. schimbâtoru, schimbâciosu. cangiAre, v. a. a schimba, a preface. cangiAko, caxgiArro, vi. hangeru. ^ CANiccio, ni. gardu sau gratie de ţeruşi, de nuele. < CAXicoLA, f. caniculă, o constelaţiune. canicolâre, a. canicularu, calificaţiune a zilcloru în care câldnra e cea nr.i; mare. CANELE, Vi, câinoiic. citeţii, poiată, b»cu undo se ţinu câinii ; oda:e. cava murdară, neîngrijită, ) ^ i.ANixa, a. căni seu; aspru, era Iciu turlatJ ; — deuti canini,dln\: căneşti, culţi; — fam c cam na t Digitized by Google 132 CANfZIE —CANZdNA. foame cănească, foame foarte mare ; ™ risn -canina, nsu sardonicii. canizie, canttkzzA, f. pîru albu, Latrinele, cârunteţâ. cAnna, f. trestie; bastonu de trestie ; ţeava ; mai multe lucruri cu o forma lungăreaţă şi cilindrica ; unu felii de măsură sau cotu; — canna da zucchcro. trestie de zaharu. CANNÂCORO, vi. banibucu. trestie de India. CANNAMKLE. f. trestie de zaharu. cannAta, f, lovitura, dâtiturâ cu bastonu. canxklla, /’. trâstiuţu; ţeava mica; scorţişoara; cana, cepulu care serveşte spre a scoate vinu dintr'o bute întoreîndu cheea ce se alia la dinsnlu. cannellAto, a. in faţa scorţişoarei. cannellino, m. unu felu de cofeturi. cannkllo, m. ţeavâ de trestie între doâ noduri; unu instrumentu de chirurgie. cannelloni, m. pl. macaroane. cannkto, m. locu sâditu cu trestie. cannîbalk, m. canibalu, antropofagii, mâncâtoru de carne de omu; omu crudu şi selbatecu. cannocchiăle, m. ochianu. telescopu. oannonamento. m. canonada, slobozire de mai multe tunuri, tunâturâ. cannonArk, r. a. a da, a bate cu tunuri. cannonAta, f. dare de tunu. detunătură. cannoncîno, m. tunu micu; ţeavâ mica; mai multe lucruri ce au forma cilindrica, rotunda si suntu bortite in lâuntru. cannone, m. tunu; ţeavâ; mai multe lucruri cu formâ lungăreaţă şi cilindrica. cannoneggiâre. v. n. a da cu tunuri. cantoniera, f. bortâ pentru a da cu tunuri printr’ insa; canonierâ, şalupa, vasu micu de resbelu. latu la fundu şi inarmatu cu unulu sau mai multe tunuri. cantoniere, m. tunaru, artileristu cannoso, a. plinu de trestii, sâditu cu trestii. cannuccia, /*. trestie de baltâ. cAnoa, f. canotu, unu felu de luntre inicâ. cAnone. m. canonu, regulă, hotârire datâ de vren-nu soboru în pricina disciplinei eclesiastice; o parte din sânta Liturgie; catalogu alu sân-ţilorn ; formula matematicâ; tacsâ, claca, arendâ. canonica, f. casa paroehialâ; casa canoniciloru. canonicAlk, a. canonicaln, de canonicii. canonicamente, avv. canoniceştc, dupâ canoane. caxonicAto,wl canonicatu, demnitatea de canonicii. canonichessa, f. canoniceasâ. canonisâ. canonicitâ, f. canonicitate, însuşirea canonica, conformitatea cu canoanele; autenticitate. canOnico, a. canonicu, alu canoaneloru, conformu cu canoanele; — s. m. canonicii, unu felu do egumenii la o bisericâ catedrala sau colegiala ; - libri canonici, cărţile autentice coprinse în Sânta Scriptură; — diritto canonico, drep-tulu canonicu, dreptulu bisericescu, ştiinţa canoaneloru bisericeşti; — canonici regolari, canonici călugăriţi. # canonîsta, vi. canonistu, celu ce cunoaşte bine dreptulu canonicu. canonizzAre, v. a. a canoniza, a priimi in nu-mârulu sânţilom. | « ANONlzZAZidXE, f. canonizare, canonizaţiune. , : canoro, a. canoni, armoniosu, sunâtoru. canotto, m. canotu, luntre micâ. cAnova, f. pivniţă. canovAio, m. chielarn. cansâre, v. a. a depârta; a ocoli, a se abate, a se feri, a evita ; — cansarsi. a se depârta, a se feri, a se da în lături, a se trage la o parte, a se adăposti. _ l ANSATdiA. f. cansatoio, m. adâpoetu, soutoalâ. cantabile, a. cantahilu, de cântatu cantacchiAre, v. a. a cânta încetu, a dâinâi. cantafAvola. f. basnă. cantafera, f. cantilenă, cântecu lungu şi mono-tonu. cantaiuolo, a. cântăreţii; — ticcello cantaiuolo, pasere care se întrebuinţează spre a cbierna cu dînsa alte paseri şi a le prinde. CA NT AM banco. m. şarlatanu. cantamento, m. cântare, fapta de a cânta. cantâNTE, m. cântâtoru. cântăreţii. cantArk, v. a. a cânta (din gura.) CANTARELLO. m. unu felu de vasu. cantAride, canterella, f. cantaride, gîndaci de turbatu şi care se întrebuinţează mai cu seamă la visicâtori. cantAro, m. cântam (mâsurâ de greutate.) cântaro, cAntero, vi. ţucalu. cantAta, f. cantata, poemâ micâ in musicâ compusa de recitative şi de arii. cantatore, m. cântâtoru, cântâreţu. cantazzAre, v. n. a cânta desu şi râu . canterellAre, v. a. e n. a cânta încetu, a dâinâi. cantekIno, m. acela căruia îi place sâ cânte. cAntica, f. cântecu, cântare; cântarea cântâri-loru din Biblie. cAntico, m. cântecu rcligiosu, iranu spre gloria lui Dumnezeu. cantiere, m. cantieru, loculu uude se făcu corăbiile ; fabrica, arsenalu. cantilena, f. cântare lungâ şi cam monotona. cantimpl6ra, f. unu felu de carafă in care se pune ghiaţâ spre a râd vinulu. cantina, f. pivniţă, podrumu; vasu de lemnu în care se pune ghiaţâ spre a raci carafele cu vinu şi cu apâ intr'insele. cantiniere, m. chielaru, câmâraşu. * CANTiNO, m. coarda cea mai subţire la o vioara. cAnto, m. cântare (din gurâ); artea de a cânta; orice versu ce se poate cânta cu voace ; orice compunere poetică,; colţii, lînghiu. cantonAle, g. cantonaln, alu unui cantonu, cantonata, f. colţu, unghiu esterioru alu unei zidiri. cantine, m. colţii, unghiu la o odae; cantonu, ţinutu, ocolu, districtu; ulicioara. cantoniera, f. unu felu de dulapu triunghiulara care este aşezatu în colţuln linei odâi; adâ-poetu; curvâ, meretriţâ, fenice desfrînatâ. cantore, m. coriştii, cântâreţu; poetu. cantorîa, f. tribuna musieanţiloni la o bisericâ. cantucciAio, m. simigiu. CANTtJccio, m. colţişoru; unu felu de prăjituri. canutezza, f. pîru albu. canutîglia, f. fim de auru sau de argintu spre a coase la gherghefu. | CANtfTO. a. cu pîrn albu, bâtrinu. . canzona, canzone, f. cântecu, odâ, poemâ lirica. CANZONArK.—CAPO. caszonAre. v. a. a glumi. a batjocuri: a mar-ghioli. canzonatitra. f. batjocură. batjocuriturâ; mar-ghiolie. canzoncîna, canzonetta, f. cântecu micu. odâmicâ. canzon1£re, m. culegere de poezii lirice. c’Aos, m. chaosu, amestecătură, încurcat ura. capAce, a. spaţiosu, întinau ; capabilii. abilii, destoinicii, în stare de a face ceva: convinsu. do-miritu, încredinţatu: CAPAClTÂ, f. adinciinea si lărgimea unui lucru, priYindu cineva cuantitatea ce poate intra, ce încape; capacitate, aptitudine, abilitate, destoinicie, iscusinţă, îndemânare. capacitAke, v. a. a încredinţa, a convinge, a doiniri ; — capacitarsi, a se încredinţa, a se dumeri, a se convinge, a se pătrunde de unu lucru. capagCto, a. ascuţitu, cu vîrfu ascuţitu. capanna, f. căsuţă, bordeiu, colibă, covergâ. capannella, /*. bordeiu micu; stolu, ceată de oameni. CAPAnno, m. coşarâ, covergâ. CAPANNiJcao, m. focu ce se aprinde pe uliţi, in pieţele publice dreptu semnu de bucurie. caparbieria, caparbietâ, f. câpuire, obstina-ţiune, îndărătnicie, împismuire. capArbio, a. câpuitu, obstinatn, îndârâtnicu. capArra, f. arvună; semnu, dovadă. caparram£nto, m. arvunire. caparrAre, v. a. a arvuni; a da unu semnu, o dovadă. capAta, f. lovitură de capu. CAPECCHIO, m. căiţi. capellamento, m. pîrulu din capu. cualitatea şi cuantitatea pirului. capellatura, capi^liatCra, f. coamă, plruln din capu. CAp£llo, m. firu de pîru (din capu); firele, mu-steţile ce guntu la rădăcina unoru plante; o niâsurâ. capelluto, capellAto, a. pirosu, comosu, ple-tosu ; cu păru, cu pîrulu lungu; flocosu, ou musteţi; — cute cnpelluta, pielea ce acopere ţeasta crieriloru şi din care creşte pîrulu. capelvenere, m. percica fetei (o plantă.) capestreria, f. viclenie, batjocură, glumă, fineţâ. capestro, w. câpâstm; spînzurâtoare; unu felu de legătură cbirurgicâ ; spînzuratu. ştrengaru. cap^VOLE, a. incâpâtoru, care încape. capezzAle, vi. perină lungă pe care îşi pune cineva capulu cându este in patu. capezzolo, vi. sfâlcu de ţîţâ. cAPiFUbco, m. grâtaru pe care se aşează lemnele la focu ca să arzâ mai cu facilitate. capigliatuKa, f. coamă, totu pîrulu din capu. capigliera, f. desimea pirului din capu. capillAre, capillAceo, a. capilaru, ca pîrulu, în forma pirului, subţire ca pîrulu. capillaritA, f. capilaritate. ( APiLLizio, m. pîrulu din capu. capimento, m. încăpere, incâpâturâ; pricepere. capinera, f. capinero, vi. unu felu de pitulice. capîre, v. n. a încape, a intra; a conţinea, a coprinde în sine ; a înţelege, a pricepe. capisoldo, m. gratificaţiune. cvpitâle, m. capitalu, fonduri; — f. capitală, oraşulu de căpetenie intr'unu stătu, intr’unu ld:i | ţinutu; — a. principalii, de căpetenie: --| peccato capitale, pacatu capitalu, pâcatu mor! talu, pâcatu de moarte; — pena capitale. pedeapsă a căreia urmare este moartea; — far capitale su taluno, a se întemeia pe cineva, a spera in cineva. capitaleggiâre, capitalizzâkk, v. a. a capitaliza, a face capete, a preface dobinda sau câstigulu în capete. CAPITALISTA, m. capitaliştii, celu ce are sume însemnate de bani şi ii întrebuinţează în diferite speculaţi uni. CAPITÂNA, /'. navea dc căpetenie dintr’o fiotâ. CAPITANÂNZA, f. demnitatea de generalu, de comandanţii, de căpitanii. CAPITANAre, v. a. a comanda o armie. capitanAto, vi. căpitănie, demnitate sau juris-dicţiune a unui căpitanii. capitaneggiAre, v. a. a comanda ca căpitanii. capitanerîa, f. căpitănie, comandulu, demnitatea unui generala de armie. capitâno. m. capu. şefu, comandanţii, generalu ; căpitanii. CAPITAre, r. n. a sosi. a ajunge, a veni; — v. a. a sâvirşi, a încheia, a tini, a conclude. capitAto, a. sositu, ajunsu. capitazione, f. capitaţiune, imposiţiune, biru, dare ce plăteşte cineva pentru persoana sa. capitello, Vi. capitelu. partea cea de susu a coloanelom. capitolAre, v. a. a împărţi in capitule; a capitula, a tracta, a stipula, a se înţelege despre ceva fâcindu contractu, capitulaţiune ; a tracta pentru predarea unei cetăţi, pentru depunerea armeloru, a se Închina, a se preda. CAPITOLAto, m. convenţiune, tractatu, învoiala. capitolazione. f. convenţiune, tractatu, învoire ; predarea unei cetâti, depunerea armeloru. CAPITOLÎNO, a. capitolinu, alu Capitoliului. capîtolo, a. capitulu, capu, una din părţile din care se compune vreo carte: convenţiune, învoire ; subiectulu de care e vorba; unu felu de composiţiune poetică; corpulu canoniciloru la o biserică catedrală, adunarea loru. CâpitombolAre. v. n. a se da peste capu, a câ-dea cu picioarele in susu, a cădea grămadă, a se rostogoli; a şi perde starea şi creditulu său. capitombolo, m. rostogoloalâ, rostogolire, dâtâ-turâ peste capu, de a tumba, cădere cu picioarele in susu ; — a capitombolo, valvirteju. CAPITONE, m. unu felu de mâtasâ mai groasă. capitorza, f. unu felu de pasere. . cAPiTdso, a. îndârâtnicu, obstinatu. capriţiosu. capi verso, LAPOVER.se», vi. inceputulu unui capitulu, unei periode ; periodâ. CAPO, vi. capu, câpâţînâ; vîrfu ; capitulu la o carte ; promontoriu ; inceputu, origină ; minte, spiritu, imaginaţiune; însu, persoană, indi-vidu ; măciulia unoru plante; capu, şefu, căpetenie; direcţiune ; — venire a capo. a reuşi, a isbuti la ceva; — metter capo, a eşi, a se vărsa in marea sau in altă apă (se zice despre drumurile şi despre rîurile); - far di 8uo capo, a face ceva din capulu său ; — da capo a fine, din capu in capu; — rom per si il capo, a şi bate capulu ; — cacciarsi, ficcarsi in capo, a trece cuiva ceva pin capu. 134 CAPOCA CCIA.—CAR ACAL • cafocAccia, m. celu ce porunceşte peste toţi amploiaţii de vinâtoare ai regelui. CAPOCCHIA, f. câpâţinâ, capitu, mâciucâ. măciulie, gămălie. CAFOCCHIO, m. nâtâiâu. copofîtto (a), avv. cu capulu plecatu. capogAtto, m. ameţeală; una felu de unflâturâ. CAPOGÎKO, CAPOGÎRLO, m. ameţeală. CAPOi.AVdKO. m. capodoperă, opu, lucru perfectu sau foarte frumoşii in ori oare felu. cafolf.vâke, v. n. a cădea cu capulu in j« su. cArouNO, nt. capu micii ; — far cajiolino. a pândi, a spiona (Âroi.o, m. cornul» plugului. CAPOLrooo, ni. capitală, loculu celu .mai principalii, celu mai insemnatu alu unui distrietu. unui ţinuta. CAI'OMAEstko. capomAstro, m. cehi d'ântâiu mai-steru, aichitectu, inspectorii. pâlcru. cai omandria. m. păzitorii. îngrijitorii alu unei cirezi «le vite : primulu îngrijtoru alu cailoru. capomlse. m. începutul». zioa cea d'ântaiu a liînei. CAPONAGgink. f. căpuiro. obstinaţiune. tenacitate. îndărătnicie, impismuire. C’APone. m. capii mare : omu îndărătnic». cafonfrîa, f. câpuire , obstinaţiune . îndărătnică-, CAroi’ARTE, ni. capulu. şeful» unei partide. CAPOPJEDE, CAPOPlE, avr. pe dosii, d'indâniteb-a. CAPOroroLO, m. celu ee cârnuieşte, ce povâţiieşto poporul». tribunii ; demagogii. CAI-orAle. m capu, căpetenie , povăţiuitoru. câr-muitoru, comandanţii ; căprarii. CAI OKiONE. m. capu, sefu, indemnătoru. CAFORivi rso, cai OROVEseio. avv. d’indârâtelea. caI’osquadka, ni. şefu de escadră ; sefu de companie. CAFOtAsto, ni. capotasto, instrumentulu ce se pune la manica citarei pentru a ridica deodată toate coardele fără întoarce cuiele. CAroybLGEKE. v. a. a resturna, a întoarce, a schimba unu lucru astfelu incâtu ceea ce era susu să fie josu CAppa, f. glugă, manta cu glugă; reverendă; mai multe lucruri care serveecu spre a acoperi alte lucruri; — sotto la cappa del cielo, sub ceru. CAITAre, v. a. a alege. cappella, f. capelă . paracîisu; orice locu sau odae in care se face sânta slujbă, oratoriu particularii; uniune de cântâtori. de musicanţi in o biserică. capfellAccia, f. ciocârlanii. CAPPELlAio. nt. pâlârieru. CApfellanta, f. demnitatea şi benificiulu capelanului, capelan ie. capfellAno. in. caplanu , capelanii. preotu care sorveşte sânta Liturgie la o capelă cappelletto. m. corul», susulu unui cort» : capac» faeutu in formă de pălărie ce se pune peste felurite lucruri : coif», căciulă do fer» ; soldaţi ce purtau astfel» de căciulă. I cappelliera, /’. cutie spre a păstra pâlâriib*. | CAPPELLO, nt. pălărie; palâria roşie a cardinalilor», demnitatea de cardinalii: capac» in for- j mă de pălărie ; căciula ciupercoloru şi a altor» | sade ; 1114î multe lucruri ce au oarecare ase-mâna re cu pâlaria. cu ctu-iula ; — far di coji- ! pello a talano, a căciuli, a saluta pe cineva ! scoţîndu pălăria. CAPPELLtTO, a. moţAtu cApperi, inter, bre ! • CAfpero, CÂPPARO, m. caperâ. cappek6ne, m. camilaveâ, rasă călugărească. CAPPERUCC'IO, m. glugă. cAfpio, m. nodu slabii. cAppita, intr. bre! caitonâja, f. unu felii de colivie in care se ţinu claponi capponakk, v. a. a claponi unu coooşu tinâru. a lu face claponii. (’APPOXE, m. claponii. CAl’poTTA, f. unu felii de manta ce o purtau fc- j mcile, cajiotâ. CAi'POTTO. in. capotai, unu felu de manta mare, groasă şi cu glugă ; manta soldăţească. (’AT’Pnriato. a. cu glugă ; in formă de gluga. CAPPiJCCFNA. f. păpădie, cicoare. « APiTi via, /’. unu felu de lăptucă. capimccino, in. capucinu . călugâru din ordinulu capucinilor». caiti cciu. nt. capueiu, glugă ; unu felu de varză. capra. /. capră; scaunu. teşghea. butucu sau instnimcntu care servrşto la meşteri de deosebite meserii, spre a ţinea luerulu mai susu sau mai j- su, ca să lucreze cu mai multă înlesnire. caprâio. capraro, ni. căprarii, pâstoru de capre. caprkolo, cirro, ViTiccio. in. carceiu ce se face la unele plante şi cu care se prinde de corpurile care se afiâ împrejurulu loru. caprîccio, m. fiori, înfiorare ; capriciu , pismâ , toane ce are cineva in purtarea sa ^ capricciosamante, avv. cu capriciu, intrunu modu capriciosu ; din capulu său. CAPRiccioso, a. capriciosu; estravagantu, ciu-datu. < CAPRlCcRNO, m. capricornu, cornulu caprei, o consfielaţiune pe zodiacu. ; CAPRIFICO. m. smochinu selbaticu. I caprifoglio, m. curpene albu (o plantă). cafrîgno, a. de capră, de ţapu. CAPRÎLE, m staulu de capre. CAPRixo, a. de capră, de ţapu. cAprio, m. câprioru, ţapu selbaticu. ^ CAPRiubLA. f. căprioară; săritură, desbinu. 1 CAPRiOLÂRE, v n a face sărituri. Capri^lo. CAPBll^LO, m. căprioru. ţapu selba* ticu ; vlăstaru < caprîpede, a. cu picioare de capră. cApko. m. ţapu. CAPRbNE, m. ţapu mare, bâtrinu. capsula, f. cutiuţă; capsulă sau teacă in care i se află seminţele şi grăunţele a mai multora I plante ; unele părţi ale corpului ce au forma ) de sâculeţu, de tioeu. t’Ai’TÎvo, a. prinsu, prisonieni, robitu.-: cAFZibso, a. capţiosu, care tinde a înşela. I carAbe. m. cbihlibani. . _ I carabina, f. carabină, puşcă ghintuită; pu»câ I largă şi scurtă ce au călăreţii. CAhvbinikke, m. earabineiu, soldatu înarmatu cu o carabină : 1 nu felu de gendarmi. carabinekjA. f. ccrpulu cavabineriloru carAC’i’A. f. unu felu de corabie portugesâ. I'AJvAcAl, m. unu felu de cuadrujiedu, caracalu. CARACOLLÂRE.—cAbica. 135 CARACOLlAke, v. n. a învîrti calulu m locu. CARAC'dLLO, w. invîrtirea în locu a unui ealu. carAffa, f: carafa. CARAFFONE. m. doniţă, botiţu. carAmbola, f. carambolu. CARAMBOlAre, v. n. a face carambolu la bili-artu, a lovi doâ bile cu a sa intr'o singură dătâturâ. < aramboliere, m. unu lclu de plante. CABAMF.LLO, m. carainelu, zaliaru arsu, acadele. caramente. ave. cu amoru . din toata inima, cu frăgezime; scumpu, cu preţu mare. cakamussAle, m. caramuşă. unu 1‘elu de corabie turcească. CAKATÂRE. k. a. a cântări cu o mare esaetitate. ZZA, f. trăsură pe arcuri, caleaşca. cahrozzAbile, a. unde potu merge trăsuri. carrozzAio, m. câruţaşu, mesterulu care fiice caleşci CAKROZZÂRE, r. n. a merge cu trăsură. CARROZZÂTA, f. câtimea oameniloru câţi încăpu intr’o călească, calescâ plină de oameni. CAKROZZiERE. m. căruţaşii. CARR1VBA, CARABA, f. roşcovă. CARKUBO, CARRtfBio, m. arburele care face roşcove. CARRtccio, m. căruţă mică; unu felu de instru-mentu cu patru rotiţe care serveşte spre a învăţa pe unu cc.pilu a merge. carrlVola, f. macara, scripetc carrucolâre, v. a. a ridica, a coborî greutăţi cu macara, cu scrijiete ; a înşela, a purta de nasu. CARTA, f chârtL* ; hartă geografică sau tipografică ; biletu ; macava; foae ; doeumentu. înscrişii : constituţiune ; contracta ; carte dc joc-u ; — caria bollata, chârtie timbrată; — carta mandata, bani de chârtie. cartAceo. a. de chârtie, făcute dc chârtie. CARTĂ io, m. fabrieantu sau neguţetoru de chârtie CARTĂMO, m. şofranu sălbaticii. cartapecora. f. pergamentu. CARTASTRÂCC1 A, /. chârtie necleitâ ce se întrebuinţează spre a infâşnra deosebite lucru i. cartâta, f. pagină, foae. CARTATUCcTA, f. cartace, fişecu. cakţeggiAke, v. a. o n. a răsfoia, a int-ane foile unei cărţi; a avea corespondenţă cu cineva ; a juca în cărţi * carţeggio. m corespondenţă; fapta de a răsfoia, de a întoarce foile unei cărţi. CAKTELLA, f. biletu, înscriau, inscripţiune ; port-foiiu, pughilaru, ghiosdanu care serveşte pentru a închide într’insulu chârtii, doseniuri s. c 1. CARTLLLO, m. manifestn; libelâ, pascuilu. scriere defăimătoare ; cartelu prin care se chiamâ pe cineva Ia duelu. • . caRTellonE, m afişu, înştiinţare. cartesiănIsmo, m. cartesianismu, sistema filosofică a lui T>escartes. cartesiăno, ni cartesianu, partizanii alu lui Descartes. t arţiera, f. moară, manufactură de chârtie. cartilâgine, f. sgârciu, cartilaginâ ;aRTILAgjn6so. m sgârciosu, cartilaginosu. toiglit’"•***' c",rtisimi’ 0 partidă politică la -AKT0v.ciere# m. patrontaşu pentru fişece. OARTăccio. m. patronii, fişecu. umplutura ’ de tunu ; unu felu de ornamentu urcbitcctoniou; o bucată de chârtie sucită în forma unui cornu pentru a pune ceva într’însa, leicâ, coşciugu de chârtie. cartolAio. m. neguţetoru de chârtie şi de alte ohjecte de canţelarie. CARTOLĂRE,. v. a. a numerota, a pune numâ-rulu la pagine, a pagina ; — s. m. jumalu. cartonE, m. macava, planu de pictură fa* cutu pe chârtie. cartonu. C'AKTtfCClA, f. fişecu. CARUGA, /*. unu felu de insectu. (ARUNCOLA, /’. unfiâturâ sau ghindă mică de carne ce se face la unele mâdulâri ale trupului ; — caruncola lagrimale, unfiâturâ mică roşietieâ ce se face în colţulu celu din lâuntru alu ochiului. cArvi, m. careu (unu felu de plantă). cAsa, f. casă. lâcninţâ ; familie, neamu ; casă de negoţu; patrie; căsnicie; cei ce trâiescu şi şedu împreună într’o casă ; curte. CAsAccA, f. ensneâ, cercheiscâ ; — volt ar casacca, a trece dintr’o partidă în cealaltă. casAle. m. satu micii, câtnnu. CASALÎNGO, a. de casă, casnicii, domesticii. casamAtta, f. casematâ. casamknto, m. clădire, edificiu. casAta, f. casAto, m familie, neamu. nume de familie. casatele A, f. unu felu (le brînzâ. 1 cascAggine, f. aromire, moţăire, cucâire. 1 cascAMENTO, m. cădere. 1 cascamorto, vi. care suspină după o fenice ca j să lu iubească. cascAnte, a. care cade. slabii ; afeetatu. I cascAre, v. n. a cădea: a pierde curagiuln. I CASCÂTA. f. cădere ; cascadă, cataractu. , cascatîccio, a. slabii, care cade cu facilitate. < AscHETTO. m. caschetă, şapcă. cASciNA. f. lâptârie. câşârie. brinzârie, stână. ! c.iscio, m. caşu, caşcavalu, brînzâ. cÂsco. m. coi fu. | caseoso. a. care are natura caşului. caserecoio, a. casnicii, domesticu. de casă. ! caserma, f. casarmâ. cuartiru. casermAre, v. n. a lâcui in casarme. casiera, f. femee însărcinată cu îngrijirea unei case, portăreasă. casiere, m. îngrijitoru, portarii la o casa. casimiro, m. casimirn, unu felu de postavu Subţire . casîno, m. casinu. CA si POL A, f. casă mică şi proasta, bord ei n. CASÎsta, m. casuistu, moraliştii sau teologu care desleagâ nedomiririle conştiinţei. cAso, m. casu, întâmplare; împrejurare, înlesnire, ocasiune, prileju. norocii, soarte ; — a caso, a casaccio, după întâmplare, fâr’a se mai gîndi; — in caso di, la întâmplare de. dacâ^ se Va întâmpla că; — in ogni caso, ori şi cumu, oricumu se va întâmpla. casolâre, m. casă jumătate dârimatâ, casă proastă. bordein. as6so, a. scrupnlosu, turburatu, neodihniţii. AStiTTO, m. căsuţă mică de lemnu ; foişoru. :Assa, f. ladă, cutie; casă, ladă de pâstratu Digitized by Google m GASSARE.— CATTEDRANTE. bani* tobă. barabanu; raclă pentru morţi; etrafcu de puşca; co*u de căruţă. cassAre, v. a. a strica, a desfiinţa ; a goni, a scoate din slujbă. CASSAtCra, f. ştersuri. CASSAye, f. făină făcută din rădăcină de maniocu uscată. CAS6AZI0NE, f. casaţiune. m cAssERO, m. partea de susu a corăbiei. CASSKROLA, f. tigae, castronu, tingire. cassetta, /'. lădită, cutie ; ca-pră (a vezeteului ) cashettAio. m. lâdaru. sepetaru. CA.ssETTiNO, m. serturu. cutie la unu scrinu, la o masă. CAS8ETTOXE, in. scrinu, dulapu. gA&ua, /'. easie (plantă medicinală ) i assiere, m. cusieru. gâsso, m. toraec; — a. lipsitu ; desfiinţutu, stricata. cassune, in. ludă mare; caru de proviantu. coşu mare aşezatu pe patru roate care serveşte pentru a transporta muniţiuni de resbelu cAsTA. f. casta, cin să, «-ategorie, familie de oameni, privilegiaţi la India şi la Egiptu gastAgna, f. castană ; o boală a calului castagnAccio, m. pâine de castane. GASTAGNETO, »?. câstânişu, câstânetu castagnIno, a. castaniu. CASTÂgno, m. castanu; — a. castaniu. castalderîa. f. slujba unui Îngrijitorii de moşie. gastaldo, m. ingrijitoru de moşie. gastamente, avu. cu castitate castellanîa. /'. moşia şi jurisdicţiuuea unui castelanii ; ţinutulu supusu la jurisdicţiunea unui castelanu. castellâno, m. castelanu, îngrijitorulu unei cetăţi. CASTELLO. m. castelu, cetate, culă; berbece; — castellodi prua, partea cea d'înainte a corăbii. castellotto, m. castelu micu; satu. castigAre, v a. a pedepsi; a domoli, a birui. castigâto, a. a pedepsitu; curatu, puru. dreptu, fără defecte, târâ prihană. castîgo, m pedeapsă. gastim6xia. /'. castitate, puritate, infrinare. castitA, castitAde, gastitâte, f. castitate, ino-cinţâ, puritate; esactitate Câsto, a. castu. puru, curatu, inocinte. castane, m căsuţa, scaunulu pietrii inelului. CASTdRO, CASTbRE, ni. castoni, brebu; unu felu de vasu ce se pune in mijloculu mesii castramentazkîne, f. castramentaţiune, artea de a întocmi lagărulu la cei vechi. CastrAre, v. a. scopi, a castra, a jugâni; a curaţi unu arbore de ramurile cele de prisosu. CASTRÂTO, w. berbece scopitu ; came de oae. castratOra, castrazione, f. castraţiune. scopire ; lucrarea prin care se ia dela o plantă puterea de a face sâinînţâ CASTRKNSK, a. care priveşte' la lagâru; militam castronK, tn. berbece scopitu ; omu grosu, ne-cioplitu. GASTRONEKiA. /. greşalâ grosâ împrotiva minţii sănătoase, împrotiva bunei cuviinţe. căsuţe, a. casualu, accidentalii, intimplătoru. Casualitâ, f. casuaiitate, întimplare. gasualmknte. arv. după intîuiplare. CAfetPOLA. f. bordeiu, căsuţă, colibă CATACLÎSMA , in. cataclismu, diluviu, potopu, inundare: revoluţiune. catacomba, f. catacumbe. cripte, ipogee catacresi, f catacrezâ, figură retorică. CATACt'STiCA. f catacustică, ştiinţă despre ri-sunetu. CATAFAlgO. m. cil ta fale u, inălţătură cu decoraţi uni architectonice pentru o pompă funebre. catafâscio (ai, avu. in neorinduialâ mare. arun-catu grămadă, araoaburea, talmoşu-bulmoşu. GATAFRÂTTA. f. armură : za. GATALKssiA. f. catiilepsie gataletto. m. cosciugu, sicriu, tronn pentru morţi. catalogare, v. a. a trece la catastichu, la ca-talogu. gatâlogo, m catalogu, catastichu, listă. gatapegCHIA, f. colibă, bordeiu; locu pustiu cataplAsma, m. cataplasmâ, emplastru I CATAPULTA, f. catapultă (o maşină de resbelu). catarAtta, f. cataractă. catarrâle, a. cataroiosu, guturâiosu CATÂRRO. m. cataru, cataroiii, guturaiu, trocbnâ. GATÂRZO, m. mâtasă flocoasâ, bucoasâ. catâsta, f grămadă ; şiră sau grămadă de lemne pe care se punea în rechime corpurile c^ lorn morţi spre a se arde, rugii. catastAke, v. a. a grămădi, a pune unu mare număru de 1.teriiri unele peste altele. catAsto. catâstro, m. cadastru, registru de avuţiile nemişcătoare ale unui statd pentru a stabili impositele. catastrofe , f. catastrofă; nenorocire mare, sfirşitu nenorociţii, intîuiplare tragică. catechesi, f. catechese, învăţătură elementară» unei ştiinţe. gateghîsmo, m. catechismu, breviaru de preceptele religiunii creştine. catkghîsta, m catecbistu, catechetu catechizzâre, v. a. a catechiza. a învăţa oate-chismulu pe cineva. -catecumeno, m. catecumenu. categoria, f. categorie, clasă, ordinu CATEGbRico, a. categorica ; curatu, hotăritu. catell^n GATELLbNE, avu. fără sgomotu şi cu gându să apuce fără veste. CATENA, f. lanţu ; şiru, rindu : robie, închisoare: urmare neprecurmată de lucruri asemenea; legătură : lânţişoru de orologiu. catenâcgio, m. verigă, lacătu, zâvoru. gaterAtta, f. cataractă, cascadă; zăbrele; zâ-gazu; albeaţă la ochi. catkrya, f. grămadă, mulţime, turmă. catinAio, m. olai*iu. (’ATINELLA, f. lighianu. Hgljiena^u. gatîno. m. lighianu. catottriga, catoptrică. gatraf6sso. m. prăpastie, precipiţiu. gatramâre, v. a. a unge cu catranu, cu păcură. catrAmk, m. păcură, catranu. CATRlbsso, w. scheletu, oasele unei paseri. cAttkdka. f. catedră, scaunu, amvonu. ‘ cattedrAlE, a. cateilralu; magistrala ; — «. f-biserică catedrală, mitropolie. . g-attedrAnte, w. catedrantu, colu ce învaţă din catedră. Digitized by Google CATTEDRAxICO.—CAVUL*:. 139 cattedbAtico, a. alu unei catedre, catedraticu. cattiv4be, v. a. a prinde, a robi; a îndupleca; — cattioarsi l'animo di taluno, a isbuti spre a dobindi bunăvoinţă altuia. CATTlvgRiA, cattivBzza, f. răutate, râutâciune ; împismuire, indârâtnicire. îndărătnicie; faptă, urmare, purtare rea. cattiyitA, cattivitAde, f. robie; răutate. cattîvo, «. robu, prisonieru, prinsu, robitu, închisu ; ticâlosu, netrebnicu ; neplăcutu ; râu, râutâciosu; indârâtuicu. i'ATTOLicismo, m, catolicismu cattolicitA, f. catolicitate; oualitatca de a fi catolicu; adunarea catoliciloru. lATTouco, ii. e sost. catolicu, universalii cattura, f. închidere, punere la închisoare, arestuire, arestare, arestu, captură; prindere. cattukAbk, v. (i. a captura, a aresta catjdAto, a. cu coadă. cAusa. /'. causâ. pricină, inceputu; ocasiune, prileju : pricină de prigonire, prkinâ de judecată : — a emisa, din pricina, pentru. < ausAle, a. causalu, de pricină. CAUSAL1TÂ, /*. caiîsalitate, chipulu cu care o causâ lucrează. i au.sAre, r. a. a pricinui, a ti pricină, a causa cArsATivo, a. care poate pricinui, causa. < au.satore, w. pricinuitorii. CAU.siDico, m. advocatu. caustico, a. e soni. causticii, care roade. arde. mânincâ; satiricu, muşcâtoru, atingâtoru. CAUTELA, f. precauţiuiie, băgare de seamă, atenţiune ; fineţâ, iscusinţă, meşteşugu ; chiezâşie. cactelAre, v. a. a încredinţa, a da cluezăsie; — caxttelarsi, a lua măsuri, a se asigura. cautebjo, m. cauteru, doftorie care roade, arde, mânîncâ părţile la care se aplică. CAUTERizzlRE, v. a. a cauteriza, a arde cu fierulu arsu în focu; a deschide fintânea. CAUTERlzZAZldNE, f. cauterizare, cuuterizaţiune câcto, a. prudentu. uiţeleptu, cu minte, cu băgare de seamă: iscusita, vicleanu. cauzionâRE, v a. a da chiezâşie. a se pune chie-zaşu pentru cineva. cauzî6xe, f. cauţiune, garanţâ, chiezâşie; pre-cauţiune, luare aminte, iscusinţă. cava, f mina, minieră; pivniţă. cavadenti, m. dentiştii, scoţâtoru de dinţi. cavAgno , m. coşu, paneru, corniţă; brazdă, râzoru. CAValcAbile, a. care se poate ineâlica. cavalcamento, m. incâlicare cavalcAnte, a. care incalicâ; — s. m. surugiu. cavalcAbe, r. n. a merge, a umbla călare; — c‘ a. a inc alicii; a stăpâni. cavalcata, f. cavalcadă, plimbare ce mai multe persoane făcu călări pe cai. cavalcat6xo, m pioâ, trunchiu, piatră sau orice asemenea lucru pe care se urcă cineva pentru H mcâlica mai lesne pe calu. ' AVALCAT6KE, m. călăreţu. ulvacatiîka, f\ calu şi orice altu animalii pe ( *^are incalicâ cineva. 1 M lo# a' care poate ineâlica. ^alciAre, * a ineâlica. < ai-w avv' călare, incălicatu. ayaleggiebE; #*. aoldntu de cavalerie uşoara. CAVAUErAto, ul cavalerie, gradu de cavaleru. CAVALIERE, CA VALERO, m. câiâreţu ; soldatu de cavalerie; titlu de nobleţă; nobilu care are profesiunea armeloru ; bârbatu, spre deosebire de femeie; înălţare de pamînfcu pe care se aşazâ artileria; — cavalier d' industria, cavaleru de industrie, ornu care trâeşte cu iste-ciunea duhului său , cu mijloace ce născoceşte capulu său. cavAlla, f. iapă. cavallAro, ut. minâtoru şi iiigrijitoru de cai. gavallkrescamente, avv. cavalereşte, CAvA1 .leResco, a. cavalerescu. nobilu, mârinimosu. cavallerîa, f. cavalerie, gradu şi demnitate de cavaleru; oştire, trupe care servescu călare \tc cai. cavallerîzza. /*. manegiu , b»cu unde se învaţă caii şi călăreţii. CAVALLKKIZZO. ui. câiâreţu; celu ce învaţă caii la manegiu, celu ce învaţă pe. alţii a ineâlica ; acela care are subtu a sa îngrijire grajdurile unui prinţii. cavalletta, /*. lăcustă; vicleşugu, înşelătorie. jl'AVALLETTO. ui. căluşu, caluşelu; scâluşu, seân-nnşii, scaun 11, teşghea. butucu ; maşină de pedeapsă sau de casna ce întrebuinţau cei vechi. CAVALLÎNA, f. înânzâ. cârlană, noatinâ. CAVALi.iNO, a. de calu. CAVAllo, m. calu ; soldatu de cavalerie ; câiâreţu la jocu de şuchu ; bătaie, caleavurâ ; — cavallo barbero, calu din Barbaria ; — essere a cacallo, a ti călare, a ineâlica pe ceva : a ti stăpânii pe unu lucru ; — cavallo frig io, unu felu de întărire. cavallone, ui. calu mare : valu, undă mare. caval6cehio, ui. vespe bondâveascâ. cavamAcchie, m. curâţitoru de pete. cavamento, m. scoatere, luare, ridicare ; săpătură, scormonire ; groapă. CAVÂ>’A, f. adapostu pentru lintrele. cavAke, v. a. a lua, a scoate, a depărta; a smulge ; a câştiga ; — v. n a săpa ; — ca var si, a scăpa. CAVASTIvAli, m. instrumentu cu care se serveşte cineva spre a şi scoate singuru cişmele ^ cavastrAcci. ui. vergea cu care se scotu căiţii dintr’o puşcă ; racu de scosu dopuri. ^ cavAta, f. scoatere, luare, depărtare; săpătură, scormonire , groapă; — cava ta di sangue, slobozire, luare de sânge. cavatîna, f. cavatinâ, arie scurtă esecutatâ de unu singuru artistu. cavatore, m. l’âcâtoru de gvu.ipe. cavaturAccioli, m. şurupu de tieru cu care se scoate dopulu din butilci, racu CAVEDINE, f. pişcaraşu (peste). oavi dio, m curte. C AVERNA, f. groaj â, peştere ; găunoşiturâ. CAVERNOS1TÂ, f. loculu celu g )lu alu unui corpu găunoşii, peşterosu, cavernositate. i'AVERNdso, a găunoşii, peşterosn, cavernosu, CAVriTTo, m scobitură în lâuutru la unu cornişa. cavkzza, f. căpăstru. c’AVEZZdNE, m. unu felu de căpăstru ce se pune peste nasulu eoiloru spre a i îmblânzi şi a i învăţa. caviAle, m. icre sărate - 4 AVfENriEVOLEzzA. f. mlâdioşie, fiecsibilitate. CEDÎGLIA, f. sedilâ, semnu micu ce lu punu fran-cesii sub litera C cându se pronunţă 8. c’EDIMENTO, f/i. lăsare, dare, predare; înduplecare, supunere, renunţare; scufundare. cKDOLA, f. ţidulâ. biletu, zapisu, poliza. CEDOLdNE, m. ţidulâ mare ; manifesta. cedrâre, v. a. a găti cu zeamă de lâmie. cedrAtu, m. chitrâ, lâmie cu unu gustu foarte * plăcuta ; planta care face astfel u de lâmîi. l’EDRIUOLO, CETRIl’OLO. vi. Ciistravete. ' i.edko, m. cbedru. i/KOKONELLA, f. inelisâ (plantă). CEDUu, a. bunu de tâiatu (.pădure). CEFALALGÎA, f. cefalalgie, durere de capu. cKFALO, im. unu felu de pe*te. CEFjto, m. cefeu, o constelaţiune. ceffAta, f. palmă peste gură, peste leopâ, fleaşcâ. ceffo, m. gură, leoapâ, botu; — far ceffo, a face grimase. celametnto, m. ascundere, tăinuire. oelAke, v. a. a ascunda, a tăinui. celAta, f. c-oifu ; cursă, pindâ. GELATAMKN'I’K. atw. p’in taina. pe subt’iscuivsii. (’KLATOME. m. care ascunde, tâinueşte. . - ’ (’KLEBERRiMO, a. prea celebru, renumita, vestitu. oelebrAbile, a. laudabiluf demnii de a fLcule-bratu. ‘ i’ELEBKAMKNTO, m. sârbarc. celebrare; lâudare. ielebrânte, m. care laudă; preotulu care serveşte Sânta Liturgie, celebrantu. -cklkrrArk. i». a. a lăuda, a mări. a proslăvi, a înălţa cu laudă, a lăuda cu strălucire; a celebra, a sârba, a publica ; — celebrare la Santa Messa, a sluji Sânta Liturgie, a celebra Misa. cELKBKAZioNK, f. celebraţiune; onoare. celebre, a. celebru, renumitu, vestitu. celebritâ, f. celebritate, veste, nume mare, glorie, slavă, renuinire, onoare, renume. cele re, a. celeru, grabnicu, iute. sprintenu. celeritâ, f. celeritate, iuţeală, rapiditate, grabă, pripă, grâbnicie. celeste, a. eerescu. dumnezeescu, divinu; albastru. cklkstiAle. a. cerescu, divinu. oelestialu. CELEST!no, (ELEstrîNO, a. albastru, cam albastru. CELIA, /*. glumă, batjocură, festă, tândălie. celiâre. r. a. a glumi, a batjocori, a face o festă cuiva, a tândâli. celiatore. vi. glumeţu, batjocuritoru. păcălitorii. celibAto, m. celibatu, starea unei persoane care I nu este căsătorită, holteire. celibe, in. celibataru, flăcău, holteiu ; — da ce-Ube. bolteeşte. celidOnia, chelidonia. f. aiu de pădure, râ-stopastâ. ' cella. f. chilie, odăiţă; chielârie. cămară, piTiiiţă. cella io. vi. chielârie, cămară, pivniţa. cellerArio, iii. iconomu, câmâraşu, chielaru. cellclArk. a. celularii. ckllule, f. pl. celule, găurile dela oarecare fructe unde se află sîmburii sau sâminţa ca cuniu aru fi închise; găurile ce înfăţişează ţosetura celulară. cklone. vi. acoperemintu de patu. ( elonAio, in. tapeţieru. celtico, a. celtica. ( embalo, in. eimbalu, chimbalu ; daira. cemkntAre. r. a. a cemeuta. a alege metalele; a curaţi, a spăla aurulu prin mijloculu unui felu de prafu. cementazione, f. cern eu taţi une. cemknto, m. cementu. cena. f. cină ; cuminecătură, grijanie. cenâcolo, in. cinaculu, sală de mâncare in care Lomnuiu Nostru Isusu Christosu a ţinuta cina cea de taină. cenAkk, v. n. a cina, a mânca seara. cencerIa, f. trenţe; haine trenţeroase. cenciAia, f. trenţâreasâ, femee care stringe trenţe ; adunătură de trenţe. de cârpe. cknciâio. cknciaiuolo, m. trenţam. cencinquAnta, a. o sută cmcîzeci. b # cencio, tn. treanţâ. cârpă, petică, ferfeniţă, fleandurâ. % . . cenci6so, a. trenţerosu, peticosu, terfeniţitu. destrămata , calica, fleaudurosu , desmetîcu , bulendrosu. Digitized by Google CENERACCIOLO.—CEH O. 141 cknerAcciolo, im. cârpii, treanţă do pusu conuri intr'insa cându se tace leşie. oenerAta, f. leşie. cknere, f. cenuşa ; oasele, ţarina coloru morţi; — ceneriy cenuşa sfinţita cu care preotulu tace crucea po fruntea credincioşiloru, în zioa d'âutâiu a pârosimiloru. OENERÎccio. «. cenuşiu, cenuşatu, de faţa cenuşii. cexkrîno, a. cenuşiu, (EXErOgnolo. a. cenuşjitu, ca cenuşa. ceneroso, «. cenuşatu, iicoperitu de cenuşa. CEXNAMELLA , f. bueiumu , ciiupoae , tilincâ , flueru, cenno, im. seinnu ; ordinu, poruncă; noţiune, arâtare, relaţiune scurtă ; semnalu. rENdBio, im. mănăstire. CENOBÎTA, im. chenovitu, câlugâru. cexobItico, a. elienoviticu. mânâstirescu. cenoTjAfio, iM#cenotafu, mormintu golu, monu-mentu ce s’a inâlţatu intru pomenirea unei persoane moarte. (■exquarAnta, a o suta patruzeci. cf.xsessAnta, a. o suta şaizeci. cexsettAnta, a. o sută şaptezeci. censo, im. censu, tacsâ, dajdie; venitu; stare, bogăţie, patrimoniu ; conscripţiune, catagrafie. oensorAto, im. demnitatea, gradulu unui censoru. censore, in. censoru; criticu; revisoru însâr-cinatu dc a cerceta cărţile sau gazetele înainte, de a se publica; persoana însărcinată de a privighia şi de a păzi disciplina la unu colegiu. i'ExsoRio, o. de censoru, alu censorului. «exsuAle, a. censualu, care priveşte la censu. censuArio, im. tributaru, bimicu censura, f. censurâ, mustrare, dojenire, critică ; funcţiunea unui censoru ; afurisanie. consurAbile, a. demnu dc censurâ. < ensurAre, v a a censura, a critica, a defăima, a mustra, a dojeni; a afurisi. censuratOre, im critieâtoru, ocâritoru, defâi-inâtoni. •’Entaurea, f. lentauru, cardu, pejmâ (o plantă). centAuro, im. centauru (fiinţă fabuloasă). < extellAre, v. a. a sorbi câte puţinii, a gusta. cextellîxo, centello, im. înghiţitură. cextenArio, a. de o sută de ani, sutanariu. rEXTfemo, a. alu sutălea; — s. m a suta-parte; centimă, a suta parte clintr*nnu francii. centîgrado, a. împârţitu într’o sută do grade, centigrad u. ientigrAmmo, m. centigramu. 1 extilItro, m. centilitrâ. centimetri), im. centimetru. •’extîna, f. lemnăria arcuită, încovoiată pe care se zidescu bolţile. oentinAio, im. sută, sutime. (exţixAre, v. ci. a arcui, a bolti, a zidi cu bol-titurâ. f ento, o o sută ; o grămada JENtomjla, a. o sută de mii. ( extone, im. haină făcută de multe bucăţi; com-din bucăţi luate din alţi ' ExtrAxe, a. centralu ' kntrifitoo, ci. centrifugii. ’TRiPEŢo^ centripetu. ! CENTRO, im. centru, ţofu, mijlocii; puntuln din mijlocu ; j)artea principală. (ENTUPLO, a. însutitu, centuplu. CENTURIA, f. centurie, sutime, o sută de soldaţi. CEXTURIONE, im. centurionii, sutaşu, ofiţeru ce comanda o sută de oameni la Romanii cei vechi. ceppâia. f. truncîiiu ce lâmune in pămintii după ce se taie unu arbore, buturugii. ckito, m. trunchiu, butucii, tumurugu. trupinâ; viţă de familie, spiţă; truncbiulu pe care se tăia capulu aceluia care era osmditu la moarte cera, f. ceară ; mină. aeru. faţă, figură. CERAlubLO, im ceraru. (’KRALÂCCA, f. ceară tare. ceară de sigilatu. ckrâsta, cekâstk, f. viperă de Egiptu. cerAto, m. muşama. CERBERO, im. cerberu, câine fabuloşii; portarii, pâzitoru la uşă neomeuitu. straşnicu. cerbio, im. cerbu. ckrbottAna, f. ţeava lungă prin care se poate arunca ceva sufiându într’insa. cerca, cercam ento, im. căutare, umblare; strin-gere, adunave de milă pentru săraci sau pentru alte lucruri bune. CERcAnte, a. e sost. care cere milă pentru săraci sau pentru alte lucruri bune ; eerşctoru. cerc Are, v. a. a căuta, a umbla după ceva; a cere; a strînge milă pentru alţii; a cerşi, a cerşetori; a cerceta; a cerca. CERCATORE, mi. câutâtoru. care caută, cearcă. umblă după ceva; cerşetorii CERCHIÂIO, im. dogaru. CKRCHIAMKNTO, M/. ocolire, incingere. învîrtiiv. strîngere în cerou; lucrarea de a fereca cu cercuri de ferii ; ccrcuire. CKRCH1ÂRE, v. a. a ocoli, a încinge, a învirti. a strînge in cercu ; a fereca cu cercuri de foni. cerchio, im. cercu (figură circulară); cercu spre | a stringe doagele unei buţi, unui vasu ; ocolu; . orice felu de instrumentu ce are formă râ-tundă; societate, adunare; sferă, întindere, liotaru, mărgini; ţinutu, judeţu. ( EROINE, im. perină râtundâ cu o gaură in mijlocu ; legătură de capu umplută cu lănâ sau cu altn ceva. cu care se încinge e.ipulu copii-loru ca căzindu să nu se vată ine. cercone, m. vinu stricatu. . oekeAle, mi. cerealu, grăunte, bucate. cerebrăle, a. cerebralii, de erceri oerebro, im. creeri. ceremonia, cerim6nia, f. ţoremonie ; formalitate complimentu ; solemnetate. pompă ; — viaestro di ceremonie, ţeremoniani; — senza ceremonie, nesili u, sloboda; far ceremonie, a face nasuri. ceremoniale, m. ţeremonialu. ceremonikke, im. ţeremoniani. ceremonioso, a. ţeremoniosu, cu multe ţeremonîi. CERNA, /. aruncătură, lepădătură, orice murdar-licu ce se curăţă dupe ceva; alegere, curăţire. ceknkcchio, mi. şuviţă de piru. cerniera, f. balamale (la unu capacu s. c. 1.). cernere, v. a. a cerne, a ciurui, a alege cerni re, v. a, a alege. cernitore, m. ciuruitoru, cernâtoru, alegâtoni. ( ero. cekeo, m făclie, luminare mare de ceară. Digi by Google 142 CKKOSO.—CHIACCÎfERATA. ceroso, a. do ceara, cu ceara. CEROTTO, ni. ceratu, pomadâ. alifie, emplastru fâcutu cu ceara. cerketAno, vi. şarlatanii, vinzâtoru de miroase, de tiriacu s. c. 1. intr’o piaţă publica; înşe-lâtoru, amăgitorii. cekro, m. arbore care face jiru ; şuviţa de piru. certAmk, m. luptă ; duelu: ceartă. certare, c. a. a se lupta ; a se certa. 1 i ERTEZZA, f. certitudine, siguranţă. ; certificare, v. a. a încredinţa, a declara, a afirma, a confirma, a certifica, a asigura. CERŢI FII AZIOXE, /'. CERTIFICAMJ^NTO. VI. ÎUCredin-| ţure, asigurare, certificare. ! CERTITCDIXE, f. certidudine. siguranţă. 1 cERTO, a. siguru, certu, ştiutu, hotârîtu, deter- ; îuinatu ; oarecare; cutare ; -- s. vi. certitudine ; I — avv. de siguru. j ckrtosa, /’. mănăstire de certosini. CERTOSÎXO, vi. certosinu ; unu ordi nu călugărescu întemeiatu dc S. Brunone. CERTUNI, a. unii. ceruleo, o. albastru ca ceriulu. cerlmk, m. ceară din urechi. cerusico, in. chirurgu, gearaliu. ' cerva, f. cerboaicâ ckrvellAggine, f. capriţie, estravuganţâ. ceryellAta, /’. unu felu de cartaboşu. cervelletto, m. partea d’indârâtu a creeriloru. cervelliera, f. coifu, chivără cervkllinAggine, f. capriţie, sbnrdalnicie, uşurătate de minte. * CERVELLÎNO, m. sbiirdalnicii, uşoru la minte. cervello, vi. cieeri; minte, judecată, spiritu. duhu, înţelepciune. cervellotico, a. capriţiosu, nebunu, eatrava-gantu, uşoru la minte, sbnrdalnicu. cekvicAle, a. care se ţine de cervice, cervicalii. CERVicK, f. cervice, grumazu, ceafă; chica. CERVicbso, a. obstinatu, indărâtnicu, pismaşu. CER viere, vi. risu, unu felu de cuadrupedu. i ERViNO, o. de cerbu. cervo, cervio, m. cerbu. CERVOGIA, f. bere ; unu felu de băutură făcută din grâneţe şi ierburi. cervovolAnte, m. 6meu. CERZIOKÂRE, v. o. a înştiinţa, a încredinţa; — — cerzimarsi, a se înştiinţa, a se încredinţa, a se asigura. CERZI0RAZI6NE, /*. înştiinţare, îucredinţare. CESARE, vi. Cesaru; impăratu. cesAbeo, a. cesareu, impârâtescu; — operazione cemrea, operaţiune prin care se scoate copi-lulu din corpulu mumei făcindn o tăietură in mitră. CESArie, /*. pirulu din capu, coamă. CESELLARE, v. a. a săpa, a scobi. cesellat6re, m. sâpâtoru. scobitoru. CESELLATIÎRA, f. săpătură, scobitură. CEBfiLLO, m. daltă dâltuţă cu ci re se servescu argintarii, giuvaergii s. c. 1. cesio, o. albastru, azuru. CE80IE, /'. foarfeci, crâcanâ. cespite, cespo, Vi. lescioară, brasdâ, ciritişu. cESPiTOSO. a. tufin. cespugliâto, cespuglioso, a. tufosu, ciritiosu. cesitgi.p». m. ciritişu, tufăritu. tufişu, crăngu. leasă, mârâcinişu. cessâme, vi. murdărie, gunoiu. < kssamkxto, ni. încetare, ostiere, preeurmare. i î-ssAnte, a. care înceţeazâ, lipseşte, se întrerupe. cessAre, v. n. a înceta, a precurma; a lipsi; a se întrerupe; a se absţinea. cessazioxk, /'• încetare, preeurmare, inţircare. CKS810NÂRI0. vi. cesionaru. cEssiuNE, f. cessiune, lăsare, dare, predare. < esso, vi. eşitoare, umblătoare, budâ, poiană. CE8TA, /'. paneru, coşu, coşarcă. CE8TELLA, CESTERELLA, /'. COŞuleţU. cestîkk, v. a. a da în paiu. cesto, m. tufuşoârâ, mânunchieşu, snopuşoru; cestu, mânuşă compusă de mai multe curele ce purtau atleţii in luptele pugilatului; ciutura Vinerei. • cestone, m. paneru, coşu mare; cadă, tocitoare; -- a cestuni, cu mare abondanţâ, cu îmbil-şugare. cestGto, a. tufosu, ciritiosu. cesOra, f. cesură. cktAoeo, a. cetaceu, de natura cbiţiloru. CETE, ceto, m. chitu. cetera, cetra, f. chitară, unu felu de liră. cetereggiAre, v. n. a cănta cu chitara, cu lira. CETERATORE. ceteiusta, m. celu ce cântă cu chitara. # ceto, vi. chitu; clasă, rangu, gradu, condi-ţiune. <*etriu6lo, vi. castravete. CHE, pron. care, ce; - cong. că; pentru ci; decâtu. CHKO’HE, contj. orice; cu toate că. chelidonia, f. o plantă medicinală, chelidouie. CHERICA, CHERCA, CHIERCA, /. tunsurâ clericali chkricAle, a. clericalu, clericescu. 1 chekioAto, m. clericatu; cleru, preoţime, popi nu». # # cherico, m. elerieu; preotu, eclesiasticu; omu invăţatu. # a cHERict’TO, a. care are tunsura clericală. ciiERiPO, m. sidefu, chermes, m. cîrmisu, unu felu de coşenila; preparaţiune de antimoniu care se întrebuinţează ca doftorie de pieptu. . chermisI, chermisîxo, vi. chîrmizu, văpsea roşie închisă. chermisIxo, a. vâpsitu cu chîrmizu. CHERUBINO, m. cberuvimu, ângeru. ^ ^ CHETAMEXTE, a cv. in tăcere, liniştitu, linu. CHETAre, v. a. a linişti, a alina, a potoli, a împăca. # # . chetichella (a>, avv. in tăcere, liniştitu. cheto, a tăcutu, liniştitu, tainicu. # CHETdXE, a. tăcutu, care vorbeşte raru şi puţina. CHI, pron. cine, acela care; cineva; oricine. | chiAcchera, f. basnu, fleacuri, nimicuri CHiACCHERAMfiXTO, vi. flecârire, flecârie; nas-I cocire. # ’ i ( hiaccherAre, v. n. a flecari,* a fleoncâtu, a , birfi, a vorbi multu şi nimicuri; a vorbi pne- j tineşte cu cineva. chiaccherAta, f. vorbă, vorbire de petrecere; sporovoialâ, vorbire fără fologu, sporovaire. Digitized by Google j CllIACCHKKAlOKE — cHINltVOLE. 14.5 ( iuac< HERAToRE. m. vorbitorii. flecaru, limbiitu. chiacciieronk, in. flecaru, fleoiicânitoru, limbuţii. guratecu, gureşu, sporovâitoru. chiacchillAre, v. n. a flecari, a sportivă i, a vorbi .secături, nimicuri, a fleoneâni. chI amamento, vi. chiemare. strigare. chiamAre. r. a. a cbiema. a numi, a apela, a invita, a pofti ; a chiema la judecată ; a cere. chiamAta, f. chieiuare. apelu, invitaţiune. pofti re ; îndemnare; alegere; cbiemare la judecată; numire intr’o dregâtorio. < HiAna, /'. baltă. cîiiAppa, f. bucă a «şezutului. CHlAPrARE. v. u. a apuca, a găsi; a lovi. cHJÂPPOLA, f. bagatelă, lueru de nimicu. fleacn. cuiAra, f. albuşu de ou. OHIARAMENTE, avi'. curatu, desluşitu ; liber». chiarAre, r. a. a limpezi, a lumina, a desluşi. chiarka, /*. unu felu de băutura medicinala. chi areggiAre, v. a. a limpezi, a lumina. CHIARETTO, im. vinu a căruia faţă bate în roşu, claretu. OHIARLZZA, f. lumină, strălucire, lămurire, desluşire, limpezie ; curăţenie ; sân in ie ; evidenţă, invederare ; nobleţă. chiarepicArk. r. a. a lumina, a limpezi, a desluşi. CHIARIFICAZHÎNK, /'. luminare, limpezire, desluşire. lămurire, curăţire, clarificare. chiarjmento. vi. desluşire, esplicare. clarificare. CHiARiNA, f. clarinu (instruinentu de miisică). CHiAKiRE, v. a. a clarifica, a desluşi ; a espliea, a declara; — r. n. a se lumina, a se face mai curatu, mai limpede, mai seninu. mai lumi-iiosu ; — chiarirsi. a se informa, a se încredinţa. CHIÂRO, nt. claritate, lumină, strălucire. chiAko, a. clarii, limpede, lamuritu, subţire ; lumiiiosu. strălucita; seninu; transparenţii, strâvăzătoru; curatu ; sinceru, credincioşii, fidelu ; învederată, facilii de inţelesu, evidenţii; raru; deschisu; pătrunzătorii,, curatu sunător»; renumita, celebru, vestita, famosu, gloriosu. CHIÂRO, arc. cu desluşire, intr’unu modu inve-deratu. CHiARORE, vi. strălucire, lucime. CHIAROset)ro, w. imitaţiunea efectului ce produce lumina cându bate post»* o surfaţâ, lăsandu in umbră obiectele peste care nu bate, cbiaru-obscuru. chiassaicola, f. şănţuleţu pentru scurgerea apei chiassAta, f. larmă, strigăt», şarivari, zărvăire chiAsşo, w. sgomotu, larmă, zarvă; glumă. batjocură, chiotu ; bordelu ; ulicioară. chiassuolo, m. uliţă înfundată chutta, f. podu uniblâtoru, pontonu. chiavAcgio, m. lacătu mare, verigă mare. chiavAio, wi. chielaru, portaru ; lăcătuşii. chiavârpa, f. pironu de feru la căpătâi» cu o gaură in care se bagă unu cuiu spre a lu întări. chiavAre, v. a. a pironi,* a prinde cu cuie, a încuia,^ a închide ; a întipări adincu. HUiatcra, f. ţintuire: legătură, feruiturâ. yhiave. / chice; şrupn ; cbieea ţifreloru ; pun-tula celu principalu; - il poter delte chiuvi, la podestu dclle chiari. pureiva Bisericei de a lega şi a deslega i HIAVERiNA, f unu lelu de d.irdâ, de săgeată. chiâVK’A, f. cloacă, hasnea CHIAVISTF.1 LO, vt. lacătu Verigă, încuietoare. CHIÂZZA, f. pestrue, pata. CHIAZZAHE, v. a. a pestriţa, a păta. chIcca. /’. bonbonu, zaharicale, cofeturi. cniccHEKA, f. cea>că de cafea de cea iu x. c. I. < UUVHEssiA, pron. oricine, oricine va fi. chkthikillAke, t\ n. a şi petrece eu bagatele. i'HIEDHRE. v. a. a cere; a se ruga de cineva pentru ceva ; -- chiedere di talii no. a căuta pe cineva. rUIEDIRlLE. (t de cerut». chieimmexto. ut. cerere ; întrebare : rugăciune. chieditOke, vi. care cere; -- chieditor d'elc-mosina, cerşetoru. CIIIEDONE, m. care cere imprumutu. chieggia. /'. stană de piatră. < UIERICA, /'. tunsură chikricAle. a clericalu. CHIKKICO. ta. clericu ; preotu, eelosiasticu. C1I1ESA. /’. biserica; adunarea cmlincioşiloru. chiesastro, ciuesolAstro, a. bisericosu i'HiESOLA, /'. dulap» în cave se aşează busola într’o corabie. CHIEsUoLA, /’. bisericuţă. CHIESTA, /'. cerere; întrebare ; rugăciune. Cinf.sTO, a. cerut» CHIETiNo, a tea ti iu, unu felu de ordinu religioşii ; evlaviosu, castu; ipocritu, bigotu. ciliuMA, f talpă dc corabie, t ll LiADE, f. cbiliadă, o mie de ani. < HlUFEKO, a. chiliferu, coprinzătoru de chilu. ciiilificArk, v. a. a forma chilulu. a cbilifica. chilificazionk, /'. ehilificare, formarea chilului, lucrarea prin care se deosibeşte cbilnlu în timpulu mistuirii. CHILO, ut. chilu. chilogiiAmma, vi. chilogramu. măsură de greutate de 10..0 grame. chiloMETRo. m. cbiloiuetru, măsură de lungime care coprinde 1000 metre. CHILO^O, a. chilosu, de chilu. i’HiMEKA, /'. cbimerâ. iasmă; închipuire zadarnică, nălucire, plăsmuire. c'HlMERico, a. chimericu, visionaru ; deşertu. chimerizzAre, v. n. a chimeriza, a nutri chimere, a trăi cn închipuiri zadarnice. chimica, f. chimie chimico, a. chimi' u, de chimie; - 5. m. cbimistu. . china. f. povirnire, povirnişu. chîna-chIna, /’. chină, coaje amaTâ bună pentru friguri; arborele pe care se face coaja aceasta. chinamento. vi. plecare, povirnire. chinâre, v. a. a pleca in josu, a închina; a se îndupleca la ceva ; a se supune, a se umili, a se smeri, a se pleca, a se închina ; a se apropia de sfirşitu, de căderea sa; a îndoi. chinatOra, f. indoiturâ; povirnire, plecare. chincaglif.re, m. marchitanu. chincaglieria, f. marchitanîe. CHINEA, f. calu care umblă imbuestru. chinevole, a. induplecâeiosu; mlădiosu. Digitized by Google 144 CHINO. — CICALOXE. CHÎNO, in. povîrnişu, locu povirnitu ; — a. po-virnitu. îndoitu, arcuitu, curbu, gârboviţii. chintAna, f. figura de lemnu sau de paie la care dâ cineva cu suliţa pentru a se deprinde. chioccAre, v. n. a ciomâgi. * CHIOCCIA, f. cloşca, clocâ, cloţâ. chiocciAre, v. n. a gloncâni. CHlocciO, a. răguşitu. chiocciola, f. melcu; — scala a chiocciala, scară sucită în forma melcului. CHIOPAGIONF., f. fereeâturâ, ţintuiaiâ ; toate cuiele trebuincioase pentru oarecare lucrare. CHlODAIUOLO, m. cuieru, piior.aru. chiodAre, v. a. a cui, a pironi, a ţlntui. CHIODERÎA, f. cuierie, negoţu cu cuie, fabrică de cuie. CHioDO, m. cuiu, pironu. chioma, f. coamă, pirulu din capu, razele unoru comete; coama unoru animale. ciiiomAnte, chiomAto, a. pirosu, pletosu, cu pârulu lungii; flocosu. CHiosA, f. pată. mînjiturâ ; glosă, tâlcuire. chiosAre, v. a. a glosa, a desluşi, a tâlcui, a interpreta, a declara. chiosat6re, vi. glosam, tâlcuitoru, interpretu. CHibsco, in. chioşcu. chiObtra, f. locu închisu ; lâcuinţ-ă; solitudine. CHldsTRO, in. mănăstire, schitu ; solitudine ; unu felu de gangu ce se află la unele mănăstiri. CHi6tto, a. tâcutu, liniştitu. CHIOvAre, v. a. a atinge, a înţepa unu calu in carne vie cu cuiu, cându ilu potcoveşte cineva ; a ţinti unu tunu. CHIOVATURA, f. înţepare, înţepătură. chiovo, in. cuiu, pironu. ciiirAgra, f. chiragrâ, reumatismu. durere de mâini. OHIRAGRbso, a. chiragrosu, care are reumatismu la mâini. chirografo, in. chirografu, obligaţiune, biletu. chIROMAnte, in. chiromantu. care ghiceşte, proroceşte din privirea mâiniloru. chiromanzia, f. chironiaiiţie. CHIRURGIA, f. chirurgie. CHIRIÎRGO, m. chirurgii, gearahu. CHITÂRRA, f. chitară, ghitară. CHITARRÎSTA, m cili tar istn. uhiudenda, f. îngrădire, gardu, şanţu ; părete. CHIUDERE, v. a. a închide ;. a îngrădi; a ascunde, a tăinui; a opri, a astupa, a împiedeca; a isprăvi, a inchieia. a conclude. CHIU NQ UE. pron. oricine, oricare. ciiiurlAre, v. n. a urla. ' CHltfRLO, m. pasere de pirloage; tontu. CHitiSA, f. şanţu, gardu, îngrădire ; conclusiune. închidere, finiţii, slirşitu. CHIUSO, in. ogradă, locu închisu, îngrâditu ; — a. închisu, astupaţii, îngrâditu, ogrâditu ; fi-nitu ; încurcaţii; ascunsu ; strimtu, incleştatu ; inchieatu. chiuburA, /. închidere, astupare, ogrâdire, îngrădire ; clausurâ ; încuietoare, astupâtoare. ci, pr. ne. ni; — avi\ aci, acolo, la acelu locu, la acestu locu; la aceasta, întrVoasta. CLABÂTTA, f. pantofu vechiu. CIABATTERÎA, f. lucru de nimica. ciARATTiNO, (iabattikre, ci Aba, m. cârpaciu de pantofi vechi ; meşteru prostu. CiAeco, m. porcii, rimâtoru ; parasitu, lingău, ciÂLi)A, f. prăjitură, clătită. CIALDOnAio, vi. care face sau vinde clătite. cialtrone, vt. potlogarii, hoţii, berbantu. Ci am bkll A, f. covrigu, colâcelu, simiţii. ciambellAio, vi. simigiu, plăcintării. ciambellAno, ( iambert.Ano, m. ciambelanu. şambelanii. câmâraşu mare. ciambellotto, in. unu felu de materie de pini de capră, camelosu. i tammengola, /. femeo proastă, de nimicu ; bagatelă, vechitură, streanţâ. ciampanella, f. — dare in ciampanelle. a face nebunii, a face copilării ; a se zăpăci. ciampicARe, v. n. a se poticni, a se împiedeca umblându, a şchiopăta. ciAncia, f. fieacu, vorbă nesărată, gogleze. secătură, nerozie, bagatelă, lucru de nimicu; glumă. ciANciAFRtiscoLA, f. bagatelă, tândalâ, tândâlie. ciancia MENTO, m. flecârire, flecârie. cianciAre. v. n. a flecari; a glumi, a se juca. ciANciATdRE, vi. flecaru, flencânitoru. cianciero, a. birfitoru, flecaru. clvnfArda, /. unu felu de haină antică. cianfrusAglia. f. lucruri de lepâiţatu, de nimicu. ciangottAre, r. n. a vorbi fără câpâtâiu. ci Ano, m neghină (plantă) ciArla, f. fleacu ; lucru nâscocitu, născocire. ciarlâre. v. n. a flencâni, a birfi, a vorbi multu şi nimicuri; a destăinui luoruri secrete. ciarlataneggiAre, v. n. a şarlatani. ciarlatanerîa, f. şarlatanerie, înşâlâciune. ciarlatanebco, a. şarlatanescu, amăgitorii. ciarlatanîsmo, vi. şarlatanisiiiu. ciarlatAno, m. şarlatanii; înşălâtoru, amâgitoru flecaru. fteoncânitoru, birfitoru. ciarlatoke, vi. flecaru, flconcânitoru, care vorbeşte secături, nimicuri, destăinuitoru, ploscaşu. ciarlere, ciarli£ro, ciarlone, vi. flencânitoru. ci Ar PA, f. trcailţâ, otreapă ; paciaură, vechituri; j lucru de puţinu proţu ; eşarpâ, fâşie, brin. ! ciarpAme, vi. gunoiu, lepădături. * ! ciARrARE, v. n. a zoi, a feşteli, a lucra reu. necuraţii, scârnavu, fcştelitu. CIARI’one, vi. înşelătorii. ciascheduno, ciabcuno, a. fiecare, fiece cibamento, m. nutreţu, hrană, nutrire. cibAre, v. a. a nutri, a hrăni; a sătura. cibAria, f. nutrimentu, bucate. cîbo, in. mâncare, hrană, nutreţu, bucate, nu-trimintu. ciborio, m. artoforu, chivotu, ciboriu. cibreo, m. fricase. cIca, avv. nimicu, nu, nici de cumu, dc locu. cicAla, f. gricrc (insectu). cicalamento. in. dărdâire, flecârie, gălăgie, gâ-lâgire. cicalAre. r. n. a dârdâi, a flecari, a bâlâbnni, a cicâli. CICAlAta. f. gâlâgire< bâlâbunealâ ; cuvîntu Inn-gu şi fără gusta ; dârdâiturâ. CICALECCIO, m. bâlâbunealâ, cicâliturâ, taifasu. cicalio, m. dârdâiturâ, flecârie, vorbe multe. cicaloxe, in. flecaru ; bâlâbunu ; ciealâ. Digitized by Google CICATRICE.—CINQUEFIÎGLIE. 145 ClCATBiCE, f. cicatrice, rana vindecată, semnula care rămâne după ce s'a vindecatu o rană. CICATRIZzAre, v. a. cicâtrici; a se vindeca, a se tămădui o rană, a potoli, a vindeca. cicatrizzazi6ne, f. cicâtricire, cicatrizaţi une. ciCCANTdNA, f. tirfâ, ţolinâ, curvâ. ciccANTdNE, m. şarlatanu; înşelătorii. cicciA, f. came. CiCCibNE, m. unu felu de bubă. ciccioso, a. câmosu, trupeşu. CICEBCHIA, f. măzăriche (plantă) cicerone, m. omu elocuentu; dragomanu, cice-ronu. ciclGNA, f. cecilizu (şerpe). cicisb^a, f. cochetă. CICisbeAre, v. n. a curteni, a face curte cuiva. ciciSBEATtfRA, f. amoru afectatu, curtenire. cicisb^o, m. cicisbeu, amorezu, cochetu, rnuerel-nicu. ciclo, i». ciclu, periodu; cercu. cicl6ide, f. cicloidâ. ciclometbIa, f. ciclometrie. ciclope, m. ciclopu. cic6gna, f. cocostârcu, barză. cic6eea, cicobla, f. cicoare, păpădie (plantă.) cicCta, f. cucută (plantă), citfco, o. orbu ; întunecata ; — lanterna cieca, lateraâ oarbă, fânaru tilbârescu. ci£lo, m. ceru ; aeru, firmamentu ; raiu ; Dumnezeu ; climă; regiune, ţară ; uraniscu ; susu-lu, tavanulu, bolta unui localu; — grazie al cielo, mulţumită lui Dumnezeu; — levar a cielo, a lăuda pe cineva peste măsură. ci£ba, c£ra, f. aeru, obrazu, faţă, aspectu. ciFEBA, CIFRA, f. ţifrâ, semnu; numâru, totalu; mijlocu secreta de a scrie; iscălitură, semnătură făcută in ţifre. cIglio, m. geană, pleopâ; obrazu; ochi; căutătură, privealâ; — in un batter di cigliat intr’o clipă; — aguzzar le cigliat a privi cu atenţiune. ciguGne, m. creştetu, culme. cIgna, cInghia, f. chingă, colanu. cignAle, cinghiAle, m. porcu mistreţu. cîgnAre, v, o. a închinga. cîgkebe, cîngere, v. a. a încinge, a înconjura, a împrejura, a lega, a lega împrejuru. cigno, x». lebedâ; poetu sau musicantu însem-natu. cigolamejîto, m. crăcăire, plesnire, scrâşnire, scârţâire, trosnetu, pocnire, pocnitură. cigolAbe, v. n. a scirţâi, a cracai, a plesni, a trăsni, a pocni „ ciGOLio, m. scărţăiturâ, pocnitură, trosnetu, poc-nitu, plesnita, plesnitură. cilecca, f. hărâţire, împungere, glumă. cilestro, m. albastru. CiLlcio, m. târsănâ, rasă, cămaşă de piru de capră. ciliegia, f. cireşâ. ciuegio, m. cireşu. cilIndbico, o. cilindricu, in forma de cilindru. cilindro, m. cilindru,' valu. ciea, f% cimâ, vîrfu; culmo, înălţime ; estremi-tate, margine. cimAre, v. a. a cionti, a reteza, a scurta, a tunde. cixâta, f. tunderea postavului. cimatore, m. celu ce tunde postavu. CiMATtfRA, /*. lucrarea de a tunde postavu ; lâna ce cade josu cându se tundu postavurile. cîhba, f. luntre. cîmbalo, m. cimbalu, clifinvalu. cImberli, — esserc in cimberli, andare in cim-berii, a fi uimitu, râpitu de bucurie. cimentare, v. o. a indrâsni, a risca, a pune în pericolu; a cerca, a face probă, cercare; — cimentarsi, a se pune în pericolu; a se lupta improtiva cuiva, a se alătura, a se pune deopotrivă cu cineva. CIMENTO, m. pericolu, primejdie; cercare, probă, esperimentare ; luptă, bătălie. ClMENTdso, a periculosu, primejdiosu. cImice, m. stelniţâ, pâduclrie de lemnu. ciMltfRE, m. coifu; ornamenta deasupra coifului. ciMTTtfRlO, cimit^BO, m. chimitirionu, ţintirimu. CIMCrbo, cimorro, w. gutunariu, o boală a cai-loru la care le curge materie din nasu. ciNA, /*. chină (o coajă medicinală). cinabr£se, m. piatră roşie. cinâbro, m. chiuovaru, ţinoberu; faţa rumenă a obrazului şi a buzeloru. CÎNCIA, CINCIALL^GBA, cingallegra, /*. piţigoiu (pasere). cinciglio, m. ciucuru, chenaruri, canafu. cincigliGne, m. beţivu. cincînno, *». zulufu. cincischiAre, v. a. a face tăeturi în ceva, a cresta; a toca, a tocâni; a tîndâli, a migăli, a mocăi, a lucra, a face ceva incctu. cincîschio, m. tăietură. cinbrArio, a. — vaso cincrario, urnă în care se păstrează cenuşa unui corpu arsu după moarte. cinerIzio, o. cenuşiu. cingallegra, f. piţigoiu. . cîngere, v. a. a încinge, a înconjura, a lega. cînghia, f. chingă, colanu. cinghiAle, m. porcu mistreţu. cinghiAre, v. o. a inchinga. cinghiAta, /*. împungere, glumă, batjocură. cinghiatCra, f. închingare. ciNGHiO, m. cercu, ocolu, împrejuru. ciNGOLO, m. brîu, fâşie. cinguettamento, «n. gîriire, ciripire, fleoncânire, birfire, bilbîire, gângâvire. ^ cinguettAre, v, n. a gîrîi, a ciripi, a fleoncâni, a bîrfi, a bilbâi, a gângavi. ^ cinguetterîa, f. bâlbâire, ciripire, fleoncânire. cinguettiere, w. gîrâitoru, birfitoru, flecaru. ciNico, o. cinicu; neruşinatu; muşcâtoru prin vorbe atingâtoare, care criticeazâ pe altulu cu răutate, satiricu. cinigia, /*. spuză. ciNiGLiA, f. catifeluţe de cusutu. CINISMO, m. cinismu, filosofie cinică; neruşinare. cinnamo, cinnamGmo, m. scorţişoară, cinamomu. ciNO, m. mâcieşu, căcâduşu. C!Nr jefalo, m unu felu de momiţc. cinosCra, /. o constclaţiune. cinquAnta, a. cincizeci. cinquantesimo, o. alu cincîzecilea^ cinquantîna, fm cinci zecimi, cincizeci. ciNQUE, a. cinci. cinquecentista, »i. scriitoru, autoru dela sec. XVI. cinquef6glie, /*. scrintitoare (plantă.) 10 Digitized by Google 146 CINQUtfNNIO.—CIRCUIZî6NE. cinquknnio, m. cinci ani, spaţiulu de cinci ani. CINQUINA, f. cinci numere; eşirea împreuna a cinci numere la o loterie. ciNTA, f. ocolu, împrejuru ; zidu sau altu ceva prin care se incunjoarâ, se închide unu spaţiu ; cingătoare, brîu, chingă, chinguţâ. CÎNTO, m. brîu, cingătoare, chingă; cercu, zonă, ocolu, împrejuru ; chingă pentru surpare. ciNTOLA, f. cingătoare, brîu; mijloculu trupului, loculu unde se pune briulu, cingâtoarea. CÎNTOLO, m. brîu, cordonu, fâşie. CiNTtfRA, f. cingătoare, brîu, fâşie, cordonu ; loculu unde se pune brîulu. CINTU1UNO, in. brîu, curea, cordonu fâcutu astfelu încâtu să poată atîrnâ de dînsulu o sabie, unu cuţitu de vinatu sau altu ceva. cio, pron. aceea, ceea, aceasta. cfoccA, f. zulufu ; snopuşoru, mânuncliieşu, pică, tufă, mânunchiu. ciocciife, pron. ceea ce. cioccolAta, f. cioccolAte, cioccolAtte, m. ciocolată, o băutură făcută din ciocolată. cioecOLATTltfRA, f. vasu, ibricelu in care se fierbe ciocolata. cioccolattieke, m. celu cefacc sau vinde ciocolată. CIOE, avv. adică. ciompo, in. scârmânitoru, peptănâtoru de lână ; omu de nimicu, nătărău: cioncAre, v. a. a bea peste măsură. cioncat6re, m. beţivu. CIONCO, a. beatu, îmbătata ; ciontitu, slutitu. cionuolam^nto, m. starea unui lucru atîrnatu, spînziiratu în aera şi bâtutu de vîntu. ciondolAhe, v. n. a spinzura, a se da huţa. * CIONDOLO, in. lucru atîrnatu, spinzuratu. CIONDOLONE, ciondoloni, avv. atîmatu, spinzuratu ; — tencr Ic mani ciondoloni, a şedea fără treabă. ciondolone, w. omu leneşu, temhelu. * cionno, a. omu de nimicu, butucu, mojicu. cioppa, f. unu felu de fustă, câtrinţâ. CIOTOLA, f. cupă, nâstrapâ, blidu. ciotto, in. peatrâ, petricea; schiopu, ologu. cioTtolAre, v. a. a arunca petre; a aşterne cu petre. ciottolAta, f. lovitură de peatrâ. ciottolo, m. peatrâ, peatrâ rostogolită, cremene. cipigt.iAre, v. n. a se uita chior işu, uri tu, mânioşii. clPÎGLio,m.încreţireasprînceniloru cându este^cine-va mâniatu, căutătură mânioasă, posomorită. cipigli6so, a. mâniosu, supârâciosu, posomoriţii. cipolla, f. ceapă. cipollAta, f. unu felu de iahnie ; basnu. cipollîno, m. de ceapă; — marino cipollino, marmură verde italienească. cîppo, m. jumătate de colonâ sau de stilpu. CIFRESSETO, m. locu săditu cu ciparişi. cipresso, in. ciparosu, chiparosu (plantă). circa, prep. aproape, pe lingă, împrejuru; pentru, despre; mai, fără puţinii, puţinu lipseşte. ciucense, a. de circu, care priveşte la jocurile publice. ciuco, in. circu. cikcolAre, v. n. a circula, a sc învîrti, a se mişca, a umbla de juru împrejuru; a umbla, a merge îucoace şi încolo; a trece, a umbla din mână in mâna; a se respândi, a se îm- prăştia ; — a. circulara, rotunda; — sost. f-circulară. circolatOrio, a. circulatoriu, de circulaţiune. circolazione, f. circulaţiune, circulare. circolo, m. cercu, figură circulară, circumferinţă ; circulaţiune ; mişcare circulară ; societate, adunare, clubu; judoţu, ţinutu, provincie ; sferă, întindere, mărgini; — circolo vi-zioso, cercu viţiosu. circoncelli6ni, in. pl. o sectă religioasă. CiiKONciDERE, v. a. a tăia împrejuru, circumcide. circoncisione, f. circumcidere , circumcisiunc , tâiero împrejura; infrinare. circonctso, a. e sost. circumcisu; israilitu. Circondamento, m. încunjurare, împrejuraro. circondAre, v. a. a incunjura, a împrejura, a închide. CIRC’ondAbio, in. locurile deprimprejura, districtu, ţinutu ; coloare, suburbie. CIRCONdOrre, v. a. a conduce împrejuru.'' circonduttîvo, a. care conduce împrejuru. Circonferenza, f. circumferinţă; ocolu, contura. CirconferenziAle, a. circumferenţialu. CIRC0NFLES8I0NE, f. circumfiecsiiine. circonflesso, a. circumflecsu , inversu împrejura ; — accento circonflesso, accentu cit-cumflecsu. circonflkttere, v. a. a intoarOe împrejura. circonflcenza, f. curgere împrejuru. CIRCONpondere, v. a. a răspândi împrejura. circonlocuzione, f. circiimlocuţimTC, desemnarea unui ohiectu prin mai multe vorbo. CiRCONSCRfVERE, v. a. a hotărî, a-mărgini, a închide împrejura, a circumscrie. circonscrizione, f. circonscriere, circumscripţiu-ne, mărginire; despărţire administrativă. circonsfltto, a. circumspectu, prudinte, inţe-leptu, cu măsuri, cu băgare de seamă, tainicu. circonspezione, f. circumspecţiune, prudinţă, înţelepciune, băgare de seamă. circonvallAre, v. a. înconjura cu şanţu. circonvallazione, f. circumvalaţiune, sânţuire. ciROONVENiRE, v. a. a circumveni, a ispiti, a amăgi, a întinde laţuri, curse, a înşela. circonvenzione, f. circonvcnţiune, iâpitire, amăgire, înşelăciune, cursă, laţu, uneltire vicleană. ciRi onvicIno, a. vecinii, învecinatu, de aproape. circonvOlgeke, v. a. a rostogoli împrejura, a învîrti. cikconvoluzkîne, f. circumvoluţitmc, rostogolire, încolăcire, îmirtirc împrejuru. eiRt’OSCRivEKR, v. a. a circumscrie, a mărgini. CIRCOspetto, a. circumspecţii, cu băgare de seamă ciRCOsPEZldNE, f. circumspecţiune, prudhiţâ circostAnte, a. care esţe împrejura, de faţă. circostAnza, f. circumstanţă, împrejurare; cori-diţiune, particularitate, accesoriu; totu cc atîrnâ sau se ţine de unu lucru. CIBcostanziAre, v. a. a descrie ceva cu toate particularităţile, cu toate împrejurările sale. CiRCUiMENTO, ni împrejurare, înconjurare. circuîre, v. a. a împrejura, a înconjura, a merge împrejura, a descrie împrejura, a duce împrejura ; a umbla împrejura; a ispiti, a amăgi. circuITO, in. cercuitu , cercu, ocolu, ocolire, întindere, spaţin ; circumlocuţiune, perifrasă circuiziOne, f. ocolire, împrejurare. CIBEGETO.—CL6r6. 147 CIBEGETO, nt. locu sâditu cu cireşi. CIRIEGIA, ciliegia, f. cireaşă. ciriegio, ##i. cireşu. cibindonk, »i. daru, presentu. cisALPiNO, a. cisalpinu, de din coaci de Alpi. cîspa, f. uldoare ce se face la ochi. cispdso, a. uldurosu, cu uldori. cisterna, f: cisternă. citâke, v. a. a cita, a aduce de mărturie, de esemplu; a chiema la judecată; a pofti, a invita. citabedo, citarista, m. chitarist», citaristu. citAreggiAre, v. n. a cânta cu harpa, cu chitara. CITAZIone, f. citare, citaţiune; chiewaro innain-tea judecăţii. . C1TERIORE, a. citerioru, de dincoaci. citekna, f. puţu, fintânâ. cÎTiso, tu. trifoiu. ‘ cîtkico, a. citricu, de alâmâc; — acida citrica, sare de alâinâe, acidu citricu. ClTRiNO, a. alâinâe, limoniu, de coloarea alâuiâci. C1TR1UOLO, m. castravete. . CITRONIERA, f. locu inchisu şi acoperitu unde in tixnpulu iernii se punu lâmâii. CITTÂ, f. oraşu, urbe, cetate ; dreptulu cetăţeniei. cittadella, f. orâşelu; citadelă, fortereţâ, ca-stelu. cittadinAnza, f. orâşenime, adunarea orâşeni-loru ; lâcuinţâ, domiciliu ; orâsenic, cetăţenie. CITTADInAtico, m. orâşenie, cetăţenie. cittadinesco, a. orâşenescu, cetâţenescu; civilu. cittahIno, vi. orâşeanu, cetâţeanu; — o. oră-şenescu, cetâţenescu, civicu, civilu, urbanu. ciuca, f. măgăriţă, ciuco, m. mâgaru, asinu. ciuffAre, v. a. a- apuca, a lua cu silă. ciuffo, m. moţu, ţopu, viţă. ciOffole, f. pi. nimicuri, lucruri copilăreşti. . cilJRLo, m. invîrtiturâ, întorsurâ in locu. CIURMA, ftoţi vinovaţii şi alţii care vişleazâ la o galeră; mulţime de oameni, prostime. ciurmadobe, m. şarlatanu, înşelâtoru. wurmAglia, f. prostime destrămată, vagabonzi, spinzuraţi. curmare, v. a. a amăgi, a înşela. tiUBnAB8i, v. n. a se imbâta. CIURjieria, f. înşelăciune, şarlatanie. ^ivAia, f. legume, zarzavaturi. hvAnza, f. folosu, câştigu, avantagiu. v. a. a căpăta, a căpătui, a agonisi. IVAnzo, *». câştigu, căpâtare, agoniseală, t VfcTTAr fciufu, huhurezii , cucuveicâ , bulină ; i ^°clletă, o fenice câria ii place să aibă mulţi amore2i» mulţi curtezani. kttAre, v. n. a cocheta, a fi cochetu, a intre-ouuiţa cochetării. f- ctvettîsmo, m, cochetărie. jC0’. a. civicu, orâşencscu, cetâţenescu; — « ciuica, Ui guardia civica, gardă civică, gardă «/nionaiâ. t! chTa,^.0^^1^e?cu, ^tâţenescu, civilu, urbanu, Civii 17?? , P°^ieosu, °nienosu, cioplitu. civi/iwL.15-’ v' a' a c*v^za> » ciopli, a îmblânzi. ( c*vilizaţiune, civilitate. ticA ’ *’> urbanitate, omenie, poli-2aţiun>Ur^are ^ndâ Şi bine nărăvită; civili- civire, v. a. a procura, a face să aibă. dzzA, f. ţiţâ. clamare, v. a. a striga, a vorbi in gură mare. clAmide, /'. chlaiuidâ; manta. clamobe, în. clamoare, strigâtu, larmă; chiotire. CL amoros A, a. clamorosu, cu sgomotu, cu larmă; sgomotosu. clandestinamente , avv. po furişu, pe subtu ascunsu, intr’unu modu clandestinu. CLANDESTlNO, a. clandestinu, tainicii, ascunsu. clangore, m. sunetu ascuţitu, sunetulu trompetei oru. Claretto, wi. claretu, unu felu de vinu a căruia faţă bate în roşu. clarificare, v. a. a lumina, a limpezi, a clarifica. • CLARINETTO, CLARINO, 111. CHIARÎNA, f. clarillU. CLASSARE, v. a. a clasa ; a aşeza in clase. ClAsse, /*. clasă, divisiune, ordinu, condiţiunc. ClAssico, a. elasieu; renumitu, celebru, insem-natu; perfectu, escelentu; — $. m. autoru clasicu. classificAre, v. a. a clasifica, a împărţi, a aşeza în clase; a determina, a însemna. C L A ssific A zi o N E, f. clasificare, clasificaţiune claudicAke, v. n. a şchiopăta. clAusola, clAusula, f. clausulâ, clausâ, cornii--ţinne, articlu, disposiţiune; puntu de cerere. claustrAle, a. claustralu, inânâstirescu. clAustro, mi. mănăstire, schitu ; clausurâ, călugărie ; câlugâriine clausura, /'. clausurâ, închidere la o mănăstire călugărire; locu inchisu. clAva, f. măciucă. CLAVlCEMBALO, in. clavecinu, claviru ; — suanarc il claviccmbala, a cânta cu clavirul». clavicula, f. claviculă, lingurica pieptului. clavifobme, a. în formă de măciucă, clavil’ormu. clAvo, m. bătătură. clemAtide, f. unu felu de viţă de vio selbaticâ. clemente, a. clementu, hldmlu, indurâtoru. clemknza, f. clemenţă, blândeţe, indurare. clericale, a. clericalu. clericAto, #n. clericatu, preoţime. clero, m. cleru, preoţime, popime. clessîdra, f. clepsidră, orologiu de apă. CLIENTE, m. clientu ; pârtinitoru, partizanii. clientela, /*. clientelă; proteeţiuue, patronagiu, ocrotire, apărare. clientolo, vi. clientu ; părtinitorii. clima, m. climă, temperatură; ţară, regiune. CLIMATERico, a. climaterku; periculosu, supusu la schimbări. CLiNlCA, f. medicină clinică. clInico, a. clinicu, unu felu de eretici, medicu clinicu. . clîpeo, m. pavăză. , CLLSTEKE, CLISTERO, #11. clistiru. cllstekizzAre, v. a. a pnne clistiru. CLIVO, #ii. dealu, povirnişu, poviruituiâ; — «. declivu. CLÎZIA, f. floarea soarelui, eliotropu. cloaca, f. cloacă, canalu pentru scurgerea necurăţeniei din oraşe. clor Atu, vi. cloratu, cldoratu. clorico, o. cloricu, ehloricu. CLORO, mi. cloru, clilorâ. 10* 148 gx6rosi.—cOgnominAre. cl6rosi, f. chlorosâ, gâlbânare (o boala.) cloruro, tn. clorurâ, chlorurâ. Co\ tn. capu, capâtu. co\ prep. art. cu. coabitAre, v. n. a trâi împreuna, a locui împreuna. . coabitazione, f. şedere împreuna. coaccusăto, a. e «ost. tn. compîritu, acusatu împreuna. coacervAre, v. a. a grămădi împreuna. coacervazi6ne, /*. grâmâdire împreuna. COADIUMENTO, M. ajutoru. ^ COAdiutoRE, tn. coajutoru, adiunctu, ajutâtoru. coadiut6ria, f. demnitatea de coajutoru. coadiuvAre, v. a. a ajuta. COADUnAre, v. a. a strînge, a grămădi, a aduna împreuna. COAGULAMENTO, tn. coagulare, încbiegare, flecnire* coagulare, v. a. a coagula, a închiega, a îndesa ; — coagularsi, a se coagula, a se Închiega, a se îndesa, a se flecni. ^ # coAgulo, tn. încbiegare, chiagu, flecnire.^ C0ALE8CENZA, f. coalescinţâ, aderenţa, unire. COALIZIONE, f. coaliţiune, unire, întrupare; întrunire, alianţa, coalizare; coalescinţâ, aderenţa. coartAre, v. a. a ângusta, a strimta, a strîmtora, coATTivo, a. coactivu, caro costrînge, sileşte. coazione, f. coacţiune, sila, costrîngere. cobAlto, tn. cobaltu (i^ctalu)^ ^ ^ ^ cobbola, /. unu felu de poezie lirica. c6cca, f. crestătura, increstâturâ; creştetu; săgeata; unu felu de luntre. COCcAre, v. a. a pune coarda uuui arcu in crestătura săgeţii. cocchiere, tn. vizeteu, cocieru. COCCHIETTA, f. patu. CdCCHlO, tn. caru deschisu cu doâ roate şi fără arcuri; coceucâ; trăsură, caleaşca. COCCHIUmAre, v. a. a astupa vrana buţiloru cu dopu. COCCHH5ME, tn. dopu de astupatu vrana buţiloru. COCCIA, f. unflâturâ mică; scutulu, streajâ (la mânunchiu săbii); coajă, ghioacă. coccîge, tn. noada şezutului. COCCINIGLIA, /*. coşenilâ. CdCCiO, tn. liirbu, ciobu; coajă, ghioacă. COCCIU6LA, f. beşicuţă; arsură. COCCltTO, a. obstinatu, indârâtnicu, pismaşu. C(k’CO, tn. cocosu; nucă do cocosu. coccodrillo, tn. crocodilu. coccola, f. bobiţâ. coccolone, coccoloni, avv. — star coccolone, a şedea pe câlcâe; a şedea greceşte. Coccoveggia, f. huhurezu, cucuveicâ. cocknte, a. arzâtoru, fierbinte. Cocere, v. a. a coace; a arde. cociMENTO, tn. coacere. ^ cociore, tn. arzâturâ, arsură, coacere, fierbinţeală. C0C1TURA, f. coacere ; arsură; decocţiune. COCLeAkia, f. cochlearie, linguricâ (plantă) cocolla, f. camilafcâ. cocomerAio, tn. pepenişte; vinzâtoru de pepeni cocomeko, m. pepene verde, charbuzu eocuzzo, cocuzzolo, tn. virfu, ci mă. coda, f. coadtâ; ţopu ; sfirşitu, isprăviţii, estro-mitate; cea din urmă parte, cele din urmă rinduri ale unui corpu, ale unii mulţimi; — alia coda, în coadă, în urmă. codAle, a. alu coadei. codardîa, f. mişelie, poltronerie, lipsă de cu-ragiu. codArdo, a. mişelu, poltronu, netrebnicu, ticâ-losu. codAto, a. cu coadă. codAzzo, tn. cortegiu, suită; — far codazzo, a însoţi. codesto, pr. acesta; aceasta. codiAre, v. a. a spiona, a pândi. codice, m. codice, condică, culegere de legi; ma-nuscrisu vechia, pergamentu. codicillAre, v. a. a face vreunu codicilu; — a. codicilaru, coprinsu intri unu codicilu, relativa la unu codicilu. codicillo, tn. codicilu, adaosu la o diată. codi6ne, m. pîrciu, şezutu (de animale) codognAta, f. dulceaţă de gutui. codri^ne, tn. pîrciu, şezutu. coefficiente, tn. coeficientu, cuantitate care multiplică altă cuantitate. coeguAle, a. ecuale cu, deopotrivă cu, coecualu. coercere, v. a. a sili; a strînge, a costrînge. COERCIBILE, a. coercibilii, care se poate sili, care se poate strînge, reţinea în Oarecare spaţiu. coercitîvo, a. coercitivu, carearo dreptu de co-erciţiune, de costrîngere. coercizione, f. coerciţiune, consţringere. coerede, m. coercdu, conmoştenitoru. coerente, a. coerentu, lipitu, legatu, unitu. COEUENZA, f. coerenţă, legare, atirnare, lipire, unire. COESIONE, f. legătură, raportu ; coesiune, odorinţâ a mai multora părţi; puterea care o produce. coesistente, a. coesistentu, convieţuitoru. C0ESI8TKNZA, f. coesisteuţă, convieţuire. coesistere, v. n. a coesiste, a convieţui. coetAneo, a. de aceeaşi etate. coeterno, a. coeternu, etemu împreună cu al-tulu, vecînîcu împreună. coevo, a. de aceeaşi vîrstă, de accaaşi etate. cofanAio, tn. sipetaru, celu ce face cufere, sipe-turi. cofano, tn. cuferu, sipetu, ladă paniera, coşn. c6ffa, f. podicelu împrejurulu catarteloru unei nave, coşuleţu, coşnicioară. gogită BiÎNDO, a. gânditoru, pe gânduri; mo-soritu. # cogitAre, v. a. a cugeta, a se gândi, a reflecte. cogitazione, f. cugetare, gându, reflecsiune. cckjlia, f. punga boaşeloru cogliere, corre, v. a. a culege, a strînge; a dobindi; — cogliere allorij a câştiga biruinţe ; — cogliere, a găsi; a întâlni, a apuca fără veste; a lovi. COGL161.A, f. unu felu de pruni. coglitore, m. culegâtoru, strîngâtoru. COGNAtA, f. cumnată. cognAto, tn. cumnata ; rudă, aliatu. COGNAZioNE, f. rudenie, rudire, consiugenie. cognito, a. cunoscuţii. cognizi6nE, f. cunoaştere; cunoştinţă *, ştire. cognome, tn. supranume, poreclă; prenume ; nume de familie; titlu de onoare. cognominAke, v. a. a porecli, a numi, a prenumi. COG^lArIA—C0LL6TT0LA. 149 cooolAria, f. mreaja, plasa. cdGOLO, m. piatra rostogolita. coincidisnza, f. coîncidinţâ, congruinţă, coinci-dere. coincidere, v. n. a coincide, a congrui, a se întâmpla, a se afla In acelaşi timpu ; a cocc-siste. coiAio, tn. tabacu. coi Am e, tn. piele tăbăcită, dubita, argâsitâ. colA, avv. acolo, colo. c6la, f. strecurătoare. COLAGGitJ, avv. acolo în josn, josu. colam^nto, m. curgere, scurgere; strâcurare. colAre, v. a. a strâcura; a topi; — v. n. a curge, a scurge. colasci6ne, tn. unu instrumenta de musicâ. cOLASSir, avv. susu, acolo 1n susu. coi.AtIccio, m. cursâturâ, strâcurâturâ. colat6io, tn. strecurătoare. colatt5ra, f. strâcurare, curgere, scurgere, strâcurâturâ, ceea ce s’a strâcuratu, colaturâ. COLAZIONE f. gustare, ojinâ. colcAre, v. a. a culca; — colcarsi, a se culca. coLtfi, f. aceea. COLENDÎ9SIMO, a. respcctabilu, prea onorabilu. cole(îptebi, tn. pî. coleoptere (unu ordinu de insecte.) COLORA, tn. cbolerâ, cliolera-morbus (boala). c6lere, v. a. a respecta, a onora, a cinsti, a venera. C0ler6sO, a. cholericu, lovi tu de cbolerâ. colezi6ne, f. gustare, ojinâ, bucatele ce le mâ-nlncâ cineva de dimineaţă. colibrI, tn. colibri, o pasâricâ cu pene foarte frumoase. c6lica, f. colica, durere de inimă. c6lico, a. relativu la colică, colicu. cOlla, f. frânghie ; cleiu; — colla d’ amido scrobealâ, cirişu. collaborAre, v. a. a colabora, a conlucra, a lucra împreună cu altulu. COLLâborat6re, m. colaboratoru, conlucrâtoru. collacrimAre, v. n. ed a. a con lăcrima, a lăcrima împreuna, a plânge împreună, a compătimi. collAna, f. ghiordanu, salbă, lanţu; cercu; briu. collAre, v. a. a tortura, a câBni, a chinui; — 8. tn. ghiordanu, sgardă, cercu; coletu, gu-leru ; iaca de manta; unu felu de şemizetu de dame ce se purta în vechime. COLLARETTO, vi. sgardă; guleru. collarîno, tn. unu felu de guleru pe care îiu poartă preoţii. CollAta, f. acoladă, luare de gîtu, o ceremonie prin care se făceau cavalerii. COLLATErAle, a. lateralu, dealâturea, colateralu conlâturaşu. collat6re, tn. celu ce are dreptulu de a conferi unu beneficiu. collaudAre, v. a. a lăuda împreună, a aproba. collaudazi6ne, f. aprobare, aprobaţiune. collazionAre, v. a. a colaţiona, a compara, a alătura. C0Llazi6nb, f. colaţiune, alăturare, comparaţi-une; conferinţă; concesiunea unui beneficiu bisericescu. c6lle, tn. dealu, înnâlţimo, movilă, munte. COLLEGA, tn. colegu, camaradu, tovarăşii. collegamento, vi. legare, unire, întrunire, societate, alianţă. collegAre, v. a. a uni, a lega împreună, a întruni, a împreuna. collegatArio, tn. conlegataru, conmoştenitoru. collegAto, tn. aliatu, confederatu; — a. unitu, împreunatu, lipi tu, legatu împreună. collegazi6ne, f. unire, întrunire, legare împreună. collegiAle, a. colegialu; care învaţă la unu colegiu. collegialmente, avv. într’ unu modu colegialu, printr’o hotârîro colegială. collegiAre, v. n. a chipzui, a delibera împreună. COLLEGiAta, f. biserică colegială undo este unu capitulu de canonici. collegio, tn. colegiu, adunare, capitulu; gi-mnasiu, internaţii, stabilimentu de educaţiune. c6llera, f. mânie, supărare. collerioo, tn. mâniosu, supârâciosu, eolerieu, aplecatu spre mânie, iute la mânie, aprinzâ-ciosu. eoi.LERdso, a. mâniosu, aplecatu spre mânie. colletta, f. colectă, strîngere pentru o facere de bine. collettAio, tn. celu ce strînge bani pentru o binefacere, celu ce face o colectă. COLLETTÎVO, «. Colectivu. collettîzio, o. strînsu dintr’o parte şi dintr’ alta. colletto, tn. coletu, guleru; partea planteloru care este între rădăcină şi între tulpină. collettiîre, tn. colectoru, pcrceptoru de imposite. collezi6ne, f. colecţiune, culegere; percepţiune de imposite, strîngere de imposite. collIdere, v. n. a se strivi, a se freca, a se lovi, a isbi. colligAre, v. a. a lega, a strînge împreună. colligaziOne , f. legare, strîngere împreună, lipire. colligiAno, tn. munteanu, lâcuitoru de dealuri. collimAre, v. n. a se potrivi, a se corespunde. collîna, /. colina, eolnieu, dealu, movilă. colliquAre, v. n. a se topi. colliquatîvo, a. topitoru, care topeşte, slăbeşte corpulu. colliquazi6ne, f. topire, slăbire a corpului. colt.irio, tn. coHriu, o doftorie de ochi. collisi6ne, f. colisiune, isbire, isbiturâ, lovire. c6llo, tn. gîtu, grumazu; guleru; gîtu la deosebite vase; partea cea mai naltă a unui munte; teancu de mărfuri, coletu. collocAbile, a. de aşezatu. collocamento, tn. aşezare, punere, orinduire. collocAre, v. a. a pune, a aşeza, a orîndui. collocazi6nk, f. punere, aşezare, orînduialâ. collocukÎre, tn. convorbitoru, conlocutoru. collocutorio, tn. odae de vorbitu la o mănăstire, parlatoriu. collocuzkîne, f. convorbire, conlocuţiune. coll6qui0, m. conferenţâ, convorbire, întrevor-bire. collot6rto, tn. unu felu de pasere; ipocritu, faţamicu. coll6ttola, f. ceafă, cervicea, chică. 150 C6lMTST6nE.—COMB ACIAMl^NTO. roLLUSioNE, /*. înţelegere pe sub ascunsu între dosi sau mai multe persoane pentru a înşela pe unu alu treilea, colusiune. collcvie, f. adunătură, prostime destrămată. colmAre, v. a. a umplea cu covîrşirc; a îndestula. a împlini; a astupa. cot.mAta, /’. umplăturâ. nmjdere ; zâgazu. roi,maţi'HA, f. umplăturâ ; coviltire ; prisosinţa. culmo. m. umplăturâ; culme, partea cea mai naltă; gradulu celu mai mare; — a. plinu ; covirşitoru. cOlo, m. sită, eiuru. colofonia, f. colofonu. columba, f. columbă, porumbiţă. colombAia, colombAra, f. hulubârie, porumbarii. colombÎna, f. porumbiţă; unu felu de plantă. colombo, rn. porumbu, columbu. colon, m. colonu, unulu din maţele cele groase ale corpului. . colonArio, a. ţâranescu. colonia, f. colonie. coloniale, a. colonialu, relativu La o colonie, care vine din colonii. colonizzAre, v. a. a coloniza, a aşeza colonii. colonna, /*. coldnă, columnă, stîljui; sprijinu; cor]»n de trupe care are puţinu frontu şi multă adincime ; coloanele ce suntu pe faţa unei cărţi, unui jumalu, unei scrisori; — coloana vcrtc-foaie, osulu spinării. colonnAta, f. colonnAto, m, colonada, şiru de coloane sau de stil pi. colonnAto, m. o monedă spaniolă. colonnello, m. coloană mică; colonelu, polcov-nicn. colono, m. colonn, ţâranu, plugaru; colonistu, membrulu unei colonii. coloramento, m. colorare, vâpsire. colorArk, v. a. a colora, a vâpsi; a zugrăvi; a acoperi, a preface; — colorarsi, a se suli-meni. COLORATA mente, civv. într’ unu chipn prefâcutu. coloraziOne, f, colorare, vâpsire; înfrumuseţare. Colore, m, coloare, faţă; vâpsea; aparinţâ, pre-tecstu, prefăcătorie. colori fi co, a. colorantu, care vâpseşte, boeşte. cOlOrire, v. a. a colora, a zugrăvi, a depinde. colorîsta, m. coloristu, pictoru care cunoaşte bine colori tuia. cOLORiTO. m. coloritu, maniera do a colora picturile; faţa obrazului, poliţă. colossâle, a. colosalu, uriaşa, foarte mare, giganticul. colosso, m. colosu, statuă do o mărime estraor-dinarâ; omu de o statură foarte mare, uriaşa. colostbo, m. colastră, corastâ, celu d’ântăiu lapte alu femeiloru după facere. cOlpa. f. vină, greşeală; cansâ, pricină, culpă. colpAbile, a. culpabilu, vinovata, culpaşu. coltAre, v. n, a greşi; — v. a, a învinovăţi, a acusa. colpeggiAre, v. a. a lovi multu şi desu. colpkvole, a. vinovata, culpabilu, culpaşu. colpire, v. a. a lovi, a bate; a nemeri, a isbuti. cxjlpitOre, ta. celu ce bate, loveşte. Colpo, m. lovire, lovitură, dâtâturâ, isbire; sem-nu devenitu din lovituri; întîmplare nepre • văzută; vorbă zisă în glumă cu duhu; damla, apoplocsic ; — colpo di fulmine, trăsnetu ; — colpo di mare, isbire a valuriloru; — colpo di vento, isbire a vintului; — colpo di futile, di cannonc, dătătură cu puşca, cu tunulu ; — colpo di grazia, ceea co perde pe cineva cu totalii; — senza colpo ferire, fâr’a se bate, fâr1 a găsi nici o îraprotiviro ; — colpo di mano, esjiediţiune, năvălire făcută fără veste; — colpo d' occhio, vederea, privirea ce înfăţişează unu ţinutu, o zidire s. c. I.; — colpo di fortuna, norocu estraordinaru şi neprovâzutu ; — colpo di sole, arşiţa soarelui ; — tutto ad un colpo, deodată. colposo, a. culpabilu, vinovatu, criininalu. colt A, f, 8trîngore, adunare, culegere. coltklla, f. cuţitu mare şi latu. coltellâccio, tn. cuţitu marc şi prustu. COLTELLAta , f. isbire, lovitură cu cuţitulu; durere foarte mare. coltellikra, f. teacă de cuţitu. coltellinAio, m, cnţitaru, moşteru sau fabri-cantu de cuţite; celu ce vinde cuţite. coltello, m. cuţitu ; durere, grijă. coltivArile, a. cultivabilu, de culţivatu, care se poate cultiva, lucra. colţi v am ento, m. cultivare; dare de cale. coltivAre, v. a. cultiva, a lucra pâmîntulu; a forma, a perfecţiona, a da cale spre pro-gresu ; a face produeătoru ; a onora, a respecta, a adora, a venera, a iubi; a învăţa; a îngriji. coltivatore, tn. cultivătoru; ţăranu. coltivaziOnk, f. cultivaţiune. colţi vo, a. cultivabilu. colto, m. ţârînâ, locu cultivata; — a. culti-Vatu ; invăţatu, deprimau, desvoltatu ; cioplitu; apucata, lovitu, prinsu, strinsu, culesu. coltrAre, v. a. a plugâri. coltre, f. plapomâ, ogliealu, cerceafu; postavu sau catifea neagră cu care se acoporo coşciugele morţiloru; prăjină de măsuratu. coltrice, m. patu de pene, saltea. coltro, m. ferulu celu lungu alu plugului. coltrone, m. acoperemîntu de patu de paradă. coltOra, f. cultură, lucrarea pâmîntului, educa-ţiune, creştere, desvoltare; politeţă; vene-raţiune. coi.UBRiNA, f. colubrinâ, şerparu, unu felu de tunu din vremile trecute. colubrinAria, columbAria, f. brebenelu, sporişu. colObro, m. şerpe; şopirlâ. cOLtil, pron. acela. coluro, m. colurâ. coma, f. coamă, pîru. comandamento, in. comandă, ordina, porunca, preceptu. comandAnte, m. comandantu, comandiru. comandAre, v. a. a comanda, a porunci, a ordina; a stăpâni, a cârinui, a domni, a predomni. cOmandativo, a. porancitoru, imperativa. comAndo, m. comandă, ordinu, poruncă; autoritate, guverna, cârmuire, direcţiune. comAre, commAre, f. cumătră; moaşă. comAto, a. coinosu, pletosu, pi roşu. combaciamento, m. potrivire, împreunare, unire, COMB ACI A RE. ■— COMMESTÎ BILE. 151 îmbucare; fapta do a se săruta unulu cu altulu. . cqmbaciAre, v. a. e n. a se potrivi, a so îmbuca, a se uni; a se sâruta unulu cu altulu. combattkntk, vk luptâtoru, resbeluitoru, ostaşu. combâtteke, v. a. o n* a se lupta, a se bate; a se certa; a se sili, a se osteni; a resiste, a se apăra, a se împrotivi; a supâra, a necăji, a import una; — combattere le proprie pas-sioni, a şi potoli, a şi înfrina patimile sale. COMBATTIMENTO, m. luptă, bătălie, ceartă, lovire. comba tutore, m. luptâtoru. COMBiBBiA, f. tovărăşie de băutori; acordu. combin A îiiLK, a. combinabilu, care se poate combina, potrivi, imbina; combinamento, m. combinare, îmbinare. combinAbe, v. a. a combina, a îmbina, a potrivi, a aşeza câte doâ, a împărechia; a împreuna, a uni, a lipi, a aduna. ^OMBINA^ione, f. combinaţiune, combinare, îmbinare ; calculu, socoteală, măsură; unire, împreunare, lipire; întîmplare; întâlnire. COMB&Îccojla, /I jadunare de oameni cu cugetu râu. comburente, a. comburentu, care arde, aprin-zitoru. , , . combustibile, o, combusţibilu, care arde, de arau, lesne arzâtoru; — 8. m. materie combustibilă. , combbstjbilitA, f. combustibilitate, opacitate sau facilitate de a arde. * combustjone, /*. combustiune, ardere; confusie, neorînduiaiâ, turburare. coMBtsTO, a. arsu, aprinsu. c6mjs, ayv* ca, ca şi, cumu, procumu; căndu, in timpulu ce, în vremea ce; fiindu că; în ce ohipu; pentru ce,, ce folu ; — come se, ca cumu; — come, anche, precumu şi; — come infatti, după cumu intr adevâru; — egli e come morto, este ca şi mprtrn combcghe» comeciik, aw. * cong. cu toate că, măcaruicâ,, oareeătu, oarecăndu, oricâtu, oricând m , , . ; comechessîa, avv. oricumn, în orice chipu să fie. comedia, /. comedie. r com£do, no comedianta. < cometa, /V oometu, cometă. c6mico, a. comicu, de comedie; — s. m* cornc-d ian tu ; scriitoru de comedii. COMiONOLO, *». vîrfu; cuhne, coamă. Cominciamento, m. inceputu, începere, principiu. cominciAre, v* a* a începe. cominciăta, f. inceputu, începătură. . cominciatore, m. iucepâtoru, principiantu. comîno, vt* cbimionu. < ■■ comitAnte, a. cornitantu, care însoţeşte.-comitAto, m. comitatu, corni tot u, uniune a câtorva meinb i dintro adunare însărcinaţi cu cercetarea unei afaceri. . cOMlTiVA, f. companie, tovărăşie, suită, cortegiu. comitO, m. ofiţeru însârcinatu de a Îndemna pe vîslaşii de la o galeră. comiziAle, a. comiţialu, relativu la comiţie; — mal covmitde, epilepsie. comIzio, m. adunanţele poporului La Roma, co-miţie; comiţie electorale. c6mma, f. virgulăcomă, a opta sau a noua parte a unul tonu musicalm CoMMANDiTA, /*. commanditâ. commedia, f. comedie, bucată comică. commkdiAnte, m. comedian tu, actoru dramaticii. commediAbe, v. a. a compune comedii; a înfăţişa pe cinova într’o comedie. commemorAbile, a. memorabilu, demnu dc pomenire, de ştiinţă, dc a fi cunoscutu, men-ţiunatu. commemobAre, v. a. a pomeni, a aduce aminte, a face pomenire, a face menţiune, a menţiuna. commemorativo, a. care serveşte spre pomenire. commemorazi6ne, f. comemoraţinne, pomenire, aducere aminte. commenda, f. comendâ, beneficiulu, veniturile unui preotu de miru. commendAbile, o. demnu de laudă, comendabilu. commendAre, v. a. a lăuda, a aproba, a găsi cu cale; a recomanda, a încredinţa ; a conferi o comendâ. commendatArio, m. comendatam. commendatîzia, f. epistolă de recomandaţiimc. commendatîzio, a. care recomandă. commendat6re, m. celu ce laudă; comen-datoru. CoMMENDAZIONE, /*. laudă. commendkvole, a. laudabilu, recomendabilu. commensAle, m. tovarâşu de masă, mâseanu. commensurAbile, a. comensurabilu, care se poate măsura cu aceeaşi măsură. commensurabilitâ, f. comensurabilitate, propor-ţiune intre mai multe mărimi care au o măsură comună. commensdrAre, v. a. a măsura împreuna, a alătura, a confrunta, a comensura. commentAre, v. a. a comenta, a tălmăci, a desluşi, a esplica, a interpreta, a tâlcui. » commentArio, m. comentam, tâlcuire, tălmăcire, desluşire, lămurire, interpretare, esplicare. * COMMENTATORE, m. comentatorii, tălcuitom, tâl-mâcitoru, desluşitoru, interpretu, esplioatoru. COMMENTO, m. comentam, interpretaţiune, tăl-cuire, tălmăcire, esplicaţiune, desluşire. . commerciAle, a. comcrcialu, negoţialu, neguţâ-torescu, de comerdu. commerciânte, m. cometfcirtntu, neguţâtoru. commerciAre, v. a, a neguţători, a face negoţu. comm^rcio, cCMMtfRziO, m. comerţu, comercîu, negoţu, rOŢuţătorire, neguţâtorie; schimba; corespundenţâ; relaţiune, înclinare *, industrie, meserie, profesiune. commescolAre, v. a. a amesteca împreună. commessazi6ne, f. mâncare şi băutură peste măsură. comm£sso, m. comisu, celu ce este Însârcinatu de câtrâ altulu cu o afacere; lucru fâcutu de bucăţele de lemnu sau dc pietricele mici ce s’au împreunată şi s’au potrivitu astfelu în-câtu închipuiescu figuri, ornamente, s. c. 1.; — a. lipita împreună. COMMESSURA, COMMISStfRA, COMMETTIT U BA, f. puntulu în care se unescu oarecare părţi ale unui lucru, închieturâ, incleştâturâ, încleştare. commestibile, w. comestibilu, mâncare, orice lucru care serveşte Bpre hrană; — a. comestibilă, de mâncatu. 162 commesti6ne.—compassionAbe. commesti6ne, f. mâncare, fapta de a mânca, comestiune. commettente, ut. comotentn, celu ce însărcinează pe al tain cu îngrijirea întereselora sale. comm£ttere, v. a. a comite, a sâvîrşi, a face; a însărcina, a ordina, a porunci; a încredinţa, a recomcnda, a uni, a încleşta; — commettcr baUaglia, a navali, a începe lupta, a angaja bătălia; — commettcrsi, a se încredinţa, a se da în voea altuia. commettimAle, ut. pricinuitoru de gîlceavâ, de neunire, turburâtoru, invrâjbitoru. commettitork, i». care porunceşte; fâcâtoru. eoMMETTiTtiRA, f. închieturâ, incleştâturâ. commf.zzamento, ut. împărţire în doâ. commiAto, w. Yoe de a pleca, de a se depărta, congediu. COMMILITONE, ur. compânionu, tovarăşa de râs-boiu. comminâre, v. n. a amerinţa. comminatOria, f. amerinţare. comminat6rio, a. amerinţâtoru. comminuzione, f. frântură. COMM1SCHIAMKNTO, tn. amestecare. commiserAre, v. a. a compătimi, a avea milă. commiserazi6ne , /*. compătimire, mila, milostivire. COMMI8EREVOLE, a. demna de compătimire. commissarîa, f. demnitate, slujbă de 'comisaru. commissariAle, a. comisnrialu, de comisaru. commissariAto, tn. comisariatu, demnitate de comisaru; ţinutulu supusu la jurisdicţiunea unui comisaru; rezidinţa lui. commissArio, tn. comisaru ; — comtnismrio di polizia, poliţaia. commissionArio. m, comisiunaru, mandatara. commissi6nb, /. comisiune, însărcinare ; comitere, sâvîrşire. C0MMi8TîdNE, f. amestecare, amestecătură. cOMMisTO, a. amestecata. coMMiBTtiRA, f. amestecătură. commibturAre, v. a. a amesteca împreună. commibdrAre, v. a. a alătura, a confrunta. commoditâ, COMODiTi, f, comoditate, înlesnire. commod6ro, ut. comodoru, admiraiu, coraandiru. COMMOrAnte, a. lâcuitoru, care lâcueşte, petre-cătoru, cu locuinţă. comm6ss0, a. mişcatu; turburata. €OMM6vere, v. a. a mişca; a turbura; a porni. commovimento, tn. commozione, f. mişcare, sguduire, hăţânare, scuturare, isbire, tur-burare. communire, v. a. a întări, a înţepeni. commuovere, v. a. a mişca, a turbura; — corn-muoversi, a se mişca, a se turbura; a se întărită. commutAbile, a. comutabilu, de schimbata. commutamento, tn. comutare, schimbare. commutAre, v. a. a comuta, a schimba. coMMTTATivo, a. comutativu, supusu. la unu schimba, în relaţiune cu vrcunu schimbu, commtjtaziOne, f. schimbare; turburare, res-virtire. comodamente, aw. cu comoditate, in ticnă. comOdAnte, ut. impramutâtoru. comOdArr, v. a. & acomoda, a înorindui; a im-prumuta. comodatAriu, ut. celu ce priimeşte unu lucru împrumutatu. comodAtO, ut. comodatu, împrumutare gratuită. comodat6re, ut. împramutătoru. comoditA, cOmodkzza, f. comoditate, înlesnire, odihnă; ocaziune, prileju, oportunitate, ticnă, ticnealâ. c6modo, tn. comoditate, facilitate, înlesnire, odihnă; oportunitate, ocaziune, prileju; eşi-toare, retiradâ; — a. comodu, liniştita, odihnită, lesne, facilu, favorabila, oportuna, ticnita, potrivitu, caviinciosu. cOmpAdre, m. cumătră. c0mpadr6ne, ut comproprietara, proprietara, stăpân u împreună cu altulu. compaginAre, v. a. a compagina, a împreuna, a uni, a lega împreună, a aduna, ai lanţul, a înşira. compaginatiîra, compAgine, f. adunare, împreunare, unire, compaginare, înşirare, lănţufre. compAgna, f. tovarăşă; soţie, nevastă. . compagnksco, a. de companionu, de camarada compagneyole, a. soţialu, amicala, soeiabilu aplecata a trăi în societate. ■ compagnIa, f. companie, asociaţiune, societate, tovărăşie; însoţire; trapă, ceată, tagmă, adunare. compAgno, m. companionu; camarada, soţu, tovarăş u, fârtatu, colegu, con şcolara, aliatu, par-tisanu. compagnone, m. companionu; amicu; hazliu chefliu. companAtico, ui. bucate. comparabile, a. comparabila, de comparata. comparabilitA, /*. comparabilitate. comparare, v. a. a compara, a confrunta, a alătura, a asemăna, a pune deopotrivă. cOxparAtico, ui. cumâtrie. * comparatîvo, a. comparaţivu, care compară. comparAto, a. comparatu, alăturata, confruntata. comparazi6ne, f. comparaţiune, alăturare, asemănare, confruntare; — in comparazione, In alăturare cu. compAre, ut. cumătră. comparim^nto, tn. înfăţişare, presentaţtvne, ivire. compari re, v. n. a se arăta, a se înfăţişa, a se ivi, a se vedea, a eşi la lumină, a se da pe faţă. comparigi6ne, f. înfăţişare la judecată. compariscemte , a. frumosu, însemnatu, învederată. comparisc'ENZA, f. însemnătate, arătare frumoasă. compArsa, f. înfăţişare, arătare, ivire, eşire la lumină, dare pe faţă; statistu, persoană mută in teatru, actora care n’are de a vorbi. compartecipAre, v. n. a participa, a lua parte cu altulu, a se împărtăşi. cOMPARTtoPE, m. părtaşa. COMPARTIMENTO, ut. distribuţiune, îm])ârţire. compartÎbe, v. a. a distribui, a împărţi; a da, a acorda; a face despărţituri la unu lucru, a aşeza cu simetrie. compartit6re, ut. împârţitoru. compArto, ui. diviziune, împărţeală. compAscuo, ui. islazu, imaşu. compassAre, v. a: a măsura cu compasulu; a pro-porţiona bine unu lucra. * compassionAre, u. a. a compătimi, a avea milă. COMPABSldNE.—COMPLMKNTdSO. 153 C0MPAS816NE, f. compasiune, compătimire, mise-ricordie, mila, milostivire. compassionEvole, a. misericordioBu, compătimi-toru, milostivu; demna de misericordie, de milă. * compAssO, m. compasn, perghelu, ţircâlâu; busolă; despărţire. compatibile, a. compatibilii, care se uneşte cu altohi, îngâdue pe altulu, se potriveşte cu altulu. COMPAT1B1L1TÂ, f. compatibilitate, însuşirea de a se potrivi cu altulu, de a lu suferi. COMPatimEnto, ta. compătimire, îngăduite, îngăduinţă, îngâduialâ, îndurare, toleranţă. COMPAtIbe, v. a. a compătimi, a îngădui» a tolera, a suferi, a îndura, a i fi milă, a escusa. compatbiOtA, compatriOto, ta. compatriotu, dintr1 aceeaşi patrie, dintr'aceeaşi ţară. compAtto, a. compactu, strînsu, îndesată, bă-tutu; — *. m. învoială, tocmeală. compaziEnte, a. cempătimitoru; râbdătoru. COMpEllebe, v. a. a sili, a obliga, a constrlnge. compendiArb, v. a. a prescurta, a abrevia. compbmmArio, a. prescurtătoru. oompEndio, im. prescurtare, compendiu. compemdiObo, a. prescurtata. compemetrAre, r. a. a pătrunde, a penetra cu silă. compembtbaziOme, f. cualitatea, însuşirea cor-puriloru de a se putea penetra, penetrabilitate. compensAbile, a. eompensabilu, care se poate suplini prin ecivalînte. compensamEnto, tt». compensare, suplinire. compensare, c. a. a compensa, a suplini prin edvalinte, a potrivi; a reeplâti. compensatOre, tn. suplinitoru; respiâtitoru. compensaeiOne, f. eompensaţiune, potrivire, împlinire, suplinire; resplătire; răfuire, despăgubire. compEmso. tn. remediu, mijlocu, chipu de scăpare. cOmpera, /. cumpărare, cumpărătoare. comperAbile, a. de cumpărata. competente, a. competenta, competintu, ce se cade, ce se cuvine, cuviinoiesu, potrivita, ceruta, destoinicii, capabila de a şi da părerea asupra unui lucru, compbtEnza, f. eompetinţâ, dreptulu de a se amesteca intr’o afacere ; destoinicie, capacitate de a şi da părerea asupra unui lucru; con-turinţă. compEtebe, v. a. e n. a concura, a face con-curinţă, a rivaliza; a se cuveni, a se cădea. COMPRtitORE, tn. competitoru, concurenta, rivala. compiacEnts, a. complezanta, îndatoritorii, indulgenta, amabila, abordabilu, înduplecâcioau. compiacenza, f. complâcinţâ; îndulginţâ, con-descendinţâ, amabilitate; plăcere, mulţemire. compiacEre, v. a. a complăcea, a se da după voinţa cuiva, a se uni cu părerea lui; — com-piacersi, a simţi plăcere, mulţumire» a se desfăta; a binevoi. compiacEvole, a. plâcutu, desfătători. compiacimEnto, m. complezanţâ; plăcere. compiAonbrb, compiAnobre, v. a. a plânge, jeli pe cineva, a avea milă de dînsulu; -com^iangcrct, a se plânge ţ a se necăji, COMPiAnto, mi. plângere, jâiire. compiegAre, v. o. a închide, a îndoi. COMPIERE, v. a. a împlini, a deplini, a săvârşi, a desăvîrşi, a isprăvi, a pune în lucrare; — contpiersi, a se împlini, a se termina, a se isprăvi. COMPiEta, f. pavecerniţă. compigliAre, v. a. a pricepe. compilare, v. a. a compila, a culege, a aduna din mai multe cărţi ; a prelucra, a compune. C0Mpilat6re, mi. compilatoru, adună toru; autorn. compilazi6ne, f. compilăţiune, compilare. COMPUIento, mi. împlinire, deplinire, complinire, sâvîrşire, isprâvire. COMpIre, i’. a, a isprăvi, a termina, a fini, a sâvîrşi, a desăvîrşi, â îndeplini. COMPITAMENTE, aw. desăvîrsiţu, cu desăvîrşi re, deplinu, pe deplina, cu politeţă. COMPItAre, v. a. a silabisi, a silabiza. COMPiTAZidNK, f. silabisire, fapta de a silabisi. c6mpito, tn. lucrulu ce se dă ca să lu facă cineva cu oarecare condiţiuni şi în oarecare spaţiu de timpu; socoteală, computu. compIto, o. finitu, terminatu, isprâvitu ; desăvârşita, perfectu, deplinu; curtenosu, amabilu, politicosu, plâcutu. coMPltTO, a. finitu, deşâvîrşitu, perfectu. complemEnto, m. complinire, complemîntu. complessionAle, a. potrivitu cu complecsiunea, cu temperamentala, complecsionalu. complessionAre, v. a. a forma, a potrivi com-plecsiunea, temperamentala, a complecskma. comples8i6nb, f. complecsiune, temperamentu, constitutiunea corpului. COMPLEâsivo, a. complecsivu,cuprinzătoru. complEsso, a. completitu, compusa; tare, robusta; — 8. tn. completiturâ, împreunare, unire; acorda, potrivire. completamEnto, tn. compiectuire, îndeplinire. completare, v. a. a complectui, a îndeplini. complbtIvo, a. completiva, care serveşte de oom-plinire. complEto, «. completa, întregu, deplinu, perfectu, isprăvita, deşâvîrşitu. complicare, v. a. a îndoi, a chiti, a stringe, a închide împreună; a complica, a încurca, a întuneca. complicAto, a. îndoitu, închisa împreună; complicata, încurcatu, întunecata, ameetec&tu, con-fusu ; — mcUattia complicata, boală care se adaogă la altă boală şi o face mai gravă. COMPLICazkîne, f. complicaţiune, adunătură, strin-8urâ, grămădire, amestecare, amesteca. complice, tn. complice, părtaşa la crima altuia. complicitA, f. complicitate, împărtăşire de crima altuia. complimentare, v. a. ]a complimenta, a face complimente. * complimentArio, tn. complimentară, acela caro într’o societate de oomerţu poartă firma sau în numele căruia se poartă afacerile de negoţu. COMTLImEnto, mi. complimentu, vorbe îndatoritoare, politicoase; vorbe linguşitoare; — senza complimcnti, libera, curatu, fără linguşire, fără prefăcătorie. * oompliment6bo , a. eomplimentosu, politicosu, linguşitoru. 154 COMPLÎRE.—COMUNICARE. complîre, v. n. a complimenta, a face complimente. complorAre, v. n. a so plânge împreună. compluvio, ta. sghiabn, basna, componente, a. care compune; — 8. tn. elementu, parte. compunere, r. a. a coinpuue ; a pune împreună. componicchiAre, v. o. a compune puţinu şi cu dificultate. compunimento, m. compunere, composiţiune ; al-câtuire; aşezare, punere împreună, rînduire, rînduială, potrivire; învoire, măsuri. componitOre, m. compositoru, celu ce compune. comporre, v. a. a compune, a pune împreună, a alcătui; a aşeza, a aşeza împreună, a potrivi, a rîndui, a orîndui; a inventa, a născoci ; a închipui; a potoli, a linişti, a astim-păra, a alina; — compor si, a se potoli, a se îmblânzi; a se astimpăra; a se învoi. comportările, a. cuviinciosu, tolcrabilu. comportamknto, tn. purtare, conduită. comportare, v. a. a tolera, a suferi, a răbda; a erta, a permite, a îngădui; — comp or tar si, a sc purta. ■ : comfouto, m. toleranţă, îngâduialâ, îngăduinţă; sorocu, amînare, păsuială; purtare. composito, a. — ordine composito, ordinu cora-positu, stilu de architecturâ compusu din celu corintianu şi ionicu. compomtoio, m. vinchelu (instrumenta tipograficii). compositqrk, tn. compositoru, celu ce compune musicâ sau orice altu lucru. . c6mpositi)ba, f. compunere. : comiusizione, f. compunere, composiţiune; amestecare, amestecătură; alcătuire; învoire, învoială. - . composta, f. compotâ, chiseliţâ, poame fierte in puţintelu zacharu. compostamentk, avv. într'unu cbipu potrivitu; cu modestie, cu smerenie; întrunii cbipu graţiosu. COMPOSTEZZA, f. modestie, smerenie; chipu rao* destu de a se purta, de a şi ţinea trupalu. • composto, m. composiţiune, alcătuire, ludrii compusu ; — «. potrivitu, aşezatu, aeriosu, gravu, mode8tu ; compusu, alcâtuitu; artificiosu. compra, f. cumpărătoare, cumpărare, tîrguire. comprAre, v a. a cumpăra; a dobindi. compratore, m. cumpărâtoru, muşteriu. comprendere, v. a. a cuprinde, a pricepe, a înţelege ; a ocupa, a prinde, a strînge ; a conţinea ; a împrejura, a înconjura. comprendIbilk, a. de cuprinsu, de înţelesu comprendimento, ta. cuprindere. comprenditOre, m. care pricepe; cuprinzâtoru. COMPRENfliiULK, a. comprensibilu, care se poate pricepe, înţelege, coprinde. , COMPRENSIBILITA, f. comprensibilitate, capacitate de a fi priceputa, înţelesu, coprinsu. COmprensiOne, f. coprindere. . coMPBENsi va, comprensivitA, f. facultatea de a pricepe, de a înţelege, de a coprinde, comprensivitatc, COMPBKNsivo, a. do ouprinsu, de înţeleşu; caro cuprinde in sine mai multe lucruri, comprensivu; comprenboke, m. celu ce coprinde; celu ce trăeşte cu privirea la Dumnezeu, fericitu, celu ce so află în eterna fericire. cOMPBEdo, tn. cerouitu, ocolii, ocolire, întindere, coprindere; — a. coprinsu; plinu; ângustu; COMl’KKSSioNE, f. compresiune, apăsare, strîngere. cOMPRESsivo, a. compre8ivu, care serveşte spre a comprime, spre a apăsa, spre a strînge. compresso, a. compresatu, apăsata, sţrinsu ; lâtâ-reţu ; trunchiosu ; turtitu. C'OMPREâSORE, m. compresoru, apâsâtoru. compuîmkre, v. a. a comprime, a apăsa; a infrina. compro, oompkko, a. cumpăraţii; venaiu. compromesso, - ta. eouipromisu, arbitragiu, esreto-crisie; pericolu, primejdie. COMPromettere, v. a. a compromite, a sc supune la unu arbitragiu, a face unu comproinisu ; a espiino la unu pericolu, a periclita, a aduce într’o învălmăşeală. coMPRomssÂRiO, m. compromişaru, arbitru, cre-tocritu. . • : compropriktA, f. comproprieţate, avalmâşie. comproprietArio, m. comproprietaru, avalmaşu. compbuvArk, v. a. & aproba, a găsi cu calp» a prii-mi, a admite ; a dovedi; a întări. comprovatore, tn. aprobatoru. , , „ comprovazione, f. aprobaţiune, întărire; dovedire. comprOvinciAle, o. de aceeaşi provincie.,, ,■ compugnerk, compungebe, v. a. a împunge, a necăji, a întrista, a supăra j — eowpugnerni, a se căi. . i ■ ■ • . compugnimento, t». întristare, durere, căiţe. » compulsAre, v. a. a compulsa, a sili pe cineva prinordimilu stăpân ir ei, să arâto condicile, - registrele, şi alte cbărtii, ale salo, ; , >. compulsoria, f. ordinuln stăpâniroi prin sare, se sileşte cineva a arăta registrele sale. COHPUNTO, a. cu inima adrobitâ, căitu. Compune ion E, f. sdrobire de inimă, căinţă. , computAbile* n, computabilu, care se poate com-puta, socoti, calcula, ., t, - > computamkntO, nu computare, calculare. , computAbe* v. a.acompuţa, a socoti, a calcula. computatore, tn. calculatoru, socoti toj?u<. ■ computaeiUnb, /'.computaţiune, socoteală... . coMPUTis.TA,**. computistu, socotitorii, cakulatoiu. computisteria, f. profesiunea dş. computistu, can-ţelaria unui compufcistu. . . < cbMPUTO, m. computa, socoteala timpului după care se întocmeşte calindarulu. ...... . COMUNALE, a. comunalu, municipaln,obşie6Cu; ordinara, comunu, obicînuitu. ^ . comunAnza, f. societate, comunitate, obştâe; unire, împărtăşire, comuniune. • comune, f. e m. comună, obşte; cea mai mare parte. * > cqmUne, a. comuau, generala,, universalii, ob-ştescu, propriu la mai mulţi sau la toţi; ordinara, obicînuitu; senso comune, jude* cală naturală, facultatea prin care cea mai mare parte de oameni judioâ dreptu, aensu eomunu. comunella, /*.. societate, adunare, tovărăşie. COMUNEMENTE, avv. de obşte, peste tutu, de rîndu, în generalu, mai de multe ori. comunicabile, a. comunicabila, de comuaicatu, care se poate comunica, împărtăşi; afabila, amicabilu,, prietenosu. - ' comunicabilitA, f. afabilitate, amabilitate. comunicare, 17. a. a comunica, a împărtăşi, a face parto; a informata face cuuoscutu, a descoperi, a spune; a avea a face, a fi în relaţiuiie, a COMUNICATIVA.—C0NCI0NAt6eE. 155 ti înclinată cu cineva; a cşi, a da cu capâtu de ceva sau în ceva, a ti unitu cu ceva; a cumineca, a împărtăşi cu sânta cuminecăturii. comunicativa, f. facilitate de a esprime ideile. comunicativi), o. comunicaţivu, care se poate comunica, împărtăşi cu facilitate, care se res-păndeşte cu facilitate. comunicatore, m. celu cc împărtăşeşte. comunicaziOne, f. comunicaţiunc, împărtăşire ; infoi matiune, încunoştinţare, înştiinţare, descoperire; reiaţiune, corespoudinţâ, înclinare, araestecu; raijloculu prin caro se comunică, se unescu doâ lucruri, unire. comunichîno, tn. ostie. comunione, m. comuniune, uniune întrio credinţă; cuminecătură, grijanie. comunî&MO, m. comunismu. comunista, m. comunistu. com unita, f. comună, comunitate, societaţe, obştie; tagmă, ordinu religiosu; corporaţiune, breaslă. coMUNiTATivo, a. reiaţivu la o comunitate. comOnque, avv. crîcâtu, orîcăndu. con, prep. cu, împreună; împrotivă, contra. conAto, m. încercare, tentativă, silinţă. CONCA, f. cadă, vasu, troacă, ulucu, albie, putină; ghioacâ, coajă; găvănâtarâ, bortă a uree hei. concAmbio, vi. schimbu, trampă. concatenamento, tn. unire, lânţuire, şiru. concatenAbe, v. a. a înşira, a lega împreună. concAtenaziOne, f. însirare, şiru; îel&ţiune, aso* ciaţiune, corespoudinţâ, înclinare. concăusa, f causă secondară sau însoţitoare. concavitA, f. conoavitate, gâvânâturâ, gâuno-şcalâ. ^ concavo, tn. concavitate, gâvâu&turâ, gâunoşiturâ; concavu, scăfosu. concedkre, v. a, a da, a acorda; a permite, a îngădui, a da voe, a priimi de bunu; a lăsa. coNCEDiBiLE, a. de acordaţii, de îngâduitu. concedim£mto, m. acordare, dare, îngăduire. concânto, m. concerta, armonie. concentkamknto, m. concentrare, unire intr’unu puntu, strîngere la unu lo u. concentrare, v. a. a concentra, a aduna, a uni, a grămădi, a strînge într'unu locu; — con-cetUrarsi, a se gândi, a se adîuci într’o idee. concentbaziOne, f. concentraţiune, concentrare. coNCENTRieo, a. concentricu, cu acelaşi centru. concepIbile, a. concepibilu, facilu de priceputu. conceumento, m. concepere, pricepere, înţelegere; concepţiune, zemislire. concepîre, v. a. a concepe, a zămisli, a lua în pîntcce, a rem&nea grea; a lua in minte, a pricepe, a înţelege; a născoci, a şi Închipui; a simţi; a compune. coxcepUto, a. conceput o, zâroialitu; inţelesu, priceputu; închipuiţii, nâscocitu, compusu. concernebb, v. a. a privi la ceva, a se atingo de ceva, a avea relaţiune cu ceva, a avea înclinare, a se ţinea. concrbnevOLE, concern£nte, a, atingâtoru, pri-vitoru, relativa. concebtamento, m. acordu, chibzuire. concertare, t?. n. a concerta, a se acorda, a chib-sui împreună, a se învoi, a se înţelege ; a face unu concerta mu&icalu* concerto, m, concerta, armonie de voci şi de instrumente; sinfonie pentru a se esecuta de orchestră; acordu, cliibzuirc, înţelegere. conces.sion A ui o, «i. concesiunaru. C’ONCEssioNE, f. concesiune, lăsare, îngăduire. concesso, a acordatu, îngâduitu, lâsatu. concettAre, concettizzAre, v. n. a spune vorbe ingenioase şi plăcute, a căuta, a face isteţii. coNCETTiNO, in. idee care seamănă a ti strălucitoare dar nu este adevărată. conoetto, m. concepţiune, idee, închipuire, născocire, cugetu ; socotinţă, părere despre o persoană ; vorbă ingenioasă, isteţie. coNCKTmso, a. isteţii; sentenţiosu, care, vorbeşte în sentenţii, in macsime, în pilde. cOncezkîne, f. zămislire, concepţiune; idee, cugetu, născocire, închipuire. coNuniGLiA, f. scoică, cocuilâ, conchilie. coxcniGUOLOGiA, f. conchiliologie. conciiiUdere, v. a. a închica; a isprăvi, a termina; a hotărî, a se învoi despre ceva; a trage conduşi uni, urinări; a isbuti. cONCiuusKÎNE, f. concluziune, încheiare. cbNciA, f. tăbâcârie, argâsitorie; argâsealâ. concjam^nto, tn. gâtire, dregere; pregătire. CONCiAre, v. a. găti, a drege, A acomoda, a potrivi, a aşeza, a pune în bună orinduialâ, a repara, a face mereraeturi; a argâsi, a tăbăci; a împăca, a împaci ui; — conciar per le feste, a maltrata pe cineva, a lu jigni, a lu da pe brazdă. conciatetti, tn. acoperitoru, facâtoru de acopere-mînturi, învâlitoru de case, tinichigiu. conciat6re, tn. argâsaru, argâsitoru, tabacu. conciatura, /. gâtire, potrivire, dregere, găteală. conciliAbile, a. care se poate concilia, împăca, potrivi, îngădui. conciliAbolo, m. adunare nelegiuită, concilia-bulu. conciliamento, m. couciliarc, împăcare, upirc, potrivire, învoire, împăciuire. ( conoliAre, v. a. a concilia, a împăca, a uni, a potrivi, a învoi; a atrage, a câştiga; a merita ; -- o. conciliaru, ce se atiuge de unu soboru. conciliativo, a. conciliatorii, împâcâtoru. conciliat6be, m. conciliatoru, împâcâtoru, celu cc concilieazâ, mijlocitoru. conciliaturio, «. împâcâtoru. conciliazione,/. conciliaţiune, împăcare, învoire. CONciLio, tn. conciliu, soboru, adunare eclcsiasticâ. concjmAre, v. a. a pune gunoiu pentru a îmbunătăţi, a îngrăşa pâniintulu. CONCiME, tn. îngrâşâturâ, gunoiu. concinnitI, f. eleganţă, ornamentp, împodobire. concînno, a. elegantu, împodobi tu. concio, tn. gunoiu, balegă; împăcare, învoială, conciliaţiune; dresu, sulimanu; ornamentu, podoabă; — a. impodobitu, ornatu, meşteşu-gosu; potrivitu. C0NCT0F0S8ECHE, C0NCI0F0S8EC0SACME, COng. căci; cu toate că. concionAre, v. ». a faco unu cuvîntu către o adunare, a predica, a propovedoi; a vorbi mul tu şi emfaticeşte. * concionatore, Ni. vorbitoru, predicatoru, propo-veduitoru. CONCldNE,— CONDTSCENDENZA. m concione, m. cuvîntare, discursu, predicii, pro-povedanic. CONCIOSSIACHK, CONCIOSSIACOSACHE, COtlJ. căci, fiind a câ, pentru câ ; cu toate câ. concisione, /*. conciziunc, brevitate. coNciso, a. scurtu, concisu, strîusu. concîstoriAle, a. conciatorialu, alu unui concis-toru. conoistorio, concistGro, m. consistora, concis-toru, adunare de cardinali; adunare de protestanţi sau de evrei; adunare, sfatu, dccas-terie, parlamentu. concitamento, m. mişcare, întârîtare, colici tare. concitAue, v. a. a mişca, a intâhta, a coucita, a pro foca, a aţi ţa, a îndemna, a imbold i. concitatî vo, a. intârîtâtoru, provocatoru, aţiţâtoru. CONCitazionk, f. întârîtare, mişcare, turburarc. concittadîno, m. coucctâţeanu, corapatriotu coNc'Lâve, m. conclayâ. conclAyio, tn. cabinetu, apartamentu interioru. coNcLAVisTA, tn. conclavistu, celu ce urmeazâ po unu cardinalu în conclavu. concludente, a. concludenţii, eficace, importantu. concludenza, /*. eficacitate, importanţa. conclud ere, v. a. aînchiea, a isprăvi, a termina; a trage concluziuni, a urmări; a isbuti. conclusione, /*. concluziune, urmare; resoluţiune, isprâvire, terminare; hotârire, părere; — in conclusione, pc scurtu, in sfirşitu, intr’unu cuvîntu. Conclus! vo, a. conclusivu, care dâ conclusiune. concltiso, a. condusa, încheiata, terminatu, finitu. conclCsum, m. decretu alu Dietei germanice. conchide, f. concboidâ. concolore, a. de aceeaşi faţa, coloare. ConcomitAnte, a. concoraitantu, însoţitoru. concomitAnza, f. concomitanţa, însoţire. concordante, a. concordanta, conglâsuitoru. ConcordAnza, f. concordanţă, concordare, con-glâsuire, potrivire, acordu, armonie. concordAre, v. a. a concorda, a acorda, a potrivi, a face să se potrivească, să corespundă, a învoi, a uni; — v. n. a concorda, a conglâsui, a se acorda, a se potrivi, a se uni, a se înţelege, a se învoi. CONCordAto, tn. concordata, acordu, convenţiune, învoială. concGrde, a. concordantu, conglâsuitoru, unitu. concordevole, a. conformu, potrivitu. concordia, f. concordie, acordu, potrivire, unire, bună înţelegere; învoire, împăciuire. concorporAre, v. a. incorporare, întiupare, adăogire. concorrente, tn. concurenta, rivala, competitoru. concorrenza, f. concurare, concurenţă, concursă, competinţâ; conlucrare ; grâmâdirc, adunare. CONCorrerE, v. n. a alerga împreună ; a concura, a se întrece; a se aduna, a se strînge, a se grămădi; a contribui, a lua parte, a ajuta; a se întâlni. concorbimentO, tn. concurare. concorritore, tn. concurentu. concGrso, m. concurau, conlucrare, ajutora; întâlnire, alergare, strîngere împreună, grămădiră, îmbulzire, îmbulzeală; concurenţă, întrecere*; unire, agregaţiune, agregare. cDnooziGnb, f. mistuirea bucateloru în stomachu. concreAre, v. a. a concrea, a crea, a produce, a zidi împreună, într’acelaşi timpu. concredere, v. a. a încredinţa. CONUREDITORE, m. încrediuţâtoro; concroditoru, creditoru împreună cu altulu. concreta re, v. a. a faco concreta; a veni la concluziune. concreto, a. concreta; îndesatu, îngroşata, în-chiegatu. concrezione, f. concreţiune, întărire, îngroşare. concubina, f. concubină, ţiito&re, posadnică. concubin Ario, tn. concubina™, care are o ţiitoare. concubinAto, m. concubinagiu, posâdnicie, ţiitorie. concubinesco, a. care priveşte la concnbinagiu. concubîno, tn. concubina, posadnicu. concCbito, tn. dormire împreună, împreunare. conculcAre, v. a. a călca în picioare; a călca, a apăsa, a tracta cu despreţu, a despreţul, a necinsti. conculcazione. f. călcare în picioare; apăsare, despreţuire, necinstire, despreţo, ocară, necinste, afrontu. concuooeke, v. «. a mistui. concuocimento, tn. mistuire. concu pi re, e. a. a dori foarte, a rîvni, a pofti, a lacomi. concupiscknza, f. rîvnire, înclinare, poftă de plăceri trupeşti, scnsualitate, concupiscenţi, lăcomie. concupiscIbile, concupisckvole , a. relativa la concupiscenţă, la sensualitate, concupiscibilu. concupiscibilitA, f. concupiscibilitate, poftidune. conchssAre, v. a. a sgudui, a clătina, a sdrăneăni. concussatGre, tn sguduitoru, sdrăncânitoru. concussionArio, tn. concusiunaru, mâncătoru, jefui toru, asupritorii. concussione, f. concusiune, mâncâtoric, jafu, asuprire, sguduire, sdrâncânire, sdruncinare. concussîvo, o. sguduitoru, sdrăncânitoru, sdrun-cinâtoru, scuturâtoru. conciIsso, o. sguduitu, sdruncinatn, sdrâncânitu. condAnna, condannaziGnr, condannaoiGne , {• condemnare, condemnaţiune, oelndire. condannAre, v. a. a condemna, a osîndi; a desa-proba. condannatoRE, m. celu ce osîudoşte. condanneyole, condannAbile, a. condemnabilu, de condemnatu, vinoYatu, demnu do osînda. condebitGke, tn. condebitoru, debitoru, datora împreună, împreună datornica. OONDECENTE, CONDECEVOLE, a. CUviinCÎOSU. condeonitA, f. potrivire. CONDEGNO, a. meritata, potrivitu. condensAbile, a. condensabilu, ce se poate îndesa. condensabilitA, f. condensabilitate, îndesiciune. condensam^nto, tn. coulemare, îndesare, clicăire. condensare, v. a. a condensa, a îndesa, a îndesi. condknsatGre, m. condensatoru. condensaziGne, f. condensaţiune, îndemre, clicăire. condenso, a. desu, plina, compacta, etrinsu. condim^nto, tn. dregerea bucateloru, şi orice lucru care se întrebuinţează pentru acesta sfirşitu. condîre, t?. a. a drege; — condir Vinsalatat a face salata. condiscend^nte, a. condescindinte, complezanta, înduplecâciosu, îngâduitoru, facila. condiscendenza, f. condescendenţă, complăcinţâ, induplecâciune, facilitate, îngăduinţă. CONDISClfrîDEBE.—CONFIGURARE. 157 condiscendebe, v. n. a se îndupleca, a îngădui, a împlini voinţa altuia, a se lua după gusturile sau dupâ pârerca cuiva, a i împlini gusturile. CONDI8CEPOLO, wi. conşcolaru, colegu, camaradu. condivîdere, v. a. a împărtăşi, a divide împreună. condivlsi6ne, f. împărtăşire, condivisiune. condizionAle, a. condiţionala, mârginitu. condizionAke, v. a. a condiţiona, a da unui lucru condiţiunile, cualitâţile cerute; — condizio-wam, a deveni capabilu, a se pune în stare de. condizionâto, a. condiţiouatu, supusu la oarecare condiţiuue; — tnerci bene condizimate, mărfi păstrate bine, ţinute bine, in bună stare. condizione, f. condiţiuue, stare, gradu, cualitate, însuşire; meserie, profesiune, îndatorire; împrejurare, particularitate. condogliAnza, f. condurero, compătimire; plângere, jeluire, tinguire, văităturâ; condolinţă condolehsi, t>. n. a se plânge, a se jâlui ; a împărtăşi durerea altuia, a se mişca de milă pentru dinsulu, a compătimi, a i fi cuiva mi-sericordie. condOmino, tu. comproprietaru. coxdonAbile, a. escusabilu, de ertatu. condonAbe, v. a. a erta, a escusa, a îngădui. condonatobe, m. îngăduitorii. CONDONAZlbNE, f. ertare, ingâduire; îngâduialâ. condoke, m. condoru (pasere de America). condotta, f. ducere, minare, povâţuire, direcţiune, guvernu, cârmuire, privigbere; purtare, conduită; transportu, cărare, câratu; — con-doiia medica, slujbă de medicu la o comună. condottArk, v. a. a duce apa dintr*unu locu la altulu prin urloaie, oale, ţevii, s. c. L condottikke, wi. conductoru, câlâuzu, iK)vâţuito-ru, cârnmitoru; gcneralu; gcneralu de aventurări, de filibustieri, condotieru. cond6tto, m. canal u pentru curgerea apei. conducere, v. a. a conduce. conducibile, a. oonductibilu. conducimento, tu. couducere. CONduplic AZIONE, f. îndoire, conduplicaţiune. condurke, v. a. a conduce, a povâţui, a mâna, a cârmui, a guverna, a îngriji, a priveghia; a reduce; a împinge, a îndemna, a sili, a aduce, a îndatora; —- ccmdum, a se purta; a merge, a se duce. conduTTibile, a. conductibilu, care are capacitatea de a transmite căldură şî electricitate. conduttibjlitA, f. conductibilitate, capacitatea, facultatea de a transmite căldură şi electricitate. , condutt6be, m< conductoru, aducâtoru; conductoru la maşincle electrice; orice corpu care transmite căldură şi electricitate; intrepriu-zâtoru, arendaşu, chiriaşu; paratoueru. conduzioNB, f. arendă, cliirio, locatiuno. • conestAdiljî, m. conetabilu, conestabilu. confabulAbk, v. n. a convorbi, a şedea de vorbă. gonfabulatoke, m. convorbitoru. confabulatobio, a. alu convorbirei; m. locu de convorbire. CONFABULAZIONE, f. couvorbire, şedere de vorbă. CONFACKNTE, CONPACEV0LE, rt. CU'iinciobU, pro-porţiouatu, potrivita, conforrnu. con faci MENTU, m. conformitate, potrivire, cuvc-ninţâ. confArsi, v. n. a se potrivi, a se conforma, a se cuveni, a so cădea, a se proporţiona, a avea proporţiuue. confederAksi, v. n. a se confedora, a se uni, a se alia. confedekAto, wi. confederata, aliata. confederazione, f. confederare, confederaţi udo. conferenza, f. alăturare, confruntaro, compara-ţiune; conferinţă, convorbire, intre vorbire, conferimento, m. alâturaro, comparare, colaţionare ; conferire, acordare. conferire, v. a. a conferi, a vorbi, a convorbi; a alătura, a confrunta ; a da ajutora ; a acorda. confekma, f. confirmare, întărire, aprobare. confebmAre, v. a. a confirma, a întări; a face mai tare, a face pe cineva să stăruiascâ; a dovedi că unu lncru este adevâratu; a mirui, a administra Sacramontulu Confirm aţi unei. confermativo, a. confirmaţi vu, întări torn. confermatoke, m. confirmatoru. confermazi6ne, f. confirmaţiune, aprobaţiune, întărire; Sacramentulu Confirmaţinnci. confessAre, v. a. a mărturisi, a afirma, a adeveri, a întări; a manifesta, a descoperi, a da de faţă; a confesa, a spovedi; — confessarsi, a se confesa, a se spovedi. confessionAle, confessionAkio, m. confesionala,1 scaunulu confesorului; — a. de confesiune. confessione, f. confesiune, mârturire, mâriuri-sire ; afirmare, dare pe faţă, manifestare, descoperire; Spovedire, Spovedanie, Sacramentulu Confesiunei; adeverire, întărire. confksso, a. mârturisitu, spoveditu. confessure, m. coifesoru, sj>oveditoru, duho-vnicu ; cclu ce se mărturiseşte de creştiuu şi este gata a răbda orice chinuire pentru această mărturisire. confettAre, v. a. a zaharisi, a pune in zaharu; a linguşi. coNFETTitfRA, f. vasu iu care se punu cofeturi. confettiere, wi. oofeturu. confktto, wi. cofetu. confettura, f. cofeturi, zaharicale, dulceaţă. confezi6ne, f. cofeturi, zaharicalo, dulceaţă; facere, sâvîrşire, isprâvire; doftorie mistuitoare. conficcamknto, m. prindere, batere cu cuie. conficcAbe, v. a. a prinde, a bato cu cuie, a pironi. CONFIdAre, v. a. e n. a îucrede, a comite cuiva unu lucru, a încredinţa, a spune cu încredere taina sa; a crede, a so încrede, a so in-curnâta, a îndrâsni; â spera, a nâdejdui. confidente, m. conftdintu ; — a. care so încrede. c'onfidkntemente, av r. cu con fiinţa, cu încre-dero, în taină, prieteneşte. CONFIDENZA, f. speranţă, coiiiiinţâ, încredere, încredinţare, credinţă, incumetarc; confidinţă, destăinuire; intimitate, familiaritate; — in confulcnza, in secretu, pe taină. confidknziAlk, a. confidenţialu, in parte, pe taină, cu încredere; cu familiaritate. confIggere, v. a. a înfige, a prinde, a bate cu cuie. configurare, v. a. a configura, a forma dupâ figură, a potrivi cu figura; — configurarsi, a Digitized by Google 168 CONFIGURAZHÎNE.—C0NGIURÂT0. laa figură, a lua formă, a se forma, a se conforma. CONFIG urazidNE, f. configuraţiune, figură, formă, înfăţişare, suprafaţa care mărgineşte unu corpu. ConfinAntk, a. coufiuantu, râzaşu, lipita, vecinu de hotare, limitrofu, mârginaşu, grâniţaru. confinAre, v. a. a ecsila, a surghiuni; a limita, a mărgini, a pune hotare; — r. n. a se hotărî, a 6e mărgini; — confinarsi, a se depărta, a se închide. confinArio, a. grăuiţaru, mârginaşu. CONFJNAZIONK, f. hotărnicire, hotărnicie. coNFiNE, confîno, m. margine, tcrmenu, ho-taru, graniţă; spaţiu, ecsilu, surghiunu, sur-ghiunie; ecsilare, surghiunire; — a. limitrofii; mârginaşu, grâniţaru, hotârişu. confisca, f. confiscaţiunc, confiscare. confiscările, o. confiscabilu, de confîscatu. confiscamknto, «i. confiscare, luare. confiscazi6ne, f. confiscâţiunc, confiscare. coNFiTTO, o. inifptu; vîritu, bâgatu, pironitu, aţin tatu. conflagbazione, f. confiagraţiune, aprindere generală ; incendiu; revoluţiunc, resbelu ge-neralu. conflAto, a. unitu, compusu, contopitu. conflitto, m. conflictu, luptă, ceartă, dispută, CONFLUENTE, m. îmbucătură, contluentu, loculu unde se întâlnescu doâ rîuri şi se varsă unulu într'altulu. confluenza, f. întâlnire a doâ rîuri. confondere, t?. a. a amesteca, a încurca, a confunda, a turbgra; a ameţi ; a înfunda, a convinge; — confondersi, a se încurca, a se turbura, a se confunda. CONFOndîbile, a. de confundatu. confondimento, m. confundare, încurcare, tur-burare; procipiţiu, prâpâdirc, prăpâdenie, ruină. confonditore, in. confundâtoru, turburătorii, ameţitoru. conformare, v. a. a conforma, a potrivi, a face conformu; — conformarsi> a se conforma, a se potrivi, a se acorda. confokmazion E, f. coli formaţiune, chipulu cu care unu lucru este formatd, formă, întocmire, structură. conforme, a, conformu, potrivitu, asemenea, siniilu. conformemente, conforme, avv. asemenea, întocmai ; după, potrivitu cu. Conformista, m. confonnistu, anglicanu. conformitA, conformezza, f. conformitate, potrivire, asemănare, acordu, potriveală. confortabile, a. confortabilu, întăritorii. conforta mknto, in. confortare, întărire. confurtAre, v. a. a conforta, a întări; a mângâia, â incuragia; a îndemna; — confortarsi, a se astîmpâra. coNFORTATivo, o. care arc puterea de a conforta. confortatore, m. confortâtoru, mângâetoru. confortatorio, a. mângâetoru. confoktevole, a. confortabilii, confortâtoru. confortinAio, m. fâcâtoru de turtă dulce. coNFORTiNo, m. turtă dulce. confobto, m. confortu, mângâere; incorâgiare. C0NF0S80, m. unu felu de întărire. confrAte, confratello, m. confrate. confratkrnita, f. înfrăţire, societate, tovărăşie pentru vro faptă evlavioasă. . confricAre, t>. a. a freca; a prâfui; a jerni. confricazione, f. frecare, frecătură, jeruire. confrontAre, v. a. a confrunta, a alătura. . confronto, m. confruntare, alăturare, confron-taţiune. confusione, f. confusiune, încurcătură, amestecătură, neorînduialâ, turburare, învălmăşeală, amestecu. confOso, a. coufnsu, amestecata, îucurcatu, în-vâhnâşitu ; turburatu, înfundatu ; nelnţelesu, întnnecatu. confutAbile, a. refutabilu, care se poate refata, tăgădui. confutAre, v. a. rofuta, a tăgădui, a combate. confutatîvo, confutatOriO, a. care se poate refuta, combate, care serveşte pentru a refuta. confutatO re, m. celu ce refutcazâ. confutazione, f. refutaţiune, refutare. congedAre, r. o. a congedia a da voe, permisiune de a se retrage; — congedarsi, a se duce, a se trage de undeva, a şi lua zioa bună. congedo, m. congediu, voe, permisiune de a se retrage, de a pleca; — prender congedo, a fi lua zioa bună. congegnamiSnto, m. împreunare, unire, încleştare. congegnAre, v. a. a împreuna, a uni, a încleşta. congelameNTO, vi. înghieţare, închiegare. congelare, v. a. a înghieţa, a închiega, a face sâ se înghieţe unu lucru curgătorii. congelazione, f. înghieţare, închiegare. congelido, a. îngliicţatu, închiegatu. congenere, a. congenera, de acelaşi genu. congenito, a. înnăscuta. coNGtfRîE, f. grămadă, grămădire. coNGESTidNE, f. congestiune, grămădire, adunătură la unu locu, acumulaţiune. CoNGETtOra, f. presupunere, conjectură, părere. congetturAbile , a. care se poate presupune; pâmtu. congetturAle , a. întemeiata pe conjectură, pârutu. oongetturAre, conghietturAre, v. a. a conjeeta, a presupune, a presupune, a socoti, a fi de părere. congiiîgnere, coNGitiNGERE, v. a. aduna, a împreuna, a uni, a lipi, a lega, a îmbina. ( 0NG1UNGIMENT0, in. împreunare, îmbinare, unire. CuNGiffNTA, f. soţie, consoartă, nevastă. congiuntî va, f. conjunctiva (o membrană). CONGlUNTivo, a. conjunctivii, care serveşte spre a lega, spre a îmbina. congiOnto, m. rudă, nemenie ; — o. unitu, lipita, ruditu. congiuntCra, f. inchieeturâ, legătură; întim-plarc, ocasiune, prileju, oportunitate. congiunzione, f. conjuncţiune, unire, împreunare. congii^ra, f. conjuraţiune, uneltire a unui corn-plotu; conspiraţiune, complotu. congiuramento, m. conspirare ; vrajă. congiurAre, v. a. a conjura, a conspira, a unelti nnu complotu; a ruga fierbinte, a jura, a îndemna cu jurâmintu; a depărta duhurile necurate ; a se uni spre a ataca interesurile altuia. CONgiurAto, w. conjuratu, conspiratoru. Digitized by Google CONGroBATtiRE.—C6NSEGUKNZA. 159 CONGiURATdRE, ni. conspiratoru, eonjuratoru ; vrăji torn, fermecatoru ; celn ce goneşte draci. congi.orAbe, v. a. a aduna în forma de globu, a congloba. » conglobAto, a. conglobatu, adunata in forma de globu. conolobaziOne, f. conglobare, conglobaţiune, adunare in forma de globu. conglomkkAre, v. a. a adnna in forma de gliiâmu, a conglomera, a grămădi. . conglutinAke, v. a. a conglutina, a lipi, a fiere-strui; a întâii. CONGUJTINAZKÎNE, f. conglutinaţiune, conglutinare, încleere, încleeciune, lipire. * congratulArsi, v. n. a felicita pe cineva, a gratula, a heretisi, a ura de norocu, a se bucura cu cineva. congratula TdRio, a de gratulare. congratulazione, f. gratulare, felicitare, gratu-laţiune, heretisîre, urare, urâţiune, congrega, congrega, f. congregare, adunare. congregAbile, a. care se poate congrega, aduna. CONGREGAMtiNTO, m. congregare, unire, înfrăţire. congregAre, v. a. a congrega, a aduna, a uni, a strînge împreuna; — covgregarst, a se aduna, a se uni. congregazione, f. congregaţiune, acîunanţâ, tovărăşie, înfrăţire; stringere împreună, împreunare. congresso , vi. congresu, adunare; întâlnire, luptă. congrua, f. venitu, leafă. congruente, «. congruentu, poiiformu, cuviln-ciosu. congkuenza, congkuitA, f. coiigruinţâ, congrui-. tate, conformitate, cuviinţă, potrivire. . congruo, a. conformu, congruentu, potrivitu, cu-viind emi* 1 conguagliAre, i\ a. a asemăna, a potrivi. coNGUÂGLio, m asemănare, potrivire, potrivă. coniAke, v. a. a tipări, a tăia rnonetâ. CONIATORE, m. celu ce taiă monetă, bani. coniazi6ne, f. monetare, tâiare de bani, tipărire. Conico, a. conicu, în forma conului. Conifurme, o. *tn forma conului, coniformu. conigliera, coniglierIa, f. loculu undu se ţinu iepurii de casă. conîglio, m, iepure de casă. Conio, *w. pană, icu; stempnlu cu caro so tipă-rescu monedele sau medaliile; intipâriturâ. CON1UGAbile, a. conjugabilu, care se poate conjuga. . coniugAle, a. conjugala, matrimonialu, câsâto-rescu. . ConhjgArk, v. a. a conjuga; a împereeliia. coniugAto, a. căsătorita. contugazkîne, f. conjugaţinnc, conjugare. conjuge, m. c f. soţii, soţie, conjuge. coniugio, în. matrimoniu, căsătorie. ConnaturAle, a. dc aceeaşi natură; înnăscuta. connatukArr, v. a. a face naturalu. connazionAle. a. naţionalii, compatrioţii. c'onnessione, f. concesiune, legătură, unire. connettEre, v. a. a lega, a împreuna, a uni. GonnivenTE, f. faţarnicu, care se preface câ nu vede. connivenza, f. conivinţâ, coniviro, trecero cu vederea, îngâduire prea mare, complicitate. CONNOTAti, vi. pl. descripţiunea unei persoano, semne particulare, caracteristice care servescu spre a deosebi unu lucru de altulu. coNNtiBio, m. căsătorie, matrimoniu, însurătoare. connumkkAre, v. a. a număra împreună, cbxo, m. conu, figură conică. CONOCCHIA, f. furcă de torsu; caeru. conoidAle, a. conoidalu. în formă de conu. fONrtlDE, /. conoidu, solida cu formă conică. conoscente, m. cunoscâtoru; familiarii, amica. C0N08CENZA, f. cunoştinţă ; ştiinţă ; învăţătură ; familiaritate, relaţiune. CONosckke, v. a. a cunoaşte, a înţelege, a pricepe, a şti; a avea relaţiune, familiaritate cu cineva; — conoscersi, a se căi, a se îndrepta. conoscîbile, a. de cunoscutu, care se poate cunoaşte. conoscimknto, m. cunoştere, cunoştinţă. conosittore, vi. cunoscâtoru. C0N08C1UTAMENTE, am. cu dinadinsulu. CONQUA8SAMENTO, m. sfărămare, sdrobire, Bpar-gere. conquassAre, v. a. a sfărâma, a sdrobi, a sparge. conquassatGre, m. sfârămâtoru. conquâsso, m. sfărâmare, sdrobire, prâpâdenic. conquîdere, v. a. a birui, a supune», a învinge; a necăji; a înfunda. CONQUÎSTA, f. concuistâ; orîco isbimlâ; dobin-dire. conquistAre, v. a. a concuistâ, a cotropi, a dobindi. CONQUisTATOHE, vt. cuiicuistatoru, conclieraiitu. CGNqi’isTO, vi. concuistâ, isbindâ, dobindire. cohsacrAre, v. a. a consecra, a sânţi, p$ sfinţi, a sacrifica, a dedica; — consacrarsis a so apleca, a se da cu totulu. CON.SACKAZIONE, f. consecrare, consecraţiune, sânţire , sfinţire , consfinţire; cliirotonisire ; tirnosealâ. cONSANGUiNEO, a. consânginc, dc acelaşi sânge. consangujnitA, f. consânginitute, rudenie. (jonsapevole, a. ştiutoru, care ştie împreună cu alţii, complice , marturu, confidentu. CONSAi'EYOLEZZA, f. ştiinţă, cunoştinţă, complicitate. t'ONSt’iENZA, f. conştiinţă, cugeta. consito, a. ştiutoru, marturu, confidentu. c’ONşcrîtto, coscniiTO, vi. couscriptu, inssrisu pentru serviţiulu militaru. conhcrîvere, v. a. a înscrie, a înregistra. coNSKCUTiYO, a. consecutivu, urmâtoru. t'ONHEGNA, f. ordinu, poruncă, povâţuire de cele ce are să facă unu soldatu cându este dc strajă; custodie, pază, păstrare. conskunâkk, v. «. a incredinţa, a da în mână, a pune depositu. a da in păstrarea cuiva. conskgnatâkio, vi. celu ce priiiiicşto in depositu. conskgnatore, vi. celu ce pune în depositu. con.seguente, a consccuentu, care urmează; — f. proposiţîune care resultâ din premisele unui silogismu; — m. alu 2-a terminu dintr’unu raportu. conseguenza, f. consocuenţâ, urmare, însemnare, importanţă ; — per cotiscgucnza, prin urmare. Digitized by Google 160 CGNSEGUiBILE.—CdNSULTivO. CONSEGUiBiLE, o. care se poate dobîndi. conseguimento, m. dobîndire, ajungere la scopu, câştigare, eşire la câpâtâiu. conseguire, v. a. a dobîndi, a câştiga, a ajunge la, a eşi la câpâtâiu; a urma, a se întîmpla. conseguitAre, v. n. a urma, a isvori; a se intim p la. consenso, iw. consimţire, consimţimintu, învoire, voe, permisiune, găsire cu cale, priimire. CONSENtAneo, a. potrivitu, conformu, cuviinciosu. consentimEnto, m. consimţire, aprobaţiune, voe. CONSENTÎre, v. n. a consimţi, a aproba, a da voe, a priiini de bunu, a gâsi cu cale, a acorda, a permite, a îngădui. consenziente, o. care consimte; — 8. m. complice. consepolto, a. Immormintatu împreună. conseppellIre, v. a. a îmmormînta împreuna. CONserrAre, v. a. a închide împreuna. consertAre, v. a. a împleti, a împletici unu lucru într'altulu. CONsErto, o. împletitu, împleticită. conserva, /*. cămară, dulapu in care se pâBtrev zâ lucruri de mâncare, bufetu; hasnea; dulceaţă. conservAbile, a. conservabilu, trainicu. conservare, v. a. a conserva, a păstra; a apăra, a ocroti; — conservării, a se păstra. conservaţivo, a. conservaţivu. conservatore, w. conservatoru; pâstrâtoru, în-grijitoru. CONservatorio, im. conservatoriu, şcoală mare de musicâ. conservazione, f. conservaţîune, păstrare, apărare, ocrotire. conservo, im. tovarâşu la slujbă, conservu. CONSESSO, m. adunare de oameni însemnaţi, consiliu. consettArio, im. de aceeaşi sectă, consectaru. considerabile, a. considerabilu, insemnatu, mare, importantu, abundantu, îmbilşugatu. considerAndo, o. de consideratu. considerare, v. a. a considera, a priyi cu atenţiune, cu băgare de seama, a lua in băgare de seamă, a medita, a chibzui ; a socoti, a preţui. consideraziGne, f. considerare, consideraţiune, luare în bâgare de seamă, privire, atenţiune; motivu, causâ, pricină ; cuvîntu; onoru, res-pectu, stimă, socotinţă. considerevole, a considerabilu, insemnatu. consigliAre, v. a. a consilia, a povâţui, a sfătui ; — consigliarsi, a se gândi, a se sfătui cu sine; a chibzui împreună, a se consulta, a se sfătui la cineva, a se sfătui cu cineva; a hotărî, a socoti. CONSIGLIatore, im. consiliatoru, povâţuitoru. consigliAre, im. consiliatoru, sfâtuitoru, povâţuitoru ; consiliaru, sfetnicu, membru de consiliu. * coNsiGLio, im. consiliu, sfatu, sfâtuire, povaţâ, povâţuirc; părere ; hotârîre ; desbatere, chib-zuire, indemnu; proiectu; cugetu, gându, in-tenţiune; adunanţâ, adunare. consignore, im. condomnu, domnu împreună cu altulu. coNsiMlLE, a. asemenea. consimigliAnza, f. asemănare. consistente, a. consistentu, vîrtosu, tare; care stă în ceva, se află in ceva, se compune din ceva. CONSISTENZA, f. consistenţă, consistinţă, îngro-şare, desime; soliditate, stabilitate; trăinicie. consIstere, v. n. a sta în ceva, a se afla in ceva, a se compune din ceva; a sta împreună; a sta ţeapânu, a trăi, a ţinea îndelungu. consobrIno, m. vâru, verişora consociazione, f. asociaţiuue, unire, alianţă. consGcio, im. sociu, aliata, tovarâşu. consolare, v. a. a consola, a mângâia, a linişti de o durere, a îndulci, a alina durerea; — consolarsi, a se consola, a se mângâia, a se astîmpâra. consolare, a. consulara, alu consuliloru. consolatamEnte, avv. cu mângâere; cu odihnă. coNsoLATivo, a. consolativu, aducâtora de consolaţi une. consolAto, im. consulatu. consolatGre, tu. consolatoru, mângâetoru, con-fortatoru. consolazione, f. consolaţiune, mângâere. CONSOLE, CoNSOLO, IM. C0n8ulu. consOlidAbile, a. care se poate consolida. cGnsolidamEnto, im. consolidare, întărire. consolidare, v. a. a consolida, a întări, a aşeza împreună, a înţepeni; a vindeca răni, a lipi oasele frânte; a uni împreună drepturile ce erau împărţite între mai multe persoane. consolidazione, f. consolidaţiune. consOmigliânte, a. asemenea. consomigliAre, v. o. e n. a asemăna. consonante, f. consonantă. consonAnza, f. consunanţâ, acordu; uniformitate, potrivire, corespundere. consonAre, v. n. a consuna, a conglâsui; a se potrivi. cOnsonO, a. consonanta, conglăsuitoru; oonformu. consorElla, f. soră. cOnsOrte, im. e f. consortu, consoartă, soţu, soţie; tovarâşu, companionu, camaradu, fâr-tatu. consorterIa, f. tovărăşie, companie. cONsOrzio, m. companie, societate, tovărăşie, consorţiu. conspicuo, a care se poate vedea, băga de seamă, strâlucitoru, învederatu; insemnatu. constAre, v. n. a resulta, a fi învederatu; a se alcătui. consuEto, a. obicînuitn, ordinara. consuetudinArio, a. consuetudinalu, de consue-tudine. consuetudine, f. consuetudine, obiceiu; familia- ritate. consulente, a. consulentu, care consultează; care sfâtueşte, povâţueşte. cONsClta, f. consultă, consiliu, judecătorie, sfatu. consultare, v. a. a consulta, a cere părerea altuia, a cere sfatu, povaţâ dela cineva ; — v. n. a desbate, a chibzui, a ecsamina. consultatore, ti», consultatora. consultazi6ne, f. consultare, consultaţiuno, sfâtuire, consiliu, chipzuealâ, cercetare, ecsawenu. consultivo, , __ V J €) Digitized by Google PATTI DI ASSOCIAZIONE. Tutta l’Opera consteră di circa dieci fascicoli in 8° grande, con lettere compatte e formanti assieme tre grossi volumi. Ogni fascicolo conterrâ 160 pagine, ed il buo prezzo sară di 5 lire italiane. Se qualche fascicolo riuscisse piii o meno voluminoso, il prezzo ne verrâ aumentato o diminuito proporzionatamente. Ciascun volume potendo costituire un’Opera distinta, sari libero a chiccheseia di ritirarsi dall’associazione tostoche sara completata l’una o l’altra fra le tre parti del vocabolario, oppure di associarsi separatamente alle^arti susseguenti senza essere obbHgato di acquistare le antecedenti. Le soscrizioni si ricevono al domicilio dell’ autore (Braila, Strada S. Arcbangelu Nro. 2), nonclie a tutti quegli altri indirizzi che verranno indicaţi mediante pubblici annunzf, Le domande di associazione devono farsi, o direttamente, o mediante lettere franche ed accompagnate dai prezzo dei fascicoli che si fossero giâ pubblicati. AlTuscire del primo fascicolo dovra esborsarsi anche il prezzo del secondo. Tranue cie non si chiedera dagli associati veruna specie di anticipazione. CONDITIUNILE ABONAMENTULUI. Toata Opera va fi impârţitâ in zece fascicule sau aproape, in 8° mare,* cu litere compacte şi formându impreunâ trei mari volumuri. Fiecare fascicula va coprinde 160 pagine, şi preţulu va fi de lei noni. Daca oarecare fasciculu va fi mai multu sau mai puţinu voluminosu, preţulu va fi mâritu sau scăzuta in proporţiune. Fiecare volumu constituindu o Operă deosebită, va fi liberu la oricine de a a se retrag6 din abonamentu îndată ce una sau alta din cele trei părţi ale vocabularului va fi complectată, sau chiaru de a se prenumera numai la a trea parte, fără de a fi obligatu să cumpere părţile precedente. Subscrierile se priimescu la domiciliulu autorului (Brăila, Strada S. Arcbangelu Nro. 2), pre-cumu şi la celelalte adrese ce se voru arăta prin anunţiuri. Cererile de abonamentu se făcu, sau directu, sau printr’o scrisoare francată şi însoţită cu preţulu fasciculeloru ce voru fi deja publicate. La eşirea ântâiului fasciculu se va plăti şi preţulu celui de alu doilea. Afară de aceasta, nu se va cere dela abonaţi nici o altă antecipaţiune. .1 f 't k( VOCABOLARIO ITALIANO - ROMAN ESCO, FRANCESE - ROMANESCO E ' ROMANESCO-ITALIANO-FRANCESE CON TRE TRATTATI GRAMMATICALI E CON L’ AGGIUNTA DEI PRINCIPALI NOMI PROPRI COMPJLATO DA Gk Xj. raOlLJLO- PROFESSORE NEL GINNASIO DI CARLO I. IN BRAILA. PARTE PRIMA. VOCABOLARIO ITALIANO-ROMANESCO. FA SC. ÎL VALE ITALIANE LIRE 5. PEST. STABILIMENTO TIPOGRAPICO DELLA SOCIET DEUTSCH. DOROTHEAGASSE NO. II. 1868. CONSCLTO.—CONTINENT A LE. * 161 CONStfLTO, m. consultu : consultaţiune. CONSULTARE, m. consultatoru, sfătuitoru ; consul-toru, consiliaru, sfetnicii, membru de consulta. CONSULtArio, a. de eonsultatu. consumabile, a. consumabilii, care se poate consuma, mistui, strica, isprăvi, savîrşi. consumAre, v. a. a consuma, a împlini, a sâvîrşi, a isprăvi, a termina; a nimici, a strica, a prăpădi, a întrebuinţa, a mistui, a învechi; — consumat si, a se topi, a şi strica sănătatea, a şi slabi puterile ; a dori fierbinte ; a se ocupa necontenita cu ceva, a se mânca. consumAto, a. consumata ; desâvîrşitu, perfecta. consumatAre, m. consumatoru; desâvîrşitoru. CONSUMAZiAne, f. consumare, consumaţiune; împlinire, sâvîrşire; întrebuinţare, învechire, stricare. cAnsAmu, m. consumare, întrebuinţare. CONSUNTtvO, a. mistaitoru; care arde, mânîncâ. CONsANTO, m. slabu, topitu, stricatu, prăpădita. consunziAne, f. slăbire, uscare, topire ; mistuire. consuAcero, m. consocru, socru. consuONÂRE, v. a. a corespunde cu desâvîrşire. consustanziAle, a. consubstanţialu, de aceeaşi substanţă, de aceeaşi fire. de aceeaşi natură. consustanzialitâ, f consubstanţialitate, unitatea şi identitatea în fire a Sântei Treimi. CONTABILE, m. contabilu, computistu, socotitoru. contabilitâ, f. contabilitate, aşezarea socoteleloru. CONTADINA, f. ţărancă. contadinEsco, m. ţârânescii. kintadIno, m. ţâranu, plugarii. contAdo, m.ţară; contie; teritoriu,ţinuta, prejmă. contAgio, m. contagiu, molivmâ, lipiciune, ciumă şi orice boală care se ia prin molivmă. contagiune, f. molivmâ, molepsire, lipicioşie. contagiAso, a. contagiosu, molepsitoru. lipiciosu. contamento, m. computu, socoteală; basnă, poveste, povestire, istorie. contaminările, a. contarainabilu, care se poate contamina, profana, pângări. CONTAMInamento, m. contaminare, pângârire. contaminare, v. a. a contamina, a pângări, a profana, a necinsti, a spurca. contaminatAre, m. pângâritoru, profanatoru. cOntaminaziAne , f. contaminaţiune, pângârire, pângârealâ, necinste, profanaţiune, pată, spurcăciune. : contemplativa, f. facultatea de a contempla. cOntemplatîvo, a. contemplativu, în contemplaţi une; meditaţi vu. contemplat Are, m. contemplatoru. CONTEMPLAZiAne, f. contemplaţiune. adîncire în gânduri; meditaţiune. CONTEMPORANEITĂ, f. contemporaneitate, esistenţâ a mai multoru lucruri într’acelaşi timpu. contemporAneo, a. contimpuranu, din acelaşi timpu cu altulu. CONTENDERE, v. a. a tăgădui, a împiedica, a se opune; a se improtivi la ceva; — v. n. a se lupta, a se certa, a se prigoni, a se disputa, a desbate, a se ciorovăi. contendimento, m, luptă, dispută, desbatere, prigonire. contenditAbe, m. prigonitoru, tâgâduitoru. CONTENENTE, a. conţinentu, care conţine, coprinde. contenenza, f. coprindere, conţinere; seriositate, gravitate, cumpătare. contenere, v. a. a conţinea, a coprinde; a cumpăta, a modera, a înfrîna, a stăpâni patimile sale ; — contenersi, a se cumpăta, a se absţine, a se modera, a se. retrage dela ceva. contentmento, m. conţinere, coprindere ; cumpătare, moderare, absţinere, înfrînare; purtare. contennendo, m. demnu de despreţu, de nesocotinţă. contentă bile, a. care se poate mulţumi, îndestula. contentamento, m. îndestulare, mulţumire, bucurie. contentAre, v. a. a îndestula, a mulţumi, a împăca pe cineva; a plăcea, a pricinui cuiva bucurie ; — contentarsi, a se mulţumi, a se îndestula ; a se cumpăta, a se modera. contentEZZA, f. mulţumire, plăcere, bucurie. CONTENTO. m. bucurie, plăcere, mulţumire ; — a. îndestulata, mulţumitu, veselu, voiosu; conţinuta. contenAto, m. conţinuta, coprinsu, coprindere. contenziAne, f. desbatere, dispută, prigonire. CONTENZiAso, a. conţenţiosu, în desbatere, în dispută. conterîa, f. steclârie. conterminAle, a. vecinu, alăturaşu, râzaşu. conterminAre, v. n. a se hotărî, a se mărgini. CONTERMINO, a. râzaşu, limitrofu, vecinu de hotare. contAnte, m. bani, bani gata, peşinu. contAre, v, a. a numera, a socoti; a preţui; a povesti, a nara. contatAre, m. numerâtoru, socotitoru; povesti-toru. JOntAtto, tn. contactu, atingere; relaţiune, legătură. cAnte, m. conte, comite, grafu. contea, f. contie. conteggiamento, m. socotire, socoteală, computu. n. a socoti, a calcula. «tegno, tn. condiţiune; purtare; aparinţâ; covt^a' culnP^are ; aeru mândru, seriosu. a* seriosu, mândru, aspru, cumpătata, m. potrivire, cumpătare. cowro»E?^RE’ r' a- a cumpăta, a potrivi. contempt*ILE’ a* contemplabilu, de contemplata conterrâneo, m. de aceeaşi ţară, compatriotu. contesa, f. ceartă, dispută, prigonire ; — a contesa, pe întrecute. contessa, f. contesă, grafinâ. contessere, v. a. a urzi, a unelti, a împleti. contestabile, tw. conetabilu; — o. care se poate contesta, tăgădui, nu recunoaşte. contestare, v. a. a contesta, a tăgădui, a nega, a nu recunoaşte; — v. n. a desbate, a se disputa, a se prigoni. CONTESTAZiAne, f. contestaţiune, tăgăduire ; prigonire. contesto, m. teestu, coprindere; ţesătură. CONTtizZA, f. notiţiâ, nuvelă, veste, informaţiune. t'ONTÎGiA, f. omamentu, podoabă, găteală. Contigiâto, o. ornatu, gătita, împodobita. contiguitA, f. contiguitate, starea lucruriloru -w-c^re se «atingu fâr’a se ţine una de alta. •• rPH5_ _ _ . . a aţinti cugetare* ; a medita^\B L I O ţlcfâfitjfqsTÂLE. a. continentalu. . ('governativa^ 11 H e r/. 162 CONTINENTE.—CONTRAPPUNTtSTA. CONTINENTE, a. care conţine; înfrînatu, cumpâ tatu; — 8. tn. continentu, pâmîntu întinau. CONTINENZA, f. conţmere, coprindere ; înfrinare. CONTINGENTE, o. contingentu, întîmplâtoru, care se poate întimpla sau nu; porţiune. CONTINgEnza, f. contingenţă, posibilitate de a fi sau nu, accidentalitate. ^ GONTiNGiBiLE, a. contingibilu, accidentalu, care se poate întimpla, intîmplâtoru. CONTINGIBILITÂ, f. contingibilitate, însuşirea lu-cruriloru care se potu întimpla. continuAbile, o. continuabilu, care se poate continua, prelungi. # CONTINUARE, v. a. e n. a continua, a prelungi, a urma, a ţinea, a nu înceta, a nu se precurma ; a stărui; a se întinde, a sc prelungi. CONTINUAT6RE, m. continuatoru, urmâtoru. CONTINUAZI6NE, f. continuaţiune, continuare, urmare, prelungire, neprecurmare, stârnire. CONTINUITA, f. continuitate, legătură, ţinere ne-precurmatâ a pârţiloru unui totu. CONTINUO, o. continuu, neprecurmatu, neîncetatu, neîntreruptu, necontenitu, nepregetatu. t CONTÎSTA, tn. contistu, computistu, aritmeticu, socotitoru. A cdNTO, tn. con tu, computu, calculu, socoteală ; stimă, socotinţă; satisfacţiune, mulţumire; naraţiune, povestire; — far conto, a socoti; a spera, a crede; — a conto, din socoteală; — in verun conto, nici de cumu, nici într’unu cbipu ; — uomo di conto, persoană onorabilă, însemnată; — sapere il conto suo, a fi iscu-situ, dibaciu, îndemnaticu; — tender conto, a da socoteală; — chieder conto, a cere socoteală; — a buon conto, a conto;—per conto di talunor pe seama cuiva; — per conto mio, câtu pentru mine; — sal conto, in privinţă, despre, pentru ; — alia fine dei conţi, în sfir-şitu, după toate. cdNTO, o. cunoscutu, evidentu, învederatu; renu-mitu, celebru, vestitu ; povestitu, naratu. ^ ^ CONt6rcere, v. a. a întoarce, a suci, a învîrti. contorcimEnto, m. svîrcolire; strâmbătură, schimositurâ, grimase, geste. ^ contorEso, tn. arătare de starea în care se află unu lucru, dare de seamă. contornAre, v. a. a conturna, a desemna conturau lu ; a împrejura. cont6rno, tn. contura, conturau. contorsiune, f. contorsiune, contorsurâ, întor-surâ, svîrcolire; strâmbătura, schimositurâ, grimase. # # # c6ntra, prep. împrotivâ; în prejma, visavi, în faţă. contrabbandAre, v. a. a face contrabandă. contrabbandiEre, tn. contrabandiera. contrabbândo, tn. contrabandă. contrabbAsso, tn. contrabasu (instrumentu de musicâ.) contrabbilanciAre, v. a. a cumpăni unu lucru cu altulu, a ţinea cumpănă. # contraccambiAre, v. a. a schimba, a face schimba, trampâ; a resplâti. contraccAmbio, tn. întoarcere, schimbu, trampâ; răsplată, resbunare. contracchiAye, f. cheie ce se ţine ascunsă spre a o întrebuinţa cu scopu râu. ‘CONTRâcc6lpo, tn. isbirea, ciocnirea unui corpu de altulu; întimplare pricinuită de altă intim -plare. CONTKÂda, f. stradă, uliţă; ţară, ţinutu, regiune. contraddAnza, f. contradanţu, cuadrilu. contraddîre, v. a. a contrazice; a se împrotivi, a se opune, a sta împrotivâ. CONTRADDiâTiNGUERE, v. a. a distinge, a deosebi unulu de altulu; a însemna, a caracteriza; — contraddistinguersi, a se deosebi. contraddittOre, tn. contrazicâtoru, contradictoru. contraddittOrio, a. contradictoriu, opusu, contrara ; — tn. contradictoriu, prigonire. contraddizi6ne, f. contrazicere, contradicţrane; improtivire, opunere, contrarietate. contrad6te, f. dânuire din partea bărbatului la o femee care se mărită, contradote, contrazestre. contraente, a. contractanta. contrA ere, v. a. a contracta. contraffâre, v. a. a imita, a copia; a preface, a altera, a schimonosi, a falsifica; — contra ffar si, a se preface, a se fâţârnici, a se ascunde; a se schimonosi; a se îmbrăca tiptilu. contraffAtto, a. schimonosita, prefăcuta, imitata. contraffatt6re, tn. schimonositoru, prefăcătorii. CONTRAFFAZibNE, f. schimosire, schimositurâ, schi* monositurâ, prefacere, alteraţiune, imitaţiune, nesupunere. CONTRAFFORTE, tn. contra-razimu, zidu ce serveşte spre a sprijini pe altulu. CONTRAFF6RZA, f. putere împrotivâ altei puteri, contraforţâ. contraff6sso, tn. contraşanţu, şanţu lângă alta şanţu. CONTRAGGEnio, tn. ură, uriciune, antipatie, schîrbâ. contragguArdla, f. întărire ce serveşte spre a acoperi unu bastionu sau alta lucru la o cetate. contraimEnto, tn. contractare. contrallettera, contralEttera, f. contramandare, revocaţiunea unui mandatu, unui ordina contrAlto, tn. contralto. contrammandAre, v. a. a contramanda, a revoca, a desfiinţa o comisiune, unu ordinu, o poruncă ce s’a data. contrammArcia, f. contramarşu. coNTRAMMiNA, f. contraminâ, lagumu, mină ce se face spre a surpa mina inimiciloru. contramminAre, v. a. a face mine împrotivâ minei neamicului; a strica proiectele altora. contrammirAglio, tn. contramiralu. cOntrappArte , f. voace sau tonu împrotivitoru altei voci; secunda, voacea a doa. contrappAsso, tn. talionu. contrappElo, tn. râspîra; — a contrappelo , tn râspîra. # contrappesAre, v. a. a ţinea ecuilibralu, cumpăna, a potrivi; a chibzui, a cerceta; a cântări. contrappeso, tn. greutate ce se pune în cumpănă împrotivâ altei greutăţi; orice lucru care serveşte spre a ecuilibra. contrapp6rre, v. a. a pune împrotivâ, a opune. contrapposizi6ne, f. punere împrotivâ, opunere. contrappOsto, a. pusu împrotivâ, opusu, împro tivitoru; — 8. tn. antitesu; contrara. contrappuntIsta, tn. contrapuntistu. CONTBAPPtiNTO.—CONV^GNO. 163 coktbapptînto, tn. contrapuntu, artea de a compune rausica; acompaniamentu. contrariAre, v. a. a contraria, a împiedica, a sta împrotivâ, a se opune. contrarietA, f. contrarietate, improtivire, opunere, diversitate ; nenorocire, râstrişte, belea. oontrArio, a. contram, improtivitoru; vâtâmâto-ru; — al contrario, dimprotivâ, altmintrelea. CONTRARIVOLUZIONÂRIO, tn. contrarevoluţionaru. contrarivoi,uzi6ne , f. contrarevoluţiune, rea-cţiune. contrărrb, v. o. a contracta, a face o învoire, unu acordu, o tocmeala; a uni, a împreuna, a în-chiea ; a trage la sine ; a retrage ; a stringe, a - sgârci; — contrarre amicizia con taluno, a se împrieteni cu cipeva; — contrarre abitudinet a se obicînui; — contrarre dei debiti, a face datorii, a se îndatora. CONTBARBISpOndere, v. a. a răspunde la râspunsu. CONTRARRIS?6sta, f. duplică, râspunsu la râspunsu. CONTRASCÂRPA, f. ziduiu ce este din afară dela uuu şanţu şi care caută câtrâ cetate. eONTRASCRÎTTA, f. biletu, obligaţiune reciprocă. CONTRASCRîvere, v. o. a Bcrie împrotivâ, a contra-scrie. contrasenso, tn. înţelesu contram la înţelesulu natnralu alu unei scrieri, contrasensu. C0NTRA8F0RZ0, tn. silinţă in contra altei silinţe. CONTRASSEGNÂRE, v. a. a contraiscâli, a contra^ semna. contrassegno, tn. marcă, semnu, arătare, dovadă, caracteru, notă; mărturie ; indiciu. contrassigillAre, v. a. a pune pecete împrotivâ, a pune contrasigilu, contrapecete, a contrasigila. ^ONTRASSiGlLLo, tn. contrasigilu, contrapecete. CONTRASTÂBILE, a. contrastabilu, de contrariatu. cONTRASTAre, v. a. a contraria,,a se împrotivi, a se opune, a împiedica; — v. n. a rivaliza. CONTRAsto, tn. contrastu, oposiţiune, dispută, ceartă ; emulaţiune, încercare de a întrece. contbattâbile, a. de târguitu. CONTRATTÂglio, tn. săpătură, tragere de liniuţe. contrattamante, avv. cu coutracţiune. CONTRATTAre, v. a. a contracta, a tocmi, a târgui. CONTRATTAZidNE, f. contractare, tocmire, târgui-re, negoţu, târguialâ, tocmeală, contractu. oONTRATTiMPO, tn. întîmplare neprevăzută, piedică, râstrişte; — a contrattempo, fără timpu, la timpu nocuviinciosu. CONTRAttile, a. care se poate stringe, sgârci. contrattilitA, f. facilitate de a se contracta, de a se scurta,, de a se stringe, de a se sgârci. CONTRAttito, o. contractivu, strîngâtoru, astrin-gentu. contrAtto, m. contractu, învoială, tocmeală; — a. strin8u, sgârcitu. contrayvedere, v. a. a privi cu părere de râu. CONTRAweleno, m. antidotu, contraveninu. coxtravyenîre, v. n. a călca o lege, a urma in contra unei porunci, a nu se ţinea de o legătură. contravventOre, m. câlcâtoru de o lege, de o poruncă, de o legătură, de o învoire. contrayvenzione, f. transgresiune, călcare. contraziOne, f. contracţiune, strângere, scurtare, •gârcire, sgârciturâ, sguliturâ. coNTRiBUtNTE, a. ajutâtoru, cooperatoru, contri-buentn CONTRIBuIre, v. a. a contribui, a da, a ajuta, a înlesni, a facilita, a coopera, a con făptui. CONTRiBUTlYO, a. capabilu de a contribui, contri-butivu. CONTRIBOTO, m. contributu, contribuire, dare, con-tribuinţâ, contingentu. CONTRIBUtOre, tn. contributoru, care prinde parte. CONTRIBUZi6ne, f. contribuţiune, contribuire, con-tribuinţâ, concursu, ajutoru, cooperaţiunc, con-făptuire ; dare, biru, dajdie; contingentu. contrimpannAta, contrinvetriAta , /*. fereastră îndoită, contrafereastrâ. CONTrîrsi, v. n. a se căi, a fi cu inimă sdrobitâ. contristamento, m. întristare, mâhnire, obidă. CONTRISTÂre, v. a. a întrista, a supăra, a mihni, a obida, a turbura; a vătăma. CONTRISTATORE, tn. celu ce întristează, întristâtoru. cOntritAre, v. a. a fărâma, a sdrobi, a înfrânge. CONTRiTO, tn. tristu, mîhnitu; cu inimă sdrobitâ. CONTRizibNE, f. contriţiune, sdrobire, înfrângere de inimă, câire pentru păcate. ctiNTRO, prep. împrotivâ, contra; câtrâ, spre. controfirmAre, v. a. a contraiscâli, a contrasemna. controllAre, v. a. a controla, a revisui, contrGllo, tn. controlu, revisuire, adeverire. controll6re, m. controloru. contr6rdine, tn. contrordinu, contraporuncâ. controsenso, tn. înţelesu contram. controstOmaco (a), avv. fără voe, cu'neplâcere. controvAre, v. a. a născoci, a scorni minciuni. controversia, f. controversă, dispută, desbatere, cestiune, ceartă ; cestiune teologică. controversIsta, m. controversistu, teologu care cercetează vreo cestiune teologică. CONTROVERSO, o. disputatu, desbâtutu; incertu. controvertere, v. a. a desbate, a se disputa. coxtrovertibile, a. disputabilu, îndoiciosu. controvertibilitâ, f. calitatea lucrului care este disputabilu, problematicu, îndoiciosu. controvolontA, avv. fără voe. contubernAle, o. care locueşte în acelaşi cuar-tiru, în acelaşi cortu, camaradu. CONTUmAce, a. îndârâtnicu, obstinatu; celu ce se împrotiveşte de a se înfăţişa la judecată. CONTUmAcia, f. contumaciâ, îndărătnicie. contumelia, f. ocară, necinste, afrontu, bârfialâ. conttjhelioso, a. ocârîtoru, bârfitoru, hulitoru. CONTCndere, v. a. a fărâma,*a strivi, a struci. conturbamento, m. turburare, alterare; supărare, neodihnire, întâritare. CONTURbAre, v. a. a turbura, a altera, a supăra. a neodihni, a întărită, a desgusta. CONTTJRBAT6RE, tn. turburâtoru, întâritâtoru. CONTUSidNE, f. contusiune, sdrobiturâ, strivire, struciturâ. contut6re, tn. contutom. contuttoch£, avv. cu toate că. contuttociO, avv. cu toate acestea, totuşi. convalescente, m. convalescinte, bolnavu în cale de tămădui tu. CONVALESC^NZA, f. convalescinţă, insânâtoşare. convalidAre, v. a. a face validu, a valida. C0NVALIDAZ16NE, f. validaţiune, convalidaţiune. convAlle, f. vale. OONV^GNO, tn. convenţiune, învoială, tocmeală; adunanţâ, adunare, stringere împreună. 11* 164 CONVElLEBE.—CuPPA. convEllere, v. a. a retrage, a întinde peste masară. convenEvole, a. dreptu, potrivitu, convenabila, cuviinciosu, oportunu, rezonabila; — fare i convenevolij a se arăta ţeremoniosu, a spune multe complimente. cbNVENEVOLEzzA, f. cuviinţă, conformitate, potrivire. convenienţe, a*, convenabilu, cuviinciosu, potrivita. CONVENIENZA, f. cuviinţă, conformitate, acordu, potrivire; bunâcuviinţâ, folosu, comoditate; dreptate. CONVENÎBE, v. n. a se aduna, a se uni; a se învoi; a fi conforma, a se potrivi, a fi proporţionatu ; a se cuveni, a se cădea; a fi de cuviinţă, a trebui, a fi de trebuinţă; a plăcea, a găsi de buna; — v. a. a cita, a chiema la judecată. conventIcola, f. c onventicolo , w. adunare secretă si oprită, conciliabulu. convEnto, m. adunare, congregaţiune ; monâstire, chinoviu, schitu, conventu. conventuâle, a. conventualu, monâstirescu. convenzionăle, a. convenţionalu. convenzi6ne , f. convenţiune , acordu, învoială, tocmeală; clausulâ, condiţiune; adunare. convergente, o. convergenţii, con vergin tu. convergEnza, f. converginţâ, disposiţiune , direcţiune către acelaşi pnntu. convErgere, v. n. a se îndrepta către acelaşi puntu, a converge. convErsa, f. conversă, soră la o mănăstire, persoană care nu s’a âncâ câlugâritu. conversAre, v. n. a trăi cu, a conversa, a vorbi. conversatOre, m. celu ce conversează. conversazi6ne, /*. conversaţiune, vorbire; societate. conversEvole, a. veselu în vorbă. conversiOne, f. conversiune, întoarcere, schimbare de formă, de locu, de credinţă, de da-tine; strămutare, prefacere, întoarcere dela râu spre bine, reformare. converso, m. conversa, frate la o monâstire care nu este âncâ câlugâru; întorsu, îndreptatu. convertibile , o. convertibilu, ce se poate întoarce, strămuta, schimba, preface, reforma. convertibiutA, f. convertibilitate, capacitate de a se întoarce, de a se preface, de a se schimba. convertimEnto, m. convertire, reformare, întoarcere. CONYERTIT6RE, w. celu ce întoarce la religiune adevărată sau la pocăinţă pe cei rătăciţi. cONVESsrrl, /*. convecsitate, încovoiere. convEsso, o. convecsu, încovoiata, buricatu. CONVlclNO, o. vecinu, învecinată, convecinu. convincEnte, a. incredinţâtoru, persuasivu, care are puterea de a convinge, de a persuadea. convIncebe, v. a. a convinge, a încredinţa, a dumeri, a domin; a aduce dovezi îndestulătoare că cineva este culpabilu; — convincersi, a se dumeri, a se convinge. convincimEnto, m. convingere, convicţiune, încredinţare, domirire, persuasiune, opiniune, credinţă. cONViNzidNE, f. convicţiune. CONVitArk, v.a. a pofti Ia masă. a invita la masă. convitAto, m. oaspetu, musafira, celu ce este pof-titu, in vi ta tu la masă, la ospâţu, mâseanu. convitat6re, m. celu ce pofteşte la masă, ospâ-taru. coNviTO, m. ospâţu, bancheta, masă strălucită convitto, m. traiu împreună, viaţă comună, masă comună; internata, colegiu. convitt6re, m. şcolaru care trâeşte la unu colegiu. convivAre, v. n. a mânca împreună, a se ospăta. convIvere, v. n. a trăi împreună. coNvrvio, m. conviviu, ospâţu, masă, bancheta. convocAbile, a. convocabilu, de adunatu. convocam knto, m. convocare, chiamare, adunare convocare, v. o. a convoca, a aduna, a chiâma la unu locu. convocatOre, m, convocatoru, care convoacă, care adună. convocazi6ne, f. convocaţiune, chiemare, adunare. convogliAre, convoiAre, v. a, a escorta, a însoţi. CONVdGLio, conv6io, m. escortă, convoiu, transporta. convolAre, v. n. a sbura, a alerga împreună. conv6lgere, v. a. a întoarce de mai multe ori ; — convolgersi, a se întoarce. conv6lvolo, m. rochia rîndulicei (o plantă). convttlsi6ne, f. convulsiune, spasmuri; mişcare. agitaţiune violinte; turburare. convulsIvo, a. convulsivu, causatoru de spasmuri. CONVtLso, a. convulsu, cuprinsu de spasmuri. coobligAre, v. a. a obliga, a îndatora împreună, — coobîigarsi, a se obliga împreună cu alţii. coonestamento, m. acoperire, desvinovâţire, încercare de a micşora sau de a da o faţă bună metehneloru sau greşeleloru cuiva, coonestare. COONestAre, v. a. a coonesta, a acoperi, a desvi-novâţi, a micşora, a da o faţă bună la o greşeală, la o nelegiuire. cooperamento, m. cooperare, operare împreună. cooperAre, v. o. a coopera, a opera, a lucra împreună, a conlucra, a da ajutora. cooperAbio, iw. cooperatoru, conlucrâtoru. cooperatore, m. cooperatoru, operatoru împreună. COORDInAre, v. a. a coordina, a aşeza împreună, a rindui unulu cu altulu. COORDINAt6re, tn. coordinatoru, celu ce coordineazâ. coordinazi6ne, f. coordinaţiune, orînduire. C06rte, f. cohortă, trupă de infanterie la Romanii cei vechi; trupă, ceată, companie. coperchiAre, v. a. a pune capacu; a acoperi. COpErchio, m. capacu, acoperămîntu. COPErţa, f. acoperămîntu; cuvertâ, plicu, adresa unui pachetu, unei scrisori; podulu navei; pre-tecstu, escusă, aparinţă, faţă ; — sotto coperta, sub veste. copErto, m. adâpostu, locu acoperita; — a. aco-peritu, ascunsa; prefăcutu, întunecosu. copert(3io, m. învâlişu, plapomă. copertEra, f. învâlişu, acoperămîntu; aparinţă. c6pia, f. abundanţâ, bilşugu, bogăţie, îmbilşu-gare; esemplaru; copie. copiAre, v. a. a copia, a prescrie, a imita. oopiatEre, m. copiatoru, copistu, imitatoru. copIglia, f. druguleţu, resteu, restelu. copiositA, f. îmbilşugare, abundanţâ, copiositate. copi6so, a. îmbilşugatu, abundantu, copiosu. COPÎSTA, m. copistu, prescriitoru. cbPPA, f. cupă, nâstrapâ ; potiru ; ceafă. COPP^LLA.—COKOLLIFdRME. 165 COPPiLLA, f. capelă, tigâiţâ de topita aurula şi argintulu; — argento di coppella, argintu curatu. coppellAre, v. a. a topi in capelă. coppetta, f. ventuză. cdPPiA, f. părechie. coppitBE, m. paharnicu. cdPPO, tn. ulcioru ; o măsură; olanu. coprimento, tn. acoperire, acoperâmintu. COPBÎre, v. a. a acoperi, a invâli; a ascunde, a disimula, a tăinui; a adăposti, a scuti; a apăra, a ocroti; a se împârechia, a se împreuna trupeşte (se zice despre animale); — coprirsi, a se îmbrăca; a şi pune pălăria, căciula în capu. copritOre, tn. acoperitoru. C0PB1TUKA, f. acoperire, invâlire, învâliturâ. c6pula, f. copulă, legătură, împreunare. copulAre, v. a. a uni, a împreuna, a împârechia, copulativo, a. copulativa, care leagă. copulazi6ne, f. împreunare, legare. corAggine, f. limba boului (o plantă). corAggio, tn. coragiu, inimoşie, îndrâsnealâ; zelu, rîvnâ, înflăcărare. coraggi6so , a. coragiosu, inimosu, indrâsneţu, statornica, rivnitoru. corAle, tn. antifonaru ; — a. ala strânii, alu corului. oorallAio, tn. lucrâtoru de mârgeanu. coballîno, o. de corala; mârgeaniu. corallina, f. o plantă marină, coralinâ. corAllo, tn. mârgeanu, coraliu. corAhe, m. piele argâsitâ, tăbăcită. corAno, tn. coranu, alcoranu. corAta, f. corat^lla, f. mâruntâi. COrAzza, f. cuirasă, platoşă; scntu, apărare. corazzAto, a. cuirasatu, împlâtoşatu, imbrâcatu cu cuirasă; — fregata corazzata, fregată cui-rasatâ. corazzi^be, m. cuirasieru. c6rba, f. coşu, coşarcă, coşniţâ, paneru. corbellAbe, v. a. a batjocuri, a tândâli, a lua in rîsu, a juca o festă cuiva; a înşela. corbellat6re, tn. batjocuritoru; înşelătorii. corbellatOra, f. batjocurire ; înşelăciune. corbellekîa, f. tăndalâ, bagatelă. corbello, tn. coşuleţu, coşnicioarâ. corbezzola, f. unu felu de fructe, arboaze. corb^zzolo, tn. arboazu (arbore). c6rda, f. funie, frânghie, coardă, ştreangu ; firu ; şfară ; — tener mila cor da, a ţinea la îndoială. cobdAme, cordAggio, tn. funierie. cordAro, cordAio, cobdaiuolo, m. funieru. cobd^lla, f. cordea, Bfericicâ, şnuru, şiretu. oordellAre , v. a. a împleti, a suci în forma unei funii. cordebIa, f. funârie. cordiale, a. cordialu, care vine din inimă, afe-ctosu; întremâtoru de inimă, bunu spre a întări inima. cordialitA, f. cordialitate , bunătate de inimă, afecţiune, sinceritate. coRDiALMtfNTE, aw. din toată inima, cu cordialitate. cordigliere, tn. franciscanu, cordelieru (monachu). cuRDiGLio, tn. şfară cu mai multe noduri. cordogliâre, v. a. a compătimi; — cordogliarst. a se plânge. cord6glio, tn. durere adincâ, întristare, mihnire, jale. cobdoglioso, a. tristu, mîhnitu, dureroau, jalnica. cordonAre, v. a. a încinge cu cordonu. cord6ne , m. cordonu , găitanu , cordicâ , şfară ; şiru. coRDOvANiiRE, tn. care face cordovane, sâftianaru. cordovAno, tn. cordovanu, sâftianu. c6re, tn. inimă. coreggia, f. curea; bâşinâ. . coreggiAio, tn. curelaru. coreggiAto, tn. bâtătoru, blâcie, umblăciu. coreggicola, f. cureluşă, şiretu, găitanu; şfară. COREGRAFIA, f. coregrafa. coriAndolo, coriAndro , tn. coriandru, buruiana pucioasei. cOricAre , v. a. a întinde, a culca; a pune, a aşeza; — coricarsi, a se culca; a apune. corifeo, m. corifeu, capu de partidă. c6rilo, m. alunu. cobimbîfero, a. corimbiferu, cu Bteble. corîmbO, tn. steble de flori, flori insteblate, co-rimbu. corintio, o. corintianu, una din cele cinci ordine de architecturâ. corista, tn. coristu. cornAcchia, f. cioară, cioacă; flecara. cornacchiAke, v. n. a flecâri, a flencani, abîrfl. cornamOsa, f. cimpoiu. cOrnAre , v. n. a cânta cu cornulu; a ciocni, a lovi cu coarnele; a corna, a incornura, a cor-nâri. cornAta, f. cornare, împungere, lovitură, isbire cu coarne; încornurare, cornârire. cornat6re, tn. celu ce cântă cu cornulu. CORNEA, f. poşghiţâ, albuşulu ochiului. corneggiAre, v. n. a corna, a împunge, a ciocni, a isbi, a lovi cu coarnele; a incornura, a cor-nâri. c6rneo, a. cornosu, încornoratu, cornâritu. CORN^TTA, f. cornu. trimbiţâ; stindardulu unui escadronu de cavalerie; cornetu, ofiţerulu de cavalerie care poartă acestu stindardu. cornîce , f. cornişu , ciubucu , chenaru; cadra, ramă, pervasu. cornici6ne, tn. cornişu. cornicolAre, a. in formă de cornu, cornicularu. cornkîla, f. carneolu, sardiu; coarnă. corniOlo, tn. cornu (arbore). c6rno, tn. cornu; cornu de vînâtoare ; coarnele, colţurile lunei; colţu ; lăture ; fudulie , mândrie ; — alear le corna, a se fuduli; — fare o porre le corna, a pune cuiva coarne, a lu fruntâşi. cornuc6pia, f. cornucopie, cornulu abundanţei. cornuto , a. comutu, care are coarne; incornu-ratu. c6ro, tn. coru, trupă, ceată, companie de musi-cânţi; mulţime ; strană la o biserică. corografIa , f. corografie, descripţiunea unei teri. COROGrAfico, a. corograficu. COBOL LA, f. corolă. corollArio, tn. corolariu, adaosu, conclusiune. corollAto, o. cu corolă, corolatu. corolliforme, a. in formă de corolă, coroliformu. 166 cor6na. — CORRCCCKÎSO. CORONA , f. corona, cununa; puterea suverana, trouulu; suveranulu; metanie ; doâ constela-ţiuni din care una este în emisferulu australu şi alta in emisferulu borealu ; cercu ; mai multe lucruri care au o forma circulara. «OROnAio, m. fabricantu de mâtâni, coronaru. CORONAMENTO, m. încoronare, încununare. coronâre, v. a. a încorona, a încununa ; a onora, a resplâti; a împrejura unu lucru cil ceva ca cu o cununa; a desâvîrşi; a orna, a împodobi; — coronare i voti di taîuno, a împlini dorinţele cuiva. coronazione, f. încoronaţiune; încununare. corpacciAta, f. mâncare peste mâsurâ; — fare una corpacciata, a se indopa. GORPACCltfTO, a. borţosu, burdufosu. C'tiRPO, m. corpu, trupu; adunare de oameni; unire, împreunare de lucruri; cadavru ; centru, mijlocu ; sistema; — corpo del delitto, ceea ce serveşte spre dovada câ s’a sâvîrşitu o crimă;— corpo di guardia, strajă, obachtâ, loculu unde se pune strajă ; — avere il dia-volo in corpo, a fi omu râu, furiosu; a fi în-drâsneţu, iscusitu, a fi alu dracului CORPORALE, m. antimisu; — o. corporalu , tru-pescu. CORPORATtiRA, f. corpu, corporaturâ. CORPORAZIONE, f. corpo raţiune, breaslă, isnafu. CORPOreitA, f. corporeitate, materialitate. coRPdREO, a. corporalu, care are corpu. mate-rialu. CORPULENTO, a. corpulintu, trupeşu, încâlatu. ^ CORPULENZA, /'. corpulinţâ, trupeşie, burduhânie. corpuscolâre, a. corpuscularu, atomisticu. CORPtscOLO, m. corpusclu, atomu, trupuşoru. c6rre, v. a. a culege, a stringe, a aduna. corredAre, v. a. aecuipa, a provisiona, a găti cu cele trebuincioase , a îmbrăca, a orna, a împodobi. corredo, m. ecuipare, gâtiro cu cele trebuinciose ; haine, 6cule cu care se înzestrează o fată cân-du se mărită. correggente , particip. care corectează ; caro cârmueşte împreună cu altulu, coregentu. correggere, v. a. a corege, a corecta, a îndrepta, a îmbunătăţi, a drege, a dojeni, a pedepsi; a guverna, a cârmui, a stăpâni, a domni; a îndulci, a îmblânzi; — correggersi, a se îndrepta. correggia, f. curea. C0RREGGÎB1LE, a. care se poate îndrepta. correggimento , m. coregere , îndreptare . povâ-ţuire, dojenire; guvernare. CORREGGUdRE, m. corectorii, povâţuitoru. corregnAre, v. n. a domni, a stăpâni împreună. correlatîvo, a. corelativu. correlazione, f. corelaţiune, relaţiune reciprocă. correligionArio , m. coreligiunaru, de aceeaşi lege. coerente , f. apă curgătoare; driculu riului; opiniune generală, mersulu actualu alu lucru-riloru ; — a. iute, liberu, gata, facilu; actualu, ordinam, curentu; —■ prezzo corrente, preţulu curgâtoru ; - - conto corrente, comptu curentu. CORBENTEMENTE, aw. curîndu ,. iute, in pripă; cu facilitate, cu înlesnire. Corbbntîa, f. curgerea apei. correnza, f. iuţeală, fugă mare. correo, m. complice, pârtaşu la crima altuia, c6rrere, v. a. e n. a alerga, a fugi; a umbla, a călători; a străbate; a urma, a se întimpla, — corre gran divariot este o mare deosebire. CORRERÎA, f. incursiune, năvălire a unei armie în ţara neamicului. correspettivitA, f. corespectivitate, corespundere reciprocă. correspettîvo, m. corespectivu, resplatâ, ecui-valentu ; — o. ecuivalentu, corelativu. COrrettivo, a. e s. m. corectivu, ceea ce indrep-teazâ, ceea ce face corectu; ceea ce îndulceşte. CORRETTdRE, m. corectoru, celu ce corege; cârmui toru, oblâduitoru, guvernatoru, cârmuitoru. CORRETTORÎA, f. demnitatea de cârmuitoru. correzionAle, a. corecţiunalu, indreptâtoru. correzione , f. corecţiune, îndreptare; dojeanâ, dojenire ; îndulcire ; pedeapsă, punitiune. coRRiodio, corritoio, m. coridoru, pridvoru. corrid6re, m. fugaciu; calu. corriera, f. navă sau trăsură de poştă, curiera CORRIERE, m. curieru. corrimento, m. alergare, fapta de a alerga. CORRispoNDtfNTE, m. corespundintu ; — a. potri-vitu, proporţiunatu, conformu, corespunzâtoru. CORRISPONDENZA, f. corespundere, corespundinţâ. potrivire, conglâsuire; relaţiune, comunicaţiune. CORRISPONGERE, v. n. a corespunde, a 6e potrivi, a se proporţiona, a fi conformu; a avea relaţiune, a comunica, a avea comunicaţiune. corrisponsAle , a. respunzâtoru, responsabilu împreună cu alţi, coresponsabilu. corrisponsione, f. resplatâ, resplâtire. corrivo, a. care crede cu facilitate, care lucrează cu uşurinţă, uşure la minte, crezâtoru. corroborAnte , a. coroborantu , care întăreşte, întremâtoru. corrororAre, v. a. a întări, a da putere ; a fortifica , a corobora, a da tonu organeloru, a întrema. CORROBORATivo, a. coroborativu, întăritorii, întremătorii. coRROBORATdRE, m. celu ce întăreşte, coroborează. corr6dere, v. o. a coroade a roade puţinu câte puţinii, a arde, a mânca; — corrodersiţ a se topi. cORRoDiMENTO, m. roadere, coroadere. corrompere, v. a. a corumpe. a strica, a schimba dela bine spre râu; a pângări ; a mitui, a cumpera, a câştiga pe cineva prin dare de bani. corrompevolE , «. coruptibilii, 8tricâciosu, care se strică, putrezeşte cu facilitate ; initaroicu. corrompimento, m. corupere, stricare, schimbare in râu; pângâriro; putrezire ; mită, amăgire. coRROMPiTtiRE, w. coruptoru, stricătoru, pângâ-ritoru, mituitoru, amâgitoru. corrosione, f. corosiune, roadere. CORROSÎVO, a. corosivu, rozâtoru. t coRRdTTO , a. coruptu , stricatu, pângâritu; mi-tuitu , amăgitu, demoralizatu ; împutrezitu; — s. wi. jale, doliu. curruc ciAksi, v. n. a se supăra, a se necăji. corruccio, m. supărare, mânie, necazu. corruccioso, a. supâratu, supârâciosu, mâniatu, necâjitu, mâniosu, în târî tatu. Digitized by Google COBRUGARE.—COSTAnTE. 167 CORRUgAfe, v. o. a încreţi, a strînge, a sbîrci. CORRUGAZiONE, f. încreţire, stringere, sbirciturâ. corruscâre, corcscAre, v. n. a străluci, a fulgera. cOBRtisco, a. strâlucitu, strălucitoru, fulgerâtoru. CORRUTTtfLA, f, corupţiiine, demoralizaţiune, de-pravaţiune, stricarea nâravariloru, stricăciune, viţiu, răutate, immoralitate. CORRUTTîbile, a. coruptibilu, stricâciosu, mitar-nicu. -corruttibilit! , /*. coruptibilitate, facilitate de a se corupe, de a degenera, de a fi corupta. CORRUTT6RE, m. coruptoru ; pângâritoru ; amâ-gitoru, seductoru, mituitoru. CORRUZi6ne, f. corupţiune, stricăciune, pângâri-ciune *, putreziciune; demoralizaţiune; sedu-cţiune, mită. cfotSA, f. alergare, fugă; cursu, curgere. corsAle , corsAro, m. corsaru, piratu, hoţu de mare. CORSALETTO, m. platoşă, cuirasă. corseggiAre , v. n. a pirata, a face piraterii, hoţii pe mare; a face incursiuni, a năvăli într’o ţară. corseggio, corseggiamento, m. piratare. corsIA, f. curgerea apei la unu rîu; gangu, aleiu. CORSi^RE, m. calu mare si frumosu. CORsivo, o. alergâtoru; curgâtoru Ctotso , m. cursu, alergare; direcţiunea naturală a unoru lucruri; şîru, urmare; curgere; locu plâcutu unde poate cineva să se preumble călare sau în trăsură ; — a tutto corso, în fugă mare. cors6io , o. ciirgâtoru, alunecosu; — cappio corsoio, nodu cu laţu, laţu. cortAldo, m. calu ciulu cu urechile şi coada tăiată cortamente, avv. in scurtu, pe scurtu. c6rte, f. curte, suită, persoanele cele însemnate care suntu de obşte lângă unu suveranu; pa-latulu suveranului; curte judecătorească ; cor-pulu gendarmiloru; curte, ogradă la o casă; — fare la corte a taluno, a face curtea cuiva. corteArr, v. a. a însoţi; a curteni. corti£ccia, f. scoarţă, coajă de plantă; faţă, sur-faţâ, aparinţâ, arătare. corteggiamento, tn. curtenire, curtenie. COBTEGGIAre, v. a. a curteni, a face curtea cuiva, a se sili de a i plăcea spre a dobîndi ceva de la dinsulu ; a însoţi; a întreţine o curte, a trăi cu mare strălucire. CORTEGGIAT6RE, w. curtenitoru ; amorezu* cort£ggio, m. cortegiu, alaiu, suită, escortă. CORTtiO, m. cortegiu, alaiu nupţialu. CORTESE, a. amabilu, politicosu, drâgâstosu, plâcutu, omenosu; — alia cortese, pe nesimţite. corteseggiAre, v. n. a cheltui multu, a se galantonii. cortesia, f. amabilitate, omenie, curtenie, com-plezanţâ, liberalitate; daru, presentu. cortezza, /. scurtare, micşorare. c6btice, tn. scoarţă, coajă cortigiAna, f. damă de curte; meretriţâ. coRTiGiANAMtNTE, avv. ca curtisanii; cu prefăcătorie, cu simulaţiune. cortigianerIa, f% faptă de curtisanu. coRUGLANisco, a. de curtisanu, prefăcutu. cortigiAno, m. curt’s-.»nu; — a. de curte. CORTÎLE, m. carte, ogradă CORTiNA , f, cortină , perdea ; vâlu ; zidulu care este între doâ bastioane la o cetate; partea unei zidiri care se află intre doâ aripi. CORTINÂGGIO, tn. perdea de patu, covorulu, materia ce se pune imprejurulu unui patu. c6rto, a. scurtu; puţinu, micu; care nu tine, nu dâinueşte multu; prescurtatu; — ave. pe scurtu; — alle corte, în şfirşitu, în scurtu. corvAta, f. clacă, podvoadâ, angărie, havalca. corvetta, f. săritură (de calu) în arcu; corvetă. cokvettAre, v. n. a sări în arcu. c6rvo, m. corbu; o constelaţiune; unu felu de maşină de resbelu. efou, /. lucru, treabă, pricină; — tutte le cose, toate, toate lucrurile; — qualche cosa, ceva, unu ce. cosAcco, tn. cazacu. cOscia, f. coapsa piciorului, ciovîrtâ, şoldu. cosei A le, tn. platoşă de picioare. coscienza, f. conştiinţă, cugetu; devoţiune, evlavie, cucernicie ; grija pentru lucrurile spiri tuale; — tornare a coscienza, a se căi, a se îndrepta; — scrupolo di coscienza, scrupulu, îndoială, mustrare de cugetu. coscienzi6so, a. credinciosu, cu cugetu curatu, ctiseio, tn. ciosvîrtâ coscrîtto, tn. conscriptu. cosckîvere, v. a. a înscrie, a înregistra. coscRizifaîE, f. conscripţiune; recrutaţiune. cosi, avv. aşa, astfelu ; — cosi e cosi, aşa şi aşa. cosmetico, tn. cosmeticu, pomadâ. cosmico, a. cosmicu. COSMO, m. lume, universu; pămîntulu. cosmogonia , f. cosmogonie, invâţâţură despre formarea universului. cosmog6nico, a. cosmogonicu, de cosmogonie. cosmografia, f. cosmografie, descripţiunea lumii. cosmogrAfico, a. cosinograficu, de cosmografie. COSMOLOGIA, fcosmologie, ştiinţa legiloru uni versului fisicu sau materialu. cosmol6gico, a. cosmologicu, de cosmologie. cosmopolita, tn. cosmopoliţii, cetâţeanu alu uni versului, care nu adoaptâ nici o patrie. COSMOPOLiTico, a. cosmopoliticu. COSMOPOLITISMU, m. cosmopolitismu. COSMORAma, f. co8moramâ, dioramâ. ctiso, m. omu de nimicu, tontu, prostu. cospArgere, v. a. a. respăndi împrejuru. cospergere, v. a a uda, a stropi; a improşca. COSPETTO, m. vedere, aspectu, presenţâ, conspectu COSPICUHA, f. conspicuitate, strălucire, cualitatea lucruriloru ce se potu vedea, care suntu învederate. COSPICCO, a. de vâzutu, care se poate vedea, strâ lucită, invederatu, însemnatu; renumitu, ce lebru; principalu, iiuportantu. COSPIrAre, v. n. a conspira, a unelti comploturi. cospiratiîre, tn. conspiratoru. cospjrazi6ne, f. conspiraţiune, complotu. cosso, tn. gălcâ, cucuiu, negu, negeîu. costă, f. coastă, costiţă ; ţermulu, malulu mării; lăture; — costa costa, lângă ţermulu marii. COSTĂ. arv. aici, acolo. COSTAGGitJ, avv. încoace josu, încolo jom, josu. COSTĂNTE, a. coDstantu, statornicu, stâruitoru. 168 COSTÂNZA.—CRANIOLOGIa. costAnza, f. constanţă, statornicie, stăruinţă. costâre, v. w. a costa, a costisi. a face; a consta, a resulta, a fi invederatu. coSTAsstr, aw. aici în susu, acolo în susu ; susu. costAto, tn. lăture, pieptu. costeggiAre, v. a. a pluti lângă ţermii mării. costei, f. aceasta, această femee. costellazione, f. constelaţiune. costereccio, tn. muşchiu de rîmatoru. cOsternArsi, v. n. a se consterna, a se uimi, a pierde coragiulu, a se descuraja, a se încremeni. costernazi(3ne , f. consternaţiune, încremenire, descurajare, spâimîntare. ' costI, aw. aici, acolo. costiera, /*. coastă, malu, ţermu, şiru de ţermi. COSTi^RO, o. de ţermi, alu ţermiloru. costinci, aw. de aci, de acestu locu. COSTIPAMENTO, tn. grâmâdire; constipaţiune. costipAee, v. a. a stringe, a grămădi, a motoli; a încuia, a pricinui încuetura pântecelui; — costiparsi, a se stringe; a reci. costipazi6ne, f. încuerea pântecelui; recealâ. costituente, f. adunare constituantă. costituîre, v. a. a constitui, a întocmi, a con-pune, a alcătui, a forma; a aşeza; a orîndui, a dispune, a hotărî; a întemeia; — costi-tuirsi, a se constitui, a se forma. cosTiTUTiyo, o. constitutivu. costitCto, tn. constitutu, cercetare la o pricină criminală. . costituzionAle, a, constituţionala. COStituzionalitA , f. constituţionalitate , legitimitate, conformitate cu legile constituţionale. costituzionAre , v. a. a da o coustituţiune. COSTlTUZidNE, f. constituire, aşezare, înfiinţare; constituţiune, composiţiune, alcătuire, organi-zaţiune, temperamentu; şartă, lege fundamentală. costo, tn. costu, preţu, valoare, chieltuială; pagubă. . c6stola, f. coastă; muchea unui cuţitu. costolAme, tn. toate coastele. . cobtoliere, tn. sabie scurtă ce taiâ numai de o parte. costoro, pron. pl. aceştia; acestea. COSTRETTÎVO, o. astringentu, stringâtoru; silui-torn. cotoneria, f. pănzârie de bumbacu, bumbâcerie. costrîngebe, v. a. a stringe, a lega împreună; a silui, a strimtora; a înfrîna, a domoli. costringimento, tn. stringere; siluire, strimtorare. costriîtto, tn.. folosu, avantagiu, utilitate ; şiru. C08TRUTT6RE, m. constructoru, clâditoru. costrutttJra, f. clădire, zidire, construire. costruzi6ne , f. construcţiune, zidire, clădire; aşezare. costruîre, v. a. a construi, a zidi, a edifica, a clădi; a aşeza; a face, a pune, a compune. cosTtfi, f. acesta. costumAnza, f. obiceiu, datină, costumu, deprindere, nâravu, costumare. COSTUMARE , v. n. a obicînui. a fi obicînuitu, deprinsa ; a practica; a vizita desu pe cineva, a avea familiaritate cu dinsulu ; — a învăţa, a deprinde. ' costumatezza , f. civilitate, politeţă, omenie, portare bună, moralitate. COSTUmAto, a. bine crescutu, politicosu; moralo, bunu; deprinsu. costume , tn. costumu, costumare , deprindere, obiceiu, nâravu, moravu, datină; purtare; por-tulu, chipulu de a se îmbrăca. costiîra, f. cusătură; — spianar le costure, a bate bine. cot Ale, o. cutare. ' cotAnto, a. atitu. c6te, f. cute, piatră de ascuţitu. cotenna, f. piele, şoriciu de rimâtoru; peliţa ce se prinde pe sângele ce a cursu din vină; omu sgîrcitu, 8cumpu cumplitu. cotata, f. aceasta, această. cotesto, pr. tn. acesta, acestu, ăsta, âstu. cOtica , f. piele groasă, pielea capului, şoriciu. cotic<3ne , tn. omu foarte grosu, foarte mojicu, bâdâranu. cotidlAno, a. de toate zilele, ordinaru, cuotidianu. cotiledone, tn. cotiledonu. COTOGNA, f. gutiie. cotognAto, tn. beltea, pastă de gutii. COTognîno, a. de gutii. COT6gno, tn. gutâiu, gutiiu. cotone. tn. bumbacu. cotoneria, f. bumbâcârie. ^ cotonina, f. pânză de bumbacu. cotornice, f. potirniche; prepeliţă, pitpâlacu. cotta, f. unu felu de îmbrăcăminte bisericească făcută de pînzâ; unu felu de bundă ce purtau cavalerii pe deasupra câmesei de feru; cu-ptoru. T cotto, a. coptu; bea tu ; — s. tn. coptură. cott6io, a. care se coace cu facilitate. cottiîra, f. coacere ; usturime. coTtfRNO. tn. coturnu. cOva, f. vizuină, cuibu ; clocire, timpulu clocire!. covAccio, covAcciolo, tn. vizuină, gaură, peştere . culcuşu, lâcaşu. ’ covAre, v. a. a cloci, a scoate pui; a pregăti, a urzi, a unelti; — v. n. a sta, a şedea ascunsu; — covar odio cant r o taluno, a uri, a duşmăni, a fi pornitu spre ură. covAţa , f. oâle ce o pasere cloceşte deodată; toţi puii ce se scotu deodată din nişte oâ; uneltire, complotu. covatiJra, f. cloci tură, clocealâ, clocire, clocârire. coverta, f. podulu corăbii; pretecstu. covîglio, tn. uleiu, coşniţă de albine. coviLE, tn. vizuină; culcuşu, covru de câini, ctivo, ctivoLO, tn. vizuină, peştere; cuibu; culcuşu. cov6ne, tu. snopu de grâu. covrIre, v. a. a acoperi. cozione, /*. coacere. cozzAre, v. a. a lovi, a isbi, a ciocni ; — M*' zarsi, a se intâlni, a se lovi, a se isbi, a se ciocni. cozzAta, f. lovire, isbire, ciocnire, lovitură. cozzat6re, m. celu ce loveşte, isbeşte, ciocneşte. gozzo, tn. lovitură, isbealâ, ciocnealâ. cozzone, tn. neguţetoru de cai, geambaşu; votru, verigaşu, pezevencn. crAnio, tn. câpâţîna capului; ţeasta crieriloru. ckaniOlogIa, /. cranologie. CRANIOMETRIA.—cricca 169 CRANIOMETRIA, f. cranometrie. CBANI6metro, tn. cranometru. CrApdla, f. desfrinare, mâncare şi beuturâ peste raesurâ, beţie mare. cbapulâre, v. n. a trai în desfrinare, a petrece în mâncări şi benturi, a mânca şi a bea intr'unu chipu desfrînatu, peste mesnrâ. crapul6ne, tn. desfrînatu în mâncare şi beuturâ. CBASSEZZA, f. grosime, îngroşare, îndesare. CRAsso, a. grosu, desu, îndesatu ; — errore crasso, greşeala învederată; — ignaranza crassa, prostie, ignoranţă grosolană. crAstino, a. de mâine, de a doa zi, crastinu. cratere, tn. crateru, gura unui vulcanu; teasu, cupă. cravAtta, f. cravată, legătură de gîtu. CRiZLA, f. o monedă mică toscană, craţie. cbeAbile, a. creabilu, care se poate crea, forma, închipui. cbeâNZA, f. politeţă, bună cuviinţă, urbanitate, amabilitate, complezanţă, complâcinţâ, delicateţă. cbeanzAre, v. a. a face pe cineva urbanu, amabila, politicosu, a lu creşte bine. creanzâto , a. urbanu, complezantu, politicosu, delicatu. creAre, v. a. a crea, a da fiinţă; a zidi, a forma; a născoci, a închipui, a afla; a înfiinţa, a întocmi; a pricinui, a causa ; a alege; a învăţa. . creatîvo, o. creatoru, înfiinţâtoru. creAto , tn. discepolu , ucenicu ; supusu, slugă; universulu, creaţiunea; — a. creatu, infiinţatu, formatu, născocitu, închipuitu ; — mal crcato, nărăvosn, râu nârâvitu, cu purtări rele, inuno-ralu. cbeat6re, m. creatorulu, Dumnezeu; autoru, zi-ditoru, înfiinţâtoru, nâscocitoru. CBeatOra, f. creatură, făptură; supusu , slugă, ucenicu , omulu ce este datoru posiţiunea sa altuia; pruncu, copilu, fiu ; fiinţă. „ creaziOne, f. creaţiune, creare, facere, formare, înfiinţare; fiinţă; născocire, închipuire, întocmire ; elecţiune, alegere. cr£bro, a. desu; strînsu, înghesuita. credente , a. os. tn. credinciosu, fidelu; crezâ-toru. • cred za, f. credinţă; lege, religiune ; opiniune; încredere ; încredinţare ; tăcere ; creditu ; du-Ijjpu» camară unde se ţinu cele trebuincioase de mâncare ; bufetu; — rid ere a credenza, a ride fârâ pricină. credenziAi^e, f. creditivâ (scrisoare). cbedenziejra, f. dulapu, bufetu. cbedenziere , m. familiaru , intimu ; ingrijitoru de bucate. credenzone, tn, omu credulu, lesne crezâtoru. credere, t?. «. a crede; a fi încredinţată despre veritatea unui lucru; a încredinţa, a încrede, a se încrede ; a socoti, a gândi: a da pe creditu, a da în creditu. credibile, a. credibilu, de crezutu. cbedibiutA, f. credibilitate. cbeditO, m. creditu, crezămîntu, putere, autoritate, mefedere; — a credito, pe creditu, in creditu. creditore, m. creditoru. CR^DO, tn. creaulu, simbolulu apo6tolicescu. credulitâ, f. credulitate, lesne-credere, credinţă facilă, fără cercetare. credulo, a. credulu, lesne-crezâtoru. credDto, o. crezutu, socotitu, pretinsu. crema, f. smântână; unu felu de bucate făcute cu lapte şi cu oâ. CREmAre, v. o. e n. a aprinde, a arde. cremisI, tn. chirmîzu. CREMisiNO, a. vâpsitu cu chirmîzu. cremore, m. — cretnor di tartarot cremotartaru, terghie. CBEN, creen, tn. hreanu. creolo, tn. creolu], omu nâscutu in America din părinţi europei. crepAccio, tn. crepâturâ, gaură. CBEPACUdRE, tn. necazu, supărare mare. crepAre , v. n. a crepa, a plesni, a sparge; a muri; — mangiare a crepapancia, a se indo-pa, a mânca ca unu gâmanu. crepatCra, f. crepâturâ. crepitAcolo, tn. scârţâitoare, huruitoare. crepitAre , v. n. a trosni, a plesni, a pocni, a pirâi, a scârţâi, a hurui. crEpitu, crepolio, tn. trosnire, crepitaţiune. crepolAre, v. ti. a crepa, a se sparge. CREp6ne, m. creponu, unu felu de materie mai groasă decâtu crepulu iorgantinu. CREpOnde, f. pl. jucării copilăreşti. crepuscolAre, a. crepusculare, alu crepusculului. CREpOscolo , tn. crepusculu, lumina care sucede apusului soarelui, amurgulu serei, ingânatulu dimineţei. * crescendo, tn. crescendo, adausu sucesivu de tărie a sunetului. CRESCENZA, f. creştere; aluviune. CRESCERE, v. n. a creşte, a se mări, a Be iin-mulţi, a se multiplica; a prinde; — v. a. a creşte, a educa; a face mai mare, a îmmulţi. crescimEntO, m. creştere, immulţire, mărire. crescione, m. cardamâ, hrâniţâ, nâsturelu. cresciut6ccio, a. durduliu. cresima, f. Sacramentulu Confirmaţiunei, miruire. CRESIMAre, v. a. a mirui. crespa, f. sbîrciturâ, încreţire, încreţitură. CRESPAMENTO, tn. încreţire, sbircire. CRESpAbe, v. a. a încreţi, a sbirci. crespeliA), tn. unu felu de prâgiturâ, pânişoara creaţă. CREsriNO, tn. berberiţâ (copâcelu). crespo, a. creţu. încreţită, sbircitu; posomorită. cresta, f. creastă ; capu ; vîrfu, culme, cresţetu ; — alzar la cresta, a se mândri, a se îngimfa. CREStAia, f. modistă, marşandâ (de mode). crestomazia, f. crestomaţie , culegere de bucăţi trase din autori clasici intr'o limbă străină. crestuto, crestAto, a. crestată, cu creastă. creta, f. cretă, tibişiru, humă, lutu, pămintu grasu, cleiosu. cbetAceo, o. cretosu, tibişirosu. CRETINÎSMO, tn. cretinismu, unu felu de boală. CRETÎNo, tn. cretinu; prostu, smintitu, nătărău. CRETdso, o. crctosu, credosu, tibişirosu; cleiosu. cribrAre, v. p. a ciurui, a vîntura; a curaţi. cribrazi6ne, f. ciuruire; curăţire. crIbro, m. ciuru. crIcca, f. unu felu de jocu in cărţi. 170 CK tCO. —CBOSTÂTA. crîco, m. angeru, yirteju, cumpânâ sau alta maşină de râdicatu ceva greu. CRIMENLESE, tn. crimă prin care se vatâmâ ma-jestatea suveranului, criniâ de stătu. criminAle, a. criminalu, care se atinge de pri-cine criminale. CRIMINALîsta, tn. criininalistu, versatu in dreptu penalu. criminalitA, f. criminalitate. crihinAre, v. a. a incrimina, a învinovăţi de o crimă, a pîrî, a imputa. • criminatore, tn. pîritoru, acusatoru. CRiMiNAZidNE, f. incriminaţiune, acusaţiune, acii-sare, incriminare, învinovăţire, pirîre. crImine, tn. crimă, nelegiuire, vină; pirâ. criminoso, a. criminosu, nelegiuitu, vinovatu. CRinAle, tn. coifurâ, podoabă, ornamentu pentru pîrulu capului. crine, m. pîrulu din coada sau din coama calului şi a altoru animale; pîrulu din capulu omului; firu de pîru. crini tRA, f. coama calului, crinierâ. C'RINITO, a. pîrosu, pletosu, comosu. cripta, f. boltă subterană la o biserică pentru îngroparea morţiloru, criptă. crisalide , f. crisalidă, starea unui insectu in-cbisu într’o gbioace, intr’o gogoaşă de unde va eşi transformatu în fluture. ckise, crîsi, f. crise, crisâ. CRistiLlTO, m. crisolitu (o piatră preţioasă). CRISOpAzio, m. crisopasu (piatră preţioasă). CRiSTALLlNO,a. cristalina,de cristalu, alu cri stalului; limpede, cifratu, transparentu, strâlucitu. cristallizzAre, v. a. a cristaliza, a preface în cristalu, a face atrâvâzâtoru ca cristalulu. CKiSTALLizzAZidNE, f. cristalizare, cristalizaţiune, prefacere in cristalu. cristAllo, tn. cristalu; sticlă; oglindă; geamu; orice lucru strâvâzâtoru; apa limpede; orice materie cristalizată. cristAto, a. crestatu, cu creastă. CRISTEO, CRISTKRE, CRISTER0, CLISTltRE, tn. cli-stiru. CRI8TIANESIM0, tn. creştinismu; creştinime. c rişti anitA, f. creştinătate. cristiAno , tn. creştina ; — a. creştinescu ; — cristianissimo, cristianisimu, titlu ce se da regiloru de Franţa. cristo, m. Christu, Christosu, Mântuitorulu. crit^rio, tn. criteriu, caracteru după care se cunoaşte veritatea. CRITICA, f. critică, cercetare, ecsamenu; de faimă. criticabile, a. criticabila, care se poate critica. criticare, v. a. a critica, a cerceta, a judeca, a defăima, a dojeni. CRiTiciSMO, tn. criticismu, artea de a critica; o şcoală filosofică. critico, tn. criticu, censoru; defâimâtoru; — a. criticu , alu crisei; primejdiosu , periculosu ; decisivu, hoteritoru. crivellAio, m. «iuraru. crivellAke , v. a. a ciurul, a cerne, a curâţi; a critica; a defăima; a potricâli, a borti. CRiVELLATto;. tn. ciuruitoru, cernâtoru. crivellatOra, f. colbu de la ciuruiţii, pleavă. criVell aziOne. f. ciuruire. crivello, m. ciuru, sită, sitişcâ, dîrmoiu. CROCCHiAre, croccAre, v. n. a scîrţâi, a cronţâi. cr6cchio, tn. societate, companie, adunare; cronţu. CRdoco, tn. cârligu. Cr6ce, f. cruce ; religiunea creştinească ; pătimire, necazu, râstrişte ; chinu, supliciu; decoraţiuoe, cavalerie făcută in formă de cruce; orîce lucni fâcutu in formă de cruce. cr6ceo, a. galbenu ca şofranulu. crocesegnAre , v. a. a însemna cu cruce; — croccsegnarsi, a se face crociatu. CROCESkgnâto, m. cruciatu, cruceafâru. crociAta, f. cruciadă, espediţiune în contra ne-credincioşiloru spre a lua Jerusalimulu. ceociato, tn. cruciatu; — a. în formă de cruce. crocÎcchio, tn. rescruce, respântie. crocidAre, v. n. a croncăni, a cârâi ca corbulu. CROCIERA, f. orîce lucru in formă de cruce; o constelaţiune; loculu unde se primbla o navă de resbelu pentru a pândi ceva. CROCiFERO, m. celu ce poartă crucea la o procesiune ; unu ordinu do călugări; plante ale cărora flori încliipuescu unu felu de cruce. CBOCIfIggere, v. a. a crucifige, a crucifica, a pironi, a răstigni pe cruce; a necăji, a căsni. crocifisskjne, f. crucificsiune, crucifigere, crucifl care, răstignire, pironire pe cruce. CROCiFisso, m. crucificsu, cruce, icoana lui Isusu Christosu râstignitu pe cruce ; — a. răstignita, erneifigatu ; necâjitu, câsnitu. CROCIFissore, tn. râstignitoru, crucificsoru. croci6ne, m. cruce mare; o monedă mare de argint u. cr6co, tn. şofranu. crogiolAre , v. a. a coace bine şi înceta; — crogiolarsi, a căuta persoana sa, a îngriji prea multu de sine; a se îngâmfa. Cr6io, a. tare, grosu. grosolana. crollamf.nto, m. clătinare, sguduire. crollAre, v. a. a clătina, a sgudui; — crottare la testa, a da din capu. crollAta, f. sguduiturâ, sdruncinâturâ. crollo, tn. sguduiturâ, sguduire, clătinare, adrun-cinare, mişcare; pagubă, vătămare, peire, stricare, scădere. croma, f. cromâ (o notă de musică); preteestu. cromAtica, f. scară musicalâ de 16 tonuri. cromatico , a. crOmaticu, făcuta prin semitone. crOnaca , cronica , f. cronică, istorie alcătuită după ordinulu timpuriloru. CR0NICH18TA, CRONÎSTA. wi. cronicara, cronistu. CRfonco, a. cronicu, îndelungatu, care se desvol-teazâ cu încetulu (se zice despre boale). cronograf!A, f. cronografie, descripţiunea timpuriloru şi a epoceloru. CRONOLOGIA, f. cronologie, ştiinţa timpului. cronologico, a. cronologica. cronologîsta, m. cronologistu, scriitoru de cronologie. CROn6metro , tn. cronometru, orîce instrumenta care serveşte spre a măsura timpulu. CRONdscoPO, tn. cronoscopu, orologiu solaru. CROSCTAre, v. n. a ploa cu gaîeata; a clocoti CRtiscio, tn. clocotu, clocotire, clocotealâ ; li oho tu. CR6sta, f. coajă ; suprafaţă. CROStAceo, a. crustaceu, clasă de animale acoperite cu o coajă tare curau s. e. raci b. c. 1. cbostAta, f. turtă de poame. CROSTÎNO.—CUOkE. 171 CBOSTÎNO, tn. cojiţa de pâine. cbostOso, crostCto, a. cojosu, cn coaja. crotalo , tn. crotalu, unu instrumentu de musicâ la Egipteni, unu felu de toba la Mauri; şerpe sunâtoru. crovello, tn. picătura, vinu care curge din linu sau din teascu fâr’a lu fi storsu. CRUCCEVOLE, o. 8upârâciosu, intristâciosu. CRUCCiAmâNTO, tn. intâritare, supărare. crucclAre, v. a. a supăra, a întărită; — crt*c-ctar*i,a se supăra, a,se întrista, a se necăji. cbucci atOre, tn. supârâtoru. crOccio , tn. supărare, întârîtare, întristare, ne-cazu. CRUCCioso, a* supâratu, tristu, întâritatu, necâjitu. crudele, a. crudelu, crudu, aspru, cumplitu. crudeltâ, f. crudelitate, cruzime, asprime, ferocitate , cumplire, neomenie, neîndurare, nemi-lostivire. crudezza, f. acrime, cruziciune; cruzime. cruditA, f. cruziciune. CBUDivoRO, a. celu ce mânînca lucruri crude. criîdo , a. necoptu; acru; neomenosu , crudelu, crudu. cruentA re , v. a. a sângera, a umplea de sânge, a crusi, a mînji, a păta cu sânge. cru£nto, a. sângerosu, sângeratu. CRtfNA, f. urechia acului. crup, m. crupu, o boalâ a copiiloru la care li se închide resuflâtoarea. crOsca, f. târîţe ; crusca, o academie la Florenţa pentru a purifica limba italiana; vocabularulu limbei italiano formatu de această academie. cruscAnte, a. puristu (scriitoru). CRUSCHEGGiAbe , v. n. a căuta cineva sâ vorbească sau sâ scrie italianeşte foarte curatu; a vorbi sau a scrie italianeşte cu o puritate afectată. cub Are, v. a. a forma cubulu unui numâru; — v. n. a se culca, a fi culcatu, a zăcea. cuBATtfRA, cubaziOne, f. computaţiunea spaţiului ce ocupă unu solidu, cubaturâ. cub^be , /. cubebinâ, unu felu de plantă pipe-roasâ, şi fructulu acestei plante. ctiBico, a. cubicu. cubicolArio, tn. camâraşu; ciibicularu. cubîcolo, m. iatacu, cubiculu. cubitAle, a. cubitalu, care are lungimea sau lărgimea unui cubitu, unui cotu. ctfBiTO, m. cubitu, cotu, lungimea braţului dela cotu pinâ în vîrfulu degeteloru. ctJbo, tn. cubu, corpu solidu cu 6 feţe pătrate; cubulu unei cuantitâţi aritmetice sau algebrice; — a. cubicu. cuccAgna, f. ţară închipuită unde se află toate cu mare abundanţâ; unu felu de jocu popo-raru; îmbilşugare, abundanţâ. cucchiAia , /. unu felu de lopată de fieru care serveşte pemtru a deşerta albia unui canalu. cucchiaiAta, fl o lingură plină. cucchiAio, CUCCHIAle , tn. lingură; mistrie; po-lonicu. cucchiAra, f. mistrie; polonicu, lingură mare. cUccia, /. culcuşu. cucciAre , v. a. a culca; — v. n. a zăcea, a fi culcatu. Cticcio, cOcciOLo, tn. câţelu ctfcco, tn. oopilu desmerdatu, inimioară, drăguţă. ctfccuMA, f. ibricu, ibricelu. CUCCURRÎRE, v. n. a cânta cucurigu, ca cucoşulu. CUCCURUCU, tn. cucurigu, cântarea cucoşului. CUGTMENTO, tn. coasere, fapta de a coase. CUclNA, f. cuină, cucnie, cuhnie, bucătărie; — artea de a găti bucatele ; bucate. cucinAre , v. a. a coace, a fierbe, a frige, a prăji, a găti bucatele. cucini^re, cucinâio, tn. bucâtaru. cuciNO, tn. perină, perinuţâ. cueiRE, v. a. a coase. cucîto, tn. cosâturâ, maniera de a coase. cucitOre, tn. cosătoru ; — cucitrice, cosâtoreasâ, cuculiAre, v. a. a împunge, a batjocuri, a păcăli. G’UCULlATtfRA. f. împungere, batjocură. cucOllo, m. capuciu, glugă. CUCtfLO, CUCtfLIO, tn. cucu. cuciîrbita , f. cucurbetâ, tic vă, dovleacu ; beşica unui vasu care serveşte la destilaţiune. CUCURBITâceo , a. numire generică a planteloru ale cărora fructe au vreo asemănare cu dovlecii. cuciîzza, f. dovleacu, bostanu; capu. cucUzzolo, m. creştetu, virfu, cimâ. cOffia, f. scufă, scufiţă, bonetu. cuffiAre v. n. a mânca lâcomeşte, ca unu gâ-manu. cugîno, tn. vâra, verişoru. culaccino, m. băutură remasâ in păharu. culAio, a. importunu, supărătorii. culAta, f. cădere pe şezutu. CULAtta , f. dosulu, partea de dinapoi a mai multora lucruri; fundulu, partea de josu buca şezutului. CtfLLA, f. leagânu; lâcuinţâ; naştere, origine. CULlAre, v. a. a legăna. ctfLLEO, tn. pungă, sacu de piele. culminante, a. culminantu, celu mai ridicatu. ci)lmine, tn. culme, vîrfu, creştetu, creastă. Cti.o, tn. cura, şezutu; fundulu, partea do dinapoi a unora lucruri. CtJlto , tn. cultu, religiune ; veneraţiune , închinare, respectu, stimă, onoare ; cultură, lucrare ; ţârînâ, locu culţivatu ; — o. culţivatu, lucratu : învâţatu, bine crescu tu, civilu, civilizaţii; oma-tu, găti tu, împodobi tu, elegantu. cultOre, tn. adoratoru, veneratora; cultivatoru. CIÎLTRO, tn. cuţitu; ferulu plugului. CULTtfRA, f. cultivaţiune, lucrare ; venerare. CUMUlAre, v. a. a împovăra, a face vîrfu, a grămădi, a aduna, a umplea cu covârşire. CUMULATÎvo, o. cumultativu, caro se face prin grâmâdire, prin adăogire de mai multe lucruri. CUMULAtOre, tn. celu ce grămădeşte, ce cumulează. cumulaziOne, / cumulaţiune, cumulare, grâmâdire. ctiMULO, tn. grămadă, mulţime. CUNA, f. leagânu. cuneiforme, a. cuneiformu, în forma unei pene. CTÎNEO, tn. pană, conu. CUOCA, f. bucătăreasă. cuOcebe, v. a. a coace, a găti bucatele ; a frige, a arde, a usca; a ustura; a necăji, a supăra. CuOco, tn. bucâtaru. CUOiAme, tn. piele tăbăcită, argâsitâ. CuOio, tn. piele; coajă, scoarţă. ' cuOre, tn. inimă; centru, mijlocu; sufletu; co- 172 CUPlfeZA.—CZARA. ragiu, iniinoşie, indrâsneală; amom; sensibilitate ; — aver a cuorc, a i trage cuiva inima ; — con cuor contrito, cu inima înfrânta, cu inima sdrobitâ; — di buon cuore, bunu la inima; — con tutto il cuorc, din toata inima ; cu toata inima, cu draga inima; — cgli fa a malincuore, nu lu trage inima; — ha il cuor sulle labbra, ce are in inima şi in gura ; — nessuno pud saperc cid eh' cgli lui in cuore, nimeni nu i şti inima. citezza, f. profunditate, adineime. cupidîoia, cupiditA, f. aviditate, lăcomie, cupiditate, dorinţa vie. patima, neastimpârare. CtiPlDO, a. avidu. laeomu, pâtimaşu, doritoru, rîvnitoru, neastimpâratu, neindestuîatu ; avaru. ctfro, im. fundu, adincimc; profundu, adincu, in-tunecosu ; inchisu (coloare); neinţelesu ; impe-netrabilu, inchisu, retrasu; posomoritu. ctfPOLA, f. cupola, turla, bolta. ctTREO, a. arâmosu, arămiu. cCpro, im. aramă. c£ra, f. cură, grijă, îngrijire, silinţă, custodie, pază, privighiere; parochie, enorie; căutarea, vindecarea unei boale; regimu; curatelă, epi-tropie; spălătorie, înălbitorie. CUrAbile, o. curabilu, vindecâciosu. curad^nti, im. scobitoare de dinţi. curandAio, mi. spălătoru, inâlbitoru. curAre, v. a. a căuta, a îngriji, a priveghia, a păzi; a procura ; a păstra; a îndrepta ; a vindeca; a administra; —• curarsi, a se îngriji, a purta grijă, a avea grijă. CURAT^LA, f. curatelă, epitropic. curatîvo, a. curativu, vindecătoru, lecuitoru. curAto, m. popă, parocu. curat6re, im. ingrijitoru, curatoru, epitropu; cela ce este însârcinatu cu o cură sau cu o curatelă. ctfROJMA, f. curcumee, şofranu de India. cureria, f. procuraţiune; administraţiune. ctirn, f. curiâ; curte, tribunalu; loculu unde şedu avocaţii la înfăţişare; canţelaria unui epi-scopu. curiAlk, a. c 8. im. curialu, judecătorescu, de tribunalu, de curie. cvriAndolo, coriAndko, m. coriandru, buruiana pucioaseL curiositA, f. curiositate; lucru curiosu. CUBitiso, a. curiosu. curricolo, m. curiculu, unu felu de trăsura cu doâ roate. ctfRRO, *w. lemne în formă de cilindru pe care se rostogolescu greutăţi. CURs6re, m. alergătorn; argatu la judecătorie. CUrUle, a. curulu, se zice despre nişte scaune de fildeşu pe care şedeau funcţionarii cei mari ai Romaniloru. CtfRVA, f. curbă, linie curbă, linie arcuită. ctjrvAre, v. a. a arcui, a gârbovi, a îndoi, a strimba; — curvarsi. a se arcui, a se îndoi, a se gârbovi, a se strimba; a se pleca; a se supune. curvatura, f. curbâturâ, îndoiturâ, arcuituri, gârboviturâ, încovâiturâ. curyezza, f. arcuire, gărbovire, strâmbare, co-coşare. curvilIneo, o. formatu din linii curbe, curbi-lineu. curvitA, f. arcuire, gărbovire, cocoşare. ctRVO, a. curbu, arcuitu; îndoitu, gârbovita, strâmbatu, cocoşatu, pleca tu. cusciNO, im. perină; câpâtâiu ce se pune sub capu căndu cineva doarme. cusctTA, f. cucută (plantă). ctisplDE, f. vîrfu asenţitu. custode, im. custode, păzitoru, ingrijitoru, apă* rătoru, ocrotitoru, Privegliiâtoru, privegbiu. custodia, f. grijă, îngrijire, pază, apărare, ocrotire, priveghiere, custodire; ariininistraţiune, guvernu; păstrare ; teacă, cutie ; partea altarului în care se păstrează sânta Grijanie. custodire, v. a. a custodi, a îngriji, a priveghia, a păzi, a păstra, a apăra, a ocroti. cutAxeo, a. cutaneu, reiaţivu la piele. ctTE, f. cute, piele. cuticAgna, f. piele acoperită cu piru. cutIcola, f. peliţâ, poşghiţâ. cuticogno, m. halatu. cutrettola, f. codăbatură (pasere). cutter, im. cuteru, unu felu de corabie. czar, ZAR, im. ţaru, împeratulu Rusiei. czA&a, czabIna, f. împerăteasa Rusiei Digitized by Google D, m. de, litera D. DA, prep' de, dela, din ; după; la, lingă; spre, cu, pentru; depe, cam aproape; ca ; — da banda, la o parte; — da beffe, da burla, in glumă; — da capo, de isnoavâ; da capo, din capâtu; — da capo a piedi, din capu pinâ în piciore; — d'aecordo, in înţelegere cu, de o potrivă; — d'addosso, de pe sine; — dai vedere al non vedere, întrio clipă; — dalie fasce, din copilărie; — d'anno in anno, în toţi anii; — da tanto, de atîtâ capacitate, de atitâ valoare; — da parte a parte, da banda a banda, dintr’ o parte pinâ într’alta; — dalV una e dalV altra parte, intri o parte şi in-trialta; — da parte mia, despre mine, câtu despre mine; în numele meu; — da mane a sera, de dimineaţă piua seara; — erano da venit a trenta, erau in numâru de la doâzeci pinâ la treizeci; — trattar da pari a pari, a trata între potrivă şi potrivă; — non ab-biamo da mangiare, nu avemu ce să măn-câmu; — cid va da se, aceasta se înţelege de sine; — da vivo, aflânduse cutare încă in viaţă ; — la fanciulla dogii occhi neri, fata cu ocliii negri; — sarte da donna, croitoru de dame; — non e da parlare, nu trebue să vor-bimu; — da giovane, cându eram june. dabAsso, da bAsso, avv. josu, de josu. în josu. dabbenAggine, f bunătate, simplitate; simplitate peste măsură, încredere peste măsură, tontie. dabb£ne, a. onestu, bunu, cinstitu. dabbenu6mo, m. omu onestu; bunicelu, pro-rtaticu. dacche, cong. fiindcă, pentru că, incâtu. daddovero, avv. întriadevăru, seriosu dadeggiAre, v, n. a se juca în cubi, a da in cubi. dAdo> cubu, ecsaedru; partea cubică a i pedestalu şi orice lucru de formă cubică. "Aga, /*. şişu, junghieru, hangeru; pumnaru. agherrotipia, f. daguerotipie, artea de a trage imagini prin efectulu luminei. gagherrOtipo, m. daguerotipu. nVÎ'°» ^prioarâ, ciută, îf f- (o floare) DAiitT^DA lAto’ avv- alăturea, pe alâturei Dl?ta avv* necontenitu, neîncetata. du «*aVAm f1061*® car® ţine loculu prepesiţii i^;n»rte.arti-lulul°- dulamâ ^matlca> ^aina ce poartă di; dAua, f. damă, doamnă, cocoană; joculu da meloru. damasc!re, v. a. a dam&9china, a damasca. damaschîno, a. damaschinu, damaschinatu. damAsco, m. damascu, materie înflorată cu auru, argintu şi mătase care mai dinainte se fabrica la Damascu. dameggiAre, v. n. a face curtea dameloru. damerino, m. muerelnicu, omu care îngrijeşte prea multu a se orna şi a plăcea dameloru. damiget.la. fm domnişoară, demoazelă, duducă, fata nobilă, fată de o condiţiune civilă. damigeldo, m. june, tînâru, flăcău; june nobilu. damigiAna, /. butelcâ sau bocalu mare care serveşte a păstra vinu şi alte licuide. damîna, /*. domnişoară, coconiţâ. dAmma, f. căprioară, ciută. dAmo, m. amanta, amorezu, ibovnicu; ţângâu. danAro, m. denaru, banu; o greutate; bani, parale. danar6so, a. bânosu, bogatu, avutu, paraleu. dannAbile, a. damnabilu. demnu de osîndâ, de blestemu, de defăimare ; necuviinciosu, blestemata. dannamento, m. osîndire, blestemu, perdiţiune. dannAre, v. a. a osindi, a blestema, a condamna; a desaproba, a defăima, a huli; a osindi la munca iadului; — i dannati, cei osîndiţi la infemu. danuatore, m. 08ânditoru. dannazi6ne, f. damnaţiune, perdiţiune eternă, osindi re la munca iadului, blestemu. DANNEGGiAMitNTO, m, pâgubire, vătămare, bântuire. danneggiAre, v. a. a dauna, a pricinui pagubă, vătămare, stricăciune; — danneggiato, pă-gubaşu. danneggiat6re, m. celu ce pricinueşte vreo pagubă, vreo stricăciune, vâtâmătoru, bâutuitoru. DANN^VOLE, a. de osinditu. dannipicAre, v. a. a aduce pagubă, a dauna, a bântui. dAnko, m. pagubă, daună, stricăciune, vătămare. DANNOso, o pâgubitoru, vâtâmătoru, bântuitoru. dAnte, m. piele de cerbu. DANTEGGiARE, v. n. a imita stilulu lui Dante. DANTESCO, a. după maniera lui Dante, dantescu. DANTlsTA, m. celu ce studieazâ sau'iiniteazâ pe Dante, dantistu. dAnza, /*. danţu, jocu, baiu. dakzAre, v. n. a dânţa, a dânţui, a juca. danzatOre, m. dânţuitoru, jucâtoru; peclivanu 174 DAPE.—DECENNALB. dApe, f. mâncare, bucate. dappertOtto, avv. pretutindinea. DAPPJK, dappiede, avv. josu, din josu, în partea cea mai de desubtu; — far si dappib, a lua de la începutu. DAPPOcAggine, f. incapacitate, netrebnicie. DAPPOco, a. incapabilu. netrebnicu. ticâlosu, mi-şelu, de nici o valoare, neindemnaticu. dappOi, avv. pe urmă, in urma, dupâ aceea. DAPPOicnfc, avv. de cându; câci. dappresso, da presso, aw. aproape, de aproape. da quînci innAxzi, de acumu înainte, In viitoru, in timpulu viitoru. dardeggiAre, v. a. e n. a darda, a arunca, a asvîrli, a isbi cu. dardiero, m. arcaşu, sâgetâtoru. dArdo, m. dardâ, săgeată, lance. dAre, v. a. a da, a dârui; a face o donaţiune, o danie, unu presentu; a da în mânâ, a încredinţa ; a permite, a acorda, a îngădui; a lovi, a isbi, a bate; a se apropia; — darsi, a se preda; a se supune; a se da, a se deda, a se da cu totulu, a se apleca; — darsi guar-ăia, a se păzi, a se feri; — dare in mano, a preda, a da în mânâ; — dare a prestito, a da împrumutu, a împrumuta; -- darsi alia fuga, a da fuga; — dar la propria parola, a şi da cuvîntulu; — dare un bacio, a da o gurâ, a sâruta; — dar scampo, a da drumulu; — dar calei, a da cu picio-rulu; — darsi braccio, darsi mano, a se ţinea de braţu, de mânâ; — dar Velemosina, a milui, a da milostenie, a da de pomana ; — dar la caccia, a goni, a lua în goană; — darsi buon tempo, a petrece bine, a se veseli, a petrece o viaţa plâcutâ; — dar ragione, a da dreptate. dArsena, f. darsenâ, partea cea din lâuntru a unui portu unde se retragu corăbiile de repa-ratu. dArtro, «n. pecingene, o boala pe pele. dartrOso, o. pecinginosu dassezzo, da sezzo, w. în loculu celu de pe urmâ. DÂTA, f. datâ, leatu; cualitate, condiţiune datare, v. a. a data, a pune data, leatulu. datarîa, daterIa, f. daterie, unu felu de ean-ţelariâ la Curtea Romei. DATArio, m. datariu, presidentulu dateriei. DATiVO, o. dâtătoru ; — s. m. dativu dAto, o. datu, dâruitu, acordatu, incredinţatu; — s. m. cuantitate datâ, cunoscută care serveşte de basâ la o cercetare; — dato chet su-posîndu câ. DAT6re, m. dâtătoru, dâruitoru. dAttero, dAttilo, m. curmalu; curma, curmală. dattilîfero, o. producâtoru de curmale. dAttit.o, m. dactilu, picioru de versu din una lungă şi doâ scurte. DATTORNO, avv. împrejuru, pe lângă. DA Dltimo, în sfîrşitu, în ceea de pe urmă. davantAggio, avv. mai multu. davAnti, davAnte, aw. înainte, împrotivâ, în faţă, în presenţă. dayanzAle, m. scosâturâ, eşiturâ, partea dinainte. davAnzo, d’avAnzo, aw. de prisosu. i daw^RO, avv. într’adevâru, adevâratu. daziAre, v. o. a vămui, a vâmâşi. daziArio, a. relativu la vamă. daziEre, m. vamâşu. dAzio, m. vamă, biru. daziOne, f. dare, predare; fapta de a se preda. de’, art. zicere care ţine loculu preposiţiunei di şi alu articolului t. d£a, f. zeitate, zeiţă, zinâ; femee foarte frumoasă; iubită, amantă, amoreazâ. dealbAto, a. albitu, înâlbitu. deambulAre, v. n. a se plimba, a face o plimbare. deambulaziOne, f. plimbare, preâmblare. DEBBio, m. tâiarea pâduriloru. debellamento, tn. învingere, biruire, cucerire. debellAre, v. a. a cuceri, a învinge, ^ birui, a cotropi. debellatOre, m. cuceritoru, învingâtoru, bi-ruitoru. debile, a. debilu, slabu, neputinciosu, chilavu. debilitamento, m. debilitare, slăbire, slăbiciune. debilitazione, f; debilitaţiune, slăbiciune, neputinţă. debito, m. datorie, datorinţâ, îndatorire, îndatorare ; — a. dreptu, cuviinciosu, cerutu, ne cesaru, legiuitu. debitare, m. datoru, datornicu, debitoru. d^bole, a. debilu, slabu, neputinciosu, nedestoi-nicu; — s. m. slăbiciune; patima domnitoare a unei persoane. DEBOLtizzA, f. debilitate, slăbiciune, neputinţă; nedestoinicie, nestatornicie, incapacitate, nein-destulare; imprudinţâ; uşorinţâ. d£ca, decade, f. decadă, unu corpu divisu in 10 părţi. decac6rdo, m. decacordu, instrumenta cu 10 coarde. decadenza, f. decadinţâ, scădere, împuţinare. decădere, v. n. a scădea, a cădea, a ajunge întro stare mai proastă, a se surpa; a pierde; a slăbi, a se împuţina, a se micşora, a scăpata. decadim£nto, m. decâdinţâ, scădere, perdere. decaedro, tw. decaedru. decAgono, m. decagonu. decAlogo, m. decalogu, cele zece porunci. decalvAre, v. a. a pricinui pleşuvie. decamerOne, m. decameronu. decampam^nto, w. mutarea lagărului sau taberei dintr’unu locu la altulu, decampare. decampAre, v. n. adecarapa, a ridica lagârulu; a se trage dintr’unu locu, a se retrage, a renunţa. decanAto, m. decanatu, serviţiulu unui decana. decAno, tw. decanu, celu mai vecbiu după rin-dulu primirei într’o corporaţiune, intr’o societate. decantAre, v. a. a lăuda in publicu, a celebra; a scurge, a vărsa cu încetulu unu licuidu spre a nu se amesteca cu drojdiile ce s'au aşezatu pe fundulu vasului. decapitare, v. a. a decapita, a tăia capulu, a descâpâţina. decapitaziOne , f decapitare, descâpâţinare, tâiarea capului. decasîllabo, a. e 8. m. decasilabu, de sece silabe. decennAle, dec^nne, a. de sece ani, decenala. Digitized by Google DECI&NIO.—DEFERENTE. 175 DEC^NNIO, m. deceniu, cursu de zece ani. decente, a. decentu, decinte, cuviinciosu, cuvenita, care şede bine, după cumu cere cuviinţa. dec£kza, f. decenţa, decinţâ ; cuviinţă; modestie. decbsbi6nb, f. DECtfsso, m. moarte, râposare; plecare. decfsco, a. plecatu; mortu, râposatu. decezi6ne, f. înşelăciune, decepţiune, amăgire. DECHiNAMENTO, m. declinaţiune, scâpâtare. dbchinAre, r. n. a scădea, a declina, a se trage. decidere, v. a. a tăia, a scoate; a decide, a hotărî. decifebAre, v. a. a decifra, a descurca; a es-plica. decima, f. dejmâ, zeciuialâ. dECîmAbile, o. care se poate dejmui. decimAle, a. zecimalu, decimalu. DECIMARE, v. a. a dejmui; a zeciui, a omorî sau a osîndi la vreo altă pedeapsă pe unulu din. 10. DEC1HAZI6NE, f. zeciuire. DECiMETRO, m. decimetru, măsură de lungime cave este a zecea parte dintr’unu metru.' decimlllîmetro, m. decimilimctru. DtciMO, m. .a zecea parte; — a. alu zecelea; nâtângu. decîna, f. zece, zecime, zece lucruri. deciriGne, f. decisiune, hotârire, chipzuire. DECistvo, a. decisivu, hotârîtoru. DECIs6be. m. hotârîtoru, celu ce hotâreşte. DECLAmAre, v. a a declama, a rosti, a zice, a citi cu voace mare, cu tonulu şi cu gestele cuvenite; — v. n. a înjura, a vorbi în contra unei persoane sau unui lucru. declamat^re, ii», declamatoru. DECLAMATtiRlO, a. declamatoriu, de declamaţiunc. declamazi6ne, f. declamaţiune, declamare; es-presiuni şi frase pompoase, îngâmfate; cu-vintu rostitu cu prea mare afectaţiune. declarat<3rio, a. declaratoriu, care declară. declina bile, a. declinabilu. declinamento, m, declinare; povîrnire. declinare, v. a. a pleca, a întoarce; a declina; — v. n. a se povîrni, a se pleca spre sfîrsitu, a scădea, a se slăbi, a se împuţina; a se depărta, a se abate, a declina; a se trage, a se retrage. decunazi6ne, f. plecare, întoarcere, declinare, declinaţiune, povîrnire, scădere, decadinţâ, slăbire, împuţinare, depărtare, retragere; abaterea acului magneticu din direcţiunea lui câtrâ polu; depărtarea unei stele dela ecuatom. declIno, m. declinaţiune, declinare. declivb, declîvo, o. povîrnitu, plecatu, costişu. declIvio, m. povîrnişu, declivifcate, clină. decollAre, v. a. a decapita, a tăia capulu. decollazi6ne, /. decapitare, decapitaţiune. decomp(îrre, v a. a decompune, a descompune, „a desface, a analisi. decompobizione, f. decompunere, descompunere. decomposiţiune, desfacere, analisire; stricâ-Tv«.î.,une* ^hî^bare, disolvire, putreziciune. m’ decorare, împodobire. .kcorabe. v. a. a decora, a împodobi, a înfru- museţa, a orna, a găti; a onora cu o decora-ţiune, cu o cavalerie. DEC0RAZI6NE, f. decoraţiune, ornamenta, podoabă ; cavalerie, semnu de onoare, de distin-cţiune. DECtiRO, m. decoru, cuviinţă, nobleţă, mărire. DEcoR(3so, a. cuviinciosu, nobilu, niâreţu. DECtiRRERE, v. n. a trece, a se duce, a decurge. DECurrim^nto, m. trecere, decurgere. dec^rso, m. trecere, fugă; — a. trecuţii, de-cursu. decotto, m. decoctu. decozione, f. fierbere În apă; decocţiune; făli-mentu. decrem^nto, m. scădere, împuţinare. decrepita, decrepitezza, f. decrepitudine, bâ-trîneţe adîncâ, înzilare; hodorogire. DECR^pito, a. decrepitu, înzilatu, bâtrinu, gâr-bovitu de slăbiciunea bâtrîneţiloru; hordo-rogu. decrescexdo, m. decrescendo (espresiune musi- calâ). decrescente, a. scâzîndu. DECRitscERE, v. fi. a scădea, a se împuţina. decrescimEnto, m. scădere, împuţinare, micşorare. decretAle, f. decretale, decisiuni ale papei în deosebite caşuri de dreptu canonicu, reforme bisericeşti, s. c. 1.; decretu canonicu. DECRETâlIsta, m. decretalistu, canonistu. decretare, v. o. a decreta, a da afară unu decretu. decr^to, nu decretu, ordinu, poruncă, hotârire. DECtfBiTO, m. fapta de a zăcea, de a fi culcata, betegealâ, betegire, beteşugu. decumAno, m. celu ce lua cu arendă dijmele. decuplo, a. înzecitu, decuplu. DECtfRiA, f. decuriă, zecime, trupă de zece soldaţi la Romani. decurionAto, m. demnitatea decurioniloru. DECUR16NE, m. decurionu, zeceriu. dedica, f. dedicare, sânţire, tîrnosire a unei biserici ; dedicaţiune, afierosire, închinare de unu lucru în numele cuiva. DEDICARE, v. a. a dedica, a sânţi, a tîrnosi, a afierosi, a închina, a da în numele cuiva. dedicat^rk, m. celu ce face o dedicaţiune. dedicat6ru, f. epistolă dedicatoriâ, scrisoarea prin care se închină cuiva o carte sau altu ceva. dedicat6rio, a. dedicatoriu, relativu la dedica-ţiune. dedicazi6ne, f. dedicaţiune, tîrnosealâ, consecra-ţiune, inaugurare, sânţire, închinare. DtfDiTO, a. dedata, aplecatu, datu cu totulu. dedizi6ne, f. predare, supunere, capitulare. DEDtiRRE, v. a. a deduce, a trage; a duce în josu; a scoate, a împuţina; - 9. n. a se prigoni, a vorbi înaintea judecăţii. DEDUCiBlLE, a. deducibilu; de scâzutu. deduzi6ne, f. deducere, deducţiune, urmare ce se trage prin rezonamentu; scoatere, scădere, scâzâmîntu. DEFATICAbe, o. a. a osteni, a obosi, a supăra. defecAre, v. a. limpezi, a curâţi de drojdii. defecazi6ne, f. limpezire, curăţire de drojdii. deferente, a. deferentu, conductoru. . 176 DEFERENZA.—DELINEATORE. DEFERENZA, f. deferinţâ; onoare, supunere. DEFERIRE,) v. a. a pir!; a deferi, a conforma opiniunea sa cu opiniunea celorlalţi; — deferire il giuramento, a deferi unu jurâmîntu, a da cuiva jurâmîntu, a lu pune sâ jure. def£sso, a. obositu, ostenitu, fatigatu. pefezionAre, v. n. a pârâsi o partidă, a se lepăda de unu lucru, a deşerta, a defecţiona. D1FEZI6NE, f. defecţiune, lepădare, deşertare, părăsire de o partidă, trădare. deficiente, a. care lipseşte, scade, se împuţinează. deficiEnza, f. lipsă, trebuinţă, împuţinare. definÎbile, a. definibilu, care se poate defini. definire, v. a. a defini, a determina, a esplica, a hotărî; a fini, a termina, a isprăvi. DEFiNiTivo, a. definitivu, hotâritoru, decisivu. definitore, m. definitoru, celu ce defineşte. definizi6ne, f. definire, definiţiune; finire, i-sprâvire, terminare ; decisiune, hotârîre. j^LAGRAZldNE, f. defiagraţiune, învăpăiere. dkflemmâre, v. a. a scoate părţile apoase dintru substanţă, a scoate flegma. deflorare, v. a. a deflora, a lua floarea, frăgezimea, a strica. deflorazione, f. defloraţiune, deflorare, stricare. 'DEFLtsso, m. scurgere, curgere. deformare, v. a. deforma, a face deformu, a strica, a schimosi, a poci, a altera, a schi-lâvi. DF.formazi6ne, f. deformare, deformaţiune, alte-raţiune, schimbare, schimosire, pocire, strâmbare. ' DEF6RME, m. deformu, stricatu, pocitu, schi-mositu, schimonosita, altcratu, ciudatu, strâmbat u. DEFORMITÂ, f. deformitate, schimonositurâ, pocitură, urîciune, cusuru; bâhanie. DEFRACDAre, 1?. a. a de frâu da, a înşela, a zădărnici aşteptarea cuiva. defraudatOre, m. defraudatoru, înşelâtoru. defraudazi6ne, f. defraudare, defraudaţiune, înşelare, înşelăciune, zădărnicire. defAnto, m. mortu, râposatu. degenerare, v. n. a degenera, a se bastarda, a şi srica natura, a se altera, a pierde din meritele sau din cualitâţile sale, a se preface, a se schimba. degenerazi6ne, f. degenerare, degeneraţiune, bastardare, stricare, prefacere, scădere. degEnere, a. degeneratu, bastarditu. deglutîre, v. a. a înghiţi. deglutizi6ne, f. înghiţire, deglutiţiune. degnAre, v. n. a binevoi, a se înjosi, a se umili, a se milostivi, a demna, a se pleca, a îngădui. df.gnazi6ne, f. demnare, binevoire. DEGNEVOLE, o. binevoitoru, afabilu, îngâduitoru, milostivu. DEGNEVOLEZZA, f. binevoire, îngâduire, complâ-cinţâ, afabilitate, îngâduire. degnificAre, v. a. a fiice demnu, a învrednici. dEgxo, a. demnu, vrednicu; euvenitu, cuviin-ciosu, proporţionatu; bunu, însemn atu, alesu. DEGRADAMENTO, m. degradare, scădere, înjosire. degradare, v. a, degrada, a înjosi, a lipsi pe cineva dintr'unu postu, dintr unu rangu; a împuţina, a micşora ; a păgubi, a se slăbi; — degradarsiy a se degrada, a se înjosi, a se desonora, a se necinsti. degradazkjne, f. degradaţiune, degradare, înjosire, pâgubire, slăbire, micşorare ; desonorare. necinstire, pricâjire. deh ! inter. ha ! de ! deî, m. deiu. deicîda, m. deicidu, ucigaşu alu Mântuitorului. deicîdio, *w. deicidiu, moartea Mântuitorului. deificamEnto, m. în zei re, zeificare, apoteosire. deificAre, v. a. â în zei, a zeifica, a apoteosi/ deific’AZIone, f. zeificare, apoteose. deîfico, a. divinu, dumnezeescu, zeescu. deiforme, o. care are formă de Dumnezeu. deismo, m. zeismu, sistema acelora care prii-mescu esistenţa lui Dumnezeu fâr'a priimi nici unu felu de revelaţiune. deîsta, m. deistu. deitâ, f. zeitate, zeime. deietto, m. înjositu, umilitu, despreţuitu. deiezione, /*. înjosire umilinţă, despreţu. delatore, m. delatoru, denunţatoru, pîritoru. delaziOne, f. delaţiune, denunţiaţiune, denunţare, pilă, acusaţiune secretă, spionagiu. delebile, a. ce se poate şterge, desfiinţa, strica. delegAre, v. a. a delega, a deputa, a însărcina delegatIzio, o. de delegatu, de delegaţiune. delegAto, m. delegatu, vechilu, mandataru, pro-curatore, deputatu, representantu ; locuţiitoru; — a. delegatu, însârcinatu, orînduitu, trimişi. df.legazi6ne, /*. delegaţiune; serviciulu delegatului. delet£rio, a. deleteriu, stricătorii, vâtâmâtoru. delfino, m. delfinu (animalu marinu); fiulu primogen tu alu regiloru de Franţa. delibAre, v. a. a gusta, a atinge pe d1 asupra. peliberAbe, v. a. a delibera, a chipzui, a dezbate, a consulta, a cerceta, a se gândi, & se socoti; a hotărî, a se hotărî, a resolve, a face o hotârîre, o resoluţiune; a adjudica. deliberatArio, tn. adjudicataru, acela asupra căruia rămâne unu lucru ce se vinde prin mezatu. deliberatIyo, o. deliberativa, relativa la deliberare. deliberaziOne, f. deliberaţiune, deliberare, consultare, desbatere, chibzuire; hotărire, reso-lutiune; adjudicare, adjudicaţiune. DELICATEZZA. f. delicateţă, fineţâ, frâgezie, frăgezime, slăbiciune, gingăşie, moleciune; înde-mînare, uşurinţă, îngrijire, destoinicie, judecată, băgare de seamă ; desmerdâciune. delicAto, o. delicata, moale; fragetu, slabu, gingaşa; alesu, plăcuta, desmerdâtoru, deli-ciosu; frumosu, drâgâstosu; fi nu, subţire; scrupulosu. ‘ DELiCATtfBA, f. moleciune, delicateţă afectată. delimAre, 17. a. a roade, a consuma, a pili. delineamento, m. dclineare, facere, însemnare a conturului ,* figura care rcsultă din definea-ţiune, din tragerea unui contura ; schiţă. dei.ineAre, i7. a. a delinea, a schiţa, a f»J« schiţa sau planulu unui tablou, unei picturi; a desemna; a descrie, a înfăţişă prin vorbe. delineat6re, m. delineatoru. DELINQUENTE.—DENTIZ10N E. 177 DELiNQtnSNTE, m. delincuentu, culpaşu, vinovate; pâcâtosu. DELINQU^NZA, f. vină, vinovăţie, pâcâtuire. DELiXQUERE, v. n. a comite o crima, o greşeala, unu păcate, a pâcâtui. DELiQUio, m. leşina. deliram ento, in. delirare, bâiguire, aiurire, rătăcire; buimăcire. ^ delirante, a. deliranta, bâiguitoru, nebunu, buimacu, turbata. # delirAre, v. n. a delira, a fi în deliriu, a aiuri, a bâigui, a se buimăci; a înnebuni. DELÎBIO, tn. deliriu, rătăcire, bâiguialâ, nebunie, estravaganţâ. t delIro, tn deliranta, nebunu, turbata, buimacu. delItto, tn. delictu, crimă, vină, pâcatu, transgresiune, călcare de lege, fârâ-de-lege, nelegiuire. delittuoso, a. criminala, culpabilu, culpaşu. delîzia, f. delicie, plăcere, desfătare, desmier-dare; comoditate, odihnă, delicateţă. TVKT.TZTAififrNTOj m. desfătare, desmierdare. deliziăre, t?. a. a face deliciosu; a desfăta, a desmierda; — deliziarsi, a se bucura, a se deefăta, a se desmierda. DELizidso, a. deliciosu, plăcuta, desfâtâtoru, delicata, frumosu; desmierdatu. DEL pAri, avv. asemenea, intri acelaşi chipu, ca şi, totu aşa, atitu, deopotrivă. DEL R^STO, aw. însă, dar, iar, d’almintrelea, în sflrşitu, cu toate acestea. d£lta, m. deltă, pâmîntu triăngbiularu între doi îmbucături ale aceluiaşi fluviu. del Ttrrro, aw. cu totulu, de totu, pe deplina. delObro, tn. templu. delucidazi6ne, f. desluşire, csplicaţiune. deludere, v. a. a zădărnici; a înşela. DBLUSioNE, f. zădărnicire ; înşelare, amăgire. DELUSORIO, o. zâdarnicu, inşelâtoru, amâgitoru. DEMAGOGIA, f. demagogie. demagogico, a. demagogicu. DEMAGOGO, m. demagogu, omu ambiţiosu care umblă după favorulu poporului; tribunu. demandAre, v. a. a da comisiune, a însărcina. demakiAle, a. domenialu. dbmAnio, tn. domeniu, dominiulu Coroanei. demabcazi6ne, f. demarcaţiune, grâniţuire, hotărnicire. dementAre, v. a, a înnebuni, a buimăci, a scoate de minte, a desminta, a năuci. DEMENTE, a. smintita, fără minte, nebunu. demânza, f. sminteală, nebunie, smintire, lipsire de minte, de judecată, deminţâ. dem£rgere, v. a. a funda, a înneca, a muia. demeritAre, v. n. a vinui, a fi de vină. demeritevOLE, a. nedemn u. dem£rito, tn. demeritu, cădere din meritu, lipsă de merita, improbaţiune. demersiOne, f. demersiune, cufundare. demAbso, a. cufundata. democratico, a. democratica, poporaru. DEMOCRAEiA, f. democraţie, guvernulu poporului. demolîrs, v. o. a dârîma, a da josu, a surpa. demoliziGne, f. dârîmare; surpare. demoxIaco, a. demoniacu, diabolicu. demonio, demone, m. dernonu, diavolu, dracu, spiritu necuratu,geniu râu. demonolatria, f. demonolatria, cultulu dra-ciloru. demoralizzAre, v. cl & demoraliza, a strica năravurile, a corumpe, a deprava, a desmerda, a nârâvi. DEMORALIZZAZIONE, f. demoralizare, demoraliza-ţiune, depravaţiune, corupţiune, desmerdare, nârâvire. denAro, m. dinaru, banu ; ba i i, parale. dendrite, f. dendrite, dendritu, piatră pe care se vedu figuri de arbori. dexegamexto, vi. denegare, tăgăduire. denegAre, v. a. a denega, a tăgădui, a nu acorda, a recusa. denegazi6xe, f. denegare, denegaţiune, negare, tâgâduialâ, reensu, refusu. denigrare, v. a. a înnegri, a huli, a defăima. dexigrat6re, m. înnegri tor u de onoarea cuiva, defâimâtoru, hnlitoru. DEXiGRAZidNE, f. înnegrire, bulă, de faimă. denodAre, v. a. a desnoda, a deslega, a desface. denominâre, v. a. a numi, a denumi, a deno-mina, a porecli; — denominarsi, a se numi, a se denumi, a se cbiema. DEXOMiXATivo, a. denominativu, care arată numele, care serveşte spre a denumi, denu-mitoru. denomixatore, vi. numitorulu unei fracţiuni denominatoru, denumitom. denominazi6ne, f. denominaţiune, denumire. denotAre, v. a. a denota, a însemna, a arăta, a nota, a deosebi unu lucru de altuia. dexotatIvo, a. care denoteazâ, arâtâtoru. denotazi6ne, f. denotaţiune, notare, denotare, arătare, însemnare. densamento, ro. îndesare, strîngere, îngroşare. densAre, v. a. a îndesa, a strînge, a îngroşa, a clicâi. densitâ, f. densitate, desitate, desime, grosime. denso, a. desn, grosu, strînsu, îndesate, compacte. DENtAle, vi. unu felu de melcu, culbece; unu felu de peşte; — o. dintalu, relativa la dinţi. dentAre, v. n. a eşî dinţi ; a scoate dinţii. dentAta, f. muşcătură. DENtAto, o. dintatu, cu dinţi, crestate, din-telatu. dentatOba , f. dintaturâ , totalitatea dinţiloru şicbipulu cu care suntu înşiraţi. d£nte , m. dinte ; colţu ; putere, tărie ; pismâ, invidie, clevetire; — aente molare, măsea; — 1nostrare i denti a taluno, a arăta cuiva că nu avemu frică de dînsulu, că sîntemu în stare de a ne apăra, a se ringi. DENTELlAto, a. dintelatu, crestate. DENTELLIERB, tn. scobitoare de dinţi. DEXTELLO , tn. dinţişoru; sculptară, cioplitură crestată, făcută în formă de dinţi, crestătură; dantelă. DKNTICE, m. unu felu de peşte. denti era, f. şirulu, cununa dinţiloru. dentifrIcio, m. doftorie de curăţite dinţii. DENTlSTA, m. dentiste, doftoru de dinţi. DENTizidNB, f. dentiţiune, eşirea dinţiloru. 12 Digitized by Google 178 DENTRO.— DEROGAZ! ' NE. Dentro , avv. in, intru, înlâuntru ; - per di dentro, din lâuntru , pe din lâuntru ; — le cose dentro, cele din lâuntru; — dentrovi, intr’insulu, intr’insa; — mctter dentro, a introduce ; — dar dentro, a da improtivâ. DEN UDAM ENTO, DENUDAZlANE , VI. f. golire , des-vâlire. denudAre , v. a. a goli, a despoia, a desvâli, a desbrâca, a denuda ; a descoperi, a da pe faţa. denunzia, f. denunţiaţiune, denunţare, pirâ. denunziam^nto, m. denunţare, acuzare, pîrire. denunziAre, v. a. a denunţa, a acusa, a pin; a vesti, a da pe faţa, a face cunoseutu. DENUNZIAtAre, m. denun tâtoru, piritoru. DEONEStAre, v. a. a desonora, a necinsti, a strica. deostruire, v. a. a descuia, a desopila, a desob-strui. depauperamento, m. însârâcire, depauperare. DEPAUPErAre , V. a. a depaupera, a însârâci, a goli. DEPERIM^NTO, m. deperire, slăbire, jigări re. deperIre, v. n. a deperi, a peri cn încetulu . a slăbi, a se strica, a se surpa, a se desfiinţa, a se jigări. DEPILAtArio , m. depilatoriu, doftorie care face să cază pîmln, care produce depilaţiune. depilaziAne, f. depilaţiune, căderea pirului. deplorabile , o. deplorabilu, de plânsu, jalnieu. deplorAre, v. a. a deplora, a plânge, a compătimi, a tângui. deploratAre, m. deploratoru, tânguitoru. deplorazione, f. deplorare, plânsu, jâluialâ. deponente, a, deponentu; care depune. DEPONIM^NTO, m depunere; destituţiune. depArre, v. a. a depune, a pune josu ; a se lăsa. a se lepăda de unu lucru , a renunţa, a şi da dimisiunea; a destitui, a scoate dintr’o funcţiune ; a pune depositu, a da în păstrare ; a da mărturie. deportAre, v. a. a deporta, a duce, a esila, a surguni la unu locu ho ţâri tu. DEPORTA ziAne, f. deportare, deportaţiuno. DEPOsitAre , v. a. a depune, a pune depositu, a da in păstrare, a încredinţa unu lucru cuiva, a deposita. depositAuio , vi. depositaru, acela la care s’a pnsu ceva depositu, căruia s’a încredinţatu ceva. • depositeria, f. loculu în care se păstrează de-posite. depAsito, m. depositu, emanetu; depositare; magazie, archivă; mormintu. depositare, m. depositoru, dopositatoru. deposizione , f. deposiţiune, depunere; dare de mărturie ; destituţiune; drojdiile şi ori ce altu lucru care se aşează pe fundulu unui vasu; grâmâdire de umezeli la vreo parte a corpului. depAsto, m. deposiţiune; — a. depusu; deposi-tatu ; grâmâditu ; destituitu , scosu dintr’une postu, dintr’o funcţiune. depravamento, vi. depravare, corupere, stricare, mergere spre râu ; demoralizare, nârâvire. depravare, v. a. a deprava, a corupe, a strica, a altera, a abate din direcţiunea regulată; a demoraliza, a nârăvi; a defăima, a necinsti. depravatAre, tu. depravatora, coruptom. depravaziAne, f. depravaţiune, corupţiune, stricare, peire; demoralizaţiune, imoralitate. DEPRECÂBUiE, a. rugâtoru. deprecaziAne, f. deprecaţiune, rugăciune. dei redamento, t/i. depredare, jefuire. depredâre, v. a. a dcpreda, a jefui, a prăda, a pustii. depredatore, vi. depredatoru, jefuitoru, prâdâ-toru. depredazione , f. depredaţiune, jefuire, jafu, prădare, pustiire. depri.ssiAne , /’. depresiune, apăsare, afundare; înjosire, hulire, despreţu, umilire. depres.so, a. apâsatu, afundatu; înjosi tu, umilitu, despreţuitu, hulitu, defâimatu. depressore, vi. depresoru, apâsâtoru. deprîmere, v. a. a deprime, a da spre fundu. a afunda, a apăsa, a copleşi; a umili, a defăima, a huli, a despreţui, a înjosi. DKiTRÂKE, v. a. a depura, a curâţi, a limpezi. dkpi katIvo, a. depurativu, curâţitoru. depuratore, vi. depuratoru, care depnrează. depuuatAuio, ci. care serveşte spre a depura. depui.* azione, f. depnrare, depuraţiune, curăţire, limpezire. deputâre, v. a. a deputa, a delega, a însărcina. deputAto , tn. deputatu , delegatu , mandatara, însârcinatu, trimişii, repfPsentantu. deputaziAne, f. deputaţiune, uniune de trâmişi, de soli; congresu, comitetu, adunare. DERELÎTTo, ci. abandouatu, pârăsitu, lâsatu. dereliziAne, /". abandonare, părăsire, lăsare. deretAno , a. posterioru, chndârâtu; — m. şezutu. deridere, t?. a. a derîde, a lua în rîsu, a bajo-cori, a rîde, a şi bate jocu de cineva, a păcăli, a îngâna. DERISÎbile, a. derisibilu, de rîsu, ridiculu, derisiAne, f. derîdere, derisiune, batjocură, pâcâ-liturâ. derîso, vi. derisiune; — viettere in deriso, a batjocuri. derisAre, vi. derisoru, bajocuritoru, păcală. derisArio, a. derisoriu, de risu, batjocuritoru. DERlVA, f. derivă, abaterea navei din drumulu ei. derivAre, v. a. e n. a veni, a isvorî, a şi trage începutulu de undeva; a se atîma de; a scoate, a trage; a se depărta de ţermi, de la malu, a pluti după curgerea apei, a se abate din drumulu său. derivativo, a. derivativu, care naşte, se trage. derivaziAne, f. derivaţiune, naştere, isvorîre; operaţiunea prin care se atrage sângele sau altu licidu dintr’o parte a corpului către alta. deroga, f. derogare, derogaţiune, -e9cepţiune. derogA bile, a. derogabilu, la care se poate deroga. derogam£nto, m. derogare. DEROGĂRE, v. n. a deroga, a modifica, a schimba; a face unu lucru nepotrivitu cu condiţiunea in care ne aflâmu, a face vreo escepţiune. derogatArio, o. derogatoriu, care coprinde o escepţde. DEBOGAZiAne, f. derogaţiune, escepţiune, schimbare, modificare, modificaţiune ; desfiinţare. Digitized by Google DEKRATA.—DETESTARE. 17J DERrAta, f. zaherea, lucru de mâncare; marfa; parte, porţiune. RERUBAMiNTO, tn. furtişagu, hoţie. derubAre, v. a. a fura ; a borfai; a lipsi, a substrage. DERVts, DERYÎgio, m. dervişu. desco, tn. masa. descrittIyo, a. descriptivu, de descripţiune. descritt6re, m. celu ce descrie, descriptoru. DE3CRÎYERE, v. a. a descrie, a înfăţişa, a arata prin cuvinte; a scrie; a însemna. descriyîbile, a. descrivibilu, care se poate desene. DESCBizidNE, ft descripţiune, descriere. DESiRTO, tn. desertu, pustie, solitudine, pustietate, locu pustiiu, deşertu, neroditoru; — a. pârâsitu, abandonatu, nâpustitu, nelucratu, necultivatu ; — pariate al deserto, a nu avea ascultători, a nu fi ascultatu. deşertare, tn. desertoru, soldatu care a fugitu din serviţie; celu ce năpusteşte pe alţii. DESfeRzidNE, f. deserţiune, fugire din serviţie ; abandonare, nâpustire, lăsare. DESiAnza, f. rîvnâ, dorinţă fierbinte, poftă. desiAre, v. n. a dori fierbinte, a rîvni, a lâ-comi. desidebAbile, o. de doritu, desiderabilu. desiderAre, v. a. a desidera, a dori, a pofti; a lacomi; a ura. DE8IDEREvOLE, a. de doritu, desiderabilu. desiderio, tn. dorinţă, poftă, doru, doioşie, de-sideriu. desider^so, a. doritoru, poftitoru, doiosu, duiosu. deşi di A, /. lene, trândăvie, neîngrijire. designAre , v. a. a designa, a arăta, a însemna; a deputa, a orîndui, a alege; a hotărî, a destina. DESIGNAM^NTO, tn. designare ; destinare, orânduire. desinAre, v. n. a prânzi, a şedea la masă. desinAre, tn. prânzire, prânzu. desinat6re, m. prânzitoru. desinenţe, a. desinentu, termin atu. desin£nza, f. desininţâ, desinenţă, terminaţiune. DEsio, tn. doru, dorinţă, rîvnâ, poftă, doioşie, nâdulire. desiOso, a. doritoru, dorindu, râvni tor a, doiosu. desirAre, v. a. a dori, a pofti, a rîvni, a lacomi. deşire, desIbo, tn. dorinţă, doru, doioşie, rîvnâ. DEsiSTERE, v. n. a desiste, a înceta, a se lepăda, a se lăsa de ceva; a termina. DESMOLOQtA, f. desmologie, o parte a anatomiei. l>esolam£nto, tn. desolare, devastare, pustiire, prăpâdenie; întristare adâncă. desolAre, v. a. a desola, a devasta, a prăpădi, a pustii; a întrista adîncu. desolat<3re, tn. desolatoru, pustiitoru, prâpâ-ditoru. DE8OLAZ16NE, f. desolaţiune, devastaţiune, stricăciune, prăpâdenie; întristare adîncâ. DESp6tico, a. despoticu, tiranicu, silnicu. despotIsmo, tn. despotismu, guvernu absolutu, arbitraru, tiranie, apăsare. DispOTA, diSspoto, tn. despotu, suveranu absoluta; tiranu. despumAre, v. a. a despuma, a lua, a curaţi spuma. despumaziGne, f. despumare, curăţire de spumă. D^sso, pron. elu însuşi. destamento, m. deşteptare. DEStAre, v. a. a deştepta, a scula pe cineva din somna ; a reînsufleţi, a aţiţa, a întărâta, a zâdâri. destatiîio, tn. deşteptâtoru. destatGre, tn. celu ce deşteaptă. desteritâ, f. desteritate, îndemînare, iscusinţă. DESTINARE, v. a. a destina, a determina, a hotărî, a designa, a orîndui, a stabili. destin azi6ne, f. destinare, destinaţiune, determinare, hotârîre, rinduialâ, întocmire, aşdfere, întrebuinţare, orânduire. destîno, tn. destinu, soartă, ursită, fatalitate; orînduire, întrebuinţare. destituire, v. a. a destitui, a da josu. a scoate, a depărta dela unu oficiu; a părăsi, a lipsi, a lua. DESTiTtiTO, a. destituitu, lipsitu, privatu, mâ-zilitu. destituzi6ne, f. destituţiune, destituire, Scoatere. depărtare dela o funcţiune, mazilire. DESTO, a. deşteptu ; isteţu, activu, sprintenu, vioiu, veselu. DESTRA, f. dreaptă, mâna dreaptă; braţu. destramente, avv. cu iscusinţă, cu îndemînare. DESTREggiAre, v. n. a lucra cu iscusinţă. destrezza, f. agilitate; desteritate, îndemînare iscusinţă, isteciune, prudinţâ. destrieke, DESTRrtRO, tn. calu mare şi frumosu. D^stro, m. ocasiune, prileju, comoditate, oportunitate ; — a suo bel de8trot pe ticnite, în ticnă , cu înlesnire ; — cogliere ii destro, a se folosi de ocasiune. destro, a. dreptu ; agilu, sprintenu ; iscusitu, isteţu, prudentu, îndemînaticu, activu; favo-rabilu ; şiretu, vicleanu. desi)mere, v. a. a lua, a scoate, a desume, a deduce. DEStfNTO, a. luatu, esosu, dedusu, desumptu. detenere, v. a. a deţine, a avea în mână, a închide, a opri, a păstra. DETENT6RE, tn. detentoru. detent)to, tn. arestantu; — a. deţinutu, opritn. detenzi6ne, f. detenţiune, avere în mână, posesiune materială, opreald, închidere. det£rgere, t\ a. a şterge, a curâţi. deterioramento, tn. deteriorare, înjosorare, stricare, prâpâdire, înrăutăţire, odorojire. deteriorare, v. a. a deteriora, a înjosora, a strica, a înrăutăţi, a prăpădi; — deteriorarsif a se deteriora, a se face mai râu, a se odoroji. determinare , v. a. a determina, a mărgini, a hotâri , a regula, a însemna; a îndemna, a sili; a destina, a stabili, a resolve. determinativ o, a. determinativu. determinat6re, tn. determinatora, hotârîtoru. DETERMinaziOne, ţ. determinaţiune, determinare, decidere, hotârîre, resoluţiunc; mărginire. detersIvo, a. detersivu, curâţitoru. detestabile, a. detestabilu, scârbosu, urîtu, uri-ciosu, nesuferitu, grozavu, râu. detestare , v. a. a scârbi, a urî, a detesta, a avea groază, a nu putea suferi, a urgisi. 12* DETESTAZ10NE.—DiAFORESI. 180 DETE6TAZI0NE , /*. detestare , detestaţiune , ură, scârba, groaza, urâciune. PETONAZi6ne, f. detonaţiune, detunare. detbAhre, v. a. a trage, a scoate; a defăima, a cleveti, a huli, a bufi. detratt(5re, tw. hulitoru, defâimâtoru, bîrfitoru. detrazi6ne , f. scoatere , scădere * scâzâmintu ; hulire, defăimare, bîrfire, clevetire. DETRIMENTO , m. detrimentu , perdere, pagubă, vătămare, daună, împuţinare, micşorare. DETRONizzÂRE, v. a. a detrona, a depune din tronu. DETRtiDERE, v. a. a arunca afară cu repeziciune, a prăvăli, a asvîrli de susu în josu. DETAŞA , f. datorie; creditu; norocu ; — a detta di taluno, după cumu a spusu cineva. DETTAOLliRE, v. o. a înfăţişa, a spune, a povesti cu deamâruntulu, a detalia. DITTAglio, m. detaliu, mânunţime ; enumeraţiune minuţioasă; — vendete in dettaglio, a vinde cu mârunţişulu, în detaliu. DBTTÂME, m. simţimentu, simţire, cugetu, ceea ce este dictatu de raţiunea naturală. dettamisnto, m. dictare. DETtAre, v. a. a dicta ; a compune; a învăţa pe cineva, a lu îndemna. DETTiTO, m. dictando ; compunere ; învăţătură ; dictare, îndemnare ; proverbu , zicâtoare. DETTAT6RE, m. celu ce dictează; autoru; invă-j ţâtoru ; secretaru ; dictatoru. DETTATi)BA, f. dictare, dictando. detto, m. vorbă, cuvintu ; zicâtoare ; — a. zisu, spusu, pronunţatu ; — detto fatto, îndată. DETUKPAMENTO, m. contaminare, pângârire, pân-gârealâ, necinste, neonoare. DETURPÂRE, v. a. a contamina, a pângări, a profana. a mânji, a spurca, a feşteli. DETL’rpatOre. m. pângâritoru. deturpazione. f. pângârealÂ. contaminaţiune. deuterokomio, m. Deuteronomu. DEVASTARE , v. a. a devasta. a desola, a pustii, a bostura, a prăpădi, a strica, a jefui. DEVASTAtore, tn. devastatoru, pustiitoru, bostu-rătoru. prăpăditoru, jefuitoru. devastaziOne, f. devastare, devastaţiune, pustiire. bosturare, prâpâdire. DEVENiKE , r. n. a ajunge . a trece dintr’o posi-ţiune. din trio stare intr'alta. DEVIAMKNTO, m. deviare, abatere. depărtare. DEViAre, v. n. a devia, a se depărta, a se abate din drumu; a rătăci, a cârmi. DEVIAZHjne , f. deviaţiune, abatere din drumu; cărmirc ; rătăcire; abatere din subjectu ; dis-tracţiune, ducere cu miutea. DEVOLtiTO, «. devolutu, dobinditu. cuvenitu. DEVOLUZIONE , f. devoluţiune, trecerea unui ob-. jectu dela o parte la alta. dela o persoană la alta. DEV6lvebe , v. o. a transmite, a face să treacă dela o parte la alta , dela o persoană la alta. DF.v6to, a. devotu, religiosu, evlaviosu, cucerni-cu ; devotatu, afecţiunatu, plecatu, supusu; în-chinatu, dăruitu, dedicatu; dedatu. devozi6ne, f. devoţiune, evlavie, religiositate, cucernicie, pietate ; afecţiune ; închinare, supunere, plecăciune. pi. prep. de, din, dintre ; dela: despre; pentru; cu ; depe ; ca sâ; către ; in ; prin ; decâtu; la — di botto, numai decâtu, îndată; — di bri-gata, cu toţi, toţi împreună; — di buon' ani• mo, bucurosu , din toată inima ; — di buona voglia , bucurosu , cu toată plăcerea; — di buon' ora, de vreme, timpuriu; — dt certa, siguru ; — di chcto, în linişte; — di colta, îndată; — di compagnia, împreună; — di concert o. di concordia, di conserva, toţi cu u voace, toţi impreunâ; — di continuo, neince-tatu , necurmatu , neconteniţii; — di contra, visavi, în faţă, în dreptu ; — di corsa, di cor-$o, alergându ; — di corto, curîndu: — âi costa, alăturea; — di femno, de siguru, ne-greşitu, fără îndoială; — di flanco, alăturea; — di filo, necurmatu, neincetatu ; — di fitto, perpendiculariceşte; — di for za, cu silă; — di fresco. curîndu, nu de multu ; — di frtmtc, dimprotivâ; — di furto, pe furişu; — di giă, ja, deja ; — di gioi'no in giorno , din zi în zi; — di giu, josu, de josu, în josu; — di grado, bucurosu ; grad atu. treptatu ; — di gran lunga, cu multu ; — di grato, gratis, in dam, de geaba, de pomană, fără plată; — di gra-zia, vă rogu, te rogu; — di lă, acolo, de acolo; in lumea alaltâ; — di lancio, fără intervalu; — di lungi, di lunge, de departe ; — di lungo, fără nici o precurmare; — di mala voglia, di male gambe, cu neplăcere; — di bene in m-glio, di male in peggio, din ce în ce mai bine. din ee în ce mai râu; — di mal occhio, cu neplăcere, cu ură, cu despreţu; — d'imbciio. pe sub ascunsu ; — di meno, mai puţinu; — di nascoso, di nascosto, pe furişu, pe subtu ascunsu ; — di netto, de odată ; — ai nuow, de isnoavâ ; — di sopei’chio, peste măsură, prea multu ; — di soppiano. incetu ; — dt soppiato, pe subtu ascunsu ; — di sorte, aşa, astfelu; — di sorta che, astfelu incâtu; — di straforo, pe furişu, prin taină ; — di tanto in tanto, di tempo in tempo, di quando in quando, di tratto in tratto, din timpu in timpu, câteodată, cânduva, din cându în cându ; — di tratto, dc odată, cu iuţeală , întrio clipă ; — di vantaggio, foarte bine; — di verită, di rero, într’adevâru; — di volantă, di voglia, de bună voe, de sine, bucurosu. Di, m. zi; viaţă; timpu; lumină ; — di di in di, în toate zilele ; — ogni di ne va un di, tim-pulu trece curîndu. diabete , »i. e f. diabitâ (o boală); o maşini idiaulicâ. ^ diabolicaMliNTE, avv. diavoliceşte, drâceşte, în-tr’unu modu diavolicu, infernalu. DIABOlico. a. diavolicu, infernalii, drâceacu. diAccio, m. ghiaţâ. diAcine, esclam. drace ! bre ! diacon Ato, m. diacon atu. # diaconepsa, f. văduvă, fata, ce in vechime se întrebuinţa la oarecare serviţii bisericeşti, dia-coneasâ. . DLAcono, m. diaconu. diadema, m. diademă, legătură; coroană. diafanitA, f. transparinţâ, strâvâzâturâ. T>iAfano, a. diafanu, transparinte, strâvâzâtoru. DIAF6resi, m. diaforesă, transpiraţiunea, eşirea umezeliloru corpului prin pori. hiafor^tico.—diecis£tte. 181 DIAFORKTICO, a. diaforeticu, diaforicu, pricinui-toru de transpiraţiune, de nâduşealâ. diafhâgma, diafrAmma, m. diafragma. diAgnosi, f. diagnose. diagn6stico, a. diagnosticu. diagonAle, a. diagonalu; — a. f. diagonală, linie diagonală. dial£ttica, f. dialectică, o parte a logicei. pialettico , a. dialectica, logicu; — 8. m. dialectica, filosofa. DIALETTO, m. dialectu. dial6gico, a. dialogicu. care are forma dialogului. DIALOGÎsmo , m. dialogismu, usulu formei dialo-gice. dialogista, m. dialogistu, fâcâtoru de dialoguri. dialogizzAre. dialogAre, v. n. a dialoga, a conversa, a face conversaţiune; a compune dialoguri ; a se disputa. diAlogo, m. dialogu, convorbire, conversaţiune; ceartă diamantâio, m. diamantaru. DIAMANTE, m. diamantu. DIAMANTÎNO, a. de diamantu; tare, adamantinu. DIAMETRALE, a. diametrala, relativu la diametru. DlAMETRAT.M&iTE, avv. diametraliceşte. diAmetro, m. diametru. diamine. inter, drace! — come diamine! cumu naiba! diAna, /*. Diana, zeiţa vînâtoriloru; lună; — batter la diana, a bate zorile ; — per Diana! zău! pre legea mea ! diAnzi, aw. curîndu, nu de multu. diApason, m. octavă, totalitatea suneteloru ce o voace poate percurge. diapente, f. cintâ, cuintâ. diArio, w. ziaru, jurnalu; — a. alu zilei. diarîsta, m. ziaristu. diarrea, f. diarie, urdinare, cufurealâ. diAscolo, inter, drace! D1ASCOBDIO, »*. diascordiu, ecligmâ. diAspro, m. iaspisu. diAstole, f. diastole, dilataţiune a inimei şi ar-tereloru. diAtesi, f. diatese, disposiţiunea unui individa care este regulatu supusu la o boală determinată. PiATbNito, a. diatonicu, care procede prin tonuri. diatrIba, f. diatribă, disertaţiune critică; critică aspră şi violinte; scriau injuratoru. diAvola, diavolessa, f. drâcoaicâ, femee blestemată. . Diavoleggiâre, v. n. a lucra într’unu chipu dia-volicu, drâceşte, diavoleşte, ca draculu. diavolerIa, f diavolie, drăcie, lucru diavolicu, fermecâtorie, drâculie, blestemăţie; răutate; intrigă. diavol£to, m. drâcime, mulţime de draci; in-curcâturâ, confusiune, învălmăşeală, dificultate. MAvolo, m. diavolu, dracu; omu râu, râutâ-ciosu, blestematu; — andar a casa del dia-w>?o, a fi oaînditu la munca iadului; — fare n diavolo a quattro, a face multu sgomotu, a se pomi cu multă mânie, a face totu mijlocul u ; — andate al diavolo, dute la dracu, draculu să te ia; — il diavolo mi porţi, să hu alu dracului; — un povero diavolo, unu omu sermanu; — un buon diavolo, unu omu onu la inimă; — un diavolo, unu omu alu dracului; — far vedere il diavolo in unampolla, a înşela ; — avere il diavolo in corpo, a fi râu, înverşunatu, furiosu ; — fa un tempo del diavolo, este unu timpu alu dracului ; — chv diavolo! ce naiba! diavoloni, diavolini, m. pi. unu felu de cofeturi DIBârbAre. v. a. a dcsrâdâcina, a sterpi. dibarbicamento, m. desrâdăcinare; orai^/re, curăţire. DIBARBIcAre, v. a. a dcsrâdâcina; a omizi, s curaţi. DlBASSAMtfNTO, m. scădere, înjosire, micşorare. dibassâre, v. a. a înjosi, a împuţina, a micşora. dibâttere, v. a. a bate, a mesteca; a desbate; a clătina, a sgudui, a scutura; — v. n. a se mişca, a se turbura ; — dibâttere Vacqua in un mortaio, a se osteni în zâdaru; a voi să facă unu lucru imposibilu; — dibâttere nel prezzo di una merce. a lăsa o marfă mai josu. DlBATTiMtfNTO, m. desbatere, discusiune. dibattitoio, m. sistru (instrumentu de musicâ). diboscamento, m. tâerea unei păduri. diboscAre, v. a. a tăia pădurile. dibrucAre, v. a. a omizi unu arbore, a lu curâţi. dibucciAre, v. a. a descorţa, a descoji, a coji, a jupui coaja, a curâţi de coajă. dicAce, a. satirica, atingâtoru, muşcâtoru, gu-râliu. DICACITÂ, f. batjocură, lehăie. dicast^ro, m. dicasteru, tribunalu, oficiu. dîcco, m. zâgazu. dicembre, m. dechemvrie, decembre, undrea. dicente, a. zicându, celu ce zice, celu ce vorbeşte. DiCERE, v. a. a zice, a spune, a vorbi, a cuvinta. dicerîa, f. cuvintu, cuvîntare; vorbe neinsem-nâtoare şi prea întinse, fleoncâniturâ; nuvela nesigură. dicervellAre, v. a. a ului, a ameţi. dicevole, a. cuviinciosu, potrivitu. DICHIArAre, v. a. a declara, a arăta, a da de faţă, a face cunoscutu, a pune înainte, a da să se cunoască; a esplica, a defini; a alege, a proclama. dichiaratîyo, o. declarativu, desluşitoru. dichiarat6rio, a. declaratoru. DlCHiNO, m. declinare; povirnire ; — andare, venire al dichino, a scădea, a se deteriora. diciann6ve, a. noâsprezece. DiciANNOVtfsiMO, a. alu noâsprezecelea. DICIASSiStte, a. şeaptesprezece. diciasbett^simo, a. alu şeaptesprezecelea. DiciBiLE, a. care se poate zice, care se poate spune, cuviinciosu, potrivitu, proporţionatu. diciferAre, v. a. a decifra, a citi, a esplica ceva scriau în cifre; a esplica, a tălmăci. dicimAre, v. a. a cionti, a reteza, a scurta. DicibTTO, o. optsprezece. DiciOTTâsrao, o. alu optdsprezecelea. dicit6re, m. zicâtoru, vorbitoru, oratorn. DiciTtfRA, f. chipu de a vorbi, stilu. DicOTbMO, a. birurcatu, dicotomu didascAlico, didAttico, a. didacticu, [de instrucţiune. Drâci, di£ce, a. zece. diecimIla, a. zece mii. . dieci6tto, a. optdsprezece. dîecisette, a. şeaptesprezece. 182 DI^RESI.- -DIGNITÂ. dieresi, f. dierese, despărţirea unui diftongu în doâ silabe. Drâsis, w. diesu, semnu musicalu. DlgTA, f. dietă, regulă ce păzeşte cineva spre a şi păstra sau spre a şi câştiga sănătatea j ab-stininţâ de mâncare; adunare politică, mai alesu în Germania şi Ungaria. DIETETico, a. dieteticu, relativu la dietă. pietreggiAre, v. n. a se trage îndârătu, a se retrage. dietro, prep. îndârătu, după, in dosu, la spate. pif£npere, v a. a apăra, a acoperi, a scuti, a adăposti; a sprijini, a ajusta, a ocroti; a îngriji, a căuta, a păzi; a opri; — difendersi, a se apăra ; a se adăposti; a se desvinovâţi, pifenp^vole, a. de apâratu ; care se poate apăra. DiFENPlMtfNTO, m. apărare. pifenstbile, a. de apâratu, defensibilu. PlFENSivo, «. difensivu, de apărare. difensore, m. apârâtoru, avocatu, ocrotitoru, protectoru, ajutâtoru. piferire, v. n. a se încrede, a avea încredere, deferinţă; a amâna, a procrastina, a deferi. PIFESA, f. a] arare ; apărătoare; ocrotoalâ, ocrotire, protecţiune, ajutoru ; desvinovăţire. justi-ficaţiune. difettAre, v. n. a lipsi, a avea lipsă, nevoe, defectu. PlFETTivo, a. lipsitu de, defoctivu. pifetto, m. deicctu, lipsă, imperfecţiune, cusuru. pifettoso, a. defeetuosu, lipsitu. difkttuositâ, f. defectuositate, lipsă, nevoe. PiFFALCÂRE, v. a. a scădea, a trage, a scoate dintr’o sumă. pîffAlco, m. scădere, rabatu, tragere, scoatere dintr’o sumă. piffAlta, f. lipsă; vină; defectu, cosuruş re-scoalâ, rebeliune; trădare, lepădare de o partidă. piffaltAre, v. n. a scădea, a slăbi. biffamArk, v. a. a defăima, a desonora, a huli, diffamatore , m. defaimâtoru, hulitoru, ponosi-toru. piffamat6rio, a. de defăimare, defâimâtoru. djffamazione , f. defaimâ, hulă, defăimare, hulire, desonoraie, necinstire, ponosire, ponosu. PlFFErente , a. diferentu , diferitu, deosebitu ; neasemânatu, nepotrivitu. differ£nza , f. diferenţă, diferinţâ , deosebire, nepotrivire, neasemânare, diversitate; chestiune, dispută, prigonire, ceartă, gîlceavâ. differenzîAre, v. a. a distinge, a deosebi, a cunoaşte sau a determina diferinţâ; — v. n. a diferi, a fi diferentu, a nu se asemăna, a. nu fi deopotrivă. mfferimento , m. diferire, deosebire; amânare pifferîre , v. a. a diferi, a «amâna, a întârzia, a zâbâvi; — v. v. a diferi, a se deosebi, a se distinge. I'IFFÎCILE, a. dificilii, greu, anevoe; dclicatu, in-tractabilu, capriţiosu, pismâtariţu, îndărătnicii, ncînduplecăciesu; aspru, severu. pifficoltâ, f. dificultate, greut.ate, neinlesnire, nevoe, nevoile , nevoinţâ ; pedicâ , împedicare, improtivire, încurcătură; objecţiuno. iufficoltAre, v, a a îngreuia, a impedica. difficoltGso , a. celu co găseşte dificultăţi in toate lucrurile, căruia toate i se păru anevoe. diffibam£nto , in. neîncredere , sfială , sfiiciune. diffipAre , v. n. a nu avea încredere, a bănui, a se teme, a fi la îndoială; — v. a. a lua toată speranţa la cineva. piffid^nte, a. sfiiciosu. piffip£nza, f. sfială, sfiire, neîncredere, prepusu. diff6ndere , v. a. a respândi, a vărsa, a împrăştia , a turna, a presăra, a risipi; a împărţi; — ăiffondersi, a se respândi; a se întinde; a vorbi pe largu. diffonditore, m. celu ce respândeşte, respândi-toru. difformAre, v. a. a deforma, a face deforma, a altera, a dfeliimba, a schimosi, a poci forma unui lucru. diffOrme, a. deformu, schhnositu, pocitu. pifformitâ, f. diversitate de formă ; deformitate, schimosire, pocire , schimonositulâ. diffusi6ne, f. difusiune, respândire, împrâştiere, dilatatiune, întindere, presărare, vărsare, risipire, împărţire. . diffusivo, a. care respândeşte, împrâştieazâ. DlFFfiso , a. întin8U , respânditu , împrăştiat» ; largu, eftenu la vorbe, prolicsu. difilAre , v. a. a repezi; — dtfilarsi, a sc repezi. pifilAto, aw. dreptu şi cu repeziciune. piGA, m. zâgazu; stavilă, împedicare. digerente, a. care are facultatea de a mistui. digeriMinto, digestimento , m. mistuire, dige-rire. digerIre , v. a. a digeri, a mistui; a cerceta o materie cu toată atenţiunea, a şi da socoteala despre ceva, a se sili de a înţelege, de a şti cu desâvîrşire oarecare lucru; a suferi cu răbdare unu lucru supârâtoru, a înghiţi noduri. DIGERITORE, m. mistuitoru, digeritorn. digestîbile, o. digestibilu, de mistuita. digesti6ne, /. digestiune, mistuire. . DiGESTtvo, a. digestivu, capabilu de a digeri, dc a mistui. digesto , m. digestu, culesu de legi romane ta-cutu din ordinea împăratului Justinianu. pighiacciAre. v. a. a desghiâţa; — t?. n. a se desghiâţa. digiogAre, v. a. a desjuga (boii). DIGITALE, a. degetalu, alu degeteloru, relativ» la degete; r 8. m. digitale (plantă meuici-nalâ). digitello, m. siminocu (plantă). PÎGITO, im. degetu ; o măsură. . digiunAre, v. n. a posti, a ajuna; a manca p ^ ţinu; — digiunare a pane ed acqua< a ® mânca decâtu pâine, şi a nn bea decatu ap • PIGIUNATORE, im. ajunâtoru, postitoru. * pigit^no , m. ajunu, postu, înfrînare de huea^* mâncare puţină şi seacă; orice felu de in nare sau de privaţiune; — a. p© neman ; digiuno di scienza, lipsitu de învăţă ^ — pascere U digiuno, a 6e sătura; ~ «e giuna, cele trei zile de posta ce se ţ,n catolici în cei patru timpi ai anulm- ^ dignitA, f. demnitate, meritu, vrednicie rangu, postu, funcţiune; mărime» niar • bloţâ; seriositate respectabilă. DIGNITABIO.—DILOMBAtO. 183 DIGNItArio, tn. demnitaru, celu ce are p demni- : tate, o posiţiune, o dregătorie însemnata. DIGNIT6SO, a. nobilu, mâreţu, seriosu; demnu. digocciolâre, v. a. e n. a pica, a curge, a cădea câte o picătură, a ţirţira, a ţîrâi. digradAre, v. a. a împărţi in graduri; ase face mai micu din pricina distanţei; a degrada, -slăbi pe nesimţite lumina, umbrele şi văpsea lele unui tablou. DiGRADAZidNE, f. degradaţiune. di gr a ss Are, v. a. a scoate grăsimea. digreihre, v. n. a face o digresiune; a se abate din drumu, a cârmi. DIGRESSI6NE, f. digresiune, abatere din subjectu ; abatere din drumulu celu obicTnuitu. DlGRESSivo, a. digresivu, relativu la digresiune. digrignAre , v. a. e n. a scrîşni din dinţi, a rinji. DiGBOSSAMriNTO, w. cioplire. DIGROSsAre, v. a. a mai ciopli unu lucru, a lu face să nu fie aşa de grosu precumu era mai na in te ; a învăţa, a civiliza. digrumAre, v. a. a rumega; a se gândi mai de multe ori la unu lucru, a lu ccsainina cu atenţiune, a lu frâmînta in mintea sa. digrumatre, tn. rumegâtoru. DiGUAZZAMtfNTO, m. clătinare, clâtire; mâcâire. diguazzAre, v. a. a mestecă împrejuru, a clăti, a clătina; — v. n. a mâcâi. DIGUIsAre, v. a. a transforma, a prefaco. dilacciAre, dislacciAre, v. a. a deslega. DILagerAre, v. a. a sfâşia, a rupe, a hângeri. dilagAhe, v. a. a inneca, a inunda. mlaoatamente, avv. cu repeziciune, cu furie. dilaniami£nto, tn. sfâşiere, sfâşieturâ, sfîrtecare. PILÂniâre, v. a. a sfâşia, a sfirteca, a face bucăţi ; a defăima. dilapidamento, tn. resipire, istrâvire, irosire; delapidare. dilapidAbe, v. o. a resipi, a istrâvi. a irosi, a cheltui, a perde, a împrăştia înzâdaru, a delapida. i*ilap]i>at6re, tn. resipitoru, istrâvitoru, iro-sitoru. ' DILAPIDAZIone, f. resipire, irosire, istrâvire, cheltuială, resipâ, iinprâştiere zadarnică, delapidare. dilatAbile, a. dilatabilu, întinsâciosu, lâţiciosu. dilatabilitA, f. diiatabilitate, întinsâciune, lâ-ţiciune. dilatam ento, tn. dilatare, întindere, lăţire, lungire. djlatAke, v. a. a dilata, a întinde, a lărgi, a lăţi, a mari volumulu unui corpu. dilataţivo, a. dilataţivu, care are puterea de a dilata, de a întinde, de a lăţi, de a mări. dilatat(3be, tn. dilatatoru, întinzâtoru. dilatazi6ne, dilataţiune, întindere, mărire, lăţire, lărgire; împrâştiere. DILAT61UO, a. dilatoriu, intârziâtoru, trâgânâ-toru, amânâtoru, pricinuitoru de zăbavă, de dilaţi une. PILAVAMENTO, tn. spălăcire. dilavAbe, v. a. a spăla, a şterge, a slăbi o văpsea. DILAzionAke , v. o. e n. a întârzia, a zâbâvi, a trăgâna, a amâna, a acorda o dilaţiune. . dilazione, f. dilaţiune, întârziere, zăbavă, amă’ nare. dileggiam^nto, m. deridere, lucru în risu, batjocorire. DILEGGiAre, v. a. a deride, a lua in rîsu, a batjocori, a despreţui, a şi bate jocu de cineva sau ceva, a păcăli. dileggiat6re, tn. derisoru, despreţuitoru, bat-jocuritoru. Di leggiebi, aw. lesne, cu facilitate. dileggino, tn. cochetu, curtisanu, baţjocuritoru, pâcâlitoru. dileggio, m. derisiune, batjocură, despreţu, păcălire. dil^gine, a. slabu, moale, fără putere. dileguam£nto , tn, peri re din vedere, perdere, ştergere, încetare de a fi. dileguArsi, v. n. a pieri din vedere, a se face nevăzuta, a se perde, a se şterge, a peri, a înceta. DlLtfGUO, tn. perire din vedere, ştergere, perdere. dilemma, tn. dilemă, argumentu care conţine doâ proposiţiuiii împrotivitoare ce ducu la aceeaşi conclusiune. dilettAbile, o. dcsfâtâciosu, delectabila. DILETTABILITÂ, f. delectabilitate. DiLETTAlfTE, tn. doritoru, amatoru. dilettâre, v. a. a delecta, a desfăta, a des-mierda, a plăcea, a înveseli. dilettazione, dilettam£nto, f. tn. delectaţiune, delectare, desfătare, desmierdare, plăcere, bucurie. dilettevole, a. delectabila, desfâtâtoru, des-mierdâtoru, desfâtăciosu. DiLETTivo, a. dilectivu, iubitoru, binevoitoru. diletto, tn. delectare, delectaţiune, desmierdare, desfătare, plăcere, bucurie; iubitulu, persoana iubită; amatu, favorita; — far della neces-sită diletto, a răbda, a se supune soartei sale; — andar a diletto, a merge la plimbare ; — prendere a diletto, a batjocori dilettoso, a. plâcutu, desfâtâtoru, drâgâstosu. dilezi6ne, f. dilecţiune, iubire, dragoste. dilibrAre , v. n. a se pleca într’o parte şi in-tr’alta, a se hâţina, a se clătina. y dilicatezza, f. delicateţă; îndemninare, uşorinţâ. îngrijire ; fineţă, frâgezie, frăgezime ; slâbiciu ne, moleciune, gingăşie. dilicAto, a. delicata, moale, fragedu, gingaşa, finu. dilicatDba, f. delicateţă. diligente , tn. diligentu , silitoru , sirguitoru muncitoru. delig^nza , f. diligenţâ, silinţă, sirguinţâ, muncă, îngrijire , strădanie, ecsactitate ; diligenţâ, trăsură mare care conţine mai mulţi călători şi umblă mai iute decâtu trăsurile celo obicinuite. diliquidAre, v. a. a lămuri, a limpezi, a face li-cuidu; — diliquidarsi, a se face mai limpede, mai curata. ' diliscAre, v. a. a desolza, a rade de solzi. DILOMbAre , v. a. a deşela; a obosi; — dilom-barsi, a se deşela; a se obosi, a se osteni, a se opinti. dilombAto, a. deşelatu; obositu, ostenita. 184 DILUCIDARE.—-DIPART1$NZA. dilucidAre, v. a. a dilucida, a lămuri, a desluşi, a declara, a lumina, a esplica. DILUCIDAZi6ne , f. dilucidare, dilucidaţiune, desluşire, lămurire, esplicaţiune. dilUculo, m. ziori. diluente , a. diluinte, care eubţieazâ umezelile. diluIre, v. a. a subţia. Dl lunga mâno, aw. de multu. DlLUNGAMENTO, m. depărtare, alungare ; prelungire, amânare. dilungAbe , v. a. a prelungi, a întinde; a depărta de sine, a alunga; — dilungarsi, a se depărta ; a se abate din subjectu. DiLtiNGO, avv. îndată, far' a zâbâvi, fără zăbavă. diluviAno, a. diluvianu, alu potopului. diluviAre , v. n. a ploa tare, a inunda; a se îmbulzi. DiLtfviO , m. diluviu, potopu ; inundare, înnecâ-ciune ; ploae mare ; abundanţă, îmbilşugare ; îmbulzeală, invasiune de popoare; unu felu de plasă mare. DILUYI6NE, tn. mâncaciu. DDfAGRAMlfcNTO, m. slăbire; scădere. dimagbAre, v. a. a slăbi, a face slabu ; — v.n. a se slăbi; a se împuţina, a se micşora, a scădea. dmânda, f. întrebare; cerere ; rugăciune; peti-ţiune. * dimandAre , v. a. a întreba, a cere, a interoga. DIKANDass£ra, avv. mâine către seară. dimAndo, tn. cerere, rugăciune. dimAni, dimAne, avv. mâine; adoaxi. DIMattiNA, aw. dimineaţă, mâine de dimineaţă. dimenamento, m. svîrcolire. dimenAre , v. a. a mişca în toate părţile, a clătina, a sgudui; — dimenarsi, a se svîrcoli, a se desbate, a se mişca cu iuţeală într’o parte şi intr'alta; a umbla, a se osteni multu pentru o pricină. DlMENio, tn. svîrcolire. dimensiune, f. dimensiune, întindere, mesură. dimenticAggine, f. uitâciune. dimenticAnza, f. uitare. dimenticAre, v. a. a uita; a nu îngriji. DÎMENTicirt!vole, a. uităciosu, uitătoru. DlM&mco, o. uitătoru. DlMtfsso , a. lepâdatu , lâsatu, aruncatu; umilu, umilitu, sxneritu, supusu. DIMESTlCAMtiNTO , m. domesticire , dumesnioire ; domirire. dmBSTICAre, V. a. a domestici, a dumesnici, a dumiri, a îmblânzi, a învăţa ; — dimesticarsi, a se domestici, a se îmblânzi; a deveni amicu, a deveni familiara. DiMESTICHEZZA, f. domesticitate, domesticie; îmblânzire, blândeţâ; familiaritate, intimitate. DIHESTICH^VOLE, a. care se poate domestici. DlMtf stico , domestico , a. domesticu, alu familiei ; familiara, intimu ; lucratu, locuitu ; blăn-du, amabilu; — 8. tn. servitoru, slugâ. dimEttere, v. a. a destitui, a scoate dintr'o funcţiune ; a lepăda, a arunca; a lăsa, a părăsi; a erta; — dimettersi, a se înjosi, a se umili, a se smeri. dimettit6re, tn. îngăduitora, iertâtoru, ertâtora. DIMEZZAMF.NTO, tn. împărţire în doâ, înjumâtâţire. dimezzAre, v. a. a împărţi în doă, a înjumătăţi. diminui£ndo, tn. decrescendo (espresiune musicalâ). diminuIbele, a. care se poate împuţina. DiUNUiRE, v. a. a împuţina, a micşora, a scâ-dea; — v. n. a scădea, a slăbi, a se împuţina. DiMiNUTivo, DiMiNurrivo , a. diminutiva; — s. tn. zicere diminutivă. diminuziOne , f. diminuţiune, împuţinare, micşorare, scădere, slăbire. dimissionArio , a.e 8. m. dimisiunara, celu ce şi a datu dimisiunea, ce s’a lepâdatu de unu postu. dimibsione, f. dimisiune, remmţiaţiune, lepădare. desfacere, scoatere dintr'o funcţiune. dimiss(îria, f. dimisorie, ecdosisu. dimissoriAle, a. dimisorialu, de dimisorie. DiMODOCHfe, avv. astfolu încâtu. dimoiăre, v. a. a topi; a muia. dim6ra , f. lăoaşu, locuinţă, Bâlaşu; sorocu, întârziere , sâbavâ ; — far dimora, a lâcui, a locui. dimorAnte, a. şezâtoru, locuitoru. dimorAre , v. n. a şedea, a locui, a sălăşlui; & zâbâvi, a întârzia. dimostrAbile, a. demonstrabila, de dovedita. dimostrAre, v. a. a demonstra, a arăta, a esplica, a dovedi, a proba; a da semne de, a arăta. dimostrativo , a. demonstrativa, arătâtoru. dimostrat6re , tn. demonstratora, doveditoru, arătâtoru, esplicatora. dimostrazi6ne, f. demonstraţiune, arătare, dovedire, esplicare, esplicaţiune, argumenta, dovadă ; aparinţâ, semna. DImCstro, a. demon strat u, arătata. dimozzam^nto, tn. trunchiere, ciontire, retezare. dimozzAre, dimozzicAre, v. a. a ţrunchia, a reteza, a cionti, a tăia o parte dintr'unu lucru. DlMtiGNERE, v. a. a slăbi, a mistui. dimUnto, a. slabu, uscata, macra. dinAmica, f. dinamică. dinAnti, dinanzi, aw. înainte, împrotivâ, în fată; mai înainte, altă dată, odinioară; spre întâmpinarea cuiva; — 8. m. partea dinainte, faţă. dinasAto, a. fără nasu. DINA8TA, m. dinastu, suverana mica, tributara. dinastia, f. dinastie, familie suverană. dinderlo, tn. ceprazu, segeacu, ţerţamu. dinegAre, v. a. tăgădui, a refusa, a nega. dinervAre, v. a. a slăbi, a moleşi. diniego, tn. refusu, tâgâduinţâ. dinoccAre, v. a. a sparge capulu cuiva. dinocciolAre, v. a. a scoate simburii; a esplica. dinodArb, v. a. a desnoda. dinotAre, v. a. a denota, a însemna, a arăta. dint6rno, aw. împrejura, în jura, în vecinătate; — 8. m. partea dep’împrejura, prejmă; contura; din jura împrejura, în toate părţile. PINUMErAre, v. a. a număra, a calcula, a socoti. DlNtfNZlA, f. denunţiâ, denunţare, declarare, inti-mare; protestaţiune ; pîrâ, acusâ. dinunziat6re , tn. denunţiatoru , pîritora , acu-satoru. dinunziazi6nb, f. denunţiaţiune, acusare, pwa. Dlo, iddio, tn. Dumnezeu. diocesAno, a. diocesanu, alu diocesului, alu ej»ar-cbiei. DidCESi, f. diocesu, eparchie. di6ttrica, f. dioptriei. dipanAre, v. a. a depăna. dipartSnza, f. plecare, ducere, pornire, despărţire. DIPARTH0&NTO.- —DÎRUTO. 185 dipartimento ,* m. plecare; depărtare; despărţire , împărţire, districtu, departamentu. dipartîre, v. a. a despărţi, a depărta, a separa ; a distribui, a împărţi; — v. n. a pleca, a se trage, a se depărta; a fi discrepanta, a nu se potrivi. dipartîta, f. plecare, pornire; separaţiune. DI passAogio, avv. în treacătu. Di pAsso, avv. unu pasu după altulu, încetu. DIPELlAre, v. a. a jupui pielea, a beli. DiPENDtfNTE, dependente, a. dependentu, supusu. DIPENDENZA, dbpendenza, f. dependenţă, atirna-re, supunere, subordinaţiune, relaţiune, raporta ; origine, derivaţiune ; împrejmuire. dipRndere, v. n. a atirna, a fi dependentu, supusu, subordinatu, a depinde, a fi în puterea cuiva, a se ţine de, a avea relaţiune cu; a deriva, a isvorî, a şi trage inceputulu de undeva. difennAre , depennArb , v. a. a şterge; a desfiinţa. dipîgnere, dipIngere, v. a. a depinge, a zugrăvi ; a descrie. DiPiNGfBiLE, a. de zugrăvită, de depinsu. DIPînto, m. pictură, tablou, zugrăveala ; — a. zugrăvită, depinsu; vâpsitu, coloratu. dipi5t6rb, m. pietoni, zugravu. dipintDra, f. pictură, zugrăvire, zugrăveală. dipl6ma, m. diplomă, hrisovu, sinetu, documenta, înscri8u. diplomâtica, f. diplomatică, ştiinţa diplomatică. diplomatico, a. diplomatica, de diplomă, de diplomaţie ; — corpo diplomatico, corpu diplo-maticu. diplomazia, f. diplomaţie. DiPORTA5fENTO, m. purtare, faptă, acţiune. depobtAr3I , v. n. a petrece, a şi petrece; a se plimba; a se purta bine sau rău. diport^vole, o. de petrecuta. DiPdRTO, m. petrecere, desfătare; purtare, conduită. * Dl QUtfTO, avv. în linişte, pe liniştite. diradAre, v. a. a subţia, a întinde, a rări. dibadicAre, v. a. a desrădâcina. di rAdo, avv. raru, ararea, arare ori. diramAre , v. a. a tăia, a rupe râmurile unui arbore; a împrăştia, a respândi; — ăiramarsi, a da râmuri, a se întinde, a se ramifica. DIRAMAZI6NE, f. întindere, împărţire în mai multe ramuri, ramificare, ramifidaţiune. dîre, m. vorbire, cuvîntu, cuvintare. DiRE, v. a. a zice, a spune, a vorbi; a cuvînta; a nara, a povesti; a numi, a chiema; a afirma, a încredinţa; — dir di si, dir di no, a afirma, a tăgădui; a consimţi, a refusa; — dire a memoria, a zice pe din afară; — detto, fatto, a zisu, a şi fâcutu; — che vuol dir cid ? ce va să zică aceasta ? diredAre, v. a. a desmoşteni. direnAto, a. deşălatu, şolditu. diretAno , a. posterioru , d’îndârâtu, din urmă; — s. m. partea dlndârâtu; şezutu. dir^tro, avv. îndârâtu, d’îndârâtu. dikettamânte, avv. dreptu, în linie dreaptă, dea-dreptulu; într’unu chipu nemijlocitu, directa. DiBETrivo, o. directivu, care direge, îndrepteazâ. DiRtrTO, a. directa, dreptu. DIBETT6RE , m. directoru, presidentu ; — diret-tore spirituale, dire toru spiritualu , duhov-nicu. direttoriAle , a. directorialu, alu directorialul. direttDrio, m. calindaru bisericescu; directoriu, consiliu sau tribunalu insârcinatu cu o direcţiune publică. DlREzioNE, f. direcţiune, povâţuire, regulă ; mersa spre unu puntu, conducere, Îndreptare. dirîgere, v. a. a dirige, a direge, a îndrepta, a conduce, a cârmui, a guverna, a povâţui, a regula. dirigîblle, a. dirigibilu, care se poate direge. dirimente, a. dirimentu, in causa căruia se desfiinţează căsătoria, dirihere, v. a. a despărţi, a rupe, a desfiinţa. dirimpetto, avv. în prejmă, visavi, faţă în faţă. diripAta, f. prăpastie. dirittamente , avv. dreptu, în linie dreaptă, deadreptulu ; întocmai, potrivitu; cu dreptu cuvîntu. DiRiTTfizzA, f. dreptate. dirîtto, drîtto, m. dreptu; pretenţiune; facultate ; biru, tacsâ, brudină, plată; — a buon dritto, cu dreptu; — a dritto cd a rovescio, cu dreptu şi fără dreptu. dirîtto, drîtto, a. dreptu; bunu, potrivitu, cu-venitu ; sânâtosu ; raţionabilu ; iscusita , cu minte; — arare, rigare diritto, a urma cu mare atenţiune şi ecsactitate. dirittiîra , drittiîra , f. dreptate; justiţie ; — a dirittura, deadreptulu, intr’unu chipu ne-mijlocitu. dirizzamento, m. îndreptare; povâţuire. dirizzAre, v. a. a îndrepta; a innâlţa, a ridica ; a restabili, a repara ; a povâtui, a dojeni, a mustra. dihizzat6io, m. îndreptaru, instrumentu spre a îndrepta. dirizzat6re, m. indreptâtoru, celu ce îndrepteazâ. dirizzatCra, f. cărarea prin care se desparte pi-rulu pe ere tetulu capului. dîro, a. crudelu, crudu, barbaru, grozavu. diroccam^nto, m. dârimare. surpare. diroccAre, v. a. a dârîma, a surpa, a strica ; — v. n. a cădea cu repeziciune, a se prăvăli. dîroccatore, m. dârâmatoru, surpâtoru. dirocciAre, v. n. a se prăvăli, a cădea; — diroc-ciarsi, a se împrăştia, a se respândi imprejuru. dirOmpere , v. a. a rupe; a fărâma; a face mai moale. dirompim^nto, m* rupere, fârămare. DifidTTA, f. povoiu, ploae repede ; grămadă. dieottam^nte, avv. peste măsură. dirozzamânto, m. cioplire, formare, educare, pre« gâtire. dirozzAre ,v. a. a ciopli, a forma, a pregăti, a educa. DiROZZATtfRA, f. cioplitură, pregătire, educaţiune. dirugginAre, dirugginIre, v. a. a desrugini; a reînnoi. dirupamento, w. surpare, prăpastie; precipitare. dirupAre, v. a. a precipita, a arunca intr o prăpastie ; — diruparsi, a se arunca in prăpastie, a se prăpâstui. DlRtfPO, m. prăpastie, prccipiţiu. dîruto, a. surpată, dărâmată, stricata. 186 DISABBELiBSI.—DISAVVANTAGGI6sO. disabbelliksi, v. ti. a se despodobi, a depune orna* montele. disabilitA, f. in abilitate, incapacitate, nedestoi-nicie. * DisABiTÂRE, v. a. a despopala, a goli, a deşerta. disabitAto, o. despopulatu, golu, inabitatu, nelo-cuitu. disaccentâto, a. neaccentatu, fârâ accentu. disacceso, a. stinsu, neaprinsu. . disaccordAre, v. a. a detona, a cânta falsu, a eşi din tonulu ce trebue sâ se pâzeascâ. disacerbAre, v. a. a îndulci, a alina, a potoli, a îmblânzi. DISACQUIStAre, v. a. a pierde ceea ce s’a dobîn-ditu. disacrAre, v. a. a profana, a desfînţi, a deschiro-toni, a lua darulu. disadAtto, a nepotri?itu, incapabilu ; nerodu. disaddobbAre, v. a. a despodobi, a desgâti, a des-oma. DiSADORNARE,r.a. a desorna, a despodobi, a scoate ornamentele. DISADORNO, a. despodobitu, neîmpodobitu, desor-natu, fârâ ornamente, fârâ lrumuseţe , fârâ graţie ; neingrijitu. disaffaticArsi , v. n. a se repausa, a se odihni. disaffezionAre, v. a. a face sâ piarzâ afecţiunea. DISAGEVOLE, a. dificilu, greu, cu anevoo, supârd-toru, ostenitoru, obositoru, anevoios j. DISAGevolezza, f. dificultate, greutate, ingrâuere, neiulesnire, anevoe, anevoinţâ, osteneala, supărare. V disaggradAre , v. n. a nu plăcea, a desplâcca. disaggradevole, a. neplâcutu, desplâcutu. disagguagliAre, v. «. a se deosebi, a nu se potrivi. disagiAre, v. a. a supăra, a incomoda, a turbura, a pricinui greutate, neinlesnire. DISâgio, m. incomoditate, greutate, supărare, ne-inlesnire , lipsa, neajunsu ; foamete ; bolnâvi-ciune. DiSAGioso, o. incomodu, supărător. disaiutAre, v. a. a împiedeca;— n disaiutarsi, a se descuraja. PiSAitfTO, m. împiedecare. disalberAre, v. a. a lua, a da josu catartele. DISALBERgAre, v. n a se muta dintr’o locuinţă, a se muta dintr’unu locu, a Iu părăsi. disallOggiAre, v. a. a lua dela cineva locuinţa, a lu sili sâ şi părăsească locaşulu său ; — v. n. a părăsi, a schimba cuartirulu, a muta l&gârulu. disamAbile, a. neplâcutu, neiubitu, uriciosu. pisam Are , v. a. a nu mai iubi, a înceta de a iubi. disameno, a. urîtu, neplâcutu; necioplitu. DiSAMiciziA, f. neamicie, aversiune, urâ. pisâmina, f. ecsamenu, . a. a nu dobindi , a nu ajunge la scopu. DiscoNSENTiRE, v. a. a discorda, a nu se uni cu opiniunea altuia, a fi de o părere contrară. DISCONSIGLIAMENTO, m. desfâtuire, desconsiliare. DISCONSIGLlAre, v. a. a desfâtui, a întoarce pe cineva din hotârirea ce avea, a lu desconsilia. RIBCONSOLÂre, v. a. a descuraja, a obida, a mihni. discontentâre, v. o. a nemulţumi. disg’ONTINuAre, v. a. a precurma, a întrerupe. discontinuo , a. precurmatu , întreruptu, necontinuat u. DISCONVENEVOLE, a. necuviinciosu, nepotrivitu. DI8COYENi6nza, f. necuviinţa, nepotrivire. DISCONvenire , v. n. a nu se cuveni, a nu se cădea, a nu se potrivi, a nu se conforma, a deBcuveni. DI9C0PRIMENT0, m. descoperire, născocire. Discoprîbe, v. o. a descoperi; a des vă li; a născoci , a găsi; a destăinui, a manifesta, a revela, a da pe faţă, a arăta, a zări, a pătrunde ; — discoprirsi, a se descoperi, a se des văii; a se manifesta, a se da pe faţă. DI8Coprit6re, m. descoperitoru, desvâlitoru ; des-tiinuitoru; denunţâtoru; născocitoru , inventam. discorâke , v. a. a descuraja, a necăji, a obida. discordante , a. descordantu, neacordatu, nepot ivitu, discordu, opusu, contram, improtivi- t.>m, incompatibilu, divergentu. discordAnza, f. descordanţă, lipsă de acordu, de unire, diverginţâ de sunetu ; nepotrivire, neunire , incompatibilitate, contrarietate, discordie, improtivire. DI8 cord Are, v. n. ed a. a descorda, a fi neacordatu , a nu conglâsui, a nu se potrivi ; a nu se uni, a nu se conforma cu opiniunea altora. DJ8C0RDAT0RE, m. descordatoru, care descordeazâ. DI8c6rde, a. discordu, opusu, contram, deosebitu. discordevole , a. discordanta , contraru , nease-mânatu. discordia, f. discordie, neunire, nepotrivire, dcs-binare, vrajbă, învrăjbire ; contrarietate, nea-semânare. DISC6RREBE, v. n. a trece, a alerga încoaci şi încolo, a se duce dela unu câpâtâiu la altulu, a străbate; a vorbi, a raţiona, a conversa, a convorbi; a cerceta , a cugeta, a medita, a discute. DI8C0RREV0LE, a. curgâtoru, alunecosu. DI8C0RRIMENT0, m. curgere, trecere ; alteraţiune. discorsivamente , avv. prin discursu, într'unu cbipu discursivu, prin raţionaminte. DiscoRSivo, a. discursivu, reiaţivu la discursu. discOrso, m. vorbă, cuvîntu; vorbire, cuvîntare, discursu, raţionamîntu ; curgere; greşeală. DISC0RTE8E, a. încivilu,neomenosu, fără urbanitate. discosceso , a. repede, tăiatu dreptu în jo6u. DI8C08TAM£NT0, m. depărtare. D!8C08tAre, v. a. a depărta; — discostarsi, a se depărta. DWCdsTO, a. depărtata; — atw. departe. discred£nza, f. incredulitate, necredinţă; obşti* naţiune. disgredere , v. a. a nu mai crede, a nu crede, a nu avea încredere; —dtscredersi, a eşi, a scăpa din greşeală. discreditare , v. a. a descredita, a face pe cineva să şi piardă creditulu , onoarea, respectul u, con8ideraţiunea, stima, încrederea de care se bucură, a lu defăima; — v.n. a se descredita. discredito, tn. descreditu, descreditare, pierdere de onoare, de consideraţiune înaintea altora. discrepănza , f. discrepanţă , contrarietate de opiniuni, diversitate, disenţiune, nepotrivire. discrepare , v. n. a fi de opiniune contrară, a discorda, a nu se uni, a nu se potrivi. -discretezza, f. discreţiune, moderaţiune, înţelepciune, băgare de seamă. DiscRETiVA, facultatea de a distinge. discreto, a. discretu , moderatu, înţeleptu, pru-dinte, circumspecta, cu minte, reţinutu; deslu-şitu ; deosebitu ; facilu. discrezionAle , «. discreţiunalu, după plăcere, după voe, după cumu găseşte cu cale. discrezione, f. discreţiune, înţelepciune, circum-specţiune , reţinere, moderaţiune ; despărţire, divisiune; — renăerm d discrezione, a se preda fără nici o condiţiune; — rimettersi alia discrezione di taluno, a se mulţemi pe decisiunea , pe găsirea cu cale a cuiva, a 6® lăsa cu totulu după voinţa lui. discriminate ra. f. cărarea prin care se desparte pirulu pe creştetulu capului. DiscuctBE, v. a. a descoase. discuoiAre, discoiăre, v. a. a beli, a jupui. discuoprîre, v. a. a descoperi. discusskîne , f. discusiune, desbatere, discutere, cercetare cu amăruntulu. Discussivo, a. relativu la discusiune. discdtere,* v. a. a discute, a desbate, a cerceta cu amăruntulu, a ecsainina cu atenţiune. disdegnAre, v. a. a despreţui, a nebâga în sea-mâ; — disdegnarsi, a se supăra, a se mânia. disdegnat(3re, m. despreţuitoru, nesocotitoru, urgiosu. disdegno, m. mânie, întâi îtare, supărare; des-preţu , nesocotinţă , nebăgare in seamă; mândrie. disdegnoso, a. supâratu, mâniosu, mâniata, in-târitatu ; despreţuitoru, nesocotitoru ; mândru. disdetta, f. întoarcerea vorbei, promisiunci date, tăgăduire de ceea ce s’a zisu; refusu; râstn-şte ; incunoştinţare; — acer la disdetta, a nu avea norocu. DlSDictfYOTiF, a. necuviinciosu. t disdire, v. a. a arunca vorba cuiva, a nu i ţinea vorba, a i tăgădui vorba; a refusa; a opri ; — disdirsi, a şi întoarce cuvintulu, a deszice, a tăgădui ceea ce a zi&u, a se contrazice, a nu so ţinea de vorba, de promisiunea ce a datu; — disdire, v. n. a nu se cădea, a nu se cuveni. t DISDORAre , v. a. a despolei, a şterge, a curaţi aurulu depe unu lucru; a strica toată frumuseţea unui lucru, a vătăma, a desonora, a necinsti. - , disd6ro, tn. necinste, ruşine, ocară, necuviinţă. DISEBBBIArSI.—DISIGILLArE. disebbriArsi, v. n. a se desl)âta, a se desmetici. I>iseccam£sto, diseccazi^ne, m. f. uscare, secare. piseccâRE , v. a. a usca, a seca, a svînta; a slabi, a mîrşevi, a mistui; — v. n. a se usca, a seca. DISEGNAMENTO, tn. desemnare, desinare. disegnâre, v. a. a desemna, a desina; a însemna, a arata; a hotărî, a alege, a destina, a orîndui; a forma unu planu, unu proiectu, a ebipzui, a şi propune. disegnat6re, tn. desemnâtoru, desinatoru. disegno, tn. desemnu, delineare, zugrăveală; in-tenţiune, cugetu; proieptu, planu, chipzuialâ, 8Copu, privire, hotârîre; — far disegno sopra una cosa, a avea de gându să se folosească cineva de unu lucru. dls^guale, a. neecualu, nepotrivitu, inecualu. diseguagliâîsZA, f. inecualitate, nepotrivire. bisellAre , v. a. a desşâla, a lua şeaoa depe calu. disenfiAre, v. a. a desunfla; — v. n. a se des-unfla. disennAre, v. n. a înnebuni, a nerozi. DISennAto, a. nebunu, smintitu, tonta; furiosu. disensAre, v. a. a scoate din simţire. DIRensAto, a. fără simţire, nesimţitoru. BisEFPELLiRE, v. a. a desgropa. diseredamento, m. desmoştenire, desereditare. direredArb, v. a. a desmoşteni, a deseredita. diserkde, m. desmoştenitu. DI3ERTAMENTO , tn. pustiire, prâpâdire; deşertare. disertAre , v. a. a pustii, a prăpădi; a despo-pora, a goli, a năpusti; a deşerta, a fugi. disertaziOne, f. prâpâdenie, esterminare. direrto , m. desertu, pustie, pustietate; — o. stricata , prâpăditu , năpustita ; solitara , neumblata, nelocuita, singuraticu; nefericitu. disertore, tn. desertoru. direkvîgio , m. vătămare, supărare ; zădărnicie. deservire . v. a. a servi, a sluji râu; a refusa vreuUu favoru la cineva; a i aduce vreo su-părâre, a vătăma. piserzione, f. deserţiune. dîsfacim£nto, tn. desfacere, stricare, desfiinţare; pagubă, vătămare, stricăciune, prâpâdenie. disfAre , v. a. a desface, a strica, a desfiinţa» a dfsolve; a topi, a muia; a ruina, a surpa, a dârima; — disfarsi, a se topi, a se consuma ; — disfarsi ăi taluno, di qualche cosa, a abandona pe cineva, a înstreina unu lucra, a scăpa de. DISîasciAbe, v. a. a desfâşia, a desfăşura. disfAtta, f învingerea, biruirea unei armii. DlSFAVdRE, f. defavoru, încetare de favoru, dis-graţie, ură,urgie; pagubă, nepriinţâ, râstrişte. diSfavorevole, a. defavorabilu, nepriinciosu, ur-giosu, contrara, vâtâmâtoru. DISFAV0B1RE, v. a. a urgisi, a contraria, a îm-pedica. disfazi6ne, f. desfacere, stricare, surpare, ruinare. dlbfîda , /. provocare, chiemare la luptă; intâ-ritare, invitare, poftire. dibfidAbe, v. a. a provoca, a chiâma la lupta, a • 189 pofti, a invita, a întărită; — v. n. a nu se încrede, a se sfii, a nu avea încredere. disfidat6re, tn. provocatoru, întârîtâtora. disfigurAre , v. a. a desfigura, a poci, a schimonosi, a altera, a denatura. DisFiORAMtfNTO, tn. deflorare, desfeciorire, des-fetire. disfiorAbe , v. a. a deflora; a desfeciori, a des- feti. disfogAre, v. a. a uşura; a îndestula, a sătura. disfortunAto, a. nenorocita, nefericita, ticâlosu. disfrancAre, v. a. a slăbi; a lua libertatea. disfrenAre, v. a. a desfrâua, a scoate frâulu. disgiUngere, v. a. a desbina, a desuni, a deslipi, a desprinde, a desface, a depărta, a divide, a despărţi, a despârechia, a despreuna, a separa. disgiungimento , tn. desbinare, desunire , desli-pire, desprindere, desfacere, depărtare, despărţire. DisaiUNTivo, o. desjunctivu, despârţitora. disgiunzione , f. desjuncţiune, desunire, despărţire, depărtare, despreunare, separaţia ne. disgradAre , v. a. a nu i plăcea cuiva unu lucru, a nu priimi, a priimi fără recunoştinţă, fără plăcere, a nu preţui, a urgisi; a împărţi în graduri. disgradevole, a. neplăcuta. disgradimento , tn. neplăcere, nesocotinţa, des-preţu, urgisire. disgrabire , v. a. a nesocoti, a despreţui, a urgisi. disgrAzia, f. disgraţie, pierdere de graţie, de favoare ; nenorocire ; faptă proastă şi desgrâţioa-sâ, nerozie; lipsă de graţiositate. DlSGRAziARE, v. a. a disgraţia, a pune în disgraţie; a nesocoti, a nu preţui după cumu se cuvine. disgrazlâto , a. desgraţiatu, nefericita, nenorocita, ticâlosu, miserabilu. disgregamento , tn. desgregare, despărţire, res-pândire , separare, despreunare, decompunere. disgregAre, v. a. a desgrega, a despărţi, a des-uni, a despreuna, a respândi, a separa; — disgregarsi, a se separa, a se despărţi. disgregaziOne, /. desgregaţiune, separaţiune. disgroppAre, v. a. a desnoda, a descurca, a desprinde, a desvâlmâşi. disouisAre , v. a. a ascunde, a schimba, a pre-t face, a îmbrăca tiptilu, a masca, a degbisa. DISGU8TÂBE, v. a. a desgusta, a insufla desgustu, ură, neplăcere; — disgustarsi, a se desgusta, a se supăra. disgustat6re, tn. desgustătoru, supârâtoru. disgustevole, a. desgustâtorn, neplăcuta, supărător u, desgustantu, scârbosu. DISGtJsto , tn. desgusta, nepoftâ, scirbâ; ură. neplăcere, necazu, intârîtare, supărare, chinu, tediu. disgust6so, a. desgustantu, desgustătoru, pri-cinuitoru de desgusta, care insuflă scirbâ, urâ, neplăcere, aducâtora de supărare, de necazu, tediosu. ^ # DISiAnza, f. dorinţă fierbinte, rîvnâ, lâcomire, poftă. DIsiAre , v. a. a dori fierbinte, a rîvni, a pofti, a lâcomi. DI9IGILLÂRE, v. a. a despecetini. . 190 DISIMBARAZZARE.—DIS0NE8TARE. DISIMBABAZzAre , v. a. a desprinde, a scâpa, a descurca, a desvâlmâşi* a depârta toate pe-dicele. DisiMFACCiÂKE, v. a. a scâpa dintr’o incurcâturâ, a desprinde, a depârta piedicele, a desbâera. DIsimpabAkb, t>. a. a desvâţa. DISIMPEDÎre, v. a. adespedica. disimpeonAre, v. a. a scâpa pe cineva de îndatorirea la care s’a legatu, a libera, a mântui, a slobozi; a împlini datoriile sale; a descurca, a desvâlmâşi; — disimpegnarsi, a scâpa de vreo îndatorire, a şi împlini datoria, a şi retrage vorba, a se scâpa, a se libera, a se desprinde, a se desbâera. disimpegno , m. împlirea sau luarea vorbei in-dârâtu, slobozire, mântuire, liberare, scăpare. disimpiegAke, v. a. a scoate, a depârta delaunu oficiu, dela unu postu, dela o slujba. DISIMPIEgAto, a. neocupatu, fârâ serviţiu, fârâ slujba, fârâ ocupaţiune, fârâ lucru, fârâ treabă. disimpressionAre, v. a. a şterge impresiunea, a întoarce pe cineva din opiniunea ce avea. DisiMPRiMERE, v. a. a şterge impresiunea. disincantAre,* v. a. a descânta, a desfermeca, a desmeţi. DISinclinazi6ne, f. antipatic, urâ, scârbâ. disinfettAre, v. a. a desinfecta, a curâţi de infe-ctaţiune, de molivmâ, de uuu aeru stricatu, de unu mirosu greu. disinfezi6ne , f. desinfecţiune, desinfectaţiune, curăţire, scăpare de molivmâ, de unu aeru stricatu. distnfiammâre, v. a. a scâpa de inflamaţiune. disinfingere, v. a. a se preface, a se fâţâri ; a înceta de a se preface. dîsinfintam^nte, am. cu inimă curată, sincera. DI8INGANNÂRE, v. a. a scoate, a scâpa pe cineva din rătăcire, din greşeală, a desamâgi, a desa-meţi. disiîîgAnno, m. desamâgire, scăpare dintr’o eroare, dintr’o greşeală, dintr’o părere greşită, desa-meţire. DisîNNAMORAMENTO, m. scăpare de la unu amoru, de la o patimă, încetare de a mai iubi. disinnamorArsi, v. n. a nu mai iubi, a înceta de a mai iubi, a scăpa de unu amoru, de o patimă. DISINSEGnAbe, v. a. a învăţa râu, a face pe cineva să uite ceea ce a învaţă tu. disint£ndere, v. n. a nu mai înţelege. DI8INTERESSAMENTO, W. DI8INTERES8ATEZZA, f. des-interesare, neînteresare, necâutare, nebăgare în seamă de interesulu său. disinteresse, m. desinteresare, neînteresare. disintrecciAre, v. a. a despleti. disinvitAre, v. a. a revoca invitaţiunea ce s’a fâcutu, a des pofti, a desinvita, a retrage o poftire. disinv6lgere, v. a. a desfăşura. disinvolto , a. libera, slobodu, nesilita, sprin-tenu. DisîNV0LTIÎRA, f. slobozealâ, lesniciune, îndrâs-nealâ, agilitate, uşurinţă, graţie, sprintenie, vivacitate. pistQ, i». doru, rîvnâ, poftă, dorinţa fierbinte, duioşie, Disidso, a. rîvnitora, doritora, doiosu. disistjma, f. despreţu, nesocotinţă. disistimAre, v. a. a despreţui, a nesocoti. dislacciAre, v. o. a deslega, a desnoda, a desface. dislagAre, v. n. a înneca, a inunda. disleăle, a. nelealu, necredinciosu, necinstita, înşelâtora, vicleanu, dislealu, perfidu. dislealta , f. nelealitate, deslealitate, perfidie, lipsă de lealitate, necredinţa, viclenie, înşela-torie. dislegAre, v. a. a deslega; a scâpa, a libera. dislouAre, f. dislocare, r. a. a desloca, a sclinti, a scoate din loculu său, a depârta. dislogazioxe, f. DISLOGAMENTO, m. deslocare, scoatere sau eşire din locu. disloggiAre, v. n. a eşi, a se muta dintr’unu locu. dismagAre, v. a. desminta. dismagllAre, v. a. a despleti; a sfâşia. dismalAre, v. a. a vindeca, a tămădui. dlsmantArsi, v. n. a depune mantaua. dismemorAto, a. uitucu, uitâciosu, uitatu. dismesso, m. întrebuinţatu, lepâdatu. dism£ttere, v. a. a depune, a lepăda; a scoate. dismisiJra, f. escesu; prisosu, prisosealâ, prisosinţă ; — a dismisura, peste măsură, de prisosu. ^ dlsmodAto, a. fârâ măsură, fără regulă, fără cumpâtu, necumpâtatu. dismonacAre, v. a. a scoate o călugăriţă dintr’o mănăstire, a face să părăsească viaţa religioasă ; — dismonacarsi, a părăsi mănăstirea, viaţa religioasă. dismontAre, v. a. a se da josu, a se scoborî. disnaturAre, v. a. a schimba natura unuilucrn, a desnatura, a altera. disnebbiAre, v. a. a desnoura, a împrăştia nourii, a lămuri, a descurca. disnervAre, v. a. a slăbi, a slei, a desnero, * desputeri. disnodAre, v. a. a desnoda, a deslega; a desluşi, a esplica, a lămuri. # # disnodevole, a. care se poate desnoda cu facilitate. disobbedienza, f. neascultare, nesupunere. disobbedIre, v. ». a nu asculta, a nu se supune. disobbligânte, a. neîndatoritoru, incivilu. ^ disobbligAre, v. a. a scâpa, a libera pe cineva de o îndatorire; a nu îndatora pe cineva, a aduce cuiva supărare, neplăcere. disocchiAto, a. fârâ ochi. , ~ # disoccupAre, v. a. a scoate dintr'o ocupaţiune, a uşura, a da drumu. A disoccupâto , m. desocupatu, fârâ lucru, fă» treabă. b . disoccupazuîne, f. neocupaţiune, neîndeletnicire, şedere fârâ lucra, fârâ treabă. a , disolAre, v. o. a destâlpui, a scoate tălpii®» a desola, a pustii, a devasta. disolazi6ne , f. desolaţiune, pustiire, devasta-ţiune. ^ disonestA, f. neonestate, necinste, imoralitate; obrăznicie, neruşinare, desfrinare, desfrîu; zaconie. disonestAbe, v. o. a necinsti, a desonora, ad®9* mierda, a demoraliza, a desfrîna, » dep»Vft» a deforma. . . ~ I DISONJ^STO.—DISPIACERE. 191 DISONKSTO, a. neonestu, necinstitu, demoralizatu, obraznicu, neruşinaţii, desfrinutu; bazaconu ; neouveuitu, necuviinciosu, care nu se cade. DJSONNAre, v. a. a deştepta din somnu, a nu lăsa pe cineva sâ doarmă ; — disonnarsi, a se deştepta. disonorAre , v. o. a desonora, a necinsti; a ocârî, a defâima; a deprava, a demoraliza; a înşela o femee, a o face sâ şi piardă onoarea. DI80N6RE, m.desonoare, necinste, ruşine, ocara, infamie; defaimâ. DISONOREVOLE, a. causatoru de desonoare. DISOPPILÂKE, v. a. a desopila, a desobstrui, a descuia. DIsOPPlLATtvo, o. dcsopilativu, desobstruitoru, descuetoru. disorbitAntb, o. esfcesivu, grozavu, ecsorbitantu. disorbitAnza, f. escesu, grozăvie, grozăvenie. disorbitAre, t\ n. a întrece, a covirşi măsura, a trece peste măsură, a trece peste hotarele puse. disordinamento, m. desordinare, desordinu, tur-burare, amestecare, încurcare. disordinăre, v. a. a desordina, a pune in desordinu, a turbura, a încurca, a amesteca, a învălmăşi; — v. n. a trăi în desfrînâri, a petrece o viaţa desordinatâ, neregulată, desfrî-natâ. disori>inat6re, m. desordinatoru, turburâtoru. disordine, m. desordinu, neorinduialâ, stare neregulată, faptă neregulată; amestecare, încurcătură, învălmăşeală; pagubă, vătămare ; tur-burare, râsvîrtire; condiţiune nefavorabilă. disorganizzâre, v. a. a desorganiza, a strica organizaţiunea, întocmirea; a strica orîn-duiala. DisoRGanizzazione, f. desorganizaţiune, confu-siune, neorinduialâ, amestecătură. disobmeggiAre, v. a. e n. a desface, a deslega funia de la o ancoră; a porni pe mare. disorpellAre, v. a. a lepăda totu lustrulu min-cinosu, a desvâii, a destăinui, a arăta unu lucru cumu este într'adevâru. disorr£vole, o. aducâtoru de necinste, necuviin-ciosu. disossAbe, v. a. a scoate oasele; — disossarsi, a se mistui, a se consuma pînâ la oase. disottAno, a. inferioru, pusu dedesubtu. disottebrâre, v. a. a desgropa. dispacciamento, «rt. espediare, îndeplinire, sâ-vîrşire grabnică a unei afaceri, lucrare grabnică. dispacciAre, v. a. a desprinde, a descurca, a dcs-băera; a espedia, a îndeplini în grabă; a depeşa. dispAccio, m. depeşă, ştafetă, scrisoare. dispaiAre, v. a. a despârechia. disparAto, a. disparatu, deosebitu, nepotrivitu. disparere, m. discordie, contrarietate de opi-niuni, contestaţiune, dispută. dispari, a. dispăru, necgalu, fără soţu. djsparîre, v. n. a peri, a fugi din vedere, a dispărea. disparitâ, f. disparitate, neegalitate, neasemă-nare. dIspArte (in), aw. la o parte, într’o parte, la unu locu depârtatu ; — par re in di spart e, a pune bine, a păstra. DIspartimento, m. despâr(ire, împărţire. ! dispartire, v. a. a despărţi, a împărţi. DISPARLTKZZA , f. defjrmitate, uriciune, schi-niosire, pocire; faţă, aeru de omu bolnavu, vitionie. disparuto, o. slabu, uscatu, galbinu la faţă, urîtu, pocitu, schimositu, vitioanu. DISPENDIO, in. cheltuială, dispenziu. dispendioso , a. dispendiosu, costâtoru, care causeazâ cheltuieli, dispenziu. dispensa, f. cămară, locu sau dulapu in care se păstrează bucatele ; distribuţiune ; dispensare, disponsaţiune, imunitate, privilegiu. dispensabile, a. dispensabilu, de dispensatu. dispensare, v. a. a distribui, a împărţi, a împrăştia; a dispensa, a scuti, a erta, a slobozi, a deslega, a acorda o peimisiune, unu privilegiu, o imunitate ; — dispensarst, a se dispensa, a refusa; a scăpa de vreo îndatorire. D1SPENSATÎVO , o. dispensativu, relativu la dis-pensaţiune. dispensat6re, m. împârţitoru, dâruitoru; eco-nomu. dispensazi6ne, f. împărţire, distribuire ; dispensaţi une, scutealâ, scutinţâ, imunitate, slobozenie, privilegiu, graţie, favoru, providinţâ, dam. DISPENSIKRA, f. împârţitoare, dâruitoare; econoamă. DISPENSIERE, ro. economu, cbeltuitoru, îngrijitoru de bucate. disperAbile, a. fără speranţă. DISPERARE, v. a. a face sâ se despereze cineva; — v. n. a se despera, a pierde toată speranţa. DisPERATâzzA, f. desperare. disperAto, a. desporatu; supâratu; care nn se mai poate îndrepta, nu se mai poate vindeca; sâracu lipitu. disperazi6ne, f. desperaţiune, desperare, desnâ-dcjde, desnâdejduire. DiSPiiRDERE, v. a. a resipi, a împrăştia; a prăpădi, a nimici, a estermina; — v. n. a aborta; a se prăpădi, a se perde. disperdimento, m. resipire, prâpddire; abortare. DISPERD1TAMENTE, avv. aici şi colo. DlSPERDlTdRE, m. risipitoru. DiSPtiRGERE, v. a. a împrăştia, a răscoli, a res-pândi, a presăra; a risipi. DlSPERGllltfNTO, »». împrâştiere, respândire, răscolire ; risipire, disipaţiune. dispergit6re, m. împrâştietoru; risipitoru. dispersi6ne, f. dispersiune, împrâştiere, răscolire, resipire. DISPETtAbile, a. demnu de despreţu, scărbosu. dispettAre, v. a. a despreţui, a urgisi; a ocârî; — dispettarsi, a se supăra, a se mânia. DlSP^TTo, m. pismâ, pismuire; ciudă, neplăcere, supărare, necazu ; ură ; despreţu, urgisire, urgie. DISPETTdso, o. pismaşu, incivilu ; mândru, fudulu; pismâtareţu, indârâtnicu; scîrbosu. DISPLACENTE, o. neplâcutu ; supâratu, necăji tu. dispiacenza, f. neplăcere, supărare, necazu. dispiacere , m. neplăcere, desgustu, supărare, necazu; uriciune; ciudă ; ocară, afrontu. 192 DISPIACBKE.—DISâlKULÂRE. DisriAC^RE, v. n. a na plăcea, a desplâcea, a nu fl plâcutu; a i fi ciudă, a fi nemulţumita. DISP1ACEV0T.E, a. neplâcutu, supârâtoru, necăjiţi ru, nemulţumi toru. DISPIACIM^nto, m. desplâcere, neplăcere, desgustu, nemulţumire, ciudă, supărare, necazu. DisriETÂTO, m. crudelu, cumplitu, neînduplecata, nemilostivu, fără milă, fără pietate. dispodestArk. v. o. a lua cuiva posesiunea, stăpânirea ce are asupra unui lucru ; a da josu, a depune, a degrada, a desposeda. pisponente, a. care dispune. disponibile, a. disponibila, ce se poate dispune. disponimexto, ro. dispunere, aşezare, orinduire, pregătire, întrebuinţare. disponit6re, m. celu ce dispune. dispopolAre, v. a. a despopula, a despopora. disp6rre, v. a. a dispune, a întocmi, a orîndui, a aşeza, a pregăti, a regula; a îndemna; a îndupleca; a întrebuinţa, a avea in putere, a da vreo disposiţiune. DISPOSÂre, r. a. a lua în căsătorie. DISPOSITÎVO, a. dispositivu, pregătitoru. disposizi6ne, f. disposiţiune, dispunere, aşezare, ordinu, regulă, poruncă, orînduială, distribu-ţiune, împărţire; condiţiune, stare. întocmire alcătuire, inclinaţiune, pregătire, talentu. DîspossessAre, v. a. a desposeda, a priva, a lua cuiva stăpânirea ce are asupra unui lucru. DISPOStamente , avv. regulatu, cu orînduială, cumu se cade. DISPOSTEZZA, f. orînduială, bună distribuţiune, gătire. DispotestAre , v. a. a lua cuiva autoritatea, a lu depune, a lu da josu, a lu detrona, a lu surpa din tronu. DlSPdTiCO, a. despoticu, absoluta; silnica, tiranica, arbitram, violentu, apâsâtoru. DISPOTÎSMO, m. despotismu, stăpânire absolută, arbitrară, tiranică; tiranie, silnicie. DISPREG^VOLE, o. demna de despreţu, misera-bilu, ticâlosu, netrebnica, neînsemnâtoru. dispregiAre , v. a. a despreţui, a nesocoti, a urgisi, a huli. dispregiatore, in. despreţuitoru, nesocotitoro. dispregio , ro. despreţu, nesocotire, nesocotinţă, urgisire, nebăgare în scamă; înjosire, hulă, defaimâ. disprezzAre, v. a. despreţui, a nesocoti. disprezzo, ro. despreţu, nesocotinţă. DlSPROPORZidNE, f. desproporţiune, nepotrivire. disprunAre, v. a. a scoate mârâcinile. disputa, ro. dispută, disputare, cestiune, ceartă, prigonire, discusiune, desbatere, contestaţiune, ciond rănire. DISPUTAbile, o. disputabilu, de dispută, supusu la desbatere, la discusiune, problematica, contestabila. disputare, t>. a. a disputa, a contesta, a des-bate, a discute, a pune unu lucru in cestiune; a se certa, a se gâlcevi, a se prigoni, a ae ciondrâni. DiSPUTATtvo, o. disputativu, relativa la dispută. disputat6re, i9i. disputatoru, prigonitoru, cion-drânitoru. disputazkîne, f. disputare, contestare, desbatere, discutere, prigonire, certare, gâlcevire, cion-drănire. disquisizi6ne, f. discuisiţiune, cercetare, desba-tere. disradicAre, v. a. a desrădâcina, a estirpa. DisRdMPERE, v. a. a rupe, a sparge, a sfărâma. dissanguAre , v. a. a scoate sângele; a curaţi de sânge. dissapore, m. amărăciune; neplăcere, neînţelegere. diss*kccazi6ne , f. disecţiune , tăiare; uscare, secare. disseccAre, v. a. a usca, a seca. disselvatichîre, v. a. a dessâlbâtici, a civiliza, a îmblânzi; a lucra, a cultiva. disseminAre , v. o. a împrăştia, a presăra, a risipi, a semăna, a pune, a arunca încoace şi încolo, a disemina. disseminatcîre, 9*. împrâştietoru, respânditom, 8emânâtoru. propagatoru; — disseminatore di discordie, di rişte, turburâtoru, invrăjbi-toru, acela care bagă zizanie. disseminazione , f, diseminaţiune, împrăştiere, semânare, resipâ, presărare, scociorîre, râschi-rare. dissenzi6ne, f. disenţiune, discordie, neunire, răsnire. dissentAneo , a. descordantu, nepotrivita, ne-unitu, discordu, opusa, împrotivitoru, contrara, deosebi tu. dissenterîa, f. disenterie, urdinare, cufureală. dissenterico, o. disentericu, relativa la disenterie. dissentIre, v. n. a nu se înţelege, a nu se uni, a fi de o părere contrară. DissENZitfNTE, a. de părere contrară, împrotivitoru. disserrAre , v. a. a destrînge, a deschide, a desface, a deslega, a slobozi; a manifesta, s desvâli, a destăinui. dissertazi6ne, f. disertaţiune, pertractaţiune, disputaţiune, discuiziţiune, discursu. disservîgio, ro. supărare, vătămare. disservIre*, v. a. a servi râu, a sluji râu, a aduce vreo supărare. dissestAre, v. a. a rescoli, a scoate unu lucru din loculu lui, din rîndulu lui; a supăra, [a altera. diss£sto. ro. desordine, neorinduialâ, turburare, alteraţiune, amestecare. dissetAre, v. a. a potoli setea; — dissetarsi, a şi potoli setea; a se sătura, a se îndestula. dissett6re, ro. disectoro, celu ce face o disecţiune anatomică. dissezi6ne, f. disecţiune, spintecare, tăiare. dissid£nte, ro. disidenta, celu ce profesă altă credinţă decâtu cea în genere adoptată la nnu stătu. DissiDiO , m< disensiune , discordie , neunire. răsnire. dissigillAre, r. a. a despecetlui, a deschide. dissIllado, a. disilabn, de doă silabe. dissimilAre, a. disimilam, neasemine. dissImile, a. disimilu, neascmânatu. dissimulArp, v. a. a disimula, a se preface, a se face, a ascunde, a deghisa. DISSIMULAt6rE.—DISTOGLIERE. 193 dissimulatore , m. disiinulatoru , prefâcâtoru. fâţarnicu; şiretu, vicleanu. DISSIMULAZiOne, f. disimulâţiune, prefacere, prefăcătorie. pretăcâturâ, făţărnicie. DissiPÂBILE, a. care se poate disipi, risipi. DissiPAMento, m. disipire, resipire, disipare. DISSII’Are, v. a. a disipa, a disipi, a risipi, a împrăştia ; a sparge, a strica; a cheltui afară din regulă ; — dissiparsi, a so distrage, a ti distractu, a se desinerda, a trăi intr’unu chipu nesocotitu, a îngriji mai multu de petrecere decâtu de ale sale îndatoriri, a se re-sipi, a se desmâţa. dissipat6re, m. disipatoru, risipitoru, cheltuitorii peste măsură, prodigu. DISSIPAZlfrNE, f. disipaţiune, resipire, prodigalitate, râsipâ, cheltuială afară din regulă ; dis-tracţiune, desmierdare, petrecere desordinată ; împrâştiere ; evaporaţiune. DISSODÂRE, v. a. a despirlogi, a desţelini. DissoLtfBiLE, a. solubilu, disolubilu. care se poate topi. dissolubilitâ, f. disolubilitate, solubilitate. dissolutezza, f. desfrînare, purtare neregulată, imorală, demoralisare. dissolutIvo, a. care are puterea de a disolve, de a topi. DissOLtfTO, a. disolutu; desfrînatu, neruşinatu, neregulatu, imoralu, fără orinduială. dissoluzione. f. disoluţiune, disolvere, desfacere; stricare, desfiinţare, surpare, cădere; decom-punere , topire, deosebire a pârţiloru unui corpu solidu printr'unu fluidu cu care se combină. Dis solvente, a. disolvinte, care disolve. dissolvere, v. a. a disolve, a descompune, a desface. DIssomigliAnte, a. neasemănatu, neasemine. DISsomigliAnza, f. neasemânare, diferii)ţâ. dissomigliAre, v. n. a nu semăna, a diferi. dissonAnte, a. disunantu, falsu, mincinosu, ne-plâcutu la urechie; deosebitu, nepotrivita. DISsonanza, f. disunanţâ, acordu falsu, mincinosu ; nepotrivire, incompatibilitate, diversitate. dissoxare. v. n. a disuna, a nu consuna, a face tonu sau acordu falsu, mincinosu, neplâcutu la urechie; a diferi, a nu se potrivi. dissonnărsi, v. n. a se deştepta din somnu. dissotterkamexto , m. desgropare; desmormîn-tare. dissotterrAre, v. a. a desgropa; a desmor-mînta; a descoperi. Oissuadere , v. a. a desfâtui, a desminta, a întoarce pe cineva din hotărirea sa. DISSUASIONE, f. desfâtuire, desmintare, înduplecare de a nu face cineva ceea ce avea de gându. DISSUASÎVO, a. desfâtuitoru, desmintătoru. dissuasore, m. celu ce desfătueşte. desminteazâ. disseetudine, f. desvâţu, desobicînuinţâ. DissuggellAre, v. a. a despecetlui, a deschide. Dissuria, f. disurie, dificultate, anevoinţâ de a se pişa, încuere de udu. DISTACCAMENTO, m. deslipire, desunire, deslegare, desprindere, descleire, depărtare; desbâerare ; despreţu, nesocotinţă, lipsă de amora, de afecţiune ; detaşamentu, ceată de soldaţi. distaccAke, v. a. a deslipi, a desuni, a deslega, a desclei, a desbâera, a desprinde, a depărta, a descurca. DiSTÂceo , m. deslipire , deslegare, desprindere, desbăerare ; depărtare, lăsare, părăsire, plecare. distagliâre, v. a. a reteza, a tăia, a despărţi. distante, a. depărtatu, distantu; — aw. departe. dlstânza, f. distanţă, depărtare; spaţiu. di stare, v. n. a fi departe. distasăre, v. a. a destupa, a desfunda, a deschide. distfndere, v. a. a întinde, a lungi, a lăţi; a desface, a desfăşura in lungu şi în latu; a mări; — distenderai sopra qualche materia, a vorbi pe largu despre unu subjectu, despre unu argumentu, despre unu lucru. distendio, m. întinsâciune, întindere. distenditore, w. intinzâtoru. distenebrăre, v. a. a lumina; a desluşi, a în-vă ţa. distensi6ne , f. distindere, întindere, lungire, lăţire. distesa, f. întindere, estensiune ; spaţiu. distesamente, avv. pe largu, în lungu şi în latu. disteso, a. întinsu, distinsu —prubâ de compunere scrisă în capulu cărţii. DisTico, m. distiohu. distilt.amento, m. distilare, strâcurare. distillâre, v. a. a distila, a strâcura ; a subţia; a vărsa, a râvârsa; — v. n. a curge câte o picătură, a picura, a ţîrâi. distillativo, a. distilativu. distillatore, m, distilatoru, strâcurâtoru, po-varnagiu. • distillazioxe, f. distilaţiune, strâcurare, curgere câte o picătură, picurare, ţîrâire. distileerîa, f. distilârie, povarnă. distînguere, v. a. a distinge, a deosebi, a separa ; a discerne, a recunoaşte, a vedea, a pricepe, a zări, a considera, a observa cu atenţiune; — distinguersi, a se distinge, a se deosebi. distixguîbile, a. care se poate distinge. DiSTiNGuniENTO , m. distingere, deosebire, separare, discernere , recunoaştere , zârire, pricepere. distinguitore, m. celu ce distinge. distInta, f. notă. specificare. distintîvo, o. distinctivu, care serveşte a distinge ; — s. m. caracteru care deosebeşte unu lucru de altulu. distinto, a. distinctu, curatu, lâmuritu, desluşită, deosebitu, alesu, însemnata; separata. DisTiNZioXE, f. distincţiune, deosebire; prerogativă, onoare, somnu de preferenţâ, de stima, de consideraţiune; cualitatea prin care nnu lucru se deosiboşte de altulu. disttrpAre, v. a. a smulge, a sterpi, a desrâ-dâcina; a strica, a desfiinţa, a stinge. distivalAre, v. a. a descâlţa. distogliere, dist6rre, v. a. a desminta, a desfâtui. a întoarce pe cineva din hotărirea sa; a strâgâni. 14 194 DIST0GL1MKNT0. —niTÂLE. DISTOGLIMENTO, vi. desmintare, desfătuire. dlstoglitOre, vi. desmintâtoru, desfatuitoru. distona re, v. n. a detona, a cânta falsu. DI storc ere, v. a. a dcstoarco, a toarce, a suci. I DISTORNÂKE, v. a. a depărta, a întoarce, a abate,' a îndrepta într’altâ parte. DiSTbRTo, a. intorsu, sucitu, strâmbii ; greşitu. j DJSTRĂKKE, DISTRĂRRE, v. a. a distrage, a trage in deosebite părţi contrarie, a aliate, a devia, a despărţi ; a împrăştia, a respândi, a resipi; a lua gândurile cuiva dela vreo oeupaţiune, a i împiedica atenţiunea ; a desminta ; a desmerda, a veseli ; a subtrage unu lucru ; — distrarsi, a se distrage, a îndrepta spirifulu către alte cugetări; a se veseli, a se inglindisi. distkattâke, v. a. a maltrata. DisTKATTivo, a. care serveşte spre a distrage. DISTRAZIONE, f. distracţ.iune, abatere, deviare, despărţire ; împrâştiere, respândi re, resi]>ire ; petrecere , uitare ; subtragere ; desmerdare, desfătare, înglindisire. . DISTRKTTA, f. strimtorare ; râstrîşte. distrettezza, f. ângustie, ângustare ; străşnicie, severitate, rigoare. distretto, m. districtu ; judeţn ; ţinutu, ţară, regiune ; — a. strinsu ; intrinseeu ; — distretto di sangue, rudă; — al distretto, in sfirşitu, în fine. distrettuAle, a. districtualu, alu districtului. DISTRIBUIRE , v. a. a distribui, a împărţi, a despărţi, a împrăştia, a respândi, a aşeza, a ordina, a ori mini. DlSTRiBUTivo, a. distributivu, împârţitoru. DISTRIRUTORE, m. distributoru, ini])artitoru. DlSTRiBl’ZloNE , f. distribuţiuue, distribuire, împărţire ; orînduire, orinduialâ, disposiţiune, aşezare, întocmire. DISTRIGÂRE. districare, v. a. a descurca, a deci-fra, a tălmăci, a esplica ; — distrignrsi, a se descurca, a se libera, a se desprinde, a se desbăera. DISTRIGNKRE, distrjngere, v. a. a strîngc tare; a conţinea, a coprinde ; a apăsa, a oprime, a împovăra, a strimtora. ’ distruggere, v. a. a destrui, a strica, a prăpădi, a nimici, a desfiinţa, a stinge, a surpa, a tieciui, a resturna, a dărâma; a consuma; a topi; — distruggcrsi, a se topi. DISTRUGGiMENTO. in. destruire, stricare, desfiinţare, prâpâdire, nimicire, desfacere, stingere, surpare, dărâmare, sfărâmare, fleciuire, restur-nare ; topire. distruttîVO, a. (lestructivu. destructorn. distrutt6re, distruggitore, vi. destructoru, stri-câtoru, distruzione, f. destrucţiunc, stricare, prâpâde-nie, ruină, resturnare, esterminaţiune. stingere, nimicire, dărâmare, surpare, desfiinţare, abolire, sterpire. Uociuire, desfacere. distukbamento, m. turburare, supărare, strâ-gâuie. disturbAre. v. a. a turbura, a supăra, a întrerupe ; a altera, a deranja, a strâgâni. distu rbatork, vi. turburătorii, perturbatoru, su-pârâtoru. distiîrbo , m. întrerupere , turburare , supărare, strâgânie. DIsubbidiente , a. nesupusu, iieascultătoru, nea-stimpâratu. disubbidienza , f. nesupunere, neascultare, insu-bordinaţiune, transgresiune, neobservare, nepâ-zire, călcare. disubbidire, v. a. a nu se supune, a nu asculta. a călca, o lege, unu ordinu, o poruncă. disijguagliAnza, f. inegalitate, nepotrivire, lipsa de conformitate, neasemănare ; neregulari ta te. DISUGuAle , a. inegalii, nepotrivitu ; neregulata disumanAre , v. a. a desomeni, a priva de simţirile omeneşti; — disumanarsi, a se face ne-omenosu. Disi'MÂNO, a. neomenosu, neomenescu, crndeln, crudu, aspru, cuinplitu, nemilostivu. disuaiazione, f. desmormintare, desgropare. disunibile, a. separabilu, care se poate desuni. disunioXE, f. desuniune, separaţiune, despărţire; desbinare, neînţelegere, discordie , neunire, râsnire. disi nîre , v. a. a desuni, a separa, a divide, a despărţi; a desbina, a învrăjbi, a răsni. disilsAnza, f. neobicniuire, neîntrebuinţare, ne-deprindere; desvăţu, desvâţare, desuetudine. dlsusAre , v. a. a desvâţa, a desobicTnui; a nu mai întrebuinţa, a se lăsa de ceva, a nu mai o u ici n ui. disusAto, a. nedeprinsu, neobicinuitu, neînvâţa-tu ; estraordinaru, in contra obiceiului, nisuso. vi. neîntrebuinţare; desuetudine, desvăţu. DisuTiLÂmo , a. netrebnicu , de nici o treabă, nevoiaşu. disutile, a. inntilu. nefolositoru, netrebnicu, in-capabilu, nepotrivitu ; vâtânidtoru. DIsutilitA, f. inutilitate, netrebuinţâ, netrebnicie, nefolosinţâ ; incapacitate, nepotrivire ; vătămare. disvelamento , m. desvâlire, destăinuire, descoperire, revelaţiune , manifestare , revelare, is-dânire. disvelAre , v. a. a desvâli, a destăinui, a descoperi, a manifesta, a revela, a da pe faţă. a isdani. disvelatiîre , ni. descoperitoru, desvâlitoru, de-stâinuitoru. - disventura , f. nenorocire, râstrişte, întîinplare nenorocită ; nefericire, in felicitate. pisviAre, v. a. a devia, a abate din drumu; — v. n. a devia, a cârmi, a rătăci. dtsvestire,!?, a. a desbrâca; a priva; a lipsi. disviamento, m. deviare, abatere din drumu, de-pârtare, cârmire, rătăcire; desmintare, desfă-tuire. disviatcire, m. depârtâtoru; desmintâtoru. disviluppAre , v. a. a desfăşura, a desvolta. disviscerAre , v. a. a scoate maţele, a vărsa maţele. DISVISCHiAre , v. a. a desvisca, a dosclei, a curaţi de vîscu, de cleiu : a descurca, a desvâi-mâşi. a desprinde, a scăpa ; a desvolta. disviziAre, v. a. a îndrepta, a corcge, a drege; — disviziarsi, a abandona viţiulu, a se îndrepta. disvogliAre , v. a. a lua pofta, a dcsgusta. disvolkke , v. a. a se intorce din hotârîrea sa, a nu mai voi ceea ce s’a voitu mai nainte. DItAle, vi. degetaru. DÎTE. —DIVÎNO. 1.% Di te, m. dracu, naiba; iadu, infernu. diteelo, in. subţioara. ditirAmrico, a. ditirambicii. wtihAmro, in. ditirambii (nun felu de poesie). dito, m. dcgctu ; (olu (măsură); — sa pere una cosa a menadito, a cunoaşte ceva cu desăvârşire ; — contor sulte di ta , a număra ]»e degete; — il dito di JJio, voinţa, providinţa lui Dijmnezen; — legorsela al dito , a avea pis-mâ pe cineva, a pândi să şi râsbnne. I»1T0NO, m. ditonu, intervalu de doâ tonuri. DiTTA, f. societate, casă de nogoţu ; firmă socială. DiTTAMO, in. dictaniâ, franţiuela, frasinelu. dittAre, v. a. a dieta. dittature , m. dictatoru, magistratu cu putere suverana. DITTAToRlO, a. dictatori u , de dictatoru, do dictatură ; absolutu , nemărginiţii, dietatorialu. DITTATUKA, f. dictatură, putere si demnitate a dictatorului; putere nemărginită. DiTTico, m. dipticu, tăbliţe duple reunite în care se înscriea la cei vechi numele consuliloru şi alu altoru magistraţi. DlTTbNCiO, m. diftongii. dii-DEsi, f. diurese, scoatere de udu peste măsura. diurktico, a. diureticu, care înlesneşte scoaterea udului. diOrno, a. diurnu, care ţine de zi, relativa la zi; — s. m. diurnalu, carte de rugăciuni care coprinde servi ţi a bisericeasca pe fiecare zi. DIUTURNIT , f. diuturnitate, durata lungă, dăinuire. diuturno , o. care are o durată lungă, dăinui-toru. DiVA, f. zeiţă, zîuâ; amantă, amorează. divaoamento , m. divagare, rătăcire, distragere. divagAre , v. a. e n. a divaga, a rătăci, a distrage. divallamento, m. povimire, povîrniturâ. divallAre, v. a. a povîrni, a se povîrni. DivaitpaMento , m. aprindere, înflaeărare , învăpăiere, învâpâialâ, vâpăire, incendiu. divampAre , v. a. a învapâia, a înliăcâra; a arde, a văpăi, a se în văpaia. DIvAno, m. divanu, stătu, consiliu, adunare; unu felu de patu, de canapea. divanzAre, v. a. a umbla înnainte; a preveni; a întrece. divarjAre , v. a. a varia, a feluri, a diferi, a schimba; a se deosebi. pivârio, m. diferinţă, deosebire; varietate. divecchiAre, v. a. a reînnoi. divedere (dare a), v. o. a arăta, a dovedi. DIVEllere, v. a. a smulge; a stîrpi. divelto, m. smulgere; stirpire; — o. smulsu, stîrpi tu, desrâdâcînatu. . divenire , v. n. a deveni, a se face; a se preface, a se schimba; a se întîmpla; a veni; a se naşte, a începe de a fi; a ajunge , a trece dintr'unu lucru într’altulu. diventAre , v. n. a se schimba, a se preface, a deveni. diverbio , m. diverbiu, dialogu, contestaţiune, disputa între doă sau mai multe persoane. Divergente , a. divergentu , diverginte ; opusu. contrariu, diferentu, împrotivitoru. DIVERGENZA, f. diverginţâ ; depărtare ; deosebire. diverg ere, v. n. a diverge, a ti diverginte. divkrsamkntk, avv. almintrelea. . diveksAkk, v. n. a diferi, a li diversu, diferentu, a nil se cuveni, a nu se potrivi. DIVERSIFICARE , v. a. a distinge, a deosebi ; — v. n. a diversifica, a diferi, a ii diversu, dense bit n. diveksificazioNE, f. varietate, diversitate, felurile, distingere, felurime, diferinţă. diversiune, f. diversiuue, abatare, schimbare de direcţiune, cârmirej divkrsitA , f. diversitate , varietate , felurime ; deosebi re, di ferin ţâ. Di verso , a. diversu , feluritu , deosebiţii, diferentu ; contram ; crudelu ; oribilii , grozavu ; — avv. altfclu. alminterea. DiVFRTii’OLO, in. drumu, potecă care duce la unu locu unde nu răspunde drumulu celu mare; abatere, deviaţiune din subjeetu. DIVERTIMENTO. m. îndreptare, întoarcere într’al-tă parte, deviare , abatere ; petrecere , desfătare. rcereaţiinu», desmerdare, distraeţiune, in-glindisire. divertîRE, v. a. a întoarce, a îndrepta într'altâ parte, a devia; a abate din subjeetu; a veseli, a recrea, a desfată, a desinerda; — di-vertirsi, a petrece, a se iuglindisi, a se desfăta, a se desmierda. divestîre, v. a. a desbrâca, a despoia. divezzAre, v. a. a desvâţa, a desobicînui; a în-ţîrca. divezzo, a. desvâţatu. diviamexto, in. deviare, abatere, cârmire. diviAre, v. a. e n. a devia, a cârmi, a se abate din. diviatamente, avv. curindu, iute, de grabă. dividendo, m. dividendu, de-împârţitu, număru-lu, suma care este a se împărţi; partea din câsţigu ce vine fiecăruia acţionam alu unei societăţi la finitulu termenului hotâritu. DIViDERE, v. a. a divide, a împărţi; a desuni, a depărta, a despărţi; a pune neunire , a băga zizanie. divietamento, in. oprire, proibiţiune, interzicere. divietâre, v. a. a opri, a interzice. divieto, m. oprire, proibiţiune, interdicţiune. divinaaiente, avv. dumnezeeşte ; foarte bine. D1V1NARE , v. a. a divina, a ghici, a prezice, a presimţi; a face fermece , vrăji spre a descoperi viitorulu, spre a cunoaşte ceea ce este ascunsu. divinatore, m. divinatoru, ghicitorii. DIVINAZIone. f. divinnţiune, ghicitorii». divincolamentO, in. svîrcolire, contursimn1. DIVINCOLÂRE , v. a. a svîrcoli; — dicincolursi. a se svîrcoli, a se eontoarce. divincolazujne, f. svircoalâ, contorsiune. divtnita, f. Divinitate, Zeitate , Dumnezeu ; divinitate, esenţă, natură a lui Dumnezeu ; perfecţiune, sublimitate. divinizzâre , v. a. a îndumnezei ; a celebra, a slăvi, a lăuda peste măsură. divinizzaziuNE, f. deificaţiune, apoteosu, înzeire, dumnezeire, divinizare, induiunezeire. di vi No, a. divinu, dunmezeescu, zeescu, cerescu ; sân tu , sfintu , perfectu . desâvirşitu ; — alia dirina , într'iinu chipu perfectu. dumnezeeşte, 1.7 196 Dl VISA.—dolorAre. DivisA , f. uniformii, d* vi.-a : diviziune, despâr-ţire ; dlstri noţiune, ordinu, onndaiaiâ; — uliu divina, arababmva Divis A M ente. uvv. despărţita, divisu. în parte. DIV1SAMKXTO, M. cugetu. gândii, proba tu, liotâ-rire, chipzuialâ ; distineţiune, deosebire. Dl VI sare , v. a. a cugeta . a avea de sandii, a imagina, a închipui, a delibera, a chipzui; a im părţi ; a des]*«r«i. a deosebi. DIVlsiBU.E. a. divizibilii, ce se poate împărţi. DIVISIP.1LITÂ. f. divisibilitate. DIVisjune , /’. divisiime , împărţire, împărţituri, împărţeala, împâilegic ; de.-parţîre ; deosebire, desr.nire ; discordie, neînţelegere , desbinare ; distribuţiune, clusilieaţiune ; secţiune ; divlsiu- * ne de soldaţi. DIVlslvo, a. împârţitoru, divisivu. DIVÎSO, a. împărţirii, despărţirii, neunitu, sepa-ratu. deosebiţii, împârtaşitu. DIVISORE, m. divisoru, împârţitoru. DIVLSORIO. a. divisoriu, de divisiune. DIVO, a. divina, dumney.t e.scu, crroscu. D1V0LGAMEKT0 , m. divulgare, publicare, respân-dire. DIVOLgAre, r. a. a divulga, a publica, a rrspândi. DI V OLG AT A AI 1 X T E, aer. in publicu. preriitiiidinea, de faţă. cu voace mare, iară prciărâtorie. DIVOLGAToRE, m. divulgatoru, respanditoru. DIYOLGAZB ne, /’. divulgaţiune, pubîieaţiune. DivoLGKKK, v. a. a ridica, a întoarce. DIvORAMEXTo , m. devorare , ingliiţire , mâncare, roadere, mistuire, consumare. DIYor amonti, m. fanfaronii. palavragiu. DI VOR a re, v. a. a devora, a manca lăcomeşte; a consuma, a mistui, a strica; — dirorurc un librof a citi o carta1 cu mare pofta , cu mau1 grabă ; — divorarc la r'.a, a alerga, a umbla eu v clocita te. DIYOR atore. m. devoratorii, mâneaeiu ; mistuitorii. stricatoru. divorziare. v. n. a divorti, a se separa. PivoKZn >. in. divorţiu, soparaţiune, pivotam ente, an:, cu devoţiune, cu evlavie. Divoto, a. devotu, ovlauesu, cucernicu, piosu. DiYozibxE. /’. devoţiune, evlavie, cucernicie. divulgare, ?\ a. a divulga, a publica. DIVULGAZIONE. f. divu1gare, publicare. DlVULso. a. sinuisn, g.-opăriiiu cu sila D1ZIOXAR10. m. dieţ’.unaru, vocabula ru. DizioNE, f. dicţiune, locuţiune, manieră de a zice. DblîRLA, f. pistolâ. o nuuietă de anru. DOBBJ.oxe, w. dublonâ, o monetâ mere de auru. DOBLETTo. m. unu felu de ].inzâ franţuzeasca. Doc ci A, f. ţeavă, olanii, mbuu ; duşâ. DOcctAre , v. n. a curge; a se struniră, a pleura; — v. a. a arunca asupra unei părţi bolnave apă naturală sau miimrala. Btk’CTO, Doccio'.E, w. ţeava, urloiu. DdciLE, a. doeilu, ascultătorii, a.>t impara tu, în-duplccâeiosu. DOCILItA, f. docilitate, ascultare, supunere. înduplec ă e i u n c, as t î n 1 p â r a re. documentare, v. a. doumenta. a da documin-te, a dovedi prin dooumintc, hrisoave. DOCUMento, m. învaţamintu ; documeniu, îuscri-bu hrisovu t'tln dovadă. oodecaedro, vi. dodeeaedru. podeuagono, m. dodecagonu. Doini ksimo , a. alu doisprezecelea; — 8. m. a doisprezecea parte. dubiul a. doisprezece, doăsprezece; — ai clodici dvl nune, în doisprezece alo liniei. dodkAxte, m. dodrantu, o măsură vechie. Doga. f. doagă. dog am ento, m. dogire. DOG am A, f. vamă. dog ană le, a. doganalu, vă m alu, DoGANiKRE, m. vumasu, vaineşu. DOGĂRE, v. a. a dogi. DOGATO, dogAdo, vi. dogatu, demnitatea dogelui; domnia unui doge. doge . m. doge, ca pul u republicei la Veneţia şi la Genova. duglia , f. durere, chinu ; întristare, supărare, necazu . milmire; — dotjlie, durerile naşterei, ale facerei, dureri de copilu. dogeiAnza . f. ])langere, jale, jălnialâ , jâluire, jalire. jalbă, jalbuire ; durere, supărare, neea-zu. întristare, părere de râu, mâhnire, doioşie, doleanţă. doglio, m. butoiu micu. buriu. Doglioso, a. dareixsu, jalnicu , tristu, mihnitu, neeujitu. dogma. DoMMA, w. dogmă , principiu iundamcu- t.dll. DOGMĂTICO. a. dogmaticii; absoluţii, hotâritoru. DOoMATizzARE , v. n. a dogmatiza; a şi da pâinea cu unu tonu absoluţii, hotâritoru. Dogo, vi. Imbbgu. unu lelu de câine; dulău. iu-lce, vi. sânge de porcu, de rimâtoru ; dulceaţă ; — doici, dulceţuri, cofeturi. pdLCE, o. dulce ; delicaţii, moale, netedu , blân-(1 u. astimpâratu ; plâoutu, aniabilu, drâgăstosu; facilu; — doi ce diolcc. am. puţinu câte pu-ţinu; intr'unu cbi]>u plâcutu. DOECEAIente, uvv. cu dulceaţă, cu blăndeţâ, cu umorii, cu dragoste, cu graţie, cu delicateţă, binişoru. DoLci zza, f. dulceaţă; blăndeţâ, omenie, amabilitate, astimparare, blajinitate, blaj in ie ; delicateţă, graţie, suavitate; plăcere, comoditate, gustu, desfătare, deliciu. poliţa, f. sânge de rimâtoru. doluutcAre, v. u. a îndulci; a potoli, a astîm-para. doj.cjfk AZi« NE, f. dulcidcaţiune, îndulcire. DoLoiGNO. a. (iub eagu. DoUToRE. in. dulce..ţa. DoLciTUDisE, f. comoditate, dcBiiiierdâciune. DOLC1UME, hi. lucru dulceagii. Doluo, a. dub e, astinij-âratu , temperatu , stîni-iatu, cmii])aiatu. moderaţii. DuI.ente , a. tri.-.tu , mihnitu, duiosu, obidatu, neeâjitu , jalnicu; nenorocitu , nefericitu; supă ratu. doi.ere . v. n. a suferi, a simţi durere, a dur^g : — dolcrsi. a se plânge, a se vâita; a i părea râu ; a se jali ; o se jâlui; a simţi compasiune, a compătimi. doi.eaeo, vi. dolarii, o monedă americana. ^ Dui.o , m. vîcleşugn . viclenie, mitâ, înşelătorie. şiretlicu. rea credinţă, fraudă. polorake v. n. a simţi durere, a suferi. DOLOUEO. —DORINŢE. DOLcUiE, m. durere, întristare, inîbniro, jale, duioşie, necazu, chinu, obidă, supărare, neplăcere. DO Ulii Fi CO, «. doloruflcu, care aduce durere. DOLOR- so, a. durerosu, jalnicu , obidatu , tristu, inilmitu ; duiosu , ad .cătoru de durere sau de neplăcere, intristâtoru, supârâtoru, nnlinitoru, nec jitoru ; tristu, greu. neplăcuţii. POl.osita, f- viclenie, înşelătorie, rea credinţă. PuLoso, m. vicleana , şiretu, inşelatoru, fraudo-lentu. domăbile, a. care se poate birui, domoli, îmblânzi. DOM and A, f. cerere; întrebare. pomandAke, v. a. a cere; a întreba. domandassfra, avv. mâine către seară. POMANDATure, ni. acela care cere ; care întreabă. DOMAndita, f. cerere; — a domandila, cermdu. POMÂXI, avv. mâine. DoMAMALE, a. domcniilu, alu domenului. Pom A re, v.a. a supune a birui, a domo a îmblânzi, a dumiri, a învăţa, a doini st a în-frina ; a potoli, a îndulci, a alina, k npâca, a impofila, domatokk m. birnitoru, domolitoru. DOMATTJNA, avv. mâine dimineaţă. POMexeDl»io, m. Dumnezeu. DOMKnu/a, f. duminică. domenicAle , a. duminicalu, alu lui Dumnezeu; alu domnului, alu stăpânului, alu proprietarului; alu duminicei, alu sărbătorii; — ura:io-ne domenicale, oraţiunea domnească; — IvUtra domenicale, literă duminicală, mana anului. DOMENli Axo. m. dominicanii , membru alu ordinului religioşii alu S. Dominicu. DOM EŞTI c A M L X TE, avv. f a m i 1 i a r i c eş t e. domesticiievole, a. care se poate domestici. DOMESTICllKZZA, f. domesticitate, familiaritate. POMKstico, o. domesticu, familiaru ; — s. m. slugă. DOMii iliario, o. domiciliarul, de domiciliu. Domiciliu, m. domiciliu, locuinţă pennaninte. DOMINANTE, a. doinnitoru, predomnitoru. dominare, v. a. a domni, a stâpini, a guverna, a cârnîui, a avea o putere suverană; a avea o influinţâ covărşitoare, a predomni, a se însemna ; a fi mai naltu, mai inâlţatu , mai ridica-tu, a domina. DOMINATOKE, m. domnitoru, stăpănitoru, domnu, stăpânii, capu, căpetenie, oblâduitoru. DOMINAZlbXE, /'. dominaţiune, dominare, domnie, stăpânire, guvernu, ubladuinţă, oblăduire ; pre-domnire, inlluiuţâ domine, m. domnu. dominedio, m. Dumnezeu. DOMINICÂLE, a. doniinicalu. dom în IO, DOMINO, in. dominiu, proprietate, stâpâ-nire ; jurisdicţiune ; stătu, ţinuţii. DOMINO, m. dominou, unu felii de haină pentru baluri mascate; unu felu de jocu. DbMO. a. imblânzitu, domolitu, biruitu , supusu, domiritu, domesticitu. dommaschÎNO, a. damascenu; grosu. mare. DOMMÂSCO, ro. damască, adamască don, m. domnu, titlu ce se dă la orice persoana învestită cu o demnitate bisericească, donamento, m. dare, dăruire. donânte, o. dâruitoru. 197 donare, v.ct. a dărui, a da, a face unupresentu, Da danie; — donării, a se deda, a se aplica, a se dedica, a se îndeletnici, a se ocupa. natărlo , m. donatara , acela căruia i s’a făcuţii o donaţiunc, o danie. donatîvo, in. dara. dâruialâ. presentu, cadou. DONatu re, in. donatorii. dâruitoru. donvzione. /'.dăruire, dare; donaţiunc, danie. noxhK. avv. de unde; de acolo, de aici. doxihauie, avv. de unde văii. dondolare . v. O- a legăna, a dâinâi, a hâţâni; — dundolarsi, a şi legăna trupulu. DoNDOLO, m. liăţinâtoare. Don Du L« lne, m. nătărău care îşi leagănă corpulu căndu merge; — andare a dondvlone,a budu-- slui. Du NN a, f. femee, muiere; soţie, nevastă; doamnă. stăpână, cocoană. — Kosfra Donna, Preacurata Fecioară, Maica Precista. donnAio, donnaiuolo, m. muierelnicu, omu afe-nieiatu. dunneAre, v. n. a se desmierda, a se desfăta cu femeile, a face curte la toate femeile. donnkouiAre, v. n. a domni, a domina. donnksco, a. muierescu. femeescu. DuNNixo, in. omu afemeiatu, muierelnicu. don NO, m. domnu. stâpănu. dunxula, f. nevâstuică, mustelâ, dihoru. don Nu NE, m. muieroiu, gbiolbnnâ. DuNu, in. daru, dâruialâ, danie, presentu, cadou — in dono , in daru , fără plata , de geaba de pomană, fără bani, gratis. donzklla. f. fată, fecioara, domnişoară, duducă; vergurâ, virgine; slujnică, camarierâ. donzello , in. tmăru , june, flăcău; june nobilu care se află în serviţiu lângă unu suveranu sau lungă alte persoane însemnate, pagiu ; servitorii. donzelloxe. m. bufluslîu, omu de nimicu. Dopo , avv. du]»â; pe urmă, mai departe, mai încolo; înnapoi, indăruptu; — il (fior no dopo, la svflimuna dopo, în zioa, în septămăna următoare. dorim A, f. dnplâ (monedă). du rimam ente, a vv. nidoitu, în doâ chipuri, pentru doâ cuvinte; intr'unu chipu mincinosu, prefâeutu, cu făţărnicie, cu falsitate. Dorn Are, v. a. a îndoi, a îimnulţi, a pune îndoiţii. DOPPIKRE, m. torţă, maşala, făclie; candelabru, can lelaru, sfetnicii. dorimezza, f. simulaţiune, prefăcătorie, făţărnicie. DORIM O, a. înd-'itu; in doâ chipuri ; cu doâ înţelesuri ; duplicatu ; falsu, mincinosu, fâţarnicu, cu doâ foţe. Durpio, m. du piu, de doâ ori mai multu ; tragere de doâ sau de mai multe clopote împreună; duplicatu, copie ; — a doppio, indoitu. duramento, m. aurire, poleire. ^ dorare, v. a. a auri, a polei, a spoi cu auru. 1)0DATORE, 111. poleitului. durate HA, f. aurire, poleială. ^ dureri a, f. vase şi alte lucruri de auru. DOKleMSMO, m. dorieismu, maniera dorică. ^ ^ duru:o, a. doricu. Se zice de unulu din cele cinci ord ine architectonice. dormente, DORMiENTE, a. dormitoru, care doarme. 103 DORMIGLIÂRE.—DURIiiO. dormigliAee, v. n. a dormita, a clipoci. Dolmiglionk, vi. somnorosu, somnolintu. DOK.uiglioso, a. somuolintu; care dormitează. DOKMiUE, v. n. a dormi ; a neîngriji, a nu lucra, a 1 era cu lcnevire, a se dosmâţa; - dormirc in sullu buona, a dormi greu. dormita, f. somnii. DOR mito RE, m. dormitoru ; neîngrijitoru. DORMITorio, vi. dormituriu, sală de dormitu. DORMlzioNE, f. dormire, adormire; adormirea Frea-curatei, dormiţiunea, somnulu 3. Virgini înainte do Asumpţiune. dorsale, a. dorsalut relativii la spate. dorso, m. dosu, spate, spinare. dosare, v. a. a regula , a proporţ.iona felurile ce intra intr’o doftor ie. pose, pusa, f. cuantitate, măsură, dosâ. possAi.e, «?. partea dinainte a altarului. possiere, D0ssiii.R0, vi. scândura care ţine perina oareeâroru paturi şi bucăţică de materie care în vuieşte această scânduri. posso, vi. dosu, spate, spinare; — dure il dosso, a întoarce spatele, a fugi, a părăsi, a pleca. DOTĂ LE, a. dutalu, relativ u la dote, la zestre. DOTARE, v. a. a dota. a înzestra, a da, a asemna dote, zestre ; a asemna, a asigura unu oarecare venitu la unu stabilimentu ; a favoriza, a împodobi. a da foloase. DOTAToitE, m. dotatoru , celu ce dotează, înzestrează. DOTAZiONE. f. dotaţiuue. înzestrare. DOTE, POT A. f. dote, zestre; talentu . cualitate, folosu, daru de la natură, de la Dumnezeu. POTTO, a. învâţatu, doctu, eruditu, sapientu, în-demânatecu, procopsitu, deprinsu. DOTTokâle. «. doctoralii ; îngantatu. catedraticu. DOTToUAMliNTO, vi. doctorare, fapta de a acorda sau du a lua gradulu de doetoru. POTTORÂXDO, m. candidaţii, aspirantu, doctoraiidu, celu ce se pregăteşte la doctoiatu. poTTORĂRE, v. a. a doetoru. a priimi doetoru. POTTORÂTO, vi. doctoiatu, gradu şi dumnitate de doctorii; ţereumniile ce se făcu spre a conferi guadulu de doetoru. POTToRE, m. doctorii; invâţâtoru, profesorii. P0TTOKELLAMENTE, nvv. într’unu modu doctoralii, cu îngânfare. POTTRÎNA , f. doctrină , erudiţiunc , învăţătură, ştiinţă; indeminarc , pricopseală, esperiinţâ ; catechismu. PottrinAle, a. doctrinalu, alu doctrinei, instructivii. pottkinAue. v. a. a învăţa pe cineva. POTTRInArio, vi. doctrinarii; afectatu, pedantu; calvinista, calvinii. pottiunaklsmo, m. doctrinarismu, o sistemă politică. pottrinatamente , ait. cu doctrină, cu crudi-ţiune, cu ştiinţă. poTTRiNATuKK. ai. invâţâtoru. educatoru. pnVE, aer. unde; in ce loeu ; dacă, du. Do veghe, nrv. ori unde. ori in ee locu ; dacă. PoYEKE . m. datorie, datorinţâ, obligaţiune. îndatorire, îndatorare; necesitaţi4: cuviinţă; — a dovere, cumu sc cade ; cu dreptate. POVERE , v. a. e n. a fi datorii; a trebui . a se cuveni, a se cădea; — iutii (jU uomini d>cono morire, toţi oamenii trebuc sâ moară; — C(jli ti deve la sua felicită , îţi este datoru a sa fericire. DOVEEo.şo. a. cuviincioşii necesarii, neapărata. DO Vizi A, f. avuţie, bogăţie , abundanţă, iiubilşu-gare, cuantitate foarte mare, mulţime, grămadă, prisosu ; — a dovizia, cu imbilşugan1. DOViziOso,». abundantu , imbilşugatu ; avutn, bogatu. dovunijue, avv. oriunde, ori in ce locu. DOVUTO, a. cuvenitu; ceea ce este datoru cineva. dozzîna , f. duzină, doâsprezece lucruri; costu, demâncaro, plată pentru locuinţă şi pentru mâncare. dozzinâle, a. ordinam, mediocru, de rindu. pozziXANTE , m. pensionaru , celu ce loeueşte şi mâninci la unu locu plâtindu o suniâ liotâ-ritâ. pragomAnno, turcimânno, m. drogmanu, tâlmacii!, interpretu. DEAGone, m. bâlauru. smeu ; o constelaţiune din emisferulu septentrionalii ; dragonu , unu felu de soldaţi călăreţi. ^ pragonessa, f. diavoliţâ, muiere rea, iute, arţăgoasă. prămma, in. dramă , unu felu de compunere teatrală ; — f. draemâ, o monedă grecească; dramn, a opta parte a unciei. prammAtu’O. a. dramaticii. prammaturgo, m. dramaturgii, autoru de drame. prappâre , v. a. a îmbrăca, a înfăţişa îmbrăcă-mintale la o pictură. deaitellAke , v. n. a desfăşura , a ridica steagurile. draitello , m. ceată, trupă ; despărţire de sel-daţi ; baudieră, steagu. stindardu, praporii. PRAl’iT.RÎA. f. draperie, matăsării. postăvarie. PRAriTKRK, vi. fabrieantu de stofe, de inâtâsarii; neguţetoru de stofe, de malăsării. PRAiT'o, vi. stofă; draperie ; vestmîntii, straiu ; îmbrăcăminte, haine ; postavu. prAstico , a. e r. m. drasticii , * curăţenie care lucrează cuvin du şi cu mare putere. DBiTTO, a. e st. m. drept. u. prizzAre, v. a. a îndrepta; a ridica. ^ droga, f. nume genericii de mărfuri aromatice, băcănie. DROGHERIA, f. băcănie. pr< >g ni ERE, m. băcanii, spiţoru. ^ > PROMKPÂUIO, m. dromedaru, unu felu de cămilă. PlilTPo, m. druidu, numele ce se da la unu felii de sacerdoţi ai Galiloru. prÂLE, a. dualu (espresiune gramaticală). DUAiJsMo, vi. dualismu, sistemă care admite doâ prineipiuri. t dualista , m. dualista, partisanu alu dualismului. PUALITÂ, f. dualitate, duplă'itate. PUimiÂRE, v. n. a se îndoi, a ti la îndoială; a se teme. DURUI ETA , DlT.IîlEZZA, f. îndoială; bânu ală; sfială. ^ deri’.ievole . a. îndoiesii; bâimitom, bânuelnicu, sfiiciosu , nesigurii, ncliotâritu, dubiosu, incerţii. ^ Durnuo, m. dubiu. îndoială, indoinţâ ; sllalâ; frică, temere , bănuială ; — «. dubiosu , îmloio- Digitized by Google DUBBIOSITÂ.—DUUMVÎRO, 199 sa ; — senza dubbio, fără îndoială, negreşitu; — rivocare in dubbio, a se îndoi. durbiositA , f. dubiositato , incertitudine , in-doinţâ. dubbioso , a. dubiosu, indoiosu , indoiciosu, in-cortu, nesiguru, problematicu, nehotântu, slii-ciosu; ambiguu; periculosu, primejdiosu ; va-riabilu, sehimbâciosu. DUBITĂBILE, a. incerţii, nesiguru, indoiosu. DUBITAMEN'TO, VI. DUBITAnZA, f. dubiu, îndoiala. îndoire, sfială, temere, incertitudine. DUBITÂKE , v. n. a se îndoi, a fi la îndoială, la incertitudine, a nu fi sigura ; a bănui, a se teme. dubitativo, a. dubitativii, indoitoru , de dubiu. DUB1TAZIONE , f. dubitaţiune , incertitudine, in-doinţâ. DbCA, m. conductoru, capu; generalu, coinan-dantu, câpitanu; povâţuitoru; duce; călauzu. DUcAle, a. ducalu, de duce. DUCÂTO, m. ducatu, demnitatea şi autoritatea ducelui, statulu, ţinutulu care este supusu la unu duce; galbenu , ducatu, unu felu de monedă de auru sau de argintu. DUCE, m. conductoru ; generalu ; capu ; câlăuzu. ducea, f. ducatu. duchessa, /. duceasâ. dUe, a. doi, doâ; — a due a due, câte doâ ; — star fra due, a sta la îndoială. dueoento, o. doâ sute. DUELLÂNTE, Wt. dueliştii. duellâre, v. n. a se bate in duelu. duellArio, o. de duelu. DUKLLATOKE, DUELLÎSTA, VI. dueliştii. DUELLO, m. duelu, luptă singulară , bâtae intre doi. duemîla, a. doâ mii. duutto, m. dueto, duo, bucată de musieâ pentru doâ voci. dugento, a. doâ sute. duîno, i». ochiuri cu soţu. duîsta, m. dualistu. dui.cinea, f. amantă, amoreazâ, ibovnică. dulia, f. dulie, închinarea ce se cuvine la sfinţi. dumo, m. hâţişu, leasă, rugu, desisu de tute. DUMdso, a. acoperita cu hâţişu, leasă. duna , f. dealuleţu de năsipu ce se întinde pe ţărmurile mării. diînque, cong. aşa daru, prin urmare. duo, a. doi, doâ. duodecimo, a. alu doisprezecelea. dcodecuplo, a. de doâsprezece ori mai mare. duodenale , a. duodenalu, reiaţivu la duodetiu. Duodeno , vi. duodenu, ântâiulu din intestinele subţiri. ®uă, preotu, n ligiosu. eclesiastieu ; una din cărţile din care lîiblîa este alcătuită ; — a. eclesiastieu, ricescu. _ Kn'O. a rv. ea că, iată ; — coconii, eccoti, ccef,hK cccnri. cccori. (acame. e.icăte, eacâlu, eacare. eai av«‘ : — coco chc. iată că. , v. h. a f:o-e < co. a răsuna, a res-]»mnle. ^ E< HJNo. in. arieiu ; coaja, gliioace de castană. ECL EM M A. - - EFFETTUAr K. 201 ECL^MMA, f. eclegmâ, o doftorii de pieptu. eclettico, a. eclecticu. ECLETTisMO, ecletismo, m. ecletismu, eclectisiiiu, tilosotie eclectică. ECLissAMENTO, vi. eclipsare, întunecare. eclissâre, v. a. e n. a eclipsa; a întuneca; — eclisxarsi, a se eclipsa; a se întuneca. ECLissu, ECLissr, f. eclipsă ; întunecare. ECLÎTTIOA, f. ecliptică, cărarea soarelui. ECO, f. eco, eclio, râsunetu. ECONOMÂTO, m. economatu, economie, administra-ţiune ; oficiulu unui econoniu, lâcuinţa lui. ECONOMIA, f. economie ; căsnicie ; adimnistraţiu-ne; cumpătare; întocmire, disposiţiune ; armonie, distribuţiune, ordinu. ECONOMICA, f. economie, ştiinţa economică. economico, a. economicu, economicosu, economu. ECONOMisTA, m. economistu, scriitoru care se ocupă de economie politică. ^ ^ economizzAre, v. a. e n. a economisi; a administra cu economie; a cruţa, a păstra, a cumpăta. # < ECbNOMO, vi. economu, intendentu, administratori îngrijitoru ; economisitoru, cruţă tor u. E converso, am. in reciprocă, iarăşi, dimpro-tivâ. ectogrAmma, ettoCiRAmma, m. ectogramâ, greutate care coprinde o sută de grame. ectolitro, ettolitko, vi. ectolitră, iiiâsurâ de capacitate cure coprinde o sută de litre. ectometro, ett6metro,w. ectometru, măsură de 100 metre. ECULEO, ni. instrumentu de pedeapsă ce întrebuinţau cei vechi. ecumenici), a. ecumenicu, universalii, obştescu î concilio ecumenica, conciliu, soboru ecume-nicu. ED, cong. şi. edAce, a. rozâtoru, sfâaiâtoru, mistuitoru, gâ-inanu. f.dacitA, f. voracitate, lăcomie, edacitate. edda, f. Eda, o carte religioasă a Seandinavi-loru. edema , m. edemâ, unflăturâ moale plină cu o materie apâtoasă. edematico, a. edematicu, relativii la edemâ. eden, in. grădina raiului, edenu. EDERA, f. ederâ (o ])lantâ). ederoso , a. ederosu, de ederâ, acoperiţii cu ederâ. edîcola, f. căsuţă, căscioară; capelă mică. edificamento, vi. cdilîcare, construire, clădire, zidire. edificânte , a. cdificantu, înduplecâtoru spre virtute, spre evlavie, spre fapte bune. ^ificAke, v. a. a editica, a zidi, a clădi, a construi; a îndemna, a îndupleca spre virtute, spre evlavie, spre fapte bune, a insufla virtutea prin esemplu sau prin povaţâ; a produce o impresiune salutară. edificatîvo, a. care serveşte pentru a edifica. edificat6re, m. edificatoru, ziditoru. edificatokio, o. ediflcatoriu, relativu la edifica-ţiunc. edificazione f. edificaţiune, construcţiune, clâ-(*ire, zidire ; simţimintelc de virtute, de pietate, de evlavie, de fapto bune ce ni se însullâ prin ecsemplu sau prin vorbe povâţuitoare EDIFICII), ED1FIZI0, vi. edificiu, construcţiune, zidire, clădire, monumentu, zidire monumentală; vieleşugu, artificiu, înşelăciune. edile, m. edilu, magistrata la Romani care avea inspecţiunea asupra zidiriloru publice, asupra jocuriloru s. c. 1.; — a. relativu la edili. edilii'A, f. edilitate, demnitatea edililoru. edilizio, a. relativu la edilitate. edito, a. editatu, publicaţii, datu la lumină, datu în ti păru. editokk, m. editoru, celu ce editează o carte. edîtto, vi. edictu, lege, ordonanţă a suvera nului. edizione, f. ediţiune ; publieaţiune, dare în ţipam, dare in lumină. KDifCAMENTO, vi. educare, creştere. eddcAnda, f. elevă a unui institutu. edtjcAre, v. a. a creste, a educa, a forma, a învăţa. a da instrucţiune, a desvolta toate facultăţile ; a îngriji. EDUCATivo, a. educutivu, care serveşte pentru educaţiune. f.ducatore, vi. educâtoru, crescâtoru, învâţâtoru. edim AZluNE, f. edueaţiiiue, creştere, învăţătură. edulcorazione, f. edulcorare, edulcoraţiune, îndulcire. edulo , a. bunu de mâncare, care se poate mânca. effAbile, a. care se poate spune, espriiue. EFFEMERIDE, f. efemeride, ziaru, jurnalu ; registru de observaţi uni astronomice. effeminamento, vi. ufeineiare, infemeiare, mole-şire. EFFEMInAre, v. a. a afemeia, a înfemeia, a moleşi, a îminilia; — eft'eminarsi. a se afemeia. effeminatezza, f. afeuieiure, infemeiare, moleşi re. effeminAto, a. afemeiatu, înfemeiatu, moleşitu, slăbitu, muerelnicu. effendi, m. domnu, stâpânu, efendi, titlulu ce dau Turcii funcţiunariloru şi invâţaţiloru. effkratezza , f. ferocitate, sălbăticie, buecie, crudeiitate, cruzime. efferAto, a. buestraşu, brutalu, bucacu, sălbatecii, crudelu, crudu, aspru, cumplita. V.FFKRVEscENZA, f. efervesciiiţâ, ferberc uşoară ; mişcare, pătrundere vie şi trecătoare a spiritului, întâritare, agitaţiune; plămădeală. effettivamente, avv. în faptă, în fiinţă, în realitate, intr’adevâru. effettjvitA, f. efectivitate, realitate. effettîvo, a. efectivu, realu, în faptă, in fiinţă, în lucrare ; adevăraţii, positivu. effetto, m. efectu, lucrare, urmare, consecinţă; fală, arătare; ecsecuţiune, înfiinţare, punere în lucrare; sfirşitu; poliţă, scrisoare de cre-ditu; lucruri mişcătoare; — in effetto, în realitate, îutr’adevâru, in faptă, in fiinţă; — a questo effetto, spre aceasta, pentru aceasta, spre acestu sfirşitu. EFFETtOre, m. întiinţâtoru, producâtoru,lucrâtoru, sâvîrşitoru, celu ce pune în lucrare, in ecsecuţiune. ^ effettuAke, v. a. a efectua, a îndeplini, a ecse- 202 effettuazi6ne.—elett6ee. cuta, a pune în lucrare, a înfiinţa, a sâvirşi, a aduce la îndeplinire, a îndeplini. EFFETTUAZltfNE, f. efectuare, efectuaţiune, ecse-cutarc, ecsecuţiune, îndeplinire, inliinţare, sâ-vîrşire, punere în lucrare. efficAce, a. eficace, energicu, puternicii. EFF1CAC1TÂ, /*. eficacitate, putere, energie. efficiente , a. cficiontu; — ca-usa efficiente, causâ eficienta, pricina energica, care face vreo lucrare. EFFICIENZA, f. eficienţa, producere, fapta produsa dela o causâ energica, şi efectul» produ.su. effigiamento, m. representare, înfăţişare, închipuire. effigiAee, v. o. a reprezenta, a înfăţişă, a închipui. EFFiGlE, f. efigie, representaţiune, imagine, înfăţişare, figura, portivtu. icoana. EFFJMHRO, a. efemeru, de o zi, care ţine sau trâeste numai o zi; trecâtoru, ilusoriu, zădar-nicu, vanii. EFFLORE.seENZA, f. efioresciuţâ, înflorire, mucezi re. EFFLUSSO, m. vărsare, turnare, respândire, eflucsu. EFFLtfvio, m. efluviu, vărsare, respândire, eflucsu, evaporaţiune. EFFoNDERE , v. a. a vârsa afară, a respândi. EFFONDIMENTO, m. vărsare afară, respândire. efforo, EFOito, tn. eforu, unu fclu de magistraţi la Sparta. effrenâto, a. desfrînatu, obraznicu, neînfrînatu, neîmblânzita, neastâmpărata. effusione, f. vărsare, respândire, efusiune ; — eff'usione di cuore, sinceritate, dare de inimă, încredinţare adevărată, arătare do afecţiune vie şi fierbinte. efod, m. efodu, o haină sacerdotală la Evrei. . KOESTIONE, f. egestiune, golire, deşertare a pîn-tecelui. iQU)X , /*. egidă, pavăza sau platoşa Minervei; apărare, ocrotire, protecţiiine, scutire. EGÎKA, f. egirâ, data, leatulu Mahometaniloru care începe la anulu 622 după naşterea lui Christosu. egli, pr. elu, dînsulu ; — egli e cosa evidente, esto unu lucru învederatu; — egli e strana, este unu lucru ciudatu. EGLOGA, f. eglogă, eclogâ, unu felu do poesie pastorală. EGOÎSMO, m. egoismu, siniubire, amoru de sine. egoista, m. egoiştii, siniubitoru. EGOÎSTICO, a. egoisticu. egregio , o. alesu, deosebitu, perfectu, dcsâvîr-şitu. EGRKSSO, m. eşire. egritudine, f. egrîtudine, infirmitate, boala. fiGRO , a. egru, morbosa, boinavu, beteagu; tristu. EGROtAnte, a. bolnâviciosu, slabu; chilavu. EGUAGLIÂNZA, f. egalitate, potrivă, potrivire, conformitate, asemănare, uniformitate, paritate. EGUâgliAre , v. a. a egala, a potrivi, a face ecualu, conformu; — v. n. a egala, a se asemăna, a se alătura, a ajunge la acelaşi gradu, a se potrivi. EGUAGLIAtOre, tn. potrivitoru. eguAle , a. ecualu, egulu, potrivitu, conformu, asemânatu, alăturata, asemenea, acelaşi; uni-formu; netedu. EGUAIJRE, v. a. a potrivi, a netezi, egualitâ, f. egalitate, ecualitate, paritate, conformitate, uniformitate, potrivire. eh, interiez. aşa şi aşa! ei, pro-n. elu, dînsulu. eiaculazione, f. eşire sau aruncare a unui lucru cu oarecare putere, eiaculaţiune. klaborAke, v. a. a elabora, a lucra, a prelucra. elaboratezza, f. diligenţâ, atenţiune, grijă. elaborAto, a. prelucraţii, lucrata, pregătita cu mare grijă, cu mare atenţiune, cu multă osteneală ; — 7)i. lucrare, compunere, prelucrare. elargire , v. a. a da cu liberalitate; a se galantonii. elasticitA, f. elasticitate klAstioo, a. elasticu. elaterio, 7n. elasticitate, lucru elasticu. elAto, a. ridicaţii; mândru, fudulu, îngânfatu. el azi One, f. mândrie, fudulie. elce, f. unu fclu de stejaru. , elciArio, fu. celu ce trage o luntre la uim rîu. elefAntf., m. elefantu (cuadrupedu). elefantesco, ci. de elefantu. elefantîasi, f. elefantiase, unu felu de lepră. elefantîno, a. de elefantu, alu elefantului. elegAnte, a. elegantu, graţiosu, proporţionatu, gingaşu, frumosu, alesu. elegantemente, avv. cu eleganţă. elegAnza, f. eleganţă, graţie, gingăşie, frumuseţe, potrivire; simplitate, înlesnire. eleggkrk, v. a. a alege; a prefere ; a hotărî, a determina; a numi; a însemna. eleggibile, a. eligibilii, care se poate alege. eleggibilitâ, f. eligibilitate, capacitate de a fi alesu. elegIa, f. elegie; doină. elegîaco, a. elegiacu, tristu, doiosu, duiosu. elegiografo, in. elegiografu, scriitoru de elegii. elementare , a. elementara, relativu la elemente ; care conţine sau învaţă elementele unei ştiinţe. elemento, 7)i. clementu, stichie, principiu, ince-putu. elem» şina, f. elemosinâ, pâmanâ, milă, milostenie. elemosinAre , v. a. a face pâmanâ, â da de pâmanâ, a milui, a se milostivi, a face elemosinâ ; a cerc de pâmanâ, a cerşi. ELEMOSINIKBK, KLEMOSINARIO, «. lllilostivU; — s. 7)i. capelanii la o curte. elencO, m. catalogu, tabelă, listă, prospecta, indico. eletta, f. partea cea mai aleasă, ceea ce este mai bunu. elettivo, a. electivu, care se face, se dă prin elecţiune. eletto, a. alesu ; — s. m. alesu, predestinaţii. elettokAle, a. electoralu, relativu la elecţiune. ELRTTOrAto, m. electoratu, demnitatea de electorii alu imperiului germanicu, teritoriulu supusu la unu electoru. elett6re, m. electoru, alegâtoru ; titlulu prin-ţiloru care aveau dreptulu de a alege impâra-tulu Germaniei. elett<5ria.—emigrazi6ne. 203 ELETTORÎA, f. demnitatea unui electoru, electorie. ELETTOVÂRIO, ELETTUÂRIO, VI. electlîaru, COlllpO-siţiuno do mai multe medicamente. elkttRiciSMO, vi. electricismu, sistema electricităţii. ellttkicitA. , f. electricitate, puterea electrica. elettrico, a. electricii, capabilu de electricitate. elettrizzamento, vi. electrizare. elettkjzzăre, v. a. a electriza. ELETTKIZZatore, vi. electrizatoru. elettrizzazione, f. electrizaţiune. elettko, m. electru, succinu, chihlibaru. elettkometro, vi. electrometru, măsurătorii alu electricităţii (instrumenta). elevamento, vi. înălţare, ridicare, ecsaltaro. elev are, v. a. a înălţă, a ridica, a eosalta; a mări; a mişca tare. ' ELEVATezzA , f. înălţime ; sublimitate, nobleţă. ELEVATORE, m. inălţătoru. elevazione, klevatuka , f. înălţime; înălţare, ridicare ; moinentulu sântei Liturgic can lu preotulu îualţâ in susu sântele daruri , elc-Viiţiune ; locu ridicatu. înălţatu ; lucrarea de a ajunge la o demnitate înaltă. eliziune, f. elecţiune, alegere; facultatea de a alege ; libertate, voe. • E liant o, m. eliantu (plantă şi floare). elica, f. cdoră. elice, /'. unu felu de stejaru ; scară sucită in forma melcului; şurubu, eliciu. eliceuk, v. a. a scoate, a trage, a estrago. elideee, v. a. elide, a lepăda, a laşa afară. eliminare, v. a. a elimina, a suprime, a lepăda, a scoate, a esclude. elisiinazione, f. eliminare, suprimere, lepădare, scoatere, escludere. elisione, /’. elisiiuie. elisiue, vi. elicsiru, estractu; vutcă. ELiso, vi. elisiu, eliseu, locaşulu celoru virtuoşi după moartea loru ; paradisu, raiu, locu plăcutu. elitkopia, f. elitropie, o piatră preţioasa ; boarea soarelui. ella, pron. ea, (linsa. f. le, numele literei L. eeleloro, vi. eleboru fplantă). ellenico, a. elenicu, elinescu, grecescu. ELlenlsmo, m. elenismu, elinismu, greeismu. eelenista, vi. olenistu, elinistu. eeleka, f- ederă (plantă). ell^se, f. elipsă, o figură geometrică. eussi, ELLii’^r, f. elipsă, o figură gramaticală. 'Llittico, a. elipticu, in forma unei elipse. vlmo, m. coifu. » a* °bicutivu , relativa la elocuţiune. 'OtizioNE, f. elocuţiune, alegere şi ordinai-o a ^'d^sHiuniloru ; modu, chipu de a se esprime. rrT51?’, m‘ laude ; cuvintu de laude. F A , a. elocuentu, elocinte. ^•(piENZA, f. elocuenţă, elocinţă. w* vorbire, cuvintare, raţionare ; elo-cinţa. T ^sabie* ^LSE> » m‘ mânerii, mănunchiu de a. făcutu, alcătuita cu multă oste- ^ °Plb carte alcătuită cu multă osteneala; osteneală, privegbiere. I eledere , v. a. a zădărnici, a se feri, a scăpa de ; a înşela, a ocoli. euvokio, a. care zădărniceşte, ocoleşte. KMAriAKE, r. a. c n. a slabi, a usca, a slei, a chilăvi. KMAOiAZioKE , f. slăbire, slăbiciune, uscare, slei-turâ, sleire, cbilâvire. emaculAto, a. fără pată, fără prihană. emanare, v. n. a emana, a eşi. a isvorî, a purcede , a se scurge; a se respăndi; a publica, a respăndi. emanazione, f. emanare, emanaţiune. cşire, isvo-rire, pureedere, scurgere; respăudire, publica-ţiune. emanitpAee, v. a. a emancipa, a libera , a des-robi, a slobozi, a scoate dc sub puterea cuiva ; — emancipării, a se emancipa , a se libera, a scăpa de. emani U’AZIONE, f. eiuancipaţiune, liberaţiune, liberare, desrobire, scăpare. emhlema, m. emblemă; sinibolu, atributu. emiîlkmAtico, a. emblematicii, simbolicu. EMLioLisMO. m. enibolismu, intermediu. emuoeîhmioO, a. enibolismicu, intermediaru. em lirice, m. cărămidă, oala de acoperitu case. emuriciAto, a. acoperitu cu cărămizi, cu oale. EMiiRioNE , m. embrionu , fătulu, copilulu ce se formează în pântecele mumei; plantele care nu sun tu ancă desvoltate ci n urnei încolţite din sâminţâ. emrroccAre, v. a. a face să cază asupra pârţî-loru bolnave câte o picătură de vr’unu licuidu unturosu. EMENDA. f. reparaţ.iune, îndreptare; pedeapsă. emendAI’.ile , a. care se poate repara sau inel îvpta. E.M endamt NTO, vi. rej)ararc, îndreptare, îmbunătăţire. emendatîvo, a. capabilu do a îndrepta, de a reforma emendatore, vi. îndroptâtoru, reparatoru, reformatorii. ţ emendâre, v. a. a îndrepta, a repara, a corecta, a reforma. emendazione , f. îndreptare, reparare, corectare, reformă. emergente , a. care eşe dintr'unu locu unde era cufundaţii, care se arată, se iveşte, se naşte, urmează, se întimplâ, emergenţii, emer-ginte. emekgkxza, f. ivire, intimplare. emeugere , v. n. a se ridica, a se arăta, a se ivi, a se înălţa, a se deosebi, a se distinge, a oscele. emerito. vi. omeritu , acela care şi a isprâvitu tinipulu de serviţiu. emetico , a. e s. emeticu, vomitivu; ţartru sti- biatu. emî ttere , v. a. ft da afară, a lăsa sâ meargă, să scape. emicrAnia, f. emicranie, durere de capu. emigrAre , v. n. a emigra, a se strămuta, a pribegi. emiguAto, emigratore, m. emigrantu, emigratu ; pribeagu. EMIGRAZIONE , f. emigrare , emigraţiune ; pribegiră. 204 EMINENTE.—ENIGMATICI), eminente , a. eminentu, innaltu, însemnaţii, sublimii, eovirşitoru, mare. eminentemente , am. într'unu clîipu eminentu, străluciţii, covirsiţoru, in gradu innaltu. EMiNENTissiMO, a. cminenti.-dmu, prea innălţatu, titlu onorilku ce se dă cardinaliloru şi şefului cavaleriloru din Malta. EMlNEXZA , /'. eminenţă, inâlţâturâ mică, dealu, movila, virfu ; cscelenţă ; untlatură. EMIKO, m. emiru, titlu cu care Mahometanii onorează pe cei ce se tragu din seminţia lui Maliometu. EMISFLHicu, a. em isfencu. EMisFEUio , KMisEEKO , vi. emisferu , jumătatea globului terestru ; jumătatea unui corpu sfericii. EMis.sÂKlO, m. emisaru , trimisu pentru a lucra pe ascunsu, mamlataru. EMissibNE , f. emisiune, acţiunea de a da afară. emis.hîvo. a. emisivu, care da afară. EMiSTiciilo , m. emisticliu, jumătatea unui versu eroicu sau alecsandrinu. EMME, f. me, litera M. EMoluentk , a. einolieutu, doftorii caro destin-du, care dilată, care moae. EMOT.rMENTO, m. folosu, câştiga, leafă, plată. emorragia, f. emoragie. EMoiiitoiDÂLE, a. cmoroidalu, trînzosu, de trinzi. EMOKKoinÂKiu, m. trînzosu, supusu la enmroide. EMuiiiiolDE, f. eiimroidâ, trinzi. emottisîA , emottisi , f. emoptisie, scuipare dc sânge. emozione, f. emoţiune, comoţiune, mişcare, agitaţiune, sensaţiune, turburare. empiastro, vi. blastm, emplastru, cataplasmâ. empilma , vt. emjdemâ, coptură ce se face mai cu seamă în pieptu. empiere, EMl’iRE, v. a. a. împloa, a umplea; a împlini, a sâvîrşi, a îndemplini ; a umplea cu courşire, a astupa; a repara. EMPIETA, f. impietate, lipsă de pietate, de evlavie. de religiune ; cruzime, nemilostivire. EMPIMENTO, m. implore, împlinire, îndeplinire. empio , a. iiupiu , nelegiuitu , nereligiosu; cru-delu. “ ' empirico, m. empireu, partea cea mai înaltă a cerului ; raiulu, locaşulu celoru fericiţi. EMP1REEMA , vi. cmpireumâ, gustulu şi mirosulu unoru substanţe esjmse la unu focu iute. EMPIUU AMENTE, am. practicexte, eni]driceşte. EMPiRieo, a. empiricii, practieu, csperimentulu ; -• s. m. medicii care tractează boalele după o metodă practică şi fără cunoştinţe teoretice. EMPlRJSMo, m. eni])irisTiiu, medicina sau lilosolie empirică, sperimontalâ, care se ţine numai de esperiinţâ si depărtează teoria. EMPiTu , m. repezire , repeziciune, violinţâ. vee-minţâ , iţiţi re, iuţeală, impetuozitate , isbire, atacu, năvălire, silnicie. FM pito, a. umpluta, plinu; împlinitu. empitore, m. celu ce umple, împlinitorii. EMPmiRA, f. împluturâ, umplutură, implore. EMPORIO, m. magazie, tîrgu, depositu. EMCgnere, v. a. a scoate afară, a smulge. emulAke, v. a. e n. a emula, a rivaliza, a con-cure, a imita, a se inţrecţ cu cineva ţ a pis-mui. emulatore, tn. rivalu, concurenţii, emulatorii. emel\ziuNE , f. emulaţiune , rivalitate, concurenţă. EMULGERE, v. a. a mulge ; a smulge. P.Mi'LO, m. rivalu, concurenţii ; adversaru. EMULSibNE, f. emulsiune, unu felu de băutura răcoritoare. KMl'Lsivo, a. emuîsivu (se ziee de seminţe din care se poate scoate oleiu). emungeke, v. a. a smulge, a scoate afară. EMi'NTO, a. slabu, sleiţii, uscatu, cliilavu. EXALT.AGE, /'. eualage, o figură gramaticală. encAustica. f. encausticâ. pictura cu vâpseli amestecate cu ceară încălzită la focu. kncÂrsTO , vi. encaustu , unu felu de cerneală roşie. ex< kfalico , a. eneefalicu, care se face in capu. encefalite, /. intlamaţiune la creeri, encefalite. ENi'FFAi.o, vt. encefalu, creere. FN» HIRID10, m. enehiridia, manualu. enciclica , f. enciclică , circulare a papei către episcopi. F.NcicLico. a. relativii la enciclică, circularu. KNciCLol i:i*ÎA, f. enciclopedie. KNGiCLoi’LiMCO, a. encielopodicu. KNciCLopEi»isTA, vi. enciclopediste. ENCOMIÂKE, v. a. a lăuda. encomt \>‘TE , vi. eiicomi.istu , panegiristu , lăudă toru. encomiastici), o. encomiasticu. de laudă. encomiatoke. Vi. lâudâtoru, panegiristu. encoMIO, vi. laudă. ' endkcAgono, vi. endecagonii (ligurâ geometrică). ENhECASsiLLAiiO, vi. versu de 11 silabe, endecasilabii. enuemico, ENI'FMio, a. endemicii. endica. f. magazie ; cumpărătoare. knlucaH'OLO, vi. precupeţu. ‘ endice, vi. sf iiiim. lucru oare serveşte spre sem* nu ; ou de piatră ce sc pune intr'unu cuibu ca să oaoâ găinile. fneo, a. de bronzu. ENKRGi Tico , a. encrgoticu , care lucrează cu energie. energia, f. energie, putere, forţă ; eficacitate. eni;kgico. a. energicii, care are energie. KNFRGifMENO. Vi. euergumonu , indrâeitu , stâpâ-nitu de dracu; nebunii, omu care se mişcă cu o iuţeală ]>cste măsură mare. enervare, v. a. a enerva, a slăbi, a slei. enf.rvazione, f. enervare, slăbire, sleire. enfasi , f. emlâsâ, pompă afectată, ingânfare, măreţie, afectaţiune. , enfâtico, a. enfati'Ui. îngânfatu, afecta tu. lnfiagione, f. uiitlâtură, durducii: dtispcalâ. enfiamfnto, in. uiitiave, durducare ; dospire. exfiare, v. a. a un fia ; — fvftarsi. a se unfla. ENFIÂTO, m. unfiâturâ ; mândrie, trufie, trufire. ENFIATURA, f. 1111 latură. enito, a. unflatu. ENFiTEUSi, f. entiteosă, unu felu de embaticn. j ENFiTKUTA, vi. enfitootu, celu ce se bucură dc o i arendă enliteoticâ. ENFiTEtfTico, a. enfiteoticu, de enfîteosâ. I enigma, m. enigmă, gîcitoare, cimilitoare. I enigmAtico. a. enigm iticu ; metaforicu. ENIGMATIZZÂRE. —EP1TKT0. emgmatizzAre , v. n. a eniginatiza, a vorbi fiiiirmiiticeşto. mctaforiceste ; a cimili. VXXE, /'. ne, litera N. enhjjme , a. enorniu, escesivu, grozavu, năprasnicii. enormit\, enormkzza. f. enormitate, mărime eschivă. esei'.sii. noprâsnicio : grozăvie, crimă. EMi;, entu, fire, fiinţă, substanţă. ENTJMKMA. m. ontiinemâ, unu felu do silogismu. EMITĂ . /'. entitate, liinţa. essenţă ; importanţă. ENTtoio. ENTOMATA, ni. insectu, entomatu. entomologia, f. entomologie, tractatu despre insecte. KNT"M oi.ouic'O, a. entoniologieu. de entomologie. ENToM oLOoisTA, m. entoinologistu. KNTKAiiNO . m. maţele, cele dinlăuntru din cor-p'ilu omului sau ale animaleJoru. « entkâmbi. m. ămbi, ammdoi. KNTKAM^NTO. in. intrare, pătrundere. însinuire. KXTKANTE . «. care intra, pătrunzătorii; însipui-toru. îndeminatieu de a se insmui. KNTUÂKE, r. a. e n. a intra . a trece, a pătrunde, a se virî, a se insmui ; a avea relaţiune, a se amesteca ; a începe ; a plăcea cuiva. entrata, /’. intrare ; veniţii ; inceputu. entkatOea. /'.acţiunea dea intra; lacultatea de a putea intra ; ocasiune , prilcju , deschidere ; — avcr cntratura con uno, a avea familiaritate cu cineva. ENTRO, prep. ed avv. intre; din, dintre; inlâ-untru ; — da entro , per entro, din lâuntru. mlauntru, pe din lâuntru. ENTTsiasmare. v. a. a entusiasma, a fermeca, a răpi de admirare; a aprinde, a încoragia , a imbarbata; — eutusiaxniursi, a se entusias-ma, a fi eopriiisu de ceva, a se infoca, a se stăpâni tare de ceva. EXTrsrÂsMo, m. entusiasmu. aprindere, înfocare, pasiune, mişcare ; utimirare cu prisosii , gustu peste măsură pentru ce\a, fanatisimi. entusiAsta, m. entusiastu, fanaticii, visionaru. kntl’siAstiit), a. entusi i^ticu, viu, iufocatu, eesa-g»*ratu, pasiunatu. EMTLEÂre, v. a. a scoate sîinburele; a î. fnula. f. enulă (o plantă). Exumeramunto, m. enunierare, numerare. enumerare, v. a. a enumera, a număra. ENTtjierazioN/;, f emnnerafiiine, numărare. Exuxciake, v. a a enunţa, a esprime . a a âtă, a espune, a da pe faţă, a numi. a pomeni. ENUNciATiVA, f enunţare, espositiuno. entxuatîvo, a. enunţativu , care enunţă, care serveşte spre a face ne nţiune. ENi nviat*»ke, ni. enunîau-ni. enunciazione. f% enunţaţiune, arătare, esposiţiu-ne. menţiune, pomenire. U»Lk'o, a. eolianu , din Kolia ; — arpa eoîiea. arfa eoliană , unu tV*lu de harfă care dă su-m-te armonioase căndu se atirnă undeva si vmtulu îi isboşto coardele. F,,o. a, orioiitalu, resâriteanu. f. păntoe,,. burtă, foaie. El’ATK. m. ficatu. pJ!fru;A’ f- pf»P"rnicu icpurescu (o plantă). v, . Ua pî‘aticu, relativii la ficatu. Ei'ATiTE , f. inllamaţiune a ficatului, ©mbeaza, hepatită. 20 ă EpAtta , f. epactă, temelia lunci. KPKNTESl, f. epentesă, adăugare, bfurare de o !• torâ sau şi de o silabă in mijioculu um ziceri. epicedio , m. cuvintu ce se face la îngroparea cuiva. epickno, a. epicenu. zi-vro ••are făr’ a se schimba însemnează o fiinţa masculină sau femenină. EPloicEO, m. epicieîu. epi-ercu. EPico. a. opicu, eroicu, de epopee. E1'I«T KEisMo. m. e]dcureisinu, doctrina lui Kpicuru. epicureu, m. purtisaiiu alu epicureismului; num des rin atu. desmierdatu , mgîiiidisitu , epicureului ; — a. desfrinatu, desmierdatu. EPIDEMIA, /’. epidemie; boala de care pătimescu mai multe persoane intr'acelaşi timpu si locu coricagiu. epidemici), a. epici -micu, relativu ia epidemie. Eiio.ifMiDE, cu Ti cola , f. epidermă, cuticulă, peliţă. euidittico, a. opidicticu, demonstrativii. itiTKAN'i f. e]lifanie, bobotează. EPiFoNEMA, m. e]'ifonemă, unu f lu de esclama-ţiune la finitulu *.nei naraţiuni inter sânte. EI’IGÂstrig, m. epigastru, partea cea d * mijlocu şi cea de susu a panfecelui. Epic ii A UE, f. epigraf , inscripţ inie. epigrafîA, /’. epigrafie, art a do « compune epigrafe. EPi'.KÂMMA. m. epigramă. KPloR\m.MATK'o, a. epigramaticu. epic ramai ista, 7ii. epigramistu, lac toru de epigrame. epilessîa , f. epilepsie , stropşcalâ , stropşiiurâ, nab dai. EPILEPTICO, a. epilepticii. eitlocamento , ni. coiieluderc, epib>gare, recapitulare epil'h;are, v, a. a epiloga, a conclude, a recapitula. EPÎLOGO, m. epilogu, epiiogaţiune, recapitulaţi uno eonelusie. episcopale, a. e]u’scopalu, episcopescu. upi'VOPÂTO, m. < })i copie 1 EPiscnPio, m. episrmp e. ivsidenţa episcopului, j EIMSODIARE, v. n. a episod a. a face ej)isode. EPisoDico, a. episodieu, de <‘})iso â, in formă de e] d.sodă. EPishDto, m. episodă. digresiune, istorie . întim-ţdare alăturată unui eveniincntu principalu. EPIST1DE. f. epistid •, o piatră reţioasâ. EPISTIMO, m. ejdstiliu. arebitravă. epistola, f. epistolă, scrisoare ; o compunere poetică. epistolare, a. opis olaru. de epistolă; s rixu. kpistolario, tu. epistolar u, culeger * de scrisori. ' EPistrofe, f. epistrofa, o figură de retorică. EPITAFFIO, epitafio. m. ep tafu, inscripţiune d’asupra mormintului. epitaffista, m. epitafistu, compositoru de epitafuri. KPITALÂMICO, a. P])italamicu. de epi alam i. epitalAmio, m. e])italamu. poesie de nunMi. epîtema , m, cp temă remeziu topicu , do torie locala. epitktâue, v. a. a pune epiteturi, cualificaţiuni. EPiTETO, a. epitetu, cuabilcaţiune, modificaţiune. 206 EPIToMARE.— ERESUARCA. eimtomAre, v. a. a abrevia, a prescurta, a cpiloga. kpitomatore, m. abreviatoru, prescurtătoru. EPiTOME, m. epitomu, prescurtare, compendiu. KITZOOZÎA, f. epizootie, boala de vite. EPOCA, f. epochâ, epoca ; timpii, periodu. epopo, m. epodu, partea de pe urma a unei ode. epopea, EPoPEiA, f. epopee, poemă epica. eptacordo , ettacokpo , vi. eptacordu , lira cu şoapte coarde. eptAgoxo. ettAgono, vi. optagonu, o ligurâ geo metrica. eptasîu.apo, a. eptasilapu, de şoapte silabe. EPULoNE, vi. petrecâtoru in mâncări şi băuturi. kquAhile, a. ecuabilu . ecualn , uniformu, potriviţii. equamlitA, f. ecuabilitate, ecualitate, uniformitate. potrivire. eq halit A, f. ecualitate, potrivire, conformitate. equanimitA, f. ecuanimitate. egalitate de spiritu. moderaţiune, astîmpâru ; imparţialitate, nepâr-tenire. eqpAnimo, a. ecuanimu, moderatu, astimpâratu ; imparţialu. equAre, v. a. a egala, a potrivi, a îndrepta, a netezi. EQUATduE, m, ccuatore, linia ecuinopţialâ. equatoriâle, a. ecuatorialii, alu ecuatorului; — s. m. unu felu de instrumentu astronomicii. EQi AZioNE, f. potrivire, ecualitate; ecuaţiune. KQCESTRE, a. ecuestru , de cavalerie, de câlâri-ine ; — statua equcstre. statuă ecuestrâ, statuă prin care se înfăţişează cineva călare. equiângolo, a. cu unghiuri ccualo. eqcipistAnte, a. ecuidistantu, deopotrivă depărtaţii. EQUiprsTÂNZA, f. ecuidistanţâ, distanţă ecualâ. kqiiilAtero, a. ecuilateralu. eqpilihrâre, v. a. a ecuilibra, a cumpăni; — er/uilibrarsi, a s-i ecuilibra, a se pune în ecuilibru. eqiimrrazioxe, f. ocuilibraro, cumpănire. equilîbrio. in. ecuilibru, cumpănire. EQUiNO, a. de calu. ki^iinoziAle, a. ecuinopţialu. equinozio. m. ecuinopţu. equlpaggiamento, vi. ecuîpare, gâtirea unei armii, unei flote cu toate cele trebuincioase. eqttipaggiAre. v. a. a ecuipa, a găti o armie sau o flotă cu toato cele trebuincioase. EQUIpAggio, in. ocuipagiu, oclupaju; tacimu ; ca-labalîcu ; trăsură ; îmbrăcăminte ; toţi oamenii ce serveseu într’o navă. eqpipakAnza, f. alăturare, asemănare, comparare. kquiparAre, v. a. a alătura, a asemăna, a compara. EQlJll’OLLENTE, a. ecuipolontu , de aceeaşi putere sau valoare, asemenea, deopotrivă. KQUîPOLLENZA, f. ecuipolcnţâ, paritate de valoare. equipoxderAnza, f. cumpănire. eqititA, f. ecuitate, dreptate naturală, moderare, uşurare a legiuiriloru râzimatâ pe dreptulu cuvîntu, pe cuviinţă. EQUITAZIONE, f. ecuitaţiune, artea câlâriei. ECHIVALENTE, a. ecuivalentu, ecivalinte. totu de unu preţu, de o valoare; — s. m. ecivalinţă. EQUIVALENZA. f. ecuivalenţă, ecivalinţă, euinli-tate. E^nvAiiERE, v. n. a fi ecuivalentu, de aceeaşi valoare, de acelaşi preţu, a fi totu una. kqeivucAre. v. n. a întrebuinţa ecuivoee, vorV* în doâ înţelesuri; a zice, a înţelege unu lucru în loeu de altnlu. Eîi* a- care poate greşi, se poate înşela. tURABuNDo, o. râtâcitoru m: rătăcire, greşeală. Er *ârIE’ a‘ ratăcitoru, râtâcitu. din o ’ V‘ n* a /^tăci, a buduşlui; a se abal a^lâf»>^lnltl, a Carm*5 a 8e a greşi» a * Rcoraîo î* ^rstâ, tabelă de greşelile stri e la tipărirea unei cărţi. ERRATAMENTE, a vo. într’uuu uiodu gl*t‘Şi UI. ERrAtico, a. rătacitu, neregulatu. erre, f. re, litera R. erro, in. cinghelu, cârligu. erroneo , a. croneu , greş’tu , rât‘citi, falşi, mincinoşii, abs.irdu, nedrepţii, neesaefcu. ERReRE, vi. eroare, rătăcire, greşeai;; amăgire, înşelare ; lipsă ; pâcatu. ERTA, f. povîmişu, povirnire , de.ilu , -innălţime ; — stare alV erta, a fi cu luare aminte, cu aten-ţiun , a se păzi. ERTEZZA, /. povirniturâ. ekto, a. p'Vîrnitu, repede; — s. m. povîrnişu. erijp.escenza, f. ruşine, ruşinare. KR1JCA, f. unu felu de p^ntă ; omidă. erudimi NTO, vi. cioplire, formare, înv.‘;ţ tirâ. erudire, v. a. a ciopli, a forma, a învăţa, a in-st ui; — erudirsi, a învăţa, â s» procopsi, a studia. erudîto, a. e s.m. erudiţi, învăţatu, procop-situ. KKUDizibNE, f. f-rudiţiune, învâţâtuiv, doc lină, procopsi, e, procopsea â. ERUGINK, f. cocleală, rugină. erugino.so, a. ruginosu. ermttAre, v. a. a rigâi; a arunca afara, a erupta. E ;UTTAZI()NE, f. rigâire ; aruncare, prâvâlire. ekuttîvo, a. însoţitu de erupţiuno, eruptivu. eruzioxe, f. erupţiune, isbucnire, eşire, pornire, scoatere. . esackrhamento, m. înăsprire, încruzire, iritare. ksackrhAre, v. a. a înăspri, a irita, a întărită ; — emcerbarsi; a se înăspri, a se mânia, a se irita. esacerbazi6ne , f. înăsprire , iritare , întârîtare, supărare, mânie. KSAEiuto, in. ecsaedru (figură geometrică). esagerAre, v. o. a ecsagera, a mări, a trece peste măsură, a covirşi, a lăuda sau a defăima peste măsură. ESAGKRATivo, a. esagerativu, ecsageratoru. esagkrat(')rk, m. ecsageratoru. esagerazione, f. ecsageraţiune, ducere peste măsură. esAgio, m. a şasea parte dintr’o uncie. esagitAre, v. a. a întâiîta, a chinui, a turbura. ESAGiTAZioXE, f. întârîtare, turburarc, chinuire. esagonAto , a. esagonalu, în lbrma unui ecsa-gonu. ksAgono, m. ecsagonu (figură geometrică). ksaeamento, vi. ecsalare, ecsaburare, evaporare. esalAre, v. n. a ecsala, a ecsabura, a evapora, a scoate prin ecsaburare, prin răsuflare, prin evaporaţiune ; a răsufla; a eşi, a se respândi; — v. a. a vărsa, a respândi, a împrăştia; a îndestula, a uşura, a mângâia; — esalare la propria collera, a şi scoate necazulu, a si vărsa m nia pe cineva; — esalar Vanima, esa• lare lo spirito, a şi da sufletulu, a muri. ESALATorio, a. relativii la ecsulaţiune. esalazi6ne, f. ecsalaţiune, evaporaţiune, ecsaburare, aburu, duhoare. esartamento, m. ecsaltare, înnâlţare, lâudare. esaltAre, v. a. a ecsalta, a înălţa, a ridica; a lăuda multu, a proslăvi, a înnâlţa prin laude; a aprinde, a mişca tare, a insufla entusiasniu, a entusiasma; a mări, a conferi o demnitate 208 ESALTATORE.- inaltâ; — esaltarsi, a se ecsalta, a se lăuda ; a se înnâlţâ; a se înveseli, a se aprinde, a se entusiasina. ESALTAToRE, m. ecsaltatoni, lâudâtoru. esaltazione, f. ocsaltaţiune, ridicare, înnălţare, laude, proslăvire, mărire, suire; — Exalta-zione della Santa Crace. Innălţarea sântei Cruci. EsAaie, vi. ecsamenu, cercetare ; chipzuire. esAmktro, vi. ecsametru. esAaiina, f. esaminamkxto, vi. ccsaminare, cercetare. ^ esamfn'Are, v a. a cesamona, a cerceta; o privi cu atenţiune, cu băgare de seamă, a observa; a întreba. esaminatore, m. ecsamcnatoru, cercetâtoru. esa aiixazib>TE, /'. ecsanionare, cercetare. EsAncue, a. fără sânge, care şi a pcrdutu totu sângele ; palidu, galbenu, chilavu ; murindu ; fără viaţă. ^ esamaiAre, v. a. a omori, a face să moară; a descoragia. _ EsAntme, a. fără viaţă, fără suflotu, mortu. ESANTKAtA, vi. esantemâ, erupţiune la piele. esarca, vi. ecsareliu. e^arcAto, vl ecsarcliatu. demnitatea de ecsar-chu ; ţinutulu supe.su la ecsareliu. ES A £ PE R A M ENTO, ni. ecsasperare, înăsprire, întări tare. esasperAiîE, v. a. a ecsaspera, a face mai aspru. a înăspri, a întărită, a irita, a supăra, a mânia. ESASPKRAZldNE. f. ecsasperaţiune, iritaţiune. înăsprire , niânie, întântare, necazu. supărare. ESATTKZZA, f. ecsactitate. puntualitate. îngrijire. atenţiune, scumpâtate, băgare de seama. esAtto, a. ecsactu, puntualu, regulatu, diligentu; cerutu. ESATTure. vi. strîngâtoru de imposite, ecsactoru. perceptoru. ERAUDIMENTO, vi. ecsaudire, ascultare. ESAUT'IRE. v. a. a ecsamli, a asculta, a impt’ni rugăciunile cuiva, a îngădui. ESAUDITORE. vi. celu ce ascultă şi împlineşte rugăciunile cuiva, ingâduitoru. ESAUiMRiliE, a. socâciosu, sleiciosu. esaurire. v. a. a goli, a seca. a sici. a scoate, a înghiţi, a face să nu mai curgă ; a întrebuinţa, a isprăvi. ESAustO, a. sleiţii, secatn, întrebuinţată. isprâ-vitu; ostenitu, obositu. ESAUTORAke. v. a. adesposeda, a depune, a destrona* esazione, f. pereepţiune, stringerca impositeloru; jeafu, jefuire, ubusu, mâncatorie. ^SCA, f. hrană, nutrimîntu, mâncare; momeală, înşelătorie, atragere, momire, linguşire ; iască ; în dom nu. ESOANDESCENTE , a. înfuriaţii, măniosu, aprinsu. escandescenza , f. furie, mânie, aprindere; nerăbdare. tfscARA, f. escarâ, sgaibâ, coajă, scoarţă pe rană. escAto, m. momeală, nadă. ESCAVAZldNE, f. săpătură, scormonire în pâ-mîntu; adincime, groapă, gâunoşiturâ, adin-câturâ. 6schio, m. fagn (arbore). esclamAre, v. n. a esclama, a striga, a ţipa. ESCLAMATÎVO, a. esclamativu, coprinzâtoru de esclamaţiune, relativu la esclamaţiune. ESEGUiltE. esclAMAToRE, vi. esclamatoru, strigătorii. escîjAmazione , f. esclamaţiune, strigare, stri-gâtu de bucurie, de mirare, de imlignaţiuue s. c. 1. KSfLFDENTE, a. care esclude, scoate, depărtează. escludere, v. a. a esclude, a scoate, a goni, a depărta, a nu priimi. a eseepta, a despărţi. ESClusione, ESCLUSÎVA, f. cscludere, esclusiune, depărtare, scoatere, esceptare, eseepţiune. ES( Lcsivo. a. esclusivu. esclvso, a. esclusu ; esceptatu, scoţinduse. escogitAbile , a. care se poate închipui, imagina. ^ # escogitare, v. a. a cugeta, a închipui, a imagina, a gândi, a născoci, a investiga, a cerceta. escogitatIva, f. cugetu. facultatea de a cugeta. escogitatore, m. mtscocitoru, cugetâtoru. escoriazione. f. jupuiturâ, cscoriaţiune, sgaibâ, s gâ r i e r e. s gâ r i et u râ. escokticamknto, vi. jupuire. esoreâtii. ;n. espectoraţiune, scoatere de flegmă-ESi KKMENTizio. escrementAle. a. oscremontalu, de escremente, relativu la cscremente. ESCREAIENTO. nt. cscrementu, scârnă. EscREAtENToso, a. de escremento. esurescknza . f. crescâturâ, unflâturâ, modîlcâ, cucuiu, tuni are. escretore, vi. vasu sau canalu care serveşte la escreţiune. la scoatere afară a escremontelorn. esgreturio, a. escrotoriu, alu escreţiunii. esi rezione. f. escreţiune. scoatere afară a escre-llicn! eloru. Eserp.iE. f. pi. streajâ. pază. gardă, sentinelă. EsiTLENTO, a. de mâncare, care se poate mânca. ESeURSioNE. f. cscursiune, irupţiune, năvălire în ţara ti cm icul ui. EsensÂRTEE. a. escusabilu, de ertatn. E.-i usâre , v. a. a escusa. a erta, a desvinovâţi. execrabile , a. csccrabilu, scârbosu. demnu de urgie. esecrAndo, a. esecrabilu, blestematu. execrArk. v. a. a esocra. a blestema, a urgisi. e-ecrAto, a. esccratu, urgisitu. blestematu. exkcratGrto, a. csecratorin, coprinzâtoru de ese-craţiune. esecrazioxe , f. esecrare, esecraţione. bleste-mare, ură, urîciune, urgisire, urgie, scârbă blestomu , maledicţiune; jurâmîntu ca ble-stemu. executivi), a. csecutivu, de esecufiune. EsKt etork. vi. esecutoru, sâvîrşitoru, îndcplini-toru ; gide. gealatu. călău ; — esecutare testament ar io. celu ce este însărcinaţii să esccuteze cele cuprinse intr’unu testamentu, într’o diată. kskitzione, f. esocuţiune. esecutare, îndeplinire, săvârşire, punere in lucrare; ducere la moarte a unui vinovatu. exegext, f. ecsegesâ, esplicaţiune, interpretaţiune specială a Scripturei. exegetico, a. eescgeticn. exeguibile, a. esecutabilu, care se poate cse-cuta. # ESEoriMENTO, m. esecutare, îndeplinire, săvârşire. # w ^ exegujre , v. a. a eseenta, a îndeplini, a sâ-\îrşi, a pune în lucrare, a înfiinţa, a face. I ESKMi iGkAzIA. esempiqrAzia, ave. spre esemplu, spie pilda. KfîEMPio, m. esemplu, modelu, esemplaru, isvodu, mostra, pilda ; citaţiune ; — e una cosa senza esempio, este unu lucru neauzitu ; — per esem-pio, per mo' di esempio, a cagion d'esempio, spre esemplu, spre pilda ; — ud esempio dei suoi antenati, dupâ esemplulu, după pilda strâmoşiloru săi. esempt âre, v. o. a isvodi, a copia dupâ unu modelu, a înfăţişa, a representa; — 8. m. esemplaru, modelu, isvodu, copie, esemplu ; — a. esemplaru, care poate servi de esemplu. de pildă. exemplaritâ, f. esemplaritate, bunătate, purtare, conduita esemplarâ, de imitatu. esemplarmkkte, acv. prin pilde, prin esemple; intr'unu modu esemplaru. exemplifică ke, v. a. e n. a aduce esemple, a arăta prin esemple, a esplica prin pilde ; a se pildui, a semăna. * ESEMPLLHCAZibNE, f. aducere de esemple, espli-caţiune prin esemple, esemplificaţiune. ESENTÂRE, v. o. a dispensa, a scuti, a erta, a deslega, a slobozi, a acorda o permisiune, o imunitate; — esenlarsi, a se dispensa, a scăpa de vreo îndatorire. esenţe, a. scutitu, liberu, scăpatu, nesupusu. esenzionâRE, v. a. a dispensa, a scuti, a scăpa. f.senzione, /. dispensaţiune, imunitate, privilegiu, scutire, ertare, scăpare de vreo îndatorire. esequiâle, a. funebru, funerariu, relativu la ţe-remoniile îngropării. esequiâre, v. a. a immormînta, a îngropa. esequie, f. pompâ funebra, îngropăciune, ţeremo-niile ce se făcu la îngroparea cuiva, pogrevanie. EsERCtfNTE, a. care ecserseazâ. esercităbile , a. ecsercitabilu, care se poate ecsercita, învâţa. esercitamento, m. ecsercitare, deprindere, învăţare,* formare. esercităre, v. a. a ecsercita, a deprinde, a forma, a învăţă; a întrebuinţa ; a neguţători; a se ocupa, a se îndeletnici la ceva; a face cercare ; a împlini, a pune in lucrare; - eser-citar8i, a se ecsercita, a se deprinde. ESERGiTATivo, a. capabilu de a se ecsercita. eser< itat6re, m. acela care ecsercitâ. eser cit azione, f. ecsercitaţiune, deprindere. EsfiRciTO, m. armie, armată, oaste, oştire; mulţime, grămadă, cuantitate foarte mare. ESERcizio , m. ecserciţiu, practică, deprindere, esperienţâ; ocupaţiune, îndeletnicire; muncă, osteneală, supărare; întrebuinţare, punere in lucrare ; ecserciţie, mustră, deprindere a mili-tariloru cu arme şi la evoluţiuni. . eseredAre, v. o. a desmoşteni. esergo, m, partea din josu a unei medalii sau monede unde se pune data sau vreo inscrip-ţiune, esergu. esfogllazi6ne , f. eesfoliaţiune, deosebirea de părţi moarte din vreunu osu sau vînâ ca nişte mici solzi sau posghiţe ca frunzele. esibîre, v. a. a presenta, a oferi, a înfăţişa, a produce. esÎbito, m. recursu, instanţă, jalba. ESORĂRE. 20 ) EsibitOre, m. celu ce înfăţişează, ce ofere. KSiBizioNE, f. oferire, presentnre, înfăţişare. esjgente, a. pretenţiosu, care cere prea multu, ecsiginte. esigenza , f. ecsiginţâ, pretenţiune, cerere, trebuinţă. exîgere, v. a. a ecsigea, a pretinde, a cere, a îndatora, a sili de a face ceva. ESIGIBLLE, a. ecsigibilu, care se poate cere, pretinde. esigibilitA, f. ecsigibilitate, legitimitate. ksiguo, a. inicu, neînsemnatu, puţinu, slabn. exila rare, v. a. a esilara, a bucura, a înveseli, a invoioşi. exile, a. subţire, micu, spiţeiatu, slabu, plâ-pându. esiliâre, v. a. a ecsila, a surghiuni, a desţăra. a trimite snrghiunu, a trimite la unu locu neplâcutu, a goni, a depărta; — esiliarsi, a se ecsila, a emigra; a se depărta, a se trage la o parte. esîlio, m. ecsilu, surgluunu, desţârare, depărtare, gonire; şedere la uuu locu neplăcutu. esilitâ, f. slăbiciune, micşorime, puţintime. esimere , v. a. a dispensa, a scuti, a slobozi, a acorda o ecsempţiune; — esimersi, a se dispensa, a scăpa de vreo îndatorire. ESÎMio, a. escelentu, alesu, deosebitu, raru, per-fectu. foarte bunu. esimizione, f. dispensaţiune, scutire, imunitate. scăpare de vreo îndatorire. esinanIre, v. a. a micşora, a slăbi, a slei, a nimici, a degrada, a înjosi; —esinanirsi, a se nimici, a se umili, a se înjosi, a se degrada. EsiXAMZioNE, f. slăbire, sleire, nimicire; umilire. ksistente, a. ecsistentu, în fiinţă; realu, actualu-esixtenza , f. ecsistinţâ, aflare în fiinţă; viaţă realitate, actualitate. ^ esîstere, v. n. a ecsiste, a fi, a se afla în fiinţă; a trăi; a se afla, a se găsi. esitabondo, esitănte, a. nehotârîtu, perplecsu, confusu, încurcatu, uimitu, stinjiuitu, nereso-lutu. t ^ ^ # esitamento, m. nehotărire, îndoire, indecisiune, stinjinire, încurcare, uimire, mâtânâire F.siTÂNZA, f. nehotărire, perplecsitate, îndoinţâ. esitâre, v. n. a fi la îndoială, a se îndoi, a sta la ginduri, a sta, a se cumpăni; — est-tare nel rispondere, a nu găsi cu facilitate ceea ce va să zică. # esitaziOne, f. nebotârîre, stinjinire. bojbâire. esito, m. eşire, plecare ; succesn, resultatu ; vin-zare. t exiziâle, a. periculosn, fatalu, ruin osu, mortalu. Esizio, m. moarte, ruină, prâpâdire. exopo, m. Ecsodu, a doa carte din Pentateuchu. esOfago, m. esofagu, gîtleju, înghiţitoare. esoleto, a. vechiu, întrebuinţatu, invechitu. esonerAre, v. a. a esonera, a descărca, a despovăra. ^ a es6nebo, im. esonerare, descărcare, despovărare. esorăbile , a. bunu, îndurătorii, îngâduitoru, milostivii, blându, înduplecâciosu. ESORĂRE, v. a. a ruga fierbinte. M * Digitized by Google 210 ESORP.ITÂNTE.—ESPLORATdtaE. esorbitAnte, a. esorbitantu, oscesivu, peste măsură. EsorbitAnza, f. escesn, coviltire, prisosu, trecere peste regula, peste marginile raţiunii, bunei cuviinţe. esorbitAre, v. n. a 'ccsorbita, a covîrsi, a întrece, a trece peste regula, peste marginile raţiunii, bunei cuviinţe. ESOKCisMo, m. ecsorcismu, molitvă spre a depărta duhurile necurate. exorcista, tn. ecsorcistu, isgonitoru de draci. esorcizzAre , v. a. e n. a ecsorciza, a isgoni draci, a citi molitve spre a depărta spiritele necurate. esorcizzazione, f. ecsorcizare, ecsorcismu. esordiAre, v. a. c n. a începe. esordio, tn, eesordiu, începere, introducere, in-troductiune, precuvîntare. esordîre, v. c. e n. a începe, a face eesordiu. esornAre, v. a. a orna, a înfrumuseţa, a împodobi. ESORNATivo, a. înfrumusoţâtoru, împodobitoru. erornaziOne, f. ornare, înfrumuseţare, împodobire. esortAre, v. a. a eesorta. a sfătui, a îndemna. EsbRTATtvo, a. sfătuitorii, îndemnâtoru. esoktatoRE, tn. ecsortatoru, sfătuitoru, îndemnă torn. esortatOrio, a. reiaţivu ie eesortaţiune. EROnTAZiuNE, f. ecsortarc, eesortaţiune, sfâtuire, povâţuirc, îndemnare. EsOso. a. nritu, seărbosu. Esd.sTOST. f. eesostose, nnu felu de unflâturâ pe suprafaţa oaseloru. sau înlâuntru într’ însele. eroterk’O. a. ecsotericu, populam, de faţă, care se poate zice tutuloru. Ksoţico, a. eesotieu, streinu. espânbere, v. a. a respăndi, a întinde, a dilata. ERPANsiniLE, a. espansibilu, întinsâciosu, dilata-bilu. erpaxrtp.tlitA, f. espansibilitate, întinsâciune, di-latabilitate. ESPANSIONE, f. espansiune, întindere, dilataţiune. espanrivitA, f. espansivitate, capacitate de a se întinde. ERPAXsivo, a. espansivu, capabilu de a se întinde. espAnso, a. întinsu, dilatatu. ESPEBIENTE, m. espedientu, mijlocii de a depărta o piedică, de a deslega o nedumerire, de a is-but.i la ceva. espedire, t\ a. a espedi, a trimite, a porni îngra-bâ. a pune îndată în lucrare ; — expediente, utilu, folositoru. espebitamente, ut'v. fără întârziere, fără zăbavă. espebitîVO, a. espeditivu, de espediatu, de espedi tu. 1 RpEDiTO, a. espediatu ; liberu, uşuratu, sprintenii, iute. espebizione, f. espediare, espediţiune, trimitere, pornire, depeşare; punere în lucrare, sâvîrşire îngrabâ. erpellere, v. a. a goni, a depărta, a da afară, a înteţi. esperienza, f. esperienţâ, esperiinţâ, deprindere, cunoştinţă ; încercare, cercetare, cercure, probă. esperimentâle, a. esperimentalu, de esperiinţâ, relativa la esperiinţâ, întemeiatu pe esperiinţâ. esperimentAre, v. a. aesperimenta, a încerca, a cunoaşte prin esperienţâ, a face o probă. espkrimentAto, a. esperimentatu, deprinsu; is-cusitu. esperimentat6re, m. esperimentatoru, încercâ-toru. esperim£nto, m. esperimentu, esperiinţâ, încercare, cercetare, probă, ecsamenu. esperîre, v. a. a esperimenta, a încerca. Espero, a. de seară, occidentalu ; — 3. tn. steaua Yenus. Esperto, a. espertu, deprinsu, abilu, îndemî-na tecii. espettîpile, o. de doritu. EsrETTATivA, f. aşteptare, speranţă. ESPETTOrAnte, a. espeptorantu, care înlesneşte ospeptorarea, scoaterea flegmei. espettorAre, v. a. a espeptora, a scoate, a lepăda flegmă. esfettoratIvo, a. care are puterea de a espec-tora. espettorazione, f espeptoraţiune. espeptorare. esftAbile, a. espiabilu, care se poate espia. espianAre, v. a. a potrivi, a netezi; a esplica a facilita. espiAre, v. a. a espia, a curaţi, a spăla păcatele, a pocăi, a isbâvi de vreo vină, de vreo greşeală. espiatore, tn. espiatoru, celu ce espiazâ. kspiat6rio, a. espiatoriu, care serveşte spre es-piaţiune. ^ ^ espiazione, f. espiaţiune, ştergerea, curăţirea, spălarea, isbâvirea de vreo vină, de vreuna pâcatu. espilAre, v. a. a jefui, a fura, a înşela, a escamota. ESPiLATdRE, tn. jefuitoru, hoţu, înşelâtoru. espilazkVne, f. jefuire, hoţie, înşelăciune. kspirAre, v. a. a răsufla; a espira, a se sfîrşi. fs pi raz iu NE, f. răsuflare, espirarc, espiraţinne. EsplanAre, v. a. a espiana. a potrivi, a netezi; a facilita, a înlesni, a esplica, a declara, a desluşi. ksplanaziOne, f. esplanare, esplicaţiune, declara ţiune, EsrLETivo, a. espletivu, pleonastica. esplicAbile, o. esplieabilu, de esplicatu. esplicAre, v. a. a esplica, a declara, a manifesta, a desluşi, a tălmăci, a tâlcui, a interpreta ; — esplicarsi, a se esplica, a se desluşi. esplicativo, a. esplicativu, care serveşte a es-plica. ^ # esplicat6re, tn. esplicatoru, desliişitoru, tâlcui-toru. esplicitamente, avv. cu vorbe esplicite, desluşite, pre înţeiesu, curatu, limpede, esplicitu. esplIcito, a. esplicitu, manifestu, desluşitu, în-vederatu, curatu, limpede. espl6dere, v. n. a face csplosiune, a isbucni, a plesni; a eşi la iveală; — v. o. a nimici, a risipi, a împrăştia. esploramento, m. esplorare, spionare, cercetare, pândă, pândire, iscodire. esplorAre, v. a. a esplora, a spiona, a iscodi, a pândi, a cerceta, a căuta, a yisita. esploratore, m. esploratoru, spionu, iscoadă, pânditoru, cercetâtoru, descoperitoru. Digitized by Google ESPLOR AZldNE.—ES TE RRITO. 211 ESPLORAZIONE, f. csploraţiune, cercetare, iscodire. esplosione, f. esplosiune, isbucnire, plesnire, trâsnire, plesnetu, erupţi une. espolizi6ne, f. desâvîrşire, perfecţionare. esponEnte, m. espositoru, acela care espune, scoate la vedere; esponentu. ESPONENZIAle, a. esponenţialu. esponIbile, a. csponibilu, care se poate espune. Esp6rrb, v. a. a espune, a pune, a scoate la vedere, la iveală; a înfăţişa, a arata, a tălmăci, a face cunoscutu, a manifesta, a interpreta, a desluşi; a aşeza, a întoarce spre o parte; a lepăda unu pruncu ; — espor fu ori, a naşte ; — espor si ad un ciment o, a se pune în pericolu, a se primejdui. esportAre, v. o. a esporta, a transporta, a strămuta. ESPORTAZlbNE, f. esportaţiune. espositivo, o. espositivu, declarativa. espoSItOre, m. espositoru; declaratoru, esplica-toru. esposizi6ne, f. esposiţiune, punerea unui lucru în vederea publicului; esplicaţiune, arătare, spunere, înfăţişare, tălmăcire, desluşire, tâl-cuire; lepădarea unui pruncu. esp6sto, a, espusu; — s. m. esposiţiune. espressione, f. stoarcere, strivire; espresiune; vorbă, locuţiune; arătare, înfăţişare. espressIvo, a. espresivu, cu espresiune. espresso, a. esprimatu, espresu, pronunţatu, de-terminatu, hotârîtu; manifesta, învederată, evidentu, curatu; — avv. cu totu dinadinsulu, intri adinsu. esprimente, agg. care esprime, esprimându. esprImere, v. a. a stoarce, a strivi; a esprime, a înfăţişa, a arăta a Bpune, a manifesta cu desluşire, cu evidenţă; a însemna. esprobAbile, a. de dojenită. esbrobAre, v. a. a dojeni, a mustra, a huli. ESPROBATbBE, m. dojenitoru, hulitoru, defâimâ-toru. esprobazi6ne, f, dojanâ, mustrare, hulire, hulă. ESPROPRIÂRB, v. a. a espropria, a desposeda, a lua*proprietatea cuiva ; — espropriarsi, a se espropria. ESPROPRlAZidNE, f. espropriare, espropriaţiune, desposedare, luarea propritatii nemişcătoare. espugnAbile, espugnkvole, a. care se poate lua prin silă, prin asaltu. espugnâbe, v. a. a birui, a lua prin silă. ESPUGNATORE, «i. biruitoru, celu ce ia prin silă. ESPUGNAzidNE, f. coprindere, luare prin silă. ESPULSi6ne, f. espulsiune, isgonire, depărtare, Bcoatere afară ; golire, deşertare; inteţire. EBPULslvo, a. espulsivu, care scoate afară. ESPtiLSO, o. gonitu, lepâdatu, scosu afară, depărtata, ecsilatu, surghiunitu; golitu, deşertată. E-ruLsdRB, m. celu ce goneşte, ce scoate afară. E8PiNGERE, v. o. a şterge, a râzui. espttnt6rio, o. ştergâtoru, răzuitoru. E8PUNzione, f. ştergere, râzuire. espubgAbile, a. care se poate curâţi. espurgAre, v. a. a curâţi. espurgativO, o. care serveşte spre a curâţi. ESPURGAT6RE, #1. CUrăţitOTU. espurgazkîne, f. curăţire. e.sijuisîto, a. alesu, eseclentu, delicaţii. , esquisitore, m. cercetătorii. esquisizione, f. cercetare, cercare, căutare. esse, f. se, literal; mai multe lucruri făeuto in forma acestei litere. essendochk, avv. fiindcă, pentru că. essenÎ. essexii, vi. pi. esonieni. o sectă filosofică la Evreii cei veciii. essexza. f. esenţă, esiuţa. fire, natură, substanţă, fiinţă; ecsistenţă, realitate ; licidu aromaticii ce se scoate prin distilaţiune din deosebite substanţe vegetali. ES8KNZIÂLE, a. esenţialii ; principalii, absolutu. necesarii, indispensabilii, de mare importanţa. KSSEXZiALiTÂ, /'. esenţial itate. KSSERK, v. n. a fi, a cesiste ; aţinea de cineva : — s. m. esinţă, fire. fiinţă. ecsistinţâ. substanţa. , , : ESSiccÂNTK, Kssh.'e'ATj \*o. a. uscătoru. esskx’Are. r. a. a usca, a seca. , ESSiccATnRF, m. uscătoru. ESSiocAZldNE, f. uscare, secare. ESSO, prun. elu. din sul u ; * a. acesta ; — con csso lui. con csso mc, cu dinsulu, cu mine. EST, m. est, orienta, resuritu. ESTASi. f. esta/.ă. încântare, uimire, entusiasmu. estasiâre, v. a. a estasia ; a se aria în oarecare estasa. a fi ooprinsu de o mare mirare, a ii uimitu. * • estAte, f. vară. estAtico, a. estaticu. estasiatu : uimitu. estkmporaxeitâ. estemporalitA. f. estempora-noitate. tăcere îndată, improvisare. ESTE^rroRAneo, estemporAle. a. estemporaneu. care se face îndată, improvisatu ; — poda vs-temporaveo, improvisatoru. care improviseazâ versuri. estendere, v. a. a întinde, a mări, a dilata, a' lăţi, a lungi ; — cstcnăcrsi, a se întinde. ESTKNTGBlLE, o. întinsâciosu. estensibilu. ESTKNSIONE, f. cstensiunc, întindere, dilataţi une. estexsivo, a. estonsivu, întinsâciosu. ESTENsdRE, ESTENsbiuo, a. întinzâtoru; — s.m. redactoru, compilatorii, alcatuitoru. estenuAre. v. a. a slăbi, a împuţina, a micşora, a slei, a cliilâvi. a debilita. ESTENUAT1VO. a. prinein uitam de slăbiciune. ESTEMTAZIONE, f. slăbire, debilitare, cliilavire. esteriore, a. estorioru, pe din afară ; — #?. w. esterioru, partea din alarâ, care se vede pe dinafară. esterioritA, f. esterioritate, esterioru. E8TKKMINÂRE. v. a. a ostennina. a strica, a sfărâma. a nimici, a prăpădi, a stinge, a ruina. ESTKRMINÂTO, a. esterminatu, prăpădita, ruinaţii. nimicitu, stinsu, stricata; nemărginiţii. esteRMINatiîre, vi. esterminatoru, concenitoru. ESTERMINAZIONE, f. estermiiiaţiune. esterminare, concenire, prăpădire, ruină, stingere. estermînio, vi. esterminaţiuno, concenie, stingere. esternAke, v. o. a manifesta, a scoate afară. ESTERNO, a. esterioru, esternu; streina. ESTERO. a. e sost. vi. streinu ; streinâtate. kstekrefAtto, o. înspâimîntatu, îngrozita, în-cremenitu. ksterrito, a. înspâimîntatu. * 14* Digitized by Google 212 ESTERSfVO.—ETEROGENEITA. ESTERSÎyo, a. eBtersivu, detersivu, curâţitoru. esteso, a. întinau, mare, lato. estetica, f. estetica, ştiinţa frumosului. estetico, a. esteticu, de estetica. estimabile, a. stimabilu. estimare, v. a. a stima, a preţui, a socoti. ESTiMATiVA, f. estimativa, capacitate de a preţui. ESTiMATivo, a. care serveşte pentru a stima. estimatore, m. estimatoru, preţuitoru. estimazione, f. estimaţiune, stimă, preţuire, bună opiniune, estimu. ESTIM^vole, a. stimabilu, estimabilu, onorabilu. isTiMO, m. imposiţiune, contribuţiune pe avere nemişcătoare. estInguere, v. a. a stinge; a omorî, a face să moară; a potoli, a astimpâra, a amorţi; a nimici. estinguIbele, a. care se poate stinge. E8TINGUIMENT0, m. stingere; amorţire, potolire. estinguitore, m. stingâtoru. estintivo, a. care are puterea de a stinge. estînto, a. stinsu; mortu, omoritu; râposatu. estinzi(3ne, f. estingere; amorţire, potolire, astimpârare ; nimicire, desfiinţare, ruină, prâ-pâdire, omorîre; râfuire, plată, estincţione. ESTJRPAMEnto, f». sterpire, desrâdâcinare; stingere. estirpArb, v. a. a sterpi, a desrâdâcina, a scoate, a smulge; a strica, a desfiinţa, a stinge. estirpat6re, m. sterpitoru. . estirpazi6ne, f. sterpire, desrâdâcinare; stingere. estIvo, a. vâraticu, alu verii. esto, a. acestu. estollere, v. a. a înnâlţa, a redica; a lăuda. ESTtiRCERE, v. a. a stoarce, a smulge, a scoate, a dobîndi prin silă, a jâfui. estorsi6ne, f. stoarcere, scoatere, dobindire prin silă, prădare, jâfuire, mâncâtorie, usur-paţiune. ESTORTO, a. storsu, dobinditu prin silă. estradizi6ne, f. estradiţiune. estradotAle, a. estradotalu, afară din zestre. estragiudiziAle, a. estrajudiciaru. estragiudizialmente, avv. după unu actu estrajudiciaru, în formă estrajudiciarâ. estrAneo, a. streinu; — 8 m. streinu. estraOrdinArio, a. estraordinaru, neobicînuitu. estrArre, v. a. a estrage, a trage, a scoate, a lua, a transporta afară. estrattîvo, o. estractivu, care are puterea de a estrage. kstrAtto, m. estractu ; — o. estrasu. estravagAn te, a. estravagantu, ciudatu; fan-tastu. ESTRAVaoANZA, f. estravaganţâ, nebunie, ciu-dâţie. estrazi6ne, f. estracţiune, estragere, scoatere; origine, începutu, naştere. estremAre, v. a. a împuţina, a micşora, a consuma ; —' estremarsi, a se consuma; a ajunge la o stare desperată, a fi aproape de a se sfîrşi. E8TBEMITÂ, f. estremi tate, vîrfu, câpâtâiu, margine; mâinele şi picioarele; minutele din urmă ale vieţii, ora morţii; escesu; necumpâ-tare, trecere peste măsură; silnicie, mânie covirşitoare ; nevoe, lipsă, pericolu, stare foarte tristă. ^ estrEmo, m. estremitate, vîrfu, câpâtâiu, margine ; puntulu celu de pe urmă; cele de pe urmă momente ale vieţii; escesu; starea cea mai tristă la care poate să ajungă cineva; — o. estremu, celu de pe urmă, care este la margine, la câpâtâiu, celu ce se află in puntulu celu mai depe urmă, în gradulu celu mai inaltu; — estrema umione, maslu, ungerea cea de pe urmă. estrînseco, a. estrinsecu, de dinafară, streinu. estro, m. chefu, entusiasmu, disposiţiune naturală, spontaneitate, aprindere, înfocare. estrudere, v. a. a goni, a da afară, a depărta. estrusi6ne, f. gonire, depărtare. estrutto, o. construita, zidi tu, alcătuita. estuAnte, a. fierbinte, câldurosu. estuârio, m. spaţiu acoperita ca apă cându se înalţă flucsulu marii, estuariu. estcaziune, f. fierbere. esebekânte, a. ecsuberantu, prisositorn, es-cesivu. esuberânza, f. ecsuberanţâ, prisosn, escesn. esuberAre, v. n. a ecsubera, a prisosi. esula, f. laptele cucului (o plantă). estt.Akk, v. n. a fi ecsilatu, surghiunita. esuli ekamentO, *». întâritare, înăsprire. esulcerake, v. a. a face, a pricinui o rană, o bubă; a irita, a întărită, a înăspri. esulceraziOne, f. pricinuirea unei răni; formaţiunea unei răni, unei bube; întâritare, iritare. esvle. a. ecsilatu, surghiunita. ksi ltAre, v. ». a trâsâri de bucorie, a se bucura. esultazi^ne, esultAnza, f. tresărire de bucurie, bucurie, veselie, chiuire, clicuire. esumAre, v. a. a desgropa, a desmormînta. esumazione, f. desgropare, desmormîntare. esurIno, a. rozâtoru, corosiva. esuiure, v. n. a flămânzi, a lacomi.-ETA, etAde, etAte, f. etate, vîrstâ; fimpu, epocliâ; secolu, veacu; viaţă; — di etâ, bâtrinulu. etera , f.tra, f. aera, etern, ceru, firmamentu. etf.re , m. etern. ktkrificazione, /*. eterificare, prefacere in etern. eterizzAre, v. o. a subţia, a rări, a face ca eteru. eterna mente, eternalmentk, avv. în eternu, în veci. eternAre, v. a. a eterniza, a veciniei. eTernitâ , f. eternitate, vecînicie; dâinire, du raţiune, trăia care ţine o vreme îndelungată. eterno, m. Eternn, Dumnezeu; — a. eterna, eternalu, vecinicu; îndelungata, trainica; — avv. în eterna, in veci, pentru totdeauna, pururea. eter6clito, a. eteroclitu, neregulata; estravagantu. ETERODOSsiA, f. eterodocsie, rătăcire în credinţă. eterodosso, a. e 8. m. eterodocsu, acatolicu, rătăcita. eterogeneitA, f. eterogeneitate, diversitate. Digitized by Google ETBROG^NEO.—EZIANDÎO. 215 etbrog^neo, a. eterogenu, de natura deosebita. ! eteronomIa, f. eteronomie. ! etesie, f. pl. et£sii, m. pl. vinturi regulate care sufla în fiecare anu la nişte epoce deter-! minate. I £tica, f. etica, filo8ofiâ morală. « ! ETICHETTA, f. etichetă, ţeremonialu, obiceiuri priimite in casa unui prinţu; obiceiuri şi formalităţi priimite In societate; ţidulâ. TiTico, m. moralistu; ofticosu. ETIMOLOGIA, f. etimologie. ETIMOl6gico, a. etimologicu. ffiTlMOLOGÎSTA, m. etimologistu. etimOlogo, m. etimologu. ETNICO, a. etnicu, pâgânu, idolatru. ETNOGRAFIA, f. etnografie, o parte a statisticei. ITNOgraficamente, aw. etnograficeşte. ETNogrAfico, a. etnograficu, de etnografie. . etnografo, m. etnografu. . BTOLogU, f. etologie, tractata despre năravuri. etopea, f. etopee, portr. o. a desbârbâţi, a câstra, a scopi evirAto, a. desbârbâţitu, castrata, scopitu; slabu. evirazi6ne, f. desbârbâţire, castrare, scopire. evitabile, a. evitabilu, care se poate evita. evitAre, v. a. a evita, a fugi, a se feri, a scăpa, a se apăra de unu lucru supârâtoru, neplăcuta. eviziOne, f. cerere, redobindire a unui lucru pe care lu sţâpânia altu cineva fără dreptu, evicţiune. t\o, m. evu, seculu, veacu, epocă. evocAre, v. a. a evoca, a chiema, a face să se arate spirite, suflete de oameni morţi s. c. I. evocaziOne, f. evocare, evocaţiune, chiemare. evoluzione, f. evoluţiune; desvoltare. evt^lso, a. 8mulsu, scosu, desrâdâcinatu. exabrUpto, aw. deodată, fără ştire, farâ pre-paraţiune. eziandîo, aw. şi, asemenea, ancă, pe lingă aceea. Digitized by Google F F, f. fo, litera F. falrrica, /'. zidire, clădire, edificiu; fabrica; artificiu. FABRRloAMKNTo, FABBRIC AZIONE, Vi. f. zidire '•hulire, edificare; fabricare, fabrica ţ-î une ; ar-tea de a fa lirica. fabbkicAntk, m. fabricantu; ziditoru. farrricAre, v. a. a zidi, a clădi, a edifica; a fabrica ; a face, a preface, a inventa, a născoci, a scorni, a plăsmui, a găsi; a forma, a alcătui, a compune. V} bbricatore, m. fabricatoru, fabricanţii : clâ-ditoru ; facatoru ; alcâtuitoru; phismuitoru, nâscocitoru. fabbrîcîeuh. in. epitropu (nlu unei biserici). FAIU-KILE, «. fabrilu, de mesteru. K A UIUM, kauko, //>. meşterii, lucrătorii, artisauu; facâtoni, inventoru, plâsmuitoru, nâscocitoru ; ■— fabbro ferraiu, feraru, fauru, covaciu. KAi vella, facella, f. făclie mică; focu micu. faccknoa, f. afacere, treabă, lucru, ocupaţimie. FAO'KNhKRÎA, /'. activitate afectată; amestecare indiscretă in afacerile altuia. FACCEXDEVOLE, «. de treabă. FAc'C’ENDlEKE, m. factotuuiu. factotu ; celu ce se amestecă in tonte lucrurile, celu ce se vîrâ. se îndeasă în toate ale unei case ; intrigantu. FACI EXIMÎNE, rn. factotu. fam ENiMiso, a. plinii de trebi, de afaceri. FACFETTA, f. fâţuţâ. faţă mică, feţişoară. facckttâre. v. a. a lucra, a tăia unu diamantu, o piatră preţioasă cu mai multe feţe, a fâţui. fam iiinfggtâre, v. n. a purta, a aduce grâu-tâţi, a munci ca unu liamalu. FAcuiiNO, m. hamalii, purtătoru de greutăţi, muncitorii. fAccta, f. faţă, obrazu ,* figură, mină, arătare, înfăţişare, aparinţâ ; persoană ; lăture; faţadă, pros]iectu ; posiţiunea, starea Iueruriloru; neruşinare, obrăznicie; — in face ia, in faţă; — faceia a faccia, faţă în faţă, in patru ochi; faţişu. facciâta, f. faţadă, faţă; lăture. face. /'. făclie. faclă, torţă ; lumină, flacăra, facetAke, v. n. a glumi, a batjocuri. fackto. facetevoi.k. a. glumeţii, veselu, mucaliţii. posnnşu, bufnim, faceţiosu. FAi KTFD1NE, f. îiiucalithcu, ilaritate, veselie.*» facezia, f. faceţie, glumă, posna. bufonerie, veselie. facibene, m. bunu, inţeleptu, cu minte, astim-păratu. facidAnno, m. persoana periculoasă, buestraşu făcile, a. facilu, lesne, lesniciosu, uşoru, co-inodu; dulce, blându, induplecâciosu, indenii-natecu, indâtorâtoru ; probabilu, învederatu. facilitA , f. facilitate, lesniciuno, înlesnire. abilitate, iscusinţă, îndemînare; comoditate; bunătate, blândeţâ, complăcenţâ, amabilitate. faciijtAke, v. a. a facilita, a înlesni, a uşura facilitazione, f. facilitaţiune, înlesnire, uşurare. facilmente, avv. lesne, cu facilitate. făcui A LE, m. râu, neastimpâratu, buestraşu. facim£nto, m. facere, sâvirşire, împlinire, formare. facîmola, f. facîmolo, tn. fermecâturâ, vrajă. facinoroso, a. sceleratu, nelegiuitu, criminalo. facituke, m. făcâtoru, autoru. facituha, f. făptură, opere. facoltA, f. facultate, putere, energia; forţă morală, dreptu; voe, permisiune, privilegiu; auctoritate; proprietate, avuţie, stare, patrimoniu ; capacitate, talentu ; ştiinţă. FACOLTATivo, a. facultativa, liberu, care se poate face sau nu după voe. facoltizzAre, v. a. a permite, a acorda facultatea de a face ceva, a da voe, permisiune. facoltoso, a. avuta, bogaţii, cu stare. FAcoNDlA, f. elocuenţâ, elocinţâ; limbuţie. facondo, a. elocuentu, elocinte; limbutu. fac-sîmile, m. facsimile, copie, imitaţiune perfectă, mai alesu pentru scripture. factotum, m. factotu. fAijo, o. neplâcutu, fără gustu, fadu, sălciu. faggeto, m. fâgetu, făgişu. fAggio, m. fagu. faggiuoLA, f. jiru, fructulu fagului fagiAna, f. partea femeeascâ a fasanului, fasanâ. faglanAia, f. fasanerie, locu unde se prâsescu fasani. fagianAre, v. a. a găti bucate după cumu se; gătescu fazanii. fagiâno, m. fasanu (unu felu de pasăre). fagiuolAta, f. nerozie, neghiobie, bagatelu. FAGiubLo, fagiolo, w. fasole, bobu de fasole; nătărău. fagottIsta, m. fagotistu, celu ce cântă cu fagotul u. fagutto, m. legătură, pachetu; fagotu, unu instruuientu musicalu de basu; — far fagotto, a pleca. faina, f. dihoru, sderu. falalella, f. cântecu prostu şi fără gustu. ^ falAnge, f. falange, corpu de infanterie greacă; falanstiSrio.—famigliAre. 215 orice felu de oştire aleaşâ şi bine ecsercitatâ; ceata, turma, mulţime; oasele care alcâtuescu degetele dela mânâ şi dela picioru. FALANBTERIO, m. edificiulu comunei societarie, in sistema socialistului Jourier, falansteru. falbala, m. farbarale, mangetâ. fAlbo, a. care bate in roşiu, şargu. falcAke, v. a. a îndoi, a arcui. falcAto, a. indoitu, arcuitu, în forma sâcerei. fâlce, f. coasă, sâcere; — falce fienaia, coasa finului. falcetto, FALCELLO, m. secere, sâcere, cosoraşu. falclAre, v. a. a cosi, a secera, falciAta, f. secerâturâ, cositurâ. fălciatOre, w. cosaşu, cositoru, sccerâtoru. FALCiDlA, f. falcidiâ, o lege romana prin care unu moştenitoru avea dreptulu de a opri a patra parte din ereditate daca legatele covir-şiau celelalte trei părţi; scădere, subtragere. falcîfero, a. purtâtoru de coasă. falcif6rme, a. în formă de secere, de coasa. falcinello, m. gaiţă (pasere); cosoraşu, cosoru micu care serveşte Bpre a tăia via. fAlco, m. şoimu; omu şiretu, iscusitu. falconAre, v. ». a vina cu şoimi. falcone, m. şoimu, coroiu; sâcâluşu (o armă). falconerIa, f. şoimârie, artea de a deprinde şoimi. FALCoNETTO, m. falconetu, sâcâluşu, tunu niicu. falconiere, m. şoimaru, falconaru. fAlda, f. poală, îndoiturâ, cută; sâcuşoru, bu-zunaru; margine, usnâ, buză; poala unui munte ; — falde di neve, floci, fulgi de zăpadă, de neaoâ. faldâto, a. care face îndoituri, dungi, cute, foiosu. FALDELLA, f. înşelătorie, iretlicu; străină, de-strâmâturâ de pânză,şscamâ pentru răni; sculu. faldellAto, a. destrâmatu. FALDÎ3LIA, f, unu felu de malacovu, de fusta spre a unfia rochiile. faldistokio, faldistoro, m. faldistoru, unu felu de scaunu. falegnAme, m. lemnaru, dulghieru, tîmplaru. fal^rno, m. vinu de Falerna; vinu bunu. faleucio, m. unu felu de versuri greceşti sau latineşti alcătuite din cinci picioare, faleucu. FAL1MBF.LLO, m. falimbelu unu felu de pasăre; omu sburdalnicu, uşoru la minte. fallâce, a. falaciosu, fraudulosu, inşelâciosu. pallAcia, f. falacitate, înşelătorie, zădărnicie. Fallârb, v. n. a greşi, a nu nimeri; a păcătui; a râteci, a se amăgi. fallat6re, m. celu ce face o greşeală. fallibilb, a. falibilu, ce poate greşi, păcătui, a se amăgi, a se rătăci fallibilitâ, f. falibilitate, putinţă de a greşi, de a se îiLşela. fallimekto, m. falirnentu, mnfluzie, bancruţie. fallîre, t?. n. a lipsi; a greşi, a se înşela, a se rătăci; a păcătui; a scădea; a face falirnentu, a mufluzi, a bancruţi. fallitOre, m. rătâcitu, greşitu, culpabilu. fâllo, m. greşeală, rătăcire, amăgire, vinu, pâ-catu, eroare, lipsă, cusuru; — in falio, înzâ-daru, fără foiosu; — senza folio, negreşitu, fără greşeală, siguru. Fal6, m. focu de bucurie. * falpalâ, m. mangetâ, farbara. falsamente, avv. intr’unu chipu falsu, minei* nosu. falsami-înto, m. falsificare, prefacere. falsArdo, m. vrâjitoru, fermecâtoru, prefâcâtoru, falşi ficatoru. FALsAke, v. a. a falsifica, a preface, a strica, a schimba, a strâmba; a înşela; a zadarnici. FALSARÎGA, m. transparenta, ehârtie pe care suntu trase mai multe linii negre spre a putea cineva sâ scrie dreptu. FAI.sArio, m. falsariu, falsificatorii, plastografii. falsatork, m. falsificatoru, prefâcâtoru. falseggi \re, v. a. e n. a falsifica, a preface, a strâmba. falskggiatgre, m. strieătoru, strâmbă torn, prefă cătoru. FALSETTO, m. falsetu. FAI.sîdigo, a. mincinosu, înşelătorii la vorbe. falsificamknto, m. falsificare, prefacere, alterare. falsificare, v. a. a falsifica, a preface, a. altera, a schimba, a strica unu lucru cu intenţiunea de a înşela, a face plastografie, a face calpu-zanlicu. FALSIFIC'ATORE, m. falsificatoru , prefâcâtoru , strâmbătura,- stricătorii; plastografii, calpuzanii. FALSiFiCAZidNE, f. falsificare, adulterare. alterare, prefacere, schimbare, strâmbare, falsifica ţi un e. adulteraţiune, prefăcătorie, alteraţiune, plastografie, calpuzanlîcu, stricare. falsitâ, f, falsitate, minciune, neadevâru, născocire, lucru neadevâratu, nâscocitu, plăsmuire; falacitate, înşelătorie, viclenie, rea credinţa, făţărnicie. fâlso, a. falsu, mincinosu, neadevâratu, prefăcuţii, plâsinuitu, nâscocitu, strâmbatu, alterata, schimbaţii, zadarnicii, neîntemeiatu; neregu-latu ; nesocotitu ; nepotrivitu, uecuviinciosu , greşitu; neacordatu ; calpii; înşelâtoru, vicle-anu, fraudulosu, falaciosu, fâţarnicu ; — s. m. falsitate, minciună, neadevâru ; — fulso mone-tario, ealpuzanu ; — maneta falsa, calpa, bani mincinoşi. fAlta, /’. eroare, greşeală; trădare, diserţiune. faltâke, v. n. a lipsi, a avea lipsa. fAma, /’. faină, sgomotu; renume, renumire, re-putaţiune, onoare, numele celu bunu, glorie. fAme, f. foame; aviditate, lăcomie, lacomi re, doru, dorinţă, rîvna; foamete; lipsă, sărăcie, strimtorare, ticăloşie, indiginţâ, miserie. famelico, o. flâmându, leşinatu de foame, avidu, lâcomosu, lacoma. FAMIGErAto, a. farnosu, renumitu, vestita, cu-noscutu de toţi (spre rău). FAMÎGLIA, f. familie; servitorime, slugărime ; neamu, viţă, soiu; casă; speţa, felu, genu; adunare, strinsurâ de lucruri de acelaşi genu ; societate, tovâroşie; trupă de sbiri, de dorobanţi. famigliAre, m. familiara, persoană a familiei ; domesticu, servitoru ; amicu in ti mu; — a. familiara, alu familiei, casnicu. domesticu ; in-timu, cunoscutu ; ordinara, comunu, obicinuiţii, usualu; plâcutu, amabilu, blăndu; — alia famiyliare, fum iii ar ic este. _ . 216 FAMIGLIARESCu.—FAbE. BAMiGLlABisco, a. familiaru, domesticu, dome- sticescu. FAMIGLIABItA, f. familiaritate, amicie, intimitate. FAMIGLIABIZZAbsi, v. n. a se familiarisa, a se familiarisi, a se domestici, a se doiniri, a se deprinde, a se obicînui. Fam 1 gliabm^nte, avv. familiariceşte; cu familiaritate. FAîdGLlo, m. domesticu, servitoru, sluga; sbiru. famigltuola, f. familie micâ. familiare, a. familiaru. fahiliabitI, f. familiaritate. famositA, f. famositate, renumire, celebritate. FAM630, a. famosu, vestitu, renumitu, celebru; ilustru, însemnatu, alesu, mare, gloriosu, deo-sebitu; cunoscutu de toţi, publicu ; — libello famoso, libelâ, scriere defăimătoare. FAMULÂTO, m. serviţiu, sluşbâ, slugărie, robie. FAnAle, m. fanaru, felinaru, lanternă ; foculu ce se aprinde la intrarea in porturi şi în lun-gulu ţărmului spre a arăta drumulu naviga-toriloru. FAnAtico, a. e nost. m. fanaticu, visionaru. en-tusiastu, smintita, preîi pasiunatu, prea în-focatu. fanatismo, in. fanatismu, rivnâ escesivâ, enta-siasmu ecsageratu, furiosu, smintire. fanatizzAre, v. a. afanatiza, a face fanaticu. FANCruLLA, f. fată, fecioară, virgine, copilă. fanciullaugine, f. copilărie, purtare copilărească. fanctullAglia. fanciellAia, f. cârdu de copii. fanciulleggiAke, v. n. a copilări, a se purta ca unu copilu FANClTJLLERia, f. copilărire, purtare copilărească. FANCITJLLESCAM^NTE, avv. copilăreşte. EAXonrLLEsco, a. copilârescu. fanciullezza , f. copilărie ; copilărire; începuturi. ' FANCItfLLO, m. copilu, bâiatu, pruncu, feeioru. june, flăcău, tinăru ; — a. copilărescu ; timiru; nou, imperfectu, necoptu, delicatu. fand6nia, f. plasmă, minciune, plăsmuire, fabulă, lucru scornitu, nâscocitu, basnu, fleacu. fanello, m. petroşelu (unu felu de pasere). FANFAUJCA, f. basnu; cenuşă de flacără. FANfAno, a. flecaru, palavragiu, lâudârosu. fanfAra, f. fanfaru, arie cantata cu trîmbiţe dreptu semnu de bucurie. fAnfera (a), avv. după cumu se întimplâ, după eumu se nimereşte, fâr’a mai gândi. fanghîglia, f. lutu, noroiu; locu noroiosu. glo-dârie. fAngo, m. lutu, noroiu, tină, glodu, gunoiu, nomolu ; lucru prostu, ticălosu, scârnavu, scârnăvie, necurăţenie; viţiu, degi*adaţiune. FANGdso, m. noroiosu, tinosu, glodosu, mocir-losu, lutosii, plinu de gunoiu, intinatu, bâli-gatu. fantaccîno, m. pedestraşu, infanteristu. fantasia, f. fantasie, imaginaţiune, închipuire, facultatea de a închipui; găndu, cugetu, minte, *piritu, duhu, idee; voinţă, poftă, dorinţă*, gustu, simţimîntu, părere; capriţie; iu venţiune; născocire, plăsmuire, utopie; lucru dudatu, estravagantu; fantasmă, vedenie; bucată de musicâ esecutatâ chiaru in moinen-tulu cându se compune. fantAsma, fantarima, in. e f. fantasmă, vedenie ; iasmâ, staliie, nălucă; imagine, concep-ţiune sensibilă; ilusiune, închipuire zadarnică, plasmă, plăsmuire; magninâ. FANTASMAGOKiA, f. fantasmagorie. fantasmagokico, a. fantasmagoricu, de fantasmagorie. ‘ fantastica, f. imaginaţiune, puterea imaginativă fantasticaggine, f. capriţie, chimerâ, utopie, închipuire zadarnică, ciudată, nâludre, gâr-găunu. fantasticam>‘nto, m. închipuire deşartă, tru-dire, silinţă spre a descoperi, spre a afla ce este ascunsu. ' > fantasticAke , v. n. ed a. a se sili, a se trudi spre a afla ce este ascunsu, a zidi in vîntu, a face închipuiri deşarte; a avea gărgăuni în capu, a se îngriji degeaba. fantâstico, a. fantasticu, chimericu, imaginam, zadarnicii; ci udat u, capriţiosu, estravagantu, fantastu ; plăsmuiţii, faisu, ilusoriu ; — alin fantastica, într’unu chipu estravagantu, ciu-datu. fante, m. servitoru, slugă; infanteristu, pedestraşu ; copilu; — f. servitoare, slujnică, îngrijitoare. fanteggiAre , v. n. a slugări. FANTEKiA, f. infanterie, pedestrime. fantesca, f. servitoare, slujnică. FANTieiNO, in. pruncu, copilaşu. fantile, /'. copilârescu. fantinerîa, f. copilărie, sburdalnicie. fantîno, m. copilaşu; servitoru, forreitaru, seizu, jocheiu. . fantoccerîa , f. copilâriâ, copilărire, prostie, neghiobie, nâtâiigie, nerozie, nâtârâie, puerilitate. fantocciAio, m. pictoru prostu. fantocciAta, f. puerilitate, faptă copilărească; bagatelă, lucru de nimicu. fant<îccio, m. pâpuşoiu, păpuşă; omu prostu, nerodu, nâucu, nătărău, tontu. fantolîno, tn. pruncu, copilaşu. fakchetola, f. farcigli6ne, in. lişiţă, arţăoară, unu felu de raţă. fărda, f. scuipatu, stupitu, murdarlîcu. fakdAggio, m. bagagiu, calabalicu, catrafuse. faroello , m. pachetu, bagagiu, sarcină; — fure fardello, a se duce; a muri. fâre. v. a. a face, a lucra, a munci, a crea, a zidi, a forma, a înfiinţa, a causa, a pricinui, a produce, a sâvîrşi, a împlini, a da ocasione, a compune, a alcătui, a ecsecuta, a fabrica, a îngriji, a dispune, a aşeza, a orîndui, a alege; a prinde, a creşte, a se înrădăcina; a preţui; a procura, a agonisi; a substitui, a înlocui; a crede, a socoti, a închipui; a naşte; a pre-senta, a înfăţişă, a figura; a deveni, a se face, a se ivi, a se întîmpla; a provisiona, a împodobi, a găti; a începe; a întruni, a aduna; a folosi; — fare a mezzo, a împărţi; — far la a teduno, a i o face cuiva, ai juca o festă; — far si delle occupazioni, a şi face de lucru; — cid non ha a che fare} PAREA.—FASTIDIbE. 217 asta nu are a face rnimicu; — non so che fargli, n’aiuu ce i face; — far vela, a pomi cu corabia; — far delle sue, a face nebunii, a juca renghiuri; — far guardia, a strejui; — fure una trista figura, a figura într’unu chipu neplâcutu; — fare il generoso, a se galantonii, a se arata că este generosu; — questo professorc ha fatto dei buoni allievi, acestu profesoru a scosu şcolari buni; — far sapere, a face cunoscutu; — dctto, fatto, s’a zisu şi B’a fâcutu ; — fiarsi, a se ocupa; a se preface; — far a meno, a se jindui. FAREA, fi unu felu de şarpe. FARETRA, fi tolbâ. faretbAto, a. care poarta o tolbâ pe spinare. fakfadetto, m. stachie, smeu. FAKFÂlla , fi fluture ; omu sbuvdalnicu; — l'angelica far falia, sufletulu omenescu. farfaIjLONk , m. fluture mare; unu felu de floare ; eroare grosolană, vorba zâdarnicâ, absurda. t ARFALLONERiA, fi lucru zâdarnicu, absurditate. FARFALtoNico, a. absurdu, zâdarnicu. farfanni'cchio, m. omu trufaşu şi uşoru la minte. farfAra, fi farfarâ, o plantă medicinală. farfabo, m. potvalu (plantă). farfarello, m. aghiuţă, nichipercea; omu râu-tâciosu. FARFECCHIE, fi pl. mUfitâti. farina, fi. făină ; mâlaiu ; prafu ; partea cea mai bună, cea mai aleasă. farinAcciolo, m. făiniu, ca faina. farinâceo, a. fâinosu. farinâio, m. loculu in care se păstrează făină; coşu, ladă, ambaru, raclă de faină, fâinaru. farinahjolo, m. fâinaru, neguţetoru de faină. farinâta, fi, ciru de făină, supă cu faina. fabînello , m. hoţu, omu blestemata, vicleanu. FABiNdso, a. fâinosu; ruginosu; fâraniiciosu. farisAioo, a. farisaicu, fâţarnicu, ipocritu. fariseo, m. fariseu; ipocritu, fâţarnicu, prefăcut u. FARLFNiiuTTo, a. e s. m. barbaru ; bolborâsitor u. farmaceuta , m. furmaceutu, spiţeru, apotiearu. farmaceutica, fi farmaceutica, partea medicinei care se ocupă de composiţiunea şi întrebuinţarea doftori iloru. farmaceutic^ , a. farmaceuticu, relativu la farmacie. farmacia, fi. farmacie, spiţerie, apoteca. farmacista, m. farmacistu, spiţeru, apotecaru >Akmaco, m. farmacu, leacu, remediu, doftorie, medicină, inedicamentu. farmacologia, /'. farmacologie, ştiinţa farmaciei. farmacopea, fi. farmacopee, tractata practicu de tarmacie, culesu de medicamente unitate. ARîteticamento , m. delirare , frenesie , lozire, wnebunire, aiurire, rătăcire, buimăcire, bâi-gwre. farn etic Are , v. n. a fleoncâni, a lozi, a vorbi ara şiru; a delira, a înnebuni, a bâigui, a *lun> a se buimăci. neticherIa, fi deliriu, lozire, rătăcire, aiu-baiguire. Aak^+C°im* flirta; aiurire-; — o. freneticu, turkatu, furioşii, nebunu. f* unu felu de stejaru. FĂRO, m. faru, turnu ziditu la intrarea într’unu portu şi in care se fiice focu noaptea spre a arăta drumulu navigutoriloru ; sthmtoare; o plantă ecsoticâ. farrAggine , f. griu şi secară amestecate im-preunâ, sirjoacâ; amestecătură, grămădi re. farragginqso , a. amestecatu, incurcatu, invâl-măşitu. farrAta, fi. plăcintă, prăjitură de făină He griu. FÂRRO, fArre, m. alacu, sâcarâ alba. fArsa , fi. farsă, posnâ, şotie , ghiduşie; cara-ghioslicu. farbAta, fi. căptuşeală. FARBETTO, m. benişelu, vestă, camisolu. FAscetto, m. legătură mică, mânuchiu, pachetu. FASCIA, f. fâşie, legătură, şină, eşarpă, margine, frîu, şuviţă, varga, dungă, şuseniţâ, cibucu, cercu, panglică. fasciâre , v. a. a infâşia, a înfăşură, a lega, a cercui, a încinge, a înconjura. FASCiATOio, m. fâşie, ceea ce serveşte spre a în-fâsia. fabciatcra, f. infăşiutură, infaşiare, legare. FABCiC'OLO, m. legătură mică, mânuchiu; fasciclu, caietu, fâşioară, broşură. fascina , f. faşinâ, braţu, mânunebiu de nuele, de surcele, de crengi, de vreascuri. fascinâre , v. a. a face faşiue, a stringe vreascuri, surcele, nuele; a fermeca, a fascina, a încânta; a orbi. a înşela; a trage la sine cu o putere iresîstibilă. fascinAta, f. grămadă de fascine. fascinat6re , m. fascin atoni, fermecâtoru, amăgi toru. fascinazi6ne , f. fascinaţiune, faşinare, fermecare, amăgire, uimire, incântâmintu, încântare. fAscino, m. fascinaţiune. fârmecu, vrajă. fAscio, m. legătură; sarcină, povară, greutate; fasce, fasciclu de verge de ulmu sau betulâ in mijlocu o secure şi care se purta înaintea consuliloru la Romanii cei vechi; pachetu; cuantitate, grămadă de lucruri; — andar in fascio, a se surpa; — far d' ogni erba fascio, a lucra far1 a distinge bine lucrurile. a amesteca cele rele cu cele bune; a vorbi verzi şi uscate. fasciume, m. molozu, dărâmături. fAsk. fi fasâ. fastellatOre, m. celu ce le»ga in mănunchi. fastellatuka, f. legare in mănunchi. FASTKLLO, w. legătură, mânunchiu de finii. snopu de paie, braţu de vreascuri, de surcele. fâsti, m. pl. faste, anale, datine. fastidiAre , v. a. e n. a fi desgustatu, a avea scirbâ, a lepăda, a despreţui, a un, a urgisi, a se uri, a se scârbi; a scârbi, a desgusta, a fastizi. FASTimo, m. fastiziu, desgustu, neplăcere, uri-ciune, scîrbâ. repumnanţă, aversiune, greaţă. fastidiosAggine , f. fastizire, desgustu , starea unui lucru fastiziosu , neplâcutu , uritu , urî-ciosu. fastidi6so, a. fastiziosu, scirbosu, uricio&u, gre-ţosu. fasttdîRE, v. a. a fastizi, a desgusta, a scîrbi, a supăra; — faatidir$it a se desgusta, a se scîrbi, a se supăra, 218 FASTIDltfME.—FAVORÎTO. fastidiiÎME, m. lucruri supărătoare, fastizioase. fastigio, m. virfu, culme, innălţime. fAsto, m. fastu, falâ, pompa afectata; mândrie, fudulie, trufie. fastOso, a. fastosu, falnicu, lucsuosu, pomposu; mândru, trufaşu, fudulu. fAta , f. zâna, ursitoare,* vrăjitoare, fermecătoare. FATAGIONE, f. fermecâturâ, încântâmlntu. fatAle , a. fatalu, prese risu de soarta, ursi tu, inevitabilu; aducâtoru de moarte, nenorocitu, trista. fatat.îsmo , m. fatalismu, sistema care pretinde câ toate faptele suntu resultatulu necesităţii. fatalista, m. fatalistu. FATALITÂ, f. fatalitate, destinată neferice, întîm-plare nefericita, intimplare inevitabila. fatalmente , avv. prin fatalitate, prin ursita, dupâ soarte; din nefericire, din nenorocire. fatamento, m. încântare, fermecare. fatâppio, m. unu felu de pasere; omu facilu. fatAre, v. a. e n. a fermeca, a încânta ; a ghici. fatAto , a. fermecaţii, încântatu; invulnerabilu. fatatura, f. fermecâturâ, magi£ ineântâmintu. FATÎCA, /*. fatigâ, osteneala, muncă, obosirc ; ocu-paţ-iune dificila , ostenitoare ; lucru , lucrare ; anevoe, dificultate, grijâ ; — a fatica, cu greu. FATICAbile, a. ostenitoru; care se osteneşte. faticAnte, a. ostenitoru, fatigatoru. faticAre , v. a. e n. a fatiga, a osteni, a obosi, a supăra, a împiedica, a stânjeni; a se osteni. faticAto, a. fatigatu, ostenitu, obositu, supâratu. faticatore, m. fatigatoru, muncitoru, ostenitoru. FAT1CHEVOLE, a. fatigabilu; muncitoru. fatic6so, o. fatigatu, ostenitu; fatigatoru, osto-nitoru. fatîdico, a. profeticu, ghicitoru, proorocitoru. fAto, m. destinu, destinata, soarta, ursită; moarte. fAtta, f. felu, speţâ; faptă, acţiune. fattamente (si), avv. astfelu, aşa; în faptâ. FATTERELLO, m. istorioară, naraţiune mică. fattezza , /*. formă, figură, trăsură, linie, con-turu; — fattezze, trăsurile obrazului. FATTiBtfLLO, m. dresu, sulimanu, ruminealâ. FATTîbile, a. posibila, de făcutu. FATTlccio, m. robustu, mâdulârosu, ţeapânu. fattispecie , m. raportu, procesu verbalu, jur-nalu. fatti vo, a. care face. fattIzio, a. facticiu, meşteşugitu, artificialu. FÂTTO, m. faptă, acţiune, lucrare, lucru făcutu ; treabă, afacere ; ispravă; intimplare, eveni-mentu ; intenţiune, gându, scopu; importanţă; trebuinţă, lucru trebuinciosu ; — fatto d'armi, luptă, bătălie; — fare ii fatto suo, a şi deşerta pântecele; — in fatto di, în relaţiune, in privinţă, despre. fattoiAno, m. oloieru. fatt6io. m. piua de oloiu, de uleiu. fattOke , m. fâcâtoru, creatoru, autoru, fâptui-toru ; agentu , îngrijitorii, economu, vechiln, vâtafu de moşie; factoru, împărţi toru. fattoressa, f. nevasta unui economu, unui vâtafu. fattorIa, f. administraţiune, îngrijire de moşii, casa şi c an ţel aria arendaşului, factorie. FATTORJNO, m. bâiatu de magazie* wrvitoru dintr’unu birtu, dintr’o cafenea. fattucchiera, f. vrăjitoare, fermecătoare. FATTUCcniERÎA, f. vrăjitorie, fermecâtorie, magie. fattucchiero, w». vrâjitoru, fermecâtoru, magu. fattura, f. facere, făptură, făptuire, faptuiala, lucrare, manufactură; platâ pentru făptură; fermecâtorie ; factură, listâ, foae care arată cu deamâruntulu cualitatea şi preţulu mârfiloru ce unu neguţetoru trimite la cineva. FATTUrAre, v. a. a altera, a preface, a meşteşugi. fatuitâ, f. fatuitate, negliiobie, nerozie. fAtuo , a. fatuu, negbiobu, uşoru la minte; — fuoco fatuo, smeu, ineteorâ, răsuflare înfocată ce se arată câteodată în locurile mocirloase. fAuci, f. pl. gură, gîtu, grumazu, gîtleju; strim-toare. fAusto, a. fericitu, priinciosu, favorabilu. FAUTORE, im. pârtinitoru, partisanu, pârtaşu. fAVA, /*. bobu; fatuitate. favAta, f. supă de bob a; palavră. favella , f. limbă, vorbă, limbagiu, facultatea de a vorbi şi modulu de a vorbi. favellamento, m. vorbire. favellAre, v. a. a vorbi; a spune, a zice. favellatore, m. vorbi toru, celu ce vorbeşte. favellatoria, f. artea de a vorbi. FAVELLAT(3rio, a. reîativu la vorbire. favellio, m. bombâialâ, şoaptă; dârdăire, gălăgie. favilla, f. seînteie; spuză; semnu. FAViLLO, m. lucire, strălucire. fAvo, m. faguru. fAvola , /*. fabulă, basnu; bucată de teatru; minciune; lucru nâscocitu, plâsmuitu; — ea-ser la favola del paese, a fi batjocuritu, luata îu rîsu de toată lumea. favolAio, a. e s: m. burlescu, bufonu, caraghio-su ; fabulaşu ; fabulistu. favolAre, favoleggiAre, v. n. a fabula, a spune fabule; a batjocuri, a lua in rîsu favolat<3r£, favoleugiatore, m. fabulatoru, fa-bulistu. favolone, m. fabulatoru, povestitoru de fabule; flecara, palavragiu, fanfaronu, scorni toru. favoloso , favolesco , a. fabulosu, inincinosu, plâsmuitu. fa vom ele, m. faguru de miere. FAv6ne, m. omu fudulu, trufaşu. favonio, m. zelira, favoniu, vîntuleţu. favore , m. favoru, graţie, dara, hatîru; apro-baţiune. favokeggiAbe , v. a. a favorisi, a protege, a sprijini, a ocroti, a prefera, a prii, a fi intr’ ajutora. favorkggiat6re, m. protecioru, ocroti toru ; par-tisanu, sprijinitora. ajutora, ajutâtoru. FAVOREVOLE, a. favorabilu , binevoitoru , priin-ciosu. FAVORIRE, i). a. a favorisi, a sprijini, a protege, a ocroti, a fi într’ajutoru, a prii, a pârteni, a tracta cu favoru; a binevoi. favorIta, f. favorită; curtisanâ, ţiitoare, curvâ. favukIto, m. favoriţii, caro este in favoru, care are trecere la unu prinţii, la o persoană însemnată ; care se bucura de favoarea cuiva; — a. plâcutu, preferit u, proteau, iubiţu. FAVORITORK.—FENDERE. fâyoritore, i». protectoru, ocrotitorii; pârteni-F toru. fazionAbio , o. facţiosu, sediţiosu, turburâtoru î — s. m. facţionaru, sentinela, strejarn. fazionAto, a. dispusu, formatu, orînduitu. fazione, /. făptuire, fâptuiaîâ, formă, aparinţâ; funcţiune a unui soldatu, serviţiu ; facţiune, partidă, fatrie, clică, sectă; luptă, bătălie. FAZidsO, a. facţiosu, turburâtoru, sediţiosu. fazzoletto , m. basma, bâsmălulâ, batistă; — fazzoletto da naso, muciaru; — fazzoletto da coîlo, basmâluţă de gitu, legătură de gitu, cravată. febbbAio, m. februariu, luna lui fauru. fEbbbe, /*. friguri; mişcare mare, turbnrare, în-tăritare; — accesso di febbre, isbire, apucare de friguri. febbricitA, f. starea aceluia care pătimeşte de friguri. febbricitânte, a. pâtimaşu, bolnavu de friguri. febbricitâre, v. n. a fi bolnavu de friguri. febbrîfero , a. aducâtoru , pricinuitoru de friguri. febbrîfxjgo, a. care lecueşte de friguri. febbrîle, febbîle, a. febrilu, relativu la friguri. febbr6so , a. supusu la friguri, apucatu de friguri. febea, /*. lună. febeo, a. alu lui Apolonu, alu soarelui; poeticu. febo, m. Febu, Apolonu; soare. fecale, a. fecalu, escrementalu; drojdiosu. feccia , f. drojdii, tiscovinâ, trevere, borhotu, boştinâ, escrementu, scirnă; lepădătură ; mârşăvie. fecci6so, a. drojdiosu, scîrnavu, scirbosu, prostu. fecondAre, v. a. a fecunda, a face fecuudu, ro-ditoru. fbcondat6re, m. fecundatoru, care face fecundu" fecondazi6ne , /*. fecundare, fecundaţiune, rod* nicire. fecondEvole, fecondâbile , a. fecundabilu, ca pabilu de a fi fecund atu, rodnici tu. feconditA, f. fecunditate, rodnicie, fertilitate. fec6ndo , a. fecundu, rodnicu, roditoru, fertilu, producâtoru, productiva, abundantu, avutu. frdAto, a. mînjitu, pângâritu, contaminata. fede, f. credinţă ; religiune ; comuniune religioasă ; conştiinţă; încredere; lealitate, fidelitate; speranţă; creditu, siguranţă; încredinţare, de-claraţiune, mărturie, certifica tu ; — obbligare la propria fede, a p. omite, a făgădui; — aggiu-star fede, aver fede, a crede, a se încrede; — romper fede, a nn se ţinea de vorbă, a viola, a înfrânge tractatulu , alianţa, promi-siun a; — buona fede, b nâ credinţă; — mal* fedet rea credinţă, viclenie; — a buona fedef cu fidelitate, cu b nâ credinţă fedecommissârio , m. fideicomisaru, acela care . este însărcinata cu unu fideicomisu. fedecommEsso, m. fideicomisu. fedecommettere , v. a a încredinţa; a institui vreuna fideicomisu^ fededEgno, a. de crezutu, demna de credinţă. fedele , a. fidela, credinciosu , leala, onestu, cinsti tu ; esactu; curata, siuceru; constanta, statornica. 21* edelmEnte, avv. cu fidelitate ; cu esacfcitate; cu inimă curată , cu sinceritate, cu lealitate. FEDELTA, f. fidelitate, credinţă, onestate, lealitate, sinceritate, constanţă, statornicie, esacti-tate. fEdera , f. faţă de perină; unu felu dc pînzâ groasă. federAle, a. federalu, alu confederaţiunii. federalîsmo, m. federalismu, sistemă federativă. federalista, m. fcderalistu, pârtinitoru alu federalismului. federârsi, v. n. a se federa, a se confedera, a forma o federaţiune; a se alia, a se uni. fedekAto, a. federaţii, confederatu, aliatu. federazi<3ne , f. federaţiune , confederaţiune; alianţă. fedifrago, a. care rupe alianţa, tratatulu, care nu se ţine de vorbă. feditA, f. spurcăciune, pângâriciune, mârşăvie. FEDO, a. spurcatu, murdaru, mârşavii, scîrnavu, uritu, scirbosu. fegatella, f. popornicu iepurescu (plantă). fegato, m. ficatu. FEGATdso, a. ca ficatulu; cu pete roşie; cu bube pe faţă. felce, f. filice, feregâ, spata dracului (unu elu de plante). fet.dispAto, m. feldisp itu, unu felu de minerale silicate. FELÎce , a. ferice, fericitu, norocitu; 'avorabilu, mulţumitoru, priinciosu, bunu,alesu, însemnaţii. FELICITA,/*, felicitate, felicitate, erici e, norocire, nonKU, beatitudine, mulţumi e, priiaţâ; isbutire. felicitare, v. a. a ferici, a mulţumi, a face pe cineva fericitu ; — felicitarsi, a prii. felicitazi6ne, f. fericire, fapta de a forma fericirea cuiva sau de a deveni fericitu , s-tare fericită, norocu, norocire; felicitare, felicitaţi ne, gratulaţiune. fEllo, mt râu, râutâciosu, scelerata, vicleana. felliîne, m. rebelu, trâdâtoru, perfida, vicleanu. fellonia, f. rebeliune, trădare, perfidie, viclenie. fElpa, f. pluşa (materie). feltrAre, v. a. a pîsltii; i strecura, a filtra. FELTRATtfRA, f. pîsluire. feltrazi6ne. f. s'recur i re, flltraţiune. feltro, m. pîslâ. feliîca, f. felucâ, unu felu de nave mică. fEmmina, f. mueruşcâ, feminâ; m ere, femee. femminacciu6lo, a. afemeiatu, mnerelnicu. femmineo, a. femininu, femeescu; afemeiatu. femmjnesco, a. femeescu, muerescu, muliebru. femminiera, f. gineceu, adunare de femei. femminiere , m. muerelnicu; omu muerosu muiercea. femminile, a. femimnu, femeescu, muerescu. femminilitA, /*. cualitate de femee. femminIno, o fîmininu; muerosu. femorAle, a. alu coapsei; 8. tn. femurala unu felu de haina. femore, m. coapsa, flueruln piciorului. fendente , m. lovitură cu tăiş a lu sâbii de susu pînâ josu. FENDERE, v. a. a crăpa, a spinteca, a despica; despărţi; — fendere % campi, a desţelini pâ-mintulu). . .. Digitized by Google 220 FENDIM^NTO.—FERYENZA. fkndimfnto, m. crâpare, spintecare. despicare. fenditoio, m. unu felu de briceag .1. fexditura, f. crăpătură, despicâturâ, spintecâ-turâ. FENKRATORE, 7/1. câinâta.SU. FENICE, f. fenicsu, o pasere fabu'oasâ; omu sau lucru cave s; red a ti unicu sau raru in fe-lulu său; unu t’elu de insecte; unu felu de i strumentu inusicalu la cei vechi. FenIceo, a. roşu, FENictiTTERO, fiammingo, m. unu felu de pescaru (pasere). fenile, 7/1. ţarcu, şopronu» podu de finu. fenomeno, ///. fenomenu fenomenologiA, f. fenomenologie, sintomatologie. FERA. /’. tiara. ferAce, a. fertilu, roditoru, produeâtoru , abun-dantu. feracitâ, f. fertilitite, rodnicie, fecunditate. ferAle, a. funestu . sinistru, funebru; bestialu, dobitocescu, bueacu. ferculo , fercolo, m. targa, maşina de transportaţii ; bucate, mâncare, serviţu. FEKETRO, m. nâsâlie, secriu, racla. feri a, f. ferie, vacanţa, zi de sârbare ; deosebitele zile ale septâmânei afara de sâmbătă şi dumineca. feri ale, a. feria’u, care se ţine d zilele de peste săptămână, de zilele de lucru. feri a re, v. 7i. a face vacanţă. feriâto, a. de lerie, de vacanţă ; fârâ treabă. flribile, a. vulnerabilu, care se poate răni. fekimento, m. rănire, lovire; vătămare. FERINITÂ, f sălbăticie, buecie, dobitocie. FERÎNO, a. dobitocescu, sâlbaticu, bueacu. FERiRE, v. a. ;» lovi, a răni, a bate; a vătăma; a nemeri, a ţiuta. FERiTA, f. rană, lovitură. FERITA, f. sălbăticie, buecie, asprime, bestialitate. FERiTdlA, f meterezu, dăltuitul- lungăreaţă FERITORE, wi. celu ce loveşte, răneşte. ferlîno , 7/i. unu felu de monedă. f£rma, f. acordu, Învoială; conlirmare FERMAguo, 7/i. copcă, ag afâ, ca ta ama. fermamente , avv. cu constanţă, cu statornicie, cu tărie, cu firmit te. cu coragiu fără nici o îndoială, nici unu dubiu. fermamento, //i. oprire, confirmare; chipzuire. fermAre , v. a. a opri, a impedeca; a confirma, a hibzui, a conclude; a închide, a astupa; a aşez i^ a înceta, a procur ; a; — fermarai, a se opri, a zâbâvi, a sta, a nu se mai mişca. FERMAta,/1. stare, oprire. încetare ; zăbavă; pausâ. fekmentAre, v. n. a fierbe, a se dospi, a frămînta. fermentatîvo, a. frămintâtoru. FERMENTAZidNE, /’. fierbere, dospire, frâmîntare; căldură, întârîtare, turburare, agitaţiune. ferm^nto, m. frâmintu. frâo întâturâ, fierbere, plămădeală; aluatu. FERMEZZA, f. firmitate, tărie, statornicie; consolidare ; imobilitate ; siguranţă ; nestrâmutare. f^rmo , a. firma ; tare , statomicu , constantu; imobilii; nestrâmutatu ; resolutu ; solidu; obligatoriu; chipzuitu , hotâritu; — terra ferma , continentu, uscatu ; — notte ferma, noapte adincâ. fermo, Tu. firmitate, lucru firmu, cerţu, siguru, hotâritu , chipzuitu ; — aver per fermo, a crede cu stăruinţă, fără nici tr u felu de dubiu. fermo, avv. cu firmitate, cu stăruinţă; tare. fer6ce, a. feroce, sâlbaticu, crudu, crudelu, neo-menitu, aspru, intractabilu, grosu, neindaple-câciosu, teribilii. feroci a, ferocitA, f. ferocitate, feritate, feroşie, sălbăticie, asprime, cruzime, crudelit te, neomenie , brutalitate, buecie, intractabilitate, neinduplecâciune; inimoşie. ferrăccia, f. râie gbimpoasâ (unu felu de peşte). ferragosto, m. prima zi a lui Augustu. ferrAio, m. feraru, fauru, lâcâtuşu. FERKAiubLO, w. manta, mantelâ. ferkAme. 7/i. ferârii. fearâ. ferramento , m. ferâritu; feru, instrumentu de feru ; podcovirc, podcoviturâ ; ferecare, fere-câturâ, fer ui tură. ferrAre, v. a. a fereca; a potcovi; a încuia; — voler ferrare le oche, a voi cineva să facă una lucru imposibilii. FERKAKhcciA, f. ferârie, instrumente de feru. Ferrari a , /*. ferârie, locu unde se fabrică sau se vinde instrumente grele de feru. fekrAta, f. gratie, parmaclîcu, cangbele, zăbrele; ca!e ferată, druinu de feru. ** ferratore. 7/i. feraru, ferecâtoru, fauru, lâcâtuşu, podcovaru. ferratura. f. feruiturâ, ferecâturâ, podoovfturâ. ferra vecchio , m. celu ce cumpără sau vinde bucăţi de firu vechi şi ruginite. ferreo , a. de feru; tare, nemlâdiosu; neobosiţii ; straşnicu. ferrerIa, f. ferârie. ferriAta, f. zăbrele, canghele. ferriera , f. tâgirţâ, traistă jn care se pună toate cele treb lincioase spre a podcovi unu calu; fâurarie, cuşniţâ; minieră, baie de feru. ferrigno, a. ca fei-ulu, tare, vîrtosu. f^bro, 7/i. feru; potcoavă; spagă, sabie; virfulu celu mai ascuţitu de feru la o suliţă, la o săgeată s. c. I.; orice instrumentu de feru; - ferro da si irare, feru de câlcatu; — fer-retti, undrele ; — /cm, câtuşi; — mettere m ferri, a încătuşa; — mettere a ferro ed a fitoco, a trece prin focu şi prin sabie; — a ferro di cavallo, în formă de potcoava, in formă de semicercu. FERRtfGiNE, f. luginâ, ruginealâ. * FERRUGÎNEO , FEERUGDîdsO , FERRUGIGNO , a. C» ferulu. FERRUMiNAMtfNTO, 7/i. lipire, lipealâ. ferruminAre, v. a. a lipi cu cositoru sau cu aramă topită. fertile, a. fertilu, roditoru, abundantu, fecundu» fertilitA , fertilezza , f. fertilitate, rodire. rodnicie, fecunditate, abundanţâ, îmbilşugare. fertilizzAre , v. a. a fertiliza, a rodnici, a fecunda, a face fertilu, roditoru, produeâtoru. ferula , f. femlâ, unu felu de plantă; bidu, ferulâ. ferita, f. rana. fervente , a. fierbinte, aprinsa, câldurosu, riv-nitoru. fervenza , f. ardoare , căldură; înfierbinţealâ. rivnă, aprindere, vioiciune. Digitized by CjOO^Ic feryere.—fiatAre. FfcRVERE, v. n. a fierbe, a se încălzi; a se în-tierbinta, a se aprinde, a se întărită. fervidezza, f. căldura, înfierbinţealâ, rîvnâ, ardoare. fervido , o. fierbinte , înfierbîntatu , câldurosu, vio, aprinsu, înfocatu, repede, veementu, im-petuosu. ferv6re, fardoare, înfocare, vioiciune , rîvnâ; amoru fierbinte, pietate fierbinte; repeziciune, veeminţâ. * febvorOso , a. fierbinte , câldurosu, rivnitoru, evlaviosn. FESOENNINO, a. satiricu, licinţiosu, desfrînatu. fesc^ea , f. brionie, cucurbiţâ, curpene albă (plantă). FiSsso, m. crepâturâ; — o. crepatu, despicatu. fessxjra, f. crepâturâ, despicâturâ. FisTA, f. serbăm oare, serbare, solemnitate, pras-nicw , prâsnuire ; fer ie, vacanţă; bucurie, veselie ; privelişte , spectaclu ; priimire pompoasa; mângâere, arătare de afecţiune, de amoru ; petrecere, desfătare , desinerdâciune ; — fatta la festa e corso il pallio, după ce toate sau terminatu; — far la festa senz'alloro, a face ceva cu prea mare economie. festAnte, a. veselu, plinu de bucurie. festâbe, v. a. e n. a serba, a priimi cu bucurie. festeggiam£nto, tn. serbare, prâsnuire. festeggiAre, v. a. a serba, a prâsnui, a solem-niza, a celebra, a ţinea o seroâtoare; a priimi cu bucurie, cu pompă, cu onoare, cu solemnitate. FESTER^CCio, a. scrbâtorescu, de serbâtoare. FESTEVOLE , a. serbâtorescu; vesela , plâcutu, amabila, desfatâciosii, glumeţu, voiosu, îmbu-curâtoru. festevolkzza , f. bucurie, veselie, amabilitate, voioşie. festichino, o. verde descbisu. festinAbe, v. ti. a se grăbi, a se pripi, a alerga iute. festino, a. grabnicu, grâbitu, pripitn. sprintenu. festîNO, 19». festinu, petrecere, baiu, ospâţu. festivitA, f. festivitate, sărbătoare, solemnitate, bucurie, veselie, voioşie. FESTlvo, a. sârbâtorescu; voiosu, veselu. fest6ne, tn. ghirlandă, cunună; sărbătoare mare. fest6so, a. voiosu, veselu, sprintenu. festtîca, f. festtîco, m. paiu, firicelu de paie. fet^nte, a. împuţitu, puturosu. feticîsmo, tn. fetişismu, cultuln fetifelora. fStere, v. n: a puţi. fktido, a. fetidu, puturosu, împuţitu. feti fic Are, v. n. a forma fâtulu. fetisci, tn.pl. fetişe, numele ce se dă lacruriloru pe care Negrii le onoarâ dreptu divinităţi. f£to, >;/. fatu. fet6re, tn. putoare, mirora foarte şi neplâcutu. petta, f. fel:e, bucată; unu felu de peşte. FKTTiicciA, f. o felie mica; panglică, cordea. fettucciAio, tn. panglicaru, meşteru de cordele. feudale, a. feudalu, relativa la feudalitate. fetjdalitA, f. feudalitate. feudului° * m *eu(*atani» a* feudalu, alu 231 FEUDÎSTA, m. feudistu , celu ce ştie bine legile feudale, celu ce se ocupă cn pricini feudale, fkiido, m. feudu, moşie ce se dă unui nobiiu cu condiţiune să fie snpusu dătătorului. fiAba, f, basnu, fabula, născocire, plasmă. fiAcca, f. sgomotu, buetu. FlACCACOMiO (a), avv. p :ste capu, în grabă mare. fiaccamento, tn. desnervare, slăbire, debilitare. fiaccâre, v. a. a sfărâma, a debilita, a de->pu-teri, a desnerva ; a infrîna. fiaccatura, f. sfârimare; debilitare, despute-rire. fiacohezza , f slăbiciune, lipsă de putere , de tărie, de virtute, de energie. FlÂcco, m. ruină, prâpâdenie ; — a. slabu, moale, neputinciosu, ostenitu, obositu, sleitu. , fiAccola, f. făclie, torcie, maşala. fiAla, f. stecluţâ, ampulâ. fjâmma, f. flacără, vâpae, vâlvae, vâlvâtae ; focu ; roşeaţâ; aprindere, entusiasmu, amoru. FîammAnte , a. infiâcâratu , invâpâiatu ; ardinte. fierbinte, veeminte, aprinsu. întârîtatu. FIAMMare , v. n. a arde cu pară , a fiâcâra , a pălălăi, a văpăi; — v. a. a face sâ strălucească. FlAMEGGlANTE, a. înflâcâratu. înfocatu, cu pară, cu focu, strâlucitoru; fiâcâriu, de faţa locului. fiammeggtAre, v. n. a fiâcâra, a pîrâi, a pălălăi, a văpăi, a arde cu pară, a străluci, a arde; — v. a. a arde în pară, a înfoca, a vărsa flăcări. fiammella, f. lumină pâlâlâitoare, para. focu. flacără mică. . fiammîfero. a. înflâcâratu, aprinsu, arzâtoru, cu pară, cu flacără, strâlucitoru, înfocatu. fiancAre , v. a. întări lăturile bolteloru la unu edificiu, a le înţepeni bine, . FIANCÂTA, f. dâtâturâ cu pintenii; fapta de a slobozi deodată toate tunurile câte suntu intr-o parte a corăbii; cuvîntu împungâtoru. FIANCHEGGIAMENTO, tn. întărire, înţepenire a lâ-turiloru, acoperire, apă an; atacare, lovire din coastă, din flanca a armiei. fiancheggiAre , v. a. acoperi, a apăra aripa, flanca armiei; a ataca, a lovi din coastă; a da ajutora, a protege, a ocroti j a întări. fiAnco, m. lăture, coastă; parte; flanca, aripă de armie; — di fianco, alăturea. fiandr6ne, m. fanfâronu, palavragiu. fiAsca, f. sticlă, butilcâ, garafă. fiascAio, a. celu ce vinde sticle, butilci. fiascheggiAre, v. a. a schimba necoutenitu, a fi inconstantu, nestatornicn, a nti stărui. fiascherIa, f. stielârie, o mulţime de sticle de o mărime deosebită. FI ASCII etta, f. sticluţa; fişicaru, patrontaşu. FlAsco, m. sticluţă, sticlă, butilcâ; cădere, neis-butire a unei întreprinderi; — far fiasco, a nu isbuti. fiAta, f. dată, circumstanţă, împrejurare, oca-siune; — una flata, odată; — due fiate, tre fiate, de doâ ori, de trei ori; — oile fiate, câteodată; — spesse fiate, adesea. fiatamento, tn. răsuflare. fiatA re, v. n. a răsufla, a respira; — non flatare, a tăcea, a nu cârcni. Digitized by Google 222 fiAto.—filabm6nicO. fiAto, tn. răsuflare, respiraţiune; suflare, aeru, vîntu; vorba, voace, glas a; putere, vigoare. fîbbia, f. catarama, inelu, belciugu. fibbiâglio, tn. limba de catarama, agrafa, copca, sponca. FiBBiÂio, tn. cela ce face sau vinde catarâmi, câ-târâmaru. fibbtAre, v. a. a încopca, a incâtârâma, a prinde. fIbra, f. fibrâ, aţişoarâ. fibr6so, a. fibrosu, care are fibre, este alcâtuitu din fibre. fIbula, a. câtâramâ; flueru, ţîrloiu, pcroneu, osulu celu subţire de la pulpa piciorului. FICAia, m. smochina (arbore). ficcamento, w. vîrire, bâgare, batere, înţepenire. FICcAre, v. o. a vîri, a baga, a înţepeni , a introduce cu sila, a pironi; — ficcarsi, a se viri, a se introduce, a se amesteca cu curiositate in trebile altora; a şi pironi dubulu, a cerceta cu îngrijire. ficcatOia, f. ficcat6io, tn. balta, gunoişte. ficcatOra, f. vîrîre, bâgare, înţepenire. ficher^to, ficheto, tn. smochinetu. Fico, m. smochina; smochina. ficOso, a. afectatu, care face nasuri. fîda, f. cauţiune, siguranţa; imaşu. fidânza. f. încredere, încredinţare; siguranţă, chiezâşie; confidinţâ, bizuialâ. FIDANZÂre, v. a. a încredinţa; a logodi. t F1DANZÂTA, f. logodnică. fidanzAto, tn. logodnicu; — a. încredinţatu, asigurata. FIDÂre, v. a. a încredinţa; — v. n. a se încrede, a se bizui. fidecommettere, v. a. a institui unu fideico-misu. FidegokmissAbio, tn. fideicomisaru. FiDBCOMMi-so, tn. fideicomisu. FiDEiussiONE, f. chiezâşie, cauţiune, siguranţă. FiDEiussdRE, tn. chiezaşu, garanta. fideilssorio, a. relativa la chiezâşie, alu cliie-zaşului. FIDO, o. fidelu, credinciosu, constantu, bizuitu. FiDUClA, f. încredere, speranţă, crezâmîntu, fi-ducie. fiduciAle, a. fiducialu; fiduciara. fiduciArio, a. fiduciara, însârcinatu de către tes-tatorulu a remite cuiva succesiunea. fiduci6so, a. care se încrede, care speră. fiedere, v. a. a lovi, a răni, a bate, a isbi, a despica. fiele, tn. fiere, veninu; ură, necazu, mânie, amârîciune, întristare. fienAia, f. coasa finului. fienîle, m. ţarcu, şopronu, podu de fina. FiiSno, tn. finu, earbâ. FiEi.A, f. fiară sălbatică, buealâ; tirgu, bîlciu, oboru, iarmarocu mare. Fierezza, f. ferocitate, feritate, feroşie, sălbăticie, buecie, cruzime, asprime; mândrie, măreţie. fiero, a. feroce, sălbatica, aspru, crudu; mândru. fievole, a. slabu, sleita, plăpânda, fără putere. fievolezza, f. slăbiciune, frâgczic, frăgezime. f.fa, f. nagîţu (o pasere). figgere, v. a. a înfige, a băga, a implanta; a lovi, a răni; a necăji; a hotărî. FiGLiA, f. fie, fiică, fată, copilă. FIGLIÂLE, filiale, a. filialu, de fiu. figliAre, v. a. a naşte, a face copii; a fata; a produce. figliâstro, tn. fiu vitrega; — figliastra, fieri-tregâ. figliatIgcio, o. capabila de a face copii; de a făta. figliat£ra, f. facerea copiiloru; fatâturâ, fâtare. figliazi6ne, f. filiaţiune, naştere, dermţiune. figlio, tn. fiu, copilu, ficioru; descendinte, strâ-nepotu; Fiulu, a doa persoană a 8. Treimi. figlioccio, tn. finu ; — figlioccia, fină. figliuolAnza, f. copii, neamu, nemenie. figliu6la, f. fie, fiică, fată, copilă; fecioară. figliuulo, m. fiu, ficioru, copilu; bâiatu. figmento, m. formă, figură, plasmă, plăsmuire, ficţiune. fîgnolo, tn. băbuţă, bubuliţâ. fîgolo, tn. olaru. FlGfrRA, f. figură, formă, chipu; faţă; disposiţinne; însemnare alegorică, alegorie, metaforă; imagine, înfăţişare, portretn; figură de gramatică, de matematică; figură de jocu; rolă. figurAbile, a. figurabilu, de figuratu. figurAle, a. de figură; misteriosu, tainicu. ^ figuramento ; tn. figurare, represintare, înfăţişare. figurante, tn. figuranta, celu ce joacă o rolă secundară la o represintaţiune teatrală. ^ figurâre, v. a. a figura, a da figură; a imagina, a închipui, a plăsmui; a sâvîrşi; a recunoaşte, a înfăţişa; a însemna, a arăta; ades-crie; — t?. n. a juca o rolă însemnată, a se afla într’o posiţiune strălucită; — figurarsi, a şi închipui. FIGURATAMENTE, avv. întriunu chipu figuratu. alegoricu, simbolica, alegoriceşte,'metaforiceşte. figfrativo, o. figuraţivu, care represintâ o forma. figuratore, m. figuratoru, care înfăţişează.^ figurvzkîne, f. figuraţiune, figurare, figură. figurAto, a. figuratu, închipuitu, înfăţişată; re-presintatu piintr’o alegorie. figureggiAre, v. n. a întrebuinţa figuri. FIGURÎno, tn. figură mică; june galanta şi care umblă după toate modele; modelu. figurîsta, f. pictoru de figuri, figuristu. fila, f. şira ; — alia fila, in fila, unuia după altulu. . filAccia, filAccica, f. scamă, stramâ, deşiri* mătură. ^ filaloro, m. torcâtoru de fire de auro, facâtoru de sîrma de auru. , filamento, tn. filamentu, aţişoarâ, firicele, fibri filamentoso, a. filamentosu, fibrosu. filAnda, f. torcâtorie, casă de torsu. filantropia, /*. filantropie, omenie. filAntropo, tn. filantropu, amicu alu umanităţii. filarAta, f. şira, concatenaţiune de lucruri. filAre, tn. rindu (de arbori), şiru. filAre, v. a. a toarce; a răsuci; a înşira, a rîndui, a dispune; a defila; — filar diriito, a avea o purtare bună, înţeleaptă; — filar del signore, a face pe omulu însemnata; -7/*^ grosso, a lucra cam prosteşte, cu puţină ec* sactitate. , filarm6nico, a. filarmonicii, amicu alu armoniei. Digitized by Google filastr<5cca.—FfNO. 223 felastr6cca, f. cuvîntare, discursu lungu şi fârâ gusta, vorbe seci. filatamente, aw. în sîru, cu sîrulu, în rîndu. FILATERA, f. şiru, grâmadâ. FILAt£ssa, f. învălmăşeală, lucruri încurcate. FILAT^ssera, f. gânganie (insectu). FIlAtO, tn. torsâturâ, tortu, firu ; — a. tortu. FILAt6io, m. torcâtorie, casa de torsu; roata de torsu, rodano, maşina cu care se toarce. FILATdRE, tn. torcâtoru. FHATTERio, tn. filacteru, cruce pastorala. * FILATURA, f. torsâturâ; tortu, firu. FILâetIa, f. filautie, siniubire. FILELLO, tn. aţa de sub limba. felettAke, v. a. a refeca, a tivi, a orna cu linii, cu dungi. ITLtfTTO, tn. firicelu, aţicâ, aţişoarâ; căpăstru, frîu; ornamentu în forma de linie lunga şi subţire; linie, trâsurâ subţire. KLiAle, a. filialu, de fiu, fiescu. FILIALMKNTE, aw. fieşte, întriunu modu filialu. FlLlAZldNE, f. filiaţiune; fii, copii. FILIBUSTIERE, tn. filibustieru, piratu. FILIERA, f. instrumentu de trasu metaluri. filiforme, a. în formâ de firu. subţire ca aţa. FILÎggine, FXTlIggine, f. funingine, steregie, speria. FiLlGGiNdso, a. funinginosu. filigrana, f. filigranu. filîppo, tn. o moneda de argintu. FlLO, tn. firu; aţe, tortu, ibrişimu; telu, sîrmâ; ascutişu; şiru, rîndu, rînduialâ, ordine; direcţiune ; urzire; — filo delle reni, della schiena, osulu spinării; — filo di perle, salbă de mârgâritaru ; — filo delVacqua, curgerea apei; — a filo, dreptu, deadreptulu ; — passare a fii di spada, a ţâia, a trece sub sabie ; — per filo e per segno, întocmai. filodrammAtico, a. filodramaticu. FILOLOGIA, f. filologie, ştiinţa limbiloru. filol6gico, a. filologica. FILdLOGO, tn. filologu. fil6mate, tn. filomatu, amicu alu erudiţiunii. FILOM^LA, FILOMKNA, f. privighetoare (pasere). FilOne, m. pătură, stratu de peatra, vînâ de metalu; loculu unde apa unui rîu este mai repede şi mai profundă. FiLdso, a. firosu, aţosu, care se destramă. filosofAle, a. filosofalu. hlosofAnte, tn. filosofantu, care filosofeazâ. filosofAre, v. n. a filosofa, a vorbi filosoficeşte. filosofAstro, tn. filosofu prostii, de puţinu meritu. Filosof^ma, tn. filosofemâ, sentinţa filosofică. Filosofessa, f. filosofea8â. filosofIa., f. filosofie; sapienţâ ; înţelepciune. filosofic amente, aw. filosoficeşte. filos6fico, a. filosoficu. FILOSOFÎSMO, tn. filosofisinu, filosofie falsă. FILOSOFîsta, tn. filosofistu, filosofu falsu. fil6sofo, tn. filosofu; şcolara de filosofie. filtro, tn. strecurătoare; băutură încântată, fer-mecâtorie. filugello, tn. gândacu de mătasâ. fîlza, fşiru, rîndu. fimbria. f. margine, dungă, poală, ciucuru. fimbriAto, a. tivitu, ciucuratu, în forma ciucurului, canafului, dintelatu. Foto, m. gnnoiu, necurăţenii. finAle, a. finalu, ultimu, celu de pe urmă, celu dela sfîrşitu, dela fine; definitivii. finalitA, f. finalitate. finalmente, aw. in fine, în sfîrşitu, în cele de pe urmă. fin amante, aw. cu fineţâ, cu iscusinţă. ' finânco, aw. chiar. ftnAnza, f. finanţa; vistierie. finanziârio, a. finanţialu, de finanţa. finanziere, m. finânţiaru, orna de finanţa, celu ce se pricepe bine la pricini de finanţa; vamâşu. finăre, v. n. a termina, a înceta. finch6, aw. pînâ. fine, f. fine, sfîrşitu, finitu; scopn, gîndu, in-tenţiune; moarte ; încetare, precurraare ; is-prâvire, terminare, împlinire, îndeplinire, sâ-vîrşire ; hotaru ; stavilă ; margine, estremitate ; — condur re a fine, a termina, a sâvirşi, a îndeplini ; — affine di, a fine di, ca să, spre a, pentru a; — alia fine, alia perfine, în şfîrşitu, în fine. FÎNE, a. finu, subţire, delicatu, mâruntu; esco-lentu, însemnatu, bunu, alesu; pâtrunzâtoru, şiretu, iscusitu. finemiSnte, aw. pe deplinu. finkstra, f. fereastră ; gaură, bortă; lipsă. finestrAro, tn. geamgiu. finestrAto, tn. fereastrârie, rîndu de ferc-stri. finezza, f. fineţâ, delicateţă, perfecţiune. fingere, v. n. ed a. a forma, a inventa, a nâs-coci, a plăsmui; a preface, a ascunde; a se preface. fingimknto, tn. ficţiune, formare, inventare; născocire, plăsmuire, prefacere, simulaţiune. fingitore , tn. formatoru, plâsmuitorn, nâscoci-toru ; simulatoru, fâţarnicu. FINIMENTO, tn. finire, finitu, isprâvire, sâvîrşire, terminare , concludere , încetare , îndeplinire, împlinire ; ornamentu , podoabă , găteală; taci mu ; gâtiTea unui lucru cu toate cele trebuincioase. finimondo , tn. finitulu lumii, nenorocire mare, ruină mare, prâpâdenie; regiune foarte depărtată. finimondone, tn. oinu foarte fricosu. finIre, v. a. a fini, a isprăvi, a termina, a sâ-vîrşi, a mîntui, a împlini, a îndeplini; a precurma, a înceta; a găti, a perfecţiona; a omorî ; — v. n. a înceta; a muri. FINÎTA, f. lucru isprăvi tu ; încetarea , finitulu vieţii; terminare, terminaţiune, desininţâ. finitA, f. limitaţi une. finitezza, f. perfecţiune, esactitate, fineţâ, delicateţă. • FiNfTiMO, tn. confinantu, vecinu, lâturaşu, mâr-ginaşu. finitIvo, a. care termină, fineşte, isprăveşte. FnrtTO, a. finitu, limitatn, mârginitu, hotâritu ; terminatu , isprâvitu , împlinitu, îndeplinita; deplinu, perfecta, desârvîşitu, mîntuitu, gâti-tu; sleitu, obositu ; mortu, muritu; — s. m. fiinţă mărginită, finită. finitore, tn. alu co fineşte, termină, perfecţionează. finitOra, f. lucrare perfectă, delicată, făcută cu o maro îngrijire. fino, prep. pînâ la; — a. finu, delicata, alesu; 224 FIXdCCHIO.—FISI0l6GICO. subţire; iscusitu, îndemînateeu, şiretu. viclean u. FIXOCCHIO, w. molotru ; sâmînţâ de molotru ; omu prostu, nătangu, ton tu. FIN OR A, arv. ]iinâ acumu, piua aci. FÎNTA, f. ficţiune; fintâ ; — far fi ut a, a se face, a se preface. fixtâggine, f. ficţiune, simulaţiune, prefăcătorie, fâţ ă rn icie, i]lonrisio. FINTANTOchk. ffi'i'. piuă. pînâ cându. finto, a. prefăcuţii, ineşt*\şugitu, simulatu, falsu. ipocriţii, făţarnicii ; neadevâratu. FixzidXK. f. ficţiune, invenţiuno fabulosă. plasmă, închipuire, născocire, prefacă tură , minciună; simulaţiune, prefăcătorie. făţărnicie. Fio, mi. feudu ; biru , tributu feudalii; tacsă de îesbelu ; dependinţă; puniţiune, pedeapsă; — papare il fio , neon ta re il fio . a fi pedepsiţii, a sufări pedeapsa ; •• dad'A al Fio, dela începui n piua la sfirsitu. KIOCaooIm;, /'. răgnşo ilă, răguşi re. fioccAre, v. n. a ciulea în tloci. in fulgi, i IOCCHETTAto. a. peşti iţatu FiocniKTTO.in. flocuţu. flocu micu. flocea.eiucuraşu. FIuCCO , m. flocu . ciucuru , lnicu ; — fiocehi di neve, tloci, fulgi de neaoă, de zăpadă; — coi fiocchi. cumu se cade. Fioccoso, a. fiocosu, bucosu. Fl6dNA, fi arpunâ. cange, ostie, arponu. FidoiNl, mi. pi. bobiţe de poamă. fiocixikrk, mi. pcscaru care ştie sâ asvirle arpo-nulu, arponavu. FIOCO, a. răguşită; slabu, sleitu, obositu, uşoru. F16NPA, f. praştie. FIONDATORK, m. prâştiaşu. FTOrAîA, f. fiorăriţă, floristă. FIORAIO, mi. floraru, florista, bucbetaru. FIOKAIiISO, mi. neghină, măturică (floare). FIORÂME, m. grămada. mulţime de fiori. fiorArk, v. a. a 0111a cu fiori, a înfiora. fiori'AiTurno. m. floare domnească (o plantă), FIORDATitSO, FlORDALiul, M. Crinii. fiore, mi. floare; virginitate; înflorire; orna-mentu ; partea cea mai bună. cea mai aleasă a unui lucru ; frăgezime , strălucire ; lustru, seliviseală care ţine puţinu; mucezealâ; — fior di farina, nişistoa ; — a fior d’ acqua, pe sur fa ţa apei; — fiori bianchi, poală albă. fioreggiAke, v. n. a înflori; a orna, a împodobi cu flori. FIORENTE, a. infloritu. într’o stare fericită, strălucită fiore nt 1 nkrîA, f. idiotîsmu particulara alu flo-rentiniloru. • fioretto , m. floricică , floare mică; alegere; frasă sau zicere aleasă, elegantă; floretu, unu felu de spagă fără vîrfu şi ascuţisu, cu care se învaţă duelulu; unu pasu de danţu; orna-mentu, eleganţă ; unu felu de zaharu; unu felu de cbârtie proastă de tipării. FIORÎFERO, o. producâtoru de flori, floriferu. fiorilegio, florilegio , m, antologie, florilegiu. fiorîno, m. fiorinii, florinu. zlotu (monedă). noiiiiîE, v. n. a înflori; a fi in onoare, în glorie, a se afla intr’o stare fericită, strălucită; — v. a. a orna cu flori, a presăra, a vărsa flori; a înfrumuseţa. fi ori sta, m. floristu, cultivatoru de flori; pictorii care se ocupă mai cu seamă a zugrăvi flori. FIORÎTA, f. înflorire, desvoltarea floriloru, stare? planteloru înflorite şi timpulu cându inflores-cu; ghirlande, cunune de flori sau de frunze. fioritezza, f. înflorire, stare fericită; eleganţă. fiorîto , a. infloritu, plinu de flori, ornatu cu flori; alesu. frumosu, elegantu, împodobiţii. fioritura, f. înflorire, desvoltarea floriloru. fiorone, mi. înfăţişare de flori care servescu drepţii ornamentu ; unu lelu de smochine. fiokuAxvio, mi. calce (plantă); ochii boului (paseri1). FioKvrn.LTO, m. amarantâ (floare). fiottâre, v. a. a da unde, valuri ; a cărţi. fiotto . mi. > alu, undă; flumilu şi reflucsulu mării; mulţime, gloată, îmbulzeală. fjottoxe. mi. eărtitoru. îmbufnaticu, furtunaticu. FlOTTOfsn, a. furtunesu, înviforatu. firma. f. firmă, semnătură, iscălitură. fikmamento , mi. firinamentu , ceru, boltă cerească. firmAno. mi. fermanu. poruncă , cdictu alu Sultanului. fir măre, v. a. a iscăli, a subscrie, a subsemna. fisâre, v. a. a ţinti, a stilpi, a pironi ochii la ceva. fiscale, m. fisearu, procuratoru alu fiscului. fiscalegglAre, v. n. a cerceta cu străşnicie. fiscai.itA, /. sistemă de disposiţiuni care pri-vescu la fiscu, fiscalitate. fiscella, f. coşuleţu, paneru de papură, de ro-gozu. . fischiamento, m. fluerare, şuerare, fisăire, vîjâi-re, ţinire. fluerăturâ, şnerâtură; gîsâire. fischiAre, v. a. e n. a fluera, a şuera, a fisâi, a vijăi, a ţi ui, a gisâi; a desaproba fluerându. a şopti, a bombai, a vijăi la ureche. fischiAta , f. fluerăturâ, bueturâ, desaprobare sgomotoasâ, derisiune, despreţu. FiscHiATdiîK, mi. fluerâtoru. FiscHio, m. flueru; fluerăturâ, şuerât.urâ, fîsâi-turu. vîjăitură, ţiuiturâ ; lmetu. FlsciiioNE, m. corlă, pescaru (o pasere acuaticâl Fisciu, mi. băsmăluţâ de gîtu. Flsco , mi. fiscu, vistierie; adminîstraţiune care este însărcinată a păzi drepturile fiscului; guvernti. FÎsica, f. fîsicâ, ştiinţa naturei. FISIcAggixe. f. scrupulositute. fisicamexte , avv. fisiceşte ; materialiceşte ; în realitate. fisicâre, v. n. a se îngriji degeaba. Fisico, a. flsicu , naturalistu ; doftoru, medicu; — a. fisicu, nntnralu, materinlu. Fisicbso, m. scrupulosu. fantastu, capriţiosu, cu gărgăuni in capu, ipochondriacu, ipochondricu. FisiMA, f. fantasie alterată, ipochondrie. fisi6crate , mi. fisioeratu, pârtinitorn alu fîsio-craţiei. Fisioc razIa, f, fisiocraţie, materialismu. FisidGXOMO, fisiogxomîsta, mi. fisiognomu, fîsio-nomistu, cclu ce pretinde a cunoaşte fisiono-miile. fisiologIa, f, fîsiologie, ştiinţa vieţei. fisiologico, a. fisiologicu, relativu la fîsiologie. Digitized by Google FISltfLOGO.—FLUENTE. 225 FI£i6logo, tn. fisiologistu, versata în fisiologio. fisionomAnte , m. fisionomantu, care pretinde a ghici dupâ inspecţiunea feţei. FisiONOMiA, fisonomIa, f. fisionomie, faţa, obra-zu, aemlu, trasurile , liniamentele obrazului, *feţei; artea de a cunoaşte caracterulu sau in-cliqaţiunile oameniloru după inspecţiunea foţei. fisionomIsta, fisonomista, tn. fisionomistu. Fiso, a. ţintitu , stilpitu, pironitu; — avv. cu ochii ţintiţi la vreunu objectu. fissArb, v. a. a înţepeni, a prinde, a întări, a fige; a ficsa, a privi cu atenţiune, a ţinti, a stîlpi, a pironi ochii la cineva sau la ceva; a determina, a hotărî; a stabili, a statornici; a băga în capu, a şi tipări în minte ceva. fissazi<3ne, f. ficsaţiune, ficsare; determinare, ho-târire. fissezza, f. ficsitate, imobilitate, stabilitate, statornicie. fissîle, a. care se despică, facilu a se spinteca. Flsso, a. ficsn, ficsatu, înţepenitu, prinsu, întâ-ritu, fiptu, ţintitu, pironitu, stîlpitu, determinata, hotâritu, imobilu , nescliimbatu, nemişcata, nestrâmatatu, stabilu, statornicu, invariabila. fIstola, f. fistulă; baciumu, tilincâ, neiu, fluera. fistolAre, a. fistularu, de fistulă. fIstolo, tn. draca, naiba, aghiuţă. fistot.6so, a. fistulosu, în forma anei fistule» fit6fago, o. erbivoru. fitografîa, f, litografie, descripţiunea plantelora. fitologIa, f. fitologie, botanică. FiTdLOGO, tn. fitologa, botanista. fitotomIa, f. fitotomie, anatomia plantelora. fItta , f. pâmintu moale, desfundatu ; ■ junghiu, durere. fittAbile, fittaiu6lo, tn. chiriaşu, arendaşu. fitter^ccio, a. de chirie, de arendă. fittezza, f. desime, adîncime. fittile, a. de oală, fâcutu din humă. . FEPTivo, fittizio , o. fictivu, ficticia, artificialu, meşteşugitu, prefacutu, falsu, neadevâratu. fItto, tn. chirie, arendă; închiriere, arenduire; acaretu, proprietate, posesiune de datu cu arendă, ca chirie; — dare a fitto, a da cu areadâ, ca chirie , a închiria, a arendui; — prendere a fitto, a laa ca arendă, cu chirie, a închiria, a arendui, a arenda. fîtţo, a. fiptu, înfipta; înţepenită, ficsata, imobila , stabila, statornica; desu , stufosa; pătrunsa. fittOne, tn. rădăcina cea principală a unei plante. fittuArio, tn. arendaşu, chiriaşu. fiumAna, f. fluviu, rîu, gîrlâ; inundaţiune, revărsare de ape; curgere repede. FhjmAra, f. fluviu, riu, gîrlâ, curgere îmbilşugatâ şi repede de apă, torentu. fiumâtico, o. fluviala, de rîu. ^ fuîme, tn. fluviu, gîrlâ, rîu; abandanţă, bilşuguT fiutafAtti, tn. spiona, iscoadă. fiutAre, v. a. a simţi prin mirosu, a mirosi, a muşlui, a adulraica; a ispiti, a esperimenta; a presimţi. fhJto, m. mirosu, mirosire, adulmecare, muşlui-re; bănuială, presimţire, indiciu, prepusu. FIZ16NE, f. ficţiune, invenţiune, născocire. PTiBtiLLO, tn. unu felu de apărătoare, flabelu. FLACCIDEZZA, flacciditâ, /. moleşire, fleşcăire. flAccido, a. moale, fleşcâitu, veştejită, moleşită, enervata, slâbitu. flagellamento , tn. flagelare, biciuire; eâsnire. flagellAre, v. a. a flagela, a biciui, a bate, a lovi; a necăji, a câsni, a chinui. flagellat6re, tn. flagelatoru, biciuitoru. flagellazi6ne, f. flagelaţiune, biciuire, bâtae cu biciuia. flagello, tn. flagela, biciu ; tribulaţiune, nenorocii e, biciulu lui Dumnezeu; ruină mare, prâpâdenie; supărare, muncă, casnâ. flagizio, tn. crimă, nelegiuire, inicitate. flagrante, a. aprinsa, arzîndu; flagrantu\ viu, repede, violinte ; învederată, pipâitu, evidenta. fl agr Are, v. n. a arde. flAmine, tn. flaminu, sacerdotu, powtifu. flammIfero, a. aprinsa, înflâcâratu. flanella, f. flanelă, pînurâ. . flAto, tn. flatuositate, vînturi; rîgăialâ, bâşinâ. flatulento, flatu6so, a. flatuosu, pricinuitoru de vînturi. flatulenza, flatuositâ, f. flatuositate, vînturi. flautîsta, tn. flautista, fiâutaşu. flAuto , tn. flautu; flueru; ana felu de nave olandesâ; — a flaut o, piezişa. flebile, o. flebila,plângâtoru, plângerosu, duiosu. flebotomAre, v. a. a lăsa sânge. flebotomîa, f. flebotomie, lăsare de sânge, in-cisiane a vinelora; artea de ,a lăsa sânge. fleb6tomo, flebotomîsta, tn. flebotomistu. flemma , f. flegmă ; răbdare , tarditate , sânge rece. flemmaticitA. f. flegmaticitate, temperamenta flegmaticu. flemmAtico, a. flegmaticu; paţiinta, rece. flemm6ne, tn. flegmonu, inflamaţiune a ţesâturei; celulare. flemmon<3so , a. flegmonosu, de natura flegmo-nului. flessîbit.e , a. flecsibilu, mlâdiosu; înduplecâ- ciosu. flessibilitâ, f. flecsibilitate, mlădioşie; înduple-câciune. flessi6ne, f. flecsiane, îndoire, plecare, mlădiere. flessu6so, a. încolâcitu, şerpuitu, fledsuosu. flessCra, f. îndoiturâ, arcuiturâ, încolăcire. fl^ttere, v. a. a îndoi, a arcai. flogîsto, tn. flogi8tu. fl6gosi , f. flogose, inflamaţiune fără anflâturâ. floresc^nza, f. înflorire. floridezza, f. floriditate, înflorire, prosperitate; voioşie, voinicie; eleganţă. fl6rido , a. înflorită, cu flori, plina de flori; fericita, prospera, voiosa, voinica , robustu elegant u. florIfero, a. florifera, aducâtoru de flori. florif<3rme, a. în forma anei floare; floriformn. FLOuii.egio, tn. florilegiu, antologie, culegere. floscezza, f. fleşcăire, moleşire, enervare, slăbiciune, veştejire. FLdscio, o. fleşcăita, moale, slaba, moleşită, veştejitu, enervata, fără putere. flOtta , f. flotă, uniune de mai multe corăbii. flottIglia, f. flotă mică, flotilie. flottazi6ne, f. plutire, înnotare. fluente, a. curgâtoru, care curge. 15 22fi FLUIDtfzZ A.—F6LL0. fluidezza, FLUID]TÂ, f. fluiditate, cualitatea, însuşirea lncruriloru fluide, curgătoare. FLUIDLFICÂRE. v. a. a face fluidu, curgâtoru FLtflDO, a. fluidu, licuidu, curgâtoru; — s. m.. fluidu, corpu fluidu; fluiditate. fluire, v. n. a curge, a se respândi; a trece, a emana, a ecsala, a eesabura. fluitAre, v. n. a pluti, a înnota. fluore, m. curgere, flucsu. ’ FLUssiuxE, f. flucsiune, flussiune, grâmâdire de umezeli în oarecare parte a corpului. flOsso , m. flucsu, unflare, scurgere, scursoare, unflâturâ; urdinare, diariâ. FLtrTTO, m. valu, unda, talazu. fluttuamento, m. legănare, hâltâcârirc, cumpănire a unui licidu ; schimbare , nepironire, îndoiala, nestatornicie, incertitudine. FLUTTUAnte, a. undindu, care seamănă cu valurile apei; incertu, schimbâciosu. fltjttuAre , v. n. a undi, a se mişca în forma valuriloru; a se afla la îndoiala, a flutura, a fi incertu, nesiguru, neincredinţatu, nestator-nicu. fluttuazioxe , f. fluctuaţiune , undire, cumpănire, liâltâcârire a unui licidu, incertitudine, neincredinţare, nestatornicie, fluturare. FLUTTU6SO, a. furtunosu, înviforatu, întâritatu ; nepironitu, nestatornica; fluctuosu, agitatu de mişcări contrare. fluviale, fluviAtile, a. fluvialu, fluviatilu. de fluviu. foca, f. foca (anfibiu). focAccia , f. cozonacu; — render pan per fo-caccia, a şi râsbuna. FOCAia (imetra), f. cremene. FOCE, f. gura; îmbucare de o gîrlâ, de unu rîu. fociiKRitLLO, w. foculeţu, focşoni, fbcuţu. focile, m. amnaru. f6co, m. focu. focolâre, m. vatra, câminu; casa, lâcaşu, familie ; loculu unde se formeazâ, de unde se porneşte ceva. focOne, m. bortiţâ de aprinsa, de data focu unei arme, ochiu. focosamente , avv. cu înfocare, cu rlvnâ mare. foc6so, a. înfocatu, fierbinte, iute, aprinzâciosu. fodera, f. căptuşeala. foderAio, m. blânaru, cojocarn. foderAre, v. a. a căptuşi, a îmbrăca; — fodc-rare una warc, a căptuşi o corabie cu aramă. FODERATURA, /*. căptuşire, îmbrâcare, beletuialâ. f6dekO, f6dro, m. teacă, tocu, cutie; unu felu de fustă ; unu felu do plută. f6ga, /*. iuţeală, infierbinţcalâ, mişcare iute, en-tusiasmu, activitate, energie. FOgAre, v. n. a alerga cu cea mai mare iuţeală. foggta , f. felu, modu, manieră, chipu, formă, fasonu; costumu, chipu do a se îmbrăca; — a foggia di, în chipu de, în formă de; — di mezza foggia, mediocru, de mijlocu. foggiAre, v. a. a forma, a dispune, a fasona. f6glia, f. foae, frunză, petală; foiţă, şuviţă. fogliAceo, a. foiosu, cu frunze, de frunze. FOGliAme, m. frunze, frunzişu, frunzetu. fogliAre , v. n. a se frunzi, a produce frunze, foi. fogliAto, o. frunzitu, cu foi, cu frunze. fogliatOra, /. maniera de a zugrăvi foi, frunze. fogliazione, f. înfrunzire, frunzâturâ, frunzire. foglietta, f. foişoarâ, foiţă, foicicâ, frunzişoarâ, frunzuliţă; o măsură de licuide. FOGLlETTiSTA, m. ziaristu, jurnalistu. • foglietto, m. foae, coală mică de cliârtie; gazetă. f^glio, m. coală de chârtie; foae; gazetă, ziaru, jurnalu; — in foglio, în folio, carte ale cui foie suntu numai în doâ. fogliolîna, f. frunzuliţă, foişoarâ, foiţă. fogliOto, FOGLKteo, a. frunzosu, foiosu. f6gna, f. cloacă, canalu, hindichiu subterana pentru scurgerea necurâţeniiloru. fognaiuOlo, m. visticru. FOGNAM^NTO, m. facerea hasnaleloru; omisiune. fognârE, v. a. a face hasnale; a lăsa, a nein- griji. ( a f6ia, f. poftă, lacomi re, patimă neînfrînatâ. f6la, f. basnu. fabulă, plasmă; bagatelă. f6laga, f. leşiţâ, găinuşă de apă. folAta, f. trecere repede a unui lncm care vine cu grămada, pîlcu. folcîre, v. a. a rezema, a sprijini, a susţine, a întări. folgorAre, v. n. a trăsni, a ftilgera; a străluci ; a abacina, a orbi; a lucra cn mare iuţeală. # FOLGOrAto, o. fulgeratu, trâsnitu ; repede, iute. folgorat6re, m. fulgerâtoru, trâsnitoru. ^ folguRAZione , f, fulgerare, fulgerătură, scli-pealâ. f6i.gore, m. e f. fulgere, fulgeru, săgeata ful-gerului^, trâsnetu; lucru iute, repede ca fulgerului folgoreggiAre, v. a. e n. a fulgera, a trăsni ; a străluci ca fulgerulu. a lucra cu mare iuţeală. folio, m. unu felu de plantă. f6llA, f. îmbulzeală, înghiesuire, gloată, mulţime mare de oameni ; mulţime mare de lucruri; prostime, blocu, oameni de rindu. ^ ^ FOLlAre, v. o. a face, a bate, a în văii la piuă; a călca strugurii în linn. FOLLATâiO, m. teascu de călcata strugurii. FOLLAT6RE, m. cela ce calcă strugurii în linu. FOLLATtfRA, f. călcata, strîn8U. folle, a. nebuna, imprudenta, nesocotită. folleggiamento, t». înnebunire, nebunie; sglo-bire. • folleggiAre, v. n. a face nebunii, a delii a ; a lucra nebuneşte, fără socotinţă ; a glumi, a se sglobi. # # folleggiatore, m. nebunn, nesocotitu, smintita, sburdalnicu, nebunatica, sglbbiu. foll^tto, m. drâculeţu, spiritu vicleanu; omu robusta , activu, întreprinzâtoru; — fuoco -follctto, smeu, meteorâ ce se arată câteodată în locurile mocirloase. ^ # # follIa, f. nebunie, sminteală, smintire; iinpru-dinţâ, nesocotinţă, uşorinţâ, estravaganţâ. follicolAre, o. rânzosu. < # follicolo, m. fructu capsulam, peliţosn şi luu-gâreţu care n’are decâtu o singură valvă; unu felu de ghinduri în care se Btrîngn deosebite umori. ^ f foi.lo, m. loculu unde se calcă postavurile. F0LL<5NE.—FORESOZZO. 227 FOLLtiNE, m. pîoaru, meştera care calcă, apasă, potriveşte postavula şi alte materii do lânâ. f6lta, /*. înghicsuire, îmbulzeala, gloată. foltEzza, f. desime. f6lto, o. desu, stufosu; — 8, m. desişu, stu-fişu. fomentAbe, v. a. a obloji, a păli, a muia, a risipi boala dintr’o parte a corpului puindu doftorii; a nutri, a hrăni, a favoriza, a ajuta, a îndemna, a întărită. F0MENTAt6re, m. ajutâtoru, favorizatoru, întâ-ritâtoru. FOteENTAZidNB, f. oblojire, pâlire, aplicâţiunea unei doftorii calde şi licuide la o parte bolnavă, fomentare. FOM^nto , m. fomentare, oblojire, oblojealâ; în-demnu. F<3mite, m. iască şi orice altă substanţă aprin-zâcioasâ sau care aprinde cu facilitate j îm-boldire, impulsiune, îndemnu. fondacAto, m. prâvâliaşu. f6ndaco, m. magazie, boltă, prăvălie, dugheană; hală, depositu de postavuri; magazie de pro-vianturi, de merinde. fondam entAle, a. fundamentala, temeinicu; de căpetenie, principalu. fondamentAre, v. a. a funda, a întemeia, a pune temeliile, fundamentele unui edificiu. FONDAMtNTO, m. fundamentu, temelie, întemeiere , temein; reazâmu, basâ, sprijenire, sprijeanâ; pricină. FONdAre, v. a. a funda, a întemeia, a pune temelia ; a zidi, a clădi, a edifica; a institui, a înfiinţa; a flcsa, a statornici; a se încredinţa; a se încrede, a spera; a se confirma. fondAta, f. drojdii. FONpATdRE, m. fundatori, institutori. F0NDAZI6NE, f. fundaţiune, înfiinţare, instituire, întemeiere ; instituţiune , aşezâmintu. FONDiLLO, w. nasture de lemnu care se îmbracă cu postavu sau cu vreo altă materie. FdNDERE, v. o. a topi; a turna; a respândi, a împrăştia, a risipi. fonderIa, f. topitorie, turnătorie. fondlArio, a. relativu la proprietăţi nemişcătoare, fundiariu. FONDîglia, f. drojdii de bere. fondiglitj6lo, m. drojdie, remâşiţuri. FONDiTdBE, m. topitoru, turnâtoru; risipitori. F6ndo, m. fundu; pâmîntu, acaretu, proprietate, avere nemişcătoare; câmpu, grundu ; adîncu, adîncime ; fundamentu, temelie, basâ; temciu, principiu; — dar fondo alia roba, a întrebuinţa, a consuma; a resipi; — dar fondo alia nave, a arunca ancoră în mare pentru a opri corabia. f6ndo, a. adîncu, profunda ; desu, stufosu. fondHra, f. adîncime, vâlcea. fondDto, a. topitu, turnata. t6nu;a, /. acustică. fonologia, f. fonologie, ştiinţa sunetului. POntâle, a. originalu; pricinuitori. Jontalmente, avv. dm origine, dela origine. fontAna , fm fîntânâ, cişmea, havuzu, isvoru; principiu, pricină, causâ, origine. ONTân^lla, f, fîntâniţâ, fîntânâ mică; fîntâ- nea; moalele capului; ceafă, bortiţa din ceafă ; linguricâ. ^ FONTANIKRE, m. fintănaru, cişmegiu. fOntanîno, a. de fmtânâ. f6nte, f. e m. fîntânâ, isvoru; cristelniţă, co-limvistrâ, baptisteriu; origine, causâ, pricină. fonticOlo, m. fîntânea, cauteriu. foracchiAre, v. a. a borteli, a ciurui, a ciupi. foraggiamento, m. facere de furagiu. foraggiAre, v. n. a face furagiu, a aduna nu-■ treţu ; a da jafu, a jâfai. foraggiat6re, m. celu ce face furagiu. foraggiere, m. soldata care face foragiu. forAggio, m. foragiu, n ut reţii. FORAme. m. gaură, bortă, deschizătura. foram ento, m. gâurire, bortire, sfredelire, străpungere. foram inoso, a. gâuritu, borti tu, borteli tu, ciuruit u. forAneo, a. alu forului; de afară; vulgara. forAre, v. a. a găuri, a borti, a sfredeli, a străpunge ; a pătrunde, a intra, a se adinei. forasiepe, m. ochii boului (o pasere); pitica. forAstico, a intrutabilu, sâlbatccu, misantropu. foratekra, m. plântaru, chitonoagâ. forastiere, m. streinu; oaspete, musafira. forat6io, m. sfredelu. forat6re, m. gâuritoru, bortitoru. fora tura, f. gâurire, bortire, sfredelire. f6rbice, f. foarfeci; cleşte. forbictAro, m. meştera de foarfeci. # forbîre, v. a. a sclivisi, a polei, a lustrui; a şterge, a curaţi; a griji; a orna, a împodobi, a perfecţiona. ^ FORBiTEZZAf f. curăţenie, lustru; eleganţă, puritate. ^ # forbîto, a. curata, sclivisitu, poleita, lustruita; ornatu, împodobita, elegantu. ^ forbit<3io, m. instrumenta spre a luBtrui, spre a sclivisi; cârpă, petecă de frecatu, de ştersu. forbit6re, m. curaţi torn, sclivisitoru, poleitoru. forbitCra, f. sclivisire, poleire, lustruire; scli-visealâ, lustru, poleiturâ. ^ ^ f6rca, f. furcă; furci, spînzurâtoare ; crâcanâ ; mai multe lucruri în crăcite, împărţite în doi craci; — forchetta, furculiţă. forcAta, forcatiîra, f. loculu unde se desparte ceva in formă de furcă. ^ ^ forc^lla, f. furcea, furcuţâ; haragu de vie; linguricâ. # ^ forcellAta, f. unu felu de plantă marină. fOrcellXjto, a. crâcânatu, în furculiţe. forcheggiAre, v. n. a se în crăci, a se desface în doi sau în trei craci, crâcane. forchetta, f. furculiţă; furcea, furcuţâ. forchetti^ra, f, tocu, cutie de furculiţe. forohictto, m. lance, suliţă cu doi craci. forcIna , f. furculiţă. FhRCiPE, m. cleşte. forcolo, m. unu felu de hîrleţu. forc6ne, m. furcă de gunoiu. # FORCtfTO, a. crâcânatu, spintecata, în furculiţe. FORENSE, a. alu forului, alu tribunalului. FORASE, a. ţârânescu, câmpânescu; — 8. m. ţâranu. ^ fores6zza, f. ţărancă frumoasă şi robustă. fores6zzo, m. ţâranu frnmosu şi robusta. 15* 228 FORtfSTA.—F0R0S1&TTA. ' foresta, f. pădure, forestâ; locu pustiu, pustietate. , FOREStAle, a. forestalu, de forestâ, pâdurescu’. FORESTERÎA, f. arhondaric, loculu care este des-tinatu pentru a găzdui streinii la o mănăstire ; streinismu; mulţime de streini. FOR^STICO, a. ecsoticu, streinu. forestiere, F0RE8TIER0, tn. streinii; oaspete, musafiru. forestiereggiAre, v. n. a imita streinii. forestierume, m. streinime. foresto, a. sâlbatecu, pustiu, singurateca, ne-locuitu. ^ FORFECCUIA, f. uricherniţâ (inscctu.) FdRFORA, f. imu, lipu, mâtraţâ, soioşie, grăsimea ce se stringe pe piele şi pintre pîrulu omului. FORFORdso, a. solzosu, prâfosu, pulverosu. forg6ne, tn. caru, transportu militam. FORfcA, f. eşitoare, umblătoare, poiană. FORiERA, f. înainte-mergâtoare, prevestitoare. FORlERE, FORIERO, m. înainte* mergătoru. preve-stitora; furiera, ofiţeru msârcmatu de a îngriji pentru cuartire; scmnu prevestitoru, indiciu t FORMA. f. forma, dispositiune, regula, întocmire, alcătuire ; frumuseţe ; condiţiunc ; cua it tte, În suşire ; manieră, chipu, configuraţiune, ligurâ; formalitate; calupu , calapodi’ , tiparn ; ramă în care se închidu literile eându se tipăreşte; forma în care *.e face caşulu, tipanilu de ti-pâritu caşulu formAbile , a. formabilu, de formata, care se poat^ forma. _ formaggiAio, tn. brînzaru. ’ FORMAGGTARiA, f. brînzărie, călărie. formAggio, tn. caşu, caşcavalu, brînzâ. FORMALE, a. formalu, positivu, precisu, aspreau. FORMALISTA, tn. formalistu, cela ce păstrează toa e formalităţile prescrise cu cea mai mare e actitate. formalitA, f. formalitate, formă; ţeremonie; aparinţă. formalizzArsi , v. n. a se formaliza, a se pica-risi, a se supăra. FORMALMtfNTE, iwv. formaliceştc ; dripâ forme. formam^nto, tn. formare, facere, producere, întemeiere, întocmire, înfiinţare, organizare, alcătuire ; turnare. formAre, v. a. a forma, a da formă, a face, a produce, a întocmi , a întemeia, a înfiiuţa, a organiza, a alcătui, a configura, a fabrica; a născoci, a inventa, a plăsmui, a urzi, a orîndui; a învăţa , a educa, a deprinde; a turna, a vărsa în tiparu, în calupu. FORMATÎYO, a. formativu, care dă formă. formAto, tn. formatu, formă, dimensiunea unei cărţi; — a. formatu, cu formă; completu, desâvîrşitu, robustu. FORMAt6re, tn. formatoru, fâcâtoru ; p’âsmuitoru; institutoru, autoru, fundatoru, pr.ducâtoru. FORMAZi6ne, f. formaţiune, facere, producţiuue; configuraţiune; înfiinţare, fundaţiune. FORM^lla, f. formă mică; groapă formentIfero, a. producâtoru de grîu. FORMFNTO, tn. grîu. fobmentone, m. porumbu, cucuruzii, pâpuşoiu. formica, f. furnică. formicAio , tn. grămadă de furnici; furnicar i, loculu unde se stringu şi locnescu furnicile. formicAre, formtcolAre, v. n. a furnica, a roi-şina, a umbla ca furnicile; a fi cu abundan-ţă, în maro număra. formichiere, m. unu cuadrapedu americanu care se nutresce cu insecte şi cu furnici formlcolAio, tn. furni aru, furnicârie; foire, grămadă, mulţime de lucruri necontenitu in mişcare. formicolam^nto, tn. furnicare. formicolAre, v. n. a furnica, a foi, a mişina. formicolazkîne, f. fapta de a furnica, furnicare. formicolîo, tn. furnicare, in'urnicare, mâncârime. formtc6ne, tn. furnica maro. formidabile , a. formidabila, teribila , înfricoşata, îngrozitora, grozavu, înspâimmtâtorn. formidabilitâ, f. for idabilitatc, groaznicie. formidAto, a. de care se teme cineva, respectata. FORMiDiNE, f. frică, spaimă, groază, ti roare. formidol6so, o. formidabile, înspăimîntâtoru. * formînga, f. unu instrumentu de musicâ la ce vechi. formisura, aw. peste măsură, cu covîrşire. formivArio, a. variatu, multiforma, nmtabilu. formola, f. formulă; formalitate; locuţiune. formolÂuio, tn. formulam, culegere de formule9 de reţete. formositA, f. frumuseţe. formoso, a. frumosu. fornAce , f. cuptoru, topitoare, vârârie, cârămi-dârie. fornaciâio, f. coptorara, vârâru, cârâmidaru, tornâtoru. fornâio, tn. coptorara, brutarii, pitaru. foknâta, /. cuptoru plinu, pâine câtă se coace odată in cuptoru. fornello, tn. cuptoraşu, cotlonu, vatră, sobă; lagumu mica, mină mică. fornerîA, f. brutărie, pitârie. fornicAre, v. n. a curvi, a face curvâsârii. fornicat6re, tn. curvara, curvâsâritoru. fornicazi6ne, f. curvie, curvâsârie, curvâsârire. fornice, f. boltă, cercu de boltă; bordelu, lo u de desfrînârî, de curvâsârii. fornimento , m. înzestrare, îngrijire cu toate cele trebuincioase; gâtire, oraare, împodobire * tacîmu; totu ce se cuvine, ce se ţine de unu lucra; sfirşitu, sâvîrşire, fine, împlinire. fornire, v. a. a fini, a termina, a sâvirşi, a împlini ; a înzestra, a îngriji, a provîsiona cu toate cele trebuincioase ; a întări; a găti, a orna, a împodobi; a da, a face să aibă, a arăta, a înfăţişa, a produce, a espune. fornitore, m. liferantu, întreprinzătorii. fornitiîra , f. provisionare, pravisiune , dare; „ găteală, podoabă, ornamentu; tacîmu. f6rno, tn. cuptoru şi loculu unde este cuptorule. fornu6lo, tn. unu felu de felinare. f6ro, tn. gaură, bortă, ochiu, crepâturâ. FdRO, tn. fora, tribunalu; piaţă publica. FOBdNCOLO, tn. unu felu de bubă mică foarte dureroasă, foronomîa, f. foronomie, ştiinţa mişcârilora so-liziloru şi fluiziloru. forosetta, f. ţărancă tînârâ şi frumoasă. FtiRRA.—FRA. 229 f6rra, f. strimtoare, trecătoare ângustâ. f6rse , avv. poate, poate fi; din întîmplare; aproape, mal, cam; — se for se, dacă din întîmplare. forsechâ, avv. poate că. FORSENNÂRE, v. m. a delira, a aiuri, a vorbi aiurea, a bâigui, a se buimăci. FORSENNATAM^NTE, aw. nebuneşte. , FORSENNATEZZA , FORSENNATAGGîNE , f. nebunie, deliriu, aiurire, bâiguialâ, buimăcire. FORSENNÂTO, a. nebunu, smintitu, aiuritu. f6rte, a. tare, robustu, ţeapânu, putinte, puter-nicu, vigurosu; dificilu, greu, anevoe, osteni-toru ; stabilu, neclintita, constau tu , stator-nicu; voinicu , viteazu , curagiosu, inimosu; obstinatu, pismaşu, îndârâtnicu ; adîncu; energicii; siguru; periculosu, primejdiosu; grosu; sdravenu; iute; acru, acidu, râncedu; mare, insemnatu; — a piu forte rugione, cu atita mai multu. f6rte , m. celu tare, puternicu; tărie, putere; partea cea mai tare, cea mai puternică, cea mai însemnată a unui lucru; fortificaţi un o, meterezu, cetate, castclu, locu întâritu; pun-tulu cclu mai principalu; capacitatea cea mai mare a unei persoane. f6rte, avv. tare, foarte, multu, cu putere; cu voace mare, în gură mare; iute. foktemeNte, avv. cu tărie, cu putere, cu vigoare, cu curagiu, cu mărinimie, vitejeşte, voiniceşte; tare, foarte, multu. foRTEPIÂno, m. fortepiano, claviru. FoRTEZZA, f. putere, tărie, vigoare, forţă; constanţă, statornicie; mărinimie, vitejie, curagib; târime; întărire, fortereţâ, cetate , locu fortificata , fortificaţi ane ; dificultate, anevoinţă; gustu acru, aciditate ; streajă. FORTICELLA, f. n.âcrisoru (o plantă). FORTIFIcAbile, a. fortificabilu, care se poate întări. roRTJFiCAMENTO, tn. fortificare, întărire. fortificare , v. a. a fortifica, a întări, a înţepeni , a da mai mujtâ putere, a restaura; — fortificarsi, a se întări; a se apăra, a se adăposti. fortificatIvo, a. fortificativu, capabilu dea întări. fobtificat6re, m. fortificatoru, întăritorii, fortificaziOne , f. fortificaţiune, întărire, mote-rezu. fortigno, a. acriciosu, acrişoru, cam acru. FORTiLlzio, m. fortereţâ, cetâţue mică. FOfiTiNO, m. întărire, fortereţâ mică. fortitOdine, f. putere, constanţă, vitejie, mărinimie. fort ore, mm acritură, acreală. fort uita mente , aw. din întîmplare , după intim plare. FORTOiTO, a. fortuitu, casualu, întimplâtoru, accidentala, neaşteptatu, fără veste, neprevâ-zutu. FORTUNA, f. fortuna, soarte, casu fortuitu, acci-dentu; condiţiune, stare, fericire, opulinţâ, avuţie; norocu, întîmplare favorabilă, norocită; ntimplare nenorocită; tempestă; — beni di fortuna, averile, bogăţiile, onorile; — far fortuna, a se înnâlţa, a face isbindâ. fortunAle, m. furtună, volbură, vîrteju de vîntu. fortunAre , v. a. a face pe cineva fericitu; — v. n. a fi intâritatu , turburatu , furtunosu , a furtuna, a sufla, a bate vintulu amarnica. fortunAto, a. furtunatu, ferice, fericitu, noro-citu. fortunevole, a. incertu, întimplâtoru. fortunoso, a. fortuitu, neprevâzutu, incertu, nesigura, variabilu, inconstantu; furtunosu. fouviAre, v. n. ed a. a se abate din drumu, a cârmi, a se rătăci, a greşi; a face pe cineva să se rătăcească, a lu desmiuta, a lu distrage, a lu inglindisi. forza , f. forţă, putere, tărie, vigoare; energie; silă, violinţâ ; impetuositate, repeziciune , im-petu ; silinţă ; ajutora ; coragiu, inimoşie ; oştire, soldaţi; mulţime ; — far forza, a sili, a obliga, a couslringe; — a forzat siiniceşte, cu silnicie, cu silă forzamento, m. siluire, silire, silnicire. fokzAre , v. a. a silui, a sili, a silnici, a con-stringe , a forţa , a obliga; — forzarsi, a se sili, a se trudi. foiizAto, a. silitu, violiute, escesivu, afectatu ; — s. in. vinovatu , criminalu, omu osinditu la munci silite, la galere, la ocne. forzatore, in. siluitoru. forziere, m. sipetu, sunducu, ladă, scrinu, secriu. forzik-0, forzuto, a. tare, ţcapâuu, robustu. FOSCAMENTE, avv. întunecosu, pe intunericu; cu asprime, cu unu aerU tristu, posomor.tu. fosco, a. întunecosu, negriciosu, oacheşu ; tristu, supâratu , posomorîtu; — s. m. intunerecu ; pâclâ. fosfAto, m. fosfatu, combinaţiunea acidului sol-foricu cu vreo basâ salificabilâ. F0SF0UE3CENZA, f. ibsforesciiiţâ, lumină produsă de unele corpuri în obscuritate fără căldură nici combustiune simţibilâ. fosforico, o. fosforicu. FbSFORO, m. fosforu, de fosforu. fosforoso , o. fosforosu, produsu prin arderea fosforului. . • f6ssa , f. şanţu , groapă, morinintu, sepulcru » gâunoşiturâ, gaură. % fossaiu6lo, m şanţuitoru, îngrijitoru de şanţuri. fossAto, m. riuleţu , torentu micu, pirâu ; şanţu, groapă. fossile , m. fosilu, substanţă ce se scoate din pâmintu. . • Fbsso, in. şanţu, groapă, gâunoşiturâ, adîncime. fotografia, f. fotografie; tablou fotograficii. fotograficamente, avv. fotograficeşte, in fotografie. fotogrAfico, a. fotograficu, rel itivu la fotografie. FOTOGUAFiSTA , FOTOGRAFO , m. fotografU , fotografiat u. fotografiez Are, fotografa rk, v. a. a fotografi, a fotogralisi; a descrie cu fidelitate. fotometrîa , f. fotometrie, artea do a măsura intensitatea luminei. F0t6metro , tn. fotometra , instrumentu spre a măsura intensitatea luminei. FRA, prep. între , pintre, printre, in mijlocu; peste; după; în; — fra noi, între noi?— fra se, îu sine însuşi; — uno fra lorot unulu d’intre dinşii* 230 FRACAS3AMENT0.—FRANTO. FRACASSAMENTO , m. frângere , sdrobi re, rupere, spargere, Bfârâmare, prâpâdire, stricare. FRACASSÂre, v. a. a frânge, a sdrobi, a rupe, a sparge, a sfărâma, a fărâma, o oberi, a prâ-pâdi, a strica; — v. n. a se sfărâma, a se surpa, a cădea cu repeziciune şi cu sgomotu mare. FRACASSĂTO, a. frântu, sdrobitu, ruptu, spartu, sfârâmatu, surpatu, prâpâditu, stricatu ; turtite. FRACASSATdRE, m. sfârâmâtoru, spârgâtoru, sur-pâtoru, stricâtoru, prâpâditoru, fârâmâtoru. FRACASSATURA, f. fârâmare; turtiturâ. fracassIo, m. trosnetu, huietu, urletu prclun-gitu. ' fracAsso , m. trosnetu, huietu, urletu, sgomotu mare, zarva, zârvâire, tumultu ; ostentaţiune. FRACASSdso, a. sgomotosu, lârmuitoru, zârvâitoru. fracidăre, v. a. e n. a putrezi, a f ce să putrezească, a strica, a corupe; a plictisi, a obosi, • a desgusta. FRACIDEZZA, f. putreziciune, putrezcalâ , putrezire; corupţiune, decompunere, decomposiţiune. FRAClDlcciO, a. cam putredu , care începe a putrezi. FrAcido, fradicio, a. putredu, impuţitu, clocitu, stricatu, mârcedu, fragedu , moale , fleciu, He-ciuitu; — innamorato fradicio, tare amore-zatu. FRACIDIîme, fradiciume, m. putreziciune, putre-zealâ; desgustu, plictisire, oboseală. FRAGArla, f. frâgaru (plantă). FRAGILE, a, fragilu, sfârâinâciosu ; fragedu, delicata, stricâciosu, slabu, plăpânda; greşelnicu. FRAGILITA, FRAGILEZZA, f. fragilitate, frângioşie, frăgezime, slăbiciune, instabilitate, greşolnicie. FRAGMENTo, m. fraginentu, frântură, ţauilarâ. FRAGOLA, f. fragă, câpşuue. FRAGOLÎNO, fragoletto, m. ochianâ (peste). FRAGoRE , m. trosnetu , uetu , pirâire , sgomotu mare. FRAGORdso, /*. sgomotosu, trâsnitoru, pirâindu. fratîrAnte, â. mirositoru, bincmirositoru. FRAGKÂNZA, f. mirosu bunu, plâcutu , fragranţâ. FRĂLE, m. corpulu omului; — a. fragilu, fragedu. FRALEZZA, f. fragilitate, frăgezime, slăbiciune. fralmente avv. cu fragilitate, cu slăbiciune. frambo, lampone, tn. smeurâ. primea, /. o armă a Franciloru, framea. fbamezzAre, frammezzâre, v. a. a pune intre, a intrepune, a mijloci, a mesteca, a băga mai mnlte lucruri intre altele. FRAMMA8SONE, m. francmasonu, farmasonu. FRAMMASsoneuîa, f. francmasonerie, farmasonie. FBAMMENTO, m. fraginentu, frântură, ţândarâ, bucată, bucăţică de unu lucru care s'a frântu, s’a ruptu, s’a spartu, rămăşiţă. fbammescolAre, v. a. a amesteca împreună, a mesteca in ceva, a mesteca unu lucru cu altele. FRAMMF.SSO, tram^sso, m. lucru mijlociu, de mijlocu, care stă în mijlocu, divisiune, sepa-raţiune; bucatele ce se punn pe masă după friptură şi înaintea poameloru. TOAMMettere, v. a. a pune, a aşeza intre doâ •au între mai multe lucruri, a înterloca, a intercala; — frammcttersi, a mijloci, a se pune mijlocitoru. FBAMMETT1MENT0, nl. mijlocire; înterlocare. frammischiAre, v. a. a amesteca Împreună, frAna, f. cufundare, prăbuşire; năruituri de pâmintu, surpare, surpâturâ, tiharae; pri-poru. franAre, v. n. a se nărui, a se cufunda, a se surpa. fiiancagione, f. sentinţă, scuteaiâ, slobozenie. francamento, m. scutire, scăpare, liberare; fran-cuire, plutire a unei scrisori. francAre, v. a. a scâi)a, a libera, a scuti; a francui, a plăti o scrisoare; — francar la vita, a câştiga pâinea din toate zilele. FRANCATORE, m. liberatoru ; francuitom. francatrippe, m. omu de nimicu, trândosu, mîrşavu, netrebnicu, ticâlosu. franc ATtfRA, f. francui re. fkancescAno, tn. franţiscanu, călugâru, religicsu din ordinulu S. Franciscu de Assisi. franceschîno, tn. o monedă toscană. francesco, a. fraucesu, franţosescu. francescone , tn. o monedă toscană de ar-gintu. FRANCKseggiAre, v. n. a întrebuinţa galicis-muri, a imita manierele şi modele franeisi-loru. francesismo. m. francosismu, galicismu. francii hogi Are, v. a. a libera, a scuti, a slobozi, a scăpa; a încredinţa, a încoragia, a îmbărbăta, a indertma, a întări, a con forţa. FiyANCHEZZA, f. sinceritate, libertate, inimă curată, facilitate, lesniciune, coragiu, indrâsnealâ, iscusinţă. FRANCHÎGIA, f. libertate, scutealâ, scutire, scu-tinţâ, privilegiu, slobozenie, imunitate, dis-pensaţiune, independinţâ, neatirnare; asilu, dreptu de asilu. FRANCioso, a. francesu, franţosescu; — ♦nai francioso, frânţie, sifilisu, boală lumească, vencrianâ. frAnco, tn. franca, monedă franţoseascâ. frAnco, a. liberu, slobodu, sineeru, curatu la inimă; lesnieiosn, facilu, siguru, îndrâsneţu, coragiosu ; îiidemînatecu, iscusitu, capabila; deprinsu; seutitu de tacse, de dajdie, de pod-vezi, francuitu; — populi franchi, europeii, occidentalii. FRANCOLiNO, m. gâinuţâ de alunu. franuente , tn. întîmplare periculoasă, ane-voinţâ, strîmtorare; valu, undă, revărsare; stincâ. frAngere, v. a. a frânge, a fărâma, a sparge, a rupe; a învinge, a birui, a domoli, a in-frînâ, a domiri; a sdrobi, a sfâşia; — fran-gersi, a se milostivi. frAngia, f. ciucuru, chenaru, canafu. frangiăre, v. o. a ciucura, a orna cu canafuri. frangîbile, a. frangibilu, sfârîmăciosu, fragilu. FRANGIBIUTÂ, f. frangibilitate, facilitate de a se frânge. frangimento, m. frângere, fârâmare; sfărâmâ-turâ; obosire, oboseală. frantendere, v. a. a nu înţelege bine; a bănui. FrAnto, a. frântu, fârâmatu, sdrobitu, spartu. FRANT(5lO—FREDD AMANTE. 231 FRANTdio, m. pisâlugu. frantumamento, m. frângere, farâmare, sdrobire, pisare. frantumAbe, v. a. a frânge, a fărâma, a sdrobi, a pisa. FRANTtiME, ’m. afârâmâturi, dărâmături, zârişti. FKÂPFA, f. colţişoru, tăiere, tăietură. frappăre, v. a. a colţura, a dinţa, a tăia in colţuri; a se făli, a se lăuda, a se ingănfa, â se truli. feappat6re, m. palavragiu, falnicu, lâudâ-rosu; înşelâtoru, amăgitoru, fanfaronu, fle-caru. frappeggiAre, v. a. e n. a colţura, a dinţa. frAppola, f. bagatelă, lucru de nimicu, fleacu. frapponimento, m. punere între doă sau între mai multe lucruri, înterlocare; mijlocire. frapporre, v. a. a pune între, a pune în mijlocii ; a iutrepune; — frapparsi, a mijloci; a se opune. frapposizi6ne, f. întrepnnere, întervenire, mijlocire. FRASÂRio, m. frasariu, culegere de frase. frAsca, f. ranmrâ, frunze; omu cu minte uşoirâ, sburdalnicn; — frasche, fleacuri, nimicuri. frascAme, m. grămadă de ramuri, de frunze. frascAnte, m. pictoru de paesagiuri, ţărâ-nistu. frascâto, m. boltă de frunze; frunzâritu. frahcheOgiAre, v. n. a foşni, a murmura, a vijii, a pîrâi; a glumi, a face nebunii, a fi veselu, a tândâli. frascfieggio, m. foşnire, foşnită, vîjîire, pi-râire. frascherIa, f. bagatelă, fleacu, lucru de nimicu. FRASCHtfTTA, f. râmuricâ, stălpare; omu sau femee cu minte uşoară, sburdalnicu, nebunatica. fraschi^re, tn flecaru, omu de nimicu. frasconAia, f. prinzătoare de paseri; ornamentu ilusoriu, zădarnicu. frasc6ne, m. palavră; omu sburdalnicu. frAse, f. frasâ; vorbă, cuvîntu. FRASEGG1AMENTO, m. frasare, facere de frase, întrebuinţarea fraseloru. fraseggiAre, v. n. a frasa, a întrebuinţa frase. FRaseggiatore, m. frasatoru, fâcâtoru de frase. fraseologIa, frasilogIa, f. fraseologie, frasariu. frassignu6lo, m. melezu (arbore.) FRASsiNtfLLA, f. fracsinclă (plantă). frassîneo, a. de frasinu. fbassineto, vi. locu sâditu cu frasini. frAssino, m. frasinu (arbore.) frastagllAme, vi. grămadă de lucruri tăiate, întâia te, colţurate, dintate, crestate. fRastagliamento, m. colţurare, dintarc, în-tâiare. frastagliAre, v. a. a tăia, a întâia, a dinţa, a colţura, a tăia bucăţi, a tăia prin prejuru; a se lăuda, a se făli, a palavri; a grăbi, a face curîndu ; — frastagliarsi, a se încurca cineva . cându vorbeşte, a se împedeca. FraştagliAta, f. tâiare, întâiare, colţurare, din- tare ; palavră; încurcătură, hodorogiturâ, înşelăciune. frastagliatamente, avv. intr’unu cliipu in-curcatu. FRASTAGLIâtura, /*. întâieturâ, întâiare, dintare, colţurare, crestătură. frastaglio, m. bucăţică, colţişoru, crestătură. FRASTORnAke, v. a. a întoarce, a abate, a îndrepta într’altâ parte, a împiedica, a stînjini; a desininta, a desfâtui frastoknîo, m. sgomotu, supărare, distracţiune. frastuobo, m. buetu, freamâtu, sgomotu, hodo-rosire, bodorositurâ, gâlagire, gâlâgie, durâi-turâ. ' fratacchi6ne, m călugării grasu şi veselii. fra tAnto, avv. între acestea, până atuncea; pe cându, în vreme ce; până cându, pînâ ce. frAte, m. frate, soţu, companionu; câlugâru. fkatellAnza, f. frăţie, înfrăţire; frâţime; ami-ceţâ, familiaritate, domesticitate. fratel.le.sco, a. frâţescu, fraternu. fratellevole, a. frâţescu, de frate. fratello, vi. frate; companionu, soţu, cama-radu ; religiosu, câlugâru ; semănaşu, procsimu, aproapele nostru ; — fratello naturale, frate bastardu; —7 fratello uterino, frate după mumă; — fratello di padre, frate după tată, frate bunu de tată. frateria, f. câlugârime; mănăstire. FRATERNITA, f. adunare, tovărăşie religioasă. fratkknitA, f. fraternitate, frăţie, înfrăţire, concordie frăţească, societatea fraţiloru. fraternizzAre, v. n. a fraterniza, a se înfrăţi; a avea o mare asemănare cu cineva. fraterno, a. fraternu, frâţescu. fratesco, a. câlugârescu. fkatîsmo, m. câlugârime. fratricIda, m. fraticidu, omorîtoru de frate. fratricîdio, m. fraticidiu, ucidere de frate, de soră. frâtta, f. spinişu, locu inpracticabilu. frattAglie, /*. mâruntâi. fratTAnto, avv. intre acestea, până atuncea. FKATTEMPO, m. intre-tiinpu, intervalu fkAtto, a. frânta, ruptu, sparţii, f râmatu. frattCra , f. frântură, spargere, ruptură in silă. fraudAre, v. a. a defrauda, a înşela; a zădărnici. FRAUPATdRE, vi. înşelâtoru. frâude, f. fraudă, defraudaţiune, înşelăciune fraudolentemente, avv. cu fraudă, vicleneştei FRAUDOLENTto, vi. fraudulentu, înşelâtoru, minc-nosu, şiretu, vicleana, nâsdravânu. FRaUDOLENzA, f. fraudă, înşelătorie, nâsdrâvânie. FRAZIONE, f. frângere, frântură; parte, fracţiune. FRECCIA, f. săgeată; uuu felu de întărire ; drugu. FRECCiARE, v. a. a dârdâi. a isbi, a lovi, a răni cu săgeţi; a c*re împrumutu cu intenţiunea de a nu da îndârâtu. frecciAta, f. sâgetâturâ. frecciatore, m. sâgetâtoru, arcaşu ; acela care cere bani împrumutu cu intenţiunea de a nu î mai da îndârâtu. FREDDAM^NTE, avv. cu recealâ; înceta, mocâindu, 232 FREDDAbE.—FBINFfNO. cu nepăsare, for* a se turbura; fâr’ a se supăra. fbeddAre, v. o. a răci; a omorî; — freddarsî, a se răci. FREDDtZZA, f. recealâ; sânge rece, insensibilitate, nepăsare, indiferinţâ; lenevie, lene. FBtfDDO, tn. frigu, receâlâ; — a. rece, frigurosu; insensibilu, nesimţitoru, indiferinte, nepâsâ-toru; fără vivacitate, fără espresiune; leneşu, indolentu, langedu, încctu. freddol6so, fredd6so, a. plâpându, delicatu, foarte simţitoru la frigu; râcitu; frigurosu. fredd6re, m. frigu. . fkedduka, f. frigu mare; recealâ; lenevie, moliciune ; lipsă do vioiciune, do spiritu ; vorbă fără gustu; bagatelă, fleacu, lucru fără valoare. freddurAio, tn. omu fără spiritu. fkega, f. frecare, frecătură; timpulu cându animalele se împârechieazâ; rîvnâ, poftă, lâcomirc. fregacciolAre, v. a. a trage linii, a şterge ceea ce este scrisu. fkegAcciolo, tn. linie, trăsură, ştersurâ. FBEGAG16NE, f. frecătură, frecare; măngâere, resfâţare, resgăire, resgâitură,' linguşire, complimenta. FREGAMENTO, tn. frecare, scărpinare, jeruire. FREGAre, v. a. a freca; — fregarla a taluno, a juca o festă cuiva, a i face o festă. fbegAta, f. fregată, o navo de ru belu. fregat6ne, tn. fregatonu, mică fregată vene-ţianâ. fregatOra, f. frecătură. fregiam^NTO, tn. omare, împodobire, înfrumuseţare. fregiAre, v. a. a orna, a împodobi, a înfrumuseţa, a găti, a garnisi; — fregiarsi, a se orna. fregiatGre, tn. împodobitoru. FKEGlATlJRA, f. omare, ornamenta, podoabă. fregio, tn. ornamenta, ]>odoabă, înfrumuseţare, găteală; distincţiune, onoare, decoraţiuno; frisă ; chenaru, ciubucu . FREGO, tn. trăsură, trăsătură cu condeiulu; tăietură, crestătură; semnu de tăietură sau de rană tămăduită, cicatrice; pată de ruşine. fregola, f. bătaea peştelui, timpulu cându peştii se duca să şi lepede icrele pentru îm-mulţirea loru; poftă mare, lăcomire; mâncâ-rime. FRtfGOLO, tn. adunătură de peşti în timpulu cându se ducu să şi pue icrele; fărâmătură, bucăţică. FRâMERE, v. n. a se cutremura, a se înfiora, a se îngrozi; a tremura, a se mişca iute; a fijâi, a vijâi, a bubui. frkmîre, v. n. a vîjâi; a fijâi; a ciripi. fremito, tn. freamâtu, îngrozire, cutremurare, înfiorare, fiori; fâlfâire, vijăire, fijăire, bu-buire. fremitere, tn. îngrozitoru, infiorâtoru, vîjâi* toru. frenAio, tn. curâlaru. frenAre, v. a. a pune frîulu in capulu calului; a infrina, a domoli, a opri, a împiedica. FRENATbRE, tn. înfrînatoru. FRENELLA, f. zăbală. fren£llo, tn. botniţă, paneru de bota. frenesîa, f. frenesie, nebunie; ciudăţie. frenetico, o. freneticu, nebunu, furiosu. FRENÎTE, FRENiTiDE, f. inflamaţiunea diafragmei. freno, tn. frîu, zăbalele frîului; infrînare, oprire, stavilă ; — atare in freno, a se astîmpâra; — mettcre un frenot a înfrina, a pune o stavilă. frenologîa, f. frenologie. frenologico, a. frenologicu, de frenologie. FRENbLOGO, tn. frenologu, frenologistu. fkeuuentAre, v. a. a frecuonta, a visita desu; a faco dosu ceva, a poftori, a repeţi, a repete. fkequentatîvo, a. frecuentativu. freqltentazi6ne , f. frecuentaţiune, poftorire, ducere deasă; epilogu. frequente, a. desu. frecuenta, repeţitu, pofto-ritu. abitualu, necontenita, necurmata. frequentemente, aw. desu, adese ori, de multe ori. FKEQUENZA, f. frecuenţă, repetiţiunc deasă, în-desire. poftorire ; mulţime ; concursă. fresc/nte. tn. frescantu, pictoru de frescuri. frescAre, v. n. a depingo in frescu, a fresco, pe tencuială proaspătă. FRKsnnizzA. f. răcoare, răceală dulce şi stîmpa-rată; frăgezimea, lustrulu, lucirea, strălucirea plăcută a florileru, a feţii obrazului la persoane, a vâpseliloru la tablouri, vivacitatea, graţia junimei. FRfisco, tn. frescu, pictară in frescu, zugrivi-turâ a fresco, pe tencuială proaspătă ; răcoare, răceală. fresco, a. borosu, râcorosu; rece, frigurosu, proaspăta, de curindu, nu de multa; fragetu, crudu, delicatu, cu lustru, cu strălucire; odih-nitu, care şi a dobînditu puterile prin odihnă; nou; — di fresco, de curindu, de puţina timpu. frescoccio, a. proaspăta, fragetu. frescolîno, tn. boare, răcoare, temperatură cam răcoroasă. prescura, f. răcoare, boare. FKETTA, f. grabă, pripă, sîrgu, sîrguinţâ, sir-guiro; — tn jfretta, de grabă, în grabă, grabnicu, cu pripă, iute; — aver fretta, a fi grăbita, a i fi cuiva de grabu. frettol6so, fbettoso, o. grabnicu, grăbita, grâbinduse. friAbile, a. friabilu, fârâmiciosu. friabilitâ, f. friabilitate, facilitate de a se fărâma. fricassea, f. fricase, fricâţei, tăiţei; încurcătură, amestecătură, învălmăşeală. friggere, v. a. e n. a prăji; a frige; a arde. a pîrli; a fierbe. . friggîo, m. frigere, clocotire, vijâiturâ. fkigidezza, frigiditA, f. recealâ; frigiditate, neputinţă, incapacitate do a genera. frîgidO, a. rece ; frigidu, incapabilu da a genera. frigione, tn. unu soiu de cai. fbinfîno, a. tinâru cu minte uşoară, plinu de vanitate. FRINOUtfLLO. — FRUMlforG. 233 FBINGUello, PINCiGnb, m. fringilâ, piţigoiu (pasere) ; — mcglio e fringuello in man che in frasca tordo, ce e în mâna nu e minciună. FRisu (cavâllo~di), unu felu de întărire, cala do frisia. frisone, m. cocotraustu. FRiTTA, f. masa, materie topita de steclâ. frittAta, f paparadâ, jumâri. fritt^lla, f. gogoaşă (unu felu de prăji turn). frittume, m. prâjire, lucruri prăjite, peşte prâjitu. FRITTURA, f. prâjire, prăjitură, lucru de prâjitu FR1VOLEZZÂ, f. frivolitate, deşertăciune, zădărnicie, nimicie, uşurinţă, minte uşoară, vanitate. FRÎVOLO, a. frivolu, deşertu, zâdaruicu, neîn-semnatu, fără soliditate, fără temciu, fără valoare, de nimicu ; cu minte uşoară, fluşturaticu FBIZi6ne, f. fricţiune, frecare; frigere. frizzamento, m. coacere, fierbere, frigere; usturime. FRIzzANTE, o. usturâtoru, arzâtoru, pătrunzâtoru ; inţepătoru, pişcâtoru, capârâtoru ; atingatoi u, picantu, supărătoru. frizzAre, v. n. a ustura, a arde, a pătrunde, a înţepa, a pişcă, a capăra; a muşca, a atinge. FBizzO, m. usturare, ardere, pătrundere, inţeparr, pişcare, capârare; vorbă atingătoare, satirica. frizzore, m. usturime, durere pătrunzătoare. fkoda, f. fraude, înşelăciune, înşelătorie. fkodamento, m. înşelare; ascundere; hoţie. frodâre, v. a. a înşela; a urma cu rea credinţă ; a face contrabandă; a fura ; a ascunde ; a disimula. frodatore, m. înşelătoru ; hoţn ; contrâbandieru. frode, f. fraudă, înşelăciune; rea credinţă. fkodo, m. contrăbandâ; fraudă. frodolento, a. fraudulentu, viclcanu, inşo lâtoru. frodolenza, f fraudă, viclenie, rea credinţă. froge, f. pl. nările cailoru. frollamento, m. fleciuire. frollâre, v. a. a fieciui; — frollarsi, a se fleciui. frollat^ra, f. fleciuire. Fr6llo, a. fleciu, moale, fleciuitu. fr(Î3tba, f. praştie. frombo, m. buctu, freamătu, sgomotu. Fr^mbola, f. praştie; piatră, cremene. frombouere, FKOMBOLAT6RE, FR0MBAT6RE, rtu prâştieru. feOnda, f. frunză. fbondArsi, v. n. a se înfrunzi, a so frunzi. fuondeggiAre, v. n. a avea frunze cu abun-danţâ. frondescenza, f. frunzire, frunzâturâ. frondifero, a. frunzosu, producâtorn de frunze. frondîre, v. n. a se frunzi, a înfrunzi. frondoso, a. frunzosu, stufosu, cu multe frunze. frontAle, o. fruntalu, de frunte; — s. m. legătură peste frunte, ornamentu la frunte ; acea ^a,rî? a câpiţelei calului care vine pe d’asupra ocbilorn. pr^nte, m. t f. frunte; capu; faţă, obrazu; •Ma, faţadă a unui edificiu; neruşinare, obrazul® ; partea dinainte a unui lucru; frontu de !ro,; a frunte scopcrta, deschisu, liberu, oboau, fără nici o mustrare de cugetu; — far fronte, a se improtivi, a şi da peptu, a sta fâţişu; — a fronte, faţişu, împrotivâ. fronteggiâre, v. a. e n. a so întoarce, a fi in-torsu intr’o parte, a fi mtorsu cu faţa * a sta împrotivâ, a sta făţişii; a confina. frontiera, f. frontieră, graniţă, hotaru. FKONTisrizio, frontispIcio, m. frontispiţiu, faţadă, partea principală a unui edificiu; titlulu unei cărţi. front6ne, m. frontonu. fronzolo, m. ornamentu muliebru; ornamentu superfluu, prisotîu. eronziîto, tn. frunzosu, cu multe frunze, stufosu. erosone, frusone, frisone, f. cocotraustu, unu felu de vrabie fr6tta, f. ceată do oameni, gloată, mulţime ; bagatelă, lucru de nimicu, şagă; — in frotta, cu gloata, cu grămada, cu mulţimea. FR(!>TTOLA, f. cântecu burlescu; bagatelă, fleacu, basnu, plasmă, născocire, minciună, şagă. frottolAre, v. n. a şâgui, a glumi, a batjocuri; a bâsni, a flecari, a spune minciuni. frugacchiamento, nj. răscolire, scormonire. frugaccuiâre, v. o. a răscoli, a scormoni. frugale, a. frugalu, sobriu, cumpâtatu, rnode-ratu. frugalitâ, /*. frugalitate, sobrietate, cumpătare, moderaţiune, mulţumire cu puţinu, simj>litate. frugamento, m. răscolire, scormonire, scotocire. kkugAkk, v. a. a căuta, a scotoci, a răscoli, a scormoni; a rivni, a pofti; a îmbărbăta, a îndemna, a aţi ţii, a sgândâra; a atinge, a supăra, a mustra, a dojeni, a pedepsi. frugAta, f scormonire, scotocire, răscolire. frugat6io, m. sondă. frugat6re, m. câutâtoru, scotocitoru, râscolitoru. FRUGÎFERO, a. abundaiitu, fertilu, roditoru. fkugîvoro, o. mâncâtoru de poame, frugivoru. frugnuolAre, v. a. e n. a pescui sau a vina noaptea la lumina focului. frugnU(3lo, m. vinâtoare de paseri sau de peşti ce se face noaptea la lumina focului; unu felu de lanternă ce se întrebuinţează la această vinâtoare. , frugolAre, v. a. e n. a scotoci, a scormoni, a răscoli. frugolo, a. sglobiu, nebunaticu, deşteptu. FRUgOne, m. bastonu senrtu ; pumuitură, lovire, lovitură cu pumnulu; — andar frugone, a umbla pe pipăite; a scotoci, a răscoli, a scormoni. fruîre, v. a. e n. a se bucura, a se folosi de ceva. fruizi6ne, f. întrebuinţare, împărtăşire, stăpânire ; plăcere, folosu. frullAre, v. n. a şuera, a zuzâi, a sbârnâi; a mustui, a mesteca cu mustuitorulu, cu mele-steulu. frullino, m. mustuitoru, melcsteu. fkOllo, t/i. sbârnâire, sbârnâi tură, zuzâire; me-lesteu ; lucru de nimicu, bagatelă. FRULLONE, W. 8Îtă. frumentAceo, o. in forma griului, ca grîulu. frumentAiuo, a. relativu la griu. krumentiere, m. marchitanu. Frumento, m, griu. 234 FRTJlTENTdSO —FtfNE. frument6so, o. pruducătoru de griu cu abun-danţâ. fkusciâke, v. n. a supăra, a necăji. . FBL'st'io, vt. sgomotu, foşnire, murmura. frusco, m. paiu, firicelu de paie. fkussi, frusso, m. unu felu de jocu in cărţi. FRUSTA, f. biciu, biciuşca, puhâ, strămurare ; bâ-tae cu nuiele sau cu vârgi. FRUSTAGKO, fustAgno, in. barchentu (o materie). frustapknne, in. scriitoru prostu, iară meritu. FRUSTAPENNELLi, vi. pictoru fără wcritu. FRUSTÂRE, v. a. a biciui, a bate cu vargi; a iutrebuinţa, a întrebui, a in vechi, a purta; a cerşi. FRUSTAtore, m. biciuitoru. frustatura, f. biciuire, bătae cu vărgi. frustino, vi. sfirculu biciului; biciuşca. frusto, m. bucată, petieu; — a. purtatu, in-trebuitu, invecîiitu ; trenţerosu, săracii, ticălosu. frustrâneo, a. inutilii, deşertu, zâdarnicu. frustrare, v. a. a zădărnici, a zădărî, a înşela. frustratOrio, a. deşertu. zădamicu, inşehitoru. FRihTCE, m. copâcelu, tufă, buruiană lemnoasă. FRUTTA, f. fructă, rodu, poamă. fruttAglia, f. fructe din toate felurile. fruttAio, m. cămară, loculu unde se păstrează fructele. fruttaiuolo, m. vînzâtoru de fructe. fruttAiie, v. a. e n. a da unu foiosu, a fi utilu, folositoru ; a produce ; a rodi. FRUTTEVOLE, o. care poate rodi; folositoriu. fruttidoro, ni. fructidoru, a 12-a lună din ca-lindarulu rcpublicauu alu francesiloru. fruttikero, a. fructileru, roditoru, producâtoru de fructe ; folositoru; aducătoru de niintuire. fruttificâre, v. a. a rodi, a face fructe; a aduce unu sfirşitu folositoru. FRUTT1F1CAZI0NE, f. rodire. FRUTTiFiCO, o. roditoru ; producâtoru, folositoru. frutto, m. pomâ, rodu, fructă, fructu ; venitu, dobindâ; productu ; resultatu, efectu; râs-jdată ; foiosu, utilitate ; pruncu ; — jrulle, l>oame. fruttuoso, o. roditoru; folositoru, producâtoru. fu, nu odîlanu (plantă). fucâto, a. dresu, prefăcuţii, tiptilu. fucign6ne, wi. unu felu de verme. fucilâre, v. a. a împuşca. fucilAta, f. împuşcătură, slobozirea unei sau a mai multoru puşti, descârcâtuiâ de puşti. fucilazione, f. Împuşcare. fugile, vi. amnaru; amnarulu unei arme de focu; puşcă. FUCILltiRE, WI. puşcuşu. FUC’iNA, f. cuşniţă, fâurârie, ferârie, potcovârie; locu unde se formează comploturi. FUCîneo, a. de cuşniţă, de fâurârie. Fvco, in. bombaru, trântoru ; sulimanu, rume-nealâ. fuga, f. fugă; scăpare, părăsire; depărtare, trecere repede; şiru, continuaţiune ; fugă mu-sicalâ. FUgAce, a. fugitivu, fugâtonl, trecâtoru. fugacitA, f. fugacitate, instabilitate, nestatornicie. fugaaiento, wi. fugârire. fugIrf, t7. o. a fugări, a goni, a pune pe fugă. kugat6re, m. celu ce goneşte, ce pune pe fuga. fuggente, fuggevole, a. fugitivu, trecâtoru. fuggiAsco, a. fugaru, l'ugaciu; — di fuggiasco, în fugă, fugindu, pe furişa. fuggîbile, a. de fugitu. * fuggifatica, in. leneşu, trîndavu, impuţitu. fuggimento, m. fugire, fugă. fuggire, v. n. a fugi, a da fuga, a lua fu sa a se furişa; a se feri; a se apăra, a se adâ; posti, a scăpa; a trece curindu; a curge iute-FUGGITA, f. fugă, furişare. FUGGiTivo, o. fugitivu, trecâtoru. fuggit6re, vi. celu ce fuge. fulgente, a. luminosu, strâlucindu. fulgere, v. n. a străluci, a luci, a lumina, a. fulgera. fulgi dkzza, f. fulgere, vi. strălucire, lucire, lumină. fulgido, a. strâlucitoru, strâlucitu. fulgukAre, v. n. a fulgera. fulgere, m. e f. fulgere, j*ulîggine, f. funingine, steregie, speria. fuliggineo, a. de funingine. fuligginoso, a. cu funingine, funinginosu, sper-litu ; fuliginiu (la faţă). FULMiNAMKNTO, vi. trasuire, plesnire. fulminante, a. trasnitoru, piesnitoru, trâsnindu; plcsnindu, fuiminantu ' FULM1NARE, v. a. a trăsni, a plesui, a fulmina; a se aprinde, a injura, a înfricoşâ pc cineva cu ameninţări; a escomunica; a bombarda. fulminArio, fulminatokio, a. fulgeratoru. fulmine, Vi. trasuctu; fulgere; sageata fulgerului. fulmineo, o. fulgerâtoru, fulgerându. fulvo, a. roşcatu, cure bate iu roşiu. fumâcchio, vi. afuniarc, fumegare ; abureală. FUMAIuolo, m. caminu, hornu, ogeagu; tâciuue, cărbune care nefiiudu topita bine, scoate ancă fiacârâ şi multu fuinu. eumAre, «7. a. e n. a fuma, a fumega, a face, a scoate fuinu; a scoate aburi; a afuma; a bea, a trage tutunu, tabacu. fumAta, f. fumegare, nouru de fumu. fumkggiAre, v. a. e n. a degrada umbrele şi colorile. fum ic Are, v. o. a fumega, a afuma, a preface in fumu. . fum mo, a. fumosu, afumatu, cu fumu. fumifeko, a. care face fuinu. fumigazione, fumicazione, /’. afumare, fumegare. FUMiuio, vi. afumâritu, fumista, m. fumistu, meşteru care ştie să potrivească sobele sau căminele astfelu încâtu sa nu facă fumu. FtfMO, fummo, w*. fumu ; aburu; abureală, vapoare, lucru trecâturu , zadarnicu ; superbie, vanitate, fumuri, linguşire, adulaţiune; lucru de puţină însemnătate. fumositA, f. abureală, evaporaţiune. fumoso, a. fumosu; care se sue in capu, care ameţeşte capulu (se zice despre vinu); mân dru, fudulu. funAio, funaiuolo, m. funieru, care face funii. FUNĂMHOLO, Vi. pelivanu, jucătorii j>c funie. funata, f. mai multe persoane legate impreunâ. fune, f. funie, pălimaru, frânghie, ştreangu; coardă; una felu de tortură. Digitized by Google FUNEBRE.—FUTtiRO. 235 Funebre, a. funebru, relativu la o Îngropare ; trista, durerpsu, jalnicu, posomorîtu; — ora-zione funebre, discursu ce se face la îngroparea cuiva. FUNErAle, m. îngropare, îmmormintatu, ţere-monii funebre; — a. relativu la*ingropare. funekeo, a. de îngropare; tristu, jalnicu. FUnestAbe, v. a. a turbura, a întrista, a nelinişti. FUNESTO, a. funestu, sinistru, nenorocitu, adu-câtoru sau prevestitoru de nefericire. fungAia, f. locu care produce multe ciuperci. Ft kg ere, v. a. a esercita, a împlini, a funcţiona. funuueto, nu locu care abundă de ciuperci. fungifOrme. a. în formă de ciupercă. FUNGO, m. ciupercă, burete, mânâtarcâ; muculu ce se face la lumânare cându arde; fongu (tumoare). fungositâ, f. creştere cărnoasă pe o rană. fungoso, a. bureţosu ; putredu, împuţita. FUNZlONÂRio, m. funcţiunaru, slujbaşu, amploiata funzione, f. funcţiune, acţiune; solemnitate religioasă ; ţeremonie solemnă ; oficiu, sarcină ; modulu de a lucra şi resultatulu acestei lucrări. fuouhIsta, m. artifiţieru. fuoco, m. focu; incendiu; sobă, câminu, vatră; casă, familie; usturime, durere pătrunzătoare; foculu ur.de se concentra razele; discordie, cesdune supărătoare; amoru, patimă; riYnâ; ardoare; arsură, căldură, înfierbinţare; — fuoco artifiziale, focu de artifiţie ; — fuoco fatuo, smeu, meteoră; — agjiunytr legna al fuoco, a mai întărită. FUORA, fuore, fuoki, avv. afară ; peste; escep-tânduse, scoţinduse ia o pai te. fuorcile, fuoriche, prep. afară de, afară din. FUoucHltfDERE, v. a. a include, a scoate afară. FUdR, fu6ba, aw. diutr’o parte într’alta, până dincolo. fuormisUra, avv. peste măsură, cu covirşire. fuoruscito , m. ecsilatu, emigranta, surghiunita. furAre, p. a. a fura, a răpi, a lua, a scoate; — furarsi9 a se retrage, a pleca, a se furişa. FUBJL7uee9 m. râpitoru, lioţu. furreria, /. iscusinţă, înşelătorie, furberie. furbUsco, a. vicleanu, şiretu. FtREO, a. e 8. m. iscusitu, vicleanu, şiretu, furbu. ftrekte, a. mâniosu, furiosu, nâbâdaiosu. furetto, m. unu felu de nevâstuicâ. furfaktAre, v. n. a hoţi, a ştrengări. fubfantâggine, m. ştrcngârie, hoţie, berbantlicu, blestemăţie, drăcie. . furfăntk, m. ştrengaru, hoţu, berbantu, bleste-matu. furfantekIa, f. ştrengârie, hoţie, berbantlicu, blestemăţie, drăcie. fCeia, f. furie, nâbâdae, aprindere foarte mare, mânie, turbare de mânie; iuţeală, înfierbin-ţealâ, neastîmpâru; grămadă, mulţime; — a furia, în pripă ; — andare in furia, montare in sulle furie, a se înfuria, a se turba de mânie, a se înverşuna. fumalmente, am. cu furie; cu iuţeală. furibondo, a. furibundu, turbatu, furiosu, înverşunata. furiositA, f. furiositate, furie, râpeziciune. furioso, a. furiosu, mâniosu, nâbâdaiosu, iute. FUROKE, m. furoare, turbare, transportu de mânie ; ardoare, entusiasmu poetica, repeziciune. furtivo, a. furtiva, făcuta pe furişu, in as-cunsu. FtiRTO, nu furtu, furtişagu, hoţie; lucru furatu; — di furto, pe furişu, pe subtu ascunsu. fusAggine, f. o plantă medicinală, singeru. fusAio, m. meşteru de fuse. fusaiuola, f. inima mosorului. FUSAlUOLO, m. prisnelu. fusAto, a. în forma unui fusu. fuscello, m. paiu, firicelu de paie. aşchie, ţan dură. fuserâgnolo, a. lungu şi subţire, lunga şi de-şiratu. FUsiBiLE, a. fusibilu, care se poate topi. fusibilitA, f. fuBibilitate, capacitate de a fi topitu. fusione, f. fusiune, topire, licidificare. fuso, m. fusu, mosoru; ţeava coloanei; mai multe lucruri ce au forma unui fusu FtisoLO, m. osulu de dinainte alu piciorului, flueru. fusone, m. cerbu tînâru (de doi ani). fusUrio, a. relativu la fusiune. fusta , f. unu felu de nave lungă şi scundă in păreţi care umbla cu pinze şi cu lopeţi. fustâgno, in. barclientu, unu feliu de materie de aţă şi de bumbacu. fustigAre, v. a. a biciui, a bate cu biciu. fustigazione, f. biciuire, bâtae cu biciu. FUSTO, m. coceanu, hluju, trunchiu ; ţeava unei coloane; trunchiulu, corpulu omenescu, sco-ţînduse capulu, braţele şi picioarele. FUTILE, o. frivolu, zâdamicu, neinsemmitu. futilitA, f. frivolitate, zădărnicie, neinsemnare. futukamUnte, aw. in viitoru. FUTURO, a. viitoru, futuru ; — 8. m. viitorulu, timpulu viitoru, futurulu. G G> tn. ge, litera G. gabapa, f. gabara, unu felu de luntre care merge cu pîuzc şi cu lopeţi. GAtAiiîiiLKE, m. stăpănulu unei gabare, gaba-riera ; hamalu care încarcă şi descarcă gabara. GAliDADEO, tn. ipocritu, fâţaniicu, înşelatoru. gabiîamOndo, m. înşelatoru, impestoru, şarla-tanu. gaeban£lla , f. capotu, manta; surtucu lungu. uabbAno, tn. unu felu de manta, gabanu. gabhâke, v. a. a înşela; a batjocuri. gabbatoke, tn. înşelatoru. gabbkvule, a. înşelatoru; batjocuritoru, glu rneţu. GÂBBIA, f. colivie; închisoare; cotcţu; podişoru, cerdâcuşu împvejurulu catartului. ^ gabbiAio, m. celu ce face sau vinde colivii. GABBiAno, m. laricâ, o pasere acuatiea; omu prostu, ton tu, nâucu, gâgauţu. GABbiAta, f. colivie plina cu paseri. gabbikke, m. marinaru ce şade pe galeria catartului. GABBiomna, f. colivie mica. gabbionAta, f. meterezu, întărire făcută cu ga-bioane. GABBioNE , m. colivie mare, coteţu; gabionu, coşu de nuiele care se umple de pâmintu şi serveşte de apărare in contra boambeloru. GAbbo, tn. batjocură, glumă, festă, bâtae de jocu ; — premiere a gabbo, a batjocuri, a lua în rîsu, a păcăli. # ^ gAbbuo, m. unu felu do piatră, serpentină. GABELLA, f. vamă, accisă, tacsă, biru. GABELlAbile, o. de vâmuitu, supusu accisei. gabellAre, v. a. a da vamă, a supune accisei. gabelli^be, vi. vamâşu. ^ GABINETTO, tn. cabinetu, odăiţă; ministeru. GAGGiA, f. casie (arbore şi floare). gAggio , m. amanctu, zâlogu, siguranţă; — pigliar gaggio, a se înrola, a se face soldatu. GAGLiArda, f. unu felu de danţu. gagllardamente, avv. cu iuţeală, cu putere. gagliakdetto, vi. unu felu de steagu crestatu, vărgaţii (dc corabie). * GAGMAKDÎA, GAGLIAKDEZZA, f. putere, iuţeală. gagliArdo, a. tare, robustu, voinicu, iute. gaglioffAggine , f. mascaralîcu, berbăntârie, blestemăţie, viclenie, şiretlicu. .......... GAGLioFFEitiA, f. faptă vicleană, măscăricioasâ. gaglioffo, v%. măscăriciu, berbantu, blestematu. gaglioso, CAGLioso, a. închiegaţu, prinsu. gAgno, m. locu pliuu de fiare sălbatice; cursă. gagnolam£nto, m. schilâire, geraore, lâtrare. gAgnolAke, v. n. a scbilai, a lătra, a heţeni. gagnolîo, tn. lătratu alu căţeiloru sau alu vul* piloru. gaietto, a. frumuşelu; pestriţu ; voiosu. gaiezza, f. bucurie, veselie, voioşie, vioiciune vivacitate, alogreţâ, clielu. GAlO, o. veselu, doşteptu, voiosu, vioiu. gAla, f. ornamentu, podoabă ; galonu ; horbota . garnitură; pompă, paradă, lucsu, eleganţă haine pompoase , dc paradă, de gală. galAnga, f. galgantu (o plantă medicinală). galâno, w. nodu, iioncu. galAnte, a. galantu, amubilu, elegantu, plâcutu. frumosu, graţiosu ; — fure ti galante, a face curtea fcineiloru, a se sili de a le plăcea. galanteguiAke, v. n. a fi galantu, a căuta de a fi galantu; a face curtea fcineiloru, a'se sili de a le plăcea. GALANTEI!ente, avv. cu galanterie. galanteria, f. galanterie; politeţa, eleganţă. galantuomo, m. omu onestu, cinstitu, lealu. galaskea, f. galacsia, calea robiloru. galateo, ni. carte care învaţă maniera de a se purta bine in societate, ştiinţa do a trăi după cumu cere buna cuviinţă, politeţa. galatt6fago, a. caro sc nutre cu lapte. galbAno, m. galbunumu, unu felu de gumi. GALEA, f. galeeuî, unu felu de nave. galeAto, tn. armatu cu coifu, coifatu. gale\zza, f. unu felu do galeră mai marc, ga-leaţă. GALEoNE, tn. galeonă, unu felu de nave spaniolă GALEotta, f. galeră mică. galeotto, m. galerianu, acela care este osinditu la galeră; furbu, şiretu; verigaşu, pezevencu. GALERA, f. galeră; pedeapsa acelora ce suntn osîndiţi a trage cu lopeţile la o galeră. galeko, m. coifu, galeru. galetta, GALLETTA, f. galetă, biscotu, pesmetu. galileîsmo, m. galileismu, învăţătura lui Ga-lilei. gAlla, f. ghindă; gogoaşe ce se făcu pe ramurile si pc frunzele unoru arbori; — noci di g >lla. gogoaşe de râsticu ; — a galla, în notu, innotându, pe d’asupra. GALLAre, v. a. e n. a călca (se zice despre co* coşu); — v. n. a înnota, a pluti ' gALLKGGiAnte, a. plutitoru, plutindu, innotându GALLEggiam&nto, vi. plutire, innotare. galleggiAre, v. n. a pluti, a înnota. gallerîa, f. galerie, porticu, tindă, gangu. GALLfiTTO.--GARGARTZZARE. 237 gall^tto, m. cocoşelu, cocoşii micu. gallicAno, a. galicanu, francesu. •gallioînio, m. căntatu, cucuriguitu de cucoşi; timpulu căndu cânta cucoşuln. ’ GALLiciSMO, m. galicismu, maniera franţoseascâ. gAllico, a. galicu, galicescu, franţosescu. Galuna, %f. găina. gallinâccio, m. cnrcann. gallinAio, m. găinărie, coteţu. gallinArio, m. găinam. . gallînella, f. puica; găină tînârâ; nnu felu de pasere acuaticâ. galli6ne, m. cucoşu râu claponitu. gAllo, m. cucoşu; galu, francesu; — gallo d'India, curcanu; — gallo di montagnq, cucoşu sâlbaticu. gallomanîa, f. galomanie, entusiasmu ce arc cineva de a îmbrăţişa orice obiectu francesu. gallonAre, v. aâ a orna cu galoane, cu şireturi. gall^ne, m. galonu, şiretu de mâtasâ, de firu de argintu, de auru ; o măsură engleseascâ pentru licuide. GALL6HIA, f. iubilâciune, ecsultaţiune, săltare de bucurie; — far galloria, a sârba, a iubila, a ecsulta, a sălta de bucurie. galj.oriAre, v. n. a iubila, a sălta de bucurie. gallozza, GALLtfzzOLA, f gogoaşe ce se făcu pe ramurile şi pe frunzele arboriloru; bulbucu, bulbucuţâ, beşicuţâ galluzzAre, v. n. a se veseli peste măsură. galluzzo, tn. unu felu de paltinu, de arţaru. galoppAre, v. n. a galopa, a merge în galopu, a slobozi calulu în fugă, sau în sărite. galoppâta, f. galopadâ, mergere în galopu, în fugă, în sărite. . gal6ppo, m. galopu, fugâ, mergere în sărite. gal6scia, f. galoşu. OALtiPPO, m. slugă de armie; omu bâdâranu, murdaru şi trenţerosu, mojicu, prostu. GALVÂNICO, a. galvanice, relativu la galvanismu. galvanIsmo, m. galvanismu, electrismn animalu. galvanizzAre, v. a. a galvaniza. gAmba, f. picioru; partea piciorului dela genu-che pînâ josu; — mettersi la via tra le gambe, & da fuga; — daria a gambe, a fugi; — di buone gambet bucurosu; — di mole gambe, cu desgustu, cu neplăcere; — fare il passo secondo la gamba, a se cumpăta. gambă le, m. coceanu. gambAta, f. lovire, isbire la picioru. gAmbero, tn. racu; — fare come il gambero, a merge d’îndârâtelea, a merge îndârâtu in locu de a merge înainte, a nu face progresuri. gamberu6lo, m. za de picioare. gambettăre, v. n. a da din picioare înt'o parte şi într’alta, a trepâda. gamb^tto, tn. piedecâ ce se pune cuiva la picioare spre alu face să cadă. gambiera, f, za de picioare. gAmbo, tn. cormu, trunchiu, cotorn, coceanu, sti-pitâ. gambele, m. platoşă de picioare. GAMBttTO, o. cu picioare. gam6lio, tn, epitalamâ, poemă de nuntă. gami>lla, f. blidu, trocu din care matrozii sau soldaţii mânîncâ împreună, gâvanu, cenacu. gAmma, f. gamă, scara celora şeapte note de mu-sicâ după ordinea tonurilom naturale. gamma^tte, m. unu felu de instrumentu chirur-gicu. gammiîra, GAMtfRRA, f. unu felu de rochie. ganAscia, f. falcă. gAncio, m. cârligu, cinghelu. gangherAre, v. a. a pune în ţîţîni. gAnghero, m. ţîţînâ, balama, osie, cepu, valu, vâlugu ; — uscir dei gavgheri, a turba de necazu, de mânie. ganglîf^rme, a. gangliformu, în forma unui ganglionu. gAnglto, m. ganglionu, gîlcâ, gbindurâ. oanglionAre, a. ganglionaru, gilcosu. gAngola, f. ghindurile gîtulni, gâlci. gangol^so, a. gâlcosu, cu gâlci, cu gbinduri. gangrena, f. gangrenâ, cangrenă. ganimede, m. ganimedu, dandiu, june galantu, îmbrăcatu după moda, care face a plăcea fe-moiloru. gannire, v. n. a lătra, a mîrâi, a mormăi. gannîto, tn. lâtrare, mîrâire, mormâire. ganzAre, v. a. a amoreza, a face curtea cuiva. gAnza, f. amoreazâ, amantă, ibovnică. gAnzo, m. amorezu, amantu, ibovnica. gAra, f. concurenţă, rivalitate, emulaţiune, încercare de a întrece; — a gara, pe întrecute; — entrare in gara, a se întrece, a concura, a rivaliza. garannîno, m. unu felu de smochina. garAnte, m. garantu, respunzâtoru, chiezaşu. garanţia, f. garanţie, chiezâşie, răspundere. garantire, v. a. garanta, a apăra, a proteja, a ocroti, a scăpa, a asigura; a chiezâşui. garavella, f. unu felu de pere. garavIna, f. anu felu de pasere marină. oarbAre, v. n. a plăcea, a fi plâcutu, graţiosu. garbatezza, f. urbanitate, politeţă, graţie, eleganţă, maniere frumoase, plăcute, amabilitate, • civilitate. garbAto, a. urbanii, civilu, politu, galantu, graţiosu, eleganta, amabila, plâcutu. garbatiîra, f. gârboviturâ; urbanitate, politeţă, eleganţă, amabilitate. garbeggiAre, v. n. a plăcea, a fi plâcutu. garbettAre, v. a. a face mai plâcutu, mai ele-gantu. garbjno, m. vîntu de sudvestu, miazapusu. gArbo, w. graţie, eleganţă, delicateţă, lesnicîn-ne; — uomo di garbo, omu perfecta, procop-situ, amabilu. GARBfrGLiO, m. învălmăşeală, încurcătura. gareggiam^nto, m. rivalizare, emulaţiune. GâregglAre, v. n. a concura, a se întrece, a rivaliza. gareggiat<5re, m. rivala, emulatoru. garenna, f. locu la ţară unde se ţinu iepuri de casă. GARriTTA, f. gueritâ, căsuţă mică unde sentinela se adăposteşte. GARtfTTO, GARR^TTO, tn, îndoiturâ de genuchiu. gargagliAta, f. buetu, gălăgie. gargantîglia, f. geordanu, salbă. gargarîsmo, m. gargarismu, gargară. gakgarizzâre, v. a. a gargarisa, a face gargară, 238 gargAtta.—gel6so. a gâlgâi, a şi clâti, a şi spăla gitlejulu cu vreunu licuidu. gargAtta, garg6zza, f. gîtleju. GARIBALDÎNO, a. garibaldinu, de Garibaldi; — 8. tn. garibaldinu, voluntaru sau partisanu alu lui Garjbaldi. a garIglio, tn. 8imbure, miezu (de nuca). GARIGLIONE, tn. tragere de mai multe clopote cu unu felu de măsura şi conglâşuire, cariiionu. garofanAre, v. a. a da mirosulu sau gustulu garoafeloru. a garofanAta, f. unu felu de planta. GAROFANO, m. garoafă; cuisoare. ^ garantolAre, v. a. a pumni, a bate cu pumnii. gar6ntolo, tn. pumniturâ, lovitură cu pumnulu. garosello, tn. caruselu. gar6so. o. gîlcevitoru. # gArta, f. unu felu de unflâturâ la piciorulu calului, rapânu. garrevole, a. cârtitoru, cicâlîtoru, ocâritoru. GARKIMENTO, tn. cipirire ; cicâlire, cârtire. # garrîre, v. n. ed a. a ciripi; a cicâli, a cârti, a dojeni. garrîto, m. ciripirea paseriloru. ^ garritore, tn. cârtitoru, cicâlîtoru, ocâritoru, dojenitoru, gâlcevitoru, ciondrânitoru. GARRItlAre, v. n. a glumi, a batjocuri; a bîrfl, a dârdâi, a fleoncâni, a vorbi nimicuri, a gâgâi. garrulitâ, f. garulitate, ciondrânire, altercare; bârfire, dârdâire, fleoncânire; mascaralicu; clevetire. „ Gârrulo, a. flecaru, mâscâriciosu; clevetitorii gArza, f. bâtlanu, erodiu (pasere); unu felu de blonda. garzonc£llo, tn. bâieţaşu, bâieţelu. GARZtiNE, m. bâiatu; tinâru, june, flâcâu; calfâ. garzoneggiAre, v. n. a se mâri, a creşte. garzonevolm ente, avv. bâiâţeşte. GARZONILE, o. bâiâţescu, de bâiatu. GARZU6LO, tn. inima, mijloculu unoru plante. . gAs, tn. gazu, fluidu aeriformu. ^ gasificAre, v. a. a gazifica, a preface în gazu; ___ gasificarsi, a se transforma, a se preface în gazu. a gastforme, a. gaziformu, în forma de gazu. gas6metro, tn. gazometru, inetrumentulu cu care se mesurâ gazulu. GA86so, a. gazosu, aeriformu. GASTIGAM£nto, tn. pedepsire, puniţiune. gastigamAtti, tn. biciu; personâ care are drep-tulu sau autoritatea de a pedepsi. GASTIGAre, v. a. a pedepsi; a mustra, a dojeni, a îndrepta; — gastigarsi, a se îndrepta. gastigat£zza, f. esactitate. gasttgAto, a. pedepsita ; esactu, regulatu, curatu. gastigatore, m. celu ce pedepseşte. gastigazione, f. pedeapsă, puniţiune, dojanâ. gastricIsmo, tn. gastricismu. gAstrico, a. ga8tricu, care se ţine de stomachu. gastritide, f. gastritâ, inflaraaţiune de sto-macliu. gastromanzIa, f. gastromanţie, prorocire prin vorbirea din pântece, prin vintrevorbire. gastronomia, f. gastronomie, artea bucătării. gastrGnomo, tn. gastronomu. care cunoaşte artea bucătarii; amicu alu mâncării. gAtta, f. mîţâ, pisică; — gattacieca, miţă oarbă (jocu). gattAia, gattaiuola, f. bortă lăsată ca să intre-şi sâ iasă pisica. gAttero, tn. plopu tremurâtoru. gattf.sco, o. de pisică, de mîţă. gAttice, m. plopu tremurâtoru. gattillamento, tn. miorlâire, strigarea pisicii. gattillâre, v. ti. a miorlui, a ţipa ca pisica. gatttno, tn. pisoiaşu, pisicuţâ, miţîcă. gAtto, tn. piso'iU, cotoiu, motanu; unu instm-mentu spre a cerca interiorulu tunului doare gâunoşituri; o maşină de resbelu la cei vechi. gattomammone, tn. unu felu de maimuţă cu coadă. gatt6ne, tn. motanu, pisică mare; unu felu de boală. GAtDtiNTE, a. care se bncnrâ, care se dă plăcerii gAudio, tn. bucurie. gaudiosam^nte, avv. cu bucurie. gaudioso, a. veselu, plinu de bbcurie. gavAzza, f. gavAzzo, gavazzamento, m. veselie sgomotoasâ şi dosordinatâ. gayazzâre, v. n. a iubila, a se da bucuriei, a striga de bucurie, a sârba cn mare sgoraotu. gavazziere, tn. cela ce se dă bucuriei, ce se bucură cântându şi strigându într’urtu chipudes-frinatu. o avari na, f. unu felu de cleşte mare. gavîgne, f. pl. gbinduri cervicare, galei. gavIne, f. pl. scrofule. gav6cciolo, tn. bubă de ciumă. gav6nchio, tn. unu felu de angilâ de mare. gav6tta, f. unu felu de danţu; unu felu de peşte marinu. gaz, tn. gazu. gazofilAcio, tn. tesaum, comoara, vistierie. gAzza, f. coţofană, ţarcă. gazzArra, f. salvă, slobozire de arme dreptu semnu de bucurie, sârbare. gazzella, f. gazelâ, unu felu de capră sălbatică. uAzzera, f. coţofană, ţarcă. gazzerino, a. albastru, în faţa cerului.. gazzer6tto, tn. flecaru. gazzetta, f. gazetă, ziaru; o monedă veneţianâ. gazzettiÎre, m. gazetara, ziaristn, redactorulu gazetei. gazzol6ne, tn. flecara, gâgâitoru. ge^nna, f. Gheena, iadu, inferau; focu. gelamento, tn. înghieţare, degerare, congelare. gelAre, v. n. a înghieţa, a degera, a congela. gelAta, f. îngbieţu. gelatina, f. gelatină, piftie, râcituri, cătârigi GELATIN6S0, a. gelatinosn, de natura piftiei. gelAto, tn. îngbieţatâ; — a. rece, inghieţatu. g^ldra, f. prostime. gelicIdio, tn. gem, ghieţu. gelidezza, f. gbiaţâ, degerare, geru, recealâ. GtiLlDO, a. gelidu, îngbieţatn, degeratn, rece. GELO, tn. geru, ghieţu, gluaţâ; iarnă. gel6ne, tn. degerâturâ, unflâturâ, beşicâ dinde-gerâturâ. gelohia, f. gelosie, bănuială, temere; pismâ, invidie, ură, necazu ; jalusea, jalugateru; gradele, zăbrele prin care poate cineva să vază far a fi vâzutn. gel('*o. a. geloflu. temâtoru, pismaşn, invidiosu rivnitoru; delicatu, dificilu. . G£LSA.— GE^LOGO. 236 gelsa, moRA, f. duda, murâ, frâgaru. Gklso, m6ro, m. dudu, frâgaru (arbore). ’ gelsomIno, m. iasomie, flori de iasomie. gemeb6ndo, a. gemâtoru, schilâitoru. GhMELLO, m. geamânu. gkmente, a. care geme, .ofteazâ gemîndu. gemere, v. n. a geme, a ofta de întristare, a schilâi; a mormăi, a plânge, a se câi; a murmura; a asuda. geminAre, v. a. a îndoi, a face îndoitu, de doâ ori mai mare, a reînnoi. geminazi6ne, f. îndoire, reînnoire. G&KTNI, m. pl. semnulu zodiacului numitu gemenii. g£mino, a. îndoitu, geamânu. gemIre, v. n. a geme, a plânge, a scbilâi. n mârâi. gemitio, m. asudare ; gemere prelungita, repeţitâ. GEltlTo, m. gemetu, plângere, oftare, schilâire. gemma, f. piatra preţioasă; muguru, vlâstaru. < emmAre, v. n. a îmmuguri. gemmAto, a. ornatu cu pietre preţioase. gendArme, m. gendarmu, dorobanţu. gendarmeria, f. gendârmerie, corpulu gendar-miloru. GENEALOGIA, f. genealogie. genealOgico, a. genealogicu, relativa la genealogie. genealogîsta, m genealogistu. generAbile, a. generabilu, care se poate genera. generabilitâ, f. generabilitatc. generalAto, m. generalatu, demnitatea de ge neralu. generAle, a. generalu, universala, comunu, ob-ştescu de obşte, peste totu; — s. m. generalu. capulu unui corpu de armie; — generale di fraţi, capulu unui ord i nu câlugârescu; — generale, s. /*. generalmarşu. generaleggiAre, v. n. a vorbi în genere. generalîssimo, m. generalisimu, generalu care comanda alţi generali. jeneralitA f generalitate, cualitatea lucrnlui care este generalu. generai.izzAre, v. a. a generaliza, a întinde, a respândi, a face sa fie generalu, pentru toţi. generam^nto, m. generare, producere, zămislire. generAre, v. a. a genera, a produce, a zămisli. generatIvo, a. generativa, ce se ţine de generare. generată re, m. generatom, producâtoru. generazi6ne, f. generaţiune, producere, zămislire ; neamu, posteritate ; soia, speţă, cualitate, felu. ' genere, m. genu; speţă, neamu, soiu, felu, chi-pn, cualitate, natura, modu, manieră; — in genere, în genere, în generalu, de obşte. generico, genericu, de genu. genero, m. ginere, bârbatulu unei femei în raporta cu părinţii ei. gene roşită, f. generositate, mărinimie, mărime de Bufletu; dărnicie, liberalitate; îngăduinţă. generoso, a. generoeu, mâriniraosn; nobila; daruicn, liberalu, galantomu ; îngâduitoru ; — yvno generoso. vinu plâcutu, alesu. genesi, f. e m. Genese, ântâia carte a Testa-meritului vecbiu; generare, naştere, producere. gknetlIaco, a. alu naşterei, de naştere. gengiovO, m. zârzâţea, ghimberiu. gengîva, GINGiVA,/*. gingie. genîa, f. prostime, soiu râu. geniAle. a. plâcutu, simpatica. gentamtA, f. cualitatea lucrului plâcutu, sim-paticu. GENk’OLi, m. noduri dela o plantă. g^nto, m. geniu, ângeru, spiritu; talentu, capacitate, destoinicie, disposiţiune naturală, aplecare, inclinaţiune; gustu, plăcere. genitAle, a. genitala, de generaţiune. genitIvo, m. genitivu, casulu gonitivu. genito. tn. copila, fiu, geniturâ. genit^ke, m. tatu, părinte; — i genitori, părinţii. GENiTidoE, f. mumă, născătoare. genitOra. f. naştere, generare, producere. gennAio, gennAro, m. ianuariu; — sudare di bel gennaio, a fi tare necâjitu. strimtoratu. gentAggia, f. soiu răi , prostime. gentAglia, f. gentâme , m. prostime, canalie, partea cea mai plebee şi cea mai urîcioasâ a poporului. g£nte, f. ginte, neamu, poporu, naţiune, soiu, viţă, familie; mulţime de oameni. gentild6nna. f. damă, doamnă, boereasâ. gentile, a. gentilu, frumosu, nobilu, plâcutu, delicatu, gingaşu; pâgânu, idolatru; politu, indemânaticu. ' GENTILF.sco, a. graţiosu, nobilu ; pâgânescu. îentilesimo, m. gentilitate, pâgânie, pâgânâ-tate. gentilezza, f. gontileţâ, graţie, venustate, delicateţă, eleganţă, gingăşie ; nobleţă ; politeţă, urbanitate GENtilIre, v. a. a nobili, a înfrumuseţa, a civiliza, a face mai gentilu, mai graţiosu. mai elegantu. gentilitA, f. gentilitate, păgân înmii. gentilIzio, a. alu neamului, alu familiei, genti-liţiu. gentile6mo, m. gentilomu, nobilu, boeru de neamu. GENTticeiA, f. prostime, oameni de rîndu. genuflessi6ne, f. genuchiare, ingenuebiare. GENUFLESSO, a. genuchiatu, îngenuchiatu, în ge-nucbie. genbflettersi, v. n. a se genuebia, a se înge-nucbia, a cădea, a se pune în genuchie. GENUlNO, a. curatu, neprefâcntu, neamestecatu. GENZIÂNA, f. dinzurâ (o plantă). GEOdesîa. f. geodesie, arte de a măsura şi de a împărţi pâmintulu. ge<3de, m. geodă, cremene. r GEODtfTico, a. geodeticu, de geodesie, relativu la geodesie. GEOGNOSÎA, f\ geognosie, o parte a geologiei. geogn6sta, w. geognostu, versatu în geognosie. GEOGRAFIA, f. geografie, descripţiunea pâmin-tului. oeogrAfico, a. geograficn, de geografie. geografo, m. geografu, omu versatu in geografie. geologîa, /*. geologie, ştiinţa alu căria obiectu este teoria revoluţiuniloru pâmîntului. geol6gico, a. geologicu, relativu la geologie. Ge6logo, m: geologu, omu versatu in geologie. 240 geomAnte.—ghucciAia. geomAnte, m. geomantu, ghicitoru prin geo-• nianţie. geomanzIa, f. geomanţie, divinaţiunc după oarecare ]>unturi sau linii trase pe pâmîntu. geiîmktra. geometko, tn. geometru, versatu în geometrie. geometria, f. geometrie. geometricamente, aiw. geometrieeşte. geomp:trico, a. geometricu, de geometrie ; esactu. geometrizzAre, v. n. a geometrica, a tracta, a vorbi • geometrie; a urma cu o esactitate foarte mare. GEOPbNlCA, f. vorbire despre cultura pâmîntului. GEorgica, f. georgicâ, poesie câmpcanâ. georgico, a. relativu la agricultura, georgicu. GEORG6FILO, tn. iubitoru alu agriculturei, geor-gofilu. geostâtica, f. geostaticâ, statică a pâmîntului. gerAnio, m. imlrişainu, ciocu de cocoarâ. gerârca, tn. ierarchn, capu alu ierarchiei. gerarohta, f. ierarebie, rînduiala şi subordina-rea deosebiteloru grade eclesiastice; autori-: tate eclesiasticâ. gerArgiiico, a. ierarchicu, de ierarebie. GEREMîade, f. ieremiadă, plângere neîncetată. gergo. tn. jargonu, limbaju stricatu sau convenţionala geri.a, f. coşniţâ. germAna, f. soră bună. germAnico, a. germanu, nemţesen, alu Germaniei. GERMANfsMO, m germanismu, manieră nemţeasca. germanitA, f. frăţie. g£rme, embriOne, tn. germine, germâ; origine inceputu. germinAle, «i. germinalu, a şaptea lună a ca-lindarului revoluţionaru in Franţa. germinare, v. n. a încolţi, a începe a da, a germina. germinaţivo, a. germinativa, capabilu de a gre-mina. Germinat6re, m. germinatoru, încolţi torn. germinazi6ne, f. germiuaţiune, germinare, încolţi re. germine, tn. germine, germâ; origine, inceputu. germogliâbile, a. germinativu. germogliamento, tn. germinare, încolţire. germogliAnte, a. care încolţeşte, începe să încolţească. germogliAre, v. n. a germina, a încolţi. germogliat6re, tn. incolţitoru, germinatoru. gkrmogliazt6ne, f. germinaţiune, încolţire. germ6glio, m. mlâdiţâ, vlâstaru. geroglificAre, v. n. a esprime prin ieroglife, a ieroglifica. geroglîfico, m. ieroglifu ; — a. ieroglificu, mis teriosu. GERRETTiERA, f. jaretierâ, legătură de panglică cu care se leagă ciorapi. gersa, f. unu felu de dresn, de sulimanu. gerpnpio, tn. gerundiu (termenu gramaticalu). gesmIno, tn. iasomie, flori de iasomie. gkssaiuOlO, tn. gliipsaru. gessAto, a. ghipsuitu, cu ghipsa, cu tibişiru. gesso, tn. gbipsu, tibişiru. gesr6bo, a. gbipsosu, care are natura ghipsului, sau este amesteca tu cu gbipsu, cu tibişiru. gest a, geste, f. pl. isprăvi, fapte mari şi glorioase. gestazi6ne, f. gestaţiune, purtare; luare în' pântece, însărcinare, tiinpulu câtu ţine însâr cin ar ea. * gesteggiAre, v. n. a face geste, sebime, a gesta. gesticolamento, tn. gesticulare. gesticolAre, v. n. a face multe geste, a gesticula. gesticolat(jre, tn. gesticulatoru, celu ce face prea multe geste şi într’uuu cbipu afeetatu. gesticolaziOne, f. gesticulaţiune, gestare afectată. ges tkîne, f. administrare, chivernisire, cârmuire. gestire, v. n. a gesta, a face geste, sebime. gesto, tn. gestu, mişcare a corpului. gesuîta, tn. iesuitu, unu felu de călugări. gestjitAio, tn. partisanu alu iesuiţiloru. gesuItico, a. iesuiticu, alu iesuiţiloru. GESUiTJSMO, tn. iesuîtismu. GEsurroFOBÎA, f. iesuitofobie, ură In contra iesuiţiloru. GEsuiToFoBO, tn. inemicu alu iesuiţiloru, iesuito-fobu. *. gettAme, m. lepădătură, lucru de lepădatu. gettamento, m. lepădare, aruncare, asvîrlire. gettAre, v. a. a lepăda, a arunca, a asvîrli, a slobozi; a prăpădi, a risipi; a băga, a trimite ; a da josu, a diârâma; a turna metalu to-pitu intr’o formă; a îînmuguri, a încolţi; a vărsa, a scoate, a da afară; — gettar le fon-clamenta, a întemeia, a pune temeliile; — gettar grida, a striga, a ţipa în gura mare; — la sorte e gettata, botârirea s’a fâcutu; — gettare una parola di checccssia, a începe de a vorbi despre ceva GETtAta, gittAta, f. aruncătură, fapta de a arunca, do a asvîrli; — gettata di pietra, locn câtu asvîrle cineva cu o piatră. gettatore, m. topitorii, tornâtoru. gettito, m. vărsare, vărsătură, scoatere afara. getto, tn aruncare, lepădare, asvîrlire ; turnâ-turâ; muguru, căpuşă, vlâstaru, lujeru ; ţiş-nituvâ, aruncătură, curgere a unui licuidu; havuzu; — far gettot a arunca mărfi în mare spre a uşura o navă; — d'un sol getto, dintru dată, dintr’o turnâturâ; cu iuţeală, fâr’a pune mâna de mai multe ori. gettone, tn. fisă, socotea. gueppio, tn. uliu (pasere răpitoare); — far ghep-pio, a muri. gherbino, tn. vîntn de sudvestu, miazapusu. gheriglio, tn. miezulu de nucă şi de alte fructe. guekminella, f. jocuri iscusite ce făcu escaraa-tori, scamatorie, înşelăciune, şiretlîcu. GHERmIre, v. a. a apuca cu gbiarele, a prinde; — ghermirsi, a se încâera, a începe de a se bate. ghermitore, tn. celu ce apucă, celu ce ia cu sila, apucâtoru. giier6ne, m. peticu, bucată. giletta, f* unu felu de încălţăminte. giietto, i». uliţă, mabala în care şedu Evreii. ghezzo, tn. unu felu de ciupercă; unu soiu de corbi. ghezzo, a. negru, mauru. GHIACCLAia, f. gbieţârie. Digitized by Google GHIACCIÂRE.—GURA. 241 GHIACCIÂRE, v. a. e n. a înghieţa, a face sâ în-ghieţe, a pune sâ înghieţe; a se face ghiaţâ, ca ghiaţa. ghiacciâto, a. înghieţatu, rece; aspra, crudu. ghiAccio, m gliiuţâ; înglueţu. ghiacgioso, a. ghieţosu, gerosu, de gbiaţâ. ghiacciu6la, f. unu felu de pere. GHIACCIUOlo, m. ţurţure de giiiaţâ. GHiAdo, m. frigu mare, geru ; — uccictere a ghia-do. a omorî cu cuţitulu, cu pumnarulu. GHIAGGIU6LO, m. crinu sâbiosu, rogozu, stîncîpu (planta). giiia ia, f. savurâ, pietrişu, nâsipu grosu amestecata cu pietricele mici. GmAiÂTA, f. grâmadâ de savurâ, de pietrişu. GHlAldso, a. nâsiposu, pietrosu, plinu de savurâ. ghiânda, f. ghindă, rodulu stejarului. ghiandAia, f. guiţa, unu felu de pa.sere. ghiandifero. a. care aduce, care dă ghinda. ghiândola, f. ghindurâ, glandulâ. ghianixjNE, m. omumare de talie dar fârâ spi-ritu. ghlandul6so, a. ghindurosu, in forma de ghindurâ. ghiAra, f. savurâ. pietrişu. GHLARtTO, ghiarîccio, m. albie nisipoasă a unui rîu. ghiattire, m. a lâtra. ghibellinismo. m. gibelinismu. ghibellîno, m. gibelinu, partisanu alu împăratului. GHiERA, f. veriguţa de fiera sau de altu metalu la câpâtâiulu sau lu vîrfulu unoru instrumente. GfflGLiOTTiNA, f. gilotinâ, ghilotina. ghigliottinAre, v. a. a ghilotina, a tâia capulu. ghignAre, v. n. a rîde înghiesuitu. a zimbi. ghignAta, f. rîsu prelungitu şi ironicu. GHIGxatore, m. rîzâtoru, zimbitoru, batjocuri-toru. . ghignazzAre, v. n. a rîde cu clicu. ghigno, m. zimbetu, risu ironicu. ghignoso, o. care rîde înghiesuitu, care rîde cu ironie. GHINDA, f. guinee, lirâ engleseascâ. ghiOtta, /*. picâtoare. GHiOTTtzzA, f. lăcomie, voracitate, aviditate. ghiottamante, avv. lâcomeşte, cu aviditate. ghkîtto, m. lacomu, mâncâciosu; plâcutu, care aduce, întărită pofta; rivnitoru, doritoru, avidu. GH10TT6NE, m. mâncaciu, polifagu ; orau blestemata. ghiottojîeggiAre, v. n. a fi lacomu, a mânca lâcomeşte. giuottonerîa, f. lăcomie, mâncâcioşie; blestemăţie. ghiottornIa, f. lăcomie; mâncare delicată. ghi6va, f. glodu de pâmîntu, brasdâ. ghi6zzo, m. picătură, bucăţică; vîrlugâ, plevuşcă. GRiRiBizzAMfoîTO, w* închipuire ciudată, zâdar-nicâ. ghlribizzAre. v. n. a avea gărgăuni în capu, a . supusu la nişte închipuiri ciudate, zâdar-mce; — v. a. a cerceta cu mare esactitate, cn scrupuloBitate. qhiribizzat6re, m. fantastu, capriţiosu, cu găr- găuni in capu, supusu la nişte închipuiri ciudate. GHiRiBizzo, m. capriţim estravaganţâ, fantasie. închipuire ciudată, zâdamicâ. GHiRiBizzdso, a. fantastu, ce are gărgăuni în capu. ghiuig6ro, m. trăsură, linie trasă cu condeiulu. ghtrlAnda, f. ghirlandă, cunună. ghirlandAre, v. a. a ghirlanda, a orna cu ghirlande, cu cununi de flori, a încununa. GHIRLANDELLA, GHIRLANDETTA, f. ghirlandă mică ghiro. m. gusganu, iltisu, rnavmotâ. ghir6xda, /’. unu felu de instrumentu musicalu. giâ. avv. ja, deja, şi, mai nainte, de acumu, de atunci. GIACCH&, avv. fiindu-câ, pentru că, căci. giacchiAta, f. o dâtâturâ cu plasa pentru a prinde peşte. giAcchio, m. unu felu de mreajă, de plasă pentru a prinde j eşte ; — gittare il giacchio ton-do, a vorbi râu de toată lumea, a cleveti. giAcco, m. unu felu de maimuţă cu coadă lungă. giacknte, o culcatu, zâcîndu, care zace. giacere, v. n. a zăcea, a fi culcatu, lungitu; a sta, a şedea, a fi, a se afla; a nu se mişca; a se împreuna. GIACIGLIO, giacit6io, m. patu, culcuşu. giacimento, 7H. zăcere; împreunare trupească. giacintîno, a. de coloarea iacintului. GIACÎNTO, m. iacintu. iacintâ, zambilă. giacitOre, m. celu ce zace, zâcâtoru. giacitura. f. chipulu de a zăcea, poziţiune, bî-tuaţiune ; ordinu, constructiunea cuviotului. giAco, tn. za, platoşă, cămaşă de fiera. * giacobinismo, m. iacobinismu. giacobîno, w.iacobinu; republicanu revoluţionara. giaculatOria, f. iaculatoriâ, unu felu de rugăciune scurtă şi fierbinte. giAlda, f. unu felu de suliţă. giallamîna, f. calaminâ (mineralu). giallAstro, a. gâlbiniu, gâlbuiu, care bate în galbinu. . gialleggiAre, v. n. a bate în galbinu; a se in-gâlbini. gialletto, a. gâlbioru, cam galbinu. giallezza, f. gâlbinealâ, coloarea galbinâ. GlALLlcciO, a. gâlbuiu, gâlbiniciosu, gâlbiniu. giAllo, m. galbenu, gâlbinealâ, faţa galbinâ. giAllo, a. galbinu. giall6gnolo, a. gâlbuiu, gâlbigiosu, gâlbiniciosu. giall6re, m. gâlbinealâ, gâlbinire. giallosAnto, m. unu felu de vâpsea galbinâ. giallOso, m. unu felu de verme. giallume, m. gâlbinealâ, gâlbineaţâ, gâlbinire. giambAre, giambeggiAre, v. n. a batjocori. giAmbico, a. iambicu (versu). giAmbo, tn. iambu, picioru de versu latinu şi grecu compusu de o silabă lungă şi alta scurtă ; glumă, festă, batjocură; — dare il giam-bo, a şi bate jocu. giammAi, aw. niciodată, nici odineo&râ. GIÂNNETTA, f. unu felu de suliţă. giankIzzero, 99». ianiceru. giansenîsmo , Tfu iansenismu, doctrina lui Jan-seniu. gunsenIbta, m. ian seni stu, partisanu alu ianse-nismului. giAra, giârra, f. unu felu de paharu; orice felu de vasu sau recipientu. . 242 giArda.—GloRXO. giArda, f. unflâturâ la şoldulu dindârâtu alu cailoru, betegealâ. • giardinAto, a. plinu de grădini. GIARDINIER*, f. grădinăreasa. giardini^re, GIARDINLERO, tn. grădinarii. giakdîno, in. grădină. giargone, m. unu felu de diamantu galbinu. giAiirettiera, f. jaretierâ, legătură de ciorapi. giattAnza, f. iâudâroşie, fală, fudulie, trufie. giAva, f. magasie la o corabie; giavAzzo, tn. unu felu de bitumu negru, de păcură. giavell6ttO, tn. unu fclu de dardâ, de săgeată. gibb6ne, t». unu felu de momiţâ. GiBBdso, GIBBUTO, a. ghibosu, cocoşatu. gib^rna, f. fîşicam, patrontaşu, palaşcâ. GÎGA, f. unn felu de instrumentu musicalu. GIGANTE, tn. gigantu, uriaşu, colosu. GIGANTEA, f. poemă despre resbelulu giganţiloru. GIGANTEO, gigantescO, a. gigantescu, gigantica, uriaşu, colosalu, foarte mare, foarte întinsu. gigantesca, f. femee de o talie estraordinarâ. gigliAceo, o. crin os u, de natura crinului. GIGLiAto, tn. o monedă vechie florentină ; ornatu, împodobita, sâduu cu crini. GIGLIETO, tn. locu sâditu cu crini. GIGLIETTO, tn. crinu micu; unu felu de dantelă. gIglio, tn. crinu. ginec^o, tn. gineceu, locu reservatu pentru locuinţa femeiloru , locu unde lucrează femeile. haremu. ’ GINECOMIO, tn. ginecomiu, spitalu pentru femei* gini&pra, f. ienuperâ. GINEPrAio , m. locu sâditu cu ienuperi; confu-siune, amestecătură, nvâlmâşealâ, labirint . ginepro, m. ienuperu, şneapânu. GINESTRA, f. grozamâ (plantă). GINE9TRET0, tn. locu sâditu cu grozame. GiNESTRdNE, m. unu felu de rozamâ, dudâu. GIXGELLO, m. cârligu. gingillAre, v. n. a şi pierde timpulu în lucruri de nimicu, a migăli. gingîllo, m. bagatelă, lucru de nimicu. G1NNA91ÂRCA, m. gimnasiarcu, rectoru alu gimna-siului. ginnâsio, m. gimnasiu, liceu, colegiu, academie. GINNÂSTICA, f. gimnastică. ginnAstico , a. gimnasticu , relativu la girana- sticâ. ginnetto, ginktto, tn. calu micu de Spania. oiNNico, a. gimnicu, gimnasticu. ginnopedia, f. gimnopedie, unu felu de jocu alu Spartaniloru celoru vechi. GINNOSOFÎSTA, PI. gimuosofistu. ginocchi^llo, m. labă de porcu. GiNdccHio, tn. genuchiu. ginocchi6ne, ginocchi6ni, aw. în genuchie. giocAre, v. a. e n. a se juca. giocat6re, tn. jucâtoru ; jocăuşu. giochevole, a. veselu, piâcutu, voiosu. jocaşu. gi6co, tn. jocu; glumă. giocolAre, 99». jocăuşu, peclivanu, caraghiosu. giocolAre, v. n. a prestidegita, a bosconi, a se jucări. giocolat6re, tn. jocăuşu, juglâu, peclivanu, caraghiosu , comedian tu, scamatoru , prestide^i-tatom, şarlatanu. GI0C0LE5UA , /. scamatorie , prcstidcgifcatorie, pecii vanie, comedie, jucărie, magie, fantasmagorie. giocondAre, v. n ed a. a se bucura, a se veseli, a şi petrece timpulu întrunu chipu piâcutu; a veseli, a face piâcutu. giocond^vole, a. veselitoru, desfâtâtoru, recrea-tivu. gioconditA , giocondezza f. veselie, bucurie, plăcere. giocondo, a. veselu; desfâtâciosu, recreativii, piâcutu. giocositâ, f. voioşie, glumeţie, veselie; faceţie, batjocură. GiocOso, a. glumeţu, voiosu, faceţiosu , veselu; burlescu. giogAia, f. pielea ce atîrnâ la boi pe sub gitu; bărbie; lanţu, şiru de munţi. giogâle, a. relativu la jugu; matrimonialu. gi6go, m. jugu ; robie, sclavie, servitute; vtrfu u munţiloru. Gl6lA, f. bucurie, veselie, umoru veselu, voioşie, chefu, plăcere , petrecere . desfătare, desmier-dare; piatră preţioasa, piatră scumpă; orice lucru scumpu, piâcutu, alesu, raru, perfectu. GioiELi.ÂRE, v. a. a orna cu pietre scumpe, cu giuvaericale; — v. n. a lucra giuvaere, scule scumpe. gioiellAto, o. ornatu cu pietre scumpe, cu giuvaere GI0IELLI1SRE, tn. giuvaergiu gioi^llo, m. giuvaeru, giuvaericâ, sculă scumpă. gioi6so, a. veselu, voiosn, plinu de bucurie. gioIre , v. n. ed a. a fi veselu, mulţumitu; a se bucura de unu lucru, a lu întrebuinţa, a lu avea în stăpânire, a se folosi de elu. giolîto, m. repausu, odihnă, răsuflare după osteneală. giornalAstro, m. jurnalu prostu, râu. giorxAle, m. jurnalu, registru în care se trece pe fiecare zi, ziaru , gazetă, foaie;. — a^u zilei, de o zi. GIORXALIEKE, m. salahoru, care lucrează cu zioa. giorxameko, a. zilnicu, de toate zilele; trecâtoru, soliimbăciosu, care se schimbă în toate zilele. giornalîsmo, m. jumalismu; influenţa ziareloru. GiORNALÎSTA, tn. jurnalistu. ziaristu, gazetaru. GloRNALiSTicO, a. jurualisticu, ziaristicu, de jurnalu. # giornAta , f. zioâ , timpulu de zi, spaţiulu de timpu care trece de cându se scoală cineva până cându se culcă; munca unui lucrătoru in curgerea unei zile; drumulu, calea ce face cineva într’o zi; bătălie ; zioa în care se face o bătălie; simbria ce se dă unui lucrătoru pentru munca unei zile; — far giornata, a face o bătălie; — alia giornata, în toate m- lele* • . ă -ciornă A , f. unu felu de haină bărbăteasca; aliatei ar si la giornea, a întreprinde ceva cu o mare energie . __ GiiRNO, tn. zi; — il gior no, di giorno, 2,oa^. . un bel giorno, într’una din zile; — *uy% . giorni, în toate zilele, din zi in zi; 910** di grazia, di favore, zece zile de aşteptare ^ se da mai nainte aceluia către care era fra poliţă; — vedere il giorno , ceder U* luce ’ trăi, a fi nâscutu. GlOSTRA.—UIUDKO. m GibsTRA., /*. lupta cu lancea între doi oameni câlâri. giostrAbe, v. n. a se lupta doi oameni câlâri cu lancea. . giostrat6re, m. luptâtoru, laptâtoru cu lancea. oiovAMtfNTO, giovAme, m. ajutoru, ajutorinţa, io-losu. giovanAgLia, f. junime proastă. gioyanAstro, a. june prostu, desfrînatu. giovane, giovine, a. e sost. june, tînâru. giovaneggiAre, v. n. a lucra ca cei tineri, a face pe tînârulu. GJOVANEZZA, GiomEZZA. f. tinereţe, juneţe. giovanile, GioVENiLE, a. tinerescu, junescu. giovanOtt >, giovinotto, m. june robustu. giovAre, h. a. a ajuta, a ajutora, a da ajutoru, a fi iutr‘ajutoru , a fi folositoru; — giovarsi. a se folosi, a întrebuinţa. giovativo, a. ajutâtoru, folositoru, înlesnitoru. GiovATdRE, m. ajutâtoru, protectoru. giove. m. Joe, Jupiteru, o planeta. giovedI. m. joi. a ducea zi din săptămână; — giovedi grassn. joia din săptămâna cea de pe urma a carnavalului. GIOV^NCA, f. giuncâ, junicâ, vaca tînârâ. uiovenco, i». tauru tinâru, juneanu. GloVENTfc, GlOYENTitoE, f. tinereţe, junie, starea unei persoane tinere ; junime, tinerime, juni tineri; — fin daliagioventu, din junie, din tinereţe. gioveril’ccio, giovevole, a. folositoru, utilu. giovevol^zza. /. utilitate, folosu, trebuinţă. gioviAle , a. jovialii, veselu, voiosn , glumeţu, plâcutu. giovialita, f. jovialitate, veselie, voioşie, amabilitate. giovinâstbo, w. june prostu, <’e o conduita rea. gi6vine, a. june, tînâru ; flăcău. giovini&zza, f. tinereţe, ji.nie, juneţâ. giracApo, m. ameţeală. girAefa. f. camellopArdo, m. girafă (cuadrupedu). giramento, vi. întoarcere. întorsătură, inturnâ-turâ, ocolire; — giramento di capo, ameţeală. giram6ndo, m. vagabondu, puşlâu, derbedeu. girAndola , ft girandolâ, roate de focu; giuru. rondu, ocolu, cercu, ocolire, mişcare circulară, invirtiturâ. gibandolAre, v. n. a avea gărgăuni în capu. gibandolâta, f. capriţie, fantasie, estravaganţă. girandolIno, m. omu cu minte uşoară, sburdal-nicu. girAno, m. indrişainu, ciocu de cocoarâ (plantă). girAnte, o. care se învirteşte, merge împrejuru: îndosâtorulu nftfei poliţe, unui zapisu. girare, v. n. a şe întoarce, a se Invîrti; a ocoli; a face cotituri; a se plâmba; — girare largo ai canti, a ft cu mare băgare de seamă; — girare una cambiale, a îndosa o poliţă, unu zapisu. gibarb6sto, m. înturnâtoru de frigare. giras<3le, m. floarea soarelui, sora soarelui, clio-tropu. . girAta, /. ocolu, invirtiturâ, plimbare ; îndosare. giratArio , m. acela In favorea căruia s?a îndosa tu o poliţă, unu zapisu, girataru. GiRATivo, o. care se învîrteşte; care ocoleşte. girav6lta, f. întoarcere, învîrtire repede, giuru, ocolu. giravoltAre , v. n. a se invîrti, a se suci, a se întoarce în locu. gIre, v. n. a merge. GlBtfLLA, f. scripete, macara, giruetă, sfârleazâ; — dar nelle girclle, a înnebuni; — andar girellone, a umbla derbedeu, a umbla fără câpâtâiu, fără lucru. girellAio, m. omu nestatornicu, volubiiu, incon-stantu. girello, m. giruetă; cercuşoru. girevole, a. care se poate învârti; învîrcolitu girifâlco, gerkâlco, m. unu felu de şoimu, giro-falcu. girigOgolo, m. învîrcolire, încolăcire, împleticire. giritondO, a. râtundu, circularu, incolâcitn. gîro , m. cercu, ocolu, giuru , circuitu ; mişcare împrejuru, în rotunzime; încolăcire, învîrtire, incovrigare, sucire ; aşezare , ordinu , disposi-ţiune; — in giro, împrejuru, dup'imprejuru; de rîndn. gironAio, a. vagabondu, derbedeu. girondîno, m. gir ndinu, dcputatu alu girondei; partisanu alu republicei moderate în tîmpulu revoluţiunii francese. gir6ne, m. giuru, încongiuru , ocolu , circuitu ; — girone di vento, vîrteju. GIRONzAre , v. n* a alerga încoaci şi încolo; a umbla derbedeu, fără treabă, fără câpâtâiu. gir6vago, o. vagabondu, puşi u, derbedeu. gîta. f. mergere, umblare, plimbare. GiTÂNA, f. unu felu de danţu spaniolescu; ţigancă. gitAno, m. ţiganu. gittAre, v. a. a arunca, a asvîrli; a lepăda; — giftarsi, a se repezi. gittAta, f. aruncătură, asvîrliturâ. aifr, gii)e , am. giosu . josu ; — mandar giii, a înghiţi; a răbda, a suferi; a da josu, a sco-bori: — alV ingiu. în josu. GitrBBA, f. fusta; vestă, pieptaru, camisolâ; haină ; coama leului şi a altoru animale. giubbAto, o. cu coamă. GiTBBtfTTO, f. spînzurătoare. GirBBiLtfo, giubil^o, m. iubileu, indulgenţă solemnă. t giubboncello, GiUBBONCiNO, m. vestâ, camisolâ. giebb6ne , m. pieptaru, partea unei haine vechi care acoperea corpulu dela gîtu pinâ la brîu. giubbilAnte, giubilAnte, a. veselu i este mâsurâ. care striga, cântă, saltă de bucurie, clicueşte. giubilAre , v. n. a striga, a cânta, a sâlta de bucurie, a clicui; — v. a. a pensiona, a face o pensiune cuiva. . giubigatore , n». care se bucură, care saltă de bucurie. giitbilazi6ne, f. bucurie, veselie ; pensionare , facere, acordare a nnei pensiuni. GTUBiLÎo, m. strigare prelungită de bucurie, de Veselie. GitfBiLO, tn. veselie, bucurie mare şi sgomotoasâ. giudAico, o. iudaicu, jidovescu, evreescu, israeli-ticu. GiuDAtSMO. m. iudaismu, lege iudaică. giudaizzâre, v. n. a imita riturile iudaice. giîjdeo, m. iudeu, jidovu. jidanu ; evreu, israelitu. . 16* Digitized by Google 244 GTTTDÎi ’ A AI KNTO. —li IU RTSPIZKÎNE. GinDICAHENTO, in. judecare, judecata. giudicAndo, o. pîritn, acusatu. giudicAre, v. a. a judeca; a oslndi; a socoti, a prevedea, a crede, a fi de părere, a hotârî. giudicativa, f. judecata, facultatea de a judeca. GIUDICATIVO, a. judecâtoru, capabilu de a judeca. GIUDICAto, //.judeţu; judecătorie; judecata, ho-târîre, sentinţa; — e cosa passata in giudi-cato, aci nu mai încape îndoiala. giudicatore, m. judecâtoru. gitjdtcat6rio , o. care judeca sau are facultatea de a judeia. GIUDICATURA , f. oficiulu şi demnitatea judecătorului. GiUDiCAZidNE, f. judecare, judecată. giiJdice, m. jude, judecâtoru ; hotâritoru. GIUDICESSA, f. judecâtoreasâ. GIUDIcheyolmente, aw. prin judecată; cu dreptate. giudiciAlb , giudiziAlb , o. judiciara, judecâto-rescu. GIUDICIALH^KTE, aw. judecătoreşte. giudiciaria, f. tribunalu, judecătorie. GIUDICiAri* , a. judiciara, judecâtorescu; — *astrologia giudiciaria, ghicire din stele. GIUDÎCIO, GlUDlziO, m. judecată, facultatea de a judeca ; hotârire, sentinţă , opiniune, părere; minte , prudenţă , înţelepciune ; — tradurre taluno in giudizio, a da pe cineva în judecată. giudiziosam^nte, aw. înţelepţeşte. giudiziOso, a. judiciosu, înţelepţii, cu minte. GITÎGGIOLA, f. zizifâ ; bagatelă, lucra de nimicu GlUGGiOLiNO, a. galbenroşu, gâlbiniu roşu. GltGGiOLO, m. zizifu (arbuleţu). GrCGNERE, ghIngere , v. n. cd a. a sosi; a uni, a împreuna, a lipi; a mări, a spori; a apuca, a ajunge ; a înjuga, a înhăma. ‘ GIUGNIMENTO , m. sosire; uniro ; sporire ; ajungere. GITJGNO, m. iuniu, luna lui Juniu, cireşara. giugulâre, a. relativu la verigata, la gîtleju, iugulara. gixjlebbe, giulkbbo, m. julepu, o băutură răcoritoare, GIULECCA, f. o haină vechie a robiioru. GIULIÂNO, a. iulianu; — periodo giuliano, pe riodu iulianu. gtClio, m. iuliu, unu felu de monedă italiană. giulivttâ, f. bucurie, veselie, voioşie. giulIvo, a. veselu, voiosu, mulţumi tu, plinu do bucurie. giullAre, m. caraghioRU, bufonu, mâscâriciu, prujitoru. giullar^sco, a. mâscâriciosu, mucalitu, praji-tora, burlescu, glumeţu, faceţiosu, şegalnicu. GiuarâLLA, f. doâ mâini pline. GIUM^nta, f. iapă, catirâ, dobitocu de povarâr giumentd£re, m. îngrijitoru de animale de povară. Glt'MENTO, m. calu, catiru si orice altu animalu de transportu, de povară. giuncAia, f. papurişte, stufu, locu unde a cres-cutu rogozu, papură. GIUNcAre, v. a. a presăra cu papură, frunză, flori, s. c. 1. gixjncAta, f. unu felu de brînză făcută de smîn- tinâ de lapte storsu intr’unu felu de coşuleţu sau împletitură de papură. giuncheto, m. papurişte. giunchîgliA, f. unu felu de ghiocelu. GitiNCO, m. papură, rogozu. GiUNCtiso, a. papurosu, rogozosu. GrtrNGERE, v. a. e n, a uni, a lipi; a sosi; a ajunge. giuni6re , m. celu mai june, mai micu, alu doilea. giunipero, m. ienupera, şneapânu. giunGne, f. zeiţa Juno; planeta Juno. giunta, f. sosire, venire; adaosu, augmenta-ţiuue, prisosu; juntâ, comisiune, comitetu; — a prima giunta, chiara la începutu; — per giunta, ca adaosu. giuntâke, v. a. a înşela, a amăgi. giuntatore, m. amâgitoru, înşelătoru, şarlatanu, nâsdrâvanu, hoţu, peclivanu.. giunterîa, f. înşelăciune, nâsdrâvânie, hoţie. giunto, a. sositu, ajunsu, unitu, lipitu; adâo-gatu. giuntura, f. incliieeturâ; lipitură. giuocacchiAre. v. n. a juca puţinu si rara. giuocAre, v. n. a juca; a glumi; a se prinde, a se râmaşi, a face prinsoare, râmâşagu; — giuocare alle carte, a juca în cărţi; — giuo-car d'arme, a face ecserciţie. giuocatore, m. jucâtoru. giuochevole, o. glumeţu, veselu, faceţiosu, mucalitu. Giutico, m. jocu; glumă, festă, batjocură, face-ţie, bufonerie, şagă, prujiturâ, mucalitlîcu, mascaralicu, mâscărie, peclivanie ; petrecere ; spectaculu, privelişte ; — giuoco degli scacchi, jocu în şachu; — giuoco di carte, jocu în cărţi; — prendere a giuoco, a batjocori, a şi bate jocu; —> voi fate mal giuoco, aceasta întrece gluma; — giuoco di bor sa, orice felu de agiotagiu, de zaraflicu asupra fonduriloru publice; — buon giuoco, cărţi bune; — a che giuoco giuochiamo? ce înţelegi? care este gândulu teu? — giuochi d'acgua, deosebitele forme ce se dă apei cându se aruncă dintr’o fîntână, dintr’o cişmea. giuocoeorza, f. necesitate, neapărată trebuinţă. giuracchiam^kto, m, blestemu, jurâmîntu. giuramentAle, a. confirmatu prin jurâmîntu. GIURAMENTO, m. jurâmîntu, jurare. giurâre, v. a. e n. a jura, a întări, a confirma prin jurâmîntu; a încredinţa; — giurarsi ad una persona, a se logodi. GIURATAMENTE, GIURANTEMKNTE, aVV. CU jurâ- mîntu. ^ GIURAto, o. confirmatu, întâritu prin jurâmîntu, juratu, care a făcutu juramintulu legiuitu; — 8. m. juratu. giurat6re, m. jurâtora. giurat6rio, a. relativu la jurâmîntu. GitiRE, m. dreptu, jurisprudinţâ, ştiinţa legală. giureconsulto, m. jurisconsulta, legistu. giurî, m. juri, corpulu jur aţii ora, tribunalulu juraţiloru. GIURÎdico, o. juridica, legala, legiuitu, dreptu* giurisdizionAle, a. jurisdicţionalu, de jurisdic-ţiune. giurisdizi6ne, f. jurisdicţiune, puterea sau drep- giurisperIto.—gn6cco. 245 tulu de a judeca, teritoriulu In care unu tri-bunalu sau unu judecâtoru are acestu dreptu. giurisperîto, giurisprud£nte, m. jurisprudentu, care este versatu în ştiinţa legiloru. GIURISPRUDENZA, f. jurisprudinţâ, ştiinţa legi-loru. GliTRisTA, in, juristu, care scrie despre ştiinţa dreptului, despre jurisprudinţâ. GlTJRisTico, a. juristicu, de juristu, alu juristului. GitiRO, m. jurâmîntu, jurare. onîs, m. dreptu, ştiinţa legiloru ; lege. GIUSDICENTE, tn. judecâtoru. Gitfso, avv. josu. GitrsTA, GitfsTO, prep. dupâ, în conformitate cu. GiusTACUdRE, tn. unu felu de haina cu mâneci care ajunge pînâ la genuchi şi prin care se strînge trupulu. giustaposizi6ne, f. justaposiţiune, creştere prin grâmâdire de pârţi. giust^zza, f. justeţâ, potrivire, conformitate esactitate, dreptate, cuviinţă, giustificAbile, a. justificabilu, ce se poate justifica. giusteficânte, a. care justifică, desvinovâţiWu. G1TJ9TIPICÂRE, v. a. a justifica, a desvinovâţi, a escusa, a dovedi, a declara pe cineva d ino-cinte; a îndrepta; a pune in evidinţâ, a legitima. giustificativo, a. justificativa, care serveşte spre a justifica, s re a legitima, spre a in-drepta. GITISTIFIC at6r e , tn. justificatoru, des vinovaţi toru. GIUSTIFICAZIOne, f. justificaţiune, desvinovâţire, legitimaţiune, justificare, legitimare, îndreptare. giustIzia, f. justiţie, dreptate ; judecătoriile ş funcţionarii însărcinaţi cu administraţiunea justiţiei; pedeapsă, osîndâ; — far giustizia, a ecsecuta o sentinţa capitală; — far la giustizia colVaccetta, a face justiţie fără esactitate ; — chiamar in giustizia, in giudizio, a chiema la judecată. giustiziAndo, tn. omu osînditu la moarte. gicstiziâre, v. a. a pedepsi cu moarte, a ecsecuta o sentinţă capitală, o sentinţă de moarte, giustiziere, tn. gîde, gelatu; judecâtoru. gitîsto, tn. dreptu, dreptate, ceea ce este dreptu. GitfsTO, a. dreptu, justu; potrivitu, esactu, bunu, cuviinciosu, proporţionării; — avv. cu dreptate, dreptu, pe dreptate, întocmai cumu tre-bue. „ glAba, f. resadu. glaclAle, a. glacialn, ghieţosu, gerosu, inghie-^ ţatu. gladiat6re, m. gladiatoru. gladiatura, f. luptele gladiatoriloru, gladia-turâ. glAdio, tn. sabie, pumnalu, cuţitu. glAma, f. uldoare ce se face la ochi. GLANDiFERo, o. aducâtorU de ghindă. gIjAndola, glAndula, f. ghindurâ, gîlcâ, glan- glandulAre, a. in formă de ghindurâ, glandulara glandvlOso, a. ghindurosu, gîlcosu, glandulosu. glAsto, glAsrro, tn. isatisâ, o plantă care serveşte spre a vâpsi civitu inchisu. glAuco, a. verduiu, în faţa verdelui mării. glaucOma, glauc6si, f. glaucomâ, o boală a ochiloru, albeaţă. Gleba, f. brasdâ, glodu de pâmintu. gli, art, tn. pl. i. glicina, f. glicină, o plantă leguminoasă. glittica, f. gliptică, arta de a săpa în pietre scumpe. glittografia, f. gliptografie, descripţiunea pie-treloru preţioase săpate, tractatu despre insecte. glo glo, tn. gluglu, sunetulu ce face vreunu licuidu cându se toarnă dintr’o steclâ sau ploscă, clicuclicu. globo, tn. globu, sferă, corpu rotundu, rotocolu; — globo terracqueo, pâmîntulu, globulu pâ-mîntescu; — globi celeşti, stelele, globurile cereşti. globositâ, f. globositate, rotunditate, sferici-tate. . globoso, o. globosu, sfericu, rotundu. globulAre, o. globularu, in forma unai globu. globulo, tn. globulu, globuleţu, globu micu. globul6so, a. globulosu, compusu de globuleţe. gloglottâre, v. n. a glugui, a cânta ca curca-nulu. gloria, f. glorie, onoare, mărire, slavă, proslâ-vire, celebritate, famâ, renumire; fericirea eternă; pompă, pohfalâ; mândrie, zădărnicie; pictură care înfăţişează cerulu deschisu în care se vâdu ângeri şi fericiţi; — prender gloria, a se făli. glop.’Ante, a. câre se făleşte, mândru, trufaşu. gloriAre, v. a. a mări, a glorifica, a proslăvi; — gloriarsi, a se făli, a 6e mândri, a se truli, a se gloria. t gloriazione, f. mărire, fălire, trufire, gloriare. glorificam£nto, m. glorificare, mărire, proslăvire. glorificare, v. o. a glorifica, a lăuda, a onora, a ecsalta, a înnâlţa, a slăvi, a proslăvi, a mări. glorificatore, m glorificatoru, lâudâtoru, pros-lăvitoru. • glorificazione, f. glorificaţiune,. lâudare, proslăvire, innălţare, onorare, mărire. GLORidso, a. gloriosu, mare, celebru, renumitu, vestitu, proslâvitu,. demnu de onoare, măritu, înnâlţatu; fericitu ; mândru, trufaşu, lâudâ-rosu, deşertu, zadarnicu, vanitosu. gl6sa, gl6ssa, f: glosă, esplicuţiunea unei ziceri, unei frase obscure; comentaru, critică; limbagiu. glosat6re, tn. glosam, tălcuitoru; criticu. glossArio, tn. glosariu, dicţionaru care serve a esplica unele ziceri obscure ale limbei. gliîtine, m. cleiu, materie cleioasă, glutenu. glutinositA, f. cleioşie, glutinositate. GLUTiNtiso, o. glutinosu, cleiosu. t gnafâlio, tn. pârpianu (plantă). gnâffe, avv. pre legea mea î gnAo, m. miau, strigarea pisicii. gnaulAre, v. n. a miaui, a miauna, a miorlâi-gnocco, tn. boţu de fârinâ;. gâgăuţu, tontu, nâucu. % GNOME.—GONGOLARE. 24fi gn6me, m. sentinţa. gnomo, m, smeu, gnomu, geniu. GNOMOLOGisTA, m. scriitorii sentenţiosu. gnomone, m. gnomonu. stilulu. arâtât-orulu orologiului solaru ; o ti gura geometrică. GNOMONICA. f. gnomnnicâ. artea de a oro-loge solare. gnori, cnorri, a. — fa re lo gnori, a se preface câ nu ştie nimieu, câ este unu ignorantu. oâ nu cunoaşte lucru desjrre care e vorba. GOBBA, f. csitura. ghibn, gliebu, cocoaşa. GOBBO. vi. gliebu : ghibosu, cocoşatu ; angli in arâ de Spania GOCCLA, f. piou, picăturii; stropu; unu felu de ornanmntu ce atirnă de cercei ; — a goccia. a goccia. câte o picătură. gocciamento. vi, picare, ţirţirare. GOCCLVKE. r. n. a pica, a ţirţira. a curge cu ]>i-cătura: — v. a. a face să cază. să curgă cate o picătură. gOcciola, pieâturicâ, picâturiţă ; bucăţică; ornamentu micu architcctonicu la ordinulu do-ricu. * GOCClOLAMENTo. vi. picare. ţirţirare, curgere cu picătura. gocciolAre, r. n. a pica. a curge câte o picătură, a pişti. GOCCIOLATOLO. m partea, cornişulu pe care se scurge apa de ploae, chenarulu de sub streaşină. GOCClOLATtiKA, f. picătură, pistealâ, pistire. GOCCIOLO, vi. picu, picătură, jucaturiţâ. GOCCIOLOne, vi. nătărău, gâgâuţu, ton tu, nâucu. GODtfNTE, a. care se bucură. GODriRE, v. n. ed a. a se bucura, a se înveseli, a se desfăta, a se desmierda ; a întrebuinţa, a se folosi, a se bucura de ceva. a stăpâni, a poseda ; — goderscla, a se da cu totulu plăcerii şi bucuriei. GODERKCClo. oodevole, ci. jdâcutu, desfătătorii, veselitoru. deliciosu, desfâtâciosu, desmierdâ-toru. GODiBfLE. a. plăcuta, desfâtâciosu, amabilu. GODIMENTO. in. desfătare, plăcere. petrecere, bucurie, veselie, desniierdâeiune; întrebuinţare, posedare. GODiMdNDO, m. care se dă cu totulu plăcerii şi bucuriei, se leagănă in jietreceri, in i oluptâţi. goditore, vi. care se bucură ; usufructuariu. godCtta, f. petrecere, veselie. goffăggine, f. stângăcie, neîndemînare, berozie. goffeggiAre. v. n, a lucra prostu, nerozeşte. fără îndemânare, fără iscusinţă. GOFFERlA, GOFFEZZA, f. prostie, nerozie, neîwle-mânare, stângăcie, lipsa de eleganţă, de graţie, de iscusinţă. goffo, a. stangaciu, neindemânaticu. nerodu, neghiobii, prostu, mojicu. blegu. gugna, f. locu de ruşine, de espusu la rîsulu publici! pe făcători de rele. gola, f. gitleju, gîtu; adîncâturâ, văgăună, bulboană, prăpastie, gură de prăpastie ; rec-litură. ciucu de stilpu *, lăcomie. golâre, v. n. a lacomi, a dori, a rivni, a pofti. gol£tta, f. guleru ; unu felu de navă, goeletâ. g6lpo, m. golfu, sînu de mare ; — a golf o lan-ciato, In linie dreaptă, deadrejitulu. golositI, GOLOSÎA, f. măiicâcioşie, lăcomie ; aviditate, lâcomire, poftă. goloso, a. mâncâciosu, lacomu; avidu. golpAto, a. tâciunosu. * golpe, f. tăciune, o boală a griului. GOMBiNA, f. curea. gomkna, g^mona, /’. funie groasă spre a lega ancora dela corăbii. gumitâta. f. lovitură, isbire cu cotulu braţului. gumito, m. cotulu braţului; o inâsură făcută după lungimea braţului dela cotu pina la vîr-fulu degetului diu mijlocu; cotitură, întorsătură, colţu alu unui zidu. gomitolahe, v. a. a ghemui. gomitolo, m. gbemu ; plotoim de soldaţi. goaiitune, GOMiToNi, ave, râzimânduse pe ceţurile b raţelor u. gomma. f. gn»ii, gomă. cleiu ; - gomma elastica. gumi elasticu, eoniilastieu. GoMMAEI.EMI. f. unu felu de răşină. I GoMMAGtTTE. GOMMAGGTTA, f. gUIlli-gutu. răşină galbinâ de Indii întrebuinţată in pictai*â. gommakâbica, f. gumi arabicu. gommabesika, f. gumi răşină. go.mmAto, a gumatu ; unsu, frecatu, topitu cu gumi. «iniimiff.ro. a. nducâtoru, producătorii do gumi. GoMMoăo. a. gumosu, de natură de gumi. gondola, f, gondolă, unu felu de luntre v».neţi ană. GONDOLiJtHE, m. gondolieru, luntraşu. gonfalonata, f. toata mulţimea carea se adună sub acelaşi gonfalonu, snb acelaşi stindardu. gonfalone, m. gonfalonu, stindardu, steagu, prapure ; compania, comunitatea, confraternita-tea care se adună sub acelaşi stindardu. sub acelaşi gonfalonu. GONFALONiERĂTico. ni. timjmlu «âtu ţine ofici-ulu unui goiifalonieru. . gonfaloniera ro. m. gonfalonieratu, demnitatea şi gradulu unui goiifalonieru. GONfalonikrE. w. gonfalonieru , celu ce purta goiilaîonulu. adică steagulu armii sau prapu-rele biseri ci; capulu statului la nişte republice italiane. gonfia. m. sticlaru, celu ce sufla sticla. gonfiaggink, gonfiagt6ne, f. un fiare, unflâturâ. gonfiagote, vi. omu mândru, trufaşii, fudulu. GONFiAMENTO, m. unfiare. gonfianuvoli, vi. omu mândru, vanitoşii, ingân-fatn. GONKiARE. v. a. a untia; a se untia, a se îngân fa. . GoM'iAToio. vi. foi, ţeava de sufiatu. gonfiatoke. vi. unflâtoru, suflătoru ; linguşitorii. gonfiati ka. f. unflâturâ ; îngănfare ; linguşire. gontiaykntre, m. omu mâncâciosu. GONKIAVETRI, vi. celu ce sutiâ sticla. gonfikzza, f. unflâturâ ; îngănfare. fală, trufi**. mândrie, vanitate, deşertăciune, zădărnicie GONFio. m. unflâturâ, crescâturâ ; — n. unflatu ; in-gânfatu, m.ândru, trufaşu; intâritatu, mâniatu. gonfiotto, m. urcioru micu. GiâNcoLA. f. unflâturâ. bubă de gîtu. gong ni. Are, gongolacchiAre, v. n. a se bucura, a se înveseli, a fi mişcatu. pătrunsa de bucurie, a chioti. G^NGOLO. —GRAMATICA. ' ___________________*47 GRACCHlAre, v. n. a croncăni, a cârâi, a striga ca corbulu ; a flencâni, a lozi, a flecari, a bîrfi. gracchlAta, f. flecăreală, flencâneală, discnvsu. gongolo, tn. bucurie, mulţumire, plăcere. GONGONE. tn. unflăturâ. bucâlare; batjocură. GtoA, GONEELLA, f. fustă. gONNELlIno, tn. fustă mică. GONORREA, f. gonoreâ, curgere pe canalulu udului in boala venerică. gonzo. m. tontu. prostu, neghiobu, năucu, gâ-gâuţu. GORA, f. canalu, apăducu. g6rbia, f. capâtu, vîrlu; daltă. gokello, tn. şanţuleţu, jghiabu. gokga, f. gitleju, inghiţitoare, găltanu. gorgheggiamento, gogheggio, tn. trilu, tremurare. gorgonu; ciripire. GORGHEGGIÂRE, v. n. a face triluri, tremurâturi, a cânta cu gorgoane ; a ciripi. GORGHEGGIATORE, m. celu ce canta cu gorguane. gOrgia, £ gitleju, ingbiţitoare; pronunţiare guturală şi aspirată. GORGIERA, f. irezâ, potgalţu, guleru cu mai multe îndoituri si creţuri; gitu, gitleju; sgardâ, guleru de metalu. . gorgione, tn, care mânincă şi be cu mareavidi-date. gorgo , m. volbură, virteju, abisu; riu; ven-triclu. gorgogliam^nto, tn. clocotire, gâlgâire, borboro-cire. GORGOGLIĂrE, v. n. a gâlgăi, a borboroci, a clocoti, a se învîrti cu sgomotu apa intriunu ochiu, într’o adîncime. GORGdGLiO, m. gâlgâire, borborocire, clocotire. corgoglio, m. gâlgâire, bolborocire continuata. GORGOzztTLE. goroOzzuolo, tn. gitleju, esofagu, găltanu. gorna, f. jgliiabu, scocu, ulucu. g6rra, f. bonetă de postavu ; lozie de panere. g6ta, f. buca obrazului, falcă. gotâta, f. palmă, i âlmuire. G6tîco, a. goticu ; barbaricu. gotta, f. podagrâ, reumatismu, durere la inch ei -eturi. gotto, tn. pabaru mare. G(m dîio, a. podagrosu, pâtimaşu de reumatismu. goverrâle. m. cârmă la o navă. goyeknamertAle, a. guvernamentalu, alu guvernului. goyernam£nto, tn.guvernare, cârmuire, oblăduire. governAnte, tn. guvernatoru, cârmuiţoru, oblâ-duitoru ; — f. guvernantă, instritutriţâ. governAhe, v. a. a guverna, a cârmui, a oblădui, a administra, & îngriji, a mâna, a chivernisi, a drege, a îndrepta, a potrivi. goverrat6re, tn. guvernatoru, cârmuiţoru, ob-lăduitoru ; îngrijitoru, administratoru. gov e k xATRicE, f. guvernatriţâ, cârmuitoreaşâ. ^gn'ERRo, tn. guvernu, oblăduire, cârmuire ; stătu. ^°zza, /. g< zzo. m. guşă, unflăturâ la gitu. gozzâia, f. guşă mare; mânie, ură, necazu. gozzovîglia, f. petrecere in mâncări şi beuturi. gozzuvigliAre, v. n. a se îmbuiba, a petrece toată noaptea in mâncări şi beuturi. gozzovigliAta. f. petrecere necontenită in mâu-can şi beuturi, beţie muscâleascâ, chefu. gr22^10’ a* £.u#atu- care are guşă. •»A°.CR*A? c*oara’ cioacă ; fleoneânitovu. flecarii. u acxttiamFxto. m. croncăniţii, cârâiţii. vorbe fără şiru şi sensu. graccriatore, gracchiGne, m. flecaru; cleveti-toru. grAcco, grAcoulo, tn. gaiţă (pasere). gracidâre, v. n. a ocăcăi; a gâgăi; a cotco-dâci; a dârdâi, a vorbi multu de clacă, vrute şi nevrute. . gracidatore, tn. dârdalâ, clevetitoru, lebau. gracile, a. spiţelatu, slâbânogu, plâpându. graciutX, f. slâbic'une, mârşevie. GRAC1MOLAMENTO, tn. ciupire, poghîrcire de struguri. . gracimolAre. v. a. a ciupi, a pogharci struguri. gracîmolo, tn. ciorchină de struguri. gradAre, v. n. a merge treptatu, graduatu, a grada. ‘ . . gradassAta, f. palavră, fanfaronada, lauda. gradâsso, tn. fanfaronu, palavragiu, lâudârosu. gradat AMERTE, avv. grâdatu, treptatu. gradaziore, f. gradaţiune, urmare treptata. gradella, f. grat ie, coşuleţu împletitu in care se pune peşte. GRAPEVOLE, O. plâcutu. . oradimerto, tn. priimire de bunu, găsire cu cale. acceptare; plăcere, mulţumire. gradinAta, f. scară. GRAD1NO, tn. treaptă. ... gradîre. v. a. a primii de bunu, a găsi cu cale, a estima, a accepta, a binevoi. grAdo, tn. treaptă; gradu, cinu, demnitate ; plăcere, mulţumire; — di grado, dibuongrado. bucurosu; — tnal gvado, cu sila, fără voe ; -— sttper grado, a fi indatoratu ; -- d grado, cu mulţumire, cu plăcere; — aver a grado, a priimi, a găsi cu cale, a găsi de bunu. GRADUALE, a. gradualu. care merge treptatu; s. m. stichu ce se cântă intre epistolă si evan-gelie, gradualitA, f. gradualitate. grapuâre, v. a. a gradua, a Împărţi in grade; a da grade, ranguri, cinuri la o universitate. graduAto, a. graduatu, împârţitu in grade; care are vreunu gradu, vreunu rangu, vreo demnitate. gkaduazione, f. graduaţiune, graduare, împărţire in grade; acordarea unui gradu, unei demnităţi. graffiAre, v. a. a sgâria. graffiasAnti, tn. ipocritu, devotu falsu, mmci-nosu. ^ . GRAFFiATtRA, f. sgârieturâ, sgâriere. graffio, m. sgârieturâ; cange, riirlign , rin-ghilu. GRAFFiTo, ni. unu f*’lu de desemnu saţ atu in păreţi. # . . GRÂFlco, a. graticu. esplicatu prin figuri. GRAFio, tn. daltă, priboiu. ;u*n. virfu cu care cei vechi scriau pe tabla de n ara. GRAFiTE. PIOMrAggink, f. grafi tu, pluuilagiuă. gragn’Ola, f. grindină, piatră. gramAglia, f. inibrâcâinintc de doliu. «tRamare. v. a. a neferici, a sărăci, a ticăloşi GRAMATICA. gFAMMATICA. f gr:miMt: a 248 GRAMATICAGGINE.—GRASCÎNO. gkamaticAggine, gramaticueria, f. regula sau distincţiune gramaticala prea minuţioasă. GRAMATICALE, a. gramaticalii, de gramatică. gramaticalmente, avv. gramaticeste, după gramatică. gramAticO, m. profesoru ţi studentu de gramatică ; acela care este versatu in gramatică. GRAMATisTA, m. gramatistu, invâţătoru de gramatică. GKAMKZZA, f. ticăloşie, sărăcie, nefericire, mi-serie. gramîgna, f. piru, earba cânelui, dintele cânelui. gramîgno, m. unu felu de maslinu. graminAceo, a. graminaceu, gramineti. grAmma, f. gramâ, unime de greutate. gkammAtica, f. gramatică. • gkammaticAggine, /*. subţiritate gramaticală. grammaticăle, a. gramaticalu. GRAMMATICALMEM’E. avv. gramaticeşte. GRAMMlTICO, m. gramaticu, versatu in gramatică. GRAMMATISTA, m. gramatistu. GRAMo, a. ticâlosu, nefcricitu, bietu, trista, sâ-racu; mirşavu, slabu, bolnâviciosu. gkAmola, f. meliţoiu, meliţâ. gkamolAke, v. a. a meliţa. GRAMOLATA, gragxolăta, f. unu felu de inghi-âţatâ. GRAMPA, f. ghiarâ, cange. GRAMCFFA, f. gramatică; — favcllare in (ţra-mufl'a, a vorbi-intr’unu modu ininteligibilu. GRAMUFFASTRQKZOLO, m. gramaticu prostu. grân, a. mare. GrAna, f. coşenilâ; granâ (monedă neapoletanâ); grăunţe. GRANADGÎLU, PASSiflora, f. pâţifloare (plantă). granAglu, f. metalu prefăcutu in grăunţe mici, in alice; grăunţele, grânele, cerealele. GRANAGLlARE, v. a. a preface in grăunţe mici. GRAnAio, m. podu, magazie unde se punu bucatele. GRANAil’oLO, ni. neguţetoru de grăunţe. GRAN RE, v. n. a face grăunţe. GRANÂTA, f. mătură; grenada, unu felu de proiect ilu militaru; granatâ, o piatră scumpă. GRANATAio, m. mâturaru, tîrnaru. _ GRANATIERE, im. grenadiru; unu felu de soldaţi care aruncau grenade în timpurile trecute. GRANATÎGLlA, f. lenniu preţiosu; abanosu. GRANAto, m. granatâ (piatră preţioasa). GRANI^STIA, f. elanu, cerbu aleeu (cuadrupedu). grancancELLIERE, m. canţclaru mare. GRAXCEVOLE, GRANCEOLA, f. unu felu de 1UCU marin u. granchiessa, f. *unu felu de racu marinu. GRÎNiHlO, in. racu; greşeală; circei, spasmâ; canceru, unulu din cele 12 semne ale zodiacului; — pigliare un granchio, a se înşela, a face o greşeală; — avere il grunhio alia scarsella, a ti avaru, sgircitu. grAncia, f. o boală. GRANciA, f. moşioarâ dată cu arendă. GRANCIFORRO, m. racu de mare; greşeală. grancIre, v. a. a prinde, a apuca cu ghiarele. GRANDĂVLDO, a. avidu, lacoinu peste măsură. grArdjî, a. mare; abundantu; insemnatu, glo- riosu, alesu, nobila, innâintatu ; — alia grande, galantomeşte, cu generositate; ~ s. m. omu mare, nobilu, avutu, însemnata; — avv. multu, într’unu cbipu mare. grandeggiake, v. n. a se mări, a creşte, a se face mare; a se innâlţa; a afecta unu aeru de mărire. grandemexte, avv. multu, foarte, prea. granpezza, f. mărime, înnâlţime. lungime, lărgime ; cuantitate mare; nobleţă, mărire; — grandezza d'animo, mărinimie, generositate. gkanpkello, m. mâricelu, cam mare. GKANPÎGIA, f. mărime, mărire; mândrie, trufie. grandiloquenza, f. stilu nobilu, înnaltu. gkanpîloquo, a. zisu cu multă nobilitate de stilu, de espresiune, cu o mare elocuenţd. grandinAke, v. n. a grindina, a cădea piatră; a arunca sau a cădea cu gramăda, a da grămadă. gkâxdine, f. grindină, piatra. grandinoso, a. grindinosu. grandiositâ, f. grandiositate, nobleţă, fală. uRANDldso, a. grandiosu, nobilu, majestosu, mare. grandisonAnte, gkandIsono, a. răsunâtoru. granpiIca, m. mare ducă, granducâ. granoucAle, a. granducalu. granducAto, m. mare ducatu, granducatu. granpuchessa, f. mare duceasă, gr<\nduceasâ. graxello, m. grăunte, bobu, sâminţâ, particulă. grankij.oso, a. grăunţosu, granulosu. graxfărro, m. alacu, sâcarâ albă. graxfAtto, avv. multu; de siguru. gkanîfkro, a. aducătoru, producâtoru de grâu, de grânu. granimexto, in. grâunţire, îmbobiţare, grunzire. GKANiRE, v. a. imbobiţa, a îmbubuşli, a grăunţi ; — v. n. a face grăunţe, a prinde la grăunţe. granîto, a. imbobiţatu , grâunţitu j — s. m. granitu, unu felu de piatră foarte tare. GRANiTURA, f. grâunţire, îmbobiţare, grunzire. granmaestro, ui. mare maistru, capula unui ordinu de cavaleri. GRANMERCfi, avv. foarte îţi mulţumescu. grAno, m. grâu, grânu, grăunte, bobu, sâminţâ ; o greutate; picu, picătură; grunzu. granoso, a. grănosu, grăunţosu, firosu, grun-zosu. gransignObe, m. Sultanulu, împâratuln turci-loru. GRANTdRCO, m. porumbu. cocuruzu, pâpnşoiu. gkanflâre, v. a. a granula, a preface metalnlu in grăunţe mici. granulat6io, m. instrumenta spre a granula, granulatoru. granulazione , f. granulaţiune , granulare, prefacerea metalului in grăunţe mici. grAppa, f. coada unei cireşe; codiţa unei fructo în genere; cârligu. GRApriNO, m. unu felu de ancoră mică. gkaito, ni. agăţare, agăţâtură; ciorchină. gkAitolo, m. ciorchina, strnguru. GRAPPdsA, f. unu felu de struguri. grâscia, f. grăsime, untură ; zaherea , toate lucrurile trebuincioase pentru nutrimintu, pentru hrană. GRAsciNO, m. comisaru de tirgu. A GuAsro.—gremeo. 249 GRÂsro, m. ciorchinu de struguri fârâ broboane. GRA.ssÂRE, v. a. a furaT a tîlhâri, a jâfui. gkassatore, tn. hoţu, tilharu. grassazi6ne, f. tilhârie, jafu, hoţie. grassello, tn. bucăţică dc grăsime ; o cualitate de varu. GRASsezza, f. grăsime, plinitate la trupu; abun-danţâ. GRAsso, tn. grăsime, untură; — a. grasu, unsu-rosu ; desu ; fertilu, abundantu , imbilşugatu; prostu, stupidu. grAssula, f. unu felu de smochină. grassume, tn. grămadă de materie grasă, unsuroasă. gkAsta, f. oală, vasu de flori. gkâta, f. grâtaru; gratie, grilă, zăbrele. gkatella, f. grâtaru. graticclAta, f. gratie împletită din răchită. GRATiccio, vi. împletitură, leasă de lozie, gratie de ţeruşi, de nuele, de răchita. gratIcola, f. grâtaru. graticolAre , v. a. a închide cu canghele, cu zăbrele. gbatificAre , v. a. a gratifica, a favorisi, a in-datora, a resplâti, a recompensa, a remunera, a dărui. GRATIFIcazione, f. gratificaţiune, resplatâ, daru, remunerare, recompensare, remuneraţiune. gratis, avv. gratis, fârâ plată, în daru, de pomană , de geaba, intr’uuu chipu gratuitu, de bună voe. gbatisdâto , a. datu gratis, fârâ plată, de pomană. gratitudine, /. gratitudine, mulţumire, recunoştinţă. grAto, m. voe, plăcere, plăcu, voinţă, găsire cu cale. grâto, a. plâcutu, iubitu, scumpu, amabilu; re-cunoscâtoru, mulţumitorn. gkattabugia, f. perio de frecatu. grattabuglAre, v. a. a freca cu perie. grattacâpo, m. mâncârime; grija. grattamento, tn. scărpinare, sgâriere, frecare. gbattAre, v. a. a scărpina, a sgâria, a freca ; — grattar gli orecchi, a linguşi; — grattarsi la paticia, a şedea fârâ treabă. GRATTATtJRA, f. 6cârpinâturâ, sgârieturâ. GRATTtrGiA, f. râzătoare; pilă. grattugiAre, v. a. a rade, a râzui; a pili. GRATUiRE, v. a. a face unu lucru plâcutu la cineva, a lu îndatora. gratuitA, f. gratuitate, dare de bună voe, gratis. GRATiîriTO, a. gratuitu , datu de bună voe, fârâ plata, în daru, gratis, de pomană. gratulArsi, v. n. a se gratula, a felicita. GRATUnATdRio, a. gratulatoru, de felicitaţiune. GRATULAZidNE, f. gratulaţiune, felicitaţiune. gbavâme, tn. sarcină, povară, greutate. gravamento, m. îngreuiare, împovărare, apăsare greutate, gravitate. * ^havAre , v. n. a fi greu, cu anevoe; — v. a. a îngreuîa, a împovăra, a apăsa; a învinovăţi, ae a *)iri ’ ~~ gr avar si, a se plânge; a GRAYA'rivo, «. gravativu, care poate îngreuia. gravat^rio, a. impovârâtoru, apâsâtoru. vaziOne, f , îngreuere, apăsare, împovărare. GRAVE, a. gravu-, greu ; importantu ; seriosu, in-ţeleptu , prudentu ; majestosu ; circonspectu; mare; truditoru, supârâtoru, apâsâtoru; — grave di etă, bâtrînu. giuvedine, f. greutate de capu. gravkmente, avv. greu, cu gravitate; multu. guaveolente, a. care miroseşte greu. gravevole, a. supârâtoru, truditoru, uriciosu. GHAVEZZA, f. greutate; desgustu, urieiune, apăsare, supărare; asprim»;; enormitate; afrontu; imposiţiune, contribuţiune, dajdie. GKAV1CEMBALO, tn. clavilU. gravidAnza, f. îngreunare, însărcinare. GRAV1DEZZA, f. plinătate ; însărcinare. GRĂviDO, a. incârcatu, pliuu, uraplutu; — gravida, grea, însărcinată, îngreunată, îngrecatâ. gravitA, f. greutate, gravitate; importanţă, însemnătate ; aeru seriosu, majestosu; băgare de seamă, prudenţă, circonspecţiune; mărime. gravitare, v. n. a gravita, a tinde, a se pleca către o parte prin greutate. GRAV1TAZIONE, f. gravitaţiune, atractiune a cor-puriloru unulu către altulu, presiune reciprocă. GRAVOSITÂ, greutate, urieiune, asprime. GRAVOSO, a. greu, truditoru, uriciosu, supârâtoru, apâsâtoru, impovârâtoru, povârosu. grAzia, f. graţie, graţiositate, amabilitate, frumuseţe , eleganţă; binevoinţâ , favoare , daru, ajutoru; indulgenţă, iertare, pardonu; — per la grazia di J)io, din mila lui Dumnezeu ; — trovar grazia innanzi a tăluno, a afla haru înaintea cuiva; — render grazie, dar grazie, a mulţumi; — grazie a Dio, mulţumită lui Dumnezeu; — di grazia, te rogu. GRAZIA BILE, a. de ertatu, demnu de indulginţâ. graziâke, v. a. aerta, a absolve, a îngădui. graziAto, a. ertatu, absolutu, amnistiata, gra-ţiatu, gratificata, remuneratu. graziositA, f. graţiositate, venustate, civilitate, politeţă, urbanitate, delicateţă, hazu. grazioso , a. graţiosu, civilu, omenosu, politu, urbanu, delicatu, plâcutu, favorabilu. grecaiuolo, tn. care vinde vinu grecescu. grecAlk, m. vintu de sudu. grecam^nte, avv. greceşte, elineşte. grecAstro, m. jidovu nâscutu în Grecia. grechizzâre, gkecizzAre, v. n. a greci, a gre-ciza, a eleniza, a întrebuinţa grecismi, elenismi. grecîsmo, m. grecismu, elenismu, elinismu, grecista, m. grecistu, versatu in limba elină. grecitA, f. grecime, elinitate. grf.co , 8. tn. ed agg. grecu, elenu, grecescu, elinescu; vinu grecescu; vintu de sudu; — aw. greceşte. grecolevAnte, tn. sudostu. . gregAle, a. sociabilu. gregârio , tn. simplu soldatu; — a. de turmă. GREGGE, tn. greggia, f. turmă; ceată, trupă. gr£ggio, a. nelucratu, necioplitu, aspru, bruta. GREGORIAno, a. gregorianu (se zice de calenda-rulu reformatu de Grigorie XIII şi de cântarea bisericească care s’a orinduitu de Grigorie 1). grembialAta, f. şorţu plinu. grembiAle, grembiule, m. şorţu; câtnnţă, zâ-velcâ. grembo, tn. partea corpului omenescu dela brîu 250 GROÎTJIgMA. pînâ la genuchie ; sînu, vintre ; mitra ; mijlocii, centru ; sinuositate ; — tenere in grembo, a ţinea pe genuchie, în sînu ; — a grembo aperto , galan tom este ; — get tar si in grembo ad uno, a se da sub protecţiunea cuiva. grfmio, m. sinu, poala. gremito, o. plinu, înghesuitu, desu, stufosu. grfi’PIA, f. iesle. greppo, tn. movila, ridieâturâ, înnâlţime. greppola , f. terghie , cremotartaru , piatra de vinu, aţetatu de vinu, tartru. gressîbile, gkessilk, a. capabilu de a umbla. gretO, m. pâraintu nisiposu, pietrosu: — a. nisiposu, plinu de pietrişu, de savura. g ^tola , f. zăbrelele dela o colivie ; — trovar la gre ola, a gâsi mijloculu de a scâpa din trio încurcătura. GKETtiso, o. nisiposu, plinu de savura, de pietrişu. GKETTEZZA, GRETT1TUDINE, f. SCUmpâtate, Sgar-ciciune, lipsă de magnificenţă, de pompă. gretto, a. sgârcitu, micu . slabu, fără magnificenţă. greve, grievk. a. greu; apâsâtoru; supărâtoru. gkezzo, a. brutu, nelucratu, necioplitu, neisprâ-vitu. GRicciOLO, m. capriţie, toană, fantasie. griccione, tn. unu felu de pasere acuatică. grîda, f. proclamaţiune, vestire, înştiinţare publică, strigare prin pristavu , pnblicaţiune: dojanâ, mustrare, reprehensiune; veste, fainii. gridacchiAre. v. n. a striga necontenita. gkidamento, m. strigare, ţipare, shierare, rec-nire. grfdAre, v. n. ed a. a striga, a ţipa, a sbiera, a recni, a urla; a manifesta. a proclama, a publica; a urâta ; a mustra, a dojeni, a defăima; a se plinge; a cere strigându; a chiema cu voace tare. HRipÂTA, f. strigâtu, ţi pe tu indelungatu, prelun-r-iţu; reprehensiune, dojenire, c recţiune. re-primandă, mustrare. gripat6re, m. pristavu, strigâtoru, crainicu. gri do , tn. strigâtu, ţipetu , sbieretu , chiotu ; plânsu, văetu, urletu; faină, renume, reputa-ţiune; — a grido, strigându cu toţii: — levar grido, alzar grido, a dobindi unu mare renume, o mare reputaţiune. gridOre, tn. larmă, strigare, gălăgie. grifAgno, a. râpitoru. grifAre, v. a. a lovi, a freca cu rîtulu, cu botulu. grifo, tn. ritu, botu. grifolâre, v. tt. a rima. grifone, tn. grifu, anirnalu fabulosu. grîgio, a. griu, suru, câruntu , cenuşiu, de faţă amestecată cu albu şi cu negru, vinâtu. grigioferro, a. suru, cenuşiu, în faţa ferului. gkilla, /. unu felu de struguri. grellAia, f. pâmintu sterpu, neroditoru. grillAre, v. n. a începe de a fierbe , de a clocoti ; a greri, a greluşi, a cânta ca grierele. GRlLLtfTTo, tn. griere, greluşu. grîllo , tn. griere ; capriţie , fantasie; unu felu de maşină de reBbelu la cei vechi. grillotAlpa, f. unu felu de gâng&nie. ghimaldello, tn. cârligu, chiee cu care se potu descuia toate încuietorile. vuîmo, a. ingumtu. iucreţitu. sbîrcitu. gklsza , f. îngurziturâ, încreţitură, sbirciturâ, creţiturâ. grînzo, grinzoso, a. sbîrcitu, creţitu, încreţită, îngurzitu. grîppo, tn. unu felu de brigantinâ (corabi ). grisolAmpo, m. unu felu de crisolitu, crisolampu. gkisolita , GRLS6LITO, f., m. crisolitu (piatră preţioasă). gkisopAzio, m. crisoprasu (piatră preţioasă). grispignolo, m. susaiu (o plantă lăptoasă). gromma, f. piatră de vinu; încojare, încojâturâ. grommAre , v. n, a se prinde, a se aşeza, a se inchiega, a se incoja, a se incorja, a se incrusta. ' grommAto, grummoso, a. incojatu, închiegatu. groxda, f. jghiabu, streaşină, ulucu. grondAia. /’. ulucu. grondâke, v. n. a curge, a pica, a pişti. grondeggiAre, v. n. a curge, a pica necontenita. grOngo, m. unu felu de ţiparu marinu groppa, f. sapa, şauca, şoldulu calului şi a altora animale. groppiera, f. pogi, pofilu. groito, m. nodu; încurcătură, învălmăşeală; dificultate , auevoe; grupă de figuri zugrăvite sau sculptate; grupu de bani; — groppo di venti. vivteju. groppone, tn. sapâ, şauca; noada şezutului. gropposo, a. nodorosu, cioterosu. grossa, f. cuantitate, mulţime; 12 duzine. grossâggine, f. grosime, prostie, mojicie, nerozie. grossagrAna, f. unu felu de materie. grossamente, avv. multu, o grămadă ; prosteşte. fără eleganţă, fără meşteşugu. grosseggiâre, v. n. a se mândri, a se făli, a se trufi. grosserIa, f. prostie, neghiobie, nerozie. GRossezza, f. grosime; trupeşie , corpulinţâ; in-grecare , ingreunare , stai ea unei femei in3âr-cinate; ignoranţă, prostie . nerozie , mojicie, grosieritate, mocofânie, grosolănie, nepoliteţa GROSSitfBE, tn. meseriaşu; — a. grosieru, grosu. prosta, mojicu, grosolanu, necioplitu, ignoranta. GROSSO, tn. grosime ; partea cea mai groasă, cea mai mare, cea mai însemnată a unui lucru; o greutate; — a. grosu; mare; grasu; desn; neplâcutu; prostu, grosieru , mojicu, groso-lanu; brutu, nelucratu, necioplitu; lung i ; in‘ chisu (coloare); trupeşu, corpulentu; fără eleganţă, fără delicateţă; unflatu, plinu ; — dauna - ' - * însărcinaţii, grossa , femee burduoasâ , grea, — alV ingrosso, co — di grosso, multa, îngreunată, îngrecatâ ; toptanulu , cu ridicata; — grww > o sumă mare; — star grosso9 a fi supărata» GKOSSOLANITÂ, f. grosolănie, grosieritate, niojici > grossolAno, a. grosolanu, grosu, groBieru, Pf08_j fără politeţă, fără omenie, fără eleganţa; alia grossolana, într’unu chlpu grosol grosolaneşte. . . gross6ne, tn. o monedă vechie florentina-GUOSSfiME , m. materia cea mai deasă , cea groasă, cea mai proastă, cea mal grosolan ^ gr(îtta, f. grotă, peştere, speluncă , antru, vernâ. grottago, tn. unu felu de şofranu. grottâglia, f'. locu unde se afla multe ca • GR0TTE8CA.—GUARDAVIVANDE. 251 grott^sCa, f. grotescâ, unu felu de pictură făcută după capriţie, după fantasie. GBOTTESOO, a. grotescu, burleseu, de risu, ridi-culu, bizaru, ciudatu, capriţiosu. gbotto, m, pelicanu, vatcâ (pasere). GROTTdso, a. piinu de grote, in formă de grotă. grovigliola, f. suciturâ, învirtealâ. gru. GRUA, gki)e, f. cocoarâ (pasere). gbufolăre, v. n. a rima. grugnAre, gbugnîre, v. n. a groliâi, a scoate porculu versu; a face ea porculu din gitu. gbugnîtO, tn. grohâire, grohăiturâ, versulu porcului. . gkfgnitore, tn. grohâitoru. grugno. tn. ritu, botu de porcu, de rimâtoru; . — fure ii grugno, a încreţi * fruntea cându este cineva tristu, posomoriţii, supârutu. gruîno, m. puiu de cocoarâ. grVjllo, o. somnorosu, amorţitu, aromitu ; prostii. grUma. f. tartru, piatră de vinu. gkumAto, m. unu felu de ciupercă. gkumetto. tn. grunzişoru; grumuleţu. gbumo. tn. grunzu, cocoloşu; grumu. grGmolo, m. inima, mijloculu unoru plante. GRUMdso, a. grunzosu, cu grunzi, in grunzi. gruxgo, m. cucută (o plantă). gkvppâre. v. a. a grupa, a pune în grupi, a face grupi. a înnoda, a face unu nodu. GBiipPO, m. nodu; gnipâ de figuri, grupu de bani . grCzzo, m. grămadă, adunare, strinsurâ, cuan-titate. gkczzolo, m. grămadă de bani strinşi puţinu câte puţinu guAda, guadauella, f. o plantă. guada gn Abile, a. de câştigatu, de dobînditu. GUADAGnAre. v. a. a câştiga, a agonisi, a căpăta, a dobindi, a folosi, a profita, a avan-tagia. a înnaintn. a învăţa; a merita; — gtwrf/rgnare alcuno. a trage pe cineva in partida sa ; a lu cumpăra. guadagnatPre, tn. celu ce câştigă, ce dobindeşte. «uadagnerîa, f. câştigu. folosu, avantagiu ne-legiuitu. guapagnevole, a. folositoru, utilu, care dâ câştiga bunu. guadAgno, tn. câştigu. utilitate, avantagiu, profita, folosu, agoniseală, agonisire, câpâtare, innâintare ; — mandar le bestie a guadugno, a trimit© animalele a se impărechia. GiŢADAGxtfzzo, m. câştigu micu, neînsemnaţii. giadărk, v. a. a vâdui, a trece prin vadu de la o margine la alta. giAdo, w. vadu ; isatisâ (plantă coloritoare). urADdso, a. care se poate vâdui, trece prin vadu. gtAi, tn. văetu. vfteturâ, schilâire: — int-eriez. vai» guaiAco, tn. leninu de fernabucu. giaike m. otavă, earbâ care creşte în urma cositului. guaîna, f. teacă de cuţitu, de sabie s. c. 1. cutie. giainAio, tn. meşteru de teci, de cutii, tecaru. cutieru. f- (° Plantă). O, tn. schilâire, vâitare, urletu; râstrişte, cvoe. neajunsti. nenorocire, dificultate, belea. guaiolAre, v. n. a scliilăi; a se vâeti. guaîre, v. n. a schilâi, a urla; a se văeta. a chiui. gualcAre, v. a. a face, a bate, a invâli suman', postavu, aba la piuă. gualchiâRA, f. piua, maşină, teascu de făcuta. de bâtutu, de invalitu sumani, poBtavu. GUA li ui era io, m. pioaru. * gualcîke, v. a. a cocoloşi, a mototoli, a turti, a strica. gualdâna, /. trupă, ceată de oameni înarmaţi. gualdkAppa, f. arşa, cioltaru. guanAco, m. unu animalu peruvianu, guanacu. guAncia, f. buca obrazului. GUANciAle, tn. pernă, câpatâiu. guanciAta, f. palmă, fleaşcâ. guanci6ne, tn. palmă, pâlmuire. guAno, m. unu felu de ingrâşâturâ, gâinaţu. guantAio. m. mănuşaru, fâcâtoru de mânuşi. gfantif.ra. /. discu. teasu. taleru. guAnto. m. mânuşă ; — mandare il guanfo, gettare il gnanto, a provoca, a chiema pe cineva la duelu. guAkda. /. gardă. guardakoschi, m. pâduraru, gardianu de păduri. guardacAccia, m. îngrijitoru de vânatu. guardacorpo, m. gardă pentru persoana domnitorului. guardacoste, tn. e f. pâzitoru de ţârmi ; nave de resbelu care serveşte spre paza ţârmiloru. guardactore, m. unu felu de haină care ajunge până la genuchie şi prin care se stringe tru-pulu. guardadonna. f. îngrijitoare de femei lâcuze. guardafeste, tn. celu ce păzeşte cu mare esacti-tate toate serbâtorile; ipocritu, cucernicii min-cinosu. gcardamAcchie. ui. piedică, bucăţică de metalu sub piedica unei arme de focu spre a opri să nu se sloboazâ atingându-o ceva. guakdamagazzîni, tn. pâzitoru de magazii. guardamAxo m. streajâ la mânuncliiulu săbii. guardamknto, w. căutare, privire; îngrijire, pâzire; pastrâtore, loculu unde se prâstreazâ ceva. guardanfânte, guarbinfAnte, m. unu felu de malacovu, de fustă, spre a un fia rochiile. guardanidto, tn. cuibaru, ou ce se pune într1-unu cuibu ca să oaoâ găinile. guardaport6ni, tn. portaru. guardAre, v. a. a privi, a se uita, a căuta; a se afla in dreptu, în faţă ; a ecsamina, a cerceta ; a îngriji, a păzi; a observa, a păstra * a conserva; — guardarsit a se privi, a se uita pe sine; a se feri ; a lua aminte, a lu» in băgare de seamă; a aştepta; a se cauta-a îngriji de sine; — Dio guardt. Doaran® fereşte ! geakdaroba, f. garderobă, gardiropu. loculu unde se pune hainele; — vi* îngrijitoru de haine. GI ARDA8IGÎLLI, tn. pâzitorulu sigilului. miiiistrulu căruia sa incredinţatu pecetea Statului. GUAROATOltE, tn. privitorii; pâzitoru, îngrijitoru. pâstrâtoru, gardianu. GUARDATUKA, f. căutătură, ])rivealâ. guarpavivAnde, m. dulapu de pâstratu bucate. 252 GUARDIA.—GtiPO. guArdia, f. garda, veghiere, priveghiere, îngrijire, pâstrare, paza, strejuire, apărare, ocrotire, custodie, protecţiune; streajâ la rnânun-chiulu săbii; gardianu, gardistu, custodiu, strejaru, pâzitoru, păstrătoru, apârâtoru, pro-tectoru, ocrotitoru, conservatoru, îngrijitoru ; sentinelă; — corpo di guardia, streajâ, o-bachtâ; — stare in guardia, a se feri, a fi cu băgare de seamă ; — fare la guardia, a strejui; a aştepta, a păzi, a pîndi. GUARD1ANÂTO, m. guaniianatu, demnitatea unui gnardianu, timpulu catu ţine funcţiunea lui. guardiâno, m. gardianu, custodiu, pâzitoru. in-grijitoru; guardianu, superioru la unu con-ventu, la o comunitate călugărească. guardinfânte, mi. unu felu de malacovu. GUARDlNGO, a. circunspectu. prudentu, bagâtoru de seamă, discretu, înţelepţii. GUArdo, mi. uitare, vedere, căutare; căutătură. privealâ, aruncătură de ochi. GUARENTÎG1A, GUARENT1A, f. garanţie, chiezâsie. asigurare, siguranţă, încredinţare, protecţiune. GUARKNTIRE, GUARANTÎRE, v. a a garanta, a chczâşui, a asigura, a încredinţa, a promite : a apăra; a scăpa. guAri. avv. îuultu; — non ha guari, acumu, nu de inultu. guaribile, a. hiinabilu, ce se poate vindeca, tămădui, lecui, vindecâciosu, tâmaduiciosu. GUARIGIONE, /*. sânâtoşare, insanâtoşare, vindecare, tămăduire, lecuire, îndreptare după o maladie. guari re, v. a. a insânâtoşa, a vindeca, a tămădui, a lecui, a scăpa pe cineva de o maladie; — v. n. a se insânâtoşa, a se vindeca, a se tămădui. guaknAcca, guarnAccia, f. unu felu de haină lungă. guarnello, im. unu felu de materie de aţă şijde bumbacu ; o haină femeascâ făcută de această materie. guarnigiOne, guernigi6ne, f. garuisonâ, oştire aşezată undeva pentru apărare, pentru a ţine liniştea; loculu unde se află o gamisonâ; garnitură. guarnimentO. m. garnimentu, garnisire; gâtire, câpuire, împodobire, înzestrare cu toate cele trebuincioase; găteală, garnitură; toate lucrurile trebuincioase la o cetate pentru apărare. GUARNiRE, v. a. a garnisi, a împodobi, a găti; a câpui cu toate cele trebuincioase; a întări. guarnitura, f. garnisire, gâtire; garnitură. guarnizione, f. garniţiune, garnitură, găteală. guascherIno, im. pasere tînâră, puişoru. guasconAta, /*. gasconadă, fanfaronadă, palavră. guasu6ne, m. Gasconu; fanfaronu, palavragiu. guastâda, f: carafă. guastam^nto, im. stricare, alterare, pocire, prâ-pădire, putrezire; desfi’nţare, disolvare, odo- rojire. guastamestieri, guastalArte, mi. meşteru-strică, lucrătoru de haimana, meşteru prostu, câr-paciu. guastAre, v. a. a strica, a altera, a poci, a amesteca, a prăpădi, a desfiinţa, a ruina, a dărâma; — guastarsi, a se putrezi; — gua~ star V uova nel paniere, a nimici, a zadarnici proiectele altuia. guastatore, m. stricâtoru, pocitoru, prâpâditom, risipitoru, coruptoru; dârâmâtoru. guastatOra, f. stricare, pocire, prâpadire. guahto, mi. stricăciune, pagubă, vătămare, ruină, prâpâdenie, răvăşire, pustiire ; — a. stricatu, pocitu, alteratu, corupţii, putrezitu, prâpâditu. pustii tu, râvâşitu, ruinatu, vâtâmatu. guatamfnto, mi. privire, uitare, căutare. guatAre, v. a. a privi, a se uita, a căuta ; a se uita cu frică, cu mirare j a privi cu mânie, cu despreţu; — guatar di travqrso, a se uita la cineva chiorîşu. guatatura, f. căutătură, uitare, privealâ, ehipu de a căuta, de a se uita, de a privi. guAttero, mi. cuptâ, rindaşu, invaţâcelu de bo-câtârie. . guattibe, v. n. a urla, a lătra; a schilâi. guAzza, f. roaă. guazzabugllAre, v. a. e n. a învălmăşi, a încurca. guazzabuglio, m. învălmăşeală, amestecătură. încurcătură, confusiune, intrigi. GUAZZAMENTO, mi. clâtire, clâtealâ, clâtiturâ. guazzăue, v. a. a clăti; a vâdui; -v iaf’ cl tina; — guazzare un cavallo, a băga uno calu in riu, şi a lu preumbla spre a lu spab şi a lu răcori. guazz vt6io, mi. locu nnde preumblă cineva animalele în apă spre a le răcori, adăpătoare. guazzetto, mi. ragu, iahnie. guâzzo, mi. vadu; fleşcâialâ; pictură cu apă. guazzoso, a. moale, fleşcâitu, aposu. GUcnuA, f. acu. guelfeggiAre, v. n. a ţinea cu partida guelfiloru. guelfismo, mi. guelfismu, partida guelfiloru. guelfo, im. guelfu, partisanu alu Papiloru in evulu mezin. guercio, a. ciacîru; chioru. guernigionk, f. gamisonâ; garnitură. guernim^nto, im. garnimentu, garnire, gâtire. GUERNlRE, v. a. a garnisi, a găti; a întări, a aprovisiona. guernizi6ne, /*. garniţiune, garnitură, găteală. guerra, /. resbelu, râsboiu, gueră; luptă, bătălie ; ceartă, gîlceavâ ; artea resbelului; -guerra minuta, guerricciuola, râsboiu prin cete, prin părţi; — a guerra finitat trecindn totu prin focu şi prin sabie; — a guerra roita, fără regulă, fără măsură. GUERREGGtfvoLE, a. aptu, fâcutu pentru resbelu. guerreggiamento, im. râsboire, luptare. guerreggiArf, v. a. e n. a râsboi, a face, & purta resbelu. „ guerreggiat6re, mi. râsboitoru, râsboinicu, res-belâtoni. guerresco, a. resbelnicu, alu resbelului. guerriAre, tr. n. a râsboi, a se râsboi, a se lupta. GUERWtfRE, guerriero, mi. râsboitoru, râsboinicu, resbelâtoru, ostaşu, soldatu, viteazu, luptaţi guerriero, o. resboinicu, resbelnicu, bâfcâiosu. gufAre, v. a. a batjocuri, a lua în rîsu. gufeggiAre, v. n. a striga ca buhna, cucoveica. GtfFO, m. buhnâ, bufniţă, cucoveicâ; unu fej11 de blană; — esser gufo, rimanere il 9UJ,}' a deveni batjocura altora, a se face de risu. Digitized by Google GTÎGLIA.—HtJT. 253 GtfGLlA, f. unu felu de obeliscu, de piramidă. GUGLIĂTA, AGUGLIAta, f. firu de aţă, de lână, sau de matâsă atitu de lunga câtu trebue să se pue odată în acu. guîda, f. călăuza, conductoru; arâtâtoru, povâ-ţuitoru, învâţătoru; şină la o cale ferată. guidaiuGlo, m. câine ducâtoru, animalulu dintr'o turmă în urma căruia mergu şi celelalte animale. guidauSsco, m. rană. guidamento, m. călăuzire, conducere, însoţire, mânare, poyâţuire, cârmuire, îndreptare. guidap6polo, m. tribuna, demagoga. GUIDAre, v. a, a călăuzi, a conduce, a însoţi, a mâna, a povâţui, a cârmui, a guverna, a îndrepta; a ecsecuta, a sâvîrşi. GUIDârm^nti, m. pastoru, ciobanu. guidatore, m. ducâtoru, mînatoru, vezeteu, surugiu. guiderdOnam^nto, m. resplâtire, remunerare. guiderdonAre, v. a. a premia, a resplâti, a remunera, a recompensa. gctderdonat6re, m. resplâtitoru, remuneratoru. guiderdOne, m. resplatâ, remunerare, premiu. GT711>6ne, m. berbantu, hoţu, ştrengaru, craiu. guidonerîa, f. berbânţie, blestemăţie, hoţie, crâilîcu, ştrengârie. GUÎGGIA, f. câputa pantofului. guIndolo, m. vîrtelniţâ, râschitoru, sucală. guinzâglio, m. sfoară, curea de care se ducu câini legaţi. GTJIRMIK^LLA, GHERMTNELLA, f. scamatorie. GUÎSA, f\ chipu, felu, mod 1, manieră ; — a guisa, in guisa, ca, in formă de; — ad ogni guisa, oricumu. GXTlTTERtA, f. scârnăvie, soioşie, imoşie, calicie. guItto, a, scârnavu, soiosu, imosu, murdara, cabcu. GinzzAMENTO, m. svîrcolire, mişcare cu iuţeală într’o parte şi într’alta, clătinare, săltare, fiţeire. guizzâre, v. n. a se svîrcoli, a se desbate, a sălta, a se clătina, a se mişca cu iuţeală intr*o parte şi într’alta, a se mişca ueînceta u, a nu se astîmpâra. GTJlzzo, m. svîrcoalâ, svîrcolire, sâltăturâ; — a. veşteda, sbîrcitu, fleciuitu, fleşcâitu. gi)rgite, m. volbură, vîrteju, abisu. Gtiscio, m. coajă, scoarţă, scoică, pâstare, poşchiţâ, teacă, bospâ; discu de cumpănă; luntriţâ. gustAbile, a. gustabilu, care se poate gusta. gustamento, m. fapta de a gusta, de a simţi, de a i plăcea cuiva unu lucru, gustare. gustAre, v. a. a gusta, a simţi gustu, a simţi unu lucru, a se bucura, a se folosi de diu sulu, a i plăcea cuiva unu lucru, a afla c. -este plâcutu. gustativo, a. care are facultatea de a gusta, de a simţi gustu, gustativu. gitstat6re, m. gustâtoru, care simte gustulu ce are unu lucru. GUSTATOLE, a. plâcutu la gustu, gustosu. gusto, m. gustu, şmacu; cercare; poftă, bucurie, plăcere, desfătare, simţimîntulu plâcutu ce are cineva de unu lucru; aplecare, pornire ; maniera cu care este fâcutu unu lucru, cara-cteru particularu alu unui opu, alu unui au-toru, alu unui artistu; bunulu gustu, eleganţă; — inconfrare il gusto di talano, a i plăcea cuiva. gustosamente, avv. cu gustu, cu plăcere, cu poftă. GUSTOSO, a. gustosu, plâcutu, deliciosu, desfâtâ-ciosu. gOtto, m. vasu micu cu gîtu din care se dă de beutu copiiloru sau bolnaviloru. gutturAle, a. guturalu, care se pronunţă din gîtu. H. H, f. he, litera II. hallerlAno, a. balerianu, relativa la sistema medicala a lui Haller. halo, in. cercâlamulu luminosu ce se vede câteodată Imprejurulu steleloru şi mai cu seamă împrejuruln soarelui şi alu lunei. hâra, f. porcărie, staulu, ocolu de porci. harem, HARâMME, tn. haremu. hi, interiez. fui! ruşine! hierAcia, f. unu felu de lăptucă sălbatică, hie-racie. HO, hu, interiez. bre î HUI, interiez. aoleo! I I* f. î. a tvea vocala a alfabetului. iAcaka, f. unu felu de danţu spanîolescu, ia-carn. • iachetto, m. iachtu, mica nave englesească care merge cu vele şi cu lopeţi. iaoînto, m. iacintu, iacintâ, zambila. ia« ULATORIA, f. iaculatoria, rugăciune scurta şi fierbinte. iâculo, m. unu felu de dania, ialăpta, GIALĂPTA, f. ialapu. noptiţă (plantă). 1ALÎNO, a. în faţa sticlei; transparenta. IÂM.BICO, a. iambicu, alcâtuitu din iambi. 1ÂMBO, vi. iambu. picioru de versu latinescu sau grecescu compusu de o silabă lungă şi una scurtă. 1 aTO, m. hiatu. cacofonie produsă prin întîlnirea neplăcută a dna vocale. lATTÂNZA. f. fală. înginfare, trufie, lăuda roşie. lATTi RA, f. perdere. pagubă, vătămare, daună. ikkkno, «. ernaticu, erneseu, de iarnă, de earnâ. ibi, ÎBIDE, m. ibisu (o pasere). ibkidlsmo. vi. ibridisnm. bastardie. ÎKRIDO, a. ibridu. bastardu. kneumone. m. icbneumoiiu (cuadrupedu). KNografîa, f. ichnografie. planulu unui edificiu. icnogrAfico, a. ichnograficu, relativii la iclmo grafie. iconoclAsta, m. iconoclasta, spărgătorii de icoane. iconografia, f. iconografie, descrierea icoaneloru şi a pic uriloru relative la monumentele rămase din vechime. i iconografici), a. iconograficu, de coi..«grafie. iconulOGîa, f. iconologie, interpretaţi unea icoaneloru, a monumenteloru râmase din vechime. iconologico, a. iconologicu, relativu la icono-logie. ]< ore, vi serositate. idâlgo, m. idalgu, nobilu spaniolu care se trage din creştinii cei vechi fără nici o amestecare cu sângele Mauriloru sau Evreilora. idAtide. f. nun felu de unflâturâ plină de o materie geroasă, idatigu. il»l**o, m. Dumnezeu, Zeu. idf.a. f. idee, noţiune, închipuire ; memorie, imaginaţiune; modela, tipu. schiţă, isvodu; opiniune; fantasie; proiectu; născocire, plăsmuire. ideale, a. idealu; închipuitu; cbimericu, fan-tasticu. ilealIsmo, vi. idaalismu, o sistemă filosofică. Realista, m. idealista, partisanu alu idealismului. L IDEALITA, f. idealitate, starea ideală, principiala idealu. idealizzâre, v. a. a idealiza, a face idealu. ide Are, v. a. a imagina, a închipui, a născoci. identicamente, arv. identiceşte. identicitA, f. ideuticitate. identico, a. identicu, asemenea, acelaşi ca altulu. identificâre, v. a. a identifica, a asemăna, & coprinde sub aceeaşi idee; — ideut ificarsi. h se identifica cu altulu, a se pătrunde de sini* ţimentele lui. identitâ. f. identitate, asemănare, potrivire. , ideologia, f. ideologie, ştiinţa ideiloru, despre -idei. ideologico, a. ideologica, de ideologie. ideologi). m. ideologu, versatu în ideologie; 1 omu cu idei chimerice sau prea abstracte şi neaplicabile. *di, m. pi. ide, a 15 a zi din lunile lui Martin., Maiu, Juliu şi Octobre, şi a 13-a din cele alte luni după calindarulu Romaniloru celeru A’echi. idilliânte, m. celu ce compune idilluri, idi-1 iantu. iDÎLLio. idilio, vi. idiliu. unu felu de poesie pastorala. IDIOLAtro. w. egoistu, sin iubi torn. ! IDIOMĂ. m. idiomă, limbagiulu unei naţiuni. t idiomAtico. a. idiomuticu, relativu la idiomă. | idiota, m. idiotu, prostu, negbinbu, ignorautu. idiotAggine, f. sminteală, stupiditate, prostie. idiotîsmo, vi. idiotisnui, manieră, locuţiune particulară a unei limbi şi care se abate dela regulele gramaticei generale. IDIOTMZÂRE, v. n, a idiotiza, a întrebuinţa idio-tisme. idolAtra, vi. idolatru, pâgânu. idolatrAre. idolAre, v. a. a idolatra, a idola-fcrisi, a se închina la idoli; a onora, a iubi, a cinsti peste măsură, /ârâ cumpetu idolatria, f. idolatrie, cui tu alu idolilora; amoru desordinatu. escesivu. idolAtrico. a. idolntriou, păgănescu. îdot.o, tw. idolu, zeitate mincinoasa, falsa divi»i-tate; imagine a unei divinităţi mincinoase; obiectulu pe care cineva lu iubeşte peste măsură, cu escesu. iponeitA, f. idoneitate, aptitudine, capacitate, abilitate, iscusinţă, disposiţiune naturală. ‘îi: r. V:. •î:i ^r::- t1'*” , v" " '• •Ţfj .'- ;.:o J k- - ','/• '■ ii' idJneo. -illegittimo. Idoneo, a. idoneu, capabilu, abilii, aptu, iscusita. îdra, f. idrâ, uuu felu de şerpe; bâlauru, şerpe fabulosu cu şapte capete; o constelaţiune a enrisferului meridionalu; râu care renaşte cu câtu cineva se sileşte de a lu stirpi. IDBARGIRO, in. idrargiru. mercuriu, argintu viu. jdraiJlica, f. idraulicâ, ştiinţa de a innâlţa, de a potrivi şi de a conduce apele. îPRÂULico, a. idraulicu, relativu la idraulicâ; — s. vi. celu ce este versatu în idraulicâ; inginera idraulicu. iJ)RiA, f. idriâ. unu felu de urcioru de, pâstratu apâ. . idrocefalo, m. idrocefalu (o maladie). IDROFOBÎA, f. idrofobie. turbare. iprofobo, a. e 8. m. idrofobu, turba t u. IDROGENE, IPROGENO, m. idrogenu, principiu go-n^ratoru alu apei. 1 drografia, f. idrografie, descriptiunea apo-loru, a riuriloru, a mâriloru s. c. 1.; artea de a naviga. idrogrâfico, a. idrograficu, de idrografie. IDIUH.EAFO, in. idrografu, versatu in idrografie. IDEOLOGIA, f. idrologie, tractatu asupra ape-loru. iDROMANZiA, f. idromanţie, divinaţiune, prezicere. ghicire prin mijloculu apei. ipromele, m. idromelu. miedu. mustu. IDROMETRÎA, f. idrometrie. ştiinţa apeloru. idrOmetro, m. idrometru, iustrumentu spre a mâsura greutatea, puterea şi celelalte proprietăţi ale liciziloru. idropatIa. f. idropatie, o sistema de medicină. fDROPĂTiCO, «. idropaticu, de idropatie. IDROPICÂBE, v. n. a deveni idropicu. IPROPICO, a. idropicu, pătimaşa de idropisie. IDROPISÎA. f. idropisie, idropicâ (o maladie). idrostâtica, f. idrostaticâ, teoria ecuilibriului liciziloru şi gazeloru. * EfeNA, f. ienâ (cuadrupedu). lERACÎTE, f. ieracitu (o piatră preţioaşâ). IERARCHIA, f. ierarchie. rtRi, atw. ieri; — ierlaltro, alaltăieri; — iermattina, ieri de demineaţâ; — iersera, ieri seară. IEBOGL1FICAMENTE. ctw. ieroglificeşte, prin iero-glife. iGlfcîE, f. igienă, partea mediciuei care are de obiecta conservaţiunea sănătăţii. . IGIENICO, a. igienico, relativu la igienă. 1GSÂRO, a. care nu ştie, neştiutorii, ignorantu. IGXATbXE, m. mâncaciu; omu de uimicu. ignAvia, f. pigriţie, lene, trîndâvie, mârşăvie. ignAvo, a. pigru, leneşu, trîndavu, desmâţatu, mârşavu. ioNEO, a. de focu, înfocatu, arzâtoru, aprinsa. ignicolo, m. adoratoru alu focului. ignlpero, ci. aducâtoru de focu. înfocatu, înflâ-câratu. ignîvomo, a. care scuipă, varsă, aruncă focu. ignizkjNE, f. igniţiune, 9tarea unui corpu cându se mistueşte prin focu sau cându este roşitu prin lucrarea acestui elementu. GNOBfLE, a. nenobilu, plebeu, mojicu, prostu. 265 ignorilitAre, v. a. a prosti, a degrada, a înjosi, a avili. rGNOBiLiTA, f. condiţiune nenobilâ; prostie, ticăloşie, abjecţiune, baseţâ, stare demnă de des-prcţu. ignominia, f. ignominie, infamie, desunoare mare. . ignominioso, a. ignominiosu, infamu, desono-ratu. ignorările, a. ignorabiiu, care se poate ignora. * ignorantâggine, f. ignoranţă inescusalfilâ şi demnă de defaimâ. ignorante, a. ignorantu. neînvâţatu, neştiutoru, prostu, care nu ştie nimicii. IGNORÂNZA, /. ignoranţă, neştiinţă, neînvâţâ-tură, prostie, lipsă de tunoştiuţâ sau de instrucţiune. ignorare. t\ a. a ignora, a nu şti. a nu cunoaşte ; a nu fi înounoştinţntii despre ceva. ignoto, a. neeunoscutu, ignoratu, neştiutu. iunudAre, v. a. a despoia. a goli, a desbrâca. ignuditâ, f. nuditate, goliciune. igntdO, a. nudu, golu, desbrâcatu. desvâlitu. deşcoperitu ; lipsi tu de toate cele trebuincioase. iGKOMETIiiA, f. igrometrie, ştiinţă spre a determina starea umidităţii sau a uscâciuuei aerului. • ojrometro , m. igrometru, instrumentu spre a măsura umiditatea sau uscăciunea aerului, iH, inter iez. fui! ruşine! il, art. lu. îlu ; — pron. per8. îlu, lu. pe elu; pe aceasta. ilare, a. ilaru, veselu. voiosu, seninu. ilaritA, f. ilaritate, veselie, voioşie, serenitate. ilîade, f. Iliadâ, poemă epică a lui Omeru. ilice, vi. unu felu de ştejaru. illacrimAbile, a. care nu este demnii de a fi plânsu; incapabilu de a plânge, de a lăcrima. ILLAIDÎRE. v. a. a minji, a pângări, a contamina, a strica, a desfigura, a poci. ILLANGUIPlMfiNTO, m. lâncezire. sfirşire. topire. ILT ANGuidire, v. n. a se lâncezi, a se sfirşi, a se topi. illaqueâre, v. a. a prinde în laţuri. 1LLASC1VÎRE, v. n. a deveni, a se fiice lascivu. deslrînatu. ’ iLLATivo. a. ilativu, care serveşte spre a scoate o urmare, spre a trage o consecinţă, o ila-ţiune. illaudârile, o. ilaudabilu, nelâudabilu, ne-dcmnu de laudă, care nu are nimica de lăudaţii. ILLAZldNE, f. ilaţiune. oonsecuenţâ, conclusiune. illecebra. f. momeală, atracţiune, laţuri, curse. iLLECEBRoso, ci. inomitoru, plinu de atracţiune, de nuri, amăgitorii, atrăgătorii, seducâtoru. ILLF.CITAMENTE, ((vv. într'unu cbipu ilicitu, neier-tatu, nelegiuiţii, imoralu. opritu. ILLEC1TO, a. ilicitu, neiertatu, opritu, imoralu. ILLEgAle, a. ilegalu. contra legii. illeggiadrîre, v. a. a înfrumuseţa, a orna, a face mai elegantu, mai graţiosu, mai plăcu tu. ELLEGITTIMITA, f. ilegitimitate, nepravilnicie. illegIttimo , a. ilegitimu, neprarilnicu, nele- Digitized by Google TltF^loîît.-^nte giuitu, nedreptu, ilegalii; bastard u, din flori (copilu). illesione, f. neatingere, nerânire. nepipâire. illeso, a. neatinsu. nepipuitu, nelovitu, ne-rânitu, nevâtâmatu, nestricatu, intrcgu, seâ-patu. iij.etterâto, n. iliteratu, ignorantu,* neînvâţatu; care nn cunoaşte literatura. JLLIBATEZZA. f. puritate, curăţenie, întregime, nevinovăţie, inocenţă, integritate, probitate, virtute, irebîntuire, nevâtâinare. lliiiinÂTQ* a. intactu, curaţii, nevinovatu, vir-tuosu, fără prihană, nevâtămatu, integru, ne-binfcuitu. 1LL1REKÂLE, a. iiiberalu. neliberalu. servilu. iară iiberalitate ; — nrti illihcrali, arţile medianiee. ILLIMITÂTO , a. ilimitatu , nemărginita, fără limite. ILLIMITAZKÎNE, f. nemărginire, lipsă de limite. ILLIQTIDÎRE, v. n. a se topi. a deveni licuidu. ILlIqpido , a. nelieuidu nelămuriţii , necuratu, neliotărîtu, neistovitu (se zice despre ojreabâ, despre o socoteală). ** ILLITIGIoso, a. incontrnstabilu, necontestata, ne-tăgâduitu. îLiiividIre. v. a. a învinâtâţi, a face lividu. im.odAbile , a. nelâudabilu, nedemna de laudă. 1LL(3gico, a. ilogicu, nelogicu, neconsecuentu. ILLtfDERE, v. a. a zădărnici, a înşela, a amăgi, a ilusiona; — illudersi, a se ilusiona, a se amăgi, a năluci. jllitminameKto, m. luminare, iluminare, lumină, lucire, strălucire; învăţătură. ILLUMixâre, r. a. a lumina, a ilumina, a învăţa, a deştepta spirit»iu , a face pe cineva să cunoască ceva. illuminatîvo, a. iluminativu, ce are puterea de a lumina. illuminatOre, m. iluminatorii, înminâtoru. illumtnaztone, f. iluminaţiune, revărsare de lumină, luminaţiune şi focuri ce se făcu cu oca-siunea unei veselii; lumină estraordinarâ ce revarsă câteodată Dumnezeu în iniraele unoru oameni. illttminismo, m. iluminismu. ILLEMInIsta, m. iluminista. ILLUSKjne, f. ilusiune, nălucire, amăgire, părere mincinoasă, utopie, cbimerâ, fantasmă, visu. iLLtiso, a. ilusionatu, zădărnicită, nâlucitu, amâ-gitu. illus6re , m. amâgltora, înşelâtoru ; batjocori-toru. ' iLLUsdRio, a. ilusoriu, zâdamicu, chimericu, fan-tasticu, greşitu ; inutilu, fără nici unu efecta. illtjstramento, m. ilustrare, slăvire; tălmăcire, desluşire, esplicare. illustrAre, v. a. a ilustra, a da lustru, splendoare, a slăvi, a face ilustru; a desluşi, a lumina, a esplica. . illttstrat6re, m. esplicatoru, desluşitoru, ilus-tratoru. illustrazi6ne , f. ilustraţiune, desluşire, esplicare. illDstre, o. ilustru, celebru, renumitu, vestitu, însemnata prin nobleţă, prin merite. !LLTJSTR£zza, f. splendoare, strălucire ; nobleţă, însemnătate, celebritate, renume. illitstkîssimo. a. ilustrisimu, titlu de onoare. lLEUViE, f. scârnăvie, spurcăciune, soioşie, mâr-şovio. ‘ illwioxe. f. înnecâciune, inundare, revărsare. iLOTisMO, m. ilotismii, condiţiunea iloţiloru la Spartanii vechi; stare proastă şi ticăloasa asemenea cu starea iloţiloru. iliîto, f.loto, *w. ilota, nume cc dau Laeedpmo* nicnii robiloru lom ; omu presta şi ticâiosu. imaginativa, f. imaginativă, imaginaţiune. fantasio. imaginazi6ne, f. imaginaţiune. idee, gându. imagine, f. imagine. înfăţişare. închipuire. imaginoso. a. imaginativu. nâscocitoru. ni A no. m. imanu, preotu la mahometani. imraccârsi. v. n. a se îmbăta. imbacuccAre, v. a. a inmiâmâia. a învâli. a îmbrobodi faţa, a pune tichie, gngiu, învâliturâ pe capu. imbagnAre. v. a. a spăla, a scălda, a muia. imbalconAta (KOSA'b unu felu de roşă. imbaldanziue , v. n. a îndrâsni, a se face in-rirâsneţu, impertinentu, aroganta, a se semeţi. imbaldire. v. n. a se încoragia, a se îmbârbâţi, a îndrâsni, a se semeţi. imballAggio, m. împachetare, lucrarea de a face pachete. teancuri de marfă, imbalagiu ; plată pentru imbalagiu. imballAre. v. a. a împacheta, a înfăşură, a face pachete, legături, teancuri de marfă , a im-bala. imballatore, m. caro strînge, leagă, împachetează, face legături, pachete, teancuri de marfă. imbalordIre r v. a. e n. a ameţi, a năuci, a uimi. imiulsamAre , v. a. a înibâlsâmi; a umplea de mirosu plâcutu. imralsamazione, f. imbâlsâmire. imbalsamîre, v. n. a se face, a deveni balsam u. imrambaccolArsi, v. n. a şi învâli, a îmbrobodi faţa. imbambagellAto, a. moale, afemeiatu. imbambagiAbe , v. a. a umplea, a căptuşi cu bumbacu. - imbambolAre, v. n. a vărsa lâcrâmi; — v. a. a face pe cineva sâ varse lâcrâmi, a înduioşa. IMBAMBOlIre , v. n. a deveni copilu, a face copilării. imbandierAto, o. ornatu, gâtitu cu bandiere. imbandigi6ne , f. felu de bucate; gâtire, dregere de bucate. imbandire , v. a. a pregăti, a aşeza, a drege bucate. imbanditore , m. celu ce drege, pregăteşte bucate. imbarazzâre , v. a. a împiedica, a închide, a astupa drumulu; a turbura, a încurca, a ameţi, a supăra, a îngreuia, a pricinui confu-siune, a înfunda. IMBarAzzo, -mi. piedică; turburare. încurcare, zâ-pâcire, supărare, îngreuiere, confusiune, incertitudine, ameţire. ^ 1MBARAZZ6SO, a. greu, neodihnitoru, supârâtoru. IMBARBARIMENTO, m. fapta de a deveni barbaru. imbarbarire, v. n. a deveni barbaru, a se prosti. IMBARBOGîre, v. n. a se afla în copilărie, a i se slăbi cuiva mintea din causa bâtrîneţei. ÎMBARCADdRE.—IMBONfBB. IMBARCAD^RE, m. imbarcadern, debarcadem, locu potrivita pentru a Încărca corăbiile. IKbabcami&nto, m. îmbarcare, imbârcâmîntu. imbarcAre, v. a. a îmbarca, a pune In barcă, a încărca într'o corabie; — imbarcarsi, a se îmbarca, a intra într’o nave; — imbarcarsi in una faccenda, a se apuca de o întreprindere fără de a fi luatu măsurile trebuincioase pentru a isbuti. iMBARCATdRE, tn. imbârcătoru. imbarcazi6ne, f. imbarcaţiune, îmbarcare. IMBĂRCO, m. Imbârcâmîntu, îmbarcare. DfBARDÂRE, v. a. a acoperi unu calu cu armatura sa, a lu înhăma; a linguşi, a atrage, a momi imbarbAre , v. a. a astupa, a închide o trecătoare, a împiedica, a stânjîni, a opri. 1MBASAMENTO, m. basă, râzimâtoare, pedestalu. 1MBA8CIÂTA, âmbasciAta, f. ambasadă; anunciu, veste. DKBASTARDmăMTO, m. bastardire, degenerare, corcire. imbastardîre, v. n. a bastardi, a degenera, a se corci. dibastăre , v. a. a pune samarulu in spinarea unui animalu de transportu, a samara. 1MBASTIMENTO, m. însăilare. imbastîre , f7. a. a însăila, a prinde hainele cu aţă mai nainte de a le coase cu temeiu. imbastitCra, f. însăilare. IMBAsto, m. samara; sămârare. ikbAttersi,. v. n. a întâlni, a nimeri, a da pre-ste ceva. ' imbavagliArb , t7. a. a Immâmâia, a îmbrobodi faţa. imbavAre, 17. o. a acoperi cu bale, a băii. imbeccAre , t7. a. a îmbuca, a pune cuiva vorbele în gură. MBeccAta, f. cuantitate de hrană ce o pasere poate să iea în pliscu; însuflare, îpdemnu; — pigliar Vimbeccata, a se vinde, a se mitui. HibeccherAre, t7. a. a îmbuca; a mitui, a cumpără; a înşela, a face pe cineva să creazâ nişte lucruri neadevârate. DtBECÎLLE, o. imbecilu, debilu, slabu , prostu, neroda, negliiobu, smintita, fără spiritu, hâ-becitu, hăbăuca. DibecillIre, t7. n. a se slabi, a se sminti, a se prosti, a deveni imbecilu, debilu, prostu, nerodu, neghiobu, bicisnicu. IMBecillitA, f. imbecilitate, debilitate, slâbiciu-n?» sminteală, prostie, nerozie, neghiobie, bi-cisnicie, hâbăucie. ^bisllb, o. mişelu, fricosu, mâr avu, poltronu. «BellettaiiAîîto , m. sulimenire, spoire, dregere. r îRbellettAre, i7. a. a sulimeni, a spoi, a drege, * *** luBtru mincinoşii; — imbellettarsi, a 8e suimeni, a se rumeni, a şi pune dresa, rumenealâ pe faţa. BtoelUre, f7. a. a înfrumuseţa; — i?. n. a deveni frumosu. ’ V‘ a* a » a strînge cu o legâ- niîît?I>AT,ÎRA.* f' legătură, fâşie, eşarpâ. mnio E- a' l^barbu. fără baroâ, foarte june. . “beecuke, *. a nimeri. ’ . J &51 imberclat6re, w. niineritoru, celu ce nimereşte. imb^rcio , m. nimerire , nimereală, lovitură cu nimereală. # a imberrettAre , 17. o. a acoperi (capulu) cu căciulă. # # imbertebcAre, 17. a. a întări cu parapeturi. imbertonArsi, imbertonIrsi, 17. n. a se amoreza. 1MBE T1ALÎRE, v. n. a deveni brutalu, a se îndobitoci.; a se înfuria, a se îndîrci, a se îndrăci, a se înverşuna. ^ imbestiăre, 1?. a. a îndobitoci, a prosti, a face pe cineva să devie ca o bestie; 17. n. a trăi dobitoceşte. ^ # imbevere, t7. o. a suge în sine, a trage în sine, a absorbi; a face să sugă în sine, să se pâ-trunzâ, a uda, a muia, a adâpa; a insufla, a inspira. # a imbevCto , o. adâpatu, umpluta, plinu, pâtrun-su; — imbevuto di buoni principi, pătrunsa de bune principie. a imbiaccâre, a. a. a pune dresu, a pune albu pe faţă. imbiaccAto , o. sulemenita; prefăcuta ; amâgi-toru. a imbiadAto, o. semânatu cu grâu.^ ^ # * imbiancamento, m. înnâlbire, innâlbltu, lnnâlbi-turâ. a a . imbiancAre, a. a. e n. a nălbi, a înnâlbi, a bili, a se albi, a îngălbeni, a se îngălbeni. imbiancat6re, rn. albitoru, nâlbitoru, biiitoru. imbiancattIRA, f. înnâlbi tură, bili tură. imbianchire, 17. a. a înnâlbi, a bili. ^ ^ imbicoccArsi , 17. n. a se închide intr’o căsuţă proastă , a şedea la unu oraşu micu şi nein-semnâtoru. < > imbietolîre, 17. ». a se înduioşi. t imbiettAre, 17. a. a bate o pană spre a despica lemnulu. imbigiârsi, «. n. a se cărunţi, a se face oacheşa, vînâtu. imbiondAre, imbiondîre, 17. a. e n. a deveni sau a face să devie blondu, galbinu, plâviţu, bălana. imbisacciAre, a. a. a pune în desaga. IMB1TUMÂRE, 17. a. a unge cu corasanu. imbiutAre, a. a. a unge, a tehcui cu vro materie cleioasă. # a a imbizzarrimento, m. îndîrcire, înfuriare, mânie. imbizzarrIre, 17. n. a se îndîrci, a se înfuria, a se mânia, a se întărită, a se porni, a se ciudi. imbizzîrsi , a. n. a se întărită, a se supăra, a se necăji. # # # imbizzocchire , 17. n. a deveni insociabilu, neo-menosu. a imboccAre, a. a. a înbiica; a învăţa, a insufla. IMBOCCATIÎRA, f. îmbucare, îmbucătură; gura unui riu ; partea zâbaleloru care intră in gura calului; maniera cu care se bagă în gură oarecare instrumente de suflatu; partea acestoru instrumente ce se îmbucă cu gura. ^ , IMBOLLICAMERTO, m. clocotire; spuzealâ. imbollicAre, 17. n. a clocoti; a se spuzi. ^ imbojusimento , m. asmâ, răsuflare grea, nâdu-şealâ, tecnefosu (o maladie a cailoru) imbolsIre, 1?. n, a deveni asmaticu, a avea tec-nefesu; — 17. o. a slăbi, a moleşi, a im muia, a întemeia. - .... imbonIre, 17. a. a linişti, a îmblânzi, a gidila, a 17 258 IMBORBOTTÂTO.—immacchiârsi. linguşi; — imbonirsi, a se linişti, a se îmblânzi, a se îmbuna. imborbottâto, o. fâcutu în forma unei barei. imboriâRSI, v. n. a se mândri, a se fuduli, a se trufi. imborsâre, v. a. a baga în punga. imborsatOra, f. fapta de a baga în punga. imborsazione, f. ceea ce baga cineva în pungâ. imboscamento , m. imboscâta , f. ascunzâtoare, locu de ascunsu de undo pîndeşte cineva pe inemicu; curse, laţuri. 1MBOSCÂRSI, v. n. a se ascunde spre a pîndi pe vrâjmaşu, spre a întinde vren cursa. imboschIre, v. n. a se face pâdurosu, a se acoperi de păduri; — v.a* a face sâ se acopere de păduri. imbossolAre , v. a. a lâţui, a bate laţi la unu învâlişu; a baga în cutie. dibottâRE, v. a. a turna într’unu vasu, într’unu butoiu ; a se îndopa, a mânca şi a bea peste mâsurâ. îmbottat6io, m. pîlnie, hunie, leicâ. imbottigliAre, v. a. a pune in butilci. imbottîke, v. a. a umplea cu bumbacu, cu lânâ s. c. 1. imbottIta, f. unu felu de plapâmâ. DîBOTTlTtRA, f. lucrarea de a umplea cu bumbacu, cu lânâ s. c. 1.; însăilare, nendele. im-pusâturi de aţă ce se făcu spre a uni doâ sau mai multe materii puse una peste alta. jmbozzacchire, v. n. a închirci, a se sbîrci. imbracciâre, v. a. a îmbrăţişa, a încinge. imbracciatOra , f. partea unei pavâzo de unde se apuca cu braţulu. imbram A bile, a. caro nu eBte do doritu. imbramârsi, v. n. a pofti, a lacomi, a dori. iMBRANDiRE, v. a. a scoate sabia. imbrattacârte, m. scriitoru prostu, feştelitoru. imbrattamento, tn. mînjire, întinare, soire. imbrattam6ndo , tn. şarlatanu, meşteru-strică. imBRATTAre, v. a. mînji, a întina, a soi, a murdări. imbrattat6re , tn. minjitoru, muruitoru, terfe-litoru. . imBRATTATIÎRA, IMBRATTEWA, f. mînjiturâ, mur-darie, soioşie; pâtarc, pângârire, feştelire, terfelire. imbrAtto, tn. Boiturâ', feşteliturâ, pocitură, câl-dârire. IMBRIAcAggine, •/. IMBRIACAM&ÎTO, tn. îmbâtare. imbrucAre, imbriacArsi, v. n. a se îmbăta ; — v. a. a îmbăta, a ameţi. imbriachezza, f. beţie. * imbriAco, a. beatu, îmbâtatu, câHtu. imbkiac6ne, m. beţivu. • mbricconîRE, v. n. a se ştrengări. imbrigamento , tn. încurcătură, amestecătură, confusiune, intrigă. imbriglum^nto, tn. înfrînare, domolire. imbrigliAre, v. a. a pune friu, a înfrîna, a domoli, a supune, a învinge. IMBROCCÂre, v. a. e n. a nimeri; a se opnne. imbroccAta, f. lovitură de sabie. imbrodolAre , imbrodAre , v. o. a întina; — imbrodarsi, imbrodolarsi, a se întina. MBRODOLÂTtfRA, f, întinare. • - - - imbrogliamento, tn. încurcare, învâlmaşire, hn-pleticire, desregulare, strâgânire; zâpâcire. imbrogliâre , v. a. a încurca, a învălmăşi, a împletici; a înfunda; a înşela; — imbrogli-arsi, a se încurca, a se zăpăci; imbrogliatore, tn. încurcâtoru, învâlmâşitoru, intrigantu. JMBROGLio, tn. încurcătură, învălmăşeală, confu-siune, amestecătura, neorînduialâ, complicaţiu-ne, intrigă, şiretlîcu. imbrogliOne, tn. încnrcâtorn, turbnrâtoru, intri-gantu, şiretu. imbronciAre, v. n. a se snpâra, a se mânia, a se înăspri. imbrucAre, v. a. a lua frunza, a curaţi de frunza. imbrunAre, v. n. a sc face mai negru, mai in* chisu, mai intunecosu; a înnopta, a se face întunerieu; a se face oacheşu, a se înnegri de soare, a se face smeadu. imbrunAta, f. înnoptarea, murgulu serei. IMBRUNIRE, v. a. a sclivisi, a lustrui, a polei; — v. n. a se întuneca, a se înnegri, a se face mai Inchisu, a se bocşi. imbrunitOre, m. sclivisitorn, lnstruitoru, polei-torn. imbruniti'ra, f. sclivisoalâ, lustru, poleittirâ. IMBRUSCHIRE, v. ti. a se acri, a «e oţeţi; a se necăji, a se snpâra, a deveni aspru, straşnicii, iute. imbrutIre, v. n. a se dobitoci, a se prosti, ase face brutalu. imbruttAre, v. a. a mînji, a întina, a pângări; — ivibruttarsi, a se mînji, a se întina, a se pângări. niBRUTTiRE, v. ti. a deveni urîtu, a urîţi. imbubbolAre, v. a. a înşela, a face pe cineva sâ creazâ nişte lucruri fabuloase, false, neadevâ-rate. imbucAre, v. a. a ascunde, a băga Intr’o gaura. imbucatAre, v. a. a leşia, a spăla, a curaţi cu leşie. iMBUiuE, v. n. a se dobitoci, a deveni ca unu bou, ca unu mâgaru, a se prosti, a se face ignorantu. imbullettAre, v. a. a prinde cu ţinte. imbukchiAre, v. a. a ajuta pe cineva in compunerea milii opu, unei scrieri, unei teme scolastice. iMBURRAsciiiTO, a. întârîtatu, furtunosu. iMBiteTO, tn. bustu, partea cea de susu a corpului dela gîtu piuă la briu; — bello imbuko, bdlimbusto, oinu galantu, bine îmbrăcata, care face a plăcea dameloru dar nu are nid uo meritu, nu este bunu de nirnicu. imbDto, m. pilnie, leicâ, hunie (instrumenta). imeneo, tn. imenea, nuntă, maritagiu, însorâ-toare. imit Abile, o. imitabilu, de imitatu. imitam^ntO, tn. imitare, contrafacere, codare. imitAre, v. a. a imita, a copia, a se lua după altulu; a preface, a contraface ; a asemăna. IM1TATÎV0, a. imitativu, care iwită*A imitatore, tn. imitatoru, care imită, care se ia după altulu; care nu ştie decâtu a imita. imitazi6ne, f. imitaţiune; copie, contrafacţiune. immacchiArsi, v. n. a se ascunde, ase trage prin tufe, prin crânguri. ihmacolAto.—immisericordi6so. 259 DOtACOLlTO, a. immaculatu, nepâtatu, fârâ prihana; — Immacolata Concezione, Coucepţiu-nea Immaculatâ (zămislirea cea fârâ prihană) a Sântei Fecioare. immaginAbile, o. imaginabila, care se poate închipui. IMMAGINAMENTO, m. imaginare, închipuire, născocire, plăsmuire; idee, concepţiune, găndu. IMMAGInAre, v, a, a imagina, a închipui, a născoci, a plăsmui, a şi forma unu concep tu, o idee, a crea unu planu; — immaginarsi, a şi închipui, a crede. immaginAiuo, a. imaginariu, închipuitu; zadarnica, neîntemeiata, neadevâratu, plăsmui tu; idealu. iMMAGlNATivA, f. imaginaţiune, facultatea de a imagina, de a închipui, de a inventa; fantasie. . iMMAGmATfvo, a. imaginativa, de imaginaţiune. tmmagimat6re, m. imaginatoru, inventoru, în-chipuitoru, plâsmuitoru, născocitoru. iMMAGlKAZifaîE, f. imaginaţiune, fantasie; concepţii, plano, idee, găndu, părere, închipuire, opiniuno. jmmAgine, f. imagine, idee, conceptu, concepţiune, tipu; închipuire, înfăţişare, representa-ţiune ; icoană; figură, formă; modelu; asemănare ; portreta; descriere; metaforă ; — Vuomo h faUo ad immagine ăi Dio, omulu este facutu după asemenarea, după chipulu lui Dumnezeu. imtAGiNdso, a. imaginativa, născocitoru, plinu de fantasie. nniAGRiRE, v. n. a slăbi, a se mârşăvi, a deveni slabu. imualinconIre, v. n. a se întrista, a deveni melancolica. miULSANiRE, v. a. a chilăvi, a face nesânâtosu. îlfHALVAGlltE, v. a. a înrâuţâţi, a strica, a demoraliza, a deprava, a corupe; — immalvagirsi, a se înrăutăţi. jmvancAbile, a. nelipsita, negreşitu. iiiMAHCABiLMJ&NTE, aw. negreşitu, de sigura, fără greşeală. • imhA:ne, a. monstruosu, foarte mare, spâiinîntâ-toru; crudelu, neomenosu, ferosu, bueacu. iviiaiteggiAbile, a. care nu se poate mânui, întrebuinţa. imtANtiNTE, a. îmmanentu, nedespârţitu. lUMANitNZA, f. immanenţâ, nedespârţire. immanicAre, v. a. a pune măneru, coadă; a pune mâniei. immanif^sto, a. neînvederatu, nesigura, necu-noscutu. iumanitA, f, crudelitate, monstruositate, brutalitate, neomenie, buestrie, buecie. iniiANSUETo, o. neîmblânzita, sâlbaticu, intra-ctabilu. iMMANTiNfNTE, avo. îndată, fără zăbavă. iMMARCESciBlLE, o. neveştejita, nemuritor u, eterna. ixharginâre, v. a. a închide, a cicatriza o rană. immarhorAre, v. n. a îmmârmuri. IMMA8CHERAMento, m. mascare, fapta de a bc masca, de a îmbrăca pe cineva mască, tiptilu. immascherAre, v. a. a masca, a pane cuiva o mască, a lu îmbrăca tiptilu, — immaschcrar-st, a se masca, a se îmbrăca tiptilu. immateriAle, a. immateriahi, nemafcerialu, spi-ritualu. immati RIALItA, f. immaterialitate, spiritualitate. immattîle, v. n. a înnebuni, a deveni nebuna. imm aturamente, aw. prea curîndu, prea timpuriu. 1MMATUK1TÂ, f. nematuritate, necoacere, preco-acere; timpu nepotrivitu, necuviinciosu. LMMATtiRO, o. nematuru, necoptu ; fără timpu. immedesimAre, v. a. a întruni, a asemăna, a identifica; — immedesimarsi, a se întruni, a se identifica. - immediatamente, aw. nemijlocitu; indatâ immediAto, a. nemijlocitu, imediatu; grabnicu. immedicAbile, a. nevindecatu, fârâ remediu. immeditAto, a. nemeditatu, negânditu, neebib-zuitu. imm el A re, v. a. a drege, a găti, a îndulci cu miere. immelatCra, f. dregere, gâtire cu miere. immemorAbile, a. immemorabilu, immemorialu, nepomenitu, foarte antica, deşpre care nimeni nu se pomeneşte, despre care nu se ţine minte. immemore, a. uituca, care nu ţine minte; nere- cnnoscâtoru. immensitâ, f. immensitate, mărime, întindere, spaţiu foarte mare ; nemâsurare, nemărginire. imm£nso, a. immensu, nemăsurata, nemărginitu, fârâ măsură, fârâ margini, fără hotare. immensurAbile, a. immensurabiln, nemăsurata. IMMERGERE, v. a. a cufunda, a vîrî, a băga in; a înfige, a împlânta; — immergersi, a se cufunda, a se da afunda; a se adinei (în gândiri, în engetâri.) IMMERGIMENTO, m. cufundare, afundare, vîrire, băgare, infigere, implantare, adîncire. immeritamente, aw. fâr’a merita, fâr’a fi me-ritatu. immeritAto, a. nemeritata; nedreptu. immeiutevole, a. nedemna, care n’a meritata. immeritevolmente, aw. fârâ nici unu meritu, fârâ dreptate. immerito, a. care nu s'a meri tatu, nepotrivitu, nedreptu. IMMERSIONE, f. imersiune, cufundare, băgare in-tr'unu licuidu. immerso, a. cufundatu, afundatu, înfiptu, adinei tu. immettere, v. a. a pune, a băga în, a introduce. immezzâre, immezzire, v. n. a se înjumătăţi; a se rescoace, a mârcezi; — immezzarsi, a se moleşi, a se infemeia. immigkAre, v. n. a immigra, a migra, a se strămuta în numâru mare într'oaltâ ţară. immigrAto, immigkatorb, m. migiatoru, immigra toru. immigii’ZiOne, f. imigraţiune, migraţiune, strămutare. imminente, a. imminentu, care trebue indatâ să se înt’unple, care este aproape, care amerinţâ. imminenza, f. imminenţâ, apropiere. immischiAre, v. a. a amesteca; — immischiarsi, a se amcsjteca, a lua parte. immisericoiuu<3so, a. nemisericordiosu, nemilos- - 17* 260 crud’eluellldUlât0^U, nein£a(*uitoru» straşnicu, niMissioNE, f. intrarea în stăpânire. immistione, f. a estecare în. immîsto, a. neamestecatu, curatn. immisukAbile, a. nemăsuraţii, fârâ măsură 13IMITE, a. neingaduitoru, straşnicii, severii, crudu. liiMoWLE, o. îmmobilu, nemişcatu, nemi>>âtoru, stabilu, ncchntitu, constantu, nestrâinutatu, neschimbaţii, statornica; — bene mmubile, sostansa tmmobile, proprietate, avere nemis-catoare, acaretu. T nnioi;ii,lTA, f. im mobilitate, nemişcare, stabilitate, statornicie, constanţa, nestrâmntare, ne-cuntire. IMMobilIto, a. încreinenitu. • făr a se m,Va> neclintita, IMMODKIUNZA, f. necampâtare, neastimpdra. umoDERATO, a. necuirpâtatu, neastîmpârata, fără cunipatu, escesivu, desordinatu, neregulaţii. IHMODESTAMENTE, «»»• fârâ modestie, obrâzni-ceşte. IMmodestia, f. neruşinare, obrăznicie, immodestie IMMODESTO, a. neruşinatu, obraznicu, immodestu.’ immolake, v. a. a immola, a sacrifica a jertfi. immolazione, f. immolaţiune, immolare, jertfire immollamEnto, m. îmmoiere. immollAre, v. o. a iînmoia, a moia în ceva. ImmondEzza, f. necurăţenie, scârnăvie, spurcăciune, soioşie,; impurirate, impudicitate. *mm6ndo, a. necuratu, murdaru, soiosu, spurcatn impuro, scâmavn, impudicu, imbâlec »ritu. ’ immorAle, a. imorala, râu nărăvita, demorali zatu. immoralitA, f. imoralitate, demoralizare. lm morbid Are, v. o. a face mai moale, mai deli-catu. 1MHcatuI)^RE, n’ a deven* mai moale, mai de-immortalAre, v. a. a immortaliza, a vecYnici • — t™^oria^ars*> 8 dobîndi unu nume nemuri* IMMortAle, a. immortalu, nemuritoru. vecinicu. IMM0RTAL1T1, f. immortalitate, nemurire, vecî- imm tRTiFiOĂTO, o. neînfrînatu, nesupusu, neastîm paratu. î^noJIFIfCÂZl6NE’ neînfrînare, nesupunere. immoscadAre, v. a. a freca cu moscu, a da mi-rosn de moscu, a face să miroasă ceva a moscu. IMMOto, a. îmmobilu, nemişcatu, neclintitu Hberu’ slobodu ; nevâtâmatu. MMUNITA, f. immumtate, scutealâ, privilegiu. IMMUtApjle, a. immutabilu, invariabilu, ne-barembaCl°811^ncStrâmiltatlb nesnpusu la schim- immtjtapilitA, f. immutabilitate, invariabilitate nescambâciune, nest râm iţ tăciune. * immutAre, v. o. a immuta, a muta, a schimba immutazi6ne, f im mutare, mutare, schimbare. Imo. m. partea de josu, fundulu; - aw. josu in josu, într o stare proastă, ticăloasă: — ad tmo, in fundu. ’ IMOScApo, m. partea de josu a coloaneloru. mPMJHErrARE, v. o. a împacheta, a lega, a în- TMMTSSldNE.—IMPAitAmjfolLE, impacciamEnto, m. împiedicare, oprire: îmnro-tivire. 1 impacciAre, v. a. a împiedica, a opri, a stânjîni; a închide, a astupa drumulu; — impacciarsi, a se amesteca. IMpacciat6ke, m. impiedicâtoru ; împrotivrtoru. IMpAccio, m. piedică ; împiedicare; stânjinire; supărare; grijă; încurcătură, învâlmâş alâ, amestecătură; muncă, neodihnâ, turbarare ; intrig i; strimtorare ; — dare impaccio, a împiedica ; a supăra, a strâgâni. impacciucâre, v. a. a unge, a n ânji, a f ştefi. impadronIre, v. a. a pune în stăpânire; - im-padronirsi, a şi însuşi unu lucru, a se face stâpânu peste elu, a lua, a răpi, a cotropi; a stăpâni. impagăbile , o. de neplâtitu, ce nu se poate plăti. impagliacciAta, f. culcuşu. impagliAre, v. a. a înf şura, a umplea cu pae. impalandranAto, a. imbrâcatu cu o manta de ploae. impalAre, v. o. a înţepa, a pune în ţeapă a în- ţepuşa. impalato, a. înţepa tu, pusu în ţeapă. impalatiîra, f impalazi6xe, f. înţepare, punere in ţeapă. impalcamento, w. par dosire, câptuşire cu scăn-duri. impalcAre, v. a. a pardosi, a căptuşi cu scânduri. iMPALCATtfRA, f. pardoseală de scânduri, duşâ- mea. impalizzAre, v. a. a palisada, a împrejura o întărire, o cotate cu palisadâ, a face palisade. impallidîre, v. n. a îngălbeni, a se îngălbeni; a se speria, a se îngrozi, a se spâimânta. impalmamento, m. dare de mână spre semna de asigurare a unei promisiuni; logodire. impalmâre, v. a. a da mâna cuiva dreptu sem-nu de promisiune; a logodi. impalpabile, o. impalbabi u, nepipâitu. impaltjdamento, m. hăituire. impaludAre, impaludIre, impadulAre, v. n. a bâltui, a deveni umezosu, bâltosu, mlâştinosu. impampinArsi, v. w. a se acoperi cu viţe de vie. impancA î si, v, n. a şedea la o baricâ. impaniamEnto, w. încleiare, ungere cu vâscu. impaniAbe, v. a. a Incleia, a freca, a unge cu vâscu. impaniAto, o. încleiatu, unsu cu vâscu; amore-zatu . impanicciAre, v, a. a unge cu vreo materie cleioasă. impAnio, m. piedica; încurcătură, învălmăşeală. impannAre, v. a. a căptuşi, a acoperi cu pos-tavu. impannAta, f. traneparentu la ferestre. impantanAre, v. o. e n, a înnomoli, a se înno* moli. impanzanAre, v. o. a înşela, a spune cuiva palavre. impappolAre, v. a. a m’nu, a întina. imparacchiAbe, a. u. a învăţa puţinu şi râu- ^ imparadisAre, v. a. a ferici, a imortaliza pe cineva; a la lăuda peste măsură. IMParagokăbile, a. incomparabilu, necompaw- IMPARA MîNTO. —ÎMPEN1TENTE. bilu, cu care nimicu nu so poate alatura, potrivi. ntPARAMENTO, m. învăţare. IMPArAre, v. a. a învăţa, a se înfiinţa de unu lucru ; a ţinea minte ; a studia ; a se deprinde, a se obicînui; a instrui, a învăţa pe alţii ; — impar are a memoria, a învăţa pe dinafară, de rostu. iMPARATicciO, a. râu învăţata; lucru de începători. ^ imparat6bb, m. celu ce învaţă. impare, a. fără soţu, impara ^ împareg g lAbile, a. incomparabilu, fără asemănare. imparentArsi, v. n. a se rudi (prin călătorie). impArj, a. fără soţu; neasemânatu, neproporţio-natu. imparitA, f. inegalitate, diversitate, neasemâ-nare, nepotrivire, disproporţiune, neparitate impuritate. iMPAKTiBiLE, a. nedespărţita, indivisibilu. împărţicipAto, a. neparticipatu, neimpârtăşitu. împărţire, v. a. a împărtăşi, a comunica, a distribui; a împărţi. impar?iAle, a. imparţialu, nepărtinitoru. IM1ARZIAL1TÂ, f. imparţialitate, nepărtinire. IMPASSÎBILE, a. impasibilu, nesimţitoru, nepâsâ-toru; necompâtimitoru ; nepărtinitoru; neclintita, inflecsibilu, inecsorabilu, neinduple-căcio&u. IMPASSIBILITI, /*. impasibilitate, nesimţire, insensibilitate, nepăsare, necompătimire ; n(‘părtinire ; înflecsibilitate, inecsorabilitate, uein-duplecare. impassiuNABIUTÂ, /*. apatie, nepăsare, insensibilitate. impastam&tto, m. frământare, amestecare. IMPAstâre, v. a. a frământa, a mesteca apă cu făină; a încleia, a unge cu cleiu de făină, a lipi cu cleiu; a arunca feluri de vâpseli pe unu tablou la loculu loru fora de a le amesteca mai nainte. impastat6re, m. frâmântătoru. iMPASTATtfRA, f. frâmântâturâ. ikpasticciAre, v. a. a face pastete, plăcinte ; a amesteca, a poci, a feşteli; a înşela, a amăgi. impAsto, m. frământare ; cocă. impa6tocchiAre, v. o. a purta cu vorba. impastoiAre, v. a. a împiedica; a stânjini, a opri. IMPastoiAto, o. Împiedicata; stânjinitu. ttfPASTtRA., f% partea de josu dela piciorulu calului. UfpATiBiLE, a. intolerabilu, nesuferitu: impasi-bilu. împatbiAre, v. n. a se întoarce la patria m. ÎMPATTÂREţ o. n. a fi cuitu. **paurAre, v. a. a înfricoşa, a spâimînta, a speria; — t>. n. a se teme, a se speria, a se spainrinta. ^PAmunBt v. o. < n. a Ihfricoşa; a se speria. pavido , a. îndrâsneta, coragiosu, intrepidu, aeinspâiniîntata, fără frică. * v* a. a face pe cineva să şi piarzâ darl** ’ ~~ wpMientar&i, a şi pierde râb- 261 impaziente, a. împaţientu, nerâbdâtoru, neas-timpâratu, nesupusu, neliniştita. IMPAzientîre, v, n. a şi pierde răbdarea, a se supăra. impazienza, f. impaţienţâ, nerăbdare, neastîm-păru. împazzamento, m. înnebunire. impazzAre, v. n. a înnebuni; a se supăra, a si pierde răbdarea; a fi tare ainorezatu. impazzAta (ALLA), avv. nebuneşte, fără socotinţă. lmpazzire, v. n. a înnebuni. impeccAbile, a. impecabilu, nepâcâtuiciosu, ne-pâcâtosu, care nu poate păcătui, nu poate greşi. dipeccabilitA, f. impecabilitate, nepâcâtuire. impeciAke, v. a. a smoli, a unge cu smoală. impeciatura, f. smolire, smoliturâ. • impecorîre, v. n. a se prosti, a se dobitoci. impedalArsi, v. n. a se întări, a se face mai grosu, a şi forma trunchiulu (vorbindu despre arbori). . impedantîre, v. n. a deveni pedanta; a pedan tiza. iMPEDiniLE, a. care se poate opri, împiedica. impedimento , m. pedicâ, obstaclu, impedimentu; ocupaţiune; boală, maladie; calabalicu, ba-gagiu. impewke, v. a. a împiedica, a opri, a pune o stavilă, a stânjîni, a contraria,-a se împrotivi, a se opune. . impeditlvo, a. împidiecâtoru, care serveşte a împiedica. îmi EDiTbRE, m. împiedicâtoru, care împiedică. impeggiorAre, v. n.,a se înrăutăţi, a se face mai râu. impegnam^nto, m. engageare, engagemîntu, ză-logire, emanetare; obligare, promitere, îndatorire, obligaţiune, promisiune. , impegnAre, v. a. a engagea, a zâlogi, a emaneta, a da în gagiu, a da pentru siguranţă; a îndatora, a obliga; — impegnarsi, a se e’ga-gea, a se obliga, a se îndatora, a făgădui, a promite; a se începe o bătălie, o dispută; a şi propune, a se sili de a isbuti. . iMPEtiNATivo, a. îndatorătoru; interesanta. impegno, m. engagemîntu, îndatorare, promisiune, datorie, însărcinare, obligaţiune. impegolAre, v. a. a smoli, a unge cu smoală. impelagărsi, v. n. a se băga, a se încurca într'o pricină. impelAre, v. n. a i creşte cuiva pîrulu. impellente, a. împingâtoru, îndemnâtoru, zâdâ-ritoru. impellere, v. a. a împinge, a eonstrînge, a sili, a obliga, a îndatora; a îndemna, a incita, a îmbărbăta. impellicciAre, v. a. a pune blană, a căptuşi cu blană. « rxiPENDENTE, a. iminenta; îndoiosu, nehotâritu impendere, v. a. a spinzura. impenetrabile , a. impenetrabilu, nepâtrunsu ; secreta, misteriosu, tainicu, ascunsu, incom-pronaibilu. impenetraBilită, f. impenetrabilitate, nepâtrun-ziciune; incomprensibilitate. impenitente, a. impenitentu, care nu se pocâ-ieşte. 262 IMPENIT^NZA.—IMPETIGGIN6sO. impenit^nzA, f. impenitenţâ, nepocâinţâ, necâin-ţâ, nemustrare pentru păcate, obstinaţiune. impennacchiAre, v. a. a orna cu panaşuri, cu pene, a împânâ; — mpennacchiarsi, a se împăna, a prindo la pene. impennam^nto, m. înaripare; întindere a aripi-loru. impennAre, v. a. a împăna, a înzestra cu pene; — impennarsi, a prinde la pene; a se copaci, a se ridica în doâ picioare (se zice despre cai). . jmpennAta, f. cerneala, atramentu câtu poate lua cineva deodată cu pana. impennellAre, v. a. a umbla, a unge, a minji, a murui, a zugrăvi cu pcnelulu. impensatamante, am. fără veste, pe negândite. 1MPENSIEBIBSI, v. fi. a se pune pe gânduri; a se îngriji. impensierIto, a. pe gânduri, îngrijatu. impepAbe, v. a. a pipăra, a drege cu piperu. imperadOke, m. împâratu, imperatoru. impebadrîCE, f. împărăteasă, imperatriţâ. imperAnte, a. e sost. imperantu, domnitoru, stă-pânitoru. imperAbe, v. n. a impera, a domni, a stăpâni, a porunci. iMPERATtvo, a. imperativu, poruncitoru, ordina-toru. imperătOre, fn. imperatoTU, împâratu. impebatbIce, a. imperatriţâ, împărăteasă. imfebat6bio, a. imperatoriu, imperiala, împârâ-tescu. IMPERCETTTIbile, a. imperceptibilu, nepipâitu, ne-simţitu. impebcettibilitA, f. imperceptibilitate, puţin-time, mârunţime, imposibilitate do a se pipai, de a se distinge. impebcettibilmĂîte, am. într’unu modu imperceptibil o ; într’unu gradu foarte raicu; pe nesimţite, într’unu chipu nesimţitoru; câte pu-ţinu, puţinu. impercio, am. de aceea, pentru aceea, de aceasta. imperciocchă, cong. căci, pentru că, fiinducâ. imperdonAbile, a. imperdonabilu, neiertatu. imperfetto , a. imperfectu, nedesâvirşitu, neis-prâvitu. impebfeziOne, f. imperfecţiune, nedesâvirşire, de- fectu, cusuru. imperforAto, a. negâuritu, neşfredelitu. imperiale, a. imperialu, împârâtescu; — s. m. soldatu, partisanu alu împăratului; coşulu, covîltirulu unei trăsuri. imperialmente, am. împărăteşte. iMPERiBTLE, imperitOro, o. ncstricâciosu, neşterse. impericolosIbe, v. n. a periclita, a se primejdui. iMPtfRio, impero, 99». imperiu, Impârâţire, stătu; dominaţiune, domnie^ stăpânire, autoritate; ordinu. imperiosam£nte, am. într’unu chipu imperiosu, oruncitoru; cu măreţie, cu trufie, cu mân-rie. IMPERI08ITÂ, f. imperiositate, mândrie. , orgoliu, trufie, măreţie, aeru iinperiosu, trumşu. 1MPERi6so, a. imperiosu, mândru, orgoliosu, trufaşa. impebIto, a. neiscusitu, neştiutoru, fără espe-rienţâ. imperizia, f. neiscusinţâ, nedestoinicio, neştiinţă, incapacitate, inesperienţâ, neindemnare, nedo-mirire. imperlAre, v. a. a orna cu perle, cu mărgăritare. impermeabile, a. impermeabila, prin care nu poate trece nici unu licuidu. impermeabili tâ, f. impermeabilitate. IMPERMÎSTO, a. neamestecatu. imrermutAbile, a. impermutabilu, nestrămutata. impermutabilitA, f. impermutabilitate, nestră-mutare. impernAre, v. a. a anina, a înfige, a pune in ţiţini; — impemarsi, a se întoarce,.a se învîrti într’unucepu, intr’unu valu sauvâlugu. impero, m. împărăţie; domnie; stata; poruncă, ordinu. imperO, am. însă; deci, aşa dar, darde aceea. imperscbittibile, a. imperBcriptibilu, nesupusa la prescriptiune, la paragrafle. imperscrutAbile, a. imperscrutabihi,inscrutabilu nescrutabilu, nepătrunse, neînţelese de minte. imperseverAnte, a. imperseverantu, neperseve-rantu, inconstanta, instabila, nestatornica, ne-stâruitoru. imperseverAnza, f. inconstanţă, nestatornicie. imperseverArf., v. n. a nu Btârui, a fi inconstanta. impersonale, a. impersonala, fără personalitate. imfersonalmente, avv. impersonaliceşte. impersonAto, a. mare, grosu, durduliu, trupeşa. impersuasîbile, a. nepersuasibilu, neinduplecâ-ciosu. impersuasibilitA, f. nepersuasibilitate, neîndu-plecâciune. impersuAso, a. nepersuadatu, neconvinsu, nein-duplecatu. impebtAnto, am. însă, cu toate acestea. impertebrito, a. nespăimîntatu. nefricosu, viteaza, coragiosu, intrepidu, îndrăsneţu. impertinente, a. impertinentu, obraznica, inso-lentu. impertin^nza, f. impertinenţă, obrăznicie, insolenţă. imperturbabile, a. imperturbabilu, neturburâ- ciosu. imperturbabilitâ, f. imperturbabilitatc, netur-burare. imperturbAto, a. neturburatu, liniştita. impebturbaziOne, f. neturburare, linişte.' impeuversam^nto, 9». nâbădae, fturie, furoare. imperversAre, v. n. a turba, a se înfuria amar-nicu, a aiuri, a înnebuni, a fi turbatu, înfuriata. imperversIto, a. nâbâdâiosu, turbat j, înfurintu. empervektîre, v. n. a se înrăutăţi, a se demoraliza, a deveni ţerversu, a ce deprava, a se corumpe. ~ ‘ impervIo, a. nestrâbâtdtu, impraticabilu. impeso, a. atirnatu, spânzurata. impessimAre, v. a. a strică cu totulu, a înrăutăţi, a deprava cu totulu. impestAre, v. n. a molivsi, asmerdui; a împuţi. iMPETlocrNE, f. pecingine, jeţingine. impetigginOso , a. pecmginosu. IMPETJRE. - IMPLICITAMENTE. 263 impetire, v. o. a cita, a cinema înnaintei judecăţii isiPETO, m, impetuositate , mişcare impetuoasa, iute, furioasa, isbire, atacu, năvălire, râpezire. 1MPETRAD1LE, a. impetrabilu, ce se poate do-biudi. impetbAbe, v. o. a impetra, a dobindi prin rugăciuni ; — v. ti. a se împetri, a immârmuri. impetrat6be , m. impetratoru, impetrantu, rugătorii. impetrazi6ne , f. impetrare, dobindire prin rugăciuni. impettîto, a. dreptu, peptosu, cu peptu înnaltu. jmpetuosamente, avv. -cu impetuositate iute. IMPETUOSIT , f. impetuositate , repeziciune , iuţeală, furie, neastîmpâru, vioiciune, aprindere iMPETUtiso, a. impetuosu, repede, iute, furioşi, nâbâdâiosu, neastâmpărat u, vioiu, aprinzâciosu. impeverAre, impeperAre, v. a. a pipăra. impiacevolîbe, v. a. a îmblânzi, a dumesnici, a face mai plăiutu, a îndulci, a astîmpâra. 'MPJAGAre, t?. o. a răni, a lovi; a atinge, a pătrunde. IMP1AGAT1ÎRA, f. rană, lovire, lovitură. iMPiALLACCiÂBE, v. o. a îmbrăca, a căptuşi cu lernnu, a închistri mese, scaune s. c. I., a încrusta. „ iMPîALLĂcciATdRA, f. închistrire, incrustare. 1MPUNELLĂBE, v. a. a pardosi cu plăci de cărămidă; — impianellarsi, a şi pune papucii în picioare. iMPlANTĂBSf, v. n. a se pune, a se aşeza la unu locu fâr’a se mişca, fâr’a so depărta do acolo. impiAnto, m. aşezare, începutu; plana. 1MPIASTRAFOGLI, m. feştelitoru, scriitoru prostu. iMPiASTRAMtfNTO, w. punerea unui bleasturu; mînjire, întinare, feştelire. impiastrAee, t>. a. a pune bleasturu ; a îmblâstrui, a mînji, a unge, a întina, a feşteli; a altoi. iMPiASTKATdBE, w. celu ce puno bleasturi; feştelitoru. iMPusTHAZidNE, f. ungere, feştelire ; fapta sau lucrarea de a pune ble sturi, îmblestruire. impiastricciam^nto, m. ungere cu vreo substanţă cleioasă, feştelire, minjire; îmblestruire. iMPUSTRicciÂBE, v. a. a unge cu o materie cleioasă, a mînji, a îutina, a feşteli; a imblestrui. IMPiastrIccio, vi. feşteliturâ. impustbO, m. bleasturu, emplastru. imputtAre , v. a. a ascunde; — impiattarsi, a se ascunde. ihpiccamento, m. spinzurare. WPiccâbb, v. a. a spînzura; — impiccarsi, a se spinzura. impiccAto, a. e sost. spînzuratu; ştrengaru, hoţu. îbpiccatOio, tu. spinzuratu, ştrengaru, hoţu. impiccatOre, m. spînzurâtoru. impiccatOba, impiccamiînto, «». spinzurare, pubere, atîrnaro în furci. impicciAbb, v.o. a împiedica; a încurcă; — tm-jncciars*, a se încurca; a se amesteca In tre-bile altora. W’iccinIee, y.a. a mârunţa. imv>CI0,W‘ Pudică; încurcătură, supărare, cârcotă. iccolIbe , v, a. a micşora, a mârunţa, a împuţina; — «i, a so micşora, a se mârunţa, * •• *mpuţina, a scădea. • impidocchiAre , IMPIDOCCHlRE , v. a. a păduchia: — v. n. a se împâduchia; a se împuţi, a se mârşavi. impiegAbile, o. de intrebuinţatu, trebuinciosu mriEGABiLiTA, f. capacitate de a fi intrebuinţatu impiegamSnto, m. întrebuinţare, ocupare. impiegAre, v. a. a întrebuinţa, a puno in lucrare , a da do lucru, a ocupa, a îndeletnici; a aplica; a da bani la dobindâ ; — impiegarsi, a se ocupa, a se îndeletnici, a se aplica, ase sili. iMriEGO, vi, întrebuinţare ; slujbă, oficiu , fun-. cţiune, dregâtorie, demnitate, ministeriu, profesiune, ocupaţiune. iMHETOsiuE, v. a. a muia, a înduioşa, a porni spre milă , spre compâtiniro; — itnpietosirsi, a se muia, a se înduioşa, a sc milostivi, a milui, a compătimi. impietramento, m. împetrire ; obstinaţiuno. impietbAre, împietrire, v. ». a se împietri, a se invîrtoşa, a se obstina, a nu mai simţi mustrare de cugetu. ^pigliAre, r. a. a opri, a împiedica, a încurca, a agăţa, a prinde, a apuca; — impigliarai, a se incălâci, a se încurca, a so. prinde, a sc apuca, a se agăţa de ceva. impigliat6re, m. irapiedicâtoru, incurcâtoru. impiglio, m. încurcătură, incâlâciturâ. impIgnere, v. a. a împinge, a respinge, a isbi, a lovi cu mare iuţeală, cu mare putere ; — imjrin-ger si, a se improtivi, a face resistinţâ. uiriGRiRE, v, n. a se desmâţa, a sc lenevi, a se trilul â vi. IMPÎGUO, a. activu, silitoru, muncitoru, laboriosu. impilaccuerAre, v. a. a întina, a îngloda, a noroi, a umplea cu noroiu ; — imptlacchei'arsi, a se întina, a de îngloda. împingere, v. a. a împinge, a respinge, a isbi cu iuţeală. impinuuAre, v. a. a îngrâşa, a îmbilşuga, a îmbogăţi ; — impinguarsi, a se îngrâşa, a se în-• câla, a se durduca. impinguatîvo, a. ingrâşâtom. , ÎMPINGUAZIONE, f. îngrâşare, îmbilşugare. impinzâre, v. a. a îmbuiba, a sătura, a îndopa; — impinzarsi, a se îndopa, a mânca ca unu gâmanu. imi'IOMbAre, v. a. a plumbul impiombatura, f. plumbuire, plumbuiturâ. impippiAre, v. a. a îmbuca pâseri. implacabile, a, implacabilu, inccsorabilu, neîmblânzita, care nu se poate îmbuna. iMPLACApiLiTĂ, f. implacabilitate, inecsorabilitate, străşnicie, ncîmolânzire, neînduplecare. implacabilm^nte . avd. într’unu chipu implacabilu, inecsorabilu, fără milă, amarnicu. implausibilmente , avv. intr’unu modu care nu meriteazâ aprobaţiune, neplausibilu. implicAnza, f. contradicţiune, repumnanţâ. IMPUcAre, v, a. a implica, a coprinde, a vîri, a face să între; a amesteca, a încurca; a conţine o contradicţiune; — implicarsi, a se încurca, a se înfunda. IMPLICAt6re, m. incurcâtoru, învălmăşi toru. IMPLICAZI6NE, f. încurcătură, Învălmăşeală. implicitam£nte , avv. într’unu chipu implicitu, iuti’unu modu iodirectu. . impiJcxto. — jmpr rscur: tib jle. 26 V implici TO, m. iiupli' itu, coprinsa într’unn moda indirecta; încurcata, amestecata, învălmăşita. implokâbile, a. implorabilu, e se poate implora im plouă ke, v. a. a implora, a ruga, a cere cu urai.inţâ, a invoca, a cliiema intr'ajutora. implokat6ke , m. cela ce invoacâ, ce se roagă cu umilinţă, care chiamâ într’ajutoru. im pl o hâzi One, f imploraţiune, implorare ; supli-caţiune, cerere făcuta cu mare umilinţă. implume, a. fără pene. 1MPODERÂRSI, v. n a apuca, a pune mâna, a şi însuşi, a lua în stăpânire, a căpăta, a dobindi. IMPOETÂrsi, v. n. a deveni poetu. impoetichIre, v. o. a face mai poetica. impoliticamente , aw. impoliticeşte , fără politică. impoiJtico, a. impoliticu, contrara politicei. IMPOLITO, m. necioplitu, nepolitu, nepoliticosa, grosiera, inurbanu, incivilu, prostu, mojica. impollCto, a. nepâtatu, nepângâritu, neîntinatu, imaculata, fara prihană. impolminAto, a. plăminica ; nământiu. impolpărsi, v. n. a se încâla, a se durduca. iMPOLTRONfRE, v. n. a se desmâţa, a se lenevi. impolverâre, v. a. a colbâi, a prâfui, a împrâ-fui; a împndra; — impolverarsi, a se im-pudra. impomiciâre, v. a. a freca, a netezi cu puraice. imponderabile, a. imponderabilu, care nu se poate cântări, a cărui greutate este incalculabilă. imponderâto, a necântâritu; nechibzuitu. imponknte, a. imponentu, mâreţu, admirabila. impOnere, v a. a impune. imponimento, m. impunere, panere asupra; impostură, şi reţii cu, şarlatanie. imponitOre, m. celu ce impune ; impostoru. impopolAre , a. impopulara, care nu place poporului, nu este iu bit u poporului. impopolaritâ, f. impopularitate, nepotrivire cu dorinţele, cu inclinaţiunile poporului. imporcARE, v. o. e n. a brâsda, a trage brasde. imporporâre, t>. n. a împurpura, a roşi, a vâpsi cu purpură; — imporporarsi, a se face purpuriu. imporbibe, v. n. a mucezi, a înflori. impOkre, v. a. a impune, a pune în, a pune asupra ; a încărca, a împovăra; a porunci, a ordina, a însărcina; a amăgi, a minţi pe cineva. IMPORtAbile, a. insuportabilu, nesuferita. IMPORTANTE, a. importantu, însemnata, însemnă-toru, considerabilu, mare, interesanta. importAnza, f. importanţă, însemnătate. importAre, v. a. a însemna; a costa, a costisi, a preţui, a face de pla:â atita, a se urca‘pinâ la cutare preţu; a importa, a aduce producte streine intr’o ţară; — v. n. a fi importanta, a trebui. IMportazi6ne, f. importaţiune, introducere, aducere de producte streine intr’o ţară. importo, m. costu, valoare, preţu. importunamente, aw. cu import unitate, într’unu modu neplâcutu, supârâtoru. importunAre, v. a. a importuna, a supăra, a întărită, a plictisi. importunitA, importenezza , f. importunitate, supărare, plictisire, indiscreţiune. imporţCno, a. importuna supărătorii urîciosii, importuoso, a. fără porturL impositore, a. celu ce impune. imposiziOne, f. impunere, punere, asnprâ; imposi-ţiune, tacsâ, dajdie, contribuţiune; — imposi zione delle mani, punerea mâiniloru peste capul u cuiva. 1MPOBSESSÂRSI, v. n. a lua în stăpânire, a lua în posesiune, a pune mâna. iMPOS.siBiLE, a. imposibila, ca neputinţă, peste putinţă. impossibilitA, f. imposibilitate, neputinţă. impossibilitAre, v. a. a face imposibila. imposta , f. imposi ţiune, contribuţiune, dajdie, tacsâ, biru, tributu; oblonu, oblocu. IMPOStAre, v. a. a înscrie, â trece in registru; a aştepta pe cineva undeva. impostemire, v. n. a se punoia. impost6re, m. impoBtoru, inşelâtoru, şarlatanu, i pocii tu. impostiîka, /. impostură, înşelăciune, amăgire, şarlatanie, şarlatanismu; ipocrisie, făţărnicie; falsitate, calumnie. imfostukAre, v. a. a înşela, a amăgi; a calomnia. impotente, a. impotentu, neputincioşii, incapabila. iMrOTtNZA, f. impotenţă, neputinţă, incapacitate; slăbiciune, betegealâ, ologealâ. impoveuimento, m. sărăcire, însârâcire. impovekîhe, v. a. e n. a sărăci, a insârâci; a se însdrăci. impraticAbile , a. impracticabîlu, neapropiatu, inaccesibila, neaccesibilu, nesuferita. impraticabilitA, f. impracticabilitate, neputinţă de a se face, de a se sâvirşi, de a se străbate, de a apropia. impraticAto, a. neapropiatu, nestrăbătuta. impratichire. v. o. a deprinde, a ecsercita, a învăţa, a domiri, a obicînui; — impratichirsi, a se deprinde, a se ecsercita, a se învăţa, a se obicînui. impratichIto , a. deprinşii, învăţata, obicinuita. impkecAre, v. a. a blestema, a pofti cuiva râu. imprecatIvo, a. ble temătoru , de impre aţiune. imprecatOre, m. blestemâtoru, celu ce pofteşte rele c iva irin vorbe. imprecazione, f. imprecaţiune, blestemu, male-dicţiune. - impregnamento, m. îngreunare, ingrecare, însărcinare, îmborţoşare; săturare, îmmuiare, un-flaie. impregnare , v. a. a îngreuna, a îngreca, a îm-borţoşa; a sătura) — v. n. a remânea grea, insă cinată. a impregnatiîra, f. îngreunare, ingrecare, imbor-ţoşare. impiiemeditAto, a. impremeditatu, ncprecugctatu. impremiAto, a. nep^emiatu, eres.lâtitu. impre'ndere, v. a. a întreprinde; a îavâţa. IMIREND1MENTO, m. întreprindere. imprendit6re, m. îhtreprinzâtoru. impreparAto, a. nepregătita. ^ . im presa , f. întreprindere, mtrcprizî; emblema, marca. a impresArio, m. impresara, între ţrinzâtoru , an* treprenoru. . imprescindIbile, o. inseparabil”, nedesparţ tu. imprescriptibile, a. imprescriptibi u, ^prescriptibilii, nesupusu la prescripţiune, la *. MPEBSCBITTlBILITl.—IMPTJ GN ARE. 265 ncPBESCBiTTiBlLrrl, f. imprescriptibilitate, nesupunere la prescripţiune, la paragrafie. MPBESSIOnAre ,v. a. a impresiona, a causa o un-presiune, o întipârire, a interesa, a îndupleca, a mişc ; — impressionarsi, a şi întipări, a şi imprime bine iu minte vreo idee, vreo opi- niune. * ....... IMPRESSNÎNE , f. impresiile, întipârire, tipanre ; idee, opiniune, efectu pro ’usu de oarec .re au-sâ asupra fanta ii, asupra spiritului. ^ IMPBE8SÎV0, a. impresi u, bunu sp a întipan impressore. tn. ti ografu imprimoru, impressoru jmprestAnza, f. împrumutare imp umutu. UiprestAre, v. o. a împrumuţi, a da impru-mutu. DCPRESTATiRiO , m. împrumutâtoru, acela care imp umutâ ceva de la altul . impbestat6re , m. împrumut..torn, care dâ îm-prumutu. IMPRE8TITO, tn. împrumutu . impretIrsi, v. n. a se face preotn, a se p eoţi. 1MPRETERÎBILB , a. impreteribilu nelipsitu, ne* greşita. impretebibit.1e£nte, flW. negreşitu, neapâ atu, nelipsitu. 1MPBEZ108ÎRE, n. n. a deve ipreţiosu, se scumpi imprezzabile, a. inest ma ilu, nep eţuitu. LMPRIOIONAMENTO, m. închisoare, nchidere, punere închisoare, arestuire, încarcerare. imprigionAre , v. a. a n arcera, a arestui, a pune, a baga la* închisoare ; a închide, a opri. Diprigiokat6re , m. care arestueşte; care închide, opreşte. imprima, am. mai ântâiu, de ocamdatâ. impriMi RE , v. a. a imprime, a tipări, a face impresiune, a lăsa seinnu. imprimIblle , a. împrimibilu, care se poate ti. pâri. IMPRIMItCba , f. grundu vâpseoa ce se pune pe pânză sau pe o tablă dreptu ântăiulu aşter-nutu pentru zugrăvire. impropAbile, a. improbabilu, neprobabilu, neîn-temeiatu. dcprobabilitA , f. improbabilitate, lipsă de argumente, de dovezi, de temeiuri. impeobitI, f. improbitate, nelegiuire, nedreptate. ixpBOBO, a. improbu, râu, nelegiutu, neonestu, necinstite. impbocciâre, v. a. a împiedica, a opri. IMPBOD6TTO, o. neprodusu, primitivu, eternu. ncPRODUTTivo, a. improductivu, neproducâtoru, neroditoru. . improm^ssa, f- promisiune, fâgâduialâ. mpROMETTERE, v. a. a promite, a făgădui. jmpr6nta , f. tipărire , semnu , figură tipărită, tiparu. IMPRONTAM1ÎNTE, am. cu importunitate. improntamento , m. impresiune , tipărire , întipârire; importunitate; îndemnare, imbâr â-tare. ivpeontAre , v. a. a tipări; a împrumuta, a cere sau a lua împrumutu. ncpronţ at6 re, tn. tipâritoru; indemnâtoru. improntitOdine, improntEzza, f. importunitate. jmpr^nto, a. importunu peste măsură. impronunziAi ile, a. nepronunţiabilu, nepronun-ţiatu, care nu se poate pronunţa. IMPROPERÂR.:, v. a. a ocări, a injuria, a sud ui, a ofensa prin vorbe urite, mârşave. IMPROPERIO, tn. înjurătură, înjurare, ocara, injurie, suduire, sudalmă. iMPROPizio, a. impropiţiu, nepropiţiu, nefavora- , bilu. improporzionAle, o. neproporţionalu. improporzionAto , a. neproporţionatu , nepotri-vitu. impbopriamente, am. într’unu cliipu impropriu, necu enitu, necuviinciosu, nepotrivitu. improprietA, f. improprietate, necuviinţă. improi’RIO , a. impropriu , necuvenitu, necuviin-ciosu. , improsperIre, v. n. a prospera, a avea fortunâ favorabilă, unu succesu lericitu , a fi fericitu. impr6spebo, a. neprosperu , neferice, neferici tu. improverAre, v a. a mustra, a dojeni, a ocârî. improvidam^nte, am. orbeşte, cu nesocotinţă. improvidenza, f. nesocotinţă, nepăsare, neingri-jire, nebăgare de seamă, neprevedere. iMPRâviDO, a. neprevâzâtoru, nesocoti tu, impru-dentu, neîngrijitoru, nepâsâtoru, improvvedutamente, avv. fără nici o pregătire; cu imprudenţă, cu nesocotinţă; fără veste. improvvisamente, avv. fără veste, pe negândite, pe neaşteptate, de-dată, nepregătita, intr'unu modu improvistu, nâprasnicu iMPROWiSAMtfNTO, tn. improvisare, lucrarea de a improvisa, de a face îndată, fără pregătire-IMPROVV1SÂRE, v. a. a improvisa (unu discursu, o poesie, o bucată de musicâ), a face îndată şi fără nici o pregătire improvvisAta, f. improvisaţiune, compunere fâ-c tâ îndată şi fără pregătire, estirnpuraneâ. îMPROWI8At6be, m. improvisatoru; poeta estim puraneu. iMPROWiso, a. impro istn, neaşteptata, negân-ditu. nepregătita; — alV improvviso , pe neaşteptate, fără veste. impr vviso, tn. improv*sare, compunere estim-puraneâ. IMPROWISTamante, am. fără veste, pe neaşteptate. imp owiSTO, a. negâtitu, nepregâtitu. lipsita de. mprudente, tn imprudenta, nesocotita, neinţe-leptu, nerodu; indiscreta. imprudenza, f. imprudenţă, nesocotinţă; indis-creţiune. imprunAre, v. a. a îngrădi; a îngriji. iMPtrBE, imptJb re, tn. impuberu, june, iânâru, care n’a ajunsu âncâ la anii vîrstniciei. impid^nte, a. impudentu, obraznicu, neruşinata. IMPUDENZA, f. impudenţă, obrăznicie, neruşinare. IMPUDICÎZIA, f. impudiciţie, impudicitate, neruşinare, desfrînare, curvâsârie. IMPUDico, o impudicu, neruşinata, desfrînatu, impttgnAbile, a. atacabilu, combatibilu, de corn-bâtuta, care se poate ataca, combate. IMPtgnam£nto, m. împumnare, apucare, ţinere cu ii âna, cu pumnulu ; atacare, combatere. IMPUGNAre, v. a. a impumna, a apuca, a ţin a cu pumnulu, cu m na; — impugnare le ar-mi, a declara resbelu; - impugnare una opinicme, a ataca, a combate o opinie. 266 IMPUONAT^BB. —INALBERABE. impuonat6re, i». adversarii, împrotivitoru. impugnahÎra, f. impumnâturâ, mâneru, aiânun-chc, partea unui objectu de unde se apuca cu mâna. impugnazi6ne, f. improtivire, contrazicere. iMPULlTtfzzA, f. nepolitcţâ, prostie, mojicie. impulIto, m. nepolilu, prostu. mojicu, incivilu. impulsi6ne, f. impuls une, împingere, imboldire, îndemnare, îndemnu. zâdârire; urnire. iMPULSivo, a. impulsivu, inderanâtoru, împingâ-toru, îmbolditoru, zâdâritom. iMPifcso, in. inpul iune, iudemnu, îmbulzeala. impuls6re, m. iiupulsoru, îmbulzitoru, indern-nâtoru. impune, a. nepcdcpsitu, ncpunitu. impunemFnte, aw. fârâ pedeapsă, fârâ puni-ţiune. impunItA, f, impunitate, lipsa dc pedeapsa. impunîto, a. nepedepsitu, nepunitu. IMPUNIZU. ne,nepcdepsire, remisiune a pedepsei. IMPUNTAre, v. a. a împunge, a înţepa; a pun-ta, a însemna prin punturi sau prin impun-suri cu aculu; — impuntarsi, a se întrerupe, a se opri. impuntike, v. a, a coase, a punta. iMPUN'fuÂLE, o. nepuntualu, neesactu. impuntttalitA, f. nepuntualitatc, ncesactitate. impuramente, aw. într’unu chipu impuru, necurata, desfrinatu, inimodestu, contaminata. impuritA, f. impuritate, necurăţenie, desfrînare, pnngârire, contaminare, corupţiune, bazaconie. IMTTÎRO, a. impuru, necuratu, spurcatu, pângări tu, contaminatu, intinatu, desfrinatu, immo-destu. im PUSILLANIMÎRE, v. n. a se descoragia , a şi pierde coragiulu, a deveni fricosu, trândavu, bicisnicu. imputabile, a. imputabila, de imputatu. imputabilitA, f. imput abilitate. IMPITAMENTO, m. imputare, imputare. IMPUTARE, v. a. a imputa, a Imputa, a învinovăţi; a atribui, a însuşi unu lucru cuiva. IMPUTATORE, m. imputatoru, învinovâţitoru. imputazione, f. imputaţiune, învinovăţire. 1MPUTREFATTÎBILE, a. incoruptibilu, neputrezitu. iMPUTRiDiRE, v. n. a putrezi, a unputrezi. impuzzAre, v. a. e n. a împuţi, a se împuţi. impuzzolIre, v. n. a se împuţi; a se strica,ase corupe. IN, prep. în, la, întru; către, spre, pentru; cu; improtivâ; — in appatenza, în aparinţâ, după cumu se arată, după cumu se parc; — in astratto, intr’unn chipu abstractu; — in barba, fără voc, împrotiva voinţei; — in breve, curîndu; — in buon punto, la timpu, la locu potrivita; — in basca, câutându; — in cagnesco, chiori şu, cu mânie; — in camir da, desbrâcatu, numai cu cămaşa; — in con-fuso, cu confusiune; — in contrario, în contra, improtivâ; — in digresso, aproape; cu toptanulu; — in dileguo, departe; —infat-to, într’adevâru; — in fretta, in grabă, do grabă; cu facilitate; — in futuro, în viito-ru ; — in gazzurro, veselu ; — in Io, încolo, colea; — in lealtă, in fede mia, pre legea mea; — andate in mdlora, dute la dra- culu ; — in mal punto, din nenorocire; iţi occulto, în ascunsu, pe ascunsu, funşu, — in palese, deschisu, curatu, de faţă; in pat* ticolare, în parte; — in passando, în trea-câtu; — in pelle, într’unu chipu superficiala; — inperpetuo, pururea, inveci; — jn piano, orizontaliceste ; — in podo, in corto, curindu, peste puţiuu; — in pria, in prima, mai d’ ântâiu, deocamdată, odinioară — in pronto, gata; — in quă, încoace; — in quantită, cu grămada; — in guel torno, aproape; în tim-pulu acela; — in qucstci, întracestea; in* realtă, in realitate, într’adevaru; ^ in soni* mo, foarte, in gradulu cclu mai înnaltu ; — in su, susu, în susu ; — in vista, în aparinţâ. inAbile, a. inabilu, incapabila, neputincioşii, neîndemânatica, neiscusitu, nedestoinicu. inabilitA, f. inabilitate, incapacitate, neputrn-ţâ, neiscusinţâ, neîndemânare, nedestoinirie. inabilitAre, v. o. a face pe cineva inabilu. inabissamento, m. cufundare, asvîrlire, aruncare in prăpastie; a se adinei in reflocsiuni. inabitAiile, o. inabitabilu, nelocuinciosu, care nu se poate abita, locui. INABItAto, a. neabitatu, nelocuitu, năpustita. INACCESSÎIULE, o. inaccesibilii, neapropiatu. inaccettAbile, o. neacceptabilu, inacceptabun, care nu se poate ptiimi, nu este de priiinita. inaccordAbile, o. inacordabilu, neacordabuu, ne-îngâduitu, neertatu. # inacc6rto, a. neiscusitu; imprudenta. ^ , inacerbAre, iNACERBiRE, v. a. a înăspri; a întărită. inacetAiie, v. o. a mnia, a freca cn oţeta. inacetîbe, v. n. a so întări, a se oţeţi. inacidirsi, v. n. a deveni acidu, a se oţeţi. inacutîre, v. a, a ascuţi ; a subţia. inadattAbile, o. nepotriviţii, ce nu se poate potrivi. . . , DîadeguatAMENTE, aw. într’unu empu maac-cuatu, inecualu, nepotrivitu, neproporţionatu. inadeguAto, a. inadecuatu.inecualn, nepotiivitu, neproporţionatu. inadempIbile» o. neimplinitu, care nu Be poate împlini, nu se poate efectua, realiza. inademtimentO, m. neîmplinire, neecsecutare. inadempiiîto, o. neimplinitu, neecsecutatu. ^ INadombrAbile, o. indcscriptibilu, inimaginabilii, care nu se poate descrie, imagina, închipui. inaffettAto, a. neafectata, neartificialu, naturala. . inaffiamento, m. adăpare, udare, stropire. inaffiAre, v. o. a adăpa, a uda, a stropi. inaffiatOio; m. stropitoare, udâtoare, vasu do udatu. . R . . inaffiatiîba, f. stropiturâ, adâpâtarâ. inagităto, o. nemişcata, neturburatu, linlştitu. inagrike, v. n. a se înăcri, a borşi. inalAre, v. a. a întinde bucatele pe arie pentru a le triera. rwAT.BAMF.NTO, 7n. albire, înâlbirc. INALBÂBE, v. a. albi, a înâlbi; — n. a sc albi, a deveni albu. . ... INALBERAMENTO, wi. arborare, înnâlţare, implân- tare. . . ... inalbebAre, v. a. a arbora, a înnâlţa, a ndica, a înfige, a împlânta; — inalberarsi, a seur- Digitized by Google % I^ALBERÎRE.—INAWERT^NZA. ca pe mm arbore; a se supăra, a se Înfuria; a se mândri, a se trufi; — inalberare la bandiera, a ridica bandicrâ, steagulu. inalbrrIre, v, n. a se copaci; a se face arbore. inalidAbe, inalidîre, v. n. a se usca. inalienabile, a. inalienabilii, nealienabilu, ne-strâinâciosu. care nu $e poate înstrăina. INALIENABILPtA, f. inalienabilitate, neinstrâinâ-ciune, proprietatea de a nu se putea instrâinâ. inalterabile, a. inalterabilu, neschimbâciosu. inalterabili ri, f, inalterabilitate, neschimbâ-ciune. înalteuAto, a. nealteratu, neschimbatu, nestrămutata. inalyeAre, v. o. a îndrepta cursulu unui fluviu. in am Abile, a. neamabila, neplâcutu, neiubit u. inamAbe, v. a. anima; a se înamora, a se îndrăgi. inamarIrb, v. a. a amân, a face amaru; a întrista, a necăji, a supâra; —1 inamarirsi, a seamârî, a se face amaro, a se întrista, a se necăji, a se supâra. inameno, a. neplâcutu. inamidAre, v. a. a scrobi. inamistârsi, v. n. a se împrieteni, a se face amicu. in amendabile, a. incorigibila, care nu se poate-îndrepta inammissibilb», a. inadmisibila, nepriimiciosa, care nu se poate priimî, admite, accepta. INAMMISsibilitA, f. inadmisibilitate, neputinţa do a se priimi, de a se admite, de a se accepta. inamovibile, a. inamovibila, care nu se poate goni, depărta, destitui» strămuta. inamovibilitâ, f. inamovibitate, neamovibilitate, statornicie, neclintire, nfestrâmutâciune. INANE, a. golu1 deşerta; zădarnicu, inutilu. INANELlAre, innannellAre, o. a. a încreţi, a încârlionţa; a da unui lucru formă de inelu, a încovriga; a încâtârâma, a pune cataramă. inanellâto, a. înbâtârâmatu; încârlionţato, în-ereţHu; incovrigatu, în formă de inele. inakimAke, o. a. a îmbărbăta, a îneoragia, a îndemna, a insufla coragiu; — inanitnarsi, & se îneoragia; a se întărită. inanimAto, a. neînsufleţitu, inanimatu, fără viaţă. inanimat6re, m. incucăgiătorn, îndemnâtoru. inAnime, a. inanimatu, iară sufletu, mortu. inanitA, f. deşertâţiune, h&mlzeâlă , sfîrsanie, slăbiciune, debilitate pricinuită din nemân-care. inAnti, innAnti, innAnte, avv. înainte, mai nainte. inappellAbile, a. inapelabiln, neapelabilu, care nu admite apşlaţiune, recursă.. inappellabilmEnTe, ano. fără apelaţiune; fără remediu. # inappetănte, a. fără poftă, fără guatu pentru mâncare. iNAPPETiRE, v. a. a lipsi de pofta pentru mâncare. inappBtBnza, f. inapetitu,. nepoftă de mâncare. inappbbzzAbile, a, nepreţuita, inestimabila. IN appunt A bile, a. neatacabilu, fără cusuru. 267 inappurAbile, a. care nu se poate descurca; nelămurita. JNACQUrtso, a. fără apă. ^ inabborAre, v. a. a înarbora, a copâci. INARCAM^nto, m. arcuire, incovoiare. * inakcAre, v. a. a arcui, a încovoia, a pleca, a gârbovi, a strâmba; — inarcarsi, a se arcui, a se încovoia, a se pleca, a se gârbovi, a se in-cocârja, a se strâmba. # . . iNARCATdRE, m. arcuitoru, gârbovitoru, strâmbâ-toru. inarcatOba, f. arcuiturâ, încovoialâ, încovoetu-râ, încocăijare, strâmbătură, gârboviturâ. INarenAre, v. a. a pune nisipu, a aşterne cu nisipu, a umplea cu nisipu; — inarenarsi, & se înţepeni în nisipu. inabgentAbe, o. a. a arginta, a polei cu arginti. . t . inargentat6re, m. argintâtoru, argintuitoru. inargAto, a. nearguţiosu, neisteţu. inariArsi, v. n. a se înălţa in aeru. inaridIre, v. a. e n. a usca de totu, a seca; a se usca. DîarpicArsi, v. n. a se burica, a se acâţa, a se urca. iNABUENDivoLE, a. neînduplecâciosu. inabrivAbile, a. neapropiatu; inimitabila. INARsSciAre, v. a. a ustura. inarticolâto, a. inaticulatu, nearticulata. iNARTlFiciALE, a. neartificialu. inabtifici6so, a. neartificiosu, simplu. inascoltAto, a. neascultata. iNASiNiRE, o, n. deveni ca unu magaru. inaspAre, innaspAre, v. a. a depăna. inaspettATAMtfnte, aw. pe neaşteptate, pe negândite. ^ inaspettAto, a. neaşteptata, negânditu, impro-vistu. înăsprire, v. a. înăspri; a întărită, a supăra, —■ tnasprirsi, a se înăspri; a se supâra, a deveni crudelu. inattaccAbile, a. inatacabilii, neatacabilu, care nn se poate ataca, lovi, isbi, năvăli. iNATTENDiBiLE, a. inatendibilu, neadmisibiln. lNATTENZi6NE, f. neatenţiune, neluare aminte, nebăgare de seamă; nesocotinţă, imprudenţă. iNATTiTtfDiNE, f. inaptitudine, incapacitate, ina-bilitate. inattivitA, f. inactivitate, nelucrare, nesirguinţâ. iNATTivo, a. neactivn, nelucrâtoru, nesirguitoru. inaudîto, a. neauzita, nespusa, incredibil?, es-traordinam, ciudata, minunata. inaugurare, o. a. a inaugura, a dedica» a consacra, a tânţi unu templu, unu monumentu. iNAUGURAZidmş, f. inauguraţîoue, dedicaţiune, consacraţiune, sănţire, ţirnoeire. inaubAre, v. a. A auri, a polei cu auru. inauspicAto, a. cobită, do rău augurin, de semna rău. inavabire, v. n, a se scumpi, a deveni aVaru, sgârcitu. inawedutezza, f. nepricepere, neistcciune, nesocotinţă. INAWEDUTO, a. nepriceputa, neiBteta, ne socoti tu. inawkrt^nza, /. neatenţiune, neluare aminte. Digitized by Google I INAWERTIT AMANTE.—ÎNCĂPEAU®. 268 HfAyvEBTiTAMtfNTE, avv. fără bâgâre de scama, din nesocotinţă, nelumdu aminte. INAWERTiTO, a. nesocotitu, nebâgâtoru de seama. dAWtfzzo, a. neobicînuitu, neinvâţatu, nede-prinBu. * INAZI(3ne, f. neclurare, odihna. incacciAre, v. a. a goni, a alerga după cineva. INCACiAre, v. a. a drege ca brinzâ, cu caşcaval u. ÎNCADEVERfRE, v. ti. a deveni ca unu cadaveru. * INCădere, v. a. a câdea, a comite o greşeala, incagionâre, v. a. a acusa, a învinovăţi, a atribui. INCAGLIAm£nto, tn. înţepenire în nisipu, îngropare in nisipu, dare de fundu; împiedicare, oprire. INCAGLIAre, v. n. a sta far’a se mai putea mişca, a da de fundu; a se îngropa, a se înţepeni în nisipu (se zice despre o corabie); a fi împiedicata, a găsi obstacule. incâglio , tn. îngropare, înţepenire în nisipu; piedică. incagnârsi, v. n. a se supăra, a se mânia. 1NCALAPPIÂBE, n. o. a încurca, a prinde în laţuri ; a înşela, a amăgi, a împiedica. INCALcinAre, v. a. a vârui, a tencui cu varu. INCALClNATtiRA, f. tencuire, tencuiturâ. ÎNCALCitrâre, v. n. a da din picioare; a resiste, a se împrotivi, a nu se supune, a nu se astîm-pâra. r .• INCALESC^NZA, f. incalescinţâ, căldură. incaligenâre , v. a. e n. a întuneca, a se întuneca. incallim^nto, tn. învîrtoşare. incallîbe, v. n. a se învârtoşa; a deveni nesimţit oru, a se obstina. ingalmAbe, v. a. a altoi, a altui. INCAlmo, tn. altoialâ, ultuialâ, altoire, ultuire. INCALVîre, v. n. a pleşugi, a deveni pleşugu. INCalzamento , tn. persecutare, gonire; grăbire, prididire. INCALzâre, v. a. a persecuta, a goni; a grăbi, a prididi. jncalzonAre,' v. a. a îmbrăca cu pantaloane, cu nădragi. ' inc/matâto, incamatIto, tn. dreptu. Incameramento , m. confiscare, luare pe seama guvernului. INcamerAre , v. a. a confisca, a lua pe seama guvernului. incamerazione, f. confiscaţiune, luare pe seama guvernului. ' incamiclAbe, v. a. a tencui; — incamiciarei, a şi pune cămaşa. incamiciAta , f. ataca, năvălire noaptea asupra neamicului, surprindere. incamiciatOra, f. tencuiturâ, tencuială. INCAMMiNAMENTO, m. punere pe cale, dare pe drumu, îndreptare, începere, punere în lucrare. INCAMMInAbe , v. a. a pune pe cale, a da pe drumu, a îndrepta, a începe, a pune în lucrare. . incahmîno , tn. începere, îndreptare, dare pe drumu. incamuffAre, v. ă. a îmbrăca tiptilu; a înşela. incamutAto, a. cosutu cu împunseturi dese. incanalAre, v. a. a canaliza, a îndrepta cursulu unui fluviu, unei gîrle; a transforma in ca naluri. INC AN AL ATI) BA, f. Scobitură. incancellAbile, a. neştersu, care nu se poat* şterge. incancherAbe, incancherIbe, v. a gangrenisi a se face gangrena. ^ ^ incandescente , a. incandescenta, arsa pinâ la albire. b iNCANDEŞCtfNZA, f. incandescenţă, starea unui lu cru incandescentu, arsu pînâ la albire. incandidIre, v. n. a străluci de albeţe. incandîre, v. a. a albi, & face albu. incannAre, v. a. a depăna tortulu pe mosoru a înghiţi. incannAta, f. laţu, înşelăciune. ^ iNCANNATbio, tn. depanatoare, vîrtelniţâ, sucală râscbitoru, rotanu, instrumenta pe care se dea pana. incanntjcciAbe , v. a. a îngrădi, a acoperi ct trestie. ^ incannucciAta , f. unu felu de legătură pentn frânturi. incannatAggio, tn. depânâtoare. incantagi6ne, f. înfermecare, incantaţiune. incantAre, v. a. & încânta, a fermeca, a înfer-meca, a vrăji; a vinde la mezatu; a. pricinui * mirare; — incantarsi, a se mira, a fi trans» portatu de mirare, a se uimi, a căsca gura, ochii. • . icantatore, tn. încăntâtoru, fermecătorii, vrăji-toru. . încântăsimo, m. înfermecare, fermeca, vrajă, boscoanâ. # - INCANTEVOLE, a. Încăntâtoru, surprinzâtoru, admirabila, foarte plâcutu, foarte amabila, mi-nunatu. ^ incantinâre, v. a. a pune, a băga în pivniţă. dîcânto, m. farmecă, vrajă; mezatu. incantonArsi, v. n. a se retrage într’unu colţu. incantucciArsi , v. n. a se ascunde într’unn colţu. incanutimento, tn. cârunţire, albire. incanctire, v. n. a cărunţi, a albi; a îmbâtrîni. incapAce, a. incapabilu, neîndemânatica. incapacitA, f. incapacitate, neîndemânare. incapacitAbile, a. neimaginabilu, neînchipuita. incapacitabilitA, f. imposibilitate de a şi forma o idee despre ceva mcAPAMfrîTO, tn. îndărătnicie, obstinaţiune. încaparbIre , v. n. a se îndărătnici, a se obstina. încapARRAMtfNTO, m. arvunire. incaparrAre, v. a. a arvnni; a da unu semnu. incapArsi, v. n. a se obstina, a se împismui, a se împismâşi, a se îndărătnici, a se căpui. incapâto, a. obstinata, îndărătnica, pismaşu. incapestrAre , v. a. a pune căpăstru; & spîn-zura, a a iNCAPESTRATtiRA, f. maniera de a pune câpă-strulu; rana ce şi face unu calu cându se încurcă cu piciorulu în funia câpâstrului. incapocchIrk, v. n. a se prosti. ^ . iNCAPONiRSi, v. n. a se îndărătnici, a se căpui. incappArb , o. n. a câdea, a da preste; a vem, a ajunge, a sosi undeva prin întâmplare; a se întîlni INCAPPELLARE.—INCENSÎVO. 269 incappbllAre, t>. a. a pune pălăria. incapperucciArsi, v. n. a se boboroji. ikcappiâre, v. a. a înjuveţa ; a anina prin unu laţu. nrcÂPPO, m. cădere, dare preste ceva ; venire, sosire, ajungere, întîlnire prin întâmplare; piedica. hîcappucciAbe, t>. a. a pune tichie, gugiu, capu-ţâ pe capu; — incappucciarsi, a se călugări. WCAPRICGiArsi, v. n. a se înamora, a se îndrăgi intr’unu chipu estravagantu, ciudatu. ikcabbonchiAre, v. n. a lua faţa rubinului fo- C08U. incarbonfre, v. n. a se cărbuni, a se încârbuni. ÎNCARCERARE, v. a. a încarcera, a arestui, a pune, a băga la închisoare; a închide, a întemniţa. incabcerazi6ne, f. încarcerare, aresta, întemniţare. dicabicAbe, v. a. a însărcina, a comite, a ordina ; a împovăra; a învinovăţi. OCÂBICO, iecârco, m. însărcinare, comisiune, ordina ; greutate, povară; dătorie, îndatorire. IKCABNAre, v. a. a înfige în carne, a lovi, a pătrunde ; a înfăţişa naturala; — incarnarsi, a se inearna, & se întrupa, a lua corpu de carne (se zice despre D. N. Iisusu^Christosu). dîcabnatîno, «. cârniu, de coloarea cărnii. iNc'ARNÂTO, a. incarnatu, întrupată ; cârniu. UiCARKAZidME, f. Incarnaţiune, întrupare, unirea fiului lui Dumnezeu cu natura omenească. nfCAROGNÂBE, v. n. a deveni stărbn; a se înamora nebuneşte. ihcarbucolArsi, 17. n. a eşi afară funia din ma-caraoa. incabtAre, t7. a. a înfăşură, a pune în chârtie. jncabtocciArb, v. a. suci în forma unui comu, unui coşciugu de chârtie; — incartocciarsi, a se suci, a se încârlionţa. HfCASSAirtNTO, m. punere într'o ladă; închidere. ixcassAke, v. a. a pune nrlâzi; a închide; a încadra. - - INCASSATURâ, f. legare, prindere, înţepenire; îmbucătură. incastaonAbe, v, a. a îmbrăca cu lemnn de castana ; a purta cu vorba, a înşela. iscastkllamento ,m. o maşină de resbelu la antici; podeală, podn de lemnărie. incastklxAbe, v. a. a întări cu casteluri; a întări. raCASTiT , f. necastitate, impudicitate, noînfrî-. nare. încăsto , «. necastu, impudica, desfrînatu, neruşinaţii, incontinenta, necuratu. impura, j.v< astonAbe, t7. a. a lega, a prinde, a înţepeni. îNCASTO-NATtiRA, /*. legare, înţepenire, înţepeneala. bsxastbA.be, v. a. a înţepeni, a încutia, a prinde. incastbatCba , f. înţepenire, îmbucare; loculu unde doâ lucruri se iintuicâ, se inţepenescu. nrcASTBO, fft. cuţitoaea potcovarului. ixcatarbAbe, incatarrire, v. n, a fi supusu guturaiului. . • incatenacciAre , e. a. a înzâvora, a pune, a închide cu zâvorulu; — mcatenacciarsi, a se închide cu zâvorulu. iscatenam^NTO, m. lânţnire, lanţu, şira. ; incatenArB, a. a lânţui, a lega cu lanţu, ă pune în lanţuri; a supune; a împiedica, & opri; a robi; a înşira, a uni; a întări. incatenatamente , aw. în forma de lanţu, lân-ţuitu. iNCATENATtfRA, f. lânţuire, în şir are, unire, întărire. iNCATOBZOLnrtNTO, w. închircire, sbîrcire. in o a torzolI re, e. fi. a închirci, a se sbîrci. incatramăre, v. a. a dohoti, a împâcura, a unge cu catranu. incattivIre, v. n. a se înrăutăţi, a se face râu. incâuto, a. impradentu, nesocotită, nebâgâtoru de seamă. incavalcAre, v. a. apune d'asupra. iNCAVALCATfiRA, /. punere d’asupra. ingavAre, v. a. a scobi, a scâfa, a gâvâni. iNCAVATtfRA, f. scobitură, scâfare, gâvanu, gâ-vânire. incaverxArsi, v. n. a se ascunde într’o peştere, a se cufunda. * incaveknâto. a. ascunsu într’o peştere; — occhi incavernati, ochi cufundaţi in capu. ingavezzâre, v. o. a pune căpăstru. incavicchiAre, t?. a. a încuia, a înţeruşa, a prinde, a înţepeni cn ţeroşi, cu cuie. INCAVIGLîAre, v. a. a bate, a înţepeni, a strînge cu cuie unu lucru; — mcavigliarsi, a se uni, a se stringe împreună. incâvo, m. scobitură, gâvann, gânnoşiturâ, grd-apâ; săpătură, bortiturâ, scorbură, adîncime. incedere, v. n. a umbla, a înainta, a intra. incelebre, a. nerenumitu, necunoscută. incendere, 17. a. a aprinde, a da focu; — in-cendersi, a se înamora; a se aprinde, a se supăra, a se mânia. INCENDKVOLE, a. aprinzâciosu. incendiamento, m. incendiare, aprindere, ardere. incendiare , t7. a. a incendia, a arde, a pune focu, a da focu. incendiârio, a. incendiara, aprinzâtoiu, datâtora de focu ; turburâtoru, revoluţionara, agitâtora; — &. m. incendiara, acela care dă focu, pune focu. incendîbile, a. aprinzâciosu, care arde cu facilitate. * incendiaiento, m. aprindere. incendio, m. incendiu, focu, fbcu mare; înfier-binţealâ. iNCENDlTivo, o. aprinzâtoru. incenekimento, m. încenuşare, prefacere în cenuşă. incenerIre , v. a. a încenuşa, a preface în ce-nuşâ ; a mistui, a consuma, a nimici, a arde, a incendia; — incenerirsi, a se consuma, a se preface în cenuşă. incensamento, m. tămâiere, câdire, afumare cu tămâie. . incensAre, «7. a. a tămâia, a cădi, a afuma cu tămâie ; a linguşi, a lâuda cu prisosu. INCEN6ÂTA , f. tămâiere; Hngnşire, laudă afectata. ^ incensat6be, m. tamâietoru; linguşitora, lâudâ-toru. incensazi6ne, f. tămâiere, câdire. incensiere, fn. cădelniţă, turibulu; căţuie. incenskînb, /. aprindere, ardere, incendiare. INCEN8ÎV0, a. aprinzâtoru, arzâtoru. 270 iKctaso.—iNciafro. incenso, m. tămâie; lauda, linguşire; — a. ar-su, incendiaţii. . incensurAbile , o. incensurabilu, necritieabilu, perfecta, care nu merita a fi censuratu, fârâ defecte. incentIvo, m. îndemna, îmboldire, impulsiune; — a. îndemnâtoru, Imbulxifcoru, împingâtoru, aţiţâtoru. DîCENT(3re , m. îmbolditoru, îndemnâtora, aţiţâtoru. incentramânto, m. concentrare, strîngere, întrunire. incentrAre, v. o. a pune, a aşeza în centru, a concentra, a întruni; — v, n. a intra în centru. InceppAre, 99. a. a încătuşa; a împiedica. incerArb, v. o. a cer ui, a unge, a freca cu cearâ. incerAta, f. muşama; pînzâ unsă cu catranu. incebAto, ta. muşama, pînzâ cernită. incercinAre, v. o. a pune în capulu cuiva o tichie de apărare. incebconIre, v. n. a se înăcri, a se oţeţi. INCERTITUDINE, iNCERTlfczZA, /. incertitudine, îndoială, nesiguranţă, nehotărîre^ neîncredinţare; fluşturare. INCiRTO, a. incerta, nesigura, îndoiosu; îndoi-ciosu, nehotârîtu, neîncredinţatu; necunoscuta; venita, câştigu, folosu casualu, întimplâtoru. iNCtfso, a. aprinBU, arsa; — #. tf». cauteru; mâncârime. incespArb, v. t». a creşte; a se acoperi de dri-teiu, de crânguri. INCES1TCĂRB, 19. 9». a se^ poticni, a se împiedica umblându. ’ INCES8Abile, a. neîncetata, necontenita, necurmata. iNCESsAnte, o. continuata, neîncetata, continuu, nepregetatu. INCESsAnza, f. neîncetarc, necurmare, continuare. incessIbile, a. nestrâmutatu, care nu se poate cede, lăsa, preda nimennia. iNcisso, 99». umbletu, umblare, înnâintare. incestAbe, t9. a. a pune, a băga, a aşeza în coşuri. - incesto, 99». incestu, preacurvie, împreunare nelegiuită între consângi. iNCESTUdso, a. incestuosu, preacurvaru cu rudă, cu consângele sâu; necuratu, impudica. INCETTA, f. cumpărătură, cumpărare cu burta. incettAre, t9. a. a cumpăra cu burta, a monopoliza. incettat6re, 99». cumpârâtoru ou burta, monopolista. incuiavabdAre, 99. a. a pironi cu cuie mari. inchiavAre, o. a. a încuia cu cheia. jncbiavistellAre , 99. a. a încuia cu lacâta, cu veriga . inchiedere, 99. o. a întreba, a cerceta cu dea-mâruntulu. incuieditOre, 99». cercetătorii, câutâtoru, ecsami-natoru, incuisitoru, ispititoru. inchiesta, f. întrebare, cercetare cu deamărun-tulu, ecsamenu minuţiosu, căutare, ispitire. iNCHiNAMtfNTO, 9». plecare, închinare; îngâduire. închinare, o. o. a pleca; — inchinarsi, a se pleca, a se închina; a îngădui, a condescinde. închinata, f. plecăciune; umilire, ploconire. iNCHiNATtfBA, /. plecare, povîrnire, porirniturâ. V închinAZI6ne, f. umilire, umilinţă, plecăciune. INCHIN^VOLE, a. inclinatu; înduplecaciosu, ingâ-duitoru, condescendenta. 1NCHÎNO, 9f». închinăciune, plecăciune, complimenta. inchIno, a. plecatu, povîmitu, îndoita, înclinată. inchiovAre, 99. a. a pironi, a prinde, a bato ca cuie; a bate unu cuiu în ochiulu tunului pentru a opri pe inemiculu de a lu întrebuinţa. . inchiodatCra, /. pironire. inchiomAre, 99. n. ai creşte cuiva pîrtilu, coama. inchiostrAre, 99. o. a mînji cu cerneală; a scrie. ’ inchiOstro, m. cerneală, negreală de scriiu, atramentu. inchiovArh, 99. o. a pironi, a cui, a ţintui. inchiovatiIra , /. pironire, ţintuire; — tr&care la inchiovatura, a afla, a descoperi adevârulu. INCHIEDERE, 99. o. a închide, a încuia; a coprinde. inchiusCba , /. închidere, încarcerare, întemniţare. . incialdArsi , o. 9». a se îmbrăca cu haine albe. inciamberlAre, 99. o • a arabesca, a orna cu arabescuri. , inciampAre, 99. n. a se poticni, a se împiedica. inclampicAre, 99. 9». a se poticni, ase împiedica neîncetata. inciAmpo, «a. poticnire, Împiedicare; piedică, ohstaculn. incidente, a. incidenţa, coincidenta, întâmplă-toni; — 8. ii», incidenţa, întâmplare, circon-stanţă, împrejurare, particularitate care însoţeşte o faptă principală; episodn, faptă accesorie. incidentemi£nte , ot9t9. din întâmplare, prin incidenţă. incidenza, f. incidenţă, digresiune, abatere din subiectnlu principala, căderea unei linii, unui corpu pe unu planu, pe o suprafaţă. iNCiDERE, 99. o. a săpa, a scobi; a tăia; a face o digresiune, a se abate din subiecte. incielAre, 99. o. a înălţă ca lande, a lăuda peste măsura. incifrAto, a. scrisa in ţifre. incIgnere , 99. a. a îmborţoşa; — ineignmi, a se îmborţoşa. incinquArsi, o. 9». a se înciuci, a se lua de cinci ori. iNciNTA, o. f. însărcinată, îngrecatâ, îmborţoşa- tâ, grea. incioccam^nto, f». ciocnire, ţlcnire, lovire, isbire incioccAre, 99. o. a ciocni, a ţicni, a lovi, aisbi* inciottolAbe, 99. «. a aşterne, a pava cu pietricele. incipiente, a. începâtoru. incipriAre, I9.o. a împudra, a împrâfui (pîrulu); — incipriarti, a so împudra, a se împtăfu . XNClPRlGţîÎRE, 99. 9». a se înăspri, a se întărită. incîrca , 09999. aproape, mai, cam; — circa tre postey ca la trei poşte. iNcntcoNciso, o. incircondsu, netăiata împrejura'} infidela; neînfrmatu; impenitentu. iNCiRCOSCRiŢTO, o. necirconscriptu, nemărginita. INOISAM^NTR, 09999. cu incisiuni; prin incise. inciscuiAre , 99. o. a dinţa. a colţura, a întâia. incisi6ne, f. inciaiune, tăetură ; gravură, stampă, tablou. incisIvo, a. tâiosu, care serveşte spre a tăia. INCÎS0.—ÎNCOMINCIAT^RE. 271 iNCt-O, m. incisâ, incisu, frasâ scurt» care lace parte din sensulu totala ala unei perioade ; — «. tâiatu, scobita. dîcisore, m. sâpâtoru , scobitoro, gravoru; denti incisori, incisivi, dinţi tâioşi, dinţi dinainte. # ^ incisEra, f. incisiune; sâpâturâ, scobitura. incitam ento, m. aţiţâre, instigare, îndemna, îm-boldire. incitâre, a. a. a aţiţa, a instigi, a îndemna, a îmboldi, a îmbărbăta, a întărită, a anima, a incoragia, a escita, a provoca, a împinge, a agăndâra, a zâdâri. 9 Dîcitativo, a. aţiţâtoru, instigatoru, îndemnâtoru animatoru, escitatoru , împingâtoru, provoca-toru. # incitat6ke, m. aţiţâtoru, ir stigatoru, provocatorii, acela care aţiţ'i, provoacă, îndeamnă la ceva. . b inc.tazione, f. escitaţiune, îndemnu, instigaţiune, pr vocaţiune, îmboldire, aţiţare. CNCiTRULLiRE, v. n. a se prost, a se dobitoci. mcrvETTlTO , a. cobită, nefericitu , de auguriu râu. incivIle, a. incivilu, inurban % nep >litu, neome-noau, necomplesantu, neindatorâtoru; demoralizaţii. INCIVILIRE, o. a, a civiliza, a face sociabilu, ci-vilu, politu, uri anu; a lamina, a îmbunătăţi. mcimlTO, a. civilizatu, bine crescutu, bine învăţata, cioplita ; înaintata în caile progresului. INCIVIUtOke, ni. civilizatoru. incivlltA, f. incivilitate, iuurbanitate, nepolite-ţă, mojicie, prostie, neomenie, neîndatorare, neamabilitate. inclauotrAre, v. a. a închide într’o monăstire; . a călugări. inclemEnte, a. inolementu, neîndnrătoru, neîn-gâdukoni, straşnica, aspru, rigurosu, nemilo-stivu. inclemEnza, f. inclemenţă, neîndurare, neîngâ-duire, severitate, asprime, rigoare, străşnicie. incurabile, a. inclinabilu, care se poate pleca, încovoia, îndoi, înclina, întoarce. inclinamAnto, fu. înclinare, plecare, îndoire, încovoiere. inclinAnte, a. dispusa, înclinată către. incltnăre, v. a. a înclina, a pleca, a închina, a îndoi, a încovoia; — t>. n. a avea disposiţiune indinaţîune. ’ înclin ATfvo, a. capabila de a înclina, de a pleoa’ incî.inAto , a. înclinată, plecata, închinata, în" doitn, încovoiata ; dispusa; favorabila. înclinaziOnb, f. inclinaţinne, plecare; disposiţiune. inclinEvole, a. înclinată; înduplecâciosu. înclito, a. ilustru, onorabila, însemnata, tna'tu. includere, v. a. a închide, a încuia; a coprinde. incltt9i6ne, f. închidere; coprindere. inclusa, /V serisore alăturata, Închisa într'alta. incluşi variante, avv. coprinzinduse şi. inclusI vu, a. inel o siva, care coprinde. incoatIvo, o. care Începe, face începutu. incoAto, a. începutu; croita. incoccAbe , tf. a. a pune coarda arcului în crestătură săgeţii. incocciAre , incocciArsi , v. n. a se îndărătnici, a se împismui, a se împismuşi, a se obstina în opiniunea sa. INCODARdIre, v. n. ase trândăvi, ase înfric şa-^ a deveni poltronn, m şelu, fricosu, netrebnicu, bicisnicn. incoerente, a. incoerenta, fără şiru, fără legătură. incoerEnza, f. incoerenţă, lipsă de acordu, de legătură; desunire, divergenţă. incogitAbile, a. neimaginabilu, despre care nn şi poate cineva închipui, forma o idee. inc6gliere, v. a. a apuca, a prinde, a surprinde j — v. n. a se întîmpla, a se nimeri. incognito, a. necunoscuta; — 8. m. persoană necunoscută; — avv. incognito, tiptilu. , incognoscibile, a. necunoscuta, de necunoscută. incola, Încolo, m. locuitoru. incolAto, m. locuinţă, sâlâşuire în străinătate. incollamEnto, tn. încleiare, lipire prin cleiu. jncollanăre , v. a. a orna cu salbă, cu gbior-danu. incollAre, v. a a incleia, a uni, a lipi ca cleiu. incolleuArsi, incollerIrsi, v. n. a se supăra, a se mânia. incolorArsi, v. n. a se colora. incolpAbile, a. neculpabilu, nevinovata, care nu se poate inculpa, învinovăţi, pirî. incolpabilitA , f. neenlpabilitate , nevinovăţie, inocenţă. INCOLPAMENTO, m. inculpare, învinovăţire, acu-sare, pîrire, fapta de a învinovăţi. INCOLpAto, a. acusatn, inculpatu, pirita ; culpabila, vinovata ; neculpabilu , nevinovatu, fără nici o pată, fără prihană, inocentă, imaculatu. incolpatore , m. acusatorn, pîrîtoru, învinovâ-ţitoru. incolpazi6ne, f. inculpaţiune, pîrâ, acusaţiune. încolpevole , a. neculpabilu, nevinovatu, ino- ccntu. incoltamente, avv. fără îngrijire, fârâ meşte-şugu, fără arte, prosteşte, fără ornamente. incoltivAto, a. necultivatu, nelucratu. incolto, a. necultivatu, neîngrijita, fără ornamente. . incolume, a. sânâtosu şi sdxavânu, voinica, ci-tovu. incolumit! , f. nevâtâraare, aflare buna, stare sănătoasă, înfloritoare. incomandAto, incommandAto, a. nepomneitu. incombattIbjle , a. neatacabilu , necontestabilu. incombenza, incumbEnza, f. însărcinare, comi-siune. inc6mbere, v. n. a se cuveni, ai fi cuiva nece-s&ru. incombinAbile, a. necombinabilu, nepotrivitu. 1NC0MBUST1BILE, a. necombustibilu, nearzăciosu. incombustibIlitA, f. incombustibilitate, necom-bustibilitate, incapacitate de a arde, de a st aprinde. iNCOMiitisTO, a. nearsu, ncmistuitu prin focu. incomjnciamento, m. începere, începută, principia incominciAbe, v. a. a începe. . incominciat6re, m. începâtoru. 272 încommensub Abile.—incontestabile. încommensub Abile, a. incomensurabila, cere nu se poate măsura cu aceeaşi cuantitite. rscoMMENSUKABiLiTÂ, f. incomeusurabilitaie. iNCOMMisstuiLE, a. care nu se poate uni, iucleşta. incommutâbile, a. immuta ilu, nestrâmutatu. INOOMMUTABILItA , f. immutabilitate , nestrâmu-tare, stabilitate, statornicie. INCOMODAM EN TE, avv. fura comoditate, fără înlesnire. incomodase, incommodAre, va. a incomoda, a împiedica, a strimtora, a supăra, a nelinişti. INCQMODÂTO, a. incomodatu; iudispusu, cam bol-navu. incomoditâ, f. incomoditate, supărare, strîmto-rare ; indisposifiune, maladie uşoara. INCtiMODO, m. incomoditate, neinlesnire, piedică; pagubă, vătămare, strimtorare; — a. incomod u, neplăcuta, supârâtoru, nepotrivita. incomparabile, a. incomparabilu, neasemânatu, cu care nimicu nu se poate compara, alătura. incomparabilmEnte, avv. fără comparaţiune, fără aâturaie, fără asemănare; cu perfecţiune. iNCOMPABTiBlLE, a. nedespărţita, inseparabila. incompabsiGne, f. neîndurare, nemilostiv re. INCOMPASSIONEVOLE, a. neîndurâtoru, nemilostivu, necompâtimitoru, fârâ misericordie. incompatibile, o. necompatibilu, care nu se uneşte, nu se ingâdue, nu se potriveşte cu altuia. incompatibilitI, f. incompatibilitate, necompa-tibilitate, nepotrivire, neunire, neinvoire, antipatie. INCOMPENsAbilE, a. necompensabilu, care nu se poate compensa, despăgubi, desdăuna, răsplăti. INCOMPETENTE , a. incompeteutu, necompetentu, fârâ dreptu, fără cădere. incompet4nza , f. incompetinţâ, necompetenţâ, lipsă de competinţâ, de cădere, de dreptu. INCOMPiCto, a. incompletu, neintregu, nedeplinu, nodesâvirşita, imperfecta. incomplEsso, a. incomplecsu, necompusu. Incompleto, o. incompleta, necompleta, neter-minatu, neisprâvitu, nedesâvîrşitu. INCOMPORT abile, a. insuportabil u, nesuferitu. INcompoktabilmEnte, avv. într’unu modu nesuferitu. incohpositamEnte, avv. fârâ orînduialâ. incompossIbile, a. incompatibilu, care nu poate ecsiste Împreună cu altuia. incompossibilitI, f. incompatibilitate, neputinţa de a etsista, de a se afla împreună. incompost£zza, f. ueiugrijire, desordinu. INcompCsto, o. neîngrijita, desordinatu. incomprensIbile, a. incomprensibilu, necoprinsu. INCOMPREN8IBILITA, f. incomprensibilitate, neco-prindere cu mintea , imposibilitate de a se coprinde. [NC0XPRE80, a. necuprinsa. incompbessIbile, a. care nu se poate comprime, apăsa, care nu se poate stringe prin apăsare. incomuni Abile , a. incomunicabilu, neimpârtâ-şitu; impracticabila. INCONCEPiBiLE, a. neconcepibilu. nepriceputa, nedesluşita, i elâmuritu, obscura, inesplicabilu. inconcepibii.itA, f. imposibilitate Rau dificultate mare de a se pricepe, obscuritate, nedomirire. inconcilUbile , a. inconciliabilu, neunitu, neîmpăcata, nepotrivitu cu altulu INCONCLUDENTE, a. neconclusivu, care nu dă nici unu rezultata, nici o concluziune; neîneemnâ-toru. inconclCso, a. nedefinita, nehotârita. iNcoNcusso, o. neclintita, stabilu, statornica. incondito, a. confusu, neregulata, pocitu. incondizionAle , 1NCONDIZIONÂTO. a. farâ condi-ţiune, farâ reservâ, fârâ re^tricţiune. incongiungibile, o. care nu se poate uni, împâ-rechia, lipi, încleşta cu altulu. incongruente, o. incongruenta, necuviinciosu. incongruentemente, avv. iutriunu modu incon-giuentu, necuviinciosu, nepotrivita. incongruEnza, f. incongruenţă, necuviinţă. incGngbuo, a. necuviinciosu, neproporţionatu. inconocchiAre , v. a. a pune caierulu în furcă. inconosciOto, a. necunoscuta. inconquassAbile, a. neclintita, nesguduitu. inconsapkvole, o. neştiutoru. inconseguEnte, a. inconseeuentu, care vorbeşte sau lucrează fârâ legătură, fârâ şiru, fâr'a se potrivi cu cbiar principele sale. înconseguenza , f. încousecuenţă, lipsă de con-secuenţă, indecomponibilitA, f. nedccompunere, incapacitate de a se decompune, de a se desface. indecomponîbile, a. nedecomponibilu, indecom-ponibilu, care nu se desface, nu se decompune. indecomp6^to, a. nedecompusu, nedesfâcutu. indecoramiSnte, aw. întrunu chipu necuviinciosu. indecor6so, indec6ko, a. necuviinciosu, necuve-nitu, nepotrivita, care nu şade bine, nu se cade. # iNDEFtisso, a. infatigabila, neobosita, neostenita. iNDETETTiBiLE, a. indefectibilu, care nu poate lipsi, nu poate înceta, nu poate peri. indefettibilitA, f. indefectibilitate. indeficiente, a. indeficientu, neîncetata, necur-matu. continuu. ’ iNDEFiciiNZA, f. abundanţâ, îmbilşugare. indefinibile, a. indefinibila, care nu se poate defini, mărgini, hotărî, determina, esplica. indefinitam^nte, app. necurmatu, neîncetatu; într’unu chipu indefinitu, indefinibila. ^ indefinIto, a. indefinitu, nedefinitu, nebotâritu, nedeterminatu, neîncetatu, interminabila. indegnab6ndo, a. mâniosu, supârâciosu. iNDEGNAMtfNTE, app. fără meritu, fără dreptu într’unu chipu nevrednica, necuviinciosu. indegnArsi, p. n. a se indigna, a se supăra, a se mânia, a se întărită, a se necăji. indegnatÎvo, a. întăritâtoru, supârâtoru. ^ indegnaziGne, f* indig naţiune, mânie, supărare, întărîtare, necazu. INDEGNIT A. —INDItti TTO. tib indegnita, f. indignitate, faptă nedreapta, necuviincioasă; nedemnitate, demeritu^nevred-nicie, lipsă, de meritu. iNDiGNO, a. indignu, nedemna, nevrednica. indelebile, a. indelebilii, neştersa, care nn ae şterge. itoeliberAto, a. indeliberatu, nedeliberata, ne-hotâritn, nechibzuita, ia voluntara, ne soc o ti tu. ikdeuoebazi6ne, f. nedeliberare, nechibzuire, ne-hotârire, indoinţâ, incertitudine. indelicatâzza, f, indelicateţâ, lipsa de delicar teţâ. odelicAto, a. nede'icata, grosolana, grosiera. dîdelicatibsi, v. ». & se face delicata. indemoniAre, v. n. a se îndrăci, a fi îndrăcită. ntDEXONiiTO, a. îndrăcită. JBDtNNB, a. fără daună, desdâunatu, despăgubitu. ihderkitI, f. desdâunare, despăgubire. g*dennizzam4nto, m. indennizzazi6ne, f. despăgubire. WDKNSlzzÂRB, v, a. a indemniza, a desdâuna, a despăgubi, a plăti cuiva paguba ce a încercata. hdentAbb, v. n. a face dinţi; — 9. a. a înţepeni . indentrAbsi, o. m. a intra, a pătrunde. indEntbo, aw. înlâuntru, In interioru. independente, a. independenta, neatîmata. ikdependentemEnte , aw. într’unu chipa independenta , neatîmata; afară din; peste, pe d’aaupra. mDBPBim v. n. a se plânge, a se domo. indomAbile, a. neîm blânzi tu, nebiruita, litu, neastîmpâratu, neinfrînatu, nerasD • indomandâto, a. necerutu. «pînviBBU- indomAtq, a. nedomolita, nesupusu, q ind6mito, a. nedomolitu, sâlbaticu. du domni# indonnArsi, v. n. a se face stâpanu ; indoramEnto, m. aurire, poleire cu au • lu. indorAre, v. a. a auri, a polei cu a » mina. . INDORAT6RE, m. auritoru, poleitoru. indoratUra, f. aurire, poleitura cu • INDORMENTIbE.—INELEGANT. 277 indormîNtArE, v. a. a adormi, a face sâ doar■ mâ ; — indormentarsi, a adormi. ndormentiiiento, m. amorţire, amorţeală. ikdormentIre, v. a. a amorţi. iKDOBitiKE, v. a. * adormi; — tndormtrsi, a adormi; a dormi adincu. . wdossAbe, r. a. a se imbrâca, a se acopen, a porta. . lîfDteso, «tw. CU sine, pe sine, în spinare, pe spate. A „ . . ikdotAto, a. neînzestratu, fara zestre. ^ iNDOTTiVO, a. inductivu, ecosu prin indacţinne. nnxirro, a. neivâţatu; îndemnata; domiritu. indottbinAbile, a. incapabilu de instrucţiune. iKDOTTRftURB, *. a. a învăţa, a instrui, a procopsi. b iKDOVEBOSamtNTE, avo. într’unu cbipu necuve-nitu, nepotrivita, nedreptu, după cumu nu trebuie. iNDOVrâA, f. gbicitoreasâ, ghicitoare. INDOVInAglia, f. ghicitoare fără gusta. indoVinamEnto, m. ghicire, prevestire, cimilire. indovinAre, v.a. a ghici, a ciraili, a prey sti, a prezice, a nimeri, a descoperi prin ghicire. indovinat6RE, tn. gbicitoru, pfevestitoru, cimi-litoru. # # indovinaziGne, f. divinaţiune, ghiciturâ, cimilitură, predicţiune, prevestire; enigma. iHDOVlNtLLO, m. ghicitoare, enigmă, cimilitoare. indovino, 1». ghicitoru, prevestitoru, cimiUtoru. iKDOVtTO, a. necuvenitu, nedreptu. ^ lNDOZZAtt£NTO, m. deochiare, deochm. INDOZZAbe, v. n. a închirci; — v. a. a deochia, a fermeca. indragâre, u. n. a se încrnzi, a se înfuria amarnice; — v, a. a întărită, a încruzi; indragarsi, a se îndrăci, a se înfuria, a se mânia, a turba, a se înverşuna. WDRAGONITO, a. înfuriata, indrâcitu, turbata. indbappArb, v. a. a fabrica postavuri, stofe s.^ c. 1. indrappellâre , v. a. a aşeza o armie în şiruri de bâtae, de resbelu, indrizzâbile , a. care se poate îndrepta, adresa. iNDBizzAMitNTO, tn. îndfeptare, adresare. INDR1ZZÂRE, v. a. a îndrepta, a adresa. indrîzzo, tn. adresă, îndreptare, direcţiune. ^ INDBUDIRE, v. n. a deveni ibovnica, ţiitorea cuiva. induArsi, v. n. a se impârechia. indubitabile, a. indubitabila, neîndoiciosu, si-guru. # t indubităbîlitA, f. neîndoiciune, certitudine. JHDUBItAto, a. neîndoiosu, siguru, certu. a inducim^nto, tn îndemnare, înduplecare, domi-rire, convingere, pOrsuadere. a J5Dixit6re, m. îndemnâtoru, înduplecătoru. iRDUGtvOLE, a. amânâtoru, întârzietoru, zâbovi-toro. „ . induci Are, v. a. e n. a zăbovi, a întârzia, a diferi. # indugiat6be, tn. zâbovitorn, întârzietoru. > indCgio, tn. zăbavă, întârziere, amânare, dife-rire. indulgente, tn. indulgenta, îngâdnitom, domo-lu, blându, bunu, ertâtoru, tolerantu. a DTDULgenza, f. indulgenţă. îngăduinţă, blândeţâ, bunătate, dulceaţă, toleranţă; ertare. I.^dUlgere , v. n. a îngădui, a erta, a compâ-timi. # . A . indiîlto, tn. dispensaţiune, indultu, ertaciupe. indumento, tn. îmbrăcăminte, veşmmtu; căptuşeală ; scoarţă, coajă. ... indurâbile, o. care se poate învîrtoşa, întări. induramEnto, tn. întărire, învîrtoşare, împietrire ; obstinaţiune; irapenitenţâ, necâinţâ. ^ # indurAre, v. a. a întări, a învîrtoşa, a împietri, a face tare, solidu. ' INDURAZ16NE, f. întărire, învîrtoşare. ^ # IN dubim ento, tn. întărire, învîrtoşare, impietn-re, fapta de e se întări, învîrtoşa, împietri. ^ indurîre, v. a. a întări; — y. n. a se întări, a se învîrtoşa, a se împietri; a se deprinde, a se învăţa, a se obicînui; a se obstina, a se îndărătnici. indurre, v. o. a induce, a aduce, a introduce; a îndemna, a persuade, a domiri ; a ragiona, a face inducţiuni, a argumenta j — indurat, a hotărî, a se determina, a se persuade. ^ indOstre, a. industriosu, indemânaticu, iscusitu,si-litoru, nâscocitoru ; laboriosu, muncitoru. ^ ^ industria, f. industrie, îndemânare, iscusinţă, abilitate, silinţă, diligenţâ; arte, meşţeşugu; — a industria, într'adinsu, cu dinadinsulu, cu cugetu; — cavalier d'industria, cavaleru de industrie, omu care prin iscusinţa sa găseşte mijloace de a se hrăni fâria munci; înşe-lâtoru. industriale, o. industrialu, de industrie.^ industriărsi, v. n. a se sili, a se sîrgui, a se trudi, a munci. , INDUSTRi6so, o. industriosu, silitoru, sîrguitoru, muncitoru, laboriosu, nâscocitoru. iNDUTTivo, a. inductivu; îndemnâtoru. induttOre, a. îndemnâtoru, aducâtoru. induzione, f. inducţiune, introducere, aducere; îndemnare, domirire; unu felu de argumen-taţiune. . inebblAto, a. negurosu, întunecata. inebbriamEnto, tn. Imbâtare; ameţire; entu-siasmu. a . inebbriAre, v. a. a îmbăta; a ameţi; a entu-siasma, .. .. inedia, f. dietă, nemâncare, bamişeala. INEDITO, a. netipăritu, nepublicatu, nedatu a- ineffAbile, o. inefabilu, negrăita, indicibilu. INEFFABILItA, f. inefabilitate. neputinţă de a se esprime prin vorbe, inecsprimibilitate. ^ ^ ineffettivo, g. nelucrâtoru, ineficace, fără re-snltatu, incapabilu de a produce vreunu efectu. ineffettuâre, v. a. a nu efectua, a nu inde- plini. ... ineffettuazi6ne, f. neîndeplinire, nesavirşire. INEFFICAce, o. ineficace, nelucrâtoru, fârâ efectu. INF.FFICÂCIA, f. ineficacitate, lipsă de eficacitate. ineguagliănza, f. inecualitate, nepotrivire, nea-semânare, disparitate. # ineguâle, a. inecualu, neegaln, nepotrivita, ne-conformu, neasemânatu, inegualitA, f. inecualitate, neasemanare, nepotrivire, neconformitate, disparitate. A inelegante, o. ineleganta, fără eleganţa, fara ornamente, fără frumuseţe, neimpodobitu. inelegAnza, f. ineleganţâ, lipsă de eleganţă. 278 INELIâfBILE.—INFAMI A. ineligibile, ineleggibile, a. inelegibilu, neeligibila, care nu se poate alege, nu este capabila de a fi alesu. ^ lNELOQUtfNTE, a. inelocuentu, fârâ elocuenţâ. iNELtJTTABiLE, a. inevitabila, invincibilu, nebi-ruitu. inemendAbile, a. neîndreptabilu, ce nu se poate îndrepta. inenark Abile, a. nepovestita, care nu se poate . povesti. inequAlb, a. inecualn, nepotrivita, neasemănata. inequivalente, a. neecuivălenta, care nu este de acelaşi preţa, de aceeaşi valoare. ' INERADICÂbile, a. inestirpabilu, care nu se poate estirpa, stîrpi, desrâdâcina. * inerbAre, v. a. a acoperi, a aştern o cu iarbă. INERENTE, a. inerenta, unitu, nedespărţiţii. iner^nza, f. inerenţă, unire, nedespârţire. inebIbe, v. n. a fi inerentu, întrunitu, nedespărţiţii. inerme, a. desarmatu, fără arme, fără apărare. imerpicAbsi, v. n. a se burica, a se urca, a se acăţa, a se soi acâţânduse cu mânele şi cu picioarele. inerrAbile, a. nerâtâcitu, infalibilu. inerte, a. inertu, adormitu, amorţita, fără lucrare, fără activitate, pigru, leneşa, trin-dava. inerudîto, a. neînvâţatu, neprocopsitu, neerudita. in£rzia, f. inerţie, nemişcare, neactivitate, adormire, amorţire; pigriţie, lenevie, trindâvie. inksattEzza, f. inecsactitate, lipsă do ecsa-ctitate. inEsAtto, a. neecsacta, inecsacta; nestrînsu, neplâtitu. inesaudîto, a. neascultata, neîmplinitu. inesaurîbile, a. nesecâciosu, nesleiciosu, interminabila. inesâusto, a. nesleita, nesecâciosu. inescamento, m. momire, momeală, atragere, atracţiune. inescAre, v. a. a momi, a atrage; a linguşi. inescogitAbele, a. neimaginabila. inescrut Abile, a. inscratabila, impersoratabila, nescratabila, nepâtransa, neînţelesu de minte. inescusAbile, a. inescusabilu, neertata, care nu se poate escusa, erta, desvinovâţi. . ineseguîbile, a. inecsecatabila, care nu se poate ecsecuta, împlini, îndeplini, pune în lucrare, impracticabilu. ireseguIto, a. inecsecutatu, neîmplinita, neîndeplinita. inesercitAbile, a, inecsercitabila, care nu se poate ecsercita; inaccesibila, neapropiata. inesigIbile, a. inecsigibilu, ce nu se poate cere, pretinde. * inesigibihtA, f. inecsigibilitate, cualitatea lucrului ce nu se poate cere, nu se poate pretinde. ine8I(3ne, f. inerenţă, întrunire, lipire. inesorAbile, o. inecsorabilu, neînduplecâciosu, straşnicu. inesorabilitA, f. neînduplecăciune, inecsorabili-tate, iaflecsibilitate, străşnicie. inesperi^nza, f. neesperienţâ, inesperienţâ, ne-încercare, nepâţire, lipsă de esperienţâ. inesp£rto, a. inesperimentatu, neesperimentatu, neîncercatu, nepâţitu; neînvâţatu, nedeprinsu. inespiAbile, a. inespiabilu, neespiabilu, care nu se poate espia, mântui, şterge, curâţi prin puniţiuni. inesplebile, a. inecsectitabilu, neîndeplinitu. inesplicAbile, a. inesplicabilu, care nu se poate esplica, care na se poate tălmăci, care nu se poate înţelege. FNESPRImIbile , a. inesprimibilu, inespresibilu, inefabila, care nu se poate esprime, spune, descrie. dîespugnAbile, a. inespugnabilu, nebâtutu, ne-biruitu, neînvinsu, care nu se poate lua prin bâtae. . inessiccAbile, a. nesecâciosu, neuscatu, care nu se poate seca, usca, slei, inesicabilu. inestimabile, a. inestimabilu, nepreţuita. inestinguIbile, a. inestingibilu, care nu se stinge. inestinguibilitA, f. inestingibilitate, nestingere, neputinţă de a se stinge, de a se potoli. INESTÎNTO, a. nestinsa, nepotolitu; viu, de-•şteptu. enestirpAbile, a. inestirpabila, ce na se poato stîrpi. • INESTIRPABILITÂ, f. inestirpabilitate, nestirpire. inestricAbile, a. inestricabilu, nedescurcatu. ineternAre, v. o. a eterniza, a veciniei, a face eterna. iNETicnÎRE, v. n. a oftica, a se face, a deveni ofticosu. inettezza, inettitijdine, f. incapacitate, inaptitudine, nciscusinţâ, neindemnare, nehămicie, nedestoinicie. INI&tto, a. ineptu, incapabila, neiBcasitu, neîndemânatica , neharnica; prosta, neghioba , năuca. inevitabile, a. inevitabila, neapărata. inevitabilm^nte, aw. neapâratu, negreşitu. inâzia, f. bagatelă; nerozie, nâucie. infaccendArsi, o. n. a munci, a se sili, a se sîr-gui, a se ocupa. iNFAcftro, a. fără gusta, neplăcuta, nefaceţiosu. infac6ndo, a. inelocuentu, rece, care n’are facilitate de a se esprime, care n’are elocuenţâ. infagottArsi, v. n. a se îmbrăca într’unu cliipu ridiculu. infallantem^NTE, aw. negreşitu, fără greşeală. infallIbile, a. infalibilu, care nu poate greşi; siguru. INFALLIBILITÂ, f. infalibilitate, negreşelnicie. infamamento, m. infamare, pata de infamie. infamAre, v. a. a infama, a defăima, a deso-nora, a necinsti, a strica reputaţiunea cuiva. infamatOre, m. defăimătoru, hulitoru, cleve-titoru. infamat6rio, a. infamanta, defăimătoru, desono-râtoru. « infamaziGne, f. infamaţinne, defăimare, defăima. infAme, a. infama, desonoratu, necinstita, ne-legiuitu. infam emente, aw. într’unu chipu infama. infAmia, f. infamie, neruşinare, desonoare, neomenie , faptă ruşinoasă, urîtâ, scârboasă, pată dc desonoare, de ruşine, ocară, necinste. INFAMIGLARSI.—INFEUDAZI6NE. 279. infamigllAbsi, v. *. a forma o familie, a se căsători. infamire» v. «i. a fiâmînzi, a deveni flâmindu. infamitâ, f. infamitate, orieiune, neomenie. infanciuliAbe, v. n. a. deveni ca unu copilu, £ şi petrece cu copilării. infAndo, o. nelegiuita, uritu, oribila, negrăita. infangAbe, v. a. a întina, a noroi, a îngloda. intacta, f. infantă, princeasâ din familia regală a Spaniei, a Portugaliei. iNFAOTASTiCHiBB» v. «i. a deveni fantastu, ca-priţioau. - • infânte, a. prunca, copilaşu; infantu. infanteria, f. infanterie, pedestrime, pihotă. 1NFANTICIDA, m. infanticidu, ucigaşu de copii. iNFANTigiPio, m. infanticidiu, omoru de copilu. infantile, a. copilârescu, infantila, pruncescu. infantilitA, f. copilărie, pruncie. infănzia, f. infanţie, copilărie; începuturi. infarcîre, v. a. a umplea; a umplea cu tocă-tură. ikfardAbe, o. a. a murdări, a întina, a imoşi. infakdellAre, v. o. a împacheta, a înfăşură. infarinAre, v. a. a tăvăli în făină; a înnâlbi. infarinAto, a. albita cu făină; făinosu, fară-măciosu; celu ce are o cunoştinţă superficială. iNFARiNATtiRA, /. cunoştinţă superficială. infasclAre, v. a. a înfaşia, a înfăşură. infascinAee, v. a. a stringe în mănunchi; a amesteca. infastidlAbb, v. n. a se plictisi, a se desgusta. infastid iMifcNTO, a», plictisire, ură, desgustu. infastidIbe, r. a. a plictisi, a desgusta, a supăra; — infastidirsi, a se plictisi, a se desgusta, a se scîrbi. jnfaticAbile, infatigabile, a. infatigabilu, ne-fatigabilu, neobosita, neostenitu, lucrătoru, muncitoru. infatigabilitA, f. infatigabilitate, neobosire. infAtti, aw. în sfirşitu, în fine; într’adevâru. infatuAbe, v. a. a buimăci, a năuci, a uimi, a desminta, a scoate do minte; — infatuarsi, a se uimi, a înnebuni, a se entusiasma nebuneşte. infâusto, a. cobitu, de râu auguriu, de semnu râu. infeconditA, f. infecunditate, sterilitate, ster-pitate, nerodire. infec6ndo, a. infecundu, sterila, sterpu, nero-ditoru. infedFlk, a. infidela, necredinciosu; i nes ac tu ; slabu, debilu; -- memoria infedele, memorie slabă, defectuoasa. infedbltA, f. infidelitate, necredinţă, trădare, lipsă de fidelitate, călcare de jurâmîntu. dcfebebArb, v. a. a îmbrăca o perină. infelIce, a. neferice, nefericitu, infortunatu, nenorocita, nefelice, ticălosu. infelicitA, f. infelicitate, nefericire, nenorocire, infortunÂ, adversitate, disgraţio, râstrişte. . infelicitAbe, «. a. a infortuna, a nenoroci. iNFELLONiRE, v. n. a trăda, a se face rebelu, trâdâtom; a Incruzi, a se încruzi, a deveni crudelu. - ‘ infeltbIto, o. pîsluitu; Înrădăcinata. iNFEMMJNfBB, v. a. e n.a afemeia, a înfemeia, a moleşi, a îmmuia; a se afemeia, a se moleşi. infenso, a. ostila, contrara, împrotivitoru. infekenza, f. consecucnţâ, urmare, conclusiune, inferinţâ, inducţiune, deducţiune. infebie, f. pl prinoase la umbrele râposaţiloru. iNFEBiGNO (pane), pâine proastă. infebi6be, a. inferioru, mai josu, mai micu, mai prostu. inferiobitâ, f. inferioritate, starea lucrului ce se afiâ mai josu decâtu altulu; mediocritate, slăbiciune. inferîbe, v. a. a scoate o urmare, o consecinţă. infekmAre, v. n. a se bolnavi, a deveni maladu, a cădea bolnavu, a se slăbi; — v. a. a debilita, a slabi. infermazi6ne, f. debilitare, desputemicire. INFERMERU, f. infirmerie, bolniţâ, spitalu, locu destinata pentru căutarea bolnaviloru. infebmîccio, o. bolnâviciosu, plăpânda, debilu. infermiebe, m, infirmieru, bolniceru. iNFERMiBE, v. a. a bolnăvi, a face să se bolnăvească. . infermitA, f. infirmitate, maladie, boală. infeumo, a. infirma, maladu, bolnavu, slabu. infernAle, a. infernala, diavolicu, alu iadului. infernalitA, f. infernalitate; confusiune mare. inf^rno, m. infernu, iadu; — o. infernalu. infero, m. locu subterana. inferocire, v. ti. a devefli fierosu, sâlbaticu, crudu. inferraiuolArsi, v. n. a se îmbrobodi, a sc îmbrăca, a se acoperi cu manta. inferrAre, v. o. a fereca; a potcovi; a încătuşa. INFEKRÂTA, inferbiAta, f. gratie, grilă, gri-lagiu. inferrucciAre, v. a. a fereca, a infera. INFERTILE, a. sterilu, neproducătoru, neroditoru, nefertilu. infertilitA, f. sterilitate, ilerodire, nefertilitate. infervoramento, m. fervoare, ferbinţealâ. infervorAre, t?. a. a întusiasma, a aprinde, a în, coragia; a anima; — infervorarsi, a rîvni, a se sîrgui, a se anima, a se aprinde, a se en_ tusiasma. ^ infestam£nto, a. supărare, vătămare, câsnire. infestare, v. a. a supăra, a plictisi, a desgusta; a câsni, a vătăma, a neodihni, a jefui, a pustii. . infestAt6be, a. supârâtoru, neodihni torn, vată- . mâtoru, jefuitoru. infestazi6ne, f. plictisire, desgustu, turburare, neodihnâ, vătămare, pustiire, jefuire, supâ-rare. infest^vole, a. turburâtoru, neodibnitoru. INF^sto, a. importunu, supârâtoru, turburâtoru; vâtâmâtoru, jefuitoru; inemicu, împrotivitoru.. INFETTAre, v. a. a infecta, a împuţi, a strica. infettat6re, i». împuţitoru, stricâtoru. ^ INFETTÎvo, a. capabilu de a infecta, de a Impuţi. iNFtfTTO, a. infectu, împuţita, stricata, putu-rosu. infeudăre, v. o. a înfeuda, a da dreptu feudu. infeudaziOne, f. înfeudare, 280 INFEZldNE.—ÎNFOCARE. iNFEZidNE, f. in fee ţi un 0, putoare, împuţire, stricăciune pricinuită intr’unu corpu prin unirea cn alte substanţe împuţite, stricate; moli vsire. iNFiACCHiMtfNTO, m. slăbire, slăbiciune, debilitate, moleşire, enervare, chilâvire. INFIACCHJRE, v. n a slăbi, a enerva, a debilita; a se slăbi, a se enerva, a se debilita, a şi pierde puterea. infiammAbile, a. inflamabile, aprinzâciosu. IKFIAmmabiutI, f. inflamabili ta te, aprinzâciune, infiammamento, m. aprindere, Înflăcărare, învâ-păiare, bobotire infiammAre, v. a. a aprinde, a Înflăcăra, a în-vâpâiâ; a a ţi ţa, a Îndemna, a entusiasma, a în foca *, a obrinti, a pricinui inflamaţiune. INFIammatam^nte, aw. cu înfocare, cu ardoare, cu rivnâ. DîF.ammativo, infiammat6rio, a. inflamatoriu, re ativu la inflamaţiune, pricinuitoru de inflamaţiune. . iNFUMHATdRE, a. aprinzătoru, inflăcârătoru. INFIammaziGnb, f. inflamaţiune, obrintire, aprindere. inflascAre, v. a. a pune în butilci. INF1DO, a. infidele, necredinciosu, dislealu, ne-loialu. infielâre, v. a. a amari, a umplea de fere, de veninu. IZFIERÂRE, v. n. a deveni ca o fearâ. infjerIre, t>. n. a se*incruzi, a se face crudele. INFiLVOLiMtfNTO, m. debilitare, slăbiciune, slăbire. infievolIrb, v. a. a debilita, a slăbi, a împuţina puterile; — v. n. a se slăbi, a şi pierde puterile. . înfiggere, v. a. a înfige, a împlânta. înfigurâbile, a. nefigurabilu, nepriimitoru de figură. infigurArsi, v. n. a priimi oarecare figură. infilAre, v. a. a înfira, a petrece, a băga fîrulu prin urechia acului. infilatOra, f. înfirare, petrecere prin urechia acului. INFilzAre, v. a. a vîrî, a Înfige, a pătrunde, a Înţepa, a Înşira; — infiUarsi, a se pătrunde, a se înţepi, a se Înfige. INFILZAta, f. şiru, înşirare. iNFiLZATtiRA, f. pătrundere, înţepare, înşirare; şiru. INF1 MO,. a. celu mai inferioru; celu mai prostu, celu mai de josu; pr.stu, in joşi tu, * despreţuitu. ' INFINATTANTO, INFINATTANTOCHĂ, UW. pînâ, pînâ cându. iNFiNOHft, aw..pînâ. infîne, aw. în fine, in sflrşitu. infingardâggine, f trândăvie, lene, netrebnicie, nrişelie, poltronerie, ticăloşie, mârşăvie. iNFINGardIa, infingardIgia, f. lenevi re, iubire de odihnă, de linişte, trândăvie, moleciune. INFINGARdIre, v. n. a se lenevi, a se trândăvi; — v. a. a face pe cineva sâ se lenevească, să se trândăvească. INFINGÂrdo, a. trândavu, leneşu, nevoiaşu. putu-rosu, netrebnicu, poltronu, mişelu, mârşavu, tlcălosur tembela, ' infîngere, v. a. a se preface, a simula. infingevole, o. prefâcutu, fâţarnicu, simulata. infingimento, m. prefacere, prefăcătorie, simulare, ficţiune. . . . infingitOre, m. disimulatoru, fâţarnicu, ipo-critu. infinita, f. infinitate, nemărginire. infinitesfmâle, a. infinitesimalu. infinite8IM0, m. infinitesimu, cuantitate, părticică nemărginita de mică. ^ infinit^zza, f. infinitate, nemăsginire. infinitIvo, infinIto, i». infinitivu, modulu infl-nitivu. * iNFiNiTo, a. infinita, nefinitu, nem&rginitu; n numărata, fără numâru; — ®. m. modulu infinitivu. . a infino, prep. pînâ; — tnfina allora, pini atunci. infinocchiAre, v. a. înşela, a amăgi. infinocchiatDra, f. înşelare, înşelăciune, lucrarea de a face pe cineva să creazâ lucruri neadevârate. in fin ta, f. disimulaţiune, falsitate, prefăcătorie. a infinto, a. disimulata, falsa, prefăcuta, făţarnica. # infioccAre, v. a. a cfticura, a orna cu du curi. infiorâre, v. a. a orna cn flori; a orna, a înfrumuseţa, a găti, a împodobi; — infiararri, a se găti, a se orna. infirmare, v. a. a face sâ se bolnăvească; a slăbi, a desputernici, a face să piarzâ puterea, valoarea. infisimIre, v. ». a se ciudi; a se înamora, a se îndrăgi intr’unu chipu ciudata, estravagantu. iNFisso, a. înfipta, împlântata; lipita; confiscata. infistolîre, v. ii. a se preface în fistulă. inflacidîre, v. n. a se fleşcii, a se veşteji, a se moleşi. inflessIbile, a. inflecsibilu, nemlâdiosu, neîn-duplecâciosu. INFLES8IBLLITA, f. inflecsibilitate, nemlâdioşie, neinduplecăciune; obstinaţiune, inecsorabili-tate. inflessi6ne, f. inflecsiuue, mlădiere, Înduplecare. 1NFLESSO, a. plecata, încovoiatu, îndoita. inflettbre, v. a. a pleca, a încovoia, a îndoi. INFlIggere, v. a. a determina, a hotărî, a impune o pedeapsă corporală pentru oarecare greşeală. inflîtto, a. hotîrîta, impusn. infliziOne, f. infiicţiune, hotărî re, impunere a unei pedepse Corporale, osîndirea la dînsa. influente , a. influenta, cu înrîurire; con-fluentu. influenza, f. influenţă, înrîurire, autoritate. i.FLUiRE, v. n. a curge, a se strecura în; a se insinua; a înrîuri, a avea infhienţâ, a ecser- cita influenţă. influitOre, m. inriuritoru, influenta. influssione, f. curgere în, strecurare. INFlOsso, m. influenţă, influcsu, înrîurire. iNFOCAMăNTO, m. înfocare, ardere, aprindere. înfocare, v. a. a infoca, a arde, a aprinde; — Digitized by Google I I l 4 l INFODERÂBE.—INFRAZI<$NB. 281 infocarsi, a se infierbinta, a se înfoca, a se face ca focala. infodebâre, t? a. a pune in teacă. inpogliArsi, v. a se înfrunzi. infogliaziOne, /*. infrunzire. im6glio, a. e 8. m. infoliu, infolio, formatulu unei cărţi îti care coala este îndoită în doâ; volumu, carte care are acestu formatu. dîfognâbsi, v.n. a se întina, a se nâmoli, ain-tra cu totulu in nâmolu; a intra, a se încurca într’o pricină uritâ din care nu poate scăpa aşa facilu. infolgorâbe, v. a. a trăsni, a fulmina. mroLLtRE, o. o. e n. a înnebuni, a deveni, a face să devie nebunu. infoltArsi, v. n. a se îndesa, a se înghesui, a se grămădi. dîpoltIbe, v. n. a se face stufosu. infGndebe, v. a. a introduce, a băga, a turna în ; a insinua, a inspira, a insufla; a cufunda în apă. , UiVOKUnotNTO, flt. introducere, băgare, turnare, insinuare, inspirare, însuflare *, cufundare. nfondit6ee, m. celu ce toarnă; celu ce insuflă. A . toorAbile, cl care nu se poate gaun, sfredeli, străpunge. . . A ikfobcâeE, v. a. a înfurca, a lua in furca; a spînzura; — inforcare gli arcioni, a în-calica. INFORCÂTA, f. înfurcare; încrâcire. CîPORCATtTRA, f. încrăcânare, încrâcire. mFOBEâTiEEiSBl, v. n. a se înstrăina, a deveni străin u. OTOBMAMtHTO, m. formare, flgnrare, darea unei forme, unei figuri; informare, înştiinţare. EKFOBXAKE, v. a. a informa, a da formă; a informa, a înştiinţa; — v. n. a instrui unu procesu; — vnformar8%% a lua o formă, o figură; a se informa, a se înştiinţa, a se în-cunoştinţa, a afla ceva. ^ INTOBKATtvo, o. care dă formă ; informativa, care serveşte spre a informa, spre a înştiinţa. ihfobmăTO, a. informata, înştiinţată; bine for-matu. " INFORMAT6EE, m. informatoru; înştiinţătoru. informaziOne, /. informaţlune, înştiinţare, încu-noştinţare; cercetare; învăţătură, creştere. ijtf6bme, a. informa, fără formă; nedesâvlrşitu, pocită, imperfecta, urîtu. tnforîocolahănto, m mâncârime, înfumicare. informicolIre, v. n. a înfurnic , a ustura. ikfobmitI, f. mformitate, lipsă de formă. utfornapâne, m. Ibpată. infornâbe, v. a. a pune, a băga in cuptoru. infornAta, f. fapta de a băga în cuptoru; cuptoru plina. inforsâre, v. a. a supune la îndoială. infortAee, v. n. a se întări, a se înţepeni, a deveni robusta. w JNFobtificâbile, a. nefortificabilu, care nu se poate întări. ihfobtîbe, v. n. a se oţeţi, a se face acida. infobtunArb, v. n. a naufragia, a face naufragiu, a fi în pericolu de naufragiu, a se afla într’o furtună. esfobtCnio, m. infortunâ, nenorocire, disgraţie, adversitate, râstrişte, intîmplare nefavorabilă. infobzâre, v. n. a se oţeţi; — v. a. a întări, a împuternici. infoscamento, m. întunecare; posomorîre. INFOSCÂR81, v. n. a se întuneca; a se posomori. infossâre, v. a. a îngropa; — infossato, cufundata, adlncitu. INFRA, prep. întru, înlâuntru; între; sub, subtu. INFRACIDAMENTO , m. INFRAClDATtTRA, f. putrezire, putreziciune, putrezealâ, stricare, corupere. infracidâre, infbadiciAbe, v. «i. a putrezi, a se strica, a se corupe; — v. a. a pune sâ putrezească; a corupe, a strica; a plictisi, a desgusta, a supăra. infracidâto, a. putreda, putrezitu, stricata, co-ruptu. infralimEnto, m. slăbire, debilitare, slăbiciune. infralîke, v. n. a se debilita, a se slăbi, a şi pierde puterea. iNFhAMMESSA, f. iNFRAMMtfsso, m. mijlocire, interpunere. INFRAMMETTEBE, v. o. a interpune, a mijloci. INFRAMMISCHIÂRE, v. o. a mesteca împreună, a mesteca, a băga mai multe lucruri între altele. infrancesâbe, o. a. a da maniere franţoseşti, a franţosi. infranciosam£nto , m. întrebuinţare de maniere franţoseşti, imitarea francesiloru, fran-ţosire. infranciosâto, a. imitata de la francesi, făcuta după moda franţoseascâ, după gustulu franţosescu, franţositu. înfrângere, v. a. a frânge, a fărâma, & rupe, a sparge. infbangîbile, a. care nu se poate fărâmă, rupe, sparge. infbangim^nto, m. frângere, rupere, spargere fârâmare. iNFRANorrdBB, m. frăngâtoru, fârâmătoru, spăr-gâtoru; în frăngâtoru, oalcâtoru, viplatoru alu unei legi, alu unui tractatu, alu unei obligaţiuni INFBÂnto, a. frânta, f&rămstu, sparta; violata, călcata, neobservata, nepâzitu, neîm-plinitu. infrantOio, m. instrumenta, spre a frânge, a sdrobi, a fărâma. infrantOra, f. frântură, fărâmătură, idrobi-tura. ' iNFBASCAMiţNTO, m. acoperire cu frunze; super-fluitate. INFRA8CÂBE, v. a. a aeoperi cu frunze; a orna într’unu cbipu ecsageratu, a împoţoţona, a încondeia; a înşela. INFBASCbItto, a. subtînsemnatu, subscrisa, subt-iscălitu. . INFRATĂbe, v. a. a călugări; — infratarn, â se călugări. INFBATTÂNTO, aw. într'aceea, într acestea. iNFBATtObe , m. infrângâtoru, violatoru, câl-cătoru. ZNFRAZI6NR, f. infracţiune, înfrângere, transgre- m INFREDDAlflfeNTO. — JNGENITO. siune, călcare, yiolaţiune a unei legi, a unui tractatu. infreddam^nto, m. recire, îngutunâcire. infreddAre, v. n. a răguşi, a răci. iNFBEDDATtfRA, /. răceală, guturaiu, gutunaru, râguşealâ. infremere, v. n. a tremura, a se cutremura. infrenâre, v. a. a in frin a, a supune. iNFRENESiRE, 17, n. a Înnebuni, a se înfuria, a deveni freneticu, a turba; — v. a. ajîntărită, a face sa devie freneticu. infreneticAre , tf. n. a deveni freneticu, a aiuri. iNFREQuiNTE, a. raru, neobicinuitu, nefre-cuentu. infrequi£nza, f. raritate, nefrecuenţâ. 1NFRESCAHENTO, m. râcorire. in frescă re, 17. a. a răcori. infrescatIvo, a. râcoritoru. infrigudâre, 17. a. a reci, a răcori, a înfrigoşa. INFRIGIDATÎVO, a. râcoritoru. infeollîre, 17. n. a so fleciui. infbondâre, 17. a. acoperi cu frunze; — infron-darsi, a înfrunzi. infrunîto, o. desfrînatu. infruscăre, 17. a. a amesteca, a încurca, a învălmăşi. infruttIfero, a. neroditoru, sterilu, neprodu-câtoru. in frutttjositA, f. infructuositate, sterilitate, nerodire. infbuttu6so, o. infructuosu, sterilu, neroditoru, neproducâtoru, nefolositoru, inutilu, fără resultatu. INFUGÂRE, 17 a. a fugări, a pune pe fugă. ÎNFULA, inf.ola, f. infulâ, unu felu de mitră sacerdotală. ' infumăre, 17. a. a afuma, a fumega, a fuma. infunAre, 1?. a. a lega cu funii. iNFDNATtFRA, f. legare cu funii. infundîbolo, m. pîlnie, leicâ. infuocamento, wi. înfocare, ardere, aprindere, înfierbîntare. infuooAre, V. a. a înfoca, a infierbînta, a aprinde, a arde. infuOri, at7t7. afară, din afară, pe din afară. infurbire, 17. ii. a se face iscusitu, vicleanu. infurfantîre, 17. n. a se face ştrengaru, ber-bantu. infuriam^nto, m. înfuriare, turbare, mânie. infuriAre, 1?. n. a se înfuria, a turba, a fi întări tatu. infurjAto, a. înfuriata, furiosu, tur bătu, tur-buratu, întâritatu, neastîmpărâtu, mâniosu, supâratu. infuserAtu, a. potrivita, netezitu, oblitu. infusIbile, a. infusibilu, cp nu se poate muia, opări, topi. infusebilitA, f. infusibilitate, incapacitate de a se topi, de a se muia, de a se opări. infus6rio, m. infusoriu, unu soiu de zoofiţi microscopici. ' infusi6ne, f. infusiune, fapta de a înfăşa, de a muia, de a opări; opârealâ, opărit ură, muie-tură. j infuturArsi, it. n. a se întinde pînâ la viitoru. ingabbiAre, V. a. a băga, a închide in colivie. ingabellAre, 17. a. a supune la biru. iKgaggiAre, 17. a. a angagea, a pune gagiu, a zâlogi, a cmaneţa; a îndatora, a invita; a îndemna, a îndupleca; a înrola soldaţi. ingaggiat6re, m. acela care angagează; inro-lătoru. y ingAggio, m. înrolare, banii ce priiineşte unu soldatu inrolânduse. . ingagliardimj^NTO, m. întărire, împuternicire. ingagliardire, 17. a. e w. a întări, a împuternici, a face pe cineva să devie robustu; a deveni robustu, tare. ingalluzzArsi, 17. n. a se cucoşi,a se intortoca» a se trufi, a se mândri. ingambAre, 17. n. a fugi, a alerga în fugă. inganciAre, 17. a. a agăţa, a anina. ingangherAre, o. a. a pune in ţîţîni. ingannAbile, a. de înşelata, care poate a fi In-şelatu. INGANNAHENTO, m. înşelare, înşelăciune. ingannaMondo, m. înşelătoru, impostoru. ingannAre, 17. a. a înşela, a amăgi; —* ingan-nar la via, ingannare il tempo, a se ocupa cu ceva astfelu încâtu timpulu să treacă mai curîndu; — ingannarsi, a se înşela, a greşi, a se rătăci. # ingannatOre, m. înşelătoru, a»i âgitoru, impostoru. ^ > ingannevole, a. înşelătoru, pmâgitoru, ispi-titoru. ingAnno, m. înşelâciuno, înşelătorie, înşelare, amăgire; eroare, greşeală; — a wiganno, spre & înşela. ingarbugliAre, V. a. a încurca, a amesteca; a înşela. ingastigAto, o. nepedepsita. ingattîrsi, 17. n. a se înamora nebuneşte. ingazzullîto, a. reintăritu, reîntrematu. ingegnam^nto , 1». îndemânare, iscusinţă, industrie. ingegnArsi, 17. n. a se sili, a se sîrgui, a se trudi. ENGEGNEKE, m. ingenieru, matematieu. ENGEGNO, m. minte, înţelepciune, talentu; natural u ; iscusinţă, dibăcie, îndemânare, ingenio-sitate, industrie; astuţie, fineţâ; instrumenta, mechanismu, maşină, % INGEGNOsam^nte, aw. într’unu chipu ingeniosu, cu iscusinţă, cu dibăcie, cu fineţâ, cu industrie, cu talentu. ^ iNGEGNdso, a. ingeniosu, iscusitu, Îndemânatica, dibadu, industriosu, înţelepta, nâscocitoru, pâtrunzâtoru. ingelAre, u. n. & îngbieţa, a degera. ingelosîre, 17. «. ed a. a geloşi, a fi gelosu, a avea gelosie; a insufla gelosie; — ingelosirsi, a bănui. ingemmam^nto, w. oroare, împodobire cu pietre preţioase. INGEmmAre, v. ft. a orna cu pietre scumpe, preţioase ; ingemmarsi, a se cristaliza. ingenerAbile, a. ingenerabilu, care nu se poate genera, zămisli, naşte. * ingenebAre, o. a. a, genera, a produce, a zămisli, a causa, a naşte, a pricinui. iNGENERdso, o. fără generositate, negenerosu. ING^NITO, a. îqnăscutu, naturala, firescu. ÎNG^NTE.— INGRASSO. 283 ingante, ft. mare, insemnatu, considerabilii. INGENTLLÎre, v. a. a nobilita, a face mai eleganţii, mai gingaşa, mai graţiosu; — ingen-tilirsi, a se face mai nobila, mai delicatu, mai eleganta. inoenuitI, f. ingenuitate, simplitate, sinceritate, candoare, inocenţa, nevinovăţie, curăţenie. ingenuo, a. ingenuu, nâscutu libera; simplu, sinceru, inocenta, nevinovata, curatu la inimă. lsgekenza, f. însărcinare, comisiune. ingebim^nto, m. amesteca, intervenire. iugerîrsi, v. n. a se amesteca, a interveni. ingessAbe, v. a. a ipsui, a ghipsui, a tencui cu ghipsu. INGEssatCea, f. ipsuire, gbipsuire. moESTO, a. înghesuita. inghiarAbe, v. a. a aşterne cu pietrişu, cu savura. inghiottim&ito, ro. înghiţire. xnghiottibe, v. a. a înghiţi; a înghiţi noduri, a răbda. inghiottit6io, m. înghiţitoare, gîtleju. dîghiottit6re, m. înghiţitoru, celu ce înghite. inghiottonîbe, v. o a face lacoma, a insufla o mare poftă; — v. n. a deveni lacoma ; — inghiottonirsi, a se amoreza, a se înamora nebuneşte. . imnilBLANDAtf^NTO, m. ghirlan dare. INGHIRLANDArb, v. a. a ghirlanda, a orna cu ghirlande, a împodobi cu cunune de flori. diuiacAre, v. a. a împlâtoşa, a pune platoşă. ingiallAbe, ingiallîbe, v. a. e n. a îngălbeni; a se îngălbeni. ingiganttre, v. n. a deveni giganta, a creşte peste măsură, a se face uriaşu. DfGiNOCCBiĂESi, v. n. a se îngeuuchia, a cădea în gennehie, pe genuchie. dîginocchiăta, f. îngenuchiare. inginocchiat6io, m. unu felu de bancă spre a se ingenuchia căndu face cineva rugăciunea, in-gennchiâtoare. inginocchi6ne, inginocchi6ni, aw. In genuchie. ingioc6ndo, a. neplăcuta. digioibllăbE, v. a. a orna cu giuvaeri, cu pietre scumpe. iNGiovANiBE, v. n. a Întineri, a se face tlnâru. mortr, aw, josn, în josn, acolo josu. ingtOgnekk, v. a. a uiţi, a lipi, a întruni; a ordina, a porunci, a intima, a prescrie. nrGiUNCÂBE, v. a. a presăra cu papură, frunză, flori; — ingiunearsi, a se acoperi cu papură, cu rogozu. raoitfOTo, a. unita, lipita; pomneitu, prescrisa. nGiuKzitoiE,poruncă, ordina, prescripţinne. woitjRiA, f. injurie, înjurătură, insultă, sudalmă, ocară, necinste; vătămare, pagubă, supărare. dîgiuriAre, v. a. a injuria, a înjura, a insulta, a ofensa,- a sudui, a ocări, a necinsti prin vorbo urîte, atingătoare. ingitjriatîvo, a. atingâtoru, injuriosn. DfGiURLAT^RE, m. înjurătoru, insultătoru, ofensatorii, ocârtţoru, necinstitoru, suduitoru. DfGitJRi660, a. injuriosn, înjurătoru, atingâtoru, supârâtoru. raorustamEnte, aw. pe nedreptate. iHGnjSTiA’icAbile, a. care nu se poate justifica. WonrSTtziA, f. injustiţie, nedreptate. ' ingiusto, a. injustu, nedreptu. iNGLORioso, a, fără glorie, fără onoare, neglo-riosu. . ingluvie, f. voracitate, lăcomie, aviditate. ingobbire, v.n. a se cocoşa, a deveni cocoşatu, ghibosu. . ingoffAbe, v. a. a pâlmui. k ing6ffo, ni. îmbucătură; daru; mită, corumpero; palmă. * ING01AM15NT0, «i. înghiţire. ingoiăre, v. a. a înghiţi lâcomeşte, cu aviditate. iNGOiATdRE, m. înghiţitoru. in*golfamento, t». intraro într’unu golfu; adin-cire. ingolfAbsi, v. n. a intra într’unu gol Tu, a pluti pe luciulu mării; a se adinei, a pătrunde adîncu în cunoştinţa unui lucru, a cerceta cu temeiu. ingolAre, ingollAre, v. a. a înghiţi deodată. ingomberAre, ingombeAeE, v. a. a împiedica, a ei nori. . ing6mbero, m. împiodicare, sinoriro, năpădire. ing6mbro. a. împiedicaţii, astupatu, sinoritu. ingommAke, v. a. a guma, a unge, a freca cu gumi. ingonnellArsi, a. n. a se îmbrăca cu fustă. ingonnellâto, a. îmbrăcatu cu fustă. ingobbiâre, v. a. a inveriga. ingoedam^nte , aw. lâcomeşte, cu aviditate, cu voracitate. ingokdArsi, v. n. a se face lacomu, avida, vorace. ingordigia, iNGORDizzA, f. lăcomie, aviditate, voracitate. ingordIna, f. unu felu de pilă. ing6rdo, a. lacomu, avidu, vorace, mâncăciosu; escesivu. iNGORGAjrâNTO, m, astupare făcută de sineşi a unei ţevi, a unui canalu ; astupare, oprirea curgerei cei libere a sângelui ce se formează în vine , şi care face să se unfle. IngorgAre, v. n. a se astupa, a se opri, a na curge sloboda. ingobgiam^nto, m. voracitate, lăcomie foarte mare. ingoroiărb, v. a. e ti. a înghiţi lâcomeşte. * nrctâRGO, «». astupare a unei ţevi, a unui canalu pentru abundanţa prea mare a unui licuidu. ingozzAbe, v. a. a înghiţi; a înghiţi noduri, a răbda. IHGRAdAbe, v. n. a umbla treptata, puţina câte puţina. INGRAMIGNAbb , a. n. a se întinde rădăcinile unoru plante pe faţa pâmîntului. INGBANDIMEKTO, in. mărire, creştere, sporire. ingrakdîre, v. a. e n. a mări, a îmmulti; a spori; a se mări, a creşte, a înainta, a se im-mnlţi. iNGRANDiTiro, a/capabilu de a mari, de a spori. ingranditCre, ni. celu ce măreşte. INGRAS8AMiNT0, ni. îngrâşare. INGRASSÂbe, v. a. a îngrâşa; a îmbogăţi; —-o. a. a se îngrâşa. INGRASSATîyo, a. bunu pentru a îngrâşa. 1NGRASSAT0BE, m. îngrâşâtoru. IKGrAsso, m. gunoiu şi orice altă materie care serveşte pentru a îngrâşa pâmîntulu. 284 INGRATICOLAMl^NTO.—INNAMIDARE. INGKATICOLAM^NTO, m. gratii, grila giu. ingraticolAre, ingraticchiAke, v. a. a grila, a închide cu grile. ingraticolAto, m. gratie, grilă; — 0. închisu cu grila, grilatu. INGBATITCdine, f. ingratitudine, nerecunoştinţa, nemulţumire pentru faceri de bine. INGRÂTO, 0. ingratu, nerecunoscâtoru, nemulţumi toru; neplâcutu, supârâtoru, ostenitoru. ingravescente, a. care devine din ce în ce mai greu. : ingravidamAnto, m. îmborţoşare, îngrecare, yi-greunare. ingravidAre, v. a.en. a Imborţoşa ; a se îm-borţoşa. ingraviRSi, v. n. a lua unu aeru de gravitate. ingbazianArsi, ingraziârsi, v. n. a şi captiva, a câştiga favorulu, buna voinţa cuiva. ingrecAbe, v. iu a se mânia, a turba. ingrediente, tn. ingredientu, totu ce intra în compunerea unui medicamentu, unei doftorii. INGREMÎRE, v. a. a înghesui, a grămădi. ingresso, m. intrare, antreu, loculu pe unde se intră undeva, fapta de a intra; începutu, deschidere, ingriffAto, a. apucata ingrognAre, v. n. a se bosîmfla, a se supăra, a lăsa buzele. ingbommAbsi, v. n. a se prinde, a seinchiega, a se incoja. ingroppAre, v. 0. aadâoga; a înnoda; a însărcina. ingrossam£nto, m. ingroşare, creştere, mărire; un fiare. INGBOSsAre, v. a. e n. a îngroşa, a mări, a face mare, grosu; a Imborţoşa; a se îngroşa, a creşte, a se face mai grosu, mai mare; a se unda ; a se supăra. ingroesatIvo, a. care serveşte spre a îngroşa. INGROSSATdRE, tn. îngrcşătoru. iNGRdsso, all* ingbGsso, aw. cu toptanulu, cu ridicata; cu totulu, peste totu; in generalu. ingrottAre, v. a. a pune, a băga într’o peştere. lNGRUMlTO, a. închiegatu, prinsu. inguainAre, v. a. a pune in teacă. inguantArsi, v. n. a se mânuşa, a şi pune mânuşi. inguazzAbsi, v.n a se muia. inguiderdonAto, a.- neresplâtitu, fără resplata. ingdinAle, a reiaţivu la vintre. 1NGU1NB, Ifi. vintre. inguistAra, f. unu felu de carafă. ingurgitamKnto, tn. îmbuibare, îndopare. ingurgitA&e, v. a. a indopa, a îmbuiba. 1NGURG1TAT6RE, tn. gâmanu, căpcaune. ingustAbile, 0. neplâcutu, care nu se poate gusta. inibIbe, v. a. a opri, a nu da voe, a interzice. lNJBJTdRiA, f. decretu care opreşte. inibit^kio, o. care opreşte. inibizi^ne, f. oprire, poprire, proibiţiune,*inter-d ic ţi ane. inidoneitA, f. neidoneitate, incapacitate, inaptitudine. iniettAbe, v. a. a injecta, a introduce unu li-cuidu prin clisteru în vreo parte a corpului. inieziOnb, f. injecţiune, lucrare de a stropi, de a uda prin clisteru; licuidulu cu care injecta. inimaginabile, a. inimaginabilu, neimaginabilu, despre care nu şi poate cineva închipui. inimlcAre, v. a. a învrăjbi, a înduşmâni, ades-uni, a desparţi; a trata vrâjmâşeşte; — »ni-micarsi, a se vrâjmâşi. inimichevole, a. neamicabilu, neprietenosu, straşnicu. iNimciziA, f. inimiciţie, vrâsmâşie, duşmănie, uri vrajbă, antipatie, aversiune. iNiMico, a. e s. m. inimicu. neamicu, vrâjmaşu, duşmanu, aversaru, improtivitoru, contram, vrâjmâşescu, duşmânescu, antipaticu, doş-mâno6U. inimitabile, a. inimitabila, neasemănata. IN1NTELLIGÎBILE, a. ininteligibilu, neinteligibiln, neînţeleşu; care nu se poate înţelege, nu ie poate pricepe. inintelligibilitA, f. ininteligibilitate, însuşirea lucrului care nu se poate înţelege, obscuritate. iNiNTERRtiTTO, a. neintreruptu, necurmatu, ne-pregetatu. ininvestigAbile, 0. neiDvestigabilu, care nu se poate pătrunde, adinei, cerceta. IN1QUITÂ, f. inicuitate, nedreptate, strâmbâtate, nelegiuire, pâcatu, fârâ-de-lege, râutâciune. iniquitîre, v. n. a se înrăutăţi. ^ INIQUIT6SO, 0. nedreptu, râutâciosu, nelegiuita. inIquo, a. râu, râutâciosu, nedreptu, injusta. iniziAle, 0. iniţialu, capitalu, dela începutu. INIZiAre, v. o. a iniţia, a începe, a inaugura; a admite, a priimi, a învăţa pe cineva in nişte ţeremonii, în nişte misteruri, în vreo credinţă; a încunoştinţa şţ a împărtăşi pe cineva la o ştiinţă, la o artă, la o profesiune. INIZ1ATÎVA, f. iniţiativă, fapta sau dreptulu de a începe, de a propune ceva. iNiziATivo, a. începâtoru, întroducâtoru. ^ ^ INlziÂTO, 0. iniţiatu, introdusu, împârtâşitu, în-vâţatu, priimitu într’o asociaţiune secretă. jniziatOre, tn. iniţiatoru, întroducâtoru, începâtoru. ^ , . iniziaziOne, f. iniţiaţiune, priimire, împărtăşire în misteruri, în cunoştinţe secrete. iNizio, m. începutu, principiu. inizzam£nto, m. atiţare, provocare, îndemnare. inizzAre, v. 0. a aţiţa, a provoca, a îndemna. inizzatOre, ro. aţiţâtoru, provocatoru, indem-nâtoru. inlacciAre, illacciArb, v. 0. a închiotoro, a încheia, a stringe in şireturi, cu şnururi, cu gâitanuri; a împletici; a lega, a prinde iu laţuri; — v. n. a cădea în laţuri; — tnlac-ciarsi, a se încurca. inlagarsi, v. n. a se întinde, a forma unu lacu. innabissAre, v. a. a cufunda, a asvîrli, a aJUD?* în prăpastie; — innabissarsi a culun în prăpastie, a se adinei in reflecsium. ~ jnnaccessibile, 0. inaccesibila, neapropiaţu. îNNACQUAMiNTO, m. adăpare, udare, stropire. ^ innacqdAre, v. a. a adâpa, a uda, a stropi# amesteca vinu cu apă. - innaffiAre, v. 0. a stropi, a uda. innalzamEnto, 1». înnâlţare, ridicare- . ivnalzAre, v, 0. a Snnâlţa, a ridica; a w INNAMIdAre, v. 0. a scrobi. INNAMISTARBI.—INONORgVOLE. 285 innamistârsi, v. n. a 6e împrieteni cu cineva. INNAMOBACCHIAMENTO , INNAMORAZZAMENTO , ffl. inamorare, amorezare, îndrâgire. wramoracchiArsi. innamorazzArsi, v. ti. a se amoreza, a se îndrăgi, a se înamora uşoru. IKNAMOBACCHIATO, o. cam amorezatu. innamoramento, m. amoruy inamorare, amore-zare. inhamobAre, v. a. * insufla, a canea amoru; — innamorarsi, a se înamora; a se îndrăgi, a se amoreza.. innamokAta, f. amantă, amoreazâ. iWNAMOBATlvo, a. pricinuitorii de înamorare. innamorato, m. aman tu, amorezu. jnnamorbARsi. v. n. a se amoreza nebuneşte. iknanellamento, m. incârlionţare, încreţire. innanellAre, v. a. a in cârlionţa, a încreţi; a logodi. nwANiMlRR, INNANIMÎBE, v. a. a anima, a inco-ragia, a îmbărbăta; — innantmirsi, a se în-coragia. IKnAnte, innAnti, am. înainte, mai nainte. innanzi, avv. e prep mai nainte; in capo, în frunte. In faţă; înnaintea cuiva; de mai nainte; — innartei a tne, înaintea mea; — innanzi al padrone, înaintea stăpânului. INNAnzi tempo, avv. timpuriu, înaintea timpului, fără vreme. dtnănzi tbAttO , am. chiaru la începutu, mai ântiiu, de ocamdată, mai nainte. 1KKAPPAS810NÂRE, v. a. a pasiuna, a aprinde, a interesa într’unu chipu încâtu să ajungă la patimă. IKNARBOBAre, v. a. a inarbora, a copâci. nfRAR enARE, v. a. a umplea cu nisipu ; — t’nna-renar8t, a se înţepeni in nisipu. xnnârio, m. imnaru, carte coprinzâtoare de imnuri. InnarrAbile, a. nenarabilu, nepovestitu. innarrâre, v, a. a arvuni, a da arvună. innaspAre, v. a. a depăna. . DînasprimEnto , m. înăsprire, intâritare, supărare. DîkasprIre, v. a. a înăspri, a întărită, a supăra, a rita. DînAto, a. înnâscutu, nâscutu împreună cu noi. INNATUbAle. a. nenaturalu, care nu este firescu. fitNAVEBÂRB, v. a. a înţ^puşa, a străpunge. juna vio \ bile, a. nenavigabilu, neplutelnicu. innebbriArb, v. a. a îmbăta; a ameţi; a entu-siasma. Ifbeg Abile, a. netâgâduitu, ce nn se poate tăgădui, nega. tneggiAke , v. a, e n. a compune sau a cânta imnuri. JHnErpjcAre, v. n. a grapa, a se acâţa;— tw-nerpicarsi, a se buri ca, a se urca, a se acâţa. a se sui acâţânduse cu mâinele şi cu picioa^ rele. niNESSKÎirE, /*. unire lipire; încleştare. INNestabile, a. capabilu de altoire. infesta m£nto. m. altoire, hultuire. wbest re, v. a. a altei, a hultui; a introduce, a uni. INFESTATdTO. tft. CUţitu de altuitu. ifnestat<îrk, w. altoitoru, hultuitoru. wrktatUba, f. altcialâ. innesto, tn. ramură, crenguţă de altoitu; unire. innetteke , v. a. a băga, a vin, a introduce, a uni. înno , m. imnu, cânteca; beruvice , dochologii, cbinonice, laude ce se cântă în biserică. INNOCENTE, o. inocentu, nevinovatu, neculpabilu, curatu, simplu, fără răutate, farâ vicleşugu. INNOCENZA, /*. inocenţă, nevinovăţie, simplicitate. inn6cuo, a. care nu vatâmâ, nu supără de locu. innodia, f. imnodie, cântarea imnuriloru sacre. INNODiAre, v. a. a uri, a urgisir a detesta innografo, m. imnografu, scriitoru de imnuri. innollAre, v. a. a olei. innologîa. f. imnologie, tractatu despre imnuri. innoltrAre, v. a. a înainta; a merge mai departe. innominâbile, a. care nu se poate numi. innominAto , a. innominatu, fără nume; nepomenita innondare , v. a. a inunda, a înneca; a se revărsa. înno v Are, v. o. a innova, a înnoi, a reînnoi. innovatOre, tn. innovatoru, novatoru, înnoitoru, reînnoitoru; reparatoru, restauratoru. innovazi6ne, f. innovaţiune, innovare, noutate. inn: merAbile, a. nenumâratu, fără numâru. innuzzolîre, inuggioUrk, v. a. a insufla poftă. inobbediente , o. nesupusu, neascultâtoru, in-docilu. inobbedienza, f. nesupunere, neascultare r indo- cilitate. inobbedîre, v. n. a nu se supune, a nu asculta. inoccultâbile, a. care nu se poate ascunde. inoculare, v. o. a inocula, a altoi, a vaccina, inoculazione, f. inoculaţiune, altoire de vârsatu, vaccinare, vaccinaţiune. inodorAbile , a. inodorabilu, care nu se poate odora, care nu se poate mirosi. inodorâre, v. a. a odora, a mirosi; a profuma inodorîvero» inod6bo, a. inodoru, nemirositoru, fără odoare, fără mirosu. inoffensîbilb , a. inofensibiln , invulnerabilii, care nu se poate ofensa, nu se poate vătăma, răni, strica. ^ iNOFFENsivo, a. inofensivu, nevâtâmâtoru, liniş-titu. inofficiositA, f inoficiositate, însuşirea unui te-stămentu nedreptu; inurbanitate, neîndatorare, incivilitate. inoffici6so, a. inoficiosu, nedreptu; in urban a. inoffuscAto, a. neintunecatu. inoliAre. v. a. a olei, a unge cu oîoiu. inoltrArsi , v. n. a înainta, a merge mai departe, a pătrunde, a intra, a se viri. in6ltre. am. peste aceasta, deosebitu de aceasta. inomb ARSi, v. n. a se speria. 10NDAMENT0, m. inundare, înnecare, revărsare. inondAre, v. a. a inunda, a înneca. inoneazi^ne, rh. inundaţîune, înnecâciune, poto-pu. revărsarea apeloru care inneacâ o ţară. inonestA. f. neonestate, necinste; neruşinare. inonestamente, avv fără onestate. inon^sto . a. neonestn , necinsţitu, neruşinata. desfrinatu ; nedreptu ; necuviinciosu. inonorAtO, a. desonoratu, necinstita, neonoratn fără glorie; infamu, fără reputaţiune. iNONOWfcvoLE,«. neonorabilu. 286 ftfOPE.—INSATAKASSlTO. Inofe, a. săraca, sărmana, fără stare. inoperante, a. nelncrâtorn, nemnncitoru. inoper6so, a. nelucrâtoru, fără treabă, pustia. inOpia, f. sărăcie, indigenţă. inopinAbile, a. negînditn, care na se poate gîndi. inopinAto, a. negînditn, neprevăzuta, neaşteptata. INOPPORTUNITÂ, f. neoportanitate, însuşirea lu-crnlni care nu este la timpu, la loca, la trebuinţă. • INOPPORTiîNO, a. neoportunu, fără timpu, nepo-trivitu cu timpulu, cu locuia, cu trebuinţa. INOrAre, v. a. a auri, a polei cu auru. inoroArsi, v. n. a Uri ţi, a se face foarte urîtu, deforma; a se uita chiorîşn, crucişa, chion-dorîşu. inordInAbile, a. neordinabilu, care nu se poate ordina, rîndui, aşeza, pune în rîndu. inOrdinatEzza, f. desordine, nerînduialâ, confa-siane, cbipu desordinatu de a lucra. , inordinâto, a. neordinatu, desordinatu, confusti. inorgAnico , a. inorganicu, neorganicu, fără organe. INORGOGLÎRE, inorgogliAre, v. o. e n. a mândri, a fuduli; a se mândri, a se fuduli, a se în-gânfe de mândrie. inornAto, o. neornatu, neîmpodobita, negâtitu. inorpellamEnto, m. împodobire, ornare cu totu felulu de fluturaşi; trâlucire falsă, mincinoasă. inorpellAre , v. o. soma cu fluturaşi, a înflu-tura; a da unu a lucru unu lustru pârutu, mincinosu. iNORPELLATdRA, f. fluturare, fluturâritu; fin-cţiune, prefăcătorie, splendoare mincinoasă. inorridîre, v. a. a îngrozi, a înfricoşa; — u. n. a se îngrozi, a se înfricoşa, a se spâimînta. INOSPITAle, a. inospitaliera, nepriimitoru de streini, neomenitu către streini; sâlbaticu, cruda. inospitalitâ , f. inospitalitate, nepriimire de streini, neomenie către streini in6spite, inospito, a. deşerta, nelocuitu, solitara. inossAre, v. n. a se osifia, a se preface în osu, a deveni osu; a se forma oasele. inosservAbele, a. neobservabilu, ce nu se poate zări. ■ inosservAnza, f. inobservare, neobservare, ncpă-zire, călcare a unei legi, a unui ordina, a unei disposiţiuni. inosservAto, a. neobservata, nevăzuta, nezârita; călcata, nepâzitu, neîngrijita. inossîre, v. n. a se osifia, a se întări, a se în-vîrtoşa. inqualificAbile , a. incualifleabilu, care nu se poate cualifica, espMca, declara, deosebi. inquerîre, v. a. a cerceta, a ecsamina. inquiktamento, m. supărare, incuietare, tarbu-rare. inquietAre , q. a. a incuieta, a supăra, a turbura, a neodihni; — inquietarsi, a se incuieta, a se supăra, a se necăji, a se turbura, a se neodihni, a nu se astîmpâra. inquieto, a. incuieta, neastîmpâratu, supărata, turburata, necăjita, neodihnita, neliniştita, întârîtatu. rNQUiETtfDlNE, INQUIEtAzza, f. incuietudine, neas-timpâru, supărare, turburare, necazu, neodihnă. inquilinO, m. locatara, chiriaşa. inquinamEnto, m. contaminare, întinare, pângâ-rire. inqtjinArE, f>. o. a contamina, a întina, a pângări, a mînji. enquisIre, inquIrere, inquirIre, v. a. a supune la incuisiţiune, a cerceta/ a ecsamina cu rigo- rositate. inqtjibIto, m. pirita, acasata, supusa la incuisiţiune. * inqtjisit6re, m. incuisitoru, jude cercetâtoru. inquisit6ria, f. cercetare incuisitorială. inquisitoriAle, a. incuisitorială, de incuisiţinnc. inqui8IZi6ne, f. incuisiţiune, cercetare riguroasă în pricini criminale; tribunalulu Incuisiţionii. INRANCIDIM^NTO, w. râncezire. inrancidîre , 17. n. a râncezi, a se face rânceda. inrartrsi, v. n. a se rări, a deveni mai rara. inremtjnerAto, a. nerâsplâtitu, nepremiata. inricchîre, 17. a. a îmbogăţi, a înavuţi. inbigidîrb, v. n. a înţepeni, a se înţepeni; a se înghieţa. inriservAto, a. imprudenta, nesocotită. inromitArsi , u. n. a pustnici, a trăi ca urm eremit u. inrugAre, u. a. a încreţi, a sbîrci. îNRUGGmiRE, 17. a. a rugini, a produce rugină. inrugiadAre, o. a. a roura; a uda, a stropi. inruvidIre, u. a. a face să devie aspru la pipăita. insaccAre, r. a. a însâcui, a băga în saca. insalAta, f. salată. • ensalatAio, m. zarzavagiu, vînzâtoru de salată. iNSALATtJRA, f. sârare, sârâturâ. insaldAbile , a. care nu se poate întări, ce nu se poate lipi. insaldArb , V. o. a întări, a lipi, a scrobi, a crohmoli. insaldat6ra, f. scrobitorea8â. insaleggiAbe , e. o. & săra cn puţină sare; a presăra sare. insalsArşi, v. n. a se face sărata. ^ insalubre, a. nesânâtoBU, bolnăvi torn, insalubru. insalubritA, f. insalubritate, însuşirea lucrului nesânâtoBU, boln&vitom, pricinuitoru de maladie. lnsalutAto, a. nesalutatu, fâr’a fi salutata. insalvAbile, a. ce nu se poate scăpa, mîntui. insalvaticAbb , insalvatichJre , u. a. e n. a sălbătici, a prosti; a se sălbătici, a se prosti. insanAbile, a. nevindecâciosu, incurabila. insanabilitâ, f, nevindecaţi une, incur&bilitate. insanguinamEnto, 7/1. mânjire, pâtare cu sânge. insanguinAre , u. a. a mânji, a păta cu sânge. insanguinAto, a. pătata cu sânge; sângerosu. insănia, f, nebunie, zădărnicie, nerozie. ' insanîre , 17. n. a înnebuni, a se face estrava-gantu, insANo, a. nebuna, smintita, nerodu, neghiobu. insaponAre, 1?. a. a săpuni; a linguşi. insaporAre , 17. a. a da gustu; — insaporarsi, a deveni gnstosu. insapCta, f. neştiinţă; — alV insapttia, pe neştiute, fără ştire. insassArsi, o. n. a se împietri; a încremeni. insassîto, a. împietritu; încremenită. insatanassIto, o. îndrăcită, turbatu, fnriosu. INSATOLLABILE.—INSIPIDîlZZA. 287 insatollAbile , a. nesâţiosu, avida, lacoma, ne- snturatu. jnsaturAbilb, o. nesăţioşii, nesâtnrata, arida, mâncâciosu, lacoma, vorace, insaturabilu. ins a zi Abile , a. insaţiabilu, insaturabilu, nesâţiosu. insaziabilitA, f. insaţiabilitate, insatnrabilitate, neBâturare, nesaţiu, lăcomie, aviditate, voracitate. insca ndaoli Abile , a. nesondabila, care na se poate sonda. iNSCUiAViRB, v. o. a robi, a snpune, a reduce in servitute. INSCBIDIOnAke, t>. a. a pane in frigare; a străpunge. insciente, Inscio, a. neştiutora, neştiutu, neîn-ştiinţatu. iNSCBiTTiBiLE, a. care se poate Înscrie. inscrittivo, a. relativa la înscriere, la înscrip-ţiune. ' inscrIvebe, v. a. a înscrie; a trece în registru; a trage o figură geometrică intr’altâ figură. (Bhcrizi6ne, f. înscriere, inscripţiune, titlu, epi-gtafâ. inscrdtAbile , o. înscrutabilu, imperscratabilu, nepâţrnnsu, neînţelesu de minte. in^rutabilitA, f. inscrutabilitate, imposibilitate de a B6 pătrunde, de a se înţelege, de a se penetra. (NSCUSÂBUJB, a. inescasabilu, care nu se poate erta. insecA*bile , a. care nu se poate tăia, nedespâr-ţitu. insegna, f. bandierâ, steagu, stindardu; marcă; Însemna; «eranu, caractera, caalitate, particularitate; — alzata d'insegne, isbucnirea unui resbelu, anei rescoale. insegnAbile, a. de învăţata cuiva. insegnam^nto, m. învăţătură, instrucţiune, fapta dc a da cuiva luinine, cunoştinţe, de ala deprinde, de a lu forma, de a lu instrui. insecnâre, v. a. a învăţa, a instrui, a da cuiva luinine, cunoştinţe; a deprinde, a obicînui; — uomo insegnato, omu învâţaţu, omu procopsită. • iNSEGNATivo, a. care serveşte spre a învăţa. n«8EGNAT6BE, m. învâţâtoru, instructoru. ihseguibe, v. a. a urmări, a goni. inselciABE, v. a. a aşterne cu pietricele vîrtoase. inselvArsi, v. n. a se ascunde în pădure; a deveni pădurosu, a se acoperi de păduri. inselvatichIre, v. n. a se sălbătici. insemprArsi, v. n. a se eterniza, a se veciniei. insenAta, f. slnu de mare, golfu. insensatAggine, f. nebunie, sminteajâ, nerozie mare. & insensat£zza, f. nerozie, prostie, neghiobie. insensAto, o. ui mi tu, ameţita, stupidu, prostu, smintitu, neghiobu, nesocotitu , fără judecată. insensibile, a. insensibilu, nesimţita, nesimţitorii. . insensibilitX, f. insensibilitate, nesimţieiane. iNSEnsiBJLMiNTE, aw. pe nesimţite; puţina câte puţina. insensualitA, f. lipsă de sensualitate. inseparabile, a. inseparabila, nedespârţiciosu. !N3ep6lto, a. neingropatu, neîmmormîntatu. 1NSERENÂRB, v. a. a însenina. inserimento, i». inserare, intrare, adâogare. insebIrb, v. a. a insera, a vîri, a introduce, a adâoga. inserrAre, v. a. a închide înlâuntru. insertAbe., o. a. a insere, a vin, a împleti, a împletici. INSERTO, «». inserare, încleştare, vîrîre, băgare inlâuntru; — a. inserutu, adâogatu, introdusa. iNSKRVUtNTB, a. e sost. servitoru, slugă, oare serveşte, se întrebuinţează, slujeşte. iNSERViRE, v. a. e n. a servi, a sluji. inserziOnr, f. inserire, inserţiune, introducere, băgare, vîrîre, -adâogare, intrare, lipire. insetAre, v. a. a îmbrăca, a căptuşi cu mâ-tasâ; a altoi. insetazione, f. îmbrăcare cu mâtasâ; altoire. insEtto, m. insecta, insectă, animalu nevertebrata. insettologîA, f. insectologie, entomologie, partea zoologiei care tractează despre insecte. insevekîto, a. straşnica, severa, care s'a fâcutu severa. INS1DIA, f. insidie, curse, laţuri, uneltiri viclene. insidiăre, v. n. a insidia, a unelti, a întinde curse. insidiat6be, i». insidiatoru, celu ce pune curse altuia. insidi^vole, insidiOso, a. insidiosu, care ascun-^ de o cursă, care ţinteşte a înşela, a amăgi. insi£me, aw. împreună, in companie; deodată, în acelaşi timpu, in aceeaşi ocasione; — Vin-steme, unire, potrivire, acorda, întrunire a mai multoru lucruri. insiememente, aw. împreună. INS1EPAKSI, v. n. a se ascunde într'unu gardu de mărăcini. INSÎGNE, a. însemnata, ilustru, celebru, vestitu, renumita. insignificAnte, a. neînsemnâtoru, fără importanţă. insignîre, v. a. a decora, a onora cu o deoora-ţiune, eu semne de distincţiune. inisgnobîbsi, v. n. a şi însuşi unu lucru, a se face stâpânu peste elu, a cotropi, a concuista, a cuceri. insinceritA, f. lipsa de sinceritate, prefăcătorie, falsitate, făţărnicie, fincţiune. iNsiNO, aw. pînâ; chiaru. insinuAbile , a. insinuabilu, care se poate insinua. insinuante, a. insinuantu, plăcuta, amabilu; care este iscusita de a se recomanda, de a se virî. insinuAbe, $>. a. a insinua, a băga, a introduce cu încetulu; a face să se Înţeleagă, să intre in iniiâ; — insinuarsi, a se insinua, a pătrunde, a se introduce, a se băga, a se vîri; a dobindi cu incusinţă favorulu cuiva. insinuativami£nte , aw. intr’unu cbipu insinuantu. insinuatIvo, a. aptu spre a introduce, a insinua. insinuazi6ne, f. insinuare, persuasiune, insinua-ţiune; iscusinţă cu care cineva se introduce, se recomandă, şi atrage bunăvoinţă cuiva. insipid£zza, f. insipiditate, sâlciune; prostie. KSIPIDtlUB.—IH9TITU2I6NB. insipidIbb, v. n. a deveni insipida, a pierde gustata. INstPiDO, a. insipida, fără gusta, sălciu; farâ spiritu, neplăcuta, nesărata, prostu. inslpiente, a. stapidu, nemintosu, neroda, prostu. insipienza, f. stupiditate, prostie, nerozie, ignoranţă. insipillAre, v. a. a îndemna, a aţi ta, a zâdâri. insistBnza, f. insistenţă, stârnire, obstinaţione. iNsisTEBB, v. n. a insista, a insiste, a Stărui, a persevera. IKsîto, a. înnăscuta, naturala. insoAve, a. nesuava, neplăcuta, urî tu. insoavitA, f. lipsă de suavitate. insociâbtle , a. insociabilu, neapropiata,* sâlba- ticu. insociAle, a. insodala, nesociala; insociab'la. insoddispAtto, o. neîndestalatu, nemulţumita. insofferBnza, f. intoleranţă, nesuferinţâ. insoffrIbile, o. nesuferita, insaportabilu. insoggettAbile, a. nesupusa, ce na se poate supune. insognAbsi, v. ti. a visa; a şi închipui; a bâigui. insolcAbile, a. care nu se poate brăsda; nestrăbătuta, care nu se poate străbate. INsolcAre, v. a. a brăsda, a trage brasde. INSOLCAtOra, f. brâsdare, tragerea brasdeloru. insolente , a. insolenta , obraznica , semeţu, trufaşu. insolentem^nte, am cu insolenţă, obrăzniceşte, seme eşte. * DTSOLENtIre, v. n. a deveni insolenta, a se obrăznici. a se semeţi, a se trufi, a se face impertinenta, trufaşu. insol£nza, f. insolenţă, semeţie, obrăznicie, trufie. insolfAre, v. a. a unge, a afuma cu pucioasă. IN 80LID0, aw. d’avalraa, împreună, solidariceşte. INsollArb, v. a. a moleşi. insolubile, a. insolubila, care nu se poate di-sulve, analiza, desface; care nu se poate des-lega, esplica; insolvibilu, neplatnicu, care n’are cu ce plăti. INSOLUBILItA , f. insolubilitate ; insolvibilitate, neplâtnicie, imposibilitate, neputinţă de a plăti. INs6mma, aw. in sfîrşitu, in scurtu. insommergIbile, a. care nu se poate scufunda. insonnAre, v. a. a adormi; a ameţi. ins6nne, a. farâ somnu, care nu poate dormi. iNstiNNio. m. insomnie, neadormire, nesomnu. INSOPPORtAbile, a. insuportabili, nesuferita. insordIre, v. n. a surzi, a deveni surda. insorgente, a. insurgenţa, re beta, revoltata. insOrgere, v. n. a se rescula, a se revolta. insorgimBnto, m. resculare, revoltare, rebeliune. insormontAbile, a. insurmontabila, neînvinsa. insospettIrb, v. a. e n. a bănui. insostenIbile, a. care nu se poate susţine, sprijini. insozzAre, v. a. a mânji, a întina, s murdări. INSOZzIre, v. n. a d. veni murdaru, scărnavu. insperAbit.e, a. care nu este de sperata, nespe-rabilu. insperanzIre, v. n. a spera, a nâdejdui. insperatamente , am fără speranţă, fără nădejde. insperAto, a. nesperata, nenădejduitu, neprevăzuta. j INSpergkre, v. a. & stropi, a uda. inspessAre, v. a. a îudesa, a îndesi, a face desu. inspessIre, v. n. a se îndesi, a se îngroşa. inspettorAlb, a. inspectoralu, alu inspectorului. inspett6re, m. inspectoru. inspezionâre , v. a. a inspecta, a priveghi», a ecsamina, a observa în cualitate e inspectoru. insprzi6ne, /. inspecţiune, inspectare, prive-ghiere. INSPIRAUENTO, m. inspirare, însuflare. inspirAre , v. a a inspira, a insufla; a sfătui, a povâţui, a anima, a aţiţa; a sufla aeru în plâmîni. inspir at6be, m. inspiratoru, în suflă tom. inspiraziOne , f. ins pi raţiune, însuflare; sfatui-re ; entusiasmu; lucru inspirata , Insuflata; lucrare de a intra aeru în plămlni, mişcare contrara la răsuflare. inspiritârsi, v. n. a se îndrăci. inspontAneo, a. nespontaneu, involuntara. instabile , a. instabilu, nestato uicu, variabila. ins^abilită, f. instabilitate, nestatornicie. installAre, v. a. a instala; a pune, a aşeza cu ceremonie intr’o funcţiune, într’o demnitate. INSTALLâzi6ne, f. instalare, instalaţiune, aşezare, punere într’o funcţiune, intr’o demnitate. instancAbile, a. înfatigabilu, neobosita, neostenita. instantAneo, a. instantaneu, clipelnicu. instAnte. m. mo menta, mi iuta, clipă. INSTANTEMENTE, aw. cu rugăciune fierbinte. instAnza, f. stăruinţă de a cere, instanţă, rugăciune fierbinte, suplică. INStAre, v. n. a cere cu stăruinţă. instaurâre, v. a. a restaura, a restabili, a repara, a drege. instauratore, m. instauratoru, retanoitoru. instauraziOne, f. instaura ţi une, restauraţiune, reînnoire, restabilire, restatornicire, reparaţiu-ne, dregere. insterilîre, o. n. a se stîrpi, a deveni sterila,* n^roditoru. . instigamento. m. îndemnare, îmboldire, zâdârtrt» instigare, v. a. a îndemna, a îmboldi, a zâdâri, a aţiţa, a sgândâra, a întărită, & anima, a încuraja. iNSTiGATdRE, m. instigatoru, tademnâtoru, îm-bolditoru. iNSTiGAZitiNE, f. instigaţiune, îndemna, îmboldire. instillâke, v. a. a in stila, a face să curgă, să se scurgă, să se strecoare cu picătura; a inspira, a insufla. instintivo, a. instinctivu, de instinctu. instInto, m. instinctu, pornire firească; presimţire. , iNSTiTUlRlpiJ. a. a institui, a stabili, a aşeza, a întocmi, a începe , a înfiinţa; a alege, a numi ; a învăţa, a creşte, a procopsi, a forma, a instrui. iNSTiTtTO, tn. ordinu, măsură, întocmire, dispo-siţiune; fundare, aşezare; stabilimenta, academie, institutu; ordinu religiosu. INStitutOre, m. institutoru; învăţătorii, crescâ-toru. IN8TITUZT6NB, f. instituţiune, începere, Înfiinţare, întocmire, aşezare, fundare; instrucţiune, învăţătură. Digitized by Google ÎNSTIVALÂTO.—INTEGUMENTO. 289 instivalAto, a. înciubotatu, încălţata cu cisrne ; gata. instolidIre, v. n. a se face stupidu, nerodu. instradAle, v. a. a pune pe cale, a da pe dru-mu, a îndrept). iNSTRUiBE, v. a. a instrui, a educa, a creşte, a institui, a învăţa, a procopsi, a deprinde; a informa. instrumentale , a. instrumentalu, de instrumenta. instrument Ario , o. instrumentam, relativa la instrumenta. instrum^nto, tn. instrumenta, unealta, aparatu, maşina ; in st rumen tu de musicâ ; mijlocu ; actu adeverită dela unu notaru, hrisovu. instrtjttIyo, o. instructiva, bunu spre a învâta, iNSTBUrro, a. instruitu, învâţatu, procopsită; pregătită , deprinsu; informatu, incunoştinţa-tn; Înzestrata, gâtitu cu toate cele trebuin-ciose. dîstrutt6re, tn. instmctoru, învâţâtoru, pre-ceptoru. INSTBUZiOne, f. in8tracţiane, învăţătură, creştere, educaţiune intelectuală, procopsire, procopsea-lâ, eradiţiune, ştiinţă; povâţuire, ordinu; înştiinţare. instutidîre , v. n. a se prosti, a deveni stupi-du ; a încremeni, a se uimi, a remănea fără mişcare, a blejdi. insubordinatezza , f. insubordinaţiune, nesupunere. in8UbohdinAto , o. in8ubordinatu, nesupusa, neastâmpărata. insucidAre, v. a. a mînji, a murdări, a feşteli, a căldări. insu^TO, a. neobicînuitu. insubtUdine, f. neobicinuinţâ. insuffici^nte, a. insuficientu, neîndestulâtoru; incapabilu. insuffictenza, f. insuficienţă, neîndestulare; incapacitate. dîsulsamente, avv. fără gusta ; negbiobeşte, ne-rozeşte. insulsitâ, INSULSAggine, f. stupiditate, nerozie; sâlciune. insUlso , a. sălciu, insipidu; stupidu, nerodu, fără duhu. INSULTARE, v. a. a insulta, a înjura, a ocârî, a sudui, a ofensa, a ataca, a atinge, a maltrata. INSTTLTAT<3re, tn. insultatoru, ocârîtoru, înjurâ-toru. WsUlto, jn. insultă, înjurătură, ataca, atingere, ocară, necinste, suduire, maltratare, batjocorâ. însuperAbile, a. nebiruita, neînvinsu, werâsbitu. insupebbimemto, w». mândrie, fudulie, trufie. iNSUPERBiRE, a. e n. a mândri, a fuduli; a se mândri , a se fuduli, a se trnfi, a se în-gînfa. insureezionAle , a. insurecţionala, alu insurec-ţiunii. insubbezi6ne, /. insurecţiune, rescoală, revoltă, rebeliune , râsvrâtire, mişcare revoluţionară, resmiliţâ. insu&Arsi, v. n. a se înălţa, a merge în susu. insObo, IM stfso, in su, avv. susu, în susu. INSU8S1ST1&NTE, chimericu, zâdarnicu, lipsitu de realitate. insussistenza , f. zădărnicie, vanitate, deşertăciune. insussurrAre, v. n. a vîjâi, a bâmâi, a murmura, a mormăi, a bombăni, a cârti, a cleveti. intabaccArsi, v. n. a se umplea de tabacu; a se înamora nebuneşte. intabarrArsi , v. n. a se îmbrobodi, a se îm* boldori, a se acoperi cu mantaoa. intaccamento, tn. crestătură, tâiturâ; atacu. intaccAre, v. a. a cresta, a tăia în ceva; a vătăma , a pune mâna în ceva, a lovi, a ataca. intaccatUra, /. crestă ură, în tăietură. intăcco, m. întâieturâ; atacu, vătămare. intagliamBnto, tn. tăietură, scobire, incisiune. intagliAre, v. a. a săpa, a scobi, a întâia. intagliatGre, m. sâpâtoru, scobitoru. intaglio, tn. săpătură, scobitură, sculptură, incisiune. intagliuzzAre , v. a. a tăia, a ciocîrti, a colţu-ra, a dinţa, a cresta, a tăia mânuntu. intalentAre, v. a. a insufla poftă, dorinţă. intamburAre, v. a. a pîri, a acusa. intanagllAre, v. a. a câsni pe cei vinovaţi cu unu cleşte încălzită în focu. intanArsi, v. n. a se ascunde într’o peştere. intangibile, a. intangibilu, neatinsu, nepipâitu. intănto, avv. între acestea, pînâ atuncea. intarlamento, tn. mâncâturâ de cari. intarlAke, v. a. a produce cari. intarsiAre, v. a. a îmbrăca, a căptuşi cu tăbliţe de lemnu de deosebite feţe, a intarsia. intarsiat6re, tn. meşteru care îmbracă, căptuşeşte cu tăbliţe de lemnu de deosebite feţe, intarsiatoru. INTAESIAtUra, f. lucru îmbrăca tu, câptuşitu, cu tăbliţe de lemnu de deosebite feţe. intartarIre, v. n. a se acoperi de tartru. intasamento, m. astupare, încuiare. intasâre, v. a. a astupa, a încuia. * intascAre, v. a. a băga în buzunaru. entassAre, v. a. a întinde, a încorda. intAtto, a. intactu, neatinsu, nevâtâmatu, ne-stricatu; curatu, imaculatu, fără prihană. intavolAre, v. a. a scânduri, a podi; a incrusta, a îmbrăca, a căptuşi j a propune o pricină, a începe de a tracta, de a vorbi despre ceva. intavolAto , m. părete de scânduri, tâblâritu. intavolatUrA, f. regulă, instrucţiune; tabla-turâ. integerrimo, a. integru, foarte onestu. integrale, a. integrala, esenţialu, principala. integralmlnte, avv. peste totu, de totu; într’-unu cbipu integrală, esenţiala, principalu. integram^NTE, avv. cu integritate, cu probitate. integrante, a. integrantu, care contribue la în-tregitatea unui totu. # integrare, v. a. a integra, a afla integrala unei cuantitâţi diferenţiale. integraziOne, f. integraţiune, integrare. integritâ, f. întregime, starea unui lucru care este intregu; integritate, probitate, lealitate, virtute, nebîntuire, nevâtâmare. Integro, a. intregu, nedespărţiţii, complecta, ne-vâtâmatu; integru, onestu, probu, lealu, dre-ptu, care nu se poate corupe, mitui. ^ integumento, tn. acoperişu, piele, coajă, tegu-mentu. 19 Digitized by Google 290 intelaiAre.—INTERBSBATO. intelaiAre, v. a. a urzi; a pune la râsboiu. intelaiAta, f. urzire (ce face ţesătorulu). TN'îELAIATURA, f. scheletu; lemnărie, coşu. inteli/ettîVA, f. inteligenţă, facultatea de a înţelege. jSTELLETTiVO, a. intelectivu, inteligentu, cu minte. t inteleetto, m. inteligenţă, înţelegere, minte, . facultatea intelectivâ; idee, couceptu, prico-pere. ## rNTELLETTtTALE, o. intelectuala, alu înţelegerii. intkllezi6ne, /*. inteleeţiune, înţelegere, price-pcre. a intkllig£nte, a. inteligenta, înţelegâtoru, cu minte. ' # 1NTELLK» enza, f. inteligenţă; acordu, învoire. intelligIbile, a. inteligibila, ce se poate înţelege. # INTELLIGIBILItA, f. inteligibilitate, facilitate de a se putea înţelege, evidenţă. # INTELLIGIBILMENTE, avv. întriunu cbipu inteligibilu, INTEMErAta, f. încurcătură, intrigă; lucrare lungă şi urîcioasâ; fanfaronadă; dojană. tntemebato, o. curatu, nestricatu, imaculaţii. intemperante, a. intemperantu, necumpâtatu, neastîmpâratu, nemoderatu, neinfrînatu. intemperAnza , f. interaperanţâ, necumpătare, neastîmpâru, nemoderaţiune, desordinu. intemperie, f. nemoderaţiune, desfrîu; neregu-laritate, schimbare repede a timpului, a at-mosferii. intempestîvo, a. fără timpii, neoportunu. intendacchiAre, v. a, a înţelege superficiala. intendente, a. înţelegâtoru, cunoscâtoru; — 8. m. intendentu, udministratoru, cârmuitoru, prefectu. intendenza, f. intendenţă, administraţiune, direcţiune. intendere, v. a. a înţelege, a pricepe, a cunoaşte; a auzi, a asculta, a băga de seamă, a lua aminte; — v. n. a gândi, a cugeta, a avea de gându; — intendersi, a se înţelege, a se acorda. intendevole, a. care se poate înţelege, pricepe. intendiMENTO, m. înţelegere, pricepere ; inteligenţă ; cugetu, gându, intenţiune; iscusinţă, dibăcie, îndemnare; acordu, învoire secretă; înţelesu, sensu. intenditOre, m. înţelegâtoru, cunoscâtoru. intenepramento, m. întunecare, întunericu, obscuritate. intenebrâre, v. a. a întuneca, a face întunericu ; — intenebrarsi, a se întuneca. INTENERIM^NTO, m. moiere, îmmoiere, Induioşire, frăgezire, simţimentu de compătimire, de amoru. intenerîre, v. a. a moia, a îmmoia, a face moale ; a înduioşi, a fragezi, a pomi spre amoru, spre compătimire; — intcncrirsi, a se indui-oşi, a se moia. intensi6ne, f. tensiune, întindere. INTEN8ITÂ, f. intensitate, gradu de energie, de activitate a unei forţe în comparaţiune cu alta. INTENSIVI), a. tare, violentu, pâtrunzâtoru. iNTKNso, a. intensu, tare, mare, energica. intentAbile, a. necercatu, neîncercatu, inecse- cutabilu, care nu se poate încerca, nu se poate ecsecuta. intentamente, (ivv. cu mare atenţiune. intentare, v. a. a încerca, a începe; — intentare una cama a taluno, a trage pe cineva la judecată. intentAto, a. neîncercata, neprohata. intento, a. atentivu, aplicatu, ocupata ca seri-ositate; — 8. m. intenţiune, acopu, gându, ţintă. intenzionAle, o. intenţionala, care este în in- tenţiune. intenzionAto, a. intenţionata, cu gându. iNTENZlbNE, f. intenţiune, gândn, cugetu, ţintire, scopu, proiectu, voc, voinţă. intepidire, v. a. e n. a cropi, a încropi. intf.rAme, m. mâmntae. interamente, intieramente, aw. cu totulu, de totu, pe deplinu. intercalare, m. intercalam, intercalaţiune, adi-ţiune, adaosu, sporire; adâogarea de o zi ce se face lunii Fevruariu la fiecare anu bisectu; a 13a lună ce se adaogă la fiecare trei ani; ver-su ce se repetoazâ la fiecare doâ strofe ale unui cântecu ; proverbiu, zicâtoare. intercedere, v. fi. a intcrcede, a mijloci, a ruga pentru cineva. inTerceditOre, intercessore, m. înterceBoru, mijlocitorii. intercessi6ne, intercedBnza, f. intercesiune, mediaţiune, mijlocire, mgâciune în favorulu cuiva. intkrcettAre, v. a, a intercepta, a opri, a prinde, a apuca, a lua cn sila ceea ce este adre-satu la altu cineva. intercetto, a. interceptatu, oprita, prinsu, apu-catu. intercezi6ne , f. interceptaţiune, interceptare, oprire. interciiiudere, v. a. a închide, a înconjura, a astupa. . intercIderb, v. a. a tăia în doâ, a tăia prin mijlocu. intercisi6ne, f. tâiare prin mijlocu; întrerupere. iNTERCLtfDERE, v. a. a închide, a astupa. INTERCOLbNNIO, INTERCOLllNNlO, m. interCOlum-niu, spaţiulu ce se află între doâ coloane, între doi stîlpi. intercostâle, a. intercostalu, ce este între coaste. interdetto, m. proihiţiune; interdictn , oprire de a mai funcţiona, de a se mai face oficiuln divinu; — o. oprita, interzisa. interdire, v. o. a interzice, a opri, a suspenda ; a pune pe cineva sub epitropie. interdiziOne, f. interdicţiune, proihiţiune ; interdicţii. interessam£nto, m. interesare, fapta de a se interesa. interessAnte, a. interesanta, plâcutru; impor- tantu. interessAre, v. a. a împărtăşi, a da vreuna fo-losu, vre unu ajutora la cineva; a plăcea, a insufla hună voinţă, dragoste, milă, a mişca 8ufletulu, a trage băgarea de seamâ, atenţiunea cuiva. interessAtO, a. interesata, celu ce are vreunii interesa la o pricină, la o întreprindere; celu Digitized by Google . îkterăsse.—inT£rrompit6re. 291 ce n’are înaintea ochiloru decâtu interesulu sân; sgârcitu. inteb^sse, m. interesa, folosu; dobindâ; curio-sitate, băgare de seamâ, atenţiune ; mila, amo-ru, favoru, compătimire, împărtăşire ; afacere ; câştigu. DîTEKEZZA, f. întregime, integritate. interi EZitiNE, f. interjccţiune. interinAle, o. interimara, provisoriu, ad-interim. RiTEBlORA, f. pl. interiori, m. pil. mâruntae. interi6re, o. interioru, interna, celu din întră ; . —8. m. interiorulu, parte cea din întru a unui lucru. intebiobmente , aw. pe din lâuntra. * iNTERLiNEA, f. interliniu, spaţiu intre 2 linii tipărite. interlineAre, a. intcrliniara, ce se afla între doâ linii. interlineAre, v. a. a interlinia, a desparţi rândurile unei scrieri prin linii. INTERLOCUTOR, m. interlocutoru, personagiu dintr’unu dialogu; celu ce vorbeşte, ce se baga în vorba. enterlocutorio, «..interlocutorul (se zice despre sentinţele care nu suntu definitive). interlocuzi6ne, f. interlocuţiune, vorbirea in-terlocutoriloru. intebloquIre, v. n. a întrevorbi, a întră în vorba. iNTERLtfNio, in. interlunie, timpulu câtu luna nu se arată. intermediArio, a. intermediara, mijlocitora. intermediArsi, v. n. a mijloci, a se pune în mijlocu. intermedio, a. mijlocitoru, intermediara ; 8. m. intermediu, intermeziu, lucra intermediara. intbrmettere, v. a. a înceta, a se precurma, a se întrerupe; — u. n. a se face intermitenta. intebmettimento, tn. interpunere, întrepunere, mediaţiune, mijlocire; intermediu. intermezzo, m. intermediu, intermeziu, repre-sentaţiune între acte la teatru, intractu. interminabile, «. interminabilu, neisprâvitu, care nu se poate termina, isprăvi; îndelungata, neîncetatu. intebminAto, a. neterminatu, nemărginitu, infi-nitu, fârâ terminu; neisprâvitu, care nu s’a isprâvitu. intebmissIbile, a. intermisibilu, supusu la in-termisiuno. intebmissiOne, f. inter misiune, precurmare, încetare, ^ pregetu , contenire , întrerupere ; — senza tntermissione, neîncetatu, neprecurmatu, necontenita, fără întrerupere. rs'iEHMi^TO, a. amestecata. inter mixt ente, a. intermitenta, care încetează şi reîncepe iară prin intervaluri. intermittenza, f. intermitenţă, precurmare, contenire, încetare şi începere iarăşi. Internam ente, avv. pe din lâuntru, la interioru. intebnazionAle, o. intemaţionalu. interno, a. interna, interioru; — s. m. internata, interiorulu, parte cea din întru a unui lucru; în temu, elevu, colegialu care locueşte în pensionata. internUnzto, m. intemunţin, nume ce se dă la unu ministru estraordinara alu Papii şi la ambasadoralu Austriei lângă Sultanulu turci-loru. ÎNT^RO, m. întregu, totu, totalitate, întegrime; — a. întregu; curatu, integru; — cavallo in-tero, armâsaru. intkrpellAbe, v. a. a interpela, a întreba, a interoga, a cere unu râspunsu, o desluşire, o declaraţiune. interpellazkîne, f. interpelare , interpelaţiune, întrebare. interpolare, v. a. a interpola, a adâoga vreo zicere in testulu unui manuscrisu vechiu. interpolatamente, avo. cându şi cându, din timpu în timpu. interpolazione , f. interpolare, interpolaţiune, intervalu. iNterp6rre, v. a. a interpune, a intrepune, a pune unu lucru între doâ altele; — inter-porsiy a mijloci. intkrposizi6ne, f. întrepunere, interposiţiune; mijlocire, mediaţiune; intervalu, zăbavă, întârziere. interposto, a. interpusu ; — 8. m. interjccţiune. intekpretamento, ni. interpretare, tălmăcire, tâlcuire, esplicare, desluşire, desvoltare, traducere. interpretare, v. a. a interpreta, a tâlcui, a tălmăci, a esplica, a desluşi, a desvolta, a traduce. interpretativo, a. interpretativu, capabila de a interpreta, de a desluşi, de a tălmăci, de a traduce. interpretat^re, w. interpretatoru, traductoru. interpretazi6ne, /*. interpretaţiune, traducţiune, tălmăcire, tâlcuire, esplicaţiune, comentare. interprete, tn. interpretu, traductoru, drago-manu, tâlmaciu, tâlcuitoru, comentatora. interpunzi6ne, f. interpuncţiune, punctuaţiune, maniera regulată de a pune punte, virgule s. c. 1. la locurile potrivite. interram^nto, m. îngropare, îmmormîntare. interrAre, v. a. a umplea de pâmîntu, a Im-mormînta. interrAto, a. acoperita de pâmintu; — 8. tn. şanţu, pâmîntu înnâlţatu ce se spryineşte de o zidărie. interregno, tn. interreniu, întreregnu, timpulu câtu trece dela moartea sau scoaterea unui rege pînâ la întronarea altuia. interribilIre, v. a. a face să devie teribila. interrim^nto, intErrO, tn. aluviune, adaosu de pâmîntu. interrogAre, v. o. a întreba, a interoga. iNTERROGATtvo, o. interogativa, întrebâtoru, de întrebare. , interrogat6re , tn. interogatora, întrebâtoru, cercetâtoru. interrogatOrio, m. interogatoriu, cercetare, luare de tacriru. interrogazi6ne, f. interogaţiune, întrebare, ces-tiune. interr6mpere, v. a. a întrerupe, a precurma, a tăia şiralu unei lucrări, unei vorbiri; a pregeta. iNTERROMPiMtfNTO, 9». întrerupere, precunnare, pregetare. iNTERROMPiTdRE, 99i. Intreroptoru, precurmâtora. 19* 292 INTEEROTTAMENTE.—DÎTORMENTtUE. iNTERBOTTAMtfNTE, avv. într’unu chipu între-ruptu. interruzi6ne, f. întrerupţiune, întrerupere, pre-curmare, încetare, suspindere, pregetare. INTERSECAMENTO , 99». intersecare, precurinare, tâiare în deosebite locuri. intersecAbe, v. a. a interseca, a tâia în deosebite locuri. intersecatOrio, a. intersecatoru, împârţitoru. INTERSECAZIONE, iNtersezione, f. intersecţiune. Î>recurmare, întrerupere, tâiare în deosebite ocuri; puntulu unde doâ linii se taiâ una pe alta. # IKTERSTizio, tn. interstiţiu, intersticiu, intervalu. INTERTENERe, v. a. a întreţine, a ţinea, a opri, a zăbovi, a purta cu vorba; — intertenersi, a conversa, a şi petrece, a pierde timpulu. INTERTENIMENTO, 99»; întreţinere, petrecere, conver-saţiune, întrevorbire, pierdere de timpu. INTERTROPICÂle, a. intertropicalu, care se afla intre cele doâ cercuri tropice. INTERVAllo, tn. intcrvalu, distanţa intermeziâ. INTERTENIMENTO, m. intervenire; imtîmplare. intervenire, v. n. a se întâmpla; a interveni, a lua parte, a se amesteca, a mijloci; a fi presentu. intervenzi6ne, f. inter vEnto, tn. intervenire, intervenţiune, participaţiune, amestecu, media-ţiune, mijlocire. ÎNŢESA, f. intenţiune; acordu, convenţiune, învoire ; — star sull'intesa, a fi cu luare aminte, a se pâzi. INTESAMENTE, avv. cu mare atenţiune. INTESO, tn. înţelegere, acordu, învoire, convenţiu-ne; — a. priceputu, coprinsu, înţelesu; aten-tivu, luâtoru aminte, bâgâtoru de seama. INTESSERE, v. a. a ţese, a împleti, a împletici unu lucru intr'altulu; a unelti. intessdiEnto, 99». împletire, împleticire, ţesătură, împletitură; uneltire. intestAbile, o. intestabilu, care nu poate, care n’are facultatea de a face testamentu. ENTEStAre, v. o. a pune pe Beama cuiva; — intestarsiy a se obstina, a se îndărătnici. intestAto, a. pusu în capu, în frunte, în rîn-dulu d’ântîiu; obstinatu, îndârâtnicu, pisma-şu; intestatu* fără testamentu, fără diată. iNTESTATtfRA, f. începutu; rîndulu celu d’ân-tâiu alu unei scrieri, adresă, intitulaţiune. intestinale, a. intestinalu, alu maţeloru. intestIno, m. maţu; — a. interioru. intesto, o. ţesutu, împletitu, împleticitu împreună. INTIEPidIre, v. a. e n. a cropi, a da în cropu, a da in fiertu, a încropi; a desfierbinţa, a răci; a micşora vioiciunea, iuţeala, devoţiunea. INTIERO, a. e s. tn. întregu. INTIGnAre, v, a. a se mânca de cari. INTIGNAtCra, f. mâncâturâ de cari. intIgnere, intîngere, v. a. a întinge, a muia. INTlGNOsiRE, v. a. a pricinui rîie. intimamente, aw. din lâuntru; cu intim’tate. INTIM Are, v. a. a înştiinţa, a declara, a arăta. a face cunoscuta din partea unei autorităţi. INTIM^ZIONE, f. intimaţi une, arătare, încunoştin-ţare. INTtiODAZldNB, f. intimidaţiune, înfricoşare. INTIMIDîre, v. n. a se speria, a se înfricoşa, a deveni timidu, fricosu; — v. a. a intimida, a înfricoşa, a speria. întimo, o. celu mai din întru, intimu, strînsu, legatu prin amiciţie; — 8. tn. cele din lâuntru, interiorulu, inima; amicu,familiaru, corn fidentu. - intimorire, v. a. e ti. a înfricoşa, a intimida, a speria, a spâimînta; a se înfricoşa, a se speria, a se spâimînta. intingere, v. o. a întinge, a muia, a îramuia. iNtîngoi.o, m. salce, zâmnicu, ialimie. intInto, tn. zeamă, sosu; — a. întinsu, îm-muiatu. intintEra, /. întingere, îmmuiare, îmmoiere. intirannIre, v. n. a tirani, a fi tiranu, a deveni tiranu. intirizzamento, tn. amorţire, înghieţare, înţepenire. intirizzAre, intirizzîre, v. ti. a amorţi de frigu, a se înghieţa, a se înţepeni, a sgriburi. intisicAre, intisiciure, v. a. e n. a oftica. intitolAMEnto, 99». intitulare, punerea titlului intitolAre, v. a. a intitula, a intitula, a numi, a porecli, a chiema, a pune titulu, nume; a adresa, a sânţi, a închina, a dedica, a da în numele cuiva. intitolat<3rio, a. intitulatoriu, de intitulare. intitolaziGne, f. intitulaţiune, apelaţiune, nume, numire, titulu, poreclă; dedicaţiune, închinare. intoccâbile, a. intactilu, intangibilu, nepipâitu. intollerăbile , o. intolerabilii, insuportabilu, nesuferitu. intollerabilmEnte, aw. într'unu modu nesuferitu. intollerAnte , a. intolerantu, neîngâduitoru, nerăbdâtoru. iNTOLLERANTisMu, m. intoler&ntismu, sistema intoleranţei, intoleranţă. intollerAnza, f. intoleranţă, neingâduire, nerăbdare. ' intonacAre, v. a. a tencui, a murui, a bruftui. intonaco, intonacattîra, 99». f. ten uialâ, 'ten-cuire. intonAre, v. a. a intona; a începe. intonat6re, 99». întonâtoru. intonazione, f. Intonare, intonaţiune. intonchiAre, v. n. a fi mâncatu de gărgăriţă. intonso, a. netunsu, netâiatu, nerasu. intoppamento, 99». întâlnire, întîmpinare. intoppAre, v. a. a întâlni, a da peste cineva sau ceva. intGppo, 99». întâlnire neplăcută; piedică. intorAre, v. n. a so îmbufna, a se mânia. intorbidamento, 99». turburare; neodihniro. % intorbibAre, v. a. a turbura; a supăra; a ameţi. intorbidazi6ne, f. turburare; neodihnire, supărare. intorbidIre, t9. n. a se turbura; a se întuneca. int6rcere, v. o. a încolăci, a încovriga, a suci, a învîrti. 1NTORMENTIMI5NTO, 99». amorţire, înţepenire, nesimţire. intormentIre, v. a. e n. a amorţi, a înţepeni, a nu mai simţi. Digitized by Google INTOBNIAMtfNTO. —INTROM^TTERE. INTObmamento, in, încongiurare, împregi urare, ocolire. intobnUre, v. a, a încongiora, a împreginra, a ocoli. INTOrxo, prep. aproape, cam aproape; — avv. împrejuru, dup Împrejura, de rindu, dela unulu la altulu. intobpidîrb, v. n. a amorţi, a slabi. intorbiAbe, v. a. a întări cu turnuri. îxtobsi6ne, f. întorsurâ, stâmbâturâ. iXTOBTicciĂBE, v. a. a împletici, a încolăci, a încovriga, a turti, a învîrti împrejuru, a încurca, a învălmăşi intoscanîbe, v, o. a traduce în limbagiu toscanu. intossi^Are, v. a. a otrăvi; a amân; a turbura. iNTOSTiBE, v, n, a se întări, a se învirtoşa. IN'TOZZÂUE, v. n. a se face scurta şi grosu. intra, prep. între, in mijlocu; — essere intra due9 a fi la îndoială, a se îndoi, a nu hotărî, a nu decide. intraducibile, a, intraducibilu, ce nu se poate traduce. intralasciamento, m. încetare, precurmare, întrerupere, omisiune, contenire. intralascUre, v. a. a înceta, a precurma, a întrerupe. . intralciam&îtO, m. învâlmâşire, împleticire. intbalciăke, v. a, a învălmăşi, a împletici, a încurca. iXTRALCiATtffiA, f, învălmăşeală, încurcătura. JXTRAH&3SA, f. interposiţiunc, intrepunere. ixtbauesso, m. bucate ce sepunu pe masă după friptură şi înaintea fructeloru. intra UETTE re, v, a. a interpune, a între pune; intramettersi, a mijloci, a interveni, a se amesteca la o pricină. iNTRAjfETTiMiNTO, m. intrepunere ; mijlocire; despărţire. ixtbamezzam£nto, i». mijlocire, intrepunere, in-tervenire. inthakezzAre, v. a. a întrepune; a despărţi în mijlocu. intramtschiAnza, f, amestecare Împreună. intramischiăre, v. a. a mesteca, a amesteca împreună. intbamischiâto, a. amestecata. intransitIyo, a. intransitivu, nestrâmutâtoru. intrapp&rre, v. a. a întrepune, a interpune. 1NTBAPrendente, o. întreprinzâtoru; îndrâsneţu. int&aprendebe, v. a. a întreprinde, a începe de a face, a hotărî să faca, a se însărcina de a face Bau de a da oarecare lucru; a intercepta, a surprinde. intraPRENDiirtirro, fft. întreprindere. intraprenditCre, m. întreprinzâtoru; întrepre-noru. TNTBAPB^SA, f. întreprindere, întreprisâ. intbattâbile, o. intractabilu, neînduplecâciosu; sâlbaticu, neapropiatu, prostu, grosolanu, bru-talu; straşnica, rigorosu; capriţiosu, esţrava-gantu. intrATTABTLITÂ, f. intractabilitate, sălbăticie; neînduplecare, străşnicie; ciudâţie, estrava-ganţâ. rNTBATTÂNTO, flw. într’acestea. iNTRATTEîf^RE, v. a, a întreţine, a opri, a zăbovi, a purta cu vorba; a îngriji cu cele tre- 293 buincioase; — xntrattenersi, a şi petrece a • conversa. 1 INTRAŢTENiMtfNTO, m. întreţinere; întârziere, zăbovire, zăbavă; petrecere, conversaţiune. intraversâre, v. a. a pune, a aşeza, a ţinea crucişu; a împiedica, a opri. intravvenIre, v. n. a se intîmpla, a se nimeri. intrecciâbile, a. care se poate împleti. • intrecciamento, m. împletire, împleticire. intrecciAre, v. a. a împleti, a împletici; a ţese, a urzi, a unelti. intrecciat<3io, m. unu fehi de oniamentu paptru capu. * intrecciatore, m. împletitoru; uneltitoru. intreocio , m. intrecciatCra, f. împletitură, împleticiturâ; ţesătură, urziturâ, uneltire. iNTREMENTiRE, v. n. a se cutremura, a tresari, a se înfiora, a se înfricoşa, a se speria. INTREMÎRE, v. n. a se speria, a se înfricoşa. INTrepidamente, avv. cu intrepiditate, cu co-ragiu. INTREPIDEZZA, inţrepiditA, f. intrepiditate, mărinimie, inimoşie, curagiu mare, îndrâsnealâ. INŢrepido, a. intrepidu, mârinimosu, fără frică, inimosu, coragiosu, îndrâsneţu. intricâre, v. a. a încurci, a Învălmăşi; a intriga. intricatamente, avv. într’unu chipu încurcata. intrîdere, v. a. a frământa, a topi, a muia; a minji, a murdări, a umplea, a feşteli. INTRIGÂre, a. a, a încurca, a împletici, a învălmăşi ; a intriga, a face intrigi; — intrigarsit a se amesteca în trebile altora. intrigat<3re, m. încurcâtoru, invâlmâşitoru; intriganta. intrîgo, m. încurcătură; piedică ; intrigă, cabală, dandana. INtrinsecamento, m. împrietenire, intimitate. intrInseco, a. intrinsecu, interioru, esenţiala; intimu, familiaru, confidentu, amicu. INTRINSICĂrsi, v. n. a se împrieteni, a se face amicu intimu. intrinsich£zza, f. intimitate, familiaritate, amiciţie. intriso, o. topitu, muiata; mlnjitu» feştelitu, ţerfelitu. întristare, intristîre, v. n. a se înrăutăţi; a ofili, a se jigări. introducîbile, a. introducibilu, de introdusu. introducimento, m. introducere, introducere, ducere, punere, băgare în lâuntru; priimire. INTRODUCItOre, m. introductoru, introducâtoru. iNTRODtFKRE, v. a. a introduce, a introduce, a pune, a vîrî, a băga in lâuntru; a aduce, a importa. introduttIvo , a. introductiva, care serveşta dreptu introducţiune, care este capabilu d-j e introduce. , introduttore, m. int rod actorii, introducâtoru. introduzi6ne , /. introducţiuno , Introducere ; precuvîntare ; importaţiune ; începere. intrAito , m. introitu, intrare; introducere; câştiga. introm^ttere, v. a. a întrepune, a interpune; — introinettersif a mijloci, a interveni, a fi mediatoru. Digitized by Google INTROMISSltfNE.-INVELElrfBE. 291 iNTBOMlssitfNE, f. intromisiune, intrepunere, inter-posiţiune; mijlocire, intervenire, mediaţiune. INTRONAMRnto, m. asurzire, ameţire. • întronare, v. a. a asurzi; a ameţi, a uimi. intronatAggene, f. asurzire, ameţire; uimire, încremenire, uluire; nâucire, nâucie, sburdâl-nicie. intbonâtâllo, a. cam năuca, sburdalnicu. INTROnAto, a. ameţitu, uimita, asurzita ; încremenită, nâacitu ; nâucu, sburdalnicu. intronfiAbe, v. n. a se înăspri, a se supăra. intronizzAre, v. a. a introniza, a întrona, a înscăuna, a înălţa, a ridica pe scaunu dom-ne&u. intbonizzattîra, f. îngânfare, trufie, râţoire. intronizzaziOne, f. întronizare, întronare, in-tronizaţiune, înălţarea in scaunulu domnescu. intriîdere, v. a. a băga, a vîrî, a îndesa; — intrudersi, a se vîrî, a se îndesa, a se ghi-mui, a se ticârni spre a întră undeva, a intra prin silă. intrufolârsi, v. n. a se îndesa, a se vîrî, a se gbimui, a se ticârui spre a întră undeva. IKTRUGUÂRE, v. a. a meşteşugi, a preface, a altera. intbuppAbsi, v. n. a şedea cu soldaţi, cu oameni de rîndu. intrusiGne, f. vîrîre, îndesare, intrare silnică, orînduire ilegală la o demnitate, la o funcţiune. iNTRtfso, a. vîrîtu, îndesată, orînduitu ilegali-ceşte, nepravîlniceşte, cu o manieră ilegitimă. INTUIRE, i?. a. a cunoaşte prin intuiţinne. intuitiv AMANTE, aw. prin intuiţiune, nemijlociţii. iNTvrrivo, a. intuitiva, imediatu, nemijlocita. intuito, m. facultatea, cunoştinţa intuitivă. intuizkÎne, f. intuiţiune, visiune intelectuală, cunoştinţă imediată, neatîrnatâ de simţuri. intumescenza, f. unilare, tumoare. intumidirsi, t?. n. a se unfla, a se face tumidu. inturgidIre , v. n. a se unfla, a creşte. inubbrriacAbe, «7. a. a îmbăta; a ameţi. inudIto, a. neauzitu, nespusu, negrăitu. inuguAle, a. inecualu, neasemănata, nepotrivita. iNtfLTO, a. nerăsbunatu. inumanitA, f. neomenie, crudelitate, brutalitate, fieroşie. inumAno, a. neomenescu, neomenosu, crudelu, cruda, brutalu, fierosu, sălbatica, nemilostivu, necompâtimitoru. inumAre, v. a. a îngropa, a îmmorminta. inumAto, a. neîngropatu, lipsita de sepultură. inumaziOne, f. îngropăciune, îmmormintare. inuiodIre, inumObAre, 17. a. a uda, a umezi, a muia, a jilavi. iNtfNGERE, t7. o. a unge, a freca. inurbanitâ, f. inurbanitate, inciviiitate, impo-liteţâ, grosieritate, grosolănie, neindatorare, mojicie. inurbAno, o. inurbanu, incivilu, nepolitu, sâlba-tecu , grosieru , grosolana , neîndatorâtoru, prostu, mojica. INURbARsi, u. n. a se foce mai urbanu, a lua maniere mai urbane, mai civile mai politicoase. inusitAto, inusAto, a. neobicînuitu, neîntre-buinţatu. intîsto, a. arsu, pîrlitu. intîtile , a. inutilu, nefolositoru, ne trebui ou' deşertu. inutilitA, f. inutilitate, nefolosinţâ, notrebnicio, vanitate, zădărnicie, deşertăciune. INUTilmente , aut?. înzadaru, fără folosu, de geaba, în deşertu, în vanu, îndarnu. inuzzolire, 17. a. a sgândăra, a zâdări, a face să poftească. înv Adere, 17. a. a ataca, a năvăli, a ocupa, a invade, a face invasiuni. invagAre, invaghIbe, o. a. e n. a îndrăgi; a dori, a rîvni invaghicciAbsi, t>. n. a se îndrăgi, a se înamora. INVAGHlMENTO, m. îndrâgire, înamorare. invalere, 17. n. a se întări, a se întrema, a deveni valid u. INVALIDAmRnto, m. invalidare, desputernicire. invalidare, 17. o. a invalida, a desputernici, a desfiinţa. invalidazi6ne, f. invalidare, desputernicire. invaliditA, /*. invaliditate, nulitate, nepravil-nicie. inyAlido, o. invalida, slabu, nepntinciosu, slabu, infirmu, schilodu, stropiatu; ilegalu, nepravil-nicu. invaligiAre, t7. a. a împacheta, a aşeza în lăzi. IN valori RE, 17. a. a întări, a da valoare; -invalorirS t a se întări, a se împuternici; a dorbîndi valoare. . invAlso, a. adoptatu, prii mi tu, introdusu. invanimento, m.. zădărnicie, vanitate, fumu. invanîre, 17. a. a zâdârnioi, a nimici, a risipi; — v.n. a se ingânfa, a se răţoi, a se fuduli, a se trufi. invAno, in vAno, «1717. învanu, îndarnu, Înzadaru. invarcAbile, a. necovîrşitu, peste care nu poate trece cineva. invariabile, «. invariabila, neschimbata, nc-strămutatu, neschimbâciosu, stabilo, constanta, uniformu. invariabilitA , f. invariabilitate, nesehimbv ciune. - ENVARIABILM^NTE, at7t7. fără variaţiuue, fără schimbare. invariAto, a. nesebimbatu, nestrămutata. invasAre, u. a. en.dk torna într’unu vasu; a fi îndrâcitu; a se obstina, a se îndărătnici; a încremeni; a se adinei, a se scufunda. invasAto, a. tomatu într’unu vasu ; îndrăcită; turburatu, neliniştita ; scufundatu , adîncitu. invasazi6ne, f. îndrăcire. - invasellAbe, v. a. a pane, a turna intr’unu vasu. invasi6ne, f. invasiune, ocupaţinne, năvălire. invas6re, m. invasoru, nâvâlitoru. invecchiam^NTO, m. învechire; iwbâtrinire. invecchiAre, 17. n. a se învechi; a imbâtrini. invBcb, «i7t7, în locu de; — invece di me, în loculu meu. inveire, 17. n. a ataca, a. isbi cu vorbe atingâ-toaro, a declama cu înfocare împrotiva cuiva, a invectiva. jnvelenIrE, 17. a. a înăspri, a amari; — v. ». a se înăspri, INVENDICÂTO.—INVTOLÂBTLE. 205 invendicAto, a. nerâsbunata. inv£nia, f. umilinţa, respectu, plecăciune, închinăciune. invenîre, v. a. a afla, a găsi. inventâbe, 1?. o. a inventa, a afla* a găsi, a descoperi, a născoci, a imagina, a închipui, a forma, a plăsmui, a ievodi. inventariAre, 17. a. a face inventariu, catagrafie. inventArio, ni. inventaria, catagrafie. inventiva, f. facultatea inventivă, puterea, capacitatea de a inventa, de a născoci, de a închipui. iNYENTivo, a. inventivu, eapabila de a inventa. invent6re, m. inventoru, nâscocitoru, aflătoru. invenustâ, f. invenustate, lipsă de venustate, de eleganţă, de graţie, de frumuseţe, de gingaşe. iNVENtfsTO, a. lipsitu de venustate, de graţie, de gingăşie. INVENZiOne, f. invenţiune, aflare, găsire, descoperire, născocire, închipuire, plăsmuire; facultatea de a inventa, imaginaţiune ; alegere; lucru falsu, neadevăratu, născocitu, închipuita; calumnie. 1NYERÂBSI, «7. n. a se adeveri, a se confirma. INVERDÎRE, 17. n. a înverzi, a se înverzi. 1nvebec6ndia, f. neruşinare, obrăznicie, immo-destie. invebec6ndo, a. neruşinatu, obraznica, immo-destu. invkrisimigliAnza , f. improbabilitate, ncadevâra, neasemânare cu adevărulu, lipsă de evidenţă, neînvederarc. 1NVERIS1MILMENTE, aw. cu greu, cu puţină probabilitate. inverisImile, a. improbabilu, neînvederatu, neasemănata c» adevârulu, lipsitu do evidenţa. lNVEKMioMÂBE, 17. a. a roşi, a vâpsi roşu, a rumeni. îNYERMiNAMtfNTO, 199. învermoşare. 1 verminâre, inverminîre, 17. n. a se învermo-şa, a face vermi, a deveni vermenosu. invernâre, 17. n. a ierna, a petrece iarna. invernâta, /*. iarnă, iernare. îNvfcRNiciÂBE, t7. a. a lustrui, a polei, a da cu fimisu. 1NVERNICIAT1ÎRA, f. lustruiturâ, poleiturâ, firnisu, pocostire; aparinţâ mincinoasă, lustru superficiala. nnrfcBNO, m. iarnă, earnâ. nmfcBO, aur. într’adevâru, în adevâru. INVERSAMENTE, aw. diuprotivâ; almintrelea; în râspâru, d’indâratelea, d’îndoaselea. inversiune , f. inversiune-, întoarcere, transpunere. JNVfcRSO, a. inversa, întorsu, luata d’ îndărăt el ea, d’îndoaselea, schimbata; opusa, contrara. inverso, prep. către, spre, împrotivâ; în alăturare, în relaţiune cu, -în comparaţiune. inveetebrâto, a. invertebratu, fără vertebre, lipsitu de osulu spinării, de grebenu. invertebe, 1?. a. a întoarce, a răsturna, a schimba invescâbe, 1NVESCHIÂRE,. 17. a. a vâsca, a unge, a freca cu vâscu, a lipi cu vâscu; — invc-scarsi, a se îndrăgi, a se înamora nebuneşte. invescAto, a. învâscatu, încleiata, lipitu cu vâscu ; inamoratu. INVESTIOÂBILE, a. neinvestigabilu, nepâtrunsu, care nu se poate investiga, pătrunde, adî ici, cerceta; investigabilu, care se poate investiga. INVKSTiGAifENTO, tw. investigare, cercetare. investigare , 17. a. a investiga, a cerceta cu atenţiune. investigaţie, m. investigatoru, cercetâtoru. INVESTIGAZI^NE, f. investigaţiune; cercetare dili-ginte. investimento, m. învestire, orînduire, confirmare solemnă într’o demnitate înaltă; năvălire. investire, v. a. a învesti, a orindui, a pune cu solemnitate în posesiunea unei demnităţi înalte ; a da la dobindâ, a întrebuinţa capitaluri undeva; a ataca, a năvăli cu mare furio din toate părţile. învestitura, f. investitnrâ, orînduire, întărire. inveterAre. inveterArsi, 17. n. a se învechi, a se înrădăcina, a invetera. invetekAto, a. inveteratu, învechitu, înrădăcinata. invetriâre, invetrAre, 17, a. a preface în sticlă, a sticli. invetriAta, f. geamlîcu. invetriAto, a. impudentu, obraznica, neruşinatu, semeţu. INVETRiATtfRA, f. glasurâ, stecliturâ, smalţu. INVETTÎVA, f. invectivă, vorbă atfngâtoare, de-clamatiu»o viol în te împrotivâ cuiva, înjură-' tură. ^ ' invettivo, a. plinu de invective, înjurătura. invezzArsi, 17. n. a se deprinde, a se obicinui. inviamento, m. punere pe cale, dare pe drumu, înaintare, trimitere, adresare, îndreptare. inviAre, 17. a. a pune pe cale; a trimite, a îndrepta. inviAto, in. trimisu, sola, amhasadoru, ministru. inviatore, m. cela ce trimite, ce indrepteazâ. invidia, f. invidie, pismâ, zavistie. invidiAbile, o. invidiabilu, demna de invidie. invidiAre, 17. a. e n. a avea invidie, a zavistui. invidiată RE, m. pismuitoru, zavistui fcoru. invidi6so, a. invidiosu, pismaşu, zavistiosu. invietire, invietAre, 17. n. a râncezi; a se învechi. invigîlAnte, a. vigilantu, atentivu, deşteptn. invigilAre, 17. n. a veghia, a priveghia, aingiiji cu mare atenţiune, a băga de seamă. INVIGLIACChIre, t7. n. a se trândăvi, a deveni poltrona, mişelu, bicisnicu, fricosu, a se mâr-şevi. ’INVIGORIMENTO, 19». împuternicire, întărire. INVIGORÎRE, 17. o. e n. a împuternici, a întări, a îmbârbâţi, a da sau a dobîndi vigoare, coragiti. invilîre , 17. a. e n. a lua cuiva sau a pierde curagiulu, a face sau a deveni poltronu, fricosu , bicisnicu, a se mârşavi, a se blegui. INVILUPPAMENTO, m. învâlmâşire, Încurcare; înfăşurare, învâlire, împachetare. inviluppAre, 17. o. a înfăşură, a învâli, a împacheta ; a încurca; a intriga. INViLtiPPO, m. pachetu, legătură; acoperişu, in-vâlişu; încurcătură, inti igâ. invincibile, a. invincibilu, neinvinsu, nebiruitu, nedomolita, caro nu se poate învinge. INVÎO, m. punere pe cale ; trimitere, adresare. INVIOLABILE, a. inviolabilii, necâleatu, nevătâma-| tu, neatinsa, care nu se poate vătăma, atinge. INTIOL ABIHTX.—IPOTECA. 296 inyiolabilitX , f. inviolabilitate, nevâtamare, neatingere, necâlcare, cualitatea lucrului inviolabila, in tangibil u, nestricâciosu. inviolalilmente, avv. intr’unu modu inviolabi-lu, cu sfinţenie, cu sanctitate, sfintu. INVIOLA.TO, a. inviolatu, neviolatu, întregu, cu-ratu, ne6tricatu, nevâtâmatu, necâlcatu. inviolEnto, a. neviolentu, fără silnicie, blându, dulce, blâjinu, mansuetu. inyipeiUbe, v.». a se încruzi, a deveni ca o vipera. INVISCÂbe, v. a. a prinde cu vâscu, a unge cu vâscu, a încleia; — v. ». a se lipi, a fi priusu. INVISCERÂbsi, v. ţi. a pătrunde adîncu. INYI8CHIAMENT0, tw. vâscare, încleiare; momire nmscHlĂRE, v. a. a vâsca, a încleia; — invi-schiarsi, a se lipi, a se îngloda, a se întina. INyisciDiRE, v. n. a se incleioşi, a deveni cleiosu. INVISIBILE , a. invisibilu , nevâzutu , care nu se poate vedea, care scapâ din vedere. INVISibilitA, f. invisibilitate. invitamento, m. invitare, poftire, chiemare. INVItAnte, a. atrâgâtoru, plâcutu, momitoru. INYITAre, v. a. a invita, a pofti, a chiema; a momi, a atrage la sine; a provoca; a înşu-rupa. jnvitatIvo, iNviTihroLE, a. momitoru, atrâgâtoru. INVITAT(3rE, tn. invitatoru, poftitorii. INVITAZitiNE, INViTO, m. invitaţiane, inviUro, poftire, chiemare; provocare, propunere. INViTO, a. care face fârâ voea sa, cu sila, silitu. nrvlTTO, a. neînvinsu, ncbiruitu, nerâsbitu. INYIZIARE, v. a. a corupe, a strica, a demoraliza, a desmierda, a viţia; — v. n. a se viţia, a se corupe. inyizzIre, v, a. e n. a ofili, a veşteji. invocAre, v. a. a invoca, a chiema într'ajutora. invocativo, invocat6rio, a. invocativu. invoca^iOne, f. invocaţiuno, chiemare într’aju-toru, rugăciune, închinăciune. invoglia, f. pinzâ groasa spre a înfăşură ceva. INVOOLLAre, v. a. a îndemna, a îmbia, a insufla cuiva poftă; a înfăşură, a împacheta; — in-vogliarsi, a dori, a pofti, a lăcomi, a rîvni. INVOGLIÂTO, a. doritoru, poftitoru; înfâşuratu. jnvGglio, m. pânză de înfâşuratu; pachetu. INVOLAH^NTO, tn. furare, răpire, borfâire. involăre, v. a. a fura; — invoiarsi, a se furişa. involat<3re, m. hpţu, furu, borfaşu. involgere, v. a. a înfăşură, a în văii, a împacheta. iNYOLGiMrtNTO, tn. înfăşurare, învâlire. involîo, involo, tn. furtu, furtişagu, borfâire, rapinâ. involontArio, a. involontaru, farâ voe. involpAre, v. n. a fi stricatu de tăciune. involpIre, v. n. a se face şiretu ca o vulpe, a vulpui. involtigliAre, v. a. a înfăşură; a suci INv6lto, tn. legătură, pachctu. involttîra, f. suciturâ, încolăcire; cârmire. INVOlCcro, tn. acoperemîntu, învâlişu. INV^lvere, v. a. a înfăşură, a învâli. involvimento, tn. invirtire, încolăcire; cârmirc. invulnerabile, o. invulnerabilu, care nu poate fi vulneratu, vâtâmatu, rănita. invulnerabilitâ, f. invulnerabilitate, nerânire. inzaccherârsi, o. n. a se împroşca, a se stropi cu noroiu ; a se încurca, a se rătăci. inzaccherAto, a. stropitu cu noroiu; încurcata inzaffâre, v. a. a îngrămădi, a înghesui. inzampagliAto, a. impiedicatu, poticnitu. inzampognare, v. n. a buciuma; a înşela. inzavardAre, v. a. a întina, a îngloda, a feşteli. inzeppam^nto, m. înghesuire, indesare, îmbulzire. inzeppAre, v. a. a îngrămădi, a îndesa, a Înghesui; — inzepparsi, a se îndesa, a se înghesui. inzeppatt)ra, f. înghesuială, îmbulzeală. in/ibettâto, o. profumatu. inzoccolArsi, v. n. a şi pune galenţi. inzoccolâto, o. încâlţatu cu galenţi. îNZOLrARE, v. a. a unge, a afuma cu pucioasă. inzotichUie, v. n. a se prosti, a se nătărăi. îNZUt’CHERÂhi:, v. a. a zahari, a îndulci. inzuppamento, m. îmmuiere, pătrundere de apă sau de vreunu altu licuidu. INZUPPAre, v. a. a irnmuia, a pune o substanţă ca să se pâtrunzâ de vreunu licuidu, ca să lu sugă în sine. in zurlo, in ziJkro, avv. cu veselie, veselu. io, prun. eu; — subst. Eu, personalitatea omenească. iodio, m. iodu, o substanţă elementară. ionico, a. ionicu, alu Ioniei; de architectură ionica. io.sciAmo, m. măselariţâ; nebunariţă (o plantă). iota, tn. iota, a noa literă din alfabetulu gre- cescu *, nimicu. ipecaquAna, /'. ipocacuanâ (o plantă medicinală). iperbAto , tn. i per bata (o figură gramaticală). iperbola, f. iperbolâ (o figura geometrică). iperbole , f. iperbolâ, ecsageraţiune îa multu sau în puţinu. iperboleggiamento , #». ecsagcrare, adăogare, iperbolâ. iperboleggiAre, v. a. ea a ecsagera, a mări peste măsură. iperboleggl\t6re, m. ecsageratoru, covîrşitoru, iperbOlico, o. iperbolicu, care are relaţiune cu iperbola, ecsagcratu, covîrşitoru. iperbOreo, a. iperboreanu, septentrionala. iperdulîa, /*. iperdulie, culta ce se cuvine Sântei Fecioare. epocondrîa, f. ipoebondrio, melancholie. ipocondriacAre, v. n. a se face ipochondriosu. ipocondrIaco , a. ipocbondriacu, ipocondriosu, melancholicu. ipoc(3ndbio, m. ipoebondru, fieştecare din părţile laterale de deasupra pântecelui. 1POCKISÎA, /*. ipocrisie, făţărnicie. ipocrita, ip6crito, m. ipocrita, făţarnica; — a. falsu, prefăcuta. iPOCRiTico, a. ipocriticu, comicu. ipugâstrico, a. ipogastricu, relativu la ipogaetru. ipogâstrio, tn. ipogaatru, partea din josu a vin-trelui. ipOstabi, f. ipostasâ, fiinţă, persoană. ipostâtico, a. ipostaticu, în ipostasâ, cu ipostasâ. iPOSTATiCAMiNTE, aw. ipo8taticoşte. ipogeo, m. ipogeu, gangu, zidire subterană in care cei vechi puneau urnele funebre. ipoteca, f. ipotecă, zâlogu, emanetu. ipotec Abile.—lrresistîbile. 297 ipotecAbile, o. ipotecabilu, care se poate da in ipotecă, pune sub ipotecă, zâlogi, emaneta. ipotecare , v. a. a ipoteca, a da in ipotecă, a pune sub ipotecă, a zâlogi, a emaneta. IPotecAbio, o. ipotecariu, cu dreptu de ipotecă. ipoteniîsa, f. ipotenusâ, laturea cea mai lungă a unui triunghiu dreptungbiu. Ip6tesi, f. ipotese, suposiţiune, închipuire, presupunere. ipoteticamente, avv. ipoteticele, prin ipotese. ipotetico, a. ipoteticu, dubiu, fund atu pe o ipotese. IP0T1P6SI, DlATlPdsi, f. ipotipose, o figură de retorică. IPPOCAstano, m. ipocastanu (plantă medicinală). ippocentAuro, m. ipocentauru (animalu mitologica), ippocrAsso, wi. licuoru fâcutu cu vinu, cu zalia-ru şi cu alte dresuri, ipocrasu. IPPOCrAtico, a. ipocraticu, alu lui Ipocratu. iPPOCBATisMO , m. metoda lui Ipocratu, ipocra-tismu. ippodrOmo, m. ipodromu, circa pentru alergări. IPPOGREFO, m. ipogrifu, cala fabulosa înaripatu. ippop6tamo, m. ipopotamu (amfibiu). ipsil6nne, m. ipsilouu, litera Y. Ira, irac6ni)ia, f. mânie, aprindere, furie, neca-zu, supărare, întărîtare, turbare, furoare, înverşunare , nâbâdae; — accendersi ud ira, a se aprinde, a se mânia, a se înverşuna. IBAC6NDO, a. mâniosu, furiosu, nâbâdâiosu, su-pârâciosu. i&Abe, v. n. a se supăra, a se mânia, a se în-ftiria, a se aprinde, a se înverşuna, a se întărită, a turba. irascibile, a. supârâciosu, necâjiciosu, irascibila. ibascibilitA, f. fa cili tete de a se supăra, neas-timpâru, irascibilitatc. IBAto, a. supărata, aprinsa, mâniata, întârîtatu, turbata, înverşunaţii, infuriatu, necâjitu, în-âspritu. Irco, m. ţapu. Ire, v. n. a merge, a umbla. ÎRIDE, ibi , /*. curcubeu, irisu ; partea colorată care înconjoară lumina ochiului; iridcscenţâ, irisaţi u ne. iBJDESCâNZA, f. iridescenţă, proprietatea unoru pietre de a reflecta deosebite colori; irisaţi une ironia, f. ironie, bâtae de jocu; o figură de retorică. ibonicamiInte , avv. ironiceşte , cu ironie, prin ironie. IR6nico, a. ironica, în care este ironie. ibOso, a. mâniosu, necâjiciosu, supârâciosu, nâ-badâiosu. iRRABBiosiBE, v. n. a turba, a fi turbata. ibradiamento , m. irradiazione , f. iraziaţiune, emisiune, aruncare, respândire de raze ; lucire, strălucire. ibbadiAbk , t>. a. e n. a arunca razele pe ceva; a lumina cu razele; a luci, a străluci. ibradicAbele, a. inestirpabilu, care nu se poate desrâdâcina, smulge, stirpi. irraqgiax&mto f m. respândire de raze; strălucire. ibbagoiAbe, v. a. e n. a lumina cn razele; a arunca raze. irragionevole, a. iresonabilu, fârâ minte, fârâ judecata, improtivitoru minţii, judecaţii, ne-raţionabilu. irragionevol^zza, f. iresonabilitate, nerationa-bilitate, însuşirea lucrului contraru minţii, judecăţii. ibrazionAle , a. iraţionalu, neraţionalu, lipsitu de raţiune, de minte, incapabila de a raţiona, de a raţiuna. IRRAZIONALItA , f. iraţionalitate, ner&ţionalitate, lipsă de raţiune; incomensurabilitate. ibkeconciliAbile , a. ireconciliabilu , neîmpâcâ-ciosu. irueconciliabilitA , /*. ireconciliabilitato, neîm-pâcâciune. irreconuscIbile, a. care nu se poate recunoaşte. ibrecuperâbile , a. nerecuperabilu, care nu se poate recupera, recâştiga, redobîndi. iRREDiMÎBiLE, a. care nu se poate mântui, re-scumpâra. irreducibile , a. ireducibilu, care nu se poate reduce. irrefragAbile, a. irefragabilu, care nu se poate lepăda. irrkfragabilitA, f. irefragabilitate, certitudine. ibbefrenabilitA , f. neînfrînare, neputinţă de a se înfrina. irkegolAre, a. iregularu, neregulata; ilegalu. irregolaritA, f. iregularitate, neregularitato. irreligi6ne, f. ireligiune, nereligiune, lipsă de religiune, de pietate; nesocotinţă, nerespectu către religiune. irbeligiositA, f. ireligiositate, nerespectu câtre religiune. ibreligi630, o. ireligiosu, nereligiosu, necredin-ciosu, necuviosu, necucernicu, fârâ respcctu câtre religiune. irbemeAbile , a. iremeabilu, de undo nu poate cineva Bâ se întoarcă, de unde nimeni nu se întoarce. irremediAbile , o. iremediabila, nevindecâciosu, fârâ remediu, fârâ scăpare, fârâ îndreptare. irbemediabilitA , f. iremediabilitate, nevindecâ-ciune. ibremissIbele , a. irimisibilu, imperdonabila, neertatu. ibbehissibilm£nte; avv. fârâ remisiune, fârâ er-tare. ibbemijnerAbilk, a. nerâsplâtitu, care nu poat fi premiatu, plătită, răsplătită, remuneraţii. irrembnekAto, o. nerâsplâtitu, neremuneratu. irremitnerazi6ne, f. neiasplâtire, nepremiare. ibreparAbile, a. ireparabilu, care nu se drege, nu se repareazâ, nu se poate îndrepta, nein-dreptabilu. ibbeparabilitA, f. ireparabilitate, nelndreptabi-litate. irreperibile, a. negaşi tu, ce nu se poate gâsL irreprensibile , a. ireprensibilu, care nu se poate dojeni, care nu se poate imputa; esactu. irreprensibilitA, f. ireprensibilitate; esactitate. irkequieto , a. neliniştitu, neastîmpâratu, tur-buTatu. IERRSiSTiBiLB, a. iresistiblu, căruia nu i se po- 298 irresistibilitA ISPIE aziOne. ate cineva împrotivi; la care trebue sâ se înduplece cineva. irresistibilitA , f. iresistibilitate, însuşirea lucrului ircsistibilu. iERESOLtfbile , a. iresolubilu, care nu se poate deslega. iBRESOLTJTrizzA, ieeesoluzi6ne , f. iresoluţiune, nehotârîre, îndoinţâ, nesiguranţa, incertitudine, mâtânâire. irresolDto, a. iresolutu, nehotdrîtu, nesiguru, îndoiosu. irresponsAle, a. iresponsabilu, nerâspunzâtoru. ireetim^ntO, tn. laţu, cursa, prindere în laţuri. IBEEtire , v, a, a prinde în laţuri; a încurca, a înşela. IRRETKattAbile, a. neretractabilu, care nu se poate retracta, tâgâdui, lua îndârâtu. IEEEVEk6nte , a. ireverentu, nerevcrentu, fără respectu. irrevkrenza , f. ireverenţâ, nereverenţâ, nere- • spectu. IEREVOcAbile , a. irevocabilu, nerevocabilu, care nu se poate întoarce, lua îndârâtu. qirevoc abilitA, f. irevocabilitate, neluare îndârâtu. Iere vocabilmente , avv. intr’unu cbipu irevocabilu. iEEioERE, v. a. a lua în rîBU, a batjocori, a şi bate jocu. Xrkiflessi6ne , f. ireflecţitine, nesocotinţă, imprudenţa. iRRiFi.EssivO, a. ireflecsivu, nesocotitu, impru-dentu. IRRIFORMAbile, a. ireformabilu, nereformabilu, care nu se poate schimba, reforma, îndrepta. IRRIGAMENTO, tn. irigaţiune, udare, stropire. irrigâre, v. a. a uda, a stropi, a iriga. 1REIGATORE, tn. udâtoru, stropitoru, irigatoru. IEEIGAT(3rio , a. de stropitu, de udatu. irrigazione, f. irigaţiune, udarea ţariniloru prin şanţuri sau canale. IRRIGIdIke, v. a. e n. a întinde, a înţepeni, a înghieţa; a amorţi, a se înţepeni, a se învîr-toşa, a nu se clăti. ibeIguo, a. udatu, stropitu; care uda, stropeşte. IRRILEvAnza, f. neînsemnare, puţina importanţă. IRRIMEDiAbile, a. neremediabilu, nevindecâciosu. iREisAEciBiLE, a. nedespâgubitu, neindemniza-bilu. IRRISARCIBILItA , f. nedespâgubire , neîndemni-zare, imposibilitate do a se despăgubi, do a se indcmniza. IERISIBILE, a. irisibilu, demnu de risu. iRRisidNE, f. irisiune, derîdere/batjocura, des-preţu. IREISIVO, a. irisivu, batjocuritoru, pâcâlitoru. IREISOLUTEZZA , f. iresoluţiune, nehotârîre , nc-chibzuire, incertitudine, îndoinţâ, nesiguranţă. IREISOL1JTO, a. iresolutu, nehotârîtu, nesiguru. 1EEISORE, tn. irisoru, derîsoru , batjocuritoru, pâcâleţu. iREistiRlO, a. iri8oriu, de despreţu. IERITAbile, a. iritabilu, întâritâciosu, nccâjiciosu, supârâciosu; foarte simţitoru, delicatu. irhitabilitA , f. iritabilitate, întârltâciune, facilitate de a se irita, de a se întărită, de a se supăra. iRRiTAMEifTO, tn. iritare, întâritare, supărare. irbitAnte, iBRiTATivo, a. iritantu, întârîtâtoru. irritAbe , v. a. a irita, a întărită, a aţiţa, a şupâra; a necăji, a înăspri, a aprinde; — irritarsi, a se întărită, a se supăra, a se necăji. irritat6re , tn. iritatoru , întârîtâtoru, supârâ-toru. irritazi6ne , f. iritaţiuno, întâritare, supărare, necazu, înăsprire, aţiţare, atingere, provoca ţiune. irrito, a. nulu, desputernicitu, fără valoare. irritrosire , v. n. a 83 îndărătnici; a deveni capriţiosu. irkivekente, a. ireverentu, fără respectu, obraz-nicu. IRRIVERENZA, f. ireverenţâ, nesocotire, obrăznicie. irrogâto, a. datu, impusu. rr(3mpere, v. n. a se râpezi, a năvăli cu repeziciune. irrorAre, v. a. a roura; a t tropi, a uda. irrubinAre, v. a. a roşi, a vâpsi roşu. irru£nza, f. râpeziciune, furie, râpezire. irrugginire , v. n. a rugini. irrugiadAre, v. a. a roura; a uda, a stropi. irruvidire , v. a. a face sâ doric aspru la pi-pâitu. irruzi6ne, f. irupţiune, râpezire, năvălire, atacu, năpădire, sbucnire fără veste. RStiTO, a. sbirlitu, ţepuşosu, sborşitu, cu pîru, vîrtosu. îrto, a. aspru, ţepuşosu, sbirlitu, sborşitu, vîrtosu. isabella, tn. faţă galbinâ deschisă. ischio, tn. unu felu de stejaru. 1BCRÎVERE, v. «. a înscrie; a înregistra. iscrizi6ne, f. inscriptiune, înscriere; înregistrare. isctfRiA, /. oprirea udului, încuietura udului. isenterico , a. care nu poate eşi afară, isente-ricu. islamîsmo, tn. islamismu, religiunea mahometană. iSLAMÎTA, tn. islamitu, mahometanu, turcu. ISOCRONÎSMO, tn. iflochronismu, contimpuranitate. isdCRONO, a. isocbronu, contimpuranu. Isola, f. insulă, ostrovu; orice lucru isolatu. isolamento, tn. isolare, singurătâţire, singurătate. isolAno, tn. insularu, ostroveanu. isoi.Are, v. a. a isola, a singurătăţi, a despreuna. ISOLAto, tn. corpu de case isolate; — a. isolatu singurâtâţitu, singuratecu, solităru ; desprcu-natu. isdpo, tn. iBopu, o plantă aromatică. is6scele , a. isocelu, cu doâ laturi egale (tri-unglriu). ispett6re, tn. inspectoru. ispezi6ne, f. inspecţiuno, priveghiere. iSPlDtfzzA , f. ispiditate, însuşirea lucruriloru ispide, ţepoase, ghimpoase, sbîrlite , sborşite. ispido, a. ispidu, ghimpurosu, ţeposu, sbirlitu, sborşitu. ispirAre, v. a. a inspira, a insufla, a deştepta. ISPIRAZ16NE, f. inspiraţiune. - Digitized by Google IS80FÂTT0. —KOPECK. 299 issofAtto, aw. in data, fura zăbavă, fârâ întârziere. t istantemi£nte, aw. cu rugăciune fierbinte. ISTAnte, m. moraentu, ininutu, clipa; — in un'istante, într’o clipâ, intr’unu minutu. istânza, f. instanţa, rugăciune fierbinte, suplica; stăruinţă de a cere, obstinaţîune de a cere. istebicO, o. istericu, de istericou. isterismo, JstebicIsmo, tn. isterIa, f. isterie, isterismu, istericou (maladie). istigAre, v. a. a instiga, a îndemna, a aţiţa» a provoca, a sgândâra, a zâdâri, a întărită, a baraţi. iSThrro, m, instinctu, pornire fireasca, presinr ţire. istituire , v. a. a institui, a stabili, a aşeza a întocmi, a înfiinţa, a începe; a orindui; a procopsi. a istmo , tn. istmu, limba de pâmintu care împreuna doâ uscaturi, care desparte doâ mari. istoria, f. istorie; povestire. # b istoriAre, v. a. a istori, a povesti, a înfăţişa istorii. ^ istoriAto, a. istoritu, istorisitu. ISTORiCAJUtNTE, aw. istoriceşte. istorico, m. istoricu, scriitoru de istorie; — o. istoricu. istori6grafo , tn. istoriografu, istoricu contim-puraneu. istradamento, m. punere pe cale, dare pe dru-mu, introducere, îndreptare, înaintare. istradAre, v. a. a pune pe cale, a da pe drumu» a introduce, a îndrepta, a învăţa. 1STR1CE, tn. porcu gbimposu, ar ic iu. istriOke , tn. istrionu, comediantu , pociivanu. bufonu, caraghiosu. ibtruIhe, v. a. a instrui, a învăţa, a deprinde, a educa, a creşte, a institui, a procopsi. ISTBUHENTO, tn. instrumentu, unealtă, sculă, aparatu, maşină; mijlocu; hrisovu. 1STRUZi6ne, f. instrucţiune, învăţătură; creştere, educaţiune , instituţiune, procopseaiâ, erudi- ţiuue, ştiinţă; povâţuiro, ordinu, înştiinţare, încunoştinţaro. # t istupidIre, v. n. a se prosti, a deveni stupid u ; a încremeni, a înholba, a românea i’âra mişcare. # isvâgo, tn. petrecere, distrocţiunc, desfătare. 1TALIANAMENTE, aw. italianeşte. ^ italiană re, v. a. a italianiza, a italiza; — v. n a imita naţiunea italiană, obiceiurile, limba, stilulu, manierele italianeşti. ^ italianeggiAre, v. n. a vorbi italianeşte. ^ ^ ITALIANISMO, tn. italianismu, manieră italiană. italianitA, f. italianitate, caracteru naţionalu alu italianiloru. - itali vnizzAre, v. n. a italianiza, a afecta manierele italianiloru. ^ # italiano, a. italianu, italianescu, alu Italiei. italicam^nte, aw. italiceşte, italianeşte. ITALlClSMO, tn. italicismu, italianismu. ITALICO, ÎTALO, a. italica, italianu, italianescu. item, aw. item, asemenea, ipacu. iterAre, v. a. a repete, a repeţi, a replica, a poftori. a iteratam^nTE, aw. iarăşi, din nou, de isnoavâ. iterAto, a. repeţitu, replicatu, poftoritu, reîn-noitu. iterat6re, tn. poftoritoru, reînnoitoru. ITERAZiOne, f. repeţire, poftorire, reînnoire. ITIEErArio , m. itineraru, descripţiunea călătorii; — a. itinerariu, relativu la călătorie. ITT4RICO, o. pâtimaşu de gâlbinare, ictericu. itterîzia, f. icterâ, gâlbinare (o maladie). iugAle, a. câsâtoritu. IUGERO, tn. o măsură a pâmîntului. iugulAre, a. relativu la gîtleju, la verigatâ, iu-gularu. iunkîre, a. celu mai june, iunîoru. iris, tn. dreptu, dreptate; autoritate, facultate. IUSPATRONĂTO, tn. dreptulu de a numi la unu 1 enefiţiu. icsquiAmo, tn. juBcuiamâ (plantă). iussi6ne, tn. ordinu, intimaţiune, poruncă, ivi, aw. acolo. izZA, f. mânie, supărare, întârîtare, necazu. K. K, m, che, litera K. KAHÎCHI, tn. pl. unu soiu de paseri. kan, m. hanu, prinţu, comand an tu alu Tâtariloru. KANTÎ8M0, m. kantismu, doctrina lib solicâ a lui Kant. kenedîa, f. o plantă leguminoasă. kkrmes, tn. cîrmîsu. KNUT, m. cnutu, unu felu de biciu cu care se bătu cei vinovaţi în Rusia; bâtaea cu biciu. KOPECK, m. copecu, monedă rusească do aramă. Digitized by Google L 1*» f. le, litera L. LA, art. f. a; — pron. o; — la cerco, o cautu; — la vedesti? al vâzuto? — la conosci ? o cunoşti ? LÂ, avv. acolo; — quă e la, incoaci şi încolo; — di lă, de acolo; peste; — per lă, pe acolo ; — fin lă, pinâ acolo; pinâ in.tr'atita; —* la, s. tn. la, o nota de musicâ. • LAbArda, f, helebardâ, unu felu de suliţa. lâbaro, tn. labarum, steagul u împăratului Constantina. lAbbia, f. pl. buze; faţa, aera. labbiâle, a. labialu, buzosu. labbreggiAre, v. n. a mişca buzele. lAbbro, tn. buza ; margine; crestătură in formă de buze; spiccar le labbra, a deschide gura; — ridere a fior di labbra, a rîde 1‘ârâ poftă; — mordersi le labbra, a se căi. labbkUccio, labbrîno, ro. buzişoarâ. lAbe, f. pată, prihana ; infecţiune, molivsiro ; de-fectu, viţiu, imperfecţiune, cusuru. labefattAto, a. slâbitu, vătămatu, stricatu. LABEBÎnto, LABIBînto, in. labirintu; încurcătură maro, confusiune; gâunoşitura din lâuntrulu urechii. lAbile, a. caduca, slaba, trccâtoru. LABILITA, f. caducitate, slăbiciune. LABîna, f. lavinâ, omătu, troianu, stolohanu de zăpadă. laborAt6rio, m. laboratoriu, localu pentru operaţiunile chimice sau farmaceutice labuBIOSamente, avv. cu mare osteneală, laboare. LAI’OBIOSITÂ, f. laboriositate, muncă, osteneală, silinţă, sirguinţâ, activitate, lucrârime. LABORioso, a. laboriosu, muncitoru, ostenitoru, silitoru, «activa, sîrguitoru, lucrâtoru. LABrAce , ro. ştiucâ; lupu de mare (unu felu de peşte). lAcca, f. adincime, locu concava, găvan atu, scâ-fosu ; arşu, ciovîrtâ ; lacu, lustru, pocostu; o yăpsea roşie. LACCKTTO, ro. şireta, gâitanu, panglică. LACCHE, in. laclieu. LACCHKTTA, f. rachetă; arşu, ciovîrtâ. lacchezzo, LACciiEzziNO, ro. frustu , mâncare delicată. lAccia, f. alozâ (unu felu de peşte marinu). LACciAre, v. a. a strînge cu şiretu, cu gâitanu. lAccio, ro. laţu; nodu cu laţu; înşelăciune; amoru. lacciuOlo, ni. lă^on^ laţu mica; înşelăciune, cursă, balţu. l acer A bile, a. lacerabilu, care se poate sfâşia, rupe. laceramento, ro. lacerare, sfâşiere, rupere. lacerAre, v. a. a lacera, a sfâşia, a rupe; a strica; a defăima, a calomnia pe cine\a, a strica reputaţi unea sa. laceratIvo, a. care serveşte spre a lacera, a sfâşia. ~ lacerâto, o. laceratu, sfâşiata, rupta, stricatu ; defâimatu. laceratOke, ro. laceratoru, sfaşiâtoru; defâimâ-toru. ‘ LACERAZidNE, f. laceraţiune, sfaşiâturâ, rupere, stricare. lAceko, a. sfâşiata; trenţerosu, petecosu, ferfe-neţitu. lacerto, ro. braţulu dela cota pinâ la pumnu. lacînia, f. margine, ciucure. laconeggiAre, v. a. e n. a prescurta; a vorbi laconiceşte, LACONICAMENTE, avv. laconiceşte, pe scurta. * LAC6NICO, a. laconica, scurta, strînsu, concisu. laconIsmo, ro. laconismu, locuţiune laconică, concisiune. laconizzAre, v. n. a vorbi concisu, laconiceşte, a laooniza. LACtfNA, f. lacună, lagună; deşerta, lipsă; gâu-noşiturâ, gâvânâturâ, fundu, adincime; locu golu. lacun(3so, a. plinu de lacune. lAdano, ro. laudanumu, laudanu. ladd6ve, avv. dacă, numai să, cu condiţiuneacâ unde. ladI, f. lcdi, titlu ce se dă la consoartele lor-ziloru. LADRAMENTE, avv, hoţeşte; prosteşte; obrăzniceşte. LâdrerIa, f. hoţie; lucru insipidu, nesărata, prostu. lAdro, ro. hoţu, furu, tîlharu. ladronAia, /. mulţime de hoţi, de tîlhari; jafn. LADRONCELLERiA, f. hoţie mică, borfâire. LADBONCELLO, tn. hoţişoru, tîlhârelu, borfaşa, crâişoru. ladrOne, tn. tîlharu, hoţu, furu, jefditoru, bri-gantu. ladroneccio, ladron^ggio, ro. hoţire, tilhârire tilhârie. ladroneggiAre, v. n. a boţi, a tîlhâri, a borfâi. ladroneria, f. hoţie, tilhârie, jafu. ladronescamente, avv. hoţeşte, tilhâreşte. ladronesco, a. hoţescu, tilharescu. lagena, f. o măsură vechie de vinu, lagenâ. LAGGltJ.—LANCllTA. 301 laggiO, avo. josu, în josu, acolo josu, la vale. laghetto, tn. lacn micu, heleşteu. lagnam£nto, tn. plângere, jâluire, scrivire. lagnArsi, v. n. a se plânge, a se jâlui, a se scrivi, a se “boci. IAgxevole, a. plângerosn, plângâciosu. lagkIo, tw. plângere, jâluire, scrivire prelungita. lAgno, tn. plânsoare, scrivealâ, jâluialâ, larnen-taţinne. lagn6so, a. plângâciosu, jâluitoru, scrivitoru. lIgo, tn. lacu; balta; heleşteu; concavitate, adîncâturâ, gâvânâturâ. Li G RIMA, f. lacrâmâ; picătură ; zamâ, mustulu care curge din mai multe plante; — pia ugere a calde lagrime, a plânge cu lacrâmi fierbinţi. lagrimAle, a. lacrimalu, relativu ?a lacrâmi. lagrimânte, a. lâcrâmându, lâcrâmâtoru. LAGRIMÂre, v. n. a lăcrăma, a plânge; a curge ochii; a compătimi; a pica, a curge, a chifti. lagrimAto, o. lâcrâmatu, plânsu; compâtimitu. lagrimat6rio, a. lâcrâmâtoru, pentru lacrâmi. lagrimazi6ne, f. lâcrâmare; picurare. lagrimevole, a. tristu, jalnicu, deplorabilu, la-mentabilu, demnu de lacrâmi, de plânsu, de tinguitu, de jâlitu. LAGRlMdso, a. lâcrâmosu, plângâciosu; tristu, jalnicu , lamentabila , deplorabilu; picurându. LAGUME, tn. baltă, băltoacă, bâltâu. laqiItna, f. laguna. lAi, rn. pl. vâeturi, vâetâturi, bociri. t.aicAle, a. laicalu, mirenescu, timpuralu, laicalmente, avv. mireneşte. laicAto, tn. cei laici, cei mireni. laicizzAre, v. a. a face sâ devie laicu, mireanu. lAico, tn. laicu, mireanu; omu prostu, iliteratu. laidAre, v. a. e n. a urîţi, a face uritu, a deveni nritu. LAIBEZZA, f. nrîciune, pocire, scârnăvie, spurcăciune, buecie, lubricitate, bâlâcâriturâ, las-civio. LAroo, a. urîtu, pocitu, deformu ; murdara, spurcata, scirnavu, lubricu, lascivu, bâlâcâritoru. LAma, f. planu, câmpie neecualâ, bâltoasâ; placa, tabla, şina; custura, ferulu tâiosu alu săbii, alu cuţiteloru s. c. 1.; — tn. lama, preo-' tu budistu la Mongoli. lambiccam^nto, m. distilare, strecurare, tragere prin cazanu. LAMBICcAre, v. a. a distila, a strecura, a trage prin cazanu; a cerceta cu deamâruntulu; — latnbiccarsi il cervello, a se trudi, a se osteni pentru a descoperi lucruri foarte dificile sau fârâ nici o importanţa. LAMBiccATO, a. distilatu, rafinatu, strecurata. LAMBicco v m. căldare de rachiu, cazanu, alam-bicu. LAMBIMENTO, m. lingere, licâire. LAmbIrb, v. a. a linge, a licâi; a atinge, a sdreli uşoru. LAMBITÎvo, tn. eolegmâ, o doftorie de pieptu. lambrusca, f. lamurusco, m. struguri sălbatici. LAKBRUScAre, v. n. a se sălbătici. lamellAto, a. foiosu. lamentabile, lamentevolb, a. lamentabilu, jalnica. LAMENTABdNDO, o. plângâciosu, tristu, tânguiosu. LAMENTAMtfNTO, tn. plângere, lamentare, jâluire. LAMENTAnza, f. plânsoare, scrivealâ, jâluialâ, tânguialâ. lamentare, lamentArsi, v. n. a se lamenta, a se plânge, a se jâlui, a se tângui, ase scrivi, a se boci. lamentatîyo, a. lamentativu, plângerosu, tin-guiosu. lamentat6re, tn. plângâtoru, jâluitoru. lamentazi6ne, f. lamentaţiune, plânsu, jâluialâ. lamentevole, a. lamentabilu, plângâciosu, plângerosu, jalnicu, tristu, durerosu. lamento, tn. plânsu, vâitâturâ, bocire, scrivire. LAMENTosa. a. plângerosu, jâluitoru, tinguiosu. lAmia, f. lamie, o fiinţă fabuloasă care se credea câ mânîncâ copii; vrăjitoare; unu felu de peşte mare. . lamiera, f. cuirasă, platoşă. lamina, f. placă, tabla de metalu, lamina, bleşu. laminAre, v. a. a lamina, a face dintr'unu metalu fâşii, plâci, table, şini, bleşuri. laminAto, a. laminatu, imbrâcatu cu plâci de metalu. lamixatoio, tn. laminâtoare, maşină spre a lamina metalulu, spre a forma plâci, table din-tr’insulu. lamin6so, a. laminosu, foiosu. lâmmia, f. vrăjitoare, fermecătoare. lampa, f. lucire, strălucire; lampă. lampadArio, tn. lampadaru, masalagiu; poli-candru. lAmpana, lAmpada, f. lampa, lâmpaşu, felinaru, candelă. lampanAio, tn. lampagiu, lampistu, fabricantu. de larapc. lampAnte, a. lucitoru, strâlucitoru; evidentu. lampassAto, o. cu limba scoasă afară (se zice de lei şi alte animale înfăţişate în mărci). lampăsso, m. unu felu de stofâ. lampeggiamento, m. fulgerare, lucire, strălucire. lampf.ggiAnte, o. fulgerându, fulgerâtoru, strâ-lucindu, lucindu, strâlucitoru, lucitoru, luciosu. lampeggiAre, v. n. a fulgera, a străluci. lampeggio, tn. fulgerare, fulgerătură. lampiOne, m. luminaţu, ciobu, lampionu. lAmpo, tn. fulgeru; fu’gerare, strălucire; — in ■ un larnpo, intr’o clipă. lampone, m. smeurâ. lampreda, f. mreanâ, lampretă (peşte). lAna, f. lâuâ. lanaiu6lo, m. lânaru. lAnce, f. terezie, balanţa, cumpene. lancetta, f. lanţâ mică; lanţetâ ; arâtătoru (La orologiu). lancettâre, v. a. a înţepa, a împunge cu lan- ţeta. lanckttiere, tn. tocu de lanţete. lAncia, f. lanţâ, suliţă; lanciaru, suliţaru; luntre ; — landa spezzata, tovarâşu, parfcisauu. lănci Abile, o. de arunca tu, de asvirlitu. lănciamento, tn. aruncare, asvîrlire, slobozire. lănci Are, v. a. a arunca, a âsvirli; a lovi cu o suliţă; a slobozi; — landarsit a se arunca, a se repezi, a năvăli; — landar campantli, a ecsagera, a palavri. LANCllTA, f. strâpunsăturâ cu lance. Digitized by Google m LANCIÂTO.—LAKGO. lanciâTO , a. în forma de lance, de suliţa; ' a golfo lanciato, în linie dreapta. ^anciat6ee, m. aruncătorii, asvirlitoru. lănci ere, LANCIERO, m. lanciaru, suliţaru. lancinAnte, a. strâpungâtoru. ^ lAncto , tn. săritură, sboru, repezire; — di primo lando, îndată, chiaru li începutu. LANCIONIERE, VI. suliţaru. ^ # lanciottAre, v. a. a lovi, a străpunge cu suliţă, cu djirdâ. a dărdâi. LANClOTTO, m. dardâ, suliţă, lance. ^ ^ LANCîUdLA, /. lanţetă (instrumenta cbirurgicu). LANDA, f. pustă, pustie; cămpie; ţară, ţinutu. LANDAMÂNO, m. landamami, presidentulu consi-liujui de stătu în oarecare cantoane alo El-veţi ei. la ni; hi A, f. lânârie, marfă de lână. ^ langraviAto, m. ţinutulu supusa unui land-•igrafu, . ‘ LANgRAVto, tn. landgrafu, langraviu. ^ LANuuitNTE, a. lângedn, lângezitu, obosita, sfîr-şitu. LANGUIDEZZA, /*. lângezealâ, lăngezime, slăbiciune. lAnguido, a. lângedu, lângezitu, slâbitu, obo-gitu, sfirşitu, buimâcitu ; plâpându, fără putere. # LANGUiMENTO, m. lângezire, slăbire, sfîrşire. LANGUÎREr v. n. a lângezi, a se topi, a se sfîrşi, a ii intr’o stare de oboseală şi slăbiciune, a i lipsi vigoarea, vioiciunea, căldura. LANGUoRE, m. lângezealâ, lăngezime, sfirşanio, slăbiciune, oboseală, toropeală. LANiAMitNTO, m. sfâşiere, sfiitecare. LANiAre, v. o. a sfâşia, a sfirteca. LANlAToRE, in. sfiâşiătoru, sfîrtecâtorn; defâimâ-torn. t.am^RE, tn. unu felu de şoimu. lanîfero, a. lânosu, aducâtoru de lâna. LANiFiciO, tn. lânârie, pregătirea lânei. LANîFtiRME, a. în formă de lâna. lanigero, a. acoperitu cu lânâ. ^ LAN18TA, tn. lanistu, eelu ce forma şi vindea gladiatori, luptători la Romani. lAno, o. de lânâ. i.ANdso, a. lânosu. lanterna, f. lanterna, feliftaru; unu felu de foi-şoru la o turlă, la o cupolă; — lanterna magica,, lantemâ magică (inst rumen tu opticu); — far veder lucciole per lanterne, a înşela. LANTERnAio , tn. felinâraru, fabricantu sau vin-zâtoru de felinare, de lanterne. lanternIno, tn. lanterna mica. LANTERN6NE, m. felinaru mare, lenternâ mare. lanternGto, o. lungii şi slaba. LANtiGINE , f. pufu, fulgi. lanuginGso, o. lânosu, bumbâcosu, fulgosu, pu-fosu. lanuto, a. lânosu, cu multa lânâ. LAnOzza, f. orna şiretu, maiiţiosu, dibăcia. lanzichenecco , ro. soldatu pedestraşu la germani. la4nde, cong. de aceea, dreptu aceea, deci, aşa» dar; — avv. de unde, de acolo unde. LAPÂZIO, m. macrişu (o planta). lApida, lAph>e, /*. lapida, piatra sepulcralâ. lapidâbilb, a. demnu de lapidaţiune. lapidAre, v. a. a lapida, a arunca cu pietre; a goni, a ucide cu pietre. ^ ^ lapidAria, f. epigrafie, ştiinţa despre inscrip-ţiuni. lapidAbio, m. epigrafistu; giuvaergiu ; pietraru ; — a. relutivu la epigrafie. ^ lapidat6he, m. celu ce arunca cu pietre, lapi-datoru. # lapidazione , f. lapidaţiune, lapidare, aruncare cu pietre, gonire, ucidere cu pietre. lapidefAtto, a. împietritu, îmmarmoritu. LAPÎDEO, a. de piatră. lapidificazi6ne, f. împietrire. lapidIfico, o. capabilu de a se împietri. lapidoso, a. pietrosu. # ^ lapîllo, m. pietricică; o substanţa vulcanica. lApis, vi. o piatră tare din care se formează creioanele ; creiona roşu, condeiu de plumbu. lapislAzzoli, lazulîte, f lazulitu (piatra preţioasă). ^ lAppa, f. vespe bondâreascâ. lAppe LArPE (far), a tremura de frica. lAppola, f. scaiu, brusture (unu felu de plantă); bagatelă, fleacu, lucru de nimica. LAQUEÂto, a. îmbrăcata cu scânduri, tencuifcu. larArio, vi. unu felu de paraclisu, de capelă domestică unde Romanii îşi aşezau zeii Lari, larariu. lardaruOlo, m. celu ce vinde carne de porcu, cârnaţi s. o. 1. lardat6io, m. acu, crâcanâ do împănata cu slănină. LARDATtiRA, f. împânare cu slănină. LARDellAre, lard A re, v. a. a înslâuina, a împăna cu slănină. lardello, tn. bucăţică de slănină. lardiero, a. împânatu cu slănină; unsuro ... noroiosu. lArdo, m. slănina; untură, grăsime. LARDdNE, m. came de porcu sărată de curîndu. lard6so, a. 8lâninosu, cu untură, cu slănină. larg AMANTE, avv. cu abundanţâ, cu îndestulare, cu îmbilşugare, cu liberalitate, cu generosita-te, galantomeşte. LArgAre, v. a. a lărgi, a lăţi, a întinde. LARGHEGGiAMtiNTO, m. dâriiire, galantomire. largheggiâre, v. n. a abunda; a dărui, a se galantorni, a fi generosu, darnica, liberala. largheggiat6re, m. dăruitoru, galantomu, liberala. LARGHtfTTO, a. cam largu; — avv. largheto (termina musicalu). LARGH^zza, f. lărgime, lăţime ; întindere; abon-danţâ, îmbilşugare; generositate, liberalitate, prodigalitate, galantowie, dărnicie; dâruialâ. LARGiMENTO, m. acordare, dare, dăruire, îngâ-duire. lărgire, v. a. a da, a acorda, a dărui; — v.n. a fi liberala, darnica, generosu, galantomu. largit^re, tn. dătătorii, dâruitoru. largizi6ne, largttA, f. daru, dâruialâ, presen-tu, pomana; liberalitate, dăruire, dărnicie; concesiune. lArgo, a. largn, lata; întinsa, spaţiosu; abun-dantu, îmbilşugatu; generosu, darnica, libera-lu; — aw. cu abundanţâ, cu îndestulare; dâr- Digitized by Google LĂRGIRĂ. —LATTE. 803 niceşte ; largo (espresinne mnsicalâ); — s. m. lărgime, lăţime, întindere, spaţiu; — alia larga, pe largu; departe, în depărtare. larg ura, f. lărgime, locu largu, întinau, spa-ţiosu. lArt, m. pl. Lari, zei domestici la Romani. lAkice, m. molitfu, bradu roşiu, larice. larînge, f. laringu, înghiţitoare, partea din susu a arteriilom răsullătoarei. LARVA, f. fantasmă, nălucă, stafie, vedenie, apa-riţiune; mască; larvă, insectulu cându ese din ou; îmbrăcare tiptilâ, întiptilare, traus-vestire, transformaţiune. larvAto, a. maseatu, întiptilatu, ascunsu. larvegglAre, v. n. a bâsni, a spune fabule. LAsAona, f. tâieţei, macaroane. LASAGNAio, m. fabricaiitu sau vînzâtoru de tâieţei. lasaunino, a, cavolo lasagnino, varză creaţă. lasaon6ne, m. omu grosu şi prostu, butucu, mojicu. lAsga, f. barbu (peşte). . LASCÂUE, v. a. a slăbi, a lăsa. lasciamento , tn. lăsare, părăsire, nâpustire, abandonare, neîngrijire, lepădare. lasciAke, v. a. a lăsa, a nu face, a neîngriji, a abandona, a lăsa, a părăsi, a năpusti, a lepăda ; a uita; a permite, a da voe, a acorda, a ‘ îngădui; — lasciar andare l'acqua alia china, a nu se împrotivi; — lasciami stare, lasămâ în pace; — lasciar uno sulla cor da, a face pe cineva să aştepte îuzadaru; — lasciare a bocea dolce, a mângâia ; — lascialo andare, lasâlu încolo. lAscio, m. legatu, danie făcută prin diată; curea, funie de condusu, de mânatu. lascivi a, lascivezza, f. lascivie, immodestie, desfrînare. LAscmosAM&NTE, avv. într’unu chipu lascivu, immode8tu. L\sciviRE, v. n. a deveni lascivu, a lucra într’-unu chipu lascivu, a se desfrina, a bâlacâri. LAScivo, o. lascivu, immodestu, desfrinatu. lAssa, f. sfoară, curea, funie de condusu, de mânatu. lassAre, v. a. a osteni, a fatiga, a obosi; a lăsa. lassatito, o. lacsativu, care înlesneşte deşertarea pîntecelui. las.-azione, f. ostenire, oboseală. lasskzza, lassitOdine, f. osteneală, oboseală; snparare. lAsso, a. fatigatu, ostenita, obositu; nefericitn, bietu. LASSIT, T.ASStSO, aw. susu, în susu, acolo susu. lAstra, f. lespede, placa, tabla. lastraiuOlo, m. pardositoru, caldărimgiu. lastrAre, v. a. a polei, a sclivisi. lastricamento, m. pardosite, aştemere, pavarc. lastricAbE, v. a. a pardosi, a pava, a aşterne cu lespezi, a lespezi; — lastricare ad uno la via, a înlesni cuiva mijloacele spre a face ceva. lastricăto, w. lespezire, pardosire, pardoseală, pavagiu, câldârimu; — o. lespezitu, pa va tu, pardosită. LA3TRICAT1ÎBA, f. pardositurâ, pardosire, pavagiu. lâstrico, m. câldârimu, pardoseală, pavagiu. LA.smdNB, m. lespede, piatră mare de pardoseală. latebra, f. ascunzătoare, locu, colţu ascunsu, secretu. latebruso, a. ascunsu, secretu, retrasu. latente, a. latinte, ascunsu, obscuru, iutune- cosu. laterAle, a. lateralu, lâturalu, d alăturea, latercolo, tn, lăture mică; cărămidă. laterizio, a. de cărămidă. latIboi.0, m. ascunzătoare, vizuină, peştere, gaură. latifOndo, tn, moşie. latinamente, avv. latineşte ; cu facilitate. latinismo, m, latinismu. manieră latinească. latinista, m. latinistu, versatu în limba latină. latinitA, f. latinitate, limba latină. latinizzAke, latineggiAue, v. n, a latiniza, a spune latineşte, a traduce in latineşte. latino, a. latina, latinescu; desluşitu, inteligi-bilu; —' avv. latineşte; — latino di bocea, clevetitoru; — latino di matw, bâtâiaşu, bâ-tâiosu; — latino, $, m. latinu; limba latină. latinuccio, m. temă, compunere mică in limba latină ce se dă şcolariloru spre ecserciţiu. latitAke, v. n. a se ascunde, a se piti, a se pitula ; a nu se înfăţişa la judecată. latitazione, f. fapta de se a ascunde, de a pitula ; de a nu se înfăţişa la judecată. latitudine, f, latitudine, lăţime; întindere; distanţa unui locu dela ecuatoru. lato, m. lăture, lăture, lâturişu, coastă; partea stingă sau dreaptă a omului, a unui lucru; faţă, margine, colţu, parte; partidă; locu ; — a. latu, largu, întinau, spaţiosu; — a lato, allato, alăturea; in alăturare cu; lângă ; — aver taluno dai proprio lato, a i fi cineva favo-rabilu ; — lasciare da un lato, a lăsa la o arte; — aver denari a lato9 a avea bani in uzunaru. latomia, f, ocna. latore, tn, aducâtoru, celu ce aduce, purtătoru. latrAbile, a. capabila de a lătra. latkabilitA, f. capacitate de a lătra. latramento, tn, lătrare, bâmâire. latrare, v. n. a lătra, a hâmâi; a cleveti. latrAto, m, lâtratu, lâtrare, bâmâire. latratore, m, lâtiâtoru, hămăitoru. latrîa, f. latrie, cuitu ce se cuviue lui Dumnezeu. latrîna, f, eşitoare, umblătoare, plimbâtoare. latrocinio, tn. hoţie, furtu, furtişagu. lAtta, f, tinichea, table de feru spoite cu cosi* toru. lattAio, tn, tinichigiu; — a. de lapte, cu lapte*. lattaiu6la, f, laptele cânelui (plantă). LAttaiuolo, tn, dinte de lapte. lattAnte, a. care suge ţîţâ; prunca. lattAre, v. a. a alăpta, a da ţîţâ; a creşte, învăţa; — v. n. a suge ţîţâ. . "" lattAta, f, lapte de migdale. lattAto, o. alâptatu, crescutu; ca laptele, în faţa laptelui. lattatrIce, f. doică, nntritoare, hrănitoare. lAtte, tn. lapte; zeamă, mustu albu ce curge din oarecare vegetale; creştere, învăţătură; — capo di latte, fior di latte, smintiuâ, eâi-macu; — latte rappreso, caşu proaspâtu; — latte di gallina, mâncare delicată ce nu se poate găsi nicăirea. 804 LATTEGGiANTE.—LECCATA. latteggiAnte, a. lâptosu. lAtteo, a. de faţa laptelui; de lapte; — via lattea, calea robiloru, calea laptelui, troianu, calea râtâciţiloru. lattebu6lo, tn. lapte prinsu, închiegatu. latticInio, m. bucate de lapte, pregătite cu lapte. latticin6so, a. lâptoBU, aducâtoru de lapte, ca laptele. lattifero, a. aducâtoru de lapte, dâtâtoru de lapte. • LATTiflcio, tn. mustu, zeama alba ce curge din oarecare plante şi fructe, lactificiu. lattigih6so, a. ca laptele. lattîme, tn. robii, coji, bube dulci ce scotu copii pe capu. lattivendola, f. lâptâreasâ. LATTiytNDOLO, tn. lâptaru, lâptâgiu. latt^nzo, latt6nzolo, tn. viţelu de lapte. LATTtfGA, f. lăptuca (unu felu de sâlatâ). LAUDA, f. lauue, imnu, cântecu. laudAbile, a. laudabilu, demnu de lauda. lăudano, tn. laudanu, estractu de afionu. laudAbe, t\ a. a lauda, a proslăvi, a mări. LAUDATivo, a. oare se întrebuinţează spre a lauda. laudatOre, tn. lâudâtoru. lAude, f. laude, lăudă, glorie, slavă; meritu. latjbevole, a. laudabilu, demnu de laudă. lAudo, tn. transacţiune ; sentinţă arbitramentalâ. laurea, f. cunună de laurâ, de dafinu; demnitatea de doctoru. laureAndo, tn. aBpirantu la gradu la doctoru. laureAre, v. a. a laurea, a înlaura, a încununa cu laurâ, cu dafinu; a conferi gradulu de doctoru. laitreAto, a. laureatu, inlauratu. LAITREAZione, f. laureare, modu solemnu de a laurea, de a conferi gradulu de doftoru. lAtjreo, a. de laurâ, de dafinu. laur^ola, f. lăurioarâ, o plantă medicinală; semnu. LAURtiTO, tn. lauretu, pădure de dafinu. LAURÎCOMO, tn. încununata de laurâ, de dafinu. LAURtFERO, a. lauriferu, producâtoru de dafinu. laurîgero, a. purtâtoru de laurâ, do dafinu. latjbino, a. de laurâ, de dafinu. lAuro, ALLdRo, tn. laurâ, dafinu. lautam^NTE, avv. cu fală, cu splendoare, cu strălucire, cu pompă, cu magnificenţă. LATJTtizzA, f. fală, pompă, strălucire, magnificenţă. lAuto, a. falnicu, strălucita, splendidu, abondantu, magnifica, mâreţu. lAva, f. lavă, materie topită care ese din vulcani. lavAbile, a. care se poate spăla. lavAbo, m. lavabo, rugăciunea ce zice preotulu la liturgie cându îşi spală degetele. lavacApo, m. tănjealâ, tânjire, dojanâ, perdafu. lavac£ci, tn. tonte, nătărău, tântâlâu, găgăuţu, , blega. . lavAcro, tn. locu destinata pentru spălare, li-gbianu; bae; — santo lavacro, boteza. lavAgna, f. ardesiâ, ardoazâ (unu felu de piatră). LAVAGNiNO, a. foiosu ca şi ardesia. lavamAnt, tn. lavoaru, lâutoriu. LAVAirtNTO, tn. spălare, lâare. lavAnda, f. spălare; licuidu care serveşte pentru a spăla; lavendâ, lavendulâ (plantă). lavahdAia, f. spălătoreasă. LAvArk, v. a. a spăla, a la; a şterge, a curaţi; — lavare tl capo ad uno, a mustra, a dojeni, a tânji; — lavarsi le mani di qualche cosa, a nu avea nici unu amesticu, a nu voi să aibă cineva nici unu amesticu la o pricină, î.Avascodelle, tn. cuptâ, rindaşu de cuine. lavAta (di capo), tn. tănjealâ, tânjire, dojana, perdafu. lavativo, tn. clistiru. LAVATdiO, tn. spălătorie. lavatore, tn. spâlâtoru. lavatCra, f. spălare, lâutu, spâlâturâ; spălăci-tură; apa în care s'a spâlatu ceva. laveggio, tn. mangalu. lavendula, f. lavendâ, lavendulâ (plantă). lavina, f. lavinâ, omâtu, surpare. lavoracchiAbe, v. n. a lucra râu şi încetu. lavorAnte, tn. lucrâtoru, muncitoru, salahoru. lavorAre, v. n. a lucra, a munci, a se sili, a a se trudi, a se sîrgui; —■ v. a. a forma, a orna, a fabrica. LAVORATio, lavoratIvo, a. cultivabilu, de lucrata. LAYORÂTO, tn. ţârînâ, pâmintu cultivatu ; — o. lucratu ; cultivatu; fabricata, formatu; oma-tu, împodobita; artificiala. LAVOBA.TORE, tn. lucrâtoru, muncitoru; plugaru* lavoratUra, f. lucrare, fabricaţiune, făptură. lavorazi6ne, f. lucrare. lavoreccio, tn. lucrâţea pâmîntului, agricultură. LAVORERiA, f. loculu unde ee făcu operaţiunnile de agricultură, de cultivaţi une. lavorîo, tn. lucrare, făptură. lavoeo, tw. lucru, lucrare, muncă, muncire; făptură, opu, uvragiu; operaţiune; — tirar giu un lavorot a lucra r^u, a poci. LAZIĂle, a. laţialu, alu Laţiului. LAZULÎTE, f. lazulitu (piatră preţioasă). lazzak6ne, tn. lazaronu, omu din poporu la Neapoli; prostu, ştrengaru, derbedeu. * lazzeggiAre, lazeggiAre, v. n. a da din mâini, a face geste de bufonu, mucalitlîcuri. LAzzer^tto, LAZZAR^TTo, tn. lâzâretu, locu unde făcu carantină persoanele şi măriile bănuite. LAZZERUOLA, AZZERUOLA, f. măceşă. lazzeruolo, tn. mâceşu. lazzezza, f. acrime. lAzzo, tn. dare din mâini, gestu de bufonu, mu-calitlicu, bufonerie, gestu de comedian tu; — a. acru. leAle, a. lealu, crediuciosu, sincerii, probu, oncstu. lealtă, f. lealitate, sinceritate, probitate. leardo, o. — cavallo ieardo, caîu albu, suriu. lebbra, f. lepră (maladie). lebbroso, a. leproeu. LECCAMENTO, tn. lingere, licâire, licărire. leccapiAtti, tn. licâritoru, lingău, linge-talere, lingaşu. leccArda, f. picâtoare, tigae, tipsie de fripta. leccardU, f. lingârire, mâncăcioşie, lăcomie. leccârdo, m. lingâritoru, lingaşu, lingău, la-comu, mâncâciosu, parasitu, bUdaru. . leccAre, v. a. a linge; a licâi, a licări; & linguşi ; a căpăta, a dobindi; — leccarsi le dito di qualche cosa, a şi linge degitele, a gusta, a se bucura multa de unu lucru. leccascodelle, tn. linge-talerc, lingău, lingaşm, blidaru. LBCCÂTA, f. lingere, licâire, licărire,limbire. lECcATO.—Ll^GNE. LBCCAto, a. linsa, lic&itu, licărita; linguşitu; încondeiata. LECCATâRB, 99». licâitora. lic&ritora; liguşitora. LECCAtOra, /*. licărire, lingere; sdreliturâ, sdre-lire. LECCATO, m. stejârie, loca sădi tu ca stejari; Încărcătură. lecchegoUre, v. «*. a căpăta, a dobîndi. lecchEtto, m. ademinire, atragere, momeala, Îndemna. Liccio, m. ana fela de stejara; mâdeşa. Lfccco, 99». lingârire. leccOne, m. lingâritora) lingaşu, lingău, părăsita. LECcomerIa , leccornIa , f. lingârire, lăcomie, mâncăcioşie, aviditate; mâncare delicată. LECCfJME, ti», mâncare delicată, aleasă; îndemna. LEC1TAMANTE, aw. intr’unu chipu licitu, permisu. Licrro, lîciţo, a. licita, permisu, ertatu, îngăduita, cuviinciosa, convenabila, bana, onesta, legtaita. lIdere, «. a. a atinge, a vătăma, a răni, a sti-pâra, a bântui. LtGA, f. unire, alianţă, complota; amestecare ; onione de mai multe metaluri; legă, o măsură itinerarâ. legAc&a, /. legAccio, m. legătură, cordonu, cordea. LEOicciOLO, m. legătură, cureă. legagiOne, f. legare, lucrarea de a legă. ^ LEGiLE, a. legala, ala legii, legiaitu, legitima; — s. 9». legala, jurisprudeiitu. LEgaliTA, /. legalitate, pravilnicie. legalizzâre, v. a. a legaliza, a adeveri, a autentica. LEGAUZZAZidNB, f. legalizare, legalizaţiune, adeverire. LEGAmb, 9». legătură; datorie, Îndatorire; rudenie. * LEGamânto, 9i». legare; unire; ligamentu, aţi-şoarâ. LEGAMENTdso, a. ligamentosn. aţosu. legArb, v. a. a lega, a uni alipi a împreuna; a înnoda; a închieea; a alia; a înţepeni, a încleşta; a îndatora, a obliga; a opri; a dărui ; — legarsif a se alia, a face alianţă; a se rudi; — legarsela al dito, a avea pismâ pe cineva, a pândi să şi răsbune. LEGATÂRio, 99». legatara. legaţia, f. amestecătură de mai multe metaluri. LegAto, n». legata, guvernatoru alu unei provinţie din statuia Bisericescu, ambasadoru, sola; danie; — a. legatu, lipitu, impreunatu, unitu; îndatorata, obligata. LEGATdiO, a. de legatu. legat6re, 9n. legâtoru (mai cu seamă de cărţi). LEGATORA, f. legare, legătură, legâtoare; cbipulu de a lega; legătură de cărţi. LBgaziOne. f. legaţiune, ambasadă, deputaţiune; demnitatea unui legatu şi provinţia administrată de dlnsnln. LtGGE, f. lege, legiuire, pravilă; ordina, poruncă ; jxuisprudentâ ; — leggc marzialc, lege marţială; — a legge di, ca, închipu de; — fermare, porre una legge, a chipzui, a face, a pune1 a înfiinţa o lege. LKGGENDA, f. legendă, istorie scurtă; viaţa unui 305 Sânta ; inscripţiune; istorie fabuloasă; scriere fără valoare. leggendArio, 99». legendariu, culegere de legende; scriitoru de legende. leggere, v. a. a citi; a declara, a esplica, a învâţa; — leggere a compito, a silabi, a Bloveni. LEGGEkezza, /*. uşurinţă ; făcilitate, înlesnire; inconstanţă, nestatornicie, minte uşoară, sbur-dâlnicie. leggermentb, aw. cu facilitate, ctL uşurinţă; cu minte uşoară, uşorn; puţinu. LEGGERO, LEGG1ERE, LEGGIERO, a. UŞOrU ; mica, mărunta; moale; neinsemnatu, tteînsemnâtoru ; inconstantu, nestatornicu, sburdalnicd, cu minte uşoară; —alia leggera, lesne, cu facilitate ; — fare ii caso leg ger o, a spune mai puţina decâtu este; — armato dlla leggera, înarmata uşora. leggiadrîa, leggladb£zza, f. frumuseţe, gingăşie, gentiletâ, nobleţă, eleganţă, graţie. leggiAdro, a. frtimosu, elegantu, gingaşa, gen-tilu, nobila, bine potrivitu, graţiosu; — 5. 9n. amantu, ibovnica. leggîbile, a. legibila, care se poate citi, citeţu. leggicchiâre, v. a, a citi rău sau superficiala. leggîo, 99». scrinu de cititu, pulpitu, strana; stativâ. leggitOre, m. lectora, cititora. legionArio, a. legionara, alu legionului. legiOne, f. legionu, legioană; oştire; armie; mulţime. legislatîvo, a. legislativa. legislatOre, 99». legislatoru, legiuitorii, facâtoru de legi. legislatOrTO, a. legislatorul, alu legislaţiunil. legislaziOne, legislatura, f. legislaţiune; legiuire. LEGI8PERIT0, a. e 8. 99». jurisprudentu. legIsta, m. legistu, omu versata in ştiinţa legi-loru. legîstico, a. de legistu, alu legistului. legittima, /*. parte legiuită (din moştenire). legittimAre, v. a. a legitima, a da unui copilu naturala dreptulu ce au copii cei născuţi din matrimoniu. legittimaziOne, f. legitimare, legitimaţiune. LEGiTTiiiisMO, 99». legitimismu, doctrina legitimităţii. LEG1TTIMISTA, m. legitimistu, partisanu alu legitimităţii. legittimitA, f. legitimitate, pravilnicie. legîttimo, a. legitimii, pravilnicu, legiuita,dreptu, potrivitu, bunu, cuviinciosu. legna, f.pl. lemne de arsa. legnAggio, lignAggio, in. neamu, familie, seminţie. legnAia, f. lemnărie, cămară de lemne. legnaitj6lo, 99». lemnaru, tîmplaru, lucritoru de lemnu. legnamâro, 99». lemnaru, tMetoru de lemne în pădure. LEGNÂME, ţfl. lemnu, lemnărie, cherestea. legnAre, v. n. a lemnari, a tăia, a căra lemne; a bate. legnAta, f, ciomăgire, domăgiturâ, bâtae. legne, f. pl lemne (de arsa); — aitisear legna, metter legne, aggiunger legne al fuoco, a aţiţa, a întărită, a sgăndâra; — tagliar le legne 20 âofi L^GNO.—LEtARGÎA. in capo ad altri, addosso ad uno, tagliar le legne, il giubbone, a cleveti, a vorbi de râu, a defăima. l£gno, tn. lemnu; lemnărie; corabie, vasu; trăsura. legnositX, f. lemnositate, Însuşirea lucrului lem-nosu. legn^so, a. lemnosu, de natura lemnului. legulAio, tn. juristu prostu. legume, tn. legume, zarzavatu; teacă. legumin6s0, a. leguminosu. t.ellAbe, v. n. a târâgâi, a trâgâna, a diferi. lemAre, v. a. a zăbovi, a stinjeni, a face să aştepte. lembo, tn. margine, estremitate, poală, betelie» clienaru, buză, usnâ. li^mma, tn. lemâ. l£mme l^hme, avv. binişoru, încetişoru, incetu încetu. lamuri, tn. pl. fantasme, stafii. LtfNA, f. răsuflare ; putere; rej sosu, odihnă; — a basta lena, din toate puterile; — ad una lena, fără răsufla. LENĂRE, n. a. & Împuternici, a întări, a întrema. LftNDlVE, rtu e. f. lindină, ou de păduche. lendin6so, a. lindinosu, plinu de lindini. l^ne, a. dulce, liniştita, eu avu, blându, domolu, linu, L^NtzzA, f. dulceaţă, linişte, suavitate, blândeţe; leniEnte, a. alinâtoru, potolitoru, îndulcitoru. LENiFiCAMtNTO, tn. alinare, potolire, îndulcire, uşurare. lenificAre, v. a. a alina, a potoli, a îndulci, a uşura. lenificatIvo, o. alinâtoru, potolitoru, îndulcitoru. LENrarfcNTO, 1». alinare, potolire, îndulcire, uşurare. lenIre, t7. a. a alina, a potoli, a îndulci, a linişti, a rşura, a îmblânzi, a domoli. LENItA, f. dulceaţă, suavitate, blândeţe, linişte. lenitivo, a. dulce, potolitoru, îndulcitoru, îjn-blânzitora. LtiNO, o. slabu, obositu, desmâţatu, moale. LENoetNio, tn. fermecu, nuri, lipiciu, atracţiune, momeală; pezevendîcu, lenociniu , votriturâ. len6ne, tn. pezevencu, verigaşu, votru. lentaMl^NTE, <11717. încetu, linu, binişoru, înceti-nelu. lentARE, 17. a. a slăbi, a micşora, a cumpăta, a zăbovi, a înceta, a mai slobozi; — lentarsi, a se slăbi, a se relâsa. lAnte, f. linte (plantă leguminoasă); sticlă. lenteggiAre, 17. n. a zăbovi, a se slăbi; a se desraâţa. LENTizzA, f. moliciune, târziime, încetimc, re-lâsare, dcsmâţare ; trândăvie, lene, pigriţie. lentIcchio, tn. linte. lenticolAre, lentif6rme, a. lenticulara, în forma lintei. v LENtIggene, /. nişt > pete ce se făcu pe piele şi care seamănă cu lintea, pcstriţoiu, pestrue. lentiggin6so, a. pestruiu, plinu de pestrui. LBNtIschio, lentIsco, ia. arbore de masticu, sa-cîzulu. iifcNîro, o. încetu, domolu, târzielnicu, zăbavnicu. lent6re, tn. moliciune, târziime, încetiuoe; in* cieioşire. lenza, f. aţă de undiţă; legătură, fâşie. lenzuAlo, m. cerceafu; giulgiu. leonc^llo, tn. leu micu, puiu do leu; poliţă. le6ne, i». leu; o constelaţiune. . leonessa, f. leoaică. leonîno, leonesco, o. de leu. leopârdo, o. leopardu. * lehdezza, f. faceţie, glumă, bâtae de jocu, mu* calitlîcu. LEPiDO, a. faceţiosu, glumeţu, voiosu, mucalitu. leporAio, tn. locu unde se ţinu iepurii de casă. iepurârie. lepore, m. graţie, eleganţă, gingăşie. leporino, o. iepurescu, de iepure. leppAre, 17. n. a se furişa; — 17. a. a lua pe furişu. Ltfppo, în. furau puturosu. leprAio, m. locu unde se închidu iepurii leprAtto, lepr6tto, m. iepuraşu. • l^pre, f. e in. iepure; o constelaţiune; — ea-var la lepre dai bosco, a descoperi gândurile altuia. LEPRiNO, o. iepurescu, de iepure. LEPRtiso, o. leprosu. lerciâre, 17. a. a murdări, a mînji, a feşteli, a terfeli. l^rcio, lerci6so, o. murdaru, mînjitu, tcrfelitu, soiosu. lero, tn. mâzâriche (o plantă). leşina, f. sulă; ciufuţie, economie murdară. lesinAio, tn. avaru, sgărcitu, ecumpu cumplita, ciufatu. lesione, f. lesiune, vătămare, rană, alteraţiune, bântuire. LEsivo, a. vâtâmâtoru, bântuitoru. l£so, a. vâtămatu, altcratu, rănita, ofensata, bântaitu. lessAre, 17. a. a fierbe. LESSATtiRA, f. fiertarâ, fierbere. lEssico, o. lecsiconu, dicţionaru; dicţionaru gro-cesco. lessicografIa, f. lecsicografie, artea de a compune dicţionare. lessic6grafo, tn. lecsicografu, facâtoru de dicţionare. lessicologIa, f. lecsicologie, ştiinţa liceriloru. lessigrafîa, f. lecsigrafie, o parte a ortografiei. lesso, tn. rasolu; — a. fiertu. lestâzza, f. agilitate, agerime, uşurinţă; dibăcie, isteciune. l6sto, a. ageru; dibaciu, isteţu. letAle, a. mortalu, de moarte. letamAio, tn. 8tercurârie, groapă de gunoiu, gu-noişte. letamaiu6lo, tn. măturătoru, curâţitoru de uliţe. leTamAre, V. a. a gunoi, a îngrâşa. letakazi6ne, f. gunoiro, îngrăşate. letâme, tn. gunoiu, balegă. letaminam^nto, tn. gunoiro, îngrăşare. letakinAre, 17. a. a gunoi, a îngrâşa. LETAMiNATtiRA, letaminazi6ne, f. gunoire, tngrâ-şare. letamin6so, a. gnnoioau. letargia, f. letargie, somau adîncu; neaimţire; trândăvie. LETArGICO.—LIBERALlTÂ. 307 letakgico, a. letargieu; nesimţitoru. letârgo, m. letargie, somnu letargicu; nesimţire, trândăvie. LE’nfco, a. uitâtoru, nesimţitoru, mortala. letificAntb, o. imbucurâtoru, veselitoru, plâ-cutu, letificâre, v. a. a bucura, a veseli, a face bucurie. LETiZLâ, f. bucurie, veselie, voioşie. letiziAre, v. n. a se bucura, a se veseli, a fi vesehi, voiosu. letiziOso, a. veselu, voiosu, plinu de bucurie. LtfTTKRA, f. literă, slovâ, buche, câracteru alfa-beticu; Inţelesu literala; literatura, învăţătura ; scrisoare, epistolă; — lettera cieca, scrisoare anonimă ; — leftere di cambio, poliţă, cambială, cambie, vecselu; — secondo la lettera, într’unu chipu literalu, literaliceşte, din literă in litera. . letterAle, a. literalu, din cuvintu In cuvintu, din literă In literă, din zicere în zicere, după literă. letterArio, a. literara, de literatură. letteraţ amente , aw. literariceşte, ca omu literata. letterAto, a. literata, învăţata, procopsită; — s. m. literata, literatoru, omu versatu în literatură. LETTERATtfME, m. grămadă de literaţi fără merita. LETTEKATtfRA, f. literatură ; toate producţiunile literare ale unei naţiuni, ale unei epoce. letterEccio, a. de pata, relativa la pata. letticciuGlo, lettic&llo, i». pâtuleţu, pâtuţu, pata micu. lettii£ra, f. lemnele din care este făcuta patulu. lettîga, f. pâtaşcâ. LBTTIGARIO, LETTIGHIERE, LETTICCm^RE, m. pâ-tâşcaru. Lfcrro, m. pata, stratu; albie; salteoâ, aştcrnu-tulu patului; — letto di giustizia, tronu, scaunu pe care şedea regele Franţei în parla-mentu ; — letto del vino, drojdiile ; — accon-ciare il letto, assettarlo, a aşterne patulu. LETTdRB, m. lectora, cititoru; doctoru, profesoru. lettorîa, f. lettobAto, hi. demnitatea de lectora. LETTtiCCIO, m. pâtuleţu, culcuşu. lettOra, f. lectură, citire, citanie. leucOdio, leucOio, m. levcoie (plantă). leva, f. pîrghie, drugu; strîngere de soldaţi, recrutare. LEvAbile, a. mişcâtoru; care se poate lua, ridica. levaldIna, f. amăgire, coţcărie, coţcârire. levam£nto, i». luare, scoatere, ridicare. LevAnte, iu. resâritu, orientu; Levantâ, ţerile ce se află spre râsâritulu soarelui; — a. care resare. levantina, f. levantină, o materie de mâtasâ. levantino, m. le van ti nu, resâriteanu. ievAre, v. a. a lua, a scoate, a ridica; a scula, a Înălţa; — levarsi, a se scula ; a resări; a se ivi, a începe; — levare un* esercito, a strînge o armie; — H vento si leva, vîntulu începe a sufla; — lewsrsi la ntaschera, a ridica masca, a se da de faţă; — levarsi in superbia, in altura di cuore, a se fuduli, a se mândri, a se trufi, a se ingîmfa; — levarsi ad iraf a se mânia; — levar un bollore, a începe de a fierbe. t.evAta, f. ridicare, sculare; plecare; — aver poca levata, a fi camu prostu, cam smintitu; — levata del sole, resâritulu soarelui. levAto, a. ridicatu, luatu, sculatu, scosu; înâl-ţatu. levatOio (ponte), podu dmblâtoru, care se ridică şi se sloboade (mai cu seamă la cetăţi), brodu. levatore, m. celu ce scoală, ridică, înalţă; mamosu. levatrice, f moaşă. levati)ra, f. înălţime; capacitate; importanţa. levaziOne, f. înălţare, ridicare, seulare; scoatere, luare. levigAre, v. a. a netezi, a potrivi, a lustrui, a polei; a pisa. levigazi6ne, levigatx^ra, f. netezire, lustruire, sclivisire, sclivisealâ, poleiturâ; pisare, pulverizare. levibtico, hi. unu felu de plantă. le vita, hi. levitu, israilitu 'din seminţia lui Le vi. levitâ, f. uşurinţă; minte uşoară, sburdălnicie. l evitAre, lievxtAre, v n. a se dospi, a fierbe, a se plămădi. levîtico, a. leviticu, alu leviţiloru; — s. m. Levi-ticu, una din cărţile Sântei Scripturi. levriere , levriero , «i. ogaru (unu felu de câine). LtfziA, f. leziO, m. afectaţiune de graţie, de delicateţă. leziune, f. lecţiune; citire; învăţătură, povaţă; tecstulu unui autoru în comparaţiune cu vreo copie după acelu tecstu. leziosâggine, f. afectaţiune, manieră afectată. leziOso, a. afectata, marghiolu. lezzAre, v. n. a puţL htzzi, m. pi. gugulire, măgulire, gbionghiunele. Ltizzo, m. putoare, puţire, infecţiune. lezzOne, m. putUrosu, murdara, infecta. lî, aw. acolo; — di li, da ii, de acolo. liAna, f. liană (o plantă de America). libagiOne, lîbaziOne, f. libaţiune, vărsare de vinu spre sacrificiu; — far Itbasioni, a face beţie. libamento, libAmb, hi. ceea ce se oferia şi se gusta în sacrificiuri la cei vechL libAre, v. a. a gusta; a face libaţiuni. ^ libatOrio, m. vasu ce servia pentru libaţiuni. lIbbia, f. ramură de maslinu. lIbbra, f. libră, funtu; balanţă, cumpănă. LiBâccio, m. vîntu de sudvestu, de miazapusu. li bell Ist A, m. libelistu, pascuilantu, fâcătoru de libele. ^ lib^llo, m. cărticică; jalbă, petiţiune; libelâ, scriere defăimătoare, pascuilu. LlBtiNTE, a. care lucrează bucurosu. LiberalAstro, a. falsa liberala. liberAle, a. liberala, damicu, generosu, galan-tomu; amabila; nobila; partisanu alu liberalismului. # ltbbralIsmo, hi. libemliimu, o doctrină politică. LlBRRALrrA, f. liberalitate, dărnicie, generositate, galautomie; abundanţă, îmbilşugare. 20* 808 LIBERALM^NTE.—LIMONAiO. liberalmentb, aw. cu liberalitate; cu abundau t-â. uberalOmb, m. o grâmadâ de liberali, libe-ralime. liiekamente, aw. cu libertate, slobodu, curatu, cu inima curata, cu sinceritate; fârâ impie-* dicare. liberare, v. a. a libera, a slobozi, a scăpa, a mântui, a deslega, a dispensa, a scuti. LIBERATORE, m. liberatoru, mântuitoru, izbăvi toru, slobozitoiu; dispenâatoru. LlBEi aziOne, f. liberaţiune, liberare, mântuire, isbâvire, scăpare, slobozire, dispensare; des-robire. LIBercolo, m. eârticicâ. lîbero, a. liberu, slobodu, neatirnatu, indepen-dentu; desrebitu; scăpa tu, scutitu, nesupusu ; neînsuratu; sinceru, curatu la inimă; — alia litiera, cu libertate, cu inimă curată. LDtâRTA, f. desrobită, ertatâ, libertâ. LIBERTÂ, f. libertate, slobozenie, neatîmare* independentă ; facilitate de a se mişca; dreptu ; — in libertâ, cu libertate; slobodu, curatu, iară sfială. LIBERTiciDA, m. liberticidu, destructoru alu libertăţi i. LIBERT1NĂGGI0, m. libertinagiu, desfrinare; o-brâznicie. libertino, a. libertinu, desfrînatu, licenţiosu; obraznicu. , LIBEBTO, m. libertu, desrobitu. LiBiDrNE, f. libidine, desfrinare; libertinagiu. LIB din6so, a. libidinosu, desfrînatu, libertinu. lIbito, m. voinţă, bună plăcere. LiBRA, f. cumpănă (zodie); - tenere in Ubra, a cumpăni, a ţinea în ecuilibriu. LIBbAio, tn. libraru, vinzâtoru pe cărţi. libramento, m. cântărire, cumpănire; chibzuire. LIBRAre, v. a. a cântări, a cumpăni; a discute, a desbate, a chibzui; — librarsit a se cumpăni. librArio. a. librariu, aln cârţiloru. LIBRAz 6ne, f. cumpănire. LiBRERlA, f. librerie; bibliotecă. librettine, f. pl. prOJjedie, cărticică de arit-m< ticâ. LIBRETTO, LIBRETTIno, tn. cărticică, cârţişoarâ. Lli Ri TTticciO, m. cărticică fârâ nici o valoare. LibLiccÎNO, m. cărticică; carte de rugăciuni. LlBRO, m carte; registru, condică, catastichu; — parlare come un libro stampato, a vorbi cu mare facilitate. Llcuo, m. licciâta, f. unu felu de iţe la ţes tori. LictNZA, f. licenţă, concesiune, permisiune, slobozenie, voe, libertate; libertate prea mare, desfrîu; grâdu academica; congediu; — prender licenza, a şi lua zioa bună, a pleca. UCENziamerto, m. licenţiare, congediare. licenziAke, v. a. a licenţia, a congedia, a da voe, a da drumn, a slobozi din serviciu; — Ucenziarsi, a cere permisiunea de a pleca, de a se retrage; a şi lua zioa bună. ltcenziAto, d. licenţiata, oongediatu, slobozita; celu ce a lu&tu gr&dulu academica de licenţă. UCENZLATtfRA, f. licenţă, lioenţare. licenzio8itâ, f. licenţiositate, libertate escesivă. LiCEKZidso, a. licenţiosu, prea liberu, desfrînatu. liceAle, a. licealu, de liceu. liceo, m. liceu, academie, gimnasiu. lIcere, v. n. a fi permisa, a se cuveni, a Be cădea. lichene, lich^no, tn. lichenu, muşcbiu (plantă). Licio, tn. unu felu ge simceriu (plantă). licitazi6ne, f. licitaţiune, mezatu. * LiCiTO, «. licitu, permisa, cuviinciosu. Lied re, m. licuoru, licuoare; spirtu, vutcă. lîdo, m. ţărmu, malu; ţară. lienteria, f. lienterie, unu felu de urdinare. lietezza, f. veselie, bucurie, voioşie. lieto, a. vesela, voiosu, plina de bucurie. LltiVE, a. uşoru; facilu; slabu; eâracu. lievemente, aw. cu uşurinţă, uşoru, cu facilitate. lievitAre, v. n. a se dospi, a creşte, a se unfia. lievito, m. dospire, fermentaţiune, dospiturâ, dospealâ; aluatu, plămadă. ligiAre, v. a. a netezi, a lucia. ligiAta, f. netezire. lîgio, a. supusu, vasalu; partisanu, pârtenitoru. lignAggio, m. neamu, familie, seminţie. lîgneo, a. de lemnu; butucosu, lemnosu. lignite, f. lignitu, lemnu fosilu. LiGtsTRO, m. leuşteanu (o plantă). liliAcee, f. pl. liliacee (o familie de plante mo-nocotiledoane). lima, f. pilă; — lima sorda, pilă care nu face sgomotoi cându se întrebuinţează. LIMÂbile, a. care se poate pili. limAccio, tn. noroiu, mocirlă, tină, clisă. limaccioso, a. noroiosu, mocirlosu, tinosu, clisosu. limamento, m. pi lire. limAre, v. a. a pili; a roade, a timpi; a încondeia. lematezza, f. pilire; Incondeiare, corecţiune, eleganţa. LlMATdRE, m. pilitorn. limatCra, f. pilitură; prafu de metalu. limbello, m. tăietură, râmâşiţ . . limbo, tn. locuia unde mergu copii morţi fârâ botezu şi Unde erau sufletele celoru aleşi înainte de venirea Mântuitorului, limbu. limi£ro, tn. unu felu de copoi mari de vinâ-toare. limitam^nto, tn. limitare , mărginire, hotâr-nicire. ■ r - i.imitAneo, a. confinantu, vecina, lăturaşa, mărginaşa. . . limitare, m. intrare; pragulu uşei. # limitAre, v. a. a limita, a mărgini, a hotărnici, a pune hotare, a grâniţui; a Împuţina, a micşora. • < ■ limitativo, a. limitativa, mârginitoru. LlMiTATdBE, m. limitatoru, mârginitoru. # limitazkne, /*. limit ţiuue, limitare, mărginire, hotărnicire, grâniţuire; lipsă, puţintime. LÎMITE, m. limită, hotaru, graniţă, margine. LIMÎTROFO, a. limitrofa, confinantu, vecina, lâ-turaşu. limo, m. mocirlă, clisă; pâmîntu. limOna, f. unu felu de melisâ (plantă), lâ-măiţâ. ^ limonAio, m. vinzâtoru de lămâi limonAta.—lisciAre. limonAta, limon£a, f. limonada. umoncello, LiKuNcrNO, m. ana fela de lămâi mici. a LEMtiNE, m. lămâie. LluOsinA, f. elemosinâ, pâmanâ, milă, milostenie. UMOSInAre, v. a. a face pâmanâ, a da de pă-man , a mii ui, a face elemosinâ; — v. n. a cerşi. locosiniebe, m. capelanu la o curte, elemc-sinieru. umositA, f. mocirlă, Însuşirea lucrului mo-cirlosu. LUtâso, a. mocirloeu, tinosu, noroiosu, clisosu. lmpidAzZA, LlKPlDlTl, /*. limpezealâ, limpezi-ciune. Umpldo, a. limpede, curatu, strâvâzâtoru; oblu. L1NAIXJ0LO, LINAB6LO, w*. pînzaru. ^ linAeja, f. linariâ, o plantă ale caria foi seamănă cu ale inului. lIncb, m. e f. risu (animalu carnivora). lInceo, a. de risu. Unda, f. alidadâ, dioptră (instrumentu de matematică). likdamekte, aw. curatu, netedu. L1NDEZZA, LINDOUA, f. curăţenie, cuviinţă, In-griiire. Undo, a. curatu, îngrijită, netedu, eleganta. Unea, f. linie; trăsură, contura ; rindu; şira; linie genealogică; — linea equinosiale, linie ecninopţi&lâ, ecuatoru; — in dritta Unea, deadreptulu, fâra a cârmi, fâr’a se abate; — vascello di linea, corabie de linie. linealmi$nte, aw. dreptu, in linie dreaptă. LnnsAMtNTO, m. trăsură, contura; — % lineamenti del volto, trăsurile obrazului, ale feţei. ldosArb, o. lineara, liniara. lhveAbe, v, a. a delinea, a desemna; a. descrie. LnvEABMtNTE, aw. dreptu, in linie dreaptă. lineaziOne, f. delineaţiune, deliniare; desemnare. lIneo, a. de inu. . UNEto, m. inărie, pâmîntu semânatu cu inu. Unea, f. apă; limfă, umezeală, zeamă, mustu. UHPAticO, a. limfaticu. Ungua, f. limbă; limbagiu, idiomâ; vorbire, cuvin tu, fapta de a vorbi, facultatea de a vorbi ; stilu, maniera de a scrie şi de a vorbi; lucru care are formă de limbă; — ckiuder la lingua ad alcunot a face pe cineva să taci; — dar Ungua, a însemna, a face să bă* imoasei; — menar la lingua contro alcuno, a cleveti, a huli, a defăima; — tener la lingua aUa cintura, a tăcea; — venire nella Ungua, a i umbla cuiva o zicere prin gura; a §e pomeni; — metter la lingua in molie, a bea multu ; a loco ti, a sporovâi, a flecari; — lingua serpentina, limbă de şerpe (plantă) ; — aver la lingua lunga, a nu şi ţinea gura, a fi limbutu, guraliva, guratecu; a limbuţi; a cleveti. LiNGTJACcnîTO, a. limbutu, guratecu, flecara; clevetitorii, defaimâtoru, hulitoru; gur&liu, guralivii. unguAggio, m. limbagiu, idiomâ, limbă. unguăjo, m puristu, celu oe se ocupă de puritatea limbii cu o prea mare afectaţiune. 30 linguAle, a. lingualu, limbalu, alu limbei. LINGUEGGIAre, v. n. a limbuţi, a Secări, a locoti, a 6 por o văi, a boscorodi, a vorbi, a grăi mul|g. linguetta, f. limbuţă; ţîmburuşu, clapă, lo-pâţicâ. LiNGUiLLA, f. strecurătoare. LiNGUisTA, m. linguistu, limbistu. LINGUÎstica, f. lrnguisticâ, limbisticâ, studiu comparativ u alu mai multora limbe. LINIMENTO, m. linimentu, medicină pentru fre-catu, alifie care potoleşte, moaie, desface. LiNO, m. inu; pînzâ făcută din inu; — a. de inu. lln<3ne, m. linonu, unu felu de pinzâ subţire de inu. linr£me, m. sâmînţă de inu. lînteo, a de inu liocohno, m. unicornu, inorogu (cuadrapedu). liofAnte, m. elefantu. lione, m. leu. liopArdo, m. leopardu. LippntDiNE, f. sgâblrdoşie, urdoroşie, curgere multă de urdori din ochi. lîppo , lipposo , lippidOso , a. urdurosu, cu urdori. liquefAre, v. a. a topi; — liquefarsi, a se topi. liquefattIbile , liquăbile, o. care se poate topi. LIQUEFATTlVO, LIQUEFATTtiRE, a. topitoru. liquefaziOne, f. topire. LiQUiDAMEKTE, aw. intr’unu chipu licuidu; cu lămurire; cu facilitate; oblu. liquidAke, v. a. a lămuri* a limpezi, a istovi, a regula o socoteală, a licuida. LIQU1 datOre, m. licuidatoru, istovi torn. liquidaziOne, f. licuidaţiune, licuidare, istovire, limpezire, lămurire, regulare. liquidezza, f licuiditate. liciditate, starea lucru-rilora licuide, curgătoare. liquidike, v. n. a se topi, a se face licuidu, cuigâtoru. LIQU1D1TÂ, f. licuiditate. curgime; fluiditate. . lIquido, m. licuidu, licidu, substanţă licuidâ, curgătoare; — a. licuidu, fluidu, cargâtoru. curgiu; lămuritu, istovitu, regulatu , limpezită. liquirIzia, f. iarbă dulce (plantă). liqi 6re , in. licuidu, zeamă, mustu , licuora; spirtu, vutcă, substanţă licuidâ şi spirtoasă. lIra, f. liră, o monedă de argintu; — a lira e 8oldo> pentru partea sa, pro rata, în propor-ţiune, proporţionaliceşte. Ura, f. liră, anticu instrumentu de musică; o constelaţie. Urica, f. lirică, poesia lirică. lîrico, a. liricu; — s m. poetu liricn. Usca, f. ţepu, posdărie, barbă de spice; acu osu de peşte. 'LiscEZZA, f. netezime, luciu. Uscu, f. fera de luciatu, de netezită; leşie. LI8C1AMEKTE, aw. într'unu chipu netedu. LISCIAMEnto, m. netezire, luciare, sclivisire. lihciardiEra, lisciarda, f. o femee care se su-limeneşte. lisciAre, v. a. a lucia, a netezi, a sclivisi, a lu- 310 lisciat6io.—locat6re. strai, a polei, a potrivi; a înfrumuseţa, a gâti, a orna; a linguşi; a rumeni, a sulimeni; — lisciarsi, a se rumeni, a se sulimeni, a şi pune dresu, rumenealâ; a se gâti, a 0 orna, a se Împodobi. LisciATfao, m. instrumenta spre a lucia, a netezi. LisciATdRB, m. luciâtoru, netezitoru, sclivisitoru. LisciATtfRA, /. dregere, gâtire ; sulimenire. Iiiscio, fn. netezire; dresu, rumenealâ, sulimanu, bilealâ; — a. netedu, luciosu, delicata şi moale; oblu. liscIva, f. leşie. lisctvAre, v. a. a leşia, a spăla, a curaţi cu leşie. LisciVAZidNE, f. turnare repetata de apâ calda sau rece peste oarecare substanţe pentru a scoate părţile ce se desfăcu, licsiviaţiune. lismachIa, f. lisimachie (o plantă). LissiA, f. leşie. lissiviălb, Lissmdso, a. licsivialu, licsiviosu, care se doblndeşte prin licsiviaţiune, relativu la licsiviaţiune. LisaiviĂRE, v. n. a licsivia, a opări cenuşa spre a scoate dintrlnsa părţile ce se desfăcu prin apâ. lIsta, f. dungă, vargâ, şuşeniţâ, vristâ, cibucu; listă, catalogu; şiru; — lista civile, listă civilă. listAse, v. a. a dunga, a vârga, a orna cu che-naru, cu şiretu, cu dungi, cu cibuce. LiBTrii.i.O, m. cibucu, ciubucu, brfu. UTAKiE, lbtAne, /. pl litanie (unu felu de rugăciune). # UT Are, v. a. a sacrifica; a face unu sacrificiu plăcu tu. LiTABOÎBio, m. litargiriu (mineralu). lIte, f. coiitestaţiuno, disputa, controversie, litigiu, prigonire, cestiune, desbatere, disensiune, ceartă, gîlceavâ; — muover, fare, appic-car lite, a se prigoni. litigamento, m. prigonire, desbatere, certare. litigAnte, Pi. litigantu, prigonitoru; gilcevi-toru. LiTioĂBE, v. n. a se prigoni, a vorbi înaintea judecăţii. litigatOre, m. prigonitoru. litIgio, Pi. litigiu, ceartă, desbatere, gîlceavâ. litigi6so, litig6so, o. gilcevitoru; împricinata. lIto, m. ţârmu, malu; ţară. litografAre, v. a. a litografa, a tipări în litografie. litografia, f. litografie. litogrAfico, a. litografica, do litografie. LIt6grafo, m. litografii. litologIa, f. litolugie, partea Istoriei Naturale care tractează despre pietre. LITOI.OGO, Pi. litologu, celu ce este versată în iitologie. _ LITOhAle, a. litoralu, de ţârmu, de malu; — 8. Pi. litoralu, ţârmi, malurile, marginile unei mări. LITORAno, a. locuitoru alu ţârmilorn unei mări. litotomIa, cistotomîa, f. litotomie, operaţiunea prin care se scoate piatra din băşica udului. LiTOTOMiSTA, litGtomo, Pi. litotoraistu, chirurgu care se ocupă cu scoaterea pictrii din băşica udului. lItro, pi. litră (măsură). LITT0RE, Pi. lictoru. litubgîa, f. liturghie, felulu, rindulu ţeremo-niiloru şi rugâciuniloru care alcătuescu servi-ciulu divina. LiTtfRGico, a. liturghicu, de liturghie. liturgIsta, Pi. liturghistu, care face unu studiu particulara asupra Kturghii. liutâio, pi. meştera care face lăute. litîto, Pi. lăută (instrumentu musicalu). LivfiiJLA, f. nivelă, instrumentu spre a nivela. liyellAre, v. a. a nivela, a măsura cu nivela; a pune în nivelă, a cumpăni unu locu, unu planu; a cmbatica, a transforma o proprietate liberă în emfiteosâ. liyellArio, a. embaticescu, emfiteoticu; — s. pi. embaticaru, emfiteotu, celu ce are unu locu cu embaticu. livellat6re, Pi. nivelatoru; celu ce dă cu embaticu. livellazi6ne, f. nivelaţiune, nivelare, mâjire. livello, pi. nivelu, starea unui planu orizontala , sau a mai multoru ponturi care suntu într’acelaşi planu orizontala; embaticu; — e&sere a livello, a se afla într'acelaşi planu *, — stare a livello, a fi deopotrivă, a ajunge la acelaşi gradu. livldAstro, a. cam livida, învineţită, smeadu. livid£zza, f. lividitate, starea lucrului livida. LiviDO, a. lividu, învineţită, de culoare ca plum-bulu maculată şi străbătută de negru; mâ-citu, smeadu, albâstruiu. livid6re, Pi. lividitate, coloare albâstrue. LIVIDtiME, Pi. LIVIDtfRA, f. pată lividă. livOre, pt. lividitate, coloarea lividă; pismâ, invidie, livoare, zâcâşie. livorosam^nte, avv. cu invidie, cu pismâ. livor6so, a. invidiosu, pismaşu, zavistiosu, zâ-caşu. livrea, f. livrea, haină uniformă ce poartă toţi servitorii unei caBe ; servitoru îmbrăcată cu livrea; — a livrea, într’unu chipu uniformu. lIzza, f. barieră, palizadâ, şanţu; locu de luptă, locu gâtitu pentru lupte şi alte deprinderi; desbatere, disensiune ştiinţifică sau literară. ' lo, ari. e pron. Iu; îlu; o. lobAre, lobulAre, a. lobularu, alu lobului, do lobu. lobAto, o. crestată. lobo, Pi. lobu, divisiunea unei părţi a corpului deosebită prin cute sau crestături râtundc; marginea (fin josu a urechii; împărţiri late şi arcuite ale unoru foi, ale unora frunze. locAle, a. locala, alu locului. localitâ, f. localitate, locu; încăpere. localm^nte, aw. localiceşto, Intrunu chipu lo-calu. locAnda, f. locandă, birtu, hanu, otclu; lâcaşu. locandiere, m. birtaşu, hangiu, tractcrgiu. i.ocAre, v. a. a pune, a aşeza; a închiria, a arendai, a da cu chirie, cu arendă. locatArio, tn. chiriaşu, arendaşu. locatieke , m. pilota, cârmaciu, vislaşu de portu. locatIvo, a. de închiriata, de arendatu. locatore, pi. închirietoru, ârendâtoru. L0CAZI<3NE.—LOTOL^NTO. 311 locazi6nb, f. chirie, arendă. lockiAno, o. partisanu alu doctrinei lui Locke. Ltico, m. locu. LOCOMOTÎVA, f. locomotivă. locomotivo, a. locomotivu, mişcâtoru. locomotOre, tn. locomotorii, celu ce produce mişcarea. ' locomozi6nb, f, locomoţiune, mişcare, schimbare de locu. LOCtfsTA, f. lăcustă; racu de mare. LOCirrdBio, m. locu de conversaţiune la o mo-nâstire. : locuzi6nb , f. locuţiune, cuvintu, frasâ, espre-siune, manieră de a vorbi; raţionamîntu. lodâbile, a. laudabilu, demnu de laudă. LODAXtiNTO, m. lâudare. lodAre, v. n. a lăuda; a aproba; a găsi cu cale; a slăvi, a proslăvi; — lodarsi di uno, a se lăuda cu cineva. lodatami&nts, «w. cu laudă, cu elogiuri; bine. lodatîvo, a. lâudâtoriu, de laudă. lodatGbe, m. lăudâtoru, celu ce laudă. l6de, l6da, f. laudă, elogiu. LODtfVOLE, a. lăudabila, demnii de laudă, de elogiu. lodevot.mAntb, avv. într’unu chipu laudabilu. lodigiăno, a. — formaggxo lodigiăno, caşcavalu de Lodi, parmesanu. LdDO, tn. transacţiune; sentenţă arbitramentală. l6doi«a, f. ciocârlanu (pasere). L6FPA, f. băşinâ. logarItmioo, a. logaritmicu, de logaritmu. logasItmo, tn. logaritmu. LdooiA, f. galerie; loje; podu; apărare; lâcaşu. loggiAto, m. porticu, galerie. LdoiCA, f. logică, ştiinţa raţionamintului. looicAle, a. logicalu, de logică, relativu la logică. logicAbb, t>. n. a raţiona, a disputa, a discute. lOgioo, a. logico; — *. tn. logicu, care se ocupă de logică. logistica, f. algebră; curbă logaritmică. logliAto, LOGLidso, a. neghinosa. LdGLio, tn. neghină. log6grifo, i». logogrifu, unu felu de ghicitoare. LOGOBĂBE, o. o. a Sntrebui, a purta, a învechi; a consuma; a timpi; a ponosi; a trenţui. logorat<)ee , tn. celu ce poarţă, întrebueşte1 consumă. LdGOBO, a. Sntrehuitu, consumate, purtatu, In-vecbitu ; stricatu , prăpădiţii; topitu, sleitu; timpi tu; — 8. tn. mănunchiu de pene spre a chiema pe şoimi înapoi. l6ia, m. murdarlîcu, necurăţenie, scârnă, spurcăciune. . l6ica, f. logică. l6iola , f. sdnteiu, scînteie. lOlla, f. i.<3llo, m. pleavă. TiOlligine , lolIgine , f. unu felu de moluscu, călâmariu. lombAggine, f. durere de şele. lombAle, lombAre, a. alu şeleloru. LOMBABDJfisco, a. lombardescu, iombardu, de Lombardie. i/OUBAED^âiMO, lombardîsmo, tn. lombardismu, manieră Ioxnbardească de a vorbi. lombardizzAre, v. n. a lombardiza, a întrebuinţa maniere lombarde. lombAta, f. muşchiu, şoldu. lOmbo, tn. şele, ooapsâ, şoldu. lombricAle , a. lmibricalu, în forma rimeloru. lOmbrico, tn. limbricu, rimă. longanimită , f. longanimitate, lunginimie, îngăduinţă, răbdare mare. longAnimo, a. longanimu, Indelungu râbdâtoru, îngâduitoru. longevită, f. longevitate, viaţă îndelungată. longăvo, a. longevu, foarte înaintatu în vîrstă. longinquită, f. depărtare; îndelungare. longinquo, a. depârtatu; îndelungata. longitudinale, a. longitudinalu, în lungu. longitudine, f. longitudine. lontanamante, avv. cu depărtare. lontanAnza, f. depărtare, distanţă mare. lontanâre, v. a. a depărta; a scoate. lontanAvole, o. de depârtatu. lontAno, o. depârtatu, distantu; deosebitu, di-feritu; zâdamicu, neîntemeiata ; — 8. tn. depărtare, distanţă; — avv. departe; — di Ion-tano, daUa lunga, de departe, în depărtare. l6ntra, f. vidră (cuadrupedu). l6nza, f. rîsu (cuadrupedu). • l6nzo, a. moale, slabu, leneşu, trîndavu, des-mâţata. l6ppa, f. pleavă. loppio, tn. arţaru (arbore). lopp6so, a. plevosu, cu pleavă. loquAce, a. limbutu, flecaru, gâgăitoru, sporo-văi torn. loquacitâ, f. limbuţie, flecârie, gâgâialâ, sporovăială. loqu^la, f. limbă, facultatea de a vorbi. LORD, tn. lordu, titlu de nobleţă în Englitcra. lordAbe, v. a. a murdări, a minji, a unge, a întina, a feşteli, a spurca, a pângări, a soi, a păta, a imoşi. LORDizZA, f. murdărie, mînjealâ, scârnăvie, spurcăciune, soioşie, pângărealâ, pângâriciune, necurăţenie, imoşie. l6rdo, a. murdara, mînjitu, scârnavu, unsu, întinata, feştelitu, spurcata, soiosu, pangâritu, necurata, imosu. lordUme, m. grămadă de lucruri soioase, scâr-nave. lordt5ra, f. lucru scârnavu, soiosu, murdaru, minjiturâ, feşteliturâ, necurăţenie, spurcăciune; impuritate, desfrinare. lorica, f. plaţoşâ, lorică. . lOrnio, a. ceacîru; chioru. l6ro, pron. ed agg. pe ei; alu loru. * l6sco, a. ceacîru, care se uită reu, care se uită crucişa; chioru; ignorantu, prostu. lotAre, v. a. a întina, a unge, a îmbâlega, a terfeli. lotatUra, f. întinare, îmbâlegare, terfelire, mo-cirlire. l6to, tu, tină, gunoiu, mocirlă, glodu, balegă, necurăţenie, feşteliturâ, scârnă, noroiu; nufaro (plantă). lotol^nto, lot6so, a. tinosu, noroiosu, glodosu, balegosu, mocirlosu, gunoiosu, necuratu, scăr-navu, murdaru, soiosu, imosu, de natura noroiului; întinata, ludosu. Digitized by Google 312 LdTTA.—LtfHB» l6tta, f. lupta, cearta, bâtae; disputa; contrasta. # LOTTĂEE, v. a. a se lupta; a se esercita la lupta ; a se certa, a disputa, a rivaliza ; a se sili, a se trudi; a se împrotivi, a combate, a resiste. lottat6re, tn. lupt&toru. lottegglAre, v. n. a se esercita la luptă. LdTTO, tn. lottebîa, f. loterie, lotu. LOZĂNGA, f. piezişunghiu, losangiu, paralelogra-mu cu patru laturi ecuale, doâ unghiuri ascuţite, si doâ obtuse. LOZidNE, f. spălare, abluţiune. ^ ^ LUBEICAre, v. a. a unge ceva ca să lu facă alu-necosu. LUBRlCATtvo, o. care are capacitatea de a face alunecosu, lacsati u, care înlesneşte deşertarea pântecelui. LXJBEICHEZZA, f* lunecoşie. LUBRiciTÂ, f. lunecoşie; lubricitate, lascivitate, desfrînare. LiIbbico, o. alunecosu, lunecosu, luciu; lubrica, lasciva, aplecata, pornitu la desfrînare. LUGABiNO, tn. inâriţâ verde (pasere). lucchbtto, m. lacâtu. LUCCIcAnte, a. lacindu, sclipiciosa, scînteiâtora. LUCCIcAre, t>. n. a sclipi, a licuri, a scinteia, a arunca o lucire slabă, tremurătoare. LUCCICHÎO, m. sclipire, sclipealâ, licărire, scîn-teiare, luci e slabă şi tremurătoare. LtfCClO, tn. ştiucâ (unu felu de peşte). LtCClOLA, f+ licuriciu, lampiru, verme luminâ-toru; — mostrar lucciole per lanterne, a înşela, a amăgi. lucciOlAre, v. n. a licuri. lucciolAto, tn. verme luminâtoru. Lticco, m unu felu de haină antică la Florentini, lucu. .... LtfCE, f. lumină; och'u, lumina ochiului; viaţă; zi; gaură, crepâturâ; — dare alia luce, a naşte; a da la lumină, a publica, a tipări. LUCtiNTE, a. lucindu, strâlucindu, lu idu, lu citoru; renumita, celebru, ilustru, famosu, vestita. ^ LTJCENTEZZA, f. lucioşie, lucire, netezealâ. lOcere, v. n. a luci, a străluci, a sclipi, a licuri, a sticli. lucerna, f. lampă. lucernAr’O, tn. b >rNL, lucarnă, fereastră mică spre a da lumină in podu. lucernAro, m. lampistu, celu ce îngrijeşte de lampe. LUCERnAta, f. untu-de-lemnu câtu încape într’o lampă. ' LUCERNERÎA, f. fabrică de lampe. lucerniere, m. picioru de lampă, sfeşnicu, sta-tivâ. LUC^RTUA, LUCtRTA, /. şopîrlâ (reptila). lucertol6ne, m. şopîrlâ mare. * lucherAre, v. n. a se uita bhîorîşu, urîtu, mânioşii, cu despreţu, a sgâi ochii, a privi ou severitate. lucherino, m. măriţă verde (pasere). lucidaMtiNTO, in. desluşire, luminare, declarare. LUCTDÂRE, v. a. a lumina, a desluşi, a ilustra, a decl ra; a lua trăsătura unui desemna, a lu copia pe chârtie strâvâzâtoare, a lu cqlca. lucidazi<3ne, f. desluşire, ilustrare, declarare; copiarea unui desemna pe chârtie transparentă, calcare. lucidezza, luciditA, f. lucire, lucioşie, strălucire, lucime, limpezie, lămurire, chiarătate, netezealâ; desluşire; puritate, sehinie, luciditate. LtfciDO, a. lucitoru, strâlucitoru, luciosu, chiaru, netedu, curata, limpede, senina; lămurită, desluşită, oblu j — egli ha dei lucidi inter-valii, are uneori câte o nebunie, şi iarăşi işi vine în minţi. lucifero, m. luceafaru, steaoa Venus; Luciferu, capulu demoniloru, alu draciloru; — o. adu-câtoru de lumină. lucifugo, a. lucifugu, ci re fuge de lumină. lucignolăto, a. împletitu, împleticitu, sucitu. lucignolo, m. mucu, fitiln de lampe; fuioru. LUCiMETRO, tn. fotometru, instrumenta tpre a măsura lumina. . Ltfco, m. pădure sac’â, sfinţită. lucrAre, v. a. a câştiga, a căpăta, a agonisi, a dobîndi. * LU rativo, a. lucrativa, câştigosu, folositorii, utila. LtfCRO, tn. câştiga, folosu; câştigâturâ, doMndâ. lucrOso, a. aducâtoru de câştigu, de veuitu. lucub Are, t). a. a elabora, a prelucra; a petrece noaptea lucrându. lucubrAto, a. elaborata, prelucrata, lucrata. lucubrazi6ne, f. elaborare, elaborata, prelucrare, lucrare; seri re alcătuită cu mare osteneală, cu multe priveghieri, lucubraţiune. luculento, a. lucitoru, strâluoitoru, luminosu, lucidu. ludîbrio, m. batjocură, jucărie; irisiuue, pâ-câliturâ; — eseer Valtrui ludibrio, a fi jucăria cuiva. ludificâre, v. a. a batjocuri, a păcăli, a lua in rîsu, a şi bate jocu; a amăgi, a înşela. ludificaziOne, f; batjocurire, păcălire; amăgire. LUDiMAGiâTRO, tn. dascălu f,e scoală, pedantu. ludiOne, tn. jocâuşu la Romani; unu felu de macbinâ mică pneumatică spre a arâţa com-presibilitataa aerului. . . LUDO, tn. jocu, spectaculu, privelişte; batjocură. LtfE, /*. ciumă, contagiu, inolemâ, molepsire; personâ primejdioasă şi răutăcioasă, monstru. LtfFFO, tn. pachetu râu înfâşuratu. luffomAstrO, tn. unu felu de majordomu. lugliAtico, a. din luna lui Julie. lCglio, tn. Julie, luna lui Julie, coptoru. LtGUBRE, a. lugubru, funesta, trista, melan-cholicu. luî, tn. ochii boului (pasere). Li)i, pr. elu; lui; pe elu, llu. lUlla, f. doagă din fundulu buţiloru. ' LumAca, f. melcu, culbecu; — scala a httndca, a chiocciota, scară culbecoasâ, in forma melcului. ' ‘ lumach^lla, f. unu felu de marmură. lumac6ne , tn. melcu, culbecu mare; miţă blândă. lCme, f. lumină; lucire ; luminate, făclie, lampă; cunoştinţa, ştiinţă; înţelegere; în âţâturâ; — % lumi, ochii; — aver lume, a cunoaşte; — LUMEGGIAM^NTO.—LTJSlNGA. 3^3 dar net lumi, a se înfuria; — far lume ad unof a însoţi pe cineva cu o luminare. LUMEGGUM^nto , m. potrivire, împărţirea lu-minei într'unu tablou. lumeggiAbe, v. a. a lumina; a potrivi, a împărţi lumina într’unu tablou; a desemna în miniatură. LUinciKO, m. luminare, lampă mică, candelă. LUMIEBA, f. policandru, candelabru, lampă mare; gaura prin care ia focu tunulu, ochiu. luminAre, m. lumină; luminare; stea. LUMlNAZiâNE, /. luminăţiune, iluminare, lumie nare. LUMINĂLLO, m. buceluţâ, ţeava mică care ţin-fitilulu dela o lampă. LUMlNO, m. lumînărică, lampă mică; candelă. liminositA, f. luminositate, lucioşie, lucime. LUMIN08O, o. luciosu, luminosu, lucidu. lUna, f. lună; capriţie, ciudâţie ; lumină; lună de zile, mensie; noapte; — mezza luna, lunetă (unu felu de întărire); semilună, lună ca secere; — aver la luna a rovescio, a fi posomorita, a cârti, a blehâi, a jăvri, a ciorovăi ; — essere a lune, esser lunatico, a fi capriţiosu, estravagantu, cu gărgaune în capu; — far. montare la lunaad altrui, a întărită, a supăra; — quarto di luna, pâtraru. LUNARE, a. lunara, alu lunei. LUnAria, f. lunâricâ (o plantă). linAbio, m. calihdaru, almanacbu. lunabIsta, m. făcătoru de călind are. lunAtico, a. lunw. cu malignitate, cu răutate vicleană şi batjocoritoare, cu maliţie, vicleneşte. malignArb, v. n. a se înrăutăţi, a se face malinu; a interpreta cu malignitate, într’unu chipu râutâciosu. M A lignit A, f. malignitate, râutâţie, maliţie. MAlIgno, a. malinu, râutâciosu, vicleana, râu- voitoru; — morbo maligno, maladie obstinată şi gravă sau contagioasă, lipicioasă ; — ii maligno, draculu, spiritulu malinu. malinconîa, melanconia, f. melancholie, întristare, obidă, mîbnire, posomorîre. malwc6nico, a. melancholicu, trista, obidatu, mîhnitu, posomorita, necăjita, tăcuta. malinconioso, a. plina de melancholie. malincorpo (a), avv. fără voe, cu părere derâu. malincuGre (a), avv. cu desgustu, cu neplăcere, fără voe. malintellig^nza, f. neînţelegere, rea înţelegere. malintenzionâto, o. cu cugetu râu, vicleana. malinteso, a. nedeprinsu, neînvâţata; * — s. m. eroare, înţelesu râu, neînţelegere. maliGso, a. vrâjitorescu, fermccâtorescu; râutâciosu. maliscAlco, m. mareşalu; feraru, potcovaru. malIto, a. bolnâviciosu, betegosu; debila, chi-lavu. - malIzia, f. maliţie, râutâciune, viclenie, răutate; iscusinţă, artificiu; —a malizia, intr’unu chipu maliţiosu. maliziA re, v. n. a se face maliţiosu, maliziAto, o. maliţiosu; prefâcutu, falsificata. malizjositA, f. maliţiositate, râutâciune, viclenie. MALiziOso, a. maliţiosu, râutâciosu, râu, vicleana, iscusitu, şiretu, furbu, îndemânatica. malleAbile, o. maleabilu, mlâdiosu. malleabilitA, f. maleabilitate, mlădioşie. mAlleo, m. ciocanu, ciocânaşu. mallEolo„m. osulu, oulu dela glesna piciorului. MALLEVAD6RE, m. garantu, chiezaşu, respunzâ-toru. mallevadorIa, f. garanţâ, chiezăşio, respundere. mallevAre , v. n. a garanta, a chiezâşi, a res-punde, malleverIa, f. garanţâ, chiezăşie, cauţiune, siguranţă, respundere, responsabilitate. mAllo, m. coajă verde de nucă, de migdală. malma£stro, m. epilepsie, stropşealâ, boala co-piiloru. malmenAre , v. o. a maltrata, a câsni, a supăra ; a dibui, a pipăi; a mânui fără delicateţă. malmenAtG , a. maltratata, căsnitu, supărata; pipăita; mânai tu fără delicateţă. malmenIo, m. maltratare; mânuire fără delicateţă. malmetterb, v. a. a întrebuinţa râu. malmGndo, m. infernu, iada. malnAto, a. prostu, vulgara, plebeu; de o familie rea; râutâciosu, blestematu, ticălosu. MALNATUrAto, o. gracilu, plăpânda, spiţelatu, slâbânogu, de o rea complesione, constitu-ţiune. malnGto, a. râu cunoscuta, necunoscuta. mAlo, a. râu; râutâciosu. MALdBA, f. perdiţiune, ruină, prâpâdenie; — andar e in malora, a se prăpădi; — va in maior a, dute la dracului malordinAto, a. neordinatu, desordinatu, fără orînduialâ. _ malGre, m. maladie, boală; turburare, neliniştire. malparăto, o. redusa într’o stare rea, strimtoratu. malpensAto, a. râu închipuita; nepotrivita. malpertGgio, m. bortă, bortire rea. malpîglio, m. căutătură mânioasă sau posomorită» MALPf ZZO.—MANDATA. 319 malpizzo, malpizzone, -m. o boaiâ a calului. malprAtico, o. neincercatu, nedeprinsu, neînvâ-ţatu. . malprG, m. paguba, resultatu râu, efectu râu. malpk6pbio, a. impropriu, râu potrivitu, necu-viindosu. mai,sănia, f. rea sănătate, chilâvire, bolnâvi-ciune. MALSAno, a. nesânâtoBu, vâtâmâtoru; chilavu, bolnâviciosu. MALSEBYiro, a. râu servita, râu slujita. MALSictiRO, a. nesiguru; neasigiiratu; incertu, îndoiosu. valsoffeb£nte, o. nerâbdâtoru, neastimpâratn. MĂLTA, f. tencuială, varu cu nisipu, cimuru, ci-mentu, bitumu; mocirlă, noroiu, glodu, tina, lutu. maltal^nto, m. cugeta râu, rea voinţa. MALTKSSbTO, a. râu ţesutu, râu urzitu; râu compusa, râu alcâtuitu, râu uneltită, râu formaţii. maltInto, a. râu vâpsitu, râu boita. malt6lto, m. hoţie; mâncâtorie, concusiune, es-torsiune. . MALTRATTAMtNTO, m. maltratare, facere de râu; supărare. maltrattAbb, v. a. a maltrata, a trata râu, a face râu, a apăsa, a supăra, a câsni, a oprime ; a insulta. malum6re, f». supărare, întârîtare, necazu, ţifnâ, fantasie, capriţie; întristare, posomorîre. maluria, f. cobealâ, cobire, cobiturâ, râu augu-riu, prevestire de râu, semnu râu. malusănza, f. râu obiceiu, abitudine, obicînuin-ţâ rea. MALUSĂTO, a. râu obicinuita, râu învăţata, râu nârâvitu ; râu întrebuinţatu. MALtzzo, a. maladie uşoară, indisposiţiune. mâlva, f. malvâ, nalba (plantă medicinală). MALVAceo, a. malvaceu, de familia malvei. MALVAGlA, f. malvasie, unu felu de vinu delicata. iialvAgio, o. râu, de o rea cualitate, vâtâmâ-toru, stricâtoru ; râutăciosu, sceleratu, vicleanu. MALVAGITÂ, f. răutate; răutâciune, viclenie, blestemăţie, malignitate, corupţiune, inicuitate. ealvAgo, a. nedispusu, fără voe, fără chefu. halvasia, f. malvasie. MALVAviscmo, ni. bismAlva, f. nalba mare (plantă). MALVEDâBE, v. a. a urî, a urgisi, a nu vedea bucurosu. malversAbe , v. n. a malversa, a administra râu, a mânca, a hoţi, a face concusiuni, es-torsiuni. halver8AZi6ne , f. malversaţiune, malversare, mâncâtorie, hoţie, concusiune, rea administra-ţiune. malvbstIto, a. râu îmbrăcata, râu gâtitu. malvicIno, m. vednu râu. MALV1B80TO, a. care a trâitu râu. malvIsto, a. urgisita, detestatu, neiubita. mal vivante, a. berbantu, ştrengaru, vagabonda, hoţu, ciorsoiu, nevoiaşa, netrebnica, liber-tinu. MALvivo, a. pe jumătate mortu, mai mortu. malvIzzo, m. unu felu de sturzu (pasere). malvogliente, a. râuvoitoru, cu rea voinţă duşmanu. ’ MALvoglienza, f. reavoinţâ; aversiune, inimicie. MALVOLONTIERI, MALVOLENTIERI , aw. fârâ Voe, cu ne]>lâcere, cu desgustu, fârâ spontaneitate. MALVol^re, w. reavoinţâ, cugetu râu. malv6lto, a. întorsu, strâmbatu, schimonositu. malvolCto, o. urgisitu, detestatu, neiubitu. mAmma, f. mamă, mumă, maică; ţîţo, ugeru. MAMMALtfcco, in. mamelucu; gugumanu, mâ-gâdâu. - mammAna, f. guvernantă; moaşâ. mamm£lla, f. ţîţâ, ugeru, mamela. MAMMiFERO, a. înamiieru, cu ţiţe, purtâtoru de ţiţo. mammillAre, a. mamiformu, în forma unei ţiţe. mAmmola, f. fetiţă care suge ţiţâ; micşunea. mAmmolo, m. pruncu; unu felu de struguri. mamm6na, mamm^ne, m. bogăţiile; draculu. mammone (gAtto), m. mîţâ de mara mamm6so, o. ţiţosu, cu ţîte; cu ţiţe mari. manAnte, o. curgâtoru, curgîndu. manAta, f. o mânâ plină, unu mânunchiu. MANCAMENTO, m. lipsă; defecta, eroare, greşeală, cusuru, imperfecţiune, meteahnă; sărăcie; trebuinţă. mancAnte, o. lipsita, defectuosu, imperfecta. mancănza, f. lipsa, defectu, privaţiune; vini, eroare, greşeală uşoară. mancAre, v. n. a lipsi, a nu fi destula; a înceta, a precurma, a conteni, a se întrerupe; a se micşora, a se împuţina; a greşi, a comite vreo eroare; — manca poco, puţinu lipseşte. MANCAt6re, m. care nu se ţine de vorbă, nu şi păzeşte promisiunea, făgăduinţa. MANCHEVOLE, o. lipsita, defectuosu, imperfectu ; trecătoru, slaba, caduca, stricâciosu, periciosu. MANCHEVOLEZZA, /*. lipsa, defectuositate, imperfecţiune slăbiciune, caducitate, facilitate do a se strica, de a peri, de a trece, coruptibilitate. mAncia, /*. bacşişu, mica recompensă. manciAta, f. o mânâ, unu mânunchiu. mancîno, o. stîngu, stîngaciu; — a mancxna, la stingă, d’a stingă, la mâna stingă. mancIpio, m. sclavu, robu, mancipiu. mAnco, a. lipsitu, defectuosu, scăzuta ; stăngu ; mai puţinu; — a manca, a mano manca, la stânga, la mâna stângă; — a dritta ed a manca, în dreapta şi în stânga, de toate părţile, pretutindinea. mandam^nto, m. trimitere, espediţiune; ordina, poruncă; comisiune, însărcinare; districtu, plasa. mandAnte, m. mandantu, celu ce dâ altuia vreo însărcinare, vreo comisiune, vreuna mandata. XANdAre, v. a. a trimite, a espedia; a trimite unu ordina, o poruncă, o însărcinare, o comi-siune; a da drumu, a congedia, a licenţia; — mandar fuori, a vărsa, a revărsa, a răspândi ; a publica, a da afara, a da la lumină ; — mandar sotto, a apăsa, a umili, a înjosi ; — mandar da Erode a PUato, a trimite de la unulu la altulu fârâ nici o necesitate. mandarIno, m. mandarina, demnitaru la Chină* mandAta, f. trimitere, misiune. Digitized by Google 330 MANDATIbIO.—HANIFAÎTtJSliRE MANDATARIO, a. mandatara, procuratoru, împuternici tu, însărcinata, comi&ionaru. iIandAto, m. m and atu, corni si un e, procur aţi nne, însărcinare, împuternicire; ordina; — a.tiimisa. mandatare, ir. celu ce trimite; mandantn. mandîbola , f. mandibulă, falca cea de desubtu. mandiritto, in. palmă, lovitură, dâtătură dela dreapta spre stânga. ^ mandOla, f. mandoiâ (instrumenta de musică). mandolîno, m. mandoiină (instrumenta de musică). mândorla, AMÂNDORLA, f. migdală. # mandorlăto, m. unu felu de prăjitură cu migdale. mandorlîno, a. de migdale. mAndorlo, ir. migdala. > mAndra, mAndria, f. turmă, dreadâ; herghelie; preocă. MandrAcchia, f. ţolină, femee desfrânată. mandbAcchio, m. porta, partea interioară a unui poitu. . , ma.ndragola, mandragora, f. Aarba codrului (pantă). MAndria, f. turmă, cireadă, herghelie; preocă. manduAno, mandriAle, a. ciobanu, hergheleţu. manducAre, v. a. a mânca. manducazi6ne, f. mâncare, fapta de a mânca. MANE, f, dimineaţă; — da mane a sera, toată zioa. . MANBGGÂVOLE, a. oare se poate mânui, mlădiu, mlâdiosu, fleesibilu; docilu, înduplecâciosu, blâjinu. . , MANkugiAhle, a. de mânuita, fleesibilu, mlădiu. MANEGGlAMJSNTO, ir. mânuire; chivernisire. ma^eggiAre, v. a. a mânui; a guverna, a cârmui, a administra, a chivernisi; a exercita, a întrebuinţa; — maneggiare un cavalio, a învăţa unu calu la manegiu; — maneggiarsif a se chivernisi, a îngriji, a se sîrguL MANEGGiAtOre , ir. mânuitoru; celu ce învaţă cai la manegiu; întrebuinţâtoru. MANEGGiO, m. afacere, treabă; întrebuinţare; manegiu; mânuire; ecserciţiu; chivemisire. MANELLA, f. manello , ir. mănunchiu de spice, mangiaferro, fl». ianiaronu, palavragiu. mangiaguadAgno, ir. celu ce esercită o meserie abjectă sau neonestâ. mangiamento, m. mâncare. MANGiAlHNEBTiiE, ir. mâucâtoru de supă. mangiapAne, ir. nevoiaşa, netrebnicu, ticâlosu. MAGiAPARADlsi, m. ipocrita, fâţamicu. mangiapelo, m. molie (insecta). manglArr , t? a. a mânca; a mistui; a hoţi, a face concusiuni; a risipi; — mangiar la torta in capo ad altri, a insulta; — mangiar di grasso, a mânca dulce; — mangiar di magro, a mânca postu. mangiAi.e, ir. iţiâncare, bucate; felu de mâncare. mangiAta, f. mancare; îndopare, îmbuibare. MANGiATivo, a. de mâncata. mangiatoia, f. iesle, jghiabulu unde se dă vite-loru d ; mâncare. MangiatOre , ir. mâncâtoru, celu ce mânincâ-câiuia i place de a mânca bine; omu mânca, ciosu, lacoma, vorace, gâmanu, gură spartă mangîme, ir. comestibile; furagiu, nutreţu. mangione, ir. mâncaciu, gâmanu, poiifagu. mangiugchiAre , v. n. a mâuca puţina şi fără poftă. mai\gusta, f. icneumonu. mani, ir. pl. umbrele celoru răposaţi. mania , f. manie, aberaţiune mentală, nebunie ; toană, fantasie, capriciu, închipuire zadarnică, estravagauţă; rivna, dorn, dorinţă mare de â posede ceva. maniaco, a. maniaca, nebuna; nebunWu. manica, f mânecă. manicabRtto, m. mâncare delicată; răgu, iahnîe. manichei, ir. pl. manichei, o sectă ereticalâ. MANiCHEisMO, ir. manicheismu, doctrina mani-cheiloru. manicHîno, MANICH^TTO, ir. mangetâ; mânecaru, colceagu, manşonu, mufa; — alzarsi i manx-chetti, a se sili, a se trudi. mânico , ir. mâneru, coadă; plâsea de cuţitu; cornulu plugului; gitulu instrumenteloru de musică. snopu. Manesco, a. de mână; de mânuita; lunga de mână; gata de a pune mâua. Manltta, f. mânuşiţă, mână mieă. . manette , f. pl. câtuşi de mani, fiare, pehte, obezi. manevole, a. fleesibilu, mlădiu, mlâdiosu. manfanIle, /. coada cea mai mare a blâcii. manganâre, v. a. a măngăluL . : manganăro, manganatOre, ir. mângâluitoru. MANGANATtRA, f. mângâluire, m. ngâluitură. MANGANELLA, f. MANGANELLOIR. balistă; — manganelle, jeţuri la o biserică; — sonor di manganeUe, a bate. . manganese, m. manganesu (metalu). mAnganO, ir. manganu, o macină antică de res-belu pentru a aBvîrli pietre mari; mângâlâu. mangereccio, a. de mâncata. mangerU, f. mâncătorie, ho*ie, câştiga nele-giu tu. - mAngia, mangio, ir. palavragiu, fanfaronii. MANGiAiftNi, m. mita nicu. MANGiAFAGlubLi, m. nevoiaşa. netrebnic manicOtto, ir. manşonu, mânecaru, mufa, colceagu. maniera, f. manieră, cliipu, felu, speţă, formă, fasonu; obiceiu , purtare, nâravu , abitudine; politeţă; — per maniera che, astfelu încătu; — pittor di maniera, manieristu, pictoru care zugrăveştş după o manieră convenţională în locu de a imita simplitatea naturei. MANIERA re, v. a. a îmblânzi, a domoli, a învăţa; a zugrăvi după o manieră afectată şi convenţională. manierîsta, ir. manierista. manîero, a. învăţata, docilu, domesticită. manieroso , a. gentilu, graţiosu, blâjinu, amabila, îndatoratoru, civila, politu, urbanu, în-demânatecu. manifatto , manufAtto , a. făcuta, lucrata cu mâna. manifatt6re, ir. manufactoru, lucrâtoru, meştera. MANiFATTbRA, f. manufactură, fabricaţiune, in-dustxie; lucru fabricata, făcuta,'lucrata cu MANiFAttro^RE, ir. mairafectoru, manufacturară, VEHMATîVA î - 'r>/ rv / C c V O Digitized by Google Digitized by ^ooQie PATTI DI ASSOCIAZIONE. 9 _ _ Tutta TOpera consterâ di circa dieci fascicoli in 8° grande, con lettere compatte e fomanti assieme tre grossi volumi. . Ogni fascicolo contcrrâ 160 pagine, ed il suo prozzo sarâ iii 5 lire italiane. Se qnalche fascicolo riuscisse pitk o meno voluminoso, il prezzo ne verrâ aumentato o diminuito proporzionatamente. Ciascun volume potendo costituire un’Opera distinta, sarâ libero a chiccbessia di ritirarsi dairassociazione tostoche sarâ completata Vuna o l’altra fra le tre parti del vocaboiario, oppure di associarsi separatamente alle parti susseguenti senza essere obbligato di acquistare le antecedenti. Le soscrizioni si ricevono al domicilio dell’ autore (Braila, Strada S. Archangelu Nro» 2), nonche a tutti quegli altri indirizzi che verranno indicaţi mediante pubblici annunzi. Le domande di associazione devono farsi, o direttamente, o mediante lettere franche ed accompagnate dai prezzo dei fascicoli che si fossero giâ pubblicati. All’uscire del primo fascicolo dovrâ esborsarsi anchc il prezzo del secoudo. #Tranne cio non si chiederâ dagli associati veruna specie di anticipazione. CONDITIUNILE ABONAMENTULUI. Toata Opera va fi împârţitâ in zece fascciule sau aproape, in 8° mare, cu litere compacte şi formându împreuna trei mari volumuri. Fiecare lasciculu va coprinde 160 pagine, şi preţulu va fi de 5 lei noui. Dacă oarecare | fasciculu va fi mai multu sau mai puţînu voluminosu , preţulu va fi mâritu sau scâzutu in | proporţiune. ' 1 Fiecare volumu constituindu o Opera deosebita, va fi liberu la oricine de a se retrage din abonamentu Îndată ce una Bau alta din ce!e trei părţi ale vocabularului va fi complectată, sau chiaru de a se prenumera numai la a trea parte, fără de a fi obligatu să cumpere părţile ' precedente. I Subscrierile se priimescu la domiciliulu autorului (Brăila, Strada S. Archangelu Nr. 2). | precumu şi la celelalte adrese ce se voru arăta prin anunţiuri.. Cererile de abonamentu se făcu, sau directu, sau printr’o scrisoare francata şi însoţită cu preţulu fasciculeloru ce voru fi deja publicate.' La eşirea ăntâiului fasciculu se va plăti şi preţulu celui de alu doilea. Afară de aceasta, nu se va cere dela abonaţi nici o altă antecipaţiune. 2, -L.l: O VOCABOLARIO ITALIANO - ROMAN ESCO, FRANCESE - ROMANESCO E ROMANESCO-ITALIANO-FRANCESE CON TRE TRATTATI GRAMMATICALI E CON L’ AGGIUNTA DEI PRINCIPALI NOMI ' PROPRl COMP1LATO DA I C3k Xj- frollo, PR0FE8S0RE NEL GINNA8I0 DI CARLO I. IN BRĂILA. 'V? v. / PARTE PRIMA. VOCABOLARIO ITALIANO-ROMANESCO. f a s a iii; VALE. ITALIA NE LIRE 5. PEST. BTABILIMENTO T1POGRAFICO DELLA SOCIETĂ DEUTSCH. DOROTHEAGASSE NO. II. ' 1800. MAN IFESTAlfi&NTE.—MANT$LLO. m imlostrialu , luerâtoru, artista; proprietarala anei manufactura. manifestamente, aw. într’uiju chipa manifesta, clara, învederată, cunoscuta, publica, în publica. . hanifestamento , m. manifestare, ar atare, descoperire, publicare, destăinuire, scoatere la lamina, revelare. manifestare, v. a. a manifesta, a arăta, a descoperi, a destăinui, a publica, a da de faţă, a scoate la lumină. hanifestat6re, tn. manifesta torn, descoperi torn. manifestazîOne, f. manifestaţiune, publicaţiune, revelaţiune, ivire la lumină, arătare. manifi£sto, m. manifestu, proclamaţiune, avisu, inscrisu prin care se dă ceva in cunoştinţă; — a. manifestu, clara, învederată, evidentu; publica, cunoscuta. manIglia, f. stinghie, bucată de lemnu saa de fiera ce se pune d’aciuiuezişulu la deosebite lucruri sau instrumente pnntru a le stringe sau a le înţepeni; braţeletă MANiGdLDO, tn. gide, gelatu, calau, carnifice, hen-gheru; omu crudelu, aspru, nemilostivu, brutala. manim6rcia, f. femee scârnavâ, destrăbălată. MANiMdETE, f. pl. averile mănăstireşti sau ale instituteloru de binefacere. maninconi6so, a. melancholicu, posomoritu, tristu. manipolAre , v. a. a mânui, a lucra cu mâna, a manipula. manipolAre, m. soldata simplu. manipolat6re, m. manipulatoru, mânuitoru. manipolazi6ne, f. manipulaţiune; lucru manipulata. kanIpolo, tn. mânunchiu; companie, plotonu de soldaţi. haniscâlco, tn. potcovaru. uAnna, f. mană, mâncare miraculoasă de care s’au nutritu Israelitenii în pustie; orice mâncare delicată; mană, mustu cleiosu ce curge din unele vegetale. hannAu, mannAra, f. sâcure. mannAro (lupo), mama pădurii. mannerIno, tn. berbece bâtutu, castrata. vAno, /.mână; ajutora, mână de ajtttoru; autoritate , putere; parte , lăture; mână plină, mânunchiu; grămadă, cuantitate; — alia mano, blajina, blându, afabila; — mano di scrtito, scrisoare ; — collo della mano, cotulu mâinii; — andar in mano d'alcuno, a cădea în mâinile cuiva, sub stăpânirea sa; — con armata mano, cu armele în mână; — aver le mani lunghe, a fi lungu de mână; — con le mani cortesi, cu mâinile la pieptu; — farsi lume colle mani, a căuta pipâindu p’in întu-nericu; — largo di mano, cu mână deschisă, cu mână largă, liberala, darnicu; — levar la mano, a nu se supune, a nu se astîmpâra; — lavarsene le mani, a şi spăla mâinele, a nu se mai amestica intr’o pricină; — far man bassa, a jefui, a prăda, a prăpădi, a nu cruţa pe nimeni; — a mano a mano, puţina câte puţinu, gradata, treptata; din mână în mână; — tneglio h fringuello in man che in frasca tordo, ce e în mână nu e minciună; — una mano lava VaUra, o mână spală p }. amîudoă faţa; — a man sui ea, îara pcnouiu, fără primejdie; — aver le mani legate, a fi împiedicata, a nu putea lucra; — dar di mano, a pune mâna, a apuca, a începe ; — dare la prima mano, a începe ; — venire alle mani, a se încâera; — prender per mano, a lua de mână; — porger la mano, a da mâna; — tenere in mano, a avea la mână; — essere in mano di unof a încăpea în mâinile cuiva; — condur per mano, a duce pe mâini; — a mano dritta, a mano sinistra, la mâna dreaptă , la mâna stîngâ; — a mani vuote, cu mâna goala; — a piene mani, cu mâHa deschisă , cu abundanţâ; — metter tra le mani di uno, a încredinţa cuiva; — dar Vultima mano, a isprăvi, a sâvîrşi, a termina; — aver la mano (al giuoco delle carte), a face cărţile, a face levata, a fi celu d an tăia care sâ joace. MANOMâsso, a. maltratata, stric&tu, alteratu. manomettere , v. o. a maltrata, a vâtâma, a strica, a altera, a prăpădi, a poci; a desrobi; a apuca, a pune mâna, a începe de a întrebuinţa. manopola, f. mânuşă de feru; unu felu de mânuşi ; o bucată de piele cu care unii din meşteri îşi acopera palma mâinii sându lucrează, supramânecâ. manoscrItto, m. manuscrisu; inscrisu. man6so, a. fiecsibilu, mlâdiosu. ^ manovâle, m. salahoru; — a. de mână, alu mâinii. MANOVtfLLA, f. manovello, m. pîrghie, drugu. manevra, f. manoperă, manevră; funii, frânghii prin care se punu în mişcare pînzele şi celelalte ale corăbii. manovrâre, v. a. a manopera, a manevra; a câr-mui pînzele, funiile s. c. 1. ale unei nave. manovri£ro, a. m&noperatoru, cânnaciu. manrItta, f. mâna dreaptă, dreapta. manrîtto, m. care se serveşte cu mâna dreaptă, dreptaşu. MANR0VE8CI0, m. lovitura cu mâna întoarsa. mansionArio, m. capelann, mansionaru. mansione, f. locaşu, sâlâşuire, şedere, aoitaţiune, domiciliu; adresa ce se scrie la o epistola. MANSIONERIA, f. mansionerie, capelanie. mAnso, a. blându, liniştita, domolu. mansuefâre, v. a. a îmblânzi, a domoli, a linişti, a astîmpâra, a domestici, a îndulcL mansuefAtto, a. îmblânzită, domolitu, liniştita. astîmpâra tu, domesticită, îndulcită. mansueto, a. mansuetu, blându, blajina, dulce. MANSUETtiDiNE, f. mansuetudme, blândeţâ, blâ-jinie. mantacAre, v. n. a sufla cu foaie. hAntaco, m. foaie. mant^ca, f. pomadâ, alifie. manteggiAre, v. n. a sufla ca fbalele. mantellAre, v. a. a ascunde, a acoperi, a escusa. mantellâto, a. mantelatu, cu manta. mantelleggiAre, v. a. a acoperi, a Îmbrobodi cu manta; a escusa, a măsea, a apăra, a ocroti. mAntelletta, f. manteletâ, unu felu de manta scurtă ce poartă demnitarii eclesiastici. ‘ mant^llo, m. manta, mantelâ; pretestu, es-cusâ. 21 Digitized by Google 322 MANTENdRE.—HARtfTTA. mantenere, v. a. a manţinea, a conserva; a susţinea, a hrăni; a păstra, a păzi; — roan-tenersi, a se susţinea, a se conserva, a se nutri, a se hrăni. mantenîbile, a. de manţinutu, de păstratu. mantenimento, 0». manţinere, susţinere, întreţinere, nutrire, hrăniro, păstrare, pâzire. mantenitOre , m. conservatoru, păstrâtoru; hrăni torn; dcfensoru, apârâtoru. mAntice, m. foaie; sgândârare. MANTiGLiA, f. mantilă. mantIle, m. masă proastă de pînzâ; şervetu. mAnto, hi. manta; mască, pretestu, escusă; aparenţă. mantrugiAre, v. a. a pipăi adesea; a mototoli. MANII Ale , a. manualu, de mână, fâcutu cu mâna. MânualitA, f. manualitate. MANUBAlAsTRo, hi. unu felu de balistâ purtâ-reaţâ. MANtiBRio* h». mâneru. manumissiONB, /. manumisiuno, desrohire. manumiss6rb, m. manumisoru, desrohitorn. MANUBCRisTO, H>. unu felu de confecţiune medicinală. MANUSCKfTTO, m. manuscriiu; inscrisu. manuten£ke, v. n. a întări prin judecată în stăpânirea unui dreptu ce se află în prigonire. manutengolo, m. celu ce cumpără sau păstrează lucruri furate, gazdă de hoţi. MANUTENZidNE, f. manutenţiune, întărire prin judecata in stăpânirea unui dreptu ce se află în prigonire. mAnzo, m. bou; râsolu, carne de bou. maomettAno, m. mahometanu, turcu. maomettIşmo, m. mahometismu, religiunea ma-hometanâ. mAppa, f. masă de pînzâ; globu de flori. mappam6ndo, m. mapamundu, chartâ generală a globului pâmîntescu. marabOto, m. raarabutu, unu felu de popă mahometanu. marach&ela , f. înşelăciune, scamatorie; iscoadă. maragnu6la, f. claie, căpiţă, pnpeliciu, parco iu. marAme, m. grămadă de râmăşiţuri, de lepădături, de lucruri fără valoare; abundanţâ mare. MARANGone, Ht. bodîrlâu, lişitâ, unu felu de pasere acuaticâ; cufundaciu; tîmplaru, dulgheru, lemnaru. marAsca, f. unu felu de vişină. marAsmo, hi. slăbiciune foarte mare, topire din zi în zi. marav^di, 0i. maravedis, o monedă mică spaniolă. maravîglia, f. mirare; minune, lucru minu-natu; — far maraviglia, a pricinui mirare ; — fare le maraviglie, a se mira, a se minuna, a admira; — far maraviglie, a face minuni, a face lucruri estraordinare; — a maraviglia, de minune, foarte bine, foarte frumosu, înfricoşatu; — ingannarsi a maraviglia, a se înşela, a face o greşeală mare, grosolană. maravigliAbe, v. n. a se mira, a se minuna, a admira. MArayigluSvole, Q. admirabilii, minunatu. MARAViGLidso, a. minunatu, de minune, admirabila, de mirare; escelentu, estraordinaru, ciudata. . .. MARCA, f, ţară, regiune confinarâ; ţinutulu stăpânită de unu marchesu, marchesatu; marcă, semnu; o monedă de auru şi de argintu. marcAre, 0. a, a însemna, a pune marcă; a infera, a marca; a face unu semnu. MARCABStTA, MARCHESETTA , f. marcasitu (o piatră). marcescIbile, o. care se poate veşteji; strică-ciosu, trecătoru, vremelnica, muritoru. march^sa, marchesAna, f. .marchesâ, soţia unui marchesu; doamna unui marcheBatu. marchesAto, 0i. marchesatu. MARCHtiSE, 0». marchesu; florile, firea, soroculu de lună alu femeiloru. marchiAno, marchigiAno, 01. locuitoru unui marchesatu; — a. relativa la marcă, la m&r-chesatu. marciiiAre, v. a. a marca, a însemna, a infera. m archiatOre, 01. celu ce pune o marcă, unu semnu. mArciiio, 01. marcă, semnu, ţifrâ; — marchio d'infamia, di disonore, pată de infamie. mArcia, f. puroiu; marşulu soldaţiloru. marciapiRde, 0i. trotoarn. marciAre, v. n. a mârşui, a face marşu; a pleca. marciAta, f. mârşuire, marşu. mArcido, o. purulenta, puroiosu; beata. mărcigiGne, f. puroime, puroire, putrezire. mArcio, a. putreda, putrezită, stricatu, puroiosu; — a suo marcio dispetto, în pisma lui. marci6so, a. puroiosu, putreda. marcIre, v. n. a putrezi, a se puroi, a coace; a se strica. marcîta, f. finaţu, livadie artificială. marciume, 0i. putrczealâ, putreziciune; puroiu, puroime, abundanţâ de materii purulente. mArco, ni. marca (greutate); marcă, semnu. ^ marcor^lla, /. brie, breau, slobonogu (plantă). mArb, m. mare; oceanu; abundanţâ, cuantitate maro; — alto mare, luciulu mării, mare lucie; — promcttere mari e monti, a fâgâdu marea si sarea. - 1 marea, f. flucsulu şi reflucsulu mării; — dUa marea, flucsulu; — bassa marea, reflucsulu. mareggiăre, v. n. a se legăna, a se clătina; a suferi, a pătimi boala mării. mareggiAta, f. flucsulu şi reflucsulu mării. mareggio, 0i. clătinare, legănare, sdrâncânire. MARâMMA, f. baltă, câmpie lângă murea, maronia. mare mm Ano, 01. locuitoru de mareme. maresciallAto, 0i. mareşalatu, demnitatea mareşalului. maresciAllo, m, mareşalu; — maresdallo di campo, generalii de brigadă. marescAlco, w. potcovaru. * mari£sco, o. marinu, maritimu, de mare. markse, 0i. baltă, smîrcu, rovină. maretta, f. mişcare uşoară a marii. Digitized by Google mabezzAre.—martellAre. m harezzAke, v. a. a bălţa, a mârrauri, a pestriţa. MAKitzzo, m. băl ţâre, mâr murire, peBţriciune. mAuga, f. margâ. mărgărită, f. mârgâritaru; mârgâritâ (floare). MAROHERmNA, f. mârgâritâ, talpa gîştei (floare); urmuzu, mârgâritaru, mârgicâ, mârgea (de sticla). marginAle, a. marginalii. MARGINÂTO, a. mârginatu, cu mârgini. mArgine, m. margine; cicatrice, sgancâ. uArgo, tn. ţârmu, malu, margine. margolAto, m. butaşu de viţa do vie. marg6lla, f. strigoaie, mama pădurii, dracu, stafie. marg6tta, f. butaşu, ramură de resâditu ce se acopere cu pâmîntu fâr’a o tâia, ca Bâ prinzâ; rădăcină. MARGOTTAre, v. a. a butaşi, a face butaşi. marguaviAto, tn. margraviatu, demnitatea şi statulu unui margraviu (marcgrafu). margrAvio , m. margraviu, marcgrafu, mar-grafu. HARGtiTTO, a. urîtu şi râutâciosu. marigiAna, f. unu felu de raţă sălbatică. marina, f. mare; regiune maritimă; marină, ţârmulu mării; marină, artea navigaţiunii; puterea navală a unui stătu; tablou care înfăţişează marea Bau vreo scenă a vieţoi maritime. marinAio , marinAro, tn. marinam, matelotu, matrosu, omu de mare, corâbiem, lopătam, vislaşu şi orîce persoană care serveşte la o navă. marin Are, v. a. a marina, a face marinată; — marmore la scuola, a lipsi din locţiune; — marînarsi, a se turbura, a se necăji, a se întrista. MARiNARâscA, m. ecuipagiu, toţi marinarii unei nave. marinăresc amante, aw. ca marinarii. . ha rin ar^ sco, a. de marinam, de matelotu. marin^lla, f. unu felu de cireşe, vişină. marinerIa , f. marinerie, artea marinarului; marină, orice priveşte la navigaţiune; putere maritimă. marini£be, tn. marinam, omu de mare, de marină. marIno, tn. marinam, omu de mare; vîntu de apusu; — a. de mare, maritimu, navalu. mariolArb, v. n. a marghioli; a scamota, a înşela. mariolebIa, f. marghiolie; scamatorie, înşelăciune. MARitiLO, tn. marghiolu; scamatoru, înşelat om. marionetta, f. marionetă, păpuşă. hariscAlco, m. potcovam. harităggio, tn. maritagiu, mâritişu, nuntă. maritAle, a. maritalu, bârbâtescu. maritam^nto , tn. mâritare, insurare, însurătoare, nuntire; căsătorie, matrimoniu, mâritişu, nuntă. WaritAnda, f. fată nubilă, de mâritatu. haritAke, v. a. a cununa, a mărita, a căsători; a uni, a împârechia; — maritarei, a se manta. MArIto, tn. soţu, bârbatu. MARiTozzo, tn. unu folu de mâncare do postu. marIttimo, a. maritimu, de mare, navalu. mariu6la, f. fcmee vicleană; unu felu do iarbă. mariuolerIa, f. marghiolie, marghiolire; scamatorie, viclenie, blestemăţie, şirctlîcu, ber-bantlicu, ştrongârie, înşelăciune, chichiţă. mariuOlo, tn. marghiolu; scamatoru, înşelâtoru, vicleanu, şiretu, ştrengaru. makmAglia, f. îmbulzeală; prostime destrămată. marmAre, v. n. a fi rece ca marmura. marmAto, a. rece ca marmura. marmellAta, f. marmeladă, unu felu de dulceaţă de gutui. makmÎsta, m. marmoram, meştem care lucrează marmora. marmîtta, f. oală, marmită; căldare. mArmo, m. marmură; statue ; lapida. marm6cchio, m. copilu, copilaşu. marmorAre, t>. a. a marmora, a imita prin pictură deosebitele feţe alo marmorei; a pestriţa. marmorAria, f. sculptură, statuarlâ. marmorArio, m. sculptoru, sâpâtoru, scobitoru, statuara. marmorAto, tn. incrustare cu marmură; mar-morare. marm6reo, marmo r£cc io, a. de marmură, mar-morosu. marmokîno, a. marmorosu; marmoratu. marmorizzAto, a. marmoratu, pestriţatu. marmor^so, a. marmorosu, ca marmora. marm6tta, f. şoarice de munte; omu leneşu şi prostu. mArna, f. margâ. mAro, m. unu felu do nlantâ aromatică. MAROS0, tn. talazu, undă, valu; baltă, smîrcu; turburare, agitaţiune, întâritare. mArra, f. furcă de foru de săpatu, de rescolitu, grapă. marrabIso, tn. bâtăuşu, omu râu, blestematu. marraiu6lo, tn. pion ara. marrano, tn. necredinciosu, vicleanu, infldelu, vînzâtoru, trădătoru; unu felu de navă. MARREGGiAre, v. a. a grâpa, a trage cu grapa pe arâture. marrobbio, marr^bbio, tn. voronicâ (plantă). marrocchIno, tn. marochinu, saftianu, cordo-vanu. marronAto, a. castaniu, de faţa castanelora. marr6ne, tn. sâpoiu, sâpâligâ, furcă; castană mare; — f. greşeală, eroare grosolană. MARRONATO, tn. câstânişu. MARRtfCA, f. mărăcine. marrucAio, tn. mârâcinişu. marruffIno, tn. calfă, bâiatu do magazie. marrug6la, f. prostime; mulţime, îmbulzeală. marsupiAle, a. marsupialu, o familie de carnivore. mArte, tn. Marte (planetă); luptă, bătălie, res-belu. martedI, tn. marţi y — martedi grasso, lâsatulu de secu. maiitellAre, v. a. a ciocăni, a bate cu cioca-nulu; a bate în clopotu cu iuţeală pentru a cinema la arme sau pentru a aa de ştire că s'a îutîmplatu ceva; a bate, a freca cumu - 21* 824 martellAta.—mAstica. se cade a supăra, a obida, a mihni, a tîngui, a întrista. martellAta, f. lovire, lovitura, bâtae cu cioca-nulu, martelliAni, m. pl. unu felu de versuri de 14 silabe, versuri marteliane. martellîna, f. tîmâcopu, ciocanu de zidari, ciocanii de sfărâm atu pietre. MARTELLO, m. ciocanu; barosu ; grija, neodihnâ; — suonare a martello, a bate în clopotu; — reggere al martello, a stărui; — stare a martello, a se potrivi. martign6ne, m. ţâranu, omu grosu, nocioplitu. MARTINELLO, m. angeru, vîrteju, cumpănă, pîrgbie. martin ktto, tn. unu instrumcntu spre a încărca batistele cele mari. martingAla, f. unu felu de ciorapi la cei vechi. mArtire, m. martini, mucenicu. martIrio, martire, m. martiriu, muconie; casnâ, chinu, durere, supărare. MARTIRîzzam£nto, m. martirizare, mucenicire; câsnire, chinuire, torturare, turmentare. MARTiRizzARE, v. a. a martiriza, a mucenici; a a câsni, a chinui, a supăra, a necăji; — mar-tirizzarsi, a se câsni, a se necăji; a se trudi. martirol6gio, m. martirologiu, istorie, indice, catalogu de martiri, de mucenici. mArtora, f. foARTORO, m., jderu, dihoru (şi blana lui). MARTORIAM^NTO, m. martirizare, câsnire, chinuire, turmentare, torturare, supărare; martiriu. MARTORiAre, v. a. a câsni, a tortura; a martiriza. mArza , f. altoiu, ultuialâ, ramură, mlâdiţâ, crenguţă de altoitu. MARZAcOtto, m. unu felu de dresu, de alifie. MARZAirdLO, a. din luna lui Martie. MARZAtAne, m. mârţipanu, unu felu de plăcintă cu migdale pisate şi cu zaharu. marzengo, m. grâulu ce se seamănă în luna lui Martie. marziAle, a. marţialu, belicosu, resbeînicu, res-boinicu; militaru, de resbelu, ostâşescu; care coprinde feru. marzialitA, f. marţiaîitate, aeru marţialu, bâ- tâiosu. mArzO, m. Martie, luna lui Martie, Mârţişoru. MARZ<5cco, m. figură săpată sau zugrăvită a . unui leu; omu de nirnicu, prostânacu, tontu, neghiobu, ludu. MARZOlIno, m. unu felu de caşu ce se face în t\ luna lui Martie; — a. semânatu In luna lui t Martie. MascalcIa, f. potcovârie. MA8CALz6ne, m. ştrengaru, ciorsoiu, berbantu, nevoiaşu, crăiu, hoţu, tîlharu. MASCALZON^SCO, o. de ştrengaru, de ciorsoiu, de ! hoţu. MASCELLA, f. falcă. MASCELlARE, a. de falcă; — denie mascellare, măsea. mAschera, f. mască, larvă; ficţiune, prefăcătorie, arătare mincinoasă, faţă mincinoasă. MAscherAio, m. fabricantu sau vînzâtoru de ' masei. MAscheram^nto, m. mascare, învăluire, ascundere, întiptilare, îmbrâcare tiptilu, prefacere. MASCHERAre. v. a. a masca; a întiptila, a îmbrăca tiptilu; a ascunde, a acoperi, a disimula, a preface; — mascherarsi, a se masca, a se întiptila, a se transvesti. mascherAta, f. mascaradă, ceată de persoane mascate. mascherizzo, m. pată, pestrue, vinâtare. MASCHERONE, m. mască mare, larvă marc; mas-caronu, unu felu de capu sau mască care se pune pe la arcade, la fîntani dreptu ornamenta MASCHIAMtfNTE, MASCH1LMKNTE, aw. bărbăţie’ maschtezza, f. bărbăţie, virilitate, energie, forţă' maschifRmmina, a. ermafroditu. maschIle, o. bârbătescu, masculinu, virilu; robusta. mAsciiio, m. bârbatu; bârbâtuşu ; unu felu de fortificaţiunc; — a. bârbătescu, virilu; ro-bustu, energicii. mascolinitâ, f. masculinitate, bărbăţie, secsulu masculinu, bârbătescu. mascolîno, a. masculinu, bârbătescu, de secsu masculinu. mAscolo, a. e s. m. bârbatu; bârbătescu, mas-cuiinu. masiera, /*. grămadă de pietre, de molozu, dărâmături. masnAda, f. bandă, ceată, trupă de oameni înarmaţi. masnadiere, m. pedestraşu; banditu, tîlharu ; craiu. mAssa, f. masă, grămadă, cuantitate de materie; corpu ale căruia părţi suntu unite şi strînse; corpu informu ; totalitatea unui lucru omogenu ; totalitate ; mulţime, gloată; — a masse, în mare numâru, in gloată, cu gloata ; — in iwossa, în masă, cu totulu, toţi împreună. MAssacrAre, v. a. a masacra, a omorî, a măcelări. massAcro, m. masacru, mâcelu, omoru, ucidere. massAia, massAra, f. iconoamă, îngrijitoare de ale casei; slujnică, femee care slujeşte în casă. massAio, m. pâzitoru, custodu, iconomu, îngri-jitoru ; vâtafu, priveghiâtoru la o moşie ; casnicu. masserîa, f. casă ţărănească la o moşie. masserizia, f. căsnicie; mobile, scule, instrumente de casă, calabalicu; instrumente agricole. MASsiccio, a. masivu, tare, desu, îndesatu, înghesuita. mAssima, /*. mac8imâ, principiu fondamentaiu; preceptu, regulă, povăţuire. massimam6nte, mAssime, am. mai cu seamă, mai alesu, mai vîrtosu, mai cu osebire, în principali tate. mAssimo, a. prea mare; celu mai mare. mAsso, m. steiu, stană de piatră, stîncâ. massonerIa, f. francmasonerie, farmasonie. mastAcco, m. mâdulârosu, ţeapânu; încâlatu. mast^llo, m. cadă, vadră, galeatâ, ciubâru, putină. MAstica, /. mastihâ, sacîzu; lipealâ. masticacchiAbe.—mattinAre. 325 masticacchiAbe, v. a. e n. a mestica râu şi cu dificultate. , masticamknto, i». mesticare; rumegare. masticAbe, v. a. a mestica; a rumega, a cerceta cu deamâruntulu; a bolborosi, a gângavi. masticatIccio, m. lucru mesticatu. MAflTiCATdBE, m. mesticâtoru, celu ce mestica ceva cu dinţi. MASTICAT6RI0, o. mesticatoriu, de mesticatu. MiSTiCATtBA, f. me6ticâturâ, mesticare, lucru mesticatu. masticazi6ne, f. mesticare, rumegare. mastîce, m. mastibu, sacîzu ; lipealâ. mabticIno, a. de mastihu, do sacîzu. MABTIETtAke, v. o. a înţepeni, a prinde, a bate ferâriile, legaturile cu cuie, a fereca, a ferui, MASTiETTATtiRA, f. legătura, feruiturâ, ferecâ-turâ, banta de fieru la uşâ, la fereastra pentru a le ţinea in ţîţini. MABTrâTTO, m. bucata mica de metalu ce se întrebuinţează dreptu legătură la uşi, ferestre 8. c. 1, balama de uşâ, cercevea de fereastră, vîrteju, ţiţînâ, osie. mastino, tn. zăvodu, dulău. mAstio, mAschio, m. bărbatu; bărbâtuşu; vîrteju ; unu felu de fortificaţiune; tunuleţu, petardă. HAdTODdMTE, m. mastodontu, unu animalu fosilu. mAstro, ni. magistru, maistru, măiestru, meştera; — o. principala, de căpetenie, fun-damentalu. MASTRdzzo, 99». căciuliţă. mastrusciÎbe, tn. portaru, MatAssa, f. jurebie, jurubiţâ, sculu, ciula; amestecătură, grâmâdire; — trovare il bandolo della matassa, a descurca o pricină. matassAta, f. mai multe jurubiţe, sculuri de tortu. matas8. a. a trunchia, a cionti, a sluti, a mutila, a rupe vreo bucată, a scoate bucăţi. mozzic6ne, tn. ciontu, ciontiturâ, trunchietuvă, râtezâtură, moţu, teşiturâ, virfu raptu, teşita. mozzo, m. vîrfu raptu, teşitu, partea ciontită, trunchiată, unde se află vreo ciontiturâ; bu-tucu de roată; —■ a. tăi atu, truncbiâtu, ciontită, slutu, slutita, mutilata, teşita. m6zzo, m. mâciu; rîndaşu. mozzor^cchi, m. omu vicleana, necinstita, craiu, şireta, spînzurata, blestemata; gramaticu la unu avocata. MtfccA, f. unu felu de vacă. mucchiSro, m. apă de viorele şi de rose. MtfccHio, m. grămadă, muche, movilă; turmă, [ mulţime, cârdu; ceată, bandă. MtfCIA.—MU6VERE. 341 MtfciA, f. miţa, pisică. MtciDO, a. mucedu, mucezitu; unsurosu, tuitu-rosu; veştedu, veştejită, fleşcâitu. mucilâggine, MUCiLÂGiNE, f. mucositate, zeamă cleioasă de natura muciloru, mucilagiu. MUGILAGIN080, a. mucilaginosu, inuoosu. MCco, m. miicu, substanţă cleioasă. MUCOSITÂ, f. mucositate; flegmă, muci. Muctiso, a. mucosu, mucilaginosu, din natura muciloru. MUCÎNO, m. pisoiaşu, pişi cu ţă, mîţicâ. MtfDA, f. nâpîrlealâ, nâpîrlire, năpirlitu, timpulu nâpirlitului; schimbare; turnu, închisoare întunecoasă. mudăre, v. n. a nâpîrli. muezîno, m. mueziuu. mi)ffa, f. mucezeală, influreală, floare, mucegaiu, boz ei tură. muffAre, v. n. a mucezi, a se mucezi, a se înduri, a prinde floare, a prinde mucegaiu. MUFFATicciO, a. camu mucedu. MUFFĂTO, MUFFÎTO, MtfFFO, MtfFFIDO, a. mucedu, mucezitu, influritu, mucezosu. muffeggiA&e, v. n. a se mucezi, a se înfluri. MUFFETTO, m. curtisanu galantu, ţîngâu, dandiu. muffola, f. cupelă, tigăiţâ de topitu aurulu şi argintulu. mufione, m. unu felu de câprioru. muftI, m. muftiu, unu felu de sacerdotu la turci care este capulu religiunii. MUgAvero, m. unu felu de soldatu catalanu uşo-ru înârmatu; unu felu de dardâ MtJGGHiAMtfNTO, m. mugire; rugire, râcnire; ur-lare, vijâire; bubuire, buire, murmurare, tu-nare. mdgghiAre, v. n. a mugi, a rugi, a răcni, a urla; a vijâi, a bui, a bubui, a murmura, a tuna. MtiGGHio, m. mugetu, râcnetu; strigătu de durere. mCgoine, tn. xuin felu de peşte m&rinu. MOGGÎBE, v. n. a mugi, a rugi, a răcni, a urla; a vîjâi, a bui, a bubui, a tuna, a murmura. KUGGÎTO, 9». mugetu, râcnetu, urletu; strigătu de durere; vîjâitu, murmuru, bubuitu. mtjghebino, tn. o plantă din India. mugh^tto, tn. mârgâritârelu, clopoţelu, sufleţea (plantă). mugnâio, tn. morarn; rindurea de mare, laricâ (pasere). mOgnere, v. a. a mulge; a stoarce, a angaria, a răpi. HUGNITOKE, m. mulgâtoru; celu ce stoarce, răpeşte. xuGOLAJffforro, m. schiâunire], schilăire, mier-loire. ‘ mugolAre, v. n. a schiâuni, a schilâi, a se vâe-ta, a se mierloi, a chelâlâi. mugolIo, tn. planşeta, vaietu, geamâtu, schilăire. MtfLA, f. mula, catirâ; papucu. mulăcchia, f. cioacă, cioară (pasăre). mulAggine , f. obstinaţiune, îndărătnicie, câ-puire. mulatti^ro, m. mulam, catîraru, catîrgiu. mulâtto , mulAzzo , tn. mulata, bastardu, născuta dintr’unu arapu şi unu albu. muj.enda, mol£nda, f. bani de mâciuatu, oiemu, plată de mâcinatu. muliebre, a. muliebru, muierescu, femeescu. mulinAre, molinâre, v. n. a medita adincu, a scociorî, a şi bate capulu în subţiritâţi. mulinâro, MOLINĂRO, tn. inoraru. MULIN^LLO, tn. morişcâ ; virteju; macliinaţiuni, intrigi, uneltiri viclene; instrumentu pentru a sparge, pentru a deschide cu sila. mulino, molîno, tn. moară; — tnulino ad ac-qua, moară de apă; — mulino a vento, moară de vintu; — mulino a vapore% moară de focu, moară cu vaporu; — mulino du caffe, morişcâ de cafea ; — tirar Vacqua al suo mulino, a nu căuta decâtu folosulu propriu, a trage toată spuza la turta sa. mullo, m. frâgulinâ (unu felu de peşte). hulo, m. mula, catiru ; bastardu ; câpuitu, îndărătnic u. mulomedico, m. veterinariu, medicu de vite. MtfLSA, f. mi)lso, m. medu, idromelu. mi)lta, f. gloabă, amendă, pedeapsă pecuniară. multAre, v. a. a globi, a osîndi la oarecare amendă. multAto, a. globitu, supusu la o amendă. multiforme, a. multiforma, cu mai multe forme. multiloquio , tn. blâtârâturâ , flecărie, vorbă multă. multilt)stre, a. bâtrînu, înanitu. multiplicare, v. a. a multiplica, a immulţi. mCltiplo, o. multiplu, care conţine de mai multe ori pe altulu esactu (se zice despre unu numâru). MOmmia, f. mumia, corpu îmbalsamatu la anticii Egipteni; persoană neagră şi uscată. mi)ngere, v. a. a mulge; a stoarce, a răpi. municipale, a. municipalu, alu municipalităţii, alu magistratului; alu municipiului, orâşâ-nescu. municipalIsmo , m. municipalismu, spiritu de municipiu, nesocotirea intereseloru naţionale, preferirea intoreseloru municipale pe lângă interesele naţiunii întrege. municipalitâ, f. municipalitate, consiliulu municipalu, sfatulu orăşânescu, magistratulu şi loculu unde se adună, primărie. munIcipe, m. orâşeanu, cetâţeanu. municîpio, m. municipiu, oraşu; municipalitate, primărie. munificente, munifico, a. munificentu, darnicu, liberalu, generosu, magniflcu. MUNIFICENZA, f. munificenţâ, liberalitate, dărnicie. MUNIMENTO, m. întărire, fortificare. munîre, v. a. a întări, a fortifica, a înarma, a înzestra, a găti cu toate cele trebuincioase ;. — munirsi, a se întări, a se fortifica, a se pregăti, a se înârma, a se prepara, a se pro-visiona, a se provedea. MUNizidNE, f. muniţiune, întărire, fortificaţiune, înârmare, provisionare, provisiune de resbelu dc orice felu. munizioni^re, m. muniţionaru, celu ce îngrijeşte de muniţiunile trebuincioase pentru soldaţi. MUOVERE, v. a. a mişca, a pune în mişcare; a strămuta; a îndemna, a zădări, a aţiţa, a MURAgLIA.—MtfTUO. \'A2 __________________________________________ sgândâra, a agita; a întărită; a îndupleca, a aduce la îndurare; a atrage; a începe ; — v. n. a deriva, a isvorî, a se trage, a se naşte, a purcede, a veni, a proveni; a se prăsi; — muoversi, a se mişca, a se pune în mişcare; a pleca; — muovere al riso, alle lagrime, a întărită pe cineva la risu, la plânsu; — muo-verşi a pietă, a se îndura. MURAglia, f. zidu grosu şi înaltu; zidire care nu este âncâ isprăvită; muru de oraşu. MUBAGLitiNE, m. zidu foarte grosu. murAle, o. muralu, de muru, de zidu; — corona murale, cunună murală, premiulu ce se da la Romanii antici acelora ce se suiau ântâiu pe zidurile cetăţii asediate. muram ento , m. zidire, clădire, facerea zidar i-loru. murAre, v. a. a zidi; a zidui, a închide cu zidu. MUrAta, f. citadelă, castelu, cetâţue, costeiu. murat6re, m. muraru, zidaru, petraru; — libero muratore, franco muratoret francmasonu, far mason u. murat6rio, a. zidârescu, de zidaru, de muraru. murAzzi, m. unu felu de zăgazuri la Veneţia. mUrcido, m. leneşu, ticâlosu, nevoiaşu, tembelu. mur£na, f. mreanâ (peşte). mUrla, f. 8aremurâ, saremoiu, murătură. muriAtico, o. muriaticu. muriAto, m. muriatu, basâ combinată cu acidu muriaticu. MURtcciA, f. grămadă de pietri, de dărâmături. murIccio, m. mura mica, zidu micu. MURlCCiudLO, m. zidu micu, parapetu de zidu. marmure, m. murmuru, murmurâturâ, bombâi-turâ, şoaptă, bişbâitu. mtJro, «1. muru, zidu; părete; zidărie; apărare. mUrra, f. calcedonu, o piatră preţioasă. mUsa , f. musâ (fiinţă fabuloasă); poesie; geniu; inspiraţiune poetică. musAico, m. mosaicu. musAre, v. n. a şedea gură căscată, a nu face nimicu. husArdo, m. gurăcască, lâlâu , nătărău, tontu. MUsAta, f. scbimosire, strâmbătură din obrazu, sucirea obrazului, grimasă, smorfâ, bufhâ, bufnire. MUscmÂTO, a. muscatu, muscâtaiu. mUschio, m. muşcbiu (plantă); moscu, muscu. MUSCHidso, a. muşchiosu, îmbrăcatu cu muşchiu. muscolAre, o. musculara, alu muşchiloru. MUBCOLAtUra, f. toţi muşchii, musculatură. muscoleggiAre, v. n. a şi forma muşchii. mUscolo, m. muşcbiu, musculu; o maşină de resbelu la Romani muscol^so, a. muscbiosu, musculosu. Musfc), m. museu, locu menitu pentru productele ştiinţeloru, artelom, literaturei; culegere de anticitâţi şi de alte lucruri rare sau preţioase. MUSErAgnolo, mus ar A g no, m.unu felu de şoarice. Museru6la, f. botniţă, nâsarâ; cureaoa dela frîu ce vine d’asupra nasului calului. musiStta, f. cimpoiu (instrumentu musicalu). mUsica, f. musicâ; cântecu; armonie. musicAle, MueiCHivoLE, o. musicalu, de musicâ. KUsiCALMtfNTB, aw, musiceşte, armoniceşte. musicAre, v. n. ed a. a musicâ, a face musicâ, a se deprinde, a se ecsercita la musicâ; a pune in musicâ. Mtrsico, m. musicantu; — a. musicalu. musicomanIa, f. musicomanie, patimă, entusias-mu, amoru mare pentru musicâ. MUSO, m. botu; faţă, obrazu • bufhâ; — fare ti muso, a se bufna, a se îmbufna, a se bosum-fla, a se mânia; — arricciare H muso, a şi suci obrazulu. MUSOLiERA, f. belciugu, botniţă. muşine, s. m. ed a. îmbufnata, bosumflata. mussolîna, f. mussolîno, mUssolo, m. muselină, tîlpanu, unu felu de pînzâ de bumbacu. mustAcchio, m. mustaţă. musulmAno, mussulmAnO, m. musulmana. mUta, f. schimbare, schimbu; mută, o monedă mică piemontesâ; părecbie înjugată ori înhămată; — muta a quattro, muta a 9ci, doâ sau trei pârechi de cai înhămate împreună la o trăsură; — a muta a muta, alternata, pe schimbate. mut Abile, a. mutabilu, schimbâciosu, variabilu, inconstanta, nestatornicu; strâmutâciosu. mutabilitA, f. mutabilitate, schimbăciune; stră-mutâciune; inconstanţă, nestatornicie, uşo-rinţâ. mutamento, m. schimbare, strămutare. mutAnde, f. pl. ismene. mutAre, v. a. a strămuta, a schimba; a transporta; a preface; — -mutarsi, a Bchimba vestmîntulu. ' mutat6re, m. 8chimbâtoru, prefâcâtoru. mutazi6ne, f. mutaţiune, strămutare, schimbare, prefacere, variaţiune, alteratiune. mutevole, a. schimbâciosu, strâmutâciosu. mtîtico, o. nespinosu, neghimposu. mutilam^nto, ro. mutilare, slutire, ciontire, trun-chiare, teşire, stropşire, rupere, retezare. mutilare, v. a. a mutila, a sluti, a cionti, a trunchia, a teşi, a stropşi; a reteza, a rupe; a altera, a poci, a schimonosi, a deforma. mutilat^re, m. mutilatoru, ciontitoru. MUTILAZiOne, f. mutilaţiune, slutire, ciontire, trunchiare, stropşire; alteraţiune. MtfTiLO, a. tăi atu, mutilata, trunchiata, sluta, slutita, Btropşitu, teşitu. mUto, mUtolo, m. mutu; — a. muta, tăcuta ; -- alia muta, pe tăcute, fâr’a vorbi, a face sgomotu. mutolezza, f. muţime; tăcere. mUtolo, a. mutu, tăcuta; — alia mutola, pe tăcute. mutu amante, aw. unulu cu altuia, unuia pe altuia, între sine, într’unu chipu mutuala, reci-procu, alternativa. mutu Ante, a. mutuantu, împrumutâtoru, acela care împrumută pe altulu. MUTuAre, v. a. a împrumuta, a da bani împru-mutu; a da la interesa, la dobîndâ. MUTUATArio, m. mutuataru, împrumutâtoru, acela care priimeşte împrumutu, care se împrumută la altulu cu bani sau altu ceva. mutuazi6ne, f. mutuaţiune, schimbu, reciprocitate, corelaţiune. mUtuo, m. mutuu, împrumuta; — a. mutuala, reciproca, corelativa, altemativu, .ne, Litera N. nabissare, v. a. a cufunda; — v. n. a se înfuria, a se înverşuna; a se scufunda; a se prăpădi. nabIsso, tn. abisu, prăpastie. nAcchera, f. naccAro, tn. castanetâ, turcă (jucărie); tumbelechiu, tobă de cavalerie; unu felu de scoică. ^ nadir, m. nadiru, puntulu din ceru care este dreptu sub picioarele noastre. nâfta, f. naftâ, păcură , petroleu, untu de piatră. nAiade, f. naiadă, o zeitate mitologică. nAnfa, a. f. — acqua nanfa, unu felu de apă binemirositoare în care floarea de portocală este basa. nAnna, f. nani, zicere copilărească; — far la nanna, a dormi. nAno, m. piticu, nanu, stîrpiturâ, bondocu; — a. piticu, nanu, foarte micu. nAnti, avv. e prep. înainte, mai nainte. nApo, tn. napu, campuţu (vegetalu). NAPOLEdNico, o. napoleonicu, napoleonianu. napoleoni de, a. napoleonidu, din familia lui Napoleonu. napoleGne, m. napoleonu, monedă franzesâ de auru sau de argintu. napoleonIsta, m. napoleonistu, partisanu alu lui Napoleonu. nAppa, f. fioncu, moţu, ciucuru; cocardă; nasu. nappUllo, m. unu felu de mirulu lupului (plantă). * nAppo, tn. pocalu, pâharu, cupă, vasu de beutu. xarAncio, m. portucalu. narcIso, tn. narţisâ, narcisu (plantă şi floare). NAB'dnco, a. e 8. m. narcotica, care adoarme, potoleşte. narcotîsmo, m. narcotismu, adormire, amorţeală, potolire produsă prin narcotice. nardîho, a. de nardu. nârdo, tn. nardu, unu felu de lavandă mirositoare. nAre, narîce, f. nare, fiecare din nări. nauram£nto, m. narare, povestire, referire, spunere. * narrâre, v, a. a nara, a povesti, a spune, a referi. narrativa, f. narativă, partea cea narativă a unui cuvîntu, naraţiune, relaţiune, povestire, narratîvo, a. narativu, povestelnicu; povesti-toru. narrat6re, tn. naratoru, povestitoru, relatoru. narratOrio, a. naratoriu, narativu, povestel-nicu. NArrazi6ne, f. naraţiune, povestire, jelaţiune; spusă, spusâturâ, novelă. . NASÂCCIO, tn. nasu mare şi deformu. NAsAta, f. bobîrnacu, lovitură, dâtâturâ peste nasu, sfirlâ peste nasu ; răbufnire, râbufnadâ, luare în râspâru, priimire urîtâ însoţită cu vorbe aspre. NAsAle, tn. partea coifului care acopere nasulu; rădăcină de strânutatu, eleboru, spănţu; — a. nasalu. nasâue, v. a. a amirosi, a anâsi. nascente, a. nâscîndu, care se naşte, care începe. NAS/ENZA, f. naştere, începere; crescâturâ. nAscere, v. n. a se naşte; a eşi, a da din pâmîntu ; a se ivi, a se arăta, a apărea, a eşi la lumină ; a isvorî, a purcede, a proveni, a deriva, a se trage; a se întîmpla, a eveni. nascimento , tn. naştere; ivire, eşire la lumină. a, nAscita, f. naştere, nâscâmmtu, Wscâturâ; fâ-tăturâ; începutu ; ivire, eşire la lumină; viţă, origină; boierie, nobilitate de naştere. nascitOro, tn. celu ce se va naşte; urmaşu, des-cendinte. nascondAglia, f. ascundere, tăinuire. nascOndere, v. a. a ascunde; a oculta, a tăinui ; a piti. nascondevole , a. care serveşte pentru a ascunde. nascondjglio, nascondello, m. ascunzătoare. NASCONDlMENTO, tn. ascundere; ocultare, tăinuire ; ascunzătoare, locu ascunsu, ungluulcţu de ascunsu. nasconditOke, tn. ascunzătoru; tâinuitoru. nasc6so, NASC'dSTO, a. ascunsu, ocultu, secretu, tainicu, pitulatu, furişatu; — alia nascosa, di nascosto, în secretu, pin taină, pe subtu ascunsu, pe furişu. nascostamante, avv. în secretu, pin taină, po furişu, pe subtu ascunsu, făr’a fi vâzutu. nascOsto, a. ascunsu, tâinuitu, pitulatu, fuxi-şatu. " NASECA, f. nasu micu şi urîtu; nasu turtitu. nasello, tn. nasu micu, năsuţu; cârligu încuic-toru; gadu (peşte); — uomo 'nasello, omu cu nasu micu. NAs£tto, tn. năsuţu, nasu micu şi urîtu. nasevole, o. nasalu, de nasu, cu nasu. nasîno, tn. nasu micu şi frumuşelu. nAso, tn. nasu; — soffiarsi il naso, a şi sufla Digitized by Google 344 nas6ne.—NAVOLO. nasulu; — mettere & naso, fiecare il naso dappertutto, a şi băga nasulu în toate; — rimanere con un paîmo di naso, a fi în-fruntatu , a fi luatu la trei parale; a românea gura căscata; — arricciare il naso, a şi suci obrazulu; a se scîrbi; — a naso, după mirosu; — menar pcl naso, a duce pe cineva de nasu; — venir la muffa al naso, a se supăra, a se mânia, a se întărită. NAStiNE, m. nasu mare, nâsonu. NASdRRE, m. nasu mare, nâsonu. NASPABE, v. a. a depăna. NA8P0, m. depănătoare, vîrtelniţâ, râschitora, rotanu, sucală, instrumentu pe care se deapănă. nAssa, f. vîrşife, coşu de peşte; unu felu de ploscă. nAsso, w/tisâ (arbore). nastbAio, m. cordelaru, panglicaru; pasoman-taru. nastbi^ba, f. panglicârie. nAstro, m. cordea, panglică, galonu. NASTtiRZiO, NASTtfRCio, m. nâsturelu, hrâniţâ. NAsdTO, a. nasu mare, nâsonu. natAle, m. naştere; Crâciunu, naşterea Mântuitorului natAle, a. natalu, de naştere. natAli, m. pl. condiţiune, neamu, familie. natalIzio, a. de naştere; — giorno natalizio, zioa naşterii. NATAnte, a. innotâtoru; plutitoru. natAbe, v. n. a înnota; a pluti. NÂTICA, f. teapă, buca şezutului. naticiîto, a. curosu, bucălatu, care are şezutu mare. NAŢIO, NATÎvo. o. nativu, nâscutu; naturalu, firescu. NATlYlTl, f. nativitate, naştere, nâscâmîntu. NATO, f». fiu, copilu; puiu, purcelu, câţelu; fâtu. nAto, a. nâscutu; eşitu la lumină; întim-platu. natbIce, f. unu felu de şarpe, natrice. nAtta, f. tumoare, crescâturâ; glumă, posnâ, festă, şagă, batjocură; rogojină. natOba, f. natură, fire, universulu materialu; ordinulu, orlnduiala universului; forţă, putere activă; esenţă; naturalu, temperamentu, or-ganizaţiune; felu, speţă, soiu, genu; fiinţă, creatură, lucru ; complecsiune, constituţiune; tendinţă, inclinaţiune, pornire, aplecare, afecţiune naturală; starea cea naturală a omului. naturale, m. naturalu, temperamentu; fire; esenţă; naturalu, pâminteanu, locuitoru originara alu unei ţeri; — dipingere dai naturale, cavarc dai naturale, a zugrăvi după natură. nattjrAle, a. naturalu, firescu; originara, primitivii, înuâscutu; simplu, curatu, neprefâ-cutu, naivu; fisicu; spontanu; — figlio naturale, bastardu, copilu din flori; — al naturale, după natură; în mărime naturală. naturalezza, f. naturalitate, conformitate cu natura; simplitate, sinceritate, naivitate, spontaneitate. naturalista, m. naturalista, profesoru sau ama-toru de ştiinţe naturale; pictoru care zugră- veşte după natură; partisanu alu religiunii naturale, celu ce nu priimeşte Revela-ţiunea. naturalitI, f. naturalitate. Natukalizzâre, v. a. a lucra, a înfăţişa după natură ; a naturaliza, a pămînteni, a împă-mînteni. naturalizzazi6nb, /*. naturalizare; îinpâinîn-tenire. naturalmente, aw. fireşte; după natură; cu sinceritate, simplu, curatu, fără artificiu, fără meşteşiigu, fără prefăcătorie; cu spontaneitate, fără dificultate, fără împiedicare. NATUrAbe, v. a. a deprinde, a învăţa, a preface ceva in natură; — naturarsi, a şi forma o natură. naufragAre, v. n. a face, a păţi naufragiu. naufrAgio, m. naufragiu, înnecare, spargere de navă. , nâufrago, a. naufragu, naufragatu, care a pa-ţitu naufragiu, care a peritu printr’unu naufragiu. naumachîA, f. naumachie, bătălie navală. nAusea, f. greaţă, scârbă, stricarea stomaobului, poftă de a vărsa; desgustu, abominare, ură. nauseabOndo, a. delicatu la stomachu, căruia i e greaţă. nauseamento, j». îngreţoşare, desgustare, scâr-bire. nauseAnte, a. greţosu, scărbosu, desgustâtoru. nauseAre, v. o. a pricinui greaţă, desgustu, scârbă; a supăra, a plictisi; — v. n. a se îngreţoşa, a se scârbi. nause6so, a. greţosu, scărbosu. nAuta, m. corâbieru, luntraşu, vîslaşu. nAutica, f. nautică, artea navigaţiunii. nAutico, a. nauticu, navalu, do navigaţi ne. navAle, m. schelă, arsenalu; — a. navalu. NAVAL^STRO, m. luntraşu, vîslaşu. navAta, f. încărcătură de navă; sinulu, nava, tinda bisericei. t nAve, f. navă, corabie, naie, vasu de plutitu; sinulu, tinda bisericei. navicAre, v. n. ed a. a naviga, a pluti. NAVictâLLA, f. navă mică, luntre, barcă, şeicâ. navicellAio, m. luntraşu, vîslaşu, corâbieru. NAVICCHIERE, m. luntraşu. # ^ navicello, m. nâioarâ, corâbioarâ, luntriţă. navigabile, a. navigabilu, plutelnicu. navigante, 77i. navigantu, navigatoru, naigâtoru, celu ce navigă, celu ce pluteşte. navigAre, v. n. ed a. a naviga, a naiga, a co-răbia, a pluti, a merge pe mare; a transporta pe mare; a se regula; — navigare secondo tl vento, a se regula după împrejurări; navigare per per d ut o, a se lăsa în voea vîn-turiloru şi a valuriloru. navigat6re, m. navigatoru, navigantu, naiga-tora, plutitoru, câlătoru pe mare. Havioat6bio, a. reiaţivu la navigaţiune. navigaziOne, f. navigaţiune, plutire, corâbiere; artea navigatorului; călătorie pe inare. navîglio, navîlio, m. vasu de plutitu în genere; mai npilte corăbii, o flotă. nAvolo, nAulo, m. portu, chiria de dusu pe 0 navă. ' tized by Google NAVdNE.—NEMiCO. 315 nav6ne, m. napu; tonta, năucu, prost a , ne-ghiobu. nazArda, f. canotu, ana felu de luntre mică. NAZJONAle, a. naţionala, de naţiune; — s. m. membru alu unei naţiuni; pâmînteanu; — guardia naţionale, garda naţională. HAZiONALlTi, f. naţionalitate, însuşirea, starea acelora care formează împreună o naţie deosebită. sazionalizzAre, 9. a. a naţionaliza, a împămîn-teni. NAZiONALizzizidKE, f. naţionalizare, impămin-tenire. VAZlbNE, /'. naţiune, neamu; poporu, norodu; naştere, născâmintu, origine, si, cong. nici; şi nu; sau, ori. UE, pârtie. despre aceasta, cu aceasta, dintr’ a* ceasta; de acolo; — pron. noâ, ne, ni, pe noi. ne’ art. *». pl. — ne* libri, în cărţile. n^bbia, f. negură, bură, ceaţă, pâclâ. REBBtâNE, m. negură deasă, bură, pâclâ. NEŞfiltiso, a. neguroşu, burosu; întunecosu. nebula, f. negură; întunericu; pată. nebdlositX, f. nebulositate, negurositate. kebul6so, a. nebulosu, negurosu; — stelle ne-hdose, stele neguroase, stelele a cărora lumină este mai slabă. NBCESSimo, o. necesara, trebuinciosu, trebui-toru, neapâratu, inevitabila, ncapâratu tre buinciosu; — 8. m. cele trebuincioase; umblătoare, eşitoare. NECessitI, f. necesitate, trebuinţă; lipsă, sărăcie ; nevoe; — di necessită, de neapărată trebuinţă; — necessită nan ha legge, lipsa nu cunoaşte lege; — essere in gran necessită, a fi foarte strîmtoratu, a fi în lipsă mare; — far di necessită virtu, a face de silă bucurosu. necessitArb, v. a. a sili, a constringe, a strîm-tora, a nevoi; — v. n. a fi necesaru, a trebui. kece8SIt6so, a. sâracu, lipsita, strîmtoratu. necrologiA, f. necrologie, cuvîntu despre unu răposata. necroscopIa, f. necroscopie, inspecţiunea cadavrului. nepandezza, nefandîgia, nefanditâ, f. nefan-ditate, lucru de care nu trebue a vorbi, mon-struositate, enormitate, nelegiuire, inicuitate, infamie; bestialitate, bazaconie, îmbâlâturâ. nefândo, o. nefandu, de caro nu trebue a vorbi, fără nume, monstruosu, enormu, nelegiuitu, infamu; bestiala, brutala. nefArio, a. sceleratu, nelegiuitu, procletu; grozava. nefâsto, a. nefasta, cobitu, de râu auguru; infama. nefrîtico, a. nefriticu, care se ţine de rinichi. nefratuje, f. inflamaţiune de rinichi, nofri-tide. ^gâd^^ tâgăduiciosu, care se poate tâ- ^egamento, tn. negare, tăgăduire; refusare. are, v. a. a nega, a tăgădui, a denega, a oa ^ a recusa» a zice nu, a zici ba, a nu acorda, a nu da. negativa, f. răspunsa negativu, tăgăduire. NEGATIVO, o. tâgăduitoru, negativu. negat6be, m. tâgăduitoru, celu ce tâgâdueşte. NEGAZI6NE, f. negaţiune, tăgăduire, relusu; râ-spunsu negativu; particulă negativă; privaţiune. NEGGHiiNZA, /*. negliginţâ, nepăsare, desmâţaţe, lene. NEGHITT(5so, a. leneşa, trîndavu, desmâţatu, ne-pâsatoru, tembelu, nevoiaşu; târzielnicu, zâ-bavnicu. negletto, a. neingrijitu, nesocotita; nepâsâ-toru. # negligentâRE, 9. a. a neîngriji, a nosocoti; a lenevi. NEGLiGtfNTE, o. negligentu, neîngrijitoru, nepâ-sâtoru, nesilitoru, nesocotitoru, leneşu, desmâţatu, trîndavu. ^ ^ NEGLIGENZA, f. negligenţâ, nelngrijire, nepăsare, nesilinţâ, nestrâduire, nestăruinţâ, trândăvie, lenevie. neglîgere, 9. a. a neîngryi, a nesocoti, a nu se sili. negossa, f. NEGdsso, m. coşu, vârşâ de peşte. negoziAle, a. negoţialu, de negoţu. ^ negozlAnte, m. negoţiantu, negustoru, negoţia-toru, celu ce face nogoţu în mare. negoziAre, 9. n. ed a. a se neguţetori, a face negoţu; a negoţia, a tracta, a tocmi; a vinde efecte publice. ^ NEGOZiATivo, a. negoţiativu, care se ţine de negoţu sau de negoţiaţiune. . negoziAto, m. negoţiare; negoţiaţiune, tractare. NEGOZiATtiRE, a. negoţiatoru, trâtâtoru. negoziazi6ne, f. negoţiaţiune, negoţiare, învoire. negozietto, m. afacere, treabă mică. negozio, m. negoţu, comerciu, traficu, negusto-rire; afacere, treabă, pricină; boltă, magazie, prăvălie; ocupaţiune, îndeletnicire; speeula-ţiune, întreprindere; — far negozio di qual-che cosa, a da unui lucru o importanţă prea mare; — intavolare un negozio, a propune vreo speculaţie. negregglAre, 9. n. a bate în negru. NtfGRO, a. negru; — s. m. negru ; arapu. negrofiîmo, 9*. negrofumu, funingine. negromAnte, necromAnte, w. necromantu, celu ce pretinde de a cunoaşte viitorulu prin mij-loculu morţiloru. negromAntico, o. necromanticu, de necromanţie. negromanzia, f. necromanţie, artea pretinsă de a descoperi viitorulu prin mijloculu morţiloru. negbGre, tn. negreaţă, negrime, negreală. nel, nello, art. comp. în; — nel fiume, în riulu; — nello armadio, în armatiulu. nembIfbro, nemb6so, a. furtunosu, viforosa. nEmbo, 9i. furtună, ploae repede, povoiu; vărsătură ; nimbu, lumină răzoasă împrejurulu capului 8ânţilora ; — a nembo, în mare abun-danţă, în mare număra. NEMICAmEnte, aw. vrâjmâşeşte, cu inimiciţie. NEMICHEvole, a. vrâşmâşeşcu, inimicu, ostilu, duşmânescu; insolenţa, amerinţâtoru. NEMico, tn. inimicu, vrâjmaşu, duşmanu, adversara, Digitized by Google 346 NEMÎCO.—N^TTO. NEMÎco, a. inimica, ostilu, vrâjmâşescu, duşmă-nescu, contram, împrotivitoru. NEMI8TÂ, nemistAde, f. inimiciţie, vrăjmăşie, duşmănie. nemmeno, vt meno, avv. nici chiaru. ntsIA, f. cântecu, plânsetu, bocita funebra; lâ-lâire, lălăi tură; epitafu, inscripţiune mortuară. nekufAb, m. nenufaru, plută (o floare acu -ticâ). n£o, m. nega, neagă, negelu; defectu micu. NEOCATTOLiciSMO, m. neocatolidsmu, doctrină care predinde de a reforma Catolicismulu. NEOCATTdLico, a. neocatolicu. neOfito, m. neofitu, persoană botezată de cu-rindu, întoarsă de curîndu la credinţă. neogiudaIsmo, m. neoiudaismu, iudaismu refor-matu. neoguelfîsmo, m. neogu «Jismu, reproducţiune a guelfismului. neologîa, neologîsmo, m. neologismu, zicere, espresiune nouă introdusă într’o limbă. NEOLOGICO, a. neologica, relativu la neologismu. NEOPLATdNTCO, a. neoplatonicu, relativu la neo-platonismu; partisanu alu neoplatonismului. NEOPLATONisMO, m. neoplatonismu, o sectă filosofică. NEOTERico, a. e 8. m. neotericu, înnoitoru im-prudentu, nesocotitu. NEPENTE, m. o plantă indiană; o băutură cu afionu. nepitella, f. poleginâ, mintă (plantă). nepitello, m. marginea pleopeloru. nep6te, m. e f. nepotu, nepoata; — i nepoţi, strănepoţii, urmaşii, generaţiunile viitoare. REPOTlsMO, m. nepoţismu, puterea, autoritatea ce nepoţii unui papă au avuta câteodată în afacerile Staturiloru Pontificale. NEPPtRE, avo. nici chiaru, nici inâcaru. nequIsspmo, a. sceleratu, nelegiuitu, blestemata. NEQUiTdso, o. râu, sceleratu, infama, procleta. NEQUiziA, f. răutate, nelegiuire, inicitate; râu-tâciune, blestemăţie; rea voinţă, perversitate. nebAstro, o. negruiu, negruşu, negrişoru. nerbAre, v. a. a bate cu o vînâ de bou. nebbAta, f. bâtae, lovitură, dâtâturâ cu vină de bou. nerbo, m. nervu, vînâ; putere; energie. nerbor6so, nerbortJto, a. nervosu, vînosu; robusta. NEBEGGiAMiNTO, m. negrime, negreală. nereggiAre, v. n. a fi negru; a bate in negru. keriUde, f. nereidă, nimfă, zînâ de mare. NEBETTO, a. negrişoru, negruşu. KERtizzA, f. negrime, negreală, negreaţă, -coloarea neagră. nericcio, NERÎGNO, a. negriciosu, negria, ne-gruţu, cam negru, care bate în negru. nerio, m. oleandră (plantă). nerîta, f. neritâ, o scoică univalvâ. nero, a. negru ; închisa, întunecosu, întunecatu; înnegrită; vînâtu, vîlcedu, bâtutu; tenebrosu, infernalu; pătata, feştelitu, murdara, necu-ratu, soiosu; pângărita, contaminatu; trista, mîhnitu, melancholicu, posomorîtu; crudu, barbara, grozava; — angelo nero, draculu; — veder nero, a vedea toate lucrurile d* an- doasâlea, a le lua toate în înţelesu râu; — vestire a nero, a purta doliu, a jâli, a umbla cernita; — far vedere il bianco per nero, a zugrăvi caii pe păreţi. n£ro, m. negreală, faţa, coloarea neagră; negru, arapu, maura; — nero di fumo, funingine; — nero di Germania, coloare, negreală de tiparu; — nero d' osso, negrime de osu, negrime de fuma neronekIa, f. crudelitate mare, faptă crudă. NERttME, m. negreală, negrime, negreaţă. nervAta, f. lovir , dâtâturâ cu o vină de bou. NERVATtfRA, f. nervaturâ, ţeşâtura nerviloru, organizaţiunea, structura, sistema nerviloru. nerveo, o. de nervi, relativu la nervi. nervIgno, a. nervosu; robustu, vigorosu, ţea-pânu. nervo, tn. ne râ, nervu; coardă; putere, energie, forţă; importanţă, însemnătate ; inimă, floare, partea cea mai bună, cea mai aleasă, cea mai vîrtoasâ a unui lucru; ~ nervo di bue. vină de bou; — far qualche cosa col nervo dclV osso, a şi pune toată silinţa, a întrebuinţa toate puterile spre a face ceva. nekvosamente, avv, cu putere, cu energie, cu vigoare. nervositA, f. nervositate. NKRVdso, a. nervosu, nevrosu, vînosu, care se ţine de nervi, de vine; care are neivi foarte iritabili; ţcapânu, vîrtosu, vigorosu; ener-gicu. . nervuto, a. neivosu; tare, robustu, vigorosu. nesciente, a. ncştiutoru, neştiutu, ignoranta. NESCIENZA, f. neştiinţă, ignoranţă. N^scio, a. neînformatu, neinştiinţatu. nespola, /. nespil» (fruptu). RE3P0L0, m. nespilâ (arbore). nessibile, nessile, a. de înnodata, care se poate înnoda. Ntfsso, m. conesiune, legătură, raporta, unire. nesst5no, NisstiNO, a. e pr. nimini, n im ine, ni ine, nici unulu; — nisstma cosa, nimica. nestaiuola, f. pepinieră, seminţaru, răsadniţa. nestâre, v. a. a inochia, a altui. nesto, m. surcea, mlâdiţâ, râmurelu de al-tuitu. nettacessi, tn. vistieru. nettamente, avv. netedu, neta, curata; lâmu-ritu, deschisu, cu sinceritate, cu inimă curată, cu simplicitate; desluşitu. NeTTAMENTO, m. netezire, curăţire, ştergere. nettapAnni, m. curâţitoru de pete. nettAbe, v. a. a curâţi, a şterge, a netezi. NtfTTARE, m. nectaru, băutura zeiloru; orice băutură delicioasă. NETtAreo, o. ca nectaru; deliciosu, foarte bunu. NETTATtvo, a. curâţitoru, ştergâtoru, netezitora. NETTATdio, m. treanţâ de ştersu, otrepu. NETTATtfRA, f. curâţiturâ; limpeziturâ. NETT^ZZA, f. curăţie, curăţenie, neţime; chia-râtate; puritate, candoare, inocenţă, sinceritate, inimă curată, lealitate. nettile, a. de torsu, de răsucitu. netto, a. curatu, netu, netedu, curăţelu, linsa; chiaru, limpede, lâmuritu; evidenta, învederată, desluşitu; puru, inocenta, sincera; fără defecte; — netto, avv. curatu, deschisu, pe NETTUNiSMO.—NOBTLtRE. faţa ; neto; — passarla netta, a nu avea nici o paguba. NETTUNisMO, tn. neptunism’1, o sistemă geologică. KETTUNÎSTA, tn. neptunistu, partisanu alu nep-tunismului. neuma, tn. neumâ, unu semnu musicalu. NEC TONIANISMO, tn. neutonianismu, doctrina lui Neuton. neuioniAno, a. e 8 m. neutonianu. NEUTRALE, a. neutralu, neutru, care nu ţine de nici o parte; indiferentu; nepârtinitoru. NEUTRALItA, f. neutralitate, stare neutră, indi-feiinţâ nectralizzAbe. v. a. a neutraliza, a face neutru. NEUTRAL1ZZAZ10NE, f. neutralizaţiune, neutralizare. N£utbo, o. nici t nulu, nici altulu; neutru, neutralu. NEYÂio, nevAzio, nevAzzo, tn. cădere abundantâ de neaoâ, de zăpadă. NtfVE, f. neaoâ, zăpadă, ninsoare; candoare; bâtrîneţe; — fiocco di neve, flocu, fulgu de neaoâ; — palia di neue, bulgare de neaoâ. nevicAre, t>. n. a ninge, a cădea neaoâ, zăpadă. NEVicdso, a. neaosu, zâpâdosu, p'inu cu zăpadă, acoperitu cu neaoâ, Ingrecatu de neaoâ. NEViscmo, tn. viscolu. nevositI, f. neiositate. nevOso, a. neiosu, neaosu, zâpâdosu; candidu, albu şi etrâlucitu; — 8. tn. nivoasâ, a patrâ lună din calindarulu revoluţionam alu fran-ce8ilom. nIebio, tn, uliu, gaiâ, şoimu; milianu, vindereu. nîcchia, f. firidă, cotloanâ, afundâturâ. nicchiamiSnto, tn. vâetare, plângere; îndoială, in-doinţâ, timpurizare. NICchiAre, v. n. a se plânge, a se vâeta, a geme; a se îndoi, a se mai gândi, a tim-puriza. NiccHiERiA, f. scoicârie, culesu de scoice. nîcchio, tn. scoică, ghioacâ, coajâ de scoică. nîccilo, nocciu6lo, tn, unu felu de peşte de mare. nIccolo, tn. nicolu (mineralu). NICHILÎ8MO, tn. nihilismu, materialismu. NicoziĂNA, f. nicoţianâ, tabacu (plantă). nilâta, nidiAta, f. cuibu plinu de pâseri. nidiAce, a. de cuibu, cuibaciu. NîdificAre, v. n. a se cuibări, a face cuibu; a cloci; a se pune, a se aşeza, a sâlâşui. nIdo, tn. cuibu; culcuşu, patu; locuinţa. nid6re, tn. mirosu putredu, pîrlitu, de oaâ clocite. nidob6so , a. care are unu mirosu de oaâ clocite. nteoAre, v. a, a nega, a tăgădui; a refusa, a recnsa. niăgo, tn. negaţiune, tâgâduialâ, refusu. niellAre, v. n. a niela, a săpa nişte figuri pe unu lucru de metalu, umplmdu toate trăsurile cu unu felu de smalţu negru. NrtLLO, tn. nielu, unu felu de gravuri Bâpate pe unu metalu nobilu. NiiNTE, aw. de locu, nid de cumu; — 8. tn. nimicu, nimica; — senza dir niente, far1 a spune ceva; — per niente, niente affatto, 3 7 nici de cumu ; — ridurre al niente, a nimici ; — o tutto o niente, sau Cesare sau nimica. njentedim£no, nientedimAnco, aw. insă, cu toate acestea, tocma din ont â. nif^lo, iw. botu, rîtu; — fure il ni foia, a se îmbufna. nigella, f nigelâ (o plantă). Nin metko, tn nil< metru, unu felu de stîlpi care sen eseu spre a măsura createi ea sau scăder a N lului ii vărsările 6ale periodice. NiMn are, v. a. a avea, a purta duşmănie; a induşmâni. N1MICHEVOLE, a. duşmânescu, vvâjmâşescu, ostilu NiMiciziA. f inimiciţie, adversiune, duşmănie, vrăjmăşie. NiMico, tn. inimicu, adversara, duşmanu, vrâj-maşu; — a. ostilu, vrajmâşescu, duşmânescu, contrara, împrotivitoru. nimistâ, nimistânza, f inimiciţie, vrăjmăşie. ninfa, f. nimfă, o zeitate mitologică. Ninfâle, a. de nimfă;—alia ninfale, ca nimfele. ninfea, f. nimfee, plută (o floare acua icâ). ninfeggiAbe, v. n. a se mişca ca afectaţiune, a se guguli, a se drâgosti, a afecta graţie, delicateţă; a deveni crisalidă. NÎNNA, f. ninanani; fetiţa; — fare la ninna nanna, a face ninanani, a lălăi, a legăna; a se legăna. ninnAre, v. a. a legăna; — v. n. a sta la în-doinţâ. ninnAta, f. lâlâire, lălăi tură. NINNOlAre, v. n. a tândâli, a petrece timpulu cu nimicuri. NiNNOLO, tn. bagatelă, copilărie; jucărie, fleacu. nipote, tn. nepotu; — t nipotif strănepoţii, urmaşii. NTPOTisMO, tn. nepotismu. N1QU1TÂ, f. inie ui ta te, nedreptate, nelegiuire, fără-delege, crimă, pâcatu; furoare, mânie ; cruzime. niquitoso, a. furioso, înfuriata, turbata; nelegiuita. NisstiNO, a. e. pr. nimini, nime, nici unu. nîtido, a. neteda, chiara, curatu, luciu, strălucita. nitOre, nitid^zza, nitiditI, f. neteziciune, cbia-râtate, limpeziciune, strălucire, curăţie, neţi ne, eleganţă. nitrAto, tn. nitratu, sare formată din combina-ţiunea acidului nitricu cu o basâ. NiTRico, a. nitricu, silitricu. NiTRiRE, v. n. a necheza, a râncheza (cai). NiTRiTO, m. nechezare, rânchezare, rânchezâturâ. nItro, tn. nitru, silitrâ, nitratu de potase. nitr6so, a. nitrosu, silitrosu. NltfNO, a. nici unu; nimini, nime. nîveo, a. albu ca neaoa. NO, aw. nu, ba, ba nu; — dir di nof a zice nu, a tăgădui, a nega, a refusa; — stare fra il si e il no, a sta la îndoinţâ. n6bile, a. nobilu, boerescu; alesu, însemnata, inaltu, preţiosu, scumpa, escelentu; mâreţu ; generosu, mârinimosu; — 8. tn. nobilu, omu nobilu, boeru; — alia nobile, cu nobleţă, cu generositate, cu delicateţă. . nobxlîre, nobilitare, v. a. a nobilita, a nobi- 348 NOBILiSTA.—N6NUPLO. liza, a face nobila, boeru, gentilomu, cavaleru; a perfecţiona, a îmbunătăţi, a înfrumuseţa. NOBILISTA, m. celu ce afectează nobleţă. nobilitAnţe, a. care nobilitâ, perfecţionează, face mai nobilu, mai bunu, mai însemnatu. nobiltâ, nobilitâ, NOBiLtfzzA, /. nobleţă, nobilime, boerime, cei nobili şi condiţkmea loru; generositate, mărinimie; distincţiune, maniere urbane, politicoase; frumuseţe, perfecţiune, măreţe. nobilime, m. nobleţă fără meritu. nocca, f. articulu, încheietură, nodu; gîlcâ. NOCCHitfRE, noccqiero, m. pilotu, cârmaciu, co-râbieru. nocchieb6so, o. nodurosu, plina de noduri nocchio, ut. nodu, ciotu. nocchiOso, nocchiOto, a. nodurosu; gîlcosu. nGcciolo, tn. sîmbure ; miezu; nodu, gîlcâ; esenţă, partea cea mai principală a unui lucru; — essere due anime in un nocciolo, a se iubi multa, a fi corpu şi sufletu. noccioTiIîto, a. sîmburosu, cu sîmbure. NOCCIU6LA, f. alună (fructa). nocciu6lo, tn. aluna, tufă de aluni; unu peşte mare. n6ce, m. nucu; — f. nucă; — gheriglio di noce, sîmbure, miezu de nucă; — mallo di noee, coajă de nucă; — guscio di noce, ghi-oacâ de nucă; — noce di galla, gogoaşă, gâ-luţâ, bombiţâ de stejaru; — noce moscata, muscată, nucă muscată, nucşoară; — noce d' India, nucă de cocosu; — noce della mano del piede, articula, încheietură, nodu; — stare in sul noce, a se ţinea ascunsu; — chi ha mangiato le nod spazzi i'gusci, cine a făcutu, tragă; cine a dumicata, mânînce. noc^lla, f. nucşoară, nucă mică; aluna. nocellăta, f. unu felu de turtă de migdale. NOCEVOLE, o. vâtâmâciosu, stricâciosu, dâunosu, pâgubiciosu, prejudeţiosu; periculosu. NOcifero, a. producâtoru de nuci. NOClvo, a. vâtâmâtoru, păgubitoru, stricâtoru. NOCUMi&NTO, 'NOCimento, m. vătămare, pagubă, stricăciune, perdcre, prejudeţu, scădere, slăbire. nodello, m. articulu, nodu, chiutoare, încheietură. noderoso, noderiîto, a. nodurosu, cu noduri. NODÎNO, m. nodu, înnodâturâ; fioncu; galonu. n6do, tn. nodu; fioncu; greutatea cea mai mare, puntulu celu mai importanta; încurcătură, învălmăşeală ; legătură, raportu, uniune intimă; încheietură; laţu ; — nodo di vento, volbură, vîrteju, turbină; — nodo del collo, ceafă, gru-mazu; — ogni nodo viene al pettine, mai curîndu sau mai târziu toate crimele voru fi pedepsite ; — filare i nodi, a număra nodurile, a măsura iuţeala platirei unei nave. nodositâ, f. nodositate, cualitatea lucrului no-dorosu. no£tico, a. noeticu, alu lui Noe. n6i, pr. noi; — noi stessi, noi înşine. n6la, f. urîtu, saţa, uriciune, plictisire, desgustu; greaţă. noiAre, v. a. a plictisi, a desgusta, a supăra. noi^vole, N0i6so, a. plicticosu, urîciosu, seca, greţosu, supărător a, desgustosu. nolegglâre, v. a. a închiria, a lua, a tocmi cu chirie. ; nol^ggio, tn. închiriere (a unei nave). j n6lo, m. naulu, chirie; — carrozza da nolo, trăsură cu chirie, birja, fiacheru —cavallo du nolo, calu cu plată ; — pigliare a nolo, a lua cu chirie ; — dare a nolo, a închiria. nomade, a. nomadu, fără locuinţă stătătoare. nomâre, v. a. a numi; — nomarsi, a se numi. Nome, m. nume, numire, apelaţiune; renume, renumire ; felu, soiu, neamu, speţă; titlu; — a mio nome, din partea mea; — tn tume di Dio, în mumele lui Dumnezeu; — soite nome, sub veste, sub pretestu; — aver nome, a so numi; — che nome avele ? cumu te chiamâ ? cumu ţi e numele ? — per nome, de nume, după nume; — cavar di nome, a insulta, a ocârî; — chiamare le cose pel loro nome, a chiâma prunculu cumu e botezatu, a nu încurca adevârulu; — farsi nome, a fi câştiga o mare reputaţiune ; — uomo di molio nome, omu renumitu. ' nomenclatore, m. nomenclatoru, autorolu unei nomenclaturi; celu ce se ocupă cu nomenclaturi. NOMlGNOLO, fit. poreclă, porecliturâ. supranume. nomina, f. numire, nominaţiune într’o demnitate*, într’o dregătorio. nominAle, a. nominalu, de nume, relativu la nume; aparenta, ilusoriu. ^ nominAnza, f. renume, renumire, famâ, reputaţie. nominâre, v. a. a numi, a spune numele; apo- j meni, a face menţiune, a cita; a da, a pune unu nume ; a nomina intr’o dregâtorie, într-unu postu, a alege; — nominarsi, a se numi. nominatamante, avv. anume, nominalu, pe nume ; in parte; mai cu seamă, mai cu osebire. nominatîvo, m. nominativu, casulu nominativu. nominat6re, m. denumitoru, chiâmâtoru. ^ ' nominazione, f. numire, denumire; renumire, . renume, famâ, celebritate; nominaţiune, fapta şi dreptulu de a nomina într’unu postu, într’o dregâtorie. , nompakIglia, f. unu felu de litere de tiparu, nonparilia. NON, pârtie, nu. ^ n6na, f. nonă, a noa oară canonică. . nonagenârio, m. nonagenara, de noâzeci de am. non che, pârtie. nu numai. „ noncurAnte, o. nepâsâtoru, nesocotitoru, nein-grijitoru. ^ a ... noncurAnza, f. nepăsare, nesocotinţă, neîngrijit, despreţu. NONDIMENO, NONDIMAnco, avv. însă, cu toate acestea, totuşi, tocma din contra. a n6nna, f. bunică, moaşă bună, mamă mare* n6ne, f. pi. none, a şaptea şi a cincea zi înai -tea idiloru în calendarulu romanu. nonni^nte, nonnClla, m. bagatelă, fleacu, J ’ cârie. n6nno, tn. moşu, bunu, bunicu. n6no, a. alu noâlea ; — s. w. a noa part©* nonostAnte, avv. cu toate că, deşi, maca111 » totuşi. nonpertAnto, avv. cu toate acestea. nOnuplo, a. de noâ ori mai mare. Digitized by Google I N0N1ÎS0.—NOVELlAtA. 349 NONtfso, nu nonttsAnza, f. neobicînuinţâ, desvâţu, neîntrebuinţare; nededare. noologIa, f. noologie, ştiinţă universală a cunoştinţei. noolGgico, a. noologicu, de noologie. noecîno, m. unu felu de chirurgu pentru boalele 8ecsuale; litotomistu puţinu capabilu; omu prostu ţi murdaru. n6rd, m. nor du, miazănoapte, septentrionu. h6riia, f. scadrâ, mâsurâtoru de unghiuri; regală, normă, modelu. kormAle, a. normalu, regulam; — scuola normale, şcoală normală, care serveşte de modelu «pre a forma altele de acelaşi felu; — Unea normalef linie verticală. horveggiAbe , v. a. a regula, a povâţui, a da regale. k6sco, pron. cu noi. hosocomiAle, a. nosocomialu, de nosocomiu, de spitalu. nosoc6mio, m. nosocomiu, spitalu, ospitalu. , nostalgia, f. nostalgie (o maladie). nostâlgico, a. nostalgicu, de nostalgie, pâti-I maşu de nostalgie. nostkAle, nostrAno, a. de ai noştri, pâmînte-auu, din ţară. nostralmente, cw. după obiceiurile noastre. nGstro, a. alu nostra, nostru;—ti nostro, lucrurile noastre, averile noastre ; — % noştri, ai noştri, familia noastră, amicii noştri, partisa-nii noştri. nostrîssimo, a. nostru de totu, pe deplinu. NoSTRdMO, m. subofiţeru de marină. n6ta, f. notă, însemnare ; notă de muşică; ca-racteru distinctiva; voace ; pată, defectu, cu-snm, meteahnă ; infamie, neonoare, necinste ; notă diplomatică, epistolă chârtie; registru, catalogu ; poliţă ; — nota bianca, seminotâ ; — dire a chiarenote, a spune verde, pe faţă. notArile, a. notabila, însemnata, demnu de atenţiune, de luare aminte; — t notabili, persoanele cele mai considerabile, cele mai însemnate ale unui locu. stabilita, f. notabilitate, importanţă. . notabilm^nte, avv. într’unu chipu însemnatu. notAio, notAro, nodAro, m. notaru, cela ce priime^te şi treco actele publice. notamente, avv. într’unu chipu cunoscutu. notaiKnto, m. înnotare; plutire. notAre, nuotAre, v. n. a înnota; a pluti pe faţa apei; a nota, a face o notă, o iniemnare-, a observa; a zări ; a învinovăţi, a inculpa, a dojeni, a imputa. notar4sco, notariale, notarIle, o. notariala, de notam. m- n°tariatu, profesiunea notamlui. ^trar^’ ^ ^aPta de a notare, înregi- ROTAzidNE, f. adnotaţiune, notă, însemnare; ob-semţiune. ¥ not^vole, a. notabila, însemnâtoru, considera-‘ demnu de atenţiune, de a fi luatu aminte, remarcabila. îîţd^m0LMfNTE, avv' îotr’unu chipu remarcabilu, aten^dne, de a fi luatu aminte. ţinta****10’m’ no^care> înştiinţare, încunoş- notificare, v. a. a notifica, a înştiinţa, a incu-noştinţa. NOTiFiCAZidNE, f. notificaţiune, avisu, publica-ţiune. NOTtziA, f. notiţiâ, cunoştiinţâ, noţiune; nuvelă, veste; înştiinţare, informaţiune, incunoştinţare. notiziAre, v. a. a înştiinţa, a informa, a notifica, a da de ştire, a da în cunoştinţă, a face cunoscutu. n6to, m. vîntu de la miazăzi, de sudu. noto, a. cunoscutu, ştiutu ; învederată, evidentu. NOTOMÎA, f. anatomie; secţiune anatomică; — far notomia cT alcuna cosa, a cerceta cu de-araâruntulu. NOTOMtsTA, m. anatomistu, celu ce se ocupă de anatomie. notomizzAre, v. a. a anatomiei, a face anatomie, disecţiune; a ecsamina cu minuţiositate, cu mare atenţiune, a cerceta cu deamâruntuln. NOTORIAM^nte, avv. într’unu chipu cunoscutu, publicu, ştiutu de toată lumea; în publicu. notoriet^ f. notorietate, cualitatea lucrului care este cunoscutu, ştiutu de toată lumea; învederare. notOrio, o. notoriu, publicu, cunoscutu de toată lumea ; manifestu, evidentu, învederată. nottAmbulo, m. noptâmblâtorn, somnambula, omu care âmblâ dormindu. nottAta, f. noapte, spaţiulu unei nopţi întrege. n6tte, f. noapte; întunericu, umbră; — di notte, noaptea; — giorno e nottet zioa şi noaptea, neîncetata; — meszanotte, miezulu nopţii; nordu, miazănoapte ; — a tarda notte, noaptea târziu ; — buona notte! noapte bună! — verso notte, sul far della notte, în de seară. notteti^mpo, avv. noaptea. * nottîvago, a. lainicu de noapte. - nottola, f. liliacu, vespertilu (pasere). nottolAta, f. spaţiulu unei nopţi intrege. nottolîna, f. NOTTOLINO, m. clanţă, clince mică. nottol6ne, m. lainicu de noapte. NOTTi)RNO, a. noptescu, de noapte, nopturnu; — s. m. unu felu de compunere musicalâT nopturnu, bdenie, privighiere, unu felu de slujbă bisericească ce se face noaptea. gţ. NOVAle, a. e 8. m. ţelinitu, pârâginitu, lăsata nearatu, ogorîtu ; ţelinâ, paragină, pirlogu, obleagâ, ogoru. novAnta, o. noâzeci. novantena, f. noăzeci de lucruri. NOVANTtisiMO, a. alu noâzecilea; — 8. m. a noâ-zecea parte. * novat6re, m. înnoi torn, innovatom, novatom. novazi6ne, f. înnoire, innovare, innovaţiune; novaţiune, prefacerea unei obligaţiuni într’-alta. n6ve, a. noâ, numâmlu 9. novecento, o. noâ sute. NOVriLLA, f. nuvelă, fabulă, poveste, basna; veste, ştire; lucru, faptă, întîmplare; famâ, vorbă ; — mettere in novella, a lua în risu, a batjocori ; — novelle, fleacuri, mofturi. novellamento, m. bâsnire, spunere de nuvele. novellAre, v. a. e n. a spune nuvele, a bâsni; a flecari, a vorbi secături, a bâciui. novellAta, f. fabulă, basna, minciune. 350 NOVELLAT^RE.—NUNZIATtfRA. novellatoke, #1. naratoru sau scriitoru de nur vele. NOVELLIERE, NOVELLI^RO, m. bâsnitoru, fabulistu; repurtâtoru de nuvele, purtâtoru de vorba. NOVELLlNO, a. nou, proaspâtu; tînâru, fârâ espe-rienţâ. NOVELLiSTA, m. novelistu, curiosu care voeştesâ afle veşti, noutăţi şi are plăcere de a le repurta; scriitoru de novele, de fabule, fabu-li8tu. novellIzia, f. pîrgâ, trufanda. novello, a. nou, recentu, proaspâtu, de curîn-du; urmâtoru; altu; tînâru, june, fârâ espe-rienţâ; — di novello, de curîndu, nu de multu; — vendere frutte a novello, a vinde sau a cumpăra productele depe câmpu. novembre, m. noembre, brumaru mare. novembbio, a. de noembre. NOVtfNA, f. noâ zile de rugăciuni. novenArio, a. novenaru, compusu de noâ lucruri; — 8. m. versu de noâ silabe. NOVtiNNio, m. spaţiu de noâ ani. noveeAre, v. a. a număra, a computef, a socoti. NOVERAT6RE, m. numârâtoru, socotitoru. noverazi6ne, f. numărare, cumputu, socoteală. noverca, f. mumâ vitregă. NOVERcAle, a. vitrigescu, de mumâ vitregă. nOvero, m. numâru, computu; agregare, unire. NOVIlOnio, m. lunâ noâ, noviluniu. NOVîssimo, a. nou de totu; celu mai nou, celu mai recentu, celu mai proaspetu; celu mai din urma; — il novissimo di, zioa cea mai din urmă. NO VITĂ, f. noutate, însuşirea lucrului care este nou; lucru nou, recentu; lucru neobicînuitu, NOVizii'ţp, m. noviţiatu, starea noviţiloru. NOVIZIO, m. noviţiu, celu ce a îmbrâcatu haina nronachalâ, aspirantu la viaţa monastichâ; celu ce învaţă vreunu meşteşugu, învâţâcelu ; june, necercatu, nedeprinsu, nou, fârâ esperienţâ. NOZIOnAle, o. noţionalu, relativu la noţiune. NOZI6NE, f. noţiune, cunoştinţă, idee despre unu lucru; — nozioni, ideile cele mai simple şi « primitive. n6zze, f.pl. nunta, mâritişu, căsătorie, matri-jnoniu; solemnităţile ce se făcu în ocasiunea *nei căsătorii. Nt5be, f. nuoru; întristare; bănuială, prepusu; — lasciato in nube, nedesluşitu. NOBILE, a. f. mâritabilâ, de mâritatu; nemâuitată ; — etă nubile, vîrstâ, etate de mâritatu. NUBiLlTl, f. etate de mâritatu; starea unei fete 4e mâritatu; timpu nourosu,- întunecatu. NTJBIL6S0, a. nourosu, turburosu, întunecosu. nubiOla, f. unu felu de strugure negru. nuca, f. ceafa, cervice. • nucleâle, a. relativu la sîmbure, de sîmbure. NUCLEiFERO, a. cu sîmbure. nucleif6rme, a. în formă de sîmbure, nuclei-formu. NtrcLEO, m. sîmbure, nucleu. nudamente, avv. golu, nudu; cu simplitate, în-tr’unu chipu simplu ; curatu, fârâ prefăcătorie, cu sinceritate, pe faţă. nudAre, v. a. a aespoia, a desgoli, a descoperi. nuditA, f. nuditate, goliciune, despoiare. NUDO, a. nudu, golu, despoiatu, desbrăcatu, des- coperitu, desvâlitu; simplu, curatu, fără prefăcătorie. NUDrIre, v. a. a nutri, a hrăni. NtiGA, f. secătură, fleacu, bagatelă, lucru de ni-micu. nxjgat6rio, a. de fleacuri, de secături. NUGAZidNE, f. flecârie; fleacu, secătură, bagatelă. nOgolo, m. nuoru; grămadă, mulţime. nugol6so, a. nourosu, întunecosu, posomorita. Ntfi, pr. noi. NtfLLA, part. neg. nimica; — 8. m. nimica, la-cru de nimicu, secătură, fleacu, bagatelă, jucărie; — uotno da nulla, omu de nimica, uevoiaşu, ticâlosu. NULLADiMENO, nullamAnco, aw. cu toate acestea. NULLAPitr, avv. nimicu mai multu. nullitA, NULLizzA, f. nulitate, nevaloare, nuni' cie; neînsemnare; incapacitate, neiscusinţâ, nedestoinicie, ticăloşie, prostie; lipsă; deşertăciune. nUllo, a. nula, fără valoare, de nimica, neim-portantu, neînsemnâtoru; nefolositoru, inutila; deşertu, zădârnicu; neindemânatecu, neiflcu-situ, incapabila, ticâlosu; fără putere; — 8. m. nimeni. NtfME, m. divinitate, zeitate; idolu. numerAbile, a. numerabilu, de numărata. numerale, a. numeralu, relativu la număra. numerAre, e. a. a număra, a computa, a socoti. numerArio, a. numeraru, care are unu cursa le-giuitu (vorbindu despre bani); — «. 1». bani gata. numeratIvo, a. numerativu, care numără, care serveşte spre a numără. numerat6re, m. numârâtoru (la o fracţiune). numerazi6ne, f. nuineraţiune, computu, calcula, socoteală; resultatulu numeraţiunii. a ntjmericamente , avv. după numâru, numeri-ceşte. numerico, a. numerica, relativu la numere. numero, m. numâru ; cuantitate, mulţime; armonie ; — il libro dei numeri, cartea nuineri-loru, a patra din cărţile lui Moisi; — uureo yiumero, numâru de auru; — nel numero di, intre; în numâru de; —. senza numero, nenu-mârâtu, fârâ numâru. * numerosamente, aw. în mare număra. , numerositâ, f. numerositate, mulţime; armonie. NUMERdso, a. numârosu ; armoniosu. numismatica , f. numismatică, ştiinţa care se ocupă de descripţiunea moneteloru, medalie-loru s. c. 1. . . numismAtico, a. numismaticu, de numismatica. nUncio, m. anunţiatoru, vestitoru; nunţiu, am* basadoru ala Papei; anunţiu, nuvelă, veste. NTJNCUPativamente, aw. într’unu chipu deno-minativu, verbala, declaratoriu, nuncupativu. nuncupativo , o. nuncupativu , denominativii, verbala, declaratoriu. # nuncupazi6ne, f. denominaţiune; dedicaţiune. NUNZiAbe, v. a. a anunţia, a vesti, a înştiinţa, a da de ştire, a încunoştinţa, a face cunos-cutu. nunziat6re, m. anunţiatoru, vestitoru. ^ nunzlaîUra, f. nunziAto, m. nunţiatura, «ein‘ nitatea unui nunţiu apostolica. L NtÎNZlO.—OBBLIQtJO. NUNZlO, m. anunţiatoru, vestitoru; nunţiu apos-toiicu; anunţiu, veste, înştiinţare, avisu. nuocere, v. n. a vătăma, a strica, a face râa; a aduce paguba; a opri, a împiedica. Nu6ra, f. nora, nevasta fiului. KUOTÂRE, v. n. a înnota; a pluti; — nuotar nelle ricchezze, nella gioia, a fi foarte bogatu, a fi plinu de bucurie; — nuotar nelV abbon-dansa, a se afla* în abundantâ. NUOTAT6RE, «n. innotâtoru. nu<3to, m. innotare, innotu; — a nuoto, înno-tându; — stare a nuoto, a pluti pe faţa apei, a nu se cufunda. ku6va, f. noutate, lucru nou, nuvelă, veste; — dar la nuova, a înştiinţa; — che nuova ? ce veste ? • nuovam£nte, aw. de isnoavâ; de curîndu. nu6vo, a. nou, recentu, proaspâtu; nevâzutu, neanzitu, necunoscutu, nespusu, neobicînuitu; simplu, necercatu, nedeprinsu, fârâ esperienţâ; — di nuovo, de isnoavâ, iarăşi ; de curîndu ; ^ — dl nuovo giorno, zioa următoare; — nuova stagione, primăvară; — nuova etâ, tinâreţe; — uomo nuovo, omu nou, noviţiu ; — mostrarsi nuovo d'una cosa, a se preface; că nu ştie. ntîsca* f- salbă. nCtico, a. fârâ ţepi. nutrIbile, a. care se poate nutri, hrăni. m NUTRiCAMENiO, ni. nutrire, hrânire, hrană. NUTRICÂRE, v. a. a nutri, a hrăni; a susţinea, a creşte. nutricatore, m. nutritoru, hrânitoru, crescâ-toru. . NUTRicazi6ne, f. nutriţiune, nutrimentu, hrană. nutrîce, f. nutritoare, hrănitoare, doică; crescătoare. nutrjchevole, ntjtrimentAle, a. nutritivu. nutrimento, 99i. nutrire, hrânire, nutrimentu, hrană, nutreţu; susţinere, creştere. NUTR1MENTOSO, NUTRiTivo, a. nutritivu, nutri-toru, hrânitoru, substanţiosu. NUTRIt6re, m. nutritoru, hrânitoru, crescâtoru, celu ce nutreşte, hrăneşte, creşte, susţine. NUTRiTtiRA, f. nutriturâ, efectulu nutrirei. nutrizione, f. nutriţiune. funcţiunea prin care corpurile organice întreţinu, repară şi adaogă părţile loru constitutive. NtivoLA, f. nuoru, grămadă, mulţime. nuvolAglia, f. nuorime, grămadă de nuori. NUVOLÂto. a. înnourata, nuourosu, turburosu, întunecosu; — m. nuorime, nuori. NIJvolo, 99». nuoru ; mulţime; nuouroso. ; nuvolositâ, f. nuourositate. nuvoloso, a. nuourosu, turburosu, întunecosu tristu, posomori tu , amerinţâtoru. nuzi Ale. a. nupţialu, de nunta nuzlalmente, avv. ca la o nuntă. O. 0, m. litera O. o, OH, inter, o! — cong. sau, ori; — o si o no, da sau nu. 6asi, f. oase, întindere de locu roditoru în deşertele Africei şi ale Asiei; adâpoatu. OBBEDIENTE, UBB1D1ENTE, o. obedientu, supusu, ascultătoru. OBBEDI&NZA, UBBiDitNZA, f. obedienţă, supunere, ascultare; astimpârare; voe dată la unu câ-higăru de a se duce undeva; însărcinare ce se dă unui câlugâru la mauâstire. obbedîre, v, n. a se supune, a asculta, a fi obedientu. obbiettAre. v. a. a objecta, a se împotrivi, a se opune la unu proectu, a face vreo objecţiune. obbiettivitA, f. obiectivitate, relaţiune cu ob-jectulu. OBbiettîyo, o. objectivu, reiaţivu la objectu, directa, intorsu către objectu; — s. m. sticlă întoarsă către objectu. OBBltTTO, 9»». objectu, terminulo unei acţiuni; lucru; scopu, gindu, sfirşitu ; pricină, causâ ; — a. opusa. obbiezi6ne, f. objecţkme, oposiţiune, improti-vire la o propunere, la o cerere oarecare. obblat6re, «9i. oblatoru, celu ce ofere, ce face oblaţiune. OFBLazi6ne, f. oblaţiune, ofer in ţă, sacrificiu, jertfă. OBBLiAMtfNTO, 19» uitare. oiîBLUiAMENTO, obblioagkîNE, 99». f. îndatorare, obligare. OBBL1GANTE, a obligantu, indatoratoru. Îndemânaţi cu. obbligake, v. a. a obliga, a îndatora, a impune vreo obligaţiune; a sili, a constringe; — obbligarsi, a se obliga, a se îndatora; a se angaja, a promite de a face ceva; - obbligarsi in soltdo, a se obliga intr'unn cbipu solidaru. OBBLiGATivo, a. obligativu, care are puterea de a obliga. obbligatore, 99». obligatoru, indatoratoru, celu ce obligă. obbligatorio, a. obligatoriu, coprinzâtoru de obligaţiune. obbligaziOne,/*. obligaţiune, îndatorire, îndatorare. Obbligo, 99». obligaţiune, datorie. obblio, 99». uitare ; uitâciune. OBBLlOso, a. uitâciosu, uit ucu, uitata. OBBLIQUAMENTE, avv. intriunu chipu oblica, strâmbu, curmezişu, piezişu, în piezu; intr'-unu chipu indirectu. OBBLIQuAre, o. n. a merge oblica, piezişu, curmezişu. obbliquitâ. f. oblicuitate, piezâşie, plecare, po-vîrnire de o linie, de o surfaţă peste alta. OBBLÎQUO, a. oblica, strâmba, plecata, piezişa, Digitized by Google 0bbliyt6n e .—6cchio. 352 curmezişu ; indirectu ; nedrepţii , nelegiuitu, râu. obblivkîne, f. uitare; uitâciune. obbrobrio, m. ruşine, neonoare, infamie, ocara, vituperiu, necinste. op.brobriositI, /. urîciune, infamitate, abjecţiune. OBBROBRIOSO, a. ruşinosu, uritu, uriciosu, deso-norantu, infamu, vituperosu, plinu de infamie. OBDURÂTO, o. intâritu, invîrtoşatu, împietritu ; neclintita, neînduplecata, constanta, obstinatu, îndârâtnicu; neturburatu, imperturbabilu. OBDURAZKjne, f. întărire, învîrtoşare, împetrire; neclintire, neinduplecâciune, statornicie, constanţă, obstinaţiune ; îndărătnicie ; impertur-babilitate, neturburare. OBELisco, tn. obeliscu, unu fetu de piramidă. oberAto, a. e s. m. oberatu, falitu, mufluzu. obesitA, f. obesitate, grăsime prea mare; stupiditate. obeso, a. obesu, prea grasa; stupida, ton tu. neghiobu. 6bice, m. obasâ, ana fela de tana mai scurtu ; piedică. OBIURgat6re, m. dojenitoru, înfrantâtora, reproba toru. OBiURGÂZiONE, f. dojană, înfrantare, reprobare. 6bizzo, tn. obusâ. oblAto, m. oblatu, frate necâlugâritu; copilu oferitu la Dumnezeu intr’o mănăstire; unu felu de misionari. OBLAZi6ne , f. oblaţiune, oftrinţâ, sacrificiu, jertfă. obliAre, v. a. a uita. OBLiAMtfNTO, OBLio , w. uitare, uitâciune; — porre in oblio, a pane la uitare, a uita. obliterare, v. a. a şterge, a strica, a suprime. OBLUNGO, o. oblungu, lungâreţu; ovalu. OBOE, ni. oboiu (instrumenta de mu sică). OBOisTA, m. o boi s tu, celu ce cântă cu oboiulu. 6bolo, tn. obola, dinaru, o monedă mică. OBRErTizio, orrettîzio, a. obreptiţia, luata prin obrepţiunc, prin surprindere. OBREZiONE, orrezi6ne, f. obrepţiune, fapta de a lua unu rescriptu prin surprindere. OBUMBrAre, v. a. a ambra, a umbri; a întuneca; — obumbrarsi, a se întuneca. OBUMbrazkîne, f. umbrare, umbrire; întunecare. 6CA, f. gîscâ; — oca dipeluria, gâscă pufoasă: — giuoco dclVoca, joculu gîşteloru ; — cervd d'oca, nătărău, tontu ; — fare il becco alVoca, a sâvîrşi bine ceva; — fare il verso dclVoca, a gâgâi, a gârâi ca gîştele; — părere un'oca impastoiata, a fi foarte prosta; — prendere a fer rar le oche, a întreprinde unu lucru foarte dificilu; — i paperi vogliono menar a bere le oche, învâţâcelulu va să fie mai svâ-tosu decâta învâţâtorulu său. OCCAre, v. a. a grâpa. occasionAle, o. ocasionalu, de ocasione. occasionAre, v, o. a ocasiuna, a pricinai, a caasa, a da ocasiune, prilej u, a fi causâ, a fi pricină. occasi6ne, f. ocasiune, prileju; causâ, pricină, motiva; oportunitate ; — approfittare del-Voccasione, a se folosi de ocasiune; — Vocea-sione fa Vuotno ladro, ocasiunea face pe fu- ra ; — convicne agire secondo Voccasione, să întorci mantaoa după timpu; — poesia d'occasione, poesie de ocasiune. OceAso, tn. ocidentu, apusu; apusalu soarelui moarte. . p occiîiAccio, m. ochiu arîta; — fare occhiacci, a privi cu mânie. occhiAia, f. gâvanala ochiului, gâunâturâ, orbita ochiului. OCCHIAlAio, tn. ochielâristu, ochielâraru. occhiAle, m. ochielaru, sticlă de ochi; ochianu; — a. de ochi, relativu la ochi; — dente oc-chiale, dintele ochiului. OCCHIALETTO, OCCHIALÎNO, in. och*anu mica, lor-nietă. OOCHiALÎsTA, ro. ochielâristu, ochielâraru, opticu. occhlAre, v. a. a avea ochii asupra unui lucru, a privi, a se uita ca interesa, cu poftă, cu lăcomie. occhiAta, f. ocbiadâ, căutătură, aruncătură de ochi; — dare un’occhiata, a arunca ochii asupra unui lucra; — in men che un'occhia- • ta, intr’o clipă, într'unu minutu. oCClUATiKA, f ocliiadâ repede. occiiiAto, a. ca ochi. occHiATtfRA, /. căutătură, mina, privire. occhlazzurro, a. ochiu albastru, cu ochi albaştri. occhibaglUre, v. n. a orbi, a remânea orbitu prin prea multă strălucire. occhibAgliolo, m. orbire prin prea multă lumină, stelire. occhieggiAre, v. a. e n. a ochia ca interesu. cu plăcere, a privi, a se uita desa la a persoană. OCCHIELLATURA, /. chiotoare. Occiiiello, tn. găuriţâ de nasture. occhietto, tn. ochişoru, ochiu mica; pată mică. occhio, tn. ochiu; vedere, privire, văzută, căutătură, privealâ, puterea visivâ şi fapta de a vedea, de a căuta; presenţâ; minte; lucrulu celu mai iu-bitu, celu mai scumpa; gaură, bortă, fereastră rotundă sau ovală; pată rotundă; mugu-ru, vlâstaru; altoiu; mai multe lucruri de o figură rotundă; — ad occhi chiusi, orbeşte, cu ochii închişi; — ad occhi veggenti, cu oc-chii deschişi, ca dinadinsulu, intr’adinsu; — a quattr'occhi, între patra ochi, intre doâ persoane ; — vammi lontano dogii occhi, carate din ochii mei; — stare ad occhi aperti, a priveghia; — Vocchio del sole, disculu soarelui, lumina soarelui ; — piangere a cald'occhi, a plânge cu lâcrâmi ferbinţi; — ad occhio, cu ochialu, din vedere; — o occhio e croce, cu negrijinţă, fără esactitate, fără scrupolosi-tate ; — guardare coli a coda dell'occhio, a căuta pe furişa, pe subt'ascunsu; — cassa degli occhi, gâunâturâ, orbita ochiului; — ad occhio nudo, cu ochiulu nearmatu, fără ochi-ana, fără microscopu; — a corsa d'occhi, in-grabâ, în pripă; — battere gli occhi, a clipi; — guardare colVocckio del porco, a se uita chiori şa, urîta, mâniosu; — lontan dagli oc-chi, lontan dai cuore, prin depărtare se răceşte amorala; — far d'occhio, a trage din ochi, a da semna ca ochii; — chiuder gli oc-chi a taluno , a sta faţă la moartea cuiva; — pascere gli occhi, a paşto, a desfăta ochii; — stare con tanto d'occhi, a înholba, a câs- OCCHrâNE. — ODORtf Z20. 353 ca ochii; — aver gli occhi addosso ad uno, a avea ochii aţintiţi asupra cuiva, a nu pierde pe cineva din vedere; — * buttar la pol-vere negii occhi, a arunca pulbere in ochi, a amâgi, a înşela ; — chiuderc gli occhi a chec-chessia, a disimula, a îngădui, a se preface că nu vede; — dar nelVocchio, a bate la ochi; — buttar negii occhi, a scoate cineva ochii; — fare agii occhi, a trage din ochiu, a căuta dulce, a cânta galeşu ; — tener gli occhi fissi su qualclteduno, a înfige ochii asupra cuiva, a cauta la cineva cu ochii înfipţi; — in un batter d'occhio, într’o clipa. 0CCHI6NE, m. ochiu mare, ochioiu. ocemtiTO, a. cu multe ochiuri, cu mulţi ochi. occidentâle, a. occidentalu, apuseanu. OCCiDitNTE, tn. occidentu, apusu; — o. care •apune. OCCîduo, a. occidentalu, apuseanu, de apusu. OCCIPITALE, a. occipitalu, relativu la ceafâ. OcclPlTE, OCCiPlziO, m. occipiţiu, ceafâ, partea cea d’îndârâtu a capului. OCCOBWlNTE, a. trebuiiiciosn, necesara, cuviin-ciosu. OCCORRENZA, f. lucra trehuinciosu; treabă, afacere. OCCdRRERE, v. n. a merge înainte, a întîmpi-na; a trebui, a fi necesara, a se cuveni; a se întâmpla. OCCORRiwrâNTO, tn. mergere înainte, întîmpinare ; întâmplare; trebuinţa ; prileju. occdRâo, a. ocursu, întîmplatu. OCCULTAM^NTE, avv. pe subtu ascunsu, p'in tainâ. OCCTJLTAMENTO, tn. ascundere, ocultare, tăinuire. occultAre, v. a. a ascunde, a oculta, a tăinui. OCCULTATdRE, tn. ocultatoru, ascunzâtoru, tânui-toru. OCCULTAZldNE, f. ocultaţiune, ascundere, tăinuire ; dispariţiunea momentană a unei stele cclipsitâ de pâmîntu, de lună s. c. 1. OCCTJLTEZZA, f. ascundere, tainâ, misteru. OCCdLTO, o. ocultu, ascunsu, impenetrabilu, tainica, secretu; — in occulto, p’în tainâ, pe Bubtu ascunsu. OCCUPAM&m), m. ocupare, apucare, luare înstăpânire, apropriare ; coprindere, îmbrăţişare; cotropire; îndeletnicire. OCCUpAre, v. a. a ocupa, a apuca, a lua în stăpânire, a şi apropria, a şi însuşi; a cotropi; a coprinde, a îmbrăţişa; a îndeletnici, a da de lucru, a da de fâcutu; — occuparsi, a se ocupa, a se îndeletnici cu ceva, a avea de lucru. OCCUpAto, o. ocupatu, luatu în stăpânire, însuşită ; coprinsu; plinu de facende, de afaceri. occuPATdRE, m. ocupatora, ocupantu. 0CCUPAZI6NE, f. ocupaţiune, luare în stăpânire, păstrare; îndeletnicire, treabă, afacere, fa-cendâ; — dar occupazione, a da de lucru. 0CCURSI6NE, f. mergere înaintea cuiva, întîmpinare. oceânico, a. oceanicu, alu Oceanului. oceano, m. oceanu; lucru mare, immensu, nemărginită ; abisu. 6co, m. gâscoiu, gâscanu. . 6c ra, f. ocrâ, osidu de feru. ocrAceo, a. g&lbenu ca ocra. OCUlAkb, a. oculara, relativu la. ochi; — ieşti- tnonio oculare, testimoniu oculara, martora Vâzâtoru. OCULa rsiente, avv. cu ochii, prin ajutorulu ochi-loru. OCULAtamente, avv. cu ochii deschişi, cu atenţiune, cu circumspecţiune, cu băgare de seamă. OCUlatezza, f. atenţiune mare, priveghiere, cir-conspecţiune, băgare de seamă, vigilanţâ. oculâto, a. vâzâtoru; vigilantu, priveghietoru, circumspectu, bâgâtoru de seamă. oculîsta, m. oculistu, medicu de ochi. oculîstica, f. oculisticâ, artea oculistului. ocuLÎSTico, a. oculisticu, de oculistu, de oculisticâ. OD, ccmg. ori, sau. 6da, 6de, f. odă, unu felu de poesie lirică. odalisca, f. odaliscă, femee din haremulu sultanului, odiAbile, odIbtle, a. odiabilu, urîciosu, abomi-nabilu, demnu de odiu, de ură, de abomina-ţiune. , odiAre, v. a. a odia, a urî, a urgisi, a abomi-na, a ecsecra, a detesta, a nesuferi. ODIAT(îre, m. odiatoru, ineraicu, abominatoru* odiernamente, avv. astăzi, în zioa de astăzi. odierno, a. odiernu, de astăzi; moderau. odio, m. odiu, ură, urgie, abominaţiune, detes-taţiune, oroare, scârbă, inimicie, vrăjmăşie, duşmănie, ecsecraţiuno; — aver piu in odio una cosa che il mal di capo, a uri peste măsură; — essere in odio, a fi uritu, detestatu. odiosAogINe; /. uriciune , lucru'urîcioBu. odiositâ, f. uriciune, eualitatea lucrului urîciosu. ODibso, a. urîciosu, urîtu, odiosu, scârbosu, d^ testabilu, abominabilu, ecsecrabilu ; supârâtora. ODissEA, f. Odisee, o poemă epică a lui Oraeru; orice descripţiune de călătorie cu întîmplâri felurite şi estraordinare. ^ odontalgîa, f. odontalgie, durere de dinţi. OdontAlgico, a. odontalgicu, de dinţi, destinatu a potoli durerea de dinţi. odorAbile, odorevoi.e, a. odorabilu, care se poate mirosi, de mirosi tu. odoracchiAre, v. n. a mirosi urîtu, a puţi. odoramento, m. odorare, mirosire; presimţire. odorânte, o. odorantu, mirositora. ^ ODORÂre, v. a. e n. a mirosi, a odora, a simţi prin mirosu, a avea mirosu, a respândi mirosit; a presimţi, a prevedea; a pricepe; — odorare di canfora, a mirosi a camforu. odoratIvo, o. capabilă de a odora, de a mirosi. odorAto, tn. odoratu, mirosu, simţulu animaleloru prin care miroasă. odorazi6ne, f. odorare, mirosire. # Odore, m. odoare, mirosu; famâ, reputaţiu-ne ; indiciu, seranu; putoare ; — aver buon' odore, a mirosi frumosu; —aver cattivo odore, a mirosi urîtu; — odore di santitd, reputaţiu-ne de sântu ; — aver odore d'una cosa, a presimţi, a mirosi de departe. ODORETTO, tn. mirosu plâcutu, odoare plăcută. odorifero, odorifico, ck odoriferu, odorantu, odo-riferantu, mirositoru. ODORÎNo, tn. odoare suavă, plăcută. # 0D0RÎ8TA, tn. odoristu, celu ce deosebeşte odorile; care are o predilecţiune pentru odori. od0r6so, a. odorosu, odoriferu, mirositoru* . ODOBtfzzo, m. odoare uşoară şi neplăcută. 23 6ffa.—olimpi6nico. \m____________________________________ 6FFA, f. plăcinta ; mâncare delicată. OFF^LLA, f. coptură Infoiatâ. offellAro, offelliere, m. plăcintara. OFFENDERE, v. o. a ofende, a insulta, a înfrunta, a ' Atinge; a supăra ; a vătăma. OFFENDâvOLE, a. capabilu de a ofende, de a vâ-» târna. OFFERptBiLS, o. care se poate ofende, atinge, lovi, vătăma, supăra, vâtâmâciosu. OFFENDlcOLO, m. piedică, împiedicare, obstaclu. OFFENDIMENTO, m. ofendere, înfruntare, vătămare. OFFENDIT6RE, m. ofensoru, înjurâtoru, insulta oru, înfruntâtoru, ocârîtoru; supărat oru; vătăma-toru. OFFENslvo, a. ofensivu, coprinzâtoru de ofenriune. OFFENSdRE, m. ofensoru, înjurâtoru, insultatoru, infruntâtoru; provocatoru; supârâtoru; vâtâ-mâtoru. OFFer^ntb, a. e 8. m. oferentu, care ofere. OFFGRiSE, offrîre, v. a. a oferi, a âmbia; a da, a dărui, a sânţi, a închina, a dedica; a propune; a invita, a pofti; a înfăţişa, a presenta, a repre-senta; — offrirsi, a se oferi; — offr ir si alia ■ vista, a se presenta, a se înfăţişa; a se ivi. OFFERItGre, m. oferitor j, oferentu; âmbieciosu. OFFfttTA, f. ofertă, ămbieturâ : daru, oblaţiune, sacrificiu, jertfă, închinare, dedicare; propunere, i ivitaţiune; elemosinâ, milostenie. OFFERTdRiO, m. ofertoriu, rugăciune de aducere Înainte. OFFiaA, f. ofensiune, injurie, insultă, înfruntare, atacu; atingere, lovire, supărare, vătămare; ocară, necinste, înjurătură. OFFiBO, a. oftnsu, injuratu, înfruntatu, atinsu, vâtâmatu; — chiamarsi offeso, a se supăra, necăji. officiâle, o. oficiata, publicatu, declaratu după formele legii; ofiţeru; funcţionam. officiAre, v. n. a oficia, a servi la biserică. OFFiciATtiRA, f. oficiaturâ, serviţiu di vino, slujbă bisericească. officIna, f. oficină, fabrică, localu în care lucrează artistulu, meseriaşulu. OFFICInAle, a. oficinalu, de oficină; farmaceuticu. OFFlcio, ufficio, ttffîzio, tn. oficiu, serviţiu, slujbă ; datorie; funcţiune, însărcinare, ocupaţiune; ţeremoniile bisericei, slujba bisericească; orele canonice; carte de rugăciuni. OFFiciosam£nte, aw. cu oficioşitate, cu urbanitate, intr’unu chipu oficiosu, urbano, civilu, omeneţu, complaoentu, îndemînatecu, îndatorâ-toru, voinciosu, gata la slujbă. OFFICIOSitA, f. oficiositate, urbanitate, omenie, politeţă, îndemânare, îndatorare. OFFicidSO, a. oficiosu, urbano, civilu, politicosu, omeneţu, îndemănaticu, indatorătoru, compla-centu, voinciosu, gata la slujbă. OFFiziO, m. oficiu. offrIre, v. a. a oferi. OFFUSGAirtNTO, m. întunecare, turburare. OFFUSCAbb, o. a. a întuneca, a turbura; a ameţi. OFFUSCAT6RE, m. turburâtoru; ameţitoru. OFFUSCAZ16NE, f. întunecare, turburare; ameţeală. OFTALMÎA, f. oftalmie, inflamaţiune la ochi. oggettAre, v. a. a face objectu. OGGETTIVItA, f, objectivitate, relaţiune cu objec-tulu. OGGETT1VO, a. objectivu, esterioru, care se ţine de objectu. OGG^tto, m. objectu, terminulu celu esterioru alu acţiunii; lucru; scopu, gindu, fine; pricina, causâ, indemnu ; treabă, afacere. 6ggi, aw. astăzi, azi, in zioa de astăzi; acumu; — oggi a otio, de azi în optu zile; — meglio oggi che domani, câtu mai curîndu, atitu mai bine; — oggi a me, domani a te, astăzi mie, mâne ţie; astăzi pe pâmîntu, mâne în morimn-tu; — oggigiorno, in zioa de astăzi, în timpulu de acumu ; — da Oggi in domani> de azi pinâ mâne. oggidî, aw. astăzi, acumu, în zioa de astăzi OGGIMAi, aw. acumu; de acumu înainte. 6glia, ogliapodrîda, f. olapodridă, unu felu de mâncare naţională în Ispania OGLIÂro, m. vînzâtoru da o leu, de untu-de lemnu. 6glio, m. oleu, uleiu, oloiu, untu-de-lemnu. ognacc6rdo, m. monocordu, timpanu, saltem. 6gni, a. fiecare, fieştecare, verîcare, oricare, totu. OGNISSANTI, m. zioa tutororu sânţiloru. ognivolta, aw. toatâdata, fiecaredatâ, totdeauna, în totu timpulu, veri şi cându. OGN(3ra, aw. toatăora, totdeauna. ognorach£, aw. orîcându. w ognCno , a. fiecare, fieştecare, verîcare, oricare, totu; oricine, vericine. OH, interiez. o! oh ! ah! 6hi, interiez. aoleo ! vai! OHiMfc, oime, interiez. aoleo! vai de mine! ohibo , interiez. ferească D-zeu ! ba! ba nu! naiba! # OlA, interiez. bei! ho! mă! hui! oleAceo, oleagin6so, a. oleosu, unturosn, unsu-rosu. OLeAndro, m. oleandiu. ^ f oleâstro, m. o'eastru, olim, mâslinu sâlbaticu. OLENTE, a. binemiro8itoru, odorosu, odoriferu. OLEOSitA , f. oleositate, starea lucrului oleosu, unsurosu. oleoso, a. oleosu, unturosu, unsurosu, untosu, uleiosu. # # olezzAnte, o. odorosu, odoriferu, mirositoru, biiiemirositoru. olezzAre, v. n. a mirosi, a mirosi frumosu. olezzo, m. mirosu, mirosu bunu, fragranţâ. olfAre, v. o. a miroşi, a simţi mirosu. OLfAtto, m. mirosu (simţulu). OLFATT6RIO, a. relativa la mirosu. # oliAndolo, m. vînzâtoru de oleu în detaliu. oliABtro, m. măslina sâlbaticu, oleastru. OLiAto , a. unsu, frecatu cu oleu, cu untu de lemuu. olîbano , m. tămâie; arborele din care curge tămâia. OLlGARCHtA, f. oligarchie, guvernata în care autoritatea se află in mâinile unui numera micu de persoane. # # oligArchico, a. oligarebieu, de oligarebie. OLIMPIACO, a. olimpiacu, de olimpiadă. olimpiade, f. olimpiadă, spaţiu de patru ani între jocurile olimpice. # OlImpico, a. olimpicu, alu jocuriloru olimpice. OLîmpio, a. olimpiu, alu Oiimpului. olimpi6nico, m. olimpionicu, biruitoru la jocurile olimpice. OLfMPO.- OMBRELLAIO. OLÎHPO, m. Olimpu, unu munte alu Greciei; ceruiu, lâcaşulu divinităţi lorii mitologice. 6LIO, ut. oleu, oloiu, uleiu, untu-de-lomnu, un-’turâ; — pito santo, Sântulu M >slu; — olio di balena, untura, grăsime de chitu; — olio di futno, oleu de bradu; — olio di litio, oleiu de inu; — colore ad olio, coloare in oleu. OLlbSO, a, oleo8u, coprinzătoru de oleu. OLtBK, u. n. a miroai, a avea, arespâudi mirosu. out6kio, n. tîrgu, piaţă. * OLlVA, f. oliva, măslină. oltvAgno, nu măslina sălbateca. olivăre, a. în formă de olivă, de măslină. olivăstro, OLiviGNO, o. oliviu, măsliniu, de coloarea olivei, verde ca oliva. OLivSTO, nu olivetu, pădure de măslini. OLivo, m. olivu, măslina. 6lul, f. oală, cratiţâ. OLLAbe, a. olar a, se zice de unu felu de piatră moale care serveşte pentru a face oale. OLm£to, nu ulmetu, pădure de ulmi. 6lmo, m. ulmu (arbore). OLOCiusTO, m. olocaustâ, sacrificiu, jertfă. olOgrafo , a. olografa ; — testament o olograf o, testamenta olografu, diată scrisă chiaru cu măna testatorului. OLdRE, m. odoare, mirosa. OLOs^rico, a. ca catifeaoa. OLTBiccid, aw. apoi, afară de asta, peste aceasta. OLTRACOTAkza , f. trufie, aroganţă, îndrâsnealâ, semeţie, obrăznicie foarte mare. oltracotAto , a. trufaşu, arogantu, îndrâsneţu, semeţu, obraznicu peste măsură. OLTBADECtfNZA, f. decenţă, ruşinare , modestie afectată. oltraogiAbile, a. demna de insultă, de injurie, de înfruntare, de ocară, de necinste, de infamie. , OLTRAGGlAXtiNTO, m. insultare, înjurare, înfruntare, ocârire, defăimare, necinstire. OLTRAGG1ÂRE, v. a. a insulta, a înjura, a înfrunta, a ocărî, a defăima, a desonora, a necinsti. OLTRAGGIAT6RE, m. insultatoru, injurâtoru , în-fruntătoru, ocăritoru . deiâimătoru, necinsti-toru. OLTrAggio, m. insultă, injurie, înjurătură, înfruntare, ocară, neonoare, necinste; escesu, neorinduialâ, desordine. oltraggi680 , o. insultatoru , injuriosu, coprinzâtoru de injurie, de insultă ; desordinatu. oltramaravigli6so, a. foarte minunatu, de mirata. oltramirAbile, a. foarte admirabila. OLTRAMistfRA, aw. peste măsură. ot.trahondAro, a. supramundanu, supranaturala, supraomenescu, cerescu. oltramontanIsmo, m. ultramontanismu. oltramontâno , a. de peste munţi; defensoru alu autorităţii pontificale. oltrandAre, v. n. a merge, a trece preste. OLTrAkza , f. înfruntâturâ, insultă, injurie; — a oltrama, cu escesu, peste măsură, pinâ la cea de pe urmă estremitate. oltrapagAto , o. plătită mai multu decâtu se cade. oltrapassAre, v. a. trece peste, a întrece. 3.V» OLTRAP1ACLNTE, a. foarte |*Uteucu. Oltrârsi. v. n. a trece înainte, a înainta. OLTRASELVÂGGIO, a. mai multu decâtu bâlbaticu, nu se poate mai sâlbaticu. 6ltre. oltra, prep. după, peste, preste; «afară; foarte departe ; dincolo ; înainte ; — Ifre il mare, dincolo de mare; — passar piu Litre, a trece înainte. OLTREcHâ, cong. ed aw. pe lângă, afară de asta câ; mai multu decâtu. oltremâre, aw dincolo de mare. oltremarino. a. care se atlâ dincolo de mare; — azzurro oltremarino. ultramarinu (vâpsea). OLTREMISURA, aw. peste măsură. OLTREMisuRÂTO, a. peste măsură, escesivu], necum pâtatu, desmâsuratu. OLTREMODO, aw. peste măsură. oltrem6nti, aw. peste munţi. oltrenCmero, aw. peste numâru, nenumărata, neinârginitu, infinitu. oltrepassăre , v. q. a trece .înainte, a trece, peste, a întrece ; a covîrşi. oltreportăre, v. a. a transporta departe. omaccino, m. omuţ.u, omuleţu, «mu de nimicu. OMÂccio, m. omu râu, blestematu. om A cibNE, m. omu mare şi urîtu, omoiu. omacciotto, m. omuţu, bondocu, omu scurta şi grosu. omAggio , m. omagiu, profesiune de fidelitate, jurâmîntu de credinţă; respectu, reverenţă. OMĂI, aw. jam, ja, deja; chiar acumu; şi. ombelicâle, o. ombelicalu, buricaru , de buricu. ombelicAto, a. ombelicatu, de forma buricului. ombeuco , nu buricu; adincâturâ ce au merele şi alte poame în virfu. umbra, f. umbră, intunericu, întunecime, obscu-râtate, obscurime ; fantasmă, nălucă, spiritu; aparinţâ, simulacru, semnu; prepusu, bâuuialâ; umbrire ; adumbrâmintu, adumbrâturâ, grada-ţiunea unei colori; — pigliar ombra , a bănui ; — sotV ombra, sub veste; — neppur per ombra, nicîdecumu ; — dar ombra, a da cuiva bănuiai 1; — far ombra, a arunca umbră ; — star sene alV ombra, a şedea la răcoare; — correr dietro ad un' ombra vana, a se lua după aparinţâ; — ombre, ombra, unu felu de jocu în cărţi. ombrAcolo, ohbrâcttlo, ni. umhrariu de frunzi; adâpostu; protecţiune, ocrotealâ. ombramento, m. ombragione, f. umbrire; bâ-nuire. ombrâre, v. n. a bănui, a se teme, a avea frică, a se sfii; a umbri, a da umbră, a adumbri, a face umbrele. ombrAtico, ombratIvo, a. fricosu, sfiiciosu, bâ-nuitoru; simulatu, aparentu. omirAtile, a. simulatu, aparentu. ombrâto, m. adumbrâmintu, adumbrâturâ. ombrâtCra, f. umbrire, umbriturâ, adumbrâturâ. ombrazione, f. adumbrire, adumbrâţiune. ombreggiamento, m. umbrire, adumbrire. , OMBREGGLAre , v. a. a umbri, a adumbri, a da umbre; a arunca umbră; a închipui, a .înfăţişa, a figura, a representa. OMbrella, f. umbră mică; umbrelă, paraploin. qmbrellAio, m. umbrelaru, meşteru de umbrele. . 23* Digitized by Google 3*6 OMBRELLltf RE.—ONOMATOPtf A. ombrelli^re, m. umbrelaru, purtâtoru de umbrela. ombrellIfero, a. umbreliferu, umbrelosu. ombrellîno, m. umbreluţa, umbrela mica; para-solu, umbrela de soare. ombrEllo, m. umbrela, paraploiu, parasohi. ombr^yOLE, o. umbrosu, întunecosu, obscuru. ombrîa, f. umbra, locu umbrosu, râcorosu. ombrîfero, a, umbrosu, aruncâtoru de umbra. ombrIna, unu felu de peşte. ombr6metro, pluviometro, m. pluviometru, instrumenta spre a măsura cuantitatea de ploae ce a câzutu. ombrositâ, f. umbrosifcate, obscurâtate, obscuri--me, intunericu , întunecime; neştiinţă, ignoranţă. ombrOso, a. umbrosu, obscuru, întunecosu j fri-cosu, bânuitoru, sfiiciosu; — cavallo ombroso, ' vâeturî, vâetâturî, plânsoare; boci-tură. omelIa, f. omilie, predică pastorală. omasum, alu treilea stomachu alu ani-maleloru ruminante. m. epiplou, membrană încreţită de presto omeomeş|A, f. omeomerie, doctrina lui Anasagora formaţiunea substanţeloru materiale. f. omeopatie, o sistemă de medicină. avv. omeopaticeşte. umeopAtico , a. omeopaticu , de omeopatie; — s. wl omeopaticu, partisanu alu omeopatiei. oâT^tW‘(i. umeralu, de umeri, relativu la umeri. omericu, de Omeni, alu lui Omeru. ra.d umâru. t#.1‘omuţu, omuleţu. oÂi'EifER^ %. a. a omite, a lăsa afară, a uita. oiiifc’XW6;MbMicciATTOLO, m. omu de nimicu. tn. omuţu. osncxdA‘( W? dmorîtoru , ucigaşu, asasinu ; — a. ombntdr’tf,1 stricâtoru, fatalu, funestu. OTOibftllE^bkTCTBiARiO, o. asasinescu, de omoru, de ‘ifâdsnmi • ucigaşu, asasinu. omicidiq, m. omucidere, omoru, ucidere de omu ’dMWcrafa ăiăsiniu. omino, w. omtrfpţu, omuţu. OM?îfetflWf opinAbile, o. opinabilu, admisibila, probabila. opinAnte, m. opinantu, celu ce spune părerea sa, care îşi dă votulu într’o adunare. opinAre, v. n. a opina, a fi de părere ; a gîndi, a şi imagina, a şi figura, a şi închipui. opinat6re, tn. opinantu. OPiNibNE, f. opiniune, părere, votu, glasu; credinţă, simţimîntu, judecată; estimaţiune, stimă, socotinţă ; creditu, renume ; — godtr buona opinione, a so bucura de stima altora. OPîparo, a. sumptuosu, splendidu, strălucitu. opop6naco, m. opoponacu, unu felu de gomă. orpiAftE.—orcjuoiIio. "58 oppiAre, v. a. a da opiu, afionu. OPPiATO, a. amestecatu cu opiu ; — s. m. opi-atu, medicina făcuta cu afiunu. OPPIGNORAMENTO, m. secuestrare, secuestru. oppignorare, v. a. a secuestra, a pune secuestru. oppignouazione, f. secuestraţiune, secuestrare. oppilâre, v. a. a încuia, a obstrai. OPPILATÎVO, a. opilativu, obstructivu, încuietoru, oppilaziGne, f. opilaţiune, obstrucţiune, incuiere. oppio, m. opiu, afionu. oppon£nte, a. împrotivitoru ; — m, adversara, protivnicu. OPPONIM^NTO, m. opunere, împrotîvire, împiedicare, lucrare încon^ra altuia. OPp6rre, v. a. a oposa, a opune, a pune îm-protivâ; a compara, a alătura, a asemăna; — opporsi, a se opune, a se improtivi, a împiedeca, a stînjini, a strângâni; a contrazice. OPPORTUNAMENTE, avv. într'unu chipu opor-tunu, comodu, cuviinciosu, priinciosu, favo-rabilu, la timpu potrivitu, la locu potrivitu. OPPORTUNiTi, f. oportunitate, ocasiune favorabila, momentu bunu, potrivitu; necesitate, trebuinţă. OPportOno, o. oportunu, favorabilu, potrivitu, cuviinciosu, comodu, priinciosu, trebuinciosu. OPPOsiTO, a. opusu, contram, împrotivitoru, de deosebită natură, din partea opusă; — a. m. oposiţiune. oppositOke, m. oponentu, adversariu, protivnicu, împrotivitoru, contrara, contrazicâtoru. opposiziGne, f. oposiţiune, opunere, contrazicere, contradicţiune, împrotivire; contrarietate; re-sistinţâ, piedică. opp6sto, o. opusu, contram, împrotivitoru; — 8. m. partea opusă, reversâ; antitese, contra-etu; — all'opposto, dinprotivâ, din contră; în scliimbu. oppressAre, v. a. a oprime, a apăsa, a asupri, a'8trîmtora, a ingreuia, a împovăra. oppressatOre, m. oprcsoru, asupritoru, apăsătoru. OPPRESSI6NE, f. opresiune, apăsare, asuprire, a-pâsâturâ, împilare, împilâciune; strimtorare. oppressîvo, a. opresivu, impilâtoru, apâsâtoru. oppresso, o. apâsatu, impilatu, strimtoratu. oppress6re, m. opresoru, împilâtoru, apăsâtoru. OPPRES80RA, f. apâ8âturâ, împilâciune. opprImere, v. a. a oprime, a apăsa, a împila, a asupri, a supune cu silnicie; a strimtora, a împovăra, a ingreuia. OPPUGNAMtNTO, m. atacare, năvălire. oppugnAre, v. a. a ataca, a combate, a asalta; a cotropi, a supune, a birui; a contrazice. orpUGNATCRE, m. adversaru, contrazicâtoru. oppugnazi6ne, f. asaltu; contradicţiune, impro-tivire, oposiţiune. OPPtiRE, O pCtre, pârtie. sau, au, ort. opra, f. acţiune, faptă, lucrare; opu, uvragiu. jPRÂre , v. a. a opera, a luc.a, a face, a ecse-cuta. opulente, opul^nto, a. bogata, blâgosu, opu-lentu. opul£nza , f opulenţă, bogăţie, blagâ, abun-danţâ. opOscolo. m. opu scul u, opn micu, carie mică. ora, f. oară. ceasu ; timpu ; — a buon'ora, di buoriora, dt vreme, timpuriu; desdimiueaţâ, pe mânecate; — ad ogni ora, la orice oară, orîcându ; — un'ora fa, cu o oara n&inte; — in buon'ora, tocma bine, pe norocu; — afla buon'ora, foarte bine, fie, fie aşa; — ad ora indebita, la contratimpu, la timpu râu; — va in malora, dute la draculu! — mandat uno in malora, a da pe cineva dracului; a prăpădi; — non veder Vora, a aştepta cu nerăbdare, a fi impaţientu; — le ore, oarele canonice. 6ra, avv. acumu, acuşi, .minteni, în momentulu de faţă; deci, aşadar; uneori, câteodată; — or quâ, or lă, cându ici, cându colo; — or Vuno, or l'altro, cându unuia, candu altulu; — or ora, tocmai acumu, chiaru acumu ; — or bene, bei bine; — d'ora innanzi, de aci nainte; — per ora, pentru acumu; — finora, pană acu. ORACOLÂRE, v. n. a prooroci, a pronunţa oracole. 6rafo, m. auraru. ORAgAno, m. orcanu, furtună mare. ORÂle, a. oralu, verbalu, din gură, prin graiu. ORALiTl, f. oralitate, spunere din gură, prin graiu. ORamAi, omAi, avv. acumu ; în viitoru. OrAre. v. a. a ora, a ruga, a se închina, a face rugăciune; a .ace un discursu. o oraţiune orAkio, o. orara, de oară; — 8. m. oiariu, tabela oareloru de ocupaţiune. ORÂta, f. peşte auriu, crapu auriu. orâto, a. rugatu ; auri tu, auriu. ^ ORATbRE, m. oratoru, cuvîntâtoru ; retoru; trimişii, ambasadoru ; predicatoru. oratOkia, f. artea oratorie, artea de a vorbî. ‘ orat6rio, m. oratoriu, capelă, locu de rugăciune ; congregaţiune de persoane devote, evlavioase ; — a. oratoriu, relativu 11 oratoru, ia retoru. ‘ ^ orazianam£nte , aw. după maniera, după sti-lulu poetului Oraţiu. oraziAno, a. oraţianu, alu lui Oraţiu. orazieggiArb, v. n. a imita maniera lui Oraţiu. ORAZibNE, f. oraţiune, rugăciune; discursu, cu-vîntu, cuvîntare; vorbire, limbă, vorbă. orbAcca, f. boabă, bobiţâ. ^ # orbâre, v. a. a orbi; a lipsi, a priva, a jândui. 6rbe, m. orbită, cercu ; globu; — orbe terra-queo, globulu pâmîntescu, pâmîntulu. OR bene, orbe’, avv. hei bine. ORBEZZA, f. orbire; lipsă, privaţiune. orbk ello, m. cerculeţu; globuleţu. ^ ORBIcolAre, o. orbiculani, rotundu, sfericu. orbita, f. orbită; rotagiu, vâgaşu. orbită, f. orbie; lipsă, privaţiune. ^ ORBitâle, o. orbitalu, relativu la orbită. 6rbo, a. orbu ; lipsitu, privatu. 6rca, f. orcă marină (peşte). orcetto, m ulcioru micu. orchestra , f. orchestră, locu în teatru unde şedu musicanţii *, musicanţi, musicâ la unu teatru, la unu concertu, la unu baiu. okchitide, f. orchitu, o maladie. 6rha, f. ulcioru ; funia braţeloru. tiRcio, m. Ulcioru, cană de oleu; — tanto va Vorcio per l'acqua, ch'cfjli si rompet ulciorulu atitu merge la apă, pinâ se sparge. orciuolaio, m. olaru. r 0RCIE6L&.—ORGASMO. 359 ORtfUdLO, m. ulcioru, cana; ibricu. taco, m. matahala, ciuhâ, momâie; nâpâlugâ; iada. 6rda, f. ordâ, ord ie, ceata, gloată, mnlţime. ORD! o NO, m. instrumenta, unealtă, maşină, aparatu; artificiu; stativâ, râsboiu; alcătuire; uizealâ. OBDDiltNTO, m. urzeală, uneltire, alcătuire. ordinâbile, a. ordinabilu, capabilu de a fi ordinatu, aşezata, pusu in orinduală, întocmită. ordinale, a. ordinara, comuna, obicinuita, de obşte, de rindu; — numero ordinale, număra ordinalu. ordinalmente, aw. cu ordina, după ordina. ordinam£nto, w. ordinare, ordonare, aşezare, întocmire, dispunere, panere în rînduialâ; ordin u, poruncă. ordinAndo, m. ordinandu, aspirantu la ordini * sacre, la cinuri bisericeşti. ORDINAnza , f. ordinu, rîndu, rînduialâ, ordinea bătăliei; ordinanţâ, ordonanţă; ordi-nanţu, militară pusu lângă unu ofiţeru sau funcţionara ca să ducă poruncile lui unde trebue. ordinAre, v. a. a ordina, a pune în rînduealâ» a aşeza în rîndu, a dispune, a regula; a rîn-dui; a împărţi ordini, a porunci, a comanda, a prescrie; a ordina, a chirotoni, a sfinţi, a da cinurile bisericeşti; a comite, a da comisiune. ordinariam^nte, aw. de obşte, mai de multe ori. ordinArio, a. ordinara, obicinuitu, comuna, de obşte, de rîndu; prostu, neînsemnata, triviala, grosolana -, — s. m. episcopu; curiera de poşte; zi de poşte. ordinatîyo, a. ordinativu, ordinalu. ORDInAto, a. ordinatu, pusu în rînduialâ, aşezata în rîndu, dispusa, regula tu, rinduitu; poruncită, prescrisa, comandata; chirotonitu, sânţitu, sfinţitu. ordinat6re, m. ordinatora; porancitora. 0Rdinazi6ne, f. ordinaţiune, chirotonire, darea cinuriloru bisericeşti; comisiune, poruncă; reţetă. 6bdinb, fm ordine, ordinu, disposiţiune, regula-ţiune, orindoialâ, aşezare, întocmire; rîndu, ranga, cla*â, clasificaţiune, linişte, trancuili-tate, disciplină, supunere; regularitate, regală, esactitate, cumpâtu; porujicâ, lege, pre-cepţu; societate, tagmă, comunitate religioasă; ordinu de cavalerie ; decoraţiune ; chirotonie; indosarea unei poliţe; chipu, manieră, felu, *Peţâ ; ordinu de arcbitecturâ; — parola <*ordine, lozincă; — ordine del giorno, ordina de zi; — per ordine, pe rîndu; — dar oraine, a ordina, a porunci; a aşeza, a întocmi ; — mettersi in ordine, a se pregăti; — ţM or^Iwe* a fi gata. com^lotu)** a UIZi tesatara)» a ^elti (unu #?• urzeală, iţă, uneltire, proiectu; — nwif *** ra9nOt pînzâ de pâiânginu; — a. unita; uneltită. DIT°10’ m- »ulu de stativâ. ordit6re, m. urzitoru; uneltitora de comploturi. ORDiTtfRA, f. unire, urzeală; uneltire. oreade, f. oreadâ, o zeitate mitologică. orecchi A, f. urechie. orecchiAre, v. n. a adurechia, a asculta pe ascunsa. orecchiAta, f. palmă; tragere de urechie. orecchîno, m. cercelu. orecchio, m. urechie; auzulu, simţulu auzirei; urechiuşâ, lucru ce are oarecare asemănare cu urechia; — orecchio d'orso, urechia ursului, cortusâ (o plantă); — zufolamento d' orecchio, sunâturâ, buietu in urechi; — dare orecchio, a asculta; — canxare a orecchio, a cânta far’ a cunoaşte notele de musicâ; — parlare alV orecchio, a şopti, a susura la urechi; — stare cogli orecchi teşi, a deschide urechile, a asculta cu atenţiune; — eufolare altrui negii orecchi, a insufla, a şopti la urechie, a îndemna. obecchi6ne , m. urechie mare; durere de urechi. OBECcnitfTO, a. cu urechile lungi. OREFicE, m. auraru, argintară; giuvaergiu. OREFiCEhtA, /*. aurărie, argintărie, artea aurarului, locuia unde lucrează, objectele lucrate de dînsulu. Oreogenîa, f. oreogenie, tjactatu despre formarea munţiloru. oreog rafia, f. oreografie, descripţiunea mun- ţiloru. orerîa. f. aurărie, mai multe scule de aura. orezza, f. orezzo, m. zefiru, aerelu, boare, aera uşoru, linu, plăcuta; elluviu, evaporare. (îrfana, f. orfan *, orfelină, copilă fără părinţi. OKFANitzzA, f. starea copiiloru fără părinţi, sâr-roânie. orfanello, Orfano, m. orfana, sărmana. orfanatrofio, m. orfanatrofia, casă de orfani. organAio, m. fabricantu de organe. organ Are, v. a. a organiza, a forma, a dispune. ORGANicAMtfNTE, aw. organiceşte. orgAnico, a. organicu, organizata. ORGANisMO, m. organismu, totalitatea legi-loru care alcâtuescu economia animală sau vegetală. organIsta, m. organistu, celu ce cântă ca op* ganele. organizzami&nto, m. organizare, aşezare, întocmire. organizzAre, v. a. a organiza, a alcătui, a compune, a forma, a întocmi, a regula, a combina. organizzaziOne, f. organizaţiune, chipulu cu care unu corpu este organizata; composiţiune, întocmire, combinaţiune. Organo, m. organu, partea unei fiinţe organizate destinată a împlini oarecare funcţiune; instrumenta; organu, organe (instrum. de musicâ). . organologîA, f. organologie, tractată despre op ganele animaleloru. ORGANZÎNO, m. mâtasâ de nrzitu. orgAsmo, tn. orgasmu, îutârîtarea organeloru. Digitized by Google 6rgia.--6ro. 3f> t orgia, /. orgie, serbâtoare consfinţită intru cinstea lui Iîaeu ; desfrinare, beţie în tinipu de noapte; unu fcdu de măsură la cei vechi. ORGOgliAre, v. n. a se mândri, a se fuduli, a se trnlî, a se semeţi, a se face orgoliosu, sii-perbu, a se înfumura. ORGdGLio, tn. orgoliu, mândrie, fudulie, trufie, semeţie. ORGOGLiosiTl, f. orgoliositate, mândrie, fudulie. ORGOGLldso, a. -orgoliosu, mândru, superbii, fu-dulu, trufaşu, semeţu; frumosu, mâreţu, in-altu. ORlÂNA, f. orleanu (coloare). OKICÂLCO, in. arama galbinâ, cioae; bronzu; instrumentu de metalu ; vasu de arama ; trim-biţâ. oricAnno, m. sticluţă cu apa mirositoare. OEicELLO, in. unu felu de boialâ. OKicuicco, m. gumă de ci roşu sau de prunu. ORICR1NÎTO, a. cu pîru de auru; blondu, plâ-viţu. orientAle, a. orientalu, râsariteanu. OKIENTAiJsMO, m. orientalismu. ORiENTALisTA, in. orientalistu, celu ce^cunoaşte limbile şi ştiinţele orientului. ORJENTALMENTE, avv. orientaliceşte, dupâ obi-• ceiurile orientului; spre râsâritu, spre o-rientu. orientare, v. a. a orienta, a dispune rela-tivu cu cele patrii punturi cardinale; a dispune bine. oriente, m. orientu, resâritu, ostu. orifiAmma, f. oriflamâ, stindardu alu vccliiloru regi ai Franciei. ORiFiClO, ORiFiziO,!». orificiu, gaura, gura, răsunătoare. ORiGANO, m. soyurfu, sovuezu, dostu, magheranu (plantă). orîge, in. unu felu de cerbu. origjnAle, m. originalu ; persoană estravagantâ; — a. originalu, primitivu ; autenticu ; ciudatu, . curiosu, estravagantu; — peccato originale, pâcatu originalu, pâcatu strâmoşescu; — e un'originale, este o zorilâ. originalitâ, f. originalitate; ciudâţie, estrava-ganţâ. ORIginalm^nte, avv. prin origină, dupâ origină, din origină, originaliccşte. originare, v. a. a produce, a naşte, a cansa; v. n. a se naşte, a se trage, a isvorî, a începe, a proveni. ORioiNAKiAMKNTE, avv. din începutu, la ince-putu, din origină, la origină, în starea primitivă. ORIGInArio, a. originariu, care are origină, care începe, se trage, provine, isvorcşte; originalu, primitivu. okiginatGre, m. nâscâtoru, producâtora, autorii. , ~ ORIgine , f. origină, principiu, începutu, is-voru; naştere; causâ; prileju, ocasiune; starea cea primitivă. origliAre, v. n. a adurechia, a asculta pe as-cnnsu; a cerceta, a investiga, a căuta. ortglij^re, m. perină de capu. ORiRA, f. urină, udu, pişatu; — flmso delV orina, diabetu, betezire, curgere involuntară de urină. orinAle , m. ţucalu, urinalu, pişâtoare, vasu de udu. orlnAre, v. n. a urina, a se pişa, a şi face udulu. ’ orinArio, a. urinaru, relativu la urină, la udu. orinAta, f. minare, scoatere de urină, de udu. OKiNATivo, a. pricinuitoru de urinare. orinoso, a. urinosu, de natura urinei. orione, tn. orionu, o constelaţiune din emi* sferulu australu. oriOndo, a. originara, care şi trage începutulu. ORIUOlAio, oriolAio, m. orologiaru, ceasornicar u. okiuOlo, ori(3lo, tn. orologiu, ceasornicu. okizzontAle, a. orizontalu, paralelu cu orizon-tulu. orizzontalmente, avv. orizontaliceşte, orizontalu. okizzunte, m. orizontu, orizonu. orlAre, v. a. a tivi, a face muche, a pune bete, a refeca. orlatura, f. bată, refecâturâ, tivealâ, tiviturâ, muche, resfrânturâ; margine. ORLiccio, in. lipitură, loculu unde o pâine se lipeşte de alta în cuptoru ; margine. 6rlo, m. margine; bată, şitoare; poală; rcfecu. 6rma, f. urmă; semnu ; învăţătură; ecsemplu; — seguir Vorme d’ alcuno, a se lua după cineva, a iu imita. ormAi. avv acumu; în viitorn. ormAre, v. a. a urma, a urmări, a adurmeca. ormat6re, tn. urmâtoru, adurmecâtoru. ormeggiamEnto, m. urmărire; aruncarea an* corei. . ormeggiAre, v. a. e n. a urmări; a opri o navă, a arunca ancora. ormkggio, m. goamânâ, funie care opreşte pupa unei corăbii. ormesino, m. o materie de mâtasâ. ornamentale, a. ornamentalu, de ornamente. ORNAMitNTO, m. omamentu, împodobire, înfrumuseţare, podoabă ; lustru, frumuseţe ; onoare. ornAre, v. a. a orna, a împodobi, a înfrumuseţa. ornatamente, avv. frumosu, cu eleganţă, cu graţie. . ornat£zza, f. frumoseţe, elegantă, grafie, p« 1 i teţâ, lustru, perfecţiune. ornAto, m. omatu, ornauientu, podoabă; — a. ornatu, împodobita, infrumuseţatu, elegantu, graţiosu, politu, frumosu , perfecta ; ono-rabilu. ornatore, tn. celu ce ornează, împodobeşte. ORNATtfRA, f. ornare; maniera de a orna. ornitologU, f. ornitologie, o parte a istoriei naturale. ORKITOMANZÎA, f. ornitomanţie, divinaţiune dupâ sborulu paseriloru. ornitorinco, m. ornitorincu (unu animalu). ORNO, m. arţaru, frasinu sâlbaticu (arbore). oro, tn. auru; bani; — oro cantarino, aurelu, auru falsu, flutiiraşu; — oro di coppella, auru de probă, auru curata; — oro macinaio, oro tnusico, aura de zugrâvitu; — oro potabile, tinturâ de auru; — oro tirato, firu, orobAnche.—6rzo. 361 telu de aura; — oro in verga, varga de aura; — mettere a oro, a auri, a polei, a spoi cu auru; — star nelV oro, a fi foarte avutu; — vaiere tant' oro, a fi foarte bunu, foarte laudabilu; — oro massiccio, auru ma-sivu, auru nativu j — voler trovar le macchie nelV oro, a critica toate lucrurile ; — non e oro tutto quel che luce, nu este auru totu cc strai ure, OROdAnche, tn. unu felu de planta. orueo, m. o planta leguminoasă, orobu. OROGUAFiA, f. orografie, descripţiunea munţiloru; artea de a face cadrane. or6gkafo, m. orografu, fâcâtora de cadrane. OROLOGiere, tn. orologiara, ceasornicaru. oroeogio, m. orologiu, ceasornicu. OKOmetria, f. orometrie, artea de a găsi oarele. OROScopIa, f. oroscopie, artea pretinsă de a prezice soartea cuiva după inspecţiunea steleloru la naşterea lui. ORtiscopo, m. oroscopu, divinaţiune după inspecţiunea steleloru la naşterea cuiva; prevestire, semnu bunu sau râu; unu instrumentu de matematică. orpellăio, tn. bâtâtoru, turtitora de auru; fluturară. ORPELLAM^NTO, m. aurire, polei re cu auru; împodobire cu auru mincinosu; înşelăciune, prefăcătorie. ORPkllAre, v. a. a îmbrăca, a orna cu foiţe de anru; a măsea, a palia, a acoperi, a ascunde. ORpello, m. aurelu, auru mincinosu, fluturaşu; foiţe de auru ; fincţiune, înşelăciune, prefăcătorie. orpimento, m. auripigmentu. orrendamente, avv. cu oroare, într'unu cbipu oribilu, grozavu, înfricoşa tu, aboininabilu. OiiKENDO, a. oribilu, grozavu, înfricoşata; abo-minabilu. - OKRettIzio, a. obreptiţiu, luata prin surprindere. okkevole, a. onorabilu, cuviinciosu; magnificu. orkevolezza, f. onorabilitate; magnificenţă. orrevolmente, avo. într'unu chipu onorabilu; cu onoare; cu fală, cu pompă, cu magnificenţă. orkkzkîne, f. obrepţiune. orr idile, a. oribilu, grozavu, înfricoşata, teribilu peste măsură; abominabilu, uriciosu. ORRibii.itA, /*. oroare, grozăvie, spaimă; faptă oribilă, monstruoasă, grozăvenie. orribilmEnte, avv. într'unu chipu oribilu. ORUfDAMENTE, avv. cu oroare, într'unu chipu oribilu. orkidEzza, orriditâ, f. oroare, groază; grozăvie. 6rrido, a. oribilu, grozavu, spâiinîntâtoru; aspru, neciwdita, grosolanu; ispidu, ghimposu, ţeposu ; înfiorâtoru ; majestuosu, imposantu. RripilAto, a. cu păru sbîrlitu, înfiorata. orrip^ne, f. înfiorare. hori:, m. oroare, groază, spaimă, înfiorare; x °tan®ncQ; abominaţiune. A» f- ursă,, ursoaică; — Vor sa maggiore, ste]5iţi ursa mare, ursa mică (doă con- orsacchîno , orsAcchio , orsAtto , m. puiu de ursu. orsâta, f. şira de vorbe atingâtoare puţinu înţelese şi iară ca păta iu. orsîno , a. de ursu, ursinu; — pelle or şina, piele ursină. urso, tn. ursu ; mătură de porcu, mătură de scuturatu; — aver presa l'orso, a fi beatu ; — lasciar le pere in guardia all'orso, a lăsa smeura pe ursu, a lăsa peştele pe pisică, a da oile în paza lupului; — tnenar Vorso a Modena, a întreprinde unu lucru de prisosu ; — vender la pelle dell'orso, a dispune de unu lucru mai nainte de a lu fi dobinditu, a face socoteala fără ospâtaru. ors6io, tn. mâtasă de urzita. ORiSir, interiez. hei bine! aide! haide 1 ortâggio, m. legumă, zarzavatu. ortAqlia, f. grădină de legumuri şi de verdeţuri. ortat6rio, a. îndemnâtora, de îndemnare. ort£nse, a. de grădină, care creşte in grădină. ortEnsia, f. ortensie (plantă din Iaponia). ortîca, f. urzică (plantă). orticAio, m. locu plinu de urzici. orticello, tn. grădină mică, grădiniţă. ortichegglAre, v. a. a urzica, a bate cu urzici. ORTicheto, tn. urzicârie. okticîno, m. grădină mică de legumuri. OBTicuLTtiRA, f. orticulturâ, artea de a cultiva grădinile. Orto, m. grădină; pometu; viiâ; resâritu, orienta ; — dalVorto atl'occaso, dela apusu pinâ la resărita. OBTODOSSIA, f. ortodocsie, pravoslavie, dreaptă credinţă, conformitate cu doctrina Bisericei. OBTODOsso, a. e 8. tn. ortodocsu, pravoslavnicu, dreptcredinciosu, conformu cu doctrina Bisericei. ortoepIa, f. ortoepie, dreaptă elocuţiune. ortogonale, a. ortogonalu, cu unghiuri drepte. ortogonalmente, avv. cu unghiuri drepte. ortografia, f. ortografie, scriere corectă. OBTOGrAficO, a. ortograficu, de ortografie. ORTuGRAFIZzAbe, v. n. a păzi regulele ortografiei. ortolAno, tn. grădinara, zarzavagiu. ortologIa, f. ortologie, artea de a pronunţa şi de a vorbi dreptu. ORTOPEDlA, f. ortopedie, artea de a preveni sau de a îndrepta defectele corpului la copii. obtopedico, a. ortopedicu, de ortopedie. ORVÎA, OR VIA, interiez. haide ! ORVIEtAno, tn. unu felu de antidotu ce se întrebuinţa mai nainte, orvietanu. 6rza, f. funia braţeloru, frânghia cruceloru cu vîntrele; — or da poggia, or da orsa, cân-du la dreapta, cându la stânga. # 0RZAITJ6L0, tn. ulcera la ochi. orz Are, v. n. a pluti improtiva vin tul ui; a se opune. O&zATA, f. decopţiune, ferturâ de orzu, orgeatu. orzAto, a. amestecata cu orzu. t ORZEGGIAbe, v. n. a naviga improtiva vintului. 6RZO, m. orzu; — orzo brillato, orzu curăţita de coajă, arpacaşu; — orzo germogliato, malta de orzu, horbota; — orzoj>erlatot orzo 362 osAnna.—ossnnmiÂTo. tedesco, orau pisatu finu, grupa; — Vorzo non e fot o per gli asini, ce ştie ciobanulu ce este safranuln ? OSAnna, interiez. Doamne milueşte! osana! qsannAre, v. n. a cânta osana. OsAre , v. n. a îndrâsni, a cuteza, a avea cu raju. • OSCENItA, f. obscenitate, bazaconie, îmbâlâturâ, bâiâcărire, bâlâcâritarâ, necuviinţa, spurcăciune. OSC15NO, ă. obscena, bazaconu, îrobâlâeâritu, spurcatu, scâmavu, necuviinciosu, neruşinatu. oscillam^nto. m. oscilare, legănare, clătinare. OSCILlAnte, a. oscilanta, legânându, clâtinându. OscillAbe, v. n. a oscila, a se legăna, a se clătina. OSCiLLATdRlO, a. oscilatoru, legânâtoru, clâtinâ-toru. OSCiLLAZldNE, /. oscilaţiune, legănare, clătinare, bscio, m. unu felu de bufonu, de caraghiosu la Romani. oscitAnte, a. câ8câtoru. OSCITake. v n. a căsca necontenitu. OSCiTAZidNE, f. căscare necontenită. osculAre, v. a. a atinge, a oscula. 03CULAZI6NE, f. atingere, contactu, osculaţiune. OSCURAbile, a. obscurabilu, intunecăciosu, care se poate obscura, întuneca. OSCURAMtfNTO, m. obscurare, întunecare, eclip-sare. OSCUrAee, v. a. a obscura, a întuneca, a eclipsa; — oscurar8it a se obscura, a se întuneca, a se eclipsa. OSCURATdRE, m. celu ce întunecă, eclipsează. OSCURAZlONE, f. obscuraţiune, întunecare. OSCURiccio, a. cam obscura, cam intunecosu. OSCURITA, f. obscurâtate, întunecime, întunecare, întunerecu, intanecâciune; cuvîntu obscura ; — oscurită di natali, origină obscură, proastă. OSCtfRO, o. obscura, intunecosu ; negru, închisu ; posomoritu , lugubru ; ascunsu , necunoscutu ; neînţeles!, cu anevoe de înţelesu; prostu, ne-însemnâtoru, nenobilu ; impenetrabila ; — aw. într’anu chipu obscura, cu obscurâtate. OsIride, m. iniţâ (plantă). OSMIÎNDA, f. osmondâ (plantă). ospedAle, m. spitalu, ospitalu, bolniţâ. ospitAle, ospitAbile, a. ospâtaretu. ospitalitA, f. ospitalitate, priimire în gazdă. ospite, «i. oaspe, oaspetu; gazdă. ospiziAre, «l a. a ospăta, a găzdui, a priimi în gazdă. OSPlzio, m. ospiţiu; ospelu, ospâtârie, locandă, otelu, birtu, hanu; adâpostu, loca de masu ; ospitalitate, găzduire, priimire în gazdă; os-pâtâturâ. ospodAro, m. hospodaru, titlu diplomatica alu Domniloru princi} ateloru române. ossAio, w. lucrâtoru în osu. OSsAlico , a. osalicu ; — acido ossalico, acidu osalicu formata prin combinaţiunea carbone-lui, 08igenului şi idrogenului. 0S8AME, m. o grămadă de oase. 088Ario, m. osariu, osârie. ossattîra, f. scheletu, osime. OssecrAre, v, g. a ruga fierbinte, a conjura. ossecrazi6ne , f. rugăciune fierbinte şi constantă. 6sseo, a. de osn, ososu, de osn. ossEQUiNTE, a. reverentu, respectnosn, umiiitu. ossequio, m. reverenţă, respectu, omagiu, supunere. . ossEQiridso, a. reverenţa, respectuosu, supusa, umila, smerita; servila. osserello, m. oscioru. osservâbile, a. de observata. osservam^nto, m. observare, băgare de seamă; păstrare, pâzire; spionare, iscodire. osservandissimo, a. prea respectabila. osservAnte, a. care observă, păzeşte; observan-tu (se zice despre nnu ordina religiosu care păzeşte disciplina regulară). osservAnza, f. pâzire, păstrare, împlinire, supunere ; regulă religioasă; obiceiu, consuetu-dine , datină ; atenţiune , băgare de seamă; reverenţă, respectu. OSSERVAre, v. a. a observa, a băga de seamă, a considera, a privi cu atenţiune; a păzi, % păstra, a împlini; a spiona, a iscodi; a respecta, a stima, a face omagiu. osservatam£nte , aw. cu dinadinsulu, intr’-adinsu, cu cugeta, cu atenţiune, cu băgare de seamă. osservatIvo, a. de observata ţ capabila de a observa. osservatore, m. observatoru; pâzitoru, pâstrâ-toru; privitoru. OSSEitvato rio, m. obs rvatoriu, locu deetinatu pentru a face observaţiuni astronomice. OSSERVAZitiNE, f. observaţiune, privire cu atenţiune, băgare de seamă, esploraţiune, cercetare, ecsamenu. osstfsso, a. îndrâcitu; supărata, întârîtatu. Ossetto, m. osciorn, osuţu. ossiacAnta, f. mâcieşu, pâducelu (arbore). ossicrAto, m. nnu felu de băutură ce se face cu apă, oţetu şi zacharu, ocsicratu. ossidâbile, a. ocsidabilu, care se poate ocsida. ossidAre , v. a. e n. a ocsida, a preface în ocsidu, a combina unu metalu cu ocsigenu. ossidAto, o. ocsidatu, prefâcutu în ocsidu. ossiDAZidNE, f. ocsidaţiune, ocsidare, operaţiunea prin care nnu metalu se combină cu ocsige-nulu. OssidioxAle, a. de asediu, relativa la asediu. OSSiDidNE, f. asediu, împresurâturâ, împresurară. dssiDO, m. ocsidu, metalu combinata cu oslgenu. ossificArsi, v. n. a se osifica, a se face obu. 0SSIFICAZI6ne , f. osificaţiune, prefacere în osu. OssigenAbile, a. ocsigenabilu, capabila de a se ocsigena. ossigenAre, v. a. a ocsigena, a combina cu ocsigenu. ossigenAto, a. ocsigenatu, ooprinzâtoru de ocsigenu. OssiGENAZidNE, f. ocsigenare, ocsigenaţiune. ossIgeue, ossIgeno, m. ocsigenu, o substanţă «. simplă. OSSIM^le, m. ocsimelu, nnu felu de beuturâ ce se face ou apă, miere şi oţetu. ^ OSSIMURiAto, m. cloruru, idrocloratu, orice coin-binaţiune a clorului cu unu altu corpu. OSSISACCARO.—0TTAC6BD0. 363 ossisAccabo, os iAcchkbo, m. ossizzAcchera, f. o beuturâ ce se face ca oţetu şi zabaru, ocsi-zaharu. ' Osso, m. osu; eîmbure; — osso di balena, oeu de peşte, balenă; — osso coronale, spatâ; — osso crurale, osu croraru; — colVarco e col midollo delVosso, din răsputeri, din toate pu terile; — aver da rodere a un osso duro, a avea una osu greu de roşu; — in carne ed ossa, cu trupulu, în persoană. OSSOLETO, a. invechitu, trecuta, de moda veche. ossOso, a. ososu, plina de oase; de natura oar seloru. ossCto, a. cu oase, cu oase mari, ososu. OStAcolo, m. obstaculu, pedicâ, impedicare, dificultate, împedecâmîntu; opunere, împroti-vire, strâgânire. OSTAggio, m. ostatica, zâlogu, amaneta de persoane in resbelu; — dare in ostaggioa da ostatica, a da zâlogu. ostAntb, a. care stă împrotivâ, împrotivnicu, împrotivitoru; — non ostante, cu toate acestea, cu toate că; totuşi. ostAre, v. n. a face obstaculu, a împedeca, a se improtivi. ostAtjco, m. ostaticu, zâlogu, amaneta de persoane. ^ ostatOri, m. împrotivitoru, împedicâtoru, strâ-gânitoru., t dsTE, m. ospătară, locăndaru, birtaşu, hangiu, cârciumaru; oaste, oştire ; armie; — dar fe-de all'oste, a fi prea credula; — fare i conţi senza Voste, a face socoteala fără ospătară; — andare a oste, venire a oste, a eşi la tabără; a tăbărî. osteggiajcEkto, in. tâbârîre; tabără, castre, la-gâru. O8TEGG1ABE, v. n. a tăbărî; a râsboi; a ataca, a supăra. OSTELLiEbe, m. ospătară, birtaşu, locăndaru. Ostelt.o, m. otelu, ospelu, birtu mare, casa unei persoane însemnate. OBTEndebe, v. a. a arăta; a demonstra, a dovedi. ostensîbile, a. ostensibilu, de arătata; demonstrabila. ostensiOnk, f. arătare; demonstraţiune, dovedire, esplicare. ostensivo, a. de arătata; care serveşte pentru a demonstra. ostensOre, m. arâtâtoru, celu ce arată, ce înfăţişează. ostensObio, m. monstranţă, ostensoriu. ostentamEnto , m. ostentaziOne , f. ostenta-ţiune, fală, paradă, afectaţiune, ecsageraţiune. ostentAbe, v. a. a ostenta, a afecta, a bo făli cu ceva, a face. paradă, a arăta eu afectaţiu-ne, cu vanitate, cu ambiţiune. osteogbafîa, f. osteografie, descripţiunea'oase-loru. osteologîa, f. osteologie,. parte din anatomie în care se vorbeşte despre oase. 08TERÎA, f. ospătârie, cârciumă, locandă; -osteria a mal tempo, ospătârie proastă, mise-rabilâ. ' 08TES8A, f. ospâtâreasâ, locăndăreasă, cărcimă-reasa, birtăşiţâ, hangioicâ. ostetbicArr, p- a. e *. a moşi, a ajuta la facere. ^ OSTETRÎCE, f. moaşă, obstetrice, obstetriţâ. OSTETRlciA, f. obstetric ie, moşitu, artea de a moşi. .'k OSTETRlcio, a. obştetriciu, de obstetricie, de mo-şitu. # Ostetwco, .OBTETRicÂNTB, m* obstetricu, obşte- , tricantu, moşu, moşitoru, mamosu, cfiirurgu care ajută la facere. Ostia, f. ostie, sacrificiu, jertfa, victimă; azimâ cu care-.se cuminecă cei apuseni; bulina de sigilata . Ostiâria, f. portăreasă, ostiariâ. > ostiabiAto, m. ostiariatu, unu ordinu trişori* cescu. ostiAbio, m. ostiaru; portarm # ^ OstichEzza, /*. acrime, oţeţime; oţerime; strâ-pezealâ. * Ostico, o. aspru, acru, oţetosu, sarbâdu, amaru, strâpezitoru; oţerosu; supârâtoru.^ ostiEre, ostiEro, m. ospătară, locăndaru, cărei maru. ostîle, a. ostilu, neamicu, vrâjmâşescu, duşmâ-nescu. # A . OSTlLlTi, f. ostilitate, inimiciţie; luptă, resbelu. ostit.mEnte, avv. vrâjmâşeşte, duşmăneşte. ^ ostinamento, i». obstinare, indârătnicire, im- -■ pismuire. . I . ostinArsi, v. n. a se obstina, a se îndărătnici, a se împismui. * / ostinatamente, avv. cu obstinaţiune, cu împis-muire. a ostinatello , a. cam obstinatu, cam îndârât-nicu. * ostjkAto, «. obstinata, îndărătnica, pîsmaşa, pismâtâreţa; stâruitoru; neaStiihpâratu, neîncetată. ‘ # t ^ ostinaziOne, obâtinaţiune, îfidât&tnicie^ îm-pismuire, stâruire îndărătnică; neastîmpârare. osTBACiSMO, m. ostracismu; surghiunire, ecsi-lare. ostbacodEbmtde, ostracîte, f. ostracitâ, coajă de stridie împietrită. 6stbica, f. ostrică, stridie, unu felu de scoică bivalvâ. ' ostbicAio, m. pescaru sau vînzâtoru de stridii. 6stro, m. purpură, porfirâ; vîntu de la miazăzi. * . , osTRUÎRE, v. a. a obstrui, a astupa, a pricinui obstrucţiune. ... , osTRUTTtvo, a. obstructivu, pricinuitorii de obstrucţiune. ^ _ ostbOtto, a. astupatu, închisu, încuiatu. ^ ostbuziOne, /*. obstrucţiune, Sncuiare, încuîere. ostupefAbe, v. a. a uimi, a ameţi; — v. n. a încremeni. # 08TAJpefaziOne, f, stupiditate, uimire, lncreme-nire. # 6tre, 6tbo, m. burdufu, foaie; beţivu; — gon-fiar Voire, a se îmbuiba, a se îndopa. otbEllo, otricEllo, m. burdufu micu. otbicolAbb, a. in forma unui burdufu micu, otricularu. # ottacObdo, m. optacordu, unu instrumentu mu-sicalu. 864 OTTAJfcDBO.—feSIMO. OTTAiDRO, m, optaedrn, octaedru, o figura solidă. OTTAGtfsiMO, a, alu optzecelea. ottâgono, m. octagonu, o figură geometrică. ottalmia, OFTALldA, f. oftalmie, inflamaţiune la ochi ottangolAbe, a. octangularu, cu optu unghiuri. ottAngolo, m. figură geometrică cu optu unghiuri. , ottAnta, o. optzeci, optu zeci. / ottanteslmo, a. alu optzecelea. * ottAbda, f. dropie (unu felu de pasere). OTTÂRE, v. a. e n. a dori, a pofti. , ottatîyo, a. optativa, poftitoru. OTtAva, f, optu zile de sărbare, octavă; a opta zi din sârbarea aceasta; octavă de musică ; strofă de optu versuri ce se întrebuinţează In poesia italiană. OTTAVABÎMA, f. octavă, o strofa de optu versuri endecasilabe după cumu se întrebuinţează in poesia italiană. ottavArio, *». octavariu, optu zile de predice şi de rugăciuni intr’o biserică catolică. ottavîno , m. octavinu, unu felu de flautu micu. ottâvo, m. a opta parte; octavo, coală cu foile - îndoite în optu; — a. alu optulea. ottempbbAre, 19. i». a se astâmpăra, a se supune. OTTBMPEBATAMENTE, aw. intri unu chipu astîm-păratu, cu obedienţă, cu ascultare, cu supunere. OTTENEBBAM^NTO, m. întunecare, obscurare. ottenkbbAbe, V. a. a întuneca, a obscura. OTTENEBBAZitiNE, f. întunericu, întunecime, obscurare. OTTENâRE, 19. a. a dobîndi, a căpăta, a agonisi, a obţinea. OTTENîbile, a. de dobînditu, de căpâtatu, de agonisitu. OTTENiMiNTO, 1». dobîndire, câpâtare, agonisire. OTTENtfTO, a. dobînditu, căpâtatu, agonisitu, obţinutu. ottenzione, f. obţinere, ajungere la scopu, do-bindire, câpâtare, agonisire. ottestaz!6ne, f. conjurare, rugare cu jurâ-mîntu. ottica, f. optică, ştiinţă despre lumină şi legile visiunii. 6ttico, m. opticu, celu ce ecsercită optica; celu ce vinde instrumente optice. <3ttico, a. opticu, relativu la optică; relativu la ochi. OTTiLtisTBE, a. de optu lustre, de 40 de ani, optilustru. OTTiMAMriNTE, aw. prea bine, foarte bine, de minune. OTTiMÂTE, f. optim&tu, principale, persoană însemnată. OTTiMisMO, m. optimismu, doctrină care Buştine că lumea aceasta este cea mai bună. OTTIMISTA, m. optimistu, partisanu alu optimismului; celu ce crede că totulu este bunu 6ttimo, a. foarte bunu, escelentu, perfecte. ottIpede, a. cu optu picioare. 6tto, a. optu, ottObbe, m, octobre, octomvrie, brumârelu. oitocentesimo, a. alu doâsutelea. OTTOciNTO, a. optu sute. ottogenâbio, ottoageno, a. octogenaru, de optzeci de ani; — s. m. omu de optzeci de ani. ottomAna, f. otomană, divanu. ottomAno, a. e 8. m. otomane; turce, tur-cescu. ottonâio, m. lucrâtoru de cioae, de alamă. OTTOnArio, a. de optu; — verso ottonario, versu octonariu, versu de optu silabe. 0Tt6ne, m. cioae, alamă, aramă galbinâ. OTt6stilo, m. octostilu, peristilu cu optu coloane. OTTuagenAbio, a. octuagenaru, de 80 de ani. ottuplo, a. optuplu, optitu, care coprinde de 8 ori. ottubam^nto, n». astupare. ottubăbe, 19. a. a astupa. ottusAngolo, m. triunghiu cu unu unghie ob-tusu. OTTtfso, a. obtusu, teşi tu, tîmpitu; grosu, prostu, neiscusitu; posomorîtu; sălciu. ottusitA, ottusezza, f. obtusitate, tîinpime; prostie. ovaia, f. oariu, matcă de care stau lipite oaăle la animalele oâtoare. OVAle, a. ovalu, care are forma oului. ovAnte, a. triumfatoru. ovArio, m. oariu; partea de josu a pistilului de care suntu lipite seminţele. OvAto, m. spaţiu ovalu. OVAtta, f. vată; haină căptuşită cu vată. OVATTAre, 19. a. a vâtui, a căptuşi cu vată. OVAZiOne, f. ovaţiune, triumfu, închinăciune, onoare, priimire triumfală. 6ve, aw. unde; în ce locu; dacă; — ove che, oriunde. ovidOtto, m. trompe falopiene. OViEORME, a. oviformu, care are forma oului. ovIle, m. staulu, tîrlâ, locu unde se închide oile. ovIpabo, a. oâtoru, făcătoru de oaă. 6vo, m. ou. ovoidAle, a. ovoidalu, ovalu, facutu ca unu ou. ovologla, f. ovologie, tractate despre oaoâ. OVtNQUE, aw. oriunde, pretutindenea. owero, ovveram^nte, cong. ori, sau, au. oyviAre, t9. a. e n. a întimpina, a preveni, a împedica; a se improtivi, a se opune, a obvia. owiatGbe, m. împrotivitoru, obviatoru. owiaziOne, f. obviare, împrotivire, împedicare, întâmpinare, preîntîmpinare. dvvio, a. ordinare, triviale; facilu, învederatu. oztfNA, f. ozenu, unu felu de bubă ce se face la nasu şi care miroasă foarte urîtu. ozIaco, a. nefaste, infaustu, cobitu. oziAre, «9. n. a oţia, a şedea fără lucru, a nu facă nimicu, a se trândăvi, a câcâri. ozio, m. oţiu, nelucrare, neocupare; linişte, ra-paosu; timpu îndemânatice, timpu libere. oziosAggine, oziositA, f. oţiositate, lenevie, trîndâvie, lene, neocupaţiune, neactivitate. ozi6so, a. oţiosu, neocnpatn, fără treabă, nea-ctivn, leneşe, trîndavu, perde-varâ; inutila, nefolositom, zâdamicu, de prisosu. 6zzmo, m. ba8ilicu, busuiocu (plantă). Digitized by Google p P, tn. e f. pe, litera P. t PACAre, v, o. a împăca, a impâciui, a linişti. PACATl&ZZA , f. linişte, trancuilitate, astimpâru. pacăto, a. liniştitu, trancuilu, placidu, astîm-pâratu. PACCA, f. lovitura, pocnitură. paccheb^tto, tn. pachebotu, navă de poştă. pacchetto, tn. pachebotu; legătură, pachetu. pacchiam^nto , tn. mâncâturâ lacomă. pacchiAno, pacciăno, tn. meteleu, nătărău, nâ-tâfleţu, nâtângu, tăntâlâu, magâdâu, lălâu. pacchiArb, v. a. a mânca lâcomeşte, a se îmbuiba. pacchiarIna, f. noroiu, mocirlă, tină. pacchiab6tto, tn. bădărana, meteleu. pAcchio, tn. mâncare, mâncâturâ. PACCHidms, tn. polifagu; gură spartă, gâmanu. pacciAme, tn. gunoiu, necurâţie. pAcco, tn. pachetu, legătură. paccotIgllu/*. pacotilie, marfă ce poate lua cu sine celirfte intră într’o navă şi cu care se poate neguţători în socoteala sa. PATE, f. pace, linişte, odihnă; concordie, unire, armonie; disculu ce preotulu dă să sărute la cuminecare; — lasciatemi in pace, lasâmâ în pace; — far la pace, a face pace, a se împăca ; — con vostra buona pace, cu permisiunea D-voastre; — dar pace, a lăsa în pace, a nu mai supăra; — darsi pace, a se astîmpâra; — dar del buon per la pace, a lua cu bună, a schimba tonulu; — esser pace, a fi chitu; — star in pacet a trăi în pace. PACiAre, v. a. a împăca, a Impâciui. paci£re, tn. împâcâtoru, impâciuitoru, mijloci-toru. . pacipero, o. aducâtoru de pace, împâciuitoru. pacificAbile, a. împâcâciosu, care se poate împăca. pacificam^nto, tn. împăcare, împăciuire, liniştire, îmblânzire, astîmpârare; reconciliare, re-împâcare. pacificare, v. a. a împăca, a impâciui, a linişti, a îmblânzi, a astîmpâra; a reconcilia, a reîmpâca. . PACIFICAT6BE, tn. impâcâtorn, împâciuitoru; re-împâcâtoru, reconciliatoru; mijlocitoru; îm-blânzitoru. PAClFlCAZldKE, fi împâcâciune, împăciuire, liniştire, împăcare; reconciliaţiune, reîmpăciuire. PAcIfico, a. pacificu, pacînicu, iubitoru de pace, liniştitu, trancuilu, blându, astîmpâratu. PADfLLA, f. tigae, tipsie de fripta; — cader dalia padella netle brace, a ajunge din puţu în lacu. . padellAio, tn. tigâeru; câldâraru. padellAta, f. o tigae plină. padigli6ne, tn. cortu, tindă; patu cu ceru; pa-vilionu. * pAdre, tn. tată, părinte; câlugâru; — H sânt o Padre, Papa; — Yozio l tl padre dei vizi, lenea este perina dracului. padrefamîglia, tn. tată de familie. ^ padreggiAre, patrizzAre, v. n. a se asemăna cu tatâlu. PADRiNO, tn. patrinu, naşu; marturu la duelu. PADR6NA, f. doamnă, stăpână^ cocoană. ^ padronAnza, f. domnire, Btâpânire, autoritate, superioritate ; proprietate; putere. padronAto, padronAggio, tn. patronate, patro-nagiu, protecţiune; dominiu, proprietate peste o avere nemişcătoare; dreptulu ae a numi la unu beneficiu, padroncîno, i». domnişoru, coconaşu. padr6ne, tn. domnu, 6tâpânu, boeru, coconu; capu, principala, proprietara; magistru; dom-nitoru, stâpânitoru; protectoru , ocrotitoru ; patronu de corabie; tatâlu de familie, domnule de caşâ; — farla da padrone, a face pe stâpânulu; a se coconi, a se purta domneşte; a trăi neatîrnatu,. a fi de capulu său. pAdroneggiAre, v. n. a domni, a stăpâni; a se coconi; a predomni, a covîrşi; a fi de capulu său. ^ t padronerîa, f domnire, stăpânire; patronata. padronessa, f. stăpână, doamnă, cocoană. ^ PADtfLE, tn. baltă, smîrcu, rovină, moraştinâ. ^ padul6so, «. bâltosu, lâcosu, smîrcosu, morâş-tinosu. ... paesAccio, m. ţară urîtâ, miserabilâ. paesAggio, tn. paesagiu, ţârânie; tablou; pictură care înfăţişează o ţârânie. paesAno, tn. ţărâna, sâteanu; — ă. pâmîntea-nu; patriota, compatriotu, care este dintr’-acecaşi ţară. *Pa£se, tn. ţară, patrie; provincie, ţinuta, regiune ; paesagiu, ţârânie. # ^ PAESELLO, tn. ţară mică, ţinuta micu; sate, orâ-şelu. % # paes^tto, tn. ţară mică; paesagiu mica. FAESI8TA, i». pftesistu, pictore de paesagiu. PAFFtiTO, o. grasa, plinu, bucâlatu, dordoliu; — star paffuto, a tm îu deliciuri. pAga, f. plată, salariu, simbrie, leafa, stipen- Digitized by Google 866 PAGABITiK.—PALBONTOGRAFiA. diu; — paga tnorta, pensiune, plat-î diu graţie, din milă. PAGĂ bile, a. de plâtitu, de râfuitu. PAGAMENTO, m. solvire, plâtire, râfuire, resplâ'-tire; — senza pagamento, fârâ plata, gratia; — far pagamento, a solvi, a plăti, a râfui. pag an egglA.ee, paganizzâbe, v. n. a trăi pâgâ- neşte. . PAGANESDCO, PAGANE3MO, PAGANÎSMO , 991. păgâni smu , idolatrie; religiunea pâgâniloru; păgân ime. pagAno, m. păgâna , idolatru; infidela, necre-dinciosa. pagă re , v. a. a solvi, a plăti, a râfui; a res-plâti; — v. n. a da satisfacţiune, a satisface; a spăla o crimă, o injurie; — me la paghe-rai, o să ţi vie âncâ acru; — pagar di mala moneta, a resplâti binele ca râu; — pagare della sttssa moneta, a măsură cu aceeaşi mâ>urâ; — pagar colle calcagna, a o tuli, a o lua la sănătoasa. paGATORE, tn. plâtitoru, casiera; — star paga-tore, a răspunde, a se pune chezaşu, a da Cauţi ane pentru cineva. paggerIa, f. mulţime de pagi; condiţ'unea pa-giloru; locu destinatu pent u locuinţa loru. PAGGIO, m. pagiu, june servitoru la unu domnu mare; copilu, fecioru de nobilu care serveşte la curte. pagherO, tw. zapisu, obligaţiune. PAGINA, f. pagină, faţa unei foi de chârtie. PiGLlA, f. paie; paiu, firu de paie; — paglia tagliuzzata, şişcâ, paie mârunţate; — uomo di paglia, omu de paie, mamaie, mâtâhalâ; — ogni grano ha la sua paglia, nici unu omu fârâ cusuru; — col tempo e colla paglia matur ano le nespole, cu timpu toate se făcu. • • pagliAccia, f. pâime. PAGLIAccio, m. şişcâ, paie mârunţate; matraţâ. mindiru de paie; ştergâtoare, spălătoare de paie; unu personagiu comicu ala anticului teatru italianu, paiaţu. PAGLiAlO, m. grămadă, gireadâ, clae, căpiţă de paie; pâişte, curte, locu în care se ţinu paiele. PAGLiAiUdLO. tn. vinzâtoru de paie. paglIccio, m. şişcâ, paie mârunţate. PAGLrtRA, f. pâişte, locu unde se ţinu paiele. PAGLlBRicciO, m. preeârâtură, culcuşu; matraţâ, mindiru. PAGLIERINO, PAGLliTO, a. galbinu ca paiulu. paglietAna, f. unu felu de angilâ, de ţipară micu. PAGLiETO, tn. trestiişu, stufişu# pagliuolAia, f. tragânu (la vite). pagli6ne, m. presârâturâ de paie, culcuşu; matraţâ, mindiru de paie. pagli6so, a. de paie, plina de paie, amestecata cu paie. # PAGLi^TTO, tn. cămară de păstrată pâine la o corabie. PAGLltfCA, f. firicelu de paie. PAGLltfME, m. grămadă de paie; mâturâturâ de paie. PAGLitTdLA, f. firu de paie; fluturelu de metalu. PAGNdTTA, f. o pâine. PAgo, tn. plată; — a. mulţumită, îndestulata; — esser pagot a se linişti, a se îndestula, a fi indestulatu, mulţumită. PAGdDA, f. pag6de, m. pagodă, templu păgâna în Asia; idolu care este adorata intr’o pagodă. . pâio, pAbo, tn. pârechie; — paio di carte, unu jocu de cărţi; — paio di forbici, o pârechie de foarfeci. paiolâta, f. unu căzanu plinu. paiu6lo, tn. căzanu, căldare, bîrtacu, c honu. PAla, f. pală, lopată, pâleată; — far pala della roda, a riipi averea. PalAccio , tn. unu felu de lopâţicâ de feru întrebuinţată de sticlari. . PAXADINE8C0, a. paladinescu, cavalerescu. paladIno, m. paladinu, cavalerii; lopătam, mâ-turâtoru de uliţe. palapItta, f. garda de pari, de stobori. palafittAre, v. a. e n. a face unu gardu de pari, de stobori. palafittAta, f. şanţu cu pari, temelie de târaşi. PALAFRENIERE, PALAFRBNIERO. HI. SCătierU, pa CU-saizu, feleitaru, ciocoiu călăreţu, jocheu, pala* frenieru. palafreno, in. calu de paradă; calu pentru dame. palAgio, tn. palatu, casă mare şi falnică. palaiuGlo, tn. lopâtaru, celu ce lucrează cu lopată. palam£nto, m. vâslârime, remime palamidOne, tn. omu de nimica, nâtâfleţu, tonta. PALA mita f. pal&midâ, unu felu de tonu (peşte). PALANCA, f. palancâ, stoboru; birnâ; grindeiu. PALANCAto, tn. palancâ, gardu, palisadâ, stoboru. palAncola, f. puntişoară. palândra, f. bombardă, u u felu denavâ de res-belu. ^5 palandrAna, f. mantaoâ de ploae. palandrAno, 9?t. unu felu de nainâ; manta. palandrEa, f. unu felu de corabie. palAre, v. a. a hârâci. palAta, f. o lopată plină; palisadâ. palatIna, f. unu felu de blană. palatIno, 9». palatino, ftlu onorifica ce se da mai de multu acelota care aveau vreo funcţiune la palatalu unui prinţu; — a. palatinu, relativu la palatulu \ apei; caye are relaţiune cu cerulu gurei. palâto, 99i. pâlatu, cerulu gurei; — a. hârâcitu. PATiAZztNA, f. palatu micu, casă elegantă. palAzzo, tn. palatu, castelu; — gente di poXazzo, funcţionari judecătoreşti; — giorno di pa-lazzo, zi de judecată. palcAto, a. căptuşita eu scânduri. PALCHEtto. 9M. foişoru; lojă; balconă, balcă. PALCHI8Tu6lo, 99i.acoperişu micu, umbraru, tarabă. pAlco, 991. despârţimui-u, podu, catu de case; par lancâ, părete despârţitoru; schelă; eşafodu; atelaj u ; t.iounâ, foiş ru, lojă ; şenă; ramuri, pâlcuri de cerbu, coarne râmuroase. ^ ^ palElla, f. crestătură, Btrie; încleştaturi, îmbucătură. a PALI 0,9n. titirezu, sfîrlâ; iarba câinelui; — ctggi-rarei come un pako, a şi da mare osteneală. PALEOGRAFIA, f. paleografie, ştiinţa scrieriloru vechi . , PALEONTOGRAFiA, f. paleontografie, istoria corpu-loru organice ce nu se mai află pe pâmintu de-cătu în starea fosilă. Digitized by Google PALEONTOLOGfA.—PALPABILMENTE. $67 paleontologia, f. descripţiunea animaliloru şi vegetaliloru fosili, paleontografie, paleontologie. pâlesamânto, tn. descoperire, destăinuire, manifestare, revelare, publicare, dare în cunoştinţă. PALESÂRE, v. a. a descoperi, a destăinui, a manifesta, a revela, a publica, a da în cunoştinţă. PALESATdRE, tn. descoperitoru. destâinuitoru, re-velatoru, arătă toni, inştiinţâtoru. palese, a. cunoscuta, manifesta, publica; evidenta, învederată; — alia palese, in publicu. PALESEMENTE , aw. în publicu, în obşte, Înaintea tutuloru, în faţa tutuloru; învederatu. palestra, f. palestră, loca publicu la antici unde junimea se forma în deosebite ecserciţiuri corporale ; chiaru ecserciţiuri le acestea; luptă, emulaţ une, concurenţă, întrecere. PALESTRiLE, PALESTRico, a. de palestră. palestrIta, m. palestritu, luptâtoru, atleta. PAL^TTA, f. lopâţicâ, pală. pâleaţă, hăpâleaţâ. PALETTATORA, f. incleştâturâ, îmbucătură. pal$tto, m. pâruleţu, pârişoru, pâiuşu; unu felu de zâvoru la uşi şi la ferestre. PALIFICAta, f. palisadâ. pâri tură. PAL1PICÂPE, v. a, a parifica. a palisada. palinodia, f palinodie retractare. întoarcere, îndreptare de ceeace s’azisu; — cantar la palinodia, a se retracta. palins£sto, m. palimpsestu, manuscrisu cui s’a ştersu prima scriptură pentru a se scrie din nou. pJjlio, pAllio, tn. paliumu, una felu de manta de lână albă semănată cu cruci negre care o trimite papa la arcbiepiscopi dreptu semna de demnitatea loru. PALidTro. m. ana felu de ornamenta ca care se imbracâ altarulu; manteluţâ, vălu. palischErmo, m. luntrişoarâ, canotu. PALltfRO, m. 8pinu (arborelu). palizzAta, f. palisadâ, întărire ca pari. pAlla, f. globu, ghiulea, glonţu. sferă, minge, bilă, boţu, ghemu, gogoaşâşi orice lucra avindu o formă sferică; — aspettar la palia al balzo , a aştepta o ocasiune favorabilă; — caricare a palia, aîncârca cu plumbu. pallac6rda, f. casă de jucatu cu pila. pallAdio, m. Paladiu, statua M nervei de care se atirnasoartea Troiei; scuta apârătora, ocro-tealâ; una tribunalu la Atena; unu felu de me-talu. pallAio, m. marchera, aamârâtora. pallam Aglio, m. ana felu de jocu,malia, palamaliu. pallAre, v. a. en. a se juca de mincea; a vibra, a oscila; a clătina, a scutura; a se vîrcoli; a re-saîta, a resâri. ialleggtAre, v. a. en. a se juca de a mincea; a purta cu vorba, a trâgâna; a batjocori. pall^ggio, m. jucare cu mincea; trâgâuare; batjocorire. pallEnte, a. palidu, galbenu. PALLErIno, tn. jucâtoru de a mincea. pall£sco, o. relativu la mince; — tn. palescu, partisann alu familiei De’ Medici la Florenţa. palliamento, tn. paliare, mascare, ascundere. palt.t *re, v. a. a palia, a masca, a ascunde, a acoperi. PA .i.iATtvo, tn. paliativa, remedia care numai linişteşte, care tâmâdueşte în aparenţă; paliaţiu-ne, îndulcire. PALLIDETTO, a. cam palidu, pălită. PALLIDEZZA, f. paloare, gălbinealâ, faţă galbinâ, pălită, palidă, gălblnicioasă; faţă deschisă, uşoară. Pâllido, a. palidu, pâlitu, galbinu; slabu, lânge-du, fără faţă, fără vioiciune. PALLlDticciO, a. gălbiniciosu. pallidOme, tn. paloare faţă palidă; întristare. pallIno, tn. alică, grăunte de alice. pAllio, tn. palium, o manta la Greci şi la Romani ; manta (in genere); paliu, unu felu de orna-mentu bisericescu; prefăcătorie, simulaţiune, paliaţiune. pallOne, m. balonu; — pallone aerostatico, balo-nu aerostatica; — giuocure al pahone, pallo-nare, a se juca cu balonulu. pallore. m. paloare, faţa persoanei palide. pallOttola, f. globu micu, bulgăre, mince mică, bilă mică; — aver faceia di pallottola, a fi obraznicu; — non saper accozzare tre pallottole in un bacino, a nu şti duce din mână la gură. PALLOTTOLÎNA, f. globuleţu, grâunţu, pilula. pAlma, f. palmu, finicu, curmalu; ramu de fi-nicu; triumfu, victorie; palmă, partea dinlăuntru a mănei; — palma de'piedi, piciorupâl-matu; — domenica delle palme, dumineca flo-riiloru; — riportare la palma, a reporta victoria, a triumfa; — portare in palma di mano, a lăuda peste măsură, a glorifica, a proslăvi. palm Are, a. relativa la palmă; de o pilmâ (măsură); mare, însemnatu, considerabila. palmâta, f. palmă (lovitură), pâlmuire; împâl-mâmintu, darea mănei; — dare la palmata, a ml tui. palmella, f. lână smocoasâ, smoci de lănâ. palmento, m. cramă, călcâtorie; părechie de pietre de moară; — mqcinare, seuffiare a due palmenti, cu o lovitură doâ muşte; a mănca lâcomeşte. palmeto, palmAio, tn. finicetu, pădure sau grădină de finici palmiere, tn. peregrinu, câlâtora, agia. palmîsto, m. palmistu, unu felu de palma, de finicu. pAlmite, m. mlâdiţâ, vlâstara, lagera de viţă. palmîzio, m. palmu, finicu, carmalu; ramară de finicu. pAlmo, tn. palmă (măsură lineară). palm6ne, m. para grosu în care se înfigă vergele ca vâscu. palm6so, a. palmiferu, producâtoru de finici. pălo, tn. ţ ara, ţeapă, ţerusn, haracu, târaşn; — lanciare il palo, a întreprinde unu lucru dificila ; — saltar di palo in frasca, a vorbi fără şiru, a vorbi verzi şi uscate. paloxbArO, m. corlaru, cufundară. palombîna, f. unu felu de struguri. palOmbo, m. porumba sălbateca; unu peşte de mare. PALdscio, m. paloşu, ann felu de epata scurtă şi lată. palpabile, o. palpabila, pip&iciosu, care ee poate pipăi; evidentu, învederată, laminata, carata, desluşită. palpa bilmente, aw. lntr’ana cbipa palpabila, evidenta, învederată, enrata, desluşită. 368 PAIPAlfifcNTO.—PANICUdCOLO. palpamento, m. palpare, pipâire. palpAre, v. a. a palpa, a pipai, a se încredinţa despre veritatea unui lucru; a mîngâia, ares-fâţa, a resgâi; a linguşi, a licâi, a licări. palpat(îre, m. pipâitoru; linguşitorii. PALPtfBRA, f. pleopâ. palpebrale, a. relativu la pleope. palpeogiAre, v. a. a pipăi desu, a resfaţa, a resgâi. PALPEGGiiTA, f. pipâire, pipăita, resfaţare, ree-gâialâ. palpeggiat6re, m. pipâitoru, resgâitoru. palpitamento, m. palpitare, svîcnire, trâsârire, resârire, svîrcolire, palpitaţiune de inimă. palpitare, v. n. a palpita, a se bate inima foarte iute, a svîcni, a sbocoti; a trâsâri, a re-sâri, a se svîrcoli. PALPItaziGne, f. palpitaţiune, bâtae, mişcare iute a inimei, sbocotire, svîcnire, trâsârire, resârire, svîrcolire. paltoneggiAre, v. n. a umbla derbedeu, fârâ lucru, a fi vagabonda, a trâi ca unu vaga-bondu; a cerşitori. paltonerîa, f. vagabondagiu, nemernicie, cerşi-torie. paltoni^re, palt^ne, m. vagabonda, derbedeu, puşlâu, nememicu, nevoiaşa, cerşitoru, calicu. PALudam6nto, m. paludamentu, unu felu de manta la Romanii antici pe care o purtau co-mnndanţii. . PALUdAno, a. de baltă, bâltosu, mo âstinosu. pali)de, m. e f. baltă, smîrcu, rovină; moras-tinâ. rALun6so, a. bâltosu, smîrcosu, lâcosu, smîrco-su, morâstinosu; aposu, apâtosu; mocirlosu. paliîstre, a. de baltâ, de morastinâ, de lacu, acuaticu, bâltâreţu. pAmpano, pAmpino, m. curpânu de vie; — assai pampani e poca uva, vorbă multă, sârâcia omolui. PAMPINîfero, PAMPInGso, a. plina de viţe de vie. pAnace, m. brânca ursului, pâlâmidâ (plantă). panacea, f. panacee, remediu universala. PAnAta, f. supă de pâine; — far la panata al diavolo, a se osteni inzâdaru, în deşertu. panAtica, f. panAggio, m. provisiune de pâine; costu. ' panattiiSra, f. paneru, coşu de pâine; pânâre-asâ, femee care vinde pâine. PANATTdSre, m. pânam, pitaru, brutaru, celu ce face sau vinde pâine; celu ce îngrijeşte de pâine. tAnca, f. bancă, scaunu; — non potersi rizzare a panca, a nu putea înainta, a nu ajunge la o stare mai ferice. pancAccia, /*. bancă la unu locu publicu unde şedu mai multe persoane conversându împreună. PANCACCÎNO, Pancacci£re, m. cicâlitoru, bâciui-toru, clevetitoru, fleurâ, gură livră, bâlâbuni-toru. PANCAcenrdLO, m. crinu sâbiiu, lilie de câmpu (floare). pancâle, m. tapeta de bancă, de scaunu. pancAta, f. toate persoanele care şedu pe o bancă. . Panchîna, f. băncuţă, bancă mică. pAncla, f. burtă, pântece, burdufu, vintre, foaie | — mangiare a erepapancia, a se îmbuiba, a se îndopa de mâncare; —grattarsi la panda, a trâi în lenevire, a tăia câiniloru frunză. PANCiiRA, f. panţerâ, curasu, zea. panciOlle (in), avv. cu toată comoditatea; — cro-giolarsi in panciolle, a se trândăvi, a se da la lene. panciGne, m. omu pântecosu, burtosu, cu burtă mare. panci6tto, m. jiletâ, vestă, pieptaru. ^ PANCitfTO, a. burtosu, pântecosu, burduhânosui PANCONCtfLLO, m. laţu. A panc6ne, m. tâbloiu, scândură groasă, blană de lemnu; pâlanca, stoboru; bancă mare; tejghea; unu felu de pâmîntu. panc6tto, m. supă de pâine. pancratIsta, pancraziAste, m, biruitoru la pan-craţi. pancrAzto, m. pancraţiu, unu ecserciţiu gimna-sticu la Greci compusa din luptă şi pugilatu. pancreas, pancreAte, m. pancreasu, o glandulâ aşezată în abdome, în mijlocuia curbureloru duodenului. pandAno, m. pandanu, unu arbore din Oceania. pandemîa, f. pandemie, maladie universală. pandemonio, m. pandemoniu, curtea diavolilora. pand^ro, m. panderu, unu instrumenta de mu-sicâ la Spanioli. pand^tte, f. pl. pandecte, digeştu, o adunare de decisiunile făcute de vechii jurisconsulţi romani, cărora Justinianu le dete puterea de legi. pandora, f. pandurâ, unu felu de lăută. pAne, f. pâine, pâne, pită; hrană, nutrimîntu, nutriturâ; mijloacele de traiu; — pan fresco, pâine proaspătă; — pane azzimot azimâ; — pane diburro, turtiţâ de untu; — pan raf-fermo, pâine uscată; — pan bianco, pâine albă, franselâ, jimlâ; — pane casereccio, pâine de Casă; — pane di cerat turtă de ceară; — pane d'oro, vargâde auru; — pan pepato, turtă pipărată; — pane vendereccio, pâine de tîrgu; — pane di zucchero, câpâţinâ de zaharu; — per un pezzo di paneţ chilipiru, foarte eftinu, în daru; — dire al pan pane, a numi orice lucru pe numele lui; — guadagnarsi U pane, a câştiga hrana din toate zilele; — mangiare il pane altrui, a se afla slugă la unu stâpânu;—mangiare il pan pentito, a se căi; — tendere pan per foccLccia, a măsura cu aceeaşi măsură, a şi resbuna. panegIrico, m.panegiricu, discursu spre lauda cuiva. PANEGIRISTA, m. panegiristu, facâtoru de panegirice. PANERtfcciO, PATERtfcciO, m. sugiu, unflâturâ care se face la buriculu degeteloru. PANETTrtRE, m. pânaru, brutaru, pitaru. pangrattAto, m. râzâturi, fârmâturi de coajă de pâine. pAnia, /*. vâscu, cleiu. PANlcclA, f. ciru de fâinâ, breiu, cleiu de făină. panîccio, m. aluatu, pastă. PANicciudLO, m. pâine foarte ifiicâ. panichIna,/. femee proastă, obraznică. PANlco, 991. meiu. * # pAnico, a. — timor panico, spaimă mare şi fără temeiu. PANictJdcOLO, 991. pânaru, brutaru, pitaru. PANltfltA.—PAPPATXcI. PANIERA, f. PANitRE, m. paneru, coşu, coşniţâ de pâine. PANIERÂIO, m. coşâraru. panierîno, m. pânereln, coşul eţu, coşârcuţâ. panieb6ne, m. paneru, coşu mare. panificare, v. a. e n. a panitica, a preface în pâine; — panificarsi, a se panifica, a se preface în pâine, a deveni pâine. PAiflFlcio, t». panificaţiune, facerea pâinei. panione, m. vârgeacu vâscu. PANidso, a. vâscosn, cleiosu. panlCzza, f. panii)zzo, m. vârgea micâ cu vâscu. panizzazione, f. panificaţiune, facerea pâinei. PÂNNA, f. sn.ântânâ, floarea laptelui, caimacu. pannaiuolo, m. postâvaru, pânuiaru, negustoru de postavuri. , PANNegoiam^nto , tn. draperie, îmbrăcămintea . figuriloru la unu tablou, maniera de a înfăţişa hainele. panneggiAre, v. a. e n. a îmbrăca figurile la unu tablou, a înfăţişa veşminte largi şi încreţite. PANnic£llo, m, bucată micâ de postavu, petecu, treanţâ. PlNNlA, /*. stuhu, pipirigu. pannilAno, m. pânurâ de lână, pînzârie de lâna. PANNILlNO, PANNOLlNO, m. pînzâ de inu. pannIna, f. postavu, pânurâ cu bucata. PiNNO, m. postavu, pânurâ ; pânzârie ; — panni, postăvârie; pînzâturi, haine, rufe, îmbrăcăminte ; — panno nelVocchio, peliţâ, albeaţă, perdea; — panno da stacci, pînzâ de pîru pentru sită; — se io fosst nei suoi panni, de aşu fi în loculu lui; — essere in caftim panni, a se afla foarte strimtoratu; — di tristo panno non si taglid mai buon saccof aştia nu sare departe de tulpină; — serrare i panni addosso, a năvăli cu furie; a strimtora; a înfunda. PANN6CCHIA, f. tuleu, tufşioarâ. PANNoecmtTO, a. mâciuciu. PANNdso, a. trenţerosu, sâracu. panni)me, tn. orce lucru care turbura, care împiedică vederea. panorAma, m. panoranm, tablou circulara în centrulu căruia se pune spectatorulu şi care represintă unu orizontu întregu. PANSLAVisMO, m. panslavismu, unirea popoare-loru slave. pantalone, m. pantalonu, personagiu din comedia veneţianâ; unu instrumenta musicalu; — pantaloni, pantaloni, nădragi, cioareci lungi; călţunL PANtAno , m. noroiu, fleaşcâ, mocirlă, tinărie, baltă. pantan6so, ih noroiosu, mocirlosu, tinosu; bâl-tosu. PanteIsmo, m. panteismu, sistema acelora care iau de Dumnezeu totalitatea fiinţeloru. Pante!sta, tn. panteistu, partisanu alu panteismului. PANteIstico, a. panteisticu, de panteismu, de pantei stu. PANTEdNB, m. panteonu, templu consecratu tu-tulorn zeiloru; locu consecratu tutuloru băr-baţiloru mari. PANTERA, f. panteră, o fiară s: lbaticâ. pantebAna, f. unu felu de ciocârlann (pasere). PANTErIno, q. de panteră. 3G2 pantofola, f. pante fu, papucu. pantometro, tn. pantometru, unu instramentu geometricu. pantomim A, f. pantbmimâ, artea dea Be espiime numai prin geste, fârâ ajutorulu limbei. PAN'rOMbilco, o. pantomimicu, gesticulam. PANTOMJMO, m. p an tom im u, actoru care se es-rime nunmi prin geste, fârâ ajutoruln liniei. panunto, . m. pâine unsă; lucra care vine la timpu potrivitu, apropo. panzanâhe, v. n. a ţinea, a îmbăta cu flecarii, a bâsuui. panzAne, f. pî. fleacuri, fabule, basne, bagatele, mofturi. pAolo, m. o monedă de argintu din staturile Bisericei. pApa, tn. papa, pontefice, capulu Bisericei. PAPA,'tfi. bâbacu, tâtucâ. papAbile, a. capabilu de a deveni papă. papAia, f. unu felu de arbore din India. tapale, a. papalu, pontificalu, alu papei; — alia papale, cumu face papa; curatu, deschisu, francu, fârâ reservâ. . papamno, a. papalu; —. s. tn. supusu sau sol-datu alu papei. papâsso, m. popa, preotu schismaticu; preotu idolatru. papâto, m. papatu, pontificatu, demnitatea papei, timpulu câtu şade unu papa în scaunu. papâvero . tn. macu; — papavero erratico. macu sălbatica. PAPE rina, f. in iţa (o planta). PAPERÎNO, m. gâsculiţă, bobocu de găsea pApero, tn. gâscă tinârâ; — i paperi voglion menar a bere le oche, invâţâcelulu va să fie mai svâtosu decâtu învâţâtorulu. papesco, ă. papalu, alu papei. papiliONE, m. fluture, fârfalâ mare. PAPlLLA, f. gbindula mica, ghinduliţâ, sgrâ-bunţâ. PAPILL6SO, a. gâlcosu, plinu de ghinduliţe. PAPlRO, m. papiru, o plantă din Egiptu; cbârtie făcută din scoarţa internă a papirului. PAPI8MO, m. papismu, zicere cu care adversarii se servescu spre a numi religiunea catolică. PAPiSTA, tn. papistu, papistaşu, zicere cu care eterodocsii numescu catolicii romani. papizzAre , v. n. a domni (vorbindu despre papi). pAppa, f. papă (nnu felu de mâncare.) pappafIco, m. glugă; catartu de bandierâ la o natâ. PA ppagall^SCO, a. de papagalu, ca unu papa-gîdu. pait’AGAIjL^ssa, f. muieraşcâ, partea femeiască a papagalului. PArrAGÂLLO, tn. papagalu; — im par ar qualche cosa come un pappagallo, a învăţa ceva papagaliceşte. PAPPALĂrdo, m. omu mâncâciosu; bâdâranu. pappalecco, m. mâncare delicată; mâncăcioşie. paitAbdo, m. macu. pappAre, v. n. a mânca lâcomeşte, a se îmbuiba. PIPpAta, /. ospâtâturâ muscâlească. pappatAci, tn. bârbatu cornutu; omu care, spre 24 Digitized by Google 270 pappat6re.—pArcere. a putea satisface înclinării salo la bani sau la mâncare, sufere nişte lucruri foarte deso-nornnte. pappatore, tn. omu mâncâciosu, care mânincâ cu pofta. pappîna, f. unu felu de bâuturâ răcoritoare. rÂPPO, in. pâine (în limbagiulu copiii or u). pappolAta, f. iabnie, salce; basnu, fleacu, bagatelă. PAPPdNE, tn. omu mâncâciosu, gâmanu. PAPPticciA, f. papucu. pAra, f. adâpostu. PARÂ, tn. para, o monedă turcească. PARABOLA, f. parabolă, pildă, naraţiune alegorică ; parabolă (o figură geometrică). para bot, Ano, tn. flecaru, fanfaronu, palavragiu. farab6t.ico, a. parabolicu, în forma unei parabole. PARACADTÎTE, tn. aparatu destinatu a opri unu corpu de a cădea prea tare pe pâmintu. PARACENTESI, f. strâpunsâturâ de pântece. parAclito, paraclRto, tn. Paracletu, Consola-toru, nume ce şe dă Sântului Spiritu. paradisîaco, paradisiAle, a. alu paradisului. paradiso, m. paradisu, raiu; locu deliciosu, fericire. paradossIle, a. paradocsalu, de paradocse. parad^sAre, v. n. a face paradocse. paradossAstico, parad6ssico, a. paradocsalu, coprinzâtoru de paradocse, ciudatu, estrava-gantu. PARADOSSÎSTA, m. paradocsistu, iubitoru, facâ-toru de paradocse. PARADdsso, tn. paradocsu, proţ osiţiune contrară la opiniunea celorulalţi oameni; idee absurdă, ciudată, estravagantâ. paraferna, f. parafernâ, suprazestre. farafernAle, a. parafernalu, estradotalu. farafrasAre, v. a. a parafrasa, a face para-frasi, a esplica, a tâlcui cu mai multe cuvinte. pARAfrasi, f. parafrase, esplicaţiune, tâlcuire cu mai multe cuvinte, mai întinsă decâtu tecstulu. parafrAste, tn. parafrastu, fâcâtoru de para-frasi. tarafiîlmine, m. paratoneru. PARAFUOCO, tn. apărătoare de focu. parAggio, m. alăturare, comparaţiune; condi-ţiune, rangu; întindere, spaţiu de mare unde pluteşte o corabie, partea ţârmiloru unde se poate apropia. parAgo, in. paragu, unu felu de peşte marinu; unu insectu. parag6ge, f. paragogâ, adăogirea unei litere sau unei silabe la sfîrşitulu unei ziceri. PARAGOnAbile, a. comparabilu, de alâturatu. PARAGOnAre, v. a. a compara, a alătura, a asemăna, a confrunta, a pune în paralclu; — paragonarsi, a se compara, a se pune în alăturare. PARAGdNE, tn. comparaţiune, comparare, confruntare, alăturare, asemănare, punere în paralela ; piatră de cercatu. parAgrafo, tn. paragrafu; secţiune, capituln. paraguAnto, tn. bacşişu, daru. parat.Asse, parallAsse, f. paralacsâ, diferinţâ între loculu celu adevârâtu şi locuia aparentu alu unei stele. PARAiiiPdsrENl, m. paraiipomenc, cele doâ cărţi din Biblia care formează suplimentu la cărţile Regilorn ; o poemă a lui Cuintu Smirneu. parAltsi , paralisîa , f. paralisie, privaţiune considerabilă de simţimîntu şi de mişcare. PARALiTico, a. paraliticu, lovi tu de paralisie. parallelepjfedo, tn. paralelipipedu, corpu apli-du mărgini tu prin şase paralelograme. parallelî.smo, m. paralelismu, starea a doâ linii sau planuri paralele. PARALLfoo, a. paralelu; — s. m. alăturare; confruntare; — Unea parallela, linie paralelă. paralleeogrAmmo, tn. paralelogramu. PAR\LOGisMO, m. paralogismu, o sofismâ. paralogtzzAre, v. n. a paralogiza, a face para-logisme. PARAM^nto, tn. îmbrâcâmîntu preoţescu, haină sacerdotală; tapeţerie, ornamentu de biserică ; cergă, învâliturâ, copertă de calu. param(Îsche, tn, apărătoare de muşte. PARÂnco, m. vîrteju, roată de trasu greutăţi. PARANiNFO, m. paraninfu, colâcaru, tînâru care ducea mireasa în casa ginerelui la Romanii cei vechi; votru, mijlocitoru de căsătorie ; ter-fann. ParanomAsla, f. paranomasie, o figură de retorică. parAnza, f. paranţâ, unu felu de corabie in marea Adriaticâ. parapktto , m. parapetu, parmaclicu; meterezu de zidu sau de pâmintu împrejurulu unei întăriri. parapîglia, f. confusinne, răscoală, îmbulzeală. parare, v. a. a îmbrăca cu haine sacerdotale; a orna, a găti; a apăra; a drege; a opri, a îra-pedica; — par ar si, a se acoperi; a so apăra, a se feri; a lua măsuri de precauţiune; a se opune. PARAsetfVE, f. vinerea mare, parasceve. paras6le, tn. parasolu, umbreluţă de soare. PARASSÎTICO, o. parasiticu, de parasitu. PARASSîto, tn. parasitu, lingău, linge talere, 11-câu; gâmanu, gnrâ-spartâ; — pianta paras-sita, plantă părăsită. parAta , f. aparatură, şânţuitnrâ ; repărâturâ; paradă; lucrarea de a se apăra de o lovitură la duelu; pompă, fală, pohfalâ; esposiţiune. parAto, a. omatu, irapodobitu, gâtitu, îmbrâ-catu, acoperitu; gata, pregătita; —• 8. tn. ornamentu de bisencâ, îmbrăcăminte preoţeşti, sacerdotale. paratOre, m. omatoru alu biscriciloru. paratiîra, f. omnrc, împodobire, gâtire, podoabă, găteală, chitcalâ, ornamentu, gatitara. parav^nto, m. paravanu, mobilă care se întrebuinţează în trio odae peutra a «e apăra de suflarea aerului. paraz6nio, tn. parazonin, unu felu de cingătoare pentru a purta unu pumnaru sau o apatâ scurtă şi care se întrebuinţa de tribuni la Romanii antici. Părca, f. parcă, ursitoare. pArcere, u. n. a ierta, a îngădui; a, cruţa. parcitA.—pArma. 37 L PABCITA, f. cumpătare, cumpătate, cumpătu, ico-nomie, moderaţiune, sobrietate, frugalitate. pArco, m. parcu, circuitu de zidu plântatu cu arbori, dumbravă, grădină maro , pădure ; suhatu; strungă; locu încliisu şi destinatu pentru plăcerile viuâtorii; parcu de artilerie. pArco, a. cumpătatu, frugalu, sobriu, moderatu, infrinatu ; iconomu. pArdo, m. leopardu. parecciii , a. pl. oarecare, câţiva, mai mulţi. parecchiAre, v. o. a găti, a pregăti. pareggiAbile, a, comparabilii, care se poate alătura. pareggiamento, m. comparare, asemănare, alăturare. pakeggiAre, v. a. a parifica, a egala, a aplana; a asemăna; a fi ecualu, asemenea; a compara, a alătură. pareggio, m. comparare, alăturare, asemănare. parelio, m. paroliu, chipulu soarelui cându se resfrânge într’unu nuoru. PARENCHiMA, m. parenchimâ, substanţă din care se alcâtuescu maţele; ţesătura sau măduva planteloru. parenchimatoso, a. fomiatu de parenchimâ, pa-renchimatosu. parenetico, a. pareneticu, de parenese, care priveşte la unu discursu moralu. parentâdo, m. pâriuţie, rudenie, nemenie, cum-nâţie, consânginitate; neaniu, familie. PARENTE, m. rudă, nemenie, părinte; — i patenti, părinţii, tatâlu şi muma. parentela, fi. pârinţie, rudenie, cumnâţie, consânginitate. parehtesI, fi parentese, proposiţiune incidenţă. PARENTEVOLMENTE, avv. părinteşte, frăţeşte, prieteneşte. părere, v. n. a se părea; a se arăta, a se înfăţişa, a eşi la lumină, a se vedea, a se ivi; a fi evidentu, învederatu ; a străluci; a socoti, a crede, a gândi; — mi pare milV anni, mi se pare o mie de ani; — non'vi paia strano, de asta sâ nu te miri; — părere e non es-sere, e came filare e non tessere, ce face apa-rinţa fără realitate ? părere, m. părere, opininne, credinţă, socotinţă, judecată, simţimîntu; sfatu, consiliu, povaţâ; — quante teste, tanti păreri, câte capete, ati-tea păreri; — a mio părere, după socotinţa mea, după opiniunea mea. PAREtAio, m. aria pâsârarului. parate, f. părete, mura, zidu; despărţire ; sur-faţâ; apărare; — quale asino dă in părete, tal rkeve, cumu e sântulu şi tămâia ; după sacu şi petecu; cumu e bătătura, aşa e şi sunâtura; cumu e întrebâtura, aşa e şi re-spunsulu. paretella, fi reţea cu sacu, cu coadă. pargolegglAre, v. n. a copilări, a luefă copilăreşte. pArgolO, m. pruncu, copilaşu, copilu micu. pAri, a. egalu, ecualu, asemenea; — a pari, Împreună; intr'acelaşi clnpu; — alia pari con, al pari di, ca, ca şi; — mettere al pari. aUa pari, a alătura, a asemăna; — pari c dispari, pari e caffo, cu soţu şi fără soţu; — andar a pari, andar del pari, a fi asemenea, a fi ecualu cu altulu; — in pari tempo , in acelaşi timpu; — mio pari, de condiţiunea, de starea mea; — a pari, tocma, pe tocma, intocma, la măsură; — pari, s. m, peru, ti-tulu de demnitate; — la camera dei pari, camera periloru. * parietâria, fi earbâ pâretiarâ, matrice (plantă). PARIFIcamento, m. pari licăre, asemănare, egalare. parificare, v. a. a parifica, a asemăna, a egala. parificazione , fi parificaţiune, egalare, asemănare. parlforme, o. pariformu, de aceeaşi formă. PARlGLIA, fi pârilâ, pârechie; reintorsurâ, resbu-nare , resplatire ; — rendere la par-ujlia , a măsura cu aceeaşi măsură, a face cuiva întocmai dupe cumu a fâcutu şi elu, a lu răsplăti, a şi resbuna. pârimente , parlmenti , avv. in tr'asemenea , în acelaşi modu, in acelaşi chipu, totu aşa, aşişderea. PAR1TÂ, f, paritate, ecualitate, conformitate, asemănare, potrivire, potriviturâ; identitate. parlamentare , v. n. a trata, a desbate, a discute. a convorbi, a cbibzui; a parlamenta, a face propuneri, a intra iu vorbă cu inemiculu. parlamentare, a. parlamentara, alu parlamentului. tarlamentArio, m. parlamentarii!, persoană trimisă la inemici in timpu de resbelu pentru a face vreo propunere, pentru a duce vreunu râspunsu. PARLAMENTO, m. vorbire în publicu; parlamentu, camere, obşteasca adunare, puterea legislativă. PAKLANTlNA, fi locuacitate mare, vorbâreţie, lim-buţie, guralivie, flecârie, uşurătate de a vorbi; — avere una imuna parlantina, a fi gureşu, limbutu, guralivu. parlantîno, a. flecaru, limbutu, gurâliu, vorbă reţu, gureşu, guratecu. PARlArdo, a. e s. m. vorba reţu; guvalivu, flecaru. PARlAre, m. vorbire, vorbă, cuvintu, discursu. PARLÂRE , v. a. e n. a vorbi; a spune, a zice; a intra in vorbă; a cuvinta, a raţiona, a discuta , a desbate; a face mm discursu, o ora-ţiune, o predică; a manifesta, a descoperi, a revela, a destăinui, a arăta, a da de faţă; — parlare italiano, a vorbi italianeşte; a vorbi curatu, lâmuritu; — parlare colla testa nel sacco, a vorbi fâr'a cunoşte lucrulu despre care e vorba; — parlare pel naso, a vorbi pe nasu; — parlare per passione, a vorbi cu parţialitate ; — parlar riserbato, colic seste, a vorbi cu multă băgare de seamă; — parlare in al-tura, a vOrbi cu unu stilu inaltu; a vorbi cu afectaţiune , cu îngânfare ; — a parlar cosi, aşa zicindu; — parlar risentito, parlar forte, a face gură; — parlare senza barbazzalc, a vorbi fără cruţare, fără reţinere, pe faţă, a numi lucrulu pe” numtde seu. parlAta, fi cuvintare, discursu, cuvintu, alocuţiune. paklatore, m. vorbitoru, oratora, cuvîntâtora. parlatorio, m. odae de vorbitu la o mănăstire, parlatoriu. . parletico, ă. paraliticu.* parlottAre, v. n. a şopti, a susura, a murmura. pArma, f. pâvegioarâ, targâ, scutu micu. 24* 372 PARNAsO.—partita. parnAso , parnAsso , m, Parnasu , munte consa-cratu lui Apolo şi Museloru; — sal ir e in Par-naso, a face poesii. păro, m, perechie; — a. asemenea, ecualu. PARODIA, f. parodie, imitaţ-iune comică a unei scrieri serioase, a unei bucăţi patetice de teatru. parodiAre, parodAre, v. a, a parodia, a face parodii. par6la, f. vorbă, zicere; cuvintu, vorbire, dis-cursu, facultatea de a vorbi; voce, vocabulu, termina; parolă, pi omisiune, făgăduinţa; to-nulu vocii; conceptu ; macsimâ; — dar parola, a promite, a făgădui; — non far parola, a nu vorbi, a tăcea; — venire a parole, a se disputa, a se certa, a se gâlcevi; — accattar parola, a face pe cineva să promită; — buo-ne parole e frvggi, promisiuni zadarnice; — far capitale delle parole altrui, a se încrede in vorbele altuia; — uomo di parola, parolista, care se ţine de vorbă ; — in due parole, pe scurtu; — non fu parola di questo, nu s’a deschisa vorba de aceasta; — quisţione , di parole, luptă în cuvinte; — dar parole, * a şi mântui urechia, a plăti cu vorbe goale; — passar parole con taluno, a se înţelege cu cineva; — perder le parole, a vorbi înzâ-daru; — portar la parola, a vorbi în numele altora; — romper le parole in bocea, a tăia vorba; — parole vuote di senso, vorbe seci; — stare sulla parola, a se ţinea de parola sa; — venir meno della. parola, a nu se ţinea de vorbă. parolAio, m, vorbâreţu, flecara, cicâlitoru, dâr-dalâ, hodoroagâ. gură livră, fleurâ. PAROSSTSMO, m, parocsismu, accesu, apucare de friguri; furiile maladiei. PARRiclDA, m. paricidu, omoritoru de părinţi; celu ce omoare pe rege sau poartă arme îm-protiva patriei sale PARRICÎDIO, tn, paricidiu, crima paricidului. PARROCCHETTO, PERROCHETTO , W. unu felu de papagalu. pabrOcchia , PARdCHiA , f. parochie, enorie; biserică parochialâ. parrocchlAle , a. parochialu, de paroebie, de enorie. pArroco, pAroco, m. parochu, plebanu. PARRticcA, perkucca, f. perucă. PABRUCCHETTO, PARROCCHETTO, m. tulipâ. parrucchiere, m. perucaru, fâcâtoru de peruci; frisoru, încreţitoru de pîru, concietoru. PARsim6nia, f, economie, cumpătare.. PARSO, a, pârutu, crezu tu; socoti tu. pArte , f. parte ; porţiune , bucată; locu ; ţară, ţinutu, regiune; surfaţâ, faţă, lăture ; partidă, fatrie; interesu; pârtaşu; jmrte prigonitoare; — a parte a i arte, în părţi, în bucăţi, bucăţi de bucăţi; — a parte, da parte, la o parte; — da parte a parte, de colo până dincolo, dintr’o parte pinâ în cealaltă ; — d'una parte, pe de o parte; — d'altra parte, de altă parte, de aiurea, dincontrâ ; — in ogni parte, peste totu, pretutindinea; — in buona parte, parte mare, de mai multe ori; — da buona parte, din gură securâ, din sorginte bună; — da parte mia, în numele meu; despre partea mea, câtu despre mine; — aver parte, a lua parte ; a fi pârtaşu ; — dar parte, a înştiinţa; — essere a parte, a împărtăşi; — far le parti a împărţi; — far una parte, a juca o rolă; — far le suc parti, a şi împlini datoria; — far parte di una cosa, a comnnica ceva; — porre da parte, a pune la o parte; — da parte di padre, din partea tatălui; — spirito di parte, parţialitate, părtinire; — tn parte, în, parte, parte. partecipAnte, a. pârtaşu. partecipAre, v. n. a împărtăşi, a avea parte, a lua parte; — v. a, a împărtăşi, a comunica, a notifica. PARTECIPE, a. pârtaşu, interesatu ; confâptnitora. confâcâtora, conlucrâtoru, complice, conştiutoru* PARTEGGiAMENTO.m. părtinire; divisiune, discordie parteggiAre, v n, a părtini. partenOne , m. Partenonu, templulu Minervei la Atena; apartamentulu femeiloru la Grecii antici ; o zodie. partente, a. care p’eacâ, care porneşte. partenza, f. plecare, pornire, ducere. parterre , m. parteru, grădină sau partea unei grădini împodobită cu despărţituri, cu loje de flori, cu brasde s. c. 1. partIbile, a. divisibilu, capabilu de a fi împâr- ţitu. PARTICELLA, f, părticică , bucăţică , codrişoru, particulă. particIpio, m. participiu, una din părţile cuvîn-tului. PARTlcOLA, f. particulă, părticică; ostie. particodAre, a. particulara, deosebitu, în parte, parţiala, specialu; singulara; — s. m. particularitate , lucru particulara; amâruntu ; particulara, omu privatu. ' particolareggiAre , particolartzzAre, v. a, a particulariza, a descrie particularităţile, amăruntele unei pricini, unei întimplâri; — par-ticolarizzarsi, a se deosebi, a se face singulara; a se arăta estravagantu. particolaritA , f, particu.aritate , amâruntu; circumstanţă, proprietate, cualitate particulară, specialitate. p articol a rmente, avv. în particulara, în parte, în deosebi; în privatu, în taină; mai cu seamă; in specialu. partigiAna, f. partisanâ, lance cn doâ tâişe. tartigiAno, m. partisanu, pârtinitora, sectatoru; soldatu de trupe uşoare sau neregulate, gue-rilieru. partigkîne, f. împărţire, despărţire, divisiune. partimknto, m, împărţire, despărţire, distribuire, împărtăşire, imprâştiere ; plecare, pornire, ducere. partIre, v. a. a împărţi, a despărţi; a desbina, a desnni; a distribui, a împărtăşi, a împrăştia ; — v, n. a pleca, a porni, a se duce, a se depărta; — acqna da partire, apă foarte; — partirsi, a se despărţi. PARTITA, f. plecare, ducere, pornire; despărţire; cuantitate ; divisiune , împărţire ; parte ; partidă , sectă, fatrie, facţiune; articula de unu contu; — ag(jiustare la partita, a râfui o socoteală; — esser della partita, a lua parte, a se însoţi. PABT1TAMENTE.—PASSÂRE. 373 partitamente , avv. in deosebi, deosebitu, in parte. PARTiTivo, a. partitivu, care serveşte pentru a împărţi. PARTiTO, m. modu, chipn, maniera; resoluţiune, hotârire, ehibzuire, propunere; mijlocu, modu de scăpare ; facţiune, 6ectâ, pai*tidâ, fatrie ; — mettere a partito, a pune in desbatere ; — a mal partito, in mare pericolu ; — a niun partito, per niun partito, nicîdecumu, nici intr’-unu felu— dauna di partito, fomee des-frinatâ, prostitutâ, curvâ; — largo partito, invoialâ avantagioasâ; — abbiamo fatto un buan partito, amu fâcutu nişte condiţiuui avantagioase; — accettare ii partito, a se folosi de ocasiunea; — sarebbe un buon partito per mia figlia, aru ii o ocasiune buna de matrimoniu pentru fiica mea; — ingannarsi a partito, a face o mare eroare; — mettere ti cervello a partito, a deveni mai raţionabi-lu; a Înţelege de cuvîntu; — mettere la vita a partito, a şi pune viaţa in pericolu; — partito, agg. plecatu, pornitu ; împărţita, despărţita ; deosebitu. partitGre , m. împârţitoru, despărţita™, divi-soru. PARTIZANE, f. împărţeală, divisiune, împărţire. PiRTO, m. naştere , facere , desgreunare, făta re; lâbuzie ; copilu, fata, fructulu pântecelui, pruncu; puiu, câţelu; — donna di parto, lâhuzâ, chendelâ; — raccoglitore del parto, mamosu, moşii; — esser di parto, a fi ,ehu-zâ ; — raccogliere il parto, a moşi; — parto delV ingegno, producţiune intelectuală. PABTORI^NTE, f. lâhuzâ, chendelâ, născătoare de pruncu. partorire, v. a. e n. a naşte, a se lăhuzi, a se chendeli; a produce, a făta; a pricinui, a causa, a aduce. PARtfssOLA, f. piţigoiu albastru. PARtfTCV a. pârutu, crezutu, gândita, socotita. PABVENZA, f. aparenţă; esperienţâ; puţintime. pabvificAre, v. a. a micşora, a împuţina; a nesocoti. paryifico, o. mica, slaba, miserabilu. paryitA, /*. micşorime, puţintime; neînsemnare. pAryo, o. micu, slabu, puţinu; neînsemnatu. pArvolo, m. pruncu, copilu, copilaşu. parziAle , a. parţiala, pârtinitoru; in parte, particularu. parzialeggiâre, v. n. a părtini, a arăta parţialitate. PARZIâlitA, f. parţialitate, părtinire. PABZIALMENTE, aw. cu parţialitate, intr’unu modu parţiala ; în parte, intr’unu modu particulare. pascente, d. care paşte, care păşuneazâ; hrâni- pAscere , v. <*• a nutri, a hrăni; — v. n. a paşte, a. păşună; — pascersi, a se nutri, ase hrăni; a se desfăta; — egli si pasce d'aria, este săracu lipita. pasciA, basciA, bassA, m. paşă. pasculicAto, pascialAto, m. paşalicu. PASCIBiEtola, m. prostu, stupidu, tonta, nătânga, neţofiu, nătărău, măgădâu, tăntălău. pascimEnto, m. paştere, paşunare; nutrire, hrâ-nire. PASCidNA, f. păşune; nutreţu, nutrimîntu; câşti-gu, folosu; comoditate, odihnă, abundanţâ. PASCIUTO, a. 6âtulu, săturata. pAsco, m. păşune, inia u, islazu. pascolamento, m. paştere, paşunare. pascolAre, v. a. e n. a paşte, a păşuna. pAscolo, m. păşune, imaşu, islazu; hrană, nutreţu, nutrimintu; îndestulare. pAsqua, f. ])aşte; bucurie mare; — pasgua del-l Ascensione, InnâlţareaDomnului; — pasgua del Corpus Domini, joia verde; ~ pasgua di ceppo, pasgua del la Nat ivită, Crâeiunu, Naşterea Domnului; — dar la buona pasgua, a felicita; — dar la mala pasgua, a pofti cuiva râu; a supăra, a necăji, a Întrista. -pasquAle, a. de paşte, alu paşteloru. pasquAre, v. n, a sârba, a celebra pastele. pasquîllo, m. scriitoru de paschile, defăimâtoru pasquinAta, f. PASQUÎLLO, m. paschilu, libelu, scriere defăimătoare, satirică, mordace ; satiră. PASsAbile , a. pe unde poate cineva să treacă ; care poate trece, pasabilu , bunicelu , frumu-şelu , de priimitu; tolerabilu, de tolerata ; mediocru. passabilmente , avv. intr’unu moda pasabilu, tolerabilu, de priimitu, mediocru; binişoru. passacorde, m. acu de insforatu. passaggetto , m. gangu, coridoru micu, pridvo-raşu. passaggio , m. trecere; mutare, strămutare, schimbare; trecătoare; gangu, coridoru, prid-voru; timpulu, rainutulu trecerei; cale, călătorie; pasagiu, bucată, locu dintr’unu autoru, dintr’o carte ce se citează; ornamenta ca se adaogă la o cântare; -- uccello di passaggio, pasere călătoare; — di passaggio, în treacăt u. passamAno , m. pâsâmîntu, galonu, şireta, che-naru , gâitanu, marginea, râsfrântura unei haine. passamentiere , passamanAio, m. pâsâmîntaru, fabricantu de pâsâmântârie. PASsAnte, a. trecâtoru, care trece. passapokto, m. pasportu, biletu de drumu, râ-vaşu de drumu. passâre, v. n. că a. a trece; a petrece; a penetra, a pătrunde; a râsbate, a străbate; a fi priimitu, a se trece; a muri, a şi da sufletalu, a eşi cuiva sufletalu; a acorda, a găsi cu cale; a aproba; a tolera, a îngădui; — passare per uomo dotto,a trece de învăţata; — passare battaglia, a întrece, a covîrşi; — passare per Var mi, a împuşca; — passare a fU di spada, a trece pe sub sabie; — passare per le bacchette, a trece prin şiru, a fi bătuta cu nuiele; — passa!pas-si! fie, treacă! — in passando, în treacâtu, trecîndu; — come se la passa ? ce mai faceţi ? cumu petreceţi ? — passare una pensime a taluno, a asemna cuiva o pensiune; — passare in carrozza, a trece in trăsură; — passare a ca-vallo, a trece călare; — passare a nuoto, a vo-lo, a trece innotându, sburăndu; — pa*sare il comandamento, a călca unu ordina, o poruncă; * — passar davanti, a merge, a trece pedinain-te; —passareipropri giorni, aşi petrece viaţa; 374 PASSATEMPO.—PASTÎNO. — passare in un lungo, a merge, a se duce undeva; — passar la misura, a şi eşi din masuri; — passare i termini, a trece peste hotarele . a trece peste regulele cuviinţei; — passarsi di quulchc cosa, a 6e lipsi de ceva; — passarsela bene, a şi petrece bine; — passarsene du Iar-(jo, a nu s'amesteca. passatempo, m. petrecere, pastimpu, distracţiune, inglindisire; — per pussatempo, din petrecere, de petrecere. fassâtu, m. trecutu, timpulu trecutu; rdposatu ; — i passati, cei vechi, strămoşii, străbunii; — passato, agg. trecutu. passatoio, m. trecâto ire. PA8SAt6re, m. trecătorii, celu ce trece. PASSAViA, m. galerie, podu de la o casă la alta. PASSAVOLÂNTE, ni. vagabondu; o maşină italia-neascâ deresbelu; unu felu de tunu; volantu (jocu). rAssEGGiAMENTO, tn. preumblare, plimbare. passkggiAhe, v. n. ed a. a se preumbla, a so plimba; — passeggiarc un cavallo, a plimba unu calu, a face sâ se plimbe. PASSEGGIÂTA, f. plimbare, preumblare, plimbâ-tura; locu de plimbare; călătorie de plimbare. FASSEGGiAToltE, m. plimbătoru, preumblătoru. PASSEGGIEKE. PASSEGGIERO, PASSAGGIF.BE, m. pa-sageru, câlâtoru, trecâtoru, mergătorii; — a. trecâtoru, schîmbâeiosu, periciosu, provisoriu; de călătorie, de cale. PASSEGGio, m. plimbare, preumblare; locu de plimbare. pAssera, f. pAssero. pâsseke, tn. vrabie, pasere; — passera alpestre, piţigoiu de munte; — passere di canaria, canarinu; — passera selcatica,piţigoiu de fagu;—passera stipaiuola, pitulice; — cacciar le passerc, a scoate gro-eri din capu, a goni capriciile. PASSERĂIO, tn. ciripitu îndelungata; vorbă multă, flecârie. PASSERdTTO, m. puiu do vrabie; eroare, greşeală. PASSETTO, m. măsură, cotu, metru; — o. camu veştedu. PAssibile, a. pâtimitoru, capabilu, gata de a pătimi. passibilitA, /*. pasibilitate, capacitate de a pătimi. pAssio, m. patimele Mântuitorului, istoria pati-meloru lui Isusu Christosu; naraţiune lungă. passionâre, v. a. e n. a pasiona, a aprinde, a insufla entusiasmu, amoru, durere: a tortura, a necăji; — passionarsi, a se aprinde, a se Înflăcăra, a se entusiasina; a se tortura, a se necăji, a se chinui, a se câsni. passionâto, a. pasionatu, aprinsu de patimă, entusiasmatu; inamoratu; torturata, chinuita, necâjitu. PAssifoîE, f. patimă, orice mişcare marea sufletului; pasiuue, aplecare mare pentru unu lucru; durere mare, tortură, martiriu, casnâ, chinu, suferinţă, cruce, cruceatu, necazu; Patimile Mântuitorului; compătimire, compasiune; prevenţiune, prejudecată, parţialitate; amoru fierbinte; espresiune vie; impresiuno; — domare le proprie passioni, a şi înfrina patimile; — far qualche cosa con passione, a lucra cu pasiune, cu patimă. passivitX, f. pasivitate; inacţiune, neactivitate, nelucrare. PASsivo, a. pasivu, pâtimitoru; inactivu, indiferenţii. passo, m. pasu; umbletu; mişcare; trecere, trea-câtu, mersu; pasagiu, bucată, locu dintr'uuu autoru, dlntr’o scriere; trecătoare, strîmtoare; urma piciorului; silinţă, osteneală; precădere, dreptulu de a merge ântâiu; — a passo a passo, unu pasu după altulu, încetu incetu ; — ad ogni passo, în flecare minutu, in toate ocasiunile; — a lento passo, încetu; — andare di passo , a umbla încetu, a merge in pasu , la pasu; — camminare a passi di gigante, a face mari înâiutâri; — a gran passo, a passo di carica, iute, in pripă ; — apr ir si il passo, a şi face locu, a şi de-Bchide drumu; — fare il passo piu lungo deliu gamba, a întreprinde lucruri neproporţio-nate cu puterile sale; — fareil passo secon-dola gamba, a se întinde câtu ajunge plapo-ma, a proporţiona cheltuelile cuveniturile; — fure un passo falso, a cădea în eroare, a greşi: — uccdlo di pusso, pasere călătoare; — fare i suoi passi, a şi lua măsuri; — fure Vultima passo, a muri; — seguire il passo, a şi urma drumulu; — il piu dura passo e quel delta sojlia, totu începutulu e anevoe; — a passo a passo si va a Roma, cu timpu toate se făcu; — passo, agg. veştedu, fleşcâi-tu, increţitu, ofilitu, jigărita. ^ pAssOLA,a.— uva passola, stafidă, struguri uscaţi. passonâta, /*. temelie de târaşi. pAsta, f. pastă, aluatu, cocă, frâmintâturâ; amestecătură moale, migmâ; turtă, plăcintă, prăjitură; —uomo di buona pasta, omu blân-du, blâjinu ; — di grossa pasta, prostu, groso-lanu, mojicu, bâdâranu; — pasta di pomi, plăcintă, coptură, turtă de mere; — aver le mani in pasta, a fi interesatu, a lua parte la ceva, a se ocupa cu ceva; — metter mano in pasta, a se ocupa de lucru. PASTAccio,m.bâdâranu, mojicu, meteleu, prostaco. pastadella, f. plăcintă, turtă, mâncare delicată. fastAio, m. macaronaru, fabricantu de macaroane, tâiâţaru, fabricantu de tâiâţei. pastareAle, f. biscotinâ. pasteggiAbile, a. bunu pentru masă. PA8TEGG1ÂRE, v. n. a mânca la masă, a prânzi, a cina, a bânclieta, a benchetui, a ospăta. PASTELLO, m. cocă, bucăţică de pastă; pastelu, unu felu de creionu coloratu pentru desemna. PASTlCCERfA, f. plăcintărie, confetârie; artea de a face prăjituri, plăcinte s. c. L; cuantitate de prăjituri. pasticciAre, v. a. a amesteca. PASticciere, #m. plâcintaru; simigiu. ^ PASTÎccio, tn. pastetâ, plăcintă; mestecâturâ, go-lomoţu. pastiglia, f. pastilă, tenzufu, turtiţâ. paştime, tn. mâncare, hrană, nutrimîntu. pastinAca, pastinAta, f. pâstânacn, pâstrânocu; râie ghimpoasă; — ficcar pastinache, a minţi, a bâsnui. pastinâre, v. a. a săpa afunda. pastinese, tn. unu felu de castana. [ pastîno, m. săpare afunda; locu săpata. pAsto.— pAtto. 375 j>Asto, tn. mâncare, hranâ, nutrimîntu; nutre-{u; masa, prânzu, cinâ, gustare; — fare un solo pasto per giomo, a mânca numai odatâ pe zi; - - a tiitto pasto, neîncetatu, necurmatu, necontenitu; — essere di gran pasto, a mânca multu; — essere di poco pasto, a mânca puţinu. PASTdceniA, f. fanfaronada, palavra, minciune, înşelăciune, fincţiune, vorbe zadarnice. PASTOCCHiAta, /*. basnu, fleacu, bagatelă, mofturi. PASTOIA, f. pedicâ, lanţu de îrapedicatu; împe-dicare, obstaculu, strâgânie, strâgânire. PASTORA, f. pâstoreasâ, păstoriţa, ţăranca, ciobănea. pastorAle, a. pâstorescu, pastoralu, ţârânescu; — poesia pastorale, poesie pastorală; — pastorale, 8. m. cârjă, pateriţâ episcopală; — f. pastorala, epistolă, alocuţiune episcopală; unu felu de compunere dramatică. pastorAtico, pastoralAtioo, m. oficiulu unui pâstoru sufletescu, demnitatea episcopului, a parochului. PASTdRE, m. pâstoru, pâcuraru, ciobanu; pâsto-ru sufletescu, episcopu, parochu; pâstoru protestanta. PASTORECCIO, a. pâstorescu, ciobânescu, ţârânescu. pastor ellA, f. ciobâniţâ, păstoriţă tînârâ. pastokello, m. pâstoru, ciobanu tînâru. pastorIzia, f. viaţă păstorească; oieri tu, pâstoritu. PASTORlzio, a. pâstorescu, ciobânescu, ţârânescu. pastositA, f. pâstositate, mlâdioşie, delicateţă. PASTOSO, a. pâstosu, mlâdiosu, moale, delieatu. pastkAno, tn. unu felu de manta cu mâneci. PASTtfME, tn. aluaturi; amestecătura. PAstOra, f. păşune, hrană, nutreţu; islazu. pasturAre, v. a. e n. a păzi vitele; a paşte, a păşuna. pastureyole, o. relativu la păşune. TATÂCCA, f. PâtAcco, m. dinaru, bânuţu, lâscae; — noti miere una patacca, a nu avea preţu de o ceapă, a nu plăti unu baraboiu, a nu face nici o lâscae. TATÂTA, f. patatâ, poamă de pâmîntu, cartofu. PATELLA, f. unu felu de scoică univalvâ; rotiţa, disculu genunchiului, nucă, osulu anterioru alu genunchiului. fatema, m. pasiune, patosu. pat£na, f. disculu cu caro so acopere sântulu potiru şi în care se punu ostiile sfinţite, patenâ. patente, f. patentă, diplomă; — a. învederatu, evidenţii, manifestu, deschisu, de faţă. patentemente, avv. deschisu, de faţă, într'unu modu evidentu, învederatu, manifestu. PAtera, f. pater;\, unu felu de cenacn, de tipsie ce se întrebuinţau do cei vechi la sacri-ficiurile loru. * PATERiNO, m. paterinu, o sectă ereticalâ. paternitA, f. paternitate, cualitate de tată; — mstra paternită, sfinţia ta. paterno, a. paternu, pârintescu, alu tatălui. patern6stro, tn. tatâlnostru (rugăciune); bobulu celu mare de la mâtâniile cu care se închină catolicii. patetico, a. pateticu, afectuosu, duiosu, mişcâ-toru, pâtrunzâtoru; emfaticu. patîbolo, m. furci, spînzurâtoare, locu de perzare. Patimento, tn. pătimire, suferinţă, durere. pAtina, f. blidu; lacu, lustru, vernice; înşelăciune. , patIre, v. n. a pătimi, a pâţi, a suferi, a suporta ; a răbda, a tolera; a susţinea, a încerca. patologia, f. patologie, ştiinţa care tractează despre natura, căuşele şi simptomele mala-diiloru. patol(3gico, a. patologicu, de patologie. patologista, patOlogo, tn. patologistu, patologii, medicu sau Bcriitoru versatu în patologie. patrAsso (andare a), modo proverb, a muri. tAtria, f. patrie. patriArca, tn. patriarchu; fundatorulu unui or-dinu religiosu, precumu S. Franciscu s. c. I. patriarcAle, a. patriarchalu, de partriarchu. patrjarcAto , m. patriarchatu , demnitatea de patriarchu şi ţinutulu supusu jurisdicţiunei sale. TATricIda, m. paricidu, omorîtoru de părinţi. patricîdio, m. paricidiu, omoru, ucidere de părinţi. patrigno, tn. tată vitregu. patrimoniale, a. patrimoniala, pârintescu, relativu la patrimoniu, la averea părintească. patrim6nio, m. patrimoniu, averea părinteasca. patrîno, m. patrinu, naşu; testimoniu la duelu. pâtrio, a. alu patriei. PATRiOtta, patkkîtto, m. patriotu, iubitorulu . patriei; compatriotu, dintr’aceea^i patrie. patri6ttico, a. patrioticn, de patriotu. PATRiOTTisMO, m. patriotismu, amoru de patrie. patriziAto, tn. patriciatu, demnitate de patriciu. patrîzio, m. patriciu, nobilu, boeru de neamu. patrizzAre, v. n. a semăna cu tatâlu. patrocinAnte, a. patrocinantu, apârâtoru. patiiocinAre, v. a. a patrocina, a apăra, a suş-tine dreptulu unei părţi prigonitoare ; a ocroti, a protege. patrocinatore, m. patrocinatoru, apârătoru, avo-catu; protectoru, ocrotitoru. tatrocinio, tn. patrociniu, apărare; protecţiune, ocrotire, ocrotealâ, ajutoru. PAtrOna, f. patrontaşu, taşcâ de cartuşe. patronAtO, m. stăpânire, autoritate, dreptu, facultate, dominiu; patronatu, dreptulu de a numi la unu beneficiu bisericescu; protecţiune. patronimic*), a. patronimicu ; — nome patroni-mico, nume patronimicii, nume de familie, nume comunu ce au toţi aceia ce se tragu dintr’ acelaşi tată. patrono, tn. patronu, protectoru, apârâtoru ; acela care are dreptu de a conferi vreunu beneficiu. pAtta, f. — far pattay a face cuitu; — esser pattay a fi cuitu. pattAre, v. n. a face cuitu, a fi cuitu. patteggiamento, m. învoire. patteggiAre, v. n. a se învoi, a face vreunu contractu, vreo convenţiune, vreo stipulaţiune, a stipula vreo condiţiune; a face o transacţiune. patteggiatore, m. contractanta, stipulatoru. pattinAre, v. n. a se da pe ghiaţâ, a aluneca cu talpe de feru la încălţăminte. pAttino, m: patinu, pantofu cu o dungă de feru la talpă pentru a aluneca pe ghiaţâ. pAtto, tn. învoire, învoială, contractu, convenţiune, tractatu, stipulaţiune; condiţiune ; — a nissun pattot nicîdecumu; — rendersi a patto, 376 PATTtiGLIA.— PECO&tsCO. a se supune, a se închina sub nişte condiţia- j ni; — pat ti cecchi e modi usati, toate râmânu I cumu au fostu ;— pattichiari, amici cari, o socoteală, dreapta păstrează amiciţia. PATTUGLIA, f. patrulie, streajâ. pattugliAre, v. 11. a face. patrulie, a strejui. PATTUÎRE, v. a. e n. a stipula, a hotari, a se învoi; a determina preţulu unei mârti. PATTiliiE, PACCiUME, in. gunoiu, necurâţie, mâ-turâturâ, murdarlicu. paterna, PATtfRNiA, f. întristare, posomorire, melancholie, obida, obidare. PAUPERÎsmo, in. pauperismu, sărăcie, sârâcime. PAtiRA. f. frică, temere, teamă; spaimă; groază; — ho paura, mi e teamă; — far paura, a speria; — tremar di paura, a se cutremura de frică; — per paura, de frică; — acer paura di taluno, a avea pe cineva de frică. PAUROSO, a. înfricoşatu; fricosu. pâusa, f. pausâ, tăcere, încetare, contenire. PausAre, v. n. a înceta, a conteni, a sta, a tăcea, a face pausâ, PAVtiRE, v. n. a i fi cuiva frică, teamă. paventâre, v. a. e 11. a i fi cuiva frică, a se teme; a se sfii. pavento, vi. fiică, teamă, timoare, sfială. paventoso, a. fricosu, speriosu j formidabilu, in-■ fricoşata, teribila. pavesAio, pavesAko, m. soldatu cu pavăză, cu scutu. PAYESÂre, v. a. a orna o navă cu toate bandie-rele sale. pavesAta, f. ornarea unei nave cu toate bandie-rele sale. . PAYESE, in. pavăză, scutu, targâ. pAyido, a. fricosu, speriosu, stiiciosu. pavimentAre, v. a. a pava, a aşterne, a pârdosi. PAVIMENTO, m. pavagiu, pardoseală, petrăturâ, caldârîmu. PAVONAzza, f. unu felu de haină prelaţiţiă, de faţa viorelei. PAvoNAZZiccro, a. cam violetu. pavonAzzo, m. violetu, faţa viorelei. pa voncella, f. nagîţu (unu felu de pasere). pavoncello, vi. pâunelu, pâunu tînârii. pav6ne, m. pâunu. pavoneggiamento, m. râţoire, îngânfare. pavoneggiArsi. v.n. a se râţoi, a se unfla, a se îngân fa. PAVONESSA, f. păună, pâuniţâ, partea femeiuşcă a păunului. PAZitfXTE, a. râbclâtoru, paţientu; celu ce sufere, pâtimitoru. PAZIENTEMENTE, avv. cu paţienţâ, cu răbdare. PAZIENZA, f. paţienţâ, răbdare ; toleranţă, îngăduinţă ; — acer juizienza, a răbda ; a se as-tîmpâra; — rinnegar la pazienza, a şi pierde răbdarea; — la pazienza vince tutto, răbdarea trece marea. pazzacchi6ne, in. nebunu, raâscâricu, bufona, mu-câlitu. pazzeggiAre, v. n. a face nebunii, estravagauţe, arlechinade. PAZZERELLO, m. nebunaticu, estravagantu, cam nebunu. pazzer6na (ALLA), avv. nebuneşte. PAZZ esc amante, avv. nebuneşte; orbeşte, cu nesocotinţă. pazzesco, a. nebunescu ; ciudatu, estravagantu ; mucâlitu. pazzia, f. nebunie, smintire, sminteală, alienaţi uue mentală. PÂzzo, a. e 8. m. nebunu, smintita, maniaca, alienatu; estravagantu, ciudatu, nebunescu ; nesocotitu ; mucâlitu, glumeţu; stupidu,prostu, neroda ; furiosu ; — a capo pazzo, nebuneşte; — pazzo da catena, nebunu de frunte, ar-cbipâiaţu; — andar pazzo di qualche cosa, a iubi ceva nebuneşte; — ciascuno ha un pazzo nelle maniche, nimeni nu este căruia să uu i lipsească o doagă. peana, f. peana, cântecu de laude în onoarealui A polo. ^ pecca, f. greşeală mică, eroare, necuviinţă; de-fectu, cusuru. ^ ^ peccAbile, a. pecabilu, capabilu de a păcătui; pâcâtosu. peccadîglio, vi. pâcatu micu; — peccadigUo di Spugna, incredulitate. peccaminoso, o. pâcâtosu, coprinzâtoru sau pricinuitor u de pâcatu, culpabilu. peccante, a. pâcâtuitoru; defectosu, cusurosu. peccAre, v. 11. a păcătui, a greşi; a abusa, a întrebuinţa râu, a avea vreuna defectu, vreo lipsă ; a se pricăji. peccAto, m. pâcatu, călcarea porunciloru dum-nezeeşti; eroare, greşeală ; defectu, lipsă, vişiu, cusuru, meteahnă ; — peccato mort ide, pâcatu mortalu, pâcatu de moarte peccato veniale, pâcatu venialu, pâcatu uşoru; — peccato ort-ginale.pâcatu originalu, pâcatu strămoşescu far peccato, a păcătui. PECCATORE, m. pâcâtuitoru, pâcâtosu ; vinovatu, culpaciu. peccatijZzo, m. pâcatu micu, eroare mică. PECCHERO, m. pâharu mare, prcalu. pecceia, f. albină. pecchiAre, v. a. a suge ca albina ; a bea cu prisosu. pecchi6ne, m. bondaru. pecola, f. burtă, foaie, pântece, vintre. pecciOlo, m. unu felu de smochinu. pece, pegola, f. smoală, câtranu; b’tumu; — pece greca, pece colo fonia, calafonu; — pece montana, bituminu, asfalta; — chi tocoa la pece, imbratta, ocasiunea face pe furu. peci6so, a. bituminosu, unsu de smoală, de câtranu. . pecora, f oaie; prostu, neghiobu, ton tu, nâtângu, nătărău ; — carta pecoia, pergamentu; — costui ha levato le pecore dai sole, acesta şi a pusu avuţia la securitate, şi a legata calu; — chi pecora si fa, lupo la mangia, cine se face oaie lupulu lu mân încă; — dar la pecora in guardia al lupo, a da oile în paza lupului, a lăsa peştele pe pisică, smeura pe urau. pecorAggine, f. simplitate, prostie, nerozie, stupiditate. pecorâio, m. pâcuraru, oieru, pâstoru de oi. pecorâme, m. cuautitate de oi; prostime. pecorAre, v. n. a bălai ; a cânta râu. pecoreccio, m. încurcătură, confusiune; — entrar ne-l pecoreccio, a se încurca vorbindu, a cârmi. PECORELLA, f. oiţă, micluşea. ! pecoresco, a. de oae, relativa la oae. PEC0R1LE.—PEL.ARE. 377 PECORtLE, m. staulu, tirlâ, loca unde se închidă oile. pecobIna, f, oae mică, oiţă; câcâreazâ de oi. pecorîno, tt». mieluşelu; câcâreazâ de oi; — agg. de oae. PECOKdNE, tt». nâtârâu, mâgâdâu, prostu, bădărana ; — entrar vel pecorone, a se îndărătnici. PECUiRIA, f. oieritu, pâstoritu. peculâto, m. peculatu, furtişagu, hoţie de bani publici. pecdi.iAre, a. particulara, speciala, deosebita* distincta. peculio, tt». turmă, ciurdă, cireada, vite; eco' nomii, avere particulară a unui fiu de fami^ lie, a unui servitoru. PECtottA, f. bani, parale, monetâ. PECUNIÂrio, a. pecuniara, în bani; — multa, pena pecuniaria, gloaba, amenda. pecuni6so, a. paraleu; avuta, bogata, ca bani, bânosu. pedaggi6re, tt». vameşu, care priimeşte vama. PEDÂdGio. m. vaiuâ, dare de podu, tacsâ, drep-tulu ce se plăteşte la trecerea pe unu drumu, pe unu podu, s. c. 1. PEDAGOGIA, f. pedagogie, artea educaţiunei, pedagogică. PEDAGOGiCAMtiNTE, avv. pedagogiceşte. PEDAGdGico, a. pedagogica, de pedagogie; de educaţiune. pedagogizzArb, v. n. a pedagogiza, a fi pedagogii. pedagOgo, m. pedagogu, învâţâtoru, îngrijitoru de copii. pedale, ti». cotoru, trunchiu; pedalu, tâlpigâ ; curea genunchiarâ (la cismari). pedAna, f. scăriţa trâsurei. pedâneo, a. — giudice pedaneo, capulu unei comune Bâteşti. pedAkte, m. pedagogu; pedanta, care in lucruri mici păzeşte cea mai mare esactitate şi pretinde de a supune pe ceilalţi la regulele sale, dâscâlosu, sfâtosu. pedarteggiAre, v. n. a pedantiza, a fi pedantu, a păzi şi a pretinde de la alţii cea mai mare esactitate şi străşnicie in lucruri mici. pedanteria, pedantâggine, f. pedanterie, afecţiune de esactitate in lucruri mici; erudi-ţiune pedantă. pedantesco, a. pedantescu, pedanticescu, afectata, pedAta, f. urma piciorului; lovitură de picioru; ■7 seguire le pedate di taluno, a se lua după cineva, a lu imita. pederastia, f. pederastie. pedestre, a. pedestru, pe josu, pe picioare; de rindu. PE?i?^LL0’ m' coadă mică de flori, de frunze ; unu felu de insecta. pediculAbe, o. pedicularu; — morbo pediculare, maladie pedicularâ, boală a pâduchiloru, moron silanu, ^kdîcure, m. chirurgu de picioare. m. degerâturâ la picioru. «J- pectfluviu, baie de picioare. /• pionu (in şachu); femee de rindu; — dare uno scaccomatto di pedine, a întoarce spatele, a fugi. PEDissEQUO, a. servilu, robescu. pedo, m. varga păstorească, ciomagu păstorei c l pedocomio, m. ospitalu pentru copii, pedoco-miu. ped6na (alla pbdona), avv. pe josu, fără trăsură. pbdonAglia, f. pedonâggio, m. pedestrime, infanterie proastă, nefolositoare pentru resbelu. pedonâre, v. n. a umbla pe josu. pedone, m. pedestraşii, infantoristu, soldata de infanterie; umblâtoru pe josu, pesodromu. PEDOTO, pedotto, m. pilotu, cârmaciu. pedCccio, m. picioru micu, picioruşu; cbeia boitei. pedGle, m. partea ciorapului care îmbracă pi-ciorulu. PEDtNCOLO, in. stelu, coceanu, coadă a unei flori. pegaseo, a. alu pegasului. PEGASO, iţi. pegasu, calu fabulosu; constela-ţiune. peggio, avv. mai râu; — il peggio, ceea ce este mai râu, lucru celu mai râu, celu mai prostu, celu mai vâtâmâtoru; — peggio che peggio, ancă mai râu; — di male in peggio, totu mai râu, din ce în ce mai râu; — alla peggio, în chipulu celu mai râu; — alla peggio delle peggio, în casulu celu mai râu; — il meglio ricolga il peggio, unuia este mai râu decâtu altulu; — fare qualche cosa alla pe r gio, a face ceva câtu se poate mai râu; — aver la peggio, undarsene colla peggio, a scâ-pâta, a pierde, a fi învinsu. PEGGiORAMtfNTO, t7». creştere de râu, Înrăutăţire. PEGgiorAbe, v. a. a face mai râu, aaduceîntro stare mai rea; — v. n. a se înrăutăţi, a se face totu mai râu, a ajunge intr’o stare mai rea. peggioratîvo, a. care face mai râu; care espri-meazâ înrăutăţire, scădere, stricare, prefacere. peggi6re, a. mai râu; — il peggiore, celu mai râu. PEGGIORM^NTE, avv, într’unu chipu mai râu. ptfGNO, 77». penmu, gagiu, zâlogu, amaneta; ipotecă; securitate, siguranţă, încredinţare, dovadă ; deposita ; — dare in pegno, a da pemnu, a da zâlogu; — tri do la mia fede in pegno, vă stau bunu cu onoarea mea; — metter pegno, a pune rămasu, a se râmaşi; — imprestare a pegno, a împrumuta cu amanetu. PEGNORAMENTO, 7/». secuestrare, secuestrn. pegnorâre, v. a. a secuestra, a pune secuestru, a lua gagiu. PltoOLA, f. smoală, câtranu. PELAGIAN^SIMO, 777. pelagianismu, ercsia lui Pelagiu. pelagiAno, «. pelagianu. ptfLAGO, 77». mare; luciulu mării; abisu, prăpastie ; încurcătură, confusiune, învălmăşeală. PELAMANT^LLI, 77». hoţu, pungaciu, ştrengaru. PElAme, tt». piru; faţa pirului şi cualitatea sa. pelam£nto, tt». despârire, smulgerea pirului, descoj&re. PElAbe, v. a. a despâri, a smulge pîrulu sau 378 PELATdlO.—PKNDtfTO. penele, a jumuli de pene; a lua bani şi orice altu lucru dela cineva, a lu jupui; a descoja, a descorţa. PELAT610, m. instrumenta alu tabaciloru cu care curâţâ pîrulu după piei, râzuşâ, râzătoare. PELATtiRA, f, pîiuire, deseojare, descorţare, jumulire. pellAgra, f. o maladie, pelagra. pellagrOso, a. pelagrosu, pâtimaşu de pelagră. PEELAio, , m. argâsitoru sau vinzâtoru de piei, pielaru. PELlAme, wi. cuantitate de piei din toate felurile, pielărie PELLE, f. piele; coajă, s oarţâ; peliţâ, membrană, dearmâ; aparenţă, arătare, estcrioru ; — pelle pelle, superficialu, uşurelu, pedeasupra; — non capir nella pelle dalia gioia, a sălta de bucurie; — non essere che pelle ed ossa, a fi foarte slabu, foarte uscatu; — lasciar la pelle, a şi perde viaţa; — scampar la pelle, a scăpa cu pelea; — mangiare a crepapelle, a se indopa, a se îmbuiba. PELLEGRiNÂG Gio, m. pelegrinagiu, hagealîcu; călătorie. peli.egrinAre, v. n. a pelegrina, a peregrina; a călători, a pribegi. PELLEGRINAZIONE, /’. peregrinare; câlâtorire, pri-begire. PELLEGRIN1TÂ, f. peregrinâtate, cualitatea de peregrinu; raritate, lucru streinu, lucru nou, modă streină, marfă streină. 1 ELLEGRlNO, m. peregrinu, hagiu; câlâtoru; streinu ; oaspete, gazdă, musafira; — a. raru, curiosu, nou, streinu, neobicînuitu. PELlicAno, m. pelicanu, batcâ (pasere); cleşte de dinţi. PELL1CCEBIA, f. blănărie, cojocârie, artea blâna-rului, negoţulu cu blane şi pieile din care se făcu blane. î'ELLicciA, f. cojocu, blană, haină căptuşită cu blană. pellicciAio, m. cojocarii, blânaru. pet.licclAre, v. a. a blâni, a căptuşi cu blană. rELLictfLbA, f. peliţâ. PELLictiLLO, m. păduche latu. rELLTCCÎNO,m.capetu,colţu, estremitatea unui sacu. tellIcola, f. membrană, peliţâ, peliculă. PELLtfciDO, a. transparenta, strâvâzâtoru, diafanu. rfiLO, m. pîru, firu de pîru; flocu, floci; crăpătură mică; condiţiune, stare; — a pclo, întocmai, ţotrivitu ; — pelo delV acqua, suprafaţa apei; — primo pelo, barbă de fulgi; — giovanotto di primo pelo, copilandru, ţângâu; — andare a pelo, a merge bine, după dorinţă; — aver la coda taccata di mal pclo, a fi râutâci08u; — cercare il pelo nelV uovo, a găsi cusururi în toate lucrurile ;—conoscere il pelo nelV uovo, a cunoaşte toate particularităţile cele mai mici; — guardare il pelo nel-Vuovo, a fi foarte straşnicu; — essere a un pelo di far checchessia, a fi aproape de ; — far pelo, a crăpa, a se sparge ; — pigliar pelo, a bănui; — rivedere il pelo, strignefe U pelo ad uno, a bate pe cineva; — non torcere un pelo ad alcuno, a nu face cuiva nici unu râu. PELOLÎKO, m. firicelu de pîru. pel6ne, m. pîru grosu; unu fclu de postavu ordinara. pelosella, f. unu felu de plantă, piloselâ. pelositâ, f. pîrositate, împîroşare. pel6so, a. pîrosu, acoperitu de pîru, acoperitu cu pîru. pelot6ne, m. plotonu, despărţire de soldaţi. peltrAio, m. cositoraru, celu ce face vase de cositoru. peltro, m. cositoru, vasu de cositoru. peliJria, f. fulgu, pufu, pene uşoare. PKLtfzzo, m. firicelu de pîru, perişoru, paiu; plisâ, flisâ, pluşu, o materie de lână. pelvi, fti. peluviu, basinu. pelvîno, a. alu peluviului, relativu la peluviu. PENA, f. pedeapsă, osîndă; amendă, gloaba; muncă ; casnâ, chinu ; întristare, durere ; sarcină, greutate ; supărare; — a pena, abia, de abia, anevoe; — a mala pena, cu mare anevoe, cu multă dificultate, cu silă; — darsi pena, a se osteni, a se sili, a se trudi ; — non ne val la pena, nu merită atitâ osteneală; — o gr an pena, cu multă osteneală ; — stare con pena, stare in penaf a avea grijă, a i fi teamă. PEnAce, a. chinuitoru, câsnitoru, torturâtoru. PENÂle, a. penalu, relativu la osindă; crimi-nalu. ' PENALlTÂ, f. penalitate, cualitatea penalului. PEnAiie, v. n. a pătimi, a suferi, a păţi; a munci, a se osteni; — v. q. a căsni, a chinui; a necăji, a întrista. penaţi, m. pl. penaţi, zei domestici la Romani; casă, vatră, familie; patrie. pendAglio, m. briu, cură, cordonu de care se atirnâ ceva; cureaoă, cingâ de sabie. PENDENTE, o. atîrnatu, spinzurându; nehotâritn; — 8. m. lucra care atirnâ, care spînzurâ; cercei; — lasciare in pendente, a lăsa la îndoială, la incertitudine. penbenza, f. povîrnire, povîraişu, coborişu; inclinaţiune, aplecare; nehotârîre, indecisiune, incertitudine. pendere, v. n. a atirna, a spînzurâ în josu; a descinde, a te pleca; a se ţinea de altulu, a depinde, a fi supusu; a avea aplecare, înclinare ; a fi povîmitu, înclinatu; a nu fi ancă terminatu, hotărî tu. pendevole, o. atîrnatu, spînzuratu. pendîce, f. coastă de munte, costişu, povîmişu; dealu. 1 ^ pendio, m. coastă, costişu, clină, povîrniturâ, povirnişu. penbolâre, v. n. a atîrna, a spinzura în josu, a pendula. pendolo, tn. perpendiculu, pendulu, greutate atîmatâ de unu firu priimitoru de oscilaţiune; limbă de orologiu; — agg. atîrnatu, spînzuratu în josu, legânânduse în aera; — essere in pendolo, a ti incertu, r.ehotârîtu, nereso lutu; — oriuolo a pendolo, orologiu cu pendulu, cu cumpănă. PENDOl6ne, aw. pendulându, stându aninatu, spînzuratu în aera. pend6ne, m. curea, briu de care se atîrnâ cevă cingă. pendtJTO, a. spînzuratu in aeru, atîrnatu. penerAta.—pentAfilo. 379 penerAta, f. partea urzelei care rămâne ne- ţesutâ. pexktrAbile, a. penetrabilu, pâtrunzâciosu, care poate fi pâtrunsu; pâtrunzâtoru, care poate pătrunde. penetrabilitA, f. penetrabilitate, permeabilitate, pâtrunzâciune, capacitate de a fi pâtrunsu. penetrale, m. loculu celu mai interioru, celu mai ascunsu alu unei case; sânta sânteloru (la unu templu). penetrante, a. penetranta, pâtrunzâtoru; perspicace. pexetrami£kto, m. penetrare, pătrundere, pro-fundare. penetrare, v. a. a penetra, a pătrunde, a intra; a străpunge; a străbate; a profunda; a atinge, a mişca, a inspira compasiune; a descoperi, a destăinui. PENETRATÎVO, a. penetrativu, pâtrunzâtoru. PENETratOre, m. penetratoru, pâtrunzâtoru ; sagace. PENEtrazi6ne, f. penetraţiune, penetrare, pătrundere, intrare; sagacitate, perspicacitate, isteţime. penîsola, f. peninsulă. penitente, a. e s. penitentu, care se câeşte, se pocâeşte; care se ispovedeşte, îşi mărturiseşte păcatele sale. PENITENZA, f. penitenţă, pocăinţă, căinţă; puni-ţiune, pedeapsă; sacraraentulu confesiunei, taina pocăinţei, ispovedaniei; — far peni-tenza, a face penitenţă, a se căi, a spăla păcatele prin fapte bune ; — faccia oggi peni-tenza con noi, poftiţi azi la masă cu noi. PENITENZ1ÂLE, a. penitenţialu, relativu la penitenţă. penitenziărio, a. penitenţiaru, de punitiune, de pedeapsă, relativu la soartea celoru osîndiţi. PEN1TENZIERE, m. penitenţieru, duhovnicu, preotu care are facultatea de a deslega pe oameni de oarecare păcate reservate. PENITENZIERIA, f. penitenţierie, duhovnicie, oficiulu unui duhovnicu, unui di rector u spirituala. PlîNNA, f. pană; pufu ; condeiu; virfu, ascuţişu ; săgeată; creştetu; — penne maestre, pene de sboru, penele cele lungi din aripi; — a penna, cu condeiulu, în scrisu, prin scrisoare; — a penna e a calamaio, din firu în piru; — error di penna, eroare de condeiu, greşeală la scrisu; — dar di penna, a şterge; — lasciar nella penna, a trece unu lucru cu tăcerea. pennacchu&ra, f. penaru, smocu de pene la coifuri. PENNÂcchio , m. penaciu, pană, buchetu de pene. PENNAiudLO, tn. teacă de pene; vînzâtoru de pene, PENNÂTA, f. trăsură de condeiu, de pană; unu condeiu de cerneală, cerneala ce se poate lua într’unu condeiu. pennAto, m. cos oru; — pennati, pâserile; — a. cu pene. PENNfcccHio, m. furcă cu caieru. pennellAre, v. a. a zugrăvi, a depinge, a văpăi. pennellâta, pennellatiîra, f. penelâturâ, trăsătură de penelu. pennelleggiAre, v. a. a depinge, a zugrăvi, a vâpsi, a lucra cu penelu. PENNELLO, m. penelu, pinselu; pâmâtufu ; — avere V occhio al pennello, a lucra cu cea mai mare atenţiune; — a pennello, foarte bine, potrivitu, întocmai. pennblt.One, tn. penelu mare; bidinea. pennîno, m. acu, boldu tremurâtoru. pennîto, m. zacharu de orzu. pennOne, m. steagu, bandierâ, stindardu; antenă, vargâ de vintrele. pennîto, o. cu pene; — % pennuti, pâserile. PENOSAMENTE, am. cu greu, cu anevoe, cu osteneală ; cu părere de râu, cu întristare. PENOso, a. dificilu, ostenitorii, obositoru; dure-rosu, tristu, neplâcutu, mîhnitoru, supârâ-toru. . pensam^nto, m. cugetare, gândire; cugetu, idee. pensâre, v. n a gândi, a cugeta; a imagina, a şi închipui; a avea de gându; a crede, a socoti, a judeca; a şi aduce aminte; a medita; a îngriji, a avea grijă; — questo mi da da pensarc, îmi pasă de aceasta, mă iii-grijescu de aceasta; — lasciate che ci pen-sino gli altri, asta să nuţi scoaţâ peri albi. PENsAta, f. gându, planu, Bcopu, idee, proectu; — per la non pensata, pe negândite. PENSATAMENTK, avv. precugetatu, dinadinsu. pensat6io, o. de cugetatu, de gânditu. pensatOre, m. cugetâtoru; filosofu. tensiere, pensiero, tn. cugetu, gându, concepţii, idee, noţiune, percepţiune ; minte; fantasie, imaginaţiune; scopu, proie tu, planu; opi-niune, judecată ; grijă, atenţiune; socotinţă; incertitudine; bănuială; — avere inpensiero, a avea de gându; — in pensiero, pe socotite, pe gânduri; — essere o stare sopra pensiero, a fi culfundatu cu mintea; — ri-volgere altrove % pensieri d' uno, a aduce pe cineva la alte idei; — mettere in pensiero, a pune la grijă ; — siamo dello stesso pensiero, ideile ni se întimpinâ, sunt emu de aceeaşi idee; — i pensieri non pogan gabella, ideile sun tu scutite de vamă. PENSiERdso, a. cufundatu în gânduri, în medi-taţiuni; îngrijatu, tristu, melancholicu. PtiNSlLE, a. Buspinsu, spinzurându, pensilu. pensionare, v. a. a pensiuna, a face sau a da cuiva o pensiune. PENSIONArio, tn. pensionaru, celu ce priimeşto o pensiune dela unu Stătu, de la unu parti-cularu. PENSIunAto, m. pensiunaru; pensionatu, insti-tutu, colegiu în care elevii învaţă, mânîncâ şi locuescu. PENSIUNE, f. pensiune ; pensionatu ; previziune. Pensionîsta, m. pensiunaru. PENsdso, o. gânditoru, pe gânduri; îngrijatu. pentAcolo, m. pentaculu, unu felu de talis-manu. PENTACdRDO, m. pentacordu, instrumentu anticu de musicâ cu cinci coarde. pentAfilo , m. pentafilâ, o plantă leguminoasă. 880 PENTÂGONO.—PERDONÂRE. PENtAgono , m. pentagonu, o figura geometrică PENTÂmetbo, m. pentainetru, versu de cinci picioare. PENtateuco, m. peutateuchu. PENTEc6ste , pentecosta, f. rusalii (sărbătoare). PENTIMENTO, m. câire, căinţă, penitenţă. PENTÎRSI, v. n. a se căi, a i părea rău. P^ntola, f. oală ; — pentada, di fuoco, bombardă. PENtolAio, m. olaru; — far come Vaţin o del pentolaio, a bâciui. PENTolîno, m. oală mică; — fare pentalini, a fi foarte strimtoratu. PtMJLA, f. unu felu de haină la Romanii antici, penulâ. PENtTLTiMO, a. penultima, alu doilea dela sfîrşitu. penuria, f. lipsă, necesitate, scumpete; dificultate, anevoe. penuriAre, v. n. a lipsi de cele trebuincioase a se afla strimtoratu. ’ PENIJRIOSO, o. lipsitu de cele trebuincioase strimtoratu. penzolAre, penzigliâre, v. n. a fi spînzuratu, atirnatu în aeru, a se legănă în aeru. PtfKZOLO, m. ciorchină; lucru atimatu în aeru: — o. atirnatu, spinzuraţu,spinzurându în aeru. PENZOLdNE, PENZOLdNi, aw. pendulându, atir-nindu în aeru. PEfailA,/*. peoniâ (plantă şi floare). PEOTA, f. unu felu de barcă veneţianâ, peotâ. PEPAIU6LA, f, piperniţâ, cutiorâ de piperu. PEPATO, o. — pan pepato, turtă pipărată. PEPE, m. piperu; — dare il pepe, a batjocori pe unu absentu. peperella, peverella, /. hrăniţâ (plantă). PEPERONE, m. ardeiu (plantă), piperuşu. PtfPLO, m. peplu, unu felu de manta sau de vâlu întrebuinţatu de femeile groce din vechime. PER, prep. pentru; de, din; ca; prin; pe; cu; în; pentru a, spre a, ca să; în locu de; către ; după; — per terra, pe uscatu; — per mare, per acqua, pe mare; — per esempio, spre ecsemplu; — per me, per canto mio, câtu pentru mine; — per quanto, pe câtu; orîcâtu; — per di sopra, pe deasupra; — per di sotto, de desubtu, de j06u In susu; — per udita, din auzite. pera, f. pară. percâle, m. percalu, unu felu de pinză de bum-bacu. percepi re, v. a, a pricepe, a înţelege; a priimi, a stringe. perceptibile, a. perceptibila, care se poate pricepe, înţelege, priimi, stringe; capabilu do a face o impresiune. PERCETTfotE, m. perceptoru, strîngâtoru, priimi-toru de dajdii. PERCEZidNE, f. percepţiune, acţiune de a cunoaşte, de a înţelege, de a pricepe, de a şi forma unu conceptu după impresiunile ce s’au -prii-mitu; stringere, priimire. PEBCh£, cong. pentru cc, de ce; pantro că, fiin- du că, căci; ca, ca să, spre a, pentru a; cu toate câ. PEitcio, cong. pentru aceea, de aceea, dreptu aceea. FERcrocOHfc, cong. căci, pentru câ, fiindu câ. peecobreke, v. a. a râsbate, a străbate, a trece, a pe trece, a trece în fugă; a citi in treacâtu, a ecsamina pe.ieasupra. PERC6ssa, f. lovitură, dâtâturâ, bătătură; poc-netu; ciocnealâ, ciocniturâ, îmbrâncire, îmbrânceală. percossione , feecussione , f. lovitură, cioc-nealâ, isbealâ, isbire, lovire, îmbrâncire, cio-cânire, percusiune. percotimknto, m. lovire, ciocnire, isbire, îmbrâncire. pe^ cotit6io, m. pistilu, pilugu, îndesâtoru, in-stnnnentu care bute, loveşte, ciocneşte, is-beşte, ciocăneşte. Percotit6re, perctss6re, m. percusoru, bâtâ-toru, lovitoru, isbitoru, imbrâncitoru, cioc-nitoru. percu^tere, v a. a bate, a lovi; a isbi, a ciocni, a îmbrînci, a împinge; a arunca, a asvîrli; — percuoterti, a se bate, a se lupta; a se incâera; a se at inge, a se lovi, a se ciocni; — percuotere di fnlmine, a trăsni. pekcts^Are, v. a. a bate, a lovi, a ciocăni. PERcrssivo, a. care serveşte spre a bate, spre a lovi. PF.RcrziENTE, a. bâtîndu, lovindu, ciocnindu, PERDitNTE, a. pierzindu, pierzâtoru, pâgubaşu. PERDERE, v. a. a perde, a pierde; a vătăma, a strica, a ruina, a prăpădi, a desonora, a necinsti, a face să piarzâ viaţa, averea, sănătatea, credituln, repTitaţiunea, onestatea, virtutea; a suferi, a păgubi; — perdersi, a se perde; a se râ-tâci; a se încurca, a se zăpăci; a se ameţi; — perdersi d’ animo, a şi perde curagiula; — perder la testa, a pierde minţile; — per-der di vista, a pierde din ochi, din vedere; — perder terreno, a da înapoi; — perder ia . tramontana, a o cam pierde, a se ameţi; — perder lu pazienza, a şi pierde răbdarea, a şi pierde cumpâtulu; — pcrderla, a rămânea invinsu; — perder di memoria, a uita; — per der e gli occhi, a pierde toate; — perdere i passt, a umbla de geaba; — perder la scherma, a şi pierde cumpâtulu; — perdersi in alcuna cosa, a se adinei; — andar per-duto dietro a mia dontia, a iubi nebuneşte. PERPIGIORNI, m. penlevarâ, tembelu. . PERDIMENTO, in. pierdere, prâpâdire, pierzanie, pierzare. P£rdita, f. pierdere, pierzanie, pierzare, damnaţiune, prâpâdire, ruină; pagubă, vătămare; daună. # PERDiTLMPO, 991. perdere, rea întrebuinţare de tirapu. perdit6re, m. pierzâtoru, pâgubaşu. ^ , . perdizione , f. perdiţiune, prâpâdcnie, ruma, peire, perzanie; damnaţiune, perzâciune eternă. PEfcDONÂBiLE, a. perdonabilu, de iertata, uşor?- PEBDONAre, v. a. a perdona, a ierta; a Îngădui; a cruţa; a suferi, a tolera ; a scuti, a scapa de; a respecta ; — perdonaH il dehito, » fcERDONATbRE.—1 381 ierta datoriile; — nan perdanare a fatica, a na cruţa nici o osteneală. PEBDONATORB, m. iertătorii, îngăduitorii. perd6no, m. perdona, perdonare, iertare, iertăciune, îngâduire, deslegare, remisiune. pebdcelle , m. rebelu, râsvrâtitoru, râpşti-toru. perduelliOne , f. rebeliune, râsvrâtire, râp-ştire. PERDCEÂBILE, o. durabilii, dâinuitoru; stârui-toru. . perdurAre, v. n. a stârni, a dura, a ţinea. PERDUTAMENTE, aw. cu patimă, fără cumpăta, peste măsură, intr’unu chipu desordinatu. PERE. f.pl. unu felu de cercei. peregrinare, v. n. a peregrina; a călători. peregrîNO , m. peregrinu; — a. raru, nou, streinu. perknne, a. necontenitu, neîncetata, nesleitu, necurmata, neîntrerupta, permanenta ; eternu, continuu, vecînicu, perpetuu. PERENNITÂ, f. necontenire, neincetare, nesecâ-ciune, nesleiciune, necurmare, n©întrerupere; eternitate, perpetuitate, dăinuire, permanenţă, vecînicie; continuitate. Perent6rio, a. peremptoriu, decisiva, ultima. perenzione, f. perempţiune, estincţiunea unei acţiuni legale pentru trecerea terminului în care putea cineva să dea jalbă. pereto, m. grădină de peri. perfettamente, aw. într’unu chipu perfectu, cu desâvirşire, cu totul i, pedeplinu. PERFETTÎBILE, o. perfectibilu, capabilu de a se perfreţiona, de a se desvolta, desâvîrşieiosu. pekfettibxlitA, f. perfectibilitate, capacitate de a se perfecţiona, desâvirşiciune. perfettivo, a. perfectivu, desăvirşitoru, capabilu de a perfecţiona, aptu a perfecţiona. PERFETTO, a. perfectu, întregu, deplinu, desâ-vîrşitu, deplinitu, fără defecte, fără viţiuri. PERFEZionamento, m. perfecţiunare, desâvirşire, îndeplinire; desvoltare ; înaintare. perfezionArb, v. a. a perfecţiona, a deşâvîrşi, a desvolta, a ameliora, a îmbunătăţi; a îndeplini. PERFEZ16NE, /. perfecţiune, desâvirşire; cualitate bună; esceleriţâ, frumuseţe ; îndeplinire, sâ-▼irşire, isprâvire. . perfici&îte, a. perfleientu, desăvirşitoru, în-deplinitoru. perfidia, f. perfidie, viclenie, lipsă de fidelitate, de lealitate. perfidia re, v. n. a se obstina, a se îndărătnici. pkrfidioso, a. obstinatu, îndărătnica; perfida, vicleanu. perfido, o. perfidu, fără fidelitate, fără credinţă, nelealu, vicleanu, înşelător i, nesinceru. PERFixo, aw. chiaru; însuşi. perforamEnto, m. sfredelire, gâurire, strâforare. erforArEj v. a. a sfredeli, a găuri pînâ din-Co*°» a strâfora; a străpunge, a pătrunde. RFObâta, f. pojarniţâ, sunătoare (plantă). RRFORAT6RE, m. sfredelu; strâforâtoru (unu instrumenta de chirurgie.) pZ?^0RA2I(^Et f. strâforâturâ, sfredelire, gâurire. fusi6ne, f. stravârsare, supravârsare, respân- pergam^na, f. pergamentu; diplomă, hrisovu. pergamo, m. ambonu, pulpitu, catedră. pergamGtta, f. unu felu de pară, bergamotâ. p£rgola, f. boltă de viţe de vie. pergolâto, m. drumu boltitu cu viţe de vie. pergolese, f, pergolesu, unu felu de strugure. pergolo, m. balconu, foişoru, lojă. perlA nto, m. periantu, învâlişu esterioru alu floriloru. pericArdio, m. pericardie, punguliţâ membranoasă în giurulu inimei. pericârho, m. pericarpn, coajă în care stau seminţele. PERICLITÂNTE, a. periclitantu, în pericnln, ne-siguru. ' • periclitare, v. n. a periclita, a fi în pelicula. pericolamento, m. periclitare, primejduire. pericolAnte, a. periclitantu, în periculu. pericolâre, v. n. a periclita, a se primejdui; — v. a, a pericula, a risca, a primejdui, a pune în periculu. perîcolo, m. periculu, primejdie, riscă; încercare. pericol6so, a. periculosu, primejdiosu, nesiguru, riscosu, plinu de dificultăţi, delicata, dificilu. perielio, m. perieliu, distanţa cea mai mică de soare. periferIa, f. periferie, circumferenţâ, ocolu. perifrasAre, v. a. a perifrasa, a face perifrasi. perîfrasi, f. perifrase , circumlocuţiune , întrebuinţarea mai multora ziceri pentru a esprime vreo idee. perigeo, tn. perigeu, apropierea cea mai mare de pâmîntu. perîglio, tn. periculu, riscă, primejdie. pebimento, tn. perire, ruinare, trecere, sfîrşire, prâpâdire, stricare, nimicire, desfiinţare. perîmetro, m. perimetru, circumferenţâ, ocolu. periodamento, m. facerea, formarea perioadeloru şi maniera în care suntu formate. periodAre, v. n. a face perioade. periodicam^Nte, aw. periodiceşte, întriunu mo-du periodica, la timpuri determinate. periodicitA, f. periodicitate, cualitatea lucrului periodicu. periodico, a. periodica, care are perioade, care vine la timpuri determinate; — 8. m. gazetă periodică. perIodo, tn. periodu, învîrtire care se ren-noeşte rcgulatu; revolnţiunea unei planete; spaţiu de timpu determinatu; frasâ compusă din mai multe părţi cari împreună dan unu înţelesu completa. peri6stio, w. periosteu, membrană fibroasă care învâleşte oasele. peripatetico, a. € 8. tn. peripateticu, din şcoala lui Aristotelu, partisanu alu filosofiei aristotelice. PERIPATETI3HO, PERIPATETICfSMO, tn. peripnte-tismn, filosofia lui Aristotelu, şcoala lui Aris-totelu. peripezIa, f. peripeţie, schimbare repede şi neprevăzută ; desnodâmîntu alu unei drame, alu unui romanţa. perîplo, m. periplu, plutire împrejurulu unei mări, pe lângă ţărmurile unei ţeri. perire. v. n. a peri, a trece, a se mina, a se sfîrşi, a muri, a se pierde, a ie piâpâdi, a se Digitized by Google PERfsCI.—PERPETRArE. 382 nimici, a se desfiinţa, a se strica, a înceta de a mai fi. # t PERisci, m. pl. periscii, locuitorii din zonele friguroase. # PERiSTiLO, peristIlio, m. peristilu, porticu de coloane împrejurulu unei zidiri. ^ PERITAMENTE, avv. cu dibăcie, cu îndemânare, cu periţie. . . PERItAnza, f. nehotârîre, incertitudine, îndeci-siune, frica, sfiala, ruşinâtatc, timiditate. FERITÂrsi, v. n. a se sfii, a nu îndrâsni, a nu cuteza; a remânea neresolutu, neliotârîtu. PERiTO, a. învâţatu, practicu. cercatu, deprinsu; dibaciu, iscusitu, abilu, indemânaticu; ruinatu, mortu, prâpâditu, nimicitu, peritu, perdutu ; — 8. m. espertu, apreţiatoru. ^ ^ PERITONEO, w. peritoneu, membrana în care suntu înfăşurate maţele. ^ teritonite, f. peritonite, inflamaţiunc a peri-toneului. pf.ritoso, a. sfiiciosu, timido, neresolutu, neno-târîtu. . pertturo, m. transitoriu, trecâtoru, care are sa piarâ, sâ treacă, periciosu. # PERÎZIA, f. periţie, speriinţâ, practică, deprindere, învăţătura, procopsealâ, indemînare, dibăcie, iscusinţă, abilitate, capacitate; cercetare, ccsa-menu, preţuire, apreţiare, stimă, espertisâ. PERizdHA, m. perizomâ, (haină). P^RLA, /• perlă, mârgâritaru. mărgică; - perla di numcro, mârgeanu rotundu; — perla di vetro, mărgea de cristalu ; — quest'uomo e una perla, este unu omu foarte amabilu. foarte plăcutu ; — e la perla dci galantuomini, este omulu celu mai onestu din lume. > PERLATO, a. albu, luciosu ca mârgâritarulu, din natura mărgăritarului^ ^ a TERLiNO. m. mărgică; june amabilu; — a. in faţa mărgăritarului. # perlone, m. perlă mare; nevoiaşu. FERLUSTrAre, v. a. a recunoaşte, a face o re-cogniţiune, a căuta, a visita, a cerca pretu-tiiulinea, a răscoli; a scotoci. ^ # PERiAVTRAZldNE, f. recunoştinţă, recogniţiune, visitâ , cercetare , răscolire, scotocire, per-cisiţiune. r # . . permal6so, a. delicatu, supârâciosu, neprieti nosu, care ia toate lucrurile în nume de râu. permanente, a. permanentu, constantu, stabilu, invariabilu, neschimbâciosu, dâinuitoru. ^ PERMANENZA, /. permanenţă, constanţă, stabilitate, invariabilitate, nescliimbâciune, dăinuire, stâruire ; şedere permanentă. # a # t PERMANEVOLE, a. permanentu, stabilu, dâinui-toru. ^ . PERMAN^RE, v. n. a remânea într’aceeaşi stare, intr’acelaşi locu; a dăinui, a stărui, a fi stabilu, permanentu, constantu, invariabilu, ne-Bchimbâciosu , nestrâmutatu , nestrâmutăciosu. PERMANsivo, a. care are puterea de a remânea intr’acecaşi stare, intr’acelaşi locu, stabilu. permeabile, a. permeabilu, penetrabilii, pâtrun-zâciosu., a permeAre, v. n. a penetra, a trece, a pătrunde. permeazione, f. permeaţiune, penetrare, pătrundere, petrecere a unui fluidu printr’unu corpu. PERMESSO, m. permisiune, voe; congediu, licenţa. PERMETTltNTE, a. care permite, dâ voe, îngâ-dueşte. # . permettere, v. a. a permite, a da yoo, permisiune, licenţă, a îngădui, a suferi, a tolera, a răbda, a ierta; a încuviinţa. permischiâre, v. a. a amesteca, a confunda; a încurca. permîscuo, a. amestecatu; încurcatu, confusu. permissîbile, a. permisibilu, tolerabila , ierta-ciosu, îngâduiciosu, care se poate permite, tolera, ierta, îngădui. ^ permisskîne, f. permisiune, voe, slobozenie, licenţă, autorizaţiune, ingâduire; — chiedere la pcrmissione, a cere voe. a . . PERMissivo, a. permisivu, care dâ voe, auton-zaţiune. pekmisti6ne, f. permistiune, amestecu, ameste- câturâ. , . • permuta, f. permutare, scbunbu, ^ permutaţiune. i ermutâbit.e, a. permutabilu, scbimbâciosu. ^ permutamento, m. permutare, schimbare, strămutare. ^ permutâre, v. a. a permuta, a schimba, a strămuta, a face schimbu; — permutare a se permuta, a se strămuta. permutat!vo, o. permutativu, care are puterea de a strămuta. PERMUTAT^RE, m. permutatoru, schimbatoru, stră-mutâtoru. .. permutazi6ne, f. permutaţiune, schimbu, strămutare. pernîce, f. poţi miciie (pasere)^ perniciositA, f. stricăciune, ruină, paguba; pe-riculu. . ... . . „ pernici6so, a. stricâciosu, ruinosu, vatâmaciosu, funestu, periculosu, primejdiosu. pernic6ne, m. unu felu de prunu. PERNiziE, f. ruină, sricâciune, prâpădeme, vata- perno, PitRNiO, m. cepu, valu, vâlugu, ţiţi"»-vîrteju, fusu, cepu; sprijinu, fundamentu, temelie ; centru de gravitate; — stare %n per-tio, a se cumpăni, a sta în ecuilibru. pernottamento, m. înnoptare, mânere de noapt . rERNOTTÂRE, v. n. a nopta, a înnopta, a manea de noapte, a petrece noaptea; a pnvegma, a nu dormi. pf.ro, w. păru -(arbore). . , pero, cong. deci, aşadar, pentru aceasta, » aceea; însă, dar, iar, cu toate^ acestea, o f* PEROCCHfe, cong. căci, pentru câ, funda ca, PEROKARE^. ». ei a. a perora, a conelpde discursu; a cuvînta, a vorbi cu emiasa; a dom&ni. s • PERORAZIONE, f. peroraţiune, conclusiunea unu1 discursu; discursu, cuvintare emfatica; ^ mânire. # • - PERPENDICOLÂRE, o. pei*pendicularu, vertical , 8. f. linie perpendiculară, verticala. perpendicolaritA, f. perpendicularitate. PERPENDICOLARMENTE, aVV. perpendicular^ în linie perpendiculară, în linie vcrtl PERPENDicOLO, m. perpendiculu; — a colo, perpendiculariceşte. PERPETRÂRE, v. a. a sarvirşi, a tace ţo perpetuare. -pebtrattAre. 383 perpetuâbe, v. a. a perpetua, a veciniei, a eterniza. perpetuIno, m. 8iminocu (plantă). perpetuitâ, f. perpetuitate, eternitate, vecîni-cie, neîncetare , stârnire neîncetata, permanentă. perpetuo, a. perpetuu, eternu , vecînicu , nein-cetatu, necurmatu, permanenta, continuu, neîn-treruptu. perpignAno, m. unu felu de postavu ordinaru. perplessitA, f. perplecsitate, incertitudine, ne-hotârire, nelinişte, i eodihnâ, turburare, uimire. perplesso, o. perplecsu, incertu, nehotârîtu, neo-dibnitu, neliniştiţii, turburatu, nimitu, sus* pinsu. • PERQCisizibNE, f. percuisiţiune, ispitire, căutare, cercetare minuţioasă, esploraţiune, răscolire, scotocire. PERQUisitIvo, o. de percuisiţiune, percuisitivu. p&tâA, f. mâjâranu, mâgheranu, maioranu (plantă). FERSCR1VERE, v. a. a scrie pînâ la sfirşitu ; a prescrie. persckutâbile, a. perscrutabilu, care se poate investiga, cerceta, ecsamina, pătrunde, penetra, înţelege. PERSCRUtAre, v. a. a perseruta, a investiga, a cerceta, a pătrunde, a penetra, a se sili de a cunoaşte, de a pricepe. persecut6re, m. persecutoru, gonitoru, prigoni-toru, nimâtoru. persecuzione, f. persecuţiune, prigonire, urmărire, supărare. perseguIre, v. a. a persecuta, a goni, a prigoni, a urmări; a supăra; a urma, a continua. perskguitAre, v. a. a persecuta, a supăra, a necăji, a câsni; a goni, a urmări, a alerga după. perskgititat<3re, m, persecutoru, inemicu, duşmana, prigonitoru, gonitoru ; cela ce aleargă după cineva sau ceva. PEBseguIto, m. persecutare, prigonire. perseverânte, o. perseverau tu, constantu, stâ-ruitoru. perseverAnza, f. perseveranţâ, constanţă, stăruinţă. perseverare, v. n, a persevera, a urma, a stărui. PRRS1ÂNA, f. persiană, unu felu de jalusie la ferestre. PERSIca, f. piersică. pkusicanOce, f. unu felu de piersică. persicAria, f. poligonu, purecariţâ (plantă). . PERsicAta, f. conservă, dulceaţă de piersice. persichînO, a. persiciu, în coloarea persieei. persico, nţ. persicu (arbore). persistenza, f. persistinţâ, perseveranţâ, stăruinţă. PERsisTERE, v. n. a persiste, a persista , a stă-ttii, a persevera, a remânea constantu, obstinata în decisiunea sa. perso, a. faţă, coloare între roşu şi negru; por-duţu; — s. m. unu felu de peşte. rERsoLVERE, v. a. a Împlini, a satisface, a râ-a plăti. persOka, f. persoană, obrazu, faţă, omu; corpu, trupa; — le tre Persane della Ss. Trinită, cele trei Persoane, cele trei Feţe ale S. Treimi ; — in persona, în persoană, cu trupulu, personaliceşte ; — andare in persona, a merge în persoană, a merge singuru; — far la persona di, a juca rola de; — perdere la persona, a şi perde viaţa. personAggio, m. personagiu, persoană mare, persoană însemnată; actoru, personagiu de teatru. personale, a. personalu, alu persoanei. personalitA, /*. personalitate, caracterulu şi cua-litatea lucrului personalu; indipendenţâ. personalmente, avv. personaliceşte. personificare, v. a. a personifica, a atribui unui lucru abstractu sau neînsufeţitu cualitâ-ţile unei persoane. PER30NIFICAZI0NE , f. personificaţiune, personificare. perspicace, a. perspicace, pâtrunzâtoru, sagace, iscusitu, ageru , răspicatu , penetrativu, pene-trantu. perspicAcia, perspicacită, f, perspicacitate , pe-netraţiune , pătrundere , râspicare , sagacitate, iscusinţă, agerime a spiritului. PERSPICUItA, /’. perspicuitate, desluşire, lămurire, chiarâtate, evidenţă, invederare. perspicuo, o. perspicuu, desluşitu , lâmurita, cliiaru, evidentu, învederată. pers cădere, v. a. a persuade, a încredinţa, a face să creazâ, a îndupleca, a convinge; — persuadersi, a se persuade, a se încredinţa, a crede, a se îndupleca, a se convinge. persuadirile, persuasîbile, a. pcrsuasibilu, în-duplecâciosu, docila; capabilu de a persuade, încredinţâtoru. persuasiOne, f. persuasiune, persuadere, încredinţare, înduplecare j opiniune, convincţiune ; crezâmîntn. PERSUASivA, f. puterea persuasiva, capacitate de a persuade, de a convinge, de a îndupleca. persuasîvo, o. persuasivu, capabilu de a per-suadea. persuâso, a. persuasu, persuadata, convinsa, încredinţată, înduplecată. persuasorio, a. de persuasiune. pf.rtAnto, avv. totuşi, cu toate acestea, însă. pertempo, avv. timpuriu, de vreme. pkrtica, f. prăjină, veargâ, bâţu, hâraciu, hâ-dâragu; prăjină de mâsuratu; perticâ (măsură agrariâ). perticâre, v. o. a bate cu prăjina; a măsura cu prăjina. perticAta, f. lovitură de prăjină, dâtâturâ ca prăjină. * pekticat(3re, tn. agrimensoru, arpântoru. pertinAce, o. obstinatu, stâruitoru, îndărătnică. pertinacehi^NTE , avv. cu obstinaţiune, cu îm-pismuire. pertinActa, f. obstinaţiune, îndărătnicie, perti-nacitate, cervicie, înteţie, împismuire, stâ-ruiuţâ. pertinente, a. pertinentu, propriu cuiva, apar-tenentu. ^ pertinenza, f. pertinenţă, proprietate, însuşire. pertrattAre, t?. a. a tracta, a pertracta, a discute, a concerta, a c-hibzui. 384 *fcBTRATTAZl6NE.—PESTO. rEKTRATTAZioNE. f. pertractare, tractare, discu-tere, concertare, chibzuire. pertdgiAre, v. a. a găuri, a borti, a sfredeli. PERTticiO, m. gaură, borta, bortiturâ, crăpătură. perturbamento, tn. perturbare, turburare. perturbare, v. a. a perturba, a turbura, a conturba ; a amesteca, a desordina, a rescoli, a re8turna, a scociorî, a pricinai confusiune. perturbat6re, tn. perturbatoru, conturbatoru, turba râtoru, rescolitoru; scociorîtoru; râsvrâ-titoru. PERTURBAZi6ne , f perturbaţiune, perturbare, turburare, conturbare ; amestecare, desordinu, rescolire , scociorîre, confusiune; restumare, râsvrâtire. rERiîGGiNE, m. păru sâlbaticn (arbore). feruvjAno. a. peruvianu, din Peru; — corteccia •peruviana, china. pervknimento. tn. ajungere, sosire. feuvenîre. v. n. a ajunge, a sosi; a isbuti. ferversi6nb, f. perversiune, pervertere, corup-ţiune, demoralizare ; răscolire, resturnare; râsvrâtire. PERVE. sitâ, f. perversitate, râutâciune, înrăutăţire. ^ perv^rso, a. perversa, râu, râUtâciosu, înrăutăţi tu, coruptu, depravata, demoralizată. pervertimento, m. pervertere, înrăutăţire, depravare. corumpere, demoralizare. PERVERTIRE, v. a. a perverte, a înrăutăţi, a deprava. a corupe, a demoraliza, a strica; a desordina, a aduce în neorînduialâ, in confusiune, a restuma, a rescoli, a turbura, a râsvrâ-ti; — pervertirsi, a se perverte, a se corupe, a se demoraliza. PERVERTlTbRE, m. pervertitoru, coruptoru, stri-câtoru; turburâtoru, rescolitoru ; râsvrâtitoru. PERVicAce. a. cervicosu, obstinatu in opiniunea sa, îndârâtnicu, stâruitoru, câpâţinosu. pervicAcia, f cervicie, obstinaţiune, îndărătnicie, împismuire, încâpâţinare. PERVînca, f, pervincâ, o plantă pururea verde. pervio, «. penetrabilu, permeabilu, pâtrunzâ-ciosu. pesa, f. greutate; locu unde se cântăreşte. pesam6ndi, m. pedantu, lâudârosu. pesAnte, a. greu, apâsâtoru, împovârâtoru; su-pârâtoru, insuportabilu, dificilu; importantu. pesAre, v. a. a cântări, a cumpăni, a trage în cumpănă; a considera cu seriositate, a ecsa-mina cu o mare atenţiune; — v. n. a cumpăni, a cântări, a trage, a avea oarecare greutate ; a apăsa, a împovăra, a fi greu, insuportabilu, supârâtoru, a supăra, a turbura, a întărită. pesatamente, an?. cu socotinţă, cu reflecsiune. PESATORE, tn. cumpânitoru, căntargiu. pBsca, persica, f. piersică. • PESCA, f. pescuire, pescuiturâ; pescărită-pescagione, f, pescâritu. pescAia, f. stavilă, zâgazu; pescuinâ, iazu, lacu de peşti. pescaiuolo, m. pescaru, vînzâtoru de peşte. pescAre, v. o. e n. a pescui, a prinde peşte; a scoate ceva din apă; a intra în apă; — pescare addentro, pescare a fondo, a cerceta cu deamâruntulu 5 — pescare pel proconsolo, a se osteni înzâdaru; — pescare nel torbido, a pescui in turbure, a face intrigă. 1 EaCARtfCCIO , PESCHEBECCIO , O. de p68C&ri, de pescuire. pescAta, f. pescuiturâ; dâtâturâ cu plasă; peşte cătu se prinde deodată. pescatore, tn. pescaru, pescuitoru. pescat6rio , o. de pescuitu, care serveşte pentru a pescui. ^ PtiscE, m. peşte"; — pesce cane, scualu; — pe-sce marinato, marinată, peşte marinatu; — giorno di pesce, zi de postu; — essere sano come un pesce, a se bucura de o sănătate deplină; — pesce grosso, pescoiu, peşte mare ; — pesce minuto, peştişoru, plevuşcă ; — essere come un pesce fuor delVacgua, a fi confusu, ameţitu. PEsciiERiA, f. pescâritu; pescărie, tîrgu de peşte. PESCHitfRA, f. pescuinâ, iazu, lacu de peşte. pesciaiu6la, f. corlă (panere); unu felu de farfurie lungăreaţă pentru peşte. PEScIfero, a. pescosu. pesciolIno, m. peştişoru, peşte micu. PFscivfcNDOLO, pescaiu6lo, m. vînzâtoru de peşte. P^sco, p£rsico, tn. persicu (arbore) pesc6so, o. pe.-cosu, abundantu de peşte, ptfso, m. greutate ; gravitate; pondu ; apăsare ? sarcină, povară; supărare, necazu, mibnlre; anevoe, dificultate; importanţă, însemnătate; imposiţiune, dajdie ; — egli non e di maggior peso che non son io, nu este mai mare decâtu mine; — portar tna di peso, a transporta o greutate cu facilitatea cea mai mare; — rentiere a peso, a vinde cu cumpăna; — e cosa di nessun peso, aceasta nu cumpăneşte nimica. pesolo, a. 8pînzuratn, atîrnatu in aeru. pessArio, tn. clistirn de mitră. pessimamentb, avv. foarte râu. pessimîsmo, tn. pesimismu, luare în nume de râu. pessimIsta, tn. pesimistu. pessimitâ, f. răutate, r&utâciune foarte mare. pessiho, a. pesirnu, foarte rău. pesta, f. urma, semnulu picioareloru; cărare, drumu, cale bătută; îmbulzeală; — lasciare nelle peste, a părăsi, a nu ajuta; — ritro-varsi nelle peste, a fi strîmtoratu, a se afla între ciocan u şi nicovală. pbstamISnto, tn. lovire, batere, trântire; pisare. pestap£pb, tn. nătărău, mâgâdâu, omu de nimica. pestAre, v. a, a bate, a lovi, a trînti; a pisa, a fărâma; — pestare Vacqua in un moriaio, a 6e osteni înzâdarn. pestAta, f. pisâturâ, frâmîntâturâ, struciturâ. peste, f. pestilenţâ, ciumă; maladie contagioasă ; putoare; otravă, veninu; omn blestemata. PEST^LT.o, tn. piştilu, pilugu, îndesâtoru. pestîfero, a. pestiferu, aducâtoru de ciumă, contagiosu , lipiciosu; puturosu; veninosu; blestem atu. pestilente, o. pestilentu, molevmosu. pbstilBnza, f, pestilenţâ, ciumă, contagiu, mo-levmâ; ţutoare, inirosu pestilenţiala; pagubă, stricăciune. pestilenziAle, a. pestilenţialu, ciumosu, conta* giosu, molevmosu. PfcSTO, a. bâtutu, frămîntatu, pisatu, fărâmată. pest6ne.—pezzo. 385 PEST^ne, m. pisâlogu; raaiu, ciocanu, berbece. petacciuola, f. patlagea, plântâgea, plântaginâ (planta). petalo, m. petala, fiecare din foiţele care alcâ-tuescu corola (cununa) unei flori. PEtArdo, m. petarda; beşitoru. petaso, m. petasu, unu felu de pălărie rotunda la cei vechi. PETECCHiALE, a. petecinosu ; — febbre petecchia-îe, friguri petecinoase, friguri cu petece. PET^CCHiE, f. pl. petece, pete. petit6re, petknte, m. petiţionaru, jeluitoru. petit^rio, a. petitoriu, se zice despre o cerere la judecata spre a remânea sau spre a fi res-tabilitu in proprietatea unei averi nemişcătoare. PETIZIONE, f. petiţiune, cerere, suplica, instanţa, jalba; — petizione di principio, petiţiune de principiu, raţionamintu greşitu la care se ia de principiu chiar lucrulu care era de demonstrata ; — a tua petizione, candu vei pofti. pfcro, tn. bâşinâ, pârţu; — scoecare un peto, a trage o bâşinâ. petrAia, f. grămada de pietre. petrarcheggiAre, v. n. a imita maniera şi eti-lulu lui Petrarca. PRTRARCHlfcsco, a. petrarchescu, dupâ maniera lui Petrarca. PETRARCHisTA, tn. petrarchistu, celu ce imita pe Petrarca. petrAta, f. lovitura de piatră. petriera, f. petrârie; maşina pentru a asvirli pietre. PETRI^RE, Petriero, m. petrieru, tunu de incâr-catu cu pietre. petbificAbe, v. a. a petrifica, a împietri, a preface in piatră. PETRIFICAZIONE, f. petrificaţiune, împietrire. PETRÎFICO, a. împietritoru, care preface în piatră. petrIgno , PETRiNO, a. pietrosu, ca piatra, do natura pietrei. PETr6lio, tn. petroleiu, oleiu de piatra, pctroliu. păcură. PETRONCiAna, f. patlagea vînâtâ (planta). petrosello, PETROSILLO, tn. pâtrunjelu (planta). PETRtiso, a. petrosu, tare ca piatra, de natura pietrei. pettab6tta, f. zea peptorarâ. pett£gola, f. femee limbuta, gâlâgitoare, guralivă, bâlâbunitoare, sporovâitoare, vorbăreaţă; curvâ. pettegoleggtAre , v. n. a gâlâgi, a flecari, a bâlâbuni, a sporovâi; a curvâsâri. pettegol£sco, a. alu unei femei limbute, guralive. pettegolezzo, tn. sporovăială, bâlâbunealâ, ci-câliturâ, fleurâturâ, bâltâriturâ, purta tură de ▼orbe. pett£golo, m. sporovâitoru, flecaru, bâlâbunu, bâlâbunitoru, cicâlitoru, fleurâtoru, bâltârito-ru, purtâtoru de vorbe, cicâlitoru, dârdalâ, leliâu. pettign6ne, petttglt6ne, tn. muntele vinerei. pbttinAgnolo, pettinaiu6lo, pettinAio, m. pe-ptenaru. pettinAbb, v. a. a peptena; a maltrata, a ul- tragia, a bate; a pieptina, a netezi lânâ sau inu; a mei iţa; — pettinare un riccio, a se osteni înzâdaru. pettinatore , m. peptenâtoru; scârmânâtoru, dârâcitoru. pettinatura, f. peptenâturâ; scârmânâturâ, mc-liţare. tettine, a. peptinu, pcptene; ravilâ, dâracu, spatâ; — ogni nodo viene al pettine, nici unu lucru nu rămâne ascunsu. PETTiNifiRA, f. cutie, tocu de pepteni. rETTiROSSO, m. prilioriu, o pasere cu gîtnln roşiu. petto, m. peptu, pieptu ; sînu; ţîţâ; inimă; pieptaru ; sufleta ; constanţă, coragiu, inimo-şie ; — a pctto, faţă în faţă, alături, lingă, pe lingă, în alăturare; împrotivâ; — mettere a pctto, a alătura; — pigliare a pctto, a apăra, a protcgc; — tenere in pctto, in mente, a ascunde, a tăinui, a nu descoperi; — chiudcre la porta nel pctto ad alcuno, a împinge uşa împrotivâ cuiva în minutulu cându voeşte să intre; — avere buon petto, a fi fti-demînaticu, iscusita, capabilu; — combattere, battersi petto a pctto, a se lupta peptu la peptu ; — stare a pctto, a înfrunta , a face frunte, a se împrotivi; — chi ha nel pctto fiele, non pud sputar micle, cându inima se revarsă , limba vorbeşte cu prisosu; limba ne bate spre dintele ce doare. l’ETTOrAle, a. de peptu; —- 8. m-' pieptaru, preasânâ, presură. “ i‘ettoralmente, avv. într’unu chîpu sumariu, fâr’a da socoteală. pettokeggiArsi, v. n. a se lâudâri, a se îngîmfa, a se făli, a se râţoi. i’ETTOKi’TAKENTE, avv. cu îngîmfare, cu fala, cu mândrie. i’ETTORUTO, a. pieptosu; trufaşii, falnicu, îngîm-fatu. î’ETULÂnte, a. petulantu, arogantu; sglobiu, viu, ncn sti m pâratu, sburd alnicu. pettteantemente , avv. cu petulauţâ; sburdal- niceşto. petltlAnza, f. petulanţâ, aroganţă; sglobenie, vivacitate, sburdâlnicie, neastîmpârare, neas-tîmpârn. peucepano, m. unu felu do mâraru. ptiVERA, f. leicâ, pilnie de leninu. pevehâpa, f. sosu, zeamă făcută cu pipera, sare şi oţetu. peverella, f. o plantă. picverO, m. unu felu de ragu, do jalmie. peziolo, Picciubi.o, tn. coada fruuzeloru. pezza, f. bucată, ştiucu, parte, porţiune; legătură ; petecii; monedă de auru sau de argin-tu ; — un' uomo di pezza, unu omu cumu se cade, unu omu cu minte; — gran pezza di tempo, multă vreme, multa; — tu sei una pezza fina, eşti unu omu şireta, vicleanu. pezzAme, tn. petice, trenţe. pezzAto, a. pătata, bălţa tu, pestriţii. pezzknte, a. e. s. trenţerosu, peticosu; calicn. PEZZiRE, v. n. a se calici; a cerşetori, a cerşi. pezzo, m. bucată, parte; peticu, treanţâ; tnnu ; figura la joculu şachuriloru; cuantitate de timpii; întindere; — un pezzo di giovinotto, un june sdravânu, robusta; — un pezzo fat 25 Digitized by Google 386 PEZZ6GN0.—PIÂNTA. cam demultu; — per un pezzo di pane, pentru nimica, de geaba; — esser d'un pezzot a fi unu omu onestu. PEZZteNO, m. unu felu de peşte. PEZZU6LA, f. bucata mică, piesa micâ; peticu, treanţâ; basma, batista, muciaru; cravata. pezzuolo, m. bucăţică, părticică. piacente, a. plâcutu, care place. PIACENTEMI^NTE, avv. într'unu cbipu plâcutu. piacenteria, f. linguşire, adulaţiune. PIACENZA, f. frumuseţe, amabilitate, graţiositatc. ceea ce face pe cineva plâcutu, drâgâstosu. PIAc;:re, tn. plăcere; desfătare, pastimpu, petrecere, desmierdare, voluptate; bucurie, veselie, delicie , mulţumire ; gustu , poftă , capriciu, voinţă, plăcu, dorinţă; favore. graţie, bunătate, serviciu, slujbă, hatîru; — a piacere, după plăcu, după voinţă; — per tuo piacere, pentru hatirulu teu; — essere al piacere d'alcuno, a sta la comanda, la ordinulu cuiva ; — fare U piacere d'alcuno, a face după voinţa cuiva, a se supune ordiniloru sale; a se prostitui; — vivere nei piaceri, a trăi in deliciuri, a şi petrece o viaţă voluptuoasâ. PIACERE, v. n. a plăcea; a se cuveni, a se cădea ; — se vi piace, dacă poftiţi; — o Dio non piaccia, ferească Dumnezeu; — piacesse a Dio, sa dea Dumnezeu ; — piacersit a găsi plăcere, a binevoi, a voi, a dori. piacer6so,# o. oficiosu, îndemnaticu, promptu, gata spre serviţiu, la serviţiu. PlACtfYOLE, a. plâcutu, amabilu, drâgâstosu, dulce, blându, afabilu, blâjinu; veselu, glumeţu PIACevoleggiAre , v. n. a glumi; a linguşi, a trata cu maniere blânde, dulci. PlACEVOLltzzA. f. amabilitate, complacinţâ, urbanitate , politeţă, omenie, afabilitate, blâjinie, blândeţâ, graţiositate. PIACEVOLMENTE, avv. într'unu cbipu plâcutu, amabilu , complacinte, indatoratoru , politu, delicatu, dulce, blându, graţiosu, afabilu, in-deminaticu, blajinu, veselu, glumeţu. piacevol6ne, m. omu amabilu, plâcutu, veselu, glumeţu. piacimento, m. plăcere, bucurie, desfătare; plăcu, voe, poftă. PiAcolo, m. sacrificiu espiatoriu, crimă care tre-bue curăţită. PiAga, f. plagă, rană ; casnâ, necazu; calamitate, râstrişte; vătămare, pagubă, stricăciune; pedeapsă, puniţiune; — rinfrescare la ptaga, a renoi durerea. piagAre, v. a. a răni; a întrista, a necăji , a întărită. piAggia , /'.ţermu, prun du , malu de mare; ţi-nutu, regiune, locu, climă. PIAGGIAM£nto , m. plutire pe lângă ţărmuri; linguşire. PIAGGIÂRE, v, n, ed a. a pluti pe lângă ţărmuri, a linguşi. PIAGG!at6re, m. linguşitoru, adulatoru. piagnente, a. plângîndu, plângâtoru, care plânge. PIÂgnere , PiAngere , v. n. ed a, a plânge, a lăcrăma, a boci, a jeli, a se plânge , a se lamenta, a se tîngui; a compătimi, a deplânge ; — piangere dirottamente, a plânge cu lacrâmi fierbinţi; — piagnere a disiesa, a plânge tare. piagnisteo, m. plânsoare, lamentaţiune, plânsetu. PIAGNOLOSO, a. pliurgâeiosu, plângerosu. PIAGXOXE, tn. plângâtoru, celu ce plânge la îm-mormîntâri; partisanii lui Savonarola la Florenţa. ptagni colAre, v. n. a plânge incetu, a scânci, a bâsâi. piAlla, f. gelâu, tescherea, rindea, oblu, broască. piallâre, v. o. a gelui, a obli, a netezi, a da la rindea. piallAta. f. gelui tură, obliturâ, dare la rindea. piallatore, tn. geluitoru, meşteru lemnaru care g»*lueşte. piallatCra, f. surcea, aşcie de gelâu. piall6ne, m. gelâu mare, rindea mare. piamâdre, f. pelcuţa, peliţa, cămaşa crieriloru. piamente , avv. cu pietate, cu evlavie, cu reli-giune, cu frica lui Dumnezeu , cu devoţiune; cu sanctitate, cu sfinţenie. piAna. f. scândură; bîrnâ, grindeiu; şesu, câmpie. pianamente , avv. încetu încetu ; pe nesimţite. pianare , v. a. a obli, a netezi, a potrivi; a înlesni, a facilita. . pianatoio, m. instrumentu pentru a polei me-taluri. pianat<3re, tn. politoru, netezitoru, lustruitoru. riANEGGiARE, v. a. e n. a da lustrulu postavu-riloru. „ pianella, f. papucu, pantofu; ţiglă. pianele A io, tn. pantofaru. papucaru. PIANEROTTO, m. mică surfaţâ plană. pianerottolo , tn. podişulu unei scări, spaţiulu care serveşte de odihnă pe o scară. pian kt A, m. planetă, corpu cerescu ce se învîr-teşte in giurulu soarelui; — /*. vestmîntu de misă. pianezza, f. locu planu, oblu, şesu; facilitate, înlesnire. piangente , o. plângâtoru; — salice piangente, salce plângătoare. piAngere , v.a.en. a plânge; a se lamenta; a compătimi. pianigiAno, o. câmpeanu. pianIsta , m. pianistu, profesoru de fortepiano, de claviru. PiAno , m. şesu, câmpie, locu şesu; nlanu, sur-faţâ plană; desemnu. proectu; gînau; modela, schiţă; ridicâturâ, catu (la o casă); — in piano, orizontaliceşte. piAno. a. planu, oblu, şesu , netedu, potrivitu; facilu, lesne, simplu, lâmuritu, desluşitu , iutei igibi lu; — alia piana, în modula celu mai simplu, celu mai facilu, celu mai naturala; — star nella piana, a trăi fără lucsu ; — uomo tessiUo alia piana , omu simplu, sinceru , cu inimă curată, fără ţeremonii; — piano, avv. incetu; piano (espresiune musicalâ). pianoforte, tn. fortepiano, piano, claviru. piAn piAno , avv. încetu încetu, binişoru, înceţi şoru, cu băgare de seamă , cu atenţiune, pu-ţinu câte puţinu. piAnta, f. plantă, vegetabilu, sadu; talpa piciorului ; planulu unei clădiri; fundam«*ntu , temelie, fundu; — di pianta, din rădăcină, din PIANTIBILE.—MCCONlf&RE. 387 temelie, cu totulu; de isnoavâ, din nou; — i far di pianta, a face din nou. piantAbile , a. plantabilu, de plântatu, de sâ-ditu. PIANtAggine, f. plântâgea, plantaginâ (plantă). piantagkîne, f. plantare, sădire, plantaţiune. piantanimAle, m. zoofitu. piantAre, v. a. a planta, a sădi; a lăsa, a abandona, a părăsi; a clădi, a edifica, a întemeia, a funda; a împlânta; — piantarsi, a se aşeza , a se stabili, a se domicilia; — plantar carate, a amăgi, a purta de nasu. piantAta, f. rîndu de arbori, de plante. piantazj6ne, f. plantaţiune, plântare, sădire. PLANTBRMfcNO, m. catulu de josu alu unei case. PlANTO , m. plânsu , lacrâmi ; plânsetu ; lamen-taţiune, plânsoare, plângere, jelire, tânguire, bocire; gemetu. piantonAio, m. pepinieră, răsadniţă piant6ne, tn. resadu, plântiţâ. plantara, /*. şesu, câmpie, locu şesu. piăstra , f. placă, tablă; piastru, leu (monedă) scoarţă, coajă; ţestu, curasu; — piastra della serratura, tabla încuietoarei. PlASTRâLLA, f. tăbliţă, tablă mică; piatră lată şi rotundă cu care se face unu jocu aruncân-duo câtu se poate mai aproape de ţinta însemnată. PLASTrIccio, m. pocitură, lucru pocitu, confusm încurcatu , învâlmâşitu, învălmăşeală, încur câtură. " PIAtIre, piateggiAre, v. n. a se prigoni, a vorbi înaintea judecăţii, a suştine, a apăra unu dreptu, o opiniune, o părere; a disputa; — piatire iî pane, a nu avea pâne. PlATiTdBE, m. prigonitoru; certareţu. PiATO, m. prigonire; dispută, ceartă. PiAtta, /. scută (luntre). piattaf6rma, f. stratu de baterie. piattAre, v. a. a ascunde. piattet.lo, m. farfurioară, farfurie mică. platterIa, f. fârfurarie, vase, porţelanuri, vă-sărie. piattIno, m. farfurioară; discu de cumpănă. PIÂTTO , m. farfurie , taleru; blidu , strachină; mâncare, bucată, felu de mâncare; viptu, costu, demâncatu , nutrimîntu ; discu de cumpănă; — a. platu, turtitu, lâtâreţu, latu, oblu, aşezata , şesu, întinau; — di piatto, pe furişu, Ee subt’ ascunsu; — il piatto della spada, itulu săbii; — U piatto della mano, latulu mâinii. piAttola, f. păduche latu; biată, molie. piattol6so, o. pâduchiosu, murdaru, soiosu. piattonAre, v. a. a bate cu latulu săbii. PIATTONÂTA, f. dâtâturâ cu latulu săbii. piAzza , f. piaţă; tîrgu ; locu ; postu , slujbă, gradu ; cetate întărită, fortereţa; — piazza d’arme, locu de arnfte; — ne sono piene le piazze, este unu lucru cunoscutu de toată lumea; — far piazza, a face locu; — fare il bello in piazza, a umbla derbedeu, a puslâi PIAZZÂTA, f. lucru de piaţă, trivialu; — fare una piazzata, a face o publicitate, a face larmă, a se face de risu. ; piazzeggiAre , v. n. a se plimba toată zioa / a puslâi, a umbla derbedeu; a şedea în oţiu, fără treabă. plazzEtta, f. piaţă mică. pica, f. ţearcâ, coţofană; poftă. picca, f. suliţă; suliţaru, soldatu armatu cu o suliţă ; întrecere; ceartă, dispută, pică, supărare, necazu. PICcAnte , o. pişcându , pişcâtoru, muşcâtoru, muşcâciosu; atingătoru, picantu , mordace; acru, aspru, aprigu. piccăre, v. a. a împunge, a străpunge, a muşca, a pişcă, a înţepa, a ciupi; a ustura; a muşca, a ataca prin vorbe atingâtoare; — piccarsiy a se fuduli, a se mândri, a pretinde de a cunoaşte bine ceva; a se supăra, a lua în nume de râu, a se ofende ; a se certa, a se împismui. PICcAta, f. dâtâturâ cu suliţa. piccatigliO, m. unu felu de mâncare. picchetto , m. pichetu (jocu); pichetu de soldaţi. . picchiamento, m. batere, ciocânire, bocânire. picchiapetto, m. superstiţiosu, scrupulosu, bi-gotu ; ipocritu. picchiAre, t\ a. a bate, a lovi, a ciocăni, a bocăni, a ciomâgi. picchiAta, f. dâtâturâ, lovitură, ciocânire, bocânire. picchiere, m. suliţaru, soldatu de infanterie armatu cu o suliţă. PICCHIERELLO, f». daltă. picCîiiettAre , v. n. ed a. a bate uşoru si desu; a pestriţa. picchiettAto, \a. pestriţatu, pestriţu, puntuatu. picchiettatura, f. pestriţ re, puntuare. PÎCCHio, m. bocânire; ciocniturâ, dâtâturâ, lovitură ; pică, acâţârâtoare (pasere); — picchio muraiuolo, pică, acâţârâtoare murară; — picchio verde, ghionoae verde; — vendere picchi per pappagalli, a face din ţinţaru mâ-garu ; a înşela. picciA, f. pâine precurmată, crestată. . ncciNO, m. mititelu, foarte micu. picciolezza, f. micşorime, puţintime ; slăbiciune. pIcciolo, a. micu; — 8. m. o monedă mică florentină, lâscae. PiccidNE, m. porumbelu, porumbu tîiyîru. picciolAto, o. cu coada, cu stelu. PicciUOLO, m. stelu, coada frunzeloru, a floriloru. PÎCCO, m. munte înaltu şi ascuţita la vîrfu ; — a. împunsu; atinsu, împinsu, indemuatu, aţi-ţatu, întâritatu ; — a pieco , perpendicularu, perpendiculariceşte, dreptu în josu, la plum-bu; — ăndare a picco, a se afunda, a se prăpădi. PICCOLEZZA, f. puţintime, micşorime; slăbiciune. PICCOLO, a. micu, mâruntu, mârnnţelu, puţinu, supţirelu, slabu; neînsemnatu; uşoru; scurta; ângustu ; — da piccolo , da piccolo in su, din pruncie; — tn piccolo, lu micu; în detaliu, cu mărunta; — dai piccolo al grande, dela cele mici la cele mari; — tn piccoVora , în scurtu timpu, peste puţinu ; — piccolissimo, micu de totu, foarte micu. PICCONAIO, m. birâu, sbiru ; pionaru, sâpâtoru. picc6ne, m. sapa, sâpoiu, timâcopu. piccuni^re, m. sâpâtoru, celu ce lucrează cu sapă, cu tîrnâcopu: 25* î>rcc6so.—î>ievakAtO. Piccdso, a. pismaşu, supârâciosu, delicatu, zâcaşu. PiccOzzA, f. sâcurice, sâpoia. Pîcea, f. bradu, molidu. pîceo, a. negru ca smoala. pidocciiierIa, f. pâduchime, grămada de păduchi; ciufuţie, murdărie, avariţie cumplită, sgârcenie. pidOcchio, tn. pâduchie; purece de foi. pidocchi6so, a. pâduchiosu ; miserabilu; sgârci-tu; avaru, scumpu cumplitu. PIEDE, Pifi, m. picioru; coapsă; urmă; poale ; umble tu; partea cea de josu a mai multoru lucruri; mânunchiu; coceanu, stelu, trunchiu, tulpină ; picioru de versu ; picioru (măsură); sprijină, temelie, fundamentu, basâ; — a pie, în urmă, in sfirşitu; — da capo a pie, din capu pînâ în picioare; dela începutu pinâ la sfirşitu; pe deplinu, cu totulu; — stare in piedi, a sta, a şedea In picioare; — ning (fin re a picdi, camminare a piedi, a umbla pe josu ; “ tenersi in piedi, a se susţinea; — su duc piedi, îndată; — a pie fermo, fâr’a se mişca, far’a se retrage; — con le mani e coi piedi, din toate puterile; — mettersi colle mani e coi piedi, a se pune în curu şi în capu ; — piede d'asino, potvalu (plantă); — camminare sulla punta dei piedi, a umbla în virfulu degeteloru; — dar de'piedi, a da din picioru; — dar de'piedi in terra, a o tuli, a scăpa; —^ entrar ne'piedi d'alcwno, a lua loculu cuiva; — far si da pie, a începe de isnoavâ; — mettere il piede a terra, a se da josu; — mettere U piede innanzi, a întrece, a covirşi; — tenere il piede nel sepolcro, a fi cu unu picioru în groapă; — stimare come il terzo piede, a despreţui, a nesocoti. PIEDE8TÂLL0, piedistAllo, tn. pedestalu, posta-mentu, basâ; razimu, sprijoanâ, susţinere, susţinătoare. PltDiCA, f. laţu, câpcanâ, cursă. PrtGA, f. încreţitură, îndoiturâ; — dar piega, essere in piega, a se îndupleca; — prenderc mala piega, a se înrăutăţi, a merge spre râu; — prender buona piega, a se îndrepta, a merge spre bine. PIEGAM^nto, m. îndoire, chitirc, strîngere; în-creţire, plecare , supunere, umilire; înduplecare; retragere. FIEGÂRE, v. a. a îndoi, a chiti, a strînge; a pleca, a supune, a umili; a obicînui, a învăţa ; a îndupleca, a doiniri, a mişca; — v. n. a se îndoi; a se strîmba, a da mijlocu; a da îndărâtu, a se retrage, a se supune. piegâbile, a. îndoiciosu, plecâciosu, încovoiciosu, strâmbâciosu, înduplecâciosu. piegatiSllo, m. scoabă de părete. PIEGATtfRA, f. îndoiturâ, încreţitură, cută. piegheggiAre, v. a. a drapa, a îmbrăca figurile la unu tablou, a înfăţişa veşminte largi şi încreţite. pibghettAto, a. cu îndoituri, cu creţituri, în-creţitu. PIEGîrtVOLE, a. îndoiciosu, plecâciosu, încovoi-dosu, strîmbâciosu ; înduplecâciosu, flecsibilu. PIEGHEvolezza, f. indoîciune, încovoiciune, flecsî-bilitate; înduplec&ciune , docilitate; îngâ-duinţâ. pieghevolkentb, avv. cu flecsibilitate, cu docilitate. pieggeria, f. siguranţă, garanţio, chezăşie, cauţiune. piego, m. pachetu, legătură. piegolina, f. creţiturâ, îndoiturâ mică. piegomnâre, v. a. a încreţi, a îndoi, a face creţituri mici. ' piella, f. bradu, pinu albu. PIF.NA, f. umflare, creşterea apei; plinătate, abundanţâ, îmbilşugare, îndestulare ; coneimm mare, strînsurâ de oameni, înghesuială, îmbulzeală, mulţime. pienamente, avv. pe deplinu, de totu, cu totulu. PIENF.zza, f. plinătate, abundanţâ, bilşngu, îmbilşugare, îndestulare; desluşire, lămurire. pieno, m. plinătate; — a. plinu, umplu tu; în-tregu, deplinu , desârvîrşitu , perfectu ; grasu, burtosu ; abundantu, îmbilşugatu ; îndestulatu, mulţumitu ; sâturatu, sâtulu ; — a pieno, ap-pieno, pedeplinu. în toată întregimea; — pieno di se, Ingimfatu, trufaşu, mândru; —pieno d'anni, Lâtrinn; — luna piena, plenilu-niu ; —piena, însărcinată, îngrecatâ, bur toasâ; — pieno e pinzo, îmbuibatu , îmlopa-tu ; — ne son pieno, îmi e greaţă de aceasta; -- avere il suo pieno, a avea toate cu îmbilşugare. riENoTTO, a. grăsuliu , grâsuleţu , bucâlatu, in-câlatu. pieta, f. durere, întristare, compasiune. pif.tâ. f. pietate, amoru, devoţiune, evlavie, religioşi tatc; compasiune, compătimire, milă; casă de prunci aflaţi; — sen za pietă. fără milă; — aver pietă, a se îndirra, a se milostivi. a compătimi; — muovere a pietă, a mişca compătimirea altora, a muia inimile. PIETÂnza, f. mâncare, porţiune, felu de mâncare. tietosamente, avv. cu pietate, cu compasiune, cu milă. riETOS^TTO, a. doiosu, fragedu. piet6so, a. compâtimitoru, rnilosu, milostivu; fragedu, doiosu; piosu. evlaviosri, religiosu, devotu. pietra, f. piatră; — pietra acquilina, piatra vulturului ; — pietra filosofale, piatră fiU sofalâ ; — pietra focaia, cremene; — pietra infernale, piatra iadului: — pietra di paragone, piatră de cercatu, meengliiu; — pietra pontice, purnice; — pietra preziosa, piatră preţioasă, piatră scumpă; — pietra puzeo, cărbune de piatră din. Garfagnana; — pietra selce, silice, cruhu ; — pietra serpentina, serpentină, piatra şerpelui; — pietra viva, piatră de mină; — pietra di scandalo, piatra scandalului ; — tirar la pietra e nasconder lu mano, a faco vreuuu râu fâri a se da de faţă. pietrâme, m. grămadă de pietre. pietrAta. f. aruncătură, lovitură de piatră. PIETRIFICARE, v. a. a petriflea, a împietri. PIETIUFICAto, a. pietrificatu, prefâcutu în piatră; împietritu, îmmârmuritu, incremenitu, înbol-batu. pietrGso, a. pietrosu ; tare. vîrtosu. ^ ^ PlETRtrzzA, f. pietricea, pietricică, piatră mică. pievanAto, m. plebanatu, demnitatea plebanului. PIEVANÎA. — PINDARICAM^NTE. 389 PIEVANÎA, pieVe, f. plebanie, parochie, biserica parocbiaîâ. PIEVÂNO, m. plebanu, parocliu. PIFFEkAre, v. n. a cânta cu flueru; a batjocori, a lua in risu. pîfpkro, m. flueru curmezişaru; celu ce cânta cu flueru. PIGIAMENTO, tn. stringere, tescuire, stoarcere, în-desare, indeşire, ticsire, câlcare, apăsare. PIGIÂre, v. a. a strînge, a tescui, a stoarce, a ticsi, a îndesa, a îndeşi, a călca, a apăsa. PIuiatOke, *». îndesâtoru, tescuitoru, culcâtoru. PIGIATURA, f. îndcsâturâ, tcscuiturâ, storcâturâ. PiGio, m. inghiesuire, îngbiesuialâ, ingliiesuiturâ. pigionAle, pigionAnte, m. chiriaşu, locataru. P1GH NE, f. chirie; preţulu chiriei; — dare a pigione, a închiria, a da cu chirie; — stare a pigione, a şedea cu chirie; — prendere a pigione, a închiria, a lua cu chirie. pigliamento, m. luare, apucare, prindere. PIGL1AMOSCHE, 99». muscaru (unu felu de pasere). PIGLIÂre, t>. a. a lua, a apuca, a prinde, a coprinde ; a priimi, a dobîndi, a căpăta, a agonisi, a câştiga; a profita, a se folosi; a ţinea ; a mânca; — pigliar Vabito, a se călugări; — pigliar anima, a prinde inimă, a se încu-ragia; — pigliar aria, a se răcori; — pi-gliare in mala parte, a lua in nume de râu; — pigliar cagione, a profita de ocasiunea; — pigliar consiglio, a consulta, a se sfătui; — pigliar diletto, a se desfăta, a se bucura; — ■pigliar a fare qualche cosa, a se apuca de . ceva; — pigliar fiato, a resufla; — pigliurc in fa.stidio, a se îngreţoşa, a se scârbi, a i fi cuiva uritu; — ho pigliato la feblre, m’au apucatu frigurile ; — pigliare la fuga, a fugi, a se tuli; — pigliar moglie, a se însura ; — pigliare la montia, a se îmbăta; — pigliare le mosse, a începe ; — pigliar ombra, a bănui, a avea prepusu ; — pigliar piede. a se înrădăcina; — pigliare ii puleggio, a alerga, a tuli de a fuga; — pigliar sopra di se, a se însărcina, a lua asuprăşi; — pigliare ii tratto avanii, a apuca înainte ; — pigliar maltalento, a se supăra; — pigliar terra, a eşi la uscatu ; — pigliar via, a mâneca, a purcede la drumu ; — pigliarsi a'capelli, a se încâera de pîru. piguf.vole, a. de apucatu, de prinsu, care se prinde cu facilitate. rlGLio, m. prindere, apucare, apucătură; aeru, căutătură. pigmeo, PiMMtfO, tn. pigmeu, piticu. . PÎgna, f. ciocâlâu, pâpuşoiu de pinu. de molitvu ; contrapilastru, unghiu, muche a stilpiloru unui podu; sfredelu de pumpe; ciorchina. pignAtta, f. pignAtto, m. oala. k pignatâro, m. olaru. pîgnere, v. o. a împinge; a zugravi; a depinge, a vâpsL pignolo, m. coconaru, Bîmbure din rodnlu pinului. pign6ne, tn. stavila, zâgazu. pignoramekto, m. emanetare, zâlogire; secue-strare. pignorAre, v. a. a zâlogi, a emaneta, a ipoteca; a secuestra. PIGNOratArio, m. pemnorâtoru, zâlogitoru* se-cuestratoru. 9 PiGNORATtvo, a. - contratto pignorativo, con-tractu de vinzare cu facultatea dea răscumpăra. pignorAto, a. pemnoratu, zâlogitu, emanetatu; secuestratu. pignuOlo, prugn6lo, tn. unu felu de struguri. pigolâre, v. n. a ciripi; a se vâeta, a se plânge. pigolio, tn. ciripire, ciripita. pigolone, m. celu ce se plânge totdeauna, celu ce este totdeauna nemulţumitu. riORAMENTE, avv. cu lenevie, încetu, fârâ energie. pigrezza, f, lene, lenevie, trândăvie; lipsa de energie. pigrîre, v. n. a se trândavi, a se lenevi. PlGKiziA, f. lene, lenevie, trândăvie. pIgro, a. leneşu, trândavu ; greoiu ; nepâsâtoru, pregetâtoru; zâcâreţu; slabu, fârâ energie, fârâ activitate. riLA, f. pilastru, picioru de podu, vasn de piatră de pâstratu apa; pioâ; — pila di Volta, pilă voltaicâ. pilastrAta, f. rîndu de pilastre, de stllpi. pilastkîno, m. stîlpu, pilastru micu. pilAstro, tn. pilastru, stilpu, coloana pătrată. pilAtro, m. pojarniţâ (plantă). pîleo, tn. pilon, unu felu de pălărie sau do bonetu la Romani, care era simboluln libertăţii ; pălărie în genere. piliere, m. stilpu, pilastru. pillAi chera, f. stropiturâ de tinâ; pata. pillAcola, f. câcâreazâ de oae sau de capra. * pillAre, v. a. a pisa, a bate în pioâ. • pîllo, m. mâiugu, pisâlogu, pilugu. pîllola, f. pilulă, hapu ; — inghiottire una pil-lola, a şi înghite necazulu, a înghiţi hapulu. pillolAre, a. pilularu, de pilule. pill6ne, tn. pilugu, pillottAre, v. a. a pica o friptură cu un tu; a maltrata. pîlo, tn. unu felu de dardâ la Romanii antici. pilone, m. pilastru. piloro, m. pilorâ, gura cea de josu a stoma-chului. PiLbso, a. pîrosu, acoperitu cu pîrn. pil6ta, PiLbTO, tn. \ ilotu, cârmacin. pilotAggio, m. pilotagiu, artea pilotului. piluccAre, v. a. a struji boabele de strugure; a consuma, a cheltui puţinu câte puţinu. pimAccio, piumAccio, f. perina de fulgi, de pnfu. pimpinella, /*. pimpinelâ, pâtrânjelu sălbaticii. pîna, f. ciocâlâu, pâpuşoiu de pinu; o plantă. pinAcolo, tn. culme, virfu, creastă. pinacoteca, f. pinacotecă, galerie de picturi, de statue şi de alte lucruri de valoare sau de curiositate. pinAssa, f. pinasâ, unu felu de navă mercantilă. pincastr^llo, tn. omu simplu. pinciomarIno, m. unu felu «de zoofitu. pinci6ne, tn. fringilâ, boturosu, piţigoiu (pasere.) pInco, m. unu felu de navă mică. pinc6ne, tn. nătărău, mojicu, nerodu, meteleu. pindareggiAre, v. n. a pindariza, a imita maniera lui Pindaru; a vorbi cu afectaţiune, cu emfasâ. pindaric amante, aw. pindariceşte, în feluln, după maniera lui Pindaru. 390 pindArico.—pir(3ne. pindArico, a. pindaricu, alu lui Pindaru. pine Ale, a. pinealu;— glandola pineale, glandulâ pineală, ghiudura din centrulu creeriloru. pineta, f. pineto, m. brâdetu, codru de brazi, pinetu. fîngere, v. a. a depinge, a zugravi; a descrie ; a împinge; a goni; a sili. riNGUE, a. grasu; abundantu, îmbilşugatu, ro-ditoru. PINGUEDINE, f. grăsime, plinătate. pinquedinoso, a. de grăsime, relativa la grăsime. pinifero, a. piniferu, abundantu de pini, de molitfi. pinna, f. aripioare de peşte; aripa nasului; o scoică. PiNO, m. pinu, molitfu, bradu; vasu de plutitu, navă. pinocchiAto, m. pinocchiâta, f. unu felu de prăjitură. pinocchio, m. coconaru, sîmbure din fructulu pinului. pfcNTA, f. împinseturâ, împulsiune, îndemnu; pintâ (unu felu de măsură a licideloru.) PÎNTO, o. depinsu, zugrâvitu ; descriau ; împinsu ; îndemnaţii. piNZA, f. fariseâ, ipocrită, bigotă; — o. plină, îmbuibată. pinzAcchio, m. gărgăriţă, verme de grâu. PIîîzAre, v. a. a împunge, a strâfige, a pişcă. PlNZtfTTE, f. pil. cleşte, cimbistrâ. PlNZO, m. boldu, acu ; —* o. plinu, îmbuibatu, îndopatu. pinz6chero, m. bigotu, ipocritu, fâţarnicu, fariseu. pinzCto, a. ghimposu, ţeposu, ţepârosu, pun-gârosu. pio, o. piosu, religiosu, devotu, evlaviosu, cucer-nicu ; milostivu, misericordiosu; — luogo pio, stabilimentu do binefacere. pi6ggia, f. ploac; — pioggia dirotta, ploae repede, povoiu ; — pioggia minuta, ploae măruntă piombAggine, piombAgine, f. plumbagine, gra-fitu; unu felu de plantă mirositoare. piombAggio, m. plumbagiu, plumbuire, pecete de plumbu. piombAbe, v. a. a plumbui ; a cerca dacă o clădire este verticală; a pune peceţi de plumbu; — v. n. a cădea, a se prâpâstui, a se prăvăli ; a se arunca, a se repezi. piombAria, f. plumbagiuâ. piombAta, f. globu, glonţu de plumbu. piombAto, a. smeadu, în faţa plumbului; de plumbu. PIOMBATURA, /*. plumbuire, plumbuiturâ. piombinAre, va. a măsura profunditatea, a cerca dacă unu lucru este verticalu, perpen-dicularu. * PIOMBÎNO, iw. perpendiculu, măsurâtoru de pro-funditate ; cumpănă, nivelă cu plumbu ; con-deiu de plumbu ; alcionu (pasere); — a, plum-bosu, plumbiu; smeadu. pi6mbo, m. plumbu; plumbinâ, nivelă, cumpănă; perpendiculu ; — apiombo, perpendiculariceşte, în linie verticală; — piombo bruciato, scurâ, cenuşă de plumbu, plumbu calcinata; — andar col pie'di piombo, a umbla cu cir-cumspecţiune, cu mare băgare de seamă. piomb6so, a. greu caplumbulu. pioppeto, m. locu săditu cu plopi, pădure de plopi. piuppo, m. pi6ppa, f. plopu (arbore); nătărău, bâdâranu. piORtfO, a. incârcatu de apă. pi6ta, f. talpă de picioru; brazdă. PldVA, f. ploae. PIOVAno, a. ]>lebanu, parochu, rectorulu paro-chiei; — a. ploiosu, de ploae; — acqua pio-vana, apă de ploar* piovente, a. ploându, câzîndu, care ploâ, care cade. piovere, v. n. a ploa; a cădea, a se scurge în giosu; — v. a. a vărsa, a respândi, a împrăştia ; — piovere a bigonce, a vărsa cu îmbil-şugare; — piove a dirotto, a ciel dirotto, a fhigcllo, ploâ de varsă, ploâ cu găleata. piovîfero, a. ploiosu, aducâtoru de ploae. piovigginAre, v. n. a ploa subţire, mâruntu. PioviGGitftfso, a. ploiosu, întorsu spre ploae. pioviscolAre, v• n. a ploa mâruntu, subţire. piovitDra, f ploare, ploae necurmaţâ şi tare. piovOso, a. ploiosu, întorsu spre ploae. pipa, f. pipă, lulea. pipAre, v. a. a trage, a bea tutunu. piperîte, f. hrâniţâ (unu felu de plantă.) pipilAre, v. n. a ciripi. pipistrello, viPisfRELLO, w. liliacu, vespertilu (pasere.) pipita, f. pişcătură, aşchie, bucăţică de unghie, de piele ce se ţine ancă in carne şi doare foarte tare; cobe, ţignâ ; — chi ha polii ha pijnte, dacă voeşti folosurile, priimeşte şi paguba. pîppio, m. plisculeţu ; gîtu de cană. pippionAta, a. lucru fără gustu, nesărata, fleacu. pippi6ne, m. porumbelu; omu prostu, nerodu, nâtăngu ; — tremare i pippioni ad alcuno, a se cutremura de frică. piRA, f. grămadă de lemne, şiră, ruga; unu felu de vasu. piramidale, o. * piramidala, în formă de piramidă. piramide, f. piramidă. piramideggiAre, v. n. a se ridica în formă de piramidă. pirAta, m. piratu, corsaru, hoţu de mare. piraterIa, f. piraterie, hoţie, tîlhârie pe mare. pirAtico, a. de piraţi; relativu la piraterie. pirite, f. piritu, sulfura metalica. piretro, m. piretru, româniţă (plantă medicinală.) piroetta, f. învîrtiturâ, întorsurâ in locu, ]i-ruetâ. pir6foro, m. piroforu, o preparaţiune chimică care se aprinde de sine în aeru. pir6ga, f. pirogă, luntre dintr’o scorbură de arbore. pir6lo, m. fuscelulu scârei. ^ pirologIa, f. pirologie, cuvîntu asupra focului. piromanzîa, f. piromancie, divinaţiune prin focn. pir6metro, m. pirometru, inBtrumentu de fisicâ pentru a măsura intensitatea focului. pirOne, m. pârghie, drugu de ridicata greutăţi. mfao.— pIyo. 391 PIB6PO, m. unu felu de rubinu, piropu. pibotecnica, f. pirotechnie, arta de a face focuri artiticiale. pibotecnico, a. pirotechnicu, de pirotechnie. pirIcchia, f. unu felu de danţu militaru la antici. pib(3scafo, m. piroscafu, navâ vaporarâ, navă de aburi, vaporu, batelu vaporaru. PIRRONÎSMO, m. pironismu, invâţâtura lui Pironu şi a şcolariloru sâi; scepticisruu. pirronIsta, m. pironistu; scepticu, incredulu. piscat6rio, a. piscatoriu (se zice despre inelulu Papei) piscia, f. pişu, pişatu, udu, urină. PISCJAcAne, m. unu felu de plantă veneficâ. PISCIACCHERA, f. pişâtoreasâ în patu, pişolcâ; fată mică. PisciALETTO, m. pişolcâ, pişâtoru in patu; bâiatu micu. pisciamento, m. pişare, eşire de udu. pisciAre, v. n. a se pişa, a eşi de udu; — pisciar nel cortile, a spiona, a iscodi, a fi unu spiona ; — voîpe che piscid in molte nevi, omu şireta, iscusitu, îndeinînaticu; — piscia chiar o, e fatti beffe del medico, umbla dreptu, fâţi datoria, şi nu te teme de nimeni; — egli pud pisciare a letto e dire: io son sudato, este unu omu bogatu şi fericitu. pisciariSllo, pisciAncio, m. unu felu de vinu roşiu. PisclATdiO, m. pişâtoare, locu de pişatu. PlSciNA, f. lacu de peşte, pescuinâ; fântâna oii unde se spălau animalele ce aduceau Evreii jertfa la templulu din Jerusaiimu. Plscio, m. pişare; pişu, pişatu, udu, urinâ. Piscdso, pesc6so, a. pescosu, abundantu de peşte. pisello, m. mazăre. pispino, m. apâ săritoare, havuzu. pispissAre, v. n. a şopti, a susura. PISPOLA, f. coâdâ roşia (pasere.) pissasfAlto, m. pisasfaltu , unu felu de păcură. pisside, f. cutie ; ciboriu, artoforu, vasu în care se păstrează sânta Pâine eucaristicâ. Pissi Pîssi, m. şoptiturâ, şuierătură, şoptâ, şop-tire. pistacchiAta, f. turtă de pistaţe. pistAcchio, m. pistaţâ, fisticâ. pistAgna, f. poală, falbala, râsfrânturâ, tivi-turâ. pistîllo, m. pistilu, organu femeescu alu floarei. pistola, f. scrisoare, epistolă. PisidLA, f. pistolu (armă de focu); pistolâ (monedă). pistolese, m. unu felu de sabie scurtă. pistolettAta , f. lovitură , descărcâturâ de pistolu. pistone, m. unu felu de puşcă scurtă; lopâţicâ de mestecatu. pistore, m. pitaru, brutaru, păineru. pistorîA, f. brutărie, pâinerie, cuptoru, pitârie. pistrIno, m. moară de pişatu. pitAffio, tn. epitafu, inscripţiune. pitAle, m. ţucalu, oală de noapte. pitoccAre, v. n. a se calici, a cerşi, a cerşetori. pitoccheria , f. calicie, calicire; scumpâtate, cumpâtu. prrdcco, m. calicu, cerşitoru, miseracu, ticâlosu. pitonessa, f. pitia, pitonisâ; femee vrăjitoare. pittagoreggiAre, v. n. a trăi după doctrinele lui Pitagora. pittagoricamente, aw. pitagoriceşte. pittag6rico, a. pitagoricu, alu lui Pitagora; conformu cu doctrina lui Pitagora; simplu, fârâ luc8u. pittagorî^mo, m. pitagorismu, sistema lui Pi; tagora. piTTAGORisTA, w. pitagoristu, partisanu alu pi-tagorismului. PÎTTiMA, f. epitemă, emplastru care se aplică pe stomacim; avaru, scumpu cumplitu; o pasere PiTTdRE, m. pictoru, zugravu; vâpsitoru. pittorescamente , avv. într’unu modu picto-rescu. , pittor^sco, o. pictorescu, zugrâvescu, relativa la pictură; care face mare efectu în pictură, care se poate lua pentru subjectulu unui tablou. pittOrico, a. de pictoru, de zugravu. PiTTtiRA, f. pictură, zugrâvie, zugrăveală, arta de a zugrăvi şi opulu pictorului, tablou; vapsea; vâpsire; descripţiune, înfăţişare vie şi naturală. pittitrAre, v. a. a vâpsi, a zugrăvi ornamente PiTtiiTA, f. mucoşime, flegmă, pituitâ. PITU tArio, a. pituitaru, relativa la pituitâ; — glandula pituitaria, ghindurâ mucoasă, bă* loasâ. pituitoso, a. pituitosu, mucosu; flegmaticu. Pitr, avv, mai, mai multu ; — il piu, cea mai mare parte; — piu cose, mai multe lucruri, câteva lucruri; — piu volte, mai de multe ori, adesea; — al piu, tutt'al piu, celu multu; — per lo piu, mai totdeauna, în cele mai multe caşuri; — senza piu, fârâ altă, în scurtu ; — vie piu, vieppiu, âncâ mai multu; — piu tosto, piuttosto, mai bine, mai bucu-rosu : — mandare fra i piu, a omorî; — piu o meno, mai multu sau mai puţinu, cu apropiere ; — chi piu chi meno, unii mai multu, alţii mai puţin u; — piu... e piu, cu câtu mai... cu atita ; — quantopiu gli direte, tanto meno esso fără, câtu îi vei zice mai multu, atîtu mai puţinu va face. PitiMA, f. fulgu, pufu; pană; — le piume pa-tulu. piumAccio, m. perină de fulgi, de pufu. piumacciuGlo, m. perniţă de pufu; legătură de rană. PIUmAto, o. fulgosu, pufosu, cu fulgi; cu pene. PIUmIno, m. panaşu, buchetu om atu cu pietre preţioase pentru împodobirea capului; perină de pufu. pixjm6so, a. fulgosu, pufosu; delicatu, moale. pixjolo, m. ţârusu; dopu, pană; — porre, te-nere a piuolo, a face pe cineva să aştepte multă vreme; — stare a piuolo, a aştepta multu in picioare. piutt6sto, aw. mai nainte, mai bine. piva, f. cimpoiu, buciumu (instrumentu musicalu). PIVIÂle, m. unu felu de mantie ce poartă preo-tulu în biserică cându cădeşte, pluvialu. piviere, m. pruntârelu, ploiaru (unu felu de pasere). Plvo, m. amanta, ibovnica. 392 pizzA.—plenipotjSnza. PÎzzâ, f. unu felu de plăcintă, de cozonacu. pizzicâgnolo, m. celu cc vinde carne de rimâ-toru, slănină, carnali s. c. 1., cârnâţaru. hzzicAnte, a. pişcăturii, muşcâtoru. pizzicAke, v. a. a pişcă, a muşca, a ciupi, a ciocni; a ustura, a produce mâncârime ; a avea gustu de, mirosu de, asemănare cu, a mirosi a. pizzicakolo, m. vinzâtoru de carne de porcu b. c. 1., cârnâţaru. nzzicÂTA, f. pişcătura; prisâ. pizzicaquestiOni, pi. gâlcevitoru, cicâlitoru, dis-putatoru, iubitoru de cearta, do sfadă. pizzichîna, f. riie. pîzzico, PizzicoTTO, m. pişcătură; prisâ. pizzicuiiE, m. mâncârime, .usturime, furnicare, i'izzo, m. musteţe in furculiţe; dantelă, horbotă. plac Abile, a. placabilu, înduplccâciosu, blându. placabilitA , f. placabilitate, induplecâciune, blândeţe. placamento, pi. placare, potolire, alinare, înduplecare, îmblânzire, îndulcire, împăcare, re-conciliare. PLACĂke, v. a. a placa, a potoli, a alina, a îndupleca, a îmblânzi, a îndulci, a împăca, a reconcilia; — placarsi, a se placa, a se îndupleca, a se împăca. placat6re, m. placatoru, împâcâtoru, îmblânzitor u, reconciliatorn, indulcitoru, potolitoru. placatcîrio, a. capabilu de a placa, de a îmblânzi. placazkîne, f. înduplecare, îmblânzire, potolire, alinare , împăcare , reconciliare , reconciliaţi un e. placciie, pi. metalu căptuşita cu plăci sau foiţe de argintu. placenta, f. plăcinta mumei. PLAC1DEZZA, tlaciditâ, f. placiditate, linişte, liniştire, pâcînicie, blândeţe, blâjinie, asthn parare. PlAcido, a. placida, liniştitu, blându, pacinicu, aşezata, potolitu, astîmpâratu, dulce. placităre, v. a. a cleveti, a defăima, a urgisi. plAcito, pi. placa, voc, voinţă, gustu, pofta, opiniune, plăcere, bunăvoinţă. . PlAga, f. climă, zonă, regiune; ţârmu, prundu. plăgiAbe, v. n. a plagia, a fura din scrierile altuia. plagiArio, m. plagiaru, cela ce fura din scrierile altuia. PLAGiARisMo, pi. obiceiulu de a plagia, plagiare. plAgio, pi. plagiatu, plagiu, furtu literaru. planetărio, a. planetaru, reiaţivu la planeţi. planimetro, pi. planimetru, mâsurâtoru de suprafeţe plane. PLANiSFitRio, pi. planisferâ, planiglobu, chartâ pe care suntu înfăţişate cele doâ emisfere ale globului pe o sufaţa plană, planometrîa, f. planometrie, o parte din geometrie. plantAre, a. relativu la talpa piciorului. plantArio, pi. sâmînţariu, pepinieră, răsadniţă. plantîgrado, a. plantigradu, care umblă în vir-fulu degeteloru. plAsma, /. unu felu de smaragdu; figură de pâmîntu, plasmAre, v. a. a plăsmui, a forma; a crea. plasmatore, ni. plâsmuitoru, fâcâtoru, forma-toru. plas3IAZi6ne , f. plăsmuire , formare; facere creare. . plAstica, f. plastică, arta de a forma figuri sau ornamente de pâmintu, de ghipsu, s. c. 1. plasticAre, v. a. a plăsmui, a forma totu felu de figuri sau ornamente de gbipsu, de pâmîntu, s. c. 1. PLASTiCATbKK, pi. plasticatoru, plâsmuitoru. PL A st ico, a. plasticu, de plastică; plâsmuitoru, formatorii, care are puterea de a da o formă lucruriloru. tlAtano, pi. platanu, unu felu de arbore. platea, f. zidulu care serveşte de temelie la unu edificiu ; parteru la unu teatru. plateAle, a. platealu, trivialu, prostu, de rîndu, plebeiu; de piaţă; — corso platcale, cursu de piaţă. plAtino, m. platină, unu felu de metalu. platoneria, f. afcctaţiune de maniere platonice, platonismu afectatu. rLATONiCAMl^NTE, avv. platoniceşte. platonico, a. platonicu, relativu la sistema, la învăţătura lui Platonu; — amor platonico, anioru platonicu, amoru puru şi spiritualu. PLATonîsmo, Pl.ATONidsMO, pi. platonismu, pla-tonicismu, sistema filosofică a lui Platonu. platonizzAre, v. n. a platoniza, a imita pe Platonu. plAtta, f. grămadă, sumă de bani. plaudentk, a. care. aplaude, aprobeazâ. PLAuDEhE, v. n. a aplaude, a aplauda, a aproba, a priimi cu entusiasmu. plausîbile, a. plausibilu, de aplausu, de apro-batu; de priimitu, probabilu, care se pare a fi dreptu. plausibilitA, f. plausibilitate, cualitatea lucrului plausibilu, care se jiarc a fi bunu, a fi de priimitu. plausibilmente, avv. într’unu modu plausibilu. plAuso, pi. aplausu, aplaudere, aprobaţiune, laudă, bătaie din mâini, priimire cu entusiasmu. plAustro, pi. caru, căruţă. tlautIno, a. alu lui Plautu, plautianu. plebAglia, f. plebe proastă, canalie, berbânirao. plebe, f. plebe, partea de josu a poporului; poporu. plebeăggine, f. faptă proastă, trivială. plebeîsmo, pi. modu plebeu, idiotismu. plebeitâ, f. plebeitate, trivialitate, prostie, mojicie. # PLEBEIZzAre, v. n. a lucra prosteşte; a vorbi prostu, a întrebuinţa multe idiotisme. plebeo, a. plebeu, prostu, mojicu, de rîndu, trivialu. plebiscîto, m. plebiscitu, decretulu plobei. pl^iadi, f. pl. pleiade, cloşcă (o constelaţiune). PLENARIAm£nte, avv. pe deplinu, cu totulu, do totu. # tlenArio, a. deplinu, întregu ; maro, întinsu; — indulgenza plenariat indulgenţă plcnariâ, iertare pe deplinu de toate canoanele ce ur-meazâ a se da pentru &pâsenia pâcateloru. ^ pleniTiUnAre, a. plenilunaru, alu pleniluniului. pleniliînio, pi. pleniluniu, lumină plină. PLENiroiiNZA, f. plenipotenţă, putere deplină. PLENIPOTENZIArIO.—POH. 393 plenipotenziArio, m. plenipotenţiaru, deplina-împuternicita, cârâia i se dâ deplină putere. plenitudine, /*. plinătate, plenitudine, întregime, deplinătate; umpliciune cu prisosu. pleonAsmo, im. pîconasmu, o figură gramaticală. plesso, m. plecsu, pleasâ, împletitură de nevre. plessu6so, a. plecsuosu; împleticită. pletora, f. pletoră, plinitate de sânge şi de umezeli. pletorico, a. pletorica, plinu cu umezeli în prisosinţă. plettro, im. plectru, unu felu de arca la cei vechi, cu care loveau coardele lirei; liră (instrumenta de musicâ). pleura, /. pleură, o membrană a pieptului. pleubisia, PLEURiTiDE, f. pleurisie, inflamaţiune a pleurei pleurItico, a. de pleurisie; pâtimaşu de pleurisie. plică, f. plică polonă (o maladie). plico, m. paclietu. PLINIANÎSTA, m. partisanu alu lui Pliniu. plini Ano, a. plinianu, alu lui Pliniu. plinto, im. plintu, piedistalu, basâ, postamentu. plorAnte, a. plângîndu, care plânge, plângâtoru. plorAre, v. a. a plânge. ^ PLUmbeo, a. de plumbu, plumbosu, plumbiu; smeada. plurAle, a. e s. m. pluralu, immulţitu. pluralitA, f. pluralitate, mulţime, immulţire. PLURALizzARE, v. a. a pluraliza, a îmmulţi. pluralmente, aw. cu pluralitate; în numâru pluralu. PLUR1VÎRIA, f. femee care are mai mulţi bărbaţi. plusquamperf^tto, o. perfectu de totu. PLtTEo, m. primezu, părete despârţitoru, parapetul parmaclîcu; scaunu pe care se punu cărţi. pluviale, a. pluvialu, ploiosu, de ploae. pluvioîietro, m. pluviometru, instrumenta de fisicâ. PNEt'MA, f. pneumâ, principiu vitala; aeru. pneumatica, f. pneumatică, tractata despre proprietăţile fisice ale aerului. pneumAtico, a. pneumaticu, relativu la aeru; — macchina pneumatica, maşină pneumatică. pneumatologîa, /*. pneumatologie, ştiinţă despre substanţele spirituale. pneumonia, f. pneumonie, inflamaţiune a paren-chimei plâmîniloru. PO’, a. ed aw. puţinU, puţintelu. poAna, f. buzu (o pasere răpitoare). poc’anzi, aw. de curîndu, nu de multa, pocacteo, a. bucâktu, grasa, plinu, grăsulia, dordoliu. pochettîno, m. puţintelu, picu, fârimiţâ, bucăţică. pochezza, f. puţinătate, puţintime, lipsă, slăbiciune, defecta. pochîno, m. puţintelu, o picătură, o dimicâturâ. m. puţinu; — a. puţinu, micu, slabu; — inpoco d'ora, în scurtu timpu, peste puţinu; poco fa, deunăzi, acuşica; - poco o nulla, mai nimicu; — ne poco ne moîto, nicidecumu; — a poco a poco, puţinu câte puţinu, trep- tatu; — fra pocot peste puţinu, în puţinu timpu; — poco dopo, mai apoi, puţinu după aceea; — presso a poco, cam. mai, aproape, ca la; — qualchc po\ câtu de puţinu, puţin-telu; — per poco che gli diciate, numai puţintelu să i vorbeşti; — uomo da poco, dap-poco, omu prostu, do rîndu ; omu fără carac-teru, fără capacitate, neîndeinnaticu ; — per poco, puţinu lipseşte; — poco stante, puţinu după aceea. pocolino, m. puţinelu, puţintelu, foarte puţinu. pOculo, m. pâliaru, cupă, vasu; băutură. • podAgra, f. podagrâ, reumatismu la picioare. podAgrico, a. podagricu, relativu la podagrâ. podagroso, a. podagrosu, pâtimaşu de podagrâ. poderAio, m. îngrijitoru de moşie. podere, m. moşie, proprietate ; putere, facultate, autoritate. PODERtfTTO, m. moşioarâ, moşie mică, proprietate mică. poderosami£nte, aw. cu mare putere, cu multă vigoare. poder6so, a. puterosu, puternicu, vigorosu, tare, robustu, ţeapănă, voinicu, vîrtosu. PODEROccio, im. moşioarâ de puţină valoare. PODEŞTI, f. potestate, autoritate, facultate, dreptu, putere; — m. meru, capulu comunei, burgmesteru, primaru. ^ PODEStaressa, f. nevasta merului primarului. podestarîA, f. merie, primărie, demnitatea capului unei comune, locuinţa lui, funcţiunile sale şi timpulu câtu ţine primăria. p<3dice, m. şezutu, curu. ^ POEMA, m. poemă, scriere cam întinsă în versuri. poemizzAre, v. n. a face, a compune poeme. P0EM1ZZAT6RE, m. fâcâtoru de poeme, poetu. poesia, f. poesie, arta poetului; compunere în versuri. poeta, m. poetu, celu ce se ocupă cu poesia, celu ce face versuri; celu ce are o imaginaţiune poetică. poetAnte, m. fâcâtoru de poesii, poetAre, v. n. a poetiza, a face versuri, a compune poesii. poetAstro, im. poetu prostu, fără meritu, sarsailă. poeteggiAre, v. n. a poetiza, a fi poetu, a face versuri. poet^ssa, f. poeteasâ, femee care compune poesii. poetica, f. poetică, arta de a scrie bine în versuri. poeticam£nte, aw. poeticeşte, într’unu modu poeticu. POETICherIa, f. manieră, proprietate fetică. poetico, a. poeticu, de poesie, de poetu. poet6nzolo, poetuzzo, im. poetu prostu, de nimica. poffAbe, xnteriez. bre! trăsnete 1 zău ! POGGETTO, im. moviliţâ, delişoru, colină mică. p6ggia, f. partea dreaptă a unei nave. poggiAre, v. n. a se înălţa, a se sui, a se urca în susu ; a pluti cu vintu favorabilu; — v. a. a râzima, a sprijini. p6ggio, m. înălţime, dealu, movilă, colină, col-nicu, dămbâ, muntişoru. poggiu6lo, m. balaustradâ, parapetu; balconu, teraţâ. POH, intcriejL fuil ruşine! Digitized by Google i j _y f { 394 P6l.—POLPACCltfTO. p6i, avv. apoi, in urma, după aceea. POlCHfc, avv. după ce ; căci, pentru câ, fiindu câ. pOla, f. cioara (pasere). POlAcca, f. polacâ, unu felu de nava mica; o haina. polare, o. polaru, relativu la poluri. polaritâ, f. polaritate, o proprietate a magnetului. P0LARIZZAZt6ne, f. polarizaţiune, modificaţiune a razeloru luminoase cându so râsfrângu pe sur-feţe diafane, şi cându petrecu corpuri ce au • îndoita frângere. POLEGGIO, PULE.GIO, ro. râtunjoarâ, câptuşniţâ (planta). polemica, f. polemica, partea teologii care tractează despre controversii; dispută literară sau politică. polemico, o. polemica, relativu la polemică. POLtfNTA, f. polentâ, mămăligă. POLLANDRlA, f. poliandrie, starea unei femei care are mai mulţi bărbaţi; a 13a clasă din sistema lui Lineu. pollarchIa, f. poliarchie, guvernulu mai multoru persoane. poligamia, m. poligamie, starea unui bârbatu care ţine mai multe muieri deodată. POLlGAMO, m. poligamu, celu ce ţine mai multe muieri într'acelaşi timpu. POLiGLrtTTO, in. cunoscâtoru de mai multe limbi, poliglota; — a. scrisu în mai multe limbi. POLIGONALE,a. poligonalu, în forma unui poligonu. rOLiGONO, in. poligonu, figură geometrică cu mai multe unghiuri şi mai multe laturi. POLIGRAFIA, f. poligrafie, arta de a scrie in ţifre. polîgrafo, in. poligrafu, care scrie despre mai multe materii. ( roLiNNiA, f. polimniă, o plantă ecsoticâ. | POLIN6MIO, in. polinomu, cuantitate algebrică compusă de mai mulţi termini. p6lio, m. rosmarinu sâlbaticu (plantă). polipâio, m. grămadă de polipi. POLIPO, m. polipu, caracatiţă, unu felu de zoo-fitu, polipu, unu felu de boală. POLIP6DIO, m. polipodu, ferecuţâ, iarba şârpi. •pasulu dracului (o plantă medicinală). POLiP^so, a. poliposu, din natura polipului, de polipu. poliscOpio, m. poliscopu, sticlă care îmmulţeşte objectele. polissillabo, a. polisilaou, de mai multe silabe. POLITECNICA f. şcoală politecnică. politecnico, a. politecnicu, coprinzâtoru de mai multe arie şi ştiinţe. FOLiTEisMO, m. poliţeismu, sistemă de religiune după care se priimescu mai mulţi zei. POLiTEiSTA, m. politeistu, pâgânu, idolatru. politeîstico, o. politeisticu, de poliţeismu, de politeistu. politica, f. politică, arta de a guverna; afaceri publice, întimplâri politice; prudenţă, înţelepciune, îndemînare, iscusinţă, circumpec-ţiune. politicam£nte, avv. politiceşte, într’unu modu politica ; cu prudenţă, cu dibăcie, cu iscusinţă. POLITICAstro, in. politicu prostu, politica râu. POLITICO, m. politicu, omu de stătu, publicistu, omu ver8atu în politică; omu iscusitu, înde- mînaticu, dibaciu, prudentu, înţeleptu; — a. politicu, relativu la guverna, la afacerile publice ; iscusitu. | politicomania, f. politicomanie, manie pentru politică. . politicone, m. mare politicu, omu foarte iscusita. polizia, f. poliţie, regulamentu aşezata într’unu stătu pentru a asigura liniştea şi comoditatea cetâţeniloru ; curăţenie ; — mastro di polizia, polii ai u î — conimissario di polis ia, comisaru de poliţie ; — sergente di polizia, epistatu ; — guardia di polizia, dorobanţu, gendarmu. POLIZi6tto, in. dorobanţu; epistatu de poliţie. p6lizza, f. poliţă, zapisu, ţidulă, biletu; — po-lizza di lottcria, biletu de loterie; — polizza di carico, cedulâ do încărcata. polizzetta, POLizziNA, f. poliţă mică, biletu mica. PbLLA, f. vină de apă; isvoru, sorginte. POLlAio, m. găinărie; — cascar da pollaio, a , muri; — star bene a pollaio, a petrece o via- t ţâ comodă, plăcută. | pollaiuolo, in. găinara. > pollAme, m. oară, pâserime, paseri ce se hrâ-nescu in curte, şi mai cu seama găini, cocoşi, claponi. POLlAnca, f. curcânaşu. ^ pollAre, v. n. a încolţi, a resâri; a isvorL pollAstra, f. puică, găină tinârâ. pollastrello, m. puişoru de găină. pollastriere, m. aducâtoru do pui; verigaşu. pollAstro, m. puiu de găină. pollastkotto, m. puiu de găină; bâdâranu,nătărău. . POLLERiA, f. piaţa găiniloru. pollezzola, f. mugura, vlâstaru. pollice, ro. policaru, degetulu celu mare; ţolu (măsură). ' pollIna, f. gâinaţu. pOlline, ro. polinâ, pulbere seminţialâ a plan-teloru. • pollino, a. de găină; — pidocchio pollino, păduche de găină. pollino, ro. luncă, finaţu in vale. . p6llo, ro. găină; puiu; găinuşă; — conosceie i suoi polii, a cunoaşte bine persoanele cu care are a face cineva; — essereapollopesto, a fi tare bolnavu. pollonAre, v. n. a încolţi, a îînmuguri, a vlâs-târi. POLlOnb, ro. mlâdiţâ, surcelu viu, vlâstaru. polluce, m. un felu de raeteorâ. POLLtfTO, ro. contaminatu, pângărita, feştelitu. POLLUZi^NE, f. poluţiune ; pângârire, contaminare. polmentArio, in. unu felu de vasu. . FOLMONAre, POLMONÂRIO, a. plâmânaru; — ţi$i polmonare, boală de plămâni, ecticâ, oftică, ftisicâ, boală uscata, pneumonie. polmonAria, f. plâmânariţâ (o plantă). POLM6NE, in. plâmânâ, plumânâ. ^ polmonîa, pneumonia, f. ftisicâ, boală uscată. polo, ro polu, estremitatea osiei unei sfere. polog rafia, f. polografie, descripţiune astronomică a cerului. p6lpa, f. pulpă, carne fără oase ; boştinâ, miezu. polpAccio, ro. pulpa piciorului. POLPACCitiTO, a. pulposu, câmoau. p6lpastu£llo.—ponii(]£nto< 395 polpastr£llo, m. buriculu degetului. polpetta, f. ţâluycâ de carne, chiftea. PdLPO, m. polipu, caracatiţă. • POLPdsO, POLPtfTo, o. pulposu, cârnosu; substan-ţiosu, tare, energica, putemicu; — vino pol-puto, Tina spirtuosu. polseggiam^nto, 99». b&tae, batere de pulsu, pul-saţiune. polsetto, m. brâţare, braţeletâ. p6lso, m. pulsu; pulsaţiune, bâtae de pulsu, bătaia vinei; arterie ,* putere, vigoare ; — sen-za batter polso, îndată, numaidecâtu, minteni, intr’o clipă; — uomo di polso, persoană însemnată, înţeleaptă, procopsită, omu îndem-naticu; — aver polso, a fi omu de curagiu, voinicu, sdravânu; — tastare il polso, toccare il polso, a pipăi pulsulu; a cerca, a pune la probă; — dar polso e lena, a insufla curagiu. PăLTA, f. polentâ, mămăligă. poltiolia, f. papă, ciru, cirişu, breiu, mestecă-turâ. poltribe, poltreggiAre, v. n. a se trăndăvi, a se lenevi. poltronc&llo, m. cam poltronu; cam leneşu. poltrone, m. trândavu, leneşu; desmâţatu ; poltronu, nevoiaşu, tembela, bicisnicu, netrebnica, codardu. POLTRONERIA, f. trândăvie, lene; desmâţare ; poltronerie, netrebnicie, nevoioşie, bicisnicie, pusilanimitate. poltronesco, a. leneşa, trândavu, lenevosu, de poltronu. p6lvere, p6lve, f. pulbere, prafu; iarbă de • puşcă; cenuşă; ţârînă; — morder la polvere, a fi omorîtu intr’o bătălie; — polvere di ci-pri, puderu, prafu de piru; — orologio a polvere, orologiu de nâsipu ; — gettar. la polvere negii occhi, a arunca pulbere în ochi, a amăgi; — scuoter la polvere ad alcuno, a bate pe cineva; — fare in polvere, a prâfui; a nimici. * pOlveribra, f. magazinu de prafu de puşcă, prăfârie. polverino, m. nâsipemiţâ; prafu de puşcă. POLVERio, i». nuoru de pulbere, de prafu. polverîsta, w. fabricantu de prafu de puşcă. POLVERIZZÂbile, a. pulverizabilu, prâfuiciosu, care se poate pulveriza, prâfui, preface în pulbere. polverizzahi£nto, m. pulverizare, prâfuire. PolverizzAre, v. a. a pulveriza, a prâfui, a preface in pulbere. polverizzazione, f. pulverizaţiune, prâfuire. FOLYEROSO, a. pulberosu, prăfosu, plinu de prafu. polverulânto, tn. pulverulentu, incărcatu cu pulbere. polvIglio, m. pulbere, prafu subţire. polvîscolo, ta. polinâ, pulbere seminţialâ a plan-teloru. p6ma, f. mâru (fructu). pomArio, pometo, m. pometu; meretu. pomAta, f. pomadâ. p6mb, m. măciucă, măciulie; unu felu de luptă. pom£lla, a. e s. f. verde deschisa. POMEllo, m. măciulie mică; umărulu obrazului. POMELlAto, a. cavallo pomellato, cala cu pete mării; — cavallo grigio-pomellato, calu vînâtu rotatu. pomeridiâno, a. pomeridianu, de după prânz'i. POMEKIGGIO, in. după amiazi, după prănzu. pomerio, m. pomeriu, oarecare spaţiu înăuntrulu şi in afara ziduriloru unde la Romani nu era iertata a edifica; linie de circumvalaţiune. pometo, m. pometu; meretu. pomf6lige, f. arsenicu albu, fumu veninosu din topitori. p6mice, f. pumice; — piu arido che la pomice, foarte sgârcitu. pomiciAre, v. a. a freca, a netezi cu pumice. pomid6ro, in. mâru de auru, pătlăgea nemţească, merişoru de peradisu, pâtlâgeanâ roşie. pomîfero, o. pomiferu, aducătoru de poame. pomiforme, a. în forma mărului. pomo, m. mâru (arbore şi fructu); măciucă, măciulie ; — pomo della sella, bumbulu şelei, oblâncu ;—pomo di Adamo, mărulu lui Adamu, nodulu pe gâltanu; — pomo di terra, poamă de pâmîntu, cartofu; — pomo d'amore, mâru de auru, pâtlâgeanâ roşie ; — pomo di torre, beşica turnului. p6molo, m. măciucă, măciulie, mâru, bumbu, nodu. pomologia, f. pomologie, tractata despre poame. pomona, f. Pomona, zeiţa poameloru; carte care vorbeşte despre poame. pomoso, a. abundau tu in poame. p6mpa, f. pompă, fală, magnificenţa; solemnitate ; pompă, tulumbă, maşină de ridicatu apă. POMPEGGiAnte, a. care face pompă, îşi dă lustru. pompegglAre, v. n. a face pompă, a şi da lustru; — pompeggiarsi, a se orna cu mare lucsu, cu magnificenţă. POM pi ere, m. pompieru, tulumbaru. roMPiLO, m. unu felu de peşte marinu. pomposamente, avv. cu pompă, cu lucsu, cu magnificenţă, fâlniceşte; cu îngânfare. POMPOSItA, f. pompositate, maniere pompoase, fală, îngânfare, magnificenţă afectată. POMPOSO, a. pomposu, magnillcu, falnicu, mâreţu, solemnu; îngân fa tu, a fee tatu. ponderabile, a. ponderabilu, care se poate căutări. ponderabilitA, /*. ponderabilitate. ponderare, v. a. a pondera, a cântări, a cumpăni, a cerceta, a chipzui, a ecsamina. ponderatamente, avv. cu ponderaţiune, cu socotinţă, cu atenţiune, cumpătata. ponderatOre, m. ponderatoru, cumpânitoru. PONDERAZidNE, f. cumpănire, ponderaţiune, cum-pâtu, chibzuire, cercetare, ecsamenu, atenţiune, reflecsiune, socotinţă, circumspecţiune, luare aminte, băgare de seamă, consideraţiuno. ponderositA, f. ponderositate. PONDEROso, a. ponderosu, greu. pOndi, mal di p6ndi, ut. treapâdu, disenterie. PONDO, w». pondu, greutate, sarcină ; importanţă. PONENTE, 99». apusu, vestu ; vintu de apusu; occi-dentu, regiune occidentală; unu felu de funcţionara alu curiei romane; — a. care pune, aşează. ponentello, 99». vîntuleţu de apusu. Iponentîno, a. apuseanu, occidentalu, de apusu. PONIMÂNTO, m. punere, aşezare. 390 ponit6re.—p6rD. ponit6re, tn. celu ce pune, ce aşează. PONsd, m coloare de foca, stacojiu. TONtAggio, tn. podâritu. i ontâre, v. a. a râzima; a împinge. PONTE, m. ponte, podu peste unu canalii, peste unu şanţu; stelagiu; podeala; podulu unei naye; pasagiu ; trecătoare ; — ponte levatoio, m. ponte luâtoru, ponte umblătora; — far ponte, a se încovoia, a se gîrbovi; — tenere in ponte, a ţinea la îndoială. PONTEFic’E, m. pontefice, pontifu; papă ; arcliiereu, PONTIC ELLO, tn. podişoru, podişcâ; trecătoare. P0NTICO, a. aspru, a ru, sarbâdu. PONTincALE, o. pontiticalu; papalu ; — s.tn. ponti-ficalu, o carte bisericească ; misă celebrată dela unu episcopu, cu mare solemnitate. rONTiFiCALMENTE, avv. pontiiicaliceşte ; cu solemnitate. roNTii ICÂKE, v.n. a pontifica, a celebra misa cu mare selemnitate. tontificAto, m. pontificatu, demnitatea pontifului, papatu. TONTiFicio, a. ponţificiu, pontifi calu, papalu. POîvTJNÂIO, tn. pâzitoru, guardianu alu podului. IONTONE, tn. pontonu, podu făcutu din mai multe vase unite ; navă vechie caro serveşte la deosebite trebuinţe intr'unu portu. PONTONIEKE, m. pontonieru, soldatu ce lucrează la pontoane. fonzAre, v. n. a se sili, a împinge, a stoarce. popin6ne, m. gămanu, gură spartă, lacomu. POrOLicciO, tn. plebe proastă, prostime, vulgu, gloată. popolAglia, f. poporime proastă, plebe, adunătură, Yulgu, mulţime destrămată, prostime, gloată. POPOlAno, tn. locuitoru; parochianu; poporeanu, omu alu poporului, omu vulgaru; partisanu al poporului. popolAre, a. poporani, populam; alu poporului; — v. a. a popula, a impopula, a coloniza; a locui; — popolarsi, a se impopula, a se lâcui; a se immulţi, a se prăsi. popolaresco, a. populam, alu poporului. popolaritA, f. popularitate, afecţiunea poporului, afabilitate către poporu, carac-terulu omului populam. . popolabizzAre, v. a. a populariza, a face populam ; a rospândi prin poporu. popolAto, a. populatu, împopulatu; locuitu, po-pulosu. popolatOre, tn. împopulâtoru, locuitoru. POFOLAZldNE, f. populaţiune, impopulare, fapta de a impopula; poporime, poporu, norodu, locuitori. popolo, tn. populu, poporu, norodu, naţiune, ginte, neamu ; mulţime, gloată; poporulu celu pro6tu, plebe, vulgu; — a popolo, populam; — a gran popolo, în publicu, în obşte, in vileagu; — voce di popolo, voce di Dio, vo-acea poporului este voacea lui Dumnezeu; — dl popolo pazzo un prete spiritato, cumu e sântula şi tămâia. popol6so, a. populosu, împopulatu, locnitu, frecuentatu. poponAio, tn. vînzâtoru de pepeni; pepenişte. pop6ne, m. pepene. PdPPA, f. ţîţâ; ugeru ; pupă (la ocorabie); — andare col vento in poppa, a avea vintuîn • care suflă în direcţiunea puntului unde vocşte cinevâ să meargă ; a fi favorizatu de împrejurări ; — star in poppa, a se atla într’o stare înflorită. . toitAnte, a. e s. care suge ţiţâ, care e la ţîţâ; copilu de ţiţâ. roppÂRK, v. a. a suge ţiţâ. poppatoio, tn. maşină penţru a scoate laptele din ţîţâ. poppAtola, f. pâpuşicâ, păpuşă mică. poppatoke, a. sugâtoru, care suge lapte. poppellîna, f. ţitişoarâ, ţiţicâ, ţiţâ mică. poppiîto, a. ţiţosu, cu ţîţe mari. populeo, a. de plopu, din natura plopului. porâre, v. n. a penetra, a pătrunde, a trece prin pori. pokca, f. brasdâ, fâşie de pâmintu răsturnată cu plugu; scroafă, poarcă; fenice murdară, desfrinatâ, ţolinâ. porcAio, porcAro, w. porcaru, pâzitoru de porci. porc A st ro, tn. purcel u, por cu mi cu. POECELLAna, f. porţelanu; vase de porţelanu; unu felu de im leu; portulacă (unu felu de plantă). poroklletta, f. unu felu de melcu; sturiu micu, cigâ. , pokcello, m. purcelu, porcu ţînâru. poruieggiAke, v. n. a face ca unu porcu, a porci. poiu’HEKIA, f. porcărie, porcie, scârnăvie, necu-râţenie, por ci le, tn. staulu, ocolu de porci, porcărie. porcina, f. carne porcină, carne de porcu. POitciNo, a. de porcu, porcina. porco, m. porcu, rimâtoru ; — porco marino, porcu de mare; — porco selvatico, mistreţu, porcu sâlbaticu; — porcospino, ariciu ; — cosiţii e un porco, este unu omu desfrinatu; — aspettare il porco alia qaerda, a aştepta o ocasiune favorabilă; — far Vocchio dd porco, a privi cu ochi cruciţi; — gettare le perle ai porci, a arunca mărgăritarele la porci, a da cuiva unu lucru po care nu ştie să lu preţu iască; — al porco peritoso non cade in bocea pera mezza, porco schifo non ingrmsa mai, sfiiciosulu nu înaintează. p6rfido, tn. porfiru, o marmură foarte tare. pokgknte, a. care dă, care întinde, dătâtom, întinzâtoru. p6kgere, v. a. a da, a întinde, a oferi, a înfăţişa, a presenta, a âmbia, a propune; a acorda, a împârţâşi; a gesta; — porgersi, a se presenta, a pe înfăţişa, a so oferi, a se arăta; — porgere aiuto, a da mână do ajutora, a asiste; — porger conforto, a con forţa, a mângâia ; — porger fede, a da credinţă, a da crezâmîntu ţ — porger la mano, a da mâna, a întinde mâna; — porgere occasionc, a da ocasiune, prileju; — porger preghi, a ruga. # % . PORGlMriNTO, m. dare, întindere, oferire, înfăţişare. porgit6be, m. dătâtom, întinzâtoru, presenta-toru. P0EO, m. poru. * Digitized by Google POROSItI.—PORTAVOCE. 397 porositI, f. porositate, cualitatea urnii corpu plinu de pori. Ptmdso, a. porosu, plinu de pori. P^RPORA, f. purpura, porfirâ; coloarea roşie; stofa vâpsitâ cu purpura; moluscă ce dâ coloarea purpurie; demnitatea de suveranu sau de cardinala; manta reala sau de cardi-nalu. porporAndo, a. care poate fi alesu la cardi-nalatu. pOrporArio, a. de purparâ, relativa la purpura. torporAto, a. purpuratu, îmbrâcatu cu haine de porfirâ; — 8. m. cardinala, demnitaru îmbrâcatu cu porfirâ. porporeggiAnte, o. purpuriu, care bate în purpuriu. porporIno, a* purpuriu, de faţa purpurei. porrAceo, a. prasiniu, de coloarea prasului. porracIna, f. muşchiu de arbore. PORRANdEllo, m. prasu sâlbaticu. porrAta, f. sosu de prazi. p6ree, Ponere, v. a. a pune, a aşeza într’unu locu, a coloca; a dispune, a ordina, a orîndui a stabili; a impune, a pune asupra, a încărca, a însărcina-, a depune, a pune josu, a lăsa; a supune; — porte ad effetto, a pune în lucrare, a înfiinţa; — porte in carta, a aşterne pe chârtie; — porre amore, a începe a iubi; — por mente, a bâga de seama; — porte cagione, a învinovăţi, a acu sa; — por cuta, a avea grijă, a îngriji; — porre davanti, a înfăţişa; a oferi; — por fede, a se încrede; — por fine, por termine, porre un freno, a pune unu terminu, a pune o stavilă; — por fuori, a da afară , a scoate afară ; — porre in giuoco, a lua în rîsu, a batjocori; — porre a tibro, a scrie, a trece la registru, la condicu, la ca-tastichu; —porre inluce, a scoate la lumină, a face cunoscuta; a dovedi *, — porre in mezzo, a propune, a supune la desbatere; — porre in obhlio, a uita; — porre in pericoîo, a pune în periculu, a compromite, a primejdui; —- porre in pratica, a ecsecuta, a pune in lucrare; — porre in quistione, a disputa, a supune la dispută; — porre uova, a depune oaoâ; — por si con dlcuno, a avea a face cu cineva ; — porsi dinanzi, a se oferi, a se înfăţişa; — porsi giu, a cădea bolnavu; — porsi insieme, a se întruni; — porsi a şedere, a şedea. *ORR|gine, f. mâtraţâ, imoşie. ^rrîna, f. ceapă mânuntâ, arpagicu. '6rro, m. aiu, puru, prazu; negii, negelu, buburuza, crescâturâ; — egli non vale una fronda di porto, elu nu face o ceapă degerată ; nu plăteşte unu baraboiu; — non e una fronda di porto, nu este o bagatelă; — por porţi, a şedea, a umbla cu gura căscată; — mangiar il porto dalia coda, a începe, a face ceva pe dosu. pGrta, m. purtâtoru de sarcină, hamalu, sâr-cinaru. p6rta, f. poartă, uşă; portiţă; gură ; bortă ; intrare; — porta macstra, poarta principală; — cntrar per la porta, a umbla dreptu; — di porta in porta, din casa î. casă; — mostrare la porta ad utw, a arăta cuiva poarta; — a porte chiuse, cu porţile închise; — battente della porta, aripa uşei, canatu de uşă; — soglia della porta, pra-gulu uşei; — la Sublime Porta,înalta Poartă, Poarta suverană, Turcia. portabile, a. portabilu, ce se poate purta, pur-târeţu. PORTACAPPtfLLO, *». tocu, cutie de pălărie. portaf6glio, m. portofoliu, purtâtoru de hârtii, ghiosdanu, pughilaru; titluln sau funcţiunile de ministru; — ministro senza portafoglio, ministru care nu are unu departamentu deo-sebitu, ministru fără portofoliu. portalettere, m. împărţitoru de scrisori. portamantello, m. cuieru de care se atîmâ mantalele şi alte haine; traistă, geaman-tanu. portamento, m. purtare; portamentulu corpului ; modulu de a urma; conduită. portAnte, a purtâudu, purtâtoru;— $. m. urn-bletulu calului. PORTANTiNA, f. lepfcicâ, pâtaşcâ. i ortantIno, m. celu ce poartă o lepticâ. portAre, v. a. a purta, a aduce, a transporta, a duce; a ţinea; a suferi, a răbda, a încerca, a păţi, a tolera; a conduce, a petrece, a însoţi, a «acompania ; a pretinde, a c^re; a susţinea; — portare alcuno, a protege pe cineva ; — il diavolo ti porţi, draculu să te iea; — portar bruno, a purta doliu; — portare i cal-zoni, a comanda, a insufia frică, respectu (se zice despre o femee); — pwtar fede, a fi credinciosu, fidelu; — portare delle ragioni, a aduce dovezi; — portare il risico, a lua pericolulu sau responsabilitatea asupra sa; — portar speranza, a avea speranţă, a spera; — portare la spesa, a susţine cheltuiala; — portarsi, a merge; a se purta; — portărei bene, a se purta bine, a avea o bună conduită; a se afla bine. portAta, f. condiţlune, stare; importanţă; sarcină ; marfă încărcată la o corabie, încărcătură ; felu de bucate; capacitate ; — essere a portata (îi, a fi in stare de; — cid super a la portata del mio intendimento, aceasta este prea naltu pentru mine, nu pociu să o înţe-legu. . portâtile, a. ce se poate purta, de purtatu, pur-târeţu. PORTATivo, o. portativu, purtăreţu, facilu de purtatu. portAto, m. lucrulu ce se poartă; fâtu; felu de bucate; purtare, purtâturâ, ducâturâ ; — a. purtatu, dusu, adnsu, condusu; râbdatu, toleratu, încercatu, suferitu. portat6re, m. purtâtoru, ducătorii. portatOra, f. purtare, ducere, purtâturâ, ducâturâ ; costumu, îmbrâcăturâ; cârâturâ, cărăuşie, plată pentru purtare, pentru ducere, pentru tranBportu. portavento, m. vîntilu, ţeava prin care se duce în organe vintulu produsu din suflarea foiloru. portavoce, m, unu felu de trîmbiţâ care măreşte intensitatea sunetului; trimisu, mijlocitor u, representantu. 398 POBT&iLO.—PdsTA. port£llo, tn. portiţa. PORTENDERE, v. a. a arâta in depărtare, a prezice, a prevesti, a presimţi, a face sâ pre-siraţâ. portento, tn. prodigiu, minune, miracnln, lucru minunaţii, miraculosu, faptă de minune, semnu de minune. POBTEHT&ft, a. minunatu, prodigiosu, mira-culosu. portevolB , a. tolerabilta, de suferitu ; poru-bilu. PORTicÂLB, tn. porticu, colonatâ, peristiliu. PORTlCCiudLA, f. portiţă, poartă mică; uşiţâ, uş-cioarâ. p6rtico, tn. porticu, peristiliu, galerie deschisă. porti^ri, f. perdea la uşă; portăreasă. POKTIBRE, tn. uşeru la unu palatu; portaru, portiera. portjnArO, portinAio, tn. portaru. PORTINÂRA, PORT1NÂIA, f. portăreasă. porto, tn. portu, limanu; portu, purtata (de scrisori); chirie, bani de cărăuşie; transportu ; adâpostu, locu de scăpare ; — condurre a buon porto, a îndeplini cu fericire. porto, a. oferitu, presentatu, înfaţoşatu, înaintata. portogâllo, tn. portocală. portolAno, tn. pilotu, cârmaciu; carte de pilo-tagiu. ' PORTone, tn. poartă mare, poarta principală. FORT6RIO, tn. vamă, tacsâ de portu, ancoragiu. portu6so, a. cu porturi. PORZIONCELLA, f. porţiune mică, părticică. porzi6ne, f. porţiune, parte, merticu. PtfSA, f. repaosu, odihnă, linişte, trancuilitate; pauBâ, suspensiune, încetare, precurmare; — senza posa, necontenita, neîncetata, neprecur-matu ; — stare a posa, a şedea lini şti tu, a se astîmpâra; — non dar posa, a supăra, a nelinişti, a nu lăsa în pace, a nu se astim-pâra. posamento , tn. aşezare , punere, depunere; drojdie. pOsapiAno, tn. acela care umblă foarte încetu. posAre, v. a. a pune josu, a depune; a pune, n aşeza; a linişti, a odihni, a domoli, a astimpara ; — v. n. a se râzima; a zăcea, a sta intr o posiţiune; a repausa; a se aşeza, a cădea la funda. posAta, f. încetare, contenire; locu de repaosu, de zăbavă, conacu,’ staţiune; resuflare, restim-pu; cuvertu, tacîmu de masă POsatamante, avv. aşezatu, încetu. posat£zza, f. aşezare, linişte, flegmă, modera-ţiune. posAto, a. pusa, depusa, aşezatu ; liniştita, tran-cuilu, astîmpâratu, cumpâtatu, moderata, fleg-maticu. P0sat6i0, tn. locu de aşezatu, de râzimatu. posatCka, f. pusătură, posiţiune, manieră de a sta, de a zăcea, zăciturâ; posâ, ţinerea corpului acelora persoane după care pictorii făcu tablouri; drojdie. posca, f. apă cu oţetu. p6scia, avv. după aceea, mai în urmă, în urmă. POSCIACH&, avv. după ce; cu toate că. POSCRÎtta, f. poscrIttu, m. postscriptu, ceea ce se mai adaogă după o scriere, după o scrisoare. PobDiLUTiAMO, a. postdiluvianu, posterioru la diluviulu lui Noe. P08D0MAni, avv. poimâine. positivamente, avv. într’unu chipu positivu, sigura, cu certitudine; intr'unu cbipu efectivu, reala, afermativu; cu moderaţiune, cu cum-pâtu, cu prudenţă. positivitâ, f. POSiTivisMO, tn. positivitate, posi-tivismu, însuşirea lucrului positivu; modera-ţiune, prudenţă. POSiTivo, o. positivu, efectivu, realu, siguru, certu ; prudentu, mâsuratu, cumpâtatu, mode-ratu, regulatu, ordinatu, dreptu, esactu, pre-cisu. posiziOne, positiîra, f. posiţiune, aşezare, colo. caţiune, aşezâturâ, pusătură ; locu, postu, situaţi un e. p6sola, posoliera, f. cingâ, curea. posolîno, tn. posolatCra, f. pofilu, pogi. pospAsto, tn. mâncare de pe urmă, deşerta. posponimento, tn. postpunere, punere la spate, nesocotire, neingrijire, despreţuire. posp6bre, v. a. a postpune, a pune la spate, a nesocoti, a neîngriji, a despreţui, a înjosi. posp6sto, a. pusu la spate, postpusu, nesocotitu, neîngrijita, despreţuitu, înjoBitu. pOssa, f. putere, putinţă, tărie, energie, forţă. possAnza, f. puterea de a face ceva; putinţă, autoritate. possedere, v. a. a posede, a avea, a stăpâni, a avea în mână, a avea în stâpînire, în proprietate, a ţinea; a ocupa, a locui; a se bucura, a se folosi de unu lucru. POSSED1MENTO, m. posedere, stăpânire, proprietate, possesiune, doin'niu, avere, stare. possente, a. putinţe, puternica, tare, vîrtosu, capace. possentemente, avv. cu putere, cu tărie, su vigoare. possessi6ne, f. posesiune, avere în stăpânire, proprietate ; avere nemişcătoare; moşie. possessIvo, a. posesiva, arâtătoru de posesiune. possEsso, m. posesiune, posesu, avere în mână, ocupaţiune. possess6re, tn. posesoru, ocupanta; proprietara, stăpâna. possessorio, a. posesoriu, relativa la posesiune. possiBiLE, a. posibilu, putinciosu, care se poate, care este cu putinţă, admisibilu, creaibilu, potri.itu cu. possibilitA, f. posibilitate, putinţă, putincioşie, capacitate de a fi, de a se întimpla. POssibilitAre, v. a. a posibilita, a înlesni, a facilita, a face posibilu, a face sâ fie cu putinţă, a da ocasiune. POS3IBILM£nte, avv. dacă se poate, cătu se poate. ^ possid^NTB, tn. posesoru; proprietara de moşii. p6sta, f. staţiune, şedere, oprire; poştă; pusâ-turâ, misă; invitaţiune; locu de întâlnire; oportunitate, ocasiune, prilej u; urmă, semnu; pusătură, zăciturâ ; — a posta, a belia posta, cu dinadinsulu, intr'adinsu, precugetatu, premeditata, cu placa; după voinţă; — per le poşte, cu poşta ; în mare grabă; — posta or- POSTArSI.—POVERO. 399 dinaria, poşta ordinara; — posta straordi-naria, ştafeta ; — cor posta, a nimeri; — darsi la posta* a şi da vorbă, â şi da întâlnire; — fare la posta, a pândi, a sta la pândă; — stare a posta, a se linişti, a se astimpâra. post Arşi, v. n. a se pune, a se aşeza, a se coloca. posteggiAre, v. n. a umbla cu poşta. POSTUMA, f. apostemâ. postemAstro, mAstro di PdSTA, m. maistru de poştă. postemazkjne, fapostemâ, formare de apostemâ. Postergale, a. care se află in dosu, dindârâtu, posterioru. postergAre, v. o. a pune, a lâsa la spate, a nesocoti. • ^ P6STERI, m. pl. descendinţi, urmaşi, strănepoţi. posteriore, a. posterioru, urmâtoru, celu din urma, celu ce se află d’ îndârâtu. POSTERIORMENTE, flw. d’ îndârâtu, in dosu, dupâ. posteritA, f. posteritate, urinaşi, strănepoţi, viitorime ; viitoru, t impui u vii torn. POSTERLA, f. portiţă, poartă mică. POSTlcciO, a. falsu, prefâcutu, meşteşugitu, min-cinosu ; provisoriu, trecâtoru ; pâmintu sâditu cu arbori roditori, pometu, grădină. postîccia, f. supracopertă (la o carabie). posticipAre, v. a. a posticipa, a postpune, a face dupâ; a întârzia, a amâna, a îndelunga, a trâgâna. posticipazione, f. posticipare, amânare, întârziere. postiitre, m. poştaru, maistru de poştă. POSTrtRLA, f. portiţă, poartă micâ. postiglkînR, m. postilionu, surugiu. POSTiLLA, f. scriptura marginală, apostilă. postillAbe, v. a. a apostila, a face adnotaţiuni pe marginea sau dedesubtulu unei scrieri. POSTILLAT0RE, m. apostilatoru; tălcuitoru. postillatUBA, f. apostilare, apostilaturâ; apostilă. . POSTLiMrNio, m. postliminiu, recuperarea drep-turiloru perdute prin absinţâ. p6sto, m. locu ; postu, slujbă, funcţiune, dregători© ; guardie, streajâ; pichetu; pusâturâ, stătâturâ ; — a. pusu, aşezatu, colocatu, orîn-duitu, dispusu; — posto che, sâ punemu ca-sulu, sâ supunemu câ, supunîndu câ. postremo, a. ultimu, celu de pe urma. postulAnte, tn. postulantu, candidatu, aspi-rantu. postulAto, m. postulatu, cerere a unui principiu pentru a stabili vreo demonstraţiune. postulat6rio, a. postulatoriu, reiaţivu la pos-tulaţiune. post’ulazione, f. postulaţiune, cerere pentru a întări alegerea unui candidatu. p6stuho, a. postumu, nâscutu dupâ moartea tatălui său ; — opera postuma, operâ postumă, care a apârutu întâiaşi dată dupâ moartea autorului. postOra, f. pusâturâ, posiţiune, colocaţiune. postUtto (al), avv. pe deplinu, cu totulu, preş te totu, orice felu, orîcumu; in sfirşitu, în fine. potabile, a. potabilu, de bâutu, care se poate bea. potagiOne, f. retezare, retezâturâ, tundere. potamento, m. retezare, tundere a unui arbore. potâre, v. o. a curaţi, a reteza, a tunde arbori. potAssa, f. potasâ, protocsidu de potasiu. potAssio, m. potasiu, unu corpu simplu. potatOio, m. cosoru, secerică, roance. potat6re, m. retezătoru, tunsătoru. roTATURA, /*. retezâturâ, tunsâturâ, curâţiturâ. potentAto, m. domnitoru, monarchu; aristocraţie. potente, a. putinte, puternicu; tare, vigorosu, ţeapânu, robustu; mare; inaltu, nobilu, în-semnatu, considerabilu, influentu; bogatu, avutu ; energicu. . potentemente, avv. cu putere, cu eficacitate, cu energie. potentIlla, f. unu felu de plantă, talpa gâştei. potenza, /'. putinţă, putere, puternicie, autoritate, creditu; tărie, vigoare, energie, eficacitate ; facultate, capacitate, posibilitate, aptitudine, potenţialitate; forţă ; stătu, guvemu. potenziAle, a. potenţialu, virtualu, care se află într’o stare de posibilitate, care nu este actualu. . potenzialmente, avv. într’unu modij potenţialii, potere, v. n. a putea, a fi capabilu, a fi aptu, a fi în stare de; a avea mijloace, autoritate, creditu, influenţă; a fi tare, puterosu, bogatu, îndeminaticu ; — a piu non posso, câtu se poate, din toate puterile; — segua che pudt fie ce sâ fie; — chi non imole quando puote, non puote quando euole, cine nu voeşte cân-du poate, nu poate cându voeşte; — non si potere, non ne potere con alcuno, a nu se putea măsura cu cineva; — potere di uno, a întrece, a covîrşi pe cineva. potere, s. m. putere, putinţă, autoritate, facultate, dreptu, influenţă; Inrîurire, creditu, mijloace ; forţă, energie, capacitate, aptitudine; — potere arbitrario, putere arbitrară, arbit-riu potere assoluto, putere absolută, neatîr-natâ, nemărginită ; — a piu potere, câtu se poate, din toate puterile. potestâ, f. potestate, putere, facultate, dreptu, autoritate, stăpânire; guvernu. POTissiMAMente, avv. într’unu chipu esenţialu, principalu, absolutu covirşitoru. POtIssimo, a. celu mai principalu, celu n ai de căpetenie, celu mai importantu, celu mai considerabila. pottinIccto, f. pocitură, pocitanie, lucru pocitu. POVErAglta, f. cerşitoriu.e, calicime. poveram£nte, avv. intr’unu chipu miserabilu, cu sărăcie, sărăceşte. p6vero, a. sâracu, miserabilu, sârmanu, miseru, lipsitu de cele trebuincioase, cerşitoru, calicu; bietu, nefericitu, ticâlosu; de puţinu meritu, de puţină valoare, cu puţinu spiritu, cu puţină capacitate ; neroditoru, neproducâtoru; silita; sâ-râcosu, calicosu; ordinaru, de rindu, prostu, triviala;— povero di cuore, tembelu, poltronu, fără coragiu ; — povero vergognoso, sâracu ruşi-nosu, omu sâracu şi de o condiţiune civilă; 400 POŞETA.—PBECETTfVO. — s. tn, săraca, miseraca, scApntatu; cerşi-toru, calicu. rovEKTÂ, f. sărăcie, miserie; calicie, cerşetorie; indigenţă, scâpâtare, lipsă de cele trebuincioase, ticăloşie ; trebuinţă, strîmtorare; ne-rodnicie, sterilitate; — andare in povertă, a deveni sâracu, a cădea în miserie, a scăpata. rozidNE, f. poţiune, băutură medicinală, siropu* roziOitE, a. mai mare, preferibilu, preminentu-roziORlTÂ, f. prioritate, precădere, preminenţâ* fozza, f, noroiu, fleaşcâ, bâltacu, lacu. tozzAnohera, f. noroiu, bâltacu, smîrcu, mlaştină. rozztfTTA, f. gropiţă. rtizzo, m. puţu; groapă; — mostrare la lima " nel pozzo, a amăgi, a purta de nasu; — a tal pozzoy tal secchia, cumu e sântulu şi tămâia ; după sacii şi petecu. tozzolAna, f. puţolanâ, unu felu de pâmlntu» vulcanicii. prammAtica, pragmAtica, f. pragmatică, actulu prin care unu suvoranu întocmeşte ordinulu de succesiune în familia sa; disposiţiuni ale unui rege în materie religioasă. prammAtho, a. e s. m. care se ţine mai multu de tradiţiune decâtu de resultatele ştiinţei, pnginaticu. • PRANDÎPETA, 01. licân, parasitu, linge-talere. prânz Are, v. n. a prânzi. PrAnzo, m. prănzu, mâncarea dela amiazâzi. PRAsino, a. praziniu, de coloarea prazului. prAssio, m. voronicâ (plantă). prataiu6lo, pratolIno, m. burete pâturosu. PRATtiLLO, 01. pratu, fînaţu puţinu întinsu. pratEnse, a. de pratu, de livede. PRATEBiA, f. livede, pratu, fînaţu întinsu, păşune. prAtica, f1 practică, eeserciţiu, deprindere, în-vâţu, abitudine; amiciţie, cunoştinţă, conver-8aţiune, comerciu ; negoţu, tracta!u, învoială; csperienţâ, cercare; libertate, permisiune de a trage la ţârmu şi de a desbarca; muşteriu, clienta; — appicar pratiche, a intra în ne-goţiaţiuni, a trata; — far le pratiche, a se recomenda pentru a isbuti la ceva; — met-tcre in pratica, a pune în practică, a pune în lucrare; — avere una mala pratica, a avea o ţiitoare; — darsi alia pratica, a se deprinde , a se ecsercita; — di pratica, per pratica, practiceşte. praticAbile, a. practicabilu, do practicata, de întrebuinţatu, dc fâeutu, posibila; pe unde poate cineva să treacă, să meargă. praticAntk, o. practicanta, cela ce pune in practică. pratica re, 0. a. a practica, a face, a întrebuinţa, a pune în practică, a pune in lucrare, a sâvîr-şi; a ecsercita, a profesa; a frecuenta, a avea relaţiune, a conversa desu cu cineva; a consulta; a trata; — praticarsi, a se face, a se obicinui. PRATIChEzza, f. esperienţâ, eeserciţiu, cercare, deprindere, abitudine. întrebuinţare deasă. PRATicmsTA, m. practicistu, care nu cunoaşte decâtu practica, care se ocupă multu cu practica. prAtico, a. practica, deprinsu, ecsercitatu, cer-catu, învăţata; care nu este teoreticu; posi-tivu, realu. prAto, m. pratu, fînaţu, livede, câmpu, luncă, păşune. pravamEntb, aw. într’unu modu depravata, vi-ţiosu, corupta, râu, râutâciosu, nedreptu, per-versu pravitA, f. pravitate, depravaţiune, corupţiune, răutate, râutâciune, strâmbâtate, inicuitate, nedreptate, nelegiuire, perversitate, cugeta râu. . trăvo, a. pravu, depravatu, perversu, strâmba, nedreptu, nelegiuitu , corupta / viţiosu, râu, râutâciosu, cu cugetu râu, vicleana, imorala. freaccennâre, 0. a. a preînsemna, a însemna mai nainte, a arăta mai nainte. preaccusAre, 0. a. a acusa mai nainte, a prea-cusa. preadamIta, m. preadamitu, cela ce pretinde că înainte de Adamu au mai trăita şi alţi oameni. freallegâre, 0. a. a cita, a pomeni mai nainte. preambolAre, 0. n. a face preambule* preAmbolo, m. prearabulu ,. introducţiune, pre-cuvîntare, prefaţă; vorbă întinsă care se depărtează de lucrulu ce trebue să se arate. PREAYVEKTiRE, 0. a. a înştiinţa mai nainte. preawisAle, 0. a. a preavisa, a prevesti, a preîn-ştiinţa. preavvIso, m. preavisu, prevestire, veste anticipată. prebendâ, f. prebendâ, venitu alu unui locu de canonicu; provisiunc in bani >au în bucate. prebendArjo, 01. prebendaru, celu ce are o prebendâ. . prKbendătico, prebendâto, m. prebendâ. precariamEnte, aw. într’unu modu precara. precArio, a. precaru, dobînditu prin rugăciune, toleratu; provisoriu; — s. m. lucrulu de care * se foloseşte cineva din mila altuia. PRECAUZitiNE, f. precauţiune, prevedinţâ, pază, băgare de seamă, măsură înţeleaptă. precazkVne, f. rugăciune, cerere, suplică. TRticE, f. rugăciune, rugă, oraţiune. precedente, a. precedentu, care merge înainte. preoedEnza, f. precedenţă, precădere, primatu, ântâieie, rangulu d’ântâiu. trecedere, 0. o. a precede, a preceda, a merge înainte. trecellEnza, f. escelenţâ, întrecere, covirşire. precessi6nte, /. precesiune, precedere, anticipa-ţiune ; — precessione dcgli equinozi, prece-siunea ecuinopţieloru, mişcarea retrogradă a punteloru ccuinopţiale. trecess^re, m. predecesoru ; celu ce a fostu mai nainte, antenatu, strâmoşu, străbuna. pkkcettAre, 0. a. a prescrie, a intima, a porunci preckttAto, w. celu ce a priimitu o intima-ţiune. precettat^re, 0i. cehi ce împărtăşeşte o inti* maţiune. precettîsta, 0i. povâţuîtoru. precettIvo, o. preceptivu, coprinzâtoru de pre- PBECl&TTO.—PREDETERMINATO. 40 L cepte, de regule; care serveşte spre regulă, instructiva prECRtto, f». preceptu, ordina, comandu, poruncă ; învăţătură , povâţuire , regulă ; cita-ţiune. PBECETrdRE, w. preceptoru, învăţătorii, povâ-ţuitoru. precettobIa, f. guverna, cârmuire, prefectură. precIdere, v. a. a truncbia, a tăia, a curma. precîngere, v. a. a încinge, a împrejura. pRECtNTO, m. circuitu, ocolu; — o. încinsă, împrejurată. PRECIPITAM^NTO, w. precipitare, prâpâstuire. PRECIPITARE, v. a. a precipita, a prâpâstui; a grăbi, a iuţi, a da peste capu; a arunca, a repezi, a prfivâli; — v. rt. a cădea cu repeziciune, a se nrâpâstui ; a se precipita, a se deosebi printrunu reactiva o materie solidă de unu ficuidu în care s’a disolvitu, şi a se stiînge în fundulu rasului. PREdPiTATAJrtNTE; ow. in mare grabă, peste capu. PRECEPITÂTO, m. precipitata, materie disolvitâ, deosebită de disolventulu său prin mijoculu unui precipitantu şi căzută In fundulu vasului. precipitat6re, m. celu ce precipită. PRECIPITAZi6ne, f. precipitaţiune, iuţeală, grabă mare, imprudenţă; lucrarea prin care se formează unu precipitata. * PBBCiPiTR, a. rîposu, povîrnitu; iute, imprudenta. TBEcnrrtvoLB, o. care precipită; povîrnitu. PRBCIPITOSAlriSNTE , PBECIPITEVOLMRNTE , dW. peste capu, în grabă mare, cu iuţeală mare, cu nesocotinţă. PBBClPrrâso, a. precipitosu, iute, fariogu, nesocotită, imprudentă; ruinosu, prâpâstuitoru; lîposu, povîrnitu. PRBCiPlziO, f. nrecipiţiu, prăpastie, râpezişu, abisu, priponi, vâltoare; iuţeală foarte mare, grabă mare; ruină, prâpâdenie, nenorocire mare, c&taclismu. pbbcipuamante, aw. mai cu seamă, cu deosebire, mai alesu, mai vîrtosu, în speţie, în particularo. precIfuo, a. principala, deosebita, însemnata, considerabila. precisjjc&nte, aw. ca precisiune, pe scurta, cu esactitate, întocmai, potrivita; curata, lămurită, desluşită, precibArb, v. a. a precisa, a hotărî, a determina In scurta şi cu esactitate, a desluşi, a' lămuri. PHBClBltaB, f. precisiune, esactitate; desluşire. precIso, a. precisa, esactu, determinata, curatu, desluşită; precurmată, întrerupta; — aw. cu precisiune. precităto, a. mai susu zisu, citatu, pomenitu, p reci tata pRECLiBO, , pbetazzuOro, m. preotu prostu, de rindu. pbet6be, m. pretoru, unu inagistratu la Romanii antici; unu felu de judecâtoru in Italia. pretokiâle, a. pretorialu, alu pretorului. PBETOEIÂNO. a. e s. m. pretorianu, soldatu din guardia imperiala la Romani; satelitu. PRETORIO, m. pretoriu, loculu unde şedea preto-rulu spre a judeca; cuartirulu pretoriani-loru; — a. pretoriu, pretorialu, .relativu la pretoru. PKETOSELLO, PBETOSEMOLO, m, pâtmnjelu. pbetto, a. curatu, simplu, puru; neprefâcutu, sinceru, deschisu; intregu, nepâtatu. PRETtfRA, f. pretură, oficiulu şi jurisdicţiunea unui pretoru, timpulu câtu ţinea acestu oficiu. PREYALENZA, f. superioritate, covirşire la valoare, preponderenţă, preminenţă, precu l-pânire. preyalere, o. n. a întrece, a coYîrşi, a fi mai viteaza, mai puterosu, mai eminentu, a pre-pondera; — prevalerzi, a se folosi, a profita. PRKVALfrro, pbevâlso, a. care a întrecutu pe altulu. .. PREVAR1CAM£nto, m. prevaricare, călcarea unei legi, unui ordinu, nelegiuire, transgresiune. PBBVABiciNTE, o. prevaricantu, transgresoru. PREVARICARE, v. n. a prevarica, a călca o lege, o poruncă, unu preceptu; a păcătui. PREVABICAtOre, m. prevaricatoru, transgresoru. PBEVABICAZ10NE, /. prevaricaţiune, prevaricare, călcarea unei legi, unui preceptu; infidelitate, trădare, abusu. pbevedere, v. a. a prevedea, a vedea mai nainte, a presimţi; a preveni. pbevedîbilb, a. de prevâzutu, oare se poate prevedea. PBEVEDiMftrao, m. prevedere, presimţire; prorocire. . PBSVENliNTE, a. pre venin te, previitoru, prein-timpinâtoru, apucâtoru înainte; curteneţu, po-litu, plâcutu, amabilu, Indâtorâtoru; prevâ-zătoru. pbevenemento, m. prevenire, preîntimpinare, apucare înainte; îndatorare; prevenţiune. prevenire, v. a. a preveni, a veni, a apuca înainte, a preintîmpina; a anticipa; a lua măsuri de apărare; a informa, a înştiinţa mai nainte; a obliga, a îndatora, a face cuiva totu felulu de hatîruri de plăceri mai nainte de a priimi de la acela vreuna favoru, vreuna serviţiu. pbeventivamente, avv. mai nainte, înainte. PBBVENTivo, a. preventiva, anterioru, antici-patu. PBBVBNtfTO, m. aeusatu, pirita, trasa la judecată. PREvenziOne, f. prevenţiune, preîntimpinare, apucare înainte; preveninţâ; anticipaţiune ; prejudecată; opiniune despre unu lucru formată mai nainte de a lu cerceta; bănuială. pbevebtimento, i». răsturnare, inversiune. pbevebtîbe, v. a. a răsturna; a corupe, a strica, a demoraliza, a deprava, a înrăutăţi; a turbura. pbevertitore, m. râsturnâtoru, turburâtoru; coruptoru, stricâtoru, depravatoru. previdente, a. previdentu, prevâzâtoru; înţe-leptu. previdenza, f. providenţă, prevedere, vedere do mai nainte ; înţelepciune. , previo, a. precedentu; de făcuta mai nainte. previsiOne, /*. previsiune, prevedere; lucru pre-vâzutu. prevîso, PREVisTO, a. prevâzutu, presimţita, vâ-zutu, simţitu, cunoscuta de mai nainte. prevOsto, m. prepositu; egumena; protoierea. PREVOSTtfRA, f. prepositurâ, demnitatea preposi-tului. preziosamente, avv. cu splendoare, cu strălucire ; cu mare îngrijire. preziosit!,* f. preţiositate; lucra preţiosa, raru. prkziOso, a. preţiosu, scumpa, raru, de mare valoare, de mare preţu; afectata, cu nasuri. PREZZÂbile, a. de prcţuitu; stimabila. prezzare, v. a. a preţui, a stima, a tacsa, a judeca. prezzat6be, tn. preţuituru, stimatoru. prezzemolo, m. pâtrunjelu. prezzevolr, a. stimabilu. prezzo, m. preţu, valoare; premiu; stimă; — a buon prezzo, eftinu; — a caro prezzo, scumpu; — a vil prezzo, foarte eftinu, in daru, de geal a; — prezzo diecreto, preţu moderatu; — meritare il prezzo, a merita osteneala; — prezzo fisso, preţu ficsu, hotâ-ritu. . . prezzolâbe, v. a. a salaria; a. tocmi, a tirgui. PivEZZOLÂTO, a. salariatu, plâtitu pentru a mea ceva. pria, avv. înainte, mai nainte, mai curindu. priapeo, a. obscenu, scârnav u, spurcatu, baza-conu, îmbâlâcăvitu, neruşinatu, desfrinatu. PRitfao, m. rugă, rugăciune, cerere. pmgione, f. prinsoare, închisoare, arestu, temniţă, carceru, puşcărie, locu de reclusiune; — mettere in prigione, a băga, a pune, a arunca în prinsoare. prigionîa, f. prinsoare, arestu; captivitate, robie, sclavie. prigioniere, prigioniero, prigiOne, m. priso-nieru, prinsu , arestatu, deţinuta, captiva, robu. prima, avv. mai nainte, mai curindu, înainte; mai bine, mai bucurosu; — come prima, quanto prima, îndată ce, abia; — di prima, de mai nainte; — a beUa prima, cbiaru dela începutu; deocamdată. . PRiMA, f. primă, una din orele canonice. primâccio, m. perină de fulgi, de pufu. pbimacciuOlo, m. perniţă de fulgi, de pufu. pbimalitA, f. ântâiere, prioritate. ^ primamente, avv. mai ântâiu, de ocamdatâ, dela începutu. primArio, a. primam, primu, ântâiu, principala, de căpetenie, de frânte; considerabila, însemnatu. 408 PRIMATE.—PRIVAŢI VAM^NTE. prjmAte, m. primara, capu, căpetenie, unulu din cei mai considerabili locuitori dintr’unu loca; primatu, prelata & căruia iurisdicţiune este mai întinsă decâtu a archiepiscopiloru, mitro-politu. PRiMATÎcao, a. timpuriu, precoptu, prema-turu. primAto, m. primatu, ântâiere, rangulu, loculu d’ântâiu. primăvară, f. primăvară; tinâreţe; auriculâ, agliciu, aglişu (o plantă); — una sola ron-dine non fa primaveia, o singură floare nu face primăvară ; unu arbore nu face pădure. FBIMAVERîle, a. de primăvară. primazîa, f. primaţie, demnitatea primatului; primărie, primatu, ântâiere, covîrşire, superioritate. primaziAle, a. primaţialu, relativu la primaţie. * primeggiAbe, v. n. a avea primatu, a avea superioritate, a fi unulu din cei mai considerabili, mai însemnaţi. pbimicerio, m. primiceru, cela ce are primatulu la unu capitulu de canonici, la o comunitate bisericească. PBIMUlBA, f. unu felu de jocu in cărţi, pri-mierâ. primieramente, aw. mai ântâiu; mai nainte. PRIM1ER0, o. primu, ântâiu, celu d’ântăiu; anterioru, celu de mai nainte; primiţivu; principale. PBlMiGiNlO, a. primigeniu, primiţi vu, produsu de la începutu, originaru, primordiala; pri-mulu în felulu său. PRlHiPABA, /. primiparâ, ântâiu-nâscâtore, care naşte, fâteazâ pentru ăntăia oară. primipilâre, a. e 8, m. primipilaru, care a fosta primipilu. PEDflPlLO, m. primipilu, primulu centurionu alu unei legiuni la Bomanii antici. primiţivamente, aw, la începutu, de începutu, la origine. primitivo, o. primitivu, primo, ântâiu, celu mai antica, celu mai vechiu; primigeniu, originaru ; fără începutu. FBiMiziA, f. pîrgâ, trufanda. primo, a. primu, ântâiu; principala, de frunte, de căpetenie; primaru, superioru, eminenta j — al primo tratto, di primo tratto, de la începutu, la începutu, îndată; — prima pietra, piatră fundamentală; — materia prima, materie primitivă; — cosa di prima impor-tanza, lucru neapâratu trebuinciosu; — guh vinotto di primo pelo, copilandru, ţângâu. primog^nito, m. primogenitu, ântâiu-născutu. primogenit^re , m. primogenitora, protopâ-rinte. primogenitbIce, f. primogenitriţft, mamă primitivă. primogenitura, f. primogeniturâ, ăntăia nâştere. prim^pilo, m. primipilu. primordiale, a. primordiala, primitivu, originaru. pbimGrdio, m. începutu, naştere, origină, principiu. principale, a. principala, de frunte, de căpetenie, primaru^ superioru, celu mai mare, celu mai msemnatu, celu mai importanta; — s.tn. capulu lucrului, lucrulu celu mai principala, celu mai esenţiala; capa, căpetenie; proprietara, stâpânu; capitalu, suma cea principala. principalitA, f. principalitate, starea lucrului principalu, de frunte, de căpetenie. principalmEnte, aw. mai vîrtosu, mai alesu mai cu osebire, mai cu seamă. frincipAre, v. w. a domni, a fi prinţu. principAto, m. principatu, domnie ; stătu; pre-minenţâ. prIncipe, m. prinţu, principe, domnu, suverana, domnitoru. principEsco, a. principescu, prinţescu, domnescu, de prinţu. frincipessa, f. principeasâ, prinţeasâ, doamnă. principiamento, m. principiu, începere. principiAnte, a. e. s. principiantu, începâtoru, învâţâcelu. principiAre, v. a. a începe. principiativo, a. care serveşte spre a începe. PRiNCiPiATORE, m, începâtoru, celu ce începe una lucra. PRiNCiPio, m. principiu, începutuf naştere, ivire, origină, isvora; causâ, pricină; regulă, macsi-mâ; elementu; corpu elementara, substanţă simplă; stare primitivă; — da principie, la începutu, dela începutu. pbincip6tto, pbincipuzzo, m. prinţipaşu, prin-ţipelu. priora, f. stanţă la o mănăstire, prioreaeă. priorAle, a. prioralu, de priora, priorAto, priorAtico, m. prioratu, demnitatea priorului. fri6re, m. priora, stariţu, egamenu, proestosu, archierea; superioru alu unui ordinu de cavalerie. priori A, f. priorie, biserică îngrijită de unu priora. prioritâ, f. prioritate, anterioritate, superioritate, precedenţă, preminenţâ, preferenţâ, ântâiere ; cualitatea, condiţiunea de priora. prîsco, o. vecbiu, anticu, primitivu, originaru. prisma, m. prismă, corpu solidu formata de doâ base ecuale şi paralele unite prin paralelograme; in st rumen tu de optică care serveşte spre a decompune lumina. * prismAtico, a. prismatica, de prismă, în forma de prismă. prismoide, f. prismoidu, figură de formă prismatică. pristino» a. de mai nainte, anterioru, primitivu. pritaneo, m. pritaneu, tribunalu criminala la Atena. PRiVAMifcNTO, m, privare, lipsire, perdere, jinduire. privAre, v. a. a priva, a jîndui, a lipsi pe cineva de ceva, a i răpi ceva, a lua ceva dela elu; — privarsi di una cosa, a se înfrina, a se lipsi de unu lucru. . privAta, f, ştcrcârie, ştercariu, groapă de gu-noiu. privat amante, aw. In privata, în particulara, în deosebi. privatIva, f. privilegiu esclusivu, privativă. pbivattvambnte, aw. intr’unu modu privativa, esclusivu, cu privilegiu, cu esclusiunea celoru lalţi. PRIVATIV 6.—PBOCLIV E. 409 pRlVATivo, a. privativu, esclusivu; care arata privaţiune. * PRIVAto, a. privatu, particularu; ascunse ; deo-sebitu; lipsitu; — s. m. particulara, privatu, persoana privata. privat6rk» m. celu ce ia, răpeşte, jinduitoru, râpitoru. privaz ib ne, /. privaţiune, lipsă, defectu; in-frinare. priyIgno , a. e s. m. vitregu, copilu vitregu. PRmLEGlABE, v. a. a privilegia, a da privilegiu. PRIVlLEeiO, m. privilegiu, permisiune, scutealâ, dispeUsaţiune, imunitate, favoare, voe, slobozenie specială; particularitate, specialitate, cnalitate esclusivâ. privo, a. lipsitu, jînduitu, despoiata, esclusu. prjzzAre, v. a. a pestriţa. pro, m. folosn, avantagiu, utilitate; — a tuo pro, în favorulu, său ; — senza pro, fără nici unu folosu, InzârdarU) de geaba, îndeşertu; — pro e contro, pentru şi contra, în favorulu şi tmprofâv&; — buon pro vi faccia, sâvâfie de bine; — dare il buon pro, a felicita; — far pro, a folosi. pro*, a. bravu, viteaza, puterosu, voinica, intre-pidu. proAyo, m. strămoşu, străbuna. probâbile, a. probabilu, verisimilu, de crezută. pROBABiLrri, f. prcbabilitate, asemănare cu adevărata. probabilîsmo, in. probabilismu, doctrină despre probabilitate. probabilista, ni. probabilistu, celu ce admite opiniunile probabili. probabilmEnte, aw. cu probabilitate; poate. prob Atic A, /.fântâna oii la Jernsalimu, piscină probatică. probatîVO, a. probativu, care probează, dovedeşte. PROBAZlblVE, /. probă, cercare; timpulu noviciatului; esamenulu laureanziloru la o universitate. probi tâ, /. probitate, onestitate, moralitate ; lealitate. problema, m. problemă, proposiţiune, cestinne de deslegatu ; lucru problematica, incertu, dificilu de inţelesu. problematicamente, aw. problematiceşte. pboblematicitA, /. problematicitate, cualitatea lucrului problematica, incertitudine, nelncre-dinţare. problemAtico, a. problematica, disputabilu, incerta, dubiu, Indoiciosu, nedeslegatu, nesigura. PRbBo, a. probu, onesta, cinstita, dreptu, credin-ciosu ; leahi, sincera;—proboum, unu felu de juraţi la tribunalurile austriaceşti. pbob68Cide, prop6scii)E, /. trîmbâ de elefantu, preboscidâ. pbocaccEvolb, a. căştigârosu, hidustriosu, harnicii. pkocAcchia, /. portulacă (unu felu de plantă.) pbocaociamErto, m. e&pâtare, agonisire, câştigare. pbocacciAbb, v. a. a găsi, a apuca, a dobândi, a agonisi, a căpăta, a câştiga; a căuta, a cerceta. PROCAcciATdRE, m, câştigătoru, agonisitoru. procaccîno, i». omu industriosu, căştigârosu. procAccio, m. curiera, mesagera, aducâtoru de scrisori; provisiune, adunătură de toate cele trebuincioase. PROCAce, a. petulantu, obraznicu, temerara. procacitA, /. petulanţâ, obrăznicie, neruşinare, temeritate. pbocedEnte, a. procedentu, care procede, derivă, isvoreşte. PROCEdEnza, /. procedenţâ, purcedere, deriva-ţiune, origină, isvorîre, tragere, naştere. PROcEdere, v. n. a înainta, a purcede, a merge înainte; a urma, a continua; a procede, a proceda, a deriva, a se trage, a isvori, a şi trage începutulu ; a urma după formele judecătoreşti, a trage la judecată; a lucra; — procederc con tutto U rigore, a purcede cu asprime, a trata cu asprime; — procederc a paro a paro, a umbla doi câte doi. PROCedimEnto, m. purcedere, procederc, procedare ; urmare, purtare; înaintare, progresu, Bporu. procedura, /. maniera de a purcede, de a urma, de a trata; procedura, foi mâ de a procede la judecată, procesu. PROCEDtiTO, a. purcesu, derivatu, isvorîtu, pricinuita. PBOcElla, /. tempestă, furtună, burascâ, ora-ganu, viforu; turburare mare, pericolu mare, confesiune. PROCELLĂRIA, /. procelariâ, tempestariţâ (pasere). PBOCELLtiso, a. fhrtunosu, tempestosu, viforosu, turburatu. f _ pr6cere, pr6cebo , a. e s. m. considerabilu, lnsemnatu, principala, de căpetenie; persoană însemnată. procebitA, /. lungime, înnâlţime. pbocessAntb, a. procesantu, fâcâtoru de pro-cesuri. processAre, v. a. a face procesu, a trage la judecată, a urma împrotiva cuiva după formele judecătoreşti. processionAbe, v. ». a face procesiune, a merge în rîndu. pbocessionb, /. procesiune, alaiu bisericescu ; şira lunga de persoane; procesiunea Sântului Spiritu. PROCEssîvo, a. procesivu, care are puterea de a înainta. ( PROCESSO, m. procesu, pricină de judecată, prigonire ; înaintare, progresu, sporu ; purcedere, urmare; — fabbricare unproccsso, a forma unu procesu, — formare un proccsso addosso ad uno, a prigoni criminaliceşte; — senza fare altri processi, fâr’a mai face ţeremonii. PROCESSUAle, a. procesuala, relativa la procesu. PROctNTO, m. circuitu, ocolu, giuru; — essere in procinto di far qualche cosa, a fi în puntu de a face ceva. proclama, m. proclamă, publicaţiune, edictu. proclamare, v. a. proclama, a publica en solemnitate. proclamatGrb, m. proclamatora. PKOCLAMAZI6ne, /. proclamaţiune, proclamare, proclamă, publicaţiune, avisu, edictu, înştiinţare, manifesta. PBOClivR, a. înclinaţii, povîroitu, plecatu; di- 410 PROCLIVITÂ. ~ PROFESSlfiNE. spusu ; — s. m. povirnişu, declivin, coastă, costişu. ProclivitA, f. * disposiţiune, tendinţă, inclina-ţiune, pornire. PRdco, m. amantu, aspîrantu. proconsolAre, a. proconsnlaru, aln proconsulului. pboconsolăto, m. proconsulatu, demnitatea proconsulului. proc6nsolo, m. proconsulu, unu magistratu la Eomani. PBOcrastinAre, v. a. a procrastina, a amâna, a lâsa pentru zioa viitoare; a trâgâna, a diferi, a zăbovi. PBOCRASTiNATdRE, m. procrastinatoru ; trâgâ-nâtoru. PB0CRAstinazi6ne, f. procrastinaţiune, procra-stinare, amânare, lăsare din zi in zi; trâgâ-nare, dilaţiune. PBOCREAMKXTO, m. procreare, generare, producere, zămislire, naştere, facere; pricinuire, causare. procreare, v. a. a procrea, a genera, a produce, a zămisli, a face, a naşte; a causa, a pricinui. procreAto, a. procreatu, generatu, produsu, zâ-mislitu. PROCREATdRE, m. procreatoru, producâtoru, nâs-câtoru. pbocreazi6ne, f. procreaţiune, generaţiune, pro-ducţiuno. PROcCra, f. procură, procuraţiune, vechiletu. PROCURARE, v. a. a procura, a agonisi, a căuta, a găsi, a căpăta, a dobindi, a câştiga; a îngriji, a administra, a chivernisi. PROCURAŢI A, f. procuratie, locuinţa procurato-riloru in piaţa S. Marcu la Veneţia. • PBoCUBATdRE, m. procuratoru, procuroru, celu ce apără in judecată; administratoru, ingriji-toru ; representantu, împuternicitu, vechilu. PROCURATorio, a. procuratoriu, de procuratoru. PROCURAZIONE, f. procuraţiune, procură. procurebîa, f. oficiulu procuratorului. Pr6da, f. margine, ţârmu, rîpă; probă; pisculu, botulu corăbii; — andarc a proda, a eşi la uscatu. PrOde, a. bravu, viteazu, voinicu; — «. m, folosii, utilitate. prodeMente, avv. cu valoare, voiniceşte, vite-zeşte. FBODEZZA, f. valoare, bravură, voinicie, vitejie, faptă vitează; faptă de risu, ciudată, estra-vagantâ. PRODlfiRO, m. vislaru, cârmaciu. prodigalitA, f. prodigalitate, risipă, efusiune. prodigauzzAre, v. n. a prodigaliza, a risipi, a chieltui cu profusiune, peste măsură. prodigalmente, prodigamente, avv. cu prodigalitate, cu profusiune, cu risipă, fără economie. prodig io, in. prodigin, miraculu, minune; lucru minunatu, estraordinaru, raru, singularu. prodigiosamUnte, civv. minunatu, într’unu chi-pu minunatu, supranaturalu, estraordinaru. PRODiGiosiTÂ, f. prodigiositate, cualitatea lucrului prodigiosu, minunatu, estraordinaru. pRODiGidso, a. prodigiosu, minunatu, estraordinaru. PRtiDiGO, a. e 8. m. prodigu, risipitoru. PRODiTORiamante, avv. într’unu modu pTodito-riu, trâdâtoreşte, vinzătoieşte. proditOrio, a. proditoriu, trâdâtoru, vînzâtoru. PRODiziONE, f. prodiţiune, trădare, vinzare. prod6tto, a. înfâţişatu; produsu, generatu, fa-cutu, pricinuitu, causatu; — s. m. productu, fructu, folosu, resultatu, producţiune ; venitu. Pr6dromo, m. prodromu, preliminaru,- precur-soru, prenunţiu; semnu; programă, introducere. producIbile, a. producibilu, care poate fi produsu. Producimento, m. producere, facere, formare, naştere, generare, creare, causare, pricinuise, aducere. , produrre, producere, v. a. a produce, a face, a forma, a pricinui, a causa, a crea, a naşte, a genera ; a aduce ; a rodi; a aduce folosu; a înfăţişa, a presenta; a întinde» a prelungi; a supune la cercetare, la cunoştinţă; pro-dur prove, produrre teatimomqnee, a aduce dovezi, a aduce mărturii; — produrre una Unea, a prelungi o linie; — produrre ad effetto, a înfiinţa, a pune in lucrare. produttibile, a. de adusu; de prelungitu. PKODUTTivo, a. productivu, producâtoru, rodi-toru. . produttUre, m. productoru, producâtoru. produzkîne. f. producţiune, producere, productu. proemiAle, a. proemialu, relativu la proeiuiu. proemiAre, pROEMizziRE, v. n. a face proemiu. proemio, m. proemiu, prefaţinne, întroducţiune. profanamento, m. profanare, necinstire, contaminare, pângârire, lucrare de a spurca lucruri sfinte. , profanare, v. a. a profana, a necinsti, a contamina, a tracta cu nereverinţâ lucrurile sacre; a întrebuinţa rân lucruri rare şi preţioase. profanaziUne, /. profanaţiune, contaminaţiune, întrebuinţare a lucruriloru sacre cu nereverinţâ. pbofanitA, f. profanitate, cualitatea profanului. prufAno, a. profanu, mirenescu, secularu, lu-mescu, care nu este sacru; nereîigiosu, nere-verentu; streinu ; impiu,* nelegiuitu. profAto, m. acsiomâ. profunda, f. raţiune, porţiune, merticu de fînu, de ovâsu ce se dă pe toată zioa unui calu. profendAre, v. a. a da porţiunea cailoru. proferire, v. a. a proferi, a profera, a pronunţa ; a oferi; — proferirsi, a se îmbla, a se oferi. profUssa, f. profesa, monachâ, călugăriţă oaie a pronunţatu voturile. profkssAke, v. a, a face profesiune©, a recu noaşte în publicu, a profesa; a e cseroita, face, a avea o profesiune, o mogene; a învăţa în publicu; a pronunţa voturile religioase, a se călugări. PBOFESSifiNE, f. profesiune, confesiune, mărturisire solemnă ; meserie; depunerea vQturiioru religioase la o mănăstire; — professione di fede, profesiune de credinţă; — far profes- PK0FE9S0. — pbolazi6nb, 411 tione, a se ocupa, a se Îndeletnici cu deosebire la unu lucra. PROfEsso, m. profesu, monachu, călugăru care şi a depusu voturile religioase. PROFEssGre, w. profesora; invâţâtoru. pbofessoriAle, a. profesorala, de profesore. profess6rio. m. profesoriu, locuinţa noviţiloru. PROFITA, m. profetu, prorocu; prevestitoru. pkofetAnte, a. prezicâtoru, prorocitoru. profetAbe, profetizzAre, profbteggiAbe, V. o. e n. a profetiza, a proroci, a vaticina; a prezice, a divina, a ghici, a prevesti viitorulu. PROPETÂ88A, f. profeteasâ, proroacâ; prezicătoare. profeticahEnte, avv. profeticeşte, proroceşte. PROfEtIOO, a. profetica, prorocesou. PROFEZÎA, f. profeţie, prorocie, vataciniu; prevestire. profferta, f. îmbietură, oferta. PBOPiciENTE, a. care înaintează, se perfecţionează. PBOFlcuo, a. folo8itoru, utilu, producătoru, avan-tagiosu. profigurAre, v. a. a figura, a înfăţişa; a semăna. profilare, v. a. a delinia în profila, a profila. p&ofIlo, m. profila, faţa văzută saa deliniatâ numai dintr’o lăture; ornamenta la margine. pbofittAbile, PBOFrrrtyole, a. folositora, utilu, avant&giosu. pbofittAre, o. n. a profita, a se folosi, a câştiga , a trage profitu, utilitate, câştiga; a produce câştiga; a spori, a înainta in ceva, a face progresări. PBOFîtto, m. profitu, câştiga, utilitate, avan-tagio, folosu; sporu, înaintare, progresu. profligAto, a. resturnatu, trîntitu, risipita. pbOFLuEntb, a. curgâtoru, cargindu, alergânda. PBOFLtviO, m. flucsa, scursura, revârsâtuvâ, abundanţâ mare, promisiune; torinte, povoiu; lucsu în cuvinte, amestecu de cuvinte. pbofondaxEnte, aw. profunda, adîncu, în adln-cime; cu diligenţâ, cu atenţiune. pbofondArb, v. n. ed a. a afunda, a cufanda, a da adîncn; a se cufunda, a se adinei; a pătrunde. profondatamEnte, dw. foarte adîncu. profondaziOne, f. afundare, profund&re, cufundare, adîncire; pătrundere. PROFOndere, v. a. a respăndi, a vărsa cu profesiune, cu abundanţâ, a risipi, a cheltui. PROFOKDItA, f. profunditate, adâncime; grosime; penetraţiune, pătrundere, cunoştinţă profundă. pbof6ndo, a. profunda, adîncu, afundu, josu; mare; grosu; — s. m. adâncime, profunditate; — dai profondo delV inferno, dinpro-fundulu infernului, din adîncimea iadului; — colore profondo, faţă închisă; — nel profondo ael cuore, în fundulu inimei. PR6fugo, a. fugitivii, fugaru, ecsilatu, surghiunita. pbopumamEnto, m. profumare, parfum are, afu-mare. pboftjhAre, v. a. e n. a profema, a parfuma, a afuma, a răspăndi odoare plăcută; a face să miroasă ceva bine; — pro fumară, a se parfuma. 9 PROFUKATAJCEntE, aw. CU profamnri; CU mare grijă, cu toată eleganţa, cu toată esactitatea. PROFUMATdRE, m. afumâtoru, profumatoru. PBOFUMATtzzo, in. paraleu, pâuuelu, leuşora, june galanta, scosu din ctifcie, ganimedu. * PROFUMERÎA, /*. profmnaiie, parfumărie, locu unde se făcu sau se vîndu profurauri. PROFUMIERA, f. vasu pentru profmnuri. PROFUMIERE, m. profumatoru, faoâtoru sau yîn-zâtoru de totu felulu de lucruri binemirosi-toare. profumîno, m. vasu de profumuri; ganimedu. PROfCmo, m. profumu, mîrosu plăcuta, odoare aromatică, mireasmă, mirodie; — profumo in polvere, prafu de afumata. PR0FUM6S0, a. profumatu, binemirositoru. profusamEnte , aw. cu profusiune, cu mare abundanţâ. PROFtfso, a. profusu, prodiga, prea abundantu. PROGENEbAbe, v. a. a progenera, a fi progenito-rulu unui neamu, unei familie. PROgEnie, progEnia, f. progenie, neamu, viţă. pROGENiTdRE, m. progenitoru, strâmoşu, străbuna. PROGEnitrîce, f. progenitoare, strâmoaşâ, străbună. PROGETTAbe, v. a. a proiecta, a avea de gându, a cugeta, a face unu planu, unu proiectu; a arunca; a însemna pe nnu planu ceva. progEtto, m. proiectu, planu; cugeta, gându, -intenţiune, întreprindere, chibzuire. pboginnAstica, f. progimnasticâ, o parte a mu-sicei. PRdGNOSf, f. prognose, dare cn socoteala despre starea viitoare a unei maladii. progbAmma, m. programă, espunerea planului unui lucra; manifestu, prospectu. progredimEnto, tn. înaintare, sporire. progredîre, t;. n. a înainta, a spori, a face progresări. PROGRESSldNE, f. progresiune, mişcare in progresa; serie, şiru de cuantitâti algebrice sau aritmetice. progressîsta , fi», progresista , partisanu alu progresului. progressiyitA, f. progresivifcate, virtutea, puterea de a face progresuri, de a înainta. progressîyo , a. progreşivu, capabila de a înainta. PR0GRE8S0, m. progresa, sporu, înaintare; folosu, aYantagiu, utilitate, profitu. proibitîyo, a. proibitivu, care opreşte, mărgineşte, interzice, nu iartă. proibitOre , 97». proibitoru, opritora, mârgini-tora. proibizi6nb, f. proibiţiune, interdicţiune, oprire, neiertare, mărginire, împedicare. proiciEnte, a. aruncâtoru, asvirlitoru. proiettAre, o. a. a arunca înainte, a asYîrli ; a însemna pe nnu planu ceva, a projecta. PBOiEttile, pboiEtto, m. projectilu, coryu greu aruncata cu o putere oarecare. ___ PBOIETtEra, f. proiectură, scosătură afartfl* PRO iezi (5 NE, f. projecţiune, aruncare, asvîrlire; aparinţa unui objectu pe planulu prospecticu. PBOLAsso, 99». prolapsu, căderea unei părţi a corpului. PROLAZldNSj f. prolaţiune, publicare a unei sentinţe. 412 PKOLE. —FKĂNUBA. prăle, f. copii; neanm, viţa, descendinţâ. prolegAto, m. prolegatu, care tine loculu lega. tului. PBOi. n. a eşi cu repeziciune, a pro-rupe. PROROMPIM^NTO, m. eşire cu repeziciune, pro-rupere. pr6sa, f. prosâ, discursu nesupusa la măsură. PROsAico, a, prosaicu, de prosâ; materiala, gro-solanu. PROSAÎSMO, m. prosaismu. manieră prosaicâ. prosApia, /*. neamu, familie, viţă, sânge. prosAre, v. a. e n. a scrie în prosâ; a batjocori. prosasticitA, f. prosasticitate, cualitatea lucrului prosaicu. prosAstico, a. prosasticu, prosaicu, în prosâ. PROSAT<3re, m. prosatoru, scriitom în prosâ, prosaistn. proscenio, m. prosceniu, partea dinainte a scenei. proschematIsmo , m. proschematismn (figură gramaticală). prosci6gliere, prosci6rre , t>. o. a deslega, a slobozi, a libera, a absolve, a absolvi, a ierta. froscioglimento, m. deslegare, liberare, ab-solvere, absolvire. pbosciugamento, m. deuscare, desecare. prosciugAre, v. a. a usca, a deusca, a deseca. PROSCltTTO, m. şuncă, şolduln porcului. proscrItto, a. e s. m. proscriptn, condemnatu la ecsiliu sau la moarte fără formă judecătorească. PROSCRîvere, v. a. a proscrie, a ecsila , a surghiuni, a conderana la moarte fără formă judecătorească ; a depărta, a scoate, a lepăda. PBOSCRiziONE, /*. proscriere, proscripţiune; depărtare. prosecuziOne, f. continuaţiune, urmare. pboseggiAre, v. n. a scrie în prosâ. PROSEGGlATdRE, m. prosatoru, prosaistu. prosegbetArio, m. prosecretaru, care ţine lo-cnlu, împlineşte funcţiunile secretarului. PBOSEGUtfNTE, a. urmâtoru. proseguimento, m. urmare, continuare; stârnire. phOSEGUÎRE, v. a. a urma, a continua; a stărui, i ROSELlTico, «. proseliticu, de proselitu. PBOSELITISMO, m. proselitismu, propagandă, silinţă de a face proseliţi. proselito, m. proselitu, celu ce a îmbrăţişată de curindu religiunea catolică; partisanu. sectatoru. pkosodia, f. prosodie, pronunţiaţiune regulata a ziceriloru după cuantitatea metrică. prosone, m. celu ce vorbeşte înceta şi cu ife-ctaţiune. • prosuntuosamente, aw. ou presumpţiune, semeţeşte. prosuntu6so, a. presumţuosu, trufaşa , Indrâs-neţu. prosopografIa, f. prosopogr&fie, o figură de retorica. proso popEa, f. prosopopee, o figură de retorică; aroganţă, trufie, ingîmfare. prospera, f. şeţu. prosperamento, m. prosperare, înflorire, priire. prosperAre, v. a. e n. a prospera, a înflori, a prii, a se afla intr’o stare fericită, a isbuti, a reeşi. ' prosperat6re, a. celu ce faoe a prospera. * PROSPEREVOLE, PR0SPEB680, PROSPERO, a. pTOS-peru, ferice, norocita, favorabila, înflorită, priinciosn; voinica, robusta, ţeapănă. prosperitA, /. prosperitate, fericire , înflorire, stare fericită, priinţâ, avîntu; voinide, vigoare, sănătate. prospettăre, v. a. a vedea în prospecta, în fa^a. rKOSPETTiVA, f. perspectivă, arta de a înfăţişa pc o sorfaţâ plană objectele după deosebirea depărtării şi a posiţiunii; vedere frumoasă; — porre in prospettiva, a înfăţişa la vedere; & atrage atenţiunea cuiva asupra unui lucrai — prospettiva lineare, perspectivă lineară, înfăţişată prii* linii;— prospettiva aerea, perspectivă aereanâ, înfăţişată prin degradarea coloriloru şi a umbreloru. prospettivîsta, tn. perepectivistu, pictoru sau de8emnâtoru care este versatu în perspectivă. prospettivo, a. perspectiva, deliniatu în prospect’! . r;;osPETTO, m. prospecta , vedere , privire; faţadă; progama unei opere, unei întrepinderi. prossimAno, a. procsimu, vecinu, de aproape; rudă. prosshotA, f. procsimitate, apropiere, vednătate. • pr6ssimo, a. procsimu, vednu, celn de aproape. pr6ssimo, m. procsimu, apropiaşu, vecinu, rudă. prestata, f, corpu glandulosu la rădăcina mădularului bârbâtescu. prostendere, v. o. a întinde, a aşterne. prosternAbsi, v. ». a se prosterne, a se pleca rugăndu, a se arunca la pâmînţu; a se consterna, a se descoragia, a se înjosi. prosternazibNE, f. prosternaţiune, plecăciune; descoragiare, consternaţiune, înjosire. prosterne RE, v. o. prosterne, a arunca la pâ-mintn. ( prosti tu ÎRE, v. a. a prostitul, a întrebuinţa râu, a înjosori, a lăsa impudiciţiei cuiva; — prostituirsi, a se înjosori, a se degrada, a s< Digitized by Google PROSTITUTdRE.—PROVENZALfejfd. 415 prostitoi, a se da prosti tuţiunii, a se da de-sfrînârii. prostitut6re, m. prostitutoru, pângâritoru. prOstitGta, f. prostitutâ, femee dcsfriuatâ. prostituzione, f prostituţiune; desfrinare, pân-gârire, contaminare, înjosorare, degradare. PROSTRAMESTO, m. plecare, prostern ere. prostrAre, v. a. a prosterne, a pleca, a umili; — prostrarsi, a se prosterne, a se pleca, a se arunca la pâmintu; a se închina; a se umili. PROSTRAZI6NE, f. prostraţiune, plecăciune, închinăciune; umiliaţiune, umilinţă; oboseală. prosu6cero, m. tatălu Bocrului. protagonista, m. protagonista, personagiu prin-cipalu. rnoTASi, f. protase, propunerea subjectului, ân-tăia parte a comediei antice. PROTF.GGERE, v. a. a protege, a favoriza, a apăra, a ocroti, a ne interesa de cineva sau de ceva. • pboteggit6re, protett^re, m. protectoru, apâ-râtoru, ocrotitoru, defensoru, ajutâtoru. Protkndere, v. a. e n. a întinde, a destinde; — protendersi, a se stinde, a se destinde, a se întinde. PuoTEO, m. persoană falsă, făţarnică, schimbâ-cioasâ. PRotervamante, avv. cu nrotervie, obrăzniceşte. PROtervia, f. protervie, obrăznicie, seraeţie. PROTERVO, a. protervu, obraznicu, semeţu. PKOTESI, f. protese, prostese, o figură gramaticală ; adâogare artificială a unui membru care lipseşte la corpulu omenescu. protesta, protesta zi 6 ne, f. protestare, prote-staţinne, declaraţi un e formală împrotiva unui lucru; mărturisire, promisiune solemnă. protestante, a. protestantu, care protestează; — 8. m. protestantu, sectatoru alu protestantismului. • PROTESTANTtSMO, PROTESTANTESIMO, PI. protestan-tismu, o sectă religioasă. PROTESTARE, v. a. a protesta, a declara, a mărturisi, a încredinţa, a promite cu solemnitate; & face o declaraţiune formală împrotiva unui lucru; a face unu protestu. PEOTESTAzidNE, f. protestaţiune, protestare. PROTESTO, m. protestu, actu prin care se declară că o poliţă nu se acceptează sau nu se plăteşte de acela către care e trasă. PbotettorAle, a. protectoralu, de protectoru. protettorAto, m. protectoratu, oficiulu şi demnitatea protectorului; protecţiune. protett6re, m. protectoru, defensoru, apârâtoru, ocrotitoru. pboteziOne, f. protecţiune, apărare, ocrotire, ocroteaîâ. PRotiâtro, m. protomedicu, medicu principala. pr6to, m. maisteru primam, lucrâtoru primaru. PROtocOllo, m. protocolu, registru, formularu; procesa verbalu. protologIa, f, protologie, logică elementară. PROtOlogico, a. protologicu, de protologie. protoma£stro, protomAstro , m. protomaistru, maisteru primam. protohAbtire, m. protomartim, primu marţim. protomedicâto, m. protomedicatu, funcţiunea de protomedicu, de doftoru primaru. protom£dico, w. protomedicu, archiatru, medicu primaru. protonotariAto, w. protonotariatu, demnitatra protonotamlui. protonotArio, m. protonotaru, unu funcţionam alu Curiei romane. protopârente, m. protopârinte, ântâiu părinte, Adamu. protoplAste, m. protoplastu, antâiu plâsmuito-ru, Dumnezeu. protuplAsto, o. ântâiulu plâsmuitu, Adamu. protosebAsto, m. protosevastu, o demnitate a imperiului grecu din Constantinopolu. prototipU, f. piototipie, ar tea de a forma mo-deluri. prototipo, m. prototipu, modelu, originaîu; — a. primordialu. protbArre, protrAggere, v. a. a protrage, a prelungi, a trage în lungu, a trage linii; a amâna. protratt(5re, m. trâgâtom, prelungitoro; amâ- nâtoru. protrazi6ne, f. protracţiune, tragere, prelungire ; amânare. protuberAnza, f. protuberanţâ, eşiturâ, crescâ-turâ, inâlţâturâ, ridicâturâ, umfiâturâ. PRdVA, f. probă, cercare, ispită, sperimentu, esa-menu, cercetare ; silinţă ; dovadă ; mărturisire; luptă; concurenţă, întrecere; ispravă, faptă vitează, faptă mare; tentamenu; tenta-ţiune ; — a prova, pe cercate; pe întrecute ; — a tutta prova, cu dinadinsulu, într’adin-su, cu planu ; statornicu, tare j — dar prova, a arăta, a dovedi, a proba; — far prova, a încerca; a dovedi; a arăta eficacitate; — fare a prova, a rivaliza, a se întrece; — torre a prova, a lua spre cercare, pe cercate ; — alia prova si scortica l'asino , după lucru se cunoaşte lucrătorulu. provâbile, a. probabilu, care se poate proba, dovedi. m provAno, a. certâreţu , cicâlosu; indârâtnicu, pismaşu. provâke, v. a. a proba, a dovedi, a demonstra, a arăta; a cerca, a cerceta, a tenta, a ispiti; a simţi; a încerca, a sperimenta, a cunoaşte prin esperienţâ. provatîvo, a. doveditoru, care serveşte spre a dovedi. PROVATdRE, m. doveditoru, celu ce dovodeşte. provecciArsi, v. n. a se folosi, a se avantagia. PROVtfccio, m. profitu, avantagiu, utilitate, folosu. provenienţe, o. provenientu, care provine, vine, se trage. proveNienza, f. provenienţă, derivaţiune, venire de undeva. ProvenIre, v. n. a proveni, a deriva, a se trage, a isvorî, a purcede, a se naşte; a prospera, a reeşi bine. PROVtNTO, m. venitu, câştigu, utilitate, avantagiu, folosu. provenzAle, a. provenţalu, din Provenţa. provenzalIsmo, m. provenţalismu, manieră pro-venţalâ. 416 PBOVBNZALEGGIArE.—rsÎLLO. provenzaleggiAre, 0. tt* & imita limbagiala provenţaliloru. proverbiale, a. proverbiala, de proverbu, trecutu în proverbu. PBOVERBIÂre, v. a. a insulta, a ocări, a înjura; a batjocori, a porecli; — proverbiarsi, a se certa, a se disputa. proverbiatOre, m. înjurâtoru; batjocoritoru. PBOVtfRBio, m. pildă, proverbu, zicală, zicâtoare, mac8imâ, sentinţă populară; injurie, ocară. proverbiosâm^nte, avv. cu supărare, cu pismâ. PROVERBIOSO, a. proverbiosu , coprinzâtoru de proverbe, plinu de proverbe; pismaşu. PROVERBîsta, m. proverbistu, fâcâtoru de proverbe. PROVtfTTO, a. înaintatu In vîrstâ, bâtrinu; cer-catu, esperimentatu, maturu, coptu; destoinica, capabilu. provtAnba, f. proviandâ, provisiune, merinde. PROVIDAMENTE, PROV VID AMANTE , avv. CU preve-dinţâ, cu îngrijire, cu prudinţâ, cu înţelepciune. trotidenza, f. providenţă, prevedinţâ, prevedere, îngrijire, prudinţâ, circumspecţiune; înţelepciune, sapienţâ prin care Dumnezeu îngrijeşte de toate. providenziAle, a. providenţialu, alu providenţei. PRdVlDO , a. providu, providenţa, prevâzâ-toru, înţeleptu, sapientu, îngryitoru, circum-spectu. provincia, f. provincie, ţinutu, ţară, regiune; judeţu, districtu, ocolu; coprinsu; divisiune. provincialAto, m. provincialatu, demnitatea provincialului. provinciale, a. provinciala, de provincie; — e. m. provincialu, capulu provinciei monastice; omu de provincie. frovocam£nto, m. provocare, incitare, întârî-tare, aţi ţâre, sgândarare, escitare; causare, pricinuire. provocare, v. a. a provoca, a incita, a escita, a aţiţa, a sgândâra, a îndemna, a zâdâri, a mişca, ă întărită; a causa, a pricinui, a produce. provocativo, a. provocativu, Apabilu de a provoca. provocat6re, m. provocatoru, incitatoru, escita-torn, aţiţâtoru, zâdâritom, îndemnâtoru; pri-cinuitoru. provocat(5rio , a. provocatoriu, escitatoriu, de provocaţiune. Provocazk3ne, f. provocaţiune, escîfaţiune, incita ţiune, aţiţare, sgândarare, zâdârire, întâri-tare; causare. provved£nte, a. care provede, îngrijitoru. PROVVEDtfRE, v. a. e n. a provedea, a îngriji, a înzestra, a dărui, a orna, a găti, a pregăti; a lna măsuri, a prevedea, a nu pierde din vedere ; a răsplăti. provvedimiSnto, m. provedere, îngrijire, înzestrare, gâtire cu cele trebuincioase; măsură, precauţi une. proweditorAto, m. proweditorîa, /*. provedi-toratu, proveditorie, oficiulu yi demnitatea proveditorului. PROWEDUTAlrtNTE, avv. cu providenţă, cu îngrijire, cu prudinţâ, cu precauţiune, cu circumspecţiune. PB0WEDT5T0, a. inzestratu, gâtitu, provâzutu, îngrijitu; prudentu, circumspectu, indemnati-cu, dibaciu. prowidenza, /. providenţă, provedinţâ, pronie. prowisionAle, a. provisionalu, de provisiune. prowisionAre, v. a. a provisiona, a îngriji, a găti cu cele trebuincioase; a salari a, a acorda o provisiune. provvisi6ne , prowigi6ne, f. provisiune, provi-sionare, provedere, îngrijire, înzestrare, gâtire cu cele trebuincioase; leafa, salariu, premiu; decretu, măsură; — fare le provvisioni, a se provisiona; — per modo, per via di provvi-eione, într’unu modu provisoriu. provvis6re, m. provisorn, proveditoru, îngrijitoru. PROWisoRTAMifcNTB, arv. într unuchipu proviso-riu, tirapuraru, vremelnicu, vreinelniceşte. prowisorietA, f. provisorietate, stare vremelnică. PROWisdRio, a. provisoriu, timpuraru, VTemel-nicu. prowista, f. provisiune; provedere, îngrijire. provIsto, a. provisu, provâzutu, gâtitu, înzestra-tu, îngrijitu cu cele trebuincioase. PRtiA, f. piscu, botulu navei; navă, vasu, corabie. prudente, a. prudentu, înţeleptu, cu minte. PRUDtiNZA, f. prudenţă, înţelepciune, minte, pre-videnţâ, băgare de seamă, circumspecţiune. prupenziAle, a. prudenţialu, de prudenţă. prGpere, v. n. a pişcă, a muşca, a produce mâncârime. prudGre, m. mâncare, mâncârime. prUgna, prUna, f. prună. pbunAia, f. prunâio, m. prunetu; spinetu, cri-vinâ. PRUN^lla, f consolida maioare (plantă). prun^to, m. prunetu, locu sâditu cu prani. prGno, m. pruna; mărăcine, spinu. prunOso, a. prunosu, spinosu, mârâcinosu. pruriginOso, a. pruiiginosu, pricinuitoru de mâncârime. prurire, v. n. a produce pruritu, mâncârime, a mânca. prurîto, tn. mâncare, mâncârime, gîdâlare, pruritu ; poftă, apetitu, rîvnâ, dorinţă. PRtissico, a. prusicu; — acido prussieo, acida pru8icn. prGzza, f. mâncârime. pseudocristiAno , m. pseudocreştinu, creştinu falsa. pseudodott6re, m. pseudodoctoru, doctoru falsu. pseudoletterAto, m. pseudoliteratn, falsu lite-ratu. pseudoliberAle, m. pseudoliberalu, falsu liberala. • pseudoprop4ta, m. pseudoprofetu, prorocu min-cinosu. pseudosacerd6te , m. pseudosacerdotn, preotu mincinosu. # psIchico, a. psichicu; alu sufletului, sufletesctL PSICOLOgIa, f. psichologie, ştiinţa anim ei umane. PSICOL6GICO, a. psichologicu, de psichologie. psicologIsta, m. psichologistu, versata în psichologie. psiLLO, m. pufecariţâ (plantă). PUBBLIClNd.—PTJLSAZI6N*. 411 pubblicXno, publicâno. m. publicanu, perceptora ala venitariloru publice la cei vechi pubblicAre, v. a. a publica, a obşti, a manifesta, a da in publica, a face publica, a promulga; a da afara, a da la lumina o carte; a confisca. PUBBLICAT6RE, m. publicatoru, manifestatoru. pdbblicazi6ne, f. publicare, publicaţiune, obşti re, manifestare, promulgaţiune, divulgaţiune, dare in publica; tipărire, dare afara, scoatere la lumin&; confiscare, confiscaţiune. PBBBLiclsTA, m. publicista, politica, eela oe este versata în ştiinţele politice; scriitoru politicu. pubblicitI, f. publicitate, cualitate, stare a lucrului ce a'a făcuta publica. PtiBBLico, a. publica, comanu, obştescu; manifesta, cunoscuta; — persona pubblica, persoana publica, magistratu, funcţionara; — in pubblico, în publica, obşteşte, in vileagu, în obşte, înaintea tuturoru; — cose pubbliche, afaceri politice; — pubblico, s. m. publica, obşte, comunitate, comuna, poporu, naţiune, stata. PtfBE, m. e /*. muntele Vinerei. pubertI, f. pubertate, etatea in care bârbatulu şi femea sintu în stare de a genera. PUBESCiNTE, PUBERE, o. e s. puberu, june, junâ, fată mare; care a ajunsa la etatea de a putea genera. ptjbesc&nza, f, împîroşare, înfiocoşare. * pOoa, f. mlâdiţâ, vlâstaru. pudib6ndo, a. ruşinosu, modesta, pudica. pudicIzia, f, pudiciţie, pudicitate, castitate, modestie, inocenţă, puritate; virginitate, feciorie; ruşinare de a zice sau de a face lucruri obscene. pudInga, f. pudingâ, unu felu de piatră. pudobe, m. pudoare, ruşinare, ruşine, modestie. puerIle, a. puerilu, copilârescu. puerilitA, f. puerilitate, copilărie, lucru copilârescu, puerilu; zădărnicie, deşertăciune. PUERfziA, f. copilărie, etat< copilărească, pue-riţie. po^rpera, ft lâhuzâ, chendelâ, născătoare. puerperAle, a. puerperalu, alu lâhuziei. puerperio, m. facere, lâhuzie, chendelie. pugilAto, m. pugilatu, buşiturâ. PtfGiLE, fn. buşi torn, pugilu. pugillAre, m. tăbliţe pentru scrisa la cei vechi. pugtllat6re, m. pugilatoru, buşitoru. pugillo, m. apucătură, luaturâ, câtu se poate lua ca doâ sau cu trei degete. Puglia, f. vadă, puitură în jocu de cărţi. PtfGNA, fm luptă, bătălie, pumnă; discordie, con-flictn. pugnAce, a, bâtâiosu, belicosu, PUGNACEM4NTE, avv. cu armele în mână, vrâj-maşeşte. J py°N^L^TA, f. lovitură de pumnaru. Mr! f E’ m' P^naru, pumn alu. ’NAre, v. n, a lupta, a se lupta, a combate, * se bate. ppgn^llo, i». unu pumnu, atîtu câtu poate ci- POov^ Ban t*n<:a cu 0 mânâ închisâ- NERE, v, a. a împunge, a străpunge, a piş- t0a*r a lm^)°ldi; a supăra prin vorbe atingâ-PcgneriSccio, a. cart împunge, înţeapă. PTJGNtTTO, w. boldu; biciuşcâ, strămurare. PUGNiMtfNTO, m. împungere, înţepare, pişcare. PUGNiTdPO, m. o plantă. PUGNiTtiRA, f. punsurâ, înţepătură. pfiGNO, m. pumnu, mână închisă; pumniturâ. lovitură de pumnu; unu pumnu, câtu se poate lua sau ţinea cu o mână închisă; — di proprio pugno, cu chiaru mâna sa; — avere in pugtw, a avea în mână; — sertar U pugna, a muri. ptfLA, f. pleavă. ptfLCE, m. e f. purece; — mettere una puiet nelV orecchio, a insufla griji, a pricinui neo-dihnâ. pulc^lla, PULZtfLLA, f. virgine, vergurâ, fecioară. pulcellona, f\ fată bâtrinâ. pulcellGni, avv. fâr’a se mărita. PULCESECCA, /*. pişcătură, ciupitură. pulcin^lla, m. pulicinelu, personagiu caraghio-su introdusa de neapolitani In comedia italiană. pulcIno, m. puişoru; —andarsene come un pul-cino bagnato, a se duce cu coada între picio-i rc; — essere piu impacciato che pulcin nel-la stoppat a nu şti cineva cumu să scape de vreo încurcătură. PULClOso,- a. puricosu, plinu de purici. pul£dra, f. mânzâ, cârlană. PULtfDRO, POLEDRO, m. mânzu, cârlana. PUL^GGIA, f. scripete, macara. PUL^GGIO, pulezzo, m. poleginâ , mintă; — pi-gliare il puleggio, a şi lua tălpăşiţa, a şi arăta călcâiele. ptfLiCA, ptfiiGA, f. bulbuca, beşicâ de aera. pulicAria, f. puricariţâ (plantă). pulice, m. o f. purice, purece. pulim^nto, m. poleiturâ, poleire, netezire, curăţire, ştergere, lustruire, lămurire. pulIre, polîre, v. a. a curâţi, a şterge, a lămuri, a netezi, a lustrui, a polei, a lucia. pulitamante, avv. cu politeţă, cu urbanitate. pulitezza, f. curăţenie; politeţă, urbanitate, afabilitate, maniere amabili, plăcute, omenie. pulIto, polito, a. carata, netedu, lâmuritu, neta, poleita, lustruita; politu, civila, urbanu, omenosu, politicosu; — far pulito, a face bine. pulIto, avv. cu politeţă; cumu se cuvine. PULIT6RE, m. curâţitoru, ştergâtoru, netezitoru. pxjlitCra, f. curâţiturâ, neteziturâ, poleiturâ. pulizîa, f. ourâţie, neţime. PULLULAM^nto, w. încolţire, resârire. PULLULÂre, v. a. a încolţi, a resâri; a se prăsi. PULLULATivo, a. capabila de a încolţi, de a resâri. pullulazi6nE, f. încolţire, resârire, prăsire, îm-mulţire. PTJLMONĂRIO, a. pulmonara, relativa la plămâni. PtiLPiTO, m. palpi tu, ambonu, catedră. pulsâre, v. a, a bate, a lovi, a isbi, a svîcni, a tremura. pulsatile, a. svîcnitoru, pulsatila; — vene pulsatilit vine pulsatile, arteriile. pulsatîvo, a. pulsativu (se zice despre arterii). PULSATtiRio, a. pulsatoriu, relativa la pulsaţiune. pulsaziOne, f. pulsaţiune, bătaia pulsului; bâ- 27 Digitized by Google 418 PULVINARE.—PUNTONE. taia dureroasa 'a arteriiloru la părţile inflamate ; svicniturâ. rULYlNÂBE, m. pulvinaru, pernă lungă, câpâtâiu; templu, sacrariu alu pâganiloru. pulzella, f. Yirgine, vergiirâ. fec;oarâ. rtfNCHio, m. ponciu, unu felu de băutură. pungello, m. ghimpe, ţepu, boldu. pungente, a. ghimposu, înţepâtoru, pişcă tom, pungâtoru, împungâtoru, îmbolditoru; atingâ-toru, ofensivu. pungim£nto, m. pungere, Înţepare, împungcrc, pişcare, străpungere, imboldire. ptfNGERE, v. a. a punge, a împunge, a străpunge, a înţepa, a pişcă, a îmboldi, a Inghimpa; a strâflge; a zâdâri, a întărită, a sgândâra; a supăra prin vorbe ating îtoare. PTJNGIGLIONE, PUNGETTO, tn. biciuşca, strămurare; boldu, acu. PUNGItIyo, pugnitivo, a. pungâtoru. împungâtoru. pungit6io, tn. boldu, acu, instruraentu spre a punge. pungit6re, tn. pungâtoru, împungâtoru, îmbol-ditoru. . pungolâre , v. a. a îmboldi, a împunge; a întărită. rtfNGOLO, tn, biciuşcâ, strămurare; boldu; în-demnu. . PUnIbile, a. punibilu, de pedepsitu, demnu de pedeapsă. piJnico, o. punicu, cartaginesu; — porno punico, rodie. PUNIMENTO, tn. pedepsire, punire. PCNÎRE, v. a. pedepsi, a puni. punitIyo, a. punitivu, penalu, relativu la pedeapsă. punit6re, m. pedepsitoru, punitoru. PUNlzidNE, f. puniţiune, pedepsire, pedeapsă. PtiNTA, f. vîrfu; estremitate, capu, margine, frunte, ascuţişu; creştetu; isprâvitu, sfirşitu, puntulu unde se isprăveşte unu lucru; dia-mantu cu vîrfu ; dintelâ ; împunsătură; jun-ghiu ; dispută, pismâ ; — a punta di diamante, tâiatu in feţe; — punta di mare, sinii de mare; — andare in punta de'picdi, a umbla în virfulu degeteloru; — avere una cosa solia punta delta lingua, a i umbla cuiva o zicere prin gură; — parlare in punta di for-chetta, a vorbi cu mare afectaţiune; — âare a punta, a sa gâlcevi totdeauna. PUNtAglia, f. luptă, ceartă, gâlceava, sfadă. PUNTAGtiTO, o. ascuţitu. PUNTAle, tn. feruleţu, vîrfu, câpâtâiu. puStalm^nte, aw. cu esactitate; cu deamârun-tulu; în acelaşi punctu, în acelaşi minutu. puntAre, v. a. a punta, a face punturi; a împunge , a înţepa; a îndrepta, a aşeza către o ţintă, a lua la câtare; a râzima; a împinge; —puntare addosso ad uno, a strîmtora pe cineva. PURTATA, f. împunsătură, înţepătură, punsurâ; stinjinu; fasciculu, broşură. puntat6re, m. puntatoru, punctatorii. PUNTATtfRA, puntazi6ne, f. puntare, puntare, interpuncţiune, punctuaţiune, puntuaţanne. PUNTAzza, f. nndrea, ţepuşu. punteggiamento, m. puntuare; puntâtnrâ, punturi mici ce se făcu in lucrările de miniatură. ruNTEGGiÂRE, v. a. a puntua, a pune punturi, virgule, 8. c. I. unde trebue; a punta, a face punturi. PUNTEGGiatura, f. puntuiturâ. puntellAre, pontele Are, v. a. a râzima. a propti, a sprijini, a susţinea; — puntellarsi, a se râzima; a se susţinea. puntkllo, m. proptea, râzîmâtoare, sprijinu, sprijoanâ; ajutoru, sprijinire, ocrotire. PUNTERUdLO, tn. sulă, priboiu, potricalâ; gărgăriţă. # puntiglio, tn, subţiritate, scocioriturâ, sofi-sterie, cârtire, cicâlire, ceartă pentru unu lucru de nimicu. puntiglioso , a. cârtitoru, cervicosu, îndârât-nicu. cicălitoru, celu ce cicâleşte, cârteşte, se obstina pentru lucruri de nimicu. PUN tino, m. puntişoru, puntuleţu; — a pun -tino, cu esactitatea cea mai minuţioasă, cu puntualitate, cu precisiune. punţiscrItto, m. semnu, marcă la rnfe. punto, m. pun tu, punctu ; împunsătură; picătură ; părticică; locu sau objectu determi-natu; semnu, ochiu, gaură; minutu. mo-mentu; articula, eapitulu; încetare, precur-mare ; — in punto, tocma, întocmai; — di punto in punto, din pun tu în puntu; — punto per punto, câte una, una; — di tutto punto, pe deplina, de totu, cu totulu; — in tutto punto, gata cu totulu; — tnetter in punto, a găti, a pregăti, a pune în bună orînduialâ; — tn quel punto, în acelaşi mi-nntn; —punto ammirativo, puntu adinira-tivu, puntu chiâmâtivu; — punto d'interro-gazione, puntu interogativa, puntu de întrebare ; — punto d'onore, puntu de onoare; — punto di vista, puntu de vedere; privinţă; — mezzo punto, semicolonu, puntu cu comă: — il punto sta, atîmâ de, este întrebarea pentru; — venir al punto, a veni la capul a lucrului, la puntulu celu mai principala, celu de căpetenie; — accusare il punto giusto. a spune adevârulu; — avere in punto, a ţinti asupra; — coglier nel punto, a nimeri; — di punto in bianco, fără veste; orizonta-liceşte; — essere a buon punto, a se afla într’o stare bună; — far punto, a face puntu; a se înterupe; — mcttere al punto, mettcre in punto, a întărită, a aţiţa, a provoca, a zâdâri, a sgândâra, a îndemma; — essere in buon punto, a avea chefu; — scampare un gran punto, a scăpa dintr’unu mare pericolu; — star sul punto, a fi aproape; — tenere al punto, a se ţinea tare, a se susţinea; — le donne hanno un punto piu che il diavolo, femeile snntu mai măiestre decâtu draculu; — i punţi cardinali, cele patru punturi cardinale. punto, a, punsu, impunsu, strâpunsu; întârî-tatu. rtiNTO, aw. nu, nicîdecumu, nici unu felu, de locu. puntone, m. vîrfu, ascuţişu; — aw, cu vîr-fulu. PUNTUÂLE.—PUTIîEFARE. 419 PUNTUÂLE, a. puntualu, esactu, precisu, regu-latu. puntualitâ, f. puntualitate, esactitate, preci-siune, diligenta, regularitate de a face ceva li unu timpu determinatu şi cuinii a promisu cineva. PUNTUALM^NTE, avv. cu puntualitate, cu preci-siune. PUNTUAZI6NE, f. puntuaţiune, puuctuatiune. PUNTtRA, f. punsurâ, împunsătură, începătură; junghiu; atacu ; vorbe atingâtoare; mihnire, întristare, durere, supărare, grija. PUNTUTO, a. ascuţitu; împungâtoru. punzecchiâre, PUNZellAre, v. a. a ciupi, a înţepa. pun£ello, m. aţîţare, Indemnu, sgândârare. punzione, f. puugere, împungere, străpungere. PWîz6ne, m. pumnu, pumniturâ, gliioldu, lovitura ; 8tempu, tiparu de oţelu spre a tipări monedele. PUpiLLA, f. pupila, lumina ochiului; pupilă, fata supusă la unu tutoru; lucrulu celu mai scumpu ce are cineva. PTTPILLAre, a. pupilaru, relativu la pnpilu. PUPÎLLO, m. pupilu, nevirstnicu, tînâru care se adia subt îngrijirea unui tutoru, unui epi-tropu. PUBAMENTE, avv. într’unu chipu puru, curatu, simplu, lâmuritu, sineeru, deschisu; numai. PERCiLfe, cang. numai sâ, cu condiţiune, dacă. PlÎBE, pârtie, riempit. înşâ, iar, dar; totuşi, cu toate acestea; numai; chiaru ; şi, asemenea ; bine câ, deşi; deci; — pure adesso, chiaru acumu; — se puret deşi, dacă chiaru; — se puref daca numai; — pur troppo. din nefericire ; .— vai sapete pure, dar ştii că; — vedete pure, aşa vezi bine; — dite pure, aşa spune, spune dar. PUKEZZA, f. puritate, curăţie, curăţenie; neţiine; cliiarâtate, limpezime, lămurire; sinceritate, candoare, nevinovăţie, inocenţă; delicateţă, perfecţiune. PtiRGA, f. purgaţiune, curăţire, întrebuinţarea medicineloru purgative; — purghe, soroculu de lună alu femeiloru. purgAbile, a. purgabilu, de curâţitu. purgamento, m. purgare, curăţire, spălare; espiare. purgânte, a. purgativu, curâţitoru; — 8. m. purgativu, remediu purgativu, curăţenie. purgare, v. a. a purga, a curaţi; a şterge, a spăla; a espia, a curaţi, a spăla pâcat^e, a desvinovâţi; a râsbuna; a împuţina, modera, a mărgini; — purgarsi, a se curaţi; a se desvinovâţi; a lua o curăţenie. purgatamente , avv. curatu, cu puritate de stilu. purgatîvo, a. purgativu, care are puterea de a curaţi. purgat6re, m. purgatoru, curâţitoru; piuoaru, dârstaru, vultoraru. PCRGAt6rio, m. purgatoriu, locu de curăţire. PURgatiîra, f. purgaturâ, curâţitură, necurăţenie. PURGAZibNB, purgagi<3ne, f. purgaţiune, curăţire ; desvinovâţire; soroculu de lună alu fe-. meiloru. PfJRGO, m. piuă; dârstâ, vuitoare. purificamento. m. puriticare, curăţire, ştergere, netezire, lămurire, spălare. purificare, v. a. a purifica, a curâţi, a spăla, a şterge, a netezi, a lămuri; — purifimrsi, a se purifica, a se face curatu. purifica rivo, a purificativu, care serve spre a purifica. ruiuFicATOio, m. purificatoriu, procoveţu, pînza cu care preotulu şterge potirulu după cuminecătură. purificatore, m. purificatoru, curâţitoru;. în-dreptâtoru. purificazione, f. purificaţiune, curăţire, ştergere, spălare, lămurire, netezire; îndreptare; Stretenia, Intimpinarea Domnului, Purifica-ţiunea S. Fecioare. puri forme, o; puroiformu, care seamănă cu pu-roiulu. PURISTA, m. puristu, celu ce caută de a nu întrebuinţa decâtu zicerile primite de scriitori italiani din sec. XIV. PURiT.A, f. puritate, curăţie, curăţenie, ino-cenţâ, nevinovăţie, înfrinare ; sinceritate, candoare. puritâno, m. puritanu, o sectă de calvinişti. I'URO, a. puru, curatu, neta, netedu, limpede, lâmuritu, chiaru; abstrasu; neamestecatu; nevinovatu, inocentu, imaculatu ; fără prihană purpureggiâre, v. n. a bate în purpuriu, a fi de faţa purpurei. PURPtfREO, a. purpuriu, in faţa purpurei. purulento, m. purulentu, puroiosu. . purulenza, f. puroime, cuantitate de puroiu. pus, m. puroiu, coptură. pusignAre, v. n. a mânca după cină. pusîgno, m. mâncare după cină. pusillAnime, pusillAnimo, a. pusilanimu, micu la sufletu, nevoiaşu, netrebnicu, poltronu, bi-cisnicu. PUsillanimita, f. pusilanimitate, micşorime de sufletu, nevoioşie, bicisnicie, netrebnicie, poltronerie, mişelie. PUSÎllo, o. micu; umilu, tiraidu, slabu, debilu. PUSTERLA, f. portiţă, poartă mică, PU.-tol6so, a. pustulosu, cu bubuliţe, de bu-buliţe. PtiSTULA, P1JST0LA, f. pustulâ, bubuliţâ, bâşi-cuţâ, sgrâbunţâ. putativo, a. crezutu, presupusu, supusu, pre-tinsu. PUTENTE, a. puturosu. împuţitu. putidezza, f. putidore, m. putoare, împuţi-ciune. PtiTlDO, a. puturosu, împuţitu. PUTÎRE, v. n. a puţi, a mirosi greu; a ingre-ţoşa, a desgusta, a şcârbi, a plictisi; a i fi cuiva urîtu. PtiTRE, a. putredu, putrezitu. PUTREDINE, f. putreziciune, stricăciune, putre-zealâ. PUTREDiNdso, o. putreda, putrezitu, putre-gâiosu. # b putrefAre, v. a. a putrezi, a împuţi, a strica; — putrefarsi, a se putrezi, a se strica, a se impuţi, a se corupe. 27* Digitized by Google 420 FUTBEFATTÎV0.- QUADRIMtfMBRE. PUTREFATTivo, a. putrezitoru. putrefaziOne, f. putrefacţiune, putrezire, putre-zealâ. putrescenza, f. putrezealâ. putridAme , m. putrezime, mârcezime, putregăit*. PUTRiDiRE, v. n. a putrezi, a deveni putredu. putriditâ, f. putreziturâ. putridume , m. putrezime, mârcezime, put re-gaiu. PtTTA, f. fatâ ; curvâ ; coţofană, ţarcă. PUTTAna, f. curvâ, tirfâ, lele, meretriţâ, prosti-tutâ. PUttaneggiAre, v. n. a curvâsâri. PUTTANESIMO, m. curvie. meretriciu. cuivâsârie. PUTTANIERE, tn. curvaru, puţoiu. puttIno, tn. prancu, copilaşu, bâiâţelu. PtTTO, tn. copilu, băiatu. PiizzA, f. putoare, impuţiciune; greaţă, des-gustu; depravaţiune, corupţiune; mândrie, trufie, nasuri. puzzAre, v. n. a puţi, a mirosi greu. puzzazibetto, tn. paraleu, pâunelu, leuşoru. puzzo, tn. putoare, mirosu greu. puzzola, f. putoriu, dihoru. puzzolente, a. puturosu, împuţiţii, murdara. puzzolenza, f. împuţire, putoare. puzz6re, m. putoare. puzzoso, a. puturosu, împuţitu. Q. Q, m. e f. cue, cu, littera q. qua, avv. aici, ici, icea, aci; — qua e lă, ici colea; — per qua, p’aici; — qua su, quassu, aici deasupra; — di qua e di lă, încolo şi încoace; — da indi in qua, de atunci. QUĂCCHERO, QUAcqtJERO, tn. cuacheru. QUACCtNO, tn. unu felu de plăcintă quadernArio, quaderkAle, m. strofă de patru versuri, quaternariu. QUADERNifcTTO, tn. caietu micu, fasciculu micu, câieţelu. QUAD^RNO, tn. caietu, fasciculu, broşură; ca* ternâ (la jocu); stratu, despârţiturâ de locu quAdra, f. cuadrantu, a patra parte dintr’unu cercu. quadrAbilf., a. potrivitu, bunu, cuviinciosu. quadragenArio, a. cuadragenaru, de patruzeci de ani; coprinzâtoru devpatruzeci de unimi. QUADRAGtsiMA, f. pâresimi, postulu paşteloru. quadragesimAle, a. cuadragcsimalu, alu pâresi-miloru. QUadragesimo, a. alu patruzecilea. QUADRAMENTO, tn. pătrare, lucrarea de a face pâtratu. QUADRANGOlAre, a. pâtrunghiularu, cu patru unghiuri. quadrangolAto, o. adusu la formă pâtrunghiu-Iară. quadrAngolo, m. pâtratu, figura pâtrunghiu-larâ. quadrantAle, tn. cubu; o moneda mică la Romani. quadrAnte, tn. cuadrantu, pâtrantu, cadranu, a patra pai te din circonferenţâ ; tabla, ţil'erblatu; o măsură romană. quadrAre, v. a. a pâtra, a aduce la formă pătrată; — v. n. a se potrivi, a se cuveni, a veni bine, a se conforma. QUADbAro, m. neguţetoru de tablouri. QUadratAin&NTE, avv. într’unu chipu potrivitu. QUADRAto, o. pâtratu, pâtrunghiularu, tetra-gonu, cuadratu; — tniglio quadrato, milă pătrată ; — rad,ce quadrata, rădăcină pătrată ; — numcro quadrato, pâtratu. quadrAto, tn. pâtratu, cuadratu; fedranţu; carea. quadratore, m. pâtrâtoru. quabratura, f. cuadraturâ, pâtrăturâ, reducere la formă pătrată; una din feţele unui corpu solidu pâtrunghiularu; posiţiunea a doâ stele cându suntu depărtate una de alta cu 90 grade. quadrkli.a, f. pilă lată şi subţire; — pl. darde, săgeţi. quadrellAre, v. a. a săgeta, a arunca săgeţi. quadrello, tn. săgeată, varga săgeţii; limba ferului de câlcatu; ferulu de câlcatu alu croi-toriloru ; lespede, placă pătrată de pardositu. quadkerîa, f. galerie de tablouri, cuantitate de tablouri. QUadretto, m. cadrâ mică, tablou micu. quadrettîno, tn. cadra foarte mică, tablou foarte micu; vasu micu de sticlă quadrezza, f. pâtrăturâ, cualitatea lucrului pâtratu. quadriennAle, a. patruanalu, de patru ani. quadrtennio, m. spaţiu de patru ani. quadrIfido, a. împârţitu in patru. quadrif6rme, o. pâtratu, de formă pătrată. quadbifronte, o. cu patru frunţi, cu patru feţe. quadrIga, f. cuadrigâ, trăsură cu patru cai. quadrIglia, f. companie, ceată mică de oameni; cuadrilâ, ceată de cavaleri la unu caruselu; cuadrilu (danţu). quadrîglio, tn. cuadrilu, unu felu de jocu în cărţi. quadrilAtero, tn. cuadrilatoru, figură cu patra laturi. QUADRiLtiNGO, tn. cuadrilatoru a căruia lungime este mai mare decâtu lăţimea. quadrihjstre, a. cuadrilustru, de patru lustre, de 20 de ani. qtjadrimembre , o. cuadrimembru, de patru membre. QUADRIME>TRK —QUARESIMEGGIARE. 421 qvadrimestke , m. cuadriinestru, spaţiula de patru luui . quadripartire, v. a. a împărţi in patru. QrAPRiPARTiziONE, f. împărţire in patru. QCADRIREAIE, f. cuadriremâ, unu felu de nave la cei vechi cu patru rînduri de lopeţi. quadrisillabo, a. cuadrisilabu, de patru silabe. quadrittOngo, m. cuadriftongu, diftongu de 4 vocale. QUADBivio, m. răspântie, cale crucişă. QUÂdro, m. pâtratu, cuadrilateru, tetragonu. figură pătrată; lucru pâtratu; cadrâ, tablou, pictură; stratu, despârţiturâ de locu; — a. cuadratu, pâtratu, cuadrangularu; caro (la joculu cârţiloru). QTJADruccio, tn. tablou micu şi de puţină valoare. QDAdrumăbo, a. e s. m, cuadrumanu, cu patru mâni. QUAdrupedAle, a. cuadrupedalu, de cuadrupedu. QUADROpede, a. cuadrupedu, cu patru picioare; — 8. m. cuadrupedu, animalu cu patru picioare. QUadeuplicAre, v. a. a cuadruplica. a împătri. QItadruplicaziCne, f. cuadruplicaţiune, împătrire. QUADRIÎPL1CE, QUÂDRUPLO, a. cuadruplu, de patru ori atîta, de patru ori mai mare, împătriţii. QUadruplicitâ, f. cuadruplicitate, cualitatea lucrului cuadruplu, impâtritu. QUAENTRO, avv. aici inlâuntru. QUAGGitJ, quaggi’Cso, aw. aici josu, pe lumea aceasta. QUAglia, f. potirnicâ, prepeliţă, pitpalacii. QUAGliâbile, a. care se poate închiega. QUAGlîam^nto, tn. încliiegare, prindere. . QUAgliAre, quagliârsj, v. n. a se închiega, a se prinde. * • QUAGLLATtiRA, f. închiegare, prindere, sleire. QUagliere, m. ţiuitoare cu care se imită cântarea prepeliţeloru. QUAlche, a. oarecare , câtuva; orice; — quăl-che cosa, ceva. QUAî.cheduno, qualciIno, a. e. pron. cineva, oarecine; oarecare. QUAlchessia, a. oricine, orice va fî, nestine, oarecine, oarecare. * QB AL cos A, f. ceva, unu nu ştiu ce. QUALCGâELLîj^A, qualcosuccia, f. ceva micu, pu-ţmtelu. 1 QUAle,^ pr. caro, ce; unulu, cineva, oarecine, » °* ic inc, orîce; — dcl quale, căruia; quali, ai quali, cărora ; — tale qual'e, precumu este; — per qual cagione V din are pricină ? — eglie meglio tale e quale senza nulla stare, uiai bine ceva decâtu Giur»’ mai ^ine atlta decâtu nimica. precumu; — sosi. m. cualitate. CA» •' cualificare, atribuţiung a unei cuali- ^alipicAbile, a cualifica. * ?• °‘ 8 «“alifica, a u*ate, a arata o cualitat»; a cualificabilu, care se poate atribui o cua-da unu titulu: — qualificarsi, a se cualifîca, a şî însuşi o cualitate, a şi da unu titulu, a se numi. qualificâto, a. cualificatu, însemnaţii. qualificatGre, tn. cualificatoru, celu ce cuali-fică. qualificazi(5ne, fcualifîca ţi une, cualificare, determinare sau însemnare a cualitâţii; cualitate, atribuţiune. qualitA, f. cualitate, proprietate, atribuţiune; natură, aplecare, însuşire, disposiţiune, talentu, inclinaţiune; condiţiune, stare, gradu, titulu ; — una persona di qualită, o persoană de cualitate, o persoană însemnată. QUALITATÎVO, a. care dâ o cualitate, cualitativu. qualmente, avv. cumu, precumu, în ce chipu. i^ualora, avv. cându, îndată ce, 8 RAGGIRATORK.—BAGUNAMENTO. RAGGIRAT6RE, m. înşelâtoru, amâgitoru. raggirevole, a. care se întoarce, se învîrteşte cu facilitate. raggiro, m. întorsătura, învîrtiturâ ; înşelăciune, •cârmeală, fraudă, amăgire, intrigă. RAGGiUGiSERE, baggiungere, v. a. a ajunge, a apuca; a uni, a lipi, a combina împreună, a împreuna iarăşi. RAGGltfNTO, a. ajunsu, apucatu; îngrâşatu, grasu. raggiustamento, m. îndreptare , restabilire ; inyoire. raggiustâre, v. a. a îndrepta, a restabili; a potrivi. ragglutinâre , v. d. a conglutina, a împreuna iarăşi cu cleiu. raggomitolAre, v. a. a ghemui din nou; — raggomitolarsi, a se ghemui, a se face ghemu. baggrandîre, v. a. a mări, a îmmâri. BAGGRANELLÂRE, v. a. a spicui, a pogirci, a aduna. BAGGRAYÂRE, v. a. a apăsa din nou , a îngreuna din nou; — raggvavarsi, a so face ancă mai greu. kaggricchiamento, m. sbîrcire, insbîrcire, restrângere. raggricchiAbe, v. a. e n. a se restringc, a se 6bîrci. raggrinzamento, m. incrcţire, sbîrcire. KAGGRINZÂre, v. a. a încreţi, a sbirei; — rag-grinzarsi, a se încreţi, a so sbîrci; a se descuraja. juggrottAiie (le ciglla), v. (i. a încreţi, a stiînge sprincenele. raggruitAke, v. a. a aduna, a strînge, a înnoda, a înfăşură, a uni, a grămădi, a lega; — raggrupparsi, a se sgirci, a se aduna, a se ghemui, a se suci, a se încolăci. RAGGKtfPPO, m. ghemuire, sucire, încolăcire. raggkuzzAue, v. a. a stiînge, a restringe; — raggruzzarsi, a se sgirci, a se ascunde sgîr-cinduse. raggruzzolAre, v. a. a grămădi; — raggruz-z olar si, a se suci, a se sgirci, a se pitula. ragguagliamento , m. potrivire, egalare, asemănare, parificare, alăturare; înştiinţare. raggpagliAnza, f. paritate, asemănare. ragguagliâre, v. a. a purifica; a egala; a asemăna, a alătura; a raporta, a înştiinţa ; — ragguagliar le costure ad tino, a bate pe cineva, a lu freca curau se cade; — raggua-gliarsi. a merge împreună ; a concorda. ragguagliatamente, avv. nnulu cu altulu. ragguAulio, m. pariticaţiune, asemănare, ecua-litate , proporţiune ; înştiinţare, avisu ; ştire; alăturare. ragguardam^nto, w. privire, considerare, ecsa-niinare. ragguari>Are, v. a. a privi, a considera, a ecsa-ni in a cu o mare atenţiune; a avea relaţiune, a interesa. ragguabdEvole, a, considerabilu, însemnaţii. ragguardeyolezza, f. stare însemnată, însemnare. raogvArdo, w. băgare de seamă, respectn. ragguazzâre, v. a. a mesteca, a remesteca. rAgia, f. reşinâ ; fraudă p înşelăciune , şireţie, vie enie; — ragia lentischia, masticu. ragionamento, m. raţionamentu, raţionate, ar-.gumentu, argumentare, discursu, cuvintare; — entrare in ragionamento, a începe de a vorbi, a convorbi; — aver ragionamento, a vorbi despre ceva. ragionAre, v. a. a raţiona, a argumenta, a cu-vinta; a vorbi, a conversa; a judeca; a filo-sofa. ragionatIvo, a. capabilu de a raţiona. RAGidNE, f. raţiune, minte, jndecată, înţelegere, .facultatea de a judeca; causâ, pricină, motivu; modu, chipu, manieră, mijlocu; acordu, învoială ; dovadă, probă ţ dreptu; lege, pravilă; raţionamentu, argnmentu, argumentare, argu-mentaţiuue, cuvintare, cuvîntu, discursu ; temă, argumentu despre care vorbeşte cineva; creditu; cualitate, felu; proporţiune; alăturare ; parificare; daravere; societate de ne-goţu ; dreptate; judecată; jurisdicţiune; — render ragione, a da socoteală; a se desvi-novâţi; a face dreptate, a administra dreptatea ; — a ragione, a gran ragione, cu mare dreptate, cu dreptu cuvîntu ; — a ragione di, în proporţiune; — come di ragione, după cuinu se cade; — battere uno di sania ragione, a bate pe cineva, a In freca cumu se cade; — senza ragione, fără cuvîntu, tară pricină; — hai ragione , ai dreptu ; — e di ragione, se cuvine; — ragione naturale, ragione civile, dreptu naturalu, dreptu civilu; — aver ragione sopra q. c.f a avea oarecare pretenţiune, oarecare dreptu asupra unui lucru; — comprarc a ragione, a lua pe creditu; — domandar ragione, a cere socoteală; — far si ragione da se, a şi face singurii dreptate; — saldare la ragione, a răfui; — stare a ragione, a fi raţionabilu; — saper di ragione, a şti aritmetică sau comptabi-litate. RAGioNEKiA, f. coruptabilitate. ragione vole, a. raţionabilu, resonabilu, dreptu, potrivitu , cuviinciosu, proporţionatu , mode-ratu, disc re tu. ragionevolezza, f. raţionabilitate; discreţiune, cuviinţă. ragionevolmente , avv. cu raţionabilitate, cu raţiune, cu judecată, cu minte, înţelepţeşte; intr’unu modu cuviinciosu , potrivitu, mode-ratu, discreta. RAGloNltfRE, tn. comptabilu , computistu , calcu-latoru, socotitoru, aritmeticu, revisoru. ragionîo, m. raţionamentu lungu şi nesăratu. RAGidso, a. reşinosu. ragliAre, v. n. a sbiera ca mâgarulu. râglio, m. sbierâtu, sbierarea mârgarului. rAgna, f. pânză de pâianginu; reţicâ, mreajă; înşelăciune, stratagemă, cursă; — dar nclla ragna, a cădea într’o cursă; a fi înşelatu. ragnAia, f. aria pâsârarului. ragnâre, v. a. a întinde mreaja de vinatu paseri ; — v. n. a da într’o cursă; a se înnoura. RAGNATrfLA, f. pânză de pâianginu. ragnatelo, m. pâianginu, pâlanjinu. # rAono, m. pâianjînu; unu felu de peşte mari nu. ragu, m. ragu, iahnie. bagunamento, m. adunare; grâmâdire. RAGTJNAkE. - RAMMARICHfO. 429 RAGUnAre , v. a. a aduna, a strînge împreuna, a grămădi. r ’ ragunAta, f. adunare, adunătură, mulţime, gră- mada. ragunatîccio , a. adunatu iute, fârâ băgare de leamâ. ° ragunatobe, tn. adunâtoru, strîngâtoru. ragunaziOne, f. raguno, in. adunare, societate, întrunire. RAItAre, v. n. a striga, a ţipa, a gâlagi. RAlTRO, raItro , tn. raitem, cavaleru germanu din seclulu alu şaisprezecelea. ralînga, f. sfoară cosutâ împrejurulu plnzeloru de navă. RALIKgAre , v. a. a ralinga, a întări marginile plnzeloru de corabie cu ralingele. rAlla, f. unu felu de biciuşca, de strămurare. RALLARGAM^NTO, in. lărgire, lăţire. rallargAre , v. o. & lărgi, a lăţi; a întinde ; a întări; — ralJargarsi, a se lărgi, a se întinde ; a deveni mai liberalu. ralleggiAre, v. a. a uşura, a mal uşura RALLEORAlrtNTO, RALlegrAnza, f. bucurare, în-veselire; bucurie, veselie; felicitare, gratulare. rallegbAre . v. a. a bucura, a veseli, a înveseli; — rallegrarsia se bucura, a se înveseli ; a se gratula, a felicita; a se desfăta, a se recrea, a petrece. RALLEGRATivo, a. capabilu de a înveseli, de a desfăta. RALLEGRAt6re , a. înveselitoru , îmbucurătoru desfată toru. ’ RALLEGrIrsi , v. n. a se înveseli, a se face mai veselu. RALLtfGRO, m. bucurare. RâllenAbe , v. a. a împuternici, a întări, a da o mai mare putere; — rallenarsi, a se împuternici. a redobindi puterile. balî.entam£nto , m. încetare, contenire, cumpătare , slăbire, împuţinarea iuţelei; zăbovire, retardare. BALLENTAre , v. a. a înceta, a conteni, a slăbi, a zăbovi; — rallentarsi, a înceta, a zăbovi, a conteni, a se slăbi. râLLETTAre, v. o. a linguşi, a amăgi, a atrage din nou. ballevAre, r. a. a uşura; a îndulci; a creşte, a învăţa. kallignAre, v. n. a prinde iarăşi rădăcina. RALLUMInAre , rallumAre , v. a. a aprinde din nou..; ajilumina,-a lumina din nou; a deschide ochii cuiva; — rallumitiarsi, a vedea iarăşi, a redobindi puterea visivâ. RALLITNGĂbe, v. a. a lungi, a prelungi din nou; — ^ raîlungare la via, a merge pe calea cea mai lungă, a cârmi. rallustrâre, v. a. a lustrui, a polei, a netezi din nou. rAma, f. raipu, ramură, stîlpare. ramAccio, m. aramă proastă sau nelucratâ ; gălăgie. kamadAn , m. ramazanu, luna în care postescu turcii. ramăglia, f. cuantitate de râmuri. Ramaiuolo, tn. linguroiu. RAmAnzo , m. mustrare , dojenire, doianâ, per-dafu. * r RAMÂRRO, tn. unu felu de şopîrlâ; — averVocehio atl ramarro, a avea ochi frumoşi; — delld moşea far ramarro, a face din ţânţarn armâ-saru. ramAta, f. lopată, pală de râcliiţi; — a ramat a, în abundanţă. 9 RAMAtAre , v. a. a omorî paseri cu lopata de râchiţi; a lua, a jefui. Ramatella, f. râmuricâ. RAMATO,a.râmuro8u, cu râmuri; arâmitu; arămiu. RAMÂZZA, f. tragă, unu felu de sâni**. RAMAZZOTTA, f. unu felu de pălărie sau de bonetă. ramrerga , f. unu felu de corabie mică, ram-bergâ. rAme , tn. aramă; monedă de aramă ; incisiune. gravură, stampă; — râmi, arămuri; — râmi di Corinto, aramă galbinâ, cioae; — verde-rame, verdarainâ, cocleală. RAMELLA, f. ramello, m. râmuricâ. ramerîno, m. ramarinu, rosmarinu (plantă). rAmic'E, f. surpâturâ. RAMICELLO, m. RAMIC^LLA, RAMITELLA, f. râmu-relu, râmişoru, râmuleţu, râmuricâ, ramu micu, ramură mică. râmi era, f. ară mâr ie, fabrică de aramă. ramiere, m. arâmaru; câldâraru. ramîfero, a. râmurosn, crengosu. ramificAre, v. n. a ramifica, a produce râmuri; — ramificarsi, a se întinde, a se împărţi în mai multe ramuri. RăMîFlCAZltiNE , f. ramifîcaţiune , distribuţiuno, divisiune. împărţire în mai multe râmuri. ramîgno, a. ca arama; arâmosu. ramîna, /*. sgurâ de aramă. ramingAre , v. n. a umbla râtâcinduse încoaci şi încolo, a pribegi, a umbla derbedeu, a umbla fârâ câpâtâiu. RAMÎNGO, o. râtâcitu, fugaru, pribeagu, derbedeu, puşlâu. ramîno , m, ghiumu, ibricn de aramă de încâl-zitu apă. rammantAre, RAMMANTELLAre . v a. a îmbrobodi, a acoperi cu mantaoa; a protege, a ocroti; — rammaniellarsi, a se orna, a se înfrumuseţa, a se împodobi. rammanzIna, f. mustrare, dojenire. înfmntâ-ciune. rammarginam^nto, tn. cicatrizare, reunire, închidere, vindecare a unei răni. rammarginAre, v. a. a închide o rană, a cicatriza, a vindeca; a reuni părţile deslipite. rammaricamento, in. plângere, lamentare. rammaricârsi, v. n. a se plânge, a se lamenta, a se văieta, a boci; — rammaricarsi di gamba sana, a se lamenta, a se plânge fără pricină. rammaricat6rb, m. plângâtoru. rammaricaziGne, f. plângere, lamentare, lamen-taţiune, vâietâtura, bocire, tînguire, jeluire. rammariciieyole, a, lamentabilu, plângâciosu. rammarichîo, m. plângere, lamentare prelungită ; bocire, tînguire, jeluire, jeluialâ, lân-guialâ. Digitized by Google 430 RAMMIrICO.—RANNESTATtfRA. rammArico, a. durere, aflicţiune, necazu. rammaricoso, a. plângerosu, tânguiosu. rammassAre, v. a. a grămădi, a acumula din * nou. rammattonAre, 0. a. a pardosi din nou. RAMMEMORÂbile, a. memorabila. rammemorAre, v. ci. a memora, a recorda, a pomeni, a aminti. rammemorat6re, tn. memoratoru, care pomeneşte. bammemorazkîne, rammemurAnza, f. memora-ţiune, comemoraţiune, amintire, recordare, pomenire; aducere aminte, memorie, suve-niru. rammemoriârsi, 0. n. a şi recorda, a şi aduce aminte. rammendăre, 0. a. a emenda, a repara, a îndrepta, a reforma, a îmbunătăţi, a potrivi. ifAMMENTAMENTO, ttu recordare, aducere aminte; comemorare, comemoraţiune,pomenire, amintire. rammentănza, f. commemoraţiune, pomenire. rammentAre, v. a. a aduce aminte, a aminti, a recorda, a memora, a pomeni, a cita; — rammentarsi, a şi aduce aminte, a ţinea minte, a se pomeni, a şi aminti. rammentatGre, m. celu ce recordâ, pomeneşte. RAMMENTio, tn. repeţiţiune deasă spre a recorda. rammezzAre, v. a. a înjumătăţi; a împărţi. rammitigAre, v. a. a mitiga, a îndulci , a îmblânzi, a potoli, a astimpâra, a linişti. rammollAre , RAiCMOLLîRE, 0. a. a muia, a în-duioşi, a mlădia, a amuia, a îndupleca. bammontâre, v. a. a aduna iarăşi, a grămădi diu nou. rammorbidAre, 0. a. a mlădia, a înduioşi; a mitiga. rahuorbidîbe, v. a. a muia, a amuia, a înduioşi. bammorzAre, 0. a. a smorţi, a amorţi, a stinge. rammucchiAre, v. a. a grămădi, a acumula. bammubicAto, a. adunatu, acumulatu, grămădita. bAmo, m. ramu, ramură; parte, împărţire; linie genealogică, viţă; diramaţiune; — egli ha un ramo di pazzia, i lipseşte o doagă. ramogna, f. — buona ramogna, cale bună! ramognAre, 0. n. a face cale bună; a nemeri bine. bamolAccio, m. ridiche; hreanu. ram ori) to, a. râmurosu, crengosu. ramoscello , m. râmişoru, rămurelu , râmuleţu, râmuricâ. ramositâ, f. ramositate, cualitatea lucrului r&-murosu. ram6so, a. ramosu, râmurosu, crengosu. rAmpa, /*. cance, gbiarâ, unghioae; povîrniturâ. rampAnte, o. care se urcă, se ridică. rampAre, 0. a. a răni cu ghiarele. RampAro, m. valu, iezâturâ de pămîntu. rampioAre, rampicArsi, 0. n. a se burica, a se acâţa, a se urca, a se sui acăţănduse cu mâinile şi cu picioarele. RAMPicHiNO, m. ciocânâtoare verde (pasere). rampic6ne, m. cârligu, cange, arponu. bampinARe, 0. a. a apuca, a acâţa, a trage cu cârligu. rampIno, m. cârligelu. bAmpo, m. cârligu, cange, cinghilu; — fatto a rampo, cârligatu. RAMP6gna, f. înfruntare, mustrare aspră. rampognamento, tn. fapta de a mustra cu asprime. rampognAre, 0. a. a. înfrunta, a mustra su asprime ; a ocări, a ofende cu vorbe atîngătoare; — rampognarsi, a se plânge. rampognevole, a. înfruntâtoru, ocăritoru, atin-gâtoru. BAMPOGNdso, a. defâimâtoru, înjurâtoru, supârâ-ciosu, urîciosu, necâjiciosu. rampollamento, m. isvorire, isvoru, sorginte. rampollArb, 0. n. a isvori, a eşi, a ţişni din pămîntu; a se naşte, a şi trage originea, a curge, a resulta. ramp6lt.o, tn. isvoraşu, isvorelu, sorginte mică; vlâstaru, surcelu, butaşii; urmaşa (dintr’o familie). RAMpOne, in. cârligu, cange, cinghilu, arponu. ramponiere, 0i. arponaru, asvîrlitoru de arponu. ramusckllo, RAMT)scoLO, 0». rămurelu, râmuricâ. rAna, f. broascâ. rancAre, ranohettAre, 0. n. a şchiopăta. RANClAto, a. portocaliu, în faţa portocalei. rancid£zza, rancidită, f. râncezime, râncezealâ. rAncido, ranci6so, a. răncedu; muceda, muce-zitu; vechiu. RANCintMR, m. râncezime; lucru vechiu, treeutu. rAncto, o. portocaliu; răncedu; treeutu, vechiu, învechitu. rAncio, tn. floare de portocală; calce (plantă)» mâncarea soldaţiloru; patulu marinariloru. RANCidso, o. rânceda. rAnco, a. şchiopa. bancare, 01. rancoare, ură ascunsă şi învechită. zâcâşie, pismâ, aversiune, inimiciţie, duşmănie, rAnda, f. o pînzâ de corabie; — a randa a randa, pe sponciu, de abia; strinsu, aproape; întocmai. randAgine, avv. derbedeu. randAgio, a. puşlâu, derbedeu, vagabonda, per-devarâ. ranbellAre, 0. a. a ciomăgi, a bate, a picni. randellAta, f. bastonatâ, bâtae cu bastonu, cu ciomagu. RANDiLLO, 0». cetlâu; ciomagu scurtu şi grosu, bâţu, bastonu. RANBidNE, 0i. şoimu, falconu girofalcu. ranella, f. broscuţă, broască mică; broască (bubă). rAngo, 01. rangu , ordinu , grada, condiţiune ; rîndu. rAngolo, 01. rAngola, f. întristare, durere, grijă, râncoiere. bangolAre, 0. a. a se sîrgui, a se sili; a răcni, a striga tare. BANGOLtoO, a. silitoru, rivnosu, sîrguitoru; ca grijă. ranîno, a. broştescu, de broască; — 8. tn. broscuţă, broscoiu. rannAta, f. leşie. rannestamento, tn. altoire, înochiare de isnoavâ. rannestAre, 0. a. a altoi, a înochia din nou; a reuni. RANNESTATtfRA, f. altoire, altoitură. Digitized by Google &ANNICCHIARE.—RAPPRESENTÂRE 431 bannicchiAre, v. a. a contrage , a restrînge, a pitula. bannidiArsi, v. n. a se adăposti, a se încuiba din nou. banniere, m. putină de leşiatu rufe. Bânno, m. leşie ; resplâtire, resbunare; o plantă spinoasă; — gettare il ranno ed il sapone, a se osteni surda. RANNOBIlIre, v. a. a nobilita, a nobiliza; a perfecţiona. bannodam£nto, m. rennodare, înnodare de is-noavâ. v RANNodâre, v. a. a reînnoda; a reînnoi; a reuni, a reordina. RANNoso, a. leşioşu, alealinu. rannuvolamento , m. innourare , reînnourare ; turburare. rannuvolAre, rannugolAre, v. n. a se înnoura, a se reînnoura, a se acoperi de nuori; a se întuneca, a se turbura. ban6cchio, m. ranoch hia, f. broască, broscoiu. ranocchiesco, a. broştescu, de broască. rAnto, rântolo, m. liorcâire, borcâitu, gemâtu, tragere. eantolAre, v. n. a horcâi, a geme, a trage, a scoate unu tonu răgiişitu din pricina greutăţii cu care resuflâ cineva. rantolOso, rantic6so, a. horcâitoru. kanCncolo, m. ranunculu, curpeniţâ, picioru de cocoşu. # râpa, f. brojbâ, napu; — com'asino sape, cosi minuzza râpe, fiecare face cu mu ştie; — vo-ler cavare dalia rapa il sangue, a pretinde de la cineva unu lucru imposii ilu. rapace, a. râpitoru, rapace; — uccello rapace, pasere rapace. RAPACiTÂ, f. rapacitate, râpitorie; lăcomie, voracitate. râpe, m. tabacu rasu, râpe. baperella, f. piatră de cârpi tu ; belciugu, verigă. RAPEKîno, RAFERtfGiOLO, wi. căţărătoare (pasere). RAPERoyzo, raperonzolo, m. rapunculu (plantă). RAPIDAMENTE, avv. cu rapiditate, iute, repede. RAPIDItA, f. rapiditate, repeziciune, iuţeală, ve-locfrate. rApido, a. rapidu, repede, iute, veloce. RAPIMENto, m. răpire, raptu, furtu, lotrire. rafina, f. răpire, furtu violentu, jafu, hoţie ; prada, lucru râpitu; repeziciune , iuţeală , furie; furoare, mânie, turbare, înverşunare; — animal di rapinay animalu rapace. RĂPIRE, rapinAre, v. a, e n. a răpi, a fura, a lua cu silă, a tîlhâri, a lotri, a hoţi; a înamora, a fermeca, a încânta, a estasia, a uimi, a inspira unu mare entusiasmu. RAPiTrvo, o. capabilu de a răpi; capabilu de a încânta. Rafîto, a. râpitu; estasiatu , incântatu , fermecata. RApit<3re, m. râpitoru ; încântâtoru, fermecâtoru. RAp6ntico, a. raponticu (reventu). Rap6nzolo, m. rapunculu (plantă). RAppa, f. crepâturâ, sclefâturâ. Rappacificamento, rappaciamento, m. Împăciuire, împăcare. rappacificâre, rappaciAre, v. o. a pacifica, a împăca, a împâciui. rappagAre, v. a. a mulţumi, a îndestula; a linişti. rappallottolAre , rappallozzolAre , v. a. a ghemui, a da forma unui glonţu, unui glo-buletu. RApparecchiAre, v. a. a pregăti iarăşi. rappareggiâre, v. a. a parifica; a asemăna. # rapparîbe, v. n. a apărea, a se arăta, a se ivi de îsnoavâ, a eşi iarăşi la vedere. # rappattumAre, v. a. împăca, a împâciui, a linişti ; — rappattumarsi, a se reconcilia, a se reimpâca. # a b rappellâre, v. a. a rechiema; a se apela iarăşi rappezzamento, ni. cârpire, petecire, dregere plotogire. bappezzAre, v. a. a cârpi, a peteci, a drege, a plotogi. ^ rappezzati)ra, f. cârpiturâ, peteciturâ, cârpeală. rappezzo, m. petecu, treanţâ de cârpitu; peteciturâ. ^ rappianAre, v. a. a aplana, a potrivi, a îndrepta. rappiastrArb, v. a. incleia, a lipi din nou ; — rappiastrarsi, a se reconcilia, a se reimpâca. RAPi IATTÂRSI, v. n. a se ascunde iarăşi. RArPiccARE, v. a. a lipi iarăşi, a anina, a afige din nou ; a reîncepe; — rappiccarsi U fuoco, a se aprinde iarăşi. rapficcatCra, f. lipire, aninare, afigere din nou. kappiccinîre, RAPncciOLÎRE, v. a. a micşora. rappigliam^nto, m. prindere, închiegare. rappigliAre, v. a. a închiega; a reţinea; — rappigliarsij a se prinde de isnoavâ, a se in-chiega; a se întări. rapportamento, m. raportare, relaţiune; repurtare, aducere de isnoavâ; pricinuire; atribuire. rapportXre, v. a. a râporta, a referi; a repurta, a aduce din nou; a înfăţişa, a repre-senta; a pricinui, a causa; a căpăta, a do-bindi, a agonisi; a atribui; a copia, a prescrie, a transcrie; — rapportarm a taluno, a se provoca la cineva, a se apela. rapportat6re, m. raportatoru, relatoru; purtâ-toru de vorbe, flecaru. rapp^rto, m. raportu, relaţiune, privinţă; pro-porţinne; arătare, seamă, socoteală, incuno-ştinţare, espunere, esposiţiune, Bpunere ; — a. raportata. rapprendere, v. a, a relua, a lua din nou; a închiega. # rapprenpimento, m. reluare; prindere din nou. rapfresAglia, f. represalii, respinsurâ, resbunare. rappresagliAbe, v. n. a face represalii; a se resbuna. ^ rappresentAbile, a. representabilu, de înfâţi-şatu. RAPPRESENTAMiNTO, m. representare, înfăţişare. * t rappresentAnte, a. înfâţişându, înfâţişâtoru; — s. m. representantu, mandatara; come-diantu. rappkesentAnza, f. representare, înfăţişare. ^ rappresentâre, v. a. a presenta, a aduce înaintea cuiva; a representa, a închipui, a înfăţişa, a arăta ; a înlocui; a representa la teatru; 432 RAPPRESElîTATiVA.—RAS8ETTATT5BA. — rappresentarsi, a se presenta, a se Înfăţişă înaintea cuiva. RAPPREsentatIva, /. capacitatea de a ivpre-senta. rappresentatiyamente. avv. intr’unu modn re-presentativu. RAPPBESENTATivo, a. representativu, care înfăţişează sau serveşte spre a înfăţişa; — poe-sia rappresentativa, poesie representativâ ; — governo rappresentalivo, guvernu representativu, guvernu constituţionala rappresentat^re. tn. representatoru, înfâţişâ-toru. rappresentat<^ria, f. artea dramatică. rappresentazi6ne, f. representaţiune, înfăţişare, închipuire, figură, imagine, arătare. rappresentevole, o. representabilu. rappreso, a. prinsu, îuchiegatu, îndesatu; în-ghiâţatn, degeratu; amorţitu, înţepenită. rappressAre, v. a. a apropia din nou. rapprofondAre, v. a. a mai afunda, a mai adinei. RAPPROSsniAjrfNTO, m. reapropiere, reînveci-nare. BAPPROSsmĂBE, v. a. a reapropia, a reinve-cina. BAPPUNTÂRE, v. a. a ascuţi din nou. raps6oe, tn. rapsodu, celu ce mergea din oraşu în oraşu să cânte bucăţi din poemele lui Omeru. rapsodia, f. rapsodie, versuri cântate dela unu rapsodu; proastă adunare de poesie sau prosâ. rapsodiat6re, bapsodIsta, m. rapsodistu, făcă-toru de rapsodii. RAPtfGLio, tn. cuantitate de brojbe, de napi raram^nte, aw. ram, arare ori. rabefAre, v. a. a rareface, a rări, a dilata. rarefattibilEj a. rarificabilu, capabilu de a se rareface. rarefazi6ne, f. rarificare, rarefacere, rarefac-ţiune, rărire; dilatare, dilataţiune. raretto, a. cam raru. barez za, f. raritate, singularitate, perfecţiune, escolenţâ. rari fi c Are, v. a. a rarifica, a rareface, a rări. rarificatIvo, o. rarificativu, capabilu de a rare face. BaritA, f. raritate, rârime, puţintime, puţină cuantitate; lucru ram, singulam, cnriosu, estraordinaru. rAro, a. raru; puţinu; încctu ; singularu, cu-riosu, estraordinam; perfectu, alesu, esce-lentu; — s. tn. rârime, raritate; — avv. raru, arare ori. rasAre, v. a. a lua dela o navă par ea de susu. basAto, a. ca atlasulu. rAschia, f. râie; râzuitoare. * kaschiAbile, o. care se poate râzui, curâţi. raschiam^nto , tn. râzuire, curăţire, scărpinare. RAschiAke, v. a. a rade, a râzui, a scărpina, a curâţi. rasciîiat6io, tn. râzuitoare, râzuşâ. raschiatCra, /. râzuialâ, râzuiturâ. RA8C1A, ţ. rasă (unu felu de materie). RAScitiBE, m. fabricantu de rasă. rasciugâbe, v. o. a sbici, a usca, a şterge, n \sraTGATtRA, f. sbicire, uscătură, uscare, ştergere. RASCitiTTO, o. uscatu; secu. ^ rAsco, tn. râzătoare, instronientu spre a râzui. rasentAre, v. a. a trece pe lângă ceva, a trece pe alăturea, a şterge, a atinge pe deasupra. rasTE, avv. strînsu, foarte aproape, râzindu. RASiitRA, f. scândurica cu care se radu grăunţele ce sîntu mai susu de mârginile unei băniţi. RASiERE, tn. barbieru rAso, m. atlasu; râzâturâ; — a. rasu; ştersu; dârâinatu. rasoio, tn. briciu, râzâtoru. rAspa, f. raspâ, râzătoare. raspAre, v. a. a rade cu râz&toarea; a scor-moli, a scurma pâuiîntulu; a lua, a fura. raspAto, tn. vino ce sgârie în gîtu. raspatOio, tn. scărpinâtoare, râzuitoare, scârmâ-nâtoare. BASPATtRA, f. scârpinâturâ, răzuituri, scărmâ-nâturâ, cnrâţiturâ. rasper£lla, f. coadă de caln, pîru de calu, barba caprei, iarbă de spâlatu cane. RABPETtAre, v. a. a aştepta din nou. RABPtNO, m. unu felu de pila. RAsPO, m. ciorchină; sgaibâ, rapănu. basp6i raviuou, m. pl. unu felu de prăjitură. bavizzone, m. rapiţâ, ripsu (plantă). ravvalobAre, 17. a. a îmbârbâţi, a insufla cu-ragiu; a întări, a împuternici; a sâdâri, a sgândâra. • 28 484 ' EAVVrotoal.^EECĂiClTBlEE. battedEbsi, v. n. a ae îndrepta, a ae corege, a 80 eâi. ravvedimiSnto, m. îndreptare, coregere, câire. bawiamento, m. îndreptare, punere la rîndu. bawiAre, v. a. îndrepta, a pune iarâşi pe calea eea dreapta; a reordina; a descurca; a reuni; a pune iarâşi în cale; — rawiarsi, a se pune iarâşi pe cale. bavyiatamente, aw. într’unu chipu reordinatu. rawicinamento, m. reapropiere. rawicinAre, v. o. a reapropia; — ravvicinarsi, a ie reapropia. rawilîbe, v. a. a descuraja, a face 8â devie poltronu, fricosu, bicisnica; aeftini; — v. n. a se effcini. BAWiLUPPAHifcNTO, ia. invâlmâşire, înfăşurare fârâ regula, amestecare, încurcare. BAvviLtJPPAre, v. o. a învălmăşi, a înfăşură fârâ regulă, a încurca, a amesteca; — ravvi-lupparsi, a se încurca, a se rătăci. bawincidIre, V. n. a se îmmuia. BAWISAbile, a. care se poate vedea, se poate recunoaşte. bawisAbe, 17. a. a recunoaşte; a vedea; a înştiinţa; — 17. n. aşi imagina, a şi închipui. BAWiSTO, a. îndreptată. RAWTVAMENTO, «a. reînviere; reanimare, împuternicire. bawivAre, 17. a. a reînvia, a reanima, a reînsufleţi, a învioşa, .a împuternici; a încoragia. BAWdLOEBE, 17. a. înfăşură; a încinge, a înconjura; — ravvolgersi, a umbla, a merge împrejura, a merge încoaci şi încolo; a se învîrti; a se încolăci. rawoglimSnto, m. înfăşurare, încingere, înconjurare; încurcătură, împleticiturâ, întorsurâ. BAWOGLITTÎRA, f. încurcătură, întorsurâ, suci-tură, strâmbătură, învîrtiturâ. BAWOLtAre, v. o. a înfăşură; a întoarce; a suci. BAWtiLTO, a. înfăşurata, încinsă, înconjurata; sucitu, întorşii, strâmbată; încurcata, confusu; legătură. , BAZiociNAMi&NTO, «Ti. raţiocinare, raţionamentu. raziocinAre , 9. a. a raţiocina, a raţiona, a argumenta. baziocinatIvo, a. raţiocinaţivu, capabilu de a raţiocina. razlocinazi6ne, f. raţiocinaţiune, raţionamentu, argumentaţiune, cuvîntu, discursu. BAZIOCÎNIO, w. raţiociniu, discursu, silogismu, argumenta; minte, raţiune, facultatea de a raţiona. razionAbile, o. raţionabilu, cu raţiune, cu judecată. bazionabilitI, f. raţionabilitate. razionAle, o. raţionalii, cu raţiune, cu judecată, cu minte; alu raţiunii; — s. m. raţionala , omamentu ce sacerdotala cela mare alu evreiloru ‘purta pe pieptu. BAZlONALisifO, i«i. raţionalismu, sistema acelora ce nu admitu altu mijlocu de cunoştinţa de-cătu raţiunea. RAZiONALisTA, «Ti. raţionalistu, partdsanu alu raţionalismului. bazionalitA, f. raţionalitate, minte; cualitatea raţionalului. BAZI6ne, f. raţiona, porţiune, merticu. B^gzÂ, f. neamu, semînţâ, soiş, felu, speţă, viţă, generaţiune, familie ;* natura, cualitâte; clasa; | râie (unu felu de peşte)'; spiţă de roată; -- ; razza di cavălli, erghelie de cai. • bazzAre, 17. n. a străluci; a râcâi, a sconnoli razzAto, a. râziosu, în forma razeloru. t bazzeggiAre, 17. n. a străluci, a arunca raze. j RAZztfNTE, o. înţepâtoru, câpârâtoru (vinu). [ BAZZESE, «ti. unu felu de vinu din Riviera Ge-novei. bazzimAre, 17. o. a orna, a împoţona, a găti. BAZZO, «ti. rază; spiţă de roată: rachetă; uni felu de măslinu. rAzzola, f. unu felu de răspa. bazzolAbe, v. n. a scormoli; a cerceta. eazzolIo, «ti. scormolire. razzuffArsi, 1?. n. a se încâera din nou. razzumAglia, f. prostime, canalie, plebe proastă. bazzu6lo, «ti. spiţă de roată. be, «n. rege, rigă, cralu; monarchu, suveranii, prinţu, domnitoru; capu, căpetenie; re (nota de musicâ), beagEnte, o. e 8. m. reagentu, reactiva. beagîre, 17. n. a face reacţiune, a lucra împro* tivâ. bEATiE, a. regescu, rigaîu, crâiescu; realu, efectiva, în faptă, în fiinţă, adevărata, ecsistentn; curata; — 8. «ti. reala, o monedă spaniolă; — alia reale, regeşte; cu magnificenţă. BEALfSTA, «ti. realista, partisanu alu rnonar-chiei. beaJjItA, f. realitate, ectistenţâ efectivă; veritate, adevâru; demnitatea regelui; — in reo-ftfd, într’adevâru. bealizzAbe, 17. o. a realiza, a înfiiinţa, a ecse-cuta, a împlini. realizzazi6ne, f. realizare, efectuare, înfiinţare, ecsecntare, împlinire, sâvirşire; punere In lucrare. realmente, avt?. regeşte; într’umf chipu magnifica, splendida, strălucita; în realitate; cu-ratu. bealtA, /*. realitate, ecsistenţă efecţivâ; veritate. beAme, «ti. rigatu, crăie, monarchie, domnie; 8 tatu. beavEnte, 01717. Intr'unu chipu râu, culpabila, vinovata. reAs, 77i. pâlâmidâ, neghină; macu sălhaticu. beAto, «ti. vină, delictu, crimă, nelegiuire, faptă ' rea. beattIvO , «ti. reactiva, substanţă care serve spre a analiza corpurile şi a recunoaşte pre-senţa altora substanţe. rrazionArio, o. reacţionara; împrotivitoru. beazi6ne, f. reacţiune; improtivire, oposiţiune. bebbiAbe, 17. a. a bate cu dinţii unei furci sau furculiţe. . bâbbio, «ti. dinte de furcă sau de furculiţă. reboAntb, «ti. râsbubuitoru, bubuitoru, râshu-buindu. BEBoAbe, V. n. a râsbubui, a bubui. REBoAto, m. bubuire, bubuita, bubuialâ. rEbus, «ti. rebus, unu felu de ghicitoare. becadIa, f. grijă, nelinişte. becai BBTTiSOOLO, m. rectangulu, dreptunghiu, para-lelogramu cu patru unghiuri drepte: - a. cu unu unghiu dreptu. . betoAbe, v. n, a se tîrî. bettEzza, f, dreptate. ^dreptare ^ «.rectificare, în- BETTIFICXEE, v.m. a rectifica, a îndrepta; a drege ; a curaţi. a purifica, a lămuri, a limpezi; a îmbunătăţi, a ameliora; a parifica. rettificatObe, m. rectiflcatoru, îndreptatoru. BE^HnC^I.6NEi-/‘ f.etmcatiune, îndreptare; co-’ ămelioraţmne; puriffcăţiune,limpezire rettxfico, a. rectificatu, indreptatu ^ bettile, g. e a. m. reptilu, tirîtoru. BBTTîlikeo, a. rectilineu, dreptliniatu. RETTiTtiDiyE, f. rectitudine, dreptate. BiXTO, a. dreptu; bunu, justu, lealu; ridicatu, ^zutuful” tntestino retto< reetum, maţulu rettobAto, fn. rectoratu,' oficiulu ii demnitatea rectorului. . betţ<)bb, m. rectoru, dregătorii, ădminietratoru carmuitoru; capu de unireriitate, de colegiu! de enorie, s.e.l. .................. bettobIa, f. rectorie, oficiulu rectorului; biserica parochialâ. ..... BE1T6BICA, / retorică, artea de a vorbi bine sure a convinge. * bbttobicamEnte, aw. retoriceşte. ; bettoricAre, v. n. a retori*!, a profesa retorica. kettObico, o. retorica, alu retoricei ; retoru. I bettrIce, f, rectnţâ, guvernatriţâ; doamnă, ^ mB6cAMEBA.—RIACCOTONAbE. 441 RETiîNDEBE, t?. a a timpi; a îufrina. REUMA, m. guturaiu; reumatismu. • reumAJtico, a. roumaticu. REUMAtismo, m. reumatismu. R^va, f. unu felu de tacsâ de esportaţiune. bevellEnte, a. care îndrepteazâ intr’altâ parte. e n. a reverbera, a restrânge BEYEbEndo, a, reverendu, demnu de reverintâ onorabila (titlu ce se dâ la preoţi); rew-rendissvno, reverendisimu. .. REVERîre, v. a. a venera, a meri, a respecta, a onora. REViskJnb, /*. revisiune, cercetare, ecsamenu. REvisore, fn. revisoru, ecsaminatoru, censora. REVIvificAbe, v. a. a reîavioşa, a reînsufleţi. pEViviscENZA, f. reînvioşare, reînviere, reanimare, reinsufleţire. Revoca, /. revocare, revocaţiune, rechiâmaro, retragere. * ^desface*’ *' * r°V0Ca’ a reobiâraa» a retrage, REVUlsiOne, f. revulsiune, întoarcerea, umorilora aintr o parte a corpului spre alta. REVULsivo, a. revulsivu, pricmuitoru de revul- -8iune. _ BEZZA, /*. reţea; plnzâ subţire; blonduri cusute -pe pinza; Jegâturâ, mânunchiu, şiru. BEZZO, m. răcoare; umbra, locu umbrosu, codo- ntu de umbră. ....... . . ^ p biabbassAre, V. a. a înjosi, a pleca din nou, a pune mai josu.. . . ’ biabbAttere, v. a. a da josu, a doborî, a dărâma din nou.. . ............. biabbellibe, v. a. a înfrumuseţa, a orna, a împodobi din nou. v ...... . ’ _ Riabbracciamento, m. reîmbrâţişare, îmbrăţişare dm nou. . VT . v- <*• a reîmbrâţişa, a îmbrăţişa BIABilitAre, a. a reabilita, a restabili, a re-statomici in starea de mai nainte. REABilitaziOne , f. reabilitaţiune-, reabilitwe, restabilire, reaşezare în condiţiunea de mai nainte. riabitAre , e. a. a reabita, a abita, a locui de -isnoavâ. . biaccEndere, v, a. a reaprinde, a aprindfe din nou.- _ riaccettArb , v. a# a reaecepta, a repriimi a priimt din nou. . - ...... 9 RiaccoccAre, v. % a reîncorda, a încorda iarăşi MACCOlta, f, adâpostire, adâpostu.' . BIACCOMOdAbe , v. a. a reacomoda, a acomoda din nou. , BIAOCompagnAre, tr. a. a rcacompania/a reînsoţi -a acompania, a însoţi, a întovărăşi din nou. 9 BIACCOnciArb, v. a. a drege, a repara, a găti flin nou. e BiACCORnABE, v. a. a re acorda, a acorda, a pd-trm d3n ?0TI 1 — riaccordarsi, a se reacorda, a se acorda, a se învoi din nou. ’ BIACCOSTăBB, y. a. s reapropia, a apropia dm nou; — naccostarsi, a se reapropia, a se apropia din nou. - ~ c .* , . RUCcoTONiBE, v. a. a peptâna, a scârmâna din nou; .. . MACCOZZAMfiNTO.—RIBADITtiRA. 442 EUCCOZZJJrtNTO, ». reunire, împreunare, grâmâ- dire din nou. ______ • A biaccozzAre , v. a. a reuni, a tmpnw&a, a grămădi din nou. A . RiACCRfcscere, v. a. a creşte, a mari, a adaoga din nou; a mai creşte, a mai adâoga, a mai BlACQmsTÂRE, v. a. a redobândi,' a dobândi, a câştiga, a câpâta, a agonisi de isnoavâ, a recupera. . . BUDATTAluiNTO, m. reaşezare, reajustare, reaco- modare. . riad att Are, v. a. a reaşeza, a reajusta, a reaco-moda, a aşeza, a ajusta, a acomoda, a potrivi iarăşi. A , , ,. riaddomandAbe, v. o. a cere, a întreba din nou. ruddormentArsi , v, n. a readormi, a începe a dormi din nou. ^ „ . A MADDOSSĂbe , v. a. a reîncarca, a mcarca, a in sarcina iarăşi. A . , . riadirârsi , v. n. a se supără, a se mânia de ia- noavâ. . , ,. . biadornAbb, v. a. a reorna, a reîmpodobi, a mai riadulAbe, v. a. a răspunde la adulaţiune prin adulaţiune. „ - • biaffebmAbb, v. a. a reafirma, a afirma, a asigura iarăşi. ... .... biatfezionăbe , v.o. a reconcilia, a reimpacim buggbavârb, v. o. a reagrava, a apaaa, a îngreuna mÎguzzÂre, «. a. a ascuţi din nou, a reascuţi. riAus, »• rînleţu, rîuşoru. . giiT.iTiBE. v.». a resufla din nou, a respira din bullogArb •, v. a. a reaşeza j a reinchina; a re mărita. » rlalterAbe, v. a. a realtera, a altera, a preface BlîSwJ%». înălţime, elevaţiune, movilă, dealu; _ a. inaltu, înălţata, ridicata; mareţu. R1ALZAMENTO, m. reînălţare, ridicare din nou. rialzâke , v. a. a reînâlţa, a ridica din nou; a riAlzo, w.^înâlţare, ridicare; înâlţâturâ; creştere. biamAbe , v. o. a iubi, a ama din nou; a corespunde amorului cuiva. A . . biamicAbb, v. o. a reconcilia, a reîmpaciui, biammâlAbsi, v. n. a se bolnăvi din nou. riammettere, ,u. ci. a readmite, a admite, a prium din nou. , . ,. biamhirAke, v. o. a readmira, a admira dm nou. eummogliAbsi, ». n. a se remsura, a se casatori BiaMHOEiBE, v. a. a povăţui, a mustra, a dojeni • din nou. , riandamSnto , m. reîntoarcere, mergere, ducere de isnoavâ; readucere aminte, reamintire; considerare de isnoavâ. , . kundAbe, u. n. a merge, a se duce de isnoavâ; — u. o. a şi reaminti, a si readuce anunţe, a cerceta, a considera din nou. PT.wraluB. v. o. a reanima, a reînsufleţi, a reînvia , a reînvioşa ; a redeştepta, â aprinde din nou: a recrea. . biahkestAbb, v» s. a altoi din nou; a reuni* RiAPBRitBA, f* redeschidere, reîncepere. RurpARiRE, v. n. a apărea, a Ae erata, a se iv» din nou. • riapp^ndere , v. a. a spînzura, a acaţa, a suspinele, a atîma iarăşi. ’ a . riappiccAbe, v. a. a atîma, a acaţa, a anina, a lipi din nou, ... riapplicJLuE, t>. o. a reaplica, a aplica îaraşi. RiAPRiMtfNTO, m. redeschidere; reîncepere. riaprîRE, v. a. a redeschide; a reîncepe. riabAre, v. o. a ara de isnoavâ. ■ * , riAkdere, v. a. a usca, a deusca, a arde; a sbici. riardimento, m. uscare, deuscare, ardere; sbicire. riarguto, o. dojenitu, mustrata, înfruntată. riarmAre, v. a. a rearma, a arma din nou. riabrecAre, v. a. a readuce, a repurta. riarricchIre , v. n. a se îmbogăţi, a face stare din nou. ’ ,. .. riArso, a. arsu, uscatu, pîrlitu de soare; sbioitu. riarticolAre , v. a. a rearticula, a articula din nou. . riasciugAre, riasciuttAre , o. a. a usca, a seca din nou. riabcoltAre, u. a a reasculta, a asculta dm nou. riassalIbe, v, o. a nâvâli, a asalta de isnoava. riassettAbe, v. a. a reacomoda, a repara, a reaşeza, a pune iarăşi in ordinu, a £rege. riassicurAbb , v. a. a reasigura, a asigura dm nou; — rias8icurar8i, a se reasigura; a se reîncuraja. rusborBIMENTO, m. resorbire, reînghiţire, resoar- bere. . . . riassorbire, v. a, a resoarbe, a reînghiţi, a suge din nou. . RiASstfMERE, v, a. a resume; a recapitula, a epi- loga. . BiAsstNTO, m. epilogu, recapitulaţiune, resumptu. rusbunziOne, f. reasumpţiune, resumere, reluare. ruttaccamento, m. lipire, legare, atirnare dm riattaccAbe , v. <*. a hpi, a lega, a atîma, a acâţa, a anina din nou; a ataca din nou; a continua. * riattamento, m. reparare, acomodire, restaurare. riattArb; v. o. a reacomoda, a restaura, a drege, a repara, a meremetisi, a cârpi. riattivAre, v. a, a reactiva, a reînfiinţa, a pune iarăşi în actu. w ^ riavere, v. a. a avea iarăşi în mană, a recupera, a redobândi, a recâştiga, a găsi, a câpâta din nou; a restabili, a restatornici, a reîmputer-nici; — riaversi, a se întrema; a şi vom in fire; a prinde inima, ^ ' BIAvolo, m. vâtraru, cocârlâ. m rlaytjTA, f. avere din nou; recuperare, recapatare. riaWEBtIre, v. a. a inştiinţa din nou. riavvezzAbe .v. o. a deprinde, a învăţă, aooi-cînui iarăşi. . . RiAvviciBAre , v. ă. a reapropia, a apropia am .nou. ribaciAre, v. a. a săruta dm nou. RiBADiMiNTO, w. ţintuire, ţinta; repeţire, porto- ribadire, v. a. a ţintui, a îndoi inlâuntru Vîr-fulu unui cuiu, a lu turti ca să se înţepenească ; a respunde cuiva astfelu Incatu sa nu mai aibă ce să zică. . BiBADirCRA, f. ţintuiturâ; Indoiturâ» întorsătura BIBAGNARE.—RICANTÂRE. 44» kibagnAbe, v. a. a uda, a muia, a scălda din non. ribaldâglia, f. ştrângârime, berbânime, canalie, cete destrămate, drojdii de oameni. &baldegglLre , v. n. a se ştrângâri, a comite fapte de ştrângarn, de berbantu, de sceleratu. bîbalderîa, f. birbanţie, ştrângârie, blestemăţie. ribAldo , o. e 8. m. birbantu, ştrângarn, sceleratu, crain, orna ticâlosu, blestemata. bibaLlAre, v. a. e n. a dânţui, a sălta, a juca. bibâlta, f. uşă căzătoare, tarapâ. bibaltâbe, v. a. a resturna, a întoarce. BiBALZAMâNTO, tn. resărire. rtbalzâJe , t>. n. ■ a resări, a sări în suin sau îndărâtu. ribAlzo, m. resăritură, resaltu, resâltâturâ, re-loviturâ, repercusiune, reflecsiune, resfrângere. BlBANDiMiNTO , tn. proclamare de isnoavă ; ecsi-lare, surghiunire din nou; revocarea sentinţei de ecsilu. ribandIre, v. a. a proclama de isnoavă; a ecsila, a surghiuni de isnoavă; a revoca sentinţa de ecsilu. ' bibabbAbe, v. n. â prinde rădăcină din nou. bibassAbe, v. a. e n. a scădea, a micşora, a ef-tini. ' . bibAsso , m. scădere, micşorare, eftinire; scâzâ-mînţu, rabatu, lăsare din preţulu arâtatu. ribastonArb, v. a. a bate, a bastona iarăşi. bibAttebe , v. a. a bate din nou; a resbate, a respinge, a respumna; a timpi, a toci; a slăbi, a amorţi, a împuţina; a resfrânge; a repeţi, a poftori; a corespunde; a confuta, a refuta. BiBATTEZZAîirtNTO, tn. rebotezare. bibattezzAbe, v. a. a reboteza, a boteza din nou. ribattezzat6re, tn. rebotezătoru, anabaptistu. ribattimento , tn. batere din nou; resbatere, respingere, respumnare; tîmpire; repercusiune, restrângere, reflecţiune; comutare, refutare. BlBATTmîBA, f. resbâtâturâ; resfrângâturâ. bibattiîta, f. ţintuire, tîmpire; poftorire. RiBATTtfTO, a. resbâtutu; resfrântu.. bib^ba , bibecca , f. unu felu de chitară cu trei coarde. BIBEOCAbe, v. ă. a pişcă, a ciocni, a ciupi iarăşi cu plisculu; a împunge, a muşca iarăşi prin vorbe. BiBELLAMtfNTO, tn. rebelare, râsvrâtire, resculare. ribellAnte, a. rebelantu, discordantu; neastîm-pâratu. . * ribellâre, v. a. a rebela, a râsvrâti, a revolta, a rescula; — ribellarsi, a se rebela, a se revolta, a se rescula; a nu se astîmpâra, a nu se supune, a se împrotirî. rjb£lle, reb^llo , a. e s. rebelu, resvrâtitoru; neastîmpâratu, nesupnsu; inemicu, contraru, repumnantu. bibenedire, v. a. a binecuvinta, a blagoslovi din nou; a ierta, a absolve. ribenedizi6ne , f. rebenedicţiune, binecuvîntare, blagoslovire din nou; absoluţiune, iertăciune. bibeneficAre , v. a. a face bine de isnoavă, a rsplâti binefacerile altuia prin alte binefaceri. bibere, bib^vebe, v. a. a bea iarăşi. BiBES, tn. acrişu, coacâzu; acrişâ, coacăză. bibobolăbe, v. n. a glumi. bibObolo, m glumă, vorbă isteaţă, faceţie. biboccAbe, v. n. a se strâvârsa, a strâcurgej a abunda. RiBticco, tn. strâvârsare, strâcurgere, abundanţâ mare, prisosinţă; — a ribocco, cu mare abundanţâ. * ribollim£nto, tn. fierbere, colcăire, clocotire. bibollIo, tn. bolborosire, clocotire. bibollire, v. n. a fierbe din nou; a fierbe, a' clocoti, a colcăi; a bolborosi; a fi în mare mişcare, in mare efervescenţă; a se strica; a se mânia, a se întărită. bibrezzAre, v. n. a se Înfiora, a tremura. ribr£zzo, m. fiori, înfiorare; groază, spaimă; desgustu. bibucAbe, v. a. a găuri, a sfredeli din nou. ^iburlAre, v. a. a batjocori, a păcăli de isnoavă. ributtAnte , a. 8cârbosu, desgustosu, neplâcutu. ributtAre, v. a. a depărta cu asprime, a lepăda, a respinge, a refusa; a vărsa; a refuta. RlBtfTTO, tn. bibuttAta, f. lepădătură; borîturâ. RiCAcciAMtfNTO, tn. respingere, gonire din nou. bicacciAbe, v. a. a goni, a depărta din nou, a respinge; a băga, a vîri din nou, a înfige iarăşi. ricadente, a. care cade din nou; caro cade In josu. bicadere, v. ti. a recâdea, a cădea din nou; a cădea josu; a se bolnăvi iarăşi; a se pleca; a păcătui iarăşi. ricadîa, f. desgustu, ură; râstrişte; recădere. bicadiAre, v. a. a supăra, a desgusta, a necăji. RiCADiMtfNTO, tn. recădere, cădere de isnoavă. RlCADitiso, a. desgustosu; pricinuitom de recădere. RiCADtfTA, f. recădere, recidivă. ricagnAto, a. turtitu; — naso ricagnato, nasu mucu. * kicalAre, v. a. a micşora, a scădea, a eftini din nou; — v. n. a se micşora, a se împuţina din nou. ricalcAbe , v. o. a recâlca, a călca, a apăsa din nou. . ricalcinAbe, v. a. a recalcina, a calcina din nou. ricalcitramento, m. recalcitrare, repumnare. ricalcitrAre, v. n. a recalcitra, a se îndărătnici, a fi îndârâtnicu, câpâţinosu, cervicosu, obstinata, a repumna, a resiste, a nu se astîmpâra a nu se supune, a se obstina. ricalzArsi, v. n. a se reîncâlţa, a se incâlţa de isnoavă, 1 BicAMAMâNTO, m. brodare, coasere la gherghefu. ricamAre, v. a. a broda, a coase la gherghefu. ricamat6re, xn.brodâtoru, cusâtoru la gherghefu. EiCAMATRicE, f. brodâtoare, cusâtoare cu flori. ricambiAre , v. a. a corespunde, a respunde, a resplâti, a reîntoarce, a da indârâtu; a re-sclumba. ricAmbio, tn. schimba; reîntorsurâ; resplatâ; — tn ricambio, dreptu schimba, spre resplatâ, din contra; — cavallo di riccunbio, calu de reservâ, de reechimbu. ricamminAbe, v. n. a se pune iarăşi ]5e cale. ricAmo, tn. brodărie, cusătură la gherghefu. ricancellAre, v. a. a şterge de isnoavă. ricangiAre, v. a. a reschimba. ricantAre, v. a. a căuta din nou; — v. n. a se ‘ retracta. ............. -■ Digitized by Google mcantAto.—BICmiMO. 444 ricantAto, a. cântată din nou; repeţitu de mai multe ori. ricantaziOne, f. retractaţiune, palinodie. ricAnto, m. cântare repeţitâ, recântare. ricapAre, a. a alege. iucapîre, v. n. a coprinde, a încăpea. ricapitAre, v. a. a adresa, a îndrepta; a îmmâ-nui, a consemna o scrisoare sau altu ceva, a elibera. f ricApito, m. adresa; îmmânuire, dare, eliberare; împlinire; râfuire ; — dar ricapito, a împlini; — uomo di ricapito, bârbatu abilu, indemî-naticu, onorabilu. ricapitolAre ţ v. a. a recapitula, a epiloga, a repeţi pe scurtu. kicapitolaziOne, f. recapitulaţiune, epilogn, su-mariu. ricApo (di), hw, din nou, de isnoavâ, iarăşi, din capâtu. • ricapoficcAre , v. n. a cădea iarâşi cu capulu In josu. ricapruooinAbe , v. a. a regârdina, a gârdina din nou. ricardARE, v. a, a rescârmâna, a scârmâna din . nou. . ricarioAre, v. a. a relncârca. ricarminAre, v. a. a rescârmâna. ricascamEnto, m. cădere iarâşi în josu. ricascAre , v. n. a cădea din nou, a recâdea; a cădea in josu. b a bicascAta, f. recădere, cădere de isnoavâ. ricatenAre, v. a. a lânţui, a încătuşa din nou. ricattAre, t?. o. a rescumpâra, a redobândi; — ricattarsi, a şi resbuna. BICATTAtOre, m. rescumpârâtoru. ricAtto, . m. rescumpârare, desrobire, redempţiune; resbunare. ricavalcArb, v. a. aîncâlica din nou. ricavAre, v. a. a scoate, a trage din nou; a es-trage; a trage vreunu folosu; a copia, a deduce, a scoate o consecinţă. bicAvo, m. ceea ce se scoate, ce se trage; câ-ştigu, folosu, profitu. riccam^NTE, aw. intr’unu ctipu bogatu, mâ-reţu, falnicu, magnificu^, cu splendoare; cu abundenţă. *' ^ . ricchRzza, f. avuţie, bogăţie; abundenţă, îm-bilşugare. ricciAm* /*• frisurâ, pîru încreţită. ricciArsi, v. n. a se încârlionţa, a se încreţi, a se frisa. rîccio, m. păstae de castană; buclă, creţu, zulufii, inelu de pîru; ariciu, porcu spinosu; — riccio marino, ariciu de mare; — tor a pct-tinare un riccio, a întreprinde unu lucru dificila ; — a. încreţită , încârlionţatu, creţu, îmbuclatu. ricciolino, m. buclişoru, creţişoru, zulufioru. riccioltîto, ricciO to, a. creţu, încreţitu, îmbuclatu, inelatu. . ricciOtto, a. cam creţu, cam încreţitu. ricciut£zza; f. încărlionţare, increţire, îm-buclare. Rîcco, a. bogatu, avutu; abundantu, îmbilşu-gatu; splendidu, strălucita, măreţu; scumpu, preţiosu; — s. m. avutulu. ricenAre, a. a cina de isnoavâ. '........... ricRrca, f. căutare, cercare, cercetare, ecs&menu, cerere, întrebare, interogaţiune, cestiune. ricercAre, v. a. a căuta din nou; a cere, a cerceta, a ecsamina; a întreba, a interoga, a cestiopa; a revedea; a privi ou atenţiune; a avea trebuinţă de unu lucru; a penetra, a pâtrundo; a preludia. ricercAta, f. preludiu; cerere; investigaţiune. kicercatamente, aw. cu planu, cu dinadinsulu. ricercAto, a. căutatu , cercatu, recercatu, cer-cetatu, ecsaminatu ; întrebată; alesu,' rara j afectată, prefâcutu. ' bicercatOre, m. câutâtoru, recercâtoru, ‘ cerce-tâtoru. ricerchi^re, v. a. a recercui, a cercui din nou. ►ricerco, o. recercatu, câutaţu, cercetatu, în-trebatu. riceenere, v. a. a recerne, a cerne, a alege din nou; a mai lămuri, a mai desluşi, a mai declara. ricesellAre, v. a. a săpa, a scobi din nou. ricessAbe, v. n. a sta, a înceta. ricetta, f. receptu, recepta, prescriptu alu medicului. ricettAcolo, m. adâpostu, asilu, locu de unire, locu de retragere; receptaculu, fundulu Galişului unei flori. bicettakento, w. recopere, priimire; găzduire, adâpostire. ricettAre, v. a. a recepe, a priimi; a găzdui, a adăposti; a compune recepte; — ricettarsi, a se adăposti, a se refugia. ricettArio, m. receptariu, cartea recepteloru. ricettatOre, m. priimitoru, receptoru; protectoru, ricettivitA, /*. receptivitate, puterea de a recepe, de a priimi. ricettIvo, a. receptivă, priimiciosu, priimitoru. ricetto, m. adâpostu, receptaclu, locuinţă, şedere în locuinţă, stanţă j asilu, refugiu, locu de scăpare; — dar ricetto, a reeepe, a priimi, a găzdui, a adăposti. . . ^ ricettOre, m. receptoru, recepâtoru, primitorii. ricevere, v. a. a priimi, a recepe; a găzdui, a ospăta ; a admite, a da audienţă; — ricevcr nocumento, a suferi vreo pagubă. bicevt£vole, a.. priimiciosu, priimitoru, capabila de a priimi. ricevimento, m. priimire; recepţiune; acceptare ; admisiune; întîmpiuare; parţialitate. ricevitore, m. priimitoru; receptoru, percepto-ru, sumaşu. # ricevitorIa, f. perceptoratu, sumâşie , oficiuhi perceptorului. ricevOta, f. priimire, recepere; adeverinţă de priimire, recepisâ, cuitanţâ. riceziOne, f, recepţiune, recepere, priimire; admisiune. t richlamAre, v. a. a reehiâraa, a cbiăma din non, a chiâma îndârâtn; a revoca; a cbiăma la judecată; — richiamarsi, a se plânge, a se jelui; — richiamarc alia vita, a reînvia; a reînfiinţa; — richiamarc alia memoria, a aminti, a şi aduce aminte. RICHiAMO, BICHLAMAttENTO, IW. RICHIAMATA, f. re-chiâmare, chiâmare , chiâmare indărâţu; re-clamaţiune; revocaţiune; plângere, jeluire; RICHiABfRB.—BICONCIMABE. 445 momire; — uccello di ricMamo, pasere amăgitoare ; — far richiamo, a se plânge. bichiarIre, t\ a. -a desluşi din nou. . RICHIEDEKE, v. a. a cere de isnoavâ; a cere; a întreba; a pretinde.; a dori; a cita, a chiâ-ma la judecată; a invita, a pofti; a convoca; — richiedersi, a fi necesaru, a trebui, a se cuveni. bichiedimento, m. cerere din nou; cerere; invitare. RICHI&sta, A cerere; instanţă; pretenţiune; întrebare, interogaţiune ; pretenţiune ; citaţiune, chiâmare la judecata; — aver richiesta, a fi câutatu, a avea mare creditu. bichinArsi, v. n. a se pleca; a se umili, a se închina. * Bl chit) de re, v. a. a închide; a închide de isnoavâ ; a lipi, a încuia, a astupa; a vindeca, a tămădui; — richiudersi, a se închide; a se retrage; a se adăposti. richiudim£nto, m. închidere; astupare, în-cuiere. bichiusOba, f închidere; locu închisu. bicidere, v. a. a tăia, a trunchia, a retezi; a curma. BiciDiMgNTO, m. tâiare, trunchiare, retezire; turznare. BlCiDlTtfRA, f. tăiâtură, trnnchiâturâ; încreţitură. BiciGNEBE, bicIngere, v.' a. a încinge, a înconjura, a împrejura, a circumda; a îngrădi, a închide, a ogrâdi. , bicignimBnto, w. încingere, încunjurare, împrejurare; îngrădire, închidere împrejuru, ogrâdire. ricimentâbe, v. a. a risca, a primejdui din nou. RlciNO, m. ricinu (plantă). RictNTO, m. giru, circuitu, ocolu, împrejuru, circumferinţă ; ţinutu, coprinsu; ogradă; — o. încinsu. BICIONCÂre, v. a. a bea iarăşi cu prisosu. bicibcolAre, v. a. a circula din nou; a se în-vîrti împrejuru. ricircolazi6ne , f, recirculaţiune, circulare din nou. Ricisa, f. trunchiare, tâiare ; curmare, precnr-mare; drumu curmezişu , transversalu ; — alia ricisa, pe calea cea mai scurtă; — pariate alia ricisa, a vorbi verzi şi uscate. bicjsam£nte, aw. totu deodată; fără socotinţă. Riclso, a. gata, grabnicu, iute; tâiatu, retezitu. RiclAmo, m. reclamare, reclamaţiune. eicOgliebe, v, a. a culege, a stringe, a aduna; * secera; & rescumpâra, a recupera; a primii, a găzdui, % ospăta; a pricepe, a înţelege; a lua; a observa, a însemna; — ricogliersi, a Rcăpa, a ne adâpOBti; — rieoghersi nella mente, a 6e concentra în sineşi, a şi pironi minţile. BICOGlim^nto, m. cnlegere, stringere, adunare; recuperare; priimire; pricepere; luare; însemnare. BICX)Gnit6re, m. recunoscătorii, celu ce recunoaşte. RICOgnizi6ne, f. recunoaştere; resplatâ j tributu, omagiu ; cercetare, mergere spre a descoperi posiţiunile inemiciloru; adeverire. icolArb, v, a. a strecura din nou. bicolcAre, v. a. a reculca, a culca din nou. ricollegArsi, v. n. a se*uni, a se alia din nou. rocollocAre, ti. a. a recoloca, a coloca, a aşeza d n nou. bicOlmAbe, ti. a. reumplea, a reincârca; a umplea. ric6lmo, a. plinu, umplutu, încârcatu. ricolorAre, bicolorIre, v. a. a colora, a vâpsi din nou. . ric6lta, f. BicdLTO, in. recoltă, culesu, culegere, strinsurâ. • ricohbAttere, u. a. a recombate, a combate, a se lupta iarăşi. bicominciamento, m. reîncepere, începere din nou. ricomtnciAre, v. a. a reîncepe, a reînnoi. ricommâttere , v. a. a recomite, a comite din nou. ricompaginAre, v. a. a recompagina, a reuni. RicoMPARiRE, v. n. a apărea, a se arăta, a se ivi iarăşi. ricompensa, /. recompensă, resplatâ, resplâtire, premiu; plată. ricompeesAbe, v. a. a resplâti, a premia, a re» munera, a recompensa. ricompensativo , a. remuneraţivu, care serve dreptu resplatâ. ricompensasione, f. resplâtire, premiare, remunerare. * ricompera, f. rescumpârare; desrobire, liberare. ricomperAre, ti. a. a rescumpâra; a desrobi, a libera. * _ * ricompejievole, a. de rescumpârata. ricOmpiere, v. a. a reîmplipi, a împlini de isnoavâ, a complini; a suplini; a restaura. bicompim£nto, tn. reîmplinire, împlinire din nou ; complinire ; suplinire; restaurare. ' ricomp6rre, v. a. a recompune, a compune din nou; a reuni din nou; a îmblânzi, a potoli, a împăca, a modera; — ricompofsi, a se recompune; a se astâmpăra. ric6mpra, f. rescumpârare. ricomfrovArb, v. a, a proba, a dovedi din nou. BicoMtfNiCA, f. recomunicare, abBolvwe. * ricomunicAre, v. a. a recomunica, a absolve. riconc£dere, v. a. a reconcede, a reacorda, a reda. riconcentram^nto , m. reconcentrare, concentrare din nou. • riconcentrAre, v. a. a reconcentra, a concentra din nou. riconcepire, v. a. a reconcepe, a concepe din nou. riconchitîdere, v. a. a reconchide, a conclude din nou. riconciAre, t?. o. a drege, a repara, a găti din nou. ^ RicoNClLiAMfcNTO, w. reconciliare, reimpâcare, reimpâciuire. riconciliArb, v. a. a reconcilia, a reîmpâca, a reimpâciui, a acorda, a potrivi iarăşi; -$ ri-conciliat si, a se reconcilia, a se împăca; a şi mărturisi păcatele. " riconciliat6re, m. reconciliatoru, împâcâtoru. ricokciliazi6nb, f. reconciliaţiune, împăcare, împăciuire. BicoMCiiftĂRE, v a. a gunoi, a tngrâşa de isnoavâ. 446 BICdNCIO.—RICORDAbILE. riconcio, a. dresu, gâtitu din nou; reîmpâ-catu. ## bicondannARE , v. a. *& condamna, a oaindi din nou. ricondensA RE, v. a. a recondensa, a condensa, a Îndesa de isnoavâ. BicoNDiRB, v. o. a dreg» din non. rjcOndito, a. ascunsa, impenetrabila, secreta. r;cond6tta, /. riconducimentO, m. recondacere, * conducere din noii; conducere îndârâta. ricondCrre, v. a. a reconduce. a conduce din noa ; a conduce îndârâta. a petrece, a însoţi pe cineva cându se întoarce; a reduce; a Jua iaţâşi ca chirie. . riconduziOne, f. reînchiriere, luare din noa ca chirie. riconfErma, /*. reconfirmare, reîntârire. riconfermAre, v. a. a reconfirma, a reintâri. riconfermazi6ne, f. reconfirmaţiune, reîntârire. BlCONFESSÂRE, v. a. a mârturiii iarăşi; a spovedi iarăşi. biconficcAre, v. a. a reînfige, a înfige din non. riconfidAre, v. n. a crede, a se încrede iarăşi. riconformAre. v. a. a reconforma, a conforma iarăşi. BICONFORTAre,. v. a. a reconforta, a reintâri, a reîncaragia; a îndemna, a sgândâra iarăşi; — riconfortarsi, a se reîncoragia, a se consola, a se mîngâia. - bjconfortat6re, m. reconfortatoru, consolatoro. eiconfrontâre, v. a. a reconfranta, a confrunta, a compara, a alătura din noa. IICOngegnamEnto, m. împreunare, unire, încleştare din nou; alcătuire din nod. * ricongegnAre, v. a. a împreuna, a nni, a încleşta, a combina, a alcătui din noa. BICONGElAre, t). o. e n. a înghieţa, a tnchiega din nou; a se înghieţa, a se închiega din non. BicoNGrtNGERE, ricongiOgnere, v. a. a nni, a lega, a lipi, a Împreuna, a îmbina iarăşi. RICONGIUNGIMtfNTO, RICONGIUGNllfKNTO, W. RICON-GIUNZ16NE, /*. reunire, unire, legare, lipire, împreunare, îmbinare din noa; întâlnire din nou. BICONGBEgAre, v. a. a recongrega, a congrega, a nni, a aduna, a culege, a strînge iarăşi împreună. riconiAre, v. a. a tipări iarăşi, a tăia iarăşi monetâ. BlCONNtfTTERE, v. o. a lega, a ani, a împreuna iarăşi. WCONOSctfNTB, a. recunoscâtorn, mulţumitoru. riconoscenza, f. recunoştinţă, mulţumire; res-platâ. riconoscere, v. a. a recunoaşte; a cunoaşte; a distinge, a deosebi, a pricepe, a înţelege; a confrunta, a alătura; a priimi; a descoperi adevârulu; a resplâti, a remunera; a mulţumi ; a esplora, a pîndi, a cerceta; — rico-noscersi, a se cunoaşte; a cunoaşte cineva eroarea ce a fâcutu, a se îndrepta; — rico-noscersi di un benefizio, a se arăta recunoscători pentru o facere de bine. ricon osci bile, ' a. de recunoscuţii, care se poate recunoaşte. riconoscimento, m. recunoaştere; resplâtire; cercetare; semnu de recunoaştere. RicoNOsciTivo, o. care serve spre a recunoaşte. ‘ biconoscit6bb , «». recunoscătoru, cure recunoaşte. RicoNQUisTA, f. reconcuistă, reconcuistare, concui-stare, câştigare, supunere, dobîndire din nou. riconquistAre, v. a. a reconcuistă, a concuista, a supune, a cotropi din nou; a recupera, a redobândi. riconsacrAre , riconsagrAre , v. a. a consacra, a conaănţi, a ţîrnosi din nou, a recon-sacra. riconsEgija , f. reconsignare, dare iarăşi în , mână, depositare, încredinţare din non; resti-tuţiune. I riconsegnAre, v. a. a reconsigna, a consigna, a , deposita, a încredinţa din nou; a restitui, a întoarce. r riconsidebAbe, v. a. a considera, a privi din | nou. * riconsigllAre, v. a. a consilia, a sfătui din > nou; — rtconsigliarsi, a se consilia, a se sfătui, a chibzui iarăşi. biconsolamEnto, m. reconsolare, consolare din nou, mângâiere, încurajare. riconsolAre, v. a. a consola, a mîngâia din nou. ricontAre, v. a. a număra, a calcula, a socoti din nou ; a r&conta, a nara, a povesti din non. bic6nto, m, epilogu. ricontradIre, v. a. e n. a contrazice din nou. biconvenîre , v. a. a contracusa, a contra* pîri. • ( riconyenzi6nf., f. contracuaare, contrapîrîre, re- j convenţiuue; relnfruntare; refutaţinne. riconvert! Re, v. o. a reconverti, a converti iarăşi, a îndrepta, a întoarce iarăşi spre bine; — rkonvcrtirsi, a se converti, a se îndrepta, a se căi din nou. riconyitAre, v. a. a ospăta iarăşi, a invita iarăşi lâ masă; a ospăta celu ce ne a ospâtatu mai nainte. riconvocAre , v. a. a reconvoca, a aduna. iarăşi. ricoperchiAre, v. a. a pune iarăşi câpacu; a reacoperi. ricopebta, Ricovtf rta, f. reacoperire; ascundere, tăinuire ; pretestu, mască. • ricopertamente, aw. pe ascunsa, In taină ricopiAre, v. a. a copia, a prescrie din nou; a imita. ricopribile, a. de acoperita, care se poate aco* peri. j ricoprimento, m. acoperire, ascundere. i ricoprIre, v. a. a reacoperi, a acoperi din I nou; a acoperi, a învâli; a ascunde. a tăinui; a măsea; a cscusa, a apăra, a disimula; — ricoprirsi, a se acoperi; a se asigura ricoprit6re . m. acoperitoru ; ascunzâtoru, tai* nuitoru. ricoricâre, v. o. a reculca, a culca din nou; a băga în pâmîntu; — ricoricarsi, a se culca din non. ricordAbile, a. recordabilu, demna de a fi rs* cordatu. . RICOBDlBILlftfNTE.—RIDICDrfNTO. 447 bicordabilm^nte, qw. într’unu chipu demna de a fi recordatu. ricordamAhto , m. recordare, amintire, aducere aminte; comemorare; bicobdAnza, f. recordare, aducere aminte; pomenire , comemorare, suveniru; menţiune, amintire. rj cord A re, v. a. a aduce aminte, a recorda, a aminti, a comemora, a pomeni, a menţiona; a arisa, a Înştiinţa, a face de ştire; — v. n. a şi aduce aminte; a se ocupa cu ceva. BicOBDATdRE, i». recordatoru, aducâtoru aminte, amintitoru. BicOBDivoLE, a. ţiitoru minte, aducâtoru aminte RicO&DiHOy m. inelu sau altu ceva datu spre su-veniru. bic^rdo, m. aducere aminte, recordare, memorare , comemorare, pomenire; memorie, suvenir o.; menţiune, însemnare, notâ; înştiinţare, avisu, povâţuire; tradiţiune, datina; — far ricordo, a face menţinne, a pomeni, a aminti» rjcoronAre, v. a. a reineorona, a încorona de isnoavâ. ricorbAggerb, v. a. a recorecta, a îndrepta din nou. uoobAmtb, o. care se reproduce dift timpu In timpu; — 8. m. postulantu,' suplicanta, cela ce face recursă. bic6brebe, v. n. a alerga, a alerga din nou; a face recursu; a se întlmpla, a se reproduce din timpu în timpu; a cere protecţiunea sau ajutorii]o cuiva. fUCORRiMiNTO, m. alergare din nou; reînnoire. E106bsa, f. alergare din nou; alergare îndârâtu. RicdBSO, m. recursu; speranţa de ajutora, de scăpare ; cerere, instanţă; firea, soroculu la femei. ucobs6io, m. — boUire a ricortoio, a clocoti, a fierbe In clocote. bicostituIbe, v. a. a reconstitui, a reînfiinţa, a restaura. B1COSTRUÎRE, v a. a reconstrui, a reedifica, a zidi din nou. BICOTOnAre, t>. a. a scârmâna, a dârăci din nou. BlcotonattIba, f. scârmânare, dârâcire din nou. B1C6TTA, f. lapte încbiegatu; unu felu de brînzâ. RlCOVERAKtNTO, RicOVRAitiNTO, in. redobîndire; adâpostire. bicovbrAre, ricovrAre, v, a. a recupera, a re-dobtndi, a recăpăta, a recâştiga; a adăposti; a apăra; a libera; — ricoverarsi, a scăpa, a fugi, a se retrage, a se adăposti. bicoverat6re, m. apârătoru, protectoru, priimi-toru. bjc6vero, m, recuperare; refugiu, asilu, adâ-postu. ricream^nto, tfi. recreare, confortare, restaurare; desfătare, petrecere, pastimpu; resuflare, disţracţiune, RicreAre, v. a. a recrea, a delecta, a con forţa, a desfăta, a desmierda/ a distrage; a restaura; — ricrearsi, a se recrea, a se delecta, a se conforta, a se desfăta, a se destrage, a se Inglindisi, a petrece; a se întrema. bicbeatîto, a. recreativa, capabila de a recrea. ricbeat6re> m. recreatoru, desfâtătoru, confor-tatoru. bicbbaziOkb, f. recreaţiune, desfătare, petrecere, confortare, înglindisire, pastimpu, delectaţiu-ne, desmierdâciune. bxcbAdebb, «?. n. a nu mai crede; — ricredersi, a se sfii, a nu se încrede; a se retracta; a eşi, a scăpa din rătăcire. RiCREDtfTO, a." convinsa ; desamâgitm. bicresc^nza, f. creştere din nou, crescâturâ. ricbAscebe, v. a. a mai creşte, a mai mări; — v. n. a se Immulţi, a se multiplica; a se face mai mare. bicresoem^rto, «ii. creştere; creştere din nou. ricrIo, m. recreaţiune, petrecere. ricrocifIggerb , v. a. a recrudfica, a restigni din nou. ricubAbe, v. a. a preface în cubu. ricucimânto, m. recoasere, coasere din nou. ricucîrb, v. a. a recoase, a coase din nou. RicTJCiTdRE, m. recosâtoru, ce}u ce coase din nou. RicuciTtiRA, f. recosâturâ. * Ricu6ce re, v. a. a coace din nou, a recoace. ricuperAbile, o. recuperabila, care se poate recupera. ricupbramAnto , «ii. recuperare, recăştigare, recăpătare. ricuperâbe, x>. o. a recupera, a recâştiga, a recăpăta. . ricupekat6be, m. recuperătoru; rescum pâră torn. RicuPERATdRio, a. recuperatoriu, reiaţivu la recuperare. ricu?erazi6ne, f. recuperaţiune, recuperare. BictiRvo, a. recarbu, curba, arcuita, cotita; strâmba. ■ ricDsa, ricU8AZi6ne, f. recaiare, tăgăduire, ne-priimirs. ricusAre, v. a. a recusa, a refusa, a tăgădui, a nu acorda. rîdAre, v. a. a reda, a da din nou, a da indâ-râtu; — ridarsi, a se da din nou; a se deda din nou; a se reproduce. rIdda, f. horă, jocu în chipulu de horă. riddAre, v. a. e n. a hori, a dânţui, a juca borâ. BiBiKTE, a. rislndu, zimbinda, vesela, plăcuta, rizâtoru; senina, favorabila. # rîde re. v. n. a Ude; a se bucura, a se înveseli; a avea unu aeru plăcuta, frumosu, vesela, senina ; as e strâvărsa; — ridersi di uno, W-derlo, a batjocori pe cineva, a şi bate jocu de cineva, a lua in rlsu; — ridere agii angelit a rîde fâr’a şti pentru ce; — ridere iotto vento, ridere sotto i baffi, a rîde In sine, a ride înghesuita, subtu ascunsa; — ridere in bocea ad alcuno, a rîde de cineva în faţa lui; — la fortuna gli ride, noroculu îi zimbeşte; — ridere sgangheratamente , a boboti, a se strâmba de rîsu; — rider di cuore, a clicui, a rîde cu clica; — ridere a fior di labbrat a rîde fără chiefu. ridestAre, v. a. a redeştepta, a deştepta din nou, a reanima, a însufleţi; a sgândâra, a zâ-dâri, a aţiţa, a întărită. BiDtiSTO, a. redeşteptată; reînviatu, reînsufleţita. ' bidEvole, a. de rîsu; vesela, plăcuta, glumeţu. RiDEVOLirtuTE, aw. într’unu moda ridiculu. ridicîbile, o. care se poate rezice, repeţi. ridicimento, m. rezicere, repeţire, poftorire. 448 filDICOLiOGOT. -Hfflm. bidicolAggine, ridicolRzza, /. lucru de rîsu, ridiculu ; cualitatea lucrului ridiculu. ridicolo, a. ridiculu, de risu, demna de risu; — s. m. ridiculu, lucru de rieu; cualitatea rid icului ui; — porre in ridicolo ^ a deride, a lua în rieu, a batjocuri. * ridicolosAggine, ridicolositA, f. lucru ridiculu, fapta ridiculâ, mascaralicu, caraghioslicu, comedie , bufonerie; bagatelă, fleacu, lucra de nimicu. RiDiCGLOSAMgNTE, aw. într'unu cbipu ridiculu. K1DICOLOSO, a. ridiculu, burlescu, mâscâriciosu. ridimaudAbe, v. n. a cere din. nou; a întreba din nou. , RroiMiNUlKE, v. a. a împuţina, a micşora din nou, a mai împuţina, a mai micşora. BlDiRE, v. a. a rezice, a repeţi, a poftori; a ra-conta; a desaprobş, a dojeni; — riâdrei, a «e retracta. ridibizzAre, «.o. a reindrepta; a Îndrepta. ridisciColiere, o. a. a.deslega, a decompune iarăşi. RIDIScCrrebe, v. a. e n. a străbate iarăşi; a vorbi, a tracta, a cerceta, a cugeta din nou. ridisegnIre , v. a. a desemna, a desiua de is-noavâ. ridisputAre, .v. a. a disputa, a contesta din nou. ridistaccAre,*v. a. a deslipi din nou. ridibtRndere, v. a. a întinde iarăşi; a desfăşura iarăşi. ridistinguere , v. a. a distinge, a deosebi din nou. riditCre, m. derîsoru, batjocuritoru, pâcălitoru. BID1VÎDERE, v. a. a despărţi iarăşi. bidiyincolârsi, v. n. a se svîrcoli. bidivisIbile, a. care se poate subtîmpârţi, Împărţi din nou. bidol^re, v. n. a mirosi; — ridolersi, a se plânge din nou.- RiDOto, m. loitrâ, plasă de caru, scară de caru. ridomandâre, v. a. a cere din nou; a întreba din nou. * RIDonAre, v. a. a dărui, a da din nou. RIDONDAMÂNTO, m. prisosire; resultare. BIDONdAre, v. n. a prisosi, a abunda peste măsură; a resultS, a deveni, a se face. bidCne, m. rîzâtoru. bidCsso, aw. peste, deasupra; îndârâtu. iudottAre, v. n. a se teme, a se îngrozi. bidCttO, RiDtiTTO, m. reductu, locu de adunare, de concnrsu, casinn, clubn; adâpostn, stanţă, locuinţă. . RiDRizzÂRE, v. a. a îndrepta; a reîndrepta. ridubitAre, v. n. a se îndoi, a dubita din nou. riducîbile, a, reducibilu, care se poate reduce. biducim£nto, m. reducere, fapta de a reduce. riDCrre, riducere, v. a, a readuce, a aduce înapoi; a reduce , a preface, a schimba, a face, a strămuta; a restrînge, a împuţina, a dimi-nni; a prescurta; a introduce ; — ridurre a mente, a recorda, a aminti, a aduce aminte; — ridurre in proprio potere, a lua în stăpânire, a cotropi; — ridursi, a se reduce; a •e restrînge; a se aduna; .a se adăposti; a se preface , a se schimba ; a sosi;—ridursi al poco, al niente, a se însârâci; a se nimici j — ridursi a mente, a şi aduce apiinte, a şi aminti. ridutt6re , riducit6re , *i. reductoru, reduci-toru. • ru>dzi6nb, /. reducţiune, prefacere, schimbare. RrtDERE, v. n. a se întoarce îndârâtu, a se ra-înturna. biedlficAbe, v. a. a reedifica, a clădi din nou. riedificaziOne, f. reedificaţiune, clădire din nou. rielRggere, v. a. a realege, a alege din nou. rieleggIbilb, a. reeligibilu, care se poate realege. rieleggibilitI, /. reeligibilitate, posibilitate de a fi realesu, de a fi alesu din nou. rieleziGne, f. reelecţiune, realegere, alegere din nou. . riemanăre, v. a. a emana, a respândi Iarăşi. rieuanaziOne, f. reemanaţiune, emanaţiune, rea* pândiră, publicaţiune reînnoită; riemendAre, v. a. a reindrepta, a drege, a corecta, a repara, , a reforma din nou. riempIbile , a. de umplutu, care se poate um-. plea ; care se poate reumplea, umplea din nou. riempiere, RiEMPiRE, v. a. a reumplea, a umplea din nou; a umplea, a umplea cu îmbil-şugare; a îndestula; a sătura; a îndeplini; a ţese. RjEMPnrtNTO, m. umplere; reumpiere; umplutură, lucrulu cu care se umple; prisosinţă. RiEMPiTiVAMâNTE, aw. într’unu chipu espletiru. riempitîvo, a. capabila de a umplea ; prisosito* ru, de prisoeu, inntilu; — particeila rimpi-tiva, particulă espletivâ. _ . riempit6re, m. umplutoru, împlinitorii. riempitOra, /. umplutură; prieosu, superflui-tate. . bien fiAre, v. a. a reumfla, a umfla din nou. bientrakRnto, m. reintrare, intrare din non. riemtrAnte, a. intoreu către înlâuntru. rientrAre, v. n. a reintra, a intra din nou; a intra; a se restrînge în aineşl; — rientrare m se, a reintra în sineşi, a se judeca pe sine; a se căi, a se îndrepta. riepilogAre, v. a. a reepiloga, a epiloga, a recapitula. riepîlogo, m. epilogu, recapitulaţiune. riesaminAre, v. a. a reecsamina, a ecsamina iarăşi. rievacuAre, v. a. a deşerta din nou. bifa bbricAre, v. a. a . reedifica, a refabrica. rifacîbile, a. refactibilu, care se poate reface. RiFAcratfMTO, m. refacere, facere de isnoavâ; restaurare, reînnoire, reparare; despăgubire, in-demnizare. rifacit6re, m. refacâtoru, reînnoitoru, restaura-toru. • rifAllo, m. nouă greşeală, eroare reînnoită. rifAre, v. a. a reface, & face de isnoarâ, a preface, a reînnoi, a restaura; a despăgubi, a in-demniza, a repara ; a înfrumuseţa; — rifar* si, a se întrema, a se reconforta; a recupera unu lucru perdutua se îndemni»; — fi-farsi da capo, a reîncepe;— a rifar del mio, sub garauţa mea; — villan rifatto, omu prostu care a fâcutu stare; —* rifarsi del torta, a şi râsbuna o ocară. . rifasciAre, v. a. a reinfâşia, a reînfâşura. RiFATTÎBiLE, a. refactibilu. ripAxtO, a. reftcutui făcuta do, imoaro; prefir RIFAVELLARE. -RIFKENÂRK. cuta, reetauratu, rcinnuitu, reparatu; suplinirii. rifavkllARE, v. ă. e n. a Torbi din nou. kifayorîre, r. o. a favoriza, a protege din nou. kifazione, f. refacere, prefacere, restaurare, reînnoire, reparare; despăgubire, compensaţiune. BIFEcondare, v. a. a fecunda din nou. kjfEnpere, t\ a. a spinteca, a despica din nou; a ara din nou pâmîutulu. rifkrîrile , a. referibilu, care te poate referi. riferîke, v. a. a răni, a lovi din nou; a referi, a repurta, a spune la altulu; a atribui; a reduce. BIF&RUO, a. întărită. biferrAre, v. a. a fereca din nou; a potcovi din nou. riferbatCra, f. potcovire din nou. RIFERTA, f. raportu, relaţiune. rffa, f. unu felu de loterie. kifiammegoiAre, v. n. a flâcâra, a pălălăi, a parai, a Văpăi, a străluci din nou. rifiancheggiârb, v. a. a sus(inea, a propti, a râzinia. BIFIaţamento, ir. resuflare; întremare, reintre mare. rifiatare, v. n. a resufla; a se întrema. RipiatAta, f. resuflare, npaosu, recVeaţiune. RIFiccAre, v. a. a băga, a viri din nou. Bipn'OLrtNA, f- femee urîtâ şi râu îmbrăcata. rifiuAre, v. n. a se încrede, a spera KiFkiGEBE, v. a. a înfige din nou, a pironi din nou. bipigliAre, v. a. e ti. a face copii, a făta, a produce iarăşi. bifigurAre, v. a. a figura din nou, a refigura. bifilArr, v. a. a reporta, a denunţia, a spiona. bifilat^re, m. reportatoru, denunţiatorn, spionu. kifi'îamknto, ir. finire, încetare, isprăvire. RifinAre, v. n. a fini, a înceta, a isprăvi, a termina. RifinimEnto, ir. desâvîryire; oboBire, sleire, secare. RIFinîrb, v. a. a fini, a termina, a îndeplini, a desâvîrşi; a seca, a slei; — v. n. a înceta. bifinîto , «. obositu; redusu intrio stare ticăloasă. BiFiORiMfnto, *i. reînflorire; frumuseţe, eleganţă. BUIOBire, t>. ti. a reînflori; — v. a. a infrumu-Beţ*i a orna, a face mai elegantu, mai delicata; a aduce aminte din nou; — rifwrirsi, a se întrema; a so îmbăta. RifioritCra, f. reînfloriturâ, reînflorire. RiFisso, a. infiptu din nou, pironitu din nou. kifiutAbjle, o. recusabilu, refusabilu. Rifiutamknto, m. recusare, refusare, nepriimire. kifiutArb , v. a. a recusa, a refusa, a nega, a *a?Wui* a respinge, a nu acorda, a nu prii» • renunţa; a ne îngriji, a nesocoti a lePăda, a repudia. bifiOto, m. refusu, tăgăduire; lepădare, repu-uiare; lucru refusatu; lepădătură. «jn^SAMEN'TB, auv. cu reflecsiune. u. a. a împărţi lumina intri unu ^lkssîbile, a. reflec8ibilu, reflectibilu, resfr&n- 4\S RÎFLE3SIBILITX, f. reflecsibilitate, resfrângăciune. riflessi6ne, f. reflecsiune, resfângere ; observa-ţiune, meditaţiune, gândire adincâ, cugetare. EîFLEssivo, a. refiecsivu, care reflectează sau se reflectează. riflesso, m. reflecsiune, reflecsu, resfrângere; cugetare, consideraţiune, gândire, obserrar ţiune. bifl4ttere, v. a. e n. a reflecta, a resfrânge; a considera cu atenţiune, a cugetă; a medita, ; r a se gândi. rifluIrb, v. n. a recurge, a câtgfc din nou; a 1 curge îndârătu. bifli)sso, m. reflucsu, retragerea regulată a mării după flucsu; — flusso e riftusso, flucsu şi reflucsu; schimbare necontenită. rifocillamEnto, ir. reîntremare, restaurare, ro-creare. * rifocillAbe, v. a. a întrema, a relntrema, a restaura, a recrea; -- rifocitlarsi, a se Întrema, a se relntrema, a se recrea. bifolgorAre, v. n. a străluci, a fulgera. BtFOLO, m. vijelie. rifondAre, v. a. a funda din nou, a reintemeia, . a reînnoi. bifondaziGne, f. reîntemeiere, fundare din nou, reînnoire, reînfiinţare, refacere, restaurare. rif6ndere, v. a. a topi, a turna de ianoavâ; a res pândi din nou, a reimprăştia; a plăti, a râfui. rifokAre, v. a. a găuri, a borti, a sfredeli din nou. riforbîre, v. a. a sclivisi, a polei, a lustrui diu nou; a netezi, a curâţi din nou ; — riforbirsi, a se orna, a se găti iarăşi. bif6rma, f. reformă; prefacere, schimbare, in-dreptare. bjformâre, v. a. a reforma, a preface, a schimba, a îndrepta. \ biformatIvo, a. reformativu, care serve spre a reforma. riformAto, a. reformata, reordinatu, schimbata prefâcutu, îndreptată; — *. m. reformata protestantu. » riformat6re, ir. reformatoru; lndreptătoru. bifobmaziOne, f. reformaţiune, reformare, .reformă. riformista, m. reformistu ; protestanta. bifornire, v. a. a găti, a înzestra, a provisiona iarăşi. - rifortificArb, v. a. a reintări; a mai fortifica rifrAngrbe, bifrAgnbre, v. a. a resfrânge, a frânge, rifrargIbile, a. resfrăngâciosu, frăngâciosu. rifrangibiutA, f. resfrăngăciune, frângâciune. rifrattîvo, a. refractivu, aptu a resfrânge, a frânge. rifrAtto, ir. rifrazi6nb, f. refracţiune, frângere. rifreddamEnto, m. recire. bifbeddAbe, v. a. e n. a reci, a înfrigoşa; a se reci, a se înfrigoşa, a se recori. rifreddo, a. Infrigoşatu, recita, recoritn; mâncare rece, bucată ce se mânîncâ rece; rămăşiţă. rifreddOme, m. recealâ. rifrenAre, v. a. a înfrina, a modera, a opri, u mărgini. 89 450 RlFRIGERAfiE.—RlGOROSITA. rifrigerAre, v. a. a refrigera, a recoi i; a recrea. rifriggere, v. a. a prăji iarăşi. BIFRÎTTO, a. prâjito iarăşi; vechiu, învechiţii. BIFRITTUME, m. cuantitate de lucruri prăjite; vechituri. BlFRONDiRE, rifronzire, v. n. a reinfrunzi; — v. a. a orna, a împodobi cu priBosu, a îm-poţona. • bifrugAbe, t>. o. a scotoci, a rescoli, a scormoni iarăşi. BlţRUscoEăRE, o. a. a căuta cu atenţiune, cu diligentă, rifrusta, /‘. cercetare, căutare minuţioasă. BIFRUStAre, v. o. a cerceta, a căuta cu mare îngrijire ; a biciui, a bate iarăşi cu vârgi. rifbOsto, m. ropotiţ de beţe, BiFUGGiMtfNTO, m. năzuire, scăpare, retragere, adâpostire. BiFUGGiRE, v. n. a nâzui, a fugi, a alerga, a scăpa, a se retrage, a se adăposti; — v. a. a evita; a se feri j a urgisi. BIFUGGÎtA, f. năzuire, fugire, scăpare, retragere; adâpoptu, asilu, refugiu, locu de scăpare. BIFUGGiTO, m. refugitu ; fugaru, desertoru. rifugiAre, rifugiArsi, v. n. a năzui, a refugi, a afla refugiu, scăpare, a se retrage, a se adăposti.. bifiKho, m. refugia, protecţiune, scăpare, asilu, adăpostu. . rifulgere, v. n. a străluci RiFirsidNE, f. topire, turnare din nou; plâtire, râfuire. BiFtisO, a. topitu, tumatu din nou; — a rifuso, cu profusiuoe. rifutAre, v. a. a refuta, a confHta, a combate. rifutatîvo, a. refutativu, care serve spre a refuta. rifutazione, f. refutatiune, combatere, tăgăduire. riga, /. riglă, dreptaru, linealu, linie; rindu; dungă, varga ; rangu; — andare in riga, a fi de o-potrivă di bassa riga, de o con. diţiune, do o cualitate proastă ; — non essere ne in riga ne in spazio% a nu ii, a nu ecsiste nicîdecumu; — per diritta riga, în linie dreaptă; — imbroglione di prima riga, tru-fatoru de frunte, inşelâtoru mare. rigAglia, f. venituri laturale; rămăşiţe. ki gag li Are, v. a. e n. a pogliirci. rigAgno, rigAgnolo, m. pirâu. big Alico, w, pintenulu cavalerului (plantă). rigAre, v. a. a"iriga, a uda; a trage linii; a vârga. BkiATOBE, m. ţrâgâtoru de linii. RiGAiTLERE, w. telalu, vînzâtoru de vechituri. rigenerAre, v. a. a regenera, a naşte din nou; a reînnoi, a reproduce, a reforma, a ameliora. Bl gen eraţi VO, o. regenerativu, capabilu de a regenera. . Bigenerat6re, ni regeneratoru, reformatoru. BIOENERAZIONE, f. regcncraţiune, regenerare, naştere din nou, reformare, prefacere, reproduc-ţiune, amelioraţiune. . BiGENTiLÎRE, v. a. a face mai gentilu, mai de, licatu. rigerbogliAbe, rIgerminAre, v. n. a germina, a*încolţi din nou, a regermina, a reincolţi; a renaşte. rigettAbile, o. de lepădaţii, nedemnu de a fi priimitu. rigettamento, m. turnare din nou; respingere; recusare, neprimire; lepădare; vărsare; reîn-colţire. rigettAre, v. a. a turna din nou; a respinge; a recusa, a nu priimi; a lepăda ; a vărsa; — v. n. a reincolţi» rigettatore, m. respingâtoru, lepâdâtoru. rigetto, m. lepădătură, aruncătură. BIGHETTÂTO, o. vârgatu; gintuitu. rigiacere, v. n. a zăcea din nou. rigidamente, avv. cu rigiditate, cu rigoare, ca străşnicie, cu esactifcatea cea mai scrupuloasa. rigidezza, f. rigiditate, rigoare, străşnicie, asprime. rigiditâ, f. inflecsibilitate, nemlâdioşie, neîn-duplecăciune; asprime, străşnicie, riguroaitate. rIgido, a. rigidu, aspru, cruda, straşnica, riga-rosu, austeru, severu ; inflecsibilu, nemlâdiosu, neinduplecâcio8U. RiGiocÂRE, o» a. a se juca de isnoavâ, rigikamento, m. întoarcere, învirtire, sucire; ocolire. ^ rigirâre, v. a. a circuruda, a înconjura, a ocoli; a intoaice, a invîrti; a înşela; a coloca, a aşeza; — v. n. a se întoarce, a se învirti. bigi rat6re, m. ocoli torn; învîrtitoru; inşelâtoru, rigirazione, f. ocolire, învirtire, circulaţiune. rigire, v. n. a merge de isnoavâ. rigirevole, a. care se învîrteşte cu facilitate. rigîro, m. giru, întoarcere, învirtire ; intriga. rigiudicAbe, v. a. a rejudeca, a judeca din nou. rigiungere, rigiCgnere, v. a. a ajunge, a rea-junge; a reuni, a împreuna, a Upi din nou. bigiukAre, v. a. a jura din nou. a big nare, v. a. a murmura, a bombăni, a sbâr-năi; a rencheza. . rîgno, m. murmurare, bombânire, sbârnâitu; renchezare. RjÎGO, m. linie, riglă, linealu; rîu. rigodere, v. a. c n. a se bucura din nou. rigoglio, m. îndrâsnealâ, semeţie, cutezare, ne-sfialâ; fudulie, trufie, aroganţă; vigoare prea mare ; borborosire. rigogliosamente, avv. cu îndrâsnealâ, cu aroganţă, cu fudulie; într’unu chipu prea riguroşi). RiGOGLidSO, a. îndrâsneţu, arogantu, trufaşe; vigurosu. rigogolo, m. galbulâ (unu felu de pasere). . rigoletto, rigogol^tto, m. presură galbin» (păsărică); unu felu de danţu, horă. bigonfiamento, m. umflare, creştere. rigonfiAre, v. a. a umfla din nou; a se umfla» a creşte. rig^nfio, a. umfîatu. ^ . rigore, f. rigoare, severitate, austeritate, străşnicie ; frigu mare, geru. b . rigorIsmo, m. rigorismu, morală prea rigoroasa RIGORÎSTA, w. rigoristu, partisanu alu rigorismului. a . . rigorosamente, avv. cu rigoare, cu străşnicie bigorositA, f. rigorositate, străşnicie, severitate RIGORbEO —RIMA. BlGORbso, a. rigorosu, Btraşnicu, severa, aasteru. rig6so, a. irigatu, udata, adâpatu. rigottAto, a. încreţitu, incârlionţata. rigovernAre, o. a. a spâla, a despâla, a curaţi; a îngriji, a avea grija, a chivernisi. KIGOVERNATTÎBA, f. spălare, despâlare, curăţire. rigbattAre, v. a, a scărpina, a sgâria, a freca iarăşi. BIGRidâre. v. n. a striga, a sbiera din nou. rigvadagnAre, v. a. a recâştiga, a reoâpâta; a recupera. RlGrAKDAMtfNTO, m. privire; căutătura; cir cu m-specţiune. riguarpAnte, in. privit'oru, spectatoru; — a. relativii. riguakdAre, t\ a. a prii vi, a câuta; a câuta din nou ; a câuta, a privi cu atenţiune ; a observa; a îngriji, a păstra cu mare grijă ; a economisi; a respecta; — v. n. â fi îndrep-tatu către ; a avea de gându; a ţinta; — riguardarsi, a se cumpăta, a se înfrîna. rigVaRDATGre, th. privitoru; pâstrâtoru, cus-todu. riguardAto, ă. însemnata; circumspectu. lUGUARD^VOLE, o. însemnata, respectabilu, esce-lentu. UiGUARDEVOLtfzzA, f. lustru, stare, condiţiune însemnata. riguardevoi.mente, aw. întriiinu chipu insem-natu, deosebitu; cu circumspecţiune, cu băgare de seamă. riguArdo, m. căutătură, uitare, privire, vedere; respectu, stimă, consideraţiune, luare aminte, băgare de seamă ; circumspecţiune ; apărare ; diligenţa scrupuloasă; bănuială; scopu, ţintă, objectu, sfîrşitu; convenienţă; relaţiune, ra* portu, privinţă, puntu de vedere; margine; — a riguardo, cu băgare de Beamâ; — stare in riguardo, a fi deştepta, a priveghia; — tenere in riguardo, a custodi, a păzi ; — in quebîo riguardo, în această privinţă ; — sen za riguardo, fără băgare de seamă; fără complimente ; — una persona di riguardo, o persoană însemnată. BiGUA&DOSAMENTE, aw. cu băgare de seamă; cu atenţiune. riguard6so, o. bâgâţoru de seamă, circumspectu. RiGUA&iRE, v. a. e n. a se însânâtoşa iarăşi. riguastAbe, v. a. a strica din nou. mguatAre, v. a. a privi, a câuta din nou, a se uita iarăşi. RIGURGITAMENTO, ui. unflare, creştere; abundare. rigcrgitAbe, v. n. a se unfla, a creşte, a se revărsa. RiGtiRGiTO, m. umflare, creştere, revărsare. rioustAre, v. a. a gusta, a cerca din nou. kilasclAre, v. a, a relâsa, a lăsa; a disolve; a da; a libera ; a remite; a dărui; a preda; a recrea, a desmierda. RfLÂscro, m. relăsare, lăsare; remisiune; liberare. , RiLAssAMriNTO, m. relăsare; încetare, contenire^ dlsolvere; repaosu, recreare, desmietfdare, dfcâ-inâţare, pregetu. , i; . kilas *âri:, r. a. a relata, a slăbi; a Hb6ta, a 4*1 slobozi ; — rilassarsi, a se desmerda, a se desmâţa, a se pregeta. rilas.^atezza, f. desmâţare, relăsare, pregeta re. RILASSATÎVO, a. relacsativu, care slăbeşte. rilAsso, a. relâsatu, obositu, slăbi tu. destinsu. RilastricAbe, v. a. a pardosi, a pava, a aşteu;e din nou. rilavâre. v. a. a spăla, a şterge din nou. rilavorâre, v. a. a lucra din nou. rilegamento, m. relegare, legare din nou; ecsi-lare. rilegAre, v. a. a relega, a lega din nou; a opri; a ecsila, a surghiuni; a ecsila în unu locu determinatu. rilegato, a. relegatu, legata din noa; ecsilatu, surghiunita. rilegatEra, f. relegâtură, legare din nou. rileggere, v. a. a citi din noa. RILENTAMENTE, avv. înceta. RILENTE (A), RILENTO (a), aW. înceta. rilessAre, v. a. a fierbe din noa. RILEYAMENTO, tn. ridicare, resculare, înnălţare. rilevAnte, a. care ridică, înnalţâ; importau tu. rilkvAnza, f. importanţă, însemnare. rilevAre, v. a. a relua, a reinnâlţa, a ridica, a rescula din nou; a ridica în susu, a pune in picioare ; a da ajutora; a creşte; a pricepe, a înţelege; a deduce, a face o dedacţiune, a scoate o consecuenţâ; a vedea, a zări : a c« n-forta; — v. n. a fi necesaru; importanţii, trebuinciosu, a trebui, ase cuveni; aeşiafarâ; — rilevarsi, a se ridica, a se scula; a se apuca iarăşi de lucru; a se emenda, a se îndrepta. rilevatam£nte, aw. cu distincţiune. RlLEVATiccio, a. prostu ce a fâcutu stare. RlLEVA ro, a. reluata ; reînnâlţatu, in nălţata din nou, ridicatu din nou; ridicatu, eşitu, scosu afară; sublimu, importanta, însemnata; — sos*, tn. ridicatarâ, înnâlţaturâ. RlLitvo, m. înnâlţăturâ, elevaţiune; fapta de a relua, reluare, ridicare, înnălţare ; remâşiţâ ; relievu, proinininţâ, lucru ridicatu, eşitu «ilara; importanţă; observaţinne; — basso rtlteio, basrelievu, sculptură puţina promininte şi lipită pe unu fundu; — cosa di rilievof lucru de importanţă. rilimare, v. a. a pili din noa ; & recorecta. rîlla, f. prepuţiu. rilodAre, v. a. a lăuda din nou. rilogAre, v. a. a pune, a aşeza iarăşi la lo<*u. rilordare, v. a. a mînji, a spurca, a feşteli iarăşi. riluccr Are, v. n. a sclipi, a licuvi din nod. ’ riiarente, a. lucitoru, luciosu, străluciţii. ’ M KiLi’cENTEZZA, f. lucire, strălucire, lucioşîe. rilui ere, v. n. a luci, a străluci,' a sclipi, ' a licuri. ’ - * j ; rilusingAre, v. a. a linguşi iarăşi. : J rilustrAre, v. a. a relustrui, a lustrui; a netezi, a polei, a sCîivIsi din boui ‘ ' 1 1 rilotArE, v. a. a mocirli iarăşi, a retencui cu-mocirlâ. Biiut tarte, a. repugnanta, împrotivitoru. RlLUTTAlWJA,/*. repumnanţâ, resîstedţâ, opunere, luptă. ^ RlMA, f. rimă, consun&nţă la flnsle mai mul «9* Digitized by Google 452 RIMACINArE. — KIMKNÂKK. toru versuri; crăpătură ; — ţinie. poesii; — rispondere per le rime, a respunde cu energie, cu asprime. rimacinAre, v. a. a ni aciua, a pisa , a sdrobi din nou. iumandAre, v. a. a trimite înapoi; a trimite din nou ; a respinge; a lepăda, a repudia; a goni; a vărsa. rimAndo, m, reloviturâ ; — di rimando, de is-noavâ; dimprotivă. rimaneggiAre, v. a. a mânui iarăşi ; a reordina rima RENTE, a. caro remăne ; — s. m. rămăşiţă, ceea ce remăne; — del rimanente, d’ almin-trelea. rimam enza, /. re mân ere ; remâşiţâ. restu. RIMAN&RE, v. n. a remânea, a şedea, a sta; a prisosi; a înceta; a se opri, a se reţinea : a lipsi; — rtmanere con un palmo di naso, a remânea cu gură căscată; a se depărta cu coada intre picioare, a fi luatu la trei parale; — rimaner nelle secche, a nu mai putea înainta; — rimanerci, a fi luatu în rîsu, a fi luatu la trei parale. rimangiAre, v. a. a mânca iarăşi kimAnte, a. rimantu, care face rimă; — am. poetu. rimantenere, v. a. a manţinea iarăşi, a mai manţinea. rimArco, m. însemnare, importanţă. kimAre, v n. a rima, a face rimă. rimarginAre, v. a. a remargina, a cicatriza, a cicâtrici; a închide; a vindeca, a tămădui. BIMÂBIO, m. riinaru, vocabularu care coprinde zicerile ce făcu rimă intr'insele. rimaritArc, v. a. a mărita iarăşi, a remărita. KIMÂ90, o. remasu ; — 8. m.> remâşiţâ. rimasticAre, v. a. a remesteca, a mesteca din nou in gură, a rumega a doa oară; a se gândi mai de multe ori la unu lucru. rimasuglio, im. remâşiţâ, restu. rimatoke, tw. fâcâtoru do versuri rimate; poetu. kimatura, f, rimaturâ, maniera de a rima. KIMAZIONE, f. cercetare, invest:gaţiune. rimracuccAre, v. a. a îmbrobodi din nou. rimbaî.danzike, v. n. a se semeţi din nou, a se fuce iar indrâsneţu, impertinentu, arogantu. kimbaezAre, v. n. a resâri. rimbAlzo, mg rrsârire, resâriturâ; resfrângere. K1MDAMBÎKE, v. n. a copilări, a redeveni copilu. HlilBAia'.OGÎRK. v n. a i se slăbi cuiva mintea din causa bâtrineţei, a redeveni copilu. rimbarcArsi, v. n. a se reimbârca, a se îmbarca iarăşi. rimbastArr, v. a. a samara iarăşi. rimbastîre, v. a. & reinsâila, a însăila a doa oară. RIMBAtto, m. isbire vioîinte a vin tulul. rimbeccAre, v. a. a ciocni, a lovi cu plisculu; a respinge, a îmbrânci; a respuude cu vivacitate. RJMBeccâta, f. rimbf.cco, m. respunsu nimeritu; — rispondere di rimbecco, a respunde nimeritu. RiMi’.Ei.WKE, v. a. a înfrumuseţa, a orna, a faqe mai frumosu j — v n. a deveni mai frumosn. kimreroiâke, v. a. e n. a cârpi, a drege, a ine-remctisi. ; . . rimbekcio, m. mânicuţă. rimbiancAre, «?. a. a albi, a inâlbr din nou. RIMBIOND1RE, v. a. a face blondu ; a găti ; a curaţi, a netezi; — a. n, a deveni blondu, galbenii, bălanu. rimbiutAre. v. a. a unge a doa oară cu o materie cleioasă. • rimrizzarike, v. m. a se indirci iarăşi, a se ciudi. rimboccAre, v. a. a răsturnă, a renturna; a resfringe, a sufleca; a trinti j — v. n. a strâ-curge. himboccatura, f. resfr&nturâ, sufiecaturâ, indoi-turâ. RIMBOMBAM£nto, m. resunetu, resbubuire. rimbombâke, v. n. a resuna. a resbubui. rimbomb^vole, a. resunâtoru, resbubuitoru. rimbombIOj m. resunetu, bubuitu prelungitu. rivb6mbo, m. resunetu. bubuitu, bubuitură, res* bubuire , resbubui tură ; sgomoto mare. rimborsAbile, a. de plâtitu, de râfuitu. rimborsam*nto, RiMBORSO. m. plâtire, râfuire rimborsAre, v, a. a băga iar In pungă; a plăti, a râfui, a respunde suma ce cineva este da-toru cuiva; a despăgubi, a indemniza. rimboscArsi, v. n. a se ascunde iar în pădure. rimbottAre, v. a. a turna iar intr'unu butoiu; — rimbottar sulla ftcciv* a comite greşeală peste greşeală. BiMBR&NciOLO, m. petecu, treanţâ. rimbroccio, m. înfrun tăciune, ocară, mustrare rimbrodolAre, r. a. a întina din nou. rimbbottamento, rimbrOtto, im. rîmbr6tta, f. mustrare, dojenire aspră pentru «nu lucru de nimica. rimbrottAre. v. a. a înfrunta, a dojeni cu asprime pentru unu lucru de nimicu; a murmura, a cârti. rimbrottat6re, im. infruntâtoru, mur m urato ru. himbrottevole, a. murmurosu, cârtitoru. rimbk6ttolo, m. mustrare. rimbkuttîkb, v. n. a ee face mai uritu. rimbijcAre, v. a. a ascunde, a bagă iar tntr'o gaură; — rimbucarn, a se ascunde iar într’o gaură. rimburchiAre, v. a, a remorca. rimkdiAbile, a. remediabilu, ce se poate remedia. rimediAre, v. a. e n. a remedia, a tămădui, a lecui ; a repara, a drege, a îndrepta. rimediatGre, m. remediatoru, tâmâduitoru. rimedicâre, v. a. a remedica, a medica de isnoavâ. uimind io, m. remediu, leacu, mijlocu spre a medica, spre a tămădui ; mijlocu de scăpare. RiMEDlRE, v. a. a rescumpâra. riveditAre, v. a. a medita din nou, a remedita. rimeggiAre , v. n. a rima, a face rimă. rimembrAnza, f. recordare, memorare, aducere a minte, comemoraţiune, tuveniru, amintire, pomenire. rimembrAre, v. a. a recorda, a.memora; a pomeni ; — v. n. a şi aduce aminte, a ş aminti. rimenAre, v. a. a reconduce, a conduce, aduce, a petrece, a mâna a doa oară; a mânui; a mişca. rimendAre.—rimpaciAre. rimendAre, v. a. a cârpi cu aculu haine rupte; a drege, a repara, a corecta, a acomoda. rimendat6re, m. cârpitoru, cârpaciu. RiMKNDATtrRA, f. RIM^NDO, ?». cârpiturâ, câr-pealâ. RlMENio, m. scuturare, sgâţâire. RiMl&NO, t». reconducere, reîntoarcere. • bimentîre, v. t». a minţi din nou, a mai minţi. RlMENTiTA, f. minţire dîu nou. rdientovAbr, v. a. a cita, a numi, a pomeni din nou. boierit AM &NTO, 9it. remeritare, resplâtire. rimeritAre, v. a. a remerita, a recompensa, a resplâti. % remescolam^nto , 17». amestecare; confesiune, turburare, teroare, spaima. rimescolănza, f. amestecu, amestecătură. Rimescot.Abe, v. a. a amesteca, a contopi; a mesteca din nou; — rimescolarsi, a se amesteca fa se speria. rime scol Ata, f. amestecare, mestecate; turburare, comoţiune, teroare, spaifnâ. RlMESCOLATA'MiNTE, avv. amestecatu, arababurea. rim^ssa, f. remitere, punere, aşezare de isnoavâ; amânare; rimesâ de băni-, mlâdiţâ. surceluţu; şopronu; scâzâmînta ; iertare, remisiune; întoarcere, înapoiere ; dare în mâna. - BIMESSAMENTE, avv. cu moderaţîune; cu modestie ; cu umilinţă; fârâ Btudiu-, cu recealâ. rimessIbile , o. remisibilu, iertâciosu, de ier-tatu. a M rimesşi6ne, f. remisiune, erţâciune; împuţinare, slăbire, încetare, diminuţiune. RiMESSiTÎCCio, 77». mlâdiţâ, vlâstaru. ... BIMESSO , a. slabu, umilu, smeri tu ; iertata; reaşezatu ; datu în mânâ ; amânata ; întorsu, înapoiatu. # . rimesso , 77». mosaicu; incbistnre, incbistntura. ElMESTA, f. mestecare, scuturare, amestecare; mustrare. rimestAre, v. a. a mesteca, a scutura. ^ rimesticAke, v. a. a da stratu a doa oara (pictură). . rimettere, v. a. a aşeza, a pune dm nou ; a pierde; a da în mâna, a îmmânm; a respinge; a remite, a ierta; a lăsa în voea cuiva; . a întoarce, a,înapoia; a închide, a păstra ; a amâna; a deposita, a încredinţa; a restabili ; a reintrema; a îndrepta, a potrivi iarăşi; v. 9». a se împuţina, a slâbi, a pierde; a încolţi iarăşi; — rimettersi, a se însânâtoşa, a se întrema; a se îndrepta ; a se restabili, a se restatornici; a se odihni, a se linişti; a se lăsa în voia cuiva; a s£ încrede; —- rimetter mano, a reîncepe ; — rimettere nel buon ai, a restabili, a pune iar în starea de mai nainte; — rimetter le penne, a prinde iar la pene; — rimettere in sesto, a pune iar la rîndu; — rimetter su, a reînfiinţa, a pune iar la moda; — rimetter del suo, a păgubi ; — rimettere un tallo sul vecchio, a întineri; — rimettersi in cammino, a se pune iar pe cale; — rimettersi in carne, a se îngrâşa iarăşi, a se incâla. rimettimânto, m. punere, aşezare din nou, rea* şezare; reînfiinţare, restabilire; îndreptare; pierdere; dare. RiMETTrrtfRA, f. reaşezare la locu. rimiguorAbe, v. a, a reameliora, a mai ameliora. rimibAre, v. a. a privi; a privi a doa oar \ rimischiăRE, v. a. a reamesteca, a amestec rimisukAre , v. a. a remâsura, a măsura dt isnoavâ. rimissi6ne, f. remisiune, iertare; reaşezare. rimmarginAre, 17. a. a remârgina, a cicatriz a vindeca ; a reuni părţile deslipite. rimmattonAre, 17. a. a pava de isnoavâ. rihmollAre, v. a. a reîimnuia, a îmmu’a din nou. rimoderAre, 17. a. a modera iarăşi, a remodera. rimoderat6re, m. remoderatoru, care modera iarăşi. rimodernAre, 17.' a. a remoderna, a drege, a acomoda după gustulu moderau, după ideile moderne. rimolinAre, 17. n. a volvura/a se învîrti. rimoltiplicAre, 17. a. a multiplica, a îmmulţi din nou. rimondArb, 17. a. a curâţi, a şterge, a purifica. RIMONDATliRA , f. RIMONDAMENTO, 97». Curăţire, ştergere, purificare ; curâţiturâ; lepădătură. rim6ndo, a. curăţitu, ştersu, purificatu. rimontAre, 17. a. a se sui, a se urca din nou; a creşte, a se mări din nou; a încâlica iarăşi ; a găti din nou; — rimontare un'oro-logio, a întoarce unu orologiu. rimorbidAre, 17. a. a muia, a înduioşi. rimorchiAre , 17. a. a remorca, a trage o corabie. ^ rim6rchio, 9t». remorcare ; remorcoru, barca prin ajutoralu câria se^ trage vreo corabie; plângere. * rim6rdere, 17. a. a muşca din nou; a atinge prin vorbe ocăritoare, a supăra, a necăji,* a ocări; a simţi mustrare de cugetu, a se căi. rimordimento, 97». muşcareţ din nou; mustrare de cugetu. RiMORiKE, 17. n. a muri a doa oară; a lipsi; a greşi diin nou, a păcătui de isnoavâ. rimormorAre, t7. n. a remurmura, a murmura iarăşi. rimorsicAbe, 1?. o. a remuşca, a muşca din nou. rim6rso, 97». remorsu de conştiinţă; mustrare de cugetu, bătaie de cugetu; căinţă. rim6so, a. plinu de crepâturi, crepatu. rim6sso, o. depărtata, scosu, datu afară. ^ rimostrAnza, f. observaţiune, motivu, cuvin tu spre a arăta cuviinţa sau necuviinţa unui lucru ; povâţuire; mustrare uşoară. rimostbAre, t7. a. a arăta, a face pe cineva să cunoască. rimotamente, at?»7. de departe; într’unu modu indirectu. b rim6to, a. depărtata; indirectu, remotu. ^ rimovîbile, a. removibilu, amovibila, de depărtat u. kimovim6nto , 97». depărtare , scoatere, JJdelâtu-rare. rimovitork, 97». celu ce depărtează, delâtureazâ. rimozi6nE, f. remoţiune, depărtare, înlăturare. rimpâciAre, 17. a. a reîmpâca, a reîmpaciui 45 4 RIMPADBONÎRSI.— RINÂSPBÎRSI. rimpadronIrsi, v, n. a ocupa iarăşi, a pune mâna, a şi apropria, a şi însuşi de isnoavâ. rimpalmAre, v. a, a câlfâta, a cârpi o navă. rimpaludâre, v. n. a bâltui, a deveni bâltosu. rimpanntjcciârsi, v. n. a se îmbrăca mai bine; a ajunge într’o stare mai buna, a prospera. rimparAre, v. a. a reînvâţa, a învăţa din nou. rimpastAre, v. a. a frământa din nou ; a preface, a reforma. rimpasticciAre, v. a. a face iar pastete; a amesteca, a poci, a feşteli de isnoavâ; a reîn-curca. rimpAsto, m. lucru reformatu, prefâcutu. rimpatriamento, m. întoarcere în patria sa. rimpatriAre, v. n. a se întoarce în patria sa. rimpaurAre, rimpaurire, v. n. a se speria iarăşi. rimpazzAre, v. n. a înnebuni iarăşi. rimpazzAto, a. nebunu, înnebunitu din nou; — alia rimpazzata, nebuneşte, fără băgare de seamă. rimpecciAre, v. a. a îmbrânci. rimpeciAre, v. a. a smoli din nou, a unge iar cu smoală. rimpedulAre, v. a. a câputa. rimpennAre, v. a. a reîmpâna, a reîmbrâca cu pene; a reîntrema, a reîmputernici; — rtro-pennarsi, a se reîmpâna, a se îmbrăca iar cu pene; a se copâci, a se ridica în doâ picioare (cai). rimpettIto, a. îngâmfata, râţoitu; trufaşa. rimp6tto, pr. faţă în faţă, visavi; în alăturare. rimpiagAre, v. a. a răni din nou, a mai răni. rimpiAgnere, rimpiAngere, v. a. a plânge; aşi aduce aminte cu durere vreunu lucru perdutu. rimpiastrAre, v. a. a reimblestrui, a îmblestrui . din nou; a mînji, a unge, a feşteli iarăşi; a peteci, a cârpi, a drege într’unu chipu prostu. rimpiastrAta, f, reîmblestruire; feşteliturâ. RIMPIATTAre, v. o. a ascunde; — rimpiattarsi, a se ascunde. rimpiazzAre, v. a. a înlocui, a substitui. rimpicciolîre, rihpiccolIre, v. a. a micşora, a face mai micu, mai ângustu; a scurta. RIMPInguAre, v. a. a îngrâşa, a îmbilşuga, a îmbogăţi de isnoavâ; — rimpinguarsi, a se îngrâşa, a se încâla, a se îmbogăţi de isnoavâ. rimpinzam^nto, fn, îmbuibare, sâturare, îndopare. RTMPrNZÂEE, r. a. a Indopa, a îmbuiba, a sătura. RIMPOLPAre, v. n. a se încâla, a se durduca. RIMPOLPETTÂre, v. a. a vorbi cineva cumu i dâ îndemnu ; a umbla sâ repareze prin vorbe greşala ce a fâcutu. rimpopoi.Ire, v. a. a reîmpopula. rihpostemIre, v. n. a se puroi, a se boboni iarăşi. RIMPOVErIbe, v. n. a se însârâci iarăşi. RIMpozzAre, v. n. a sta, a stâmna. RIMPREGNAre, v. n. a remânea iar grea, însărcinată. Rimprocc^vole, a. înfruntâciosu. RIMProcciam^nto, m. înfruntare, mustrare, ocâ-rîre. rimprocciAre, v. a, a înfrunta, a mustra, a ocări. rimproccio, m, înfruntâturâ, ocară, batjocură. rimprocci6so, a. înfruntâtoru, ocârîtoru. rimpromettere, v. a. a repromite, a promite din nou. rimprontAre, v. o. a reîntipâri; a reîmprumuta. rimproverAbile, a, demnu de mustrare. rimproveramento, i». mustrare, dojenire, pri-hânire. . rimproverAre, v. a, a mustra, a dojeni, apri-hâni. rimproverat6re, m. mustrătoru, înfruntâtoru. RIMPROVERAZ165E, f. înfruntâciune, mustrâturâ, dojana, prihană, reprehensiune, corecţiune. rimpr6vero , RTMPROVERio, ta, înfruntare, mustrare, reprehensiune aspră, înfruntâciune, ocară. rimigghiAre, v. n. a mugi, a rugi, a murmura de isnoavâ; a bui, a bub i, a rebubui, a tuna. bimuggIre, v. a. a remugi, a mugi iarăşi. rimuginAre, v. a. a căuta cu mare grijă; a se gândi de isnoavâ; a rescoli, a scotoci, a scormoni. rîmulA, rimELINA, f, crepâturâ mică. rimultiplicâre, v. a. a mai multiplica, îmmulţi. rimuneramento, m. remunerare, resplâtire. rimunerâre, v. a. a remunera, a resplâti, a recompensa ; a compensa, a despăgubi, a în-demniza. rimuneratIvo, a. remunerativa, care serve a remunera. . rimunerat6re, m. renumeratoru, resplâtitoru. rimuneraziOne , f. remuneraţiune, resplatâ, premiu. rimu6vere, v. a. a depărta, a scoate, a delâ-tura, a înlătura, a goni, a da afară, a scoate din serviţiu; a mişca iarăşi; a desminta, a desfâtui, a întoarce pe cineva din hotârîrea sa; — rimuoversi, a se pune iar în mişcare; a se retrage, a se depărta ; a se îndupleca, a se întoarce din hotârîrea sa. rimurăre, v, a. a zidi din nou; a închide cu zidu. rjuiurchiAre, v. a. a remorca, a trage. rimtttam£nto, m. mutare, strămutare, schimbare de isnoavâ; mutaţiune, schimbare. rimutAre, v. a. a muta, a strămuta, a schimba a preface; a muta din nou; — rtmu-tarsi, a 6e schimba din nou; a fi schimbâ-ciosu, inconstantu. rimutazi6ne, f, mutaţiune, schimbare nouă. rimutevole, o. mutabilu, strâmutâciosu, Bchim-bâciosu inconstantu, capabilu de a se muta. rina, f. unu felu de peşte marinu; unu insectu. kinacerbIke, v. a, a amâri, a înăspri din nou; a întărită, a supăra de isnoavâ. rinarrAre, v. a. a nara, a povesti din nou. BINASCENZA, f. renaştere, reînfiinţare, reproducere. rinAscere, v. n. a se renaşte, a se reproduce, a se reînfiinţa, a se reînnoi; a creşte, a se ivi iarăşi. kinascimEnTO m. renaştere , reînfiinţare, reînnoire. rinâscita, f. a doa naştere, renaştere. rinasprIrsi, rinnasprIrsi, v. n. a se reinâspri. RDîAVIGARE.—RIEETTATORE. 457 rinavigAre, v. a. e n. a renaviga, a naviga, a pluti iarâşi. j kingacAre, v. a. e n. a despreţui. a nesocoti. rincacgiAre, v. a. a respinge, a împinge îndâ-râtu, a îmbrânci, a goni, a alunga, a lua la fuga, la goana. I rincagnArsi, v. ti. a sbirci din frunte, a se po- | somon. j rincagnAto, a. turti tu, calmucu (nasu). | rincaIiCiAr-e, v. a. a respinge, a alunga, a goni. ! kincalcinâre, v. a. a vârui iarâşi, a retencui cu varu. rincalorire, v. a. a mai incâlzi, a mai aprinde, a mai înflăcăra; a inspira o mai mare fervoare. RlNCALZAMENTO, tn. reîncâlţare, încălţare din nou. rincalzAre, v. a. a reîncâlţa, a încâlţa din nou ; a pune pâmîntn la râdâcina unui arbore; a alunga, a lua la goana; a prididi, a grâbi, a zori, a înteţi. RINCALZATA, RINCALZATtfRA, f. RINCALZQi tn. rein-câlţare ; ajutoru, reintârire, prididire, înteţire, zorire. bfncanAta, f. mustrâturâ, dojanâ, înfruntare, perdafu. RIHCANTĂRE, v. a. reincânta, a reînfernleca; a vinde iarâşi la mezatu. BINCANTUCCIArsi, v. ti. a se ascunde intr'unu colţu. RINCAPONÎRE, v. n. a se câpui, a se îndărătnici iarâşi. BiRCAPPÂBE, v. n. a cădea iarâşi, a da iar pres-te ceva. kincappellAre, v. a. a pune iar pâlâria in ca-pu ; a grămădi; a preface, a face de isnoavâ ; a recâdea, a cădea iarâşi într’o boală. rincappellazi6ne, f. dojanâ, perdafu, tânjealâ. bincarâre, rircarjbe, v. a. e n. a scumpi, a se scumpi. bincarnAre, rincarnArsi, v* n. a se reîncâla. RiNCÂRO, m. scumpire ; suire, urcare a preţului. binoartAre, v. a. a înfăşură, a pune iar în hârtie. BINCA8ÂBE, v. a. a aduce, a pune iar in ca6â ; — rincasarsi, a reintra, a intra iar în casă. RINCASTBAbe, v. a. a înţepeni iarăşi, a reînţepeni. RINCâtenAre, v. a. a lânţui, a lega cu lanţuri. WNCATTTVIBE, v. n. a se înrâutâţi, a se face mai râu. bincavallAre, v. a. a pune iar pe calu; — rincavallarsi, a 8e urca, a se sui iar pe ca-lu; a ajunge într’o stare mai bună , mai comodă. „ RiNCERCONiRE, v. n. a se înăcri, a se oţeţi, a se strica. rincriavAre, v. a. a reincuia, a încuia iarâşi. rinchinAre, v. a. a pleca; a îndoi ; — rinchi-narsi. a se pleca; a se umili. kinohiomArsi, v. n. a i creşte cuiva coama de isnoavâ ; a reânfrunzi, a înfrunzi din nou. RiNCHlilDERK, v. a. a închide din nou ; a include, a încuia, a astupa; a coprinde, a conţinea. RINCHIUDIMENTO, m. reînchidere; închidere, astupare, încuiere; coprindere, conţinere. RiNcHitso, m. locu îuchisu. îngrădită. uinclampAre, v. tk. a se poticni, a se împiedica iarâşi. i , i , , rincîgnere, v. tt. a se îmborţoşa iarâşi. rinciprignîre, î?. n. a se mai înăspri, întărită. rtncivilîre, v. a. e n. a civiliza; a se civiliza. riniiviuto, a. civilizatu *, cLoplitu; nobilitatu. kixcollArb, v. a. a încleia, a lipi cu cleiu. rincolpâre, v. ci. a acusa , a învinovăţi de isnoavâ. . rincomincîAre, v. a. a reîncepe, a începe de isnoavâ. . ' , . rincontra (alt.a), avv. în contră, din contra, din partea opusa, faţă in faţa. rincontrAre, v. a. a reîntâlni; a întâlni, a intim piua; a alătura y a confronta; — rineon-trarsi, a se reîntâlni; a se întâlni, a se iuti mpina. . • .. ringOntro, tn. reîntâlnire, rcintimpinare; compara ţrune, con tron tu, alăturare ; confirmare. kim ontro, ui rincOntbo, a rincontro, avv. faţa in faţă, visavi, din partea opusă, dimpro-tivâ, din contră, în contră; in alăturare, pe lângă. • rincopkllâre, v. «. a topi din nou in cupelâ. kincokaggiAre, v. a. a reincuragia, a imbârbâţi. rincokamento, tn. reîncuragiare, îmbârbâţim rincokâke, v. a. a reincuragia, a reimbârhâţi, a îndemna, a sgândâra, a zâdâri; — rinco-rarsi, a se reincuragia, a se deştepta. , i bingordAre, v. a. a reinstruna, a iustruna din n^u rincoronAbe, v. a. a reincorona, a încorona iarâşi. rincorporamento, m. reincorporare, reîntrupare. rincorporârk, v. a. a reîncorpora, a reîntrupa. rinc6rrere, v. a. a urma, a goni; a şi readuce aminte. RINC0R8A, /'. dare indârâtu pentru a năvăli cu o mai mare putere. -rincrescere, v. n. a desplâcea, a părea râu cuiva, a desgusta, a supăra, a plictisi; — mi rincrescey îmi pare râu. KINCRESCEVOLE, o. neplâcutu, desgustâtoru, su-pârâtoru. » kingrescevolmente, avv. cu părere de râu. K1NCRESC1MENTO, m. părere de râu, neplăcere, desgustu, supărare ; pagubă; împuţinare. RiNCRESCioso, a. .desgustosu; supâratu, necâjitu. rincrespAre, v. a. a reîncreţi, a sbirci iarâşi — rincresparsi, a se reîncreţi, a se încreţi, a se sbirci. • . . ringrociăre, v. a. încrucişa iarâşi, a reîucfu-cişa. . rincuudelIre, v. a. e n. a face sau a, deveni mai crudu. . I , . rincrudîke, v. o. e ti. a reîncruzi, a reinâspri. UINCULAMENTO, w. dare îndârâtu. , , i. rinculAre, v. a. a respinge îndârâtu; — v. n. a da indârâtu, a se. da îndârâtu, a, se trage îndârâtu. ’ . rtncurvAre, v. a. a curba, a arcui, a încovoia. rindikizzAre, v. a. a îndrepta din nou, , a reîn-drepta. . rinpossAre, r. a. a purta din nou,' a se î:i> brâca iarâşi. . i rinettamento, m. netezire „ curăţire, ştergere din nou. , , uiNETTÂRE, v. a. a netezi, a ‘cgrăţ|iM a. ,'ştpr^ din nou. . j kisettat6re, m. netezitoru, curâţitorm, t ÎONBTTÂTlhUL—BINGRANArE. 4M BlNBTTATtBA, f. netezire, curăţire, ştergere; ne-ţeziturâ, curâţiturâ, ştergâturâ. binfacciamento, n». înfruntare, mustrare. rinfacciAre, v. a. a înfrunta, a arunca In faţâ. rinfagottAre, v. a. a înfăşură, a împacheta. binfalconArşi, v. m. a se gâtif a se îndrepta; a se bucura, a se înveseli. RinfaxAre, o. a. a face ca sâ redobindeascâ reputăţiunea, numele celu bunu, a i reîntregi onoarea. RinfanciullIre, v. n, a redeveni copilu. rinfantocciAre, v. n. a redeveni copilu; — v. a. a reîmbrâca, a pune iarăşi la rlndu. RINFARcIbe, u. a. a umplea iarăşi, a reumplea. RINFERRAiolAbe, v. a. a acoperi cu mantaoa. rinfebrAbe, v. a. a fereca, a potcovi de isnoa-vâ; a drege, a îndrepta, a pune iar la rîndu. BINFERVOrAre, v. a. a reîntusiasma, a reanima, a reîncuragia; — rinfervorarsi, a se reanima, a se relntusiama, a se aprinde iarăşi. RINFIAMxAbe, v. o. a înflăcăra din nou, a reîn-flăcăra, a reaprinde , a reînvâpâia, a reinfoca; a sgândâra, a zădări, a aţiţa. BiNFiANCAiriirro, tn. întărire, proptire, r&zimare. rinfiancAre, v. a. a întări, a propti; a da ajutora; a favoriza, a susţinea. binfilâre, v. a. a reînfira, a înfira din nou. RINFOCÂbe, rinfocolărb, v. a. a reînfoca; a reaprinde , a încuragia, a anima, a înflăcăra, a insufla o mare ardoare, a aţiţa, a sgândâra. RinfocolaxRnto, «n. reînfocare; animare, sgân-dârare, aprindere, aţiţare, întărîtare. rinpoderAbe, v. a. a pune iar în teacă; — rinfoderarsi, * a se îmbrăca, a se îmbrobodi din nou; a se restringe în sineşi. BBntâHDEBE, v. a. a reintroduce, a reînturna; a adăoga turnăndii; a produce rinfondimento (cai). RTNFONBiMiNTO, iTi. reintroducere, reînturnare; desgustu, neplăcere; o boală a calului. rinforxAre, v. o. a reinforma; a pune iar în formă. rinforxazk3ne, f. reinformare. BinfornAre, v. a. a băga iar în cuptora. BiNFORZAXgNTO, 77i. reîntârire; fortificare. rinforzAre, v. a. a reîntări, a mări puterile. binfobzâta, f. întărire, adăogare, îmmulţire de putere. RINf6rzo, i». întărire, adaosu de putere; ceea ce întăreşte. rinfoscArsi, v. n. a se întuneca, a se turbura, a se posomori. RlNFRANCAXtiirro, 97». reîntârire, reîntremare, restaurare. RnfFRANCÂRE, 17. a. a reîntări, a reîntrema, a restaura, a reîmpnternici; a asigura, a încuraja; a reîncolţi; — rtnfrancarsi, a se despăgubi, a se indemnisa. rinfbancrscAre, v. a. a repeţi, a poftori. RinfrAngere, v. a. a frânge iarăşi. RinFrAnto, a. frântu din nou; — 8. m. unu felu de pînzâ. RiXFRATELLÂRSl, 17. n. a se reînfrâţi. rinfrEnAre, 17. a. a reînfrina; a înfrîna. RDiFBBNAZidNE, f. reinfrînare; înfrînare. rinfrescaxRrto , 97». recorire; reîmprospătare, reînnoire, restaurare, reîntremare, reîmpu-ternicire. rinfrescAbe, n. a. a recori; a reîmprospăta, a reînnoi, a restaura , a repara, a reîntrema, a reîntări, a reîmputemici; a reprovisiona; — 17. n. a se reîmprospăta, a se întrema; — rinfrescarsi, a se întrema; a se aprovisiona, a se reîntări; a se recori. rinfrescAta, f. recorire, recoriturâ. rinfrescatîvo, a. recoritoru, care serve spre a recori. rinfrescat6io, «t». recoritoru, vasu de recoritu. RiNFRESCATtiRA, f. recoriturâ; ceea ce se reco-reşte; timpulu în care aerulu începe a se recori. rinfresco, 9». recoare, recorire, recoriturâ, recreare , restaurare, reîntremare, reîmprospătare ; beuturâ recoritoare, mâncare recoritoare; orice lucruri de mâncare ce se dau unei armii ca sâ mai resufle; reprovisionare; reîn-tărire. rinfbigedArsi, 17. n. a se reci iarăşi, a se reîn-frigoşa. rinfrignâto, a. lncreţitu, creţosu, sbireitu. rinfronzAre, 17. a. a drege, a cârpi; — v. n. a reînfranzL rinfronzIre, 17. n. a reînfrunzi; — rwfron-zirsi, a se gâti, a se orna, a se împodobi, a se împoţona. BiNFtfsA (alla), aw. arab&burea, talmoşu-bal-moşu. rinfusi6ne, f. reintroducere, reînturnare, adăogare. ringagliardIre, 17. a. a întări, a împuternici, a face mai vigorosu, mai robustu; — e. n. a se face mai vigorosu. RINGALUJZZABE , RINGALLUZZtRE , RINGALLUZZO- lAre, 17. n. a se îngâmfa, a se umfla, a se râţoi; a se înveseli. BINgangherAre, 17. a. a pune iar în ţîţîni; a drege, a reordina, a reacomoda; a reuni. RiNGARZULLiRE, 17. n. a se reanima, a se deştepta, a se bucura. ringenerAre, 17. a. a genera iarăşi. RlNGENTlLtRE, v. a. a face mai nobilu, mai ele-gantu, mai delicatu; — 17. n. a se face mai nobilu, mai delicatu. binghiArb, n. n. a murmura, a bombăni, a sbărnâi. ringhiRra, f. catedră , amvonu ; parapetu, par-maclîcu; lojă, galerie. RtNGHio, 97». rînjire; sbărnâire. rtnghi690, a. care rinjeşte ; arţâgosu. RINGHIOTTIRE, 17. a. a reînghiţî, a înghiţi iarăşi. ringinocchiârsi, 17. n. a se reîngenuchia. rikgioIre, 17. a. a înveseli, a îmbucura, a umplea de bucurie; —• v. n. a se bucura, a se învoioşi, a se înveseli. RINGIOVANIBE, RINGIO VENIRE, 17. n. a întineri, S se face mai tînâru, mai jnne; a reînnoi, a se reîntrema. ringiovulIre, 17. n. a se înveseli, a se învoioşi. bingirAre, n. n. a se întoarce, a se învîrti. ringoiAre, n. a. a reînghiţî. ringorgAre, v. n. a se umfla, a creşte. RiNGdRGO, RiNGOBGAXifcNTO, tn. umflare, creştere, înălţare a apeloru. ringranAre, n. a. a semăna, a pune semînţă în pâmîntu. RINGRANDfBE.—RINTRACCIAMENTO. 457 eiNGBANDîre, v. a. a mări, a face mai mare, a îmmâri, a amplifica; — v. n. a mai creşte, a spori; — ringranâdrsi, a afecta, a şi da una aera, a lua nişte maniere care suntu mai presusu decâtu ni se cuvine. RINGRâssAre , v. o. a îngrâşa din nou, a reîn-grâşa. RiNGRAViDAMriNTO, tn. imborţoşare , îngreunare din nou, reimborţosare, reingreunare, reîngre-care, RINGRAVIdAre, v. n. a se reîmborţosa. RIRGRAZiAbilb, a. demnu de mulţumire. ringraziam6nto, m. mulţumire, rostire de mulţumire. ringraziâre, v. a. a mulţumi, a da graţie. bingrazlatGrio, o. de mulţumire. RINGRINZ1MENT0, tn. încreţire, sbîrcire, îngurzire. RINGRINZÎRE, v. a, e n. a încreţi, a sbîrci; a se încreţi, a se sbîrci, a se îngurzi. RINGROSsAee, v. a. a mai îngroşa; a întări; a mări. RiKGUAisrĂRE, v. a. a băga iar în teacă. ringurgitAre , v. a. a se umfla , a creşte, a se înălţa. , RINNAFFIÂre, v. a. a adâpa, a uda, a stropi de isnoavâ. RrNNALZAM^NTO, tn. reînălţare; ridicare din nou. RlNRALZÂRE, v. a. a reînălţa; a înălţa, a ridica ; — v. n. a creşte, a se face mai mare; — rinnalzarsi, a se reînălţa, a se înălţa, a se ridica de isnoavâ. RlNHAMORlRE, v. o. tn. a reînamora; a se reîn-amora, a se înamora, a se îndrăgi de isnoavâ. RlNNEGAifEHTO, m. renegare, apostasie, lepădare; renunţare, recusare, tăgăduire. RIHNEgAre , v. o. a renega, a apostata; a lepăda, a renunţa; a recusa, a tăgădui; a blestema. RINNEGÂto, a. c 8. tn. renegata, apostata, rebela. RlNNESTAMtfNTO, tn. realtoire, altoire din nou. RINNE8TĂRE, v. o. a realtoi, a altoi din nou; a reuni. RIKNOVAbile, a. renovabila, de reînnoitu. RlNNOVAMiNTO, tn. renovare, reînnoire. binnovAre, v. a. a renova, a reînnoi; a preface, a face de isnoavâ, a restaura, a restabili, a reproduce , a reînfiinţa; a repeţi; a reintroduce ; — rinnovarsi, a se reînnoi; a se schimba, a se preface ; a reîncepe; a se aprovisiona de isnoavâ. RlNNOVATtiRB, m. renovatoru, reînnoitoru. RlRHOVAZidNB, f. renovaţiune, reînnoire, prefacere, restaurare, reînfiinţare; reîncepere, renaştere. RlNNOVELLAMtiNTO, tn. reînnoire, reînviere, restaurare, reparare, prefacere, facere din nou. BINNOVellâre, v. o. a Teînnoi; a reînvia, a reînfiinţa; a restaura, a preface; a repeţi; a schimba din timpu întimpu;—rxnnovellarsi, a se întoarce în starea de mai nainte; a se reînnoi. RiNKOVELLATdRE , m. reînnoitoru; prefâcâtoru; restauratoru; schimbâtoru ; reînfiinţâtoru. RîNNOVELLAZidNE, f. reînnoire, prefacere ; schimbare. rinumidIre, v. a. a uda, a umezi iarăşi. RINOBILITÂRE, v. o. renobilita, a renobila. rinocer6nte, wi. rinoceru (cuadrupedu). binomAbile , a. demnu de renumire; renumitu. rinomAnza, binomea, f. renumire, celebritate. rinomAre, v. a. a lăuda, a renumi, a celebra. rinomAto, a. renumitu, celebru* lăudata. rinominAre, v. a. a renumi, a numi din nou. rin6mo, tn. renume, renumire, celebritate. rinonziAre, v. a. a reanunţa, a raporta; a vesti. rinquartAre, v. a. a împărţi în patru. RiNQUARTATtfRA, f. împărţire în patru. rinsaccAre, v. a. a reînsâcui, a băga iar In sacu. RINSALDAMENTO, m. întărire. . RiNSALVATiCHiRE, v. a. t n. a sălbătici; a se însâlbâtici. riksanguinArb , a. a mânji, a păta iar cu sânge; — v. n. a se deschide iarăşi (o rană). rinsanicAre, v. a. a însânâtoşa, a face mai sâ-nâtosu. . rinsanîre, v. n. a se însânâfcoşa, a recupera sănătatea. RlNSAViRE, v. n. a deveni iarăşi înţeleptu; a şi reveni în fire. rinsegnAre, v. a. a reînvâţa, a arăta iarăşi. rinselvamento, tn. ascundere în pădure, acoperire de păduri. rinselvArsi , v. n. a reintra în pădure; a deveni iar pădure; a se acoperi de pâduTi; a se retrage din lume. • rinserenîre, v. a. € n. a însenina; a se însenina. rinserrAre , v. a. a reînchide, a reîncuia; a închide, a încuia; a conţinea, a coprinde. RINSIGNORÎRSI, t>. n. a ocupa iarăşi, a şi însuşi iarăşi, a se face stăpâna de isnoavâ. bintagliAre, v. a. a reîntâia, â întâia iarăşi. rintanArsi , v. n. a se ascunde iar în trio peş-tere. rintasAre, v. a. a reastupa, a reîncuia. rintegrAre , v. a. a reîntregi; — rintegrarsi, a se reîntregi, a deveni iar întregu; a se despăgubi. rintegrazi6ne, f. reîntregire. rintendebe , v. a. a înţelege, a auzi, a pricepe iarăşi. rintenerîre , v. a. a reîmmoia, a moia, a în-duioşi, a frăgezi iarăşi; a reîndulci, a îndulci, a îmblânzi; — rintenerirsi, a se reîmmoia, a deveni iar moale, fragedu, dulce, blându. rinteramento, tn. reîntregire. rinterrâre , v. a. a înţerâni, a reînţerîni; a umplea cu pâmintu, a pune pâmîntu. rinterro, rinterramento, m. înţerinare. kinterrogAre, v. a. a reintreba. rinterzAre, v. a. a repeţi de trei ori; aîntrei. rintiepidIre , intiepidAre , v. a. a r©încropi; a îndulci; — v. n. a se cropi, a se încropi. riNtoccAre, v. n. a toca, a lovi. RiNTdcco, tn. lovitură, tocare a clopotului. rintonacAre, v. a. a retencui, a tencui din nou rintonâre, v. a. e n. a tuna, a bubui; a asurzi. rintoppam£nto , m. întâlnire, dare peste cineva sau ceva; poticnire; cârpire. peticire. rintoppAre, v. a. a întâlni; a cârpi, a petici; — v. ti. a se poticni, a da peste ceva. KINToppo , tn. întâlnire neplăcuta; împiedicare, piedică; ciocniturâ, lovitură. rintraociamicnto, w. căutare, urmărire. 458 rintbacciAre.—riparA ke . rintbacciAre, v.a. a urmări, a căuta; a cerceta, a investiga, a scruta. , rintracciatore, in. cercetătoru, investigatoru. RINTRECCIÂUE, v. o. a reimpleti, a reimpletici. ki NT rodi) ERE, v. a. a reintroduce , a introduce iarăşi. RINTRONAMENTO, m. tunâturâ, resbubuire. RiNTRONĂRE, v. a. c n. a tuna, a resuna, a res-bubui. RINTR6NO, m. resunetu, bubuitu, tunetu. RINTUZZAMENTO , m. timpire; înfrinare ; respingere. rintuzzAre, v. a. a timpi; a resiste, a respinge; a infrina; a împuţina; a afrunta, a brava; — rintuzzarsi, a se timpi; a se infrina; a se slăbi; a se umili. rinCnzia, RJNtNCiA, f. rinunziamento, w. renunţare, lăsare, lepădare; recusare. RINUNZiAbe, rinunciAre , v. a. a renunţa, a se lăsa, a se lepăda ; a recusa; a raporta. RINUNZIATArio, m. renuuţiataru, acela în favorea căruia s’a renunţatu ceva. rinunzlatore, vh renunţâtoru. rinunziaziOne, /. renunţiaţiune. rinvalidAre, v. a. a face iar validu. KINVANGArb, v. a. a cerceta, a investiga de is-noavâ. RINVENÎBILE, a. care se găseşte cu facilitate. BINVENIMEnto, m. găsire, aflare, descoperire. RlNVENlRE , v. a. a găsi, a afla , a descoperi; — v. n. a şi reveni în fire, a se desmetici; a se întrema; a se îmmoia, a se înduioşi; — rin-venirsi, a şi aduce aminte; a cunoaşte, a înţelege. RiNVtfRCio, m. dosu, partea cea din dosu; con-traru. R1NVERDIMENTO, m. reînverzirc. rinverdIre, v. a. e n. a reînverzi; a rcîntiueri; a se reimprospâta ; a se reînnoi. rinvergAre, v. o. e n. a găsi; a investiga. rinvergat6re, m. celu ce găseşte. rinvermigliArsi , v. n. a se roşi, a se rumeni i iaşi. RINVErsAre, v. a. a restorna. RlNYERTlRE, v. n. a se reîntoarce, a se întoarce, a da îndârâtu; — v. a. a schimba, a preface, a strămuta. RINVerzAre, v. a. a împăna, a înţepeni cu pană. rinverzicAre, reinyerzire, v. n. a reînverzi; a se reanima, a se reînvia. rinvescAre, v. a. a vâsca iarăşi, a reinvăsca. rinvesciArdo, in. purtâtoru de vorbe. rinvesclAre, v. a. a repurta. rinvestimBnto , m. reînvestire; nouă întrebuinţare de capitaluri undeva; permutare. RINYESTÎRE, v, a. a reînvesti; a pune iar la do-bîndâ; a întrebuinţa capitaluri undeva; a permuta. rinviAre, r. a, a trimite iarăşi; a trimite înapoi. R1NVIGORIMENTO , m. reimputernicire, reintârire. RINYIGORÎRE, v. a. e n. a reimputernici, a reîn-târi; a se reimputernici, a se reintâri, a se face mai vigorosu, mai robusta, mai tare. binviliAre , v. o. e n. a scădea la preţu, a ef-tii.i. * rinvilIo, m. eftinire, scăderea preţului. rinviUre, t?. a. a umili, a micşora; a înjosi. RINVILUPpAre, v. a. a in văii, a înfăşură, a îmbrobodi. RiNVio, vi. trimitere înapoi, reîntoarcere. rinvischiAre, v. a. a reinvăsca, a reincleia. RiVNiTÂKE , v. a. a r- invita, a invita, a pofti iarăşi; a reinşurupa, a inşurupa, a inşurupa de isnoavă. rinvîvkre, t\ n. a reînvia, a învia. RiNViviKE. v. u. a recupera vioiciunea. kinvogliAre , v. a. a reînsufla cuiva dorinţă, poftă, a indempa iarăşi, a mai îndemna. kinv<3lgere, v. a. a înfăşură, a înv aii, a împacheta. rinvoi.golo, m. legătură, pachetu. rintv6lto, vi. legătură, pachetu; ~ a. înfăşuraţii. kinvoltura, f. legare, înfăşurare; restuvnare. kixzaffAre. v. o. a astupa crepăturile ; a tencui. KixzAFFATi'RA, f. binzAffo, m. tencuiturâ, inu-ruitu. rinzeppAre, t?. a. a împăna, a înţepeni cu pană; a astupa crepăturile; — rinzeppursi, a se îndesa, a se înghesui, ido, m. rîu, rîuleţu, gîrlâ; răutate , râu; — a. râu, râutâciosu, vicleanu; culpabilu, vinovata. kiobbligAre, v. a. a reobliga, a obliga iarăşi. Rioei upâbe, t?. a. a reocupa, a ocupa iarăşi. ri «fffxdeke , v. a. a reofende, a reinaulta, a roinfrunta; a vătăma iarăşi. kione, m. coloare, maha'a, vâpsea, suburbiu despărţire a oraşului. * rionorăre , v. a. a reonora, a onora, a cinsti din nou. rioperăre, v. «, a reopera, a opera, a lucra iarăşi. BIORDINAMEXTO, tw. reordinare, reaşesare, rein- tocmire. kiokdixArk, v. a. a reordina, a reaşeza, a reîn-tocmi; a porunci iarăşi; a acomoda, a repara, a drege, a ameliora. riordixat6re m. reordinatoru, indreptătoru. riordixazione, f. reordinare, reaşezare, reintoc-mire ; ajustare, reparaţiune, îndreptare, ame-lioraţiune. ' kiordîre , v. a. a reurzi; a urzi, a unelti din nou. biorxAre, v. a. a reorna, a reîmpodobi, a rein-frumuseţa. riosservAke , 17. a. a reobserva, a observa de isnoavâ. ri6tta, /. ceartă, gâlceavâ, încâerare. riottAre , t7. n. a se certa, a se gălcevi, a disputa. riott6so, a. gâlcevitoru, certâtoru, bâtâiaşu. kIfa. f. ripâ, ţermu, malu, lidu; câmpie; margine ; locu rîposu, priporu, repezişu; portu. RIPAgAre, 17. ax a plăti a doa oară ; a resplâti. RIPAggio, m. ripagiu (vamă). ripAle, a. do ripâ, de ţărmu, de malu. ripappâre , 17. o. a mânca iar lâcomeşte, a se reimbuiba. riparAbile, a. reparabilu, de reparata, indrep-tâciosu. RlPARAMENTO, vi. reparare, îndreptare; dregere, meremetisire, restaurare; despăgubire; remediu ; apărare. ripabAre, 17. a. a repara, a remedia, a drege, a STRĂBATERE.—RlPIllNO. 459 îndrepta, a restaura; a despăgubi; a apăra; a opri, a împiedica , a stăvili; a suplini $ a reanima, a deştepta; a espia; — riparare, ripararsi, a se adăposti. bip A ratare , in. xeparatoru, îndreptâtoru; apa-râtoru; mântui torn, redemptoru; restanratorn. RiPARATtrRA, f. reparatoră, dregere, meremetu. biparazi6ne, f. reparaţiune, reparare, dregere, îndreptare; despăgubire ; apărare, ocrotire; întărire, fortificare; mesurâ de precauţiune. ripablAre, tr. a. e n. a vorbi iarăşi. bipAro , m. apărare, reparare; remedia ; despăgubire; stavilă, împiedicare, obstaculu; me-snrâ de precaaţiune; adâpostu; iezâturâ de pâmintu; — far riparo m un îuogo, a se adăposti undeva. ripartuiBnto, m. rtpabvigkîne , f. împărţire, împărţituri!, împărţeală, dietribuţiune, împărtăşire. BIPABTÎBE, v. a. a împărţi, a împărtăşi, a distribui; a pleca iarăşi, a se întoarce înapoi BiPARTiTAinlBTB, ave. în părţi ecuale; cu ordina. BIPASTIZ16NE, f. repartiţiune, împărţire, împâr-ţiturâ, împărţeala; împărtăşire, distribuire. bipâbto , m. împărţire, împărtăşire; districtn, ţinuta. ripabtobîbe, v. a. a naşte, a făta iarăşi; a produce iarăşi. bipAscebe, v. a. a repaşte, a paşte de isnoavă. bipassAbe, v. n. a trece iarăşi 5 a trece; — v. a. a străbate; a corecta; fa perfecţiona, a complini ; a ecsamina, a revizui. BIPASsATA, f. trecere din nou; revisiune, reec-saminare; îndreptare, corecţiune; mustrare; — dare una ripasduta, a ecsamina, a revi-Bui, a corecta; — fare una ripassata, a dojeni. bipassegglAke, v. n. a se preumbla, a se plimla iarăşi. BipAsso, m. trecere de isnoavă; reîntoarcere; — dare il passo e ripasso, a acorda facultatea de a trece şi de a se reîntoarce pe unu locu. BIBatIre, v. a. a păţi, a răbda, a suferi din nou. BIPATRiAbe, v. n. a se întoarce în patrie. bipeccAre, v. n. a păcătui de isnoavă. BiPENSAirtNTO, m. gândire de isnoavă, recige-tare. * KIPENsAre, v. n. a gândi iarăşi, a recugeta. BipeetAolIO, tu. periculu, risicu, primejdie; —■ porre a rip&ntăglio, a pune în periculu, a primejdui. J BiPEKTiMtfiri’O, m. dăire de isnoavă; bipentIbsi, v. n, a se căi de isnoavă. BEPEBcdssA, f. BiPERCOtiM^UTO, m. rebatere, re-lovire, resfrângere, repercusiune, repercutere, reflectere. biperc6sso , a. repercusu, rebâtutu, relovitu, resfrântu. ' BIPErcij6tere, v. a. a bate, a lovi din nou; a repercute, a resfrăngă; a respinge, a întoarce; a contralovi. bipercussiGne, f repercusiune, resfrângiere, re-batere, relovire, contralovire, contraleviturâ; repeţire. • BiPEBcussiyo, a. repercusivu, resfrăngâtoru, re-lovitoru. . bip^rdebe, v. a. a pierde din nou. ripesăre, v. a. a cântări din nou; a chibzui din nou. ripescamento, m. repescuire, pescuire din nou. ripescAbe, u. a. a repescui, a pescui din nou; a cerceta iar cu deamăruntulu, a căuta iarăşi, a mai căuta. repe9cat6re, m. repescui torn. bepestAre, v. a. a bate, a lovi, a pisa, a fărâma iarăşi. BipgTBRB, v. a. a repete, a repeţi, a poftori, a zice iâraşi; a face iarăşi, a reînnoi; a reproduce ; a reîncepe; a cere de isnoavă, a cere cu stăruinţă; a atribui, a însuşi; a zice dupe altulu, a spune ceea ce s’a auzitu ; a şi readuce aminte, a reaminţL kipbtIo, vi. repeţire, poftorire, replicare; dispută, ceartă. RiPETiTdRE, tn. repeţitoru, repetitoru; învâţă-toru. bipbtiei6ne, f. repeţiţiune, repeţire, poftorire; reînnoire; reproducere; prefacere; reîncepere; deprinderea ce se face şeolariloru la învăţătură ; lecţiune particulară; — oriuolo a re-petizione, orologiu cu repetiru. bipezeAre, v. a. a peteci, a cârpi, a drege. bipiacerk, v, n. a plăcea iarăşi. ripiacimento, m. plăcere de isnoavă, plăcere nouă. ripiagA&B, v. a. a răni din nou, a mai răni. ripianAre, v. a. e n. a reaplana, a aplana iarăşi. ripiAngebe, BipiAgnere, v. o. e n. a plânge, a se plânge iarăşi. . RIPiAno, m. podişu; planu; catu. ripuntAbe, v. a. a planta, a sădi din nou; a reimplânta; a întemeia, a funda de isnoavă; a reaşeza. ripicchiAre, v. a. a bate, a lovi, a ciocăni, a ciomâgi iarăşi. ripIcchio, m. contraloviturâ; relovire. ripIcco, m. contraloviturâ; resbunare. hpidAzza, ripiditâ, f. repeziciune, ripositate. RiPiDO, ripu>6so, a. repede, riposu, repeziciosu, poyîruitu. ripiegambnto, wi. plecâturâ, îndoire, încovoiere, gârbovire, tortuositate; resfrângere, refle-csiune. bipiegAre, v. a. a pleca, a îndoi; a încovoia, a gârbovi; a stringe, a închide, a chiti; a remedia, a găsi unu mijlocu de scăpare; — ripiegarsi, a se pleca, a se întoarce; a se îndoi, a se încovoia, a se gârbovi; a se res-frânge. RiPiEGATtfRA, f. plecâturâ, îndoiturâ, încovoe-tnrâ. > rikeohAvolb, a, mlâdiosu, plecăciosu, flecsi-bilu. ripiAgo, m. măsură, remediu, mijlocu de scăpare ; cărare, cotitură; adâppstu ; — trovare un ripiego, a găsi unu moau de scăpare; — cercur ripieghi, a cerca să scape, a şovăi, a ingâima. bipienAzza , f. plinătate, umplâturâ, incârcâ-tnrâ, îmbuibare, supraumplere, abundanţă mare. ripi&no, m. umplutură; prisosu; tramă, bâtă- 460 nmOlXRB.-MPB^VA. tură; particula espletivâ, pleonasm u; pri-sosu’; —; a. plina, umplutu. bipigiAre, v. a. a stringe, a tescui, a stoarce, a ticsi iarăşi. t . . iupigliambnto, .in. reluare, roapncare; repeţire; recuperare;- mustrare, povâţuire; reepuudere, respunsu. • ripigliâre, v. a. a relua, a reapuca, a reprinde; a apuca; a repeţi; a reîncepe; a recupera, a recăpăta; a povâţui, a mustra ; a reapunde; - — ripigiiarsi eon aicuno, a se încâera de isnoavâ. : - ’RlPiGLio, tn. mustraturi,' dojaaâ* • ripIgnere,- ripîngere, v. a. a reimpinge; a res-■ pinge. i . ripiombAre, v. a. a replumbui; v. n. a câdea, a se prâpâstui, a se prăvăli, a se arunca, a se repezi iarâşi. RTPitiVERE, v. n. a piua iarăşi; a cădea, a se scurge ia>âşi. ripîre, v. n. a se burica^a se acâţa, a ae urca, a se sui. * RIPisciAre, v. a. e n* a se pişa iarăşi. ripdacArb, ti. a, a placa, a potoli, a aMna iarâşi. RiPONiirtNTO, m. RiPONrrtfRA, f. punere, aşezare, colocare; păstrare, pâzire, conservare, închidere. ............ ripopolâre, v. a. a reîmpopula. rip<3rgere, ti. a. a da, a oferi, a âmbia, a In-tinde, a presanta, a propune de isnoavâ. rip6rre, v. a. a pune, a aşeza, a coloca ; a pune iarăşi,* a pune la locuţ a costodi, a păzi, a închide, a păstra; a plântaiarăşi; a ascunde; — riporsi a fare ohecchessia, a se apuca iar de lucru, a reîncepe; — andarsi a riporre, a se da învinsa. * riportamento, m. repurtare; prescriere; rela-ţiune; purtare de vorbe; aducere; dobîndire, câpâtare. riportanovElle, tn> partătoru de vorbe. riportAre-, v. a. a repurta, a aduce iarăşi, a aduce înapoi; a referita raporta; a. prescrie, a transcrie; a copia ;L a pomeni, a cita, a aduce de mărturie ; a adăoga ; a repeţi; a dobîndi, a căpăta, a agonisi; — riportarsi, a se provoca, a se apela la cineva. riportat6re, m. repurtâtoru; purtâtoru de vorbe. rip6RtO, tn. repurtare; lucru repurtata; rela-ţiune. • •' ElPOSAirtNTO, tn. repaosu, odihnire, liniştire. riposAre, ti. n. a se repausa, a se odihni; a înceta ; a resufla, a se recrea, a se restaura, a se întrema; a dormi; a fi culcata; a zăcea, a fi îmmormîntatu; a fi râzimatu, a se razi-ma; ti. a; a râzima, a pune, a depune de isnoavâ; — riposarsi, a se repausa; a se aşeza, â câdea la funda; — riposarsi sopra di uno, a se bizui în cineva, a se încrede în cineva, a se lăsa In speranţa cuiva. riposAta, f. repausare ■; pausâ, încetare, contenire, pregeţu. • uiposatahEnte, aw. într'unu cbtpu linişti tu. kiposAto , o. repausâtu; aşezata; liniştîtu, blându. r rtposa?0BB,m. repâuBâtoru. * — RirosizidKE, f. repunere la locu a unui membru zcrintitu. bip6so, m. repaosu 9 linişte, odihnă; somnu, dor* mire; recreare, recreaţiune, resufi&te; încetare, pregetn, contenire; pausâ; monnîntu; -sânta ripoeoj neîncetata, necontenita; -darsi riposo, a se repausa. RiPOSSEDtRE, v. o. a posede, a stăpâni iarăşi. riposta, f. repunere, reaşezare, colocare de is-noavâ, rtpostajcEnte, aw. în taină, pe snbtu a* coasa. .............. RiPOSTleLiO, tn. colţu, ascunzătoare, păstrătoare. RIPOSTO. a. ascunsa; păstrată; plantata iarăşi. RiPOTFRE, v. n. a putea; a putea iarăşi. RiPRECiMfrARE, ti. a. a precipita, a prâpăatui, a arunca, a prăvăli, a repezi de isnoavâ. BiPREGÂRE, V. a. a ruga iarăşi, a se ruga adoa oară. * riprEmere, v. a. a stringe, a apăsa, a stoarce, a tescui de isnoavâ; a reprime iarăşi, ripbEndere, ti. a. a relua; a învinovăţi; a mustra. RiprEndEvOLE, a. reprehensibilu, demnu de do-jană. riprendevolmEnte, atiti. intr’unu cbipn reprehensibilu, demnu de mustrare, demna de dojenire. riprbnsi6ne, MPRENsiVA, f. admoniţiune, repre-hensione, mustrare, dojenire, dojana. RiP&EKsdBB, tn. repreheasoru, mustrătorii, doje-nitoru. ripresa, f. reluare; reîncepere; urmare, continuare; roapncare; repeţire; semnu de repe-ţire; mustrare; obiecţiuae; producţii, venita; partidă; — a piu rtprest, de mai multe ori; — a riprese, în bucăţi. ripbesAglia, f. răsbunare, represalie. ripresentAre , ti. a. a representa, a reinfâ* ţişa. RlPRBâENTATdRE, tn. reprosentatora; imita* toru. ripbe3tAre, ti. a. a împrumuta iarâşi, a relm* prumuta. riprincipiAbb, ti. a. a reîncepe. # a tupristinArb, ti. a. a restabili, a pune iarâşi în starea de mai namte, a restaura, a reînfiinţa- RiPRODtfRBE, v. a. a reproduce; a regenera. RiPEODUZidKE, f. reproducţiune; regeneraţiune. riprofondAbb, ti. a. a reafunda, a recufonda, a readinci; — v. n. a se recufuuda, a se rea-dînci. rjpromEttere, v. a. a repromite, a promite, a făgădui iarăşi; — ripromettersi, a spera, a aştepta. BiPBomssiăHB, f. repromimone, repromitere. riprop6rre , t>. a. a repropune, a propune iarăşi. ripbopor&onAbe , v. a. a reproporţiona, a proporţiona iarâşi ; a restabili proporţiunea. BIPROTESTAbb, ti. a. a protesta iarâşi. BIPBăYA, f. probă, dovadă, conţraptobâ; cercare. 8perimentu; confruntare, alăturare; — netm tere aUa wiprova, a pune la probă. * ispiti. RJPROVARE.—BI5CÂTT0. ripbovAbe» v, o. at reproba, a proba iarăşi; a proba, a dovedi; a refuta; a dojeni; a osindi, a condamna; — riprovarti, a încerca iarăşi.. . . . riproyat6rr* m- reprobatoru; lepădătura, bipboyazi(3ne , f. reprobaţiune; desaprob&re; osiodire, condensare; lepădare; refataţiune KiPROVEDiBE, riprovyedere, v. a. a reprovedeci, a reprovisiona ; ^îngriji, a orna* a găti, a înzestra de ispoavâ; a ,lua măsuri noue. ripubbwcAbe, v. o. a republica, a publica, a obşti iarăşi, a da iar In publicu, a repro-mulga. R1PUBBL1CAZ10NE,. /. publicare din nou, republicare. BjpUDiABiLE, cţ. de lepădata; de refusatu. EiruDiiKE, v. a. a lepăda, a lăsa, a refusa, a renunţa, a arunca, a nu priimi; a se despărţi de nevastă, a Q lepăda, a o năpusti. RiPtiDiO, m. lepădare ; refusu ; lepădătură. • bipugnAhza, /. repumnanţâ, resiştinţă; contra-rietate; aversiune, desgustu, ură. ripugnAbje, v. n. a repumua, a reaiste, a se opune, a se împrotivi; a urî; a fi contrara; a combate iarăşi bipCgnere, bipCngebe, v. a. a reîinpunge, a; punge, a străpunge din nou$ a atinge iarăşi prin vorbe. , " bipulimEnţo, m. ştergere, curăţire, netezire. ripulîre, v. a. a şterge, a . curaţi, a netezi din nou; a scoate; a ciopli; a rafina, a subţia. . , bipulit6be , i?i. corăţitoru, poleitoru, netezi-toru. t BiruijTdBA, /*« ourăţitură, poleiiurâ, netezi-tură. , # . ripullulâre, v. n. a reîncolţi, a se prăsi, a resâri de isuoavâ, a se reproduse; a se relunoţ. Birti^aA., f. refusu, negare, tăgăduire, esclu-siune. : , ripulsAbe, .v,_ a, a, nega, a reousa, a refusa, * tăgădui; a respinge. RipUEea&NE, f. repulaiune, respingere. RiruLsiyo, a. repulsiva, care respinge. KiPtfRGÂ, f. purgare, curăţire de ÎBnoavâ. RlPUBGAMENTO, *t; rapurgare, curăţire din nou. RHtrgAbe, v, a. a purga, a curaţi din nou, a repurga. ,/ bipcegatIyo, m, repuxgativu. , bxputaaiento, reputere, reputaţiune. biputAbk, v. «. s tk a reputa, a crede, a socoti, a stima, a preţui.,, biputazi6ne, f. reputaţiune, onoare, renume, celebritate, kiquadbam£eto, m. pătrare, lucrarea de a face patratu. bjquadbAbe, v. a. a, patra, a face pătrata. , iquadbattîba, /*. pâtrâturâ, pătrare, tăiare I muchi. R|b6mpebe, v. ck a rupe, a sparge iarăşi. wsabttAbk, v. a. a resâgeta, a săgeta iarăşi ris1GAL^°, m’ /*ricic* roşie. r«â ’ '* oreziirie, cămpu de orezu. iaAU)AM^NTQ, m. cositorire, feruire, plumbuit l^a?, rewldMe '• cicatrizare; întărire, som ‘•ue din nou. 4dtî kisaldAbe, rt\ a. a resalda, a salda, a cositori, a ferui, a plumbui; a cicatriza; a reîntări j a scrobi din Bou. . . - . BlSALDATtfBA, f. resaldare; cositorite, feruiturâ ; cicatrizare; teiatărire; ecrobire, lipire din' nou. risalimento, m. suire* urcarer iarăşi in susu;* resărire, sârire de isnoavâ; batere la ochi. RiSALÎRB, o. u. e n. a se sui, a şe urca iar in : susu; a resâri, a sări de isnoavă, a sări iu 8U8U; a bate la ochi. risalîto, a. reinâlţatu, resăritu; —aeino rtsn-lito, omu prostu care s'a înălţata, a fâcutu stare. . RISAItAbb, v. n a resâlta, a resâri; a se res-frânge, a se reflecta; a bate la ochi; a eşi afară. : . — risAlto, m. resăltare, resărire 5 resaltu, batere la ochi; icosăturâi, ridicâturâ, eşiturâ, înălţă-tură, prominenţă, cocoaşă; accesu, ataca, isbire. BlSALtJTiBE, V. a. a resaluta, a saluta iarăşi. BiSALUTAZldNB, f. resalutaţiujie, salutare reciprocă. < bisalvAbe, v. d. a scăpa, a mântui, a libera iarăşi. BISA MW Are , u. o. a reecsamina, a cerceta din nou. . , risanAbile, a. sauabilu, vindecăciosu. risanamEnto, m. însânătoşare, vindecare. , bisaKAbb, u. a. a'incănătoşa, a vindeca, a tâ-: mâdui; a reîntregi; — v. n. a se înşănătoşa. risanaZi^ne, f. vindecare^ iusănâtoşare. : bisanciAno, m. rizâtoru. RiSAPERE, v. a. a afla, a veni la cunoştinţa unui lucra, a fi înştiifiţatu, informata.. RISAROHiAbe, v. 4. a plivi, a deierba iarăşi. RisARCiBiLE, a. care se poate despăgubi, restaura* . RiSARcmehto , tw. restaurare, dregere, reîn-dreptare; despăgubire, îndemnizare, compensare. . . , i bisAta, f. risn mare; bătae de jocu. riseadiGuAbi, v. n. a căsca iarăşi : 1 bisbibciAbe, v. a. a teochia, a se uita iar cu . coada ochiului, a privi iar pe furişU. riscagliAre, v. a. a artme», a asvirli din nou. RisCALDAifftrro, m. încălzire; infierbintare; supărare; ardoare, rîvnâ, infierbinţealâ; poftă; epUzâ, beşiouţe de fierbinţeală. . r . RISCALdAbe, v. a. a încălzi, a reîncălzi; a aprinde; — v. n. a se încălzi,- a se strica; — ritcaldarsi, a se încălzi; a se supăra, a se întărită; a se aprinde; a rîvni, a lacomi; — riacaldart uno, a strimtora pe cineva; — riscaldare gli orecchi o4 uno> a mustra, a tânji; — moaldorri d’gmore, a se Îndrăgi. bibcaldatIvo, a. încâlzitoru, aprinzători riscAldo, tu. încălzire; fierbinţeală. biscappAbb, v. n. a fugi, a scăpa din nou. riscappinArb, u. a. a tâlpui din nou. -riscattAre, v. a, a rescumpăra, a libera, a recupera, a mântui; — riscattarsif a se despăgubi. ; ; , ribcattatOre , m. rescumpăratora; recupera-tora. riscAtto, n. rescumpârare, liberare, deerobize, 462 RISCtiGLIEBE.—R1B&KBO. slobozire; redempţiune, mintuire; recuperare; resbunare. eiscegliere, BiscâRRE, v. a. a realege; a alege cu atenţiune. riscegltmento , m. realegere; alegere eu atenţiune. riscemAbe, v. a. a Împuţina, a scădea, a micşora din nou. - riscEndebb, v. n. a redescinde, a descinde, ase pogon, a se scobori din nou; a descinde, a se scoborî. RJSCHlARAlf&NTO, m. luminare, iluminare; desluşire; confortare, înveseliră; justificare, desvi- r.ovâţire. RI8CHIARÂRE, v. a. a lumina, a ilumina; a desluşi, a esplica, a ilustra; a face mai transpa-rentu; — rischiararsi, a se limpezi, a se lămuri ; a se lumina; a se întenina; a se înveseli ; a se ilustra, a se face ilustru. RISCHIAre, v. a. a risca, a pune în pericolu, a primejdui. RischiarimEnto, m. luminare; desluşire, esplicare. rischiarIre, v. a. a lumina; a desluşi» a esplica ; a lămuri, a limpezi; a însenina ; a înveseli. * rischiRvole, m. riscosu, periculosu; îndrăsneţu. BlsCHlO, i». riscu, pericolu, primejdie; — correr rischio, a fi în pericolu; — mettere a rischio, a risca, a primejdui, a compromite; — a mio rischio, pe risoulu meu. ribchi6so, a. riscosu, periculosu* primejdioeu, incertu. - - bischizzAbe, v. n. a resări; a sări, a ţişni, a împroşca. RI8C1ACQUAMRNT0, m. spălare» olâtire. RI8CIACQUÂRE, v. a. a spăla, a clăti; a tânji, a perdafui, a dojeni; — riaciacquarsi, a şi clăti gura. risciacquâta, f. clâtiturâ, spâlâturâ; perdafu. RisoiACQUATdio, m. covată de spâlatu, de clătita. : , riscia:quat6re, m. spâlâtoru. . RISCIACQUAT^RA, f. spălare, clâtire; spâlâciturâ. risci6gliere, RiscidRRE, v. a. a deskga iarăşi. rIscolo, im. unu felu de plantă. RiscoMumcĂRE, RiscoicxuifioiRE, v. a. a escomu-nica din nou, a afurisi din nou. biscohtrAbile, a. care se poate întîmpina, întâlni; RiscoRTRAirtNTO, m. întlmpinare, întâlnire, bro-dire. riscootrAre, r. a. a întîmpina» a întâlni, a brodi, a găsi; a alătura; % corespunde, a respun-de; — v. n. a se împlini, a se verifica. RI8C6OTRG, m. întlmpinare, întâlnire, brodire, găsire; alăturare ; corespundere; confirmare, împlinire, verificare ; probă, cercetare; piedică ; garnitură; lucru care corespunde, care face simetrie cu altuiu ; informaţiune; respxmsu la o scrisoare; — riscontro d'aria, tragere de aeru; — riscontro d4 stanze, rîndu de odăi; — a ris€Ontrof visavi, în faţă, în dreptu. RiscONTRdso, a. nodurosu, colţurosu, aspru. riscoppiAre, v. n. a plesni, a crepa, a isbucni iarăşi. RiscdRRERE, v. n. a curge, a trece iarăşi; v. a. a citi în treacătu; a străbate; m repeţi. riscorrimento, m. curgere, trecere de isnoavâ. juscorticâre, v. a. a jupui, a deseorţa iarăşi. RiscdsflA,/. recăpătare, redobîndire, recăştigare. riscos8i6ne, /*. stringere, priimire, ecsacţdune. riscotî bile, a. care se poate ctrfnge, percepti-bilu. RiscoTiTdRE, m. strîngătoru, esactoru, precep-toru. riscrIvbrb, v. a. a rescrie, a scrie iarăşi; ares-punde; a prescrie, a transcrie. RiscudTEBE, v. o. a stringe, a primii; a recupera; a rescumpâra; a deştepta, a redeştepta; a Bgândâra, a zâdâri , a aţiţa, a întărită, a înteţi; a căpăta, a dobindi, a obţinea; — ri8cuotersi, a recâştiga ceea ce s’a perdutu; a tremura de frică; a bo deştepta; a se libera; a şi resbuna. rioscurAre, v. n. a se reobscura, a se reintn-neca ; a se mai obscura, a se mai întuneca, a • se face mai închisa. risdâllero, m. risdalern, o monedă germani de argintu. EI8DEGNÂR8I, v. n. a 8e supăra, a se mânia de isnoavâ. risecAre, v. a. a tăia; a curma. RlBECAZidKE; f* tăiare, tăiere; curmare. BiSECCĂRE, v: a. a usca, a deusca, â deseca. Risecchire, v. n. a se usca, a se deseca. KISecco, a. uscata, deuscatu, dese ca tu. risedEre , v; n. a reşedea, a şedea, a locni; a şedea de isnoavâ; a fi aŞezatu, oolocatu; a sta; a resulta. RIbEga, f. eşiturâ, soosăturâ afară la unu edificiu. ribegAre, v. a. a tăia, a reteza, a curma; a separa, a depărta; — risetfarsi, a Be desparţi. RI6EGAT6RA, f. tăiătură, întâiâturâ. riseona, f. cesiune, renunţare, predare. risegnAre, v. a. a renunţa, a preda; a întări. risegnazi6ke, f. resignaţiune, resemnaţiune, răbdare, lepădare, sacrifiiciu de voinţa sa. RiSEGUlBE, v. a. a urma din nou, a continua. risembrAbe, v. n. a semăna. riseminăbe, v. a. a resemâna, a semăna iarăşi. bisensAre, v. n. a şi veni în simţiri, a se des* metici. ribeetimEnto, m. supărare, îrrtârîtare, necazu, resiraţimentu; crepâturâ; reînnoire mică, rămăşiţă de o durere, de o boală. risentire, v. a. a resimţi , a simţi, a încerca ; a simţi din nou; a auzi din nou; a simţi o rămăşiţă de durere; — v. n. a resuna; — risentirsi, a se deştepta; a se desmetici, a şi veni în simţiri; a se întrema; a se îndrepta; a face crepâturi; a simţi urmările supărătoare, influenţa vătămătoare a unui lucru; — risentirsi di una ingiuria, a ţinea mânie pentru o nedreptate, pentru o insultă, a fi por-nitu spre a şi reslmna. risentitamente, aw. cu resimţimentu. BI8ENTIT0, a. resimţitu; supărata, necăjita; des-meticitu, revenita în simţiri ; scobu afară, eşitu; simţitoru; pişcâtoru, acru, picanta. RISerbâre, v. a. a rcserva, a păstra. riberbaimo, m. reservatoriu, hasnea. BiaâRBo, m. reoervâ, păstra, păstrare; eircumspe-cţiune, prudenţă, înţelepciune, băgare de seamă. BISERRAMENTO.—BISOVVERTÎBE. 463 RLsebbamento, închidere, incuiare; astupare; Îngrădire. kiserrIbe, v. a. a închide, a încuia; a îngrădi; a astupa; a coprinde; a uni, a încleşta ; a apâsa. riserva , f. reservâ, păstrare; reţinete, oprire; circumapecţiune , înţelepciune, prudenţă ; es-cepţiune; trupe de reservâ; — a riserva, afară de, scoţindu afară, luându afară; — senza riserva,. fără băgare de seamă , fără deosebire ; — in riserva, în reservâ, la o parte, la păstrare. Bl serv A re, v. a, a reservâ, a păstra; a băga de seamă; a diferi, a aştepta, a zâbo\i; a libera • a escepta. riservatamiSnte, avv. într'unu chipu reservatu ; cu prudenţă. Kii?ER\ atezza, f. reservâ, circonspecţiune, pru-dinţâ ; modestie, s i erenie; uioderaţiune, cumpătare ; astimpârare. kiservAto, a, reservatu, circumspectu; modestu. smeritu. riservazi^ne, f. reservare. R18ERVÎRE, v. a, a servi, a slugi iarăşi. R18^rvo, m. reservâ ; circumspecţiune; pâstru. kisf()rzo, m. silinţă nouă, reîncercare. risguardAbe, v a. a privi; a.avea relaţiune. RI8IBILE, a. risibilu, capabilu de a rîde; de rîsu. , RISibilitA, f. risibilitate, facultate, capacitate de a rid o. bisicAre, v. a. risca, a pune în pericolu, a primejdui. bîsico, m. risicu, riscu, pericolu, primejdie. klsicvso, a. riscosu, periculosu, primejdiosu; în-drâsneţu. , . RISigillAbe , v. a a repecetlui, a pecetlui dh nou. bisIpola, /*. focu viu, orbalţu, brânca, eriaipela. RisipolAto, a. brâncosu. Rîsma, /*. rismâ, topu de hârtie, risu; ceată. Riso, m. rîsu; bucurie, veselie, voioşie; bâtae de rîsu ; faţă, obrazu; gură ; orezu; — scom pisetarsi, smascellarsi, sbellicarsi dalie risa, a se strica de rîsu, a rîde cu clicu, a se umfla de rîsu, a hohoti; — riso sardonieot rîsu convulsiva. Risoffiamento, tn. resuflare, suflare ue isnoavâ. bisoggettAbe, v. o. a supune din nou. RisoGGitfNGERE, v. n. a mai adâoga, a mai zice. bisognAre, i?. nf a visa iarăşi, a mai visa. bisolAke, risolettAre, v. «. a retălpui, a tâl-pui de isnoavâ. RisolatCba, f. retâlpuire. bjsolcAbe, v, a. a brăsda iarăşi; a pluti iarăşi. Risoijjiîo, m. zinjbetu; surîsu. RUjollrcitAre, v. a. a Bolecita, a grăbi, a zori, a înteţi din nou. RisolleticAre, v. a. a gîdela; a atrage, a mo-• îmi, a seduce. RisoleevAke , v. o. a înălţa, a ridica iarăşi, a remalţa. hisolto, a. resolutu, hotârîtu, determinata. BILE’ a< ^wlubilu, care se poate resolve. RIsolutah^nX£7 aw. într’unu chipu resolutu, risolutezza, f. resoluţiune, constanţă, curagiu, indrâsnealâ, siguranţă, cutezare. RisOLUTÎvo, a. resolutivu, care desface. risolOto, a. resolutu, hotârîtu, determinatu; desfâcutu ; slâbitu; îmmuiatu, topitu; moale, delicata, a a risolut6re, m. resolutom, desfâcâtoru, slabi-toru. risolutorio, a. resolutoriu, resolutivu. # risoluzione. f. resoluţiune, hotârîre, determina-ţiune ; desfacere, disoluţiune, rescisiune, disi-paţiune ; relâsare , slăbire; îmmoiere ; desle-gare ; indrâsnealâ; constanţă, stâtornicie; moliciune. BisoLViNTE, a. resolutivu; — s m. resolvent . risolvere, v. a. a resolve, a resolvi, a consuma, a disolve, a desface; a topi, a muia, a îm-muia; a deslega; a desfiinţa, a strica; a nimici ; — v. n. a botâri, a stabili, a determina ; — risolversiy a se resolve; a se declara; a hotărî; a se persuade; a se reduce; a se consuma, a se desface, a se desfiinţa. RisOLviBiLE, o. resolubilu, care se poate disolve. risolvimento, m. resolvere, resoluţiune, desfacere ; soluţiune, deslegare, decisiime, botârpre. risolvitOre, m. resolutoru; desiegâtoru; desfa-câtorn. risommAre, v, o. a reînsuma, a readuna. R130MMERGERE, v. a. a Teînneca, a recufunda. risommettere, v. o. a supune iarăşi. risomministrArb, v. a. a subministra, a da dm nou. risonamfnto, m. resunare. risonAnte, a. sunâtoru, resunâtoru, sonora. risonAnza, f. resunanţâ, resunare, prelungirea sunetului; semnificaţiune, în* emnare. risonAre, v. n. a suna, a resuna; a semnifica. risonevole, a. reBnnâtoru. # ... risormre, v. a. a resorbi, a sorbi, a bea îaraşi. risokgere, v. n. a învia, a reînvia ; a se ridica iarăşi, a se rcinâlţa; a se reintreraa, a se restaura ; a se reîndrepta; a proveni, a se trage; a reinflori. b RisORGiaitNTO, tn. înviere, reînviere; reînălţare, ridicare de isnoavâ; reintremare, restaurare, reîndreptare *, reînflorire, prosperare, priire de isnoavâ. . risOrsa, f. mijlocu, ajutora, folosu, remediu. ris^rto, m. tributu, dare, biru; jurisdicţiune înaltă , suveranitate, dominiu înalta; — bi-viatu, reînviatu. , RisosPENDERE, v. a. a reeuspinde, a suspinde, a spinzura, a atîrna din nou; a precurma, a opri, a înceta iarăşi. RisospîNGERE, RisosPiONERB, v. o. a reîmpinge, a respinge, a împinge iar îndârătu, a reîm-brânci. , ^ risospirAre, v. n. a suspina de isnoavâ. risotterbAbe , v. o. a reîngropa; a reîmmor-mînta. # ris<3tto, m. unu felu de pilafu milanesu, risotu risottomkttere , p. a. a supune, a domoli, a înfrîna iarăşi. RiBOVVENÎRE, v. f». «.se resuveni,'a se recorda, a şi aminti. ribovvebtIre, v. a. a resturna, a turbura de is-neavâ. RISPALM ARE.—RîBTIMARE. 464 rispalmAre, v. a. a câlfâta, a cârpi o nava. rispAndersi, v. n. a se respândi, a se întinde, a se împrăştia, a se risipi din noa; a se vâr-sa iarâşi. risparmiâmento, m. iconomisire, păstrare. risparmiAre, v. a. a iconomisi, a cruţa, a păstra, a face iconomie, a se cumpăta; — risparmi-arsi, a se cumpăta; a avea îngrijire de persoana sa. risparmiatore, m. iconomu, păstrătorii. KISPArmiO, m. iconomie. strînsurâ; lucru pâstra-tu; cumpătare, cumpâtu ; cruţare. rispazzAre, v. a. a mătura, a şterge din nou. rispedîre, v. a. a espedia, a trimite iarâşi; a grăbi iarâşi. rispegnere, v. a. a stinge iarăşi. rispendeRE, t?. a. a cheltui din nou. rispRrgere, v. a. a stropi, a împroşca; a împrăştia. . kispettAbile, a. respectabilu, onorabilu, venerabilii. rispettAre, v. a. a respecta, a venera, a onora, a cinsti. rispettevole, a. respectuosu, plinu de respecta. bispettivamEnte, aw. într’unu modu respecti-vu; în relaţiune, în proporţiune, în alăturare. rispettIvo , a. respectiva, privitoru, relativu, comparativa; circumspecta, bâgâtoru de seamă. rispătto, m. respecta, cinste, onoare, considera-ţiune, stimă, reverenţă, veneraţiune; privinţă, relaţiune, puntu de vedere; reservâ, circum-specţiune , băgare de seamă ; causâ, pricină; amânare, întârziere, zăbavă, dilaţiune ; alăturare, comparaţiune ; — per rispetto, în alăturare cu ; — per ogni buon rispetto, cu toată precauţiunea, cu toată băgarea de seamă; — avere in rispetto, a respecta, a onora; — rispetto umano, frica ce are cineva de vorbele oameniloru. . - BiSPETTOSAMiNTE, aw. cu respectu. rispett<îso, a. respectosu, respectuosu, plecatu. rispianAre, v. a. a obli» a netezi iarâşi ; a facilita ; a desluşi, a declara, a interpreta, a tălmăci. rispianAto, m. şesu, câmpu şesu. rispiAre, v. a. a spiona, a esplora, a iscodi rispicciAre, v. n. a ţişni, a resâri. RisPiGNERE, v. a. a respinge, a alunga. kispigolAre, v. o. a poghirci. rispItto r m- restimpu, încetare, pregetu; re-paosu; respectu. rispLENdRkte , a. ludosu, lucitoru, strâluciosu, luminosu, strălucitorn, strălucita, luridu, bri-liantu. RiSPLENDEHTEMilfTE, aw, cu splendoare, cu strălucire. risplendere, v. n. a luci, a străluci, a reluci, a sticli; a trăi cu splendoare, cu magnificenţă. risplendAvoli, a. strălucitorn, splendida; no-bilu. RiSPiiENWîrtiîTO, m. lucire, strălucire. kispogliAre, v. a. a desbrâca, a desvâli iarâşi rispond^nte, a. respunzâtoru; corespnnzătoru, proporţionatu, relativa, cuviinciosu; garanta. rispondenza, f. respundere; corespundere; re-laţione. risp6ndere, v. a. e n. a respnnde; a cores- punde ; a se potrivi; a secunda, a favoriza, a ajuta, a fi favorabilu; a se cuveni; a se supune, a asculta; a plăti la timpu cuviinciosu; a reîntoarce; a se conforma; a replica; a se intîmpla; a confuta, a refuta; a se opune, a se împrotivi; a se pune chiezaşu, a sta bunu, a sta garautu pentru cineva; a fi responsa-bilu; — rispondere ai saluto, a întoarce salutarea cuiva. rispondRvole, a. corespunzătoru. rispondilro, a. care respnnde la toate vorbele. risponditOre, m, respunzâtoru, cela ce respunde. risponsAbile, a. responsabila, respunzâtoru, chiezaşu. rispoxsabilitâ, f. responsabilitate, răspundere. rispAndersi, v. n. a se vărsa, a se respândi iarâşi. risponskîne, f. respundere; pemnn, zâlogu, ema-netu, depositu; corespundere. risponsîvo, o. responsivu, care serve spre a respunde. risposAre, v. o. a lua în căsătorie; a logodi. RispdsTA, f, respunsu. risprangAre, v. a. a fereca, a ferui, a drege. rispremere, v. a. a stoarce, a tescui, a stringe iarâşi. . rispronAre, v. a. a repintena, a da iar cn pinteni. . risputAre, v. a. a scuipa din nou. risquadrAre, v. a. a patra iarăşi, a tăia în muchi. risquItto, 99». repaosu, răsuflare. RtssA, /. ceartă, dispută, gâloeavâ, sfadă, luptă. rissAre, v. n. a se certa, a se gâlcevi, a se lupta, a se incâera, a se sfădi, a disputa; — * rissarsi, a se mânia. riss6so, a. gâlcevitoru, certâtoru. ristabilimento, in. restabilire, restatomicire, restaurare, reînfiinţare; vindecare. RiSTABiLiBE, v. a. a restabili, a restatornici, a restaura, a reînfiinţa; — ristabilir8it a se însânâtoşa. ' ristaccAre, v. a. a deslipi, a despărţi din nod. ristagnamEnto, 9». cositoriră; oprire. ristagnAre, v. a. a cositori; a opri, a astupa curgerea unui licuidu ; — v. n. a înceta de a mai curge. ristagnativo, a. care serveşte pentru a opri curgerea unui licuidu. ristAgno, m. oprire, obstrucţiune, curmare, încetare de a mai curge; încetare, contenire. ristAmpa, f. retipărire, tipărire din nou. bistampAre, v. a. a retipări, a tipări din nou; a republica, a da iar la lumină. bistAre, v. n. a sta, a înceta; a resiste, a se împrotivi. bistAta, f. pausâ, ittcetare, pregeta, restimpu. RIStaubamento, m. restaurare, restabilire, reparare, îndreptare, meremîtisire, dregere; despăgubire, indemnizare. bi8TAUrAre, v. a. a restaura, a restabili, a ro-# para, a îndrepta, a meremetisi, a drege, a preface; a despăgubi, a îndemni za. RI8TECCHÎRE, v. n. a se deeeca, a se usca. ristekpkrAre, v. a. a topi, a disolve iarâşi. ribtillăre, o, a. a redestila, a restrâcura. ristimAre, v. a. a stima, a preţui din nou. RIST1NGITERE. RlSTrSGUERE, v. a. a stinge, a mai stinge. RISTÎO, «. îndărătnica ; ncastîmpâratu. ristoppAre, v. a. a reastnpa. ristoppiâre, r. a. a poghirci. ristoramesto, m. restaurare, reîntremare. recreare, reparare, rcîndreptare : resplâtire. re-întârire. ristorAbe, v. a. a restaura, a reintrema, a recrea, a conforta, a repara, a îndrepta; a re-splâti; a intâri; — ristorarsi. a se întrema, a se recrea, a se reîntâri. RISTAURATORE, m. restauratorii, recreatoru, re-paratoru, confortatoru; îndreptătorii. ristorazi6ne. f. restauraţiune, recreaţiune. reîntremare, relntârire. confortu. ristGro, m. restaurare, recreaţiune, confortu. întremare, întărire ; compensaţiune. ristrettamente, avv. întrunu chipu restrinsu. RISTRETTKZZA, f. strîmteţâ, ăngustie. strîmturâ; sărăcie; strâmtorare. RiSTRETTrvo, a. restrictivii, care restrânge. limitează. ristretto, «. restrînsu, strînsu, ângustu, strîmtu, strîmtoratu, ângustatu; cumpâtatu; prudentu, mâsuratu; — s. m. prescurtâturâ, sumariu, compendiu, estractu ; strâmtoare ; strînsurâ, adunare mică de oameni ; — in ristretto. pe scurtu; — al ristretto. în conclusiune, în sfirşitu ; — a ristretto. la o convorbire secretă. RISTRÎGNERE, RISTKINGERE, v. a. a restringe. a strânge; a ângnsta, a strimta, a strîmtora; a scurta, a prescurta; a cumpăta; a micşora, a împuţina, a limita, a mărgini ; a uni, a aduna; a constrînge, a sili; a reduce; — ristringersi, a se restringe, a se stringe ; a se sbîrci; a se mărgini; a se cumpăta ; a se scurta, a se împuţina: — ristrignersi con al-cuno, a deveni amicn intimu alu cuiva : — ristrignersi nelle spalle. a da din umeri ; -ristrignersi nelle apese, a se cumpăta, a cheltui mai puţinu. RISTBINGIM15NTO, m. restrângere, sbircire. sgulire. RISTRINGITÎVO, a. restri citi vii. capabiln de a re-strînge. RISTBINZKÎNE, f. restricţiune, restrângere. ^ RISTROPICCiAbe. v. a. a freca din nou, a mai freca. RiSTUCCAMiâirro, m. regipsuire, gipsuire din nou. bisttjccAre , v. a. a gipsui; a regipsui; a des-gusta, a plictisi; a sătura, a îngreţoşa. RIStucch^vole. a. desgustosu; greţosu. RlSTtcco, a. desgustarii. sătura tu, îngreţoşatu. RI8TTJDIÂRE, v. a. a studia din nou, a reînvâţa. bistuzzicAre, v. a. a întărită, a aţiţa, a irita, a provoca, a zâdâri de isnoavâ. RISUcciAre, i\ a. a suge, a sorbi, a bea din nou. bisudamento, m. reasudare; picurare. RIStjdâre, v. n. a reasuda, a se năduşi, a transpira de isnoavâ; a picura. bisuggellAre, v. o. a resigila, a pecetlui iarăşi. RisDlta, risultAnza, f. risultAto, risulta-JrtNTO, m. resultare, resultatu, eşire, urmare, fapta de a resulta şi lucrulu care resultâ. RI8IjlţAre, v. n. a resulta, a eşi, a urma, a *em, » proveni; a resâlta. a resâri. a eşi afatâ. -RITENIMEXTO. ^ risOmerk. v. a. n recapitula, a epiloga. a rea-sume. RI8UNZ10NE, f. recapitulaţiune, epitogu. risuonAre, v. n. a resuna. RISIJRGERE, v. n. a resurge. a învia, a se învia. risurrezi6ne. /'. resurecţiune. înviere, reînviere. risuscitamento. tn. resuscitare. învieri, înviorare. RisusciTÂRE, v. a a resuscita, a învia, a reînvia, a revoca la viaţă; a reînfiinţa, a restabili ; a reintrema, a redeştepta ; -r. n. a resurge. a învia; a se reanima, a $e des epta. a se desmetici. RlsrseiTAZifaîE, f. înviere; redeşteptare. risvegliamento, vi. deşteptare ; vivacitate. risvegliAre, r. a. a deştepta, a redeştepta; a sgândâra, a zâdâri, a reanima, a imbârbăţi: — risvegliarsi. a se redeştepta. risviâre, v. a. a redevia, a abate din drum a de isnoavâ; a desfâtui, a desiuinta. ritagliAre. r. a. a tăia iarăşi; a tăia, a reteza, a detâia : a mărunta, a tăia mâr un tu. a re-tâia. ritagliatore, tu. retâiâtoru, detaiâtoru. ritAglio, vi. retâiâturâ, detâiâturâ, bucată tăiată ; negoţu cu tăiata ; — tendere a ri-taglio. a vinde cu tăiata; a vinde cu mârun-ţişulu; — spendere la vita a ritagli, a s© ocupa fără unu scopu constantu. ritardam]£nto, m. retardare, întârziere. ritardAbe, v. a. a retarda, a întârzia, a opri, a zăbovi; — ritardarsi. a se întârzia, a zăbovi. RiTARDATivo, «. întârziâtoru, capabilii de a întârzia. ritardat6re, m. întârziâtoru, zâbovitoru. ritârdo, in. RiTARDAZidXE, f. retardu, întârziere, zăbavă. ritassAre, v. a. a retaesa. a tacsa, a cislui din nou. ritassazi6ne, /. retacsare, recisluire. rit^gno. m. reţinere; obstaculu, piedică; stavilă ; apărare; refugiu, adâpostu; modestie, moderaţiune, înfrînare; ţinere aminte ; -senza ritegno, fără cumpătu, fără măsură, într’unu chipu desfrânata. ritem^nza, f. temere, frică; sfială. BiTEMtfRE, v. v. a se teme iarăşi; a se teme. a se sfii. ritemperâre, v. a. a reastîmpâra ; a cumpăta iarăşi. Ritendere, v. a. a reîntinde, a întinde din nou. riten^nza, f. reţinere; oprire. riten^re, v. a. a reţinea, a ţinea iarăşi; a ţinea in-dârâtu, a opri, a înfrîna, a modera, a mârgini, a împiedica, a stăvili; a închide, a areatni; a păstra ; a guverna ; a ospăta, a găzdui, a adăposti ; a ţinea aminte; a crede; a ascunde, a tăinui; a şi apropria, a şi însuşi; — rite-nersi, a se absţinea, a se înfrâna, a se modera. a se astâmpăra, a se cumpăta; • rite-nersi con uno, a conversa cu cineva, a cultiva amiciţia cuiva. ritenevole. a. care se poate reţinea, de reţi-nutu. , RITENTMltNTO, in. reţinere, con ţinere, susţin* re: 30 Digitized by Google 466 tUTENITfVA. obstaculu. piedica, stavila; prii mire; adâ-postu. RITENITÎVA, f. puterea de a reţinea, ţinere aminte. RITEN1TÎV0, a. capabilu de a reţinea ; - s. m. stavila. ritenit6io, m. stavila, apărare. ritentâre, v. a. a reincerca. ritent(!»re, tn. retentoru, celu ce ţine, ce opreşte. RiTENtiTA, f. retenţiune, reţinere, oprire, suspin der . bitenotamente, aw. eu circumspecţiune, cu re-servâ. ritenutezza, f. circumspecţiune, prudenţă, re-servâ. ritenuto, a. reţinutu, opritu ; tare, constantu; l-uţinu. cumpâtatu ; prudentu, reservatu ; în* ehisu. ritenzi6ne, f. retenţiune. reţinere, oprire ; închidere, carceraţiune ; sustragere; — ritenzi-one d' orina. oprirea udului, iscurie. KITERMINARE, v. a. a retermina; a hotărî din nou. ritessere. v. a. a ţese de isnoavâ ; a face din nou ; a spune din nou, a repeţi, a poftori. ritîgnekk. rm îngerk. t*. a. a vâpsi, a boi iaruşi. ritiramento. tn. retragere ; contracţiune. Ri ti rare, v. a. a retrage, a trage din nou, a trage îndârâtu. a trage către sine; a scoate, a lua ; a recupera; a depărta ; a desfâtui; a stringe. a sgârci ; — ritirarsi. a se retrage ; a se adăposti; a pleca, a se duce, a se depărta ; a se lăsa. a se părăsi de ceva. ritirAta, f. retragere ; locu retrasu; cabinetu; locu singuratecu ; streamâtu, pretestu, scusâ • apărare, justificaţi un e; eşitoare, umblătoare. RiTÎKATAMente, avv. intr'unu chipu retrasu. rîtiratezza, f. retirâţie, singurătate, viaţă retrasă. . R1TIRÂTO, a. retrasu, singuraticu, solitaru; — vita ritirata. viaţă retrasă, solitară ; — an-dar ritirata in ale un'a ffare. a umbla , a lucra cu mare reservâ, precauţiune. Ritîro, nt. retragere, locu de retragere; fapta de a retrage; adăpostu; locu solitariu, siugu-ratecu ; solitudine, singurătate ; monâstire , schitu. ritm ICO, «. ritmicu, care perţine ritmului; — s. m. poetulu care nu îngrijeşte decâtu de nu-mârulu silabeloru. rîtmo, tn. ritmu, numeru, cadenţă, măsură. rîto, m. ritu; obiceiu, usu; ţeremonie; modulu cumu se practică ţeremopiile religiunei. ritoccamento. m. reatingere; prefacere, îndreptare, perfecţionare, desâvirşire. oorecţiune. i.iTOCCÂRE, v. a. a reatinge, a atinge, a pipăi din nou ; a reîndrepta, a recorege, a desâvîrşi; a relovi; a importuna iarăşi, a supăra; -ritoccare una cotda, a reveni la acelaşi sub-jectu; — ritoccarsi, a se găti. ritocco, tn. reatingere; îndreptare; reatinsu. Ritogliere, t>. o. a relua; — ritogliersi, a se libera, a se desbâera. mtoglimento, ro. reluaie, luare din nou, luare îndârâtu. ritoqlitore, m. reluâtoru. -RITRĂRRE. RITOLLERÂRE, v. a. a tolera, a răbda, a suferi din nou. RIt6nda, f. rotundă, edificiu rotundu. kitondamente, avv. într’unu chipu rotundu. ritondamento, m. rotunzire. kitondâstro, a. cam rotundu, cam circulara. KiTONDÂRE, v. a. a rotunzi, a da unui lucru forma rotundă, circulară; a mări, a umplea, a împlini. ritondAto, a. rotunzitu; — s. m. circumferinţă. ritondezza , RITONDITÂ, f. rotunzitate, rotun-zime, rotunzealâ, cualitatea lucrului rotundu. ritondo. a. rotundu, circularu; plinu, grasu, încâlatu ; — 8. m rptunzitate, rotunzealâ, ro-tunzime. ritone, tn. unu folu de vasu anticu de beutu. BITORCERE. u. a. a retoarce, a reîntoarce, a re-îneovoia, a resuci; — ritorcere un1 argmento, a întrebuinţa împrotiva cuiva chiar argumen-tulu cu care s'a servitu clu. RITORC1MKNTO, m. rjltorcitOra, f. retoarcere, reîntoarcere, resucire; retorsâturâ, întorsătură, suci tură. ritormentAre, v. a. a supăra, a necăji, acăsni. a chinui de isnoavâ, a retortura; — ritor-mentorsi, a se necăji din nou. ritornAbjlk, a. care se poate întoarce; jtotri-vita pentru întoarcere. bitornAre, v. n. a se întoarce, a se reîntoarce, a se reînturna, a merge iarăşi; a reveni, a veni iarăşi; a se preface; a se reduce; a se scâmba; — v. a. a reconduce; — ritornart in se, a reintra in sineşi; a şi veni m sini-ţiri, a se desmetici; — ritornare allo stato di prima, a restabili. ritornAta, /. întoarcere, reîntoarcere, iuturnare: revenire. ritornAto, a. reinturnatu, reîntorsu ; prefâcutu. ritornello, m. repetiţiune, retornelu, refrenu ritorno, m. în turnare, iutoarcere, reîntuimare, reîntoarcere : re enire; întorsurâ, întorsătură; retrocesiune ; regresu ; contrascbimbu. kitorre, v. a. a relua, a lua îndârâtu. rit6bta, f răchită; funie, ştrangu; funie de scoarţă. ritortîglio, tn. lucru sucitu, încolâcitu, încovriga tu. RlTtiRTO, a. încolâcitu, sucitu, încovrigatu, în-torsu. bitortola, f. răchită de legatu; pretestu; -aver piu fosei clie ritortole, a avea totdeauna unu remediu gata. RlTORTtiRA, f. întorsurâ, întorsătură, reintor-sâturâ. bitosAbe, v. a. a retunde. a tunde iarăşi. RiTRADtiRRE, v. a. a traduce iarăşi; a reconduce. ritraimento, im. retragere, scoatere. RITRÂNGOLA. f. BITBĂNGOLO, IM. USUră, Camătă. bitranquillâre, v. a. a trancuiiiza, a linişti iarăşi. ritrAbre, v. a. a retrage, a trage către sine, a trage îndârâtu} a scoate, a scoate 4in nou; a descrie, a povesti, a nara; a pricepe, a înţelege, a cuprinde ; a preface; a desfâtui, a desminta: & îndemna; a copia; a face port. etulu cuiva, a înfăţişa, a închipui, a reprezenta : a rapor- RITRASC6RRERE. - RIVALE RSI. 467 ta : — v. n. a se trage, a isvorî ; a semăna ; a afla, a fi înştiinţat^ a fi informatu ; — ri-trarsi, a se retrage; a se retracta ; a se des-curagia; a fugi; a se adăposti; a se duce, a pleca; a scăpa, a se libera de o obligaţiune. RITRA8C0RRERE, v. a a străbate, a râsbate, a petrece iarăşi. ritrasformâre, v. «. a retransforma, a transforma iarăşi. RITRASPORRE. r. a. a retransporta, a transporta din non. RITRÂTTA . f. retragere; intervalu ; reflucşulu mării. ritrattâbile, a retractabilu. care se poate retracta. . ritrattâre, v. a. a retracta, a tracta de is-noavă; — ritrattarsi, a se retracta, a retrage ceea ce s’a *isu sau făcuta. RITRATTAZIONE, f. ritrattamento, w retractare, tractare de isnoavâ ; retractaţiune, palinodie ; revocare, retragere. ritrattîsta, in. pictoru de portrete. RITRATTÎVO, a. retractivu, capabilu de a retrage. RIT RÂT TO, m. portreta, imagine; copie ; descrip-ţiune ; preţulu ce s’a retrasu ; adâpostu ; re-sultatu ; urmare. RITRATT6RE, in. fă câtor u de portrete, pictoru de portrete. - RITRECTNE, f. mreajă, plasă. RlTREMÂRE, v. n a tremura, a se cutrem ira de isnoavâ. RITRFNCIÂRE, v. a a tăia de isnoavâ, a reteza iarăşi. e . ritrincieramento, m. şânţuire de isnoavâ. ritrinciERÂre, r. a. a reşânţui; a repara şanţurile. ritritAre, r. a. a sfărâma, a pisa, a mânunţi iarăşi. ... RlTRONCÂRfi, i\ a. a retrunchia; a curma iarăşi. RlTRdsA, f. chischiţâ, cuşcă; vuitoare, vîrteju de apă. . ritrosamente, i.« vv. cu repumnanţâ, cu sfiala. RITROSÎA, R1TROSÂGGINE. f. repumnanţâ, ^ sfială, ruşine, cervicie, câpâţinire, îndărătnicie; codire. ritrosire, ritrosâke, v. n. a simţi repumnanţâ, contrarietate, a se sfii; a deveni capriţiosu, a se îndărătnici; a da indârâtu ; a se codi. ritrositâ, /*. repumnanţâ ; sfială: îndărătnicie. ritboso, m. vîrteju de apă ; gura vîrşii; întorsătură ; — a. repumnantu, sfiiciosu, contram, opusu ; capriţiosu ; îndârâtnicu, cervicosu, câ-pâţinosu ; ruşinosu ; — a ritroso, alia ritrosa, din dosu, d’andoaselea, in raspâru, a napoda. ritrovâbile. a. care se poate afla, găsi, născoci. ritrovamento, m. aflare, găsire; descoperire, născocire, invenţiune ; întâlnire ; n'iraerire. ritrovâre , t\ a. a afla, a găsi; a reafla, a regăsi ; a întâlni, a întîmpina ; ;i descoperi, a născoci; a căuta, a cerceta; a nemeşi; a recunoaşte ; a veni în cunoştinţă ; — ritrovarsi, a se afla, a fi presentu, a interveni. RlTRovÂTA, f. aflare, găsire, intimpinare ; in-venţiune. bitrovAto, a. afiatu, găsitu ; — #. m. aflare. găsire, intimpinare. întâlnire ; reuniune, adunare ; invenţiune > RlTROVATbRE, in. aflâtoru: inventoru, nâscoci-toru. . . . „ RlTROVio, m. întâlnire, strinsurâ, adunătură. RlTRdVO, in. societate, adunare, reuniune. întâlnire. rittamente, ave. dreptu, deadreptulu. ritto, ni faţă. partea cea dinainte; — a. dreptu ; neinclinatu : în picioare ; — am\ dea-dreptulu. rittoROVESi’io, avv. pe dosu. rituale, a. ritualu, alu riteloru ; — s. m. ri-tualu (o carte bisericească). ritualîsta, m. ritualistu, autoru ce tractează despre rituri. ... RITUFFÂRE. v. a. a recufunda, a cutunda iarăşi. I rituramento, m. reastupare, reîncuiere. | rituuAre, v. a. a reastupa, a reincuia; a astupa, a încuia, a închide. RITURBÂRE, v. a. a returbura, a turbura, a nelinişti iarăşi. . RlUDÎRE, v. a. a reauzi, a auzi, a afla, a pricepe iarăşi. # RLUM1LIÂRE, v. a. a reumili, a umili dm nou. RltiNGERE, v. a. a reunge, a unge iarăşi, a unge a doa oară. ^ riunimento, im. reunire; unire, adunare, mtru-nare, grâinâdire, stringere Împreună. . riuxione, f. reuniune, reunire, fapta de a reuni siu de a se reuni; societate, adunare, intra-iire, strinsurâ împreună, tovâroşie, întâlnire ; lipire de isnoavâ. .... . RluxiRE, v. a a reuni, a uni iarăşi ; a uni, a întruni, a incorpora, a întrupa, a împreuna ; a stringe împreună, a aduna, a grămădi; a lipi din nou; a reconcilia, a reîmpâca; a acorda, a potrivi. ^ . riunitivo, a. reunitivu, capabilu de a reuni. riurtAre, v a. a relovi, a reîmping^, a reim-brănci; a contralovi. . RyjscÎBiLE, a. care poate reeşi, care poate îsbuti. riuscimento. m. reeşire, isbutire ; nemerire ; rc- sultatu. . . . ... riuscîre, v. n. a reeşi, a eşi din nou ; a îsbuti, a nemeri, a brodi, a se întimpla bine ; a se realiza; a se intîmpla; a se ivi, a se arata; a deveni; a resulta; a se grăbi; — rtuscir bene, a isbândi, a nemeri ; — riuscîre in un luogo, a ajunge la unu locu; a se sfîrşi, a se termina undeva. ...» • BiuscÎTA, f. reeşire, isbutire, isbânda, nemerire ; sucesu ; întîmplare ; eşire ; înaintare ; — far buona o cattiva riuscita, a brodi, a se întimpla bine sau râu, a avea successu. rîva, f. rîpâ, ţermu, malu, ţârmure, lidu ; locu locu povirnitu, povîrnişu, coastă; margine, termina, hotaru ; — riva rivat lângă ţermuri rivâggio, m rîpâ, ţermu, ţârmure. malu, lidu. rivagheggiârk, v. a. a căuta dulce de îsnoava. RIVÂLE, a. rivalu, concurenta, compeţitoru. rivaleggUke, rivalizzAre, v n. a rivaliza, • se întrece, a concure, a disputa de merita, ae talentu cu cineva. , rivalErsi, r. n a se folosi, a se servi dm nou» a roîntrebuinţa, ft aprofita iarăşi ; a w îm- 30* 468 RIVALESC ENZA. —RIVdLGERE. bunătăţi, a ajunge intr o stare mai buna, a se restabili; a se întrema. revalescenza, f. reînsânâtoşare, întremare. RIVALICÂRE, v. a. a trece iar peste, a strâpâsa. rivalidAre, v. a. a reintâri, a face iar validu, a reconvalida. rivalidazione, f. reîntârire, noua convalidare. RIVAUT , f. rivali ta te. concurenţa. întrecere, emuiaţiune. rivâlsa, f. regresu. RiVANGÂRE , v. a. a sapa de isnoavâ; a cerceta, a investiga iarâşi, a considera din nou. kivarcAre, v. a. a trece din nou peste. rivedi£re, v. a. a revedea, a vedea iarâşi, a vedea a doa oarâ; a revisui, a ecsamina, a cerceta. urvEDlMENTO, m. revedere, vedere de isnoavâ; revisiune, revisuire, ecsaminare, cercetare. RIVEDIT6RE, m. revâzâtoru; revisoru, revisuitoru, censoru, cercetătorii, esaminatom. rtvelAbile , re. revelabilu, care se poate revela. RIVELAMENTO, m. revelare, manifestare, destăinuire. , kivelAre, v. a. a revela, a manifesta, a destăinui, a desvâli. kivelat6re , m. revelatoru. desvâlitor.i, destâi-nuitoru. rivelazione, f. revelaţiune, nianifestaţiune, des-vâlire, destăinuire, descoperire, dare de faţă. RIVELLÎNO, m. ravelinu, semilună (unu felu de întărire); perdafu, mustrare, dojana; bâtae. rivendere, v. a. a revinde, a vinde din nou, a precupeţi; — rivendere alcuno, a şti mai multu, a fi mai şiretu decâtu altulu. RIVENDERIA, f. schimba, trampâ, precupeţie. RiVENDiBiLE, a. care se poate revinde. rivendicAre, v. a. a revendica, a reclama, a cere îndârâtu; a resbuna din nou; a resbuna. rivendicazi6ne, f. revendicaţiune, reclamare. riv^ndita , f. re vindere, a doa vînzare; precu-peţire. rivenditore, m. revînzâtoru; precupeţii. * rivendtT gliolo , in. precupeţu, telalu. RiYENlRE, v. n. a reveni, a veni din nou, a se reîntoarce; a proveni; a se domestici; a se preface, a se scâmba. uiventilAre, v. a. a reventila, a revîntura, a reînnoi aerulu ; a discute, a desbate, a ecsamina din nou. riverberah&nto , m. reverberare, răsfrângere. riverberAre , v. a. e n. a reverbera, a răsfrânge ; a ofusca, a întuneca ochii, a oTbi. a abacina. RiVERBERATdiO, vi. topitoare, cuptoru. RlVEBBEBAZidNE, f. reverberaţiune. resfrângere, re8âltare. RiViRBERO, m. reverbera, reverberare, resfrângere ; oglindă reflectâtoare de lumină; feli-naru cu reverbera; — fuoco di nverbero, focu potrivitu astfelu încâtu flacăra să lovească lucrurile supuse la acţiunea focului. RiVERDiRE, v. n. a reînverzi; a se reîmprospăta. RiVERtfNDO, a. reverendu, respectabila. river^nte, a. reverentu, plinu de reverenţă, de respectu. RiVERENTEMtfNTF. arv. cu reverenţă, cu respectu. riverenza, riverenzia, f. reverenţă, respectu, onoare, cinste, stimă, veneraţiune; plecăciune ; omagiu: — renăere riverenza, a respecta, a cinsti, a venera ; — con riverenza, cu buna voe, cu voea D-voastre. riverenziAle, a. reverenţialu, de reverenţă. riverenziAre, v. a. a se închina, a se pleca, a ploconi. riverîre, v. a. a saluta cu respectu ; a onora, a venera. riversamento , m. reversare, versare, turnare din nou; restumare. riversAre, v. a. a reversa, a versa, a turna din nou; a restunia, a întoarce; — rwersarsi. a se strâversa. RIVERSÎBILE, a. reversibilu, care este destinatu a se întoarce iarăşi la proprietarulu Fâu. riversibilitA, f. reversibilitate. riverso, m. reversare, resturnare; ruină, râs-trişte, infortuniu: lovitură cu mâna întoarsă : — a. întorşii. rivertere, v. a. a restuma, a întoarce. * RIVERTÎRE, v. a. a preface, a transforma. bivesclAre, v. a. a restuma; a surpa; a face să cază. rivestimento, ni. imbrâcare ; câptuşire. rivestire, v. a. a reirabrâca, a îmbrăca iarâşi; a acoperi, a căptuşi; a îmbrăca mai bine; — ri vest ir si. a se îmbrăca, a se acoperi; a se înfrumuseţa. RIVIAGGIAre, r. n. a călători din nou. riviera, f. rivieră, malu, ţârmure, coastă; regiune ; rîu, fluviu, gîrlâ; — uomo da bosco e da riviera, omu care se obicinueşte cu facilitate la orice lucru. rivilicAre, v. a. e n. a căuta cu deamâruntulu. rivincere, r. a. a reînvinge; a recupera, a recăpăta. * rivIncita, /. reinvingere, recuperare, recăpătare. RivisiTA, f. visitâ reîntoarsă, revisitâ. rtvisitAre, v. a. a revisitâ, a visita iarâşi: a întoarce visita. rivista, f. revistă; revisuiro; mostră. rivivAre, v. a. a reînvia, a învioşa, a reanima. rivîvere, v. n, a trăi iarâşi; a învia, a reînvia. RrVTViricARE, v. a. a reînvia, a reinvioşa, a reanima. rIvo, ni. rîu, riuleţu, riuşoru, canalu micii. rivocAbile, a revocabilu, care se poate revoca. rivocabilitA, f. revocabilitate. rivocamento. Vi. revocare, retragere, anulare. rivocArf., r. a. a reehiâma; a revoca, a retrage, a anula, a strica, a desfiinţa; a preface, a scâmba. rivocatîvo, a. revocativu, care are puterea de a revoca. rivocat6rio, a. revocatoriu, de revocaţiune. RlYOCAZidNE, f. revocaţiune; rechiamâre. # RIVOLĂRE. v. n. a sbura din nou; a alerga iarăşi. rivol^re, v. a. a voi iarâşi; a cere, a reclama. rivolgEre, t?. a. a întoarce, aînturna; arestur-na; a scormoni, a scotoci; a investiga, a medita ; a desfatui, a desminta; — rivolgersi. a se întoarce; a aderi; a şi schimba pdfe' rea ; a se apăra; a se 9trica; a trece. K1V0LGIMENT0.—BOMBÂKE. 469 rivolgimento , m. intoarcere, in turnare ; restur-nare, turburare, revoluţiune; gira, periodu ; umflare, inuâtţare, creştere a mării; apostrofa. bivolo, m. riuleţu, riuşoru, riu rnicu. biy6lta, f. in oarcere, inturnare; mutaţiuue, scâmbare; întimplare, vicisitudine ; rescoalâ, revoluţiune, rebeliune, resvrâtire; cotitură. BIVOLTAMENTO, m. revoltare, intoarcere, reseu-lare. BIVOLTÂBE, v. a. a întoarce, a inturna, a reîntoarce, a reinturna; a restuma; a rescoli; a revolta, a rescula, a resvrâti; — rivoltarsi, a se întoarce ; a se resturna; a se râscula, a se revolta, a se rebela, a se resvrâti: a se impro-fcivi. RIVOLTELLA, /’. potecă. RtVdLTO, a. intorsu ; rescolitu, scorinonitu; re-sturnatu; — s. m. inturnâturâ, întorsătură. BIVOLTOLAM^NTO, m. invirtire, invîrtiturâ. BIVOLTOLÂBE, v. a. a învirti, a invîrti împrejura ; a rescoli, a scormoni, a restuma: — rivoltolarsi, a se învârti, a se rostogoli. RIVOLTOLONE, avv. rostogolinduse, peste capu, de a tumba. kivoltoso, a. resvrâtitoru, sediţiosu. RIVOLT^RA , f. rostogolire, rostogoleala ; revoluţiune ; schimbare ; invîrtiturâ ; înfăşurare. bfvoluzionArio, a. revoluţionaru, sediţiosu, resvrâtitoru ; — s. m. revoluţionaru ; rebelu. RIVOLUZIONE, f. revoluţiune, învîrtire, invîrtiturâ, giuru, ocolu ; rescoalâ, resvrâtire, revoltă, in-surecţiune; schimbare. KlvtiLVERE. v. a. a întoarce, a inturna; a des* mintă. RIVOMItAre, v. a. a vărsa, a bori de isnoavâ. BIVOTÂBE, v. a. a deşerta din nou, a goli din nou; a reînnoi o promisiune, unu votu, a re-vota. RIZZAMENTO. tu. ridicare, înălţare ; dregere. bizzAre, v. a. a ridica in susu, a face sâ stea dreptu, a înălţa; a drege, a iudrepta; a întemeia ; — rizzarsi, a se ridica in picioare; — rizeare una bottega, a deschide o pre-vâlie. bob, rObbo, m. robu, peltea, mustu de poame. b6ba, f. lucru; haine, rufe, calabalicu, scule, unelte, efecte ; — far roba, a face iconomie ; -7 dir roba ad uno, a înjura, a înfrunta pe cineva; — dir si roba da chiodi, a se ofende unulu pe altulu. bobBia, f. roibâ, garansâ (plantă de tinturitu). b6bbio, m. voronicâ (plantă). ROBţBTA, f. unu felu de indrişaiuu. bobone, robbOne, m. togă. ROBORAre, v. a. a corobora, a întrema, a întări; a dovedi. ROBUSTAMENTE, avv. cu tărie, cu putere. ROBust^zza, f. robusteţâ, tărie, putere, energie. ROBtSTO , m. robustu, tare, puterosu, ţeapânu, vîrtosu, sdravânu, vigorosu, voinicu ; energicu. ROcAggine, f. râguşealâ, răguşi re. ROcca, f. stăncâ, stană de piatră, steiu; cetate, citadelă, castelu , fortereţâ, cetâţiţe; furcă de torsu ; — rocca del camino, hornu. boccAta, f. o furcă cu caieru. bocc^tto, m. rochetu (unu felu de haina bisericească). rocchelta, f. furcâ mică de torsu. bocchetta , f. unu felu de cenuşă care serveşte pentru fabricaţiunea sticlei. ROCchetto, w. ţevie, mosoru, fusu; i*ochetu. ROCCUlO , m. fusu, cilindru; truncbiu , butucii, cepu; — fat roccki, a face bucăţele. boccia, /’, stană, stâncă de piatră, steiu ; scoarţa castaneloru ; spurcăciune , necurâţie; aşezare cretoasâ ce sc lipeşte de dinţi. Rocco, m. câijâ, pateriţă episcopală; steiu, stană de piatră; turnu (la joculu şachului). ROCHEZZA, f. râguşealâ, râguşire. roco, a. râguşitu; murmurându. r6debe , v. a. a roade; a mânca, a devora, a mistui, a consuma; a muşca; a vătăma; a necăji; — rodere il freno, a şi stăpâni ne-cazulu, mânia ; — rodersi, a se consuma. a se topi. bodIbile, «. corosibilu, în stare de a fi roşu. hODlMENTO, m. roadere ; mâncârime ; necazu; mânie ; remorsu, mustrare de cugetu. boditObe, m. rosâtoru, care roade, mânincâ. bodittîra, f. rozâturâ, roadere. bodod^ndbo, m. rododendru (plantăi. BODOM^LE, m. miere de rose. RODOMONTAta, f. rodomontadâ, fanfaronada. rodomonte, m. rodomontu, fanfaronu. ROGANTÎNO . m. fanfaronu , presumptuosu , lau-dârosu. rogâre, v. a. a aşterne pe chârtie unu contractu. ROGATbBE, m, notaru, logofâtu. rogatorio, a. rogatoriu. rogazi6ne, f. rugăciune; — rogazioni, rogaţiuni, rugăciuni şi procesiuni pentru bunurile pământului în cele trei zile care precedu Ascensiunea. rOgoia, f. canalu, apâducu, şanţu. bOggio, a. roşu, rumenu, în faţa ruginei. r6gito, m. aşternerea şi iscâlirea contractului. rogna, f. riie, sgaibâ; — grattar la rogna. a ofensa. bognIre, v. n. a grohâi. rognone, m. rinichiu, rânunchiu. • rognOso, a. rîiosu. r6go, m. rugu, şiră; rugu, prunu, rnuru. roma e tom a ; — promettere Roma e Toma. a promite mari lucruri, a făgădui marea şi sarea. romagnuolo, m. unu felu de postavu grosu. KOMAlUOLO, m. lingură de scosu zeama din oală. romanesco, o. românescu ; din Romagna (Italia). romAno, »i. pondu la unu cântaru; — a. ro-mânu. romanticIsmo, m. romanticismu, literatura romantică ; o sistemă modernă de literatură. romantico , a. romanticu, relativu la romanţa relativa la romanticismu; partisauu alu r*»-manticismului. romAnza, f. romanţă, o compunere in musicâ. romanzat6re, romanzikre, m. romanţieru, scriitorii de romanţuri. romanzeggiAre, r. n. a compune romanţuri. romanzesco, a. romanticu, de romanţu. BOMANZiNA, /'. dojeanâ, perdafu. romAnzo, m. romanţu; naraţiune neverosimila. rombA^e , v. n. a bombai, a vijâi, a murmura . a bui, a bubui, a tuna, a face mare sgomotu’ Digitized by Google *70 ROMB AZZO. — ROSETTA. rombAzzo, m. buetu, sgomotu, larmă. ROMBO, m. susuru, vijâitu. vijâiturâ, bombâire; tunaturâ . bubuitu ; sgomotu , larmă ; rombu (figură geometrică); turbotu (peste). ROMBOIDALE, a. romboidalii. rombOide, m. romboidu (figură geometrică). ROMtfO , m. peregrinii care merge la Roma ; peregrine. BOMENO, Rl’MENO, RUMIÎNO, O. românii, roillâliescu. ROMlcE, rOmbice. f. măerîşu (plantă). ROMiRE, v, n. a răcni, a murmura. ROMITÂGGIO, m. eremitagiu, schimnicie, abitaţiu-nea şi viaţa eremitului; solitudine, singurătate. romitAxo, a. solitaru, eremiticii, singuraticu ; 8. w. eremitaim < religiosu din ordinulu S. Aiigustinu. ROMÎTO, a. sol» tara, singuraticu, schiilinieescu ; concentratu în sineşi; d părtatu: - s. m. eremitu, solitara, schimnicii, pustnicii; misan-tropu. ROMlTbRlO, m. eremitagiu, schimnicie. colibă. romore , m* sgomotu , strepitu , freamătu , larma ; turburure, neodilină ; veste, nuvelă, vo-ciferaţiune ; — far romore. a face sgomotu; a se face renumiţii. ROMOREGGIAMENTO, m. sgomotu, strepitu, durăive. ROMOREGGIAre, v. n. a face sgomotu ; a liorcăi, a sforăi. ROMORlo, vi. sgomotu, larmă prelungită, gălăgie. romor<3so, a. sgomotosu, cu sgomotu. RtiMrEKE , r. a. a rupe; a frânge, a fărâmă ; a face bucăţi, a toca; a sparge; a împărţi; a timpi; a înfrîna , a apăsa , a cotropi; a des' ordina, a turbura; a lovi , a răni; a sfâşia; a tăia ; a slăbi; a desţelini, a lucra pâmin-tulu ; a împiedica ; a curma ; — rompere il silenzio, a începe do a vorbi; — romper •juerra , a declara rcsbelulu : — rom pere la devosiane altrui, a supăra pe cineva , a lu importuna; — rompere in mare, a face naufragiu; — rompere in pianto. a începe de a plânge tare. de a vărsa lacrârai fierbinţi; — rompersi. a se rupe, a se sparge, a se strica, a se sfâşia; a se supăra, a se mânia; — il tempo si rompe, timpii lu se face ploiosu. romp£vole, a. fragilu, care se rupe cu facilitate. ROMPICApo, m. lucru sau persoană importuna. ROMPICOLLO, m. lucru sau persoană periculoasă; — a rompicollo, peste capu. ROMPIMKNTO, w. rupere, spargere, frângere, fâ- râmare , sfâşiare , stricare ; lipsă ; naufragiu ; — rompimento di fede. călcare de nredinţâ; perfidie. roHPINocî, Roîffi'iNoixnTOLE, m. piuliţă, spărgătoare de nuci, alune s. c. 1. rompitOre. m. rnptorn, spârgâtoru. stricâtoru. R6NCA, f. roance, cosorn, secericâ. ROKcAre , v. a. a deierba. a tăia; -■ i\ n. a horeai. roncheggiAre. v. n. a horeai, a sforăi: r6wuio, m. nodu. colţu, ghebu. ronchi6ne, m. nodu mare; bruşu. RONCHitfso. ronchiCto, a. nodurosn, colţnrosu. RONCîgliAre , v. a. a apuca cu cange . a încâr-liga. iRONoIglio. m. cange. RONCltiTO, a. în forma unui cârligu. incârligatn. r6nco, m. secericâ. roxcola, f. cosoru, unu felu de cuţitu. runda, f. rondă. streajâ; — far la ronda, a strejui. rondAccia . f. unu felu de scutu rotundu şi uşoru. rondâre , roniunAre . p. n. a strejui; a umbla incoaci şi încolo; a buduşli, a umbla derbedeu. a umbla fără câpâtâiu. UONDINK . RbNDINA . RONDINELLA, f. rînduiiea, rindurea, rinduricâ ; peşte sburâtoru ; - una rondine nan fa primavera , o singură floare nu face primăvară; unu arbore nu face pădure. rondjnjno. RONDiNdTTO, m. puiu de rindurea. romjune , m. rindurea de ziduri, lâstunu; — andar di rondone, a merge bine, după placa, după dorinţă. KoNKA. /. unn felu de jocu în cărţi; mai multe cărţi de acelaşi felu; — nccusarc la ronfa. a mărturisi adevârulu. ronfâre, KONFIÂKE, v. n. a horeai, a sforăi. ronfea. f. unu felu de suliţă. runne; — dalV A al Ronne, dela inceputu piuă la sfirşitu. ronzamknto. m. sbârnâire. murmurare. vijâire, zuzuire. konzAre , v. n. a sbâniâi, a murmura, a vijâi, a znzui, a şuera. a fîsâi. a ţiui, a susura, a bombai; a şopti. konzîno. tw. mirtoagâ, calu macru şi mica. ronzio, ronzo, m. 8bâi*nâitu, zuzuitu , ţiuitu, vijâitu. fisâitn. susura, bombâire, şuerare. konz6ne , m. calu uritu şi mare; armâsaru; . musooiu, RORÂKE. v. a. a roura : a stropi, a uda. rokAstro, m. curjwme albii (plantă). r6rido. a. rouratu, plinu de rouă, rourosu, ji-lavu rusa, f. roşă, trandafiru, rujă; mâncârime; lucru în formă de rujă; pata roşie ce se face pe piele cându se suge tare; rumenu, rume-nealâ ; — roşa dei venii, roşă de vin toii; — essere sdraiato in un letto di rose, a se afla iutr’o stare de fericire; — acqua di rose, apă de trandafiru. rosAceo, a. rosaceu, de roşă; de coloarea rosei, ; trandafiriu. î rosAio , m. trandafiru , tufă de trandafiro , ro-| setu. , ^ J kosârio, m. rosariu, mâtâni. “ ! kosAt») , a. rosatu, roseu, ea roşa, trandafiriu I — Pasqtia rasata, Rosalii; — miele rosato, miere de rgse. i ro.scâno, m. unu fe u de salată. | r6siido, a. rourosu, plinu de rouă. rosellîa, f. ileru ; pojarn. robellîna, f. roşă muschioasâ. r6seo, a. roseu. rosatu, trandafiriu, de coloarea rosei. Ruseto, m.. rosetu . trandafiretn, locu sâditu cu rose. ROSETTA, f. roşă mică, trandafirelu; rosetâ, dia-mantu în rosetâ şi alte ornamente In forrftâ de roşă; cuţitoaea potcovarului. Digitized by Google ROTOARE.—ROVERCIÂRE. 471 robicAre , kosicchiAbe , rosecchlAre , v. a. a i roade, a mânca incetu, câte puţina puţina, j ROSlFERO, a. rosiferu, prolucâtoru de rose. BOSlGNutiLO, m. privighetoare (pasere). rosino, a. roseu, de coloarea rosei, trandafiriu ; — s. m. trandafirelu; tabacu rosatu. ROSMARINO, m. rosmarinu, ramarinu. roshiniAno , a. e s. m. partisanu alu sistemei filosofice a lui Rosmini, rosminianu. Rtiso, o. roşu; derâpânatu, stricatu. rosolAccio, m. macu sâlbaticu. rosolAbe, v. a. a rumeni, a lua o faţa rumena; a batjocori, a lua în rîsu, a lua la trei parale. Ri solIa, f. pojaru; ileru. ROStiLIO, im. rosoliu, vutcâ, licuoru. ros6ne, m. rosâ mare; ornamentu architectonicu în forma de rosâ, rosonu. ros6be, m. mâncârhue; corosiune. * r^spo, m. broasca rîioasâ; omu necoinplesantu, grobianu. rossAstbo, im. roşie ticu, roşcaţi cu. ROsseggiânte, a. roşu; roşeticu ; roibu. rosseggiAre, v. n. a bate în roşiu; a fi roşiu; a se roşi rossellino, im. unu felu de maslinu. ross^tto. a. cam roşiu, roşieticu, bâtîndu în roşiu, roşioru. rossezza, f• roşeaţâ. ROSsicAre , v. n. a se roşi, a deveni cam roşiu. ROssicciO,' rossIgno, a. roşieticu, roşcaticu, cam roşiu. rosso, a. roşiu; roibu ; rumenu; roşioru, roşieticu; — s. im. roşiu, roşeaţâ, coloarea roşie; runienealâ ; — diventar rosso, a se roşi; a se ruşina; - - rosso d'uovo, gâlbenuşu de ou. ross6ret im. roşeaţâ; ruşinare, ruşine. RdsTA, f. râmuricâ cu frunze ; stavilă ; palisadâ ; — far rosta, a împiedica, a strâgâni; a nu lăsa pe cineva să treacâ. rostIcci, m. pl. scorie de feru. ROSTiGidso, a. cojosu, solzosu. ROSTrAle , a. rostralu, pliscosu , in formâ de pliscu. ROSTBÂTO, a. rostratu, cu pliscuri, cu ciocuri; pliscosu. r6stro , m. rostru, pliscu , ciocu ; gura ; rostru, ciocu de corabie; proboscidâ; tribuna orato-riloru la Romani. ROstfME, m. rozâturâ, lucru roşu. rostiră, f. rozâturâ, roadere. ROTAbile, a. rotaMlu; — strada rotabile, drumu pentru trăsuri. ROtAia, f. rotagiu, vâgaşu, urma roateloru ; cale, cârar#»; şina la o cale ferată. ROtam^nto, m. învîrtire, rostogolire; rotare. kotAete , a. care se întoarce, învîrteşte, rostogoleşte. ROtAre, v. a. a invîrti, a rostogoli; a rota, a pune pe roata, a tortura cu roata; — v. n. a so rostogoli, a se întoarce, a se învirti, a umbla împrejura. ROtAto, a. învîrtitu, rostogolitu; cu roate. ROtatGrio , a. rotatoriu, de rotaţiune ; învîrti-toru. ROtaziOne, f rotaţiune, învîrtire, mişcare circulară, mişcare rotundă; rostogolire. roteamento, m. rotaţiune, învîrtire prin prejuru. ROTEARE, v. n. a se întoarce ca o roată, a se învirti prin prejuru. ROTEAZidNE, f. rotaţiune, învîrtire prin prejuru. roteggiArk , t». n. a umbla învîrtinduse ca o roată. rotella, f. rotiţă; dîsculcţu; unu felu de scutu, de pavăză ; rotiţa, disculu genuchiului. rotIno, im. rotiţă, roată mică. rotot.amento, iw. tăvălii© ; rostogolire, învîrtire. rotolâre, v. a. a tăvăli; a rostogoli; — v. n. a se tăvăli; a se învirti, a se rostogoli. rotolIo, m rostogolealâ, tâvâlitnrâ, învîrtire. r6tolo , m. sulu , sulişoru, valu, cilindru ; pa-chetu strînsu în formă de cilindru; unu felu de greutate. ROTOLdNE, ROTOLdNi, avv. rostogolinduse, tâvâ-linduse. rotondAre, v. a. a rotunzi, a face rotundu. . i otondeggiAre, v. n. a fi rotundu ; a se rotunzi. rotOne, m. roată mare ; nnu felu de peşte. r6tta, f. ruptură, spărtură, frântură; breşă la unu zidu ; învingerea unei armii; consterna-ţiune, necazu ; — essere , venire alle roite. a se mânia; — piove a rotta , ploi de varsă, cu găleata; — far rotta, a pluti, a naviga in oarec ire direcţiune. rottAme , f. spărtură , fărâmături. dărâmături, lucruri sparte, molozu. rottamente, avv. peste măsurii; intriu u chiptt de; ordinatu ; în mare grabâ; peste capu. rotto, m. spărtură, ruptură, partea cea stricată, cea spartă; — a. ruptu, spartu, stricatu, frântu , sfâşiatu , dârîmatu , crepatu ; lovitu, slâbitu , rânitu ; desrâdâcinatu ; învinsu; in-râutâţitn , desfrinatu , demoralizată ; supârâ-ciosu, nâbâdâiosu; aplecata, inclinatu, porniţii; — rotto alia pioggia, ploiosu; — alia rotta, fără conclusiune; ~ uscirne pel rotto della cuffia, a scăpa din trio Încurcătură, dintriunu pericolu fără nici o vătămare; — rotii, frângeri, fracţiuni numerice. rottorio, m. cauteru, fîntânea. ROTTtfRA, f. ruptură, spărtură; surpâturâ; crepâ-turâ ; gaură, gură, borti tură ; inimicie, învrăjbire ; stricare , desfiinţare , anulaţiune ; neob-servare. r6tula, f. rotiţă, disculu genuchiului. ' rovAjo, m crivâţu, vintu de susu, vintu de miază noapte, acuilonu; — dar calci al rovaio, a fi spînzur&tu. ROVtfLLO, w. ROV^LLA, f. mânie, turbâciune, necazu. roventAre, v. a. a înfîerblnta, a înfoca. bov^nte, a. fierbinte, înfierbîntatu, înfocatu. rovent^zza, f. înfierbintare, infierblnţealâ, înfocare. roventino, m. dobâ, cârnaţn. r6vere, r6vero, m. stejara, goronu, tufă. roveri^to, m. stejârie, stejârişn, cerceta. royerîa, f. tufă de spinu, spinetn. rovesciam^nto, m. resturnare; surpare; do- , bonte. rovesciAre, v, a. a resturna ; a trânti; a surpa, a dobori, a dărâma, a desfiinţa, a nimici, a strica; a prăvăli; — v. n. a vărsa, a se revărsa, a curge. 47‘d KOVESOATOKE. -RUDEU1. rovesciatore, m. resturnâtoru : surpâtoru, dărâmat or u. KOVESCIO. in. dosu, laturea din dosu : restur-nare ; povoiu ; dojana , mustrare , perdafu ; perdere, învingere; râstriştv1, iutîmplare nenorocită ; lovitură cil mâna întoarsa ; — a. în-torsu, răsturnatu, pe dosu : — a rovescio. pe dosii, pe spate ROZZtfME , m. necioplire, groseţă, grosolănie; lucru necioplitu, grosu, prostu, grosolanu. buba, f. furtu, raptu, pradă, jafu; — mettere a ruba, a prăda, a despoia, a jâtui; ~ andare a rula, a fi jâfuitu.. rubacchiamento, m. furtu, borfâire; chili-pirgire. î kubacchiAre, c. a. ii fura câte puţinu puţinu. kovescione, m. lovitură cu mana întoarsă, lovi- din timpu in timpu ; a chilipirgi, a pun tura dela stânga spre dreapta cu vreuuu in- ' struni entu. itoVESClbNE, ROVEsciuîil, acv. pe dosu. pe spate, cu faţa în susu. din dosu, dela spate, dindâ-râtu. ROVETO, ni. spinetu. tufă de spinu. ROVIGLIAMENTO, /«. răscolire, scormonire, scoto cire. KOVIGL1ÂKE. v. a. a răscoli. a scormoni, a scotoci; a cerceta, a investiga, a scociorî, a considera. ROVINA, f. ruină, cădere, surpare, dnramare. stricare ; dârîmâturi, surpâturi ; uâruiturâ ; prâpâdenie, prâpâdire, pagubă mare şi ireparabilă, destrucţiune, nimicire, sterminiu, cster-miniu ; fâpeziciuue, furie, violenţă; îuvingere ; — anclare in rom na. a se prăpădi cu totulu ; a se derâpăna KOVINAMENTO, in. ruinare, cădere: dărâmare, surpare, HOVInAre, v. a. a ruina, a dărâmă, a surpa; a da josu, a dobori, a strica, a desfiinţa, a nimici, a risipi, a pustii, a prăpădi, a pierde; a in8ârâci; — v. n. a cădea; a se prăvăli, a se prâpâstui, a se râpezi; a fi in pericolu; a scăpata, a scădea; a se insârâci. rovinatîccio, a. cam ruinatu; — *. m. mo-lozu. kOVINAto. n. ruinatu, stricata, căzutu, dârâ-matu. derăpânatu, surpatu ; nimicitu, desfiiu-ţatu, prâpâditu, pustiitu, risipitu ; insârâcitu; săraca lipitu ; falitu. ROVlNATdRE, m. ruinătorii, dărâmăturii; stricâ-toru. ROVINEVOLE, a. ruinosu; periculosu. kovinIo, m. surpare, derâpânare; precipiţiu, prâ-pâstuire; durăiturâ, sgomotu mare, larmă, nodorosire. R0V1N08AMENTE, arv. intr’unu chipu ruinosu. ROViNdso, a. ruinosu, vătămătorii, prâpâditoru ; care amerinţâ cădere ; repede, violentu, furiosu, nabâdâiosu, mânioşii; temerarii. gaci. RUBACUORi, in. e f. galantu, coclietu; cochetă; atrăgătoru, linguşitoru. rubamento, m. furare, hoţire, răpire, jâfuire, prădare, borfâire, furtu, hoţie, jafu. pradă, raptu. kubAre, o. a. a fura. a lua cuVsila^sau [prin vicleşugu, a prăda, a despoia, a jefui; a hoţi; a răpi. RUBATdRE, m. furu, hoţu, jâfuitoru, prâdâtoru. rftJBAT ra, f. furtu, hoţie, jafu, pradă, raptu. borfâire. RUBBio, m. unu felu de măsură pentru grâu. bubbolâre, i?. h. a murmura, a bolborosi (apă). rubello, a. rebelu; neastimpâratu, neinfri-natu. RUBERiA, /. furtu, hoţie, jafu, răpire. RUBESTAMENTE, avv. cu ferocitate, cu asprime; cu mîndrie. bubestezza, /’. ferocitate, fe roşie, sălbăticie; mândrie, aroganţă; tărie, robusteţâ. rubksto, a. feroce, ferosu, aspru, sâlbatecu; mândru, arogantu, semeţu ; tare, robustu, voi-nicu. rubicânte, rubescente. u. roşinduse, bâtîndu în roşu. RUBICJ^llo, m. topasu din Brasilia. rubic6ndo, a. roşu, rumenu. RttBiDO, a. grosu, aspru la pipâire; straşnicii. RUBificâre, v. a. a roşi, a rumeni. RUBiFiCATivo, a. roşitoru, care serve spre a roşi. rubîgine, f. tăciune (o boală a planteloru); rugină. - rubIglia, f. măzărichea calului (plantă). rubIna, f. unu felu de pară. rubîno, m. rubinu (piatră preţioasă); rumc-nealâ. rubin6so, a. de rubinu, in faţa rubinului. rubi6la, f. unu felu de strugure roşiu. RUBizzo, a. voinicu, robustu, sânâtosu. rovistAbe, v. a. a scormoni, a răscoli, a scotoci: RtfBLO, m. rublă, carboavă, carbovanu (uio-a cânta cu deamâruntulu. netă). rovistiAre, v. a . a răscoli, a amesteca. ! bubo, m. leasă, crângu, spinu : tufă de spinu, ROvisTico, m. leuşteanu (unu felu de plantă). i spinetu. ROViSTio, m. scormonire , răscolire, scotocire ;; kubOre, m. roşeaţâ. hodorosire. BtiBBiCA, f. rubrică, titlu, arătare; pâniintu kovo, m. leasă, crângu, spinu, prunu. kozza, f. mîrţoagâ, gloabă de calu. ROZZAMENTE, avv. într’unu chipu prostu, grosolanu. * ROZZtizzA, f. necioplire; groseţă, prostie, grosolănie, mojicie, neindemânare, inurbanitate ; ignoranţă. Rdzzo, a. necioplitu, grosu. grosolanu, prostu, mojicu; nepolitu, barbaru. incivilu. ignorantu, hâdâranu. roşiu. RUBRIcAee, i7. a. a însemna cu roşiu. RUBRiciSTA, m. rubricistu, cela ce este versatu în rubricele Dreptului Canonicu. RUBRO, a. roşiu. BtiCA, RUCH^TTA, f. rută ; omidă. RUC'OLO, m. iarba cânelui. RUDE, a. grosu, necioplitu, prostu; aspru, straş-nicu. RtfDERi, m. pl. ruine, dărâmături, rămăşiţa* Digitized by Google RUDIMENT ALt.—RUZZAMENTU. 4 73 rudimentAle, a. rudimentalu, elementara. RUDIM^NTO. mi. rudimentu. elementu. principiu. RUDITÂ. /. asprime. rUffa, înghesuială. îmbulzeală; — guada-gnare di ruffa in raffa, a fura, a hoţi, a bor-fai, a chilipirgi. kuffAta, f. 8gâriere, sgâriâturâ. ruff^llo, mi. smocu de fire încurcate. kuffellone, m. celu ce are pirulu sbîrlitu, fâ-cutu vâlvoiu. KUFFIANÂRE, RUFF1ANEGGIĂRE, v. n. a pezevenghi ; a cârpi. RUFFIANERiA, /*. RUFF1ANE31MO, Ml. pezeveUgllCU: marghiolie ; înşelăciune, prefăcătorie RUFFIÂNO, mi. pezevenghiu, verigaşu, votru. Rtoro, a. roşcatu, roşeticu. ruffolAre, rufolAre, v. n. a scotoci. rCga, f. creaţă, creţiturâ, creţealâ; grinţâ, sbir-citurâ. kugArsi, v. n. a se încreţi, a se sbirci, a se iu-gurzi. kUggere, v. n. a rage. a răcni, a sbiera, a rugi. bfgghiamento . m. ragetu, răcnetu, sbieretu, rugire. RUGGHIAre, v. n. a rage, a răcni, a sbiera, a rugi, a mugi; a urla, a murmura, a vijâi. RUGGHio, m. ragetu, răcnetu, sbieretu, mugetu ; bubuitu. RttGGINE, f. rugină; tăciune; impuritate, pân-gârire ; ură, pismâ, rancoare, aversiune, zâ-căşie." kuggin6so, «. ruginosu, ruginitu, feruginosu. RUggîre, v. n. a rugi, a rage, a răcni, a sbiera. RUggito. m. ragetu, răcnetu, sbieretu, mugi tu; bubuitu. RUGiAda. f. rouă ; recoare, confortu, mângâiere. kugiadoso, «. rouratu, rourosu, cu rouă ; moale; delicaţu, gingaşu, proaspâtu. RUgositâ, f. încreţire, sblrcire, ingurzire, sbîr-citurâ. RUGdso, a. grinţosu, creţu, increţitu, sbircitu, ingurzitu. RUgumAre, v. a. e n. a rumega ; a frământa unu lucru in mintea sa, a se gândi mai do multe ori la ceva. RUgumazkîne, f. rumegare. ruina, f. ruină, dârlmare, surpare; stricăciune, prapâdcnie; pagubă mare şi ireparabilă. RULlAre, v. a. a întoarce, a învirti, a rostogoli ; a durai; — v. n. a se învirti. a se rostogoli. RUllIo, m. clătinare a corăbii. ulo, sulu, cmn a fi foarte scumpu. sal Avo, salavoso, a. soiosu, murdaru, scârnăvii. sAlik, 7/1. salcie (arbore). salcfto, iu. 8âlcietu, locu sâditu cu sălcii; ia'* trigâ. . 47ti SALCIÂIA.—SALDAMINPOSSO. sălci Al A, f. cuantitate de sălcii. salcIccia, f. cârnaţu. salcicciotto. m. cârnaţu afumatu, cartaboş’u. SALC'ÎGNO, a. de salce. sâlcosu ; mlâdiosm. sAlcio, m. salcie. sÂLDA, scr^bealâ, erohmealâ; sâldâturâ. saBdamente. avv. intr’nmi chipu stabilu. statornicii. SALDAMENTO, m. lipire; întărire. saldAre, v. a. a scrobi, a crohmoli: a isprăvi, a termina: - saldare il canto, a râfui o socoteala, a sâlda unu contu. saldatoio. m. instrumenta pentru a sâlda. saldatuka, f\ sâldâturâ, lipitură, feruiturâ, nâ-diturâ. saldezza, /’. stabilitate, statornicie, soliditate ; constanţa, neinduplecare, neclintire, târime. sâldo, m. saldu, plâtire, râfuire; tărie, soliditate ; — a. tare, întregu, solidu, masivu. deşii ; stabilu, statornicu. ţeapânu, vîrtosu. ne-clintitu, constantu, neinduplecăciosu; sânâ-tosu , voinicu , sdravânu ; viteazu . coragiosu ; râfuitu, plâtitu. sAle, m. sare : mare ; isteciune; vorbă isteaţă, glumă delicată ; înţelepciune ; — dolce di sale , sălciu , fără gustu, fadu , sarbedu ; — apparre al sale, a găsi cusururi în toate lucrurile ; — acconciarla senza sale, a cleveti ; — la carne piglia il sale, lucrurile mergu spre bine. saleggiAre, v. a. a săra puţintelu. SALtfGGlOLA, f. trifoiu acru, mâcrişoru (plantă). sal&îTE, a. suinduse, urcăuduse; ridicatu, eşitu, scosu afară; ascendinte. salesiana, f. salesianâ, religioasă . din ordinulu S. Francescu de Sales. saletta, f. sală mică, salonu micu. salgemma, salgemmo, m. sare, sare de munte. saliAre, a. saliaru, alu Saliiloru ; strălucita. .salIbile, a. pe care poate cineva să se sue cu facilitate. salica, a. f. salica; — legge salica, lege salică. salicAle, m. sălcetu. salicAstro, m. salcie selbatecâ. sAlice, m, salcie (arbure). saliceto, m. sălcetu, locu săditu cu sălcii. salicornia . f. spumă de sticlă; salicornie (plantă). salikra, f. solniţă, sârâriţâ; sârârie, ocnă. salificAre, v. a. a sarifica, a preface in sare, a forma o sare. •SALlFiCAZldNE, f. sarirtcare . sarificaţiune, prefacere în sare. saligno, m. saliniu, marmură albă de Carara. SALIMENTO, m. urcare, suire; înnâlţare ; sărire ; resârire; creştere, mărire, sporire . priire ; iu-• iruntare, batjocorire. salIna, f. sârină, sârârie, ocnă de sare. sALiNO, a. salinu, sarinu, sârosu, sâricosu. salire, v. a. e n. a se sui, a se urca; a se înălţa, a ascinde; a sări, a ţişni. a resări; a creşte, a se mări; a se sui. a se scumpi la preţu; — salire in ira, a se mânia; — satire in arcione, a încâlica pe calu. bALIscendo, saliscendi, m. clanţă, clince. ^ALiTA, f. urcare , suire , aicinaere; suişu . ur-cuşu, dealu, munte, loeulu uude se urcă cineva. salitoio, m. instrumenta spre a se sui, a ie urca. salitOre, m. ascensoru . celu ce se sue . ce »e urcă. .saliva, f. salivă, bale, scuipatu. salivâle, a. salivalu, relativa la salivă. salivAke, v. n. a saliva, a scoate multă salivă. SALiVATbRio , a. salivatoriu , producâtoru de salivă. SALIVAZIONE, /. salivaţiune . salivare , scoaterea salivei. sAlma, f. sarcină, povară; greutate ; o măsura pentru grăunţe ; corpu muritoru. salmAstro, a. sâratu, sâricosu, sârosu. salmastroso, a. cam sâratu, sâricosu. salmAta, f. discursu lungu şi nesâratu. salmeggiamento, m. psalmodiare. salmeggiAre, v. n. a psalmodia, a citi sau a căuta psalmi; a declama sau a cânta versuri în onoarea cuiva. salmeggiat6re, m. celu ce psalmodieazâ. salmerîa, bagagiu, calabalîcu. halmisîa (salvo mi sia), avv. Doamne milueşte! salmîsta. m. psalmistu, Davidu ; psaltire. sAlmo, m. psalmu. cântecu religiosu; — ogni salmo fmisce in Gloria, cine are foame codri visează; limba ne bate spre dintele ce doare. salmodia, f. psalmodie, cântare de psalmi. salmopo, m. psalmodu, celu ce cântă psalmi. salmografo, m. psalmografu, scriitoru de psalmi. salmone, m. salrnu (peşte). salnitrAio, m. salitraru, fabricantu de salitru. salnitro, m. salitru. salnitroso, salnitrAto, a. coprinzâtoru dt w-litru. salone, m. sală mare. salopîgio, m. codâbaturâ (pasere). SAL6TTO, m. salonu, sală mică de priiniitu viaite. salvare, v. n. a porni pe mare. salvrunella. f. salitru topitu. sAlsa, f. sosu, zeamă. salsamentArio, m. viuzâtoru de carne de porcu. de săraturi, s. c. 1. cârnâţaru. salsaparîGLIA, f. sarsaparilâ. salskpine, sals^zza, f. sărâturâ. salsicoia, f. cârnaţu, cârnaţu; cârnaţi. salsicciAio, m. colu ce face sau vinde carnaţi. salsicciOne, m. cârnaţu mare. SALSimdTTO, m. cârnaţu, cartaboşu. salsicciu6lo, m. cârnaţu, bucată de cârnaţu. sAlso, a. sâratu, sârosu, sâricosu; isteţu, a tiu* gâtoru, muşcătorii; — s. m. sărâturâ. SALSUGGiNdso, a. sârosu, sâricosu. salsume. m. săraturi, cărnuri sau peşti săraţi. sALTABtoA, f. unu felu de lăcustă. saltabeccAre, saltabellAre, v. n. a sări. » merge in sărite. • SALTACCHidXE (a), nvvt sârindu, in sărite. saltainpAnca, m. şarlatanii. saltamartîno, m. uml felu de tunu micu; omu sburdalnicu ; unu felu de jucărie pentru copii ; haină miserabilâ, ângustâ şi persoana care o poartă. ' saltamento, w. săltare, sărire. saltamindosso, m. haină miaerabilâ, anguita. uşoară. Digitized by Google SALTANSECCI A. — SAMBTJCATO. 477 SALTANSiCGlA, f. ciocârlie de câmpu ; omn uşorii la minte. saltAnte. a. saltându. sârindu ; saltâtoru. surit or u. saltARE, v. n. a sâlta. a sari; a dânţui, adânţa, a juca ; a umbla în surite ; a resâlta, a se res-frânge; — saltare d' Arno in Bacchiglione, saltare di palo in fraşca, a trece delia unu lucru la altulu; a vorbi fura şiru ; a vorbi verzi şi uscate; a se abate din subiec-tu; — saltare il grillo , a i veni cuiva unu capriciu; — saltar la masca , a se supăra, a se mânia; — saltare in bestia, a se înfuria ; — saltare, v. a. a trece, a omite, a lăsa afara; a sari, a trece peste ceva. SALTARizzo, a. sâltâreţu, sâltâtoru, sâritora. SALTATivo, a. capabilu de a sulta, de a sari. saltat6re, m. «sâlt-âtoru, suritoru; dunţutoru. SALTATORIO, a. relativii la sârire. sALTAZldNE. f saltare, sârire. săritură ; danţu. jocu. sALTELLARE, SALT KGG1 ARE, C. H. a sa l i. a sâlta a merge îu sărite, a hopâi, a ţupâi. saltellone, saltelloni, avu. în sărite. salterellAbe, v. n. a merge sârindu. fâcîndu sărituri mici. salterello, m. săritură mică, ţupâire, hopâi-tură; ciocânelu: unu felu de danţu ; sâl-târelu. SALT^RO, salt^rio. m. psaltire, culesulu psal-miloru lui Davidu; unu felu de abecedaru pentru copii; psaltire (instrumentu anticu de musicâ). saltimbAnco, fn. şarlatanu. saltimbârca, m. e f. unu felu de hainâ proasta. sAlto, m. sâltâturâ, săritura, săltare, sârire; aruncătură; căzătură de apă, cascatâ, cataractă ; pădure ; jocu, danţu; — salto mortale, săritură ce peclivanii făcu învîrtinduse cu totu corpulu în aeru; — di salto. sârindu, cu o singură săritură. salubEbrimo, a prea salubru, prea sânâtosu. salubre, a salubru, sânâtosu, folositorii la sănătate. halubremEnte, avv. cu salubritate. salubritâ, f. salubritate, sânâtăţie. salumAio, halumiEre. m. vînzâtoru de sârâ-turi, de cărnuri sau peşti săraţi. de moze-licuri. salGme, m. săraturi, mezelicuri. ^alutAbile, a. salutabilu, demnu de a fi sa-lutatu. SALUTAMENTO, rn. salutare, heretisire. ^alutAre, t\ a. a saluta, a heretisi; a onora, ţunsti, a aclama; — s. m. salutare, salut; pune; salvatoru, mântuitorii; scăpare, remi dm; — a. salutam, sânâtosu, bunu, cnviii ciosu, folosi torn. îîALUTAT6re, m. salutatoru, celu ce salută. salutazi6ne, f. salutaţiune, salutare, heretisin închinăciune, plecăciune; - Saluta ziotw a\ a> ®a^P^t*nne ângereascâ, Bună vestir ‘ /• sănătate,' salute; fericitate ; scâpar mântuire, redempţiune, răscumpărare, liberi pune ; salutare ; confortn, mlngâiere ; — bti a salute di t aht no . a bea în sânâtâh cuiva; — alia vostra salute! să vă fie de bine. salutevole, a. sânâtosu, salutam, folositoru. salutevolmente, avv. intriunu modu salutarii. 8ALUT1FERO, a. salutiferu, salutam, mântuitoru . aducătorii de sănătate, vindecâtoru. SALUTO, m. salutaţiune. salutare, heretisire, plecăciune. SALVA, f. salvă, esplosiune, pocnire de puşei. de tunuri deodată, dâtâturâ. SALVADANAIO, m. puşculiţă. salvafiAschi. m. scâtulcâ de butilci. SALVAGGiNA, SKLVAGOiNA, f. vâliatu. SALVÂGGIO, m. salbaticu. SALVAGG1UME, m. vânatu, sâlbâtâcime. salvaguArdia, /'. protecţiune, ocrotealâ, apărare. SALVAMÂNO (A), acv. fără pericolu, cil securitate. SALVAMENTE. avv. fără nici o pagubă. SALVAMENTO. m. scăpare, mântuire ; securitate, siguranţă ; — a salramento. fără nici o vătămare. salvare, r. a. a salva, a scăpa, a mîntui, a apăra; a conserva, a preserva, a păstra, a păzi; a protege ; — sal var si, a scăpa, a se libera; a ajunge la eterna fericire; - salvare la capra ed i cavoli. a dobîndi unu lucru fâr’a pierde pe altulu. salvaroba, f. garderobă, vestmintârie, cămară. salvastrella, f. pimpănea, pâtrânjelu sâlba-tecu. salvaticamknte. avr. sălbăticeşte ; prosteşte. salvatichezzA, f. 8âlbâtâcie, barbarie, bnecie: necioplire, prostie, mojicie, grosolănie. salvAtico, a. sâlbaticn, barbarii, ferosu ; pâdu-reţu; necioplitu, prostu, mojicu, grosolanu ; insociabilu, neapropiatu; — .s\ m. pădure : sâlbâtâcime. SALVATICÎNA, f. vînatu, sâlbâtâciuiie. SAT VATICUME, m. sălbăticie ; prostie. salvat6re, m. salvatorii, mântuitoru ; Salvato-rulu, Mântuitomlu nostru I. Hiristu. SALVATdRio, m. asilu, refugiu, locu do refugiu. 8ALvazi6ne, f. salvaţiuno, salvare, mântuire, scăpare. sAlve, avv. salutare ţie ! Dumnezeu să te pro-teagâ ; bine ai venitu; să ţi fie de bine! SALVEREGÎXA, f. Salvereginâ, o rugâciniie in onoarea prea S. Fecioare. salvez ZA, f. scăpare, ocrotire, apărare, protec-ţiuno, scutinţă, liberaţinne. mîntuire. sâlvia, f. salvie, iarba S. loanu. jaleşu 6tto. m. salvoconductu, pasportu. sambGca, f. unu instrumentu anticu de rausica. sambucAto, n. cu flori de socn. Digitized by Google 78 SAMBUCO.—SANTIFICARE. SAMBUCO, 7)1. 80CQ. sampiero, m. unu felii de smochina şi de prună. sampogna, f. oboiu, buciumu. cimpoin. t.ilineâ, flueru. bampognAiie, v. u. a buciuma, a fiuera. SAN, a. sântu, svintu. BANAbile, a. sanabilu. vindecâeiosu. tâmâdui-ciosu. SANAMKNTE, are. cu sănătate ; cu minte, infe-lepţeşte. banAre. v. a. a însânâto.şa, a vindeca, a tămădui , a reîntregi : ~ sanarsi. a se insănâtoşa; — sa na re un terreno, a îmbunătăţi, a de-usca unu pămintu bâltosu. sanatîvo, a. sanativu, capabilu de a vindeca. SANAT6KE, tw. vindecâtoru, tâmâduitoru; reparatorii. sanatorio. o sanatoriu, vindecâtoru, îndreptător u. banazione, f. î sânâtoşare, vindecare, tămăduire. BANCÎRE, v. a. a decreta, a stabili, a hotărî, a ovîndui. sancoiOMBvna. f. unu felu de strugure. SÂNDALO, in. sandalu, lemnu de sandalu-, luntre, barcă mică de transportu : sandală, opincă, pantofu. bandarAca. sandkaca, sandkAcca, f. săricică roşie ; răşină galbinâ. cleiu ce curge dintr’-unu felu de chiparoşi!. sandouno. bandalino. vi luntriţâ. banfedîsmo, vi. sanfedismu, o partidă politică în Italia. saneedista, vi. sanfedistu, partisanu alu sanfe-dismului. baNgiaccAto, vi. sangiaclîcu, districtu. BANGlAcco, in. sangiacu, guvernatorii la Otomani. SANGlOVANNlTA, m. ioanitu. cavalerii maltesu. BANGIOVETO. SANGIO< UKTO. fft. unU felu de strugure. sĂNGUE, vi. sânge; lăsare de sânge; familie, ne-amu, seminţie; rudenie ; naturalii, tempera-mentu ; putere, vigoare : viaţă ; — sangui, soroculu femeiloru ; — far sangue, a sângera, a vărsa sânge; a omorî; — andare a sangue, a i plăcea cuiva unu lucru ; — avere il san-gue guasto eon alcuno, a avea pismâ pe cineva ; — principe del sangue. prinţu din familia suverană; — a s Higue freddo. cu sânge rece, fără turburare ; — sangue calda, facilitate de a se aprinde; — nuotare nel proprio sangue, a se tăvăli in sângele sau. BANGUETTA. f. lipitoare. sanguificAre, v. ti. a sanguitica. n se face sânge. banguificazione, /. sangiiifieaţiunc. prefacere in sânge. sanguigna, f. ematitu, creionu roşiu. SANGUÎGNO, a. de sânge ; sângerosu, insânge-jratu; sângiiu. in faţa sângelui; setosu de sânge; sanguinii, abundantu do sânge; — diaspro sanguigno, matostatu. sanguinAccio, m. sângeagin, dobâ, cârnaţu um-plutu cu sânge. sanguinâre, vi a. e n. a sângera, a vărsa sânge, a curge sânge, a da sângele, a mânji, a pata cu sânge. sanguinAria, f. hericieâ (planta). sanguină rio, a. sangninaru, setosu de sânge, crudu. SANGUINE, m. sânge ; unu felu de cornu. • sangt ineitA, f. consânginitate. rudenie; tempera men tu sanguinklla, f. sclipeţu (unu felu de plantă). SANGUINENTE, a sângerosu; setosu de sânge. SANGUiNF.O, a. sanguinu; consângine, rudă. banguinetto. ni. leusţeanu (o plantă). sanguinitâ, f. consânginitate, rudenie. SANGUINOLENTE , SANGUINOLENTO , (l. sângerosu, sîngeratu, sângerându, plinii de sânge; san-guinaru, crudu. sanguinolenza, f. sete de sânge, cruzime. sanguinosamknte, arr. cu vărsare de sânge. sanguinoso. a. sângerosu, sângeratu, sângerându. plinii de sânge; sângiiu, în faţâ sângelui; care coastă mulţii sânge ; sânguinariu, «etoau de sânge. sanguibCga, f. lipitoare, sângesugâ. banguîvoro, a. care se nutre cu sânge. sanicăke, v. a a însânâtoşa; a face mai salubru; a ameliora, a îmbunătăţi; — r. n. a se însânâtoşa. baxîoolv. f. erniariâ. buruiană de surpatu. sanie, f puroiu. coptură. banifioAke, v. a. a însânâtoşa; — sanificarsi. a se însânăto.şa. SANioso, a. puroiosu, plinu de puroiu. baniţa, f. sănătate, starea persoanei sănătoase. banitArio. a. sanitariu, relativu la sănătate, reiaţi vu la paza sănătăţii publice, igienico. bânna, f. dinte tâiatoru. sAno, a sânâtosu ; voinicii, sdravânu , tare, ro-bustu ; intregu. nevâtâmatu , nestricatu; salubru; dreptu, bunu, cuviinciosu, înţeleptu; utilu, folositoru; — sano e salvo, întregu, nevâtâmatu şi liberu de orice periculu; — sano di mente, cu minte sănătoasă, cu dreapta judecată ; — mâner o sano. numâru întregu. banofieno, m. lupinâ (plantă). sAnsa, sanbena, f. tiscovinâ, boştinâ de măsline ; simbure de măslină arsu iu cuptoru. bansurîto. m. sanscriţii, limba Braminiloru. banbimoniAno , BANBtMONisTA , in. sansimonianu. sansimonistu, partisanu alu sansimonismului. BANBiMONiBMO, m. sansimonismu, doctrina şi par tidulului Saint-Simon ; comunisinu, socialisniu. SANsuciNO, a, de maioranu. de niâgberami. sanbuco, m. maioranu, mâgheranu. BANBi GA, f. lipitoare, sângesugâ. bantabArbara. f. magasinu de prafu la o navă. santAgio, a. mocâitoru, migâiosu. santvmarîa. f. unu felu de mintă, mintă femeiuşcă. santambAnuo, m. şarlatanu. SA NT A mente, av v. cu sanctitate, cu sfinţenie. bantassanct6rum, vi. sânta sânteloru. bantelmo, m. oarecare meteore ce se arată câteodată cându corulu este foarte furtunosu şi care umblă pe virfurile catarteloru. santese, m. pâlimaru, sacristanu. SANTESSA, f. bigotă, ipocrită. santificamento, m. sanctificare, sfinţire. t santificAre, v. a. a santcifica, a sfinţi, a sânţi ; a canoniza : — soniifimre le feste, a păzi SANTIFICATORE.—'3ARACINE8CA. «erbâtorile, a le sârba după cumu este sta-bilitu de legea bisericeasca; — santificarsi, a se sanctifica, a se sânţi, a deveni sân tu. , SANTIFICATORE, m. sanctiticatoru, sânţitoru. SANTIFJCAZIONE, f. sanctificaţiune, sânţire. 8ANTIFICETUR, m, persoană ipocrita , prefăcută. SANTlMdNlA, f. sanctitate, sfinţenie, pietate, evlavie, cucernicie, devoţiune; ipocrisie, fâţâr-nicie. SANTINFIZZA, f. femee bigota, ipocrita, făţarnica. SANTÎNO, m. icoana, imagine mica a unui sântu. SANTITÂ, f. sanctitate, sfinţenie; virtute perfectă, perfecţiune; — Sua Santită, Sânţia Sa (Papa). 8ÂNTO, a. sântu, sfîntu, svintu ; sacru ; divinu, cerescu, dumnezeescu ; piosu, virtuoşii, cuviosu ; solemnu ; perfectu, desâvîrşitu ; — s. m. san-ctuariu, templu, biserica ; sântu , onm sântu ; icoana, imagine sânta; — il sânt o dei sânţi, sânta sânteloru, partea cea mai interna a ta-bernaclului şi a templului la evrei; — il Santo Padre, Sântulu Părinte, Papa; — aequa santa, apâ sânţitâ, aiasmâ ; — campo santo, cftrnpulu sântu, ţinterimu. cimeteriu ; — anno santo, anu jubilaru : -• batteir uno di santa ragi&ne, a bate, a freca pe cineva cumu se cade. SANTOCCHIRKÎA, /'. devoţiune falsă, bigotismu, ipocrisie. 8ANt6cchio, «ti. bigotu, ipocriţii, făţarnicii, fariseu, sântoiu. santOccio, m. prostu, neghiobu, nâtangu, nătărău, tontu. sAntolo, m. naşu, patrinu. santonia, /'. agrimonie (unu felu de plantă). santonico, m. eirpatorie (plantă). «ANTOR^GOIA, /'. cimbru (plantă). santOssilo, m. o plantă febrifugâ. aANTUÂRio. m. sânte Aria , f. sanctuariu, locu sântu, biserică ; sânta sânteloru ; moaşte, re-licuii. santCssb . m. devoţiune afectata. devotu afectat u. SANziONB, f. sancţiune, confirmaţiune, întărire, consânţire; premiulu sau pedeapsa care asigură esecuţiunea unei legi; - prammatica sânziene, regulamentu in materia bisericească «au politică. sAnzo, m, unu felu de jocu in cărţi. sApa, f. peltea de struguri. «apere, v. a. a şti, a cunoaşte, a avea ştiinţă, a avea cunoştinţă ; — v. n. a şti, a fi versata în mai multe ştiinţe, a fi procopsită; a fi obicinuita, deprinsa la ceva; a avea gustu; a mirosi; a avea înclinare, aplecare, relaţiu-; — sapere a mente, a memoria, a şti pe din afară, de rostu, din memorie; — non saper che si fare, a nu şti cineva ce sâ facă, ® fi la «îndoială; — sapere di una scienza, a fi versatu in oarecare ştiinţă; — saper di owono, a mirosi frumosu; a părea bunu; — questa proposizione sente di eresia, această propomţiune miroasă a eresn, seamănă a ii eretică; —^ questa vivanda sente di bruciato, această mâncare miroasă a arsu; — saper bene ad uno, a avea trecere la cineva; —- so-Per grada, a fi îndatoraţii, recunoscătorii; — '.79 saper di vieto, a mirosi a râncedu, a mucedu ; — far sapere, a face cunoscutu, a înştiinţa, a incunoştinţa ; — sapere una cosa di buon luogo, di buona fonte, a afla dela o persoană bine informată; - sapere ii conto suo , a fi dibaciu, isteţu, indeminatecu ; — a quanto so, câtu ştiu eu; — sapete Vitaliano? ştiţi italieneşte ? — sapere di barca menare, a şti cineva sâ meargă la scopulu său; — ei ta sa lunga, este unu omu deşteptu. dibaciu, cu minte ; — un non so che , unu nu ştiu ce ; -- rcs'a a sapere se poirete farlo, numai dacă veţi putea. SAPERE, m, ştire, ştiinţă, cunoştinţă, erudiţiune, învăţătură, procopsealâ ; îndeminarc, iscusinţă. sapkvole, a, ştiutoru, conştiutoru. .sapevolmente. avv. cu ştiinţă ; inţelepţeste. SAPIDEZZA, f. sapiditate. gustoşime. 8ÂPID0, a. sapidu, saporosu. cu sapoare. cu gustu. sapiente, a. e. s. ştiutoru , care ştie; sapientu, invâţatu, inţeloptu. doctu, eruditu, procopsitu: saporosu. sapîentemente, avv. cu sapiinţâ; inţelepţeşte. sapienza. f. sapienţâ , sapiinţâ , înţelepciune ; procopsealâ ; ştiinţă mare. adincâ ; Dumnezeu ; universitate, şcoală de ştiinţe. sapienziâle, a. sapienţialii, relativu la sapiinţâ. saponAceo, a. sâpuniu. sâpunosu, ca sâpunulu. saponAia. saponaria, f. s.ipunâriţâ (plantă). saponAio, m. sâpunaru. fabricantu ile sâpunu. SAPONÂTA, f. aj»H de săpunii; linguşire, adula-ţiuue. sapone, m. sâpunu. saponekja, f. sâpunârie, fabrică de sâpunu. saponetta, 8AP0NETT0, f m, săpunii profumatu. saporâre, v. a. a gusta; a cerca, a încerca. 8APORE, m, sapoare, gustu, şmacu ; delectaţiune. saporetto, m. sapoare, gustu delicatu ; sosu. SAPORÎFrco, a. saporificu, producâtoru de sapoare. SAPORITAMENTE , aw. cu sapoare. cu gustu, cu suavitate , cu plăcere; — donnire saporita-mente, a dormi adincu. saporîto , a, saporosu, gustosu, cu sapoare, cu gustu ; desfatătoru ; isteţu, sagace, cu spiritu, plâcutu. SAP0R03AMENTE, avi\ cu sapoare, cu gustu; cu spiritu. SAP0R03ITÂ, f. saporositate, gustositate. SAPOROSO, a. saporosu, gustosu ; plâcutu, deslâ-tâtoru. sappiente, a. ştiutoru; acru, râncedu. SAPdTA, f ştire, ştiinţă, cunoştinţă; — senza mia saputa, fără ştirea mea ; — di sa pută, precugetatu. saputamente, avv. precugetatu, cu dinadinsulu. SAPUTELLO, m. nâsurosu. presumptuosu, aroganta. SAPiîTO, a. ştiutu, cunoscutu; înţeleptu, iudeini-natecu, iuţelegâtoru, prudent□. esperimentatu. SAPUTONA, a. e s. f. sfătoasă SARA, f. unu felu de peşte sburâtoru. sararAnda, 8ARABÂNZA f. sarabandă (danţu) SARACINÂRE, v. n. a începe de a se înnegri (struguri). 8ARA£INESCA, f. gratie căzătoare; uşa stavilei; unu felu de broască cu drngu. 480 9ARACINESC0. — SÂVRO. saracinksco, a. alu saraciniloru, saracinescu. saracino , n. e s. m. sărăci nu . mahometanu. satAnico, a. sat&nicu, diavolescu, drâcescu. in-fcrnalu. turcu, turcoscu ; figurii do oimi la care dâ ei- satelute. m. satelitu, corapanionu, ministru, neva cu suliţa pentru a se deprinde. sarcAsmo, m. sarcasmu, derisiune amară şi in-solinte; ironie satirică şi atingâtoare. SARCÂ9TIC0, a. sarcasticu, cuprinzătorii de sav-casmu. sbiru ; satelitu, planeta caro se învîrtcşte îm-prejurulu altui planetu. satellizio, m. oficiulu satelitului: companie de sateliţi. satira, f. satiră, poesie critică şi batjocoritoare. sarchiamento. m. sarchiagione, /'. plivire, pli- satirAle, a. satiralu, alu satiriloru, de satiru. vitu, plevilă. smulgerea buruieniloru. * “ ‘ satireggiAre , v. a. e w. a satiriza, a critica, a | batjocori, a păcăli, a lua în rîsu; a dojeni, a I de fa ima. I satirescamentk , avv. satiriceşte; ca unu sa-tiru. satiresco, a. 8atiricu, muşcătorii, atingâtoru: de satiră. satirîasi. f. satiriase (o boală). satirica, f. poesia satirică, s atiri o am ente, ai'r. satiriceşte. într'unu moda satiricu. sATÎRico, a. satiricu, criticu, muşcâtoru, atingâ-toru. batjocoritoru; — 8. m. satiricu, fâcâ-toru de satire. satiric. satiri6ne, m. oaăle popii (plantă); boţu. satirîsta, f. satiristu, acela care în danţurile sacre juca rola uuui satiru. sâtiro, m. satiru (personagiu mitologicu); omu prostu, bâdâranu . nătărău : orau Iibidinosu ; unu felu de mâimuţâ. satirografo, m. satirografu, scriitoru de satire. satisfazione, f. satisfacţiune. sativo, a. cultivabilu; care se poate semăna. satolla, f. sâturare ; îmbuibare, îndopare; — prendere una buona satolla, a se sătura bine: a se indopa. satollamento, m. satollezza, satollAnza, f. saturare, saţiu. îndestulare; îmbuibare, îndopare. satollAre. r. a. a sătura; a îndestula; a săţia. satollo, a. sătulii, săturatu. sâţiatu; desgu.s-tatu. satrapIa, f. satrapie, demnitatea şi jurisdicţiu-nea satrapiloru. sAtrapo, m. satrapu, guvernatoru civilu şi militam alu unei provinţii la Perşi; omu pre-sumptuosu; misantropu, omu retrasu din lume. saturAre, v. a. a sătura, a disolva într’unu li-cuidu materie câtu se poate mai multă în-câtu să nu se mai poată desface şi alta. saturazi6ne, f. saturaţiune. starea substanţei săturate. 9ATURITÂ, f. sâturare, sâţietate, saţiu. 9AS8IFICÂRE, v. a. c u. a împietri, a immâr-! saturnAle, a. saturnalu, alu Saturnaliloru, alu muri, a încremeni, a se împietri, a preface j lui Saturau ; posomoriţi», tristu, fantastu; — 9au a se preface în piatră. ' saturnali, m. pl. Saturnali, sărbători in ono- sassîFICO, a. impietritoru, care poate împietri, area lui Saturau ; nişte zile de beţii, de des-învirtoşa. j frînâri. sassîfraga, sassifrAgia, f. sfarmâ-piatră (plantă), j satubnino , a. alu lui Saturau ; melancbolicu, sAsso, m. piatră; cremene; rupe, stâncă; bolo- tristu, posomorita, fantastu. cn gărgăuni în vanu ; lucru de piatră ; mormintu : omu pro- capu. stu, tontu, neghiobu, nesimţitorii; — rest ar j saturnitâ, f. melancholie, posomorîre. di sa880, a încremeni. sATtiRNO, m. Saturau, zeitate mitologică şi pla- sassolIno, m. pietrişoarâ, pietricea, pietriţâ. netu ; plurobu; raelancholicu, posomorita, tă- sassoso. a. pietrosu, de piatră, ca piatra,.____cutu. sâtan. sAtaxa. satanAsso. m. Satana rjînKT6‘-/^cuRO, a. sătula; săturatu. luiu. ( Q q Âfr}roibu. sarchiAre. v. a. a plivi, a smulge buruienile. sarchiatura, f. plivi tură, plivire, plivitu sarchiellAre, v. a. a plivi uşoru. sAKCHitiLLO, SARCHIETTO, m. plivitoare mică. sArchio, m. plivitoare. sarcocele, »?. schirosulu boaşeloru. sarcocolla, f. sarcocolâ, o materie râşinoasâ. sarcofago, m. sarcofagu, coşciugu de piatră: — a. carnivorii, mâncâtoru de carne. hArda, f. sardiu, carneolu, comalinâ, sardonu. sardanapalesco. a. epicurescu, voluptuosu. sardella, sarmna, f. sardea, sardelâ, sardinâ. sakd6nia, f. sardonic (plantă veninoasă). sardonico. m. sardonicu (unu felu de agatu); — a. sardonicii; — riso sardonico. rîsu sardonicu. convulsiva, siliţii: rîsu sarcasticu. sargAno, m. sar oi na, f, mm felu de postavu prostu. sArgia, sargia, f. sarsâ. rasă. sargi^re, m. fabricanţii de sarsâ, de rasă. sabIssa, f. unu felu de suliţă macedonianâ. sarrOCCHÎno, m. manta de peregrinu. sArta, SARToRA. sartrioe, f. croitoreasă: cusâ-toreasâ. sArte, sArtie . f. pl. funii groase de corabie; pâlimare. îsartiAme. m. funârime, toate funiile unei nave. sArto, SARTdRE. m. croitoru : cusâtoru. sartoria, f. croitorie. 8AS8afrAsso, m. sasafrasu (arbore americanu). sassAia, f. grămadă de pietre, zâgazu, stavilă. umplutură de pietre spre a opri apa. sassaiuola, f. aruncare de pietre, bâtae cu pietre. 9ASSAIU6LO, m. aruncătorii de pietre ; unu felu de columbu. dc porumbii sălbaticii. 9A38ATA, Z*. aruncătură de piatră; — dare ii pane e la sassata, a însoţi binefacerea cu vreunu desgustu. sassAtile, a. care trâeşte în locuri petroase. de stâncă. 9AS8EFRICA, f. barba ţapulni (plantă). sasseto, m. locu acoperiţii de pietre rostogolite. V1 V/v V\ Digitized by Google PATTI DI ASSOCIAZIONE. i | Tutta l’Opera consterâ di circa dieci fascicoli in 8° grande, con lettere compatte e formanti : assieme tre grossi volumi. w | I Ogni fascicolo conterră 160 pagine, ed il suo prezzo sară di 5 lire italiane. Se qualche ( fascicolo riuscisse pi ii o meno voluminoso, il prezzo ne verrâ aumentato o dimhjuito proporzionatamente. i Ciascun volume potendo costituire un'Opera distinta, sară libero a chicchessia di iitirarsi j j dall’associazione tostochb sarâ completata Tuna o l’altra fra le tre parti del vocabolario, oppure di associarsi separatamentc alle parti susseguenti sen za essere obbligato di acquistare le j antecedenti. | ' | Le soscrizioni si ricevono al domicilio dell’ autore (Braila, Strada S. Archangelu Nro. 2), I nonchb a tutti quegli altri indkizzi che verranno indicaţi mediante pubblici annunzi. j ! | Le domande di associazione devono farsi, o direttamente, o mediante lettere franche ed , ! accompagnate dai prezzo dei fascicoli che si fossero gîâ pubblicati. j ^ AlFuscire del primo fascicolo dovrâ esborstirsi anche il prezzo del secondo. Tranne cib j | non si chiederâ dagli associati veruna specie di anticipazione. i ] j CONDITIUNILE ABONAMENTULUI. | Toatâ Opera va fi impârţitâ in zece fascicule sau aproape, in 8° mare, cu litere compacte ! i şi formându împreuna trei mari volumuri. ; ! ■ .i Fiecare fasciculu va coprinde 160 pagine, şi preţulu va fi de 5 lei noui. Dacă oarecare ; | j fasciculu va fi mai multu sau mai puţinu voluminosu, preţulu va fi mâritu sau scâzutu in | | | proporţiune. • . ! Fiecare volumu constituindu o Operâ deosebita, va fi liberu la oricine de a se retrage * I din abonamentu îndată ce una sau alta din ceYe trei părţi ale vocabularului va fi complectată, j | i ! sau chiaru de a se prenumera numai la a trea parte, fără de a fi obligatu să cumpere părţile ! j ! precedente. . . ! | j Subscrierile se priimescu la domiciliulu autorului (Brăila, Strada S. Archangelu. Nr. 2), , , precumu şi la celelalte adrese ce se voru arăta prin anunţiuri. ) ; ;, Cererile de abonamentu se făcu, sau direotu, sau printr’o scrisoare francata şi însoţită j j j cu preţulu (asciculeloru ce voru fi deja publicate. j j I i La eşirea ântâiului fasciculu se va plăti şi preţulu celui de atu doilea. Afară de aceasta, > nu se va cere dela abonaţi nici o altă antecipaţiune. VOCABOLARIO ITALIANO - ROMANESCO, FRANCESE - ROMANESCO E ROMANESCOITALIANO-FRANCESE CON TRE TRATTATI GRAMMATICALI E CON L’ AGGIUNTA DEI PRINCIPALI NOMI PROPRI ■. -.c!. i o’r . ■ • ' • : - V' ^ V ^ ‘ ' S / , t COMP] LATO DA Q-. X-i. FROLLO, 0FE880RK NEL GINNA8I0 DI CARLO I. IN BRĂILA. PARTE PRIMA. VOCABOLARIO ITALIANO-ROMANESCO. FA SC. IV. VALE ITALIANE LIRE 6. PEST. STABILIMENTO TIPOGRAFIC O DELLĂ SOCIET DEUTSCH. D0B0THEĂGĂ8SE HO. II. 1809. SAVIAM^NTE. — SBABATTARE. 481 saviam^KTE, avv. înţelepţeşte. savieggiAre, v. a. a învăţa, a procopsi; — v. n. a se arăta înţeleptu, învăţaţii, procopsitu. SAV1EZZA, f. înţelepciune, prudenţă; cumpătare; isteţime, isteciune, îndemânare, dibăcie, iscusinţă. sAviO, a. înţeleptu, prudentu ; cumpătatu; iste-ţu, îndemânatecu, dibaciu, iscusitu; învăţatu, doctu, procopsitu; — 8. m, omu înţeleptu, doctu , prudentu ; jurisconsultu, legistu ; unu magistratu la Veneţia. savonea, f. eclegmâ (doftorie). savorAre, v. a. a gusta încetu şi cu plăcere. savore, m. sapoare, gustu; unu felu de sosu. savor6so, a. saporosu, gustosu. sav6rra, f. savurâ, balastu. savorrAre , v. a. a balasta, a încărca cu savurâ. saziAbîle, a. saţiabilu, de sâţiatu, de săturatu. saziabilitA, f. saţiabilitate, capacitate de a se sâţia, de a se sătura, de a se îndestula. sazlabilmente, avv. într’unu cbipu saţiabilu. saziam^nto, m. sâţiare, saturare, saţiu, îndestulare. saziAre, v. «. a sâţia, a sătura, a îndestula, a satisface. sazietA, f. saţietate, saţiu, saturare, îndestulare până la desgustu ; desgustu, greaţă. SAZlEVOLE, a. sâţiosu; desgustosu, greţosu. bazievolezza, f. saţietate, saţiu, desgustu. SAZIEVOLMENTE, avv. într’unu cbipu sâţiosu. sAzio, a. sâtulu, săturatu, îndestulatu, sâţiatu, desgustatu; îmbuibatu. sbaccaneggiAre, r. n. a gâlâgi. sbaccellAre, v. a. a despâstâri, a desgbioca. sbacchettAre, v. a. a bate cu nuiele, cu vârgi. sbacchiâre, v. a. a bate cu prăjina; a ciomâgi. sbacciucchiAre, v. a. a săruta desu, a pupa. sbAcco (a), avv. in mare abundanţâ, de geaba. sbadacchiAre, v. n. a sta cu gura căscată. sbadatAggine , f. distracţiune, neluare aminte, nebăgare de seamă, sburdalnicie, nesocotinţă. sbadatam^nte, avv. sburdalniceşte; fără băgare de seamă, fără atenţiune, neluându aminte. sbadâto, o. neluâtorn aminte , nebâgâtoru de seamă, distractu, nesocotitu, sburdalnicu. sbadigliamento, m. câscare. sbadigllAre, v. n. a căsca. sbadîglio, m. câscâturâ, câscare. sbadIre, v. a. a desţintui. sbagliAre , v. n. a greşi, a scâmba, a lua o persoană “pentru alta, unu lucru pentru altulu. sbAglio, sbagliamento , m. eroare, greşeală, scăpare din vedere, nebăgare de seamă, luarea unui lucru pentru altulu; deosebire, diferenţă. ' sbaIre, v. n. a încremeni, a înţepeni. sbaldanzire, v. n. a şi pierde curagiulu. sbaldegglAre, v. n. a se semeţi, a se face aro-gantu. sbaldîre, v. n. a se încoragia, a indrâsni, a se face veselu, îndrâsneţu; — v. a. a încoragia sbaldOre, m. coragin, îndrâsnealâ, voioşie, se-meţie. sbalestram£nto, m. fapta de a nu nemeri, de „ . A 4 a greşi ţinta; turburare, neorînduialâ.^x^yTiţR^TTARE, v. a, vC sbalestrăre, v. n. a greşi, a nu nemeri, a nu isbuti; — v. a. a arunca, a asvîrli. sbalestratamente, avv. fără ordinu; cu nesocotinţă. sbalestrAto, a. aruncatu, asvîrlitu; nesocotitu, imprudentu, sburdalnicu; temeraru ; — uomo sbalestralo, omu ruinatu, prâpâditu. hbai.lAke, v. a. a despacheta, a destencui; a spune minciuni ; a bâsni; a da la lumină; — v. n. a pierde la jocu; a face falimentu; a muri. f. minciună , basnu; fanfaronadă; f. minciună mare, fâfâlugâ; fan- SBALLATURA , palavră. SBALLONÂTA , faronadâ. sballone, m. bâsnitoru; fanfaronu; palavragiu. sbalordimento, vi. amoţirc, uimire, încremenire, stupoare. SBALORDiRE, v. a. a ameţi, a uimi, a năuci; a asurzi; — v. n. a încremeni, a înholba; a deveni stupidu. sbalorditivamente , avv. într’unu chîpu ameţi-toru. sbalorditîvo , a. ameţitoru, care ameţeşte, uimeşte, nâuceşte. sbalzamento, vi. asvîrlire, aruncare. sbalzAre , v. a. a arunca în susu, a arunca, a asvîrli cu violinţâ, a repezi; a trânti; a da josu; — v. n. a se repezi. sbalzâta, f. sbAlzo, m. aruncare, asvîrlire, as-virliturâ, resaltu, resâltâturâ , trântire , repe-zire; — dare lo sbalzo, a goni. sbandamento , m. risipire, împrâştiere, separare cu silă. sbandAre, v. a. a risipi, a împrăştia, a separa, a despărţi cu silă; a învinge , a împrăştia o armie ; — sbandarsi, a se risipi, a se împrăştia, a se respândi. sbandeggiamento, wi. ecsilare, surghiunire, ec-silu, surghiunu. sbandeggiAre , v. a. a ecsila, a surghiuni, a isgoni. sbandimento , m. sbandigione , f. surghiunire, isgonire. sbandîre, v. a. a ecsila, a surghiuni, a isgoni, a depărta ; a rechiâma; a respândi, a publica, a promulga. sbandîta , f. ţinutu în care vînâtoarea este liberă. sbandito, a. e 8. m. ecsilatu, surghiunitu, depărtaţii, isgonitu. sbAndo, m. desfacere, despărţire, desfiinţare a unei armii. sbandonAre , v. a. a abandona, puşti. sbaragliamento, m. risipire, împrâştiere. ebaragliAre , v. a. a risipi, a împrăştia, a respândi. sbaraglino, m. jocu in table. sbarAglio, vi. risipire, împrâştiere, învingere a unei armii; unu felu de trie trac u; — mettere a sbaraglio, a pune în mare pericolu , a primejdui, a prâpâstui, a precipita. a separa, a desuni, a dea-31 a paraşi, a nâ- Digitized by Google 482 SBARAZZARE. — SBIANCARE. pârţi, a neuni, a desordina, a fugari, a pune pe fuga. sbarazzâre , v. a. a desprinde , a descurca, a desbâcra , a despiedica, a libera; — sbaraz-zarsi, a se desbâera, a se libera, a se desprinde , a se despiedica, a scâpa de oarecare incurcâturâ. sbarbâre , v. a. a desrâdâcina, a desprinde, a deslipi cu sila; a căpăta, a dobindi ceva prin silă., sau prin iscusinţa, a scoate la capâtu; a rade, a bărbieri. sbarbAto, a. fără barbă; — sbarbatello, gâgă-uţu, negbiobu (june). sbarbazzAre , v. a. a mustra, a tânji, a dojeni, a perdâfui. sbarbazzAta, f. dojana, perdafu. sbarbicamento, m. dasrâdâcinare, stcrpire. sbarbicAre , v. a. a desrâdâcina, a smulge, a sterpi. sbarcAre, v. a. e n. a desbârca; a descărca. sbarcatOio, m. debarcaderu, locu de desbârcatu. sbArco, m. desbârcare, desbârcâturâ. sbardellAre , v. a. a învăţa unu mânzu; a arata, a descoperi; — sbardellare dalie risa, a se strica, a se umfla de rîsu. sbardellatamente , aw. peste măsură, fârâ frîu. sbardellAto , a. desfrlnatu , desmâsuratu , ne-cumpâtatu. sbardellatura, f. învăţătură, deprindere. sbArra , f. drugu , stinghie ; scâluşu ; barieră ; stavilă, împiedicare, înfrînare, reţinere, oprire. sbarrAre, v. a. a închide, a astupa; a deschide de totu. sbarrAta, f. împiedicare, barieră, baricada. SBArro, tn. drugu, stinghie; obstaculu, piedica, împiedicare, starilâ, barieră; sgomotu, larmă strepitu. sbasîre , v. n. a muri; a leşina, a cădea Ieşi-natu. sbasoffiAre, v. a. a mănca lâcomeşte. sbassAre, v. a. a da josu, a lăsa josu; a scădea, a micşora. sbAsso, m. scădere, micşorare, împuţinare, efti-nire. sbastAre , v. a. a rădica, a lua josu samarulu. sbatacchiAre , v. a. a bate cu prăjina; a mesteca, a remesteca; a necăji, a supăra, a turbura. sbatAcchio, m. bâtae cu prăjina. sbattagliAre , v. n. a clopoţi, a trage clopo-tulu, a bâlâlâi. sbAttere, v. a. a clătina, a scutura, a mesteca» a remesteca ; a abate , a devia, a resbate ; a necăji, a supăra; a refuta, a combate; a scădea, a scoate, a detrage; — sbattersi, a se svîrcoli; a se turbura, a se mişca, a se agita. sbattezzAre, v. a. a desboteza; — sbattezzarsi, a apostata, a se lepăda de religiunea creştinească. sbattimfnto, m. clătinare, scuturare, mestecare, remestecare; resbatere; svîrcolire; scădere; adumbrare, aruncare de umbră, projectare de umbră; umbră. sbAttito, m. clătinare, scuturare, sguduire; resbatere ; svîrcolire ; scădere ; necăjire , turbu-rarc, agitaţiune. sbattuta , /*. scuturare, sguduire; agitaţiune, turburare. sbattuto , a. scuturatu , clâtinatu , sguduitu ; mestecatu, remestecatu ; resbâtutu ; agi tatu, turburatu ; înfricoşatu; obositu , slăbitu ; lân-gedu ; întristatu, supăratu, necăjitu; scâzutu, eftinitu. ^ sbaulAre , v. a. a scoate din geamântanu, din ladă. sbavaglîAre, t\ a. a descâluşa. sbavAre , v. n. a spumega; — v. a. a spuma. sbavatOra, f. spumă, spumosime. sbavazzatuua, f. curgere de bale. sbeffamento, sbeffeggiamento, m. batjocorire, păcălire, luare peste picioru. sbeffAre , sbeffeggiAre , v. a. a batjocori, a păcăli, a derîde. ^ ^ sbeffegglatore , m. batjocoritoru , pâcălitoru, derîsoru. sbellettAre , v. a. a sulimeni, a rumeni, a drege, a da unu lustru mincinosu; — sbellet-tarsi, a se rumeni, a se sulimeni. * sbellicArsi, v. n. a şi vătăma buriculu; — sbcllicarsi dalie risa , a rîde peste măsură, a se strica de rîsu, a pufăi de rîsu. sbendAre, v. a. a deslega; a desfâşia. sberciAre, v. a. a nu reeşi, a nu nemeri, a nu isbuti. # srerleffAre, v. o. a se smorfâi, a face grimase; a batjocori. ' sberi.effe , sberlkffo , m. cicatr ice; grimase batjocură, derisiune. sberlingacciAre , v. n. a petrece la lăsatulu de came. sbernoccoliîto, a. nodurosu. sberrettAre, v. a. a saluta, a face cuiva com-plimentu cu luarea câciulei; — sberrettarsi, a se căciuli. sberrettAta, f. câciulire, luarea câciulei dreptu salutare. sbertAre, v. a. a lua în rîsu, a lua peste picioru. sbertegglAre, v. o. a lua peste picioru, a batjocori. sberto, m. batjocură, luare în rîsu, luare peste picioru, pâcâiire; — fare uno sberto, a lua peste picioru. sbertucciAre, v. a. a cocoloşi, a mototoli, a strica. sbkrtucciAto, a. turtitu, mototolitu, cocoloşitu. sbevazzamento, m. beţie, băutură cu prisosu. sbevazzAre, v. n. a bea desu, a bea cu prisosu. sbevere, v. n. ed a. a bea peste măsură, a se da la băutură, a petrece în beţii. sbezzicAre, v. a. a ciocni, a lovi cu plisculu. sbiadAto, a. albastru deschisu, fără nutreţu. sbiadito, a. slabu, palidu, smortu, fârâ coloare. sbiancAke, v. n. a deveni albiu, albiciosu; a se îngălbeni. SBIANClTO.—SBBACIAtA. 493 sbiancAto, a. albia, albiciosu; Ingâlbenitu (la faţâ). sbiancheggiAre , v. n. a şi pierde coloarea, a deveni alba, SBIÂNCIDO, a. înnâlbitu, albiu, albiciosu; îngălbeni tu. sbiavAto, o. albastru deschisu; smortu, fârâ coloare. ‘ sbiecamente, avv. piezişu, provalişu, diagonalu. SBIECÂRE, v. a. a pune piezişu; a strâmba; a chiori, a se uita chiorişu ; a îndrepta ; — v. n. a merge piezişu; a cârmi; — sbiecarsi, a deveni ceacîru. sbieco, a. 8trâmbu, piezişu, provâlişu, diagonalu, turtitu. sbiesciAbe, v. a. a stâmba; a merge piezişu; a cârmi. sbikscio, o. oblicu, stâmbu, diagonalu, piezişu, provâlişu, curmezişu; — a sbiescio, în piezu, diagonaliceşto. sbietolăre, v. n. a scânci, a bâsâi; a se în-duioşi. sbiettAre, v. o. a scoate icurile; — v. n. a o şterge la sănătoasa, a si lua tălpăşiţa. sbiqottimento , m. consternaţiune , înspâimîn-tare. sbigottIre, v. a. a consterna, a speria, a înfricoşa, a înspâimînta; — v. n. a se consterna, a se spâimînta ; a şi pierde coragiulu , a se descoragia; a ţîţâi. sbigottitamente, avv. cu consternare, cu spaimă, sbilanciamento, tn. descumpănire; desordinare. SBILANCIÂRE, v. a. a descumpăni, a face să pi-arzâ ecuilibrulu ; a desordina, turbura. sbilAncio, m. descumpănire; lipsă de ecuilibru. sbil^nco, o. 8trâmbu, râu fucutu, liaitaşu. sbirbAre, sbirbonAre , v. n. a şi petrece o viaţă de berbantu, a se ştrengări, a trăi în des-frinâri, a se ciorsoi. sbirciAre, v. a. a clipi, a miji, a sbîrci din ochi. sbirciAta, f. clipire, mijire, sbîrcire din ochi. sbIrcio, o. ciacîru, chioru. sbirrAglîa, f. o mulţime de sbiri, de dorobanţi. sbirreggiAre, v. n. a lucra ca unu sbiru. SBIBREBÎA, f. locu unde şedu sbirii, dorobanţii. sbirr^sco, a. de sbiru, de dorobanţu. sbIrbo, tn. sbiru, birâu, arcaşu, dorobanţu. sbisacciAre, v. a. a scoate din ghiosdanu. sbizzabîbe, v. n. a scoate capriciurile; — sbiz-zarirsi, a şi îndestula pofta. sboccamento, m. erupere, prorupere, scurgere, strâvârsare, eşire ; destupare, deschidere. sboccAre, v. n. a erupe, a prorupe, a eşi cu repeziciune, a curge afară, a se scurge, a se vărsa, a se strâvârsa ; a vorbi prosteşte, a bălăcâri; — v. o. a sparge gura unui vasu, unui tunu, s. c. 1. sboccAta, f. erupţiune, prorupere, vărsătură. sboccatam^nte, 2lvv. într’unu chipu desfrînatu, obscena, bâlâcâritoru, necuviinciosu. sboccAto, sboccacciAto, a. desfrînatu, bâlâcâri-toru, licenţiosu ; tare în gură (calu). sboccatCba, f. erupţiune. vărsătură, strâvârsâ-tură ; gură, revârsâturâ a unui riu. sbocciAre, v. n. a îmmuguri; a isvorî, a ţîşni. sbOcco, m. erupere, prorupere, vărsare, strâvâr- sare, gură, loculu unde isbuteşte o cale, unde se revarsă unu rîu, pe unde ese cineva din-tro strîmtoare. sbocconcellAre , v. a. a dimica, a fărâma, a roade, a mânca rozîndu ; a dârâpurL SBOCCONCELLATtiRA, f. rozâturâ. sboggettAre sentenze , a vorbi cu unu aeru doctoralu, a face pe omulu sentenţiosu. sboglientAre, v. a. a mişca, a turbura. sbolzonAre, v. a. a lovi, a răni. sbombardAre, v. a. a arunca boambe; a spune mari minciuni, a bâsnui, a tăia la palavre. sbombettAre, v. n. a bea peste măsură. sbondolAto, a. sâracu, ticâlosu, miserabilu. sbontadiAto, a. inutilu , care şi a perdutu bu« nâtatea. sbonzolAre, v. n. a se boşorogi; a crăpa; a se îndopa de mâncare. sborbottAre, v. a. a dojeni cu asprime. sborchiAre, v. a. a scoate ţintele, zorzoanele. sbordellamento , w. curvâsârire ; sgomotu, gâ-lâgire. sbordellAre, v. n. a ţinea bordeluri, case de prostituţiune; a curvâsâri, a curvi; a gâlâgi, a face mare sgomotu. sbornia, f. beţie. sborrAre, v. n. a înflori, a îmmuguri înaintea timpului; a spune curatu, fârâ complimente; a scoate căiţii. SBORSAMENTO, ?n. numărare de bani, plâtire. sborsAke, v. a. a scoate din pungă, a număra, a denumâra o sumă de bani, a plăti, a râfui. sborso , m. plată, plâtire, numărare de bani, râfuire. sboscAre , v. a. a tăia o pădure , a o rări; — v. n. a eşi din pădure. sbottAre , v. a. a scoate, a turna dintr’unu vasu, dintr’unu butoiu; a deşerta; a prorupe. sbottonAre , v. a. a desclieia, a desbumba; a batjocori. sbottoneggiAre, v. a. e n. a împunge, a muşca prin cuvinte. bbozzaociiire, v. n. a se reîntrema; a se des--cârci. sbozzAre, v. a. a schiţa, a fiice schiţa unui desemna ; a libera, a slobozi funia dela ancoiă. sbozzatura, /*. schiţă; începătură, urzeală. sbozzimAre, v. a. a scoate mînjealâ, boştinâ. SBbzzo, m schiţă; începătură, urzeală. sbozzolAre, v. o. a lua cu baniţă; a cleveti. sbracAre, v. a. a scoate pantaloni; — v. n. a investiga cu mare curiositate afacerile altora; — 8bracarsi, a şi scoate pantalonii; a se opinti, a se trudi, a se sili din toate puterile. sbracatamente, avv. sburdalniceşte; fârâ grijă. SBRACÂTO, a. fârâ pantaloni, fârâ ismene; mare, mâreţu ; — alia sbracata, fârâ ţeremonii, cu neîngrijire; — vita sbracata, viaţă comodă, fârâ grijă. sbracciAre, v. o. a scoate din braţu, — sbrac-ciarsi, a sumete mânicile; a se trudi, a se sirgui, a se opinti. sbraceria, f. fanfaronadă. sbraciAue, v. a. a aţiţa foculu, a face să se mai aprindă; a risipi; a face pe marele. sbraciAta, f. sgândârare-, fanfaronadă ; fală, pompă. 31* 484 SBRACIO.—SCACCliRE. sbbâcio, m. pompa, fala, îngâmfare, ostentaţiu-ne de mărime. SBRACitiNE, m. risipitoru, fâlosu; fanfaronii. sbraculAto, a. fârâ pantaloni, fârâ ismene, des-brâcatu. sbraităre, v. n. a face gura, a striga în gura mare. sbramâre, v. a. a satura, a îndestula, a satisface ; — sbramarsi, a se sătura, a se îndestula, a se satisface. sbranam^nto, m, sfâşiare, sfâşiere, lacerare. sbranâre , v. a. a sfâşia, a lacera; a rupe; a despărţi. sbranatOre, m. sfâşiâtoru, laceratoru. sbrancamento, m. despărţire, scoatere, separare. sbrancăre, v. a. a scoate, a despărţi, a separa din turmă; a desrâmuri, a tăia ramurile; — sbrarwarsi, a eşi din turmă, ase împrăştia, a fugi in desordinu. sbrandellăre, v. a. a despica, a rupe, a despărţi ; — 8brandellarsi, a se despica, a se rupe, a se sfâşia. sbrAno, m. sfâşiare; rupere, stricare, prâpâdire. sbrattAre, v. a. a curâţi, a goli, a face locu, a deşerta, a delâtura; — sbrattare il paese, a se duce, a pleca. ^ sbravAta , f. redomontadâ , fanfaronadă, bravadă. sbravazzAre, sbravegoiAre, v. n. a se trufi, a se îngâmfa, a se făli, a face fanfaronade. sbravazz6ne, m. fanfaronu, lâudârosu, frânge-feru, frigepâmintu. sbregAccia, f. femee gurâlivâ şi proastă. sbrîcco, a. ştrengaru, craiu, berbantu, ciorsoiu. sbricconeggiAre , v. n. a se ştrengări, a se cior-soi, a trăi ca unu berbantu, ca unu craiu. sbrIcio, a. abjectu, ticâlosu, miserabilu, prostu. sbriciolamekto, m. sfărâmare, dumicare. sbriciolăre, v. o. a sfărâma, a fărâma, a dumica. sbrigam£nto, w. pripirc, grăbire, lucrare grabnică. sbrigAre, v. a. a termina, a sâvîrşi iute; — sbrigarsi, a se grăbi, a se pripi, a se sîi-gui, a termina curîndu; a se libera, a se desprinde, a se desbâera, a scăpa dintr’o încurcătură. 8BRIGATAMANTE, am iute, curîndu, în pripă, degrabă. sbrigativo , a. scurtu, grabnicu, pripitu; iute» sprintena. sbrigliAre, v. a. a desfrîna, a scoate frîulu; a deslega, a desprinde, a desbâera; a libera, a slobozi. t sbrigliAta , SBRiGLiATtiRA , f. tragerea hâţuri-loru; perdafu, reprehensiune, mustrâturâ, do-janâ. sbrigliăto, a. desfrînatu. sbrişciAre, v. n. a aluneca. a # sbrobbiAre, v. n. a înfrunta, a ocări, a sudui, a înjura. # sbroccAre, sbroccolAre, v. a. a desfrunzi, a struji, a roade frunzele arboriloru. sbrodeITAre, v. n. a curge ca zeama; a se topi; a destăinui, a revela afacerile altora. sbrodolArsi, v. n. a se întina, a se minji, a se murdărişi. sbbodol6ne, m. acela care şi mînjeste faţa, mâinile sau veşmintele cându mânîncâ. sbrogllAre, v. a. a descurca, a desprinde; a lămuri ; — sbrogliarsi, a se libera, a se desprinde, a se desbâera. ^ ^ sbroncolAre, v. a. a desţelini, a curâţi pâmîn-tulu. ^ a sbrucAre, v. a. a desfrunzi, a curâţi de frunză; a struji, a roade frunzele arboriloru ; a omizi. sbruffAre, v. a. a împroşca. sbruffo, m. împroşcare, împroşcâturâ. sbruttAre, v. a. a curâţi, a şterge, a înfrumuseţa. sbucAre, v. a. a scoate dintr’o gaură, a scoate afară ; — v. n. a eşi afară, [sl eşi cu repeziciune, a isbucni. sbucciAre, sbucchiAre, v. n. a descorţa, a des-coji; — sbucciarsi, a se descorţa, a se des-coji, a se curâţi. sbudellamento, m. lucrarea de a scoate maţele. a # sbudellAre, v. a. a scoate maţele; a răni; a omori. sbuffAre, v. n. a sfornâi, a sforăi, a se bo-sumfla ; a sufla; a vorbi cu mânie; a împroşca. SBttFFO, m, sforăitu; bosumflare ; suflare; împroşcare. ^ sbugiardAre, v. a. a deşminţi. SBtLiMO, m, foame brează. # # sbusAre, v. a. a deşerta punga cuiva la jocu. ^ SCAbbia, f. sgaibâ, riie; sgancâ, coajă dc bubă. scabbiAre, v. a. a vindeca rîia ; a netezi, a obli. scabbiosa , f. şcabie, câligulicioarâ, muşcatulu dracului (unu felu de plantă). ^ scabino, vi. unu felu de primara, de presidentu alu magistratului, scabmu. scabrezza, f. asprime, ghibositatc. 8cAbro, a. aspru, ghibosu, colţurosu, glodurosu. scabrositA , f. asprime, ghibositate ; dificultate mare. # # scabrOso, a. aspru, colţurosu; foarte dificilu. scacazzamento, m. scursură de pântece, câcare, câcâturâ, câcârealâ, scufurealâ, urdinare, cu-furire. , scacazzAre, v. a. a urdina, a se cufuri, a se caca în mai multe locuri; a umplea cu câ-catu; a cheltui; a risipi, a cheltui bani "pentru nişte lucruri de nimicu. SCACAZZÎO, m. cufurire, urdinare, câcârie, câcâturâ. A # A scaccâre, scaccheggiAre, v. a. a împărţi m pătrate, în deosebite feţe precumu este tabla de şachu. scaccAta, f. mersu, mişcare la şachu. ^ scaccAto , scaccheggiAto , m. în formă de şa-churi. . scacchiAre, v. n. a muri; a se duce, a fu#1* scacchiere, vi. tablă de şachu; vistierie înEn-glitera. A scacciamento , m. isgonire, alungare, depărtare. scacciam6sche, m. apărătoare de muşte. scacciapensi^ri, m. drâmbâ. IscacclAre, v. a. a goni, a isgoni, a alunga, a depărta, a da afară, a scoate; a surghiuni, a ecsila, a oropsi. scacciAta.—scalp6re. 485 scacciAta, f. gonire, isgonire, depărtare, alungare. ^ # scAcco, m. căsuţă (la joculu şachuriloru); şachu; orice figură din acestu jocu ; defectu; pierdere mare, învingere; restrişte; — scacco tnatto, şachu matu, matu; ruină, perdere ne-reparabilâ ; — scacco al re, şachu regelui;— vedere il sole a scacchi, a se afla la închisoare ; — cervello da giuocare a scacchi, omu uşoru la minte ; — fatto a scacchi, cu bi for mu, în forma de cuburi. scaciâre, v. a. a isgoni; a esclude; a înlătura. scaciăto, a. isgonitu; esclusu ; alâturatu, înlăturata. scadenza, f. decădere, decadenţă, scădere; termen u de plată, scadenţa unei poliţe. SCĂDERE, v. n. a scădea, a decâdea, a da spre râu; a şi pierde creditulu; a cădea în partea cuiva; a se împlini terminulu unei datorii, unei poliţe; a fi de unu gradu mai inferioru; a se întîmpla, a se nemeri. SCADIM^NTO, hi. scădere, împuţinare, slăbire. ScAfa, f. luntre, barcă, şeicâ, şalupă. scafaiu6lo, m. luntraşii, vâslaşu. scaffAt.e, m. dulapu; bibliotecă. scaffAre, v. n. a cădea, a se da de a tumba; a se juca la soţu şi fără soţu. scaffetta, f. colţu, păstrătoare, ascunzătoare. scafiglio, scAfilo, m. o măsură antică de grâu. scAfo, m. corpu, scheletu alu unei corăbii. scagionAre, v. a. a escusa, a desvinovâţi; — scagionarsi, a se escusa, a se desvinovâţi, a se justifica. scAglta, f. solzu ; coajă, gbioacâ; ţeastă; tâ-bliţele ee se deslipescu depe feru; ţandurâ, bucăţică ; praştie ; sgurâ de aramă ; ţiitoare. scagliAbile, a. de aruncatu, de asvîrlitu, de trântitu. scagliam£nto, m. aruncare, asvîrlire; scuturare, sguduire; trântire ; repezire, prăvăli re ; de-solzire. scaguAre, v. a. a arunca, a asvîrli, a trânti; a desolzi; a lepăda; a scutura, a sgudui; — v. n. a palavri; — scagliarsi, a se arunca, a se repezi, a năvăli. scagliat6re, nu aruncătoru, asvîrlitoru *, prâş-tieru. scAGLidNE, m. treaptă, gradu, scară; fuşteiu; rangu; colţii, dinţii cei ascuţiţi ai calului; unu felu de peşte. sCAGLidso, a. solzosu, cojosu. scagliu6la, f. solzişoru; unu felu de grăunte; unu felu de gipsu, cristalu de gipsu. scAgno, m. scaunu. scit A, f. scară; schelă, portu de mare ; mijlocu spre a înainta ; proporţiune ; graduaţiune ; — scala a mano, scară purtâreaţâ; — scala a lumaca, scară culbecoasâ; — anima della scala, fusulu, drugulu, prăjina scârei; — far scala, a trage la unu portu; — far si scala, a întrebuinţa unu lucru pentru a ajunge la altulu; — scala franca, libertate de a veni şi de a se duce; — a scala^ treptatu. scALABRiNO, hi. omu isteţu, iscusitu, îndemâna-tecu. scalamâtî, m. unu felu de atrofie la cai. scalam£nto, m. escaladă. scalAre, v. a. a escalada, a se sui într’unu locu inchisu întrebuinţându scări; a năvăli, a da asalt i; — v. n. a lipsi, a se împuţina, a scădea, a scâpâta. scalAta, f. escaladă, intrare prin scări; asaltu, năvălire. scalbAtra, f. unu felu de peşte. scalcagnâre, v. a. a scâlcia, a călca, a turti. scalcăre, v. a. a călca, a apăsa; — v. n. a ecsercita funcţiunile de paharnicu. scalcheggiAre, scalciAre, v. a. e n. a da din picioare; a repumna. scalcherîa, f. pâhârnicie, oficiulu paharnicului. scalcinAre, v. a. a scoate tencuiala, a destencui. SCALCiNATtfRA, f. destencuiturâ. scâlco, m. măiestru do bucate; paharnicu. scaldacAttedra, m. profesoru prostu, igno-rantu. scaldaletto, w. încâlzitoru, de patu. scăldăm Ano, m. unu felu de jocu copilârescu. scaldamento, ni. încălzire. scaldapAnca, m. şcolaru nesilitoru. scaldAre, v. a. a încălzi; a aprinde, a înflăcăra, a înfierbinta, a însufleţi, a aţiţa, a sgăndâra, a zâdâri, a mişca; — scaldarsi, a se încălzi; a se aprinde. scaldatîvo, a. încâlzitoru, capabilu de a încălzi. sCALDATtiiO, m. odae, odăiţă de încâlzitu. scaldatOre, a. c s. hi. încâlzitoru, care încălzeşte. scaldavivAnde, hi. oală, mangalu dc încâlzitu bucate. scaldeggiAre, v. a. a aprinde, a înflăcăra, a sgândâra. scaldino, 7)i. încălzitoare, tigae mică de încâlzitu. scalea, f. scară descoperită. # scalella, f. laţu de prinsu porumbi; scară. scaleno, a. scalenu (triungbiu). scaleo, m. scară; scară purtâreaţâ. scalere, f. pi. treptele care se află înaintea unei biserici sau înaintea unui palatu. scalfaretto, m. ciorapu scurtu. scalficcAre, v. a. a deslipi câte puţinu puţinu. scalfire, v. a. a sgâria, a resgâria, a scărpina. sCALFiTTtfRA, f. scalfSttO, hi. sgâriâturâ, scăr-pinâturâ. scaijnAta, f. scară, gradinatâ. scalîno, m. treaptă, gradu (la o scară stătătoare). scalmArsi, v. n. a se osteni, a se obosi. scAlmo, hi. luntriţâ; unu felu de ştiucâ (peşte.) scAlo, hi. povîrnişu, coborişu, vadu, ^bordu, locu de desbârcatu; schelă, portu, limanu; debarcaderâ. scal6gno, m. scâloanâ, unu felu de ceapă. scalone, hi. scară mare şi sumptuoasâ; treaptă. scalpello, m. daltă. scalpicciamento, m. tropăire ; călcare în picioare. scalpicciAre, v. a. a tropăi; a călca în picioare ; a maltrata, a apăsa, a oprime, a pleoşti. SCALPICCÎO, hi. tropâialâ, tropăire prelungită. scalpitamento, m. călcare în picioare. scalpitAre, v. a. e n. a călca in picioare; a despreţui. scALPiTio, hi. călcare în picioare; tropâialâ. scalp6re, m. plângere, jeluire; sgomotu; — 486 SCALTRAM^NTE.—SCANNAF($SSO. menar scalporc, a se plânge tare; a face gura. scaltramente, civv. cu sagacitate, cu isteţime. scaltr^zza, f. scaltrimento, mi. isteţime, iste-ciune, sagacitate, perspicacitate, astuţie, fineţâ, iscusinţa, dibăcie, îndemânare, şircţie, vulpie. scaltrîre, v. a. e n. a invâţa, a deprinde, a admâiestra, a face sau a deveni dibaciu, isteţu, sagace. scaltritamente, aiiv. cu dibăcie, cu isteţime, cu sagacitate, cu îndemânare, cu şireţio. SCALTRÎTO, a. isteţu, sagace, astutu, finu, dibaciu, iscusitu, îndemânatecu ; şireţii, vicleanu; in-vâţatu, deprinsu, admâiestratu. scAltro, a. astutu, isteţu, sagace, finu, deşteptu, iscusitu, dibaciu, îudeinânatecu; şiretu, tâlpişu. scALtrcciA, f. scară mică, scărişoară. scalvâre, v. a. a face pleşuvu. scalzacAne, scalzagAtto, m. ştrengaru, ciorsoiu. scalzamento, m. descălţare ; scoatere , luare ; săpare, deschidere, desgârdinare. scalzAre, v. a. a descâlţa; a scoate, a lua; a săpa, a deschide cu sâpoiu, a desgârdina; a deslipi gingia depe dinţi; a investiga, a aduce pe cineva prin iscusinţă să spue ceea ce ştie; — scalzarsiy a se descâlţa. scalzatoio, mi. instrumentu spre a deslipi gingia depe dintele pe care voeşte cineva să lu scoaţâ. scalzat6re, mi. descâlţâtoru; investigatoru. scalzatura , /. descâlţâturâ ; desgârdinare ; groapă. scâlzo, a. descâlţatu ; slâbitu; sâracu lipitu; prostu, triviala; desbrâcatu, golu. scamatAre, v. a. a bate lână; a scârmâna; a mustra. scamatino, tn. bâtâtoru de lână; scârmânâtoru. scamAto, tn. bâţu de bâtutu lână. scambiamento, tn. scâmbare; strămutare. scambiAre, v. a. a scâmba, a permuta; a strămuta ; a substitui, a înlocui, a suplini; a lua unu lucru pentru altulu; — scambiare le carte in mano, a spune alminterea ceea ce s'a zisu mai nainte. scambiettAre, v. a. a scâmba desu ; — v. n. a face sărituri. scambiktto, mi. scâmbare deasă; săritură. scambievole, a. reciprocii, respectivu, mutualu. scambievolezza, f. reciprocaţiune, reciprocitate. scAMBiEVOLMfiNTE, avv, într’unu modu reciprocii, mutualu, unulu pe altulu, unulu cu altulu. scAmbio, m. scâmbu, scâmbare, permutare, per-mutaţiune, fapta de a scâmba şi lucrulu scăm-batu ; strămutare ; — in iscambio, în scâmbu, în locu ; dimprotivâ; — render lo scambio, a reîntoarce, a respunde, a corespunde; a resplâti. scamerAre , v. a. a înstrăina, a scoate din vistierie. scame rit A, f. muşchiu de rimâtoru. scamiciAre, v. a. a scoate cămaşa. scamiciAto, a. fără cămaşă; numai cu cămaşa. scamonea, scammonea, f. scamonee (plantă). scamosciAre, v. a. a argâsi, a tăbăci. scamosclat6re, m. argâsitoru, tabacu. scampaforca, mi. ştrengaru, spînzuratu. scam6zzolo, scamuzzolo, in. bucăţea, fărâmătură. * scampamento, M*. scăpare, fugire, codire, sc am pan Are, v. n. a trage deodată mai multe clopote, a trage desu clopotele, a clopoţi tare, a bâlâlâi. scampanAta, f. tragerea mai multora clopote deodată ; clopoţitu, clopoţire; şarivari. scampanellAre, v. n. a trage unu clopoţelu cu iuţeală. scampanîo, m. clopoţitu, clopoţire, bâlâlâire. scampAre, v. o. a scăpa, a libera; a economisi, a cruţa; a se codi, a se feri; — v. n. a fugi, a scăpa. scampatîccio, a. convalescontu. scampatiîre, mi. liberatoru, mântuitoru. scAmpo, mi. scăpare, refugiu, fugă; pretestu. SCAMPOLETTO, SCAMPOLÎNO, Ml. puţintelu. scAmpolo, m. petecu, bucăţică ce rămâne dela o bucată de materie sau pinzâ; remâşiţă. scAna, f. dinte tâiâtoru, colţu. scanalAre, v. a. a canela; a gliintui. scanalatura, f. cunolaturâ, canelurâ; ghintuire. scancellamento, M*. ştergere, ştersurâ. scanckllAre, v. a. a şterge; a aboli, a scoate. scancellatîccio, a. ştergâciosu. scancellatura, f. ştersurâ. scancerîa, f. tarabă, laviţă. SCANCÎO, a. oblicu, strâmbu, piezişu, curmezişu; — a scancio, per iscancio, în piezu. scandagliAre, v. a. a sonda, a căuta cu sonda; a investiga. scandAglio, mi. sondă, mâsurâtoru de profundi-tate ; cercetare, investigaţiune, ecsamenu ; cal-culu. scandalezzAre, scandaleggiAre , v. a. a scandaliza , a da scandalu; — scandalezzarsi, a se scandaliza; a se supăra. scandAlida, f. unu felu de plantă leguminoasă. scAndalo, mi. scandalu, sminteală, ecsemplu râu; piedică; pagubă; infamie, desonoare, necinste; discordie , desbinare , neunire; indignaţiune, supărare, mâhnire; ruşine ; — pietra di scan-dalo, pricină de pâcatu. scandalosamente, avv. într’unu cliipu scanda-losu. scandal6so, scandalItico, o. scandalosu, pricinuitorii de scandalu, de sminteală; ruşinosu; supârâtoru. scandella, f. aleacu; picături de untu, de grăsime. scandello, mi. picu, stropu, picătură. scandente, a. câţârâtoru, care se sue, se urcă. scAndere, v. a. a se căţăra, a se urca, a se sui; a măsura versuri spre a judeca dacă suntu după regule. scandigliAre, v. a. a sonda, a măsura adinci-* mea. scandiglio, tn. grămadă de pietre de vinzare. scandîre, v. a. a măsura unu versu, a scandi. scAndolo, m. scandalu; supărare; ruşine. scanfArda, o. f. treanţâ, ţolinâ, puturoasă. sganicAre, v. a. a deslipi; a rade, a sgâria; a perde ceva pe drumu ; — t?. ». a se desten-cui; a se sgâria. scanidAto, a. albu, candidu. scannabecco , mi. unu felu de cuţitu de măcelari. gCANNAFdsso, mi. unu felu de întărire; şanţu. Digitized by Google SCANNAMENTO.—SCARABtfO. scannamento, m, tâiare do gitu, omorire, ucidere. , SCANNAM1NESTRE, SCANNAPANE, SCANNArAGN^TTE, m. parasitu, lingău, lingetalere, nevoiaşu, ne-trebnicu. . . scannapidocciîi, m. păduchiosu, miserabilu, ti-câlosu; avaru, sgărcitu, scurnpu cumplitu. scannAbe, v. a. a tâia gîtulu; a ucide, a omorî ; a tâia, a junghia; a depana; a prâpâdi, a ruina. . . . . sCANNATdlO, m. măcelărie; vizuina de asasini. scannat6be, m. gîtuitoru, sugrumâtoru, jun-ghietoru. . scannellam^NTO , w. canelare, canelatura, ca-nelurâ. scannellAbe, v. o. a depana; acanela; — v. na ţişni. . - . . scannellAto , m. scannellatura, f. canelura, canelatura. scanniSllo, t». scâunelu, ecaunu micu; masa de scrisu, pulpitu. scANNO, m. scaunu; banca; bancu de nisipu; scrinu; reşedinţa, locu de reşedinţa. scannonezzAbe, v. a. a da cu tunuri, a bate cu tunuri. scanonizzAbe, v. a. a descanoniza. SCANSAM^NTO, m. abatere, înlăturare, alungare, evitare, ferire, cârmire, codire. scansAbdo, a. nevoiaşu, tembelu, leneşu. # scansAbe , v. a. a abate, a evita, a cârmi, a-alunga; — scansarsi, a so depărta, a se abate, a se codi, a cârmi. ^ # scansia, scancia, f. poliţă, repositoru ; stelagiu de cărţi, raftu de cârţi, scofală. ^ scansi6ne , f. măsurarea versuriloru , scan-dire. a a scAnso, m. evitare, abatere, alungare, înlăturare, ferire; — a scanso, pentru a evita. ^ scantonameiîTO, m, descantare, ştirbire; tulire. scantonAke, v. a. a descânta, a ştirbi, a ciuntă cantele, muchile; — v. n. a se tuli, a se furişa. SCANTONATUBA, f. ştirbiturâ, descantare. scapAre, v. a. a tâia, a despica capulu; — scapăr şi, a se trudi, a se osteni, a şi sparge ca-pulu. . w scapatAggine, f. sburdâlnicie, nesocotinţă. scapAto, a. nesocotitu, uşoru la minte, sburdal-nicu. scapecchiArsi , v. n. a se descurca; — sca-pecchiarc, a revila. scapecchut6io, m. ravilâ. # scapestrAre, v. a. a descâpâstrui, a scoate câ-pâstrulu; a desfrîna, a desmierda, a nârâvi, a deprava, a demoraliza, a corupe; — v. n. a trăi intr’unu chipu desfrînatu; — scapcstrar-si, a şi scoate câpâstrulu; a so desfrîna; a eşi dintr’o încurcătură. scapestratam^nte, aw. intr’unu cbipu desfrînatu. SCAPESTRAto, a. fără căpăstru; liberii; desfrînatu , licenţiosu , depravatu, desordinatu, de-moralizatu; — alia scapestrata, într’unu chipu desfrînatu. SCAPEZZAMENTO , m. descâpâţinare , despicare, tâiare a capului, decapitare. 487 scapezzÂre, v. a. a decapita, a descâpâţina; a reteza, a descununa (arbori). ^ scapezzone, m, lovitură în capu cu mâna. scapicollAbe, v. n. a trăi in desfrinâri, a petrece o viaţă desfrînaţâ, desordinatâ, neregu-latâ. . , scapigliAre, v. a. a jumuli, a ciufuli, a despleti pirulu; — scapigliarsi, a trăi în desfrinâri. sCAPIGLiAto, a. cu pîrulu despletitu, ciufulitu, jumulitu , vulvoiu ; desfrînatu, desordinatu; — scapigliato a pianto cd a dolore, conster-natu, foarte tristu. SCAPIGLIATURA, f. viaţă desfrînaţâ, desfrîu. ^ SCAP1TÂEE, v. n. a scâpâta, a scădea, a se micşora. scApito, SCAPITAM^NTO, m. scăpătare, pâgubire, perdere, scădere, micşorare, împuţinare. soapitozzA.be, v. a. a reteza, a descununa. ^ SC'Apo, tn. scapu, cele doâ estremitâţi ale ţevii unei coloane, vîrfulu coloanei. > scapolAbe, v. a. a scăpa, a libera, a slobozi; — v. n. a eşi afară ; a se furişa, a se strâ-cura. . scArOLARE, scapulAhe, m. scapularu, capuciu, glugă; bucată de materie care atîrnă dela umeri piuă josu la nişte călugări. scApolo, a. nesupusu; — s. m. omu neinsuratu, flăcău, holteiu. # t . SCAPONÎRE, v. a. a învinge obstinaţiunea cuiva; — scaponire un libro, a studia o carte cu mare atenţiune. ^ b scappAre, v. a. a scăpa, a fugi, a prinde, a da, a tuli la fugă; — scappare a dire, a farc alcuna cosa, a spune sau a face unu lucru cu nesocotinţă sau cu repumnanţâ; gli c scappata la rabbia, s’a măniatm ^ scappAta, f. scăpare, fugire, fugă; vorbă sau faptă nesocotită; strechierea calului; necum-pâtu, neastîmpâru ; fantasterie , estravaganţâ. scappatoia, f. steamâtu, scusâ, protesta. scAPPATbRA, f. scăpare, fugire, fugă. scappellAre, v. a. a scoate pălăria; — scappel-larsi, a şi lua pălăria dreptu salutare; a saluta. .... . - scappellAta, f. luarea pălăriei dreptu salutare. scappellottAre , v. a. a lovi pe capu sau pe umeri. # a ... scappkllotto, m. lovitură, bolditurâ in capu. scapperuccio, m. capuciu, glugă. scappinAre, v. a. a câputa. scappîno, m. câputâ; piciorulu ciorapului. scAPPONATA, f. serbâtoare ce făcu ţăranii la naşterea unui copilu, la o cununie. ^ scaPPONeAke, v. a. a perdafui, a tânji. ^ ^ ^ scapponeo, fw. reprehensiuue, perdafu, tânjealâ. scappucciAre, v. o. a scoate gluga, capuciulu; — v. n. a greşi, a comite o eroare; a se poticni. scappucciAto, a. fără capuciu, fără glugă. scappuccio, m. poticnire; eroare, greşeală. , scAPRicciRE, v. a. a scoate capriţiurilc, a des-capriţia; — scapriccirsi, a şi mulţumi dorinţa, a se îndestula. scApula. f. spatâ. scarabAttola, f. scarabAttolo, m. sipetu do sticlă. scarabeo, m. gândacu. . 488 SCARABILL ÂRE.—SCAKPl^LLOi scarabillAre, v. a. a arpegia, a face arpegiuri. scarabocchiAre, v. a. a scrie 6au a desemna râu, a scrie ca raţele, ca talpa gîştei, a feşteli la chârtie. scarabocciilatore, m. feştelitoru. scarabocchIno, «i. feştelitoru de chârtie, scrii-toru prostu. ’ sc'ARABOccmo, m. feşteliturâ, mînjiturâ, scrisoare proasta. ' scaracchiare, v. a. a batjocori; a scuipa, a stupi. scarAcciiio, m. scuipatu, stupitu, bale, flegmă. scakafAggio, scarabone. m. gândacu de balegă. scaraffAre, v. a. a strînge repede; a smulge; a chilipirgi. scaraffone, m. celu ce strînge repede; smul-gâtoru; chilipirgiu. scaramAzzo, a. ncrotundu, ghibosu. SCARAMUCCIA, SCARAMUZZA, f. SCARAMlkîIO, 7)1. harţă, luptă, incâerare, câerâturâ, bătălie între puţini. scaramucciâre, v. n. a liârţâi, a se încâera, a se lupta. scaraventAre, v. a. a arunca, a asvîrli, a repezi ; — scaravcntarsi, a se arunca, a se repezi, a năvăli. scarcAre, v. a. a descărca; a uşura. scarbonchlAre, v. a. a curâţi muculu luminării. scarceramento, 7)i. scarcerazione, f. scoatere dela închisoare. scarcekare, v. a. a libera dela închisoare, a scoate din temniţă. scAkco, a. descărcaţii; liberu, uşoratu. scardaf6ne, 7h. unu felu de inscctu scârbosu. scardAre, v. a. a desghioca; a desolzi. scardassAre, v. a. a dârâci, a scârmâna, a mc-liţa, a pieptăna, a curâţi; a critica, a censu-ra, a lua în rîsu. scardassatore, 7)1. dârâcitoru, scârmânătoru. scardassatura, f. dârâciturâ, scârmânâturâ. scardassiere, 7)i. dârâcitoru, scârmânătoru. scardAsso, T)i. dâracu, hecelâ, pieptene. scarbiccione, 7)1. cardu sâlbaticu, spinu voini-cescu. scardinAre, v. a. a scoate, a rădica din ţiţîni. scardIne, scard6ne, 7)1. scardova, f. unu peşte de apă dulce. scarfer6ne, m. botină. scArica, f. descărcare , uşurare ; scurgere ; des-cârcâturâ , detunătură , detunare , slobozire a mai multoru arme de focu. scaricabarIli , 7)i. unu felu de jocu copilârescu. scaricalAsino , 7)i. unu felu de jocu de damă, tablă. SCARICAMENTO, 7)1. scaricazi6ne, f. descărcare; uşurare. scaricAre, v. a. a descărca, a despovăra; a uşura; a descărca, a slobozi o armă de focu; a arunca, a asvîrli, a slobozi o armă de orice felu; — scaricarsi, a se descărca; a se uşura; a se vărsa, a se scurge; — scaricare ii venire, a descărca pântecele; — scariccwe la coscienza, a împlini vreo datorie morală. SCARICATOIA, f. unu felu de capcană. scaricatoio, 7)1. locu de descârcatu, debarca-derâ. scArico, 7)i. descărcare; uşurare, liberare, slobozire ; evacuaţiune, deşertare a pântecelui; desărcinare, desârcinâturâ , despovărare ; scoatere, scurgere; justificaţiune, dezvinovăţire, scusâ; trancuilitate, linişte a. descârcatu, desârci-natu, despovâratu, uşuratu; golu ; trancuilu, li-niştitu, fără mustrare de cugetu ; lâmuritu, limpede ; seninu, desnouratu (ceru); uşoru, subţire, agilu ; imparţialu, fără prevenţiune, fără prejudecată, fără patimă ; — capo scarico, minte uşoară. scakificAre, v. a. a scarifica, a face nişte tăieturi mici sau înţepături în piele. scarificatOre, 7)i. scarificatoare, instrumentu de scarifica tu, de fâcutu scarificaţiuni. scarificazione, f. scarificaţiune, scarifîcare. soariola, f. unu felu de cicoare. scarlATTEA, f. unu felu de plantă stacoşie. scarlATTîna, f. friguri scarlatine, pojaru. scarlAtto, scarlattIno, 7n. scarlatu, scarlatinu, faţă stacoşie; visonu, materie colorată cu scarlatu; — a. scarlatu, scarlatinu, cârmuziu, stacoşiu, roşu. scarleA, f. salvie, jalie scarlatinâ (plantă). scarmAna, f. junghiu, pleurisie. ^ scarmanare, v. n. a căpăta o pleurisie. scarmigliAre , v. a. a scârmâna, a dârâci; a sbîrli, a ciufuli, a jumuli; — scanniyliarsi, a se încâera, a se apuca de pîru, a se pîrui, a se gâlcevi. scarmigliatvra, scarmigliAta, f. scârmânâtu-râ, dârâciturâ ; ciufulire , jumulire ; incâerare, pîruire. scarmiglioNE (a), arv. arababurca. scArmo, 7)i. râsteu de vâslă. scarnamento, 7)i. jupuire de carne; scarifîcare . despoiare, strujire, descorţare, radere, sgâriere’ scarnAre, v. a. a jupui de carne; a scarifica, a sgâria; a despoia, a struji, a descorţa, a rade ; — scarnarsi, a se slăbi, a se usca, a se mârşavi, a se scofâlci. scarnascialAre, v. 7%. a face carnavalu. scarnAto, a. slabu, slâbitu, sfrijitu, scofâlcitu, uscatu. ^ scarnatoio, 7)1. râzuitoare, jupuitoare. SC’ARNATURA, f. jupuiturâ. scarnificâre, v. a. a sfâşia; a jupui. scarnire, v. a. a jupui, a curâţi carnea după piele. scârno , scarnito , a. macru, mârccdu, uscatu, scofâlcitu. scAro, 7n. unu felu de peşte de mare, scaru. scârfa, f. câlţâminte, pantofu, imineu, pâpucu; cioboatâ , cismâ , stifâlâ ; scarpâ , piezişiturâ; unu felu de peşte de lacu; — a scarpa, in piezu, piezişu. SCARPAre, v. a. a piezişa, a face piezişu. scarfellAre, scakfelldîâre, v. a. a dâltui, a lucra cu daltă; a scărpina, a sgâria; — scar-pellarsi, a se scărpina. ^ scarfellAta, f. dâltuire, dâltuiturâ, săpătură. scarfellatore , m. dâltuitoru, pietraru, ciopli-toru. # scarpellîno, 7)1. pietraru, cioplitoru de pietre; sculptoru prostu. scarfello, 7)i. daltă; sculptoru; instrumentu de prinsu paseri. SCARP^TTA.—SCAVAT<$RE. 489 SCABPETTA, f. scarpîno, tn. botină; pantofu micu. scARPETTitfRE, iw. pantofarii, cisinaru, pâpucaiu. scARPiccip, m. tropâiturâ, tropâire, tropâialâ. scarpinAre, v. n. a umbla iute scarpi6ne, tn. scorpioanâ. SCARPOnAre, v. n. a fugi, a tâia la fuga, a se tuli. scabp6ne, m. cioboatâ, scarpâ. scarreggiAre, v. n. a se abate din drumu, din cărare. scârbi era , f. abatere din drumu ; drumu depărtata, nestrâbâtutu, drumu abâtâtoru ; — gente di scarriera, oameni desfrînaţi, destrâ-maţi, desordinaţi; — per iscarriera , subt ascunsu, în taină, în secretu. scarrozzâre, v. a. e n. a se plimba în trăsură. scabrozzAta, f. plimbare în trăsură. scarbucolamento, vi. rotire, durâire, duruire. scarrucolAre, v. n. a se roti, a se bălâtuci, a umbla repede şi cu facilitate. scabsamente, aw. cu lipsă, cu sărăcie, cu cum-pătu, într’unu chipu restrînsu, cumpâtatu, sgârcitu; pe sponciu, deabia. scarsapepe, m. iarba pisicii (unu felu de plantă). scarseggiâre, v. a. e n. a iconomisi, a cruţa, a cumpăta; a avea lipsă, a fi strîmtoratu. scarsella, f. pungă de piele; buzunaru. scarsetto, a. cam ângustu, cam micu; cam sgârcitu. scarsezza, scabsitâ, f. puţintime, micşorime, scădere ; scumpete ; avariţie, cumpătare, ico-nomie ; lipsă. , scArso, a. micu, ângustu, strîmtu, puţinu, ne-îndestulâtoru, insuficienta, nedeplmitu, defe-ctuosu, cu lipsă; cumpâtatu, cam sgârcitu, scumpu. scabtabellAre, v. a. strâfoia, a întoarce foile toate, a răsfoia; a citi pe deasupra; a trece sub tăcere, a nu pomeni. scartabellAta, f. strâfoiare, râsfoiare; citire superficială. SCARTABELLO, SCARTAFACCIO, tn. caietu; scrisu prostu; hârţoage. scartafacciAre, v. a. a scormoni cbârtii. scartamento, w>. lepădare de cărţi netrebuin-cioase (la jocu); lepădare, delâturare, scoatere, escludere, nepriimire. SCARTÂRE, v. a. a lepăda cărţile netrebuincioa-se (la jocu); a lepăda, a delâtura, a scoate, a esclude, a nu priimi. scartâta, f. lepădătură, ceea ce s’a lepâdatu, delâturatu; — dar nelle scartate, a stringe ceea ce s'a lepâdatu de alţii; a spune nişte lucruri cunoscute de toată lumea. scartAto, a. lepâdatu, recusatu, delâturatu, ne-priiinitu; fără chârtie; — 8. tn. omu destrămata, ştrengaru, craiu. SCARTO, m. lepădare ; lepădătură; lucru inutilu; remâşiţâ, aruncătură; cărţile lepădate (la jocu) ; — oggetti di scarto, marfă stricată, imperfecta. scARTdeclO, m. comu, coşciugu de chârtie. scArzo, a. agilu; subţieticu, slâbânogu, piţigoitu. SC AS Ars, v. a. a goni din casă; — v. n. a se muta (dintr'o casă). scasihoddIo, m. tontu, nătărău, gurâcascâ; — interiez. ah Dumnezeule! — fare lo scasi-moddio, a se preface că este prostu, că şede cu gura căscată, că nu vede nimicu. scassAre, v. a. a scoate din ladă; a rupe, a înfrânge; a sdrobi; a sdruncina, a sdrâncăni; a scormoni. scassat6re, m. sdrobitoru ; sdrâncânitoru ; scor-monitoru. scassatCba, f. scoatere din ladă, despachetare. scassinAre, v. a. a sdrobi; a sdrâncăni; a frânge, a sparge , a strica; — scassinare una porta, a sparge o uşă. scAsso, m. spargere, spărtură, deschisură cu silă. scastafAscio (a), mv. în chipulu celu mai rui-nosu; peste capu. scastagnAre , v. n. a se abate din subjectu, a cârmi. SCATALIÎFFO, m. lovitură în capu cu mâna. scatarrAre , v. a. a scuipa, a stupi flegmă; a vorbi cu unu aeru doctorala, cu unu aeru de importanţă. scatarrAta. f. scuipătură, stupiturâ. scatellAto , a. ruşinatu, umilitu, batjocoritu, înfruntatu, luatu la trei parale. scatenamento, w. deslânţuire j desbâerare ; pro-rupere. scatenAre, v. a. a descatena, a deslânţui, a descătuşa ; a desbâera, a libera, a slobozi; — scatenarsi, a se descatena, a se descătuşa; a se desbâera; a prorupe, a eşi cu repeziciune, a se repezi; a şi pierde curnpâtulu. scATOLA, f. cutie, scâtulâ; tabachierâ. scatolAio, scatoliere, m. fâcâtoru sau vînzâ-toru de cutii. scattAre, v. n. a se destinde, a se slobozi, a scăpa; a trece, a curge; a călca o lege, unu ordinu; a evita, a se codi; — scattare un pelo, a nu păzi cu toată ecsactitatea instrucţiunile ce s’au priimitu. scattat6io, m. piedecâ (la o armă). scAtto, m. destindere, slobozire, tragere de piedecâ ; piedecâ, bucăţică de metalu care serve spre a slobozi o armă oarecare; sârire; discrepanţă , nepotrivire. scaturigine, f. sorginte, isvoru; origine, principiu. scaturimento, m. isvorîre, curgere, e. ire; fia-ştere. scatubire, v. n. a isvorî; a curge; a eşi; a se naşte, a şi trage originea; a proveni, a deriva. scavalcAre, v. a. a descâlica; a arunca, a trânti josu, a da josu do pe calu j a desface, a strica; — «?. n. a descâlica, a se da josu de pe calu; — scavalcare altrui, a întrece, a covirşi pe cineva, a se pune în loculu său. scavallAre, v. a. a descâlica; — v. n. a alerga încoace şi încolo ca unu calu desfrînatu; a trăi in desfrinâri. scavamerto, m. săpare; desgropare; scobire. scavam6rti, m. cioclu, ingropâtoru de morţi. scavAre, v. a. a săpa; a desgropa ; a scobi; a scoate afară. scavat6re, tn. săpâtoru; desgropâtoru ; scobi-toru. 490 SCAVATtfRA.—SCERPELLATO. scavatura, scavazione , f. sâpâturâ, groapă; gâvânâturâ, scobitură; adincime, scorbnrire. scavernAre, v. a. a scoate dintr’o peştere. scavezzacollo, m. cădere peste capu, precipiţiu, ruină; pericolu mare; omu desfrînatu, ber-bantu; — a scavezzacollo, cu repeziciune, peste capu. scavezzâre, v. a. a rupe, a sparge; a scoate câpâstrulu. scavezzo, a. ruptu, spartu, frântu; — 8. m. petecu. scavezz(3ne, in. frânturi, sfârâmâturi. scavigliArsi, v. w. a se descăpâstrui; a sc de-sfrina. scAvo, m. sâpâturâ, scobitură, gâvânâturâ. scazzellAre, v. n. a se juca, a se desfăta, a petrece. scazzonte, m. scazonu, unu felu de versu lati-nescu. sceda, f. batjocură, pâcâliturâ, şagă, mascara-lîcu; ciorniturâ, ciornă, scriere ciornitâ. scedArdo, in. pâcalâ, batjocuritoru, posnaşu. scedAto, a. pâcâlitoru. sciderea, f. şagâ, batjocură, pâcâliturâ, bufonerie, mascaralîcu ; smorfâiturâ , anostiturâ, afectaţiune. scedone, m. figură mâscâricioasâ care serveşte pentru a sprijini vreunu cornişu. scegliere, v. a. a alege; a deosebi, a separa; a preferi. sceglimento, m. alegere; deosebire, separare. scegliticcio, m. alesâturâ, partea cea mai rea din lucrurile alese, aruncătură, lepădătură. sceglit<3re, ni. alegâtoru. scelesto, in. sceleratu, nelegiuitu. scellerâre, v. a. a contamina, a pângări, a feşteli; — v. n. a comite fapte nelegiuite, scelerate, abominabile. scelleratamente , avv. într'unu chipu sceleratu. SCELLERATEZZA, SCELLERAGGINE, SCELLERANZA, f. scelerateţâ, infamie, nelegiuire, faptă scelerată ; viaţă scelerată, infamă, desfrinatâ, viţioasâ. scellerAto , a. sceleratu, nelegiuitu, infamu, abominabilu, viţiosu; cobitu, infaustu. soelleritâ, f. scelerateţâ, nelegiuire. scellîno, in. scelinu (monedă engleseascâ). scriLTA, f. alegere; partea cea mai aleasă. sceltezza , f. alesâturâ, cualitatea lucrului alesu. scelto, a. alesu, escelentu, perfectu, de frunte. scELTtiME, m. rcmâşiţâ, aruncătură, lepădătură. scemamento, m. împuţinare, micşorare, scădere, scăpâtare, lipsire, secare, sleire, slăbire; cusu-ru, defectu. scemAre , v. a. a împuţina, a scădea, a micşora ; a slăbi, a sloi, a seca; — r. n. a bc împuţina, a scădea, a se micşora, a se sici, a se seca, a slăbi. scemo, a. împuţinatu, scâzutu, micşoratu, slâ-bitu, sleitu, secatu; lipsitu ; smintitu ; — s. m. slăbire, împuţinare, micşorare, scădere, lipsă ; defectu, cusuru ; ignoranţă, neştiinţă; — avere, sentire dello scemo, a fi cam smintitu, a i lipsi o doagă. scempiAggine , scempiatAggine , f. sminteală, prostie. scempiAre, v. a. a desdoi; a face mai simplu, a lămuri, a desluşi; a tortura, a chinui amar-nicu. scempiatamente , avv. prosteşte, neghiobeşte, nebuneşte. scempiAto , a. desdoitu ; prostu, smintitu , simplu. SCEMPIEZZA, SCEMP1ETÂ, SCEMPIAT^ZZA, f. simplitate, prostie, nerozie, nâtângie, stupiditate, gogomănie. scempio, m. omoru, măcelu; chinu, tortură, martiriu; ruină, prâpâdenie; — a. simplu, neîndoitu ; smintitu, stupidu, prostu, nerodu, nâtângu; lipsitu. sctfNA, f. scenă, teatru; partea teatrului undo actorii făcu representaţiunile ; piesă teatrală ; fiecare parte a unui actu ; aspectu, vedere, înfăţişare, spectaculu, privelişte; aparinţâ, lucru de aparinţâ. scenArio, in. scenariu, avisu, afişă, programă do representaţiuni teatrale; scenele, decoraţiunile teatrului. scenAta, f. farsă, posnâ, şotie, ghiduşie; lucru de piaţă. scendebe, v. n. a descinde, a sc scobori,a se pogorî, a se da josu, a se lâsajosu; a se termina, a se sfîrşi; a deriva, a sc trage, a proveni; a se îndupleca, a condescinde; a se umili, a se joso-ra ; a scădea, a se împuţina, a se eftini; — v. a. a da josu, a lăsa în josu; — scendere sopra, a se repezi, a năvăli, a so arunca, a se precipita. scendîbile, a. pe unde este facilu a descinde. scendimento, m. descindere, scoborîre, pogorire; scădere. scendisAle, m. clanţă, clince. SGENEGGiAMiâNTO, w. punere in scenă, înfăţişare. sceneggiAre, v. n. a juca, a representa, a înfăţişa ; — v. a. a pune în scenă; a împărţi în scene. scenicamente, avv. într’unu chipu scenicu, te-atralu. # scenico, a. scenicu, teatralu, relativu la scenă sau la teatru; — 8. m. jocâuşu, scamatoru, prestidigitatoru. scenografia, f. scenografie, artea de a zugravi scene de teatru; perspectivă, pictură de perspectivă. scenogrAfico, o. scenograficu, do scenografie. scenografo, in. scenografu, pictoru de scene. scerIffo, m. şerifu, unu funcţionara municipalu in Englitera; şerifu, unulu d’in descindinţii lui Mahometu din Fatima fata acestui legis-latoru. * ^ ^ scernere, v. a. a zări, a distinge, a deosebi, a pricepe, a cunoaşte într’unu modu distinctu; a alege. < scernimento, m. zărire, distingere, pricepere; alegere. < . scernit6re, m. zâritoru, pricepâtoru; alcgă-toru. scerpAre, v. a. a sfâşia, a rupe; a smulge, a stirpi. scerpasolea, f. pitulice. scerpellAto, a. cu pleoapele întoarse pe dosu. scerpeli,6ne.—schlamAzzo. 491 scerpellone, m. greşalâ mare, eroaro grosolană. scerre, v. a. alege; a deosebi. scervellAre, v. a. a scoate creerii; a desgu-sta, a plictisi; a asurzi, a ameţi; — scervel-larsi, a şi sparge capulu, a se trudi, a se osteni pentru a descoperi nişte lucruri foarte dificili, foarte abstracte. scervellAto , a. fără creeri, fără capu, fără judecată, smintitu; fără atenţiune ; sburdal-nicu; prostu, tontu. scervola, /*. cicoare, păpădie. scesa, f. scoborîre, descindere, pogorîre ; scobo-rişu, pogoritu, povimiturâ, provîrnişu, pripo-ru; trohnâ; — a scesa di testa, cu cea mai mare sîrguinţâ, cu obstinare. scesoso, a. uldurosu, cu uldori. sceterAre, v. n. a cânta cu citera. scETTicisMO, m. scepticismu; incredulitate. scettxco, a. 8cepticu; incredulu, necrezâtoru. scettrAto, a. sceptratu, cu sceptru. scettro, nu sceptru, toiagu; autoritate, imperiu, domnie. sceveramento, nu sceverAta, f. alegere, deosebire, despărţire. sceverAre, v. a. a alege, a deosebi, a despărţi, a separa; — sceverarsi, a se deosebi, a se despărţi; a fi separatu. sceveratamente, avv. deosebitu, în deosebi, în parte. sceveratore, m. deosebitoru, alegâtoru. scevero, scevro, o. deosebitu, separatu, alesu; imune, liberu; — scevro di colpa, inocentu, fără prihană. scheda, f. cedulâ, ţidulâ, biletu. schedula, f. cedulâ mică, biletu micu. scheggia, f. ţandurâ, aşchie; frântură, fărâmătură ; şindilâ, scânduricâ. scheggiAle, m. cingâ, cingătoare. . scheggiamento, m. ţândârire. scheggiAre, v. a. a ţăndări, a face ţăndări; — scheggiarsi, a se ţăndări; a se rupe, a se frânge, a se fărâma. sch£ggio, scheggi6ne, m. stâncă, piscu. scHEGGidso, a. ţândurosu, ţânduritu, aschiosu. scheletrAme, m. cuantitate de scheleturi. scheletrizzAre, v. a. a preface în scheletu. scheletro, nu scheletu, osâritu, dabilă; schiţă, ciornă, proiectu; — egli e uno scheletro, e numai oasele de elu. scheltro, m. unu felu de suliţă; scheletu. schema, m. schemă, figură care serve pentru a demonstra oarecare veritate matematică; desemn u, imagine a unui corpu cerescu; schiţă, proectu, programă. schencîre, v. w. a merge piezişu, în piezu; — v. a. a evita. sch^no, m. o măsură itinerarâ la Persiani. schebAno, m. craiu, ştrengaru, sceleratu, tîl-haru. scheranzîa, /*. anghinâ, jigâraie, şopirlaiţâ. schericAre, v. a. a desclerica, a despopi; a descâpâţina; — schericarsi, a se desponi, a părăsi preoţia. schebicAto, m. celu ce s'a despopitu; — a. des-popitu. schebiOlo, m. piele de câprioru. scherma, f. scrimă, scrimâtorie; apărare, scutire. schermAglia, f. gâlceavâ, luptă, încâerare. scermîre, schermAre, v. a. e n. a se deprinde la scrinul; — schermirsij a se apăra; a se feri, a se codi. schermit6re, schermid6re, m, scrimâtoru; mai-steru de scrimă. schermo, in. apărare, scutinţâ; armă de apărare. schermugio, m. harţă, bătălie, luptă intre puţini. schernevole, a. ridiculu, demnu de rîsu, de de-spreţu. scuernevolmente, avv. cu despreţu, batjocu-rindu. scernimento, m. batjocurire, despreţuire, luare în rîsu, dcrîdere, păcălire ; nesocotire. schernIre, v. a. a deride, a batjocori, a lua în rîsu, a păcăli; a despreţui, a nesocoti. scuernitivo, a. derisoriu, de batjocură. schernitore, m. derisoru, batjocuritoru, luatoru în rîsu, pâcâlitoru; despreţuitoru, nesocoti-toru. scherno, m. batjocură, irisiune, derisiune; despreţu. scherzamento, m. glumire, şâguire, posnire. scherzAre, v. n. a glumi, a şâgui, a posui; a şi bate jocu, a batjocuri, a păcăli; a face nebunii. scherzatore , «9t. batjocuritoru, păcală, omu glumeţu. scherzegglAre, v. n. a glumi, a şâgui, a posni. scherzevole, a. glumeţu, posnaşu ; glumitoru. scherzevolmente, avv. în glumă. scherzo, m. glumă, posnâ, şagă, batjocură, bâ-tae de jocu; jocu; fenomenu estravagantu, estraordinaru ; faceţiositate; — da scherzo, în glumă; — senza scherzo, fără glumă; — e uno scherzo, e numai glumă. scHERZdso, a. glumeţu, posnaşu, veselu. schiAccia, f. unu felu de capcană; picioru de lemnu. schiacciamento, m. turtire, strivire, sdrobire, sfărâmare prin prea multă apăsare; copleşire, prâpâdire; compresiune, apăsare, înfrinare. SCHIACCiAre, v. a. a turti, a strivi , a sdrobi, a sfărâma prin prea multă apăsare ; a copleşi, a prăpădi; a comprime, a înfrâna, a domoli, a învinge. schiacciAta, f. turtă, plăcintă. schiacci ATI) RA, f. turti tură; striviturâ, sdrobiturâ, frântură. schiaffAre, v. a. a arunca la obrazu, la faţă. schiaffegglAre, v. a. a pâlmui. schiaffeggiat6re, nu pâlmuitoru. schiAffo, nu palmă, fleaşcâ; — dare uno schiaffo, a trage o palmă. schiamazzAre, v. n. a cotrorozi, a gâgâi, a gâ-lâgi; a se răsti, a se învifora, a face sgomotu ; a striga, a sbera. schiamazzatoke, m. cotrorozitoru, gâgâitoru, gâlâgitoru; strigâtoru, sbierâtoru, care face gură. SCHIAMAZZÎO, m. larmă, sgomotu, gălăgie prelungită. ' şchiamAzzO, m. larmă, sgomotu, gălăgie, strigare; 492 SCHlANCERfA.—SCHfFO. cotrorozire, gâgâire, râstire, înviforare; pasere amăgitoare. schiancerja, f. scârnăvie, lucru scârnavu, scâr-bosu. schianciAka, f. linia diagonală a cuadrilatcrului. schiancIo, m. piezâşie, piezişu, piezu, curmezişu; — a schiancio, în piezu, de a curmezişulu, curmezişu. sciUANCiKE, v. n. a da, a lovi curmezişu, în piezu. schiantam^nto, m. sfărâmare violentă, sdrobire, stirpire, smulgere, desrâdâcinare; trâsnire. siiiantAre, v. a. a sfărâma cu violenţă, a sdrobi, a stirpi, a trăsni, a smulge, a desrâdâcina; — schiantarsi,a se sfărâma, a plesni, a crepa; a se depărta, a se despărţi. schiantatCra, f. plesnitură, crepare. schiânto, m. sfărâmare, sdrobire, stirpire, desrâdâcinare, smulgere, plesnire ; crepâturâ, spărtură ; trâsnetu, trâsnire, plesnire, esplosiune; pocnitu ; chinu, martiriu, tormentu, durere mare, sdrobire de inimă; treanţâ. schiAnza, f. escarâ, coajă, scoarţă (pe rană). schiAffa, f. surcea, surcelu; unu felu de haină antică. schiappAre, v. a. a ţăndări, a face ţăndări, surcele ; a spinteca; — v. n. a crepa de grăsime. schiarAre, v. a. a lumina, a ilumina; a ilustra, a desluşi, a lămuri, a esplica, a declara, a manifesta; — v. n. a se însenina; — schia-rarsi, a se ilumina; a se însenina; a se limpezi, a se lămuri; a se face mai luciosu, mai lucitoru; a se asigura, a se încredinţa. schiar£a, f. salvie, jalie scarlatină (plantă). 8CH1ARIMENTO, m. luminare; înseninare ; rărire; declarare, desluşire, esplicare, esplicaţiune, de-claraţiune. schiarîre, v. a. a rări; — v. n. e pronom. a se lumina, a se mai lumina; a se însenina; a se rări; — schiarîre i dubbi di taluno, a scăpa pe cineva din dubiu, a lu ilumina, a ilustra, a esplica,a lămuri,a limpezi o cuestiune. schiAtta, f. progenie, neamu, familie, viţă; Boiu, felu. schtattAre, v. n. a crepa; — schiattar di răb-bia, a crepa de necazu ; — schiattar d' im-pazienza, a nu se mai putea astimpâra, a nu şi mai putea înfrîna nerăbdarea. schiattire, v. n. a lătra, a heţeni, a hâmâi. scniATTdNE, ni. omu robustu, voinicu. schiavaccîAre, v. a. a deslâcâtui, a desveriga, a descuia. schiavAggio, tn. servitute, sclâvie, robie. schiavAre, v. a. a descuia; a desrobi. schiavellAre, v. a. a descuia, a scoate, a des-bate cuiele. schiavesco, a. de robu, de sclavu, servilu. scniAVÎNA, f. unu felu de postavugrosu şi foarte prostu; haină sau plapâmâ făcută din acestu postavu ; crgastulu, temniţă, închisoare de sclavi. scHiAviTtr, schiavit^dine, f. sclâvie, robie, servitute. . scuiAvo, a. sclavu, robu; — a. servilu; dcpen-dentu, atîrnatu, legatu de altulu. sciiiazzamAglia, f. prostime, cete destrămate, canalie. l schiccheracArte, m. scriitoru prostu, mânjitoru de chârtie. schiccheramento, «i. mânjire, feştelire. schiccherAre, v. a. a feşteli, a mânji chârtie, a scrie prostu; a desemna, a zugrăvi prostu. schicchekatore, m. mânjitoru, feştolitoru de chârtie. scmccHERATtfRA, f. feşteliturâ, mânjiturâ. schidionAke, v. a. a pune în frigare. schidionAta, f. cuantitatc de carne ce se pune odată în frigare. schidione,schid(3ne, m. frigare; unu felu de suliţă. schiena, f.dosu, spate, spinare ; coasta unui munte. schienAle, m. şale, crucea spinării; sapă, şaucâ, şoldulu calului sau a altoru animale. schienanzia, f. anghinâ, jigâraie, şopârlaiţâ. schiencîre, v. n. a merge piezişu; a evita, a se feri. schienella, schin^lla. /*. unu felu de boală a calului; lipsă, boală, anevoe, râstrişte, defectu, durere, belea. schienOto, a. cu şoldtrlatu. schiera, f. ceată, mulţime, rîndu, trupă; şiru; — a schiera, cu gloata, cu mulţimea, cu grămada. schieram^nto, m. înşirare, rînduire, punere în rîndu. schierAre, v. a. a înşira, a rîndui, a pune în rîndu. sciiierAzzo, m. unu felu de navă de transportu. schiericAre, v. a. a desclerica, a despopi, a despreoţi. schiettam^nte, avv. curatu, desluşitu, lâmuritu, cu sinceritate, cu candoare, fără simulaţiune. schiettezza, f. puritate, curăţie, sinceritate, candoare, inocenţă, nevinovăţie, întregime, lealitate. schietto, m. puru, curatu, autenticu; sinceru, candidu, simplu, ingenuu, lealu, neprefâcutu, inocentu; autenticu; neamestecatu ; desluşitu, limpede, lâmuritu ; — alia schiettaf cu sinceritate, curatu. sciiIfa, /*. ură, scârbă, desgustu ; - - schifa 7 2>oco, smorfoiu. schifamente, avv, cu scârbă; într’unu chipu scârbosu. schifamento, w. scârbire, repumnare, aversiune. schifan6ia, m. leneşu, impuţitu, puturosu. schifAre, v. a. a evita, a fugi j a desproţui, a urgisi; a recusa; — schifarsi, a se scârbi, a avea aversiune. schifat6re, m. celu ce se scârbeşte; smorfoiu. schifevole, a. scârbosu, desgustosu, uriciosu, scârnavu. schifevolmente, avv. într’ unu chipu scârbosu, uriciosu. schifezza, f. uriciune, scârnăvie, spurcăciune; delicateţă prea mare, tmorfârie. SCH1FILTÂ, f. sfiiciune, ruşinare; scârbă, desgustu; delicateţă ecsageratâ, smorfârie. 8CHIF1LT0S0, a. sfiiciosu ; nâsurosu, delicatu peste măsură, smorfoiu, care nu se mulţumeşte nici odată. . schIfo, m. luntre, barcă ; arcu crucişu, arcu dia-gonaiu la o boltă; — a. murdara, soioBu, spurcata, scârnavu, scârbosu; repumnantu; sfiiciosu, ruşinosu; reservatu, circumspecta; SCHIF0SO.—SCIAMANNArSI. 493 delicatu peste mâsurâ, nâsurosu; — avere a schifo, a se scârbi, a se desgusta, a i se urî de unu lucru ; — fare schifo, a scârbi, a des-gusta, a inspira desgustu. schifoso, a. scârbosu, urîciosu, scâmavu, des-gustosu. schimb^CIO, schimbescio, a. strâmbu, piezişu, curmezişu ; — a schimbescio, în piezu, strâmbu. scHlNClo, a. diagonala, transversalu, piezişu. SCH1NIEBA, U SCHINIEBE, m. armaturâ de picioare. SCHIODACRISTI, m. bigotu, sântoiu, ipocritu. schiodAre, v. a. a descuia; a spune curatu. SCHIODATCra, f. descuiare, descuiere. schiomAre, v. a. a smulge, a tâia pîrulu; a ciufuli. schioppettAre, v. a. a împuşca, a da cu puşca. schioppetteria, f. cuantitate de puşci. ' schioppettiere, m. puşcaşu, muschetaru, soldatu înarmatu cu puşcâ; fabricantu de puşci. sCHlOPPtfTTO, m. puşcâ, flintă; puşcâ micâ. SCHltiPPO, m. puşcâ, flinta; — polvere da şchiop-po, prafu de puşcâ, iarbâ de puşcâ; — şchiop-po a duc canne, puşcâ cu doâ ţevi; — şchiop-po a vento, puşcâ de vîntu. schiOstrArsi, v. n. a se decâlugâri; a se libera. SCRISA (A), aw. în piezu, piezişu, curmezişu. schisAre, v. a. a reduce fracţiunile aritmetice. schîso, vi. reducerea fracţiuniloru. schisto, m. şistu, piatră foioasă. SCHISTOSO, o. şistosu, foiosu. schitarrAre, v. n. a cânta cu chitara. SCHitiDEBE, v. a. a deschide ; a esclude, a depărta, a alunga; a destăinui, a manifesta; — schiudersi, a se deschide. SCHltiMA, f. spumâ; bale ; necurâţie, scârnăvie ; — schiuma dei ribaldi, sceleratu, ştrengaru, blestematu, schirmabr<3do, m. bucâtaru prostu. schiumAre, v. a. a lua spuma; — v. n. a spuma, a spumega. schiumat6io, ni. spumâtoare. sciotjm6so, a. spumosu, plinu de spumâ. schUjSO, a. deschisu, descuiatu; descoperitu, des-vâlitu. schiyAbile, a. evitabilu. schiyAre, v. a. a evita, a cârmi, a se feri, a se codi, a fugi; a preserva, a păstra, a păzi, a scuti, a cu8todi. SCRIVEZZA, f. sfiiciune; delicateţă prea mare. schîvo, a. sfiiciosu, ruşinosu, timidu, repum-nantu; modestu, smeritu ; circumspectu, pru-dentu; curatu; delicatu peste mâsurâ, nâsurosu ; desgustatu; tristu. scmzZAMENTO, m. ţişnire, sârire, împroşcare. schizzâre, v. n. a ţişni, a sări, a î mp roşea; a plesni; — 1?. a. a arunca cu putere; a schiţa, a face o schiţă. schizzAta, f. ţişnire, sârire, împroşcare, împroş-câturâ, stropiturâ; lovitură, dâtâturâ; câcâ-reazâ. schizzat6io, m. sâringâ, clistiru, tulumbă. schizzettAre, v. a. a arunca cu tulumba, a îrn-proşca, a îniepta, a stropi. schizzetto, m. sâringâ, tulumbă micâ; schiţă micâ; unu felu de puşcâ micâ. schizzinosamente, aw. cu o delicateţă prea mare; cu nasuri, cu desgustu, într’ unu chipu neprietinosu. schizzinoso, schizzion6so, a. prea delicatu, nâsurosu, smorfoiu, neprietinosu, smorfâitu, ca-priţiosu, care ia tote lucrurile în nume de râu, care nu stâ de vorbâ. seiâzzo, m. spruţâ, împroşcâturâ, stropu; schiţă. scîa, f. cărare, dîrâ, urma unei nave pe faţa apei. sciAbica, f. unu felu de plasâ de prinsu peşte; sermonu. sciabicAre, v. n. a pescui; a predica, a face unu sermonu fârâ nici o pregătire. sciAbola, sciAbla, f. sabie. sciabolAta, f. sâbieturâ, lovitură de sabie. sciacquadenti, vi. gustare micâ. sciacquamento, m. clâtire, spălare. sciacquAre, v. a. a clăti, a spăla. sciacquatura, f. apâ de clâtitu, spâlâturi, zoi. sciaguattamento, m. clâtire, remestecare, scuturare. sciaguattAre, v. a. a clăti, a remesteca, a clâ-târi. sciagiJra, f. nefericire, nenorocire, desastru, râs-trişte, adversitate, infortuniu. sciaguratAggine, f. ticăloşie, mişelie, nevoinicie. sciaguratamente, aw. din nefericire , spre nefericire ; cu mişelie, într1 unu chipu ticâlosu, miserabilu. sciagurAto, a. nefericitu, nenoroci tu, infortu-natu, miserabilu, ticâlosu, nevoiaşu, mişelu ; sceleratu. sciaguroso, a. nefericitu; fatalu, sinistru, cobitu. SCLALACQUAMENTO, vi. risipire, disipare, profu-siune ; — scialacquamento della lingua, vorbâ multă, flecârie, limbuţie. scialacquAre, v. a. a risipi, a disipa, a cheltui nebuneşte, a cheltui cu profusiune, peste mâsurâ ; a face pompă; — scialacquarsi, a se amesteca împreună, a se pierde ; a se contopi; a se topi, a se consuma. scialaoquatamente, aw. cu profusiune; intr’ unu chipu desordinatu, desfrînatu; cu disi-paţiune. scialacquat6re, m. risipitoru, cheltuitoru ne-bunu. SCIAlAcQUO, sciALACQUio, wi. risipă, risipealâ. scialamento. m. aburare, ecsaburare; resuflare. scialAppa, f. ialapu, noptiţâ (plantă medicinală). scialAre, v. o. e n. a ecsabura, a resufla ; a vărsa, a scoate afară ; a se desfăta, a se des-mierda; a risipi, a cheltui cu profusiune, cu fală, cu magnificenţă, a face pompă; — scia-larsi, a resufla, a se uşura. scialat6re, m. risipitoru; care face pompă. scialbAre, v. a. a tencui; a înflutura. scialbatura, f. sciAlbo, vi. tencuiturâ, tencuială. sciAlbo, o. tencuitu; cam palidu, gâlbiniciosu. sclAllo, m. şalu. sciAlo, m. ecsaburare, ecsalaţiune; vărsare; pompă, fală, profusiune, risipă, cheltuială mare; uşurare. scial6ne, vi. risipitoru, cheltuitoru nebunu. scialuppa, f. şalupă, luntre. sciamannArsi, sciammannArsi, v. n. a se des-mâţa, a nu îngriji de persoana sa, de hainele sale, a se desordina. Digitized by Google 494 SCIAMANNlTO.—SCldCCO. sciamannâto, sciammannAto, o. desmâţatu, desordinatu, fârâ grija, neîngrijitu ; — alia scia-mannata, într* unu chipu desordinatu, fârâ îngrijire, râu, destrâmatu. sciammann6ne, m. omu desordinatu, desmâţatu. sciAMANZiA, f. necromanţie. sciamAre, v. n. a roi, a sbura în roiuri. sciambecco, m. unu felu de navâ mica turcească. sciAme, sciAmo, m. roiu; ceatâ mare, mulţime. sciâmito, m. unu felu de stofa; catifea; ama-rantu. a # sciampiAre, v. a. a deschide; a întinde, a lăţi. sciancAre, v. a. a deşela, a rupe şclele. sciancAto, a. deşelatu, şolditu, cu şelele rupte, strămutate din locu; imperfecta, defectuosu, cu lipsa. sciapidîre, v. n. a pierde gustulu, a se face sălciu. a a sciApido, a. sălciu, nesâratu, fârâ gustu. sciArda (mAla), f. omu râu, craiu, ştrengaru. sciArpa, f. eşarpâ ; legătură. sciarpellAre, v. a. a întoarce pleoapele pe dosu, a sgâi. sciarpeli.Ato, a. cu pleoapele întoarse pe dosu, sgâitu. # ... sciarpelleria, f. prostie, nerozie, nâtângie, stupiditate. a a ^ sciArra, /. sfadă, ceartă, gâlceavâ, încâerare, lupta. a > ^ . sciarramento, m. risipire, împrâştiere, învingere. sciarrAre, v. a. a împărţi, a despărţi ; a împrăştia, a risipi, a rupe, a sparge, a învinge. sciarrAta, sciarAda, f. şaradă, unu felu de ghicitoare. sciAtica, f. işiaticu, durere de coapse. sciAtico, o. de işiaticu; pâtimaşu de işiaticu. sciAtta, f. luntriţâ, barcă mică. sciatAggine, f. bădărănie, mojicie, prostie; des-mâţare, neîngrijire, murdărie. sciattAre, v. a. a strica, a prâpâdi, a ruina. sciattAto, o. stricatu, prăpădi tu, ruinatu; desordinatu. # sciATTERiA, f. prostime, mojicime, oameni destrămaţi. # sciAtto, a. desmâţatu, neîngrijitu, desordinatoi, murdara, prostu, destrâmatu, raojicu; neîn-demânaticu. sciatt6ne, m. omu desmâţatu, destrâmatu, mo-jicu. # scla'Cra, f. infortuniu, desastra, nenorocire, ras-trişte. % sciauratAggine, f. ticăloşie, mişelie, nevoinicie. sciaurAto, a. nefericitu, infortunatu; ticâlosu, mişelu. scibile, a. scibilu, de ştiutu, care se poate şti; — s. m. scibilu, ceea ce se poate şti, ce se poate cunoaşte. scrâNA, f. unu felu de peşte. sciente, a. ştiutoru, cunoscâtoru; învâţatu, de-prinsu ; indemînaticu , procopsitu , dibaciu; sapientu. scientemente, avv. cu ştiinţă; cu dinadinsulu. scientificamente, aw. ştiinţificeşte. scientIfico, a. ştiinţificii, scientificu, de ştiinţă. SCIENZA, 8CIENZIA, f\ ştiinţă ; cunoştinţă ; ştire ; învăţătură; procopsealâ ; cugetu ; sapienţă; studiu. scienziAle, a. de ştiinţă, relativu la ştiinţă. scienziAto, o. învâţatu, omu de ştiinţă. scifrAre, v. a. a decifra, a descurca, a esplica. scIgnere, v. a. a desfăşura, a deslega, a des-noda; — discignersi, a se desfăşura, a se deslega; a se desbrâca. scilecca, f. festă, rengbiu, batjocură, glumă groasă. scilinguAgnolo, m. aţă (de sub limbă); — rom-pere lo scilinguagnolo, a începe de a vorbi; — aver rotto lo scilinguagnolo, a vorbi multu şi cu obrăznicie. scilinguAre, v. n. a gângâvi, a găngâni, a gângâi. , * scilinguAtO, a. e 8. m. gângavu. scilIva, sciALivA, f. salivă, bale, scuipatu. sciLLA, f. scilâ, ceapă marină; — tra Solia e Cariddi, între doâ pericole; la îndoinţâ. scill6ria, f. Înţelepciune, îndemânare, iscusinţi. scil6ma, m. vorbă lungă, vorbă de clacă, vorbă seacă; — fare uno scilloma ad uno, a po-vâţui, a face o predică. sciloppAre, v. a. a da sirupi, a îndulci cu si-rupu; a guguli, a desmierda; a îmblânzi, a potoli, a domoli. scil6ppo, m. sirupu. 8CÎMA, f. scobetă (unu membru architectonicu). 8CIMLA, f. maimuţă, momiţâ, simie ; maimuţoiu. scimiAre, 8CIMIOTTARE, v. a. e n. a maimuţi, a contraface. scimiAtico, a. de maimuţă, ca maimuţa. scimlatGre, m. maimuţoiu, imitatoru prostu. scimieggiAre, scimiotteggiAre, v. a. e n. a maimuţi. scikierIa, f. maimuţire, imitaţiune ridiculâ. sciBn6NE, m. maimuţă mare. scimi6tto, m. maimuţă tînâră. scimitArra, f. paloşu, sabie. scimunire, v. n. a se prosti, a se nătărăi, a se tonti. scimunitAggine, f. prostie, nerozie, tontie, stupiditate, nâtârâie, neghiobie, nâtângie, nâucie. scimunitamente, aw. prosteşte, nerozeşte, nâu-ceşte. scimunIto, m. smintitu > prostu, nerodu, tontu, stupidu, nătărău, negbiobu, nâtângu, nâucu, gugumanu, nâtătleţu, ludu, mâgădâu, găgâuţu. sc îngere , v. a. a descinge, a desfăşura, a deslega. scintilla, f, scânteie. scintillamento, m. scânteiere; stelire, sclipire, lucire. scfntillAre, v. n. a scânteia; a steli, a sclipi, a luci; a împrăştia, a respândi, a vărsa. scmmLAZi6NE, f. scânteiere; sclipire, lucire. scInto, o. descinsu, deslegatu. scio, m. osu iliacu. scioccamente, avv. nebuneşte, prosteşte. scioccheggiAre, v. n. a face nebunii, a face pe nebunu. ' sciocciiERtfLLO, m. nebunatecu, smintitu, capiu, omu într’o ureche, omu cărui i lipseşte o doagă. scioccherîa , sciocchezza , f. nebunie, nerozie, prostie. sckîcco, a. nebunu, smintitu, prostu, nerodu, negbiobu, nâtăngu, stupidu, nătărău, tontu, SCldOLIERE.—SClVOLO. 495 ludu, nâucu, nâtefleţu, gugumanu, gâgâuţu, mâgâdâu, idiotu ; nesâratu, fără gustu, sălciu; ‘ — alia 8ciocca, neghiobeşte. sci6guere, v. a. a deslega, a desnoda; a descinge ; a [descătuşa, a deslânţui; a separa, a despărţi, a deslipi; a disolvi, a decompune, a analisi, a deosebi; a desface, a desfiinţa, a scoate; a libera, a slobozi, a da drumu; a scăpa, a mântui; a desprinde, a descurca, a desvâlmâşi; a topi; a i( rta, a absolvi; a împlini, a satisface; a manifesta; — v. n. a pleca, a porni pe mare; — sciogliersi, a se deslega; a se libera, a se desprinde, a se desbâera; a se topi; a se desface; a se decompune. scioglimento, m. deslegare, desnodare; descin-gere; descătuşare, deslânţuire ; desprindere, desbâerare ; liberare; slobozire, scăpare, mântuire ; topire ; iertare ; împlinire, satisfacere ; decompunere ; desvoltare; fine, sfirşitu ; mişcare, turburare, rescoală; urdinare. scioglitOre, m. deslegâtoru; topitoru ; desfâcâ-- torn. sciografIa, f. sciografie, înfăţişarea pârţiloru interne ale unui edificiu; chiaru-obscuru. sci6grafo , m. sciografu, pictoru în chiaru-obscuru. sciolo, m. care pretinde de a şti, presumptuosu, arogantu. scioltamente, aw. fără împiedicare, cu uşurinţă; cu îndemânare, sprintenu. SCIOLTEZZA, /*. sprintenie, neîmpiedicare, agilitate, îndemânare, iscusinţă, lesniciune, sinceritate, coragiu, îndrâsneală; urdinare. scidLTO, a. deslegatu, desnodatu; descinsu; ne-împiedicatu, liberu; agilu, sprintenu; înde-mânaticu; iscusitu, coragiosu, sinceru; despărţita ; topitu, decompusu; desfăcuta, des-fiinţatu; — verşi sciolti, versuri nerimate; — giorni sciolti, zile de vacanţă ; — libro sciolto, carte nelegatâ; — o briglia sciolta, într’un chipu desfrînatu; — alia sciolta, cu libertate, sinceru, cu inimă curată. SCJONÂ.TA, f. sci6ne, m. volbură, turbine. scioperam^nto, m. trândâvire, destnâţare, în-glindisire, nelucrare, distragere; lucru nefo-lositoru scioperâre, scioprâre, v. a. a distrage, a pri-cinui pierdere de timpu; — scioperarsi, a se înglindisi, a se trândăvi, a şi pierde timpulu, a câcâri. scioperatAggine, scioperAggine, scioperatezza, f. nelucrare, trândăvie, lenevire, lene; neîn-grijire, lâsăturâ, indolenţă, desmâţare. 8CI0PERÂT0, o. fără lucru, fără treabă; trân-davu, leneşu, desmâţatu, indolentu, perdevarâ ; neocupatu, ocupata cu nişte lucruri nefolosi-tare. scioperio, w. nelucrare prelungită, oţiu. scioper6ne, m. perdevarâ, trândavu, câcâriosu; tontu. scoopIno, m. întîmplare neprevăzută. 'sClldPRO, m. nelucrare, oţiu, repaosu, înglindisire; — giorno di sciopro, zi nelucrâtoare. sciorinah^nto, m. svîntare, aerire, destindere. 8CI0RTNĂRE, v. o. a svînta, a aeri, a întinde, a destinde, a scoate la aeru; a publica, a scoate la lumină; a arunca; a scormoni; a recita, a spune iute ; — sciorinar figliuoli, a naşte mulţi copii; — sciorinarsi, a începe de a se desbrâca ; a resufla. a se întrema. sciorre, v. a. a deslega; a disolvi; a ierta; a libera. sciovernArsi, v. n. a mânca la masa altui spre iconomie. scipAke, v. a. a strica, a rupe; a risipi; — v. n. a aborta. sciPATORE, m. stricătoru, risipitoru. scipazione, /*. rupere, stricare, prâpâdire, risipire. scipjdezza, f. lipsă de gustu, sâlciune, fadeţâ; prostie, lucrare proastă, nerozeascâ; vorbă nesărată. scipidîre, v. n. a pierde gustulu, a se face sălciu; a se prosti. scipiDO, o. sălciu, nesâratu, fără gustu ; stupidu, prostu. soi pi re, v. n. a pierde gustulu, a deveni insi-pidu. scipitAggine, scipitezza, /*. sâlciuno, insipidi-tate. scipîto, a. sălciu, nesâratu, insipidu, fără gustu; fără spiritu, prostu, tontu, neghiobu, fără putere. SCIRIGNÂTA, /*. tâiâturâ. SCIRÎNGA, f. sâringâ. sciringAre, v. a. a însiringa, a arunca, a introduce cu sâringa; a introduce sâringa in băşica udului. sciring6ne, m. unu felu de tulumbă mică. sciroccAle, a. şirocalu, relativu la şirocu, de şirocu. ' scirocco, m. şirocu, vîntu de sud-ostu. sciroppAre, v. a. a sirupa, a face sirupu; a îndulci cu sirupu; a îndulci, a potoli, a alina. sciroppo, m, sirupu, siropu. scîrro, m. schiru, unu felu de umflătură tare. scirr6so, o. schirosu. scisMA, m. e f. schismă; separaţiune, desbinare, discordie, divisiune, neunire. scismAtico, a. schismaticu. scîsslle, o. scisilu, spintecâciosu, de spintecatu. scissi6ne, /*. scisiune, separaţiune, desbinare. scisso, a. separatu, spintecatu. scisstfRA,./’. crepăturâ; spintecare; separaţiune. scit Ale, m. e f. unu felu de şarpe. sciugAre, v. a. a usca, a deusca, a de seca, a şterge. sciugatoio, m. ştergaru, peşchiru. scitjno , o. negâtitu, lipsitu de cele trebuincioase. sciupAre, v. a. a risipi; a strica, a prăpădi, a rupe. sciupat6re, m. risipitoru. sciupinAre, v. a. a strica, a prăpădi pe nesimţite. sciupinIo , sciurfo , m. stricare , prâpâdire ; risipă. sciup6ne, m. risipitoru, chieltuitoru nebunu. scivolAre, o. n. a aluncea; a şucra, a fişâi, a bâsbâi. scivolAta, f. şuerare, fîşâire, bâsbâire; alunecare ; unu felu de compunere poetică, scIvolo, m. pasagiu (ornamentu melodicu). 496 SOLARĂ A.—SCOMM^TTERE. sclarea, f. salvie sălbatică (plantă). sclerotica, f. scleroticâ, o membrană a ochiului. scocca il fuso, f. femee leneşă, puturoasă. scoccamento, m. destindere, slobozire, scăpare, aruncare, asvîrlire; plesnire, pocnire, isbuc-nire; ivire. scoccAre, v. a. a destinde, a slobozi; — v. n. a se destinde, a se slobozi, a scăpa; a plesni, a pocni, a isbucni; a se ivi; a bate (orele); a vorbi obrăzniceşte; — scoccarsi, a se manifesta, a se revela, a se da de faţă. scoccat6re, m. aruncâtoru, asvîrlitoru. scbceo, m. destindere, descărcare, slobozire; pocnetu, plesnetu ; isbucnire ; baterea oareloru. scoccobrino, *». jocâuşu, scamatoru, şarlatanu. scoccolAre, v. a. a culege, a struji boabe; a repeţi. scoccolAto, a. desluşitu, curatu, limpede. scoccoveggiAre, v. n. a cocheta; a batjocori. scodAre, v. a. a ciunti, a reteza coada. scodAto, a. fără coadă. scodella, /*. blidu, strachină, castronu ; supă. scodellîno, m. câstronelu, strâchinuţâ, bliduşelu, tigâiţă (la o armă de focu). scodinzulAre, v. n. a da din coadă. scofacciAre, v. a. a turti. scoffinAto, a. rasu, pilitu, frecatu. sc6glia, f. pielea ce a lepâdatu şarpele; haine, Îmbrăcăminte, veşminte; stâncă. scogliAto, a. castratu, scobitu, jugânitu. scogliera, f. cuantitate de stânci; cataractă. sc6glio, m. stâncă; scopulu, stană; coajă, scoarţă ; pielea ce a lepâdatu şarpele; deprindere, abitudine care nu se poate desrâdâcina; piedică, obstaculu mare; pericolu; omu constanta, neclintitu. scoglioso, o. stâncosu, plinu de stânci. scognominAre, v. a. a desnumi, a desboteza. scoiAre, v. a. a jupui pielea, a beli. scoiAttolo, scoiătto, m. sciurelu, veveriţă. scolamento, m. curgere, scurgere. scolAre, scolăro, m. şcolaru, studenta, discepolu. scot.Are, v. a. a scurge; — v. n. a curge, a se scurge. scolareggiAre, v. n. a face pe şcolaru. scolar^sca, f. scolârime, şcolarii, corpuiu şco-lariloru. scolarescam&îte, avv. şcolăreşte. scolaresco, a. şcolârescu, de şcolaru. scolAstica, f. Scolastică, teologia sau filosofia care urmează după metoda lui Aristotelu. scolastic amante, avv. şcolasticeşte. scolâstico, a. şcolasticu, scolasticu, alu şcoalei; alu Scolasticei, peripatetica, aristotelicu. scoLATivo, a. scurgâtoru, care face să se scurgă. scolat6io, m. scursoare, scurgâtoare. scolatiIra, f. scurgâturâ, scursură. scolaziGne, f. scurgere, curgere. scol^tta, f. şcoală mică. scoliAste, m. scoliastu, făcâtoru de scolii. sc6lio, m. scolia, scolie, notă, adnotaţiune gramaticală sau critică la unu autoru clasicu; adnotaţiune la o teoremă de matematică. scollacciAtO, a. decoltatu. scollAre, v. a. a desclei, a deslipi; a scoate., scollAto, a. descleitu, deslipitu, decoltatu. scollatOra, f. scobitură, croiturâ rotundă la gîtu. scollegam^nto, m. neunire, deslegare, separare. scollegAre, v. a. a desuni, a despărţi, a des-lega. scollinAre, v. a. a trece peste dealuri. sc6llo, m. scobitură la gîtulu cămăşii. scolmAre, v. a. a rade o măsură cu grâu. sc6lo, m. cursurâ, scursură. scolop£nt>ra, f. scolopendrâ, unu felu de in-sectu cu multe picioare; cârcăiacu, limba cerbului (plantă). scoloram^nto, m. descolorare, desvâpsire. scolorAre, v. a. a descolora, a desvâpsi; — v. n. a se descolora, a pierde coloarea naturală; a îngălbeni. scolorimento, m. descolorare, pierderea colorii. scolorire, v. n. a se descolora, a pierde coloarea naturală; a îngălbeni. scolpamento, m. desculpare, desvinovâţire, justificare. scolpAre, v. a. a desculpa, a justifica, a des-vinovâţi; — scolparsi, a se desculpa, a se justifica, a se desvinovâţi. scolpim^nto, m. săpare, scobire, sculptare; înti-pârire, tipărire, impresiune. * scolpîre, v. a. a săpa, a scobi, a scuipi, a sculpta; a tipări, a întipări, a face impresiune; a pronunţa bine. scolpitamente, avv. respicatu ; cu desluşire. scolpit6re, m. scobitoru, sâpâtoru; sculptoru. scolpitCra, f. scobitură, săpătură, sculptură. sc6lta, f. sentinelă, streajâ. scoltAre, v. a. a asculta. sc6lto, a. sâpatu, scobitu, sculptatu, sculptu, sculpitu. scoltOra, f. săpătură, scobitură, sculptură. scolturesco, a. de sculptură, relativu la sculptură. scombavAre, v. a. a îmbăia, a-umplea de bale. scomberello, m. pâmâtufu de stropitu. scombiccherAre, v. a. a scrie râu, a închistri. scombinAre, v. a. a desbina, a amesteca, a turbura. scombinazi6ne, f. desbinare, turburare, amestecare. scombro, m. scrumbie (unu felu de peşte). scoMBtfGLio, tn. încurcătură, amestecături, des-ordine. . scombuiam^nto, m. întunecare, obscurare ; amestecare, încurcare, desordinare, confusiune ; risipire. scoMtfniARfi, v. a. a întuneca, a obscura; a turbura, a amesteca, a desordina; a împrăştia, a risipi; a speria, a înfricoşa; — scombuiarşi, a se întuneca ; a se turbura. scombussolAre,' v. a. a amesteca, a resturna, a desordina. sc6mma, m. vorbă atingâtoare, muşcătoare; glumă ; sofismâ, şicânârie, secătură, rabulistârie. scommAtico, a. atîngâtoru, muşcâtoru ; isteţu, ageru la minte, cu spiritu; sofisticu, rabuli- sticu. scommessa, f. prinsoare, râmasu, rămăşagu. scommmtere, v. a. a se râmăşi, a se prinde, a , pune râmasu; a desface, a separa, a desprinde, Digitized by Google SCOMMETTIMENTO.—SCONCIATllRA. 497 a deslipi; a desbina, a desuni; — scom-mettersiy a se sclinti. scommettimento, im. râmăşire; desfacere, separare , deslipire, desprindere; sclintiră ; desbi-nare, desunire. scommettit6re . nu râmâşitoru ; desfâcâtoru; turburâtorn de pace, învrâjbitoru. scommettitura, f. desfacere, desprindere; sclin-tire. scommezzAre. v. a. a înjumătăţi. scommiatAre v. a. a licenţia, a congediu. scommiatAta, f. licenţiare, congediare, congediu. scommoyimento, m. scommozione, f. scuturare, cutremurare , sdrâncânire ; agitaţiune , turbu-rare. scommovit6re, im. scuturâtoru; turburâtoru. scommuovere, v. a. a scutura, a cutremura, a sdrâncâni; a turbura, a agita, a râsvrâti. scomodAre, scommodAre, v. a. a supâra, a incomoda. scomoditA, scomodezza, f. incomoditate, greutate, supărare , osteneala , neîndemânâ ; stare incomodă. scoMODO, a. incomodu, supârâtoru, greu, inutilu, nefolositoru, neplâcutu; — s. m. incomoditate, greutate. scompaginamento, im. disordinare, turburare, res-turaare, confusiune, neorînduialâ. scompaginAre, v. a. a desordina, a resturna, a turbura ordinulu şi simetria; — scompagi-narsi, a se desordina, a se desorganiza, a se turbura. SCOMPAGNAMENTO, iu. despârecbiare; desbinare. scompagnAre, v. a. a despârechia, a despărţi, a desuni. scompagnAto, a. despărecliiatu; desunitu, des-pârţitu. scompAgnatiîRA, f. despârechiere; disparitate. scompAgno, o. despârechiatu, neimpâreebiatu. scomparIre, v. w. a scâpâta, a scădea, a pierde din valoarea sa; a dispărea, a se face nevâ-zutu, a se perde, a peri din vedere; a se şterge, a înceta. SCOMPARTTMENTO, im. împărţire, despărţire, divi-siune; împărţiturâ , despârţitură; distribu-ţiune, împărtăşire; parte. scompartîre, v. a. a împărţi, a despărţi, a divide ; a distribui, a împărtăşi; — scompar-tir si, a se împărtăşi. scompArto, im. împărţiturâ, despârţitură, împărţeală. scompersAue, v. a. a se gândi la mai multe lucruri diverse, deosebite. scompiacere, v. n. a nu complăcea, a nu fi complacentu. scompigliamento, im. turburare, perturbare, amestecare. scompigliAre , v. a. a turbura, a perturba, a amesteca, a desordina, a resturna, a râsvrâti; a ruina, a prăpădi; a ameţi, a uimi; — scompigliarsi, a se turbura, a se uimi; a şi pierde cumpâtulu. scompigliatamente, owj. într’unu chipu turbu-ratu, confusu, desordinatu, fără orînduialâ. scompigliat6re, im. turburâtoru, amestecâtoru. scompîglio, im. confusiune, perturbaţiune, încurcătură, amestecătură, gălăgie, neorînduialâ. SCOMPiGLidME, nu amestecătură, învâlmâşire. scompisciAre, v. a. a pişa, a se pişa pe. scompiscione, im. eroare, greşeală grosolană. scomponimento, im. decompunere, desfacere, desfiinţare; turburare, uimire. scomp6rre, v. a. a decompune, a desface, a deosebi , a separa; a desfiinţa, a strica ; — scomporsi, a se decompune, a se disolve; a se desfigura. scompositîvo, a. care servo spre a decompune. scomposit6re, m. decompusâtoru, desfâcâtoru. scomposizione, f. decomposiţiune, desfacere. scompostamente, civv. intr’unu chipu necuviin-ciosu, desordinatu, neregulatu, desfrînatu. scompostezzA, f. immodestie, necuviinţă. scomposto, a. desordinatu, necuviinciosu, immo-destu. scompuzzAre, v. a. a împuţi. scompuzzolAre, v. a. a întărită pofta de mâncare. scomunAre, v. a. a ecsila, a goni din comună. scomunicâ, f. scomunicamento, *M. descomunica-re, scomunicâ, anatemă, afurisenie. scomunicAre, v. a. a descomunica, a escomuni-ca, a anatematiza, a afurisi. scomunicAto , a. descomunicatu, escomunicatu, anatematizatu, afurisitu; sceleratu, blestema-tu; — faceia da scomunicato, persoană uritâ şi blestemată. scomunicat6re, im. descomunicatoru. scomunicatOrio, a. descomunicatoriu, escomuni-catoriu, de scomunicâ, coprinzâtoru de scomunicâ. scomunicazi6ne, f. descomunicare, afurisire. SCOMtfzzOLO, m. nimicu, bagatelă, picătură. sconcacAre, v. a. a umplea cu câcatu ; a feşteli, a mânji, a terfeli, a murdărişi. SCONCACATORE, IM. câcâcioSU. sconcatenAre , v. a. a deslânţui; a disolvi, a desface. SCONCATENATO, a. deslânţuitu; fără legătură. sconcertamento, im. desconcertare, turburare. sconcertAre, v. a. a desconcerta, a turbura, a desordina. . sconcertatamente , avv. într’unu chipu descon-certatu, neordinatu, fără armonie, fără şiru. sconcertat6re, im. desconcertatoru; turburâtoru, stricâtoru, perturbatoru. sconcerto, im. disarmonie, disunanţâ; neorîndu-ialâ, desordine, turburare; confusiune. sconcezza, f. uriciune, necuviinţă; bazaconie. sconciamente, avv. intr’unu chipu uriciosu, scăr-bosu, urîtu, necuviinciosu , immodestu, spur-catu, neruşinata, obscenu; râu, nepotrivitu. sconciamento, im. schimosire, desfigurare, pocire, strâmbare, stricare; desordinare, turburare. sconciAre, v. a. a desfigura, a schimosi, a poci, a strâmba, a strica; a desordina, a turbura; — sconciarsi, a se strica, a se strâmba; a aborta; — sconciarsi la gamba, a şi scrinti piciorulu. sconciatamknte, avv. urîtu, strâmba, prosteşte. sconciatOre, im. schimositoru, pocitoru, strâm-bâtoru, stricâtoru, prefâcâtoru; turburâtoru. SCQNCIATtiRA, f. schiiuositurâ, pocitură, strâm- 32 * 498 SC6NCI0.—SCONTENTEZZA. bătură , prefăcătorie ; abortu ; lucru mon-struosu. SCONCIO, in. necomoditate, neîndemânâ; adversitate , sinistru, râstrişte, belea; pagubă ; des-ordine; strâgânie; — a. incomodu , supârâ-toru; nepotrivitu, necu viinciosu; obscenu, ba-zaconu; desordinatu, strămbu, imperfectu, po-citu, schimositu, râu, uritu , prostu; neregulaţii ; ruşinosu ; scrintitu ; abortatu ; rîposu ; infectu; ciudatu, estravagantu ; escesivu, des-mâsuratu, necumpâtatu. sconcludere , v. a. a rupe o negoţiaţiune; a strica. sconclusi6ne, f. lipsă de conclusiune; întrerupere. sconcordAnza, f. discordanţă, neacordu, divergenţă, neinvoire, neunire, nepotrivire. sconcOrde, a. discordu, neacordatu, divergentu. sconcohdia, f. discordie, neacordu, neînvoire, divergenţă de opiniuni, desbinare, neunire. sconcorforAre, v. a. a descorpora, a despărţi. scondesceso, a. rîposu, râpezitu, declivu. . scondîto, a. nedresu, fără gustu, sălciu ; prostu, fără judecată, fără minte; necultivatu. sconfacevole, a. nepotrivitu, necuviinciosu. sconferma, f. ncconfirmare, neintârire. sconfessAre, v. a. a retrage confesiunea ce s\a fâcutu, a denega ceea ce s’a zisu; a nu mai recunoaşte. sconfic’cAre , v. a. a scoate cuiele, a desbate piroanele. sconfidAnza, f. neîncredere, sfială, sfiiciune. sconfidAre, v. n. a se sfii, a se teme, a nu se încrede. . sconfîggere, v. o. a desfige, a descuia; a învinge, a birui, a bate, a nimici cu totulu; a descoragia, a umili. SCONFIGGIMENTO, m. învingere, biruire, risipire, nimicire, ruină totală a unei armii; umilire. sconfiggitiîre, m. învingâtoru, biruitoru. sco n fin Are, v. n. a trece peste hotare. sconfinAto, a. nemărginiţii, infinitu. sconfîtta, f. învingere, sfărâmare, toropeală. sconfitto, a. învinsu, sfârâmatu, biruitu, risipi tu ; desfiptu, descuiatu ; stricat u, ruin atu ; descoragiatu. sconf6ndere, v. a. a confunde, a turbura, a înfunda. sconfortamento, m. descoragiare; desfâtuire. desmintare. sconfortAre, v. o. a desconforta, a descoragia; a desfâtui, a desminta; — sconfortarsi, a se desconforta, a se descoragia, a şi perde coragiulu ; a se sfii. sconforto, m. dcsconfortare, descoragiare; supărare, necâjire, necazu; sfiiciune, sfială, bânuire. scoNGitiNGERE, v. a. a desuni, a separa, a despărţi. scongiungimento, tn. desunire, separare, despărţire. econgiuramento, m. rugare, jurare, îndemnare cu jurâmîntu, conjurare ; ecsorcizare. scongittrAre, v. a. a se ruga fierbinte, a conjura, a jura pe cineva, a îndemna cu jurâmîntu ; a ec8orciza, a scoate demoni; a depărta, a înlătura. scongiitratiîre, m. conjuratoru, ecsorcistu. scongii)ro, in. ecsorcismu; jurâmîntu; jurâmîntu ecsecratoriu ; rugăciune fierbinte. sconnessi6ne, f. neconecsiune, lipsă de concesiune, de legătură; incoerenţă, incongruenţă, discordanţă, nepotrivire, neacordu. sconnesso, a. neconecsu, desunitu; incongruen-tu, nepotrivitu, necuviinciosu. sconnettere, v. a. a desuni, a deslipi, a despărţi ; — v. n. a scrie fără şiru; a nu con-glâsui, a discorda. sconocchiâre, v, a. a toarce totu caierulu ; a consoma. • SCONOsc^nte, a. nerecunoscâtoru, ingratu; igno-rantu. - sconoscentemente, avv. cu ingratitudine; prosteşte. sconosc^nza, f. ingratitudine, nerecunoştinţâ. sconoscere, v. n. ed a. a nu recunoaşte; a uita binefacerile, a fi ingratu, nerecunoscâtoru. sconosciutamente, avv. pe subtu ascunsu, p’în taină. • sconoschjto, a. necunoscuta; obscuru, Iară re-numire. sconquassAre, v. a. a sfărâma, a ruina. sconsacrAre, v. a. a desconsacra, a desfinţi, a profana. sconsentimento, m. refusu, nepriimire, tăgăduire. SC'ONSENTIRE, v. a. a recusa, a tăgădui, a nu priimi. sconsideratamente, avv. cu nesocotinţă, fără băgare de seamă, ^râ prudenţă, sburdâlni-ceşte. SCONSI DE RATEZZA , SCONSIDERAZldNE, SCONS1DE-rAnza, f. nesocotinţă, nebăgare de seamă, imprudenţă, indiscreţiune, nereflecsiune, minte uşoară, sburdâlnicie. scon.siderAto, a. nesocotitu, imprudenta, indis-cretu, nebâgâtoru de seamă, uşoru la minte, sburdalnicu. sconsigliAre, v. a. a desfâtui, a desminta. sconsigliatamente, avv. fără chibzuire, fără socotinţă, cu uşurinţă, cu imprudenţă, sbiir-dalniceşte. sconsigliatezza, f. nechibzuire, uşurinţă, minte uşoară. soonsigliAto, a. nechibzuitu, nesocotitu, imprudenta, fără refiecsiune; sburdalnicu, nebunu, smintitu. sconsolAre, v. a. a (ţesconforta, a întrista, a necăji. sconsolatamente, avv. fără confortu, fără con-solaţiune. ** sconsolAto, a. nemângâiatu, neconsolatu, des-consolatu, tristu, descoragiatu, desperatu. SCONSOLAZî6ne, f. desconsolare, nemăngâiare, descoragiare, desperaţiune, întristare, obidă, necazu. hcontAre, v. a. a esconta, a scădea din socoteală, a plăti înaintea terminului; a satisface, a spăla (păcatele). scontentamento, m. nemulţumire. scontentâre, v. a. a nemulţumi'-, — sconten-tarsi, a se nemulţumi, a se desgusta, a se supăra. # scontentezza, f. scontento, m. nemulţumire, SCONTENTO.—SCOPRIRE. 499 desgustu, neplăcere, supârâre, întâritare, ne-cazu. scontento, a. nemulţumiţii, desgustatu, supâ-ratu. scONTESSiTtfRA, f. desordinu, confusiune, nere-gularitate. scontinuAre, v. a. a descontinua, a precurma. sconto, m. escontu, scâzâmintu. scont6rcere, v. a. a întoarce, a suci, a resuci, a îndoi, a gârbovi; — scontorcersi, a se strâmba, a se întortoca, a se svîrcoli. SCONTORCIMENTO, SCONTORCIO, m. SCONTORSIIÎNE, f. suciturâ, resuciturâ, îndoiturâ, gâvboviturâ, strâmbare, intortocare, svircolire, scontorsiune, svircoalâ. scontorto, a. întorsu, sucitu, gârboviţii, strâmbu. scontraffAre, v. a. a preface, a altera, a schi-mosi, a poci; a imita, a copia. SCONTRAMENTO, m. întâlnire; isbire. scontrAre, v. a. a întâlni, a întîmpina, a brodi, a gâsi; a iabi; a alătura; a adeveri, a re-visui. scontrat6re, m. alâturâtoru, revisuitoru. scontrAzzo, m. întâlnire, întîmpinare; încâ-erare. scontr^vole, a. care se întâlneşte; accesibilu. SCONTRO, m. întâlnire. întîmpinare; isbire, isbi-turâ, isbealâ, năvălire, încâerare, luptâ, con-flictu. scontroso, a. nâsurosu, capriţiosu, delicatu. sconturbAre, v. o. a turbura, a supăra, a necăji. sconttîrbo, m. turburare, supărare, necazu. 8convenevole, a. necuvenitu, necuviinciosu, ne-potrivitu. SCONYENEVOL^ZZA, f. necuviinţă. sconvenevolmente, avv. într’unu chipu necuviinciosu. sconveniente, a. netuvenitu, nepotrivitu, necuviinciosu. sconvenientemente, avv. într’unu chipu necuvenitu. sconveniENza, f. necuviinţă, necâdinţâ, nepotrivire, desproporţiune, neacQrdu; neîndemânare, nepoliteţâ. , scoNVENiRB, v. n. a nu se cuveni, a nu se cădea; a nu se acorda, a nu se potrivi, a nu consuna; ’a se contrazice. sconv6lgere, sconvolvere, v. a. a resturna, a reînturna, a reîntoarce, a întoarce, a resuci; a amesteca, a scormoni, a răscoli; a turbura, a râsvrâti; a desminta. 8C0nvoglim£nto, m. restumare ; turburare, amestecare, scormonire, răscolire; râsvrâtire. sconvogmt6re, t/i. resturnâtoru, turburât )ru. sconvolto, a. resturnatu, turburata, amestecatu; resucitu, întorsu, strâmbatu ; scrintitu. SCOpa, /. mesteacânu ; mătură ; vargâ de bâtutu ; T" r(»npere la scopa, a se desmierda, a da desfrinârii. * scopagkîne, /. măturare ; bâtae. copag6gne, m. craiu, spînzuratu, blestematu. copamestieri, m. celu co schimbă meşteşugu în toate minuturile, care nu este perseveran ia o profesiune. *• CTPtâ, rîndaşu. * ake, v. a. a mătura, a curâţi; a bate vergi; a scutura, a scotoci, a scormoni peste totu; a cutreera, a străbate o ţară; a biciui, a pâlmui, a defăima. SCOPATORE, m. mâturâtoru. SCOPATCra, f. măturare ; mâturâturâ; hulire, hulă, probozire, defăimare, defaimâ, descredi-tare. scopazzcîne, m. lovitură în capu cu mâna. scoperchiA^e, v. a. a scoate capaculu, a descoperi. scoperta, f. descoperire, găsire; născocire, in-venţiune ; esploraţiune, pândire; — alia scoperta, deschisu, în publicu; sub cerulu liberu, sub cerulu deschisu, sub ceru. scopertamente, avv. deschisu. în publicu. scoperto, a. descoperitu ; deschisu, curatu ; cunoscuţii, publicu ; golu, desbrâcatu, desvâlitu; — s. m. locu descoperitu; — alto scoperto, sub ceru, afară; in publicu; — a scoperto, golu, deshrâcatu; — rimanere allo scoperto, a remânea descoperitu, fără ajutoru, fără adâ-postu. scoperti5ra, f. descoperire; golire, desbrâcare. scopeto, m. mestecânişu, pădure de mesteacânu. scopetta, f. perie, periuţă. scopettAre, v. a. a peria, a curâţi, a şterge cu peria. sc6po, m. scopu, ţintă, ţelu; fine, cugetu, gându, intenţiune; proectu ; — arrivare allo scopo, a isbuti. scoppiAbile, a. care poate plesni, crepa, apâr- gâciosu. . scoppiacorpo (a), avv. — mangiare a scoppia-corpoy a se îndopa. scoppiacu6re, m. strânsuri de inimă. scoppiamento, m. crepare, spargere, plesnire, pocnire. scopplAre, v. n. a crepa, a se sparge, a plesni, a se rupe sârindu, a pocni, a trosni, a is-bucni, a face esplosiune ; a nu se astîmpâra; a crepa de necazu; a şi pierde cumpâtulu; a naşte, a se ivi; a cşi cu repeziciune, a pro-rupe; a muri; — v. a. a despârecbia; a face să crepe; — scoppiare dalie risa, a se strica do risu; — scoppiare colle ditat a pleoscâi cu degetele. scoppiAta, f. pocnitură, plesnitură. scoppiatura, f. pocnitură, isbucniturâ, crepâturâ, spărtura, isbucnealâ. scoppiettAke, v. n. a pîrsni, a trosni, a pir-pirâi. scoppiettAta, f. împuşcătură; esplosiune. scoppietteria, f. mulţime de bersalieri, de vî-nâtori. scoppiettiere, tn. bersalieru, vînâtoru. scoppiettIo, m. trosnetu, pocnitu, plesnita pre-lungitu. scoppjetto, m. trosnetu, pocnitu uşoru ; puşca. scdPPio, m. pocnitu, plesnitu, trosnetu, esplosiune, isbucnire ; puşcă; — fare scoppio, a face sgomotu, a bate la ochi. scoprimento, w. descoperire, desvâlire, destăinuire. scoprire, v. a. a descoperi; a deschide; a des-vâli, a desbrâca, a goli, a despoia; a destâ-nui, a manifesta, a publica; a inventa, a născoci ; — scopnr gli altari, a revela, a mani- 32* 500 8C0PRIT6RE.—sedase. festa nişte lucruri neplăcute; — scoprirsi, a se descoperi, a şi lua pâlâria; a se da pe fata. scopkit6re, m. descoperitoru; inventoru. scopritCra, f. descoperire, desvâlire. sc6pulo, m, scopulu, stânca. scopul6so, a. scopulosu, stâncosu. scoraggiamento, m. descoragiare, pierdere de coragiu. scoraggiAre, v. a. a descoragia ; — scoraggiarsi, a se descoragia, a şi pierde coragiulu. scoramento, m, consternare, descoragiare. scorAke, v. a. a consterna, a descoragia. scorbacchiamknto, m. probozire, infruntare, mustrare, defăimare, hulire. scorbacchiAre, v. a. a probozi, a înfrunta, a mustra în publicu, a defăima, a huli, a da pe faţa greşelile cuiva, a lu descredita. scorbutico, a. scorbutosu, cu scorbutu, de scor-butu. SGORBtiTO, m. scorbutu (o maladie). scorcAre, scorcArsi, v. n. a se scula din patu. scorciam^nto, m. scurtare, scurtătură, prescurtare. scorciAre, v. a. a scurta, a prescurta; — scor-ciar$i, a se scurta; a scădea; a se stringe. scorciat6ia, /. calea cea mai scurtă; potecă. scorclat6re, m. scurtâtoru, presclirtâtoru. sc6rcio, m. scurtare; sfirşitu, fine; drumulu celu mai scurtu pentru a ajunge la sfirşitu; declinare, plecare; posiţiune estr&vagantâ, ciudată; efectulu de perspectivă prin care objec-tele privite în faţă se arată mai scurte de cumu suntu într’adevâru; — fare scorci di bocea, a se scâlâmba, a face grimase. 8C0RDAMENT0, m. uitare. scordAnza, /*. discordantă, disunantâ; discordie, desbinare, diversitate de opiniuni. scordAre, v. a. a desacorda unu instrumentu ; — v. n. a nu consuna, a nu conglâsui; a fi do o părere deosâbitâ, a nu se acorda; — scordarsi, a uita. sc6rdeo, sc6rdio, m. scordium (plantă). scordevole, a. uitucu, uitâciosu; discordu. scoreggia, f. curea; biciu. scoreggtAre, v. a. a biciui; — v. n. a bâşi, a da bâşinâ. scoreggiAta, f. lovitură cu biciu. sc6rgere, v. a. a vedea, a privi, a zări, a descoperi, a vedea de departe, a pricepe, a cunoaşte, a observa, a deosebi; a însoţi, a conduce, a mâna, a călăuzi, a povâţui, a îndrepta, a cârmui; a învăţa, a deprinde, a îmblânzi, a astîmpâra, a domoli; a manifesta, a arăta; — farsx scorgere, a se face de rîsu. SCORGIM^NTO, m. vedere, zârire, privire, pricepere, înţelegere, deosebire ; însoţire; învăţare. scorgitore, m. conducâtoru, câlâuzu ; arâtâtoru. bc6rja, f. sgurâ. scoriazi6ne, f. sgurare. scorifurme, a. sguriformu, sgurosu, sgurâvn. scorlAre, v. a. a scutura. scornab£cco, m. o plantă. scornaccuiamento, w. derîdere, păcălire, batjocorire. scornacchiAre, v. a. a deride, a păcăli, a bat- jocori ; — v. n. a croncăni; a fleoncâni, a boscorodi, a sporovâi. scornacchiAta, f. derîdere, păcălire ; sporovâire. scornAre, v. a. a deconia, a rupe coarnele ; a înfrunta, a ruşina, a da de ruşine, a lua la trei parale, a înfunda. scornatOra, f. decornare, ruperea coameloru. scorneggiAre, v. o. a lovi cu coarnele; — v. n. a cânta cu comulu. scorniciam£nto, m. cornişuri, omamentu la cor-nişuri. scorniciAre, v. a. e n. a face cornişuri. scorno, m. ruşine, desonoare, necinste, confu-siune. scoronAre, v. a. descorona; a ciunti arborii. scorpacciAta, f. mâncare peste măsură. scorpAre, v. n. a se îndopa do mâncare. scorpena, /. dracu de mare (peşte). SC0RPI6NE, m. scorpie, scorpiune. scorporAre, v. o. a descorpora, a destrupa, a despreuna, a separa; a depărta. scorporazione, f. descorporare, destrupare. scorrazzamento, m. alergare încoace şi încolo; pribegire ; incursiune ; trepâdare. scorrazzAre, v. n. a alerga încoace şi încolo; a trepâda; a umbla rătăcita, a pribegi; a face incursiuni. SCORREdAto, a. negâtitu, neînzestratu. scorr^ggere,!?. a. a corecta, a îndrepta râu ; a înrăutăţi, a desfrina, a nârâvi. SCORREGGIA, f. curea; biciu. scorrenza, /. diarie, urdinare, cufurealâ. SCORRERE, v. n. a curge; a fugi; a durăi; a treco cu rapiditate; a se scurge ; a slăbi; a face incursiuni; a trece peste ; — v. a. & străbate ; a strâfoia o carte, a o citi repede ; a spune pe scurtu ; — scorrer la cavallina, a se desfrina, a se desmierda ; — scorrere col cervello, a şi pierde minţile; — scorrere il ventre ad alcunot a se cufuri. scorrerîA, f. incursiune, incursâ scorrettamente, avv. într'unu chipu necorectu. SCORRETTIVO, a. stricâtoru, vâtâmâtoru. SCORRETTO, a. necorectu, greşitu ; desfrinatu. SCORREVOLE, a. curgâtoru, trecâtoru; curgiu; facilu. scorrezi^ne, f. necorecţiune ; eroare, greşeală. bcorribAnda, scorribAndola, /*. mică incarsiune, plimbare, ocolire, ocolu. scorrid6re, w. esploratoru, scoditoru. scoreim^nto, m. curgere, scurgere; alergare, fugire ; alunecare; strâbatero ; emanaţiune, scorrit6re, m. alergâtoru, stăbâtătoru. scorrubbiArsi, v. n. a se mânia, a i sări cuiva ţandăra. SCORRUBBi6so, a. mâniosu, supârăciosu. scoRRtfccio, m. întârîtare, necazu, întristare. scursa, f. umblare, alergare, trecere repede; aruncătură de ochia, căutătură preste totu ; — fare una scor sa, a face o mică plimbare; — dare una scorsa ad un libro, a citi repede o carte. SCORSEGGIAre, v. n. a pirata, a face piraterii. scorsîvo, a. cufuricioBu; lesne curgâtoru. seOrso, m. desfriu, desfrinare, desordine; curgere, trecere; greşeală, nebăgare de seamă; — fare uno scorso di lingua, a greşi vor- SCORSblO. — SCREDtf NTE. 501 bindu ; — scorso, a, trecuta, decursu; derivatu; prădatu, jâfuitu ; alunecatu; stricatu, vâtâ-matu ; lipsitu, slâbitu; — l'anno scorso, în anula trecuta. - scoRstiio, a. lesne curgâtoru; — nodo scorsoio, laţu. sc6rta, f. escorta, paza, streajâ ; câlâuzu, con-ducâtoru ; transporta militaru ; provisiune ; — fare la scoria, a escorta; a călăuzi. scortamente, avv. cu iscusinţa, cu isteţime. SCURTARE, v. a. a scurta, a face mai scurtu, a prescurta, a abrevia; — v. n. a se scurta; a se micşora. scortAkk* v. a. a escorta, a păzi, a câlâuzi. scoRTEt'CiAMENTO, m. descorţare, descojare. scortecciAbe, v. a. a descorţa, a descoji, a des-coja. scortese, a. incivilu, neurbanu, nepolitu, ne-omenosu, prostu, mojicu, sălbateca, grosolana, nedelicatu. scortesemente, avu. fârâ politeţa, mojiceşte. scuRTEsia, f. incivilitate, neurbanitate, nepoli-teţâ, neomenie, prostie, mojicie, neîndemâna-re, grosolănie. scobtk amento, m. belire, jupuire; descorţare ; sgâriare; împilare, despoiare. scorticapiim^cchi, m. omu sgârcitu, scumpu cumplitu. # scobticAre, v. o. a beli, a jupui; a descorţa; a sgâria; a descoji, a desghioca; a despoia, a împila, a jâfui, a angaria, a lua cu silă, a stoarce; — scorticarsi, a muri. scobticAbia, scorticat6ria, f. laţu câzâtoru. scoRTiCATrvo, a. jupuitoru, belitoru. scorticat6io, m. cuţitu de jupuitu, de belitu; sgâriâturâ; belitorie. scorticatobe, m. belitoru, jupuitoru; împilâ-toru. scORTICATtfBA, f. beliturâ, jupuiturâ; sgăriâ-turâ. scorticavillAnj, m. împilâtoru de ţărani. SC0RT1CAZI0NE, f. jupuire, belire. scORTJCHiNO, m. cuţitu de jupuitu; jupuitoru. scobtinăbe, v. a. a desface cortinele (la o for-tereţâ). . scortîre, v. a. a scurta (o haină). sc6rto, m. scurtare; — a. zâritu, vâzutu, descoperita de departe; însoţita, escortatu; isteţu, dibaciu, deşteptu, iscusita, îndemâna-tecu; — avv. desluşitu, cu desluşire. s< okza , f. scoarţă , coajă; pâstare ; corpulu omenescu ; aparinţă ; pretestu. scorzAre, v. a. a descorţa, a descoji; a desBrâca. scorzatura, /*. descorţăturâ; scoarţă, coajă. scobzone, m. unu felu de şarpe veninosu ; omu prostu, nerodu, bâdâranu, mojicu. scorzonkra , /*. scorţoneră, barba ţapului (plantă). st’OBztiTO, a. scorţosu, cojosu. bcoscendere , v. a. a rupe; a sfărâma, a doborî ; a tăia; a frânge; — sco8cendersit a se sfărâma. bcobcendimAnto, m. spargere, sfărâmare. 8COSCESO, a. plinu de sfârâmâturi; rîposu. scosciAbe, v. a. a strica coapsele. scoscienziAto, a. fârâ conştiinţă, fârâ mustrare de cugetu. sc6scio, m. locu rîposu, priporu, abisu, preci-piţiu. scossa , f. sguduiturâ, sdruncinâturâ, scutură-turâ, clătinare; lovitură ; atacu ; povoiu ; — scossa di terremoto, cutremurâturâ, cutre-muru. scossAre, v. a. a scutura, a sgudui, a sdrân-căni, a sdruncina, a clătina, a mişca, scbssio, m. meliţâ de inu. scosso, a. scuturutu, clâtinatu ; liberu; golu. scostamento, vi. depărtare, alungare. scostAre, v. a. a depărta, a alunga; a despărţi; — scostarsl, a se depărta, a se trage, a se retrage. scostumatamente, avv. într’unu cliipu necu-viinciosu , immoralu, desordinatu, desfrînatu, necuviinciosu. SCOstumatezza , f. desfrîu, licenţă, nârâvire, immoralitate, depravaţiune, desordine; grosolănie. SCOSTUmAto , a. desfrînatu, nârâvitu , depra-vatu, licenţiosu; desordinatu, desmâţatu, de-strămatu; grosolanu, necioplitu, prostu, mojicu. scostiÎme, m. desfrîu, nârâvire; neciopliro. scoTANO, scu(3tano, m. sumacu, scumpie. scotennAre, v. a. a jupui. scotennAto, m. şoriciu, pielea porcului. scoTiMtfNTO, vi. sguduire, sdruncinare, clătinare. scoTiTtiiO, vi. sită, ciuru. scotit6re, 991. scuturâtoru, sguduitoru. scotola, f. meliţâ de inu. scotolAre, v. a. a meliţâ, a posdâri. scotolatore, meliţaru. scotolatijra, f. meliţare, posdâri re, meliţâ-turâ. scotomAtico, vi. celu ce sufere de ameţeală. scotomîa, f. ameţeală, vertigino. scoTTA, f. zeru. SCOttamento, vi. ardere, arsură; opărire. scottAre, v. a. a arde, a frige; a opări, a muia in apă fierbinte, a stropi cu apă fierbinte; a vătăma ; — v. n. a simţi o mare durere; — scot-tar si, a se arde, a se frige, a se opări. SCOTTATtfRA, f. arsură, opâriturâ. scotto, vi. mâncare la crâşmă; contu, socoteală, bani de plâtitu la crâşmaru; plată, pre-ţu; — stare a scotto, a mânca împreună la unu birtu, a face refenea; — pagare lo scotto, a plăti; a fi pedepsitu. scovacciAre, scovAre , v. a. a face să easâ din culcuşu; a descoperi; a urmări. scovîglia, f. mâturâturâ, gunoiu, necurâţie. sctiziA, f. unu membru architectonicu, scoţie. scozzAre, v. a. a îi mesteca cărţile de jocu. scozzonAre, v. a. a învăţa cai; a învăţa. scozzonAto, a. învâtatu (calu); deşteptu, iscusita. scozzoNATtfRA, f. învăţarea cailoru la harau. scozz6ne, scozzonat6re, vi. celu ce învaţă cai. scrAlla, f. unu felu de jocu copilârescu. scrAnna, f. scaunu purtâreţu. screanzAto, a. grosolanu, prostu, inurbanu. screAto, a. siabu, slâbânogu, chilavu; scăzuta. scredente, a. necredinciosu; nesupusu, rebela. Digitized by Google 502 SCRtfDE RE.—SCRtfPOLO. scredere, v. n. a nu mai crede, a fi incredulii. screditAre, v. a. a descredita, a defâima. scredito, w. discreditu, lipsa sau perdere de creditu. screpazzAre, v. n. a crepa; a hohoti. screpio, w. pocnitu, pocnitura. screpolAre, screpAre, v. n. a crepa, a face crepâturi. seREroLATtfRA, f. scr^polo, pi. crepâturâ. scresceke, v. n. a scâdea, a se împuţina, a se micşora. screspAre, v. a. a descreţi, a desbirci. screziAre , v. a. a pestriţa; a varga, a pun-tua. screziAto , a. pestriţatu , pestriţu; vârgatu, puntuatu. screzio, m. screzia, f. discordie; pestriţare, pestriciune. scriatj^llo, a. delicatu, slabu, plâpându. scrîba, pi. cârturaru; scriitoru; copistu. scribacchiat6re, scribacchîno, m. mînjitoru de chârtie. SCRICCHIOLAMENTO, m. scârţâire, crâcâire. scricchiAre, scricchiolAre, v. n. a scârţâi, a cracai. scricchiolîo , m. scârţâire, crâcâire prelungită. scrIccio, SCRÎCCIOLO, m. ochii boului (pasere micâ). scrîgno, m. scrinu, sipetu; ghibâ, cucuere. scRiGNtfTO, a. ghibosu, cocoşatu; arcuitu, con-vecsu. scriminatura , f. cârâre, despârţiturâ. scrinAre, v. a. a despleti, a desnoda pîrulu. scrinArio , pi. archivistu, canţelaru. scristianAre, v. a. descreştini, a desboteza; — scristianarsi, a apostata -din religiunea creştinească. SCRÎTTA, f. scriere, scrisu, inscrisu; inscripţiu-no; lista , catalogu ; documentu , hrisovu ; obligaţiune scrisă, chirografu , zapisu; con-tractu, stipulaţiune. scRiTTO, m. scriptu, înscrisu, scriere, scrisu, scriptura; — a. scrisu, manuscrisu, în scrisu, pe chârtie. scrittoio, scrittorio, pi. scriitor iu, canţelariâ, cantoru; secretariu, scrinu, masa do scrisu. scrittore, m. scriitoru; copistu, prescriitoru, gramaticu; autoru. st'RiTTORÎA, f. oficiulu scriitorului, gramaticului, 8criitorie. scrittura, /'. scriere, scrisoare, scriptură, scrisu, înscrisu ; reiaţiune în scrisu ; documentu ; con-tractu în scrisu; Sânta Biblie, Sânta Scriptură ; — doppia scrittura, duplâ scriptură; — scrittura semplice, scriptură simplă. scritturAle, m. scriitoru, prescriitoru, grama- ticu, copistu; — o. alu scripturei, alu Sântei Scripture. scritturâre, v. a. a aşterne pe chârtie; a seri: ptura, a angaja vreunu actoru, vreo actriţă. 8CRITTURÎSTA, pi. scripturistu, cârturaru, omu versatu în Sânta Scriptură, interpretu alu S. Scripturi. scrtvacchiâre, v. a. e n. a scrie prostu, a fe-şteli chârtie. scrivanerîa, f. scriitorie, scripturârie, meseria copistului, prescriitorului, gramaticului. SGRiVANiA, f. scrinu, masă do scrisu. srivAno, m. copistu, prescriitoru, gramaticu. s cri vere , v. a. e n. a scrie, a aşterne pe chârtie; a însemna cu condeiulu; a compune o carte; a se obliga prin înscrisu; a înscrie; a descrie; a înregistra; — scriverc nella > ente, a întipări bine in mintea sa. scrivîbile, a. do scrisu, care sc poate scrie. scr6ra, f. groapă, adincime. scroccAre, v. a. a mânca şi bea la masa altora; a scoate, a lua prin artificiu, prin înşelăciune ; a usurpa. scroccat6re, m.. licâu, paraşi tu, linge-talere. scrocchlAre, v. n. a câmâtâri, a cumpăra sau a vinde cu unu preţu nepotrivitu şi cu nişte condiţiuni vătămătoare. scr6cchio, pi. camătă, usurâ, vînzare sau cumpărare cu nişte condiţiuni ruinoase; — dare lo scrocchio, a înşela, a trufa; — fare scroc• chi, a dobîndi ceva prin mijloace abiecte; — pigliare lo scrocchio, a fi înşelatu; a se înşela. scrocciii6ne, m. câmâtaşu. scr6cco, pi. licâire, lingârire, parasitare, mâncare in socoteala altuia ; înşelăciune, trufârie, mârgliiolâritu, berbânitu, potlogâritu. scrocc6ne , pi. parasitu, lingău, linge-talere, licâu; hoţu, berbanu, amâgitoru, potlogaru, trufatoru. scrofa , f. scroafă, poarcă; curvâ, ţolinâ, ţi-itoare. scroFANO, w. unu felu de peşte marinu. scrofola, 8CR0FULA, «CROFA, /. scrofule, gălci la gîtu. scrofol6so, a. scrofulosu. scrollamento, ni. clătinare, hâţânire, sgâţâire, scuturare. scrot.lAre, v. a. a clătina, a liâţâi, a sgâţâi, a scutura; a turbura; — v. n. a se clătina; a sta la îndoială; a se slăbi; — scrollare la testa, a da din capu, a clătina capulu. scr6llo, pi. clătinare, hâţâiturâ, sgâţâiturâ, scuturâturâ, mişcare, lovitură ; agitaţiune, tur-burare; necazu, durere, infortuniu, râstrişte, tribulaţiune; vibraţiune. scrosciAre, v. n. a seârşni, a crânţâni, a cronţâni, a ronţâni; a clocoti, a bolborosi; a murmura, a bui (apă); — scrosciar dalie risa, a hohoti, a se strâmba de risu. scrosciAta, f. Bcârşniturâ, crânţânire, ronţâ-nire. scr6scio, pi. colcăire, gâlgâire, bolborosire, bol-botire ; sgomotu, buetu ; — scroscio di risa, hohotire. scrostamento, vi. descrustare, descorţare. scrostAre, v. a. a descrusta, a descorţa, a des-coji. scr6to, pi. scrotum, saculu boaşeloru. scrunAre, v. a. a rupe urechia unui acu. scrupoleggiAre, scrupolizzAre, v. n. a scrupu-liza, a avea scrupule, a fi scrupulosu j a fi foarte ecsactu. sCRtiPOLO, m. scrupulu, a 24-a parte a unei uncii; scrupulu de conştiinţă, mustrare de cuge- Digitized by Google SCRUPOLOSAMENTE.—SDEBITARE. 503 tu, dubiu, bânuialâ ; minuţiositate, ecsactitate, ecsactitate foarte mare. scrupolosamente, avv. într’unu chipu scrupu-losu; într’unu chipu minuţiosu, cu o esacti-tate foarte mare. scrupolosita , f'. scrupulositate ; minuţiositate, ecsactitate. scrupoloso, a. scrupulosu; minuţiosu, foarte ecsactu. scrutAbile, a. scrutabilu, investigabilu. scrutAre, v. a. a scruta, a investiga, a cerceta, a ecsamina cu mare atenţiune, cu mare dili-genţâ. scrutatore, m. scrutatoru, investigatoru, cer-cetatoru. * scrutinAre, v. a. a investiga; a aduna sufra* giurile. . BCRUTlNATdRE, m. scrutatoru, investigatoru. scrutinio, m. adunarea sufragiuriloru ; investi-gaţiune. scucîre, souscîre, v. a. a descoase; a deslega, a desuni. scudAio, m. fâcâtoru de scuturi, de pavâze. scudAre, v. a. a scuti, a protege, a ocroti, a apăra. scudAto, a. scutitu, cu scutu; ocrotitu, apâratu. scuderesco, a. reiaţivu la scutieru, alu scutierului. scuderia, f. staulu, grajdu domnescu. scudetto, m. scutu micu, pavâzâ mica, marca de armârie; ochiu de altoiu. scuDicciudLO, m. scutu micu; ţinţâ, alamă, zorzoane la frîulu calului; ochiu de altoiu. scudiere, scudiero, pi. scutieru; slugă, dorne-sticu. scudif6rme , a. scutiformu, în forma unui scutu. scudisciAre, v. a. a bate cu vargâ; a biciui; a bate. scudisciAta, f. bâtae cu vargâ, cu nuia, cu biciu. scudîscio, pi. vargâ, nuia, bâtu; biciu; râstri-şte, belea. sci)DO, pi. scutu, pavâzâ ; marcă ; scudu, scutu, taleru (moneda de argintu); scutinţâ, prote-cţiune, apărare, ocrotire j — fare scudo, a ocroti, a protege. seuFfia, f. scufa, câiţâ, bonetă; scufă de feru. scuffiAra, f; scufâriţâ. scuffiAre, v. a. a mânca ca unu gâmanu, a se îmbuiba, a se îndopa de mâncare. scuffIna, /. raspâ, râzătoare. scuffinAre, v. a. a râzui, a pili. scuffi6ne, m. scufă mare, bonetă mare. sculacciAre, v. a. a bate peste curu; a trata pe cineva ca pe ur.u copilu micu. sculacciAta, f. sculaccione, pi. bâtae peste curu. sctjldAscio, pi. unu felu de guvernatoru la Longobarzi. sculettAre, v. n. a umbla sucinduse; a fugi. sculmAto, m. unu felu de boală a calului. scDltile, m. idolu sculptatu, sculptură. sculto, a. sculptatu, scobitu, sâpatu. scult6re, pi. sculptoru, scobitoru, sâpâtoru. scultoresco, scult6rio, a. sculptorescu, sculptori u. sculti)ra, f. sculptura, scobitură, săpătură. scumaru6la, f. spumâtoare. scuoiAre, v. a. a beli, a jupui. scudLA, f. şcoală; şcolarii şi profesorii unei şcoale; învăţătură; sistemă, metodă de învăţătură ; ecsomplu; sinagogă; confraternitâ, societate religioasă ; — andare a scuola, a se duce la şcoală, a învăţa. scu6tere, v. a. a sgudui, a sdrâncâni, a sdrun-cina, a clătina, a scutura; a mişca, a agita, a turbura; a lovi; a scoate, a alunga, a depărta ; a lipsi; — scuotersi, a se clătina; a se mişca; a se desmetici, a şi veni în simţiri; a se desbâera, a se libera; a se turbura ; a se înfricoşa, a se speria; a se împro-tivi; — scuotere U capo, a clătina capulu, a da din capu; — scuotere il giogo, a scoate jugulu, a se libera. scuotimi^nto, pi. sguduire, sdruncinare, sdrân-cânire, clătinare ; scuturare ; turburare. scuotitore, pi. sguduitoru, clătinâtoru. SCURE, scura, f. secure, bardă; — dqir&i della scure in sul pie, a se vătăma pe sine însuşi ; — gettare il pianico dietro la scure, a arunc i coada după secure; a faco şi mai râu. scuriAda, scuriAta, f. biciu. scurire, v. a. a obscura, a întuneca, a face mai obscuru. scuritâ , f. obscuritate , întunecime , întune-ricu. . scurîto, a. obscuru, obscuratu, întunecatu. sciiRO, a. obscuru, întunecosu, tenebrosu, negru, închisu; necunoscutu; — s. m. obscuru, umbră. scurra, pi. bnfonu, caraghiosu, mascara. scurrîle, scurrile, a. scurilu, necuviinciosu, mv rdaru, licenţiosu, bâlâcâritoru; raâscări-ciosu. scuiirilitA, /. scurilitate, bâlâcârire, vorbă licenţioasă, obscenă; bufonerie, mâscârie. scusa, f. scusâ, desculpare, desvinovâţire, cerere de iertare, motivu de iertare; pre-testu. scusAbile, a. scusabilu, ce se poate scusa. scusabilmente, avv. într’unu chipu scusabilu. scusAre, v. a. a scusa, a desvinovâţi, a descul-pa; a ierta, a pardona; a scuti, a ierta pe cineva de a face unu lucru; a substitui, a înlocui; a recusa, a denega, a tăgădui; — scusarsij a se scusa, a se desculpa, a se des-vinovâţî. scusat6re, m. scusatoru, iertâtoru. scusat6rio, a. de scusâ, relativu la scusâ. scusAZi6ne, f. scusaţiune, scusâ, scusare. sci)sso, a. lipsitu, despoiatu, golu; — risa scusse, hohotire; — mangiar pan4 scusso, a nu mânca decâtu numai pâine; a mânca pâine seacă. setfTiCA, f. biciu de piele. scuto, pi. şalupă mică. * sdArsi, v. n. a se lenevi, a se trândăvi, a se desmâţa. sdebitAre, v. a. a scăpa, a scuti, a libera de vreo datorie ; — sdebitarsi, a şi împlini datoria. 504 SPEGNAMENTO. — SECCAGGINE. sdegnamento , m, supărare, Intârîtare ; desde- ’ mnare, despreţuire, lepădare. spegnAre, v. a. a desdemna, a recusa, a lepăda, a despreţul, a nu primii; a întărită, a supăra, a irita, a mânia; — sdegnarsi, a se supăra, a se mănia, a se irita ; a lua ceva în nume de rău. sdegno, m. indignaţiune, iritaţiune, mânie, supărare, intârîtare ; desprcţu; greaţă ; — avere a sdegno, a desdemna, a despreţui, a se scârbi; — prendere sdegno, a se supăra, a se indigna. spegnosamknte, aw. cu supărare, cu indignaţiune, cu mânie; cu desgustu, cu ură, cu des-preţu. spegnoso , a. mâniosu, mâniatu, supâratu, întări tatu ; desgustatu ; supârâciosu, necâjiciosu; mândru, nobilu, magnanimu, mâriniraosu. sdentAre, v. a. a toci, a rupe dinţii unui fere-strâu, unui peptenu, s. c. 1. şdentAto, o. fără dinţi, caro numai are dinţi. spetta, f. modestie, tăgăduire modestă. sdiacciAre, v. n. a se dcsghiâţa. spicevole, a. necuviinciosu, care nu se cade. spigiunArsi, i\ n. a mânca, a face gustare. SDiGitiNO, m. gustare, mâncare de diminea-ţâ. bdilacciAre, v. a. a deslcga, a desnoda. spilinquimento, m. leşinu, ameţeală; liâmisealâ splLiNQUiRE, v. n. a se topi; a slăbi; a leşina; a lângezi. spilinquitamente, avv. intr’unu modu lângedu lângezitu, fârâ putere, fără energie. spilinquîto, a. lângedu, lângezitu, slabu, topitu obositu; leşinatu, ameţitu j cliilavu, chilâvitu pirpiriu. spimenticAnza, f. uitare. sdjmenticAre, v. a. a uita. spimkntico, a. uitatu, uitâciosu, uitucu. spipîngere, v. a. a şterge ceea se este depinsu sau scrisu. spire, v. a. a deszice, a revoca, a nega ceea c,* s’a zisu. sdiricciAre , v. a. a desghioca, a descorţa castane. spiripIto, a. consumatu , topitu , uscata, macru. spivezzAre, v. a. a desvâţa, a desobici'nui. spoganAre, v. a. a scoate din vamă; a vămui. sdogAto, a. fârâ doage. spogliAre, spogliArsi, v. n. a nu mai suferi. sbolcinAto, spolciAto, a. dulciu, dulceagu, dulce fârâ gustu. sdolere, v. n. a nu se mai plânge, a înceta de a se plânge. sdonpolAre, v. a. a legăna, a dâinâi, ţi hâţâni. spOnnAre, v. a. a libera; — sdonnarsi, a deveni liberu. sponzellArsi, v. n. a glumi, a chicoti, a tândâli. spoppiAre, v. a. a desdoi, a isola, a simplifica. sporAto, a. desauritu, despoleitu. spormentAre, sdormentîre, v. a. a deştepta; a zâdâri; — sdrmentar%i, sdormentirsi, a se deştept»!. sdossAre, v. a. a scoate de pe spate, a lua josu; a uşura. sdottorAre, v. a. a desdoctora, a scoate din do-ctoratu. sdraiArsi , v. n. a se întinde, a se lungi, a se trânti pe patu, a se culca , a şedea întinsu, lungitu. spraiAto, a. întinsu, lungitu. sdrai6ne, aiw. zâcîndu, şezîndu întinsu, lungitu ; — mettersi sdraione, a se culca, a se trânti pe patu, a şedea într’o posiţiune comodă dar necuviincioasă. sprisciAre, spriscîre, v. a. e n. a pleoşcâi. sprucciolamento , w. lunecare, alunecare; poticnire. sprucciolAnte , sprucciolente , a. alunecosu, lunecosu ; trecâtoru; lubricu, lascivu ; peri-culosu. sprucciolAre, v. a. a luneca, a aluneca; a se poticni; a descinde iute; a comite o greşeală. SPRUCCIOLEVOLE , SDRUCCIOLATLVO , a. lunecosu, alunecosu; iute, repede ; periculosu ; trecâtoru sprucciolevolmente, aw. alunecându; cu faci litate. sPRtfcciOLO, m, alunecuşu; alunecare; poticnire; povirnişu, povîrniturâ; povîrnire; — a. lunecosu ; luciu; periculosu ; — voce sdrucciola, zicere în care acccntulu tonicu se afiâ la a doa silabă dela sfîrşitu. sbrucciolone, avv. alunecându, do a lunccuşulu. 8PRUCCI0L0S0, a. alunecosu, luciu; care alunecă cu facilitate; periculosu; inconstantu, scbim-bâciosu. sprucio , m. descoasere , destrămare ; crepâturâ, despicâturâ, deschisâturâ; rană. sprucire, v. o. a descoase, a destrăma; a despica, a deschide, a tăia, a desface; a trenţui, a consuma. sprucIto, m. despicâturâ, tăietură mare, spinte-câturâ, deschisurâ; descosâturâ , destrămare ; — a. descosutu , destrâmatu , trenţuitu ; de-schisu, despicatu. sdrucitura , f. despicâturâ, tăietură, spintecâ-turâ, deschisurâ; destrămare, descosâturâ. SDRUSciRE, v. a. a descoase, a destrăma; a despica. spurre , v. a. a detoarce, a înstrăina, a des-mînta. se, pron. sine ; — da se, do sine, singuru; de bună voe ; — da se a lui, între patru ochi; — stare sopra se, a fi la îndoială; — egli se ne va, se duce; — esser fuori di se, a aiuri; — stare in se, a se cumpăta, a se in-frîna. se, cong. dacă, de ; încâtu; cându; deşi, cu toate că; căci; câtu ca, cumu; — se m'aiti Iddio, aşa să mi ajute D-zeu! sebAceO, a. de seu, ca seulu. . sebbenne, se bene, cong. deşi, cu toate că, mâ-caru că; chiar de. secAnte, f. seanţă (linie). secAre, v. a. a tăia, a rupe, a curma, a despica. secca , f. bancă de nâsipu ; ncadîncime, vadu; — lasciare taluuo in sulle secche, a părăsi, a lăsa în necazu; — cssere in sulle secche, a fi strîmtcratu, împiedicaţii, strâgânitu. 8ECcAbile, a. uscâciosu, secâciosu. 8ECCAFÎST0LE, a. importunu, dcsgustatoru, supă râtoru. seccAggine, f. uscăciune; sterpime, secetă; des’ Digitized by Google SECCAGGINdSO.—SEDAT^RE. 505 gustu , import unitate , greutate , supărare, belea. sKCCAGGutâso, a. cam uscatu; supârâtoru, des-gustosu. seccamente , avv. într'unu chipu aridu , secu ; pe scurtu, laconiceşte, într'unu chipu rece. seccamento m uscare, secare, secete seccAre, v. a. a usca, a deusca. a seca. a de-seca; a strica, a prăpăd'; a împortuna, a supăra a turbura, a desgusta. a plictisi; — sec-carsi a so usca: a i ii cuiva uritu. sECCATicoiA, f. lemne uscate şi mărunte. seccaticcio, a. cam uscatu. seccativo, a. care are puterea de a usca, de a deseca. seccatore, nu supârâtoru, importunu. seccatura, f. secătură, supărare, desgustu, oinu sau lucru supârâtoru, desgustosu, importunu. secchereccio, SEOCiiERîccio, a. jumâtate uscatu. secchekia, f. secâturâ, lucru de nimicu. skcchezza, f. uscăciune, ariditate, secete; ster-pime ; macrimo, slăbiciune ; stilu aridu. secu. SECCHIA, f. gâleatâ, vadra, ciutură; — piove a sec-chie, ploâ de varsă, ploâ din ruptură de nuo-ru ; — nan dar berc a sccchia, a nu face celu mai micu hatiru, cea mai mică favoare; — far come le sccchie, a trepâda; — tante voite al pozzo va la secchia, ch'ella vi las-cia Vorccchia, ulciorulu atitu merge la apâ, până se sparge. secchiAta, f. o gâleatâ plinâ; torinte, povoiu grămadă. secchio, m. gâleatâ de lapte j cofiţă, cupâ. seccia, f. mirişte, paiu. . secciAio, m. câmpu de mirişte. SECCO, a. secu; uscatu; secâţivu , uscăţivi»: aridu ; Btcrpu; svinta’u, fără apâ; rece, nesim-ţitoru ; laconicu , scurtu ; sofisticu; mojicu, neurbanu, incivilu, grosolanu, nedelicatu; si-litu; — avv intr’unu chipu uscatu , aridu, secu ; rece; laconiceşte ; — 8. m. uscăciune, secete, ariditate; — mangiar pane a sccco. a mânca pâine seacă; — mur are a sccco, a zidi fârâ varu; a zidi în vîntu; — rimanere a sccco, a se deseca, a se usca ; — rimanere in secco. a nu mai avea apâ; a nu mai avea parale, a nu avea câtu sâ dai la unu orbu; a se opri la vorbâ, a nu putea vorbi mai departe, a o sfecli. seccomoro. m. sicomoru, smochinu sâlbatecu. seccore, m. uscăciune, ariditate, secete. seccume, m. frunze sau râmuri uscate, fructe uscate. secentîsmo, m. stilulu scriitoriloru din secului XVII. secentîsta , m. scriitoru, sau artistu din secu-lulu XVII. secento, seicento, a. saşe sute; — 8. m. secu-luiu xvn. secernere, v. a. a separa, a deosebi. secessione, f. plecare; separaţiune, despărţire. secesso, m. plecare, retragere; eşitoare, umblătoare. seco, pron. cu sine, cu elu, cu ea; — seco stes-so, seco medesimo, in sine însuşi, în sineşi, singura. secolAre, a. seculara, do unu scculu, alu secu , lului; inireanu, mundanu , luinescu , profanu, laica»u; anticu, de mai mulÎKî secule, de mai multe veacuri; — s. m. secularii, mireanu, care nu este preotu. care nu este câlugâru; — anno secolare, anu jubilaru. secolarescamente, avv. mireneşte. secolarescO, a. mirenescu, laicalu; profanu. secolarizzAue, secolareggiAre, v. a. a seculariza, a deslega unu câlugâru de îrdatorirea de a trai in mănăstire; a lua pe seama Statului. oECOLARIZZAZi6ne, f. secularizare, secularizaţiune, întoarcere la viaţa seculară; luarea pe seama statului. secolo , m. seculu, veacu, o sută de ani; unu spaţiu nedeterrainatu de timpu ; timpulu ; lumea şi totalitatea lucruriloru omenesţi ; viaţa mireneascâ, seculară; epochâ, etate, periodu istoricu ; — secolo d'oro, secululu de auru ; — nei secoli dei secoli, în vecii veciloru, in eter-nu; — mi pare un secolo mi se pare o sută de ani; —csscrfuordelsecolo, a aiuri; — cavar dcl secolo, a ameţi, a uimi; — uscire da questo secolo, a muri; — il secolo im mortale, viaţa cea nemuritoare. seconda, /. urmare, urmărire; favoru. ajutora, ajutorinţă; — a seconda dcl fiume, dealun-gulu rîului; — andare alia seconda di al-cuno, a se conforma cu placulu suiva ; — andare a seconda, a merge bine, a prii. secondamente, avv. alu doilea, de alu doilea. secondAre, v. a. a secunda, a urma, a ajuta, a favoriza, a sprijini; a veni pe urmă. secondariamente , avv. alu doilea; după al-tulu; într’unu chipu secundara, suberdiratu. secondArio, a. secundara, de rîrdulu alu doilea ; urmâtoru ; accesoriu, subordinalu. sec'ONDINA, f. secundinâ, plăcintă (din matcă). secondino, m. custodu (la o temniţă). secundo, a. secundu , alu doilea; celu urmâtoru; secundara ; propiţiu , favorabilu , priin-ciosu, prospera; — 8. m. secund an tu la du-elu ; secundă, a 60-a parte a unui minutu ; — avv alu doilea ; după cumu; — prep. după, potrivi tu cu; - sccondo me, după părerea mea; il ciel ti sia secondo, Domnezou sâ te ajute; sâ ţi fie do bine; — secondo si dice, după cumu so zice. secondoche, avv. după cumu. secondogenito , a. e s. m. secundogenitu , alu doilea nâscutu, alu doilea fiu ; alu doilea frate. secreto, a. secretu , tainicu ; — s. tn. secretu, taină. secretore, a. e s. m. sccrctoru, strecurâtoru. secretorio, «. secretoriu, strecurâtoru. secrezione , f. secrcţiune, strecurarea diferite-loru umezeli din corpu. SECURiTÂ, securtA, f. siguranţă. secOro, a. sigura. sedano, m. ţelinâ, seleru (plantă), s dAre, v. a. a linisţi, a trancuiliza, a astim-pâra, a împăca, a îmblânzi, a domoli, a potoli. sedatamentk, avv. cu trancuilitatc, în linişţe. sedativo, a. potolitoru, îndulcitoru, sedativu. sedatore, m. îmblânzitoru, împâcâtoru. Digitized by Google 506 SEDE.—SEG0L0. sede, f. 6caunu, locu de şezutu; residenţâ, abi-taţiune, locuinţa, locuia unde şade cineva sau ceva; — la Santa Sede, Sântulu Scaunu, Scaunulu Papii. sedentArio, a. sedentara, şezâtoru. şedere , v. n. a şedea ; a sta, a ii aşezatu ; a reşedea; a domni; a fi Papa ; a depinde, a atîrna; — seder bene , seder male, a şedea bine, a şedea râu; a se cuveni, a nu se cuveni ; — şedere a scranna, a şi da unu aeru de stâpânu, de judecâtoru; — şedere sulle calcagnat a şedea pe călcâe, a şedea greceşte; — mettere a şedere, a pune pe cineva şâ şa-zâ ; a întrece, a covirşi. şedere, m. şedere ; scaunu ; şezutu, curu. skdia, f. scaunu ; reşedinţa; loculu în care Unu lucru este bine aşezatu; căruţa uşoara cu doâ roate. sedicente , o. pretinsu, care se zice, se numeşte. sedic&simo, a. alu şaisprezecelea. sedici, o. şaisprezece, şasesprezece. sedîle , m. scaunu , banca nemişcătoare ; câpâ-tâiu de bute. sedimento, m. sedimentu, ceea ce se depune în-tr’unu licuidu, drojdii, stratu, aşezâturâ. sedimentoso, a. care face sedimentu, drojdiosu. sedio, w. scaunu, şeţu; reşedinţă, residenţâ. sedjt6be, *w. şezâtoru, care şade. 8EDITURA, f. şezutu. sediziOne , f. sediţiune , rebeliune , râsvrâtire, răscoală, revoluţiune; turburare. sediziosamente , avv. într’unu chipu sediţiosu. SEDlZldso, a. sediţiosu , turborâtoru, resvrâti-toru. seducente, a. seducâtoru, aiuâgitoru, plâcutu. seducîbile, a. seducibilu, care se poate seduce, amăgi. seducimento, m. seducere, amăgire, momire ; mituire. seducit6ee , m. seductoru , amâgitoru; mitui-toru. sedulitX, f. diligenţâ, esactitate; sîrguinţâ. sedtîkre , v. a. a seduce, a amăgi, a înşela, a momi, a linguşi, a fârmeca; a mitui, a cumpăra ; a desmerda, a duce la râu. 8EDIJTA, f. şedinţă (a unei adunări). seputtore, *?i. seductoru, amâgitoru, momitoru, înşelâtoru. seduzi6ne, f. seducţiune, amăgeai, momire. s£ga, f. ferăstrău j secerişu. segAbile , a. de ferâstruitu, de tâiatu cu ferăstrău. SEGALA, SEGALE, f. sâcarâ. segaligno, a. uscâţivu, slâbânogu. segal6ne, **i. corlă (pasere). segamento, i7t. ferastruire; intcrsecţiune. segăbe, v. a. a ferâstrui, a tăia cu ferăstrău ; a tăia, a reteza ; a secera; a interseca; a spinteca. segaticcio, *7i. lemnu de ferâstruitu. segatore , t/i. ferâstruitoru *, jogâraru; sece-râtoru. SEGATtiRA, f. ferâstruire, tâiare cu ferăstrău ; rumegâturâ, făină de ferăstrău; secerâturâ; secerişu. 8EGAVENE, SEGA veni, *7i. tiranu, impilătoru, tră- gâu, despoiâtoru, ciocoiu; câinătaşu cum-plitu. seggetta, f. lepticâ, pâtaşcâ; scaunu de noapte. seggettiere, *w. purtâtoru de lepticâ. seggia, f. scaunu, şeazâ. seggio, m. scaunu, şeţu, tronu; residenţâ. SFGGiOLA, f. scaunu; lepticâ, pâtaşcâ; scaunu de acopercmintu. seggiolîno, *71. scâunelu, scaunu raicu de copii. seggiol(îne, *7i. scaunu mare, scaunu cu braţe. seghetta, f. ferăstrău de mână; câpeţeală (la cai). segmento, 771. segmentu. segnacAso, m. preposiţiune care serveşte pentru a însemna caşurile substantiveloru. segnaocento, *11. accentu, semnulu accentului. segnAcolo, ni. semnu, marcă, notă, însemnare. segnalAre, v. a. a însemna, a semnui, a distinge, a deosebi; — segnalarsi, a se distinge, a se deosebi. segnalatamente, avv. mai cu seamă, mai vîr-tosu. segnalAto, a. însemnata, alesu, distinsu, deosebita. segnAle , *7i. semnaiu , semnu , indiţiu , marcă, notă; bandierâ, steagu ; tclcgrafu ; auguriu, semnu prevestitoru. segnamento, *7i. însemnare, semnuire. segnAre, v. a. a însemna, a semnui, a contrasemna; a pecetlui, a timbra, a marca, a pune marcă; a subtînsemna, a iscăli; a lua la câ-tare, a ţinta; a lăsa sânge; a face semnulu crucii, a binecuvînta; — segnarsi, a se subtînsemna, a se subscrie; a şi face cruce. 8egnatamente, avv. mai vîrtosu, mai alesu, mai cu seamă ; iu dinsu, anume, într'unu chipu determinata. 8EgnatArio, w. semnataru, subscriitoru. segnAto, a. însemnatu, semnuitu, contrasemna-tu, distinsu ; marcatu, timbrata; tipâritu, întipâritu ; închipuiţii, înfâţişatu; prescrisa, deterininatu ; manifestu ; alâturatu , întro-dusu. segnat<3re, in. insemnâtoru; arâtâtoru. segnatura, f. semnu, semnuire; semnătură, iscălitură, subscriere, subscripţiune ; unu tribu-nalu la Roma. segno, *fi. semnu; contrasemnu, semnaiu; indiciu ; notă, marcă, timbru ; semnătură, iscălitură ; pecete, sigila ; minune , miraculu; ca-racteru; prevestire, auguriu, prognosticu; ţintă ; bandierâ , stindardu , steagu; insemnu ; ţifrâ; urmă, vestigiu ; plăcu, voe, voinţă; or-dinu ; pată ; roşeaţâ ; urina bolnaviloru ; sta-tue, pictură; terminu, scopu; — segni celeşti, zodiile, constelaţiunile zodiacului; — farsi il segno di croce, a şi face cruce ; a se mira tare ; — far istare a segno, a înfrîna, a astâmpăra; — dare nel segno, a nemeri; — coglier nel segno, a nemeri; a ghici; a isbu-ti; — colpire nel segno, a pricepe sau a es-prime cu mare precisiunc; — segno per segno, din firu în pîru, cu mare esactitate; — tornare a segno, a şi veni în simţiri. sego, *ii. seu, grăsime. 8EG0LA, f. sâcarâ, secară. segolo, ni. cosoru, secere mică. Digitized by Google SEG6NE.—SEMENZlNA. 507 segone, m. ferăstrău mare. segregare, v. a. a segrega, a separa, a deosebi, a despărţi. segrenna , a. e s. f. persoană macră, subţie-tică. segreta, f. locu secretu , locu ascunsa , ascunzătoare. segretamente , avv. in secret 1, p’în taină , pe subtu ascunsu. segretAno , m. secretam ; — o. familiaru , in-timu. segretariAto, tn. secretariatu, oficiulu secretarului. segretariesco, o. de secretam, relativu la secretam. segretArio, secretam; masă de scrisa. segretarîa, f. secretărie, canţelaria secretari-loru. segretessa , f. femee tăcută, secretă, încrezută. segretezza, f. tăcere, tăinuire, taină, secreta. segreto, m. sccretu, taină, misteru, lucru secreta ; locu secretu, locu retrasa, ascunzătoare ; arcanu, mijlocu secretu ; — a. secretu, tainicu, misteriosu, ascunsu, retrasu, depârtatu, intimu, necunoscutu, oculta; tăcuta, increzutu, credin-ciosu, fidelu,care ţine secretulu ; — avv. în secretu, p’in taină, pe subtu mână, pe subt’ascunsu ; — fare un segreto di qualche cosa, a face mis-teru din ceva; — temre il segreto, a ţinea secretulu; — ingerirsi nei segreti di Santa Marta, a şi băga lingura unde nu i fierbe oala, a se lega unde nu i doare. seguAce, m. partisanu, sectatoru, aderentu, pâr-tinitoru; — a. urmâtoru, care urmează. seguente, a. următoru, caro este în urmă. seguentemente , avv. prin urmare , deci, aşadar u ; in urmă, pe urmă; într’unu cbipu suc-cesivu. seguenza, f. urmare, consecuenţâ; continuaţiu-ne; şiru, numâm mare de lucruri de acelaşi felu. segOgio, m. unu felu de copoiu. seguimento, nt. urmare ; urmărire ; continuare. seguîre , v. a. a urma; a urmări; a continua; a secunda, a favoriza; a ecsecuta, a sâvîrşi, a pune în lucrare, a împlini; a se lua după cineva sau ceva; — v. n. a se întîmpla; a resulta; — segue al nome il fatto, ceea ce s’a zisu s’a şi fâcutu. seguitAbile, a. de urmatu; imitabilu, de imi-tatu. seguitamente, avv. neîncetatu, necontenita, ne-precurmatu, fără întrerupere, fără pregetu. seguitAre, v. a. a urma ; a urmări; a imita. seguitatore , 7/i. următoru; pârtinitoru, se-ctatoru. seguito, ii». însoţire, urmare, urmărire; cortegiu, suită, comitivâ, alaiu; continuaţiune, şim, lanţu ; resuîtatu ; timpulu următoru ; — di seguito, unulu după al tul u, neprecurmatu. sei, a. şase. seicento, a. şase sute; — s. m. secululu XVII. seimîla, a. şase mii. 8Eîno, m. dupletă de şase (în joculu cu cubi). 8ELCE, f. silice, cremene; piatră. seloiAre, v. a. a pardosi, a pava, a aşterne cu piatră. selciAto, m. selciAta, f. pardoseală, pavagiu, caldârimu. seloîno, 97». pardositoru, caldârâmaru. selci6so, a. silicosu, cremenosu, cruhosu. selene, f. lună. selenîte, f. selenitu (o piatră strâvăzâtoare.) selenografia , f. selenografie , descripţiunea lunii. selenografo, 97». selenografu, versatu in sele-nogratie. SELLA, f. şea; scaunu, şeţu, tronu; ţucalu ; — montare in sella, a incâlica pe calu ; — vuotar la sella, a cădea de pe calu; — rimanere in sella, a sta neclintitu. sellAio, m. şelaru. sellAre, v. a. a înşela, a pune şeaoa pe calu. sellAto, o. înşelata ; gata, gâtitu, pregătita. selva, f. silbâ, pădure, codru; o compunere poetică. selvaggiamente, avv. într’unu cliipu silbaticu, cruda, grosolanu, sălbăticeşte. sklvAggio, a. sâlbaticu, pâdurescu, pădureţu; aspru, crudu, straşnicu; prostu, mojicu, grosolana. SELVAGGitiME, m. selvaggîna, f. vînatu, sălbă-tâcime. selvareccio, a. pădureţu, silvestru. selvastrella , f. pimpinelâ, pâtrânjelu săl-baticu. ' selvatichezza, f. sălbăticie; prostie, grosolănie. selvAtico, a. sâlbaticu, pădureţu; prostu, grosolanu. selvoso, a. pâdurosu, crângosu. semAcco, sesÎAlo, m. semacâ (unu felu de navă). SEMBIA3IENT0, m. trăsurile feţei, aemlu feţei, fisionomie, formă, arătare, asemănare. sembiAnte, 97». faţă, aspectu, fisionomie, aeru; arătare, aparenţă; asemănare; — far sem-biante di, a se face, a se preface că; — in sembiante, după cumu se arată, după cumu se pare. sembiAnte, a. asemenea. sembiAnza, f. aspectu, faţă; arătare, aparenţă. semblea, f, adunare, adunanţâ; ceată, gloată. sembrAglia, f. adunare, strinsurâ de oameni, ceată de călăreţi. sembrAre, sembiAre, v. n. a semăna, a se părea, a se arăta că are oarecare cualitate; — che vi sernbra ? cumu ţi se pare ? — a quanto mi sembra, după părerea mea; — fa come ti sembra, fă cumu pofteşti. seme, m. semînţă ; seminţârie; spermă ; gene-raţiune, neamu, soia, spiţă ; origine, principiu, începută, pricină, motivu, causâ. sementa, semente,/‘. semînţă ; semânârurâ ; soiu. sementAre, v. a. a semăna, a pune semînţă in pâmîntu. sementArio, m. seminţaru de arbori, pepinieră, răsadniţa. sementat6re, m. semânâtoru. semenza, f. semînţă; semănătură; câmpu semănată, ţarină; pricină, motivu, causâ, origine ; neamu, soiu. semenzAio, 7n. seminţaru, pepinieră, resadniţâ. SEMENZiNA, f. pelinu de mare (o plantă), Digitized by Google 508 SEMENZI RE.— SENAZI6NE. semenzire, v. n. a face semînţâ. semestrAle. a. seinestralu, de semestru. semestralmente. avu. la fiecare semestru, pe fiecaro semestru. semestre, m. semestru, spaţiu de şase luui; chirie, leafa, plata de şease Juni. semirreve, f. unu cartu de nota. ' semicanuto. a. semicâruntu, jumâtate albu. semicâpro, m. jumâtate omu şi jumâtate capru. semicavAllo, m. semi-calu, centauru. SEMiCERcmo, m. semi-cercu. semicircOlAke, a. semicireularu, în semi-cercu. semicîrcolo, m. semi-cercu. semicrom A, f. semicromâ. SEMicui’io, m. baie luatâ numai pînâ la buricu. semidîo, semideo, m. semizeu, erou. semidiâmetro, m. semidiametru, raza cercului. semidiapente, f. semidiapentâ. semidItono, m. terţa minoare. semidiurno, a. semidiurnu, care cuprinde o jumâtate de zi. semidotto, a. e s. m. semi-învâţatn, doctoruţu, svâtosu. semielittico, a. semi-clipticu. semifilosofo, m. semi-filosofu, filosofastrn. semignorAnte, a. cairu ignorantu, cam prostu. semignOdo, a. jumâtate golu. semîla, a. şase mii. semilunAre, a. semilunaru, arcuitu. semiminima, f. semiminimâ, notâ neagrâ. SEMIMORTO, a. semix.ortu, mai mortn. SEMlMtisico a. cu oarecare cunoştinţa de musicâ. seminale, a. sen inalu, sâmînalu, de semînţâ. seminamento, m. seminare; causâ, origine. seminAre, v. a. a semâna; a presâra. a res-pândi, a împrăştia; — seminar la discordia, a semâna zizanie. seminArio, m. seminţaru ; origine, începuţu ; se-minariu, locu pentru a forma persoane bisericeşti. seminar!sta, m. seminaristu, elevu alu semi-nariului. seminatamknte, avv. ici colea. seminAto, m. cânipu semânatu, ţarină; recoltă ; — uscire del seminato, a cârmi, a se abate din subiectu; a aiuri, a înnebuni; — trar del seminato, a uimi. SEMINATORE, vi, somînâtoru ; respânditoru'; pricinuitorii. seminatura, seminazi6ne, f. semânare, semănătură. semino, in. aurelu. seminotturno, a. cainu îutunecosu. semi nu DO, a. jumătate golu. ‘ semiparArola, f. semi-parabolâ. semiparAusi, f. scmi-paralisie. semipoeta, m. poetastru, poetu prostu, sarsailă. semipoetico, a. semi-poeticu, cam pocticu. semiretto, a. jumătate dreptu, dreptu pe jumâtate. semirot6ndo, a. semi-rotundu; semi-circularu. skmisErio, a. cam seriosu. semisf^rico, a. semi-sfericu, emisfericu. Semispento, a. stinsu pe jumătate. semisyOlto, a. deslaşuratu pe jumâtate. semita, f, poteca, ulicioară. SEMITICO, a. semiticu; antodiluvianu ; asiaticu. semituOno, semiton o, m. semi-tonu. semiuOmo, m. semi-omu, monstru; piticu. semivîvo, a. semi-viu, mai mortu, semi-mortu. semivocAle, f. semi-vocalâ (literă.) semmento, m. segmeiitu, partea unui cercu conţinuta între unu arcu şi coarda sa. semola, f. târîţe. semolAio, a. de târîţe, târîţosu. SEMOLELLA, SEMOLETTA, f. grisu. semolîno, m. semînţâ măruntă; grisu. semoloso, a. de târîţă, ca târiţa, târîţosu. semovente, a. care se mişcă singuru. sempiternamente, am. în sempiternu, ic eteniu, in veci. sempitf.rnAre, v. a. a eterniza, a veciniei, a face etemu. sempiternitA, f. eternitate, vecinicie. sempiterno, a. sempiternu, eternu, vecînicu. semplice, a. simplu, neamestecatu, curatu; ingenuu, neprefâcutu, fără afcctaţiune, fără artificiu ; neîndoitu ; necompusu ; facilu, natu* ralu, firescu; nedeprinsu, neînvâţatu, fără esperienţâ; prostu, tontu, neghiobu, facilu de înşelatu ; — s. m. lucru simplu ; — semplici, plante medicinale; — alia semplice, într’unu chipu simplu, neafectatu, neprefâcutu ; — da semplice, prosteşte; — e un semplice compli-mento, nu este decâtu unu complimentu. semplicemente, avv. cu simplitate, cu simplicitate ; in realitate, intr’adcvâru ; numai. sempliciArio, m. simpliciariu, ierbariu. sEMrLiciONE, a. e 8. m. foarte simplu; prostu, neghiobu. semplicista, m. botanica, cunoscâtoru de plante medicinale. semplicitA, semplicezza, f. simplicitate, simplitate ; curăţie; ingenuitate; neafectaţiune, neprefâcâtorie ; neesperienţâ, neîncercare, nc-cercare; sinceritate, inimă curată; prostie, tontie, neghiobie. semplificAre, v. a. a simplifica, a face simplu. semplificazione, f. simplificaţiune, simplificare. sempre, avv. totdeauna, pururea; neîncctatu, ne-contenitu, necurmatu, fără pregetu, fără sfir-şitu; de câte ori; pe cându ; —' sempre che, de câte ori; dacă, numai să, cu condiţiunea ca să; — sempre mai, n ai sempre, per sempre, pentru totdeauna, pururea. semprevîva, f. pururea-verde, siminocu (plantă). semuto, a. cu semînţâ. sena, f. senă (plantă medicirtahV. senapa, senape, f. senapâ, muştaru. SENAPisMO, m. senapismu, emplastru de senapâ. senArio, a senariu, de şase; — s. m. versu de şase silabe. * senAto, m. senatu; consiliu, sfatu, colegiu. senatoconsulto, in. seuatusconsultu, decretualu senatului. senatore, vi. senatoru, membru alu senatului. senatoressa, SENATRÎCE, f. senatoreasâ, sena-triţâ, soţia unui senatoru. senatorîa, f. senatorAto, m. senatoratu, demnitatea de senatoru. senatorialmente, avv. senatoreşte, cu unu aeri de senatoru. senatorio, a. senatorescu, senatoriu, senatorialu. senaziOne, f. nâsturelu, hrâniţâ (plantă). SENE— SENTIRE. 509 sene, pron. sine; — o. e s. m. bâtrînu. senettC, f. bâtrineţe. SENICI, f. unflâturi ale gliinduviloru dela urechi. senile, a. bâtrînescu, bâtrînu. senio, m. bâtrineţe. seniore, a. mai bâtrînu, celu mai bâtrînu; — 8. m. capu. sennAto, o. înţeleptu, cu minte, prudentu. senneggiAre, v. n. a afecta prudinţâ, înţelepciune. sennîno, m. june înţeleptu şi amabilu. senno, m. înţelepciune, dreaptâ judecatâ, prudinţâ ; ştiinţa, înţelegere; pătrundere, ascuţime de minte; iscusinţa, dibăcie, isteţime, îndemânare ; părere; — uscir di senno, a înnebuni ; — far senno, a se îndrepta *, a se procopsi ; — essere fuor di senno, a aiuri; — fare a senno altrui, a se lua după cineva, a urma părerile sau poveţe'e lui; — a senno, după voe; — da senno, seriosu ; — senno comune, judecatâ naturală, simţu comunu ; — a mio senno, după gustulu meu. seno, m. sînu; ţîţele; mitră; centru, mijlocu; inimă; încăpere; sinu de mare, golfu ; cotitură, gâunoşiturâ ; sinus ; îndoiturâ ; cavitate; — in seno alia mia famiglia, in sinulu familiei mele. senodochio, m. csenodochiu, ospâtârie. senopia, f. sinopie, rubrica. sensAle, m. samsaru, curtieru, mezitu, medi-atoru. sensatamente , avv. întri unu cliipu sensi-bilu, prin ajutorulu simţu riloru; cu minte, cu înţelepciune. sensatezza, f. dieaptâ judecatâ, minte sănătoasă, înţelepciune. sensAto, a. sensibilu, simţitivu; înţeleptu, cu minte. sensazione; f. sensaţiune, simţire, percepţiune sensibilă; impresiune vie, comoţiune, mişcare a sufletului. senserîa, f. sâmsârie, samsarlîcu. SENsiBiLE, a. sensibilu, simţiciosu, simţitivu, care are puterea de a simţi, sau care face impresiune asupra simţunloru *, fisiou, materialu, corporalu, lumescu; simţitoru, care se mişcă cu facilitate. sensibilitâ , f. sensibilitate, simţiciune; compasiune. sensibilmente, aw. întri unu chipu sensibilu, prin mijloculu simţuriloru ; pe simţite, pipâitu. sensificAre, v. a a sensifica, a da simţu. sensIsmo, m. sensismu, o sistemă de filosofie care reduce toate sorginţile de cunoştinţă la simţu. sensIsta , m. sensistu , partisanu alu sensi-smului. SENSiTivA, f. simţitivă, facultatea de a simţi; simţitivâ, mimosâ (unu felu de plantă). sensitivo, a. simţitivu, care are facultatea de a simţi. SENsivo, a. simţitivu, cu simţuri. flfcNSO, m. simţu, sensibilitate, puterea simţi-tivâ; organu alu facultăţii simţitive; simţire; sensualitate; minte, judecatâ, înţelegere ; con-ceptu; înţelesu; părere, simtimentu; pofta, apetiţiune, răvniro, afecţiune; presimţire; — senso comune, simţu cumunu; — privo dei sensi, leşinatu; — ricuperare i sensi, a se desmetici, a şi veni în simţiri; — darsi a, senso, a se desfrîna. sen.-oriAle, a. sensorialu, alu sensoriului. sensorio, m. sensoriu, partea creeriloru unde se adună toate nevrele ; organu simţitivu. sensuAle, a. sensuaiu, alu simţuriloru; matc-rialu, corporalu, trupescu, lumcscu; desfrînatu, voluptuosu. sensualIsmo, m. sensisnui, epicureismu. sensualista, m. sensistu; sensualistu, epicu-reanu. sensualitA, f. sensualitate, poftă, plăcere carnală, trupească, carnalitato, voluptate, desfbinare. sensualmente, avv. intri unu cbipu sensuaiu. sentAcchio, sentacchioso, a. ascuţitu la auzu. sentArsi, v. n. a şedea. sentenza, f. sentinţă, decisiune, hotârîre, de-crctu ; condemnaţiune , osîndire ; deslegarea unui dubiu; opiniune, pâ- ere ; înţelesu. însemnare, scnsu ; matsimâ ; manieră de a raţiona; — in sentenza, intriunu cuvin tu, în scurtu, în conclusiune; — sputar sentenze, a vorbi sentenţiosu, cu unu acru magistralu ; — dar sentenze alVabbacchiata, dar la sentenza colV-accetta, a judeca fără cercetare ; — e meglio un magro accordo che una grassa sentenza, o pace strâmbă e mai bună decâtu o judecată dreaptâ. sentenzialmente, avv. intriunu chipu sentenţiosu. sentenziAre, v. a. a judeca; a condemua, a osîndi. sentenziatore, m. judecătorii, condeinnatoru. sentenzieggiAre, v. n. a vorbi prin sentenţe. sentenziosamente , sentenzievolmente , avv. înţelepţeşte; prin sentenţe, într’unu cliipu sentenţiosu. sentenzi6so, a. sentenţiosu, plinu de sentenţe, de pilde. . sentiere, senti^ro, m. cale, drumu, cărare, potecă, pîrtie. SENTiME, m. durere la o parte a corpulni care a fostu bolnavă. sentimentale, a. sentimentalo, plinu de simţiciune. senti mentalismo, m. sentimentalismu, simţiri une, sensibilitate morală prea mare sau afectată. sentimento, w. simtimentu, simţire, facultatea de a simţi; percepţiune sensibilă; consimţire ; înţelepciune ; însemnare , înţelesu ; gându, cugetu, idee, conceptu; părere, opiniune; diligenţâ, grijă; espresiune; — uscir dai sentimento, a şi eşi din minţi. sentiment6so, a. sentenţiosu (stilu.) sentina, /. talpâ, fundu de corabie ; tinârie, gu-noişte. SENTINELLA, f. sentinelă; streajâ, pază, custodie; — fare la sentimlla, a sta sentinelă; a strejui, a păzi. sentire, v. a. a simţi; a pipăi; a gusta; a auzi, a pricepe, a asculta; a cunoaşte, a înţelege ; a descoperi; — v. n. a mirosi, a da, a avea mirosu; a avea gustu ; a fi de părere, a crede, a socoti; a consimţi; — sentire molto avanti in una cosa, a pricepe cu desăvîrşire; — scttiir 510 SENTÎTA.—S^RIO. molto di se, a avea o mare opiniune de si. neşi; — sentirsi, a se deştepta ; a fi în minţi, a avea conştiinţa de sineşi. SENTÎTA, f. simţire ; isteţime, dibăcie, iscusinţa. sentitamente, aw. cu isteţime, cu dibăcie, cu iscusinţă. sentîto. o. isteţu, dibaciu, iscuaitu, cu minte; cu spiritu. sentore, m. mirosu, odoare; indiciu, simţire, presimţire; sgomotu ; — far sentore, a face hgomotu; — aver sentore di qualche cosa, a observa, a descoperi ceva ; — stare in sentore, a pândi, a observa, a aştepta vreo nuvelă. SENZA, prep. fără, fără de, in lipsă de; pe lângă; — senz’ altro, fără îndoinţâ, de bună seamă ; — senza modo, peste măsură ; — senza piu, fără altă, în scurtu; — senza che, pe lângă acestea; — senza dubbio, negreşitu, de si-guru ; — nan jwsso farne senza, nu mă po-ciu lipsi de aceasta. senziente, a. simţitivu, care simte. sepaiuola, f. ochiulu boului (pasere). sepAle, m. gardu, gardu viu. separAbile, o. separabilu, care se poate despărţi. separabilitA, f. separabilitate. şepabamento, m. separare, deosebire, despărţire. separAre, v. a. a separa, a despărţi, a desuni, a deslipi; a distinge, a deosebi; a împărţi ; a desbina. separatamente, avv. îndeosebi, deosebitu. separativamente, avv. într’unu cbipu separata. separatîvo, separat6rio, a. separativu, despâr-ţitoru. separazi6ne, f. separaţiune, despărţire, deosebire. s£pe, f. unu felu de şopîrlâ. sepolcrAle, a. sepulcralu, de mormîntu. sepolcreto, in. sepulcretu, locu unde suntu mai multe sepulturi antice; ţintirimu. sep6lcro, m. sepulcru, mormîntu; groapă; — il Santo Sepolcro, Săntulu Mormîntu (alu D. N. lisusu Christosu.) sepolto, sepui.to, a. îmmormîntatu ; îngropatu; ascunsu. sepolt^ra, f. sepultură, sepulcru, mormîntu, groapă; îngropare, îmmormîntare. seppellimento, m. îngropare, îmmormîntare; ascundere. seppellîre, v. o. a îngropa, a îramorminta; a ascunde; — scppellirsi, a se adinei, a se cufunda. seppellitore, m. ingropâtoru, îmmormîntătoru, cioclu. seppia, f. sepie, câlămariu (o moluscă.) sequ^la, f. succesiune, serie, lanţu, şiru; eon-secuenţă. sequ£nza, f. mai multe cărţi do acelaşi felu. sequestramento , m. secuestrare, depărtare, alungare, separare, despărţire; punere sub secuestru. sequestrAre, v. a. a separa, a deosebi, a despărţi, a depărta, a alunga; a secuestra, a pune sub secuestru. sequestrArio, m. secuestraru, celu ce îngrijeşte de lucrurile secuestrate. sequestratAkio, m. secuestrataru, persona îm-protiva căreia s’a fâcutu secuestrulu. sequestrazione, f. secuestrare, secuestru; opre-alâ. sequestro, m. secuestru, oprealâ; separaţiune. sera, f. seară; noapte ; — prima sera, mur-gulu serei, începutulu serei; — ultima sera, moartea; — da sei'a, seara; — sopra sera, în de seară, do seară, pe seară, do cu seară, către seară; — ier sera, a seară. serAfico, a. seraficu, de serafirau ; franciscanu. serafîno, sErafo, m. serafimu (ângeru). seiîAle, a. alu serei. seralmente, aw. seara; în toate serele. serappuntino, w. doctoruţu, svătosu. seraschiere, m. seraschieru, ministru de res-belu, comandau tu supremu de armată la Turci. serAta, f. seară; soarea. serbAbile, a. de pâstratu, care se poate păstra. serbAre, v. a. a păstra, a conserva, a păzi; a opri; a îngriji; a retarda, a întârzia, a amâna. serbatoio, m. locu de pâstratu ceva; ceternâ, hasnea; florerie, casă de plante, de flori, de legumi; coteţu. serbatore, m. pâstrâtoru, conservatoru, îngri-jitoru. serbo, m. pâstru, păstrare; institutu, pensionata de fete ; — avere, tenere, porre in serbo, a lua în păstrare, a păstra. sere, ser, m. domnu; jupânu; — ser contrap-poni, omu aroganta, presumptuosu; — ser faccicontratti, semsaru; — ser faccenda, fac-totu; — ser margotto, ser mestola, nătărău, gâgâuţu; — ser renna, importunu; — fare il ser modesto, a se smeri. serenAre, v. a. a însenina; a înveseli; a linişti ; — v. n. a petrece o noapte sub cerulu seninu; — rasserenarsi, a se însenina, a se reînsenina ; a se înveseli. serenAta, f. aeru seninu; noapte senină; serenadă, concertu nocturna sub ferestrile cuiva. serenature, m. consolatoru, recreatoru. serenîssimo, a. prea seninu; serenisima, prea lurainatu (titlu onorificu). serenitA, f. chiarâtate, strâlucinţâ, seninătate, seninime; trancuilitate, linişte; voioşie, bucurie, veselie; — Vostra Serenită, Luminăţia Ta. sereno, a. seninu; curatu; placida, trancuilu, liniştitu ; veselu, voiosu; strălucita; — 8. m. seninitate ; ceru deschisu; — gotta serena, or-banţu. serezzAna, f. ceru seninu, ceru deschisu. serfedocoo, m. tontu, bâdâranu, tântâlâu. seroente, m. sergentu, sub-ofiţeru; aprodu; cleşte do strînsu lemnele cleite. SERGENTINA, f, unu felu de suliţă. SERGONCtfLLO, m. macrişu (plantă). sergozz^ne, m. modilionu ; palmă. seriamente, avv. într'unu chipu seriosu. serico, a. de mâtasâ. . serie, f. serie, şiru, urmare, continuaţiune, pro-gresiune, rîndu, lanţu, ordinu, succesiune. serietâ, f. serietate, Beriositate, aeru seriosu, aera gravu; gravitate, importanţă. stiBio, a. seriosu, gravu; greu, dificilu, impor- Digitized by Google SERIOGIOCOSO.—SlfcRVO. 511 tantu ; adevărata; — s. m. serietate, seriositate, gravitate ; — in sul serio, cu seriositate, intr’-unu chipu seriosu. seriogiocGso, a. tragicouiicu, pe câtu seriosu pe atitu de rîsu. sebiosamente, aw. seriosu, adevâratu, fârâ glumă. SERidso, a. seriosu, importantu, gravu. sermento, serm^nte, m. cepu, viţă de vie. SERMENTOSO, a. VÎţOSU. sermocinAle, a. 6ermocinalu, relativu la ser-monu. sermocinAre, sermonAre, v. a. a sermocina, a predica. sebmocinatGre, sermonat6re , w. sermocina-toru, predicatoru, propoveduitor»; oratoru. sermocinaziGne, /. predică, cuvintu, oraţiune. SERMOLÎNO, m. cimbrişoru, lâmaiţâ (plantă). sermonAle, m. carte de predici. sermone, m. sermonu, predică; cuvintu, dis-carsu; unu felu de satiră; limbă, limbagiu; salmu. sermoneggiAre, v. a. a sermocina, a predica. serolGne, m. corlă (pasere.) serGso, a. zerosu, cu zeru; zeriu, ca zerulu. serotinamente, avv. târziu. SEROTiNO, serotine, a. târziu, care se coace târziu. serpAto, a. pestriţatu, pestriţu, şerpatu. s6rpe, m. e f. şerpe, şarpe; capră (la o trăsură); — ser pe imperiale, anacondu, şerpe impărâ-tescu ; — serpe a sonaglio, crotalu, şerpe clăn-tânitoru; — allevarsi la serpe in seno, a nutri şerpele în sînu ; — andare in qualche luogo cerne la serpe alV incanto, a merge undeva fără voe. serpeggiamento, m. şerpuire, încovoiare. serpeggiAre, v. n. a şerpui, a se încolăci, a se învirti; a curge şovâindu. serpentAre, 1?. a. a turbura, a supăra. serpentAria, f. dragontea, săngerariţâ (plantă.) serpentArio, m. serpentariu (o constelaţiune). serpente, vi. şarpe ; şarpe mare; — serpente marino, fusaru de mare, angilâ. berpentîfero, o. producâtoru do şerpi. serpentifGrme, a. în forma unui şerpe. serpentina, f. unu felu de vasu de sticlă. serpentîno, m. serpentină, piatra şerpelui; cu-coşu de puşcă 5 — o. de şerpe; pestriţu. serpentine, m. unu instrumentu de musicâ. serpentOso, a. plinu de şerpi; inverşunatu. serpere, v. n. a şerpui, a se tîri; a se res-pândi pe subtu ascunsu ; a cârmi. seRpigine, f. pată roşie, pecingine. 8ERPIG1NOSO, a. pecinginosu. serpIllo, serpGllo, m. cimbrişoru, lâmaiţâ. skrp6so, a. plinu de şerpi. SERQUA, SERQUETT1NA, f. duzină. serra, f. 8trîmtoare ; ferăstrău ; îngbesuire, îmbulzire, îmbulzeală; zâgazu, stavilă; incâerare; înteţire, prididire; şiru de munţi de dealuri; florărie. serbAglio, m. locu înebisu, îngrâditu; piatră de încheietură; şanţu; întărire ; saraiu. seKrAme, vi. încuietoare; lâcat i; locu închisu. SERRAin&NTO, vi. închidere, încuiare. sekrAre, v. a. a închide; a încuia; a astupa; a ascunde; a tăinui, a acoperi; a coprinde, a conţinea; a termina; a zori, a înteţi, a prididi, a strînge, a înghesui; a apropia; a împlini; — serrare il basto addossoy a strîmtora ; — serrar la mano ad uno, a strînge pe cineva de mână; — far serra serra, a înteţi. serrAta, f. ogradă, locu îngrâditu; cataractă. serratamente, avv. strînsu; adîncu. serrAto,* a. înebisu ; încuiatu ; strînsu ; desu ; unitu, lipitu ; secretu, ascunsu ; scurtu, concisu, laconicu ; repede; — colore serrato, faţă închisă ; — lume serrato, lumină slabă; — serrato, s. m. locu înebisu. serrat6re, m. acela care închide, strînge. serratiîra, f. încuietoare, broască, lacătu ; pecete, pecetluire ; terminu, finitu, sfirşitu. sersaccente, m. svâtosu, presumptuosu, docto-ruţu. serto, m. ghirlandă, cunună. sertrlsto, vi. craiu, ştrengaru, spînzuratu. serva, f. servă, serventă, servitoare, slujnică. servAggio, m. servitute, ro’ ie, sclăvie, şerbie. seuvAre, v. a. a păstra, a păzi, a îngriji, a custodi; a reserva ; a observa ; a manţinea; a asculta; a conserva. servat6re, m. pâstrâtoru, conservatoru ; pâzi-toru. servente, m. e f. servitoru, servitoare; calfă; amantu, amorezu; — a. supusu, ascultătoru, gata la slujbă, îndemânaticu, complezantu. serventese, f. serventesâ (o poezie lirică). servetta, f. servantă tinerică. servidorAme, m. mulţime de serviţori, servito-rime. servid6re, m. servitoru; persoană supusă. servitrice, f. servitoare, servantă, slujnică. SERVlTtr, f. servitute, slugârie, slugârire ; sclavie, robie ; supunere; datorie, îndatorire, îndatorare, obligaţiune ; slugârime, servitorime ; dreptu sau serviţiu de angarea. servigiAle, m. e f. servitoru, servitoare ; servitoru la vreunu ospitalu, la vreo mănăstire. servîgio, m. serviţiu, slujbă; condiţiunea ser-vitoriloru, slugârie, slugârire ; favoare, hatîru; operaţiune, afacere, treabă, lucrare; trebuinţă; servitorime ; tacâmu de masă; îmmormîntare. servile, a. servilu, slugâvescu ; abiectu, degra-dantu, înjositoru, umilitoru; prostu. servilmente, avv. slugăreşte, cu servilitate. servilitA, f. servilitate, servilismu, slugârie, spiritu de servitute, abiecţiune, înjosire. servIre, v. a. a servi, a sluji, a şerbi; a fi dependentu, atîmatu de altulu; a fi robu, sclavu; a câştiga; a îngriji ; a face cuiva o favoare, unu hatîru; a resplâti; — servirsi di qualche cosa, a întrebuinţa vreunu lucru, a se servi de dînsulu. servIto, m. felu de bucate; serviţiu, slujbă. servit6re, m. servu, servitoru, slugă. serviziAle, m. clistiru; servitoru, inservientu. serviziArio, m. omu de serviţiu. serviziAto, o. îndemânaticu, gata la slujbă. SKRVizio, vi. serviţiu, slujbă ; afacere; favoare. servo, vi. servu, servitoru, domesticu, slugă, şerbu, robu, sclavu, supusu, dependentu; — o. supusu, dependentu, atîrnatu; — servo suo, servu Domniei tale; s’a isprâvitu, toate s’au isprâvitu. 512 SESAMO.—SEVERAMENTE. sesamo, m. sesamâ (planta medicinala). sescuplo, o. insesitu de şase ori atita, sestuplu. seseli, seselio, m. unu felu de planta, seseli mărunţii. sesquiAlteko, a. sescuialteru. se zice de o cuan-titate care coprinde odată şi jumătate pe alta. < sesquipedAle, a. do unu pirioru şi jumătate, sescuipedalu; desmăsuratu ; — crrore scsqui-pedale, eroare grosolană. sessagenArio, a. secsagenaru, do şaizeci de ani. sessagesima. f. sccsagesimâ, dumineca cea de pe urmă a carnavalului. sessagesimo a. alu saizeedoa. sessAgono, vi. cesagonu, figură geometrică cu şase unghiuri. sessAnta, a. şaizeci, şase zeci. sessantamila, a. şaizeci de mii. SESSANTESiMO, a. c s. w. alu şaizecilca; a şai-zecea parte. ^ # sessantîna, f. şaizeci de lucruri; şaizeci de ani. sessennio, m. spaţiu de şase ani. sessile, a. fără coceanu fără stelu, fără coadă. sessioNE, f. sesiune, timpulu in care unu corpu deliberantu. o adunare ţine Şedinţă. SESSITEUA, f. îndoitură, replicâturâ. sesso, m. secsu, neamu, deosebire fisicâ intre bărbatu si între femee; bărbaţii sau femeile; şezutulu; — il bel sesso, secsulu celu frumosu, femeile. sessola, f. căuşu, lingură de scosu apă. sessuAle, a. secsualu, reiaţivu la secsu , de secsu. ^ sesta, f. compasu, circinu ; secstă, una din oarele canonice; — a sesta, mâsuratu ; — parlar caile seste, a vorbi cu circumspecţiune, cu mare băgare de seamă. sestAnte, m. sccstantij (instrumentu astrono-micu). sestAre, v. a. a aşeza, a îndrepta, a ecuilibra, a cumpăni. . seste hz io, m. sesterţu, o monedă antică romană. sestiere, m. o măsură vechie de vinu. sestIle, vi. sestantu; luna lui Augustu. sestîna, f. sestină, strofă de şase versuri. sesto, m. ordinu, măsură; compasu; a şasea parte; boltitr.râ, arcu, boltă; mijlocu, remediu ; — a. alu şaselea; — dar sesto, a ordina, a potrivi, a aşeza, a pune în bună oriu-duialâ; — a sesto, într’ unu chipu oportunu, tocmai la timjm. sestone, vi. com])asu de arcliitectu. sestultimo, a. alu şaselea dela sfîrşitu. sestuplicAre, v. o. a înşeşi, a îmmulţi cu şase. sestuplo, a. sestuplu, înşesitu, de şase ori atitu. SETA, f. mâtasă; mătăsârie; mâtasă toarsă ; firu de mâtasă; materie, stofă de mâtasă. setAceo, c*. mâtâsâriu, ca mâtasa ; de mâtasă. setaiuOlo, m. mâtăsaru. sete, f. sete; dorinţă ferbinte, rîvnâ, poftă, doru. setekia, f. mătăsârie. SETiFicio, m. artea de a lucra mâtasă; fabrică de mâtasă, torcâtorie. SETiNO, m. materie de mâtasă. setola, f. piru vîrtosu, ţeposu; perie sau penelu de pîru ţeposu j crepâturâ, sclefâturâ. setolAke, v. a. a peria, a şterge cu peria. setolino, m. setoletta, /. periuţă, perie mică. setolone, m. coada calului, barba caprei (plantă). setoi.oso, SETOLtfm a. ţeposu. sbirlitu. setone, m. tirsinâ frângh'c. aţă de pîru. setoso, a. ţeposu. sbirlitu ; setosu. setta, f. sectă; facţiune, partidă. settAgono. a. eptagonu, şeptunghiu. settagonAle. a. eptagonalu, şeptunghiularu. settAnta, a. şaptezeci. settante.simo, a. c s. w. alu şaptezecilea, a şaptezecea parte. settAkio, vi. sectariu. caro se ţine de o sectă. settatohe m. secatoru, părtinitoru, partisanu. sette, a. ş^pte; iiumăru nedeterminatu; — fure un sette, a rupe, a sfâşia; — sette suo, atitu mai râu pentru elu. settecento, a. şapte sute. setteggiâhe. v. n. a face sectă. setteggiatoue m. sectatoru. care face sectă. settemdke, vi. septembre, râpeiune. settemrrîno, a. de septembre; slabu, desabu-ratu. SETTEMPL1CE, «. înşeptitll. settemvirAle, a. septemviralu, de şepte bărbaţi. settemvirAto, m. septemviratu, oficiulu septem-viriloru. settemvIri, m. septemviri, şepte magistraţi. settenArio, o. septenaru. de şepte; — s. m septenariu, versu de şepte silabe sau de şepte picioare. settenAle, a. de şapte ani, septenalu. settenne, a. de şapte ani, în etate de şapte ani. srttennio, vi. spaţiu de şapte ani, septeniu. settentrionAle, a. septentrionalu, nordicu. settentrione, m. septentrionu, nordu, meazâ-noapte. settesillabo, o. de şapte silabe, septesilabu (versu). settile, a. care se poate tăia, despica, despicâ-ciosu. settilIneo, o. de şapte linii, septilineu. settimAna, f. seiitâmânâ ; — scttimana sania, septâmâna mare, septâmâna Patimiloru ; — nclla irrossima scttimana, in septâmâna viitoare, peste o septâmânâ. settimanâle, a. septimanalu, de septâmânâ. settimanalmente, avv. pe septâmânâ. settimAno, o. alu şeptelea; de a şeptea legiune settimo, a. alu şeptelea. settîna, f. şepto lucruri. settoiie, m. sectoru; anatomistu, prosectoru disectoru. settotrasv6r80, m. diafragmă. skttuagenArio, m. septuagenaru, de şeptezeci de ani. settuagesima, f. septuagesimâ, a trea duminică înaintea sfirşitului carnavalului. settuagesimo, a. alu şeptezecilea. . settuplo, a. septuplu, înşeptitu. 8EUD0PR0FKTA, vi. pscudoprofetu, proorocu mincinoşii. seudoromito, vi. pseudoromitu, falsu romitu. severamente, avv. cu severitate, aspru, straş-nicu. SEVEBITĂ.— SFEBZAbB. seve rit A, f. severitate, asprime, rigoare, străşnicie. severo, a. severu, aspru, rigurosu, rigidu, straş-nicu, austeru. sevîzia, SEViziE, f. crudelitate, cruzime, sgvo, tn. Beu ; — a. crudu, crudelu, aspru, cruntu. $ezi6ne, f. secţiune, tâiare; disecţiune, spinte-care; parte, împărţire; despărţire, ceată de soldaţi. sgzzo, sezzAio, a. ultimu, celu din urmă, celu de pe urmă; — da sezzo, înfine, în sfirşitu. spaccendâre, v. n. a lucra, a se mişca, a avea treabă. SPACCENDÂTO, a. fără treabă, fără lucru, nelu-crâtoru, pregetâtoru, neactivu, leneşu, nevo-iaşu. ^ sfaccettAre, v. a. a brilianta, a tăia cu mai multe feţe. sfacchinâre, v. n. a munci, a purta greutăţi. SFACCIATÂGGINE, f. neruşinare, dârzie, obrăznicie. SFACCIATAM^NTE, avv. fără ruşine, obrăzniceşte. SFACClATrizzA, f. obrăznicie, sfruntârie, impu-denţă. sfacciâto, a. neruşinatu, obraznicu, impudentu, sfruntatu, dârzu, îndrâsneţu, arogantu ; stelatu (calu). sfacelo, sfascelo, m. sfacelu, unu felu de gangrena adîncâ; ruină totală, destrucţiune, prâ-pădenie. sfacimerto, m. desfacere, destrucţiune, stingere. sfaldAbe, v. a. a desface, a decompune, a des-foia, a desface în table ; — sfaldarsi, a se despătură, a se desface in table. sfaldatCra, 8FALDA, f. despâturare, desfoiare ; tablă. sfaldellAbe, v. a. a împacheta ; a destrăma; a sfărâma. sfallire, sfallAre, v. ii. a greşi, a se înşela. sfalsâre, v. n. a abate, a feri o lovitură. sfamAre, v. a. a sătura; a îndestula, a mulţumi. SFAMATtRA, f. sâturare; îndestulare, mulţumire. sfanfanAre, v. a. a consuma, a strica, a ruina, a mistui. sfangAre, v. n. a fleoşcâi prin glodu; a scoate din noroiu, a eşi din noroiu ; — v. a. a des-noroi, a destina, a curaţi din noroiu; a scăpa dintr* o încurcătură. s ardAre, v. a. a desmasca. a da pe faţă, a da de golu. sfAre, v. a. a desface; a desfiinţa, a strica. sfarfallAre, v. n. a eşi din gogoaşă; a băsni, a tăia la palavre, a taii verzi şi uscate. SFARFALLONE, tn. palavră, minciună; eroare grosolană. sfarinAcciolo, a. fârâmiciosu, fărinosu. SFABiNAMtfNTO, tn. fârâmare, frecare, pulverizare. sfarinAre, v. a. a fărâma, a freca, a pulveriza, a prâfui, a preface în prafu, în făină; — sfarinarsi, a se preface în făină, a se fărâma, a se pulveriza. SfAbzo, m. pompă, fală, magnificenţă; paradă. sfarzosam^nte, avv. fâlniceşte, cu fală, cu pompă. 8FABZOSITÂ, f. pompositate, fală, lucsu, mândrie. sfarz6so, a. pomposu, falnicu, lucsuosu, fastuosu. âFASClAHENTO, m. desfăşurare; dârimare, doborâre. sfasciAbe, t\ a. a desfăşura, a desfâşia; a des- 513 lega, a destinde; — sfasciarsi, a se sfâşia, a se strica, a se derâp'na. sfasciat6re, m. desfâşiâtoru, desfâşurâtoru. sfasciatCra, f. desfâşiâtura, desfăşurare. SFASCitiME, vi. dărâmături, ruine, molozu. sfastidiAre, v. a. a scoate fastidiulu, desgu-stulu. sfatamento, m. despreţuire, luare în rîsu, de-risitme. sfatAre, v. a. a despreţui, a derîde, a înfrunta, a lua la trei parale; a lua totu prestigiulu. sfatatamante, avv. cu despreţu. sfatAto, a. despreţ ui tu, înfruntatu, luatu la trei parale; — alia sfatata, cu neîngrijire, cu nesocotinţă. sfatat6re, m. despreţuitoru, derîsoru, batjoco-ritoru. sfAtto, a. desfâcutu; ruinatu, nimicitu, stricatu. sfavAta, f. supă de bobu. sfavillam£nto, tn. seînteiare, strălucire, sclipire. sfavillAnte, a. sclipiciosu, scinteiâtoru, strâlu-citoru. SFAVILLANTEMENTE, avv. cu strălucire. sfavillâre, v. n. a scinteia, a sclipi, a străluci, a steli. sfavorevole, a. nefavorabilu, contraru, neplâ-cutu. sfavorîre, v. a. a nu favoriza, a contraria, a împiedica. sfederAre, v. a. a deshrâca. sfegatArsi, v. n. a se osteni, e se trudi, a se obosi. sfegatAto, a. ostenitu, obositu; pasionatu, en-tusiastu. sfendere, v. a. a crepa, a sfâşia. sfenditCra, f. crepâturâ. sfenoidAle, a. sfenoidalu, alu sfenoidului. sfenOide, tn. sfenoidu, osu basilaru. sfera, f. sferă, globu; spaţiu, ocolu; specialitate. sferAlk, a. sfericii, rotundu. sferetrAre, v. a. a strica, a vătăma, a sparge. sfericamente, avv. sfericeşte. sfericitâ. f. 8fericitate, cualitatea lucrului sfe-ricu. sferico, a. sfericu, globosu, rotundu ca o sferă. sferîstica, f. sferisticâ, artea jocului cu min- cea. sferoide, f. sferoidâ, solida care se apropiâ de forma sferică. sferoidico, a. sferoidicu, de sferoidâ. sferometro, tn. sferometru (instrumentu de o-pticâ). sferra, f. potcoavă vechie; ferârie, bucăţi de feru vechi şi ruginite; haine vechi si întrebuinţate, vechituri; omu de nimicu. sferraiuolAre, v. a. a scoate manta. sferrAre, v. a. a desfereca; a descătuşa, a des-lânţui; a despotcovi; a deslega, a desprinde; a scoate, a depărta cu silă; — sferrarsi, a se despotcovi; a se desprinde, a se desbâera. sfebratoia, f. meterezu, gaură ia meterezuri. sferratCra, /’.’desferare, desferecare; despotco-vire. sf£rza, f. biciu, biciuşcâ, cărbaciu, strămurare. sferzAre, v. a. a biciui, a bate cu strămurare . 33 514 ^FREZATĂ.—SFOLGORfO. a zâdâri, a sgândâra^ a aţiţa; a pedepsi; a critica cu asprime. sferzAta, f. biciui tura, dâtâtură cu biciu. sferzatoke, tn. biciuitoru; criticu aspru. sferzîna, f. fune de trasu. SFESHATtfRÂ, f. crepare , crepâtură, despicâturâ. sfetteggiâre, v. a. a face felii, a toca măruntu. sfiancamento, m. deşclare, şoldire. sfiancAke , v. a. e n. a deşela ; a se deşela; a se scufunda. sfiancAta, f. lovitura în coaste, lovitura lătu-ralâ. sfiancAto, a. şold iu (calu). sfiandronAta , f. rodomontadâ, fanfaronada, palavra. sfiatam£nto , tn. suflare, resuflare , respirare ; ecsaburare ; gîfâire, găfuire, gâjăire. sfiatAre , v. n. a sufla, a resufla, a respira; a ecsabura, a evapora; — sfiatarsi, a se înneca de multe strigări, a nu mai putea resufla. SFIATATOIO, tn. resuflâtoare, respiratoare. sfiatatura, 8F1ATAZI0NE, f. resuflare, respirare. SFIBBIAMEXTO, tn. sfibbiatura, f. descătărămare. sfibbiAre, v. a. a dcscâtârâma. sfibramento, tn. desfibrare, desnervare. sfibrAre , v. a. a desfibra, a slăbi ftbrele ; a desnerva, a slăbi. sfida , f. provocaţiune , invitaţiune , cbiâmare, poftire. sfidamento , tn. provocare , chiâmare , poftire, desfidare, sfidAre , v. a. a desfida, a provoca, a chiâma la luptă, la duelu; a descoragia , a lua cora-giulu, a lua speranţa; — sfidarsi, a se sfii, a bănui. sfidat6re, tn. provocatoru, desfidatoru. SFiDtfClA, f. sfială, frică, bănuială , neincredc re. sfiduciamento, tn. neîncredere; desperare. sfiduciAre , v. a. a nu se mai încrede în cineva. sfiduciAto , a. sfiiciosu, neincrezătoru; descora-giatu. sfîgurAre, v. a. a desfigura, a deforma, a poci, a altera, a denatura; — v. n. a scâpâta, a pierde din reputaţiunea sa. sfigurAto, sfigurîto, a. desfiguratu, defonnatu, d efor mu , denaturatu , alteratu, pocitu , schi-mositu. sfilacciAre, v. a. a desfira, a destrăma, a câl-ţui. , sfilAcctco , sfilâcc io , m. scamă, stramâ , des-trâmâturâ. sfilAre , v. a. a desfira, a deşira; — v. n. a defila; a se desuni, a se risipi; - sfUarsi, a se deşela. SFIlAta, /’. defilarea trupeloru. SFILATAMKNTE, uvv. în desordinu, fără şiru. SFILAţo, a. desfiratu; deşiratu, desordinatu. SFÎNGE, f. sfincsu, sfinge (monstru fabulosu). SFiNJMiNTO, m. leşinu, ameţeală; obosire. SFiNiRE, a. a fini, a isprăvi, a termina; a hotărî. sfintere, m. sfincteru (muşchiu). sfioccAre, v. a. a desfira şi a face ţerţamuri. 8F10NDÂRE, v. a. a arunca cu praştia; a tăia la palavre. SFiONDATtfRA, f. aruncare cu praştia; palavră. sfiorAre , v a. a scoate florile , a desflori; a deflora, a desfeciori; a lua, a culege ceea ce este mai bunu; a sdreli, a rade, a trece pe alăturea; — sfîorarsi, a se desflori, a perde cualitâţile sale cele mai bune. sfioreggiAre, v. a. a orna, a presăra cu flori. sfiokimento, m. desflorire. sfiorire, v. n. a desflori, a se desflori, a pierde florile; a şi pierde totu lustrulu, toată fru-inuseţa. SFiORiTtfRA, f. desfloriturâ, căderea, trecerea flo-riloru. 8FIRKNA, f. ştiucâ (peşte). sfittonAre, v. a a săpa afundu. sflagellAre, v. a. a sfărâma, a sdrobi. sflkmmAre, v. a. a scurge, a scoate flegma. sfocAto, a. fără focu, recitu, rece. sfoderAre , v. a. a desbrâca, a docâptuşi; a trage, a scoate din teacă; a scoate afară. sfogamento, m. ecsaburare ; scurgere, deşertare , revărsare ; uşurare ; îndestulare. sfogAre , v. n. ed a. a ecsabura; . a se scurge, a se revărsa; a deşerta, a uşura; a îndestula, a mulţumi; — sfogar si, a se ecsala, a se uşura; a resufla, a eşi, a se respândi; a şi scoate necazulu. ' sfogatamente, avv. cu îndestulare ; liberu. sfogAto, a. deschisu, liberu, neîmpedicatu; în-naltu, spaţiosu, largu, încâpătoru ; uşoratu. sfogat6io, m. râsuflâtoare. sfoggiAre , v. a. e n. a face pompă, paradă, a se îmbrăca cu mare lucsu ; a trece măsura. sfoggiatamente, avv. cu fală, cu pompă; peste măsură. . sfoggiAto, a. pomposu, sumptuosu, falnicu, mâ-reţu, magnificu ; desmâsuratu, escesivu. sfoggio, m. sumptuositate, pompă, fală, lucsu. SfOglia, f. foiţă, tăbliţă; a sfoglie , foiosu, înfoiatu ; — pasta a sfoglia, coptură, prăjitură infoiatâ. sfogliAme, tn. foiţe, tăbliţe de metalu. sfogliAre . v. a. a desfoia; a desfrunza; a res-foi; — v. n. a se slăbi, a se scofâlci; — sfogliarsi, a se despătură. sfogliAta, f. prăjitură, turtă înfoiatâ. sfogliAto , a. înfoiatu; desfoiatu; desfrunzatu. SFOGLlATtiRA, f. desfrunzăturâ, desfrunzare. sfognAre, v. n. a eşi dintr’o cloacă. sfogo, m. eşire, scurgere, resuflare, respândire; uşurare, îndestulare, mulţumire; comunicaţiune facilă ; înnâlţime ; isprâvire. sfolgoramexto, m. fulgerare, strălucire. sfolgokAre, v. n. a fulgera, a străluci; a juca o rolă briliantâ ; ~ v. a. a îndeplini, a ecse-cuta , a lucra cu mare celeritate; a risipi, a goni. sfolgoratamente , avv. fulgcrăndu, cu mare strălucire; cu covirşire ; peste măsură. sfolgorAto, a. fulgerându, strâlucindu, străluci tor u, briliantu : splendidu, gloriosu ; escesivu. desmâsuratu ; risipitu ; stricatu, strâmbatu. sfolgoreggiAre, v. n. a fulgera, a străluci SFOLGORio, vi. fulgerare, strălucire, sclipire stelire prelungită; hopâire. ţupâire. Digitized by Google SFOLLÂRE.—SFRUTTARE. 515 sfollAre, v. n. a se rări, a se risipi, a se împrăştia. sfondamento, m. desfundare; cufundare. sfOndAre, v. a. a desfunda, a scoate sau a sparge fundulu; a rupe, a sparge impingindu ; a se vîrî, a pătrunde, a intra cu silă ; — v. n. a se cufunda; a apărea in distanţă. sfondâto , a. desfundatu , fără fundu; ruptu, spartu; nesâturatu; stricatu, prâpâditu ; des-mâsuratu, grozavu; — ricco sfondato, foarte bogatu. sfondo, m. fundulu scenei, alu tabloului; vedere, perspectivă de lucruri depărtate. sfondolAre , v. a. a desfunda; a străfige, a Btrăviri, a pătrunde; a dobori; — v. n. a se prâpâstui. sfondolâto, a. desfundatu, fără fundu ; găuritu, deschisu, bortitu, s/redelitu; nesâturatu; des-mă8uratu, foarte mare. sforacchiAre, v. a. a găuri, a borti, a sfredeli. sformăre , v. a. a deforma, a desfigura, a poci, a schimo8i ; a preface, a muta, a schimba; a scoate din formă. sformatamente , avv. intr’unu chipu deformu ; peste măsură. sformAto , a. deformatu, deformu, desfiguratu, strâmbatu, strâmbu, urîtu, pocitu, schimono-situ. sforhazi6ne, f. deformare, strâmbare, deformi-tate. sfornAre, v. a. a scoate din cuptoru. sfornimento, m. desgarnisire, deBpodobire, des-brâcare. SFORNiRE, v. a. a desgarniBÎ, a despodobi, a desbrâca, a despoia, a descărca, a goli de ornamente; a desbâma. sfobtificAre, v. a. a întări, a fortifica; a des-gamisi. ' . sfortCna , f. infortuniu, nenorocire, belea, râs-trişte. sfobtunamento, m. nenorocire, nefericire. sforttjnAre , v. a. a nenoroci, a face pe cineva nefericitu. sfortbnAto, a. infortunatu, nefericitu, nenoro-citu. sfortiîNio, m. infortuniu, nenorocire, adversitate, desastru, soarte rea, nefericire, râstrişte sforzahento, m. silire, constrîngere, violinţâ. sforzAre, v. a. a sili, a constringe, a obliga, a îndatora; a ocupa cu silă; a intra, a penetra cu silă; a silui; — sfor zar si, a se sili, a se trudi, a se sîrgui, a se strădui. SFORZATAM^NTE , aw. cu silinţă, cu sirguinţâ; fără voe; cu silă, cu silnicie ; într’unu chipu silitu, nenaturala. SFOBZATîcciO, a. cam silitu, fără spontaneitate. sfobzAto, a. silitu, violentu; slabu; nesponta-neu, nenaturala; estraordinaru. sforzat6re, m. siluitoru, constrîngâtoru. 8FORzEvole, a. violentu, silnica. SFORZEYOLMtfKTE, avv. silniceşte, cu violenţă, cu silă. 8f6rzo , m. silinţa, sirguinţâ; forţă mare, putere, trudă, trudire; pregătire militară; armie. 8FOBZ6so, a. silnica ; obligatoru ; silitu. sfossAre, v. a. a desgropa, a scoate din groapă. sfossAto, a. desgropatu; gâvânitu; plina degroape. sfracassamento, in. sfărâmare, frângere, sdro-bire, rupere. sfracassAre, v. a. a sfărâma, a frânge, a sdro-bi, a sparge. sfracellâre , sfragellAre, v. a. a frânge, a sparge, a sfărâma, a pulveriza, a sdrobi; — sfracellarsi, a se sfărâma. sfrangiAre , v. a. a desfira fâcîndu ţerţamuri, a destrăma. sfrangiatura, f. desfirare, destrămare. sfrantumâre, v. a a frânge, a fărâma, a sdrobi, a pisa. sfrascAre, v. n. a foşni, a vîjâi; a desfrunza. sfratAre, v. a. a descâlugâri. 8FRATtAre, v. a. a surghiuni, a ecsila, a depărta, a alunga, a licenţia; — v. n. a sbu-ghia, a fugi. sfrAtto, m. surghiunu, ecsiliu, proscripţiune. sfreddAre, v. a. a reci, a recori. sfreddimEnto, m. recealâ. sfregacciolAre, v. a. a freca uşoru. sfregâcciolo, m. cârpă , peticu de frecatu ; fe-şteliturâ. sfregamento, w. frecare, jeruire, scărpinare. sfregAre, v. a. a freca, a jerui, a scărpina. sfregatoio, m. instrumentu spre a freca. sfregiAre , v. a. a scoate ornamentele; a desfigura , a deforma; a insulta, a desonora, a necinsti; a răni. sfregio, vi. crestătură, tâiâturâ pe faţă; semnu de tâiâturâ, cicatrice; insultă, înjurătură, des-onoare. ' sfrenamento, m. desfrînare, desfriu. sfrenAre, v. a. a desfrîna, a scoate frîulu; — sfrenar la lingua, a începe de a vorbi; a vorbi liberu; — sfrenarsi, a se desfrîna, a se da la desfrînare. sfrenatamente, avv. intr’unu chipu desfrinatu. sfrenatezza , sfrenatAggike , f. desfrînare, desfriu. sfrenAto, a. desfrinatu; licenţiosu; impetuosu, furiosu. sfringuellAre, v. n. a cânta; asporovâi; a cleveti. sfrizzAre , v. n. a ustura, a arde, a pişcă, a că pâra. sfrombot.Are, v. a. a arunca cu praştia. sfrondamento, m. desfrunzare. sfrondAre , v. a. a desfrunza; — sfrondarsi a se desfrunza. sfrondat6re, m. desfrunzâtoru. sfrontAre, v. a. a scoate ruşinea; — sfrontarsi, a se obrăznici, a se face sfruntata, obraznicu, a şi pierde ruşinea. sfrontatAggine , sfrontatezza , f. sfruntârie, neruşinare , neruşine , dârzie, obrăznicie , în-drâsnealâ , cutezare , aroganţă, impertinenţă, impudenţâ, semeţie. sfrontatamente, aw. obrăzniceşte. sfrontAto, a. sfruntatu, neruşinata, dârzu, o-braznicu, impertinentu, arogantu, semeţu, în-drâ8neţu. sfrottolAre, v. n. a minţi, a băsni, a tăia la palavre. ' sfruttAre, v. a. a desnerva, a slăbi pâmîntulu, a lu stîrpi; a culege toate fructele; a se folosi de ceva. 33* SGUCINATA.—SCHJMBESCfO. 516 sfucinAta, f. mulţime, gloata ; cuantitate mare. sfugoevole , a. fugâtoru, trecâtoru, repede, uşoru, periciosu; lunecosu, luciu. sfuggevolezza, f. fugacitate, iuţeala; lunecime. sfuggevolm£nte , avv. într’unu chipu fugace, trecâtoru. SFUGGiASCAMriNTE, avv, în fuga, in treacâtu, fu-gindu; iute , repede ; pe furişu, pe subt’as-cuneu. SFUGGiAsco, a. fugace, fugitivu, trecâtoru, tran-8itoriu; — alia sfuggiasca, in treacâtu; pe furişu; repede. sfuggimento, m. fugire, evitare, ferire, codire, cîrmire. «FUGGiBE, v. a. a fugi, a evita, a se feri; — v. n. a se codi, a cîrmi, a se subtrage cu iscusinţă. sfuggîto, a. fugitu, feri tu; evitatu; fugaru, fu-gaciu; — alia sfuggita, repede, in treacâtu ; pe furişu. SFUMAMtfNTO, tn. evaporare, ecsalare, ecsaburare; perire; semnu, indiciu. sfumânte, a. evaporându, ecsaburându, sfumân-du; care se pierde, se duce, trece, se risipeşte. sfumAre, v. a. a ecsala, a evapora, a ecsabura; a sfuma, a degrada (colorile); — v. n. a peri, a trece. sfumâto , a. evaporată , ecsaburatu; afumatu, degradată; slabu; trecutu, pieri tu, risipită. SFUMATtfRA, f. sfumaturâ, degradare a coloriloru. sfuhîno , m. instrumentă pentru a sfuma, sfu-minu, sfumâtoare. SFUMtiso, a. Bfumosu, sfumatu ; slabu. SGABBIĂRE, v. a. a scoate din colivie. SGABELLÂRE, v. a. a plăti vamă; a libera, a slobozi. sgab£llo, ftt. scaunelu. SGABUZZtNO, m. odâiţâ secretă, cabinetu. SGAGLIABDArE, SGAGL1ARDÎRE, V. a. a desputeri, a desnerva, a slâbi, a împuţina sau a lua puterile. sgaglioffâre , v. a. a înşela, a amăgi, a trufa. sgalânte, a. necurteneţu, negalantu, mojicu. sgollinAre, v. n. a fura găini. sgambăre, v. n. a umbla, a tropota, a trepâda, a se sgâmboi; a şedea fârâ lucru. SGAMBÂTO, o. fârâ picioare; fârâ coceanu. sgambettâre, v. n. a sgâmboi, a tropota, a trepâda. SGAMBETTÂTA , f. SGAMBETTO, Ml. pieiiecâ CU pi-cioarc; înşelăciune vicleana. hgambucciAto, a. desculţu. sganasciamento, tn. încleştare de gura. sganasctâbe, v. n. a se strâmba de risu. 8GANGHERAMENTO. m, scoatere din ţiţini; desor* dinu, escesu. sganghekare. v. a. a Bcoate din ţiţini; a des-lega, a deschide; a scoate ceva din loculu sâu ; a strâmba; a scrinti. 8GANGHERATĂGGINE, f. stângacime, neindemâ-nare; strâmbătură; bădărănie, prostie, mojicie. bgangheratamente, avv. intr’unu chipu strâm-bu, neîndemânatică; proteste; fârâ orinduialâ. 8GARGHERÂT0, a. scosu din ţiţini; stângaciu, neîndemânatică, prostu ; strâmbu. desordinatn. neconecsu, desunitu; nepotrivită, necuviinciosu; smintită. sgannamento, »i. desamâgire, desameţire. hgannAre, v. a. a desamâgi, a desameţi, a scăpa pe cineva din rătăcire, din greşeală; — v. n. a eşi, a scâpa din greşeală, a se desamâgi, a şi veni in simţiri. sgabaffâre, v. a. a răpi, a smulge, a fura, a chilipirgi. , sgarAre, sgarîre, v. a. a învinge, a întrece; a nemeri. sgarbatamente, avv. într’unu chipu inurbanu, prostu, incivilu, neîndatoratoru, neindemâna-ticu, grosolanu, grobiană. SGARBATEZZA, SGARBATÂGGINE, f. nepoliteţâ, in-urbanitate, prostie, mojicie, neîndemânare, grosolănie. sgarbAto, a. inurbauu, incivilu, nepolitu, neîndemânatică, neîndatoratoru, grosolanu, prostu, fârâ graţie. sgârbo, m. manieră proastă, inurbanâ, nedeli-catâ, in civilă, grosolană, negraţioasâ, neînda-torâtoare. sgakîglio, m. sbiru, dorobanţu, arcaşu; ostaşu. sgarrare, sgarrîre, v. a. a nu nemeri, a greşi; — v. n. a se abate din drumu, a se râtâci. sgarrettare, v. a. a tăia vinele picioareloru. sgarrimento, m. perdafu, mustrâturâ. sgArro, sgarrone, m. eroare, greşeală, scăpare din vedere. sgattaiolAre, v. n. a se furişa, a sbughia; a scâpa dintr’o încurcătură, a găsi vreunu mij-locu de scăpare. sgattigliAre, v. a. a scoate din pungă, a plăti, a solvi. sgavazzâre, v. n. a se desmierda, a trăi in plăceri, a se sbegui. sgelAre, v. n. ed a. a desghiâţa; a se des-ghiâţa. sgkmmAre, v. a. a scoate pietrele preţioase. sguembo , vi. oblicuitate, curmeziturâ, piezu, piezâşie, tortuositate, strâmbâtate ; neghiobie, nerozie; — a. curmezişu, piezişu, crucişu. tortuosu, strâmbu ; — a sghembo, in piezu. deacurmezişulu. sghermîre, v. a. a lăsa, a slobozi, a preda. sghermitore, tn. despârţitoru, deslegâtoru. sgueronAto, a. tâiatu in piezu (postavu). SGHKRRO, vi. sbiru, satelitu, sicariu, bravu, bâ-t iciu, bâtăuşu. sghescia, f. foame mare. sgiiiacciAke, v. n. a se desghiâţa. HGHIGNAPAPPOLE, Mi. rizâtoru. sghignAke. v. a. a derîde, a păcăli, a batjocuri. SGHiGNAZZAMtfNTO, tn. hohotire, hobâire. sghignazzAre, v. n. a hohoti, a hohâi, a ride în hohote. sghignazzAta, f. risu în hohote, hohotire, hohâi re. schignazzîo, vi. hohotire prelungită. SGHiGNO, vi. rînjire, risu ironicu. sghign6so, a. nâsurosu, smorfâitu, delicatu peste măsură. 8GHIMBE8CIO. a. curmezişu, piezişu, crucişu- SGHIRIBIZZO. — SGRETOLOSO. 517 strâmba, strâmbaciu ; ciudatu, estravaganta; — a sghimbescio, in piezu. sghikibizzo, m. capriţie, fantasie, estravaganţâ. sgloriArsi, v. n. a şi pierde toată gloria, toata reputaţi unea. sgobbAre, v. a. a purta in spinare; — v. n. a se osteni. sgobbo, m. muncâ, lucrare dificila şi laborioasă. sgocciolAre, v. a. € n. a pica, a ţirţira, a curge ; a strâcura, a d< şerta; — sgocciolare il har-îetto, u da secretulu pe faţa. sgocciolat6io, m. scurgâtoru, ulucu, şipotu. SGOCCiOLATtfRA, f. sg6cciolo, tn. picare, ţirţi-rare, picurare; — essere agii sgoccioli, a fi la sfirşitu; — indugiare allo sgoccioloy a amâna, a îndelunga pinâ la minutulu celu din urmă. sgolAto, a. fârâ gâtleju, fârâ gâtiţâ ; decoltatu; limbutu, flecaru, cicâlitoru, dârdalâ, hodo-i‘oagâ. sgomberamento, wt. deşertare, golire, scoatere, strămutare. sgombebAre, c. a. a deşerta, a goli, a evacua, a da afară, a scoate afară, a delâtura; a curaţi, a face locu, a strămuta; a libera; -r. n. a se duce, a se muta, a se strămuta. sgombekatore, m. deşortâtoru. curâţitoru, strămută tor u. sgombero, tn. deşertare, golire, evacuare, delâ-turare, curăţire, mutare, strămutare; scrumbie ; — a. liberu; golu. sgomentamento, tn.. spâimăntare, înfricoşare îngrozire, turburare, confusiune, teroare. sgomentAre, sgomentîre, v. a. a spâimînta, a înfricoşa, a îngrozi, a speria, a turbura, a insufla o mare teroare; — sgotnentarsi, a se speria, a se spâimînta, a se turbura. SGOMENTtfvOLE, o. fricosu. turburâciosu : înfricoşata. 3G0MENT0, tn. fricâ, spaimă, teroare, turburare. sgominam^nto, tn. turburare, confusiune, uimire. scomihAre, v. a. a turbura; a ameţi, a uimi. SGOMiNio, sgomIno, m. turburare, confusiune mare. sgomitolAre, v. a. a desghemui. sgonfiamento, tn. desumflare. sgonfiAre, v. a. a desumfla; a umili, a înjosi; — v. n. a se desumfla; — sgonfiarsi, a se desumfla; a se restrînge. sgonfio, a. desumflatu, destinau; — 8. tn. umflătură. sgonnellAre, v. a. a scoate fusta. sg6rbla, f. unu felu de daltă a timplariloru. sgorbiAre, v. a. a păta, a mânji, a feşteli cu cerneală. sg6rbio, tn. picu, stropu, pată, picătură de cerneală ; lucru imperfecta şi uritu, pocitură, • feşteliturâ. sgorgam£nto, tn. scurgere, revărsare; ţişnire. sgorgantemente, avv. cu îndestulare, cu pri-sosu. sgorgAre, v. a. e n. a se revărsa, a se scurge, a curge afară; a face să se scurgă; a vărsa cu abundanţă; a se respândi, a se întinde, a se împrăştia. sgorgo, mi. revărsare, curgere, scurgere, gâour tură, 8curgâturâ ; — a egorgo, cu mare abundanţă. sgovernâre, v. n. ed a. a guverna râu; a maltrata. sgozzAre, v. a. a tăia, a junghia, a tăia gîtulu, a omorî; a deşerta guşa paseriloru ; a înghiţi nodulu, a tăcea, a răbda, a uita durerea. sgracimolAre, v. a. a pogîrci struguri. sgradevole, a. neplâcutu, supărătoru. hgradîre, v. a. e n. a desplâcea, a fi neplăcuta ; a nu priimi, a desaproba, a nu găsi cu cale. soraffiAre, v. a. a scărpina, a sgâria; a sfâşia; a trage, a săpa liniuţe. sgraffiat(îre, tn. scârpinâtoru, sgâriâtoru ; sgra-fitoru, pictoru de sgrafituri. sgraffignAre, v. a. e n. a fura, a chilipirgi, a borfăi, a şterge punga cuiva. sgkAffio, tn. sgâriâturâ; cange, cârligu; sgra-fitu. sgraffîto, m. sgrafitu, pictură in sgrafitu. sghammatk’Are, v. n. a esplica gramaticeşte; a comite erori gramaticale, a scrie neco-rectu. . sgrammatkatura, f. eroare gramaticală. sgramuffAre, v. «. a comite erori gramaticale (mai cu seamă vorbindu latineşte). sgbanâre, v. a. a desgrăunţa, a scutura, a scoate grăunţe, boabe, seminţe; a culege bo-biţele de strugure; a deosebi; — sgranarsi^ a se fărâma. sgranAto, a. desgrâunţatu, despăstâritu. sgranchiAre, sgranchîre, v. n. ed a. a se întinde, a se lungi; a se deştepta, a se des-metici. sgRanellAre, v. a. a culege, a struji boabele de strugure. sgranellatiîra, /. fapta sau lucrarea de a struji boabele de strugure; desgrâunţare, des-ghiocare, despâstârire. ' sgranocchiAre, v. a. a ronţâni, a cronţâni. sgravamento, tn. descărcare, despovorare, desărcinare, desgreunare, uşorare, liberare; naştere, facere. sgravAre, v. o. a descărca, a despovora, a desărcina, a desgreuna, a uşura, a libera; — sgravarsi, a naşte, a face. sgravatore, m. uşurâtoru, liberatoru. sgravidAnza, f. naştere, facere, desgreunare. sgravidAre, v. n. a naşte, a face, a se desgreuna. sgrAvio, sgrAva, tn. desgreunare, descărcare, despovorare, uşorare, liberare; deşertare, evacuare. ; sgrazlatAggine, f. grosolănie, mojicie, lipsă de graţie. sgraziatamente, avv. fârâ graţie, mojiceşte. prosteşte; din nenorocire, spre nenorocire. sgraziAto, o. fârâ graţie, prostu, mojica, stăn-gaciu ; nefericita, nenorocita, infortunatu; rni-serabilu. sgretolamento. tn. sfărâmare, sdrobire, frângere. sgretolAre, v. a. a fărâmă, a sfărâma, a sdrobi, a sparge, a frânge; a strivi; a ţăndări. . sgretolîo, tn. sfărâmare, frângere; frâmîntare. HGRETOLdso, o. fârâmâciosu. 518 SGRICCHIOLARE.—SICURTA. sgricchiolAre, v. n. a cronţâi, a crânţâni; a Bcârşni. sgrIcciolo, m. ochii boului (o pasere). sgridamento, m. probozire, înfruntare, mustrare. sgridâre, v. a. a probozi, a înfrunta, a mustra, a perdâfui. Sgbidâta, f. probozire, înfruntâturâ, perdafu. sgridatore, tn. probozitoru, înfruntâtoru, mu-strâtoru. sgkîdo, m. probozire, mustrare, tînjealâ, perdafu. sgrigiAto, o. subcenuşiu. sgrigiolAre, v. n. a scârţâi; a ţângâni, a sdrân-câni. 8GRIGI0LÎ0, m. 6cârţâiturâ, ţângâniturâ ; cron-ţâire. sgrignAre, v. n. a păcăli, a rîde. sgrillettAre, v. a. a descărca o puşcă. sgr6ppAre, v. a. a desnoda, a deslega; a descurca. sgroppAre, v. a. a strica sapa unui calu. sgrossamento, m. desgroşare, ăntăia cioplire. sgrossAre, v. o. a desgroşa, a ciopli; a croi; a învăţa. sgrottAre, v. a. a desface o grotă. sgrufolAre, v. n. a rima. sgrugnAta, f. 8Grtjgn6ne, m. pumnu peste gură. sgruppAre, v. ă. a desgropa, a deslega, a despacheta. sguagliAre, v. a. a face neecualu; a desuni; — v. n. a fi diversu, deosebitu, a nu se potrivi cu ceilalţi. SGuAglio, m. deosebire, diferenţă, nepotrivire. sguainAre, v. a. a scoate din teacă; a scoate afară. sgtjaiatAggine, f. nerozie, mojicie, grosolănie; manieră neplăcută, afectată, nerozeascâ. sguaiatamSnte, avv. într’unu chipu neplâcutu, afectatn, nerozescu; grosolanu. sguaiâto, a. afectatu, neplâcutu, nerodu. sgualcire, v. a. a turti, a împâtura. sgualdrIna, f. târfă, cur vă, ţolinâ. sgualdrineggiAre , v. n. a curvi, a face curvii. sguakciAre, v. a. a strica fălcile. sguAncio (a), avi). în piezu, piezişu, curmezişu. sguaraguardAre, sguaraguatAre, v. a. a privi cu curiositate, cu gura căscată. SGUARDAjftiHTO, m. privii e, căutare, uitare. sguardAre, v. a. a privi, a căuta, a se uita; a esplora, a iscodi; — v. n. a lua seamă, a avea grijă. sguardAta, f. căutătură, privire, privealâ. sguardat6re, tn. privitoru, câutâtoru. sguardevole, a. considerabila, însemnatu sguArdo, tn. privire,^privealâ, căutătură, ochiadâ, CKîhiâturâ, aruncătură de ochiu, clipire de ochiu, vedere; consideraţiune, socotinţă, re-spectu; — in uno sguardo, într’o clipă; — al primo sguardo, la întâia vedere. SGUARNlRE, v. a. a degarnisi, a despodobi; a de8bi*â a, a goii. sguarnîto, o. degarnisitu, despodobitu; desbrâ-catu, golitu, golu, deşertu ; lipsitu de ajutoru. sguAttero, m. cuptâ, rîndaşu de bucătărie. sguazzAre, v. n a da prin vadu; a se desmierda, a trăi în deliciuri; a risipi averea. sguazzat6rb, m. risipitoru, trăitoru in deliciuri. sguerciattîra, f. chiorire, căutătură strâmbă. sguercio, o. ceacîru, chioru. sguernîre, v. a. a degarnisi, a despodobi; a goli. sgufAre, sgufoncAre, v. a. a păcăli, a batjocori. sguîncio (di), avv. in piezu. sguinzagliAre, v. a. a deslega câinii de vinatu. sguisciAre, v. n. a aluneca, a scăpa din mână. sguittîre, v. n. a clefâi, a hâmâi; a aluneca. sguizzAre, v. n. a scăpa din mână, a aluneca; a trece cu iuţeală; a sări; a se svircoli. sgusciâre, v. a. a despâstâri, a desghioca; — v. n. a sbughia. sgusciAto, o. despâstâritu, desghiocatu; găvănatu» concavu. sgiJscio, m. gâvânâturâ. sgustAre, v. n. a desgusta, a fi desgustosu, neplâcutu. sl, avv. da, aşa; fireşte ; însă ; astfelu ; pinâ; atitu; — si veramente, numai să; — la lin-gua del si, limba italiană; — ilpaesedel si, Italia. si, pron. se; îşi, şi; — si dtce, se zice. sibarIta, m. sibaritu, omu moleşitu şi desfri-natu. sibilAre, v. n a fluera, a şuera, a ţiui; a bâ-sbâi, a fisâi, a vîjâi, a gisăi; a şopti la ureche, a îndemna. siBiLATtÎRE, m. fluerâtoru, şuerâtoru; ţiuitoru ; bâsbâitoru ; batjocuri tor u, păcăli toru. sibilîo, m. fluerâturâ, ţiuiturâ prelungită. sibIlt.a, f. sibilâ; ghicitoare, divinatoare; ora-culu. siBiLi.iNO, a. sibilinu; confusu, obscuru, încur-catu. sibillone, m. purtâtoru de vorbe, pricinuitoru de gilceavâ, turburâtoru de pace; unu felu de jo u; linu felu de compunere literară. siBlLO, m. fluerâturâ, şuerâturâ, fîsăiturâ, vîjâi-. tură, ţiuiturâ; hui tu. sibiloso, a. fluerâtoru, şuerâtoru, ţiuitoru. sicArio, tn. ucigaşu, sicariu, asasinu. sIccera, f. mustu de mere, de pere, s. c. 1., si-ghiru. sicch^:, avv. astfelu incâtu. siccitâ, /. secetă, uscăciune, sterpime. siccome, aw. cumu, precumu, ca, după cumu, aşa precumu; îndată ce. SICCOM6RO, m. sicomoru (arbore). sîclo, tn. siclu (o monedă la Evrei). sicofAnta, sicofAnte, m. sicofantu, spionu, trâ-dâtoru, vinzâtoru; inşelâtoru. sicou6ro, tn. sicomoru ţarbore). SICUMERA, f. pompă, fală; îngâmfare. sicuramente, aw. siguru, de siguru. sicurAnza, f. siguranţă; indrâsnealâ, cutezare. sicurezza, f. securitate, siguranţă ; trancuilitate. linişte ; încredinţare ; inimă curată; certitudine ; iscusinţă, îndemânare, dibăcie. sictfRO, a. siguru, securu; certu; îndrâsneţu, cuteza toru, coragiosu ; stabilu, constantu ; — avv. da, fireşte; — s. m. ceea ce este siguru; — al sicuro, la adâpostu. sicurtA f. siguranţă, cauţiune, garantă ; încredinţare, promisiune; încredere, credinţă; — SIDERAZibNE.—SILVESTRE. 519 fare sicurtă, stare sicurtă, a garanta, a chie-zâşui, a respunde, a se pune chiezaşu. sii>erazi6ne, f. paralisare, înţepenire. sidereo, a. siderou, sideralii, alu steleloru. sîdo, m. frigu mare, geru. siDRO, m. vinu de mere sau de pere, sighiru. 8IEFF0. mi. coliriu, remediu oftalmicu. siepAglia, f. gardu, desişu de crângu. siepAre, v. a. a îngrădi, a închide cu gardu viu. siepe, SIEPA, f. gardu viu ; şiru , rin du : în-grâdire. siero, m. zeru. sierositâ, f. zerositate. siERdso, a. zerosu, zeriu, cu zeru, ca zerulu. .seffâtto, o. aşa făcu tu, astfelu, asemenea, atare. sifîlide, f. sifilisu, maladie venerianâ, boala lumeasca. sifilitici), a. sifiliticu. relativu la sifilisu, de sifilisu. sif6ne, mi. sifonu, ţeava cu doâ ramuri. siGARo, sigArro, mi. ţigara. sigillAre, v. a. a sigila, a pecetlui; a închide, a astupa; a confirma ; a termina, a conchide, a isprăvi. sigillatamente, ave, despârţitu, deosebita ; cu esactitate. sigillat6re, mi. sigilatoru, pecetluitoru. sigillo. mi. sigilu, pecete; culme de perfecţiune ; — porre il sigillo, a pune sigilulu, a sigila, a pecetlui; a fini, a termina. sigla, f. siglâ, ţifrâ, abreviaturâ, SlGMolDE, f. sigmoiclâ (o valvulâ a inimeij. signâcolo, mi. semnaculu, senmu, însemnare; sigilu. signatura, f. semnătură (unu tribunalu la Roma.) signlfero, mi. stegaru, purtâtoru de bandierâ. significamento, mi. semnificare, arătare, însemnare. significAnte, a. semnificantu, însemnâtoru, în-semnatu, care esprime bine, care coprinde unu înţelesu profundu. . significantemente, avv, într’unu chipu însemnâtoru, espresivu. significAnza, f. semnificare, însemnare, intel esu. significAre, v. a. a semnifica, a însemna, a arăta, a esprime; a înştiinţa, a da de ştire, a face cunoscutu ; a esplica. SIGNIFICATAMtfNTE , SIGNIFICATIVAMENTE , aw. într’unu modu semnificativii, espresivu, plinu de espresiune, de înţelesu. sigxificativo, a. semnificativu, însemnâtoru, es-presivu. significAto, mi. semnificare, însemnare, sensu, înţelesu, versiune; — a. semnificatu, însemnata, arâtatu, comunicatu. significatOre, mi. semnificatoru, însemnâtoru, arâtâtoru. significazi6ne , f. semnificaţiune, însemnare, arătare; înţelesu, sensu, versiune; notifica-ţiune, comunicare. sign5ra, f. doamnă, domnitoare, stăpâna, cocoană. signorAggio, mi. domnie, domnire, dominiu, stăpânire. sigîîorAzzo, mi. domnu mare, boeru mare. signiîke, mi. domnu, domnitoru, stâpânu, pro-prietaru, 1 oeru, coconu ; Dumnezeu, Domnulu. signoreggkvole, a. imperiosu, absolutu. signoreggiamento, mi. domnire, stăpânire ; pre-doinnire. signorkggiAre, v. n. ed a. a domni, a stăpâni; a predomni; a întrece, a corvîrşi, a suprasta, a fi mai presusu. signorkggiatore , Mi. domnitorii, stâpânitoru, predomnitorii. signorksco, a. domnescu, boerescu; mâ-reţu. grandiosu. siGNOREVOLE, a. domnescu, domnitorescu; nobilii ; despoticii. signokevolmente. ave. domneşte, boereşte. signoria, f. domnie, boerie. stăpânire, autoritate, putere; jurisdicţiune; guvernu, oblăduire ; magistratu; majestate, măreţie, gran-diositate ; moşie ; stătu, doininu; — Vostru Signoria, Vossignoria, Domniata, Domnia-voastrâ; — recare una cosa in propria signoria, a şi însuşi ceva, a cuceri ceva. signorile, a. domnescu, boerescu ; mâreţu, grandiosu, falnicu. - signorilmente, avv. domneşte, boereşte, cu magnificenţă. signorotto, mi. boermişu. silenografia, f. silenografie. silente, a. tâcutu. silenţiosu. silenzio, m. silenţiu, tăcere; taciturnitate; încet «re , precurmare , întrerupere , contenire ; pausâ ; repaosu, trancuilitate, linişte; locu solitarii ; — far silenzio, stare in silenzio, a tăcea; — impor silenzio, a face sâ tacâ; — rompere il silenzio, a începe a vorbi; — pas-sare sotto silenzio, a trece unu lucru cu tăcerea, a nu vorbi nimicu despre dinsulu; — silenzio! tăcere! — in silenzio, pe tăcute; fârâ sgomotu. siLENZidso, a. silenţiosu, taciturnii, tâcutu, tâ-câtoru. sIleos, silermontAno . mi. silermontanâ (o plantă). silere, v. ti. a tăcea. sîlfio, mi. asâ puturoasă. silice, f. silice, cremene, substanţă cremenoasâ. silIceo, a. siliceu, silicosu, cremenosu. siligine, f. unu felu de grâu. sîlio, mi. arţaru, sîngeru ; purecariţâ. sîliqua, f. coajă, posghiţâ; silicuâ, o monedă romană antică. sillaba, f. silabă. sillabAre, sillabicAre, v. a. a silabisi. sillAbico', a. silabicu, de silabe. sillepsi. silessi, f. silepse (figură gramaticală). sillogîsmo, mi. silogismu, unu felu de argumen-taţiune. sillogirtica, f. silogistica, arta de a silogisa. sillogisticamente, avv. silogisticeşte, prin silogisme. ' sillogistico, o. silogisticu. sillogizzAre, v. n. a silogisa, a face silogi-smuri. siLOfe, silaloe, mi. lemnu de aloe, odogaciu. silvAno, a. pâdureanu ; strâinu, silvestre, silvestro , a. silvestru, pidureţu, păduressu, pâdurelnicu, sâlbaticu. Digitized by Google 520 SILVICULTURA,—SIN^DKIO. silvicultura, f. silvicultură. siMBOLEGGlAMâ NTO, im. simbolisare; potrivire. simboleggiAre, v. a. e n. a simbolisa, a repre-senta prin simboale, prin alegorii; a avea oarecare analogie. simboleitA, simbolitA, f. asemânare alegorică. simbolica, f \ simbolica, ştiinţa simboaleloru. simbolicamente, avv. simboliceşte. simbolico, o. simbolicu, alegoricu. sîmbolo, m. simbolu, alegorie; simbolulu credinţei. siMiA, f. maimuţă, momiţă. simlAno, m. unu felă de prunu. simigliAnte, a. asemenea, de o potrivă, ecualu, uniformu ; — 8. im. lucru ecualu, persoană ecuală. simigliantemente, avv. asemenea, in acelaşi chipu. simigliAnza, f. asemânare, similitudine, potrivire, omogeneitate; indiţiu; comparaţiune, alăturare. sihigliAre, v. n. a semăna, a avea oarecare asemânare, a se potrivi; a părea: — r. a. a compara, a alătura. simigliEvole, a. asemenea, asemânatu. simIglio, im. asemânare, similitudine. SIMILARE, a. si mi larii, elementaru ; omogen u. SIMILARItA, f. similaritate; omogeneitate. smiLE, a. asemenea, similu, asemânatu, potri-vitu, ecualu, omogenu, conformu, uniformu; atare, astfelu; — 8. m. lucru asemenea, se-mânaşu. similitudinariamente, avv. cu similitudine. SIMILITUDINArio, a. similitudinaru, de similitudine. similitudine, f. similitudine, asemânare, potrivire ; alăturare, comparaţiune; conformitate, uniformitate. simillimo, a. identicu, ecualu. similmente, avv. asemenea, in acelaşi modu, aşişderea. .. simil6ro, im. aurelu, semiloru, tombacu. simmetrIa, f. simetrie, proporţiune. -simmetricam^nte, avv. simetriceşte, cu simetrie. 61Mm£tbico, a. simetricu, proporţionatu. siMO, a. turtitu (nasu). simoneggiAre, simonizzAre, v. n. a simonisa, a face simonie, a vinde sau a cumpăra cu bani lucrurile sacre. SJMONiA, f. simonie, vînzare sau cumpărare cu bani de unu beneficiu sau de altu lucru sacru şi spiritualu. , simoniaco, o. simoniacu, care face sau coprinde simonie. simpatia, f. simpatie, corespondenţă, conformi-mitate de simţiminte; aplecare, inclinaţiune, amoru. simpAtico, a. simpaticu, plăcu tu. simpatizzâke, v. n. a simpatisa, a simţi simpatie. «Implice, a. simplu. simposiaco, o. simposiacu, relativu la ospâţu. simposio, im. simposiu, ospâţu, banchetu, convorbire de filosofi sau de literaţi la unu con-viviu. simulAcho, m. simulacru, imagine ; statuă; ido- lu; ficţiune, aparenţă; umbră, nălucă, nălucire. simulamento, im. simulare, fapta de a se~pre-face. simulArdo, a. e 8. im. simulatoru, prefâcutu, falsu. simulare, v. n. ed a. a simula, a se face, ase preface. sjmulatam^nte, avv. cu simulaţiune. simulatIvo, «. simulativu, care serve spre a simula. ~ simulAto, a. simulatu, prefâcutu; falsu, inchi-puitu. simulatorE, in, simulatoru. simulatorio, a. simulatoriu, coprinzâtoru de simulaţiune. simulazi6ne, f. simulaţiune, prefăcătorie, ficţiune. simultaneitâ, f. simultaneitate, ecsistenţa a mai multora obiecte în acelaşi minutu. simultAkeo, a. simultanu, contimpuranu. sinag6ga, f. sinagogă, havră; jidoverie; con-fusiune. sinaleffe, f. sinalefâ, elisiune. sinueramente, avv. cu sinceritate, fără prefăcătorie. sinceramento, im. încredinţare, persuadere. sincerArk, r. a. a încredinţa, a asigura, a per-suadea; a justifica; — sincerarsi, a se încredinţa, a se asigura. sinceraziOne, /. încredinţare, asigurare, persuadere. sinceritA, sîncer^zza, f. sinceritate, puritate. inimă curată, neprefâcâtorie, candoare. sincero, a. sincera, curatu, fără artificiu, nepre-fâcutu, simplu, naturala, adevărata, deschisa. siNCHim, f. sinchise, sintacse viţioasâ. sincîpite, im. sincipetu, vîrfulu capului. sincopAre, v. a. a sincopa, a face sincope. SÎNCOPE, f. sincope, tâiatulu unei litere sau unei silabe în myloculu zicerii; leşina; o legătură musicalâ. sincopizzAre, v. n. a sincopisa, a leşina. 8INCRETÎ8M0, w. conciliare, amestecu de opi-niuni contrare, sincretismu; reconciliare, împăciuire. SINCRONÎSMO , im. sincronismu, contimporanei tate. sIncrono, a. sincrona, contimpuranu. sinDACamento, im. sindicare, cercetare, dare de socoteală, vigilanţâ, priveghiare; censură. sindacAre, v. a. a sindica, a ecsamina minu-ţiosu, a revisui conturile; a vigila, a prive-ghia; a critica. sindacAto, im. sindicatu, cualitatea şi oficiulu sindicului ; dare de conturi; cercetare minuţioasă. 8ÎNDAC0, im. sindicu, capulu unei comunităţi; primara la o municipalitate; revisora de conturi. sind^eesi, f. sinderese, conştiinţă; mustrare de cugeta. sîndone . f. e im. sindonu, giulgiulu in care sa infăşuratu corpulu Mântuitorului cându s’a in-gropatu. sin^pdoche, f. sinecdoche, o figură de retorică fliNEPRio, im. sinedriu. tribunalu alu Judeilora. Digitized by Google SINERESI.—SLACCIArE. 521 smiRESl, f. sinerese, contracţiune. sinfonU, f. simfonie, concertu. singhiozzAre, 8INGHI0ZZÎRE, v. n. a sughiţa, a plânge cu hohotu. cu suspinu. singhi6zzo, m. sughiţu, suspinu, plângere cu hohotu, cu suspinu. singolAre, a. singulara, particulara; raru, unicu; deosebitu; insemnatu, alesu; — 8. m. singulara (numeru). singolareggiAre, singolarizzAre, v. a. a sin-gularisa, a singularisi, a face singulara; a distinge, a deosebi ; — singolaregginrsi, a se singularisa, a se distinge, a se deosebi. S1NGOLAR1TÂ, f. singularitate, particularitate; raritate ; escelenţâ; cualitate particulara; es-travaganţâ. singolarmente, avv. întrunu modu singulara; cu deosebire, mai cu seamâ, mai alesu, mai virtosu. 81NGOLO, a. singura, singulara, particulara, deosebitu ; — per singolo, într’unu modu deosebitu, în deosebi, în parte, îp speţie, deosebitu unulu de altulu. siNGtiLTO, m. suspinu, plângere cu suspinu, cu hohotu, sughiţu. >iniscalcAto. m. siniscalcatu, demnitatea sini-scalcului. siniscalchIa, f. ţinutulu supusu jurisdicţiunei seneşalului, siniscalcului. siniscAlco, m. siniscalcii, seneşalu, unu felu de guvernatoru; unu felu de mareşalu; maior-domu. sinIstba, f. stânga, mâna stângâ; partea stânga; — a sinistra, d’a stingă, la stânga, la mâna stângâ. HiNlsTRAMtfNTE, avv. într'o manierâ strâmbă, cu Btrâmbâtate, fârâ îndemânare ; spre râu. sinistrAre, v. n. a merge strâmbu, piezişu; a apuca la stânga; a în vi fora, a se învierşuna; a greşi. sinîstro, a. stângii; râu, strâmbu ; de râu au-guriu; vâtâmâtoru ; — andare in sinistro, a merge râu. sinistro, m. sinistru, infortuniu, întîmplare nefericită; restrişte, belea, boroboanţâ; anevoe. siNO, prep. pînâ, pinâ la. sino, m. sinu; golfu; sinus (espresiune trigonometrică.) sinodale, o. sinodalu, relativu la sinodu. sinodalm^nte, avv. sinodiceşte, în sinodu, prin sinodu. sinGdico, a. sinodalu, sinodicu, alu sinodulni. sînodo,^ m. sinodu, adunare, congregaţiune de eclesiastici pentru afacerile unei diocesi. sinonimAre, v. n. a avea aceeaşi însemnare, a fi sinonimu. siNONţiriA, f. sinonimie, cualitatea ziceriloru sinonime - o figură de retorică. sinonimizsAre, v. n. a întrebuinţa sinonime. sinGnimo, a. e s. m. sinonimu, de aceeaşi însemnare. 8IN6PU, f. sinopie, pâmintu roşiu; — andar pel filo della sinopia. a umbla dreptu. sik6psi, sinOssi, f. sinopse, compendiu. smdTTico, a. sinopticu, corapendiosu, care se vede cu o singură aruncătură de ochiu. 8In6via, f. sinovie, umezeală zâroasâ. sintAssi, f. sintacse. • sîntesi, f. sintese, reducţiune in intregu, corn-posiţiune, reconstrucţiune, reuniune, uniune. sintetico, a. sinteticu, de sintese. sintoma, sîntomo, m. simptomâ, semnu pre-vestitoru, prevestire, indiciu. sintomAtico, a. simptomaticu, de simptomâ. sinuosamente, avv. cu sinuositâţi, cotituri. sinuositâ, f. sinuositate, cotitură, întorsătură. sinu6so, a. sinuosu, tortuosu, cotitu, plinu de întorsături, de cotituri, curbu, arcuitu. sio, in. o plantă. sione, m. volbura, tuibinâ. sipArio, m. sipariu, perdea, cortină de teatru. sIre, m. domnu; sire. sirena, f. sirenă (monstru fabulosu); femee a-mâgitoare. sirInga, f. tilincâ, cimpoiu; tulumbă micâ portativă ; clistiru; — siringa per sica, unu felu de floare. siringAre, v. a. a arunca unu licuidu cu tulumba. sirio, m. siria, steoa cânelui. sir6cchia, f. sorâ, suroarâ, surioară. sîrte, f. bancă de nâsipu, sirto. slsARO, in. sisaru (unu felu de plantă). sisîmbrio, tn. nâsturelu, brâncuţâ (plantă).' sissizio, m. clubu, companie de amici. sistema , in. sistemă ; metodă, ordine ; alcătuire, compunere; distribuţiune; — sistema ar-monico, sistemă armonică. sistemAre, v. a. a sistema, a ordina, a orîndui, a dispune, a distribui. sistematicamente, avv. Bistematiceşte, după o sistemă, cu regulă. sistemAtico, o. sisteraaticu; regulatu. sistematizzAre , v. a. a sistematisa, a forma sistemă. sistemazi6ne, f. sistemaţiune, ordinare, aşezare, orinduire, regulare. sisTOLE, f. sistolâ, contracţiune naturală a ini-mei; unu felu de figură gramaticală. sistro, m. sistra (instrumentu de musică). sitâre, v. n. a puţi, a mirosi greu. siTERriLLO, in. putoare, mirosu cam greu. sitibondo, a. setosu, insetatu ; doritoru, rîvni-toru, avidu. sitîre, v. n. a avea sete, a înseta; a rivni, a dori fierbinte. sîto, m. locu, situaţiune, posiţiune, aşezare, stare, condiţie; locuinţă , abităţiune; mirosu greu; analise, calculu. situâle, a. relativu la situaţiune. situamento, m. situare, aşezare, colocare, posiţiune. situAre, v. a. a situa, a aşeza, a coloca, a pune la locu. situazi6ne, f. situaţiune, colocaţiune, posiţiune; locu, stare, condiţiune. sivertAre, v. a. e n. a întoarce corabia. sIza, sîzza, f. vin tu foarte rece, crivâţu. siziente, o. însetatu, setosu. sizîgia , f. sizigie, noviluniulu sau plenilu-niulu. slabbrAre, v. a. a tăia buzele. slacxtAre, v. a. a desloga, a desnoda, a des* 522 SLAGA RE. —m A RIUKE. tringe, a libera^— slacciarsi, a se deslega; a se libera, a se desbâera. SLAGAre, v. n. a eşi, a da din ternii, a face inundaţiune. SLANCiAre, v. a. a asvirli, a arunca cu putere ; — slanciarsi, a se arunca, a se repezi, a nâ vâli. slAncio, m. repezire, sâriturâ, sboru, asvirlire ; avintu, înaintare. slAndra, f. ţolinâ, curvâ, puturoasa. slargamento, m. lărgire, lăţire, intiudere. slargAre, v. a. a lărgi, a lăţi, a întinde; — v.n. a se depărta; — slargarsi, a se întinde, a se dilata; — slargare la mano. a fi gene-rosu. slAsciG , m. topire, moleşire, fleşcâire; — a slascio, cu desfrinare. slatinAre, v. n. a yorbi râu latineşte ; a vorbi cu îngâmfare. slattAre, v. a. a înţărca unu copilu ; a des-vâţa. slazzerAre, v. a. a risipi, a cheltui nebuneşte, sleAle, a. nelealu, necredinciosu. slealtâ, f. nelealitate, necredinţă. slegamEnto, m. deslegare; liberare, slobozire; separare. slegAre, v. a. a deslega; a dcsuni, a separa, a deslipi ; a libera. slentatGra, f. destindere. slîtta, f. sanie, trăsură, caru fără roate. SLITtAre, v. n. a umbla cu sanie. SLOGAMENTO, m. scrintire, scrintiturâ. SLOGAre, v. a. a muta, a depărta, a deRloca ; a scrinti. SLOGAT1ÎRA, f. scrintiturâ. sloggiamento , m. gonire, alungare, mutare, strămutare. sloggiâre, v. n. a se muta dintr’unu locu intr-altulu ; a schimba cuartirulu; — v. a. a sili pe neamici sâ fugă dintr’o posiţiune, dintr’-unu locu ce lu coprinseserâ. slombâre, î?, o. a deşela; a slăbi, a desnerva. slontanamento, m. depărtare, alungare. slontanAre, v. a. a depărta, a alunga. SLONTANATtiRE, m. care depărtează, alungă, goneşte. slungAre, v. a. a lungi, a prelungi, a întinde; a alunga, a depărta; — slungarsi, a se lungi, a se prelungi. slutAre, v. a. a scoate lutulu. , smaccAre,.v. n. a se turti; — v. a. a probozi, a înfrunta, a infama, a defăima, a ruşina; a umili. smaccAto, a. turtitu ; dulciu; ruşinatu. smacchiAre, v. a. a scoate, a face sâ easâ din pădure; a şi părăsi casa sau patria sa; a cu-râţi, a şterge. smAcco, tn. ruşine, ruşinare, defăimare, probo-zealâ, afrontu ; — fare smaccot a ruşina, a defăima, a probozi. smagAre, v. n. a se descuraja; a şi pierde cum-pâtulu ; — v. a. a lua totu prestigiulu; a turbura, a descuragia; — smagarsi, a şi pierde cumpâtulu; a se retrage. smAgio, m. smorfarie. smagliAnte, a. strâlucitoru, brilantu, scinteiâ-toru» smagliAre, v. a. a despleti; a rupe, a sparge o cămaşă de zele ; a deslega, a despacheta; a deştepta, a zâdâri, a sgândâra; — v. n. a străluci, a sclipi, a steli. smAgo, m. descuragiare, spaimă, teroare. - SMAGKAMENTO, SMAGRIMENTO, »». slăbire. sm agr A re, v. a. a slăbi, a face slabu, macru. smagrîre, v. ti. i\ slăbi, a deveni slabu, macru. smaliziAto, a. maliţiosu, râutâciosu, vicleanu. smallArk, v. a. a desghioca, a descorţa. smaltamp:nto, m. smaltare, smălţuire, smâlţuialâ. smaltAre, v. a. a smalta, a smâlţui. smalţ Ato, a. smalta tu, smâlţuitu. smaltativra, f. smaltu,* smalţu, smâlţuiturâ. smaltimento, vi. (ligostiune, mistuire; vinzare, trecere. smaltîre , v. a. a digeri, a mistui; a vinde marfa ; a înghiţi noduri, a suferi, a răbda ; — smaltire taluno, a scăpa de cineva; — smalţire il vino, a se trezi din beţie, a se desmetiei. smaltista, m. smaltistu. sinâlţuitoru. smaltîto, a. mistuitu; încetatu ; cercetatu, ec-saminatu cu toată atenţiunea; facilu , deslu-şitu. smaltitoio, m. cloacă, scursătoare. smaltitore, m. mistuitoru ; smâlţuitoru. smAlto, vi. smaltu, smalţu; cimentu, ciumuru; mosaicu ; pardoseală ; — cuor di smalto, inimă tare, împietrită. smammArsi, v. n. a rîde prea cu hohotu. smanckiua , f. smorfărie, coditurâ, marghiolie, talimu. smancekGso, a. afectatu, smorfăitu, nâsurosu. smangiArk, v. a. a mânca, a roade, a consuma. smAnia, f. mânie, deliriu, furoare, furie, nâbâ-dae . înverşunare , înviforare ; ne istîmpâru, agitaţiune ; doru, rîvnâ. smaniAnte , a. inâniosu, furiosu, înverşunatu, neastirapâratu, năbâdâiosu, neliniştitu ; rivni-toru; afectatu. smaniAre , v. 11. a se învifora, a se înverşuna, a fi furiosu , întâritatu , mâniosu, neastimpâ-ratu; a rîvni, a lâcomi; a nu se linişti. .SMANÎGLIA, f. SMANiGLio, vi. brâţare, braţeletâ. smaniGso, a. mâniosu, înverşunatu năbâdâiosu; neastîmpâratu , turburatu, neliniştitu; rivni-toru, afectatu. smannAta, f. ceată, mulţime. smantellamento , m. demoliţiune , derîmare, surpare. smantellAre, v. a. a derîma, a doborî, a surpa smanzerGso, a. galantu, afectatu, nâsurosu. smanziere , in. june galantu , cochetu, pâunelu, leuşoru. smargiassAre , v. n. a face fanfaronade, a se făli, a se trufi. smargias^Ata, smargias.serîa, f. fanfaronadă, rodomontadâ. smargiâsso, in. fanfaronu, rodomontu, trufaşu. smarrimento , m. smarrigiGne , f. pierdere; eroare, greşeală ; turburare, spaimă , teroare, uimire, confusiune. smarrÎre , v. a. a pierde; a turbura, a speria, a uimi; a greşi; a sminti; a pierde din vedere ; — smarrirsi, a se pierde, a se rătăci; a se turbura, a se speria, a şi pierde cura- SMARRITAMENTE. — SMODERAMENTO. 523 giniţi, a se consterna; a se depărta; —- smar-rvre, v. n. a se descolora; a îngălbeni. smaebitam^te , aw. cu confusiune, cu turbu-rare. t # smarrIto, a. pierdutu, râtâcitu, greşitu ; uimitu, turburata. SMASCELLAMiNTO, tn. dislocare a fâlciloru; strâmbare de rlsu. smascellAre, v. a. a sclinti, a disloca, a strica fălcile; —■ smascellare, smascellarsi dalie risa, a se strâmba de risu. smascherAre , v. a. a desmasca, a deslarv.i , a descoperi, a da pe faţă, a da de golu ; — smascherarsi, a se desmasca, a se da pe faţă. SMASCHIÂTO, a. desbârbâţitu, castratu, scobitu. smâscio, m. superfluitate, prisosu; smorfâire. smattanârsi, v. n. a goni urîtulu, a şi petrece timpulu. smattonAre, v. a. a despardosi. smelAre, v. a. a scoate miere. smembram£nto , tn. smembrare , desmembrare, desmâdulare, împărţire , tâiare, spintecare, deelipire, separare. smembrAre, v. a. a desmembra, a desmâdula, a împărţi, a despărţi, a tăia, a spinteca, a separa, a deslipi. smemorAbile, a. nememorabilu. smemorAggine, smemoratAggine , f. uitare, ui-tăciune, lipsă de memorie; nâucie. smemoramento, m. nâucire, uimire, ameţire. smemorAre, v. n. a uita, a pierde memoria; a deveni stupidu, nâucu, a se prosti, a se timpi. SMEMORAto, a. uitucu, uitâciosu ; stupidu, nâucu. smemor^vole , a. care a uitatu , nu şi aduce aminte. smenomAre, v. a. a micşora, a împuţina, a slăbi; — smenomarsi, a lipsi, a se slăbi, a scădea, a se împuţina. smentAre, v. a. a muchia, a pâtra. smentîRE, v. a, a desminţi, a tăgădui, a contrazice, a arăta că o proposiţiune, o aserţiune este falsă. SHENTlTdRE, m. desminţitoru, contrazicâtoru. smeraldIno, a. smaragdiu, în faţa smaragdului. smebAldo, m. smaragdu (piatră preţioasă). smerAre, v. a. a netezi, a curâţi, a lămuri, a limpezi. smeratezza, f. chiarâtate, lămurire, limpeziciune. smerAto, a. lâmuritu; ilustru. SMERCiAre, v. a. a vinde marfa, a o trece. sm^rcio, tn. vindere, vînzare, trecere. smerdAre, v. a. a spurca, a minji cu scîrnâ; a ruşina. sm£rgo, tn. corlă (o pasere acuaticâ). smerigliAre, v. a. a polei, a da lustru cu sme-rida. SMERiGLio , m. smeridâ (mineralu); tunuleţu ; unu felu de şoimu. sm£R1GLi6ne , smebigliu6lo, m. unu felu de şoimu. smeritAre, v. n. a pierde meritulu, a demerita. smerlAre, v. a. a sparge crestele dela unu muru de fortereţă. smErlo, m. unu felu de şoimu. sm£ttere, v. a. a depune, a lepăda, a lăsa, a ' înceta. * smezzamento, m. injumâtăţire, împărţire în doâ. ... , . smezzAre, v. a. a înjumătăţi, a împărţi în doa. smidollAre , v. a. a scoate măduva, miezulu ; a esplica, a desluşi, a declara; a scoate ceea ce este mai bunu. # a smigliacclAre , v. a. a mânca cârnaţi în abun-danţâ. SMÎLACE, f. rochia rinduricii (o plantă). shillAnta, a. e s. tn. fanfaronu, lâudârosu. smillantAre , v. a. e n. a ecsagera, a palavri, a se lăuda. smillantatOre , m. fanfaronu, lâudârosu , palavragiu. a smîlzo, a. golu, uscatu, macru, slabu, lângedu; subţire. a # sminchionAre, v. a. a batjocori, a păcăli. # sminuimeeto, tn. împuţinare, micşorare, slăbire, lipsire. . # SMINUÎRE, v. n. a se împuţina, a se micşora, a se slăbi, a lipsi; — v. a. a împuţina, a micşora, a slăbi. . A . A sminuitOre , m. care împuţinează, micşorează, slăbeşte. t . SMiNUZZAMtfNTO , tn mârunţare, dumicare, fără-mare, rupere în mici bucăţi. ^ sminuzzAre , v. a. a mârunţa, a dumica, a fărâma, a face bucăţi, a face ţandâre; a esplica cu deamâruntulu. sminuzzatore, tn. mârunţâtoru, dumicâtoru. sminuzzolAre , v. a. a dumica, a rupe in mici bucăţi, a dârâpuri. a sminuzzolatamente, avv. în detaliu, cu deamâruntulu. ... , . smiracchiAre , v. a. a clipi, a storci din ochi. smirAre, v. a. a netezi, a polei, a lustrui, a curâţi. smiride. f. smiridâ (mineralu). SMiRNO, smîrnio, tn. smirniâ (o plantă). smisurAbele, a. immensurabilu, nemâsuratu. smisurAre , v. n. a trece peste măsură, a co-vîrşi. ‘ a smisuratamknte , avv. peste măsură, cu covir-şire. a , smisuratezza, f. enormitate, mărime covârşitoare. # smisurAto , a. nemâsuratu , nemârginitu, im-mensu ; necumpâtatu, neinfrînatu; — avv. peste măsură. # smoccicAre, v. n. a fi mucosu, a i curge muci. smoccolAre , v. a. a tăia muculu luminării; a trunchia. smoccolatoio, tn. mucâri. ^ smoccolat6re , tn. celu ce taiâ muculu luminărilor u. smoccolatOra, f. muculu luminării. smodamento, m. necumpâtare, trecere peste măsura. smodAre , v. n. a nu se cumpăta, a trece peste măsura cuviincioasă, a nu se astîmpâra, a prisosi. smodatam£nte , avv. fără cumpâtu, peste măsură, fără moderaţiune, intr’unu modu necu-viinciosu. smodAto, a. necumpâtatu, neinfrînatu, ecsage-ratu, escesivu, neastimpâratu; necuviinciosu. SMODERAMENTO, tn. SMODERÂNZA, SMODERATEZZA, SMODERARE.—SOAVEMENTE. bi\ f. nemoderaţiune, necumpâtare , neînfrinare, escesu. saioderAre, v. n. a trece peste măsura cuviincioasă. smodekatamente , avv. peste măsură, fără moderaţi un e. smoderAto, o. nemoderatu, necurapâtatu, neîn-frinatu, neastimpâratu; necuviincio •«. smogliAto, a. neinsuratu, necâsâtoritu. smontAre , v. a. a da josu, a lăsa în josu, a cobori, a scobori; a desface, a decompune; — v. n. a descinde, a se da josu, a se scobori ; — smontare un bastiment o, a desarma o corabie; — smontare un cannone , a da josu unu tunu de pe rotilele sale; — smontar di colore, a se pierde, a se stinge coloarea. smorbAre, v. a. a desinfecta. a curâţi de in-fecţiune, de molivmâ; a vindeca, a tămădui; a curâţi bine. sm6rfia, f, smorfâ, grimasă, smorfâitură, schi-mosiie. smorfioso, a. smorfâitoru, scbimositoru; uăsu-rosu. î4MORÎRE, v. n. a îngălbeni, a se face palidu. smorsAre, v. a. a scoate frîulu, zăbala. smortîre, v. n. a se face palidu, a îngălbeni. smorto . a. palidu; smeadu, cenuşiu; stinsu, lângedu; vestedu, veştejită. smorzamEnto, m. stingere ; încetare. sHORZAre, v. a. a stinge; a amorţi; a şterge; a slăbi, a împuţina, a face să înceteze; a degrada (colorile); — smorzarsi, a se stinge; a înceta, a fini. hmorzatcîre, m. stingâtoru; amorţitoru. sMdssA, f. mişcare din locu; diarie , urdinare, cufurealâ. HMtisso, a. mişcatu; deslocatu, scruftitu. smcVtta, /*. surpare, pâmintu surpa tu. smottAre, v. tt. a se surpa, a se dărâma, a câ-dea surpănduse. 8M0VIMENT0, m. smovittra, f. mişcare; tur-burare. smozzAre, v. a. a truncbia, a cionti. 8M0zzATtfRA, f. trunchiâtură, ciontiturâ; potecă. smozzicAre, v. a. a reteza, a cionti, a scurta, a mutila. smozzicatEra, /*. retezâturâ, ciontiturâ, lacera-re, mutilare. bmozzo, o. care nu pronunţă bine; care vorbeşte stricatu. saiucciâre, v. n. a luneca, a scăpa lunecându. smugghlAre , v. n. a mugi, a rugi, a răcni, a urla, a bubui. smEgnere, smtîngere, v. o. a mulge; a stoarce, a răpi; a slăbi; a slei; — smugnersi, a se slăbi, a se slei, a se chilă vi, a se scofâlci; a pierde averile, a se însâreci. smugnimento, iw, mulgere; slăbire, sleire, chilă vire, scofâlcire; stoarcere, angariare, răpire. 8Mugxit6re, m. mulgâtoru; storcătoru, râpi-toru. smunire, v. a. a reabilita, a priimi din nou. smt)nto, a. slei tu, slâbitu, scofalcitu. EMUdVERE, v.. o. a mişca; a depărta ; a turbu- ra, a resturna; a întărâta, a sgândâra; a de-sminta; a îndupleca. smurAre, v. a. a strica, a dărâma, a surpa anu zidu. smusicAta, f. musicâ rea, proastă. smussAre, v. o. a timpi, a toci. sMOsso, m. tîmpire, tocire; — a. tîmpitu, to-citu. trunchiatu, retezata, ciontitu, spartu; piezişu, oblicu. snamorAre, v. a. a face să treacă amorulu, să nu mai iubească; — snamorarsi, a pierde totu amorulu. snasAto, a. fără nasu. sxaturAre, v. a. a desnatura, a schimba, a altera. snaturatezza, f. monstruositate; neomenie. snatukAto, a. desnaturatu, monstruosu; crude-lu, neomenosu. sxebbiAre, r. o. a desnoura; a desluşi, a lămuri. snellamEnte , avv. sprintenu , iute , ageru , uşoru. snellezza, snellitâ, /*. sprintenie, iuţime, agerime. snEllo, a. sprintenu, agilu, ageru, sveltu, uşoru, iute. snervamento, m. desnervare, slăbire. snervAre, t7. «. a desnerva, a slăbi, a desputeri, a debilita. snervatezza, f. desnervare, slăbiciune, debilitate. snervâto, a. desnervatu, slabu, slâbitu, debi-lu, fără putere, fără energie, moale, afe-meiatu. snicchiArsi, t7. n. a eşi din scoică. snidAre, snidiAre, v. a. a descuiba, a scoate din cuibu ; a goni, a depărta, a alunga; — t?. n. a eşi din cuibu. snighittîre, v. n. a se deştepta, a deveni mai activu. SNiNFiA, f. femee urită şi impoţonată ca o maimuţă. snInfio, snîffo, m. smorfoiu, june împoţo ospignim£nto , m. împingere , impulsiune ; în-teţire. sospinta, f. împingere, impulsiune, instigaţiune. sospirAre, v. n. a suspina, a ofta; a dori fierbinte, a rîvni, a pofti cu înfocare, a căuta cu pasiune; — v. a. a deplora, a plânge, a simţi întristare pentru ceva. sospirat6re , m. care suspină; doritoru, rîvni-toru. sospir£vole , a. plângerosu, tînguiosu, cu suspine. suspîro, m. 8uspinu, oftâturâ; gemâtu; gâfaire, greutate de resuflatu; pausâ musicalâ; — render Vuîtimo sospiro, a muri; — stare in sospiri, a se afla într’o stare dureroasă. sospiruso, a. care suspină desu. sossannAre, v. n. a batjocuri, a păcăli, a derîde. soss6pra , aw. cu faţa în susu, pe dosu; tal-moşu-balraoşu , arababurea; aproape, mai, cu aprocsimaţiune, ca la. sossoprAre, v. n. a se prâpâstui, a se prăpădi. sOsta, f. pausâ, repausu, restimpu, încetare, re- suflare, contenire, oprire, stare; poftă, rîvnâ, doru; încetare de ostilităţi; — far sosta, a înceta, a conteni. sostAnza, f. substanţă; esenţă; fiinţă; materie; avere. sostAre, v. a. a opri, a reţinea; — v. n. a sta; a conteni. sostegno , m. susţinere; proptâ, proptea, râzî-mâtoare , razimu , sprijinu, sprijoanâ ; mau ţinere; ajutoru. sostenenza, f. susţinere, întreţinere, subsistenţă, hrană. sosten^re, v. a. a susţinea; a sprijini, a pro* pti, a râzima; a ţinea, a purta; a protege, a ocroti, a custodi, a îngriji; a ajuta; a suferi, a răbda, a păţi; a tolera, a îngădui, a permite ; a apăra; a manţinea; — v. n. a re-siste, a persevera; a întârzia, a zăbovi; — sostenersi, a se susţinea; a sta pe picioare, a sta în susu, a sta ţeapânu; a persevera; a şi păstra demnitatea sa; —• sostenere un'assalto, a respinge unu asaltu. sostenibile, o. de susţinutu, care se poate susţinea. sostenim]£nto , m. susţinere; sprijinire, râzima-re, proptire; întreţinere, îngrijire, nutrire, hrânire; suferire, răbdare; uşorare, recreare, întremare. sostenit6re , m. susţiitoru; protectoru; râbdâ-toru. sostentAcolo, m. sprijinu, proptâ, razimu. sostentamento, m. susţinere, întreţinere, nutrire, hrană; ajutoru,sprijinire, recreare, con-fortare. , sostentAre , v. a. a susţinea, a întreţinea, a nutri, a hrăni; a manţinea; a apăra; — sos-tentarsi, a se susţinea. sostentatIvO, a. care serveşte spre a susţinea. nutritivu. SOSTENTATtiRE , m. susţiitoru , nutritoru ; apârâ-toru. sostentazi6ne , f. susţinere, subsistenţă, hrană, întreţinere. sosTENUTtfzzA, f. gravitate, seriositate, aşezare. sostenuto, o. susţinutu ; întreţinuta ; sprijinitu; apăratu; gravu, seriosu, aşezatu; arestantu. sostituîre, v. a. a substitui, a înlocui. sosTiTtfTO, m. substitutn, suplentu. sosTiTUTdRE, m. substitutoru. sostituzi6ne , f. substituţiune , substituire , înlocuire. sottAcqueo, a. care se află subt apă. sottaffittAre, v. a. a subloca, a subînchiria. sottaffitto, m. subîncbiriere, sublocaţiune. SOTTANA, f. sutană; fustă; haină lungă ; octavă. sottangente, f. subtangentă. sottAno, a. inferioru, josu, dedesubtu; abiectu. sottecchi, soTTtfcco, aw. pe furişu; — guardctă' sottecchi, a ochia pe subtu gene, a trage ca coada ochiului. sottentramiSnto ,' fit. subtintrare, supravenire urmare. sottentrAre, v. n. a subtintra; a supraveni; a urma; a se introduce puţinu câte puţiuu. sottentrazi6ne, f. subintrare, supravenire; urmare. Digitized by Go şle SOTTERFUGGiRE.—SOTTOUFFICIATiE. 537 sottebfuggîre , v. n. a cerca sâ scape, a câuta preteste. âOTTERFtf GiO , m. pretestu, scusâ; mijlocu de scâpare; acţiune făcută pe subt’ascunsu. sott^rba, aw. sub pâmîntu. soTTERRAMtiiNTO, m. îngropare; îmmormlntare. sotterrAneo , sotterrAno , a. subteranu , sub pâmîntu; — 8. m. locu subteranu, bolta subterana, pivniţă. sotterrAre, v. a. a îngropa; a îmmormînta; a ruina, a prâpâdi; — sotterrarsi, a se ruina. sotterrat6re, m. îngropâtoru; cioclu. sotterrat6rio, m. locu de ingropatu. sottesso, aw. subtu, de desubtu. sottigliamento, m. subţiere, rărire; ascuţire. sOttigliAre , v. a. a subţia, a rări, a ascuţi; a deştepta, a face mai pâtrunzâtoru; — v. n. a şi bate capulu cu subţiritâţi, a câuta sâ despice unu firu de pîru; — sottigliarsi, a se usca, a se consuma, a slăbi. sottigliatIvo, a. subţiâtoru. sottigliazi6ne, f. subţiere, subţirizare. SOTTlGLitfzZA, f. subţirâtate ; rârime; puţintime ; ascuţime; pătrundere; işteţirae; sofisterie. sottiglitîme, m. 8ubţirime, cuantitate de lucruri subţiri; sofismu; mâncare puţinu substanţioasâ. sOTTiLE, a. subţire; uşoru; ageru; slabu; micu, cumpătata; isteţii, pâtrunzâtoru, iscusitu, di-baciu, astutu; curatu; — 8, m. fineţâ; necesitate, lipsă; delicateţă prea mare; — aria sottile, aeru curatu; — mal sottile, ftisie, epticâ; — vino sottile, vinu slabu; — vista sottile, vedere pătrunzătoare; — guardarla 'nel sottile, a fi prea sofisticu; a fi prea delicata; — trarre il sottile dai sottile, a fi foarte industriosu; — tornare al sottile, a deveni iarăşi sărăcuţ — sottile, aw. într’unu chipu subţire; cu isteţime, cu dibăcie, cu in-geniositatp. sottilitA, f. subţiime, subţirime, subţirâtate; isteţime, dibăcie , pătrundere, ingeniositate, îndemânare; argumentaţiune ingenioasă; rigoare ; sofisterie; fineţâ. soTTiLizzAMtfNTO, m. subţiere, rafinare, subtili-zare. sottilizzAre, v. n. a subtiliza, a scociorî după ceva; a afecta o mare penetraţiune, o mare fineţâ. sottilmisnte , aw. cu subţirâtate; cu cumpâtu, Cu lipsâ; cu minuţiositate; cu diUgenţâ; cu penetraţiune, cu fineţâ, cu sagacitate, cu iscusinţă. ' sottint^ndere, v. a. a subtînţelege. sotto, prep. ed aw. subtu, sub, dedesubtu; jo-su, la vale , în fundu ; aproape , mai, ca la; după; — andare al dissotto , a scâpâta , a deteriora, a păgubi; — andar di sotto, a eşi afară, a şi deşerta pântecele; — andar sotto, a se scufunda; — aver sotto di se, a avea sub jurisdicţiunea sa; — sotto condizione, cu condiţiune; — sotto silenzio, sub tăcere; — sotto mano, pe sub mână, pe ascunsu; — tener sotto, a apăsa. sottobibliotecArio, a. subtiibibliotecaru. sottocAlza, f. ciorapu de desubtu. sottocalz6ni, m. pl. câlţuni, isinene. sottocancelli£re, m. subtcanţelaru. ' sottocaporAle, m. subtcorporalu. sottoccAre, v. a. a atinge uşoru. soTTdccra, soTTdccmo, aw. pe furişu, pe subtu gene. SOTTOCODA, f. pogi. sottocoperta, f. subcopertâ. sottocoppa, f. sucupâ, tavă. sottocU(3oo, m. cuptâ, rândaşu de bucătărie. sottodiAcono, m. subdiaconu, ipodiaconu. sottogiackre, v. 7i. a subzâcea, a fi supusu; a fi învinsu. sottog6la, f. testime de gîtu; subgîtleju. sottointendere, v. a. a subtînţelege. sottolineAre, v. a. a sublinia. sottolunAre, a. sublunaru; terestru, pâmîn-tescu. soTTOMAtfsTRO, m. 8ubtînvâţâtoru. sottomAnica, f. submânecâ. SOTTOMANO, aw. gratificaţiune; fraudă, înşelăciune; — aw. pe sub mână, pe ascunsu. sottomAre, m. fundulu mării. sottomarino, a. submarinu, care este în fundulu mârii. sottomessa, f. butaşu de viţă de vie. soTTOMtfTTERE, v. a. a supune; a domoli, a în-frîna, a astîmpâra , a modera; a învinge, a cotropi; — sottomettersi, a se supune, a se pleca, a se închina; a se astîmpâra. sottomissi6ne, f. supunere; închinare, predare. sottomolteplice , a. submultiplu , submulti-plice. sottomurAta, f. fundamentu, temelie, basâ. sottonormAle , f. subnormalâ , subperpendicu-Iară. soiTONTtfNDERE, v. o. a subtînţelege. sottoPIEDE, m. scăriţa trâsurei. sottoponm^nto, m. supunere, punere subtu. sottop6rre, v. a. a supune, a pune subtu. sottoposizi6ne, f. supunere. sottop<îsto, a. supusu; atîmatu, depcndentu. sottoprefettiîra, f. subprefecturâ. SOTTOPRI6RE, m. subprioru, vicariu alu priorului. sottoprowedit6re, m. subproveditoru, subpro-visoru. sottordinAre, v. a. a subordina, a supune. sottorett<3re , m. subrectoru, vicedirectoru. sottoscAtto, m. cocoşu de puşcă. soTTOSCKiTTA, f. subscriere, semnătură, iscălitură. sottoscritt6re, m. subscriitoru, iscâlitovu. sottoscrîVERE, v. a. a subscrie, a subsemna, a iscăli. S0TT08CRIZi6ne, f. subscriere, subsemnare, subt-iseâlire. sottos6pra, aw. arababurea, talmoşu-balmoşu; pe dosu , cu faţa în susu; aproape , mai, ca la; — mettere sottosopra, a desordina, a res-coli; — ewtrar sottosopra, a se înfuria. sottosquAdbo, m. afundâturâ, adînciturâ. sottostAre, v. n. a fi supusu. sottotangente, f. subtangentâ. sottoten6nte, w. sublocotenentu. sottotîngere, v. a. a da stratu, grundu, a pregăti fundulu, câmpulu unei picture. SOTTOUFFIClALE, SOTTOFFIClALE, 80TT0FFIZIÂLE, m. Bubofiţeru. 538 SOTTOVTSNTO.—SOZZTÎRA. sottoyento, m. coasta navei încontra vintului; — avv. îndosulu vintului. sottovesta , BOTTOVESTE, f. vesta, subvestâ, pieptaru. sottov6ce, aw. încetu. sottov6lgeke, v. a. a resturna; a turbura. soTTRAiarâNTO, m. subtragere, retragere ; privaţiune. sottrArre, sottrAggere, v. a. a subtrage, a lua, a scoate, a lipsi; a retrage; a ascunde; a defâima; a libera, a scâpa, a apăra, a feri; a scădea; a micşora. sottrattIvo, m. clistiru. sottrAtto, m. linguşire, atragere, îndemnare, înteţi re; amăgire, înşelăciune ; pretestu. sottratt6re, m. subtrâgătoru, subtractoru ; a-mâgitoru. sottraziOne, f. subtragere, subtracţiune, scădere ; lipsire, privaţiune ; micşorare , împuţinare. • sovAtto, sOvAttolo, m. căpăstru, priponu, curea; ftistigaţiune, biciuire, biciu. sov^nte, aw. desu, adeseori, adesea, de multe ori; — a. desu. SOVERClllAMtfNTE, aw. cu covîrşire, cu prisosu, peste măsură. soverchiAre, v. a. a covîrşi, a întrece, a învinge, a birui; a trec* peste; — v. n. a prisosi, a suprabunda. soverchiatore, m. covîrşitoru, intrecâtoru ; asu-pritoru. soverchierIa , f. asuprire, prepotenţâ, opresiune. soverchievOLE, a. prisositoru, suprabundantu. SOVERCHIEVolm^nte, aw. cu covîrşire, cu prisosu. SOVERCHI^ZZA, f. suprabundanţâ, covîrşire, pri-sosire. SOV^RCHIO, a. suprabundantu, covîrşitoru, prisositoru, inutilu, netrebuitoru, netrebuinciosu; — s. m. prisosu. sGvero, m. sugeru, plută. soverscio, sovescio, m. saduri neroditoare. sOvra, aw. e prep. pe, peste, supra, deasupra, asupra. sovrabbondAnza, f. suprabundanţâ, prisosinţă. sovRACCtfLTO, m. veneraţiune mare. sovraeccitazkîne, f. întârîtare, iritaţiune mare. sovraempiere, v. a. a umplea din nou, a mai umplea. * BOVRAiLLtfSTRE, a. prea ilustru. SOVRAlMPtfSTA, f. supraimposiţiune, imposiţiune tacsâ, dajdie cstraordinarâ. sovrammirAbile, a. supradmirabilu, prea admirabila. sovranam^nte, aw. într'unu gradu eminentu ; cu mărinimie ; foarte bine. sovraneggiAre , v. n. a domni, a împârâţi, a face pe suveranu; a predomni; a avea o putere absolută. sovranitâ, f. suveranitate, puterea suverană. sovrannatqrAle, a. supranaturalu. sovrAno, m. suveranu, monarchu, domnu, stâ-pânu , domnitoru , stâpânitoru; capu , câpete-nie; supranu; — a. eminentu, supcrioru, covîrşitoru; escelentu, alesu. sovraposs^nte, a. preaputinte. SOVRAPPi^NO, a. supraumplutu, plinu peste măsură. SOVRAPPIÎRRE , v. a. a pune deasupra, a suprapune. sovrasguArdo, m. căutătură pe deasupra. sovrastAre, v. n. ed a. a suprasta; a covîrşi, a întrece. SOVREMPIERE, v. a. a umplea cu prisosu. SOVRI^SSO, aw. supra, deasupra, pe deasupra, asupra , pe , peste; pe lingă aceasta , peste aceasta. sovroffesa, f. injurie mare, atacu gravu. sovrumanitA, f. supraumanitate, cualitatea lucrului supraomenescu. sovrumAno, a. supraomenescu ; estr a ordinam. sowAggiolo, m. razimu, proptea. sowAllo, m. lucru gratisu, de geaba; — a sovvallo, de geaba. sovvenenza, f. ajutorinţă, ajutoru. " sovvenevole, a. ajutătoru, complezantu, com-placentu. sovvenimento, m. ajutare, ajutoru. ^ sovvenîre, v. a. a ajuta, a da mână de ajutoru ; a aminti, a aduce aminte, a recorda; a suplini, a împlini vreo lipsă; — v. n. a folosi, a fi utilu, a fi folositoru; — sowenim. a şi aduce aminte. sovvenit6re, m. aducătorii aminte, recordatoru, amintitoru. sovvent6re , m. subministratoru, subventoni, ajutătoru. sovvenzi6ne, f. subvenţiune, subsidiu, ajutoru în bani. SOVVERSIONE, f. subversiune, resturnare; vărsare, vărsătură, aplecare de vărsătură; revo-luţiune, resvrâtire. sovvers6re , m. subversoru, resturnâtoru, res-colitoru, turburâtoru, resvrâtitoru ; seductoru, ademinitoru. sowertimento, m. resturnare, rescolire, turbu-rare, resvrâtire, confusiune, revoluţiune, ruină ; seducere. sovyertIre, v. a. a resturna, a rescoli, a turbura . a resvrâti, a încurca, a amesteca , a desordina; a doborî, a ruina ; a prăpădi; a seduce, a ademeni, a amăgi. SOWERTiTOKE, m. resturnâtoru, turburâtoru, resvrâtitoru ; seductoru , amâgitoru, ademeni-toru. sozzamente, aw. într’unu modu murdaru, scâr-navu , uritu, mârşavu , necuviinciosu , neruşi-natu, necuratu; murdăreşte. SOZZAMENTO, tn. murdărie, scârnăvie, urîciune, mârşăvie. SOZZARE, v. a. a murdări, a feşteli, a pângări, a contamina. sozzezza , f. murdărie, scârnăvie, feşteliturâ; pocitură. s6zzo, a. murdaru, scârnavu, mârşavu, necuratu, feştelitu, pângâritu, contaminatu, uritu, pocitu, scârbosu, deformu; puturosu; ruşino-su ; ueonestu ; obscenu ; râu. sozzoso, a. scârbosu, urîciosu, degustosu, soiosu. sozztiME, m. murdarlîcu, gunoiu. scârnă, necurăţenie. sozztfRA, f. murdărie, scârnăvie, mârşăvie, urî- SPACCAMIÎNTO.—SP ALTJD ARE. 539 ciune, reutate, deformitafce, obscenitate, con-taminaţiune. ' spaccamento, m. crepare, spintecare. spacc’Am6ndo, m. fanfaronu, lâudârosu, frânge-feru. ' spaccamontAgne, spaccam6nti, m. lâudârosu. spaccAre, v. a. a crepa, a spinteca, a despica, a desparţi; — spaccarsi, a se spinteca, a se despica, a crepa. spaccâto, a. crepatn, despicatu, spintecatu ; — s. m. secţiune architectonicâ, vedere în secţiune, în profilu. spaccatt5ra, f. crepâturâ, despicâturâ. spacchettAre, v. a. a despacheta, a deslega, a desface. spacciAbile, a. care se poate vinde cu facilitate. spacciAre, v. a. a vinde cu facilitate; a grâbi; a libera, a descurca, a desprinde, a desbâra; a ruina, a prâpâdi; a ucide, a oiuorî; a trimite ; a spune, a voi sâ se creazâ ; — spacciar-si, a se grâbi; a se libera, a scâpa, a se desbâra ; — spacciare un luogo, a deşerta unu locu ; — spacciar la parola d'altri, a trata în numele altora; — spacciare il gran-de, a se coconi, a face pe boierulu; —- spacciar lucciole per lanterne, a înşela, a amâgi; — spacciar si per negoziante, a se da de ne-gustoru, SPACCIATAM^NTE, avv. de grabâ, iute, curîndu. spacciativo, a. grabnicu. spacciAto, a. trimisu, depeşatu ; respânditu, îm-prâştiatu; deşertatu; liberatu, scâpatu, des-curcatu; destâinuitu, revelatu, descoperitu; pârâsitu, abandonatu de medici (bolnavu); — alia spacciata, iute, curîndu, în pripâ. spacciat6re, m. distributoru, dispensatoru, dâ-tâtoru. ' spAccio, m. vînzare, trecere de mârfi; spediţiu-ne, trimitere , distribuţiune, dispensaţiune ; ecsecutare; depeşă; — avere spaccio, a trece, a se vinde cu facilitate ; — dare spaccio, a grâbi; a vinde; a ucide, a omorî. spacc6ne, m. fanfaronu, şarlatanu, lâudârosu. spAda, f. spatâ, sabie; puniţiune, pedeapsă; miliţie; peşte spadâ; unu felu de pere ; unu felu de cuţitu ; — filo della spada, tâişulu săbiei ; — mettere, mandare a fii di spada, a trece prin ascuţitulu săbiei; — tirar di spada, a face arme, a escrima; — a spada tratta, deadreptulu; — uomo di spada, militaru, soldatu. spadacciAta, spadAta, f. lovitură de sabie. spadaccîno, m. bâtâuşu, duelistu; sbiru, doro-banţu. SPADACCTUOLA, f. crinu sâbiiu (plantă). spadAiO, m. fabricantu de sâbii. SPADtfTTA, f. sabie mică; cuţitu de vînâtoare. spadif(îrme, a. în formă de sabie. spadîglia, f. spadilâ (terminu de jocu). spad<3ne, m. spatâ mare. spadulAre, v. o. a desbâltui, a usca bălţile. spagAto, nemulţumitu. bpâghero, m. sparangâ. spagliAre, v. a. a curâţi de pae ; — v. n. a se revărsa. spagnolAta, f. lâudâroşie, fanfaronadă, palavră. spagnoleggiAre, v. n. a întrebuinţa ziceri spaniole ; a afecta maniere spaniole, a imita pe spanioli. spagnolescamente, avv. spanioleşte. spagnolesco, a. spaniolescu. spagnoletta, f. unu felu de danţu, spanio-letâ. spagnolIsmo, m. spaniolismu, manieră spaniolea- scâ. spâgo, m, sfoară. sPAiii, m. spahiu. spaiamento, w. despârechiare, despârechiere. spaiAre, v. a. a despârechia, a desoţi, a desparţi. spalancAre, v. a. a deschide de totu; a sgâi (ochii). spalancatamente , avv. deschisu, curatu, li-beru. spalancatore, m. care deschide de totu. spalâre, v. a. a scoate parii, a desharaci; a curâţi, a lua, a scoate cu lopată, cu câuşu. spalăta, f. scoatere cu lopată. spalatore, m. câuşaru. spalcâre, v. a. a despodi, a strica podulu. bpAlla, f. umâru; spate; şoldu ; sprijinu, razi-mu, ajutoru; valu de pâmîntu, întărire; — uomo di buone spalle, omu robustu, ţeapâ-nu; — le spalle delV esercito, spatele armiei, retrogarda; — spalle del monte, vîrfu-lu, culmele unui munte; — fare spalla, a sprigini, adamânâ de ajutoru; —dare, voltare, volgere le spalle, a tuli-o, a fugi, a se duce ; — str înger si nelle spalle, a da din umeri; — buttarsi una cosa dietro le spalle, a nesocoti, a despreţui unu lucru; — vivere alle spalle altrui, a trăi din spinarea altuia; — alle spalle, dalie spalle, la spate. spallAcce, f. pl. o boală a calului. spallAccio, m. armatură de umâru. spallAre, v. a. a speti unu calu; — spallarsi, a se speti. spallAto, a. spetitu ; ruinatu, prâpâditu, fali-tu; — 8. m. spetiturâ, spetire. spalleggiamento, m. sprijinire, râzimare, întărire. spalleggiAre, v. a. a sprijini, a râzima, a susţinea ; a intâri; — v. n. a avea unu umbletu frumosu (cai). spalletTA , f. parapetu , balustradă, parma- clîcu. spalliera, f. spate, spetează, râzimâtoare, do-su ; parapetu ; şiru, înşirare, spalierâ. spalliere, m. vislaşu. spallîno , m. manta de spate; epoletâ, spa-letâ. SPALLtfCClA, f. umâru micu; — fare spallucce, a se recomanda cu mare umilinţă, a se tîrî. SPALLtiTO, a. spâtosu. spalmAre, v. a. a împâcura, a espalma, a în-câtrâna. spalmAta, f. palmă. sfalmat6re, m. calfatu. spalmo, m. smoală, câti*anu. spâlto, m. podu de josu, duşâmea, pardoseală ; glasisu; pieziş;turâ; supraclâdire, galerie la unu turnu. spaludAre, v. a. a desbâltui. 540 spampanAre.—spâro. spampanăre, v. a. a curaţi viţa de vie de frunze ; a ecsagera, a tâia verzi şi uscate; a destăinui. spampanăta, f. ecsageraţiune, palavra, fanfaronadă. spampanAto, a. curâţitu de frunze; svîntatu, desfăşuratu, întinsu, destinsu, scosu la aeru; destăinui tu, revelatu, datu de faţă, scos a la lumină; enormu, desmâsuratu, ecsagcratu; pom-posu; — alia spampanata, într’unu modu ecsageratu; cu ostentaţiune, pompă. spampanat^re, m. palavragiu, fanfaronu. spampanazione, f. curăţire de frunze. spancjiAta , f. îndopare, mâncare peste măsură. spAndere, v. a. a respândi, a vărsa; a întinde, a dilata; a împrăştia; a risipi, a cheltui nebuneşte, a cheltui cu mare profuşiune; a publica ; — spandersi, a se respândi; a se întinde. SPANDIM^NTO, m. rcspândire, vărsare; întindere. spandit<3io, m. uscâtorie, locu de uscatu. SPANDlTdRE, m. respânditoru, împrăştia toru. spaniAre, v. a. a scoate vergelele cu vâscu; — spaniarsi, a se libera, a se desprinde, a se desbâra. spAnna, f. palmă; cuantitate mică. spannAle, a. de o palmă. spannAre, v. a. a stinde, a întinde; a curâţi; a strica. spannocchiAre, v. a. a culege spicele. spantAcohio, m. speriâtoare. spantanAbe, v. a. a scoate din gunoiu, din tină. spantAre, v. n. a încremeni, a se surprinde. spant£zza, f, magnificenţă, pompă, fală. spAnto, a. vârsatu, respânditu, dilatatu; ma-gnificu, falnicu, pomposu; mare, desmâsuratu, escesivu. spappolAbile, a. frângerosu, fârâmâciosu. spappolAre, v. a. a fărâma, a frânge, a sparge; — spappolarsi, a se fărâma, a se strica, a cădea in bucăţi. spappolAto, a. fârâmatu, dumicatu, stricatu; desmâţatu; — riso spappolato, rîsu necuvi-inciosu. sparabîcco (A), avv. derbedeu; — andarc a sparabicco, a umbla derbedeu, a umbla fără câpâtâiu. sparadrAppo, m. emplastru. sparaghella , f. susaiu , spinulu giştei (o plantă). sparagiAia, f. stratu de sparangâ. sparAgio, spArago, m. sparangâ, sparangelu. sparagnAre, v. a. a economisi; a cruţa, a ierta. sparAgno, m. economie, economisire; cruţare. sparalembo, m. şurţă de piele. sparamento, m. spintecare, disecare, disecţiune, crepare , despicare ; desvâţare ; dezbrăcare ; descărcare. sparapanAta, f. fanfaronadă, rodomontadâ. sparapAne, m. fanfaronu, palavragiu ; nemer-nicu. sparAre,©. a. a spinteca, a despica, a crepa; a diseca, a face disecţiunea cadavrului; a desvâţa; a des- brâca; a descărca, a slobozi o armă de focu; — sparar calci, a asvîrli, a da cu copita (cai); — spararsi per alcuno, a se sacrifica sau a fi paratu de a se sacrifica pentru cineva. sparAta, f. palavră, minciună mare, ecsagora-ţiune , fanfaronadă , promisiune zâdarnicâ ; detunătură, esplosiune, slobozire a unei arme de focu. sparAto, m. despicâturâ, deschisâturâ; — «•, despicatu, spintecatu, crepatu; descârcatu. slobozitu; — alia sparata, deschisu, curatu, precisu, slobodu. sparatOre, m. despicâtoru; disectoru; care descarcă. spareccitia, 7n. gămanu, gură spartă. sparecchiamento, ro. ridicarea bucateloru depe masă. spareccitiAre, t?. a. a ridica bucatele depe masă; a se îndopa de mâncare, a mânca ca unu gămanu. sparecchiat6re, m. care scoate bucatele depe masă; gămanu. spareccuio, m. ridicarea bucateleru depe masă. spar£ggio, m. disparitate, nepotrivire. sparere, v. n. a dispărea, a pieri din vedere; a scâpâta, a scădea, a pierde din valoarea sa. spArgere, v. a. a respândi, a împrăştia, a vărsa, a presăra; a întinde; a desuni, a despărţi, a risipi; a dilata ; a da de faţă, a manifesta, a publica; — spargersi, a se respândi, a se împrăştia ; a se întinde; a se risipi; a se dilata; a se distrage, a se înglindisi. SPARGmtfNTO, m. respândire, împrâştiere, vărsare, presărare ; dilatare, întindere; risipire; manifestare, publicare; inglindisire, distragere, distracţiune. SPARGLRICA, SPARGIRIA, f. chimie. spargit6re, m. respânditoru, imprâştiâtoru ; ri-sipitoru. spArgola, f. hrişcă. sparim^nto, m. dispârere, pierdere din vedere. SPARIRE, v. n. a dispărea, a se pierde, a peri din vedere, a se face nevâzutu; a peri, a trece, a înceta, a fini, a muri. sparizi6ne, f. dispariţiune, dispârere, trecere, perire, perdere din vedere; încetare, finire, desfiinţare, perire. sparlamento, m. vorbire de râu, defăimare, clevetire , hulă. sparlAre, v. n. a vorbi de râu, a cleveti, a murmura, a defăima, a calumnia, a probozi, a huli. sparlat6re, w. vorbitoru de râu, defâimâtoru, cleveti toru. sparmiAre, v. o. a economisi; a cruţa, a ierta. sparnazzamiSnto, m, împrâştiere, nsipire, risipă. sparnazzAre, v. a. a împrăştia, a risipi. sparnazzat6re , imprâştiâtoru, risipitoru, prodigu. sparnicciamento, m. împrâştiere, respândire, răscolire. sparnicciAre, v. a. a împrăştia, a răscoli, a respândi. spAro, m. descărcare, slobozire, dotunare; despicâturâ, deschisâturâ, gura cămăşii. Digitized by Google SPARPAGLIAMl^NTO.—SPAVENTATAGGINE. 541 srARrAGLUMENTO, m. imprâştiere, risipire, sgor- ’ nire. sparpagliâre, v. a. a împrăştia, a risipi, a răscoli, a sgorni. spart agmatamknte, avv. în desordine, pe risipite. sparpaglkîne, tn. omu desregulâtu, desordinatu, desmâţatu. SPARSAMENTE, am. ici colea, intr’unu modu împrâştiatu, desunitu, desmeinbratu, fârâ legătură, fără şiru, sfarsi6ne, f. împrăştie re, risipire, dispersiune. spărso, a. împrăştiaţii, respânditu, risipitu, desunitu , desmembratu; presâratu, acoperita; despârţitu; dcschisu, spartu; pestriţatu, pestriţa. spartAre v. a. a despărţi, a separa, a pune la o parte, a depărta; — spartarsi, a se depărta. spaktatamente, am. în d osebi; în parte; pe iargu. spartăto, a. despărţitu, divisu, separatu, depâr-tatu. spArte (a), avv. în deosebi; la o parte. sparte a, f. genistă (plantă). spaktIbile, a. separabilu, de impărţitu, de despărţita. spartimento, m. spartigione, f. despărţire. împărţire , divisiune; distribuire, împărtăşire; separare. spatire, v. a. a despărţi, a împărţi, a separa, a divide, a deosebi; a distribui, a împărtăşi; — spart ir si, a se despărţi, a se depărta, a se trage, a se separa. spartitamente, avv. în deosebi, deosebitu, în parte. spartito, a. despârţitu, împărţita, separatu, deosebitu ; împârtâşitu; împrâştiatu, dispersu, risipitu; — s. m. carte care coprinde toate părţile unei compuneri musicale; — alia spariita, deosebitu, în deosebi, în parte. spartitore, m. impârţitoru ; despărţitoru ; măsurător u de mine. spartiziOne, f. împârţiturâ, despârţiturâ, împărţeală. spArto, m. genistă — a. despârţitu; risipitu, împrâştiatu. sparptezza, f. rea apârinţâ, uriciune, maci-lenţâ. sparuto, a. de rea apârinţâ, de puţina veazâ; macilentu, uscatu, macru, vitioanu. sparvierAto, a. iute, veloce. sparvieratore, m. falconieru, îngrijitoru de şoimi. sparviere, sparviero, m. şoimu, falconu, gaie, uliu ; — far come lo sparviere, dl per di, a trăi în nepăsare, fârâ grijă; — torre a rad-dr iz zare U becco agii spar vieri, a întreprinde uuu lucru imposibilu, a torna apă în ciuru. .spArza, f. coşu de peşte, vârşâ. spAsa, f. unu felu de paneru. spasimAnte, a. care sufere convulsiuni, spasme; care lângezeşte; care se topeşte de doru; care este amorezatu nebuneşte ; — 8. m. ci-cisbeu, aman tu, adorator u. spasimAre , v. n. a suferi spasme, convulsiuni, dureri mari; a lângezi; a se topi de doru; fi amorezatu nebuneşte; — spasiviar di sete, a muri de sete. sfaslmatamente, am. cu mare doru; intr’unu modu foarte durerosu; peste măsură, nebuneşte. spAsimo, m. durere desmâsuratâ ; spasmu, con-vulsiune; doru, amoru pasionatu, neastimpâ-ratu. bpasm6dico, a. spasinodicu, convulsivu. spasmoso, a. spasmosu, supusu la spasmi. spAso, a, respânditu, întinsu; deschisu. spassamento, m. petrecere, pastimpu, recreare. spassAre, spassArsi, v. n. a petrece, a se desfăta, a se desmerda, a se recrea; a se preumbla, a se plimba. spasseggiamento, m. preumblare, plimbare. spas.seggiAre, v. n. a se preumbla, a se plimba. spasseggiAta , spasseggio, m. preumblare, plimbare. spassevole, a. recreativu, desfâtâtoru, plâcutu. spassionArsi, v. n. a lucra fârâ pasiune. spassionatamente , am. fârâ pasiune, fârâ patimă , cu sânge rece, cu imparţialitate, ne-preocupatu. spassionatezza, f. lipsa de pasiune, nepreocu-pare, sânge reco; imparţialitate, nepârtinire; candoare, inimă curată, sinceritate; apatie, indiferenţă. spassionAto, o. fârâ pasiune, nepreocupatu; ne-pârtinitoru, im părţi al u ; sincera, când i du ; in-diferentu. spAsso, m. petrecere, desfătare, recreaţiune, pastimpu ; glumâ, şagâ; — andare a spasso, a merge la plimbare; — prendersi spasso, a glumi, a batjocori, a păcăli. spastAre, v. a. a desclcia, a deslipi. spastolAre, v. a. a despiedica; — siwstaiarsi, a se desbâra. spAta, f. spatâ (la flori). spAto, m. spatu (substanţă fosilă). spAtola, f. spatulâ, lopâţicâ. spatoso, a. de natura spatului. SPATMAre, v. a. a goni din patrie, a espatria, a face pe cineva sâ şi lase patria; — v. n. a se espatria, a emigra.* spauracchiAre, v. a. a speria, a înfricoşa. spaurAcchiu , m. mogândeaţă, mâtâhulâ, spaimă, speriâtoare. spaurevole, a. înfrieoşatu, insuflâtoru do spaimă. spaurimento, m. înfricoşare, spăimîntare. spaurîre, v. a. a înfricoşa, a spâiniinta, a speria; a goni frica; — spaurirsi, a so speria, a se spâiminta. spaur6so, a. fricosu, înfrieoşatu, spâimîntatu. spavalderîa, f. obrăznicie, semeţie, aroganţa. spavAldo, a. obraznica, semeţu, sfruntatu, aro-gantu. spav^nio, m. betegealâ (o boală a calului). sfaventAcchio, m. spaimă, mogândeaţa. spaventAggine, f. 8periâciune. 8PAventami&nto, m. spăimîntare, înfricoşare; lucru insuflâtoru de spaimă, mâtâhulâ. spaventAre, v. a. a spâiminta, a speria, a înfricoşa ; — spaventarsi, a se speria, a se Bpâimînta, a se înfricoşa. spaventatAggine, f. 8periâciune, starea aceluia acare se teme totu d’auna. 542 SPAVENTATAMENTE.—SPECULAt6RE. spaventatamente, avv. cu spaimă, cu teroare, sPAVENTATÎccio, a. cam speriatu. spaventAto, a. spâimintatu, speriatu, infricoşa-tu, coprinsu de teroare; sfiiciosu. spavektevole, a. spâimintâtoru, teribilu, insu-flâtoru de spaima; enormu, foarte mare, mi-nunatu, surprinzâtoru; grozavu, oribilu, prea deformu. spAVENTEVOLtfzzA, f. grozăvie, enormitate. srAVENTEVOLMENTE, a vi?. într’unu modu înfricoşata, spâimintâtoru, teribilu, grozavu, enormu. spavento, m. spaimă, frica foarte mare, teroare ; oroare, groaza; — metter spavento, a spâimînta. spaventosamente, avv. într’unu modu înfrico-şatu, spâimintâtoru; teribilu, oribilu, grozavu. spaventositA, f. cualitatea lucrului spâimintâtoru. spaventoso, a. spâimintâtoru, infricoşatu, teribilu ; oribilu, grozavu ; enormu, monstruosu ; estraordinaru. srAZiÂRE , v. n. a spaţia, a se preumbla; — 8paziar8i, a se întinde, a se respândi, a se dilata. spazieggiâke, v. a. e n. a distribui spaţiu-rile. SPAZiEGGLATtfRA, f. distribuţiunea spaţiuriloru. spazientArsi, v. n. a şi perde răbdarea. srAZitfvOLE, a. spaţiosu, întinsu. spAzio, m. spaţiu, locu ; întindere, estensiune ; intervalu , interstiţiu ; ceru, aeru, firmaraen-tu ; — a grande spazio , di lungo spazio, cu niultu, multu; — dare spazio, a acorda unu terminu; — senza spazio, fârâ întâr- j ziere. sraziosamente, avv. pe largu, în largu. 9PAZI0SITA, f. 8paţiositate, întindere, vastitate. sPAZldso, a. spaţiosu, vastu, largu, intinsu. spazzacamIno, tn hornaru, câminaru. spazzacampAgna, f. unu felu de artilerie. spazzacontrAde, m. perdevarâ, oţiosu. derbedeu. spazzaforno, tn. pâmatufu. spazzamento, tn. măturare, curăţire. spazzAre, v. a. a mătura, a curâţi; a goli, a deşerta; a jâfui ; a bate, a freca. spazzatore; tn. mâturâtoru, curâţitoru. spazzatumf, m. spazzatura, /. mâturâturâ, gu-noiu, necurâţie; prostie, prostime, canalie. SPAZZATURAio , m. mâturâtoru. curâţitoru de strade ; bocciangiu, mâmularu. spazzavento, vi. locu espusu vintului. spazzino, tn. mâturâtoru de strade. spAzzo, tn. pardoseala. spAzzola, ft perie; mâturâ de corabie ; sparan-gelu selbaticu. spazzolAre, v. a. a peria, a şterge, a curâţi cu peria. specchiAio, tn. fabricanţii sau vlnzâtoru de oglinzi. -pecchiAre, specciiiArsi, v. n. a se oglindi, a se mira; a se lua dupâ cineva, a lu lua de modelu : — v. a. a privi, a ficsa, a ţinti, a stilpi, a pironi ochii la cineva sau la ceva; — specchiarsi infino ne1 cal ama i, a cerceta, a investiga veritatea cu scrupulositate. specchiato, a. oglinditu, repre9entatu în ogliu-I dâ ; evidentu, invederatu ; perfectu , esem-' plaru. specchiati^ra, f. oglindire. specchiettO, tn. oglindă mică; prospecta, compendiu. specchio , m. oglindă, mirâtoare; orice lucru luci toru ca oglinda; esemplaru ; prospectu, tablou; compendiu, prescurtare; — essere a specchio con uno, a fi cuiva datora; — şedere a specchio d'tin fiumt, a şedea pe marginea unui riu; — attaccarsi agii specchi. a şicana; — netto di specchio, perfectu. steciAle, a., speciala, particulara; — avv. în particularii. specialitA, f. specialitate, particularitate, proprietate. specializzAre , v. a. c n. a specializa, a specifica. * specialmente , avv. în specialu, in parte, in particulara. specie, f. specie, spiţă, felu, genu, soiu, rasă; formâ, natură ; aparinţâ, cliipu, modu, manieră ; — fare specie , a pricinui mirare; — sotto speciej sub veste. specifica, f. notă, catalogu specificatu, detaliata. specificamente, avv. într’unu modu specificu, in specialu, in particulara, în parte, in deosebi. specificam^nto, vi. specificare, deosebire, determinare, arătare, însemnare in particulara, cu amâruntulu. specificare, v. a. a specifica, a particulariza, a determina in particulara ; a forma o specie. specificatamente, avv. într’unu modu specificatu. determinatu în particulara, îp deosebi; în detaliu. | specificativo, a. specificativu, determinativu. I specificaziOne, f. specificaţiune, specificare; dej taliu. . SPECÎFICO, a. specificu, propriu, specialu, parti-cularu ; — 8. vi. remediu specificu, potriviţii j pentru oarecare boala. specîllo, m. sondă (instrumentu chirurgicu). speciositA, f. frumuseţâ deosebită; aparenţă. specioso, a. de o frumuseţâ deosebită; frumosu sau bunu in aparenţă; specialu, singulara, particularu. spitco, tn. peştere, cavernă. specola. specula, f. observatoriu astronomicu. specorâre, v. n. a boci, a plânge, a sbiera. speculAbile, a. supusu la speculare. si*eculam£nto, tn. speculare, meditare; calculare. speculAre, v. n. a specula, a medita, a con-terapia ; — v. a. a privi cu atenţiune, a observa; a calcula. SPECULATIVA, f. speculativă, facaltatea medita-ţiunii; ştiinţă teoretică, abstractă. speculativakente, avv. intr’unu modu speculativa, intelectualu, idealu, abstractu, teore-ticu. spECULATivO, o. speculativu, relativu la specu-laţiune, la contemplaţiune; intelectualu , idealu. abstractu, teoreticu; cumpâtatu, cam sgârcitu. speculatOre, m. speculatoru, contemplatoru, ob- speculazi6ne.—SPERGIURArE. 543 servatoru; speculantu, neguţetoru; fâcâtoru de proeete. specul AZIONE, f. speculare, speculaţiune, contemplaţi une, ineditaţiune, observaţiune; cal-culu, proectu, întreprindere. speculo, m. oglinda ; patere, grota mica. gâuno-şitură. spedAle, vi. spitalu. spedALIERE, SPEDALÎNGO, m. ospitalieru, cavaleru ierosolimitanu ; inspectorii de ospitalu; slugii de ospitalu. spedArsi, v. n. a se osteni, a alerga foarte multu. sfedatura, f. osteneala foarte mare. spedicAre, v. a. a despiedica, a libera, a desprinde. SPEDI^NTE, m, espedientu, mijlocii de scăpare sau de isbutire, remediu; — a. utilu, folosi-toru, oportunu, potrivitu. spedire, v. a. a espedui, a isprăvi, a grăbi, a găti; a trimite ; — spedirsi, a se grăbi; a se desbâra, a se despiedica. speditamente, am iute, curîndu; cu facilitate, înlesnire. SPEDITEZZA, f. iuţeală, grâbnicie, celeritate; facilitate, înlesnire, lesniciune, sprintenie, agilitate. speditIvo, a. speditivu, repede, iute. spedîto, a. espeduitu, trimisu ; isprâvitu, termi-natu ; iute, repede ; gata; sprintenu, dibaciu; agilu ’t liberu ; — avv. cu lesniciune, îvpede, iute; — essere spedito, a se afla într'o stare desperată. speditore, m. espeduitoru. spedizi6ne, f. espeduire ; grabă, iuţeală, celeritate ; espediţiune militară; legaţiune, deputa-ţiune, ambasadă, solie; trimitere de mărfi. srEDizlONl^RE, m. espeduitoru, speditoru. speglio, m. oglindă. . spegnere, v. a. a stinge ; a omori, a ucide; a şterge; a ruina, a nimici, a desfiinţa, a prăpădi ; — spegner la sete, a alina, a stîmpâra setea; — spegner si, a se stinge; a peri. spegndiento, ni, stingere. spegnitiîio, m mucâri de stinsu, stingătoare. spegnit6re, m. stingâtoru. spelacchlAto, a. pleşuvu, chelu, spânu. spelagAre, v. n. a scăpa de o încurcătură, de unu periculu. spelAre, v. a. a pîrui, a curaţi de pîru; — spelarsi, a se pîrui, a se despârui, a pleşuvi; a se coji. spelAto, a, pîruitu,- despîruitu, chelu, pleşuvu, spânu. spelazzAre, v. a. a alege, a curâţi. spelazzAta, f. alegere, curăţire ; învingere. spel azz attîra, f. alegere, curâţiturâ. sPELAzzitfRE, spelazzîno, m. curâţitoru de lână. spelda, f. alacu. spellam^nto, vi. beliturâ; escoriaţiune. spellAre, v. a. a beli, a jupi, a despela, a lua pelea. spellicclAre, v. a. a lua, a despoia pelea; a muşca. spellicclAta, spellicclat^ra, f. jupuiturâ; per-dafu. sPELLiccibSA, f. scâete sâlbaticu. spelunca, /. speluncă, grotă, cavernă, peştere, vizuină ; cuibu de tilhari, de hoţi; lucu uritu şi tristu. speltA, /'. alacu. speme, f. speranţă, nădejde. spendeke, v. a. a cheltui; a întrebuinţa, a consuma ; a se folosi; — v. n. a cumpăra, a târgui. sfendereccio, a de cheltuitu ; cheltuitorii. SPENDiMENTO, vi. cheltuire, cheltuială, spesâ ; întrebuinţare, consumare; cumpărătoare, târguiala. SPENDIO, vi. cheltuială, spesâ, costu; — fure spendio, a cheltui; a consuma, a întrebuinţa, a pune in lucrare. spendit6re, vi. cheltuitoru, cumpârâtoru; eco-nomu; risipitoru, cheltuitoru nebunu. spennacchiAre, v. a. a smulge penele ; — spen-nacchiarsi} a pierde penele ; a se încâera; a se însârâci. spennacchiAto, a, fără pene; înfundatu, strim-toratu, confusu, consternatu; sâracu lipiţii. spennAcchio, vi. penaciu, pană, buchetu de pene. spennAre, v. a. a jumuli, a smulge penele; a vătăma. spensieratAggine, f. nesocotinţă, neingrijire, negiigenţâ, uşurinţă, sburdâlnicie, nâucie. spensieratamente, avv. cu nesocotinţă. spensierAto, a. nesocotitu, neîngrijitoru, negli-gentu, nâucu, sburdalnicu. spento, a. stinsu; mortu; slabu, debilu, lăn-gedu; macru, uscatu; lipsitu; încetatu, prc-curmatu, finitu; — calcina spetită, varu stinsu. spenzolAre, v. n. a spînzura, a fi atîrnatu. spenzol<3ne, spenzol6ni, avv. spînzurându. pen-dulăndu. spera, f. sferă, globu ; rază ; oglindă ; diamantu in tablă. sperAbile, a. sperabilu, de speratu. sperAle, a. sfericu, de ^‘erâ, alu sferei. sperAnza, f. speranţă, nădejde; aşteptare; persoana sau lucrulu în care speră cineva; — a speranza, sperându; — riporre la sua spe-ranza, a spera, a se încrede. speranzAre, v. a. a da speranţă; — v. n, a spera. speranzatamente, avv, cu speranţă. speranzGso, a. plinu de speranţă, cu speranţă. sperAre, v. a. e n. a spera, a nâdejdui, a avea speranţă; a aştepta; a crede, a socoti; a considera cu atenţiune; a pune încontra luminei. sp£rdere, v. a. a risipi, a nimici, a împrăştia; — v. n. a se strica, a slăbi, a se sfirşi; a lepăda, a aborta. 3PERD1MENTO, tn. nimicire; lepădare, abortare. sperdit6re, m, destructoru, prâpâditoru. SPERDtiTo, a. stricatu, prâpăditu, risipitu; rătăci tu. spargere, v. o. a pierde, a prăpădi, a ruina; a risipi. spergiuramento, vi. sperjurare. spergiurAre, v. a. e n. a sperjura, a călca jurâ-mîntulu, a jura strămbu; — spergiurarsi, a se face sperjuru. 544 spergiurat6be.—SPEZZATO. spergiurat6re, m. sperjură torn, strâmbuj urâ-toru. spergiurazi6ne, f. sperjurare, strâmbujurare. SPERGIURO, m. sperjuru, jurâmîntu falsu, jurâmîntu strâmbu ; călcarea jurâmîntului; sperjuru, strâmbuj urător u, câlcâtoru de jurâmîntu, perfidu. spergola, f. sporgulâ (unu felu de plante). spericOj a. sfericu, rotundu. spericolArsi, v. n. a se speria; a se primejdui. spericolAto, a. fricosu. sperienza, f. esperienţâ, deprindere, cunoştinţă; cercare, cercetare, încercare, probă. sperimentAle, a. esperimentalu, de esperienţâ, cunoscutu prin esperienţâ; empiricu. sperimentAre, v. a. a esperimenta, a încerca, a cerca, a cerceta, a face probă, a cunoaşte prin esperienţâ; -- sperimentarsi, a se lupta, a se alâtuia cu cineva. sperimentAto, a. esperimentatu, incorcatu, cer-catu, deprinsu ; iscusitu, abilu, dibaciu, indemâ-naticu. sperimentatore , tn. esperimentatoru, incercâ-toru. sferimiSnto, tn. esperimentu, esperienţâ; probă. SPERMA, m. e f. spermă, semînţâ generâtoare. spermAtico , a. spermaticu, de spermă, alu spermei. SPtiRNERE, v. a. a respinge, a despreţui. sperone, tn. pintenu; pliscu de corabie. speronella, f. pintenulu cavalerului (o plantă). sperperamento, tn. esterminare, risipire, nimicire, ruinare, prâpâdiro; scociorire. sperperAre, v. a. a estermina, a nimici; a risipi, a sgorni. sperperat6re, m. esterminatoru, devastatoru. SPERPERO, m. esterminiu, devastaţiune, destru-cţiune, risipire, prâpâdire, ruină, desfiinţare. sperpetua, f. nenorocire, râstrişte; veste rea. spersi6ne, f. dispersiune, risipire. spersonîto, a. slâbânogu, macru, pirpiriu, micu. sperticAbe, v. n. a se face prea lungu, prea naltu. sperticAto, a. prea naltu, prea lungu, lungu in picioare; escesivu, desmâsuratu; ciudatu, estravagantu. sperto, a. esperimentatu, cercatu, deprinsu, dibaciu. spervertîre, v. o. a deprava, a strica, a înrăutăţi. spesa, f. spesâ, costu, cheltuire, cheltuială ; cumpărătoare, tîrguire, tirguialâj — imparare a proprie spese, a se înţelepţi cu paguba sa; — ad altrui spe8ef cu paguba altuia; — star sulte spese, a trăi cu cheltuiala sa; — andare a far la spesa, a se duce la tîrgu; — dare le sime, a subministra nutrimîiitulu, viptulu, a întreţinea; — perdere Volio e la spesa, a se osteni surda; — portare la spesaf a susţinea cheltuiala. srEsABE, v. a. a nutri, a da nutrimîntulu. SPESSAMtfNTE, aw. deşii, adesea, adese ori. SPESSAMfiNTO, tn. condensare, îndesare. spessAre, v. a. a condensa, a îndesa; — v. n. a face ceva mai desu; — spessarsi, a se îndesa, a se îngroşa. sPEssEGGiAMtfNTO, w. repeţire, repetiţiune, po ftorire. spesseggiAre, v. a. a repeţi, a poftori; a se grăbi. spessezza, f. desime, densitate; grosime, adin-cime; frecinţâ. spessîre, srEssiRsi, v. n. a se îngroşa, a se îndesa, a se slei. spessitâ, spessitudine, f desime, densitate frecuenţâ. 8PESS0, a. desu, grosu, îndesatu, ingroşatu, strînsu, compactu; frecuentu, repeţitu, pofto-ritu; — aw. adesea; — spesse volte, adese ori; — sptesso s2)esso, foarte desu. SPETEZZAMtfNTO, m. băşiro, bâşiturâ. spetezzâre, v. n. a bâşi desu; a repurta toate. spetrAre, v. a. a îmmuia, a muia; a înduioşi, a frăgezi. spettAbile, a. respectabilu, onorabilu, Btima-bilu. spettabilitA, f. respectabilitate, onorabilitate. spettAcolo, m. spectaclu, privelişte ; serbâtoare ; scenă, vedere; representaţiunc teatrală. spettam^nto, m. aşteptare. spettAnte, a. privitoru, apartenentu, relativu. spettAnza, f. competenţă, apartenenţă, concer-nenţâ. spettAre, v. n. a privi, a se ţinea, a avea re-laţiune. * spettatore, m. spectatoru, privitoru. spettegolAre, v. a. en. a repurta, a referi vorbele şi faptele altuia; a flecâri, a sporoYâi, a bâlăbuni, a locoti. spetorAre , spetorArsi , v. n. a şi descoperi peptulu ; a se ecsala, a sc uşura; a şi scoate necazulu. spettoratamente, aw. cu peptulu deschisu; în publicu. spkttro, tn. spectru, fantasmă, nălucă, stafie; mogândeaţâ, mâtâhulâ; — spettro solare, spectru solaru. speziAle, tn. spiţeru, apotecaru, farmacistu; bă-canu. speziAle, a. specialu, particularu. spezialitâ, f. specialitate, particularitate. spezialmente, aw. în specialu, în particularu. spezie, f. specie, spiţă, felu, soiu, ncamu, genu; cualitate, natură; idee, noţiune, formă; aparenţă ; speţerii, băcănii; — dare le spezie, a lua în risu, a păcăli. spezierîa, f. spiţerie, apotecâ, farmacie; băcănie speziosamknte, aw. într’unu chipu speciosu, cu apăr in ţâ de adevâru. speziositA, f. frumuseţă rară. spezioso, a. frumosu; aparentu; învederatu. spezzâbile, a. spârgâciosu, frăngerosu. spezzam^nto, tn. spargere, frângere, farâmare. spezzAre, v. a. a sparge, a frânge, a fărâma, a sdrobi; — spezzar la testa ad wno, a sparge cuiva capulu. spezzatamÎsnte, aw. în bucăţi, într’unu modu intreruptu; în parte, în deosebi. spezzAto, o. spartu, frântu, fârâmatu, sdrobitu; împârţitu; intreruptu ; — alia spezzaia, in bucăţi; — tnoneta spezzata, monetâ măruntă, bani mărunţi. SPEZZATORE.—SPIETATEZZA. 545 spezzat6re. m. spârtoru, spârgâtoru, frângă-toru. sPEZZATtfRA, f. spărtura, spargere, frângere. spezzazocchi, m. tâiâtoru de lemne. spîa, m. spionu, delatoru, esploratoru, iscoadă, i8Coditoru; indiciu, semnu, veste, ştire, avisu, raportu. spiacere, v. n. a desplâcea, a nu i plăcea, a i părea râu. spiăgaia, f. ţerinu, litu, litoralu; ţară, regiune. SPIAGGIÂTA, f. coastă, rivieră. spiagi6ne, f. spiamente, m. delaţiune, iscodire, es-ploraţiune. spianacciAta (ALLA), avv. curatu, pe faţă. sfianamento, w. planare, oblire, netezire, potrivire ; regulare, facilitare; desluşire, declarare, esplicare. spianAre, v. a. a plana, a obli, a netezi, a potrivi ; a dărâma, a demoli; a regula; a desluşi, a lămuri, a esplica, a interpreta; — spianare un dubbio, a deslega unu dubiu ; — spianare una tavola, a da o scândură la rindea ; — spianare la vh, a face cale. spianAta, f. locu şesu, esplanadă. spianAto, m. şesu, esplanadă; — a. planată, esplanatu, oblu, oblitu, netezitu, potrivitu; desluşitu, lâmuritu, esplicatu; deschisu, ma-nifestu, publicu. spianat6io, m. sulu, cilindru. spianatOre, m. netezitoru, potrivitoru ; pionierii; — spianaior di pane, brutaru; oniu mân-câciosu. SPiANATtfRA, f. obliturâ, neteziturâ. SPiANAZitiNE, f. planare, esplanare, oblire, potrivire. spiAno, m. şesu, esplanadă. SPIANTAM^NTO, vi. desplântarc; sterpire, nimicire. spiantAre, v. a. a desplănta; a desrâdâcina, a smulge ; a stirpi, a nimici, a stinge ; — spian-tar si, a se insârâci. sriANTATO, a. desplântatu, desrâdâcinatu, smul-su; stirpitu, prâpâditu , stinsu ; însârâcitu; sâracu lipitu. spiAre , v. a. a spiona, a esplora , a iscodi, a ispiti, a pândi, a cerceta, a căuta; — v. n. a face pe spionu, a fi iscoadă. spiatore , m. spionu, iscoditoru, esploratoru, pânditoru. spiattellAre , v. a. a spune pe faţă, fără ceremonie. SPIATTET.LATAMENTE, ALLA SPIATTELLATA, aw. pe faţă, curatu. spic A, f. spicu. spicaceltica, f. livantâ. spicanArdi, m. nardu de livantâ. spiccamento, tn. scoatere, despreunare, rupere» deslipire, despărţire, separare, distingere. spiccânte, o. caro scoate, rupe, deslipeşte, desparte ; străluci toru , în semn atu , care bate la ochi. spiccAre , v. a. a scoate, a rupe josu , a culege fructe sau flori, a deslipi, a despărţi, a des-preuna, a separa, a distinge; a distrage; — u. n. a eşi, a fl scosu afară; a bate la ochi; — sptccar sălii, a sări; — spiccar le parole, a pronunţa bine, respicatu ; — spiccar si, a se despreuna, a se separa. spiccatamente, avv. respicatu. spiccatCra, frespicare, resaltu, batere la ochi. spîcchio , m. căţelu de usturoiu ; firu , feliuţâ, părticică. sPicciiiUTO, a. cu fire, în formă de fire, de felioare. spicciAre, v. n. a ţîşni, a ţişni, a isvorî; a sări; a se sfira, a se destrăma; — v. a. a vorbi respicatu ; a libera; a grăbi; a descurca; — spicciarsi, a se grăbi; a se desbâra. spicciativo, a. grabnicu, iute, repede, pripitu. spicciAto, a. grăbitu; descurcatu, liberu, desbâ-ratu; — s. m. palisadâ, gardu; — ammalato spicciato, bolnavu desperatu. SPicciATtfio, m. pieptene de încreţitu piru. spicciolAke , v. a. a smulge, a culege bobiţele de strugure. SPicviOLATAMENTE, aw. in bucâji, în părţi; câte puţinu puţinu, una câte una, cu mărunta, in detaliu. spicciolAto, a. smulsu; deslipitu, despreunatu; micşoratu , împuţinatu ; — alia spicciolata, în părţi, in bucăţi, cu mărunta, în detaliu, câte una una, câte puţinu puţinu. spîcciolo, m. monedă măruntă. spîcco, m. resaltu, aparenţă, batere la ochi. spicilegio, m. culesulu spiceloru, spicuire, po-ghircirea grâului; colecţiune, culesu. 8PICO, m. livantâ. spicuLO, m. virfulu săgeţii; săgeată, dardâ. spidocchiAre, v. a. a pâauchia, a căuta păduchi. 8F1EDO, spiede, m, frigare; suliţă, pică, lance. spiegAbile, a. esplicabilu, care se poate esplica. spiegamEnto , m. desfăşurare, desvoltare, des-doire, destindere , întindere ; esplicare , declarare, desluşire, tălmăcire. spiegAre , v. a. a desfăşura, a desvolta, a des-doi, a despătură, a descreţi, a destinde, a întinde ; a manifesta , a arăta, a esplica ■, a declara, a desluşi, a tălmăci, a interpreta; — spiegarsi, a se desfăşura, a se desvolta; a se esplica. spiEGATAMtfNTE, avv. deschisu , pe faţă, respicatu. spiegativo, a. esplicativu, declarativu. spiegAto, a. desfâşuratu , deschisu, desvoltatu, desdoitu , despâturatu , descreţitu , destinau, întinsu ; esplicatu , declaratu , manifestatu, proba tu, doveditu ; — alia spiegata, deadrep-tulu, fără esitaţiune ; necontenitu. spjegatiîra , f. desfăşurare , desdoiturâ, descre-ţiturâ. sfiegazione, f. esplicaţiune, declaraţiune; inter-pretaţiune, tâlcuire , lămurire, desluşire; do-mirire. spiegazzAre, v. a. a turti, a cocoloşi, a mototoli. sriEGGiARE, v. a. a spiona, a iscodi necontenitu. spieghevole, a. care so poate desfăşura, destinde, întinde. spietâ, f. neîndurare, cruzime, nemilostenie. SPIETATAM^NTE, avv. fără pietate, fără milă, fără compătimire, fără cruţare, cu barbarie, cu cruzime. spietatezza , f. neîndurare, necompâtimire, ne- 35 Digitized by Google 546 spietAto.—spirAre. milostivire, neomenie , inumanitatc, barbarie, cruzime, asprime, spietAto, a. neindurâtoru, necompâtimitoru, ne-milostivu, neomenosu, inumanu, barbaru, cru-du, ferosu, aspru. sriGA, f. spicu. spiganArdo, in. nardu de livantâ. spigAre, v. n. a face spice , a da in spicu. SPiGATi-UA, f. creştere în susu, dare in spicu. SP1GIIETTA, f. spicu micu ; şiretu. sfigionare, v. a. a nu închiria. , spigionAto, a. neinchiriatu, deşertu, nelocuitu. spigliamento , in. desprindere , descurcare, liberare. spigliAksi, v. n. a se desprinde, a se desbâra, a se descurca. SPIGLIATAMENTE, avv. cu înlesnire. spiGLiATEZZA, f. înlesnire, agilitate, sprintenie. spigliAto, a. agilu, sprintenu. spîgnere , spîngere , v. a. a împinge; a respinge; a îmbrânci; a trimite; a îndemna, a îmbârbâta, a zâdâri, a sgândâra; a şterge o pictura. spignimento, m. împingere ; respingere ; lovire, îmbrâucirc ; îndemnare ; ştergere. spignitore, in. împingâtoru, imbrâncitoru. spigo, in. livantâ, aspicu, spichinatu. spjgolam£nto, m. spicuire, pogliircire. spigolAbe, v. n. a spicui, a poghirci. spigolatoke, in. spicuitoru, pogliircitoru. spigolatura, f. spicuiturâ, poghirciturâ. spigolîstra , f. spicuitoare , poghircitoare ; bi-gotâ, ipocrita. spigotJstro , in. spicuitoru , pogliircitoru ; fariseu, bigotu, ipocritu; scrupulosu, austeru, ri-gorosu peste modu ; 1‘alsu, fâţarnicu ; macru, slâbânogu, macilentu. spîgoi.O, ni. colţu, unghiu, muche*, râsorn, hatu. spigone, in. spicu mare; porumbu. spigoso, a. spicatu, cu spice. spIlla, f. boldii, bongoşu, acu cu gâmâlie. spillaggiierAre, v. a. a curâti lânâ. spill Angola, f. costrâşu boticosu (peşte). spillâkk, v. a. a sfredeli, a gâuri, a borti , a da cepulu butoiului; a afla prin isteţime , a descoperi cu agerime ; — v. n. a. pica, a se strecura. ’ spillAtico, m. bani de ace, de mărunţişuri. spillatitra, f. dare de cejm la unu butoiu. spillettAio, m. ncaru, fabricanţii de ace. SPILLF.TTO, in. boldu, a cu cu gâmâlie. spillettone, in. acu marc cu gâmâlie. SPILL1ERA, f. acarniţâ. spîllo, 7U. boldu, acu cu gâmâlie; sfredelu de trnte ; bortiţâ , gâuricâ ; ţişniturâ; poftă , în-demnu. spilluzzicamento, 77i. fapta de a lua, de a rupe puţintelu şi cu băgare de seamă. spilluzzigAre , v. a. e n. a lua, a rupe puţinu şi încetu. spillVzzico (a), avv. câte puţinu puţinu, înce-tinelu. spilorceria, f. avariţie cumplita, murdărie, ciu-fuţie. spilorcio, a. avaru cumplitu, murdaru, sgârcitu. spilungone, a. e s. m. lungu în picioare, lungâu. spimacciâre, v. a. a scutura, a înfoia. spimaggiAto, a. scuturatu, înfoiatu. spin a, f. spinu, ghimpe, ţeapă, ţepuşă; acu, boldu; osu de peşte; spinare, muchea spinării; ţeru-şu; cepu ; durere; — non c’e roşa senza spina, nu e roşă fârâ ghimpi. spinAge, vi. spânacu. spinAio, 77i. spinetu, tufă de spinu. spinAle, a. spinalu, relativu la muchea-spinării. spinArk, t\ a. a inghimpa, a înţepa, a împunge. spinAto, a. spinosu. ţeposu, ghimposu ; dintelatu, crestatu. spinella, f. o boală a calului, râie. spin£llo, 77i. scualu (unu Mu de peşte), spinelu. spineto, in. spinetu, spinişu, tufă de spinu. spinetta , f. unu felu de garnitură; spinetă, instrumentu de musicâ asemenea cu clavirulu. spingArda, f. spingardâ, unu felu de tunu micu. spingAre , v. n. a trepâda, a bate din picioare. spîngere, v. a. a împinge; a îmbrânci; a îndemna. spîno, 77i. spinu, ghimpe, ţeapă; muchea spinării. SPÎNOLA, f. spinuţu, spinuleţu. spinositâ, f. spinositate, dificultate. spinoso, a. ţeposu, spinosu , ghimposu ; dificilu, anevoiosu ; prea delicatu ; — s. n . porcu spinosu, ariciu. srÎNTA, f. împingere, îmbrâncire, impinsnrâ, îmbrânceală, lovitură, ciocniturâ; impulsiune; indemnu, imboldire, zâdârire, sgândâra e. spintOne, 171. îmbrânceală, lovitură. spiomrAre, v. a. a desplumbui; a trânti, a res-turna; — v. n. a apăsa, a avea o mare greutate. spionAggio, m. spionagiu, spionare, delaţiune. spionAre, v. n. a spiona, a iscodi, a face pe spionu. spione, in. spionu, delatoru, iscoadă. spiovere, v. n. a nu mai ploa. spioviMENTo, in. încetarea ploii. spifpolâre , v. a. a cânta de fantasie; a vorbi curatu, fârâ complimente, pe faţă. spIra, f. spiră, linie spirală, încolâciturâ. spirAbile. a. re.spirabilu, de respiratu. spirAgolo, m. crepâturâ, resuflâtoare, spiraculu; suflare; micu indiciu, presimţire. spirAglio , ni. crepâturâ , resuflâtoare ; rază de lumină ; indiciu , presimţire , speranţă depărtată ; prileju. spirAle, a. spiraiu, culbecatu , în forma melcu' lui; — 8. f. spirală, linie spirală; pana spirală a orologiului. spiralmente, avv. in forma unei spirale. spiramento, m. resuflare, suflare, respirare; in-suflare, inspirare, inspiraţiune. spirAre, v. a. e n. a sufla; a resufla, a respira; a flustura ; a ecsala, a ecsabura, a evapora; a mirosi; a se recrea, a se desfăta; a se manifesta , a se declara; a muri; a presimţi; a inspira, a insufla; a produce (se zice despre maniera in care Sântulu Spiritu procede de Tatâlu şi de Fiulu); a termina, a se termina, a se isprăvi, a espira; a dori, a rivni, a lâ- SPIRATIÎRE.—SPOGLTAZZATO, 547 corni; — spirar fuoco e fiamma, «a fi foarte aprinsu. spirat6re, tn. inspiratoru, Insuflâtoru. SPIRAZIONE, f. respirare, resuflare, resufletu; în-demnu, inspiraţiune; indiciu, presimţire. spiritAle , o. spiritualu, sufietescu ; vitalu ; de-votu. ' spiritalmente, avv. spiritualiceşte, sufleteşte. spiritamento, m. indrâcire. spiritAre, v. n. a se îndrăci, a fi îndrâcitu; a se speria, a se spâimînta; a se înverşuna , a se invifora. spiritatamente, civv. într’unu modu furiosu, cu furie mare, ca unu nebunu, cu fanatismu, nebuneşte. spiritaticcio, a. cam nebunu, estravagantu. spiRiTÂTO, a. îndrâcitu; înverşunatu, furiosu, nebâdâiosu ; fanaticu, estravagantu. spirito, tn. spiritu, sufletu ; Dumnezeu ; Sântulu Spiritu; Sântulu Duhu; animă; intelectu, minte, cugetu; spiritu, duhu, isteţime, agerime, dibăcie, iscusinţă, îndemânare ; spiritualitate ; sensu, inţelesu ; geniu , caracteru particularu ; viaţă ; resuflare; 6pirtu , substanţă spirtoasă; inspiraţiune; revelaţiune; curaju; vivacitate, vioiciune; spectru , nălucă , stafie; — spirito celeste , ângeru , spiritu cerescu ; — spirito maliyno, spirito infernale, diavolii, demoniu, spiritu necurata, vicleanu; — bello spirito, omu deşteptu, cu duhu ; — spirito forte, in-credulu; — rcnder lo spirito, a şi da sufle-tulu, a muri; — darsi allo spirito, a se da cu totulu la devoţiune ; — spirito di contrad-dizione, spiritu de contradicţiune, aplecare de a contrazice neîncetatu. SP1RITOSÂGGINE, f. sâlciune. spiritosamente, avv. cu spiritu, cu isteţime, cu duhu. spiritosAnto, spiritossAnto, m. Sântulu Spiritu, Sântulu Duhu, a trea persoană a S. Treimi. spiritositâ, f. spiritu ; vorbă isteaţă, spiritoasâ. spiritoso, a. spiritosu , isteţii, deşteptu, ageru, dibaciu, vioiu, cu duhu ; spirtosu. spirituAt.e , o. spiritualu, sufietescu ; religiosu. spiritualîs310, m. spiritualismu. spiritualista , tn. spiritualistu , partisanu alu spiritualismului. spiritualîstico , a. spiritualisticu , de spiritualismu. spiritualitA, f. spiritualitate , immaterialitate; devoţiune, viaţă spirituală, viaţă contemplativă. spiritualizzamento, in. spiritualizare. spiritualizzAre, v. a. a spiritualiza, a face spiritualu. spiritualmICNTE , avv. spiritualiceşte, sufleteşte. spiro, tn. spiritu, spirtu, sufletu, resufletu, suflare , resuflare, respiraţiune ; inspiraţiune ; voace ; flusturare. spispissAre, v. n. a şopti, a susura. spîtamo, tn. spitamu, o măsură lineară la antici. spiuma, f. fulgi; — spiuma d'argento, litargiriu de argintu. spiumacctâre, v. a. a scutura, a înfoia. spiumacciAta, f. lovitură cu mâna deschisă pentru a scutura, a sbate aşternutu lu. spiumAre, v. a. a despena, a ciupeli; a înfoia. ăPizzECA, tn. avaru cumplitu, sgârcitu. spizzicAre, v. a. a pişcă, a ciupi; a strica câte puţinu puţinu. SPizzico, spizzicone (a), avv. câte puţinu, puţinu. splancnologîa, f. splanchnologie, descrierea vi-scerdoru. % splebeîhe, v. a. a nobilita, a civiliza, a ciopli. splendente, a. luciudu, strâlucindu, lucitoru, strâlucitoru, lucidu, luciosu; magnifica. splendentemente, avv. cu splendoaro, cu strălucire. • splendere, v. n. a luci, a străluci, a re luci, a sticli, a steli. splendidamente, avv. intr’unu modu splendidu, strâlucitu, strâlucitoru, pomposu, mâreţu, ma-gnificu. splendidezza, splendiditâ , f. splendoare, strălucire; magnificenţă, pompa, măreţie; libera -litate. splendid ), a. splendidu , lucitoru, luciosu, strâlucitu, strâlucitoru, luminosu, luminatu, bri-lantu; magnilicu, pomposu, mâreţu ; liberalu, generosu. splendi31 hnto, tn. lucire, strălucire, sclipire, re-luciro. splendore, tn. splendoare , lustru , lumină, ful-goare, lucire, strălucire, sclipire, stelire. lucio-şie ; magnificenţă, pompă, fală, mărire, măreţie; glorie, renumire, renume, slavă; substanţă luminoasă. SPLENE, vi. splină; ipocondrie. splenetico , a. splenoticu. splinaticu, de splină. SPLKNU O, a. splenicii, splenoticu. hplenio, tn. spleniu (muşchiu alu capului). SPL0rat6re, vi. esploratoru, iscoditorii, pânditoru. spocchia, f. fastu, fală, îngîmfare, fudulie, se-meţie. ‘ spodestAre, v. a. a desposeda, a depuue, a degrada, a lua autoritatea, puterea, posesiunea, proprietatea; — spodestarsi, a se desposeda, a renunţa; a se priva, a se lipsi. SPodestAto, a. desposedatu, detroiiizatu, depusu. degradaţii, lipsitu ; fără putere, desputeritu ; desfriuatu. spodio, tn. spodu, ocsidu de zincu obţinutu prin sublimaţiunc. spoetAre, v. a. a despoeta; — spoctarsi, a renunţa la poesie. SP0GL1A, f. piele jupuită depe unu animalu ; hainele de care s\a despoiata cineva ; corpu muritoru; cadaveru ; scoarţă ; pielea ce a lepădata şerpele ; remâşiţe, dărâmături; jafu, pleascâ, lucruri câştigate cu paguba altuia; gogoaşa insecteleru ; tencuiturâ. spogliamento, in. despoiare, desbrâcare; jupuire; jafu, jâfuire, prădare; lipsire, privare. sfogliAre, v. a. a despuia, a desbraca; a jupui: a jâfui, a prăda; a priva, a lipsi; a lepăda, a depune ; a alege ; — spogliarsi, a se des-brâca ; a se y>riva; a se lepăda. spogliat6io, in. cabinetu, locu destinatu la desbrâcare. »spogliat(îre, tn. despoiâtoru; jâfuitoru. spogliazione, f. despoiare , desbrâcare ; jâfuire, prădare. spogliAzza, f. lovitura pe carne goală; jafu. spogliazzAto, a. despoiatu , desbrâcaţu pe jumătate. 35* Digitized by Google 548 sp6glio.—spositivo. spoglio, tn. mobile, unelte, calabalîcu; haine întrebuinţate; prada, pleascâ; alegere, culegere ; estractu; — a. golu, despoiatu, desbrâ-catu, desvestitu. sp6la, f. suveica, suvelniţâ. spolaccAto, a. desamâgitu. spoletta, f. ţeava de lemnu la gura unei bombe. SPOLiTTO, tn. mosoru; fusulu dela roata de torsu sau dela suvelniţâ. spollaiAre, v. a. a deştepta, a face sâ se scoale din patu. spollastrAre, v. n. a licâi. SPOLPAMtfNTO, tn. despulpare; slăbire, despu-terire. spolpAre, v. a. a despulpa, a descărna; a slabi, a desputeri, a desnerva, a lua toata puterea; a priva, a lipsi. SP6LPO, spolpAto, a. despulpatu, descârnatu; uscatu ; elabu , slabi tu , macru ; inamoratu nebuneşte. spoltrIrsi , spoltrArsi , spoltronirsi , v. n. a se deslenevi, a se face mai activu, mai silitoru. spolVERAMilRA, tn. tembelu, nevoiaşu, omu de nimicu. spolverAre, v. a. a scutura, a şterge prafulu; a presăra prafu, pulbere, a imprâfui; a im-pudra; a căuta cu îngrijire, a scotoci; — spolverarsi, a se preface în prafu. SPOLVERATtfRA, f. împrâfuire, împrâfuiturâ. spolverina, f. mantelâ de prafu. spolverizzamento, tn. împrâfuire, împulberare. SPOLVERIZZARE, v. a. a pulberiza, a prâfui, a preface în pulbere; a impudra, a împrâfui, a umplea de prafu; — spolverizzarsi, a se pulberiza, a se face prafu. SPOLVERÎZZO, m. sâculeţu umplutu cu cărbuni isaţi care se întrebuinţează la călcarea unui esemnu. spGlvero, tn. desemnu înţepatu cu aculu peste care se dă cu cărbuni pisaţi pentru a lu reproduce; făină. sp6nda, f; parapetu, parmaclîcu, margine ; malu, ţârmu. spondAggio, m. ripagiu (tacsâ). spondAico, a. spondaicu, alu spondeului, de spondeu. spondeo, tn. spondeu, picioru de versu grecu sau latinn. spGndilo, SPtaDULO, tn. spondilu (vertebră). spondilolîto, m. spondilolitu (fosilu). sp6nga, sp6ngia, f. spongie, burete. spongAta, f. unu felu de turtă foarte delicată, spongiatâ. SPONG16SO, o. spongiosu, bureţosu. SPONGiTE, f. spongitu, piatră spongioasă. sponimento, tn. spunere , cuvintare, discursu, propunere. sponit6re, tn. care spune, propune, espune. sponsAle, a. sponsalu , relativu la sponsalii; matrimonialu, câsâtorescu; — sponsali, tn. pl. sponsalii, cununie, nuntă. SPONSALiziA, f. sponsalîzio, m. sponsalii, cununie, nuntă. spoktaneam£nte, aw. de bună voe, de sine; bucurosu. spontaneita, f. spontaneitate, bună voe. spontâneo, spontAno , o. spontanu, voluntaru, de bună voe, nesilitu, naturalu; in voluntaru. materialu. spontonAta, f. lovire, isbire cu espontonu. spontane, tn. espontonu (armă). spopolAre, v. a. a des popula, a- pustii, a năpusti ; — spopoiarsi, a se despopula, a se despopora. spopolazi6ne, f. despopulare, despoporare. spoppamento, m. înţărcare, desvâţare. spoppAre, v. a. a înţărca, a desvâţa. sporAdico, a. sporadicu (morbu). sporcamente , avv. într'unu cbipu spurcatu, mur iaru , soiosu , scârnavu , necuviinciosu, mârşavu. sporcâre, v. a. a spurca, a feşteli, a întina, a mârşevi, a contamina, a pângări, a păta, a macula. sporchezza, sporcherîa, sporcIzia, f. spurcăciune, soioşie, feşteliturâ, mârşevie, pângâ-reală, impuritate, obscenitate, disonestate, b*v zaconie, bâlâcâriturâ. sporco, a. spurcatu, murdaru, soiosu, scârnavu, mârşavu, tinosu, feştclitu, contaminatu, pân-gâritu, maculatu; obscenu, neonestu, libidi-nosu, bazaconu. sporgente, a. scosu afară, eşitu afară, ridicatu. spargere, v. n. a eşi din linie, a eşi afară, a resâri, a resâlta, a forma o prominenţâ , a fi mai ridicatu; a se ivi, a apărea ; — u. a. a da, a oferi, a întinde. sporgimento, tn. resâltare, resârire, eşirc din linie, prominenţâ; dare, oferire, întindere. SPdRRE, v. a. a espune, a spune , a declara; a interpreta, a tâlcui; a depune, a descărca; a da la lumină; a pune in pericolu; — sporsi, a se oferi; a se primejdui. sporta, f. coşu, coşarcă, coşniţâ. sportAre, v. a. a transporta; — v. n. a eşi din linie. SPORTATtfRA, f. j artea edificiului care este scoasă afară. sportellAre, v. a. a deschide portiţa; a deschide. SPORT^LLO, tn. portiţă, uşiţâ făcută intr’alta mai mare; uşele unui armariu, unui dulapu; gaură, bortă; — stare a sportello, a înceta dela lucru; — dormite cogli occhi a spor-teîlo, a dormi cu ochii semi-inchiş:. spGrto, tn. partea edificiului care este scoasă afară. sp6rtola, f. coşuleţu; coşniţâ. spartul A, f. coşuleţu; sportulâ , presentu in lucruri d'ale mâncării ce se trimitea la clienţi. sposa, f. mireasă, logodnică. SPOSALÎZIO, a. nupţialu, de sponsalii, de cununie ; — s. m. logodire , logodnă; nuntă , cununie. sposAre, v. a. a logodi; a însura, a mărita, a cununa, a uni, a însoţi; a lua de bârbatu, de nevastă, a se mărita, a te însura; — sposare il matrimonio, a conclude unu matrimoniu, o căsătorie. sposereccio, a. nupţialu, de nuntă; câsâtorescu. sposina, f. mireasă jună şi frumuşică. spositîvo, a. espositivu, declarativu. Digitized by Google sposit6be.—sproporzionAbe. 549 SPOSiTdRE, m. espositoru, declaratoru, interpretu. sposiziOne, f. esposiţiune , declaraţiune , desluşire, interpretaţiuae, comentariu, sptfso, m. mire, logodnicu, ginere; bârbatu, soţu. spossAre, v. a. a slăbi, a desputeri, a desnerva, a debilita; — spossarsi, a se slăbi, a se obosi, a se desnerva. SPOSSATAMtfNTE, avv. slabu, fără putere; peste măsură. SPOSSATtfzzA, f. slăbiciune mare, oboseală, obo-8ire. spossâto, a. slabu, obositu, fără putere, des-nervatu. 8P0Ssed6re, v. a. a desposeda, a lua posesiunea, stăpânirea. spostam£nto, m. depărtare, delâturare, abatere. spostAre, v. a. a desloca, a scoate, a muta din loculu său, a depărta, a delâtura; — spo-starsi, a eşi din locu, a se desloca; a se deranja, a se desordina. spostAto, a. deslocatu, scosu, eşitu din loculu său. spostatOra, f. deslocare, dislocaţiune; desor-dinare. spozzAre, v. a a scoate din puţu ; a scoate, a estrage. sprAnga, f. drugu, vargâ, încuietoare; can-gbelâ; chingă de lemnu; şină; stinghie. SPRANGAre, v. a. a închide, a încuia, a astupa, a înţepeni cu stinghii, a baricada; a bate cumu se cade; — sprangar calci, a lovi, a asvirli, a da cu copita • sPRANGHriTTA, f. druguleţu , stinghie mică ; ameţeală, durere de capii. spbaticAre, v. a. a nu mai frecuenta, a nu mai visita. sprazzAre, v. a. a împroşca, a stropi a pestriţa. sprAzzo, m. sprAzza, f. improşcâturâ , stropi-turâ, stropu ; picătură, bucăţica; — a sprazzo, pestriţatu, pestriţu. sprecamento, m. risipire, risipă, disipare. sprecAre, v. a. a risipi, a consuma nebuneşte. sprecat6re, m. risipitoru, disipatoru. sprecipitAre, v. a. e n. a precipita, a prâpâ-stui, a prăvăli; a se prâpâstui, a se prăvăli. spreco, in. risipă, disipaţiune, stricăciune. sprec6ne, m. risipitoru, disipatoru. spreg£vole, a. demnu de despreţu, miserabilu. spregevolmente, avv. într’unu chipu demnu de despreţu. spregiamento, m. despreţuire, nesocotire, hulire. spregiAre, v. a. a despreţui, a nesocoti, a huli. spregiatGre , m. despreţuitoru, nesocotitoru, hulitoru. spr^gio , tn. despreţu, nesocotire, nepăsare; hulă. spregi6so, o. nâsurosu, despreţuitoru, smorfoiu. spregixjdicAto, a. neprejudecatu, nepreocupatu. spregnArsi, v. n. a se desgreuna, a face, a naşte. spremere, v. a. a stringe, a stoarce, a tescui, a îndesa, a înghesui; a mulge ; a esprime; — spremersi, a se subţia, a se usca, a se consuma ; a se supăra. sPREMmfrNTO, m. 8PREMiTi)RA, f. stringere, stoarcere, tescuire, îndesare, inghesuire; mul-gere. . spressi6ne, /. espresiune. spretArsi, v. n. a se despreoţi, a se despopi. sprezzAbile, o. de despreţuitu, demnu de despreţu. sprezzamento, w. despreţuire, nesocotire , nepăsare. sprezzAnte, o. despreţuitoru; nâsurosu, fudulu. sprezzAre, v. a. a despreţui, a nesocoti, a des-demna; a nu băga de seamă, a nu face atenţiune. sprezzatamente , avv. cu despreţu; cu nepăsare. sprezzat6re, m. despreţuitoru, nesocotitoru, hulitoru. spREZZATtiRA, f. despreţu; nepăsare, neîngrijire. sprezzo, m. despreţu, nesocotinţă, nepăsare. sprigionam^nto, in. liberare, scoatere din închisoare ; desprindere, desbârare ; repezire. sprigionAre, v. a. a libera, a scoate dela închisoare ; a desprinde, a libera; — sprigio-narsi, a scăpa din închisoare; a se slobozi, a se desprinde, a se libera, a se desbâra; a eşi cu repeziciune. sprimacciAre, v. a. a scutura, a înfoia. sprincipAre, v. a. a detrona, a detroniza. sprizzAre, v. a. e n. a stropi; a ţişni; a pestriţa. sprizzAto, a. stropitu; pestriţatu, pestriţu. sPRdcco, in. mlâdiţâ, vlâstaru, râmurelu; nuia, vergea, ramu uscatu; legătură de surcele; lemne de arsu. sprofondamento, m. scufundare, afundare. sprofondAnte, a. care se scufundă, se afundă; care se dârămâ, se surpă, se ruină; foarte greu. sprofondAre, v. n. a precipita, a cădea în pro-fundu, a se afunda, a se scufunda; a se surpa, a se dărâma, a se ruina; a cădea în miserie, a se însârâci; — v. a. a da în fundu, a precipita, a prâpâstui; a ruina. sprolungAre, v. a. a prelungi; a lungi. spromettere, v. a. c ti. a despromite, a revoca promisiunea. spronAia, f. rana ce făcu pintenii. spronAio, tn. pintenaru, meşteru de pinteni. spronAre, v. a. a împintena, a da cu pintenii; a aţiţa, a îmboldi, a întărâta, a îndemna, a zâd.iii, a sgândâra; a zori, a inteţi, a prididi spronAta, f. dâtâturâ cu pinteni; întâritare. spronAto, o. lovitu cu pinteni; îmbolditu, întâ-râtatu, îndemnatu, îmbârbâtatu, aţiţatu, zâ-dâritu, sgândâratu; pintenatu, cu pinteni.^ spr6ne, m. pintene ; îndemnu, boldu, îmboldire; cioculu navei; grindă din colţu la unu zidu; proptea ; unu felu de fortificaţiune ; pintenii ce au nişte animale îndârâtu la picioru; râ-muri scurte şi drepte în formă de pinteni; - dar di sprone, a da cu pintenii; — a spran battuto, in fuga mare. spronella, f. rotiţa pinteniloru. sproporzionAle, a. desproporţionatu. sproporzionalitâ, f. desproporţionare. SPROPORZiONALifENTE, avv. fără proporţiune. sproporzionAbe, v. a. a desproporţiona, a strica *proporţiunea, a potrivi râu. Digitized by Google 550 SPROPORZIONATAM^NTE.—SQTJACCHKKA spkoporzionatamente, avv. cu desproporţiune,; afară (lin proporţiune, fârâ proporţiune. spkoporzioNE, f. desproporţiune, nepotrivire. spuopositAre, v. n. a spune lucruri absurde, a eesagera ; a lucra sburdalniceşte, intr'umu modu ecsageratu. desordinatu, fârâ cumpâtu, fârâ socotinţă, fârâ consecuenţâ. s p R 0 P0sITaTAMkNTE, ai'v. fârâ cumpâtu, fârâ inoderaţiune. fârâ chibzuire, sburdalniceşte; peste măsură, într'unu modu ecsageratu, es-cesivu. - sproposito. m. absurditate, lucru absurdu ; lucru ecsageratu, escesivu ; faptă nesocotită, neopur-tunâ, necuviincioasă ; — a sproposito. fârâ timpu. fârâ cumpâtu. fârâ oportunitate, ne-potrivitu. spkopkiamknto, m. espropriare, scoatere din proprietate. sproprtâki:, r. a. a espropria, a scoate, a despuia din proprietate; — sproptriarsi, a se lepăda, a se lipsi. spropri azione, f. cspropriaţiune, espropriare. sprotetto, a. fârâ protecţiune. sprovvedere, v. a. a lipsi pe cineva de lucrurile trebuincioase, a Iu despoia, a nu lu în- Piij»- spkovvedutamknte, avv. pe neaşteptate, fârâ veste ; fârâ prevedere, fârâ socotintâ. .spkovvedvto, sprovvîsto, a. lipsiţii, neîngrijitu, nepregătiţii, negâtitu; — alia sjirovvista, fâr’a li pregăti tu, pe negândite, pe neaşteptate, fârâ veste. sprunâke, v. a. a curaţi de spini. spruneggio, m. unu felu de mirtu sâlbaticu. spkuzzAgija, f. ploae măruntă. spruzzamento, m. stropire, împroşcare. spruzzâre, v. a. a stropi, a împroşea. spnrzzAToio, vi. stropitoare. spruzzatura, f. stropiturâ, împroşcâturâ. SPRUZZETTO, vi. stropiturâ, împroşcâturâ uşoară ; pâmâtufu de stropitu, stro]n*toru, aspersoriu. spruzzo, vi. stropiturâ, împroşcâturâ, stropu. spruzzolAre, v. a. a stropi, a împroşea uşoru; — v. n. a cădea o ploae foarte mâruntâ. sfruzzolAta, f. ploae foarte mâruntâ, uşoară. SPRVZZOLO, m. stropu. spudorâto, a. neruşinatu, obraznicu, fârâ pudoare. SPtiGNA, f. spongie, burete; — lisciar la spu-gna, a întreprinde lucruri imposibile. spugniforme, a. spoiigiformu, in forma de burete. SPtfGNOLA, f. sbirciogu. BPUGxâNE, vi. piatră poroasă, piatra vâroasâ. spugnositA, f. spongioşime, porositate. spugn6so, a. spongiosu, bureţosu, porosu. s pul A re, v. a. a svîntura. spui.cellAre, spulzellAre, v. a. a deflora. spuTiCIALETTI, m. omu de rîndu, prostu. spulciare, v. a. a căuta pureci, a pureca. spulezzAre, spuleggiâbe, v. n. a o sbughia, a o tuli, a tuli fuga, a o lua la sănătoasa. spulezzo, m. fugâ. spulîto, a. despoleitu, nepoleitu, fârâ lustru. spuma, f. spumă, sgurâ; — spuma di mare, spumă de mare; — spuma di Marte, scorie de feru. spumAnte , a. spumându , spumegându , spu- 1110SU. spumAre, spumf.ggiAre, v. n. a spuma, a spumega, a face spume. spumiff.ro, a. spumiferu, producâtoru de spumâ. spumuglia, f. spumilie, unu felu de materie. spumositA, f. spumositate. spumuso, a. spumo.su, cu spumâ, ca spuma. spuntâre, v. a. a timpi, a desprinde o ţesătură din cuie ; a şterge; a învinge, a domoli, a astîmpâra; a agonisi, a dobândi cu mare dificultate; — spuntâre alcuno, a desminta pe cineva ; — spuntarla, a isbuti; — spuntar cuciture, a descoase; — spuntâre, v. n. a resâri, a se ivi; a încolţi; — spuntarsi, a se timpi. spuntatura, f. timpire, decreştare; lucru tîm-pitu; frunze tinere. spuntellAre, v. a. a despropti, a lna proptelele. spunticchiAre, v. o. a punctua, a puncta. spunto, a. galbinu, palidu, spâlâcitu. spuntonăta, f. lovitura de espontonu; vorbâ, glumă atingâtoare. spuntone, vi. espontonu (o arma). spunzecchiAre, v. a. a împunge uşoru, a ciupi, a înţepa, a pişcă, a îmboldi; a întărită, a provoca. SPUXZECCHLÂTA, f. îmboldire, întări tare, aţi-ţare, - # spupillAre, v. a. a desmierda; a declara maio-renu. spupillâto, a. maiorenu, vîrstnicu. spurăre, v. a. a curaţi, a depura. spurgamento , vi. c urâţi re , curaţi tura; scuipatu, flegmă; scârnăvie, murdărie. spurgAre, v. a. a curâţi; a scuipa; — spur-garsij a se curâţi de flegmă; a se des vinovaţi, a se justifica. spurgatore, vi. curâţitoru. spurgazione, f. curăţire, curâţiturâ. srbKGO, vi. curăţire; flegma. splvrio, a. bastardu, ilegitimu, adulterinu. sputacchiAre, v. n. a scuipa, a stupi desu şi puţinu ; — t?. a. a scuipa in faţa cuiva, a scuipa pe cineva. # sputacchiera , f. scuipătoare, vasu do Bcui-patu. % sputAcchio, m. scuipatu, stupitu, bale, flegmă sputainferni, vi. ipocritu, fariseu, sântoiu. SPUTASKNNO, SPUTASENTENZE, VI. SVâtoSU, iste-ţoiu, care vorbeşte sentenţiosu, care arata o înţelepciune afectata. sputAto, a. scuipatu, stupitu; — cssere, părere pretto e sputatof a avea o mare asemănare cu. sputatundo, m. care îşi dâ unu aeru de gravitate. spuTAztfcciiERO, vi. care afectează unu aeru de dulceaţă. sputo , m. scuipare; scuipatu, stupitu, bale, flegma. spuzzAjie, v. n. a puţi, a mirosi greu. squâcchera , sqâcquera, f. câcatu moale; — SQUACCHERÂRE.—SRAGI0NAT(3rE. 551 pramare a squacchera, a prânzi în socoteala altuia. SQUACCHERÂRE, squacquerâre, v. n. a urdina, a se cufuri ; a face ceva iute; a da de faţa, a destăinui. SQUADERNÂKE, v. a. a răsfoia o carte, a o ecsa-mina; a deschide de totu; a spune pe faţa; a considera cu atenţiune; a arăta. sqadernatQre , m. c.ire consideră cu atenţiune. SQUÂdra, f. dreptaru; trupă, ceată, mulţime; escadră navală; — fuor di squadra, piezişu; — uscir di squadra, a eşi din măsuri;— mettere in tsquadra, a îndrepta. squadrâre, v. a. a îndrepta, apâtra, a tăia in muchi ; a măsura cu esactitate; a considera cu atenţiune, cu deamâruntulu ; a măsura, a privi din capu pînâ în picioare ; a sfâşia, a despica în patru ; — squadrarsi, a se desconcer-ta, a se turbura. squadrat6re, m. privitoru, observatoru; care îndrepteazâ, cate taiă în muchi; cioplitoru de pietre. SQUADBATtf RA, f. pâtrâturâ, tâiare, lucrare în patru muchi, îndreptare; pâtratu. SQUADRÎGLIA, f. escadrilă. squâdro, m. îndreptare, pătrare; măsurare cu dreptaru ; observaţiune minuţioasă; scalu , scatinâ (peşte). SQUADRONÂRE, v. a. a împărţi, a ordina în es-cadroane, în scadroane; — squadronarsi, a merge in scadroane. squadrQne, m. scadronu, scuadronu, escuadronu. squadkiîccia, f. dreptaru. squagliamento, m. topire, licuefacţiune. squagliâke, v. a. a topi; a consuma, a slei. squallidezza, f. paloare, gâlbinealâ. SQUÂLL1DO, a. palidu, spălâcitu, fără faţă, fără viociune; obscuru, întunecosu, tristu, posomo-ritu ; desolatu, pustiu; soiosu. SQUALL(3re, f. scualoare, paloare, gâlbinealâ; desolaţiune, pustiire ; întristare, posomorîre. SQUÂMA, f. solzu; scoarţă, ooajâ. SQUAM030, a. solzosu. squarclacuQri, f. curtisanâ, cochetă. squarciamento, m. rupere, sfâşiere, lacerare. squarciâre, v. a. a rupe, a sfâşia, a lacera, a tăia, a face bucăţi, a rupe în petece ; a deschide de totu. squarciasâcco (a), aiw. cu suprabundanţâ, cu prisosu ; — guardare a squarciasacco, a se uita crucişu. squarciâta , f. lovitură , despicâturâ , tâiâ-turâ. SQUARCIÂTO, a. ruptu, sfâşiatu, laceratu; risipi-tu, împrâştiatu; desmâsuratu; descliisu de totu; — voce squarciata, voace prea tare şi nearmonioasâ. squarciatamente , aw. deschisu; fără orîndui-ală. squarciat6re, w. sfâşiâtoru, laceratoru. squarciatiîra, f. sfâşiâturâ, ruptură, crepâtu-râ, spărtură, despicâturâ, deschisâturâ. squarcIna, f. sabie, paloşu. SQUÂRCIO, m. despicâturâ, crepâturâ, deschisâturâ ; peticu, bucată; pasagiu, bucată de po-esie, de elocuenţâ, s. c. 1. squarciQne, m. fanfaronu, lâudârosu, palavragiu squarquoio, o. scârnavu, soiosu, scârbosu. squartamento , m. împâtrare, despicare, tâiare, împărţire în patru părţi. squartanAto, a. scâpatu de friguri. squartai’îccioli , a. migâlosu, minuţiosu ; avaru. squaktâre, v. a. a împâtra, a despica, a împărţi, a tăia in patru părţi; — v. n. a face o bravadă, o fanfaronadă; — squartare lo zero, a se scumpi pentru o bagatelă. squartAta, f. despicare in patru; fanfaronadă. squartatOio, m. cuţitu mare de măcelari. squartat6re , m. carnifice, gîde, gealatu; mâ-celaru, câsapu ; fanfaronu, palavragiu. squartatUra , f. despicare, împărţire în patru. squasîlto, m. smorfâ, smorfâiturâ, grimasă. squasimodeo , m. gurâcascâ, tontu, nătărău. SQUASSAFORcnE, m. spînzuratu, ştrengaru, craiu. sqassamento , 7n, scuturare, clătinare, sdrun-cinare. squassAre, v. a. a scutura, a clătina, a sdrun-cina, a sdrâncâni; — squassarsi, a se clătina, a se sgudui. squAsso, m. clătinare, sdrâncâniturâ, sgudui-turâ. squatîna , f. scatinâ, scalu (peşte marinu). squeko, in. cantieru, schela. squilibrAre , v. a. a descuilibra, a descumpăni. squilîbrio , m. descuilibru, perderea ecuili-brului. squilla , f. clopoţelu ; clopotu ; Angelus, Ave-maria; sunătoare, zârgâlâu; scilâ, ceapă de mare; racu. squillânte , a. sunâtoru, acutu, pâtrunzâtoru. squillantemente , avv. într’unu chipu sonoru. squillâre, v. n. a suna, a da unu sunetu pâtrunzâtoru ; a sbura, a se mişca foarte iute; — v. a. a face să sune, să răsune; a asvîrli, a arunca. squîllo, m. sunetu de clopotu sau de trim-biţâ; burghiu. squinAntico, a. anginosu, escuinanticu. squinanzia, f. anginâ, escuinanţie. squinternAre , v. a. a descompagina, a des-concerta, a desordina, a amesteca, a turbura. squisitamente , avv. cu mare delicateţă, cu gustu, cu perfecţiune, cu escelenţâ. squisitezza , f. delicateţă, perfecţiune, escelenţâ. squisito , o. delicatu, finu, perfectu, alesu, es-celentu. squittinAre, v. a. a aduna, a strînge voturile. squittinatore, in. care adună voturile. squittino, m. votaţiune, adunarea voturiloru. squittîke, squitterîre, v. n. a lătra, a chiaui, a heţeni, a ţipa; a ciripi; a schilâi. squotolâre, v. a. a meliţa; a bate, a cio-mâgi. sradicamento , m. desrâdâcinare, estirpare. skadicâre , v. a. a desrâdâcina; a smulge, a stîrpi. sradicat6re, m. desrâdâcinâtoru, stirpitoru. sradIre , v. a. a rări. sragionAre, v. n. a raţiona râu, încontra logicei. sragionatore , m. care raţionează râu. Digitized by Google 552 S RAGI0N1Î V OLE.—ST AGN ARE. sragionev OLE, a. neraţionabilu , incontra raţiunii. sregolam^nto, m. desregulare, desordinare. sregolAre , v. a. a desregula, a desordina, a turbura. sregolatamente , avv. într’unu modu neregu-latu. desordinatu, dcsfrinatu, incontra regu-leloru. sregolat^zza , f. desregulare, desordinu, des-friu. sregolAto , a. desregulatu, neregulatu, desordinatu, desfrinatu, escesivu, necumpâtatu, des-mâsuratu. sreverentk, a. ireverentu, fârâ respectu. sreverenza, f. ireverenţă, lipsa de reverenţa. srugginjre, v. a. e n. a desrugini; a se des-rugini. stabbiAre, t’. a. a îngrădi, a face staulu; a gunoi. .STABBiATtfRA, f. stânitu, stâulitu, târlitu. 8tAbbio, m. balegă, gunoiu ; parcu, ingrâditurâ. stabbiu6lo, m. grămadă mică de gunoiu. stAbile, a. stabilu, statătoru, pernninentu, dâi-nuitoru, solidu, ţeapânu; imobilu, neinişcâ-toru; — beni stabili, avere nemişcătoare, acareturi. stabilimento, m. stabilire, statornicire, aşezare, fundare, întemeiere ; aşezâmentu, stabilimen-tu, instituţiune; soliditate, statornicie, constanţă, permanenţă; fabrică mare. stabilire, v. a. a stabili, a statornici, a aşeza, a întemeia, a funda, a înfiinţa; a hotărî, a determina, a ficsa; a chibzui; a coloca ; a institui; a consolida; a ordina, a porunci; a confirma, a întări; a tencui; — stabilirsit a se stabili; a se aşeza, a se pune, a se coloca ; a se confirma, a se întări, a ţinea, a dăinui. STABILITA, f. stabilitate, statornicie, soliditate, putere, dăinuire, permanenţă ; constanţă; ne-schimbare, nestrâmutare, invariabilitate, imobilitate. STABILIt6re, m. stabilitoru, fundatorii, aşezâtoru. stabilmente, avv. intr’unu modu stabilu, per* manentu, solidu, constantu, imobilu, inva-riabilu. stabulAre, v. n. a şedea în grajdu. STABULArio, m. rîndaşu de grajdu. stAcca, f. scoabă, hâcu. staccAbile, a. separabilu, ce se poate despărţi. staccamento, m. despărţire, deslipire, separare, despreunare, depărtare; descârligare. staccAre, v. a. a separa, a deslipi, a despărţi, a despreuna, a scoate; a rupe josu, a culege fructe sau flori; a depărta, a desimi; a des-cârliga; — staccarsi, a se separa, a se despărţi, a se desuni, a se depărta. staccatezza, f. separaţiune, despărţire. STACCATtfRE, m. despârţitoru, deslipitoru. staccatura, f. despârţitură, deslipiturâ. stacciAio, m. sitaru, ciuraru. stacciAre, v. a. a ciuvui, a cerne, a strecura. stacciAta. f. o sită plină. STACClATtRA, f. ciuruiturâ ; târiţă ; făină scoasă din târîţe care s’au mâcinatu ancă odată. stAccio, m. sită, ciuru; — fare uno staccio di tutto, a face o sumă totală. stap^ra, f. căntaru, cumpănă. LTÂdico, m. ostaticu, zâlogu, amanetu. stAdio, m. stadiu (măsură itinerarâ la Greci şi cărarea unde se deprindeau la alergare); pe-riodâ. stAffa, /'. Bcarâ de şea; triunghiu (instrumen-tu musicalu) ; formă, tiparu de turnatu. staffAre, staffeggiAre, v. n. a scoate picioarele din scară. staffetta, f. scăriţă de şea; triunghiu (instrumentai de musicâ); ştafetă, curiera iute. staffierk , m. scutieru , lacheu; seizu ; ser-vitoru. - staffilamento, m. biciuire, bâtae cu biciu. staffilAre, v. a. a biciui; a bate cu cureaoa scăriloru; a perdăfui, a dojeni cu asprime. staffilAta, f. lovitură cu biciu, Cu strămurare ; vorbă satirică, atingâtoare; perdafu. staffilatura, f. bătae cu biciu. staffIle, m. biciu, cârbaciu, strămurare, biciuşca ; tafturu, curea de legatu scările calului. stafisAgra, f. păducheru (plantă). stAggia, f. bastonu. staggina, f. secuestru ; depositu; — stare in staggina, a remânea in depositu. stâggio, m. bastonu dela reţea; fuscelulu scării; ostaticu, amanetu; staulu; abitaţiane, locuinţă. STAGGiKE, v. a a secuestra, a pune la oprealâ. staggitore , tn. secuestratoru, care pune la op reală. stagiunamento, in. coacere, maturitate, matu-* rire. stagionAke, v. a a aduce la maturitate, a grăbi, a pripi coacerea; a perfecţiona; a păstră, a conserva cu mare grijă; — stagionarsi, a se coace, a se maturi. stagionatore, vi. care aduce la maturitate, o grăbeşte. stagionatura, f. maturire, coacere desâvîrşitâ. stagiune, f. stagiune, anotimpu; timpulu în care unu lucru se află în toată perfecţiunea sa; oportunitate, prileju, timpu favorabilu, timpu potrivitu, ocasiune potrivită; timpu nedeterminatu ; — fuor di stagiane, fără cale, fără timpu ; — a buona stagione, a propo, la timpu ; — perder stagione, a scădea, a de-cădea; — passar stagione, a nu fi cu cale, la timpu ; — tutta stagione, ori şi cându. stagioxf.vole, a. care aduce la maturitate. stagliAre, v. a. a t ia rău, a ciocârti. stagliAto, a. ciocârti tu; — andate alia sta-gliata, a merge, a apuca calea cea mai scurtă; — alia stagliata, f.irâ tertipuri, in modulu celu mai simplu, curatu. stAglio, m. socoteală aprocsimativâ, pedeasupra; — fare staglio, a calcula, a socoti pe deasupra, in totalu. stagnAio, m. cositoraru. stagnamento, vi. oprire, astupare, stâmnare; co-sitorire. stagnante, a. stâtâtoru, care nu curge, amorţitu. stagnAre, v. a. a cositori, a incositori, a spoi cu cositoru; a astupa, a opri curgerea unui licuidu ; — a stâmna, a se astupa, a nu mai curge; a se usca; a înceta; — stagmrsi, a se stâmna; a se înţepeni. stagnAta —stAre. 553 stagnAta, f. vasu de cositorii sau spoitu cu cositoru. stagnatiJra, f. cositorire, spoiturâ, spoială. STAGNAZidNE, f. stâumare, încetare, contenire. stAgneo, a. de natura cositorului. stAgno , tn. lacu, baltă, pescuinâ; cositoru; spoială; vase şi farfurii de cositoru. stagnONE, tn. baltă întinsă; vasu de cositoru. stagnuOlo, m. foae de cositoru; vasu micu de cositoru. stAiO, m. baniţă, o măsură de grâu; — a coline stata, cu suprabundanţâ; — colmare lo staio, a desâvîrşi. stalagmite, f. stalagmitu, incrustaţiune pietroasă pe partea de josu a peşterilorn. stalattîte, f. stalactitu, cristalizaţiune pe bolta peşterilorn. STALATTiTico, a. stalactiticu, de stalactitu. stalentAggine, f. neîndemâhare, mojicie, prostie. stalentAto, a. neîndemânatecu, prostu, ne-voiaşu. stAlla, f. grajdu, staulu. STALLAGGIÂRE, v. n. a şedea în grajdu, in staulu ; — v. a. a înstâula, a băga sau a priimi în grajdu. stallAggfo, ni. instâulare ; bani pentru staulu. stallAre, v. n. a se bâlega, a se câea ; a şedea în grajdu, în staulu. stallAtico, tn. balegă, gunoiu. STALLÎA, f. stare într’unu portu. timpu de re-paosu. STALLIERE, m. rîndaşu, saizu. stallîo, stallîvo, a. (calu) care de multu nu s’a întrebuinţ.atu; nedomolitu. stAllo, m. locuinţă, reşedinţă, domiciliu, sâlaşu ; scaunu episcopalu, jeţu; scaunu reservatu. stallonAggine, f. bestialitate, brutalitate, bue-cime. 5TALL6NE, tn. armăsaru ; rîndaşu; omu lascivu. .stamaiuolo , m. scârmânâtoru, dârâcitoru de lână. stamAne, stamAni, stamattina, avv. azi de dimineaţă. sTAMBECCHiNO, tn. arcaşu, sâgetâtoru. stambecco, tn. capră de stinci; unu felu de navă. stamberga, f. hurubâ, casă proastă, odae proastă. stamburAre, v. n. a bate toba. stAme, tn. lâna cea mai fină ce s’a dârâcitu şi pieptenatu; firu; staminâ a floriloru. stamîgna, f. pînzâ de pîru; strâcurâtoare. stamignAre, v. a. a face pînzâ de pîru; a strâ-cura. stAmpa, f. tiparu, tipărire, stampă, intipârire impresiune, incisiune; arta tipografică, tipografie ; stampu, timbru ; modelu, isvodu ; tipu, cualitate, felu, ^oiu, natură ; — libera stampa, libertatea presei; — stampa in rame, stampă de aramă, gravură. stampAbile, a. care se poate da la tiparu. stampanAre, v. a. a lacera, a rupe in bucăţi. stampAre, v. a. a tipări, a întipări, a stampa, a stampui, a face impresiune, a timbra; a da la tiparu, a publica; — stampar monetat a tăia monetâ. stampatella, f. stampatello, m. scriptură care imită caracterele de tiparu, stampatelâ. stampâto, tn. carte tipărită. stampat6ke, tn. care tipăreşte; tipografu. stampatura, f. tipărire, impresiune, ediţiune. stampella, f. cârjă, bâţu de râzimatu. stamperia, f. tipografie. stampiglia, tn. marcă, timbru; stampa, tiparu. stampîta, f. unu felu de cântecu la Provenţali; musicâ; discursu lungu şi fără sare. stAmpo, m. stampu, tiparu ; modelu; felu, cualitate. stanAre, v. n. a eşi din vizuină. stancâbile, a. care se osteneşte. stancamento, m. ostenire, fatigare, obosire. staxcAre, v. a. a osteni, a fatiga, a obosi; a slăbi, a desputeri, a debilita; a desgusta, a plictisi; — stancarsi, a se osteni, a se fatiga ; a se desmâţa ; a lângezi. stanche jgiAre, v. a. a fatiga, a osteni, a supăra, a desgusta, a plictisi, a întărită, a înteţi. stanchevole, a. ostenitoru; desgustosu, plicticoşii stanchezza, f. osteneală, oboseală; lângezire. stânco, a. ostenitu, obositu; slabu, desputeritu, lângedu, lângezitu; plictisitu, desgustatu, fa-tigatu. stAnga, f. prăjină, vargâ, bastonu, stinghie, drugu, grindă, pirghie; canghelâ ; — piovere a vmzza stanga, a ploa cu găleata. stangâre, v. a. a sprijini, a propti; a închide, a astupa, a baricada. stangata, f. lovitură cu stinghie. stangheggiAre, v. a. e n. a urma cu mare severitate, cu mare rigoare, cu mare străşnicie. stangiietta, f. druguleţu, zâvoru, încuiâtoare. stangone, m. stinghie mare; mestecâtoru. stanotte, avv. in această noapte, noaptea. stAnte, tn. instantu, momentu, minutu; tim-pulu actualu, de acumu; — a. care stă, stătu tor u, imobilu; — in uno stantet într’o clipă ; — benestante, avutu; — male st ante, sâracu, scâpâtatu; — poco stantet puţinu mai târziu; — stante che, fiindu-câ. • stantkmente, avv. cu instanţă, cu rugăciune fierbinte. stantIo, a. stâtutu; inutilu, nefolositoru. stantIjFFO, m. pistonu, râsbiciu. stAnza, f. odae, cameră, locu, încăpere; locuinţă, abitaţiune, domiciliu, sâlaşu, residenţă; instanţă ; cântecu ; stanţă, strofă. stanzAre, v. n. a şedea, a locui, a sălăşlui. stanziAle, a. permanentu, statornicu, stabilu, dâinuitoru, continuatu, ficsu, constantu. stanziamento, tn. stabilire, ficsare, determinare, destinare, hotârire, statornicire, asemnare. stANZiAre, v. a. a stabili, a ficsa, a statornici, a destina, a determina, a orîndui, a asemna ; — v. n. a socoti, a judeca, a chibzui; a şedea, a locui, a sălăşlui. stanziat6re, tn. locuitoru, sâlâşitoru. stanzîno, tn. cabinetu, odăiţă. stanz6xe, m. odae mare; florărie. stapede, m. unu oscioru alu urechiloru. stare, v. n. a sta, a fi, a consiste, a şedea, a fi aşezatu, a remânea, a locui, a abita, a să- 554 stAre.—steArico. lâşlui; a se afla; a înceta, a se pregeta, a se precurma, a contoni; a se opri; a trece; a merge, a se duce *, a dăinui, a dura. a se conserva, a se manţinea, a trai, a sub-siste; a ecsiste, a se afla în fiinţa; a costa; a fi propriu, a se cuveni, a se câdea; a însemna; a se repausa; a fi aproape de; -stare per uno, a suplini, a înlocui pe cineva; a fi pârtinitoru alu cuiva; — stare a uno, a respunde, a chezâşui, a se pune chezaşu ; — stare alia vedetta, a pândi; — stare aîV erta, ad occhi aperti, a privegliia, a se pâzi; — star bene in gambe, a fi ţeapânu, robustu; — sta bene, şade bine; prea bine; — ben gli sta, a meritato ; — stare con tanto d'occhi, a remânea încremenitu, inholbatu, a căsca ochii, a privi cu ochii căscaţi; — stare a bocea aperta, a căsca gura, a sta cu gura căscata; a asculta cu atenţiune; — stare alia prova, a susţinea unu esperiinentu ; — star sene, a consimţi; — far stare alcuno, a constrînge, a sili, a astimpâra, a supune; — lasciar stare, a lăsa, a înceta, a des iste; — 10 sto a leggere, eu citescu ; — egli sta per morire, stă, este aproape să moară; — stare sulVamoreggiare, a amoreza, a se da la o viaţă de galanterie; — stare in for se, a sta la îndoinţâ; — stare a banco, a şedea in tribunalu; — stare accorto, a lua aminte, a fi cu băgare de seamă; — stare a campo, a tăbărî; — stare a pigione, a şedea cu chirie; — star duro, a remânea neclintitu ; -- stare in cagnesco, a sgâi ochii; — star sul grande, a face pe marele; a şi da unu acru de gravitate afectată; — star sopra se, a remânea, a sta la îndoinţâ; — star sitto, a tăcea; — gli sta qualche cosa sul cuore, 11 zace unu ce la inimă; — sta in me, stă în mâna mea, stă la mine; — star fermo, a sta pe locu; — star pronto, a sta gata; — star sulte spine, sulle brace, a sta pe ghimpi, a nu se astimpâra, a nu avea răbdare; — state certo, fii siguru; — stare a dondolo, a şedea fără lucru. stAre, m. stare, şedere; locuinţă; ţinerea corpului. stArna, f. potîrniche. STARNAzzâre, v. a. a bate, a scutura; a împrăştia, a sgorni. STArno, m, potîrniche (bârbâtuşu). starnOtto, m. puiu de potîrniche. STARNUTAMENTO, m. strânutare. stabnutAre, starnutire, v. n. a strănuta. starnutat6rio, m. doftorie pentru a strănuta. starnutIglia, f. pulbere de strânutatu. STARNtfTO, w. strânutare, strânutâturâ, strânutatu. staroste, m. starostu. sta rost! A, f. starostie. stasAre, v. a. a descuia, a destupa, a deschide. stas£ra, avv. de seară. stAsi, f. stase, şederea sângelui sau a umoriloru în oarecare parte a corpului animalu. statAre, v. n. a şi petrece vara undeva; a sta în veratecu; a lăsa pârâginitu (pâmintulu). stat Ario. m. soldatu de garnisonu; — battaglia stataria, bătălie regulată; — giudizio stata-rio, judecată sumară. state, f. vară. stateeeccio, a. vâraticu, de vară. staterello, w». stătu micu. stâti, m. pl. staturi, dietă, parlamentu, provincie. statica, f. statică, o pirte a mechanicei. stAtico, m. ostaticu ; stâtâtoru, imobila. statîsta, m. statistu, omu de Stătu; publicistu. statistica, f. statistică, ştiinţa Statului; ştiinţa facteloru sociale esprese prin termini numerici. statistico, a. statisticu, alu statisticei. stAto, m. stătu, stare, condiţiune, manieră de a fi; genu de viaţă, de ocupaţiune, profesiune, meserie; funcţiune; gradu, demnitate, rangu, dregâtorie, posiţiune; manieră de a trăi; Stătu, guvernu, stăpânire, dominaţiune; ţară, poporu, naţiune; întreţinere; — delitto di Stato, crimă de Stătu; — ragion di Stato, politică ; — Stato francoguvernu, Stătu de-mocraticu ; — Stato maggiore, stătu maioru; ştabu; — uotno in Stato, omu de Stătu, statistu ; — montare in istato, a face stare — di basso stato, prostu, de rîndu. statocrazîa, f. statocraţie, guvernulu parlamentului. stat6lder, m. statolderu, capulu republicei olan-dese. stAtua, f. statue, statuă. stătu Ale, a. cetâţenescu, civilu; — s.m. funcţionam. statualmente, avv. cu participaţiune la guvernulu Statului. statuAke, v. a. a face statue. statuAria, f. statuariâ, arta de a face statue. statuArio, tn. statuaru, fâcătoru de statue. statuîno, a. de statue. statuîre, v. a. a stabili, a statornici, a delibera, a chibzui, a pune, a orîndui, a aşeza, a funda, a întemeia, a înfiinţa; a destina, a hotărî, a determina. statuIsta, m. statuaru, sculptoru de statue. statuminâre, v. a. a întări, a fortifica, a înţepeni. statura, /. statură, talie, dimensiunea corpului; posiţiune, ţinerea corpului; stare, condiţiune. statutAle, a. statutalu, alu statuteloru, după statute. statutArio, m, statutaru, fâcătoru de statute. statOto, m. statutu, regulamentu; decretu ; actu constituţionalu, constituţiune, lege fundamentală. stavernAre, v. n. a eşi din cârcimâ. stAza, f. vargâ _de cotitu, ţancu. stazâre, v. a. a măsura, a lua ţancu, a da cc cotulu, a coti. sTAZATtiRA, f. măsurătoare. stazionârio, a. staţionam, stâtâtoru, imobilu. stazione, f. staţiune, şedere, oprire intr’unu locu; conacu, locu de repaosu; debarcaderâ, gară (la căi ferate). stAzzo, m. locu, locuinţă; staţiune. btazzonAre, v. a. a pipăi; a cocoloşi, steArico, a. stearicu, de stearinâ, estrasu din stearinâ. STEARfNA.— STtfNTO. 455 stearina, f. stearina. STEATÎTE, f. steatitu, o piatra moale şi unsuroasa. steatoma, m. steatomâ, unu felu de tumoare. stecade, f. stcchade (o plantă). STECCA, f. şindilâ, aşchie; varga, bast >nu ; osu de indoitu chârtie; lucitoru alu cismariloru ; tăcu, bastonu de biliartu. STEt’CADENTl, m. scobitoare de dinţi. STECcAia, f. zâgazu, stavila; Îngrăditura. steccAre, v. a. a palisada, a îngrădi. steccAta, f. estacadă, palisadă, îngrăditură. steccatAre, v. a. a estacada, a pali-ada, a îngrădi. STECCATO, m. estacadă, palisadă, îngrădire, locu ingrâditu; locu de luptă, arenă, amfiteatru, circu; barieră. steccheggiAre, v. a. a pungâri, a împunge. stecchetto, m. ţepu, ţeapă, ţandără; scobitoare de dinţi j — stare a stecchetto, a trăi în mi-serie; — tenere a stecchetto, a mai tăia, a mai împuţina porţiunea cuiva. stecchIbe, stecchîbsi, v. n. a se usca, a se subţia. STECCHÎTO, o. uscatu, subţiatu. stecco, m. ţeapă, ţepuşă, spinu, ghimpe; scobitoare de dinţi; — egli e stecco ne' miei occhi, îmi e spinu in ochi. steoconAto, m. şauţu cu pari, gardu. stecc(3ne, m. păru de gardu. stecc6so, a. ţeposu; ţândurosu. st^fano, m. stomachu, vintre, păntece, foaie, burtă, burdufu. steganografîa, /*. steganografie, scriere in ţifre. stegola, f. stivă, cornulu aratrului. STELLA, f. stea, astru; constelaţiune; destinu, soartă, ursită; conductoru, câlăuzu, povăţui-toru; ochiu , persoană eminentă, însemnată ; persoană foarte iubită; rotiţă; bombă luminoasă ; asterie ; asteriscu ; — a stella, in forma stelei; — andare alle stelle, a deveni celebru; — portare alle stelle, a ecsalta, a lăuda peste măsură; — stella diana, lucea-fârulu dimineţii; — stella cadenţe, stea căzătoare (meteoru). stellAdia, f. nectaru, băutura zeiloru. STELLANTE, o. plinu de stele; strâlucitoru. stellAre, stellArsi, v. n. a se înstela, a fi semânatu cu stele. stellAre, a. stelaru, alu Bteleloru. stellAria, f. stelariâ, alchimilâ (plantă); piatra stelei. stellAto, a. stelatu, plinu de stele; — 8. m. ceru instelatu, firmamentu, boltă cerească; — cavallo stellato, calu stelatu. stelleggiAre, v. a. a înstela, a semăna cu stele; — v. n. a steli, a sclipi, a scinteia, a luci, a străluci. stelletta , STELLtfzza , f. steluţă; asteriscu ; rotiţă. stellifebo, a. instelatu, semânatu cu stele. steli.ionAto, m. stelionatu, fraude. stelli6ne, m. 8telioanâ, şopirlâ stelată. stell6grafo , m. stelografu, scriitoru despre stele. st£lo, m. tuleiu, coceanu, coadă; trunchiu, tulpină; cepu, valu, vâlugu, fusu. • stemma, m. marcă, însemne, armării. stempekamento, m. topire; neastimpărare, tur-burare, necumpătare, intemperanţă. stemperAnza, /*. intemperanţă, neaştîmpâru; în-vi forare. stemperaue, v. a. a topi, a îmmuia, a disolvi; a descali ; a turbura; — stemperarsi, a se topi; a se strica; a se desfiinţa; a se da in-temperanţei, a se desfrîna. stemperata'mente, avv. intr’unu modu neastim-păratu, desfrinătu, necumpătatu, escesivu. stemperAto , a. topitu, îmmuiatu; alteratu, stricatu ; neastimpârâtu, necumpătatu, escesivu, desfrinătu. stemperatlra, stemperazione, f. neastimpărare. stempiAre, v. a. a desfăşia, a deslega fruntea cuiva. stempiAto, a. cu fruntea desvâlitâ; absurdu, ciudatu. stemprAre, v. a. a topi, a muia; a descâli. STEXDARDIEKE, m. 8tegai'U. stendârdo, stendAle, m. steagu, stindarUu, bandieră; — al zare lo stmdardoy a da sem-nalulu; a se face capu. stendAke , v. a. e n. a decampa, a ridica tabăra. stendere, v. a. a întinde, a destinde, a desdoi, a descreţi, a despătură; a obli, a netezi; a aşterne pe chârtie; a compune; a esplica, a desluşi; a respândi, a împrăştia; — sten-dersi, a ajunge, a se întinde, a se dilata; a se destinde; a se desvolta; a întrece, a trece înainte; a se aplica; a se respândi; a se lungi, a se lăţi, a se lărgi. stendimento, w*. întindere, destindere; respân-dire. STEXDiTdio, m. u8câtorie, locu de uscatu. STEND1TORE, m. întinzâtoru. stenebrAre, v. a. a destuneca, a destenebra, a deşluşi. - stenografia, f. stenografie. stexogrAfico, a. stenograficu, de stenografie. stenografo, 9/i. stenografu. stexsione, f. întindere, destindere. stensîvo , a. întinsâciosu, capabila de a se întinde. stentamexto, m. anevoe, dificultate, greutate, osteneală, ane voinţă, strîmtorare, lipsă; tă-râgâire. stentâre, v. n. a fi strîmtoratu, a suferi lipsă; a se osteni; a avea dificultate, repumnanţâ de a face ceva; a târâgâi; — v. a. a strîm-tora, a osteni; a trâgâna, a amâna; — sten-tar8it a se osteni. btentatam£nte, avv. cu anevoe; foarte încetu. stentAto, a. silita, nespontanu; fâcutu, produsu cu mare dificultate, cu repumnanţâ, cu anevoe, încetu. STENTATtf BA, f. târâgâire; lucru sili tu, nespontanu. STENTERtfLLO, m. stentarelu, o figură dramatică, unu personagiu din comedia florentină. stento, m. anevoe, anevoinţâ, strîmtorare, osteneală, muncă; dificultate, repumnanţâ; lipsă; suferinţă; — a stentot cu anevoe, încetu, câte puţinu puţinu. 656 stent6re.—stillAre. stent<îre, mi. omu cu voace tare şi resunâ-toare. stentorof6nico, m. trîmbâ vorbitoare. stenuAre, v. a. a desputeri, a est.nua, a subţia, a usca, a slabi, a obosi, a slei; a împuţina, a micşora; — v. n. a se slăbi, a se slăbănogi, a se mârşevi, a se slei. stenuatîVO, a. slâbitoru. stenuAto , a. estenuatu , subţiatu, desputerîtu, uscatu, macru, slâbânogu, slabu, mârşâvitu, sleitu. STENUAZI6NE, f. estenuare. slăbire, desputerire, mârşâvire, sleire, obosire, oboseală, subţiere, uscare. steppa, f. stepă, pustă. STEROO, m. scârnă, câcatu, balegă, gunoiu. stercorAceo, a. relativu la scârnă, la balegă, la gunoiu. stercorArio, a. -- sedia stercoraria, scaunu de noapte. stercorazi6ne, f. gunoire, îngrăşare a pâmîn-tului. STEREOGRAFiA, f. stereografie. stereometria, f. stereometrie. stereometricam^nte, civv. stereometriceşte. stereometrico , a. stereometricu, de stereometrie. STEREOTIPIA, f. stereotipie. STERE6TIPO, o. stereotipu ; imut.ibilu. stereotomIa, f. stereotomie, artea de a tăia corpurile solide precumu lemnele şi pietrele de construcţiune. STERILE, a. sterilu, neprodocâtoru, neroditoru, sterpu, infructuosu*; sâracu ; inutilu, nefolo-sitoru. STERILÎRE, v. a. e n. a stîrpi, a face sterilu, a face neroditoru; a se stîrpi, a deveni sterilu. sterilitA, sterilezza, f. sterilitate, sterpiciuue, nerodire ; infructuositate ; inutilitate. STERILM^nte, avv. fără fructu, fără utilitate. sterlîno, m. sterlingu, liră englesea^câ. sterminamento, mi. esterminare, nimicire, stingere, destruciuţne, ruinare, pierdere, prâpâ-dire, pustiire. sterminAre, v. a. a estermina, a nimici, a destruge, a ruina, a prăpădi, a risipi; a alunga, a isgoni. sterminatam£nte , avv. nemârginitu; peste măsură. sterminatezza, f. mărime desmâsuratâ. STERMInAto , o. esterminatu, nimicitu; isgo-nitu, ecsilatu; nemârginitu, desmâsuratu, foarte mare. sterminatore, m. estcrminatoru, destructoru. stermînio, m. stermenazione, f. esterminaţiune, nimicire, destructiune, ruină, prâpădenie, risipire, peire. sternAto, a. prosternatu; intinsu, lungitu pe pămîntu. st^rnere, v. a. a întinde; a arunca, a culca la pâmintu, a trânti; a dobori, a resturna; a esplica. stern o, m. sternu, osulu pieptului. STERNtfTO, m. strănutare. stero, m. sterâ, metru cubicu. sterpagn6la, f, muscaru (unu felu de pasere.) sterpagn6lo, a. de creangă, de cracă. sterpAme, m. mulţime de crângi, tufă. sterpAre, v. a. a desrâdâcina, a stîrpi, a smulge ; a destruge, a nimici, a estermina. sterpîgno, sterposo, a. crângosu, de tufă. sterpo, m. creangă, rădăcină, vlâstaru. sterquilînio, m. groapă de gunoiu, stercurârie. STEKRAMtiNTO, »». săpare i pâmîntului. stekrAre, v. a. a săpa sau a scoate pâmîntulu. sterrâto, a. desgropatu, sâpatu; — s. m. locu săpatu imprejuru, groapă; locu nepavatu. sterro, m. săpătură, săpare, desgropare. stertore, m. horcâire, horcăiturâ. sterzAre, v. a. a împărţi in trei părţi. sterzo, m. cabrioletă. stesam^nte, avv. în lungu şi in latu, pe largu. steso, a. intinsu, destiusu; lungitu, culcatu; detaliatu, cu deamâruntulu; aşternutu pe cbârtie. stessamente, avv. asemenea, aşişderea. stessere, v. a. a desface o ţesătură. stesso, a. acelaşi; - io stesso, eu însumi; — tu stesso, tu însuţi; — egli stesso, elu însuşi. stetosc6pio, vi. stetoscopu, instrumentu acusti-cu pentru a cerceta peptulu bolnavului. ştia, f. cbteţu de ingrăşatu paseri domestici. stiacciAre, v. a. a turti, a strivi, a sdrobi; a copleşi. stjacciAta, f. turtă, plăcintă. stiAre, v. a. a băga în coteţu. stîbio, »w. antimoniu, sarea pisicii. stîge , im. stige, fluviu mitologicu; infemu, iadu. STÎGIO, a. stigiu, infernalu ; rozâtoru, corosivu; întunecosu, negru; unu felu de plante. stigma, f. stigmâ, estremitatca desusu a pistilului. stîgnere, v. a. a descolora, a desvâpsi, a şterge ; a scoate, a lua; a înnegri, a defăima; -v. n. a se descolora. stilAre, v. n. a obicînui, a avea obiceiu. STÎLE, m. stilu (instrumentu de scrisu la antici); condeiu de plumbu, creionu ; sonda chirurgi-loru ; bastonu lungu şi subţire ; sulă ; coadă, mânunchiu; ţeruşu, priboiu; grindă de poduri; stiletu, pu.nnalu; orice lucru de feru sau instrumentu ascuţitu; stilulu unui scri-itoru; stilu architectonicu, ordinu de archi-tecturâ; manieră de a lucra, de a se purta. stilettâre, v. a. a lovi, a ucide, a înjunghia cu pumnalulu. stilettAta , f. lovitură de stiletu, de pum-nalu. stiletto, vi. stilu raicu ; stiletu, pumnalu. stilif6rme, a. stiliformu, în formă de stilu. stilIta, stilite, m. stilitu, Btilpnicu. stIlla, f. picu, picătură, stropu; puţintelu, o dimicâturâ. stillamento, »i pi care, picurare; strâcurare. stillAre, v. a. a distila, a strâcura, a subţia ; a vărsa câte o picătură; a insufla, a inspira; — v. fi. a curge în picături; a pica, a picura, a ţîrâi; — stillarsi, a se strâcura, a se subţia; — stillarsi il cervello, a şi Bparge capulu, a se trudi, a se osteni pentru a descoperi vreunu lucru dificila sau foarte STILLATO.—STIVALONE. 557 abstractu; — stiîlar dai caldo, a se topi de căldura. stillAto, a, distilatu ; — *. m. estractu, disti-laţiune; consome. stil.lat5re, m. distilatorn, strâcurâtoru. stillazi6ne, f. distilaţiune; infusiune. sriLLicÎDiO, m. apâ care picură; duşu, bac de stropi. STiLLO, m. duşâ, loculu unde se face duşâ; fineţâ. stîlo, m. stiletu, pumnalu; stilu. STIMA, f. stimă, preţuire, preţu ; onoare, consi-deraţiune, respectu; laude ; — tenere in istima, a stima, a preţui; — montare in istima, a se face renumitu. stimabile, a. 8timabilu, demnu de stimă. stimabilitA, f. stimabilitate, onorabilitate. stimam£nto, m. stimare, preţuire, biciuluire. STimAbe, v. a. a stima, a preţui; a judeca, a socoti; a avea o opiniune favorabilă despre cineva; — v. n. a fi de părere, a crede, a gândi. stimate, f. pl. orice rană sau cicatrice; stigmatele Mântuitorului, adică ranele lui; abre-viaţiune; — far le stimate, a se mira foarte. stimatIva, f. estimativă, facultate de a judeca. stimatito, a. estimativu, aptu a judeca. stimatizzAre, v. a. a stigmatiza; a înfiera; a defăima, a critica cu asprime şi în publicu. stimatohe, w. estimatoru; preţuitoru. stimazi6ne, f. estimaţiune, preţuire. stImma, f. stigmâ, partea de susu a pistilului; înfierare, semnu infamantu. stimatizzAre, v. a. a stigmatiza. stimolAnte, a. stimulantu, deşteptâtoru, in-tăritâtoru, aţiţâtoru, îmbolditoru, zâdăritoru. stimolAre, v. a. a stimula, a împunge, a îmboldi, a boldi, a aţiţa, a întărită, a îndemna, a imbârbâţi, a încuraja, a zâdâri, a sgăn-dâra. STiMOLATfvo, o. stimulativii, aţiţâtoru (remediu.) stimolatore, w. indemnâtoru, îmbolditoru. stimolatorio, a. îmbolditoru, aţiţâtoru. stimolazione, f. stimulare, îmboldire, îndemnare. stimolo, m. strămurare, biciuşca; boldu, îndemna ; poftă, rivnâ, doru ; remediu stimulantu. , stimoloso, a. împungâtoru; supârâtoru. stinca, f culme, vîrfu. stincAta , STiNCATtRA, f. lovitură pe osulu fluerului. STiNCHE, f. pl. o închisoare la Florenţa. STINCO, m. osulu fluerului; picioru ; culme, vîrfu. stInguere, v. a. a stinge. STiNTO, a. stinsu; mortu; spâlâcitu, descoloratu. sti5ro, m. a patra parte dint'o baniţă (măsură.) stipa, f. crângi, ramuri uscate ; stogu, clae. stipAre, v. a. a îndesa, a îndesi; a înghesui; a grămădi; a rări, a curâţi o pădure de crângi, de râmuri uscate. stjpendlAre, v. a. a stipendia, a salaria, a da leafă. stipendiArio, m. stipendiariu, salariatu ; bursieru. stipendio, m. stipendiu, salariu, leafă. STIPETtAio, m. fâcâtoru de arinariuri, de scrine, s. c. 1. 8ipetaru. stipetto, m. scrinu, sipetu, sipeţelu. stipifOrme, a. în forma unui sipetu. stIpite. m. tulpină, trunchiu ; coceanu; păru ; proptea, sprijinu; persoana cu care se începe o linie genealogică, o descendinţâ ; stu-pidu, nâucu. stîpito, m. proptea, sprijinu. STiPO, m. armariu, scrinu. stipula, /*. mirişte. stipulAnte , a. e 8. m. stipulantu, contra-ctantu. STIPUlAre, v. a. a stipula, a face o stipulaţiu-ne, unu contractu, o învoire, o tocmeală, unu acordu. stipulazi6ne , f. stipulaţiune, contractu, in • voialâ. stiracchiamento, m. destindere ; interpretaţiune silită, sofistică; târâgâire, tragânare ; strâmbare. stiracchiAre, v. o. a trage, a întinde, a destinde râu şi cu anevoe; a face interpreta-ţiuni sofistice sau silite; a trâgâna ; — sti-racchiare il prezzo, a târgui cu scumpâtate. stiracchiatamente, avv. cu anevoe, cu silă. STIRACCHIATEZZA, STIRACCHIATtfRA, f. tragere, întindere, destindere ; trâgâna e ; interp^eta-ţiune silită şi sofistică. ^ stiracchiAto, o. trasu, întinsu, destinsu râu, silitu, anevoe, întorsu, râu interpretatu, strâmbatu. 8TIRAMENTO, m. tragere, întindere, destindere ; călcare. stirAre, v. a. a trage, a întinde, a destinde ; a călca (rufele). ^ stiratore, m. câlcâtoru ; — stiratrice, câîcâ- toreasâ. STIRATURA, f. tragere, întindere; câlcâturâ. stirpAre, v. a. a stirpi, a smulge, a desrâ-dâcina. stirpat^re, m. stirpitoru; destructoru, ester-minatoru. stirpaziGne, f. stirpire, estirpaţiune, destru-cţiune. stirpe, f. neamu, familie, spiţă. STITICAGGINE, STITICHERlA, STITICHltZZA, f. în-cuiere, obstrucţiune, constipaţinne ; sârbezire; scumpâtate, avariţie. stitico, a. încuiata, constipatu; pricinuitoru de încuiere; silitu, fără spontaneitate scumpu, avaru. STiTictizzo, a. capriţiosu, nâsurosu. STivA, f. stivă, cornulu aratrului; savura, ba-lastu ; grămadă; — trovar Ui stiva, a găsi partea cea slabă a cuiva. stivalArsi, v. n. a se încâlţa cu cisme. stiyalAta, f. lovitură cu cisma; neghiobie, nerozie. stivalAto, a. incâlţatu cu cisme, inciubotatu. stivAle, m. cisma, stivlâ, ciubotă; neghiobii, prostu, nerodu, mâgâdâu; — ungere gli stivaţi, a linguşi. STiVALtfTTO, m. stivletâ, botnicuţâ, cismuliţâ, botină. stivaiAne, m. ciubotă mare. 558 STIVAMENTO.—8T6rIA. stivamento, m. grâmâdire, îndesare, tescuire la unu locu. stivâre, v. a. a grămădi, a îndesa, a înghesui, a tescui; a încărca o navă cu savura; — stivarsi, a se înghesui. stivâto, a. grâmâditu, îndesatu, înghesuitu, tescuita. stiviere, in. unu felu de botină, de cipicu. stîzza, f. intâritare, necazu; sgaibâ, râie; — montar la stizza, a se supăra, a se mânia, a se aprinde. stizzAre, v. a. a tăia muculu luminării; — stizzarsi, a se mânia, a se supăra, a se aprinde. stizzîre, v. a. a întărită, a supăra, a aţi ţa ; — stizzirsi, a se mâuia, a se aprinde, a se supăra, a se întărită. stizzîto, a. întârîtatu, aprinsu, supâratu, ne-câjitu. stIzzo, m. tăciune. stizzosamente, avv. cu mânie, cu supărare. STizzoso, a. mânioşii, supârâeiosu; riiosu. STOCCÂTA, f. lovitură, punsâturâ de sabie sau de vreo altă armă scurtă, stocadâ. stoccheggiArk, v. a. a lovi, a împunge cu stocu, cu sabie ; — andar stoccheggiando, a se apăra, a sta pe defensivă. STticco, in. stocu, sabie ascuţită şi pâtrunghiu-larâ; neamu, familie; — aver stoccot a fi cu minte. STOCCOFISSO, in. câbeleu uscatu (peşte). stoffa, f. stofă, materie de mâtasâ, de lână, s. c. 1. stiîffo, m. cuantitate de orice materie. st6ggio, m. smorfăire, linguşire, gugulire, gu-gulealâ. stogliere, STOKRE, v. a. a desfâtui, a des-minta, a întoarce pe cineva din hotârîrea sa ; a strâgâni, a împiedica. stoglimento, m. desfâtuire, desmintare; strâ-gânie. stoicamente, avv. stoiceşte, cu stoicismu. STOiciSMO, m. stoicismu, şcoala filosofică a lui Zcuonu; impasibilitate, curagiu, constanţă, statornicie. stoico, a. e 8. m. stoicu *, impasibilu, curagiosu, constantu. st6la, f. stolâ, orara, petrahiru; haină lungă. stolAto, a. cu stolâ. stolidam^nte , avv. prosteşte, nerozeşte, ne-ghiobeşte. STOHDETTO, a. cam prostu. stolidezza, stoliditâ, f. prostie, nerozie, neghiobie, stupiditate, nâucie, nâtângie, imbecilitate, tontie, sminteală. ST6LIDO, a. prostu, nerodu, negbiobu, stupidu, nâucu, nâtângu, imbecilu, smintitu, tontu, nătărău, ludu. stoltezza, f. sminteală, nebunie, imbecilitate, prostie. stOlto, o. smintitu, nebunu, prostu, imbecilu, nerodu. stomacAggine, f. greaţă, desgustu. stomacale, a. stomacbalu, stomachicu, alu sto-macbului. stomacAre, v. a. a îngreţoşa, a desgusta; a supăra; — stomacarsiy a se îngreţoşa, a se desgusta, a i fi cuiva greaţă, urîtu, a i se urî; a se supăra. stomacazi6ne, f. greaţă, îngreţoşare. stomachevole, a. greţosu, scârbosu, urîtu, deB-gustosu. 6T05LÎCHIC0, a. stomachicu. st6maco, m. stomacbu; sînu, peptu; scârbă, ură, desgustu, greaţă; — a sLomaco, fără voe, cu desgustu; — avere 8tomacof a avea poftă, disposiţiune, curaju; — avere a sta-maco, a i fi cuiva greaţă, urîtu, scârbă; — andare a stomaco, a i se cuveni, a i plăcea cuiva; — buono stomaco, orna mâncâciosu ; omu care sufere fâr’ a se plânge; — calcare lo stomaco, a i fi cuiva poftă de mâncare; — dare di stomaco, a vărsa; — fare stomaco, a îngreţoşa, a desgusta; — portare uno sopra lo stomaco, a detesta, a urgisi pe cineva; — sopra stomaco, contro stomaco, fără voe, cu repumnanţâ. stomacosamente, avv. într’ unu modu gTeţosu, scârbosu. stomacoso, a. greţosu, scârbosu, desgustosu, uriciosu. stonAke, v. n. a destona, a eşi din tonu, a cânta falsu. stonaziOne, f. destonare, eşire din tonu. SToprA, f. stupă, căiţi, buci; unu felu de jocu în cărţi; — spegnere il fuoco colla stoppa, a mai întărită cearta. stoppAccio, sTorpAcciOLO, in. astupuşu, dopu. stoppAre, v. a. a astupa. st6ppia, f. mirişte. stoppiAro, m. cămpu de mirişte. stoppinâre, v. a. a jmne focu cu o luminare. stoppiniEra, f. lumînâraru. btoppIno, m. feştilă, fetilulu luminării; mucu de luminare; luminâricâ, luminare mică de cear». stoppione, m. spinu, burianâ spinoasă; mirişte. stopposo, a. ca stupă, stuposu, lemnosu, ful-gosu. storAce, m. storace, răşină de India. storcere, v. a. a stoarce; a toarce; a întoarce ; a îndrepta; a amesteca, a încurca ; a interpreta râu; — storcersi, a se scrinti; a se opune, a se contrapune. STORCliufcNTO, m. stoarcere; toarcere, întoarcere ; invîrtire, sucire; strâmbare; scrintire. STORDIMENTO, in. ameţire, ameţeală; încremenire, înbolbare; asurzire; smiutire, sminteală, nâucire. stordîre, v. a. a ameţi; a încremeni, a sminti; a amorţi; a asurzi; — v. n. a încremeni, a inbolba. storditAggine , storditezza , f. ameţeală, sminteală, nâucie, uimire, încremenire; sbur-dâlnicie. storditamente, avv. nâuceşte, sburdâlniceşte. 8T0RDITÎV0, a. ameţitoru ; amorţitoru. stordîto, a. amcţitu; incremenitu, uimitu, nâucitu ; nâucu, smintitu, 6burdalnicu; asur-zitu; amorţita. st6ria, f. istorie; naraţiune, povestire; de-scripţiune ; fabulă, basnu, palavră, invenţiune, născocire; lucru lungu şi incurcatu; repre- storiAle.—straccAggine. 559 sentaţiune istorica; — far molte storie, a face multe ţeremonii. storiAle, o. de istorie, relativu la istorie. STORIALMENTE, avv. dupâ istorie, prin istorie, istoriceşte. storiAre, v. a. a istoria, a depinge, a repre-senta fapte istorice; a subministra materie de istorio; a scrie o istorie ; a orna cu figuri mici şi elegante ; — v. n. a nu avea răbdare de a aştepta. storicamente, avv. istoriceşte. STORICO, nu istoricu, scriitorii de istorie ; — a. istoricu, de istorie, relativu la istorie; ade-vâratu, doveditu. storieggiAre, v. a. e n. a istoria, a istorisi, a depinge istorii. STORI^LLA, storietta, f. istorioară ; fabu'â, povestire. . STORIOGRAFIA, f. istoriografie, descripţiune istorica. storic'igrafo , m. istoriografu, scriitoru de istorie. storionk, nu stariu, moronu (peşte). stormeggiAre, v. a. a bate tocsinulu, a trage clopotulu de alarma; — v. n. a se. aduna cu mulţimea, cu gloata. stormeggiâta, f. îmbulzeală, buetu ; mulţime. stormîre, v. n. a foşni, a face sgomotu. stormo, m. ceată, trupă, gloată, mulţime; sgomotu, buetu, bătălie; cârdu, roiu; — a stormo, cu gloata, cu mulţimea ; — sumare a stormo, a bate tocsinulu, a trage clopotulu de alarmă. STORNÂRK, v. a. a respinge, a da îndărâtu ; a desfătui, a desminta, a întoarce pe cineva din ' hotârirea sa; .— v. n. a se retrage, a se trage. stornello, m. grauru; titirezu, sfirlâ; calu pagu. stornimento, m. ameţeală. * storno, m. grauru (pasere); reîntoarcere ; stricare, tâiare, anulare, reseisiune a unui con-tractu. stoiipîamento, m. ologire, ciuntire, riutire, cio-lăvire, ciolăcire, paralisare, stricare, stră i -bare, pocire. storpiAre, v. a. a ologi, a ciunti, a sluti, a ciolâvi, a ciolâci, a paralisa; a strica, a strâmba, a poci. 8TORPIATAMENTE, avv. intr* unu modu strâiubu, silitu. btorpiAto, a. ologu, slutu, ciontu, ciumpu, ciolavu. storpiatOre, m. ciontitoru; strâmbâtoru, poci-toru. storpiatura, f. cionti tură, slutenie; strâmbătură. STbRPio, nu piedică, strâgânie; ciontiturâ; des-gustu. siorrAto, a. fără turnuri. stokre, v. a. a desfătui, a întoarce pe cineva din liotârîrea sa. STOKSIONE, f. estorsiune, stoarcere, usurpaţiune, jâfuire, mâncâtorie; contorsiune, svîrcolire; casnâ, muncă. st6rta, f. întorsătură, scrintire, sucire, strâmbătură ; paloşu, sabie turcească; vasu de distilatu; serpentu (unu instrumentu de mu-8icâ); cotitură. stortamente, avv. cu strâmbâtato, pe nedreptate ; în piezu, piezişu, curmezişu. stortilAto, stortigliAto, m. scrintire ce şi face calulu cându se potigneşte. storto, a. strâmbu, nedreptu, intorsu, sucitu; râu. stortOra, f. strâmbare, strâmbătură, strâinbâ-tate. stovigliAio, m. olaru. STOVÎGLiE, /*. pl. stoyîgli, m. pî. unelte de cuhnie ; — dar nelle stoviglie, a sări cuiva ţandăra. stoviglieria, f. olârie, vase şi unelte de cuhnie. stozzAccio, m. scorie de feru. strabalzamento, nu aruncare, asvîrlire incoaci şi încolo. strabalzăre, v. a. a arunca, a asvirli incoaci şi încolo. strabalz6ni, avv. în sărite. strabAttere, v. a. a bate peste măsură; a câsni. strabkre, v. n. a bea peste măsură. strabevizione, f. beţie, beuturâ necumpâtatâ. strabiliAre, strabilîr ', v. n. a încremeni, a înholba. strabismo, m. strabismu, uitare crucişu. strabisunto, a. foarte soiosu; foarte bolnavu. straboccamento, m. vărsare; suprabundare, prisosire. straboccAre, v. n. a se vărsa ; a eşi, a da din fermi (apă); a se respândi; a prisosi; --straboccarsi, a se da cu totulu, a se cufunda. STRABOCCATAMKNTE, aM. CU prisOSU, CU COVÎr-şire; intr’ unu modu escesivu; cu repeziciune. strabocchevole, a. suprabundantu, covirşitoru, prisositoru, desmâsuratu, escesivu, ecsageratu. strabocchevolmente, avv. peste măsură ; peste capu. strabocco, m. vărsare, revărsare. strabbondAnza, /’. suprabundanţâ, abundanţâ mare. strabbondevole , a. suprabundantu , foarte abundantu. strâbule, f. pl. pantaloni, câlţuni, nădragi. strabuono, a. bunu cu covârşire, prea bunu. strabuzzamento, m. întoarcere, înholbare, câ-scare a ochiloru. strabuzzâre, v. a. e n. a întoarce, a strâmba, a înholba, a căsca ochii. stracannAre, v. a. a depăna stracannatura, f. depânare. stracantAre, v. n. a cânta râu; a cânta cu o prea mare delicateţă; a cânta multu, peste măsură. stracArico, stracArco, a. prea încârcatu. stracAro, a. foarte scumpu, scumpu peste măsură. strAcca, f. osteneală, oboseală; curea; — a stracca, foarte multu, intr* unu chipu obo-sitoru. straccAggine, f. osteneală, oboseală, trudă, fa-ticâ ; ură, desgustu; desmâţare. 560 STRACCÂLE.—STRALIGNABE. straccAle, m. pogi; bretele, pateşti. STRACCamento, m. ostenire, obosire; dcsniâ-ţare. straccâre, v. a. a osteni, a fatiga, a obosi, a slabi; a dezgusta, a plictisi; — straccarsi, a se osteni; a se desmâţa. straccatîvo, a. ostenitorii, obositoru ; de9gus-tâtoru. STRACCHEZZA, f. osteneala, oboseala, slăbiciune; truda, faticâ; desgustu, urîtu. stracchîccio, a. cam slabu, cam obosiţii. stracchîno, m. strachinu (unu felii do brînzâ). strAccia, f. mâtasâ bucoasâ, smocoasâ. STRACCţAFdGLio, m. jurnalulu comercianţiîoru. stracciaiuolo, m. dârâcitoru ; telalu, trenţaru. stracciamento, ui. rupere, sfâşiere; smulgere. stracciArf, v. a. a rupe, a sfâşia; a face trenţe, a descoase, a destrăma ; a smulge ; a sfărâma; a spinteca ; a devasta, a prăpădi, a strica. stracciasAccO (a), avv. chiorişu, cu pismâ. cu irrâ. stracciatamente, avv. în petece. 8TRACCIÂT0, a. sfâşiatu, laceratu, ruptu; destrămării ; ruinatu, prâpâditu ; — s. m. sfâ-şiâturâ, laceraţiune. btracciat6re, m. sfăşiâtoru; stricătoru. STRACCiATtfRA, f. sfâşiâturâ, ruptură, destrâmâ-turâ. 8TRACCICALĂRE, v. n. a ilecâri, a face vorbă multă. strAccio, m. treanţă, petecă, cârpă ; vechitură; ruptură, sfâşiâturâ; bucată dintr’o carte; mâtasâ bucoasâ; — a. trenţerosu, petecosu ; — non ne sapere straccio, a nu şti nimicu ; — carta straccia, ohârtie sugătoare. stracci6ne, a. e 8. m. trenţerosu, petecosu, destrâmatu, calicu, pâduchiosu, miserabilu; dâracu, peptenu. STRACCO, a. ostenitu, obosi tu, slâbitu; întrebuinţării.; ponositu; mucedu, puturosu ; — 8. m. osteneală, oboseală; ură, desgustu, im-portunitate. STRACCUdcERE, v. a. e n. a strâcoace, a strâ-fierbe, stracollAre, v. n. a cădea, a se pleca in josu. STRACONTENTO, a. foarte mulţumitu ; foarte veselu. 8TBAc6rrere, v. n. a alerga in fuga mare ; a întrece, a trece dincolo, a umbla pe deasupra. stracorrevole, a. repede, fugitivu, care trece iute. stracotto, a. strâcoptu, strâfiertu. stkAda, /. cale, drumu, stradă, uliţă; modu, manieră, mijlocu; purtare, conduită morală; — strada maestra, stradă, cale, şosea principală ; — strada poştale, drumu de poştă; — strada ferrata, cale ferată, drumu de feru ; — strada traversa, potecă; — fare strada, fare la strada, a face cale, a face drumu ; — uscir fuori di strada, a cârmi; a se rătăci, a se abate din calea cea dreaptă; — gettarsi, stare alia strada, a tilhâri; — per istrada, pe drumu, pe cale; — andar pella propria strada, a şi câta de drumu ; — restare, cam-minare per la buona strada, a ţinea calea cea bună; — menare fuor della buona strada, a corupe, a demoraliza. stradAle, m. şosea, drumu mare; — o. de cale, de drumu. strapâre, i?. a. a face drumu; a povâţui, a îndrepta. strad£lla, /’. ulicioară; — stradella cieca, ulicioară înfundată. stradiere, ut. vameşu; ingrijitoru de strade. straddîA, f. ţolinâ, tîrfâ. stradino, a. de stradă. stradi6tto, m. stradiotu, unu felu de miliţie la serviţiulu Repnblicei de Veneţia. stradolGrk, m. durere desinâsuratâ, durere ee- cesivâ. strad<3ne, m. stradă mare; aleiu mare. stradOppio, a. duplu, îndoitu; învoltu (se zice despre flori.)4 strafalciAre, v. n. a nu cosi bine; a neingri-ji; a lucra fără cumpâtu; a tăia la palavre, a vorbi verzi şi uscate. strafalci6ne, m. greşalâ, eroare grosolană; estra-v ganţâ ; ecsageraţiune, palavră; omu nesoco-titu, nâucu. strafAre, v. n. a face mai multu decâtu se cuvine. strafAtto, a. râscoptu, prea coptu. strafficAre, v. a. a desface unu negoţu, a li-cuida. strafine, a. estrafinu, foarle finu, suprafinu. strafinefAtto (di), avv. absolutu, peste totu, cu totulu. - strafizzEca, f. pâducheru (plantă); lucru nou şi ciudatu. straforâre, v. a. a sfredeli, a găuri, a borti, a strâfura. straf6ro, m. sfredelire, bortire, bortă, gaură, strâforu; — lavorare di straforo, a etrâfora; a lucra pe subt ascunsu; — carate di straforo, minciuni artificioase. straflgAre, v. a. a' lua pe furişu. strAge, f. ucidere, omoru ; carniflcină, măcelărie, vărsare de sânge; stricăciune, ruină; — menar strage, a omorî, a măcelări, u ucide ; a strica, a face stricăciuni. stbAggere, v. a. a distrage. stragiudiziAle, a. estrajudiţialu. strAglio, m. stragu, funie de catartu. stragod^re, v. n. a se bucura, a se desfăta peste măsură. stragonfiAre, v. a. e w. a umfla, a se umfla peste măsură. stragrAnde, a. foarte mare, desmâsuratu, co-vârşitoru, de o mărime estraoi dinarâ. stragrAve, a. fo»rte gravu, foarte greu. strainAre, v. a. a deshâma, a desjuga. stralciâre, v. «. a reteza, a tunde; a tăia râu, a ciocârti; a culege struguri; a isprăvi, a istovi. strAlcio, m. retezare, tundere, retezâturâ; cio-cârtire; isprâvire, istovire, licidare ; trans-actiune. strAle, f. săgeată, dardâ, lance; nenorocire, restrişte. stralignamento, w. degenerare, corcire, ba-stardare. . stralignAre, v. n. a degenera, a se bastarda. STRĂLUCITE.—STRAPPATA. 561 straluc^nte, a. strălucita, strâlucitoru. stralucere, v. n. a străluci. STRALU5AMENT0, m. sgâirea, câscarea ochiloru ; chiorîre, căutătură strâmbă. stralunAbe, v. a. a sgâi, a inholba, a casca ochii, a întoarce ochii cându intr’o parte cân-du intri alta; a chiori, a se uita strâmbu. STRALtiNGO, a. prea lungu, lungu peste măsură. STRAMALVÂGio, a. foarte râu, râutâciosu, blestema tu. STRAMATtÎKO, a. râscoptu, prea coptu. STRAMAZZÂRE, v. o. a trânti josu ; a inspâimîn-ta; — v. n. a cădea cu mare violinţâ; a cădea leşinatu. stramazzâta, f. trântire; cădere violinte. stramAzzo, m. saltea. stramazz6ne, m. trântire; cădere violinte ; lovitură cu tăişulu săbii. strâmba, f. funie, frânghie. strambellâre, v. a. a sfâşia, a face bucăţi, a trenţui. strambello, m. petecu, treanţă. STRAMBITÂ, stramberîa, f. strâmbâtate î ciu-dâţie. STRÂMBO, a. strâmbu; estravagantu, ciudatu. STRAMBdTTO, m. unu felu de poesie; eroare grosolană. STRÂME, m. aşternutu de vite ; furagiu, nutreţu de paie. STRAMEGGIÂRE, v. a. a mânca furagiulu. stramenâre, v. a. a transporta; a maltrata. 8trament1re, v. n. a minţi cu ghiotura. stramento, m. aşternutu. ' stramezzâre, v. a. e n. a întraşeza, a întrepu-ne, a despărţi, a separa ; a se întrepune, a fi intraşezatu. stramoggiâre, v. n. a suprabunda (recoltă). STRAMONIO, m. straraoniu, ciuma fetei (plantă). stramortire, v. n. a leşina. STRAMPALATERIA, f. estravaganţâ, ciudâţie. strampalâto, a. estravagantu, ciudatu, singu-larn. stranamente, avv. intr’unu modu estravagantu, ciudatu, singularu, curiosu ; peste măsură. stranâre, v. a. a instreina ; a depărta, a alunga ; a maltrata, a trata fără delicateţă, mo-jiceşte. stranaturâre, v. a. a transnatura, a transforma. stbAneo, a. streinu. STRANEZZA, f. estravaganţâ, ciudâţie, singularitate, capriciu, originalitate ; lucru estravagantu ; maltratare, vecsaţiune, angarie. stkangolAre, v. a. a sugruma, a gitui ; a strîn-ge tare; a junghia ; a sili, a strîmtora ; a sătura, a îmbuiba, a îndopa ; — strangolarsi, a se sugruma. strangolâto, a. sugrumatu, gîtuitu; junghi-atu ; prea strîmtu, ângustu, strîmtoratu. strangolat6io, a. care serveşte spre a sugruma ; — s. m. instrumentu spre a sugruma. 8TBANG0LAT0RE, m. sugrumâtoru. strAngolo, m. sugrumare, gîtuire, sugrum â-turâ. stkangosciâre, v. n. a fi cu inima apăsată, încleştată, a se afla în mare chinu, a înghiţi noduri seci; a lângezi, a se topi, a se consuma de doru. strangoscioso, a. apâsâtoru, chinuitoru, dure-rosu. btrangugiâre, v. a. a înghiţi cu aviditate. STRANGUGLIONE, STRANGUGLlbNI, W. guşteru (la cai) ; anginâ, jigâraie ; chinu, durere, ne-cazu. strângeri A, f. desurie, strangurie (maladie). stranguriâre, v. n. a avea strangurie. straniAnza, f. lucru streinu. straniăre, v. a. a înstreina, a aliena ; a depărta ; — straniarsiy a se instreina ; a se depărta. stranieggiAre, v. a. a trata cu mare asprime. stranieRO, a. streinu; depârtatu; — 8. m. streinu. strAnio, a. streinu ; neusitatu, neobicînuitu, singularii, originalu, curiosu, ciudatu, estravagantu. strâno, a. streinu; nou, inusitatu, neobicînui-tu; curiosu, singularu, minunatu; ciudatu, estravagantu, capriţiosu ; depârtatu ; desfigu-ratu, palidu, macru, macilentu, slâbânogu ; — avv. cu asprime. stranOto, m. strânutu, strânutare. straora, f. oară neusitatâ, ceasu neobicînuitu. straordinariamente, avv. intri unu modu estra-ordinaru ; peste măsură, cu covîrşire. straordinarietâ, f. estraordinarietate. straordinArio, a. estraordinaru, neusitatu, neobicînuitu ; desmâsuratu, covîrşitoru; — s. m. curieru estraordinaru, espresu, ştafetă. strapagAre, v. a. a plăti prea scumpu. straparlAre, v. n. a vorbi prea multu şi râu, a fiecâri, a locoti; a cleveti ; a aiuri. strapazzamento, m. maltratare, rea tratare ; despreţuire ; strapaţare, strapaţu; rea întrebuinţare. strapazzâre, v. a. a strapaţa, a neîngriji, a nesocoti, a întrebuinţa râu ; a trata râu, a maltrata. a iujura ; — strapazzarsi, .a nu se cruţa, a nu avea îngrijire de sine. strapazzatamente, avv. cu neîngrijire, fără cumpâtu. strapazzat6re, m. care maltratează, strapa-ţeazâ. strapAzzo, m. strapaţu ; maltratare ; hulă, ocară, înfruntâturâ, mustrâturâ, probozire, tâlbâcea-lâ ; desordinu care vatâmâ sănătatea. btrapazzuso, a. desregulatu, desordinatu, des-mâţatu. straperdere, v. a. a pierde multu. strapiantAre, v. a. a strâplânta. strapie (a), avv. fără timpu, fără locu, fără cuvintu. strapi6vere, v. n. a ploa cu găleata, a ploa peste măsură. strapotente, a. prea putinte, putinte peste măsură. strappabecco (a), aw. în pripă. strappamento, m. smulgere, smâcire, smucire. strappAre, v. a. smulge, a smâci, a smjici, a scoate în silă, a stoarce; a separa ; a desrâ-dâcina; a dobindi prin silă sau prin artifi-] ciu ; — strapparsiy a se rupe. strappâta, f. smulgere, smucire, smâcire, scoa- 36 562 STRAPPATO.—STREGGHIA. tere, stoarcere ; sguduiturâ, scuturâturâ ; es-trapadâ. strappAto, a. srnulsu, smucitu, storsu ; silitu. strAppo, m. smulgere, siuâciturâ. strapregAre, v. a. a ruga fierbinte. - 8TRAPCNT0, in. saltea ; plapâinâ. straRICCIURE, v. a. a îmbogăţi, a înavuţi peste măsură ; — v. n. a se îmbogăţi, a deveni foarte bogatu. STRARÎCCO, a. prea bogatu, prea avutu, putre-du do bogatu. straripAre, v. n. a csi din matca sa, a face in-undaţiune. STRARIPEVOT.E. a. riposu, repede. strârre. v. a. a estrage, a trage, a scoate. STRAS AP ere, v. n a şti mai multu deeâtu trebue. STRASCICAMÂNTI, vi. e f. cochetu, cocheta. strascicamento, in. tragere, trâgânarc, tîrire, tirşâire ; spinzurare. - strascicAre, i\ a. a trage, a tiri, a tirşâi ; a trâgâna; — v. n. a ti atirnatu, spinzuratu, a atîrna pînâ in pâmintu. strascicatura, f. trâgâuâturâ. STRASCICHIO, m. trage natură; tirşâire, tirşâi-tura. strAscico, vi. tragere, tîrire, tirşâire, trâgânare ; coadă, trăgătoare (la o haină); prisosu ; — strâscico di parole, supertluitate pompoasă de vorbe. STRASCitONi, avo. tirinduse. strascinamento, m. tragere după sine, tirire; târâgâire. strascinAre, v. a. a tiri, a trage după sine, a tirşâi ; — strascinarsi, a se tiri ; a nu merge înainte, a târâgâi, a nu face înnaintâri, progres uri. STRASciNio, in. tirire, tirşâire, tragere după sine. strAsciNO, m. laţu, reţea de paseri; casapu. strasecolAre, v. n. a nnmârmuri, a incremeni. srtasentîre, v. n. a nu înţelege, a nu auzi bine. strasordinArio, a. estraordinaru. strasportAre, v. a. a transporta. stratagemma, stratagema, m. stratagemă, as-tuţie, viclenie, artificiu de resbelu. stratagliAre, v. a. e n. a fi foarte ascuţitu, tâiosu. strategia, /. strategie, ştiinta mişcâriloru unei armii. STRATEGICO, a. strategicu, de strategie. stratificare, V. a. a stratifica, a grămădi, a aşeza in strate. stratificazione, f. stratificare, stratificaţiune. stratiforme, a. stratiformu, in formă de strate. strati6ta, m. stratiotu (soldatu la Veneţia). strAto, in. pavimentu, pardoseală ; tapetu, co-voru ; stratu, stratificaţiune, pătură ; aşter-nutu, patu. strAtta, f. smâcirc, smâciturâ. STRATTEZZA, /’. estravaganţâ, singularitate. strAtto, m. estractu, compendiu; micujurnalu, portofoliu, albumu; — a. estrasu ; estrava-gantu, ciudatu ; singularu, originalu ; abstrac-tu ; separatu. stravagAnte, a. estravagantu, neusitatu, singu-iaru, curiosu, ciudatu, capriţiosu, fautastu. stravagantemente, avo. intr'unu modu estravagantu. stravagAnza, f. estravaganţâ, ciudâţie, fantasie, nebunie, capriţiu, singularitate. stravalcAre. v. a. a trece pe deasupra. stravalicâre, v. a. a trece peste. st ravasamento, m. strâvârsare, eşire din vasu ; vărsare a sângelui din vine in vreo altă parte a corpului unde se aşează, estravasare. stravasAre, v. n. a se strâvârsa, a se vărsa. stra vedere, v. a. a vedea prea bine; a greşi. stravenAre, v.n. a se strâvărsa, a eşi din vine. stravero, a. prea adevărata. strave>tire, v. a. a strâvesti, a îmbrăca tiptilu. straviAre, v. a. a face pe cineva să se rătăcească. stravîncere, v. a. c n. a covirşi; a câştiga prea multu. stravjsâto, a. mâscatu, strâvestitu. stkaviziAre, stravizzAre, v.n. a trăi in mâucare şi băutură, a trăi in desfrinâri. STiiAvizio, stravîzzo, vi. trăire in desfrinâri, mancâre si băutură desordinatâ, desfrinatâ. stravolere, v. a. voi, a pretinde prea multu. stravolgere, v. a. a aetoarce, a resuci; a muta din locu; a scoate; a interpreta râu, a strâmba, a alter a sensulu unui (liscursu ; — stravolgersij a se întoarce ; a se resturna; a se strâmba, a se scâlâmba. sTRAVOLGiMtfNTO, vi. detoarcere, întoarcere, mutare din locu ; strâmbare ; scâlâinbare ; res-turnare, turbura re. stravoltamente, avv. intr’unu modu strâmbu. stravoltAre, v. a. a întoarce, a destoarce, a resuci; a resturna; a turbura, a amesteca, a încurca. stravolto, a. intorsu, destorsu, resucitu ; res-turnatu ; turburatu, amestecatu, confusu, des-ordinatu, strâmbatu. stravoltiîra, f. întorsătură, destorsâturâ, strâmbătură. straziâre, v. a. a maltrata, a tortura, a crucia, •a câsni, a chinui; a derido ; a sfâşia, a lacera. străziatamente, avo. fără cruţare, cu asprime. străziatore, in. câsnitoru, chmuitoru, tortura-toru ; derîsoru, batjocoritoru ; sfâşiatoru. străziEGGiAre, v. n. a şi bate jocu, a lua in risu, a batjocori, a derîde, a păcăli fără mise-ricordie. strazievole, a. batjocuritoru, derîsoriu. strAzio, m. sfâşiere; maltratare, tortură, chi-nu; risipire, risipă; batjocură, derisiune. strebbiAre, v. a. a freca, a netezi, a şterge. streiîbiatezza , f. frecare, netezire; eleganţă afectată. strebriatrice, f. femee care se sulimeneşte. strecciAiie, v. a. a despleti. strecola, f. lovitură, pumnu, ghioldu. strefolAre, v. a. a destoarce, a desuci, a desfăşura. strega, f. strigoae, fermecătoare, vrăjitoare, încântătoare, sgripţoroaicâ. ^ stregAre, v. a. a fermeca, a vrăji, a amăgi, a încânta. stregAzzo, m. fermecâtorie, vrăjitorie. stbegghia, f\ streagâ, cesalâ; — dare un a STREGGHIÂRE. — STRIMPELLAM^NTO. 563 buona mano di stregghia, a da uhu perdafu, a dojeni aspru. stregghiAre, stregliAre, v. a. a cesela ; a freca. • STREGGHIATORE, m. ceselâtoru. stregghjati)ea, /'. ceselare; perdafu, mustraturi!. HTREGHEKiA, f. fermecâtorie, vrăjitorie, ferme-câturâ, vrăjiturâ, amâgiturâ, amăgeala, far-mecu, vrajă, încântâturâ; adunarea nopturnâ a strigoiloru. streg6ne , tn. fermecâtoru, vrâjitoru, incân-tâtoru. stbegonerîa, f. stregoneccio , tn. fermecâtorie, vrăjitorie, vrajă, incântâturâ, maleficiu. stregua, f. participaţiune, contribuţiune, cislâ; — trattar tutti ad una stregua, a nu face nici o distincţiune. ^trelizzo, STERLizzo, vi. streliţu, unu felu de guardie rusească din timpulu trecutu. stremAre, v. a. a împuţina, a micşora a slăbi. STREMENTiRE, v. a. a înspâimînta, a speria. STREMENZiRE, v. a. a slăbi, a împiedica creşterea. stremitâ, f. estremîtate, margine, vîrfu, câpâ-tâiu; strimtorare, anevoe, lipsă, necesitate, trebuinţă; parsimonie, cumpătare escesivâ. stremo, m. estremitate, necesitate, anevoe, lipsă ; cclu de pe urmă gradu ; — a. estremu, nltimu ; supremu, foarte mare; lipsitu ; avaru, cumpătatu; sordidu. strf.NNA , f. bacşişu, presentu, recompensă mica. strenuamente, avv. vitejeşte, cu valoare. strenuitâ, f. valoare, bravură, vitejie, voinicie. strenuo, a. valorosu, bravu, viteazu, voinicu. strepere, v. n. a face sgomotu, a murmura, a bui. strepitam^nto, m. sgomotu, sgomotire. strepitAre, v. n. a faee# sgomotu, a suna,_a murmura, a bui, a sgomoti; a gâlâgi ; a se învifora, a hol căi str^pito, m. sgomotu, sunetu, buetu, larmă, holcâire stkepitosamente, ow). cu mare sgomotu. strepitoso, a. sgoraotosu, Bunâtoru ; care bate la ochi. stretta, f. strângere, strinsură, indesare, în-ghesuire ; gloată, îmbulzeală ; strâmtoare ; strâmtorare , anevoe , anevoinţâ ; dificultate mare; — stretta di vettovaglie, foamete ; — essere alle strette1 a se afla într’o stare desperată sau foarte periculoasă; — venire alle strette, a veni la unu resultatu, la o conclusiune; — dare la stretta, a strîmtora, a apăsa, a persecuta. ' strettamente , avv. 8trînsu ; peste măsură; fierbinte ; cu rigorositato ; cu cumpătare ; pe scurtu. strettezza, f. strimteţă, strimturâ, ângustie, ângustime; mărginire, limitaţiune; lipsă, scumpete, cumpătare; urginţă ; strâmtorare ; — strettezza ai petto, strimteţă de pieptu, greutate de resuflatu. strettîre, v. a. a restrânge, a ângusta. strettivo, a. restrictiva. strătto, tn. strâmtoare, locu sau pasagiu ân- gustu ; dificultate mare, anevoe, strimtorare ; ângustie , ângustime , strimturâ ; termenu, conclusiune, sfirşitu ; — a. strîmtu, ângustu ; strinsu, indcsatu, inghesuitu ; strimtoratu; tescuitu ; rigurosu ; mâruntu ; minuţiosu ; precisu ; cumpătatu ; desu ; reservatu ; secre-tu; — avv. strinsu; cu mare ^cumpătate. strettoia, f. hanţă, legătură, fâşie. STETTdlO, tn. teascu ; fâşie, legătură strânsă. strettuAle, a. districtualu. strettCtra, f. strimturâ, strângere, ângustie; strimtorare; făşiâturâ, legătură strânsă. strîa, f. canelurâ la coloane. striAto, a. canelatu, cu caneluri. striAzzo, m. fermecâtorie, vrăjitorie, maleficiu. stribbiAre, v. a. a freca, a netezi. stribuîre, v. a. a distribui. stricAre, v. a. a descurca, a desvâlmăşi. stridente, a. vîjâindu, pirâindu, ţiuindu, scâr-ţâindu, ţipându ; frigurosu peste măsură. strîdere, v. n. a scoate unu sunetu ascuţitu şi neplăcuta ; a vîjâi, a pîrâi, a ţiui, a scârţâi; a ţipa. stridevole, a. scârţâitoru, vijâitoru, ţiuitoru. stridimento, tn. vijâire, pirâire, scârţăire, ţiuire, ţipare; scrâşni re. stridîo, tn. vijâiturâ, scarţăiturâ, ţiuiturâ, ţipâ-turâ prelungită, sunetu prelungitu şi pâtrun-zâtoru. stridire, v. n. a ţiui, a scârţâi. strîdo, tn. strigâtu, ţipetu. stridore, tn. vijâire, scârţăire, ţiuire; ţipare, strigâtu ; scrâşniro; frigu pâtrunzâtoru. stridulo, a. ascuţitu şi ncplâcutu (sunetu). strigamento, tn. descurcare, desfăşurare, des-voltare, desvâlmâşire; grăbire. strigAre, v. a. a descurca, a desfăşura, a des-volta, a desvâlmăşi; a grăbi; a zori. strigatore, tn. descurcâtoru; grâbitoru. 8TRIGE, f. buhă, cucuvae, huhurezu (pasere). strigile, tn. piatră de frocatu. STRiGio, m. umbră de noapte, solatru (plantă). STRÎGLIA, f. streagâ, ţesalâ. strignere, v. a. a strânge ; a îndesa, a ânghe-, sui; a aduna; a constrânge, a sili, a obliga-a îndatora; a asedia, a încunjura ; a strimto-ra, a supăra, a câsni; a ângusta; a restrina ge; a mişca; a zori, a prididi, a înteţi; -compendia, a prescurta; — v. n. a fi de ma re importanţă, do mare necesitate, de mar6 urginţă; — stringere fra Vuscio ed il muro» stringere i panni addosso ad alcuno} a zori* a prididi pe cineva, a lu îndupleca prin ra7 ţionaminte; — stringere il sanguey a opr1 curgerea sângelui; — strignersi, a se strânge ; a se restrânge; — stringersi addosso ad uno, a năvăli pe cineva cu mare furie din toate părţile. stRIGNIMento, tn. strângere; indesare, înghe-suire ; restrângere ; constrângere ; zorire; prescurtare. STRlGNiTtfRA, f. strinsurâ. stRîgolo, 991. epiplou (membrană). sthillAre, v. n. a striga, a ţipa; a cânta râu, stRILLO, m. strigâtu, ţipetu. strillozzo, m. presură galbinâ (o pasere). strimpellamento, m. drângânire, ţanţâire. 36* Digitized by Google 564 STRIMPELLÂRE. STRIMPELLÂRE, v. a. e n. a drângâni, a ţânţâi. strimpellăta, f. STRWFKLLÎo, m. drângânire, ţântâire, drângâniturâ, ţânţâitura. strinAto, a. macru, uscatu, seeu. strînga, f. cureluşa, gâitanu. şiretu. PTRlNGAlO, m. meşteru de cureluţe, de şireturi. STRINGÂRE, r. a. a inlâţui, a încheia, a ştringe. STRINGAto, o. strînsu : concisu. STRÎNGERE, v. a. a strînge ; a înghesui ; a con-strînge; a restringe ; a strimtora ; a ângusta; a înteţi. STR16NE, m. istrionu. comediantu. biifonu. strionico, a. ÎBtiionicii, de istrionu, de come-diantu. strippArf., v. n. a se îndopa de mâncare. strippAta. f. mâncare peste mâsurâ. STRÎSCIA, f laşie, şnâ, dungă, vargâ ; linie. trâsâturâ, nrmâ, şiru ; brazdâ ; şarpe. strisciAnte. a. tîrîtoru ; servilu, umilii, lingu-şit.oru, tirîturâ. strisciAre. r. n. a se tiri ; a şerpui ; a atinge, a trece pe lingă ceva; a se josora, a linguşi; — v. a. a freca ; a rade, a atinge prin trea-câtu ; a strnji, a sdreliT strisciAta, /’. tirîre ; râzâturâ, sdreliturâ. strisciatamfnte, avv. tirîşu ; cu servilitate. STRÎSCIO, m. trâsâturâ. urma. şiru, linie; sdreliturâ. STRISCltiNE, STRISOIONJ. avv, tirişu. STRITOLABILE. a. fârâmiciosu, friabilii. STRJTOLAMENTo, m. fârâmare. sfărâmare, du-micare. stritolAre, v. a. a fărâma, a sfărâma, a dumica, a pulveriza, a sdrobi; — stritolarsi, a se fărâma; a se topi de doru. stritOLATURA, f. fărâmătură, sfârâmâturâ, du-micâturâ, sdrobiturâ, pulverizare. strizzAre, v. a. a stoarce, a tescui ; — striz-zar Vocchio, a miji. STROFA, f. strofă, stanţă la o poesie. strofinAccio . strofinAcciolo , m. paciaurâ, treanţâ. strofinam^nto, ni. frecare ; ştergere, netezire. strofinAre, v. a. a freca; a şterge, a netezi ; a jerui. strofinatOre , m. frecătoru, ştergâtoru. nete-zitoru. STROFINAZI6NE, f. frecătură. strofinîo, m. frecătură uşoară şi prelungită. stk6logo, ni. astrologu. strologAre, v. n. a subtiliza, a scociorî, a şi sparge capulu: a divina prin privirea ste-leloru. STBOMBARE, v. a. a lărgi pe din lâuntru ochiu-lu dela o uşă sau de la o fereastră. strombatura, f. piezişu la grosimea zidului in loculu unei ferestre sau uşi. strombazzAre, v. a. e n. a publica cu trâmbiţă, a trimbiţa. strombazzAta, f. sunetu de trâmbiţă, trâm-biţare. strombettAre, v. n. a trâmbiţa; — v. a. publica cu trâmbiţă. strombettAta, f. trâmbiţa re. sunetu de trâmbiţă. STROMBETTitfRE, m. trârabiţaşu. —STRTTMENTO. strombettîo , ni. sunetu prelungitu de trâmbiţă. strombo, m. unu felu de testaceu, strombu. stromknto, ni. instrumeutu. stroncArf, v. a. a trunchi», a cionti, a reteza. stroncAta (alla), arr. intr'unu modu desordi-natu, intreruptu, fără orînduialâ. STRONCATtRA, f. trunchiâturâ. stronfiAre, v. n. a murmură, a mormăi, a bombâi. strungile, m. strongilu, unu felu de alaunu. stkonzArf, r. a. a restringe, a ângusta peste mâsurâ. stroxziâna, f. stronţianâ, protocsidu de stronţiu. stronzo, STRdNZOLO, m. scârnă virtoasâ. STRonceiAMENTO, m. frecare; tirîre. stropicciAre, r. a. a freca tare; a supâra; — stropicciare le costole, a bate, a freca; — stropiccinre le reni a taluno, a linguşi pe cineva. stropicciatCra, f. frecare, frecătură. STROPiccio, m. frecare lungă şi tare ; sgomotu ; necazu. stropicci6ne, m. bigotu, bisericosu. STROPPA, STROPPIA, f. râchitâ. str6pPio, m. împiedicare, neorinduialâ, necuviinţă. stroscia, f. urmă lăsată de apa care curge. strosciâre, v. n. a bolborosi, a bui (apâ); a ploa tare. sTROSClO, m. buetu, sgomotu de apâ câzindâ; cădere. strozza, f. gitleju, gitu, verigatâ. stbozzamento, m. gituire, sugrumare. strozzAre, a v. a sugruma, a gitui. strozzAto, o. sugrumatu ; strimtu ; cu gitulu 8trîmtu. 8TROZZAT610, a. sugrumâtoru, gituitoru; acru, sarbedu. STROZZATtRA, /. sugrumare; gitu strimtu ; strimturâ. sTROZZiERE, m. faiconaru, şoimaru. STRtiFO, striJffo, striîfolo, STRUFONE, m. grămadă de trenţe. 8TRt?GGERE, v. a. a topi, a disolvi; a destruge, a estermina, a nimici; — struggersi, % se topi, a se disolvi; a lângezi, a se topi de doru, a dori ferbinte, a rivni; a iubi fierbinte; a se consuma de invidie, de necazu. .struggimento, ftt. topire, disolvire ; destrugere, esterminare , nimicire ; consumare, mistuire; doru ; lângezire ; nerăbdare. sTi.UGGiTORE, w. topitoru; consumatoru, mi-stuitoru. struîre, v. a. a instrui, a învăţa. strOma, f. guşâ; scrofule, gilci. strumentAio , m. instrumenteru, meşteru de instrumente de musicâ. strumentAle , a. instrumentalii, de instrumente. strumentalmente. avv. iiistrumentaliceşte. strtjmentAre, v. a. e n. a acompania cu instrumente. strumentazi6ne, f. instrumentaţiune. strumento, m. instrumentu, unealtă, sculâ-instrumentu de musicâ; organu; maşină ; strum6so.—su. 565 mijlocu; contracta făcutu de câtre unu notarii. strumoso, a. guşosu; scrofulosu, gîlcosu. ' STKtfPO , m. stupraţiune, defloraţiune; ceată, trnpâ. strCtto, m. untură de poreu topită ; — a. to-pitu; destrusu, niinicitu; macru, uscatu ; con-sumatu de vreo patimă. struttUra, f. structură, modulu cu care ceva e compusu ; alcătuire ; aşezare, disposiţiune. * ordine, distribuţiunea pârţiloru ; constru-cţiune; edificiu, clădire. STRtfZZO, STRUZZOLO, VI. struţu. stu, daca tu. STUCCÂRE, v. a. a gliipsui, a astupa cu ghipsu ; a sătura, a desgusta; a importuna ; — v. n. a lucra cu stucu. STUCCA.TORE, m. ghipsuitoru; stucatoru. stucchevolAre, r. a. a importuna, a supăra. STUCCHEVOLE, a. importunu, supârâtoru, des-gustosu, uriciosu, nesuferitu, plicticosu. STUCCHEVOLEZZA, f. importunitate, uriciune. stccchevolmexte, avv. intr'unu modu desgus-tosu, uriciosu, nesuferitu, importunu, supărătorii. plicticosu. stUccio, m. tocu, cutie. STtfcco, vi. ghipsu; stucu; cemeutu; cleiu; — o. sătula pînâ în nasu, desgustatu, pli-ctisitu. STUDACCHIÂRE, v. a. e n. a studia fără voe. STUDENTE, m. studentu, şcolaru. studiâbile, a. de studiatu, demnu de studiu, studiabilu. STUDIAM^NTO, m. grijiâ, silinţă, sîrguire, stră-duire. . STUDIÂRE, v. a. studia, a iuvâţa; a grăbi, a iuţi; a cultiva; v. n. a studia, a se sili, a se sîrgui, a se strădui, a se aplica, a se trudi, a se osteni. STUDlATdRE, m. studentu ; care studiează. 9TUDIET0LMEXTE, avv. cu planu, intr’ adinsu. STtDlO,-m. studiu, invâţâturâ; ştiinţă, scoală; oficină, atelieru alu unui artistu; cabinetu, canţelariâ; îngrijire, grijă, diligenţâ, silinţă, sirguinţâ, străduinţă, industrie; reflecsiuni, cercetări ştiinţifice, literare sau artistice despre unu obiectu oarecare; — a studio, a bello studio, precugetatu, dinadinsu, cu planu. STUDlbLO, m. cabinetu de studiu; scrinu, sipetu. studiosam^nte, aw. cu studiu, cu silinţă, cu străduinţă, cu grijă, cu atenţiune; cu cugetu, în tr'adinsu. STUDidso, a. sludiosu, silitoru, diligentu, sirgui-toru, strâduitoru ; iute, pripitoru, işteţu, sprin-tenu. 8TUELL0, m. scamă, fitilu. stiîfa, f. bae, odae încălzită; sobă, câminu; cuptoru; florărie ; afumare ; abureală. STUFAludLO, m. bâiaşu; meşteru de sobe. stufAre, v. a. a spăla; a sătura, a desgusta, a supăra ; a scălda; — stufarsi, a se scălda; a se sătura. •tufAto, a. scăldatu; închisu; — s. m. stufatu, bucate năbuşite. stufatCra, f. bae de asudatu; cură de asudatu. sttîfo, a. sâturatu, sâtulu pînâ la nasu, des-gustatu. STULTizu, /’. stupiditate, nebunie, prostie, uâ-ucie. stummia, f. spumă. stummiAre, v. a. a despuma. a lua spuma. STUOIA, f. rogojină. stuolo, m. ceată, trupă, mulţime; grămadă. stuonAre, v. n. a destona, a cânta falsu. stuoka, f. rogojină. stupefAre, v. a. a pricinui stupoare, a ameţi; a amorţi, a înţepeni; — stupe far si, a încremeni, a inholba. stupefazioxe, f stupoare, încremenire, uimire, uluire, smeţire, immărmurire, inholba re, bui-guire. stupendamexte, avv. într’unu modu minunatu. stupendo, a. admirabilu, minunatu, escelentu. stupidamente, avv. năuceşte, prosteşte. stupidezza, f. stupiditate, prostie, nerozie, imbecilitate. stupidîre, v. n. a se prosti, a deveni stupidu; a încremeni, a inholba, a se uimi, a se năuci, a îmmârmuri. stupiditA, f. stupiditate, imbecilitate, sminteală. stupido, a. stupidu, smintitu, imbecilu, prostu, nâucu; incremenitu, ameţitu, uimitu, îmmâr-muritu. STUPIMF.NTO, vi. încremenire, uimire, inholbare. stupîre, v. n. a încremeni, a se uimi, a inholba, a immârmuri, a remănea plinu de stupoare, de mirare. stlpore, f. stupoare, înţepenire, amorţire; încremenire. uimire, inholbare, immărmurire, mirare. stuprAre, v. a. a stupra, a defiora, a pângâii, a corupe. stupratore, m. defloratoru, păngâritoru, coru-ptoru. - stupro, vi. defloraţiune, stupru, desfeciorire. stura, f. desdopare; risipă; vorbă atingâtoare. sturAre, v. a. a desdopa; — sturarsi, a se deschide, a se destupa. sturAto, a. desdopatu; destupatu, deschisu; isteţu. sturbamento, m. supărare, întrerupere, turbu-rare. sturbAre, v. a. a turbura, a întrerupe, a supăra. sturbatore, vi. turburâtoru, întreruptoru, importunu. stCrbo, vi. turburare, întrerupere, supărare. STtrzio, vi. varză sălbatică. stuzzicadenti, m. scobitoare de dinţi. stuzzicamento, m. jeruire, scociorîre, scobire; boldire, imboldire, sgândărare, aţiţare, întârî-tare. stuzzicAre, v. a. a jerui, a scociorî, a scobi; a boldi, a îmboldi, a sgândâra, a aţiţa, a întărită, a provoca. stuzzicatoio, m. boldu. stuzzicat6re, m. jeruitoru. îmbolditoru, provo-catoru. • stuzzicorecchi, m. urechelniţâ (instrumentu). su, avv. e prep. susu, în susu ; asupra, deasupra ; pe, pre. spre, despre ; pentru ; lăngâ, aproape ; — interiez. aide ! haideţi! dâi! daţi! — an-dar su, a se sui, a se urca, a ascinde; — metter su, a Întărită, a aţiţa; — tirar su, Digitized by vjOOQLC 566 SUACCENNATO.—SUCCEDĂ VOLE. a ridica; a creşte, a da creştere ; — venir su, a se sui, a se mâri, a se înălţa; a creşte ; — mll'istante, pe locu, numai decâtu, îndată ; — sulVmor mio, pe onoarea mea, pe legea mea; — in mila sera, spre seară, de seară; — da giovinetto in su, din tinereţe; — star ml partire, a fi gata de a pleca, de a se duce; — levarsi su, a se scula. suaccennAto , a. suprainsemnatu, susu-pome-nitu. SUAD^RE, v. a. a consilia, a sfătui, a convinge, a persuade. suad^vole, a. persuasivu, care poate persuade. suasibile, a. pcrsuasibilu, docilu, înduplecâ-ciosu. suasione, f. consiliu, sfâtuire; persuasiune. suâso, a. consiliatu, sfâtuitu; persuasu, convinsa. * suas6ria, f. epistolă ecsortatoriâ, de ersorta-ţiune. SuAve, a. suava, dalce, plăcuta, astîmpâratu. SUbAcido, a. acidula, acrişoru. SUBAFPlTTO, tn. subloeare, subînchiriere. subAlbido, a. albiu, albiciosu, albişoru, albuleţu. subalpîno, a. subalpinu, care zace la poalele Alpiloru. SUbalternAnte, a. subalternautu. subalternAre , v. a. a subalterna, a face sub-altemu. subalternatIvo, a. subalternativu, care se poate subalterna. StTBALTERNO, o. subalternu, subordinatu, supusu ; inferioru de grada; secundam, accesoriu. subapennino, a. subapenina, la poalele Apeni-niloru. subappaltAre, v. a. a subarenda, a subarendui. subappaltat6re, m. subarenduitoru, subaren-daşu. subappALTtNO, m. subarendaşa. subaPpAlto, m. subarendâ, subarendare, sub-arendoire. 8UbAsta, subastazi6ne, f. subastaţiune, vînzare la mezatu. subastAbe, v. a. a subasta, a vinde la mezatu. subavvisAre, v. a. a subînştiinţa, a înştiinţa în secreta. subbia, f. daltă; sulă. subbiAre, v. a. a desgroşa, a ciopli cu dalta. subbiettAre, v. a. a supune. subbiettIvo, a. subiectivu, alu *subiectului. subbi^tto, m. subiectu, subjectu ; supusu. subbiezi6ne, /. supunere, subordinaţiune. subbili6so, a. cam biliosu, colerosu. subbillAre, r. o. a ademeni, a amăgi, a atrage. siîbbio, m. sulu. subBissamento, m. resturnare, derâpânare, prâ-pâstuire. subbissAre, subissAre, v. a. aresturna, a derâ-pâna, a ruina, a prâpâstui; — v. n. a se de-râpâna; — mbbissarsi, a se scufunda, a se prâpâstui. subbîsso, m. derâpânare, ruină, prâpâstuire, scufundare, resturnare ; cuantitate mare ; minune. subbollimento, m. fierbere încetu. hubbollîre, v. a. e n. a fierbe uşoru, sub a-scunsu. sUBCELiteTE, a. subcerescu, terestru, pâmîntescu. subcutăneo, a. subcutaneu, sub piele. suBDivibERE, v. a. a subdivide, a subîmpârţi. iSEBDOLAMENTK, avv. cu fraudă, vicleneşte. subdoleggiAre, v. n. a lucra vicleneşte, cu fraudă. stfBDOLO, a. fraudulentu, vicleauu, inşelâtoru. subentrAre, v. n. a subintra, a intra în loculu altuia. subIre, v. a. a şi însuşi, a susţinea, a suferi, a răbda, a tolera, a păţi, a simţi, a se supune. subitamente, avv. îndată, curîndu ; fârâ veste. subitaneamente, avv. pe neaşteptate, pe negândite, fârâ veste; deodată; într’o ciipâ. subitAneo, a. subitanu, instantanu, immeziatu ; repede, iute ; supârâciosu, necâjiciosu; nea-ştcptatu ; — tn un subito, într’o clipă, tntr’unu ininutu. - subiugAre, v. a. a subjuga, a cotropi, a supune. sublimamento, m. sublimare, înălţare. sublimare, v. a. a înnâlţa, a lăuda cu covîrşire, a face sublimu ; a sublima (operaţiune chimică). sublimAto, m. subliinatu, productulu sublima-ţiunii. sublimat6rio, m. sublimatoru, vasu de subli-matu. sublimazi6ne, f. sublimaţiune (operaţiune chimică). sublime, a. sublimu, eminentu, prea înaltu, elevatu, mare, alesu; — s. tn. sublimu, sublimitate. sublimemente, avv. într’unu modu sublimu. 8UBLIMITÂ, f. sublimitate, înălţime, eminenţă, mărire. sublinguAle, a. sublimbalu, ce se aflâ sub limbă. * . sublocAre, v. a. a subloca, a subinchiria. bubodorAre, v. a. a subodora, a presimţi, a descoperi oarecare lucru, a mirosi de departe. subOrpinamento, m. subordinare, supunere. subordinAre, v. a. a subordina, a supune. SUBORDINATAMENTE, aiw. cu subordinaţiune. subordinAto, a. subordinatu, supusu; secundam. SUBORDINAZIONE, f. subordinaţiune, supunere, dependenţă, atîrnare de altulu; disciplină. subornAre, v. a. a suborna, a instiga în se-cretu, a îndemna la o faptă rea, a seduce, a corupe, a mitui. subornat6re, w. subornatoru, seductoru, eoru-ptom. subornazi6ne, f. subornare, seducţiune, coru-pţiune. subUglio, m. confusiune, îmbulzeală. suburbAno, a. suburbanu, din suburbiu. bubUrbio, m. suburbiu, prejma oraşului. subventAneo, a. neproducâtoru (ou). SUCCEdAneo, a. succedaneu, care ţine loculu altuia ; — s. in. succedaneu, subrogatu (remediu). succed^nza, f. succesiune, şiru, ordina succesiva. succedere, v. n. a succede, a succeda, a urma, a veni după altulu, a lu subroga, a lu înlocui ; a eredita, a moşteni; a se întîrapla, a se nemeri; a nemeri, a reeşi; a isvorî. succed^vole, a. urmâtoru. * SUCCEDEVOLÎfHNTE.—SUFFRAGANEO. f)67 succedeyolmenTE, avv. într’unu modu succe-sivu. succkdimento, tn. succesu, nemerire, întîmplarc. succeditoke, tn. succesorii, urmaşii, urmâtoru. succedituro, a. care va urma, urmâtoru. , succenerîccio, a. coptu subtu cenuşa. succenerîno, a. cam cenuşiu; coptu subtu cenuşa. succkssIbile, a. succcsibilu, a])tu a succede. SUCcessibilitâ, f. succesibilitate, capacitate de a succede. successionk, /*. successiune, urmare ; moştenire, ereditate; şiru de persoane sau de lucruri; descendinţâ ; progresii; reeşire, uemerire, is-butire, brodire. succF.ssrVAMETNTE, avv. unulu după altulu; pe urmă. succESHivo, a. succesivu, urmâtoru; progresivu. successo, m. succesu. urmare ; intim plare ; re-eşiro, isbutire, neiuerire, isbândâ, resultatu. srccESSORE, tn. succesorii, urmaşu. urmâtoru; erede, moştenitoru; subrogatu. substitutu. SUCCESSORIO, o. succesoriu, de succesiune.' SUCCHIAMENTO, tn. sugere ; sfredelire, gâurire. succhiAre, v. a. a suge; a sfredeli, a găuri, a borti. SUCCHIELLAMENTO, m. sfredelire; aflare prin isteţime. succhiellAre, v. a. a sfredeli; a investiga, a descoperi unu secretu prin artificiu ; — v. ti. a fi in pericolu. SUCCHIELLO, succHiELLiNO, m. sfredelaşu, sfrede-luşu. stiCCHlO, tn. sfredelii; sucu, zeamă, mustu. succiabeone, m. beţivu. succiamalAti, m. medicu sau altu cineva care scoate vreunu folosu de cei bolnavi. SUCCIAMELE, tn. unu felu de plantă. succiamento, tn. sugere, sorbire. succlAre, v. a. a suge, a sorbi; a absorbi ; a stoarce prin artificiu, a svinta pe cineva do averea sa, de paralele sale; — succiarsela, a suferi, a răbda, a tolera ; a înghiţi noduri. succiasAnguk, tn. e f. lipitoare. succiAta, f. sugare, sugiturâ, supturâ. succiatOre, tn. sugătoru, sugaciu. succîdere, v. a. a tăia pe dedesubtu ; a tăia, a scoate. succiGNERE, succiNGERE, v. a. a sumete, a res-frânge, a suvulca, a ridica hainele. succfno, tn. succinu, ambră galbenă, chihlibaru. succintamente. avv. pe scurtu, in succinctu. SUCCINTEZZA, f. prescurtare, brevitate. conci-siune. succiNTO, a. sumesu, resfrântu, suvulcatu; scurtu, 8uccintu, concisu ; prescurtare, compendiu. sijccio, tn. sugere, supturâ; ghiolcâiturâ, înghiţitură, ghiolcu; pată roşie ce remâne pe piele cându se suge tare ; — tn un succio, intr'o clipă. sticciOLA, f. castană fiartă. succiolAio, m. vinzâtoru de castane fierte. succitAto, a. susu citatu, susu recordatu, pre-citatu. sticco, tn. sucu, mustu, zeamă. succUBO, tn. muieruşa de noapte. succvlSnto, a. suculenta, zemosu, mustosu. sUccursale. a. sucursalu, filialii, subordinatu; — s. f. biserică sucursală; stabilimentu fili-alu, ausiliaru. succutAneo, a. subcutaneu, de sub piele. sucidamknte. avv. într'unu modu spurcatu, scir-navu, obscenii, uritu, scârbosu. suc’iDO, a. spurcatu, murdaru, scârnavu, mârşavii, obscenu. uritu, scârbosu, impudicu. sucidume, m. spurcăciune, soioşie, scârnăvie, feşteliturâ, scârnă, gunoiu, necurâţie ; obscenitate, bazaconie, balâcâriturâ. sui), m. sudu, miazăzi. sudacchiAre, v. n. a asuda, a se năduşi uşoru. sudAmini, m. pl. spuză, spuzealâ. sudAre, v. n. a se năduşi, a asuda, a transpira ; a scoate aburi; — v. a. a năduşi; a câştiga, a dobindi cu mare osteneală, a se trudi, a so opinti, a se ricâi, a luni; — far sudare uno, a face pe cineva să sude sânge şi apă, să muncească de nu mai poate; — far da Cecco suda, a se opinti fără timpu. sudAkio, tn. sudariu, giulgiu. sud ATI cci o, a. uşoru asudatu. nâduşitu. sudAto, a. sudatu, asudatu, nâduşitu ; dobândiţii prin multă osteneală. sudatoRIO, tn. asudâtoare, bae de asudatu ; orice lucru care pricinueşte sudoare, sudorificu. suddecAno, m. subdecanu. suddelegAke, t\ a. a subdelega, a subtînsâr-cina. suddklegAto, a. subdelegatu, subtinsârcinatu. suddelegazione, f. subdelegaţiune, subtînsârci-nare. suddetto, a. susu-zisu, susu, recordatu. suddiAcono, tn. subdiaconu, ipodiaconu. suddistinguere, v. a. a subdistinge. suddistinzi6ne, f. subdistingere. subdistincţiune. sudditAnza, sudditezza, f. supuuere, subditanţâ. stfDDiTO, tn. subditu, supusu. suddivIdeue, v. a. a subdivide, a subîmpârţi. suddivisîbile, a. subdivisibilu, de subîm părţi tu. suddivisione, f. subdivisiune, subimpârţire. si?dduplo, a. subduplu. sudiceria, f. murdărie, soioşie ; sordiditate, ciu-fuţie. sudicio, a. murdaru, soiosu ; spurcatu, scârnavu, uritu , scârbosu , mârşavu , obscenu ; sordidu, ciufutu. sudore, tn. sudoare, nâduşealâ; lucrare ostenitoare. sudorîfero, sudorifico, a. sudoriforu, sudorificu. suenunciAto, a. sus i-enunţiatu, susu-arâtatu. suffeudAre, r. a. a subfeuda, a subînfeuda. suffeudo, tn. subfeudu, subfeudare. sufficiente , a. suficientu, destulu, deajunsu, indestulu, îndestulâtoru; mediocru ; abilu, ca-pabilu, aptu. sufficientemente , avv. destulu , do ajunsu, cu îndestulare; destula de bine, binişoru, de mij-locu. sufficienza , sufficientezza , f. suficienţă, îndestulare , ajunsu; abilitate, idoneitate, aptitudine , capacitate , destoinicie; — a suffi- * cienza, cu îndestulare, de ajunsu. suffocAre, v. a. a sufoca, a uabuşi; a sugruma. suffragAneo , a. snfrs^ganeu, supusu la mitro-politu. Digitized by Google 568 STTFFRAGARE.—SUPERBIA. SUFFRAgAre , v. n. a da sufragiulu ; a ajuta, a alerga spre ajutorii, a da o mâna de ajutoru; — v. a. a desvinovăţi. suffragat6re, mi. ajutâtoru, intevcesoru. 8UFFRAGAZI0NE, f. SUFFRAgIO, MI. sufragiu; aju-toru, intercesiune. suffumicamento, mi. afumare, profumare. 8UFFUMI0AZI0NE, f. afumare, sufumicaţiune. suffumîgio, mi. afumare, profumare; abureala. SUFFUSIONE , f. sufusiune, vărsare, aflucsu de sânge; albeaţă, cataractă (la ochi). suffuso, a. udatu, stropitu, improscatu. sufolamento, m. fluerare, şuerare, ţiuire; mur-murare, mormăire, cicălire, clevetire, cârtire. sufolâre , v. n. a fluera. a şuera. a ţiui, a vi-jâi; a bombâi, a murmura, a şopti; — sufo-lare negii orecchi, a şopti la urechi; a pri-cinui bănuială. sufolo, mj. flueru ; fluerâtură, ţiuiturâ, vijăiturâ. sugAnte, «. sugătoru ; — carta sugante , chăr-tie sugătoare. . SUGAh'E, v. a. a suge, a bea, a sorbi, a absorbi. SUGGELLAMENTO. im. sigilare, pecetluire ; infera re. suggellAre, v. a. a sigila, a pecetlui; a închide bine, a astupa; a infera; a tipări; a aproba; a stringe. SUGGELlAto , a. sigilatu , pecetluitu ; închisu ; ascunsu, secretu ; impreunatu, îmbucatu. suggelt.o, im. sigilu, pecete; semnu ; împlinire, îndeplinire; — suggello di confessione, secre-tulu confesiunii. stfGGERE, v. a. a suge, a 9orbi; a usca, a consuma, a slei; — dare a suggere, a da să sugă, a da ţiţâ. suggerimento, im. suggerire, însuflare, insinuare, consiliu, sfatu, povâţuire, preceptu, indemnu. SUGGERIRE, v. a. a suggeri, a insufla; a insinua, a propune, a consilia, a sfătui, a povâţui, a îndemna. suggeritore, im. însuflâtoru ; povâţiiitoru. SUGGESTlbNE , f. suggestiune, însuflare, insinua-ţiune , îndemnu, consiliu , instigaţ.iune, ispită, tentaţiune. suggestivamente, avv. intr’unu modu sugge-stivu. sugges tiyo, a. suggestivu, cfapţiosu, amâgitoru; — fare una domanda suggcstiva , a pune o întrebare capţioasâ. SUGGESTO, m suggestu, tribună, tronu. buggettîno, mi. nevoiaşu, nemernicu. sugggetto , Mi. subiectu ; Bupusu , suditu ; — a. supusu. sUghera, f. sugeru, plută. sugherAto, o. de sugeru, de plută. ST)ghero, mi. sugeru, plută. sugheroso, «. ca sugerulu, ca pluta, sugerosu. stfGNA, f. untură, grăsime de porcu. sugnAccio, mi. grăsime de la rinichi. sugn6so, a. grasu, seosu, unsurosu. stfGO, im. sucu, mustu, zeamă; gunoiu ; substanţă, partea cea mai sunstanţioasâ, cea mai esenţială, cea mai bună; — sugo di liquirizia, bucu de licuiriţă. sugosamente, avv. Intr’unu modu energicu, sub-stanţiosu. sugositA, f. sucoBitate. sug6so, a. suco3u, mustosu, zemosu, suculentu ; substanţiosu, energicu, puterosu, tare. sugumera, f. pompă, fală, ingimfare. suicîda, im. suicidu, sinucigâtoru. suicidArsi, v. n. a se suicida, a se sinucide. suicîdio, mi. suicidiu, sinucidere, sînucidiu. sriLLio, mi. carne de porcu, de rimâtoru. sui no, a. de porcu, de rimâtoru, porcinu. suîsmo, m. siniubire, egoismu. sulfurAto, a. sulfuratu, combinatu cu sulfu. sulfureitâ, f. sulfureitate, cualitate sulfureă. sui.FURF.o, a. sulfureu, sulfuriu. sullodAto, a. susu-lâudatu , susu-zisu, susu-po-menitu. sullogare, r. a. a subloca, a subinchiria; a înlocui. sullunAre, surlunâre, a. sublunaru, terestru. sultAna, f. sultană, soţia sultanului; unu fela do navă. sultankggiAre , r. n. a lucra ca unu sultanu ; a domni. sultAno, im. sultanu, impâratulu Turciloru. summentovAto, sumuenzionAto, a. susu-pome-nitu. sumministrAre, v. a. a subministra. summormorAre, r. a. e n. a murmura încetu. SUMMULTÎPLICE, SUMMITLTIPLO, a. submultiplu. sCnto, im. compendiu, epilogu , prescurtare; es-tractu. suntuArio, a. sumptuariu, relativu la cheltuială. suntu6so, a. sumptuosu ; pomposu, măreţu. suo , a. său, alu său, alu lui, alu ei, alu loru; — il suo, alu său, averea sa, lucrurile sale ; — i suoi, ai săi, amicii sau p&rtisanii săi, rudele sale; — essere per la sua in qualche cosa . a avea oarecare influenţă, înrîurire; — far delle sue, a urma după cumu obicînueşte; — star sulle sue, a fi circumspecta; a şi lua unu aeru reservatu ; — dire la sua , a spune opiniunea sa; — aver uno dalia sua , a posed ea favorca cuiva. suOceka, f. soacră. suocero. Ml. socru. su6la, f. talpă. suolAre, v. a. a tâlpui, a pune talpă. suc>lo, mi. pâmintu ; fundu ; stratu ; tâlpoae. suonAre, v. a. e n. a suna, a resuna; a cânta; a fi renuraitu ; a publica; a repeţi; a însemna, a arăta; a trage, a suna clopotulu. suono , mi. sunetu ,, resunetu ; sunare, resunare ; sgomotu , buetu ; armonie ; musicâ ; musică instrumentală ; bucată de musică ; voace ; fa-mâ, renume. suora, f. soră, suroarâ; maică, călugăriţă, religioasă. superAbile, a. superabilu, care se poate învinge, întrece. * superamento, mi. întrecere, învingere, covârşire. superAre, v. a. a învinge, a birui, a întrece, a covirşi, a birui, a supune; a trece peste. superatore, mi. întrecâtoru, învingâtoru , covirşi toru. SUPERRamante , avv. cu superbie, cu fudulie, cu mândrie. superbia, f. superbie, mândrie, fudulie, orgoliu, semeţie; îngâmfare, înfumurare, vanitate, pre-Bumpţiune; pompă, fală, măreţie, magnificenţă. 8Upi£bbo.—supp6sto. 569 SUP^BBO, a. superbu, orgoliosu, mândru, fudulu, semeţu ; ingimfatu , vanitosu , fumurosu ; pre-sumptuo8U; mâreţu, falnicu, pornposu, magni-ficu, escelinte, alesu, mare. superchiAre, v. a. a cotropi, a învinge; — v. n. a prisosi. superedificâre , v. «. a supraedifica, a zidi pe deasupra. supeheminente, a. 8upraeminentu, preminentu. 8UPEREM1NENZA, f. supraeminenţâ, preminenţâ. sutererogazione, f. supererogaţiune. superfetaziOne, f. superfetaţiune; prisosinţa. superficiale, a. superficialu , esterioru ; uşoru ; aparentu. SUPERFICIALITÂ, f. superficialitate; uşurinţa. SUPERFICIALMENTE, arv. pe d’asupra; cu uşurinţa. 8UPERFÎCIE, f. suprafaţa, surfaţâ, superficie, faţa d’asupra, partea esterioare ; stratulu superiorii. SUPEKFLUAMENTE, avv. de prisosu, cu prisosu. SUPERFLUITÂ, f. superfluitate, prisosinţă, prisosu, prisosealâ , lucru de prisosu , vanitate, zădărnicie. SUPEBFLUO , a. superfluu, prisositoru, suprabun-dantu. 6UPEBI, m. pl. zei (la păgâni). superinfondere, v. a. a turna, a vărsa pe deasupra. superiorAto , w. superioratu , demnitate de su-perioru. superiore , a. superioru , mai mare, mal înaltu, mai tare, mai bunu, mai nobilu, mai alesu, mai capabilu , mai demnu ; precedentu ; pre-ponderantu ; intrecâtoru , îuvingâtoru , covir-şitoru ; eminentu , escelentu ; suprafinu ; — 8. m. superioru, capu. superiobitA, f. superioritate, autoritate, putere, capacitate, meritu , bunătate mai mare , pre-minenţâ, preponderanţâ, întrecere, covîrşire. SUPERIORM^nte , avv. mai susu , mai presusu; foarte bine; într’unu gradu mai înaltu. 9UPErlativamente , avv. intr’unu modu super-lativu. superlativo , a. superlativu , celu mai înaltu, celu mai sublimu; — 8. m. adjectivu superlativu. 8UPERLAZi6ne, f. superlaţiune, ecsageraţiune. supeRnAle, a. superioru. supernalmente, avv. prin o putere superioare. supiSrno , a. superioru, supremu, înaltu, divinu, cerescu, spiritualu, sufletescu. stPERO, a. superioru. superpurgazione , f. superpurgaţiune, curăţenie prea tare. SUPERSTiTE , a. e 8. m. superstitu, care remăne în viaţă după altulu. SUPErstiziOne, /. superstiţiune, credinţă vană sau falsă în materie religioasă; ecsactitate scrupuloasă, minuţioasă. superstiziosamente, avv. intr’unu modu super-stiţiosu. 8UPERSTIZI0SITÂ, f. superstiţiositate, idee superstiţioasă. superstiziOso, a. superstiţiosu, coprinzâtoru de superstiţiune, plinu de superstiţiuni; scrupu-losu, minuţiosu. supersustanziAle, a. suprasubstanţialu. supervacAneo , supervAcuo , a. supervacaneu, superfluu, netrebuinciosu, prisositoru. supinamente, avv. pe spate, cu faţa în susu. supinArsi , v. n. a se culca pe spate, cu faţa în susu. ' supîno, a. intorsu, culcatu pe spate, cu faţa în susn s.m. supinu (terminu gramaticalu); — ignoranza supina, ignoranţă inescusabilă. suppAllido, a. cam palidu. suppedAneo, m. scâunaşu (sub picioare). suppellettile, f. mobilă, unelte de casă; eapi-talu de cunoştinţe cu care este cineva înze-stratu. supplantAre, v. a. a suplanta, a înşela; a pune cuiva picioru; a călca in picioare. supplantatiîre, i». suplantatoru. supplantazione, f. supplAnto, ro. suplantare. supplemento, m. supleraentu , suplimentu , suplinire, complinire, împlinire, adaosu. supplente, m. suplentu, suplinitoru. suppletîvo, suppletorio, a. supletoriu, suplinitoru. sCpplica, f. suplică, instanţă, rugăciune. supplicAbile, a. suplicabilu^de suplicatu. supplicAnte, m. suplicantu, rugâtoru ; jeluitoru. supplicantemente, avv. ca unu suplicantu. supplicAre, v. a. a suplica, a se ruga cu umilinţă. supplicAto, m. rugăciune, obiectulu suplicei. SUPPLICATORE, m. suplicatoru, suplicantu, rugâtoru. supplicat6rio, a. suplicatoriu, de suplică. supplicazione, /. suplicaţi une, suplicare, suplică, instanţă, cerere; rugăciune fierbinte. siîpplice, supplichevole , a. suplicantu, rugâtoru. supplichevolm£nte, avv. rugânduse cu umilinţă. supplicio, suppLizio, m. supliciu, puniţiune, pedeapsă corporală; durere mare, tortură; — ultima supplicio, estremo snppliciof pedeapsă de moarte. supplimento, m. suplimentu, suplinire, adaosu. supplire, v. a. a suplini, a împlini o lipsă; — v. n. a fi de ajunsu; — supplire al bisogno, a împlini o trebuinţă. supponibile, a. de suposatu, de supusu. supponim^nto, m. supunere, suposare. siiPPbRRE, v. a. a supune, a suposa, a pune subtu; a scămba, a pune in loculu altuia; — v. n. a presume, a conjectura, a socoti, a da cu socoteală; a presupune; a produce, a aduce de adevăratu unu lucru închipuitu, in-doiosu. suppositIvo, a. supositivu, presumtivu. SUPPOSITIZJLAMENTE, avv. în scâmbu, in substi-tuţiune. suppositîzio, o. scărabatu, substituitu. supposito, a. supusu, sub pusu ; — 8. m. sub-positu. suppositOrio, m. supusâtoriu, supositoriu (remediu.) supposizi6ne, f. suposiţiune, sub punere; ipo-tese, presumpţiune, conjectură, inducţiune, închipuire. supposta, f. supusâtoriu, subpositoriu. supposto, a. supusu, presumtivu, crezutu; suposiţiune, presumpţiune, ipotese. 570 SUPPRÎME RE. —- SUSTTRRAMtilNTO. supprîmere, v. a. a suprime, a desfiinţa. suppuramento, m. supurare, puroire, coacere. buppurAre , r. n. a supura, a se puroi, a coace. SUPPURATIVO, a. supurativu, ce aduce supura-ţiune. suppurAto, m. puroiu. suppuraziGne, f. supuraţiune, puroire. * supputAre, v. a. a calcula, a computa, a însuma. supputaziGne, f. coraputaţiune, calculare, socoteală ; însumare, sumă, adunare. supremamente, avv. în gradu supremu. supremazia , /’. supremaţie, gradu supremii, eminentu; autoritate supremă, preminenţă supremITÂ, f. supremitate, preminenţă. SUPREMO, a. supiemu. cela mai superioru; ulti-mu, celu din urmă ; — Fora suprema, oara morţii. • sur, prep. pe, pe deasupra. SURCOLO, m. surcea, mlâdiţâ, rămurelu. sOrgere, v. n. a eşi, a resări, a se scula SURRETTiziAMENTE, avv intr’nnu moda sub-reptiţiu. • SURRETTiziO, a. subreptiţiu. SURREZIONE, f. resurecţiune, înviere; subrepţiu-ne, asserţim.e falsă sau ascunderea adevărului într’o instanţă, intr’o petiţiune. surricordAto, a. susu-recordatu, susu-poracnitu. surrogamento, in. subrogare, substituire, înlocuire. sukrogAre, v. a. a subroga, a substitui, a înlocui. surrogazione, f. subrogaţiune, substituţiune, înlocuire. surkone, in. teanc-a, suronu. sGrto, a. eşitu afară, resăritu ; svcltu, agilu. SUSCKTTÎBIT.E, a. susceptibilii, aptu, capabilu; năsurosu, delicata, simţiciosu, smorfoiu. SUSCETT1BIL1TÂ, f. susceptibilitate, capacitate de a priimi oarecare impresiune ; delicateţă, sim-ţiciune afectată. SUSCETTIVITA, f. susceptibilitate, facultate de a priimi. suscettîvO, a. snsceptivu, susceptibilu, priimi-toru. şuscettGre, m. ajutâtoru, priimitoru. SUSCEZIGne, /'. priimire; întreprindere ; ajutoru. SUSOITAMENTO, in. incitare, deşteptare, sgândâ-rare ; înviere, reînviere, reînsufleţire. sr scit Are, v. a. a deştepta, a însufleţi, a învia ; a incita, a sgândâra, a aţiţa, a întărâta ; — suscitarsi, a învia, a se deştepta; a se desmetici; a se ivi. suscitatGre, vi. deşteptatoru, incitatorii, pro-motoru. suscitazione, f. înviere, deşteptare ; incitaţiune, susîna, f. prună. susîno, m. prunu si)sO, avv. susu. susorniOne, m. miţă blândă, astutu, disimulat u. susGrno, m. afumarc, afumâturâ. subpensiGne, f. suspensiune; precurmare. SUspetto, m. suspiciune, prepusu, bâuuialâ. suspicAre, v. n. a suspica, a bănui. sussecOto, a. urmata de aproape. susseguknte, sussecutivo, a. subsecuentu, şub-sccutivu, urmâtoru, care urmează de aproape; porterioru. SUSSEGUENTEMENTE , SUSSECUTIYAMENTE , am. într’unu modu subsecutivu, care urmează de aproape. susseguenza, f. subsecuenţâ, lucru subsecuentu, lucru care urmează de aproape; consecuenţâ immeziatâ. busseguîre, v. 11. a urma de aproape. sussidenza, f. aşezâturâ, drojdie. sussidiâre, v. a. a ajuta, a da subsidiu. bussidiariamente, avv. într’unu modu subsidi-ariu ; pentru mai mare siguranţă; în alu doilea locu, ca unu ce secundara. x sussidiArio, a. subsidiariu, ajutâtoru, ausiliariu, intâritoru ; secundariu, accesoriu. subsidiatGre, m. subsidiatoru, ajutâtoru, ausi-liaru. sussinio, m. subsidiu, ajutoru, întărire; insti-gaţiune. susbiego, m. acru de gravitate, de reservâ, se-riositate. sussistente, a. subsistentu, caro subsiste in sineşi, care stă în sin şi, nu este inerentu; care se află âncâ în fiinţă. susbistenza, f. subsistenţâ. stare în sineşi; ec-sistenţâ ; mijloace de ecsistenţâ. sussîstere, v. ii. a subsiste, a subsista, a sta în sineşi, a nu fi inerentu; a ecsiste, a se afla în fiinţă; a se susţinea, a trăi, a avea ânca putere şi valoare; a se hrăni. . sussulto, m. subsuitu, trăsâriturâ, clătinare, sguduire. sus.sultGrio, a. subsultoriu, trâsâritoru, subsă-ritoru. susta, f. fune, frânghie; arcu, resortu; — es-sere, mettere in susta, a fi, a pune în mişcare. bubtantivamente, avv. substantiveşte, ca sub-stantivu. sustantîvo, a. substan ti vu; — nome sustan-tivo, nume substantivu; — verbo sustantîvo, verbu substantivu (a fi). sustAnza, f. substanţa ; esenţă ; fiinţă, realitate ; epilogu ; fiinţă spirituală; avere, stare; — in sustanza, în fine. sustanziâle, a. substanţialu ; esenţialu; importau tu. sustanzialitA, f. substanţialitate. * sustanzialmente, avv. într’unu chipu substanţialu. sustanziAre, v. a. a da substanţă, a nutri. sustanzievole , bubtanziGso , a. substanţiosu ; nutritivii. SUSTENTAM ENTO, VI. SUSTENTAZIGNE, /. 8ubsi-stinţâ, nutrimîntu, hrană, mijloacele de a trăi. sustentAre, v. a. a susţinea, a întreţinea, a nutri. sustituIre, v. a. a substitui, a subroga, a înlocui, a suplini. sustruziGne, f. substrucţiune, fundamentu, temelie. susurram£nto, in. susurare, murmurarc, vîjâire, bombâire. sbârnâire; clevetire, cicâlire; şo-ptire. SUSURRARE—SVENEVOLtfZZA. 571 susurrAre, v. n. ed a. a susura, a vîjâi, a bombai, a sbîrnâi, a murmura, a şopti; a cleveti, a cicâli. susurratore, m. murmurâtoru, şoptitoru, cle-vetitoru, defâiwâtoru. sdsurrazi6ne, f. murmurare, susurare, vîjâire; bombâire, şoptire ; defaimâ, clevetire. susdrrîo, m, murmuru, susura prelungitu. sustfRRO, m. susuru, murmuru, vijâiturâ, sbir-nâiturâ, bombâire ; clevetire ; bâlâbunealâ. susurrone, m. murmurâtoru, cârtitoru, cleve-titoru, defâimâtoru ; purtâtoru de vorbe, în-vrâjbitoru. SUTTERFUGIO, m. pretestu, scusâ; faptă ascunsă. SUTtJRA, f. sutura (articulaţiune); cusătură. 8UZZÂCCIIERA, f. ocsizaharu; belea, râstri'şte. suzzamento, m. sugere, absorbire, sorbire. suzzAre, v. a. a suge, a bea, a sorbi, a absorbi. suzzATORE, m. sugătorii, sorbitoru. stfzzo, a. uscatu, slabu, mârşâvitu. svagamento, m. întrerupere, distracţiune, înglin-disire. SVAGÂRE, v. a. a întrerupe, a turbura, a distrage ; a desminta; a recrea, a desfăta; — v. n. a umbla derbedeu, a umbla încoaci şi încolo ; — svagarsi, a se distrage, a se recrea, a se înglindisi, a petrece, a se desmierda, a se desfăta, a se sbegui. sVAGATrvo, a. priciuuitoru de distracţiune. SVAGINAMENTO, m. desvaginare, scoatere din văgăună. svaginArEjV. a a desvagina, a scoate din văgăună. svâgo, m. sbegu, recreaţiune, petrecere, desfătare. svagolamento, m. rătăcire, ducere ici şi colo. svagolAre, v. n. a umbla derbedeu, a se rătăci, a se duce ici şi colo; — svagolarsi, a se sbegui, a se recrea. svaligiam^nto, m. scoatere din gemantanu; jâ-fuire. svaligiArE, v. a. a scoate din gemantanu; a despoia, a jâfui. svaligiat6re, m. hoţu, tîlharu, jâfuitoru, bor-faşu. svalorire, v. n. a perde valoarea; a slăbi. svampAre, v. n. a se stinge. svanAre, v. n. a curăţ.i pîrulu (la pălării). STANlMENTO, m. evaporaţiune; perire, trecere; slăbire ; încetare; neisbutire ; umilire, înjosire. svanîre, v. n. a evapora; a se pierde, a peri din vedere; a trece, a înceta; a nu isbuti; — v. a. a înjosi. svanitîccio, a. slabu, trocâtoru; spâlâcitu. svaniziOne, f. dispariţiune, trecere, ştergere, perire din vedere. svantâggio, m. desavantagiu, lipsă de avantagiu, prejudiciu, pagubă. .svantaggi6so, a. desavantagiosu, neavantagiosu. syaporâbile, a. evaporabilu, care poate evapora. svaporamento, m. evaporare, ecsaburare ; aburu. syaporAre, v. a. e n. a evapora, a ecs ibura, a ecsala. svaporazi6ne, f. svapOre, m. evaporaţiune, ecsaburare, ecsalaţiune, abureală. svariamento, m. variare, schimbare; aiurire, deliriu. svariAre, v. n. a varia, a diferi, a se schimba, a se muta; a se rătăci; a aiuri, a delira, a divaga. svariatamente, avv. într’unu modu variata, fe-luritu ; în deosebi, în parte. svAkiâto. a. variatu, feluriţii, diverşii, deosebita, distincta ; de mai multe colori, pestriţii ; smintitu, aiuritu. svArio, m. diversitate, diferenţă, deosebire; — a. feluritu. svariune, m. absurditate mare, eroare grosolană. svkcchiAre, v. a. a reînnoi, a restaura, a întineri. svkgghiAre, v. a. a deştepta. sveglia, f. unu felu de instrumentu musicalu ; deşteptare; unu instrumentu de câsnitu, de tortură. svegliamento, m. deşteptare; escitare, sgândâ-rare. svegliAre, v. a. a deştepta; a face mai activu, mai silitoru, a stirni, a aţi ţa, a întărită, a boldi, a îmboldi, a sgândâra, a zidari, a îm-bârbaţi; a înştiinţa, a avisa; — svegliarsi, a se deştepta ; a se isteţi; a se fiice mai diba-ciu; a se desmetici. syegliakîno, m. deşteptâtoru (orologiu); per-da fu. , svegliatezza, f. deşteptăciune, vioiciune, vivacitate. sprintenie, iscusinţă, isteciune, dibăcie. SVEGLIATO, a. deşteptu, vioiu, vivace, sprintenu, iscusitu, dibaciu, isteţii, pâtrunzătoru. svegliatoio, m. deşteptâtoru (lucru). svegltatOre, m. deşteptâtoru, acela care deşteaptă. sveglierk, v. a. a smulge. sveglierîno, w. deşteptătorii (orologiu). SVKGLIEVOLE, a. facila de deşteptatu; uşoru (somnu). SVELAMENTO, in. desvătiro ; descoperire. svelAre, v. a. a desvâli, a scoate vâlulu, ades-brobodi; a revela, a descoperi, a destăinui, a manifesta, a da pe faţă; — svelarsi, a se desvâli; a se da pe faţă. svelatamente, avv. fără vâlu; de faţă, pe faţă. rfVELATO, a. desvâlitu ; descoperitu ; manifestu ; — alia svelata, de faţă, pe faţă, deschisu, in publicu. svelenâre, v. at a desvenina, a scoate veni-nulu; — svclenarsi, a şi scoate necazulu, ve-ninulu, svelenIre, t. n. a pierde veninulu ; a se linişti. sVellerk, V. a. a scoate, a smulge, a desrâdâ-cina sveltezza, f. agilitate; sprintenie, isteciune, vioiciune, svelţime. SVELTO, a. agilu, uşoru,-sveltu ; deşteptu, sprintenu, vioiu; isteţu, dibaciu ; şuiu. svenamento, in. tăiere de vine; ucidere. svenAre, v. a. a tăia vinele cuiva; a ucide; a da cepu. ‘ SVENEVOLE, neplăcuta, fără graţie, neîndemânatica ; desgustosu, scârbosn. * sVENEVOLtfzzA, s vene voi, Aggine, f. lipsă de gra- Digitized by Google 572 S V ENE YOLMENTE.—8 YISCERATO. ţie, de delicateţa, manieră neplăcută, neînde- j minare, stângăcie, nerozie. ' SYENEVOLMENTE, avv. fără graţie, fără îndemâ- ! nare. SVENIMENTO, tn. leşinare, leşinu; eclipse. svenire, v. n. a leşina; a peri din vedere sventAre, v. a. a svîntura ; a svînta; a deşerta, a goli; a zădărnici; a contramina; — sven-tarsi, a se svîntura, a răsufla; — sventare la vena, a lua sânge ; — sventare una trama, a zădărnici o intrigă; a descoperi unu complota, o conspiraţiune. 9VENTÂT0, a. svinturatu; svintatu; sburdalnicu. 9VEîîtolam£nto, m. svinturare; svintare; fâlfâire. sventOlAre, v. a. a svîntura ; a svinta; a agita, a scutura in aeru; — v. n. a fâlfâi, a se agita, a se legăna de vîntu ; a se rîgâi; a; beşi. sventolat6re, m. svînturâtoru. sventrAre, v. a. a scoate maţele; a străpunge; — v. n. a fi îndopatu de mâncare. sventiJra, f. nefericire, nenorocire, râstrişte. sventuratamente, avv. din nenorocire, spre nenorocire. SVENTURAto, a. nefericitu, nenorocita, infortu natu. SVENtiTO, a. leşinatu; slabu, macru; sleitu. SVERDiRE, v. n. a se îngâlbini, a veştezi. svergheggiAre, v. a. a bate cu vârgi. sverginAre, v. a. a desvergina, a desfeciori, a deflora; a întrebuinţa ântâia oară. 8VERGINAt6rk, m. desverginatoru, defloratoru. 8VERG6GNA, f. ruşine, desonoare. infamie. SVERGOGNAMENTO, m. ruşinare, desonorare, infa-mare, necinstire; obrăznicie, neruşinare. svergognAre, v. a. a ruşina, a da de ruşine ; a infama, a desonora, a necinsti; a pângări; — svergognarsi, a se ruşina, a i fi cuiva ruşine. svergognatAggine, svergognatezza, f. neruşinare. svergognatamente, avv. fără ruşine, obrăzniceşte. svergognAto, a. neruşinatu, sfruntatu, obraz-nicu; ruşinosu; infamu, deranu de infamie. SVERNAMtfNTO, m. iernare. svernAre, v. n. a ierna, a petrece iarna undeva ; a eşi din iarnă; a ciripi (paseri) la începutul u primâverei; — v. a. a păstra în timpu de iarnă. svernAta, f. iernare, petrecerea iernii undeva. SVtfRRE, v. a. a smulge, a desrâdâcinâ. SVERTAre, v. a. a flecari, a manifesta cu nesocotinţă. SVtRZA, f. aşchie, ţandârâ; unu felu de varză. sverzAre, v. a. a aşchia, a ţândâra, a ţăndări; a astupa cu ţandure; — sverzarsi, a se ţăndări. - SVESCIAre, v. n. a beşi; a flecari. svesciat6re, m. flecaru, vorbareţu. svestire, v. a. deBvesti, a desbrâca, a goli; — 8ve8tir8it a se desvesti, a se desbrâca; a se priva, a se lipsi, a se lepăda de oarecare lucru. syettAbe, v. a. a ciunti, a tăia, a reteza vîr- fulu arboriloru; — v. n. a se clătina, a se mişca tremurându. svezzAre, v. a. a desvâţa; a înţărca; — svez-zarsij a se desvâţa, a perde, a lepăda unu obiceiu. sviamento, m. abatere din drumu, cârmire, rătăcire ; distracţiune, înglindisire; dcsordinu. SViAre, v. a. a abate din cale ; a distrage; a desminta; a corupe, a demoraliza ; — sviarsi, a se abate din drumu, a cârmi; a se rătăci; — sviare una bottega, a d smuşteri prăvălia. sviAto, a. râtâcitu; inglindisitu; desmâţatu, ne ingrijitu, abandonatu. sviatGre, tn. care abate din cale; seductoru. svignAre, v. n. a o sbughia, a o tuli. sviGORÎRE, v. a. e n. a slăbi, a scoate sau a perde vigoarea. svigorito, a. slabu, desputeritu. svilimento, m. înjosire, umilire, despreţuire; probozire, tâlbâcire, înfruntare. svilIre, v. a. a înjosi, a umili; a probozi, a tâlbâci, a înfruntă; —' v. n. a se înjosi, a se eftini. svilitivamente, avv. cu despreţu. svilitIvo, a. umilitoru, înjositoru. SVILLANEGGIAMENTO, m. înjurare, suduire. svillaneggiAre, v. a. a înjuia, a sudui; — svillaneggiarsi. a se insulta unulu pe altulu. svillaneggiatOre, w. înjurâtoru, suduitoru. sviluppamento, m. desvoltare, desfăşurare. sviluppAre, v. a. a desfăşura, a ilesvolta, a desface; a desvâlmâşi, a descurca; a libera, a scoate, a desprinde, a desbâra. sviluppatore, w. desvoltâtoru ; descurcâtoru. sviluppo, m. desvoltare, desfăşurare, desno-dare ; catastrofă. svinAre, v. a. a scoate mustulu; a descepui, a scoate vinu. sviNATtRA, f. scoaterea mustului din tocitoare. svincigliAre, t\ a. a a bate cu o nuia, cu o j oardă. svincolamento, tn. deslegare, desnodare, des-lănţuire, descătuşare; liberare, slobozire, des-bârare. svincolAre, v. a. a deslega, a desnoda, a des-lânţui, a descătuşa; a libera, a scăpa, a desbâra ; — sviticolarsi, a se deslega, a se des-lipi, a se despărţi; a se svîrcoli. sviNCOLO, m. deslegare. svisAre, v. a. a poci, a strica, a altera faţa; a desfigura, a schimosi, a preface, a contra-face. svisAto, a. desfiguratu, alterata, pocitu, schi-mositu. SVISCERAMENTO, m. scoaterea maţeloru; amoru ardinte. sviscerAre, v. a. a scoate maţele; a adinei, a pătrunde; a scoate miezulu; — sviscerarsi per unof a iubf peste măsură, a iubi din toată inima pe cineva. svisceratamente, tn. cu unu amoru nemârgi-nitu, din toată inima, din toate puterile, cu pasiune. svisgeratezza , f. afecţiune, amoru desmâ-suratu. sviscerAto, a. căruia i s’au scosu maţele, spin- Digitized by Google 8VÎSTA.— TACCIARE. 573 tecatu; cordialu, foarte afectosu, pasiunatu, fierbinte; — 8. m. amicu intiinu. svîsta, f. scăpare din vedere, eroare, greşeala uşoara. svitAre, v. a. a deşurupa, a deşurupui; a des-invita, a despoiti, a revoca o invitaţiune. sviticchiArf., v. a. a despleti, a descurca, a desvâlmâşi. syituperAre, t7. a. a vitupera, a sudui, a blestema. svivagnAto, a. fârâ margine, fârâ betelie : neroda, tontu. sviziAre, t?. a. a îndrepta, a ameliora. svogliAre, v. a. a scoate, a face sâ treacâ pofta ; a desfâtui, a desminta; a desgusta; — svogliarsi, a pierde pofta, a se desgusta, a se satura, a i se urî, a se plictisi. SVuGLlATAMENTE. avv. fârâ voe, fârâ pofta, fârâ gustu. SVOGLIATEZZA, SVOGLLATÂGG1NE, f. SVOGL1AMEN-to, m. lipsa de pofta, desgustu, nepoftâ, uri-tu; lenevie. svogliAto, a. fârâ poftă, fârâ voe; nevoiaşu, leneşu. svolamento, tn. sburare. svolAre, i?. n. a sbura, a se inâlta in aeru. svolazzamento, m. sburare ici şi colo, sburâci-re, fluturare. svolazzAre, v. n. a sburâci, a sbura dintr'unu locu Intr’altulu; a scutura aripile; a flutura ; a fâlfâi; a pribegi, a umbla derbedeu. svolazzatore, m. sburâcitoru, fâlfâitoru. svolazzIo, m. sburâcire, fluturare, fâlfâire necontenită. svolAzzo, tn. sburâcire, fluturare, fâlfâire; lucru care fâlfâe, care se leagânâ de vintu. svolere, v. n. a nu mai voi, a renunţa, a se întoarce. syolgere, v. n. a desfăşura, a desface, a des-volta; a desfâtui, a desminta, a întoarce din opiniunea sa; a esplica, a declara, a trata pe largu; — svolgersi, a se scrinti. svolgim£nto, tn. desvoltare; întoarcere. svolgit6re, m. desvoltâtoru ; intorcâtoru. svolta, f. desvoltare ; întoarcere ; întorsătura, cotitură ; urcuiturâ, curbâturâ, gârboviturâ. svoltAre, v. a, a desvolta; a întoarce; a îndupleca. svoltat6re, m. desvoltâtoru ; intorsâtoru. svoltatiîra, f. desvoltare; întorsătură, cotitură; colţu. svolticchlArsi, 17. n. a se suci, a se încolăci; a se invirti. SYOLTO, a. desvoltatu; desfâtuitu ; induplecatu; scrin titu. svoltolAre, t7. a. a rostogoli; a desvolta ; a întoarce. SVOLTtfRA, /’. desvoltare; întorsătură, cotitură; desfăşurare, desfacere ; scrintiturâ. sv6lvere, v. a. a desfăşura, a deslega ; a desvolta ; a întoarce. 8VOTÂRE, v. a. a goli, a deşerta. T. T, tn. e f. te, litera T ; instrumentu in forma unui T. tabaccAio, tabaccâro, m. tabacaru, tutungiu. tabaccâre, v. n. a trage tabacu v.a. a mânji cu tabacu. tabaccAto, a. in faţa tabacului; mânjitu cu tabacu. TABACCHeide, f. tabacheidâ, poema despre tabacu. tabacchiera, f. tabachierâ, tabatierâ. TABACCHiNO, w. tabacaru, tutungiu ; pezevencu. tabacchîsta, m. tabâcistu, trâgâtoru de tabacu. tabAcco, m. tabacu ; tutunu ; nicoţianâ. TABACCÂRE, tn. tabâcistu, care trage multa tabacu. tabAllo, m. ţimbalâ, ţimbulâ. tabAno, a. defâimâtoru, clevetitoru; — linqua tabana, gură rea, limbă înveninată, defăimătoare. tabArro, tn. mantelâ, manta. tAbe, f. oftică, lângoare, consunipţiune; puroiu. tabefAtto, a. putredu, putrezitu, puroiosu; raârcedu. TAB^LLA, f. tablă, tăbliţă; placă; liur uitoare, scârţâitoare; catalogu, listă; flecaru, clânţâu. abellArio, tn. tabelariu, curiera la Romani. abellionAto, tn. tabelionatu, ţifrâ de notaru. tabelli6ne, tn. tabelionu (la Romani); notaru, grafieru. tabell6ne, tn. flecaru, clânţâu, trâncânitoru. tabernAcolo, m. tabernaculu, cortu, pavilionu; ; ciboriu ; capelă mica ; chivotu. . tabernAria, f. tabernariâ, unu felu de comedie . la Romani. tabI. tn. unu felu de tafetâ. tAbido, a. puroiosu; lângedu. mărcedu. tabifico, a. puroiosu; corupţivu, putrezitoru. tabulArio, m. archivâ. tâcca, /'. tâiâturâ mică, crestătură; râboşu; pată mică, defecta micu; - uomo di mezza tacca, omu de o stare de mijlocu, nici avutu nici sâracu; — della stessa tacca, de acelaşi 1 felu; — una bella tacca, o talie frumoasă. TACCAGNERÎA, f. ciufuţie, murdărie, avariţie. | taccAgno, o. ciufutu, murdaru, avara cumplitu. taccAto, a. pâtatu, plina de pete, pestriţa. taccherella, /'. defectu, cusuru, pâcatu foarte uşoru. ! tAcchia, f. surcea, aşchie de gelâu, de rindea. ■ tacchîna, f. curcă. TACCHlNo, m. curcanu. | tAccia. f. imputaţiune, critică; defectu. j tacciAre, 17. a. a imputa, a învinovăţi; a cri-1 tica. 574 tAccio.—taolUj6la. taccio, vi. socoteala pedcasupra; —• fare un taccio.a computa pe deasupra; a face o truns-acţiune. tAcco, im. călcăiulu cisniei; curcanii; pană, icu; — haltere il taceo, a tulio ; — mcttvre soita un taceo, a nesocoti. TÂCCOLA, f. coţofană. ţarcă ; defectu uşoru ; fie cam. tacvolâke, v. n a Heoncâni, a loeoti, a sporo-vâi, a lefâi, a câţ.âi, a boscorodi, a bălă buni. a şedea la taifasu ; a se certa, a se disputa, a jâvri. taccolata, TACCOLKKÎA, f. lleoncâiiitura, loco-tire, sporovăială, căţăitura, balăbuncală, jă-vrire ; fleacuri. TaccoljNo. m. flecarii, fleoncănitoru, clănţău. tAccolo, m. jocu, gluma, şagă ; încurcătură, greutate. TACCONE, m. călcaiu de cisrnâ ; petecu ; - battere il taccone. a fugi, a o lua la picioru, a tulio, a tăia la fugă. TACCUÎNO, m. tăbliţe, portofoliu, portfoiu. tace UE, v. 11. a tăcea, a nu vorbi ; a înceta de a vorbi ; a nu face sgomotu ; — v. (t. a tăcea, a nu zice, a nu spune, a trece sub tăcere; a ascunde ; a tăinui ; — tacersi, a tăcea, a nu face gură; a se astâmpăra ; — elti tace can-ferma, tăcerea este respunsu ; — far tăcere, a face să tacă. TACHKiRAFIA, f. tachigrafie, stenografie. TACHÎGRAFO, vi. tacbigrafn, stenografii. tacibile, a. de tăcutu. . TACIMENTO, m. tăcere, silenţiu. TACITAMENTE, avv. pe tăcute, in tăcere, fără sgomotu, in secretu, pe subt ascunsu; intr’unu modu tacitu. TACITAkk, v. a. a face să tacă; a răfui, a plăti, a achita. TACiTAZibNE, f. tacitaţîuiic, răfui re, plătire, achitare tAcito. a. tacitu, tăcutu, tăcâtoru, silenţiosu; subtili ţelesu. TACITEKNAMKNTE, avv. pe tăcute, fâr’a vorbi. TACITUBNITÂ, f. taciturnitate, caracterulu sau starea unei persoane tăcute. tacitukno, a. taciturnu, tăcutu, tâcâtoru ; silenţioşii. ; TAFANARIO, W. şezutu TAFAno, m. tăinui (insectu); — sulValba dei ta-fani, la am ia zi. tAfke, vi. — fare tiffe tuffe, a se bate. TAFFEHÎA. /*. covată; taleru de lemnn. TAFFERUGLIO, m. TAFFERUGIA, f. încăerâtură ; amestecătură. taffktA, vi. tafetâ, tafetu, marţelinâ. TAFFIÂhe, v. a. e n. a se îndopa de mâncare. tAffio, tn. mâncare desfrinatâ. tAglia, f. taiere ; ucidere, omoru, carnilicinâ ; râboju j.scripetu, macara ; tacsâ, contribuţiune, dajdic ; preţu de rescumpâratu; resplâtire, sumă promisă aceluia care va prinde vreunu sceleratu sau care lu va ucide ; alianţă; con-tingentu, cislă ; talie, statură; conformaţiu-nea corpului dela umeri piuă la briu ; uni-formu, livrea ; portu, costumu, fasonu, modă de a se îmbrăca ;> împărţirea cărţiloru la jo- I cu ; natură, cualitate, felu ; gusta, plăcu, voe [ — far taglia, a face alianţă. ; tagli Abile, a. de tâiatu. j tagliaborsk, m. tâiatoru de pungi, pungaciu. taguacantoni, m. fanfaronii, rodomontu. taglialegna, m. tâiatoru de lemne. tagliamAue, w. cioculu corăbiei. tagliamknto, m. taiere ; omoru, măcelărire. TAGLIANDO. VI. CUpoilU. tagliapietre, ni. petram, tăiătoru, cioplitoru de pietre. tagmakk, v. a. a tăia; a împărţi, a tăia in părţi; a ucide, a omori; a spinteca; a croi ; a reteza; a precurma; a despărţi, a separa; a străgăni, a împiedica, a opâci; a înşela; a împărţi cărţile la jocu ; a pune unu preţu pentru uciderea sau prinderea cuiva; — ta- gliare il giubbane, tagliar le legne addosso ad uno, tagliargli le calze, a cleveti, a murmura incoiitra cuiva, a lu defăima; — ta- gliar la bursa, a pungăci; — tagliare le parole in bocea, a tăia vorba, a întrerupe ; — ta-gliare un abila, a croi o haină;— tagliare seconda il panno. a se întinde câtu ajunge plapoma ; — tagliarsi, a se tăia ; — teafliarsi un dito. a se tăia la degetu. tagliakicotte, in. nevoiaşu, nemernica. TAgliAta, f. taiere; omoru, carnilicinâ; sanţu; —fare una tugliata& amerinţa cu multe vorbe, a face fanfaronade. TAGLIATELLE, f. TAGLIATELLI, TAGLIATÎNI, m pl. tâiâţei. tagliato, a. tâiatu ; trunchiatu, retezatu ; amputaţii ; desbârbâţitu, castratu, scopitu ; pro-porţionatu, potrivitu ; croitu ; abilu, capabilu, ap tu. tagliatoio, m. tâiâtoare, instrumentu s-pre a tăia. tagliatore, vi. tăiătoru, care taie. TAgliatiîra, f. tâiâturâ; croiturâ, croială; ani-putaţiune taglieggiAre, v. a. a pune, a lua, a stringe con-tribuţiuni; a puue unu preţu pentu uciderea sau prinderea cuiva. tagliknte, at tăiătoru, ascuţiţu; sfâşiâtoru; aspru, cruilu, care nu este bine degradatu (pictură); — llngua taglicnte, limbă inveni-; natâ, defăimătoare. TAGLIENTEMENTE, am\ CU tâişillu, CU asCUţitulu. tagliere, in. tarabă ; lavă. ' tâglio, in. tâişu, ascuţitulu săbii, alu cuţitului, s. c. 1.; tâiâturâ ; omoru, ucidere, carnitici-nâ; maniera de a tuia; croiturâ, croială ; bucată tăiată; f*4ie; talie, statură; disposiţiunc proporţională a corpului ; săpătură, scobitură, incisiune ; felu, cbipu, fasonu, cualitate ; oportunitate ; — taglio di panno, bucată 'de po-stavu; — mettere al taglio delta spada, a trece sub sabie, prin ascuţitulu săbii; — sono ta Ui d'un taglio, ei sun tu de o teapă; — cib mi viene a taglio, aceasta îmi vino tocmai bine; — venderc a taglio, a vi de cu tăiata, cu mărunţişul ; — ferir di taglio, a răni cu tâişulu săbii. taglione, m. talionu ; contribuţiune, dajdie, biru. TAGLiUoLA, f. capcană; laţu, cursă. tagliu6lo.—tAnto. 575 TAGLIUOLO, m. feliuţâ, detâiâturâ, bucăţică tăiată; daltă. TAGLIUZZAMENTO, m. tocai e, tocânire, tâiare in bucăţele. TAGLlUZZÂRE, v. a. a toca, a tocăni, a tăia mărunta, a tăia in bucăţele; a detâia. TALAUIMÂNNO, M. muPZÎnu. tAlamo, m. putu de nuntă; odae de nuntă, cameră nupţială ; nuntă ; patu. TALARE, a. talaru, lungu pină la călcâiu; — veste talare, haină lungă (a preoţiloru.) talAri, m. pi. aripile picioareloru lui Mer-curiu. TALCHE, avv. astfelu incătu. talchiforme, a. talchiformu, in forma talcului. TALCO, m. talcu (piatră.) TALCOSO, a. talcosu, ca talculu, de natura talcului. tale, «. atare, acesta, acela, unulu ca acela, unu asemenea; oarecare, neştiue, cineva; cutare ; — un tale, unu cutare, oarecine ; — avv. astfelu, aşi, asemenea ; — tal quale, totu aşa ; — tale . .. quale, aşa prccuinu ; — una tal quale libertă, o libertate oarecare ; — talsia di lui, aşa fie de elu. tAlea, f. râsadu. talentAre, v. n. a plăcea. talento, tn. talentu, monedă sau pondu de auru ori de argintu la cei vechi; inclinaţiune, aplecare, disposiţiunc naturală ; voe, voinţă, plăcu; dorinţă; capriţiu, chefu; abilitate, aptitudine, capacitate, destoinicie; — a ta-lento, după voe; — mal talento, rea voinţă, răutăciune; — andare a talento d'alcuno, a i plăcea cuiva; — mi vien talento, îmi vine poftă ; — pigliare mal talento, a se mâni i. talentoso, a. doritorii, poftitoru. talismAno, m. talismanu. tAllero, m. taleru, monedă germană de argintu. TALL1RE, v. n. a încolţi, a resâri, a da in spicu. tAllo, m. mlădiţă, vlâstaru; rămurelu de al-tuitu ; — mettere un tallo sul vecchio, a întineri ; — mettere, rimetterc ii tallo, a se rein-târi, a se reimputernici. TALLtiNE, m. călcâiu; osulu călcâiului. TALMENTE, TALMENTEUHK, aw. astfelu incătu. TALMfiD, talmudde, tn. talmudu (carte e-vreeascâ). talmudîsta, m. talmudistu. TALORA, talotta, avv. câteodată, un ori. TALPA, f. sobolu, cârtiţă; prostii, bădăranu, tontu. TALXiNO, pr. neştine, cineva, oarecine, oareci-neva. talv6lta, avv. câteodată, uneori. TAMARÎNDo, m. tamarindu, dafinu de India. TAMARisco, m. tamariscu (arbore). tambasciA, m. desfătare, petrecere, pastimpu, sbegu. tambellone, m. ţiglă, olană de cuptoru; nerod u, tontu. tamburâre, v. a. denunţia pe cineva în se-cretu ; a bate, a lovi. tamburello, TAMBURETTO, m. daira, vuvâ, tobă mică cu clopoţei şi zurgălăi. TAMBURiERE, m. fâcâtoru do tobe, tobaru. TAMBUR1GLIA, f. tamburină, unu felu de ţiin-balâ. TAMBUR!NO, m. tol>â mică; toboşaru. tobaşu. TAMHUKO, m. toba, tamburâ, barabanu ; toculu zembiricului la unu orologiu; cutie circulară, lada ; unu felu de fortificaţiune ; unu felu de peşte marinu; mai multe lucruri de formă cilindrică; — sonare il tamburo, a bate toba. tambussAke, v. a. a bate, a ciomâgi. tamerîce, tamerige, m. tamarişcâ (arbore). TAMIGIAKE, v. a. a ciurui, a cerne. TAMi’dco, avv. nici chiaru, nici mâcaru. tam-tam, m. tam-tam, instrumentu chinesu de musicâ. tAna, f. cavernă, peştele, vizuină, gaură, pir vă. tanackto, ni. calapiru, ferece (plantă). tanâglia, f. cleşte; o fortiHcaţiune in forma de cleşte ; omu foarte avaru, ciufutu, scumpu cumplitu. tanagliAre, v. a. a câsni cu unu cleşte încălzi tu in focu. tane, a e s. m. faţa argâselei; în faţa argâ-selei. TANEiucio, a. care bate in faţa argâselei TANFANÂRE, v. a. a maltrata, a câsni. TARFO, m. mirosu greu, putoare; mi roşu de mucegai u. tangente, o. care atinge, priveşte, are rcla-ţiune; — s. f. linie tangentă, tangenta; contingentu, cislâ. tangenza, f. atingere. tAngere, v. a. a atinge, a pipăi. TÂNGHERO, m. bădăranii, mâgâdâu, tântâlâu, ludu, nâtâfieţu, prostii, tontu, nerodu, mojicu. tangîbile, a. tangibilu, pipâiciosu. tangoccio, m. grosolanu, bâdâranu, mojicu. tannAre, v. a. a tăbăci, a argâsi. tAnno, m. coajă de stejaru, argâsealâ. TANTAFERA, TANTAFERÂTA, f. mestecâturâ, golo-moţu, diseursu, vorbă lungă şi încurcată. tantaleggiAre, v. n. a dori, a rivni, a lăcomi ca Tantalu oarecare lucru pe care nu lu pu-temu dobindi. tantino, agg. sost. m. ed avv. puţintelu, pu-ţinu, câtuşi de puţinu, fărimiţâ, picu, părticică, bucăţică. tAnto, a. atitu, atitu de mare; totu atitu; aşa de mare, aşa de bunu, aşa de puternicu; atiţu de multu; — tanto . . . che, atitu . . . incătu ; — tanto . . . quanto, atitu . . . câtu ; cu atitu ... cu câtu; — tanto piu . . . in quanto, cu atitu mai multu, cu atitu mai bine . . . incătu; — tanto meno, cu atitu mai puţinu; — tanti e tanti, atiţi; — tante volte, de atitea ori ; — csser da tanto, a fi capabilii; -• di tanto in tanto, din timpu in timpu , câteodată; — tant'e, aşa este ; sino a tanto, pină; — per tanto, pentru aceea, dreptu aceea; — tanto e a dire, adică; — andarsene can tanto di nasot a se depărta cu coada intre picioare. Digitized by Google 576 TANTOLÎNO.—TAS8 ATIVO. TANTOLÎNO, m. puţintelu, bucăţica, picătură. tant6sto, avv. îndată. TAPINAre, v. n. a şi petrece o viaţă miserabilâ, a trăi în miserie; — ţapinar si, a se întrista, a se tângui. TAPINO, a. miserabilu, ticâlosu, aâracu, tristu, strîmtorat -, nenorocitu ; prostu, dc rindu. TÂPPA, f. schelă, magazinu de depositu ; tapă, descălecătoare. TAPPĂBE, v. a. a îndopa, a astupa, a închide, a acoperi; — tapparsi, a se acoperi, a se îmbrobodi. tappeto, m. tapetu, covoru; — mettere sul tappeto, a propune, a supune la desbatere. tappezzAre, v. a. a tapeţi, a covori, a îmbrăca cu covoare, a orna cu tapeţerie ; a acoperi, a îmbrăca. tappezzerîa, f. tapeţerie. TAPPEZZIERE, m. tapeţieru. tAppo, m. dopu, cepu; dopu, capacu de tunu. tAra, f. tară, dară, rabatu ; — aver molte tare, a avea mai multe defecte; — far la tara, a nu crede, a nu da credinţă la toate ce spune cineva. TAKAFOso, m. bou de baltă (pasere). TARAd6re, m. unu felu de insectu. TARÂNDO, in. cerbu tarandu (cuadrupedu). tarantula, f. tarentulâ (insectu); tarantelâ (danţu neapolitanu) ; tarantea (pântece de peşte sâratu). tarant£llo, m. adaosu (la vinzare). tarAntola, f. tarentulâ, unu felu de şopirlâ mică şi de pâianjânu veninosu. tarapatA, m. sunetulu tobei. tarAre, v. a. a râsbate, a micşora, a scădea din preţulu cerutu, a face o reducţiune, unu rabatu. taratantAra, f. sunetu de trimbiţâ. TARATORE, m. care resbâte, face rabatu. tArchia, f. pînzâ de corabie. TARCHiAto, a. robustu, ţeapânu, mâdulârosu. TARDAMENTE, aw. târziu. TARDAnza, f. tardamento, m. întârziere, zăbovire. TARdAre, v. n. a întârzia, a zăbovi, a pregeta, a merge incetu, a timpuriza ; a târâgâi; a se face târziu, a fi târziu; a aştepta cu ne-râbdâre ; — v. a. a retarda, a opri, a zăbovi ; a amina, a trâgâna. tard£tto, avv. cam târziu. tardezza, f. târziime, încetime, moliciune, lene. tArdi, avv. târziu; incetu, câte puţinu puţinu ; — tosto o tardi, acum ori mai târziu. TARDÎGRADO, a. care umblă incetu. TARDITÂ, f. târziime, încetime, lenevie, pregetare. TARDÎvo, TARDio, a. târziu, incetu, pregetâtoru, zâbavnicu, care 6e face târziu; care se coace târziu. tArdo, a. târziu, fârâ timpu; incetu, domolu, pregetâtoru, zâbavnicu, leneşu,. trândavu; neîngrijitoru, nesilitoru; gravu, majestuosu. TARI, m. tariu, o monedă mică sicilianâ. . TARGA, f. targâ, sciitu; felie lungă de pâine. TARGÂTA, f. lovitură cu targa. targ6ne, m. targâ mare; artimisâ, peliniţâ (plantă). TARîpfa, f. tarifă, tablă de preţuri sau de tac “ . tarIsca, f. prânzu, mâncare împreună. tarlAre, v. n. a se mânca de cari, a produce cari. tarlatiJra, f. rozâturâ de cari j fâinâ de cari. tAklo, in. cariu; rozâturâ de cari; făina de cari; durere, aflicţiune; — aver târlo con uno, a avea pismâ pe cineva. tArma, f. molie, biată. tarmâto, a. roşu de molie; ciupitu de vâr-satu. TARMATtfRA, f. molieturâ, rozâturâ de molie. taroccamento, m. certare, jâvrire, blehâire, râstire. taroccAre, v. a. a face tarocu ; a se certa, a se râsti, a jâvri, a blehâi; a se înverşuna, a se mânia. tarocchi, m. pl. tarocu (jocu in cărţi). taroccone. m. gâlcevitoru, blehâitoru, jâvri-toru. tar6la, f. boală de copită la cai. takpagnu6lo, in. omn râutaciosu, vicleanu. tarpăno, m. bâdâranu, grosolana, prostu, mojicu. tarpAre, v. a. a reteza aripile; a slâbi, a des-puteri. tarpigna, tarpIna, f. cucută (plantă medici' nalâ). TARsiA, f. unu felu de mosaicu formatu cu tăbliţe dc lemnu de deosebite colori, intar-siaturâ; avaru. TARSiAre, v. a. a intarsia, a face intarsiaturi. tArso, m. unu felu de marmură albă de Toscana. tartAglia, m. gângâvitoru, bâlbâitoru; tarta-11a, personagiu comicu. TARTAGLlAH^NTO, m. gângâvire, bâlbâire; hodorogiră. tartagliAre, v. n. a gângâvi, a bâlbâia hodorogi. tartaglione, m. gângâvitoru, bâlbâitoru; fle-caru. tartAna, f. tartanâ (unu felu de barcă), dubă. TARTARA, f. turtâ de migdale. tartAreo, a. tartareu, infernalu ; ca tartarulu. tartar^sco, a. tatarescu, alu tatariloru. tartArico, a. tartaricu (acidu). tartarizzAre, v. a. a tartariza, a ourâţi cu tartaru. tArtaro, m. tartaru, piatră de vinu, terghie, cremo tartaru ; aşezare cretoasâ; — tartar o emetico, tartaru emeticu; — il Tartaro, Tartarulu, infernulu. tartar6so, a. tartarosu, din natura tartarului. tartaruga, f. broască ţestoasă; ţestu ; omu leneşu. tartassAre, v. a. a maltrata. TARTtiFO, in. tartufu, triuflâ, bui*ete negru. taru6lo, m. canceru. tAsca, f. buzunaru, taşcâ, sâculeţu, pungă. tascAbile, a. tascabilu, de buzunaru, purtâreţu. tascAta, f. o taşcâ plinâ. •TASCHiNO, m. taşcâ mică, buzunaru micu. tAssa, f. tacsâ, dajdie, contribuţiune, cislâ. tassAre, v. a. a tacsa, a cislui, a hotărî tacsa; a determina, a stabili; a tâlbâci, a critica. tassativamente, avv. într’unu chipu tacsativu, determinatu, precisu, detaliatu. tassatîvo, a. tacsativu, determinatu, hotâritu. tassazi6ne.—tediat6re 577 tassazi6ne, f, tacsaţiune, tacsare, cisluire. tassellAre, v. a. a închistra, a îmbrăca, a căptuşi cu bucăţele de lemnu; a pune o bucăţică de lemnu. tassello, m. bucată mică de lemnu sau de piatră inchistratâ; petecu; tiparu, stempu. TASStfTTO, m. nicovală purtâreaţâ. TÂsso, w. tisă (arbore); bursucu (animalii); nicovală. tassobarbAsso, m. luminâricâ (plantă). tAsta, /*. scamă, fitilu; desgustu, belea. tastAme, m. mulţime de taste. TA9TAMENTO, m. pipâire; palpare; cercare. TASTARE, v. o. a pipăi ; a cerca; a încerca. TASTÂTA, f. pipâire; — dare una tastat a. a ispiti. TASTATdRE, m. pipăitoru; cercătoru. TASTATURA, f. tastatură, rîndulu ciocâneleloru la unu claviru sau la unu organu. TASTEQGIAM^NTO, m. pipâire aici şi acolo. tasteggiAre, t?. a. a atinge, a pipăi ici şi colo; — r. n. a dibui, a umbla pipâindu. TASTltfRA, f. tastatură, cleiâtoru, tastierâ. tAsto, m. tactu, pipăita (simţu); pipâire; tastă ; — andare al tasto, a dibui, a umbla pipâindu; — toccare un tasto, a apuca vreunu argumentu cu iscusinţă; — toccare il tasto, a nimeri, a apuca de unde trebne. tast6llo, tn. păru, haracu de vie. tast6ne, tast6ni, ai7i7. pipâindu; orbeşte. tAto, m. frâţioru (in limbagiulu copilârescu). tattah£lla, m. flecaru, cicălitoru. tattamellAre, 17. n. a flecari, a locoti, a spo-rovâi. t.Attera, tAttara, f. defectu, cusuru; bagatelă, fleacu. tAttica, f. tactică, ştiinţa evoluţiuniloru militare ; dibăcie, iscusinţă, prudenţă, înţelepciune. tAttico, a. tactica, relativu la tactică. tAttile, a. tactilu, relativu la sensulu tactului. TATTÎVO, a. tactivu, pipăitoru, simţitoru. tAtto, m. tactu, pipâitu, atinsu, sensulu atin-sului. tattjArsi, 17. n. a se tatova, a şi face prin împunsături sau scrijieturi felu de felu de figuri pe piele. tatOsa, f. armadilu, tatu (unu felu de cuadru-pedu). taumat6grafo, m. taumatografu, scriitoru despre minuni. taumatArgo, m. taumaturgu, fâcâtoru de minuni. tăun A, m. damascbinatură. tauricîda, m. tauricidu, ucigâtoru de tauri. taurIno, a. de tauru. tAuro, m. tauru (animalu şi zodie). taer6bolo , m. taurobolu, sacrificiulu unui tauru in onoarea Cibelei la cei vechi. tausia, f. damaschinare, damascbinatură; — lavorare di tau8iat a damaschina. tautologia, f. tautologie, repetiţiune prin alte vorbe. tav4rna, f. tavernă, cârciumă. tavernAio, m. tavernaru, cărciumaru. taverniere, m. cărciumaru; frecuentatoru de cărcime. tAvola, f. masă; tablă; tăbliţă, placă ; scândură, tablou ; spaţiu pâtratu; registru ; scară, indice, prospectu; unu felu de jocu; o măsură liniară; ospâţu, prânzu, mâncare ; -andare a tavola, a se duce la masă, la prânzu; — metter la tavola, a găti, a pune masa; — giuoco di poche tavole, întreprindere facilă dare a due tavole d' un tratto, cu o lovitură doâ muşte. TAVOLACCiNO, Y*i. aprodu judecâtorescu. tavolAccio, m.targâ de lemnu ; —far tavolaccio, a face mari pregătiri. tavolAre, 17. a. a îmbrăca, a căptuşi cu scânduri ; a măsura moşii; a face patu la joculu şachului. tavolAta, /*. masă plină de oaspeţi. tavolAto, m. părete sau pardoseală de scânduri, duşâmea. tavolat6re, m. mâsurâtoru de moşii, agrimen-soru, inginera topografu, arpentoru. tavolatOra, f. agrimensurâ, arpentagiu. tavolella, f. tablă mică. TAVOLtfLLO, m. tablă mică; mescioarâ, măsuţă. tavoletti, f. tablă mică, tăbliţă; mescioarâ; tablou micu ; paletă (la pictori); tablă de scrisu ; planşetă, măsuţă a geometriloru. tavoliere, m. tablă de şachu sau de dame; — essere, restare sul tavoliere, a fi în desbatere ; a fi în pericolu. tavolIna, f. mescioarâ; tablou micu. tavolino, m. mescioarâ; — essere a tavolino, a studia, a scrie. • tAvolo, i». masă.' TAVOLdNE, m. masă mare ; tăbloiu, scândură groasă, blană de lemnu. TAVOLdzzA, f. paletă de pictori. tAzza, f. ceâscă ; teasu, bacinu. tazzetta , f. ceasculiţâ; tâviţâ , tâvişoarâ (plantă). TE, pron. tine, pe tine, te; îţi, ţi. te’, na! poftimu ! Tfc, THfe, m. ceaiu. teandru, f. teandrie, natură divină şi umană. teAndro, m. Teandru, Omu-zeu, Mântuitorule. TEATINO, m. teatinu (unu felu de călugări). teatrAle, a. teatralu, de teatru. TEAtro, m. teatru; scenă; spectaculu, privelişte. t£cca, f. pâtişoarâ, pată mică; greşeală mică. tecchIre, 17. n. a eşi, a da, a încolţi, a creşte. TtfCNico, a. tecnicu, relativu la arte, de arte. tecnologIa, f. tecnologie, teoria industriei practice. t£co, cu tine (con te). . TECOMtfco, m. omu făţarnic u; — a tecomeco, între patru ochi t£da, f. faclă nupţială, torţa de nuntă - nuntă; bradu. TEDDlfco, m. tedeumu (imnu religiosu). * tediAre, 17. a. a desgusta, a import una, a plictisi, a supăra; — tediarsi, a se desgusta, a i se uri. tediat6re, m. desgustâtoru. supârâtoru, im-portunu. 37 Digitized by Google 578 TKDIO.—TEMPEST080. tki>io, m. desgustn. urîtu. plictisire. supărare. teiuositâ. f. uneiune, importam itate. -TF.nioso, a. desgustosu. plicticosu, urkiosu, importului. •tegamata. f. tigae plina. . tf.ua me. m. tigae. tkgghia, f. turtelniţâ. tigae; capacu ; tingire. teglioxe, in. turtelniţâ, tigae, tingiro marc. tegnExte, a. care ţine ; vâscosu, cleiosu ; cumpăt atu. tegxenza, f. tenacitate, vâscoşie, cleioşic. tegoea, f. tegolo, m. ţiglă, olanu. tegolAia, /. ţiglârie, olânârie, cuptori de ţigle. tegolâio, in. ţiglaru, olânaru. .tegi mento. m. tegumentu, invâlişu, scoarţa. tkî.smo, m. teismu, credinţa in dumnezeu; ilt'ismu, sistema acelora ce nu priimescu rc-v<‘laţ iun ea. teista, m. teistu; deistu. t teta, f. pinzâ ; ţesătură; intrigă, machinaţiune, uneltire; tablou, pictura, zugrăveală; — tda in cerata, muşama; — tda batista, batistă ; — tda bamhagina, fu stană ; — tela cala nea, pinzâ pistriţâ ; ■— lela incollata, pinzâ scrobită. telaggio, m. cualitate, ţesâturâ a pinzei. tet.aio, m. râsboiu, stativâ ; pervazu, cerccvea, cadra. telamuxi. m. pi. telaraoni, fîgure de oameni sau de animale cari susţinu vreo trabcaţiune arcbitectonicâ. telegraficamexte, avv. telegraficeşte. teeegrAfico, a. telegraficu. teeegrafo, m. telegrafu. teeerta, f. pînzeturi, pinzârie. telesl6pico, a. telescopicu, de telescopu ; care se vede numai prin ajutorulu telescopului. telescopio, in. telescopu, ochianu. teeetta. f. pinzâ subţire ; pinzâ de auru sau de ar gin tu. tellîna. f. unu felu de scoică; — cosa che farebbe ridere Ic telline, lucru foarte ciudatu, de risu. telluro, m. teluriu (unu felu de metalu). teeo, m. dardâ, săgeată; trâsnetu ; puşcă; lăţimea unei materii; servietă, şervetu. TELoxARiO, in. vameşu; zarafu. telonio, in. cantorulu unui zaralu, alu unui vameşu. tema, f. temere, frică; temă, subiectu, argu-mentu; — nscir di tenia, a se abate din subiectu. temexza, f. temere, frică, sfială ; reverenţă. temerariamexte , avv. cu temeritate, semeţeşte. * TEMErArio, a. temerara, cutezâtoru, îndrâsneţu, semeţu, imprudentu ; obraznicu, impertinentu; intimplâtoru, fortuita, casualu; — giudizio temerari-o, bănuială nedreaptă, neîntemeiată. temere, v. a. e n, a se terne, a avea frică; a se sfii, a bănui, a nu se încrede; a respecta a simţi reverenţă. ’ temerttA, f. temeritate, semeţie, imprudenţă» îndrâsnealâ, eutezare: obrăznicie , imperti- nenţâ, dirjie. * temîbile, o. de temutu. temo, m. cârmă. TEMOLO, m. unu felu de peşte micu. tempAccio, m. titnpu urîtu. furtunosu, neplâcutu. TF.MPF.LLAMKXTO, m. clătinare, hâţânire ; inde-cisiune. tempellAre, v. a. a clătina, a bâţâni; a bate, a lovi; — v. n. a sta la îndoială, a nu se hotărî, a bojbâi, a apâşti. tempellAta, f. temfello, in. sunetu întreruptu de clopote şi de alte instrumente, ţiuiturâ, ţângâniturâ ; bâtae; incertitudine, indecisiune, nehotârîre, apâştire. tempellone, m. bădăranii, nerodu; omu nere-solutu. tempera, f. oţelire, oţeliturâ, câlire; cualitate, natură,temperamentu, disposiţiune; consunanţâ; — dipingere a tempera, a depinge cu colori de apă. temperamexto, m. oţelire, câlire; îndreptare, regulare, astîmpârare, cumpătare, potrivire, moderare, înfrînare ; măsură, precauţiune, mijlocii do scăpare; temperamentu, naturalu; constituţiune. temperAxte, a. temperantu, moderatu, astîra-pâratu; cumpâtatu, rcgulatu, înfrînatu. temperAnza, f. ternperanţâ, moderaţiune, cumpătare. temperAre, v. a. a căli, a oţeli; a îndrepta, a regula, a potrivi, a cumpăta, a modera, a astîmpâra. a înfrina; a acorda; — temperare una pcnna, a face unu condeiu; — temperare il vino, a amesteca vinu cu apă. temperatamente, avv. cu ternperanţâ, cu moderaţi une. * temperatezza, f. cumpătare, astîmpârare. temperativo, a. temperativu, regulatoru, mo-deratoru. temperAto, a. oţclitu, câlitu; moderatu, cura-pâtatu, astimpâratu, regulatu, înfrînatu; modestu. temperat6io, m. briceagu, cuţitaşu de condeie. TEMPEpATbRE, m. regulatoru, îndreptâtoru, po-vâţuitoru. temperatura, f. cualitate, disposiţiune; temperatură (atmosferică) ; tâiâturâ de pană. tempkrie, f. temperatura aerului in relaţiune cu ovganismulu nostru; amestecu de cua-litâţi. temperino, m. briceagu, cuţitaşu. tempesta, f. tempestă, tempestate, fortuna, viforu, volvurâ ; grindină; turburare, invifo-rare ; furie, repeziciune; infortuniu, desastru, nenorocire mare; necazu, durere; înverşunare ; — menar tempesta, a se învifora, a sgomoti, a holcâi, a gâlâgi. tempestAre, v. n. a fi în tempestă, a face o tempestă, o furtună, a vifora, a se învifora; a se înverşuna; a fi foarte turburatu; — v. a. a supăra, a importuna, a înteţi, a prididi; a bate, a lovi cu mare furie. tempestAto, a. supărata, zoritu, prididitu; turburatu, necâjitu; presâratu. tempestivamente, avv. la tirapu; de vreme. tempestivo, a. oportunu, fâcutu la timpu. tempestosam^nte, avv. cu tarburare, cu invi-forare, într’unu chipu furtunosu; cu înverşunare. tempest6so. a. tempestosu. furtunosu; turbu- TEM PI A. - T ENERtfZZA. f)iî» ratu; repede, furioşii; inverşnnatu; nâbâ-dâiosti. TEMPIA, /. tîmpla. tempieiîk, w; templaru (cavalerii). TEMPIO, m. templu, biserica. TEMPlbXE, vi. lovitura în capu cu mâna ; prostii, neroda, neghiobu, tonta, ludu. tântâlau. TEMPISSIMO (PER), avv. foarte de vreme, timpuriu. templario, templAro, m. templaru. tempo, m. timpu, vreme; vîrstâ, etate; stagiune, anotimpu ; oportunitate, comoditate ; epochâ, seculu. veacu ; termina, sorocu ; temperatura ; ocasiune; râgazu ; tempo ; — tempo nuovo, primăvara ; — tempo del verso, ritma ; — tempi di mezso, evulu meziu, veaculu de mijlocu; — avere, dor si bel tempo, a petrece, a se desmerda; — dar tempo al tempo, a urma cu prudinţâ, cu băgare de seamă; — a vânz ar tempo, a se grăbi; — a tempo avansata, la timpu îndemnaticu ; — a tempo, la timpu; pentru câtu-va timpu ; pe îndelete ; — tempo fu, în trecutu; — di tempo in tempo, a tempo a tempo, din timpu în timpu; — non metter tempo in mezso, a nu zăbovi, a nu se pregeta ; — racconciarsi il tempo, a se îndrepta timpulu, a se face timpu frumosu ; — di notte tempo, noaptea; — a tempo e luogo, cându va ti ocasiune; — da gran tempo, de multu; odinioară; — in pi'ocesso di tempo, în viitoru ; — per tempo, de vreme, timpuriu; — uno spazio di tempo, unu cârdu de vreme; — tutto in un tempo, într'o clipă ; — tempo viene per chi pud aspettarlo, cu timpu toate se făcu. temp6ne, m. timpu lungu; veselie, petrecere, ospâtare, beţie muscâleascâ. TEMPOPERDI, m, perdevarâ, nevoiaşu. t^mpora, f. pl. cele patru timpuri de postu ce suntu prescrise in fiecare stagiune de S. Biserică. TEMPORÂLE, m. tempestă, furtună, timpu urîtu; ameninţare de furtună ; jurisdicţiunea seculară; — a. timpuralu, timpurariu, vremelnicii, tre-câtoru; lumescu, mirenescu, secularii; relativu la tîmple. Temporalitâ , f. timpnralitate , caducitate; amoarea lucruriloru trecătoare, lumeşti. TEMPORALMtfNTE, avv. timpuraliceşte, vremelni-ceşte; lumeşte, mireneşte. temporAkeo, temporârio, a. timpurami. tim-puraru, vremelnicu, provisoriu. trecâtoru. TEMPOREGGIAM^NTO, m. timpurizare, amânare, trâgânare, târâgâire, sorocire, adâstare pînâ ' la unu timpu mai favorabila, apâştire. temporeggiAre, v. n. a timpuriza, a adăsta pînâ la nnu timpu mai favorabilu; a zăbovi, a întârzia. TEMPKA, f. câliturâ; cualitate, temperamentu. tenAce, a. tenace, care se ţine . care resisto separaţiunii, tare ; cleiosn, lipiciosu, vâscosu ; avaru, scnmpu; neînduplecâciosu, obstinaţii, pismâtariţu. tenacemente, avv. cu tenacitate. tenacitX, f. tenacitate, tărie; cleioşie, vâsco-şie; obstinaţiune, neînduplecâciune ; avariţie. tenAglia, f. cleşte. TENDA, /’. cortu ; cortină, perdea; învălitura : pavilionu; — leva re le tende, a decampa. a ridica tabăra. TENDivNZA, f. tendinţă, înclinare, aplecare. TENhKliE, v. a. a întinde; a destinde, a desfăşura; — r. n. a tinde, a înclina, a avea tendinţă, inclinatiune, aplecare, a ţinta; a avea de gândii; a se apropia de, a se îndrepta către ; — tendere insidie, a întinde o cursă ; — tender gli orecchi, a deschide urechile. tendîne, f. tingâ, coardă, vină. tendinoso, a. tingosu, vînosu. tentutore, m. întinzâtoru ; insidiatoru. tendone. m. perdea, cortină, pavilionu mare. TENEBRA, f. tenebră, întunerieu. întunecime, lipsă de lumină; noapte: ignoranţă. ne- ştiinţa. TENEBRARE, v. n. a se întuneca, a se face întu-nericii. TENEBRÎA , f. întunecime, beznă, obscuritate; ignoranţă. tenebrore, w. întunecime, tenebre adinee. TENEBROSO, o. tenebroşii. întunecosu. obscurii ; opacn, nestrâvâzâtoru ; confusn, turbura tu. în -curcatu. TENENTE, m. locoteniiite; — a. ţii toni: tenace, tare. tenere, v. a. a ţinea; a avea; a păstra, a deţinea; a reţinea, a opri ; a obţinea, a eâ-' păta, a dobândi; a conţinea, a coprinde, a ocupa unu spaţiu; a stăpâni; a apuca, a prinde ; a împiedica ; a manţinea, a păzi, a observa; a ajunge, a sosi; a crede, a socoti, a gândi; a împlini; a locui; — v. n. a se ţinea, a avea înclinare; a mirosi; a avea gustu; a socoti; a avea putere, eficacitate, valoare, a preţui; a fi lipitu, prinsu ; a da, a încolţi, a creşte, a prinde rădăcină, a fi pârtinitoru, a părtini; — tenersi, a se crede, a se socoti; a se absţinea, a se opri, a nu lua parte; a se ţinea ; a se conforma, a se potrivi; a se conserva ; a se râzima, a se sprijini; a şedea, a reniânea, a locui; — tenersi in buono, a se bucura; — tener a mano, a avea gata; — tener di mano ad uno, a da cuiva o mână de ajutoru; — tener una cosa da alcuno, a fi priimitu uuu lucru dela cineva ; — tener mente, a băga de seamă, a lua aminte ; — tenere in lungo, a procrastina, a diferi, a trâgâna; — tenere a bada, a purta cu vorba ; — tener testa, a se împrotivi, a înfrunta ; — tener per fermo, a crede cu stăruinţă; — tenere a piuolo, a face pe cineva se aştepte ; — tenere a segno, a înfrîna, a astimpâra — tenere a pigione, a ţinea cu chirie; — tener parola, a se ţinea de cuvîntu; — tener saldo, tener fermo, a se ţinea bine, a nu so lăsa, a nu se îndupleca, — tienlo a mente. (ine-o minte; — tenere a loggia, a purta de nasu; — tener sotto i piedi, a apăsa, a supune, a ţinea cotropitu, a copleşi. tenere, m. ţinere; mâneru, coadă; ţinutu, provincie, districtu; posesiune, domnie. TENEREZZA, f. frâgezie, moliciune, fragilitate; delicateţă, frăgezime, amoru, afecţiune, bine-voinţâ; arătări, demonstraţiuni de amoru; de binevoinţâ. 37* Digitized by Google 680 tENERO.—TEREBENTINA. tEnero, a. moale, frageda; tînâru, june deli-catu, gingaşu ; neîuvâţatu ; amabilu ; simţi-toru; supârâcio9u; 9ilitoru, rîvnitoru, îngrijitorii ; — s. tn. frăgezime. TENERticcio, a. fragedu, gingaşu, tinerelu. tenerume, tn. sgâtfciu, cartilaginâ; vlâstaru tînâru. tenEsmo, tn. tenesmu, încuere, greutate de a eşi afara. tEnia, f. tenia, verme solitaru. teniEre, tn. stratn de balistâ. TENImEnto, tn. ţinere; ţinutu ; moşie; sprijină. tenit6io, tn. mâneru, mânunchiu, coada, toartă. TEMTuRE, tn. ţiitoru, care tine. tenit6rio, tn. tinutu, teritoriu, ocolu. TENlTtRA, f. ţinere, ţiiturâ, sprijinu. ten6re, m. coprinsu, conţinutu, coprindere; sensu , conceptu ; chipu, forma , maniera ; testulu unei scrieri; tonu, accentu ; tenoru. tenorkggiAre, v. n. a face pe tenoru. tenorÎsta, tn. tenoristu, care are voace de tenoru. TENSlLE, a. tensilu, întinsâciosu, elasticu. tensi6ne, f. tensiune, întindere, încordâturâ. tEnta, f. sondâ chirurgicâ ; încercare. tentAbile, a. tentabilu, de cercată, de încercata. tentamEnto . tn. tentare. cercare, încercare; ispitire. TENtAre, v. a. e n. a tenta, a cerca, a încerca, a esperimcnta, a proba, a cerceta, a ecsami-na, a ispiti; a invita, a îndemna, a momi, a atrage, a aţiţa; a sonda, a esplora cu sonda ’r a cumâta, a cuteza. tentativamEnte, avv. spre cercare; capţiosu. tentatIvo, tn. tentativa, cercare, încercare, proba, silinţa, sirguinţâ ; cutezare, cumâtare. tentat6re, tn. tentatoru, cercatoru, ispititorii; diavolulu. tentazi6ne, f. tentaţiune, cercare, proba, ispită, tentenna, f. clătinare, barcolare, şovăire. tentennamEnto, m. clătinare, şovăire, hâţânire. tentennAre. v. a. a clătina, a hâţâni, a hâţâi; — v. n. a se clătina, a se hâţâni, a se şovăi, a barcola ; a fi nehotârîtu, inconstantu. tentennAta, f. clătinare, bâţâire ; lovitură. tentennatGre, tn. clâtinâtoru, şovâitoru. tentennElla, f. grindeiulu roatei. tentennIno, a. clâtinâreţu; ispititoru. tentennio, tn. barcolare, clătinare prelungită. tentenn6ne, tn. şovâitoru, clâtinâtoru, nereso-lutu ; — andar tentennon t-entennoni, a umbla şovăinda. tent6ne, tentGni, avv. şovâindu, pipâindu, cu nesiguranţă, cu precauţiune, cu băgare de seamă ; — andat tentoni, a orbeca pe întune-ricu, a dibui, a umbla pipâindu, pe pipăite, bojbâindu. tEnue, a. subţire, uşoru, slabu, puţinu, neîn-semmatu, de puţină importanţă ; raru ; delicată. tenuemEnte, avv. puţinu, uşoru. tenuitA, f. tenuitate, subţirime, micşorime, pu-ţintime, uşorime ; rârime ; delicateţă ; lucru de puţină importanţă, lucru neînsemnatu. ten 15ta, f. proprietate, posesiune, dominiu, moşie ; ţinere ; capacitate; încăpere; coprinsu. tenutElla, f. moşioarâ. tenCto, a. ţinutu; obligatu, îndatorată; socotită, crezutu, reputatu j — tenuto bene, bine îngrijită. tenzonamEnto, tn. disputare ; combatere, lup-tare. tenzonAre, v. n. a disputa, a se certa; a se lupta, a combate. tenzonat6re, tn. luptâtoru. tenz6ne, f. dispută, ceartă, desbatere; combatere, luptă. teoc6smico, a. teocosmicu. teoc6smo, tn. teocosmu, simulacru de zeitate păgână. TEOCrAtico, a. teocraticu, de teocraţie. teocrazîa, f. teocraţie, guvernu alu lui Dumnezeu, alu ministriloru lui Dumnezeu. TEOdîa, f. odă, cântecu într'onoarea lui Dumnezeu. teodicEa, f. teodicee, dreptatea lui Dumnezeu. teogonla, f. teogonie, genealogia zeiloru. teologale, a. teologală, care are pe Dumnezeu de obiectu; — le virtu teologali, virtuţile teologale. teologalmente, avv. teologaliceşte. teologAstro, tn. teoiogu prostu, de puţinu me-ritu. teologia, f. teologie, ştiinţa lucruritoru divine. teologicamente, avv. teologiceşte. teol6gico, a. teologicu, de teologie. teologizzAbe, teologAre, v. n. a teologiza. te6logo, tn. teoiogu, profesoru de teologie. teorEma, m. teoremă, proposiţiune de demonstrată. teoremAtico, a. teorematicu, de teoremă. teorEtico, a. teoreticu; speculativă. teorIa, f. teorie. te6rica, f. teoricâ, ştiinţă teoretică. teoricamente, avv. teoriceşte, prin teorie. teorico, a. teoricu, teoreticu; — 8. m. teoricu, ce are teorie. TEOSOFÎA, f. teosofie (o sectă filosofică şi doctrina ei). teosofIsta, te6sofo, tn. teosofu, teosofistu. tepefAre, v. a. a încropi, a face să se cro-peascâ. tEpere, v. n. a fi cropitu, a cropi, a da în cropu. tkpidamente, avv. cam încropitu, câldicelu; fără căldură, fără activitate, iară vioiciune. tepidArio, m. tepidariu, bae de apă încropită la Romani. tepidezza, tepiditâ, f. încropealâ, cropealâ, încropire. cropire, căldură moderată; lipsă de fervoare, de energie; lenevie. tEpido, a. încropitu, cropitu, câldicelu; rece, fără căldură, fără fervoare; leneşu, trândava. tepGre, tn. cropealâ, încropealâ, căldură moderată. terapEutA, m. terapeutu, versată în terapeutică, medicu. terapeutica, f. terapeutică, medicină terapeutică. terapEutico, a. terapeuticu, de terapeutică. teratologIa, f. teratologic, sofismâ. tErchio, a. prostu, neîndemânatica, stăngaciu. terebentina, f. terebintinâ, o răşină. TE REBIN TO.—TERRIC U RVO. 581 terebinto, m. terebintu (arbore). t£rebra, f. o maşina anticâ de resbelu; Bfre-delu; trepanu. teredine, f. cariu. t TERGtfMlNO, a. intreitu, triplu, triplice. T^RGERE, v. a. a şterge, a curâţa. TERGlDUTTdRE, m. câpitanu de retrogardâ. tergiversâre, v. n. a dosi, a se codi, a ocoli, a cârmi. . . TERGiVERSAZiONE, f. dos're, codire, ocolire, car-mire, pretestu, strâgânie, tergiversaţiune. TERGIVERSO, a. coditoru, dositoru, ocolitoru. TERGO, m. spate, dosu, spinare; - da tergo, pe dindârâtu, la spate, pe dindosu, în dosu, din dosu ; — dare il tergo, a da dosulu, a întoarce spatele. teriAca, f. teriacâ, o preparaţiune farmaceutica. teriacAle, a. de teriacâ. TERMALE, a. termalu, relativu la terme, la bai calde. t£rme, f. pl. terme, băi, calde. terminAbile, a. terminabilu, de termin atu; mârginitu. TERMIN ABILITA, f. termin abilitate. , TERMINALE, a. terminaţivu, mârginaşu, limi-trofu. ... c . terminam^nto, m. terminare, mărginire; nnire, isprâvire, încetare; determinare, hotârîre, de* cisinne. ... , TERMINARE, v. a. a termina, a margini, a hotărnici ; a fini, a isprăvi; a decide, a resolvi, a hotâri; a determina, a declara; — v. n. a se termina, a se mărgini, a nu se întinde mai departe ; a muri. . terminatamEnte, avv. într’unu modu determi-natu. ... .. . terminaT^zzA. f. terminu; mărginire, limita-ţiune. , . . TERMlNATivo, a. terminativu, mârginitoru. TERMINAT6RE, m. terminatoru ; mârginitoru ; de-terminatoru, hotâritoru; isprâvitoru, îndepli nitoru. t . terminazi6ne, f. terminaţiune, mărginire, ho târnicire; îndeplinire, isprâvire; desinenţa zi-ceriloru. , ^ . TERMINE, m. margine, hotaru; fine, isprâvitu; cuviinţă ; manieră, chipu de a trata ; condi -ţiune, ordina, stare, gradu ; zicere, vocabulu, vorbă; cunoştinţă, noţiune, ştire; conturu ; terminu, sorocu; dilaţiune ; îndeplinire; mij-locu de scăpare, remediu, pretestu; — a termine di, după, în conformitate cu; — aver termine, a fini, a se isprăvi; — a tal termine, pînâ la acestu punctu ; — essere in termine di fare, a fi în stare de a face; — i terni ini della luna, fasele lunei; — uscir dai termini, eCcedere i termini, a trece peste regulele cuviinţei; — mezzo termine, remediu, mijlocu de scăpare, pretestu; —- termine di febbre, accesu, isbire de triguri. termologîa, f. terraologie, discursu despre apele minerali. term&metro, m. termometru. termometrico, a. termometricu, de termometru. ternArio, a. ternaru ; de trei; — 8. m. terna-riu, tercetu, stanţă de trei versuri. T^RNO, m. ternu, unire de trei numere la loterie. TtfRRA, f. pâmintu ; globulu pâinintescu ; lume ; locu; ţară, regiune, ţinutu; cetate; conti-nentu. uscatu, malu, ţârmu ; campu; moşie; — rimanere in piena terra, a fi redusu in miserie ; — terra ferma, continentu, uscatu; — dare in terra, a desbârca; — andare a terra, a cădea la pâmintu ; â se ruina: — squadrar la terra, a descrie pâmintulu; — per mare e per terra, pe mare şi pe uscatu ; — terra oriana, orleanu; — terra sigillata, bolu ; -- buttar per terra, a trânti; — terra argillosa, pâmintu cleiosu, pâmintu galbenu; — terra da stoviglie. pâmintu de oale. terbAcqueo, terrAqueo, a. terestru, pâinin- tescu; — Vorbe terracqueo, globulu pâmîntes-cu,lumea in care trâimu. ^ terracrepolo, m. cicoriâ sălbatică. terrafinAre, v. a. a ecsila, a surghiuni, a isgoni. terrAglia, f. pâmintu de oale, de vase. terrAgno, terrAgnolo, a. care se află pe sur-faţa pâmîntului. terrAme, m. molozu. . terrapienAre, v. a. a şânţui, a face nălţaturi de pâmintu. terrapibno, m. bastionu de pâmintu, şanţu. terrAtico, m. fundaticu, dajdie pe moşie, chine. terrAto, m. întărire, înâlţăturâ de pâmintu, şanţu. terrAzza, /’. teraţa. < terrazzâno, m. ţâranu ; locuitoru alu unui ca-stelu; compatriotu, dintr’aceaşi ţară. ^ terrazzîno, m. balconu, podu, altanu rnicu. terrâzzo, m. teraţâ, altanu, podu, balconu. terrem6to, terremuoto, tremu6to, m. cutre* muru; turburare mare, confusiune. terrenamente. avv. lumeşte. TERRENELLO, m. bucată mică de pâmintu; pa-mîntu slabu. terreno, m. pâmintu, locu, spaţiu de pâmintu; târîmu; teritoriu, ţinutu; obiectu, materie a conversaţiunii; — a. pâmiutescu, terestru, lu-mescu, mirenescu; — pian terren^>, catulu de jo8u, parteru. A . . . terreo, a. pâmînte8cu ; în faţa pâmîntului, galbenu. . , terrestre, a. terestru, pâmintescu; lumescu, carnalu, trupescu, profanu, timpuralu, vre-melnicu. . terrestritA, f. terestritate, cualitatea lucrului terestru. a , . terrEtta, f. satu ; moşioarâ; unu felu de pa-mîntu. # terrîbile, a. teribilu, spâiminţâtoru,formidabilu, înfricoşatu, grozavu, ingrozitoru. # TERRiBtLio, m. lucru teribilu, ingrozitoru. terribilitâ, f. teribilitate, grozăvie. terribilmEnte, avv. într’unu modu tenbilu, grozavu. terrîccia, f. pâmintu uşoru, târinosu. . TEHRicciO, m. pâmintu de ingrâşatu; stratu ve- getalu. . . TERRictfRVO, a. inchinatu, plecatu spre pâmintu. Digitized by Google 582 TERRiFICO.—TESTIFICATOKE. tekrîfico, a. teribila; insuflâtoru de mare reverenţa. tekeîgkno, a, terigenu. nâscutu din pâmîntu. tekkîgno. a. pâniintescu, de pâmîntu, de lutu. tkkiuna, f. terinâ, biidu, ceanacu, strachina de paiaiutu. tkkritoriAle. a. teritorialii, alu teritoriului. tekiutorio, m. teritoriu, ţinutu, ocolu. tekroke, m. teroare, spaima, groaza, frică vi-olinte. TEIiROKÎSMo, vi, terorismu, sistemă de teroare. tkrkorista, vi. teroristu, partisanu alu terorismului. tkrkoso, a. pamintosu. târinosu, lutosu. teksamknte, ace. fără nici o pată, luciosu. tkrsezza. f. netezie, netezime, poleiturâ, scli-visealâ. teksione. /'. ştergere, curăţire. tkkso, a. ştersu, curatu, nepâtatu, poleitu, scli-visitu, luciosu, luciu, netedu ; elegantu. TKRZA, /’. terţii terzamente, avv. alu treilea, într’alu treilea rindu. TEReÂNA, f. friguri de a trea zi (periodice). tekzâRE, v. a. c n. a ara a trea oară. terzAvo. terzAyolo, m. tatâlu strămoşului. terzerIa, f a trea parte. terzeruola, f, unu felu de măsură a vinului. j erzeruolo, w. o pinză de corabie; terţerolâ (armă). ’i erzetta, f. terţetu, pistoleţu. terzetto, in. strofă de trei versuri; terţetu. terziArio, in. tcrţiariu (unu felu de franciscanul. terzina, /*. strofă de trei versuri. terzo, vi. a trea parte; unu alu treilea, o a trea persoană; companie de soldaţi; — a. alu treilea. terzodecimo, «. alu treisprezecelea. terzogenito, u. alu treilea nâscutu. terzonk, vi. pinză groasă, pinză de saci. terzuoi.o, m. bârbâtuşulu unoru paseri râpi-toare. te.sa, f. întindere, încordare; locu potrivitu spre a întinde plâşile de vinâtoare ; marginea pălăriei : stânjenii (măsură liniară). tksaitrizzAke, tesaureggiAke, v. n. cd a. a tezauriza, a grămădi; a strînge tesaure ; a pune in tesauru, in ladă. tksAi-ro, m. tesauru, comoară. TEscnio, vi. crană, căpăţină : capu de mortu. l'KSl, f. ţese, aserţiune dc demonstrutu ; temă, argumentu ; disertaţiune, discursu academicu. i esmologîa, /*. tesiuologie, tractatu despre legi. teso, a. intinsu. destinsu, încordaţii. tesoreggiAke, tesorAke, v. a. c n. a aduna comori. TE.sORERiA, f. tesaureriv, vistierie, j EsoRiERE, m. tesauraru, vistieru. tesoro, iv. tesauru, comoară; lada; vistierie, erariu ; orce lucru de mare valoare.; persoană foarte iubită. tesseiia, /'. seinnu, contrasemnu, criteriu, nota caracteristică; raboju ; simbolu. tfsserAgnolo, tesserânpolo, in. ţesătoru. tesseke, v. a. c n. a ţese, a împleti, a nâvâdi, a urzi, a unelti; a compune; a pregăti ; a străbate. tessile, a. de ţesutu, de impletitu. tessimento, m. ţesere, împletire, nâvâdire, urzire. TESS1TORE, m. ţesâtoru. tessitura, f. ţesătură; împletitură ; întocmire, aşezare, ordinu, disposiţiune, alcătuire. tessulAre, a. cubiformu, în formă de cubi. tessuto, a. ţesutu, împleticu ; ţesătură ; urzeală. testa, f. capu, căpăţină ; frunte ; minte, înţelepciune, judecată, înţelegere ; câpâtâiu ; individu, insu, persoană ; pîrulu capului ; figură de capu omenescu ; virfu ; măciulie ; începutu ; hîrcâ ; oală, vasu de pâmîntu; — far testa, a se improtivi, a face resistenţâ; — far le cose di propria testa, a face ceva din capulu său; — testa a testa, in patru ochi; — pagare uno zecchino a testa, a plăti câte unu galben u ; — uorno di testa, omu cu capu, cu minte; — testa sventata, capu secu, uşurelu ; — rom-perşi la testa, a şi bate capulu ; — venire in testa, a i veni cuiva ceva în capu ; — 2>assar per la testa, a trece cuiva ceva p’in capu ; — non acer piu testa, a fi ameţitu ; — condan-nar nella testa, a condemna la moarte ; — pigliare per iscesa di testa, a se obstina, a se impismui ; — quante teste, tanti cervelli, câte capete, atâtea păreri. testAbile, a. de care so poate dispune prin testamentu. TESTACCitfTO, a. obstinatp, câpâţinosu,pisroâtariţu. testAceo, in. testaceu, scoică. testamentArio, a. testamentaru, de testamentu, dc diată. testamento, vi. testamentu, diată. testardAggink, f. obstinaţiuue, căpuire, cervi-cie, îndărătnicie. testâkdo, a. căpăţinosu, obstinata, pismâturiţu cervicosu, indârâtuicu, sanchiu, capriţiosu. testAke, testamentare, v. n. a face testa-mentu, diată. testAta, f. frunte, capu, câpâtâiu ; lovitură cu capu sau la capu ; — testa di ponte, capu de podu, scutu de podu. TKstâtico, m. capitaţiune, capuşteapu. testatoke, m. testatorii, dietaşu. teste, m. testimoniu, marturu. teste, ave. de curîndu, nu de multu ; preste puţinii. TESTEREtcio , a. obstinatu , căpăţinosu . cei-vicosu. testicolAre, a. testicularu. testîcolo, m. testiculu, coiu, boşu ; omu stu-pidu, nâtângu. TRSTIEKA, /*. câpeţealâ de cai; ceapsâ, căiţă; câpâtâiu. TESTIERO, a. căpâţiuosu, cervicosu, obstinatu. TESTIFIcAnza, f. testificaţiune, ccrtificatu, ates-tatu. TEStificAre, v. a. e n. a testifica, a certifica, a mărturisi, a declara, a da de faţă, a da mărturie. testiFICATÎVo, a. testificitivn, care serve dreptu mărturie. T eşti FI CA TURE, in. test itica toru, marturu. TESTIFlt'AZIoNE.—TIMPANITE. TE8TIFICazioNE, testificaţiune, atestatu, mărturie. . testimoniale, a. testimonialu, de mărturie. testimoniAnza, f. testimonianţâ, mărturie; sem-nu, dovada; deposiţiune, declaraţiune. TESTIMONiAre, v. a. e n. a testimonia, a tes-tifica, a mârturi, a mărturisi, a declara, a certifica. TESTiMdNio, testimone. in. testimoniu, martu-ru ; testimonianţâ, declaraţiune, încredinţare. TESTINA, testÎNO, in. capu micu ; unu felu de litere de tiparu. TESTO, m. oală de flori; capacu ; ţiglă, olană de cuptoru ; testu, carte ; manuscriptu ; unu felu de litere de tiparu. test6ne, m. capu măre; oinu prostu. tontu, nâ-tângu; unu felu de monedă romană sau florentină, testonu. testare, tn. ţesâtoru; autoru, compositoru. testuAle, a. testualu, potrivitu cu testulu; literala. testiîdine, testi)ggine , /*. broască ţestoasă ; testudine, o mălină antică de resbelu; boltă; liră (constelaţiune); unu felu de boală a calului. TESTUDÎNEO, a. de broască ţestoasă ; prostu, leneşa, târziu. TESTIÎRA, f. ţesătură. tetano, m. tetanu, spasmu. TETRACORDO, in. tetracordu, liră cu patru coarde. tetradrAmma, f. tetradrachmâ, monedă antică. tetraedro, tn. tetraedru (solid u geometricu). tetrAggine, f. întunecime, posomorire. TETRAGONICO, a. patrulâturalu, cu patru feţe. tetrAgono, a. tetragonu , patrulâturalu; ne-clintitu, constanta, statornicu ; — 8. m. cubu, figură cubică. tetragrAmma, m. tetragramâ, nume compusu de patru litere. tetrAmetro, in. versu latinii sau grecu de patru picioare. tetrArca, in. tetrarchu, guvernatoru do patru provincii. tetrarcAto, m. tetrarciua, f. tetrarchie, gu-vernu fle patru provincii sau de a patra parte dintr’unu stătu. tetrAstico, in. tetrasticlui, poesie de patru versuri. tetricitA , f. obscuritate, întunecime, poso-morire. TETR1CO, a. obscuru, iutunecosu, posomoritu; sarbedu. tetko , a. obscuru , iutunecosu . posuinoritu, ofuscatu; inchisu ; teribilu, înfricoşaţii, grozava , spâimintâtoru ; melancbolicu , tristu, uiosorîtu, tăcutu. TETTA, f. ţlţă ; sfâlcil. tettAre, v. n. a suge ţiţâ. TETTO, in. învâlişu, acopcrâmintu, acoperişu; casă, locuinţă; — stanza a tetto, odae in podii. tett6ia, f. sopronu, tarabă. tettola, f. ţiţâ mică, ugeru micu; sfircu de ţiţâ. tettuccio, in. acoperâmintu, invâlişu micu. TEURGiA. TEtfKGlt’A , f. teurgie, unu felu de vrăjitorie. TEURGico, teukgo, a. e s. m. teurgu; teurgicu. teutonico, a. teutonicii, germanicii; — ordine teutonico, ordinu teutonicii, unu ordinii de cavalerie. teutonîsmo, m. teutoiiismu, germauismu. TI, pron, ţie, ţi, iţi ; te, pe tine. TIAlco, m. unu felu de navă olandesâ. TIARA, /'. tiară, mitra episcopiloru şi a Papei. TIUIA, f. tiueru (instrumentu musiculu); flueru, osulu anterioru alu piciorului. tibiAle, a. tibialu, relativu la fluerulu piciorului. TiBiciNO, m. căutătorii pe tiueru. ticchettAre, v. n. a face tic tac. TÎccillO, m. capriţie, fantasie, greeri, gărgăuni. TIELÎsmo, T1ALÎ8MO, m. curgere, flucsu de baie. TlENTAMMENTE, m. recordu, suveniru ; per dalii ; bâtae. tiepido, a. cropitu, incropitu, câldicelu. tifo, m. ti fu (maladie). TÎFOLO, in. ţipetu, strigatu. tlfoxe. m. volbură, virteju; sifonu. tîglia, f. castană fiartă. tiglio, m. teiu ; fibre; — ferro senza tnjhe. feru crudu. TIGLIOSO, a. fibrosu, tirosu. TIGNA, f. chelbâ, chelbime, râie (pe capu); un-tu, desgustu, scârbă; omu sgârcitu, şcumpu cumplitu. TIGNAmica , f. hrisosomu , blâtârie ; seumpu cumplitu. tignere, v. a. a vâpsi, a colora, a boi. tignone, m. moţocu. TlGNuso, a. râiosu, sgâibosu: scarbosu ; ciufutu. * tignuOla, tign6la, f. molie, venne. tigrAne, tn. porumba tigratu. TIGkAto, a. tigratu, pâtatu, pestriţii ca tigrulu. TiGRE, m. c f. tigru (fearâ); omu crudu. TiGRoTTO, m. tigru micu, puiu de tigru. timbAllo, in. ţimbalâ , tumbelechiu ; castancta. TiMBRA, f. timbro, in. cimbru (earbâ mirositoare). timelea, f. dafinu micu, timelee (plantă). TiMlAMA, m. timiamu, tămâie, parfumu. _ TÎMICO, a. timicu; — vena timica. vină tiniica. TIMIUAMENTE, avv. cu timiditate, cu frica. TIMIDEZZA, timiditA. f. timiditate, frică, sfiiciune. TÎMIDO, a. timidu. fricosu, sfiiciosu. tîmo, m. cimbru (plantă), ghindu â de lapte. timone, m. cârmă; oişte, rudă, tinjealâ; pova-ţuitoru. timoneggiAre, v. a. e n. a cârmui; a guverna. TIMONIERE, TIMON1STA, M. cârmaciu. TIMORÂTO, a. cu frica lui Dumnezeu. timore , in. timoare, teamă, temere, frica, spaimă ; — timar panica, spaimă năprasnica şi fără temeiu. timorosamente. avv. cu timoare, cu spaimă, cu frică. TiMonoso. a. timorosu , fricoşii, sfiiciosu : spai-mintâtoru. înfricoşaţii, speriatoru. timpaneggiAre, v. ii. a bate tim panul u. timpaniforme, a. timpaniformu, în formă de tiui-panu. TlMPANlsTA, m. timpanistu, care bate timpanulu. TIMPAN ÎTE, {. timpanite, unu felu de idropisie. 584 TÎMPANO.—TiSICO. tîmpano, m. timpanu ; ţimbulâ, ţimbalâ ; timpa-nu, toba (membrană la ureche); roată de scosu apă; fundu de bute; ramă, fereastră de tipografie. tina, f. linu, tocitoare, cadă, putină. tinâia, f. şopronu, locu unde se păstrează lini. tînca, f. Unu (peşte). tincionâre, v. n. a disputa, a se răsti. tincGne, w. buboiu venericu. TINELLA , f. TINELLO , m. putină ; sofragerie ; prânzu. TTNGERE, v. a. a vâpsi, a colora, a boi. TINO, m. linu, cadă, tocitoare. TINOZZA, vasu, cadă de bae ; covată, albie. TÎNTA, f. tintâ, coloare, vâpsea, boialâ; tintură, vâpsiturâ: coloritu; boiangerie; cunoştinţă superficială; — tintură da scarpe, vacsu, lustru pentru cisme. TINTILAXO, tintillâno, iu. unu felu de postavu finu. tintîn, m. tirelingting (zicere onomatopeică). tintinnAbolo, m. clopoţ' lu. tintinnamento, tintînno, w. vijâire, ţiuire, sune-tu alu clopoţelului, ţîngânire. TINTINNĂBE, TINTINNIre , v. n. a vijăi, a ţiui, a suna ca unu clopoţelu, a ţîngâni. TINTINNÎO, w. vîjâiturâ, ţiuiturâ, ţîngânire, ţin-gânealâ prelungită, sunetu prelungiţii de clo-poţele. tînto, a. vâpsitu, coloraţii, boitu; pâtatu ; negru, intunecatu, inchisu; - s. m. tintură, coloare. tint6re, m. tintoru, vâpsitoru, boiangiu. tintorIa, /. tintorie, tinturârie, boiangerie. tint6rio, a. tintoriu, de vâpsitu. TlNTtfRA , f. tintură, vâpsiturâ; tintâ , coloare, faţă; vâpsea, boialâ; cunoştinţă superficială. TitiRBA, f. teorbâ, unu felu de diblă sau vioară. TÎPICO, a. tipicu, alegoricii, simbolicu, emblema-ticu. tIpo, m. tipu, tiparu, isvodu, model u, ecsemplaru, formă; Bimbolu, imagine, emblemă; intipârire; literă, caracteru de tiparu. tipografia, f. tipografie (arte şi stabilimentu). tipogrAfico , a. tipograficu, de tipografie, dc tipografu. tip6grafo, m. tipografu. tipotiSta, m. compositoru la o tipografie. tIra, f. ceartă, dispută; întrecere ; — fare a tira tir a, a nu se învoi, a nu se acorda. tirabussone, m. racu de scosu dopuri. tiracchiAre, v. a. a trage, a întinde, a smulge cu silă. TIRÂGLIO, m. tragere. tiralInee , m. trâgâtoru de linii (instrumeutu). tiramento , w. tragere; interpretare silită sau falsă. . tiranneggiAre. tirannâre, v. a. e n. a tiraniia, a domni ca unu tiranu, a se purta cu tiranie, a maltrata, a augaria; a căsni, a tortura. TlRANNiA, f. tiranie, putere nedreaptă şi violiute ; fapte, purtări tiranice; arbitri», putere despotică. TJRANNICAMtfNTE, TIBANNESCAMENTE, aer. tirani-ceşte. tirannicida, m. tiranicidu, ucigaşu alu tiranului. tirânnico, tirannesco, a. tiranicu, nelegiuitu, injusta, violentu ; crudu , barbaru ; arbitram, despoticu. tirânnide, f. tiranie, guvernu tiranicu. tirAnno, m. tiranu, domnitoru injustu şi crudu ; orice persoană nelegiuită şi crudelâ. tir Ante, a. trâgâtoru, care trage; obstinatu, cervicosu; care tinde, ţinteazâ; virtosu; fibrosu. TIRÂre, v. a. e n. a trage; a arunca, a asvirli; a atrage, a îndemna; a tîrî; a construi; a întinde, a încorda; a aşterne pe chârtie, a scrie; a isbuti, a brodi; a căpăta, a dobindi, a câştiga, a agonisi, a obţinea; a priimi, a stringe (bani); a tinde, a avea înclinare; a ţinta, a avea de gându; a muri; a sufla; a trâgâna; — tirarsi, a se apropia, a se înfăţişa ; — tirar di spada, a se deprinde la scrimă; — tirar innanzi, a continua, a urma; — tir are in lungo, a trăgâna . a timpuriza, a procrastina; — tirar giu da un’ esemplare, a copia dupâ modelu ; — tirar giu di taluno, a vorbi fârâ cruţare, a defăima, a probozi; — tirar da uno, a avea oarecare asemănare cu cineva; — tirar dalia sua, a atrage, a câştiga, a şi face partisani; — tirar Tacqua al suo mulino, a trage toată spuza la turta sa; — tirarsi da partef a se trage, a se retrage; — tirarsi addosso, a şi atrage, a rechiâma asupra sa; — tirar costrutto, a scoate vreunu folosu; — un colore che tira al gialloy o coloare care bate în galbenii. tirastivAli, m. trâgâtoru de cisme (instrumentu). tibAta, f. tragere; înghiţitură, gâlcâiturâ; întindere , continuaţiune, şira, lungime continuată. TJRAto, a. trasu ; întinsu, încordatu; cumpâtatu, scumpu ; — stare in sul tirato, a fi circum-spectu. TIRATOIO, m. intinzâtoare de postavu. tirat6re, tn. tiâgătoru; aruucâtoru, asvirlitoru; slobozitora , descârcâtoru ; tescuitoru, tipâri-toru. TIRATUBA, f. tragere, scoatere. TIRCHIERÎA, f, ciufuţie, avariţie cumplită. tirchio, a. avara, ciufutu, scumpu cumplita. tirella, f. funie, curea de trasu. tiritera, f. vorbă da clacă, vorbă seacă , dis-cursu prolicsu, grâmâdire de vorbe fârâ sensu. tîko, m. tragere, maniera şi fapta de a trage; descărcâturâ, asvirliturâ, fapta şi maniera de a descărca, de a asvîrli; viperă; capchiâ (boală a cailoru); mişcare (la şachu); festă; mi-şelie; — tiro d'archibugio, împuşcătură; — tiro di cannone, detunătură; bătătură de ţu-nu, distanţă de o detunătură; — ad un tiro di cannone, câtu bate tunulu; — wn tiro a quattro, o trăsură cu patru cai. TIBOCÎNIO, m. tirociniu, noviţiatu, timpu de învăţătură. tir6ide, f. tiroide, laringu. TIR6ne, m. noviţiu, învaţâcelu. tîrso, w. tirsu, toiagulu bacanteloru. TisÂNA, f. tisanâ, beuturâ recoritoare. TÎ8I, f. ftisie, oftică. tisichezza, f. ftisie, oftică, consumpţiune. TisiCO, m. ftisicosu, ofticosu ; ftisica , ftisie, oftică ; — a. ftisicosu, ofti:o8U; macru, slâbâ-nogu. TISICIÎME. — T6M0. 585 TisictnaE , m. ftisie ; mârcezire , consumpţiune ; lucru silitu, slabu, fârâ putere, desnervatu. titAnio, m. titaniu (metalu). TITILLAM^NTO, in. gidelealâ, mâncârime. TITILLĂBE, v. a. a gidela ; a măguli. titillazione, f. titîllo, m. gîdelire, gideliturâ. TITImAglio, m. laptele lupului, titimalu (plantă). TITOlAre, v. a. a titula, a intitula, a numi. titolAre, a. titularu, cu titulu. TITOLArio, in. titulariu, cartea titluriloru. TITOLEGGIAre , v. a. a titula, a da cuiva toate titlurile ce i se cuvinu. TlTOLO, in. titulu, titlu, demnitate, gradu, ran-gu; intitulare , numire ; inscripţiune ; nume de familie; dreptu, cuvintu, motivu, pretestu; dedicaţiune; renume; probă ce au monedele de argintu sau de auru; documentu, înscrisu ; poliţă; — a giusto titolo, cu dreptu cuvintu. TITUBAM^NTO, m. şovăire, clătinare. TITUbAre, v. n. a şovăi, a sta la ginduri, a se clătina, a se îndoi, a nu se determina. titcbazi6ne , titubAnza , f. şovăire, clătinare, incertitudine, indoialâ, nehotârire. Tizzo, tizz6ne, in. tăciune. TLAspi, m. tlaspe, senapâ sălbatică (plantă). TO, TOH, inter ie z. bre! t6cca, f. gază, zăbranicu. TOCCÂBILE, a. tangibilii, pipăiciosu. toccalApis, m. tocu de condeiu de plumbu, de creionu. TOCCAMENTO, m. atingere, pipăire ; mişcare ; contactu. T0ccap6lsi, in. pipăitoru de pulsu ; pungaciu, borfaşu. toccAre, v. a. a atinge, a pipăi; a simţi; a mişca, a escita; a provoca, a aţi ţa; a îmboldi; a ofende. a iovi; a ajunge; a arăta in trea-câtu, a spune pe scurtu; — v. n. a fi in contactu ; a privi, a avea relaţiune, a avea înclinare, a se ţinea de; — toccare il cuore, a mişca, a muia inima; — tocea a ine, rindulu este la mine; — toccar bus-se, a mânca bâtae ; — non toccar questa cor-da, n'atinge coarda asta, . nu vorbi despre aceasta; — toccar denari, a primi bani; — toccar la mano, a da mâna; — toccare uno stromento, a cânta cu vreunu instrumentu de musicâ ; — toccare il polso, a pipăi pulsulu ; — toccar di sproni. a da pinteni; — toccar nel vivo, a face o vie intipârire. TOCoAta, f. pipăire, atingere ; preludiu musi-calu. TOCCATO, o. pipâitu; ispititu ; — s. nu tactu, atinsu, pipâitu. TOCCATtiRE, m. atingâtoru, pipâitoru ; care cântă cu oarecare instrumentu; aprodu, servito-ru de tribunalu. TOCCHEGGIAM^NTO, m. pipăire deasă şi uşoară, palpare. toccheggiAre, v. a. a atinge, a pipăi desu şi usoru; a palpa. TOCCfflfcTTO, m. bucăţică; tocâturâ. TOCCHiYOLE, a. pipăiciosu, de pipâitu, de atinsu. t6cco, m. atinsu, tactu, pipâitu ; atingere, atin-gâturâ, pipăire, pipaiturâ, contactu; is- bire, lovire; toacă, tocare (de clopotu); codru ; — un tocco di pane, unu codru de pâine ; — tocco di penello. trăsătură de pe-nelu ; — pietra da tocco, menghină ; — suo-nare a tocchi, a toca ; — tocco, agg. atinsu, mişcatu ; inspiratu. tOe, m. ceacalu (cuadrupedu). toeletta, f. toaletă. t6ga, f. togă (haină la romani); haină lungă. togAto, a. togatu, îmbrâcatu cu togă. togliere, torre, r. a. a scoate; a smulge, a lua cu silă; a fura; a subtrage; a libera, a slobozi; a desfâtui, a deconsilia ; a întreprinde ; a priimi; a se mulţumi; — torre moglie, a se însura; — torre a credenza, a cumpăra pe creditu; — torre d'impaccio, a scăpa, ades bâra *, — torre in pace, a suferi, a suporta, a răbda ; — tor si da checchessia, a abandona, a se lăsa, a se lepăda, a se trage; — torsi la fame, la sete, a şi potoli foamea, setea; — tolga Iddio ! ferească Dumnezeu ! — torre in motteggio, a lua în rîsu; — torre la volta ad alcuno, a preveni, a prein-timpina. TOGLIMtfNTO, w. scoatere, luare; furare, răpire, smulgere. TOGLITORE, ?«. care scoate, care ia. , t6lda, /*. podulu de susu alu navei. TOLETTA, f. toaletă; mescioarâ de toaletă; găteală. ~ tolt.erAbile, a. tolerabilu. suportabilu, de su-feritu. tollerabilm^nte, avv. intr’unu modu tolerabilu. tollkrAnte, a. tolerantu, ingâduitoru, râb-dâtoru. tollerAnza, f. toleranţă, răbdare, îngăduinţă. tollErAre, v. a. a tolera, a suporta, a îngădui, a suferi, a răbda ; a permite, a da voe. toileratore, m. toleratoru, ingâduitoru, râb-dâtoru. tollero, m. toleru, taleru de Toscana. TOLLETTA, f. lucruri răpite, furate, râu câştigate. . TOLTA, f. luare, scoatere, smulgere ; pradă. TOMA, /. unu felu de brânză moale; — pro-metteie Roma e toma, a făgădui marea cu sarea. TOJMÂIO, w. câputâ. tom Are, v. n. a se da peste capu, a cădea cu capulu in josu. tomaselea,/. umplâturâ (mâncare). tombA, f. mormintu, sepulcru; groapă; curte la ţară. tombAcco, m. tombacu (metalu). tombola, f. loterie, Iote (jocu). trombolAre, v. n. a se da peste capu, a cădea grămada, a se rostogoli, a da dea tumba, de a dura. tombolAta, /'. rostogolire ; unu felu de danţu. TOMBOLtfTTO, a. bondocu, prâsuliu. t6mbolo, m. rumbă, capitumbâ. tom^nto, m. pufu, fulgu, scamă. toment6so, a. pufosu, fulgosu, lânosu, scâ-mosu. t6mo, m. cădere; voluinu, tomu. 586 TON AC A.—TORCERE. TONACA, f. tunica. tonamento, wi. tunare, buire, durâire, trosnire. tonAnte, a. tunâtoru. TONÂke, v. n. a tuna, a bui. a bubui, a durai, a trosni. tonat6re, in. tunâtoru, bubuitorii, durâitoru. toncuiâre, v. n. a se gârgâri. tonchio, in. gărgăriţă. TONCHioso, a. plinu de gărgăriţe; scârbosu, soiosu. tondamento, in. rotunzire ; tundere; retezare. TONDÂHE, v. a. a rotunzi; a tunde ; a reteza; a tăia. TONDATUliA, f. retezâtură, tâiâturâ. tondeggiamento, m. rotunzimc, rotunditate. tondeggiAre, v. a. a rotunzi; — r. n. a ti rotund u sau a se apropia de figura rotundă, a fi rotunzioru. tundere, v. (i. a tunde; a rade. tondezza, f. rotunditate, rotunzealâ, rotun-zime. tondIno, in. farfurie, taleru ; ciubucu. TONDLTdKE, m. tunsâtoru. * TONDl'rCRA, f. tunsâturâ, tundere, radere, tun-surâ. tondo, a. rotundu, circulam ; rotundeţu, rotunzioru ; sfericii; prostu, tontu. ncrodu. neghio-bu, bădăranii, ludu, nâtâfleţu ; — s. m. globu, sferă ; circulu, cercii, circumferenţă ; taleru, tavă; sucupâ, farfurioară ; eşitu afară; — a tondo in tondo. in cercu ; —. sputar tondo, a se irigăm fa, a ţi da unu aeru de importanţă , de gravitate; — tondo di pelo, prostu de totu; — uomo dai j ie tondo, omu prudentu; — dirla torida, a vorbi cuiatu, desclii.su, fără cruţare, fură complimente. tonellAgio. in. tonelagiu. tonellâta, /. touelatâ, povară de mare. 100 de cbilog. TONFACHIOTTO, «. bondocii. Tonfano, m. adincime; cană, pocalu mare. ton fu, m. cădere sgomotoasă, cădere in apă. ToNFoLĂRE, v. v. a cădea cu sgomotu, a cădea greu, a da bufii. TONICA, /’. tunică, haină lungă ; invâlişu ; membrană. TONIC'ELLA. /*. tunică mică; dalmatică (haină eclcsiasticâ). TONICITÂ, f. tonicitate. tonico, a. tonicii, care da fibreloru tonulu celu naturalii ; — accento tanico, acccntu tonicu ; — nota tonica, tonică, notă fundamentală a unui tonii, a unui modu. TONNAra, f. locu de prinsu sau de pâstratu tuni (peste). tonnellAta, f. touelatâ, jiovarâ de mare. TONNÎNA, /'. tunu săratu. tonno, m. tunu (peşte marinu). tono, rn. tonu, tensiune naturală a deosebitelo-ru organe dela unu corpu animalu; putere, vigoare, ţepenie; gradulu dc suire sau de scoborire alu voacei; eboristu ; vigoare de co-loritu ; acceutu ; manieră de a vorbi; cuali-tate a stilului; — buon tono, bunu-tonu, maniere ce se întrebuinţează de societatea cea mai aleasă şi elegantă: — rimettere in tono, a îndrepta pe cineva, a lu face ca să mai lase din mândria sa; — rispondere a tono, a res-pundo cu energie, cu asprime. tonpîlla, f. ghindurâ jugulară, tonsilâ. tonsillAre, a. tonsilaru, alu tonsileloru. tonsura, f. tunsurâ, cununa ce se face in ca-pulu clericiloru latini râzindulise pîrulu. tonsurArk, v. a. a tunsura, a face tonsurâ; a hirotoni. tonto. a. tontu, stupidu, prostu, nerodu, nâ-tăngu. Tdo, in. rîsu (animalu carnivoru). TOPAlA, f. cuibu de şoareci; casă proastă. topAio, a. de şoareci, relativu la şoareci. topAzio, in. topazu (piatră preţioasă). t6pica, f. topică, o parte a retoricei şi a dialecticei, topico, a. topicu; relativu la topică. topinAia, /. cuibu de şoareci ; cârtiţă, sobolu. topîno, a. şoreciu; o pasere acuaticâ. topo , in. şoarece, râtanu, — topo ac- quaiuolo, şoarece acuaticu; — topo di Fa-raonc, ichneumonn; - topo di campagna, şoarece cu botulu ascuţitu; — quarnlo la tjatta non e in pacse, i topi ballano, cându stăpânii nu suntu acasă servitorii au zi bună. TOPoGRAFiA, f. topografie. topogrAfico, a. topograficu, de topografic. Topografo, vi. topografu. TOPOTEziA, f. topotesie, descripţiunea unui locu imaginaru. t6ppa, f. broască, incuiâtoare ; petecu. TOPPAIOLO, m. lâcâtuşu. TOPPALLACHiAve, in. lâcâtuşu, meşteru, feraru care face iucuiâtori şi clici. toitAke, v. n. a priimi câte pune adversarulu la jocu. tor Ace, m. torace, piept u. torAcioo, a. toracicu, relativu la torace, la pieptu. turba, f. apa turbure a riuriloru; torfâ, ti-sicu. Torbida. f. apa turbure a unui riu. torbidamente, avv. cu tulburare, cu confu-siuue. turbidAke, v. a. a turbura; a întuneca, a obscura. torbidezza, f. turburealâ, tulburare, nelămurire. torbidîcciu, a. cam turbure ; cam supâratu. torbido, a. turbure, uelâinuritu. turburatu, obscura, iutunecosu ; confusu, incurcatu ; posomoriţii ; supâratu; - s. m. tulburare; neas-timpâru ; furtună. roRBiDUME, m. turburealâ. turbo, a. turbure; — s. ni. tulburare; furtună. torcere, v. a. a toarce, a întoarce, a suci, a încovoia, a gârbovi; a invîrti; a turbura; a suci; — torcersi, a se toarce, a se întoarce; a se încovoia, a se gârbovi; a se scălâmba, a se strâmba; — torcere il grifo, a cârni na- TORC'HIÂRE.—TURKICELLATO. 587 buIu ; — tor cere la biancheria, a stoarce rufele. T0RC1IIÂRE, v. a. a tescui; a pune sub teascu. TOKCHIO, m. torta, făclie ; teascu, storcâtoru ; — essere sotto ii torchio, a se afla sub ti-paru. T0RC1A, f. torţă, făclie. TORCICOLLO, m. unu felu de ghionoae ; rcuma-tisrnu la gitu ; capu plecatu, făţarnicii, sân-toiu, ipocritu. torcifeccio, TORCiFECCiOLO, m. materie de stră-curatu, de filtratu vreunu licuidu. TuRCiGLiÂRE, v. a. a intortoca, a împletici, a încolăci. torcimânno, m. dragomauu, intcrpretu; mijlo-citoru. torclmento, m. toarcere, întoarcere, sucire, gârbovire; învîrtire, încolăcire, împleticire, intortocare ; scâlâmbare, strâmbătură ; tortuo-sitate ; tescuire. TORClTblO, m. roată de torsu; torcâtoru. TORCITORE , m. torcâtoru , • sucitoru ; strâm-bâtoru. T0RC1TURA, f. torcâturâ, t'scuiturâ ; intorcâ-turâ, suciturâ, încolâciturâ; strâmbătură. TORCOLÂfe, m. teascu, storcâtoru. tordella, f. sturzii, pilariu, cocoşaru. TORDÎNA, /*. ciocârlanu de pădure. tobdo, m. sturzu; tontu, prostu, neghiobu, ne-rodu. torello, m. tâurelu, tâureanu, tăurcnciu. TORESCO, a. de tauru, tâurescu. TORicciA, f. capră tînârâ. torlo, in. gâlbenusu de ou. TORMA, f. trupă, ceată, gloată ; turmă. tormalîna, f. tiimialinu (fosilu). tormentâre, v. a. a tormenta, a tortura, a câsni, a chinui, a munci, a crucia, a supăra, a necăji, a întrista; — tomnentarsi, a se câsni; a se necăji. tormentatoke , m. turmentatoru, câsnitoru, chinuitorii, intristâtoru, supârâtoru, necâ-jitoru. tormentJlt.A, f. torinentilâ, sclipeţ.u (plantă). tobmento, tokmentamknto, m. tormentu, tortură, cruciatu, martiriu, casnâ, muncă, chinu; durere, suferinţă, întristare, necazu, atiicţiune : instrumentu de tortură, de casnâ; maşină de resbelu. roRaiiNi, m. pl. colică, tăiaturi in pântece. tornaconto, m. folosu, prolitu, avantagiu. T0RNAGU8T0, in. lucru care întărită apetitulu. torn Al o, m. strugaru. tornaletto, m. perdea, cortină de patu. toknamento, in. întoarcere, înturnare. tornâre, v. n. a se inturua, a se reinturna, a se întoarce înapoi; a veni sau a se duce iarăşi; a redeveni, a deveni, a se face iarăşi; a reeşi, a resulta ; a mnânea ; a reincolţi, a a da din nou; — v. a. reîntoarce, a recon-duce, a face să se întoarcă; a schimba, a strămuta ; — tornare alia memoria, nella mente, a şi aduce aminte; — tornare a bomba, a reveni la subiectu; — tornare a se, in se, a a şi veni in simţiri, a se desmetici; a se îndrepta ; — tornar conta, a ti coniodu sau folositoru ; a şi găsi socoteala; — il canto torna, socoteala nu este greşită; — tornare a niente, a se reduce la nimicu. toknas<)le, m. floarea soarelui, eliotropu. toknAta, f. întoarcere, înturnare: sesiune. TOKNA1TKA, f. pOgOUU. torneamento , in. ocolu, circumferinţă ; tur-niru. tokneâre, v. a. a circumda, a înconjura, a ocoli; — v. n. a se invîrti în mai multe riuduri, a se mişca împrejuru; a se deprinde in arme, a da turnire. torneatore, in. tomeatoru, care se luptă ia torneu. tornkggiAre, v. n. a strugâri; a face turnire, turneuri. . torkeo, m. torneu, turniru, luptă cavalerească. TORNiÂio, tormere, in. strugaru. TORNIAiie, v. a. a strugâri; a încinge, a înconjura ; a face conturulu unei figuri. tornikllo, in. torneu, turniru. tornimentu, in. strugârire. ToRNlO, in. strugu, scaunu strugârescu. toknIke, v. a. a strugâri; a mişca împrejuru, a invîrti. toknit6re, m. strugaru. TOKNITURA, f. strugârire, strugârie. TORNO, m. strugu ; giunt, ocolu, invirtiturâ ; teascu; — in quel lorno, aproape, circa, ca la; — la cor are al tor no, a strugâri; — ag-0, a. toridu ; ardinte, dogorită, arau, arzător u. torriere, torrigiâno. m. locuitorii, custodu de turnuri. TORRlbNE, in. turnu mare de cetate. torrito, o. cu turnuri, înconjuraţii de turnuri. TORRbNE, m. toronu, unu felu de plăcinta de migdale; halviţâ. TORsEllo, m. coletu, pachetu, teancu micu; pe-rinuţâ de ace; stempu, tiparu; sulişoru. torsiune, f. torsâturâ, întorsătura, suciturâ. t6rso, m. torsu. trunchiu, bustu; coceanu, stru-janu. t6rsolo, m. coceanu, strujanu, hluju. t6rta. f. turtă, plăcintă ; torsâturâ, întorsătură, intorsurâ, cotitură; — mangiar la torta in capo ad uno, a cotropi, a supramâgi, a întrece, a covirşi. TORTAMEnte, avv. strâmbu. torteggiAre, 17. a. a ofende; a cotropi, a covirşi. TORTELLO, w. turtiţâ, prăjitură. TORTEZZA, f. strâmbâtate, strâmbătură; gărbo-viturâ, oblicuitate, piezâşie ; nedreptate, injustiţie. TORTICCHIÂRE, v. 11. a face cotituri, a cârmi, a umbla cârmindu ; a piezişi, a umbla în piezu. tortigli6ne, in. suciturâ, strâmbătură, lucru sucitu, strâmbu, intortocatu ; — a tortiglione, strâmbu. TORTlGLioso, a. intortocatu, incolâcitu, sucitu, cioturosu. tobtire, v. a. a destoarce, a întoarce; a se câca. tortitCdine, f. strâmbâtate; nedreptate. t6rto, tn. nedreptate, injustiţie, injurie, insultă; pretensiune nedreaptă, ofensivă; — far torto, a nedreptăţi; — a torto, pe nedreptate, fără cuvîntu; - - torto, agg. strâmbu, nedreptu, injustu, nelegiuitu, falsu ; întorau, plecatu, piezişu, oblicu ; sucit î, gârbovitu, întorto-catu. TORTOMÂGLIO, m. titiraalu, laptele lupului (plantă)-t6rtora, t6rtola, f. turturea, turturică. tortore, m. torturatoru, camillce. tObtoro, m. ştergâtoare, spălătoare de paie; masale de pae. * tortuosamEnte, avv. intr’unu chipu strâmbu, sucitu. TORTUOSITÂ, f. strâmbătură, suciturâ, intorto-. care, incolâcire, încovrigare, şerpuire ; gârbo-viturâ. TORTUdso, a. plinu de întorsături, strâmbii, sucitu, gârbovitu, intortocatu, încolăci tu, înco-vrigatu, şerpuitoru, sinuosu, flecsuosu. tortura, f, strâmbâtate, strâmbătură ; nedreptate, injustiţie ; tortură, tormentu , casnâ; durere mare, amârîciune. tortubIre, t7. a. a tortura, a tormenta, a câsni, a chinui, a pune la tortură; a întrista, a contrista ; a angaria. torvamEnte, avv. într’unu modu ferosu, crudu, straşnicu ; grozavu, oribilu ; cu o căutătură poncişâ, amerinţâtoare. torvitA, f. căutătură feroasă; sălbatică, mânioasă, amerinţâtoare; căutătură poncişâ. Ttatvo, a. strâmbu, poncişu; ferosu, crudu, straşnicu, amerinţâtoru, infiorâtoru, oribilu. TORZi6ne, f. torsiune, .torsâturâ, contorsiune ; estorsiune, violinţâ, angarie. torzEto, a. — cavolo torzuto, varză ţestoasă, curechiu ţestosu, curechiu cu câpâţînâ ; câpâ-ţînâ de varză. t6sa, f. fată, copilă, fecioară. tosamEnto, m. tunsâturâ, râzâturâ, tundere. tosAre, t?. a. a tunde, a rade; a tăia. tosat6re, m. tunsâtoru, râzâtoru. TOSATtrRA, f. tunsâturâ, tunsurâ, râzâturâ. toscanamente, ax7i7. după maniera Toscaniloru. toscaneggiAre, toscanizzAre, v. a. e «.a vorbi ca toscanii; a afecta maniere toscane; a da formă toscană la vreo zicere din dialectu, a toscaniza. tOSCanerIa, f. afectaţiune de maniere toscane. toscanEsimo, toscanIsmo, m. toscanismu, manieră toscană. toscanista, m. toscanistu, imitatoru alu toscaniloru. toscanitâ, f. toscanitate, limba italiană curată. toscAko, a. e s. m. toscanu, din Toscana; una din cele cinci ordini de architecturâ, ordinea toscană. T6SCO, m. tosicu, veninu, otravă; — a. otrăvitu; toscanu, etruscu. toso, a. tunsu ; bâiatu, copilu, flăcău. tosone, m. velern, pele cu pîru, cu lână; — toson d’oro, veleru de auru (unu ordinu de cavalerie). T06SE, f. tuşă; — tosse secca, tuşă seacă, fără flegmă. tossicAre, v. a. a învenina, a otrăvi; a amârî. tossicatEra, tossicazi6ne, f. tosicaţiune, otrăvire, înveninare. T089IC0, in. tosicu, otravă, veninu; amârealâ. tossicodendro, m. tocsicodendru (arbore otrâ-viciosu). tossicologîa, f. tocsicologie, ştiinţă despre o-trâvi. TOSSICOSO, o. tocsicosu, veninosu, otrăviciosu. tossillAggine, f. podbealâ, tusilagiue (plantă). tossimEnto, m. tuşire. tossîre, v. n. a tuşi. tostamente, avv. iute, degrabu; îndată, cu-rindu. TOSTÂNO, a. iute, grabnicu, repede. tostAre, v. a. a prăji, a dogori. tostevolmEnte, ai7t7. îndată, curindu, pe locu. tostEzza, f. iuţeală, grâbnicie, pripă, celeritate. t6sto, a. iute, grabnicu, repede; prâjitu, dogo-ritu ; obraznicu, sfruntatu; obstinata ; — fac-cia tosta, obraznicu, sfruntatu, neruşinatu ; — via tosta, cale mai scurtă; — tosto, avv. degrabu, iute; curindu, pe locu. totAle, a. totalu, intregu, deplinu; — s. m. totalu, totalitate. . totalitâ, f. totalitate, Întregiri e ; totalu, \n-tregu, totu. TOTALizzARE, 17. a. a totaliza, a aduna, a însuma. totalmente, avv. cu totulu. de totu, pe de-plinu. totano, m. peşte călimara. tovAglia, f. faţă de roasă, pînzăturâ. Digitized by Google T0VAGLI6L0.—TRAFELAMKNTO. 589 TOVAGT.16LO, TOVAGLIU^lo, m. servietă, inerin-dare. TOZZKTTO, m. bucăţică ; unu felu de cuiu. Tdzzo, m. bucată, codru (de pâine); carabină ; — a. scurtu. TEA, prep. în, intre, in raijlocu ; peste ; — tra se, in sineşi; — essere tra il si e il no, tra due, a fi la îndoinţâ; — essere tra Vuscio ed il muro, a se afla foarte strîmtoratu. trAas, m. unu felu de cimentu naturalu, traasu. trabAcca, f. cortu. TRABÂccolo, iw. trabaclu, unu felu de navă mică. traballAre, v. n. a se clătina, a barcola, a se cutremura. TRABALLIO, TRABALLAMKnto, tn. clătinare, bar-colare, cutremurare, sdruncinare, sdrâncâni-turâ. trabalzamKnto, m. clătinare; aruncare, asvîr-lire cându într o parte cându în alta; «măcinare. trabalzAre, v. a. arunca, a asvîrli dintre parte într’alta; a clătina, a smâcina ; a resâri, a sări, a umbla In sărite; a face câştiguri nelegiuite. TRABAlzo, m. clătinare, smâcinare ; câştigu ne-legiuitu. ' tbabAnte, m. trabantu , dorobanţu, satelitu, sbiru. trabAsso, o. foarte josu. trabastAre, v. n. a fi cu abundanţâ, a abunda. TRAbAttere, v. a. a întrelovi, a lovi unulu cu altulu. tbabeAto, a. prea fericitu. trabeazione, /. trabeaţiune (frisâ, cornişu şi architravu). TRAbKre, v. a. e n. a bea peste măsură, a bea de a duşca. trabiccolo, tn. instrumentu spre a încălzi rufele; orice maşină- estravagantâ ; cursă. TRABOCCAmKnto, tn. strâvârsare, .vărsare; supra-bundare; ruină, prâpâdenie ; desfriu. TRABOCCÂNTE, a. care se răvarsă ; suprabundantu ; care întrece greutatea cerută (monedă). traboccantemKnte, avv. cu prisosu; repede. traboccAbe, v. a. a arunca, a asvîrli, a vărsa, revărsa, a străvărsa; a prăvăli, a repezi ; a scoate afară cu repeziciune; — v. n. a se revărsa, a se străvărsa, a se vărsa; a eşi, a da din ţermi; a eşi din ecuilibru; a cădea; — trsbocear ne* vizi, a se desfrîna. trabocchKllo, trabocchetto, m. tarabă, laţu, cursă; capcană; o maşină de asvîrlitu pietre. trabocchevole, a. desmăsuratu, suprabundantu, prisositoru; repede, precipitosu. trabocchevolmente, aw. cu repeziciune. trabOcco, m. vărsare, revărsare ; descuilibrare ; priporu ; cădere, repezire ; precipiţiu, ruină ; unu felu de balistâ la cei vechi; — a tra-bocco, peste măsură; cu desfrînare; cu repeziciune. TRABCcco, tn. unu felu de balistâ. trabu6no, a. bunu peste măsură, prea bunu. tracannAre, v. a e. n. a bea de a duşca. TRACANNATdRE, tn. beţivu. tracapKllo, tn. epitimu (plantă). tracArico, tracArco, a, supraincârcatu. | tracâro, a. foarte scurapu, scumpu peste măsură. | traccheggiAre, t\ n. a trâgâna, a timpuriza. ; TRAccia, f. urmă, vestigiu, vâgaşu, dîrâ;semnu; cale, călătoria, drumu ; şiru ; schiţă, planu ; I negoţu ; — andare in traccia, a căuta; — I seguire le tracce altrui, a urma ecsemplulu | altuia, a se lua după cineva. TRACCIAMENTO, w. desemnare, isvodire ; urmâ-! rire. | tracciâre, v. a. a urmări, a urma. a lua pe cineva după urmă; a schiţa, a isvodi, a face | planulu. i tracciat6re, m. urmâritoru. trachea, f. trachea, arteră aspră, râsuflâtoare. tracheAle, a. trachealu. tracheotomia, /*. tracheotomie, incisiune la râsuflâtoare. tracimAre, v. n. a eşi, a da din ţermi. tracimazione, f. eşire din ţermi, inundare. TRACOCtfNTE, a. arzâtoru, fierbinte peste măsură. trac6lt,a, /*. curea, bandelieră, cordonu peste umeri. tracollamento, m. cădere, descuilibrare, pre-cumpânire, cumpănire, plecare, abatere într’o parte. tracollAre, v. n. a se descuilibra, a se pleca, a se abate într o parte, a căd a; a se clătina. trac6llo, m. descuilibrare, plecare, abatere într’o parte ; precumpânire -, cădere ; ruină ; — dare il tracollo, a ruina; — dare il tracollo alia bilancia, a abate, a pleca cumpăna într’o parte. tracolpîre, v. a. a lovi prea departe. tracontento, a. foarte mulţumitu. tracorrere, v. a. a alerga mnltu, a alerga iute; a trece peste; — v. n. a se strica. tracurso, a. întrecutu. tracotAnte, tracotAto, a. semeţa, impertinenta. tracotAnza, tracotAggine, f. semeţie, impertinenţă. tracotAre, t?. n. a se semeţi. tracutto, a. strâcoptu. tract)ru, m. unu felu de peşte. ^ trAdere, v. a. a da, a preda, a da in mâna cuiva; a învăţa; a trăda. tradim]*nto, m. tradigi6ne, f. trădare; înşelăciune , fraudă; — mangiare il jwne a tradi-menio, a mânca pâinea fâr’a fi meritato. TRADiRE, v. a. a trăda; a descoperi, a da de golu. TRADlTdRE, m. trâdâtoru; inşelâtoru. traditorescam^nte, avv. prin trădare. traditorksco, tradit6rio, o. trâdâtoru, perfidu. tradizionAle, a. tradiţionalu, după tradiţiune. tradizi6ne, f. tradiţiune ; datină; predare. tradol6re, f. durere amarnică. tradugIbile, a. traducibilu, de tradusu. tradi)RRE, v. a. a traduce ; a transporta, a trage, a conduce cu silă; a transplânta. tradutt()re, traducit6re, m traductoru. traduzi6ne, /. traducţiune, traducere, tălmăcire. traente, o. trăgătorii ; — s. m. trasantu (la o poliţă). trafallAre, trafalsAre, v. a. a călca, a nu observa. trafelam^nto, w. lângezire, slăbire, hlnire. 590 TRAFELARE.— TRAMBUSTO. traoioamkntk , (iov. tragieeştc, într’unu liindu tracicii. tkAgico, a. traccifii; trista, durorosi^ ncferidtu. neclintiţii. tkagigommkdia, /'. tragicomedie. TKAGk'oMU o, a. tragicomica, de tragicomedie. tkafelAkk, v. n. a liîni, a gîfâi. a se opinti ; a lângezi, a se topi, a se dosputeri. TRAFERÎUE, v. a. a râni, a lovi, a străpunge. TRAFKRMo, vi. taro, ţeapânu de totu, tkafesso, a. crepatu do totu. TRAFFk ÂNTE, a. € s. vi. trafica util, negustoru. traffk’Are, v. n. a trafica, a neguţători, a face neguţâtorie, negoţu, comorciu ; a trata; a târgui; a se sili, a se strădui, a so sirgui ; — v. a. a pipăi. TRAFFiCAToRE, vi. traficanta, neguţătorii, comercianţii. TRÂFFiro, vi. traficu, negoţu, comorciu. TRAfiere, m. pumnaru foarte ascuţita, trafieru. trafiggkke, r. a. a străpunge; a râni; a întrista. TRAFIGG1MENTO, m. străpungeri1, pătrundere. TRAFIGUlToRE, vi. străpungătorii, junghiâtorii TRAKKiGiTLRA, f. strâ]mngerc, strâpunsaturâ. TRAFÎLA, /'. instrumenta cu felurite horticole de trasu si subţiaţii firile de metalu printr’însulu, filieră. TRAFILÂRE. v. a. a trage prin filieră. TRAFiso, TRAl’iT'ro, a. strâpunsu, pătrunşii ; râ-nitu. TRAFITTURA, f. străpungere, impungore. strâpun-gâturâ, impungâturâ, jungbiere, junghiu. traf6glio, vi. trifoiu. TRAFOGLIOSO, a. plinu de trifoiu, trifoiosu. TRAFORÂRE, i\ a. a strâfora. a sfredeli a străpunge ; a petrece, a trece : a borti; — tra-forar si, a se viri, a se îndesa. TRAFORAZIONE. f. strâforâturâ, sfredelire, bortire. TRAFORERiA , TRAFOREELERÎA , /'. înşelăciune, amăgitor ie. traforello, vi. boţu, borfaşii; înşelătorii. TRAFORO, vi. strâforare, sfredelire, bortire; strâforâturâ , bortiturâ; perforaţiune; strâforu, bortâ; ascunzătoare; uşă secretă. traftjgamento , vi. furare, luare pe ascunsu, subtragere, transportare pe furişu. trafugâre , v. a. a fura, a subtrage, a lua, a transporta pe ascunsu; — trafugarsi', a se furişa. trafuggitore , vi. desertoru , soldatu fugitivu, fugaru. TRâfurAre, v. a. a fura, a subtrage. trafurellerIa. f. înşelăciune, amăgitorie. tkafusola, f. trafusolo. m. sculu, legătură de tortu. tragacAnta. f. adragantâ. tragedia, f. tragedie; întiniplare tragică. TRAGEDlANTF., m. tvagediantu, scriitorn tragicu. tragediAre , traoedizzAre , v. n. a compune tragedii. tragedo, m. tragedu, actoru sau poetu tragicu. tragemato, m. dulceaţă, fructe zaharisite. tragettAre, v. a. a arunca ici şi colea; — v. n. a trece peste, a se duce dincolo. tragettatore, vi. comedianţii, şarlatanii. trag£tto, vi. trecătoare, pasagiu ; trecere ; potecă ; — daria per tragetti, a dosi, a cârmi, a tergiversa. trAgoere, v. a. a trage. traghettAre , v. o. a transporta dincolo; — v. n. a trece peste, a trece dincolo. tkagiogArk , v. n. a h m discordie, a nu se acorda. tragitto, m. pasagiu, trecere ; trecătoare. traglorioso, a. prea gloriosu , ]dinu de glorii*. tragrâxde, a. foarte mare ; estraordinaru. traguakdare, v. a. a nivela; a privi, atrage cu coada ochiului; a prevedea. TRAurĂRno, vi. alidadâ, dioptrâ. tkaiettâre, v. a. e n. a transporta dincolo; a so duce, a trece dincolo. TRAIETTORIA, /’. trajectoriâ, linie descrisă dela unu corpu solidu supusu la oarecare putere mişcătoare. traimknto, vi. tragere ; atragere. TRAÎXA, m. oiuu râutâciosu, trai nare, v. o. a trage, a tirî, a căra. TrAino, traîno, m. trăsură ; cârâtura; încârcâ-turâ; bagagiu, calabalicu; plută de grinzi. tralasciamento, m. omitere, întrelâsare. traeasltâke, v. a. a întreita, a omite, a nu face, a întrerupe, a precurma, a înceta, a lăsa; — v. n. a se pregeta, a se lăsa. tralatAre, v. a. a traduce; a transporta. traeazionk, f. transporta, translaţi un e. trAlcto, trAue, vi. mlâdiţâ, vlâstaru do viţa; ramură verde ; butaşu ; râmurelu de altuitu ; funioara buricului. TRALlccio, m. trâliciu ; pînzâ groasă de saci. tralice (in), avv. în piezu, curmezişu. tralignamento, m. degenerare, bastardaro. TRAL1GNÂUE. v. n. a degenera, a se bastarda. traugno, a. degeneratn, bastardu. tralineato, a. eşitu in linie; degeneraţii. tralingAccio, vi. funie. tralocArsi, v. n. a se transloca, a se muta, a se strămută. tralUi’ENTE, a. strâvâzâtoru ; strălucitori*. TRALTirEKE, v. n. a străluci; a întreluci, a între licuri.. tralucido, a. transparenţii, strâvâzâtoru. tralunAre, v. a. e n. a sgâi, a înholba, a căsca ochii; a chiori, a se uita strâmbii; a încremeni ; a astrologa. tralunAto, a. inholbatu; încremenitu. trAma , f. trama , bătătură ; uneltire , urzire ; cursă. tramAglio, vi. reţea de paseri; mreaja. tramandamento, m. transportare, strămutare. tramanpAre, v. a. a trimite, a transmite, a transporta. trahAre, v. a. a bate tramă , a nâvâdi; a urzi, a unelti. tramăzzo, vi. tumultu, confusiune, îmbulzeala, buetu, gălăgie ; cursă, laţu, insidie, uneltire vicleană. TRAMRASciamento, vi. chinuire, necazu, angustie. trambasgiAre, v. n. a se afla strîmtoratu, îngri-jatu, necâjitu ; a lângezi, a se topi de doru. trambustAre, v. a, a răscoli, a amesteca, a turbura. TRAMBtfSTO, TRAMBUSTfO, VU TRAMBtiSTA, f. TCS-colire, amestecătură, confusiune, desordinu. TRAMENARE.—TRANSITORIO. r,9i turburaro, resvrâtire, talmosu-balmoşu; agitaţiune morala. tramenâre, v. a. a mânui; a prelucra; a trata; a pipai; a cocoloşi, a mototoli, a strica. tramendOe, thamendui, pron. amîmloi, amîndoă. TRAMENio, m. scuturare, reseolire, conlusiune. trameschîAnza, f. amostecâturâ, amesteca. trameschiAre, v. a. a amesteca. tramescolamento, m. amestecare, remestecare. tramescolAre, v. a. a mesteca, a amesteca, a remesteca tramessa, f. transmitere, transmisiune; digre-siuue. tbamessiOne, f. intrepunere, mijlocire. TRAMESSO, m. întremâncare. tramestAre , v. a. a amesteca, a rescoli, a scormoni, a scotoci; a turbura, a râsvrâti. TEAMESTio, m. amestecătură, cont uniune. TRAMETTERE , v. a. a pune între, a îritrepune; a transmite; - tramettersi, a mijloci, a se pune mijlocitorii. TRAMETTIMENTO, m. îutrepnnere; mijlocire, me-diaţiune. „ TRAMEZZA, f. despârţiturâ. TRAMEZzAbile, a. care se poate despărţi; ce se poate întrerupe. TRAMEZZAMENTO, m. despârţiturâ, despărţire, în-trepunere. TRAMEZZARE, v. a. a despărţi, a face o despâr-ţiturâ ; a întrepune , a pune intre , a amesteca ; a întrerupe, a precurma ; a împărţi în doâ; — v. n. a mijloci. TRAMEZZATORE , m. despărţitorii, Impârţitoru ; mediatoru, mijlocitoru, impâciuitoru , arbitru. tramezzo. m. despârţiturâ; intervalu de timpu; interstiţiu ; lucru mijlociu; — senza tramezzo, nemijlocitu ; îndată. tbamischiAnza, f. amestecătură, amestecu. tramischiAre , v. a. a mesteca, a amesteca , a remesteca. trAmite, m. cale, drumu, cărare, potecă. tramOggia, f. coşulu morii. tramollîccio, a. foarte moale. tramontamento, m. apunere. tbamontAna, f. nordu, septentrionu, miazănoapte; polu articu ; vîntu de susu, crivâţu ; stea polară ; — perdere la tramontana, a se zăpăci. tramontanAta, f. vîntu de susu cu furtună. tramontăre, v. n. a apune, a se culca; a trece peste munţi; a peri, a muri, a cădea. TRAM6NTO , m. apunere , apusu ; cădere , perire, sfîrşitu. tramortimento, m. amorţire, leşinare. tramortIre, v. n. a amorţi, a leşina. trAmpot.i, trAmpali, m.pl. câtârigi, câtâligi. tbamtgghiAre , v. n. a mugi, a rugi; a bubui grozavu. TRAMUTAMKNTO , M. TRAMUTA , TRAMUTANZA , f. strămutare, schimbare, prefacere. tbamutAre, v. a. a muta, a strămuta; a trans-fornia; a schimba, a preface; — tramutarsi, a se strămuta, a se transforma. tramutatOre, m. strâmutâtoru; transformatoru. tramutaziOne, f. strămutare; transformaţiune. tranAre , v. a. a trage după sine, a tîrî; — v. n. a se trâgâna. tranellAkk, v. a. a înşela, a amăgi; a întinde curse. TRANKLT.o, vi. TRANKLLKRÎA, f. uneltire vicleană. înşelăciune, amâgitorio, fraudă ; cursă, insidie. tranero, a. negru ea smoala, foarte negru. TRANGIUOTTIMKNTO, vi. înghiţire ; devorare ; sorbire. trangiiiottîrk, v. a. a înghiţi lăcomeşte; a devora; a sorbi, a absorbi, a bea; a mistui. TRANGOSC1AMKNTO, m. apăsare, încleştare de inimă, turburaro, strîmtorare, an guşti e mare. TRAngosctâre , v. n. a fi cu inima încleştată, frântă , strîmtoratâ , apăsata; a se topi de doru. trangosciAto , trangosciOso , a. strîmtoratu. apâsatu, încleştaţii, cu inima încleştată. trangugiamento, m. înghiţire cu voracitate. trangugiAre, v. a. a înghiţi lăcomeşte, cu mare voracitate ; a înghiţi; a sorbi, a absorbi ; a devora; a suferi, a răbda, a suporta ; a înghiţi noduri; a cotropi. trangugiatore, m. înghiţiturii, devoratoru. trânne, avii. afară, cu cscepţiune de. TRANQUiLLAMENTK, avv. într'unu modu trancuilu, liniştita, pacinicu ; cu trancuilitate , in pace, in ticnă. tranquillamento, m. trancuilizare, astîmpârarc, liniştire , potolire ; dilaţiune , amânare, întârziere, pregetu, progetare ; împăciuire; râfuire, achitare. tranquillAre, trânquillizzare , v. a. a tran-cuiliza, a astimpăra, a linişti, a potoli, a îmblânzi ; a purta cu vorba; — tranquillarsi, a se linişti; a se repausa, a se ogoia. tranquillitâ , f. trancuilitate, linişte, odihnă, repaosu. tranquîllo, a. trancuilu, liniştitu, astîmpâr'atu, pacificu, pacinicu, neturburatu , blându, do-molu. transalpino , a. transalpinii, de dincolo de Alpi. transanimazigNE , f. transanimaţiune , transmi-graţiune, transmigrare a sufletului. transatăre , v. a. a transige , a face transac-ţiune. transazi6ne, f, transacţiune , învoială, învoire, convenţiune spre a termina o ceartă, o prigonire. transegna, f. supraveşmînUi, surtucu. transeunte , a. care trece în altulu, trecâtoru. transferta , f. transferire , transportare , strămutare. trAnsfugo, m. desertoru, fugaru. transîbile, a. trecâtoru, care este să treacă. TBANSigere, v. a. e n. a transige, a face transacţiune , a se învoi. transitAre, v. n. a transita, a trece prin. TRANSiTÎvo, a. transitivu, strâmutâtoru. trAnsito , m. trecere , pasagiu; transitu ; repo-sare ; — per transito, în treacâtu ; — a tutto transito, din toate puterile ; — stare a transito, a fi cineva aproape să moară. transitoriamente, avv. în treacâtu ; provisoriu. tbansitorietA , f. transitorietate, caducitate, schimbâciune, strâmutâciune, provisorietate. transit(îrio , a. transitoriu, trecâtoru, strâmu- Digitized by Google 592 TRAN9IZI6NE.—TRASCORBENTEMi NTE. tâciosu, caducu, provisoriu, momentanu, tim-puralu. transizi6ne , f. transiţiune , trecere , pasagiu ; maniera de a trece dela unu argumentu la j altulu. , TRANSMARlNO , a. trausmarinu , de dincolo de | mare. , transpadAno, a. transpadanu, de peste Po. I transportare, i?. a. a transporta. î TRANSUMANAre, 1?. n. a se în dumnezei, a deveni | divinu. ; transuntAre, t7. a. a compendia, a prescurta, j TRANSUNTIYAMENTE, avv. in compendiu, pe scurtu. , transuntIvo, a. care serveşte de pasagiu. I TBANStfNTO, hi. estractu, compendiu, prescurtare. | transunzionb, f. transiţiune, o figură de reto- j ricâ. transustanziAle, a. transubstanţialu. | TRANSUSTANZiAre, v. a. a transubstanţia, a pre-1 face o substanţă într’alta. transustanziazi6$e . f. transubstanţiaţiune. ! TRANSVERSALE , a. transversalu, de a curmezi-şulu. trapacifico, a. prea pacificu, prea astimpâratu. j TRAPANAbe, v. a. a sfredeli, a trepâna. i TRAPANAT6KE, m. sfredelitoru, bortitoru; pâtrun-zâtoru. trApano, trapanatoio, m. trepanu, sfredelu. TRAPAR^NTK, a. transparentu, strâvâzâtoru. j TRAPASsAbile , a. trecâtoru, transitoriu, caducu. TRAPASSAMtNTO, m. trecere; călcare; întrecere ; | încetare, fine; reposare, moarte; petrecere. trapassAnte, a. care trece peste; transparentu, strâvâzâtoru; — s. m. trecâtoru, câlâtoru, pasager u. trapassAre, 17. a. a trece peste ; a trece înainte ; a întrece, a covirşi; a înceta; a omite; a câlca o lege ; a străpunge; a pătrunde de durere; — 17. n. a trece; a înceta; a fini, a se isprăvi; a muri. trapassAto , a. trecutu; pâtrunsu , strâpunsu ; reposatu, mortu; încetatu, finitu, isprâvitu. trapassat6re,i/i.trecâtoru; pâtrunzâtoru ; trans-gresoru. trapass^vole, a. trecâtoru; pâtrunzâtoru; pene-trabilu. trapAsso, m. trecere ; trecătoare, pasagiu ; reposare ; âmbletu alu calului; transiţiune retorică. trapelamento, hi. trecere, petrecere, strecurare. trapelAre, 17. n. a trece, a petrece, a pătrunde, a se strecura; a se manifesta dupâ oarecare indiciuri. trapElo, hi. calu dinainte. TRAPENsAbe, 17. n. a cugeta, a medita cu mare atenţiune. TBAPtizio, trap£zzo,hi. trapeza (figură geometrică). TRAPEZOIDE, m. trapezoidu (figură geometrică). TRAPIARTAMENTO, hi. transplântare, resâdire. trapiantAre , v. a. a transplanta, a resâdi. a presâdi. trap6rre, 17. a. a intrepune, a pune între. traportamento, w. transportare, translaţiune. traportAre, 17. a. a transporta, a purta peste; a muta. trapossente, a. preaputinte, foarte puternicu. trappAre, t7. a. a apuca, a prinde. tbappetAio, hi. oleargiu, oloieru. trapp^to, 77i. moară, pioâ de oleiu. trAppola, f. laţu, cursă, capcană; insidie, prin-zâtoare; uneltire vicleauâ , înşelăciune, amâ-gitorie ; unu felu de mreajă. trappolAre, 17. a. a trage în cursă; a înşela, a amăgi. trappolat6re, m. înşelâtoru, amâgitoru. trappolerîA, f. cursă, insidie, înşelăciune, trappolino, m. moacă, pepelea, păcală, bnfonu. trapp6rre, t>. a. a pune intre, a întrepnne. trapprendere, 17. a. a lua, a prinde. trapuntAre, 17. a. a contrapunge, a ştipul trapVnto, m. contrapunsură, cusătură dupâ acu; — a. cusutu dupâ acu; sleitu, slâbitu. traricchîre, 17. a. € w. a înavuţi, a se înavuţi. trarIcco, o. foarte avutu, foarte bogatu. traripamento, w dare din ţermi, revărsare. traripAre, v. n. a se da din ţermi; a se prâ- pâstui. trArke, 17. a. a trage; a scoate; a retrage; a atrage; a estrage; a escepta; a împinge, a îndemna, a îndupleca; a face inducţiuni, a scoate vreo consecinţă; a lua ; a arunca, a asvîrli, a slobozi, a descărca; — 17. n. a se duce, a alerga, a merge către; a avea oarecare asemănare ; — trarsi, a se trage, a se retrage; a lepăda ; a se abţinea; a se aplica ; — trarre di senno, a sminti, a face să înnebunească; — trarre ambassi in fondo, a face falimentu; — trarre innanzi, a înainta; — trarsi di sotto a checchessia, a se subtrage, a scăpa; — tratto de’ semi, leşinatu. trarupAre, 17. n. a se precipita, a cădea, a se prâpâstui. trarupAto, a. rîposu, stîncosu. TRASAlIbe, v. 7i. a tresări, a sări, a umbla în sărite. trasaltâre, 17. n. a sări, a face multe sărituri. trasamAre, 17. a. a iubi, a ama fierbinte. trasandamento, hi. neîngrijire, desmâţare. trasandAre, 17. n. ed a. a trece înainte, a trece peste ; a neîngriji, a omite; a călca o lege ; — trasandarsi, a se desfrîna ; a se în-glindisi; a se desmâţa. trasandAto, o. trecutu peste, trecuta înainte ; neîngriji tor u, nesocotitoru ; desmâţatu. trasattAre, V. a. a şi apropria, a şi însuşi. TBASCtfGLlERE, 17. a. a alege; a deosebi. TRASCEGLiMtfNTO, hi. alegere ; (Jeosebive. tra&cendentAle, a. trascendentalu. trascend^nte, a. trascendentu ; covîrşitoru. trasc£ndere, 17. a. e n. a trascinde, a străbate suinduse, a întrece, a covîrşi; a ascinde, a se sui, a se urca. TRASCENDiMtfNTO, hi; trascindere, întrecere, co-vîrsire. TRAsetfRRE, v. a. a alege; a deosebi. trascinAbe, 17. a. a trage dupâ sine, a tîri. tbascOlAre, 17. n. a se strecura, a se scurge, a curge. trascolorAre, 17. 7i. a şi schimba coloarea, a face feţe feţe. trascorporaziOne, f. transcorporaţiune, trans-migraţiune. TRASCOBRENTEMfcNTE, avv. în treacâtu; din eroare. TRASCbRRERE.—TRASMODATO. 593 TBASCORRERE, v. «. ed a. a alerga iute, a trece 1 repede, a trece in fuga, a râsbate, a străbate, a petrece; a trece prea departe ; a omite, a' întrelâsa; a citi in treacâtu, a ecsamina pe-! deasupra; — trascorrendo, in treacâtu. TBASCORRtfVOLE, o. trecâtoru, curgâtoru, transi-toriu. TRASCORREYolmeNTE, avv. în treacâtu, prin incidenţă. TBASCORKIMENTO, m. alergare, curgere, trecere repede; petrecere, râsbatare, străbatere ; greşeală, eroare.. trascorrit6re, m. care trece in fugă; care trece prea departe; care străbate; care comite o greşeală. TRASCORSA, f. străbatere ; —in trascorsa, in fugă. trascorsivamente, avv. in treacâtu. TRASCORSÎYO, a. curgâtoru, trecâtoru. TRASCdRSO, m. alergare, curgere, trecere în fugă; petrecere, râsbatere, străbatere ; eroare ; — in trascorso, in treâcâtu TRASCOTATAMENTE, avv. î-emeţeşte. TRASCRÎTTO, m. transcrisu, prescriere, copie. TRASCRITT6RE , m. transcrii tor u, prescriitoru, copistu. TRASCRÎVERE, v. a. a transcrie, a prescrie, a copia. TRASCURAGG INE, TRASCURAnZA, TRASCURATtfZZA, trascuratAggine, f. neîngrijire, nesocotire, nepăsare, apatie, indolinţâ, negligenţâ, nesi-linţă, desmâţare. TRA8CURAMENT0, ro. neîngrijire, nesocotire. trascurâre, v. a. a neingriji, a nesocoti; a despreţui; a călca o lege; a întrelâsa, a omite. tbascuratamente, avv. cu nepăsare, cu nesocotinţă. trascurârto, o. negligentu, neîngrijitoru, ne-păsătoru, apaticu, îndolentu, desmâţatu. TRASECOLĂRE, v. a. a ului, a uimi, a ameţi; — v. n. a încremeni. TRASENNO, ro. înţelepciune gmare, prudinţâ mare. trasentîre, v. n. a nu auzi, a nu înţelege bine. . TBASFERiBlLE, a. transferibilu, strâmutâciosu. trasferimknto, ro. transferire, mutare, strămutare. trasferîre, v. o. a transporta, a strămuta; — trasferirsi, a se transporta, a se muta, a se strămuta. trasf^rta, f. translaţiune, transportare, strămutare. TRASFiGURAMtfNTO, ro. transfigurare, schimbarea figurei. trasfigurAre, v. a. a transfigura, a transforma ; — trasfigurarsi, a se transfigura, a se transforma; a se intiptila. TRASFlGURAZitiNE, /*. transformaţiuue, transfigurare ; Tiansfiguraţiune, Schimbarea la faţă a a D. N. Iisusu Christosu. TRASfOndere, v. a. a transfunde, a strâvârsa,! a turna dintr’unu locu intraltulu; a strâ-purta; a insufla. trasformăbile, o. transformabilu, de trans-formatu. trasformamento, ro. transformare, schimbare, prefacere. trasformArk, v. a. a transforma, a schimba, a preface ; — trasformarsi, a se transforma, a se preface. trasformatîyo, a. transformativu, aptu a transforma. trasformat6re, ro. transformatoru, schimbătorii, trasformazi6ne , /*. transformaţiune, schimbare. trasfugAre, v. o. a fura, a lua pe furişu. trasfumAre, v. n. a se preface in fumu. trasfusk ne, f. transfusiune, strâvârsâre, turnare, vărsare dintr’unu vasu într’altulu. ! trasgredimento, ro. transgresiune, călcare (de lege). trasgbedîre, v. a. a a călca o lege, unu ordi-nu, a nu observa, a nu păzi ; a trece peste marginile cuviinţei. trasgressiiîne , f. transgresiune, neobservare, călcare de lege, neascultare ; escesu; digresiune, abatere din subiectu. trasgressore, trasgi.editore, ro. transgresoru, câlcâtoru. traslatam£nte, avv. metaforiceşte, în sensu translat u. traslatamento, ro. translatare, transportare, strămutare. traslatâre, v. a. a translata, a transporta, a strămuta; a traduce ; a întrebuinţa o vorbă metaforiceşte. traslatat6re, traslat6re, w. translatoru; traductoru. traslatazione, traslazi6ne , f. translatare, translaţiune , traducere, traducţiune, versiune. traslativamente, avv. metaforiceşte. TRASLATivo, a. translativu, de translaţiune; rae-taforicu. traslAto, a. translatu, transportatu, strârauta-tu; metaforicu, alegoricu; — s. ro. metaforă vorbă metaforică. traslocam£nto, ro. translocare, strămutare. traslocAre, v. a. a transloca, a transporta, a strămuta. trasmarîno, a. transmarinu, de dincolo de mare. trasmettere, v. a. a trimite, a transmite, a transfunde. trasmettitOre, w. trhniţătoru, speditoru. trasmigramento , ro. transmigrare, emigrare, bâjenărire. trasmigrAre, v. «. a transmigra, a emigra, a bâjenâri. # trasmigrazt6ne, f. transmigraţiune, emigraţiu-ne, băjenie, pribegire, pasagiu, strămutare. TRASMissiBiLE, o. transmisibilu, strâmutăciosu. trasmissibilitA, f. transmisibilitate, strâmutâ-ciune. trasmi38i6ne. f. transmisiune, transmitere, strămutare. trasmodamento, ro. escesu, trecerea măsurii. trasmodAre, v. n. a trece măsură. trasmodatam£nte , avv. peste măsură, fără cumpătu. trasmodAto, a. desmâsuratu, necumpâtatu, ecsa-geratu. 38 Digitized by Google 594 TKASMETAR1EE.—TRATTAMEXTO. TKasmutÂiiLK, a. nnitahiln, sHiimbfmiosu. T u A ^ M r TA Mi; x to , m. mutare, schimbare, prefă- ' ce nu i TRASM UT arc. v. a. a muta, a schimba. a preface, j a strămuta; a transforma ; a permuta, a face! schinihu ; — frasnnttarsi, a se strămuta. TRASMETAToRE, m. transformatorii ; strămuta- | toni. TRAsmetATokio. a. transformatorii, capabilii de i a transforma. TRASM FTAZioM:. TKAS.AîETEYuLE, ciosu. tu de bucurie ; — trasportato fa ori dci sensi. estasiatu, rapitu : — trasporfarsi contro ad una. a se mania îneontra cuiva. TIîasportatore, ni. transportatorii, dueătoru. cănit o ni. teashuvTO , TRAsroKTAZiuNi;, /'. transportare, ducere, cărare, transportai, dusu, căraţii ; co-moţiune sutt• tească. pasiune. entusiasmu. de-liru. aiuiire, bulguialâ. TKASrOSIZloNF, TR\SpoNTMf NTl). W. traiisposiţiu-f. transformaţiune : strămutare. ne, strămutare, mutare, schimbare de locu. a. transformabilu ; strămutâ- inversiune. trnshhvhihe. r. a. r n. a face sau a sc face TRASNATERÂRE, v. n. a se desuatura. a s< schim- ba. a se preface, a se altera, a degenera, a se bastarda. TRASNATi RÂTo, a. nenaturalii, tstraoniinarn. TKASXEELO, a. foarte uşorii. agilu. iute. sprintenii. TRA>0oX A Mi xTo, in. visu. nălucire, fantasie. ilu-siune. TRAsouNARE, r n. a delira, a visa. a aiuri. trasognato, fi- stupida. smintitu . visiommi. fa n ta st u. TRASOUNATORE. 1)1. delirantu. trasone. di. fanfaronii. laudărosu, parlavragiu. TRASONEGcilARE. r. n. a face fanfaronade, a taia la ]»'lavre. TKASoneuia, / fanfaronadă : lâudâro.şb*. şarlatan ie. tkasonko, a. de fanfaronii, de palavragiu. TRAsoKDiNÂRE. v. n. a se desordina, a eşi din onnduiala. TRA?ORDINÂKIO. a. estraordinaru. TR A so r din at A m en te, avv. intr'unn Iliodll desor-dinatu. TRASdKiUME, in. dezordinii, neorinduiala ; mâncare desordinatâ. escesivă : intemperanţa. ne-cumpatare. traspadaxu, a. transpadanu. de peste Po. TRASPARENTE, a. transparenta. diafanii. strâ\â-2 atoni. TRAS! akexza. /'. transparenţă, diata imitate, strâ-vedere. * TRASPARÎRE. v. n. a transpărea, a li transparenţii. a se stravedea, a intreluci. a străluci : a se arata de departe. TRASPIANTÂKE, v. a. a traiisplânta. TRASi'ici’O, a. stiUivâzâtmn. transparentu. TRASRIRÂRILE, a. transpiiUbilu. ce poate eşi prin transpirare. THASpiKARE, v. ii. a transpira, a ecsala. a ecsa-bura, a res .fia, a năduşi; a se face cunoscuţii, a se arăta de departe. TRASPiRAZioNE. f. trampiraţiune ; năduşeală. TRAST'orre. trasronere, î?. a. a transpune, a transporta, a transloca, a strămuta, a transplanta ; a Întoarce. TRASI'O tarile, a. transportabilu, strămut acu su. TBASPORTAMKNTO, ni. transportare, translaţiune, strămutare. mutare, schimbare. întoarcere; estase : metafora. traşi ortâkk. v. a. a transporta, a duce. a căra dmtr’.iiiu locu intră.ltulu ; a Împinge, a sili, a in Unim a; a trece; a translata, a traduce ; - tras-portata dalie me passioni, stăpânită de pasiunile sale ; — trasjiortuio dalia gtoia, uimi- f*oij'te Itoiraiu. trassaetArsi, v. n. a se asalta unulu pe altuia. trassjnAre. r. a. a mânui, a pipăi desu ; a cocul» şi. a mototoli, a turti; a maltrata, a trat î rim tkAstu. in. podii de navă ; - saltar di trasto in scuti na, a nu se duca de una in vorhiie, a se abate <1 in subi^ctu. TRASTi EEARE. a. a recrea, a desfată ; a zăbovi, a stmjani. a purta cu vorba, a înşela : -trastullursi. a şi pdivce. TRASTELLAToRE. m. recreatorii, desfătătorii. TKAsteeehyoee. a. recroatoro, înveselitorii ; veselii. tkasti'LLo. in. .jucărie. petrecere . paşti ropu ; gluma. şairâ. Ticw'rame vio, m. asudare, transpirare, nâduşire abundantâ : strecurare, picurare, picure, emanare. TRASED \ RE. v. n. a asuda. TRAsi M AX are, v. ii. a se traiisumana, a se face divinu. TRAsverrf.kAre. r. a. e n. a reverbera, a res-fran^e. TJivsversaL!.. a. transversulu, oblicii, d’acurme-zişulu. trasversaemkxte. avv. piezisu. in piezu, d'a-cu ni)»‘zişulii. TRAsverso, a. transversu. oblicii ; strâmbu, răutăcioşii. tras vi a re. vî a. a face pe cineva să so rătăcească. trasvolare, v. ti. a sbura foarte repede ; a trece sburâmîu. a trece foarte iute ; a se înălţa. trasvoeoere. v. a. a intoarce. a resturna. a turbura. tratta. f\ tragere, smâcire ; spaţiu, distanţa» sjiaţiu. iutervalu a rău.aie secreta; a ba>i : a vinde la m^zatu. TK"M1M TTAToKE. THoMRETTiKRE. m. traillbiţaşu. tie<‘;îi*u. . TROMRETTO. m. trâmbiţaţii: pristavu ; parlamen-taru. tkomboNE. ni. trombă mare : trâmbiţaşu ; unu f«*ln de tulipanu ; o armă dc focu. ’IRovcâbile, a. care se poate truncliia. tkontamente. arc. intr’uuu cliipu îutreruptu, pr*‘getatu, incuijpb'tu. Tio»N*.'AMt nto. iii. tranchiero. ciontire, retezare. tai* rc ; prcourmare. întrerupere ; apocupo. tron* are. r. a. a trunc’nia. a cionti, a reteza, a tuia. a despica, a desparţi; a precurma, a întrerupe, a face >a înceteze; a tăia. a ucide. TRuN* atauf.nte . avv. îutr'unu niodu întrerupt u. tron*.ato. a. trunchiatu. retezatu, eiontitu, despicata ; precurmatu. intreruptu, nesâvirşitu. TRONFATOKE, in. trunchiâtoru. ciontitoru, retezat» tu. tkonfatfra, f. trunchiăturâ, ciontiturâ. retezat ură. TKONfhevole, a. capabilii de a fi trunchiata. tuonvo. m. trunchiu, tulpină; bustu . trupu; coceanu ; ţeava nuci coloane; viţa. spiţă, nea-amu; — a. trunchiatu, eiontitu, retezatu; precurmată, intreruptu. TRuNFoNE. m. trunchiu; bustu; crâmpeiu, bucată. tkonfiare, v ii. a se îngîmfâ, a se râţoi, a se fă i. a se intuduli. a se înfumura, a se mândri. tkonfiezza, /. îngimfare, îăţoire, fală, înfumurare. tron fio, a. îngimfa tu, înfumurata, fudulu. TKono. m. troliu, sc iunu ; demnitatea suverană TRonco, a. tropicu; — s. m. tropieu ţcercu alu sferei). Tiioro, m. tropâ, metaforă; Bchimbare. 600 TROPOLOGlA—TUM0RE. tropologîa, f. tropologie, discursu metaforicu,* sensu moralu alu Sântei Scripturi. TROPOLOGICO, o. tropologicu, relativa la tropologie. tr6ppo, a. escesivu, prisositoru, prea mare, des-mâsuratu, necuviinciosu ; — 8. tn. prisosu, prisosinţa, escesu; — avv. prea multu, peste mâsurâ; de sigurii; — aver troppo di una cosa, a fi sâtulu pînâ in nasu; — troppo pocOj prea puţinu; — pur troppo, din nenorocire. TROSCIA, f. urmâ lâsatâ de apa care curge ; pirâu. tr6ta, f. pâstrâvu (unu felu de peşte^. TROTTÂRE, v. n. a tropoti, a tropăi, a merge în tropotu ; a trepâda ; — bisognino fa trottar la vecchia, lipsa nu cunoaşte lege. TROTTÂTA, f. tropotire; preumblare in trâsurâ. TROTTATORE, m. tropotitoru; trepâdâtoru. TROTTO, tn. tropotu ; preumblare ; • — di trotto, in tropotu; — di trotto o di rimbalzo, orî-cumu ; — di buon trotto, iute, repede; — andar di trotto, a merge in tropotu. TRdTTOLA, f. titirezu, sfîrlâ, sfîrleazâ, prisnelu. trottolAre, v. n. a se roti ca titirezulu, a sfirli. trottolif6rme, a. în forma titirezului. trottouno, tn. sfîrleazâ mica. trovAbile, a. ce se poate afla, gâsi. trovamento, tn. aflare, găsire ; născocire, in-venţiune. TROvAre, v. a. a gâsi, a afla; a descoperi; a întâlni; a face visitâ ; a lovi; a surprinde ; a prinde, a apuca ; a compune; a născoci, a inventa, a crea; a prepara, a găti; a înfiinţa, a institui; a scoate, a retrage ; a cunoaşte; a căpăta, a agonisi, a debândi ; a crede, a socoti, a judeca ; — trovarsi, a se afla ; a fi ; a avea; — trovare in sul fatto, a prinde in faptă. trovAta, f. aflare, găsire. trovat^llo, tn. pruncu aflatu, lepâdatu, sărmana. TROVATivo, a. inventiva, aflâtoru, nâscocitoru. TROVATO, tn. invenţiune, descoperire, născocire ; protesta, mijlocu de scăpare. trovatore, tn. aflâtoru; inventoru, nâscocitoru, descoperitoru; poc tu ; trubaduru, lâutaru. tr6zzo, tn. ceată de oameni înarmaţi. truccAre, trucciAre, trucchiAre, v. a. a scoate din loculu său bila adversarului la joculu biliartului. trucco, tn. trucu (jocu); biliartu (jocu). TRtCE, a. fierosu, crudu, ingrozitoru, grozavu. TRUCiDAM^NTO, m. ucidere, măcelărire. trucidAre, v. a. a măcelări, a ucide cu cruzime. TRUClDATdRE, m. ucigaşu. truciolAre, v. a. a ţăndări, a face ţăndări, surcele. TRtiCiOLO, tn. ţandăra, aşchie, surcea; fărâmiţă. TRGCULtfNTo, a. aspru, crudu, fierosu ; furtunosu. TRtiFFA, f. înşelăciune, hoţie; fleacu, bagatelă, lucru zădarnicu, lucru de nimicu. truffaldîno, tn. unu felu de arlechinu, trufal-dinu. truffAre, v. a. a fura inşelându; a înşela, a amăgi; a deride, a lua in rlsu, a batjocori, a păcăli truffarello, tn. inşelâtoru, vicleana, şireta. truffatîvo, a. înşelătorii, gata la înşelăciune* truffat6re, m. inşelâtoru. trufferia, f. înşelătorie, amâgitorie. trx)lla, f. unu felu de vasu pentru vinu la antici. trullAre, v. n. a bâşi desu. TRULLO, m. bâşinâ. tru6go, truogolo, m. trocu, troacă, treacă; covată; căzanu. TRtrppA, f. trupă, ceată, mulţime; oştire, miliţie. trutilAre, v. n. a striga ca sturzulu. TU, pron. tu, domniata, dumneata ; — dare del tu, a tutui, a se servi cu tu în vorbire, a trata cu mare familiaritate. tGba, f. trombă, trombiţă ; poemă epică. tubare, v. n. a trimbiţa; a ciripi, a geme. tubercolAto, a. nodurosu. TUBERCOLO, tn. tuberculu, crescăturâ, tumoare, umflătură; nodu, gogoaşă, cucuiu, eşiturâ. TUBERCOLtiTO, TUBERCOLOSO, O. tuberculosu. tiJbero, m. mâceşu; tartufu, burete negru; tuberculă, câpâţinâ la o plantă. tuber6ne, m. unu felu de peşte marinu. tuberositA, f. tuberositate. tuber6so, a. tuberosu, gâicosu, câpâţinosu; — s. m. tuberoasă, tiparoasă (unu felu de floare). TtiBO, m. tubu, ţeavâ. tubolAre, tubolAto, a. tubularu, tubnlatu, ca o ţeavâ. TtiBOLO, m. tubuleţu, ţevişoară. tucâno, m. unu felu de pasere. tuello, tn. partea cea mai moale a copitei. tufa, f. tufu (piatră). tufăceo, a. ca tut'ulu, de natura tufului. TUFFAMENTO, m. afundare, cufundare; întingere. tuffAre, v. a. a afunda, a cufunda, a iminuia, a întinge într’unu licuidu; — v. n. a se cufunda ; — tuffare il naso in ogni cosa, a şi băga nasulu în toate. tuffat6re, tn. cufundâtoru ; cufundam, corlaru. TtfFFETE, interiez. puf! buf ! tuff^tto, m. unu felu de raţă. TtfFFO, m. cufundare, afundare, immuiere, intin* gere; — dare il tuffo, a cufunda, a îmmuia; a ruina, a se ruina ; — dare un tuffo nellosd-munito, a se arăta prostu de totu. TtfFFOLO, tn. corlă (pasere) TtiFO, tn. tufu, unu felu de piatră arenoasâ; mirosu greu j unu felu particulara de stru-gare. % . tugtJrio, tn. bordeiu, colibă, covergâ, căsuţă proastă. tulipAno, tn. tulipâ, lalea (floare). tulipîfero, a. tulipiferu , ale căruia flori au oarecare asemănare cu tulipa. tiîlle, tn. tulu, tulpanu (o materie subţire). tullurG, tn. stupida, prostu, nâtângu, ludu, tontu. tumefArb, v. n. a umfla; — tumefarsi, a se umfla. tumefazione, f. tumefacţiune, umflare, umflătură. tumideggiAre, v. n. a se ingîmfa. TUMID^zza, f. îngîmfare. ttîmolo, m. tumulu, sepulcru; movilă. tum6re, tn. tumoare, umflătură, cucuiu, buboiu; îngâmfare, fudulie, semeţie, mândrie. TUMOROSITÂ.—TUZIA. 601 tumobositâ, f. tumorositate, umflătură. tumorOso, a. tumorosu, umflatu, cu umflături. TUMULÂre, v. a. a îngropa, a îmmormînta. tumUlto, a. tumultu, larmă, zarvă, turburare, râsvrâtire, confusiune, îmbulzeală; sediţiune. TUMULTUÂRE, v. n. a tumultua, a zârvăi. • tumultuariamUnte, avv. într’unu modu tumul-tuariu, cu sgomotu, cu strigări, fără orinduialâ. tumultuârio, a. tumultuariu, sgomotosu ; turbulenta, desordinatu, confusu ; sediţiosu. tumultuos amente, avv. cu tumultu; in des-ordinu. TUMULTUoso, a. tumultuosu, sgomotosu ; confusu. TUNICA, f. tunică ; membrană. tunicâto, a. tunica tu, îmbrăcatu cu tunică. tunnel, m. tunelu, pasagiu subteranu. TOo, o. alu tău ; — s. m. averea ta; — i tuoi, ai tăi. TUONÂRE, v. n. a tuna, a bui, a bubui, a durâi. TUONO, m. tunetu; tunâtură; bubuitu, bubuitură, bubuire, durâire, trosnire; sgomotu, larmă ; renume ; tonu ; — uscir di tuono, a des-tona, a cânta falsu. tu6rlo, m. gâlbenuşu de ou; punctu centralu ; floare, partea cea mai nobilă, cea mai aleasă d.ntr’unu lucru. TtiRA, f. astupă tură, în dopat ură ; stavilă, zâgazu. turâccio, turâcciolo, vi. dopu, astupuşu. TURAMENTO, m. îndopare, astupare, încuiere. turAre, v. a. a astupa, a indopa, a încuia, a închide ; a acoperi; — turarsi la bocea, a nu mai vorbi. turAta, f. astupare; despârţiturâ de scânduri. TtfRBA, f. mulţime, grămadă de oameni; gloată; poporu ; plebe, t ameni de rindu. vulgu. turbâbile, a. facilu de a se turbura. ^ turbamento, m. turburare; supărare ; rescoalâ, râsvrâtire, turbulinţâ; turbină, volbură, furtună. turbAnte, m. turbanu, cialma. turbare, v. a. a turbura; a altera; a amesteca, a desordina, a încurca ; a supăra, a necăji; a strica ; — turbarsi, a se turbura ; a se supăra; a se altera; a se întuneca, a se înnoura; a se invifora j a se zăpăci. turbatamUnte, avv. cu turburare. turbAto, a. turburatu; mişcatu; alteratu, desordinatu, confusu ; necâjitu, supâratu ; zâpâ-citu; întunecata. turbatOre, m. turburâtoru; supârâteru. TURBAZidNE, f. turburare; confusiune, amestecătură, învălmăşeală, neorînduialâ; zâpăcire. turbinAto, a. sfirlitu; spiralu; conicu. TtRBiNE, m. turbină, volvurâ, vîrteju, viforu, furtună ; turburare ; unu felu de melcu. turbinIo, m. înviforare; turburare mare. turbin<3so, a. turbinosu, furtunosu, viforosu. tCrbo, m. turbină, vîrteju; — a. turburata. turbolentemente, avv. într’unu modu turbu-lentu. turbol^nto, o. turbulentu, turburătorii, răsvâr-titoru ; neastîmpăratu, sburdalnicu ; turbure. turbolenza, f. turbulenţă, turburare, comoţiune, alteraţiune ; râsvrâtire, sediţiune. TURCÂS80, m. tolbă (de săgeţi). TURCHESCO, a. turcescu; — alia turchesca, turceşte. turchese, m. turchina, f. turchină, perusică. turchiniccio, a. albăstriu, azurinu. turchino. a. turchinn, albastru închisu, civitu. turcimAnno, m. dragomanii, interpretu ; mijlo-citoru ; verigaşu, pezevenghiu. turco, vi. turcu, otomanii, mahometauu ; — il gr an Turco. Sultan ulu tu rciloru ; — gr ano turco, pâpusoiu. TtiRFA, f. torfă, tisicu; noroiu, lutu, nomolu. turgenza, f. umflare, umflătură. tOrgere, v. n. a se umfla. turgidezza, f. turgiditate, umflătură ; ingim-fare, mândrie, orgoliu, seineţie ; afectaţiune. TtfRGiDO, o. turgidu, umflatu; ingimfatu, orgo-liosu, superbu. seraeţu ; alectatu, ecsageratu. TURGORE, m. turge8cinţâ, umflare. turîbolo, TURîbile, m. turib Iu, cădelniţă. turiferArio, m. turiferaiu, purtâtoru de cădelniţă. turificâre, v. a. a cădi, a tămâia. TURMA, f. trupă, ceată, glo stă ; turmă. turmalIna, f. turmalinu, o piatră virtoasâ. tOrno, m. rindu, alternativă. TtfRPE, a. uritu, urîciosu, deformu, scârbosu, scârnavu, mârşavu, ruşinosu, obscenu, baza-conu. turpemente, avv. într’unu chipu uritu, ruşinosu. turpiloquio, m. vorbe mârşave, bâlâcâriturâ. turpitudine, f. urîciune, detormitate, scârnăvie, mârşevie, spurcăciune, obscenitate, bazaconie. turrîto, a. inconjuiatu, incoronatu de turnuri. tusAnti, m. zioa tutuloru sânţiloru. tussilAggine, f. podbealâ, rădăcina ciumei. tutela, f. tutelă, epitropie ; protecţiune, apărare. tutelAre, v. a. a protege, a apăra, a ocroti, a îugriji. tutelAre, a. protectoru, apârâtoru, ocrotitoru. tUto, a. securi», sigura, liniştitu, trancuilu. tut6re, m. tutoru, epitropu. tutUrio, a. alu tutoru lui, alu epitropului. tuttadue, m. amindoâ. tuttafiAta, avv. totu dauna, pururea, mereu, necontenitu ; însă ; numai să. tuttesAlle (ser), m. sfâtosu, presumptuosu. tuttavIa, avv. mereu ; âncâ; însă, cu toate acestea. tuttavOlta, avv. totu d’auna, mereu; însă. tuttîssimo, avv. de totu, cu totulu. tUtto, m. totu, toate, toate lucrurile; totu lo-culu; întregu; — a. totu, întregu, deplina ; tutt'uno, totu una, acelaşi lucru ; — del tutto, cu totulu ; — in tutto eper tutto, pe deplinu ; — per tutto, pretutindinea ; — in tutto, peste totu; — al tutto, oricuuiu; — tuttodi, in toate zilele ; necontenitu, mereu; — tutti, toată lumea; cu toţi; — innanzi tutto, mai ăntâiu; deocamdată. tuttoche, avv. cu toate că. de şi, mâcaru că, chiaru de. TUTTdRA, aw. necontenitu, mereu; âncâ. tuttumAglio, m. titimalu, laptele lupului (plantă). tutUtto, avv. cu totulu, de totu, pe deplinu tGzia, f. tuţie, varu de ţmeu. 602 UBBÎA.—UGNfiLLA U. U, f- u, litera U; u\ unde. UBBÎA. f. frica superstiţioasă, prejudecată, fantasie. UBBIDIRE, v. n. a se supune, a asculta. UBBltfSO, a. frieosu, sfiicio.su ; fantastu. UBBKIACÂKE, v. a. a îmbăta, a ameţi; — ub-br iu car si, a se îmbăta, a se cârâui; a se Rumeni. UBBRIACHKZZA, f. imbâtâturâ, beţie ; şumenire. UBBKIÂCO, a. beatu, imbatatu; şumenitu, ameţiţii. UBRRI U’oxe, m beţivu, datu supusu la beţie. CBERIFERO. a. maimferu, cu ţîţe : feitilu, roditorii. tfBERO. m. ţiţă, ugoru. UBERTÂ, /'. fertilitate, rodnicie; abundanţă. ubert6so, a feitilu, roditoru, producătoru ; ab-unduntu. ubicazione. f. ubicaţiune, situaţiane. determinarea locului. UBIQUITÂ, f. ubicuitate, aflarea în totu loeulu UCÂse, m ucasu, decretu alu ţarului. uccella. f mnieruşcă (dela o pasere). uccellâbile. a. ridiculu. demnu de a ti luatu în risu. UCCELLĂccio. m. pasere urîta ; gâgăuţu. uâtă-fleţu. uccellagione, f. pâsăritură, vînâtoare, vinatu. uccellAia, f. locu de vinatu }»ase«i. UCCELlAme, m. paserime, vinatu măruntu. uccellamento, m. vînare de paseri, pâsâriturâ ; batjocorire, păcălire, luare in risu. UccellAke, v. a. a vina, a goni paseri; a atrage, a ademeni, a amăgi; a batjocori, a pâ âli; a năzui. uccellat6re, w. pâsâraru, vînătoru; pâcâlitoru, batjocuritoru ; nâzuitoru. UCcellatCra, f. pâsâiiturâ; pâcâliturâ. UCCelletto, m. păsărică. UCCELLiERA, f. cuşcă, colivie, coteţu de paseri. uccELLrNO. m. păsărică; — la canzone dell' uc-cellino, poftorire. repetiţiune desgustoasâ; — pigliar gli ucccllini, a căcări. uccello, m. pasere; bâdâranu, prostu, negtiio-bu; — uccello di richiamo, pasere amăgitoare. uccellone, m. pasere mare; nâtângu, tântălâu. UCCHIF.llo, in. gâuriţâ de nasture. ucciDERE, v. a. a ucide, a omorî; a apăsa, a stiîmtora ; a tăia, a trunchia; a infiina. Ui CiDlMENTO. m. ucidere, ucisiunn, omorire. ucciditore, m. ucigătorii, ucig^su, omoritoru. UCCisioNE, f. ueisiune, ono.u. măcelărire. UCCisuRE, m. ucigaşii, asisinu. udibile, a. de auzitu, care se poate auzi. UDlENZA. f. auzire, ascultare; auditoriu ; audien-( ţă, admisiune înaintea unui personagiul udimento. m. auzire. ascultare; au'u. udîke, iv a. a au/.i ; a asculta; a învăţa ; a da audienţă, a admite, a priiini ; a se supune. udita, f. auzu ; lucrurile au/.ite. ^ rprnvo, a. auditivu. care serve spre a auzi. udito, m. auzu. simţulu auzului. > uditorAto, m. auditoratu, demnitatea auditorului. 4 vpitoke. m. auditoru. ascultătoru ; elevu, disce-polu ; auditoru (unu fum-ţionara). ^ UDITorio, in. auditoriu, adunanţa aseultâtoriloru; —a. auditoriu, relativu la auzu. UD IZ IV» NE. /’. auzire, ascultare, auzu. UDORE, m. asudeală. năduşeală ^ UFFiciale. uffiztâle. m. ofîţeru (la miliţie). UFFlciALiTÂ, /. oficialitate ; otiţerime. UFFICIALMEXTE, flVV. oficialu. ufficiAke, uffiziAre. iv n. a oficia, a servi la biserică. ^ UFFiziuduo, m. cărticică de rugăciuni. CFO (a), avv. de geaba; fără plată, pe socoteala altuia, pe seama altuia, de pomană, de bună voe. . UGGIA, /'. umbră: mare. auguriu ; uritu, ^ plictisire, întristare; lucru de>gustosu, plicticosu; —- venire in uggia. a fi detestatu, ur^isitu; - avere in uggia, a detesta, a urgisi, a uri. a i se urî. uggiolârE, v. n. a schilăi. Uggioso, a umbrosu; sfiiciosu, suspiciosu; ne-astimpâratu ; uriciosu, plicticosu, nepiâcutu. uggîrsi, v. n. a i se urî, a se plictisi. ugioli, m. pi, — tra ugioli e barugioli, luâo-| duse, socotinduse toate împreună. i)gna. f. unghie; -- esserc carne ed ugna con ta-' lano, a fi amicu intimu alu cuiva: ugna di cavallo, potvalu (plantă). ugnâke, v. a. a tăia in piezu; a apuca cu ghiarele. UGNÂTA, f. sgâriăturâ . încrcstâturâ, strie. ugnatura, f. tâiâturâ în piezu. ugnella, f. umflătură sub unghia calului; daltă. tfGNERE.- tfMIDO. 603 ugnere, v. a. a unge; a medica, a lecui ; — ugnere il grifo. a mânca; — ugner le mani, ugner le carrucole, a rnitui; — ugnere un re, a unge, a consacra unu rege ; — ugner si, a se unge ; a se minji, a se leşteli. ugnetto, m. dâltiţâ, dâltuţâ de argintam. UGN1MENTO, m. ungere ; îndulcire. UGNiTâRE, tn. ungâtoru ; lecuitOru ; mituitoru. UGNONE, m. unghioae, ghiarâ. Ogola, f. omuţoru. ugot.âre, a.- alu omuşorului, relativu la omu-şoru. ugonottIsmo, m. ugonotismu, doctrina ugono-ţiloru. UGONOTTO, m. ugonotu, calvinistu franceau. UGUAGLIAMEXTO, m. ecualaro, potrivire, îndreptare. UGUAGLIÂNZA, f. ecualitate, asemănare deplină, paritate; potrivire, uniformitate CGUAG1.IÂRE, v. a. a ecuala, a purifica, a potrivi, a face deopotrivă; a îndrepta, a aplana, a obli; a se asemăna, a se alătura, a li uni-formu, conformu. UGUAGLlAT(ÎRE, m. potrivitoru, îndreptătorii, ob-litoru. UGuAle, a. ecualu, similu, asemenea, acelaşu, de potrivă, uniformu, identicu, conformu, potrivi tu. UGualitA, f. ecualitite, paritate, potrivire. UGualmente, avr. asemenea, deopotrivă, atîtu, in aceeaşi manieră, in acelaşi gradu, potri-vitu. UGUAnno, aw. e^timpu. in acestu a nu ; nici odată. uguann6tto, m. plevuşcă; omu fără espe-rienţâ. UH, interiez. ah î au ! aoleo î UHEI, interiez. ah ! vai! tfl, interiez. ah! au! aoleo! vai de mine! ULAno, vi. ulanu, soldatu polonezii de cavalerie. tîlcera, /’. Ulcere, ulceho m. ulcere, rană, buboiu. ULCERAMEXTO, m. ULCERAZIONE f. ulcerare, ulce-raţiune, formarea unui ulceru; ulceru, ulcere, rană. biboiu. CLCKRÂKE, v. a. a ulcera, a pricinui, a face unu ulceru ; a răni inima, a înăspri, a întărită ; — ulcerarsi, a se ulcera. CLCERATÎVO. a. ulcerativu, pricinuitoru de ulcere. ULCEKOSO, a. ulcerosu, plinu de ulcere. ULIGINE, f. umezeală; secete. ULIGINOSO, a. fireşte umedu, bâltosu. ULIMENTO, tn. inirosu. ULIMÎRE, v. n. a mirosi (frumosu). UL1MOSO. a. mirositoru, binemirositora. uliyaggine, f. oleastru, olivu. mâslinu sâlba-tecu. ttlivella, f. instrumentu de feru spre a ridica pietre. ULlvo, m. olivu. mâslinu. ulna, f. osulu braţului. ulteki6re, a. ulterioru, posterioru, care se face mai in urmă; d* dincolo, de ceealaltâ parte. ulterlormente, ctvv. pe lângă aceea; mai in urmă ultimamente, aw. dccurindu, deunăzi ; in urma. ultimAre. v. a. a termina, a indeplini, a de- sâvirşi. ultimâto, ultimAti:m, vi. ultimatum, ultimă şi nerevocabilâ propunere de acordu intre doâ Staturi. ultimazione. f. terminare, îndeplinire, desâ-virşire. Gltimo, a. ultimu, celu de pe urmă ; celu mai mare ; celu mai micu, inferiorii ; — s. vi. su-mitate. frunte, culme ; lucrulu celu de pe urmă ; tine, afirşitu ; — da ultima, per ultimo, in line; —dar Vultima mano, a îndeplini; — dar Vultimo croUo, a muri; a stinge. ULTORE. m. râsbunâtoru. ultruneamente, aw. de buna voe, bucurosu. ULTKoxeo, a. spontanu de bună voe, nesilitu. tLULA. f. buliâ. cucuveicâ (pasere). ululAre, v. n. a urla. ululato, i)lulo, m. urletu. urlăturâ. urlare. ulya, /. linte de baltă. umaxamkxte, aw. omeneşre. cmanAre, v. a. a omeni; — uvianarsi, a se face omu umanista, m. umaniştii . studentu de urna-niorâ. umanitâ. f. umanitate, omenire, omenime, natura şi condiţiunea omului, genulu omenescu; omenie, blâjinie. blândeţu, afabilitate, politeţa, urbanitate, bine voinţă ; umaniorâ, b le-litere. • UMAX zzare, v. a. a umaniza, a omeni, a îmblânzi. UMANO, a. umanu, omenescu, alu omului; ome-nosu. omeneţu, blandu, afabilu, blajinu, urban u, voitorii de bine; — umane leftere, * umaniorâ, bele litere, umanităţi; -* urna tio, s. vi. omu ; lucru omenescu. i'MAZloXE f. tumulaţiune. îngropăciune. umbe‘, aw. ei bine. umbella, f. umbre â (la Hori). UMBELLAto, a. umbreliformu. umbreliteru. umpilico. ni. buricu ; ; dincâturâ. UMBOXE, m. proininenţâ, ridicâturâ, eşiturâ. umbrAtile, a. figuratu, alegoricu, metaforicu. umerAle, m. umeralu, o haină bisericească. UMETTÂB1LE, a. umectabilu ,care se poate umezi. umettaaiento, m. umectare. umezire, jilăvire, udare. umettAre, v. a. a uinect i. a umezi, a jilavi, a uda, a muia; a recori. umettativo, a. umectativu, umezitoru; recori-toru. umettazk3ne, f. umectaţiune, umezire, udare, jilăvire. umidetto, a. cam umedu. umidezza, f. umiditate, umezeală, jilâvie, igrasie. umidî< cio, a. cam umedu, jilavu, igrâţiosu. UMIDIre, v. a. a umezi, a jilavi, a uda uşoru; — umidirsi, a se umezi, a se jilavi; a trage igrasie. UMID1TÂ, f. umiditate, umezeală, jilâvie, igrasie. umido, a. umedu, jilavu, igrâsiosu; — «. m. umezeală. 604 UMIDORE. —UNITA. uhidore, m. umezeala, jilâvealâ. UMiDbso, a. uinezosu, igrâţiosu, jilavu. umigAre, v. n. a se putrezi, a putrezi; a se fleşcăi. tfMlLE, a. umilu, plecatu; modestu, smeritu, supnsu ; prostu, de rindu, obscuru ; injositu, umilitu. UMILIACA. /'. zarzarâ; caisâ. TJMILÎaco. m. zarzaru ; caisu. UMILTamRnto, m. umilire, plecare, supunere. omiliare, r. a. a umili, a josora, a înjosi, a smeri, a supune, a domoli; — umiliar&i, a se umili, a se josora, a se înjosi, a se pleca, a se supune, a se smeri. UMILIATIVO, UMILIÂNTE, a. umilitoru. umiliAto, a. umilitu; — s. m. umiliatu, membru alu unei societăţi religioase în Italia. umiliazione, f. umiliaţiune, umilire, josorare, ruşinare, sraerire ; desplâcerc, desgustu, ne-cazu. umilmente, avv. cu umilinţă, umilu; de rindu. umiltA, f. umilitate, umilinţă, supunere; modestie, smerenie. umorAccio, UMORÂzzo, m. umoare rea, vătămătoare ; fantasie rea, toane, capriţie, necazu, ţifnă, nechefu. umorAle, a. umoralu, relativu la umori. um6re, m. umoare, umezeală; licuidu, fluidu; umoru, disposiţiuue, capriţiu, toane, fantasie, chefu; discordie, neunire, ură, pismâ; — buon' umore, veselie, chefu ; — cattivo umore, mcilumore, nechefu, desgustu, necazu, supărare, întristare ; — umore cattivo, umoare stricată, vătămătoare ; — belV umore. uomo di belV umore, omu veselu, chefliu ; glumeţu; — non esser d'umore, a nu avea poftă; — dar da beccare alV umore, a face la câliuda-re; a avea gărgăuni in capu; — fare il belV umore, a se împismui. umoretto, m. omu capriţiosu, fantastu. UMORÎSMO, m. umorismu, o sistemă medicală. Umorîsta, m. umoristu, partisanu alu umori s-mului; omu capriţiosu; inconstantu, vintu-ratecu. umoroso, a. umorosu, plinu de umori; umedu. Omolo, m. hâmeiu (plantă). una (ad), avv. împreună, deodată. unanimemente, avv. unanim iceţte, cu o voace, cu consensuiu tutuloru, cu priimire generală, la unanimitate. UNÂNiME, a. unanimu, conglâsuitu, intr’o glăsuire, cu o voace, concordu, uniformu. unanimitA, f. unanimitate, conformitate de păreri , conglâsuire, priimire generală; concordie. uncinAre, uncicAre, v. a. a apuca cu < ârligu; a lua cu silă, a smulge, a stoarce, a răpi. uncinAto, a. incârligatu; cu cărlige. uncinello, m. cârligu micu ; igliţă. unciniforme, a. incârligatu, în formă de cârligu. UNCiNO, m. cârligu, cange; ocasiune, pretestu. UNCiNtiTO, a. cărligatu, incârligatu, incovoiatu, asemenea cârligului; răpi tor u, rapace. undecimo, undicesimo, a. alu unusprezecelea. tiNDici, a. unusprezeee. undicisillabo, a. endecaailabu, de 11 silabe. UNDtiNQUE, avv. oriunde, în orice locu. ungaro, m. galbenu (monedă). ungere, v. a. a unge; a freca; a lecui ; a mînji. unghia, f. unghie; gliiarâ; copita calului. unghiAto, a. ungulatu, inzestratu cu unghii. unghiella, f. unghişoarâ, durere la vîrfulu de-geteloru. unghione, m. unghioae, ghiară. ungimento, m. ungere; frecare; lecuire; min-jire. ’ ungitOre, m. ungătoru ; frecătoru; lecuitoru. Angola, f. unghie ; o boală la ochi. unguentAre, v. a. a unge, a freca cu alifie; a linguşi. unguentArio, unguentiere, m. fâcătoru de alifii. unguento, m. unsoare, unsurâ, alifie. uni bile, a. care se poate uni, împreuna. unicamente, avv. intr’unu cliipu unicu, numai. unicitA, f. unicitate, singularitate. UNico, a. unicu , singuru; singularu; alesu, deosobitu. unicArno, m. unicornu, monoceru. unicornAto, a. unicornutu, cu numai unu cornu. unificare, v. a. a unifica, a da unitate ; — unificarsi, a se unifica, a se impreuua, a se uni, a se întruni. unificazione, f. unificare, unificaţiune, unire. unifloro, a. unifloru, cu numai o floare. uniformArsi, v. n. a se uniforma, a se conforma ; a se supune, a se resemna, a se îndupleca. uniforme, a. uniformu, de aceeaşi formă, con-formu, ecualu, asemenea, potrivitu ; — s. m. uniformă. uniformemente , avv. intr’unu modu uniformu. uniformitA, f. uniformitate, conformitate, ecua-litate, asemănare, potrivire. unigenito, m. unigenitu, fiu unicu ; — l'Uni-genito, Unigenitulu, Fiulu unicu alu lui Dumnezeu. UN1GEN0, a. unigenu, unicu generatu. unilaterale, a. unilateralu. unimento, m. unire, întrunire, împreunare. uni6ne, f. uniune, unire, împreunare; adunare, adunătură ; matrimoniu , căsătorie ; concordie. UNiPARO, a. uniparu. unire, v. a. a uni, a întruni, a împreuna, a impârechia, a aduna, a strînge împreună; — unirsi, a se uni, a se întruni, a se împreuna, a se împârechia; a se căsători; a se însoţi ; a se asocia, a se alia; a se împrieteni; a se învoi; a se potrivi. unisessuAle, o. unisecsuaiu, de numai unu secsu. > unisîllabo, a. unisilabu, unisilabicu, de numai o silabă, monosilabu; — s. m. monosilabu. unisonAnza, f. unisonanţâ. UNÎS0N0, a. unisonu, uniformu; — 8. m. unisonu. uniformitatea suneteloru, unisonanţâ. UNITA, f. unitate; unime, cuantitate întreagă; Digitized by Google UNITAMtfNTE.—URBANO. 605 indivisibilitate; nedespârţire; unire, concordie. unitamente, avv. împreună. UNItArio, m. unitaru, partisanu alu unităţii; ereticu unitaru, care nu priimeşte dogma despre Triunitatea lui Dumnezeu. UN1TEZZA, f. unire, cualitatea lucrului unitu. unitîvo, a. unitivu, care serve spre a uni. UNITO, a. unitu, întrunitu, împreunatu, lipitu; potrivitu, conformu, concordu ; uniformu ; compactu ; de o singură coloare ; însoţitu ; aliatu. unitare, m. unitoru ; împăciuitorii. UNIVĂLVO, a. univalvu, cu numai o gliioace. universale, a. universalu, generalu, obştescu ; — s. m. universalu, elementu comunu. uniyersalkggiAre, universalizzAre, v. a. a universaliza, a generaliza, a face universalu, a abstrage, a considera lucrurile in geue-ralu. UNIVERsalitâ, f. universalitate, generalitate. universalizzAbile, a. care se poate face universalu. , UNIVERSALMENTE, avv. în generalii, de obşte. universitâ, f. generalitate, universalitate, totalitate; universitate, academie de ştiinţe. uniyersitArio, a. universitariu, de universitate. UNIVEKSO, m. universu, totalitatea creaţiunii ; lume ; globulu terestru ; - a. totu ; universalu. univocaMente, avv. univoceşte. univocaziOne, f. univocaţiune, predicarea unui atributu, aplicabilitatea lui la mai multe subiecte într’unu modu uniformu. UNÎvOCO, a. univocu. f'NO, a. unu ; unulu singuru, simplu ; unu cutare ; fiecare ; acelaşi; — in uno, in una. împreună ; — Vuno e V altro, unulu şi altulu, amîndoi; — Vun per Valtro, socotinduse toate împreună; — Vun Valtro, unulu altuia, unulu pe altulu, unulu cu altulu ; — ad uno ad uno, unulu câte unulu ; — e tutt’ uno, este totu una ; — recar in ura, a reuni, a uni împreună; — ad una, a una voce, cu o voace, într’o glăsuire; — uno, s. m. unime. un6culo, un6colo, a. monoculu. orbu de unu ochiu, chioru. tiNQUA, Unque, unquemAi, aw. vreodată; nici odată. ‘ untAre, v. a. a unge ; a mînji, a terfeli. UNTAta, TTNTATtf ra, unsâturâ ; linguşire. UNTÎccio, a. unsurosu ; mînjitu. tiNTO, a. unsu; soiosu, murdaru; prostu, de rîndu ; calicu, ticâlosu ; — 8. m. untu, materie unsuroasă ; — unt o del Signore. preo-tu ; rege. unt6rio, m. unsoare, unsurâ, untură, alifie. UNtCme, m. unsoare, uusu, untură; soioşie. untuositâ, f. untositate, oleositate, unsuroşie. untu6so, a. untosu, unsurosu, oleosu. UNZIONE, ungere, uneţiune; frecare cu substanţe unsuroase ; alifie, unsoare ; — Extrema Unzione, Maslu, Estroma Uneţiune, Ungerea cea de pe urmă. uomisImile, o. asemenea omului, ca omulu. uomo, m. omu ; bârbatu ; genulu omenescu ; persoană; cineva, neştine; supusu, vasalu ; servitoru, domesticu, dependentu ; figură de omu; — UomchDio, Dumnezeu întrupatu, Mântuitorulu ; — uormo d'arme, ostaşu, mili-taru, soldatu ; — uomo di spada e cappa, inireanu, laicu; — uomo di toga, magistratu, advocatu, notam ; ?— uomo (V alto uffare, personagiu, persoană însemnată; — uomo di guerra, uomo di spada, soldatu; — uomo di sangue, omu crudu, setosu de sânge ; — uomo di penna, literatu, scriitoru; — uomo di ferro, omu robustu, ţeapânu, sdravânu ; — uomo di mezzo, mijlocitoru ; — uomo della sua parola, parolistu ; — uomo di petto, omu curajosu, voinicii, constantu ; — brav'uomo, omu îndemnaticu, bunu ; — buon' uomo, bâ-dâranu. prostu; — uom dai pie tondo, omu prudentu : — uom d'arte, meşteru, artisanu ; - - uomo d'onore, omu onestu; — uomo dab-bene, omu onestu, cinstitu, probu, lealu, bunu; — uomo rotto, omu nâoâdâiosu ; — uomo di grossa pasta, omu grosieru, grosolanu, mojicu ; — uomo alia mano, omu blaj in u; — a tutto uomo, din toate puterile ; — fare Vuomo ad-dosso ad uno, a amerinţa, a maltrata pe cineva ; — fare uomini, a stringe, a înrola soldaţi. UOPO, m. utilitate, folosu, avantagiu ; trebuinţă, necesitate ; — aver uopo, a avea trebuinţă ; — esser d'uopo, a trebui, a se cuveni, a se cădea, a fi necesaru. uCsa. f. unu felu de cismuliţâ ; — uose, gbetre, câlţuni. u6vo, m, ou : unu felu de tortură; — rosso d' uovo, gâlbinuşu de ou; — guscio d'uovo, ghioace de ou; - uova di pesce, oasâ de peşte, icre; — mandare le uova, a desghio-ca ooâle ; — guastare le uova nel paniere, a strica planurile altuia ;— vedere, conoscere il pelo nell'uovo, a avea o minte foarte pătrunzătoare ; — cercare il pelo nelVuovo, a fi prea delicatu; a fi sofisticu ; — Pasqua d'uavo, Sântele Paşti, învierea; — e meglio un'uovo oggi che una gallina domani. ce e în mână nu e minciună; mai bine astăzi unu ou decâtu mâine unu bou. u6volo, m. burete bulbucosu, burete galbinu; ovu, ovulu (ornamentu architectonicu). upîgliO, m. aiu, usturoiu. Upupa, f. pupăză (o pasere). urAco, m. uracu. uragAno, uracAxo, m. orcanu, furtună mare. urAgo, m. retroguardie. urAnio, w. uraniu, unu felu de metalu. urAno, m. Uranu (planetu). uranografIa, f. uranografie, descripţîunea cerului. uranolAtra, m. uranolatru, adoratoru alu cerului. * uranometrîA, f. uranometrie, măsurarea steleloru. URANOSCOPÎA, f. uranoscopie, astronomie. uranoscopio, m. uranoscopu, telescopu. uranoscopo, m. uranoscopu, astronomu. urbanamente, aw. cu urbanitate, cu omenie. URBANO, o. urbanu, politu, delicatu, civilu, ome-neţu, blându ; orâşânescu, cetâţenescu. 606 URCE0LÂT0. — tfSSO. UKCEOLÂTO, a. urceolatu, umfla tu ca unu bur-dufu şi strinsu la gura. URF.D1NE, f. tăciune (in grâu). urfnte, a. arzâtoru, infocatu. l'RET ere, m. ureteru, uuulu din cele doâ cana-luri cari ducu urina dela rinichi in băşica udului. uretkrite, f. urotrite.intlamaţiune a uretercloru. URETICO, «. ureticu, diureticu. ureira. /’. uretrâ, canalu prin care iese urina. urgente, a. urgentu, grabnicu ; iminenta. URUENTKMl NTE, avv. cu urgenţă. URCJENZA. /’. urgenţă, graba, trebuinţă grabnică. uroeke, v.a. a împinge, a zori, a înteţi, a prididi.^ tria. /'. auguriu. cobe, semnu prevestitorii. urina, f. urina, udu. pişatu. URINATOkio, a. — arte urinat or iu, pescuirea margaritaieloru. Uklamento. tn. urlare. urletu ; ţipetu. URLA RE, v. n. a urla ; a ţipa, a striga ; a chioti, a hui. urlata, f. urlare, urlâturâ; uetu. buetn. chiotu, huid , huiduitu ; — fure Variata ad uno, a da huidu cuiva. URLAToRE, m. urlâturu ; strigâtoru, ţipatoru. URLio, tn. urlâturâ ; gălăgie. URLU. hi. urletu ; ţipetu, strigâtu. Urna, :. urnă. "tRO, m. zimbru, tauru sălbatecii. UROAlANZiA. /. uromanţie, divinaţiune din observarea urinei. UROPIGIO, m. osula şezutului. URRÂ, m. ura, strigare de resbelu a muscaliloru. Urta. f. pismâ, ură ; — aver in urta, a avea pismă pe cineva. URTAMENfO, tn. lovire, isbire, ciocnire, îmbrânci re. urtare, i?. a. a lovi, a isbi, a ciocni, a îmbrânci, a împinge ; a respinge, a se opune, a se im-proti v i ; — urtarsi.ii se lovi. a se ciocni; a se poticni ; a se certa. URtAta, lovitură,isbiturâ, ciocniturâ, imbrancire. URTATORE. m. lovitoru, isbitoru, iinbrancitoru. IÎRTO, nt. lovitură, împinsâtura, îinbrâncitură — prenderein urto alcuno, a avea pismâ pe cineva. URTONE, ///. lovitură, imbrânciturâ, împinsâturâ violentă. USÂB1LE. «. de intrebuinţatu, bunu, servibilu. USAMENTO, m. întrebuinţare. USÂnza. f. usu, invâţu, deprindere, obiceiu, con-suetudine, datină; conversaţiune . comerciu, petrecere împreună ; manieră de a urma; modă : — alVusanza, după obiceiu, după cumu se obieînueşte, după usanţi. USÂRE, v. a. e n. a întrebuinţa, a se servi de ceva; a se împreuna trupeşte, a avea comer-ciu împreună; a conversa, a petrece împreună. a frecuenta ; a avea obiceiu, a ti obicî-nuitu ; a consuma. usatamente, avv. după obiceiu, de obşte, in gcneralu. UsAto, a. obicînuitu, invâţatu, deprinsa ; intre-buinţatu, în datină, în usanţâ. comunu, ordinaru ; purtatu, învechita, consumatu; — s. m. usu, obiceia. i sature, hi. intrebuinţâtoru. usatto, m. cismâ ; — graf fiare gli usatti ad uno, a sfâşia pe cineva cu vorbe rele. a lu defăima. usbergo, m. curasu. ioricâ ; apărare, ocroteală. USciAle, hi. uşă cu geamuri; paravanu; pragulu u.şei. usciere, 7/1. portaru; pacbotu, navă de trans-portu. USi iMKNTO. m. eşire ; isbutire ; resultatu ; sfîr-şitu. IjSCIO, tn. uşă; poartă; pasagiu, trecătoare; — stringere fra Vuscio e il maro, a strimtora, a prididi; — addomandnre il pane ad uscio ad uscio, a cerşetori ; — serrar Vuscio rice-vuto il dono, a lua precauţiuni, măsuri prea târziu ; — a uscio e bottega, foarte aproape; - entrare per Vuscio, a întrebuinţa mijloacele cele mai potrivite; — picchiar Vuscio col pic, a aduce multe daruri, usu ir k, v. n. a eşi, a merge afară, a se duce afara ; a se termina ; a se vărsa ; a isbuti, a reeşi; a deriva, a purcede ; a ajunge ; a încolţi, a da ; — uscire in lucc, a eşi la lumină, a fi publicaţii ; - uscire di alcuna cosa, a scăpa de unu lucru; — uscir a bene, a onore, a eşi bine, a eşi la câpâtâiu ; — uscir dai seniinata, a se abate din subiectu ; a aiuri ; — uscir di tona, a eşi din tonu, a eşi din cuvîntu ; — uscir di se, fuor di se, a eşi din minţi, din lire ; — uscir di mente, a uita ; — uscir del segno, a trece peste măsura cuvenită ; - uscir del corpo, a eşi afa- ră ; — uscir a riva, a descâlica, a desbârca ; — uscir di cammino, a se abate din cule; — uscirne colla t'ita, a scăpa cu viaţa. USCÎTA, f. eşire; poartă, uşă; succesu, isbutire, brodire, isbândâ; cufurealâ ; scârnă; viţă, n ea mu , familie ; fine, sfirşitu ; cheltuială ; vorbă atingâtoare. usoiTiccio, tn. desertoru. usciTO, a. eşitu ; ecsilatu, surghiunitu ; — «. m. scârnă. usuitura, f. eşire, eşiturâ. usigntolo, usiuNOLO, m. priveghitoare (pasere). usitatamente. avv. într'unu modu usitatu. usitato, a. usitatu, obicînuitu, ordinaru. Usu, m. usu, obiceiu, usanţâ, invâţu, deprindere, abitudine, cousu tudiuc, datină ; întrebuinţare, serviţiu : ocserciţiu ; conversaţiune. familiaritate, petrecere împreună; dreptu de a întrebuinţa unu lucru fără de a lu avea in stăpânire ; intere>u, usurâ, usufructu ; pismâ, ură; — - far uso. a întrebuinţa, a se folosi, a se servi do oarecare lucru ; — levursi utiuso. a se introduce unu obiceiu; — ad uso, in formă de, ca. uso, a. intrebuinţatu; vechiu. învechiţii, pur* tatu ; obicînuitu. consuetu, ordinaru ; deprinsa* invâţatu. usolAre. v. a. a asculta la uşă. usoliere, m. legătură de ciorapi, de câlţuni, de isniene. iîssaro, Ussero, m. husaru, soldatu de cavalerie uşoară. frsso, m. ţiganu . inşelâtoru. Digitized by Google USSORICÎDA.—tiZZOLO. 607 ^SSORICÎDA, vi. ucsoricidu. ucigătorii alu soţiei ; «ale. i b.sTA, f. mirosu; aduliuecaturâ. USTIONK f. ustiune, cnmbustiune . incenu*ire, smunire. ‘ tfsTO. a. combustii. arsu. prefăcuta in cenuşă, scrumitu. USTOlAke. r. n. a tiamânzi; a lacomi. a rivni. rsTuRlo, a. ustoriu. arzătorii ; - - specehio u stor io. oglindă arzătoare. l’SToso. a. fîânmndu, poftitorii, rivnitoru. j usuAle. ti. usualu. comunii, ordinarii, obiein itu. USUAMTÂ, /. usualitato, facilitate de a se întrebuinţa. 1 USVCAPIone, /’. usneapiune, dobaiulire prin pa-rngrafio. 1 USUCAPJK E, v a. a dobândi prin paragrafie. USUFRUÎRE, USUFRUTTAKE, USUFKUTTUA RE, V. U. e n. a usutYuctua, a avea usufructulu unei proprietăţi. USi'FRVTTo, m. usufructu. dreptulu de a întrebuinţa frmtulu unei proprietăţi streine. USUFRUTTUAKIO, m. usufrintuaru, care are usufructu hi. UŞURA, usurâ. caniâtâ. dobânda, interesu mai mare. de eâtu se cuvine ; - ad imuni, eu uşura. * USU' Alo, usukikrk, m. usuraru, camâtaru : -- a. uşurăriu, coprinzatoru de usurâ. USURF.ooiAMiMO, in. camâtuire. USUKEGoiare. v. ii. a caniâtui ; a da la usurâ. usumtamento, in. usurpare, răpire, luare prin sila. usurpake. v. a. a usurpa, a răpi. a lua prin sila sau viclenie ; a întrebuinţa, a face usu. USURPATivamente. avv. prin usurpare. usukpatore. m, nsurpatoru. răpitorii, usuRPAZIONE, /. usurpaţiune, usnrpare, răpire. uteli.o. ui. vasu mieu. sticluţa de oţetii, de untu-de*leninu. UTEXSÎLI, in. pl. unelte, instruim-nte. va&e, «cule. UTEHÎXO, a. etevinu. alu mitrei: — fratdli uterini, fraţi uterini, fraţi născuţi de aceraşi mumă. UTERO, m. uteru, matrice, mitră. utile, o. utilu, folositoru, avantairiosu ; s. vi. utilitate, avantagiu, folesu, comoditate. UTI lista. m. ntilistu, acela care u* bucura de fructele unei proprietăţi streine. UTILITA. f. utilitate, folosu. avantagiu. protitu. utilitare, v. v. a se profita, a se folosi. UTILITARI o, ui. utilitarii! . care nu recunoaşte altu principiu politicii decâtu utilitatea publica. utilizzAre. v. a. a utiliza, a scoate vreunu avantagiu, a se folosi ; a pune in lucrare. UTU,mente, nvv. cu utilitate, cu profitu. UTO»’iA, f. regiune imaginară, utopie; chimerâ utopist A, m. utopist i, visiunaru. Utre, iii. burdufu. foaie. UVa. strugure ; - uva de' fraţi, acrişâ ; — vru moscutella, strugure tămâiosu ; — ura di ('orinto. ura jia^solina, stafidă ; — (frappolo d't-ra. ciorchină de strugure ; - înalţi' pani-pini e pocit uva, vorbă multă sărăcia omului. TiVEO. UVEAueo, a. de strugure, relativu la strugure. UVJZZOLO, m. strugure sălbaticii, uvoso, a. abundantu de struguri. UZZA, f. jel iţă. uzzo, vi. pântece de bute. » tzzoLO, m. jioftâ mai*', doru, rivnâ. , Digitized by Google 608 vacante.—vaginAle. Y. V, m. ve, litera V. VACANTE, a. vacantu, neocupatu; golu, deşertu ; lipsitu; fârâ posesorii; care se ocupa, se Îndeletniceşte. vacanterîa, f. superfluitate , vanitate, zădărnicie. VACÂNZA, f. vacanţă, încetare, repaosu. vacAre, v. w. a remânea vacantu; a fi golu, deşertu ; a lipsi, a fi lipsitu; a înceta, a fini ; a se repausa; a fi liberu, scutitu; a avea timpu ; a se da la ceva, a se aplica, a se ocupa, a se îndeletnici cu ceva. vacazk'ine, f. vacaţiune, vacanţă, văduvie; încetare, nelucrare, repaosu; ocupaţiune, îndeletnicire. Vâcca, f. vacă ; femee desfrînatâ, ţolinâ ; pată; — pesce vacca, râie giinpoasâ; — la vacca t nostra, amu câştigatu, amu isbutitu. VACCA io, vaccAro, m. vâcaru, păstoru de vâci. VACchetta, f. vâculiţâ, junicâ ; piele de vacă; jurnalulu cheltueliloru cuotidiane. VACCÎNA, f. carne de vacă; balegă de vacă;vaccină, vârsatu alu vaciloru ; vaccinu; vaccinare. VACCInAle , a. vaccinalu, relativu la vaccina-ţiune. vaccinAre. v. a. a vaccina, a altoi de vârsatu. vaccinată RE, m. vaccin atoru, altoitoru. vaccinazi6ne, f. vaccinaţiune, altoire de vârsatu. VACClNO, a. de vacă; — s. m. vaccinu, altoiu de vârsatu. vAccio, a. diligentu, activu, silitoru, strâduitoru, sirguitoru; avv. iute, în grabă, de grabă. VACILLAMENTO, m. tremurare, clătinare; nesiguranţă, nehotârire, incertitudine. VACILLAnza, f. clătinare: incertitudine. vacillAre, v. n. a se clătina, a tremura; a fi incertu, instabilu, nehotârîtu; a aiuri, a vorbi aiurea. vacillazi6ne, f. clătinare, tremurare, oscila-ţiune. .VACILLITÂ, f. incertitudine, indoinţâ, dubietate. vaci:Are, v. a. a deşerta, a goli, a evacua. VACUAt6rio, a. evacuatoriu, ce are puterea de a evacua. . vacuaziOne, f. evacuaţiune, deşertare, golire. vacuitâ, f. vacuitate, goliciune ; lipsă; zădărnicie. vAcuo, a. vacuu, golu, deşertu; lipsitu; — 8. m. vacuu, locu golu, spaţiu golu; vacuitate, goliciune; zădărnicie. VAD1m6nio, m. promisiune de a se înfăţişa la judecată. vădo, tn. vadu, pasagiu. vAfro, o. astuţiosu, şiretu, tâlpişu, astutu. vAga, f. amantă, ibovnică, amoreazâ. vagabondare, v. n. a vagabunda, a pribegi, a umbla derbedeu, a umbla fără câpâtâiu, a umbla râtâcitu, a şi petrece o viaţă de va-gabondu, a buduşlui. vagabonditâ, /'. vagabonditate, viaţă de vaga-bondu; nemernicie, ciorsoire, berbanţie; rătăcire, pribegire, buduşluire, umblare fără câpâtâiu. VAGABoNDO, a. râtâcitoru; — s. m. Vagabondu, nemernicu, berbantu, ciorsoiu, buduşlâu. vagal6ggia, f. caisâ. vagamente, avv. cu eleganţă, cu graţie ; într’unu modu indeterminatu; pedeasupra, cu uşurinţă. vagAnte, o. râtâcitu, râtâcitoru. VAgAre, r. n. a rătăci, a pribegi, a buduşlui, a umbla fârâ câpâtâiu, fârâ direcţiune; a se abate din subiectu. vagat6re, m. râtâcitoru. VAGAZIOne, f. rătăcire, pribegire; distrac-ţiune. VAGELlAto, m. vâpsitoru, tintoru, boiangiu; olaru. vagellAme, m. vâsârie. vagellamento, m. clătinare, tremurare; aiu-rire. vagellAre, v. w. a se clătina; a aiuri ; a pribegi. vagello, m. căldare de boiangiu, de tintoru; căldare în generalu; vasu micu j boialâ albastră. VAGHEGGIAM^NTO, tn. căutătură dulce. vagheggiAre, v. a. a cânta dulce, cu amoru, cu afecţiune, cu plăcere, cu doru; a face curte; — vagheggiarsi, a se râţoi, a se îngâmfa, a se înamora de sine însuşi, a Be fuduli. vagheggiatore, m. adoratoru, amantu, curteni-toru. vagheggIno, tn. ganimedu, pâunelu, leuşoru, ţingâu. vaghezza, f. doru, dorinţă, poftă, capriţiu; frumuseţe, gingăşie, graţie; plăcere, deiec-taţiune. VAGiMtfNTO, m. plângere, vâitare, sbierare. vagîna, f. vaginâ, văgăună ; teacă. vaginAle, a. vaginalu, alu vaginei. v agIre .—VA LUT A bile . vagIre, v, n. a plânge, a geme, a sbiera, a se vâita. a ţipa ca copii în leagânu. yagIto, m. plânsoare, ţipetu, vâitâturâ, sbiere-tulu copiiloru de curîndn născuţi. vâglia, f. valoare, putere, voinicie ; eficacitate; preţu, valută j meritu ; zapisu; — uoin di vaglia, omu de meritu, de capacitate. vagliAio, im. sitaru, ciuraru. vagliAre, v. a. a durui, a cerne; a alege; a considera, a pondera cu mare atenţiune ; —va-gliarsi, a se scutura. vagliat^re, im. ciuruitoru, cernâtoru. VAGLiATtfRA, f. pleavă, gunoiu. vAglio, im. ciuru, sită; cercetare riguroasă ; — andar per Vocaua col vaqlio, a se osteni în-zâdaru. vAgo, a. râtăcitu, derbedeu ; nedeterminatu, ne-hotăritu, nesiguru ; inconstanţii; gingaşu, gjraţiosu ; doritoru, rîvnitoru ; — cervel vagot minte uşoară; — esser vago di q. c., a dori, a rîvni; — vago, s. im. amorezu; ţingâu. vagolAre, v. n. a se rătăci. vag6ne, mi. vagonu, caru la o cale ferată. VaiAio, m. blănaru, cojocaru. vajAno, m. unu felu de strugure negru. vaiAto, a, pe8triţu, pestriţatu. yaiezza, /. negreaţă, faţă oacheşă. VA10, a. negriciosu, roşu-negru; pestriţatu cu negru; — sciurelu de Siberia, veve- riţă. yaiolâke, v, n. a se înnegri. vaiu6lo. vai6lo, im. vărsatu. Vaiuoloso. a> cu vărsatu, ciupitu de vărsatu. vaivGtu, im. voevodu. VA1YODÂTO, im. voevodatu, guvemulu unui voevodu. valânga. f. lavinâ, troianu. vale, m. salutare ţie, adio. yalEggio, m. putere, tărie, valoare, vitejie. valenţe, «. puterosu; voinicu, valorosu, viteaz u ; abilu, capabilu, îndemânaţi cu, destoini-bu, dibaciu, înţeleptu. valentemEnte, aw. voiniceşte , vitejeşte, cu coragiu, cu valoare; cu abilitate ; cu avan-tagiu. Valentîa, valenterIa, f. valoare, vitejie, voinicie. VAlentu6mo. im. omu de meritu. de capacitate. valEnza, /*. valoare; preţu. yalEre, v. n. a preţui, a costa, a face; a avea valoare, putere, meritu, capacitate, influenţă, rapacitate; a fi utilu, folositoru, avantagiosu; a ajuta ; a ajunge, a fi de ajunsu; — i\ a. a preţui, a merita ; a însemna, a semnifica, a arăta ;—vaier si, a se folosi, a se servi, a întrebuinţa; — vaiere un mondo, a avea unu mare meritu; — far si vedere, a şi ţinea dreptulu, prerogativele sale; — non vale la pena, aceasta nu plăteşte, nu merită osteneala ; — non vale un fico, nu plăteşte nici o para, nici unu baraboiu, n’are preţu de o ceapă. yalEre, im. preţuire, preţu, costu, valoare. valeriAna, f. valerianâ, odîlanu (plantă.) valEte, interiez. fiţi sănătoşi! remâneţi cu D-zeu! 609 valetupinârio. «. valetudinaru. bolnâviciosu, zaifu. YALETUDlNE, f. disposiţiune bună sau rea a corpului; sănătate, voinicie, vigoare. YALEvole. a. valabilu . bunn. care serveşte, utilu. VALEVOLMENTE, avr. într’unu modu valabilu; cu valoare. VALEzzo, im. îndemânare, abilitate, iscusinţă. valicAbile, a. pe unde se poate trece. VALicÂKE, r. a. e n. a trece peste; a întrece, a covîrşi ; a trece peste măsura cuvenită ; a călca. VALICATORE, im. trecătorii; transgresoru. câlcâ-toru de lege. yAlico, im. trecătoare, pasagiu ; roată, rotanu. VALIDAMENTE, avv. cu validitate. VALIDARE, v. a. a valida, a face validu. a întări. VAL1DITÂ, f. validitate, putere. întărire ; vigoare. * vAlido, «. vigorosu. sdravânu, voinicu, puterosu ; validu. eficace; sănătoşii : aptu, capabilu, idoneu. VALlGERlA, f. locu unde se făcu sau se vindu valise. valigia, f. valisă, gemantanu; burtă, foaie. VALiGiAlO. m. făcătorii de valise. de gem an -tane. valigiOtto, mi. gemântânaşu. yalimEnto, im. valoare, preţu, costu. valitOro, a. care are sau va avea valoare, valabilu. VALlAme, im. distanţă între mai multe văi. yallArk, v. a. a îngrădi, a şânţui. VALLÂTA, f. şanţuire, îngrăditură ; vale. vâlle, f. vale; — a văile, la vale, mai josu, josu. vallEa, f. vale; vale întinsă. VALlEtto, im. valetu, pagiu, servitoru ; scutieru. yallicElla, /*. vâlceâ, vale mică. vallicOso, a. plinu de văi; aşezatu într' o vale. valligiâno, mi. vâleanu, locuitorii din văi. vAllo, im. şanţu, valii, iezâturâ ; palizadă, estacadă vallonAta, f. vale. vallOne, im. vale mare. vallonEa, valonea, f. gogoşi de stejarii ; va-lonea. vall6so, a. plinu de văi. VALLtfRA, f. vale, adîncime, fundulu unei văi. VALORAMENTO, im. imputerire, întărire. întremare. valorAre, v. a. a imputeri, a întări, a întrema. valObe, im. valoare, meritu; preţu, costu; valută ; putere, forţă, tărie; vitejie ; voinicie ; eficacitate; capacitate, aptitudine, ideneitate, îndemânare, iscusinţă. valorosamEnte. avv. vitejeşte, voiniceşte, bâr-bâteşte. VALOKOSO. a. valorosu, voinicu, viteazu, tare, puterosu, curajoşii; robustu ; eficace, validu. valsEnte. im. preţu, valoare ; stare, avere. valuta, /'. valută; preţu, valoare; monedă; putere. valutAbile, a. de preţuitu. 3y 610 VALUTARE.—VARIABILE. valutare, v. a. a preţui, a determina, a calcula valoarea unui lucru; a stima, a considera. VALUTAZioXE, /. preţuire, stimare, stimă. vAlva, /. valva ; cana tu. VALVA3SÎNO. m. valvasiuu. vasalii nlu vnlva-sorului. Valvassore, m. valvasoru, foudatarii; baronu. vAlvulA, vAlvola. f. valviilîi, câpâcelu, limbuţă ; membrană care imlrepteazâ umorile într’ o parte şi le opreşte de a se întoarce îndârâtn. VAMPA, f. tiacâră. vâpae, vâlvâtae ; focu ; ardoare. VAMPEGGiAre, v. n. a văpăi, a arde cu flăcări. VAMPlRO, hi. vampiru. strige iu ; unu felii de liliacu. vAmpo, m. flacără, vâpae; tulceni; — menar vampo, a se înverşuna ; a se făli, a se mândri. VANAGLdRlA, f. vanaglorie. vanitate, ambiţiune. VANAGLORIArsi. v. n. a se lâudâri. a se făli. a se râţoi. # vanagloriosam^.nte. avv. cu vanitate, zădărniceşte. vanagloricîso. a. vanaglorio.su, vanitosu, vanii, lâudârosu, ambiţioşii, fâlosn, îngimfatu. VANAMtfNTE, avv. învanii, imlarnu, înzâdaru, fără folosu; fără cuvîntu; fără resultatn. VANÂRE, VANEÂRE, v. n. a aiuri; a copilări. vanbrAccio, m. cotu. VANDÂLTCO, a. vandalicu. barbaricu. vandalîsmo, m. vaudalisinu, barbarismu. vAndalo, a. vandalii, barbaru, destructoru. vaneggiamento, aiurire, delirare; smintire. VANEGGIÂre, v. n. a face lucruri vane, zâdar-nice, a copilări; a aiuri, a delira ; a câcâri; a ii vauu, inutilu ; a nu isbuti, a nu eşi la nici unu căpătă iu ; — v. a. a zădărnici, a împiedica. vaneggiatore, m. aiuritorii, delirau tu, nebunu; fanta8tu, visionaru. fanaticu, utopistu; estra-vagantu, vanerello, a. uşurelu, frivolu. VAN^ZZA, f. vanitate, deşertăciune, zădărnicie. vAnga, f. arşeu, sapoiu. VANGAiudLA, f. ciorpacu, mreajă de aruncatu. VANgAre, v. a. a săpa. vangAta, f. săpare ; pâniîntu sâpatu. vangat6re, m. sâpâtoru. VANGATIÎRA, f. săpare; timpii de a săpa. VANGtfLO, m. evangeliu; religiunea creştineasca. VANGUARDIA, f. avanguardie. vaniglia, vainîglia, f. vanilie (plantă). vaniloqpio, m. VANILOQUENZA, f. flecârie, vorbă vană, vorbă de clacă, vorbă zadarnică. VANIRE, v. n. a trece, a peri, a se duce. VANITÂ, f. vanitate, deşertăciune, zădărnicie, goliciune ; uşorinţâ; caducitate, nestatornicie; ambiţiune, fudulie, mândrie, lâudâroşie, în-gîmfare. vanitoşi), a. vanitosu, ambiţioşii, mândru, în-gîmfatu; frivolu, uşoru la minte, uşurelu, vîntosu. vAnni, m. pl. aripile, penele cele lungi ale ari-piloru. VANO, a. vanu, golu, deşertu; zâdarnicu, frivolu, de nimicu; trecâtoru, caducu, periciosu, in-stabilu ; uşoru, fluşturatu ; ambiţiosu, mândru, vîntosu; inutilu; — s. m. deşertu, golu. locu deşertu ; intervalu ; pasagiu ; parte inutilă şi defectuoasă a unui lucru; — cervello vane, minte uşoară; — parole i'ane, vorbe de clacă. YANTAGGiĂRE, v. a. a întrece, a covîrşi, a învinge;— v. n. a se avantagia, a se folosi, a câştiga, a se profita; — vantaggiare taluna, a avantagia pe cineva, a i acorda, a i lăsa vreunu folosii; — avvantnggiarsi. a se avantagia, a se folosi. VANTAGUIATAMKNTE, (IW. CU avautagiu. VANTAGGIÂTO, a. avantagiatu, favoriaitu ; bnnu ; abundantu, suprabundantu, covîrşitoru. VANTAGGÎNO, m. avantagiu, folosu inicu. vantAggio, m. avantagiu, folosu, utilitate, pro-fitu, câştigu; creştere, sporire, sporu ; superioritate, întrecere, covîrşire, prisosu, prisosinţă, adaosu ; privilegiu ; favoare ; — da vantaggio, mai multu; — a vantaggio, pedeasupra; -dar vantaggio, a da pe deasupra; — trar vantaggio, a scoate vreunu folosu ; — di grnn vantaggio, alesu, deosebitu. vantaggiosamente, avv. cu avantagiu, cu superioritate. vantaggioso, a. avantagiosu, utilu, folositoru, câstig08u ; interesatu, egoistu. vantamento, m. lâudare, glorificare, fălire. vantAre, v. a. a lauda multu, a celebra, a glorifica, a proslăvi; — vânt ar si, a se lăuda, a se făli. vantat6re, m. lâudâtoru; lâudârosu, fanfaronu. vanterîa, f. lâudâroşie, fanfaronie. vant^vole, a. lâudârosu, fanfaronu. palavragiu. vAnto, m. laudă ecsageratâ, lâudâroşie, laudă, glorie, renume; victorie, premiu; — darsi vanto, a se lăuda; — dar vanto, a lăuda, a celebra. vânvera (a), avv. într’ unu norocii, in bobotâ, cumu va da Dumnezeu, cumu se va nimeri. vApido, a. evaporatu, desputeritu, trezitu. VAPORÂbile, a. evaporabilu, supusu a se evapora. vaporabilitâ, f. evaporabilitate. vaporAre, v. a. e n. a afuma; a evapora, a ecsabura, a scoate aburi, a ecsala; a aburi. vaporativo, a. evaporativu, care evaporează sau care face să evaporeze. vaporazi6ne, f. evaporaţiune, ecsaburare, vaporu. vapore, m. vaporu, vapoare, aburu, gazu, fu-mu, abureală, ecsalaţiune, evaporaţiune; ceaţa, negura, nuoru; locomotiva; nava de aburu, vaporu. vaport^ra, f. vaporu, navâ cu aburi, piroscafu; locomotivă ; orîce maşina cu aburi. VAPOROSITÂ, f. vaporositate, abureala. vaporOso, a. vaporosu, aburosu; negurosu; trecâtoru. vapulazi6ne, f. bâtae, puniţiune, pedeapsă. VARAMtiNTO, m. delăsare a unei nave în mare. varAre, v. a. a delâsa o navâ in mare. VARcAre, v. a. a trece peste, a trece dincolo; a eşi. * vArco, m. pasagiu, trecătoare; ochiu, gaură, eşire. variabile, a. variabilu, schimbâciosu, incon-stantu. VARIA MUTA.—VEDtfTTA. 011 variabilitA, f. variabilitate,schimbâciune. instabilitate. variam^nte, avv. cu varietate ; intr’unn modu deosebit u. variamknto, wi. variare, schimbare, mutaţiune. variAnte, a. variantu. deosebitu, diferitu, di-versu ; — s. f. variantu, lecţiune diversa asupra aceluiaşi testu. variantemente, avv. cu varietate. variânza, variaţiune. diversitate, deosebire, felurime. variâre, v. a. a varia, a schimba ; a feluri, a diversifica, a deosebi; — t\ n. a diferi, a fi diversu ; a lucra altfelu. variatamente, avv. intr'unu modu variatu, fe-luritu. variat6re, m. variatoru, schimbâtoru, modifica-toru. variazi6ne, /’. variaţiune, schimbare, modifîca-ţiune, diferenţa, diversitate, felurime. varîce, f. varice, dilataţiune a unei vine. VARieoCELE, f. varicocelâ, umflătură causatâ de întinderea coardei spermatice. VARictfso, a. varicosu, de varice, relativn la varice. VARIEgAto, a. pestriţu, pestriţatu, pestruiu, ma-culatu. VARIETÂ, f. varietate, diversitate, diferime. felurime. variforme, «. variformu. multiforrau, feluritu. vArio, a. diversu, diferentu, deosebitu, feluritu; mutabilu, variabilu, schimbâciosu, instabilu, inc**nstantu ; pestriţu ; — s. m. varietate ; — vârî, mai multe persoane. vAro, a. inecualu, variatu. varvassGre, valvass6ro , m. valvasoru ; olnu care îşi dâ unu aeru de mare importanţa. vasâio, tn. olaru, fâcâtoru de vase. VAsca, f. basinu; cadă; troaca. vascello, m. vasu de plutitu, nava mare, corabie. vAscolo, m. vasu micu, vasculu. vascol6so, a. vasculosn. vAse, m. vasu. vasellAggio, m. vâsârie, cuantitate de vase. vasellAio, m. olaru, fâcâtoru de vase de pâ-rnîntu. vasellAme, m. vâsârie. vase de bucătărie şi de masa. vasell^tto, m. vasu micu. vas^llo, m. vasu, borcanu micu *, recipientu; navâ. vasilîa, f. vasilie, unu felu de republică alu căreia capu este omulu celu mai virtuosu. vAso, m. vasu, orice felu de recipientu. vassallAggio, m. vasalagiu,condiţiune de vasalu. VA8SALLO, m. vasalu; supusu, suditu, servitoru. vass^llo, m. vasu de plutitu, navâ, corabie. VAssfao, m. tava, taleru, mâsuţâ; albie, vâlâu; troacă. va8tam£nte, avv. cu vastitate. vastAre, v. a. a devasta, a pustii, a ruina. vastazi6ne, f. devastaţiune, stricăciune, ruină. vastitA, f. vastitate, spâţiositate, întindere mare. vasto, a. vastu, spaţiosu, foarte întinsu vAte, m. profetu, prorocu; divinatoru, gbicitoru; poetu. VATlCiNAMENTo, m. vaticinare, prorocire, prolotizare; divinare, ghicire, prezicere. prevestire. VATICINARE, v. a. a vaticina. a proroci, a profetiza ; a divina, a ghici, a prezice, a prevesti. VATIC1NATORE. m. vaticiiiatoru. prorocii, profeţii ; divinatoru. ghicitorii; prezicătorii. prevesti-toru. VATIciNR», m. VATICINAZIONE, f. vaticiniu. vati-cinaţiune. profeţie, prorocire: divinaţiune. pre-dicţiune. VATTICONDÎO. du-te cu Dumnezeu. ve , pron. vâ ; — ve Io dird. vi o voiu spune. VE1, v. vezi, vezi bine ; uitâ-te. păzeşte. VECCHIA, f. bâtrînâ, lmbâ ; - recchia tent amina. o plantă. VKCCHiAia, VECCHIEZZA, f. bâtrîneţe; vechime; — tarda vecchiezza, f. bâtrîneţe cocoşate. VEC’chiArdo, m. bâtrimi blestemaţii. VECCHÎCCIO, a. cam vechili. învechiţii, bâtrîni- ciosu. vecchierello. a. € s. Vi. bâtrînaşu, bâtrinolii. VECCHltfTTO, wi-. bâtrî.ielu ; hâtri nu deştept 11. vecchiezza, f. vechime ; anticitate ; învechire : vechitură ; bâtrîneţe ; lungimea timpului. VECCHIO, a. vechiu, bâtrinu. anticu : învechiţii, întrebuinţării, consumării; trecutu de multu ; bâtrînescu ; mare ; — a. m. bâtrinu : --- vecchio marino, foca. vecchione, m. bâtrinu venerabilu ; — recchioni. castane uscate şi fierte în vinu. VECCHI6TTO, m. omu bâtrinu dar robustu. VECCHltfccio, m. bâtrinu slabu şi bolnăvicioşii. VECCHltiME, m. vechime; vechituri. veccia, f. mâzâriche. VEccitiso, o. mâzâriciosu, cn mâzâriche. vece, f. locu, postii; oficiu, funcţiune, însărcinare ; dată, oară: ocasiune, prileju; întîni-plare. împrejurare ; alternativă; — in vece mia, in loculu meu; — fare, tenere le reci altrui, a suplini, a înlocui pe cineva. vec6rde, a. mişelu, terabelu, nemernicu. vedente, «. care vede. văzătorii; -• s. m. puterea visivâ. vedere, v. a. a vedea; a cunoaşte, a pricepe, a înţelege, a coprinde ; a căuta, a cerceta, a investiga; a privi ; a zări, a descoperi; a vi-sita; a încerca; — veder dritto. veâer tort o, a judeca bine, a judeca râu; — vedei'e il bello, a apuca ocasiunea; — sta a vedere, ui-tâ-te ; — dai vedere al non vedere, intr’o clipă ; — dar a vedere, a se face, a se preface ; — non esser da vedere, a nu fi de re-cunoscutu ; — far vedere il nero per bianco, a zugrăvi caii pe păreţi ; — far vedere la luna nel pozzo, a amăgi, a purta de nasu ; — far le viste din non vedere, a disimula ? — veder chiaro, a vedea curatu ; a pricepe, a pătrunde; — non veder Vora, a aştepta cu nerăbdare, a tângi; — star a vedere, a aştepta resultatuiu ; — non posso vederi o, nu pociu să lu văzu în ochi; — vedete bene. vezi bine ; — rediamo un po\ ia să vedemu. vedere, m. vedere; minte, înţelegere, pătrundere ; aparinţâ, pompă; — a mio vedere, după părerea mea ; — far bel vedere, a avea o frumoasă arătare. VEDKTTA, f. vedetă, sentinelă, streajâ; — stare 39* 612 VEDfBILE.— VELfNA. alia vedetta, a pândi, a strejui. a observa, a aştepta. VEDÎBILE, a. visibilu, ce Be poate vedea. VEDîmPnto, m. vedere; visiune. vedenie. VEPiTdRE, m. vâzâtorn. privitorn. spectatoru ; sentinela ; visitatoru. VPDOVA, f. vâduvâ; vrabie. VEDOVÂNZA, /. văduvie. VEDOVÂRE, v. a. a face văduvii : a lipsi ; a abandona. vedovIle, a. de vâduvâ; s. tn. apanagiu, leafa de vâduvâ. vedovitA, f, vedovAggio, tn. văduvie, vâduvirae. VPDOVO, a. vâduvu ; lipsi tu; despârechiatu, sin-guru; — s. tn. omu vâduvu. vedoviîtta, f. vâduvâ tinârâ. VEDtiTA, f. vedere ; prospectu, prospectiva; as-pectu ; gându, cugetu, intenţiune, planu, sco-pu ; opiniune, j ârere; visitâ ; esploraţiune, cercetare; — far reduta, a se preface, a se face, a arâta; — cmoscere di veduta, a cunoaşte numai din vedere ; — far bella veduta, a avea o arâtare frumoasa; — far la reduta, a visita măriile. VEDUTAMPNTE, aw. întriunu raodu învederată. VEEMPNTE, a. iute, repede, înfocatu, nâbâdâiosu, furio8U. veementemente aw. cu repeziciune. VEEmPnza, f. iuţeala, repeziciune, impetuositate, furie, nâbâdae, înfocare. VEGETAbilk, a. vegetabilu ; — s. m. vegetabilu, plantă. VEGETabilita, f. vegetabilitate, puterea vegetativa. VEGETALE, a. vegetalu ; bunu pentru vegetaţiu-nea planteloru ; s. tn. vegetalu, vegetabilu, plantă. vegetare, v. n. a vegeta; a trai în nelucrare. vegetativa, f. puterea vegetativă. VEGETatîvo, a. vegetativu, capabilii de a vegeta; care ajută la vegetaţiune. Vegetazione, f. vegetaţiune, vegetare; produc-ţiune vegetală, plante, arbori ; viaţa vegetativă. VEGETPVOLE, a. vegetabilu, vegetativu. vegeto, a. care vegetează bine; prosperu, înflo-ritu. veggEnte, a. care vede ; — s. tn. profetu, pforocu; — ad occhi veggenti, in publicu, înaintea tutuloru. VEGGENTEMPnte, avu. în publicu, în vileagu. vegghiamPnto, m. veghiere, privegbiere. vegghiAre, v. n. a veghia, a priveghia, a vigila. VEGGHIAT<3RE, tn. veghiâtoru, privegbiâtoru. vegghiPvolE, a. vigilantu, priveghiâtorn. VEGGHIEVOLmPnte, aw. cu vigilanţâ. vEggia, f. bute, butoiu ; caru. vPggiolo, m. măzărichea calului. vPglia, f. veghiere ; priveghiere ; soarea; ocu-paţiune serala; streajâ; unu felu de tortură ; unu felu de compunere poetică ; — andare a ueglia, a merge la o soarea; — veglie, studiu de noapte. vegliAnte, a. veghiâtoru ; priveghiâtoru, vigilantu. VEGLIArdo, tn. bâtrinu. VEGLIAre, v. a. a priveghia, a invigila, a ob- serva, a pâzi; — v. n. a veghia, a vigila, a nu dormi; a fi de moda : a avea valoare ; a fi în vigoare. VEGLIAT6RE, tn. veghiâtoru, priveghiâtoru. vegliPvole, o. priveghiâtoru. vigilantu , deş-teptu. vPglio, tn. bâtrinu. vegli6ne, tn. baiu in teatru. vegnPnte, a. care vine, viitoru, fiitoru; înflo-ritu, vigorosu, de o frumoasă aparinţâ. veicolo, veîoulo, m. caru, căruţă, trâsurâ, mijlocii de transporta; pasagiu ; instrumentu, canalu, organu. vPla, f. pînzâ de navă, vîntrea; navă; bolta odăii; — far vela, dare le vele al vento, a întinde pînzele, a porni, a începe de a naviga ; a întreprinde, a începe cu resoluţiune; — raccoglieret ammainare le vele, a strînge vîn-trelele; a conchide; a vele gonfie, a vele pi-ene, cu unu vintu favorabilu ; cu prosperitate; — cavar le vele, a se umili. VELAbile, a. câre se poate în văii. velAme, m. vâlu, învâlitoare; scoarţa ; pretestu ; alegorie; — velami, asortimentu de văluri,de vîntrele. velamPnto, m. învâlire ; acoperire ; învâlitoare; imbrobodire, vestiţiune a unei religioase ; ve-laturâ, tintâ strâvâzâtoare (la o pictură). VElAre, v. a. a invâli, a acoperi cu unu vâlu; a înfăşură, a îmbrobodi; a acoperi, a ascunde, a masca; a acoperi o pictură cu o tintâ uşoară şi transparinte; — vel ar si, a se invâli, a şe acoperi ca unu vâlu, a se îmbrobodi; a se ascunde; a se călugări, a lua vâlulu. a se face monachâ. velAta, f. religioasă care a pronunţatu voturile ; navigaţiune scurtă ; fracu (haină). velatamente, aw. intr’unu modu acoperi tu. velat6re, tn. învâlitoru. velAto, a. învâlitu, îmbroboditu; acoperitu. as-cunsu. velatCra, f. velaturâ, tintâ uşoară şi transparentă. velazi6ne, f. învâlire, imbrobodire. veleggiamento, m. plutire, navigaţiune. veleggiAre, v. a. e n. a vîntrela, a pluti, a naviga prin mijlocuia vîntreleloru, a împinge, a pune în mişcare prin mijloculu vîntreleloru. velegglat6re, m. navigatoru, plutitoru. VELEnAre, t;. a. a învenina, a otrăvi. VELENÎFERO, a. veninosu, otrâviciosu, otrâvitoru. velP.no, m. veninu, otravă; râutâciune, perfidie; ură. velenosamente, aw. cu amâriciune, cu ură, cu veninu. velenositA, f. veninositate, otrâviciune; râutâciune, ură. perfidie, pismâ, amâriciune. velen6so, a. veninosu, înveninatu, intocsicatu, otrâviciosu; râutâciosu ; îuâniosu; — lingua velenosa. limbă înveninată ; vorbe muşcătoare. velerIa, f. locu unde se făcu sau se dregu vîntrele. ' veliere, veliero, a. care umblă iute (navă). velificAre, v. n. a vîntrela, a naviga, a pluti. velina, f. baltă, lacună; — a. — carta velina. chârtie velină, chârtie albă şi netedă. VELITE.—V£NÎBE. 613 velite, w. velitu, voltijoru, soldatu uşoru înarmata. velleitâ, f. veleitate, voinţa slaba si ineficace ; chefu. vellicamento, m. pişcătura, mâncârirae. VELLicÂRE, v. a. a pişcă, a gîdela; a ustura uşoru. vellicazhîne. f. mâncâriine, usturime uşoara. vello, m, lâna; piele cu lâna sau cu pîru pe dînsa; pîru; flocu, mânunchiu de lânâ ; — vello d'oro, veleru de auru. vello, interiez. vezi-lu, iatâ-lu. vell6so, a. lânosu, flocosu, fulgosu. vellutAto, a. incatifelitu, ca catifeaoa; fulgosu. VELLtTO. m. velurâ, catifea; unu felu de râie (peşte); — a. lânosu. flocosu, fulgosu, pîrosu. velo, w. vâlu, crepu, zâbranicu ; broboada; condiţiune de călugăriţă, stătu monachalu ; perdea ; invâliturâ ; protecţiune, ocrotire ; ale-• gorie; pretestu, fincţiune; pele. peliţâ, coaja; turburare ; pinzâ de corabie, vintrea; — pren-dere il velo, a se face călugăriţă. vel6ce, a. veloce, iute, repede, celeru, grabnicu; uşoru, agilu, sveltu, sprintena, ageru. velocemente, avv. cu velocitate. iute, repede. velocifero, m. velociferu, trăsură iute de poştă. VELOCiPEDE, a, velocipedu, ageru de picioru ; — m. velocipedu. velocitX, f. velocitate, iuţeală, celeritate, grâb-nicie; agerime, agilitate, svelţime, sprintenie. velocitârk, v. a. a iuţi, a grăbi, a mări velo-citatea. velocitaziuNE, f. mărirea velocităţii. veltro, m. ogaru. vena, f. vînâ ; sânge ; isvoru ; abundauţă, fecunditate; disposiţiune , chefu, înclinaţiune, aplecare;—aprire la vena, a lăsa sânge; — avere una vena di pazto, a fi cam nebnnu, a i lipsi cuiva o doagă. venâle, a. venalu. care se vinde ; interesatu. venalitâ, f. venalitate, cualitatea venalului. venAtico, venatOrio, «.de vinâtoare, de vinatu. venAto, a. marmorizatu. vinosu, cu vine. VENATtiRE, m. vinâtoru. venatOra, f. vinoşime, vine. vendemmia, vend#mia , f. culesulu viiloru şi timpulu in care se face; struguri ; vinu; cu-lesu. vendemmiâbile, a. ce se poate culege. vendemmiAle, a. relativu la culesulu viiloru. vendemmiâre, v. a. e n. a culege viile; a aduna, a strînge; a face câştiguri nelegiuite. vendemmiatore, m. culegâtoru de vii. vendere, v. a. a vinde; a trăda; — vendete alVasta, a vinde la mezatu ; — vendere alV ingrosso, alV indigrosso, a vinde cu toptanu-lu, cu ridicata ; — vendeie al minuto, a vinde in detaliu, cu mârunţişulu; — vendere a ta-glioy a ritaglio, a vinde cu tăiata; — vendere a buon mercato, a vinde eftinu ; — vendere a credito, a da, a vinde pe creditu; — vendere gatta in sacco. a cumpăra miţă în sacu, a vinde miţa in sacu, a vinde pe nevăzute ; - -vendere una cosa come la si e comperata, a spune unu lucru după cumu s’a auzitu ; — averne da vendere, a avea cu aV>undanţâ; — vendere per contanţi, a vinde cu bani peşinu; — aver ragion da vendere, a avea mare dreptate ; - • vendere per torta la fava, a înşela ; — vendersi. a se vinde, a se preda, a se mitui. vendereccio, a. de vinzare; venalu. VENDtfTTA, f. resbunare, vendetă ; puniţiune, pedeapsă ; satisfacţiune ; — prender vendetta, a şi resbuna. vendevole. vendîbile. «. de vinzare ; care se vinde lesne. vendicabilmente, avv. din resbunare, spre resbunare. VENDICAWTENTO, m. resbunare ; pedepsire. vendicAre, r. a. a resbuna; a resplâti, a plăti, a da satisfacţiune; - vendicarsi, a şi res- buna ; — vendicarsi in libertă, a şi recâştiga libertatea. vendicatîvo, a. vindicativu. resbuuâtoru, por-nitu spre resbunare, pismaşu, zâcaşu la inimă. vendicatOke, m. resbunâtoru. VENDiCHtfvOLE, a. vindicativu, resbunâtoru. Vendico, o. resbunatu. vendifr6ttole, m. palavragiu ; inşelâtoru, amăgi toru. vendifumo, m. fanfaronu. şarlatanu. VENDITA, VEND1ZTONE, f. VENDIM^NTO, t». vinzare. venditGre, m. vinzâtoru. venefîcio, m. veneficiu, otrăvire; maleficiu, bos-coanâ, vrajă. venefico, a. veneticu, otrâviciosu, veninosu, in-veninatu ; — m. otrâvitoru ; vrâjitoru, bos-conitoru. venerabile, a. venerabilu, demnu de veneraţiu-ne, de respectu. de reverenţă; — s. m. Sânta Grijanie. venerabilitâ. f. venerabilitate, respectabilitate. venerAndo, a. venerandu, venerabilu, demnu de venerare. venerAre. v. a. a venera, a onora, a cinsti; a adora. vknerat6re, m. veneratoru, adoratoru. venekazi6ne, f. veneraţiune, venerare, respectu ; adoraţiune. venerdI, m. vineri . — venerdi santo, vinerea mare. venere, f. Venus, Vinere (o zeitate păgână şi o planetă), femee fo.irte frumoasă ; sensuali-tate ; graţie, gingăşie. venereamente , avv. intr'umi chipu sensualu, lascivu. venereo, a. venereu, sensualu, lascivu, desfri-natu ; — mal venereo, morbo venereo, sifilisu, boală lumească, maladie venerianâ. vexer^vole, a. venerabilu, de venerata. venerîna, f. statuă mică de Vinere. VENIA, f. ertâciune ; indulginţă ; v«»e, permi- siune. VENIAle, a. venialu, uşoru, de ertatu. venialitA, f. venialitate, pâcatn venialu. venialmente, avv. venialiceşte, venialu, uşoru — peccar venialmente, a comite oarecare pâ-catu venialu. venimento, m. venire. ; venire, v. n. a veni; a fi; a ajunge, a sosi, a perveni; a mirosi; a se întoarce, a se întur-na ; a veni indârâtu; a deveni, a se face; a atinge; a costa, a preţui; a se apropia, a fi fiU VKNTi'ilXTO.—VERACEMENTE. aproape; a liante; a da, a încolţi ; a isbuti, a reeşi; a se cuveni, a se cădea; a trebui; a se intimpla; a cădea ; a se trage, a avea origine ; — venir facendo, venir dicendo , a face, a zice ; — venir fatto, a sc intimpla ; — venir bem, venire in acconcio, a veni bine, a se potrivi, a se cuveni; — venir in amare, a se înamora, a se îndrăgi; — venire in ec-cellenza, a deveni perfectu ; — venir in favui, a şi câştiga reputaţiune; — venir a capo, a isbuti, a brodi; — venir a fine, a fini; a reeşi; — venir entro, a intra; — venir a cavipo. a aşeza lagârulu, a tăbărî undeva; — venire a maturită, a se coace; — venire alle prese. a se incâera ; — venir meno, a slăbi ; a leşina : - venir a parole, a se disputa ; — venir a jmrto. a aţermui, a trage la portu; a scăpa din pericolu; — venir per uno, a căuta pe cineva ; — venire il destro, a veni ocasi-une; — venir talento, a i veni cuiva poftă, a i veni in eapu ; — suite ii ben venuto, bine ai veuitu sânătosu; — venire a fastidio, a desgusta, a plictisi; — venire in furare, a se înfuria, a se înverşuna; — venire a grado, a plăcea; — venire al quia, a veni la argu-mentu ; a veni la conclusiune ; — venire a taglio. a veni bine; — vieni, vino. VENiTÎcciO, a. casualu, intiniplâtoru, adventiţiu. venoso, a. vinosu ; alu vineloru. ventAggine, f. vîntureascâ. ventAglia, /*. visiru, vâzaru. larva coifului. ventagliâio, m. fâcâtoru de evantaliuri, de apărători. ventAglio. m. evantaliu, apărătoare. ventAre. v. n. a sufla, a face vintu, a slobozi vintu. VENTAROLA, VENTARUOLA, f. steagU de VÎutu. gi-rulcţu. vkntAvolo, m. vintu de nordu, crivâţu. ventenne, a. de doâzeci de ani. venterello. m. vintişoru, vintuleţu. vintu uşoru. VENTESiMO. a. alu doâzecilea ; — s. m. a doâ-zecca parte. vknti, «. doâzeci. venticello, m. vintuleţu, vintu uşoru. plăcutu, zetiru. ventieka. f. resufiătoare. vintilâtoare. ventilAbko, m. vinturâtoare. ventieamento. m. vinturare. ventilare. ventilare, v. a. e 11. a ventila, a svinta; a vintura ; — v. a. a desbate. a discute, a cerceta, a ecsjuuina. ventilazione, f. svintare ; ventilaţiune, vinturare. VENTÎNA. /. doâzeci. doâzeci de lucruri. ventipiuvolO, m. vintu de ploae. vento, vi. vintu ; aeru ; sufiare. resuflare ; fiatu-ositate, băşină ; vanitate, deşertăciune, zădărnicie, orgoliu, ingimfare; — al vento. inzâ-daru. de geaba ; — nodo di vento. virteju, turbină : — navigare xcconilo il vento. a se regula după imprejurări; — paseer di vento, a purta cu vorba, a purta cu minciuni : — avere il capo pien di vento, a fi orgoliosu, mgnnfatu ; — arer vento in puppa. a naviga cu vintu favorabilu ; a se afla iutr'o stare Înflorită ; — volgersi ad ogni vento, a fi in- constanta ; — dare, cammettere le vele al vento, a iutinde pinzele, a porni; — abbaiare al vento, a aiepta verbe ; — tendere le reti al vento, a se osteni fără folosu ; — esser sotto vento, a avea vin tul u improtivâ ; — andare al vento, a se risipi, a peri; — dare de’ calei al vento, a fi spinzuratu; — far vento, a svinta, a vintura; a vintui. VENTOLA, f. eventaliu, apărătoare ; vinturătoare. ventolâre, v. a. a svintura; a svinta; a agita, a scutura în aeru; — v. n. a fâlfâi, a se legăna de vintu. ventosa, f. ventusă. VENT03AMENTE, avv. cu vintu ; cu vanitate. VENT03ÂRE, v. a. a pune ventuse, a ventusa. VENTOSTTÂ, f. vintositate , flatuositate, băşină ; vintu; timpu vintosu; vanitate, zădărnicie, deşertăciune. VENTdso, a. vintosu. supusu la vinturi; fiatuo-su; vanu, ingimfatu, vanagloriosu, presump-tuosu. VENTRALA, f. burtă, foaie, burdufu. ventkajuolo, m. vinzâtoru de maţe, de măruntne. VENTRĂTA, f. lovitură la pântece; ingreunare. VENTRE, vi. vintre, pântece, burtă, foaie ; utern, matrice; centrulu, partea oca mai dinlăuntru a unui lucru; matcă, patulu, albia unui nu ; — flusso di ventre, diarie, scufurealâ. VENTRESCA, f. pântece, burtă, foaie : rinzâ. ventrîcolo, in. ventriclu, stomachu, rinzâ ; omu avidu, interesatu, venalu ; cavitate. ventrîglio, m. guşa pasâriloru; ventriclu. ventrîloquo, m. ventrilocu. VENTUNO, a. doâ zeci şi una. ventura, f. viitoru, lucru viitoru ; soarte. furtună, intimplare, norocu, destinu. ursită; — a ventura, per ventura, din intimplare, din norocu; — alia ventura, in bobotâ, cumu va da D-zeu, intr’unu norocu, orbeşte; — soldate di ventura, aventurieru; — andare, mettersi alia ventura, a se lăsa in voea norocului ; — fure, dirc la ventura, a ghici, a divina, a spune de norocu; — giuoco di ventura, jocu de basardu ; — avermala ventura. a fi nenoroeitu. venturieke, m. aventuraru, aventurieru. VENTURÎNA, f. venturinâ (piatră scumpă). ventAtro, a. viitoru, fiitoru, care va veni. venturosamente, avv. spre norocire. VENTUR090. a. fortunatu, norocitu. fericitu ; pri-inciosu. VENUSTÂ, f. venustate, fruinuseţâ, graţie; gingăşie. YENUSTÂRE, v. a. a face venustu. graţiosu. VENiiSTO, a. venustu, frumosu, graţiosu; giu-gaşu. VENUTA, f. venire; sosire; intrare. VENUTO, a. venitu. sositu, ajunsa, intratu ; deveniţii ; — venuto bem. reeşi tu ; — state il ben venuto. bine ai venitu. venuzza. f. vinuţâ, vină mică, veprAio, m. tufă de spinu, spinetu, mârâeinişu. veprk, in. spinu, mărăcine. ver, prep. către, spre. VEKAi’E, a. verace, adevăraţii, sinceru, veridicii; realu. VERACEMENTE, avv. in adevăru. ni realitate. Digitized by Google VERACITă.—VERlNA. 615 veracitâ, f. veracitate, sinceritate ; realitate. VERAMENTE, avv. in adevârn, intr' adevâru ; de siguru, fără dubiu; insa, cu toate acestea. vkrâtro, m. veratru, eleboru albu (planta). VERBÂLE, a. verbalu; oralu, prin graiu; — pro-c€8so verbale, verbale, procesu verbalu, jur-nalu. verbalmente, avv. verbaliceşte, prin graiu. vkrbAsco, m. luminâricâ (planta). vbkbena, f. verbenâ, brebenelu, sporişu; mlâ-diţâ. verbebâre, v. a. a bate, a lovi, a ciomâgi. VERBiGRÂziA, VEKBicÂusA, avv. spre esemplu, spre pilda. vjîrbo, m. vorba, cuvintu; verbu ; limba, graiu ; — ti Verbo, Cuvîntulu, a doa persoană a ÎS. Treimi; — verbo a verbo, din cuvintu in cuvin tu, din vorbă in vorbă ; — manca il verbo principale, lipse,seu cele mai trebuincioase. VEBBOSITÂ, f. verbositate, locuacitate; limbuţie. VERBOSO, a, vorbosu, care se întinde prea multu Ia vorbă ; locuace. limbutu, flecara. verdAccio, m. pâmintu verde (de vâpsitu). VEBdAstro, a. verziu, care bate în verde. VERDAZZURRO, a. verde-azuru, verde ca marea. verde, a. verde; proaspătu, frescu ; crudu, necopţii ; tînâru, june ; robustu, prosperu ; — s. m. verde, verdeaţă; vigoare, putere ; — verde etU, tinereţe; — verde speranzu, speranţă vie ; - - essere al verde, a se afla intro stare desperată; a ti sâracu lipitu. verdea, f. unu felu de viţă de vie. verdebruno, / . coloare verde închisă. VEKDECHIÂRO, verdegâio, m. faţă verde deschisă. verdeggiamento, m. înverzire. verdeggiAre, v. n. ed a. a înverzi; a bate in verde. verdegIglio, m. verde închişii. verdemârco, m. unu felu de planta. verdemâre, m. verde ca marea. vkrdemezzo, a. jumătate useatu; jumătate verde. verdep6rro, a. e s. m. prasiniu, de coloarea prasului. verderAme, m. cocleală, rugină verde a aramei. verder6gnolo , verdiîgnolo , a. verziu, verde palid u. verdesecco. a. jumătate uscaţii. verdetto, m. o vâpsea verde; verdictu, sentinţă a unui juriu la guverne constituţionale. verdezza, f. verdeaţă. verdicAnte, a. inverzindu, care bate in verde. verdîcoio, VKRDiGNO, a. verziu, verzişoru. verdîga, a. e s. f. unu felu de struguri. verdolIna, f. unu felu de struguri. verdone, a. verde inebisu ; — s. m. verziu (pasere). verduco, m. unu felu de spadă cu patru tăişuri. verdume, m. verzime. verdura, f. verdeaţă ; legumi, zarzavaturi ; floare, partea cea mai bună, cca mai proaspătă. verecondia, f. verecundie, pudoare, ruşine, modestie. verec6ndo. a. verceundu, modestu, cu ruşine. verga, f. vargă, nuia, joardâ, smicea, băţu, bi-ciu, bastonu," vergea, prăjină, ramură de arbore lungă şi subţire; sceptru, toiagu ; o măsură vechie; vergea de metalu; dunga, listă ; — t re mare a verga a verga, come una verga, a tremura tare. vergAke, v. a. a vărga, a dunga ; a scrie. vekgAta, f. lovitură cu varga. VERgAto, a. vărgatu. dungatu ; scrisu ; — s. m. lucru compusu de părţi deosebite ; materie vărgată. vergella, f. vergea, vargă, nuia ; bastonu de feru. vergello, vi. bastonu cu văscu. VERGENZA, f, tendinţă, inclinaţiune, aplecare. VERGHEGGiArk, v. a. a bate cu vârgi ; a bate lănâ. vergheggiatuke, m. care bate cu vargi. VEKGHETtAre, v. a. a trage dungi subţiri. VERGIN Ale, a. virginalu. feciorescu. VERGINE, m. e f. virgine, vergură, fecioară, fată ; flăcău care a petrecutu o viaţa pudica ; o constelaţiune; — a. puru, intactu, iiuiuaculatu, nepâtatu, curatu ; neintrebuinţatu; — la San-tissima Vergine, Prea Sânta Fecioară, Maria, Mama Domnului ; — cera vergine, ceară de roiu. verginella, f. virgine june, fecioară. vergîneo, a. virginalu, feciorescu, de virgine. VERG1NITÂ, f. virginitate, feciorie, puritate. vergogna, /". ruşine, ruşinare, pudoare, sfială; mustrare de cugetu ; desonoare, infamie, pată de infamii1; — senza vergogna, ueruşinatu, obraznicu ; — recar vergogna, a da, a face pe cineva de ruşine;— aver vergogna, a avea, a fi cuiva ruşine. vergognAre, v. a. a ruşina, a da, a face de ruşine ; a înfrunta; a face desonoare ; — ver-gogtiarsi, a se ruşina, a avea ruşine , a »e teme, a se sfii. vergognosa, f. sensitivă (plantă). vebgognosamente, vergognevolmentk, avv. cu ruşine. VKRG0GN08O, a. ruşiuosu. ruşinatu. pudicii. *fi-iciosu, modestu, verecundu; causatoru de infamie. vergola, f. varga mică ; liniuţâ. vergolamento, m. vârgare ; însemnare cu lini-uţe. vkrgolAre, o. a. a însemna cu doă liniuţe ; a bate, a lovi cu vârgi, cu nuiele, a jordani. vergolAto, a. vărgatu, dungatu, pestriţatu, maculatu. AERGONE, m. vergea cu văscu. verguccio, m. forma pentru vergelele de metalu. VEBIDICAMENTE, aer. cu veridicitate; cu adevăraţii. VERlDidTÂ, f. veridicitate, veracitate, sinceritate. verIdico, o. veridicii, care spuue adevârulu. VERIFICABILE, a. verificabilu ; de adeveritu. VERIFICAMENTO, m. VER1FICAZIONE, /'. verificare, verificaţiune, adeverire. * verificare, v. a. a verifica, a adeveri, a ecsa-mina sau a constata veritatea unui lucru. VERUICATORE, vi. verificatoru. adeveritoru. verîgola, f. sfredelu. veriloquio, m. discursu adevăraţii, naraţiune adevărată. VERiNA, /’. sfredelaşu, burghiu. 616 VERISIMIGLIÂNZA.—VER SIERA. verisimigliAnza, f. probabilitate, arâtare, asemuire. aparenţa de adevâru. VERISÎMILE, VERISIMIGLUNTE, VERISIMIGLltiVOLE, a. care se pare a fi adevâratu, probabilu; — s. m. lucru aproape de adevâru, probabilu, posibilu. VERlsiMTLMtfNTE. avv. precumu se pare, pe semne. VER1TÂ, f. veritate, adevâru ; realitate; — bocea della verită, omu verace; — in, per verită, intr* adevâru. vkritieram^nte, avv, intri adevâru, cu adevâratu. veritiero. a. verace, veridicii, sincera. verme, m. verme; grija; omu de nimicu, demnii de despreţu; — verme muro, mal del verme. capchiu; — verme solitario, verme solitaru, limbricii cordelatu; —avere il verme, avere il bacco, a fi inamoratu. vermena, f. vlâstaru, mlâdiţâ. vkrmicciu6lo. vermicello, m. vermuleţu, ver-muşu. vkrmicellAio. w. celu ce face fidea, tâiâţei, macaronaru. VERMiCELLi, m. pl. fidea, tâiâţei. vermicolAre , a. vermicularu, relativu la vermi. vermicolâria, f. vermiculariâ (planta). vermicol6so, a. veruiiculosu, vermenosu. YERM1P1CAZIONE, f, vermificaţiune, producere de verme. vermiforme, a. vermiforinu,. in forma de verme. vermîfugo, a. veriuifugu, antiverminosu. vermIglia, /'. rubinu. vermigliAre, v. a. a roşi, a rumeni, a împurpura. vermigliezza. /’. roşeaţâ, faţâ rumenă, stâco-şie, purpurie. VERMÎGLio, a. roşiu, rumenu, stacoşiu, purpuriu, mârgeaniu; — *. m. coşenilâ. câr-rnîzu. vermigli6ne, m. ţinoberu. chinovaru. verminAca, f. vervînâ (plantă). verminAra, f, unu soiu de şopîrlâ. vermine, m. verme, limbricu. verminoso, a. vermenosu, plinu de vermi. vermîvoro. a. verraivoru, mâncâtoru de vermi. vermo. m. verme, limbricu; animalii. vermocâne, m. verme în capu. vernAccla. f. unu felu de vinu dulce. vernAcolo, a. de casa, domesticii, familiarii, indigenu ; — lingău vernacola. limbă fami-liarâ, dialectu. veunAle. a. iernaticu, dc iarnă; - de primăvara. vernAre, v. n. a ierna, a petrece iarna undeva ; a eşi din iarnă; a se invilora, a face o furtună. vernâta, f. iarna, iernare. vkrnereccio, a. iernaticu, de iarnă. vernicAre, v. a. a lustrui, a polei, a da cu lacu. VERXlcE, f. lacu. tiruisu, poleitura, lustru; dre-su, solimanu, rumencalâ; aparenţă, pretestu. verniciare. v. a. a lustrui, a polei; a da cu lacu. VEBNÎNO, a. iernaticu, iernâreţu. V^rno, m. iarna ; frigu ; furtună, tempestă ; — a. de primăvară. vero, a. adevâratu; sincera; realu, efectivu, positivu ; sigura; legitimu, legiuita, dreptu ; — s. m. adevâru, veritate. Veroncello, m. balconu, altanu micu. VERtiNE, m. balconu, teraţâ, altanu; veronu, fereastră. VEr6nica, f. veronicâ, rătunjoarâ, ventrilicâ, bobovnicâ (unu felu de plantă). VEROSiMiLE, o. probabilu, care §e pare a fi adevâratu. verre, m. vieru, porcu nescobitu. vkrretta, verrett6ne, m. unu felu de dardâ scurtă şi ascuţita. verbettAta, f. sâgetăturâ. verricello, m. o mâşinâ de ridicatu greutăţi. verrina, f. sfredelu, burghiu. verrinAre, v. a. a sfredeli, a găuri cu sfredelu. verrIno, m. unu felu de ciupercă veninoasă. VERRtcA, f. negu, negelu, buburuză. VERRUCiNA, f. piatră arenoasâ. verrucâria, f. eliotropu. versâccio, m. versu râu; urletu; grimasă. versamento, m. vărsare; tornare; plătire, ra-fuire. versAnte, a. care varsă : — s. m. versantu, coasta unui munte. versAre, v. a. a vărsa, a tor na; a respândi ; a aduce, a nuinera. a plăti, a răspunde bani; a întoarce, a răstorn a ; a risipi, a consuma; — v. n. a se restorna; a se vărsa; — tier- sarsi, a consiste; a se înverşuna ; — versarc la colpa addosso ad ano, a învinovăţi, a pune vina pe cineva; — versar lagrime, a plânge, a vărsa lacrâmi. versatile, versAbile, o. versatilu, care se întoarce cu facilitate ; induplecâciosu, mlâdiosu; schimbâcio8U, inconstantu, volubilu; desvoltu, dibaciu , agera , indemânaticu , sprintenu, sveltu. versatilitâ. /’. versatilitate, facilitate de a se întoarce; înduplecâciune. mlâdioşie; schirn-bâciune, inconstanţă, volubilitate, nestatornicie ; dibăcie, îndemânare. versAto, a. vârsatu : tornatu, restornatu; res-pânditu; numâratu, plâtitu; risipitu; tur-buratu ; deprinsu, indemânaticu, dibaciu, versata, espertu. versatore, m, vârsâtoru, tornatoru, respăndi-toru. versegglamento. m. versificare , compunerea versurilora. VERSEGGIAre, v. n. ed a. a versifica, a face versuri, a compune versuri; a pune în versuri, a versui. verseggiat6re, m, verşiticatoru, poetu, versui-toru. verseggiatura, f. versificare, maniera de a versifica. versetto, fft. versetu. versu. stichu. versioolorAto, a. pestriţii, pestriţatu. versiera, f, diavoleasâ; — dar si alia verşi era, a se despera, * Digitized by Google VERSIFICARE. - VESTIGIU. 617 versificare, v. n. ed a. a versifica, a compune versuri. versificat6re, m. verşificatoru, poetu. versui-toru. VERSIFICAT6rio, a. versificatoriu. (le versitica-ţiune. versificazione, /*. versificaţiune. arta de a face versuri. VERSldNE, f. versiune, întoarcere, traducere; in-terpretaţiune, manieră particulară de a iu-terpreta. - VERSIPELLE, a. astutu, maliţioşii, vicleauu. verso, m. versu ; sticli u ; cântarea paseri lor u ; arie ; mijloc i, cah, drumu, direcţiune ; lăture, faţă. parte; — verşi sciolti, versuri nerimate ; — and ar a verso, andar a verşi di alcuno, a plăcea cuiva; - rnutar verso, a schimba tonulu ; — pigliare unu cosa pel suo verso, a cunoaşte maniera de a scoate oarecare folosu, de a se folosi de unu lucru; — trovare il verso, a găsi modulu de a face ceva; a nimeri ; — verso, prep. către. spre. despre, în privinţă. versorio, m. aculu maguetului. vebsOto, a. astutu , iscusitu. maliţioşii, viol eanu. versOzia, f. astuţie. fineţâ. iscusinţă, viclenie. vertebra, f. vertebră, una din cele 24 oase ce compuuu osulu spinării, cârceiu. vertebrâle, a. vertebralii, relativu la vertebre. VERTEBRALÎTE. f. vertebralite. inflamaţiune la vertebre. VEHTEBRAto. a. vertebratu. cu vertebre. VERTENTE, a. care se iutoarce; curgătorii; pendinte ; — anno vertente. anu curgătorii. VERT^NZA. f. ceartă, prigonire, puiictu de contre vers;e. VERTERE, v. ti. a consiste; a fi pendinte. vertic’Ale, mi. verticalii, perpendicularu. VERTILALITÂ. f. verticalitate, perpendicularitate. vkkticalmentE. avv. vcrticaliceşte, perpendicu-lariceşte. vertice, m. virfu. culme, creştetu. piscu. VERTICELLA. f. VERTICOLLO, m. unu felu de gbionoae. verticillAto, a. verticilatu. inelatu. VEBTiciLLO. m. verticilu. marunchele de fiori şi de frunze ce se află crescute ca unu inelu imprejurulu aceluiaşi punctu alu lujerului unei plante. VERTltiiNE, f. ameţeala; invirtitură. revolu-ţiune. vertiginoso, u. vertigiiiosu, supusu la ameţeli. verOno. a. nimeni, nici unulu. veruto. ni. unu felu de suliţă. verza. aşchie, ţandăra ; varză, curechiu. verzellu, m. presură galbină (uuu felu de pasere, i VERZicĂNTK. a. inverzindu, bătindu in verde. VERZK ark, v. n. ed a. a înverzi, a fi sau a deveni verde ; — a înflori, a fi in vigoare ; a face să înverzească. verzigoI/A, /*. secuenţâ (in oarecare jocuri cu cărţi.) verziere, m. grădina de legume ; gradină. VERZiNo. m. lemnu de Brasilia, VERz6tto, m. varză, curechiu verde. verzOme, m. verdeaţă, ceea ce este verde, \ erzime. verzOra , f. verdeaţă, cuantitate de plante verzi. vtfsciA. /’. băşica porcului (burete) ; bâşinâ; detunătură slabă ; născocire, invenţiune falsă; lucru deşertu, zădarnicu, fleacu ; flecârie. vesciâia, /'. femee vorbăreaţă, bâlâbunitoare. vesc’îoa, VESsicA, f. beşicâ ; umflătură, beşicu-ţâ, pustulă ; bulbucu, beşicâ de aeru ; fleacu; minciună. vescioAle, a. vesicalu, relativu la beşicâ. vescicatOrio, vescicânte, m. vesicatoare, beşicâ toare. vescichetta, f. beşicuţă. VEscicolAre, a. vesicularu , de beşicâ; ca o beşicuţă vescicone, m. beşicâ mare. umflătură. vescicoso, a. beşicosu. vescovAdo, m. episcopatu, episcopie; eparebie. vescovile, a. episcopalu, episcopescu. VEScoviLMENTE, avv. ca unu episcopu. vescovo, m. episcopii. vespa, f. vespe. vespAio, m. vespârie, fagu de vespi; jiodu, pardoseală; învălmăşeală, lucru incurcatu şi pe-riculosu ; unu felu de tumoare; — stuzzicare il vespaio, a aţita foculu. vespai6so, a. bureţosu, spongiosu. vespero, m. seară; vesperâ, vecernie ; — cântare il vespero ad uno, a înfrunta aspiu pe cineva, a i da unu perdafu. VESPERTILIO, VESPERTÎLLO, 1ti. liliaCU. vespertino, a. de seară. vespeto, m. vespârie, cuibu de vespi. vespGne, m. vespe mare. vespreggiAre, v. n. a se face seara, a insera. VE8PR0, m. vesperâ ; seară. . vessamento, in. vecsare. turmentare, apăsare, necăjire. vessAre. v. a. a vecea, a apăsa, a angaria, a tormenta. a necăji, a turbura, a supără, a ci căli. VESSATORE. m. vecsatoru, apasătoru, supărătorii. vessat6kio. a. vecsatoriu, apasatoru, supărătorii. vessazione. f. vecsaţiune, apăsare, supărare, ne-câjire. vessillIfero. m. vecsiliferu, stegaru la Romani. VEssiLLo, m. vecsilu, stindardu, steagu, ban-dierâ. vesta. VESTE, f. haină, ve.şmîntu. straiu; rochie ; togă; orice lucru care serveşte spre a îmbrăca sau spre a acoperi; scoarţă, suprafaţă ; pretestu, veste, fincţiune ; — vesta da camera, halatu; — far la veste sccondo il panno, a se întinde câtu ajunge plapoma. vestâle, f. vestală, fecioară închinată zeiţei Vesta. vesti Ario. m. vestmintaru. garderobu; haine, îmbrăcăminte, veşminte ; uniforma. vestibolo, wi. vestibulu, atriu, tindă, iutrea. vestigiu, m. VE8TÎG1A, f. urmă; semnu, indiciu ; remăşiţă ; memorie, suveniru; esemplu, modelu; ruine ale unui edificiu; tradiţiune. 618 VESTIMltNTO. —VIARtfCCIO. datina; — seguire le vestigia di taluno, a se lua dupâ cineva. vestimento, m. imbrâcare, învestire ; acoperire. învâlire ; îmbrăcăminte, haine, veşminte. vestire, v. a, e n. a îmbrăca, a investi, a se îmbrăca; a acoperi, a invâli, a căptuşi *, a şi însuşi, a lua o cualitate, o manieră de a fi; — vestire secondo la moda, a se îmbrăca dupâ modă; — vestire a bruno, a purta doliu, a umbla cemitu. VESTiTO, m. haină, straiu, veşmintu, îmbrăcăminte ; — a. inibrâcatu, in vesti tu ; — nascer vestito, a avea norocu. vestitura, f. veşmintu; portu, costumu, modă, manieră de a se îmbrăca. vestizione, f. imbrâcare; vestiţiune, îmbrăca-rea unei religioase cu hainele monastice. VESUVio, m. Vesuviu (vulcanii); înfierbinţeală, ardoare, neastimpâru; oinu nâbâdâiosu. vetekâno, a. e s. m. veteranii; deprinşii, invă-ţatu. VETER1NARIA, f. veterinarie, doftorie de vite. veterinârio, m. veterinarii, medicu, doftoru de vite. vetrAia, f. sticlărie, fabrică, cuptoru dc sticlă. VETRAlO, in. sticlaru, geamgiu. vetrAme, m. sticlărie măruntă. VETrArio, a. relativn la sticlă, la sticlărie. vetrAta, vetriata, f. geamlicu. vetRjAto, a. de sticlă, cu sticlă, cu geamuri. vetrice, m. răchită. vetriciAio, m. locu sâditu cu răchită. VETRIERA, /’. sticlărie; geamlicu. vetrificAbile, vetrescîbile , a. vitrilicabilu, vitrescibilu. vetrificAre. v. a. a vitrifica, a preface in sticlă ; — vetri/icursi, a se vitrifica, a se preface in sticlă. vetrificazione, f. vitrificaţiune, prefacere in sticlă. VETRINA, /. glasurâ, striclâturâ. smalţu ; geamlicu. VETRINO, a. sticlosu, ca sticla ; crudu (feru). VETRIUOLA, /’. earbâ parietarâ. VETRiuoLO, a. sticlosu, ca sticla; — s. m. vi-triolu. vetro, m. sticlă; geamu ; paharu şi orice altu objectu de sticla; sticlărie; c ristalu ; —amico di vetro, amicu prea delicatu, supârâciosu, necâjiciosu. vetroso, a. vitrosu, sticlosu. VETTA, f. virfu, culme, creştetu ; mâneru. coadă ; prăjină: stilpare, vlastaru. mlâdiţă. vkttatuolo, a. care creşte la virlulu munţiloru; prostu, grosolanu, ordinaru, de rindu. vettarella, f. pană (la o pălărie de dame). vette, m. pirghie, drugu de ridicatu. vettIna, /*. canalu, (onductu de apă; vasu de pâniintu. VETTONE, ni. mlâdiţă. vlâstaru. vettovAglia, f. viptuali, nutriniintu. merinde, proviantu. zaberea. mijloace de hrană. VETTOVAGLlÂRK, v. a. a aprovisioiia. a găti cu toate cele trebuincioase pentru mâncaro. VETTOVAGL1ERE, m. îngrijitorii de merinde ; vin-zâtoru de ale mâncârei la soldaţi; aprovisio-natoru. vettuba, f. trăsură, caru, căruţă ; cărata, că-rătură, transportu, chirie. vetturAle, vetturîno , m. cârăuşu, câruţaru, câruţaşu, caretaru, chirigiu; — a. reiaţivu la căruţă. vettureggiAre, v. a. e n. a căra, a transporta. vetusta, f. vetustate, anticitate, vechime. vetusto, a. vetustu, anticu, vechiu. vezzatamente, aw. cu graţie ; cu afectaţiune. vezzeggiamento, m. gugulire, mângâere, resgâ-ire, resfăţare, măgulire, măglisire, linguşire. vezzeggiAre, v. a. a guguli, a mangâia, a res-gâi, a măguli, a mâglisi, a resfaţa, a linguşi, a ademeni; a privi cu amoru şi cu complâ-cinţâ; a îngriji, a căuta cu mare atenţiune; — v. n. a face ghiunghiunele, a ghiunghiuna ; a se marghioli, a se smorlăi. VEZZEGGiATivo, a. uiâgulitoru, resgâiâtoru. vezzo, m. deliciu, jocu, petrecere, desmierdare, desfătare, sbegu, tândâlio ; graţie, graţiositate, nuru; abitudine, invăţu ; mângâiere, resgâire, măgulire, măglisire, ademenire; marghiolie, talimu, smorfârie; persoană foarte iubită; salbă de mărgăritare, de inârgcanu, s. c. 1. ; — tenere in vezzi, a desmierda, a resfâţa; — cascar di vezzi, a face ghiunghiunele ; — ii lupo lascia il pelo ma non il vezzo, lupulu îşi schimbă pirulu, nu şi învâţulu. vezzosamente, aw. cu graţie; cu araoare; cu ghiuughiunele; intr'unu modu afectatu. vezzoso. a. graţiosu, nurliu, plăcutu; afectatu, neplăcutu ; — far del vezzoso, a ghiunghiuna, a se marghioli. vi, ave. acolo, aci; — pron. vâ, voâ. via, /*. cale. drumu ; stradă, uliţă ; călătoria, via-giu, voiaju: ebipu, modu, manieră, mijlocu; îndreptare; — via htttea, calea laptelui, calea robiloru, calea râtăciţiloru, troianu; — ))cr via, pe drumu ; prin ; — per via di discorso, m formă de coiiversaţiune. convorbindu; — per via di lettcra, prin epistolă, prin scrisoare ; — via di fatto, violenţă, silă; — via di mezzo, cale de mijlocu; — andare per la mala via, a se abate din calea cea dreaptă ; a se prăpădi; — dar via, a vinde, a se desface de o marfă ; — cssere in via di. a ti aproape de; — mcttcrsi la via fra le gambe. a purcede la drumu, a umbla iute ; — via. aw. multu, tare ; aide î aideţi!; - via di \ quă, du-te, carâ-te ; — via, via, câte puţinu, puţinu ; — andar via, a pleca ; a muri; — gettar via, a arunca, a lepăda; — portar via, a scoate, a ridica, a transporta, a lua ; — mandar via, a alunga, a isgoni, a depărta, a da drumu. viadentro, prep. mai in lâuntru, mai adîucu. VIADOTTO, m. viaductu, stradă acoperită. viaggiAre, v. a. e n. a călători, a voiaja. viaggiatore, m. câlâtoru, voiajoru, pasagerii. viAggio, m. călătorie, cale, viagiu, voiaju ; — a buon viaggiol cale buua! — fare il viaggio delValtro mondo, a muri; — fare un viaggio e due servigî, cu o lovitură doâ muşte. VIAle, m. aleiu; uliţă; — a. de drumu, ce se afiâ la drumu. viandAnte, m. câlâtoru ; peregrinu ; pasageru. VlARECUio, a. de călătorie, purtâreţu. VIATÂNTO. —VIGLIÂlXX). 619 viatănto, am. insa, cu toate acestea. viâtico, m. merinde, provisiune de drumu; via-ticu, sânta cuminecătură ce se dâ acelora ce suntu in pericolu de moarte. VIATORE, m. câlătoru, peregrinu, pasageru, d ruinam. viatorio. a. călâtorescu ; trecâtoru, caducu. VIAVÂI, m. rasuire, trepâdare; rătăcire, umblare incoci şi încolo; îmbulzeală, îmbulzire, gloată. vibrante, a. vibrautu, tremurâtorn; care bate tare. VIBRÂRE, v. a. a scutura, a mişca scuturându. a face să vibreze, a pune in vibraţinne; a asvirli; — v. n. a vibra, a tremura, a oscila, a blenderi. VIBKATEZZA. /'. putere vibratoare; vibrare, vi-braţiuue, blemlerire : energie şi eoneisiune a stilului. VIBRATÎVO, fl. vi bruţi vu. pricinuitorii de vibrare. VIBRAToRE, m. vibratorii ; asvîrlitoru, aruncătoru. VIBRAZlONE, f. vibraţiune, vibrări*, oscilaţiune. tremurare, blenderire ; scuturare ; clătinare, sguduire. ~ viburno, w. viburnu, brionie (arborelui. vicâno, m. săteanu, ţâranu. VICAR IA, f. vicarie, vicariatu. suplinire. vicariâle, a. vicarialu, de vicariu, de vicariatu. VICARIÂTO, m. vicariatu, oficiu, reşedinţă, juris-dictiune a unui vicariu , ţiuutu supusu la această jurisdicţiune. VICÂRLO, m. vicariu, substitutu. suplinitoru. vi-cegerentu, locoţiitoru ; — il Vicariu di Criato, Vicariulu lui Cbristosu, Papa. vic’E, f. dată, oară; alternativă; intnnplare ; spaţiu de timpii. vicKAMMlRÂULio, mi. vice-adiiiiralu. VICECANC'ELLIKRE. mi. vice-canţelaru. viCECAriTÂNO, mi. vice-capitanu, locotenenţii. viceconsole, vicecon.solo. vi. vice-cousulu. VicECURATO, mi. vicecuratu, vicariu parochialu. VICEDÎO, m. Vicariulu lui Dumnezeu, Papa. vicedomino, mi. vice-domnu. economu de episcopie. VicEiiERENTE, mi. vicegerentu. suplinitoru. VICEGOVERNATORE, mi. vice-guvernatoru. subgu-vernatoru. VICELEgAto, mi. vice-legatu, substitutu alu legatului. vu ELEGAZlONE, f. vice-legaţiune. oficiu de vice-legatu. V1CEMÂDRE. /'. care ţine loculu unei mume. V1CENDA. reciprocaţiuue, schiinbu. răsplata; alternativa, schimbare, vicisitudine ; iutim-plaro *. afacere, treabă. împrejurare, pricină; — a viccnda. pe schimbate. VICKNDEVOLE, a. reciprocii. alternativu. mutu-alu. vicENUEVOi.EZZA. /'. reciprocitate ; alternare, mutilaţi mie. vicendevolsiente. avv pe schimbate, recipro-ceşte. viCENdMK. m. pronume, care ţine loculu unui nume. VICEI'Aiw. tn. vicepapâ ; legatu apostolicii. vicei’Akuoco, vi. viceparochu, vicariu parochialu. viCErATRJ.viicA, in. vicepatriarchu. vu epkefj rro. m. viceprefectu. VICEPRESIDENTE, m. vicepreşedinte , vicepresi-dentu. vicepresidenza , f. vicepreşedinţă , vicepresi-denţă. vicepretore. tn. vicepretoru. vicere, m. vicerege. VICEREALE, a. viceregalu, viceregeseu, de vicerege. vicereggente, Mi. viceregentu VU EREGiNA, f. viceregină; consoarta viceregelui. vicerettore, in. vicerectoru. VîcesegretariAto, mi. vicesecretariatu. vicesegretArio, mi. vicesecretaru. viceversa, am. viceversa, din contră, aliniu-trelea. VicHEKiA. /'. trupe de reservă. VIC1NÂLE, a. vecinalu ; invecinatu. viciNAMENTE, avv. aproape, în vecinătate, lângă. VICInAnza, f. vecinătate, învecinare; vecinii. ViciNÂRE. o. n. a se învecina, a fi vecinu; a se mărgini. vicinevole, a. vecinalu (drumu). VICINITÂ, f. vecinătate, procsimitate ; apropiere ; asemănare. VICÎNO, a. vecinu, invecinatu, apropiatu; asemenea ; — 41. m. vecinu ; colice ţâţe au u ; companionii ; — avv. aproape, langa, in vecinătate ; — da vieino. de aproape. vicisitudine, /*. vicisitudine, schimbare, prefacere. alternativă ; intimplare. vico, vicoLO, mi. uliţă, ulicioară ; satu, tîrgu-şoru. vidibiâre, v. a. ;» vidima, a legaliza, a adeveri. viDiMAZioNE, f. vidimaţiune, legalizare, adeverire. VIDUAto, a. vâduvu ; lipsitu. VÎE, avv. — vie meglio, multu mai bine ; — vie piu, vieppiuţ mai multu ; — vie maggiarmenie, ăncă mai fliultu ; — vie viat îndată ; in urma; câte puţinu puţinu. vigecuplo, v. doâzeci de ori atitu. vîgere, o. n. a ţinea, a dura, a fi in vigoare. vigesimo, a. alu doâzecilea. , vigilAnte, a. vigilantu, veghiâtoru, priveghiâ-toru, solicitu, deşteptu , atentivu , luatoru aminte, silitoru. vigilantemente, avv. cu vigilanţă, cu prive- ghiere. vigilâNZA, f. vigilanţă, priveghiere, atenţiune, grijă, solicitudine, luare aminte, îngrijire, di* ligenţâ. VIGIlAre. v. n. a vigila, a vegbia. a priveghia, a fi deşteptu; — v. a. a păzi, a custodi, a îngriji, a căuta. vigile. a. vigilantu, priveghiâtoru , deşteptu, silitoru. vigîlia, f. veghiere, nedormire, insomnie ; aju-nulu unei serbâtori, postu ; streajă ; sentinela, strejnitoru. vigliaccamente, avv. mişeleşte, cufrica. vigliacciieria. f. poltronerie, codardie, frica, mişelie. vigliacco, a. poltronii, codardu, inişelu, fricosu, bicisnicu, pUBilanimu, tembelu, nevoiaşii, netrebnicii, ticâlosu. 620 VIOL! AMtfNTO. — VlNCERE. vigliam^nto, m. vigllattîra, /*. alegere, curăţire. vigliAre, v. a. a alege, a curaţi. VIGLIETTO, m. biletu. vigliuolo, m. pleavă. vigna, f. vie; viţă de vie ; — legarsi le vigne colle mhicce, a trăi în mare abundauţâ ; a se lenevi. vignAio, vignaiuolo, m. vieru; vie. vignAre, v. a. a sădi cu viţă de vie. VIGNAto, a. sâditu cu viţă de vie; plinu de vii. TIGNAzzo, m. dealu. locu sâditu cu viţă de vie, vie. vigneto, m. locu sâditu cu viţă de vie, vie vignetta, f. viisoarâ; vinietâ, gravură mică. vignuolo, m. cepu, butucii de vie. vjgogna, f. vigonie (mamiferu) ; lână de vigo-nie. vigorâre. v a. a întări, a hnputeri, a întrema. vtgoke, m. vigoare, tărie, putere, ţepenie; energie. . vigoreggiAre, v. a. a imputeri, a întări a întrema ; a încuraja; — v. n. a fi in vigoare, a înflori, a prii. vigorîa, f. vigoare, energie, putere, priiuţâ. VIGORIRE, v. n. a se reintâri; a se întrema; — v. a. a imputeri. vigorosamente, acv. cu vigoare, cu energie. vigorositA, f. vigorositate, putere, energie, pri-inţă. vigokoso, a. vigorosu, puterosu; energicu, eficace, tare. vile, a. prostu, grosolanu, de rindu, abiectu, miserabilu, inişelu, tembelu. nevoiaşu, netrebnicii, ticâlosu, codardu. fricosu, demnu de dispreţu, de lepadatu, de nimica; — tenerea vile, a desproţui; — a prezzo vile. foarte eftinu. vilificAre, v. a. a despreţui, a nesocoti; a înjosi, a josora, a umili; — vilificarsi, a se umili, a se înjosi, a de eftini. vilipkndere, v. a. a nesocoti, a despreţui ; a umili, a înfrunta, a probozi, a insulta, a ocări, a tal baci, a tânji. viLiPENDio. m. despreţu. insultă, ocară, infrun-tâturâ. vilipendioso. a. demnu de despreţu, miserabilu, ticâlosu. vilipenskîne, f. despreţuire, nesocotire, necinstire. vilipens6re, m. despreţuitoru, nesocoti toru, insultătorii. vilipeso. a. despreţuitu, nesocotitu, insultatu. ocâritu. - vîlla, f. vilă, casă de petrecere la ţara; moşie; satu ; t.arâ. villAggio. m. satu. villanamente, avv. prosteşte, mojiceşte, cu brutalitate. viLLANAa io, m. omu grosolanu, brutalii, prostu de totn. villaxeggiamento, m. maltratare , insultare, suduire. , V1LLANEGGIABE. v a. a maltrata, a insulta, a sudui. villaneggiat6re, w. insultatoru, înjurâtoru, su-duitoru. villanella, f. ţărăncuţă, fată tînârâ de ţăranu. villanello, m. ţârânaşu, ţăranu tînâru. villanescamentEş avv. ţărăneşte, prosteşte, mo- jiceşte. viLLANtfscO, o. ţârânescu ; prostu, mojicii, grosolanu. villanîa , f. înjurătură, insultă; nedreptate ; prostie, grosolănie, grosieritate; desonestate, faptă immorală. villâno, m. ţăranu, sâteanu ; — a. prostu, mojica, grosolanu, grosieru, brutalu, inurbanu ; crudu ; — villano rifatto, ricestito, omu prostu care şi a fâcutu stare ; — boţii il villano, e saratti amico, curnu e sântulu şi tămâia villanotto, m. ţăranu robusta. villanzOne, w. ţăranu prostu, bâdâranu. villAta, a. satu. villAtico, o. sătescu, cămpenescu, ţârânescu. villeggiâre, v. n. a .şi petrece, a trăi la moşie. VILLEGGIATURA. f. viaţă la moşie, locuinţa la vilă. villeggio, m. locuinţă, petrecere la moşie, la vilă. villereiX’IO, villeresco, villesco, a. ţârânoscu, câmpenescu. vîllico. m. moşieru, arendaşu, ciocoiu ; ţăranu. villoso, a. pîrosu, flocosu, fulgosu. vilmente, aov. mişeleşte. viltâ, f. abjecţiun3, raicşorime de sufletu. rai-şelie, ticăloşie, netrebnicie, nemernicie, baseţă, laşitate, codardie, poltronerie ; frică, sfiiciune ; prostie; eftinâtate. vilucchio, m. volbură mică (o plantă). vn/tfME, m. volumu ; încurcătură, amestecătura. viluppat6re, m. încurcâtoru, înşelătoru, şiretu. villtpo, m. învălmăşeală; îmbulzeală, gloată; intrigă ; pachetu, legătură. vilupposo, o. învălmăşita, încurcata, dificilu. vîme, m. răchită ; legătură. VIMINAta, /. împletitură din răchită ; faşina. vîmine, m. răchită, lemnu încovoiosu. VIMINEO, a. de răchită. vinAccia, f. tescuime, tiscovinâ, trevere, horbota, drojdii, boştinâ de struguri. vinacciuolo, m. siinbure de struguri. yinagro. a. oţetu. vinAio, m. vinzătoru de vinu. vinarello. m. vinu slabu, fără putere. vinArio, a. de vinu, relativu la vinu vinAto, a. roşu ca vinulu; amestecatu cu vinu. vinattiere. m. căreiumaru. vinzătoru de vinu. vincAia, f. viNCHtiTO. m. locu sâditu ou răchită. vincapervinca, f. clematitâ (unu felu de plantă). vincAstro, m. vincâstra. f. bâţu, bîtâ, ciomagu, vargâ. vincere, v. a. a învinge, a birui; a întrece, a covirşi; a cotropi. a domoli; a câştiga ; a dobindi, a căpăta ; a isbuti; a sili; a îndupleca ; — vinccrla. a apuca deasupra; -- vin-cere il giuoco. a câştiga joculu; — sincere il partito, a isbuti, a avea in favoarea sa majoritatea voturiloru; — chi dura vince. constanţa învinge toate piedicile. VTNCfBILE.—VISACCIO. 621 vincIbile, viNCftVOLE. a. vincibilu, care te poate învinge. vincibosco, m. caprifoiu, lonicerâ (planta). vreciDO, a. molaticii, fleşcâitu. VlNciGLlO, #11. legătura de răchita, de lozie ; legătură. vinciguerra, tw. care crede de a avea dreptate totdeauna. vincimento. nu învingere, birui re ; câştigare ; întrecere. VlNdTA, f. câştigu. VINCItOre, m. învingâtoru, biruitorii ; câştigâ-toru j întrecâtoru. vinco, m. răchită, lozie, salce ; legătură. VINCOLAre, v. a. a lega. a înnoda, a obliga, a sili; a uni. vîncolo, m. legătură, nodu. VÎNDICE, tw. resbunâtoru. VINE A, f. o maşină antică de asediu. ViNtfLLO, m. ţighiru. aleveşu, liveju, vinu de tescovină. VlNETico, a. în lâţa vinului, roşeticu. vinifero, a. viniferu, producâtoru de vinu. vino, nu vinu ; — vino di mele. medu ; — trar-re altrui il vino dalia testa, a da pe brazdă, a pune pe calea cea bună. VlNOLiNTO, a. beatu, şumenitu , furatu de vinu. vinolSnza f. beţie, beuturâ desfr'matâ. VINOSITÂ, f. beţie de vinu. . vinoso, a. vinosu, de vinu ; care miroasă a vinu ; beatu; şumenu, şumenitu ; beţivu. VÎNTO, a. invinsu , biruitu , cotropitu, apâsatu ; slâbitu; înduplecată, convinsu ; — darsi vinto, a se închina, a se declara învinsu : — daria vin-ta. a da cuiva dreptate. VINZÂGLIO, m. sfoară, curea de care se ducu câinii legaţi. viola. f. vioară, viorea, leocoie; violinâ, viorinâ, violă, vioară (instrumentu de musicâ). violAbile, a. violabilu, supusu la violaţiune. violAcea, f. viorea. violAceo, a. vioriu, in faţa viorelei. VlOLAMENTo, m. violare, deflorare, desfeciorire, corupere, i)ângărire. contaminare ; transgresiune. violAre, v. a. a viola, a deflora, a desfeeiori, a corupe, a contamina, a pângări ; a vătăma; a ofende; a călca. VIOLAto, a. violatu, contaminatu; vioriu; de viole. violat6re, m. violatorii, contaminatoru. deflo-ratoru ; vătâmâtoru, ofensoru; transgresoru, călca toni. violazione, f. violaţiune, stupru, defloraţiune, desfeciorire, contaminare, pângârire, transgresiune ; sperjurare, călcare de jurâmîntu, de promisiune. violentamento, nu silnicire, siluire, constrin-gere. violentare, t\ a. a sili, a silui, a silnici, a constrînge. violentatGre, #w. siluitoru, constrîngâtoru prin violenţă. ViOLENTEMtfNTE, aw. silniceşte, prin violenţă. VIOLENTO. violente, a. violentu, violinte, sil- nicu; pornitu, iute, repede, nâbâdâiosu ; tare. energicii. violenza, f. violenţă, silă, silnicie; constrmge-re ; repeziciune, iuţeală, pornire iute, furie, nâbâdae. viol^tta, f. viorea; mieşunea. violetto, a. vioriu, în faţa viorelei, violetu. violIna , f. viorea; murmurare, bombâire, cârtire. violinIsta. nu violinistu, care cântă cu vio-rina. . violIno, m. violinu, violinâ, viorinâ, vioară; faţa viorelei ; — a. vioriu, violetu, in faţa viorelei. violoncellista, ni violoncelistu. violoncello, nu violoncelu. viol6ne, m. violonu de basu. vi6ttola. f. potecă, drumu crucişu, transver-salu. , viottolo, nu potecă, pîrtie, drumuleţu ; — an-dare per vioitoli, a cârmi, a se abate din drumu, a coti. vipera, /’. viperă; persoană răutăcioasă, mânioasă. - viperAio, nu vînâtoru de vipere, de nâpîrci. viperAto, a. viperatu. de viperă. viperîno, a. vi) crinu. de viperă; m. vi- peră mică. vipistrello, tn. liliacu, vespertilu. VIRÂGINE, VIRÂGO. f. eroină, femee ţeapănă; muieroiu. VIRARE, v. a. a întoarce nava dintr'o parte în cealaltă. virenîe, a, verde, înverzindu. virgiliAno, a. virgilianu, de Virgiliu. virgjnitA, f. virginitate, feciorie; castitate. vîrgola, f. virgulă, comă (semnu ortograficu). virgolAre, v. a. a virgula, a pune virgule. virgulto, m. plantă tînârâ ; mlâdiţâ , vlâ-staru. viridArio, nu pometu, grădină. viriditâ, /. verdeaţă, verzime, înverzire, verde. virile, a. virilu, bârbâtescu; voinicu, viteazu, valorosu; energicu, puterosu ; mârinimosu, generosu. ViuiLiTÂ, f. virilitate ; bărbăţie ; voinicie, vitejie, valoare; energie, putere ; mărinimie, gene roşită te. viRLLMKNTE, aw. bârbâteşte, voiniceşte, vitejeşte. ViRO, m. bârbatu. ViRTfJ, f. virtute; valoare, vitejie, curaju, bărbăţie, constanţă; putere; facultate; eficacitate, energie; capacitate, aptitudine; castitate, puritate, înfrînare ; minune, miraculu; in virtii, în puterea, in urmarea; — fare di necessită virtuy a face de silă bucurosu. virtuâle, o. virtualu, potenţiala. virtualitâ, f. virtualitate, potenţialitate. VIRTUALMENTK, aw. virtualiceşte, potenţi aliceşte. virtuosam^nte, aw. cu virtute. viRTUdso, a. virtuosu; voinicu, viteazu; puterosu ; care are puterea de a lucra ; — a. tw. virtuosu, artistu de teatru, a^ela care are talente pentru artele frumoase. Vibulento, a. virulenta, veninosu, otrăviciosu. virulenza, f. virulenţă, otrâviciune, molevmă. vihAcoio. nu faţă schimositâ, grimasă, amorfă ; Digitized by Google 622 VISCERALE.—VERIFICARE. — far visacci, a sehimosi faţa, a face grimase. viscerale, a. visceralii, alu visceriloru. VISCERÂRE, v. a. a scoate viscerile ; a adinei, a pătrunde. viscere, m. visceru, maţu ; intimii, partea cea mai adîncâ, cea mai internă, cea mai ascunsă. visemo, m. vîscu : lipiciu, atracţiune ; înşelăciune. vischiositA , f. viscositate, încleioşire , lipi-cioşie. viscmdso, a. vîscosu, cleioşii, lipiciosn. visciditA, f. viscositate. vîscido, a. vîscosu, glutinosu. V1SCIDUME, m. viscositate. cuantitate de materii viscoase. t vlsciOLA, f. vişină. visciolAto, m. zeamă, vinu de vişine. vîsciolo, m. vişinu. visco, m, vîscu, cleiu. vlscontAdo, m. vicecomitatu, vicecontie. visc6nte, m. vicecomite, viceconte. viscontea, f. vicecomitatu, vicecontie. viscontf.ssa, f. vicecontesâ. VlscosixA, f. viscositate, cleioşie, lipicioşie. viscdso , a. vîscosu , cleioşii, lipiciosn. glutinosu. VISD6MINO. m vicedominu. VI8ETT0, m. fâţioară . faţă mică, delicată, voioasă. VISÎBILE, a. visibilu, de vâzutu ; evidentu. visibilitA , f. visibilitato , cualitatea visibi-lului. visibilmente, avv. într’nnu modu visibilu. VisitfRA, f. visierâ, cozorocu, perdeaoa coifului. visionArio, m. visionaru, fantastu, fanaticu. visi6ne, f. visiune, vedere; vedenie, apariţiune; visu, nălucire, ilusiune, fantasie. visirAto, m. viziratu, oficiulu şi gradulu vizirului. vizîre, m. viziru, ministru alu Sultanului. VfsiTA, f. visită; inspecţiune. cercetare, ecsa-menu. visitamento, w. visitare; căutare, cercetare. visitAre, v. a. a visita; a căuta, a cerceta, a ecsamina. VisiTATdRE, «1. visitatoru; câutâtoru, ecsami-natoru. VisiTAZidNE, f. viBitaţiune, visitare, visită ; ser-bâtoarea visitaţiunei făcute de S. Fecioară la Elisabeta. visivAMENTK, aw. prin sensulu vederii, vislvo, a. visivu, ce are facultatea de a vedea; visibilu. viso, 7n. faţă, obrazu; fisionomie, as pe c tu, aeru ; vedere; facultatea visivâ; esterioritate, suprafaţă, scoarţă; neruşinare, obrăznicie; — dare il viso, a întoarce faţa; — far il viso rosso, a se ruşina ; — far buon viso, a priimi cu cordialitate ; — far viso arcigno, a da pe faţă neplăcerea; — mostrare U viso, a a arăta curaju, constanţă; — mutar viso, a face feţe-feţe; — fare il viso delVarme, a se arăta supăratu ; — a viso a viso, în patru ochi; — sul viso, pe faţă; deschisu, fără mască; — dar nel viso, a se obrăznici; — gettar stil viso, a arunca în faţă. visorio, a. visoriu; — nervo visorio, nervu opticu. vispezza, f. sprintenie, vioiciune, agerime. Vîsro, a. sprintenu, agern, vioiu, deştepta. vîsta, f. vedere, sensulu vederii, visiune; ochii; aeru, aspectu, arătare, aparinţâ, înfăţişare; figură, imagine; scopu, ţintă, găndu, cugetu ; apariţiune, visiune, vedenie; fenomenu ; privire. prosjiectivâ, prospectu ; — bastar la visfa, a cuteza, a indrăsni; — aver vista di, a semăna ; — far gran viste, a face mari de-monstraţiuni; — di vista, din vedere; — far le viste, a se face, a se preface; — « prima vista, din prima vedere; — a vista, îndată, la înfăţişare ; - dare una vista. a căuta, a cerceta pedeasupra. vfsTo, a. vâzutu; — ben visto, bine priimitu, iubitu. VISTOSAMENTK, avv. într’unu modu cc bate la ochi. vistositA, f. aparinţâ, vedere frumoasă. vist6so, a. de o frumoasă aparinţâ, care bate la ochi. visuAle, a. visualu; visivu. visualmente, avv. prin vedere, din vedere. vita, f. viaţă ; vieţuire; animaţiune ; timpulu câtu ţine viaţa omului; biografie; manieră de a trăi; traiu, duraţiune, dăinuire; sufletu, animă; sănătate, vigoare ; talie ; nutriinentu, hrană, manţinere; — andarne la vita, a li pericolu de moarte; — a vita, câtu ţine viaţa ; — guadagnarsi la vita, a şi câştiga pâinea din toate zilele; — mendicarc la vita, a trăi cerşetorindu;—passare di vita, a muri, a reposa; — togliersi la vita, a se sinucide; — si tratta della vita, aceasta taie în viaţa ; — a7\dare alia vita, a se arunca asupra cuiva, a i căuta viaţa; — campar la vita, a şi petrece viaţa; — menar vita regolata, a şi petrece o viaţă regulată; — far vita stret-ta, a trăi strimtoratu. vitAlba, f. curpene albu (plantă). vitAle, a. vitalu, de viaţă; dătătoru de viaţă. vitalitA, f. vitalitate, forţa vitală. V1TALÎZIO, a. pe viaţă; — s. m. venitu pe viaţa. vitalmente, avv. cu vitalitate. VITÂME, m. viţe de vie de totu felulu. vite, f. viţă de vie; şurupn, fnsu resneitu ; — viti, candelabre braţate ; vite bianca, curpene albu; — serrare a vite, a închide cu şurupu, a înşurupa. vitella, f. viţea. VITELLiNo, m. viţeluşu; — a. de viţelu. VITELLO, m. viţelu, piele de viţelu; — vitella marino, focă. vitIcchio, tw. rochia rinduricii (plantă). VlTiccio, tn. cârceiu (la o viţă de vie); vlâstarn; candelabru. viTiFKKO, a. care produce viţă. VITÎgno, m. orice felu de viţă. vitilIgine, f. vitiligine, pete albe respândite pe piele. viTREO, a. vitreu, sticlosu, care seamănă cu sticla. vitrificAre, v. a. a vitrifica,, a cristaliza, a preface în sticlă, în cristalu; — vitrifiearsi, a se vitrifica, a se cristaliza. VITRIFIC AZRÎNE.—VIZIOS AM ENT E. 623 ViTRlFK’AZioNE, f. vitrificare . prefacere în sticla. vitriolAto, a. vitriolatu. coprinzâtorii de vi-triolu. vitri6lico. a. vitriolicu. de natura vitriolului. vitri6lo, m. vitriolu. vitriu6la, f. parietariâ, matrice (planta). ViTTlMA. f. victima. sacrificiu, jertfa, ostie ; prada, acela care este sacrificata interesurilo-ru sau pasiuniloru altora. VITTimArk, v. n. a sacrifica, a jertfi. vîtto, m. victu, hrana, nutrimentu, costu ; — a. învinsu. ViTTdRlA, f. victorie, biruinţa, isbândâ; — cântar vittoria, a se făli câ a biruitu, câ a do-bînditu oarecare avantagiu. vittoriAre. v. a. a birui, a câştiga, a repurta victorie. vittoriosamknte, aw. într’unu chipu victo-riosu. vittorioso, a. victoriosu, învingâtoru, biruitoru. vittrîce, f. învingătoare. VITTUAle, a. victualu, relativu la victu, la nutrimentu. vittuAria, f. merinde de hrana, viptualie. vituperâbilk, a. vituperabilu. demnii de defăimare. vituperare, v. a. a vitupera, a defăima, a ocări, a înjura, a insulta, a înfrunta, a probozi ; a desonora, a contamina, a pângări, a corupe. ViTUPERATivo, a. vituperativu, desonorantu. VITUPEBATORE, wi. vituperatoru, defâimâtoru; pângăritorii. VlTUPERAZidNE, f. vituperare, desonorare. vituper£vole, a. infamautu, defâimătoru. VITUPEREVOLMENTE, VITUPERO.SAMENTE, aVV. Cll vituperu. vitupErO, viTUPEKio, ♦>?. vituperu, desonoare, infamia, pată de infamie, ruşinate ; înfruntâ-turâ, probozire, ocară, sudalmă, înjurătură, defaimâ. vituper6so, ftâ. cu plăcere. voGLidso, «. voitoru, doritoru, poftitoru. vogliCzza, /. poftă, capriţiu, fantasie, voi, pi'on. voi; Dumneavoastră. voiv6da, m. voevodu (demnitate). volAbile, a. sburâtoru, capabilu de a Bbura. VOlAgio, a. in con stan tu, volubilii, fluşturatu. uşoru. VOLAMtfNTO, m sburare, sburâturâ. volAnte, a. sburâtoru ; trecâtoru ; uşoru, inconstanta, schimbâciosu, volubilu. fluşturatu; — s. m. volantu. volAre. t7. n. a sbura ; a trece cu mare veloci-tate. volAta, f. sburare. sburâturâ; — di volatu. in sboru. volAtica, f. pată roşie, blândă, stirlici. volatile, a. volatilii, sburâtoru ^ vînturatecu, fluşturatu, uşoru, inconstanta ; — s. m. pasere, sburâtoru. volatilitâ, f. volatilitate, capacitate de a se volatiliza; inconstanţă, nestatornicie. volatilizzAbile, a. volatilizabilu. volatilizzAre, t?. a. a volatiliza, a preface unu corpu solidu în aburi prin lucrarea focului; — volatilizzarsi, a se volatiliza, a se preface in aburi, in gazu. volatilizzazione, f. volatilizaţiune. volatilizare. volatIo. m. pâserime. oare. volAto, a. sburatu ; — s. m. sboru, sburâturâ. volatOre, m. sburâtoru. voleggiAre, v, n. a flutura, a sburâci. volenti^ri, aw. bucurosu. volere, v. a. a voi; a fi resolutu; a dori; a avea trebuinţă; a cere, a pretinde; a fi de părere, a gândi ; a căuta, a cerceta; a semnifica, a arăta, a însemna, a esprime ; a ordina, a porunci; a se mulţumi; a binevoi, a îngădui; — ci vuole, si vuole, trebue, se cere, se cuvine, este necasaru; — qm ti vo-glio, aici stă toată dificultatea; — volerla con alcuno, a avea necazu pe cineva; a lu provoca, a căuta ceartă; — voglia il Ci el o! dea Dumnezeu î — roier bene, a voi vine, a iubi *, — ben volwe, a trata cu binevoinţâ; — vuol dire, va să zică; - sin comesser si voglia, fie ori şi cuinii; -r- voglia o non v0-glta, vrea, nu vrea ; — chi non pud come vuole, voglia come ptiole, trebue fiecare sâ se întinzâ câta ajunge plapoma. volere, m. voinţă, voe, plăcu; dorinţă; ordinu; — ben volere, bunăvoinţă ; — mal volere, re 1 voinţă ; urâ. volgAre, a. vulgaru, publicu. cunoscutu; prostu, ordinaru, de rîndu, trivialu; — s. m. limbă vulgârâ, dialectu ; omu vulgaru. de rîndu ; omu alu poporului. VOLGAReggiAre, v. a. a traduce. volgar^sco. a. vulgaru, popularu; de rîndu, trivialu. volgaresimo, m. manierile şi moravurile vulgului. volgaritâ, f. vulgaritate, trivialitate, prostie. volgarizzamento , m. traducere ; vulgarizare, popularizare, esplicare, desluşire. volgarizzAre, v. a. a vulgariza, a traduce in limoâ vulgară; a populariza, a face mai fa-cilu, mai popularu. Digitized by Google volgaklzzat6re.—yoltolAre. 625 volgarizzatore, m. vulgarizatoru, traductoru. VOLGARIZZAZI^ne, f. vulgarizaţiune, vulgarizare. VOLGARMENTE, avv. într’unu modu vulgaru, tri-vialu, prosteşte ; în limba poporului. VOLGÂTO, a. divulgatu, publicaţii, respânditu. vOlgeue, v. a. a întoarce, a pleca, a invirti ; a dcsfâtui, a întoarce pe cineva din opiniunea sau din hotârire sa; a îndrepta, a guverna, a cârmui, a povâţui; a adresa; a suci; a ocoli, a înconjura; a îndupleca, a încovoia ; a înclina ; — volger tra se, a medita, a se gândi, a cugeta; — volgere il tergo, a întoarce spatele, a fugi; — volgere, v. n. a trece (tim-pulu); — volger si, a se întoarce ; a se schimba ; a se invirti ; a se mucezi, a prinde doare (vinulu); — volgere al nero, al gial-lo, al verde, a bate in negru, în galbenu. in verde ; — volgere in basso, a scădea ; a se ruina; — volgersi ad ogni vento, a li foarte inconstanţii. VOLGIARIIOSTI, vi. înturnâtoru de friguie; naţii râu. VOLGiBlLE. a. care se întoarce, se învirteşte ou facilitate. VoLGJMENTO. vi. întoarcere ; învirtire; desvoltare. VOLGlToio, a. care se întoarce lesne, indujdecâ-eiosu. vulg mi UE, vi. intorcâtoru, invîrtitoru. viîlgo, in. vnlgu, mulţime, oameni de rîndu. voiAiOLO, m. legătura, paehetu. VOLlTÂKE, v. n. a sburâci, a dutura ; a fâlfâi. VOL1TÎVO, a. volitivu, voluntariu ; capabilii de a voi. volitore, vi. voitoru, care voeşte. vomzione, f. voliţiune, actulu de a voi. volo, m. sboru, sburăturâ; mişcare foarte repede ; — di volo, intr’o clipă, repede, iute. VolontA, f. voluntate, voinţă, facultatea volitivă ; deliberaţiune, determinaţiune, chibzuite, hotârire ; poftă, dorinţâ ; actu partieularu alu voluntâţii; disposiţiune ; consimţiniîntu ; afecţiune ; alacritate, sîrguinţă, străduinţă, bună voe; — ultima volantă, testamentu, diată ; — di volontă, spontanu. VOLOntariamente, avv. bucurosu, de bună voe. VOLONTÂRlo, a. voluntarii, spontanu, de bună voe ; dispusu, pâratu, gata s. vi. voluntaru, sold atu care serveşte spontanu volonterosamente , avv. bucurosu , de bună voe. VOlonteroso, a. dispusu, paratu, gata ; silitoru, sîrguitoru, strâduitoru, rivnitoru, activu. VOLonti^ri, avo. bucurosu, de bună voe, cu plăcere. volpAia, f. gaură de vulpe. volpAto, a. de vulpe; — grano volpato, griu tâciunosu. V0LfE, f. vulpe ; omu vicleann, şiretu, astuţiosu ; tăciune; unu felu de maladie; unu felu de peşte ; — e1 v'abbaia la volpe, este unu locu periculosu. volpeggiAre, v. n. a fi vicleanu, a lucra vicleneşte, cu astuţie, cu vulpie. volpjno, VOLPÎGNO, o. de vulpe, vulpinu ; astu-tu, şiretu, vicleanu, artificiosu ; fâţarnicu. oep6ne, m. vulpoiu ; omu şiretu, vicleanu. olta, f, întoarcere, întorsătură, înturnaro ; I cotitură ; invîrtiturâ ; schimbare ; umbletu ; direcţiune, dată, oară; alternativă ; rîndu ; boltă, boltitură ; încovoiâturâ ; — altre volte, odată, odinioară; — a quella volta, în acea direcţiune ; atunci; — alle volte, câteodată, uneori; — una volta, odată ; — ad una volta, deodată, într’o dată ; — ogni qual volta, de câte ori; — la volta tocea a vie, rîndulu este la mine ; — andare in volta, a colinda; a umbla derbedeu; — in volta, pe rîndu ; — dar volta, a întoarce, a se întoarce; dar la volta, a apune ; a declina, a se pleca spre sfirşitu, a scădea; a se strica ; — dar la volta tonda, a se invirti imprejuru ; — dur la volta al canto, a înnebuni ; — essere -in volta, a fugi ; — pigliare la volta, a apuca vreo direcţiune; — star sulle volte, a apuca ocasiunea ; — volta per volta, din cându in cându ; — alia volta, împreună. Voltâbile, o. care se întoarce lesne ; schimbâ-ciosu. Voltafâci’IA, m. călcătorii de pândă ; perfidii. voltAicu, a. voltaicu; — })ila voltuica, pila lui Volta. Voltamkxto, m. întoarcere, înturnare, învirtire. VOLTÂNTE, a. intorcâtoru , invîrtitoru; incon-stantu, nestatornicu, instabilu, volubilii, schimbări osu. VultAke, v. a. a întoarce, a înturna ; a res-turna ; a rostogoli, a prăvăli; a schimba, a preface, a strămuta ; a transporta, a translata ; — voi tar carta, a întoarce lucrulu; a călca parola sa ; — vultur le spalle, a întoarce spatele, a fugi, a tuli-o ; — voltare da una in altra lingua, a traduce ; — volt ar handiera, volt ar casacca, a deşerta; — vol-tar largo a canti, a urma cu mare circum-specţiune ; — volt ursi, a se îndrepta, a avea recursu ; a se schimba. VoltAta, f. întorsătură ; cotitură. VOLTAZibSE, f. întoarcere, înturnare. VolteggiamKNTO, vi. învirtire ; evoluţiune. volteugiArk, v. n. a voltija, a se invirti, a alerga încoace şi încolo; a face evoluţiuni; a dosi, a se codi, a ocoli, a cârmi; — v. a. a invirti împrejuru. VOLTEGGIATOKE, vi. ocolitoru ; invîrtitoru ; vol-tijoru, volterianîsmo, m. volterianismu, doctrinele lui Voltaire. VOLTERIÂNO, m. volterianu. incredulu, necredin-ciosu. VOLT1CELLA, f. boltă mică; întorsătură mică. volticello, m. feţişoară, obrazu micu, delicatu. v6lto, m. faţă, obrazu; fisionomie, aera, aspec-tu; esterioru, aparinţâ, arătare; căutătură, privire ; obrăznicie, petulanţâ ; ocolu ; boltă, boltitură; — a. îutorsu ; resturnatu ; plecatu, îndreptatu; stricata ; — Jare * volţi, a sebi-mosi ; a face grimase ; — gettare in volto, a arunca în faţă ; — mostrare il volto, a nu se ruşina; a indrâsni ; — non avex volto da comparire, a nu avea curagiu de a se arăta; — rosso volto, roşiu inchisu. VOLTOIO, m. virtecuşu. VOLTOLAMENTO,*». rostogolire, prâvâlire, învirtire. VOLTOLAre, v. a. a rostogoli, a prăvăli, a tăvăli, 40 Digitized by Google 626 V0LT0L6NE.—VU6T0. a roti împrejura, a învîrti, a da în giuru, a da dea dura,*— voltolarsi, a Re tăvăli, a se rostogoli ,* a se da dea dura. VOLTOLONE. voltoloxi, avv. dea rostogolii Iu. dea dura. VOLT6NE, m. bolta mare. voltiîRA, f. rescoalâ, revoluţiune, schimbare; traducţiune ; transposiţiune, translaţiune. volubile, a. volubilii, facilu de întorşii, scliim-bâciosu, inconstantu, instabilu, flusturatu : — *. f. volbura. volitbilitA, f. volubilitate, facilitate de a se întoarce, soliimbâciune, inconstanţă, sburdâl-nicic voLUBlLMtfNTE, avv. cu volubilitate, sburdâlni-ceşte. volume, m. volumu, mărime, întindere ,* carte. tomu ; confusinne, învălmăşeală ; turburare. voluminos©, a. voluminosu, mare, întinsu. volUta, f. încolâciturâ, suciturâ; volută (unu ornamentu alu capitelului ionicu). > VOLUTTÂ, f. plăcere, desfătare ; voluptate, sen-sualitate. voluttjArio, a. voluptuani, de voluptate; de gustu, de lucsu. voluttuosamente, avv. într'unu modu volup- V0tU08U. voluttuoso. a. voluptuosu, sensuaiu, desfrînatu*; de lucsu : desfâtâtoru, snavn , dulce, foarte plâcutu. v6lvere, r. a. a întoarce. v6lvolo, volvulo, ni. miserere, o colică foarte periculoasă. vomerâle, a. reiaţivu la vomeru. vUmkre, v6mero, m. vomeru, fcrulu celu latu alu plugului; plugu; osulu nasului. v6mere, r. a. a vărsa, a icni, a borî. vomica, f. abcesu, apostemâ ; strinsurâ de pu-roiu în plâmini; vomitoriu, vomitivu. mijlocii de vărsaţii. vomicazione, f. vărsare, icneală, vărsătură. vomichevole. a. care face pe cineva să verse. vomico. a. vomicu, producătorii de vărsare; — s. m. vărsare, vărsătura; — noce voinica, nucă vomică. vomitamento, ni. vărsare. icnire; scoatere. aruncare. vomitAre, vomicAre, vomIre, v. a. e n. a vărsa, a borî, a icni: a arunca; a scoate afară ; a respinge, a isgoni. vomitazione, f. vărsare, vărsătură, icneală, ic-niturâ. vomitIvo, a, vomitivu. causatoru de vărsare;— s. m. vomitivu,vomitoriu, remediu care provoacă vărsătura. vdMiTO. m. vărsătură, icnit ură. icneală, borî-tură. vomitorio. ni. vomitivu, vomitoriu, borîtu. vomizi6ne, /. vărsare, icnire, borîre. vorAce, a. vorace,mâncâciosn.lacomu; mistuitorii. voracitâ, f. voracitate, mâncâcioşie, lăcomie. vorAoine, f. voragine, abisu, baratru, prăpastie, vâltoare, vîrteju; ruină, prâpâdenie. voragtnoso, a. voraginosu. precipitosu. vOrtice, m. vîrteju, vâltoare, volbură, bolboacâ. vorticUso, a. vîrtejo8u, vâlturosu. bolbocosu. vosco, pron. cu voi. VOSSIGNORÎa, f. Domnia-voastrâ, Dumneavoastră vostrîssimo, a. de totu alu D-voastre. vostro, a. vostru, alu vostru, alu D-voastre;— îl vostro, averea voastră; — i voştri, amicii voştri, rudele voastre. votab6r.se. ni. lucru scumpu, costisitoru. votaoAse. ni. risipitorii ; golitoru de case. votacesso, ni. curăţitoru de umblători, căcăna-ru, vistierii. votamento. un. votagi6ne, f. deşertare, golire. VOTAPOZZO. ni. curăţitoru de puţuri. VOTARE, v. a. a goli, a deşerta; a torna; a resturna, a face să cază ; — votare il sacco. a se ecsala, a şi scoate necazulu ; — rotar la sella,gU arcioni,a cădea de pe calu ; —votar-si, a se goli ; a se strica ; a promite cu votai. a face vreun u votu, a se obliga prin vo-tu ; — votar qualehe cosaaDio, a consacra, a închina lui D-zeu ceva prin votu. votâto. a. deşertatu, golitu; curâţitu; con-secratu, consănţitu, închinaţii, obligatu prin votu. votatoke, m. golitoru, deşertâtoru, curăţitoru ; care face votu, care promite. VOTATURA, f. deşertare, golire ; curâţiturâ. votazione, f. votare, votaţiune. dare de voturi. VOTAZZUOLA, f. lopâţicâ. votezzA. f. golii, goliciune, vacuitate, deşertăciune. votîvo, a. votivu. de votu, promisu prin votu. v6to. m. votu, promisiune, făgăduinţă către Dumnezeu ; prinosu , dam ; dorinţă, doru ; sufragiu, glasu ; opiniune; rugăciune fierbinte ; golu, goliciune ;• locu golu, spaţiu; cavitate, gâunoşiturâ ; vanitate, deşertăciune, zădărnicie, superfluitate ; — a. golu, deşertu ; lipsiţii; defectuosu, cusurosu ; — testa vota. capii uşoru, minte uşoară ; — andare a roto, a nu isbuti. a nu reeşi; — parlare a voto. a vorbi de clacă ; — operare a voto. a lucra înzădam. vulcAnico, a. vulcanicu. de vulcanu; entusia-sticu, ecsaltatu, ecsageratu, înfocatu, aprinşii. vulcAno, oi. vulcanu. vulgAre, a. vulgarii, popularu ; trivialu. de rîndu. vulgAta, Vulgata, traducţiunea Sântei Scripturi făcută de S. Jeronimu şi întrebuinţată în Biserica Latină. vulnerabile, a. vulnerabilu. cc se poate răni: slabu. vulnerAke. v. a. a răni; a vătăma, a atinge, a ofensa. vulnerAria , f. vulnerariâ. earba râniloru (plantă). vulnerArio, a. vulneram, bunii pentru vindecarea râniloru. vultukno, ni. vîntu de nordostu. vUlva, f. vulvă, gura esterioare a matrieii. vt lvAria, f. talpa gâştei (unu felu de plantă). vulvArio. a. vulvaru, alu vulvei. vuotAre, v. a. a deşerta, a goli; a curaţi ; a torna. vu6to, a. deşertu, golu: — s. m. golu. goliciune; spaţiu. wAidi.—ynca. 627 W. W, f. we, litera W. wâidi, tn. pl. waidi, unu felu de eretici mahomedani. WAUX-HALL, m. salonu de baiu. webeb, m. webebu, instrumentu africanu de musicâ. | werst, ni. versta, mâsurâ itinerarâ a Rusiei. | wisth, tn. uistu (jocu in cârţi). ! wiski, w. wiski, cabrioletu uşoru şi foarte i nai tu. wou-wou, m. wou-wou, unu felu de inomiţâ. X. X, f. cse, xe, litera X. xAntico, vi. xanticu, csanticu, luna la Macedonii antici. xânto, m. xantu, csantu (o piatrâ preţioasa). xenomanîa, f. xenomanie, csenomanie, afecta-ţiune de mode streine, fanatismu pentru lucrurile streine. | xeres, m. xeres, cseresu (vinu din Spania.) xesturgia, f. csesturgie, arta de a polei pietrele. xilologia, f. csilologie, tractatu despre natura lemnului. XÎSTO, m. csistu, xistu, porticu-, aleiu acoperiţii uncie se deprindoau atleţii in timpu de earnâ. Ini Martie Y. Y, vi. ipsilonu, litera Y. yacht, tn. yacht, mica nave englesâ şi olandesâ. yagAro, vi. yagaru, iagaru (cuadrupedu american u). YARD, m. yard, iardu (mâsurâ linearâ în Anglia). ynca, tn. incâ, imperatoru de Peru (în vechime). *40 628 zacAl.—zAra. Z. Z, m. c f. ze, litera Z. zacAl, 7>i. şacalu, vulpe de râsâritu. zaccAgna, f. pielea frunţii. ZACCAGNiNo, w. unu felu de arlechinu lombardu. zaccarAle, 77i. teaseu, storcătorii. zAcciieka, f. stropu. picătură de noroiu ; diti-cultato ; secătură, bagatelă, lleacu, lucru de nimicu. zacciierAke, v. a. a îinproşca, a stropi cu noroiu. zacghekella, f. picătură mică de noroiu; pân-glicuţă; bagatelă, secătură, lucru de nimi-că, tieacu. zaccheroso, a. împroşcaţii, stropitu cu noroiu. zaffamento, m, îndopare, astupare. zaffardAta, f. stropiturâ, lovitură cu ceva murdaru. zaffakdoso, a. soiosu, murdaru, mînjitu, feş-telitu. . zaffAre, r. a. a astupa, a îndopa. zaffAta, f. ţişniturâ, improşcâtură; vorbă muşcătoare. ZAFFATbRA, f. astupâturâ, îndopătură. zafferanAto, a. găt.itu cu şofranu ; safraniu. zaffkrAno, 7/7. safrauu, şofranu ;—za ffer ano sa-racineseo, cătranu, satloru (plantă). ZAFFERAZloNE, /’. safranu selbatecu, satloru. zaffetK’A, ZAEFETICA, f. asâ fetidă, căcatu de dracu. ZAFFiRixo. a. safirinu, ca safirulu. zaffîro, 7/7. satiru (piatră preţioasă). zAffo, i7i. dopu ; satelitu, sbiru, arcaşu. doro-banţu. zaffrOne, 777. şofranu sâlbatecu, safloru. zagAglia, f. zagalie, unu felu de suliţă. zagonella, f. batjocură, păcăliturâ. zAino, 77i. tolbă de păstori sau de vînâtori, pungă, taşcă ; — a. negru, murgu de totu şi fără pete. zambecco, m. o navă mică barbareascâ. zAmbra, f, cameră, odae; umblătoare. zambrAcca, f. ţolinâ, tirfâ. zambraccAre, v. n. a umbla pe la locuri defăimate. zAmpa, /’. labă, picioru de cuadrupcdu ; mână de omu ;—tanto va la gatla al lardo, che vi lascia la zampa, ulciorulu atîtu merge la apă piuă se sparge. zampAre, v. n. a da, a lovi cu labele. zampâta, f. dâtâtnrâ, lovitură cu labele-zampeggjArk, v. n. a tropăi din picioare. zampettAre, v. n. a începe de a mişca labele, de a umbla ; a trepăda, a tropoti, a tropăi. ! zampetto, 777. lÂbiţâ, labă mică. ZAMpili.amento, isvorire, ţişnire ; curgere. zampillAre, v. n. a isvori, a ţişni; a se scurge. ^ i ZAMPiLLETTO, 777. isvoraşu ; biberonu. ZAMPiLLiu, 7/7. sărire, ţişnire. zampîllo, 777. ţişnitură; stropiturâ, împroşcă-tură. zampîno, 777. lăbiţă ; unu felu de bradu. . zampogna, f. cimpoiu, buciumu, tilincâ, dueru. i zampognAre, v. n. a cânta cu cimpoiulu, cu duerulu. zâna, f. pânoru ovalu, coşu ovalu; leagânu ; albie; înşelăciune, amăgitorie; — appiccar zâne. a imputa cuiva ceva râu, a lu defăima, zANAIUOLO, 777. luunalu, purtătorii de coşu. zanata, f. unu păiieru plinu, unu coşu plinu. zAnga, /’. picioru; cârligu ; zanche, câtârigi; ghiare. zAxro, a. stângaciu, stângu. ZĂNGOLA, f. putinoiu, găleată. ZÂNNA, f. colţu, dinte lungu şi ascuţitu ; a carne di lupo, zanne di cane, cumu e sân tulu şi tămâia. zannAre, v. a. a polei cu unu dinte de lupu. zannAta, f. bagatelă, secătură, fâfâlugâ. ZANNESCO, a bufonescu, mâscâriciosu. zAnnf, zann^tto, 777. personagiu mucalitu, cara-ghiosu alu anticului teatru italianu ; nerodu. ZANNICHELIJA, f, zaniclielie (o plantă palustră). zannuto, a. cu colţi, cu dinţi lungi şi ascuţiţi. zanzAra, f. ţânţăru (insectu sburâtoru). zanzariere, 77i. apărătoare de tînţari. zanzaverAta, f. sosu. zAnzero, m. craiu de curtea veche, bâiatu des-frinatu. zăppa, f. sapă. zappâre, v. a. a săpa; a tropăi; a drângâni;— zappare in renaf in acqua, a se osteni în-zâdaru. zapparîglia, f. pulbere de strânutatu. zappaterka, 77*. sâpâtoru, ţâranu. zappatore, m. sâpâtoru ; unu felu de soldaţi. zappatuka, f. săpătură, săpare. zappkttAre, v. a. a săpa uşoru. zapponAkk, v. a. a lucra cu unu sâpoiu, cu o sâpâligâ. ZAPPdNE, 777, sâpoiu, sâpâligâ. zAra, f. unu felu de jocu in sorţi ; pericolu, Digitized by Google ZAR6S0.—zfNCO. primejdie; — giuocare a zara, a arunca sorţi; — mcttcrc a zara, a pune în pericolu, a primejdui. ZAlidso. a. riscosu, periculoşii, primejdiosu. Z.ÎTTA, f. unu felu de j*t*pene; plută. zAtteka, f. plută, podu plutitorii. ZAVARDÂrsi, v. n. a se minji, a se imbâloga. a se festeli. zavOrra, f. savura, balastu ; pâmîntu sterilu şi nâsiposu. zavorrăre, v, a. a balasta, a încărca cu savura. zâzzera, f. coamă, piru lungit. ZAZZEKÎNO, wi. cu pîru lungu ; ţîngău. ganiinodu ZAZZEKONE, M. emu cu pir . foarte lungii ; acela care urmează modele şi moravurile antice. ZAZZERl'TO, «. CU pîlU luilgU, pîloSU, plrtosil. ZEIîA. f. capră, iedu. ZEBRN, f. zebru (unu felu de cuadrupedu). zebu, m. zebu, unu felu de bisontu (cuiul ru-pedu). ZficCA, f. monetârie, loculu unde se bate moiieta. ZECCÂKE, v.a.en. a tăia monotâ, abate monotâ. ZECc'HlERE. zeo’HiERo, m. meştcru monetarii ; directorulu unei monetarii. ZEOHÎno, m. galbenii (monetă de auru). ZEDOÂKIA. f. zedoariâ (plantă). ZEFFIRO, ZKEIKO, VI. Zefirii. VÎntil lillU şi phl-cutu. ZELAMiXA, /'. gial.miuâ, «alamină (mineralii). zelânte, a. zelantu, zelosu, rivnitoru. ZELANTEMENTE, acv. cu zolu, cu rîvnă, cu fervoare. ZELÂRE, v. n. ed a. a rivni, a dori fierbinte, a căuta prin toate mijloacele, a nâduli. ZELATORE, m. zelatorn, rivnitoru, nâdulitoru. ZELO, 7ii. zelu. rîvnă, nădulealâ, doru ; străduinţă, solicitudine ; ainoru fierbinte. zelosamf.nte, acv. cu zelu, cu rîvnă, cu nâ-dulealâ. zeloso, a. zelosu, rivnitoru, nâdulitoru. solicita. zendAdo, zendAle, m. ţindalâ. zkndavesta, zend-avesta , in. Zeiidavesta, o carto sântă a Perşiloru. ZENIT, m. zeuitu. zknzAnia, /. neghină. zenzara. f. ţânţaru. ZF.XZKRO, ZKNZKVKRO, vi. gimberu, cinciveru. zărâciţă, zarzaţea (unu felu de plantă). zenzkvkrAta, /. amcstecu de mai multe substanţe medicinale; amestecătură, confusiune. zkomte, f. zeolitu, spatu cristalizatu. zebra, f. pană, icu, ţeapă ; — vietter zeppe, a pricinui discordie, a învrăjbi; — tnala zeppa, invrâjbitoru. ZErrAMENTO, m. ingbesuire, îngrămădire, îndc-sare, boţire, vrâfuirc ; tescuire. zeitAre. 7\ *a. a înghesui, a îndesa, a tescui; a grămădi, a boţi, a vrâfui, a îngrămădi. zepbatokk, m. înghcsuitoru, indesâtoru ; tescui torn. zebratura, f. îndesâturâ, îngbcsuiturâ ; tescui -tură. zfxpo, a. indesatu, înghesuiţii, grămădiţii; pli-nu de totu, indopatu; strinsu, tescuitu. 629 zerbinâggine, ZERBINERÎA, f. galanterie, curti-zanerie. zerbino, ZEKBiNdTTO, vi ţingâu, ganimedu, danii iu, leuşoru. zero. 77i. zero, nulă (seninii de aritmetică) ; nimica ; unu felu de peşte; — non vaier nn zero, a nu face nici o para; — abhacar di zeri, a zidi in vin tu, a căra lemne la pădure. ZKTA, vi. e f. zo, litera Z ; — essere alia zeta. a fi la sfirşitu ; dai Va alia zeta. dela începută piuă la sfirşitu. din capu piuă in capu. de totu, cu de>avir.şire. . z kt etico. a. zeteticu ; — filosof o zel etico, filo-sofu zeteticu, care caută veritatea cu diligin-ţa cea mai mare. zeptovakio, vi. zedoariâ (unu felu de rădăcină). zkegm ;\, ZEEMA. f. zeugmă (figură gramaticala). zezzo, a. ultimu. celu din urină ; —- al da zezzo, în sfirşitu, în fine. în ceea de pe urmă. zezzolo. vi. muculu, sfâlculu, sfărculu ţiţei, zi, inter iez. pst! tăcere ! tăceţi ! zi A, f. mătuşă, ţaţă. ziBAUioNK, vi. amestecătură, golornoţu, galima-t ia su. zibaldonekîA. f. compunere, culegere de deosebite bucăţi copiate din mai multe cărţi fără nici unu şiru. ZIP.EM.ÎNo, vi. cihelinn, samuru; — a. de samurii. zibetto, vi. cibetă, ţibeta ; untură scoasă din ţibetă. ZIBIP.bo, ziBlPa), vi. statidă. zigolo, m. verziu. presură galbenă (pasere). zigomA. vi. zigomâ (osu la faţă). Z1GO.MAtico, a. zigomaticu, relativu la zigomâ. ZIGRiNO, m. sigrinu, pele lucrată. zigureela, f. unu felu de peşte. ZIG-zAg. 7)i. zigzagu, langaviu, linie tortuoasâ ; — strada a zig-zag, cale şovăită, drumu şovăi tu. zimAr, )7i. cocleală, rugină verde. zimArra, /’. haină lungă de postavu. zimbellamento, 77i. atragere, momire, ademenire, amăgire, înşelare, linguşire. zimbellArk, i\ a. a atrage, a momi, a ademeni, a amăgi, a linguşi, a înşela ; — v. u. a tău dă li. zlmbellatore. 77i. pâsâraru, vinâtoru de paseri ; atrâgâtoru, momitoru, ademenitoru, amăgitorii. zimbello, 77i. pasere amăgitoare ; linguşire, momeală, ademenire, amâgitorie, înşelăciune; jucărie; — divenire il zi7nbello, a se face de rîsu ; — essere il zimbello deliu fortuna, a fi jucăria norocului. zimino, 77i. unu felu de mâncare. zimotecnîa, zimologîa, /’. zimotechnie, zimolo-gie, parte din chimie care tratează despre fermentaţiune. zimozîmftko, tu, zimozimetru, unu felu de termometru spre a măsura căldura ce se des-voaltâ din materiile în fermentaţiune. zînco, 77i. ţincu (metalu). ‘>30 ZINVoSO.—ZOONOAliA. zinco^u. a. ţincosu, cu ţincu, de ţineu. ca ţin-culu. zingana. ţiganca. ziNGANO, m ţiganu. ZINGARKLLO. in. ţigănelu, ţigânaşu, ţigănuşu. Z1NGAKESCA, /’. cântarea, canteculu ţiganiloru. zingakesco. «. tigăiiescu. de ţiganu zingaro, m. ţiganu : vagabondu ; şiretu. vicleanu, hoţu. Z1NGH1NĂIA, /'. sănătate stricată, indisposiţiune abitualâ. zingoncello, in. scoabă de părete. zînna, f. ţiţă; — zinna di vacca, ugern de vacă. zinnAle, in. şorţu. zinnAre, v. n. a suge ţiţă ; — v. a. a alapta, a da ţiţă. zinzîbo, m. zârzâţea. ZINZINĂRE, ZINZINNÂKE, v. n. a bea pe gkiol-câite, a ghiolcăi. zinzinatOre, m. ghiolcăitoru. Z1NZÎN0, m. ghiolcâiturâ, gâlcăniturâ ; picii, picătură, puţintelu ; — bere a zinzini, a bea pe ghiolcâite. . zio, in. unchiu ; — aff'e del zio, pre wlegea mea! zipolAre, v. a. a cepui, a închide cu cepu. ZIPOLO, m. cepu. ZIRBALE, a. relativu la epiplou. ZÎRBO, m. epiplou, membrană încreţită de prote maţe. Z1RLAMENT0, m. strigarea sturzului. ZIRLAre, v. n. a striga ca sturzulu. ZÎRLO, in. strigarea sturzului. ZÎSICA, ZÎSKrA, f. Uliu felu de strugure şi de viţă. ZlTA, /’. ze, litera Z ; — copilă, lata. ZITKLLA, f. fitâ, fecioară. zitf.llo, in. băiatu, june, tiacau, feciorii, fatu. ZITO, in. june, fiăcuu, fecioru. Z1TTIRE, v. n. a face puţinu sgomotu ; a cere silenţiu. ZÎTTO, inter iez. pst î tăcere ! tăceţi! silenţiu !— a. tăcut 11, silenţioşii, liniştitu, astimpâratu ; — star zitto, a tăcea, a nu vorbi ; — far zitto, a face puţiuu sgomotu. zîzza, f. ţiţă. ZIZZOLA, ZlZZIFA, ZIZZIBA. / zizifâ. zîzzolo, zîzzifo. zizziBO. nt. zizifu. ZIZZÂX1A, f. neghină, zizanie; discordie. d»*sbi-nare, desunire, Învrăjbire ; - - seminar zizza-niu, a semăna zizanie, a causa discordie, a desuni, a învrăjbi. zizzani6so, in. semănătorii de zizanie, învrăjbi toru. Z1ZZ0LÂRE, v. n. a bea dea dusca. zocco, m. basa. pl in tu. ZOCCOLAIO, in. făcătorii de galenţi, de sandale. zoccolAnte, a. care umblă cu galenţi, cu sandale ; — s. in. câlugăru franciscanu. ZOCCOLÂTA, f. lovitură dată cu o galenţâ. zdccOLO. in. galenţă, sandală ; plintu. basă. dădu, cubu ; omu de nimicu ; bulgăru, boşu, bruşu de pâinintu ; — parlar mile punte dei zoccoli, a vorbi cu afectaţjune; — andar sulle punte dei zoccoli. a umbla în virfulu degeteloru ; — zoccoli! trăsnete î fulgere ! ZODIACALE, «. zodiacalii, alu zodiacului. zodîaco. in. zodiacu. zodio, tn. insectu sburâtoru ; — a. zodiacalu. zoforo, m. zooforu, frisâ ornată cu figuri de animale zoilo. in. zoilu, criticu pismaşu. răutăcioşii. zooiatro, in. zooiatru, veterinaru. zolfa, f. scara, gamă musicală, rausică ; — captare ad uno la solfa, a înfrunta, a pcr-dâfui, a tâlbâci ; — egli e la solfa degli armeni, este o gălăgie mare. zolfanellâio, in. vinzâtoru sau fabricanţii de chibrituri. zolfan^llo, in. chibritu; firu sulfuratu. zolfA re, v. a. a sulfura, a da pucioasă, a afuma cu pucioasă; a solfegia, a dăinâi. zolfâto, a. sulfuratu, amestecatu cu pucioasa. zolfatOra, f. fuiuu de pucioasă. zolfkrîno, zolfînu, iu. chibritu, beţiloru sulfuratu. zolfiera, zolfatara, zolfAta, /. sulfarie. Zoi.Fo, in. sulfu, sulfura, pucioasă. zolfokAtu, a. sulfuratu. cu sulfura, cu pucioasă. ZoLl.A, /. brasdă, glodu, bulgaru, boţu de pă-mintu; — zolle, moşii, posesiuni, bucăţi de pamîntu. zoLT.oso, a. bulgaro.su, cu boţuri. ZoMBAMKNTO, in. bătae, ciomăgire. zombAre, v. a. a bate, a ciomâgi. zombatore, in. butătoru, ciomâgitoru. zombati’KA, f. ciomăgitură, bătae. zuMBolAhe, v. a. a bate, a eiomagi, a freca. zona, f. zonă, briu, fâşie, varga, cercu, cingătoare; — zona torrida. zonă toridă, regiunile tropicale; — zona glaciale, zonă glaciala, regiunile polare. ZuNÂKE. o. a a faşia. a încinge, a cercui, a încunjura. ZoNFO, m. bubuiţii, bombaire ; cădere sgomotoa-sâ. ZONO, in. jocu de popice. ZONZAre. v. n. a umbla fără capataiu, a umblu derbedeu, a umbla rătăcitu, a budu.şlui, a pribegi. ZoNZO (A), avo. derbedeu; — andare a zonzo. a umbla fără căpătâiu. a buduşlui , a pribegi ; a înnebuni ; inundare a zonzo. a face să înnebunească ; a zăpăci; — cogli occhi u zonzo, uitându-se incoci şi încolo. ZuoFITo, in. zoolitu, nume genericu alu auiina-leloru care au ceva din forma şi organizarea planteloru. Zooforico, a. zooloricu, ornatu cu liguri de -animale. Zooguafîa, /'. zoografie, descripţiuuea animale-loru. ZooLATRiA, /'. zoolatrie, cultulu auimaleloru. zoolîto, m. zoolitu, animalu impiettitu. zoologia, /'. zoologie, o parte din istoria naturala. ZOOLOGico, a. zoologicu, de zoologie. ZOOLOGO, ZOOLOGÎSTA, 111. ZOologU , Zoologîstu. cunoscătoru sau profesoru de zoologie. zoonomia. f. zoonomie, tractatu sistematicu despre omulu fisicu sub punctulu de vedere alu sănătăţii. zootomia.—zrz. 6ai ZOOTOMiA. f. zootomie, disecţiunea animaleloru. ZOOTOMO, m. zootomu, versatu in zootomie. ZOPPÂggine, f. deşelare, şchiopâtare. ZOPPÂRSI, v. n. a deveni şchiopu, a se decela. zoppeggiâke, v. n. a şchiopăta, a umbla şchio-pâtându. ZOPPICAMENTO, m. şchiopâtare; slăbire. ZOPPICĂRE, v. n. a şchiopăta, a fi şchiopu, a umbla şchiopâtându; a avea înclinare spre oarecare viţiu ; a slăbi, a scădea ; a lipsi, a ti imperfectu. ZOPP1CONE, ZOPPICONl, ave. şchiopătându. zoppo, a. şchiopu ; deşelatu, şolditu ; lipsitu, de-fectuosu, cusurosu ; târziu; — a pie zoppo, şchiopâtându ; incetu, cu dificultate ; sovain-du ; — corrert a pie zoppo, a îutimpina greutăţi ; — verso zoppo. versu m care lipseşte oarecare silaba ; — andure a caccia col bue zoppo, a întreprinde ceva neavindu toate mijloacele trebuincioase ; — chi usa col zoppo, (jli se ne appicai, chi pratica lo zoppo. impara a zoppicare, companiile cele rele strica năravurile. ZORZOLENA, /'. sesaliiâ. ZOTIC'AMENTE, ave. prosteşte, neroze.şte, neghio- , beşte. ZOTICHKZZA, zoTR'ÂGGiNE. /’. prostie, sălbăticie, grosolănie, neindemânare, neomenie ; estrava-ganţa. ZOTk’O, a. prostu. ignoranţii, salbaticu, grosu-lanu, neindemanaticu , neomeneţu ; estiava-gantu. ZOZÂNA, /. rellucsulu marii. ZUCCA, /’. cucurbetâ. dovleacu, dovlecelu, bostanii ; pepine fără nici unu gustu ; capu ; oiuu prostu, neghiobu, stupida, tontu ; — in zitQca, cu capu golii; — zucche! zucche marine 1 zucchefritte ! bre ! — aver poco sale in zucea, a nu avea minte in capu. ZICCÂIA, /’. unu felu de viţă ; unu felu de cireşii. • ZlixÂIO, m. campu de dovleci, bostanu. zrccAiuoLA, /’. unu felu de greere foarte vătăma tor u. ZUiX'AlUOLo, m. unu felu de smochinu. zuccheraio, m. vmzâtoru de zaharu. zuccheraue, v. a. a zahari, a îndulci eu zaharu. ZIR-CHER1ERA, /'. zaharniţâ, vasu de zaharu. ZICCHERINO, m. prăjitură de orice felu ; — a. zâhârosu, cu zaharu, de zaharu ; dulce ; plâ-cutu. ZUCCHERO, m. zaharu; trestie de zaharu ; — di zucchero, de zaharu ; dulce, blânda, plăcuta ; — zucchero brutto, zaharu brutu, necurâţitu; — zucchero rosato, dulceaţă, conservă de rose ; — zucchero candito, zaharu candelu ; — zucchero di latte, zaharu de lapte ; — zucchero d’orzo, zaharu de orzu, acadele de orzu : — zucchero rottame, zaharu fârinatu ; — pane di zucchero, câpâţinâ de zaharu ; — părere un zucchero di tre cotte. a avea o arătare foarte frumoasa. ZUc’CHERbso, a. zaharosu, coprinzâtoru de zalui-ru ; dul ce, plâcutu, blandii, bunu zucchetta. /. dovlecelu, bostanaşu ; orice lucru avindu forma unui dovleacu; unu felu de coifu. ZUcc'oLo, m. creştetu, virfu. zcccona. /’. femee fără piru. Zt’ccuNAMENTu, m. tundere, tunsatura. zi'cvoNÂRF, v. a. a tunde, a rade. zi ojoNAToKE, ut. tunsâturu, vâzatoru. zixvoxe, ut. capu mare şi pleşuvu ; capu groşii, capu golu, prostu, nerodu, neghiobu, tontu. ZlXi'oTTo, m. coifu ; dovlecelu. zuffa, /. ceartă, dispută, sfadă, luptă, gâlceava. ZUFoiiAMENTo, m. fiuerare. şuerare, vijâire. zufolăre, v. n. a filiera, a şuera, a vijâi, a fişai, a ţi ui, a sbârnâi, a murmura, a susura, a zuzui, a bombai, a şopti. zufolatoke. in. flueratoru, şuerâtoru, vîjâitoru, fisâitoru, ţiuitoru, sbârnâitoru, murmuratoru, zu/.uitoru, bombâitoru, şoptitoru ; învrâjbitoru. zffolo, ui. fiueru ; fluerâturâ, şuerâturâ. zugo, ut. unu felu de prăjitură ; avaru ; prostu, nerodu, tontu, negliiobu, nâtâfleţu , nătărău. zuppa, /*. supă, ciorbă ; zeamă; confusiune, încurcătură, amestecătură ; — far la zuppa nel paniere, a face unu lucru inutilu, a se osteni înzâdaru ; — essere una zuppa e un pan molie. a se potrivi intru toate, a fi de acelaşi caracter u. ZUFPlERA, f. supieru, eastronu. ciorbaru. zupi’O, a. immuiatu, muiatu de totu. ZURLÂKE, v. n. a chioti, a chicoti, a face nebunii. zuKLiTE, /’. zuvlitu (unu felu de mineralu). zurlo. zurro, m. transportu de bucurie ; nvna. poftă, chefu ; — andare in zurlo, a fi trans- portatu de bucurie, a fi foarte veselu. a face felu de felu de nebunii; — cavare U zurro di capo, a desmetioi. zuz, m. o monetâ de auru la Evreii antici. NOMI DI PERSONA STORICI E MITOLOGICI A. abacucco, m. Habacuc-u, Abacucu. abbondio, m. Abundiu. - ABDOLON1MO, ABDALONIMO, VI. AbdolollilllU. ABELÂRDO, m. Abelardu, filosofii francesu. abele, m. Abelu, Avclu. ABIMELECCO, VI. Al imelecu. ABRAMO, m. Abramu. Avramii, Avraaimi. ACÂBBO, vi. Acabu, Achabu. achel6o, vi. Aclioloii, nume mitologicii. ACHEMENIDE, m. Aehemenidu, Aehemenide. AClliLLE, m. Acliile, Achilu, Achileu. ACIDÂUA, f. Acidalia, Vinere. ADALGISO, m. Adalgisu. ADĂMO, m. Adamu, tatâlu genuini oinenescu. ADELAlDE, ADELE, f. Adela, Adeleida, Adelaida. ADiMÂRl, m. Adimari, poetu italiauu. admeto, vi. Admetu. adot.fo, m. Adolfu, Adulfu. aih>ne, vi. Adone, Adonu, nume mitologicu. adkastea. f. Adrastea, supranume alu zeiţei Nemeşe. adkâsto, vi. Adrastu. adriano, vi. Adrianu. AVRODiTE, f. Afrodite, supranume alu Vin erei. AGAMÂNTE, m. Agaiuantu, nume istoricii şi mitologicu. agam£nnone, vi. Agamemnoiiu. agâpito, vi. Agapitu. AGAR. /'. Agar. Agata, f. Agata. agesilâo, m. Agesilau, nume istorieu. Agenore. m. A genere, nume istorieu şi mitologicii. aggeo, m. Ageu. agilOlfo, vi. Agilulfu. aglâia, AGLÂe, f. Aglaia, Aglae, nume mitologicu. agnese, f. Agnesa. agnolo, m. Anghelu, Angelu, Anghelache. agostîno, m. Augustiini. AGRicoLA, vi. Agricola. agrîppa, m. Agripa. AGRIPPFNA, f. Agripina. aiâce, m. Aiace, nume istorieu şi mitologicu. alamAnni, m. Alamani, poetu italianu. ALAKR’O, vi. Alaricu. alberico, m. Albericu. albf.k6ni, m. Alberoni, politicii italianu. alberto, vi. Albcrtu. algeo, vi. Alceu, nume istorieu şi mitologicu. ALCIAto, m. Alciatu, jurisprudentu italianu. alcibîade, m. Alcibiade, Alchiviade. alcîde. vi. Alcidu. Alcide, Erculu. ALCiMEDdNTE, vi. Alcimedontu. sculptoru grecii. alcinoo, m. Alcinou, nume istorieu şi mitologicu. alcmena, f. Aleinena, nume mitologicu. • ALDKOVANDO, vi. Aldrovnndu. alessAxdro, m. Alecsamlru, Alecu. ALESSIO, VI. Alecsiu. Ai.ETTO, /. Alecto, nume mitologicu. ale Fio. m. Alfeu, nume istorieu şi mitologicu. alfksibeo, m. Alfesibeu, nume mitologicu. ALFiERi, vi. Alfieri, poetu italianu. ALFONSO, m. Alfonsu. alfredo, m. Alfredu. âlige, f. Alice, nume mitologicu. ALTEA, f. Altea, nume mitologicu. amadrîadi, f. pl. Amadriade, numire mitologica. AMALARÎCO, vi. Amalaricu. AMALASUNTA, f. Aiualasunta. am Alia, f. Amalia. am altea, f. Amaltea, Sibila Cumana. amAnzio, vi. Araanţiu, Amanţiusu. . amarilli, f. A marile, nume mitologicu. amatore, vi. Amatoru. amAzzoni, f. pl. Amazone, nume istorieu si mitologicu ambrogio, vi. Ambrosiu, Amvrosie. AMERÎGO, AMERico, vi. Americu. Amedeo, 7)i. Amadeu. amfitrione, vi. Amfitrionu, nume istorieu. amIlcare, vi. Amilcaru, nume istorieu. amînta, m. A mintă, Amintii, nume mitologicu. amm6ne, m. Amone, supranume alu lui Joe. ampelio, m. Ampeliu. amulio, vi. Amuliu. amurât, amurâtte, vi. Amuratu. ANACL^TO.—AUGtfSTOLO. 633 anacl^to, m. Anacletu. ANACRE6NTE, m. Anacreontu, poetu grecu. ANASSÂGORA, m. Anacsagora, filosofu grecu. anassârco, m. Anacsarcu, filosofu grecu. anassimAndro, 9>i. Anacsiinandru. filosofu grecu. ANASSIMENE, m. Anacsimenu, nume istoricu. anastasia, f. Anastasia. ANASTÂsio, m. Anastasiu. anatal6ne, m. Anatalonu. ANCHISE, m. Ancbise, Anchisu. Anco mAbzio, m. Ancu Marţiu, rege alu Romei. andrea, m. Andrei, Andreiu. androgko, wi. Androgeu, nume istoricu şi mitologicii. and rom EDA, /’. Androtneda, nume mitolo, icu. ANDKONico, m. Andronicu. anfiarAo, m. Amfiarau, nume istoricu şi mito-logicu. ANFIONE, m. Amfionu, nume istoricu si mito-logicu. ANFITRÎTE, f. Amfitrite, nume mitologicu. angelica, f. Angelica. ANGELA, ANGIOLA, f. Angela, Angelina. ÂNGELO, ANGIOLO, m. Angelu, Angbelu, Angbe-lache. anickto, m. Anicetu, Anichitu. Anna, f. Ana, Anica, A neta. annîrale, m. Anibalu, generalii cartaginesu. AN NONE, w. Anonu. ANNUNZIĂTA, /’. Anunţ.iata. anselmo, m. Anselmu. antklmo, mi. An tel mu. ANTENORE, m. Antenore. Antenoru. ANTEO, #w, Anteu. nume mitologicii. ANTERO, in. Antevu. ANTÎGONE, f. Antigone, nume istoricu şi mitologicu. ANTÎGONO, m. Antigonn, capitanu grecu. antinoo, w. Antinou. antîoco, m. Antiocu. ANTÎOPE, f. Antiope, nume istoricu şi mitolo-gicu. antipâtro, m. Antipatru, capitanu grecu ANtIstene, 9fi. Antistenu, filosofu grecu. ANTONÎNO, m. Antoninu. antonio, m. Antoniu, Antonie, Antoni. apllle, m. Apele, Apelu, pictoru grecu. apîcio, m. Apiciu, nume istoricu. apollinAre, wi. Apolinaru, Apolinarie. apollo, m. Apolonu, zeulu poesiei. apollod^ro, m. Apolodoru, architectu romanu. apoll6nia, f. Apolonia. apoll6nio, wi. Apoloniu, Apolonie. appiâno, m. Apianu, istoricu grecu. apuleio, m. Apuleiu, filosofu romanu. AQUILINO, m. Acuilinu. AQUIl6ne, m. Acuilonu, vintu de miazâ-no-apte. arAcne, f. Arachne, nume mitologicu. arâto, ni. Aratu, poetu grecu. arbAce, m. Arbace. arcâdio, vi. Arcadiu. archelAO, wi. Archelau, filosofu grecu. akchîa, in. Arcbia, poetu grecu. archiloco „ m. Arehilocu, poetu grecu. ARCHIMEDE, in. Archimedu, materaaticu siracu-sanu. archIta, 9w. Architu, Archita, filosofu grecu. arcimbAldo, 9w. Arcimbaldu. arduîno, m. Arduinu. areti)sa, f. Aretusa, nume mitologicu. argia, f. Argia, nume mitologicu. argîra, f. Argira, Argbira, nume mitologicu. Argo, m. Argu, nume istoricu şi mitologicu. argonAuti, *9i. pl. Argonauţi. ariAnna, /*. Ariadne, nume mitologicu. Ario, m. Ariu, eresiarcbu. ariOne, wi. Arionu, poetu lesbiu. ARidsTO, wi. Ariostu, Ariosto, poetu italianu. aristea, f. Aristea, nume mitologicu. aristeo, m. Aristeu, nume mitologicu. AitisTlDE, 99i. Aristidu, Aristide, capitauu ate-nianu. aristippo, m. Aristipu, filosofu grecu. aristobulo, m. Aristobulu. aristodfmo, m. Aristodemu. arist6fane, mi. Aristofane, poetu comieu ate-nianu. AKISTOMENE, mi. Aristomene, nume istoricu şi mitologicu. ARIptotele, mi. Aristotelu, Aristotele, filosofu grecu. armelînda, /. Armelinda. arminio, mi. A rin in iu. ARnAldo, m. Arnaldi.. AKNOLDO, mi. Arnoldu. arnolfo, mi. Arnulfu. aronne, m. Aaronu. fratele lui Moise. arpocrate, vi. Arpocratu, nume mitologicu. ARKÎGO, m. Enricu. aksenio, m. Arseniu, Arsenic ARHiNOE, f. Arsinoe, nume mitologicu. artabAzo, mi. Artabazu, capitanu grecu. artaskrse, mi. Artacserse, Artacsersu. ARTEMisiA, f. Artemisia, nume istoricu si mitologicu. ARtfNTE, mi. Arunte. ascânio, mi. Ascaniu, fiulu lui Enea. asclepiade, mi. Asclepiadu, Asclepiade, poetu şi istoricu. asdrubale, mi Asdrubalu, capitanu cartaginesu. aspAsia, f. Aspasia. assâl6nne, mi. Absalonu, fiu alu lui Davidu. assirto, mi. Absirtu, nume istoricu şi mitologicu. assuero, mi. Asueru. astianAtte, m. Astianacte, fiu alu lui Ectoru. ast6lfo, wi. Astulfu. ASTREA, f. Astrea, zea justiţiei. atalAnta, f. Atalanta, nume mitologicu. atalarIco, m. Atalaricu. atalIa, f. Atalia. Atalie. atamAnte, mi. Atamantu, nume mitologicu. atanAsio, mi. Atanasiu, Atanasie. atlAnte, mi. Atlantu, Atlante, nume mitologicu. atreo, wi. Atreu. Atropo, mi. Atropo, parca. Attila, mi. Atila, regele Uniloru. attilio, mi. Atiliu. augea, m. Augea, Augia, nume mitologicu. augusto, wi. Augustu. augustolo, mi. Augustulu, ultimulu imperatoru alu Roman iloru. 634 AUKELIÂNO. —BYRON'. aureli Ano, ui. Aurelianu. AURELIO, ui. Aureliu. aurora, f. Aurora, fia Soarelui. AUS6NIO, ui. Ausoniu. austro, ui. Austru, vintu dela miazăzi. automedonte, ui. Automedontu. 1 averno, m. Avernu, numire mitologică. } AVERROE, m. Averoe, filosofu arabu. azarîâ, m. Azuria. I AZOLlNO, ui. Azolinu, Azolino, filosofu si poetu italianu. Âzzo, azzone. m. Azone, nume istoricu. B. HĂ AL, m. Baalu. divinitate siriană si femeia. r.AKlLA, m. Babila. BÂCCIO, m. Jacovu, Jaeubu. BACCÂNTI, f. pi. Bachantele. hâcco, m. Bachu, zeulu vinului. P.AUONK, ui. Bacoiiu. filosofu englesu. BAiAklo, iu. Baiardu. baiazette, m. Baiazetu. sultanii alu tu ivi lui BALAAM, in. Balaamu. BALBÎNA, /'. Balbina. BALDASsArk. m. Baltazaru. BALDUÎNO, ni. Baldiiinu. BARBARA, f. Barbara, Barbarina, Babeta. i.Ahnaba, ?/i. Barnaba. Varnava. BARTOLOMMEO, ui. Bartolonieu, Vartuloiiuu. basilide, iu. Basilide. Viisilide, evesiaivbu. BAsiLlO, ui. Basiliu. Vasilie. BASTIAno, ui. Sebastianu. S*vastianu. BATTISTA, m. Baptistu. Bot«*zătoru (Joauul. beâno, ui. Beanu, BKATRitE, BICE. f. Beatifice Beatrifa. beccakîa, ui. Becaria, filosofu italianu. belisArio. m Belisariu. generalii grecu. bellerofonte, ui. Belerofoutu, nume niitolo-gicu. bellOna, /’. Belona, zea resbelului. belo. m. Belu, nume mitologicu şi istoricu. BKNKUKTTO, m. Benedictu. BENIAMÎNo, ni. Beiiiaminu. BENÎGNO. m. Benignu. BKNVENUTo, ui. Benveuutu. BEKÂRDO, ut. Berardu. BEKENGĂRIO, in. Berengariu. bekenîCE, f. Berenice, nume istoricu si mitolo-gicu. BKRNARDiNo, ui. Bemardiiiu. bkrnArdu, ui. Bernardu. bkrnj. m. lierni. poetu italianu. BEROALDu, m. Berualdu. BERoE. /'. Beroe, nume mitologicu. bkkoso. m. Berosu, istoricu caldeu. ' berta, /*. Berta. | bertrAndo, ni. Bcrtrandu. i bessarione, m. Besarione, Visarionu, filosofu I grecu. i î.iAuio, ui. Blasiu, Vlasie. u. I biAnca, /*. Bianca. 1 : IANTE, iu. Biautu. filosofu grecu. Bl ONE, m. Bionu, Bione, poetu grecu. bitone, m. Bitonu, nume istoricu şi mitolo-gicu. BocVACClo, w. Bocaciu, scriitoru italianu. boemundo, m Boemundu, Boemondo, scriitoru italianu. kokbhâavk. in. Boerbaave, medicu olandesu. BOEZIO, ni. Boeţiu, filosofu latinu. boiArdo. m. Boiardo. Boiardu, poetu italianu. BOLIÎNA (ANNA), f. Ana Bolena, nume istoricu bonapAutk, m. Bonaparte, generalu italianu. bonaventura, m. Bouaventura. bonifAcio, m. Bonifaciu, Bonifaţiu. BoOTK, m. Boote, numire mitologica. borea, m. Borea, crivâţu (vintu). bradamAnte, f. Bradamante. nume mitologicu bramAnte, ui. Bramante, architectu italianu. brandimArte, m. Brandimartu, Brandimartt. brknno. ui Brenu, capitanu alu (Jaliloru. BBiAKKo, in. Hriareu. gigantu mitologicu. BRIUIOA, /. Brigida. bkontk. ui. Brontu. Broiite. nume mitologicii Biu xoNE. m. Brunonu, Brunone. bruto, m. Brutu. nume istoricu. . iuffoN. in. Bufon, uaturalistu francesu. i’.UONAKuTTi, m. Bonaroti, artistu italianu. buşirile, ni. Busiride, Busiridu, nume mitologicu. byron, m. Birou, Byron, poetu englesu. 63 fj CĂCI). — C1KIAC0. c. caco. m. Caeu, gigantu fabuloşii. cAdmo, m. Cadmu, nume istoricu .şi mitnlo- j gicu. | caifa, m. Caifasu, Caiafa. 1 C'AÎNO, m. Cainu, tiu alu lui Adamu. cAlO, m. Caiu. cAlabko (QUINTo), m. Ouintu Calabru, poetu grecu. CALCAnte, m. Calcantu, nuiut* storieu şi mito-logicu. 1 i ALEPÎNO, in. Calepimi, filologu italianu. , CALiGOLA, in. Caligula, imperatoru alu Koiua- I niloru. I CALIMEBO. in. Calimeru. c'ALÎpso, f. Calipso. nume mitologicii. CALLICRAtida, iu. Calicratida, generalii lacede-monu. 1 CALLÎMACO, m. Calimuchu. poe u grecu. j CALLÎOPE, f. Caliope, Caliopa, musa poesici , eroice. CALLÎR0E, f. Caliroe. nume mitologicii. CALL1STENE, in. Calistene, Calistenu. lilosofu grecu. CALLÎSTO, m. Calistu. CALLISRTATO, m. Calistratu. CALbCERO, m. Caloceru. CALPllRNIO, m. Calpurniu, poetu latinu. CALVÎNO, m. Calvinu, eresiarcliu. cAm, m. Chamu. alu treilea fiu alu lui Noe. CAMBîse, m. Cambise, Cambisu, nume istoricii. cămine, f. pl. Camencle. Musele. camIlla, f. Cămilă. cAMiLLo, m. Camilu, generalii romanu. cAndido. hi. Candidu. can6va, iu. Canova, Hculptoru italianu. canGto, m. Canutu. canziAna, f. Canţiana. canzjanîlla, f. Canţianila. canziAno, canciAno, m. Canţianu. cAnzio, ra. Canţiu. capaneo, m. Capaneii, nume istoricu şi mitologicii. j cardâNO, m. Cardaiiu. lilosofu italianu. j » ariberto, m. Caribertu. , i'ARIti, f. pl. Charitele, cele trei Graţii. ‘‘Aklo, m. Carlu, Carolu, Scarlatu. ! carlo3iAgno, m. Carolu-Magnu, Oarolu celu ! Mare. | carneade, m. Carneade, retoru şi lilosofu grecu. caro lina, carlOtta, f. Carolina, Carlota. carenţe, m. Caronte, Carontu , nume mitolo-gicu. ca kt ESI o, in. Cartesiu, Descartes. lilosofu fran-cesu. casimiro, m. Casimiru. cassAndra, f. Casandra. cassAndro, m. Casandru. cabsiAno, m. Casianu. CASsiNI, m. Casini, astronomu italianu. cAssio. m. Casiu. CA.ssioDoKE, ui. Casiodoru. CASSIOPKA, /'. Casiopea, nume mitologicu. cAstore, m. Castore, Castoru, nume mitologicii. CATE RINA. /'. ( atarina, Ecateriuu. Catinca. catilîna, iu. Catilina. catone, tn. Cătune, Catonu. CATULLo, tn. Catiilu. poetu latiuu. cecima, f. Cecilia. CKCiLlo, m. Ceciliu. CECRol’E, iu. Cecrope, primulu rege de Atena. CKFALO, iu. Cefalu. nume mitologicu. CELEO, m. Celeii, nume mitologicu. cklkstino, m. Celostinu. celso, tn. Celsu, inedicu latinu. centAuri, iu. pl. Centauri, fiinţe fabuloase. CEKBEKO, m. Cerberu, monstru mitologicu. CERERE, f. Cerere, nume mitologicu. cesake, m. Cesare, căpitănii romanu. cesario, m. Cesariu. CHIÂRA. f. Clara. C1IILDERÎCO, m. Cliildericu. CUILONE, m. Cliilone. Cbilonu, tilosofu grecu. CinMera, /'. Cbiniera. fiinţa mitologica. . chirone, in. Chirone, Chironu, nume mitolo-gicu. CIASSÂKE. m. Ciacsare. regele Persiei. ciBELE, f. Cibele, zeitate mitologica. cicerone, m. Cicerone, Ciceronu, oratorii latinu. ciclopi, iu. pl. Ciclopi, giganţi mitologici. cid, m. Cidu, capitanu spaniolu. C1MABIÎE, in. Cimabue, pictoru italianu. cimone. tn. Cinione, generalu grecu. cincinnAto. m. Cincinatu, generalu romanu. cin EA, in. Cinea. cinira, in. Cinira, nume mitologicu. cinzia, f. Cinţia, nume istoricu şi mitologicu. cinzio, in. Cinţiu, nume istoricu şi mitologicu. ciPARisso, it*. Ciparisu, Chiparisu, nume mitologicu. cipriAno, m. Ciprianu. ciRCE, f. Circe, fiia Soarelui. ci RENE, /*. Cirene, nuine mitologicu. CIRÎACO; m. Ciriacu, Chiriacu. Digitized by Google 636 CIBÎLLO. — CUYltfB. CîRiLLO, m. Cirilu, Chirilu. cIro, m. Ciru, rege alu Persianiloru. cîsma, m. Cisma. clAudia, f. C laud ia, nume istoricu şi mitolo-gicu. . claudiâNO, m. Claudiauu, poetu latinu. clâudio, m. CI udiu. CLEÂNTO, m. Cleant*ut filosofu grecu. cleAnte, m. Clean te. clelia, f. Clelia, nume istoricu. CLEMENTE, m. Clementu. clementîna, f. Clementina. CLEtiBi,wt.Cleobi,Cheobi,nume istorica şi mitolo- gicu. clicofe, f. Cleofa, Cleofe. cleofide, f; Cleofida, Cleofide. cleombr6to, m. Cleombrotu. CLEOMENE, m. Cleomene, Cleomenu, sculptoru grecu. cleonîce, f. Cleonicc. cleopAtra, f. Cleopatra. CLiCERio, m. Cliceriu. CLIMENE, f. Climene, Climena, nume mitolo-gicu. CLIO, f. Clio, nume mitologicii. CLITENNESTRA, f. Cliteinnestra. clIto, f. Clito, nume istoricu. • clit6ri, f. Clitori, nume mitologicu. CLiziA, f. Cliţie. Cliţia, nume mitologicu. cl6dio, 77i. Clodiu. clodoveo, Clodoveu, Clovis, Ludovicu, Luisu. cl^ri, f. Ciori, nume mitologicu. clorinda, f. Clorinda. CLOTArio, m: Clotaru, Clotariu. CL0TÎLDE, f. Clotilde, Clotilda. cloto, f. Cloto, o parca. cociTO, m. Cocitu. rîu fabulosu alu infernulni. COL6MBO (cristofOro), m. Cristofo.u Columbu, navigatoru italianu. columella, m. Columela. c6mmodo, 7/1. Comoda. c6mo, m. Comu, nume mitologicu. CONC6RDIO, m. Concordiu. confCcio, m. Confuţiu, filosofu chinezu. c6nsulo, 77i. Consulu. coPEKNico, m. Copernicu, astronomu germanu. coribAnti, 77i pl. Coribanţi, sacerdoţi ai Ci-belei. corînna, f. Corina, poeteasâ greaca. coriolAno, m. Coriolanu, generalu romanu. cornelia, /. Cornelia. cornelio, 77i. Corneliu. CORbAdo, m. Conradu. cosma, m. Cosma. : cosroe, 77i. Cosroe, nume istoricu. | COstAnte, m. Constanta. | costantîno. m. Coustantinu, Costache. costAnza, f. Constanţa. costAnzo, 77i. Constanţu. crAntoke, 774. Crautore, Cran tor u, filosofu grecu. cre6nte, m. Creontu, Creonte, regele Tebei. crescenzla, f. Crescenţia. crescenzio, 774. Crescenţiu. i crf.so, 774. Crcsu, regele Lidiei. j CREUrfA, f. Creusa, soţie a lui Enea. crisîito, m. Crisipu, filosofu grecu. ckisogonO, 77i. Chrisogonu. CKisbsTOMO, m. Chrisostomu,' Gurâ-de-auru. cRisriNO, 77i. Crispinu. , crîspo, 774. Crispu. cristiAno, m. Christianu. creştina, f. Christina. f cristo, 774. Christu, Christosu, Mântuitomlu. I CRISTbFORO, 774. Christoforu. : critolAo, 774. Critolau, filosofu grecu. I crizia, 774. Criţia. I cromvello, m. Cromvelu, Crorauelu. ctesia, 774. Ctesia, medicu grecu. cuiAccio, 774. Cuiaciu, jurisconsultu francesu. j cunegonda, f. Cunegunda. cupîdo, m. Cupidu, Cupidonu, Amoru. ' cOrzio, 774. Curţiu. ccviER, 774. Cuvier, naturalistu francesu. Digitized by Google DAFNE.—DTTR^BO. 637 D. dAfne. f. Dafne, nume mitologicu. dAfni, m. Dafni, nume mitologicu. DAGOBERTO, m. Dagobertu. DAgGne, m. Dagonu, divinitate feniciană. dalmAzio, m. Dalmaţiu. dâmaso, m. Damasu. damiAno, m. Damianu. dam6cle, m. Damocle. pamOne, m. Damonu, Damone. DÂNAE, f. Danae, nume istoricii şi mitologicu. danAidi, f. pl. Danaidele, fiicele lui Danau. dAnao, m. Danau. daniello, daniele, m. Danielu. dAnte (alighiBri), wi. Dante Alighieri, poetu italia mi. dArdano, m. Dardanu, nume istoricii si mitologicu. pArio, m. Dariu, nume istoricu. parvin, m. Darvin, medicu şi poetu englesu. pAvipe, davidde, m. Davidu. PEBORA, /’. Debora. deoebalo, m. Decebalu, Dechevalu, rege alu Da-ciloru. pecio, m. Deciu, jurisconcultu italianu. pedalo, m. Dedalu, nume istoricu şi mitologicu. deidAmia, f. Deidamie, nume mitologicu. peianira, f. Deianira, nume istoricu şi mitologicu. oeIfobo, m. Deifobu, nume mitologicu. deiopBa, f. Deiopea, nume mitologicu. deiotAro, m. Deiotaru. ' d^lfo, m. Delfu, nume istoricu şi mitologicu. p^lia, /*. Delia, nume mitologicu. pemArato, m. Demaratu. demetrio, m. Demetriu, Dimitrie, Dumitrache. pemocrito, m. Democritu, filosofu grecu. pemofoOnte, m. Demofoontu, nume istoricu. dem6stene, m. Demostene, oratoru grecu. denina, m. Denina, istoricu italianu. desipekio, m. Desideriu, regele longobarziloru. peucalione, m. Daucalionu, nume istoricu şi mitologicu. diAna, f. Diana, divinitate mitologică. niDiMO, m. Didimu. pipone, f. Didone, Elisa. DINA, f. Dina. DINO, wi. Dino, jurisconsultu italianu. piocleziâno, m. Diocleţianu, imperatoru alu Romei. diopAto, m. Deodatu. DIODORO, m, Diodoru. piogene, m. Diogene, filosofu grecu. diom^de, «i. Diomedu, Diomede. di6ne, m. Dione, filosofu grecu. pionîgi, DiONisio, m. Dionisiu, Dionisie. DiOSCdRlPE, m. Dioscoride, medicu grecu. pîrce, f. Dirce, nume mitologicu. dircea, f. Dircea, nume mitologicu. DiSMA, m. Disnia. DOLABltLLA, m. Dolabela. DOMtiNlCA, f. Duminica. pOMENicniNO, m. Domenichino, pictoru italianu. DOM^NICO, m. Dominicu, Duminicu. DOMITIlla, /*. Domitila. pomiziAno, m. Domiţianu, imperatoru romann. DOMizio, m. Domiţiu. donAto, m. Don atu, gramaticu latino. d6ri, d<3ride, f. Doride, nume pastoralu. dorotea, f. Dorotea. dracOne, in. Draconu, Dracone, legislatoru grecu. drIadi, f. pl. Driadele, nimfele pădoriloru. drusîlla, f. Drusila. DRtfso, m. Drusu, oratoru romanu. durero, m. Dureru, Dtirer, artistu germano. Digitized by Google 638 EACO.—ETRA. E. EACO, ro. Eacu, nume istricu. ebe, f. Ebe, nume mitologicu. ecate, /’. Hecate. supranume alu Dianei. ECO, f. Eco, nume mitologicu alu unei nimfe. kcolampAdio, m. Ecolampadiu, teologu germanu. kcuba, f. Hecuba, nume istoricu şi. mitologicu. euippo, EDÎPO, m. Edipu, nume istoricu şi mitologicu. kdm6ndo, m. Edmundu. eduArdo, m. Eduardu. epvîge, /. Edvige. efestione, m. Efestionu. efiAlte, m. Efialtu, Efialte, nume mitologicu. efraImo, m. Efraimu. eg^ria, f. Egeria, numele unei nimfe. kgesippo, m. Egesipu. KGîdio, w. Egidiu. KGÎSTO, m. Egistu. eleAzaro, elkazAro. m. Kleazaru. elena, /'. Elena, Eleanca. klkorora. f Eleonora. KLETTRA, f. Electra, nume istoricu şi mitolo-gicu. eleut^RIO, m. Eleuteriu. teologu luteranu. elIa, m. Ilie, Elia. kliAno, m. Elianu. ELÎGIO, m. Eligiu. elîsa, f. Elisa; Diana; Elisabeta. ELISABETTA, f. Elisabeta. eliseo, m. Eliseu. eliso, tn. Elisu, numire mitologica. FxoisA. f. Eloisa. ELVEZTO, m. Elveţiu, niedieu olandesu. elvîra. f. Elvira. EMERico, w. Emericu. EMILIAno, m. Emilianu. inedieu italianu. EmIlio, w, Emili u. KMMA, f, Ema. emmanuele, m. Emanuelu, Manolache, Manea. kmpedocle, m. Empedocle, filosofu sicilianu. encelado, m. Enccladu, nume mitologicu. ENDIMIONE, m. Endimionu, nume pastoralii. enea, tu. Enea. ENNIO, wi. Eniu. poetn latinii. en6ne, /. Enone, nume mitologicu. , KNRÎCO, m. Enricu. EOLO, m. Eolu, nume mitologicu. EOO, m. Eon, nume mitologicu. epamin6nda, m. Epaniinonda, generalii grecii. EPictiRO, m. Epicuru, filosofu grecu. epifAnio, m. Epifaniu, Epifanie. epimenide, m. Epimenide, filosofu grecu. epim^tro, m. Epiinetru, nume istoricii şi mitologicu. kpitteto, m. Epictetn, filosofu atenianu. krâclidi, m. Eraclidi, descendenţii Ini Ercule. kkAclio, m. Eracliu. erAsmo, m. Erasmu, literatu olandesu. erAto. f. Erato, una din Muse. eratArtene, m. Eratostenu, filosofu cireneanu. ercole, m. Ercule, Erculu. erebo. m. Erebu, nume mitologicu ; iadu. eretteo, m. Erecteu, rege alu Atenei. eriberto, m. Eribertu, Aribertu. erice, m. Erice, nume istoricu şi mitologicii. ericIna, f. Ericina, supranume alu Vinerii. eridano, m. Eridanu, nume mitologicu. ERiGONE. f. Erigone. ERÎNNE, /. Erine, furie infernala. erissena, f. Ericsena. erittonio, Ta. Erichtoniu, nume mitologicu. ermafrodIto, ?7i. Ermafroditu, nume mitologicu. ermâgora, 77i. Ermagora. ermenegîldo, 77i. Ermenegildu. ermete, m. Ermete, Ermetu, Mercuriu. ermînia. f. Erminia, Erminie. ermînio, m. Erminiu, Arminiu. ermione, f. Ermione, nume mitologicu. erm6gene, 7». Ermogenu, retoru grecu. ermolAo, 77i. Ermolau, Ermolae. ernesto. 77i. Ernestu. ero. f. Ero, nume mitologicu. erode. 77i. Erodu, Erode, Irodu. kropîape, /’. Erodiade, Erodiada, Irodiade. eropiano, m. Erodianu, Irodianu. er6poto, Ţii. Erodotu, istoricu grecu. erostrato, 771. Erostratu. ersîlia, f. Ersilie, Ersilia. ESAtr, 771. Esau, fiu alu lui Isaacu. eschilo, m. Eschilu, poetu grecu. eschine, 771. Eschine, Eschinu, oratoru grecu. escitlApio, 77?. Esculapiu. medicu grecu. espra, 77i. Esdra. E9Î0P0, 771. Esiodu, poetu grecu. esopo, 7w. Esopu, scritoru grecu de fabule. ESPERiPi, f. pl. Esperide, nume mitologicii. espero, tu. Esperu, nume mitologicii. ester, f. Estera, regina a Persiei. eteocle, 771. Eteoclu, Eteocle. etra, f. Etra, nume mitologicu. ETTORE.—EZZELlNO 639 ETTORE, n». Ectoru, nume istoricii şi (mitologicii. ' EUCHERIO, m. Eucheriu. euclîde, m. Euclide, Euclidu, matematicii egip-teanu. ETJDtiRA, /. Eudora, nume mitologicii. kud6ssia, f. Eudocsia. EUDbssio, m. Eudocsin, Eudocsie. EUFtfMiA, /. Eufemia. eufrAsia, /. Eufrasia. EUFROSINE, f. Eufro8ine, Eufrosinâ. eugenia, /. Eugenia. eugenio, m. Eugeniu, Eugenie. eulAlia, /. Eulalia, Eulalie. EULbGio, m. Eulogiu, Eulogie. eumene, m. Eumene, generalu grecu. eumenidi, /. pl. Eumenide, nume mitologicii. eumeo, m. Eumeu, numo mitologicu. eurîaIiO, m. Eurialu, nume mitologicii. eurîdice, euridick, /. Euridice, nume mitologicu. eurIlla, /. Eurila, nume mitologicu. eurîloco, m. Eurilocu, nume mitologicu. l-URipiOE, m. Euripide, Euripidu. poetn grecu. euripilo, m. Euripilu, nume mitologicu. euristeo, m. Euristeu, nume mitologicu. EURO, m. Euru, nume mitologicu. eurOpa, /. Europa, nume mitologicu. eusebio, m. Eusebiu, Eusevie. eustăchio, m. Eustachiu, Eustachie. eustAzio, m. Eustaţiu, Eustaţie. eust6rgio, m. Eustorgiu, Eustorghie. euterpe, /. Euterpe, o musâ. eutîchio, m. Eutichiu, Eutichie, raedicu egip-teanu. eutimio, m. Eutimiu, Eutimie. eva, /. Eva ; Evelina. ev Agora, m. Evagora. evAndro, m. Evandru, nume mitologicu. evangelista, m. Evangelistu. EVARÎSTO, m. Evaristu. ‘ f.vAsio, m. Evasiu, Evasie. evodio, m. Evodiu, Evodie. EZECHiA. in. Ezechia. ezechiele, m. Ezecbielu, Ezecbiele. ezio, m. Eţiu, generalu romanu. ezione, m. Eţionu. ezzelîno, m. Ezelinu, Ecelinu, tiranu celebru. Digitized by Google FABliNO.—Fl)BIE. eio F. FABiAno, m. Fabianu. făi io, m. Fabiu, nume istoricu. fabbîzio, m. Fabriţiu, generalu romanu. falâkipe, m. Falaride, Falaridu. falloppio. m. Falojdu, medicu italianu. fam a, f. Faina, zeitate mitologica. kakamdnoo, m. Faramondu, Faramundu. FAUAoNE, m. Faraonu, regele Egiptului. farnabAzo, m. Farnabazu, generalu grecu. farnAce, m. Farnace. fAUNO, m. Faunu, nume mitologicu. FAUsTiNA, f. Faustina. fAusto, m. Faustu. FAVdNlO, m. Favoniu, nume mitologicu. febo, m. Febu, nume mitologicu. kebroNIA,/. Febronia, Febronie. fedele, m. Fidelu. federîco, m. Fridericu. fedra,/. Fedra, nume mitologicu. FKDRO, m. Fedru, scriitoru latinu de fabule. felîce, m. Felice. felicita, /. Felicita. fenice, /. Fenice, pasere fabuloasa. ferdinAndo, feunAnpo, in. Ferdinandu. ferf.ci DE, m. Ferecide. fermo, Tii. Fermu, FERON1A, / Feronia, Feronie, nume mitologicu. fetonte, 77i. Fetontu, Fetonte, nume mitolo gicu. fipenzio, m. Fidenţiu. fIdta, 77i. Fidia, sculptoru grecu. filadelfo, m. Filadelfu, supranume istoricu. filelfo, m. Filelfu, Filelfo, scriitoru italianu. filem6ne. ui. Filemonu, poetu grecu. filiberto, 177. Filibertu. filIppo, m. Filipu. FiLLl, FILL1DE, f. Filide, nume mitologicu. filolAo, tn. Filolau, lilosofu pitagoricii. filomela./. Filomela, nume mitologicu. filomena, /. Filomena. filone, m. Filonu, lilosofu evreu. filopkmene, m. Filopemene, Filopem« nu. FiLbsTUATO, m. Filostratu, scriitoru grecu. filosseno, i7i. Filocsenu, poetu grecu. filotka /. Filot»*a. filottetk, m. Filoctetu, Filoctete. FlNEo, wt. Fineu, nume istoricu şi mitologicu. FINIUUERRA (TOMmAso) , m. Finiguera, aurilice italianu care a aflatu arta de a săpa in arama. fiorenza, f. Florenţa. fiorenzo, 77i. Florenţu. firmîno, 77i. Firminu. • flaminio, */». Flaminiu. flaviAno, 77i Fiav ianu. flAvio, 7?i. Flaviu. ’ FLEGETONTE, 77i. Flegetonte, Flegetontu. flegia, 7/i. Flegia, nume mitologicu. FLORA, /. Flora, zea floriloru. floriAno, m. Florianu. • FLORÎNDO, tn. Florindu. floro, m. Floru, istoricu latinu. fortuna, /*. Fortuna, zeitate mitologică. fortunAto, 77». Fortunatu. Fdzio, 77». Foţiu, Fotiu, Fotie. francesco, 17». Franciscu. FRÎ8I (pAolo), 7/». Frisi, matematicu italianu. frîsso, 77». Frisu, nume mitologicu. fulgenzio, 77». Fulgenţiu. fClvia, f. Fulvia. FIJLVIO, 77». Fulviu. FtfRlE, /. pl. Furiile, fiinţe fabuloase. Digitized by Google GABINIO —GtJTTEMBERG. 641 G. GABÎNlO, m. Gabiniu. gabriele, gabri^llo, w. Gabriele, Gavriilu. gaetAno, fu. Caietanu. galatea, f. Galatea, nume mitologicu. gAlba, tji. Galba. galdIno, Ti». Galdinu. GALtfNO, 77i. Galenu, medicu grecu. galerio, tw. Galeriu, imperatoru romanu. gallieno, 7». Galienu, imperatoru romanu. gAllo, 77i. Galu. galvAni (luîgi), 77i. Galvani, medicu italianu. gandiede, m. Ganimedu, nume mitologicu. gAspare, gAspako, 77i. Gasparu. gaudenzio, 77i. Gaudentiu, Gaudentie. gede6ke, 77i. Ghedeonu, Gedeone. gelAsio, 77i. Ghelasie, Gelasiu. geltriîde, f. Gertrude, Gertruda. geminiAno, 77i. Geminianu. genevieffa, f. Geneviefa. gennAro, m. Gcnaru, Ghenarie. genserIco, tti. Gensericu. gf.nziAxo, 77i. Genţianu. gerArdo, 77i. Gerardu, Gherardu. gerberto, 77i. Gerbertu. geremia, tti. Ieremie, Miriţa. gerione, m. Gerionu, nume mitologicu. germAnico, tt». Germanieu, supranume istoricu. germAno, 77». Germanu. geroboămo, 77». Ieroboamu, Jerovoamu. gerone, 77». Ieronu, Jerone, nume istoricu. gervAsio, tt». Ghervasie, Gervasiu. gessner, tt». Ghessner, poetu elveţianu. giacînto. 77». Hiacintu. giac6bbe, 77». lacobu, Iacovu. giAcomo, 77». Iacopu, lacobu, Iacovu. giAno, tt». Ianu, divinitate mitologica. giansenio, 77». Ianseniu, teologu din Flandra. giapeto, 77». Iapetu, Jafetu. giArba, tt». Iarba. giasone, tt». Iasonu, nume istoricu şi mitologicu. gilberto, tt». Gilbertu. gioaciiIno, m. loachimu. gioas, 77». Ioasu, fiulu Ocliosiei. giobbe, 77». Iovu, Jobu. giocAsta, f. Iocasta. gioconda, /*. Iocunda. ioiA (flAvio), 77». Flaviu Gioia, inventorulu busolei. gi6ia (melchi6rre), m. Melchioru Gioia, eco-nomistu italianu. gioiAda, tt». Ioiadasu. giona, 77». lonasu. gi6nata, 77». Ionatasu. gi6rgio, tt». Georgiu, Gbeorghe, Jorgu, Ghiţâ. giOsafat, tti. Iosafatu.-giosue, tt». losoe, Iosue. giovAnni, 77». Ioanu. gi6ve, m. Joe, Iupiteru, regele Olimpului. giovenAle, tti. Iuvenalu, poetu latinu. girolamo, 7)». Hieronimu, Ieronimu. giCda, 77». Iuda, nume istoricu. GIUDiTTA, f. Iudita. giugCrta, tti. Iugurta, nume istoricii. GIULIÂNO, tt». Iulianu. giClio, tt». luliu. giunio. tti. Iuniu. giunone, /. Junone, zeitate mitologica. giuseppe, tt». losifu. giustîna, f. Iustina. giustiniAno, 77». Iustiniani’. giustIno. 77i. lustinu. Gll’STO, 77». Iustu. glAuce, f. Glauce, Glauca, nume mitologicu. glAuco, tt». Glaucu, nume mitologicu. glickrio, tt». Gliceriu. goffredo, 7)». Gotofridu, Godefridu, Godefredu. goldoni, 77». Goldoni, poetu comicu italianu. gorgia, tt». Gorgia, oratoru grecu. gorgoni, f. Gorgonele, adică : Medusa, Stenelo şi Euriale. gradivo, 77». Gradivu, supranume alu lui Marte. graziAno, m. Graţianu. gr\zie, f. pl. cele trei Graţii: Talie, Aglae şi Eufrosina. gregorio, 77». Gregoriu, Grigorie. grimAldo, 77». Grimaldu, Grimoaldu. G roz io (ugo), 77». Groţiu, filosofu din Flandria. gualtiero, tt». Gualteriu, Valteru. guarîno, guerîno, 77». Guarinu. guercîno, tt». Guercino, pictoru italianu. guglielmîna, f. Gulielraina, Vilelmina. guglielmo, tt». Gulielmu, Vilelmu. guido, guittone, guidotto, t/i. Guidu. gcstAvo, 77». Gustavu. guttemberg, 77». Giittemberg, Ghiutembergu, inventorulu artei tipografice, germanu. 41 612 iAcopo.—k6tzebue. I. iAcopo, m. Iacopu, Iacobu, Iacovu. iAdi, f. pl. Iade, nume mitologicu. iArba, m. Iarba, nome istoricu şi mitologicu. icaro, m. Icaru, nume mitologicu. idelf6nso, m. Idelfonsu. idomeni£o, m. ldomeneu. I^TRO, m. Ietro. IFI, m. Ifi, nume mitologicu. ificrate, m. Ificratu, Ificrate, generalu grecu. ifigenîa, f. Ifigenie. iotfA, f. Igea, nume mitologicu. IGÎNIO, m. Iginiu. ignAzio, to. Ignaţiu, Ignatie. ilAkio, m. Ilariu, Ilarie. ilarione, m. Ilarionu. ildebrAndo, m. Ildebrandu. ildegArda, f. Ildegarda. ilo, m. Ilu, nume istoricu şi mitologicu. imeneo, m. Imeneu, nume mitologicu. INACO, m. Inachu, nume istoricu şi mitologicu. INNOCENTE, INNOCENZO, m. InocenţlU. io, f. Io, nume mitologicu. iolAo, m. Iolau, nume mitologicu. i6le, f. Iolc, nume mitologicu. iPERMtfsTRA, f. Ipermestra. ippArco, m. Iparchu. ippocentâuro, m. Ipocentauru, nume mitolo gicu. IPP6CRATE, m. Ipocratu, Ipocrate, medicu grecu ippodAmia, f. Ipodamia, Ipodamie. ipp6lito, m. Ipolitu. ircAno, m. Ircanu, Hircanu. irene, f. Irene, Irina. ireneo, m. Ireneu, Irineu. iride, f. Iride, divinitate mitologica. isabElla, f. Isabela, Iezabela. isAcco, m. Isaacu. isaia, m. Isaie, Isaiasu. isaAro, m Isauru, supranume istoricu. iside, f. Isi, Iside, divinitate mitologica. isrodRO, m. Isidoru. isma^le, m. Ismailu. is6crate, m. Isocratu, oratoru grecu. iskaâle, israkllo, m. Israilu ; Iacovu. issacAr, m. Isacharu. issidNE, m. Isionu, Isione, nume mitologicu. issIpit.e, f. Isipile, nume mitologicu. K. Kl6pstock, m. Klopstock (Fridericu), poetu ger-II k6tzebue, m. Kotzebue (Augustu), mânu. || dramaticu germanu. scriitoru LABAnO.—LIÎTERO. 643 f L. xabAno, in. Labanu, Lavanu. IiAltDACO, m. Labdacu, nume mitologicu. r-ABEONE, ni. Labeonu, Labeonc. labieno, m. Labienu, generalu romanu. lAciiesi, f. Lachesi, Lacbese, o parcă. ladislAo, in. Ladislau. laekte, in. Laertu, nume mitologicu. lafontaine, in. Lafontaine, poetu francesu. r.AlO, m. Laiu, nume istoricu şi mitologicu lambkrto, LAMPEKTO, in. Lambertu, Lauipertu. lamech, in. Lamechu. lAmia, f. Lamie, Lamia, nume mitologicii. lanfrânco, in. Lanfrancu. lacoonte, in. Lacboontu, nume mitologicii. laodamta, f. Laudamia, Laudamie. ■ laodîce, /’. Laodice, nume mitologicu. laomedonte, in. Laomedontu, nume mitologicu. LA Pi ti, m. pl. Lapiţi, poporu mitologicii. lAiu, m. pl Lari, zei domestici la Romani. latino, m. Latinu, nume istoricii şi mitologicu. latona, f. Latona, nume mitologicu. lattănzio, m. Lactauţiu, teologu africanu. laulomia, /*. Laudomie, Laudomia. lAura, f. Laura. lAuro, m. Lauru, lave una. f. Laverna, zea boţiloru. LAVÎNIA, f. Lavinia, Lavinie. lavoisier, m. Layoisier, cliimistu sviţeru. lAzzaro, lAzaro, m. Lazaru, Lascaru. leAndro, m. Leandru. leArco, m. Learcu, nume mitologicii. leda, f. Leda. nume mitologicu. leibnîzio, in. Leibnitz, Laibnitiu, filosofu germana. , lelio, m. Leliu. leonArdo, m. Leonardu. leone, m. Leonu, Leone. LeOnida, m. Leonida, generalu lacedemonianu. Le6nzio, m. Leonţiu, Leontie. leopoldo, m. Leopoldu. lepido, m. Lepidu. LEtIzia. f. Letiţia, Letiţie. leucîppo, m. Leucipu, filosofu grecu. leuc6toe, f. Levcotoe, nume mitologicu. blREKATA, f. Liberata. liberio, m. Liberiu. libero, m. Liberu, supranume alu lui Bacbu. libitînia, f. Libitinie, supranume alu Proser-pinei. LIBORIO, m. Liboriu. liga, m. Lica, nume mitologicu. licaone, in. Lichaonu, nume mitologicu LICÎnio, m. Liciniu. licOrgo, in. Licurgu, legislat ru grecu. iJdia, f. Lidie, Lidia. LINGEO, m. Linceu, nume mitologicu. i.inneo, m. Lineu, botanicu din Suedia. lîno, m. Linu. lîpsio, m. Lipsiu, Lipsius, scriitoru germanu. LisANDRO, m. Lisandru, geiieralu grecu. lisia, in. Lisia, oratoru grecu. lisîmago, in. Lisimacu, generalu grecu. lisippo, in. Lisipu, sculptoru grecu. LÎviA. f. Livia, Livie. LÎVIO (TiTO), m. Titu Liviu, istoricu latinu. locke, in. Locke, filosofu englesu. lodovIgo, m. Ludovicu. l6llio (alberto), m. Lolio, literatu florentinu. LOMBArdo (pietro), m. Petru Lombardu, teologu şi filosofu italianu. LONGINO (cAssio), in. Casiu Longinu, scriitoru grecu. lokenzo, renzo, in. Laurenţiu, Laurentie. lotArio, m. Lotaru, Lotariu. Li)CA, m. Luca. ' lucAno, in. Lucanu, poetu latinu. lucIa, f. Lucie, Lucia luciAno, m. Lucianu, literatu grecu. lucifero, m. Luceafâru. lucîlio, m. Luciliu, poetu latinu. LueiNA, f. Lucina, supranume alu Junonii. li)cio, m. Luciu. lucr^zia, f. Lucreţie, Lucreţia. lucrezio, m. Lucreţiu, poetu latinu. litci)llo, m. Luculu, nume istoricu. LUioi, m. Luisu, Ludovicu. luîgia, luIsa,/. LuiBa. luitprAndo, m. Luitprandu, istoricu italianu. luperci, m. pl. Luperci, preoţii zeului Pane. liîpo, m. Lupu. lOtero, m. Luteru (Martinu), eresiarcbu germanu. 11* Digitized by Google 644 M aca6ne. — HtCOL. M. MACA6NE, m. Machaonu, fiulu lui Esculapiu. macAriO, m. Macariu, Macarie. MACEDONIO, m. Macedoniu, Machedonie. MACCHIAVELLO, m. Machiavelu, istoricu şi politicu italianu. macrIno, m. Macrinu. MACr6bio, m. Macrobiu, Macrovie. MADDALENA, /. Magdalena. MAGAL6TTI, m. Magaloti, literatu italianu. MAGELlAno, m. Magelanu, navigatotu portugesu. mAgno, m. Magnu. maia, /. Maia, nume mitologicu. malachIa, m. Malachia, Malachie. manâsse, m. Manase. MANÎLIO, m. Maniliu. mAnlio, m. Manliu. MANSUETO, m. Mansuetu. MANtfzio (aldo), m. Aldu Manuţiu, tipografu şi literatu italianu. MAOMETTO, m. Maboinetu, falsu profetu alu tur-ciloru. MARCANT6NIO, m. Marcu Autoniu, nume istoricu. marcella, m. Marcela. marcellIno, vi. Marcelinu. MARCELLO, m. Marcelu, generalii romann. marciAno, vt. Marcianu. MARCO, m. Marcu, Mircea. mardOnio, vi. Mardoniu. marfîsa, f. Marfisa. margherita, f. Mărgărită. mAria, f. Maria, Mărită, Marghioala. MABIÂNNA, f. Mariana. MAKÎNA, f. Marina. mArio, m. Mariu, generalu romanu. mArsia, m. Marsia, nume mitologicu. MARSÎGLI, vi. Marsili, câlâtoru şi naturalistu italianu. mArta, f. Marta. mArte, m. Marte, zeulu resbelului. martello, m. Martelu. MARTINiAno, m. Martinianu. martino, vi. Mar ţinu. mArzia, /. Marţi a. marziAle, m: Marţialu, poetu latinii. MASSINISSA, m. Masinisa, nume istoricu. MASstiNZio, m. Masenţiu. massimiAno, m. Macsimianu. massimiliAno, m. Macsimilianu. MASSiMiLLA, /. Macsimila. massimIno. m. Macsiminu. mAssimo, m. Macsimu. mAtan, m. Matanu. matatîa, m. Matatie. materno, m. Maternu. matilde, f. Matilde, Matilda. matr6nia, /. Matronie, Matronia. matteo, m. Mateu, Matei. mattîa, m. Matia, Matie. MATURiNO, m. Maturinu. matusalemme, vi. Matusalemu, Matusalimu. MAURiziO, m. Mauriţiu. mAuro, m. Mauro. mAusolo, m. Mausolu, nume istoricu. mecenAte, m. Mecenatu. medArdo, vi. Medardu. medea, f. Medea, nume mitologicu. MED6RO, m. Medoru. medusa, /. Medusa, nume mitologica. megera, /. Megera, nume mitologicu. mela (POMP6NIO), m. Pomponiu Mela, geografu. melAmpo, m. Melampu, medicu grecu. melAnia, f. Melanie. Melania. melAnto, m. Melanto. melantone, vi. Melanctonu, cresiarchu ger-manu. melchIade, m. Melchiadu, Melchiade. melchiorre, m. Melchioru. melchisedecco, m. Melcbisedecu. meleAgro, m. Meleagru, nume mitologicu. melicerta, f. Melicerta, nume mitologicu. melissa, f. Melisa, o nimfa. MELPOMENE, /. Melpomene. musa tragediei. memnone, m. Memnonu. MENADI, f. pl. Menade, nume mitologicii. menalippe, f. Menalipe, nume mitologicu. MENALiPPO, m. Menalipu, nume mitologicu. menAndro, m. Menandru, poetu grecu. menelAo, m. Menelau. MENÎppo, m. Menipu, filosofu fenicianu. M^NTORE, m. Mentoru MERCtfRlO, m. Mercuriu, zeulu comcrciului. merope, f. Merope, nume mitologicu. metastAsio, m. Metastasiu, poetu italianu. metello, m. Metelu. metrod6ro, vi. Metrodoru. michea, m. Michea. michelAngelo (bonar<3tti), m. Michelangelu 1>«»* naroti, pietoni, sculptoru şi arcbitectu italianu. , MICHELE, m. Michailu, Michaiu. MlcOL, /. Michol. MÎDA—NUMIT6RE. 64o MÎDA, m. Mida, nume mitologica. mllOne, m. Milona, Milone. mîlton, m. Miltonu (Ioana), poeta englesa. milzîade, m. Milţiade, generala ateniana. MiNiRVA, /. Minerva, zea sapienţei. min6o, m. Minoa, nume mitologicu. minosse, m. Minose, nume mitologicu. minotAuro, m. Minotaaru, nume mitologicu. mirocleto, m. Mirocleta, sculptora grecu. mirone, m, Mirone, sculptoru grecu. MiRRA, f. Mira, nume mitologicu. MIRTÎllo, m. Mirtilu, nume mitologicu. mitrăne, m. Mitrane. mit ridAte, m. Mitridatu, nume istoricu. mnem6sine, /. Mnemosine, nume mitologicu. modesto, m. Modestu. naaman, m. Naamanu. nabucodonosorre, NABfrcco, m. Nabucodonosoru. naiade, /. Naiada, fiinţa mitologica. napea, f. Napea, Napee, nume mitologicu. napole6ne, m. Napoleone, Napoleonu. narcIso, m. Narcisu, nume mitologica. narsete, m. Narsete, Narsetu. natAle, ro. Natala, Natale. NATALÎA,/. Natalie, Natalia. nAtan, m. Natanu. NATANAtiLE, m. Natanaelu. nAuplio, m. Naupliu, nume mitologicu. navagero, m. Navageru, literatu italianu. nazâro, m. Nazariu, Nazarie. NeArco, ro. Nearchu. NEEMÎA, ro. Neemia. nemeşi, /. Nemeşe, zeitate mitologica. nemesiAno, ro. Nemesianu. nemesio, ro. Nemesiu. neottolemo, ro. Neoptolemu. nepomuceno, ro. Nepomuccnu. supranume istoricu. Nepote, ro. Nepotu (Conieliu), istoricu latiuu. MOLIERE, ro. Moliere, poetu comicu francesu. mol6sso, ro. Molosu, nume mitologicu. m6mo, ro. Momu, nume mitologicu. m6nica,/. Monica. MONTEZIÎMA, ro. Montezuma, nume istoricu. m6nti, ro. Monti (Vincenţiu), poetu italianu. morfeo, ro. Morfeu, nume mitologicu. mose, m. Moise. m6zart, ro. Mozart, compositoru de musicâ, (germana). MURATURI, ro. Muratori, istoricu italianu. murEto, ro. Muretu, literatu latina. MtfSA, /. Masă, fiinţa mitologica ; — ro. Musa, medica. Mtizio, ro Muţiu, literatu italianu. nereide, /. Nereidă, fiinţă mitologică. nereo, ro. Nereu, nume mitologicu. ner6ne, ro. Nerone, Neronu. tiranu celebru. NERVA, ro. Nerva, imperatoru romana. NESTORE, ro. Nestoru. NESt6rio, ro. Nestoriu, »resiarchu grecu. netttÎno, ro. Neptunu, divinitate mitologică. neuton, ro. Neutonu, Newton, matematicii en-glesu. Ni vio, ro. Neviu, poetu latina. nicAnobe, ro. Nicanoru, nume istoricu. niceforo, ro. Niceforu, Nichiforu. nicodemo, ro. Nicodemu. nic6la, nicolo, ro. Nicolae, Nae. NicOMiDE, ro. Nicomedu, Nicomede. nino, ro. Ninu, nume istoricu. nîobe, f. Niobe, nume mitologicu. Nîso, ro. Nisu, nume mitologicu. noe, ro. Noe. norberto, ro. Norbertu. noto, ro. Notu, nume mitologicu. numeriAno, ro. Numerianu. NUMITORE, ro. Numitoru. Digitized by Google «46 0BRE8. - PELLEGRINO. O. OBBES, m. Hobbes, filosofii englesu. odoârdo, m. Eduardu. OCEANO, m. Oceanu, zeitate mitologică OCOZÎA, m. Ocliozia. ODfNO, m. Odinu, divinitate a Scandinaviloru. OGÎGE, m. Ogige, nume mitologicu. OLIMPIA,/’. Olimpie, Olimpia. OLIVIERO, m. Olivieru. OLOFERNE, m. Olofemu, Holofernu. omAr, m. Omaru, nume istoricu. omero, m. Omeru, poetu grecii. OMobono, m. Omobonu, Omu-bunu. onfale, f. Om fale, regina Lidei. ONÎA, m. Onie, Onia. on6frio, m. Onofriu. onorAto, m. Onoratu. onoria, /. Onoria, Onorie. ON6rio, m. Onoriu. OrAzio, m. Oraţiu, poetu laţi nu. ORCO, m. Orcu, zeulu infcrnulni ; In fer nu f iadu. orkaw, /. pl. Oreade, nimfele munţiloru. ORitSTE, m. Oreste, Orestu. ORFEO, m. Orfen, poetu grecu. OBîgene, okigene, m. Origcnu, teologii afri-canu. okionE, m. Orionu, nume mitologicu. ORlAndo, m. Rolandu. orsola, f. Ursula. ortensio, m. Ortensiu, oratoru romanu. os ea, m. Osea. 0SÎR1DE, m. Osiri, Osiridu, Osiride, nume mitologicu. osmAno, m. Osmanu, Otomanii. OSSIAN, m. Osianu, poetu englesu. osvAldo, m. Osvaldu. otone, ottone, m. Otonu, Otone. ottaviAno, m. Octavianu. OttAvio, w. Octaviu. Ovimo, m. Ovidiu, poetu latinu. OZÎA, m. Ozia, Ozie. P. PACIFICO, m. Pacificu. pacomio, m. Pacomiu, Pacomie. păcii vio, m. Pacuviu, poetu latinu. palamede, m. Palamedu, Palamede. PALEM6NE, m. Paleraonu, nume mitologicu. pale6logo, m. Paleologu, supranume istoricu. PALiNtfRO, m. Palinum. pAllade, f. Paladc, supranume alu Minervei. fallAdio, m. Paladiu, architectu italianu. PALLAnte, m. Palantu. PANCRAzio, m. Pancraţiu, Pancraţie, Pancratie. pand6lfo, m. Pandulfu. pand6ra, /. Pandora, nume mitologicu. pAne, m. Pane, zeulu pâstoriloru. fanfilo, m. Pamfilu, Pamfilie. pantale6ne, Pantaleonu, Panteleimonu, Panteli-monu, Pândele. pantasilEa, f. Pantasilea, nume mitologicu. pâola, paolîna, f. Paula, Paulina. PAOLiNO, m. Paulinu. pAolo, polo, m. Paulu, Pavelu. papiniAno. m. Papinianu, jurisconsultu latinu. PAPI NI o, m. Papiniu. pARACELSO, m. Paracelsu, medicu elveţiano. pArcue, f. pl. Parcele, fiinţe mitologice. pAride, m. Paride, fiulu lui Priaiuu. parrAsio, m. Parasiu, pictoru grecu. pARTENio, ro. Parteniu. partenope, /. Partenope, nume mitologicii. PAsquAle, m. Pascbalu. patrIzio, m. Patriciu, Patriţiu. pAtroclo, m. Patroclu, amiculu lui Achile. pausAnia, ro. Pausania, capitanu grecu. pEgaso, ro. Pegasu, nume mitologicu. pelAgia, f. Pelagia. pelAgio, ro. Pelagiu, eresiarchu englesu. pelEo, ro. Peleu, nume mitologicu şi istoricu. pelia, ro. Pelia, nume mitologicu. PELLEGRINO, ro. Pclegrinu, Peregrinu. PELOPE.—PUSSfNO. «47 pelope, m. Pelopu, Pelope. pelEpida, m. Pelopida, capitanu grecu. penâti, m. Penaţi, zei domestici la Romani. penElope, /. Penelope, nume istoricu si mito-logicu. pebgolese, m. Pergolese, compositoru de musi-câ (italiano). pericle, m. Pericle, nume istoricu. perpetua, f. Perpetua. pErseo, tn. Perseu, nume mitologicu. pErsio, m. Persiu, poetu latinu. pertinâce, nu Pertinace, nume istoricu. petrArca, m. Petrarca, poetu italiann. petronîllA, f. Petronila. petronio, m. Petroniu, scriitoru latinu. pîa, /’. Pia. pieridi, f. pl. Pieride, cele noâ Muşc. piEtro, piero, tn. Petru, Petre, Petrache. piomali6ne, m. Pigmalionu, nume mitologicu. pigmei, tn. pl. Pigmei, poporu mitologica. pilade, tn. Pilade, Piladu, nume istoricu şi mitologicu. pilAto, tn. Pilatu, nume istoricu. pindaro, m. Pindaru, poetu grecu. pto, tn. Piu, Pius pIramo, tn. Piramu, nume mitologicu. pirit6o, m. Piritou, nume mitologicu. pirro, tn. Piru, nume istoricu. pirrOne, tn. Pirone, Pironu, filosofu grecu. pisIstrato, tn. Pisistratu, nume istoricu. pitAgora, m. Pitagora, filosofu grecu. pit6ne, m. Pitonu, nume mitologicu. pittaco, tn. Pitacu, filosofu grecu PLACÎDIA, f. Placidia. plAcii>o, tn. Placidu. platone, tn. Platonu, Platone, filosofu grecu. plAuto, tn. Plautu, poetu comicu latinu. pleiade, f. Pleiada, una din cele şepte fiice ale lui Atlantu. plinio, tn. Pliniu, naturalistu, latinu. plutArco, tn. Plutarcu, istoricu grecu. . plut^ne, tn. Plutonu, zeulu Infernului. polibio, tn. Polibiu, istoricu grecu. policArto, tn. Policarpu, Policarpie. policlEto, tn. Policletu, sculptoru grecu. polid6ro, m. Polidoru, polifkmo, m. Polifemu, nume mitologicu. polinIce, m. Polinice, nume istoricu şi mitologicu, polÎnnia, f. Polimnia, nume mitologicu. polissena, f. Policsena, nume istoricu şi mitologicu. poliziAno, m. Poliţianu, poetu italianu. polli6ne, tn. Polionu. pollEce, m. Poluce, nume istoricu şi mitologicu. pomEna, f. Pomona, zea poameloru. pompEo, m. Pompeiu, capitanu roraanu. pompEnio, m. Pomponiu, poetu latinu. ponziAno, m. Ponţianu. ponzio, m. Ponţiu. pEpe, tn. Pope (Alecsandru), poetu englesu. porfirio, tn. Porfiriu, filosofu grecu. porsenna, tn. Porsena, nume istoricu. prassede, f. Pracsede. prassitEle, tn. Pracsitele, sculptoru grecu. priamo, tn. Priamu, nume istoricu. priApo, tn. Priapu, divinitate mitologica. primatIccio, tn. Primaticio, pictoru italianu. prImo, m. Primu. priscilliAno, tn. Priscilianu. privAto, tn. Privatu. prEbo, tn. Probu. procEpio, tn. Procopiu, istoricu grecu. prEcri, f. Procri, nume mitologicu. procEste, tn. Procuste, Procustu, nume mitologicu. prEgne, f. Progne, nume mitologicu. prometeo, tn. Prometeu, nume istoricu şi mitologicu. properzio, tn. Properţiu, poetu latinu. prosdEcimo, m. Prosdocimu. proserpina, f. Proserpina, nume mitologicu. prospero, tn. Prosperu. protAgora, tn. Protagora, filosofu grecu. protAsio, tn. Protasiu, Protasie. protesilAo,w. Protesilau, nume istoricu. protEgene, tn. Protogene, Protogenu, pictoru grecu. provIno, tn. Provinu. prudenziAna, f. Prudenţiana. prudEnzio, tn. Prudenţiu, poetu spaniolu. psammetico, tn. Psamiticu, nume istoricu. psîche, f. Psiche, nume mitologicu. ptolomeo, tn. Ptolomeu, matematicu grecu. pCblio, tn. Publiu. pulcheria, f. Pulcheria, Pulchcrie. pussIno, tn. Pusinu, Poussin, pictoru francesu, QUÂDRIO.—RUTiLIO. 648 Q- quâdrio, m. Cuadriu, Quadrio, literatu itali- î quinto, ctfRZio, m. Cuintu Curţiu, istoricu la-anu. ! ţinu. quintiIjIÂno, m. Cuintilianu, retoru latinu. , quirîno m. Cuirinu, nume mitologica şi isto-quintîno, m. Cuintinu. 1 ricu. R. raciiele, f. Rachele, Rachela. rapamAnto, m. Radamantu, nume istoricu şi mitologicu. rabamîsto, m. Radamistu. radegonba, f. Radegunda. RAFAELE, RAFFAELLO, fii. Rafailu. RAIMOnpo, m. Raimundu. rainieko, m. Raineru. ramusio, m. Ramusiu, istoricu italianu. REA, f. Rea. REBtfcCA, f. Rebeca, Reveca. REBI, m. Redi (Franciscu), medicu şi poetu ita-lianu. REGINA, f. Regina. r£golo, m. Regulu, nume istoricu. REMBRÂNDT, m. Rcmbrandt, pictoru olandesu. kemîgio, m. Remigiu. RitMO, m. Remu, nume istoricu. renAto, in. Ren atu. reparAta, f. Reparata. riArio, in. Riario (Petru), matematicu italianu. I kiccArpo, kicciArpo, m. Riciardu. rinAi.po, rkginAlpo, vi. Rinaldu. roberto, ruperto, vi. Robertu. r6cco, m. Rocu. roperîco, roprIgo, ni. Rodericu. ropolfo, m. Rudulfu, Radu. romAno, m. Romanu. RdMOLO, ni. Romulu, fundatorulu Romei. romuAlpo, m. Romualdu. ROŞA, in. Roşa (Salvatoru), poetu şi pictoru italian u. roşa, f. Roşa, Rosina. ROsAlba, f. Rosalba. ros alia, f. Rosalia, Rosalie. rosAura, f. Rosaura. rosm6nba, f. Rosmunda. RtfBENS, m. Rubens, pictoru flamandu ruggeko, ROGIERO, m. Rodgeru, Rodigeru. rivstico, in. Rusticu. RtfTH, f. Rutb. . RUTÎLIO, m. Rutiliu. HAItA. STILK'ONE. 649 s. sAba, tn. Sava, Saba. sabina, f. Sabina. SABÎNO, tn. Sabinu. sAFFO, /. Safo, poeteasâ greaca. SALADÎNO, tn. Saladinu, nume istoricu. SALT.tfSTlO, tn. Salustiu, istoricu latinu. salmanasArre, m. Salmanasaru, nume istoricu. salom6ne, tn. Solomonu, nume istoricu. salvad6re, salvatore, m. Salvatoru. samuet.e, tn. Samuelu, Samuilu. sAncio, tn. Sanciu. sannazzArro, tn. Sanazaru, poetu italianu. sans6ne, tn. Samsonu, nume istoricu. SANSOVÎNO, tn. Sansovinu, architectu italianu. SANTINA, f. Santina. sAnto, sAnte, tn. Santu. sAnzio, m. Sanctiu (Rafaelu), pictoru italianu. SARDANApAlo, tn. Sardanapalu. nume istoricu. SARPED^NE, tn. Sarpedonu, nume mitologicu SÂRTO (andrea delJ, m. Andrea del Sarto, pictoru italianu. sAtiro, m. Satiru, fiinţă mitologică. saturnino, m. Saturninu. satCrno, w. Saturnu, divinitate mitologică. 8AIÎLE, m. Saulu. nume istoricu. saverio, m. Csaveriu. scalIgero, tn. Scaligeru, scriitoru italianu. scEvola, m. Scevola, supranume istoricu. schiller, m, Schiller, poetu germanu. scipi6ne,wj. Scipionu, Scipioue, generalu romanu. scolastica, f. Scolastica. sebastiâno, tn. Sebastianu, Sevastianu. secundo, tn. Secundu. SEDECIA, m. Sedecie, Sedecia, Sed ciasu. seiAno, tn. Seianu. seleuco, m. Seleucu, nume istoricu. sem, m. Semu, fiu alu lui Noe. semele, f. Semele, nume mitologicu. semirAmide, f. Semiramide, nume istoricu. sempr6nio, m. Semproniu. seneca, m. Seneca. filosofu latinu. seunacherIb, m. Senacheribu, nume istoricu senocrAte, m. Csenocratu, filosofu grecu. senofane, m. Csenofanu, filosofu grecu. senofOnte, m. Csenofontu, capitanu şi istoricu grecu. serafîno, tn. Serafinu. serApide, m. Serapi, Serapidu, nume mitolo- serapî^ne, m. Serapionu, medicu arabn. SERgio, m. Sergiu. s£rse, m. Cserse, nume istoricu. sert6rio, tn. Sertoriu, generalu romanu. SERV1L10, m. Servil iu. SERVIO. m. Serviu. servolo, tn. Servulu. sesOstri, m. Sesostre, nume istoricu. sestio, m. Sestiu. sesto, m. Sestu. severino, m. Severinu. severo, m. Severu. sfînge, f. Sfinge, Sfincsu, monstru mitologicu. sibîlla, f. Sibila, nume istoricu şi mitologicu. sidonio, m. Sidoniu. SIFÂCE, m. Sifasu, Siface. regele Numidiei. sigismondo, sismondo, gismondo, m. Sigismundu. sileno, m. Silenu, nume mitologicu. sîlla, m. Sila, nume istoricu. silvAno, m. Silvanu. silverio, m. Silveriu. silvestuo, tn. Silvestru. silvia, f. Silvia, Silvie, nume istoricu şi mitologicu. silvio, m. Silviu. simeone, m. Simeonu. sImmaco, tn. Simacu. simonide, m. Simonidu, poetu grecu. simpliciAno, tn. Simplicianu. simplicio, tn. Simpliciu. sinforosa, f. Simforosa. sirena, f. Sirenă, fiinţă fabuloasă. sîsifo, tn. Sisifu, nume mitologicu. sisto, tn. Sistu. smilAce, m. Smilace, nume mitologicu. s6ckate, m. Socratu, filosofu grecu. sofia, f. Sofia, Sofie, Sofiţa. soFOCLE^m. Sofocle, poetu grecu de tragedii. sofonîsba, f. Sofonisba, nume istoricu. sofronia, f. Sofronie, Sofronia. sofkonio, tn. Sofroniu. solimAno, tn. Solimanu, nume istoricu. sol6ne, m. Solonu, Solone, legislatoru grecu, 8PIRIDIONE, m. Spiridonu. stanislAo, tn. Stanislau. stAzio, tn. Staţiu, poetu latinu. stefano, m. Stefanu. stenelo, tn. Stenelu, nume mitologicu. stilic6ne, tn. Stiliconu, nume istoricu. strabone, tn. Strabonu, Strabone, scriitoru grecu. stradAno, tn. Stradanu, pictoru din Flandria. stratonico, tn. Stratonicu , filosofu peripateticu. sulpizio, m. Sulpiţiu. susAnna, f. Susana. svetonio, m. Suetoniu, istoricu latinu, TÂCITO. — TtiRNO, 650 T. tAcito, ttî. Tacitu, istoricii latinu. taddeo, 771. Tadeu, mcdicu romanu. taîde, Taide, nume istorica. talete, m. Taletu, filosofii grecu. talia, f. Talie, Talia, o Musâ. tamerlAno, m. Tamerlanu, nume istoricii. tancredi, tt». Tancredu. tantalo, tt». Tantalu, nume mitologicu. TARQUÎNIO, tt». Tarciniu, nume istoricu. tArtaro, tt». Tartara, nume mitologicu. tAsso, m. Taso (Torcuatu), poetu italianu. tazio, m. Taţiu, nume istoricu. TELAMdNE, tt». Telamonu, nume istoricu telefo, m. Telefu, nume mitologicu. telemaco, 77». Telemacu. telesforo, m. Telesforu. temi, temide, f. Temide, zea justiţiei. temisto, 77». Temistu, nume mitologicu. temistocle, 77». Temistocle, capitanu grecu. teobAldo, tebAldo, 77». Teobaldu. te6crito, tt». Teocritu, poetu grecu. teodAto, tt». Teodatu. teodeberto, 77». Teodebertu. teod6lfo, m. Teodulfu. teodolinda, f. Teodolinda, Linda. teodomIro, ttî. Teodomirm teod6ra, f. Teodora, nume istoricu şi mitologicu. teodoiuSto, m. Teodoretu. teodorIco, tt». Teodoricu. teod6ro, tt». Teodoru, Tudoru. TEOd6sio, tt». Teodosiu, Teodosie. teofane, tt». Teofaniu, Ttofanie. te6filo, 77i. Teofilu. teofrAsto, 77». Teofrastu, filosofu grecu. TER^NZIA, f. Terentia. terenzio, 77». Terenţiu, poetu latinu. teresa, f. Teresa. TERMINE, tt». Terminu, zeitate mitologica. tersIcore, f. Terpsicore, o musâ. tersIte, tt». Tcrsitu, nume mitologicu. tertulliAno, 77». Tertulianu, nume istoricii. TiteEO, tt». Teseu, nume mitologicu. teti, f. Teti. divinitate mitologica. TtfucRO, tt». Teucru, nume mitologicu şi istorica. tiberio, tt». Tiberiu. tibCllo, 7w. Tibulu, poetu latinu. tibijrzio, 77». Tiburţiu. tideo, ?7». Tiden, nume mitologicu. tieste, 77». Tiestu, nume mitologicu. tifone, tt». Tifonu, nume mitologicu. tigrAne, 77». Tigranu, Tigrane, nume istoricu. timAnte, 77». Timantu, pictoru grecu. tim6crate, 77i. Timocratu, filosofu grecu. TiMOLEtiNE, 77i. Timoleonu, capitanu grecu. timone, tt». Timone, Dimonu. tim6teo, 77i. Timoteu, capitanu grecu. tîndaro, 77i. Tindaru. tintor^tto, tt». Tintoreto, pictoru italianu. tirab6schi, 77». Tiraboschi, scriitoru italianu. tiresia, 77». Tiresia, nume istoricu şi mitologicu. tirteo, tt». Tirteu, poetu grecu. tîsbe, f. Tisbe, nume mitologicu. tisIfone, f. Tisifone, una din cele trei furii. titAno, 77i. Titanu, nume mitologicu. titiro, 77i. Titiru, nume pastoralu. tIto, 77i. Titu. tîto Ltvio, tt». Titu Liviu, istoricu latinii. tiziAno, tt». Tiţianu, pictoru italianu. Tizio, 77». Tiţiu, nume mitologicu. tobIa, tt». Tobie. tolom^o, 77i. Ptolomeu. . tommaso, 77». Toma, Tomiţa. tommAso (san) d’aquino, tt». Sântu Toma de Acuino, teologu şi filosofu italianu. torquAto, ttî. Torcuatu. TORRICELLI, 771. Toriceli, matematicu italianu. t6tila, 77». Totila, nume istoricu. trai Ano, w. Traianu, imperatoru alu Romani-loru. trasîbulo, 771, Trasibulu, capitanu grecu. tribonlAno, 77». Tribonianu, jurisconsultu. trit6ne, ttî. Tritonu, fiinţa mitologică. tritt6lemo, 77». Triptolemu, nume istoricu. tr6ilo, tt». Troilu. tucîdide, 77». Tucidide, istoricu grecu. tGllio, 77». Tuliu. tullo, 77». Tulu, Tulus, nume istoricu. TTÎRNO, 771. Turnu. UBALDO. —VULTtfRNO. 651 U. UBâldo, nu Ubaldu. uberto, m. Uberhi. ugo, m Ugo, Ugu ugolîno, m. Ugolinu. ULDEKÎC'O, m. Uldoricu. Ulricu. ulisse, nu Ulisu, Ulise, mimc istoricii şi mito* logicu. ulpiAn*», vi. Ulpianu, jurisconsu tu romanii. urAnia, f. Uranie. Urania, nume mitologicii. UrAno, nu Uranu, zeitate mitologica. ijrbAno, m. Urbanu. urîa. wi. Urie, soţulu Batsabei. V. Valenie, m. Valentu. VALENTINO, wi. Valentinu. valentiniAno, m. Valentinianu. VAL^RIA, f. Valeria. valeriAno, nu Valerianu. val^rio, nu Valeriu. vAro, m. Varu. " varr^ne, m. Varone, Varonu, scriitoru latinu. veg^zio, m. Vegeţiu. velleio patercolo, nu Veleiu Paterculu, scriitoru latinu. VEnAnzio, m. Venanţiu. venceslAo, wi. Venceslau. VENERE, f. Vinorc, zeitate mitologica. Veneric, m, Veneriu. verr6« chio, mi. Verocliio. pictorii ita ianu. verGnica, f. Veronica. VERtCnno, wi. Vertumnu. zeitate mitologica. VESpasiAno, nu Vespasianu, nume istoricu. vespucci, m. Vespuci (Americu). navigatoru italianu. vesta, fm Vesta, divinitate mitologica. Veturia. f. Veturia, nume istoricu. Vi» o, nu Vico, tilosofu italianu. vigilio, m. Vigiliu. vincenzo, wi. Vincenţiu, Vincentie vinibAldo, wi. Vinibaldu. violAnte, f. Violante. Virgilio, wi. Virgiliu, poetu latinu. virginia, f. Virginie, Virginia. virginio, m. Virginiu. VitAle, nu Vitale, Vitalu. vitaliAno, nu Vitalianu. Vitellio, m. Viteliu, imperatoru romanu. vito, m. Vitu. vitrUvio, wt. Vitruviu, arcliitectu romanii. vitt6re, vitt6rio, m. Victoriu. VITTORINO, nu Victorinu. viviAna, f. Viviana. volfAngo, m. Volfangu. Voltaire, m. Voltaire, scriitoru francesu. VOLTERrAno, wi. Volterano (Danielu), pictorii italianu. ^ VOLtfNNiA, /. Volumnie, Volumnia. vulcAno, wt. Vulcanu, zeulu focului. vulturno. m. Vulturnu, nume mitologicii. Digitized by Google 652 WANDICK. — ZUINGLIO. W. wandick, m. Wandick, pictofu din Flandria. | watt, vi. Watt, inventorulu vaporului. washington, vi. Washington, nume istoricu. | Z. zabul6ne, m. Zabulonu. zaccakîa, m. Zacharie, Zacharia. ZACHEO, vi. Zaeheu. ZAMiRA, f. Zamira. zhffirîno, m. Zefirinu. zeffiro, zefiro, vi. Zefirii, nume mitologicu. ZENO, m. Zeno, poetu italianu. zenone, m. Zenonu, Zenone, filosofu grecu. Z(3ilo, m. Zoilu, retoru grecu. zoroâstro, m. Zoroastru, legislatoru persianu zorobabele, vi. Zorobabelu, nume istoricu. ZOSIMO, m. Zosimu, istoricu grecu. zuiNGLio, m. Zuingliu, eresiarchu elveţiano. NOMI GEOGRAFICI A. AALBtfBGO, Aalburgu, oraşu în Danimarca. j AARHUUS, Aarhuus, oraşu in Danimarca. ABANO, Abano, băi în Italia. abbeville, Abbeville, oraşu în Franţa. abd£ra, Abdera, oraşu din Tracia aberdeen, Aberdeen, oraşu in Scoţia. ABlDO, m. Abidu, oraşu din Anatolia abila, Abila, munte în Africa. ABlsslNlA, Abisinia, rigatu in Africa. abo, Abo, oraşu din Finlandia. abbantes, Abrantes, oraşu în Spania. ABRtizzo, Abruţiu, provincie a Italiei. abuchîr, Abuchiru, portu în Egiptu. acAia, Acbaia, provincie a Greciei. ACAPtLco, Acapulcu, oraşu din Mecsicu. AcarnAnia, Acarnania, oraşu din Sicilia; provincie din Egiptu şi din Epiru. achelOo, Acbelou, rîu în Grecia. achem, Achem, capitala Sumatrei. acherOnte, Acherontu, lacu în Italia meridionala. | ACQUapendente, Acuapcndente, oraşu în Italia. I acqui, aqui, Acui, Aqui, oraşu din Italia. acri, Acre, oraşu în Siria. adda, Ada, rîu în Italia. adige, Adige, rîu în Italia. adria, Adria, oraşu în Italia. ADRIAN6POLI, Adrianopole, oraşu din Turcia. adriAtico, Adriatica, marea adriatica africa, Africa; naţiunile Africei. agades, Agades, oraşu în Africa. aggerhxjus, Aggerbuus, districtu din Norvegia. A0RA» Agrat oraşu şi provincie din India. aia, Aia, capitala Olandei. AiAccio, Aiacio, oraşu din Corsica. AIX, Aix, oraşu în Provenţa şi în Savoia. alba, Alba, oraşu în Italia. lbania, Albania, provincie a Turciei. albano, Albanu, oraşu şi tîrgu în Italia. lbanopoli, Albanopolu, oraşu din Albania. lbany, provincie a Staturiloru-Unite din America. Albenga, oraşu în Italia. ione, Albione, Anglia, Englitera. ALBUQUERQUE, Albuquerque, oraşu în Fianţa. ALCALÂ, A leala, oraşu in Spania. ALCANTÂRA, Alcantara, cetate in Spania. alemAgna, Alemania, Germania, ţara nemţească. ALENTEIO, Alenteiu , o provincie din Portugalia. alknzone, Alencon, oraşu în Franţa. alkppo, Alepu. oraşu în Siria. alessAndria, Alecsandria, oraşu în Egiptu, în Italia, si în ţara Românească. algârve, Algarve, provincie din Portugalia. algeri, Algeru, oraşu; Algeria, provincie in Africa. algeria, Algeria, provincie în Africa. algezIra, Algezira, Mesopotamie, provincie în Asia. alicAnte, Alicantu, cetate în Spania. alicarnâsso, Alicarnasu, oraşu în Grecia. almeida, Almeida, cetate în Portugalia. ALMEK1A. Almeria, portu in Spania. alpi, Alpi, munţi la frontiera septentrională a Italiei. alsâzia, Alsaţia, o provincie a Franţei. altona, Altona, cetate în ducatulu Holstein. altokf, Altorfu, tîrgu in Elveţia. ALtiTA, Oltu, rin în România. alvernia, Alvernia, o povincie a Franţei. amAlfi, Amalfi, oraşu in Italia meridională. AMAsia, Amasia, provincie în Asia. amaz6ni, Amazone, rîu din America meridională. amberga, Amberga oraşu în Bavaria. ambiîrgo, Amburgu, oraşu in Germania. america, America. AMici (isole degli), Insulele amiciloru în Po-linesia. » amiens, Amiens, oraşu în Franţa. amsterdam, Amsterdamu, oraşu în Olanda. anAgni, Anagni, oraşu in Italia centrală. anatolia, Anatolia, Asia minoare. ancona, f. Ancona, cetate in Italia. ANDALtfsiA, Andalusia, provincie în Spania. ' andaman, Andaman, insule în Asia. ! ande, Ande, munţi în America. 654 ANDROS.—AZZbRRE. andros, Andros, insula din Archipelagu. anfîpoli, Amfîpolu, oraşu in Macedonia. angEra, Angera, tîrgu în Italia. angers, Angers, oraşu în Franţa anglesey, Anglesey, insula în marea Irlandei. angola, Angola, rigatu în Africa. ANG6RA, Angora, oraşu din Anatolia. ANGOlEme, Angulemu, oraşu în Franţa. ANHALT, Anhalt, principatu în Germania. annâpoli, Anapolu, oraşu în America Septentrionala. annecy, Annecy, oraşu în Savoia. ann6ver, Anovra, Hanover, rigatu şi oraşu în Germania. anspâco, Anspacu, oraşu in Bavaria. ANTIbo, Antibu, oraşu şi portu îu Franţa. antigOa, Antigoa, insula în marea Antile-loru. ANTÎlle, Antile, insule în America. antin6poli, Antinopolu, oraşu anticu în Egiptu. anti6chia, Antiochia, oraşu anticu în Sirii. ANTiiARO, insula din Archipelagu, Antiparu. anyersa, Anversa, cetate in Belgia. a6sta, Aosta, oraşu în Italia septentrionala. APENNÎNi, Apenini, munţi în Italia. appenzell, Appenzell, cantonu şi oraşu din Elveţia. ' AQUlLA, Aquila, Acuila, oraşu în Italia meridionala. AQUILEia, Acuileia, oraşu anticu in Italia septentrională. aquîno, Acuino, oraşu in Italia meridională. AQUISGrAna, Acuisgrana (Aix-la-Chapelle), oraşu în Prusia. aquitAnia, Acuitania, provincie din Galia antică. AR Am A, Arabia, regiune a Asiei. ARAcAn, Aracanu, provincie in Asia. aragona, Aragona, provincie în Spania. arAl, Aralu, lacu sâratu în Asia. ararat, Araratu, munte în Asia. arAsse, Aracsu, Aracse, rîu îu Armenia. akbella, Arbela, oraşu anticu în Asia. ARC Adia, Arcadia, oraşu şi provincie in Grecia. arcAngelo, Arcliangelu, poitu îu Rusia. arcipelago, m. Archipelagu, mare in Europa. arpenna, Ardena, pădure antică in Germania. ARENSBtfRGO, Arensburgu, oraşu în Livonia. areopAgo, m. Areopagu, suburbiu în Atena. arEzzo, Arezzo, oraşu în Toscana. argentIna, Argentina, republică în America. argeş, Argeşu, rîu în România. argo, Argn, oraşu în Grecia. • argOvia, Argovia, cantonu din Elveţia. arles, Arles, oraşu şi ţinutu în Franţa. armenia, Armenia, o regiune în Asia. ARNEBtiRGO, Arneburgu, oraşu în Prusia. arno, Arnu, Arno, rîu în Italia centrală. arOna, Arona, tîrgu în Italia septentrională. ARPiNO, Arpinu, oraşu în Italia meridională. arta, Arta, oraşu şi rîu în Albania. artEsla, Artesia, Artois, oraşu in Franţa. ascal6na, Ascalona, oraşu din Palestina. ASCOLl, Ascoli, oraşu in Italia. asia, Asia. assia, Asia, langraviatu în Germania. assîria, Asiria, provincia a Asiei. Assisi, Asisi, oraşu in Italia. . asti, Asti, oraşu în Italia. astracân, Astracanu, oraşu in Rusia asturia, Asturia, provincie în Spania. atene, Atena, capitala Greciei. athos, Atosu, munte in Rumelia. atlAnte, Atlantu, şiru de munţi in Africa atlAntico, Marea Atlantică. * augusta, Augusta, Augsburgu, oraşu in Germania. ausonia, Ausonia, nume anticu alu Italiei. australia, Australia. austria, Austria, imperiu in Europa centrală. autun, Autun, oraşu în Franţa. auxekke, Auxerre. oraşu in Franţa. ava, Ava, oraşu in Asia. avAna, Avana, oraşu şi provincie in America. AVELLlNO, Avelinu, oraşu in Italia. AVENTÎNO, Aventinu, dealu la Roma. AVERNO, Avernu, lacu in Italia. aversa, Aversa, oraşu în Italia meridională. avign6ne, Avenionu, oraşu în Franţa. avila, Avila, oraşu şi ţinutu în Spania. AVRanches, Avranches, oraşu in Franţa. azamor, Azamoru, portu in Barbaria. az6f, Azovu, mare din Rusia. azOrre, Azore, grupu de insul e in Oceanulu Atlantieu. azz6rre, Azore, insulele Azore. Digitized by Google BABEL-MANDEB.—BRtfMA. 655 B. babel-mandeb, Bab-el-mandeb, strîmtoare. babilonia, Babilonia, antica capitala a Caldei badajoz, Badajoz, cetate în Spania. baden, Baden, mare ducatu în Germania. bahia, Bahia, provincie din Brasilia. baffin, Baffin, golfu .în America Septentrionala. . BAGDAD, Bagdadu, oraşu din Turcia asiatica. bagnagAr, Bagnagaru, capitala Golcondei. baiOna, Baiona, oraşu în Franţa. balb£c, Balbecu (Eliopolu), oraşu în Egiptu. baleâri, Baleare, insule în marea mediteranâ. balcâni, Balcani, munţi în Turcia. băltico, Marea Baltica, în Europa. bamberga, Bambergu, oraşu din Bavaria. barbăda, Barbada, insula în marea Antile-loru. barberîa, Barbaria, regiune din Africa. bArca, Barca, provincie la nordulu Africei. barcellOna, Barcelona, oraşu în Spania. bAri, Bari, oraşu în Italia barletta, Barleta, oraşu în Italia. BASlLtfA, Basilea, oraşu şi cantonu din Elveţia. basilicAta, Basilicata, provincie în Italia. bassAno, Bas ano, oraşu in Italia. bassignAna, Basignana, tîrgu in Italia. bastIa, Bastia, oraşu in Corsica. batAyia, Batavia, oraşu in insula lava. bath, Bath, oraşu in Englitera. battriAna, Bactriana, rigatu anticu în Asia. BAVI^RA, Bavaria, rigatu in Germania. b£arn, Bearnu, provincie în Franţa. beauvais, Beauvais, oraşu în Franţa. bedford, Bedfordu, contie în Anglia. belcAstro, Belcastro, oraşu în Italia meridionala. belgio, Belgia, rigatu în Europa. belgorod, Belgorodu, oraju în Rusia. belgrAdo, Beligradu, capitala Serbiei. bellinzOna, Belinzona, oraşu în Elveţia. bellOno, Beluno, oraşu din Italia septentrională. ' benares, Benares, oraşu în Asia. binder, Benderu, oraşu în Basarabia. benev^nto, Benevento, oraşu în Italia. bengAla, Bengalu, regiune şi golfu în Asia. Be6zla, Beoţia, provincie a Greciei. b£rgamo, Bergamo, oraşu în Lombardia. B^rghen, Berghen, oraşu în Norvegia şi în Prusia. beblIno, Berlinu, capitala Prusiei. bermCde, Bermude, insule în Oceanulu Atlanticu. b^rna, Berna, oraşu şi cantonu din Elveţia. berry, Berry, provincie a Franţei. besanzone, Besaucon, oraşu în Franţa. bessarAbia, Basarabia, provincie românească. betlemme, Betlehemu, oraşu în Palestina. bi£lla, Biela, oraşu în Italia septentrionala. bilbAo, Bilbao, oraşu în Spania. bisuAglia, Biscalia, provincie a Spaniei. biserta, Biserta, oraşu din Barbaria. bisnagar, Bisnagaru, oraşu in India. bitînia, Bitinia, provincie din Asia Minoare. bisAnzio, Bisanţiu, nume anticu alu Constantine polului. bit6nto, Bitontu, oraşu in Italia meridionala. boemia, Boemia, o provincie a Germaniei. bockara, Bockara, rigatu în Asia. bolivia, Bolivia, republică în America. bologna, Bolonia, oraşu in Italia. bolsena, Bolsena, tîrgu şi lacu în Italia cen-tralâ. bolzAno, Bolzano, oraşu în Tirolu. bombay, Bombay, Bombai, oraşu în Asia. bona, Bona, oraşu în Barbaria. bonavIsta, Bonavista, insulă in marea atlantică. bonifAcio, Bonifacio, oraşu şi strîmtoare în Corsica. borb6ne, Borbonu, insulă în Africa. bordeaux, Bordeaux, Bordo, oraşu în Franţa. borgOgna, Borgonia, provincie in Franţa. bormio, Bormio, tîrgu în Lombardia. BORNtfO, Borneo, insulă în Asia. B6sFORO,Bosforu, 8trîmtoarea Constantinopolului. bosnia, Bosnia, o provincie a Turciei. boston, Boston, oraşu în Englitera şi în America. boulogne, Boulogne, oraşu în Franţa. bOurges, Bourges, oraşu în Franţa. BRAbAnte, Brabantu, o provincie în ţerile de josu bracciAno, Braciano, lacu în Italia. brAga, Braga, oraşu în Portugalia. bragAnza, Braganţa, oraşu în Portugalia şi în Brasilia. BRAtLA, ibraila, Brăila, oraşu in România. brampour, Brampura, oraşu în India. brandebiJrgo, Brandeburgu, ţinutu şi oraşu în Prusia . brasîle, Brasilia, imperiu în America. breda, Breda, oraşu în Brabantu. brema, Brema, oraşu anseaticu în Germauia. Digitized by Google 656 BRFNTA.—CEClNA. brenta, Brenta, riu in Italia septentrionala. BRESCELL >, Brescello. tîrgu în Italia. " brkscia, Brescia, oraşu în Italia.-breslAvia, Breslavia, oraşu în Slesia. brest, Brest, oraşu în Franţa. bretAgna, Bretania. o pro\ incie a Franţei. BRIANZ6NE, Briancon, oraşu în Franţa. brienne, Brienne, tîrgu in Franţa. BRIGHTON, Brigton, oraşu în Englitera. BRINDI3I, Brindisi, oraşu în Italia. brisg5via, Brisgovia, provincia în Germania. bristol, Bristol, oraşu în Englitera. britAnnia, Britania, Insule Britanice. bruges, Bruges, oraşu in Franţa. brCnn, Briin, oraşu în Moravia. brunsvicii, Brunsvicu, ducatu in Germania. brusselle, Brucsela, capitala Belgiei. bucakeste, Bucureşti, capitala României. buda, Buda, capitala Ungariei. buenos-ayres, Bueno8-Aires, oraşu în America. bulgaria, Bulgaria, provincie a Turciei. busseto, Buseto, tîrgu in Italia. busto-arsizio, Busto-Arsizio, tîrgu în Italia. C. CABUL, Cabul, provincie şi oraşu în Asia. cAdice, Cadice, oraşu in Spania. CADfrRE, Cadore, ţinutu în Italia. CAEN, Caen, oraşu in Franţa. CAFRERÎA, Cafreria, o regiune în Africa. câguari, Caliari, oraşu în insula do Sardinia. cAiro, Cairu, capitala Egiptului. CAIENNA, Caiena, insula în America meridionala. calAbria, Calabria, provincie din Italia meridională. CALAis, Calais, cetate in Franţa. calatrAva, Calatrava, oraşu în Spania. CALCUTTA, Calcuta, oraşu principalu în India. cald£a, Caldea, Chaldea, provincie antica în Asia. CALEd6nia, Caledonie, insula în America. CALIFORNIA, California, provincie în America. CALMAR, Calmaru, provincie in Svedia. CAMbAia, Cambaia, oraşu in India. CAMBODIA, Cambogia, regiune a Asiei. CAMBrAia, Cambrai, oraşu în Franţa. CAMBRlDGE, Cambridge, oraşu în Englitera. camerIno, Camerino, oraşu în Italia. campAnia, Campania, o provincie antică a Italiei. gampidOglio, Capitoliu, dealu la Roma. CANADÂ, Canada, regiune in America septentrională. canArie, Canarie, insule în marea Atlantică. cAndia, Candia, insulă in marea Mediteranâ. cAnne, Cane, tîrgu în Italia meridională. canOsa, Canosa, oraşu în Italia meridională. cantAbria, Cantabria, provincie antică a Spaniei. CANTERBURY, Canterbury, oraşu în Englitera. canton, Canton, oraşu in China. CAPITANAta, Capitanata, provincie in Italia. cappadOcia, Capadocia, provincie antică a Asiei. caprAia, Capraia, insulă în marea mediteranâ. cApua, Capua, oraşu în Italia meridională. caracAs, Caracas, oraşu in America meridională. ( ARAmAnia, Caramanie, provincie în Asia. cakcassoNA, Carcasona, oraşu in Franţa. cakdona, Cardona, oraşu în Spania. cakIdpi, Caribde, locu periculosu in marea Si-ciliei. caiugnAno, Carignano. oraşu in Italia. carînzia, Carintia, o provincie din imperiulu Austriei. carl.stadt, Carlstadt, oraşu în Suedia şi în Ba-varia. carmelo, Carmeln, munte în Siria. carmola, Carniola, o provincie a Uiriei. carolina, Cnrolina, provincie in America septentrionala. carpAzi, Carpaţi, munţi în imperiulu Austriei. cArpi, Carpi, oraşu in Italia septentrională. cartagena, Cartagena, oraşu in Spania. CARTÂGINE, Cartagine, oraşu anticu in Africa. casalmaggioke, Casaimaggiore, oraşu în Lombard ia. casâle, Casale, cetate în Piemonte. cascona, Carlscrona, oraşu in Suedia. CASKRTA, Caserta, oraşu in Italia meridională. cAspio, Caspia, Marea Caspia în Asia. cassAno, Casann, tîrgu in Lombardia şi în Calabria. cassel, Cassel, oraşu in Germania. cassîno, Cassino, munte in Italia. castîglia, Castilia, provincie a Spaniei. castiglione (delle stiviere), Castilione, oraşu în Italia. cAstro, Castro, oraşu în Italia centrală. CATALfrGNA, Catalonia, provincie a Spaniei. catAnia, Catania, oraşu in Sicilia. # CâtanzAro, Catanzaro, oraşu în Italia meridională. CATAY, Cataiu, provincie a Asiei. categat, Categatu, mare în Danimarca. CÂTTARO, Cataro, cetate în Dalmaţia. ^ cAucaso, Caucasu, munte şi regiune în Asia. CAYENNA, Caiena, oraşu în Guiana. CECÎNA, Cecina, riu în Toscana Digitized by Google CEFALONIa.—CURZOLArI. 657 CEFALONÎA, Cefalonia, insula în marea Ionica. cefalu, Cetalu. oraşu in Sicilia. CELĂNO, Celano, oraşu şi lacu în Italia. CENEDA, Ceneda, oraşu în Italia. cento, Cento, oraşu in Italia. CERÎGO, Cerigo, insulă in marea Ionică. OESAREA, Cesarea, oraşu anticu in Asia. CESENA, Cesena, oraşu în Italia centrală. ceuta, Ceuta, oraşu in Barbaria. CEYENNE, Cevene, munţi in Franţa. CEYLAN, Ceilanu, insulă în Asia. CHANDERNAGOIi, Sandernagoru, stabilimentu euro-peanu în Bengalia. CHARLESTOWN, Charlestown, oraşu în America. CHARTRES, Chartres, oraşu în Franţa. CHErAsco, Cherascc*. oraşu în Italia septentrională. CHERBURGO, Cherburgu, oraşu în Franţa. chersoxeso. Chersonesu. provincie in Asia. CHIÂNA, Chiana. rin in Italia centrală. CHIÂRI, Chiari, micu oraşu în Lombardia. . chilî, Chili, republică în America meridională. ■ CHINA, China, imperiu în Asia. chioggia, Chioggia, oraşu in Italia septentrională. chiusi, Chiusi, oraşu şi lacu în Toscana. CHivAsso, Chivasso, oraşu în Picmonte. chorazAn, Chorasanu, provincie a Persiei. ctamberî, Chambery, oraşu în Savoia. . cIcladi, Ciclade, insule în marea greacă. Cll.iciA, Cilicia, antică provincie a Asiei. CÎNA, China, imperiu în Asia. cjpro, Cipru, insulă in marea mediteranâ. CIRCASSÎA, Circ-asia, regiune in Caucasia. ciudad-real, Ciudad-Eeal. oraşu în Spania. ciudad-rodkigo, Ciudad-Eodrigo, oraşu în Spania. cividAle, Cividale, oraşu în Italia. cîvita-castellAna, Civita-Castelana, oraşu în Italia. CIVItavecchia, Civitavechia, oraşu în Italia. clagenfurt, Claghenfurtu, oraşu in Carintia. CLEVES, Cleves, oraşu in Presia. CLUNY, Cluni, oraşu in Franţa. coblenza, Coblenţa, oraşu în Prusia. coburgo, Coburgu, ducatu şi oraşu în Germania. COCRINChIna, Cochinchina, regiune a Asiei. codogno, Codogno, Codonio, tirgu în Lombardia. COGNAC, Cognac, Coniacu, oraşu în Franţa. cogni, Coni, oraşu din Turcia. coîmbra, Coimbra, oraşu din Portugalia. cdiRA, Coira, oraşu in Elveţia. culchide, Colchide, provincie a Asiei. columbia, Columbia, republică în America. colonia. Colonia, oraşu în Prusia. comAcchio, Comachio, cetate în Italia. como. Como, oraşu în Lombardia. comorn, Comorn. cetate în Ungaria. compiegne, Compiegne, oraşu in Franţa. comfostella. Compostela, oraşu în Spania. congo, Congo, rigatu în Africa. CONNECTici'T, Conocticut, riu şi provincie in Staturi le-Unite ale Americei. copenAga, Copenhaga, capitala Danimarcei. cokdigliere. Cordiliere, munţi in America. CokdoVA. Cordova, oraşu în Spania. corfu, Corfu, insulă şi oraşu in rigatulu Greciei. corInto, Corintu. oraşu în Grecia. coknwallls, Cornovalia, ţinutu în Englitera. COROGNA, Coronia, oraşu in Spania. coromandel, Coromandel, coastă orientală a Indiei. corone. Corone, oraşu în ‘Horea. COR si CA, Corsica, insulă in marea Mediteranâ. CORTONA, Cortona, oraşu în Toscana. COSENZA. Cosenţa, oraşu in Calubria. costantîna. Constantina, oraşu în Algeria. costantinopoli, Constantinopolu, Tiârigradu. costAnza, Constanţa, oraşu in Germania. cracovia. Cracovia, oraşu în Polonia. ckatova, Craiova, oraşu în România. crema, Crema, oraşu in Lombardia. cremona. Cremona, oraşu in Lombardia. CRESCENTiNO, Crescentino. oraşu în Piemonte. creta, Creta, nume anticu alu insulei Cau-dia. crimea. Crimea, peninsulă în Rusia. cristiani A, Crisfciania, capitala Norvegiei. cristianopoli, Cristianopoli, oraşu. croAzia, /. Croaţia, provincie austriacă. Ckonstadt, Braşovu, oraşu în Transilvania ; Cron-stadt, cetate in Rusia. crotone, Crotonii, oraşu în Calabria. cuba, Cuba, insulă in marea Antileloru. cump.erlani), Cumberlandia, provincie a Angliei. cuneo, Cuneu, oraşu iu Piemonte. / curacAo. Curaeao, una din Antilele. curlandia, Curlaudia, o provincie a Rusiei. curzolAri, Curţolari, insule în marea Adria-ticâ. 42 Digitized by Google 668 DABA9.—EVBECX. D. dAbas, Dabas, oraşu în Malabaru. dAcca, Daca, oraşu din Bengala. dAcia, Dacia, nume anticu alu României. daohestan, Daghestanu, provincie turceasca. DALMAzia, Dalmaţia, provincie austriacă. damAsco, Damascu, oraşu in Asia. DAM boa, Damboa, provincie din Abisinia. damietta, Damiata, oraşu în. Egiptu. dan lm Arc A, Dani marca, rigatu în Europa. DANtiBio, Danubiu, Dunăre, rîu in Europa. dAnzica, Danţica, oraşu in Prusia. dardanelli, Dardanele, strimtoare în Turcia. DARIEN, Darien, istmu în America. darmstadt, Darmstadt, oraşu şi ducatu în Germania. debreczin, Debreczin, oraşu in Ungaria. delfinAto, Delfinatu, provincie a Franciei. delfo, Delfu, oraşu in Grecia. delhi, Delhi, oraşu anticu în India. delo, Delu, o insulă din Archipclagu. delta, Delta, partea septentrională a Egiptului. dlarbekir, Diarbecbiru, provincie turcească. diemen, Diemen, insulă în Oceania. dieppe, Dieppe, oraşu în Franţa. digiOne, Dijonu, oraşu in Franţa. dnieper, Dunapru, rîu în Rusia. dniester, Dunastru, rîu în Basarabia. domingo (san), Sântu Domingo, insulă în marea Antileloru. DOMODOSSOLA, Domodosola, tirgu în Piemontu. don, Donu, rîu in Rusia. dOngola, Dongola, regiune a Nubiei. dOra, Dora, rîu in Italia septentrională. dordOgna, Dordonia, rîu în Franţa. dordrecht, Dordrecht, oraşu în Olanda. dresda, Dresda, capitală a Sacsouiei. drontheim, Drontheim, oraşu in Norvegia. dublino, Dublinu, capitala Irlandei. duero, Dueru, rîu în Spania. dunkerque. Dunkerque, oraşu în Franţa. ddrAnza, Duranţa, rîu în Franţa. durazzo, Duraţu, oraşu în Albania. dwIna, Dvina, rîu în Rusia. E. ebridi, Ebride, insule ale Scoţiei. ebko, Ebru, rîu în Spania. EDIMBURGO, Edimburgu, capitala Scoţiei. efeso, Efesu, oraşu anticu alu Greciei. EGiTTO, Egiptu, regiune a Africei. elba, Elba, insulă în Italia şi rîu în Germania. elefAnta, Elefanta, o insulă în India. elena (sânt), Sântă Elena, insulă in marea Atlantică. elicOna, Elicona, munte în Grecia. ELVtfziA, Elveţia, Sviţera. empoli, Empoli, oraşu în Toscana. ems, Ems, rîu în Germania. EPÎRO, Epiru, o provincie a Turciei. ercolAno, Erculanu, oraşu anticu in Italia. erfurt, Erfurtu, capitală a Turingiei. erzerum, Erzerum, oraşu în Asia. esperia, Esperia, nume anticu alu Italiei şi alu Spaniei. ESQumtfsi, Eschimali, poporu din America. essek, Essek, oraşu din Sclavonia. essex, Essex, contie în Englitera. ESTE, Este, oraşu în Italia septentrională. estella, Estela, oraşu în Spania. estonia, Estonia, o provincie rusească. # estr^lla, Estrela, şiru de munţi în Portugalia. estremadiîra, Estremadura, o provincie in Spania. ETIOPIA, Etiopia, regiune în Africa. etna, Etna, vulcanu în Sicilia. etrOria, Etruria, Toscana. eufrAte, Eufratu, rîu în Asia. eurOpa, Europa. evora, Evora, cetate în Portugalia. evreux, Evreux, oraşu în Franţa. FAfcîZA.—FtfLDA. 659 F. FAF.nza, Faenţa, oraşu in Italia centrala. falerno, Falernu, munte în Italia meridio-nalâ. falmouth, Falmouth, oraşu în Englitera. famagosta, Famagosta, oraşu în Turcia. fAno, Fano, oraşu în Italia centrală. fAro, Faro, insulă în marea Mediteranâ. fAro, Faru de Mesina, strîmtoare între peninsula italiana şi Sicilia. feltre, Feltre, oraşu in Italia septentrională. fenîcia, Fenicia, provincie antică a Asiei. ferentino, Ferentino, oraşu in Italia. fermo, Fermo, oraşu în Italia. fernambuco, Fernambucu, oraşu în Brasilia. fer6e, Feroe, insule ale Oceanului. ferrAra, Ferara, oraşu în Italia. ferro (isola del), Insula Ferului, una din Ca-nariele. fez, Fezu, oraşu şi provincie în Africa. } fiAndra, Flandria, o provincie în Europa. fiesole, Fiesole, oraşu in Toscana. filadelfia, Filadelfia, oraşu în America. filippîne, Filipine, insule în marea indiană. filippsbOrgo, Filipsburgu, oraşu în Germania. finale, Finale, Finalu, oraşu în Italia. finisterre, Finisteru, departementu în Franţa. finlAndia, Finlandie, o provincie în Europa. fi6nia, Fionia, insulă a Danimarcei. firenze, Florenţa, oraşu în Italia. FitiME, Fiume, oraşu din imperiulu Austriei. FLESsiNGA, Flesinga, cetate în Olanda. florida, Florida, provincie în America. folîgno, Fuligno, oraşu în Italia. fontanarAbia, Fontanarabia, oraşu în Spania. forlI, Forli, oraşu în Italia. forlimpopoli, oraşu în Italia. formentera, Formentaria, insulă a Italiei. formOsa, Formosa, insulă in marea Chinei. fort6re, rîu în Italia meridională. fossAno, Fosano, oraşu in Italia. fossignî, Fosigni, provincie din Savoia. fossombr6ne, Fosombrone, oraşu în Italia. frAnca contea, Franche- Comte, provincie fran-cesâ. frAncia, Francia, Franţa, imperiu în Europa. francisco (san), Sântu Franciscu, oraşu în America. francof6rte, Francfortu, oraşu în Germania. franconia, Franconia, provincie antică a Germaniei. frascAti, Frascati, oraşu în Italia. frederisbOrgo, Friedrichsburg, oraşu în Norvegia. frejus, Frejus, oraşu în Franţa. fribOrgo, Friburgu, oraşu în Elveţia. friesland, Frislandu, provincie în Europa. frigia, Frigia, provincie antică a Asiei. frîsia, Frisia, provincie în Olanda. FRistNGA, Frisinga, oraşu în Germania. FRitLi, Friuli, o provincie în Italia septentrională. frosin6ne, Frosinone, oraşu în Italia. frontignâno, Frontignan, oraşu în Franţa. fOlda, Fulda, provincie în Germania. 42* 660 ga£ta.—guipusc<3a. G. OAETA, Gaeta, oraşu in Italia meridionala. | GALÂsso, Galacsu, riu in Calabria. I GALATZ, Galaţi, oraşu în Moldavia. galilea, Galilea, provincie din Palestina. galîzia, Galiţia. provincie in Spania şi în Polonia. galles, Galles, provincie în Englitera. gat.lîpoli, Galipoli, oraşu în Italia meridionala. g AM Bl A, Gambia, riu şi regiune în Africa. gând, Gandu, oraşu in Belgia. gAnge, Gange, riu în India. gArda, Garda, lacu şi tîrguleţu în Italia septentrionala. garfagnAna, Garfaniana, districtu in Italia. GARIGLIÂNO, Garigliano, fluviu in Italia meridională. GARONNA, Garona, fluviu în Franţa. gAza, Gaza, oraşu anticii în Palestina. genova, Genova, oraşu în Italia. GE6RGIA, Georgia, provincie în Asia şi în America. gerenzia, Gerenţia, oraşu in Italia. gerico, Jericho, oraşu in Palestina. germAnia, Germania, ţara nemţească. ger6poli, Ieropolu, oraşu în Asia Minoare. gerusalemme, Ierusalimu. geti)lia, Getulia, provincie antică în Africa. GIAmAica, Jamaica, una din Antilele. giapp6ne, Japonia, imperiu in Asia. giAva, Jaea, insulă in Asia. GIBILT^RRA, Gibraltaru, oraşu şi strimtoare. gîglio, Gilio, insulă in marea Meditcranâ. gilolo, Gilolo, una din insulele Moluce. ginevra, Ginevra, oraşu şi cantonu în Svi-ţera. GIORDANO, Jordanu, riu in Palestina. girgenti, Girgenti, oraşu in Sicilia. giudea, Judea, provincie antică in Asia. glAris, glar6na, Glarona, oraşu şi cantonu în Sviţera. glascGvia, Glascovia, oraşu în Scoţia. gloc£ster, Glocesteru, oraşu în Englitera. gnîdo, Gnidu, insulă în Grecia. goa, Goa, provincie, insulă şi oraşu in India. golconda, Golconda, rigatu şi oraşu in India. GOMORRA, Gomora. oraşu anticu în Asia. gondar, Gondar, oraşu în Abisinia. gorea, Gorea, insulă în Africa. gorîzia, Goriţia, oraşu în imperiulu Austriei. G(Vta, Gotha, oraşu in Sacsonia. GOTTEMRtfRGO, Gotemburgu, cetate în Suedia. gottârdo isan), Sântu Gotardu, munte în Elveţia. gottînga, Gotinga, oraşu în Anovra. GKADÎSCA. Gradisca, oraşu din imperinlu Austriei. grâdo, Grado, oraşu în Italia. granAda, Granada, insulă în America. granAta, Granata, oraşu şi provincie in Spania. gran brktâgna. Mare Britania, insulă şi rigatu. gratz, Gratz, oraşu in imperiulu Austriei. gravedona, Gravedona, tirgu în Lombardia. grecia, Grecia, rigatu in Europa. gkenoble. Grenoble, oraşu in Franţa. grigi6ni, Grisoni, cantonu in Elveţia. grodno, Grodno, cetate în Lituania. groenlândia. Grenlaiulia. regiune din America. GRONiNGA, Groniuga, oraşu în Olanda. grosseto, Groseto, oraşu in Toscana. GUAGALQUIVIR , Guadalcuiviru, rîu în Spania. guadalt)?a, Guadalupa, una din Antilele ; unu oraşu in Spania. SUADALÂXARA, Guadalacsara, oraşu în Spania. GUADiAna, Guadiana, rîu în Spania. GUASC6GNA, Guasconia, provincie a Franţei. guastAlla, Guastala, oraşu in Italia. gitatimAla, Gaatimala, republică in America. gObbio, Gnbio, oraşu în Italia. gueldria, Gueldria, provincie în Germania. guiAna, Guiana, o regiune din America meridională. GUIENNA, Guieua, provincie antică a Franţei. guinea, Guinea, o regiune în Africa. giiipuscoa, Guipuscoa, o provincie a Spaniei. HABAR.—IVREA. 661 H. habar. Habar, oraşu aiiticu in Persia. haiti, Haiti, nna din Antilele. halifax, Halifax, oraşu în America septentrionala. halla, oraşu în Suedia, în Sacsonia şi în Tiro-lu, Halla. HAM, Ham, oraşu in Franţa şi în Germania. hamilton, Hamilton, oraşu în Scoţia. HARLEM, Harlem, oraşu în Olanda. HARMUTH, Harmuth, oraşu în Englitera. HASTINGS, Hastings. oraşu în Englitera. havre, Havre, oraşu in Franţa. hekmannstadt, Sibiu, oraşu în Transilvania. hohenlohe, Hohenlohe, principatu in Germania. holstein, Holstein, ducatu în Germania. honduras, Honduras, golfu în America. horeb, Horeb, munte în Arabia. HORN, Horn, oraşu în Olanda; insulă în Asia. hudson, Hudson, mare şi strîmtoare în America. hyeres, Hyeres, oraşu şi insulă în Europa. I. iAffa, Iafa, oraşu in Palestina. ianeiro (Rio), Rio-Janeiro, capitala Brasiliei. IAROSLAW, Iaroslaw, provincie in Rusia. jda, Ida, munte în insula Candiei. JDUMEA, Idumea, o provincie a Asiei. IDRA, Idra, insulă în marea Greciei. JENA, lena, oraşu în SacsoDia. ienissei, Ienisei, fluviu în Rusia. iersey, Iersei, insulă din Englitera. iEsj, Ieşi, oraşu în Italia centrală. iLLiRiA, Iliria, provincie din imperiulu Austriei. IMOLA, Imola, oraşu din Italia centrală. indie, India, regiune în Asia meridională. INDO, Indu, riu in Asia. indostan, Indostanu, o parte din India. 1NGHILTEKRA, Englitera, Anglia, rigatu in Europa. ingolstadt, Ingolstadt, oraşu în Bavaria. ingria, Ingria, provincie în Rusia. inn, Inn, riu in Germania. innsbruck, Innsbruck, oraşu in Tirolu. insObria, Insubria, nume anticu alu Lombardibi. iona, Iona, insulă in Scoţia. idNlA, Ionia, o provincie a Greciei. i6nie (isOle), Insule Ioniane, in marea medi-teranâ. ionio (mar), Marea Ionianâ, o parte din Medi-terana. ippocrene, Ipocrena, fontânâ consacrată muse-loru, . ipsAla, Ipsala, oraşu din Turcia. irack, Irack, regiune în Persia. ircAnia, Ircania, regiune antică a Âfricei. irlânda, Irlanda, insulă în Europa. ischia, l6chia, insulă în marea Mediteranâ. iseo, Iseo, lacu şi tirgu în Lombardia. iser, Iseru, riu în Germania. isera, Isera, riu în Franţa, islAnda, Islanda, insulă în Oceanulu Atlanticu. ispahan, Ispahan, oraşu în Persia. issel, Issel, riu in ţările de josu. istria, Istria, provincie din imperiulu Austriei. itAlia, Italia. itaoa, Itaca, insulă în marea ioniană. iucatan, Iucatanu, provincie in America. iudembtîrgo, Iudemburgu, tirgu in Stiria. itRA, Iura, munţi în Franţa. iutlAndia, Iutlandia, peninsula Danimarcei. ivica, Ivica, insulă în Mediterana. ivrea, Ivrea, oraşu în Italia septentrională. 662 KAl li WAN.— LOCARNO. K. KAIRwan, Kairvan, oraşu în Barbaria. kalisch, Kalisch, provincie din Polonia. Kamtschatka, Camciatca, peninsulă în Siberia. kell, Kell, cetate în Germania. kknt, Kent, o contie în Englitera. kebry, Kerry, contie în Irlanda. kiel, Kiel, oraşu în ducatulu de Holstein. klausenburg, Clusiu, oraşu în Transilvania. kola, Kola, oraşu în Laponia. kGr<5s, Crişu, rîu în Ungaria. kronstadt, Braşovu, oraşu în Transilvania. L. lâbia, Labia, oraşu in Turcia. labrador, Labrador, provincie în America. lacedemone, Lacedemona, Sparta. LAC6NIA, Laconia, ţara Lacedemoniloru. ladOoa, Ladoga, lacu şi oraşu in Rusia. lahore, Lahore, provincie din India. lamballe, Lamballe, oraşu în Franţa. lAmbro, Lambro, rîu în Lombardia. lAmpsaco, Lampsacu, oraşu anticu în Asia mică. lancAstro, Lancaster, Lancastru, oraşu in Anglia. landau, Landau, oraşu în Bavaria. landshut, Landsbut, oraşu în Rusia. landscrona, Landscrona, oraşu în Suedia. langres, Langres, oraşu în Franţa. laos, Laosu, regiune în Asia. lapponia, Laponia, regiune în Europa. larîssa, Larisa, oraşu anticu în Grecia. lautrec, Lautrec, oraşu în Franţa. lâzio, Laţiu, provincie antică în Italia. lecce, Lecce, oraşu în Italia meridională. lecco, Leco, tîrgu în Lombardia. lech, Lecb, rîu în Germania. legnAgo, Leniago, cetate în Italia septentrională. leicester, Leicester, oraşu in Englitera. lemAno, Lemanu, laculu Ginevrei în Elveţia. lemberga, Lemberg, oraşu în Polonia austriacă. l£nno, Lemno, insulă în marca Greciei. leoben, Leoben, oraşu în Stiria. leon, Leon, oraşu şi provincie în Spania. leopoldstadt, Leopoldstadt, cetate în Ungaria. L^PANTO, Lepanto, oraşu in Grecia. lerici, oraşu în Piemontc. lekidA, Lerida, oraşu în Spania. lesbo, Lesbu, Mitilena, insulă in Grecia. T.esina, Leşina, insulă in marea Adriaticâ. leyda, Leida, oraşu în ţările de josu. libia, Libia, regiune în Africa. LiDiA, Lidia, provincie în Asia. liegi, Liege, oraşu în Belgia. ligny, Ligny, oraşu în Franţa. LlGtfRiA, Liguria, provincie in Italia septentrională. lîlla, Lila, oraşu in Franţa. lIma, Lima, oraşu în Peru. limbiîrgO, Limburgu, provincie în ţările de josu. limerich, Limerich, contie în Irlanda. limoges, Limoges, oraşu în Franţa. . LINCOLN, Lincoln, contie în Englitera. LINDAU, Lindau, oraşu în Prusia şi in Suedia. LINGUADOCA, Languedoc, provincie in Franţa. LINTZ, Linţu, oraşu în arciducatulu Austriei. lione, Lion, oraşu în Franţa. LÎpari, Lipari, insule în Mediterana. lIpsia, Lipsea, oraşu în Sacsonia. lisb6na, Lisbona, capitala Portugaliei. lisonzo, Lisontu, rîu în Italia. lituAnia, Lituania, provincie în Rusia. livadia, Livadia, provincie în Turcia. liverpool, Liverpool, oraşu în Englitera. livOnia, Livonia, provincie în Rusia. liv6rno, Livorno, oraşu în Toscana. loAngo, Loango, rigatu în Africa. I locArno, Locarno, oraşu în Sviţera. l6di.—MINDENAO. 663 l6di, Lodi, oraşu în Lombardia. l6ira, Loara, îiu în Franţa. lombardia, Lombardia, provincie în Italia. LOMELLiNA, Lomelina, provincie în Italia. londondery, Londondery, contie în Irlanda. l6ndra, Londra, London, capitala Engliterei. lorena, Lorena, Lotaringia, provincie în Franţa. loreto, Loreto, oraşu în Italia centrala. losAnna, Losana, Lausana, oraşu in Sviţera. lovAnio, Lovaniu, oraşu în Belgia. lubecca, Lubeca, oraşu anseaticu. lubiAna, Lubiana, oraşu în Elveţia. lublîno, Lublinu, oraşu in Polonia. lucAia, Lucaia, insula în golfulu Mecsicului. liîcca, Lucea, oraşu in Toscana. lijc^ra, Lucera, oraşu din Capitanata. lucerna, Lucerna, oraşu şi cantonu în Sviţera. lugAno, Lugano, oraşu în Elveţia. LtfGO, Lugo, oraşu în Spania şi Italia. luigiAna, Luisiana, provincie în America. t.uneburgo, Luneburgu, provincie in Hanovra. luneville, Luneville, oraşu în Franţa. lusAzia, Lusaţia, provincie în Sacsonia. lusitAnia, Lusitania, nume anticu alu Portugaliei. LUssEMBtfRGO, Lucsemburgu, oraşu în Franţa. lutzen, Lutzen, oraşu în Prusia. M. macAo, Macao, oraşu în China şi in Portuga- ha. . macassAr, Macasar, regiune în India. maced6nia, Macedonia, provincie in Turcia. macerAta, Macerata, oraşu în Italia centrala. macon, Macon, oraşu in Franţa. madagascar, Madagascar, insulă în Africa. madera, Madera, insulă în marea Atlantică. madras, Madras, oraşu în India. madrid, Madridu, capitala Spaniei. MADtiRA, Madura, oraşu în India. maestricht, Maestricht, oraşu în ţările de josu. MAGDEBtiRGO, Magdeburgu, oraşu în Sacsonia. magellAno, Magelanu, strimtoare în America. magOnza, Magunţia, Mainţu. mai6rica, Maior ca, insulă în Mediterana. malabar, Malabar, regiune a Indostanului. malAcca, Malaca, peninsulă în Asia. mAlaga, Malaga, oraşu în Spania. MALDiVE, Maldive, insule in Oceanulu Indianu. malines, Malines, oraşu în Belgia. mAlta, Malta, insulă în Mediterana. MALVAsiA, Malvasia, insulă în Turcia. man, Man, insulă in marea Irlandei. mangalOr, Mangalor, oraşu în Malabar. manheim, Manheim, oraşu în Germania. mAnica, Manica, canalu în Europa. manîlla, Manila, una din Filipinele. mansfeld, Mansfeldu, oraşu în Prusia. mansurab, Mansurab, oraşu în Africa. mAntova, Mantova, oraşu în Lombardia. maracaybo, Maracaibu, oraşu şi golfu în America. marat6na, Maratona, oraşu în Turcia. mawAnne (isole), Insule Mariane, in Oce-anu. marino (san), Sântu Marinu, republică în Italia. marizza, Mariţa, riu în Turcia. mârmara, Marmara, mare şi insulă in Turcia. # marlborough, Marlboroug, oraşu în Englitera. mArna, Marna, rîu în Franţa. marOcco, Marocu, imperiu şi oraşu în Africa. marsAlla, Marsala, oraşu în Sicilia. marsIglia, Marsilia, oraşu în Franţa. martigny, Martigny, tîrgu în Elveţia. martinîca, Martini ca, insulă în America. maryland, Marilandia, provincie în America. mat ap an, Matapan, promontoriu în Grecia. mAura, Maura, una din insulele Ioniane. maurienne, Maurienne, Moriana, prvincie în Sa-voia. # mauritAnla, Mauritania, regiune în Africa. maurîzio, Mauriţiu, insulă in Africa. meaux, Meaux, oraşu în Franţa. mecca, Meca, oraşu în Arabia. meclembi^RGO, Meclemburgu, mare ducatu in Germania. medina, Medina, oraşu în Arabia. medîna-celi, Medina-Celi, oraşu în Spania. mediterrAneo, Marea Mediteranâ. MEgAra, Megara, oraşu în Turcia. melegnAno, Melenianu, tîrgu in Lombardia. melfi, Melfi, oraşu în Italia. mella, Mela, riu în Lombardia. menfi, Memfi, antica capitală a Egiptului. mesopotAmia, Mesopotamia, regiune în Asia. M^ssico, Mecsicu , imperiu şi oraşu in America. messIna, Mesina, oraşu in Sicilia. metelino, Metelinu, insulă şi oraşu in Grecia. metAuro, Metauru, riu in Italia. metz, Metz, oraşu în Franţa. micene, Micena, oraşu în Grecia. milAno, Milano, oraşu în Lombardia. mileto, Miletu, oraşu în Italia şi în Siria. mîncio, Mincio, riu în Italia septentrională. mindenAo, Mindenao, insulă în Asia orientală. Digitized by Google 664 MINGRELIA.—MURVIEDRO. mingrelia, Mingrelia, provincie a Georgiei. MiNdRiCA, Minorca, insula în Mediterana. mirAndola, Mirandola, oraşu în Italia. MISIstra, Misistra, oraşu in Grecia. mississipî, Misisipi, riu în America septentrionala. missolungi, Misolonghi, tirgu în Grecia. missuri, Misuri, riu în America. mitilene, Mitilena, Metelinu, insulă in Grecia. modena, Modena, oraşu în Italia. MOGOL, Mongolia, imperiu anticu in Asia. moka, Moka, oraşu în Arabia. mola, Mola, oraşu şi provincie in Italia. moldAvia, Moidavia, Moldova, România peste Milcovu. molina, Molina, oraşu in Spania. MOLÎSE, Mol isc. contie în Italia meridionala. MOLUCCHE, Moluce, insule in Asia. momfellieri, Montpolieru, oraşu in Franţa. MONACO, Monaeu, oraşu in Italia septentrionala; Munclu-n, capitala Havanei. MONDEGO, Moudegu, oraşu şi riu în Portugalia. MONDOVI, Mondovi. provincie in Piemonte. MONFERRATO, Monferato, provincie in Piemonte. MONGIBELLO, Mongibelu, Etna, vulcanu în Sici-lia. monomotApa, Monoraotapa, regiune in Africa. MONTALBAno, Montalbanu, oraşu in Spania. mont Alto, Montai to, oraşu în Italia centrală. montebiAnco, Munte-albu, munte in Savoia. montefiasc6ne, Montefiascone, oraşu in Italia. montepulciAno, Montepulciano, oraşu in Toscana. monter6sa, Mupterosa, munte iu Italia septentrională. montevideo, Montevideo, oraşu in America. mont6rio, Montoriu, dealu la Roma., monza, Monţa, oraşu in Lombardia. mokat, Moratu, oraşu şi lacu în Elveţia. morâvia, Moravia, provincie in imperiulu Austriei. morbegno, Morbegno, tirgu in Lombardia. mokea. Morea, peninsula Greciei, Peloponesulu. MORTÂRA, Mortara, oraşu în Italia. Mus A, Mosa, fluviu în Franţa şi în ţările de josu. mosca, Moşea, Moscova, antica capitală a Rusiei. moscovia, Moscovia, nume vecliiu alu Rusiei. mosella, Mosela, riu in ţările de josu. mozambîco, Mozambico, regiune şi canalu în Africa. munster, Munsteru, oraşu în Franţa şi in Prusia. mur ano, Murano, insulă în laguna Veneţiei. M urci A, Murcia, provincie în Spania. murviedro, Murviedro, cetate în Spania. NAMUR. - NU6VA-SC6ZIA. 665 N. NAMURi Narnur, o provincie a Belgiei. NANCY, Nancy, oraşu iu Franţa. nankîno, Nanchinu, vechie capitală a Chinei. NANTfiRRE, Nanterre, tirgu in Franţa. nantes, Nantes, oraşu în Franţa. NAPLUSA, Naplusa, oraşu in Palestina. nApoli, Neapole, oraşu in Italia; Nauplia, oraşu fortificatu in Grecia. NARBona, Narbona, oraşu in Franţa. nArni, Narni, oraşu în Italia. nArva, Narva, riu în Rusia. nassau, Nasau, duca tu în Germania. NAVArka, Navara, o provincie în Franţa. NAVARRîno, Navarinu, cetate în Turcia. naxo, Nacso, insulă in marea Greciei. nazaret, Nazaretu, oraşu în Palestina. Negro, Nigeru, riu in Africa. negroponte, Negroponte, Eubea, insulă în Grecia-, Nemours, Nemours, oraşu în Franţa. nepi, Nepi, oraşu în Italia centrală. nera, Nera, rîu în Italia. nero (mar), Marea Neagră, între Europa şi Asia. neufchâtel, Neufchâtel, cantonu şi oraşu in Sviţera. neumark, Neumark, oraşu in Slesia. neustadt, Neustadt, oraşu in Boemia şi in Austria. n£va, Neva, rîu în Rusia. NEVers, Nevers, oraşu in Franţa. niagara, Niagara, rîu în America. NICAstro, Nicastru, oraşu în Italia meridională. nicobar, Nicobar, insule in Asia. nicomedia, Nicomedia, oraşu în Asia. nicOpoli, Nicopolu, oraşu în Bulgaria. niemen, Niemen, rîu in Polonia. nieper, Nieper, Dunapru, rîu în Rusia. niester, Dniester, Dunastru, riu in Rusia. niger, Niger, riu în Africa. NiGRiziA, Nigriţia, provincie în Africa. nîlo, Nilu, rîu în Egiptu. nimega, Nimega, oraşu în Olanda. nimes, Niine8, oraşu în Franţa. ninive, Ninive, antica capitală a Asiriei. nîssa, Nisa, oraşu în Serbia. nizza, Niţa, oraşu în imperiulu Franţei. nocera, Nocera, oraşu în Italia. n6la, Nola, oraşu în Italia. norimberga, Norimberga, oraşu în Germania. normandia, Normandia, provincie a Franciei. northumberland, Nortumberlandia, contie în Englitera. norvegia, Norvegia, rigatu în Europa. novAra, Novara, oraşu în Piemonte. novogorod, Novogorod, oraşu în Rusia. NIîbia, Nubia, regiune în Africa. numAnzia, Numanţia, oraşu anticu in Spania. numîdia, Numidia, provincie antică a Africei. nu6va-sc6zia, Scoţia-Nouâ, provincie în America. 666 OBI. PERtfGIA. O. OBI, Obi, rîu în Rusia asiatica. oceAnia, Oceania. oczakow, Oczakow, tîrgu în Rusia. ODENSEE, Odensee, oraşu în Danimarca. odessa, Odesa, oraşu în Rusia. ofanto, Ofantu, rîu în Italia. oglio, Olio, rîu în Lombardia. ohio, Ohio, rîu in America. olAnda, Olanda, rigatu în Europa. olebon, Oleron, insula şi oraşu in Franţa. OLÎmpo, Olimpu, munte în Tesalia şi in Asia mica. olmCtz, Olmiitz, oraşu în Moravia. olona, Olona, riu în Lombardia. ombrone, Oinbrone, rîu în Italia centrala. onega, Onega, lacu în Rusia. oneglia, Onelia, oraşu în Italia septentrionala. OPorto, Oporto, oraşu în Portugalia. ORANGE, Orangia, oraşu în Franţa. pacîfico (oceano), Oceanu Paciticu. PADERBORN, Paderborn, oraşu in Prusia. PADOVA, Patina, Padova, oraşu în Italia. paesi bAssi, ţâri de josu, regiune in Europa. 1‘ALATINATO, Palatinatu, provincie in Germania. palencia, Palencia, provincie în Spania. palermo, Palermo, oraşu dn Sicilia. palestina, Palestina, provincie în Asia. PALESTRINA, Palestrina, oraşu în Italia. PALMANOVA, Palmanova. oraşu în Italia. PALOŞ, Paloş, oraşu în Andalusia. palmira, Palmira, oraşu anticu în Arabia. pamplOna, Pamplona, oraşu in Spania. pAnama, Panama, oraşu şi istinu în America. pAnaro, Panaro, rîu in Italia. paraguay, Paraguai, republica in America. pArga, Parga, oraşu în Albania. parigi, Parisu, capitala Franţei. pArma, Parma, oraşu şi rîu în Italia. parnâsso, Parnasu, munte în Turcia. orbit£llo, Orbitelu, oraşu în Toscana. ' orcAdi, Orcade, insule în Scoţia, j orenoco, Orenocu, fluviu în America. ! oristan, Oristanu, regiune a Indostanului. ] oristAno, Oristano, cetate în Sardinia. orleans, Orleans, oraşu in Franţa. ormuz, Ormuzu, insula în golfulu Persiei. or6nte, Orontu, rîu in Asia. orta, Orta, oraşu, tîrgu şi lacu în Italia. ORViETO, Orvietu, cetate în Italia. osimo, Osimu, oraşu în Italia. osnabruck, Osnabruck, provincie in Hanovra. ostenda, Ostenda, cetate în Belgia. ostia, Ostia, oraşu in Italia centrala. OTHAÎTi, Otaiti, arcipelagu in Polinesia. OTRANTO, Otranto, oraşu şi provincie in Italia. otrIcolt, Otricoli, tîrgu în Italia centrala. oviedo, Oviedo, oraşu în Spania. : OXFORD, Oxford, oraşu in Englitera. pAros, Păros, una din Cicladele. passarovitz, Pasaroviţu, oraşu iu Serbia. passavia, Pasavia, Pasau, oraşu in Bavaria. PATAtiONÎA, Patagonia, regiune in America. patmos, Patmos, o insulă a Archipeiagului. patna, Patua, provincie a Iudostanului. patrAsso, Patrasu, cetate in Morea. PAVÎA, Pavia, oraşu în Lombardia. pechîno, Pechinu, capitala Chinei. pegu, Pegu, regiune în Asia. peimbroke, Peimbroke, contie in Englitera. pensilvAnia, Pensilvania, provincie în America. pergamo, Pergamu, oraşu în Asia mica. permesso, Permesu, riu în Grecia. perpignAno, Perpignanu, oraşu in Franţa. perşi A, Persia, stătu asiaticu.* persico (golfo), Golfu Persicu in Asia. % peru, Peru, republica in America meridionala, i pekugia, Perugia, oraşu in Italia. PESARO—QUITO. 667 ptfsARO, Pesaro, oraşu în Italia. PE8CÂRA, Pescara, oraşu în Italia. PESCHitfRA, Peschiera, cetate în Lombardia. pescia, Pescia, oraşu în Toscana. pest, Pesta, oraşu principalu în Ungaria. pesto, Pesto, oraşu în Basilicata. philippstadt, Filipstadt, oraşu în Suedia. piacenza, Placenţa, oraşu în Italia. pian6sa, Planosa, insula în Mediterana. PIAVE, Piave, rîu în Italia septentrionala. PJCARDiA, Picardia, provincie a Franţei. piem6nte, Piemonte, provincie a Italiei. pi^tole, Pietole, satu în Lombardia unde s’a nâscutu poetulu Virgiliu. pietrobOrgo, Petersburgu, capitala Rusiei. ptNDO, Pindu, munte în Grecia. piner6lo, Pinerolu, oraşu în Italia. piombino, Piombino, oraşu în Toscana. pirenei, Pirenei, muDţi în Europa. pisa, Pisa, oraşu în Toscana. PisTtiiA, Pistoia, oraşu în Toscana. PizziGrHETTONE, Pizzighettone, cetate în Lombardia. plâta, Plata, fluviu şi republica în America. platea, Platea, oraşu anticu în Grecia. plymouth, Plimouth, oraşu în Englitera. PO, Po, rîu în Italia septentrionala. podOlia, Podolia, provincie a Poloniei. poitiers, Poitiers, oraşu în Franţa. p6la, Pola, oraşu în Istria. polcevera, Polcevera, rîu în Italia. polonia, Polonia, ţara leşeasca. pomerAnia, Pomerania, provincie a Prusiei. pompeia, Pompeia, oraşu anticu în Italia. pondichery, Pondichery, oraşu în India. ponteba, Ponteba, tirgu în Italia septentrională. PONTEC6RVO, Pontecorvu, oraşu în Italia. ponto, Pontu, provincie antică a Asiei. pontremoli, Pontremoli, oraşu în Toscana. PORTOgAllo, Portugalia, rigatu în Europa. portorÎcco, Portorico, una din Antilele. potosI, Potosi, oraşu în Peru. potsdam, Potsdamu, oraşu în Prusia. POZZUtiLi, Pozzuoli, oraşu în Italia. PRAGA, Praga, capitala Boemiei. presbi)rgo, Presburgu, oraşu în Ungaria. principAti UNtTl, România, Principatele-Unite. procida, Procida, insulă în golfulu Neapolu-lui. provenza, Provenţa, o provincie a Franţei. pRtrssiA, Prusia, rigatu în Europa. pruth, Prutu, rîu în Europa. pOglia, Apulia, provincie a Italiei. pultAva, Pultava, oraşu in Rusia. Q. qeebec, Cuebecu, Quebec, oraşu în Canada. quintîno, Cuintinu, satu în Franţa. ; quirinâle, Cuirinalu, dealu la Roma. quito, Cuito, oraşu şi provincie din Peru. 668 RAAB.—SANT^RNO. R. raab, Raab, oraşu in Ungaria. RAPALLO, Rapalo, oraşu în Italia septentrională. răguşi, Ragusa, oraşu în Dalmaţia. bastadt, Rastadt, cetate în Germania. batisbona, Ratisbona, oraşu iu Ba varia. ravenna, Ravena, oraşu in Italia. recanati, Recanati, oraşu în Italia. beggio, Reg'», oraşu în Calabria şi in ducatnlu de Modena. reno, Rinu, rîu în Germania. bezia, Reţia, provincie antică a Elveţiei. rheims, Rheims, oraşu in Franţa. bieţi, Rieti, oraşu în Italia centrală. riga, Riga, oraşu în Livonia. rimini, Rimini, oraşu în Italia centrală. rio-janeiro, Rio-Janeiro, capitala Brasiliei. BIVA, Riva, oraşu în Tirolu. roAno, Roanu, oraşu in Franţa. rocella, La-Rochelle, oraşu in Franţa. bochefobt, Kochefort, oraşu in Franţa. rodano, Rodanu, riu in Elveţia şi Franţa. rOdi, Rodu, insulă în'marea Greciei. r6ma, Roma, capitala lumei catolice. BOMÂgna, Romagna, provincie a Italiei. ROMANiA, România, ţara Românească. ROMELiA, Ruraelia, provincie a Turciei. roncigliOne, Roncilione, oraşu în Italia centrală. ros£tta, Rose ta, oraşu in Egiptu. rosso (mâr), Marea Roşie, între Africa şi Ara-bia. rotterdAmo, Rotterdam, oraşu în Olanda. rouen, Rouen, Roanu, oraşu în Franţa. roveredo, Roveretu, oraşu în Italia septentrională. rovîgno, Rovigno, oraşu in Istria. rovîgo, Rovigo, oraşu în Italia. rubic6ne, Rubiconu, riu în Italia. rAgen, Riigen, insulă a Prusiei. RtssiA, Rusia, imperiu. rutland, Rutlandia, contie în Englitera. S. 8AAD, Saad, oraşu in Asia. SAAL, Saal, tîrgu in Bavaria. SAALE, Saale, trei riuri în Germania. SAAB, Saar, oraşu în Moravia. sAba, Saba, oraşu in Persia; regiune in Africa. sabanIa, Sabania, oraşu din Anatolia. sabbea, Sabea, oraşu în Arabia. sabbioncello, Sabioncelo, satu in Dalmaţia. sabina, Sabina, ţinutu in Italia. SAciLE, Sacile, tirgu în Italia septentrională. SAGtfNTO, Saguntu, oraşu anticu în Spania. SAHAra, Sahara, desertu in Africa. said, Saidu, Sidonu, oraşu în Asia. salamAnca, Salamanca, oraşu în Spania. 8AL&, Sale, oraşu în imperiulu de Marocu. salerno, Salernu, oraşu in Italia meridională. SALiSBtfRGO, Salisburgn, oraşu in imperiulu Austriei. salisbury, Salisbury, oraşu in Englitera. SAL&, Salo, oraşu în Lombardia. sal6na, Salona, oraşu in Dalmaţia şi in Turcia. # SALONICCHI, Salonicu, oraşu anticu in Grecia. SALtfzzo, Saluţu, oraşu in Italia septentrională. 1 samarcânda, Samarcanda, oraşu in Asia. 1 samAria, Samaria, oraşu anticu in Asia. SÂMO, Samo, insulă in marea Greciei. sAMOitfDi, Samoiedi, poporu in Asia. samotrAcia, Samotracia, insulă în marea Greciei. * SANDWICK, Sandvic, insule în Polinesia. sanniti, Samniţi, poporu anticu în Italia. sAnta-fe, Santa-Fe, oraşu in Spania si în America. ... . sAnta mAura, Sânta Maură, insulă in Grecia. 1 santjSrno, Santernu, rîu in Italia. BANTORtNO.—BULMdNA. 669 rantorIno, Santorinu, insulă în marea Greciei. sa6na, Saona, rîu în Franţa. saragOzza, Saragoţa, oraşu în Spania. sardeGna, Sardinia, insulă in Mediterana. sarmazia, Sarmaţia, regiune în Europa. sârna, Sarna, rîu în Franţa. SÂRNO, Sarnu, oraşu în Italia meridională. sarzAna, Sarţana, oraşu în Piemonte. sAssari, Sasari, oraşu in Sardinia. sassOnia, Sacsonia, rigatu în Germania. sAva, Sava, rîu în imperiulu Austriei. SAVtfRNA, Sayerna, rîu în Englitera. saviliAno, Savilianu, oraşu în Piemonte. ravOia, Savoia, o provincie a Franţei. ravOna, Savona, oraşu în Italia. rcandinAvia, Scandinavia, regiune iu Europa. .SCARPÂNTO, Scar])antn, insulă in marea Greciei. schelda, Schelda, rîu în ţările de josu. rchiavonîa, Sclavonie, provincie în imperiulu Austriei. RCHONEN, SCANIA, Scania, provincie a Suediei. schwîtz, Schwiţu, cantonu în Elveţia. sciAFFtfSA, Siafusa, oraşu şi cantonu in Elveţia. sciampAgna, Siampania, provincie a Franţei. scîlla, Scila, o stincâ în marea Siciliei. scio, Schio, insulă in marea Greciei. scîzia, Sciţ.ia, nume anticu alu Rusiei meridionale. RG’OziA, Scoţie, o provincie a Mărci Britanie. scrîvia, Scrivia, rîu în Italia. scutart, Scutari, oraşu în Anatolia. sebastiAno (san), S. Sevastianu, oraşu în Spania. SEBASTOPOLI, Sevastopolu, oraşu în Crimea. REBENÎCO, Sebenicu, oraşu in Dalmaţia. secchla, Sechia, rîu in Italia. SEDAN, Sedan, oraşu în Franţa. seghedîno, Seghedinu, oraşu în Ungaria. segOkbia, Segorbia, oraşu în Spania. SEGOVIA, Segovia, oraşu în Spania şi în America. selva-nera, Pâdurea-Neagrâ în Germania. sempach, Sempacb, oraşu in Sviţera. SENEGAL, Senegalu, rigatu si rîu în Africa. SENNA, Sena, rîu în Franţa. sennaar, Sennaar, rigatu în Africa. sens, Sens, oraşu in Franţa. SERCHIO, Serchio, rîu în Italia. seringapatam, Seringapatam, oraşu in'India. SERIO, Serio, rîu în Italia. SitRViA, Serbia, principatu în Europa. sesia, Sesia, rîu in Italia septentrională. sestri, Sestri, doâ oraşe in Italia septentrională. shannon, Shannon, rîu în Irlanda. blam, Siamu, rigatu in India. sIbari, Sibari, oraşu anticu în Italia. siberia, Siberia, regiune septentrională in Asia. sicîlia, Sicilia, insulă în Mediterana. si^na, Siena, oraşu în Toscana. sigmaringen, Sigmaringen, oraşu în Germania. siKtr, Siku, lacu în China. silâro,' Silaru, rîu in Italia meridională. 81le, Sile, rîu în Italia septentrională. siLisTRiA, Silistria, oraşu în Bulgaria. siMOtiNTA, Simoentu, rîu anticu alu Troadei. sînai, Sinai, munte în Arabia. rind, Sindu, provincie a Indostanului. sinigAglia , Sinigalia, oraşu in Italia. sînope, Sinope, oraşu şi provincie în Turcia. sion, Sion, oraşu în Elveţia. siRACtfRA, Siracusa, oraşu în Sicilia. siria. Siria, provincie în Asia. rirmione, Sirmionu, peninsulă in laculu Gardei. sivîglia, Sevila, oraşu in Spania. SLtfsiA, Slesia, provincie în Germania. slesvig, Schleswig, ora au în Germania. smirne, Smirna, oraşu şi provincie în Turcia. smolensco, Sinolensco, guvernu în Rusia. socotea, Socotra, insulă în Asia. sodoma, Sodoma, oraşu anticu in Asia. sofAla. Sofala, regiure în Africa. soissons. Soissons. or şu în Franţa. soletta, SOLURA, Solu-i, cantonu in Elveţia. s6mma, Soma, rîu în Franţa. sommerset, Sommerset. provincie in Englitera. RONciNO. Soncino, tirgu în Lombardia. SONDA, Sonda, insule in Oceanulu Indianu. RONDRIO, Sondriu, oraşu în Lombardia. roria, Soria. oraşu in Spania ; Siria. rorrento, Sorento, oraşu în Italia meridională. soutampton, Sutampton, contie în Englitera. RPA, Spa, oraşu în Vestfalia. rpAgna, Spania, rigatu în Europa. rpAlatro, Spalatru, oraşu în Dalmaţia. spandau, Spandau, cetate în Prusia. rpArta, Sparta, oraşu anticu în Grecia. sperohio, Sperchia, rîu în Grecia. rpezia, Speţia, oraşu şi golfu în Italia ; insulă în Grecia. rpilimbergo, Spilimbergo, tîrgu în Italia. spIra, Spira, oraşu în Bavaria. spitzberga, Spiţbergu. insule în marea Glacială. SPOLETO, Spoletu, oraşu in Italia centrală. sporâdi, Sporadele, insule în marea Greciei. sprea, Sprea, rîu în Germania. stafford, Stafford, contie în Englitera. 8TALIMENE, Stalimena, insulă în marea Greciei. stampAlia, Stampalia,. insulă în marea Greciei. stati-unIti, Staturile-Unite, republică în America. stettîno, Stetinu, oraşu în Prusia. stîria, Stiria, provincie din imperiulu Austriei. stocOlma, Stocolma, capitala Suediei. stralsunda, Stralsunda, oraşu în Rusia. strasbGrgo, Strasburgu, oraşu în Franţa. strelitz, Streliţu, oraşu în Germania. strOmboli, Stromboli, insulă şi vulcanu în Italia. stOra, Stura, rin in Italia septentrională. stuttgard, Stutgardu, capitala Viurtember-gului. subiAco, Snbiacu, oraşu în Italia centrală. sudermAnia, Sudermania, o provincie a Suediei. suez, Suez, istmu între Asia şi Africa. sully, Sully, oraşu în Franţa. sulmOna, Sulmona, oraşu J*in Italia meridională. 670 sumAtra.—tb^miti. sumAtra, Sumatra, insulă In marea Indiei. sund, Sund, strimtoare în Europa. surate. Suratu, oraşu în India. surinam, Surinam, colonie a Olandei în America. sarkey, Sarrey, contie în Englitera. sus A, Susa, oraşu în Italia şi în Africa. sussex, SusBex, contie în Englitera. stfTRi, Sutri, oraşu in Italia. svevia, Svevia, Scbwaben, provincie în Germania. svezia, Sveţia, Suedia, rigatu în Europa. svîzzeba, Sviţera, Elveţia, republică in Europa. T. tabAgo, Tabago, una din Antilele. TABÂscO. Tabasco, provincie a Mecsicului. tarlrna, Taberna, oraşu în Spania. tabor, Tabor. munte in Asia. TAGLIACOZZO, Tagliacozzo, tirgu în Italia. tagliamento, Tagliamento, rîu in Italia. tAgo, Tago, rin in Spania. talavera, Talavera, cetate în Spania. tamîgi, Tamisa, rîu în Englitera. tAnaro, Tanaru, rîu în Italia. taokmina, Taormina. oraşu în Italia. tAranto, Tarantu, oraşu in Italia. tarascona, Tarascona, oraşu în Franţa. tarbks, Tarbes, oraşu în Franţa. tArga, Targa, oraşu în Africa. tAro, Tara, rîu în Italia septentrională. tarragOna, Taragona, oraşu în Spania. tArso, Tarsu, oraşu în Asia. tartari a, Tartaria, regiune in Asia. tArvis, Tarvis, tirgu in Hiria. tAuride, Ţauris. oraşu in Persia; Crimea. tAuro, Tauru, şira de munţi in Armenia. taverna, Taverna, oraşu în Italia meridională. tebăide, Tebaida, regiune deşertă în Egiptu. tebe, Te ba, oraşu anticu în Egiptu şi în Grecia. tegAza, Tegaza, oase în descrtulu de Sahara. temesvar, Temişoara, oraşu in Teraişana. tenda, Tenda, colină în Piemontele. TENEDO Tenedu, insulă şi oraşu în marea Greciei. tenerîffa, Tenerifa, una din Canariele. tenessee, Tenessee, rin şi provincie în America. teod6sia, Teodosia, Cafa, oraşu în Crimea. terAmo, Teramu, oraşu în Italia meridională. termini, Termini, oraşu în Italia meridională. terra DEL fu6co, ţara Focului, insulă în America. terracIna, Teracina, oraşu în Italia. terbaferma, Teraferma, provincie în America. terranu6va, Teranova, insula în America; oraşu in Sardinia şi în Calabria. teschen, Teschen, oraşu în imperiulu Austriei, tessAglia, Tesalia, o provincie antică a Greciei. TETuAno, Tetuanu, oraşu şi provincie în Africa. tevere, Tibru, rîu în Italia. texas, Texas, provincie în America. j texel, Texel, insulă a Olandei. | theiss. Tisa. rîu in Ungaria. TiiioNViLLE, Thionville. oraşu în Franţa. TlBKitiADK, Tiberiada, lacu şi oraşu in Asia. tibet, Tibetu, regiune în Asia. TiciNO, Ticinu, riu in Italia septentrională. tidor, Tidor, una din Molucele. tIgri, Tigri, riu in Asia. tilsitt, Tilsitt, oraşu in Prusia. tirAno, Tiranu, tirgu în Lombardia. tiro, Tiru, antica capitală a Feniciei. tirolo, Tirolu, o provincie din imperiulu Austriei. tirreno, Tirena (mare), o parte din Medite-rana. TivoLi, Tivoli, oraşu în Italia. tobolsck, Tobolsck, capitala Siberiei. t<3di, Todi, oraşu in Italia. tokai, Tokai, tirgu în Ungaria. toledo, Toledu, oraşu în Spania. tolentîno, Tolentinu, oraşu în Italia. tolone, Toulon, oraşu in Franţa. tol6sa, Tolosa, oraşu în Franţa şi în Spania. tomructu, lombuctu, oraşu în Nigriţia. tonchîno, Tonchinu, regiune în Asia. TORGAU, Torgau, cetate in Prusia. torîno, Torino, oraşu în Italia septentrională. tornay, Tournay, oraşu în Flandria. torneo, Torneu, oraşu în Finlandia. torrks-vedras, Torres-Vedras, oraşu in Portugalia. tortOna, Tortona, oraşu in Italia. tort(îsa, Tortosa, oraşu în Franţa. toscAna, Toscana, provincie în Italia. tournon, Tournon, oraşu în Franţa. tours, Tours, oraşu în Franţa. trAcia, Tracia, provincie antică a Europei. TRAIANOPOLI, Trainopolu, oraşu în Rumelia. tranquebAr, Trancuebar, oraşu în Asia. TRANSILVANIA, Transilvania, Ardealu. TRApani, Trapani, oraşu in Sicilia. TRAS1MEN0, Trasimenu, lacu în Italia. TRAU, Trau, oraşu în Dalmaţia. travancor, Travancoru, oraşu în India. tr^bbia, Trebia, riu în Italia. TREbIgne, Trebinie, oraşu în Bosnia. trebis6nda, Trebisonda, oraşu în Asia.. tremiţi, Tremiti, insule în marea Adriaticâ. TR&îTO.—VUCOVAR. 671 tr£nto, Trentu, oraşu în Italia septentrionala. truveri, Treveri, oraşu în Prusia. TREVÎso, Treviso. Tarviziu, oraşu în Italia. trevoux, Trevoux, oraşu în Franţa. trieste, Triestu, oraşu în Iliria. trin Acria, Trinacria, nume anticu alu Sici-liei. trincomAla, oraşu în insula de Ceylan. TRINITÂ, Trinitatea, insulă în America. tripoli, Tripoli, stătu în Barbaria. TRIPOLÎZZA, Tripoliţa, cetate în Morea. trOade, Troada, provincie antică în Asia. tr6ia, Troia, oraşu anticu în Asia mică. troppau, Troppau, oraşu în Silesia, TROYES, Troyes, oraşu în Franţa. truxillo, Truxillo, oraşu în Estremadura. tubinoa, Tubinga, cetate în Germania. tucuman, Tucuman, provincie în America. Tuerto, Tuerto, rîu în Spania. TtfNisi, Tunisu, beilicu în Barbaria şi oraşu. turchestan, Turchestan, regiune în Tartaria. turchîa, Turcia, imperiulu otomanu. turgOvla, Turgovia, cantonu în Elveţia. turIngia, Turingia, provincie a Sacsoniei. turrena, Turena, provincie a Franţei. U. UBA, Uba, rîu în Asia. ubeda, Ubeda, oraşu în Andalusia. udine, Udine, oraşu în Italia septentrională. ugra, Ugra, rîu în Rusia. ukranla, Ukrania, provincie a Tartariei. uleaborg, Uleaborgu, provincie a Finlandiei. ulma, Ulma, oraşu în Germania. ULSTER, Ulster, provincie a Irlandei. umbria, Umbria, provincie în Italia centrală. umaya, Umaya. rîu în Mecsicu. ungherîa, Ungaria, rigatu în imperiulu Austriei. UNÎNGA, Uninga, oraşu în Franţa. unterwald, Untervaldu, cantonu în Sveţia. UPS ALA, Upsala. oraşu în Sveţia. URAGUAY, Uraguai, republică în America. urâli, Urali, munţi în Rusia. urAna, Urana, rîu în America meridională. URBINO, Urbinu, oraşu în Italia centrală. URGEL, Urgelu, rîu in Spania. uri, Uri, cantonu in Sviţera. UTJCA, Utica, oraşu anticu în Africa. UTRECHT, Utrecht, oraşu în Olanda. y. VĂDA, Vada, sînu de mare în Toscana. vado, Vadu, portu în Italia septentrională. VAGLIAdolid, Valiadolidu, provincie in Spania. Valachia, Vlacbia, România. YALCAMONICA, Valcamonica, vale în Lombar-dia. VALcnitfsA, Voclusa, cascadă în Franţa. valdeck, Valdeck, principatu în Germania. valenciennes, Valenciennes, oraşu în Franţa. val&nza, Valenţa, oraşu in Spania yall^se, Valesu, cantonu în Elveţia. valtellIna, Valtelina, provincie a Lombar-diei. VARENNES, Varennes, oraşu în Franţa. VÂRÂSE, Varese, oraşu în Lombardia. vArna, Varna, oraşu în Turcia. VARO, Varu, rîu în Franţa. VARsAvia, Varşovia, capitala Poloniei. YAUD, Vaud, cantonu în Elveţia. v£io, Veia, oraşu anticu în Italia. VELLETRI, Veletri, oraşu in Italia. vendome, Vandomu, oraşu in Franţa. venezia, Veneţia, oraşu in Italia. venezuela, Veneţuela, republică şi oraşu în America. VEnOsa, Venosa, oraşu în Italia. VERA-CRUX, Vera-Cruz, oraşu în America. verc^lli, Vercelli, oraşu în Italia septentrională. VERDUN, Verdun, oraşu în Franţa. ver6na, Verona, oraşu fortificatu în Italia. VERSAILLES, Versalia, oraşu in Franţa. VESTFAlia, Vestfalia, o provincie a Prusiei. vesi)vio, Vesuviu, vulcanu în Italia meridională. vevay, Vevay, oraşu în Elveţia. YIBURGO, Viburgu, cetate în Finlandia. vicenza, Vicenţa, oraşu în Italia. viddino, Vidinu, oraşu în Bulgaria. vienna, Viena, capitala imperiului austriacu. VIGEVANO, Vigevano, oraşu în Italia. VIGn6la, Vignola, oraşu in Italia. villAco, Vilachu, oraşu în Carintia. villan6va, Vilanova, oraşu în Spania şi în Franţa. * VILNA, Vilna, guvernu în Rusia. virginia, Virginia, provincie în America. VÎstola, Vistula, rîu în Polonia. viterbo, Viterbu, oraşu în Italia centrala. VITT(3ria, Victoria, oraşu in Sicilia şi în Spania. voghera, Voghera, oraşu în Italia. V(3lga, Volga, rîu în Rusia. volînia, Volimnia, provincie a Poloniei. voltekra, Voltera, oraşu in Toscana. VOLTtiRNO, Vulturnu, rîu in Italia meridională. VUCOVAR, Vucovar, oraşu in Slavonia. Digitized by Google 672 WALCHEREN.—ZUKIGO, w. WALCHEREN, Walcheren, insulă în Olanda. WARTA, Warta, oraşu in Polonia. • warwick, Warwick, contie în Englitera. washington, Washington, oraşn în America. weimar, Weimar, stătu în Germania. wener, Wener, lacu în Suedia. weser, Weser, riu în Germania. westmoreland, Westmoreland, contie în En* glitera. wight, Wight, insulă în Englitera. wimpfen, Wimpfen, oraşu în Germania. Winchester, Winchester, oraşu în Englitera. winDsor, Windsor, oraşu in Englitera. WITEPSK, Witepsk, guvernu in Rusia. WITH, With, insule în Oceanulu Australu. wittenbekg. Wittenberg, oraşu în Prusia. wohcester, Worcester, oraşu şi contie în Englitera. worms, Worms, oraşu îu Germania. wuktemberg, Wiirtemberg, rigatu în Germania. wtfRTZBtfRGO, Wiirtzburg, oraşu în Germania. X. XANTO, Xanto, oraşu în Asia. xeres, Xeres, oraşn în Spania. XICOCO, Xicoco, insulă în Japonia. YAMBO, Yambo, oraşu în Arabia. yarmout, Yarmouth, oraşu în Englitera. yeres, Yeres, insulă în Europa. YONNE, Yonne, rîu în Franţa. YORK, York, oraşu şi contie în Englitera. I xiria, Xiria, munte şi riu in Grecia. | XUCAR, Xucar, riu în Spania. I YORK (nuova), Noulu York, oraşu în America. I yssel, Yssel, rîu în Olanda. ! YTRES, Ypr£s, oraşu în Franţa. yyerdun, Yverdun, oraşu in Sviţera. 1 yvetot, Yvetot, oraşu în Franţa. Z. ZAGRAB, Zagabria, oraşu in Croaţia. ZAEMBRA, Zaimbra, lacu în Africa. ZAIRO, Zairu, rîu în Africa. ZANGtTEBAR, Zanguebar, provincie în Africa. ZANTE, Zante, una din insulele ioniane. ZÂRA, Zara, capitală a Dalmaţiei. 1 zelAnda, Seelandia, ţinutu în Olanda. t I zitMBLA (nu6va), Noua Zemblâ, insulă a Rusiei. | znaim, Znaira, oraşu în Moravia. | zug, Zug, cantonu şi lacu în Elveţia. I ^didersee, Zuidersee, golfu în Olanda. | zurigo, Ziirich, oraşu şi cantonu in Elveţia. *1 PATTI DI ASSOCIAZIQNE. * ) Tutta l’Opera eonsterâ di circa dieci fascicoli in 8° grande, con lettere compatte e formanti assieme tre grossi volumi. , ’ Ogni fa8cicolo conterrâ 160 pagine. ed il suo prezzo sarâ di 5 lire italiane. Se qualcbe fascicoio Tiuscisse piu o meno voluminoso, il prezzo ne Terra aumentato o diminuito proporzionatamente. . Ciascun volume potendo costituire un’Opera distinta. sarâ libero a cbicchessîa di ritirarsi dall’associazione tostochfc sarâ completata Tuna o l’altra fra le tre parti del vocabolario, oppure di associarsi separatamente alle parti sussegnenti senza essere obbligato di acqufsţar%> le antecedenti. Le soscrizioni si ricevono al domicilio dell’ autore (Braila, Strada S. Archangelu Ni ^ i1 h CONDITIUNILE ABONAMENTULUI. Toatâ Opera va fi împărţita in zece fascicule sau aproape, in 8° mare, cu litere compacte şi formându impreunâ trei mari volumuri. ’ Fiecare fasciculu va coprinde 160 pagine, şi preţulu va fi de 5 lei noui. Dacă oarecare fascicula va fi mai multu sau mai puţinu voluminosn, preţulu va fi mâritu sau scâzutu in^ proporţiune. Fiecare volumu constituindu o Opera deosebita, va fi liberu la oricine de a se retrage din abonamentu îndată ce una sau alta din ce'e trei părţi ale vocabularului va fi complectată, sau chiaru de a se prenumera numai la a trea parte, fără de a fi obligatu sâ cumpere părţii*, precedente. ^ ^ Subscrierile se priimescu la doraidliulu autorului (Brăila, Strada S. Archangeju Nr. 2), precumu şi la celelalte adrese ce se voru arăta prin anunţiuri. , - Cererile de abonamentu se făcu, sau directa, sau printr’o scrisoare francata şi Însoţită cu preţulu' fasciculeloru ce voru fi deja publicate. - La eşirea ântăiului vfascicula se va-plâti şi preţulu celui de alu doilea, Afarâ de aceasta, nu se va cere dela abonaţi nici o altă antecipaţiune. , > f nonchfc a tutti quegli altri indirizzi che verranno indicaţi mediante pubblici annunzi. Le domande di associazione devono farsi, o direttamente, o mediante lettere francHe ed / accompagnate dai prezzo dei fascicoli che si fossero giâ pubblicati. ^ Airuscire del primo fascicolo dovrâ esborsarsi anche il prezzo del secondo. Tranne cio non si chiederâ dagli associati veruna specie di anticipazione. _ . î ■ . t I i Digitized by Google