MAREA ENCICLOPEDIE AGRICOLĂ VOL. IV MI-PORO (MIALĂ—POROINIC) DIRECTOR: C. FILIPESCU SUBDIRECTOR : RÂUL C FILÎPESCU ING'NERI AGRONOMI MAREA ENCICLOPEDIE AGRICOLA REDACTOR!: VICTOR DE MAYO ŞI VINICIUS FILIPESCU INGINERI AGRONOMI REFERENŢI SPECIALI : ING. AGR. DR. AM. VASILIU, Profesor Facultatea: de Agronomie Timişoara ; PROF. DR. C. C. GEORGESCU, dela Şcoala Politehnica din Bucureşti; DR. VICTOR GHIMPU, Ing. Agr. Membru al. Academiei de Ştiinţe, Şei de Secţie la Inst. experimental al tutunului ; M. COSTESCHI, Ing. Agr. Conf. Facult. Agronomie Iaşi ; PROF. DR. N. GHIULEA, dela Universitatea din Budureşti. VOL. IV EDITURA P. A. S. — BUCUREŞTI MCMXXXXII IMPRIMERIILE „CURENTUL“ S. A. R. Inmatr. sub No. 174/938, la reg. of. com. Bucureşti. Tipărită în ziua de 12 Augus-t 1942 Mm LĂMURIRE Prezentându-ne cu al patrulea volum al Marei Enciclopedii Agricole nu cerem nici o circumstanţa atenuanta din punctul de vedere redacţional. Bunii noştri colaboratori ne-au pus la îndemâna acelaş material stilizat, în plin curent şi cu tot ce ştiinţa şi experienţa agricola a putut confirma şi trece în inventairul ei ca zestre definitiva. Lucrarea mergând tot mai mult cdtre sfârşitul ei, n'am omis a ţine seama de imperfecţiunile observate în volumele preccdente, pentru a evita repetarea lor. Fără a face din acest atribut o fuilă, nu ne sfiim sa o spunem ca în fiecare an, dela început şi până astăzi, ara mai învăţat, am mai adăogat sau am mai modificat câte ceva pentru a atinge un punct cât de înaintat în drumul pe care mergem. Astfel ne muncim a sfârşi lucrarea în cele mai bune condiţiuni. Acest lucru 1'am simţit, adânc, nu numai noi, dar şi colaboratorii noştri, cari, cu fiecare volum apărut, şi-au dat seama ca nivelul câtre care trebue sa tindem, nu este deajuns doar sa se racordeze cu achitarea stearpa de o îndatorire profesionala, ci trebue sa garanteze ca materialul furnizat se apropie de acesL nerfecţiune, căreia sâ nu i se gă-seaiscă lipsuri de ordin ştiinţific swMehnic. Aceasta măcar din punctul de vedere al extensiunei sale, al încadrării lui în materia respectiva, al importanţei lui în erarhizarea atâtor discipline, câte fac parte dintr'un complex enciclopedic. Atât. In aceasta privinţă criteriul :nostru, de conducător al lucrării, a fost proporţionalizarea dusă până la drămăluire, în afară de preferinţele de care nimeni pe lumo nu-1 poate desparte pe om. Am dat oarecaire extensiune unor cuvinte care ni s'a părut c'ch reprezenta ceva cu totul de actualitaite, „en vogue" cum s'ar zice, şi asupra înţelesului cărora n'ar trebui să plutească dubiul sau impre-ciziunea. Am mai satisfăcut, într'o măsură foarte mică, şi dorinţa expres exprimată a unor autori cari au stăruit să nu li se ştirbească subiectul tratat. Dar numai în măsura regulei admisă. Au fost şi cazuri când pentru acelaş cuvânt, am avut două s>aiu mai multe redactări. Deşi toate erau bune, — cerem ertare autorilor, — dar am fost siliţi să le preferăm pe acelea care se încadrau mai bine în programul noistru. S'ai făcut dovada, — care onorează la superlativ corpurile noastre de specialişti şi scriitori, — că, cu toată vremea potrivnică unor V lucrări de natura aceasta, cu toate dislocările de iorie — în cuprinsul cărora intra şi colaboratorii noştri, — şi cu toate preocupările tuturor cdtre punctul Arhimedic, acela al dobândirii linişiei ureia-toare şi a idealului nostru naţional, totuşi au găsit timpul necesar, --şi incd în cele mai bune conditiuni, — pentru făurirea cpsrei. lor, ca o încununare a grijilor ce poarta* agriculturii. Le mulţumim din inima, tuturor. N'am recurs ia colaboratori noui *) — deşi am ii pui.ui~o face, — din pricina cd cei care şi-au dai tributul la celelalte volume, au dorit sa-şi complecteze ciclul articolelor lor. De aceia nici nu credem nimerit a da o noua lista a acestora. Ne sifnţim insa dator: sd anunţam ca, redacţional, 80 1a sula din volumul‘ al V-lea este pus sub tipar. Pentru restul de 20 la suta, ne-am adresat colaboratorilor, pe care îi rugam şi pe calea aceasta, ca la primirea listei de .Lo mierii, sâ binevoiascâ a-i redacta în timpul cel mai scurt, întrucât; dorim stăruitor ca în cursul lunei Septembrie sd avem şi volumul! ultim, pe masa de scris. Nu vedem nici o imposibilitate în aceasta privinţa, decât împrejurările neprevăzute. Deasemeni, în ciuda dificultăţilor crescânde de procurare a hârtiei, de confecţionare a; clişeelor, de tipărire chiar, şi fard a ne laşa descurajaţi de urcarea costului materialelor, trecând peste condiţiu-nile elementare ale unui minim de rentabilitate — impus do însăşi ruajul întreprinderii editoriale şi de acei spirit de prudenţa care nu trebue sd lipsească din acţiunile ce vor sd dureze — ne-am fâcut un punci de onoare ca sd tipărim lucrarea noastrd pe aceiaşi hârtie da prima calitate şi sd-i adm aceiaşi ilustraţie bogata ca şi celorlalte volume. * Dăcd din punctul de vedere redacţional lucrarea a mers şi merge normal, trebue sd mărturisim cd din ăcel administrativ, — material sau financiar, — greutăţile au fost şi sunt indescriptibile. Ea nu s'a bucurat de primirea prietenoasa şi susţinută la care avea dreptul. In afara de Ministerul de Agricultura, — şi aci trebue sâ exprimam mulţumirile noastre cele mai recunoscătoare d-lui ministru Aurelian Pană, preţuitor şi sprijinitor al Cărţii Agricole tot atât de mare, pe cât de remarcabil agricultor este şi trecut în conştiinţele noastre ca unul din ctitorii „Marei Enciclopedii Agricole" — aifară de unele instituţii, printre ele câteva Camere Agricole, precum şi de unii particulari : magistraţi, militari, medici, avocaţi ingineri, — prea puţini alţii cru dovedit că îşi dau seama de însemnătatea slovei tipărite, de nevoile pe care poate să le umple, şi de truda trebuitoare pentru a o edifica. Nu suntem departe de adevăr, afirmând că în cele trei corpuri de specialişti, — agronomic, veterinar şi silvic, — care şi-au dat un concurs atât de preţios pentru a făuri o operă onorabilă şi de laudă pentru orice ţară, nu s'au găsit mai mult de o sută de inşi care să şi-o fi procuralt, pe cont propriu, prin comandă. Toţi s'au prelins *) Au colaborat — penttru prima dată Qia a>cest volum d-nii Ingineri Agronomi Ion Maxim — I. Max — şi N. Botghiceanu'. VI luând din volumele predate instituţiilor, iar cei cdrora le lipsesc unele volume, ar dori sd descomplectdm colecţiile noastre pentru a le complecta pe ale lor. Ne-am întrebat şi ne întrebam cdrei cauze se datoreşte aceasta stare de lucruri ? N'au nevoe aceşti profesionişti de literatura de specialitate ? N'au ei încredere în ceeace au scris, —cu atâta daruitoare generozitate — colegii lor, cunoscuţi şi cu autoritate în disciplina pe care o reprezintă ? Sau doar îi umileşte, — fard a şi-o mărturisi, — paginile scriise de cei cu mai multâ tragere de inima şi vocaţie ? Sau profeseazd şi ei aceiaşi convingere ca unul din colegii noştri care, la vederea celor câteva mii de cdrţi din biblioteca mea, ai eşit afard cu exclamaţia : „Ce bre omule ai înebunit ? N#ai avut ce face cu banii ? La mine dacd-i gdsi o carte sd dai foc casei". Noi la’vem o adevdratd strângere de inimd, nu pentruca ni-e teama ca vom rămâne cu enciclopedia în rafturi, — ceeace încâ ar demonstra ceva, — dar pentruca privim lucrurile sub unghiul priceperii rosturilor culturii agricole. Nu credem în documentaţia ştiinţei pe care o profesam ? Purtam convingerea, — cum cred unii străini de rosturile şi posibilităţile ştiinţei agricole cd această este o disciplină minordf fiindcă agricultură este o funcţie exclusivă ă condiţiunilor naturale? Nu prezintd ştiinţă agricola, pentru noi o perspectiva de îndrumare, de deschideri de isvoare şi iniţiative, n'are ea mijloace de acţiune deduse din documentarea pe teren ? Nu am început ia înfiripa şi noi a bruma de tradiţie culturalâ-agri- cola, desfacând existenţa diplomei încârcata de drepturi faţa de un Stat, — care este totodatd „Pater familias", — de cerinţele breslei care vrea sa aiba în cuprinsul ei elemente de elita, încarcate de învăţătură şi căpiaibile că în cele mai grele împrejurări sd fie în mdsurd a veni cu soluţii adecuate şi adaptabile, nu cu păreri şi impresii ? Punem aceste dureroase întrebări, întrucât zadarnice au rămas toate apelurile noastre sincere, desinteresate, cdtre colegii mai bătrâni, dai şi cdtre cei miai tineri, spre a înţelege, cd la îndrdzneala noastra de a ne înhdma la o atare lucrare, trebue, într'o mdsurd- cât de mica, sa rdspundd şi bunăvoinţă lor, chiar şi numai pentru a ne da o cât de platonicd satisfacţie şi a nu ne obliga, ca prin derogare dela anumite prerogative ale vârstei şi situaţiei, sd ne coborâm prea jos, şi sd găsim în aceasta preţul realizdrei unei opere de proporţii — oricum — puţin obişnuite. In loc de înţelegere, am aflat la unii colegi o deosebita frenezie de a ne umili, de a ne demonstra cd înălţimea la care au ajuns, unii la o vârsta atât de fragedâ, denota, în acelaş timp o maturitate adânca de cugetare care nu le mai permite sd se încurce cu nişte zgârie hârtie, şi stăpânirea totala a unui summum Pirandolesc de cunoştiinţe, la care nu mai au — sau nu mai pot — a addoga ceva. * * * Dacd aceastd superbie ar fi — cum este bundoara coada păunului — decorativa dar inofensiva, au i-am da importanţa de a o semnala ; ea îmbracd însd, uneori, forme agresive şi devine, adesea păgubitoare pentru cei ce se laşa amdgiţi de stralucirea-i deşartă. VII Pe noi, încrederea ce i-am acordat, din filozofica largheţa sufleteasca, ne-a costat o întârziere de peste doua luni a apariţiei acestui volum. Intr'adevăr, prin preajma Paştilor, când stăteam gata sa tragem ultimele coaie, criza de hârtie devenise acuta. Oficiul de vânzare al fabricilor de hârtie epuiza stocul existent în depozit şi ne trebuiau, în câteva zile, 80—100 mii lei pentru a ridica tot ceiace se mai gâsea şi ne era necesar. Unul din colegii noştri, înţelegător şi cunoscător al situaţiei, a vrut sa ne fie de ajutor, mijlocind la instituţia unde funcţionează obţinerea pentru noi a unui avans asupra lucrării căre ne-ar fi îngăduit să trecem, cevă măi uşor, un moment dificil din existenţă „Mairei Enciclopedii Agricole". Bunul nostru coledţ, însufleţit de cele mai bune intenţii, nu avea însă şi calitatea de ă decide în spjeţă ; ă trebuit deci să pertracteze, — târâganindu-ne, fard sd vreaj şi pe noi — timp de o luna, până ce am izbutit sa descifram în silpilinicile comunicări, caracterul răspunsului hotărâtor pe care îl aşteptam : refuzul de a servi „Marea Enciclopedie Agricola" venind din partea altui coleg care, — prin staţiunile-i prelungite înir'o anticamera prefecto-riala, — considera ca îşi satisface cu prisosinţa atât datoria cât şi as-piraţiile-i profesionale. Lămuriţi, ne-am încropit banii vânzând, de ultima ora şi la preţ derizoriu, o parte din puţinul pământ ce ne mai rămăsese. Intre timp, trecuse însd o luna şi hârtia delà oficiu luase, de mult, alt drum decât acela al tiparniţei noastre. Şi a trebuit excepţionala bunăvoinţă a unui funcţionar al oficiului de vânzare a hârtiei, d-1 Popescu, pentru ca — dupa o alta luna — sa putem începe tipărirea Ultimelor coaie ale volumului de faţa. Toate acestea spuse fără urma de resentiment personal, ci doar pentru definirea şi clasificarea unei anumite categorii de breslaşi — pe deasupra şi foarte prezumpţioasă — care năzueşte sa ţie viori prime în orchestraţia agronomiei româneşti. * * * Trebue totodată sa recunoaştem ca daca sunt colegi care, probabil au o adevârata aversiune pentru carte, sau care nu concep a sprijini o activitate de interes general, sunt şi alţii care merita toata via noastră gratitudine. Iată pe colegul Popescu-Greaca, Directorul Agriculturii din Bucovina, şi pe St. D. Spătaru, Directorul Agriculturii Basarabene, care, din propria lor iniţiativă, ne-au făcut serioase achiziţii de Enciclopedii, cum şi atâţia colegi, din tot cuprinsul ţarii, cari ne-au dat încurajarea necesară pentru a merge înainte, şi cărora le mulţumim. Ne punem în mâinile lor toată grija de viitor şi toată nădejdea de mai bine, pentru a putea duce la sfârşit însărcinarea pe care neam luat-o, din a noastră proprie voinţă. C. FILIPESCU VIII Ministerul Agriculturii şi Domeniilor IALA. - Sin. - Miel, care suge încd la oaie. MIANA STRIGILIS. -Ent. - Gen de fluture nocturn din ord. Le-pidopterae, fam. Noc-tuidae. Adultul este un mic fluturaş a-proape de 2 cm. lungime şi de culoare cenuşiu-negricios. A-ripile anterioare au nişte striaţiuni foarte fine, şi sunt traversate înainte de extremitate de o banda albâstruie trisinuată şi nişte pete reniforme şi rotunde albe. Aripile posterioare sunt de un cenuşiu închis, a-proape negru ; sunt tivite cu o franje scurta şi puţin mai deschisa. Câte odată banda albastra a aripilor anterioare este redusa la o mica linie transversala ; fluturele în întregime este de un negru imaculat. A-cest fluture sboară în cursul lunilor Iunie şi Iulie. Ouăle, după cum se pare, le depune pe frunzele de Dactylis. Durata in-cubaţiunii nu este cunoscută. Micile larve pătrund în tinerele vlăstare ale plantei şi le distruge partea centrală. In tot timpul iernei şi al primăverei următoare, ele trec din plantă în plantă şi distrug tufele în întregime. In cursul lunii Mai, ele părăsesc gazda, şi trec în pământ la o adân- cime de 3-5 cm., unde. se transformă în ciisalide, iar după trei săptămâni apare fluturele. Larva de Miana este foarte scurtă şi groasă, strâmtă înainte şi înapoi. Este de culoare galbenă, cu partea dorsală străbătută de două bande brune longitudinale. Trompa sa este foarte lată şi scurtă, trunchiată la extremitate, pe când palpii labiali sunt înguşti şi alungiţi. M. strigilis este răspândită în toată Europa, din Danemarca până în Italia şi în Rusia meridională. Nici o insectă parazită n'a fost semnalată ca susceptibilă a trăi pe socoteala acestei periculoase Lepidoptere şi nici o metodă de distrugere nu a fost găsită contra ei. M. Vr. MÎAZA-ZI. - Astr. - Sin. Sud - v. ac. - MICÂ. - Min. - Silicaţi de aluminiu cu K. Na, Mg, Ca, Fe. Greutatea specifică 2,85-3,0. Moscovita - M. albă sau M. potasică -se găseşte în nisipurile din albiile râurilor. Conţine circa : 47°/o Si02 ; 33,5% A1203 ; 10% K20 ; 5% Fe203 ; 1,8% MgO şi urme din alte substanţe. Se descompune mai greu decât biotita. Biotita. - M. neagră sau M. magneziană -este un silicat de magneziu, potasiu, aluminiu şi fier. Are culoarea închisă până la neagră. Conţine circa: 37% Si02; 16,5% A1203 ; 15,6% FeO ; 9% MgO ; 6% MICAŞIST - MICROPSALLIOTA 2 Fe203 ; 6°/o K20; 1,1 OVo Na20; 1,10% Ti02 ; 1% CaO şi alte substanţe. Solurile care provin din descompunerea m. conţin mult potasiu. Amil. Vas. MICAŞIST. - Min. - Roca metamorficd compusa din cuarţ şi mica. Se găseşte în Carpaţi. MICELIU. - Fitop. - Partea vegetativa a ciupercii care naşte din spor şi care produce fructificaţii. Mai este un termen colectiv, însemnând un grup sau o massâ de hife sau filamente ale ciupercii. V. Gh. MICETES. - Fitop. - Dela grec. mukes -ciuperca - Sin. ciuperca. MICOLOGIE. - Fitop. - Ştiinţa care se ocupă cu studiul ciupercilor. MICOZE. - Fitop. - Bolile cauzate de către ciuperci - termenul se aplică mai mult pentru afecţiunile ţesuturilor animale. . V. Gh. MICROBI. - Biol. - Mieros - mic, Bios -viaţă -. Organisme microscopice care trăiesc în aer, în apă şi în pământ, la suprafaţa sau în interiorul corpilor anorganici şi al fiinţelor organizate. Un mare număr de m. trăesc în stare saprofită în interiorul organismului nostru, fără a-i cauza cel mai mic rău, unii chiar sunt folositori; din contra, alţii sunt patogeni; aceştia se împart în microbi specifici şi nespecifici. M. specifici sunt acei care produc maladii ale căror caractere principale sunt totdeauna aceleaşi. Astfel sunt : bacteriile morvei, tetanosului, ruje-tului, tuberculozei, antraxului; virusul filtrant al turbării, febrelor eruptive ; proto-zoarele piroplasmozelor, leishmaniozelor ; ciuperca actinomicozei, botriomicozei, as-pergilozei. M. nespeciiici se găsesc foarte răspândiţi în natură şi ei pot produce maladii absolut diferite după teren şi localizare. Astfel streptococul poate produce broneho-pneumonie, febră puerpe-rală, iar stafilococul, un furuncul, o endo-cardită, o osteomielită. Porţile de intrare ale microbilor sunt : 1 - pielea ; 2 - mucoasele : conjonctivă, digestivă, respiratorie, etc. şi 3 - nervii. Localizarea microbilor. M. au tendinţă de a se localiza : 1 - în regiunile unde se produce o mare activitate nutritivă sau funcţională ; 2 - în regiunile anemiate, rău nutrite, lezionate printr'un şoc mecanic. Infecţia nu se produce decât dacă un număr suficient de microbi invadează regiunea. Gradul de virulenţă al microbilor se poate atenua sau se poate exalta prin trecerea dela un individ la altul. Toxinele secretate de microbi pot avea o acţiune locală şi o acţiune generală asupra celulelor, pe care le distrug sau le fac să degenereze. X. P. MICROBICID. - Med. - Substanţă care omoară microbii. MICROBIOLOGIE. - Ştiinţa care se o-cupă cu studiul microbilor. MICROBISM LATENT. - Med. - Infecţiune microbienă când microbii stau blocaţi în diferite organe ca : ganglioni, seroase, unele ţesuturi. Maladia nu se produce decât atunci când o cauză ajutătoare vine să diminueze rezistenţa organică, de exemplu un traumatism. X. P. MICROBLEFARIE. - Med. - Pleoapa mică. Anomalie întâlnită mai ales la noii născuţi. Poate fi la q singură pleoapă, sau la ambele dela un ochiu sau la pleoapele ambilor ochi. A. L. MICROBRACON. - Ent. - Insectă ento- mofagă din Ord. Hymenoptere, duşman natural al lui Phaedon cochleariae. MICROCEFAL. Anat. - Cap al cărui volum este subnormal. I. R. D. MICROCOC. - Varietate de microbi. M. prodigiosus este foarte răspândit în aer. şi apă şi se desvioltă mai ales pe substanţele amilacee aşezate la umiditate. X. P. MICROFON. - Fiz. - Dispozitiv inventat de Hughes, întrebuinţat pentru amplificarea sunetului în telefonie. - v. ac. -MICROGASTER. - Ent. - Gen de insectă care atacă larvele şi pupele de Pegomyei betae c u r t i s -musca sfeclei un duşman natural. MICROLEPIDOP-TERE. - Ent. - Subordin de insecte din ordinul Lepidoptere, sin. fluturi. - v. ac. - MICROORGANISME. - Plante şi animale unicelulare sau multicelulare, al căror corp e aşa de mic, încât trebue mărit cu instrumente speciale, pentru a fi văzut. MICROPHIALE. - Bot. - M. A. Zahler. -Gen de licheni din familia Gyalectaceae, caracterizat printr'un thal cu conidii de Trentepholia. Apotecii cu excipul propriu deschis colorat şi spori bicelulari. Din cele cca. 15 specii corticole sau musci-cole, următoarele două sunt răspândite şi la noi pe scoarţa foioaselor dela şes şi munte : M. diluta - Dicks. - Stnr. şi M. lutea - Dicks. - Stnr. P. Cretz. MICROPIL. - Bot. - Orificiu la vârful ovulului - v. ac. MICROPSALLIOTA. - Bot. - M. Hoehn. -Gen de ciuperci din familia Agaricaceae, subfamilia Melanosporae, dar mici, cu Fig. 1. - Microfonul lui Hughes. 3 MICROPUS - MICROSCOP pălăria pieloasă, pedicel subţire, plin sau iistulos, cu inel; lamele ovale, libere ; spori violeţi. Specii numeroase în Europa. M. minima - Rick. - Hohn. e o ciuperca mică, înaltă de numai 0,8-1 cm., ce creşte prin tufişuri, parcuri, etc. P. Cretz. Fig. 2. — MICROPSALLIOTA MINIMA. MICROPUS. - Bot. - M. L. - Gen de plante din familia Composaceae-Inuleae. Mici plante anuale, lânoase, cu capitule mici, terminale sau axilare. Involucru bi-seriat. Receptacul nud. Anterele incluse în corolă. Papul lipseşte. M. erectus L., e o plantă mică, răspândită în regiunea mediteraniană şi Orient, cultivată uneori prin grădini. P. Cretz. MICROSCOP. - Fiz. - Un instrument optic destinat a observa obiectele mici şi care, printr'un sistem de lentile, dă o imagine mult mărită a acelui obiect. Se compune dintr'un obiectiv şi un ocular. Obiectivul este constituit dintr'o lentilă convergentă foarte mică, cu distanţa focală foarte scurtă şi care dă, asupra unui obiect plasat foarte aproape - însă înainte de focar - o imagine reală mărită. Ocularul este deasemenea format dintr'o lentilă convergentă, funcţionând ca o lupă, şi care dă o imagine virtuală amplificată a imaginii reale furnizată de obiectiv. De fapt, atât ocularul, cât şi obiectivul, nu sunt reduse la o simplă lentilă, ci compuse din mai multe lentile, astfel asociate încât să corijeze e-fectele de aberaţiune. Distanţa dintre obiectiv şi ocular este invariabilă. Pentru punerea la punct, tubul microscopului este prevăzut cu un sistem de şuruburi şi pignoane care permit de a-1 apropia sau îndepărta de obiectul sau preparatul de examinat care este plasat pe o lamă de sticlă, luminată pe dedesubt printr'o mică oglindă articulată, astfel ca lumina să fie dirijată asupra obiectului mai mult sau mai puţin oblic. Pentru a se evita pierderile de lumină prin refl exiune, adesea se interpune o picătură de lichid între lamă şi obiect - obiectul cu imersiune Pentru studiul detailat al preparatelor se utilizează succesiv obiective de puteri diferite. Un dispozitiv comod este acela denumit „revolver", care permite prin simpla mişcare a unei plăci turnante sa se înlocuiască fiecare obiectiv printr'un altul. Printr'o diafragmă, care limitează câmpul microscopului, se asigură claritatea imaginii. Calităţile caracteristice ale microscopulu sunt: grosis- mentul şi puterea. Grosismentul G reprezintă, dealtfel ca la toate instrumentele optice, raportul dintre diametrele aparente ale imaginei şi o-biectului văzut cu ochiul liber ; imaginea obiectului fiind situată la aceiaşi distanţă, presupusă egală cu D, distanţa de viziune distinctă a observatorului, valoarea grosismentului este data de formula G = D f _F_ a aD ti unde a reprezintă lungimea instrumentu- Fig. 3. — MICROSCOP. lui, F şi f distanţele focale ale obiectivului şi ocularului. Din formulă se vede că dacă se reduc distanţele focale, grosismentul creşte cu lungimea tubului ins- MICROSOMI - MICSANDRE SĂLBATICE 4 trumentului. Acest grosisment mai depinde deasemenea şi de vederea observatorului. Puterea P are ca măsură unghiul sub care se vede în instrument unitatea de lungime: G a P — - ^ sau P p | -Puterea P este independentă de vederea observatorului. Camera clară consista dintr'o prisma cu reflexiune totală, care permite ochiului de a primi în acelaş timp .razele care vin dela obiect, transmise prin microscop, şi cele care vin dela foaia de hârtie pe care se poate desena imaginea obiectului. Prin acelaş dispozitiv al camerei clare se poate măsura direct grosismentul, dacă se plasează pe port-obiect o scară divizată în centimetri şi milimetri, iar pe hârtie o scară divizată în milimetri. Descoperirea microscopului compus se atribuie unui olandez Jansen - 1590 -, după alţii ar fi datorită lui Cornelius Drebeel -1610. I. V. MICROSOMI. - Bot. - Numire dată cor-pusculelor foarte mici, microscopice din protoplasmă. MICROSPORI. - Bot. - Sporii mici dela plantele heterosporee - v. ac. Fig. 4. — Micsandre uriaşe de iarnă. MICROSTROMA. - Bot. - Gen de ciuperci Hymenomycete din familia Exo-basidiaceae. Miceliul trăeşte în ţesutul verde al frunzelor vii ; basidii fasciculate, care ies prin stomatele frunzei, purtând la vârf câte 6-8 spori fusiformi şi nesep-taţi. M. album-Desm. - Sacc,. parazitează pe frunzele de stejar; M. juglandis - Ber. - Sac., pe frunzele de nuc ; ambele răspândite şi kt noi. P. Cretz. MICROSTROMA JUGLANDIS. - Fitop. -M. Juglandis. Sin. Exobasidium juglandis. Specie de ciuperci Basidiomycetae, care produc gale. Creşte pe faţa inferioară a frunzelor de nuc, fără a le deforma. Bazi-diile sunt monospore şi grămădite în mici mase care ridică şi crapă epiderma. MICROZOARE. - Zool. •• Animale microscopice ce corespund protozoarelor. MICSANDRĂ. - Bot. - Sin. - Micşunică, Micşunele, Şiboi, Matthiola incana R. Br., plantă erbacee, lemnoasă la bază, din fam. Cruciferae, tulpina ramificată, frunzele lanceolate, intregi, acoperite cu peri lânoşi, care le dă o culoare albă cenuşie, florile mari albe, roşii sau violeie, au miro^ plăcut; fructele silique, cu stigmate bilai^elate. Plantă originară din regiunea mediteraniană, este cultivată şi la noi prin grădini pentru florile sale mirositoare. Aprilie-Iunie. Fie. 5. — Micsandre de vară. Matthiola annua Sweet, plantă erbacee, cenuşie-verzui-tomentoasă, tulpina erectă, simplă sau ramificată, frunzele lanceolate, obtuse, canescente, cu peri stelaţi ; florile mari roşii, violete albastre sau albe, simple sau învoite, plăcut mirositoare sunt dispuse în raceme terminale; fructele silique aproape cilindrice. Originară din regiunea mediteraniană, mult cultivată prin grădini ca plantă ornamentală, pentru florile sale frumoase şi odorante. Iunie-Septembrie. MICSANDRE SĂLBATICE. - Bot. - Erysimum Wittmanni Zaw. sin. Erysimum Wa-hlenbergii Simk. frumoasă plantă erbacee din fam. Cruciferae, tulpina erectă ; frunzele oblong-lanceolate, acoperite cu peri trifizi, frunzele inferioare îngustate în pe-ţioli, cele superioare lanceolate, sesile ; florile mari, plăcut mirositoaro, sunt de un galben-sulfuriu, lamina petalelor plană, curent obovală ; pedunculii florilor cam de 5 MICŞUNEA - MIELITÄ lungimea caliciului, sunt şi ei acoperiţi cu peri trifizi, stigmatul evident bilobat; fructele silique tetragonale, pe feţe sur păroase, pe muchi evident mai verzi, sunt erecte şi paralele cu axa inflorescenţei ; fructele mature sunt patente şi foarte lungi. Creşte prin locuri pietroase, mai a-les prin stânci calcare în regiunea alpină şi subalpină. Iunie-Iulie. MICŞUNEA.-Bot. -Viola sp. - Sin. toporaş. - v. ac. MICŞUNELE RUGINITE. Fig. 6. — Mic- - Bot. - Sin. Floare de sandre sălba- vioară, foaltine, Cheiran- tece. thus cheiri, L. plantă erbacee din fam. Cruci-ferae. Tulpina poartă în partea sa inferioară cicatricele frunzelor căzute; frunzele verzi deschise sunt lanceolate, ascuţite şi întregi, acoperite cu peri aspri ; florile dispuse în ráceme la vârful ramurilor, sunt de o culoare galbenă aurie ce variază până la brun, ele sunt mari şi au un miros foarte plăcut, fructul o sili-quă lungă, dreaptă, puţin tetragonală cu stigmatul bilobat. A-ceastă plantă, originară din sudul Europei se cultivă adesea şi pela noi. Unele din varietăţile sale au flori învoite, Mai-Iunie. MIDHOC. - Pisc. - Sin. Iota vulgaris - v. ac. - MIDIE. - Zool. - My-Fig. 7. Mic- tuus _ v ac şunele ruginite. MIELAREA. - Bot. - Vitex - Agnus castus L., frumos arbust din fam. Verbenaceae, tulpina ramificată, dela 1,60-3,30 m. înălţime, cu ramurile patrunghiulare; frunzele opuse, lung peţiolate, digitate, cu 3-7 foliole, lanceolate acuminate, la bază îngustate, aproape peţiolate, întregi sau dinţate şi alburiu pubescente pe faţa inferioară ca şi ramurile tinere şi pe ca-liciu ; florile violete cu miros foarte aromatic, sunt dispuse în panicule axilare şi terminale, bracteele foarte mici, abia vizibile, corola de trei ori mai lungă decât caliciul, campanulatâ cu 5 dinţi, tubul corolei scurt, drept sau uşor curbat, limbul puţin bilobat cu 5 lobi, stamine 4, dintre care 2 mai mari şi 2 mai mici, fructul drupă ; sunt şi varietăţi cu florile albe şi frunzele mari, Iulie-August. MIELITĂ. - Med. - Inflamaţia măduvii spinării. Rar se întâmplă ca procesul inflamator să rămână localizat numai la măduvă. Obişnuit procesul cuprinde în acelaşi timp şi măduva şi meningele, dând naştere boalei numită meningo-mielită. Mielitele se observă aproape la toate animalele domestice şi mai cu seamă la câine şi cal. La cal, meningita poate lua o formă contagioasă, constituind paraple-gia infecţioasa epizooticâ. Cauze. Sunt de două feluri: infecţioase şi toxice. Cauzele infecţioase pot fi specifice şi nespecifice. M. infecţioase produse de microbi specifici sunt consecutive: jigodiei câinelui, turbării, febrei tifoide, pneumoniei contagioase, tuberculozei, gurmei, etc. M. produse de microbi nespe-cifici, sunt consecutive unor inflamaţiuni localizate ca enterită, me-trită, cistită, nefrită, e'tc. Cauzele toxice sunt diferite intoxicări cu : arsenic, plumb, fosfor, secară cornută, măză-riche, asperigillus fumi-gatus, etc. Leziuni. După localizarea procesului infla- Fig. 8. — mator şi după leziunile Mielărea. produse, m. sunt de mai multe feluri : leucomielite cu localizare la substanţa albă ; poliomielite, cu localizare la substanţa cenuşie ; mielita transversa, când focarul cuprinde măduva în toată grosimea ei; mielita difuză, când procesul cuprinde măduva pe o oarecare distanţă în lungimea ei; mielita diseminată, când sunt mai multe focare, şi mielita focala, când este un singur focar. Simptome. Pot apare brusc, însă cel mai des sunt precedate de o perioadă prodromica, când se constată: tristeţe, hiperestezie, animalul oboseşte * repede, stă în decubitus prelungit, mers nesigur şi vaccilant, temperatură mică, etc. A-ceste semne nu sunt caracteristice. Cu timpul simptomele se intensifică şi duc la starea de boala propriu zisa, caracterizată prin: paraplegii, anestezii, re-tenţie vezicală şi rectală, atrofii musculare, plăci prin decubitus, etc. Tratament. 1 - Se combate cauza prin antiseptice generale: electrargol, sulfar-senol, bismut coloidal - injecţii intramus-culare - urotropină, etc. 2 - Leziunile se combat prin revulsive pe coloana vertebrală: pomadă de bio-dură, pomadă cu emetic; fricţiuni cu alcool camforat, cu esenţă de terebentină, cu liniment amoniacal, etc. Se va face derivaţia prin purgative. 3 - Turburările funcţionale se combat MIELUŞEL - MIERE 6 piin neurotonice - brucină, stricnina, ve-ratrinâ -, fricţiuni excitante, electroterapie. Animalul va ii ţinut într'un grajd spaţios şi pe un aşternut moale. Spre a evita formarea plăgilor prin decubitus prelungit, se întoarce animalul când pe o parte, când pe cealaltă. Paraplegia infecţioasâ a equideefor, numita încă şi paraplegia mfecţioasâ a lui Comeny, este o meningita infecţioasă en-zootică a calului, caracterizată prin paralizia sau paraplegia trenului posterior. Cauza este un streptococ gram negativ. Acesta este ajutat în acţiunea sa de alte cauze predispozante sau ajutătoare : sexul - boala apare mai frecvent la iepe -, a-glomeraţiile, paraziţii, alimentaţia excesivă cu porumb, surmenajul, etc. Contagiunea se face pe cale genito-urinară şi digestivă. Simptome. După localizarea focarului se disting trei forme : lombară, brachială şi vulvară. In nici o formă nu face temperatură, care uneori scade sub 36°. Forma lombara se caracterizează prin : mers oscilant, membrele posterioase în mers se încrucişează, flexiunea buletelor posterioare, crupă scoborîtă. Pe timp ce trece, animalul scade în putere şi cade jos, rămânând în decubitus lateral. In acest timp urinează des, urina este tulbure şi vâscoasă ; la iapă vulva este tumefiată, iar la armăsar penisul prezintă echimoze şi atârnă afară din furou, care poate fi edemaţiat. In forma brachială - foarte rară - membrele posterioare nu prezintă nimic anormal, în timp ce tulburările funcţionale sunt localizate la membrele anterioare şi se aseamănă cu cele din furbura acută : mers nesigur ; animalul cade în genunchi, face eforturi să se scoale, apoi cade în decubitus şi rămâne astfel. In forma vulvarâ se constată semne de paralizie gloso-labială, urmată, în 2-3 zile, de o paralizie generală. Mortalitatea variază între 30-80%, cu o medie de 50%. Iepele sunt cele mai sensibile, din care cauză ele mor în procent de 42%, faţă de 11% masculi. Tratament. Este de două feluri : profilactic şi curativ. Tratamentul profilactic constă din : izolarea bolnavilor ; desinfecţia grajdului, a aşternutului şi instrumentelor ; se va evita contagiunea prin alimente murdărite cu urină virulentă, etc. Tratamentul curativ constă din : aplicare de revulsive, abces de fixaţie, injecţii cu oleu camforat, urotropină, ser streptococic polivalent, etc. In timpul convalescenţei, pacienţii tre-buesc bine alimentaţi. G. Râd.-Cal. MIELUŞEL. - Bot. - Trifolium arvense -Sin. papanaşi - v. ac. MIERE - Sub acest nume se înţelege nectarul cules de albine din potirele florilor, transformat de sucul glandelor salivare în guşa lor şi apoi regurgitat în celulele sau alveolele fagurilor sub formă de miere. După felul florilor din care a fost cules nectarul, putem avea o miere cu parfum de salcâm, de tei, de busuioc, etc. Compoziţia mierii e următoarea: Apă..................... 19—22% Zahăr reduct. (glucoză-levuloză) 59—77% Zaharoză............... 2— 9% Materii azotate.................. 1% Materii minerale............... 0,2% Acid phosphoric................. 0,2% Extragerea mierii se face astăzi cu me-leo-extractoarele bazate pe puterea centrifugală. Prin această metodă se obţine m. absolut curată şi nici nu se strică fagurii. M. este unul din cele mai higienice şi hrănitoare alimente. M. conţine o mare cantitate de hidrocarbonate ce dă forţă energetică organismului şi în afară de aceasta, m. mai conţine : acid formic, calciu, fer, etc. care joacă un mare rol în formarea ţesuturilor. Spre a ne încredinţa de valoarea în alimentaţie a mierii de albine dăm mai jos câteva date după Traité de medicine naturiste, de dr. Paul Carton. Deasemenea m. este o resursă terapeutică în afecţiunile căilor digestive şi în special în anumite forme de gastrite şi enterite. Mierea de albine are o valoare alimentară mare si este mai uşor asimilabilă decât zahărul. Deci pentru stomacul şi intestinul bolnav superioritatea m. asupra zahărului este indiscutabilă. S'au verificat proprietăţile terapeutice ale m.f făcându-se experienţe pe copii bolnavi de enterite acute sau cronice. Aceşti copii au fost hrăniţi cu o soluţie de apă cu miere. Rezultatele au fost dintre cele mai bune. M. lucrează în aceste cazuri printr'o acţiune antifer-mentativă şi nutritoare. Curăţă ambiantul digestiv şi în acelaş timp dă un aliment gata preparat şi uşor asimilabil. M. este un puternic antiputrid, acţionând asupra florei intestinale. M. şi laptele sunt alimente necesare atât organismelor sănătoase cât şi acelora debile sau bolnave. 7 MIEREA URSULUI - MIGDAL Valoarea hrănitoare a câtorva alimente faţa cu mierea La 100 grame de : Apă Cenuşe N I a t e r j L i Calorii Azotate Grase Nitro- la 100 carbo- gr. nate Carne de vacă la grăt. . 52,20 1.22 22.96 ¡ _ 308 23.96 Carne de găină ..... 65,96 1.02 19.45 13.57 --- 204 Carne de morun...... 81.69 1.42 16.54 0.35 --- 73 Lapte de vacă....... 87.33 0.71 3.38 3.66 --- 67 Ouă de găină....... 72.17 1.06 14.37 12.40 4.92 171 Pâine integrală....... 36.53 1.44 9.15 1.52 51,36 252 Miere............. 18.89 0.24 1.33 ---' 79.54 321 MIEREA URSULUI. - Bot. - Numele a doua specii de plante din familia Boragina-ceae : Pulmonaria mollissima Kern. şi Pulmonaria officinalis L. P. mollissima Kern. e o planta erbacee cu frunze sur-verzui, catifelate şi moi, cele bazilare de vara îngustate într'un vârf subţire, peţiolul lung, îngust şi spre partea superioara subit dilatat, frunzele caulinare mai scurte, cele superioare nedecurente; florile mici, albastru-violet, cu anterele gălbui. P. officinalis L. - cuscrişor, iarba Fig. 9. — Mierea Ursului. — Pulmonaria officinalis — plumânei, plâmânâricâ, plâmânariţâ, sudoare -, planta erbacee acoperita de peri aspri, frunzele alb-maculate, cele bazilare de vara sunt oval-cordiforme şi cu peţiolul ceva mai scurt decât lamina ; flori roşii apoi violete, mai rareori albe. Ambele cresc prin locuri umbroase în pădurile din regiunea de şes şi de dealuri şi înfloresc în Aprilie-Mai. Sunt bune plante melifere. P. Cretz. MIERLĂ. - Zool. - Turdus merula, pasare din Ord. Coracornithelor, fam. Syl-viidelor; are pene negre, ciocul şi marginea ochilor galbena. Femelele şi puii au pene negre castanii. Picioarele brune. Traeşte în ţinuturile muntoase ale Europei. Se nutreşte cu seminţe şi insecte. Cânta foarte frumos. MIERLUŢĂ. - Bot. - Sin.: rocoină, roco-vinä. Alsine verna Bartl., mica planta erbacee din familia Caryophyllaceae, sub-fam. Alsineae, cu tulpina foarte mult ramificată, formând tufe dense, cu frunze linear-subulate, trinervate. Florile sunt mici, albe, cu 5 sepale verzi, trinervate, pe margini membranoase, cu corola formata din 5 petale oblong-ovale, mai lungi decât caliciul. Fructul e o capsula, care se deschide prin 3 valve. Creşte prin locuri pietroase în regiunea subalpina şi alpină din Carpaţi. înfloreşte din Mai până în August. P. Cretz. MIGDAL. - Pom. Amygdalus comunis, L. Fam. Rosaceae. Arbore fructifer de mărime mijlocie, originar din Asia occidentală, creşte în mod spontan şi în Africa de nord. Diferă mult de celelalte specii din fam. Rosaceae prin fructele sale cari sunt drupe cu mezocarpul tare, de culoare verde, necomestibile. Cea mai des-voltată parte a fructului este endbcarpul sau migdala propriu zisă. Se deosebesc două categorii de varietăţi: migdale dulci şi migdale amare, după miezul lor dulce sau amar. M. dulci se despart în două grupuri cu coaja subţire şi cu coaja tare. Ele se întrebuinţează ca fructe pentru desert sau sub diferite forme în confise-rie : dragele, prăjituri, etc. sau pentru extragerea uleiului ce are diferite întrebuinţări. Migdalelele amare conţin în ţesuturile lor o glucoza denumită amigdalita şi o diastază denumită emulsina care puse în contact prin sdrobirea lor produc prin reacţie esenţa de migdale amare şi de MIGDAL 8 acid cyanhydric cea mai puternica otrava. Aceste esenţe se extrag în mod industrial şi au diferite întrebuinţări în industria parfumurilor, săpunurilor, cremelor, etc. Migdalele dulci conţin numai emulsină, care nu este toxică. Cultura. M. reuşeşte bine şi se cultiva în toate ţările de pe litoralul Meditera-nian. La noi în ţară reuşeşte bine în Do- Fig. 10. — Mierla. — Turdus merula. — brogea, Oltenia şi Eanat şi destul de bine în restul ţării în regiunile de podgorii. Reuşeşte bine pe malul Nistrului la Saharna jud.. Orhei şi la Soroca. Arborele nu este pretenţios la sol, însă trebue ferit de terenurile prea umede şi compacte, ar-giloase. Preferă terenurile uşoare argilo-nisipoase şi argilo-calcaroase. Migdalul este foarte rezistent la ger, însă pornind vegetaţia şi înflorind cel dintâi este sensibil la îngheţurile târzii de primăvară, care distrug florile şi recoltele. De aceea nu trebue cultivat decât pe locurile mai înalte adăpostite şi ferite de brumă. Cultura m este foarte simplă. Arborele este rezistent la boli şi insecte şi aproape că nu cere îngrijiri. Formând coroana prea deasă este nevoie să se taie ramurile de prisos şi cele uscate. Cultura m. făcută pe un loc bine ales, este foarte rentabilă, deoarece migdalele sunt fructele cele mai căutate şi scump plătite în comerţ. Un arbore poate produce 3-5 kgr. migdale, iar un hectar de livadă 800-1.000 kgr. Înmulţirea. Se face prin seminţe - migdale - însă varietăţile nu se reproduc destul de bine, deoarece dacă dorim să fim siguri pe varietăţile cultivate trebuie să le altoim, întrebuinţând ca port-altoi puieţi de migdali, mirobolani sau Saint Julien. Pomii se plantează la 5-6 m. unul de altul când sunt în formă de semi-trunchi şi la 4m.X4m. când sunt formaţi în trunchi pitic. Varietăţi. Princesse - cu fructele mari, timpurii şi bune la gust; Sultanine - fructele alungite, timpurii, produc mult; Sou-venir 'de Vişani - obţinută la pepiniera Vişani, cu fructul mare, miezul mare, foarte Fig. 11. — Ramuri de migdal cu flori. Desen Pictorul Popa, gustos; produce mult, varietate aclimatizată bine la Iaşi; Timpurii de Vişani -fructele mijlocii, cu coaja subţire se rupe cu unghiile, foarte productivă şi timpurie, la 1 Septembrie fructele sunt coapte ; Truoito, Regina Victoria şi diferite varietăţi amare. Arbore ornamental. M. se cultivă şi cu scop ornamental mulţumită florilor sale mari de culoare roz pal, de o frumuseţe rară şi frunzelor sale lungi şi lucioase. 9 MIGDALĂ - MIHAI VITEAZU Se întâlnesc în cultură şi specii ornamentale ca Amygdalus nana, L. - migdal pitic - mic arbust trasant, care înfloreşte abundent, primăvara de timpuriu, flori de culoare roz închis sau roşii; se înmulţesc prin seminţe, drageoni sau cu ajutorul altoirii. Există şi varietăţi cu florile duble, albe, roz sau roşii şi cu frunzele pa-naşate. A. nana speciosa - mai mic ca precedentul cu florile roşii carmin aprins, A. Boissieri - tufă compactă cu florile roş deschis, etc. M. Cost Fig. 12. — Fructe de migdal. MIGDALĂ. - Pom. - Fructe de migdal lipsit de mezocarp, adică coaja verde care nu este comestibilă, cuprinzând numai endocarpul coaja tare şi miexul sau migdala propriu zisă. M. Cost. MIHAI VITEAZU. Legământul lui. - Pol. Agr. - Din ziua în care omul, organizat sub formă de trib sau ţară - a renunţat la viaţa nomadă făcându-şi o aşezare duralnicâ, din acea zi s#a ridicat pentru om, ca şi pentru conducătorii lui, necesitatea reglementării a două probleme : 1 - Dreptul statului - trib, - comunitate, etc. - asupra pământului cucerit în comun pe care s'a aşezat să ducă o viaţă paşnică; 2 - Dreptul omului asupra produselor a-gricole, dobândite prin munca lui, a familiei şi vitelor lui - v. Legislaţie agrara; v. Latifundii Dela început s#a născut un conflict de interese: statul vrea ca pământul să fie exploatat pentru a-şi hrăni poporul, armata şi aşezămintele lui publice; interesul omului dictează să-şi apropie nu numai productele, dar chiar şi solul agricol. De altă parte, statul nu putea subzista, decât dacă oricând putea fi apărat cu spada. De aci necesitatea e- xistenţei unei clase de oameni, a cărei singură meserie era războiul. Aceştia formau clasa nobililor, pe care o întâlnim la toate popoarele, începând cu Asirienii, Perşii, Egiptenii, Helenii, Romanii, mai târziu, nobili feodali, şi dela ei, au urmat până în zilele noastre la toate popoarele. Dar, în vremea veche, nobilul îşi purta războiul pe cheltuiala sa. Trebuia deci să aibă avere, venituri. Avere putea să aibă în pământurile cucerite sau dăruite de capul statului. Cât priveşte veniturile, nu le putea avea decât dacă pământul ce-1 stăpânea, era muncit. De aci s'a născut necesitatea ca anumite braţe să fie obligate să muncească moşiile nobilului. In acest scop statul - având nevoe de serviciile nobilului în războaie - făcea legi prin care lega de pământ pe muncitorul agricol. Astfel s'a născut sclavajul, şi mai târziu colonatul. In trecutul istoric al poporului nostru, întâlnim acelaş proces social. Nobilii - boerii - purtau râzboaele, gata oricând la chemarea Domnului. Moşiile erau muncite de ţărani, cari, în general aveau regimul Colonatului, transpus la noi prin legile romane şi bizantine. El s'a menţinut, - la noi ca şi aiurea, - prin natura lucrurilor. Colonatul era o stare juridica. La început colonii erau arendaşii latifundiilor boereşti. Ei erau obligaţi să plătească - în numele boerilor - impozitele , colonii deveneau la discreţia proprietarilor, coloni fixaţi pe moşie. Astfel s'a ajuns că pământul şi colonul alcâtuesc unul şi acelaş lucru, ceeace a făcut pe împăratul Justinian să decreteze, într'una din Constituţiile sale că : Colonii sunt mădulare ale pământului. Condiţia juridică a colonului apare astfel foarte ciudată: el este un om liber, şi totuş în sclavaj ; liber, faţă cu cel de-al treilea, putându-se căsători, având dreptul de a cumpăra pentru sine şi a-şi vinde bunurile ; sclavi faţă cu pământul ce-1 cultiva, de care erau legaţi. Daca fugea proprietarul îl putea revendica, iar posesorul era obligat sâ-1 restitue şi în plus să plătească o amendă fiscului, şi un om în plus de aceeaş valoare vechiului proprietar. Dacă nu-1 putea găsi, proprieta-tarul colonului plătea statului impozitele datorate de colonul fugar. Dacă proprietarul vindea pământul, era dator să vândă şi colonii ce îl puneau în valoare, altfel vânzarea era nulă, ca şi atunci când vindea colonii, fără moşie. Sub regimul colonatului putea omul să intre prin propria sa voinţă, odată intrat, nu mai putea ieşi după voinţa sa. Mai devenea omul colon prin naştere, prescripţie şi căsătorie. MIHALŢ - MILTONIA 10 In ţdrile româneşti a existat în vechime colonatul. In Moldova se numeau vecini, cuvânt adus din Maramureş, unde limba româneasca - provenita din latinească - era mai vie. Vecin, înseamnă locuitor de sat, dela latinul vicus - sat - deci vecinus, vecin, sătean. In Muntenia, colonul poartă numele de rumân. Origina acestui cuvânt explică un proces istoric, petrecut la noi ca şi în Franţa de altă dată. Legea galică, în loc de colon, spune: Romanus tribularius, a-dică Romanul neproprietar, colonul care trăeşte la ţară. Cuvântul Romanus, în legea galică însemnează: homo possessor. Intr'o lege vizigotă, tributarius înseamnă colon. Cu aceste explicaţii, înţelegem procesul istoric. Năvălitorii, iubitori de pământ, au pus mâna pe proprietăţi. La noi, când au venit de peste munţi descălicătorii, - de aci numele de Muntenia dat ţârei - homo possessor erau Romanii, de aci cuvântul de Rumâni. Deci ceeace în Galia sunt Romani, în Muntenia sunt Rumâni. Vecinii şi rumânii nu trebuesc confundaţi cu robii. Aceştia formau clasă a-parte. Rumânul şi Vecinul, avea chiar proprietăţi care nu li se puteau lua şi nici nu puteau fi isgoniţi depe ele. De asemenea să nu se confunde Rumânii şi Vecinii cu Moşnenii şi Râzâşii. cari stăpâneau pământurile în stare de indiviziune - Instituţie oarecum asemuitoare cu Marke la vechii germani; Mir la ruşi; Zadruga la sârbi. Printre moşneni şi răzăşi se găsesc boeri sau boerănaşi, retraşi la ţară, datorită vitregiei vremurilor, de aceea uneori îi găsim cu numele clav de Kneji. In Basarabia sunt sate de răzăşi, în mijlocul cărora trăesc descendenţi din boerănaşii cari în trecut au avut nume răsunătoare de eroi. Greutăţile crescânde ale Statului şi Domnului, au forţat pe Coloni, pe rumâni, pe vecini ca să-şi părăsească pământurile. Acestea rămânând pârloagă, boerii întrebuinţau influenţa lor pe lângă Domn ca să legifereze legarea lor de pământ. Astfel au procedat boerii sub Mihai Viteazul. Domnul, având nevoe de bani, pentru războaiele cari se ţineau lanţ, a trebuit să cedeze, la stăruinţa boerilor săi şi a dat Aşezământul din 1595. Până la Mihai Viteazu, rumânii erau legaţi de pământ dintr'o obişnuinţă, „erau -cum spune Xenopol - în stare obişnuel-nică". Astfel confirmă şi un document dela Constantin Şerban din 1615 care spune despre nişte rumâni că ar fi fost ai unor boeri din moşi strămoşi. Această stare obişnuelnică, această stare de fapt de şerbire a ţăranului, a fost legiferată, făcută obligatorie de către Mihai Viteazu la 1595 prin expresiunea: Cum fiecare -ţăran - pe unde va fi, sâ fie vecinic unde se află. Despre acest aşezământ al lui Mihai Viteazu, pomenesc mulţi Domni, şi-l denumesc: Legământul lui Mihai Vodă. Al. O. MIHALŢ. Piscic. - Sin. - mântuş, midhai, midhoc. - Lota vulgaris. - v. ac. MIJLOCAR. - Sin. - chingă, puntea fe-răstrăului. MIjtOCAŞ. - Zoot. - Al doilea incisiv, începând dela mijlocul arcadei dentare către părţile laterale. La rumegătoare e-xistă primi mijlocaşi si! secunzi mijlocaşi. X. P. MIJLOCITOR. - Comerc. - v. misit. MILA. - Măsură intinerară a cărei valoare variază după ţări ; mila engleză = 1609 m.; mila marină, comună tuturor ţărilor maritime, e a şaiiecea parte a unui grad dintr'un cerc terestru = 1852 m.; mila geografică = 7422 m. MILA DOMNULUI. - Bot. - Gratiola offi-cinalis. - Sin. veninariţâ. - v. ac. MILDIU. - Fitop. - Mildiu sau mildew -cuvânt engl. - este sin. cu mana - v. ac., denumirea unor boli criptogamice ale plantelor, în special la viţa de vie. V. Gh. MILIUM. - Bot. - Sin. meişor, mei pădureţ: Milium effusum cu paniculul răsfirat, plantă din fam. Gramineae, creşte spontan în locuri umbroase ; M. vernale cu paniculul mai mic şi erect din fam. Gramineae, creşte spontan pe coaste cu sol pietros, etc. M. este numirea latină a meiului comun, a lui Panicum miliaceum. MILLEFOLIUM. - Bot. - Sin. coada şoricelului. - v. ac. MILLINGTONIA. - Bot. - Gen de plante din familia Bignoniaceae, cu o singură specie M. hortensis L. f., originară din India orientală, azi foarte mult răspândită în horticultură prin toate grădinile din regiunile calde. E arbore înalt până la 25 m. cu ramuri pendente; frunzele 2-3-fidate pot fi lungi până la 1 m., cu foliole ovale, adesea sinuate sau dinţate; flori în ciorchini bogaţi, laxi, cu caliciu mic, campanulat şi corola cu tubul lung şi strâmt, la vârf devenind largă şi campanulată. Fructul e o capsulă lung-lineară -, ascuţită la ambele capete, cu seminţe numeroase. P. Cretz. MILOSTIVA. - Bot. - Sin. Veninariţă. -Gratiola officinalis - v. ac. MILTONIA. - Bot. - Gen de plante din familia Orchidaceae; sunt plante epifite americane, pseudobulboase; fio- 11 MIL YUS REGALIS - MIMOSOIDEAE rile ioarte frumoase sunt dispuse pe scape uniflore, vaginate, scuamoase. Perigonul cu foliole sesile, cele externe laterale conforme cu cele interne, revolute. Labelul foarte mare, dilatat, întreg, sesil, uşor conat cu columna. Polinii două. Are 17 specii din Brasilia până în Mexico. M. spectabilis Lindl. şi M. Clo-wesii Lindl., ambele din Brasilia, sunt cultivate adesea în serele calde. M. vexillaria - Rchb. f. - Benth. şi M. Roezlil - Rchb. f. - Benth., ambele din Columbia sunt unele din cele mai frumoase Orchi-dee tropicale ce se cultiva în sere. A- Fig. 13. — Mimas Tilliae. — Adult. — proape toate speciile acestui gen sunt cunoscute în horticultura în mod eronat sub numele de „Odontoglossum". MILVUS REGALIS. - Zool. - Sin. gaie v. ac. MIMAS TILLIAE, - Ent. - Sin. Sphinx, fluture din Ord. Lepidoptere, fam. Sphin-gidae, care trăeşte pe socoteala plantelor de ornament. MIMETISM. - Zool. - Proprietatea pe care o au unele animale de a-şi schimba culoarea corpului dupâ mediul fizic, pentru a nu fi observate de duşmani. Cazul cel mai simplu este homocro-mia, în care animalul prezintă o coloraţie asemânâtoare locului unde traeşte. Exemple cunoscute: lăcusta verde, Mantis religiosa, brotâcelul, colorate în verde la fel cu frunzele şi iarba. Multe animale pela-gice sunt transparente, ca apa în care înoată; aşa sunt: Meduzele, Siphonopho' rele, Ctenophorele, Moluscele heteropode; peştii plaţi se confunda cu nisipul când stau în repaos. Mulţi fluturi, ca cei de Licheni sunt variat coloraţi: cenuşiu, alb; galben, şi alte culori asemânâtoare cu cele ale scoarţei acoperita de licheni, pe care se prind aceşti fluturi. In alte cazuri unele animale îşi schimba culoarea foarte repede dupâ loc. Exemplu tipic îl avem la Cameleon. Unii peşti, ca peştele şo-pârlâ, sunt negrii cu pete brune sau cenuşii pe stânci acoperite cu alge şi devin cenuşii pe un fond de nisip. Posibilitatea animalelor de a-şi modifica culoarea este cunoscuta sub numele de funcţie cromatica. Ea este condusa de sistemul nervos, care determină contracţia sau dilatarea unor anumite celule cutanee, cromatophore, bogate în pigmenţi. r In mimetismul propriu zis, animalul poate lua nu numai culoarea dar şi forma obiectelor exterioare. Astfel, Phyllopteryx, peşte australian are apendice cutanee membranoase care imită talul algelor. Apoi o asemănare perfectă la vestiţii fluturi Kallima de India, ale căror aripi sunt ridicate în repaos simulând o frunză uscată cu nervurile mediană şi laterale. In alte cazuri animalul se acoperă cu obiecte de natură diferită pentru a se ascunde sau a se masca. Astfel este pagurul care locueşte în cochilia unui molusc iar unii crabi se lasă acoperiţi de hydre, alge. Aceste exemple sunt foarte numeroase. G. D. Vas. MIMOSA. - Bot. - Gen de plante din familia Leguminoase, subfamilia Mimo-soideae, plante erbacee repente sau e-recte sau subfrutescente scandente, mai rar arborescente, inerme sau armate cu spini. Frunze dublu penate, rareori înlocuite prin filodii; peţiolul e uneori glan-dulifer. Flori hermafrodite sau poligame, cu caliciu mic, redus sau chiar lipsă; petale reunite într'o corolă campanulată. Stamine în număr egal sau dublu cu al petalelor, şi sunt lung exserte şi libere. Ovar sesil sau scurt pedicelat. Stil filiform. Fructul e o păstaie lungă sau lineară, plată, cu seminţe ovale sau rotunde, comprimate. Cele peste 300 specii ale genului cresc mai ales în America tropicală, mai puţine în Asia şi Africa. M. pudica L. Fig. 14. - Mimosa e specia cea mai cu- pudica, noscută prin fenomenele de mişcare ce se pot observa la frunze ; se cultivă prin sere. P. Cretz. - Hort. - Nume dat în horticultură unor specii de leguminoase din genul Acacia L. - v. ac., cultivate mai ales în sudul Europei - Franţa, Italia - de unde se importă şi la noi mai ales în sezonul de iarnă. Această denumire e dată speciilor: Acacia dealbata R. Br.; A. Fernesiana R. Br.; A. longifolia R. Br. ; A. cultriformis R. Br.; A. pycnantha Benth.; A. retinoides A. Cunn. şi A. floribunda Willd. P. Creiz. MIMOSOIDEAE. - Bot. - Una din cele trei subfamilii ale familiei Leguminoase, caracterizată prin florile radiale - nu zi-gomorfe ca la Caesalpineae şi Papiliona-ceae. - Se împarte în 6 triburi: Ingeae, MIMULUS - MINISTERUL DE AGRICULTURA 12 Acacieae, Eumimoseae, Adenantheae, Piptadenieae şi Parkieae, cu specii numai în regiunile calde ale lumii vechi şi noi. Genuri mai importante sunt Mimosa L. şi Acacia L. P. Cretz. MIMULUS. - Bot. - Sin. Erythranthe Spach. - Gen de plante din familia Scro-phulariaceae; plante erbacee, erecrte sau procumbente, glabre şi rareori viloase; frunze opuse, întregi sau dinţate. Flori frumoase, pe pedunculi axilari uniflori, cu corola frumos colorata, roşie, galbena, violacee sau alba, cu caliciu 5-dentat, prismatic; corola bilabiatâ, labiul superior bilobat, cel inferior trifid. Stamine 4. Ovar bilocular. Fructul o capsulă bilo-culară cu seminţe numeroase. Cele peste 60 specii ale genului sunt răspândite în America extratropicală, unele în Asia sudică şi orientală, Australia şi Africa orientală. - M. luteus L., originară din America de Nord, e adesea cultivată ca plantă de grădină. P. Cretz. MIMUSOPS. - Bot. - Sin. Phloeobolithis Gaertn. - Gen de plante din familia Sa-potaceae. Arbori lactescenţi cu frunze alterne, întregi. Flori pe pedunculi axilari scurţi, cu caliciul 8-partit şi cu lacinii bi^eriate. Corola subrotată, multipartită, cu lacinii biseriate. Stamine 6-8 fertile, cu filamente subulate, filiforme şi antere sagitate. Ovar 8-locular. Fructul e o bacă. Cele cca 40 specii ale acestui gen sunt răspândite prin regiunile tropicale. Toate speciile de m. au flori foarte odo-rante din care se extrag uleiuri aromatice, mai ales însă din M. elengi L. Lemnul celor mai multe specii e foarte rezistent şi greu, mai ales acel de M. feanki L. care apare în comerţ sub numele de „lemn de fier". M. balata Gaertn. produce o gutapercă cunoscută în comerţ sub numele de „Ballota". P. Cretz. MINCIOG. - Piscic. - Sin. minciog - v. ac. MINCIOG. - Piscic. - Sin. ciorpac, sculă pescărească în forma unei linguri mari de plasă, cu coada de lemn - 1,80-2 m. -şi cercul uneori metalic. Folosită mai puţin la pescuit; mai mult la scosul peştelui prins cu alte scule pescăreşti. MINERALOGIE. - Ştiinţa care se ocupă cu studiul compoziţiei chimice a mineralelor, proprietăţile lor, formula lor, origina lor precum şi cu reproducerea de corpi asemănători cu ajutorul diverşilor agenţi fizici şi chimici. Această ştiinţă are raporturi strânse cu fizica, chimia şi geologia. Origina mineralogiei se pierde în negura timpurilor. Studiindu-se desvol-tarea acestei ştiinţe se poate vedea că cercetările mineralogice au fost urmărite în trei direcţiuni deosebite şi trei nume pot să simbolizeze aceste tendinţe diverse. Cu Werner caracterele organolep- tice sunt preponderente ; Berzelius, da importanţă proprietăţilor chimice, iar Hâuy face din goniometru principalul instrument de cercetare în m. Mineralogia cuprinde trei părţi principale : cristalografia, descrierea minera- lelor şi clasificarea. Cristalografia se împarte la rândul ei în : C. geometrica, care studiază formele geometrice exterioare care sunt urmarea simetriei. C. fizica, care cuprinde studiul proprietăţilor optice, mecanice, termice, electrice şi magnetice, izomorfismul şi polimorfismul. MINISTER Dr. LUCIUS. - Pom. - Varietatea de pere tomnatice; care se coc dela mijlocul lunei Septembrie până la jumătatea lui Octombrie, cunoscută dar foarte puţin răspândită în ţară noastră. Fructele mari sau foarte mari, de formă foarte regulată sfero-ovoidă, pieliţa galbenă ruginie cu numeroase puncte şi pete de rugină, uneori cu puţină roşeaţă pe partea însorită, frumoase ca aspect ; pulpa albă gălbue, seminţoasă, suculentă, dulce acidulată, de calitate variabilă, bună sau foarte bună când pomul este cultivat în pământuri uscate. Fructele sunt de primă calitate dacă se culeg la timp sau de calitatea II, dacă pomii sunt plantaţi în regiuni muntoase şi în terenuri umede şi reci şi fructele nu sunt culese la timp. Culese târziu, fructele putrezesc dela mijloc. Fructele se ţin bine de pom, şi sunt destul de rezistente la boli şi insecte. Se culeg la începutul lui Septembrie, când pieliţa începe să îngălbenească. Pomul foarte viguros, reuşeşte bine altoit pe gutui şi destul de bine pe sălbatec, formează coroane regulate largi, rezistă bine la ger şi secetă, fructifică a-bundent. Bună varietate pentru grădinile tip amator şi pentru comerţ în apropierea oraşelor mari. Recomandabilă pentru regiunile deluroase ale Moldovei şi Basarabiei. M. Cost. MINISTERUL DE AGRICULTURĂ. - Datează, ca instituţie de sine stătătoare, cu titulatura de M. Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor din anul 1883. înainte de această dată, luă fiinţă sub imboldul agronomului P. S. Aurelian, la 11 Aug. 1862 un Minister intitulat al Agriculturii, Comerţului şi Lucrărilor Publice, din a cărui formaţie s'a desvoltat, cu vremea, o diviziune a agriculturii şi comerţului, care a figurat, când în M. Agriculturii şi Lucrărilor Publice, de atunci, când în M. de Interne, Agricultură şi Lucrări Publice de mai târziu, când în M. Lucrărilor Publice, cum s'a intitulat mai apoi acest Minister. Legea din 30 Martie 1883 creiază ast- 13 MINISTERUL DE AGRICULTURĂ fel: M. Agric., Industriei, Comerţului şi Domeniilor, întrunind sub aceeaşi conducere : Ad-ţia Domeniilor Statului, care până atunci ţinuse de Ministerul de Finanţe, Diviziunea de Agric. şi Comerţ, care aparţinea de M. Lucrărilor Publice si Oficiul Central de Statistică, ce ţinuse de M. de Finanţe. Prin art. 8 din lege, se accentuează că fiecare din aceste unităţi îşi păstrează organizaţia sa specială, prevăzută prin legile lor de înfiinţare. Legea a mai creat un Consiliu Supe-rior al Agric., Comerţului şi Industriei, compus din 25 membri, aleşi dintre persoanele specialiste în diferite ramuri. Potrivit acestei legi Serv. exterioare ale M. se compuneau : din personalul inspectorilor de agric., industrie, comerţ şi domenii, din personalul inginerilor hotărnici, din personalul silvic şi din personalul avocaţilor şi referenţilor statistici, personal recrutat dintre persoanele care au făcut studii speciale de silvicultură şi agronomie. M. avea 4 mari Direcţii : 1 - Dir. Agric., 2 - Dir. Industriei şi Comerţului; 3 -Dir. Domeniilor Statului, ocupându-se cu tot ceea ce priveşte conservarea, exploatarea, schimbul sau vânzarea bunurilor private ale Statului ; 4 - Dir. Se- cretariatului, ocupându-se de personal, contabilitate, statistică şi inspectorat. In locul fostului Consiliu superior, care n'a funcţionat niciodată, legea prevedea, ca organ de coordonare, un Consiliu General al M. alcătuit din inspectorii şi directorii M. chemaţi să lucreze sub pre-şidenţia ministrului. Legea înfiinţă şi patru dir. regionale exterioare, cu sediul la Craiova, Ploeşti, Galaţi şi Iaşi, cu scopul de a face administraţia domenială din regiunile respective. Urmează o se- rie de legi din 10 Iunie 1905 şi 10 Martie 1908, fără însemnătate, după care se aduce legea de organizare a M. Agric. şr Domeniilor, din 28 Martie 1909, sepa-rându-se de Industrie şi Comerţ. Prin aceasta se crează patru direcţii : Dir. Agric. ; Dir. Proprietăţii şi Exploatării Moşiilor; Dir. Pescăriilor şi Amelioraţiu-nilor Funciare ; Dir. Pădurilor, şi patru servicii : Serv. Contabilităţii şi Personalului ; Serv. Statisticii Generale ; Serv. Zootehniei; Serv. Contenciosului. Legea mai prevede, ca organe independente, funcţionând pe lângă Ad-ţia centrală a M.: a - Comisiunea Consultativă de Agrc., compusă din 12 membri, dintre agricultorii cu cunoştiinţe teoretice sau practice, alcătuită cu scopul de a-şi da avizul asupra tuturor chestiu- Fig. 15 — MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DOMENIILOR. MINISTERUL DE AGRICULTURA 14 nilor agricole ; b - Consiliul Superior al Agric., creiat prin legea învoelilor agricole din 23 Dec. 1907, şi c - Comisiunea permanentă a învăţământului, prevăzută de legea de organizare a învăţământului profesional, din 8 Aprilie 1893. Ca instituţii exterioare ale Dir. Agr., legea enumăra : şcoalele de agriqultură, pepinierele viticole şi horticole, fermele model, staţiunile agricole şi agronomice, staţiunile apicole, sericicole şi cele pentru studierea insectelor şi plantelor vă- Fig. 16 — Centrul Agricol Măgura-Sârbi. Olt tămătoare şi utile, precum şi ori ce alte aşezăminte similare, existente sau care se vor înfiinţa. Ca serv. exterioare ale Dir. Pădurilor, legea menţiona : regiu-, nile, circumscripţiile şi ocoalele silvice, iar ale serv. zootehnic : hergheliile, depozitele de armăsari, tamaslâcurile, oie-riile şi şcoalele de lăptărie. Prin legea din 20 Decembrie 1910, serv. îmbunătăţirilor Funciare a fost deslipit dela Dir. Pescăriilor şi transformat într'o dir. independentă, intitulată : „Dir. Generală a îmbunătăţirilor Funciare". Prin legea din 8 Martie 1912, Dir. Pădurilor a fost înlocuită cu Casa Pădurilor, Serv. Statisticii Generale şi Serv. Zootehnic au fost transformate, fiecare în câte o dir., cu titulatura respectivă. Dir. Proprietăţii şi Exploatării Moşiilor, şi-a întins atri-buţiunile şi asupra bunurilor de mână moartă, care, - potrivit legii din 17 Martie 1912, - intrau în patrimoniul Statului, pentru a fi parcelate şi împărţite la săteni. In acest scop, s'au creiat agenţii domeniali, - pentru administrarea în regie a moşiilor Statului. Totodată s'a desfiinţat Consiliul Hipic, iar Comisiunea zootehnică s'a împărţit în două : Sec- ţiunea Hipică şi Secţiunea de bovidee, ovidee şi suidee, creindu-se şi un consiliu zootehnic, alcătuit din 17 persoane cu cunoştinţe speciale, sau care se ocu- pau cu creşterea vitelor, precum şi inspectorii zootehnici. In 1917 a luat fiinţă, pe lângă Dir. Agric., Consilieratele agricole şi agronomii regionali. Aceasta era organizarea M. Agr. şi Domeniilor, la sfârşitul anului 1918, în momentul când s'a alipit Basarabia, Bucovina şi Ardealul, şi când a început aplicarea dispoziţiunilor din decretele-legi, privitoare la reforma agrară. S'a creiat cu acest prilej, Casa Centrală a Cooperaţiei şi împroprietăririi, - căreia i s'au alipit şi serv. agr. judeţene, - şi a funcţionat ca instituţie autonomă pe lânga^ M.f până la 1 Ianuarie 1930, când a fost desfiinţată, atribuţiunile ei trecând asupra Dir. Reformei Agrare. Pe de altă parte, M. a funcţionjat dela 1 Aprilie 1922, despărţit în doua : M. Agric., de o parte şi M. Domeniilor, de altă parte, începând dela 1 Aprilie 1922 s'a contopit din nou şi există cu titulatura pe care o poartă şi astăzi. In acest interval Dir. Agric. s'a desfăcut în : Dir. G-lă a îndrumărilor Agr. şi Dir. G-lă a Fermelor, Horticulturii, Viticulturii şi Punctelor Agronomice, mai luând fiinţă şi Institutul de cercetări Agronomice şi Institutul Naţional Zootehnic. - v. ac. Intervenind legea pentru organizarea ministerelor, din 2 Aug. 1929, s'a dat şi M. Agr. şi Domeniilor o nouă organizare, fixându-i-se ca atribuţiuni : îndrumarea şi promovarea economiei agricole a ţării; administrarea 1 domeniului privat al Statului, în afară de cel dat în căderea altor autorităţi; supravegherea, controlul şi perfecţionarea lucrărilor de expropriere ; controlul şi îndrumarea tehnică asupra tuturor exploatărilor silvice; desvoltarea pisciculturii şi exploatarea pescăriilor Statului; studierea şi aplicarea măsurilor privitoare la desvoltarea creşterii animalelor domestice şi la îmbunătăţirea rasei lor; protecţia vânatului ; crearea şi îngrijirea parcurilor naţionale, organizarea şi conducerea învăţământului agricol, silvic - mediu şi inferior - şi piscicol, fixându-i-se următoarele serv. şi dir. : 1 - Serv. Cabinetului Ministrului; 2 - Serv. Cabinetului Subsecretarilor de Stat; 3 - Secretariatul general ; 4 - Dir. Contabilităţii; 5 - Dir. Agric., însărcinată cu îndrumarea şi promovarea agriculturii, viticulturii, horticulturii, sericiculturii, apiculturii şi izlazurilor ; 6 - Dir. Zootehnică, însărcinată cu încurajarea creşterii şi ameliorării raselor de animale, precum şi cu aplicarea măsurilor de medicină şi poliţie sanitară veterinară; 7 - Ad-ţia Pădurilor, însărcinată cu protejarea pădurilor, amenajarea şi sistematizarea lor, exploatarea pădurilor Statului şi controlul pădurilor 15 MINISTERUL DE AGRICULTURĂ particulare, îndrumarea şi conducerea lucrărilor de împădurire, organizarea şi administrarea învăţământului silvic inferior şi mediu; 8 - Dir. Aplicării Reformei Agrare, însărcinată cu executarea lucrărilor ce decurg din legea de împroprietărire şi cu bunurile mici ale Statului ; 9 - Dir. Cadastrului, a Comasărilor şi a Ameliorărilor Terenurilor Agricole, însărcinată cu cadastrarea, comasarea proprietăţii funciare, irigarea şi drenarea terenurilor susceptibile de ame-lioraţiuni. Iar la exterior s'a prevăzut crearea serviciilor ministeriale la Directoratele Ministeriale, cu scopul de a face descentralizarea lucrărilor din M., precum şi fermele, pepinierele, depozitele, hergheliile, serviciile zootehnice şi sanitare veterinare, staţiunile sericicole, şcoa-lele de viticultură, pomologie şi horticul-tură şi serv. silvice, deosebit de care funcţionau atunci pe bază de legi speciale, serv. agr. judeţene contopite cu Camerile de agr. şi şcoalele de agric. Ca Ad-ţii speciale, funcţionând pe lângă Fig. 17 — Centrul agricol Drăgăneşti-Olt. M., legea mai prevedea Comitetul Agrar, Oficiul Naţional al Coperaţiei, Institutul Meteorologic, Institutul Zootehnic şi Consiliul Superior de îndrumare şi Intensificare a Producţiunii Solului şi Apelor, acesta urmând să fie organizat pe baza unui regulament special. Organizaţia prevăzută de această lege nfa fost realizată în întregime. Astfel, Consiliul Superior de îndrumare şi Intensificare a Producţiei Solului şi Apelor, n'a luat fiinţă, iar altele au fost curând modificate prin diverse legi sau pe cale de buget, de pildă : Administraţia Pădurilor, care prin legea din 1930 a fost înlocuită cu Dir. Regimului Silvic; Serv. Colonizărilor dela Dir. Reformei Agrare, care a fost desfiinţat, creându-se în locul lui, pe bază de lege specială, Oficiul Naţional al Colonizărilor; Serv. Vâ- nătoarei, care - pe baza art. 102 din legea pentru protecţia vânatului - a fost scos dela Dir. Zootehnică şi lăsat ca Serv. independent; în sfârşit, tot aşa s'a întâmplat cu Serv. ministeriale agricole dela Directorate, care prin desfiinţarea Directoratelor, hotărîtă de guvernul din 1931, au fost şi ele desfiinţate, ne mai fiind trecute în bugetul anului 1932. Alte schimbări s'au mai făcut pe cale de buget, ca : Serv. de Protecţia Plantelor şi Secţia de Geniu Rural, cel dintâi creiat ca serv. independent, prin bugetul anului 1933, iar Secţia de Geniu Rural creia-tă ca secţie independentă, prin bugetul anului 1931. S'a simţit, deci, nevoie de o nouă organizare care s'a făcut prin Decretul Lege Nr. 1986 din 29 VIII 1936, ratificat de legea din Ian. 1937. Ca principiu fundamental al acestor legiferări, s'a pus acela de a face o organizare armonică şi unitară şi de a încadra această organizaţie cu personal tehnic. De aici au rezultat şi unele creaţiuni noui, cum sunt : Consiliul Superior al Agriculturii, Comitetul Naţional al Vinului, Consiliul Superior de Clasarea Produselor Agricole, Consiliul Tehnic Agronomic, Consiliul Zootehnic şi Sanitar Veterinar, Direcţiunea Viticulturii şi Horticulturii, Dir. Ameliorării Terenurilor Degradate şi a Pădurilor Particulare administrate de Stat, Serv. Industriilor Agric. şi Alimentare, fixându-li-se şi atribuţiile. Ca urmare a acestei organizări M. cuprindea : 1 - Ad-ţia Centrală ; 2 - Institutele de Cercetări ştiinţifice; 3 - Serv. exterioare; 4 - Administraţiile' speciale. Organizarea Institututelor de cercetări ştiinţifce, precum şi aceea a administraţiilor speciale, adică : a C.A.P.S.-ului, a P.A.R.I.D.-ului, a R.E.A.Z.-ului, a O.N.A.C,-ului, a Casei Centrale a Cooperaţiei şi a Casei Grădinilor Publice, fiind reglementată prin legi speciale, M. avea următoarele dir. şi serv. : 1 - Dir. agric.; 2 - Dir. viticulturii şi horticulturii; 3 -Dir. zootehnică şi sanitară-veterinară ; 4 - Dir. regimului silvic; 5 - Dir. ameliorărilor şi a pădurilor particulare administrate de Stat; 6 - Dir. cadastrului, comasărilor şi ameliorărilor terenurilor agricole; 7 - Dir. Reformei Agrare; 8 -Dir. Contabilităţii şi arhitecturii; 9 - Serv. de protecţia plantelor; 10 - Serv. stu- diilor, statisticii, bibliotecii şi publicaţiilor; 11 - Serv. industriilor agricole şi alimentare; 12 - Serv. vânătoarei; 13 -Serv. personalului. Serviciile agricole exterioare ale M.: I - Inspectoratele agricole regionale ; II - Serv. Agr. Judeţene ; MINISTERUL DE AGRICULTURĂ 16 III - Şcoalele de Agric., viticultura şi horticultura de gradul II, de gradul I şi de popularizare; IV - Şcoalele speciale de : păşuni, fâneţe şi controlul laptelui, apicultura, avicultură, sericicultură, piscicultura, etc. ; V - Punctele fito-sanitare vamale. Serv. zootehnice şi sanitare-ve-terinare exterioare ale M.: I - Inspectoratele zootehnice şi sanitare-veterinare regionale ; II - Serv. zootehnice sanitare-veterinare judeţene ; III - Instituţiile zootehnice ale M. adică : hergheliile, depozitele de armăsari, tamaslâcurile, oeriile şi orice alte crescătorii de animale sau de păsări ale M.; IV - Laboratoarele regionale de medicină veterinară, precum şi serviciile sanitare-veterinare de frontieră. Serv. silvice exterioare ale M.: Inspectoratele silvice, compuse din : a - Fig. 18 Canton zootehnic Cogealac-Constanta Serv. de reşedinţă şi b - Ocoalele silvice. Serv. cadastrale exterioare sunt organizate pe Inspectorate cadastrale, cu-.. prinzând fiecare din ele mai multe judeţe şi fiind conduse de câte un inspector tehnic. Serv. exterioare ale vânâtoo rei sunt: a - Serv. judeţene de vânătoare ; b - Şcoalele de vânătoare ; c -Parcurile de vânătoare ; d - Ad-ţiile terenurilor rezervate pentru vânat şi pentru pescuitul în apele de munte. Mijloacele de acţiune ale M. constau din alocaţiunile bugetare anuale. Totuşi M. are şi veniturile sale proprii care se varsă la Stat. Dăm cifrele acestor venituri realizate între anii 1923 şi 1939 : Inventar. Pentru a se cunoaşte valoarea tuturor avuţiilor acestui M. la 31 Martie 1936, dăm inventarul acestei averi, în mod sumar, pe capitole : 1. Proprietăţi agricole, a- fară de păduri .... cca. 8.500.000.000 2. Păduri..................... ,, 9.600.000.000 3. Stufării, bălţi de pes- cuit şi Canalele Dunării ...................cca. 1.300.000.000 4. Minele şi carierele Statului................. „ 1.100.000.000 5. Proprietăţi clădite şi terenuri virane, terenuri de agrement şi grădini publice . . . cca. 2.300.000.000 6. Clădiri, construcţii şi terenuri necultivate aparţinând exploatărilor agricole, industriale, miniere şi balneoclimaterice . . . : cca. 391.000.000 7. Terenuri clădite şi ne- clădite aparţinând regimului apelor, poduri, docuri rezervoare ...................cca. 67.000.000 8. Drepturile corporale şi incorporale producătoare de venit...........cca. 12.000.000 9. Inventarul viu şi mort; la exploatările agricole şi forestiere . . . cca. 129.000.000 10. Materiale şi efecte de consumaţie şi trans-formaţiuni, produse a-gricole şi forestiere . . cca. 487.280.000 11. Instalaţiuni mobiliare şi mobilier de orice natură la alte Ad-ţii' decât cele prevăzute la al. 2 art. 5 din re-; gulament, animale, -vehicule, automobile, maşini, instrumente, aparate, unelte mobilier, etc..............cca. 313.000.000 12. Creanţe active, rămăşiţe din ori ce alte venituri în afară de impozite.................cca. 1.522.000.000 Rezultă că întreg activul acestui M. se ridică la cca 24V?. miliarde lei, faţă de un pasiv, - datorii şi creanţe, de lei 465.000.000. Personalul M. de Agric. şi D. se compune din specialişti şi diverşi. El a mers crescând cu deosebire în ce priveşte specialiştii. începând din anul 1934, M. A. şi D. a dat o desvoltare mai intensă celor trei ramuri de activitate : agricultură, zootehnie şi silvicultură. S'au reorganizat vechile instituţii zootehnice : depozite, ta-mazlâcuri, oerii, herghelii, s'au înfiinţat sindicate de creştere, s'a organizat exportul de animale şi carne proaspătă, s'au încheat convenţii veterinare cu diferite ţări, s'au luat măsuri pentru valorificarea animalelor şi produselor lor, - în special a lânei, - s'a legiferat din nou 17 MINISTERUL DE AGRICULTURĂ protecţia animalelor, s'a înfiinţat Institutul Naţional Zootehnic - v. ac. In domeniul silvic s'a lucrat de asemenea în vederea conservării şi ameliorării pădurilor, - v. pădure, silvicultura, regim silvic, - în vederea exploatării şi valorificării acestora, idem, în vederea sporirii suprafeţelor împădurite s'a creat Fig. 19 — Magazia de cereale a punctului agronomic Tg.- Frumos şi organizat învăţământul mediu şi superior silvic ; s'a creat Institutul de cercetări forestiere - v. ac. Prin Dir. Reformei Agrare, care a luat fiinţă la 1 Ian. 1930, s'a executat exproprierea şi împroprietărirea - v. reforma agrara. - S'au expropiat în total 5.804.838 ha. din care 5.009.656 ha. teren arabil, restul păduri, vii, grădini, ecarete şi loc neproductiv. Dir Cadastrului, a luat fiindţă în 1919, cu menirea de a pune în aplicare reforma agrara - v. ac. Serviciul Vânătorii s'a organizat pe baze moderne, în 1921 şi 1923 legiferân-du-se protecţia vânătoarei care a permis popularea munţilor cu cerbi, căprioare, etc. S'au creat fazanării, terenuri de propagandă, şcoale de brigadieri de vânătoare, ocoale silvice regale de vânătoare, jandarmeria de vânătoare şi inspectorate regionale. Veniturile aduse de această ramură au crescut simţitor dela 2Va milioane în 1922/23 la cca. 50 milioane în 1936. Tot în acest serviciu a trecut şi pescuitul în apele de munte. Datorită unei faune bogate şi multiple s'a început întocmirea unui muzeu de vânătoare, care, cu piesele adunate, a făcut mare vâlvă la expoziţiile din străinătate, unde au fost trimise. Acest fapt a atras venirea multor somităţi din străinătate pentru renumitele noastre vânători în munţi, în deltă sau în parcuri. Pentru valorificarea şi comercializarea bogăţiilor acestui M., s'au creat prin legea „Comercializării Bunurilor Statului" din 1929 şi în special a celei din 1936, o serie de regii autonome : C.A.P.S. - Casa autonomă a pădurilor Statului. R.E. A.Z. - Regia exploatărilor agricole şi zootehnice. P.A.R.I.D.-ul - Pescăriile şi Regiunea inundabilă a Dunării. Cea dintâi administrează, exploatează şi comercializează produsul pădurilor Statului; a doua administrează fermele şi pepinierele Statului, iar a treia, exploatează a-pele, bălţile şi se ocupă cu însănătoşirea rcgiunei inundabile a Dunării. Rezultatele căpătate în acest sistem de regii, au fost mai bune decât acel al administrării direct prin M. - v. ferme, păduri, pescarii, regim silvic. In noua regie autonomă a P.A.R.I.D.-ului creată prin legea din 1929, cu modificările din 1931 şi 1934, s'au contopit într'o singură instituţie cele 3 direcţii generale : a Pescăriilor, Hidrologică şi cea a îmbunătăţirilor Funciare. îmbunătăţirile aduse prin noua formă administrativă şi comercială s'au dovedit a fi fost reale şi susceptibile de progres, - v. pescării şi piscicultura. Acelaş lucru se poate spune şi despre noua regie autonomă a R E.A.Z.-ului, - v. regiile autonome şi Reaz. In ceea ce priveşte acţiunea tehnic-ogricolă a M.’ de A. şi D. în diferite timpuri, se pot desprinde câteva etape : Fig. 20 — Laboratorul de bacteriologie din Iaşi a - In prima perioadă, între 1862 până la 1883, această acţiune se ducea în mod sporadic, pe terenul administrativ şi al închegării unor nuclee agricole, care să servească ca pilde pentru agricultori. Astfel, înfiinţări de pepiniere, de tamaslâcuri de vite, oierii model, staţiuni sericicole, cumpărări de seminţe, organizări de expoziţii agricole, etc. ; b - îii MINISTERUL DE AGRICULTURĂ 13 a doua perioadă, dela 1883 până la 1916. activitatea M. a fost preocupata atât de administrarea bunurilor sale proprii, cât şi de o acţiune agricola în raport cu cerinţele stârnitoare ale agriculturii, prea puţini, însă, dintre conducătorii acestui M., având priceperea şi energia a imprima acestui aşezământ un caracter pur tehnic. S'au înfiinţat, şi organizat instituţii agricole, s'au dat încurajări iniţiativelor, s'au întocmit expoziţii, concursuri şi târguri, s'au fâcut eforturi pentru îmbunâtâţirea vitelor, seminţelor, gospodăriilor, fără ă se evidenţia un progres vâdit, o continuitate său un program bine definit. M. ca instituţie a-grară, ă fost preocupat de probleme a-grare şi în speciăl de aşa numită „chestie ţărăneasca", făcând eforturi apreciabile pentru a preîntâmpina nevoia de pământ a ţăranilor. In acest scop a iniţiat şi supravegheat toate legiuirile cu caracter agrar privind problema raporturilor dintre ţărani şi proprietarii mari, rurali, - veghind într'o măsură palidă la aplicarea legii învoelilor agricole, împroprietărind pe domeniile sale în diferite epoci, anumite categorii de săteni, etc. După 1907, prin legi speciale a dispus arendarea domeniilor sale, obştiilor săteşti, darea pădurilor în exploatarea societăţilor cooperative de păduri, etc. A organizat învăţământul agricol de toate gradele creind şcoli speciale, etc. Totuşi nu se poate spune că prin aceste acţiuni izolate, M. a contribuit prea mult la progresul agriculturii. Fig. 21 — Laboratorul de bacteriologie din Cluj In timpul războiului, - 1916-1918, - acţiunea M. de A. şi D. datorită imperativului vremurilor a fost mai concretă şi mai accentuată. Nevoia de a produce în împrejurările de atunci a impus organizarea agrară a ţării prin acele Consilie-rate agricole care au contribuit să dea ţării o producţie agricolă îndestulătoare şi o distribuire în conformitate cu ne- voile armatei şi populaţiei şi să se rezerve totuşi şi disponibilităţile însămân-ţărilor. Activitatea M. dela 1918 până în prezent a avut la rândul ei 3 etape : a ■■ aceea a reformei agrare, menită să dea o distribuţie echitabilă pământului de muncă, între diversele clase sociale ; b -aceea a organizării muncii, creditului şi Fig. 22 — Dispensar de animale din Cogealac. inventarului plugăresc, faţă de noua situaţie agrară a ţării ; ■ c - organizarea tehnică a agriculturi la care se lucrează şi în prezent. In acest: scop, pe lângă instituţiile existente, s'a-u înfiinţat altele noi, cum sunt : a - Camerele de Agricultură ; b - Instiiutuiele de Cercetări a-gronomice, zootehnice şi silvice; c -Crearea şi organizarea Corpurilor tehnice, în legătură cu agric. ; d - Crearea şi organizarea loturilor demonstrative, gospodăriilor model. Centrelor agr., punctelor agronomice; e - Organizarea învăţământului agricol superior, mediu, inferior şi casnic, etc.; f - Se legiferează clasificarea produselor agricole şi înfiinţarea silozurilor ; g - idem pentru valorificarea acestor produse ; h - Se întocmesc programele de lucru ; i - desvoltă acele acţiuni de îndrumare şi control agricol numite şi „Ofensiva agricola" ; j - Se introduc în cultură plante noi industriale, care sporesc sorţii de rentabilitate, ca : bumbacul, orezul, etc. şi se dă posibilitatea unei culturi mai întinse plantelor rentabile ; k - Se încurajează şi se introduce pe o scară întinsă maşi-nismul în agric. sub toate formele. Pentru ajungerea acestor scopuri, pe lângă mijloacele bugetare normale, Statul a deschis agriculturii credite extraordinare însemnate. Tehnicienii şi specialiştii mobilizaţi în slujba pământului au desvol-tat multa energie şi au dat imboldurile 19 MINISTERUL DE AGRICULTURĂ necesare plugarilor sâ execute pe teren în condiţiuni cu mult mai bune lucrările agricole curente. Se poate spune că în mare măsura s'a reuşit, după cum se poate constata şi din mediile producţiei la hectar, la aproape toate culturile. În această acţiune Camerile de Agric. şi Uniunea lor, - atât cu fondurile lor bugetare, cât şi din taxele consimţite şi plătite în plus peste aceste alocaţiuni cât şi cu sumele acordate de M., care, de pildă numai pentru anii 1932, 1933 şi 1935, se ridică la totalul de Lei 109.090.000.— au sprijinit şi promovat foarte mult interesele agriculturii. In chestia creşterii şi îmbunătăţirii vitelor, de asemenea s'a lucrat foarte mult, atât în ce priveşte se-lecţiunea şi ameliorarea acestora cât şi în direcţia hranei. Dir. izlazurilor, ca ins- Fig. 23 — Canton agronomic la Medgidia tituţie autonomă, a activat în direcţia răspândirii seminţelor de nutreţ, construirii de grajduri comunale, achiziţionare de reproducători, etc. - Deasemenea s'a activat în domeniul sanitar-veterinar, creindu-se instituţii speciale pentru seruri şi vaccinuri, laboratoare, spitale şi infirmerii de animale, s'au construit abatoare, între care ab. de export dela Constanţa constitue ultimul cuvânt în această direcţie. Casa grădinilor publice din Capitală a luat fiinţă în anul 1923, prin legea promulgată şi publicată în Monitorul Oficial No. 45 din 13 Iunie 1923, unificân-du-se toate serviciile grădinilor, parcu-lilor, pepinierelor şi plantaţiilor ce aparţineau înainte M. de D. şi Primăriei Capitalei. Ad-ţia Casei Grădinilor Publice, este încredinţată unui consiliu de administraţie, compus din 6 persoane, cu durată de 6 ani. Atribuţiunile acestui consiliu sunt cele prevăzute prin codul de comerţ consiliilor societăţilor comerciale. Veniturile Casei Grădinilor provin din subven+iile M. de D. şi Primăriei Muni- cipiului, cât şi din veniturile sale proprii, rezultate din exploatarea bunurilor ce administrează. La data înfiinţării C. G. P., grădinile, parcurile, serele, pepinierele şi» cimitirele erau în suprafaţă totală de 96 hectare dar prin crearea de noi grădini şi parcuri, această suprafaţă a crescut, aşa că la data de 31 Dec. 1936, era de 362 hectare. Lungimea plantaţiilor de arbori, pe străzi, la aceiaşi dată, s'a ridicat la 216.753 m. In anul 1925-1926, s'a construit Palatul Artelor dela Şoseaua Kiseleff, în care s'a învestit suma de Lei 5.000.000. Acest pavilion a servit şi serveşte în fiecare an pentru diferite expoziţii. In anul 1927 s'a format pepiniera Lacul Tei, în suprafaţă de 446,528 mp., unde s'a învestit suma de Lei 10 milioane, cu construcţiile şi instalaţiile necesare. Această pepinieră este de o importanţă covârşitoare pentru Capitala ţării noastre, deoarece din ea s'au alimentat şi se alimentează cu arbori, arbuşti, conifere, etc., grădinile, parcurile şi plantaţiile străzilor Capitalei. Tot în anul 1927, s'a cumpărat imobilul Creţulescu, cu al cărui teren, în suprafaţă de 18.000 mp. s'a mărit grădina Cişmigiu. Dela 1924 până la 1938 au fost înfiinţate 89 parcuri noi, în suprafaţă totală de 793.888 mp. M. are şi un serviciu de arhitectură care a luat fiinţă în 1892 şi care se ocupă cu studii de arhitectură, ante-proecte şi execuţiune, lucrări de transformări, reparaţiuni de clădiri, evaluări, expertize, întocmind detalii de execuţie, ante-măsurători, devize, caiete de sarcini, recepţii şi supravegherea şantierelor. Are grija lucrărilor de întreţinere, pentru imobilele care aparţin proprietăţii Statului, din Capitală şi provincie. Ţine la curent inventarul averii M. pentru imobilele şi mobilierul ce cade în sarcina Serv. de arhitectură. Execută măsurători, evaluări de terenuri, clădiri, etc. Se îngrijeşte de combustibilul necesar pentru încălzitul şi luminatul localului; asigurarea imobilelor, mobilierului, instalaţiunilor, aparatelor, etc. Prin mijlocirea acestui serviciu, s'a făcut o serie mare de construcţii şi reparaţii, din care cităm cele două abatoare dela Burdujeni şi T.-Severin, 240.000.000 ; pentru construcţia şi reparaţia diferitelor clădiri privind instituţiile de ordin zootehnic, ca : depozite, grajduri, herghelii, abatoare, staţiuni de montă, instituţii medicale, etc., în valoare de cca. 48.000.000; construcţii şi reparaţii de şcoli, ferme, pepiniere, puncte agronomice, etc. cca. inSTERUL DE AGRICULTURĂ 20 25.000.000 ; întreţinerea, luminatul şi încălzitul, etc., localurilor dela Bucureşti, dela 1892 pânâ la 1936, cca. 65.000.000 lei. Construcţia Abatorului de export dela Constanţa, a costat circa 100.000.000 lei. -Suprafaţa lucrărilor executate, se ridica lă 87.844 mp. iăr capacitatea zilnică de tăere este de ccă. 200—300 vite mări,* de ccă. 800—1500 vite mici, - oi, miei, mân-zăţi, etc. ; de circă 100—200 porci. Hălă vitrată, poăte svântă căntităteă totală ă unei tăeri zilnice de circă 60—80.000 kg. Antefrigoriferul, ăre o căpăcităte de circă 100—150 vite mări, 80—100 porci. Fri-goriferul, poate înmagazina circa 200— 250 vite mari, 100—150 porci, 200—300 vite mici. Producţia fabricii de ghiaţâ e de 15.000 kg. Transformatorul prin care ce alimentează cu energia electrica întreg abatorul : 160 kilo-wolţi-Amperi - K.W.A. - Alimentarea cu apa : 1 rezervor subteran principal de colectarea apei din conducta Primăriei 200 m. c., 1 rezervor de apă rece, de 100 m. c., în castelul de apa de 20 m. înălţime ; 1 rezervor de ăpâ caldă de 70 m. c., în castel de 15 metri; 1 dispozitiv automat de umplere a rezervoarelor, cu 2 grupe, a 20 m. c. pe ora, fiecare; 1 Boyler de cpd calda de 1.000 litri în hala de tâiat porci; 1 Boyler de apa calda de 3.000 litri în triperie, - ambele cu automate de pornire şi oprire a sistemului de încălzire. - Alimentarea cu combustibil lichid consta dintr'un rezervor metalic suTd-taran de 30.000 kg. Crematoriul are, o capacitate de ardere de 4.000 kg. cadavre, etc. pe zi, şi 600 kg. gunoi presqt, pe zi. Presa de gunoi, este dimensionata pentru a lucra întreaga cantitate de gunoaie, rezultate dintr'o tâere zilnica, etc. La serviciul arhitecturii este anexata o Secţie de geniu rural şi colonizări, având şi misiunea de propaganda şi îndrumări în direcţia construcţiilor agricole. înfiinţata în 1919 şi reorganizata în 1927, Secţia se ocupa cu studiul gospodăriilor rurale, cu întocmirea proectelor şi aplicarea lor pe teren, cu vetrele de sat, nou înfiinţate, cu mărirea şi sistematizarea satelor existente, în conformitate cu legea agrară; cu conducerea tehnică a colonizării, înfiinţarea satelor, construirea gospodăriilor; cu evaluarea conacelor în legătură cu exproprierea; cu lucrările de arhitectură, construcţii şi întreţinere, ale M. A.; cu evaluări de imobile şi inventarierea imobiliară a instituţiilor pendinte de M. şi cu diferite probleme de propagandă şi îndrumări, în direcţia construcţiilor agricole. Prin Oficiul acestei Dir., s'a făcut o serie întreaga de construcţii ca: localuri şcoli, de pepiniere, de consilierate agri- cole, Palatul Agriculturii dela Brăila, -grajduri, împrejmuiri, pavilioane şi peste toate acestea, clădirea Institutului de cercetări agronomice, care a costat peste 150.000.000 lei, Căminul studenţilor Facultăţii de Agronomie dela Herăstrău 28.000.000 lei, laboratoarele Facul. Agr. şi noul local din Cluj 120.000.000 lei, etc., sau în total, peste 600.000.000 lei. In afară de lucrările executate, dela înfiinţare, Secţia de geniu rural a făcut evaluări de imobile, cercetări în direcţia construcţiilor agricole, a întocmit proecte tip de grajduri comunale, cui devizele lor, a făcut amenajări pe izlazuri, ca fântâni. Fig. 24 — Centru agricol în Cetatea Alba adăpători, adăposturi deí vite, etc. S'a ocupat cu propaganda în cadrul ofensivei agricole. Intre 1929—1933, s'a ocupat şi de construcţia pivniţelor cooperative la Diosâg, Cluj, Dragaşani, Cârcinov, To-poloveni, etc. Serviciul Statisticei agricole. Studiilor şi Publicaţiilor, înfiinţat încă din 1892, se reorganizează prin legea din 2 Nov. 1936, adăugându-i-se la titlu şi Bibliotecă. El capătă atribuţiuni largi şi diferite. In ce priveşte statistica - v. ac. - începutul statisticii agricole în România, datează din 1832, dar fără continuitate. In 1892 se pune baza unei statistici agricole raţionale. La 1919 a fost transformată în Dir. generală pendinte de M. de Industrie şi Comerţ. In 1921, statistica agricola a trecut la M. de A., unde a funcţionat ca direcţie, ataşată la Dir. g-rală a îndrumărilor agricole, şi având în atribu-ţiunile ei, pe lângă lucrările de statistică agricolă şi editarea publicaţiilor precum şi administrarea bibliotecii a-cestui departament, pânâ la 1929. La 1 Ian. 1930, Dir. statisticii agricole, a fost transformată în secţie, sub denumirea de : „Secţia de Studii Documentare şi Statistică", pendinte de Secretariatul General al M. La 1 Aprilie 1934, secţia a fost făcută serviciu, primind o alcătuire 21 MINISTERUL DE AGRICULTURĂ independentă, în ad-ţia centrala a M. A. şi D. Prin decretul pentru organizarea M. A. şi D., din 2 Noembrie 1930, se accen-tuiază caracterul tehpic. al serviciului, care funcţionează sub noua denumire fie: „Serv. Studiilor, Statisticii, Bibliotecii şi Publicaţiilor", şi cu atribuţiuni mai largi şi mai bine definite ca în trecut. In ce priveşte secţia Publicaţiilor activitatea serv. consta în redactarea încâ dela 1885 a unui „Buletin al M. Agricult., Indust., Comerţ., şi Dom.". Din 1908 când tipăresc broşuri de popularizare, în sê-rii mari, statistici diferite, etc. S'a tipărit în 1. franceza şi un atlas agricol al României, cu ocazia Congresului Internaţional de Agricultura, ţinut la Bucureşti, în 1929 întitulat : „L'Agriculture en Roumanie", cuprinzând o colecţie de 14 harţi şi cartograme, 9 diagrame şi peste 70 tabele statistice referitoare la situaţia ramurilor agriculturii în anii 1923—1927, şi la factorii principali care influenţează producţiă agricolă. Până în 1938 au apâ- Fig. 25. — ABATORUL DE EXPORT DIN CONSTANŢA. M. s#a desfăcut de Ind. şi Com., Buletinul ă continuăt să ăpărâ sub titlul de Bul. Minist. Agric. şi Dom. După o întrerupere în timpul războiului, reăpare în 1920, sub denumirea de „Bul. Agriculturii", Dir. Zootehnică publică şi ea : „Bul. Zootehnic". Cu ocazia reorganizării ministerului, în 1930, aceste două Bul. au fost contopite într'o singură publicaţie : „Bul Minist. Agricult. şi Dom.", a cărei editare a fost încredinţată tot Serv. de Statistică. La 1 Ian. 1932, această publicaţie ştiinţifică şi informativă a cedat locul Bule-tinului Informativ al Minist. A-gricult. şi Dom., apărând şi acum, odătă pe lună, în 3500 de exemplăre, dintre căre ccă. 300 merg peste grăniţe. Se măi rut în editura M. sub îngrijirea acestui Serv., peste 150 lucrări originale, care prezintă o contribuţie preţioasă. Biblioteca a fost înfiinţată în 1883. Ea este publică şi deschisă pentru cititori în orele de serviciu şi este cercetată de câteva mii de cititori anual. Actualmente ea este instalată la Institutul de Cercetări Agronomice, B. cuprinde cca. 30.000 cărţi, dintre care peste 8000 volume sunt publicaţiuni oficiale - anuare, statistici. -La acestea se adaugă cca. 20.000 volume publicaţiuni periodice. Valoarea acestor cărţi este mare, deoarece ele cuprind multe ediţii epuizate şi lucrări rare. Revistele de specialitate sunt în cea mai mare parte abonate cu plată. In prezent MINISTERUL DE AGRICULTURĂ 22 se primesc regulat cca, 10 reviste româneşti, 90 franceze, 30 germane, 20 engleze, 20 italiene şi 10 în alte limbi. Pând în 1932, nu exista decât un catalog alfabetic, pe fişe. Dupd 1932 s'a început catalogarea pe materii, înfiinţân-du-se, pentru scopul acesta, un nou fişier. Catalogarea se face dupâ clasifi- • carea zecimala a Institutului Internaţional de Bibliografie din Bruxelles. Presa. Acest serviciu avea însărcinarea de a centraliza informaţiile destinate publicării şi de a le transmite în mod regulat presei, într'o redactare definitivă şi controlată, cât şi de a urmări ziarele din ţară, în ceea ce priveşte chestiunile în legătură cu agricultura şi cu activitatea M. Studii. Printre atribuţiunile serviciului era şi aceea de a pregăti materialul documentar necesar legiuirilor cu caracter agricol şi de a întocmi memorii, referate şi studii, asupra diferitelor probleme de ordin economic sau social, în legătură cu activitatea şi programul de lucru al M. In acest scop a reuşit să prezinte texte de legi străine, articole, recenzii, bibiografii referitoare la încurajarea agriculturii, îmbunătăţirile funciare, creditul agricol, asigurările agricole, valorificarea produselor agricole, etc. A mai întreprins câteva anchete cu privire la : reorganizarea statisticei agricole pe alte baze, la datoriile agricole, la preţurile pământului agricol, la deţinerea de către străini a proprietăţilor rurale, ş. a. şi a contribuit la desăvârşirea proectului de lege pentru organizarea şi încurajarea agriculturii. Contenciosul M. A. şi D. are menirea să apere preventiv şi procedural interesele M. Dar legea de organizare a M. de A. şi D. din 1936 este modificată prin aceea din 6 Aprilie 1939, care, - în spirit refor-mativ, - răstoarnă multe din prevederile ultimelor legiuiri, înfiinţând, modificând sau desfiinţând multe din instituţiile M. Prin art. 1 din lege, sunt înşiruite atribuţiunile acestui M. Pentru întâia oară se prevede la al. 9 organizarea mânii de lucru în agricultură şi îmbunătăţirea stării muncitorilor agricoli. Tot astfel cons-titue o inovaţie, cele prevăzute în al. 8 „organizarea agricultorilor pe baze profesionale şi încurajarea tuturor asociaţiilor agricole. Restul sunt aceleaşi din vechile legiuiri. După această lege M. se compune din direcţii şi servicii : 1 - Cabinetul Ministrului şi Secretariatului general; 2 - Consiliul permanent al agriculturii ; 3 - Consiliul tehnic ; 4 - Consiliul Institutelor de cercetări Ştiinţifice ; 5 - Inspectoratul general de control; 6 - Direcţiunea produc- ţiei vegetale agricole ; 7 - Dir. Viticulturii şi horticulturii ; 8 - Dir. creşterii animalelor ; 9 - Dir. economică agrară ; 10 - Dir. geniului rural; 11 - Dir. învăţământului şi propagandei agricole ; 12 -Dir. Vânătoarei şi pescuitului în apele de munte ; 13 - Dir. Silvică ; 14 - Dir. Comercială a pădurilor ; 15 - Dir. comercială a pescăriilor ; 16 - Dir. Contabilităţii ; 17 - Dir. mobilizării şi organizării naţiunei şi teritoriului ; 18 - Serv. contenciosului ; 19 - Serv. personalului. Consiliul permanent are 6 membri, iar cel tehnic 3. Inspectoratul g-ral de ; control, cuprinde pe insp. tuturor direcţiilor. Dir. Producţiei vegetale agricole ; cuprinde 7 servicii: îndrumărilor; culturi: plantelor textile ; plantelor industriale şi medicinale ; păşunilor şi fâneţelor ; protecţia plantelor, etc., Dir. Vitipult. şi Hort. are 4 serv. si o comisie tehnică. Dir. cerealelor; Fig. 26 — Cantonul Zootehnic Ferdinand I Constanţa creşterii animalelor cuprinde serv. creşterii animalelor ; serv. sanitar veterinar ; serv. igienii ; alimentării şi al industriilor produselor animale ; serv. hipic, etc. Dir. economică agrară cuprinde : Serv. Statisticei agricole ; Convenţiunilor Comerciale ; Valorificării produselor vegetale şi animale ; Serv. învoelilor şi muncilor agricole ; al industriilor agricole ; acel al organizaţiilor profesionale. Direcţia Geniului rural se compune din : Serv. îmbunătăţirilor funciare ; Serv. maşinilor; Serv. construcţiilor. Dir. învăţământului şi Propagandei cuprinde : Serv. învăţământului agricol ; Serv. propagandei agricole ; Serv. publicaţiilor agricole. Dir. silvică se compune din : Serv. regimului silvic ; Serv. controlului. Dir. comercială a pădurilor se compune din : Serv. tehnic ; Serv. refacerii pădurilor ; Serv. comercial ; Serv. financiar ; Serv. administrativ. Dir. comercială a pescăriilor se compune din următoarele Serv. : Serv. Administrării şi exploatării pescăriilor Statului ; Serv. hi-drobiologic şi al pisciculturii ; Serv. pescuitului la Mare ; Serv. comercializării 23 MINISTERUL DE AGRICULTURĂ şi industrializării peştelui şi al produselor apelor. Serviciile exterioare ale M. A. şi D. funcţionează la Ţinut : Inspectoratul a- gricol, Inspectoratul Veterinar, Insp. Silvic, Insp. geniului rural. La judeţ : Ca-inerile agricole compuse din : Serv. Agricol, Serv. Veterinar, şi acolo unde e nevoie se va creia şi Serv. Silvic. Ele sunt conduse de comitete compuse din 4 a-gricultori, un secretar inginer agronom şi 3 conducători de servicii. C. Agr. organizează, îndrumează şi controlează activitatea tuturor instituţiunilor pendinte de M. de A şi D., cu excepţia laboratoarelor şi staţiunilor Institutelor de Cercetări, Dir. Comerciale, precum şi Hergheliile şi Depozitele de Armăsari. La plasă funcţionează un ocol agricol şi un ocol veterinar, care au menirea să execute toate lucrările indicate de Cameră, precum şi să aplice dispoziţiunile din legile şi regulamentele respective şi cele date de Rezidenţii Ţinuturilor. Ocolul agricol organizează şi conduce unul sau mai multe centre agricole, care vor avea câmpuri demonstrative, şcoli de iarnă, depozite, etc. Ocolul veterinar execută dispoziţiunile privitoare la desvoltarea creşterii animalelor şi la poliţia sanitară veterinară. Pe lângă reşedinţa fiecărui ocol veterinar funcţionează un dispensar. Prin efectele legei din 1939 se desfiinţează Casa Autonomă a Pădurilor Statului, Administraţia pescăriilor şi ameliorării regiunii inundabile a Dunării, Regia Exploatărilor Agricole şi Zootehnice, Oficiul Naţional al Colonizărilor, Oficiul Naţional al Textilelor. Dir. Reformei Agrare, Dir. Cadastrului, comasării şi a-meliorării agricole, Dir. ameliorărilor şi a pădurilor administrate de Stat, Dir. păşunilor, Serv. de protecţia plantelor, precum şi Muzeul agricol, încetează de a mai avea existenţă legală ca instituţiuni sau Direcţiuni şi servicii, atribuţiunile lor fiind repartizate conform legii în cauză, după cum urmează : Administraţia comercială C.A.P.S. se transformă în Dir. comercială a pădurilor, Ad-ţia comercială R.E.A.Z. se desfiinţează, iar bunurile imobiliare ale acestei ad-ţii, vor fi repartizate prin decizie ministerială C. de Agr. Destinaţia lor nu va putea fi schimbată decât prin lege. Oficiul Naţional al colonizărilor trece ca serv. în Dir. geniului rural, odată cu Serv. cadastrului, comasărilor şi ameliorărilor agricole. O-ficiul Naţional al Textilelor trece ca serv. în Dir. producţiunii vegetale agricole. Dir. reformei agrare trece ca serv. în Dir. geniului rural. Dir. regimului silvic, trece ca serv. la Dir. silvica. Dir. ameliorărilor şi a pă- durilor administrate de Stat trece ca serv. în Dir. comercială a pădurilor. Serv. de protecţia plantelor trece la Dir. producţiunii vegetale agricole. Muzeul Agricol trece la Dir. învăţământului şi propagan- Fig. 27 — Echipa de tractoare a centrului de motocultura Videle-Vlaşca dei. Dir. păşunilor trece ca serv. în Dir. producţiunii vegetale agricole. Eforiile de păşuni judeţene şi comunale se desfiinţează, atribuţiunile lor trecând asupra Camerilor agr. judeţene. Eforia centrală a păşunilor se desfiinţează de asemenea, atribuţiunile ei fiind date Consiliului permanent al agriculturii. Se desfiinţează de asemenea şi Uniunea Camerilor de agric. De sigur organizarea M. de A. şi D. nu este la ultima etapă. Studiată mai adânc si în cercuri mai largi, această organizaţie va trebui să tindă către tehnicizarea agriculturii şi rezolvarea tuturor problemelor de ordin agrar. M. trebue să fie motorul care să pună în mişcare toate resorturile agricole, într'o economie dirijată care se accen-tuiază tot mai mult la toate popoarele. Dar tot el trebue să şi garanteze succesul muncii şi capitalului băgat în această vastă întreprindere, printr'o bună comercializare şi valorificare a produselor agricole. Nu credem fără interes a da, în ordine cronologică, pe titularii care s'au perindat pe la acest departament, dela 1883 şi până în prezent, pentru a se evi-cfenţia câte nume cunoscute - ilustre, am putea zice, - au onorat acest M., care totuşi, după părerea unanimă, mult timp nu şi-a găsit drumul. I. Câmpineanu Anastasie Stolojan I. C. Brătianu V. Gheorghian N. Ganea T. Maiorescu 1.IV. 1883—1.II. 1885 2.II.1885—1.X.1886 17.X.1886—28.IV.1887 29.IV.1887—29.11.1888 1.III.1888—22.III. 1888 23.III.1888— 3.VI.1888 MINORCA - MINUARTIA 24 P. P. Carp Alex. Lahovary Gr. Päucescu Al. Marghiloman Al. Isvoreanu Al. Vericeanu Gh. Manu Petre Carp Gh. D. Palade P. S. Aurelian 4. VI. 1888—11.XI. 1888 12.XI.1888—28.111.1889 29.111.1889—15.XI.1890 16.XI.1890—20. 11.1891 21. 11.1891— 2.XI.1891 3.XI.1891—26.XI.1891 27.XI.1891-17.XII.1891 18.XII.1891— 3. X.1895 4.X.1895—20.XI.1896 21.XI.1896—30.111.1897 Anastase Stolojan 31.III.1897—28 1.1899 D. A. Sturza 29. 1.1.899—10.IV.1899 Niculae Fleva 11.IV.1899—6.VII.1900 N. Filipescu 7.VII.1900—13. 11.1901 Vasile B. Misir 14.11.1901—17. 11.1902 P. S. Aurelian 18.VII.1902—13.XI.1902 D. A. Sturza 14.XI.1902—21.XI.1902 C-tin Stoicescu 22.XI.1902—21X111904 I. N. Lahovary 22.XII.1904—25. 11.1907 C. I. Istrate 26. 11.1907—11.111.1907 Anton Carp 12.111.1907—31. X.1909 Al. Constantinescu 1.XI.1909—28X111910 I. N. Lahovary 29.XII.1910—13. X.1912 N. Filipescu 14.X.1912— 4.IV.1913 C. C. Arion 5.IV.1913— 3. 1.1914 Al. Constantinescu 4. 1.1914—10X111916 Gh. Gh. Mârzescu 11.XII.1916—28. 1.1918 Fotin Enescu 29. 1.1918— 7. 11.1913 C. Garoflid 8.II.1918—18. 11.1918 Fotin Enescu 19.11.1918— 5.III.1918 Al. Marghiloman 6.III.1918—23.VI.1918 C. Garoflid 24.VI.1918—23. X.1918 Fotin Enescu 24. X.1918—30.XI.1918 Al. Constatinescu 3.XII.1918—11. 1.1919 I. G. Duca 12. 1.1919—26.IX, 1919 General I. Popovici 27.IX.1919— 4XII1919 Victor Bontescu 5.XII.1919—15X111919 Ion Mihalache 16.XII.1919—12.111.1920 Cudalbu Popescu (Domenii) 13.111.1920—16X111921 C. Garoflid (Agric.) 1.VII.1921—16X111921 M. Vlădescu (Dom.) 17.XII.1921—18. 1.1922 D. Dumitrescu (Agr.) 17.XII.1921—18 1.1922 Al. Constantinescu 19. 1.1922— 1.IV.1926 C. Garoflid 1.IV.1926— 3.VI.1927 C. Argetoianu 4.VI.1927—10.XI.1928 Ion Mihalache 11.XI.1928—10. X.1930 V. Madgearu 11. X.1930—18.IV.1931 Gh. Ionescu-Siseşti 19.IV.1931— 6.VI.1932 Virgil Potârcă 7.VI.1932— 8.VI.1932 V. Niţescu 9.VI.1932—13.IX.1933 Gh. Cipăianu 14.IX.1933—26. 11.1934 V. P. Sasu 26.11.1934—16.XI.1937 Gh. Ionescu-Siseşti 17.XI.1937—27X111937 Virgil Potârcă 28.XII.1937— 8. 1.1938 D. R. Ioaniţescu 8. 1.1938— 9. 11.1938 Gh. Ionescu-Siseşti 10. 11.1938— 1. 11.1939 N. Cornăţeanu 1. 11.1939—25.XI.1939 Gh. Ionescu-Siseşti 26.XI.1939— 4.VII.1940 G. N. Leon 5.VII.1940— MINORCA. - Avic. - Rasa de gâini bune producătoare de ouă. De ielul ei este din Spania, de unde a fost adusă mai întâi în Olanda şi apoi prin anul 1830 în An- glia, unde a fost şi mai mult selecţionată. Li3 aci a fost răspândită în restul Europei. Datorită calităţilor ei, a fost căutată de crescători. Astăzi nu se bucură de prea mare căutare. Cea mai răspândită este varietatea neagră. Există şi varietatea albă, pestriţă şi chiar albastră, care este mai puţin răspândită. Are carnea gustoasă. Cantitatea anuală de ouă e de 140-180 cu o greutate de 70 gr. Puii se cresc destul de uşor. Standardul rasei este următorul : capul destul de mare, lung, craniul bine boltit. Creasta \ roşie, simplă, dreaptă la cocoş şi aplecătă la găină, adânc dinţată, cu 5-6 dinţi. In partea dinainţe este puţin a-lungit pe cioc, pe care ţl acopere cam pe jumătate, iar în partea jdinapoi se prelungeşte puţin pe ceafă, iară însă a o a-tinge. Ciocul este puternic,! potrivit de lung Fig. 28. — Rasa Minorca. şi puţin încovoiat, având culoarea neagră, sau galbenă deschisă - după cum aparţine varietăţii negre sau albe. Ochii : mari, strălucitori, de culoare cenuşie închisă, sau chiar neagră. Urechile : mari, ovale, fine, de culoare alba. Bărbiile : lungi, în partea de jos frumos rotunjite, de culoare roşie-vie. Gâtul : de lungime mijlocie, frumos încovoiat şi bine acoperit de pene. Pieptul larg, adânc şi rotund. Corpul : lung, lat şi adânc, - aproape orizontal. Spinarea : lungă, lată, aplecată dinainte înapoi. Aripile : de mărime mijlocie, lipite de corp. Coada : cu pene multe, puţin ridicată în sus. Picioarele : de lungime mijlocie, puternice, de culoare neagră cenuşie, bătând în albastru, cu 4 degete lungi. Lâ varietatea neagră, penele au un luciu metalic verziu. Greutatea : cocoşul 3,5 kgr. găina 2,5-3 kgr. C. Baie. MINTĂ. - Bot. - Mentha piperita sin. Ismâ -bunâ - v. ac. MINTULUS. - Piscic. - Peşte de culoare închisă, are forma plăticei şi se găseşte în Şiret şi Prut. MINUARTIA. - Bot. - Gen de plante 25 MIOCARD - MIR din familia Caryophyllaceae-Alsinoideae ; plante erbacee anuale sau perene, cu frunze opuse, 3-7-nervate, rareori puţin alterne ; caliciu cu sepale libere sau abia concrescute la baza ; corola uneori lipseşte. Stigmate 3. Fructul e o capsula membranoasa. Speciile din flora ţârii noastre sunt : M. tenuifolia - L. - Hiern. - în Dobrogea -; M. fasciculata - L. - Hiern ; M. glomerata - M. B. -Schur. ; M. grami-nifolia - Ard. - Jav. ; o planta înalta din Banat, M. sedoides - L. Hiern. ; M. setacea - Thuill, - Hay. ; M. banatica - Heuff - Deg. ; M. laricifolia - L. - Schinz et Thel. ; M. austriaca - Jacq. - Hay.; M. verna - L. -Hiern. ; M. Gerardi - Willd. - Hay. ; M. fru-toscens - Kit. - H. - Mazz. şi M. recurva -AII. - Schinz et Thell. P. Crefz. MIOCARD. - Anat. - Este muşchiul ini-mei. E un muşchiu striat, găunos, care se contractă ritmic şi independent de voinţă. In afară e învelit de pericard, iar înăuntru e căptuşit de endocard. C. Bo. MIOCARDITA. - Med. vet. - Inflamaţia muşchiului inimei, ce poate fi acută ori cronică. Cauze. - In urma traumatismelor, surmenajul - la caii de curse - ; de cele mai multe ori însă, secundară; tuberculo-să, gurmă, febră tifoidă, jigodie, septicemie, morvă, hemoglobinurie, endocardită, peri-cardită - etc. Forma cronică se observă în intoxicarea lentă prin otrăvirile infecţioase ori medicamentoase - dopajul -, în trom-boza arterei coronare - paraziţii -, în urma propagărei endocarditei, periatritei, etc. Semne. - Pe lângă simptomele boalei cauzale, se observă, la început, contrac-ţiuni violente şi accelerate - eretism cardiac -, apoi o slăbire a bătăilor inimei -depresiune cardiacă -, care devin neregulate, cu sgomotele micşorate, iar câte o-dată cu suflu sistolic. Pulsul, la început accelerat, apoi neregulat, filant, iar respiraţia devine dispneică, în urma stazei sangvine ce se produce în pulmon, ficat, rinichi ; picioarele se umflă. Boala poate trece la cronicitate sau produce moartea prin oboseala muşchiului cardiac. La autopsie, inima se găseşte hipertrofiată, decolorată - gălbuie, moale, friabilă, infiltrată, iar în forma cronică ţesutul. muşchiular este copleşit de ţesut fi-bros - ciroză cardiacă. Tratament. - Variază după stadiul în care se găseşte boala : 1 - La început se va combate eretismul cardiac prin odihnă absolută, hrană uşoară cu puţină sare de Karlsbad, cu bicarbonat în apă de băut, cu duşuri uşoare reci pe regiunea inimei, făcute cu furtunul ori cu stropitoarea vara, sau pături ori pungi cu ghiaţă. 2 - In cursul depresiunei cardiace, se va susţine inima cu medicamente excitante, ca : eterul, acetatul de amoniac, băuturile alcoolizate, împuternicindu-se inima prin tonice cardiace, ca : oleul camforat, cafeniat ori e-terat, digitala în doze mici. 3 - In convalescenţă, ser glucozat şi tonice - acid ar-senios, licoarea Fowler, nuca vomica,For-ton pentru caii de valoare, stricnină - ; iodură de potasiu în m. cronică ; serviciul moderat. In formele cronice avansate, ca : osificarea auriculară la cal, astma cardiacă după jigodie sau după febra aftoasă, tuberculoză, se va sacrifica animalul, tratamentul cu stricnină, io-dura de potasiu rămânând fără efect. G. Râd.-Cal. MIOPIE. - Med. - Este o anomalie a vederii, datorită unei lungimi prea mari a diametrului antero-posterior al globului o-cular, unei exagerări a curburii corneei transparente sau a cristalinului, sau unui indice de refracţie prea ridicat a mediilor ochiului, caracterizată prin formarea imaginii obiectelor, situate la distanţă, înaintea retinei ; pentruca obiectul să fie Fig. 29. - Ochiu miop. văzut distinct, trebue să fie apropiat de ochi. Când punctul cel mai depărtat unde poate să se facă viziunea distinctă - punc-tum remotum - este situat la 1 m., se spune că m. este de o dioptrie ; ea este de 2, 4 dioptrii când punctum remotum este situat la 50 cm., 25 cm. ; este de V?, V4 dioptrii când punctum remotum este situat la 2, 4 m. distanţă. La om, m. se corectează prin lentile concave de lU, 1h, 1, 2, 4 dioptrii, adică a căror rază de curbură este egală cu 4 m., 2 m., 50 cm., 25 cm. I. R. D. MIOZITA. - Med. vet. - E o boală a muşchilor, cauzată de diferite eforturi, opinteli, căderi, drumuri obositoare. Poate a-părea la un muşchiu, la un grup de muşchi, sau la toţi muşchii corpului. In m., muşchii bolnavi sunt umflaţi, dureroşi ; uneori animalul merge ţeapăn, cocoşat, şi atunci, de obiceiu, e o m. generală. M. generală - a tuturor muşchilor -, mai e însoţită de ridicarea temperaturii şi de celelalte semne care indică o febră. C. Bo. MIOZOTIS. - Bot. - Sin. myosolis - v. ac. MIR. - Pol. Agr. - Formă de proprietate MIRA - MIRIS DOLOBRATUS 26 colectiva practicat odinioară în Rusia. Pământul de cultură - în acest sistem - a-parţinea colectivităţii, dar se împărţea -psntru o perioadă determinată de timp -capilor de iamilie care îl exploatau ca pe o proprietate individuală bucurându-se de folosinţa deplină a produselor. Origina a-cestui regim poate fi găsită în proprietatea colectiva a tribului şi are corespondent, la noi, în cbştiile - v. ac. - de răzeşi şi moşneni. V. M. MIBA. - Top. - Serveşte la măsurarea cotelor de nivel. Este o riglă de lemn de secţiune rectangulară, dreaptă şi gradată p3 una din feţe. Sunt doua feluri de m. : a - m. cu disc. Se compune dintr'o riglă gradată în cm. pe una din feţe, în lungul ei culisând un disc patrat ce se poate fixa în orice poziţie cu ajutorul unui şurub. Citirea diviziunilor se face de către purtătorul m., d3oarece, gradaţia e pe partea dinspre purtător. Pentru ca citirea să se facă precis, pe Fig. 30. - Miră cu disc. manşonul cu care se fixează discul se găseşte un vernier al cărui zero corespunde centrului discului. b - M. vorbitoare. Se compune la fel dintr'o riglă, care însă e lipsită de disc, având gradaţia pe partea dinspre operator, astfel ca sâ se poată citi cotele direct cu aparatul. In fig. 31 se arată o m. vorbitoare articulată, fiecare jumătate fiind de 1,5-2 m. Pentru lungimi mai mari se fac m. telescopice. Citirea pe m. se face ţinând-o vertical în punctul unde voim a citi cote. Verticalitatea e dată fie de un fir cu plumb, fie de o nivelă sferică fixată pe partea dinspre purtător. Cu m. vorbitoare se mai pot măsura distanţele, indirect - v. stadimetrie. A. I. MIRABELLE. - Pom. - Prunus Syriaca Borkh. - Subspecie de prun cu fructele mici, rotunde, cu pulpa semi-tare, neaderentă la sâmbure, galbena, foarte dulce; sâmburele mic, rotund ca de corcoduş sau ca sâmburii mari de cireşe. Pomii de dimensiuni mai reduse decât prunii obiş- nuiţi, formând coroane rezistente, cu ramuri mici şi subţiri, frunzele mici sau mijlocii, fructificaţia abundentă. Principalele varietăţi sunt: M. de Metz, cu fructul foarte mic ; M. duble de Melz, cu fructele mai mari ca la prima varietate ; M. de Nancy, cu fructul măricel, sferic, cu pieliţa galbenă marmorată, toate cu maturitatea în luna August ; M. pane-chee, cu fructele mijlocii, galbene pana-şate, de prima calitate ; M. tardive - cu fructele mijlocii şi coacerea târzie - începutul lui Octombrie, etc! Fructei^ de m. sunt întrebuinţate pentru fabricarea marmeladelor de lux şi pţen-tru magiun, singure sau îîi a-mestec cu alte prune. M. Cost. MÎRABILIS. - Bot. - Sin. Oxy-bcphus Vahl. - Gen de plante din familia Nyctaginaceăe ; ierburi cu rădăcini tuberoase, cu frunze opuse, flori terminale şi axilare subcorimboase cu involucru caliciform, cam-panulat, 5-fidat, uniflor, persistent. Perigon coroliform, in-fundibuliform cu tubul elongat şi limbul plicat-5-dentat ; 5 stamine subexerte ; ovar unilocular. Fructele sunt achene. Genul conţine cca 25 specii în America şi una în Himalaia. In horticultură e adesea întâlnită M. longiflora L. şi M. jalapa L., ambele originare din Mexico, ultima mai ales e cultivată în numeroase varietăţi ; rădăcina acestor specii e purgativă şi era întrebuinţată în medicina veche sub numele de „Radix Nyctaginis Mechoacannae" sau jalapa-falsă. M. multiflora A. Gray din California şi Arizona şi M. viscosa Cav. din America tropicală, sunt deasemeni recomandate pentru florile lor frumoase - v. şi Barba Impâ- vorbitoare râtului. P. Cretz. MIRAJUL OUÂLOR. - Avic. - Controlul ouălor puse la clocit - v. ac. MIRIS DOLOBRATUS. - Ent. - Insectă din Ord. Hemiptere, fam. Jassidae, vătămătoare cerealelor ; introduce ouăle la partea inferioară a paielor - tulpinilor -. Ouăle sunt reniforme, albe, lungi de 1,5-2 mm., aşezate unele lângă altele. Este o ploşniţa de culoare verde deschis, cu elitre scurte, antenele lungi şi roşiatice. Capul şi pronotum sunt ornate cu câteva pete negricioase. Este răspândita în toată Europa şi America de Nord. 27 MIRIŞTE - MIRT MIRIŞTE. - Fit. - Este baza - resturile -tulpinilor care au rămas înfipte în pământ după recoltă. M. este constituită din o parte a tulpinei plantelor 5-10-25 cm., care se prelungeşte în sol prin rădăcini - câte odată m. poate fi şi mai înaltă, depinzând aceasta de înălţimea dela care tăiem plantele. M. se spune în special la resturile de tulpini care rămân la suprafaţa solului după recolta cerealelor şi în general după plantele semănate des. Ex. m. de grâu, m. de mazăre, m. de rapiţă, m. de trifoi, etc. In sens mai larg, la m. se înglobează şi rădăcinile din pământ. Folosul m. este acela că prin descompunere se încorporează solului cantităţi mari de materii organice - humus - şi îi influenţează în bine proprietăţile fizice, chimice şi biologice. Aşa de exemplu grâul, la o producţie de 1500 kg./ha. paie sau în total circă 4000 kg. substanţă uscată supraterestră, lasă pe teren ca m. -tulpini şi rădăcini - circa 4000 kg./ha. substanţă uscată, adică aceeaşi cantitate ca şi partea recoltată, iar aceasta, prin mineralizare, îmbogăţeşte pământul în elemente fertilizante. In alte cazuri, m. poate fi numai 1/2 sau chiar mai puţin din recolta ridicată depe teren. Dăm un tablou după Weiske şi Werner cu resturile de tulpini şi rădăcini determinate în Germania, precum şi conţinutul lor în elemente chimice - în kg. la ha. - FELUL PLANTEI Sub¬ Cenuşe -+-s ; CO 3 stanţă o Fosfor O "u uscată N Ph o < Lucernă de 4 ani . . 10.811 1345: 152.6 44,01 S 41,1 220,0 Trifoi roşu de 1 an . 9975 2147 214,6 83,9 90,0 292,9 Sparcetă de 3 ani . 6632 1145 138,0 73,3 1 47,8 148,6 Iarba rănii . . 5596 1090 114,4 27,1 29,1 152,3 Mazărea . . . 3604 750! 63,4 16,8 12,7 80,5 Lupinul . 3943 616 69,7 15,6 19,1 90,1 Seradela . 3500 610 72,5 20,7 10,0 89,5 Rapiţa . . . 4986 696 63,1 35,9 41,1 138,3 Hrişcă . 2455 521 53,6 12,3 10,3 89,7 Grâul . .... 3888 1219 26,4 13,3 20,7 86,0 Secara . 5887 1843 73,2 28,5 35,1 82,1 Orzul . .... 2227 425 25,7 13,5 10,9 47,4 Ovăzul. ......... 3726 1615 30,0 33,5 27,9 95,9 Un desavantaj al m. ar fi acela că ar perpetua pe acelaşi loc insecte, ouă, etc. care ar rămâne dela fostele plante cultivate. Acest neajuns se poate evita prin arderea m. Obişnuit, m. se îngroapă prin arătură, sau dacă are insecte i se dă foc - ambele forme folosind solului. In agricultura raţională m. se ară, nu se lasă de păşunat. - v. desmiriştire Amil. Vas. MIRODENIE. - Bot. - Sin. Floarea nopţii, Hesperis tristis L., plantă erbacee din fam. Cruciferae ,tulpina păroasă cam până la 50 cm. înaltă; frunzele oval lanceolate, ascuţite, de tot întregi sau puţin denticulate; florile galben-verzui, cu vinişoare brun-violete, răspândesc noaptea un plăcut miros de zambile; fructele sunt silique lateral-comprimate. Creşte pe coline, prin fâneţe şi tufişuri, pe marginea pădurilor. Aprilie-Mai» MIROS. - Fiziol. - Simţul prin care fiin- ţele îşi dau seama de felul cum miroase un corp: plăcut, urât, înţepător, etc. El este datorit impresiunii produse de emanaţiile corpurilor asupra unei părţi din mucoasa nasului, numită şi mucoasa olf-actică, care este organul mirosului. In grosimea acestei mucoase se găsesc nişte celule speciale, olfactive a căror prelungire străbat etmoidul şi formează fibrele nervilor olfactici. Senzaţia de miros este condusă prin nervii olfactici în bulbii olfactivi, de aci prin alţi neuroni este transmisă şi recepţionată în zona olfactică din scoarţa cerebrală. MIRT. - Bot. - fr. Myrte-commun; ger. Myrte-Myrtus communis, L. frumos arbust, totdeauna verde, odorant, din fam. Myr-taceae, frunzele opuse, mici, numeroase, ovale sau lanceolate, glabre, scurt peţio-late sunt persistente; florile solitare sau câte 2, sunt mici şi albe, caliciul tubulos- MIRUŢA - MISTREŢ_________ __________________________________28 lurbinat, cu 4 sau 5 bobi, este însoţit de '2 mici bractee lineare, corola cu 4—5 petale întinse, stamine numeroase; fructele cărnoase sunt boabe-bace-globuloase ds un albastru negricios. Originar din regiunea mediteraniană, cultivat adesea şi pela noi, ca arbust ornamental, în flo-Tării şi apartamente. Iunie-Iulie. MIRUŢĂ. - Bot. - Numită şi limba boului. Anchusa officinalis L. Plantă meliferă erbacee, acoperită cu peri aspri, din fam. Borraginaceae, frunzele lanceolate; flori purpurii sau violete, caliciul cu dinţi ascuţiţi, tubul corolei drept. Creşte prin fâ-neţe, locuri necultivate pietroase, pe marginea drumurilor şi a semănăturilor. Este caşi toate celelalte combinaţii ale arsenicului, realgar, orpiment, foarte răspândit în natură. Prezintă însă caşi toţi ceilalţi compuşi ai arsenicului desavan-tajul de a fi otrăvitor - toxic MISTREŢ. - Vât. - Sus scroafa. Face parte din familia Suideelor, subordinul nerumegâtoarelor, : ordinul Artio-dactyla. Aspectul său aminteşte porcul domestic. Deosebirile faţă de acesta constă în lungimea mai mare a picioarelor, corpul mai lung şi puternic, iar perii mult mai aspri. P$ gât şi de-alungiil şirei spinârei, o coama groasă, ca o perie îi dă - a-tunci când este atacat - un aspect fioros. Ochii, mici în proporţie cu dimensiunile corpului, sunt aşezaţi în părţile laterale ale capului. Se pare că atât poziţia cât şi dimensiunile lor, sunt rezultatul unei adaptări milenare la feliil de viaţă al animalului. Urechea mare, de formă triunghiulară, e acoperită de păr. Gâtul scurt şi gros. Dimensiunile animalului matur: lungi- mea 1,50—1,80 m., înâlţimea 1 m., greutatea până la 300 kg. Puii de un an variază între 15—17 kg. Dantura este reprezentată prin formula c, Fig. 32. - Ramură de mirt. B - Secţiune în floare ; C - fruct. MISIT. - Com. - Intermediar, mijlocitor, ogent, samsar care pune în legătură pe cumpărător cu vânzătorul; un comerciant, care nu lucrează în contul său, ferm, el nici nu cumpără, nici nu vinde, ci numai mijloceşte vânzarea pentru care serviciu el primeşte o misitie, un comision, un samsarlâc. Actul sâu de comerţ este a-gentură, misitie sau samsarlâc. M. de ce-reale, mijlocitor în vânzări de cereale, agent de schimb, mijlocitor de bursă, mijlocitor autorizat în vânzări de efecte publice, mijlocitor oficial. M. de case« mijlocitor în vânzări de case. Geambaş, misit sau samsar de cai. Plata misitiei se face, de obiceiu, procentual din preţ Uneori e plătit de cumpărător ,alteori de vânzător, de cele mai multe ori de a-mândoi. MISPICHEL. - Min. - Este un Fe As S care pirn descompunere serveşte la prepararea arsenicului Fe As S = Fe S + As Incisivii inferiori sunt aşezaţi culcat. După 10—11 luni de viaţă animalul schimbă dinţii. Urma mistreţului seamănă cu aceea a cerbului, e însă mai mică, iar pintenii sunt pronunţaţi. Aria de răspândire a m. este foarte întinsă. II găsim în toate ţările Europei centrale şi sudice. Se pare că limita răsăriteană ar fi în Tibet. La noi e un vânat comun la şes, deal şi munte, unde pădurea de fag îi oferă un mediu foarte prielnic. Trăeşte în turme de 30—40 capete, numai vierii bătrâni - cunoscuţi sub numele de solitari - stau singuri în marile desişuri de unde ies numai noaptea pentru hrană. La noi în ţară se găsesc aproape pretutindeni atât în pădurile de munte cât şi în cele dela şes, ba chiar şi în stufărişuri. Locurile de preferinţă ale m. sunt pădurile mlăştinoase, pentrucă în ele poate să râme chiar şi iarna. O condiţie esenţială este ca pădurile să aibă desişuri pe cât posibil de impenetrabile. In aceste adăposturi îşi petrec turmele ziua întreagă în culcuşuri asemănătoare unei albii, iar seara pleacă conduse de scroafa cea mai bătrâna cu multă băgare de seamă în căutarea hranei. 29 MISTRIE - MITRĂ Carnivor numai atunci când lipsa îl face sa mânânce hoituri, m. are o alimentaţie variata, constând din : fructele arborilor - jir, ghinda, castane - animale mici - melci, şerpi, şopârle insecte, bureţi, tubercule - de preferinţa cartofi -porumb, sfecla, etc. In câmpurile cultivate, turmele fac pagube însemnate. Deşi turmele mari de m. a-duc pagube şi semănăturilor de jir şi ghindă din păduri, totuşi aceste animale fac servicii solului forestier, pe care-1 afânează şi aerisesc râmân-du-1, distrugând totodată şi foarte mari cantităţi de larve şi insecte dăunătoare pădurii. Caracteristice : are auzul şi mirosul foarte bune, vederea slabă ; animal fricos, m. poate deveni foarte periculos a-tunci când este atacat şi încolţit. Reproducţia: Epoca împerecherii cade în luna Noem-brie şi durează până în Ianuarie. Vierii puternici se luptă între ei pentru scroafe. Femela poartă 18-20 săptămâni şi fată 4-8 purcei dacă este tânără, când e matură ajunge la 10-12 purcei, spre a se limita la bătrâneţe la 2-3 pui. Purceii vieţuiesc 14 zile în bârlog, de unde ies apoi cu mama. Cazurile când o scroafă fată de două ori pe an nu sunt rare. Foloasele directe constau în carnea şi pielea mistreţului. Caninii sunt un trofeu de preţ pentru vânător. Vânătoarea la m. se face dela 1 Iulie-28 Februarie, cu armă de glonţ. Se întrebuinţează pentru aceasta vânătoarea cu apropiere, pânda şi bătaia cu câini sau gonaci. Gh. Ned. MISTRIE. Sin. măestria, u-nealtă a zida-dului cu care toarnă tencu-Fig. 34 — Mistrii iala şi bruftu-leşte zidul. MISTUIRE. - Fiziol. - Sin. digestie - v. ac. MIŞUNA. - Anat. - Cavitate în formă de pâlnie ce se găseşte pe suprafaţa de tocire a incisivilor la cal şi porc. M. are o a-dâncime ceva mai mare de 1 cm. la dintele virgin şi dispare treptat cu vârsta din cauza tocirii dintelui. X. P. MISUR. - Bot. - Sin. porumb. - v. ac. MITARCA GRASA. - Bot. - Sin. chitarcâ* - v. ac. MIŢE. - Sin. gniţe, lâna oilor se desface^ în creţi mai mari sau mai mici, numiţi m-MITHAIU. - Piscic. - Peşte vărgat şi fără solzi. Fig. 33. - Mistreţi la adăpat. MITOCONDRII. - Cit. - Corpuscule care fac parte din constituţia morfologică a celulei. M. au forma de granule şi împreună: cu condrioconţii - formă de filamente -constitue condriomul materiei vii. V. Gh^ MITOZA. - Cit. - Diviziune celulară, implicând formarea chromozomilor, fusului de fibre şi diviziunea chromozomilor pe-calea despicării longitudinale. Astfel fiecare din cele două celule fiice ce rezultăr primeşte garnitura complectă de chromo-zomi, care au existat în celulă înainte de diviziune. Această diviziune a celulelor se mai cunoaşte sub denumirea de diviziune tipică, diviziune kariokinetică sau diviziune equatorială. In această diviziune-se disting 4 faze: profaza, metafaza, ana-faza şi telofaza -v. celula. Mitoza se distinge de meioză sau diviziunea de-reducere sau diviziunea heteroti-pică. A. Pies-MITRĂ. - Anat. Uter este un organ de forma unui. sac musculo-mem-branos, căptuşit Fig. 35. — Mişuna. Sec- cu o mucoasă, în ţiuni longitudinale prin care so desvoltcb cleştii - superior şi in- noul produs, rezul-ferior - ai unui mânz. tat nrin fecunda- MITROACE - MITSCHERLICH 30 iea unei ovule. Este aşezat în cavitatea abdominala, ocupând regiunea sublom-barâ şi intrarea cavităţii pelviene. Este iormat din trei pdrţi: gâtul uterin, care urmează vaginului, corpul uterin şi coarnele uterine în numdr de două - nu exista la femee - care prin oviducte comunică cu ovarul. MITROACE. - Piscic. - Sin. Glavoâce, Guvidie de balta. - v. ac. MITSCHERLICH Lege. - Agrol. - Sin. Legea acţiunii factorilor de vegetaţie, legea lelaţiunilor fisiologice. Este o funcţie ma- Fig. 36 — Creşterea recoltelor faţă de creşterea factorului vegetativ tematică, care exprimă dependenţa cantitativă între recoltă şi factorii de vegetaţie. Enunţul L. M. : Cu sporirea fiecărui factor de vegetaţie, recolta creşte proporţional cu cantitatea care îi mai lipseşte până la recolta maximă ce se poate obţine în condiţiunile date. Sporirea constantă a factorului de vegetaţie pe care îl cercetăm - x - face ca recolta obţinută - y -să crească proporţional cu diferenţa până la recolta maximă - A. Se vede de aci că la sporirea unui factor de vegetaţie, recolta nu creşte proporţional cu cantitatea factorului de vegetaţie adăugat, ci, la sporirile constante ale factorului de vegetaţie, recolta creşte proporţional cu cantitatea ce-i mai lipseşte până la recolta maximă, A-y. Altfel exprimat, putem spune că la fiecare sporire constantă a factorului de vegetaţie, recoha creşte cu jumătate din diferenţa până la recolta maximă, sau -ceeace este acelaşi lucru, - recolta creşte cu jumătate din creşterea prilejuită de doza precedentă a factorului de vegetaţie. Observăm din aceste enunţuri că la sporirea constantă a factorilor de vegetaţie, creşterile de recoltă sunt din ce în ce mai mici cu cât ne apropiem de recolta maximă posibilă. L. M. formează cheia de boltă în doc-1rina fisiologic-vegetală a cercetării solului inaugurată de Mitscherlich. Legea a-ceasta este, ca şi legea acţiunii maselor, legea eredităţii a lui Mendel, etc., expre-siunea matematica a unui fenomen deno- tând câ fenomenele ce le guvernează sunt identice. Mitscherlich - agronom, profesor la Universitatea din Königsberg, - în urma examinării prin experimentare a metodelor chimice de analiza solului, unde el însuş a introdus una dintre cele mai bune metode : aceia a solubilizării cu apă încărcată cu CO2, a părăsit calea experimentării chimice şi a trecut la analiza fisio-logic-vegetala, unde solul este cercetat în vase cu ajutorul reactivului fisiologic - planta - care absoarbe din pământ numai substanţele asimilabile - fisiologic active. La interpretarea unui material extrem de bogat, verificat şi prin experienţe în câmp, Mitscherlich a obseirvat că la creşterea constantă a unui fabtor de vegetaţie, recolta creşte şi ea ş^ anume, din ce în ce mai puţin. Regularitajtea acestei creşteri a fost prinsă într'o formulă matematică, care este o ecuaţie; logaritmică, şi astfel s'a cristalizat L. M.- Această lege afirmă că; recolta nu de^ pinde numai de factorul în minimum, cum enunţă L. Liebig - v. ac. -■ ci recolta depinde de toţi factorii vegetativi, de constelaţia tuturor factorilor de vegetaţie -interni şi externi. Factorii interni - ereditari - îi considerăm constanţi dacă luăm în experienţe acelaş soiu de plante sau chiar descendenţii unui ; singur individ autofecund. Factorii externi - climaterici şi pedologiei - variază focrrte mult şi ei fiind aceia care vor influenţa recolta în măsura cea mai mare, isvorăşte de aci interesul nostru de a le cunoaşte influenţa cantitativă asupra recoltei. Pentru acest sfârşit, în experienţele pe care le facem, menţinem constanţi toţi factorii de vegetaţie, afară de unul singur - pe acela pe care îl urmărim - şi pe care îl vom varia. Fig. 37 — Creşterea recoltelor în raport cu mărimea factorului de intensitate 31 MITSCHERLICH L. M. ne arată nu numai acţiunea calitativă a factorilor de vegetaţie, ci şi pe a-ceia cantitativa şi aceasta nu numai la iactorii substanţiali - substanţe chimice, apă, etc. - ci şi la factorii nesubstanţiali - lumină, căldură, etc. L. M. - fără a o desvolta - este exprimată de formula : y — A [ 1— e cx) Folosind un artificiu de calcul şi o aplicare de logaritmi, ajungem la formula : log (A-y) = log A-cx (1) A este recolta maximă posibilă, ce se poate obţine cu toţi factorii de vegetaţie în optimum în condiţiunile date. Ea se determină experimental şi este în funcţie de constelaţia tuturor factorilor de vegetaţie. Dela an la an, ea poate varia din cauza climei diferite. A, se mai poate determina prin calcul şi grafic. Deasemenea şi ceilalţi termeni ai L. M. se pot determina, cu oarecare aproximaţie şi grafic. Din rezultatele parţiale aflate în vase sau câmp, cu diferite doze de substanţe nutritive x*, X9, şi obţinând recolte notate y*, y2... formula aflării lui A, este : 2 ay2 — sau : In formulele de mai sus, a este recolta obţinută fără să fi dat îngrăşământ solului, adică obţinută cu substanţa aflătoare deja în sol; în formula (3), n este anti-logaritmul produsului c.x. A, se poate calcula şi din mai multe date yf şi se ia media. y este recolta care se obţine cu factorul de vegetaţie x. Acest y creşte când sporim pe x şi anume creşterea va fi proporţională cu diferenţa ce îi lipseşte ca să ajungă la A. Dacă exprimăm pe y în procente din A, valorile acestea au valabilitate generală şi constantă, regăsin-du-le şi în ani diferiţi în ce priveşte clima, indiferent de mărimea lor absolută, căci exprimarea la °/o se poate comporta întocmai, de ex. ca şi în experienţa tratată la fel anul trecut, dar care atunci, a dat o recoltă absolută mult mai mică decât anul acesta - deci, absolut pot varia A şi y, însă ca cifre relative, ele se păstrează la aceiaşi distanţă, fapt din care decurge un mare avantaj la generalizarea interpretării după L. M. Cantitatea folosită din. x, pentru a ob- ţine jumătate din A, se numeşte unitate nutritiva şi fiecare unitate nutritivă adăugată în plus, produce o cantitate de recoltă din ce în ce mai mică - V? din cantitatea recoltei produsă de unitatea precedentă. cf este factorul de intensitate - factor de proporţionalitate, factor de acţiune, coeficient de eficacitate sau coeficientul de acţiune al factorului de vegetaţie x. Cu cât o substanţă nutritivă are un coeficient de acţiune - c - mai mare, cu atât va fi nevoie de o cantitate mai mică din substanţa respectivă pentru nevoile plantei şi cu cât c va fi mai mic, cu atât va fi nevoie de o cantitate mai mare de substanţe pentru a obţine o anumită recoltă. De ex. : cu 100 kg./ha. potasiu se obţine Fig. 38 — Acţiunea aceluiaş fgctor de vegetaţie într'un an rău şi într'un an bun. o producţie de 88,2% din recolta maximă ; cu 100 kg./ha. fosfor se obţine 74,9°/o, iar cu 100 kg./ha. azot se obţine o producţie de numai 24,5% din recolta maximă. Coeficientul c, este considerat de Mitscherlich constant pentru fiecare factor de vegetaţie, astfel : pentru azot, N, c = 0,122 ; pentru fosfor, P2O5, c = 0,60 ; pentru potasiu K2O - fără prezenţa sodiului c = 0,33, iar în prezenţa sodiului, potasiul are c = 0,93 - exprimat în q/ha. Când c este mare, curba logaritmică rezultată din înscrierea cifrelor x şi y urcă repede, iar când c este mic, curba are un suiş puţin pronunţat. La rezultate experimentale apropiate şi erori mari, c este nesigur. Acest caz se întâlneşte mai mult la experienţele în câmp şi mai ales la cele cu azot, care aci nu poate fi variat prea mult ca doze, apoi se disolvă uşor şi astfel nu putem obţine pe A real. Deasemenea Mitscherlich admite că c variază dacă îngrăşământul intră în combinaţiuni greu solubile - cum este cazul cu fosforul - sau dacă asimilarea îngrăşământului este activată, - cum este cazul cu potasiul în prezenţa sodiului. In general însă, M. consideră pé c constant, specific fiecărui factor de vegetaţie, indiferent de celelalte condiţiuni de experimentare : climă, sol, plantă, etc. In cazul acesta, nu ar fi nevoie decât de o singură experienţă în câmp sau în vase, unde într'o serie de parcele sau vase nu s'ar da nimic din MITSCHERLICH 32 substanţa nutritivă cercetată, iar în altă serie s'ar da substanţa nutritivă în Optimum. Prin compararea la °/o a recoltelor şi prin consultarea tabelelor de producţie ale lui Mitscherlich, vom şti ce cantitate de substanţă nutritivă conţine solul şi cât trebue sâ-i mai dăm ca să obţinem recolta maxima. • Constanţa lui c este ioarte discutată şi mulţi cercetători experimentează după metoda Mitscherlich, însă aranjează în aşa îel experienţele ca să poată să determine ei singuri pe c, speciiic îngrăşământului, solului, plantei, etc., cu care lucrează. Coeficientul c se calculează din toate Fig. 39 — Curba logaritmică tinde către orizontală. datele experienţei şi se face o medie, sau se calculează din experienţele care se în-şirue la mijlocul curbei. Formula după care se calculează c este următoarea : log A — log (Ă — y) (4) Desigur că în sol se găseşte iniţial o cantitate oarecare din substanţa nutritivă - notată b - astfel că şi fără să dăm îngrăşământ, x = O, obţinem totuşi o recoltă oarecare, a. In felul acesta, formula (1), devine : log (A — a) = log A — c b (5) iar în cazul obişnuit, când dăm şi îngrăşământ - x - şi pe lângă acesta influenţează şi cantitatea pe care o conţine deja pământul - b. formula (1), devine: log (A — y) = log A — c (x-fb) (6) Cantitatea elementului aflător iniţial în sol - b - se află prin formula : log A — log (A — a) b = ----------------------------i (7) - a, se notează adesea cu yo; b, se poate afla şi grafic, după porţiunea din abcisă cuprinsă între curba prelungita şi x*. Dispunând experienţa cu factorul de vegetaţie variat, aplicat în cel puţin 3 tratamente diferite, obţinem un sistem de ecuaţii din care putem calcula toate elementele necunoscute. Cu cât vom face, la fiecare factor de vegetaţie, cât mai multe tratamente - doze - şi acestea se înţeleg în 3-4 repetiţii fiecare - parcele sau vase - cu atât mai mult vom obţine date mai sigure din valorile medii ce vom găsi pentru fiecare necunoscută. In felul acesta - aplicând formulele date - aflăm ce cantitate de elemente nutritive asimilabile se afla în sol, iar compararea faţă de recolta maximă, ne arată ce cantitate de îngrăşăminte trebue ca sd mai dan* solului pentru a obţine recolta maxima în împrejurările în care experimentam. Acestea suţit fapte foarte importante pentru practica agricolă şi pe care nu ni ie poate spune nidi o analiză chimică. Luăm un exemplu teoretic de a-plicarea L. M., unde se propune a se afla recolta y, la diferite valori ale lui x7 în care scop considerăm: A = 100, c = 0.301 — logaritmul lui 2. Dacă în acest caz luăm x = 1 şi înlocuim simbolurile din formula (1), vom:avea: log (100 — y) = log 100 — 0,301.1, de unde, log (100 — y) = 2,0000 — 0,301.1 log (100 — y) = 1,6990 100 — y = 50 sau y = 50. Deci recolta obţinută, y, cu factorul x = 1/ va fi egală cu 50% din A. In felul acesta, dând lui x diferite valori constante cu condiţia ca x2—Xi = x3—x2, recolta y, va creşte conform L. M. astfel : Spor de recoltă °/o x___________y_________________A—y 0 . . 50 . . 75 . . 87,5 93,75 50 25 12,5 6,25 5 ......... 96,875 ............ 3,125 6 ......... 98,44 ............. 1,562 7 ......... 99,22 .......... 0,781 8 ......... 99,61 .......... 0,390 9 ......... 99,805 ............ 0,195 10 99,903 .................... 0,097 După cum se vede, la sporuri egale şi repetate de îngrăşăminte x, recolta y creşte din ce în ce mai puţin cu cât ne apropiem de A, 100, adică acţiunea fiecărui factor de vegetaţie scade treptat cu MITSCHERLICH cât recolta obţinută se apropie mai mult de recolta maximă A. Astfel x*, o unitate nutritiva în exemplul nostru, a dat o recoltă Yi de 50°/o aşa că diferenţa până la A este 50 ; x2 a dat un spor de recoltă de 25 sau V? din ceea ce mai lipsea până la A, adică 50 : 2 = 25, caz în care Y2 = 75°/o provenit din 50 + 25 = 75 ; x3 a dat abia 12,5 sau V? din ceeace mai lipsea lui y2 până la A, adică 25 : 2 = 12,5 sau y3 = 87,5°/o din A ; x4 a dat numai 6,25, ceeace face V» din cantitatea care lipsea dela y3 până la A, adică 12,5:2 = 6,25, sau 74 = 93,75% din A şi în felul acesta creşterea lui y cu sporirea lui x, devine din ce în ce mai mică, astfel că dela o anumită doză înainte nu mai rentează să mai dăm îngrăşământ solului - legea venitului descres-când şi optimul economic care se verifică tot după L. M. Cunoscând pe y, putem calcula pe x -cantitatea de îngrăşământ - cu ajutorul formulei (7), unde în locul lui a, se pot introduce recoltele obţinute : y1# y2... înscriind cifrele x şi y într'un sistem de coordonate, obţinem o curbă logaritmică - curba producţiei - care în porţiunea ei superioară se apropie tot mai mult de o-rizontală, adică recolta maximă are o limită şi y de aci fiind din ce în ce mai a-propiat se situează pe ramura finală a curbei care tinde către orizontală. - Fig. 39. Dăm şi o fotografie a unei experienţe cu ovăz în vase făcută la I. C. A. R. cu 1, 2, 3 doze de azot. Diferitele recolte obţinute se înşirue sub forma unei curbe logaritmice. - Fig. 40. Trecând la un exemplu concret de aplicare a L. M.f luăm după Mitschelrich rezultatele unei experienţe în câmp, unde a aplicat sulfat de amoniu solului cu cartofi; coeficientul c la sulfatul de amoniu este 0,025, adică 20,5% din coeficientul pentru azot. Rezultatele sunt date în q/ha. Sulfat de Recoltă de Recolta Amoniu cartofi calculată 1 . . . . 0;00 .... 194,5 + 2,6 .... 194,5 2 ... . 2,00 .... 229,1+2,6 .... 228,5 3 . . . . 5,00 .... 274,1+4,7 .... 274,0 4 . . . . 8,00 .... 293,3 + 3,7 .... 312,0 Aplicând formulele (3) şi (7), avem : 1,122.229,1 — 194,5 A= 1,122 — 1 -512 log 512 —log (512 — 194,5) b ~ 0,025 " “ 8,3 Folosind formula (6), unde vom înlocui pe x prin cantitatea de îngrăşământ dat, putem calcula valoarea fiecărui y : log (512—y) = log 512—0,025 (x+8,3) şi obţinem cifrele din coloana de mai sus -recolta calculată - care aproape coincid cu cifrele experimentale, ceea ce denotă că experienţa respectivă s'a supus întocmai regularităţii din L. M. In felul acesta vedem că în sol sunt iniţial 8,3 q/ha. substanţe exprimate în sulfatul de amoniu - 170 kg./ha. azot pur - care au produs recolta a, adică yo, 194,5 q./ha., şi până la recolta practic maximă obţinută, trebue să se mai dea încă 8 q./ha. sulfat de amoniu. Ceea ce am obţinut aci prin calcul, putem lua deadreptul din tabelele calculate gata de Mitscherlich - aceasta numai în cazul când am considera coeficientul c constant. Sporind prea mult cantitatea factorilor de vegetaţie, adică peste puterile fisio-logice ale plantei, recolta începe să descrească din cauza concentraţiei să- Fig. 40. — Creşterea recoltei pe cernoziomul ciocolat cu 1, 2, 3, doze de azot. rurilor, acţiunii toxice, etc. Deşi acest caz nu interesează pe agricultor căci el nu va îngrăşa pământul cu cantităţi aşa de mari încât îngrăşământul să devină vătămător, vom da totuşi aci şi forma II, a L. M.f adică aceia care redă regularitatea scăderilor de recoltă la creşteri din ce în ce mai mari de substanţe -peste optimul fisiologic: v — A (l - 10 - o x). 10 - k x2 Spre deosebire de prima formă a L. M., aici în forma II a L. M. se introduce în formulă factorul vâtâmâtor - k sau constanta de depresiune, - v. creştere, lege Liebig -. A se vedea şi curba cu linii întrerupte din Fig. 327 pag. 215 Voi. II al Enciclopediei. Umil. Vas. 3 MIŢUVELE - MOARTEA PURICELUI 34 MIŢUVELE. - Bot. - Crocus Heuffelianus. - Brânduşe de primâvarâ. - v. ac. - MIXANDRE. - Bot. - Sin. micsandre. - v. ac. MIZERIE FIZIOLOGICĂ. - Fiziol. - Stare datorita subnutriţiei generale a organismului sau absenţei oricărei îngrijiri higienice. - v. nutriţie. MLACIU. - Agr. Sin. îmblăciu, unealta alcătuita din două bucăţi, nu prea groasa de lemn, din care una, de 1,50 m. lungime, numită coadă şi cealaltă - mai scurtă şi groasă - numită băţ sau ha-darag, ambele legate între ele - cap la cap - prin nişte curele numite bălţi, astfel încât capătul scurt este mlădios. M. se folosea la treeratul cerealelor şi - de obiceiu - băteau la-olaltă câte 2-7 inşi, în tact. Operaţiunea este grea şi migăloasă. Un om poate scoate, pe zi, 2-2,5 hl. grăunţe din pae. Treeratul cu m. prezenta oarecari avan-tagii de ordin social - dând de lucru multor muncitori până iarna târziu. Deasemeni, într'o vreme când tehnica alegerii, pe cale mecanică, a boabelor d e primă calitate dintre codinâ şi pleavă nu era îndeajuns de perfecţionată şi cunoscută, îmblătitul cerealelor uşura acest lucru, întrucât lucrătorul bătea mai tare sau mai domol, după nevoie. Apoi, treerându-se în curte, în şură sau pe arie acoperită se făcea mai puţină risipă de boabe sau pleavă, iar paele rămâneau aproape întregi putând servi la legat, la acoperişuri, etc. Cu perfecţionarea maşinilor şi utilizarea lor pe o scară tot mai mare, m. tinde să dispară cu desăvârşire. V. M. MLADĂ. - Pădure tânără, mlădiţă. MLAJE. - Bot. - Lozie, Răchită, Răchiiă de Mlaje, Râchiţicâ alba, Răchiţică, Mlaje. Salix Viminalis L. Plantă lemnoasă, ar- bust din familia Salicaceae, ramurile flexibile cenuşii sau verzi; frunzele lanceo-late lung acuminate, puţin ondulate, pe partea inferioară acoperite cu peri mătă-soşi lucitori; florile dispuse în amenţi, cele bărbăteşti ovoide sau oblonge apar înaintea frunzelor; cele femeieşti sunt ci- lindrice compacte, mai lungi şi apar o-dată cu frunzele; fructele sunt capsule tomentoase, sesile. Creşte pe malurile şi prundişurile râurilor. Martie-Aprilie. Ramurile flexibile sunt întrebuinţate în industrie pentru confecţionarea coşurilor de nuele. Al. Ion. MLAŞTINĂ. - Acumularea apelor provenite din precipitările atmosferice într'o depresiune puţin profundă, fără nicio altă posibilitate de scurgere decât infiltrarea. G. D. Vas. MLAŞTINIŢĂ. - Bot. - Epipaciis palustris L. Cr., ţplantă erbacee din fam. Orhida-ceae, c\i rizomul repent,; frunzele verzi lanceolate, bracteele adşsea mai scurte decât florile sunt erbacee, florile de un verde-venuşiu, pe dinăunjtru, la bază ro-şietice, au labelul alb şi cu dungi roşii, florile unilaterale sunt jdispuse într'un spic alungit. Creşte prin]locuri şi păşuni umede, în regiunea moniană. Iunie-Iulie. MNIACEAE. - Bot. - Fqmilie de muşchi din grupa Musci-Acrocarjbi compusă din plante puternice cu frunze mari iubitoare de umiditate şi cu un cilindru central bine lămurit. Frunzele inferioare scuami-forme, devenind apoi spre vârful tulpinei din ce în ce mai mari. Sporogoane reunite mai multe într'un peritheciu. Capsulă înclinată sau pendentă. Criptofor bine vizibil. Peristom dublu. In flora noastră are două genuri foarte răspândite: Mnium -Dill. - Schimp. şi Cinclidium Sw. P. Cretz. MOACĂ. - Piscic. - Numire regională dată exemplarelor mici de Somn - Silu-rus glanis. - v. ac. MOACRE. - Bot. - Fructele comestibile de Prunus duracina - cireş. MOARĂ. - Tehn. - v. mori. MOARAT. - Zoot. - Părul negru, cu luciu neregulat, cu ape, ca o mătase cu un reflex schimbător şi ondulat. MOARTE. - Fiziol. - Oprirea temporară sau definitivă, incompletă sau totală, a fenomenelor vieţii. M. elementara este stingerea oricărei activităţi în elementele anatomice - celule -; m. generala este moartea individului înfăţişat în totalitatea sa. M. aparenta este o suspensie incompletă şi temporară a fenomenelor vieţii; m. reala este oprirea definitivă şi totală a fenomenelor vitalitătii. C. Ş. MOARTEA MUŞTELOR. - Med. - Sin. a-manita muscaria, - Ciupercă otrăvitoare. Provoacă intoxicări - v. ac. - datorită unui alcaloid pe care îl conţine. MOARTEA-PURICELUI. - Bot. - Inula Cc-nyza D. C. Sin. Conyza squarrosa L., plantă erbacee din fam. Composeae, tulpina dreaptă, fin pubescentă, în partea superioară ramificată, ramurile corimbi-forme, multiflore, frunzele eliptice ascuţite, acoperite pe partea superioară cu Fig. 41 — Mlaje A -frunză; B - ramură cu ament mascul ; C - floarea femelă; D - floarea masculă. 35 MOBILIAR - MOCAN peri moi, iar pe cea inferioara fin pubescente aproape tementoase, florile gălbui, dispuse în capitule, cele tubuloase - centrale - sunt cam de mârimea florilor marginale abea ligulate şi de lungimea involucrului. Creşte prin locuri aride şi pietroase. Iulie-August. MOBILIAR. - Econ. - Tot ce se refera la bunuri mobile, mişcătoare, tot ce ţine de natura obiectelor mobile. Avere mobiliara: mobile, efecte, acţiuni/ etc. Succesiune mobiliară: în mobile. Urmărire mobiliara : sechestru pe mobile. Vânzare mobiliara: vânzarea prin autoritatea judiciară a mobilelor. Valori mobiliare: dividente, cupoane şi produse la orice iei de acţiuni, obligaţiuni, titluri de rentă, rente viagere, dobânzi la afaceri de scont, împrumut, tantieme, redevenţe. N. Ghiul. MOCAN. - Dacii cari apar în istorie mai târziu decât Geţii - deşi vorbeau aceiaşi limbă, s'au contopit cu ei, mai cu seamă în epoca în care s'au stabilit în nordul Dunării, ducând o viaţă aproape nomadă. Iată cum se exprimă Columella în această privinţă: „Unele popoare au ignorat cerealele trăind din produsele turmelor lor de oi, pentru care motiv, cel mai mare număr din aceşti nomazi, geţii, erau numiţi „mâncători de lapte". Elementul dac, aborigen, a fost restrâns mai mult la viaţa pastorală, de către elementul roman de infiltraţie, care îşi rezervă pentru el pământul de lucru. Atunci între cele două elemente, a intervenit curând o apropiere care a dus la contopirea celor două naţionalităţi, apropiere care nu s'a putut face mai târziu, către sfârşitul Evului Mediu, între Români, Saşi şi Săcui, aduşi de stăpânirea ungurească, dată fiind mai ales. deosebirea de religie. Locuitorii băştinaşi puteau păstra pe seama lor „păstoria", cu atât mai mult, câ Dacii, ca toate popoarele de neam trac, iubeau mai mult această îndeletnicire, care li se părea mai barbătească, decât munca câmpului, care li se părea inferioară, bună pentru femei, copii şi sclavi; şi astăzi, dealtfel, Românul dela munte, preţueşte mult pe cioban, care se bucură de o deosebtiă stimă în ochii tuturor. Prin amestecul cu populaţia romană, care preţuia atâta agricultura, sigur câ această înclinaţie se va mai schimba. In orice caz, păstoria, care era practicată şi de Romani, având în vedere şi natura pământului care împingea la aceasta, a rămas ca o ocupaţie foarte iubită de mocanul bârsan, care din ţinutul Bârsei se cobora la iernat cu oile sale în Bărăgan şi până în Dobrogea. In general, păstorii Ardeleni erau numiţi „mocani", numire dată şi consacrată din cauza ocupaţiei lor. Deasemenea găsim că păstorii transilvăneni erau numiţi în general în ţările române „Ungureni", dar între ei se făcea distincţie numindu-se mocani toţi cei din ţara Bârsei, de unde şi numirea de mocani bârsani, cuvânt generic care se subdivide şi poartă nomenclatura specifică a localităţilor de unde-şi au origina, aceşti mocani cunoscându-se sub denumirea de „mocani săceleni", cei din Să-cele, cei din Bran, „mocani brăneni", cei din Făgăraş# şi Sibiu „mocani ţuţueni", etc. Origina cuvântului mocan este destul de veche: aproape toate hrisoavele şi documentele vechi pomenesc de aceşti mocani bârsani. Unii cred câ acest cuvânt ar deriva din „Moaca", umflătura bâtei ce o purtau cioBanîi şl care ie"servea^ ca o armă de apărare. Astăzi cuvântul mocan s'a generalizat, mulţi înţelegând prin mocan, ţăranul dela munte, indiferent de ocupaţie. Această interpretare este eronată, „cuvântul mocan în adevâratul înţeles, însemnând un om chiabur, înstărit, priceput, conducător de turme de oi, numire intim legata de ocupaţia sa de predilecţie, pâstoritul". D-l N. Iorga crede câ derivaţia cuvântului mocan, provine dela prezent, afară de mocănii bârsani, măi ăvem şi pe ăşă zişii mocăni din ţinutul Vrăncei şi pe cei din munţii Apuseni, cări ău că ocupăţie pâstoritul şi plugărituL A stăbili origineă mocăniloi bârsaniT'x înseamnă ă te ădânci în întunericul isto- j riei regiunei de pe versantul vestic ăl / Cărpăţilor orientăli şi cel nordic ăl Car--^ păţilor meridionali, începând delă Geţi dăcă nu chiăr măi de mult, căci în privinţă lor, toăte documentele pe cări le avem, pomenesc ca de un fenomen stră-vechiu moştenit din secol în secol, cu o tradiţie bine stabilită. Dar nici unul nu pomeneşte de începuturile lui. In adevăr, hrisoavele pomenesc de bârsani sau braşoveni cari erau înşiraţi dealungul Carpaţilor ceea ce ne dovedeşte, în primul rând, că, întâi, au fost exploataţi de ei munţii şi pe urmă câmpia, unde s'au stabilit mocanii bârsani, numai atunci când regiunea muntoasă nu mai era suficientă. S'a stabilit, astfel, de unii, că faza economiei de vite este acea care a precedat economiei agrare, deşi alţii cred că desvoltarea lor s'a făcut sincronic, în linii paralela. Mocanii îri general având o înclinare firească psntru păstorit şi-au consacrat întreaga lor viaţă acestei ocupaţiuni, aşa explicându-se faptul că una din cele din- MOCANESCĂ - MOHOR 33 tâi menţiuni - documente - despre Românii din Ardeal în conexiune cu Saşii din anul 1383 şi cu Ungurii - din anul 1407 -este în legătură cu nişte oameni care îşi pâşunau oile pe teritoriul Saşilor de pe la Cristian şi pe Câmpiile dela Apahida. Desvoltarea economica ă Ţârei Bârsei este în strânsâ legâturâ cu ăceste dQuă făpte: pătrunderea elementului străin ger-măno-măghiăr şi rezistenţă locuitorilor români Jată de ăcesti cotropitori. I. I. G. MOCANEASCĂ. - Zoot. - O vărietăte de oi tţircane - v. ăc. MQDIFICAŢIUNI. - Biol. - Se înţeleg a-cele schimbări în organism, căre se dato-resc mediului înconjurător şi nu eredităţii, şi prin ăstă se deosebesc de muta-ţiuni, căre sunt ereditare. M. se supun legii variaţiuni lui Quetelet - v. ăc. - iar grafic se reprezintă prin curbe, cari se aseamănă mult cu curba probabilităţii. Mult a contribuit la cunoaşterea fenomenului m. botanistul danez Iohansen. A* Pies* MOEHRINGIA. - Bot. - Gen de plante din familia Caryophyllaceae-Alsinoideae. Ierburi perene sau anuale, flaccide sau cespitoase cu frunze filiforme, lineare sau lanceolate şi mai rar ovate. Florile dispuse în cime pauciflore sau solitare. Ca-liciu 4-5-partit, cu lacinii erbacee, în stadiu fructifer adprese. Corola cu 4-5 petale. Stamine în număr de 8 sau 10, toate fertile. Ovar sesil, unilocular. Fructul e o capsulă membranacee, uniloculară $i cu seminţe numeroase. In flora ţării noastre acest gen e reprezentat prin următoctrele specii: M. trinervia - L. Clairv., M. Grise-bachii Janka, M. Jankae Gris., M. mus-cosa L. şi M. pendula - W. et Kit. - Fenzl. Majoritatea sunt plante iubitoare de locuri umbroase în munţi. P. Creiz. MOENCHIA. - Bot. - Gen de plante din familia Caryophyllaceae. Plante erbacee, anuale, cu frunze linear-lanceola-te, flori lung-pedunculate, terminale. Ca-liciu 4-5-partit. Petale întregi sau reduse. Stamine în număr de 4, 8 sau 10. Stile 4-5. Fructul e o capsulă cilindrică, dreaptă. Singura specie din flora noastră e M« mantica - L. - Bartl., care creşte prin Oltenig şi Banat, prin livezi şi locuri er-bodse.; P. Cretz. .MOFETE. - Geol. - Emanaţiuni gazoase la temperaturi ordinare, de origină vulcanică. M. sunt ultima fază post-vulcanică de răcire a unei fumarole. M. emană mai ales bioxid de carbon şi în mică măsură hidrogen, metan, azot. Amil. Vas. MOGHREB. « Sub acest nume generic, se înţelege grupul de state din nordul Africii, aparţinând suzeranităţii franceze: Maroc, - v. ac. - Algeria - v. ac. şi Tunisia - v. ac. - în afară de o mică por- ţiune care formează Marocul spaniol şi oraşul Tanger, ambele aparţinând Spaniei. MOHOR. - Fit. - Sin. mohor mic, părâng mic. Setaria germanica Sin. Panicum ger- manicum. Francez: moha de Hongrie; italian: panigo; englez: mohor hungarian. Fig. 42 — Setaria verticilata - Spicu-leţ înflorit; b2 - floare; c2 - spiculeţ; d2 -palee; e2 - ţeapă cu peri. german: Mohar, Kleine Kolbenhirse. Plantă de nutreţ din fam. Gramineae. Inflorescenţă spiciformă, scurtă. Tulpina mai păroasă şi mai mică decât la dughie. Seminţele sunt mici, de culoare galbena, violetă, roşietică şi se pot folosi pentru hrana păsărilor. Ca soiuri se cunosc : M. de Italia, M. de Ungaria, şi M. de California. Acesta din urmă rămâne verde şi la coacere. M. reuşeşte bine în regiunile secetoase şi pe terenurile nisipoase. Se 37 MOHOR GRAS - MOJDRÉAN Fig. 43 — Albine prinse în mohor poate semăna dela sfârşitul lui Aprilie şi până în Iulie. M. pentru nutreţ poate fi îngrâşat şi cu bălegar, în special pe solurile sărace. Condiţiunile de cultură, vegetaţie, recoltă etc. în general sunt a-semănătoare cu acelea dela dughie, - v. ac. Dă până la 20.000 kg./ha. masă verde sau până la 6000 kg./ha. fân uscat. Producţia de boabe poate fi 500-800 kg./ha. şi circa 2000 kg./ha. paie. Animalele, în special boii de muncă, îl consumă ca fân ■uscat. O altă specie, setaria verticilata - lipiciul - este presărată de un fel de ţepi - setele - care prezintă pe toată suprafaţa lor un fel de spini cu direcţie contrarie vârfului lor. Deşi m. nu este o plantă meliferă, totuşi atunci când se găseşte izolat printre plante producătoare de nectar, se întâmplă ca albinele să fie agăţate de aceste sete, câte odată în număr destul de mare. Deaceia, specia prezintă interes pentru agricultură, ca şi alte plante ce secretă un lichid lipicios şi de care a'binele se lipesc fără a se mai putea elibera. Spontan creşte prin culturi : S. viridis ; S. glauca; Panicum Crus galii, etc., toate numite m. Amil. Vas. MOHOR GRAS. - Bot. - Sin. mohor lat. -iarba bârboasâ, - v. ac. MOINA. - Timp moale, umed, iarna, după frig, când se topeşte zăpada. MO]DREAN. - Fraxinus ornus. Frasin de munte, Urm; f: Frenne ă la maune; g. Maunaesche; u. Virăgos Korisfa. Originar din Asia Mică sau din Europa Sudică, azi îl găsim sălbăticit şi în unele părţi ale ţării noastre - Dobrogea etc. -pe colinele calcaroase dela poalele dealurilor - Dobrogei etc. - sau se cultivă prin parcuri şi grădini. Medicina întrebuinţează sucul ce se scurge din tulpină - Mana Fraxini. Arbore înalt de 3-8 m. Frunzele neegal aripate - 7-9 frunzuliţe, mai mari ca ale frasinului comun Flori - Aprilie-Mai -mici, albe, mirositoare, grupate în pani-cule. Fructul samară aripată. Mana - un fel de sirop gălbui - brunet, ce miroase ca şi mierea - e o substanţă zaharoasă, ce se scurge dela sine prin porii sau crăpăturile, ce se găsesc pe coaja arborelui, ba chiar din frunze, sau se scurge din tăieturile făcute de om. Mana din frunze e cea mai apreciată. Cultura. Reuşeşte în terenuri grase, nu prea jilave, calcaroase. Se înmulţeşte prin seminţe şi prin altoire, pe frasin comun. Se seamănă în lăzi, ghivece sau răsadniţe. Puieţii se plantează de 2-3 ori în pepiniera de aşteptare, înainte de a ajunge în locul definitiv. M. se plantează de regulă pe marginea drumurilor, de jur împrejurul grădinii, mai rar în grupe comune. Gropile, în care vom planta puieţii, vor fi largi de 80 cm. şi adânci de 109 cm. Plantarea se face la fel ca la ceilalţi arbori fructiferi. Distanţa dintre gropi va fi de 5-6 cm. Recolta. Mana se recoltează din Iulie-Septemvrie. La noi de obicei se adună numai mana ce curge dela sine. In unele ţări, cu deosebire în Sicilia, mana se captează din tăieturile pe care. le face omul pe tulpina mojdreanului. In luna Iulie, tulpina se brăzdează de tăieturi transversale, piezişe sau mai bine în lungiftie, începând dela bază. A doua zi se face o nouă tăietură deasupra celei vechi. Depărtarea dintre tăieturile suprapuse e de 3-5 cm. Operaţia continuă în tot cursul căldurilor, dar mai ales îri Iulie şi August, pentrucă atunci căpătăm cea mai bună mană. In anul următor în~ cepe o nouă serie de tăieturi, de astă dată tocmai faţă în faţă cu seria din anul trecut. Tăieturile continuă din an în MOLAR 38 an, până ce tot jurul trunchiului e brăzdat, nepierzând din vedere ca seriile de tăieturi, ce urmează unele dupâ altele, sa fie totdeauna faţa în faţa. Un arbore, a cârui tulpina a fost brăzdată de jur împrejur, trebuie tăiat, pentrucă altfel rămâne un cuib, unde se pripăşesc tot felul de paraziţi animali şi vegetali, care apoi pot ataca şi arborii sănătoşi din jur. Mana adunată în vase, se întinde la soare pe scânduri, ca să se usuce, să se întărească, apoi se împachetează după cerinţele comerţului. In comerţ mana se întâlneşte sub următoarele forme : 1 - Mana in larmis - in granis - sau lacymata, adică mană în picături, în globurele. Ea se obţine din cel dintâi suc cristalin - închegat pe însăşi tulpina mojdreanului - curat fără resturi din coaja copacului. In comerţ se întâlneşte în forme uscate, păroase, lungi de 15-20 cm. turtite sau concave pe o parte, de culoare albă-gălbuie. E rară şi cea mai scumpă. 2- Mana canellata - mană în tuburi, ea se formează pe paele sau beţigaşele c e se introduc în tăieturile făcute de om. 3- Mana communis -m. vulgata - m. in sortis - mană ordinară. £ mana prinsă pe frunzele aşezate în jurul tul-pinei copacului. Se culege din Septemvrie - Octomvrie. 4- Mana sardiada - m. inferior, m. crassa -, mană grasă, culeasă la sfârşitul sezonului. Ea se înfăţişează în globurele şi bucăţele neregulate, înglobate într'o substanţă moale, gălbuie. A-ceastă formă n'a avut timp suficient să se solidifice complect. Ultimele două forme au în ele şi corpuri străine, resturi de frunze, de insecte, coaje de copac etc. Comerţul medicinal plăteşte mai scump primele două forme, pentru că sunt cristalizate şi lipsite de corpuri străine. Mana nu se extrage decât din arborii ce au împlinit cel puţin 20 ani, deşi ea ţâşneşte dela sine pe trunchiul copacilor, începând cu anuL. al 8-lea. Aibaiii exploataţi înainte de a împlini 20 ani, se istovesc repede şi nu numai că nu ne dau cantitatea normală de mană dar dau şi un prcdus inferior. Din 4-5 arbori adulţi căpătăm 1 kg. de mană. Proprietăţi: laxative, purgative, mucila-ginpase, pectorale, ba chiar nutritive -doze mici - mulţumită substanţelor zaharoase, ce se găsesc în mană. Medicament intern. 1- Mană, singură sau cu lapte, cu cafea, cu apă călduţă, etc. 2 - Sirop de mană - 10-30 gr. - singur sau cu alte siropuri purgative, d. ex. d.n frunze de siminichie, din frunze de frasin comun, etc. 3 - Tăbliţe sau pastile de manită, ţdin farmacie. Doza de tăbliţe, după etate: 5-10 gr. pentru copiii până la 15 luni. 10-15 gr. pentru? copiii dela 15 luni - 3 ani. 15-20 gr. pentru copiii dela 3 ani - 5 ani. 20-30 gr. pentru copiii dela 5 ani până la adulţi." 30-60 gr. sau uneori până la 80 gr. pentru adujţi. Mana fiind un purgativi uşor, se recomandă mai ales copiilor* femeilor în cursul sarcinei - nu provbacă greaţă bătrânilor, în general celor ce au stomac sensibil. Tăbliţele de manită în doze mici, sunt bune chiar contra tusei. 4 -Ceaiul cu mană e bun contra gastrolo-giei, etc. Medicinei veterinare îi aduce aceleaşi servicii ca şi celei umane. Mana se întrebuinţează ca purgativ mai ales pentru animalele mici. Doza 500-1000 gr. pentru animale mari; 64-125 gr. pentru animale mijlocii ; 32-64 gr. pentru animalele mici. S. S. MOLAR. - Anat. - Sin. Măsea. Molarii sunt aşezaţi îndărătul caninilor - colţilor. - Au una sau mai multe rădăcini. Numărul lor variază după specia animalului: 24 la cal, bou, oaie, capră, 28 la porc, 14 la pisică, 22 la iepure; la câine variază şi după rasă: bull-dogii au mai puţini m. ca ogarii. O parte din molari se schimbă la o anumită vârstă. M. care cad, fiind apoi înlocuiţi de alţii, se numesc masele de lapte; cei care înlocuiesc m. de lapte, se numesc permanenţi Nu toate măselele se schimbă, ci numai jumătate din numărul lor, anume cele de dinainte şi care pentru a se deosebi de m. proprii zişi, poartă numele de premolari. La cal, molarii de lapte se deosebesc de cei permanenţi fiind mai alungiţi şi cu o coroană de două ori mai joasă. La suprafaţa de roadere a coroanei m. calului au nişte creste de smalţ, care uşurează masticaţia. Aceste creste dau un contur asemănător literii B. La bou, găsim, aceleaşi creste şi asemănător dispuse, dar mai reliefate. Pe când la cal, diferenţa de aspect între premolari şi propriu zişi e mică, la bou această diferenţă e însemnată: premolarii Fig. 44 — Mojdrean. A-ramură cu flori; B- floare; C- fructe MOLECULA - MOLIA au crestele altfel dispuse şi un volum al coroanei, de doua ori mai mic. La porc, m. constituie o tranziţie, catre forma pe care o au m. carnivorelor. Nu sunt nici atât de plaţi ca ai erbivorelor şi nici atât de ascuţiţi ca la carnivore, ci au o forma intermediara. Ridicâturile depe suprafaţa coroanei au aspectul unor tuberculi. C. Bo. MOLDOVENEASCĂ. - Zoot. - Varietate a rasei sure de bovine. - v. ac. MOLECULĂ. - Fiz. - Cantitatea cea mai mica dintr'un corp, ce exista în stare libera, constitue molecula. Se disting m. constituante, elementare şi integrante. Primele sunt simple, adicâ formate din elemente homogene - m. constituanta a corpurilor simple; ultimele sunt formate din elemente compuse - m. constituanta a corpurilor compuse. Greutatea moleculara a unui corp e egala cu suma greutăţilor atomice a corpurilor simple constituente, fiecare greutate fiind înmulţită cu un coeficient egal cu numărul de atomi din acei corpi care intră în m. Exemplu: greutatea aiomică a oxigenului este 16, aceia a hidrogenului 1, greutatea moleculară a apei - H2O - este (1X2)+ 16 = 18. Greutatea atomică a carbonului este 12, a hidrogenului 1, greutatea moleculară a metanului CH4 este 12+ (1X4) = 16. Greutatea moleculară a hidrogenului este 2, a oxigenului 32, a clorului 71, etc., moleculele acestori corpii fiind compuse din câte 2 atomi. După legea lui Avogadro, toţi corpii aduşi în stare gazoasă prezintă sub un volum şi o temperatură determinată, acelaş număr de m. Prin moleculă gram a unui corp simplu sau compus, se înţelege cantitatea din acel corp e-gală cu greutatea lui moleculară socotită în grame. L V. MOLEŞIRE. - Med. Vet. - Sin. flaşeria. Maladie infecţioasă la viermii de mătase. Apare de obiceiu la vârsta a patra. Viermii nu mai mănâncă, iau o culoare închisă, până la negru; la pipăit sunt moi şi corpul lor e plin de un lichid brun cu miros respingător. Această maladie foarte primejdioasă este produsă de un vibrión asociat cu un streptococ. Cauze predispozante sunt: lipsa de aer, alimentarea viermilor cu frunză udă, uscată, neprimenirea la timp. X. P. MOLETE. - Med. Vet. - Tare moi, având sediul la partea inferioară a membrelor. Ele sunt articulare sau tedinoase. Se întâlnesc obişnuit în regiunea glesnei la cal, unde constitue tare destul de serioase. a- M. articulare. Ele sunt aşezate între metacarp sau metatars şi ligamentul suspensor al buletului; nu sunt niciodată prea mari. b- M. tendinoase 1. posteri- oare, cauzate prin dilatarea marei teci sesamoidiene, sunt aşezate în urma articulaţiilor şi se întind până în treimea inferioară a fluierului, între ligamentul suspensor al buletului şi tendoanele ca trec pe faţa pdsterioară a acestei regiuni. Sunt foarte frecvente; 2. Anterioare, situate înaintea glesnei. Se prezintă sub forma unei mase rotunde mai lăţită înainte pen-trucă este situată sub tendonul extensor anterior al falangelor. Sunt mai rare. Tratament. La început duşuri, fricţiuni, masaje, pe urmă a-plicarea focului prin puncte şi linii, completate cu acţiunea unei vezicători. A. L. MOLIA. - Ent. - Sub numirea de m. se înţeleg mai multe specii de fluturaşi din una şi aceeaşi familie ale căror larve rod obiectele de lână, păr, pene, etc. Pe lângă denumirea generică, fie fiecare din aceşti fluturaşi are şi o numire specială ce i se dă după culoarea 6" tendinoase; 4-aripilor, după făptu- pipa. ra corporală, după mediul în care trăesc larvele lor, etc. Astfel: m. de piele - ţinea pellionella - m. vânătă - ţinea tapetiella - m. de pene - ţinea biseliella - m. de pâr - ţinea crinella - m. de bucate - ţinea granella - sau gărgăriţă alba, spre deosebire de calandra granaria, gârgâriţa - v. ac. - Larvele tuturor acestor m. fiind foarte dăunătoare - se recurge la tot felul de mijloace pentru stârpirea lor. Bunăoară, se pun între haine perinuţe umplute cu sulcină, tutun, usturoiu sau pelin. Dease-meni şi cristale de naftalină. Pentru agricultură au importanţă, cu deosebire, m. bucatelor, m. fagurilor, m. porumbului şi m. mărului. I. - M. bucatelor. - Ţinea granella. - Sin. Curculez. Atacă tot soiul de vegetale uscate şi mai cu seamă grăunţele de secară şi pesmeţii. Adultul este un fluturaş lung de 10-15 mm., de culoare închisă, cu aripile anterioare ovale, puţin ascuţite la extremităţi, argintii bătând în cenuşiu închis mai mult sau mai puţin brunii ; aripile posterioare sunt cenuşii şi dantelate. Pdlpele labiale foarte mici, puţin vizibile. Adulţii apar treptat din Iunie până la Fig. 45. — Molete 1, 5-articulare; 2, 3, 40 sfârşitul lui Iulie. Sunt crepusculari, ascun-zându-se ziua între crăpăturile zidurilor sau bârnelor din pod. Se împerechează şi depun ouăle, noaptea. Fiecare femela produce, în medie, o suta de oua.* pe care le depune izolate sau în pachete la suprafaţă grăunţelor depozitate. După 10-14 zile de incubaţie, din fiecare ou iese p larva care toarce un păienjeniş împreju- Fig. 46. — Fagure atacat de găselniţa rul a 20-30 boabe, pe care începe să le roadă. Excremente, de culoare albâ-găl-bue sau verzue, se îngrămădesc înăuntrul pânzei, murdărind conţinutul. Un număr cât de mic din aceste pânze, dau mărfii depozitate un aspect urât şi îi scad valoarea comercială. După circa trei luni, larva ajunge la completă desvoltare. E lungă cam de 1 cm., subţire, albă. Capul, protothoracele şi picioarele toracice sunt galbene. Falsele zece picioare abdominale au pe dedesubt câte o coroană de cârlige mici. In acest stadiu, larva îşi ţese o gogoaşe fuziformă,' alburie, lungă de 1 cm., înlăun-trul căreia iernează - până în luna Mai a anului viitor, când se transformă în crisalidă ş' cpoi în adult. Are o singură generaţie pa an. Aria sa de răspândire este foarte mare. Combaterea se face greu şi impune o desinfectare completă a podului sau magaziei unde a fost semnalată insecta. Pentru aceasta, grămada de grăunţe a-tacată trebue acoperită cu o pânză impermeabilă căreia i se lipesc marginile de podea cu argilă după ce se introduce sub acest înveliş ermetic o substanţă insecticidă. Rezultatele nu sunt întotdeauna mulţumitoare, fiindcă nu se poate asigura - în toate împrejurările - o închidere per- fectă care să reţină suficient timp vaporii toxici. Un insecticid - v. ac. - recomandabil este sulfura de carbon. II - M. fagurilor. - Găselniţă sau Fluture de ceară. - Sunt cunoscute două specii de fluturi, a căror metamorfoză se petrece pe socoteală fagurilor : Fluturele de ceară mare, Galleria cerella sau Ţinea cerella şi Fluturele de ceară mic, sau Galeria cerella alvearia. Larva fluturelui este un vierme fusiform de o lungime de 2—3 cm., presărat cu puncte ridicate acoperite cu perişori. Capul viermelui e dq culoare brună şi este prevăzut cu un fel de cleşte tăios care-i serveşte a sfărăma ceara. Nimfa sau| gogoaşa este de culoare albă, albă-gălbijie, sau brun-roşcată. Găsim aceste gogcjşi fie pe faguri, fie, mai ales, pe spet^zele ramelor, pe fundul stupilor. Din aceşte gogoşi nu întârzie să iasă insecta, fluturele de ceară. El are o culoare cenuşie, cu aripi cenuşii scurte şi prevăzute ¿e maigini cu franjuri. Bărbatul are aceeaşi culoare ca şi femela, - 20 mm. - dar se deosebeşte de ea, fiind mult mai mic - 16 mm. In timpul dela Mai până în Octombrie în serile calde şi liniştite, fluturii sboară în jurul stupilor, femelele căutând ascunzişuri, spre a-şi depune ouăle. Sborul mai ales al femelelor pline cu ouă, este greoi şi foarte neregulat. Ei au o extraordinară agerime în mers, căutând a se feri de lumină şi a se ascunde în ie ca toate aceslje monete să aibă calitatea de monetă legjală. înainte de 1874 data descoperirii minelor de aur din California, ceje mai multe ţări aveau ca etalon de mnetă legală argintul, de atunci cele mai ijnulte ţări au adoptat etalonul aur. I Astăzi au etalon de aur ; următoarele-ţări în Europa: Anglia, Franţa, Germania,. Belgia, Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda, Olanda, Italia, Spania, Portugalia, Ungaria, Bulgaria, Jugoslavia, Grecia, Turcia, Polonia, Letonia, Estonia, Lituania,. Rusia, România. In America: Canada, Statele-Unite, Mşxic, Nicaragua, Panama, Guatemala, Honduras, Venezuela, Peru, Bolivia, Chili, Ecuador, Brazilia, Columbiar Argentina, Paraguay, Uruguay. In Africa, Egipt, în Asia Siam. Au etalon de argint: China, Indochina franceză, Indiile engleze, Persia şi Etiopia Are sistem bimetalist: Elveţia - v. monetă. N. Ghiul. MONOPLEGIE. - Med. - Paralizie limitată la o singură regiune a corpului.- - v. hemiplegie. MONOPOL. - Dela cuvântul latin — mo-nopolium sau grec - monopolion. - Privilegiu exclusiv de a fabrica şi a vinde singur fără concurenţă. De a exploata o-producţie, oarecare servicii sau însărcinări în asemenea condiţiuni. Acest drept exclusiv este posedat de Stat sau de un număr restrâns de persoane. Vechea şcoală economică era duşmană declarată m.f stigmatizat prin cuvinte tari de Fredric Bastiat, promotorul armo-nismului economic care rezumă părerea şcoalei sale prin cuvintele: „Tous Ies monopoles sont detestables". M. fiind o posesiune absolută, era privit drept o exploatare a unei caste, urmărind aplicarea unui sistem fiscal odios; în monopol se-vedea o cătuşă economică, abuz şi fiscalitate îndrăcită. In secolul precedent însă, economia politică a suferit mari frământări, iar cea mai de seamă transformare în sens hotărâtor, pentru biruinţa monopolului, a fost 55 MONOPTER - MONORCHISM naşterea ştiinţei financiare, care fard să ignoreze principiile fundamentale puse de economia politică, a câutat dela început sa tempereze partea prea mult doc-trinara, ţinându-se seama de necesităţile mereu crescânde ale societăţii moderne. Deasemenea nu sunt departe timpurile, când statul era considerat ca cel mai rău administrator şi de aci porneau toate criticile, care se formulau contra monopolurilor administrate de stat. In vremea din urmă s'a dovedit nu numai că statul nu este un rău administrator, dar în multe ţări s'a ajuns acolo, ca statul să facă cea mai bună administraţie, atât pentru exploatarea căilor ferate, poştelor, telegrafului, cât şi pentru administraţia celorlalte m. ca: tutunul, sarea chibriturile etc. M. legale sunt stabilite: 1 - In scop fiscal: fabricaţia şi vânzarea tutunului, chibriturilor etc. 2 - In scop de ordin public sau de siguranţă: pulbere, monete, poştă, telegraf, telefon, drum de fier, gaz, electricitate etc. 3 - In scop de interes public de încurajare şi progres: exploatarea brevetelor, marca fabricii etc. Este deasemenea inexact de a considera ca m. unele profesiuni reglementate, căci ele sunt deschise tuturor celor care întrunesc condiţiuni determinate: medici, ingineri, farmacişti, avocaţi, etc. Accesul în aceste profesiuni este controlat, însă nu este limitat. In ţara noastră, căile ferate au luat fiinţă în anul 1869. Telegraful a fost introdus în anul 1854 iar telefonul în 1874, toate trei exploatate de către stat. Evoluţiunea m. tutunului în România -cel mai important - administrat în prezent de C.A.M. marchează trei faze importante, care s'au succedat în tot atâtea perioade de timp, fiecare din ele distincte printr'o organizaţie aparte: 1 - Epoca de tatonare a m. tutunului sub diferite forme între anii 1864-1875-1879. 2 - Epoca exploatării m. tutunului de către stat, pe cale de regie: R. M. S. -1879-1929. - Această instituţie funcţiona pendinte de Ministerul de Finanţe, ca Direcţiune Generală, reunind la un loc exploatarea tutunului, sării, chibriturilor, cărţilor de joc, hârtiei de ţigaretă şi a explosivilor. 3 - Epoca actuală, în care monopolul tutunului este administrat de „Casa Autonomă a Monopolurilor Regatului României", sau, prescurtat, C.A.M. Este o instituţie de stat cu caracter comercial care garantează şi împrumutul de stabilizare monetară contractat în străinătate. De unde în anul 1879-80, venitul net al m. tutunului, administrat de către stat a fost de 12.684.310, în bugetul statului pe anul 1939, acest monopol figurează cu cifra de 5.497.500.000 - la venituri. Dela 1879 încoace, s'au dat în seama m. tutunului şi administrarea monopolului sării - 1881 -, a monopolului chibriturilor şi cărţilor de joc - 1887 -, a pulberii de vânat şi explozivilor în genere - 1898 -şi a hârtiei de ţigarete - 1900 -, fiecare din ele fiind administrate după legile lor speciale. In 1912 toate legile referitoare la monopolurile din România, au fost înglobate într'o singură lege intitulată: Legea pentru administrarea şi exploatarea monopolurilor Statului"'. Prin legea specială din 7 Febr. 1929, Statul a concesionat drepturile sale de m. pe care le exercita până atunci prin Regia Monopolurilor Statului, altei instituţii noi create: „Casa Autonomă a monopolurilor Regatului Român" - C. A. M. căreia i s'a acordat, o complectă independenţă financiară. Prin legea din 23 Aprilie 1932, publicată în Monitorul Oficial din aceiaşi zi, statul c: instituit deasemeni monopolul alcoolului, cu administraţie independentă. Veniturile monopolurilor exploatate de stat în anul 1939 sunt acestea: Tutunuri.................... 5.497.500.000.— Lei Hârtie de ţigaretă . . . 26.000.000.— „ Cărţi de joc ............. 35.000.000.— „ Explosivi................. 205.000.000.— „ Sare...................... 683.000.000.-— „ Alcool . . . ............. 830.000.000.— „ Monopoluri concesionate : Soc. Chibrituri, rede- venţa..................... 250.777.500.— „ Dividente 6% garantate de Soc. „Stab“ la aportul C. A. M. Soc. „Brichetele“.............. 480.000.— „ Diverse................... 265.242.— „ Totalul venituri din monopoluri în anul 1939 ..................... 7.527.822.742.— Lei Această cifră reprezintă circa 25 °/o dn bugetul general al statului pe anul 1939. D. I. Gav. MONOPTER. - Zool. - Peşti cu o singură aripioară. MONORCHISM. - Med. - Anomalie caracterizată prin prezenţa unui singur tes-ticol. Se observă la unele animale - masculi -. Este datorită, fie unui proces de a-trofie, care a cuprins un testicol, fie datorită faptului că un testicol nu a suferit scoborârea normală, şi a rămas, fie în ca- MONOSPERMIC - MONSTRU vitatea abdominală unde ia naştere, fie pe traectul canalului incvinal. Acest tes-ticol este atrofiat şi nu mai are puterea de a produce spermatozoizi. In general testicolul normal este hipertrofiat, adică mărit în volum. - v. impotenţa. N. A. MONOSPERMIC. - Bot. - Fructul care are o singură sămânţă, ex. achena, cariopsa.. MONOSTELIE. - Bot. - Când organul unei plante are un singur cilindru central. Deobiceiu toate rădăcinile, precum şi tulpinile dicotyledonatelor, monocotyledona-telor şi unor pteridophyte. MONOSTOMIDE.-Zool.-Familie de viermi trematozi din sub. ord. Distomi. Nu au decât o singură ventuză situată în partea anterioară a corpului. Cuprinde genurile: Monostomum cu speciile M. ilavum care trăeşte pe păsările aquatice, M. mutabile, trăeşte în fosele nazale şi cavitatea viscerală a palmipedelor şi alergătoarelor, M. lentis, a fost observat în cristalin la om. MONOTREMATE. - Zool. - Ordin de mamifere care au fălcile transformate în cioc. Fig. 61. — Ornithorynchus anatinus. Ochii mici, claviculele duble, ca la paseri, posed şi oase marsupiale şi o cloacă comună pentru cavitatea anală şi urinară, picioarele scurte cu 5 degete. Masculii cu pinteni la picioarele dinapoi, se nutresc cu insecte şi viermi, trăesc în Australia sudică şi estică. In era me-zozoică erau în mare număr, însă s'au găsit prea puţine resturi fosile. Mai cunoscute sunt speciile: Echidna aculea- ta, Ornithorynchus paradoxus. MONOTROPA. - Bot. - Gen de plante din familia Pirolaceae. Plante parazitare erbacee de culoare palidă, cu frunze reduse la scuame lipsite de clorofilă. Ca-liciu tetrafil, corola cu 5 petale, 10 sta-mine şi ovar 5-locular. Fructul e o capsulă. Singura specie din flora noastră e M. hypopitys L., Sin. Sugătoare—v. ac— P. Cretz. MONSTERA - Bot. - Gen de plante din familia Araceae-Monsteroideae. Plante grimpante, lemnoase cu frunze distice, lung vaginate, cu lamina adesea perforată sau fidat-lobată. Flori mari, îmbrăcate într'o spată mare. Din cele 15 specii ale genului, toate originare în America tropicală, se cultivă în mod general în 56 sere şi apartamente M. deliciosa Liebm., originară din México. Are frunze pieloa-se, mari, perforate şi fidate în acelaşi timp, şi cunoscută în horticultură în mod eronat sub numele fals de Philodendron pertusum. Fig. 62. — Echidna aduleata. MONSTRU. - Biol. - Orice I individ care se deosebeşte de marea majjoritate a indivizilor din specia sa prinlr'o anomalie morfologică gravă şi aparentă. Monştrii sunt de mai multe feluri : 1 -: Monştri unitari, cari se subdivid astfel :j a - monştrii paraziţi - zoomili când parazitul este puţin desvoltat şi rămâne grevat pe mamă; b - monştrii omphalosiţi, la cari lipsesc organele esenţiale şi trăiesc numai graţie legăturilor cordonului lor ombilical cu mama. Dacă se taie cordonul, ei mor; c - monştrii autosiţi, cari pot trăi ei înşişi. Se împart în: teratpmeli - monştrii cu anomalii ale membrelor - ; terato-somi - monştrii cu anomalii ale trunchiului -; teratoencephali - monştrii cu anomalii ale feţii. 2 - Monştrii compuşi, cari rezultă din fuziunea a 2, 3 sau mai mulţi indivizi. So divid în: a-monştrii dubli paraziţi, când cei doi indivizi sunt inegali, iar cel mai mic trăieşte pe socoteala celui mai mare, comportându-se ca un parazit; b - monştrii dubli autoziţi, când cei doi indivizi sunt egal de des-voltaţi. C. Ş. MONSTRUEUSE DE NICHITA - MONSTRUOZITĂŢI MONSTRUEUSE DE NICHITA. - Pom. - Varietate de mere de toamna şi început de iarna, cu fructele enorme sau foarte mari, de forma rotunda sau sfero-conicâ turtită, pedunculul mijlociu într'o cavitate foarte mare şi larga; ochiul foarte mare, semi-deschis: pieliţa lucioasa, gâlbue, spălăcită cu roş cărămiziu pe părteă dinspre soăre: pulpă albă, semi-fină, Fig. 64 — Monstrueuse de Nichită sfărâmicioasă, dulcişoară, neparfumată, de călităte bună său potrivită. Pomul destul de viguros şi fertil, coroana rară resfirată, ramurile lungi a-târnate, frunzele mari, oval alungite. Reuşeşte bine altoit pe Doucin şi pe sălbatec, în formă de trunchi şi în pământuri bogate şi cu destulă umezeală. Sensibil la Fusicladium. M. Cost. MONSTRUOZITĂŢI. - Bot. - Anomalii. Plantele prezintă diferite abateri dela iorma sau desvoltarea tipică. Studiul a-baterilor dela planul primitiv sau dela tipul ordinar constitue o ramură a botanicii, numită teratologie, în care se disting aba+ori şi m. Abaterea este o modifi- "ig. 65. — Monstruozitate, a, a Pleiofilie care extraordinară a formei sau a desvoltă-rii organului, care modificare însă n'are influenţă asupra sănătăţii organismului. M. este o anomalie gravă, care supără sau chiar opreşte funcţiunile organismului. A-baterile şi m. pot fi accidentale sau permanente şi individuale - apar şi dispar cu individul - sau ereditare - se transmit din generaţie în generaţie. Iată câteva cazuri teratologice - în ordine alfabetică: Avortare: suprimarea sau pipernicirea unui organ, fără schimbare de formă. Adesmie: despărţirea elementelor componente ale unui organ, care normal sunt concrescute. Adeziune şi aderenţa: diferite alipiri sau concreşteri anormale - o sepală de o petală, o stamină de o carpelă, o frunză de o ramură, o ramură de axa mamă, etc. Ascidie sau sciiie : trans- formarea limbului foliar în cupă sau pahar. Atrofie : pi- pernicirea unui organ. Carpelodie : schimbări d e elemente florale în cârpele. Carpeloma-nie: formarea carpelelor accesorii. Dedublare : desfacerea î n două a unui organ. Deformare : desvoltare neregulată. Degenerare : des/oltare necompletă şi deformare. Excrescenţa: formarea unor tivuri foi sau alte organe. Fasciaţie - v. ac. Gamogemie: concreştere de muguri. Gamofilie sau sinfilie: concreştere foi. Hipertrofie: desvoltare exagerată. Infrunzire: transformarea elementelor flora'e în frunze. Partenocarpie : desvoltarea fructelor fără fecundare prealabilă. Petalodie: transformarea sepalelor sau staminelor în formaţii aparent petaloide. Petclomanie: producţie exagerată de petale. Fisiilodie: transformare în pistile. Fig 66 — Monstruozitate. a- înflorire normală la trandafir; b-Proliferaţie. pe de MONTĂ 58 Pleiofilie sau poli.iilie: formarea foilor supranumerare. Plesiasmîe: scurtarea anormala a in-ternodurilor. Proliferaţie sau prolificaţie: extensiu- nea unui organ - mai des floarea, inflorescenţa. Sepalodie: transformare în sepalâ. Staminodie: transformare în stamină. Sinandrie: concreştere de stamine. Sinantie: concreştere de flori. Sincarpie: concreştere de fructe. Sinspermie: concreştere de seminţe. Variegaţie: coexistenţa pe foi verzi de pete albe, cenuşii, galbene, etc. Virescenţâ: colorarea în verde a elementelor florale. Cazurile teratologice citate se dato-resc factorilor climaterici, nutriţiei, virusurilor sau microorganismelor, factorilor necunoscuţi, etc. Unele plante cu anomalii se cultivă pentru scopuri utilitare sau ornamentale, altele ca simple curiozităţi, în sfârşit multe dintre acestea fiind dăunătoare se elimină din cultură. Combaterea anomaliilor şi monstruozităţilor la plante constă în corectarea şi înlăturarea cauzelor lor. V. Gh. MONTĂ. - Zoot. - Este actul sexual prin care se împreună doi reproducători de sex opus în vederea reproducerii. In limbajul popular, m. iepelor se numeşte bâtaef a vacilor gonitf a oilor mârlit, a scroafelor vierit, a păsărilor călcat. Manifestările prin care se exteriorizează instinctul genezic constituesc, în ansamblul lor, ceiace numim călduri la animalele domestice, iar la cele sălbatica ruî. Masculii animalelor domestice sunt totdeauna în călduri, în orice moment capabili de împreunare, pe când femelele prezintă întreruperi. Durata căldurilor variază după specie, astfel: la iapă durează 9 zile, la vacă 8-36 ore, la oaie 24-36 ore, la capră 36-48 ore, la scroafă 1—3 zile; aceste călduri se succed la 3 sătpămâni dacă femelele n'au rămas însărcinate. In actul m. remarcăm doi timpi: unul de încordare, care ajunge până la un moment de excitare supremă şi apoi unul de destindere, de satisfacţie care la mascul se traduce prin ejacularea spermatozoizilor, pe când la femelă constă mai Fig. 68. — Stand pentru monta vacilor, c şi d - bare de lemn mobile, se potrivesc după mărimea animalului. mult dintr'o distensiune nervoasă — la femee se produce o secreţiune a glandelor lui Bartolini. : M. nu se face la fel pretutindeni; distingem două sisteme : m. liberă şi m. la mână. Oricare ar fi sistemul, când m. se face într'o crescătorie, este desemnată ca m. particulară, iar când acelaş armăsar serveşte pentru m. diferitelor femele streine, provenite dela mai mulţi proprietari, m. se zice publică. M. liberă este sistemul cel mai primitiv; masculii merg la păşune împreună cu femelele şi le montează în libertate, fără vreo intervenţie din partea omului. In acest sistem nu ştim niciodată ce tată are fiecare produs, aşa că nu putem face 0 selecţiune raţională. M. la mână se face sub directa conducere a omului; fiecărui mascul i se des-tinează anumite femele alese de crescător. Aceasta este o m. individuală. Ea este de două feluri: M. cu sediu fix, se mai numeşte şi m. la grajd; masculul este ţinut în grajd special şi este scos afară ori de câte ori 1 se aduce o femelă. împreunarea se face pe un loc lângă grajd, amenajat în acest scop. M. individuală are avantajul că în acest sistem tatăl fiecărui produs este cunoscut, deci facem selecţiune efectivă; masculul nu se uzează repede, îi dăm numai un anumit număr de femele câte poate monta. Pentru m, publică sunt staţiuni de montă, unde se ţin reproducători 59 MONTAFON - MORACEAE masculi şi unde se aduc femelele aflate In caiduri. M. ambulantă sau rulanta este practicata mai rar; masculul este purtat dintr'o localitate, într'alta şi m. femelele ce se găsesc în caiduri. In acest sistem se epuizeazâ armăsarul, câci toate iepele aflate în călduri într'o localitate, vor fi m. numai de el. Sistemul cel mai bun este, m. la mâna cu sediul fix. MONTAFON. - Rasă de bovine - v. ac. - specializate pentru lapte în Franţa. MONTAGNITES. - Bot. - Gen de ciuperci din fam. Agaricaceae-Melanospo-rae. Ciuperci cu pedicel cu o valvă la bază şi lăţit la vârf într'un disc circular pe marginile căruia se află lamelele libere. Stroma e celulară, Sporii alungiţi, netezi, negri. Specii puţine. M. radiosus Sacc. creşte şi în România, M. Candollei Fr., pe dune de nisip în Europa. P. Cretz. MONTBELIARDA. - Zoot. - Rasă de boi de muncă din Franţa - v. ac. MONTIA. - Bot. - Gen de plante erbacee, procumbente sau repente, cu frunze opuse, spatulat-oblongi sau lineare, întregi, puţin cărnoase; flori dispuse în raceme pauciflore, subterminale sau laterale ; caliciu 2-3-foliat, corola albă cu 3-4 petale şi 1 stamină. Ovar liber, unilocular. Fructul e o capsulă membranacee. In flora României genul e reprezentat printr'o singură specie: M. verna Neck. care creşte prin locuri băl-toase, mlaştini şi ape lin curgătoare din Banat şi Oltenia. înfloreşte Martie-Oc- tombrie.’ P. Cretz MOPS. - Zoot. - Mopsul sau bulldogul este câinele naţional englezesc. Originea lui e foarte veche. Chiar Romanii îl cunoşteau sub numele de caniş britanicusf fiind folosit la luptele de tauri. Bulldog s'a numit pentru prima oară la 1630. Acest nume vine dela serviciul care îl îndeplinea în trecut la paza taurilor : bull -taur şi dog -câine. Acest câine pentru ca să poată păzi taurii se repezea la nasul lor şi-i apuca cu gura. Pentru ca să nu se sufoce şi să rămână libere căile respiratorii, treptat s'au selecţionat exemplarele cu maxilarul superior mai scurt, ajungându-se Fig. 69. — Mops. Fig. 70. — Cap de mops. la câinele cu forma de astăzi. Şi astăzi creşterea lui se face în stare pură. In Anglia există un club pentru această: rasă încă dela 1875. Mai târziu s'a importat şi în Franţa, în Spania în luptele-cu tauri, etc. înfăţişarea generală: jos pe picioare, bine închegat, musculos, ochiu pătrunzător, în general, are aspectul unui animal curagios, plin de forţă şi vigoare. Capul este pătrat, mare, putem zice,, masiv în raport cu mărimea animalului. Fruntea e străbătută de o brazdă în lungul ei, iar pielea e curată. Faţa e foarte scurtă, lată şi se termină cu un nas cârn, împărţit în două. Dinţii aşezaţi neregulat, fălcile puternice, arechile mici a-şezate sus, cu vârfurile îndoite în jos. Ochiul ager şi puţin bulbucat. Gâtul scurt, gros, puternic şi acoperit cu o piele moale, groasă, care se desprinde uşor când apuci de ea. Trupul trebue să fie de forma unei pere, adică foarte larg şi adânc în partea dinainte, subţiindu-se treptat spre şale. Spinarea e largă şi scurtă, şale puternice şi musculare, crupa largă, picioarele puternice, depărtate şi scurte. Culoarea este diferită, de regulă gal-benă-roşcat. M. cu toate că este un câine respingător ca înfăţişare şi are în sângele său ascunsă firea luptătoare, totuşi e un a-nimal devotat, se leagă de stăpânul său cu dragoste şi îl apără cu cea mai mare îndârjire. N. M. MORACEAE. - Bot. - Familie din dicoty-ledoneae - archichlamydeae. Arbori sau erburi cu suc lăptos, la unele specii ur-ticant. Frunze întregi, lobate sau palmati-sectate, mai mult sau mai puţin alterne, cu nervure palmate, prevăzute cu stipele adeseori perzistente. Flori monoice sau dioice, dispuse în dichazii sau capitule -în spice false - axa inflorescenţii uneori cărnoasă, groasă, alteori în formă de smochină sau globoidă. învelişul floral rudimentar, de obiceiu verde, cu 4—5 diviziuni, perigoniform, perzistent, la maturitate devine cărnos, iar uneori lipseşte. Stamine - de obiceiu 4; ovar superior sau inferior din 2 stigmate. Fructe compuse MORÄRIT (30 Fig. 71. — Curăţitorul de pietre sistem Daverio. în endosperm. Embrionul, la rândul sau, este bogat în materii azotoase, săruri minerale, grăsimi uşor oxidabile şi un ferment analog cerealinei care - pentru motivele arătate - trebue eliminat în cursul fabricaţiei. Scopul m. fiind separarea învelişului şi embrionului de endosperm şi cum a-cesta reprezintă circa 84% din masa totală a bobului - rezultă teoretic, că randamentul măcinişului este de 84% făină din nucule indehiscente sau drupe. Adeseori inflorescenţa devine cărnoasă şi se preface într'un fruct conglomerat fals. Sămânţa adesea cu albumen. Cuprinde genurile: Ficus, Morus, Broussonetia, Hu- mulus şi Cannabis. MORĂRIT - ind. agr. - Industrie, al cărei scop este transformarea în făină a grăunţelor de cereale şi, în special, a grâului. Ne vom ocupa numai de fabricarea făinei de grâu, aceasta având o însemnătate mai mare. Compoziţia chimică a bobului de grâu - v. ac. - materialul prim de fabricaţie -variază în raport cu soiul, specia, anul, localitatea şi condiţiunile de cultură. Pentru calitatea făinei aie însemnătate ce-realina - fermentul solubil din celulele proteice ale învelişului prin faptul că dizolvă, în timpul panificaţiei, o parte din amidon. Deasemeni se pare că fermenţii Tactici din pericarp împiedecă pâinea să crească, iar materiile azotoase nu sunt uşor asimilabile de om. Constituenţii principali ai bobului, din punctul de vedere care ne interesează, amidonul şi glutenul - v. ac - se găsesc ■)«D C. în 10 minute ; rezistă mult la antiseptice, prezintă reacţii serologice specifice. In vederea combaterii se recomandă : a nu se atinge plantele bolnave şi apoi cele sănătoase ; eliminarea plantelor bolnave, rotaţie cu graminee, distrugerea resturilor de tutun după terminarea recoltării, a nu se aduce în răsadniţe deşeuri de tutun ca îngrăşământ, a nu se întrebuinţa praf de tutun ca insecticid, a nu se transplanta răsad bolnav, a nu se fuma în timpul lucrului în răsadniţe şi plantaţie, a se spăla mâinile des şi cu săpun. V. Gh. MRANIŢĂ. - Hort. - Produs negricios şi unsuros rezultat din descompunerea complectă a bălegarului - v. ac. Proprietăţile sale chimice şi fertilizante îi dau valoarea unui îngrăşământ complect, iar pro- MREAJĂ - MUCEGAI 73 prietâţile sale fizice îl fac îndeosebi de apreciat. Datorita culorii negre absoarbe şi reţine cu uşurinţa căldură solara, fiind preferat din această cauză de grădinarii care produc trufandale. Păstrează umidi- Fig. 121. — Mreaja purtată de cociorbă. tatea şi asigura răveneala pământurilor humoase. Mobilizează pământurile grele şi contribue - ca şi argila - la păstrarea elementelor fertilizante, solubile. Incorporarea m. în sol sporeşte considerabil conţinutul în humus al acestuia, ceeace pentru grâdinârie are o importanţă capitală rădăcinije pătrund bine şi se desvoltă puternic, iar plantele capătă o vigoare deosebită. M. se foloseşte în grădinărie -în general - şi ca strat superficial, amestecată sau nu cu pământ obişnuit, deasupra bâlegarului din râsadniţe - v. ac. -în special. MREAJĂ. - Piscic. - Plavâ - copce, avă sau retcă - rus. -. Instrument de prins peşte, făcut dintr'o reţea de cânepa sau bumbac. Este o plasă dreptunghiulară, cu partea de sus prinsa pe o fringhie groasă cu bucăţi de plută sau lemn, ca să poată pluti. La partea de jos are plumb sau alte greutăţi pentru a o ţine întinsă. Se aşează drept în apă, dealungul curentului sau locului de trecere al peştilor; peştele se Fig. 122. — Formarea pungii la mreaja, când se prinde peştele prinde agâţându-se cu operculele sau încurcându-se în plasa. Sub denumirea de m. se înţelege de obiceiu plasa folosita în râurile de mun- te sau de şes. Aceasta este dintr'o sin-gurâ plasă, subţire şi nu prea lunga - 3 m. x 70-80 cm. cu ochiuri de 2-3 cm. pe latură -. Plasa subţire poate avea şi două plase suprapuse, în ochiuri de 8-12 cm. pe latura. La Dunăre, mrejele au câte 10 stânjeni lung. şi 1 m. lâţime, iar ochiurile 5-6 cm. pe latură. In Dunărea de mijloc, în Delta şi la Marea Neagră, pescarii le numesc retci, ave său copce. Ele ău una sau trei plăşi şi sunt de mai multe mărimi,; începând de la 100 stâhjeni. lungime, cui 4-5 m. lăţime. Prin legarea uneia dej alta, poate face un şir de mai multe siite de metri, cu care pescuiesc mai mjulţi pescari. Mai multe ave, la mare, su ' " câm de ave". Mărimea schimbă după felul peştelui Fig. 123. — Mreană. de. Grosimea aţei este şi jea tot după felul peştelui. După felul peştelui care se prinde, mărimea ochiurilor, grosimea aţei şi felul plăşilor, m. iau denumirile următoare : ave de baltă ,ave de Dunăre pentru crap, retcă de babuşcă, retcă de Dunăre, retcă de rizeafcă, plasa de scrumbii, retcă de mare pentru scrumbii, retcă de cegă, plasă de păstrugă, copce de mare pentru păstrugă, ave simple de calcan, ave de calcan - cu mai multe plâşi. Daia. MREANA. - Pişcic. - Mireanâ, mbreanâ, sau breanâ, Barbus iluviatilis Agass, peşte osos din fam. Cyprinidae. Trăieşte numai în ape curgătoare, urcând până la zonele submontane. Corpul lung şi cilindric - 33-60 cm. -; botul prelung, gura inferioară, cu patru mustăţi groăse pe fălcă superioără. Dorsălă scurtă, cu spinul cel lung osificăt şi dinţăt. Reproducerea în Măi-Iunie, în călduri mări. Căr-nect cu oăse multe; icrele proaspete sunt otrăvitoare. Mreana vânata, B. Petenyi, aflata în deosebi în râurile Ardealului, are spinul dorsal nedinţat. C. Ant. MUCEDĂTOARE. - Bot. - Filago germanica. - Sin. Mucozea, firicicâ - v. ac. MUCEGAI. - Bot. - Sin.: Mucezealâ, Sfoiag. Se numeşte în general massa pâs-loasâ, filamentoasâ, de culoare alba, ce- m numne „iu-©chiurilor se care se prin- 79 MUCEZIREA FAGURILOR nuşie, verzuie roza sau neagra, care se formeazâ pe diferite corpuri organice în alterare. Aceasta massd e formata din Fig. 124. — Aspergillus flavus. Conidioforii pe cale de deschidere. diferite specii de ciuperci care vegetează ta saprofite sau parazite pe aceste materii, contribuind în larga măsura la descompunerea lor. Aceste ciuperci fac parte din genurile Mucor L., Pénicillium L., Aspergillus Fr. Produc, adesea, intoxicări -v. ac. - v. mucor, mucoraceae, mucori-neae. P. Cretz. MUCEZIREA FAGURILOR. - Apic. - Se datoreşte, în special, lui Aspergillius flavus, a cărui desvoltare este înlesnită de umezeala ce se găseşte în stupii neaerisiţi bine. Lăsarea urdinişelor larg deschise este Fig. 125. — Aspergillus flavus. Conidioforii dau naştere la conidii. necesară atunci când iernăm stupii în încăperi. Aceste încăperi se aerisesc astfel, ca temperatura dinlâuntrul lor sâ nu treacă mai sus de +5—70 C. Potrivirea urdinişelor la stupii cu pereţii dubli şi bine adăpostiţi de intemperii, atunci, când îi iernâm afarâ, trebue fâcutâ încă în luna Septembrie, astfel ca albinele să~şi aşeze glomerulul de iernare, potrivit cu condiţiunile de aerisire, pe care le găsesc necesare. Excesul de umezeală în stupi dă naştere la formarea de mucegaiu, mai ales pe fagurii cur polen, care atunci când este întrebuinţat ca hranâ, provoacă boli. M. cuprinde dese ori şi albinele gata să iasă din celule, în spre primăvară, pe Fig. 126. — Nimfe de albine mumificate da micoliul mucegaiului. cele moarte în cursul iernei, precum şi larvele. La începutul infecţiunii, corpul larvelor este moale, dar pe măsură ce m. se des-voltă ele se întăresc, mumificându-se complect, formând o substanţa tare şi sfărâmicioasă. Fig. 127. — Fagure cu polen atins de mucegaiu. Ciupercile acestea microscopice ajunse odată cu polenul în stomacul albinelor favorizează terenul pentru boale grave, cum este nosemoza - v. ac. Ceeace apicultorii numesc, Boala de Mai, înglobează o mulţime de simptome MUCHERIU - MUCOASA 80 cum este constipaţia ori dezinteria, paralizia, vertigiul, târârea pe podeaua stupului, pe pragul de sbor, sau în apropierea lui, având abdomenul umflat. Nose-moza nu se poate cunoaşte exact, decât la examenul microscopic. Zander şi Roch au observat câ de a-ceastâ afecţiune sunt atinse mai ales al- Fig. 128. — Stratificaţii de mucegaiu în polenul din celule. binele de vârsta tânârâ şi ca nu s'a observat nici un trântor atins de boalâ, -albinele tinere sunt acelea ce se ocupă cu hrânirea puietului. A. Perret-Maissonneuve este convins câ polenul fermentat şi care a devenit o a-devâratâ cultura de ciuperci microscopice este cauza afecţiunii şi a morţii albinelor cu simptomele caracterizate mai ales, prin abdomenul umflat, însoţit de constipaţie ori diaree, şi al cârui conţinut e format, în mare parte, din polen nedigerat având un miros caracteristic. In laboratorul Secţiei de apicultura a Institutului Naţional Zootehnic s'a constatat câ polenul conţine un numâr imens de ciuperci microscopice. Polenul cules în Aug.-Sept. este cel mai expus mucegâirii. In preajma stupinei experimentale de la Inst. Naţ. Zoot. a fost în toamna 1938 o abundentă înflorire de Aster, care a dat o abundentă cantitate de polen. Depunerea polenului în celule are nevoie pe lângă candelizare şi de o stratificare cât mai complectă şi cum culesul acestui material a durat până foarte târziu, stratificarea lui a lăsat spaţii afánate, teren propiice pentru desvolta-rea mucegaului Aspegillus flavus. Iernatul stupilor în condiţiuni optime de aerisire este o măsură preventivă în contra mucegăirii fagurilor. Ca măsură cu- rativă, în primăvară, este indicată ridicarea tuturor fagurilor cu polen mucegăit la coloniile cu mortalitate neobişnuită şi administrarea unui sirop bun, ori miere la care se adăugă 1 gram acid salicilic la litru, sau 5—6 picături de formol. FI. Beg. MUCHERIU. - Grâu cu spicul mare cu ţepi, având boabele mari şi gălbui, aşezate în patru rânduri pe spic, sau în iormă de rindea. MUCHIATE. - Pom. - Varietate de nuci foarte des întâlnite în Basarabia şi Moldova, cu fructul mijlociu, cu aripile colţuroase, forma sfero-coriică, trunchiată la partea inferioară; coaja groasă se desface uşor, lăsând să iaşă în jumătăţi miezul plin, alb şi uleios. ; Arborele e viguros şi rezistent la boli şi ger. Produce regulat şi h'ine. M. Cost. MUCILAGIU. - Bot. - Substanţă având mare analogie cu gumele, ce se găseşte în interiorul celulelor din bulbi de ceapă şi altor Liliacee, în tuberculii de Orhidee, pe exteriorul multor seminţe de crucife-re, gutui, in, nalbă, sau în frunzele plantelor suculente. M. are proprietatea să absoarbă multă apă, umflându-se. M. provine din gelificarea membranei celulelor, ce se face în afară, înăuntru, ori în interiorul celulelor. JVtai multe celule în şir se pot transforma şi deveni m. Ex.: canalele mucilaginoase din thalul Hepaticelor. MUCOASĂ. - Cit. - Membrană ce acopere cavitatea unui organ, care comunică cu exteriorul. Astfel sunt : mucoase ale tubului digestiv - m. bucala, m. farin-gienâ, m. intestinala, etc.» ale aparatului respirator - m. nasală, m. bronhii- Fig. 129. — Nuci „Muchiate". lor, etc. -, ale aparatului genito-urinar -m. vezicei, m. uterului, etc. - Mucoasele sunt formate dintr'un strat profund, cho-rionul m., şi unul superficial, epiteliul m. Celulele care constitue epiteliul mucoasei, produc o substanţă numită mucus, ce acopere, în stare normală, suprafaţa mucoasei. Mucoasele au şi celule specializate, în vederea secretării altor substanţe. Aceste celule aparţin, în general, unor mici glande, aflate în grosimea mu- 81 MUCOR - MUCRONELLA coasei. O astfel de substanţa este pep-sina, secretată de mucoasa stomacală. Alte mucoase au celulele dela suprafaţă înzestrate cu nişte firişoare f. fine, care au proprietatea de a se mişca. A-ceste firişoare se numesc cili vibratili. Exemple, de mucoase cu cili vibratili, sunt: m. bronhilor si m. oviductului. C. Bo. MUCOR. - Bot. - M. Mich Link. - Gen de ciuperci din familia Mucoraceae. Mice-liu târâtor; sporangi sferici sau piriformi, cu o columelă bine desvoltată; pereţii sporangilor regulaţi, se sparg la maturitate. Formarea zigosporilor se face prin copularea ramurilor orizontale sau a două ramificaţiuni îndoite, în formă de cleşte cap la cap. Suspensori netezi. Numeroasele specii ale acestui gen sunt cunoscute în mod generic sub numele de „mucegai" şi sunt cosmopolite. Mai importante sunt : M. mucedo L., mucegaiul obişnuit, cu miceliul foarte ramificat, formând o pânză deasă, pe care se ridică vertical aparatele fructifere purtătoare de sporangi de forma unor gămălii de spori, aşezaţi în jurul columelei. Formează mucegaiuri foarte răspândite pe substanţele alimentare. M. racemosus Fres., cu miceliu vegetând în substratul nutritiv, formând numeroase ciste, sporangi sferici, la început gălbui, creşte pe pâine, fructe, alimente alterate şi are o răspândire foarte largă. M. spinosus V. Tiegh. e mai ales pe pâinea umedă. M. umbellatus Schrot. creşte pe plante putrede şi băligar vechiu. M. stolonifer Ehrh. -Sin. : Rhizopus nigricans L. - e un mucegai răspândit mai ales pe substanţe alimentare uleioase. M. rhizopodiiormis F. Cohn, formează un mucegai cenuşiu, comun, pe pâine umedă. P. Cretz. MUCORACEAE. - Bot. - Familie de ciuperci din Ord. Mucorineae. Miceliu de un singur fel sau diferenţiat în- miceliu aerian şi miceliu nutritor. Formarea asexuată a sporilor prin sporangii. Aparat fructifer simplu sau ramificat. Sporangi de un fel sau de două feluri, unii cu columelă, alţii fără sau cu columelă diferită de a celorlalţi. Zigospori formaţi prin sudarea gârneţilor şi prin capularea ramificaţiilor, nuzi sau înconjuraţi de ramificaţiile mi-celiului. Familia cuprinde opt genuri foarte răspândite: Mucor Link, Phycomy-ces Kze et Schm., Absidia V. Tiegh., Spo-rodinia Link, Thamnidium Link, Dicrano-phora Schroet., Pilairia V. Tieg. şi Pilo-bolus Tode. P. Crelz. Fitop. - Ciuperci saprofite - uneori parazite -, numite vulgar mucegaiuri. Numeroase specii trăiesc în sol, luând parte la formarea humusului; altele pot deveni paraziţi facultativi atacând ţesuturile vegetale şi animale; fructele şi legumele sunt foarte des atacate de aceste ciuperci. V. Gh. MUCORINEAE. - Bot. - Ordin de ciuperci din grupa Phycomycetes-Zygomy-cetes. Sunt ciuperci cu miceliul totdeauna ramificat ,filiform, până în timpul fructificării rămânând unicelular. Formarea se-xuată a sporilor are loc în sporangi. Formare asexuată prin zigospori. Toate felurile de spori germinează prin tubul germinai. Ordinul m. cuprinde familiile următoare : Mucoraceae, Mortierellaceae, Choanephoraceae - cu un gen monotipic. Choanephora infundibulifera Sacc, din India, - Chaetocladiaceae - cu un gen, Chaotocladia Fres., cu specii parazite de Fig. 130. — Mucor mucedo. Mn - mediu nutritiv ; My - miceliu ; I - formarea sporilor ; II - formarea oului în 5 faze ; III - germinarea oului. filamentele de Mucor - şi Piptocephalida-ceae. M. aparţin celor mai răspndite mucegaiuri, foarte temute în gospodăriile omeneşti, căci se instalează pe alimente, de preferinţă pe cele cu conţinut de amidon şi zahăr. Putrezirea fructelor se da-toreşte în mare măsură tot m.f al căror miceliu pătrunde în interior prin leziunile epidermei. Unele m. devin chiar patogene, când sporii lor ajung în circuitul sanguin al animalelor, producând maladiile cunoscute sub numele de micoze. P. Cretz. MUCRONAT. - Bot. - Mucronatum. Prevăzut cu un ac scurt, drept, care de obicei nu e decât prelungirea nervului median al frunzei. MUCRONELLA. - Bot. - Gen de ciuperci din familia Hydnaceae. Corpul fructifer al ciupercii e format numai din câteva scuame alungite, ascuţite şi cuneiforme, glabre, îndreptate în jos, fără un substrat propriu. M. calva - Alb. et Schw. - Fr., creşte pe lemn putred de Pin, în Europa şi America de Nord. P. Cretz. MUCUS - MUGURE 82 MUCUS - Fiziol - Secreţiune a mucoasei - v. ac. MUGIL. - Piscic. - Sin. Cheial - v. ac. MUGURE. - Pom. - Sin. Ochi, boboc de floare etc. Mugurii, în mod normal, se formează la baza frunzelor, unde ele sunt prinse prin peţiol de ramuri, având legătură cu măduva plantei; sau în orice loc al tulpinei sau rădăcinei, în care caz, nu au legătură cu măduva. Există diferite feluri de muguri. Deosebirea lor şi cunoaşterea felului cum ei se formează şi se transformă este de cea mai mare importanţă ,atât pentru pepi-nierist cât şi pentru pomicultor, la înmulţirea plantelor şi la aplicarea diferitelor sisteme de tăiere. Pentru uşurare dăm c clasificare a lor. A. Muguii simpli (1. terminal a - de prelungire sau continuare b - terminal simplu i 2. lateral a - format sau norinal b - dormind sau latent Mugure | ^ s^pUiant/ câte doi la baza unui mugure terminal sau la- de frunză I. teral normal. 4. adventiv - din tulpină a - aerian b - rădăcina! - din rădăcină a - aerian ■* b - rădăcinal ; Mugure j a - terminal : la măr, păr, gutui, moşmon, etc. (de floare (b - lateral; la prun, persic, cais, etc. B. Muguri tripli sau multipli : la piersic, cais, etc. formaţi din muguri de frunză şi muguri de floare simpli, câte 3—5 la baza unei frunze, din care cel din mijloc mugure de frunză, iar cei laterali de floare sau tot de frunze necomplet formaţi. C. Muguii de floare unisexuaii. Simpli : femeii şi masculi la dud, masculi la nuci, aluni, etc. Mixti: femeii la nuc, alun, etc. D. Muguri mixti : la meri, peri, etc. Mugurii sunt formaţi din frunze şi flori. La desmugurire apare mai întâi o rozetă de frunze, apoi florile formând o inflorescenţă - corimb - din 5-9 flori. E. Muguri compuşi - la viţa de vief sunt formaţi din frunze şi 1-3 inflorescenţe -struguri- cu numeroase flori. Ei formează un fel de rezervă şi pot fi redeşteptaţi prin tăieri sau accidental, prin ruperea crengilor. Mugurii stipulanţif - numiţi astfel din cauză că sunt formaţi la baza stipulelor, - sunt un fel de muguri embrionari şi formează tot un fel de rezervă naturală a pomilor. Ei se desvoltă şi înlocuiesc mugurii normali distruşi de ger, grindină insecte, etc., sau înlăturaţi intenţionat de către specialişti, cu diferite scopuri. Mugurii adventivi( sunt provocaţi şi formaţi în mod artificial, în locul unde nu există nici un fel de muguri. Astfel mai multe specii de pomi şi arbori bătrâni tăiaţi dela pământ formează numeroşi muguri adventivi aerieni, care se desvoltă şi dau naştere la lăstari. O bucată de ramură de răchită, de viţă de vie, de coacăză, etc., înfiptă în pământ formează muguri adventivi râdâcinali, care, dau naştere la rădăcini. Pe aceasta se ba- Fig. 131. — Muguri, a - de floare ; b - de frunză ; c - de lemn. Muguri terminali de frunze şi de floare şi de prelungire la pomii complet formaţi şi echilibraţi, în mod obişnuit, nu se suprimă. In caz de perdere prin accident, ei pot fi înlocuiţi cu muguri laterali bine plasaţi - la aplicarea tăierilor de formare ş echilibrare. Mugurii dorminzi sunt aşezaţi către baza ramurilor de un an, doi, sau mai bătrâne. 83_______ MUGURAŞ - MULGERE zeaza înmulţirea plantelor prin butâşire -v. ac. Tot astfel, rădăcinile la mai mulţi pomi şi arbori, daca sunt raniţe sau sgâriate prin săpaturi sau arături dau naştere la muguri adventivi din care se formează drajoni sau lăstari din rădăcini - ex. la vişini, cireşi, pruni, meri, salcâmi, etc. Când plantăm un pom şi-i scurtăm rădăcinile, se vor forma altele din muguri adventivi ce apar la capătul tăieturii. Jl t 4 Fig. 132. — Muguri. Mt - terminal simplu ; Ml - lateral; Md -dormind ; Mtf - terminal floral ; Mtr - la mijloc de frunză, pe laturi de floare. Mugurii de iloare simpli - la pruni, caişi, piersici, etc. - se formează numai pe ramuri tinere, din acelaş an şi într'un timp destul de scurt. La migdali se formează : în August-Septembrie. L& pier- sici începând din Iunie, - aplicând tăieri se pot forma şi în August, în special la varietăţile târzii. La caişi - în luna August ; la pruni - sfârşitul lui Iulie, începutul lui August; la meri, peri, cireşi şi vişini - încep să se formeze pe la sfârşitul lunei Iunie şi până la 18—20 Iulie, după varietate şi an. Prin tăiere şi o alimentare abundentă a ramurilor tăiate şi a pomilor în general se poate provoca formarea mugurilor de floare şi mai târziu. La meri, peri şi gutui formarea mugurilor durează până la încetarea vegetaţiei, iar la pomii epuizaţi mulţi muguri nu ajung a se forma complet. La piersici, formarea mugurilor de floare necesitând un timp scurt, aplicând tăieri în verde, se pot obţine muguri unde dorim, pe ramurile subţiri. Mugurii compuşi la viţa de vie. La cele mai multe varietăţi se formează pe viţe crescute, pe corzi tinere din anul precedent, începând dela al treilea mugure normal format dela bază în sus. De a-ceasta se va tine socoteala la tăierea viei. M. Cost. MUGURAŞ - Bot. - Cătuşnică sălbatecă, unguraş - v. ac. MUHUREL - Zoot - Denumire dată boului cu părul, mai ales în partea dinainte, negru. MULASIERĂ. - Zoot. - Sau de Poitou, este o rasă de cai din Franţa, de origină olandeză. Această rasă se întrebuinţează la producerea catârilor de Poitou. Se caracterizează prin : cap lung, talie ridicată, picioare puternice cu copite plate, pro-ducţune piloasă abundentă. Părul este foarte desvoltat, chiar pe frunte şi fluier. V. P. MULGE CAPRE - Zool - Caprimulgus europaeus. Sin. caprimulg, mulgător de capre, lipitoare, rândunea de noapte, Pasăre din ordinul cypselomorfelor, sub ordin fissirostre cu capul lat, turtit, ciocul foarte scurt şi lat. Distanţa între aripi 19 cm., lungimea corpului 26 cm., lungimea cozii 12 cm. Penele sunt cenuşii, brune negrii cu pete galbene ruginii. Trăeşte în Europa, Africa de Nord şi vestul Asiei. Sunt păsări migratoare, foarte apropiate de cele de pradă. La noi vin în Mai şi pleacă în Septembrie. Sboară fără sgo-mot şi repede în amurgul serii. Se hrănesc cu insecte. MULGEDIUM - Bot - M. Cass. - Gen de plante din familia Composaceae. Plante erbacee perene cu frunze întregi sau runcinate, capitule corimboase, multiflo-re. Involucru politii cu scuame imbricate. Corola ligulată. Ache-ne rostrate, plan-com-prese. Papul uniform, setaceu, pluriseriat. Genul e reprezentat în flora României prin trei specii, una cu florile galbene-aurii, M. sonchifolium Vis. et Pane. din munţii Cernei şi două cu flori albastre : M. al-pinum - L.. - Cass. ce creşte prin păşunile umede şi pe lângă torenţii din regiunea subalpină şi M. tata-ricum D. C., de prin locurile nisipoase, din regiunea maritimă. P. Cretz. MULGERE. - Operaţia prin care ugerul se goleşte de lapte. Mulgerea poate fi manuală sau mecanică. Vaca se mulge de două ori sau de mai multe ori pe ti, operaţie ce depinde de: perioada de lacta-ţie, vârsta animalului, personalul şi timpul disponibil. O vacă fătată de curând tre- Fig. 133 — Bursă sau pungă 84 bue mulsă mai des ; de asemenea, una care fată pentru prima oară. Vacile în plină perioadă de lactaţie trebuesc mulse în general, de două până la trei ori pe zi. Pentru ca m. dela prânz să fie rentabilă, vaca trebue să dea zilnic cel puţin 10 kgr. lapte ; vacile care dau pest£ 25 litri lapte pe zi trebuesc mulse de patru ori zilnic. Intervalul dintre mu]geri trebue să fie egal, iar orele de m. sâ se păstreze, cu mare exactitate. M. manuală trebue să fie executată de persoane pricepute şi special instruite. Mulgătorul trebue să aibă un halat sps-cial sau haine curate, cu mânecile ridicate în sus ; trebue sâ fie spălat bine pe mâini şi sâ aibă grija ca vasele să fie perfect curate. înainte de m. trebue să se examineze ugerul dacă nu prezintă răni, erupţiuni, căldură anormală, dacă nu e mărit în volum sau dacă nu e tare la pipăit. Se şterge apoi ugerul bine cu o cârpa uscată; se mulg câieva ţâşni-turi de lapte într'un vas separat şi se examineazâ, în palma mânei stângi, câte o mică cantitate de lapte, din punct de vedere al aspectului, culorii, mirosului. înainte de m.f ugerul trebue masat pentru a slobozi mai uşor şi complet laptele. M. se începe cu sfârcurile dinainte, apucând cu mâna stângă sfârcul drept şi cu mâna dreapta sfârcul stâng. Se apasă apoi sfârcul de sus în jos pe rând, începând cu degetul mare şi arătător şi terminând cu degetul mic. Jetul de lapte .trebue sâ fie puternic, lung şi continuu. La fel, se mulg sfârcurile dinapoi. Se exercită apoi aceleaşi mişcări de m. încă odată însă începând mai de sus, apâsându-se deci şi pe o parte din uger în întregime, pentru ca astfel sâ se scurgă tot laptele care a mai rămas. M. trebuie să se facă cât mai complet şi cât mai repede, 8—10 minute fârâ întrerupere. Un bun mulgător, prin acţiunea raţională şi metodică a mâinilor sale asupra ugerului, poate extrage întreaga cantitate de lapte din mamelă, pe când un nepriceput, provoacâ vacile sâ reţină laptele în uger prin contractarea muşchilor-sfinc-teri ai ţâţelor, ceeace, de altfel, se observă dese ori. In asemenea cazuri, nu este de vină Fig. 134 — Curăţirea ugerului înaintea mulgerii. animalul care îşi reţine laptele, ci mulgătorul, care provoacă această reţinere. Vacile care au căpătat asemenea obi-ceiu trebuesc tratate cu blândeţe, cu linişte, vorbă bună, iar ugerul să fie pregătit prin un masaj mai îndelungat. Mulsul devine astfel, pe lângă aplicarea unor principii raţionale de technică specială, şi o chestiune de bun simţ cu care trebue să fie înzestrat orice mulgător. ^ Mulgătorul trebue apoi să ştie ca să întrebuinţeze o metodă bună de muls, mijloace inteligente în timpul mulgerii întru cât Fig. 13Ş — Mulgerea laptele se formea- primelor ţâşnituri. zâ în bunâ parte, sub influenţa a- cestei acţiuni şi secreţiunea sa este şi mai abundentâ dacă se întrebuinţează blândeţe şi mijloace raţionale. Metoda de muls din Algau. - O metodă care întruneşte toate cerinţele sistematice şi raţionale ale mulgerii. Prin această metodă : a - Se extrage cea -mai mare can- titate de lapte curat şi igienic, b - Ugerul se pregăteşte metodic, iar mulsul este e-nergic şi făcut cu voioşie, c - Ugerul se păstrează sănătos şi producţia sa atinge maximum. Obţinerea însă a laptelui igienic depinde şi de starea grajdurilor, rânduirea vacilor în grajd, îngrijirea lor, curâţenia mulgătorului, a vaselor şi celorlalte ustensile, de lumina şi aer. Se mai recomandă ca în timpul mulsului să nu se distribue vacilor hrană sau apă pentru a se evita răvăcirea prafului şi infectarea laptelui - fiind necesar ca vacile să nu se agite, să stea liniştite pentru a nu se prăfui atmosfera grajdului. Mâinile mulgâtorului se vor spâla cu îngrijire înainte de m. Mulgâtorul va purta în tot timpul mulsului, halat alb sau şorţ, curate. Ferestrele sâ fie largi şi aşezate astfel ca crupa vacilor, adică ugerul, să fie bine luminat, pentru a se observa cu îngrijire mulsul. In grajd să existe spaţiu îndestulător şl aer din belşug. Scaunele pentru muls să nu fie prea înalte şi găleţile în care se mulge laptele să aibă o formă puţin turtită pentru a se putea astfel ţine bine între picioare în $5 MULGERE timpul m. iar gura lor sâ fie larga. Se face asiâzi un model de galeţi de muls complet acoperite, iar m. laptelui în găleata se face prin o gură mică laterală ca astfel să se împiedice căderea murdăriilor în lapte. Se recomandă găleţile de metal, cositorit; acele smălţuite nu se vor întrebuinţa niciodată. Operaţiunea mulsului se împarte în trei pârţi : 1 - Faza pregăţitoare care cuprinde : a - Examinarea ugerului dacă este sănătos, b - M. primelor ţâşnituri de lapte, din fiecare ţâţă, în palmă pentru a se constata starea laptelui, dacă este normal, dacă nu provine din un uger bolnav, c - Masagiul pregătitor al ugerului, după care urmează : 2 - Mulgerea neîntreruptă. 3 - Mulsul final. Faza pregătitoare a mulsului, a - înainte de a începe mulgerea se va examina starea sănătăţii ugerului şi se va observa dacă nu este dureros, dacă nu prezintă răni, erupţiuni pe piele, umflături diverse, roşeaţă, o căldură anormală, dacă nu oste mărit şi împietrit. b - Se va face curăţenia temeinică a ugerului şi a întregii regiuni din vecinătatea sa imediată - spălându-1 cu apă caldă şi săpun dacă este prea murdar sau ştergându-se cu o pânză curată înmuiată în apă dacă este curat. Aceste prosoape trebuesc spălate în fiecare zi. Fiecare vacă trebue să fie ştearsă cu un prosop deosebit. Uneori se pot întrebuinţa şi pae curate după ce au fost bine clătite în apă, sub forma unui şomoiog curat cu care se va curăţi ugerul - schimbând chiar câteva şomoioage pentru ugerile prea murdare până ce vor fi bine curăţite. c - Primele ţâşnituri de lapte ce se obţin din fiecare ţâţă, imediat după curăţi- rea ugerului se vor mulge. într'un vas separat. Procedarea aceasta este necesară şi determinată de faptul că laptele format în uger se infectează în primul rând în ţâţă şi cisterna laptelui, de către murdăriile încărcate cu microbii ce se introduc din afa- ră în canalul ţâ-ţii. Şi este necesar ca acest lapte să se mulgă separat şi să nu se amestece cu restul de lapte ce se mulge în urmă, pentru a se înlătura infecţiunea întregii cantităţi a acestui lichid. Mulgerea primei cantităţi de lapte, a primelor 2-3 ţâşnituri, se va face prin e-xercitarea unei simple presiuni obţinută prin contractarea degetelor mâinilor şi care se va efectua pe fiecare ţâţă, separat. După această operaţiune se va mulge în palma mâinii stângi, din fiecare ţâţă câte o mică cantitate de lapte care va ii examinat din punctul de vedere al aspectului său general, al culorii, mirosului şi chiar al gustului. In felul acesta se poate constata defectele laptelui şi înlătura dela orice întrebuinţare pe acela care nu este normal, provenind dintr'un u-ger bolnav. Pe lângă faptul că se înlătură laptele impropriu consumaţiei dar, constatând dela început o boală a ugerului, se poate interveni repede şi combate cu succes a-ceastă boală. Laptele provenit din ugere bolnave se va mulge într'un vas separat, niciodată p3 aşternut - iar vacile bolnave se vor mulge la urmă. In timpul acestor operaţiuni, mulgătorul va ţine găleata de muls în partea sa dreaptă, la îndemână - şi se mai recomandă ca mulgătorul să nu a-propie prea mult capul de corpul vacilor pentru a se feri de lovituri. Mulgătorii vor purta pe cap bonete albe, iar mulgătoarele batiste curate. d - Masajul. Pentru a înlesni mulsul, se pregăteşte mai întâi ugerul, exercitând deasupra sa un masaj dulce, metodic -ceeace constitue o lucrare pregătitoare pentru ca m. să se facă cu uşurinţă, fără întrerupere şi în mod complet. In acest scop, fiecare jumătate a ugerului se masează cu amândouă palmele. Se prinde mai întâiu jumătatea dreaptă, cuprinzând cu mâna dreaptă, sfertul dinainte, astfel ca degetul mare să fie în contact cu faţa externă iar celelalte patru degete cu faţa internă a ugerului. Cu palma stângă se prinde pe dinapoi sfertul posterior drept - mâna având aceiaşi poziţie - numai că degetele sunt diri- Fig. 137 — Masarea sferturilor drepte anterior şi posterior^ 86 jate dinapoi înainte în poziţie orizontala. Se executa cu degetele mari dela ambele palme o mişcare circulara - şi o presiune asupra acestei porţiuni a ugerului în timpul mişcârei degetelor - ceea ce se repetă de mai multe ori. Mulgătorul rămânând aşezat în partea dreaptă a animalului, prinde, după aces^ prim masaj, jumătatea stângă a ugerului faţă de care degetele mari se vor aşeza pe faţa sa internă iar celelalte patru degete a fiecărei mâini, pe faţa externă a acestei jumătăţi a ugerului - şi cu care se va face masajul acestei porţiuni - ţinând degetele apropiate unul de altul pentru a forma un corp - exercitând o uşoară presiune în timpul masajului semicircular ce se practică de sus în jos. Dacă nu se face nici un masaj ugerului sau se masează prea puţin, nu se va obţine cantitatea totală de lapte pe care o vacă este în stare să producă. ■Un masaj prea îndelungat este inutil şi se pierde un timp folositor. Momentul care arată că a sosit timpul mulsului este atunci când ţâţa devine tare şi plină cu lapte. M. prea de vreme nu dă rezultate mulţumitoare. Mulsul general. Metoda cea mai bună este mulsul cu mâna făcută pumn. Mâna tre-bue să prindă astfel ţâţa ca degetul mic să fie aşezat pe sfincter pentru a putea exercita pe acest muşchiu o presiune pentru a asigura ţâşnirea laptelui în afară - iar dacă ţâţa este prea scurtă presiunea trebue să se facă cu degetul următor - inelarul. Mâna trebue să cuprindă întreaga ţâţă şi în nici un caz nu trebue să o apuce prea de sus. In timpul mulsului ţâţa trebue ţinută în poziţia sa normală - şi se va evita ca să se încline în o parte sau alta căci a-ceasta îngreuiează m. - de aceea mulgătorul se va aşeza aproape de uger. Degetul mare şi arătătorul cuprind ţâţa la baza sa ca într'un inel, iar celelalte degete vin în ordine succesivă. Unghiile degetelor vor fi întotdeauna tăiate scurt. Golirea ţâţelor, de lapte, - adică m. propriu zisă - se face prin o apăsare puternică şi liniştită ce se exercită cu degetele şi palma asupra ţâţelor, de sus în jos. Presiunea nu se va face cu toate degetele de odată, ci se va începe cu degetul mijlociu, se va continua cu inelarul şi se va termina cu degetul mic. Pe măsură ce un deget presează pe ţâţă,, degetul imediat superior încetează acţiunea pentru ca presiunea să meargă în mod succesiv de sus în jos. Ţâţa nu se va trage niciodată în jos, nu se va întinde. Mişcarea se repetă până ce m. finală este terminată. M. se va face fără întrerupere iar ţâş-niturile de1 lapte vor fi lung;i şi continue. Mulsul făcut în grabă nu are nici un avantaj întrucât nu se dă timp ţâţei să se umple cu lapte, iar golirea sa, se face incomplet. Se va mulge întotdeaundr în acelaş-timp cele două ţâţe dinainte sau acele două dindărăt - niciodată qele laterale. Şi este mai firesc de a ’se începe cu. cele două anterioare care; odată golite se înlesneşte mulgerea a celor două dinapoi. Rare ori se fac şi excepţii. In modul acesta se face în mod regulat, cu. uşurinţă şi se asigură o bună funcţionare a ugerului. Dacă m. se face lateral se observă după câtva timp că jumătatea dreaptă a ugerului va fi mai desvoltată ca cea stângă. In felul acesta, din cauza mulgerii defectuoase şi incomplecte a jumătăţii stângi. Sferturile din care este format ugerul sunt uneori sediul diferitelor boli - şi în special sfertul stâng dinapoi, care cu o asemenea metodă se mulge mai greu şi incomplet. M. se face prin procedeul umed, atunci când ţâţele se ung cu lapte, ceeace nu este recomandabil căci în felul acesta se infectează laptele muls, prin picăturile de lapte întrebuinţat ce cad de pe ţâţă. Procedeul uscat asociat cu ungerea ţâţelor cu o grăsime specială, este procedeul cel mai întrebuinţat. Pentru ungerea ţâţelor se recomandă untul proaspăt, vaselina pură, oleul de parafină sau lanolina. Mulsul general, se continuă, până ce intensitatea ţâşniturilor de lapte începe a slăbi - şi după care urmează faza a doua a mulsului. Mulsul final. Mulsul final cuprinde trei perioade. In prima perioadă se face o-repetare a mulsului general, mulgându-se cele două sferturi anterioare, ceeace trebue executat cu multă atenţiune, până ce nu se mai poate obţine nici o cantitate de lapte. In perioada doua, care urmează imediat, se cuprinde cu mâna stângă sfertul drept anterior astfel ca degetul mare dirijat în sus să fie în coniact cu faţa ex- MULGERE terna a acestui sfert, iar celelalte degete cu fata lor interna, pe când cu mâna. dreapta se cuprinde sfertul stâng anterior avându-se degetul mare în contact cu faţa interna a sfertului iar degetele cu faţa sa externa. Se prinde cu ambele mâini cât mai mult uger, care se presează alternativ şi se stoarce impTimând ambelor mâini mişcări în două direcţiuni deosebite: degetul mare al mâinii stângi se mişca înainte, iar cele patru degete reunite ale mâinii drepte se vor mişca înapoi - exercitând o presiune care va provoca ţâşnirea laptelui în afara. La sferturile posterioare se executa aceleaşi mişcări cuprinse în cele două perioade enunţate. In prima perioadă se face mulsul general. In perioada doua se face presiunea şi stoarcerea ambelor sferturi prin o acţiune combinată a mâinilor dintre care mâna stângă va prinde sfertul drept posterior iar cu mâna dreaptă se va prinde sfertul stâng posterior. Ambele sferturi se mulg printr'o acţiune de ridicare în sus, comprimare şi tragerea lor în jos. Pentru mulgătorii neîndemânateci şi pentru vacile cu ugerile atârnând, se recomandă executarea celui de al doilea act la fel ca la sferturile anterioare -imprimând mâinilor aceleaşi mişcări. Se va continua cu această acţiune până ce nu se mai poate obţine nici o picătură de lapte. In perioada treia fiecare sfert este prins între ambele mâini, începându-se cu partea dreaptă. Acţiunea asupra sferturilor anterioare se face prinzând sfertul drept anterior cu mâna dreaptă care se aplică pe faţa sa externă şi îl prinde cât se poate de sus -îl comprimă cu multă atenţiune de sus în jos până la sfârcul ţâţii, în timp ce mâna stângă rămâne aplicatăr pe faţa internă a acestui sfert servind ca rea-zăm pentru acţiunea mâini drepte. Asupra sfertului stâng anterior se va exercita aceiaşi acţiune de ; comprimare şi stoarcere cu ambele mâini. ; La sferturile posterioare mârţa stângă le apucă cât se poate de sus, le comprimă şi izolează regiunea superioară prin o presiune puternică pâhă când mâna dreaptă care se găseşte aşezată pe faţa lor antero-inferioară poate să se coboare în jos continuând să preseze ugerul până ce prinde sfârcurile pe care le stoarce. Această acţiune se va repeta la fiecare sfert ori de câte ori va fi necesar. Procedând astfel mulgătorul îşi poate da seama de inegalităţile anatomice şi patologice existente în fiecare sfert. Se mai face o ultimă acţiune cu mâna dreaptă la fiecare sfert operând o ultimă mulgere generală până la evacuarea complectă a ugerului de conţinutul său în lapte. Este de recomandat la al treilea act al mulsului final ordinea următoare: 1 -Sfertul drept anterior, 2 - Sfertul stâng anterior, 3 - Sfertul stâng posterior, 4 -Sfertul drept posterior. Mulsul final, este necesar să se execute cu îngrijire şi contribue mult la sănătatea ugerului prin evacuarea complectă a laptelui şi posibilitatea examinării întregei mase glandulare. Se mai adaugă că a-cest lapte este cel mai bogat în grăsime - până la 10%. Alte procedee. La ugerile cu sfârcuri foarte scurte sau la vacile care se mulg foarte greu, procedeul mulsului cu degetul mare îndoit la prima sa încheietură, are avantagiul său. Diferenţa, între mulsul cu toată mâna şi degetul mare îndoit, constă în aceia că presiunea asupra sfârcului se face cu degetul gros îndoit. Se va avea în vedere prin această metodă ca golirea ţâţei să nu se facă prin tragere ci prin presiune şi reveniri imediate pentru ca mulsul să se facă continuu până la terminarea sa, când ugerul va fi complect golit de lapte. Metoda mulgerii cu prima falangă a degetului mare şi arătător nu este recomandabil să se generalizeze, neîntre-buinţându-se de cât atunci când sfârcurile sunt foarte scurte. Lucrările pregătitoare şi mulsul final sunt aceleaşi la ambele metode. Din punctul de vedere fiziologic fiecare uger are individualitatea sa; unul se mulge greu, altul se mulge uşor. Prin o pregătire raţională şi o m. complectă, mulsul final este uşurat mult şi de scurtă durată. In tot cazul, fiecare uger trebue obişnuit cu mulsul final, mai lung sau mai scurt. Fiecare act trebue însă să fie puternic, complect şi efectuat numai timpul absolut ¡necesar. Pentru a putea mulge bine, se cere, pe lângă cunoştinţele necesare, dragoste şi practică îndelungată. Atunci când se tratează cu toată îngrijirea o vacă, în timpul mulsului, aceasta va sta liniştită şi va lăsa să fie miilsă toata cantitatea de lapte- din uger, iar timpul mulsului va fi prescurtat. Dacă vaca este neliniştită se va observa cu atenţiune ugerul dacă nu este bolnav, dacă neliniştea nu este provocată de Fig. 139. — Mulgere. 6, 7, 8, - Poziţia degetului arâtâtor şi mare, poziţia adevărata, poziţia falsă la m. cu mâna întreagă ; 9,10 - Poziţia adevărată şi falsă ia stoarcerea sfârcului; 11 - M. general; 12—17 - Diferite poziţii ale mâinilor în al doilea act al m. final executat la diferitele sferturi ale ugerului. 89 MULGERE Fig. 140. — Mulgere. 18 - Poziţie a mâinii la mulgători nepricepuţi în al doilea act din m. final; 19—26 - Diferite poziţii ale mâinilor în al treilea act al m. final executat la diferite sferturi ale ugerului ; 27 - închiderea cisternei laptelui ; 28 - Poziţia la m. cu degetul mare îndoit ; 29 - Metoda falsa ds m., numai la sfârcuri scurte. MULTICAULE - MUNCA acţiunea unghiilor când sunt prea mari şi pot produce sgârieturi dureroase. In orice caz dacă nu exista o cauza exterioara de nelinişte, să nu se recurgă niciodată la pedepse. Mulsul mecanic - se face cu maşini de muls acolo unde numărul de vite este mare şi personal puţin. Maşinile de muls. lucrează prin: absorbţie, presiune asupra sfârcului sau combinat, absorbţie şi presiune. Prezintă dezavantajul că: acţionează numai asupra sfârcului, deci masajul urmează să fie făcut tot de oameni, - prin ele se pot răspândi bolile de uger, - se întreţine foarte greu în perfectă stare de curăţenie, fiind alcătuite din multe piese, - necesită personal bine instruit şi con- ştiincios. Nu prezintă importanţă pentru ţara noastră. 1. Câl. MULTICAULE. - Bot. - Mult ramificat. MULUS BARBATUS. - Piscic. - Sin. Bar-bun - v. ac. MUMA PĂDURII. - Bot. - Asperula odo- rata. - Sin. vinariţâ - v. ac. MUNCA. - Pol. Soc. - Pentru satisfacerea necesităţilor existenţei sale, omul este nevoit să muncească. Chiar pentru culegerea fructelor, omul depune o m. Cerealele, fructele şi legumele noastre de astăzi pot foarte bine fi numite produse artificiale ale solului, deoarece mintea şi munca omului au jucat un rol imens, în obţinerea lor. Bogăţiile naturale nu există ca atare, din punct de vedere economic, decât după ce au fost descoperite, transformate şi utilizate. M. are trei aspecte. In primul rând tre-bue privită m. manuală, acţiunea unei forţe musculare, mânată de inteligenţă, care are ca efect o schimbare locală a obiectului asupra căruia s'a acţionat, sau o schimbare intrinsecă, a părţilor care îl compun, o transformare. In al doilea rând, trebue privită m. inventiva, fără de care munca manuală nu ar produce nimic, sau mult prea puţin. Invenţia, din punct de vedere economic, nu este numai scânteia genialităţii, ci orice descoperire a unui nou mod de transformare, sau de utilizare a bogăţiilor naturale, care aduce o îmbunătăţire sau o uşurinţă pentru m. manuală, în condiţiile de randament, de perfecţie a produsului, de muncă sau de viaţă. In al treilea rând trebuie privită m. de direcţie, necesară astăzi mai mult ca oricând, pentru folosirea cu maximum de profit a muncii manuale şi de invenţie, în tendinţa colectivizării producţiei şi a complexităţii consumului. M. în toate aceste trei aspecte, folosită pentru extragerea, strămutarea, sau trans- formarea şi utilizarea bogăţiilor naturale, în scopul satisfacerii nevoilor existenţei şi propăşiri omeneşti, atât fizic, cai şi spiritual şi sufletesc, se numeşte într'un înţeles larg şi general: industrie. In latineşte industrie înseamnă iscusinţă, îndemânare, aplicaţie, grije, zel, muncă, băgare de seamă, ştiinţă, activitate a spiritului. In vechime, singura muncă productivă era socotită agricultura; în aceasta erau cuprinse şi vânatul şi pescuitul. Materialele rezultate însă din m. agricolă sau extractivă, în general, nu pdt fi consumate în staue brută. Desvoltarea civilizaţiei şi rafinamentul vieţii omelneşti au dat valoarea şi situaţia cuvenită m. de transformare a materiilor prime, muncii de manufacturiere. Prin aceasta şi agricultura a luat o deosebit de nare desvol-tare. Valoarea bogăţiilor nahirale, brute sau manufacturate, apoi, depinde de utilitatea lor, în locul unde se găsesc. Transportarea bogăţiilor naturale ' dintr'un loc în altul poate da sau mări valoarea a-celor bogăţii. M. de întreţinere complec-tează munca agricolă, extractivă sau manufacturată, după cum m. manufacturieră complectează m. agricolă şi pe cea extractivă, astfel că s'a terminat prin a se socoti ca productivă şi m. de tracţiune. M. de circulaţie, de schimb, munca de a face dintr'un lucru inutil un lucru util, comerţul, a fost socotiti cu greu şl foarte târziu o muncă productivă. Şi astăzi încă, tendinţa generală este pentru înlăturarea intermediarului, în schimb. N. Ghiul, Munca în agricultura Românească. Cunoscând numărul de zile necesare pentru diferitele categorii de producţii agricole, cum şi valoarea lor totală brută, avem posibilitatea să calculăm cu cât s'a valorificat fiecare zi de lucru în agricultura românească pentru acele producţii. Valorificarea zilei de lucru este în funcţie, desigur, şi de capitalul care concurează la producţie. Cu cât o producţie va cere un capital de exploatare mai mare, cu atât valoarea brută este mai ridicată, iar consecinţa este posibilitatea unei mai mari valorificări a m. Totuşi „nobleţea"“ unei culturi sau ramuri de activitate poate fi măsurată prin felul în care valorifică ziua de m. In tabloul ce urmează, se găsesc cuprinse datele care ne arată venitul brut obţinut pentru fiecare zi de m.f în diferitele ramuri de producţie agricolă în anii 1929—1933. 91 MUNCA Categorii de producţii Valorificarea zilei de lucru L e i Media 1929 1930 ! 1931 ; | 1932 1933 19.9-1933 Cereale de primăvară . 154 76 62 182 50 105 Cereale de toamnă . . . 174 103 80 60 94 102 1 Porumb........... 144 63 56 60 35 72 \ Fâneţe cultivate...... 107 96 93 348 58 140 | Plante alimentare..... 601 393 352 304 260 382 i Plante industriale..... 173 103 79 83 104 108 ! Vie.............. 198 112 71 147 86 123 1 Livezi de pomi...... 427 297 436 198 156 303 \ Media............ 247 155 153 172 105 166 i Produsul dintre media cu care s'a valorificat în perioada 1929—1933 ziua de m. şi numărul de zile muncite, ne da ve- nitul brut, total, obţinut la ha. Acesta cc fost pentru diferite grupe de culturi următorul : Categorii de producţii Zile lucrate Valorificarea Valoarea pe an medie a zilei brută medie L e i i 27 105 2.835 j Cereale de primăvară . Livezi de pomi...... 29 102 2.958 Vie.............. 37 72 2.664 Plante industriale..... 20 140 2.800 Plante alimentare..... 45 108 17.190 Fânete cultivate...... 61,5 108 6.642 Porumb........... 225 123 27.675 Cereale de toamnă . . . 15 303 4.545 Din tabloul de mai sus se vede ca cerealele dau, în general, cel mai mic venit brut la ha. şi nu permit a se munci un numâr prea mare de zile. Plantele industriale şi mai cu seamă alimentare, dau un venit brut la hectar mult mai ridicat, permit a se lucra un număr mai mare de zile, dar, desigur, cer un capital de ex-ploatre mai important.. Livezile de pomi, dacă ar ti îngrijite cum trebue, pe deoparte, ar valorifica şi mai bine ziua de lucru, iar pe de altă parte, ar îngădui să se muncească mai multe zile. 920.000.000 "“5.500000 = 167'27 pe an sau In 1932 valoarea producţiei agricole, forestiere şi animale se evaluează la 65 miliarde lei. Populaţia rurală se ridica la 14.420.000 suflete. Cu cât capitalul învestit, care concurează la producţie, este mai mare, cu atât valoarea producţiei brute, este mai ridicată. Cultura viei constitue o pildă concludentă. In 1910 valoarea producţiei agricole, a-nimale şi forestiere era de 920 milioane. Populaţia rurală era evaluată la 5,3 milioane suflete. Dacă întreg produsul agricol ar fi fost împărţit la ţărani, s'ar fi cuvenit fiecărui suflet ţărănesc de pe urma muncii persoanelor capabile să lucreze : 167,27 pe zi —305 = 0/46 lei. In cazul când întreaga producţie s'ar împărţi la ţărani, ar reveni, pe cap de locuitor rural, o producţie valorând : MUNCĂ 92 In 1910, înainte de reforma agrara, revenea un venit brut de fiecare locuitor rural 167,27 lei aur pe an, sau 0,46 lei aur pe zi. Daca întregul venit brut ar fi fost împărţit la ţârani, ţinând seama de coeficientul de depreciere al leului de 32,26, 0,46 lei aur sunt egali cu 0,46X32,26 = 14,84 lei stabilizaţi. La prima vedere se poate trage concluzia câ starea materiala a sătenilor este mai rea decât înaintea reformei agrare. In realitate chestiunea este mai complexa. Să nu uitam câ înainte de iâzboi repartiţia proprietăţii era cu totul deosebita de cea de astâzi. In mâna sătenilor se gă -seau 3.732.195 ha., proprietatea mijlocie ocupa 860.053 ha., iar 3.397.851 ha. adicâ 42,5% erau stăpânite de un număr restrâns de persoane. Venitul de 42,5% din ■agricultură era repartizat numai la câteva mii de proprietari. După reformă, în Vechiul Regat, proprietatea mică sub 10 ha. stăpâneşte 6.508.596 ha., mijlocia 860.953, iar marea proprietate peste 100 ha. stăpâneşte abia 621.450 ha. înainte de reformă, marea proprietate stăpânea aşa dar 42,6%, iar după reformă 7,8% din pământul cultiva-bil al ţării. Aceasta înseamnă că după războiu producţia agricolă se împarte într'un mod mult mai uniform şi dacă ţinem seama de proporţia în care producţia agricolă era absorbită de marea proprietate, constatăm că venitul real, brut, pe cap de locuitor rural, din care nu încasa efectiv decât 57,5%) (proporţie corespunzătoare cu suprafaţa ocupată de proprietatea mică şi mijlocie), deci 96,10 lei aur anual, sau 3.171 lei hârtie, iar în 1932 este de 4,507-7,8% = 4.156 lei hârtie, sau 129 lei aur. Aşa dar venitul brut anual pe cap de locuitor rural, a fost în 1910 de 3.171 lei hârtie, iar în 1932 de 4.156 lei hârtie. Dacă ţinem seamă de faptul că marea proprietate produce întotdeauna mai mult decât proprietatea ţărănească, venitul orut pe cap de locuitor a fost şi mai redus în 1910. Presupunând că marea proprietate a produs în medie mai mult cu 20%, sătenii au încasat 57,5%-8% — 49,5%. In sumă rotundă 50%), 167 deci 2 = 83 lei aur sau 2,563 lei hârtie. Făcând aceio:şi socoteală pentru anul 1932, ajungem la concluzia că venitul brut a fost de 3.181 lei hârtie. Concluzia este că venitul pe cap de locuitor rural a crescut, dar venitul naţional a scăzut. Din restul de 42,5% cât reprezenta suprafaţa ocupată de marea proprietate înainte de războiu, se poate socoti că taranii mai luau; în general circa 85,5 lei aur anual pe cjap de locuitor sau 1.100 lei hârtie anuali drept salarii, dijmă, etc., căci marea proprietate era obligată să plătească, bineîhţeles, muncile. Pentru aceleaşi servicii, Ifăcând aceleaşi calcule, sătenii încasează, în medie astăzi dela marea proprietate 176 lei hârtie. j Sunt 9.886.000 persoane care lucrează în agricultură. Productivitatea lucrătorului agricol. 65,000.000.000 “TmISôô- =6'575 lei anuaL De unde înainte de războiu marea proprietate, care era obligată să plătească lucrătorii, avea tot interesul: să practice culturi care nu cereau o mână de lucru numeroasă şi, în consecinţă, ; cerealele se încadrau foarte bine în acest; gen de proprietate, - după război problema s'a prezentat cu aspecte diferite. Mica proprietate dispune de braţe numeroase şi este obligată să şi le valorifice cât mai mult. Cultura cereală care valorifică prea puţin m, mai acoperă astăzi aproape aceleaşi suprafeţe ca şi înainte de războiu. Dacă considerăm agricultura noastră, propriu zis, constatăm că pământul arabil a fost acoperit înainte de războiu ca şi astăzi în special cu culturi făcând parte din patru categorii şi anume: de cereale, plante alimentare, plante industriale şi fâneţe cultivate. Procentul ocupat înainte şi după războiu în Vechiul Regat şi în ţara întregită a fost următorul: Vechiul Regat România 1909---1913 1 1926---1930 1926---1930 Cereale . ...... 1 90,61% 88,15% i 93,07% Plante alimentare . . 1,62% 2,52 % 3,44% Plante industriale . . i 2,34% 1,91% 3,18% Fâneţe cultivate . . . 2,97% 4,96% 5,23% 93 MUNCĂ Cele patru mari categorii de culturi au ocupat în 1909-1912 în Vechiul Regat 5 milioane 470.610 ha. în 1926-1930 o supra- faţa de 6.430.055 ha. In România întregită în 1926-1930 au acoperit 12.277.110 ha. Făcând acelaşi raport pentru anii 1931, 1932 şi 1933 gâsim următoarele procente: 1 ROMÂNIA 1931 1932 | 1933 Suprafaţa 1 % | Suprafa.a i % Suprafaţa! % Ha | Ha. Ha. Cereale....... 11.504.000 88,29 10.663.000 87,99 11.059.176 87,73 Plante alimentare . . 481.700 3,69 465.700 3,84 473.258 3,76 Plante industriale . . 354.600 2,72 315.280 2,65 335.687 2,66 Fâneţe cultivate . . . 692.000 5,30 669.600 5,52 737.891 5,85 Total. * . 13.032.300 --- ll*ltH.580 --- 12.606.012 --- Se vede destul de lămurit câ repărtiţiă mărilor culturi n'a suferit decât schimbări neînsemnate. Cu toăte că Româniă ă trecut delă regimul mărei proprietăţi a-gricole, lă regimul micei exploătăţii ţărăneşti, totuşi, repărtiţiă culturilor şi în spe-ciăl extindereă culturii cerealelor, a rămas aproape aceiaşi ca şi înainte de reforma agrară, cu tendinţa, după cum a-rată cifrele, ca să se restrângă în favoarea plantelor alimentare şi industriale. Problema utilizării mai raţionale a braţelor de m. în agricultura românească începe să se impună - din cauza sporului anual al populaţiei, - pe zi ce trece cu mai multă tărie. Dacă nu există, încă, problema propriu zisă a şomajului rural, în sensul absolut al cuvântului, totuşi se găsesc aproape în fiecare familie de săteni, persoane a căror putere de munca nu poate fi folosită în cea mai mare parte a anului. Astăzi, când s'au secătuit rezervele de pământ, rămâne să întrezărim alte soluţii. Productivitatea redusă a lucrătorului agricol, se datoreşte, în bună parte, extinderii culturii cereale sau mai bine zis, actualului sistem de repartiţie al culturilor. Pentru mărirea productivităţii se impune, dela prima vedere, o acţiune de mobilare şi schimbare a culturilor, prac-ticându-se acele culturi care dau un venit brut cât mai ridicat la hectar .Cum mărirea producţiei acelor culturi este în funcţie de debuşeuri, atenţiunea noastră trebue îndreptată în această direcţie. Desigur ca o mai accentuată industrializare a ţării, prin înfiinţarea de fabrici, mai cu seamă în regiunile de populaţiu-ne deasă, ar contribui şi ea în bună parte la rezolvarea problemei enunţate. Pe lângă surplusul de braţe crescând sa nu uităm că în agricultură şi distribuţia m. lasă de dorit din punct de vedere al repartiţiei uniforme. Nivelarea pe- riadelor de m. intensă din timpul verii, sau a lipsei de lucru din timpul iernii în agricultură este imposibilă. Ea a constituit şi va constitui încă multă vreme o problemă ce va trebui, din ce în ce mai mult, studiată. In felul acesta şomajul „sui generis" va persista încă multă vreme, el fiind inerent structurii agrare a ţării. Pentru o mai raţională întrebuinţare a braţelor de m. disponibile, a căror număr va fi în continuă creştere, o soluţie momentană, practică, este stabilirea unei hărţi a migraţiunilor, în care, la anumite intervale să se stabilească pentru fiecare judeţ numărul lucrătorilor disponibili, cum şi regiunile unde se găsesc cereri pentru lucrători agricoli din partea marilor proprietăţi agricole sau alte întreprinderi. Aceste hărţi pot foarte bine fi întocmite de către Camerele de agricultură, centralizate şi făcute cunoscute publicului prin diferite publicaţii. Este soluţia adaptată de Italia încă din 1928. Creşterea vitelor permite o bună valorificare a braţelor de muncă, indicând o mare productivitate. Câştigarea de noui pieţe de desfacere ar forma un puternic imbold pentru crescătorii de vite, această ramură de activitate încadrându-se bine în actualul regim de mica proprietate. In rezumat, pentru a evita o sărăcire crescânda a agricultorilor mici, suntem o-bligaţi să începem o acţiune de modificare a sistemului de repartiţie a culturilor, adoptând şi extinzând acele culturi sau ramuri de activitate care convin regimului - comestibil. To^ de circa 4 cm. lungime, conţine mai multe seminţe de culoare gâlbue, de forma rotunda, mari de circa 2 mm. diametru. Soiuri. Se cultiva mai mult soiuri neameliorate. Ca soiuri ameliorate, literatura aminteşte : M. mare de Varşovia şi de Prusia. Clima. M. reuşeşte în regiunile temperate - calde şi secetoase. Pentru a produce 1 kg. substanţa uscata, m. consuma circa 550 kg. apa. Solul. Reuşeşte pe soluri lutoase şi luto-nisipoase, ţpe solurile nou desţelenite, cu condiţia ca^ să .nu fie acide.; M. este sensibil la redcţiunea solului ş\ de aceia se foloseşte ca plantă indicator în experienţele pe teren : reuşeşte pe goluri alcaline sau neutre şi suferă pe solprile acide. Ii plac solurile cu conţinut dej calciu. Solul se pregăteşte din toamnă aîdânc, iar primăvara se răscoleşte la suprafaţă numai cu cultivatorul sau cu grapd. Rotaţia, după prăsitoare/ leguminoase şi cereale. îngrăşăminte. In cantităţi mici suportă bălegarul. In cantităţi mai mari, bălegarul desvoltă tulpinile în dauna producţiei de seminţe. Mai bine să se dea bălegarul plantei premergătoare. Semănatul. Puritatea 96 °/o, germinaţia 93 "/o. Se seamănă în Aprilie, când nu ne mai temem de geruri târzii, pe care deşi le suportă, rămâne însă ^pipernicit. Se poate prelungi semănatul până către sfârşitul lunei Maiu. Se seamănă la 20-35 cm. între rânduri, 2 cm. adâncime şi se dă Fig. 168. — Muşchi. 1 - desvoltarea sporogonului ; p - baza tulpinei ; T - tulpina ; s - pedicel ; U - sporogon ; c - scufiţa. 2 - capsula fără scufiţă ; op - opercul. 3 - capsulă des- chisă ; sp - spori ; pe - peristom. din seminţe se prepară şi muştarul pentru masă, un condiment cu gust picant dat de uleiurile eterice cu bază de sulf, ce conţine. Se foloseşte şi în medicină sub diferite forme : sinapisme, băi, etc. M. se poate îngropa şi ca îngrăşământ verde. Pe alocurea se cultivă şi ca plantă furajeră, dându-se în cantităţi nu tocmai mari la animale. Tulpinile uscate, se folosesc la foc. La noi se cultivă circa 5000 ha., variind foarte mult suprafaţa cultivată, dela an la an. Rădăcina pivotantă cu ramificaţii, puţin viguroasă. Tulpina ramificată, goală, ajunge 0,96—1,20 m. Frunzele lobate. Inflorescenţa racem. Floarea galbenă. Fecundaţia de regulă străină, sunt însă şi cazuri de autofecundaţie. Siliqua Fig. 169. — Tăetură transversală prin tulpina unui muşchiu - f - celule acuifere alungite ; p - filamente rhizoidale. circa 10 kg./ha. sămânţă. Prin împrăştiere se dă cu circa 40 °/o mai multă sămânţă. După semănat se presează cu tăvălugul. Lucrări de întreţinere. Se pliveşte, se răreşte sau mai bine se prăşeşte. Este foarte sensibil la pulverizarea substanţelor chi- 107 MUŞTE CU FERĂSTRĂU - MUSTELA mice contra buruenilor şi de aceia la m. nu se aplica astfel de tratament. Paraziţi animali : purecii de frunze şi vespea rapiţei. v. rapiţa. Paraziţi vegetali : Pythium de Baryanum ataca plantele tinere. Recolta se face când s'au îngălbenit majoritatea tecilor şi seminţele sunt în pârgâ. Se taie pe rouă pentru câ altfel se scutura foarte uşor. Produce circa 1000 Fig. 170. — Oul şi fecundaţia muşchilor. Anteridii, arhegoarne, frunze protectoare, anterozoizi, oosfere, * celule mame în diviziune, desvoltarea oului. kg./ha. boabe şi 2500 kg./ha. tulpini. Greutatea hl. 65 kg. Turtele de m. rezultate dela extragerea uleiului se folosesc f. puţin în alimentaţia animalelor şi în canti* taţi mici. Ele se pot iolosi şi ca îngrăşământ la sol. 2 - Muştar negru. - Brassica nigra. - Sin. Sinapis nigra. Sâmânţa neagra cu reflex Toşratîc. Srliquele mi sunt păroase ca la m. alb. Conţine circa 30 % ulei. Turtele servesc la extragerea uleiurilor eterice. Din m. negru se pregăteşte muştărul de măsă francez. Din făină se prepară sinapisme puternic vezicante. In ce priveşte cultura, m. negru este mai pretenţios decât m. alb şi deaceia este cultivat mai puţin. Reuşeşte pe soluri alcaline. Spontan cresc prin lanuri : Sinapis ar-vensis, Sinapis disecata, brassica elongata, etc. Acestea se pot distruge uşor prin soluţii chimice - 5 °/o sulfat de cupru - pulverizate pe lan. Amil. Vas. Muştar de câmp. - Bot. - Sin. Hrenoasă, muştar de câmp, rapiţă sălbatică, Sinapis tcrvensis L., plantă erbacee din iam. Crucii erae, cu tulpină cilindrică puţin ramificată, acoperită cu peri rigizi; frunze o-vale, neegal-dinţate ; florile galbene, dispuse îîi lungi raceme ; fruct silicuă li- neară în lungi raceme, cilindrică, glabră sau scurt şi rigid păroasă, cu valvule tri-nerviate. Creşte prin semănături, pe lângă locuinţe, drumuri şi locuri virane. Iunie-Iulie. MUŞTE CU FERĂSTRĂU. - Ent. - In a-ceastă denumire generică sunt cuprinse hymenopterele din grupul tenthredinaer numite încă şi hymenoptere phytophage. Au forme îndesate, lipsite de ac, dar prevăzute cu un oviscapt retractil, cu marginea inferioară dinţată ca o pânză de ferăstrău. Aripile sunt bine desvoltate, membranoase, transparente, cu nervaţiune evidentă. Larvele se deosebesc de ale celorlalte hymenoptere prin aspectul lor exterior asemănător cu al omizilor de lepidoptere ; deaceia li se şi spune omide false. Capul desvoltat, sferic sau globu-los, toracele puţin diferenţiat de abdomen, trei perechi de picioare toracice şi false picioare abdominale pe toate segmentele, exceptându-se genul neurotoma - v. ac. -unde lipsesc cu desăvârşire. Larvele capătă o coloraţie foarte variată şi unele au însuşirea de a secreta o materie vâscoasă. Polimorfismul larvar este frecvent chiar în sânul aceleiaşi specii, în diferite stadii de desvoltare. Grupul se divide în patru familii, dintre care două, tenthredinoidae şi cephyde, au însemnătate pentru agricultură fiind vătămătoare, iar celelalte - siricidae şi orys-sidae - nu prezintă interes economic. Genurile şi speciile mai importante care fac parte din acest grup de insecte sunt : Fig. 171. — Muşeţel. hoplocampa, neurotoma, hiocampoides li-macina sin. salandria limacina - v. ac. -şi ¡anus cu specia j. compressus - sin. ce-phus compressus, cephus flaviventris, ce-phus luteiventris numită şi viespea perilor - v. ac. V. M. MUSTELA. - Zool. - M. martes. - Sin. Jderul - v. ac. MUSTIMETRU - MUŞUROIU 103 ramura sau tulpina, care la unul din capete are mai multe ramificaţii scurte, serveşte, în general, la zdrobirea boabelor de struguri, de către culegători sau cără-tori, în vie, în hârdaele, găleţile sau doniţele cu cari se carâ strugurii la cramă, M. vulgaris. - Zool. - Sin. Putorius vulgaris, nevästuicä - v. ac. M. putorius. - Vân. - Sin. dihorul - v. ac. M. ermineus. - Vân. - Sin. Hermelin, ca-com, mamifer din Ord. carnivore, fam. Mustelide, este de culoare castanie, pe pântece alb-gâlbui. Iarna este de culoare albă. Lungimea corpului e de 24 cm., a cozii de 9 cm. Trăeşte în Europa Nordica, Asia Nordică şi medie. Se vânează pentru blană. MUSTIMETRU. - Fiz. - Areometru întrebuinţat în glucometrie - v. ac. MUSTITOR. - Vinif. Sau mustuitor. - In Oltenia, stircâ. Este o bucată de lemn, Fig. 172. — Muştar alb. a - ramură cu frunze ; c - floare ; b - fruct. de unde se trec din nou la presat, fie cu picioarele, fie cu teascurile. Constitue unul din mijloacele cele mai incomplete ca efect de zdrobire şi din cele mai rudimentare şi mai puţin higienice, ca procedeu tehnic, deoarece, fiind între- buinţat de către lucrătorii din vie, lipseşte controlul, atât asupra strugurilor cât şi a curăţeniei. Cu el se introduc în must : praf, pământ şi o mulţime de ciuperci şi germeni ai boalelor cari pun în orice moment viaţa vinului în pericol. Ştiinţa modernă de astăzi condamnă asemenea procedee şi recomandă aducerea strugurilor întregi la localul de vinificare., unde sunt selecţionaţi, adeseori spăjlaţi şi zdrobiţi apoi cu aparate de zdrofeit anume construite în acest scop, nelasând sâ scape nici o boabă nestrivită, mărind astfel randamentul în must al strugurilor - v. zdrobitor. Al. P. I. MUŞUROIU. - Agrol. - Sin. muşunoi. Pământul strâns la baza tulpinii plantelor. M. rezultă prin îngrămădirea pe lângă plante, a pământului mârunţit. Se execută obişnuit la ultima praşilă. Şi după m. se pot da praşile, însă acestea vor fi simple răzuiri superficiale, fără să se strice m. Agricultorii noştri mici, aplică m. la toate plantele prăşitoare, fără ca să fie îndreptăţită această operaţie, mai ales în câmpia Dunării si Bărăgan, unde este secetă. M. se face cu scopul de a oferi sprijin plantelor contra vântului, de a favoriza iormarea tuberculelor - la cartofi, etc. -de a pune mai mult sol, respectiv hrană la dispoziţia plantelor, de a provoca naşterea de rădăcini adventive şi naşterea de fraţi la plantele înclinate la înfrăţire, iar în regiunile umede ajută la scurgerea şi evaporarea apei. Se afirmă că în unele regiuni şi nitrificarea ar fi mai activă în m. In unele cazuri, m. poate feri plantele şi de frig - în special m. de toamnă, care se practică mai mult în horticultură, viticultură, etc. In regiunile sub 600 mm. ploaie anuală, m. are desavantajul că mărind suprafaţa solului, măieşte evaporaţia apei din sol. In aceste regiuni numai cartoful se mu-şuroeşte moderat sau chiar deloc. In a-ceste regiuni m. la porumb se caută să se înlocuiască prin diferite alte metode de cultură - v. metoda Lister. In câmpia din sudul ţării, porumbul nu se va muşuroi, iar în regiunile mai umede, se va aplica m. mic sau mijlociu. Riguros experimental, problema m. în ţară la noi, la diferite plante şi în diferite regiuni climate şi sol - cu m. de diferite mărimi sau fără m., nu este încă deslegată. Gluşco B. 109 MUŞUROIRE - MUTAŢIUNI: a gâsit experimental câ pentru regiunea Câmpia Turzii, cu circa 600 mm. precipi-taţiuni anuale şi circa 8,40 c. temperatura medie anuala, porumbul cere 3—4 praşile, iar ultima să fie însoţită şi de m. M. la grâu, practicat în diferite metode culturale, cu scopul de a provoca înfrăţirea, nu se aplică, la noi în ţară. M. se face, în special, cu sapa de mână. Şi răriţătura aşa cum se practică la noi, pe cele două laturi ale rândului de plante îndeplineşte în bună parte aceiaşi funcţiune ca şi m. - v. bilon, râriţâturâ. Amil. Vas. MUŞUROIRE. - Agrol. - Lucrarea agricolă care constă în strângerea pământului la baza plantelor - v. muşuroiu. Amil. Vas. MUTAŢIUNE. - Biol. - Ivire, la descendenţi, de însuşiri ereditare noui, datorite unor cauze necunoscute, prin care ei se deosebesc de părinţi. Istoric. Noţiunea de m.f ca schimbare ce se transmite prin ereditate, şi astfel se deosebeşte de modificaţiu-ne, era cunoscută încă lui Darwin. - Dar-win însă a nesocotit m. ca factor al evoluţiei, el acordând importanţă micilor varia-ţiuni, modifica-ţiunilor. Astăzi, m. li se acordă cea mai mare i m p o rt a n ţ ă. Ideia că organismele evoluează prin schimbări brus-ce, discontinui, a fost formulată încă de Bate-son, - 1894 -. Ceva mai târziu, Korjinsky, -1899, - a adus contribuţia sa la desvoltarea acestei idei prin teoria hete-rogenezei. Insă contribuţia cea mai de seamă, în ordine cronologică, este cea a lui De Vries. In anul 1900 apare primul volum al lucrării lui de Vries - „Die Mutations-theorie", iar în 1903 şi volumul II. Subtitlul acestei lucrări era : „încercări şi observa-ţiuni asupra originii speciilor în regnul vegetal". Impresia pe care a făcut-o lucrarea lui de Vries a fost enormă. Alături de „Philosophie zoologique" de Lamarck Şi de „Origin of the species" de Darwin, „Die Mutationstheorie" a lui de Vries este-cea mai importantă lucrare clasică în literatura mondială, privitoare la problemele evoluţiei, eredităţii şi variabilităţiL Meritul mare al lui de Vries astăzi este acela, că a fost primul care a făcut o distincţie clară între variaţiunile ereditare şi neereditare, între m. şi fluctuaţiuni. In. al doilea rând, pe bază de material e-norm, privitor la variabilitatea şi selecţiu-nea plantelor, precum şi pe bază de cercetări anume, de Vries a formulat clar teoria m. După apariţia lucrării lui de Vries, toată: lumea începe să se ocupe de mutaţii, experimentând şi strângând material informativ, întru susţinerea sau în contra a-cestei teorii. De fapt, chiar de Vries a fost acela, care a pus bazele unei ştiinţe, care i-a combătut mult teoria m. Apoi mulţi cercetători, dar mai ales concetăţeanul lui de Vries, botanistul olandez Lotsy, au văzut în formele mutante ale plantei Oenothera,. planta cu care a lucrat şi a elaborat teoria m. de Vries, nu altceva decât formaţiuni complexe datorite hibridizărilor. Pe acest motiv în lucrarea sa „Evolution by means of hybridisation", apărută în 1916, Lotsy caută să anihileze importanţa nuca factor al evoluţiei, rolul acesta a-cordându-1 numai hibridizărilor. In curând după apariţia volumului II a lucrării lui de Vries, despre natura hibridă a speciei Oenothera Lamarckiana începe să vorbească şi cunoscutul hibridolog englez, savantul Bateson. Atunci însuşi de Vries se ocupă de cercetarea mai amănunţită a naturii ereditare a speciilor de Oenothera, ajungând în curând la concluzia, că de fapt această plantă se comportă foarte ciudat în cazuri de încrucişări, abătân-du-se mult dela legile mendeliene. Astfel, de ex., s'a constatat că generaţia Fi dintre Oenothera Lamarkiana şi alte specii de Oenothera nu e uniformă, ci desbină în două sau chiar mai multe tipuri, ce râmând mai departe constante. Aceste a-bateri dela legile mendeliene au atras a-tenţiunea citologilor şi genetiştilor de pretutindeni. Lucrările lui Cleland, Renner, Gates, Darlington şi Sturtevant, dovedesc precis, că multe specii de Oenothera nu sunt altceva decât plante heterozigote, foarte complexe şi complicate. Se stabileşte precis, că celulele sexuale ale speciilor de Oenothera, precum şi ale altor plante, poartă diferiţi factori ereditari. Se stabileşte aşa zisa heterogamie, adică diferenţe ereditare în celulele sexuale a aceleiaşi plante. Iar la specia Oenothera Lamarckiana, heterozigotă complexă, se dovedeşte existenţa a două feluri de celule sexuale: velutina şi caudens. Faptul însă, că specia aceasta heterozigotă: .1 ‘ -s(X €l( , )i< )i( ■>i<« Fig. 174. — A: Mutaţiuni de genă - Aa - recesivă ; b—B - dominantă ; c—c' alele multiple. B - muta-ţiuni cromosomiale. C -mutaţiuni de genomi. MUTATOARE - MUTINUS apărea întotdeauna uniformă şi constantă, se datoreşte prezenţei de factori letali, cari cauzau neviabilitatea homozigo-telor. Aşa dar, descendenţa ei era compusă întotdeauna numai din plante he-terozigote, deci era uniformă. In sprijinul acestor constatări mai vine şi faptul că multe seminţe de Oenothera nu încolţeau iar polenul era steril. Toate aceste fapte au făcut, ca după 25 de ani de cercetări citogenetice însuşi de Vries a recunoscut nepotrivirea speciilor de Oenothera pentru studierea m. In acelaş timp îm>ă, ideia existenţei m. şi importanţei lor în evoluţie a câştigat din ce în ce mai mult teren. S'au constatat m. la cele mai variate organisme. S'a făcut distincţia între m. vegetative şi m. în sânul liniilor pure. Mai ales, mult material de cunoştinţe s'a dobândit când pentru cercetările m. s'a folosit musculita Drosophila. Teoria m.f în urma multiplelor lucrări ale unui şir nesfârşit de gene-tişti, cum sunt Morgan, Muller, Dobzhan-sky, Timofeeff-Ressovsky şi alţii a căpătat din contră noui baze solide şi consti-tue principalul element al evoluţiei. Teoria m. astăzi. Ca mutaţiuni se consideră acele neaşteptate şi spontane schimbări ereditare, cari în mersul lor e-reditar ulterior pot în încrucişări să des-bine şi să se recombine după regulile general mendeliene. La toate organismele cercetate - vegetale şi animale - s'a constatat ivirea spontană de m. De aci se deduce, că proprietatea de a muta spontan este o însuşire generală, proprie tuturor grupelor de organisme. Despre cauzele m. încă nu se poate spune nimic precis, dar în orice caz cercetările în această direcţie sunt destul de avansate şi în curând vom avea şi a-ceastă problemă deslegată. Cert este, că la baza schimbărilor ereditare - de mutaţiuni - stă acţiunea factorilor mediului extern asupra organismului şi reacţiunea organismului la aceşti factori. S'a putut dovedi, că toate formele posibile de schimbări ale însuşirilor morfologice şi fisiologice pot lua naştere prin m. Dela m. mari - macro-mutaţiuni - până la m. mici - micro-mutaţiuni - se înşiră toată gama de schimbări, ce abia pot fi percepute sau constatate. Toate m. se pot grupa în 3 tipuri principale : 1 - M. de gene sau M. iactoriale ; 2 - M. de chromosomi; 3 - M. de genomi. M. factoriale sunt datorite schimbărilor ivite într'o singură genă. In cazuri de m. chromosomale suferă schimbări forma u-nuia sau mai multor chromosomi prin ruperea unei părţi oarecare dela unul şi ataşarea ei la un alt chromosom sau chiar 110 pierderea ei. Aci trebuesc considerate : fragmentarea, deficienţa, inversiunea, de-leţiunea, translocarea şi duplicarea. In cazul m. de genomi nu suferă schimbări nici genele singuratice şi nici chromoso-mii, ci este afectat numărul unora sau chiar tuturor chromosomilor : - haploidie, heteroploidie, poliploidie. De aci putem afirma, că întreaga variabilitate ereditară a organismelor se bazează pe m. în ge-nom, inclusiv schimbarea efectului de a-şezare a genelor. La plante aci se mai adaogă încă m. de plastide, adică schimbările unof structuri distincte şi constante aflătoare în citoplasmă. In privinţa vitalităţii m. s'a putut stabili, că majoritatea lor sunt inferioare tipului original, totuşi sunt şi ;mutante, care se arată mai bune ca orijginalul, bineînţeles, o influenţă însemndtă asupra vitalităţii m. având condiţiiinile mediului extern, cum sunt : temperajtura, umiditatea, hrana, desimea populaţiei, etc. In ceea ce priveşte frecvenţa m.f s'a constatat că cele mai frecvente sunt m. mici, care sunt atât de importante pentru evoluţia lumii organice ; deşi se cunosc cazuri, când şi macro-mutaţiunile -plante poliploide - au furnizat material suficient şi potrivit pentru procesul evoluţiei. _ A. Pies. MUTĂTOARE. - Bot. - Bryonia dioica. -L., - M. cu poame-roşiif plantă erbacee, veninoasă, agăţătoare prin cârcei, din fam. Cucurbitaceae, rădăcina groasă şi cărnoasă ; frunze peţiolate, cordiforme, aspre, palmate cu 3-5 lobi anguloşi ; flori albe-gălbui, cu vinişoare verzi, sunt dioice, dispuse în cime corimbiforme, cele mas-cule lung-pedunculate, cele femele a-proape sesile, caliciul florilor femele a-junge până la jumătatea corolei, stigmatele acoperite cu peri aspri ; fructe gla-bre ; brace-roşii, globuloase. Creşte pe gardurile viilor şi grădinilor ţărăneşti, prin tufişuri, înfloreşte în Iulie-August. MUTELCĂ •• Piuliţa şurubului - v. ac. bre, bace-roşii, globuloase. Creşte pe prin tufişuri. înfloreşte în Iulie-August. MUTIC. - Bot. - Muticum. - Frunze mutice, acelea care nu se termină cu vre-un organ prelungit - spin, aculeu, setă, etc., in opoziţie cu frunze mucronate. MUTINUS. - Bot. - Gen de ciuperci din familia Phallaceae. Receptacul fusiform, în tinereţe ajungând până la vârful vol-vei. Massa sporilor acoperă partea superioară a receptacolului. Sunt cunoscute 6 specii. Cea mai răspândită şi care se află şi la noi e M. caninus. - Pers. - Fr., cu receptacul alungit, gros de ca. 1 cm., cel puţin în partea inferioară albicios, cu partea purtătoare de massă sporiferă co- Ill MUTMEL - MUTUALITATE lespunzând la ca. 1/3—Vg din lungimea totală a receptacolului ; creşte în Europa şi America de Nord. MUTMEL. - Bot. - Triticum dicoccum v. grâu. MUTUALE. - Econ. pol. - Societăţi de ajutor ai câror membri se asigura reciproc în vederea unor anumite eventualităţi ; ele au de scop sa formeze un capital, care rămâne proprietăteă indiviză a tuturor ăsociăţilor şi căre serveşte ă înlesni pe membrii lor, în căz de nevoie. Ele sunt susceptibile ă luă formele cele măi diverse. Aşa, unele sunt generale, a-dică ălcătuite din indivizi de ori ce profesiune, ăltele sunt profesionale; unele sunt compuse exclusiv din bărbăţi Său exclusiv din femei, ăltele sunt mixte şi admit chiăr şi copii. MUTUALITATE. - Pol. Soc. - Este ma-nifestăreă morală ă solidarităţii sociale. Ea este asocierea indivizilor cu scopul de a se ajuta laolaltă, pentruca unii din ei, lăsaţi la singurele lor puteri, să nu fie striviţi în lupta care o duc contra greutăţilor de tot felul. In orice agregat, inconştient sau conştient, fiecare suferă văzând micşorân-du-se forţa de atac sau de rezistenţă a tovarăşului de luptă. In orice agregat se stabileşte între membrii săi o simpatie, o legătură sufletească indestructibilă, o fraternitate, o solidaritate interioară. Durerea tovarăşului de luptă e împărtăşită şi de ceilalţi. Dar deosebit de aceasta, boala, mizeria la unii membri ai grupului, slăbesc grupul şi acţiunea comună a acestui grup devine mai dificilă, rămasă numai în sarcina celor valizi. Este deci firesc ca fiinţele solidare conştiente cu ele însele, să se ajute, să se întărească în chip reciproc. întemeiată însă pe simpatia reciprocă născută în grup, sau pentru interesul general al grupului, ajutorul reciproc, mutualitatea, este o puternică asociaţie morală. Acest ajutor reciproc, această caritate reciprocă, nu este făcută în vederea sprijinului economic pe care l-ar putea avea indivizii în colectivitate, ci în scopul întăririi societăţii prin întărirea membrilor ei. Aci stă fondul moral'al m. Prin m. se urmăreşte înlăturarea filantropiei, care umileşte, scoboară, deprimă. Ea face să se nască şi să se desvolte simţul de solidaritate conştientă, ea substituie pomenii desonorante, dreptul de ajutor datorat, alătură sentimentului fraternităţii pe acel al demnităţii omeneşti. Prin m. se realizează o organizaţie socială mai bună, mai dreaptă ca cea de astăzi. Prin m. se face în organizaţia socială un pas către idealul societăţii : dreptatea socială. Prin ea, indivizii nu mai sunt lăsaţi singuri în faţa loviturilor soartei, ci sunt susţinuţi moralmente şi ajutaţi să se refacă, pentruca elementele utile să fie păstrate societăţii, iar cele căzute să nu împiedice societatea în mersul ei înainte. Prin asociaţie mutuală se înţelege, în general, stabilirea unor astfel de raporturi reciproce între persoanele asociate, încât sa existe în ea o egalitate desăvârşită de sarcini şi foloase. In aceste asociaţii nu se urmăreşte un câştig material, nici individual, nici colectiv, ci împărţirea egală a pagubelor rezultate în urma riscurilor şi nefericirilor naturale, la care sunt expuşi asociaţii. Această împărţire se face în chip mutual. In asociaţia mutuală se urmăreşte câştigul moral, atât pentru individ, cât şi pentru asociaţie în general. M., ca şi asigurarea, are de scop garantarea oamenilor contra riscurilor naturale. Deosebirea dintre asociaţia mutuală şi întreprinderea de asigurare - fie ea individuală sau socială - este aceea că în aceasta din urmă, acel care ia a-supra sa riscul celorlalţi, îşi rezervă un câştig material. Asociaţia mutuală are lin fundament moral, pe când întreprinderea de asigurare, unul economic, însă în a-fară de această deosebire esenţială, e şi deosebirea formală, că prima este girată de ea însăşi, iar a doua de o persoană în afară de totalitatea interesaţilor; ambele au aceeaşi bază teoretică, şi într'un caz şi în altul există o m.f o mutualizare a riscurilor şi aceleaşi principii de solidaritate. Superioritatea asociaţiei mutuale nu constă în desinteresarea ei, ci în a-ceea că în ea solidaritatea este conştientă. e o solidaritate socială, pe când în societăţile de asigurare, solidaritatea, constituită tehnic de societăţi, e inconştientă. Cu toate acestea, prin practica asigurărilor, prin răspândirea ei în mas-sele cât mai largi, prin educaţia mutua-listă ce se face în păturile poporului, de o parte, şi prin transformarea economică firească la care sunt supuse şi societăţile de asigurare, ca orice societate economică, de altă parte, simţul de prevedere şi de ajutor reciproc se desvoltă, solidaritatea devine şi aci din ce în ce mai conştientă, astfel că, atât asociaţia mutuală, cât şi societăţile de asigurare, împlinesc şi vor împlini acelaş rol social. Trecând dela asigurările private, la a-sigurările sociale, apropierea între m. şi asigurări devine şi mai vădită. In asigurările sociale dispare mobilul economic şi apare cu mai multa putere scopul social. Asigurările sociale sunt, în politica socială, ca organizare obligatorie, MUZEU 112 corespondentul mutualităţii ca asociaţie libera. Deosebirea dintre m. şi asigurări sociale, nu este decât de ordin moral : puterea acţiunii voluntare, în faţa constrângerii obligatorii, solidaritatea socială voluntară şi conştientă, faţă de solidaritatea socială obligatorie. M. liberă, din acest punct de vedere, este superiocxră asigurărilor sociale, din punctul de vedere însă al realizărilor sociale, această superioritate nu există decât dacă m. se poate înfăptui şi dacă este destul de răspândită pentru a satisface deplin interesele societăţii. Ea poate avea o influenţă considerabilă asupra societăţii, asupra desvoltării solidarităţii sociale pe toate tărâmurile, însă societatea organizată, Statul, trebuie să intervină întotdea- văţaţii vremii, întreţinuţi acolo pe seama statului, pentru a se putea îndeletnici făra nici o grijă, cu preocupările lor ştiinţifice. Ei se îndeletniceau în deosebi cu filologia, poesia, medicina şi ştiinţele exacte. O bibliotecă enormă, cu peste 400.000 suluri, le sta la dispoziţie pentru cercetările şi meditaţiile lor. Acel înalt for de cultură din antichitate, era ceea ce sunt astăzi Academiile, Universităţile şi Muzeele noastre, cu tezaurul lor spiritual şi experimental. Intre instrumentele culturale de care se poate dispune, fără îndoială se poate a- firma că m. au a îndeplin: un rol de căpetenie. Pentru învăţământ, s'au după şcoală, creiat succesiv şcolile superioare specialş şi Universită- una când iniţiativa particulară nu este destul de puternică şi de activă, pentru a face faţă tuturor necesităţilor de ajutor mutual. N. Ghiul. MUZEU. Cuvântul derivă dela grecescul musa, care în antichitate însemna „Templul Muzelor". Templul muzelor era. locul consacrat muzelor, adică ştiinţelor şi artelor. începutul fondării m. a luat naştere înainte de era creştină, odată cu trezirea unei nevoi temeinice de cultură. Antichitatea ne înfăţişează ca mai vechiu M. din Alexandria - Egipt - fondat de Ptolemaeos Philadelphos, între anii 285-247, înainte de Christos. In acel muzeu celebru, care dispune de o clădire monumentală, erau adunaţi în- ţile, iar pentru adunarea, conservarea, studierea şi expunerea operelor de artă, a rarităţilor şi a întregului material documentar ştiinţific, au rămas m. Astfel, m. constituesc cele mai puternice instrumente pentru înaintarea şi răspândirea culturii şi a ştiinţei. Felul m. a evoluat după nevoile intelectuale şi materiale ale timpului. Nevoia unei rânduiri ştiinţifice a materialului a-dunat, a dus treptat la o specializare tot mai mare şi apoi la separarea colecţiilor în M. de Artă şi M. de Ştiinţe. Astfel, în anul Î 635 au luat fiinţă la Paris, Muzee Speciale de Ştiinţă Naturală, între care marele „Museum naţional d'His-toire Naturelle", dela Jardin des Plantes, în care învăţaţii Cuvier, Lamarck, Geoi-froy S-t Hillaire, Buffon, Pasteur, Che- 113 MUZEU vreuil, etc., şi-au desfăşurat marea lor activitate în domeniul ştiinţelor. La 1679 s'a înfiinţat apoi la Oxford, de către Elias Ashmole, cel mai vechiu m. din Anglia, căruia îi urmează Woodwar-dian Museum dela Cambridge - 1728 marele Muzeu de Ştiintă Naturală din Leiden - Olanda - şi altele. ziarul ieşean „Albina Românească" din 28 Ianuarie 1834 scrie câ : „Scoposul de căpetenie al Soc. de Naturalişti este : a urma îndeaproape înaintarea ştiinţei şi a literaturii, a întemeia starea sănătăţii şi a se îndeletnici cu Istoria Naturală a a-cestui pământ. D-lor M. Logofăt K. Sturza şi Aga G. Asaki, madulari ai societăţii, au hărăzit pe întreg an, sala cea frumoasă din casele D-sale Agăi' Alex. Balş, spre a fi încăperea lucrărilor Societăţii şi unde se află acum aşezat al ei cabinet sau Mu-zeum, a căruia solenelă deschidere se va face Dumineca viitoare 4 Februarie, după care apoi în toată Dumineca, acest muzeu va fi deschis pentru doritori dela 10 dimineaţa până la 2 după mează-zi". Fig. 176 — Dioramă din Muzeul de Şt. Naturale Dr. Grigore Antipa spune că M. de ştiinţa, moderne, ca o consecinţă a des-voltării lor istorice, au a îndeplini următoarele 3 funcţiuni fundamentale : 1 - Ca institute de cercetări ştiinţifice, pentru înaintarea ştiinţei pure şi aplicate. 2 - Ca depozite de colecţiuni, conservate, clasificate şi rânduite astfel ca să poată servi în orice moment ca material documentar şi de cercetări ştiinţifice. 3 - Institute de popularizare prin colecţiuni publice, însoţite de preparate, modele şi explicaţiuni, alese astfel încât să poată servi necesităţilor învăţământului, cât şi răspândirii ştiinţei în marile masse populare. In ţara noastră, muzeele sunt de o vârstă cu începuturile formării tezaurelor mănăstirilor înălţate şi înzestrate de ctitori şi donatori, cu podoabe de mare preţ ca valoare propriu zisă şi raritate. Chiar astăzi, după furtunoasele epoci de încălcări, prădăciuni, incendii, şi după dramaticele nedreptăţi istorice suferite de neamul nostru, tezaurele mănăstirilor Putna, Secu, Neamţ şi altele, mai dispun de rarităţi, în care odoare se oglindeşte civilizaţia trecutului nostru, aici la răspântia unor nesfârşite încălcări seculare cauzate de forţa vecinilor mai numeroşi. Primul m. organizat în ţară, după principii ştiinţifice, a fost cabinetul de Istorie Naturală din Iaşi. Cu privire la inaugurarea acestui m„ Fig. 177 — Fauna deltei. Dioramă din Muzeul de Şt. Naturale Principalii fondatori ai muzeului din Iaşi au fost d-rii Mihail Zotta şi I. Czihak. In anul 1844, Societatea de medici şi naturalişti din Iaşi a cumpărat pentru muzeu, casele vornicului Costacke Sturza, din Str. de Sus, astăzi Str. I. C. Brătianu, cu suma de 3000 galbeni, pentru care s'au emis acţiuni de câte 80 ducaţi - galbeni -. In sala de şedinţe a Soc. de medici şi naturalişti din clădirea m. de Istorie Naturală din Iaşi, sau Cabinetul Elefantului cum i se zicea pe atunci, s'a făcut în ziua de 3 Ianuarie 1859, alegerea premergătoare a lui Alex. Ion I Cuza, ca dom- 8 MUZEU 114 nitor al Moldovei. In m. se mai pâstreazâ încă, în sala de şedinţe, urna de care s'au servit deputaţii Moldovei, la alegerea lui Cuza. In Iaşi, pe la unele din laboratoarele Universităi, se găsesc câteva colecţiuni de valoare, între care citam pe ale Institutului de Parazitologie. Pinacoteca din Iaşi, deasemeni dispune de lucrări de mare valoare artistica. Muzeele din Iaşi sunt datorite iniţiativei particulare, isvo-rîtâ numai din entuziasmul unor persoane Fig. 178—Vitrina la Muzeul de Şt. Naturale de elită, care entuziasm a dispărut odată cu încetarea lor din viaţă. La Bucureşti, m. de istorie naturală a luat fiinţă sub imboldul iniţiativei oficiale. A fost fondat în anul 1834, de Principele Alex. Ghica al Munteniei, cu sediul în nişte încăperi ale Spitalului Coltea. In a-nul 1837 a fost numit- conservator al m. pictorul Carol Wahlstein de Vella, originar din Gospici - Croaţia -, care era şi profesor de desemn şi caligrafie la liceul Sf. Sava. M. propriu zis era un „Cabinet de Curiozităţi”, unde erau îngrămădite diferite rarităţi, o puşcă dela Mihai Viteazul, o sabie, un tablou, etc., iar cât priveşte specimenele zoologice, se reduceau la oarecare monstruozităţi, la câteva preparate şi piese de mineralogie. In anul 1850, m. acesta s'a despărţit de secţia ştiinţelor fizice şi naturale. Preparatorul italian Fererat în urmă director, aduce m. o bogată colecţie de animale do toate clasele, împăiate şi în alcool, donate de m. din Turino, cât şi cu animale din ţară, împăiate de el. Construindu-se noul local al Universităţii, „Muzeul de Zoologie şi Mineralogie” se mută în aripa dreaptă a acestei clădiri. Urmează la conducerea m. entuziaştii naturalişti, Profesori Gr. Ştefănescu apoi Dr. D. Brândză, care muta colecţia de botanică în institutul de la Cotroceni. Fostul om politic Dimitrie Sturza, ca Ministru al Instrucţiunei Publice, a cumpărat pentru m. o colecţie de insecte din ţară de la entomologul Montandon din Broşteni şi o colecţie de coleoptere de la Kenderessy din Transilvania. O viaţă nouă pentru Muzeul de Istorie Naturală din Bucureşti începe la 4 Aprilie 1893, (pând naturalistul Grigore Antipa a fost numit Director. De| atunci până acum - 1941 -, timp de 47 ¿mi, Gr. Antipa se confundă cu marea sa operă, care din 1933 îi poartă numele. j In scop de a înmagazina şi sorta materialul adunat, în 1894 închiriază o casă particulară în strada Polonă, în aşteptare de a putea să-şi prcicure fondurile necesare construirii noului! local. La 24 Mai 1908, Regele Carol Î, a inaugurat Muzeul Zoologic, care la 18 Iunie 1914 a luat numele de Muzeul Naţional de Istorie Naturală, după ce au fost orânduite 11 săli, destinate colecţiunilor de anatomie şi embriologie comparată, antropologie şi etnografie, geologie, paleontologie, mineralogie şi petrografie. Co-lecţiunile publice fură organizate pentru a putea fi puse la dispoziţia învăţământului de toate gradele \ şi categoriile, avându-se în vedere popularizarea ştiinţei. In ceia ce priveşte colecţiunile zoologice, aceste tipuri reprezentantive, au fost expuse pe cât posibil în mici grupuri biologice, compuse din bărbat, fe-mee şi progenituri, care fură situaţi în mediul lor obişnuit, cu hrana lor, cu inamicii şi mijloacele lor de apărare, etc. Relativ la om, s'au expus cele mai importante caracteristice asupra evoluţii sale anatomice, embriologice, anatomo-patologice, antropologice, preistorice, etnografice, etc. Secţiunile paleontologice, geologice au fost aranjate cu cea mai desăvârşită îngrijire, evitându-se de a se plictisi sau obosi vizitatorul trecut prin prea multe variaţiuni şi detalii. Organizând muzeul de Istorie Naturală din Bucureşti, directorul Antipa a făcut nu numai operă ştiinţifică, ci a înfăptuit o mare acţiune patriotică. El a pus în valoare frumuseţile şi bogăţiile ţării sale pe*ntru a fi înfăţişate vizitatorului român şi pentru a atrage admiraţia streinului doritor de a ne cunoaşte ţara. Gr. Antipa a dorit să creieze o instituţia 115 MUZEU culturala în caie sa se poatâ instrui cei mari şi cei umili, intelectuali şi analfabeţi, bătrâni şi copii, reuşind astfel a obţine un mare numâr de vizitatori, până la 400.000 pe an, oameni de condiţiuni sociale cu totul diverse. Nu se pomeneşte strein de marca în trecere prin Bucureşti, care sâ nu vina sa viziteze muzeul şi sâ adreseze elogii organizatorului sau. Săteni şi intelectuali, autohtoni şi streini defilează circa 1,5 km., prin faţa vitrinelor nesfârşite pe o suprafaţa de 3400 m.p. în care sâli şi compatrimente, sunt expuse circa 200.000 exemplare alese. Dupâ cum în marile muzee din Europa, cele mai proeminente autorităţi ştiinţifice, «ca : Cuvier, Lamarck, Geoffroy St. Hilaire, Chevreuil, Darwin, Pallas, Gamelin, K. E. von Baer, Juess şi mulţi alţii, au putut să-şi desfâşoăre muncă şi geniul lor, spre a înâlţă gloria ţârilor cârora aparţin şi nivelul intelectual al omenirii, tot astfel şi acest muzeu de istorie naturala din Bucureşti, graţie doctorului Antipa, trebuia sa devină un adevârăt focăr de ştiinţă şi cultură ăl neămului românesc. Pălătul Muzeului de Istorie naturala din Bucureşti, este situat în Piaţa Victoriei, colţ cu şoseaua Kisselef. Tot pe şosea, puţin mai înainte, se afla impozanta clădire în stil românesc, ă Muzeului de Geologie, fondăt de o altă personălităte cu prestigiu mondiăl, profesorul L. Mrăzek. Conţine colecţii bogăte cu privire lă solul şi subsolul ţârii cu toăte bogăţiile săle de natură minerală. Pe stângă, peste drum, se află în construire şi formăţie Muzeului Naţional al României. In Bucureşti măi sunt nenumărate m. de artă, pictură si sculptură între căre se citează: Pinacotecă Statului la Ateneul Român, unde se găseşte şi marea frescă şi foarte bine la 30°—40°. Lumina nu o stânjeneşte. Oxigenul es\& foarte necesar vieţii acestui ferment. Puţin aerat, el îmbătrâneşte iute şi cade la fund. Aici se acumulează în drojdii şi fie m. v. însăşi, fie prin diastazele sale, provoacă- reduceri susceptibile de a determina în vin mirosuri sulfhidrice. Printr'o oxidare foarte energică, m. v. decolorează în parte vinurile albe tinere şi vinurile roze. M. v. se hrăneşte cu diferite elemente din vin şi secretă la rândul său substanţe capabile să acidifice gustul vinurilor. Ea' fixează oxigenul din aer şi cu alcoolul1 formează acidul carbonic: C2H60 + 60 = 2C02 + 3H20 Reînoirea aerului la suprafaţa vinului în butoaiele care nu sunt pline, este foarte necesară existenţei fermentului. In vinurile cu 100 alcool, m. v. se desvoltă bine, pe când în cele cu circa 150* alcool se deprinde mai anevoie. Aciditatea vinului este diminuată de acest ferment. M. v. distruge taninul, substanţele ta- 119 MYCOPORACEAE - MYOSOTIS noide, materiile colorante şi raşinele a-mari din grupa pirogalolului Are nevoie absoluta de materii azotoase, fosfatice şi potasice. Deaceea fermentul prefera vinurile tinere bogate în extract. Pierderile în alcool, aciditate, tanin pe care le-au suferit vinurile, explicâ pentruce acestea devin searbăde şi fârâ buchet. întrucât vinurile bolnave de floarea vinului nu conţin nici un element nou şi străin unui vin normal, ele se pot consuma, însă în prealabil cupajate cu alte vinuri alcoolice, acide şi bogate în tanin. MYCOPORACEAE. - Bot. - Familie de licheni din grupa Ascolichenes-Pyreno-carpeae, cu thal crustaceu, uniform, epi-sau endophloeodic, cu gonidii de Trente-pohlia sau Palmella. Apotecii închise, împărţite prin unul sau mai mulţi pereţi despărţitori, în mai multe camere sau cu un singur himeniu, deschizându-se la vârf, prin unul sau mai mulţi pori sau printr'o ruptură neregulată. Parafize lipsesc. Din cele trei genuri - Asteroporum Muell. - Arg., Mycoporellum Muell. - Arg. şi Dermatina Almq. - unul e reprezentat prin câteva specii şi în flora ţării noastre ; mai răspândită e specia Dermatina elabens Fw., o specie horticolă. P. Cretz, MYCORHIZA. - Bot. - Filamente myce-liene fine, ramificate, aparţinând ciupercilor Ascomycetae, din genul Nectria şi care trăesc în simbioză cu rădăcinile plantelor fanerogame. M. se întâlnesc : pe rădăcinile ori rhizomele tuturor fane-rogamelor saprofite, pe rădăcinile mai tuturor Orchideelor, la unele epifite, pe rădăcinile arborilor din locurile mlăştinoase, din turbării, ex. brazi, arini, sălcii, fagi, tei, etc. M. se prezintă în două feluri : ca o pastă deasă la suprafaţa ră-dăcinei numai, când se numeşte M. ectotro-fă, sau în interiorul celulelor epidermei ş i scoarţei rădă-Fig. 183 — Micorhiză. cinei, când se 1 — ectotrofă la stejar; numeşte M. en- 2—endotrofă la orhideş dotrofâ. Primul caz - se întâlneşte la rădăcinile arborilor amintiţi, al doilea la saprofite şi la Orchidee ; în ambele cazuri, organele cu m. se prezintă deformate, hipertrofiate, noduroase. MYCOSPHAERELLA. - Fitop. - Sin. Sphae-rella. - v. ac. MYGALA - Zool - Nume dat unor arah-nide,caracterizate prin direcţiunea orizontală a chelicerilor şi prezenţa a patru saci traheeni. Trăesc în regiunile calde ale globului. Fig. 184 — Mygala în cuibul ei MYOPORACEAE. - Bot. - Familie de plante fanerogame din vecinătatea Acan-thaceelor, cuprinzând arbori, arbuşti sau subarbuşti adesea glanduloşi sau lanat-păroşi, cu frunze alterne sau opuse, nestipulate şi întregi; flori sau inflorescenţe axilare, fără bractee, hermafrodite, acti-nomorfe sau zigomorfe. Caliciu 5-fidat, ca şi corola, 4 stamine. Ovar superior. Fruct cu exocarp cărnos şi endocarp pietros. Familie răspândită mai ales în Australia şi Oceania, dar cu reprezentanţi şi în Africa şi America tropicală. P. Cretz. MYOSOTIS. - Bot. - Gen de plante din familia Borraginaceae. Plante erbacee, cu flori în ráceme simple, nebracteate. Caliciu 5-partit. Corolă hipogină, hipocrateri-morfă. 5 stamine inserate pe tubul corolei, cu antere peltate. Ovar 4-lobat. Stil simplu, stigmat capitat. Nucule 4, distincte. Din numeroasele specii ale acestui gen, cresc în flora României, următoarele : M. caespitosa Schultz, M. micrantha PalL, M. versicolor - Pers. ■■ Sm., M. sparsillora Mik., M. hispida Schi., M. arvensis - L. -Hill. Sin. Ochiul-şarpelui, - v. ac. - M. silvático Hoifm. Sin. Nu-mâ-uita, - v. ac. - M. alpesfris Schm. şi M. palustris - L. - Lam. Sin. Ochii-pâsâruicii - v. ac. P. Cretz. MYOSURUS - MYRIAPODE 120 MYOSURUS. - Bot. - Gen de plante din familia Ranunculaceae. Mici erburi anuale cu frunze radicale lineare, întregi, şi cu scape nude, uniflore. Flori cu caliciu pen-tafil, corola cu 5 petale, 5-20 stamine, o-vare uniloculare, multe şi receptacolul fructifer alungit. Singura specie dela noi, M. minimus L. - Codiţuca, - creşte prin ogoare, semănături, mai ales pe locuri sârate. P. Creiz. MYOXUS GLIS. - Zool. - Sin. Guzgan, şobolan de munte, pârs cenuşiu, mamifer din Ord. Rozătoare, fam. Myoxide. Pe spate este cenuşiu-brun, pe burta alb, coada cu pâr mai mare, urechile V3 cât capul, lungimea corpului 16 cm., a cozii Fig. 185 — Myosotis - linia Marga Sacher 13 cm. Trâeşte în Europa sudică şi centrala, mai ales în pădurile de stejar şi fag. Se hrăneşte cu fructe şi de aceia strică grădinile. La Romani, se considera carnea lui gustoasă, ca o mâncare delicioasă, de aceea se ţineau şi îngrăşau în anumite colivii. MYRIAPODE. - Zool. - Clasă de Arthro-pode, numite popular animale cu o mie de picioare. Corpul este a-lungit şi viermi-form, capul distinct, cu o pereche de antene filiforme, o-chii simpli, mai rar compuşi, piese bucale mai mult sau mai puţin complexe. Corpul nu este despărţit în torace şi abdomen. Organizaţia internă se apropie mult de a insectelor. Sistemul nervos are dispoziţia tipică dela Anelide. Fig. 186 — Myosurus minima Tubul digestiv, aproape rectiliniu, prezintă un esofag înconjurat de glande salivare şi uneori dilatat într'o guşa, un stomac cilindric prevăzut cu numeroşi cecumi glandulari, un intestin scurt în care se varsă 2-6 canale urinare sau tuburile lui Malpighi, şi care se lărgeşte în porţiunea terminală în rectum pentru a ajunge la anus, situat pe ultimul inel abdominal. Aparatul circulator este analog cu al insectelor - v. ac. - Aparatul respirator este reprezentat prin trahei, ce sunt formate din două tuburi lungi, şi primesc aerul prin stigmate dispuse variabil. Sexele sunt separate, organele reproducătoare se compun dintr'un tub lung nepereche, urmat de un canal excretor simplu, însoţit de glandele accesorii şi la femele de o glandă seminală. Larvele sunt prevăzute numai cu 6 — 8 perechi de picioare. E 1 e suferă năpârliri succesive în care timp se desvoltâ progresiv, inelele, picioarele şi ochii. M. sunt animale terestre, ele trăesc sub pietre, sub muşchi şi în toate locurile întunecoase şi umede. Cuprinde două ordine : Ard. Chilognathae şi Ord. Chilopodae. Ord. Chilognatae cuprinde m. cu corpul cilindric, prevăzut cu 2 perechi de picioare pe fiecare inel. Antenele sunt scurte cu 7—8 articole. Aparatul bucal compus dintr'un labrum, mandibule tari şi dinţate şi o valvă quadrilobată, altădată descrisă ca o buză inferioară. Stigmatele se deschid pe faţa ventrală. De fiecare parte a regiunii dorsale se găsesc pori, prin care iese o secreţiune acidă care serveşte la apărare. Au două orificii genitale şi se pot înfăşură în spirală. Cuprinde genurile: Iulus blaniulus, Polydesmus, Glomeris. Se hrănesc cu vegetale, fiind păgubitoare pentru agricultură, deoarece rod seminţele în momentul germinării. Unele specii atacă în câmpurile de sfeclă, iar altele rădăcinile de legume, şi pe cele ale viţei, sau se introduc în fructe căzute. Fig. 187—My- riapod - Sco-lopendra cin-•DiDţnb A - autene; m-maxilarez; pm - fălci. 121 MYRICACEAE-MYRMELON Ord. Chilopode cuprinde m. cu corpul •turtit prevăzut cu o singura pereche de picioare pe fiecare inel. Antenele sunt •mai lungi formate din 12 articole. Stigmatele se deschid pe cele doua pârţi ale inelelox; nu au decât un singur orificiu genital situat la extremitatea posterioare a corpului deasupra anusului. Mai cunoscute sunt genurile: Scolopendra, Lithobius, Geophilus, Scutigera, care se hrănesc numai cu arachnide şi insecte mici. Muşcătură de scolopendrâ este dureroasă. - S. cingulata, specie comună în sudul Franţei, poăte provoca prin muşcătură să o umflătură locală, căre trece iute. In Antile, Guyana şi Senegal, alte specii produc răni destul de serioase. Unele specii mici mai ales de geophilus se introduc în fosele nasale sau sinsurile frontale ale omului producând violente dureri. M. Vr. MYRICACEAE. - Bot. - Familie de plante, vecine cu Juglandaceele şi Casuarina-ceele. Sunt arbuşti cu frunze alterne, simple, intregi, serate sau incise, cu glande resinifere. Florile sunt dispuse în amenţi axilari sau terminali, simpli sau paniculat-racemoşi, monoice său dioice, rareori androgine. Florile mascule în ămenţi filifor-mi, cu 2 bractee şi 2 stămine; florile feminine în ămenţi ovăţi sau cilindrici, cu un ovar uniovulăt şi două stigmate. Fruct uscat, nedehiscent, drupaceu, monosperm. Familia cuprinde numai un singur gen, Myrica L. cu cca. 40 specii în regiunile calde şi temperate. Singura specie europeană, M. gale L., care creşte spontană în vestul şi nordul Europei, e adesea cultivată ca arbust de ornament. Mai multe specii exotice ca M. cerifera Mart., M.r carolinen-sis Nutt. din America de Nord şi M. quercifolia D.C., M. cordifolia DC. şi M. laci-niate DC. din Africa australă Fig. 188. - Myrica gale “^etal°â care se află pe învelişul fructului şi care se obţine prin fierberea acestuia în apă; întrebuinţările cerii de m. sunt aceleaşi ca acelea ale cerii de albine. P. Cretz. MYRICARIA - Bot - Sin. calina roşie de munte - v. ac. MYRIOPHYLLUM. - Bot. - Gen de plante din familia Halorhagidaceae, Erburi aqua-tice cu frunze alterne sau verticilate, pec-tiriat-penatisecte. Flori axilare solitare, se-sile, la baza bibracteate, monoice. Tubul . caliciului tetragon. Corola cu 4 petale. i Stamine, 8, mai| rar 6 sau 4. O-var inferior cu 4 stile. Fructul compus din patru mai rar două nucule. In flora ţării noastre genul e reprezentat prin două spe cii, M. verticii- latum L. şi M. Fig. 189 — Myriophyl-spicatum L., ium spicatum Sin. Peniţă, v. ac. P. Creţ::. MYRIOSTOMA. - Bot. - Gen de ciuperci din familia Geastraceae, asemănătoare genului Geastrum, dar peridia internă şade pe mai multe picioruşe subţiri, cu mai multe columele simple sau ramificate şi cu deschideri numeroase. Are o singură specie, M. coliforme - Pers. - Corda, e răspândită în Europa, Africa şi America de Nord. P. Cretz. MYRISTICACEAE. - Bot. - Familie de plante dicotiledonate-dialipetale, cuprinzând plante lemnoase cu frunze persistente, întregi, cu flori dispuse în inflorescenţe axilare, dioice. Perigon simplu, mai adesea 3-lobat. Stamine 3—18 cu filamente concrescute. Ovar 1, monomer. Familia cuprinde plante exclusiv tropicale, cea mai mare parte în Asia, mai puţine în America de Sud, Africa şi Australia. Singurul gen al familiei e Myristica L. cu cca. 100 specii, din care cea mai cunoscută e M. Ira-grans Houtt, un arbust din Moluce, azi cultivat pe o scară foarte largă în toate ţările tropicale ale lumii vechi şi noi pentru fructele sale cunoscute în comerţ sub numele de Nucşoară utilizate ca condiment şi în medicină. P. Cretz. MYRMECOPHYTE. - Bot. - Plante din ţinuturile tropicale, care trăesc în simbioză cu furnicile. MYRMELON. - Ent. - Gen de insectă din Ord. neuroptere, interesant din cauza larvei care vânează furnicile. Larva are gura prevăzută cu mandibule mari perforate şi adaptate pentru supt. Ea sapă în nisip o mică galerie în fundul căreia prinde furnicile. MYROSINA - MYXOMYCETES 122 MYROSINA. - Chim. - Fermentul care acţionează asupra mironatului de potasiu - glucosid în seminţele de Sinapsis nigra -dedublându-1. Al. Râş. MYROXILON. - Bot. - Gen de arbori din iamilia Leguminoase, tribul Sophoreae. Cuprinde şase specii Sud-Americane; din * m. pereirae se extrage balsamul de Peru, iar din m. toluifera, balsamul de Tolu, -ambele cu întrebuinţări în medicină. MYRRHIS. - Bot. - Gen din familia Um-beliferae ,tribul acumineae, cu două specii erbacee, vivace, aromatice, dintre care una răspândită în Europa şi America australă, iar alta în America boreală. Frunze penate cu segmente penatifide şi dentate; flori poligame, albe, dispuse în umbrele compuse mul-tiradiate. M. odo-rata se cultivă Fig. 190. — Myroxy« Ion halsamum a - floare; b - secţiune în lung; c - fruct; d -secţiune ; e - sămânţă uneori. MYRTACEAE. -Bot. - Familie de plante dicotiledo-nate - dialipetale. Plante lemnoase cu frunze de cele mai multe ori o-puse, nestipelate, de obiceiu persistente şi sempervirescente, scurt, peţiolate, glabre şi pieloase, aproape fără excepţie întregi. Flori axilare izolate sau în inflorescenţe; bracteele deobiceiu există. Flori aproape totdeauna hermafrodite, ciclice, radiare, perigine sau epigine. Caliciu cu 4-5 foliole concrescute într'o scufă, rareori redus sau de tot lipsă. Stamine foarte numeroase a-şezate în grupe opositipetale, mai rar al-ternipetale sau în adelfii pedicelate. Gi-neceu sincarp. Fructul e o bacă, drupă, capsulă sau nuculă cu seminţe deobicei slab desvoltate. Cele aproape 2700 specii ale familiei au două centre importante d© desvoltare: Australia şi America de Sud. Singurul gen Myrtus L., a cărei specie M. communis L. - Mirtul - e răspândita în regiunea mediteraniană. Din celelalte genuri există numeroase specii foarte importante, fie pentru regiunile în care cresc, fie prin produsele lor care formează obiecte ale comerţului mondial. Genurile principale din acest punct de vedere sunt: Ugni Turcz., Myrteola Berg., Myrtus L., Psidium L., Myrrhinum Schott, Decasper-mum Forst., Rhodomyrtus DC., Blepharo- calyx Berg., Pimenta Lindl., Campomane-sia Ruiz. et Pav., Britoa Berg., Myrceuge-nia Berg., Myrcia DC., Marliera Camb., Calyptranthes Sw., Gomidesia Berg., Eugenia L., Myricaria Berg., Jambosa DC.„ Syzigium Gaertn., Metrosideros Banks. Eu-calyptus L'Herit., Leptospermum Foist., Melaleuca L. şi Baeckea L. P. Cretz. MYRTUS. - Bot. - Gen de plante din familia Myrtaceae. Arbori sau arbuşti cu frunze opuse, întregi, pelucid-punctate. Flori aşezate pe pedunculi azilari uniflori, bibracteolate, albe sau roşi, au tubul calicinal conato cu ovarul, coroia 4-5-fidatd şi stamine în număr mare. ¡Fructul e o bacă neagră sau roşie. Specia mai cunoscută e M. communis L., Sim. Mirt. - v. P. Cretz. MYTILUS - Zool. M. edulis. - Sin. Midia bună de mâncat; o scoică dintre lamelli-branchiate, ord. monomyaria. jValvele sunt albastre închis şi violacei în\ interior, de 6-8 cm. lungime; animalul este colorat în galben cu piciorul brun, gros, în forma de limbă alungită. Fig. 191. — Sporulaţia unei myxomycetae. A - grup de sporangi; B - sporangi cu capiliţiu; C - spori cu lifamente de capiliţiu MYXOMYCETES. - Bot. - Sin.: Myceto-zoa, Phytosarcodina. - Corpul vegetativ al M. e un plasmodium, format din plasma nudă, fără membrană. înmulţirea prin spori care dau naştere la amoebe divizibile. Adesea se formează şi sclerotii. A-ceastă clasă de ciuperci e reprezentata în toate regiunile globului prin peste 30Q specii, împărţite în 55 genuri. M. se împart în următoarele ordine: Hydromyxales» Exosporales, Cribrariales, Enteridiales, Liceales, Stemonitales. Physarales, Marga» ritales şi Trichiales. P. Cretz. Ä. Verona Nuntă ţărănească ADA. - Piscic. - Sin. momeala.-Hrana care se pune în undiţa pentru a prinde peştele. Momeala poate fi de natura animala sau vegetală, după cum peştele este carnivor sau omnivor. -Crapul, plătica, ba-buşca pot muşca şi dintr'o undiţă în care s'au pus cocoloaşe de mămăligă sau bucăţele de pâine, şi dintr'una cu râme. Ştiuca nu va muşca, decât, dacă va găsi în undiţă carne sau peşte. N. ştiucii, păstrăvului şi lostriţei la noi - somnului în râurile din N. şi W. Europei - poate ii şi artificială. Se fac n. şi din metale albe inoxidabile, strălucitoare, în formă de linguri, peştişori sau muşte, pe care din fugă peştii răpitori le aseamănă cu prada, pe care o urmăresc, de obiceiu. - N. artificiale sunt folosite mai mult de aşa zişii pescari sportivi, care pescuesc cu undiţă cu morişcă. Cele naturale, sunt folosite de pescarii sedentari, care aşteaptă să cadă peştele la undiţă. Daia. NADEL* - Păs. fân. - Teren atribuit prin împroprietărirea dela 1861-1864 locuitorilor din Basarabia pentru izlaz. - v.- ac. NAD3AG1. - Pantaloni ţărăneşti, ce se leagă de trup cu ajutorul unei aţe, numită brăcinar, ce e trecută prin îndoitura: de sus. Gaura, prin care se bagă brăci-narul, în acea îndoitură, se numeşte pe-leş. Când, n. sunt înguşti li se zice strim-ţari sau iţari; iar, când sunt largi, li se zice_dulvari sau şalvari. NĂDRAGULĂ. - Bot. -Atropa helladona» sin. mătrăgună - v. ac. - NAFTALINA. - Chim. - Substanţă organică de formulă brută Cio Hg. Are, îil constitutia ei, un nucleu benzenic, de care se leagă alţi patru atomi de C., aşa fel Fig. 192. — Nade în formă de muşte ca să formeze două cicluri benzenice. Preparare: Se extrage din gudronul obţinut la distilarea huilei, din fracţiunile ce distilă între 170 şi 240 grade C. Are doi izomeri, moncsubstituiţi, echivalenţi. 'NAFTENE - NÄFURICÄ Produşi comerciali: ^x. - Naftalinum de-jpuratum, utilizat în technică; b. - Nafta-linum puijrum - N. puţrissimum pro ana-lisi -, utilizat în analize chimice. Recunoaşterea. - Din compuşi cristalizaţi, cu puncte de topire caracteristic - Fig," £.93* — Cârligele nadei" -ce servesc jp-ieişunoaşterea şi dozarea ei şi a hjpmMo'gîlOJf' sâi. - Miroş caracte-" ristic - d^ ^vapori la temperatura or4i> nară Recunoaşterea calitativă prin agitarea, cu acid sulfuric, pe baia de apă, când dă o culoare roz deschis - datorită impurităţilor de gudroane -. Proprietăţi fizice. - Solidă, în tăbliţe strălucitoare. Se topeşte la 80u şi fierbe la 218°. Insolubilă în apă; solubilă în hi-drocarbure - ex. benzen -. Purificare. Prin disolvare şi recristali-rzare, în alcool etilic. Derivaţi hidrogenaţi: tetralina, decali- na, ce se întrebuinţează în amestec cu -alcool şi benzen drept combustibil la mo- toarele cu explozie, precum şi ca disol-vant în industria lacurilor. întrebuinţare: a. < Ca insectifug - molii şi alte insecte.; - b. - In determinări de greutăţi moleculare. - c. - la prepararea aldehidei italice, etc. N. B. NÂFTENE. Chim. - Hidrocarbure ciclo-pentanice şi ciclohexanice, constituante ale^ petrolului. c" - ' '' n. 3. NAFŢOLI. - Chim. - Alcooli 'dela naftalină. După poziţia şi numă^r,' de oxidrili din moleculă sunt monoglcooli sau dial- COOli-i- - j.. v Preparare. Prin hidroli^a cu acid sul-f uri o"'-a-naftilaminei, sau !: prini|j topirea cu hidţoxizi alcalini, a naftaliniulfonatului de "sodiu. i Fig. 194. — Rasa Nagasaki Fig. 195. — Nagâţ Proprietăţi. Se prezintă solid, ca o pulbere cristalină, alb-gălbue sau alb slab-roşietecă, când are urme de apă. Are proprietăţi analoage fenolilor. Se recunoaşte, în soluţie apoasă, cu puţină soluţie apoasă de clorură ferică, dând culoare galbenă-roşietecă; iar în soluţie saturată, la rece*, cu amonigjs, prezintă o fluorescenţă violetă. Se dizolvă în apă: 1/5.000, în apă fierbinte 1/75, în eter 1/1, în glicerină 1/40, etc. Este foarte solubil în alcali, fenoli, şi mentoli. întrebuinţări: - In sinteze de laborator; în technică; în medicină ca dezinfectant intestinal, sub formă de sare de bismut -naftolul este toxic - şi în terapeutica externă, sub numele de crfol. N. B. NĂFURICĂ. - Bot. - Sin. Buruiană de ţară, Peliniţă, Artemisia annua L. Plantă ierbacee, din fam. Composaaeae. Are tulpină erectă, glabră, tripenatipartită, de culoare verde-cenuşie, cu miros aromat; flori mici, gălbui, dispuse în mici capitule globuloase, nutante şi cu foliolele invo-lucrului verzi şi alb-marginate. Creşte 125 NĂGARĂ - NAJAS prin livezi, poeni, pe lângâ garduri, o-goare şi locuri ruderale. înfloreşte Iulie-Septembrie. P. Cretz. NĂGARĂ. - Bot. - Stipa pennaia, sin. colilie - v. ac. - NAGASAKI. - Avic. - Rasa de gâini de lux, de ornament. A fost introdusa în anul 1854, din Japonia şi actualmente este răspândită în multe ţâri din Europa. Sunt pâsâri mici, foarte drăguţe, ăvând caracteristicile următoare: creasta mica şi simpla, bărbiile lungi şi roşii, pieptul bombat, spinarea foarte scurta, coada verticala, picioarele foarte scurte, aşa câ aripile ajung pământul cu penele. Penajul colorat diferit, formând mai multe varietăţi: herminată, neagră, albă, porumbacă, pestrită si albastră. N. M. NAGÂŢ. - Zool. - Sin. Neguiţ. Vcnellus cristatus, pasăre de baltă, din ord. Gral-latores, sub. ord. limicoles - sitari. - Are un moţ negru alungit şi întors spre frun^ te; capul, pieptul, aripile, vârful cozii negre; spatele verzui-auriu, strălucitor; laturile gâtului şi pântecele sunt albe; ciocul e mai scurt decât capul şi drept. N, trăeşte vara prin câmpiile mlăştinoase ale Europei, unde se recunoaşte repede prin vioiciunea lui şi prin strigătul ţiui-tor, ce scoate. Femeiuşcă depune ouăle sale mari şi măslinii în iarbă; acestea sunt căutate pentru gustul lor plăcut. I. P. Voiteşti. NAJA. - Zool. - Gen de şerpi veninoşi din fam. Elapsidae, cuprinzând două specii celebre în vechiul continent: Cobra din India şi Aspis din Egipt. Pot depăşi 2 m. lungime. Corpul cilindric, acoperit cu solzi numeroşi, se termină cu o coadă scurtă. Caracterul esenţial este dilatarea părţii cervicale, care se face când animalul este iritat. Cobra sau n. tripudians sau şarpele cu ochelari, locuieşte în India şi sudul Chinei. I se dă numele popular după o pată, în formă de ochelari, aşezată pe gât. Muşcătura sa este mortală şi face numeroase victime. N. haje - sin. Aspis -, a cărei talie este egala cu a Cobrei, are gâtul mai puţin dilatabil şi fără pete. Răspândit în toatcr Africa şi foarte comun în bazinul Nilului, se mai găseşte în Arabia şi Persia. Trăeşte între rădăcinile arborilor şi se* hrăneşte cu mici mamifere, păsări, reptile, ouă. Aceşti şerpi pot fi îmblânziţi. Fig. 197. — Nalbă - Malva Silvestris - NAJADACEAE. - Bot. - Familie de plan* te monocotyledonate din ordinul Helo-bieae. Plante aquatice marine sau de apă dulce, submerse, cu flori masculine şi feminine în cime sau solitare şi axilare, nude sau cu periant simplu. Stamine mo-notecice. Familia aceasta se grupează în trei subfamilii: Cymodoceae - cu genul Cymodoce -, Zannichellieae - cu genurile Althenia şi Zannichellia - şi Na-jadeae - cu genul Najas P. Cretz. NAJADES. - Zool. - Sin. Unio-naceae, fam. de molusce lame-librachtate,, din ord. Dimyaria^ Genurile mai însemnate ale a-cestei fam.: Unio, Margaritina şi Anodonta. NAJAS. - Bot. - N. Willd. - Gen de plante din familia Najada-ceae - Najadeae. Sunt ierburi aquatice submerse, cu frunze al- iNALBĂ - NALBĂ DE NUTREŢ albicioase sau palid-roşietice. Planta originara din Sudul Asiei, cultivata adesea prin grădini. P. Cretz. NALBĂ DE GRĂDINĂ. - Bot. - Sin.: Nal-bâ-mare# Nalbă-roşie, Rujalinâ. Althaea roşea Cav. Planta ierbacee, înalta şi as-pru-păroasă, din familia Malvaceae, cu tulpina erecta, puternică, cilindrica, puţin ramificată; frunze mari, cordiforme, cu 5-7 lobi anguloşi, crenate; flori mari, simple sau invoalte, roşii, galbene, albe, violete sau pestriţe, axilare, sesile şi dispuse în spice lungi terminale; caliciul extern cu 6 segmerîte, iar cel intern cu 5 diviziuni; terne apropiate, lineare şi dilatate la bază, serulate, mucronate; flori dicice, solitare la axele frunzelor ; antere se-sile; ovul unic, cu 2-3 stile; fruct o nuculă monospermă. In flora ţării noastre; genul n. e reprezentat prin două specii: N. marina L., şi N. minor - v. inăriţă AII., plante submerse în lacurile şi mlaştinile din sesul ţării şi regiunea Dunâjii. P. Cretz. NALBĂ. - Bot. - Colăceii babei, malaga, .malva silvestris, plantă erbacee acoperită cu peri aspri, din fam. Malvaceae. Frunze alterne, palmat-lobate, cu 5-7 lobi ascuţiţi şi cu marginea neegal dinţată; Fig. 198. — Recoltarea iloarei de Nalba - Althaea roseac - flori mari, roşii sau purpurii, rar albe, dispuse în fascicule axilare; corolă cu 5 petale, profund emarginate, la bază ci-liate, de 3 ori mai lungi decât caliciul persistent; fruct orbicular, deprimat, format de un verticil de achene, acoperite cu membrană reticulatâ ; seminţe reniforme. Creşte prin locurile ruderale din o-raşe şi sate, pe lângă garduri, locuinţe şi drumuri. - Iunie-Septemvrie. - Frunzele, florile şi uneori râdâcinele se întrebuinţează în medicina, ca emoliente, din cauza câ sunt bogate în mucilagiu. NALBĂ-CREATĂ. - Bot. - Malva crispa L. Planta mare şi robusta, din familia Malvaceae cu tulpina simplă, erectă şi foliatâ până la vârf; cu frunze mari, pe-ţiolate, glabre, anguloase, rotunde şi a-proape peltate, cu 7 lobi obtuşi, pe margine ondulat încreţite; ilori mici, axilare, corolă cu 5 petale emarginate, crenate, vilos-păroase la bază; fructe cu margine membranoasa sulcată. E originară din Orient şi se cultivă, la noi, în grădini, numeroase varietăţi. Uneori, e sălbatică. înfloreşte Iulie-Septembrie şi e meliferă. Ca emolient se întrebuinţează ocazional în medicină. P. Cretz. NALBA DE NUTREŢ. - Fân. - Plantă a-nuală din fam. Malvaceae, cu rădăcina fusiformă. Are două varietăţi: una cu frunza netedă şi alta cu frunza creaţă. Cea dintâi dă o cantitate de nutreţ mult mai mică, de cât cea de a doua. Dr. Windheuser-Hohenheim ne informează, după experienţele pe care le-a făcut la staţiunea Rostok, că proporţia greutăţei frunzelor raportată la greutatea tulpinii, la n. creaţă, faţă de cealaltă, e aproape 127 NALBĂ DE NUTREŢ «dubla, adicâ dela 1,46-2,24. In consecinţa, cantitatea de materii hrănitoare a frunzei 1iind mai mare de cât a tulpinei, varie-1atea creaţă este mai valoroasa ca furaj, de cât cea netedă. In ce priveşte compo- ziţia materiilor hrănitoare, după diferite cercetări, s'a ajuns la concluzia ca n. de nutreţ este tot atât de bogată ca şi lucerna, după cum se vede mai jos: Nutreţ verde Nutreţ uscat Lucerna Nalba Lucerna Nalba Proteină brută....... 4,2 3,9 15,0 ! 14,8 Proteină brută rarefiată . . . 3,0 3,2 11,0 12,1 Grăsime brută....... 0,8 1,2 2,5 4,3 Celuloză brută....... 7,3 7,2 28,0 27,3 Materii extractive...... 9,7 8,3 30,0 31,6 Cenuşa conţine 0,43% fosfat de calciu •şi 0,20°/o acid fosforic. Din datele expuse, tse poate vedea valoarea mare a acestui nutreţ. Aceste rezultate au fost obţinute la n. cu frunza netedă. O comparaţie între n. cu frunza netedă şi n. cu frunza creaţă, după Prof. Wohlbier-Rostock se poate vedea mai jos: Nutreţ uscat Nalba Creaţă Nalba Netedă Frunze Tulpină Frunze Tulpină Albumină brută %..... 32,15 14,30 ¡ 11,96 28,98 Albumină pură °/o . . . . 22,00 6,95 19,94 5,99 Albumină brută rarefiată % 27,53 12,84 25,48 10,67 I Cultura. Ca plantă principală, reuşeşte pe ori ce fel de teren. Dă rezultate foarte bune pe terenurile proaspete, umede, dar scurse şi pe cele nisipoase, putând produce dela 300-500 q. iarbă la ha. Nalba dă trei coase dintre care prima pe la mijlocul lui Iulie. Nu-i convin pământurile feruginoase, argiloase, tari, prin care nu poate să pătrundă apa cu uşurinţă. Astfel de pământuri trebue mai întâi a-mendate cu o însemnată cantitate de calcar. Se pot da - 15 zile înainte de semănat - şi îngrăşăminte chimice: salpetru, azotat de calciu sau de potasiu, în Următoarele cantităţi: 75-100 kg. la hect. îngrăşăminte azotoase, 70-80 kg., super-fosfat sau 125 kg., făina lui Thomas, 10-20 kg. sare potasică, 40-50%. N. de nutreţ suportă foarte bine şi gunoiul de grajd. Ingrăşămintele azotoase se vor da ca la sfecla de zahăr, în trei reprize : prima oară, înaintea praşilei, a doua, după coasă, dacă aceasta se face până la mijlocul lui Iulie, iar a treia, după a doua coasă, când aceasta se ia până la 1 Sept. Când timpul cositului este prea întârziat, se dă numai a doua Fig. 199. — Nalbă de nutreţ NALBA DE NUTREŢ îngrăşare, mai puternica dupâ prima co-siturâ. Dacă timpul a fost ploios, atunci se poate face economie de îngrăşăminte. Semănatul se face cu semănătoarea în rânduri, pentruca ţinerile plante, în primele 4-5 săptămâni, să poată fi prăşite. Depărtarea între rânduri este de 40-60 cm. Se poate semăna şi prin împrăştiere, mai ales pe pământurile uşoare şi curate. To- Fig. 200. — Cultură de nalbă pe teren nisipos tuşi, semănatul prin împrăştiere nu dă rezultatele celui în rânduri, întrucât nu se poate prăşi. Cantitatea de sămânţă, dacă aceasta are facultatea germinativă complectă, este de 2 kg. la ha., când se seamănă cu maşina. Pe teren umed, se recomandă să se însămânţeze 3 kg. la ha., cu o depărtare între rânduri de 50-60 cm. Adâncimea semănatului este de 1 cm. După însămânţare se dă o grapă sau cu un tăvălug uşor. Pentru semănat este nevoie a se amesteca sămânţa, fie cu nisip, fie cu îngrăşăminte artificiale, -în proporţie 1:5-6 -. In felul acesta se asigură răspândirea uniformă ce grăbeşte creşterea, şi se menţine umezeala în pământ. N. se seamănă primăvara de timpuriu, când temperatura nu este sub 50 C. Se recomandă, pentru reuşita culturii, ca sămânţa să fie supusă unui tratament special patent, mai ales când e vorba să se dea o cantitate mai mică la ha. Cu cât planta va fi semănată mai de vreme, va avea timpul să crească şi să înăbuşe buruenile, din care, cele mai vătămătoare, sunt bărbuşoara, loboda şi muşeţelul de câmp. Prăşitul se poate face atât cu prăsitoarele obişnuite cât şi cu planetele. Cositul începe când apar primele flori şi când plantele au ajuns înălţimea de- 0,90 - până la 1 m., adică cam după 7-9 săptămâni dela semănat. Planta dă în acest caz cea mai mare şi mai bogată: recoltă în materii albuminoide, cam 32°/o> din substanţa uscată. - Plantele se taie* la 15 cm. de la pământ. Dacă se întârzie-cosirea, plantele înlemnesc şi dau un coeficient de digestibilitate şi o posibili-tate de creştere mai redusă. Cu cât plantele îmbătrânesc, cu atât proporţia de al-bumină descreşte. Pentru însilozat, se a-lege nalba din prima coasă. Recoltarea se face cu s;ecerele, coasa şi maşinile de cosit. După: prima cosirer se va da cu o grapă şi Eventual cu un cultivator, pentru a excita ; mugurii şi înlesni creşterea plantei. Semănatul nalbei având [ca planta protectoare o cereala de todmnâ oarecare, se va face primăvara de; timpuriu, prin rândurile acesteia putândi astfel creşte-sigur sub protecţia lor, fără a le împiedeca vegetaţia. După seceratul cerealelor, nalba rămâne destul de înfiripată, şi îşi continuă vegetaţia, rezistând la secetă şi fiind curată de burueni. Cantitatea de sămânţă la ha., va fi aceiaşi, însă se recomandă ca rândurile să fie mai rari. E recomandabil ca semănatul să se facă astfel, ca rândurile de nalbă să cadă între cele ale cerealei de toamnă. După ridicarea plan- Fig. 201. — Cultură de nalbă după luarea unei coase tei protectoare, se va da îngrăşământul şi o grapă de fer. După grăpare, la nevoie, se poate da şi o praşilă cu cultivatoarele. 129 NALBĂ MARE - NAP Semănatul se poate face şi toamna după semănatul cerealelor, în aceleaşi condiţiuni ca şi semănatul de primăvara, Nefiind prea sensibilă la irig, nu sunt te meri că va pieri, mai ales, dacă se apU’ că şi o anumită cantitate de gunoi de iermă. N. de nutreţ amestecată în proporţie de 3G°/o cu alte nutreţuri ca lucernă, fân natural, porumb de nutreţ, tubercule sau altele, dă un furaj foarte bun pentru vacile de lapte. Porcilor, n. li se dă tocată, singură sau amestecată cu alte nutreţuri, în speciai, cu tubercule. Oile o mănâncă sub formă de nutreţ verde şi uscat, iar după co-sire, ca păşune. Ca nutreţ fermentat, murat, nalba are o valoare nutritivă destul de însemnată, fiind bogată în materii albuminoide. N. bine murată, mai ales scurt timp după cosire, îşi păstrează toate calităţile, are un miros plăcut şi un gust bun. Dacă vrem să-i dăm un gust mai dulceag o putem amesteca cu morcovi, sfeclă, sorg sau porumb de nutieţ verde. Pentru hrana unei vite mari se dă circa 15-25 kg. nalbă verde şi circa 10-15 kg. nalbă an-silată. Această plantă ne fiind introdusă între plantele noastre de nutreţ, descrierea şi normele ei de cultură, vor fi luate sub beneficiu de inventar. Pentru introducerea ei în cultură, trebue făcute încercări serioase, care, dacă vor confirma rezultatele date în alte ţări, - în special în Belgia şi Germania, - fac din introducerea ei în ţarina noastră, o problemă de viitor, a cărei rezolvare nu trebue întârziată. NALBĂ-MARE. - Bot. Sin. Nalbă albă. Althaea officinalis L. Plantă erbacee perenă, alburie, acoperită cu peri moi, din lamilia Malvaceae. Are rădăcină gălbuie, cărnoasă şi fusiformă; tulpină erectă, cilindrică, ramificată; frunze alterne, peţiolate, alburii, tomentoase, ovale şi inegal dinţate, întregi sau lobate, cele inferioare cu 5 lobi şi cordate la bază; flori rozee sau mai rar alb*:, cu pedun-euli mult mai scurţi decât frunzele şi dispuse în fascicule axilare; fruct orbicular, însoţit de caliciu persistent, format dinţi'un verticil de capsule tomentoase; seminţe reniforme. E comun în regiunea de şes şi deal, prin locuri umede ş5 pe malurile apelor.. înfloreşte în Iulie şi August, întreaga plantă, dar niai ales rădăcina, mai puţin florile şi frunzele, e bogaiă în materie mucilaginoasă şi ajunge, în comerţul de droguri, sub numele de Fol. a, Flores si Radix Althaeae. P. Crelz. NĂLBAR. - Ent. - Numirea populară a fluturelui Aporia Crataegi - v ac. -NALBĂ-RUMENĂ. - Bot Sin.: Nalbă-mare. Althaea pallida W. et Kit. Plantă bisanuală sau perenă erbacee, hirsută din familia Malvaceae. Are frunze cre-nate, cu 3-7 lobi puţin pronunţaţi; flori mari şi frumoase, rozee sau liliachii, petale obcordate şi glabre, pedunculi uni-flori, solitari sau mai mulţi la un loc şi axilari, formând inflorescenţe laxe. Creşte prin locuri necultivate, mărăcinişuri, pe Fig. 202. — Nalbă de nutreţ la recoltă lângă drumuri, etc. înfloreşte din Iulie până în August. P. Cretz. NALIFKA. - Tehn. - Rachiu de poame, cu deosebire cel preparat din mure, coacăze, sorbe. NANE. - Bot. - Agaricus campestris, ciuperca de gunoi. - v. ac. - NANKING. - Com. - Ţesătură de bumbac de culoare gălbue, deasă şi tare. In comerţ, se vinde sub numele de nan-ghină. Se întrebuinţează, mai cu seamă, pentru feţele de pernă, în care se pun fulgii. NAP. - Bot. - Sin. : broajbe, broasbe, napi-curecheşti. Brassica napus L. var. esculenta DC. Plantă erbacee, anuală sau bisanuală, din familia Cruciferae, cu frunze glaucescente şi glabre, cele inferioare lirate, penatifide, cele superioare oblongi, la bază cordiforme, dilatate şi semi-am-plexicaule. Florile sunt galbene, dispuse în ráceme alungite. Fructele sunt nişte silicue liniare. Această varietate, origi- 9 NAP 130 nara din regiunea mediteranianá, este cultivata la noi ca planta alimentara. înfloreşte în Mai. E planta meliferă. Tot sub numele de n. se cultiva la noi şi Brassica rapa L. var. esculenta Koch., o planta anuala sau bianuala, cu frunze radicale glaucescente, cele inferioare li-rate, cele superioare ovale, ascuţite la vârf, cordiforme şi amplexicaule; flori galbene dispuse in ráceme scurte şi fructe silicue liniare. Râdâcina acestei plante - napii - este groasa, cărnoasa, alungită sau rotundă şi e comestibilă. Ca şi cea dintâi, e originară din regiunea me-diterană. P. Cretz. - Fit. - Sunt două specii care se cultivă: 1. - Nap de varza sau gulia de câmp, rutabaga, navetă de Suedia; Brassica ftapus rapifera. Francez: chou-navet; italian: cavolo-navone; englez: swedes; Fig. 203. — Nalbă mare german: Wruke, Kohbriibe. Plantă rădă-cinoasă din fam. Cruciferae, provenită din rapiţă colza. Produce sămânţă, în al doilea an. Partea cărnoasă, de culoare albă sau, de preferat, culoare gălbue, conţine circa 85% apă şi serveşte în nutriţia animalelor şi chiar a oamenilor. Este o îngroşare a rădăcinii, coletului şi chiar tulpinii propriu zise. Ca valoare nutritivă, se apropie de sfecla de nutreţ. Şi frunzele sunt preţuite ca nutreţ. Are importanţă mare în ţările nordice, unde din cauza umidităţii şi slabei insolaţii, etc. reuşeşte foarte bine şi poate produce 2 recolte, într'un an. La noi, nu se cultivă, fiindcă, în clima noastră, este preferată sfecla de nutreţ. Soiuri : Criwener, Brandts, Vogesa. Wei-bulls, Bangholm, Laponia, Champion, etc. Clima. N. reuşeşte în climă rece şi u-medă. Rezistă bine la - 8 - 10° C. In timpul vegetaţiei, însumează circa 1500° C. Solul. N. reuşeşte pe orice sol şi suportă reacţiunea slab acidă ca şi cartoful. Solurile lutoase sunt cele mai potrivite. Pregătirea solului depinde de planta premergătbare. Când se j seamănă ca plantă priricipală, solul se cfră adânc, din toamnă. După mirişte, etc., Unde se poate cultiva n. ca plantă secundjară, solul primeşte lucrările de afânaret potrivite cu natura acestuia şi cu regiunea. Solul se nivelează şi apoi se marchează locul unde vor fi transplantaţi nabii. Rotaţia. N. merge bine dUpă trifoiul întors după prima coasă, duij>ă orz, secară şi în general, după orice plantă, exceptând cruciferele. îngrăşăminte. O recoltă de n. de circa 60.000 kg. ha. extrage din sol circa 180 kg-ha N., 270 kg-ha K, 80 kg-ha P şi 145 kg-ha Ca. Suportă bine bălegarul, care ii este necesar în solurile sărace. Unde lipseşte potasiul, se poate complecta şi prin îngrăşăminte chimice. Semănatul. In ţările nordice, obişnuit se transplantează plantulele crescute în răsadniţă. Se dă circa 500 g. sămânţă la o suprafaţă a răsadniţei de 150—200 m. p. care ajunge pentru plantarea unui ha, la distanţa de 35/60 cm. In felul acesta, n. se poate planta după recoltarea plantei principale, până la sfârşitul lunei Iunie. Semănatul, direct prin sămânţă, se practică mai puţin, din cauză că aşa nu se pot obţine 2 recolte anual şi plantele suferă, la început, de insecte, etc. In acest caz, se dă până la 6 kg. sămânţă la ha. şi se seamănă în luna Aprilie. Lucrări de întreţinere: prăşit şi plivit Paraziţi animali şi vegetali: purecii da frunze, apoi făinarea şi hernia. Plantulele abia răsărite se apără de atacul purecilor prin prăfuirea cu făina lui Thomas sau cu praf de tutun. Recolta ss face la sfârşitul toamnei, - Noembrie - când a încetat vegetaţia. Se recoltează cu mâna sau cu maşina, înainte de depozitarea în siloz, se curăţă frunzele. N. produce 30.000—50.000 kg-ha rădăcini şi circa 5000 kg-ha frunze. Conservarea se face în silozuri ca şi sfecla, însă acoperită cu pământ mai puţin. Fiindcă se conservă mai greu, este bine să se consume în Decembrie şi Ianuarie. N. pentru sămânţă se pot lăsa nerecoltaţi 131 NĂPÂRCA pe câmp însă bine muşuroiţi, pentru a ierna bine. Primăvara, N. pentru sămânţă se cultivă ca şi sfecla. Producţia circa 400 kg. sămânţă la ha. 2 - Nap de miriştee sau gulie de apă. Brassica rapa rapifera. Francez: navet; italian: navone; englez: turnips; german: Stoppelriibe, Wasserriibe. Plantă bisanua-lă din fam. Cruciferae. Provine din rapiţa Fig. 204. — Napi: alb; de Laponia; gulie mică, naveta. Se cultivă pentru masa cărnoasă pe care o produce şi serveşte în alimentaţia animalelor. Sunt unele soiuri, cum este cel de Teltow, folosite şi în hrana oamenilor. Se cultiva în ţările nordice şi mai ales, ca a doua plantă, a-dică în miriştea plantei principale, ca a doua cultură. Ca pldntă principală, se cultiva mai rar. In Anglia, se cultivă pe suprafeţe mari. Renumitul asolament de 4 ani de Norfolk, cuprinde n. ca plantă prăsitoare. La noi, nu se cultivă fiindcă avem sfecla, care este mai potrivită. Conţine chiar peste 90% apă, deci mai mult ca orice planta. Soiuri: Norfolk, Finlandez, Auvergne, Alsace, Ulmer, Bartfelder, Pfalzer, Tankard galben, etc. Clima. Reuşteşe în clima nordică, maritimă, din cauză că are şi durata de vegetaţie scurtă, 2-3V2 luni. Ii trebue multă umiditate. Solul ca. şi la celălalt n. Pregătirea după mirişte se face repede şi aşa fel ca să se conserve umiditatea. Rotaţia, după orice plantă, care liberează terenul de vreme, fiindcă n. se cultivă în special ca plantă de mirişte, după recolta plantei principale. Se evită cru-ciferele. După el insuş, nu se cultivă mai de vreme ca 5-6 ani. îngrăşăminte. Bălegar, când se cultivă ca plantă principală. Când se cultivă în mirişte, nu se poate da bălegar, fiindcă nu se îngroapă bine, etc. şi în acest caz i se aplică urină sau. îngrăşăminte chimice. Este şi mai puţin pretenţios decât celalalt n. Semănatul se face către sfârşitul lui Aprilie ca plantă principală, iar ca planta secundară până la începutul lui August. Se seamănă direct, prin sămânţă, nu sufere transplantarea ca celălalt n. Cu maşina se dă până la 4 kg sămânţa la ha. când se seamănă după mirişte şi numai 2 kg-ha, când se seamănă ca plantă principală. Se seamănă la 25-35 cm. distanţă între rânduri Ca plantă principală, se seamănă ceva mai rar 35-50 cm. Prin împrăştiere, se seamănă cu cel puţin 50% mai multă sămânţă. In puţine regiuni, se seamănă şi în amestec cu morcovi, sau peste secară şi orz de toamnă. In Anglia se cultivă şi pe spinări-biloane. Lucrări de întreţinere: gră-pare, praşile şi răritul plantelor pe rând, la circa 20-30 cm. Paraziţii anmiali şi vegetali ca şi la celălalt n. Recolta se face în Octombrie-Noembrie şi pe cât este posibil, se consumă până la sfârşitul lui Decembrie, fiindcă nu suportă păstrarea. Recolta variază, după cum n. a fost cultivat ca plantă secundara sau principala, dela 20.000-40.000 kg rădăcini la ha, şi circa 5.000 kg frunze la ha. Pentru producerea de sămânţă se cultiva ca şi celălalt n. Plantele alese, pentru sămânţa, se pot lăsa nerecoltate, Fig. 205. — Năpi de mirişte bine muşuroite, peste iărnă şi, în primăvară, tot pe ăcelăşi Joc - cevă măi rărite - rămân sâ producă şi sămânţă. Plantele destinate producţiei de sămânţă trebue să fie departe de ălte crucifere, cum de ăltfel se procedează şi lă celălalt n* Produce circa 400 kg sămânţă la ha. Amil Vas. NĂPÂRCA - Zool. - Gen de şerpi din. NĂPÂRLIRE - NĂPASTĂ 132 clasa Reptilelor, ord. Serpentes, şerpi ne-veninoşi. Corpul lung, 1.30 m. ; pe spate cenuşiu, puţin albăstrui; pe pântece solzii sunt mai mari ca pe spate şi coloraţi pestriţi, - jumătate alb, jumătate negru - ; pe cap solzi mari numiţi scuturi; iar pe gât în partea dorsală şi imediat lângă cap, are 2 sau 4 pete mari galbene-* alburii. înoată bine, e nevătămătoare şi se nutreşte cu şoareci, broaşte, şobolani. NĂPÂRLIRE. - Avic. - Este un fenomen general este apreciată la toate animalele care se vânează pentru blanuri — blana de iarna. N. poate avea loc şi o singură dată pe an. La reptile şi batraciene n. constă în eliminarea zonelor superficiale din pătura cornoasă a epidermei care se desprinde de pe ţesuturile subiacente şi cade, fie în fâşii mai mult sau mai puţin întinse — ca la broască — fie într'o singură bucată, toată, ca la şerpi. Fig. 206. — Năpasta, a, a, b: plaşca şi modul de legare al frânghiei; d: frânghia cu plumbi; c şi e: sânul plaşcâi; f, f': plaşca închisă. fiziologic, când toate penele dela o pasăre sunt schimbate treptat cu altele noui. Năpârlirea, deobicei, se produce toamna şi durează 3—4 săptămâni.. In acest timp, păsările încetează producţia de ouă, scad în greutate şi sunt foarte susceptibile pentru boli. Pentru a accelera sfârşitul năpârlirii, se va da alimente bogate în substanţe minerale, iar în apa de băut, se va pune sulf. N. M. Zool - La mamifere, . fenomenul se traduce printr'o reînoire a învelişului pilos -blana sau păr — care se produce, de-obiceiu, primăvara şi toamna. Uneori, blana de vară este total deosebită de blana de iarnă. Hermina, bunăoară, este albă iarna şi colorată vara. In Insfârşit, la athropode n. înseamnă eliminarea straturilor superficiale de chi-tină, eliminare necesară pentru a îngădui creşterea; După n. tegumentul este moale şi extensibil iar animalul creşte repede până ce tegumentul se întăreşte din nou. N. la athropode este - uneori - însoţită de schimbările profunde de formă, numite metamorfoze. NĂPASTĂ. - Piscic. - Sin. prostovol. -Scula pescărească ce se aruncă în apă, fie din barcă, fie de pe mal. Plasă, îngreuiată jos cu plumburi. In cădere, se desfăşoară ca o fustă largă, căzând „ca o năpastă". Peştii rămân prinşi în ea, ca într'o capcană. C. Ant. Fin. - Era o supra-dare, ce s'a introdus 133 NÄPÄSTROCEL - NAPOLEON în veacul al XVI-lea, în principatele române, asupra tuturor dărilor existente. NĂPĂSTROCEL - Bot - Sin. Degeţel roşu. Digitalis purpurea. Planta erbacee, foarte veninoasa, din fam. Scrophulariaceae, cu -tulpina erecta, simplă, pubescentâ; frunze oval-lanceolate, crenate, pubescente pe faţa inferioara; flori roşii-purpurii, pe dinăuntru cu puncte purpurii înconjurate de o aureola. alba, toarte rar, flori complect albe; corola campanu-latâ - dilatată, pe dinafară glabră/ pe dinăuntru păroasă. Originară din vestul Europei, la noi se cultivă ca plantă ornamentală. Frunzele „folia digitalis" ca şi principal activ „digitalina" ex tras din ele, se întrebuinţează, în medicină, ca diuretice sau pentru a combate boalele de inimă, v.- digi-v . talis. NAPI-PORCEŞTL - Bot. - Sin.: brojbe, gulii, mere-de-pământ, napi, napi-turceşti, picioarce.Helianthus tuberosus L. Plantă erbacee, perenă, din familia Composeae. Rădăcina e prevăzută cu tuberculi; tulpina foarte aspră e dreaptă; frunzele inferioare óval-cordiforme, cele superioare oblorig-ovale sau lanceolate; florile galbene dispuse în capitule măricele, erecte cu involucru format din foliole linear-lanceolate, ciliate şi imbricate; florile marginale ligulate sunt neutre, cele centrale şi tubulocse sunt hermafrodite. A-ceastă plantă, cultivată la noi mai ales ca hrană pentru vite, e originară din A.-merica de Nord. înfloreşte în Iulie şi August. v. topinambur. P. Cretz. „ NĂPLAŢE. - Sin. Ciolane, obezi, părţi ce intră în constituţia roţilor carului. NAPOLEON. - Pom. - I. Varietate de mere de origină italiană, Pomologul G. Gallesio scria încă în anul 1839 că această vajtetate veche provine dintr'un pom ieşit din sămânţă, în Ligurice, din provincia .Finala, de unde şi sinonimul de Finale ; iai după Karl Mader, pomolog german, originea aceste varietăţi ar fi Cossenza, localitate din provincia Calabria, tot în Ixaiia, şi o descrie sub denumirea de Cos- Fig.207. — Năpăstrocel. senza gentile. Sinonimul cel mai răspândit este însă Köstlichster, - nume nemţesc, ce înseamnă cel mai gustos sau delicios. Această varietate este răspândită în cea mai mare parte a Europei şi în special, în Tirolul italian şi austriac. La noi este cunoscută şi foarte apreciată în Basarabia, mai puţin în Banat şi Ardeal. Reuşeşte însă bine în toate regiunile pomicole ale ţării. Pomul creşte foarte drept şi viguros, în pepinieră. Plantat în livezi creşte repede, formând coroană larg-piramidală, foarte frumoasă. Cere tăieri regulate. Reuşeşte foarte bine altoit pe Doucin şi pe sălbatec, în formă de semi-trunchi sau trunchi, începe să fructifice târziu, la 8-10 ani, şi Fig. 208. — Năpi porceşti intră în plină producţie, lă 12-15 ăni. Rodeşte moderat, însă regulăt; cere un pământ bun, cald şi adăpostit. Fructele de mărime mijlocie, foarte uniforme ; greutatea mijlocie 100 gr. ; forma, foarte elegantă, ovoidă-conică, puţin strangulată pe partea superioară ; pieliţa subţire, netedă şi mătăsoasă, lucioasă, de culoare albă-gălbue cu roşeaţă carmin aprinsă pe partea dinspre soare. NAPOLITANO - NĂPRASNIC 134 Pulpa alba, moale, untoasă, excepţional de fină, dulce-vinurie, parfumata, calitate extra, cu care nu poate rivaliza decât foarte puţine varietăţi. Fructele se culeg intre 15-25 Septembrie şi sunt bune de consumat începând din Decembrie. Se pot păstra până în Februarie. Calităţile pomului şi în special calităţile cu totul remarcabile ale fructelor, plasează varietatea Napoleon între principalele varietăţi de lux cultivate pentru export, cât şi pentru alimentarea pieţelor, din oraşele principale ale ţării. O recomandăm pentru centrul Basarabiei, poalele munţilor Carpaţi şi Apuseni, în locurile adăpostite de vânturi şi pământurile uşoare şi bogate, alături de varietăţile Ionathan, London Pepping şi Calville neige, atât în grădinile comerciale, cât şi în cele tip amator. - II. - Varietate de pere de origină belgiană, obţinută de către grădinarul Nicolas Liart, în localitatea Mons. Cunoscută sub mai multe sinonime, iar la noi în ţară mai ales sub numele de Beurré Napoleon. Se întâlneşte în toată Basarabia, în Moldova şi Transilvania. Fig. 209. — Chasselas Napoleon. Pomul, nepretenţios la climă şi sol, rezistent la secetă, reuşeşte altoit pe sălbatec ; creşte foarte slab altoit pe gutui, - acest portaltoi trebue evitat - cere locuri adăpostite şi însorite, rodeşte a-bundent, are însă defectul că se rup uşor crengile cu rod, din cauza vânturilor. Fructele au formă variabilă. Cea mai obişnuită este aceea de clopot, strangulată la mijloc şi lărgită pe partea superioară ; mărimea mijlocie ; pieliţa netedă, lucioasă ca lăcuită, subţire, de culoare verde deschis, la complectă maturitate galben deschis, cu punctuleţe cafenii, foarte rar cu slabă roşeaţă, pe partea dinspre soare. Pulpă albă, puţin grăun-ţoasă, dulce, parfumată şi foarte suculentă când fructul a fost cules la timp. Fructele se culeg între 5-20 Septembrie, după an şi regiune, şi se pot păstra până la începutul lunii Octombrie. Suportă bine transportul îndată după cules. Se recomandă pentru grădinile tip amator şi comerciale, şi în special, în locurile adăpostite de pe văile râurilor. M. Cost. - III. - Vitic. - Varietate de struguri. -Sin. : Chasselas Napoléon - v. ac. -NAPOLITANO. - Zoot. - Linie de sânge din care s'a format calul lipitan - v. ac. -NĂPRASNIC. - Bot. - Sin. : Óchiul-boului-a-ferigei. Chrysanthemum corymbosum Willd. Plantă perenă erbacee, cu tulpina erectă, simplă, dând naştere la ramuri florifere numai la vârf ; frunze în configuraţie oblongi, penatipartite, cu segmente penatipartite ; florile centrale ale discului galbene, cele radiale albe, mai mari decât folioleie involucrului. Chrysanthemum subcorymbosum Schur, diferă de precedenta prin marginea laciniilor frunzei, 135 NĂPRASNICĂ - NARD foarte ascuţit şi îngust-serată, capitule mai mici şi mai puţine la număr, iar fo-liolele involucrului cu marginea brun-negricioasâ. înfloresc prin Iulie-August şi cresc, ambele, prin păduri uscate, rări-şuri şi tufişuri. P. Cretz. NĂPRASNICĂ. - Bot. - Sin. Inchiegătoare, priboi-căpresc. Geranium Robertianum L. Plantă erbacee, anuală, din familia Ge-raniaceae, cu tulpina erectă, roşietică, a-copsrită cu peri patenţi ; frunze palmati-secte, cu 3-5 foliole peţiolate, penatipar-tite, cu lobi incis-crenaţi ; flori roşii aşezate câte două la vârful pedunculilor, cu caliciu cu 5 sepale şi corolă cu 5 petale obovale, nedivizate şi mai lungi decât caliciul închis şi cu trei dungi alburii; 10 stamine, toate fertile şi 5 glande nectari-fere, aşezate la baza staminelor mai mari. Creşte pe lângă ziduri, prin păduri şi locuri umede, în toată ţara. înfloreşte Iu-nie-Septembrie. P. Cretz. NARAMZE. - Bot. - Fructele comestibile de Citrus aurantium. - Sin. portocal. -v. ac. - Fig. 211 — Narcissus pseudonarcisus si Narcissus tazetta. NĂRAV. - Zoot. - Obicei, deprindere rea, provenind, cel mai adesea din timpul creşterii animalului sau antrenamentului, sau datorită răului tratament ; ex. calul se sperie, muşcă, svârle cu picioarele, trânteşte pe călăreţ. C. Pel. NARCISSEAE. - Bot. - Subfamilie de plante din familia Amaryllidaceae, foarte importantă pentru marele număr de genuri cu specii horticole ce cuprinde. N. sunt caracterizate prin antere intorse, tulpina subterană e o ceapă, şi pnn prezenţa unei coronule în interiorul perigo-nului. Cuprinde genurile Calliphruria Herb., Hemerocallis Sal., Elisena Herb., Eucharis Planch., Eurycles Sal., Calo-stemma R. Br., Cryptostephanus Welw. et Bak., Tapeinanthus Herb., Narcissus L., Pancratium L., Stenomesson Herb., Placea Miers., Hyline Herb., Sprekelia Heist., Hip-peastrum Herb., Vagaria Herb. şi Lycoris Herb. P. Cretz. NARCISSUS. - Bot. - Gen de plante din familia Amaryllidaceae-Narcisseae. Plante ierbacee cu bulb radical tunicat, scap angulos, spat monofil, uni-flor ,flori frumoase albe sau galbene, adesea nutan-te. P e r i g o n corolin, superior hipocrate-riform, tubul subcilindric ; coroană in-fundibuliformă, campanulată sau rotată, întreagă sau lobată. 6 stamine. Ovar inferior, trilocular. Fruct capsulă membranacee. Genul acesta, foarte important din punct de vedere horticol, cuprinde cca 40 specii, răspândite mai ales în regiunea me-d;iteraniană. La n<^i cresc spontan n. radiilorus Sa-lisb., Coprinele, Căprine, Ghiocei de munte, Zarnacadea, cu frunzele lineare obtuse, planiuscule, obtus carenate, tulpina scapiformă comprimată, biangulată, sulcată, terminată printr'o unică floare mare, plăcut mirositoore, cu lobii pedantului albi în număr de 6 şi coroana galbenă foarte scurtă în ioimă de cupă şi cu o dungă roşie. Prin păşuni şi livezi de munte, înfloreşte Mai-Iunie. In grădini se cultivă la noi adesea speciile N. pseudo-narcissus L., N. biilorus Curt., N. incozn-parabilis Mill., N. Tazetta L. şi N. poeţi-cus L. ; N. Jonquilla L., tot din regiunea mediteraniană, are frunze semicilindrice şi foliolele perigonului acute, N. syriacus L. şi N. obliquus Sal. P. Cretz. NARCIZĂ. - Bot. - Sin. căprine, coprine, ghiocei de grădină, narcissus - pseudo-narcissus, zarnacadea - v. ac. - NARCOTINĂ - Chius - Alcaloid - v. ac. extras din opiu. NARD. - Bot. - Sin. Nardostachys D. C. - v. ac. - Fif. 212. — Narcissus odorus. NARDOSTACHYS - NARVAL NARDOSTACHYS. - Bot. - Gen de plante din familia Valerianaceae. Din rădăcina speciei n. jatamansi D. C., o planta erbacee originara din Himalaia, se extrage un parfum foarte preţios cunoscut sub numele de nard. P. Cretz. NARDUS. - Bot. - Gen de plante ierba-cee, din familia Gramineae cu flori hei» mafrodite, inflorescenţa conforma, spicu-leţe sesile, pe peduncul comun sau adeseori solitare în excavaţiunile acestuia, aşezate pe o lăture sau pe ambele laturi ale pedunculului. Stilul foarte scurt. Are o singura specie : N. stricta - Ţâpoşicâ -v. ac. NĂRI. - Anat. - Cele 2 deschizături exterioare ale cavităţilor nazale, de o parte şi de alta a vârfului nasului. Anatomic, ele sunt constituite din 2 cartilagii na-zale, reunite în formă de X, din muşchii dilătători, din-tr'o piele fină, acoperită cu păr mic şi fin şi câtevă fire măi lungi şi rezistente. Formă lor este aceeă ă unor virgule întoarse, cu conco-vivităteă înăuntru, măi ă-p r o p i ă t e lă partea inferioară şi mai depărtate la partea superioară. Ele prezintă fiecare câte două aripi, una internă, alta externă, reunite sus şi jos prin comisuri. Aripa internă convexă, are la bază partea lărgită a cartilajului. Aripa externă concavă este moale şi constituită, în cea moi mare parte, din muşchi şi piele ; la partea inferioară are o bază cartilaginoasă în X. La o mică distanta de marginea comisurii inferioare se găseşte deschiderea inferioară o conductului lacrimal. Mucoasa nazală normală este roză, cu o secreţie limpede. N. largi, la animale, constitue o frumuseţe, indică un cop pătrat, dar mai ales o respiraţie bună - calul nu respiră şi pe gură. - Examinarea n. poate descoperi boli contagioase ca morva, horse-pox. La bou, n. sunt mai strâmte, săpate în grosimea botului, au conturul rotund şi aripile mai puţin mobile ca la cal. La oaie, n. converg mult prin comisura lor inferioară şi formează împreună cu şanţul pronunţat al buzei superioare, un fel de Y. La porc, n. 136 sunt săpate în vârful nasului ; au forma rotundă şi sunt strâmpte. C. Pel. NARTHÉCIUM. - Bot. - N. Moehr. - Gen de plante din familia Liliaceae-Melanthoi-deae-Tofieldiaef cu rizom târâtor, ramificat, tulpină cu frunze liniare, distice şi ilori galbene pe pedunculi scurţi, în pa-niculă terminală. Fructul e o capsulă ascuţită. Din cele 4 specii alé genului, N, ossifragum Huds. creşte prin turbăriile din. Europa centrală şi boreală. P. Crelz. Fig. 214. — Nardus stricta. NARVAL. - Zool. - Sin. Monodon, gen cu o singură specie m. monoceros, ce constitue un tip izolat din Ord. Cetaceae, caracteristic prin aceia că masculul are un singur dinte care atinge 2 m. lungime ; femela are 2 dinţi mici şi caduci ; craniul disim^ţric. N. poate atinge lungimea de 6 m. ; pielea sa este catifelată, de o culoare deschisă, pătată cu brun. Trăieşte în Oceanul Glacial Arctic, între 750-80^ latitudine. El vine accidental pe coastele Angliei, este vânat de Groenlandezi, pentru carnea, grăsimea şi pielea sa. Fig. 213. — Narcissus minor. .137 NAS - NATATORES NAS - Anat - Din punctul de vedere al configuraţiei sale exterioare el diferă -după genul, specia sau chiar rasa animalului. Forma narilor - v. ac. - variazâ ■deasemenea, dupâ aceleaşi considera-ţiuni. Aripile n. sunt susţinute - partea superioara - de oasele nazale, iar în partea inferioara şi laterala de cartilagii. Scheletul despârţiturii mediane este alcâtuit •de un cartilagiu, de vomer şi de lama perpendiculara a etmoidului. Fig. 215. — Secţiune frontala prin fosele nazale, cl: perete despărţitor; co: cavitate orbitarâ; cso: cănăl suborbităr; cs, cm, ci: cornete superior, mediăn, inferior; le, seă, sep: lama şi sinusurile; ms. mus, mi: meaturi. Aceste porţiuni scheletice sunt acoperite de muşchii : triangular, mirtiform, dilatator şi elevator ai n. Unii contracta, iar alţii dilata n. Pielea n. se caracterizează - cel puţin la om - printr'un număr mare de glande sebacee. NĂSCALĂ. - Bot. - Mespilus germanica. - Sin. moşmon. - v. ac. NASICORN. - Ent. - Oryctes nasicornis, insecta din Ord. Coleoptere, fam. Lamel-licornia, de culoare neagra strălucitoare, cu perişori roşcaţi pe picioare. Masculul are la cap un corn curbat îndărăt, lung de 22-36 mm. Larvele lui trăiesc mai mulţi ani prin pământ. Foarte comun. NĂSILĂ. - Vitic. - Sin. hârdâu - v. ac. -NAŞTERE. - Med. - Este un act fiziologic, prin care produsul de concepţie este dat afară viu. Spre deosebire de celelalte acte fiziologice, acesta este dureros şi periclitează deseori viaţa atât a mamei cât şi a produsului de concepţie. La animale, n. se numeşte fâtare - v. ac. -NĂSTUREA. - Bot. - Sin. năsturel - v. ac. NĂSTUREL. - Bot. - Sin. bobâlnic, brân-cuţă, cardamă de isvoare, chereniţă, cre-son, hreniţă, măcriş de baltă, năsturea. Fr. cresson de fontaine, cresson d'eau, - - Nasturtium officinale. Mică plantă enba-cee, din fam. Cruciferae. Are tulpină ramificată, anguloasă, fistuloasă, suculentă, verde sau roşietică, glabră, târâtoare, dând naştere la numeroase rădăcini adventive ; frunze alterne, peţiolate, penati-sectate, cu lobi rotunziţi, lobul terminal mai mare ; flori mici, albe, dispuse în raceme terminale ; stamine cu antere galbene ; fructe silique cilindrice, puţin curbate. Creşte prin pâraie, isvoare şi mlaştini. înfloreşte în Mai-Iulie. Este întrebuinţată ca salată din care cauză se şi cultivă. Proprietăţile diuretice, stoma-chice şi antiscorbutice fac, ca această plantă să_fie utilizată şi în medicină. NASTURTIUM - Bot. Gen. din fam. Cruciferae cu frunze penate, foliole ovate sau eliptice, mai mult sau mai puţin ondulate. Flori albe, stigmat capitat, bilobat sau cel puţin obtus la vârf, stil foarte scurt. Fructul, silicvă groasă, cilindrică, puţin curbată, lungă de 1-2 cm., dehiscentă prin două valve ce nu sunt, sau cel mult la bază slab, nervate. Are specia N. officinale R. Br. Sin. - năsturel - v. ac. NASU-CURCANULUI. - Bot. - Polygonum orientale. - Sin. Moţul curcanului - v. ac. NATANT. - Bot. - Natans. Frunzele plantelor acuatice, care plutesc la suprafaţa apei. - Ex. Castăliă. NATATORES. - Zool. - Ordin de păsări, cu picioare scurte şi îndreptate îndărăt, cu toate degetele sau numai cu cele îndreptate înainte, unite printr'o membrana - pieliţă înotătoare. Penele sunt dese şi moi. Trăiesc pe tot globul, - pe uscat şi Fig. 216. — Năsturel. pe apă, - unele numai pe apă. In regiunile nordice, numărul speciilor e mai mare decât în părţile ecuatoriale. Se nutresc cu animale mici de apă. Sunt căutate pentru carnea, ouăle şi penele lor. Se NATRĂ - NATURA împart în : mergidae, fulligulidae, cygni-dae, anseridae, pelicanidae, colymbidae, podicipidae. NATRĂ, - Se numeşte partea urzelei, ce se afla îndărătul iţelor. NATURĂ - Econ. Pol. - împreună cu munca şi capitalul - v. ac. n. este un factor de producţie - v. ac. - fundmentaî, totalizând elementele preexistente ce ne sunt puse la îndemână de lumea în care trăim. Pentru ca omul să poată produce este nevoie ca n. să-i ofere un mediu prielnic, materii prime utilizabile şi adesea forţe motrice care să-i înlesnească munca. S'ar putea adăoga şi timpul care, tot atât cât şi spaţiul, ne condiţionează existenţa. Mediul. Deşi se pare, la prima vedere, că omul nu poate influenţa mediul în care îl aşează natura, totuşi nu trebue uitat că gradul de superioritate al unui organism este caracterizat prin facultatea ce are de a adapta mediul nevoilor sale în loc de a se adapta el mediului. Fără îndoială omul nu poate creia, bunăoară, mine de fier acolo unde nu se găsesc, dar poate - în schimb - prin amendamente, să fabrice un sol arabil şi să transforme o mlaştină, de pildă, într'un teren cultivabil. Nu se poate, desigur, schimba clima, dar prin împăduriri pe scară mare, prin culturi adecuate şi -mai târziu, desigur, prin alte mijloace necunoscute încă - omul poate modifica în mod apreciabil regimul ploilor şi al vânturilor. Unul din elementele mediului este atmosfera cu oxigenul indispensabil vieţii, dar care - prin abundenţa ei - nu prezintă interes economic. Totuşi determinând, prin temperatura, mişcarea şi gradul său de umiditate, clima unei regiuni ea influenţează în mod hotărâtor asupra culturii pământului şi a tuturor îndeletnicirilor omeneşti. Preţul ridicat al terenurilor dintr'o localitate climaterică nu corespunde unui drept al solului ci se plăteşte pentru aerul şi soarele care nu se găsesc în altă parte. Şcoala lui Le Play vede chiar, în această chestiune a mediului geografic fundamentul oricărei ştiinţe sociale, susţinând că sunt trei categorii de soluri care au generat trei tipuri omeneşti : stepa - popoarele de păstori ; ţărmurile - popoarele de pescari; pădurea - popoarele de vânători. Şi prin raporturi de filiaţiune, toate societăţile complexe, civilizate. Dar acest determinism geografic, destul de sugestiv, este totuşi exagerat, fiind mai probabil că influenţa mediului fizic scade pe măsură ce creşte influenţa mediului economic. Rămâne totuşi bine stabilit că zonele tropicale, în care s'au putut desvolta civi- lizaţii strălucite, nu au adăpostit nici o-dată rase muncitoare şi producătoare. In acest felicit climat care îl scuteşte pe om de grija hranei şi a îmbrăcăminţii, omul s'a obişnuit să se bizuiască pe n. şi să-şi cruţe orice sforţare. Pe dealtă parte, acolo, forţele telurice se deslănţue cu atâta irezistibilă violenţă încât omul, intimidat, nici nu concepe ideea temerară de a încerca să le stăpânească spre a le folosi pentru scopurile sale. In regiunile temperate, dimpotrivă, n. obligă pe om să depună sforţări dar se şi lasă istăpânită de el favorizând prin ceiace ne refuză ca şi prin; ceiace ne a-cordă - o activitate productivă. Un al doilea element al ^mediului este teritoriul cu situaţia geografică şi oro-grafică care determină cursjul apelor. Situaţia economică a Angliei ¡ sau a Japoniei, bunăoară, se explică, în primul rândr prin poziţia lor insulară, după cum prosperitatea Americilor, descoperite abia de 500 ani, contrastând atât de puternic cu starea înapoiată a Africei, un continent cunoscut din cea mai îndepărtată antichitate se datoreşte deosebirei dintre reţelele fluviale care le străbat. Constituţia chimică a solului exercită de asemenea o influenţă puternică, hotărând fertilitatea solului. Pământurile negre ale Rusiei, de pildă, conţin - după evaluarea geologilor - azot şi acid fosforic, în valoare de 16 miliarde franci aur. De multe ori bogăţia solului este privită de om, din pricina vegetaţiei exuberante, ca o piedecă în calea aşezării sale şi - în consecinţă - se grăbeşte adesea să execute defrişări pe care le regretă mai târziu. Subsolul, până în ultimul timp, nu a înrâurit aproape de loc evoluţia societăţii, dar astăzi a câştigat o preponderenţă care a contribuit îndeajuns ca să răstoarne raporturile de forţă dintre naţiuni nu numai din punct de vedere economic ci şi politic. Chestiunea teritoriului înclude şi noţiunea spaţiului indispensabil oricărei producţiuni şi această problemă a spaţiului cuprinde germenii unei ameninţări care se actualizează de îndată ce populaţia unei ţări depăşeşte un anumit grad de densitate. Tehnica agricolă şi industrială, metodele edilitare şi de construcţie, descoperirile ştiinţifice şi . progresul civilizaţiei în general, năzuesc să micşoreze suprafaţa necesară vieţii unui om astfel ca cele 13 miliarde de ha. pe care omenirea le are la dispoziţie să asigure traiul populaţiei al cărei număr creşte cu circa 15 milioane de suflete anual, în ciuda războaielor, epidemiilor şi foame- 139 NATURA tei care nu izbutesc sâ suprime excedentul naşterilor. Materia prima. Este furnizata producţiei de sol şi de subsol. Unele se găsesc cu prisosinţă, altele se găsesc cu greu. Ţo-tuşi chiar printre acelea care se găsesc în abundenţă sunt unele de care se simte lipsă în anumite regiuni. Astfel, pentru marile oraşe, asigurarea cantităţilor suficiente de apă este, mai întotdeauna o problemă de căpetenie, iar pentru unele ţări necesitatea irigării prezintă o însemnătate vitală. Când este vorba de materiale transportabile, inconvenientul repartiţiei inegale se corectează printr'un adevărat act de producţie, transportul. Dar cum materia, prin greutatea şi inerţia ei opune deplasării o rezistenţă de foarte multe ori considerabilă, şi cum eforturile, traduse prin cheltueli, pentru înfrângerea ticestei energii cresc proporţional cu distanţa, industria transporturilor nu poate suprima inegalităţile naturale. Insfârşit omul încearcă să înlocuiască materiile din natură, care se găsesc în cantităţi prea mici, prin procedee sintetice - exemplu, diamantul - sau prin surogate, lucru care îi izbuteşte progresiv cu înaintarea ştiinţelor. Forţele motrice. Munca de producţie se rezumă la o deplasare de materie. întotdeauna, dar mai cu seamă dela abolirea sclavajului de când nu a mai avut la dispoziţie munca gratuită a semenilor săi - omul a căutat să-şi ia în ajutor forţele pe care i le putea oferi n. Forţele naturale sunt folosite prin mijlocirea maşinilor, care se deosebesc de unelte prin faptul că sunt acţionate de forţe naturale - căderi re apă, vapori, etc. - în loc de a fi mişcate de mâna omului. Cele mai însemnate forţe naturale canalizate de om în serviciul usău sunt : forţa muşchiulară a anima^lor, forţa motrice a vântului şi a apelor curgătoare, forţa de expansiune a gazelor sau vaporilor şi electricitatea. Mai sunt însă şi numeroase alte forţe naturale, nestăpânite încă de om : fluxul şi refluxul, energia produsă de mişcarea valurilor, forţele intermole-culare şi intra atomice, etc. Domesticirea animalelor a procurat o-mului prima forţă a naturii şl aceasta a fost - pentru el - o cucerire preţioasă deoarece animalul este poroprţional cu massa sa mai puternic decât omul, iar întreţinerea lui costă mai puţin. Dar numărul animalelor fiind relativ mic, s'a căutat captarea altor forţe naturale spre a fi aservite producţiei şi astfel s'au inventat morile de apă şi de vânt şi apoi - prin utilizarea unor motoare perfecţionate, omul a izbutit să aibe la dispoziţia sa forţe, cum ar fi puterea elastică a vaporilor, pe care să le întrebuinţeze când, unde şi cum vrea. Natura a distribuit, echilibrat, aceste forţe pe suprafaţa pământului. Ţări ca Italia, Elveţia, Statele Scandinave, care n'au o fărâmă de huilă neagră au din a-bundenţă căderi de apă - huilă albă, pe când Anglia, Germania sau Belgia bogate în mine de cărbuni, au prea puţine căderi sau cursuri de apă utilizabile. Trebue, totuşi, să menţionăm că aceste forţe sunt în parte epuizabile, şi - în bună măsură - limitate şi aceasta ridică problema soartei pe care o va avea industria omenească în ziua când, huila neagră şi cea albă epuizându-se, se vor stinge focurile şi se vor opri dinamurile. Legea randamentelor neproporţionale« Terenul, materiile prime şi forţele naturale, cunoscute până astăzi, fiind limitate -producţia, depinzând de ele, este - implicit - limitată. Lucrul apare evident în industria extractivă: mina se epuizează sau producţia devine neremuneratoare; vânătoarea, care în societăţile primitive era o ocupaţie productivă, a încetat azi de a fi practicată pentru rentabilitatea ei, excepţie făcând - încă - vânătorile de struţi, e-lefanţi, etc.; pescuitul marin este - din punctul de vedere al abundenţei sale - în declin; suprafeţele ocupate de păduri descresc ş. a. m. d. Este adevărat că, în ceiace priveşte vieţuitoarele - plante sau animale - industria poate aduce un corectiv primejdiei de dispariţie a lor. Se poate face creştere de animale în loc de vânătoare; piscicul-tură în loc de pescuit; reîmpăduriri în loc de defrişări - sau, într'un cuvânt, să se înlocuiască industriile pur extractive cu industrii agricole. Dar şi astfel se întâmpină o dublă limită: 1.—Limita opusă producţiei agricole de cantitatea elementelor minerale necesare vieţii plantelor şi de neînlocuit decât în parte. 2.—Limitarea producţiei agricole prin condiţiunile de spaţiu şi timp indispensabile vieţii vegetale şi animale şi mult mai puţin modificabile decât în producţia industrială. Desigur că nu există nici un teren căruia să nu i se poată spori, principial, randamentul. Dar aceasta numai cu preţul unei munci disproporţionate faţă de creşterea randamentului şi după reguli definite în legea randamentelor des-crescânde - v. ac. Dacă ar putea fi altfel, dacă adică s'ar putea întotdeauna spori producţia direct proporţional cu munca, lucrul acesta s'ar face: ar fi mai comod să se lucreze intensiv - v. a. decât extensiv. - v. ac. Iar în acest caz pământul ar lua altă înfăţişare, dar, deocamdată, observăm .tendinţa de extindere a culturilor pe terenuri tot mai rău situate şi mai puţin fertile chiar. NATURĂ Iluziile născute de maşinism. Maşinile nu au îngăduit numai executarea unor lucrări cu mai multa rapiditate, preciziune sau uşurinţă, ci au făcut posibilă îndeplinirea unor alte lucrări la a căror execuţie nu ne-am fi putut gândi înainte de inventarea lor. Bunăoară drumurile de fier şi ziarul care au modificat profund structura vieţii moderne - economică, politică, socială şi intelectuală - sunt creaţiuni ale maşinii cu vapori. Totuşi - trebue să ne ierim de speranţele prea mari pe care a-ceste minuni le-ar justifica. Din toată armata de cai-vapori, trei sferturi este a-fectată transporturilor care - deşi înlesnesc schimbul - nu multiplică totuşi producţia, decât aparent. Se aduc, într'a-devăr, produse de peste mări, dar lucrul acesta va mai fi posibil numai atâta vreme cât teritoriile respective nu vor fi atât de populate încât să fie nevoite a-şi consuma toată producţia. Maşinile accelerează producţia, dar nu o măresc, întotdeauna. Maşinile, în mare parte, servesc să producă, la rândul lor, tot maşini şi se pare, că rezultatul înmulţirii lor, pentru clasa muncitoare, care trebuia să fie beneficiara acestei situaţii - nu a fost cel aş-piat, ci dimpotrivă, este una din cauzele şomajului. Utilizarea maşinilor a dat rezultate bune, iefinindu-le şi îmbunătăţindu-le calitatea, în producţia mărfurilor fabricate. In agricultură, în construcţii - necesităţi vitale pentru omenire - ele sunt încă prea puţin întrebuinţate. Nu se constată, deasemeni, nici o diminuare a totalităţii muncii furnizată de specia umană, în urma folosirii, pe o scară mai întinsă, a maşinismului. Reducerea orelor de muncă nu se datoreşte ma-şirei în sine, ci dimpotrivă exceesului de durată a muncii impusă de maşină, care a determinat intervenţia legiuitorului, iar scurtarea zilei de lucru este cu prisosinţă contra cumpănită de încordarea nervoasă şi muşchiulară mai mare. Iar la bilanţul maşinilor pot fi adăugite şi multe alte rele pentru omenire: crizele, îngrămădirile de populaţie şi şomajul. Se pare că aceste consecinţe au părut evidente, de multe ori, lucrătorilor care, adesea, au pus inventatorii pe goană şi au recurs la greve, etc., din pricina maşinilor. Economiştii clasici însă, aduc în sprijinul maşinilor trei argumente de căpetenie: 1.—Ele, scăzând costul de producţie ef-tinesc viaţa şi deci, eventuala scoborâre a salariilor nu are efect asupra standardului de viaţă. Se obiectează însă că numita compensaţie nu se poate produce decât dacă progresul mecanic s'ar - realiza - deodată - in toate ramurile de pro- aucţie astfel încât scăderea preţurilor să fie o consecinţă generală şi simultană, ceiace nu se întâmplă în fapt. 2.—Prin însăşi faptul că determină o scădere a preţurilor, invenţiunile mecanice provoacă o mărire corespunzătoare a debitului şi în consecinţă recheamă la lucru muncitorii înlăturaţi pentru un moment. De pildă, numărul lucrătorilor tipografi este mult mai mare astăzi decât a-cela al copiştilor din Evul Mediu - şi a-ceasta datorită invenţiei tiparului care a favorizat răspândirea cărţilor. Aceste argumente nu corespund însă realităţii, ori-decâte ori^ produsele sunt destinate să satisfacă trebuinţe limitate sau o industrie este solidară cu altele. Intr'adevăr, dacă - de pildă - preţul încălţămintei ar scădea la jumătate nu este de crezut că s'ar dubla şi consumul. Sau, oricât de ieftine s'ar oferi: spre vânzare sticle şi butoaie pentru viii - ele nu se vor vinde în număr mai mare decât acela necesitat de cantitatea existentă de vin. Şi admiţând chiar înlănţuirea strânsă între mărirea consumaţiei şi căderea preţurilor - încă nu este de presupus că ea ar tuncţiona automat deoarece are, în orice caz, de înfrânt rezistenţa interesată a producătorilor şi gustul consumatorilor. 3.—Insfârşit se mai spune că întrebuinţarea maşinei economisind mâna de lucru, determină un beneficiu, fie pentru pioducător sub forma creşterii profitului dacă isbuteste să-şi vândă nouile produse la preţul vechi, fie pentru consumator sub forma micşorării cheltuelilor dacă, ceiace pare mai verosimil, preţul produselor scade la nivelul costului nou de producţie. In consecinţă banii care dispar din buzunarele lucrătorilor concediaţi apar în buzunarele fabricanţilor sau consumatorilor. Aceşti bani vor fi investiţi sau cheltuiţi, astfel că orice invenţie mecanică liberează nu numai un oarecare cuantum de muncă ci şi un disponibil de capital si cum aceste două elemente au mare a-finitate între ele este de presupus că se vor regăsi şi combina. Argumentaţia, adevărată în abstract nu răspunde la întrebarea în cât '.imp şi în ce punct al pământului se va opera a-ceastă combinaţie. Capitalul, se ştie, este mai mobil decât muncitorul şi chiar dacă acesta se va a-dapta cu timpul, nu o va face decât la capătul unor crize lungi şi dureroase, care repetându-se periodic, întreţin şomăjul în stare cronică, şi această populaţie flotantă, leprezentând 5 sau 10!,/o din populaţia ocupată apasă asupra pieţii şi de-preciază salariile. De aci, nu trebue să se desprindă con-ciuzia că omul ar trebui să părăsească 141 NĂUT maşinile şi sâ se înapoieze la forţele naturii. Cdci - în cele de mai sus - nu este nimic specific maşinilor. Progresul economic, fie ca este vorba de o invenţie mecanica sau de o noua organizare a muncii - are, întotdeauna, ca efect că face inutila o anumita câtime de munca. Şi cum societăţile moderne sunt întemeiate pe principiul diviziunii muncii, este cu neputinţa ca progresul, oricare ar fi el, sâ nu facâ nefolositoare munca cuiva şi sâ nu-i ia# în acelaş timp, mijloacele de existenţâ - pânâ la o noua a-daptare, mai mult sau mai puţin staţionara. Insfârşit, este de presupus, câ peste câteva generaţii, omenirea se va aşeza în toate teritoriile libere încâ pe suprafaţa planetei - şi câ revoluţiunile economice provocate de concurenţa ţârilor noui pe vechile noastre pieţe va înceta. Emigrarea şi colonizarea. Faptelor enumerate pânâ aci li se alâturâ unul de o însemnătate capitalâ: emigrarea şi - în legâturâ cu ea - colonizarea. Emigrările din trecut, cele preistorice ca şi cele ale barbarilor nu se datorau atât lipsei de spaţiu cât insuficienţei resurselor mediului sau mijloacelor de a le folosi. Astăzi, emigrările sunt determinate - cu rare excepţii - măi ăles de insuficienţă sălăriilor. In acelaş timp toate ţările căutâ stăruitor să-şi sporească teritoriile prin colonizare şi aceasta în vederea plasării excedentului prezent sau viitor de populaţie, pentru ă pune mână pe bogăţiile năturăle ăle regiunilor neocupăte şi pentru ă oferi debuee noui industriilor respective. Economiştii, ostili aproape în unanimitate colonizării, susţin - fără a fi însă ascultaţi - că Statele ar fi mai în câştig dacă ăr economisi cheltuelile oneroase ale unor ătări cuceriri, întrucât ăr puteă beneficia de bogăţiile eventuăle ăle pământurilor noui, favorizând emigrarea pacifică a populaţiei şi capitalurilor disponibile, şi dau ca exemplu Brazilia şi Argentina unde emigranţii germani şi italieni, coloni, au găsit condiţiuni de existenţă mult mai avantajoase decât în coloniile, cu atâtea sacrificii obţinute, din Africa. Argumentul nu poate, avea însă forţă probantă atâta vreme cât nu prezintă şi chezăşia că ţările care şi-ar asuma rolul de prim-ocupant vor consimţi să lase liber accesul oricui la foloasele o-perei colonizatoare ce ar îndeplini. Ori lucrul acesta nu este probabil. Ad-miţându-se chiar că o colonie ar rămâne deschisă pentru oricine — se vor rezervă tctuşi metropolei ăvăntăgii deosebite şi numeroase, Comunitatea politică statorniceşte — împreună cu uri măi mult sau mai puţin tenace — şi legături morale şi materiale, tot mai strânse, care pot supra-vieţui rupturii politice, daca aceasta se produce cândva, Metropola, mai curând sau mai târziu, impune indigenilor limba — şi aceasta creiază o clentelă intelectuală şi comercială. Coloniile pot fi reduse la două timpuri principale : 1. — Coloniile de populare, menite să obsoarbă excedentele de populaţie ale ţărilor mume. Acestea trebue să întrunească — spre a-şi atinge scopul — condiţiuni speciale de climă pentru ca emigranţii să poată trăi şi să se dezvolte. Beaceia sunţ foarte puţine. 2. — Coloniile de exploatare menite să: porcure bogăţii naturale. Ele au dat omenirii bogăţii incalculabile. Pe când primele au un caracter mai mult agricol, celelalte au unul mai mult comercial şi sunt în general exploatate de către Companii Comerciale care, uneori* ou jucat un rol covârşitor în colonizare. Deaecia, în multe cazuri, Statele le deleagă o porte din suveranitatea lor. Dar, sub o formă sau alta, colonizarea are o istorie înspăimântătoare. Sub prima ei formă o expropiat şi uneori a exterminat populaţia indigenă. Sub a doua ei formă, o aservit în mod feroce pe localnici şi — din acest punct de vedere — ea s'a dovedit mai lipsită de scrupule decât colonizarea militară şi nu are decât o singură justificare. Aceia că nevoile de existenţă ale omenirii nu îngădue să lase neatinse teritorii din care proprietarii lor nu ştiu sau nu vor să tragă foloase. Colonizarea ar fi deci o expropriere de utilitate publică mondială. NĂUT. - Bot. - Sin. : nohot, nout. Cicer arietinum L. Plantă erbacee anuală, din familia Leguminosae, subfam. Papillio-neae. întreaga plantă e acoperită cu peri glanduloşi şi are frunze imparipenate, ca 4-7 perechi de foliole acut serat-dentate. Florile liliachii, roşii-violete sau albe sunt axilare şi solitare. Fructul este o păstaie umflată, ovală cu două seminţe a be, roşii sau galbene. P. Creiz. - Fit. - Foloseşte în nutriţia oamenilor ca boabe, făină, ca adaos la cafea sau ca surogat de cafea. Popoarele orientale îl consumă mai mult. In cantităţi potrivite se foloseşte şi ca uruială la animale. Origina ar fi sud-vestul Asiei pentru n. cu bobul mic şi ţărmurile Mediteranei pentru n. cu bobul mare. Se crede că marele Cicero şi-ar fi luat numele dela n. prin faptul că avea nasul de forma bobului de n. La noi se cultivă pe suprafeţe extrem de variate : 1 ha în anul 1925 şi 6095 ha în anul 1936. Rădăcina este puternică, pivotantă. Tulpina în patru muchii, ramificată şi de circa 0,5 m. înălţime. Frunzele sunt dinţate, mici, ovale,. 142 aşezate imparipenat, păroase şi cu peri glanduloşi în care se găseşte acid oxalic pe care orientalii îl folosesc în mod rudimentar la pregătirea surogatului de o-ţet. Seminţele au circa V2-I cm. diame-1rul, au formă aproape rotundă cu un vârf şi au culori diferite. Varietăţi. Se disting după floare şi după mărimea şi culoarea boabelor : C. a. var. dar şi ca nitrant, reacţie care se întâmplă în deosebi cu acidul nitric puţin concentrat Fig. 267 - Carieră de nisip şi la o temperatură şi presiune mărită. Ca nitroderivaţi alifatici mai importanţi din punct de vedere technic şi medical sunt: nitrometanul, nitroetanul, nitropropa-nul, triclormetanul, cloropicrina. In ceea ce priveşte a doua categorie a nitrocompuşilor aromatici, n. care constă în substituirea hidrogenilor din nucleu prin gruparea N02 - se face mult mai uşor decât la hidrocarburele alifatice. Nitrocompuşi aromatici mai cunoscuţi: nitrobenzen, nitrotoluen, trinitrotoluen -trotil - diferiţi picraţi, etc. NITRARIA. - Bot. - Gen de plante din familia Zygophyllaceae-Nitrarioideae, cu cca 4 specii în pustiurile şi locurile aride ale lumii vechi. In flora ţării noastre genul e reprezentat printr'o singură specie: N. Schoberi L., o tufă lemnoasă, albă sură, cu ramurile aproape albe, de cele mai multe ori terminate în spini. Frunzele verzi sunt cărnoase, întregi, oblongi, cu- NITRAŢI-NITRIFICARE 170 neate la baza, obtuze la vâri, puţin mu-cronate. Flori dispuse în raceme bostrixi-iorme. Fructele sunt drupe negre, mari cam de 7 mm. înfloreşte Iulie-August şi creşte prin sârâturile din Jud. Buzâu şi din Sudul ţârii. P. Cretz. NITRAŢI. - Chim. - N. sau azotaţii sunt sărurile ce deriva din acid nitric, sârun solubile în apă. Prin căldura se descompun punând în libertate oxigenul şi azotul. In natură, întâlnim nitratul de sodiu -salpetru de Chili - v. ac., sub forma de mari zăcăminte în Chili, Peru şi Bolivia şi nitratul de potasiu. Nitratul de calciu sau cel de amoniu se obţin industrial prin metode artificiale. Aceste metode constau în unirea azotului şi oxigenului atmosferic în cuptoare electrice; oxidul de ăzot format în contact cu aerul şi apa, trece în acid azotic - procedeul Birkeland şi Eyde -. Pentru obţinerea nitratului de calciu, acidul azotic se tratează cu var; pentru obţinerea nitratului de amoniu, acidul azotic fabricat mai sus se tratează cu amoniacul obţinut la rândul lui tot pe cale sintetică. N. joacă un important rol în agricultură fiind utilizaţi ca îngrăşăminte. Sthai, Bous- singault şi alţii au observat prezenţa n. în unele specii de plante. Berthelot şi André au demonstrat ca n. se întâlnesc în toate plantele. N. acţionează în regnul vegetal ca o sursa nutritiva de azot contribuind la formarea în ţesutul plantelor a tuturor formelor de azot organic : amine, amide, amino-acizi şi proteine. Sub forma de îngrăşământ se întrebuinţează în agricultură mai mult nitratul de sodiu şi cel de potasiu. Au o foarte mare eficacitate asupra solului. Se aplică în doze de 200-300 kgr. la hectar. Fiind uşor solubili se evita a se râsptândi asupra solului înaintea ploilor. Pldaia îi spală şi îij trece în subsol, efectul asupra plantelor: devenind nul. Avantajele uUlizării nitraţilcjr ca îngrăşământ sunt: 1- servesc direct la alimentarea plantei; 2- datorită papiditaţii cu care sunt absorbiţi, plantelle devin mai rezistente la intemperii şi paraziţi; 3 - măreşte foarte mult recolta. In sol, nitratul înlesneşte disolvarea sărurilor de fosfor greu solubile; deci plantele au la dispoziţie cantităţi mai mari de fosfor solubil, fapt ce ciută în vegetaţie la obţinerea de recolte mai mari. In medicină, sub forma diferitelor preparate, n. servesc la vindecarea diferitelor maladii. I. V, NITRIFICARE. - Chim. - Transformarea amoniacului şi sărurilor sale în nitraţi -v. ac. Schloesing şi Müntz au arătat că formarea nitraţiior este datorită microorganismelor; fermenţi nitrificatori şi nitro^ bacterii. Dacă asupra unui teren se stro- Fig. 269 - Mersul nitrificării la diferite temperaturi peşte cu o soluţie de amoniac sau o sare de amoniac se va găsi în acel teren cantităţi apreciabile de nitraţi. Dacă acesî teren în prealabil este încălzit, nu se mai obţin nitraţi sub acţiunea amoniacului; el a fost sterilizat. Amestecul cu teren neîncălzit îşi recapătă proprietăţile avute mai înainte. Dacă se toarnă cloroform pe teren n. este oprită. Deci, agentul formării nitraţiior este un ferment, izolat şi cultivat de Winogradscki. Astăzi se 'ştie că în procesul de n. acţionează trei microorganisme: 1- fermenţii amoniacali, care transformă materia organică în amoniac; 2- 171 NITRILI-NITROGLICERÍNA iermenţii nitroşi, care transforma amoniacul în acid nitros; şi 3- fermenţii nitrici, care transforma nitraţii în nitraţi. Agenţii nitrificatori exista numai la suprafaţa solului - dispar aproape complect la o a-dâncime mai mare de 30 cm. Acţiunea lor încetează la o temperatură mai mică de 5°, sau când solul este prea uscat. Reclamă prezenţa oxigenului şi activitatea lor e cu atât mai intensă cu cât terenul conţine materie azotoasâ în cantitate mai mare şi este lucrat - arat - mai bine. A-ceşti fermenţi nitrificatori există în toate terenurile fiind aduşi de vânt. Umiditatea, temperatura şi lucrarea mecanică a terenului explică influenţa lor extrem de favorabilă în agricultură. L V. Fig. 270 Bacterii din nodozităţi mărite de 1000 ori NITRILI. - Chim. - Sunt compuşi organici ce conţin în moleculele lor grupuri -—CN, adică C tetravalent iar azotul trivalent. Cel mai simplu n. este nitrilul for-mic - N C N -, care prin saponificare da acidul formic şi care e produsul de baza din care vor deriva toţi n. atât din seria alifaticâ cât şi din seria aromatică. N. se - saponifica uşor prin încălzire cu soluţii apoase acide sau cu soluţii apoase alcaline. Prin hidrogen în stare născândă se reduc şi se transformă în amina primara corespunzătoare. Dintre mononitrili cei mai întrebuinţaţi în industrie sau terapeutică sunt: acidul cianhidric, cianura de sodiu, potasiu, zinc, argint, aur - anti-tuberculoa-se - fero'cianura de potasiu, ferocianura ferica, - febrifug - cianura auro-potasică -tratamentul tuberculozei - dar mai ales al lupusului, etc. NITROBACTERIÉ. - Agrol. 1. Nitrobacte-iiüm sau Ryzobyum Leguminosarum, este bacteria care joacă un rol de seamă în viaţa leguminoaselor. Nitrobacteriile ajuta leguminoaselor să asimileze mai uşor a-zotul atmosferic. Se creiază astfel un fel de simbioză perfectă între plantă şi bacterie, planta dând bacteriei hrana gata sintetizata, iar bacteria îi ajută la asimilarea azotului. NITROBENZEN. - Chim. - Derivatul nitric al benzenului, cu formula Cg H5NO2. Industrial se fabrică tratând la rece benzenul cu un amestec sulfonitric. Este uleios,. 00^ & o 9°^ © I 0°C3 o 0 Fig. 271 - Clostridium pasteurianum şl azotobacter chroococcum, mărite de 1000 ori culoare gălbuie, densitatea 1,208, fierbe la 209° şi se topeşte ,după congelare, la 50,7. Prezintă un miros de migdale amare. Este insolubil în apă şi se amestecă cu solvanţi organici. N. constitue materia primă principala în industria coloranţilor. Serveşte la prepararea anilinei, fucsinei, etc. L V. NITROFOSFAŢI. - Chim. - Amestec de fosfat de amoniu, nitrat de amoniu şi clo-rură de potasiu. Se deosebesc trei feluri de fabricate după proporţiile componenţilor. Se întrebuinţează ca îngrăşământ. -v. ac. V. Co. NITROGLICERINA. - Chim. - Este un eter trinitric al glicerinei C3H5 (0N02)3- In industrie se fabrică lăsând sâ curgă încet glicerina, cât mai anhidrâ posibil, într'un amestec de acid nitric şi acid sulfuric concentraţi. Massa se răceşte printr'o serpen- tină, şi se agită printr'un curent de aer. Temperatura nu trebue să depăşească 250. Nitroglicerina ce se formează se ridică deasupra stratului de lichid acid. Se spalâ de mai multe ori cu apă, apoi se filtrează printr'un fetru sau flanelă. N. tehnică este un lichid uleios galben-paiu. NIVEL-NIVELĂ 172 Produsul pur este incolor şi are densitatea 1,599. Se solidifica la —20°. Are un miros dulceag, este toxica şi absorbita prin piele provoacâ turburâri organice. N. explodează la şocuri sau prin ridicarea temperaturii; explodează cu atât mai u-şor, cu cât este mai puţin pură. Aparatele întrebuinţate la fabricarea n. supt construite numai din plumb, fierul este complect interzis. Absorbită de anumite substanţe pulverulente inerte sau chiar explozive, ea pierde proprietatea de a detona sub influenţa şocului. Pe acest principiu se sprijină fabricarea dinamitei. I. V. NIVEL. - Top. - E poziţia unui punct de pe suprafaţa pământului faţă de suprafaţa liniştita a mării, a globului pământesc sau faţa de tangenta la această suprafaţă. Când se ia faţă de suprafaţa liniştită a marii sau faţă de aceea a globului, avem nivel real; când se ia faţă de tangentă, avem nivel aparent. NIVELA. - Fiz. Top. - Instrument cu care se determină orizontalitatea sau verticalitatea unui plan. N. diferă după principiul pe care se bazează. 1- N. zidarului, se bazează pe principiul gravităţii unui fir cu plumb. Când firul se suprapune pe diviziunea din mijloc, rezulta că nivela este în poziţie orizontală. 2- N. cu apa se bazează pe principiul vaselor comunicante. Vasele A şi B au diametre perfect egale şi unite prin tubul de legătură T. Când acest tub este aşezat orizontal, suprafeţele libere ale apei din cele două vase determină un plan orizontal 0 0'. Fig. 273. 3- N. cu bula de aer, e frecventă în topografie. Se compune dintr'un vas de sticlă închis, plin cu eter lăsându-se numai o porţiune mică în care se găsesc vapori de eter şi căreia i se zice bulă de aer. Peretele superior al tubului formează un arc de cerc. După forma vasului avem nivele tubulare şi nivele sferice. La nivela tubulară, pe mijlocul peretului superior se găseşte diviziunea zero care corespunde mijlocului bulei atunci când nivela e orizontală. De o parte şi de alta a divizi-unei zero sunt un număr egal de diviziuni. La n. sferică, în poziţie orizontală, mijlocul bulei corespunde unui cerc mic însemnat în mijlocul feţei superioare. In jurul acestui cerc sunt altele concentrice. O nivela tubulară e orizontală când tangenta la originea diviziunilor e orizontală. Tan~ genta poartă numele de axa nivelei. La o deplasare a axei nivelei sub un unghiu oarecare u, bula se va deplasa faţa de originea zero cu o distanţă a, R fiind raza nivelei, între cantităţiile a, R, şi coeficientul unghiular c există relaţia : a R “ ~~ = S = sensibilitatea nivelei, R fiind aceiaşi pentru o aceiaşi nivelă iar factorul c ^ fiind constant. Din formulă rezultă că sensibilitatea nivelei e mai mare când R ei mai mare. Cu cât deplasarea a a bulei vja fi mai mare pentru o aceiaşi deplasare ¡unghiulară, cu atât nivela e mai sensibil^. O astfel de nivelă va da la o deplasare foarte mică a planului orizontal o deplasare mare a bulei. Fig. 275. j 4- N. cu pinule este alcătuită din două rigle suprapuse de aramă. Pe rigla superioară este ajustată o n. cu bulă de aer iar la capetele ei se găsesc două pinule de înălţime egală în centrul cărora se încrucişează două fire reticulare. Ele determină o linie de vizare. 5- N. cu luneta. Axul optic al lunetei unui teodolit, atunci când luneta e perfect orizontală, poate determina un plan orizontal atât cât se poate vedea cu luneta. Diferite aparate de nivelat tind în perfecţionarea lor ca să dea o cât mai perfectă orizontalitate lunetei. Cu ajutorul n. aparatului se poate realiza orizontalitatea. Iar perfecţionarea aparatelor de nivelat priveşte în primul rând perfecţionarea n. Eroarea citirilor pe mire provine o tocmai din neobţinerea bulei de aer a n. perfect între reperele ei în momentul citirilor. Zeiss a reuşit să construiască un a-parat la care printr'un sistem optic de prisme cu reflexie se pot aduce imaginile extremităţii bulei de aer să coincidă. A-cest lucru e de mare importanţă, daca ne gândim că la o deplasare neobservabila de 2 mm a bulei corespunde o valoare unghiulară de 15", ceiace înseamnă mult. A. I. 173 NIVELMENT NIVELMENT. - Top. - Este operaţiunea prin care se determina pe teren diferenţa de nivel între doua sau mai multe puncte. Astfel, faţa de unul din puncte socotit ca origina, se va putea obţine înălţimile celorlalte puncte, sau cotele lor. Aceste cote pot fi egale, mai mari sau mai mici faţa de cota punctului de origina. In general cota punctului de origina se ia zero; cotele superioare lui zero se numesc cote pozitive, iar cele inferioare se numesc negative sau batimetrice. O curba care ar uni punctele depe teren cu aceiaşi cota se numeşte curba de nivel. Toate curbele de pe o aceiaşi curba de nivel sunt în acelaş plan orizontal. Consideram o movila arătată în plan vertical printr'o secţiune în ea. Daca la înălţimi egale ducem planuri orizontale, aceste planuri taie movila la înălţimi diferite după nişte contururi care, proectate în plan orizontal apar, sub formă de curbe şi fiind chiar curbe de nivel. Când planurile secante sunt duse la distanţe egale între ele curbele rezultate au aceiaşi echidistanţă metrică. Fig. 276 După metoda ăplicătă avem trei feluri de n: 1- N. geometric. Fie o secţiune verticală prin o ridicătură de teren. Considerând două puncte M şi M' ă căror diferenţă de nivel voim ă o ăflă, e suficient ă măsura distanţă verticală H între planurile orizontale P şi P4 duse prin cele două puncte. In practică atunci când distanţa H e prea mare nu se poate măsura direct pe H ci se consideră o serie de puncte Pi, P2/ P3# etc., la înălţimile hj, h2, I13, etc. şi a căror sumă ne dă înălţimea totală H. M h= hi -f- h2 + I13 .... = H : Acesta e mijlocul cel mai precis de n» şi constitue metodă geometrică. Cu o nivelă obişnuită şi cu mira se poate executa cu toată precizia. Fig. 277. nem M şi M' a căror diferenţă de nivelat voim a o afla. Se aşează nivela într'unul din puncte; în celălalt punct e mira perfect verticală. Vizând spre miră, vom citi Fig. 276 - Reducerea nivelmentului în planul orizontal diviziunea depe miră pe care se suprapune firul reticular median al lunetei. Fie h înălţimea dela pământ până la punctul vizat pe miră. Măsurăm apoi înălţimea nivelei socotită dela punctul M ales pe teren şi până la axul lunetei; fie această înălţime însemnată cu H. Diferenţa H—h = d, este diferenţa de nivel căutată. Când d este pozitiv, deci când H e mai mare, punctul spre care vizăm este mai sus de cât punctul de staţie şi invers. Fig. 278. Se poate ca în loc să ne aşezăm cu nivela chiar într'unul din puncte s'o aşezăm între ele — şi pe rând vizăm spre mira aşezată succesiv în M şi M'. Diferenţa H—h = d reprezintă diferenţa de nivel. In acelaş mod se procedează pentru un număr cât mai mare de puncte pe teren ale căror cote vroim a le afla. Fig. 279. 2- Nivelment trigonometric. Considerăm două puncte M şi M' a căror diferenţă de nivel trebue găsită. In M se aşează o Fig. 277 - Diferenţă de nivel între două puncte NOADĂ-NOCTUIDAE 174 nivelă ca cerc vertical, iar în M' mira perfect verticală. Fie H = înălţimea aparatului. Se vizează pe miră un punct la o înălţime h. Se citeşte apoi unghiul vertical a format de direcţia vizei cu orizontala locului, iar cu o panglică se măsoară distanţa orizontală D cuprinsă între M şi M'. Rezultă: H' = (H—h) + D tang. a Fig. 278 - Nivelment cu staţia în unul din puncte E o metodă rapidă şi folosită în regiuni accidentate. Fig. 280. 3- N. barometric. E metoda cea mai puţin precisă. E folosită mai ales în aeronautică pentru cunoaşterea înălţimilor la care se găsesc avioanele. Se bazează pe principiul diferenţei de presiune între puncte la diferite înălţimi, faţă de înălţimea coloanei de mercur a unui barometru în fiecare din punctele alese. Cu cât ne ridicăm în atmosferă cu atât presiunea aerului scade. înălţimea coloanei de Hg; citită e afectată de eroarea datorită temperaturii. De aceia intervine o corecţie, reducându-se coloana de mercur la 0° centigrade cu formula : H h 1 + dt H şi h fiind înălţimile coloanei de Hg. în cele două puncte, t şi t' find temperaturile respective, iar L fiind lattudinea locului. Richard a dat tabele în care împarte înălţmiea atmosferei în 20 etaje a 100 m. fiecare şi arată scăderea coloanei de Hg. pentru fiecare etaj. Astfel, în primul etaj, dela 0—100 m. înălţime, la fiecare metru înălţime coloana scade cu 0,096 mm. In etajul 20, 1900—200 m., scade cu 0.071 mm. la fie care metru. N. foloseşte ca operaţie preliminară în lucrările de îmbunătăţiri funciare-iri-gaţii, drenbje, desecări, indiguiri, etc. — la şosele, căi'ferate, canalizări, poduri, etc.; unde panta terenului trebue; avută în vedere. A. I. NOADĂ. - Anat. - Porţiunea anatomică dela bou, sprijinită de osiil coxal, sau osul cu care se termină şiraj spinării, osul şezutului. j NOATIN. - Zoot. - Denumirea dată calului şi oii până la doi ani. 1 t = temp. în momentul citiri lui H; H = înălţimea coloanei de Hg citită; d = coefic. de dilataţie a Hg. = 0,00018. Laplace a dat următoarea formulă a diferenţei de nivel între 2 puncte: d= 18336 (1+0,00265 cos. 2 L) X (l +_g_(ţ+n log _JL 1000 h NOCILĂ. - Bot. - Hutschinsia alpina R. Br., o mică plantă erbacee, cespitoasă, din familia Cruciierae, cu tulpina simpla, nuda ; frunzele sunt adânc penatisectate ; flori mici, albe, dispuse într'un racem la vârful tulpinei ; corola are petalele de două ori mai lungi decât caliciul ; fructele sunt nişte silicue foarte mici, lungă-reţe şi ascuţite la ambele capete. Creşte prin locuri stâncoase din regiunea alpina a Carpaţilor. înfloreşte în Iunie, Iulie şi August. P. Cretz. NOCTUA - Ent. - In sistematica veche genul n. corespunde actualei familii a noctuidaelor - v. ac. - din lepidoptere. NOCTUIDAE - Ent. - Familie din lepidoptere •• v. ac. - Fluturii, de talie mijlocie, se pot recunoaşte după thoraxul lor îngroşat, acoperit, mai mult sau mai puţin, cu mici ridicături scvamoase şi după aripile anterioare triangulare prevăzute cu două pete caracteristice : pata orbiculară şi pata reniformă. Aripile posterioare, ho- 175 NOCTURN-NODOZITATE tărît mai scurte sunt înconjurate de o margine foarte subţire, crestatâ. Larvele sunt - în general - mari, lungi de 4-5 cm., cilindrice, de culori închise, adesea pământii. Tegumentul aproape glabru, prevăzut pe alocuri cu fire mâtâ-soase regulat dispuse. Au, sub fiecare dintre cele 10 picioare membranoase, câte o coroana circulara de cârlige. Larvele sunt nocturne, stând în timpul zilei ascunse sub pietre sau bulgari de pământ. Prinse cu mână, se încolăcesc şi rămân nemişcăte o bucătă de vreme. Aproape toăte n. sunt, în stăreă lor lar-vără, polifăge. Totuşi genurile Hadenă, Apamăea, Chăreăs, Tholera, Cirphis şi Sesămiă, preferă grămineele, după cum Gortynă şi Hydroeciă sunt întâlnite, măi cu seămă, pe căitof şi ănghinăre. Fig. 281 - Noctuidae - Gortynă ochracea Dintre foărte numeroasele specii de n. cele mai multe sunt păgubitoare. Importanţă mai mare au însă speciile: Euxoa segetum, Hadena basilinea şi Ha-dena secalis, Leuconia obsoleta, Miana stringilis, Phytometra gamma, Polia ale-racea, Sesamia vuteria - v. ac. NOCTURN. - Ent. - Numire dată fluturilor de noapte. NOD. - Fit. - Este legătura de consolidare a edificiului numit paiu. La cereale, n. este alcătuit din fascicole libero-lem-noase care se întreţes aci formând astfel o legătură solidă între internoduri pe care le şi desparte printr'o placă numită diafragmă, formată din ţesut conjunctiv şi din împletirea fascicolelor libero-lemnoase. N. s'ar putea compara cu legăturile de fier şi grinzile ce despart şi consolidează etajele caselor. Construcţia aceasta a n. măreşte rezistenţa internodurilor şi deci a paiului. La exterior n. Uilpinal este încins de baza vaginii - n. folinr sau burelet, - fă-cându-1 mai rezistent. La căderea cerealelor, n. formează un fel de genunchi prin alungirea celulelor din partea căzută pe pământ unde creşterea este mai mare -fiindcă este umiditate, semi-obscuritate şi celulele încă geotropic sensibile - şi astfel ridică planta în poziţia ei naturală - verticală. La orz, de regulă, paiele sunt în- genunchiate, iar n. îngenunchiate se chiamă genunche - genicul. Ca poziţie, n. sunt mai apropiate la baza paiului şi mai distanţate către vârf, aceasta în vederea rezistenţei şi elasticităţii plantei. Paiele de cereale au 4-6-7 n. la suprafaţă şi 3-5 n. acoperite cu pământ, care încep să se distingă, suprapuse, chiar dela stadiul înfrăţirii. Deasupra fiecărui n. - adică la baza internodului - se află o zonă cu celule tinere, care se înmulţesc şi fac sa crească internodul; aceasta este zona intercalata sau zona de creştere, v. intercalat. N. de înfrăţire sunt n. bazale, adică la baza tulpinei şi de aci dau fraţii la cereale - fraţii coronari. Tot din n. bazale -cel mai de jos - dau şi rădăcinile coronare. Toate acestea, se numesc n. coronare şi sunt aşezate în etaje îndesate unele într'altele şi din ele iau naştere rădăcinile şi fraţii. Care anume n. devin n. de înfrăţire, depinde de adâncimea la care s'a îngropat sămânţa - I, II, III sau chiar al IV n. N. bazale ale tulpinei, dacă sunt acoperite cu pământ, se provbacă înfrăţirea - prin grăpare, muşuroire, etc. -v. înrădăcinare, înfrăţire, cădere. Amil. Vas. NOD. - Unitatea de măsură pentru a determina iuţeala navelor; un n. are lungimea de 15,43 b.; 120 n. corespund la o distanţă de una milă marină - v. ac. NODOS. - Bot. - Noduros, acoperit cu noduri din distanţă în distanţă. NODOZITATE. - Fit. - Noduri sau formaţiuni pe rădăcinile leguminoaselor, datorite bacteriilor. Hipertrofierea -îngroşarea - ţesuturilor rădăcinilor, care astfel deformate, constitue mici umflături, nodule, ghin-duri, tubercu-cule sau gale, în care trăesc bacterii. N. sunt provocate de Bacillus radici-cola - Rhizo-bium legumi.no -sarum - care pătrunde în rădăcină sub formă de cili. N. constitue laboratorul bacteriilor care odată intrate aci, perd cilii, iau forma de ba- Fig. 282 - Zona intercalară de creştere - zi - la baza internodului şi tulpină de cereală la care se figurează zonele intercalare - zi - dela baza internodurilor. NODUROASĂ-NOEMBRIE 176 stonaşe şi încep să fixeze azotul din aer, pe care apoi îl împrumuta plantelor în schimbul substanţelor hidrocarbonate - simbioza. Pânâ la formarea N. plantele leguminoase sunt avizate numai la azotul din sol. La recolta leguminoaselor, n. râmân în majoritatea lor în pământ şi astfel îl îmbogăţesc prin resturile organice ale plantelor şi bacteriilor şi prin. azotul râmas neconsumat. N. lasâ în sol cam ătâtă azot, cât ar primi printr'o în-grăşare cu bălegar. Bacteriile pătrund în rădăcini după germinare şi se desvoltă şi lucrează până la înflorirea plantei când bacteriile mor şi astfel substanţele lor azotate stau la dispoziţia plantelor. Hellriegel şi Wilfarth la 1888 au descoperit ca bacteriile din n. au funcţiunea de a fixa azotul din atmosfera. Aceasta calitate, face ca leguminoasele sa fie folosite ca îngrăgământ verde. Se poate admite ca bogăţia seminţelor de leguminoase în azot, se poate datora în buna parte şi aportului de azot al bacteriilor. Bacteriile din n. sunt forme specifice a-proape pentru fiecare planta şi de aceia n. se desvoltâ in special pe solurile, care au mai purtat planta leguminoasa respectiva. Bacteria unei plante se poate adapta şi la alta planta, însă aceasta se întâmpla în timp îndelungat şi deci cu întârziere în desvoltarea plantei şi adaptarea este limitata la un număr restrâns Fig. 283 - I şi II. Ridicarea tulpinilor căzute la cereale; III pai de secară ridicat în formă de genunchi; a şi b, primele două internoduri; k - nodul care a îndreptat paiul; w şi w' rădăcini coronare de plante. Formele de bacterii cunoscute şi adaptarea lor la plante: 1-bacteria pentru mazăre şi măzăriche, 2- pentru fasole, 3- pentru soia, 4- pentru trifoiu, 5- pentru lucernă şi 6- pentru lupin şi seradelă. In solurile* acide - turbării - şi solurile nou luate în cultură, pentru a le popula cu bacterii, se inoculează cu astfel de culturi - Niiragin sau Azotogen - sau se împrăştie la suprafaţa solului, circa 3000 kg. ha. pământ luat depe un teren pe care a fost cultivată şi s'a desvoltat bine leguminoasa pe care vrem s'o cultivăm. La noi în ţară, se procură cultură de bacterii dela I.C.A.R. care dă şi instrucţiuni de felul cum se inoculează solul sau sămânţa. In special pentru soia, care n'a mai fost cultivată la noi, trebue făcută inocularea cu bacteria specifica ei. Terenurile îngrăşate regulat cu bălegar primesc odată cu acesta şi unele bacterii. N. se desvoltă bine acolo ţ unde solul este , slab alcalin, neutru, sau slab acid. -v. leguminoase. Amil. Vas. NODUROASĂ. Bot. - Sin. Golo-mă+, Dactylis glo-merata v. ac. NODURARIU. -Bot. - Polygonum bistorta Sin. râ-culeţ. - v. ac. NODUŢE. - Bot. - Sin. Ghiocei bogaţi. Sin. leucojum - v. ac. NOEMBRIE. - Sin. Brumar. - A Xl-a lună a anului şi a treia a toamnei. Are 30 zile. Z = 10 V2 ore. N = 13 V2 ore. Numele îi vine dela latinescul November, adică a 9-a lună a anului, dupa calendarul roman. Soarele intră în zodia Săgetătorului. Temperatura medie şi mijlocia cantităţii de apă din cursul lunei: de lupin cu nodo-zităţi bacteriene Precipi- taţii^ Tempe- ratură Maramureş 63,2 3,8 Crişana 62,6 4,4 Banat 48,6 5,3 Transilvania 42,2 3,1 Oltenia 50,2 4,7 Muntenia 41,1 3,9 Dobrogea 33,8 6,1 Moldova 30,9 3,2 Bucovina 35,0 0,9 Basarabia 26,9 3,7 România 43,4 3,96 1- Agricultura şi gospodăria. Grăbim sfârşitul sămănăturilor, desfundărilor, o-goarelor şi arăturilor, precum şi recoltatul sfeclelor. Peste, straturile din grădină aşternem gunoi. Să dăm mare îngrijire păstrării porumbului, care după cules, are multă umezeală, ce trebue să dispară, ţinând porumbul la uscăciune în pătule care se aerisesc. Altfel se strică şi ameninţă sănătatea celor care'l consumă. Să nu se consume decât în primăvară. Până atunci daca nu mai avem porumb# putem consuma pâine. E bine sa semândm porumb timpuriu. Sâ semândm sfecla de nutreţ fiind o buna hranâ în special pentru vacile de lapte; păstrarea cartofilor şi a legumelor trebue făcută cu îngrijire. Sfeclele se vor aşeza în silozuri. Gunoiul de grajd este o mare bogăţie. Deci, el trebue strâns cu grijă, în platforme, şi întins pe câmp dupd cum scrie cartea. 2- lootechnie şi med. veterinară. - îngrijirea animalelor; au intrat în faza de ernatic. Punem porcii la îngrăşat pentru Crăciun, de asemenea curcanii, gâştele şi claponii. Dăm drumul vierilor la scroafe, dacă n'am avut putinţa să facem o montă la mână. Vom face ori cât de mari sforţări ca să dăm animalelor, pe timp de iarnă, adăposturi calde. Frigul slăbeşte şi distruge organismul mai mult ca lipsa de hrană. Feriţi oile de gălbează. 3- Horticultura, viticultura. Grăbim, pentru a sfârşi plantatul pomilor. Către sfârşitul lunei, îngropăm via, dacă se cere. In pivniţă, preparăm pelinul, pritocim vinurile noui, veghem ca vasele cu vin, să fie pline şi tragem vinurile vechi la sticle. Luăm măsuri pentru a apăra pomii de •epuri. E bine ca în regiunile cu o climă mai dulce, să se facă plantaţiile de cu toamnă. Plantarea se face îndată după scuturatul frunzelor. Pentru plantările de primăvară, gropile se fac din toamnă. Dacă avem un loc cât de mic în jurul casei, îl desfundăm cu casmaua, pentru a face câteva brazde de legume. Se seamănă spanacul şi mazărea. Se pune arpagicul şi usturoiul. Se gunoiesc grădinile de zarzavat, pomii, viile, imaşurile-izlazurile. 4- Apicultura şi sericicultura. Lună friguroasă, în care albinele ies rar din stup .şi numai când este căldură şi soare. Stupii destinaţi a ierna afară, vor fi pregătiţi din vreme : cei cu pereţi subţiri, vor fi înveliţi cu rogojini sau funii de paie sau papură împletită. La urdiniş li se va pune câte o sită Hanemann, spre a nu intra şoarecii. Când a venit aerul şi nu mai sunt speranţe de zile frumoase, se va pune deasupra urdinişului o scândură, spre a împiedeca lumina să intre în stup, lăsând o mică găurică pentru aerisire, de care are nevoie în tot timpul iernii. Stupii care irnează înlăuntru, se vor aşeza în şoprcane, magazii, bordeie sau chiar în pivniţe uscate. La urdiniş se bate o fâşie de sită, spre a nu ieşi albinele afară, sau a intra şoareci înlăuntru. Când îi punem în magazii, îi aşezăm astfel, ca stupii slabi să fie puşi într'o parte, separat, spre a putea umbla în timpul iernei la ei, fără să-i neliniştim pe ceilalţi, prin sgomotul inevitabil ce-1 facem. Se trage borangicul din gogoşi. Fig. 285. - Secţiuni prin nodozităţi de măzăriche şi de mazăre cu bacteroide. 5- Duşmanii plantelor. - Se curăţă pomii de cuiburile de omizi şi se distrug cele de ciori. 6- Silvicultura şi pâdurâritul. Cu prilejul căratului de lemne, să nu uităm a avea autorizările cerute de lege. Să nu facem şi dacă am făcut, să nu uităm a stinge focul în pădure sau plantaţii. Să ocrotim perdelele de salcâmi, care protejează semănăturile şi opresc vânturile. 7- Industrii agricole şi casnice. - Se începe cu mare râvnă torsul, ţesutul şi îm-pletitul, pentru a se prepara atâtea lucruri, care după îndestularea nevoilor casnice, vor constitui articole de vânzare, câte odată foarte căutate şi cu preţ bun. Faceţi-vă sacii şi ţoalele - muşamalele -necesare în propria gospodărie, din pânză de cânepă, care e cu mult mai trai- 12 NOHOT - NOIRE HÀTIVE 178 nicd şi mai eftinâ. Daca am fâcut mătase din gogoaşele viermilor, peste trebuinţele noastre, o comercializam. 8- Piscicultura şi vânâtoarea. - Anima* lele sălbatice îşi fac drum spre pădure, încep vânâtorile cu bătae, - goana. Vânat bogat de raţe şi gâşte la balta. In stepe, dropii, şi, mai rar, cocori. Secam lacurile care urmează a fi popti-late cu peşte în primăvara. In heleştae şi râmnice, se aruncă icrele de somn şi păstrăvi. Se închide campania de pescuit. 9- Îndatoriri civice şi familiare. In multe părţi s'a părăsit obiceiul strămoşesc ca gospodarii să-şi facă tot ce le trebue pentru îmbrăcămintea lor şi a casei, din produsele pe care le da câmpul şi animalele. Acesta este un râu foarte mare. Pe cultivată uneori ca planta ornamentala. Iulie-August. NOIRE D'ODESSA. - Pom. - Cireaşă. -Sin.: Bigarreau Noire d'Odessa. Varietate toarte răspândită în Basarabia şi în S. V. Rusiei şi în special în regiunea Odesei de unde este originară. Arborele viguros, cu coroana resfirată, destul de rară, crengile groase şi destul de scurte; produce abundent şi regulat rezistent la boli şi insecte. Fructele mari sau foarte mari, rotunde, turtite la bază, de culoare roşie închisă neagră la complecta maturitate, sucul co lorat, pulpa tare, crocantă, suculentă, parfumată, dttilce, de un gust excelent şi caracteristic neîntâlnit la ;alte varietăţi. Pedunculul lung sau mijlodiu, gros, înfipt ii de adânca un loc din a- ui Iunie-Iulie. amatori de într'o codiţă largă şi desti Fructele câte douâ-trei la celaş mugure. Maturitatea sfârşitului 1 Varietate pentru comerţ şi primul rang, suportă binej transporturile lungi, durează mult pe pom, 2-3 săptămâni, fără a iace viermi, păstrându-şi toate calităţile. Fiind şi una dintre varietăţile cele mai târzii se vinde întotdeauna cu preţ. M. Cost ^ - Fig. 286. - Nodozitâţi la lupin. a - no-dozitate ; b - celulă plină cu bacterii; c - secţiune prin nodozitate. lângă că trec peste graniţă, câteva miliarde de lei, pe fiecare an, dar mărfurile cumpărate, sunt departe de a corespunde, ca trăinicie şi bunătate, celor pe care le putem face noi, în propriile noastre gospodării. Era o întreagă industrie casnică, în floare, iar oamenii, nu cumpărau a-proape nimic, din ceea ce le trebuia, fiindcă: inul, cânepa, lâna, borangicul şi alte produse, transformate şi lucrate, cu dibăcia şi simţul artistic neaoş românesc, făceau să fim invidiaţi, chiar de străinii cei mai rafinaţi, în ale căror ţări, se găseau fabrici şi industrii, dar nu se gasea gust şi dragoste de frumos, ca acelea, pe care, numai sufletul omului îl poate insufla, mânei care lucrează. A ne reîntoarce, deci, la vechile îndeletniciri, este o sfânta datorie. C. F. NOHOT. - Bot. - Sin. Dungăţea, Tetrago-nolobus purpureus, Sin. Lotus tetragono-lobus, planta erbacee păroasa din fam. Leguminoseae-Papilonaceae, tulpina mai adesea erecta, frunzele trifoliate cu foli-olele purpurii ,aproape sesile, axilare, solitare sau mai rar câte 2; fructul o păstaie lat-aripată. Originara din Europa sudica, Fig. 287. - Piersică Noire-Hâtive NOIRE HÂTIVE. - Pom. - Este o varietate de cireşe. - Pomul viguros, cu coroana rara divergentă, frunzele mari ovale şi a-lungite, peţiolul lung şi subţire, prefera forme de trunchiu înalt, produce foarte bine şi regulat. Fructele mari în forma de inima sau rotunjit turtite lângă codiţa, prinse câte trei sau doua la un loc pe 179 NOLANACEAE - NONIUS codiţe lungi şi groase ; pieliţa groasa, lucitoare, roşie-negricioasă, devenind neagra la complecta maturitate, pulpa fina semi-moale de culoare roşie închis, sucul colorat, dulce, parfumata şi foarte buna la gust. Coacerea timpurie la începutul lui Iunie. Aceasta este una dintre cele mai bune şi valoroase varietâţi de cireşe, deopotrivă de recomandabilă pentru cultura cu scop comercial şi pentru amatori. Piersici. - Sin. Galanda. - Varietate foarte lăspândită şi apreciată în regiunea Mon-treuil, din apropierea Parisului, cu fructul mare şi frumos colorat vânăt închis, la vârf aproape negru, din care cauză îşi poartă numele. Pe lângă calitatea de a fi timpurie, rodeşte bine şi regulat, pomul fiind viguros şi sănătos. M. Cost. NOLANACEAE. - Bot. - Familie de plante dicotiledonate gamopetale din ordinul Tubiilorae. Sunt plante erbacee sau mici arbuşti fărc importanţă economică, localizate numai pe coasta de Vest a Americii de Sud, majoritatea crescând pe litoralul oceanului. Genuri: Nolana L., Alona Lindl. şi Dolia Lindl. P. Cretz. NOMENCLATURĂ CHIMICĂ. - Chim. -Notarea simbolică a corpurilor simple sau oompuse şi denumirea lor chimică. N. chimică a evoluat pe măsura desvoltării a* cestei ştiinţe. Cei vechi obişnuiau a acorda elementelor chimice numele diferitelor astre. Lavoisier, Maccquer şi Baumé sunt primii ce s'au străduit de a pune bazele anei n. sprijinită pe adevăratele principii chimice. N. propusă de Morveau, Lavoisier, Ber-thollet şi Fourcroy este considerată ca baza n. chimice actuale. Asupra n. chimice minerale se vorbeşte la descrierea elementelor chimice în parte. In chimia organică n. actuală derivă dela anumite reguli, codificate în congresul internaţional ţinut la Geneva în 1892. Astfel: hidrocarburile saturate sunt desemnate prin sufixul an, cele etilenice prin en, cele acetilenice prin in. In cazul funcţiunilor sufixul ol desemnează alcooli, al - cetonele, cic - acizii, oze - hildati de carbon, etc. I. V, NONIUS. - Zoot. - Calul sau varietatea n. face parte din grupul cailor intermediari sub raportul massei. La noi în ţară acest cal e menit să joace un mare rol în agricultură şi în armată. N. s'a format la herghelia Mezohegyes din Ungaria. Iată, în câteva cuvinte, cum s'a format acest cal. Armăsarul Nonius-senior, creatorul a-cestei varietăţi, a fost un anglo-normand născut în 1810 în Franţa la Calvados-Normandia. La 1815 a fost capturat de armatele austro-ungare dela herghelia Rosières de unde a fost adus în Austria, apoi la Mezohegyes, unde a montat timp de 15 ani - până la 1832 - dovedindu-se un reproducător cu calităţi superioare. In tot acest timp a montat 368 iepe de diferite provenienţe : din Transilvania, Moldova, Danemarca, Holstein, apoi iepe arabe, berbere, napolitane, etc. Din acest număr de iepe s'au obţinut 19 armăsari şi 122 iepe, produşi care au format baza calului n. de astăzi. Deci, după cum se vede, cu toate că s'a plecat cu un material foarte variat -iepe - totuşi consangvinitatea strânsă care s'a practicat în creştere şi mai ales, calităţile admirabile de raceur ale lui Nonius, au făcut ca descendenţii săi să fie cât mai asemănători creindu-se astfel tulpina, după numele fondatorului ei. Fig. 288. - Nonius 42 - Pădureni. Descendenţii lui Nonius senior, mai a-les pepinierii, înmulţindu-se foarte mult, pentru ca să nu se confunde identitatea lor au primit pe lângă numele de n. şi acela de pepinier şi un număr. Astfel s'au format mai multe serii. Prima serie dela 1—57 - 1861 - a doua dela 1—55 -1904 - iar a treia e în curs de numerotare. Dintre urmaşii lui Nonius senior cel mai de seamă a fost Nonius XI, care a avut doi fii vestiţi : Nonius XXXIV şi Nonius XXXVI. De asemenea Nonius XXXIV a avut un urmaş bun, Nonius XXIV, iar Nonius XXXVI a avut pe Nonius XXXI şi Nonius XXXVI - seria a doua. Aceşti 3 armăsari din urmă au fost întrebuinţaţi între 1880 şi 1883, aproape exclusiv în herghelia Mezohegyes, evitându-se ceilalţi armăsari Nonius, aşa că ei au cre-iat î& tulpina cailor Nonius 3 linii: a lui Nonius XXIV, Nonius XXXI şi Nonius XXXVI. NONNEA - NOPTICOASA 180 Cu timpul pentru ca sa se evite incestul şi ca sâ nu devină prea limfatici s'a făcut infuzie de sânge englez - 1860. Dintre armăsarii pur sânge englez folosiţi ca pepinieri pentru iepele n. 2 au fost cei mai de seamă : Revolver, care a montat 12 ani şi Durczasf 22 ani. Astăzi, deşi se face infuzie de sânge, adică metisaj, totuşi infuzia făcându-se inteligent şi binfe chibzuit, varietatea n, e omogenă şi are o conformaţie identică. Fig. 289. - Iapă Nonius dela Pâdureni. Astăzi n. se împarte în doua varietăţi : Noniusul mare şi Noniusul mic. Aceasta clasificare priveşte mai mult materialul temei socotindu-se ca făcând parte din n, mare iepele ce. au o talie de peste 1,61 m. şi ca n. mic cele cu o talie sub 1,61 m. N. mare se creşte la noi în ţară la herghelia Parţa-Timiş. Are următoarele caractere : mărime mijlocie, cap mare, ber-becat, urechi mari, puţin graţioase, gât musculos, greabân mijlociu, alteori retezat, spinarea şi şalele lungi, crupa lungă şi oblică, coada prinsă jos, piept larg, coaste bine arcuite, picioare puternice, încheeturi largi, bine formate. Culoarea, de regulă, e murgă, apoi neagra şi chiar roibă. Pasul e întins, elastic, mersul frumos. Temperament liniştit şi constituţie robustă. Greutatea corporală variază între 500—6G0 kgr. Este un admirabil cal de plug, căruţa, trăsură şi artilerie. N. mic se creşte la noi în ţară la herghelia Bontida-CluJ. Este un cal mai armonic, capul e mai mic, expresiv, profilul drept, rareori convex, fruntea largă, gâtul bine prins, cu cap, corp, greabăn, spinare, şale, crupa, corecte, coada prinsa bine, culoarea murga. Temperament blând, constituţia robusta. Este un bun cal de câlârie, tracţiune uşoară şi un bun ie-mont pentru nevoile armatei. N. este un cal de mare viitor pentru ţara noastră, de aceea în acţiunea zootehnica a Statului, acestui cal i se dă cea mai mare atenţiune. N. M* NONNEA.. - Bot. - Gen de plante din fa-milia Borraginaceae - Borraginoideae - An» chuseae ; plante erbacee păroase, cu flori dispuse în raceme terminale folioase ; caliciul 5-fidat, în stare fructiferă inflat ; corola hipogină, infundibuliformă, cu limbul 5-partit ; 5 stamine incluse ; 4 nucule distincte, rugoase. Genul cuprinde cco. 30 specii în regiunea mediterăniănă şi Europă temperată. In floră ţării noastre cresc două specii : N. pulla D. C., cu corola neagră-puipurie şi N. pallenş Petr., cu corola de un galben-palid ; priima e comună prin locuri cultivate, câmpuri, etc., iar a doua creşte pe coaste muhtoase pe la Vârciorova. P. Cretz. NOPAL. - Bot. - Este o specie a genului Opuntia, din fam. Gacteae, plantă erbacee, compusa din articule cărnoase când este tânăra, iar când îmbătrâneşte, devine lemnoasă şi cu trunchiul aproape cilindric. Florile mari şi roşii, fructele verzi şi de mărimea unui ou de găină. Originară din America Centrală, a fost naturalizată împrejurul Mediteranei, unde iructele sale sunt consumate în mare cantitate de Sicilieni. Se utilizează uneori ca plantă de ornament. NOPTICOASĂ. - Bot. - Sin. : Mirodenie, Sibiog, Viorea-de-noapte. - Hesperis ma-tronalis L., plantă bianuală, sau perenă din familia Cmciferae, cu tulpina glabră sau păroasă, cu peri glanduloşi ramifi- ■Hi $■ masm litilflliiil Fig. 290. - Armăsari Nonius - Padureni. caţi ; frunzele oval-lanceolate, ascuţite şi dinţate ; flori mari, plăcut mirositoare, de culoare liliachie ; fructele sunt silicue liniare cu valvele uninerviate. O forma cu florile albe e f. candida Kit. înfloreşte în Mai şi Iunie şi creşte prin păduri, tufişuri. 181 NOPTIŢA - NORI margini de păduri, etc. Uneori se cultivă. E o plantă meliferă. P. Cretz. NOPTITĂ. - Bot. - Mirabilis Jalapa. Sin. Barba împăratului - v. ac. NORD - Sin. - miază noapte, septentrion, unul din cele patru puncte cardinale. Meridianul locului taie planul orizontal în .acest punct după o dreaptă care se numeşte meridiana locului. Porţiunea din această dreaptă pe care o avem în faţa Fig. 291. - Nopal. A : floare ; B : fruct noastră când stăm în picioare, răsăritul fiind la dreapta, indică direcţiunea n. Intr#un loc oarecare, n. se determină e-xact cu teodolitul şi - cu satisfăcătoare aproximaţie - cu busola. In emisfera boreală se poate determina n. cu ajutorul stelei polare : planul vertical care o conţine dă meridianul locului şi - în consecinţă - se deduce cu uşurinţă meridiana deci n. NOREA. - Bot. - Sin noptifâ - v. ac. NORFOLK. - Fit. - Asolamentul de n. se aplică din secolul al 18-lea în Anglia. Numele şi l-a luat după regiunea N. din Anglia. A fost considerat ca mare progres faţă de asolamentul cu ogor sterp. N. este asolamentul clasic de 4 ani, constituit din următoarele plante : 1 - prăşitoare - napi, sfeclă, cartofi - care primesc bălegar; 2 - cereale de primăvara cu trifoiu; 3 -trifoiu; 4 - cereale de toamna - grâu, secară. Produce cereale şi mult nutreţ. In unele regiuni ale Angliei se lasă trifoiul 2—3 ani să vegeteze. In Germania, asolamentul acesta a fost introdus de Thâer. De fapt, n. fiind un asolament care ţine seamă de felul de nutriţie al diferitelor plante, de lucrările solului în vederea refacerii şi de necesităţile gospodăriei, a iost introdus în mai toate ţările agricole, unde a fost adaptat împrejurărilor naturale de climă şi de sol şi celor econo- mice. La noi în ţară se poate aplica n. însâ, în special in vechiul regat unde nu merge trifoiul, în locul acestuia s'a introdus cu mult succes mazărea şi alte leguminoase. N. ameliorat sau adaptat la ţara noastră : 1 - porumb - mai rar sfeclă ; 2 - cereale de primăvară; 3 - mazăre şi 4- grâu de toamnă. Nctfiâlk este numele urnii soiu de napi de mirişte - v. ac. - care se cultivă'în Anglia pe suprafeţe mari ca plantă principală sau ca plantă secundară în miriştea unei plante care liberează terenul mai de vreme. Soiul acesta de napi - tur-nips - a fost introdus ca plantă prăşitoare în asolamentul de 4 ani de Norfolk. - v. asolament. Amil. Vas. NORFOLK. - Zoot, In secolele trecute în districtul Norfolk din Anglia se creştea un cal vestit, cunoscut sub numele de trăpaşul de Norfolk. Astăzi acest cal nu mai- există; Pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea trăpaşul de Norfolk fiind încrucişat cu calul de Yorkshire, cu cai pur sânge şi alte varietăţi locale de cai de călărie şi trăsură s'a format o rasă unică, cunoscută astăzi sub numele generic de Hackney, care este în acelaşi timp un cal de trăsură şi de călărie. Centrul de creştere al calului Hackney este districtul N, dar se deosebeşte cu totul de vechiul trăpaş de N, fiind mai distins, cu linii mai elegante, e mai uşor, Fig. 292. - Cal Norfolk. mai fin şi are un mers caracteristic, cu acţiunea genunchiului foarte pronunţată. Din această priciiiă este calul nobilimii şi al trăsurilor de lux din Anglia şi A-merica. N. M. NORI. - Meteor. - Vaporii de apă din atmosferă condensaţi sub formă de picături foarte mici, îngrămădite mai multe la un loc şi rămaşi în suspensiune aparentă în atmosferă constituesc n. Picăturile de apă ce constituesc n. au foxmâ NORI 182 sferica, sunt pline, diametrul lor fiind în medie de 0,2 mm. Din cauza ca massa lor este mica şi din cauza rezistenţei aerului, ele cad foarte încet spre pământ, iar un curent de aer foarte slab le poate ridica din nou în sus. Pe de alta parte, aceste picaturi, în câderea lor spre pământ, întâlnind straturi de aer cu o tem- Fig. 293. - Nori Cirrus în forma de tufe. peraturâ din ce în ce măi ridicată şi cu o umezeală relativ măi mică, se pot evapora din nou. Din aceste cauze, şi având în vedere distanţa de unde vedem norul, avem impresia ca norul sta suspendat în atmosfera. Cauzele care influenţează trecerea vaporilor sub forma lichidă - ploaie - sunt : răcirea prin radiaţiune, trecerea massei de aer dintr'o regiune caldă în alta cu temperatura scăzută, prin detentă, sau, prin amestecul cu o massă de aer mai rece. Când atmosfera este perfect pură, aerul poate deveni suprasaturat în vapori. Prezenţă prafului într'o astfel de atmosferă atrage după sine condensarea imediată a vaporilor sub formă de ploaie, producând aversele. Condiţiunile topografice ale terenului pot influenţă condensarea vaporilor. După aspectul pe care îl au, norii se împart în mai multe clase. 1 - Cirrus. - Ci. notaţia meteor. - Sunt n. albi, foarte fini cu aspect filamentar, fără umbre, de cele mai multe ori de culoare albă, deseori cu o strălucire mătăsoasă. Aceşti n. se prezintă sub formele cele mai variate ; ei apar uneori ca mănunchiuri izolate, alteori ca o dungă de cretă sau, sub aspectul unor pene, a unor fire împletite sau a unor tufe cu marginile superioare încovoiate în formă de cârlige. Sunt n. înalţi, se întâlnesc la 7—11 km., din care cauză sunt formaţi din cristale de ghiaţă. 2 - CumAlus. r Cu. - n. cu aspectul unor baloturi de vată, cu marginale rotunjite şi uneori strălucitoare, cari se observă mai ales vara, în timpul orelor călduroase. N. groşi cu baza la 1.5 km. şi crestele superioare pot ajunge şi până la 5 km. De obiceiu însă nu trec de 2000 m. 3 - Nimbus. - Ni. - sunt xi. negricioşi şi groşi, din cari cade ploaia şi zăpada. N. groşi, la înălţime mică, icirca 1000 m. 4 - Stratus. - Str. - sunt n. cari acoperă în întregime sau în parte cerul ca un strat uniform, în care nu se poate observa nici un amănunt. Sunt la o înălţime moi mică de 1000 m. i ; Fig. 294. - Nori Cumulus de timp frumos. Fig. 295. - Nori Stratus. 5 - Cirrocumulus - Cicu - se prezintă în straturi sau grămezi de nori cirriformi, fie sub aspectul unor fulgi albi şi izolaţi, fie sub aspectul unor mingii de dimensiuni reduse şi fură umbre. Acestea sunt dispuse în grupe sau în rânduri, sau în valuri, asemenea valurilor de nisip de pe plaje. înălţimea la care se întâlnesc este 6.5 - 7.5 km. Din cauza altitudinei sunt formaţi din cristale de ghiaţă. 6 - Cirrostratus - C str. - acoperă bolta cerului ca un văl albicios prin care se poate vedea discul soarelui sau al lunei; şi dau prilejul ca în jurul discului acestor astre, să se formeze inele colorate. Aceşti nori sunt uneori foarte străvezii aşa ca 183 NORIC - NORMAND bolta cerului capătă numai un aspect lăptos. Alteori ei prezintă o structură fibroasă, cu un aspect de fire încurcate. înălţimea la care se întâlnesc este 6—9 km. din care cauză sunt formaţi din cristale de ghiaţă. Din cauză că cristalele sunt în cantitate mică sunt foarte subţiri. 7 - Alto-Cumulus - A-Cu - formaţi din grămezi mai mari ca Ci - Cu. de o culoare albicioasă sau albastră cenuşie cu margínele umbrite. Se întâlnesc între 2.5 - 6,5 km. 8 - Alto-stratus - A-Str. - acoperă întreaga boltă a cerului ca un văl cenuşiu prin care se vede discul soarelui_şi al lu-nei, ca o pată puţin luminoasă. Se întâlnesc la înălţimea de 5.000 rn. 9 - Cumulo-Nimbus. - Cu - ni - sunt nori de furtună, formaţi din grămezi mari, de o mare grosime şi înălţime aşa că au o culoare negricioasă. Aceştia aduc ploi torenţiale - rupturi de nori - cu grindină şi manifestaţiuni electrice. Pot ajunge la înălţimi foarte mari între 1400—8000 m. 10 - Strato-Cumulus - Str. Cu - se prezintă sub forma unui văl a cărui uniformitate este întreruptă din loc în loc prin şale lungi, nu prea tari, crupa înclinată, uşor dublă, piept nu prea deschis, picioarele mai lungi, cu păr bogat la glesne, articulaţii largi, copite mari şi tari, coama şi coada stufoase. Culoarea este murgă, roibă şi rar de tot se mai întâlneşte o culoare deosebită, tigrată sau pestriţă. MRMK Fig. 296. - Nori Cirro - Cumulus. grămezi de n. Fac parte dintre n inferiori. Se întâlnesc pe la 2000 m. Din punct de vedere meteorologic, mişcarea de translaţie a n. în atmosferă este de mare importanţă. Această mişcare se urmăreşte cu ajutorul unui instrument numit nefoscop. - v. ac. NORIC. - Zoot. - Calul n. cunoscut mai mult sub numele de rasa Pinzgau îşi are locul de origine în Austria, fiind răspândit mai mult în Austria de .sus, Stiria, Carintia, Tirol, etc. Este un cal de povară, totuşi cu mult mai uşor decât rasa belgiană şi caii engleji de povară. Este un cal mai lung - dolicomorf. Talia 1,65—1,70 cm., cap greu, gât puternic, grebân înecat, spinare lungă şi înşeuată, Fig. 297. - Nori Cirro - Stratus. Constituţia e robustă, temperament limfatic, liniştit, este un cal bun de agricultură şi camion. In afară de Germania se mai creşte în Ungaria, România - Banat, Primăria Capitalei, etc. Rasa Pinzgau are şi o varietate numită Muranâ - după valea râului Mur - mai uşoară, care se creşte şi la noi în Banat şi la Primăria Capitalei. N. M. NORMAND. - Zoot. - Normandia era şi este o provincie vestită în creşterea calului. Vechiul cal normand aparţine la diferite tipuri etnice, care aproape au dispărut cu totul, locul lor fiind luat de calul anglo-normand. Cele mai de seamă varietăţi sunt următoarele : 1. Calul n de povara, de 500-700 kgr., răspândit în Mauche, Calvados, Eure, Orne, etc. Culoarea e albă sau închisă, conformaţia fiind la fel cu a perşeronuiui. Fig. 298. - Nori Alto - Cumulus organizaţi. NORMANDĂ 184 2. Calul n. de poşta şi trăsură, care se împarte în două tipuri: a - calul n. uşor, de talie mică, cu capul cârn, crupa înclinată, glesna, coama şi coada bogate în păr şi copita tare ca granitul. Se găseşte în Cherbourg, Iile de France, etc. b - calul n. de pas( răspândit în Cherbourg şi Valognes, de talie mare, capul-mai puţin cârn, membre puternice şi scurte şi pasul ridicat. Calul n. de câruţâ. Acesta este adevăratul cal n. de talie mare, capul mare, lung şi berbecat, urechi lungi, piept strâmt, crupă cărnoasă şi înclinată. Şi a-cest cal are două varietăţi : a - calul n. mare sau rasa cotentinâ, cu mai multe subvarietăţi, răspândite în Saint-Lo, Va- Fig. 299. - Nori Alto Stratus opac. lognes, etc. şi b - micul cal n. de Merle- rault, mai mic de statură şi cu un temperament mai nervos. Calul n. şi-a avut şi el faima şi epoca lui. In evul mediu prin forma sa mare, lungă, capul berbecat, era calul favorit al cavalerilor, era calul de paradă. Prin nouile împrejurări economice şi prin metodele noui de creştere acest cal a dispărut, totuşi a lăsat în urma lui alte rase, care îi poartă renumele : rasa anglo-normadă şi rasa Nonius, care se găsesc şi la noi în ţară. N. M. NORMANDĂ. - Zoot. - Rasa normandă de vaci, atât ca număr cât şi ca producţie, este cea mai însemnată din Franţa. Această provincie având un pământ mănos, o climă dulce şi umedă şi în plus, debuşeu sigur pentru produsele animale a înrâurit în bine creşterea taurinelor. Vaca n. are o talie de 135-145 cm., taurul 140-150 cm. Greutatea vacilor variază între 450-700 kgr., a taurilor între 1000-1200 kgr., iar a boilor îngrăşaţi ajunge până la 1300 kgr. Culoarea este caracteristică. De regulă, fondul este roşu deschis sau închis şi e brăzdat cu dungi negre. Uneori dungile negre sunt aşa de întinse încât culoarea pare în întregime neagră. Pe lângă culoarea de fond roşie se mai întâlneşte şi culoarea gălbue ^sau roşcată închisă, care fiind brăzdată regulat, se aseamănă cu aceea a câinelui dog danez sau a bull-dog-ului. Sunt exemplare cu capul fără pete albe, dar cele mai multe îl au pătate. Uneori pântecele, coastele şi membrele sunt întregi albe. Fig. 300. - Nori Cumulo-Nimbus. Capul este larg, scurt şi cu o scobitură în regiunea frunţii. Orbitele ieşite, iar botul gros şi cârn. Coarnele sunt de culoare albă-gălbue, îndreptate înainte, în formă de coroană. Trupul bine desvoltat, linia superioară dreaptă, coapsă largă, coada înfundată între ischii, piept larg, coaste bine arcuite, fesa dreaptă, picioare scurte. Osă-tura destul de fină, dar bine formată. Pie- Fig. 301. — Nori Strato-Cumulus lea moale, unsuroasă la pipăit şi cu fi-neţă variabilă. Părul e bogat şi mai gros la vacile crescute la păşune, subţire şi strălucitor la vacile crescute la grajd. Este o rasă cu aptitudini mixte : lapte şi carne. Producţia laptelui este în medie 185__________ ____ NORNICOTINA - NORTH - STAR de 3.400 1. pe an, obţinându-se din 23-24 1. lapte, 1 kgr. unt. Randamentul câinii la taiere este de 52-56 sub 30 mm. presiune. — Se disolvâ uşor în apa şi eter. Este de zece ori mai toxica decât nicotină, însâ trece mai greu în fum. Koenig Fig. 303. — Jumătate sânge Normand a izolat-o în cantităţi relativ mari din tutunurile sărace în nicotină. Este o bază mai tare ca nicotină şi se antrenează cu vaporii de apă. J. V. NOROI. - Agrol. - Ca şi praful de pe drumuri şi şosele şi nămolul de prin bălţi, dă un amendament bun pentru diferite terenuri, deoarece el conţine atât săruri minerale provenite din sfărâmarea rocelor, cât şi resturi organice. Unde însă n. a stat mult timp sub apă, poate sa conţină şi corpi toxici, vătămători plantelor. De aceiă nămolul şi n. scos de sub opă nu se întrebuinţează numai decât, ci se pune grămadă şi se lasă mai mult timp să stea la soare, ca să se usuce şi oxideze şi să se reducă toxinele. Pentru a grăbi uscarea şi oxidarea lui, se sapă şi amestecă de 2-3 ori, înainte de a-1 căra pe arături. Praful de pe şosele se poate căra îndată pe terenurile arabile fiind deja uscat. Fig. 304. — Vacă normandă NORTH-STAR - Zoot. - Armăsar de pur sânge englez, importat din Anglia în 1852. Era de culoare neagră, cu picioarele solide, cu un torace foarte profund şi a transmis extraordinar de sigur toate însuşirile sale precum şi temperamentul său, dar şi genunchii săi şterşi. A fost întrebuinţat la Mezohegyes timp de şase ani ca pepinier, producând câţiva armăsari pepinieri excelenţi şi un număr considerabil de iepe mame. Cu aceşti urmaşi s'a desăvârşit linia de sânge Furiozo-North Star. Pedigreul lui N. este asemănător cu al lui Furiozo - v. ac., având mulţi ascendenţi comuni.. Din ramura lui N. s'au separat la 1895 două curente de sânge, unul întemeiat de North-Star IV, reprezentat azi la Bonţida prin pepinierul North Star XVIII şi altul întemeiat de North Star VI şi reprezentat azi prin North Star XVII. Din împerecherea celor doua curente de N. cu indivizi Furiozo, s'au fixat calităţile liniei Furiozo-North Star, tip de cai mai grei, de V2 sânge potriviţi atât pentru călărie cât şi pentru tracţiune. Talia variază între 142-172 cm., culoarea murgă, roibă sau neagră. Capul puţin stofat, totuşi cu o conformaţie fru- NORVEGIA 186 moaşă şi nu lipsita de distincţie. Gât muş-chiulos, greabân proeminent, spinare cu şale bune nu prea lunga, crupa lunga şi uşor înclinată, torace de mare amploare. Membrele stau în raport cu greutatea şi masivitatea corporală, având la fluer — în medie — 21 cm. Antebraţele, coapsele, genunchii şi jaretele bine des volt ate, fluere. scurte şi puternice cu tendoane bine detaşate, chişite rezistente, bine conformate, copite sănătoase. Genunchii şterşi nu se prea pretează pentru călărie, dar nu jenează la tracţiune. Fig. 305. — Vaci normande la păşune NORVEGIA. - Monarhie Const. - Supraf. 323.839 km. p. cu cca. 2.850.000 loc. de origină germanică, dintre care o cincime lo-cueşte la oraşe, restul la ţară, îndeletni-cindu-se cu pescuitul, apicultura, creşterea vitelor şi navigaţia. Oraşele norvegiene : Cristiana azi Oslo, capitala, cu 252.830 loc., Bergen 96.484 loc., Trondhjem cu 55.527, Stavanger cu 47.198 loc. şi Drammen cu 25.770 loc. — toate sunt şi porturi. Pământul, de structură foarte veche, este format din roci granitice paleozoice. Coasta norvegiană e adânc dantelată de fiorduri, cari îi măresc considerabil lungimea de coastă, — aproape 20.000 km. Clima e în general, aspră, cu cerul mai totdeauna acoperit de nori, aduşi de curentul nord atlantic, cu ceaţă deasă, cauzată de atingerea curentului cald, Golf-Stream, cu pământul rece al peninsulei. Caracteristică e temperatura destul de dulce a coastelor sale din cauza aceluiaş curent, cu minimum —0°,9, în Ianuarie şi maximum 14°,4 în Iulie deci, o variaţie de 150,3. Plouă mai tot timpul anului — 1.856 mm. — în.-mod foarte regulat. îndărătul coastelor ;cu ’un c^mat dulce, se întind câmpurile de ghiaţă ale platourilor. Pământul e muntos, dintr'o rocă foarte dură, şi peste tot accidentată, înălţându-se aproape vertical deasupra coastei, — sărac din punct de vedere agricol, veşnic înzepezit. Agricultura. Din cele 32.383.800 ha. cca. 22.000.000 sunt cu totul sterpe, abia 2 milioane 600.000 ha. constitue pământ de cultură, — ceea ce e cu totul îndestulător. In general peste înălţimile de: 500 m., climatul e prea aspru pentru orice cultură, în afară de păduri. Nici chiar văile torentelor dinspre coastă, nu pot fi folosite pentru plugărie. Numai în văile adăpostite, se poate cultiva, secara şi cartoful, iar pe •^oasta Sud-Vestica, apar cerealele care cresd într'un climat mai friguros, precum şi culturile de grădină. Pe alo-curea, şi livezile. Producţia a-gricolă e, în adevăr, foarte slabă şi neîndestulătoare pentru nevoile lo ;ale. întreaga recoltă de cereale nu a-tinge, în general, mai mult de cât 500.000 tone. \ Printre cereale notăm : ovăzul care o-cupă, de mult, primul rang. El creşte şi în pământurile reci, suprafeţele însămânţate ridicându-se,, în văile adăpostite, până în apropierea cercului polar. Fânul creşte mulţumitor. Cartofii, cari constituesc baza alimentaţiei de iarnă, dau în general până la 12.000.000. hi. Pădurile ocupă o suprafaţă de 7.177.471 ha. acoperind terenurile de peste 500 şi 600 m. înălţime. Creşterea vitelor, aduce, — în afară de produsele alimentare şi pădurile, — singurele venituri mai însemnate. Caii, îndeosebi sunt puţini, cca. 190.000. Faptul e explicabil, din cauză că transporturile se fac pe apă prin fiorduri, care intră adânc Fig. 306. — Armăsarul North-Star XVII 187 NORVEGIA Fig. 307. — Peisaj norvegian de iarnă (Hadeland) în coasta şi cu forţe mecanice. Păşunile din Alpii Scandinavi, hrănesc peste 1.300.000 vite cornute mari, a câror produse se vând şi se consuma în interior, afara de untul renumit, care alimentează piaţa engleză. Pe coastele aride, cresc oi şi capre ă căror număr generic se ridică la ccă. 1.600.000 şi 305.000, precum şi cea. 320.000 porci. Dincolo de cercul polar, în Laponia, cresc peste 300.000 de reni, animale bune de transport şi lapte. Pescuitul este foarte desvoltat, constituind în toate timpurile, unul dintre mijloacele principale de câştig şi de hrană. Cantitatea ănuălă de peşte depăşeşte 600.000 t. N. este ună din rarele ţări din Europa, care continuă să pregătească echipe speciale pentru pescuirea balen'ei, din ale cărei grăsime, prepară uleiul comestibil. Subsolul N. conţine însemnate zăcăminte, dar exploatarea lor este adesea cu neputinţă, din cauza zăpezilor, îngheţului şi a terenului accidentat. Mine se găsesc în N. Meridională, conţinând minereuri de pirită, de fier, de aluminiu şi nichel. Industriile şi comerţul sunt alimentate din puţinele resurse ale solului şi subsolului. Cea mai mult dssvoltată e industria şi comerţul lemnului din care se fabrică Fig. 308. — Gospodărie din Nordfjord NOSEMA 188 hârtia, cartonul, mobilele, corăbiile şi vapoarele, parii de mine, armamentul. La aceasta se adaugă, carierele. Se scoate granit, porfir, şi chiar marmoră, atât pentru folosinţa interna cât şi pentru export. In schimb se importă : cereale, maşini şi textile. Căile ferate au o lungime de cca. 3.700 , km. NOSEMA. - Bot. - N. bombycis. Ciupercă saprophytă parazită în sângele şi tubul digestiv al viermilor de mătase, producând boala pebrina sau gattina. mai des, — fie printr'o diaree, când boala este într'un stadiu foarte inaintat şi foarte molipsitor. Când boala se înfăţişează sub forma constipaţiei, pântecele albinei e umflat şi ea nu mai poate evacua rezidurile. „Constipaţia — zice Toumanoff — poate fi datorita mai multor cauze ; printre acestea, se poate număra încuierea mecanică a tubului digestiv şi uscarea conţinutului intestinal. Masele de spori care umplu intestinul pot cauza gâtuirea tubului digestiv în unele locuri ş\ mai ales în locul de ţ trecere dintre stomac şi intestinul subţire, împiedecând evacuarea normală a materiilor fecale/#. Pe de alta parte, prezenţa! parazitului în stomac poate acţiona asupra secreţiei sucului gastric, provocând usc area prea mare a conţinutului tubului digestiv şi mai cu seamă a intestinului mijlociu, precum şi unele turburări ce împiedecarea secreţiei sale. rezulta din Fig. 309. — Mori de apă pe valea Sima-Hardanger Apic. - Sin. nosemoza. Este o boală primejdioasă a albinelor provocată de un protozoar din ordinul microsporilor. Microbul a fost numit nosema apis, de unde şi numele boalei de n. sau nose-mosa. Evoluţia lui porneşte de la un spor care se introduce, fie prin hrana, fie prin . Se va înlătura orice cauză care ar putea provoca diareea : frig, umezeală, lipsă de aer, etc. 2 - Naftolul şi salolul. Un tratament sigur şi care să lovească direct microbul, nu există. White recomandă preparatul naftol-beta, pe care îl adaugă în hrana albinelor : se dizolvă un gram de naftol în puţin alcool, peste care se toarnă 10 grame de apă, amestecându-se, apoi, totul cu trei litri de sirop. Salolul a dat şi el oarecare rezultate bune. 3 - Esenţa de eucalipt. Maisonneuve, după sfatul lui Schuhmacher, amestecă 10 grame de esenţă pură de eucalipt în Fig. 317. - Reprezentare schematică a evoluţiei sporului de Nosema 90 de grame de alcool. Din acest amestec, pune o linguriţă la fiecare litru de sirop călduţ, pe care-1 dă ca hrană albinelor bolnave. Din toate încercările făcute, acest tratament a -dat cele -mai bune rezultate. 4 - Hrănirea cu sirop de zahăr. Mihai-loff, - în urma unor serioase observaţii făcute timp de cinci ani de-a-rândul, a NOSEMOZ - NOTHOFAGUS 192 ajuns la convingerea câ sporii de n. dispar sau se împuţinează foarte mult în coloniile care toamna sunt hrănite intens cu sirop de zahâr şi lâsate sa ierneze cu o astfel de provizie. Este bine statornicit câ zahârul nu ajută la desvoltarea unei flore intestinale, care, împreună cu sporii de n.f ucide albinele unei colonii; e bine ca stuparii care au stupi atinşi de* n,f să scoată, la aşezarea acestora pentru iernare, ramele cu miere din stupi şi Fig. 318. — Adăpător pentru albine. In A se găseşte un robinet sau un butoiaş de apă cu cana să le înlocuiască cu rame pline cu sirop dens de zahăr. Hotărît însă că mult mai mult ajută măsurile higienice de preîntâmpinarea boa-leior, - arătate mai înainte, - precum şi o supraveghere bună de cel puţin timp de trei ani, a coloniilor care au fost infectate. C. L. Hr. NOSEMOZÂ. - Apic. - Sin. nosema - v. ac. NOSTIŢĂ. - Piscic. - Sin. nosfiţă, o cegă mică, până la 1 kg. NOSTOC. - Bot. - Gen de plante din familia Nostocaceae, formând masse gelatinoase, pieloase sau gelatinoase; filamente curbate sau împletite între ele; spori sferici sau oblongi. Specii mai răspândite : N. commune Vauch., N. sphae-ricum Vauch., N. verrucosum Vauch., etc. P. Cretz. NOSTOCACEAE. - Bot. - Familie de alge din clasa Schizophyceae. Filamente simple, neramificate, fără diferenţiere între bază şi vârf, trăind izolate sau în masse mucilaginoase sau gelatinoase, adesea cu o configuraţie caracteristică; înmulţirea prin hormogonii şi spori. Aceste alge trăiesc pe sol umed, între muscinee, multe în ape stătătoare, altele în ape curgătoare sau chiar ape sărate. Cuprinde următoarele genuri : Isocystis Borzi, Nostoc Vauch., Wollea Born., Nodularia Meri., Anabaena Borzi, Aphanizomenon Moir., Cylindrosporium Ktz., Aulosira Kircan., Microchaete Thur., Hormothamnion Gr un., şi Desmonefna Berk. P. Cretz. NOTAIRE LEPIN. - Pom. - Varietate de pere. - Pomul viguros, cu raţnurile semi-dresate, formând o coroană ovoidă potrivit de deasă, reuşeşte bine ¿ltoit pe gutui şi destul de bine pe sălbatec. Rodeşte de timpuriu şi foarte mult. ! Fructul mare sau destul de mare, la perii pitici uneori foarte mărie, de formă sfero-conic, turtit spre peduncul, pântecos şi cu suprafaţa neregulată ; pieliţa gal-benă-verzuie, pătată cu vânăt şi cu puncte brune care pe locurile colorate apar încercuite cu altă culoare ; pedunculul destul de lung şi gros, ascuţit, de culoarea fructului ; ochiul închis într'o cavitate mijlocie potrivit de adâncă ; pulpa fină, suculentă, dulce şi bună la gust, de prima calitate. Maturitatea : Ianuarie-Martie. Varietate pentru amatori şi comerţ. M. Cost. NOTĂTOARE. - Bot. - Potamogeton na-tans. - Sin. broscariţă - v. ac. NOTHOFAGUS. - Bot. - Gen de plante din familia Fagaceae-Fageae. Arbori sau arbuşti cu frunze persistente sau caduce, cu flori mascule şi femele izolate sau în dichazii triflore la axila frunzelor ; stigmat scurt, capitat. Cele cca. 20 de specii ale genului sunt proprii emisferului sudic şi cresc în regiunile antarctice ale Ame-ricii de Sud, Australiei şi Nouei-Zelande. Speciile de N. au un lemn foarte preţuit, ca N. Dombeyi Oerst. şi N. betuloides Oerst. Un lemn foarte tare au şi N. obli« qua Mirb., N. procera Oerst. şi N. Cun-ninghami Hk. P. Cretz. Fig. 319. — Filament de Nostoc cu heterocişti 193 NOTHOLAENA-NUC NOTHOLAENA. - Bot. - Gen de plante criptogame din familia Polypodiaceae, cu o singura specie în flora ţârii noastre : N. marantae R. Br., o ferigă mică cu aripioarele frondelor oblongi, cele superioare spre bază mai late, cele inferioare uneori crenate pe margini sau uşor lobate. Pe roce calcaroase în Sudul ţării. P. Crelz. NOTHORIZE. - Bot. - Plante crucifere la care radicula embrionului e îndoită şi se aplică peste unul din cotiledoane. NOTONECTIDAE. - Ent. - Familie de he-teroptere din ordinul hemiptere - v. ac. NOUĂ-OCHI. - Piscic. - Petromyzon flu-viatilis. - Sin. hadinâ - v. ac. Fig. 320. - Notonecta glauca NOUA-ZELANDĂ, - Dominion of New-Zealand - având o suprafaţă de 270.600 km. p. şi o populaţie de cca 1.500.000 locuitori, dintre care 25’% se ocupă cu agricultura, care se practică pe terenurile foarte fertile ale insulei, în întindere de circa 7.550.000 ha. din care 6.600.000 ha. sunt ocupate de păşune. Pădurile ocupă cca. 5.000.000 ha. Se cultivă cca 100.000 ha. cu grâu ; 31.000 ha. ovăz şi 2.500 ha. plante industriale : in, tutun, etc. Pământurile Coroanei — în afară de rezerve — deţin o suprafaţă de 17.000.000 ha. Proprietatea mare predomină pretutindeni. S'au făcut colonizări în agricultură, cca. 180.000 persoane, care fac 85.734 gospodării rurale ; suprafaţa medie de teren ce revine unei exploataţiuni, este deci de vre-o 100 ha. Clima umedă a ţării favorizează culturile de regiuni temperate : grâu, ovăz, orz, cartofi. Creşterea vitelor care este în plină des-voltare, este ocupaţia principală a populaţiei rurale. Se numără cca. 28.650.000 oi, 4.500.000 bovine, 300 mii cai, 800 mii porci. Se produce multă lână de calităţi fine — merinos — care se exportează în Europa şi Statele-Unite. Producţia anuală de lână este de vre-o 300-400 mii. livre, iar exportul se evaluiază la 12-13 mii. lire. Un beneficiu important îl dă şi comerţul iepurilor de casă, din care se exportă anual circa 18.000.000 piei. NOUT. - Fit. - Bot. - Cicer arietinum. -Sin. năut - v. ac. NOUVEAU POITEAU. - Pom. - Varietate de pere obţinută de Van Mons şi dedicată de fiica sa în 1843 vestitului botanist şi pomolog parizian Antoine Poiteau. Această varietate este destul de răspândită în Basarabia, Muntenia şi cunoscută şi în restul ţării. Arborele creşte viguros şi formează coroane piramidale foarte frumoase, cu ramurile lungi şi groase, frunzele mari de formă eliptică rotunjită, cu marginile dinţate, peţiolul lung. Reuşeşte bine altoit pe gutui şi pe sălbatic, rodeşte abundent şi regulat şi se pretează la orice formă şi tăiere. Fructul supramijlociu de formă variabilă asimetrică sfero-conic turtit spre ochiu, sau ovoid pântecos, ascuţit brusc spre peduncul şi destul de neregulat; pieliţa fină verde, câteodată pătată cu roşaţă slabă roşie-brună pe partea dinspre soare, nu se îngălbeneşte la maturitate. Pulpa albă-verde foarte fină, suculentă, dulce şi acidulată, excelentă la gust dacă fructele au fost culese la timp, adică cu 7—8 zile înainte de maturitate, altfel fructele devin moi, se înegresc la mijloc şi pierd mult din calităţi. Maturitatea : Octombrie-Noembrie. Varietate de toamnă pentru armatori şi pentru comerţ foarte bună şi rentabilă, dacă este culeasă si conservată la timp. M. Cost. NUBIAN. - Zoot - Calul nubian este răspândit în Egipt, pe valea Nilului şi în Abisinia. In sânul acestei rase, în jurul oraşului Don-gola şi între Egipt şi Abisinia, s'a format ca-lui sau varietatea de 321.-Nou- Dongo la. Acesta este v* Poiteau, un cal malt de talie -1,63 cm., - cu capul berbecat, de culoare neagră sau murgă. Este un foarte bun cal de călărie. NUC. - Pom. - Juglans regia L. - Arbore fructifer aparţinând genului Juglans din familia Juglandaceae şi care cuprinde mai multe specii. Dintre acestea, singură specia Juglans regia se cultivă pentru fruct. Juglans nigra se cultivă ca arbore de pădure. Juglans alba, J. cinerea, j. ru-pestis, etc., specii americane, se întâlnesc foarte rar ca arbori de ornament. Juglans regia este originar din Asia, unde creşte în mod spontan în Persia, Caucaz, Armenia şi până- în Munţii Himalaia. După mărturiile lui Plinius, nucul ar fi fost introdus în Europa din Persia 13 NUC 194 în timpul regilor romani, de câtre greci, cu 750—500 ani a. Chr. Theophrast scria în anul 287 a. Chr. că nucul creştea în mod sălbatic împreună cu castanul şi fagul, prin pădurile din munţii Greciei. In România, n. se cultivă în toate regiunile, din timpuri imemorabile. In jud. Hotin s'au găsit tulpini şi rădăcini de nuc pietrificate. Caractere botanice. N. este un arbore fructifer de prima mărime, atingând până la 20 m. înălţime şi tot atât în diametrul coroanei. El trăieşte mai mult ca oricare alt arbore fructifer, putând atinge câteva sute de ani. In judeţul Hunedoara, Hotin, Prahova, Lăpuşna, etc., se pot întâlni n. de peste o sută de ani, dând câte 20—25 mii de nuci. N. formează o coroană regulată şi o tulpină de 2—3 metri, cu coaja netedă şi care cu timpul crapă. Frunzele alterne, compuse, imparipenate cu 7—9 foliole mari, ovale, ascuţite la vârf, foarte parfumate când le freci în mână, conţin un tanin, o esenţă de ulei galbenă-verzuie, o materie acră-amară, numită juglandină, şi o materie dulce inosita. Florile apetale monoice; cele bărbăteşti formând nişte amenţi lungi, care apar pe ramuri lemnificate din anul precedent ; cele femeieşti grupate în a- menţi de 3—4 flori, ce apar în vârful lăstarilor tineri. Ovarul . florilor este infer; cu un sin-^gur .ovul; pistilu,! format din două stile foarte* scurte, cu stigmatele stufodse. N. înfloreşte mai târziu ca ceilalţi pomi, p^ la jumătatea lunii Maiu. j Este interesant de ştiut că cele mai multe varietăţi d¡e nuci sunt autosterile. La céle mai multe varietăţi, florile sunt di-chograme, adică organele de reproducere nu sunt mature şi apte pentru fecundaţie în acelaş timp. Există trei categorii de varietăţi : la unele amenţii musculi, ajung la maturitate şi se scutură din arbori înainte ca florile femeieşti să fie apte pentru fecundaţie, o a doua categorie, mai redusă ca număr de varietăţi, are florile femeieşti gata de fecundat înainte ca amenţii masculi să ajungă la maturitate, şi în fine a treia categorie de varietăţi cu florile autogame la care florile de ambele sexe ajung la maturitate în acelaş timp şi sunt capabile să producă fecun-laţia. Pentru a asigura o recoltă bună şi regulată este nevoie de a cultiva nuci din mai multe varietăţi în aceeiaşi li- vadă. înmulţirea. — N. se înmulţeşte prin seminţe sau prin altoire. Pentru acest scop se aleg numai fructele ajunse la complecta maturitate şi din soiurile cele mai bune din toate punctele de vedere. Mai întâi vom căuta ca arborii să fie viguroşi, rezistenţi la ger şi boli, să fie încărcaţi de rod, iar din aceştia vom recolta pentru sămânţă numai aceia care au nucile mari sau mijlocii, cu coaja de culoare deschisă, curată, subţire ce permite să se scoată miezul întreg sau cel puţin ju- Fig. 322. — Nuc de 60 de ani la Rădăşeni-Baia; Grosimea trunchiului 1,78 ; înălţimea trunchiului 1,80 ; înălţimea totală 18 m. ; diametrul coroanei 12.50 m. 195 NUC imătăţi; miezul trebue sâ fie plin, alb, uleios , şi bun la gust. Nucile pentru sămânţă se usucâ şi se pun la pâstrat într'un loc uscat în pod sau cámara. Se seamânâ toamna prin Noembrie sau primâvara în Martie—A-prilie. Semănatul se face în pământ desfundat la 50 cm. în rânduri îndepărtate de ■40—50 cm. şi la 8—10 cm. pe rând la o adâncime de 6—8 cm. Nucile se aşează cu vârful ascuţit în jos. Dacă semănatul se face primăvara nucile se pun la stratificat în nisip sau în rumeguş de brad cu 2—3 săptămâni înainte de semănat pentru a încolţi, sau se pun la muiat cu apă călduţă într'un vas oarecare şi se ţin astfel 3—4 sile. Când miezul s'a împrospătat şi a ■devenit ca la nucile verzi culese din copac şi au început să crape, ele sunt bune de semănat. In asemenea cazuri se recomandă ca straturile cu nuci să se ude după semănat şi să se acopere cu un strat subţire de paie pentru a le feri de uscăcime. Toamna prin Noembrie, sau prin Martie în anul următor, pueţii de n. se scot şi se plantează în şcoli pentru întărire şi formare unde stau 3—4 ani. La plantarea pueţilor în şcoli li se scurtează pivotul până la jumătate. N. se formează cu tulpina înaltă de cel puţin doi metri, cu scopul de a se obţine un lemn de mai mare valoare. Când n. se plantează în terenuri cultivate şi curate, ferite de stricăciuni este mult mai bine să semănăm nucile direct la locul definitiv, cu condiţia obligatorie de a săpa gropile la cel puţin 1,2 m. lăţime şi 1 m. adâncime. In felul acesta vom avea după 10 ani arbori de rod tot aşa de viguroşi ca şi cei de 20 ani mutaţi din pepinieră. înmulţirea n. prin sămânţă, deşi este a-proape singura metodă întrebuinţată la noi în ţară, nu este însă cea mai bună. Deşi prin seminţe — nuci — varietăţile se reproduc destul de bine, până la aproximativ 75 Vo din arbori au caracterele plantei mume, totuşi dacă dorim ■a face plantaţii comerciale de n. din a-numite varietăţi pentru a avea garantată iecundaţia, o recoltă abundentă şi de calitate superioară, şi arbori viguroşi trebueşte recurs la metoda altoirei, la fel ca pentru meri, peri şi alţi arbori fructiferi. Pentru altoit se întrebuinţează pueţi de n. comun - Juglans regia. - Unii recomandă n. negru - Juglans nigra. - Acesta din urmă ca port-altoi nu are însă nici o calitate în plus faţă de nucul comun. Al-toii se recoltează numai din nuci cunos- cuţi şi care posedă toate calităţile cerute unei varietăţi superioare. Pentru altoi se recoltează numai ramuri tinere, din anul precedent pentru altoirile în uscat, şi din acelaş an pentru altoirile în verde. Arborii folosiţi ca plante mume pentru al-toae sunt supuşi la tăieri speciale care asigură desvoltarea ramurilor de lemn -nu fructifere - de grosime potrivită. Altoirea - v. ac. în ochi dormind dă rezultate slabe, cea în semifluer şi fluer dă rezultate satisfăcătoare dacă este făcută în bune condiţiuni tehnice. Arborii altoiţi astfel sunt însă expuşi ruperii de vânturi la locul altoirei. Altoirea în uscat se face prin Aprilie în despicătură, în mugurile Fig. 323 - Nuc comun - Juglans regia terminal sau sub coajă, în coroană. Executată la timp când începe desmugurirea şi în bune condiţiuni technice poate da până la 40% prindere, suficient din punct de vedere practic. Cel mai bun sistem de altoire este altoirea engleză prin copulaţie, făcută la masă, pe pueţi de un an şi cu altoae tinere din anul precedent cu mugure terminal de frunze prevăzut cu 4—5 muguri în total. Puetului port-altoi i se scurtează pivotul şi i se suprimă mugurii dorminzi din apropierea coletului. Altoirea în copulaţie engleză se face exact ca la viţa de vie. Pueţii altoiţi fără a mai fi legaţi cu rafie, se pun în lăzi de forţat, stratificaţie, cu rumeguşi de brad şi se pun la forţat la fel ca viţa de vie, 2—3 săptămâni. Altoirea se face la sfârşitul lunei Martie, începutul lui Aprilie, când n. sau stejarii au început să înfrunzească; altoii se scot din seră şi se plantează în teren des- Fig. 324 - De sus în jos, Rândul I: Pietroase de Hotin; Pietroase; Ţuguete ; Gloria. Rândul II: Comoara Hotinului; Giulele gemene; Giulele; Dobruşene. Rândul III: Mu-chiate; Şoldâneşti; De Şirduţi; Aurora. Rândul IV: Ţepuşe; Sultane; Greceşti; Dudui. Rândul V: Uşurele; Mărunţele; Rotunjicare; cu miez roşu. Fig. 325 - De sus în jos. Rândul I: De Iaşi; Sunătoare; Pestişene; Record. Rândul II: Boame; Ruteneşti; Comune; Lamaşene; Rândul III: Gurguete;. De Şireuţi; D. I. Şte-iânescu; Scutuleţe. Rândul IV: De Pucioasa; De Sibişel; De Vişan; Gălbioare. Rândul V: Ideal; Trunchiate; De Râdâşeni. NUC 198 fundat în biloane la fel ca viţa de vie sau răsadniţe semi-calde. Acest sistem propriu încercat la pepinierele Saon şi Cocoş jud. Tulcea a Sf. Episcopii a Dunării de jos în anii 1934—1936 a dat pânâ la 85% prindere. Cultura. - N. este foarte puţin pretenţios la sol. El reuşeşte bine aîproape în toate terenurile cu condiţia sa fie adânci, permeabile şi nu prea uscate sau prea umede. Cele mai bune sunt terenurile de aluviune din vâile largi şi deschise ale râurilor, terenurile argilo-nisipo-calcaroa-se, nisipo-argiloase şi pământurile negre argilo-nisipoase. Nu sunt bune de loc terenurile nisipoase şi terenurile clisoase. Cu privire la clima n. este deasemenea puţin pretenţios; el reuşeşte bine în toate regiunile ţârii. El este foarte resistent la ger şi poate prospera în terenurile potrivite pânâ la o mie metri altitudine în Munţii Apuseni şi Carpaţii Meridionali. Principala grija din partea cultivatorului este însâ de a gâsi pentru cultura n. locuri ferite de bruma, căci dacă arborele poate rezista cu uşurinţă la un ger de 30—50® c.# apoi, un ger de 2—40 sau o brumă mai groasă distruge complect lăstarii verzi şi recolta. Pentru aceasta vom alege platourile, pantele deschise sau văile largi ferite de brumă şi vom evita locurile înfundate unde circulaţia aerului se face mai greu şi vom cultiva numai varietăţi cu vegetaţia de primăvară întârziată. Regiunile de podgorii sunt cele mai bune pentru cultura n. N. se plantează toamna sau primăvara de vreme în gropi largi de cel puţin 1,2- 1,5 m. şi adânci de 80 cm. - Im. Plantarea se face în masive curate - nuceturi -la 15-18 m. unul de altul, sau la 25-30 m. pe islazuri şi 10-12 m. pe alei sau într'un singur rând pe marginea viilor sau livezilor sau în plantaţii intercalate sau mixte cu cireşi, caişi, pruni, etc. cu scopul ca după pieirea pomilor intercalaţi care au o longevitate mai scurtă să rămână plantaţia de nuci cu distanţele reglementare. Dacă varietăţile de n. cultivate au fost bine selecţionate, arborii nu au nevoie aproape de nici o îngrijire în afară de puţine tăieri de iarnă, care se fac odată la 2-3 ani, scoţând uscăturile şi crengile de prisos la varietăţile cu coroana prea deasă. Pentru a asigura o desvoltare bună arborilor, primii zece ani dela plantare, adică până când ei îşi ţin umbră se cere să fie săpaţi la rădăcină, în fie care toamnă, pe o rază de cel puţin 2 m. şi la fie care 2-3 ani să se dea ca îngrăşământ bălegar bine descompus. In timpul verii se vor curăţi buruenele de pe sub nuci. Recoltarea nucilor. Se face când ele au ajuns la complectă maturitate, când coaja verde crapă şi când nucile încep sa cadă singure din copac. Se leagă de vârful copacului o prăjină ce poartă în vârf o frânghie lungă până la pământ cu care, bătând în dreapta şi în stânga, se sucură . nucile. Scuturatul cu prăjina nu este permis întrucât se rup multe vârfuri de crengi şi se micşorează recolta din anul următor. Nucile curăţate de coaja verde se spală: în ciubexe sau bălii mari, în apă obişnuită,, agitându-lé cu o mătură de; curte făcuta din crengi;^ după ce se curăţă bine se scot din apă şi se clătesc ' în altă apă: curată şi se întind la soare Ipe o prelată: sau veretca sau pe etajerei speciale făcute din lanteţi sau nueluş© subţiri. Albitul nucilor se face priji clâtirea lor de două trei ori şi uscarea lja soare; prin spălatul nucilor într'o soluţie P/o de sodă caustică sau prin suflare cu fum de pucioasă într'o încăpere ermetic închisă sau prin combinarea acestor metode. Nucile trebuesc foarte bine uscate la soare şi, la nevoe, în uscătoare speciale pentru a nu se mucegăi şi altera miezul. In cantităţi mici, la ţară, se pot păstra minunat în podurile caselor, în. jurul hornului sau ursoaicei. Nucile destinate exportului trebuesc clasate pe mărimi. Clasarea se face cu ajutorul trioarelor speciale de diferite sisteme, iar în mod mai primitiv cu ajutorul sitelor de pânză, cu găuri de dimensiuni reglementare. Astfel după - Standardul român - nucile se împart şi sunt denumite: de la 26 mm.-30 mm. - Star -; 28-30 mm. - Medium -; 30-32 mm. -Fancy -; delà 305 mm în sus - Jumbo -; iar după - Standardul mixt -: 26 mm. minimum sunt denumite - Prima 28 mm. - Lux -; 30 mm. - Extra. Sâmburii de nucă sunt clasaţi astfel: Standard român, jumătăţi albe - denumite Extra halves ; sferturi albe denumite „Etra pièces" ; jumătăţi brune, Halves ; sferturi brune, Pièces Halves. Nucile cu coajă se exportă în saci noi de 25 şi de 50 kgr. brutto, iar miezul de nucă în lăzi de 5-12,5 şi 25 kgr. netto. întrebuinţarea. Nucile verzi înainte de a se întări coaja se întrebuinţează pentru fabricarea dulceţei de nuci sau pentru diferite băuturi alcoolice şi licheururi medicamentoase. Când miezul s'a împlinit, nucile se vând de verzi, şi se consu* mă ca desert. Miezul se scoate cu briceagul şi se ţine în apă. Nucile ajunse la maturitate şi uscate constitue un aliment complect foarte a-greabil şi au diferite întrebuinţări ca : 199 NUCA fruct de desert, şi diferite întrebuinţări casnice, în confiserie şi patiserie. Miezul de nuca din varietatile mai inferioare — pietroase sau cu miezul brun - merg la fabricarea uleiului de nuca, care este superior şi mai gustos decât toate celelalte uleiuri vegetale. Are defectul ca râncezeşte şi nu se poate pâstra timp îndelungat proaspăt. Insă chiar uleiul râncezit este foarte scump şi are diferite întrebuinţări. Lemnul de nuc este cel mai căutat şi valoros lemn din câte cresc la noi în ţară, fiind foarte apreciat în industria vagoanelor de tramvai, C. F. R., ornament, etc. Furnirul de nuc prinde un luciu foarte frumos şi e plătit mai scump ca oricare altul. N. merită a fi cultivat numai pentru lemn, în masive păduroa-se la fel ca alţi arbori. Varietâ|i. Numărul varietăţilor este foarte mare din cauză că înmulţirea lui se face prin senila-ţe, care nu asigură reproducerea exactă a varietăţilor. Totuşi luând în studiu nucile din diferite regiuni ale ţârii ajungem să stabilim anumite tipuri de varietăţi cu caractere comune în toată ţara. înfăţişăm în planşe varietăţile cele mai des întâlnite, botezate după caracterele lor deosebite, formă, mărime, culoarea coajei, grosimea coajei, regiunea unde sunt mai răspândite, etc. Principalele varietăţi se găsesc descrise la locul respectiv. Aci menţionăm numai subspeciile şi formele de nuc stabilite şi recunoscute de toată lumea ca de exemplu: nuc cu frunza panaşatâ, nuc cu frunza decupatâ - J. regia laciniata -; nuc cu frunza simpla - Var. J. regia mo-nophylla; nucul pletos. - Var. J. r. pendula - Nucul cu fructificaţia în forma de strugure - 12-15 fructe la un loc - J. regia rabemosa; nucul cu pelicula miezului roşie; nuci alune - J. r. avellana sau J. r. microcarpa; J. r. maxima - cu fructul e-norm; J. r. Var. membranacea sau papi-ruse, cu coaja foarte subţire, care se poate rupe cu unghia; J. r. durissima -sau pietroase cu coaja groasă şi tare; J. r. acuta - ţuguete sau gurguete ; J. r. carinata - colţuroase sau aripate etc. Fig.. 326. — Antrac-noza nucului Insecte vătămătoare şi boli criptoga-mice. - Phytophtus tristriatus - un fel de paianjen care provoacă umflături pe ambele părţi ale frunzelor. Carpocapsa po-monella. - Viermele nucilor care atacă miezul fructelor, şi care reprezintă omida unui mic fluturaş. Polyporus hispidus, sulfureus şi squamosus, atacă lemnul mort, produce un fel de ciuperci sau iască, care trebuesc curăţate până la lemnul viu; putregaiul care produce scorbura - armillaria mel-lea - trebue curăţat până la lemnul viu, dat pereţii scorburei cu gudron sau car-bolineum şi umpluta scorbura cu ciment. Antracnoza nucului - gnomonia leptostyla - atacă frunzele formând numeroase pete brune, care se. usucă, slăbesc frunzele şi cad înainte de vreme. Metoda cea mai bună de apărare contra antracnozei şi altor boli criptogamice este selecţiunea varietăţilor, întru cât există multe varietăţi foarte rezistente la boli. M. Cost. NUCĂ. - Bot. - Nux. Fruct acoperit la exterior de o scoarţă tare înăuntru căreia se găseşte albumenul şi cotiledoanele. Stejar, Alun. Pom. - Fructul nucului, - n., este o drupa cu pericarpul format din două straturi: exterior şi interior. Stratul exterior este cărnos, de culoare verde şi se numeşte coaja verde; la maturitatea fructelor ea crapă, se desprinde de coaja tare sau lemnoasă şi care reprezintă stratul interior al pericarpului, lăsând să cadă nuca propriu zisă. Coaja tare este formată din două jumătăţi simetrice lipite şi care cuprind miezul format de asemenea din două Fig. 327. — Nuci atacate de Bacterium juglandis - Pătarea neagră jumătăţi simetrice, care la rândul lor sunt formate din doi miezi simetrici cu suprafaţa^ ondulată - acoperiţi de o pelicula subţire care se desprinde uşor de miez în momentul recoltărei. Miejii sunt despărţiţi prin nişte pereţi falşi. Miezul de NUCARIU - NUCLEOL n. este toarte bogat în ulei - 58-67% -care extras la rece este excelent pentru consum. M. Cost. NUCARIU. - Zool. - Nuciiraga caryoca-tactes, pasare din fam. Corvide, Ord. Cântătoare. Penele brune cu pete albe; coada neagra, la capăt alba; ciocul şi picioarele negre. Lungimea corpului 36 zm., a aripilor 19 cm., a cozii 12 cm. Tră-3şte în pădurile de brazi din Europa, A-sia şi Africa. NUCELA. - Bot. - Este o parte a ovulului înăuntru n. se formează sacul embrionar unde se produce oosfera, apoi oul, embrionul şi albumenul sau endospermul permanent sau transitoriu. NUCI-AMERICANE. - Bot. - Bertholetia excelsa Humb. et Bonpl., un arbore mare şi frumos din familia Lecythidaceae-Le-cythidoideae, cu tulpina înaltă de peste 30 m., cu frunzele mari, alterne, oval-oblonge, întregi şi puţin coriacee; florile galbene aurii sunt dispuse în raceme, caliciul cu 2-4 lobi, corola cu 4-5 petale neegale şi stamine numeroase libere ; fructele sunt mari, globuloase şi lemnoase şi conţin cca. 20 seminţe mari, oval-tri-gonale cu miez alb, oleaginos şi comestibil. Tot seminţe comestibile are şi specia vecină, Bertholletia nobilis H. B. K. Ambele cresc în regiunile tropicale ale Americii de Sud. P. Cretz. NUCI DE TAHITI. - Bot. - Sunt nucile mari cât un ou de găina ale plantei sud-ameri- Fig. 329. — Nuci Americane ; Fruct; sămânţă închisă şi deschisă Fig. 328. - Organizarea nucelei la Gimnosperme - G - şi Angiosperme - A - cane Phyteiephas macrocarpa, precum şi ale palmierului brazilian Manicaria sacci-fera, şi ale unor palmieri de pe malul Marii de Sud. Aceste nuci ne dau aşa numitul fildeş vegetal, o massă albă asemenea osului, ce se foloseşte cu deosebire la confecţionarea nasturilor. NUCIFORMA. - Agrogeol. - Structura de forma şi mărimea nucilor. Se găseşte în special în orizontul B la solurile de pădure şi podzolurile argiloase, unde s'a format datorită concentrării diferitelor săruri de fier, mangan, humus, coloizi. - v. Structura. Amil. Vas. NUCLEIC. - Chim. - Acid n. sin. nuclei-nicf este un praf alb - gri care se extrage din nuclei-nele animale sau vegetale. Se : întrebuinţează în guta, ca cţizolvant al acidului uric. Din combinaţia acidului n. cu ferul sau 5odi.il rezultă doucjt substanţe terapeutice: nucleinatul de fer :şi nucleinatul de sodiu. I. Fist. NUCLEINE. -Chim. - Nucleo-albuminele, nu-cleoproteidele.-Sunt proteide fosforate care rezultă din combinarea unei substanţe proteice cu o substanţă numita n. N. sau cromatina, constitue massa principala a nucleului celulelor şi este formată dintr'o substanţă proteică de natură bazică şi din acid nucleic sau nucleinic, care este format, la rândul sau, din baze pu-rinice sau xantice, pirimidice, hidraţi de carbon şi acid fosforic. N. se găsesc î n cantitate mare în nucleul celulelor animale şi vegetale, ţesutul n e r v o s.. spermă, lapte, gălbenuşul de ou, levurele drojdiei de bere, etc. Caseina din lapte este un exemplu tipic de nucleo-al-bumină. L Fişt. NUCLEOL. -Cit ol. - Cor-puscul de co-lorabilitate şi Fig. 330. — Nuci de Tahiti. Fruct, sămânţă germinând şi secţiune prin endosperm 201 NUCLEU lefringenţâ speciala, care se găsesc -unul sau câţiva - în nucleu - v. ac. - în timpul repaosului; în timpul diviziunii nucleare n., în general, nu se observa, mai ales în meta şi anafază; ei par a lua parte la formarea cromozomilor. V. Gh, -NUCLEU. - Citol. - N. este un element constant al celulelor vii la toate fiinţele vieţuitoare, afara de bacterii la cari exista însâ o formaţie echivalenta - substanţe nucleare difuzate. N. este de constituţie coloidală, deose- bindu-se d e citoplasma celulei printr'o refringenţă accentuata şi a-finitate mare pentru coloranţii bazici de anilina. Acest organ este compus din nucleoproteide - proteide bogate în fosfor, rezultate d i n combinaţia proteidelor simple cu acizii nucleici. N. tipic are forma de sfera ; fiind însâ vâscos şi maleabil el poate câpâta forma lenticulara, cilindrica, lobatâ ş. a. Dimensiunile n. la plantele superioare variază deobiceiu între 5 şi 50 microni, iar la cele inferioare 1-10 microni. Cele mai deseori celula conţine un singur n.f însâ la unele plante inferioare celulele au câte doi sau mai mulţi n. - celule plurinucleare. Structura acestui organit este complexa, având la exterior o membrana şi conţinând un fluid numit cariolimfâ sau suc nuclear, în care sunt suspendate elementele figurate : reţea cromatica, nucleoli, cromozomi, centrozomi, cristaloide, etc. La fanerogame, n. este omogen sau re-ticulat. In primul caz, la periferia cavitâţii nucleare se pot observa - după anumite coloraţii - mici elemente cromatice granu-loase, numite procromozomi; procromo-zomii sunt puţini la numâr şi par sa dea naştere direct la cromozomi, cari astfel îşi conserva persistenţa şi individualitatea. In al doilea caz, n. - reticulat - conţine o reţea compusa dintr'o infinitate de mici granule, aşezate cot la cot - structura granu-loasâ, - sau filamente împletite între ele -structura filamentoasâ - ; pe reţeaua nucleara sunt fixate nişte corpuscule cromatice, mici şi numeroase, numite cromo-centre şi care sunt centre de condensare de cromatinâ în momentul formarii cromozomilor. Fig. 331. — Celula, m : membrana ; n : nucleu ; p : protoplasma N. conţine în interiorul lui 1 sau 2-3 -rareori mai mulţi - nucleoli - sau plasmo-zomi, - cari sunt sferici, relativ voluminoşi şi foarte refringenţi. Aceste corpuscule la plantele superioare iau naştere în telofazâ şi deobiceiu dispar la sfârşitul profazei; excepţional nucleolii pot fi vizibili în toate fazele divizându-se odatâ cu cromozomii. Unii autori susţin câ nucleolii provin din cromozomi şi la rândul lor iau parte la formarea acestora. Reţeaua nucleara, nucleolii, procromo-zomii şi crornocentrele - precum şi cromozomii - conţin substanţe cari poarta numele general de cromatmâ şi care se colorează intens cu anumiţi coloranţi. Cantitatea de cromatinâ este adesea în raport direct cu volumul celulelor şi cu e-nergia de înmulţire a lor. N. este indispensabil pentru funcţiunile celulei, intervenind activ în toate procesele de sinteză biochimică ; el este necesar pentru multiplicarea celulelor şi creşterea organismului, deasemenea pentru transmiterea caracterelor ereditare dela o generaţie la alta. N. provin din diviziune şi se multiplică prin diviziune, care reprezintă un fenomen complex. La unele grupuri de plante inferioare şi în anumite ţesuturi dela plantele superioare, diviziunea - numită amitoză - se face prin simpla strangulare sau fragmentare a n. Insă la cele mai multe plante - şi animale - multiplicarea nucleară se face după un mecanism complicat şi de mare perfecţiune, rezultând o împărţire riguros e-gală de cromatină între nucleii-fii ; această Fig. 322. — Nucleu în stare de repaos - A - şi la începutul diviziunei - B - diviziune perfectă se numeşte mitoză şi comportă formarea unor filamente ce iau naştere din materia bazofilă a nucleului. Se disting două tipuri de mitoze ; la unele, filamentele bazofile sunt în număr nedeterminat, fragmentându-se transversal în două jumătăţi aproximativ egale ; la alte mitoze filamentele sunt în număr fix şi se fragmentează longitudinal în două părţi perfect egale; în primul caz filamentele se numesc cromospire, iar procesul de diviziune este o haplomitoză; în cel de NUCŞOARA 202 al doilea caz, filamentele se numesc cromozomi, iar procesul este o mitoză adevărata - studiata foarte mult şi cunoscuta în amănunţime. Mitoza comportă o serie de faze succesive şi anume - cazurile cele mai fre-quente - : Profaza: Reţeaua cromatică se accen-tuiază în unele puncte şi se organizează în filamente, cari pot fi chiar dela început duble - jumătăţile lor fiind împletite în Fig. 333. — Nucleu cu nucleol şi centrosomi spirală - ; filamentele cromatice, întâi ana-stomozate cu reţeaua, apoi izolate, se îngroaşă, se scurtează şi se fragmentează într'un anumit număr, constant pentru fiecare specie vegetală - sau animală, - devenind astfel cromozomi. In cazul nuclei-lor cu procromozomi, aceştia dau naştere direct la cromozomi - fără formare de filamente - prin accentuarea cromaticităţii lor. La finele acestei faze, nucleolii dispar împreună cu membrana nucleară. Metaiaza : Cromozomii, despicaţi longitudinal, se dispun în planul ecvatorial al unei masse fusiforme, fusul acromatic, constituit prin cariolimfa modificată. In această fază, cromozomii se pot studia amănunţit în ceeace priveşte forma lor, numărul, dimensiunile, particularităţile, etc. Anaiaza : Fiecare cromozom se divide longitudinal, în câte 2 cromozomi-fii, cari se separă şi migrează către cei doi poli opuşi ai nucleului. Telefaza : Cromozomii ajunşi la poli, se apropie unii de alţii şi se strâng grămadă, încât deseori în aparenţă îşi pierd individualitatea - prin alveolizare şi îngrămădire, - devenind masse fără formă ; cele două masse de cromatină se înconjoară cu câte o membrană, îşi pierd cromatici-tatea şi lasă să apară nucleolii, devenind doi nuclei-fii; urmează apoi formarea u-nei plăci celulare între nucleii noui şi separarea lor completă în câte o celulă, intrând astfel în stadiul de jepaus - sau in- terfază, - după care poate să înceapă o nouă diviziune. In fazele descrise, cromozomii se deplasează, mişcarea lor însă este pasivă şi se datoreşte i activităţii fluidului din n. - nu fusului acromatic, care pare să nu existe în realitate, căci nu s'a văzut în vivo, ci .numai în preparaţii moarte, fiind poate un artificiu - ; prin tensiune monocentrică, a-poi bipolară, substanţa fluidă a n. antrenează cromozomii întâi către placa ecva-torială a n., apoi către polii lui. La unele plante inferioare - şi la animale - în citoplasmă, mai adesea în apropierea n.f s'aţi mâi găsit unuţ sau mai multe corpuri rotunde, mici, rlefringente, numite centrozoml - astere, cenţriole - ; ei Fig. 334. — Faze ale diviziunii nucleului. 1 : în repaos ; 2 : fragmentarea filamentului nuclear şi separarea cromosomilor ; 3 : dizolvarea membranei nucleare ; 4 : aster; 5 : cromosomii se îndreaptă spre poli ; 6 : dispirem ; a, b, c, : diferite faze ale diviziunei cromosomilor Aceste corpuscule par să fie o perfecţionare facultativă a mecanismului mitozei. V. Gh. NUCŞOARA. - Bot. Sin. Nucuşoară, seminţele aromatice de Myristica fragrans, sin. Myristica moschata, arbore aromatic din fam. Myristicaceae, - v. ac. - cu scoarţa roşietică, frunzele alterne, întregi, oval-lanceolate, coriace, de un verde închis pe deasupra, alburii pe partea inferioară; 203 NUCUŞOARĂ - NU MĂ UITA ilorile regulate, dioice, cele mascule dis-puse in raceme false — cate 3-5 flori axi-lare sau supra-axilare ?i pedunculate — Fig. 335. — Myristica. a : ramura cu flori; b: ramura cu fructe; c: floare bârbâteascd; d : floare femeiascâ; e : sâmânţd cele femele formează un fel de cime; per-lantul, ca şi al celor mascule, gamosepal campanulat, urceolat şi cărnos. Acest arbore, originar - din insulele Moluce, este mult —> cultivat în ţările tropicale, —— ^ pentru seminţele şi arilul lor _z~ cărnos numit frunzişoard, am- - bele producte aromatice. N. este întrebuinţată ca condiment şi în medicina. NUCUŞOARĂ. - Bot. - Sta-phylea pinnata. Sin. clocotiş-v. av. NUD. - Bot. - Nudus, pleşuv, gol, glabru. NUFĂR-ALB. - Bot. - Sin.: Nufârf Plâmunâ-albâ( Plumie-râ-albâ, Plumânâ-albâ, Pluta, Tidvâ-de-apâ. Nympaea alba L., planta perena erbacee, a-quaticâ, din familia Nympha-eaceae, cu frunze întregi, mari, foarte lung-peţiolate, peltate şi cordate, plutitoare pe suprafaţa apei; flori albe, mari, plăcut mirositoare, sunt solitare şi lung-pedunculate, caliciul cu 4 sepale care trec treptat în petăle,, ăcesteă din urmă sunt numeroase, cele exterioare mai lungi decât sepalele; petalele inferioare trec şi ele treptat în stamine. Fructul e mare şi glo-bulos, cu numeroase seminţe. N. e comun la noi prin mai toate bălţile, apele stagnante şi cursurile de apa lin curgătoare, înfloreşte în Iunie până în August. P. Cretz. NUFĂR-GALBEN. - Bot. - Sin. : Mânufâr, Nufâr, Plumunâ-galbenâ, Pluta, Plutâ-gal-benâ. Nuphar luteum Sm., plantă perena erbacee aquatică din familia Nymphae» aceae, cu frunzele întregi, lung-peţiolate, peltate şi cordate, plutitoare la suprafaţa apei şi cu peţiol 3-muchiat; flori galbene, mari, solitare la vârful unui lung pedun-cul cilindric, caliciul cu 5 sepale, corola cu numeroase petale mai scurte decât caliciul şi prevăzute pe partea dorsală cu câte o foveolă nectariferă. înfloreşte din Iunie până în August şi creşte în a-pele stătătoare şi cele lin curgătoare din şesul ţării. P. Cretz» NU-MĂ-UITA. - Bot. - Sin. : Miozotis. Ochii-păsăruicii, Ochiul-şarpelui, Urechea-şoarecelui. Myosotis sylvatica Hoffm., plantă bianuală sau perenă din familia Borraginaceae, cu frunzele inferioare rotunjite la vârf, florile roşii sau albastre, mai rar albe, pedicelele fructelor egal de lungi sau ceva mai lungi decât caliciul, corola cu dinţi întinşi într'un singur plan,, lobii caliciului fructifer sunt erecţi şi conivenţi. Creşte prin pădurile dela munte* 336. — Nufăr alb - Nymphaea alba NUMENIUS - NURCĂ 204 înfloreşte din Mai până în Iulie şi e buna planta meliferâ. p. Cretz. NUMENIUS. - Zool. - N. arcuatus. Sin. cu-licin - v. ac. NUMERAR. - Comerc. - Cuvântul vine din latinescul numerarius, - socotitor - şi se foloseşte de obiceiu când e vorba de bani sunători, bani număraţi. O plată se Fig. 337 - Floare de nufăr galben face sau în numerar sau în lucruri, sau încă, o parte în numerar şi restul în lucruri. Averea cuiva poate fi o parte în n.f alta în valori mobiliare, alta în valori imobiliare. Prin n. se înţelege, de obiceiu, banii în monedă curentă, de valoare legală, nu acei susceptibili de schimbări, de curs. Prin n. se mai înţelege totalul monedelor aflate în circulaţie. La titluri şi obligaţii, valoarea reală, de curs, se mai numeşte şi valoarea numerară. N. Ghiul. NUMIAG. - Zool. - N. meleagris. - Sin. bibilică - v. ac. NUPHAR. - Bot. - Gen de plante erbacee din familia Nymphaeaceae-Nymphoideae-Nuphareae, cu cca. 7 specii răspândite în apele emisferei boreale; în flora României creşte o singură specie: N. luteum Sibth. et Sm. Sin. nufăr-galben - v. ac. P. Cretz. NURCĂ - Zool. - Sin.: norifă - Lutreola lutrea - Puforlus lutrea - Mamifer din familia Jderului. Patria ei este America de Nord, Canada şi Europa. Şi în Ardeal se găseşte, dar foarte rar. N. americană se deosebeşte de cea europeană prin faptul că are 21 vertebre coccigiene, iar cea europeană numai 19. Are blană cafenie-roşcată. Blana n. europene e mai aspră şi nu are valoare aşa de' mare ca blana n. a-mericane. Mărimea n. variază. In mediu mărimea masculului este de 60 cm. dela cap până la vârful cozii, femelele au numai 45 cm. Pare însă mai mică, fiindcă umblă cu spatele îndoit. Intre degete are o membrană interdigitală, ceeace doveşte, că trăieşte mult în apă. Blana e brună, jarul albastru, pe spate puţin mai închisă ca pjs laturi şi pe abdomen. Sub buza de jos şi la gât are o pată albă sau dungi albe de diferite mărimi. Coada e stufoasă şi cam a treia sau a patra parte din lungimea animalului. N. trăeşte totdeauna în apropierea fluviilor şi a râuriilor, de unde mai iales îşi procură hrana, fiind înotătoare excelentă. Hrana ei se compune din peşti, jbroaşte, şerpi, melci, şobolani, şoareci ciuă etc. Rareori intră şi in coteţ la găini omorând mai întâi toate găinile dupa cum e firea jderilor şi numai după aceaşta fuge cu prada ei. j In captivitate nurca trebue separat ţinută, fiind din fire bătăioasă şi ‘¡setoasă de sânge omorând chiar pe semenii săi, dacă se află într'o încăpere strâmptă. Sunt diferite feluri de colivii pentru n. Cea mai răspândită constă dintr'o cutie de sârmă de zinc cu ochiuri, de 2ih m. lungime, 1 m. lăţime şi 60 cm. înălţime, în care se află o ladă mai mică de locuit, având legătură cu colivia printr'o ţeavă de tinichea. Lada de locuit este subîmpărţită în 2-3 compartimente, care sunt unite şi au găuri printre ele. Compartimentul interior are mărimea de 30/30/30 cm. şi este căptuşit cu fân moale şi-i serveşte n. de dormit şi cuibărit. întreaga ladă de locuit are dubli pereţi, spaţiul între ei fiind umplut cu o materie izolatoare pentru a feri n. de căldură, frig şi de curent. Capacul lăzii e acoperit cu o mucava cătrănită şi se Doa-te ridica. Ferma întreagă tre-fcue îngrădită pentru siguranţă cu o u-lucă de minimum 2 metri înălţime. Se întâmplă deseori ca o n. să scape din îngrăditură, fie când i se dă hrană - din imprudenţa omului - fie din-tr'un defect al sârmei cu ochiuri etc., şi Fig. 338 - Nu mă uita 205 NURCĂ atunci dacă nu se observă la timp a-ceasta şi nu este nici o ulucă, n. dispare pentru totdeauna. Dacă se face un gard din sârmă cu ochiuri, sârma trebue să fie înfiptă 30—40 cm. în pământ şi sus acoperită vreo 50 cm. lărgime ca să nu scape n. Pe ulucă nu se poate urca, aşa că numai trebue acoperită. O fermă se poate construi pe orice teren, căci n. repede se obişnueşte cu împrejurimea ei şi nu este nici turburată de sgomotele obişnuite. Fig. 339 - Nurca Vara n. trebue să aibă umbră suficientă ; cel mai potrivit loc ar fi un po-met sau un loc umbros sub copaci, tufe, floarea soarelui, etc. De mare importanţă pentru calitatea blănei şi sănătăţei n. este, să aibă un loc pentru scăldat, o cadă din tinichea sau un bazin de piatră, care zilnic seara se umple cu apă proaspătă — dacă nu are scurgere permanentă. Sprinteneala şi docilitatea nurcei în genere e foarte mare şi, în raport cu mărirea ei, are o putere uimitoare. Hrană primeşte dimineaţa şi seara. Felul hranei variază în diferite crescătorii. De exemplu, la o fermă germană e hrănită cu carne, peşti, şi făină de oase, alimente scumpe, la o fermă din ţara noastră o vom nutri cu carne proaspătă care este hrana cea mai naturală a n., dar mai cu seamă cu rămăşiţele dela abatoare şi măcelării, sânge, maţe, rămăşiţe dela restaurante şi bucătării, care se pot obţine în mod aproape gratuit. Câteodată se mai poate da şi peşti mici, dacă sunt ieftini aşa că spesele de întreţinere sunt foarte reduse pentru crescăto- rul din România şi îl fac absolut capabil de concurenţă străină. Raţia zilnică e de cca. 100—140 gr. alimente. Important este ca n. să primească alimente care să conţină toate substanţele necesare sănătăţei şi blănii, ca să devină frumoasă. N. în libertate mănâncă prada în întregime, adică cu păr şi pene, deci crescătorul trebue să caute ca să suplinească materiile ce nu le găseşte n» în hrana obişnuită în captivitate, de e-xemplu conţinutul stomacului animalelor ierbivore, cu diferite cereale şi altele ca : făină de grâu, porumb, ovăz, legume, sfeclă, salată, lu-cernă, spanac, pătlăgele roşii, etc. Toate aceste se vor amesteca cu carne şi pe urmă se vor măcina. Se recomandă concomitent cu creşterea n. o crescătorie de pasări sau iepuri. Ouăle pasărilor sunt necesare femelelor în gestaţie şi celor cari alăptează, iar iepurii ca o rezervă de carne vie dacă o-dată n'ar fi hrană suficientă. O varietate plăcută pentru nurcă constitue din când în când vrăbii, tărci, ciori şi alte păsări răpitoare. Timpul de împerechere cade în lunile Februarie, Martie şi Aprilie. Perioada cea mai importantă peniru crescător este luna Martie când aproape toate femelele sunt în călduri. In acest timp, prima grijă este, de a alege pentru fiecare femelă la timp masculul potrivit. Masculul se duce la femelă prin mijlocul unei lăzi de prins. De regulă începe o bătaie şi păruială şi a-tunci intervine experienţa crescătorului de a deosebi relaţia împreunărei de bătaia şi muşcăturile serioase. In acest caz e Fig. 340 - Colivie de nurci HURCA suficient ca crescătorul să atingă lutrele cu o perie, căci atunci cea mai bătăioasă lutră se lasă de adversar. Dacă însă femela are într'adevăr călduri atunci lucrul se petrece altfel. Masculul prinde femela de ceafă şi o trage prin colivie de câteva ori încoace şi încolo şi numai apoi se împerechează. Acest act durează dela 20—120 minute. JNu oricare mascul îi este plăcut femelei şi atunci crescătorul trebue s'o încerce cu un altul şi dacă nici acesta nu corespunde, cu un al treilea. Nu este bine să se impună masculul femelei, căci orice încercare este de prisos. Nu reuşeşte şi timpul de împreunare odată trecut, s'a pierdut şi anul respectiv, — de creştere. Timpul sarcinei durează 42—56 zile adică ^ste foarte variat. Dacă e la fel şi la nurca sălbatică, nu s'a putut încă dovedi. Numărul puilor variază între 3 şi 6, dar se întâmplă să aibă şi până la 10 pui. Puii după 5 săptămâni sunt înţărcaţi şi — în acest timp — sunt foarte vioi şi zburdalnici. In primele 5 săptămâni mănâncă Fig. 341 - Crescătorie de nurci singuri ce le aduce mama în lada de cuibărit. Târându-se un pui orb din cuib, mama îl prinde în gură şi-l aduce înapoi. Dar şi mai târziu, dacă puii se sperie, mama îi prinde de gât şi-i aduce înapoi. Ajunşi în vârstă de 8 săptămâni e o con-1inuă mişcare şi vioiciune în colivie. Se pot observa acrobaţii nebune şi adevărate scamatorii în apă, în aier şi pe pământ. Acest din urmă timp este cel mai frumos pentru crescător. După trei luni, bătrâna nurcă se separă într'o altă colivie, de unde, numai poate vedea puii. După câteva zile se uită reciproc. Puii pot rămâne împreună la un loc până iarna, dar se întâmplă ca unul ■dintre ei mai desvoltat, să terorizeze pe ceilalţi, luându-le şi hrana, etc., şi atunci este nevoie, ca crescătorul să intervină la 1imp şi să-l pună pe acesta într'o celulă separată, căci se poate întâmpla, bătân-du-se, ca un pui mai slab să fie omorât. Boalele epidemice nu se cunosc până acum la nurcă. Boale de răceală, ca aprindjere de plămâni se pot ivi, dacă cuibul e umed, mai ales primăvara şi toamna în timpul ploios. Frigul uscat, n. îl suportă uşor. Boalele parazitare transmise de animalele de pradă, sunt rare şi contra râei şi păduchilor ajută baia. Cele mai multe greşeli se fac în alimentaţie, ceeace produce ra-chitism, enterite, intoxicaţii, etc. Crescătoria jdin Bistriţa a d-lui Albert Wiihr s'a înfiinţat cu 2 perechi ¡de nurce aduse din Germania. Azi crescătoria este considerabil mărită. Clima noastră fiind prielnică, animalele se desvoltă foarte bine, mai ales cele crescute aici. Fireşte, cu criza economică, au căzut şi preţurile pAeilor de nurcă, icfr oprirea tranzacţiunilor de devize dintre diferitele ţâri, a avut efect foarte nefavorabil asupra târgurilor dela Londra şi Lipsea. Pentru piei de nurcă, bursa din Londra e hotărâtoare şi favorabilă. Sunt n. cu o blană mai mult sau mai puţin frumoasă, cu calităţi deosebite pentru prăsilă, sau cari sunt descendenţii părinţilor cu origină cunoscută. In tot cazul, pentru animale mediocre se plăteşte cca. 12—16.000 Lei de pereche. In ultimul timp s'au făcut încercări reuşite cu creşterea n. în parcuri, cu scopul, de a ridica calitatea blănei şi de a micşora spesele de întreţinere. S'a spus, că n. tinere pot rămâne împreună în familie până la iarnă, la un loc mai restrâns. S'ar putea încerca deci şi un teren mai mare şi îngrădit, care oferă tinerimii traiul în libertate şi o viaţă aproape normală, ar fi un experiment. Pentru animalele bătrâne şi mai ales pentru masculi, experimentul ar fi însă riscat. Trebue însă ca terenul să fie umbros şi să aibe un loc pentru bae, mai bine un pârâu cu apă curgătoare. Ca ascunzătoare ar corespunde ţevi de lemn de 60—70 cm. introduse în pământ. Continua umezeală a pielei şi un adăpost de lumina soarelui, influenţează în mod extraordinar calitatea pielei. Distribuirea alimentelor cauzează în schimb greutăţi, neputându-se controla suficient la un număr mai mare de animale, dacă fiecare n. a primit porţia ei. Trebue introdusă o oră fixă pentru hră-nire, pentru a obişnui animalele la alimentaţie la un anumit timp şi loc. Experienţe cu creşterea în teren liber s'au făcut şi la Bistriţa. întrebării dacă creşterea nurcei este convenabilă în criza economică de azi, nu i se poate răspunde cu preciziune. E 207 NUTANT - NUTAŢIUNE însâ sigur câ succesul nu va lipsi acolo unde se găseşte hrană ieftina şi condiţii prielnice, mai4 ales cu rămăşiţe dela aba-toăre şi piscicultori. NUTANT - Bot. - Nutans. Când organele din vârful tulpinei, - inflorescenţă, frunze, - se pleacă în jos sau iău o poziţie orizontală. NUTAŢIUNE - Fiziol. - Mişcările de n. sunt oscilaţiuni de creştere care produc schimbări în direcţia organelor. Se distinge o n. revolutiva sau circumnutaţiune şi n. plana. Circumnutaţiunea se observa mai ales la tulpina, dupa cum s'a văzut, fiind o deplasare a activităţii de creştere jur împrejurul acestui organ. Primul care a studiat aceste mişcări a fost Ch. Dar-win. El a lucrat în modul următor: a aşezat deasupra tulpinii în creştere o placa de sticla, însemnând cu cerneala de China puncte, ce arata poziţia extremităţii organului apărut, prin transparenţa. Unind aceste puncte, a obţinut o curba reprezentând proecţiunea orizontala a deplasărilor vârfului tulpinii. Darwin a întrebuinţat şi o alta metoda: el a lipit pe organul în creştere un filament de sticla, care înscria direct curba deplasărilor; această metoda a fost înlăturată deoarece producea perturbaţiii în creştere. Mai târziu Teodorescu a întrebuinţat o metodă mai precisă. El a ţinut cont de proecţiunea orizontală şi de cea verticală, a extremităţii tulpinii în creştere. Pentru obţinerea proecţiunii orizontale, a aşezat în mijlocul tulpinii la bază şi într'un plan orizontal, un disc pe care erau trase 2 cercuri, la distanţă^ de 1, 2, 3, mm. unul de altul şi gradate. Pentru fixarea poziţiunilor, a făcut proecţiuni pe planul orizontal servindu-se de o riglă gradată, paralelă cu axa tulpinii, deci perpendiculară cu planul discului care se ăpropie de extremitatea în deplasare; baza dă îndată proecţiunile orizontale ăle poziţiunilor, ce se trec pe un disc a-semănător. Proecţiunea este deci determinată prin lungimea razei cercului şi prin unghiul pe care-1 face această rază cu o rază luată ca origină. Pentru a arăta direcţia mişcării, poziţiu-nile sunt numerotate în ordinea lor de succesiune, urmând seria crescândă de cifre. Pentru obţinerea proecţiunilor verticale se notează în mijlocul aceleiaşi rigle gradate, cota extremităţii. Se poate renunţa de a mai face proecţiunile verticale fi-xându-se, poziţiunile succesive prin fotografie. Pentru mişcările de n. cu o slabă amplitudine se întrebuinţează microscopul, deplasările fiind fixate în mijlocul micro-metrului. Darwin a dat numeroase curbe reprezentând mişcările de oscilaţie ale tulpi-nelor în creştere. Mai mult sau mai puţin sinuoase aceste curbe au amplitudini care variază mult cu organele şi cu speciile. Acestea sunt evident tulpinele volubile care au amplitudinile cele mai mari După Darwin, Convolvulus sepium, Pha-seolus vulgaris fac un tur complect în mai puţin de două ore, pe când Lonicera îl face în 5 ore iar Adhatoda cydoniaeio-lia în mai mult de o zi. In general tulpinile volubile au mişcări de n mai rapide. Totuşi, Passiilora gracilis, care nu este acăţătoare, are mişcări foarte rapide. Nu numai tulpinile, dar şi rădăcinile, prezintă mişcări de circumnutaţiune foarte slabe. Se observă şi la alte organe ale plantelor superioare, la cotiledoane şi inflorescenţe, de pildă la Jucca filamentosa, sau şi la plantele inferioare ca Phycomyces, Mucor şi Penicillium. N plană este o mişcare oscilatorie care se îndeplineşte într'un plan; se mai numeşte şi n. pendulară. Nu există o demarcaţie absolută intre cele două feluri de n: când distanţele descrise sunt foarte înguste, mişcarea este intermediară între n. plana şi circumnutaţiune. N. plană se observă la organele turtite, la frunze şi chiar la organele cu simetrie radiará cum sunt tulpinele. In toate cazurile ,organul se încovoaie pentru a. se ridica din nou. Cele două jumătăţi cresc inegal, organul ia o poziţie transversală în raport cu greutatea; când jumătatea superioară creşte mai mult decât cealaltă se zice că are mişcare de hyponastie şi de epinastie în caz contrar. Frunzele, la ieşirea din muguri, petalele la ieşirea din mugurii florali, suferă adesea o curbură, apoi revine la poziţiu-nea normală printr'o curbură în sens invers. Când ies din muguri, foliolele de castan sunt în prelungirea peţiolului pentru a lua în urmă, puţin câte puţin, poziţia normală efectuând o mişcare de hipona-stie. Frunzele de Ferigă, care la începutul desvoltării lor sunt răsucite, se deschid, îmbobocesc -, descriind o curbă epinas-tică şi iau o poziţie rectilinie. Se mai pot da ca exemple mişcările pedicelelor florale ale macului, mişcări care sunt destul de complexe. După cercetările recente, rezultă că prima curbă, epinastică, este autonomă şi aproape independentă de factorii externi, dar curbarea hyponastică care urmează apoi este provocată de geotro-pismul negativ a părţii convexe a pedun-culului. Pedunculii florali ai macului care se înclină înaintea fructificaţiunii îşi iau poziţia verticală când fructul este copt. Mişcările de vi. sunt adesea torsiuni ca la NUTH - NUTREŢ 208 mugurul floarei deConvulvus, înrulâri ca la pedunculul florilor femele de Vallisne-ria, sau rotaţiuni ca la petalele de Cy-clamen. NUTH ŞI FEDER - Constr. - Este un fel de a se ciopli scândurile pentru a se îmbina unele în altele. Pe toata lungimea scândurii într'o parte se face un şanţ zis feder, iar pe cealaltd parte un cep, zis nuth, care poate intra în şanţul scândurei la care se ataşează. Astiel se iac pardoselile de scânduri/ pereţii la magazii de cereale, etc. FI. Stâne. NUTREŢ •• Alini. - Numirea ce se da plantelor recoltate cari servesc în alimentaţia animalelor. N. poate fi verde, sau uscat. N. uscat i se mai spune fân - v. ac. N. concentrat sunt grăunţele de ovâz, orz, porumb, mazăre, bob, etc., turtele. A-desea grăunţele nu poarta numele de n. ci numai plantele sau resturile de plante poarta acest nume. N. voluminos sunt sfeclele, cartciii, napii, etc. N. se poate da în alimentaţie aşa cum a fost recoltat, sau dupâ o pregătire mecanica, chimică sau bacteriologică - tocarea, tratarea cu diferite substanţe chimice spre a le face mai digestibi-le, sau murarea plantelor verzi, etc. Felul de n. ce urmează să se cultive şi valorificarea n. prin animale, ca specie, vârstă, număr, specializare de producţie, anotimp, etc., şi le alege agricultorul luând în consideraţie principiile respective din Fitotechnie, Economie rurală şi Alimentaţia animală. Un amestec de plante cultivate poate da un n. amestecat, sau plantele ce au fost cultivate separat se pot amesteca înainte de a le dă lă ăniniăle. N. trebue să conţină: ăpă, proteine, grăsimi, substanţe extractive fără ăzot, celuloză şi substanţe minerăle. Toăte acesteă trebue să fie uşor digestibile şi să ăibă valoa-re ămidon măre. Lă fixăreă răţiilor lă a-nimăle, se consideră substanţă uscată, proteina digestibilă şi valoarea amidon. Sunt plante care se cultivă special pen-tru n: sfeclă de n, porumb de nf mazăre de n, cartofi de n, etc. Rezidurile de origină animală: făina de carne, făina de sânge, etc. se folosesc în măsură foarte redusă la alimentaţia animalelor de fermă — în special la noi. Amil. Vas. N. murat. Această metodă de păstrarea furajelor nu s'a răspândit încă la noi în gospodăriile ţărăneşti fiindcă agricultorii nu şi-au dat seama încă de foloasele ei. Pregătit .în împrejurări prielnice, n murat ţine mult » timp, înlesneşte ; agonisirea hranei din anii buni, pentru hrcjina animalelor în timpurile grele. Acest jnutreţ este menit a înlocui în parte nutreţul proaspăt al păşunilor şi fâneţelor în regiuni secetoase- j Regulile muratului. Scopul cfel mai de seamă ai muratului este păst 'jirea nutre* ţurilor în stare verde, mai cjles pentru hrana de iarnă, când în gospiodărie lipseşte nutreţul proaspăt de vară. Muratul se face sub acţiunea fermentului lactic, asupra zahărului din furaj. In timpul fermentaţiei se produc anumite pierderi, fiindcă bacteriile consumă o parte din materiile hrănitoare. In acelaş timp se produce bioxid de carbon CO>, care ajută la conservarea nutreţului; mai ales în straturile de sus ale silozului. Pierderile legate de muratul nutreţului nu trebue să depăşească 5% din materia uscată sau 25°/o din masa verde a furajului. Dacă muratul se face în mod greşit, pierderile ating şi 50 situate la cap, în nişte excavaţiuni ale craniului, numite cavitâţi orbitare, astfel încât numai o treime din suprfaaţa globului ocular rămâne liberă, căre se acoperă după voinţă cu nişte văluri, numite pleoăpe. Membranele oculare, considerate din a-farâ înăuntru, sant următoarele: — sclerotica, înveliş fibros care se continuă la nivelul segmentului anterior al o- chiului cu o membrană transparentă corneea; coroida, tunică vasculară şi pigmentară, care se îngroaşă înainte, unde se prelungeşte cu o membrană numită iris, străbătută în centru de un orificiu numit pupila, iar puţin mai înapoi formează corpii ciliari sau procesele ciliare; retina, tunica nervoasă de o structură specială, ce tapisează tot fundul globului ocular, pe partea internă a coroidei. Merge subţiin-du-se spre partea anterioară a globului; posterior, se continua cu nervul optic. Mediile transparente ale ochiului, exceptând corneea, sunt: 5 Fig. 387 - Ochiu. 1 - corneea transparentă; 2 - camera anterioară; 3- iris; 4 - corp ci-liar; 5 - corp vitros; 6 - retina; 7 - papila nerv optic; 8 - nerv optic; 3 - macula Iuţea; 10 - coroida; 11 - sclerotica; 12 - camera posterioară; 13 - cristalinul — humoarea apoasa, lichid clar închis în camera anterioară şi în camera posterioară retro-iridienă; cristalinul, lentilă transparentă, cu rol în acomodarea vizuală; corpul vitros, lichid foarte vâscos, ca un gel, care umple tot spaţiul cuprins între corpul ciliar şi cristalin, deoparte şi retina, de altă parte. Dr. Vir. L. Boale : Amoroza. Slăbirea sau pierderea vederii - v. ac., fără leziune apreciabilă, o. păstrându-şi aproape înfăţişarea normala. Poate fi simplă sau dublă, trecătoare sau definitivă. In majoritatea cazurilor, poate fi determinată de o leziune nervoasă - pe nervul optic, pe retină, - în urma turburării circulaţiei sângelui din centrele nervoase ale o. prin : contuzii, hemoragii abundente, lumină vie - la animalele de cinematograf, sau la acele expuse razelor soarelui în timp ce sunt hrănite cu alimente fotosensibilizatoare, - intoxicări, nevroze şi, mai ales, boalele toxi- 236 infecţioase : jigodie, tifoida, gurmâ, tuberculoza. Tratament, dupâ determinarea leziunei, prin repetate examene oftalmoscopice; dovedirea şi tratarea boalei iniţiale - jigodie, tifoida, etc.; cure alternate şi prelungite cu iodurâ de potasiu - în apa de bâut sau în sirop - şi cu arseniat de stric- ' nind - în injecţii sub piele sau în sirop. Blefarita - v. ac. Fig. 388 - Ochii stâng şi drept. 1 - corneea; 2,3 - muşchi drept superior şi inferior; 4,5 - muşchi drept intern şi extern; 6,7 - marele şi micul oblic Boala de luna. - Sin. oftalmia periodica - v. ac. Cataracta - v. ac. Chemosis. - Edemul sau umflarea con-juctivei. Apare, de cele mai multe ori, în timpul afecţiunilor inflamatorii ale o. şi dispare odatd cu acestea. Uneori, conjuc-tivita se îngroaşâ şi se arata ca o tumoare mica roşiatica - pterygion. La câine poate interesa şi pleoapa 3-a cartilagi-noasâ, care se poate hipertrofia, nemai putându-se retracta. Ca tratament, la început, se vor face in-stilaţii cu coliruri astringente - sulfat de zinc 1%, tanin 1°/«, argyrol 1/50. Dar, în majoritatea cazurilor, tratamentul rămâne exclusiv chirurgical; se apuca tumoarea cu o pensa şi se excizeazâ cu foarfecile curbe, aseptice. Conjuctivita. - Inflamaţia membranei mucoase foarte bogata în vase de sânge, care căptuşeşte faţa interna a pleoapelor. Poate fi acuta sau cronica, cataralâ sau purulenta. Cauzele sunt : traumatismele, contuziile, rănile ochilor, văporii şi găzele iritante, corpii străini, entropionul, ectropionul, e-xemă, râiă domestică ă pleoapelor, tri-chiasis, boalele infecţioase - coriza, variola, febra trifoidd, jigodia, rickettsioza ; uneori se poate observa sub stare enzoo-ticd. Semne : fotofobia - animalul se fereşte de lumina vie, - lăcrimare, umflarea pleoapelor ; conjunctivită este roşie, infiltrata şi secreta un lichid purulent, cenuşiu, galben-verzui, care lipeşte pleoapele în timpul somnului; câteodatâ animalul ţine o. complect închis, explorarea acestuia fiind anevoioasa din cauza durerii, conjunctivita poate fi sediul unor erupţii specifice - ca în variola, horse-pox. In formele vechi, cronice, ochiul lăcrimează încontinuu, iar iritaţia lacrimilor dâ loc la eczema pleoapelor, a obrajilor. Ca tratament se va îndepărtă cauza -corpii străirii, entropion, coriza, jigodia, etc. Se va tfăta conjunctivită prin spălaturi călduţe antiseptice cu : apă boricatd - 2-3°/o, - cianură de mercur j - 1/3000; -sau se vor face comprese sau pansamente umede boricate. In caz câ scurgerea este purulenta, instilaţii cu : colire i astringente cu protargol - 3 muri. In medicină se întrebuinţează frunzele şi rădăcinele, care au proprietăţi a- Fig. 405 - Odogaci - Croton peritive, sudorifice şi depurative. Este un nutreţ bun pentru vite, mai cu seamă pentru oi, din care cauză merită să fie cultivată. Rădăcinele acestei plante, cunoscute sub numirea de ciuin, sunt întrebuinţate pentru scoaterea petelor de pe haine. II. Scoarţa de Croton eluteria Benn., un arbust din familia Euphorbiaceae, cu ramurile brune şi păroase, cu frunze ovale lanceolate, slab-cordiforme sau rotunzite, iin denticulate pe margine, flori unisexua- te, monoice, dispuse în raceme axilare sau terminale, originar din insulele Ba-hama din Oceanul Atlantic, precum şi de Croton cascaiilla L., a cărui scoarţă are aceleaşi întrebuinţări şi e originară din Florida şi Bahama. Scoarţa acestor arbuşti numită Cortex cascarillae sau elute-riae se întrebuinţează în medicină. Din seminţele altei specii ale aceluiaş gen, a-nume Croton tiglium L., se extrage un cleu, se întrebuinţează şi în medicina ve-terniară. - v. croton. P. Cretz. ODOLEAN. - Bot. - Sub acest nume se înţeleg la noi speciile genului Valeriana L., din familia Valerianaceae, şi anume: Valeriana dioica L. ,plantă erbacee perenă cu rizom cu stoloni alungiţi, frunzele radicale lung-peţiolate, subrotunde sau o-vate, cele inferioare lirat-penate, cele mijlocii şi superioare 3-5 paripenate; flori monoice, rozee sau albe; prin fâneţe u-mede din regiunea subalpină, înfloreşte în Mai şi Iunie. Valeriana sambucifolia Mik., are toate frunzele 3-3 penate, şi foliolele lanceolate şi serate; corola rozee-carnee şi flori mai mari decât la specia precedentă ; creşte prin păduri montane şi infîoreşte în Iulie şi August. Valeriana tripteris L., are frunze radicale întregi, cele tulpinale 3-foliolate, io-liola terminală mult mai mare, flori albe sau roşietice şi creşte prin locuri umeda, stâncoase şi umbroase în regiunea montană şi subalpină; înfloreşte în Mai şi Iunie. Valeriana simplicifolia Kap., are rizom subţire, alungit; frunzele mijlocii şi cs’o superioare nedivizate ca şi cele bazilaro. ODONTALGIE - ODONTOGLOSSUM numai cele supreme uneori triiidate. In torenţii din regiunea subalpina. înfloreşte în Mai şi Iunie. Valeriana montana L., cu rizom cilindric lipsit de stoloni, frunzele radicale subro-tunde sau eliptice, întregi, cele tulpinale amplexicaule şi cu flori sanguinee sau.alburii dispuse în inflorescenţe globuloase. Creşte prin locuri umbroase din regiunea subalpina şi înfloreşte din Iunie pana în August. Valeriana saxatilis L., se deosebeşte de precedenta prin flori albe şi frunze radicale oblong-spatulate, cele tulpinale linear-lanceolate sau lipsesc. E o planta mica din regiunea alpina, pe stânci. Iu-nie-Iulie. P. Cretz. PI. med. - V. officinalis L. Sin .năvalnic, guşa porumbului, iarba pisicilor, valeriana, hodolean. Plantă erbacee, perenă, înaltă de 50—200 cm. Are rizom vertical, cu sau fără stoloni subalterni; frunze pe-natipartite, cu 5—11 perechi de foliole lanceolate, dinţate sau întregi; flori în Mai-Iulie, albe sau roze, mici, plăcut mirositoare, dispuse în raceme corimbiforme terminale. Creşte sălbatecă prin poeni, fâneţe şi margini de păduri umbroase, pe lângă pâraele din regiunea muntoasă. in Germania, Olanda, Anglia, America de Nord, apoi Franţa, Italia, se cultivă p3 suprafeţe întinse, deoarece rădăcinile ei sunt foarte preţioase în combaterea bo’i-lor de inimă. Principii activi conţin, în special în rădăcinile subţiri un oleu volatil verzui şi acidul valerianic.. Cultura este simplă. înmulţirea se face prin sămânţă sau împărţirea tufelor. Pretenţiu-nile la sol sunt reduse. Solul se ară la 15—20 cm. adâncime. Distanţa între rânduri 60 cm., între plante 45 cm. Cultura ss 244 pliveşte. Recoltarea rădăcinilor se face toamna după căderea frunzelor, sau primăvara înainte de apariţia lor. Rădăcinile, după recoltare, se usucă în încăperi aerisite. Ambalarea se face în lăzi căptuşite cu hârtie de pergament, sau în cutii de tablă. ODONTALGIE. - Med. - Durere de dinţi, pricinuită de diferite afecţiuni dentare, dintre care mai frecvente sunt: caria, nevralgia, periostita alveolo-dentară. ODONTHARNITE. - Paleont. - Sin. Ichthy-ornite, grupă de păsări cu mandibule dinţate, azi ? dispărute. Se găsesc urme în formaţiunile Cretacice din America de Nord. ODONTITES - Bot. - Plante erbacee din fam. Scrophularicrceae, cu! frunze întreai, flori hermafrodite, purpurii sau violacee, cu tubul caliciului alungit, labiul superior al corolei in formă de coif, 4 stamine di-diname, fruct capsular. Are 4 specii: O pratensis; O. rigida; O. rubra şi O. serótina. ODONTOGLOSSUM. -Bot. - Gen de plante din familia Orchida-ceae - Mo na îi -drae - Odontdi nae, cu flori dispuse în ciorchini, cu sepale şi petale libere, sau cu sepalele laterale numai la bază puţin concrescute; baza labelului te urcă paralel cu ginostemiul, limbul labelului îndepărtat; 2 polinii cu pediceli in-guşti, Cele 120 specii ale genului cresc aproape exclusiv în munţii Americii tropicale, din Bolivia până în Mexic. Deoarece majoritatea au flori minunat de frumoase, se cultivă în sere, putând suporta o atmosferă mai puţin caldă decât celelalte Orchidee tropicale de seră; s'au creiat şi o sumedenie dé hibrizi. Se cultivă în special: O. Pecatorei Ld., O. crispum Ld., şi O. cirrhosum Ld., cu flori albe sau roze până la palid-violete; O. luteopur-pureum Ldl., O. gloriosum Ldl., O. trium-phans Ldl., şi O. Hallii Ldl., cu flori galbene; O. Harryanum Rohb. O. Edyardii Ldl. şi O. retusum Ldl., cu flori brune sau violete; O. Rossii Ldl. şi O. Cervantesii. Llav., cu flori albe, etc. P. Cretz. Fig. 408 - Odontites serótina, a - floare; b - involucru; c - fructificaţie ; d - fruct. 245 ODONTOGRAF - ODVOŞ ODONTOGRAF. - Med. - Aparat ce serveşte la desenarea dinţilor, pentru confecţionarea roţilor dinţate. ODONTOLOGIE. - Anat. - Partea din Anatomie, care se ocupa cu studiul dinţilor. ODORANT - Bot. - Care răspâdesc miros, parfum plăcut. Parfumul florilor, fructelor sau frunzelor se datoreşte de obicei unor uleiuri sau esenţe volatile, produse în anumite organe glandulare ale plantelor mirositoare. ODOROB. - Piscic. - Sin. hodorob; ţă-poaică, în Oltenia, la Potelu ; oboroc, la Prut; koşolca, la Lipoveni. Este un coş iârâ fund, împletit din nuele, cu o gura mai larga, care se pune la pământ şi cu una mai îngusta, de marginile câreia se line cu mâna. Cei mai mulţi iau un coş obişnuit de peşte, căruia îi scot fundul -şi se servesc de el întorcându-1 cu gura larga la pământ. Când se fac însâ coşuri în acest scop, se lasâ vârfurile beţelor de la îngrăditură puţin eşite în afară, ca să se înfigă cu ţepele în pământ - de aci vine şi numele de ţâpoaicâ ce se dă în Oltenia. In alte părţi, nu se mai îngrădeşte coşul peste tot, ci se lasă nuieluşele longitudinale să rămână goăle, nefăcân-du-se decât 3 sau 4 cercuri de îngrăditură pe ele. Cu o. se pescuieşte prin japşe şi zătoa-ne, lă întinsură prin păpuriş şi rogozuri, ■când vine peştele lă bătăie, prin gâturile şi coadele bălţilor, după ce s'a retras apa lăsând ceva peşte în urmă, şi în fine pretutindeni unde apă e cel mult până la genunchi. Pescarul observă, după tulburarea apei, după mişcarea buruienilor, etc., locul unde crede el că e peşte şi înfige o. cu putere pe fundul apei, astfel ca ţepile sale să intre bine în nămol. Se uită apoi pe gura de sus şi caută cu mâinile înăuntru. Dacă este înăuntru peşte, îl prinde şi-l bagă în desaga, ce o poartă pe după gât. Când e nămol mult, crapul, adeseori; face loc pe sub marginea coşului şi fuge afără; de aceia, ţepile de pe mărginea de jos a coşului sunt foarte necesare. Dr. Gr. Antipa ODOS - Bot. - Sin. Ovâz sălbatic - v. ac. ODRÂSLIRE - Fit. - Sin. in-frâţire - v. ac. ODVOŞ - Fit. - Soiuri de grâu ameliorate de Dr. Colo-man Konopi în comuna O'i-voş, jud. Arad. Soiul Odvos 241 este ex> tras prin alegerea de elite dintr'o populaţie de grâu din jud. Arad. Este productiv, rezistent la cădere. A fost autorizat de I. C. A. R. şi se cultivă în jud. Arad, Timiş, Bihor şi Satu-Mare. Soiul Odvos 158 a fost extras prin alegere din populaţia de grâu bălan ce se cultiva în Băileşti jud. Dolj. Are gluten relativ puţin, însă de calitate foarte bună. Este tardiv, nerezistent la cădere şi relativ uşor atacat de rugină. A fost recunoscut de I. C. A. R. pentru a fi cultivat în centrul Transilvaniei şi Nordul Moldovei şi al Basarabiei - în Moldova şi Basarabia sufere de ger. Fig. 410 - Târâtoare Fig. 409 - Odontoglossum crispum OECOLOGIE - OENOBAROMETRU Soiul Odvoş 1015 provine prin alegere din grâul Marquis 118. Din cauza câ se scutura, produce puţin şi cantitativ şi calitativ. Nu se cultiva pe suprafeţe mari. Au mai fost şi alte soiuri de grâu o., însâ nu se mai menţin în cultura. - v. grâu. Amil. Vas. OECOLOGIE - Studiul condiţiunilor care determina habitatul - v. ac. Fig. 411 - Grâu de toamna Odvos 3. OEDOGONIUM - Bot. - Gen de alge chiorophyceae. Corpul este format din filamente celulare simple. Se înmulţesc prin zoospori, de forma ovala, cu o coroana de cili vibratili, la partea sub'.ire. Reproducerea se face prin oua, care dau 4 zoospori, din care iese câte un nou aparat vegetativ. Are numeroase spscii, ce trăesc în apele dulci sau slab sărate.. OENANTHE. - Bot. - Gen de plante din fam. Umbeliferae, cu frunze alterne, flori în umbele regulate, compuse, rar d'spuse în umbele simple. Fructul este diachenă, uscată. La noi, cresc prin mlaştini: O. a-quatica; O. fistulosa; O. banaitca; O. ste~ noboia; O. silaifolia şi O. media, cunoscute în popor sub numele de Joian. - v. ac. OENAUTINA - Oenol - Substanţă groa- 246 să - vâscoasă, care a fost extrasă din u-nele vinuri roşii, cărora le dă buchetul i-or specific. Al. P. I. OENOBAROMETRU. - Vinif. - Densimetru special, care serveşte la determinarea extractului sec la vinuri. Cel mai obişnuit o* in practica uzuală, în special în Franţa, este acela al lui Houdard. Acest aparat este gradat in cincimi de grad, dela 1-16 şi fiecare grad corespunde la un gram de exiract, la litrul de vin. El constitue cel mai simplu şi mai rapid mijio.c, pentru determinarea extractului sec ia vinuri. Determinarea se face astiei: Se' determină - v. alcoolmetrla -gradul alcoolic al vinului; se toarnă vinul într'o eprubetă, se lasă liniştit până ce toaie bulele de aer, de s'au format Fig. 412 - Oedogonium. a - Filament de-O. ciliatum cu oogoane; b - d, Expulzarea spermatozoidului şi fecundarea oo-gonului la O. Borisianum; e - Segmentarea la O. Boscii; f - Zoospori la O. gemel-liparum; g - k, Zoospori şi oospori la O. concatenatum; 1 - Germinaţia la O. concatenatum prin turnarea vinului dispar ieşind la su-pvaiaţă, se ia temperatura, cu un termometru şi se introduce o. bine curăţit. Când temperatura rămâne constantă şi când o. s'a fixat, se citeşte ps tubul său, la vârful meniscului şi se însemnează pe hârtie atât temperatura cât şi gradaţia cetită p3 o. Se face corecţiunea in raport cu temperatura constatată, după indicaţiunile unor tabele ce însoţesc orice aparat. Pentruca rezultatele să fie cât mai a-proape de adevăr, se cere ca vinul să fie neapărat filtrat, deoarece impurităţile conţinute în suspensie ar putea să mărească densitatea vinului. 247 OENOLATIV - OFERTA Se mai recomanda ca operaţiunea sa se facă la o temperatura cât mai apropiata de 150 c. pentru a evita corecţiu-nile prea mari. Al .P. I. OENOLATIV - Med. - Medicament ce conţine vin; vin medicinal. OENOLOGIC - Ceeace se refera la oe-nologie. Produse oenologice sunt diferite substanţe, ce se întrebuinţează, în vinifica-ţie, în scopul îmbunătăţirii şi conservării vinurilor. Staţiune Oenologicâ - laborator, care serveşte la studiul vinurilor, la facerea diferitelor experienţe asupra lor, precum şi la controlul produselor oenologice şi falsificărilor la vinuri. In ţara, avem asemenea staţiuni la Bucureşti, Dragaşani, Valea Călugăreasca, Odobeşti, Cetatea-Albd. Al. P. I. OENOLOGIE - Grec. oenos - vin; logos -ştiinţa, vorbire. O. este ştiinţa care are de obiect studiul vinurilor. Are de scop prepararea, analiza şi cercetarea falsificărilor vinurilor, spre deosebire de Vini-ficaţie care se ocupa, în mod special, da totalitatea operaţiunilor cu privire la prepararea, îmbunătăţirea şi conservarea vinurilor. ciuca, capsulâ cu 4 loje, valvularâ, multi-spermâ. Plante originare din America de Nord. La noi, din acest gen, cresc 2 specii: O. biennis-luminiţa v. ac. şi O. mu-ricata. OENOTHERACEAE. - Bot. - Familie de ierburi perene, mai rar anuale, bianuale sau subfrutescente la baza. Frunze simple, opuse sau alterne. Stipele mici, uneori lipsesc. Flori hermafrodite, radiat sau puţin bilateral simetrice. Receptacul foarte concav, adesea prelungit într'un tub deasupra ovarului. Sepale 2-4, pstale 4, rar 2, uneori lipsesc. Stamine 2-4 sau 8. Ovar inferior sau semi inferior, adeseori cilindric, cu 2-4 loje, stil 1, cu stigmat capitat sau Fig. 413 - Oenanthe fistulosa OENOLCGIST - sau Oenolog. Este specialistul cărturar, care se ocupa cu producerea vinurilor, îngrijirea şi conservarea lor; care lucrează în laboratoarele de oe-nologie; care scrie şi care da sfaturi cu privire la vinuri. OENOTHERA - Bot - Gen de plante erbacee, perene, din fam. Oenotheraceae, cu frunze simple, flori hermafrodite, 4 sepale, 4 petale caduce, 8 stamine, 4 stigmate, cruciate sau concrescute într'o ma- Fig. 414 - Oenobarometrul Houdard cu accesoriile sale 2-4 fidat. Fruct capsular, închis, 4 valvu-lar, multisperm, rar 1-2 sperm. Seminţe a-deseori prevăzute cu un buchet de peri î.i regiunea chalazică. OESTRUM - Med. Vet. - Perioada în ciclul de caiduri - v. ac. - al femelelor. OESTRUS - Ent. - Sin. hypod&rma - v. ac OFERTĂ. - Econ. Pol. - Legea ofertei şi cererii este o mare lege economica, o lege naturala, care guvernează fenomenele schimbului, faptele economice de schimb, de circulaţie. Aceasta lege se afirma prin constatarea că de câte ori preţurile se urcă, cererea scade, iar cantitatea de mărfuri oferite creşte. Ea se poate formula în termenii următori: Valoarea de schimb variază direct proporţional cu cererea şi invers proporţional cu oferta. Aceasta lege nu are o valoare riguros matematicâ. Prin proporţional nu trebuie să se înţeleagă că dacă cantitatea oferită scade cu o treime, preţurile cresc în aceeaşi proporţie, adică cu o treime. Dacă, de pildă, cantitatea de grâu dintr'o ţară, care nu produce decât pentru consumul intern şi nu are posibilitatea să importe, ar scădea la jumătate, preţul grâului ar putea creşte cu mult mai OFICINAL - OFILIRE 248 mult decât la îndoit. Aceasta lege nu are nici o valoare riguros logica. Nu cererea şi o. reguleazâ preţul, ci invers. Cererea este determinata de necesitaţi, iar preţul de posibilităţile de plata ale consumatorului. Mai mult, preţul poate determina cererea. La un leu preţul unei sticle de vin de Cotnari, cererea poate fi enorma, la"o mie de lei sticla de acelaş vin, cererea poate fi nula. De asemenea, la orice creştere de preţ, cantitatea oferita creşte. Când cresc preţurile la vite, înmulţirea vitelor urmează imediat. In reprezentare geometrica, daca pe axa absciselor se notează la distanţe egale preţurile crescătoare, iar în plan se iau puncte de ordonate egale cu cantităţile de mărfuri oferite şi cerute pe piaţă, se obţin două curbe: curba ofertei şi curba cererii. Intersecţia lor reprezintă punctul de echilibru, când schimbul se face instantaneu, o, fiind egală cu cererea, la un preţ convenabil. Curba cererii şi curba o-fertei sunt ca-t a! c t e r istice pentru fiecare marfă. In regimul de monopol de vânzare sau de cumpărare, adică în regimul în care este un Fig. 415 - Oenothera fin9ur vânzător - t u t u n, chibrituri, sare, sau un singur cumpărător - foi de tutun, arme grele şi muniţii, aur - s'ar putea ca o. sau cererea să stabilească preţurile şi totuş nu este aşa. La preţuri mari de mărfuri monopolizate, consumatorul va începe frauda. Vânzătorul cu tot mono-lul pe care îl are, pentru a vinde, pentru a-şi face rentabilă întreprinderea, va scădea preţul. Ceeace înseamnă că şi în regimul monopolului preţul determină o. In orice împrejurare, cantităţile de marfă oferite - oferta efectiva - sunt direct proporţionale cu preţurile plătite. Cu cât preţurile vor fi mai mari cu atât o. va fi mai mare şi invers. Iar cantităţile de marfă cerute - cerere efectiva - sunt inverse. In primul caz, producătorul nu mai are speranţa unui târg mai bun apropiat - în timp sau în spaţiu în al douilea caz, consumatorul o are. In mod normal, târgul se încheie la un preţ mijlociu convenabil producătorului - ofertei -. Preţul maxim este dat de momentul când între o. şi cererea efectiva este diferenţa cea mai mare. Preţul minim este dat de momentul când între o. şi cererea efectivă este diferenţa cea mai mică. La preţul maxim cumpăra consumatorii a căror trebuinţa nu poate să nu fie satisfăcută; la preţul minim vinde producătorul absolut în lipsă. Vânzătorul şi cumpărătorul cad de acord când diferenţa dintre o. şi cerere este nulă: momentul de echilibru. N. Ghiul. OFICINAL - Med. - Medicament care se găseşte ghta preparat în fqrmacie. OFIDIENI - Zool. - Ordiri de animale din clasa reptilelor cuprinzând toţi şerpii. OFILIRE - Fit. - Sin. pălire, vestejire, o-părire. Starea pe care o iau plantele a-tunci când celulele au piercjut turgescenţa normală şi schimburile nutritive au scăzut, ca intensitate. O. este stareja de moleşire a organelor verzi ale plantelor şi se produce atunci, când acestea pierd prin eva-poraţie - transpiraţie - mai multă apă decât pot absorbi. Este o fază anterioară uscării. La o. sau înainte de aceasta, multe plante îşi răsucesc frunzele spre a se apăra contra evaporaţiei - ex. porumbul. Dacă vin ploi, rouă, etc., o. încetează. O. depinde de: temperatură, vânt, umiditate atmosferică şi intensitatea schimburilor nutritive din plantă. Coeficientul de o. la plante este ceva mai ridicat decât apa higroscopică conţinută de sol, adică, dacă solul conţine o cantitate de apă ceva mai mare decâi apa higroscopică, totuşi nu alimentează plantele şi acestea se vor ofili şi dacă cauza aceasta nu încetează, plantele pot pieri. Coeficientul de o. poate fi cu 50%’ mai mare decât apa higroscopică - v. ac. Literatura afirmă că în solul în care este azot mult, plantele au ţesuturile mai afânate şi deci pierd mai uşor apa şi astfel se ofilesc mai repede. Calciul ar provoca şi el o evaporaţie mai mare la plante şi o împedecare în aprovizionarea cu apă. Fosforul şi în special potasiul au acţiune contrarie, adică au acţiune favorabilă asupra ţesuturilor şi deci o. se produce mai greu. Se poate considera şi o. datorită pământului îngheţat, care nu permite plantei să-şi înlocuiască apa evaporată - se întâmplă iarna pe timp senin şi la începutul primăverii. Sub numele de pălirea sau opărirea cerealelor, se înţelege o. plantei sau sbâr-cirea bobului din cauza evaporaţiei mari, determinată de vânt cald, - val de căldură - care poate dura ziua şi noaptea şi astfel să devină foarte periculos, cum a fost în România la grâu în anul 1933. O. 249 OFIŢER - OGOR aceasta este frecventa la soiurile de grâu tardive. Tot sub numele de o. se confunda adesea şi atacul cauzat de maná - făinare, insectele de frunza, etc. Nutreţul verde de leguminoase se ofileşte înainte de a-1 da ia animale - spre a nu produce meteorizaţie. La fânul bun, iarba se clădeşte ofilita, nu uscata. O., la florile tăiate, se înlătura prin împrospâta- Fig. 416 - Crap Ofiţer rea din timp în timp a tăeturii - făcută sub apă - şi prin introducerea în apa în care le păstrăm a diferitelor preparate : aspirină, acid salicilic, etc. Metoda ofilirii este un procedeu prin care se cercetează evaporaţia - trons-piraţia - la plantele tăiate - în diferite stadii de vegetaţie - cărora li se parafinează tăetura şi se expun un anumit timp la evaporaţie în condiţiunile mediului extern, etc. Prin cântărire se află apa transpirată şi în felul acesta se caută să se vadă care plante transpiră mai puţin şi deci care gr fi mai rezistente la secetă. Amil. Vas. OFIŢER. - Pisc. - O vărietăte de crap Cyprinus carpio var. oblongus - cu căp măre, corp lung, îngust şi foarte subţire, ce se găseşte în bălţile din delta Dunării şi mai ales în ghiolurile dela Ivancia. OFTALMIE. - Med. - Inflamaţia globului ocular. Este: simptomatica, traumatica, simpatica şi periodica. Tratament: se tratează maladia esenţială, iar local se fac spălături antiseptice. O. traumatica sau panophtal-mia, este datorită traumatismelor, care au lucrat direct asupra globului o-cular şi care au atins şi organele anexe. Simptome: - lăcrimare, tu-mefiere, secreţiu-ne sero-purulen-| ta, sensibilitate Fig. 417 - Oftalmie ?■ Şi fotofobie. Apar periodică simptome generale: febra de reacţiune şi enervare. Prognostic-grav. Tratament: Debridarea corneei şi injec-ţiuni antiseptice pentru a opri supuraţia. In general, se preconizează enuclearea, spre a preveni propagarea infecţiunei la creer. Oftalmia simpatica sau migratrice, când infecţia dela un ochi se transmite şi la celălalt, prin nervul optic. Prognosticul este foarte grav. Tratament. Se face enucleaţia, pentru a SălVă viăţă. Oftalmia periodica. Sin. fluxiunea periodica. - v. ac. E. B. OFTALMOSCOP. - Med. - Este un aparat bazat pe principiul fotometriei cu care se poate privi în fundul ochilor, servind la determinarea diferitelor afecţiuni oculare. v- p- OFTICĂ. - Med. - Sin. tuberculoza v. ac. OGAR. - Zoot. - Face parte din grupul câinilor de vânătoare şi anume din gru- Fig. 418 - Examinare cu oftalmoscopul pul câinilor de vânătoare cari nu se servesc de miros şi omoară vânatul. Făptura acestor animale e selecţionată anume pentru fugă. Intr'adevăr sunt animale de talie mare, corpul e turtit dintr'o parte în alta, botul lung, pieptul lung şi strâmt, pântece supt, etc. totul, astfel făcut, ca să servească la fugă. Cele mai de seamă rase de ogari sunt următoarele : Barzoi sau ogarul rusesc, Stonghi sau ogarul african, Wyppet, Grey-hound, etc. - v. câini. OGIAC. - Sin. Ogeac, coş pentru fum. OGLICE. - Bot. - Primula offcinalis - ciu-boţica cucului, v. ac., sau Spiraea fili-pendula - aglicâ. v. ac. OGLINDĂ NEFOSCOPICĂ. - Met. - v. nefoscop. OGOR - Agrol - Terenul, care se lasa, necultivat cu plante, o epocă de timp, OGOR 250 care poate fi pana la un an. Noţiunea de o. s'a extins şi la anumite moduri de folosirea terenului. In popor, se mai spune o. la orice arâturâ - o. de toamna, o. de primâvarâ, etc., sau în unele regiuni la a-râtura care premerge pe aceia, care se face înaintea semânatului. O, poate avea şi sens etnic, de moşie, pământ natal, s&u sens de proprietate, întindere, etc. Dupâ durata de timp, dupâ folosinţă şi după cum i se aplică sau nu lucrări agricole, o poate fi de mai multe feluri: O. sterp - toloacă, bătătură, pârloagă,o. întreg, o. verde - este terenul lăsat necultivat şi nelucrat un an de zile. In acest Fig. 419 - Ogar Barzoi timp, i se refac, în parte, proviziile de substanţe nutritive, acumulează apă, - se odihneşte.. Este propriu agriculturii extensive, iraţionale. Acest mod de a repauza solul este amintit şi în legile mozaice, unde era obligatorie repauzarea terenului, la 7 ani, odată. A fost practicat şi în Anglia, Germania - Dreifeldwirtschaft - în asolamentul de 3 ani: ogor, cereale de toamnă, cereale de primăvară. La noi, în ţcră, o. era impus pe lU din suprafaţa moşiei - sfertul de rezervă - care apoi s'a admis să fie cultivată cu plante leguminoase, care dau şi recoltă şi îmbogăţesc şi solul ca şi o. sau chiar mai mult. O. sterp se mai întâlneşte încă şi acum, la noi, pe suprafeţe, care variază în jurul a 1Î2 milion ha. O. sterp se foloseşte ca păşune pentru oi şi bovine, etc. numindu-se în acest caz şi o. verde. Adesea, se în-graşe prin mutarea târlei de oi, din loc în loc. Păscutul, mai ales pe timp umed, etc. strică foarte mult structura solului şi grăbeşte evaporaţia apei. Se practică acolo unde este teren mult, braţe puţine şi animale crescute extensiv. Păscutul miriştei la noi, timp de circa 5 luni de zile - semi - o. sterp sau o. sterp parţial - este o reminiscenţă a obiceiului mai vechi de a păşuna în o. Acum când sunt atâtea posibilităţi de regenerarea solului prin: lucrări, plante leguminoase, rotaţie raţională, plante variate şi nou luate în cultură, îngrăşăminte, amendamente, etc., o. sterp nu-şi mai găseşte justificarea, mai ales că prin înmulţirea populaţiei şi ridicarea standardului de traiu, grija de hrană nu ne mai permite luxul să lăsăm 1/3, 1/4 din teren şi chiar nici o bucăţică necultivat în fiecare an. O. negru sau O. lucrat este terenul, care se lucrează un an de zile, se menţine negru, dar pe care nu se cultivă nici o plantă în aceit timp. Se lucreazjă cu scopul de a-1 menţiiîe curat de burueijii şi a-i da posibilitatea să absoarbă mai uşor apa, căldura, să fie mai aerat şji să se favorizeze în primul rând proprietăţile fizice, a-poi cele biologice şi chimice, care refac forţa productivă a solului. Prin intervenţia factorilor naturali - climă, njicroorganisme, etc. - şi prin intervenţia omului, o. negru reface forţele solului, punârid la dispoziţia plantelor substanţe mai uşor solubile. O. negru se lucrează - cu plugul, cultivatorul, grapa - ori de câte ori este nevoie, în decursul timpului, pentru a fi menţinut într'o structură afânată de agregare -dospire. După timpul când a fost liber de plante, o. primeşte o arătură superficială de desmiriştire, sau o arătură mai adâncă grăpări peste vară şi o arătură adâncă de toamnă, în care caz şi gerul de peste iarnă lucrează, iar în primăvară se gră-pează după ploi şi nu se lasă să înverzească prea mult, ci se dă cu cultivatorul sau dacă este absolută nevoie se ară prin Fig. 420 - Ogar Greyhound Maiu, iar după ploi se grăpează, pentru a avea mereu un strat mărunţit şi afânat - mulah - la suprafaţă, care să împiedece evaporaţia. Când este mare nevoie, se mai poate ara încă odată. Este bine ca Între arături să fie timp mai mult pentru lucrul bacteriilor, etc. In acest scop, în a-numite regiuni din America se recomandă o singură arătură, aceea de toamnă; către toamna în care urmează ca o. să fie 251 OGOR şemânat - adicâ la un an dela recolta posibilitatea sâ se refacă - leguminoasele fostei plante - i se dă o arătură de însă- îmbogăţesc pământul mai mult decât o. mânţare, după care se seamănă, în spe- negru lucrări oportune şi bine aplicate - cial, cereale de toamnă care au astfel a- Dry-farming -, îngrăşăminte, etc. vantajul că o. le permite o însămânţare Semi-ogorul negru sau O. de vara. Te- timpurie. La noi, în timpul primăverii şi renul liberat din vreme de o plantă de nutreţ, de rapiţă, de păşune, etc. are timp să fie lucrat - circa V2 an - pentru a fi semănat în toamnă, câte o-dată şi primăvara. Se ară adânc în Iunie sau cel mai târziu in Iulie, se grăpează ori de câte ori este nevoie, apoi în August - Septembrie i se poate da arătura de însămânţare, sau se lucrează cu cultivatorul. In unele părţi i se mai dă încă o arătură, atunci când a înverzit. O. acesta îmbogăţeşte solul în apă şi nitraţi, mai ales în regiunile noastre de câmpie, fără ca să ceară sacrificarea unei recolte, aşa cum. este cazul cu o. negru. Ă-cest ogor esie foarte preţuit şi îr. America în regiunile de al verii din al II-lea an până la însămân- Dry-farming. O. de vară se mai spune şi ţare, de câte ori este posibil, este bine să arăturii adânci din timpul verii. Când o. nu se are o. negru, ci să se lucreze numai de vară nu se lucrează avem o. verde numai cu grapa şi cultivatorul. O. negru parţial sau temporal. a fost şi este practicat în diferite ţări, o. negru parţial. Terenul liber în timpul fiind introdus şi în asolament, în care caz dintre două culturi obişnuite, când i se o. primeşte şi bălegarul odată cu arătura poate da cel puţin o arătură, de toamnă. O. negru se aplică mai ales o. american. Cultura porumbului în rân- solurilor foarte compacte, caro nu pot fi duri rari - circa 1,20 m - şi lucrarea dea- aduse în alt mod în stare de cultură şi a- să a solului, pentru a-1 feri de evaporaţie ceasta, mai ales, în clima umedă, cu pe- şi a-l pregăti pentru grâul de toamnă, rioadă scurtă de vegetaţie, cu cultură ex- care se seamănă astfel mai de vreme, tensivă de cereale şi unde trebue să com- printre rândurile de porumb, înaintea re- batem din greu buruenile. O. negru se coltării acestuia. In felul acesta se menţi- practică cu folos şi în Dry-farming - v. ac. ne solul curat de buruieni, se conservă u- unde, după ariditatea regiunei, poate re- miditatea solului şi se oferă posibilitatea veni odată la 2, 3 sau 4 ani, fapt care de a semăna grâul foarte timpuriu, ceace ajută mult la aprovizionarea cu apă a terenului. In Dry-farming, aprovizionarea şi e-conomia de apă se poate obţine şi fără o. negru, adică numai prin lucrările de peste vară, date terenului: arături, cultivator, grăpări, pra-şile, etc. Pe o. negru s'ar putea cultiva leguminoase pentru nutreţ sau pentru îngrăşământ verde. O. neam, desi mai avantajos decât o. sterp, totuşi nici acesta nu compensează lipsa recoltei, din anul când solul nu a fost cultivat şi deci în locul lui se va aviza la: rotaH? . 1 i ^ 1 ' ! • 1 1 1 ! I : ! ^ ! i \ • i i i -n. 1 ! ^ ! ! I___! i i i i ! ! ! ! i [ i i i i , 1 j l 1 Ci L U c2 r Fig. 435 - Oierie transversală. roase sau care sunt făcute acolo ps unde rătăcesc după oi. 5. Perdeaua pentru fiertul zerului şi al mâncării. - La toate târlele, fie fixe fie mobile, pentru fiertul mâncării în timpul verii şi al zerului pentru obţinerea urdei, se amenajează un adăpost circular din stuf, un fel de bucătărie a ciobanilor, cunoscută de cele mai multe ori sub numele de perdeaua pentru fiertul zerului. Ca uşe are o mică deschidere lată de 60-80 cm., ce se acopere de cele mai multe ori cu fundul pe care se răstoarnă mămăliga, iar diametrul ei este de 2-2V2 m. Perdeaua aceasta care este ca un fel 17 OIERIE de gard circular în jurul ciaunului, e necesara spre a apâra focul sa nu se stingă, de vântul ce sufla destul de des în stepa, iar bucatele şi zerul ce se fierb a-farâ, de gunoaiele răscolite de vânt. Acestea sunt construcţiile folosite în ex-ploataţiile de oi din Bărăgan. Toate au ca fir director ideea simplităţii şi a strictului necesar, spre a nu îngreuia nici supravegherea, nici costul exploataţiei. In lidicaiea tuturor acestor construcţiuni, economii de oi din Bărăgan, ca şi în general toţi agricultorii din pariea locului, sunt călăuziţi după practicile ce s'au dovedit a fi cele mai potrivite dealungul anilor. Toate aceste construcţiuni fiind ieftine şi utile corespund minunat nevoilor cerute în creşterea oilor. II. Ca instituţie zootehnică specială, controlată şi subvenţionată de Stat avem în ţară Oieria Naţionala dela Palas jud. Constanţa, înfiinţată - mai întâiu - în anul 1897 la Şcoala Centrală de agricultură de la Herăstrău. In anul următor ea a fost mutată în grajdurile târgului de vite dela Anadalkioi, iar mai târziu - în 1908 - la Palas unde se găseşte în prezent. Este situată la Nord de calea ferată Bucureşti-Constanţa la 4 km. Est de acest oraş, în valea lui Kara-Su. Scopul urmărit de o. era ameliorarea c. în vederea producţiei de carne şi lână precum şi aclimatizarea diferitelor rase străine. Efectivul o., la înfiinţare se compunea din: 100 oi ţigăi negre; 100 ţigăi albe; 101 oi poloş-spance; 10 berbeci, 20 oi şi 4 mieluţe merinos precoce; 6 berbeci şi 7 oi Southdown. Media producţiei de lână a berbecilor merinos a scăzut dela 7,03 kg. la 4 kg, iar a oilor dela 6,03 kg la 3 kg. S'au mai introdus la Palas, rasele Ox- ford, Friză şi Shrop. Din pricina climei noastre continentale excesivă, ovinele precoce, ameliorate pentru carne, au dispărut decimate de diverse boli dintre care, ravagii mai însemnate au făcut strongiloza, pyroplasmoza şi frigiditatea aparatului genital. Epoca 1898-1908 este caracterizată prin încrucişări executate între rasele importate şi cele autohtone: tigaia albă şi neagră. încrucişările n'au dat rezultate mulţumitoare, produşii ţ fiind mai debili, în genera-, ţiile următoare ■ şi mai exigenţi în ceiacei priveşte îngrijirea şi alimentaţia, deşi în prima generaţie au arătat -la cantitate de l&nă mai mică — o greutate cbrporală destul de mare. încrucişările de absorbţie nu au condus la rezultatele scontate. După războiul din 1916-1918, activitatea o. a fost o-rientată spre producţia meri-nosului Rambouillet, cu producţie mare de lână a cărei fineţe este AA. Turma actuală provine din selecţiunea unei populaţii o-vine aproape omogenă feno-tipic, dar amestecată genotipic. Prin cântărirea lânei, a greutăţii corporale, monta la mână, prin introducerea registrelor zootehnice şi prin selecţiune riguroasă, s'a ridicat, într'un timp destul de scurt, media producţiei de lână şi a greutăţii corporale. Produşii masculi - berbecii - sunt vânduţi crescătorilor, iar mieluţele rămân în exploatare. Fig. 437 - Poartă mobilă la oierie In 1925 a fost înfiinţat un laborator de cercetăii zootehnice care a pus în studiu diferite probleme de etnologie, ereditate experimentală şi alimentaţie. Terenul de cultură, afectat o. are o suprafaţă de 848 ha folosite după cum urmează: 454 ha, cereale; 40 ha. legumi- OIERIE Fig. 438 - Instalaţiile din oierie : grâtare şi iesle de diferite sisteme noase; 80 ha. porumb; 80 ha. păşune; 80 ha. fâneaţâ naturală; 10 ha. grădinărie; 24 ha. grădini, plantaţii, etc. Scopul exploatării este cultura nutreţurilor necesare o., depozitului de armăsari dela Anadalkioi şi altor instituţiuni. Cultura agricolă se face după toate regulele unei tehnice raţionale. Din activitatea de până acum a o.f rezultă că: 1 - Rasele ovine străine exploatate pentru carne - Southdovzn, Oxford-down, Shropshire - importate în Dobrogea, nu se aclimatizează şi dispar din pricina lipsei condiţiunilor favorabile de creştere. 2 - Neaclimatizarea se manifestă prin procentul ridicat al mortalităţii, prin scăderea fecundităţii şi slăbirea constituţiei. 3 - Clima continentală extremă şi cu variaţii bruşte de temperatură contribue la imposibilitatea aclimatizării raselor de carne. 4 - Rasa Friză, specializată pentru lapte, deasemeni nu se aclimatzează în Do-brogea ; degenerează şi piere. 5 - Merinosul precoce, negăsind în climatul şi vegetaţia Dobrogei condiţiunile din patria sa de origină -este influenţat în .sensul scăderii cantităţii de lână şi al tardivităţii desvoltării corporale. Deaceia s'a renunţat la creşterea lui. 6 - Merinosul Rambouillet îşi menţine la Palas greutatea corporală şi producţia de lână. Usucul însă scade la animalele importate. 7 - Mieii de Rambouillet născuţi la Palas, în luna Martie, se dezvoltă mai bine - în primele 4-5 luiii - deçât cei din Franţa, născuţi în Noembfie " şi, din potrivă, cresc mai puţin în ultimele 6 luni astfel că, la sfârşitul anului, atât mieii din Ro- OIEBIT-OIŢE 260 12 - Lâna creşte încet în anii secetoşi. OIERIT - Fin. - Dare asupra oilor. Aceasta dare este una din cele mai vechi dâri sau dâjdii. Se percepea întâiu în natura şi mai târziu în bani. In natura, se lua la zece capete unul; în bani, impozitul a variat dela 4 parale la 25 parale şi mai mult, pe cap de oaie. Tot astfel, se chema şi darea pentru paşunatul oilor. OIEŞEA - Bot. - Urtica urens - urzica mica. - v. ac. OIŞTE. - O piesa de lemn, rotunda, ce se fixează sub fcruce la trăsură sau căruţele de cai. — La cele de boi ke numeşte proţap. — La capâtul anterior j are un cui sau o bard metalica, transversala, cu doua gâuri la capete — numjtă ochelari — de care se prind opritorile hamurilor. OIŢĂ - Bot. - Anemone iiemoroza - floarea paştilor - v. ac., Rusşula lepida - pâinişoare - v. ac. şi Anenione silves-tris - dediţel - v. ac. OIŢE - Bot. - Sin. Omuleţe. Anemone narcissiflora L., planta perena, erbacee, păroasă, din familia Ranunculaceae, cu rizom fibros, tulpina scapiformâ, înalta de 8—20 cm.; frunze bazilare lung-peţioîate, palmat-partite, cu 5 diviziuni trifide şi incise; involucru îndepărtat de floare, cu foliole digitat incise; flori albe, pe dinafară rozee. Creşte în locurile ierboase, mânia cât şi cei dela Rambouillet au a-ceiaşi greutate. 8 - Maximum de desvoltare se produce mai ales primăvara când mieii se alimentează la păşune. Fig. 440 - Stână în Bărăgan 9 - Excluderea dela creştere a oilor cu producţie de lână slabă - a deplasat media producţiei, pe cap de oaie, în cinci ani, dela 3,800 la 5,680 kg. deci cu 1,800 kg. 10 - Media lungimii naturale a miţelor de lâna este de 7,4 cm. la cârlani şi de 6,95 cm. la oile fâtătoare. 11 - Media fineţii este AA. Fig. 441 - Oieria mobilă a Fac. de Agronomie din Chişinâu 261 OLAC-OLANDA din regiunea subjalpjna şi alpină. Mai-Iulie. P.Cretz. OLAC - Denumire ce se da cailor, care se rechiziţionau pentru poştă, precum şi poştalioanelor cu caii şi surugii lor; iar olăcari se numeau cei ce făceau rechi-ziţiile de cai de o. ca şi ştafetele, curierii. OLAN - Constr. - Fabricat de pământ ars, ce se întrebuinţează la învelitori şi la Fig. 442 - Planul unei saiele. Faţada ; Secţiune transversala şi secţiune orizontală. iumul coşurilor. O. pentru coşuri este un cilindru de pământ ars, gol înlăuntru, de 0,12—0,15 cm. diametru şi 0,30 lungime. Olanele sunt arse în cuptor, ca şi oalele şi ţigla şi se smălţuesc pe partea interioară. La un capăt o. are o buză mai larga în care intră şi se leagă capătul altui o. Ele se zidesc în zidărie şi formează drumul fumului de la soba în coş, pe acoperiş. Se întrebuinţează şi la ventilaţii de încăperi mai mici. Olanele pentru învelitori sunt un fel de sghiaburi de pământ ars, de 0,30 m, lungime. Se fac de olari sau în fabrici. La un capăt sunt mai largi şi la celălalt mai înguste, astfel ca să se poată aşeza unul în altul, pe o treime din lungime. Pe acoperiş se aşează pe astereală sau şipci, în lungime. Se pun unele lângă altele cu deschizătura în sus, încălecân-du-se cam 1/3 din lungime. Apoi peste ele se aşează altele cu deschizătura în sus, încălecându-se cam 1/3 din lungime. Apoi peste ele se aşează altele cu deschizătura în jos, la fel încălecându-se. Apele se scurg de pe cele de deasupra in sghiaburile ce le fac cele dedesupt şi apoi urmând înclinarea acoperiţului, la streaşină. Panta acoperişului trebue să fie 30—50 cm. la m. Intră 50—60 ţigle la m. p. Este un acoperiş bun pentru climele secetoase cu vânturi puternice, cum ar fi la noi în Dobrogea, Bărăgan, Sudul Basarabiei şi Şesul Dunari. OLANDA - Geogr. - Nederland. Regat în Europa Occidentala pe ţărmurile Marii Nordului. Situat într'o regiune foarte joasa, locuitorii au trebuit să ridiqe diguri spre a fi la adăpost de inundaţiile masive. Cursuri de apa mai însemnate sunt: Escaut, Meusa şi Rinul care la vărsarea sa se desface în numeroase braţe, dintre care - mai de seama - sunt Waal şi Ysel. Zona în depresiune, dinapoia digurilor, denumită poldere a fost desecata 'cu preţul unor sforţări lungi ’ şi penibile răsplătite - astăzi - prin fertilitatea ei. O. este o monarhie constituţională cu o suprafaţă de 34.222 km. patraţi şi 8.000.000 locuitori, ocupaţi în agricultură, creşterea vitelor, pescuit, industrie navală, ţesătorii, fabrici de zahăr şi distilerii, negoţ şi şlefuire de pietre preţioase. Schimburile interne sunt înlesnite de o bogată reţea fluvială,, iar un vast imperiu colonial - Indiile neerlandeze - dă O. un rang de prim ordin în comerţul internaţional. Agricultura ocupa cu 20.5%>, din toţi activii industriali, al treilea loc în viaţa economică a ţării. Rolul cel mai important în economia ţării îl joacă creşterea vitelor. Fig. 443 - Strunga Aproape jumătate din suprafaţa de 2.6 mii. ha, întrebuinţată pentru agricultură, este rezervată păşunatului. Numărul vitelor - majoritatea sunt vite cornute - este de 3,9 mii. bucăţi şi se compune din : 1,4 mii. vaci, 0.3 mii. cai, 1.5 mii. porci, 0.7 mii. oi. Vestul ţării - Friesland - este mai prielnic creşterei vitelor, deoarece acolo se găsesc aproape 70°/o din totalul suprafeţei de păşune. Polderele sunt suprafeţe mai mari şi mai OLANDA 262 mici, înconjurate de diguri şi a căror uscare se face cu tulumba, care odinioară se punea în mişcare cu ajutorul morilor de vânt. Morile de vânt cari caracterizau peisajul olandez, sunt înlocuite încetul cu încetul de forţa motrică electrică sau de aburi. In aceste regiuni, unde creşterea vitelor este ramura economică cea • Fig. 444 - Secţiune transversală prin strungă mai de seamă, este natural ca şi industria untului şi a brânzei, să fie de mare importanţă. Producţia untului a fost în anul 1936 de 101.600 tone, cifra cea mai ridicată din anii de după războiu. Producţia brânzei este deasemenea foarte ridicată. Producţia untului este în creştere, şi găseşte un debuşeu în Anglia, unde se exportau în anul 1935, 46.790 tone, iar în anul 1936 60.180 tone. Piaţa indigenă stagnează şi deaceea nu este un debuşeu prea prielnic. Agricultura are un rol mai puţin important, în schimb se bucură grădinăria, de o importanţă mai mare, mai ales cultura legumelor şi a florilor. Regiunea Haarle-mului şi alte părţi ale ţării sunt cunoscute prin cultura' lalelelor, zambilelor şi a narciselor. Condiţiunile debuşeului intern al produselor de grădinărie sunt pentru moment foarte nefavorabile, iar valoarea exportului a scăzut deasemenea în ultimul timp. Din ramurile industriale cele mai importante sunt: industria textilă, morăritul, industria ciocolatei şi de cacao şi industria hârtiei. O desvoltare excepţional de favorabilă, o arată industria textilă prin exportul în India olandeză. Numărul tor-cătoriilor de bumbac este de 1.2 mii. producţia de mătase artificială este de 9100 tone, din care se exportă 7220 de tone. O. este una dintre ţările în care pământul şi clima se înfrăţesc cel mai bine cu creşterea vitelor. De aceea nici nu e de mirare că are o creştere de vite înfloritoare. Dar această Btare nu dăinueşte de multă vreme. Pentru ca 'să se ajungă la ceeace se găseşte astăzi, ţăranul olandez a trebuit să lupte cu furia valurilor mării, făcân^ diguri, cu apa dinăuntrul ţării făcând canale şi mori de vânt şi cu sărăcia pământului nisipos din regiunile ridicate, îngră-şându-1 cu îngrăşăminte chimice. Prin priceperea şi dâr-zenia sa, ţăranul olandez a învins toate piedicile, încât, ţara lui este astăzi o adevărată grădină. întinderea ţări este de 34 mii 222 kmp., clima este o-ceanică, temperatura anuală mijlocie, în Nordul ţării, este 8 gr. C. iar în Sud de 10 gr. C. Cantitatea anuală de ploaie este între 600—800 mm., uniform repartizată pe întreg anul. Populaţia ţării este de 8.474.000 locuitori. Cea mai mare parte din ei se ocupă cu creşterea vitelor. Agricultură se face mai mult în partea de miazăzi şi răsărit a ţării. Proprietatea agricolă este în mâna micilor proprietari. Numai a noua parte din aceasta e în mâna proprietarilor cu peste 50 ha. După ielul de cultură al pământului a-cesta se împarte astfel : 8 9 6.0 0 0 ha. culturi generale ; 117.000 ha. culturi hor ticole; 1.341.000 ha. păşuni per manente; 255 mii ha., păduri. Creşterea cailor. Rasa Fig. 445 - Secţiune longitudinală prin strungă. 263 OLANDA Fig. 446. - Oiţe. frizonâ, care se creşte în provincia Fries-land. Este un cal domol, blând. Se foloseşte la muncile agricole şi la căruţa, înălţimea de grebân este 160 cm., capul este uscat, gâtul sus aşezat, grebdnul scurt şi lat, crupa puternica, adesea înclinată, piept larg şi adânc, picioare puternice, încheeturi uscate, copită bună. Trapul e ridicat, cu acţiunea frumoasă a genunchiului. Culoarea este neagră. Calul de tracţiune uşoarâ potrivit şi muncilor agricole, se creş te mai mult în părţile de Nord şi Nord-Est ale ţării. Acesta este un cal asemănător Oldenburg-ului, din care se trage şi cu ajutorul căruia i se împorspătează sângele. Calul greu olandez, se creşte prin Sud şi Sud-Estul ţârii. Acest cal’ nu este în realitate decât calul belgian aclimatizat în Olanda. Astăzi aproape două treimi din caii din Olanda sunt cai grei, a-proape o treime de tracţiune uşoară, restul fiind alcătuit din alte rase. Pentru îmbunătăţirea creşterii cailor, în Olanda funcţionează de mai bine de 40 de ani sindicate de creştere, cu registre genealogice. Armăsarii de prăsilă sunt aprobaţi de o anumită comisie. Pentru iepele bătute se eliberează certificate de montă pe baza cărora conducătorii registrelor genealogice pot să dea certificate pentru mânjii născuţi din aceste iepe. Creşterea taurinelor. Numărul de vite cornute mari al Olandei se urcă la 2.570.000 capete, dintre care 1.454.867 vaci de lapte. Ele aparţin la 3 rase, fiecare cu aria sa geografică bine definită : 1. Rasa bâltatâ cu negru sau vestita vaca de lapte olandeza, care se întâlneşte în întinsele păşuni ale Frizei şi în Olan- da de Nord şi Sud. Acesta este prototipul vacii de lapte. Are înfăţişare nobilă, piele fină, constituţie robustă, trenul posterior foarte desvoltat, pentru ca să poată cuprinde ugerul mare şi frumos făcut, etc. Cu un cuvânt este rasa la care specializarea în direcţia producţiei laptelui a fost cel mai mult dusa, încât a ajuns o adevărată fântâna de lapte. înălţimea la grebăn este de 136 cm., greutatea variază între 500—750 kgr., iar producţia mijlocie a laptelui este de 3600—3800 kgr. cu 3,25% grăsime. 13 E3 Er Fig. 447. - Aşezarea olanelor. 2. Rasa bâltatâ cu roşu, care se creşte pe malurile râurilor Meusa, Rin şi Jssel, de aceea i se mai zice şi rasa de M. R. J. Această rasă prin constituţia ei robustă şi mai ales prin modestia ei se potriveşte cel mai bine regiunilor nisipoase cu ex-ploataţiuni mixte, valorificând în cel mai înalt grad produsele gospodăriei în lapte şi carne. Ca înfăţişare exterioară se caracterizează printr'un trunchiu alungit, bombat, bine desvoltat în lărgime şi pro- Fig. 448. - Harta Olandei. OLANDA 264 funzime. Picioarele sunt scurte. Capul e scurt# larg şi cu fruntea concava. înălţimea la grebân ©sţe de 127.8 cm., greutatea variază între 450—600 kgr., iar producţia laptelui este în mijlociu de 4000 kgr. lapte, cu 3,2% grăsine. 3. Rasa de Groningue, care se creşte în provincia cu acelaş nume. Este o vacă • de culoare neagră cu capul alb şi cu cercuri negre în jurul ochilor; de asemenea pieptul, pântecele şi în parte ugerul sunt albe. Pe picioare albul se întinde de gerea, tot din economie, se face numai de două ori pe zi, de-a dreptul la păşune. Pentru încurajarea creşterii bovinelor sunt o mulţime de sindicate şi asociaţii de creştere şi controlul producţiei. De pildă, în 1935 se numărau 1527 de astfel de organizaţii, având 264.812 vaci controlate. Pe lângă acestea se mai găseşte şi o carte de elita în care se scriu vacile cele mai bune. In afară de aceea statul a mai instituit în fiecare provincie o comisie pentru creşterea bovinelor şi un serviciu Fig. 449. - Poldere. la glesnă până la jaret. Este o rasă bine legată, cu forme rotunde şi cu o aptitudine deosebită pentru producerea cărnii. Totuşi e şi bună producătoare de lapte. Producţia laptelui este până la 4000 kgr., cu 3,1% grăsime. Greutatea corpului este de 600—650 kgr. In ce priveşte felul de exploatare al vacilor de lapte sunt mai multe sisteme: a. - In jurul marilor oraşe vacile sunt exploatate numai pentru lapte, grija crescătorului fiind să producă aceiaşi cantitate de lapte, atât vara cât şi iarna; b. - în provincia Utrecht şi jur vacile se cresc pentru lapte din care se fabrică brânza Guda. Aici creşterea e asociată şi cu creşterea porcilor, cari valorifică derivatele laptelui; c - în Frizia se exploatează vacile pentru lapte şi mai ales se face creştere, această provincie având creşterea cea mai aleasă; d. - în sfârşit, în jurul fabricilor de spirt, bere, zahăr etc. se practică îngrăşarea vitelor. In timpul verii vitele stau atât ziua cât şi noaptea la păşune. Iarba este hrănitoare şi se găseşte din belşug, încât nu mai e nevoe de nici un adaos de grăunţe. Iarna, hrănirea la grajd ţine 170—180 zile şi se face cu fân de calitate bună şi nutreţ murat. Fătările au loc, de regulă, în Februarie, Martie, căci sunt mai economice. Mul- c.entral al consilierilor de creştere, care au scopul de a da îndrumări, în fiecare provincie, de creştere, hrănire, îngrijire etc. In ce priveşte valorificarea laptelui peste 90%; din acest aliment e prelucrat în lăptăriile cooperative şi numai 10°/o în fermele particulare. Pentru ca producătorii de lapte să învingă mai uşor greutăţile s au unit în confederaţia generala a lâp- Fig. 450. - Port olandez de pescari tarilor din Olanda care luptă pentru răspândirea cunoştinţelor de strângere şi prelucrare ale laptelui, de uniformizare a metodelor de lucru, de ajuiorare a crescătorilor, etc. De pildă această confederaţie numai în 1936 a organizat 3102 cursuri de mulgători cu 29.000 de elevi. 265 OLANDA In aiară de acest lucru tot aceste organizaţii se ocupa cu controlul producţiei laptelui care se fdce tot la 15 zile şi a derivcrielor sale, foate produsele fiind plătite după calitate. Dar cu toate aceste masuri luate de iniţiativa particulara, a intervenit şi statul cu autoritatea sa, instituind controlul tuturor derivatelor laptelui exportate. As- Fig. 451. - Culturi de flori la Haarlem. tăzi, în Olanda, nici un gram de unt, brânza, praf de lapte nu se exporta fârâ mărcile de control ale statului. Pentru acei cari falsifica laptele şi derivatele sale, legea e foarte aspra dând pedepse până la 10.000 fl. Creşterea porcilor este a doua ramura de câştig a zooeconomiei olandeze, dupâ aceea a taurinelor. Porcii se cresc atât în regiunile de creştere ale taurinelor, unde valorifica derivatele laptelui cât şi în cele de cultura mixta, pentru a valorifica cartofii şi cerealele. Dupâ numârătoarea din 1936, în Olanda se gâseau 1.684.456. Cei mai mulţi din aceştia find crescuţi de mica proprietate - proprietarii pânâ la 10 Ha. cresc 2 scroafe de prăsilă, iar cei pânâ la 20 ha., 4 scroafe de prâsilâ -Principalele rase de porci sunt : 1. Marele York Olandez, care are încâ foarte mult sânge de porc nobil german peste care s'ă mai adâugat şi ceva sânge de reproducători din Belgia şi Suedia. Este un porc de lungime mijlocie, cu spinare puternica, larga şi dreaptă, şuncile bine dsevoltate, iar oasele bine făcute şi nu prea groase. Scroafele sunt prolifice şi bune mame. Acest porc se creşte în regiunile de păşuni, fie ca porc uşor de 140—150 kgr., pentru mă- celărie, fie ca porc greu de 200 kgr., pentru untură. ' 2. Rasa indigena, care în realitate nu este altceva decât un porc înobilat ger^ man, acesta contribuind în măsura rcea mai mare la formarea lui. Este bine făcut, rezistent la boale şi cu o fecunditate mare. Din 1926, din pricină că Anglia nu mai îngăduia importul cărnii proas- pete, creşterea acestui porc a trebuit să fie îndreptată spre producerea baconului. Pentru acest scop s'ău adus reproducători din Danemarca, cu ajutorul cărora se caută a se produce un porc bun de bacon şi rezistent la boale. Porcul indigen se creşte în regiunile cu exploatări multe, crescându-se fie până la greutatea de 85 kgr., pentru bacon, fie până la 100—125 kgr., pentru conserve. Ca măsuri pentru încurajarea creşterii porcilor amintim: a - Registre genealogice, în fie care provincie 7; b - un birou central pentru creşterea raselor de porci; c - staţiuni pentru cercetarea puterii de îngrăşare - 6 pentru porcul de bacon şi 2 pentru cel de măcelărie - Aceste staţiuni au de scop să cerceteze valoarea produşilor dintr'o gospodărie, felul lor de prezentare ca marfă pentru diferite industrii. Fiecare gospodar cu scroafele înscrise în registrul genealogic are dreptul Fig. 452. - Brânzeturi olandeze la târg. să trimită 4 purcei dela o fătare. Purceii sunt îngrijiţi şi hrăniţi lă fel, până ce ă-jung greutătea potrivită scopului urmărit. In timpul îngrăşării se urmăreşte puterea de îngrăşare, de folosire a hranei, etc., iar după tăiere se apreciază însuşirile cărnii; d - Ajutoare băneşti pentru reproducătorii masculi - la cumpărarea OLANDA 266 vierilor din părinţi cu calităţi superioare se dă cumpărătorului o primă de 5 fl. şi se dau subvenţii pentru întreţinerea vierilor; - pe lângă aceasta mai este un Oficiu central al porcului care se ocupă cu exportul cărnii, plătindu-se, săptămânal, câte 3.000 porci din industria baco-nului după calitatea cărnii; f - tot la încurajări trebuie să amintim zilele de creştere şi nenumăratele expoziţii şi concursuri, mai ales, marele concurs naţional, care are loc tot din 5 în 5 ani. Creşterea oilor are o însemnătate mai mică. După avântul mare pe care l-a luat creşterea oilor, în ţările de peste ocean şi în Olanda s'au început diferite încrucişări cu berbeci de carne englezeşti. Dar rezultatele au fost puţin mulţumitoare. Dimpotrivă au împuţinat şi mai mult materialul ovin din ţară. Totuşi cu timpul Olandezii au reuşit să-şi creeze o oaie locală, aşa zisa oaie ameliorata de Texel. Această oaie îşi are originea în insula Texel, unde a fost încrucişată cu pricepere cu berbeci englezeşti. In urmă s'a recurs iarăşi la berbecii rasei de Texel. Astfel s'a format o rasă cu însuşiri dela ambele rase din care se trage. însuşirile acestei oi sunt : talia robustă, putere de aclimatizare mare la diferite medii, fecunditate bună, de regulă fată 2 miei, bună de lapte, lână fină şi multă - berbecul dă 7 kg. în mijlociu - ; această oaie se creşte peste tot în Olanda, Fig. 453. - Vaca olandeza bâlţatâ alb cu negru. fiecare provincie având registrul sâu genealogic. Dela 1927 s'a format un Oficiu central al creşterii oilor; iar pentru valorificarea lânii s'au înfiinţat o sumedenie de cooperative, reunite dela 1919 în Federaţiile Olandeze pentru îmbunătăţirea comerţului de lânâ. Dela 1936 această federaţie, în înţelegere cu societăţile de creştere, a introdus controlul obligatoriu al lânii la tundere. Creşterea caprelor în O. nu iormeazâ o speculaţie comercială, totuşi statul caută să le introducă în rândul muncitorilor agricoli şi industriali, prin aceasta dându-le o ocupaţie în timpul liber şi în plus un lapte de calitate bună. Tipul de capră care se creşte este unul care conţine foarte mult sânge dela rasa Saanen. Aceasta e o capră de culoare albă, fără coarne, cu părul scurt, spinare Fig. 454. - Rasa Olandeză în Prusia. şi şale largi, crupă largă, piept larg şi adânc, coaste bombate, uger bine desvol-tat, picioare bine făcute. îmbunătăţirea caprelor se face cu ajutorul registrelor genealogice. Pentru acest scop fiecare provincie îşi are registrul sau genealogic. Caprele înscrise în sindicate sunt supuse controlului laptelui. Creşterea pasărilor formează o îndeletnicire anexă a gospodăriilor mixte. In afară de acestea se găsesc şi un număr oarecare de crescătorii specializate în selecţionarea diferitelor rase. Acestea producând un material de calitate bună au întotdeanuna clientelă bună. Acest fel de crescătorii sunt supuse controlului sanitar veterinar. Cât priveşte crescătoriile care produc ouă pentru clocit, sunt supuse numai facultativ acestui control, dar găinile lor trebuie să provină din crescătoriile controlate oficial. In 1936 se găseau în Olanda 27.800.000 găini. Cele mai de seamă rase străine sunt : Leghorn alb şi Rhode-Island Red, iar rase locale : Bernewelde, de Welsum şi rasa albastra olandeza. Intâile rase sunt vestite prin ouăle lor mari, de culoare brună închisă, iar rasa albastră olandeză se creşte pentru carne de consum, fiind o rasă foarte precoce. In 1946 s'au produs două miliarde ouă, din care s'au exportat 800 milioane, iar restul s'au consumat în ţară. Ouăle sunt vândute atât în târguri unor comercianţi speciali, cât şi cooperativelor, acestea vânzându-le întotdeauna standardizate, după mărime şi calitate. 267 OLANDÂ-OLANDEZĂ Pe lângă comerţul de ouă, cel de carne de pasăre de asemenea e foarte desvol-t'at. In 1936 s'a exportat 1.400.000 păsări vii şi 1.700 tone păsări tăiate. Raţe se cresc aproape 800.000 capete ; cea mai mare parte din ele o formează rasa Khaki Campbell. Aceasta este în câteva cuvinte bogăţia animală a Olandei. Pentru cine a vizitat această minunată ţară îi rămâne vecinic trează în minte curăţenia acestui popor, hărnicia şi ospitalitatea lui şi mai ales strădania care a depus-o ca sa stăpânească forţele naturii, spre binele lui. Numai în urma acestor fapte valoarea producţiei pământului acestei ţărişoare se ridică, pe anul 1935, la 93 miliarde lei, din care 63 miliarde revin numai de pe urma industriei laptelui. S. T. OLANDĂ - Tehn.- Ţesătura comerciala de in - v. ac. OLANDEZĂ. - Zoot. - Rasă de bovi:ie din Olanda, - v. ac. - specializată pentru producţia de lapte. Cuprinde trei subrase şi anume : 1. Subrasa negru-balţată, 2. Subrasa roşu-bălţata şi 3. Subrasa neagră cu cap alb sau Gro-ningue. O. negru-bâlţatâ prezintă importanţa cea mai mare, fiind cea mai numeroasă, răspândită în toate provinciile Olandei şi bine cunoscută în toate ţările din lume. Este vaca de lapte, prin excelenţă şi se caracterizează astfel : Culoarea este bălţată negru cu alb, cu delimitarea petelor perfectă. Se preferă indivizii, ce au culoare neagră răspândită pe o suprafaţă mai mare decât cea albă. De obicei, capul este negru, cu stea; vârful cozii, extremităţile membrelor, pântecele şi ugerul albe ; vârful botului mai mult sau mai puţin pigmentat. Pielea este fină şi suplă. Talia ridicata, în mijlociu de 1,35 m., variind între 1,25- 1,45 m. Lungimea corpului 1,65-1,70 m. Conformaţia dolicomorfă. Cap fin, lung şi uscăţiv, cu coarne sub formă de coroană purtată înainte, cu vârfuri negre. Ochi mari. Gât subţire, fără salbă. Linia spinării dreaptă. Trenul posterior foarte desvoltat. Ugerul are o desvoltare foarte pronunţată, sfârcuri depărtate şi aşezate regulat, piele elastică, subţire, păr fin arborizaţiuni evidente. Produc-^ ţiunea laptelui, din punct de vedere cantitativ, este ridicată, media anuală fiind de 4.500 kg. Destul de des se întâlnesc animale ce dau, anual 7.000 kg. lapte, iar animalele excepţionale dau peste 10.000 kg., ajungând chiar la 12.000 kg. Din punct de vedere calitativ, însă, situaţia nu se prezintă la fel, procentul de grăsime fiind redus. Acestă, în unele căzuri, este sub 3%, o-bişnuit cuprins între 3 şi 4‘°/o şi rar depăşeşte 4*Vtr, lă anumite linii. Regiunile cele măi potrivite, pentru ăceăstă sub-răsă, sunt provinciile Friză, şi Nordul Olăndei-Septentrionăle. Din ăceste provincii, s'a răspândit pe tot cuprinsul Olăndei ; iăr, din regiuneă Friză, exemplare numeroase ău trecut în celelălte ţări europene, în Americă, Africă, Austra-liă. • Fig. 456. - Călul Frizon. O. roşu-bâlţatâ este îndrumată, în oarecare măsură, către producţiunea mixta: lapte şi carne. Culoarea bălţată, la această subrasă, este formată din pete de culoare roşie şi pete de culoare albă, bine delimitate între ele. Se prefera animalele, OLANDEZA ce au petele „roşii de nuanţa pronunţata. Corpul este mai puţin voluminos,„^ca la animalele din subrasa^ negru-balţată, însâ mai îndesat şi mai puţin ridicat delà sol, membrele fiind mai scurte, însâ destul de solide. Talia este mai mica. Capul mai voluminos, însâ mai scurt, şi prevâzut cu coarne mai groase. Trunchiul este la^g şi profund. Ugerul bine desvoltat. Are Fig. 457. - Calul de Groningue. toate semnele unei vaci bune de lapte, bine evidenţiate. Cantitativ, producţiunea de lapte este inferioara, faţâ de cea a vitelor din subrasa negru-bâlţatâ ; calitatea este superioara, procentul de grăsime al laptelui fiind mai ridicat. Valoarea acestei subrase consta şi în aceea ca este mai rusiticâ, mai rezistenta şi are o putere de adaptare mai mare. Este potrivita pentru regiunile cu terenuri uşoare şi în gospodăriile în care hrâni-rea şi îngrijirea nu se pot face în condi-ţiuni excelente. Se creşte pe vâile . râurilor : Meuza, Rin, Ysel. O. neagrâ cu cap alb - Groningue - are aptitudinea de carne mai desvoltatâ ca ia celelalte subrase. Culoarea este neagrâ pe tot corpul, afara de cap, care este alb. Deasemenea, sunt albe partea inferioara a trunchiului şi extremităţile membrelor. în cele mai multe cazuri, se observă prezenţa ochelarilor. Greutatea corporală la animalele de mâcelârie, se ridică la 800-850 kg., masculii adulţi depăşind, în unele cazuri, greutatea de 1000 kg. Capul este frumos şi înzestrat cu coarne foarte fine. Greabănul este puţin ridicat. Spinarea puternică şi largă. Corpul bine acoperit cu muşchi, este mai -îndesat ca la bovinele bălţate, indicând tendinţa pentru producţiunea de carne. Cu toate acestea, producţiunea de lapte este destul de ridicată. Dealtfel, s'au ob- ţiput indivizi din această subrasa, cu o producţiune de lapte foarte ridicată, care au rivalizat cu cei din subrasa negru-bâlţatâ. Rusticitatea şi puterea de adaptare sunt calităţi, pe care le posedâ în mare măsură. Subrasa Groningue este răspândită, mai ales, în provincia Groningue şi Olanda-Meridională. Creşterea acestor vite se bucură, în Olanda, de o atenţie deosebită. Condiţiu-nile de sol şi climă, precum şi condiţiu-nile de desfacere a produselor sunt optime. Starea înaintată la care a ajuns rgri-cultura şi, starea de cultura a crescătorilor olandezi, pe lângă cşlelalte condi-ţiuni, ,au făcut ca aceste vit^ să ajungă la un înaintat grad de specializare, în ceea-ce priveşte producţiunea ide lapte şi -pentru aceasta - să fie cerute de multe ţâri depe glob. S'au adus (exemplare de vaci olandeze şi la noi îik ţară. Rezultatele însă au fost negativei deoarece, în primul rând, climatul ţării noastre diferă prea mult faţă de climatul blândei. II. Rasa de cai, ce s'a crescut şi se creşte în Olanda. Vechiul cal olandez - calul Friz - era răspândit în N. Olandei şi se întindea în provinciile Friză, Groning şi Zeelanda. Caracteristicile lui sunt următoarele : corp voluminos şi greu, talie mare ; cap lung şi îngust, cu profil drept, urechi mari, şi apropiate, expresie puţin vioae ; gât lung ; cavitate toracică profundă, crupă puternică ; membre înalte, muschiuloase, bine conformate, terminate cu copite largi; culori variabile, mai Fig. 458. - Rasa olandeză. obişnuită fiind cea vânătă ; temperament limfatic. A servit, în trecut, la ameliorarea multor rase de cai din Europa şi la formarea unor rase de importanţă considerabilă, ca Poitou, Orloff, iar, în urmă, introducându-se şi în America, a luat parte la formarea trâpaşului american. Vechiul cal olandez a fost transformat, prin încrucişări cu vechiul cal nemţesc, apoi cu cai de jumătate sânge - anglo- 269 OLĂRIE-OLDENBURG normand Oldenburg, Mecklemburg - sau pur sânge englez. Calul de jumătate sânge olandez se caracterizează prin: greutate ce variază între 450-550 kg.; talie între 1,55-1,65 m.; cap lung, îngust, adesea jumătate berbecat, urechi lungi, câteodată orizontale, ochi puţin vioi; corp lung şi cilindric, cu crupă muschiuloasâ; Fig. 459. - Iepure olandez. membre fine, cu copite puternice ; culoare murgă sau neagră. Se aseamănă mult cu anglo-normandul, de care se deosebeşte, mai ales prin aceea că are capul mai lung şi forme mai rotunde. Caii de jumătate sânge olandez se întrebuinţează, după cum sunt mai uşori sau mai masivi, pentru tracţiune uşoară sau grea. Către graniţa belgiană se cresc cai grei, asemănători cailor de povară belgieni. - Avic. - Rasă de găini de ornament, considerată de mulţi autori ca o varietate a rasei Paduanâ - v. ac. - cu care se aseamănă foarte mult, deosebindu-se prin aceea că are moţul de altă culoare decât penele de pe restul corpului, favoriţi ce lasă să se vadă urechile albe, bărbii desvoltate, iar cravata lipsă. Are mai multe varietăţi : 1. O. neagră cu moţ alb. Se caracterizează prin: cioc şi ghiare negre-albâ-strui; ochi, crestă, faţă şi bărbii roşii ; urechi albe ; penaj negru cu reflexe metalice, afară de cel ce formează moţul, care este de un alb foarte curat. 2. O. albastra cu moţ alb. Se aseamănă cu precedenta, de care se deosebeşte prin prezenţa penajului albastru-în-chis, în locul celui negru. | 3. O. albastru cu moţ albastru. Are tot | penajul de culoare albastră, inclusiv penele moţului. £ 4. O. albă cu moţ negru. Are penajul ¿iepe corp alb, iar cel ce formează moţul &şte negru. H Găinile din rasa O. se cresc, în primul rând, pentru frumuseţe, producţiunea de ouă şi came căzând pe planul al doilea. Aptitudinea de a cloci a dispărut, aproape complect, ia aceste găini. Ne. M. OLĂRIE. - Tehn. - Meşteşugul fabricării vaselor de pământ ars, cunoscut di» timpurile preistorice. A fost perfecţionat de Bernanrd Palissy şi poartă denumirea de industrie ceramică. Vasele de pământ£ au fost cunoscute, cel dintâi, de civilizaţia egipteană, apoi greacă şi romană. Erau folosite pentru apă, păstrarea vinului, a grâului, etc. Ca mărime, vasele de pământ variază dela mici vase pentru uzul casnic, până la amfore de zeci de litri, pentru păstrarea vinului. Principiul fabricării vaselor de pământ constă în a frământa un pământ galben până se obţine o pastă foarte consistentă, din care se fabrică diferite modele de vase, prin învârtire pe o masă specială. Vasele fabricate se lasă să se usuce, apoi, se ard în cuptoare speciale. - v. oala. OLBALŢ. - Bot. - Glechoma hederacea -silnic - v. ac. OLDENBURG. - Zoot. - Cal jumătate sânge, ce se creşte în marele ducat de Fig. 460. - Olăritul. OLEA-OLEAGINOASE 270 Oldenburg - Germania. - Are aceeaş origine ca şi calul de Hanovra, dar nu s'a urmat aceeaş norma de creştere, deoarece calului de O. i s'a infuzat sânge de York şi Cleveland. Din cauza câ acest cal se selecţionează de aproape un secol de comisii speciale, este unul dintre caii intermediari germani, cu caracterele ce\h mai constante, transmiţându-şi bine la descendenţi caracterele şi aptitudinile sale. Scopul creşterii acestui cal este producerea unui bun cal de caroserie, fiind mult apreciat de americani pentru atelaj. Are următoarele caractere zootehnice : .alia mare - 1,60—1,70 m. - profilul feţii drept - uneori convex - gât de o lungime mijlocie, gros şi bine prins; piept larg, greabân înecat, spinare cam lungă, crupă frumoasă, coadă bine prinsă, membrele solide, copite largi şi cu corn puţin rezistent. Culoarea predominantă este murgă închis sau neagră; rar vânătă, sau roibă. In general este un cal robust - fiind cea mai grea varietate dintre caii intermediari germani - elegant, bun carosier, precoce, - putând fi întrebuinţat la 2 ani, la munci uşoare - rezistent, uşor aclimatiza-bil şi cu temperament vioi. Se exportă în Austria, Elveţia, Italia şi în special în Statele-Unite. In Oldenburg a luat fiinţă în 1897 o asociaţie pentru creşterea acestei rase, cu sediul în localitatea Radenkirchen. mediteraneană. Cea mai importantă specie este O. europaea - măslinul - v. ac. OLEACEAE. - Bot. - Familie de plante fanerogame, dicotiledonate, gamopetale. Arbori sau arbuşti, mai rar subarbuşti, cu frunze opuse, mai rar alterne sau verti-cilate, nedivizate sau imparifidate, cu Fig. 461 - Calul Oldenburg. OLEA. - Bot. Gen. din fam. Oleaceae, trib. Oleineae. Cuprinde arbori sau tufe, cu frunze opuse, întregi, mai rar dentate. Florile sunt mici, în general albe, hermafrodite, dioice, sau poligame; fructul drupă ovoidă, oblongă sau globuloasa. Are numeroase specii răspândite prin Asia tropicală, Africa tropicală, regiunea Fig. 462 - Vaca Oldenburg. marginea întreagă sau dinţată. Flori dispuse în inflorescenţe terminale sau axi-lare, foarte rar florile sunt solitare. Flori regulate, cu caliciu deobicei mic, cu 4-14 dinţi; corola gamopetală, dialipetală sau mai rar lipsă ; stamine 2, mai rar 3-5. Ovar cu 2 loji. Fructul poate fi o baca sau capsulă, cu 1-4 seminţe, mai adesea numai 1. Cele cca 400 specii ale familiei sunt răspândite pe toată suprafaţa globului : se grupează în: subfamilia Jas- minoideae şi subfamilia Oleoideae cu genurile Fraxinus L., Forsythia Vahl., Syrin-ga L., Olea L.( Ligustrum L., etc. P. Crelz. OLEAGINOASE. - Fit. - Sin. plante uleioase. Grup de plante din ale cărora seminţe se poate extrage uleiul vegetai Principalele plante O. - cu peste 20% ulei - fac parte din fam. Cruciferae : răpită, muştarul, camelina, ridichea uleioasa; macul face parte din fam. papavera-ceae; floarea soarelui din fam. Compo-sitae; ricinul care conţine circa 50fl/o ulei face parte din fam. Euphorbiaceae. Dealtfel, noţiunea de O., nu este limitată riguros la plantele amintite, fiindcă ulei se poate extrage şi din alte plante, care acum nu figureaza în această grupă, pen tru că rolul lor principal este altul, nu producţia le ulei. Printre aceste plante cităm: inul, cânepa, dovleacul, soia. bumbacul, porumbul, madia, etc. In cantităţi mai mici, toate plantele conţin grăsimi, ce pot fi extrase. Uleiul acestor plante poate fi folosit în vopselărie, iluminat, la maşini, la fabrica- 271 OLEANDRU-OLIGIST rea săpunului şi în bucătărie, ca ulei, său ca margarină. O. cunoscute sub acest nume, cer mare atenţie în cultura lor,, sunt sensibile la paraziţi şi climă, însă când reuşesc, răsplătesc totul prin recolta adusă. Seminţele acestor plănte se păstrează relativ gieu. Fig. 463 - Tineret Oldenburg. In regiunile calde, mai produc ’ilei următoarele plante : alunele americane, susanul, măslinul, cocosul, etc. Importanţa. In special rapiţa prin umbrirea şi rădăcinile sale pivotante conservă şi îmbunătăţeşte proprietăţile fizice ale solului, lasă terenul liber din vreme, constituind astfel o bună premergătoare pentru grâu, nu epuizează solul în elemente nutritive, ocupă braţele de muncă şi aduce bani în gospodărie când colelalte plante sunt încă în plină vegetaţie, iar turtele rezultate dela extracţia uleiului se folosesc la nutriţia animalelor, etc. Majoritatea plantelor O. prezintă aceleaşi avantaje. O. cer ca solul să fie avut în azot şi calciu. La noi se cultivă până la 1li milion ha. cu plante o. propriu zise, o suprafaţă relativ mică. Caracterizările morfologice ale plantelor o.f se pot vedea la familiile cărora aparţin sau acolo unde este descrisă planta respectivă. Amil. Vas. OLEANDRU. - Bot. - Nerium oleander. Sin. leandru, v. ac. OLEARIA. - Bot. - Arbust cu frunzele alterne, opuse persistente, din fam. Corn-positae. O. Staastii, foarte ramificat, florile albe, numeroase. O. nítida - capitúlele florale albe, -cu miros de violete. Alte specii : O. stellulata, O. macrodon-ta, O. nummulariafolia, O. paniculata, otc. Se înmulţeşte prin butaşi. M. Crav. OLEI. - Bot. - Holcus lanatus - flocoşicâ - v. ac. OLEU. - Sin. ulei - v. ac. OLFACTIV. - Anat. - Nervul olfactiv serveşte la perceperea mirosurilor. Acest nerv porneşte din lobul frontal al creeru-lui mare, sub forma unei bandelete do culoare gri, care se termină printr'o umflătură situată pe faţa superioară a lamei ciuruite a osului etmoid, numită bulbul o. Dela bulbul o. pornesc mai multe filete nervoase, care traversează găurile lamei ciuruite, pentru a se răspândi în mucoasa pi-tuitală, dotată cu facultatea de a percepe mirosurile. In grosimea acestei mucoase, se găsesc nişte celule, nervoase speciale, la care se termină filamentele nervoase, ale nervului olfactiv. Prin actul inspiraţiei, se introduce în nas aer, care conţine mirosurile din mediul exterior. Aceste mirosuri se impregnează în mu-cusul secretat de mucoasa pi-tuitară şi se transmit, prin nişte celule nervoase, speciale pentru perceperea mirosurilor, la filamentele nervului o. I. F. OLIBAN. - Chim. - Sin. tămâie - v. ac. OLIGOMERIE. - Bot. - Când un vertticil de frunze florale, are un număr de părţi Fig. 464. - Schema aparatului olfactiv, olf - celule oflactive ; e - celule epite-liale ; E - ilama etmoidului; NO - nerv olfactiv ; BO - bulb olfactiv ; sc - neuroni olfactivi. mai mic decât celelalte verticile ; aşa gyneceul, de obicei, are un număr de cârpele mai mic decât numărul de petale din corolă. Dacă însă într#un verticil floral sunt mai multe părţi decât în celelalte atunci este pleiometrie. OLIGIST. - Min. - Sin. hematită roşie. OLIGOSPERM-OLIVINĂ 272 Este sesquioxidul anhidru de fier, natural. Are formula chimică Fe2 O3. Conţine uneori - oxid de titan şi manezie. Se găseşte în natura cristalizat sau în masse uniforme, micacee, compacte, fibroase sau pă-mântoase. Cristalele sunt de culoare cenuşie închisă, au luciu metalic, adesea cu irizări superficiale. Sunt opace în massă şi devin roşii ca sângele când sunt desfăcute în lame subţiri. Culoarea diferitelor varietăţi oscilează între roşu ca sângele şi roşu negricios. Spărtura este Fig. 465 - Olivier de Serres. concoidală sau inegală. Densitatea 5,3; duritatea 5,5-6,5. Infuzibil. încălzit pe cărbune se înegreşte şi capătă însuşiri magnetice. Foarte puţin solubil în acid clor-hidric. Cristalele isomorfe ca acele de corindon, derivă din romboedru, prismă exagonală şi isoceloedru. O. se găseşte în rocile de toate vrâs-lele geologice - în Elba, Alpi, lavele vulcanice ale Vezuviului, din Norvegia, Suedia, Franţa, America, etc. şi este un minereu foarte căutat şi întrebuinţat de industria siderurgică, deşi conţine mai puţin fier decât magnetitul. OLIGOSPERM. - Bot. Oligospermum iruct care nu cuprinde decât un mic număr de seminţe. OLIVETTE. - Vitic. - Italia, Franţa, Spa nia - Sin. : Olivette noir, Olivette de Vau-cluse, Mvadi Pergole, Pergoleze, Teta de Nera, Raisin Saucisse, Malokoff Isium. Strugurele destul de mare, cilindro-conic, atârnat; boabele mari, lungăreţe, neregulate, negru-albastre, cu multă brumă; miezul tare, crocant, dulce, plăcut la gust. Coacerea târzie - epoca IV. - Varietate de masă, foarte frumoasă, ce suportă bine transportul şi se păstrează foarte mult. Tăierea lungă în spalieri sau Dr. Guyot cu coarde lungi. I. V. Şlep. OLIVIER DE SERRES - Pom. - Var de pere. - Varietate obţinută în 1847 de către Boisbunel la Rouen în Franţa, răspândită în toate ţările din Europa, cunoscută şi apreciată şi la noi în ţară. Arborele viguros, cu portul dresat, crengile groase şi scurte, reuşeşte mai bine altoit pe gutui, decât pe sălbatec şi se pretează la orice formă şi tăiere. Produce.* destul de bine, însă neregulat şi atât arborele cât şi fructele rezistă bine la boli şi insecte. Fructele de mărime mijlocie sau supra-mijlocie de formă lătăreaţă - meriformă caracteristică, cu peduncul gros, strâmb, înfipt într'o cavitate destul de largă cu suprafaţa neregulată. Pieliţa destul de groasă, asjpră, brună-ruginie la maturitate, uneori qu puţină roşeaţg pe pariea dinspre soare. Ochiul mare, deschis într'o cavitate largă. Pulpa albă gălbue, fină, fondantă, dulce acidulată, parfumată, de calmate foarte bună, considerată ca pară de lux. Maturitatea Decejmbrie-Martie. Excalentă varietate pentru ainatori şi comerţ. Producţiunea neregulată este corn- Fig. 466 Olivette Noire. pensată prin maturitate târzie şi calitatea cu totul superioară a fructelor care se vând cu preţuri mari şi remuneratorii, făcând cultura acestei varietăţi mai rentabilă ca multe alte varietăţi de iarnă. OLIVINA. - Min. - Sin. peridot. - Silicat fero-magnezian - (Mg. Fe)2 Si O4, ce conţine circa 40VO Si O2, 49% Mg. O şi 10% Fe O. Culoarea gălbue-verzue. Aspect sticlos. Se găseşte în bazalte. Prin alterare trece în serpentină. Amil. Vas. 273 OLLULANS. - Zoot. - v. helminţi OLOG. - Med. vet. - Sin. şchiop, pietin. Ia oi şi capre. Se manifesta printr'o in-ilamaţie ulceroasa şi interna a unghiei care se înmoaie în partea sa Înferibarâr, putându-se desrâdâcina. Unghia infectata supurează şi degajă un miros urât, caracteristic, asemănător acelui ce se simte în crapodul calului. Se poate observa uneori şi la bovinele hrănite cu turte de rapiţă. Boala este determinată de către un agent infecţios, foarte molipsitor, prezent mai ales în aşternuturile şi băligarul oie-riilor rău întreţinute. O oaie bolnavă de o. introdusă într'o turmă sănătoasă, poate infecta rând pe rând toate oile, dar mai ales pe cele de rasa perfecţionată şi mai cu deosebire toamna şi primăvara. Semne. — Şchiopătură uşoară la început, de care oaia nu se resimte prea mult, continuând să aibe poftă de mâncare, apoi după 6-7 zile, unghia începe să se deslipească şi să miroase foarte urât, iar animalul şchioapâtă rău şi nu mai mănâncă. Oaia bolnavă se ţine cu greu de turmă, rămâne în urma, sau merge pe genunchi. Unghia bolnavă cade şi pot apărea complicaţiuni de artrită, sinovită, abcese, cangrenă, etc. Oaia nu se mai poate ţine pe picioare, nu mai mănâncă, are febră, zace, slăbeşte, moare. Trrtament. - Dela prima constatare de boală, se va scoate oaia atinsă din tur- Fig. 467 - Tratamentul ologului prin badijonaj. mă, izolându-se şi desinfectându-se oieria şi întreţinând-o curat, cu aşternutul cât mai des schimbat. La intrarea oieriei sau \a apropiere, se va instala un podeţ sau Dazin cu o soluţie antiseptică - creolină sau sulfat de cupru - prin care oile să fie forţate să treacă atât la intrare, cât Şi la ieşirea din local. Unghia bolnava se va subţia cu reneta, ridicând toate părţile necrozate sau in- fectate, fără a face să sângereze ţesutul sănătos. Punctele bolnave, ce nu se pot ridica, se vor cauteriza cu fierul roşu sau cu tinctură de iod ori cu creozot. Se va face apoi o baie cu creolină - 3°/o - sau sulfat de cupru sau de fer - 3—5%'-; apoi se va aplica o alifie iodată 1/20, sau fe-nicată 1/50, ori gudron simplu sau azotat 1/10> ce se va repeta zilnic, acoperind partea bolnavă cu un pansament protector, pe cât posibil introdus la rându-i într'o teacă sau cismuliţă de piele. La Fig. 468 - Olpidium. 1 : O. brassicae cu zoosporange plin şi golit de zoospori ; 2. O. trifolii cu sporange şi kist sub epiderma trifoiului animalele de valoare, se va complecta acest tratament prin injecţii intravenoase cu neosalvarsan - 45—60 ctgr. Dacă leziunile sunt prea întinse, când a început deslipirea unghiei sau altă complicaţie, trebue practicată cât mai devreme amputarea degetului sau degetelor atinse. In caz de nereuşită se va sacrifica oaia pentru măcelărie, cât mai din timp, adică cât mai este în carne. G. Râd Cal. OLOGEALA PASĂRILOR. - Med. vet. - v. spirochetozâ, spirîlozâ. OLOGRAF. - Drept. - înseamnă scris în întregime şi se spune de obiceiu de testamentele scrise, în întregime, de mâna testatorului: testament olograf. OLOISA. - Bot. - Sedum acre, v. iarbâ de şoaldinâ şi Sedum maximum v. iarbâ de urechi. OLPIDIUM. - Fitop. - Gen de ciuperci -Oomycetae din fam. Chytridiaceae. Cuprinde un anumit număr de specii, care, în general, se desvoltă pe alge, mai rar pe plantele superioare, şi sunt caracterizate prin existenţa unui plasmodiu, în interiorul celulelor plantei gazde, plasmodiu, care se transformă fie într'un zoosporange rotund terminat cu un picior, fie în chist veritabil - spor durabil - cu o membrană groasă. Nu se cunoaşte o reproducţie^ sexuată, la speciile acestui gen. Mai 'cunoscute sunt specile : O. brassicae - Woronine - Specie cart a fost observata de Woronine pe răsadurile de varza, care primăvara se curbea- 1* OLTOIRE - OMĂTUŢE 274 zât, apoi se culca la pământ şi putrezesc. Ciuperca se întâlneşte în rădăcină şi în axa hypocotylee sub forma de zoospo-rangi rotunzi, situaţi în interiorul celulelor şi terminaţi cu câte un picior de lungime variabila, în care se găsesc zoosporii, prevăzuţi cu câte un cil. Aceştia puşi în libertate, pot pătrunde în verzele tinere, la nivelul piciorului; ei se desvoltâ, în celulele scoărţei, într'un plăsmodiu, căre se înconjoară cu o membrană celulozică, înăinte de ă se diviză, în întregime, în zoospori. Uneori, plăsmodiul trece în stare de repaos sub forma unui kist, capabil de a deveni un zoosporange, dacă Fig. 469 - Omag - Aconitum Moldavicum. condiţiunile vor fi făvorăbile. Această maladie este foarte puţin răspândită, şi nu distruge complect răsadurile. Nu se cunoaşte încă, un tratament. O, nicotianoe - Preissecker, observată pe tutun. O, trifoii! - Schroeter - Se întâlneşte pe trifoiul alb, ale cărui frunze, poartă mici umflături cu aceiaşi culoare ca şi tulpina. Malădia este dealtfel puţin gravă şi trece neobservată. Ţesuturile conţin zoos-porangi dispuşi în celulele epidermice, sub formă de şiruri mai mult sau mai puţin lungi şi spori durabili care stau mult timp în stare de repaos. V. Gh. OLTOIRE. - Sin. altoire, v. ăc. OMAG. - Bot. - Sin. omac, omeag, omiac, mărul lupului, toaie. Plante erbăcee din fam. Ranunculaceae. Aconitum cernuum are flori neregulate, albastre-violaceae. Creşte prin locurile umede şi umbroase din regiunea subalpină şi alpină. Aconitum Moldavicum, are tulpină dreaptă, glabră, numai în partea superioară foarte mărunt velutină; flori liliachii sau albastre ca cerul, scurt păroase; casca cilindriform-conică, puţin strâmtată la mijloc; pinteni circinat-curbaţi sau chiar circinat-răsuciţi. Creşte în văile montane, în locuri umede şi umbroase, pe stânci, în regiunea subalpină şi alpină. Aconitum napelluss, are rădăcini fusiforme, cărnoase, napiforme, frunze de u*. verde închis şi lucitoare, dedesubt mai palide; flori albastre, rar albe sau purpurii, dispuse în racem terminal, sunt neregulate; sepale 5 pubescente; fruct cu trei folicule divergente, când sunt tinere. Creşte în păşunile de prin pădurile sub-alpine. Rădăcina şi frunzele acestei plante sunt întrebuinţate în medicină ca diuretice şi calmant al durerilor, în afecţiunile reumatice, ^ spie a combate nevralgiile, tuşea. Cu el se otrăvesc câinii răi. Aconitum variegatum, are râdâcinâ cu 2 tubercule scurt napiformie; flori albastre, albe sau vărgate; ca^ca mai lungă decât lată; pinten în formg de cârlig ; fructele tinere paralele. Creşte prin păduri, tufişuri şi livezi, în régiunea montană. Toate aceste specii sunt plante erbacee foarte veninoase. OMAG-GALBEN. ■ Bot. - Sin. - Omag, Omeag, Omeag-gal-ben, Toaie. Aconitum laslan-thum Rch., plantă erbacee perenă, cu rădăcină fusiforma, ramificată ; întreaga plantă e peste tot patent-viloasă ; flori galbene cu casca conică înaltă de 15 —20 mm., conică. Creşte prin livezi, poieni, păduri, în regiunea montană. Iu-nie-August. Aconithum anthora L., plantă erbacee veninoasă, cu frunze penatisecte cu diviziunile foarte înguste, lineare; flori galbene, cu casca egal de lată şi lungă, a-brupt-rostrată şi mă-iunt-păroasă, dispuse în inflorescenţe racemos-pccniculate, înguste, prevăzute cu peri hirsuţi şi patenţi. Creşte prin păşunile alpine şi în regiunea montană a Carpaţi-lor. Iulie-August. P. Cretz. OMAN. - Bot. - Inula Helenium. Sin. iarbâ-mare. - v. ac. OMĂTUŢE. - Bot. - Sin. ghiocei-bogaţi, cocoşei, luşce, noduţe. Leucojum aesti-vum. - Plantă erbacee, bulboasă, din fam. Amaryllidaceae, cu tulpină scapiformă, fistuloasă; frunze lineare, obtuse, uşor Fig. 470 - Omag galben - Oconi-tum lasianthum. 275 OMBROMETRU - OMIDĂ RUSEASCĂ carenate, de un verde deschis; flori albe, plecate în jos, reunite câte 4—8 într'o umbelă, înconjurate de o spatâ; periam cu 6 diviziuni egale, ovale, albe cu câte o pata verde la vârf; fruct capsula cărnoasa. Creşte prin fâneţe umede. Leuco-juzn vernum cu flori mari, albe şi odo-rante, solitare sau mai rar câte 2, într'o spatâ, la vârful tulpinei scapiforme. Creşte prin păduri umbroase şi prin livezi de Îuncă. Februarie-Martie. OMBROMETRU - Meteor. - Sin. pluvio-metru - v. ac. OMIDĂ, - Ent. - Este larva de Lepidoptere. Are corpul alcătuit din: cap, 12 segmente - 3 toracice, 9 abdominale, - 3 perechi de picioare toracice articulate sau picioare solzoase, armate cu câte o ghiarâ şi un număr variabil de picioare ialse sau picioare membranoase. Capul este bine desvoltat şi împărţit, în două, printr'o linie mediană. Este prevăzut cu 6 perechi de oceli, izolaţi unul de altul şi antene triarticulate foarte scurte. Gura este alcătuită dintr'o pereche de mandibule cornoase, foarte puternice, o pereche de fălci şi buza interioară, în care se deschide filiera — orificiul prin care iese firul de mătase. Corpul este acoperit cu un tegument moale, diferit colorat, liber sau acoperit cu diferite producţiuni piloa-se ca: peri, spini, tuberculi, etc. Picioarele false pornesc de pe inelele abdominale şi anume depe al şaselea până la al noulea inel. Numărul lor nu este mai mare de zece, iar la unele omizi numai de două. Pe ultimul inel se găseşte tot- deauna o pereche de picioare false -picioarele false posterioare, - numărul celor intermediare netrecând, prin ur- mare, de opt. Picioarele false sunt umflături ale tegumentului, de formă conica sau cilindrică, terminate cu discuri lărgite şi înconjurate cu ghiare scurte. Sunt omizi acoperite cu peri urticanţi, care provoacă mâncărime şi usturime, când cad pe piele. O. trăesc solitare sau asociate în grupuri, fie numai când sunt tinere sau toată viaţa lor. Cele mai multe •dintre o. îşi duc viaţa pe arbori şi se hrănesc cu frunzele lor, chiar de când încep să iasă din muguri. Distrugând frunzele arborilor, florile şi fructele tinere o. sunt foarte dăunătoare, atât pentru arborii de pădure, cât, mai ales, pentru arborii fructiferi. Deaceea, se duce luptă contra lor, aplicându-se tratamente în- dreptate, dela caz la caz, asupra adulţilor, ouâlor sau omizilor. Este folositoare o. viermelui de mătase. OMIDA DE CĂMP - Ent. - Larva fluturelui agrotis - v. ac. OMIDA RUSEASCĂ - Ent. - Aparţine fluturelui Phlyctenodes Sticticalis. Flutu- Fig. 472 - Omida Arctiei pe graminee. rele apare în lunile Mai-Iunie. Are capul, antenele şi corpul de culoare cenuşie-închis, cu luciu mătăsos. Aripile anterioare sunt de culoare bruna - ruginie, cu reflexe aurii şi luciu mătăsos pronunţat, prezentând la mijloc o pată albă, iar pe marginea laterală câte 2 linii albe; aripile inferioare de culoare brună cenuşie. Femelă depune până la 340 ouă, pe buruieni şi plante de cultură. Ouăle sunt depuse pe frunze, izolat sau în grupe. In cazul când ouăle sunt depuse în grupe, ele sunt aşezate în şir, în număr de 4 până la 6. Din ouă ies larvele, care prefera întâi: troscotul, scâieţii, lucerna, trifoiul şi numai după ce a consumat acestea, trec şi pe celelalte plante de cultură. Omida, Ia complecta des-voltare, are lungime de 20 mm. La început este de culoare verde -cenuşie, cu capul brun, mai târziu culoarea devine brună-verzuie, cu 3 linii albicioase pe pri- Fig. 473 - Capul omizii mul inel tora- Hadena Fig. 471 -Omătuţe. OMIDA RUSEASCA 276 cic, 2 dealungul corpului pe partea dorsala şi încâ 2 pe fiecare parte laterala. Timpul de hrânire al larvelor dureazâ 21/*- 4 săptămâni; în acest timp ele migrează. Către sfârşitul lui Iulie intră în pământ, formează un cocon cilindric, de lungime încă odată cât corpul, la o adâncime dew 4—8 cm. In cocon se petrece transformarea larvei în chrysalidă-pupă, ce are 9-10 mm. lungime şi culoare brună-închisă. La începutul lunii August apar fluturaşii ce aparţin la a II-a generaţie. Din ouăle Combaterea: Mijloacele de combatere dau rezultate bune, după cum s'a constatat din experienţele făcute de Staţiunea entomologică cu condiţiunea ca tratamentele să fie aplicate la timp şi bine executate. Se recomandă : a - Stropirea cu arsenic, stropiri ce tre-bue făcute cu multă atenţie, pentruca insecticidul să fie împrăştiat uniform pe suprafaţa frunzelor, să cadă pe frunze sub formă de ploaie fină. Când timpul este ploios tratamentul trebue repetat,. Fig. 474 - Frunze de cereale şi sfecla atacate de omida rusească. Adult, larvă, crisalidă şi pupa. Pupe în pământ. acestor fluturaşi apar omizile în cursul lunii August; ele atacă culturile până în luna Septembrie, după care timp se retrag în pământ unde petrec iarna, într'un cocon de 3 ori cât lungimea corpului. Aci are loc transformarea în pupă din care apar primăvara fluturii. In ţinuturile noastre, cu un climat mai cald, apare şi o a treia generaţie. In multe cazuri, această ultimă generaţie este formată mai mult din masculi. Multe omizi, în timpul evoluţiei, sunt atacate de paraziţi, astfel că, desvoltarea de masculi şi paraziţi naturali, fac ca invazict să scadă în anii următori. fiindcă ploaia spală insecticidul de pe frunze. Stropirea se face în vetrele infectate şi plus 2 m. în jurul vetrelor. Pentru a feri culturile neinfectate, se fac tratamente în dreptul de unde ar putea veni invazia - v. ac. La legume şi plante furajere, tratamentele trebue evitate sau aplicate cu multă precauţiune, pentru a împiedica intoxicările. b - Stropirea cu clorură de bariu, întrebuinţată mult de către fabricile de zahăr, în culturile lor de sfeclă, se aplică în aceleaşi condiţiuni ca şi cea cu arsenic. Ca măsură preventivă se fac şanţuri în timpul migraţiunei omizilor. In şanţuri se 277 ____ ____ OMNIVOR - ONCORRHYNCHUS pun paie, ce se stropesc cu pâcurâ şi apoi se aprind la momentul potrivit. OMNIVOR. - Zool. - Denumirea ce se da fiinţelor vieţuitoare, ce se hrănesc şi cu substvT.iţo vegetale şi cu substanţe animale, - regimul lor alimentar este mixt: vegetal şi animal. OMOPLAT - Anat. - O. denumit şi scapulum, este un os plat, triunghiular, par, asimetrie, aparţinând membrului anterior, situat-*la partea superioară a lui, ps partec: -ateralâ a toraxului, într'o direcţie oblica de sus în jos şi dinapoi înainte. Acest os, în partea superioara, se prelungeşte cu un ¡cartilaj subţire, iar în partea inferioara se articulează cu humerusul. Vir. L. QMPHALODES - Bot. - Gen de plante ierbacee, din fam. Borraginaceae, cu frunze simple, nedivizate; flori roşii, albastre sau violete întunecate; ovare şi nucule deobicei patru. Creşte prin locuri umbroase şi muntoase. Mai cunoscute sunt speciile: O. scor-pioides si O. verna. OMUŞOR. - Anat. - Porţiunea terminală a vălului palatului, de forma unei limbi, de culoare roşie, care atârna în cerul gurii. Este proprie omului; la animalele domestice l:lp-seste. C. Bol. ONAGRACEAE. -Bot. - Sin. : Oenoihe-raceae. - Familie de plante dicotiledonate anuale sau perene, rareori arbuşti sau arbori, cu frunze alterne, opuse sau ver-ticilate, simple, întregi sau dinţate, rareori fidate; flori mai adesea izolate la axila frunzelor sau prin reducţiunea acestora dispuse într'o inflorescenţă terminală; florile sunt deobicei mari, frumoase şi divers colorate, hermafrodite sau mai rar unisexuat-poliovulate, regulate sau simetrice, deobicei pe tipul 4, mai rar 2-3 sau 5, cu pedunculul desvoltat într'un organ caliciiorm, caduc; sepale reflecte; petalele alternează cu sepalele; staminele sunt în număr dublu cu al sepalelor, mai rar 2 sau numai 1, adesea reduse la staminodii; ovar inferior, cu 2, 4 sau 6 loji; fructul e deobicei o capsulă, mai rar bacă. P. Cretz. ONAGRU - Zool. - Asinus onager, mamifer din ord. Perisodactylelor, fam. Equidelor, un asin mai mare decât cel comun. Dela el avem pielea numită chagrin. ONCIDIUM. - Bot. - O. Sw. Gen de plante din familia Orchidaceae-Monan-drae-Oncidiinae. Plante erbacee de un habit foarte variat, cu flori mari, deobicei cu forme deosebit de ciudate şi culori foarte diverse. Sepalele laterale cam e-gale celor mediane, libere sau în parte sudate; petalele uneori la fel ,alteori foarte variate ca formă şi colorit; labelul în genere e mare, uneori mai mare, alteori mai mic decât celelalte f o i perigonale, nu e ascendent paralel cu columna, ci aşezat perpendicular pe a-ceasta; 2 po-linii rotunde dispuse pe pe-diceli de formă foarte variată. Genul cuprinde peste 300 specii răspândite în întreaga regiune tropicală din America de Sud şi America Centrală, Mexico şi Antile. Speciile acestui gen sunt cele mai frumoase orchidee de sera şi merita a fi cultivate ca unele din cele mai scumpe flori de buchet. P. Cretz. ONCORRHYNCHUS - Zool - Gen de sal-monide, trăind - de obiceiu - în Oceanul Pacific. Specia O. Keta-Walb, pătrunde din Ocean în fluviile de Est ale Siberiei unde îşi depune ouăle, cunoscute în comerţ sub numele de icre de Manciuria -v. ac. Fig. 475 - Omoplat - 1 - şi hu-merus - 2. Fig. 476 - Onagraceae : Oenothera biennis ONGULATE - ONOPORDUM 27& ONGULATE. - Zool. - Grupa de mamifere caracterizate prin prezenţa unei copite, formaţiune cornoasa, care înconjura ultima falanga şi prezintă o talpa pe care se sprijină degetul în timpul mersului. O. calcâ pe vârful degetelor. PicioruJ este în întregime ridicot şi nu ătinge pământiii decât ultimile fălănge ăle degetelor. Piciorul însuşi este profund modificat, El se ălungeşte enorm şi această ălungire se vede măi ăles lă metăcărpe şi lă meta-tărse. Degetele se dispun sub formă de boltă, degetul mediăn fiind situăt înăinte, celelălte uşor retrase. Adăptăţiuneă com plectă a membrului la fuga a avut ca efect suprimăreă facultăţilor de prehen-siune. Mişcările de lăterălităte ău dispărut şi prin urmare cubitus şi peroneul se reduc său chiăr dispăr. Numărul degetelor deasemenea se reduce şi nu rămâne Fig. 478 - Scheletul piciorului lă ongulate: rinocer, porc, cerb. decât unul sau doua la fiecare picior. O. actuale cuprind 4 ordine: Perisodactyle, Artiodactyle, Proboscidiem şi Hyracoide. Ultimile ordine nu au astăzi decât câte un singur reprezentant. Proboscidienn au elefantul, care, în era terţiată, era ioarte răspândit. Hyracoidele au numai pe Hyraz capensis. Ariiodoctylele caracterizate prin aceea ca au un număr nepereche de degete la picioare : tapirii, rinocerii şi diverse specii ale genului Equus — cal, asin, zebră. Artiodactylele au număr pereche de degete — 2-4 : Sui-deele şi Rumegătoarele. ONISCUS - Zool. - Gen de Artropode din clasa Crustaceelor, ord. Ispodelor, iam. Oniscidăelor. Oniscus mumrius — câinele băbei, mâţă popei — este lung de 1 cm., lăt de 0,5 cm., cu corpul ovăl alungit, culoare cenuşie închisă ăvând lă căp o pereche de antene ; pe partea inferioară şi laterală are 7 perechi picioare ; iar pe partea dorsala, pe fiecare din cele 7 segmente principale ce formează corpul, se găsesc câte 2 pete mai deschise. O. trâeşte în locurile umede, pe sub pietre, lemne, sub vasele cu flori. E un animal nocturn, nestricător şi se nutreşte cu materii vegetale. Unele specii trăesc în apele râurilor şi mărilor şi se pot face ghem. Specie cunoscută : O* scaber. ONIX. - Min.-Varietate d e agat formata d i n straturi concentrice de diferite culori, foarte frumoa-s â. Datorită preţului 'ridi-căt şi. făptului că nu se găseşte în măsse mări, o„ serveşte la confecţionare de ^obiecte decorative mici. O N O B R Y-CHIS. Bot. -Gen de plante erbacee din fam. Leguminoase, cu frunze im-paripenate, trioliate, digitate sau întregi, flori dispuse în raceme sau spice, petalele mult timp rezistente. Fructul, legumă, ce se rupe la maturitate, crestat-spinos, monosperm şi indehiscent sau contort, subţire, spinos pe partea externă. Are câteva specii : O. sativa Lam. şi O. viciaefolia Scop - Sin. Sparcetâ - v. ac.; O. Graci-lis ; O. alba ; O. transsilva-nica; O. are-naria. ONONIS. -Bot. - Gen de plante erbacee, din fam. Leguminoase, cu frunze tri-foliate, foliole fin dinţate, sau ondulate, corolă papilio naceae, stami-ne 10, fruct uscat, păstaie. Are câteva specii: O. hir-cina Sin Osul iepurelui-v. ac. ; O. foetens; o. spinosa ; O. hungarica. ONOPORDUM. - Bot. - Gen de plante erbacee, din fam. Compositae, cu frunze eliptice oblongi; flori bisexuate; florile singuratice din capitul nu-şi au involu-crul separat, ci toate sunt reunite într'un.. Fig. 480 - Onobrychis saliva. Fig. 479 - Oniscus. 279 ONOSMA - OPAIŢ capitul comun involucrat; fruct achenâ cu papul evident setiform, scvamiform păros sau plumbos. Are 2 specii: O. acanthium - Sin. Scai - mâgâresc-v. ac. şi O. tauricum. ONOSMA. - Bot. - Gen de plante erbacee, din fam. Boraginaceae, cu irunze simple, nedivizate ; flori hermafrodite, cu corola cilindrică-campanulată, pe margini 5 dinţata; dinţii scurţi; o-vare 4, la baza adeseori concrescute ; stilul se naşte între ovare; fruct format din 4 nucule. Are câteva specii : O. arenarium - otrâ-ţel - v. ac. ; O. stellulatum; O. caiycinum. ONTARIO. - Pom. - Varietatea americana de mere puţin răspândită la noi în ţara. Pomul creşte moderat, coroana rotunda, rodeşte de timpuriu, regulat şi abundent, rezistent la boli şi se recomanda în special pentru regiunile muntoase. Se pretează peniru toate formele şi în deosebi pentru trunchi şi trunchi înalt, fiind recomandat şi peniru drumuri. Fructele mari, cu suprafaţa neregulata, galbene, cu roşaţa stropită cu alb pe partea dinspre soare, pulpa fina, suculenta, acrişoara şi buna la gust. Fructul se ţine bine pe pom, suporta bine transpoartele, se pdstreazâ uşor pânâ la începutul verei şi este bun de consumat începând din tanuarie. Varietate de comerţ foarte valoroasa. ONTOGENIE. - Biol. - Totalitatea transformărilor, pe care le sufere un individ, de când s'a fâcut fecundarea ovulei, pânâ ce ajunge la complectă desvoltare. Se explică foarte bine, dacă se admit« teoria transformismului-v. ac. Oul, pornind în desvoltare, ¡şuiere o se-rie de diviziuni celulare. Embrionul, rezultat din diviziunea oului, îşi formează cele trei straturi de celule: exodermul, mezodermul, endodermul, din care se diferenţiază, apoi, ţesuturile şi organele. Diviziunile celulare, apariţia ţesuturilor şi organelor se fac succesiv, într'o pro-gresiune continuă, îmbrăcând toate formele, pe care le au animalele, dela cele mai inferioare, urmând scara zoologică ascendentă, până la categoria din care iace parte individul respectiv. Individul, în desvoltarea sa, trece prin toate fazele prin care a trecut, în decursul veacurilor, specia din care face parte. Ontogenia este paralelă cu filogenia, desvoltarea individului este paralelă cu desvoltarea speciei. Insă, pe când desvoltarea speciei se face în timp extrem de îndelungat, desvoltarea individului se face într'un timp foarte scurt. OOGAMIE.-B ot. -Organ, în general unicelular la Tha-loplyte în care se formează celula sau celulele reproducătoare femele numite oos-fere. Apare odată cu anisogemia şi este - aşadar -un macro - sau ginogametangiu. -v. reproducere. OOMYCETE. -Bot. - Ciuperci, care se reproduc prin ouă rezultate din fuziunea a doi gârneţi neidentici, imobili, sau cel bărbătesc mobil. Toate sunt parazite sau saprofite. OOSFERA. - Bot. - Celula reproducătoare femelă, un macro - sau ginogamet care în urma fecundaţiei devine oul plantei. - v. reproducere. OPAC. - Piscic. - Sin. strepezeu, ujbă. Cuiul de care se prinde vâsla la luntre. OPĂCINI. - Piscic - Lopeţi mari la lotcă. Lopătarii le ţin cu ambele mâini şi fiecare trage numai o lopată. OPAIŢ. - Bot. - Sin. cpaiţâ, opaliţ®!. Me-iandryum pratense, sin. Lychnis vespertina; Plantă erbacee, din fam. Caryepfefl-laceae, cu tulpină vilos-păroasă, în partea superioară glandulos-păroasă; frunze oval-lanceolate, îngustat-ascuţite şi împreună cu pendunculele florilor şi cu Fig. 481 - Onobry-chis transsylvanica 482 - Onopordon acanthium arenarium OPALIŢEL - OPERAŢIE caliciul scurt-glandulos-pâroase; flori albe, foarte rar rozee, mai adesea dioice, ce se deschid seara şi răspândesc un miros plăcut; fructul capsula cu dinţi proeminenţi. Creşte prin tufişuri, pe marginea pădurilor şi a câmpurilor, pe lângâ garduri şi drumuri. Mai-August. Fig. 484 - Mar Ontario OPALIŢEL. - Bot. - Meîandryum pratense - opaiţ-v. ăc. OPAHEALĂ. - Med. vet. - Arsura produsa de apa fierbinte. Se întâlneşte mai des lă animalele mai mici, pisica sau câine, care stau mai mult prin bucătărie. Arsurile de acest fel se tratează cu duşuri sau spâiâluri reci, spălaturi cu apa de plumb, loţiuni cu apă picrată 10%o, a-liiii antiseptice, ca mante ca vasev'nâ icdo-foimatâ, cocai-nctá, etc. Se împiedciă animalul de a-şi musca rana. A. L. OPĂRIRE Ent. - Operaţie la care sunt supuşi în special butucii de vie în vederea distrugerii cochylisului şi altor insecte - v. ac. - sub diferitele lor forme : ouă, larve, crisalide sau imago. Se practică cu ajutorul unui manşon de pânză sau de cauciuc legat Fig. 485 - Oogon. a : Achlya prolifera ; b : oospor; c: zygospori la Mucor ; d-f : formarea oosporilor la Pythium în partea sa inferioara de butuc şi umplut cu apă clocotită. Uneori se foloseşte un soiu de stropitoare cu care se udă, de jos în sus, planta. Apa caldă se prepară într'o căldare specială. Se practică şi o. grămezilor de a-raci, în acelaş scop, utilizându-se generatori de vapori combinaţi cu recipiente închise ermetic care pot cuprinde 700-800 de araci. După 20-30 minute de acţiune a vaporilor, aracii sunt lipsiţi de oucţle, omizile sau crisalidele adăpostite în crăpăturile lor. Există şi un sistem de basculă care în-gădue încărcarea recipientelor. Se lucrează - în a-cest caz - cu două recipiente, vaporii lucrând alternativ, în fiecare. - Fitop - v. ofilire. GPAŢEL. - Bot. anuale din fam. Fig. 486 - Opaiţ Plante anuale sau bi-Caryophyllaceae, cu frunze mai mult sau mai puţin păroase, .‘lori hermafrodite, fruct capsulă, caliciu mai lung decât lat. Are două specii : Lychnis coronaria şi L. flos cmculi - floarea cucului, v. ac. OPATRUM. -Ent. - Gen de insecta d i n Ord. Coleop-tere, fam. Te-ziehriomde a cdrei specie O. sabulosum este foarte cunoscută primăvara, în locurile nisipoase. Lungă de 7-8 mm. ; greoaie de culoare neagra, are e-litreie acoperite, pe părţi, cu câteva rânduri de tuberculi strălucitori. OPERAŢIE. - Med. - Acţiune mecanica exersată, cu mâna goală sau aimată cu un instrument, asupra diferitelor părţi din corp, cu scopul de a conserva sănătatea şi a feri organismul de diferite boli. Ope- Fig. 487 - Opărârea u-nui butuc în recipient de cauciuc 281 OPERCUL - OPHIURIDAE raţiile chirurgicale, dupâ cauza care le determina, pot ii: de necesitate şi de înfrumuseţare. Cele de necesitate se fac în cazuri patologice sau anormale ex. : hernie, etc., iar cele de înfrumuseţare, se iac de plăcere : amputarea cozii, urechilor, etc. Dupâ felul executării, pot fi: simple şi complicate. O. simple se compun dintr'un Fig. 488 - Opârârea aracilor numâr restrâns de acţiuni, uşor de descris şi executat. La acest fel de o. se întrebuinţează numai un singur instrument, de exemplu : incizie, cauterizaţie, etc. O. complicate sunt acelea, care cer un numâr mare de instrumente şi acţiuni, de exemplu : cystotomie, amputaţia membrelor, etc. înainte de o., se cere sa fie pregătit, atât subiectul şi operatorul, cât şi instrumentele, pentru ă se lucră, în cele măi bune condiţiuni de asepsie. V. P. Fig. 489 - Etuva pentru opărât. In AA se pun aracii; B - generator de vapori OPERCUL. - Piscic. - La peştii ganoizi şi teleosteni branchiile sunt acoperite de o cuta, care pleacă dela partea postero-laterala a capului, se întinde ca o perdea deasupra fantelor branchiale şi rămâne libera prin marginea posterioarâ. Aceasta margine libera lasă între ea şi peretele corpului o fanta, fanta opercu-lara care poate să se deschidă prin de- partarea membranei operculare şi se închide când aceasta se lasa pe peretele corpului. Aceasta cuta opercularâ se osifica complect, în partea superioara şi se încrustează cu piese osoase, care se articulează cu hyo-mandibularul. Ansamblul acestor piese osoase constitue o. şi sunt în număr de 4 : opercularul, sub- opercularul, preopercularul şi interopercu-larul, care se poate reduce sau dispare. Porţiunea ventrală a aparatului opercular rămâne membranoasă şi este susţinuta din nişte baghete o-soase, numite raze branchiostege, care se inseră pe hyo-mandibular. OPERŢEA. - Piscic. - Plasă mică. Se pune la năvoadele din partea de jos a Dunării, de o parte şi de alta a gurii sa- n . oului, formând intra- Fl^‘ 490 -°P°trum rea în sac. OPHIDIA. - Zool. - v. ofidieni. OPHIOGLOSSACEAE. - Bot. - Familie de plante criptogame vasculare, cuprinzând numai trei genuri : Helminthostachys Kaulf., Ophioglossum L. şi Botrychium Sw. ultimile găsindu-se şi în flora ţării noastre ; familie foarte răspândită în regiunile calde. P. Cretz. OPHIOGLOSSUM. - Bot. - Gen de plante din fam. Ophioglosaceae, ai căreia spo-rangii sunt aşezaţi în vârful tulpinii, unde formeazâ un singur spic. La noi ,are o singură specie : O. vulgatum - limba şarpelui - v. ac. OPHIOMORFA - Zool. Ordin din clasa amfibiilor, serpentiforme. Genul Cecilia trăeşte în regiunile tropicale din America şi India. OPHIOPHAGUS. - Zool. -Şarpe veninos, care trăeşte în India, lung de 3—4,25 m. Face parte din genul Naja, fam. Colubridelor, ord. Squamafelor. OPHIOPOGONOIDEAE. -Bot. - Subfamilie de plante din familia Lilfaceae, cuprinzând urmâtoarele genuri : Sansevieria Thunb., Liriope Lour., Ophiopogon Ker. şi Peliosanthes Andr., ale căror specii se cultivă, uneori, ca plante de ornament. P. Cretz. OPHIURIDAE. - Zool. - Clasă de Echi-noderme, în formă de stele, dar deose-bindu-se de stele de mare prin forma Fig. 491 -Ophioglossum vulgatum OPHRYS - OPISTHOBRANCHIATE 282 braţelor bine distincte de disc. Toate orcanele sunt localizate în disc, care prezintă în centrul sau gura, ce duce în-tr'un sac digestiv central, lipsit de anus. De o parte şi de alta a fiecărui braţ, se găseşte pe făţa ovala a discului o fanta profunda, conducând în punga genitala.. Acestea sunt fantele genitale, în numâr de 10, pe unde cad elementele reproducătoare. Braţele, în numâr de 5, sunt foarte mobile şi se mişcâ, prin ondula-ţiuni într'un plan orizontal, ca şerpii, a-sigurând locomoţiunea animalului. Unele specii de o. sunt vivipare; embrionii se desvoltâ în pungile genitale, care funcţionează ca pungi incubatrice. Desvolta-rea este simplâ. Ele trec prin forma plu-teus, analoagâ cu cea a Echinidelor. O. par a fi toate carnivore, nu-trindu-se cu tnici moluşte, viermi şi crustacee. Cuprinde numeroase specii repartizate în doua ordine : Ord. Ophiurelor, cu braţe simple, neîncolâcite, şi Ord. Euryale-lor, cu braţe ramificate, ce se încolăcesc împrejurul obiectelor exterioare. OPHRYS. - Bot. - Ophris L. - Gen de plante erbacee, tuberoase, din familia Orchidaceae - Monandrae - Ophrydinae. Plante cu frunze bazilare şi tuberculi în mod normal nedivizaţi; sepale aproape egale, patente ; petale mai mici, adesea pâroase şi labei patent, nepintenat, mai adesea convex şi cu marginile râsfrânte înapoi, întreg sau 3-lobat. Cele 30 de specii ale genului sunt râspândite mai cu seamâ în regiunea mediteraneanâ. In flora ţârii noastre, sunt cunoscute urmâ-toarele specii : O. fusca Lk., creşte prin tufişuri şi locuri ierboase în judeţul Vâlcea ; O. araniiera Huds., rar prin fâneţe, pe dealuri; O. comuta Stev., v. albina; O. muscifera Huds., foarte rarâ şi spora-dicâ, prin pâdurile montane ; O. fucifloro Rchb., creşte prin fâneţe, în munţii Moldovei. P. Cretz. OPILIONIDAE. - Zool. - Clasâ de A-rachnide arthrogastre, cu abdomenul segmentat. Sunt animale, care se cunosc sub numele popular de cosaşi. Au abdomenul scurt, gros, rotund prins de cefalo-torace în toatâ lâţimea. Cefalotoracele poartâ 6 perechi de apendice. Nu au glande care sâ producă mâta-se, pentru a face pânza, în care sâ se Fig. 492 - Ophiurus prindă prada. O. sunt animale nocturne şi sé hrânesc cu mici insecte. Sunt foarte numeroase în America de Sud. Tipurile mai cunoscute aparţin genului: Phalan-gium: P. opilio, P. brevicome, P. cor-nutum. OPINCA. - Incâlţăminte purtatâ de ţâra n i, fâcutâ dintr#o bucatâ dreptunghiula-râ de piele, câreia i se dâ forma piciojru-lui, şi se 10,0-gâ cu nojité. OPINTIC. -ţot. - Hiera-sum auricula L. 1. Plantâ pere-nâ scundâ, din familia Corn-ţjosaceae, emiţătoare de sto-loni foliaţi şi târâtori, cu tul-pinâ înaltâ pâ-nâ la 20 cm., cu o singurâ frunzâ sau lip-sitâ complect de frunze ; tulpina lunga groasâ şi ne-gru-glanduloa-sâ; frunzele din rozeta ba-silarâ spatula-te sau lanceolate şi glauce; flori galbene dispuse în mici capitule solitare sau câte 2—5, la vârful tulpinei. Creşte prin locuri ierboase, livezi, poieni, margini de pâduri,^ lacuri uscate, din regiunea de şes pânâ în regiunea alpinâ. Iunie-August. P. Cretz. OPINTICI. - Bot. - Clavaria botrytis v. râmurele: Clavaria crispula v. togmâgel; Clavada llava v. creasta cocoşului; Lactaria deliciosus v. râşcov. OPISTHOBRANCHIATE - Zool. - Ordin de Gasteropo de, la care cochilia este a-sea redusâ sau lipseşte complect. Bran inimii. Toate o. şezate înapoia inimii. Toate o* sunt hemafro-dite şi glanda 1 o r genitala Fig. 493 - Ophrys arachnites Fig. 494 - Opilionid: Phalangium opilio 283 OPISTHOCOMUS - OPLENI produce şi ovule şi spermatozoizi. Sunt animale marine. O. se divid în: a - Tectibranchiate, prezentând o branchie normala, acoperita de manta; b - Nudibrancbiate lipsite cu totul de cavitate palealâ, manta şi cochi-ne; c - Teropode, animale ce înoatd cu ajutorul a do-xâ apendice, ce seamânâ cu nişte aripi, numite para-pode - v. pte-ropode. OPISTHOCOMUS CRISTA-TUS. - Zool. -Pasare din Ord. Galina-ceae. Are forme svelte, cap cu un moţ alb-gălbui, atinge 68 cm. lungime. Puiul imediat ce iese din ou are 4 picioare, cele anterioare transformându-se apoi în a-ripi. Foarte comuna în Iun gul râului A-mazon, în savanele inunda te, pe marginea lacurilor. Inoatâ bine. Trdeşte în cârduri mari şi răspândesc un miros de bălegar, aşa câ indigenii renunţă a le mai mânca. OPIU. - Chim. - Sucul lăptos foarte complex şi bogat în alcaloizi, ce se recoltează din capsulele de mac — Pa- paver somniferul», var. album, — cărora li se fac inciziuni, după căderea complectă a petalelor. Din vasele incizionate, ies picături de latex, care în contact cu aerul se întăresc, după câteva ore. Particulele de o. se recoltează cu ajutorul unui cuţit sau spatule şi se pun la aer pentru a se întări mai bine. Culoarea lor devine din ce în ce mai închisă. înainte de. a se usca complect, se adună mai multe la un, loc, li se dă diferite forme şi se învelesc în frunze de mac. O capsulă dă aproximativ 20 mgr. o. v O. găseşte întrebuinţare în medicina, datorită alcaloizilor pe care îi conţine, ce se pot grupa astfel: a - grupa morfinei — cu trei atomi de oxigen — : morfina, co- Fig. 495 - Schema O-pistobranchiatelor, b : gura; t: tentacule; br: branhii; n: orificiu renal; epd şi epg : epi-podii; a: anus; p: pe-ricard; gc, gp# gpa, gv: ganglioni; oc: ochiu Fig. 496 - Târg de opiu în Patna Fig. 497^- Negustori de opiu. deina, pseudomorfina, tebaina; b - grupa papaverinei — cu 4—5 atomi de oxigen : narcotina, narceina, etr. Narceina, ^rîîiorfina, J&deina au cu deosebire acţiune Somnifera. O. este cel mai bun somnifer, pe lângă aceasta, datorită morfinei, alină .^L^erile. Prepeţ|$®i£le cu o., ce se găsesc în farmacie, "sunt numeroase : pulbere, extract, tinctură, sirop, etc. ; se găsesc apoi alca-loiziisce-l compun. O. oficinal este cel de Şmyrria,. care conţie 10—12°/o morfină. O, se pr&duce în : Asia Micâf Egipt, Persic, India, - China. O. de calitate, oricare i-ar fi ^Ig^Dnienţa, trebuie să aibă culoarea cpr© să bată în roşu sau casta-niuRnc^rff miros greoi specific, gusl amar şi iute, iar cenuşa rezultată la ar-derg scfoeprezinte 8°/q. OPIUS.S-* Ent. - Gen de insecte ento-mofage din familia Braconidae - v. ac. OPLENI. Sunt nişte scânduri groase OPOPONAX - OPRITUL PEŞTELUI 284 cu care sunt legate între ele tălpile săniei. OPOPONAX. - Bot. - Planta erbacee, vivace din fam. Umbeliferae, cu frunze penate sau bipenate, flori gălbui, gru- pate în umbele compuse ale căror invo-lucre şi involucele au puţine bractei. Se cunosc 2—3 specii în sudul Europei şi în Orient. O. din Chiron creşte în sudul Franţei. Are înălţimea dela 0,60—1,20 m. Fig. 498 - Opoponax. şi produce o gumâ-râşină, cu miros puternic şi aromatic. O. din parfumerie — care era considerat odinioară ca un panaceu universal şi era mult întrebuinţat ca antispasmodic, nu mai este căutat, azi, nici în parfumerie, decât foarte rar, din pricina preţului sâu prea ridicat. OPOR. - Partea din podul osiei ce vine în legâturâ cu stragalia. - v. car. OPORNIŢĂ. - Verigă de fier, ce leagă osia cu scaunul - v. car. OPOSSUM. - Zool. - Sin. Didelphys. Gen de Marsupiale caracteristic Americii. A avut o extensiune considerabilă şi s'au găsit resturi fosile şi în Europa. Se hrăneşte cu mamifere mici, păsări, ouă, insecte, viermi şi fructe. Caracterul esenţial este existenţa degetului mare aproape opus celorlalte degete. Corpul are lungime de 60 cm., coada de 30. Sunt animale nocturne, care trăesc în păduri 'i mărăcinişuri, uneori în scorburile arborilor sau stâncilor. Mersul este destul de lent, însâ se agaţâ f. bine. Fecunditatea este f. mare ; femelele produc 4—16 pui. Mai cunoscute sunt specile : D. virgi-niana; D. canciivorus; D. dorsigera. OPOTERAPIE. - Med. - Metodâ tera-peuticâ, ce utilizeazâ, ca atare sau în extracte, organe sau glande, ce se ad- ministreazâ prin injecţiuni subcutanata, spâlâturi sau pe cale digestivă. Se utilizeazâ în acest scop, cel mai adesea : tiroida, organele genitale, substanţa cere-bralâ, mâduva osoasâ, splina, ficatul., pancreasul, rinichii, glandele supra-re- • nale, etc. OPRITOARE. - Pisc. - Zastavca, pe ru seşte. O bucatâ de plasâ, întinsâ pe un semicerc, ce se întrebuinţeazâ în pescuitul la mare." Cu ea se astupa gura maţi [ei la năvod - v. ac., - când acesta ajunge la maj, şi este gata sâ iasâ afarâ din apâ, ca să nu sarâ peştele: afarâ, deoarece, la mare, nâvodul nu Ş se scoate încrucişat ca la baltâ. — Opritoare sau proptea ejste lemnul cu care se sprijinâ gardurile! de închidere, ca sâ nu fie rupte de vcjtluri. Gr. Ant — Zoot. - Piesâ ce face parje din har-naşamentul de tracţiune al calului. Poate fi o curea, un lanţ, sau o frânghie. Cu an cap se prinde pe extremitatea ante- Fig. 499 - Opossum. ioaxâ a oiştei — de ochelari sau cui — cu celâlalt de jug sau pieptar. Ajutâ la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea în timpul coborârii şi la oprire. Tot o. se numeşte talpa de fier — prinsâ fiind de vehicul cu un lanţ — ce se pune sub roatâ, ca sâ nu se mai în-tfârteascâ la coborîre, sau bucata de lemn, ce se bagâ la spiţele roţii, tot cu scopul încetirinii mersului la vale. OPRITUL PEŞTELUI. - Pese. - Prohibi-ţiunea. - Oprirea pescarilor de a prinde peşte în timpul când acesta îşi lasâ icrele, pentru a nu-1 împedica dela îndeplinirea normalâ a actului fiziologic al înmulţirii. O. peştelui, dupâ legea pescuitului din 1896, începe la 1 Aprilie şi se sfârşeste la 1 Iunie, al fiecârui an. Prin schimbarea calendarului o se face dela 15 Aprilie la 15 Iunie. O. este pentru toate spe- 285 OPSIG - OPTICA ciile de peşte din bălţi, râuri, Dunâre, precum şi pentru peştii migratori din familia Acipenseridelor şi Huso — Nisetru, Pâstrugâ, Morun, etc. — atât din Dunâre cât şi în Mare. Pescuitul racilor este oprit şi el în acelaş timp. Nu este oprit pescuitul peştilor râpitori — somn, ştiucâ, biban şi biban-soare — aiarâ de acela al şalâului, care deşi râ-pitor, este socotit peşte nobil şi catâ a fi cruţat. Peştii de mare, chiar migratori, afarâ de acipenserizi, pot fi pescuiţi în tot timpul. Scrumbiile de Dunâre, deşi intrâ primâ-vara în apele dulci ale fluviului, pentru a-şi depune icrele, nu au timp de o.f deoarece numai atunci pot fi prinse în Dunăre. Chefalul, deasemenea, care pleacă toamna din a-pele litorale şi trece în mare unde îşi face depunerea i-crelor, este pescuit fără a avea timp o-prit, căci nu-mcsi a t u' n c i poate fi prins mai uşor şi în mai mare can titate, este mare, gras, cu icre şi se vinde cu preţul cel mai bun. Pentru păstrăvii de munte, opritul ţine dela 15 Sept. la 15 Ianuarie — 1 Octombrie la 1 Februarie st. n. Pentru lostriţă şi lipan, opritul este dela 1 Martie la 1 Iunie — 15 Martie—15 Iunie st. n. începând din anul 1926, din motive de ordin administrativ şi politic local, iar câte odatâ de ordin fizic - temperaturâ înain-tatâ, etc. - s'a scurtat, în general timpul o. Pentru acipenseride, câte odatâ o. a fost ridicat cu totul numai în mare, unde pescuitul a fost lâsat liber dincolo de linia de 5 km. dela ţârm. Dacâ în timpul o. cad sârbâtorile Floriilor şi Blagoveşte-niilor, se dâ voie la pescuit pentru câteva zile — 4—5 zile, — pentru ca populaţia sâ poatâ mânca peşte. Pescuitul peştelui poate fi oprit şi în alte epoci, dar numai pentru anumite locuri, atunci când o specie dintr'o apâ oarecare este pe cale de a pieri sau când într'un anume loc specia, având condiţiuni maxime de viaţâ şi înmulţire, se declarâ acel loc zonâ de cruţare. O. peştelui se aplicâ numai la apele deschise, adicâ acelea în legâturâ cu Dunârea. Apele închise fârâ legâturâ cu Dunârea sau care nu au legâturâ cu apa din care s'au revârsat iazurile şi pisci-culturile nu au o. în timpul arâtat de lege. Aceste pot fi pescuite oricând, iar peştele prins poate fi vândut numai dacâ este însoţit de un certificat de provenien-ţâ, eliberat de autoritatea localâ. Altfel peştele poate fi confiscat — iar contravenientul amendat — v. confiscare. Daia OPSIGA. Bpt. - v. obsigâ. OPTIC. - Anat. - Care are raport cu viziunea. Ex. nervul optic e aparatul de transmisie al impresiunii vizuale de pe retina fiecârui ochi la creer, la corpii optici. — Fiz. - tot ceeace e în legâturâ cu lumina, natura ei, reproducerea ei, transmiterea ei. Orice instrument sau aparat care ajutâ vederii pentru diversele scopuri propuse de cm. Vir. L. OPTICA. - Fiz. - Partea fizicei care se ocupâ cu legile luminii şi fenomenelor vizuale. începuturile ştiinţei aparţin anti-chitâţii — Pitagora, Democrit, Platon, Em- Fig. 501 - Opuntia paraguayensis pedocle. Şcoala lui Platon cunoştea legile reflexiunii. Primele instrumente optice au fost oglinzile plane, întâlnite în mormintele faraonilor. Romanii fabricau oglinzile convexe şi concave. Camera obscurâ, lanterna magicâ, luneta, telescopul se cunoşteau înaintea sec. XVII. In secolul XVII s'au cunoscut difracţia şi po-Jarizaţia. James Gregory demonstreazâ ca lumina albă se compune dintr'un număr infinit de raze colorate. Bazele foto-metriei sunt stabilite în prima jumătate a sec. XVIII — Bougner. In sec. XIX se uni- Fig. 500 - Dispozitivul fibrelor în chiasma nervilor optici. OPUNTIA - ORANGUTAN 286 iicâ teoriile privitoare la natura luminii, teoria ondulaţiilor — Huygens — şi a emisiunei — Newton. Thomas Young descoperă în 1801— 1803 principiile interferenţei. Malus demonstrează ca lumina reflectată sub un anumit unghiu este polarizata. Legile po-larizaţiunii circulare şi cromatice au fost complectate de Fresnel. Pasteur, Mallard, Mascart studiază optica cristalină. Fa-raday descoperă polariza-ţia rotatorie magnetică, iar Maxwell emite teoria electromagnetică a luminii. Kir-chhoff şi Bun-zen pun bazele a ii a 1 i z e i s p e c t r ale -1855 In 1884, Violle face să se adopte e-talonul de lumină. Cam în aceeaş epocă, Niepce şi Da-guerre, utilizând acţiunea reducătoare a luminii asupra sărurilor de argint^ parvin să pună bazele fotografiei. Lippmann, în 1891, reuşeşte să fotografieze obiectele cu culoarea lor naturală. Roentgen, Bec-querel, pun în evidenţă proprietatea razelor X, sau a razelor emise *de corpurile radioactive de a traversa ecranele opace pentru lumina ordinară. La începutul sec. XX, teoriile emise de Broglie-unifică complet toate teoriile relative la radiaţiunile cunoscute. I. Vîăd. OPUNTIA. - Bot. - Opuntia L. - Gen de plante din familia Cactaceae-Sclerosper-mae. Plante fruticoase cărnoase, articulate cu tulpină cu ax lemnos, ramuri cilindrice sau lateral comprese, obloncfi sau ovale, spini heteracanţi, setiformi, aşezaţi în fasciculi; florile apar din fas-ciculii de spini sau dela marginea articolelor tulpinii şi sunt a'ibe, roşii sau galbene, mari cu caliciu şi corola cu numeroase sepale şi petale; fructele sunt bace ovoide, uniloculare, cărnoase. Din cele cca 250 specii ale genului, majoritatea se cultivă în sere şi apartamente, în speciăl de către colecţionarii amatori. O, Fig. 502 - Opuntia microdasys. iicus-indica L., originară ca şi celalalte specii din America, a fost introdusă în toate ţările calde şi temperate, în regiunea mediteraneană ajungând aproape ruderalâ. O. paraguayensis Rai., are flori galbene frumoase ; O. arborea Steud., din Brazilia are tulpinile cilindrice ; O. bicolor Phil., O. Engelmanni S.-Dwck., O. humilis Haw., O. maxima Mill., O. monachantha Haw., O Raiinesqui Eng., O. Tuna Mill şi O. vulgaris Mill., sunt importante plante horticole. Aproape toate speciile au fructe comestibile. P. Cretz. OPUST. - Plscic. - Jghiab de scânduri prin care vine sau se scurge apa dintr'un iaz. Sunt o. mici, simple jghiaburi sau culmi pentru adusul apei şi o. mari cu stăvilare prin care se poate squrge toată apa dintr'un iaz. - v.stăvilar, uţuc. - Daia. Fig. 503 - Opuntia Molleriana. ORANGUT.AN. - Zool. - Pithecus sau Sinaia satyrus, una din principalele maimuţe, care populează pădurile din Su-matra şi Borneo. Caracterele sunt următoarele : membrele anterioare foarte lungi, degetul cel mare al membrelor posterioare subţire, adesea lipsit de unghie. Craniul seamănă cu al unui copii, atât cât animalul este tânăr, dar mai târziu ia o formă conică. Caninii sunt foarte desvoltaţi, ca o ieşitură în mijlocul dinţilor. Bărbia prezintă numeroşi peri, în formă de barbă, mai deschişi decât acei de pe corp, care sunt roşcaţi. Pe antebraţe, perii sunt dirijaţi de jos în sus 287 OHANIŢĂ - ORBITĂ contrar celor depe restul corpului. O. poate sâ se ridice pe membrele posterioare. Mişcările sunt lente şi greoaie. Trăind mai mult pe arbori, se hrăneşte cu frunze, fructe şi ouă. O. a putut fi studiat în captivitate, unde a dat dovadă de multă inteligenţă şi de un instinct de imitaţie foarte desvoltat. Acest animal nu suportă decât greu schimbări de climat şi foarte repede se îmbolnăveşte de tu-berculozâ. ORANIŢA. - Piscic. - Barcă măre cu fundul lăt, mânatâ de opâcini. ORĂSTICA. - Bot. - Sin. linte neagra, v. ăC. Fig. 504 - Omngutăn. ORBALŢ. - Bot. - Sin. christoforâ, iarbă de orbănţ, iărbă sfântului Cristofor, iărba tâlharului, orbanţ. Actaea spicata. Plantă erbacee, veninoasă din făm. Ranuncula-ceae, cu rizomul gros, cu fibre radicale lungi şi puternice ; tulpina erectă, geni-culată subţire şi simplă; frunzele, foarte mari în raport cu tulpina, peţiolate, de 2—3 ori penatisecte ; foliole ovale sau oblonge, acuminate, încis şi dublu — se-rat-dinţate, puţin lucitoare; florile albe-gălbui, mici şi dispuse în raceme pedunculate, ovale şi dense ; caliciul cu 4 sepale ovale, albicioase ; corola cu 4—5 petale albe-gălbui, reduse, la staminode şi egale cu staminele ; fructul bacciform, cval-globulos, la maturitate negru lucitor. Creşte prin pădurile umbroase de la munte. Mai—Iulie. ORBICULAR. - Anat. - Muşchii care au o formă circulară şi sunt plasaţi împrejurul orificiilor asupra cârora acţionează se numesc muşchi orbiculari. Exemplu : o. Starea unei fiinţe lip- pleoapelor, o. buzelor, etc. ORBICULAT. - Bot. - Orbiculatum, de forma cercului, când punctele de pe margini sunt aproape egal de îndepârtate dela centru. Ex. : frunzele la Caltha. -v. ac. ORBIRE. - Med. site de vedere, fie din naştere, fie prin accident sau ca o consecinţâ a unei afecţiuni locale sau generale. Poate rezulta din o-pacitatea organelor aparatului dioptrie sau prin dezorganizarea retinei, a nervului optic sau a centrului perceptor. Ca forme de o. mai însemnate sunt amoroza consecinţâ a nevritei optice, a leziunilor capsulare sau cervicale duble a lobului occipital, — cataracta - v. ac. şi altele -v. ochiu. ORBITA. - Anat. - Sin. cavitate orbitarâ. Este o cavitate osoasâ în interiorul câreia este aşezat ochiul. Ea prezintâ, în partea sa posterioarâ douâ orificii. Prin unul iese nervul optic, iar prin celălalt vin la ochi vasele şi nervii destinaţi ochiului propriu zis şi muşchilor săi. In fundul orbitei se găseşte un strat gros de grăsime pe care este aşezat globul ocular şi al cărei rol este de a proteja ochiul contra şocurilor traumatice. Acest strat de grăsime nu dispare decât în cazurile de slâbiciune extremă a corpului şi — chiar în acest caz — numai parţial. I. Prii. Fig. 505 - Orbalţ. Fig. 506 - Muşchii orbiculari. op. - ai ochiului ; ol - ai buzelor OHBUL GĂINILOR - ORCHIDACEAE 288 ORBUL GAINILOB. - Med. vet. - Sin. dii-tero-variolâ. - v. difterie. ORCEAG. - Legum. - Sin. arpagic - v. ac. ORCHESTES. - Ent. - Gen de insecte din Ord. Coleoptere, fam. Curculionidae. Insectele au talie mica. Culoare neagra.. Rostrul lung. Picioarele posterioare proprii pentru sdrit. Femelele depun cuâle sub epiderma depe iaţâ inferioara a frunzelor de arbori. Larvele consuma pa-remchimul frunzelor de stejar, ulm, fag ORCHIDACEAE. - Bot. - Familie de plante din Ordinul Microspermae. Plante Fig. 507 - Grup de orhidee. erbacee cu rădăcini fasciculat-fibroase, tuberculifere sau rizomoase-repente; tulpini sau scape de cele mai multe cri simple, uneori afile, vaginate ; frunze de multe ori bazilare, cele caulinare alterne sau subopuse, vaginate, câinoase sau membranoase, întregi paralel nervate, rareori reticulat-nervate; flori hermafrodite, neregulate ,spicate, racemoase sau corimboase, mai rar paniculate, uneori solitare şi terminale, pedicelate sau se-sile; perigon superior, corolm, rareori erbaceu ,membranaceu sau cărnos, persistent Său deciduu, compus din 3 foliole biseriăte libere său concrescute în parte : foliolele exterioare în numâr de trei; fo-liolele interne 2 petaloide şi una trans- formata în labei ldţit. Din cele 6 etamine trei sunt complect avortate, rămânând fertilă numai una, cea mijlocie a verticilului extern, opusa labelului, iar cele 2 laterale externe râmân rudimentare şi reduse la staminodii, sau, numai cele 2 sta-mine ale verticilului intern sunt fertile, iar cea mediana interna e redusa la sta-minodiu. Filamentele staminelor sunt concrescute şi reunite cu stilul pânâ la punctul de inserţiu-ne al arter,ei, formând împreuna ginos-temiul. Stami-na fertila are o anterâ bilo-cularâ, prin dispariţia peretelui despărţitor devenind uniloculărâ şi măi rar e quă driloculară. De cele măi multe ori, granulele de polen sunt lipite între ele in corpuri clăviforme numite po-Hnii, căre sunt pedicelăte. Ovăr inferior, uniloculăr, formăt din trei cărpele. Stilul e confundăt cu ginostemiul şi se termina într'un stigmat trilobat cu, deobicei, numai doi lobi normali, formând împreuna o suprafaţa oblica numita fovea stigma-ticâ. Fructul e o căpsulâ membranăcee sau coriăcee cu seminţe foarte numeroase şi foarte mici. O. sunt una din ftiari-le familii de plante fanero-game, având peste 1700 specii bine cunoscute pânâ acum. O. îşi au maximum în ţările tropicale, pe ălo curi formând chiăr majoritatea speciilor unei regiuni, cum e în Himalaia orientala; către zonele temperate şi mai mult spre cele reci, numărul lor scade mereu ca şi în regiunile mai înalte ale munţilor. O. se divid în doua mari subfamilii şi fiecare în mai multe triburi: Fig. 509 - Secţiune prin floarea de orhidee, ov-ovar; bra-bractee; Ep -pintenul petalei; P -petala; S - sepalâ; A -anterâ ; Stg - stigmat ohidee - Ipsea r speciosa - 289: Fig. 510 - Digramä florala şi polinie de orhidee I. Diandrae: cu triburile Apostasiinae, Cypiopedilinae; II. Monandrae: A. Basifonae: cu triburile Serapiadeae* Gymnadenieae, Habenarieae, Satyrieae, Corycieae. B. Acrotonae: cu triburile Neottinae, Thuniinae, Coelogyninae, Collabiinae, Li-paridinae, Polystachyinae, Podochilinae, Glomerinae, Laeliinae, Sobraliinae, Pleu- i o I h a lidinae. Phajinae, Cyr-topodiinae, Ca tasetinae, Ly-^ff castina®, Gon- IK gorinae, Zygo- petalinae, Den-drobinae, Bol-b o y h y 1 linae, Maxxilla^inae, Huni leyinae, Cymbldiinae, T h e 1 a ssinae, O n c i d i 1 nae, Steni inae, Thecostelinae, D i c h a e i nae, Sarcanlhinae. Importanţa e- conomica a o. e mare, mai ales din punct de vedere horticol; numeroase specii tropicale se cultiva pe o scara întinsa, fiind unele din florile cele mai frumoase şi mai scumpe. p. Cretz# ORCHIS, - Bot. - Orchis L. Gen de plante din familia Orchidaceae - Monandrae - Ophrydinae. Plante erbacee cu tuberculi întregi sau divizaţi şi flori dispuse, de o-bicei, m spice terminale. Flori cu sepale de obicei ega~ le, conivente sau îndepărtate; petale egale şi asemănătoare, adesea mai mici decât sepalele, nedivizate ; labei pintenat, mai adesea 3 - lobat. Genul cuprinde vre-o 75 specii în Europa, Asia* Africa Nordicâ şi foarte puţine în America de Nord. In Româ- Fig. 511 - Desvoltarea tuberculelor de orhidee. T - tulpină; ti - tubercul de un an; r - rădăcini adventive; - solz; ma cresc speciile următoare: O. papilio-naceus L., vulg. gemânariţâ, cu inflorescenţa cu 3-10 flori măricele, purpurii sau brun-roşietice, foliolele pe-rigonale lungi cam de 1 cm., labei nedivizaî, romboidal şi pinten îndreptat în jos, acut, creşte prin livezi şi fâneţe, rar; O. Mono L., v. untu-vacii; O. coriophorus L., are frunze linear-lanceo-iale sau lineare, inflorescenţa îngusta, sveltâ cu f’ori roşli-brune, neplăcut mirositoare si labei lobat, arcat-pendul, comun prin fâneţe unic-de; O* tridentatus Scop., mai iar, prin fâneţe umede; O. us-tulatus L , cu foliolele perigonului purpu-iiu-negricicase şi labelul alburiu, creşte prin fâneţe pânâ în regiunea alpina; O. simia Lam , v. pribolnic; O. militaris L, v. poranici; O, purpureus Huds., v. poroinic; O. glcbccus L.. cu inflorescenţa lat-triun-ghiular-cvată, fiori rozacee sau violaceu-deschise, creşte prin păşuni montane şi subalpine; O. specicsus Host., v. poranici; Fig. 512 - Orchis latifolius şi O. maculatus O. pallens L., creşte prin locuri ierboase şi stâncoase în Banat şi Oltenia; O. palustris Jacq., are flori mari cu labei 3-lobat, lobul mijlociu mai mare, creşte prin fâneţe mlăştinoase; O. elegans Heuff., deosebit de precedenta prin labelul întreg, creşte prin locuri umede la şes; O. incarnatus L., vulg. coaiele-ţapului, cu flori galbene sau roşii, creşte prin fâneţe în regiunea montană şi subalpină; O. maculatus L., are frunze brun-maculate, labei 3-lobat şi bractee lung-lanceolate, creşte prin fâneţe şi păşuni pânâ în regiunea alpiß&; O. Traunsteineri Saut., creşte în Delta-Dunârii; O. latifolius L., prin fâneţe mlăştinoase şi O. cordigerus 19 ORCHITA - OREOCHLOA 290 Fr., are frunze inferioare obovat-eliptice, maculate, creşte prin păşuni în regiunea montana şi alpina. P. Cretz. ORCHITĂ. - Med. vet. - Inflamaţia testiculului. De cele mai multe ori, în practica, avem deaface atât cu inflamaţia testiculului, cât şi cu aceea a glandei alăturate, numita epididim orchiepididiniitcf. Cauze. - Traumatismele, diferite lovituri, căderi, răniri; infectiunile diferite, unele de natura specifica: morvâ, durinâ, tuberculoza; alteori de natura neoplazicâ: tumoare, cancer. Semne. - Umflarea, durerea, ferbinţeala unuia sau ambelor testicule, orchita putând fi simpla sau dubla. Animalul sta cu picioarele posterioare îndepâiate; se deplasează greoi, arată durere, nelinişte, înţepenea’a mijlocului. Nu mai mănâncă, stă tiist şi zace cu febră mare. La Carnivore, se poate observa în plus vărsături. Uneori inflamaţia poate merge în sus, pe întreg cordonul testicular, a-jungând până în abdomen, dând loc, în cazurile in-fecţioase, la peri-tonitâ sau infec-ţiune generală. A nu se confunda cu hernia ingvi-aalâ. O. durează, o-bişnuit, 6-8 zile, când se termină cu vindecarea sau cu supuraţia, agravarea simptome-lor, apariţia unui punct abcedat ce sparge, sau răspândirea puroiului în tot testiculul, în cazuri mai rare gangrenâ, ori o. devine cronica, organul în-durându-se sau transformându-se în hidrocel, testicul cu apă. Gravă pentru reproducători. Tratament. - Odihnă, cu alimentaţie u-şoară, diuretică. Duşuri reci cu furtunul sau cu irigatorul. Comprese îmbibate cu apă de plumb caldă - pentru erbivorele mari - comprese umede cu apă boricată pentru carnivore. Ungerea întregei părţi inflamate cu onguent populeum laudani-zat sau cu pomadă beladoncxtă sau cam-forată, aplicând tratamentul cu perseverenţă, uneori chiar câteva săptămâni până să obţinem o vindecare definitivă. Dacă apare supuraţie, se va puncţiona abcesul cât mai din vreme. In caz de gangrenâ, se va practica castrarea neîntârziată a animalului; la fel şi în cazul o. neopla-zice, tumori maligne sau benigne. Intern: solicitat de sodiu, urotropină, laxative, diuretice. G. Râd. Cal. OBCIC - Sin. răscrucea, este o piesa la căruţe, de care se prinde şleaurile hamului. Fig. 514 - Oreodoxa. Inflorescenţă; floare bărbătească; floare femeiască; fruct ORCICAR - Sin. valul ştreangului, juvaţ laţ, ochiul ce se face la capătul şleaului sau ştreangului. ORCINĂ - Chim. - C6 Hs CH3 (OH)2 - Ho-molog superior al resorcinei, cu două funcţiuni fenolice. Se obţine prin extracţii din plantele Rocella şi Lecanora, prin tratare cu var şi distilare sau prin sinteză. Substanţă albă, cristalină, dulceagă, ce dq cu amoniacul, în prezenţa aerului, o substanţă colorantă roşie. ORDIN - Biol. - Grup intermediar între clasă şi familie în clasificările zoologice şi botanice. OREOCHLOA - Bot - Gen de plante perene, din fam. Gramineae, trib Pappop-horee, caracterizat prin lipsa bracteelor la baza ramurilor panicolului. Panicolul simplu, cu spiculeţe dispuse pe două şiruri, longitudinale, Dinţii laterali ai pa- 291 OREODAPHNE - OREZ leilor inferioare sunt slab desvoltaţi, iiind reprezentaţi prin nişte bobi mici ob-tuşi sau ascuţiţi. OREODAPHNE - Bot - Gen din fam. Lau-rineae, trib Perseaceae. Cuprinde arbori &au arbuşti, răspândiţi, cea mai mare parte* prin America tropicala, Africa australa. Seminţele acestor arbori au embrion gros şi cărnos, adesea bogat în materii grase. OREODOXA. - Bot. - Gen de plante din familia Palmaceae-Ceroxylinae. Palmieri înalţi sau mijlocii, cu tulpina columnarâ şi frunze regulat pinate; inflorescenţe mari cu ramuri pendente, adesea lânoase, cu flori mascule izbitoare prin anterele lor neobicinuit de mari. Genul cuprinde 6 specii în America tropicala şi insulele Antile. O. regia H.B.K., din Antile, e renumit pentru frumuseţea sa; O. oleracea Mart., serveşte în Antile ca planta alimentara şi e u-nul din palmierii cei mai înalţi. P. Cretz. OREŞNIŢĂ. -Bot. - Sin.: bo-buşor, ciuni, fa-solicâ, mdzdri-câ. Lathyrus tu-berosus L. Plantă erbacee perena, g 1 a b r â, din familia Le-guminosae-Pa-pilionatae, cu rizom filiform, ramificat, cu o pereche de fo-liole oblonge; flori roşii-pur-purii, plăcut mirositoare, dispuse în raceme multiflore; fructele sunt pastai linear-oblonge; La punctele de ramificaţie ale rizomelor s e afla umflaturi tuberculiforme, cărnoase ,de mărimea unei alune, comestibile. Prin locuri cultivate, fâneţe şi livezi. Iunie-August. Plantă meliferă. P. Cretz. OREŢ - Piscic - Sin horez, horeţ - v. ac. OREZ - Fit. - Oryza sativa - v. ac. Francez: riz; italian: riso; englez: rice; german: Reis. Plantă din fam. Gramineae. Provine din orezul sălbatec şi origina lui ar fi: India de est, lava, Ceylon, Egipt, etc. Este p’ahta orientului, unde se cultiva su-ieţe foarte mari - în Asia circa 80 milioa- ne ha - şi constitue hrana principala a peste o treime din populaţia globului. In orient, se fabrică din O. şi diferite băuturi alcoolice — Arrak, Sahki sau Sake Folosit exclusiv în alimentaţie, provoacc boala beri-beri, o avitaminoză, analodgc pelagrei, dela noi. Se crede că îri Europa l-au introdus Maurii. Acum se cultivă în Italia, Spania, Turcia, Grecia, Portugalia. Bulgaria, Rusia, România şi Ungaria. In Europa, o. decorticat se foloseşte în bu câtărie, fiind uşor digestibil, la fabricarea amidonului, pudrei, etc. Resturile rezultate deîa decorticare, ser vesc ca nutreţ pentm animale. Se cultivă Fig. 516 - Arătură pentru orez şi în America Carolina, Florida, Brazilia. Merge spre nord până la 45» latitudine. In lava, unde clima li este foarte prielnică, poate da 2 recolte pe an. A colo, unde dă o recoltă şi se menţine încă vremea favorabilă, o. lăstăreşte şi poate da o coasă pentru nutreţ. La noi reuşeşte în Banat, unde şe cultiva de pe la anul 1762, în şesul Dunării, şi în Do* brogea. Acum - 1938 - la noi se cultiva circa 300 ha cu o. In Banat, se cultivă cea mai mare suprafaţă - circa 200 ha - la domeniul Banloc. In jud. Ilfov cultivă d-nii Egon Nasta şi ing. Munteanu, în Ialomiţa d. M. Cantacuzino şi în Cadrilater câţiva agricultori mici. In special ing. hidrolog P. Munteanu se ocupă în deaproape cu chestiunile legate de cultura o. în ţara noastră. La noi se consumă pâna la 5000 vagoane orez anual, aşa încât dacă a preciem recolta la 2000 kg/ha., ar trebui să cultivăm o suprafaţă de aproape 2500G ha., ca să satisfacem consumul intern. In afară de fruct, care se foloseşte în nutriţia oamenilor, se folosesc şi paiele ca aşternut la vite, la împletituri, la fabri carea hârtiei, etc. Bobul conţine până lc 75°/o amidon şi numai circa 8% materii a-zotoase, aceasta făcându-1 impropriu pentru fabricarea pâinii. Din rădăcini se pot fabrica perii. OREZ 292 Rădăcina este fasciculata şi superficiala. Tulpina - paiul - de circa 1,25 m. înălţime, subţire şi rezistenta. Inflorescenţa este un panicul ca la meiu şi ovâz. Spiculeţele uniflore. Floarea es»te hermafrodita. Fecundgţia alogama. Sunt varietăţi aristate şi nearistate. Bobul este o ca-riopsă, îmbrăcat de o coaje groasă şi tare care trebue îndepărtata prin decorticare. Fig. 517 - Irigarea orezăriei Soiuri. Se disting după prezenţa sau absenţa aristelor, după culoarea acestora, după epoca de vegetaţie, etc. La noi se găseau diferite soiuri: Ranghino. Origina-rio-Chinesse, etc., care acum fiind amestecate, formează o populaţie neomogenă. D. Egon Nasta a introdus mai multe soiuri bulgăreşti şi italiene, dintre care a preie-rat, deocamdată, soiurile bulgăreşti Pembe şi Biaz-Arpa speciale pentru pregătirea pilafului. D-sa are mai multe soiuri în cercetare, printre care şi selecţiuni dela Banloc. D. Cipăianu a extras din popu-îaţiunile dela Banloc mai multe linii de o., foarte potrivite pentru clima noastră. Banloc ameliorat este un o. ce nu are caracterele fixate. In Italia se cultiva soiurile: Pugl’one, Bertone, Melghella, Or-tiglia, O de Piemont, Mezza - resla, O de Carolina, etc. In ce priveşte clasificarea, Kornicke face o singură specie Oryza sativa, cu 39 varietăţi. Becker Dillingen împarte grupa Oryzeae în speciile: a - Zizania aqualica-: b - Oryza sativa - cu varietatea glutincsc-; c - Oryza montana şi d - Oryza punctate?, iorma sălbatecă care se găseşte în A-frica. Intr'o clasificaţie mai generală, se fac următoarele forme culturale: O. utilissima, care cuprinde soiurile cele mai bune pentru hrana omului; O. glutinosa sau o. vâscos care pe lângă amidon conţine zahăr . şi dextrine şi din el se prepară un clei; O*, montana, care nu necesită apă în timpul vegetaţiei - primele doua forme e-xista şi în clasiiicaîia lui Kornicke. Muzeul din Calcuta păstreaza 1000 probe de soiuri de O., iar în Japonia^ se numără dirca 140C-soiuri. ^ Clima. O. cere - să stea cu picioarele în apă şi cu capul la soare - apă şi căldură. In ciele 140-180' zile o. trebue să înrhagazineze 3000—4000° C. La noi, jepoca de vegetaţie durează circa \ 130 zile -soiuri timpurii - şi însumjează circa: 25000 C. Vânturile împeaecă semănatul, poartă apa în valuri şi astfel poate desrădăcina plantulele tinere, iar mai târziu, vântul poate provoca căderea o. Solul: argilos până la lutos care-să se poată iriga şi care să nu lase apa să se infiltreze uşor. In special, subsolul trebue să fie mai dens spre a opri apa dela infiltrare. Marecajiile naturale sunt potrivite pentru cultura o. Se cere ca solul să fie bogat în potasiu şi sa nu-i lipsească nici calciul. Solul se ară adânc toamna. Primăvara se ară din nou şi se repară digurile. înainte de semănat se face submer-siunea terenului cu o pânză de apă de- 5—10 cm. înălţime. După aceasta se nivelează solul de către lucrători cu sapele., sau cu netezitorul special purtat de animale. Din cauza acoperirii cu apă, se slrică proprietăţile fizice, biologice şi chiar cele chimice ale solului. Pentru remedierea a-cestor neajunsuri se recurge la: evacuarea apei din timp în timp, pentru a permite o aerisire mai bogată a solului; a-rături adânci şi la timp oportun; asola- Fig. 518 - Parcele de orez irigate 293 OREZ raent potrivit;* îngrăşăminte şi amendamente, care sâ îmbogăţească solul şi în special să-i înlăture acidifierea, care se produce. Apa tiebue să iie suficientă, să aibă o temperatură de circa 159 C. şi compoziţie chimică favorabila. După natura solului, pierderile şi consumul de apă se ridică la circa 2-5 litri pe secundă la ha. In compoziţia apei este bine să existe calciu, căci altfel umezeala mare acidifică solul. Apa trebue să fie bine aerată, să •conţină oxigen. Rotaţia. O. se cultivă dupâ ogor sterp, trifoiu, porumb sau după sine însuşi. Jn Italia, terenul este ocupat trei ani cu alte plante : porumb, grâu, trifoiu şi apoi uimează trei ani în şir de o. In cazul culturilor permanente de o. se epuizează solul şi se poale desvolta şi paludismul. Adesea, cultura o. se combina cu creşte-iea peştelui care se face în iazuri - cazul dela Banloc-Banat. îngrăşăminte. O recoltă de o. de 4000 kg./ha, extrage din sol circa 80 kg/ha azot, 45 kg/ha fosfor, 70 kg/ha potasiu şi 30 kg/ha calciu. Câte odată, apele de irigaţie sunt bogate în săruri şi astfel nu este nevoie de multe îngrăşăminte. In a- Pig. 520 - Orezul la începutul vegetaţiei şezarile temporare, solul primeşte bălegar la planta premergătoare. Ca supliment la bălegar se poate da şi îngrăşământ cu fosfor direct culturii de o. Deasemenea şi celelalte îngrăşăminte chimice se pot ad ministra direct la semănat sau la prima evacuare a apei. - după răsărire. Parcelarea, nivelarea şl îndiguirea orezâriei - amenajarea orezâriei - se face din toamnă şi se complectează în primăvară, avându-se în vedere sursa de apă, înclinaţia terenului, metoda de irigaţie, etc. Parcelele sau tablele indi guiţe se fac obişnuit de circa 0,5 ha iar înălţimea digurilor poate varia dela 0,5-1 m. Semănatul. La noi are loc dela începutul până la mij locul lui Maiu, dacă tempe ratura se menţine peste 12^ C. Sămânţă se înmoaie în prealabil în apă ,timp de 43 ere. I se poate aplica şi tratamente anticriptogamice cu soluţie de sulfat de cupru, etc. Semănatul se poate face cu mâna prin împrăştiere în apa turburată de un nivelator tras de cai. Apa aceasta depunând mâlul care Fig. 521 - Orez însămânţat de o luna este în suspensie, depune şi acopere In trucâtva şi sămânţa de O. In terenul uscat - neinundat încă - se seamănă, se grăpează şi apoi se inundă cu o pânză de apâ înaltă de 5-10 cm. Prin împrăştiere se dă pâna la 160 kg ha sămânţă. Semănatul se poate face şi în rânduri cu mâna pe terenul după care s'a evacuat apa şi pe care s'au tras rigole cu un marcator. Operaţia aceasta este costisitoare şi înceată. Semănatul cu maşina specială la 25-30 cm. distanţă se face atât pe terenul uscat cât şi pe tere nul dupâ care a fost evacuată apa. Se poate semăna o. şi în răsadniţe şi apoi se transplantează. La o. se caută o înfră- Q$EZ> 294 tise puternica, pentru câ toţi fraţii se des-~/oltd şi asţlel se poate iace economie de sămânţă.: Lucrări de întreţinere. Dupâ semănat, stratul de apa , de circa 5 cm. grosime trehue^sâ stagneze pânâ ce a râsârit o. Dupâ aceastq^se poate evacua apa, pen- Fig. 522 - Orez la înspicare îru ca o. sd-şi Intareascâ râdâcina. Dupd circa 10 zile se inundă din nou ,însâ încet ca sa nu se desrâdâcineze o. Nivelul apei se va ridica pe mâsurâ ce progresează vegetaţia - 10-40 cm. Frunzele plantei trehue sâ fie afarâ din apâ spre a asimila, etc. In tot timpul vegetaţiei, apa nu tre-bue să stagneze, ci va circula foarte încet, însă va circula pânâ aproape de maturitate. In unele ţâri se evacueazâ apa şi în timpul înfrăţirii şi apoi se inundâ din nou. Sunt şi forme - O. montana - care nu cer sâ fie irigate, dar care nu dau pro- Fig. 523 - Prâşitul mecanic al orezului efcucţii mari. Orezurile de producţie mare sunt cele aeuatice. Ca lucrâri de întreţinere, plivitul este o lucrare foarte nece-sarâ. Mohorul - Panicum Crus-galli - şi Scirpus dau mult de lucru fiindcâ se a-amână Ia începutul vegetaţiei cu o. Deasemenea, muşchii pot cauza pagube. Algele când sunt puţine se crede câ ar fi favorabile fiindcă ar îmbogăţi atmosfera în oxigen. Când mâtasa broaştei - Spiro-gyra - este multâ, poate aduce pagube mari, dacă nu se adună dela suprafaţa apei unde formează o ţesătură deasă, care poate asfixia o. sau se combate prin evacuarea apei câteva zile. Când o. este semânat în rânduri şi este foarte îmburue-nat, se poate prâşi cu sapele şi se com-plecteazâ prin plivirea cu mâna pe rând. Existâ şi maşini speciale pentru prăşit. Asupra tuturoj lucrârilor, îngrâjşâminte, combaterea paraziţilor, etc., trebuie făcute experienţe la noi în ţară şi scoase concluzii specifice nouă. In ce priveşte paraziţii animali şi vegetali, o. nu prea este atacat. Ii! produc totuşi pagube . Nepa cinerea - scjorpionul de apă; apoi, pătarea frunzelor Asco-chyta orizae - şi în special estej periculoasă ciuma o. sau brusone care ataca întreaga plantâ sub forma de pete ruginii, putând sâ-i cauzeze moartea. Prin cultura îngrijitâ, asolament, evacuări de Fig. 524 - Recolta orezului apă la timp oportun şi îmbunătăţirea solului, se pot evita sau micşora pagubele ce provoacă unii paraziţi, iar alţii trebue încă studiaţi experimental. Recolta. La noi o. se coace în cursul lunei Septembrie. Se recoltează când s'au întârit boabele. Alegerea timpului de recoltă, după gradul de coacere, este de foarte mare importanţă, căci o recoltare timpurie dă calitate inferioară ,iar o recoltare întârziată este întovărăşită de scuturarea boabelor. înainte de recolta cu câteva zile, se e-vacueazâ apa pentru a se putea usca terenul. Se recoltează cu secera, mănunchi! se usucă la soare 1-3 zile şi apoi se leagă în snopi. Treeratul se face după ce s'O: terminat uscarea. Pentru a nu se sparge boabe multe, se reduc şinele depe toba maşinii de treerat, la jumătate, iar turaţia se micşorează. Când o. treerat este încă 295: ORFUS - ORIE umed, se usucâ în instalaţii speciale. In magazie o. se vântura, se lopâteazâ şi nu se aşează decât în straturi de 30-50 cm. grosime. ' Produce 1000-1500 kg'ha în orezâriile permanente şi 2000-3000-4000 kg'ha în o-xezăriile temporare - acelea unde se practica un asoiament. Se citează cazuri de producţie de 6000 kg'ha. La noi în ţară, produce 1600-2800 kg/ha boabe. Greutatea unui hectolitru - nedecorticat - este de circa 45 kg. Coaja - tărâţa - poate reprezenta 15-20%, iar pleava circa 20°/o din greutatea bobului brut. O. decorticat are 72-80 kg. greutatea hectolitricâ. Produce şi circa 3500 kg/ha paie care sunt bune numai ca aşternut - în ţară la noi. Venitul net produse la ha. la noi variază între limite extrem de mari. Decorticarea şi polizarea. După uscare, bobul trebue să fie curăţit de plevi şi de coaje. In mori speciale, se îndepărtează plevile şi pericarpul bobului, prin pietre Fig. 525 - Maşină de transplantat, orez ca acelea de moară şi prin dispozitive de frecare, alcătuite din pietre şi cauciuc, etc. Alegerea pe calităţi se face prin nişte trioare specia1 e. După aceasta o. este comestibil şi se dă în comerţ. Adesea, o. de calitate se lustrueşte în mod special, cu diferite preparate de gli-cerină, sirop de sfeclă, praf de zinc ,etc. Amil. Vas. ORFUS GEMNORUM - Piscic - Sin. Leu-dscus virgo - v. ac. ORGAN - Biol. - O parte din corpul u-nei fiinţe, alcătuită din ţesuturi diferenţiate, ce îndeplineşte o anumită funcţiune. Ex. ochiul, rinichiul, etc. Maş. - O. se spune unei părţi dintr'o maşină. ORGANISM. Biol. - Totalitatea organelor care formează corpul unei fiinţe vieţuitoare. Se caracterizează prin puterea de vieţuire ce o are, datorită funcţionării tuturor organelor sale. ORGYA ANTIQUA - Ent. - Lepidopter li-parid, cu dimorfism sexual pronunţat, po-lifag. Fig. 526 - Transplantatul orezului Masculul mic, aripat, cu aripile anterioare brun-închis, cele posterioare mai deschise. Femela mai mare: lungă de 18-20 mm. şi groasă de 10 mm., nearipată, ce-nuşiu-brună, cu peri bruni. Hibernează sub formă de ouă, care sunt depuse pe gogoşile din care au ieşit femelele sau pe frunzele vecine. Omizile ies în Mai. Sunt de maximum 4 cm. lungime, cenuşiu închis cu o bandă dorsală neagră şi benzi transversale galbene. Sunt acoperite cu peri negri şi galbeni. Tratamentul constă în strângerea ouă-lor, şi arderea sau îngroparea lor la cel Fig. 527 - Nivelarea terenului puţin 50 cm. adâncime şi stropirile cu soluţii arsenicale, după înflorirea arborilor. ORHITA - Med. - Vet. - Sin. orchita - v« ac. ORIE - Pese - Sculă pescărească, formată dintr'o plasă în formă de sac, larg ORIENTĂRI - ORIZONT 296 deschisa la gură, cu care se pescuieşte din luntre, trdgându-se In urma acesteia. Este folosita aproape numai pe cursul inferior al râurilor, la apa adâncd şi în deosebi pentru somn. ORIENTĂRI. - Top - Unghiul pe care un aliniament îl face cu o direcţie anumita fixa, se numeşte orientare. Direcţia fixa se a ia de regula meridianul locului, adicd di-" Fig. 528 - Orezul gata de transplantat lecţia N-S. Presupunem câ suntem cu aparatul în O. şi voim sâ mâsurâm unghiul AOB. Vom viza succesiv spre A şi B. citind pe rând numărul de grade depe cercul orizontal. Din diferenţa între cele doua citiri obţinem valoarea unghiului. In loc a mâsura unghiul vom determina unghiul pe care fiecare din laturile OA şi OB îl face cu o direcţie fixa anumită; vom obţine orientările laturilor unghiului. în cazul ca direcţia fixa e chiar spre unul din punctele cardinale de obiceiu N. a-vem orizontul. In figura se vede câ orientarea dreptei OB este wi=unghiul NQB, iar orientarea dreptei Ofi. este w2=unghiul NOA. Deci unghiul AOB = 3600—(w2—w^. Fig. 532. In acelaş timp pe lângâ unghiul obţinut, am putut determina pe teren şi fixa pe un plan orientările lăturilor unghiului faţă de o aceeaşi direcţie. Orientarea unei drepte este diferita dupâ direcţia în căre se consideră dreaptă. Dreapta O.B. ăre ca orientare NOB — W2 + 180. Cele doua azimuturi, w* şi w-2 sunt orientările directă şi inversă ale aliniamentului OB. Cele douâ orientări ale unui aliniament diferă între ele cu 180. In topografie, orientarea unui aliniament şi distanţa lui ne dau coordonatele punctelor de extremitate,, adicâ elementele — abscisa şi ordonata — cu ajutorul cărora diferitele puncte ridicate se pot *fixa pe un plan faţă de o sistemă de axe rectangulare. In fig. 533 un punct B are ca abcisă dreapta O P = Q B‘ == X şi ca ordonată pe O Q = P B = Y. Din triunghiul O B Q; x ~ d sin w y — d cos w Faţă de un punct O, luat ca origina, cu ajutorul acestor două elemente se poate fixa poziţia unui alt punct B pe care ram ridicat pe teren prin orientare şi distanţă. A. L ORIGANUM. - Bot. - Gen de plantă erbacee din fam. Labiate, cu frunze opuse sau verticilate, lipsite de stipele; flori hermafrodite, neregulate ; .caliciul 5 dinţat sau fidat pe o lăture până la bază; fructul format din 4 nucule închise în caliciu. Are două specii: O. vulgare - şovârv * O Majoiana' - maghiran v. aq. ORIZONT. Agrogeol - Sin. jstrat morfologic. Strat disiinct de pământ, |care poartă caracteristicile condiţiunilor sub care s'a format : intensitatea şi durataj climei, -vegetaţiei, vieţii organizate dinj sol, configuraţiei terenului, capacităţii * şi circulaţiei apei şi a sărurilor, etc. (fcând cercetăm profilul din punct de vedere morfologic, trebue să studiem o. şi in acest caz împărţirea solurilor se face pe tipuri de sol : pcdzol, sol de pădure, cernoziom, etc. Numele o. se exprimă prin primele litere ale alfabetului: A. B. C. D. începând dela suprafaţă. Aceste simboluri indică şi caracterele morfologice, fizice şi chimice a'e o. astfel : Orizontul A. la cernoziom este bogat în humus, deci culoarea, structura şi celelalte proprietăţi vor diferi de orizontul A. dela podzol, pe când o. notat cu B. indică în majoritatea cazurilor Fig. 529 - Transplantarea orezului un o. de acumulaţie a fierului, manganu-lui, etc., iar o. notat cu C. este bogat în carbonaţi. Când există D. acesta este cü gips sau însăş roca mumă. O. se mai numesc şi dupâ materialul predominant : o. humus, o. cu fier, o. cu carbonaţi, o ilu-vial, o. eluvial, etc. Un sol are 1-3-4 o. depinzând aceasta de tipul de sol, respectiv de gradul de solificaţie $i -degradare. La multe soluri, în acelaşi o. sunt diferenţieri morfologice şi chiar chimice 297 dând naştere la sub-orizonturi. Aşa de «z: la solul de pâdure o. notat cu A. poate avea 1-3 suborizonturi. Acestea se notează cu aceiaşi litera ca şi o. câreia penate, foliolele învolucrului nepenate sau lipsesc, florile dispuse în umbele neregulate, albe, roşietice sau albastre, ovar acoperit cu peri setoşi. Fruct mai Fig. 530 - Nivelarea sub apa a terenului pentru orez la Vasilaţi-Ilfov i se adaugă şi numărul de ordine al succesiunii : Ai, A2 ... Bi, B3 .., v. profil, lip de sol. Amil. Vas. - Astr. - Un observator aşezat deasupra pământului, bunăoară într'un balon, într'un punct A., prinde cu vederea o suprafaţă circulară pe pământ, dată de intersecţia conului format de razele vizuale ce pleacă din ochiul observatorului cu sfera pămânească. Această suprafaţă circulară se numeşte o. aparent al punctului A, şi este cu atât mai mare cu cât observatorul se găseşte la înălţime mai mare. O. adevărat este curba după care un plan orizontal ce trece prin ochiul observatorului taie sfera cerească. Astrele sunt vizibile în spaţiul cuprins între o. adevărat şi cel aparent. In topografie, când vizăm cu o lunetă de |ur împrejurul punctului unde se găseşte fixat aparatul, spunem că am făcut un tur de o. ORLAYA. - Bot. - Gen de p'antă erbacee din fam. Umbellîferae, cu frunze 2-3 ori târziu aculeat sau adeseori prevăzut cu peri rifiizi, uncinaţi. Are două specii. Prima, O grandiflora - L. Hoffm. are Fig. 531 - Spic, boabe îmbrăcate şi boabe coapte de orez ORLEAN - ORLOFF 29a fiunze dublu sau triplu penate, foliolele divizate în lacinii scurte, lanceolate sau liniare, petale marginale radiante cu mult mai lungi decât ovarul. Fructul munit cu sete uncinate ; înfloreşte în Iunie August, I B Fig. 532 - Orientările laturilor unui unghiu prin fâneţe, semănaturi, pe dealuri calcaroase. A doua, O. ad-pressa - Simk. are tulpina mai debila, frunzele mai îngust sectate, florile cu mult mai scurte, alipite de fructe şi nu sunt patente faţa de pereţii fructelor. Se întâlneşte pe la Mehadia. ORLEAN. - Chim. - Substanţa coloranta vegetala, care dizolvata în alcali, are culoare roşie. Se extrage din planta Bixa orellana, arbust din regiunile tropicale a 1 e Americii. Serveşte la coloratul 1 â n e i, mâtasei, bumbacului, brânzei, etc. ORLOFF. -Zoot. - Rasa de cai trăpaşi creată în Rusia, de contele O r 1 o f f - Ces-menschi, în a y B (x.yJ ! !y Fig. 533 - Orientarea unui aliniament doua jumătate a veacului al XVIII-lea. Scopul creerii acestei rase de cai a fost, dela început, bine precizat de conte. El a vrut să obţină un tip de cal ideal pentru trăsură, frumos conformat, iute şi elegant la trap, 7^% 'V£r> puternic şi rezistent la drumuri lungi. Nici o rasă de atunci nu întrunea aceste condiţiuni. Contele Orloff, cumpără în anul 1775 un armăsar pur sânge arab, cu preţul de 60 mii ruble aur. Acest superb armăsar de culoare alb-argintie, de talie 153 cm. şi cu 19 perechi de coaste, a fost introdus în herghelia dela Ostrov, lângă Mos- cova, în care se aflau diferite rase de cai. Armăsarul Smetanca, bate în anul 1777 o iapă daneză, care se presupune cd provenea din vechea herghelie Frederiks-borg, unde exista mult sânge nobil spar niol şi napolitan ,obţinându-se un metis foarte frumos ,căruia i se dă numele de Polcan. Totuşi, acest armăsar, deşi moştenise multe calităţi ale tatălui, nu prea plăcea contelui, căci îi lipsea mişcarea umerilor şi încheieturilor. Pentru a corecta aceste defecte Polcan a fost încrucişat cu o iapă olandeză. Trăpaşii olandezi se caracterizau tocmai prin mişcările mlădioase şi deghjate ale picioarelor şi trupului. Din această împerecheri, s'a născut, în anul 1784 faimosul armăjsar Bars I, care reprezenta idealul urmărit de con* tele Orloff. j Bars I, de culoare vânăt-rotatSă, întrunea în el conformaţia ideală dela j Smetanca* constituţia şi dimensiunile scheletului rasei daneze, bogăţia şi lungimea muşchilor precum şi mişcările libere şi mlădioase ale membrelor şi trupului rasei olandeze, formele nobile şi frumoase şi temperamentul viu al rasei arabe. Bars I a funcţionat ca reproducător 17 ani, murind în anul 1808, lăsând următorii produşi, ca altitudini şi conformaţie superiori : Bars I X iapă arabă - Liubeznâi I armăsar negru ; Bars I X iapă engleză - Dobrâi, armăsar vânăt închis ; Bars I X Nevinnaia, nepoata lui Smetanca - Lebedi I, care în urmă dă cele mai renumite linii, pecum şi alţi 8 mânji. Intre timp, herghelia este mutată la Krenovoi, guvernământul Voronej, unde contele Orloff poseda alte moşii întinse. Fig. 534 - Grup de cai Orloff 299 ORLOFF La Hrenovoi, pentru cai de trap, au lost întrebuinţaţi numai descendenţii armăsarului Bars I, încrucişaţi cu iepele crabe, engleze, olandeze, persiene. Caii erau antrenaţi şi încercaţi. Armăsarii şi iepele erau supuşi deopotrivă la Fig. 535 - Armâsar Orloff - probe de viteza şi de fond, începând dela vârsta de 2 ani. Pentru proba de viteza, calul era înhămat la „begunca" de 96 kgr. greutate, sau iarna la sănii uşoare şi mânat la trap cu cea mai mare viteză 200 stânjeni — 427 metri — apoi se întorcea la punctul de plecare, făcând ocolul la pas şi mânat din nou 427 metri. Astfel, se proceda, până când calul parcurgea aceste distanţe de 4 ori. După fiecare dată se nota cu crono-metrul durata parcurgerii distanţei. După cursă, se examina, cu cea mai mare a-tenţie, gradul de oboseală al calului. Pentru probele de fond, contele făcea din timp în timp cu trăpaşii lui distanţe de 20 verste — 21,3 km. — la trap iute, alternat cu pas. Pentru reproducere, se întrebuinţau numai acei cai, care satisfăceau condiţiunile de viteză, de fond şi de exterior. Procedând astfel, contele Orloff a reuşit sâ creeze şi să consolideze rasa de tră- O., care a rămas monopolul lui cât timp a trăit. Se vindeau numai armăsarii cas-Ştraţi şi iepele reformate. După moartea contelui — 1809 — her-Ighelia a fost condusă de Sişchim — 1811-11831 — care a continuat metoda lui de pucru aplicată de Orloff. Sişchin a reuşit pa-şi formeze o herghelie proprie de trăpaşi O., din materialul cel mai bun, luat pin Hrenovoi. Herghelia lui Sişchin, în ¡¡impui acela, a fost unica sursă de procurarea animalelor de prăsilâ din aceasta rasă. Caii se vindeau foarte scump, câş~ tigându-se sume enorme, formându-se astfel şi alte herghelii valoroase de trăpaşi O. Astfel au apărut herghelii: Tulinoff, Ohotnicoff, Voeicoff, Holohvastov, Oznobi-şin şi altele. In consolidarea rasei de trăpaşi O.* rolul lui Sişchin a fost foarte important. El a restabilit genealogia tuturor trăpaşilor din herghelia sa şi cea din Hrenovoi, ceeace a dat posibilitate de pub.icare, chiar în anul 1839, primei cărţi genealogice a trăpaşilor O., care se editeaza până în prezent Gosudarstvennaia Ple-mennaia kniga Râsistâh loşadei. Ultima ediţie, a apărut, în 1936, în 3 volume mari. După Sişchin, herghelia dela Hrenovoi, începu să se ruineze, fiind condusă de oameni nepricepuţi, din care cauză tipul trăpaşului O. consolidat cu atâta muncă, răbdare şi pricepere, era ameninţat să se deformeze. In anul 1845, contesa Orloff vinde, pentru acest motiv, herghelia dela Hrenovoi cu întregul ei efectiv Statului rusesc, care o cumpără cu scopul : de a păstra puritatea tipului de trăpaş Orloff; de a răspândi această valoroasă rasă de cai între crescători; de a mări numărul armăsarilor din depozitele Zemstvelor guber-niale. De data aceasta, numărul hergheliilor particulare de O. a crescut mult, râspân-dindu-se în toate colţurile vastului Imperiu, precum şi în străinătate. înainte de răsboiul mondial, numărul trăpaşilor se Fig. 536 - Iapă Orloff ridica la peste 50% din totalul cailor din hergheliile Rusiei. Tipul O. se modifica conform cerinţelor fiecărei perioade de timp, precum şi conform gusturilor crescătorilor. Unii preferau tipul de trăpaşi mai masiv, mai îndesat, însa mai crud qrloff 300 ctiţii — tipul mai uşor, mai uscat, dai mai iute, toate tipurile însă putând alerga în cursele de trap. La aceste alergări, la începutul lor, caii erau înhămaţi la sânii uşoare, puşi la linie şi pornind cu toţii deodată; calul Fig. 537 - Iepe de prasilâ Orlofi care ajungea la distanţa cea mai mare cel dintâiu şi era în stare sâ mai meargă la trap, pe când ceilalţi concurenţi erau epuizaţi complect, se socotea ca învingător. Aceste concursuri hipice pretindeau cailor alergători, în primul rând fond, calitate atât de valoroasă şi caracteristică trăpaşului O. In anul 1834, se înfiinţează „Societatea imperială a amatorilor trapului", care a avut un rol de seamă în urmărirea vitezei trăpaşului, organizând numeroase şi raţionale concursuri hipice, cu sprijinul direcţiunii . hergheliilor Statului. Mai târziu, concursurile hipice au luat in Rusia ca şi în străinătate o desvoltare atât de mare, iar premiile acordate devenim atât de mari, încât creşterea trăpaşului de sport a devenit foarte rentabilă. In Rusia, în anul 1890, suma premiilor câştigate la concursurile hipice de trap Carccterele energetice. - Caracteristica principală a trăpaşului Oiloff este mersul iui. Mişcările, picioarelor sunt foarte mlădioase şi libere, însoţite de o eleganta m. adiere a întregului corp. Picioarele dinainte se îndoaie mult în timpul mersului. Un bun O., pentru a fi de prima clasa, trebue sâ aibă pe lângă viteză dorită şi o loccmoţiune ătât de lină şi fără a sdruncina, încât „de i s'ăr pune pe spinare un pahar plin cu apă în goana mare, £a nu se verse nici o picătură"'. In timpul do ia-ă, în U. R. S. S., se a-cordâ o alenţie deosebita creşterii trăpaşului Orloii, ca rasă principală amelio-lătcare a cailor de ham. In baza creşterii cctuale a trăpaşului stau următoarele principii : se creşte trăpaşul după standardul stabilit; realizarea acestei probleme so obţine prin selecţie individuală, în cadrul celor mai valoroase linii d» sânge, prin combinarea acestor linii între ele în raport cu scopul urrnarit; criteriul principal de selecţie se bazează pe performanţele individuale obţinute, ţinând seama, în anumită măsură şi de exterior. ORLOFF 302 Standardele trâpaşilor Orloff şi metişilor Orloff-American stabilite de Institutul de Hipologie : 3 luni 6 luni 1 a n Varietatea Talia Perimetrul Perimetrul , Greutatea Talia Perimetrul Perimetrul Greutatea Talia Perimetrul Perimetrul Greutatea toracelui * fluerului i vie toracelui fluerului vie toracelui j fluerului vie Orloff din Hre- 123 118 15,4 172 lî5) 131 16,5 r 147 153 18 3*8 novoi .... 28 i Orloff .... lin 11* 15 151 131 12*' 16 2^0 144 14i) 18 317 Orloffo-American. 119 H3 15 152 12Ü 128 16 260 144 14V) 18 317 1 1 Varietatea Măsurători Mijlocie actuale Standar mijlociui p. rasa Minimum individual In centimetre Orloff Armăsari Talia .................. Perimetrul toracelui Perimetrul fluerului Greutatea vie kg. Iepe Talia .................. Perimetrul toracelui Perimetrul fluerului Greutatea vie kg. Orloffo- American Armâsari Talia ................. Perimetrul toracelui Perimetrul fluerului Greutatea vie kg. Iepe Talia ................. Perimetrul toracelui Perimetrul fluerului Greutatea vie kg. 158.49 177.49 20 ,24 472 158,08 180,74 19,8 472 155,51 172,40 19,35 451 155,14 174,80 18,92 477 160 182 20,3 535 160 185 19,9 520 159 178 19,7 500 158 180 19,35 490 152 173 19,0 455 150 173 18,5 440 152 173 19,0 455 150 173 18,5 440 STANDARD DE APTITUDINI LA RASA ORLOFF 1. — Viteza constatata la concurul de alergâri la trap: Minimalâ Mijlocie 2 şi 3 ani pe distanţa de 1600 m. 2 minute 35 sec. 4 ani şi mai mare distanţa 2400 m. — 3 min. 42 sec. 4 ani şi mai mare distanţă 3200 m. — 4 min. 55 sec. 2 min. 50 sec. (sau înregistrată în herghelie 3 minute). 4 min. 00 sec. 5 min. 20 sec. 303 ORLOFF 2. — Puterea de tracţiune. la pas - 10 km. - 2 ceasuri de încârcâturâ 1.500 kg. la un coeficient de rezistentă 0,05. La trap - 11 km. - 1 ceas de încărcătură 500 kg. la un coeficient rezistenţa 0,05. Nu se admite aliura de buestru. 3. — Capacitatea constantă de a galopa uşor şi corect« STANDARD DE APTITUDINI LA ORLOFF-AMERICAN. 1. — Viteza constata la concursul de alergâri la trap. Mijlocie 2 şi 3 ani pe distanţa de 1.600 m. - 2 min. 30 sec. 4 ani şi mai mare pe distanţa de 2.400 m - 3 min. 37 sec. 4 ani şi mai mare pe distanţa de 3.200 m - 4 min. 50 sec. Celelalte cerinţe la fel ca şi pentru rasa Orloff. Standardul unei rase arata numai nivelul zootehnic la care a ajuns la un moment dat populaţia acestei rase. Dar rasa o reprezintă elita ei, în special recordiştii, după care se apreciază valoarea zootehnică a linilor de sânge. Evoluţia zooteh- anul 1820 recordul vitezei era „ 1834 „ 1853 „ „ ,, „ 1869 „ 1894 „ ,, ,, ,, 1900 „ ,4 „ „ 1911 ,, 1933 „ „ ,, născut în 1928 din Lovcii şi Udacinaia. El deţine recordul: 1600 m. — 2 m. 5 s., 2400 m. 3 m. 13,1 s. şi 4800 m. 6 m. 47,6 s. Este recordistul modern al trăpaşului Orloff. Cele mai bune linii ale trăpaşului Or-ioii: 1. Linia Proidi prin nepotul ei Varmic. Din această linie s'au distins Barin, Molo-doi 1600 m. 2 m 14 s, Vagram 2 m 18 s, fiii lui Varmic, Barciuc 2 m 12 s şi Reum .2 m 13 s fii lui Barin Molodoi, Muravuşca 2 m 10 s şi Moh 2 m 06 s copii lui Barciuc. Caracterele zootehnice ale acestei linii - viteza şi precocitatea, dar talia mică. 2. Linia Udaloi şi Letucii. Această linie a dat mulţi cai de viteză. Reprezentanţii principali Crepâş şi Ulov. Letucii x Gro-mada fiica lui Udaloi; Gromadnâi tata lui Crepâş şi bunicul lui Ulov reprezintă contopirea ambelor linii. Caracteristica liniei conformaţie foarte frumoasă şi îndesată, tardivitate, mult fond. 3. Linia Lesca. Reprezentată printr'un număr mare de cai cu viteza peste 2 m 20 s. Cei mai de seamă din ei: Meţenai 2 m 14 s fiul lui Malcişca 2 m 13 s, Ledoc ~2 m 11,7 s, Curse 2 m 13,4 s şi Breansc 'Z m 12,2 s iiii lui Vojac 2 m 15,5 s. , * 4. Lisia Vorojei cu reprezentanţii: Miac nică a rasei este evoluţia recordiştilor, întrucât ei determină, prin descendenţa lor, ridicarea nivelului standardului rasei. Iată cum a evulat recordul vitezei rasei de trăpaşi Orloff: — 5 m. 45 s. armăsar Bâcioc — 5 m. 44 s. armăsar Pohvalenâi — 5 m. 38 s. armăsar Crolic — 5 m. 00 s. armăsar Poteşnâi — 4 m. 46 s. armăsar Leii — 4 m. 35 s. 3 4 armăsar Pitomeţ — 4 m. 25 s. 7 8 armăsar Crepâş — 4 m. 20 s. armăsar Ulov. 2 m 09 s, Bâli 2 m 12,1 s, Vandal 2 m 11 s, Soroh 2 m 14 s ş. a. Liniile 3 şi 4 se caracterizează prin viteza mare pe distanţe mici, dar au înclinare spre unele defecte de conformaţie şi buestru. 5. Linia Zenit., cunoscută prin fiul acestui armăsar Elborus 2 m 10,5 s, cu fiii lui Bubencic 2 m 10,5 s şi Smeh 2 m 10,6 s, Cazbec 2 m 11,6 s, Crestnic 2 m şi alţii. Caracteristica-viteză, fecunditate slabă şi miopie. 6. Linia Crutoi 2 prin Nedotrog şi Cron-prinţ. Reprezentantul acestei linii armăsarul Lovcii, fiul lui Cronprinţ, se deosebeşte prin o conformaţie foarte frumoasa şi mers întins şi jos v dar mai. ales prin faptul că dela el provine actualul recordist Ulov. Problema ameliorărei trăpaşului O. modern, se rezumă la mărimea taliei, masivităţii, vitezei, fondului şi precocităţii, spre a-i spori capacitatea ca ameliorator al cailor de ham, de munci agricole de cărăuşie şi de militărie. II. Trăpaşul Orloff-American. In perioada între anii 1890—1914, în Rusia ţaristă, au fost importaţi 116 armăsari şi tot atâtea iepe de trăpaşi americani. In timpul răsboiului mondial, importul acesta a încetat şi nu s'a reînoit nici pâriă în pre- pe 3200 m. „ 3200 m. „ 3200 m. „ 3200 m. „ 3200 m. „ 3200 m. „ 3200 m. „ 3200 m. In ORLOFF COMBATANT 304 zent. De regula, armăsarii americani se împerechiau cu iepele O., iar pentru a obţine produşi cât se poate mai iuţi şi frumoşi, se luau pentru metisare cele mai bune iepe O. periclitându-se astfel valoarea zootehnică a rasei O. Metişii ne-iiind supuşi selecţiei raţionale şi riguroase se deosebeau, în massa lor, prin lipsa de omogenitate. Actualmente, din metişii Orloff-American se urmăreşte crearea unei rase aparte: Orloffo-Americană cu 2 tipuri: unul mai masiv, apropiat tipului rasei O., iar altul mai uşor apropiat celui de rasă Americană. Tipul uşor deţine acuma în U. R. S. S. ioate recordurile de viteza, pe distanţe mici, precum şi unele pe distanţe mari şi este reprezentat prin armăsarul Petuşoc. III. Deosebirile principale dintre trăpaşii Qrloff şi Orloffo-Americani: 1. Trăpaşul Orloffo-Arnerican este mai mic. Talia mijlocie 155,5 cm. Armăsari, 155 cm. iepe; perimetrul toracelui 172,4 cm. armăsari, 174,8 cm. iepe; perimetrul flue-rului 19,3 cm. armăsari, 18,9 cm. iepe; gretatea vie 451 kg. armăsari, 447 kg. iepe. 2. Trăpaşul Orloffo-American are constituţie mai uscată şi este mai precoce de cât Orlofful. După formele corporale seamănă mai mult cu Americanul. 3. Trăpaşul American este mai iute mai mobil; locomoţiunile lui sunt mai puţin elegante, dar mai productive, mersul jos, predispoziţia la buestru, mai accentuata. Problemele ameliorării trăpaşului Or-loifo-American: mărirea taliei, vitezei, fondului, precocităţii dar mai ales consolidarea rasei. IV. Rasa Orlofi în România. România a moştenit în Basarabia un frumos efectiv de trăpaşi Orloff, dar nu s'a creat pentru aceasta rasă de cai o herghelie specială d9 Stat sau o secţie de trăpaşi O. pe lângă vreuna din hergheliile de Stat e-xistente, în care să se fi strâns acest material valoros. Iar, hergheliile particulare, cu timpul, s*au desfiinţat aproape toate sau au trecut la creşterea trăpaşului a-merican. Astfel, în prezent trăpaşul O. este pe cale de dispariţie şi de substituire cu cel American. Una din cele mai vechi şi importante herghelii, care există şi azi este acea de ia Micăuţi, proprietatea L. Russo. Această herghelie produce acuma metişi Orloff-Americani. Herghelia veche a d-lui Russo din Macarovca, jud. Soroca, avea cai pur sânge O. masivi, pentru trăsură. Herghelia s'a lichidat în anul 1892, iar, materialul hipic a fost cumpărat pentru Micăuţi. Herghelia veche a d-lui Râşcan Dirijinschi dela Răşcani, jud. Bălţi, a lichidat înainte de răsboiu. Herghelia foarte veche a d-lui Suruceanu dela Suruceni jud. Lăpuşna, a lichidat în preajma răsboiului. Herghelia Teodosie din Teleneşti, jud. Orhei a lichidat în 1910. Herghelia d-lui Tulcianoff dela Ilianovca, jud. Cahul din anul 1923» produce metişi Orloff-American şi trăpaşi Americani. Herghelia d-lui Razo dea Şoldăneşti, jud. Lăpuşna a fost desfiinţată în timpul revoluţiei. Herghelia foarte veche a d-lui Corsacov dela Bălăbăneşti jud. Lăpuşna, poseda trăpaşi O. de origine foarte bună. In 1920 herghelia este "ândutâ îrii întregime d-lui Semigradoff şi mutată la Şişcdni jud. Lăpuişna. Aceasta din urmă herghelie a fost lichidată în anul 1929. Câteva exemplare din ea au fost cumpărate de d. Effremov din ¿om. Leontina jud. Tighina. Herghelia d-lui i Effremov posedă o iapă de pur sânge OL Desdemona din Dunai şi Zabatsovca, precum şi 22 exemplare cu mult sânge O, In aceasta herghelie a funcţionat renumitul armăsar de pur sânge O. Dunai. Ferma Manzâr d’n i”d. T*aMna ,proprietatea Facultăţii de Agronomie din Chişinău, are doua iepe ae pui sânge Or*oit: Zabava din Divnâi şi Zabastovca şi Zamfira din Dunai şi Balada; unul din cei mai buni ar-mâsari din rasa Orloff existent în Basarabia cu numele de Crepâş, născut în anul 1931, provenind din Dunai şi Niagara, un armăsăruş Cadou, născut în 1937 din Crepâş şi Zabava, un armăsăruş Sultan, născut în 1938 din Doru şi Graţia, precum şi 8 iepe metise O. Depozitul de armăsari din Chişinău posedă 2 armăsari de pur sânge O. -Bandit din Dunai şi Zabastovca şi Boga-tân - precum şi frumoase exemplare de metişi Orloff. Camerele de Agricultură, Prefecturile şi Eforiile Păşunilor din judeţele din centrul şi sudul Basarabiei posedă frumoase exemplare de metişi Or-loff. Astfel, cabalinele din centrul şi sudul Basarabiei au suferit o puternică influenţa a trăpaşului Orloff, în special calul coloniştilor germani. N. Perep. ORLOFF COMBATANT. - Avic. - Rasa de găini combatantă, ce se găsea în Rusia, destul de rar, înaintea răsboiului trecut. Exemplarele ce se găsesc, din a-ceastâ rasă, în Anglia şi America sunt inferioare, ca talie, combatantului Orloff din Rusia dinainte de răsboi. Are cap mare; cioc scurt, gros la bază, curbat în jos; ochii roşii; piept puternic; spinare scurtă, largă, înclinată înapoi; coadă de mărime nrjlocie; picioare puternice, cu ghiare galben-închis; greutate 4-5 kg. la cocoş, 3-4 kg. la găină; culoarea penajului: roşcată, albă, neagră sau galbena cu negru şi alb. 305 ORMUZ - ORNAMENTAL Gâini mari, bune pentru încrucişări; carne multa şi gustoasa; ouă mari, de culoare albă. ORMUZ - Bot - Sin. hurmuz - v. ac. ORNAMENTAL. - Hort. - O grâdinâ - v. «c. - pe lângă ronduri, răzoare sau straturi de flori, suprafeţe inierbate, alei şi poteci, cuprinde - deobiceiu - şi un număr de arbori, arbuşti, sau plante orna- Fig. 541 - Orloff-combatant mentale. Acestea îşi găsesc locul şi prin sere, bolţi, pergole ,şosele, etc. In special însă, plantele de ornament, arborii şi arbuştii, au rolul să formeze perspectiva grădinii, fiind elemente decorative importante. Ultimii mai dau umbra şi verdeaţa atât de necesare vara când grădina serveşte ca loc de repaos şi plimbare. împreună cu florile grădinei ei mai formează şi un cadru în care este cuprinsă clădirea, acoperind, prin frunzişul lor, a-zmnrite vecinătăţi urâte care ar strica armonia generală. Atât arborii cât şi arbuştii sunt decorativi prin florile sau frunzele lor, prin forma coroanei, prin direcţia ramurilor — varietăţi plângătoare — prin coloritul de toamnă, al frunzelor şi al fructelor. a - Arborii. Dintre arborii ornamentali, te se folosesc pentru decorarea grădine-lor sunt: Teii, cari dau umbra deasă şi răcoroasă, cu florile lor parfumate. Ei mărginesc străzile şi aleele mai mari, sau sunt sădiţi lângă casă. Arţarii, mai ales cei cu frunza argintie, decorează colţurile mai întunecate ale grădinei. Plopii sunt foarte buni pentru alei sau pentru perdele verzi, în fundul curţilor. Salcâmii, mai cu seamă cei altoiţi. Castanii, cu frunzele mari şi late, dau umbră plăcută. Aleele de castani au un aspect majestos şi sunt foarte indicaţi să mărginească drumul, care duce la vre-o importantă instituţie a satului, cum ar fi căminul cultural, , şcoala primară, monumentul eroilor, etc. Mesteacânii, cu coaja lor albă, fac contraste plăcute în grupul altor arbori cu frunzişul verde închis. Prunii cu frunza roşie sunt deasemenea foarte decorativi. Tot între arborii ornamentali trebuie sa mai punem salcia mirositoare şi salcia plângătoare, care se plantează deobiceiu lângă fântână. b - Arbuştii sunt plante lemnoase, râmi* ficate dela bază, formând tufe ce nu depăşesc 1—2 metri în înălţime. Ei au flori de diferite culori şi servesc să completeze anumite goluri spre marginile grădinei sau parcului. Fig. 542 - Sophora ornamentală Ei nu se plantează izolat, ci în grupuri de o singură sau mai multe specii, formând masive în care cei mai înalţi ocupa locul din centru. Aceste grupuri de arbuşti mai servesc să ascundă vreun zid sau gard urît. De multe ori arborii mai înalţi din fundul grădinei n'ar produce efecte frumoase, dacă nu s'ar planta în faţa lor aceşti arbuşti, care le ascunţi tulpina goală, prelungind verdeaţa până la pajiştea de 20 ORNAMENTAL 306 iarba. Tehnica plantarii lor este aceeaşi ca şi a arborilor roditori. Arbuştii mai recomandabili ar fi următorii : Liliacul alb sau roşu şi liliachiu. Forsitia, arbust care înfloreşte primâ- Fig. 543 - Liliac ornamental înflorit vara devreme. Foarte decorativ prin mulţimea florilor sale de culoare galbena. Lemnul câinesc — Ligustmm — arbust de 2,5—3 m. înălţime care înfloreşte în a doua jumâtate a lunei Mcriu, cu flori albe şi foarte mirositoare. Spirea, arbust foarte ramificat, cu flori multe şi albe, aranjate pe toata lungimea ramurilor sale, care atârna spre pământ, înfloreşte foarte bogat în Aprilie. Mai sunt o serie de arbuşti ornamentali care pot fi răspândiţi, fiind foarte frumoşi şi uşor de îngrijit: Vibumum, cu florile asemănătoare bulgărilor de zăpadă. Ta-marixul care are frunzele ascuţite şi florile roze dispuse pe toată lungimea ramurilor; Budleya, cu florile în ciorchine la extremitatea ramurilor şi altele. Mai sunt încă doi arbuşti importanţi : primul este Buxus, celălalt este tranda -iirul. - v. ac. Buxus este un arbust cu frunzele mici, lucioase, de culoare verde-închis. Popular 39 numeşte merişor. Frunzele rămân şi iarna verzi. Are o varietate piramidala, care se plantează izolat şi alta pitica pentru borduri regulate şi de lunga durată, Nu este pretenţios faţă de teren, putând fi plantat în orice pământ. O bor- dură de buxus se executa în felul următor : Se sapa cu casmaua, pe locul unde va veni viitoarea bordura, o fâşie de teren, lata de 30 cm. lâsându-se pământul pe loc. Prin mijlocul acestei fâşii se întinde o sfoară ; lângă această sfoară se înfige vertical casmaua, făcând un şanţ care are un perete drept şi altul oblic, peste care se arunca pământul. Pueţii de buxus, procurăţi din comerţ se pun din 5 în 5 cm., lipiţi cu rădăcină de peretele ver-ticăl ăl şănţului. După ce ăm ăşezat astfel 4—5 pueţi, jii ţinem cu mâna stângă în această poziţie, iar cu dreapta îi fixăm c.u puţin pământ, luat de pe marginea şcntului şi pus la rădăcină. In modul acesta, plantăm toată bordura. După terminare, revenin* la primii pueţi şi umplem întreg şanţul, presând bine - prin călcare - pământul pe lângă şanţ. j Pe urmă se tund cu foarfecii la aceeaş înălţime şi se udă bine. Plantarea se face fie toamna de vreme, fie primăvara în Aprilie. In fiecare an, spre sfârşitul lui Aprilie, bordurile de buxus se tund cu îngrijire, la aceeaşi înălţime, folosindu-ne în acest scop de o sfoară întinsă la înălţimea necesară şi de o foarfecă specială. Bordurile de buxus servesc pentru a margini răzoarele şi rondurile sau pentru a delimita contururile unei grădini mai mici, de ex.: cea din faţa sau din juru*. unui monument. Plantele urcătoare. Pentru a împodobi Fig. 544 - Prun trilobat ornamentai un balcon sau zid, sau pentru a acoperi un gard putem folosi, în afară de flori urcătoare sau trandafiri urcători, arbuşti care se urcă foarte înalt, 6-15 m. Numărul lor este mare, cei mai cultivaţi la noi sunt următorii: 307 ORNITHOGALUM - OŞNITHOPUS Viţa sălbatică - Ampelopsis - Aceasta creşte până la 10 m. înălţime şi frunzele ei se colorează toamna în roşu. Viţa Weitchii. Are frunzele asemănătoare cu cele de ederă, dar mai mari şi de culoare verde închis. Această viţă se lipeşte singură de ziduri. Bignonia sau Tecoma radicans. Plantă urcătoare cu frunzele lucioase şi florile dispuse în cornete roşii sau galbene. Nu se urcă singură, deaceia trebue ajutată, Clematitele. Sunt numeroase varietăţi de clematite cu flori mari de culori variate: roşu, alb, albastru sau mov. în primii ani după plantare trebue ferită de frigul iernei, acoperind ramurile anuale producătoare de flori. Edera - Hedera Helix - Creşte până la 10-15 m. înălţime, are frunzele persistente. Poligonum Baldschuniacum. Această plantă urcătoare are o creştere foarte repede şi se urcă până la 10 m. înălţime. Are flori albe, mici şi foarte numeroase/ care durează până toamna târziu, când devin rose. Creşte bine şi la semi-umbră. Lonicera. Sunt multe varietăţi de Loni-ceră; unele mirositoare, altele au florile frumos colorate - roşu-arămiu altele frunzele aurii, foarte decorative. Vistarîa sau Glicine. Arbust urcător cu frumoase ciorchine de flori albastre sau albe, care răs pândesc u n parfum p 1 ă-cut. P. St. ORNITHOGALUM - Bot. -Gen de plante din familia Li-liaceae; ierburi bulboase, cu frunze de cele mai multe ori lineare, racem corimbos terminal şi flori albe. Perigonul corolin, hexa-fil cu foliole patente; stami ne 6, hipogine, c u filamente subulate; ovar trilocular; stil triquestru. Fructul e o capsulă membranacee. Din cele cca 80 specii răspândite în zonele temperate, cresc în flora ţării noastre 11 specii. Acestea sunt: O. Boucheanum As-chers., şi O. pyrenaicum L., v. luşcâ; O. Fig. 545 - Ornithogalum fimbriatum tenuifolium Guss. şi O. umbeiiatum L.* v. băluşcă; O. flavescens Lam. cu foliolele perigonului galbene-verzui pe dos cu o dungă verde; O. şpbaerocarpum A. Kera., are foliolele perigonului albe cu dungă verde pe* dos; O. pyramidale L., O. nar~ bonnense L. şi O. comosum L. sunt comune prin câmpii şi semănături; O. refrac- Fig. 546 - Apterix tum Willd,, O. fimbriatum Willd. şi O«, nutans L. cresc sporadic prin ogoare şi locuri aride. P. Cretz. OBNITHOLITE - Geol. - Resturi fosile de pasări. Se găsesc încă din Jurasic şi Cretacic. In miocen, fauna ornitologică este mai bogată. In miocen numărul pasărilor creşte şi mai mult, iar în pliocen apar pasările din Ord. Batitae, cu forme noi ca Apte-ryx în cuaternar, forme ce au dispărut astăzi. ORNITHOLO-GIE - Zool. -Partea zoologiei care se o-cupă cu studiul păsărilor. O R N IT H O-P H I L E - Bot. -Plante la cari fecundaţia este înlesnită şi îndeplinită prin ajutorul păsărilor. Păsările sunt a c e l e a care transportă polenul de- la o plantă la alta. Astfel, colibrii din A merica sudică ajută polinizarea multor specii de Abutilon, de Maxcgxavta nepen-thoides. etc. ORNITHOPUS - Bot. - Gen din fam. Leguminoase - Papilionaceae. Unele specii se cultivă întâmplător ca plante de nutreţ, prin Europa de sud, însă nu au însemnătate pentru noi. rig. 547 - Ornithopus sativus ORNITHORHYNCUS - ORPINGTON 308 ORNITHORHYNCUS PARADOXUS - Zool. -Mamifer din ord. Monotremae, de 50-55 cm. lung. Capul este prelungii cu un cioc, ca de raţă, cu mandibule ce au pe fiecare parte, în tinereţe, doua sau trei masele. Coada lunga de 12—14 cm. este turtită. Capul este acoperit cu pâr. Picioarele sunt scurte. La fiecare picior are 5 Fig. 548 - Ornithorhyncus degete, unite cu o pieliţa, ce se termina cu ghiare. Masculul are la laba posterioa-ră un pinten ascuţit, in care se deschide canalul unei glande, ce secreta o substanţa puţin veninoasa. Inoatâ f. bine. Se hrăneşte cu animaie mici, de apă. Trăeşte in A"s*ralia, în ape stătătoare şi râuri. ORNUS - Bot - Fraximus ornus, frasin de munte sin. mojdrean - v„ ac. OROBANCHACEAE. - Bot. - Familie de plante dicotiledonate simpetale, cuprinzând plante parazite lipsite de ^oro-filă, cu frunze reduse la solzi şi cu flori dispuse în inflorescenţe terminale race-moase, rareori numai una terminală. Flori hermafrodite, rareori unisexuate prin avor-tare, median-simetrice; caliciu liber sau concrescut; corola cu tub bilabiat, labiul superior întreg sau bilobat, cel inferior trilobat; stamine 4, didiname; ovar superior; cârpele 2, mai rar 3; fructul e o capsulă. Familia cuprinde 12 genuri, din care mai importante sunt: Phelipaea, Oroban-che şi Lathraea. P. Cte\z. OROBANCHE. - Bot. - Orobanche L, Gen de plante din familia Orobanchaceae, sunt plante parazite pe fanerogame erbacee, cu tulpinele îngroşate la baza sub pământ, frunzele reduse la scuame alterne; inflorescenţa erectă, cu flori aşezate de jur împrejur. Caliciu 4-6-fidat sau cu numai 2 sepale; corola bilabiată, labiul superior ştirbit sau întreg, cel inferior trilobat; coro a cade numai ia maturitatea fructelor. Speciile cunoscute la noi sunt: C. ramosa L., parazit pe Cânepă, Tutun sau Porumb, Sin. lupoaSe - v. ac.; O. arenaria Bork., parazitează pe Artemisia compestris şi A. vulgaris; O. purpurea Jacq., pe specii de Achillea şi Artemisia; O. coerulescens Steph., pe Artemisia cam-pestris; O. gracilis Sm., parazit pe specii de Genista, Lotus, Trifolium, v. verigei; • O. lutea Baumg., pe Leguminoase, în special Medicago şi Trifolium; O. major L., pe Centaurea şi Echinops; O. sc:iv.»ae Schultz., parazit pe speciile genului Sal-via; O. flava Mart., pe specii de Petasi-tes, Tussilago şi Adenostyles; O. lucorum A. Br. , pe Berberis şi Rubus; O. alba Steph., parazitează pe speciile de La-biatae; O. reticulata Wallr., pe Comp o-see şi Dipsacee; O. vulgaris ?oir., pa a-zit pe speciile de Rubiacee, v. verigel; O. teucrii Hol., pe speciile de Teucrium; O* minor Sutt., pe Trifolium pratense; O. lo-ricata Rchb., pe Artemisia caijnpestris; şi O. picridis Schultz., parazit pej Composee şi Umbelifere. ; P. Cretz. OROBUS - Bot. - Gen de plante din fam. Leguminoase-Papilionaceae, au numeroase specii dintre care mai însemnate: O. niger sin. orâsticâ v. ac.; O. ver-nus-pupezele v. ac. OROHIPPUS - Zool. - Strămoş fosil al ca-ului, aăsit în eocenul sup^rioT în A«* merica. Corespunde cu Hyracotherium, în Europa - Kronacher. Era asemănător ta-pirului; avea patru degete la membrele Fig. 549 - Specii de Orobanche anterioare, trei la cele posterioare, cu-bitus şi radius; tibia şi peroneul nesudate. ORPINGTON. - A vie. - I. Rasă de găini care a fost creiată de către crescătorul englez Wiliam Cook la ferma Orpington« House, lângă St. Gray, în Anglia, unde el s'a ocupat cu formarea acestei rase din anul 1876, până în anul 1886, când a 309 ORTALIS - ORTHOPTERE reuşit sâ arate pentru prima oară varietatea neagra din aceasta rasa, la Palatul de Cristal din Londra. Un alt crescător englez Iosef Partington a împere-chiat, în anul 1891, aceasta rasa astfel formata de Cook, cu rasa Cochin-China, dându-i astfel forme mai grele. Sub a-ceastâ noua înfâţişare a fost câutatâ şi răspândită apoi în toate ţările. Puii cresc repede. Găinile se mulţumesc cu un spa- Fig. 550 - Orpington alb ţiu mic, se îngraşâ repede. Au carne albâ, gustoasa şi piele albâ. Producţia anualâ de oua e de 140-160 bucăţi cu o greutate de 58-70 gr. fiecare. Culoarea cojii e galbena, sau galbenâ cenuşie. Găinile clocesc bine şi cresc puii cu uşurinţa. Greutatea cocoşului 4-4,5 kg., iar a găinii 3,5 kg. Sunt mai multe varietâţi, dintre care cele mai răspândite sunt acelea de culoare galbenă, albă şi neagră. Standardul rasei e următorul: Căpul mic ,acoperit cu pene deasupra ochilor; ciocul puternic, încovoiat; ochii mari, strălucitori; creasta simpla sau bătuta. Cea simpla este de mărime mijlocie şi dreapta, cu 5-6 dinţi de mărime egala; creasta bătută este bine aşezata pe cap, are pe ea numeroase mici ridică-turi, şi se termina către partea dinapoi cu un punct: faţa este roşie, fina; urechile de lungime mijlocie, roşii ,fine; bărbiile de lungime mijlocie, bine rotunjite. Gâtul de lungime mijlocie, puternic, uşor încovoiat. Corpul mare, lat, şi adânc, şi are aproape aceleaşi dimensiuni în ceeace priveşte înălţimea, lâţimea şi lungimea. Pieptul bine desvoltat, lat, adânc; osul pieptului lung şi drept. Spinarea scurta, lată în regiunea umerilor şi are forma încovoiata, din cauza penelor de pe gât şi din coada. Aripile bine formate, lipite de corp. Coa- da scurt încovoiata ; picioarele , scurta, puternice, cu patru degete bine ^depărtate între ele. C. C. Bâte. II. Rasâ de raţe - formatâ în Anglia de acelaş crescător, care a creat rasa de gâini. Este o rasâ mijlocie, cu corpul svelt, subţire, picioare înalte ca la alergătoare. Varietâţi: galbenâ - buff -; albastra. Calitâţi: rasâ buna de came, greutatea corporala 2,7-3,1 kg. Se îngraşâ bine. Produce pe an 120-150 oua de 70-85 grame, de culoare verzuie. Precoce. Nu cloceşte. Creşterea uşoarâ. N. A» ORTALIS. - Ent. - Insecta din Ord. Dip-tere, fam. Muscidae, cu specia cea mat cunoscuta O. cerasi, musca cireşului, care îşi depune ouâle în pulpa fructelor. ORTHANTHA - Bot - Gen de plantâ erbacee din fam. Scrophulariaceae, cu frunze întregi. Flori hermafrodite, numai excepţional albe, marginea labiului superior al corolei dreapta. Stamine 4, di-diname, loculii ovarului cu ovule numeroase. la noi, O. iuţea, creşte pe deaiurî, coline. August-Septembrie. ORTHOPTERE - Ent. - Ordin de insecte cu armatura bucala pentru sfărâmat, metamorfoza incomplectâ, aripile mulţi-nerve. Aripile antenuare sunt transformate în elitre, ce sunt însâ destul de moi. Cele posterioare din contra sunt foarte subţiri şi ss strâng în evantai sub cele Fig. 551 - Grup de gâini Orpington anterioare. Femelele posedă în general un oviscarp. Majoritatea o. sunt ierbivore, unele Mantis, unele Locustide - se hrâ« nesc cu insecte. Se cunosc numeroase specii cam 1500 dintre care vre-o 400 numai în Europa. O. se pot divide în 3 sub ordine: a - Sub. ord. Alergâloare care cuprind« fam. Forticulidce, Blattîdae. ORTHOSIPHON - ORTSTEIN 310 h- Sub. Ord. Mergătoare cu iam. Man-tidae, Phasmidae. c- Sub Ord. Sâritoare cu fam. Grylli-dae, Locustidae, Acrididae. OBTHOSIPHON. - BoJ. - Gen de plante din fam. Labiatate. Cuprinde ierburi vivace, subarbuşti, arbuşti din India orientala, Australia. Frunzele uscate de O. sta-rnineus, arbust originar din Java, se folosesc în contra boalelor de rinichi. ORTHOTRICHUM. - Bot. - Gen de muşchi, caracterizat prin : capsulă sesilă sau scurt pedicelată, scufie conică, cutată longitudinal şi adesea cu peri drepţi. Are numeroase specii ce cresc pe copaci, mai rar pe stânci. Mai cunoscute sunt speciile : O. pallescens; O. stramineum; O. tastigiatum; O. affine. ORTOPEDIE. - Med. - Parte a medicinei al cărei scop este să prevină sau să îndrepte diformităţile corporale, cu deosebire la copii. Gimnastica, o anumită ţinută a corpului sunt uneori suficiente pentru a evita unele diformaţii. Când ele există pot fi îndreptate prin gimnastică, higienă, aparate speciale sau intervenţie chirurgicală. desea este colorată în, alb, roz, verde deschis sau închis din pricina incluziunilor de diferite minerale. E transparentă, translucidă, cu luciu sticlos. Are duritatea 6-6,5, iar greutatea specifică variază între 2,44-2,62. Cristalizează în sistemul cli-norombic şi formează macle, printre care cele mai cunoscute sunt cele de Mann-bach, şi de Karlsbad. Diferitele varietăţi de o. aparţin, mai ales, rocilor cristaline şi sunt printre ele- ORTOZAc - Geol. - Mineral din grupa feldspaţilor, important prin răspândirea sa în natură şi rolul ce are în constituţia rocelor primitive. Este un silicat de aluminiu şi p^ias’u. p",*cr«nui ouHrd înlocuit, parţial, prin sodiu. O* se găseşte fie singură în cristale mari şi în mase la-melare, granuloase sau compacte, fie în roci sub iormă da p:aci sau cnsiaie. In stare pura e incolora sau. hialina, dar a- Fig. 553 - Diverse iorme de cristalizare a ortozei mentele constitutive esenţiale ale graniţelor, gneisului, sienitelor şi porfirelor. Se întâlnesc şi în rocile vulcanice, bunăoară în trahit. Prin descompunere, o. se transformă în caolin, alcalii fiind dizolvaţi şi încorporaţi solului, de unde importanţa o. pentru agricu tură. V. M. ORTOTROP, - Bot. - Organ - tulpină, irunză, ovul - care se desvoltă şi creşte vertical, adică perpendicular în raport cu suprafaţa solului. Plagiotrop se numeşte când creşte în direcţie paralelă cu suprafaţa solului. ORTSTEIN. - Agrogeol. - Sin. alios. Este o formaţiune teroasă rezultată din cimentarea oxizilor hidrataţi de fer, mangan, aluminiu şi de cele mai multe ori humus coloidal, în amestec cu diferite cantităţi de pământ sau nisip. Practic, numim o. un strat continuu format din concreţiuni dese de oxizi hidrataţi de fer, mangan şi de aluminiu, precum şi humus coloidal, strat ce-1 găsim prezent, mai ales, în solurile podzolice. Ca numire, o. e de origine germană - azi generalizat în toate limbile - şi înseamnă piatră minerală. Se crede că o. derivă etimologiceşte dela expresia veche germană Arudstein, în 311 ORTYX - ORYZA care Arad ar fi sinonimul cuvântului mai nou Erz ce înseamnă minereu. După compoziţia mecanică a solului, în care se formează, o. poate avea două forme: 1- Concreţiuni de o. adică formaţiuni singulare, rotunjite, în general având 1-2 mm. diametru, dar putând ajunge şi peste 1 cm. Găsim această foi mă mai ales la solurile argiloase. 2- Orstand sau Ort-steinschicht - strat de o. - un brâu sau o pătură continuă de o, adesea cu multe xamificaţiuni laterale sau adâncituri în spre interior, numit în acest caz o. cu pungi. Această formă ia naştere mai ales în solurile nisipoase prin cimentarea unei fâşii întregi de nisip. Formarea o. în general, are loc numai în prezenţa humusului acid, care provoacă mişcarea sexqui-oxizilor şi aUor combinaţiuni, ce sunt antrenate astfel de apă spre adâncime. In drumul lor, gelurile de coloizi ajung în contact unul cu altul precum şi cu diverşi alţi electroliţi, care provoacă coagularea coloizilor şi cimentează astfel pământul în care se află, dând naştere la formaţiuni de o. de diferite dimensiuni. O« este răspândit, în special, în orizontul B, deci deasupra orizontului cu calciuJ deoarece aici apar electroliţii în cantităţi mai mari, provocând coagularea coloizilor. Simple concreţiuni de o. se formează în solurile mai argiloase, unde apa de infiltraţie pătrunde mai greu printre crăpături şi spaţiile lacunare. Drumul apei schimbându-se mereu, aproape toată massa solului se umple cu timpul cu astfel de concreţiuni. In solurile nisipoase, ooloizii curg odată cu apa spre adâncimi mai mari. Daca în drumul lor întâlnesc o pătura impermeabilă de argilă sau calcar depus, are loc aici o precipitare a substanţelor co-loidale. Prin depunerea lor, coloizii cimentează, încetul cu încetul, tot nisipul de deasupra stratului impermeabil, dând astfel naştere - în loc de concreţiuni izolate - unei pături întregi de o. Vi podzol. ORTYX. - Zool. - Gen de pasăre din Ord. Galinaceae, fam. Tetraonidae, ce cuprinde vre-o 8 specii şi locueşte în A-merica centra'â şi septentrională. C*a mai cunoscută este O. virginiana numită şi potârnichea Americii. ORVET. - Zool. - Anguis fragilis - v. ac. ORYCTES. - Ent. - Gen de insecte, din Fig. 554 - Oryctes nasicornis ord. coleoptere, fam. Scarabeidae sau La-melIicQinae. Specia principală este O. nasicornis, numit astfel pentrucă masculul are un corn destul de mare pe cap, care lipseşte la femelă, fiind înlocuit printr'un tubercul. Are o lungime de 27 mm. şi a- pare în Iunie-Iulie. Femela depune ouă izolate. Larvele trăesc mai mulţi ani, în-veiindu-se într'o materie ca balega, cu formă rotundă. Apoi, se adâncesc în pământ, pentru o nimfoză, care durează două luni şi nu ies afară decât când s'a întărit tegumentul. ORYSSIDAE. - Ent. - Subfamilie din grupa muştelor cu ferestrâu - v. ac., cuprinzând un singur gen oryssa, fară nici o însemnătate economică. ORYZA. - Bot. - Ojyza L. gen de plante din familia Graminaceae-Oryzeae; sunt erburi cu frunze plane, panicule ramificate, spicule racemoase pedicelate, com- ORYZOPSIS 311 prese, hispide şi cu cariopse comprimate. Spicule hermafrodite uniflore; glume doua, concave; palee doua, compres-carenate subegale; stamine 6 şi ovai sesil. Genul acesta cuprinde 20 specii xâspândite în zona tropicala din Australia, Asia, Africa şi America de Sud. A-cestea sunt: O. sativa L. f. spontanea L., în India o-rienta.â, Burma, Cochinchina, Nubia şi Su- Fig. 556 - Oryza: părţile plantei şi floarea dan, Australia boreala; forma de cultură a acestei specii este orezul - v. ac. O. australiensis Dom., în Australia nordica ; Queensland ; O. punctata Kotsch et Steud., în Africa : Nubia; O. Stapfii Rosh., în Africa: Sudan; O, breviligulata A. Chev. et Roehr., în Africa : Sudan; O gla-berrima Steud., în Africa occidentala şi Guinea; O. latifolia Desv., în Antile, Venezuela, Surinam, Brazilia, Paraguay; O. grandiglumis Prod., în Brazilia; O. officinalis Wall., în India orientala şi Malaia ; O. Schweinfurthiana Prod., în Africa centrala ; O. minuta Presl., în Filipine; O, longistaminata A. Chev. et Roehr., în A-frica : Congo, Sudan şi Senegal; O. granulata Nees., în India orientala şi Malaia; O. abromeitiana Prod., în insulele Filipine ; O. brachyantha A. Chev. et Roehr., în Sudan; O. Schlechteri Pilg., în Noua Guinea; O. coarctata Roxb., în India o-rientalâ; O. subulata Nees., în America de Sud : Brazilia şi Paraguay, şi O. De-wildemani Vand., in Africa : Congo. Formele de orez ce se cultiva nu des- cind toate din O. sativa f. spontanea L» cum s'a crezut multa vreme; majoritatea sunt forme de încrucişare cu O. breviligulata A. Chev. et Roehr., O. glaberrima Steud., O. minuta PresL, O. officinalis Wall., ş. a. Formele cele mai numeroase cultivate se affâ în Asia meridionala, în India şi Indochina, centrul de unde s'a« răspândit de fapt aceste forme. Intr'o carte chineza se pomeneşte orezul ca hrana a populaţiei încâ la anul 2800 cl Chr. De aci, prin Corea, cultura acestei cereale a pătruns în Japonia, prin India şi Indo-China în Ceilon, Filipine şi insulele Sonde, ^xistâ date ca orezul se cultiva în Java încâ dela anul 1084 a. Chr. Din India orezul a fost introduş în Persia; pela 1000 a. Chr., şi mai apoi spre nord pânâ în Turkestan. Tot înainte de era noastrâ a fost introdus orezul (în Mesopotamia. Este foarte curios câ orezul n« era cunoscut nici de vechii Babilonieni, nici de Egipteni sau Evrei. Introducerea orezului în Europa mediteranianâ are loc în timpul lui Alexandru Macedon, car® l-a adus din expedifiile sale armate din Fig. 557 - Aparatul sexual al orezului Asia. Abia prin secolul al VII şi VlII-lea orezul începe a fi cultivat ca planta alimentara în regiunea mediteranianâ a Europei, adusâ de Arabi în Egipt, nordul Africei şi în Spania. In America, cultura orezului începe abia în secolul al XVIII-lea, mai întâi în Brazilia, apoi în cele-a^te state. P. Creta» ORYZOPSIS. - Bot. - Gen de plante erbacee din fam. Gramineae, trib Stipee. Panicohil boqat, lax, râsfirat. Spiculetele mici sau potrivite, uniflore. Glumele late, neeaale, ascutite sau obtuse, uneori scurt aristate. Paleile lat ovale, membranacee, la bazâ nu sunt îngroşate, cea inferioară la vâri are o aristâ e&bţire, uşor râsucitâ, ce cade uşor dupâ înflorire. Are trei 313 ORZ specii: O. miliacea; O. virescens ; O. hol-ciforxnis. ORZ. - Fit. -Hordeum sativum. Francez: orge; italian: orzo ; englez : baibley, barley; german : Gerste. I. Istoric, Originâ, Foloase. O. serveşte în alimentaţia animalelor, in industrii şi mai puţin în hrana omului. Este planta ale cârei fructe hrăneşte pe cel mai bun cal din lume: calul arab. Vechii Egipteni foloseau o. în hrana lor zilnică - o. cu 4 şi 6 rânduri - şi din el pregâteau şi o băutura asemânâtoare berei. De asemenea şi Evreii când populau Palestina au cultivat o. din care pregâteau pâine şi-l foloseau şi la hrana animalelor. In China şi India a fost cultivat din timpuri străvechi - circa cu 3000 ani înainte de Hristos. La Grecii vechi, o. se cultiva foarte mult şi era cereala cea mai venerata la ceremonii. Grecii îl mâncau prăjit, sfârâmat şi apoi înmuiat cu apa şi untdelemn. Romanii cultivau o. cu doua rânduri ca o. de toamna şi-l foloseau ca hrana, singur sau amestecat cu grâu, mai ales clasa de jos. S'a gâsit o. şi în palafitele din Elveţia. Se ştie precis ca o. a fost luat în cultura cu mult timp înaintea ovăzului. Ca origina, se afirma - Vavilov - câ o. golaş ar proveni din sud-estul Asiei, iar o. îmbrăcat din nord-estul Africei. Unii autori afirma câ o. cu douâ rânduri - hordeum spontaneum - ar fi planta de origina a oarzelor de astâzi, iar alţii susţin câ planta de originâ ar fi o. cu mai mult» rânduri. Ca foloase, o. are întrebuinţare, în special, în alimentaţia animalelor, în industrie la fabricarea berii, a spirtului, a amidonului, ca arpacaş - în special o. românesc şi rusesc bogat în proteine, ca surogat de cafea şi, mai puţin, direct în alimentaţia oamenilor. Paiele se folosesc şi ele la hrana animalelor, fiind mai nutritive decât cele de grâu. II. Aria Geograficâ. Din cauza perioadei de vegetaţie scurta, o. depăşeşte spre nord, ca altitudine, pe toate celelalte pâ-ioase. In felul acesta, o. de primâvara -în special o. cu 4 rânduri - a ajuns cereala regiunilor nordice. Se cultivâ îs Norvegia, Suedia, Ţările Baltice, Nordul Rusiei, Sudul Angliei, etc. Merge pânâ la 700 latitudine nordică în Norvegia. In Alpt urcă pânâ la circa 1800 m. înălţime. Ia Caucaz urca pânâ la 2700 m.; în Tibet pânâ la 4700 m.; în America de Sud 1« 3500-4000 m., iar în Carpaţi se cultivâ la peste 1400 m. înâlţime. Spre Sud se cultivâ în Africa de Nord, pâtrunzând chiar în oazele din Sahara. In România, Ungaria şi în special în Cehoslovacia, din cauza climei potrivite, o. cu 2 rânduri reuşeşte cel mai bine. O. de toamnâ fiind expus gerurilor, râ-mâne, ca arie geograficâ, în urma o. de primăvară. Acolo unde se cultivâ, o. de Fig. 558 - întinderea .zonei de culturâ a orezului ORZ 314 toamna aduce foarte multe foloase prin faptul ca se coace cel mai de timpuriu şi dâ recolta mai mare ca o. de primăvara. Se cultiva în Jugoslavia, Sudul Ungariei şi României, etc. în România se cultiva cu o. circa lVs milioane hectare anual - circa ll%r din Mg. 559 - Oryzopsis virescenes şi miliacea suprafaţa arabila a ţârii - ocupând, ca întindere locul al treilea, adicâ dupâ porumb şi grâu. Din aceasta întindere 1,4 milioane ha. sunt ocupate cu o. de primăvara şi numai circa 100.000 ha. sunt ocupate cu o. de toamnă. Intensificarea creşterii animalelor reclamă încă să extindem cultura o. cu mai multe rânduri care dă mai multe proteine şi care corespunde mai bine la nutriţia animalelor ; pe când în regiunile mai umede îi prieşte o. cu două rânduri care înmagazinează mai mult amidon şi astfel este mai apt pentru fabricarea berei. In Basarabia, se cultivă peste V? milion ha. cu o.; în Do-brogea peste 300.000 ha.; în Moldova circa 220.000 ha. - în special în sudul provinciei - în judeţele din estul Munteniei aproape 200.000 ha., iar restul suprafeţei este repartizat în celelalte provincii. Cele mai mari suprafeţe ocupate cu o. se găsesc în judeţele : Cetatea-Albă - circa 175.000 ha. ; - Constanţa circa 145.000 ha.; apoi Ismail, Cahul, Tighina, Brăila, Tul-cea, Ialomiţa, R.-Sărat, etc. - câte 80.000- 95.000 ha., în anul 1937. In Transilvania se cultivă în regiunea sub-carpatină. In Europa se cultivă circa 12 milioane hectare cu o., iar, în întreaga lume, circa 23 milioane ha. Producţia de o. în medie pe lumea întreagă este de 1100-1250 kgr. pe ha., iar numai în Europa, recolta medie este de 1200-1400 kgr./ha. - în România media variază în diferiţi ani între 700—1200 kgr./ha. III. Caracterele Botanico-Agricole. Radi-celele embrionare sunt în număr de 5-8. Rădăcinile cpronare sunt fasciculate şi nu se întind adânc în sol. Nici perii radicali nu sunt puternici. Capacitatea de so-lubilizare este mai mică la o. decât la celelalte pâioase. Soiurile dej o. nutante — în special Hanna — au rădăcina ceva mai desvoltată decât soiurile ;erecte. Fig. 560 - Hordeum vulgare - Hordeum hexastichum ' Paiul este lung de 0,80—1,20 m. şi cu 5-8 internoduri. Constituţia anatomică este ca şi la celelalte păioase. Paiul de o. are celuloză mai puţină decât celelalte păioase şi de aceea este mai hrănitor. Paiul este geniculat — îngenunchiat — oferind astfel o rezistenţa mai mare la că- 315 ORZ dere. Este corelaţie pozitiva între rezistenţa paiului şi desvoltarea plevilor — cresc împreuna. Compoziţia chimică a paielor este următoarea — după Kühn: 85/7% substanţă uscată; 3,4% poteină brută; 1,3% grăsimi; 34,7% substanţe extractive neazotate ; 41,8% celuloză şi 4,4% Fig. 561 - Hordeum distichum. - Spic, tulpina, spiculeţ, ovar cu glumele, stigmate şi spiculeţ nefertil cenuşe. Ca nutreţ verde, recoltat în floare şi după înflorire, o. are următoarea compoziţie — Kellner: 31,4% substanţă uscată ; 2,2% proteina brută C,5% grăsimi ; 16.8% substanţe extractive neazotate şi 9,9% celuloză. Plevile sunt aspre şi sili-cioase. Frunzele dispuse alternativ, sunt mai late decât la celelalte cereale şi de culoare mai deschisă. Vârful frunzei este răsucit dela stânga spre dreapta. Ligula este scurta. Urechiuşile — pinteni, auricule, cârlige — sunt mari, înconjurând până la odată şi jumătate paiul. Spicul - inflorescenţa - este compus şi simetric. Nu este terminal. La fiecare articulaţie a rachisului sunt aşezate câte trei spiculeţe - nu unul ca la grâu şi secară. După felul de aşezare al spicule-ţelor, mai apropiate sau' mai îndepărtate între ele, rezultă o. cu 4 şi 6 rânduri. La o. cu 6 rânduri toate trei spiculeţe sunt aşezate pe şase rânduri - 3 deoparte şi 3 de cealaltă parte a rachisului. La o, cu 4 rânduri, deşi toate spiculeţele sunt fertile - deci 6 rânduri ca şi la o. cu şase rânduri - totuşi aici spicui apare cu 4 rânduri fiindcă spciuleţele marginale sunt îngrămădite unul într'altul şi astfel dau impresia că spicul ar avea numai 4 rânduri. La o, cu două rânduri, din fiecare grupă 3 spiculeţe, numai spiculeţul din mijioc este fertil, iar cele două spiculeţe laterale sunt sterile şi rudimentare - sunt mascule- astfel . că spicul are numai 2 rânduri. O are în fiecare spiculeţ câte 1-2 flori dintre care numai una fecundează. Floarea este hermafrodita, cu 3 stamine şi stigmat bifidat. Glumele sunt foarte înguste şi le găsim lângă fiecare spiculeţ. Glumelele îmbracă bobul şi rămân pe bob dupa treerat, exceptând o. golaş, la care bobul se desface de glumele. Glu-mela inferioara este aristata. Peria ba-zala - rudimentul unei axe secundare - şi perii depe ea servesc drept caracter de diferenţiere între soiuri. Lo-diculele, deasemenea pot servi la caracterizare. înflorirea la o. are loc dimineaţa între orele 5-8 - sau dupâ prânz - începe pela ora 4 şi se continuă către seară. La un spic de o. înflorirea se produce mai repede decât la grâu ; la o. însă florile stau deschise mai mult timp decât la grâu. In general, fenundaţia Ia o. este autogamă. La unele varietăţi de o. lodiculele sunt mici, nu deschid floarea şi astfel au loc autofecunda-ţii - în special la H. distichum v. erectum şi H. zeocritum. Varietăţile care înfloresc cu florile deschise pe timp frumos - H. distichum nutans, H. inaequale -pot să primească polen străin şi astfel să aibe loc şi fecundaţie străină. Se afirmă - Zade - că astfel de indivizi sunt mai înclinaţi la infecţii cu sporii tăciunelui sburător. înfloritul are loc în ordinea apariţiei fraţilor. La un spic, înfloritul începe la partea superioară a treimii mijlocii şi de aci urmează către vâri şi bază. O p^ntă înfloreşte în circa 10 zile. Temperatura optimă de înflorire este de 15-20° C. - Becker-Dillingen. / Fig. 562 - Orzoaica ORZ 31$ Bobul - fructul - este o cariopsâ de iormâ ovala, pântecos. La varietdţile îmbrăcate, plevile sunt aderente de bob şi sunt cutate. Cu cât plevile sunt mai cutate, cu atât se afirmă că sunt mai subţiri şi o. va fi mai bogat în amidon. Plevile sunt mai fine în clima umedă şi caldă. Bobul poate fi de culoare galben-^ cruriu, galben-deschis, galben-roşcat sau* cenuşiu. Ploile din timpul recoltei pot schimba culoarea naturală a bobului în-tr'o culoare brunie. Bobul are 8-12 mm. lungime, 4-5 mm. lăţime şi 2-4,5 mm. grosime - Becker. Endospermul la o* este încins de un strat aleuronic compus din 2 până la 4 rânduri de celule, pe când la grâu şi secara stratul aleuronic este compus numai dintr'un rând de celule. O. pentru bere trebue să aibe bobul pântecos, spărtura făinoasă, exteriorul de culoare deschisă cu luciu, cu o greutate absoluta de 36-48 gr., greutate hectolitricâ 66-70 kg., cu energie germinativa - după 72 ore - de 94-96%, conţinutul de apă să îie 12-15°/o, să aibe sub 10% proteine. Pentru bere, cele mai potrivite soiuri sunt cele cu douâ rânduri de boabe. Pentru nutreţ sunt potrivite o. cu mai multe rânduri, dintre care, cel mai puţin pretenţios este o. cu patru rânduri. Greutatea absolută a o. cu 2 rânduri este de 30-35 gr.; la o. cu 4 rânduri 25-49 şi la o. cu 6 rânduri 28-50 gr. Plevile reprezintă 10-12-14% din greutatea bobului îmbrăcat. Compoziţia chimică medie a bobului de o. este următoarea : 86,1% substanţă uscată; 9,9% proteină brută ; 1,9% grăsimi; 62,3% substanţe extractive neazotate şi 5,4% celuloză - după Honcamp. Ca valoare amidon, o. stă pe aceiaşi treaptă cu grâul Seria Erectum Hordeum ischnathe-Forma rum(?) sălbatecă _ o. sălbatec cu 2 rânduri — şi secara care, după Kellner, au: orzul 72 valoarea amidon, grâul 71,3 şi secara 71,3 - aci este considerat o. îmbrăcat. IV. Clasificaţia şi Filogenia. O. fac^ parte din familia Gramineae, genul Hor« deum. Clasificaţia morfologica formează şi la o. punctul central. Se clasifica o* după numărul rândurilor de spiculeţe : O* cu douâ rânduri- orzoaice ; O. cu patni rânduri şi O. cu şase rânduri - de fapt ultimele douâ feluri de orz sunt cu 6 rânduri. Se clasificâ şi dupâ forma spicului: erect - spic drept - şi nutant - spic aplecat în jos. Dupâ timpul în care se sea-mânâ avem!: O. de toamnâ şi O. de prK mâvarâ. Dupâ întrebuinţare : O. de bere şi O. de nutre), etc. Dupâ lungimea epocii de vegetaţie: timpuriu, mijlociu, târzia. Dupâ culoarea bobului: galben, galben-deschis, brun, negru. Dupâ prezenţa, absenţa şi forma aristelor : aristate, mutice - trifúrcate, - ariste aspre, ariste netede. Dupâ cum bobul este sau nuj este îmbrăcat : O. cu bobul imbrâcat în plevi şi O« cu bobul golaş. Dupâ forma şi pilosita-tea bazei bobului. Dupâ dinţâtura glumele! inferioare. Dupâ felul cum este prevâ-zutâ cu perişori peria bazalâ - seta ba-zalâ - adică pedunculul unei flori rudimentare - dela baza bobului; dupâ forma şi pilozitatea lodiculelor; dupâ felul de creştere în stadiul tinereţii, dupâ culoarea frunzei la împâere, dupâ culoarea pintenilor, rezistenţa frunzei faţâ de ger, etc. Dupâ numârul cromozonilor : H. vulgare* intermedium, distichum şi deliciens au 14 cromosomi haploizi, iar H. spontaneus numai 7 cromosomi. Filogenia o. este datâ de urmâtorul arbore genealogic - Zade : Sera Nutans H. spontaneum O. sălbatec cu 2 rânduri — Forma cultivată cu două rân» duri H. distichum erectum — O. cu spiic drept cu 2 rânduri, inclusiv varietatea zeocritum — H. distichum nutans - O. cu 2 rânduri şi spicul aplecat în jos var nuda» — O. golaş cu 2 rânduri Forma cultivată cu şase rânduri H. hexastichum pyrami-datum et parallelum — O. cu 6 rânduri şi cu spicul paralel sau piramidal — H. inaequale — O. cu rândurile neegale. Greşit numit şi O. cu 4 rânduri 4- Forma cu bibul golaş H. inaequale var coeleste, — O. golaş, sau cu rândurile neegale — 317 ORZ V. Soiuri. Ca o. de primâvarâ din Hor-deum distichum nufans, tipul a - periuţa bazalâ şi lodiculele cu perişori unicelu-lari - enumerăm: Ackerraann Bavaria, Boiu german cu paiul de talie mica, spicul nutant. Isaria, soiu german cu paiul de talie mijlocie, rezistent la cădere, bobul pântecos, productiv şi de buna calitate. Pflug, soiu german, cu o forma intensiva şi alta extensiva, puţin pretenţioasa. Hanna a fost folosit la crearea multor soiuri: Dippes Hanna, Heines Han-na, Rimpcus Hanna. Tot a’ci este şi o. de provenienţa cehoslovaca Hanna, unul dintre cele mai bune şi extinse soiuri de o. Are paiul de talie mijlocie, relativ rezistent, spicul mijlociu, bine îndesat, bobul greu, cu plevi puţine şi fârâ mari pretenţii. Soiurile din tipul a, descrise mai sus, sunt cele mai valoroase. Din H. d. nutans, tipul c - periuţa bazalâ şi lodiculele mici, cu perişori scurţi, ondulaţi şi pluricelulari - cunoscute şi sub numele de O. Chevalier, enumerăm : Sel-chower Chevalier, Metter Chevalier, Graf Liittichaus Land - soiuri germane ; Nolcs Dregers Moravia este un soiu cehoslovac; Svâlofs Perl, sunt soiuri suedeze. Din Horrtenm distichum erectum c^tâm soiurile : Goldthorpe, Nolc Imperial, Sva-Icfs-Primus - soiurile de O. Imperial nu sunt aşa de valoroase ca soiurile ñútante, deşi sunt mai rezistente la cădere. Aici se încadreazâ şi var. zeocritum - O. evantai. Intre orzoaice sunt şi forme golaşe, care se cultvâ în unele ţâri. Din o. zis cu 4 rânduri, sau o. cu rân- & I •0 © O \0 •0 Fig. 563 - I. Orz cu şase rânduri; II. Orz cu patru rânduri; III. Orz cu doua rân-duri-orzoaicâ duri inegale - Hordeum hexastichum var. inaequale=vulgare fost tetrastichum -se cultiva mai mult soiuri de toamna. Se foloseşte în special pentru nutreţ: Mammut orginar din Canada este foarte timpuriu şi fârâ pretenţii la sol. Friedrichswerther Berg este productiv şi rezistent la ger. Peragis Ackermann Viktoria, Engelens, etc. O. cu 6 rânduri - H. hexastichum var. aequale - se cultiva adesea amestecat cu o. cu 4 rânduri. O. golaşe nu s'au extins în cultura în ţările Europene. In România, ca soiuri autochtone, se cultiva soiurile : Cenad 1, Cenad 395, I. C. A. R. 229, Sandu-Aldea 4. Dintre o. străine se cultiva mai ales orzoaica de Hanna - de diferite provenienţe, - apoi Isaria, Danubia, etc. Fig. 564 - Orz de toamna Nr. 112 „Sâmânţa VI. Clima. O. reuşeşte în clima potrivita - nu prea rece şi nici prea ca’dq. Totuşi o. rezista la câldurâ şi la frigurile târzii de primâvarâ. O. tânâr nu suporta simultan umezeala şi frigul. Orzoaicele sunt cele mai sensibile la calamităţi. Soiurile de orzoaica nutante din tipul a sunt mai potrivite pentru climatul continental, orzoaicele din tipul c pentru climatul mai umed, iar orzoaicele erecte cer un climat şi mai umed. O. cu 4 şi 6 rânduri sunt mai puţin pretenţioase. O. de primâvarâ în cele circa 110 zile de vegetaţie trebue sâ însumeze circa 1600° C, iar o. de toamna în cele circa 280 zile trebue sâ înmagazineze pânâ la circa 22000 C. câldurâ. Din cauza constituţiei frunzei, o. transpira mai puţin decât a7te pâ?oase şi d^ci va consuma mai puţina apa pe unitatea de greutate - circa 350 kg. apa la 1 kg. sub- 318 stanţa uscata. Reuşeşte în regiuni cu 450-550 mm. precipita (iuni anuale şi cu temperatura crescânda dela a-ceea de 8° C. a lunei A-prilie, pând la aceea de 19® C. a lunei Iulie - Becker, etc. La noi în ţara, o. produce recolta cea mai mare în regiunile cu circa 18 cm. ploaie în perioada de vegetaţie. In clima continentala, o. este mai bogat în plevi mai mare, decât în regiunile cu climat mijlociu. VII. Solul. O. reuşeşte în so lurile mijlocii - lutoase - bo gate, neutre, cât mai bine aerate şi prevăzute cu u-miditate. Cu cât solul este mcţi nisipos, cu atât se cere sâ fie compensat acest defect prin cantitate mai mare de apa. O. cu patru rânduri se mulţumeşte şi cu soluri nisipo - lutoase. Solurile cu conţinut prea mare de argila şi humus, putând fi bogate în azot, nu sunt potrivite pentru. orzoaica de bere cdci îi măreşte conţinutul de proteine, micşorându-i cantitatea de amidon. Calciul este necesar pentru orzoaica de calitate. Pregâtirea solului depinde de planta premergătoare. După cereale se desmirişteşte şi în toamnă se ară a-, dânc, iar primăvara se va da numai cu cultivatorul sau grapa. După prăşitoare se ara a- Fig. 565 - Orzoaica Hanna dânc toamna, iar primăvara se dă cu cultivatorul sau grapa. Se vizează ca soiul sa devină mărunţii şi afânat. Pentru o. de toamnă, pregătirea solului este a" ceiaşi ca şi pentru grâu - v. ac.: 1-2 a-rături şi grăpări după nevoie. VIII. Hotaţia. O, reuşeşte după praşi- toare : porumb, cartofi, sfecla, etc. Pupa leguminoase, se cultiva o. numai acolo unde solul a fost sărac în azot. După leguminoase reuşeşte mai bine o. de nutreţ - de primăvara şi toamna. După răpită şi plante de nutreţ, care lasa terenul liber de timpuriu, se cultiva o. de toamn& După păioase se cultivă nutaai în cazul când solul este bogat şi se poale pregăti bine. i IX. Ingrâşâmintele. O. de primăvară a-vând epocă scurtă de vegetaţie şi sistemul radicular slab, cere ca!solul să-i o-fere uşor substanţele de care are nevoie şi acestea sa fie cât mai aproape de suprafaţa solului. Bălegarul şi îngrăşământul verde nu-1 poate fo^si bine şi poate produce căderea şi îmbogăţirea în proteine a o. de bere. Daca acestea sunt date plantei premergătoare, atunci fo1o~ sesc şi o. Soiurile de nutreţ suportă şi îngrăşământ azotat, în special o. de toamnă căruia i se pot da şi îngrăşăminte organice, deşi acestea se descompun anevoie. Şi o. de primăvară poate suporta doze mai mici de azot, mai ales dacă este vorba de un sol sărac. Fosforul şi pota-siul sunt suportate bine de o. In general, depinde de conţinutul solului în elemente fertilizante, ce cantitate şi în ce forma vom da îngrăşămintele necesare şi aceasta numai în urma experienţelor în câmp sau vase cu diferite soiuri şi în diferite climate. La o recoltă de 3000 kg/ha boabe şi 4000 kg/ha paie şi pleava, o. de primă- Fig. 566 Duşmanii orzului: tăciunele, Zabrus - larva şi adult - Chlorops, Oscinis, rugina 319 ORZ vara ridica din sol - dupâ Hoffmann: 62 kg. azot, 31 kg. fostor, 62 kg. potasiu şi 19 kg. calciu. Din aceste cifre se observa nevoia de azot şi potasiu a o. şi se poate deduce, în spec.ai, importanţa potasiului la formarea amidonului la o* de bere, unde din aceasta cauza, - îmbogăţirea în amidon - proteinele rămân în cantitate mai mica. Deasemenea, potasiul măreşte şi rezistenţa la cădere, face ca plevile să fie mai subţiri şi de culoare mai deschisă şi ca atare potasiul nu trebue să lipsească nici unui sol. X. Semănatul. Sămânţa trebue tratată contra boalelor criptogamice cu prepa- Fig. 567 - Orzoaica de baltă rate umede sau cu prafuri, după felul in-iecţiei. Puritatea seminţei să fie 97%. Facultatea germinativă 96%. Energia germinativă circa 60% - după 3-4 zile. La orzoaică se cere să fie 90% energia germinativă. Puterea de străbatere circa 90%. Temperatura minimă de încolţire este de 1-3° C. O. se seamănă cât se poate de timpuriu ,caci astfel vom obţine boabe mai avute în amidon, procent mai redus de plevi şi recoltă mai mare. Se seamănă la 10-15 cm. distanţă între rânduri. La orzoaică, distanţa între rânduri să fie mică, iar boabele să cadă rar pe rând. aceasta pentru a le înfrâna puterea de înfrăţire. Adâncimea seminţei circa 3 cm. Cantitatea de sămânţa la hectar este de 120-150 kg. cu maşina în rânduri şi 150-190 kg. prin împrâştire. O. de toamnă se seamănă la sfârşitul lui Septembrie şi începutul lui Octombrie, aşa fel ca să intre împuternicit în iarnă -depinde de soiu, etc. Rândurile pot fi mai distanţate ca la orzoaice - 12-18 cm. Se dă cam aceeaşi cantitate de sămânţă ca şi la o. de primăvară. Semănătura de o. de toamnă se poate tăvălugi, dacă nu este destulă umiditate în pământ. XI. Lucrări de întreţinere. Daca se formează crustă înainte de răsărire se va înlătura cu grapa cu colţi mici; dease-menea se dă cu grapa şi la solurile îndesate. Plivitul este o lucrare de o deosebită importanţă. Buruenile se pot trata şi cu soluţii chimice de sulfat de fier, cainită, etc. In unele ţări o. se seamănă rar ca să se poată prăşi. Fig. 568 - Polinizarea la Orzoaica de balta XII. Recolta. O. se recoltează când este în plină pârgă. Orzoaica se recoltează la coacere complectă. O. de toamnă este planta care se secera prima dintre cereale. O. se seceră, în cât mai scurt timp, spre a nu se scutura. Orzoaica se fereşte de ploaie, care îi schimbă culoarea şi o de-preciază. Orzoaica se poate clădi în stoguri unde va asuda şi astfel îşi va căpăta culoarea frumoasă. La treerat se lărgeşte toba şi se resfiră snopul ca sa nu se vatăme boabele. O. produce 700-3000 kg./ha. boabe şi 1500-4500 gr. ha paie. Raportul între boabe şi paie este de circa 1:1,5. Greutatea hec-tolitrică este de 65-70 kg. O. de toamnă produce adesea mai mult. O. cu 4 rânduri de primăvara, produce mai puţin. XIII. Ameliorarea. La o. de toamnă se vizează rezistenţa la ger, la cădere, productivitatea, bogăţia în proteine, precocitatea, rezistenţa la boli, etc. La orzoaice se urmăreşte : conţinutul mare de amidon şi mic de proteine ,puţine plevi, bobul QRZEŞTI - ORZUL ŞOARECILOR 320 mare, rezistenţa la cădere şi boli. Ameliorarea o. se face prin aceleaşi procedee ca şi la celelalte pâioase : alegere de Mnii pure, încrucişări şi folosirea muta-tiunilof. XIV. Paraziţi. Intre paraziţii animali : Agriotes liniatus, Heterodera Schachtii, a-tacâ râdâcina. Silpha atrata, ataca Irun-» zele. Spicele şi boabele sunt atacate de Cecydomia destructor, Chlorops taenio-pus, Cassida nebulosa, Plusia gama. Thrips cerealium. etc. Stârpirea insectelor consta mai mult în lucrări anterioare : ioc Fig. 569 - Orzul şoarecelui - 4 - şi orzul pădureţ la mirişti, araturi adânci, praşile repetate date la plantele prâşitoare premergătoare, etc. Dintre paraziţii vegetali: tăciunele sbu-râtor şi tăciunele o. sunt destul de frecvente. Se tratează sămânţa cu diferite preparate - v. fungicide, tăciune. Rugina - Puccinia simplex - atacă toate organele plantei şi-i produce pagube. Contra ei se luptă ca şi la grâu şi ovăz - v. ac. Pătarea frunzelor - Helminthosporium gramineum şi H. teres - de fapt, acestea sunt două boli aparte. Se ameliorează soiuri rezistente, arderea miriştilor, tratament cu Germisan, Tilantin, etc. Clados- porium herbarum atacă boabele, schim-bându-le culoarea în galben-murdar. Amil. Vas» ORZEŞTI. - Pom. - Varietate de pere timpurii autohtonă, răspândită în Moldova, cu fructele de mărime submijlocie, de formă piriformă, pieliţa verde-gălbue semilucioasă, pulpa albă, fină, dulce-aci-dulată, parfumată, destul de bună la gust. Maturitatea pe timpul recoltării orzului, din care cauză îşi poartă numele. Pomul viguros, sănătos, şi nepretenţios la climă şi sol, rodeşte regulat şi abundent. i Varietateţărănească bună pentru cultura extensivă şi pentru a fi plantată pe marginea drumurilor. M. CosL ORZ IERNATC. - Bot. - Sin. orz mucheri -v. ac. ! ORZ MUCHERI. - Bot. - Hordeum hexas-iichum este orzul cu 6 rânduri de boabe.-v. orz. ORZOAICA. - Fit. - Orz cu două rânduri de boabe, în spic. - v. orz. ORZOAICA DE BALTÂ. - Bot. - Sin.; ghijoaicâ, sârmuliţa, vijoaicâ. Vallisneria spiralis L. Plantă aquatică submersă, perenă, din familia Hydrocharitaceae, cu tulpina stoloniferă; frunze lineare, ba* zale, 3-5 nervate, lungi; flori dioice, albe-verzui, mici. Creşte în bălţi şi ape lin curgătoare şi înfloreşte din Iulie până în Septembrie. Plantă interesantă prin felul fecundaţiunei: florile mascule se desprind şi se ridică la suprafaţa apei şi purtate de valuri ajung florile femele ridicate şi ele la suprafaţa apei prin pedunculii lungi şi răsuciţi în spirală ; după ce s'a produs fecundaţia, florile femela se lasă sub nivelul apei prin răsucirea pronunţată a pedunculului, urmând apoi maturizarea fructului. P. Cretz» ORZ PĂDUREŢ. - Bot. - Cuviera euro-peea. Graminee perenă, cu rizom târâtor. Formează tufe, ce cresc chiar peste un metru înălţime. Are culoarea verde-al-băstruie; frunze plane glabre; ligulă foarte scurtă; spic alungit, cu spiculeţ terminal; spiculeţe de obicei câte două pe un călcâi, bisexuate şi fertile toate; glumele şi paleele inferioare aristate, Creşte prin păduri umbroase, pe lângă pârae. Iulie-August. ORZUL ŞOARECILOR. - Bot. - Hordeum murinum. Graminee anua^, ce nu ajunge decât până la 40 cm. înălţime. Are frunze plane ; tecile frunzelor superioare umflate; ligulă foarte scurtă; spic dens, cilindric, foarte fragil; spiculeţele mijlocii bisexuate, cu glume înguste, lung aristate, ţepos păroase ; paleele inferioare aristate ; spiculeţele laterale bărbăteşti. Creşte, în special, în regiunea de câmpie, pe locuri 321 OS aecultivate, pe lângă drumuri, ziduri, locuinţe, şi prin semănături. Iulie-August. OS. - Anat. - Parte dură şi solidă, alcătuitoare a scheletului animalelor vertebrate, începând dela peştii osoşi. Forma exterioară, variază. Are nişte ieşituri numite apofize dintre care, cele articulare iac legătură între o. vecine, iar celelate denumite, după forma lor, protuberanţe, tubercule, spini, etc. - servesc la inserţia muşchilor şi a ligamentelor. O. mai prezintă şi u-nele depresiuni: cavităţi articulare, servind la arti-culaţiuni şi în raport cu apofizele articulare; altele fac inserţiunea muşchilor şi ligamentelor, îngădue trecerea tendoanelor, arterelor sau nervilor, etc. Insfârşit o. sunt prevăzute cu oriticii prin care trec fie vase de sânge, lie nervi. După forma lor oasele sunt: lungi, alcătuite din-tr'un corp - diaiizâ - şi doua terminaţii - epiiize, prevăzute cu un canal central, plin de măduvă; late, constituite din două creştere* ne“ lam® de tesut compact terminată .reun.i,e Prin.tr'° la“â ,de ţesut spongios; scurte formate aproape în întregime din ţesut spongios şi învăluite de un strat subţire de ţesut compact. Ţesutul osos este o varietate a ţesutu* lui conjonctiv ,fiind constituit dinti^o substanţă interstiţială osoasă, în care sunt cuprinse osteoblastele - v. ac. Substanţa osoasă este formată din oseinâ - v. ac. şi săruri calcare. Ea este străbătută de osteoplaste - v. ac., reunite între ele prin ca-nalicule cu diametrul de 1 micron. Ţesutul osos se prezintă sub formă compactă sau spongioasă. O secţiune prin ţesutul compact al unui os lung pune în evidenţă o reţea de canale groase de G, 1-0,2 mm., cu direcţie paralelă dimensiunei lungi a o. şi numite canalele lui Ha-vers. Osteoplastele formează centuri concentrice în jurul canalelor, fiecare cerc alcă-tueştei o lamelă osoasă, iar totalitatea celor dispuse în jurul unui canal constitue un sistem Havers. Canaliculele diverselor osteoplaste sunt dispuse radi ar în raport cu sistemul Havers. Intre sistemele Havers se găsesc spaţii triangulare ocupate de lamele dispuse în formă de arc constituind sistemele intermediare. La suprafaţă sunt lamelele periferice, iar pe faţa internă a osului, alipite de canalul medular, lamelele perimedulare. In sistemele intermediare şi lamelele periferice sunt incluse fibrele Iui Sharpey provenite din fibrele periostului care au condus osificarea şi au rămas - prin calcifiere - închise în masa osului. In ţesutul spongios, lamele foarte subţiri nu cuprind canale şi sunt formate din lamele dispuse paralel cu suprafaţa lamelor. O. nu apare în embrion decât târziu, scheletul fiind alcătuit iniţial dintr'o serie de piese cartiJaginoase, îmbrăcate într'un perichondru care va deveni periost. Intre cartilagiu şi perichondru se găseşte măduva osoasă embrionară, adică ţesutul osteogen* Celulele sale sunt resorbite for-mându-se, în locul lor, osteoblastele. Osificarea o. lung începe din centrul diafizei. Celulele cartilagiului se înmulţesc rapid, mai ales în sens longitudinal, iar cartila-giul hialin se transformă în cartilagiu se-riat. Substanţa cartilaginoasă se încrustează cu calcar. Stratul osteogen periferic emite spre interior muguri care resorb substanţa cartilaginoasă, străpung cavităţile cartilagiului seriat, se întind dela unul la altul, tăind astfel cartilagiul calcifiat într'o serie de tuburi umplute cu măduvă osoasă şi despărţite de benzi de substanţă cartilaginoasă, calcifiată şi lipsită de celule. In fiecare din aceste tuburi se formează ţesutul osos, formându-se, succesiv, lamele osoase de osteoblaste, dela periferie către centru până ce nu rămâne decât un Fig. 571 - Secţiune longitudinală şi transversală prin tibie de cal; canale Havers înconjurate de lamele concentrice şi celule osoase 21 Fig. 570 - OSATURĂ 322 spaţiu mic în jurul vasului sanguin central, fiecare tub fiind astfel înlocuit prin un sistem Havers. In mijlocul diafizei se găseşte, deci, mai întâiu un inel şi apoi un disc osos, numit centru de osificare şi dela care osiiicarea se întinde într'o parte şi alta. La extremităţile osului apar mai târziu doua puncte noi de osificare căre dau naştere epifizelor, despărţite de diafiză prin cartiiagiile epifizare. Fig. 572 - Secţiune longitudinala şi transversala printr'un os lung Oasele se alungesc prin osificăreă car-Uîagiiior epifizare - de conjugare - şi se îngroaşă pe socoteala stratului osteogen râmas sub periost. Când aceasta se epuizează, osul încetează de a se îngroşa şi se acoperă imediat cu periost. Din activitatea directa a stratului osteogen, rezulta - întotdeauna - ţesut sponci o s. Acesta suferă î n s d modificări profunde, trans-formându-se, pe ălocureă, în ţesut compact şi pe alocu-rea absorbin-du-se spre a face loc cavităţii medulare. Bineînţeles câ diversele fenomene descrise - au loc simultan - în diferite regiuni ale o. Sunt şi oase neprecedăte de cărtilăgii ci doăi printr'o membrana fibroasă care are funcţiunea periostului. Acesta este cazul oaselor craniene. Din raportul de poziţie ale oaselor între ele, rezulta scheletul - v. ac. - Tehn - O. au diferite întrebuinţări. Scheletul cadavrelor se poate folosi ca îngrăşământ fosfatic, după ce a fost de- Fig. 573 - Ţesut osos cu materii minerale, canale cu prelungiri protoplasmatice şi celule osoase gelatinat prin fierbere. Aceleaşi oase de-gelatinate sunt întrebuinţate - în stare solidă - lă fabricarea periilor, nasturilor etc. De cele mai multe ori este nevoie ca oasele să fie albite ,prin înmuierea lor într'o soluţie diluata de acid sulfuric sau într'o baie de terebentină, după care se pun la uscat sub sticlă. Tot din oase se face ivoriul artificial. Fabricile de gelatina folosesc oasele pentru prepararea gelatinei şi cleiului de oase. Din oasele calcinate se fabrcă îngrăşăminte fosfatice şi se extrage, dupa marunţirea lor, fosforul Calcinate în vase închise, dau negrul a-nimal întrebuinţat la rafinarea zahărului întrucât fosfaţii de calciu obţinuţi din Fig. 574 - Fazele desvoltării succesive a osului lung, cu diafize, epifize, cartilagii de conjugare şi articulaţie, cavitate medulara oase sunt insolubili, spre a le grâbi acţiunea ca îngrăşăminte, sunt trataţi cu acid sulfuric şi transformaţi - astfel - în superfosfaţi solubili. OSATURĂ. - Anat. - Prin o. se înţelege gradul de desvoltare a oaselor care alcâ-tuesc scheletul animal. In sânul aceleiaşi rase, masculul are scheletul mai desvoltat şi deci o. mai puternica decât femela. Rasele de animale cu o constituţie fina cum sunt : rasele de cai uşori - pur sânge englez, arab - unele rase de vaci de lapte - rasa olandeza - rasa de oi merinos, etc., au o o. mai delicata, mai fină, alcătuită, în general, din oase mai subţiTi. 323 OSÂNZĂ - OSCINIS FRIT Pin contra, rasele de animale cu o constituţie robusta, cum sunt rasele de cai grei de povara - exemplu rasa ardeneză, unele rase de vaci cu producţie mixta -Pinzgau, Simmental, - au o o. mai desvol-tata, mai robusta, scheletul lor fiind alcătuit, în general, din oase mai groase şi deci mai rezistent. La aprecierea animalelor, se ţine foarte mult cont de gradul de desvoltare al o., în raport cu standardul rasei şi cu pro-ducţiunea care se cere animalului respectiv. Pentru acest motiv, în măsurătorile corporale care se fac în acest scop, nu se omite niciodată, mai ales la cai, măsurarea perimetrului fluerului, al cărui grad de Fig. 575 - Schema osificării; CH - cartilagiu hialin; CN - cartilagiu în creştere ; CS - cartilagiu seriat; CC - cartilagiu calcifiat; OF - strat osiform ; OSS -zonă de osificare : TS - ţesut osos. desvoltare ne dă indicii preţioase atât a-supra solidităţii membrelor cât şi asupra gradului de desvoltare a scheletului. L F. OSÂNZA. - Anat. - Grăsimea din cavitatea abdominală a porcului, cea retro-peritonea’ă şi cea de pe intestine. OSCILLATORIA. - Bot. - Gen de alge Cyanophyceae, cu corpul format din filamente de celule puse în şir, de culoare albastră; formează suprafeţe membranoase pe pământ şi prin ape stătătoare dulci sau sărate. Filamentele de o., execută, prin capetele lor, mişcări de oscilare eliptice sau helicoidale, sub influenţa luminii. Mai cunoscute sunt speciile : O. limosa şi O. tenuis. OSCINELLA FRIT. - Ent. - Sin. Oscims Irit - v. ac. Fig. 576 - Fragment de ţesut; osos cu canale Havers, lamele osoase, lamele periferice şi ostedblaste. OSCINIS FRIT. - Ent. - Musca din Ord Diptere, care este foarte dăunătoare ce realelor. Un atac puternic al acestei muşte este de aşteptat, atunci când avem o pri măvară caldă, vară lipsită de ploi şi c re J¿f/í /c snr Fig. 577 - Osificarea pe socoteala pe riostului; mo - măduvă osoasă; co -osteoclaste; lo - lamele osoase; fsh -ţibre calcifiate. toamnă blândă. Este vătămătoare cerealelor, gramineelor de păşuni. Pagubele se manifestă prin îngălbenirea şi distrugerea OSCINIS FRIT irunzelor gramineelor de curând răsărite ; câte odată se observă şi distrugerea pa-nicului la plantele bătrâne, provocând albeaţa spicului. Aceasta se întâmpla mai des la ovăz. La plantele bătrâne, se mai observa ¡arve pe pai între panicul şi ultimul nod, sau ultimul nod şi în boabe. Musca copaie pe la mijlocul lunei Aprilie şi înce- tea posterioard cu 2 mici prelungiri, pe care se găsesc orificiile de respiraţie. Larva tânăra emigrează de pe suprafaţa frunzei înspre centrul plantei şi se hrăneşte aci cu ţesuturi e irunzei# în urma cărora frunza se îngălbeneşte şi cade. A-proape de transformarea în nimfă, larvele schimbă locul de hrană între tecile frunzelor exterioare, unde are loc şi trecerea în nimfă. Nimfa este de 2-3 mm, lungime, cu coloritul brun strălucitor, forma alungită, prevăzută ca şi larva la partea posterioară cu prelungire. In cursul lunei Iuniej şi Iulie apar adulţii din a 2-a generaţie, ţar în luna August şi prin jumătatea lui Septembrie, adulţii din a 3-a generaţie. Când timpul în August şi Septembrie este sărac în ploi, lipsit de brume puternice, muştele pot trăi până în luna Octombrie. Larvele din a tr£ia generaţie, strică frunzele semănăturilor de toamna încă înainte de intrarea în iarnă. Iernează ca larve şi tocmai în primăvara următoare, Martie şi Aprilie, se transformă în nimfe, iar în Aprilie şi Mai apar adulţii. i Fig. 578 - Oscins frit : cap şi thorax văzute din spate şi din profil ; antenă. putui lui Mai. Corpul ei este în întregime îegru lucios, de 2-3 mm. lungime cu ochii :oşii qarămizii şi se hrăneşte cu polenul şi nectarul florilor. Masculul trăeşte puţin, iemelg până la sfârşitul lui Iunie. După perioada de hrană începe depunerea ouă-or, fiecare femelă depune până la 70 oua pe cereale şi în special pe ovăz. Ouăle sunt albicioase, mai mici de un mm., de :ormă alungită şi sunt depuse şi lipite pe primele 2-4 frunze ale plantei tinere. Rar se găsesc mai mult de 3 ouă pe fiecare irunză. După 6-7 zile dela depunerea ouă-or apar larvele, care ajung până la 4 ram. lungime, au o formă alungită, coloare albă-gălbue şi sunt prevăzute în partea anterioară cu 2 cârlige negre ce ie ajută la mestecarea hranei, iar în par- Fig. 579 - Aparatele genitale, mascul şi femei, văzute de sus si de jos la Oscinis frit.' Pagubele pricinuite de O. irit pot fi micşorate mult prin măsuri de combatere, - masuri curative pentru asemenea pagube nu s'au găsit până acuma - iar măsurile indicate constă în a oferi plantei condiţiuni cât mai favorabile desvoltării, ca atunci când apare musca, planta să fie astfel desvoltată încât să reziste atacului larvelor. Mai susceptibilă pentru atac este epoca de răsărire şi înfrăţire. Pentru se- 325 OS61QARE - OSMOZA mănăturile de primăvara, în special pentru ovăz, se recomandă semănatul timpuriu şi favorizarea desvoltării. Pentru favorizarea creşterei vin în ajutor îngrăşămin-tele cu superfosfat, cât şi îngrăşămintele azotoase. Din cauză că îngrăşămintele azotoase prelungesc stadiul de creştere, tocmai timpul când planta poate fi uşor atacată de O. irit., îngrăşămintele azotoase se dau imediat după încolţire sau după înfrăţire. In regiunile unde musca apare des, nu este recomandabil a se tăvălugi şi grăpa în timpul înfrăţirii, căci prin aceste munci se prelungeşte stadiul în care planta poate fi uşor atacată. Miriştile trebue întoarse cât se poate de adânc. Semănăturile de toamnă să fie făcute spre sfârşitul sborului muştelor. întrucât drumurile ierboase sunt veşnic în pericol pentru apariţia muştei, trebue dată o deosebită atenţie şi acestor locuri. OSCIOARE. - Med. - sunt oase moarte, ce se formează pe fluer, mai ales pe faţa lui internă şi superioară. OSEINĂ. — Chim. - Substanţa azotoasă ce constitue ţesutul celular al pielei, cartilajele animale şi părţile o-soase. Se extrage din oase prin tratare cu acid clorhi-dric; materiile minerale, fosfatul şi cai-bonatul de calciu sunt disolvate, iar oseina se găseşte izolată. Posedă proprietatea de a se transforma în gelatina prin acţiunea prelungită a apei la fierbere ; dacă se acidulează soluţia, gelati- nificarea oseinei se face în câteva mi nute. O. se alterează foarte puternic, mai ales daca ea este umedă. In aceasta stare, expusă la aer, intră în putrefacţii foarte repede. Are proprietatea de a se combina cu anumiţi oxizi metalici şi cu taninul, formând compuşi insolubili în apă, care nu mai pu trezesc. Pe a c e a s 16 reacţie se sprijină ta narea peilor. I. V. OSIE. - Bucată de lemn sau de fier care trece pe sub car, ca ruţă, trăsură, la cape tele căreia se pun ro ţile vehiculului. OSIFICARE. - Fizioi V. os. OSMERUS EPERLA NUS. - Pisc. Peşte din Ord. Physastomilor, fam. Salmonidae, de culoare verde - albăs truie pe partea de sus a corpului, alb-galbi niu pe laturi, de 3-30 cm. Trăeşte în mările nordice al Europei, ş\ pe ţărmul de Est al Americii. OS MORT. - Zoot. - v. oase moarte* OSMOZĂ. - Fizioi. - Amestecarea lichi delor despărţite printr'o membrană poroa să sau un perete poros. Lichidele nu trec în aceeaş măsură prin membranele po- roase sau prin pereţii poroşi, astfel câ volumul unui lichid scade, al celuilalt Fig. 581 - Osmerus eperlanus creşte. Intrarea lichidului din vasul din afară în cel dinnăuntru se numeşte endos-mozâ, ieşirea celui din vasul dinăuntru exosmozâ. Fenomenul acesta este de mare impci tanţă pentru mişcarea sucurilor din corpul Fig. 580 - Oscioarele OSMUNDA - OSTEITĂ 326 plantelor şi al animalelor. La plante, pereţii celulelor care conţin sucurile nutritive mai concentrate pot ii comparaţi cu băşica de bou sau hârtia de pergament arin care se iace schimbul cu sucurile mai puţin concentrate ,adică mai apoase, pe care le iau plantele din pământ prin ădăcinele lor. OSMUNDA. - Bot. - Singurul gen euro» pean de terigi din familia Osmunda-ceae; O. regalis L., răspândită în Europa centrala, se poate cultiva şi la noi; deasemenea se pot cultiva în sere unele specii exotice. P. Cretz. OSMUNDACEAE. -Bot. - Familie de plante pteridophyte eufilicinee, cuprinzând plante perene, puternice, uneori arborescente. Cuprinde trei genuri : To-dea, Leptopteris şi Osmunda, cu specii cultivate în horticultura. P. Cretz. OSPHROMENUS OLFAX. - Piscic. - Specie de peşti din grupa Labyrinthibranchii. Sub. Ord. Acantfcmpterigieni, care trâeşte n apele dulci din insulele Sonde, fiind mportat în Malaca. Are o carne foarte buna. Poate atinge 1-2 m. lungime. Este de culoare galben-închis, ornat cu benzi oblice tot închise. Masculul şi femela îşi Fig. 582 - Osmo-metrul Dutrochet. iac cuib din plante, în care iemela depune 600-1000 oua. OSTEITA. - Med. vet. - Osteitism, O. de oboseala; osteoartrita ankilozantă... Infla-maţia ţesutului osos. In general, periostul - pieliţa care înveleşte oasele - ia parte prin stratul sau osteogen - acela lipit şi producător de oăse - lă aceasta inflama-ţie a ţesutului osos osteo-periostita. Daca însă o. are loc pe lângâ o articulaţie, ea se propagă şi la suprafeţele articulare, dând loc la ceeace se chiamă o osteo-artritâ care cu timpul poate deveni anki-lozantă. La început, inflamaţia dă loc la o rezorbţie &\ substanţei fundamentale a o-sului care se răreşte o. rarefiată; apoi au loc fenomene de regenerare şi ţesutul inflamat devine mai compact/ mai tare o. condensantă; pentru ca apoi şi ţesutul osteogen al periostului să piofileze şi să dea naştere la periostozele I superficiale, descrise la exostoze - o. deformanta. A-tunci când şi suprafeţele articulare sunt Fig. 583 - Endosmoza unui gaz. Fig. 584 - Osmunda regalis atinse de inflamaţie, aceasta se poate propaga şi la teaca sinovială, iar vegetaţiile formate pe cartilagele capetelelor articulare pot cu timpul imobiliza încheietura - anki oza, osieo-artrită aakiiozantă. In foarte multe ocaziuni - osteite traumatice, infecţioase - şi măduva osului ia parte la inflamaţie : osteo-mielită. Etiologie; Patogenie. - Cauzele determinante cele mai frecvente ale o. sunt: tracţiunile, întinderile exercitate asupra ligamentelor, contuziile, viteza, toate exercitate asupra unui aparat locomotor al cărui sistem osos este deja pregătit, obosit, alterat - o. de fatigă, de oboseală. 327 OSTEITA In general, o. este datorita eforturilor seacţionale pe care trebue sa le suporte pasele în timpul unui lucru repede fdcut mai ales pe un teren tare. Animalele tinere sunt mai sensibile, mai predispuse, căci la ele, pe lângâ lipsa de antrena» ment, rezistenţa osoasa este mai mica, în timp ce activitatea reacţionald mai considerabila. Iar acest fel de diateza ostei-tică, aceasta stare particulara a ţesutului osos - osteitismul lui Joly - care îl face mai sensibil, mai puţin rezistent, se transmite progresiv şi pe cale hereditarâ, fie sub influenţa lucrului - hereditate predis-pozantd - fie chiar fără o munca impusa, hereditate determinanta. O. atinge mai ales calul, la care a ajuns o boală profesională. Pe lângă hereditate, diateza osteitică este în bună parte ocazionată şi de unele cauze infecţioase - tuberculoza la câini -endocrine sau alimentare - avitaminozele: Mouriquand şi Viennois obţin, după voinţă la cobai, periosteoze şi osteoze, supunând cobaii la un regim carenţat în vitamină C. Asupra etioiogiei periosteozelor, Fig. 585 - Mersul osteitei; în dreapta oscioare, suros, scoici şi spavan. Wittmann, spune : 1 - Neoformaţiile osoase periostale - hiperostozele, exostozele, os-teofitele - ale oaselor degetului sunt produse în mare parte, la locul de inserţie al ligamentelor şi tendoanelor. Ele apar foarte des, sub diferite forme şi grade, trebuind atribuite toate unei cauze comune. Aşa zisele creste, denumire dată exos-tozelor cu sediul la locul de inserţie al ligamentelor primei falange, au o mare importanţă clinică. Din desvoltarea progresivă a hiperostozelor ia naştere tabloul formelor periarticulare. Această legătură a putut fi stabilită chiar macros-copiceşte pe un număr de preparate o-soase, în special între creasta falangei întâia şi formele coronare periarticulare. Asemenea rapoarte există şi la formele periarticulare ale încheieturilor copitei şi chişiţei. Toate aceste neoformaţiuni osoase se sprijină, din punct de vedere etiologic, pe acelaşi proces patologic periostită osi-iicantă. Numele colectiv de iorme ar trebui mai bine să fie înlocuit prin denumiri anatomice speciale. 2 - In afară de aceste periostite cronice al oaselor degetului, însoţite de neoformaţiuni osoase, care conduc la modificări mai multe sau mai puţine ale conturului acestor oase se constată la osul chişiţei şi coroanei adesea şi alte modificări de configuraţie, rotaţii în jurul marelui ax, îngenunchieri sau frângeri laterale cum şi distorsiuni. Aceste modificări de configuraţie sunt determinate de aplom-burile membrelor, cum şi de influenţa stato-mecanică a degetului, ca rezultat a! Fig. 586 - Osteo-periostită foarte desvoitată. aplomburilor - serviciul. - Ca urmare se manifestă o modificare macroscópica evidentă a structurei ţesutului osos. Multe boale ale oaselor degetului - fisuri, fracturi, osteo-periostite - îşi găsesc aistfel explicaţia. Intre altele, osul copitei, mai mult decât alte oase, atât din cauza dispoziţiunei sale structurale, cât şi din cauza contu-ziunilor frecvente la care este expus, mai ales la caii ce lucrează pe un teren tare. este predispus la o.f la aşa zisă sub-fur-burâ - cepe infero-latsra e, ce dau loc la acele şchiopături remitente sau intermitente, cari se accentuiază totdeauna în urma unui lucru pe un teren tare sau în urma unui lucru în cerc Simptome. Şchiopătură mai mult sau mai puţin pronunţată, după sediul şi întinderea leziunii. Aproape toate şchiopă-turile cailor tineri sunt datorite o. osteo-periostitei, osteo-artritei regiunilor inferioare ale membrelor. La început diagnosticul este greu de precizat, căci fenomenele ini amatoare izbucnesc în generai în adâncimea ţesutului osos şi nu se propagă decât mai în urmă la periost. De unde rezultă că elementul durere, cauza şchiopăturii, apare cu mult mai înaintea vreunei manifestări exterioare a o. producătoare. Felul şchiopăturii, vârsta calului vor ajuta la precizarea diagnosticului, -complectate la nevoie prin injecţiile anesteziante pe traectul nervilor. Mai târziu, când exostoza şi-a fdcut apariţia atunci diagnosticul va fi mai uşor de fâcut. Principalele localizâri ale o. la cal sunt următoarele : oscioarele şi sudurele inter-metacarpiene - surâs - osteo-artritele jare-tului - spavanul - genunchiului, articulaţiei« coroanei; formele - scoicile - diferite; anki-lozele rachidiene; unele forme de furbură printre cari şi aceea din cauza cepelor Fig. 587 - Ostemalacie. a - normal; b -diformaţie în urma boaiei. din talpa ; unele forme de încastelurâ şi consecinţele lor, etc. Tratament. - Vezi la Exostoze şi la fiecare fel de o. scoica, spavanul, shores-chines, etc. G. Râd. Cal. OSTEOBLASTE. - Anat. - Celule osoase care îşi au sediul în nişte cavitdţi numite osteoplaste şi care comunica între ele prin nişte prelungiri protoplasmatice. I. F. OSTEOCLAST. - Med. - Instrument cu ajutorul câruia se face fractura oaselor osteoclazia cu scopul de a remedia, îndrepta anumite diformaţii osoase sau articulare, cu care s'a născut individul sau pe care ie-a câştigat în urma consolidării vicioase a fracturilor accidentale. I. F. OSTEOCLASTE. - Anat. - Osteofage, sunt celule osoase voluminoase şi cu prelungiri multiple. Sediul lor este în mâduva oaselor. Datorita proprietăţilor distructive, lizănte cu care sunt dotate, ele reuşesc sâ sape canalul medular, canalul în care se găseşte mâduva oaselor. OSTEOGENEZA. - Fiziol. - Rezultatul funcţiunii stratului osteogen întâlnit la formarea osului - v. ac. OSTEOLÂ. - Bot. - Deschizătură în forma de butoniera, între celulele stomatice. OSTEOLOGIE. - Anat. - Ramura a Anatomiei, care se ocupa cu studiul oaselor. I. F. OSTEOMALACIE. - Med. Vet. - Maladie caracterizata prin ramoliţia oaselor la a-dulţi, datorita unei decalcificari. Este favorizata de condiţiuni nehigienice, surmenaj, paraziţi, etc. La specia bovina, maladia se produce mai ales la femelele în gestaţie sau lactaţie. Simptome. - Sunt bine studiate la a-ceastâ din urma specie. Animalul linge pereţii, are apetit diminuat şi neregulat, mişcări jenate, nu se mai poate scula, se produc iracturi, cu desinserţia ligamente lor şi tendoanelor şi ramolismentul oaselor. Tratament. - Hrana bogata în calciu şi diferite medicamente, ce conţin săruri de calciu. E. B«. OSTEOMIELITĂ. - Med. Vet. - Sin. os-teitâ supurantâ, carie osoasa. Este o a fecţiune caracterizătd prin o supuraţie in lerstiţială a sub. osoase- şi care se termina cu distrugerea completa a părţii, atinse. ? Cauze: traumatisme, corpi străini împlântaţi în os, mortificarea membranei po -dofiloase şi velutoase, bleimej, seime, artrite, sinovite, boala cefei, etcl Poate surveni şi la un subiect morvos, danceros, tu berculos. ; Simptome. - Se observa o tumeiacţi© difuza, edematoasd, dureroasa ; din plaga se scurge o materie cenuşie, fetida, apoi plaga ia caracter fistulos şi iumefacţia se măreşte. Prognosticul variază dupâ sediul, întinderea şi profunzimea carii şi dupd cauzele care o produc. Mai grava când este consecinţa u-nei diateze şi localizata la oasele craniului, etc. Tratament. - întrebuinţarea causticelor, cauteri-zaţia cu fierul şi, de preferinţa, o-peraţia chirurgicală. E. B. OSTEOPLASTE. - Anat. - Cavităţi osoase alungite, care îşi au sediul în oase şi care comunică cu vecinele lor prin câteva canalicu-ie osoase foarte fine. In interiorul osteoplastelor se găsesc osteobla-stele, ale căror prelungiri protoplasmatice comunica între ele prin canaliculele osoase ale osteoplastelor. L F. OSTEOPLAST1E. - Med. - Operaţie chirurgicală, prin care se înlocueşte sau se transplantează o porţiune dintr'un os. LF. OSTEOSACROM. - Med. - Tumoare maligna a oaselor. Se poate desvolta în orice regiune a scheletului având o oarecare predilecţie pentru capetele oaselor lungi rig. 58E- Osteomielita. 329 OSTIE - OSTROV Etiologie. - Iritaţii ale periostului şi ereditate. Prognostic. - Foarte grav. Tratamentul. - Cauterizare, extirpare, amputarea când este întinsa. E. B. OSTIE. - Pisc. - Scula pescăreasca, în chip de furca de fier, cu 1-3 ramuri apropiate, ascuţite, cu care se înţeapă peştii în stufărişuri şi la ape mici; în deosebi crapul se prinde astfel, înfingându-i ostia în spate, când se apropie de malul bălţii, primăvara la reproducere, sau iama sub ghiaţă. Prin lege, pescuitul cu o. e interzis. Dala OSTREA. - Zool. -Sin. Stridie - v. ac. OSTREŢ. - Piscic. - v. leasă. OSTREŢE. - Plasa iţelor, la răsboiul de ţesut. OSTROV. - Insulă. - Limbă de pământ împădurită, ieşită dealungul malurilor sau în mijlocul râurilor şi a Dunării, dând naştere la braţe. La îrcet>ut, un banc de nisip înălţat peste măsură deasupra apei apare sub nume’e de prund^ş. Mai târziu, când ici şi colo ies sălcii tinere, renii, prundişul ia denumirea de reniş. Când renişul a ajuns să fie acoperit de o pădure de salcie, zâ-voae, atunci ia numele de o. O. sunt fixe sau mişcătoare. Apele Dunării, în mersul lor, aduc schimbări în constituţia albiei, grămădind nisipuri cari Fig. 589 - Ostii de pe Râul Doamnei şi de pe apa Lotrului. apoi devin ostroave sau spălându-le, pentru a le muta în alt loc. Cele mai uşoare şi dese schimbări se fac pe braţul Chilia, care aduce cele mai multe aluviuni - Ex. celebrul ostrov Maican, după numele fostului comandant al marinei de răsboiu, care l'a ocupat înainte de războiul cel mare, şi care de mai multe ori a fost pe cale de dispariţie şi care iar s'a refăcut. Braţul de Dunăre format din o.f în partea mai apropiată de mal, ia denumirea de veriga - Ex. veriga vechiului braţ de Dunăre dintre insulele Ciocoiu şi Si. Gheorghe din faţa Giurgiului. Dacă braţul este mai mare se numeşte Dunărică sau Dunăreaţă. Când braţul se potmoleşte la un cap, de obicei din pricina nisipurilor aduse de ape, atunci el ia denumirea de zâton* Verigile şi zătoanele sunt locuri foarte bune de pescuit, la umba sălciilor adu-nându-se mult peşte. Dela Vârciorova până la Mare, Dunărea are numeroase o., dintre care unele aparţin vecinilor dela Sud, dar cele mai multe şi mai mari aparţin României: ostroavele Bana, Golu şi Dudaşi, sunt sârbeşti, Simianca şi Corbu - 6 km. - în lo- Fig. 590 - Ostrov pe Dunăre. calitatea Corbu, sunt româneşti; O. Bordei şi Grabovina; O. Tigânaşi, Ostrovul Mare - 17 km. cu localitatea Ostrovul şi O. Gârla; O. Florentin, fost bulgar, este a-cum românesc; O. Stanotâru şi Golia - B O. Mic şi Mare Calafat, Chichineţele şi O. Schela Veche - R -; O. Bogdan, Sucia-nu şi Cafteli Ada - B ; O. Canopa, cu za-tanul lui Ak Kalia sau Dessa - R -; O. Dovleac, Caluda şi Scomina - B -; Pietrişul, Loru, Linova, Gherlanul, Aliman sau Bistreţ şi Gralorici - R -; O. Ibiş Aga - B -O. Ocniţa noua şi Capaniţa - R -; Or Sfraci şi Codoslui - B O. Prundul Gol - R -; O. Marte şi Ada - B O. Bica Ghen-ciu sau Păpădia, Vadinului - R -; O. Dra-goveia sau Deslikiat - B O. Celei, Cora bia, Baloiu, Gârcova, Calinovat-7 km.-Câ-tina sau Gura Boazului, Cocorilor, Verdea, Izlaz, Satului, Chichineţele şi Cătina -R-; O. Prundu- Ericum Nou, Ericum sau Porcul şi Bakce - B -; Cioroiul, Pavel sau Belina şi Berzina mică - R - ; O. Berzina Mare si Persina - 16 km. lângă Sistov - B -; O,. Chinghinean sau Condura şi Bujoresc - 6 km. - R O. Vardin sau Buiuc Ada şi Caciuc Ada - B -; O. Mecica - 5 km. Dinu, Cama sau Pirgos 4 km. - R. -; Lelc-chin, Golu sau Izidor, Lom sau Kaberman - B -; O. Cioroiul. O. Regalu, Ciobanul, Mocanul - 7 km. -, R.; Cherendje, Tabanu sau Cioseku -B.- Suceanu, Bechem mic şi mare, - B - Vâjâetoarea în formaţie şi dispariţie succesive - R. Celelalte ostroave până la mare sunt româneşti şi anume: Cusnia, Albina, Pa- OSTRYA - OSUL IEPURELUI 330 lăSchiva ,Vdrăşti, Dervina, Pastramagiul niare şi mic, Ostrovul - 5 km. - Derveat Sau Pâcuiul lui Soare, Şoimu, Bimbaşa sau Turcesc. Pârlitu sau Epuraşul, Strâmbu mare, Rupturile, Cuiul Musaitului, O. Lungu, Fermecatul - lângă Rasova, Ilino-gu - lângd Cernavoda, Troiana Mare, Ţârei, Balaban, - 5 km. - Alionte, Atârnaţi, Gâscă-10 km. lângă Hârşova, Vaca-10* km. - Vărsătură - 10 km. - Constantin sau Iapa - 20 km. - Chiciu - 10 km. - Orbu sau Chiciu - 10 km. - o. Popă - 20 km. -şi Bregului, pe o distanţa de 65 km. între Dunărea Veche şi Dundrea Mare, din dreptul Hârşovei pând la Brăila, o. uriăş cu numeroase bdlţi, lacuri şi gârle, alcă-tueşte vestita baltd a Brâilei cu pescăriile sale foarte bogate, printre care cele dela Şerban; şi Filipoiul sunt cele mai cunoscute. Alte ostroave mai sunt: Insula Lupului - 9 km. - Fundul Mare - 8 km. - Bratuşca şi Arapu, aproape de Brdila. In deltd, afard de braţul Chilia, care este în veşnicd schimbare, celelalte braţe Sulina şi Sf. Gheorghe, nu mai formeazâ ostroave. Numai la guri spre mare se for-meazâ noi mici ostroave. Astfel la Sf. Gheorghe avem O. mare, Mic, Ostrovăţul şi Ostrovul. Pe braţul Chilia sunt: O. Sa-Îangic, Daler, Tdtaru - 16 km. -; Soloneţ, Catinca şi Măciucă pe la Chilia apoi Ba-bina, Cernovca, Iarmacov şi Abrumca pând la Vâlcov; O. Oceacof, Stambulul şi Cubanu până la Mare. Multe alte mici O., pe acest brat, făcând parte din cele mari, Daia OSTRYA. - Bot. - Mic gen din fam. Betulaceae, ce cuprinde frumoşi ărbori, cu frunze ălterne, flori monoice, brac-tee secundare închise în forma de săc conic. Acest gen, foarte înrudit cu genul Par-pinus, are doud specii, ce trdesc în regiunea temperată ă emisferei boreale. O. carpinifolia creşte spontaneu în Europxj sudică, u-neori cultivata prin parcuri ca planta decorativă. OSUL BOULUI - Zoot - Sin. eparven -v. ac. OSUL CAPREI - Zoot - Sin. curba este împreună cu eparvenul, jarda şi jardonul a patra tara osoasa care se formeazâ la cal în regiunea jaretului - v. ac. Se poate desvolta, ca şi sp avanul, pe faţa interna a jaretului, tot ca o umflătura osoasa, însd - spre deosebire de spavan-ea nu se limitează la partea de jos ci se întinde în sus pe toată faţa internă a articulaţiei ,diformând-o. O. caprei poate fi definit, pentru a-cest motiv, drept o periostitd acută. El rezultă din inflamaţi a perio-stului dela faţa internă a celor 5 oase ce iriţră în compoziţia ■? î n-cheeturii. Cu tim pul periosturile inflamate se u-nesc, se sudează între ele, producând anchiloza suprafeţelor articulare. Efectul se traduce prin doud simptome: 1 - Modificarea mersului. Animalul pus în trap deşi nu şchioa-pdtă, are trapul prea mărunt, pasul prea mic iar armele piciorului dinapoi, în loc sa acopere sau chiar să depăşească pe cele . ale piciorului dinainte ,rămân în urma lor. -Modificarea conformaţiei jaretului. A- ces*a. în loc să a4be fata internă plană şi dreaptă, o are bombată de sus în jos şi dinainte îndărăt. Cauzele ce provoacă apariţia curbei sunt - în primul rând - ereditatea care transmite predispoziţia pentru boală, şi regimul alimentar, adică felul şi calitatea furajelor întrucât s'a constatat că - în une’e reaiuni - caii sunt mai expuşi a căpăta periostite. Tratamentul constă exclusiv în a pretinde animalului cât mai puţine eforturi, în special pe drumurile pietruite şi la mersuri iuţi. OSUL IEPURELUI - Bot - Sin. dârmoteiu, sdlăsitoare, sudoarea calului, sudoarea capului. Ononiis hircina, plantă cu miros greu, din fam. Leauminoase - Papiliona-ceae, cu tulpină-dreaptă sau ascendentă, mai adesea fără spini, de jur împrejur păroasă, frunze trifoliate, foliole ovale, glandulos - păroase; flori rose scurt -pedunculate, dispuse cât 2 la subţioara frunzelor, îngrămădite mai cu seamă spre vârful tulpinei şi a’e ramurilor, pedunculi mai scurţi decât caliciul; fruct legumă e- nu sunt identificate. Fig. 591 - Ostrya. Fig. 592 - Osul iepurelui. 331 OTAC lectd ovala, cu seminţe tuberculat -scabie. Ononis spinosa, cu tulpina erecta sau ascendenta, cu 1-2 rânduri de peri şi cu câţiva peri glanduloşi; frunze trifoliate, cu foliole axilare, singuratice sau câte 2 .sunt rozee, îngrămădite la vârful ramurilor spi-nase; spinii câte 2. ţire de bumbac, sub care pescarii dorm noaptea spre a fi feriţi de ţânţari şi multe alte scule ajutătoare ale pescuitului. Pescarii plecaţi din satele lor cu bărcile încărcate, ducându-şi toată această gospodărie, se aşează de cu primăvară în locurile bune de pescuit, cunoscute de ei din timpurile cele mai vechi, îşi întoc- Fig. 593 - Un otac de cegari în Braţul Măcinului. Cresc prin păşuni. Rădăcina este întrebuinţată în medicină, - radix ononidis. OTAC. - Pisic. - Aşezare pescărească în baltă sau pe malul Dunării, asemănătoare cu o tabără. O. ţine numai pe timpul pescuitului. Sunt o. de cegari, pe Dunăre, adică a^e unor pescari care pescuesc numai cegă cu cârlige sau cu plăşi - ce-garniţe - O. din baltă sunt aşezate pe parmace sau ne grinduri, la locurile cele mai apropiate unde se aşează sculele de pescuit în apă. O. este format dintr'o colibă de stuf sau de nuele ,acoperită cu rogojini, sau chiar din mai multe colibe, după numărul bărci1 or şi al pescarilor, din a-ceiaşi tovărăşie, cari pescuesc în acel loc. împrejurul colibei sunt capre pentru uscatul cârmăcuţelor palii - prăjini sau stâlpi înfipţi în pământ . pentru uscatul plaşilor, a năvoadelor sau năvoadelor mari; potigaci în care sunt înfipte la us-cdt vârşile care noaptea au stat în apă sdu care au fost cătrănite din nou; vatra şi ceaunele pentru mămăligă şi pentru borşul pescăresc, pentru catran sau pentru vopsea; poloage albe, de pânză sub- mesc o. şi apoi mai târziu, în toamnă, la Sf. Nicolae îl desfac şi se duc pe la casele lor. Obişnuit, pe Dunăre, o. se aşează la distanţe de 1-5 km. unul de a* tul, după numărul sculelor şi al pescarilor, pentru a nu se împiedica unii pe alţii. La bălţi o. pot fi răspândite după nevoi. De obiceiu, Fig. 594 - Otacul şcoalei de pescărie din Giurgiu la Balta Pietrele. CTALGIE - OŢEL 332 însă, toate se aduna înti'un loc, la vad, de unde pescarii pornesc cu toţii la pescuit. Daca la vad sunt case ale bălţii (atunci o. nu se mai întocmesc. Daia. OTALGÎE - Med. Durere de urechi, de natură nervoasă, sau care întovărăşeşte otitele - v. ac. se coseşte* producând un - fân foarte fin, digestibil, bogat în principii nutritivi, în special în proteine şi frumos la culoare. O. se coseşte mai târziu în toamna şt când aceasta nu este ploioasă, se obţine un fân de calitate superioară fiindcă plantele sunt foarte fragede. Lucerna, trifoiul, gramineele de nutreţ, otăvesc după Fig. 595 - Oţelul Bessemer. OTARAC - Pisc - Sin. hotarac. Un iei de scaun transversal, ce împarte luntrea în două părţi inegale. OTAŞTINĂ - Fin. - Sin. otaşniţâ, otaş-nică. Dare pe vin sau dijmă luată de proprietarul terenului pe care este plantată via; timoul de predare a cantităţii de vin, cuvenită^ ca dare sau dijmă. OTAVĂ - Fit. - Ultima lăstărire în toamnă a plantelor de nutreţ. Desvoltarea plantelor după ultima coasă constitue o. Aceasta se poate paşte cu animalele sau Fig. 596 - Cuptor Siemens-Martin ultima coasă. Câte odată o. creşte foarte puţin, aşa încât abia o apucă coasa Când vrem ca o. să fie mai desvoltată, putem face coasa anterioară mai de vre me. O. se coseşte în aşa fel, încât plan tele din fâneţe să aibe timp să se împuternicească până vine iarna. O. se dă în special în raţia tineretului. Amil. Vas. OŢEL - Tehn - Carbură de fier cu mai puţin cărbune decât fonta. încălzit la roşu şi răcit brusc în apă se căleşte şi capătă însuşiri preţioase: devine elastic, dur şi casant. Cărbunele se găseşte în o, sub formă de combinaţie sau în amestec, ca ciment. El este elementul necesar producerii of căruia îi dă rigiditatea şi e-lasticitatea. Afară de cărbune, o. mai conţine man gan, crom, siliciu şi fosfor, de pronortia lor depinzând variaţia calităţilor sale: ri giditatea, elasticitatea, rezistenţa la ruptură, fragilitatea, duritatea, capacitatea de lungire elastică, etc. După proporţia de carbon - care nu tre bue să depăşească 2Vd şi e de dorit să oscileze în jurul lui 0,5% - se disting diferite o.: fier sudat - weld iron o. sudat - OŢET weldstaal -, fier topit - ingot non o. topit - ingot Steel. Primul se fabrica prin procedeele descrise la fier - v. ac. Celelalte trei prin de-carburarea fontei - procedeul Siemens Martin - sau prin carburarea fierului -procedeul BessemeT. In primul caz, operaţia se face în cuptoare speciale pentru combustiunea gazelor furnizate de un gazogen, asupra unui amestec de fonta şi fier vechi, de fonta şi minereu sau de fonta, minereu şi fier vechi. In al doilea caz, operaţia se face în convertisorul Bessemer, introducându-se an curent de aer activ în fonta topita. Fabricate printr'un procedeu sau altul, o. se împart în 6 clase şi anume: 1-0. extra moale cu o rezistenţa la ruptura mai mica de 40 kg. pe mm p. Conţin 0,135 - 0,140% cărbune. 2-0. foarte moale cu resistenţa la ruptură cuprinsă între 40-50 kg/mmp. Conţin 0,300-0,500% cărbune. 3 - O. moale cu rezistenţa la ruptură între 50-60 kg/mmp. şi cu 0,300-0,700% cărbune. 0-0. dure cu rezistenţa la ruptură cuprinsă între 60-70 kg/mmp. şi cu 0,650- 0,800% cărbune. 5-0. foarte dure cu rezistenţa la ruptură între 70-80 kg/mmp. şi cu circa 0,800% cărbune. 6-0. extradure cu rezistenţa la rupere mai mare de 80 kg./mmp. şi cu minimum 1% cărbune. Pentru maşinile şi uneltele agricole se întrebuinţează o. din toate cele şase clase, după piesa ce avem de confecţionat. OŢET. — Ind. agr. — Produs industrial obţinut din esenţa de oţet, sau din fermentarea acetica a vinului, prin oxidarea alcoolului : Fig. 597 - Oţel de cimentaţie C2 H5 O H-f02 = C2 H4 02+ HoO alcool acetic Ac. acetic apă Oxidarea alcoolului se produce datorită fermentului acetic denumit Mycoderma aceti — v. ac., care se înmulţeşte la suprafaţa vinului ,făcând o pieliţă subţire, sau „cuibul oţetului". Pentru prefacerea vinului în oţet este nevoe de aer — oxigen — mult şi de o căldură de 20-25<> C. Deasemenea, vinul pentru oţet trebue Fig. 598 - Butoiu pentru facerea oţetului să fie destul de acru şi să nu fie prea tare — 8-10 grade alcool. Pentru facerea oţetului de casă se ia un butoiaş de mărime potrivită — 100-150 litri — se spală bine şi se aşează vara în-tr'o magazie, iar iarna în bucătărie. Butoiaşul trebue să fie prevăzut cu trei găuri : una în locul cepului în care se a-sează o cana de lemn ; alta la un lat de palmă dela gardina de sus ; şi a treia vrana în care se aşează pâlnia zmăltuitâ cu un furtunaş. Fig. 599 - Vas pentru fabricarea oţetului după metoda din Orleans In butoiaşul astfel pregătit, se pune câteva mâini de surcele de fag şi se toarnă 4-5 litri de oţet fiert. A doua zi se adaugă 2-3 litri vin şi se face însămânţarea oţetului, adăugând puţin cuib — pieliţă — din alt oţet proaspăt. Butoiaşul se aşează la cald şi găurile libere se astupă cu vată sau reţea de sârmă deasă, ca să nu intţe musculiţe beţive, care fac viermi. Dupa 8-10 zile adăugăm încetişor prin pâlnia cu furtun, săptămânal, câte 3-4 OŢETAR - OTHELO litri vin, până ce butoiaşul ajunge pe trei sferturi. Peste 10-15 zile oţetul este gata şi-l putem trage la sticle, care înfundate se pâstreazâ la rece. Când oţetul se consuma treptat din butoiaş, atunci trebue adâugat de fiecare data atâta oţet, cât s'a scos. I. V. Şlep. OŢETAR, - Bot. - Sin. Oţâtar - Rhus ty-phina, mic arbore din fam. Anacardia- * Fig. 600 - Fabricarea industriala a oţetului în butoaie rotative ceae. Ramurile şi peţiolul comun al frunzelor brun - lânos - pâroase ; frunzele alterne, imparipenate - compuse, cu 11-31 foliole lanceolate, acuminate, ascuţit dinţate şi fin pâroase pe partea inferioara ; florile, dioice sau polygame, galbene-verzi, dispuse în panicole racemiforme, terminale, compacte, acoperite cu peri roşii; caliciul cu 5 diviziuni persistente, imbricate ; corola cu 5 petale egale, întinse ; 5 stamine ; fructele mici grape uscate, comprimate, ce devin roşii purpurii. Originar din America de Nord. Se cultiva adesea şi pe la noi, ca plantă decorativa. Iunie-Iulie. OŢEŢIREA VINULUI. - Oenol. - Boala ce formeazâ la suprafaţa vinului o pieliţa cenuşie, destul de subţire. Este o boala aeroba şi se datoreşte unui ferment acetic, care în ştiinţa poarta numele de Myco- 334 derma aceti - v, ac. Oţeţirea vinului este o boala foarte răufăcătoare, fiindcă pre lace alcoolul din vin în acid acetic si apa. Vinul bolnav de oţeţire capdtd un gust acru de oţet şi nu se poate bea. Când un vin are mai mult de 2 grame* aciditate la litru, este oprit de lege de a se mai vinde, fiind dăunător pentru sănătate ; acest vin nu se poate folosi, decât pentru oţet. Pricinile care fac ca vinul să se îmbolnăvească de o. sunt : o. boştinei în toci toarele deschise pe timpul fierberei; lă sarea vaselor neumplute, sau cu rămăşiţe de vin pe tirţipul verei ; spălarea proastă a vaselor, care mai apoi se oţetesc; lipsa de curăţenie pe timpul preparării vinului; aoariţia musculiţelor beţive brossophila -cellaris, care aduc cu ele, taamna, germenii o.; păstrarea în pivniţq a vreunui vas cu vin oţeţit; vărsarea pb jos a vinului ; pivniţele bolnave de Oţeţire ş. a m. d. Vindecarea vinului oţeţit este foarte a nevoioasă. Sfătuim podgorenii mai bine de a preveni această boală, decât a o lecui. Când boala este uşoară se poate masca amestecând vinul cu altul şi pu-nându-1 în vânzare. Deasemenea, se poate face tragerea vinului în alt vas curat şi Fig. 601 - Oţetar-Rhus typhina - 1; Rhus toxicodendron - 2 afumat puternic 1-2 grame de pucioasă ia 100 litri vin. In cazul când vinul este oţeţit tare, a-tunci boala nu are leac. Singurul lucra care se poate face, este folosirea acestui, vin pentru oţet. Nu sfătuim întrebuinţarea prafurilor care micşorează acreala vinului, fiindcă sunt oprite de lege. I. V. Şlep, OTGON. - Sin. Odgon - v. ac. OTHELO. - Vitic. - Hibridul lui Clintom 335 OŢHONE SYBIRICA - OTITA şi Black Hamburg. Strugurele mijlociu, cilindric, puţin îndesat. Boabele mijlocii, puţin ova^e. de culoare negru-violet; pieliţa tare, se desprinde uşor de bob ; miezul slab, suculent cu gust foxat caracteristic hibrizilor. Coacerea timpurie epoca l-a. Da un vin puţin alcoolic, foarte colorat. Rezistenţa la filoxera şi boli criptogamice slaba. Face parte din producători direcţi vechi, importaţi direct din America. I. V. Şlep. OTHONE SYBIRICA. - Bot. - Sin. ligula-lia sybirica - v. ac. OTIC. - Lopâţicâ, hârleţ mic cu care ss curâţâ brâzdarul de pământul ce se strânge pe el sau se foloseşte la plivitul cerealelor. OTIORHYNCHUS. - Ent. - Gen de insecte din familia Curculionidae, cu rostru scurt şi umflat la mijloc. Primul articol al mâ-ciucei antenei mai lung ca al doilea. Fârâ aripi. Coapse depărtate, unghii simple, nesudate la baza. Culori închise. Are peste 400 specii: O. niger F. ataca coniferele şi pueţii din pepiniere ; O. raucus F. ataca frunzele arborilor fructiferi: peri, meri, etc., viţa de vie, sfecla şi alte plante; O. tristis Scop. ataca viţa de vie; O. li-guistici L. ataca trifoiul, lucerna, viţa de vie, sfecla, etc. In general tratamentul se face prin: aplicarea arsenicalelor unde se poate; gropi capcane; scuturarea depe plante şi recoltarea adulţilor. OTITA. - Med. vet. - Inflamaţia membranei care acoperă conductul sau canalul auditiv. Acest canal este împărţit în două porţiuni: o parte care vine din afară până ia timpan şi a doua parte dela timpan în-lâuntru, care poartă şi numele de urechea mijlocie sau casa timpanului şi care are legătură cu fundul gâtului prin trompa lui Eustache. Când inflamaţia atinge canalul extern avem deaface cu o o. externă, iar când inflamaţia interesează porţiunea dela timpan înlăuntru avem deaface cu o o. medie. O. externa. - Poate fi acuta sau cronică, unilaterală sau dublă. Se poate observa mai ales la câini, mai cu deosebire la acei cu urechile mari - cockeri, braci, etc. - fie în timpul sau în urma boalelor infec-ţioase grave - jigodie, coryzâ, - fie ca o manifestaţie a diatezei artritice când poate coexista cu eczema pielei. Semne. - Durere la baza urechii; ani malul îşi scarpină urechea; uneori geme, este neliniştit; iar de cele mai multe ori ţine capul înclinat spre urechea bolnavă, a» cârui conduct este roşu, umed, secretând o zeamă purulentă, cenuşie, mirositoare. Uneori, se pot ivi complicaţiuni de otită medie, internă, de ulceraţie şi de perforarea timpanului, cari la rându-le se pot complica cu simptome cerebrale. Când o. trece la forma cronică — catarul auricular — pe lângă secreţiune/ se mai pot vedea uneori vegetaţii sau ulceraţii ce sângerează uşor. Animalul se scarpină într'una, se freacă de obiecte, slăbeşte şi de multe ori surzeşte. Câteodată, mâncărimea sau durerea sunt atât de mari ca provoacă animalului adevărate crize epileptiforme. Asemenea crize sunt frecvente în cazul o. parazitare, în special în acele provocate de acarul simbiotic — Symbiotes auricularum. Tratament. - Se va curăţi şi spăla conductul auditiv cu apa călduţă şi săpun de rufe. In caz de dureri mari, se vor face spălături cu ceai de muşeţel cu laudanum 130 gr. la litru — sau cu apă boricată călduţă laudanizată — 10 la 1000 — sau cu o soluţie de chloral hidrat 1 °,V Ori, dupa spălăturile uşor antiseptice călduţe — apă fenicată 1%, hipermanga-nat 1 la 3000, apă boricată 3Vo, — se usucă cu un tampon de vată şi se picură câte VII-XII gute din amestecul următor: cocaină clor-hidrică - 0 gr. 50, morfină clorhidrică - 0 gr. 10, fenol cristalizat - 1 gr. adrenalină sol. 1/1000 - V. gutte, în glicerină neutră - 30 gr. La nevoe se va aplica un pansament special sau un aparat, care să împiedece a-nimalul de a se freca şi a-şi cauza leziuni auriculare. In caz că secre-ţiunea este abundentă, după toaleta cu apă călduţă şi săpun de rufe, se vor face spălături cu o soluţie astringentă : alumen crud pulverizat sol. 3°/o sau tanin 1%, ori amândouă împreună, după care se usucă şi se pudrează interiorul urechii cu o pudră ab- Fig. 603 - Otior-hynchus QTOCIST - OTRAŢEL Borbantd - dermatol, oxid de zinc, acid-boric ,tanin, în părţi egale - sau, în caz câ secreţiunea nu este prea abundenta, se picura glicerina cocainatd-fenicatâ. Intern, în caz câ mâncârimile sunt foarte mari, se va da un sirop cu bromurâ şi an-tipirinâ, obligându-se animalul la un regim alimentar iară : sosuri, grâsimi, săruri, cafea. Apa cu bicarbonat de sodiu. Cure alternate cu floare de pucioasa şi cu Licoarea lui Fowler. In cazurile de o. parazitara : Se va izola animalul şi se va dezinfecta culcuşul de 2-3 ori pe săptămână. După toaleta cu apă călduţă şi săpun, se va face în ureche o injecţie cu o soluţie de polisulfură de potasiu l-2°/o sau cu o soluţie creoli-natâ 1%, după care se va usca şi se va picura înlăuntru VII-X picături de glicerina iodată l<7o sau fenicată-cocainată 3 la sută. Otita medie. - Este de cele mai multe ori rezultatul îndepărtat al unei o. externe netratate, care ajunge cu timpul să se întindă până la membrana timpanului şi casa timpanului. Sau este rezultatul unei anghine, al unei faringite, ce prinde apoi pungile guturale şi trompa lui Eus-tache - în gurmă - la cal - şi ajunge până la casa timpanului. Uneori poate fi de criginâ bacilară sau parazitară, iar alteori accidecntală-traumatică. Semne. - In bună parte asemănătoare celor descrise la o. externă, numai că durerea este mult mai mare ; animalul şuiera când mănâncă şi cu timpul renunţa Fig. 604 - Otocist cu nerv. auditiv, otolite şi celule auditive de a mai mânca, ca şi la cea mai mica mişcare a capului, a gâtului sau chiar numai când aude un sgomot. Se freacă, se scutură, se frământă, suferă intens şi au mai aude. Scurgerea care apare în a 2-3-a zi în o. externa, aici - în o. medie -întârzie, fiindcă membrana timpanului împiedică eliminarea puroiului, care se iveşte numai după 8-10 zile, adică după ce a perforat şi străbătut această membrană şi după care animalul începe să se uşureze şi să sufere din ce în ce mai puţin. Alteori, au loc şi simptomele de farin-gită, de colecţia pungilor guturale sau alte complicaţiuni - mastoiditâ -: animalul tu- şeşte, strănută, elimina puroi pe nas şi pe gură, ori prin protuberanţa mastoidă -mastoidită. Tratament - In timpul fazei inflamatorii - acute, nu vom face spălături, vom picura numai glicerină fenicată-cocainată, ori oleu camforat călduţ, ori vom introduce tampoane îmbibate în acestea sau în oleu camforat. La animalele mari, se poate favoriza formarea puroiului şi spargerea timpanului, făcând o fricţiune-ve-zicatoare la baza urechii. Iar când puroiul şi-a găsit o cale de scurgere, vom face Fig. 605 - Otoscopie animalului şi abureli uşor creolinate-tere-bentinate sau fenolate, iar în fundul gurei pensulări cu glicerina cu albastru de metil. G. Râd. CaL OTOCIST. Anat. - Cea mai simplă formă de aparat auditiv. Este alcătuit dintr'o vezicula deschisă sau închisă, conţinând in acest caz, un licnid şi una sau mai multe concreţiuni calcare, numite otolite.. O. este tapisat cu celule auditive, care, de obicei, sunt ciliate. Celulele auditive sunt în legătură cu nervul acustic. Ele sunt impresionate prin vibraţiile pe care oto-litele, în urma acţiunei undelor sonore, le transmit cililor. Urechea internă a vertebratelor nu este decât un o. complicat la care celulele auditive şi otolitele se localizează pe petele auditive. OTOLITE - Anat - Sunt nişte corpuscule calcaroase care se găsesc în urechea internă şi anume pe pata auditivâ, al cărei sediu este o pungă membranoasă numita utriculă. I. F. OTORAC - Piscic. - Orice scaun dintr'o lotcă. OTORRHEE - Med - Scurgerea unui lichid, deobiceiu purulent, prin canalul auditiv extern, cauzată de diverse otite. Dispare odată cu cauza care a provocat-o. OTOSCOP. Aparat cu care se poate privi în urechi, pentru determinarea diferitelor afecţiuni ale urechilor V. P. OTRĂŢEL. - Bot. - Sin. garanţâ. - Onos- 337 OTRĂŢEL DE APĂ - OU aia arenarfum W. K. Planta erbacee, bia-aualâ, din iamilia Borraginaceae, cu tulpina ramificată; frunze linear lanceolate, acoperite cu peri rigizi aşezaţi pe tubercule glabre; frunzele inflorescenţei oval-kmceolate; flori galbene. Creşte prin fâ-neţe şi păşuni uscate. Iunie-August. P. Cretz. OTRĂŢEL DE APĂ. - Bot. - Sin. Otrâţe-tnl-bâlţilor. Utrlcularia vulgaris L. Planta erbacee aquatică, carnivora, din familia lentibulariaceae, cu frunzele submerse, pinatifide, segmentele multisecate, îndreptate în toate direcţiunile, purtând la baza lor numeroase vezicule aerifere, care servesc drept capcane pentru prins mici crustacei sau alte organisme aquatice; flori galbene, frumoase, dispuse în ráceme terminale cu 4-8 flori, corola cu pinten; fruct capsula unilocu-larâ. Creşte prin bălţi, ape stagnate şi lin curgătoare. Iu-nie-August. P. Cretz. OTRĂVIRE -Med - v. intoxicări. OTTONEL. -Vitic. - Ungaria, România -Sin.: Muscat Otonel Strugurele mijlociu, oilindro-conic, puţin aripat îndesat: boabele rotunde, puţin ovale, de culoare gal-bena-aurie; pieliţa subţire cu nervuri vizibile; miezul suculent, dulce, cu parfum lin de muscat. Coacerea epoca I-a. Tăierea scurtă sau mixtă. Cere terenuri scurse şi bine expuse la soare. Producţie mijlocie. Este puţin rezistent la mană. Varietate de vin superior. I. V. Şlep OU - Biol - Produs al organismului animal, cu ajutorul căruia se înmulţesc în general: păsările, batracienii, reptilele, ar-tropodele. Embryologic - rezultatul contopirei o-vulei cu spermatozoidul; ovulă fecundată; zigot. Bot. Celulă reproducătoare, care rezultă din fuziunea a doi gameţi, şi cari pot fi identici - izogameţi - sau diferiţi - hete-rogameţi. Oui are o mebianâ celulozică Otrăţel de apă externă, care limitează nucleul, protoplasma şi rezervele nutritive. Avic. - Este o masă de substanţe nutritive de rezerva, ce conţine celula femelă, în caz că fecundarea nu s'a făcut, sau embrionul, când fecundarea a avut loc. Prezintă valoare f. mare din punct de vedere alimentar, deoarece, sub un volum mic, cuprinde toate substanţele nutritive indispensabile vieţii. Este un aliment absolut complect, pentrucă singur poate a-sigura desvoltarea puiului. Conţinutul său este foarte bogat în substanţe azotoase şi substanţe grase. Cuprinde, deasemenea, suficiente săruri -fosfat de calciu, clorură de sodiu, clorură de fier, etc. Constitue un aliment mai concentrat şi mai complect decât laptele. Formarea. Oul se formează în aparatul reproducător femei, care este alcătuit din următoarele părţi: ovar, oviduct şi cloacă. Pe ovar de găsesc ovulele, celule sexuale femele, cu multe substanţe nutritive de rezervă, ce încep să se desvolte, când pasărea a ajuns la maturitate sexuală. Când au ajuns desvoltarea complectă, ovulele se desprind de pe calici şi cad în oviduct. Ovulele desvoltate nu sunt altceva decât gălbenuşurile ouălor. Parcurgând oviductul, gălbenuşul se acopere în partea lui superioară - a'buminipară - cu două straturi de albuş. Tot aci, poate avea loc fecundarea, dacă femela a fost împere-chiată cu un mascul viril. In partea mij- Fig. 607 - Ouă de broască - 1 - de păianjen - 2 - de sarcopt în galeria săpată prin piele - 3 locie - istm, - se acopere cu două foiţe membranoase şi cu al treilea strat de albuş, care trece prin osmoză. In partea inferioară - camera cochiliară -, se formează coaja. De aci, oul trece în cloacă. Culoarea variază cu specia ,rasa, individul, hrana. Astfel, la găini, se pot întâlni ouă de culoare albă şi de diferite nuanţe de galben-roşcat; la raţe albe şi albe-verzui; la curci roşccte cu pigmenţi; etc. 22 ou Forma este caracteristica. Secţiunea longitudinala este elipsoidală, cu un vâri mai ascuţit; iar secţiunea transversala este circulara. Dela forma obişnuita, se întâlnesc adesea abateri: oua lungueţe, oua rotunde şi oua deformate. Greutatea ouâlor la păsările de curte, variazâ între limite destul de distanţate. La găini, se pot întâlni ouâ de 25 gr. ca şi Fig. 608 - Formarea oului. A - ovar 1 - gălbenuşuri nedesvoltăte; 2 - gălbenuş învelit în membrana, gătă să intre în oviduct - 3 -; 4 - membrana; B, C, D, E-Oviductul cu cloaca - 9 - în care se sfârşeşte el - 10 - şi intestinul gros - 12 ouă de 80 gr. Ca cifre medii, la diferite specii, referitor la greutate, se dau următoarele date: - la gâscă : 140 gr.; la curca: 90 gr.; la raţă : 75 gr.; la găina : 55 gr.; la bibilica : 40 gr. Anatomia. Oul este alcătuit din: coaje, membrane, albuş, gălbenuş. Coăja are rol de protecţie. Este alcătuită din săruri mi- Au tot rol de protecţie, mai ales în cazul câ se sparge coaja. Sunt de culoare albă-cenuşie, iar, prin fierbere, capătă culoare perfect albă. Albuşul, este alcătuit din trei straturi: unul extern, fluid; al 2-lea mijlociu, vâscos; al 3-lea intern, lichid - şi doua chalaze, care au rolul de a ţine gălbenuşul suspendat, în masa albuşului. Albuşul conţine substanţe nutritive, ce con-tribue la hrânirea puiului dupâ ce mai întâi este absorbit de gălbenuş. Gălbenuşul se găseşte in mijlocul oului. Este format din straturi de culoare galbejiă, de diferite tonalităţi, ce alternează cu straturi de culoare galbenă - albicioasă. Este acoperit la ¡exterior de o membrană, foarte subţire numită membrană vitelină. Pe suprafaţa sa se găseşte o pata de culoare deschisă, ce conţine embrionul, numită pată sau veziculă germinativă. De sub pata germinativă, porneşte un canal, ce merge în centrul gălbenuşului unde se află o cavitate denumită cavitate centrală. Camera de aer - bănuţul - se găseşte, aproape la capătul rotunjit al oului Nu este altceva decât un loc plin cu aer, cuprins între cele două pieliţe ale oului. Formează o rezervă de aer. Compoziţia. Proporţia diferitelor părţi constitutive ale oului este, în procente, următoarea: totdeauna, Fig. 609 - Mărimea comparativă a ouă-lor de porumbel, bibilică, găină, raţă şi gâscă nerale, substanţe colorante şi substanţe grase. Pentru aerisirea conţinutului, coaja prezintă un număr mare de pori, care la oul de găină este de circa 7.600. Grăsimea depe coaje are rolul de a modera circulaţia aerului şi gazelor. Membranele sau pieliţele oului sunt în număr de două. Fig. 610 -Trei grupuri de ouă dela trei găini Leghorn 339 OU la ouâle de : coaje albuş gălbenuş: gama : 11.5 58.5 30,0 raţa : 10,0 50/G 40,0 Compoziţia cojii oului de gdinâ este: -carbonat de calciu 97%; - carbonat de magneziu 1,3%; - fosfat de calciu urme; -materii organice urme, iar compoziţia .albuşului şi gălbenuşului este: s. s. s. extr. s. mi-o/o apa azot. grase neaz. nerale ^îbus 85.70 12.70 0.30 0.70 0.60 gălbenuş 50.80 16.20 31.70 0.10 1.20 Din datele ce urmează se vede care .este compoziţia oului faţă de a laptelui: % s. s. s. extr. s. mi-apă azot. grase neaz. nerale ou de găină lapte 73.67 87.80 12,57 3.40 12.02 3.40 0.67 4.70 1.07 0.70 Fig. 611. - Secţiune prin oul de găină. Se văd : gălbenuşul, albuşul, chalazele, vezicula germinativa şi vitelusul alb. - Oua cu doua gălbenuşuri. - Deobicei sunt mai mari. Iau naştere atunci când scapă în oviduct două gălbenuşuri deodată. Rareori se .pot întâlni şi ouă cu treî gălbenuşuri. - Ouâ cu mai multe pete germinative. -Pe suprafaţa gălbenuşului se observă meri multe pete de culoare deschisă. Ou normal este acela care este de mărime caracteristică rasei, care are coaje bună, nespartă, regulată şi acoperită cu un strat fin de gră~ sime; membrane, de-asemenea, intacte; albuş şi gălbenuş bine desvoltate, şi separate unul de altul; fără impurităţi ; nealterat. Dacă una din calităţile enunţate mai sus lipseşte, oul este anormal sau defectuos. Defecte de structură sau de compoziţie se găsesc chiar la ouăle proaspete, atunci când aparatul reproducător este bolnav, sau când regimul ali- mentar şi ©ondiţiu-nile de întreţinere nu sunt satisfăcătoare. Aceste defecte se observă, fie la exteriorul oului, fie în interiorul său. Pe lângă a-.cestea, oul poate căpăta defecte în timpul {transportului ,în timpul diferitelor manipulări, în timpul păstrării. ' Defectele ouâlor: 1 - Proaspete : - Ouâ impurităţi. - In interiorul lor se găsesc: ¡tocaţi mici de carne sau glande, sânge pagulat, grăunţe, viermişori, etc., ce au Ist înglobate în timpul formării oului. In ară de cele cu sânge, aceste ouă se |t consuma, dupăce impurităţile au fost ^turate. Fig. 612 - A: ou de găină în a 8-a zi de incubaţie; e - embrion; vo - vezicula ombilicală; am - amnios; ca - cavitate am-niotică; al - alantoida; mc - membrana de legătură între coajă şi corion; C -coaja; ch - camera de aer; alb - albúmina B - ambrionul scos din coajă şi din membrana de sudură; vit - vitelus - Ouâ cu gălbenuş mic şi deplasat. -Gălbenuşul cade în oviduct înainte de a ajunge la desvoltare complectă. - Ouâ cu coaje deiectuoasâ - neuni-tormă, deformată, subţire, moale, spartă, lipsă. Provin dela. pasările al căror oviduct este bolnav sau d căror raţie alimentară este incomplectă, în ceiace priveşte sărurile minerale. Toate aceste feluri de ouâ se pot consuma. 2 - Transportate : - Ouâ sparte. - Dacă este ruptă şi membrana, gălbenuşul începe să se scurgă. Conţinutul poate fi foarte bun. Aceste ouă însă nu se mai pot păstra. ou 340 - Ouâ cu camera de aer mobilă. - Camera de aer se ridică în sus, în orice poziţie s'ar întoarce oul, deoarece membrana interna a fost ruptă. Aceste ouă se al-te&tază mai uşor. • Ouâ cu chalazele rupte. > Gălbenuşul se ridică în sus şi se va lipi de coaje. - Ouâ cu gâlbenuşul spart - Albuşul şi gălbenuşul se găsesc mai mult sau mai puţin amestecate. 3 - Păstrate: - Ouâ cu miros strein. - Milosul este împrumutat dela materialul de ambalare de proastă calitate, dela came-rile de păstrare neaerisite, dela diverse substanţe mirositoare, ouăle având parti- Fig. 613 - Oua cu coaja nespartă şi spartă prin care au pătruns spori de ciuperci cularitatea de a absorbi foarte repede mirosul mediului înconjurător. * Ouâ cu gâlbenuşul lipit de coafe. -Au albuşul lichefiat, chalazele descompuse. Gâlbenuşul se ridică în sus şi se lipeşte de coaje. Mirosul este caracteristic de ouă vechi. Aceste ouă nu se consumă. - Ouâ cu gâlbenuşul vârsat Sn albuş • Aceste ouâ se alterează foarte uşor şi devin improprii consumului. 4 - Infectate cu mucegaiuri: - Ouâ cu pete mici de mucegai. - Pe pieliţele oului se observă pete mici cenuşii sau verzui, de mucegai. Ouăle mucegăite uşor pot fi consumate, însă fără întârziere. o Ouâ cu pete mari de mucegai. - Conţinutul acestor ouâ este schimhat, iar mirosul de mucegai éste destul de puternic. Nu se consumă. - Ouâ ¡negrite de mucegai. - Conţinutul suferă schimbări importante. Tot oul a-pare întunecat, afară de camera de aer. Miros puternic de mucegai. Nu se consuma. 5 - Infectate de bacterii: Ouâ cu albuşul verde. - Au albuşul verzui, gălbenuşul slăbit şi turtit. - Ouâ cu gâlbenuşul încreţit. - Gălbenuşul este încreţit, adesea cu porţiuni a-poase. - Ouâ înâcrite. - Au albuşul lichefiat, adesea cenuşiu, gustul şi mirosul acru. - Ouâ cu gălbenuş pâtat - Albuşul este lichefiat, gâlbenuşul pâtat, mirosul de a-moniac. - Ouâ înegrite de bacterii. - Au conţinut turbure, cenuşiu-verzui sau galben-mur-dar, miros urât de descompunere. Gazele ce se desvoltâ în ouă, pot desvolta atâta presiune, încât să spargă oul. Toate ouăle infectate de bacterii nu se consumă. Pot fi însă întrebuinţate în alte scopuri. 6 - Fecundate şi ţinute la cald : Ouâ cu embrion desvoltat - Au albuş lichefiat, gâlbenuşul slăbit, mai ales pe lângă pata germinativă. Embrionul fiind în primul stadiu de desvoltare, se pot consuma. - Ouâ cu inel de sânge. - Embrionul a intrat în desvoltare şi apoi a murit. Daca inelul de sânge nu este prea mare şi dacâ nu sunt şi aite semne; de descompunere, pot fi consumate. - Ouâ cu embrion mort târziu. - Au camera de aer foarte mdre, prezintă o pata neagră sau vase de sânge. Sunt improprii consumului. Conservarea. - Prezintă o importanţă deosebită, în ceiace priveşte reglarea alimentarii pieţelor, deoarece productiunea de ouă nu este uniformă, în tot timpul a-nului. Lipsa de ouă se resimte în primele şi ultimele 3 luni ale anului, în restul timpului, începând cu luna Aprilie şi pânâ către sfârşitul lui Septemvrie, se găsesc ouă suficiente pe piaţă. De aci rezultă necesitatea de a păstra ouăle obţinute în sezoanele de mare producţiune, pentru restul timpului. Păstrarea, pentru un timp Fjg. 614 - Cunoaşterea vechimii ouălor prin cufundare în apă cu sare mai îndelungat, nu poate duce la rezultate bune, decât cu ouăle supuse conservării. Se pun la conservat numai ouăle sănătoase. 1 - Metode de conservarea ouâlor întregi sunt: a - Conservarea cu ajutorul frigului. - Temperatura trebue sâ se cu-j prindă între 0 şi +2 grade C. Durata con-| servării pentru ouăle de calitate sup3-,j rioară este de 6-8 luni, iar pentru cele def calitate mai inferioara de 3*4 luni. Pas- 341 OU trarea sg face în lăzi solide, uscate, bine încheiate şi cu talaş uscat, curat şi fără miros de mucegai. încăperile în care se face păstrarea se rezervă exclusiv păstrării ouălor. Ele trebue să fie bine dezinfectate. Umiditatea de 85% şi temperatura cât mai apropiată de 0 gr. C. trebue să fie cât mai constante. înainte de a se introduce în camerele de păstrare, se procedează la răcirea treptată a ouălor, ţi-nnându-se la temperatura de +3—+4 gr. C. timp de 2-3 zile. întoarcerea ouâlor se face cu lăzi cu tot, la început după 30 ^ile, apoi la interval de 45 zile. La scoatere, se procedează la reîncă zirea ouălor, spre a se înlătura transpirarea. înainte de a fi date în consum, ouăle păstrate la frig trebue examinate. b - Conservarea în apa de var. - Se face în subsoluri bine izolate, ca temperatura să se menţină la +7—+8 gr. C., nefiind permisă ridicarea peste 12 grade C. Trebue să fie încă bine aerisite şi curate. Dimensiunile bazinelor se dau în raport cu cantitatea de ouă ce urmează să fie pusă la conservat. La u-nul din capetele bazinului, pe toata înălţimea, este aşezat un tub, ce îngădue schimbarea soluţiei, în caz de nevoe, fără a deranja ouăle, folosind o pompă cu furtun. Apa de var se prepară din var alb, proaspăt, ce se stinge prin stropire, până ce se obţine un praf fin. Praful de var se amestecă cu apă la 12 grade C. în cantiate de 5 gr. la 1 litru de apă. Se amestecă 2-3 zile şi apoi se lasă să se limpezească. Cu ajutorul unei pompe soluţia se trece în bazinul de păstrare, care se umple până, la o treime din volumul său. Ouăle, răcite şi ele la 10-12 rrrade C., se introduc cu a-jutorul coşurilor de nuele sau cu ciururi. Dacă deasupra soluţiei, care trebue să fie deasupra ouălor cu 25-30 cm. ,apare o pojghiţă murdară, aceasta se înlătură. Îojghiţa ce apare apoi albă se menţine. -Se pot păstra ouăle, în soluţii bune şi la temperatură optimă, chiar 6-8 luni. Coaja oualor păstrate în apă de var devine aspra la pipăit, cu reflexe liliachii, curată. La fierbere, crapă dacă nu se găureşte in prealabil. Conţinutul capătă gust particular, de var. c - Conservarea în apâ de vor cu sare - metoda Kubel. - In apa de var de tăria I kgr. var/15 1. apă se adauaă, după decantare, 60 gr. sare de bucătărie. Ouăle conservate în această soluţie nu mai prezintă gust neplăcut. d - Conservarea în apâ sâratâ 1,5.% se face pentru o perioadă ce nu depăşeşte patru săptămâni. e - Conservarea cu soluţie de acid boric seu acid salîcilic - metoda Tweidale - se face înmuind ouăle în soluţie de 10%. f - Conservarea cu ajutorul paraiinei, vaselinei, colodiului, lacului, alaunului se face ungând ouăle, oentru a se astupa porii. Procedeul acesta este delicat, însă destul de bun. Pentru parafinare, ouăle se 615 - împachetatul ouălor scufundă în parafină topită, cu ajutorul unui fir cu buclă. g - Conservarea In materii pulverulente. Se face mai mult în gospodării. Ouăle se aşează în lăzi cu pleavă de cereale, ţa-râţe, cenuşe, praf de cărbune, vată sau bucăţi de ştofă. Lăzile se aşează in încăperi răcoroase, uscate şi cât mai bine aerisite. In acest fel se conservă ouăle dela sfârşitul verii, pentru iarnă. h - Conservarea în sticlâ lichida. - Ouăle se scufundă în 100 părţi apă şi 10 părţi silicaţi de potasiu şi sodiu. Se scot şi se aşează pe hârtie curată, fără să se atingă unul de altul. După uscare se înfăşoară în hârtie şi se păstrează în locuri reci şi uscate. Pentru fierbere, ouăle se găuresc cu un ac. In general, se conserva mai bine ouăle Fig. ou 342 ce n'au iost iecundate. Deaceea, înainte de a recolta oua pentru conservare, se procedeazd la scoaterea cocoşilor. Gospodarii pun la conservat ouăle din Au-gust-Septemvrie, comercianţii pe cele din Mai-Iunie, când sunt mai ieftine. 2 - Metode de conservarea conţinutului ouâlor. - a - Conservarea amestecului de albuş şi gălbenuş prin congelare se a-plica ouălor de calitate inferioara, după ce se înlătură cele alterate. Amestecul bine făcui se răceşte, se distribue în bidoane sau cutii de conserve şi se trece la frigorifere cu —16—17 grade C. Congelarea trebue să se facă cât mai repede, pentruca să se obţină masă uniformă. fRDtwrim EKFDRTLIL DE OUR priUL----19 32 «KSRRASii> 842 - noi. d dl;r i PRQI-CV.- 7 7 8 BtiCDUiriR 16- BRnrn e 6 B06RDGER 3 9 tdtrl 18 5 5 - Fig. 616 - Exportul de ouă al României a - Conservarea sub formă de praf sau pudră de ©wâ se iace prin uscăre artificială. Se pulverizează bine şi anoi se împachetează în cutii sau saci , de pânză. Păstrarea sacilor sau cutiilor se face tot Ia rece şi uscat. Păstrarea oualor, pentru clocit, se face in încăperi curate cu temperatură de a-proximativ 10° C. Păstrarea, chiar în con-diţiuni optime, nu trebue să dureze prea mult, deoarece embrioanele slăbesc ¿u timpul. Astfel, după două săptămâni, numai aproximativ 80% din ouă - prezintă embrion foarte bun ; după trei săptămâni, numai 50% au embrion relativ bun ; iar, după o lună, aproximativ 80% au pierdut embrionul, iar restul îl au foarte slăbit. Sortarea şi clasarea. - Sortarea sau alegerea ouălor se face după însuşirile pe care ele le prezintă. Se face atât după aspectul exterior, când se iau în consideraţie : mărimea şi forma oului, starea de curăţenie a cojii, integritatea ei, lipsa sau prezenţa mirosurilor, cât şi după modul cum se prezintă la ovoscop conţinutul, când se iau în consideraţie : mărimea şi starea bănuţului, starea albuşului şi cha-lazelor, starea şi poziţia gălbenuşului. Sortarea ouălor se face pe clase, în raport cu standardele ce se stabilesc, in fiecare ţară. La noi, pentru export, se clasifică'astfel : ouă standardizate, ouă ne- standardizăte şi ouă necomestibil»? In grupa ouălor standardizate, in-jtră: ouăle proas-îpete - fresch •ouăle conservate ¡în apă de var -kalk ouăle conservate în frigorifere - frigor ouăle conservate prin alte mijloace-conserv. Fiecare din aceste categorii se împarte în clase, după greutate. Ouăle din orice categorie trebue să aibă coaja curată şi intactă, cameră de aer mică - 7 mm. vara, 5 mm. iarna -, conţinutul normal. Vechimea ouălor se poate controla prin introducerea lor într'o soluţie de 125 gr. sare bucătărie la 1 litru apă. Oul absolut proaspăt şade culcat pe fundul vasului; ouăle de o săptămână se ridică cu partea rotunjită în sus, în unghiu de 450; cele de două săptămâni în unghiu de 600; cele de trei săptămâni în unghiu de 750; cele de 4 săptămâni în unghiu de 90®, adică stau cu vârful ascuţit în jos, cu cel rotund în sus. Ouăle peste patru săptămâni plutesc la suprafaţa soluţiei. Ambalarea ouâlor v. ambalaj. Transportul ouâlor se face cu orice vehicul - căruţă, automobil - cu condiţiunea ca sâ aibă arcuri. In vehicul se aşează lăzile sau coşurile cu ouă sau se aşează direct. Când ouăle sunt ambalate în coşuri sau lăzi, acestea se aşează în vehicul, după c& s'a pus un strat de pae. Se 343 OUĂLE POPII - OUAT Fig. 617. - Ouâle Popii. căptuşesc deasemenea cu pae fundul şi pereţii vehiculului şi se umple golurile ce rămân. Ouâle neambalate dupâce se căptuşeşte bine cu pae vehiculul, se aşeazâ tot cu pae. Rândurile de oua se separa tot cu pae. Şi într'un caz - şi în altul - dupâce s'a fâcut încărcarea, deasupra se leagâ bine o pânza impermeabila. Se folosesc, pe cât este posibil, drumurile netede, iar, acolo unde drumul este neregulat, se micşorează viteza de deplasare. Pe calea ferată, se transportă ouăle am-bulate în lăzi. Vagoanele destinate pentru aceasta trebue să fie pe cât se poate de curate, bine ventilate vara şi încălzite puţin iarna. Ouăle pentru clocit nu este bine să fie transportate pe distanţe prea mari. Transportul lor este bine să se iacă, pe cât posibil, în mână; iar dacă timpul este friguros, ambalajul să fie făcut aşa fel, ca izolarea de temperatura mediului extern să fie cât mai perfectă. M. Ne. OUĂLE - POPII. - Bot. - Himantoglossum hircinum Spreng. Singura specie din flora tării noastre din genul Himantoglossum Spreng., sin. Loroglossum Rich., v. ac. ?lantă erbacee perenă, înaltă, tuberculoasă, din familia Orchidaceae, cu inflorescenţe mari şi alungite cu flori alburii-ver-zui cu puncte şi linii roşii-purpurii, rău mi-jostioare; labelul e foarte lung, bifid şi răsucit. Creşte pe marginea pădurilor, poieni şi rărişuri, mai ales în părţile sudice ale ţării. Mai-Iulie. P. Cretz. OUAT. - Zoot - Concursuri de o. Materialul avicol al oricărei ţări formează o însemnată bogăţie naţională nu numai în ceiace priveşte randamentul de carne pe care îl pot da păsările dar mai ales în ceia ce priveşte randamentul ouălor şi putem adăoga şi al fulgilor produse de păsările de curte. Toate ;iările din lume au căutat să stimuleze producţia de ouă şi au constatat că alegerea păsărilor bune ouătoare prin controlarea productivităţii, duce la o se-îecţiune a celor mai bune exemplare. La noi în ţară Institutul Naţional Zoo-iechnic a organizat din 1934 până astă-zi, concursuri de ouat, anuale. Rezultatele obţinute au dus la următoarele concluziuni : 1. Materialul avicol a cărui productivitate a fost controlată se compune din găini, de 8 rase diferite şi provenind din diferite regiuni ale ţării şi din diferite regiuni ale ţării şi din diferite crescătorii de Stat sau particulare. 2. Producţia medie anuală a primului concurs de ouat pe o perioadă de 286 zile a fost de 138 ouă ; la al doilea concurs pe o perioadă de 315 zile, a fost de 147,4 ouă; la cel de al treilea concurs, pe o perioada de 344 zile a fost de 159,1 ouă ; la cel de al patrulea pe o perioadă de 350 zile, a fost de 162,1 ouă, la cel de al cincilea, pe o perioadă de 310 zile a fost de 118 ouă. 3. Producţia medie p erase a fost următoarea pentru rasele de găini importate : ouă gr. ouăprod. record Leghorn 151,1 55,1 215 Rhode Islcnd 149,0 56,1 208 Wyandotte 123,5 54,3 204 Plymouth 139,9 52,6 183 Sussex 137,1 54,4 160 Orpington 83,5 55,6 110 4. Găinile româneşti, în curs de selecţionare şi golaşele de Transilvania au dat la concursurile de ouat următoarea producţie medie : Găinile româneşti 153 ouă 43,1 gr. 210 ouă producţie record. Golaşe de Transilvania 107,6 ouă 52,4 gr. 163 ouă producţie record. Fig. 618. - Floare de spânz - 1 ; aceiaş iară învelişuri florale şi androceu - 2; o carpelă izolată cu ovar, stil şi stigmat ; cârpele de spânz desfăcute spre a li se vedea ovulele - 4. 5. Prin concursul de ouat s'a dovedit câ materialul avicol din România, atât rasele de găini importate cât şi cele locale, sunt în curs de adaptare şi îmbunătăţire. 6. Concursul de ouat ,organizat şi condus în mod oficial, este menit să selecţioneze crescătoriile raţionale, să descopere liniile de g'ăini cu producţiune superioară din toate rasele şi să contribue la răspândirea unui material de prăsilă, sănătos şi productiv. 7. Rezultatele concursurilor de ouat trebuesc folosite în organizarea avicultu-rii prin măsuri de Stat, care să înmul- OUL INULUI - OVAR 344 ţeascâ în staţiuni avicole proprii sau în crescătorii particulare puse sub control, cele mai bune grupuri de găini, sá facă o verificare ereditara a productivităţii şi sâ răspândească ăpoi cât mai sistematic acest material avicol superior. OUL INULUI - Bot - Sin. lubiţ - v. ac. OUSOB. - Bot. - Streptopus amplexifolius* DC. Planta perena erbacee, din familia Liliaceae, cu tulpina ramificată şi neteda, frunze întreg-, coidiiorm ova e ia baza, am-plexicaule, alterne, pe partea inferioara giauce; flori axilare albe-verzui, solitare, lung-pedunculate şi nutante. Fructul e o baca oblonga, roşie cu seminţe numeroase. Creşte prin păduri şi vai umede şi umbroase din regiunea montana şi subalpina şi înfloreşte în Iunie şi August. P. Cretz. OVAR - Bot. -Organele sexuale femele d i n t r ‘ o floare se numesc, cârpele şi ocupa în general extremitatea axei florale. Carpela sau totalitatea carpe-lelor dintr'o floare, alcătuieşte gi-neceul Carpelele sunt, ca şi stami-nele, frunze modificate. Examinând o carpelă de spânz -Helleborus - deosebim trei regiuni: ovarul, stilul şi stigmatul. O. este partea umflată dela bază, şi rezultă prin modificarea limbului unei frunze. Făcând o secţiune în o. unei cârpele de spânz, vedem că este format dintr'un perete care limitează o cavitate, aceasta fiind cavitatea ovariană. O. nu este decât un limb foliar cu marginele îndoite şi lipite. Linia de lipire a marginelor carpe-lelor se numeşte linie de sutură. Pe partea cpusă liniei de sutură e o fascicolă li- bero-lemnoasă, care e nervura mediană a carpelei. Marginele lipite ale carpelei, uşor proeminente către interiorul cavităţii ovariene, formează cele două placente, pe care stau prinse ovulele. In unele cazuri carpelele se desvoltă independent u-nele de altele dând naştere la ginecee a-pocarpice, însă la foarte muUe p ante carpelele se apropie unele de altele formând un gineceu sincarpic. S'a observat că la unele p7ante, cum e de ex. la in, lipirea carpelelor se face numai în regiunea o.; la alte plante, ca la crin, lipirea se face în regiunea o., cât şi a stilului, stigmatele singure rămânând nelipite; sunt cazuri. Fig. 619. - O carpelo de spánz cu ovule, cavitate ovarianá, fascicolá mediana ?i fascicola placen-tara. cum e de ex. la Primula când lipirea carpelelor e complectă. Concreşterea cârpe-lelor se poate efectua în două chipuri diferite d^pă cum carpelele ce se lipesc sunt deschise sau închise. Aşa de ex., la toporaşi ,cele trei cârpele ce concrese rămân deschise: lipirea se face aşa fel în cât o. formează o singură cavitate, d® aci şi numirea da o. - unilocular. Alteori, carpelele se lipesc rămânând totuşi îi&» chise. In acest caz numărul cavităţilor -lojelor - o. e egal cu numărul carpelelor lipite, e cazul o. bilocular dela micşunea, a o. trilocular dela crin, tetralocular del®; Philadelphus, pentalocular dela in. Sunt o. bi sau pluriloculare datorite separaţiuni-lor falşe. La unele Papaveracee - Glau-cium - o. bicarpelar prezintă la început o singură lojă, este deci unilocular. Mai târziu cele două nlacente cresc până ce se întâlnesc, divizând astfel cavitatea o-variană în două loje. Acestui perete, for-mat din desvoltarea ulterioară a ţesuturilor placentare, în mod independent d© peretele ovarului, i s'a dat numele de sept sau perete falş. Cazul dela Glaucium, se repetă la multe Crucifere, al căror o. e alcătuit de asemenea din două carpel®. Deosebirea constă în aceea că aici peretele falş, de origină placentară, se formează odată cu desvoltarea o. Un alt e° xemplu tipic de o. cu două loje, provenite din împărţirea unui o. unilocular printi'uat perete falş, îl avem la Astragalus. Iar us o. cu numeroase loje provenite din bipax-tiţie, prin pereţi falşi, îl avem la in. In raporturile ovarului cu celelalte pârţt ale unei flori, vom avea să deosebim dou$ tipuri principale. Un tip în care o. şi- toate părţile florii sunt libere pe receptacul. A~ cestui tip de o. i s'a dat numele de super. I 2 J V 5 Fig. 620. - Ovar la toporaşi - 1 la micşu-nele - 2 - la crin - 3 - la Philadelphus coronarius - 4 - şi la in - 5. Un alt tip de o. este acela în care toate părţile floarei sunt lipite între ele şi căruia i s'a dat numele de infer. Intre a-ceste două tipuri există şi forme interme~ diare. - Zool - este un organ unde cresc şi se formează celulele sexuale femenine - ovulele. Are formă şi volum foarte variate. La pasări, în starea embrionară, sunt două o.f însă mai târziu unul se atrofiază şi rămâne numai cel stâng, având forma u-nui ciorchine cu mai multe ovule de dife- 345 OVARIOTOMIE xite mărimi. La mamifere, o. se prezintă sub forma a două corpuri rotunde, moi mult sau mai puţin regulate, bine iixaţe în cavitatea abdominală, înapoia rinichilor, cu câte un ligament larg. O. este construit din epiteliu simplu - la suprafaţă că-mi a-i urmează parenchimul ovarian, format din două zone cu aspect diferii: superficială, albă, groasă de 2 mm., care conţine o mulţime de foliculi - foliculii lui Graaf - în diverse stări de desvoltare şi centrală, fibroasă şi foarte vasculară. Funcţiunea principală a o. este eliminarea ovulelor, la anumite intervale, care variază foarte mult de a o specie la alta; de exemplu : la cobai 14-15 zile, la vacă 19-21 zile, la animale sălbatece numai o-dată pe an, pisica şi căţeaua de doua ori pe an, etc. Pe.lângă producerea de o- Fig. 621. - 1, Ovar monomer unilocular; 2, monomer bilocular; 3, monomer sep-iat; 4, monomer semiseptat; 5, trimer unilocular; 8, trimer, trilocular, triseptat; 9, trimer hexaseptat; 10, trimer hexalocular. vule, o. mai elimină direct în sânge o se-creţiune care este cunoscută sub nume de hormoni ovarieni. Când o. se extirpă -casirapa la femeie - se produce în organismul animalelor diferite schimbări, provocând un desechilibru în starea lor bio-logicâ. O. este un organ foarte sensibil şi deseori suferâ de: inflamaţie, congestie, supuraţie, chişti ovarieni, etc. v. ovario-tomie. N. M» OVARIOTOMIE. - Med. Vet. - Sin. castrarea femelelor. Este o operaţie prin care are loc extirparea ovarelor. Extirparea o-varelor se poate practica la toate femelele speciilor de animale domestice. Are un scop atât economic cât şi terapeutic. O. se practicâ mai ales având în considerare elementul economic, ştiut fiind câ prin extirparea ovarelor, animalul primeşte proprietatea de a fi mai docil şi de a se îngraşă mai mult. Totuşi, nu sunt rare cazurile în care suntem nevoiţi a practica o* din cauza unor afecţiuni, ce îşi au sediul tocmai pe aceste organe ca: chişti, tumori, inflamaţii, etc., care produc grave dezordini în viaţa unui animal. Având în vedere dispoziţia anatomicâ diferita a a- Fig. 622. - O-var de insectă. cestor organe, la diferitele specii de animale, intervenţia chirurgicalâ pentru extirparea lor va fi deosebitâ dela specie la specie. La iapâ castrarea se face mai ales în scop curativ, în cazuri de nimfomanie -exagerarea instinctului genezic. Calea prin care se pâtrunde în cavitatea abdominală este, cea mai uzuala, prin vaginâu Se face o tăietură în peretele ei superior aproape de gâtul uterin, se introduce mâna prin această tăietură în abdomen şl se extirpă ovarul din o parte apoi din partea cealaltă cu un aparat special. O-pera a se tace pe anima ul în picioare. După operaţie, iapa se supune unei diete pe timp de câteva zile şi se aşeazâ cu partea dinapoi mai sus, pentru a preveni o ieşire a intestinelor prin orificiul produs. La câţele şi pisici, o. se practică pentru a preveni ivirea căldurilor. Operaţia se face prin peretele inferior al abdomenului pe linia albă. La vacă, o. se practică atât cu scop «onomic cât şi cu scop terapeutic. Prin castrare, se poate prelungi perioada de lactaţie până la 2 ani şi în acelaş timp vacile primesc şi aptitudinea de a se în-grăşa. In scop terapeutic, operaţia se practică în cazuri de nimfomanie. Operaţia se face prin flanc, dar, de cele mai multe ori ,se practică prin vagin ca şi la iapă. La oaie şi la capră, se face în acelaş scop ca şi la vacă, prelungind perioada de lactaţie, îmbunătăţind calitatea laptelui, făcând sâ dispara mirosul urât ce-1 emană laptele de capră şi în acelaş timp tratând nimfomania. Operaţia se face pe ani' malul în picioare, tâietura fâcându-se în fanc, de o parte şi de alta. La scroafâ, o. se face, mai ales, dim punct de vedere e~ conomic. O scroafâ Fig. 623. - Ovarul castrata nu mai in- gâinii - a - şi oul trâ în câlduri, deci prin meandrele nu mai este agita- oviductului - b tâ asimilaţia şi şi c. - deci îngrâşarea se OVARiTA - OVĂS 346 poate face în cele mai bune condiţii. Se considera, în general, un câştig de 10-15 kgr. în plus la o scroafa castrata faţa de alta ţinuta în aceleaşi condiţii însâ necastrata. Date fiind aceste avan-tajii, o. se practica pe o scara întinsa. O-peraţia se face ca şi la oaie şi capra prin flanc, însâ se face numai o singura tăietură, ovarele putându-se scoate cu mare uşurinţa printr'un singur loc datorita dispoziţiunii anatomice duerită de cele ale oii şi caprei. Operaţia se practica pe animalul culcat pe o latura, aşezat de cele mai dese ori pe un plan oblic, având capul mai jos. N. M. OVARITĂ. - Med. vet. - Inflamaţia o-varelor. Este o afecţiune care se poate diagnostica cu mare greutate asupra animalului în viaţa, căci de cele mai multe ori ea se confundă cu metrita, peritonita sau cu inflamaţia trompelor ovariene-sal-pingita -, ovarita fiind chiar de multe ori g complicaţiune a acestora, cum este cazul salpingo-ovaritei. Alteori poate fi de origina auto-infecţioasă - tuberculoza, gur-mâ -, iar uneori poate fi accidentala -gestaţie tubarâ. Semne. - Colici surde, burta supta, mijlocul îndoit, dureros la pipăit. Uneori, se poate constata şi o supia excitare gene-zica, mai ales la vaci. Boala evoluează lent, cu semne de cele mai multe ori asemănătoare metritei sau metro-peritonitei - scurgere vaginală sangvinolenta - purulenta, sensibilitate şi întărirea abdomenului. Uneori, boala se poate termina cu vindecarea; dar de obicei ea îmbracâ forma cronică cbistică sau sclernasă. AMeori, se poate complica cu o peritonită mortală. Tratament. - Sângerarea, fricţiuni revul-sive-d^rivative pe regiunea rinicM^r, clis-me calde simple sau cu cloral hidrat. Intern: urotroo^nă, a’caline, calmante; regim alimentar fără sare. In o. cronică: hidroterapie, fricţiuni re-vuîsive, injecţii rectale sau vaginale calde, cură cu iodură de potasiu; iar în cazurile sclero-chistice se va castra animalul - ovaiictomie - v. ac. G. Rad. Cal. OVĂS - Fit - Sin. - Ovâz. Avena sp. Francez: avoine; italian: avena; englez: oat: german: Hafer. I Istoric, Origina, Foloase. O. este cel mai preferat aliment concentrat ce serveşte la nutriţia animalelor, în special în aceea a calului şi a tineretului din toate speciile. Unele ponoare nordice, din Europa, îl păstrează încă în alimentaţia lor sub fomlă de pâine, prăjituri, păsat, etc. în evul mediu era folosit decojit, în mai largă măsură, la hrana omului. Scriitorii vechi spun că mâncarea pregătită din o. - piăsatul - a fost secretul tuturor succe selor şi cuceririlor dobândite de Scoţieni, căci el, o., menţine corpul sănătos, copul rece şi picioarele calde. Irlandezii şi Norvegienii îl preţuesc şi ei în hrana lor. Chiar popoarele celelalte îl apreciază sub formă de făinuri, tăeţei, fulgi, qriş, biscuiţi, cacao, în creşterea copiilor şi se crede că importanţa acestei plante se va ridica în această direcţie. Mai toate preparatele lactate pentru copii au ca bază făina de o. Englezii fabricau în vechime un fel de bere din o. Sdrobit şi fiert cu apă, până capătă consistenţă, apoi amestecat cu lapte, o. se serveşte la'masa Norvegianului. Din această pastă se face acolo şi un tel de prăjitură în foi. Grecul Dieuches vorbeşte despre o. încă dela începutul secolului al IV înainte de Hilistos. Plinius - I secol d. Hristos - aftiintejşte de o. ca hrană la popoarele vechi germane şi ca plantă medicinală - contra tju-sei, diareei şi diabetului - şi ca nutreţ verde la Romani. La fel aminteşte Dioscor?des, Din cauză că îi lipseşte glutenul, pâinea de o. nu dospeşte şi deci nici nu se coace bine. Dintr'un amestec de făină de secară sau grâu, cu aceia de o. se pregăteşte pâinea preferată de călătorii pe ape şi de locuitorii nordici. Se afirmă de către unii cunoscători că dacă se va mări consumul d<* o. în hro^a oameni’or, se va ridica sănătatea popoarelor. Cei vechi au observat uşor că preparatele din o. sunt mai digestibile decât cele ce erau obişnuite atunci din orz. Pe timpul lui Homer, o. nu era luat în cultură la Greci. Insăş Theonhrast, 371-286 înainte de Hristos, îl descrie drept buruiană, cum de altfel o face Ja Romani, Cato - 234-149 - înainte de Hristos, Virgiliu - 70-19 înainte de Hristos. Columela, I secol d. H., este primul scriitor care aminteşte de o. ca plantă de nutreţ, apoi Plinius 27-79 d. H. Egiptenii, Semiţii, Chinezii şi popoarele Indiei, n'au cultivat o. In general, unele popoare antice au cultivat o. numai din a IT-a jumătate a secolului I d. H. deşi cultura lui era practicată de alte poooare încă mai dinainte. Duoă mulţi autori, o. era cunoscut şi cultivat chiar cu multe sute de ani înainte de H. - Zade. La începutul creştinismului, o. ar fi f^st asa de răspândi în cultură, încât estimarea moşiilor se făcea atunci după spmă^ăt^iie de o., modii cfvenre. In orice caz, se dă ca cert că o. este cereala cea mai recent luată în cultură. De aceia ar avea încă rădăcina cea mai desvol-tată. In ce prieşte o^«’na, De Ca^doie pune Europa estică şi Tataria ca patrie a o. Părerea că o. ar avea ca patrie Germania a fost combătută. Turkestanul şi sud-estul Rusiei - regiunea Caspicii - au fost 347 OVAS şi ele considerate ca locuri de origina ale o* Probabil că Asia sud-vestică ar fi locul de origină al o., Avena sativa? în A-frica de nord şi-ar avea origina A. cbyssi-ntca; în Asia estică A. nuda; pe ţărmurile Mediteranei, A. byzantina, iar în vestul şi centrul Europei A. brevis şi A. strigosa* Grecii ar fi adus o. din Asia în ţările din sudul Europei, iar Tracii l'ar fi dus către nord. Vavilov afirmă că diferitele specii F:g. 624. - Ovăs. OVAS 348 de o. au fost luate în cultura independent unele de altele şi că aceasta s#a făcut simultan în mai multe centre geografice. Prin urmare, după acest cercetător, o, este de origină polifiletică. După şcoala lui Vavilov, o. ca plantă ruderală a fost răspândit odată cu cultura grâului ten-chiu cu 2 boabe şi odată cu acesta a fost trecut şi o. sălbatec în ţările nordice. Poate în acelaşi fel s'a răspândit o. sălbatec şi în tovărăşia orzului cultivat. Cu toate cercetările făcute, părerile asupra patriei o. nu sunt fixate, cele mai verosimile par totuşi cele susţinute de Vavilov. Numele de o. ar deriva la origină - pentru toate popoarele - din aceiaşi suşe şi anume, ar însemna plantă ce a folosit oilor sau ţapilor pentru hrană Alţi autori - deşi sunt şi autori care spun că în limba sanscrită lipseşte termenul pentru o. - derivă numele dela sanscritul avasa, pai, hrană, plantă şi că latinul avena vine de-a avesna care însemnează hrană, nume ce se apropie de slavul ovisu, de letonul ansas, de numele lituan aviza» sau 7a ruşi s* cehoslovaci, sau la polonezi şi ovăz sau ovăs la români. La popoarele nordice, numele o. - Hafer -ar proveni dela hafr=ţap, hrana caprelor, etc. In pârlitele din Elveţia, Saxonia, Danemarca, etc., s'au găsit urme de plante de o. denotând că p7anta aceasta creştea spontan încă din epoca bronzului, pe când luarea în cultură s'a făcut mult mai târziu. Se spune că o. cunoscut de Romani şi Greci - A. graeca - nu era o. cultivat astăzi, ci A. byzantina un o», la care fiecare spiculeţ avea două glumele inferioare aristate, forma care se mai întâlneşte în regiunea Mării Mediterane. In vechea Spanie s'au cultivat A. strigosa şi A. brevis, forme şi mai puţin proprice culturii decât A. byzantina Mai toate soiurile care se găsesc acum în cultură fac parte din A. sativa care a descins din forma sălbatecă: A. fatua. In ce priveşte folosul pe care îl aduce o., acesta se referă la marea importanţă nutritivă pe care o au boabele sale în alimentaţia cailor. Deasemenea, relevăm şi valoarea nutritivă a paielor şi plevilor, care sunt mai substan+ia^e şi mai dJgesti-bile decât ale celorlalte cereale. O. este unul dintre cele mai preferate nutreţuri concentrate, pentru cai. Favorizează producţia de laote la vaci şi instinctul ge-nezic la taurii de prăsilă. II Aria geografică. Ca răspândire geografică, o. se cantonează în cl^ma^e umede şi răcoroase, retrăgându-se atât dela Nord - în emisferul nordic - cât şi dela Sud - în emisferul sudic. In Europa se întinde dela 45° Garonne - Franţa până la 65* latitudine nordică în Norvegia, i* emisferul sudic reuşeşte în regiunile cuprinse între 36-50° latitudine sudică. C« altitudine urcă în Alpi la 1400-1870 bl, Im As'a la 2830 m. în Carpa i sue până la 1400 m. In Anglia, Norvegia, Finlanda, unde se desprimăvărează timpuriu, se poate semăna de cu vreme, apoi clima u-medă şi răcoroasă de peste vară suni condiţiuni prielnice pentru desvoltarea lui Reuşeşte şi în sudul Statelor Unite unde, deşi este cald, are însă destulă umezeală în atmosferă şi sol, fapt care moderează temperatura şi-i ^permite desvoltarea. Ia Asia, reuşeşte pe, o zonă mai restrânsă decât în Europa, ocupând o arie de 20* lat. La nord, este întrecut de orz şi secară, care se coc mai repede. Cultura o. în Europa este limitată spre Nord de jisoter-ma de+ 9° C. a lunei Septembrie, icîr graniţa isotermă de Sud este condiţionată de luna Maiu cu + 15° C. şi Iulie cu-H21# C. Peste aceste limite, o. se poate cultiva r^mai pentru nutreţ verde. 1*» ce priveşte răspândirea o. în România, dam următoarele, după Chiriţescu-Arva: „Centrul de cea mai mare denstiate a cultivării o. am putea spune, că se găseşte în Carpaţtt Moldoveni, împreună cu cele două versante ale sale dinspre apus şi răsărit, continuându-se în sus peste Bucovina şi nordul Moldovei şi prelungindu-se apoi spre apus în direcţia Carpatilor nordici peste judeţele Maramureş şi Nâsăud. De aci, mai departe, zona de densitate maximă se continuă, în spre Sud Vest, prîntr'o zonă de densitate nrjlocie peste judeţele Someş şi Cluj, având tendinţa să se !m-preune cu zona de aceiaşi densitate mijlocie, care vine dinspre Sud Vest peste judeţele Caraş şi Severin. In afara acestei zcne de densitate mare, privitoare la cui' tura o., din regiunile umede şi sub umede, trebue să observam şi zona cu densitate mijlocie din regiunile cu caracter secetos, care cuprinde judeţele Caliacra, Constanţa, Ialomiţa şi Brăila" In ce priveşte sup.*siaţa, ce se cultivă la noi cu o., este de observat că dela 1.345.402 ha - 12,2% din suprafaţa arabilă a ţării - care constitue suprafaţa cea mai mare cultivată în 1923, ea a scăzut con-tî*"ui până la 780 828 ha în anul 1937 -5,6% din suprafaţa arabilă a ţării, din acel an. Această scădere se datoreşte creşterii suprafeţei cultivate cu porumb, introducerii de noui plante în agricultura românească, maşinismului etc. In Europa se cultivă cu o. circa 28 milioane ha. In întreaga lume o. se cultivă pe o supiafa+ă de circa 50 milioane ha. III Caracterele Botanico-Agricole. O. fiind o cereală - graminee - prezintă şî el 349 OVĂS parte din caracteristicile generale comune acestor plante - v. cereale. Radicelele embrionare sunt în numâr de 3 ca şi la grâu. Ceva mai târziu poate sa apară şi a 4-a jtixdicelâ, iar câteodată apar 5-6 radicele şi se citează cazuri extreme când s'au găsit 7-12 radicele. In scurt timp dela germinare - 40—50 zile - o. are rădăcini coronare destul de numeroase - 12-16. Râ-dâdnele coronare ale o. sunt mai puternice decât la alte păioase, sunt bogcfte în perişori absorbanţi şi se înfig vertical în pământ; 60-85%, considerat la greutate, din rădăcini se adâncesc până la 60-80 cm. în pământ, iar parte din rădăcini pătrund şi la 1-2 m. Se citează cazuri când rădăcinile o. s'au găsit la 2,27 m. adâncime. Acest fapt îl favorizează faţă âe celelalte păioase şi-l indică drept pu-pretenţios faţă de sol. In solurile mai uscate, rădăcinile pătrund şi mai adânc. In condiţiuni egale de sol, rădăcinile o. au aceiaşi lungime şi putere de pătrundere ca şi acelea ale trifoiului. La o. Joncţiunea rădăcinilor este mai prelungita şi mai intensă decât la celelalte cereale şi în special decât de orz. Capacitatea lor mare de solubilitate se pune pe seama energiei respiratorii mari din care rezultând mai mult CO2 poate astfel ataca şi solubiliza mai multe săruri decât alte plante. Paiul este iistulos, neted şi compus din 4-8 internoduri cu aceiaşi dispoziţie şi construcţie ca şi la celelalte cereale. Ajunge la 0,50—1,50—1,80 m. înălţime. Nodurile sunt în număr de 6—12 dintre care 3—6 pot fi îngrămădite la baza paiului şi acestea au funcţiunea de a da naştere la rădăcini coronare şi fraţi. Tulpina principală are în plus unul sau mai multe noduri faţă de celelalte tulpini-fraţi. Compoziţia paielor se poate cuprinde fen următoarele cifre : 2,5 % materii pro -teice, 1,6% grăsimi, 36,0% extractive neazotate, 38,0% celuloză brută şi 5;0% ce-nuşe. In cenuşa paielor se găseşte, circa: 26,0% potasiu, 3,1% sodiu, 6,5% calciu, 3,3% magneziu, 4,5% fosfor, 46,5% siliciu, etc. Frunzele, de culoare verde, o nuanţă intermediară între orz şi grâu, fac tor -siune dela dreapta spre stânga, adică contrariu faţă de grâu, orz şi secară care au torsiunea frunzelor de’a stânga spre dreapta. Torsiunea aceasta se observă bine la frunzele tinere. Câte odată frunza superioară se încreţeşte şl în deformaţia ei, ia forma literei B. Această anomalie, unii autori o atribue păduchilor de frunze. Mai admisibil ar fi să se atribue creşterii inegale, în lungime, a celor două margini ale frunzei, fapt care ar atrage deformarea. Ligula este de formă ova’ă, dinţata pe margini, scurtă şi lipsită de peri- «ori. O. nu are urechîuşe — pinteni — cum au celelalte cereale păioase. Inflo~ rescenţa este o grapă compusă — sau o combinaţie de racem şi cimă — numită panicul, adică pe axul principal sunt prinse axe secundare lungi, pe care se înserează spiculeţele în 4—9 etaje — ver-ticili. Axul principal şi axele secundare ale panicului se termină în vârf cu câte un spiculeţ — sunt terminale. Forma pa-rucului poate fi influenţată de caracterele soiului şi adesea şi de condiţiunile de vegetaţie — Zade. După Berkner, apa şi d Fig. 625. - Panicul, spiculeţ cu trei flori, glumă, glumelă cu aristă şi ovar cu lodicule - de ovăs. substanţele chimice suficiente în stadiul tânăr, condiţionează numărul etajelor de spiculeţe în panicul. Ramificaţiile etajelor superioare ale pa-niculului sunt din ce în ce mai scurte către vârful acestuia. Obişnuit, fiecare spiculeţ are 3 flori pedicelate. O. golaşe au 2—7 flori într'un spiculeţ. Floarea din mijloc este mică — adesea rudiment — şi rămâne sterilă mai totdeauna. Obişnuit, rodesc numai cele două flori marginale. Florile dintr'un spiculeţ sunt acoperite — închise — de glume membranoase, iar fiecare floare este protejată de glumele, a căror culoare variază dela galben-deschis, până la negru. Culoarea plevilor constitue un caracter morfologic considerat la clasificarea o. I^tr'o floare, găsim ovarul şi trei stamine. La un spiculeţ, numai floarea inferioară are aristă, care e OVĂS 350 purtată de glumela externă — inferioară Aristele diferă la diversele soiuri, după culoare, lungime, formă, felul de a se rupe şi ele sunt luate câteodată, pe lângă alte caractere, drept puncte de di-ierenţiere, deşi variază cu alima, chiar înăuntrul aceluiaş soiu. La baza lor, aris-tele sunt răsucite în spirală şi se înserează pe dosul glumelei inferioare. In legiuni secetoase şi pe soluri uşoare, a-ristele se desvoltă mai mult - o. capătă mustăţi - după cum sunt şi cazuri când lipsesc aristele. Glumela inferioară este mai mare şi îmbracă partea dorsală şi laturile bobului - circa ZU din bob - pe când glumela superioară acopere numai partea ventrală a bobului - circa îh. Atterberg deosebeşte boabe închise şi deschise după cum glumela inferioară a-copere mai mult sau mai puţin bobul şi glumela superioară. Caracteristica aceasta nu se păstrează, căci la acelaşi pani-cul vom găsi reprezentanţi din ambele ieluri, aceasta depinzând de desvoitarea Fig. 626. - Avena Sativa şi Avena Orientalis, bobului, poziţia sa pe rachis, etc. Lodicu-lele - pot fi mai mici sau mai mari, cu sau adesea fără perişori şi pot sta strânse sau depărtate. La formele spontane de o. axa spicule-ţelor şi partea inferioară a boabelor sunt păroase, pe când la formele cultivate, rar se găsesc aci perişori foarte puţini. După unii cercetători - Thaer, Denaiffe, Sirodot, Broili, Bohmer, Zade, Hillmann -este de însemnătate sistematică, la diferite soiuri, locul şi forma de înserare a iructului - cicatricea sau calota bazală perişorii în formă de barbă de aci, iorma pedicelului pe care este înserat al doilea sau al treilea bob sau codiţa unei flori avortate, perişorii acestora, forma, mărimea şi locul lodiculelor Mulţi autori consideră aceste caractere instabile. Dinţă-tura vârfurilor nervurilor la glumela inferioară nu prezintă un punct sigur de diferenţiere. Desvoitarea rădăcinilor - greutatea, lungimea, etc. - dau întru câtva unele deosebiri între soiuri, însă din cauza influenţei factorilor externi şi a faptului că sunt greu de cercetat rădăcini întregi, nu are consideraţie practică nici acest caracter. Durata db vegetaţie, adică epoca când se coace un soiu de o. poccte constitui oarecum un caracter de diferenţiere - soiuri timpurii, mijlocii, târzii, etc. înflorirea la c. începe dela vârfiil pani-culului şi merge treptat în jos. ţ)intr'un grup de spiculeţe, ceie superioară înfloresc primele. Intr'un spiculeţ floarea externă - inferioară - înfloreşte primă, apoi floarea internă şi în urmă floarea cea :nai mică - din, mijloc - atunci când există şi aceasta. înflorirea unui întreg panicul durează 6-7 zile, iar a unei plante întregi 10-14 zile, depinzând de felul cum se prezintă uniformitatea fraţilor. Prima dată înfloreşte paiul principal şi apoi urmează fraţii, cam în ordinea apariţiei lor. înflorirea se produce după masă, la orele- 2-3-4-6 şi chiar până la ora 8 seara, însă mai intens înflorirea are loc între orele 2-4 p. m. după autori germani. La o. este autofecundaţie şi excepţional poate avea loc şi fecundaiie străină. In timpul înfloririi, se cere ca temperatura să lie de circa 16° C. Când timpul nu este favorabil, floarea nu se mai deschide şi fe-cundaţia va fi cleistogamă. La o schimbare de cer acoperit şi cer senin, înflorirea urmează mai repede. Floarea la o. se deschide mai mult decât la celelalte cereale. Castrarea florilor când este cazul - se face ca la toate cerealele mai bine dimineaţa şi se operează asupra spicelor care abia au ieşit din teacă. Bobul - grăuntele - este o cariopsă de formă alungită şi îmbrăcată în glumele. Bobul golaş are circa 6-11 mm. lungime şi 2-3,5 mm. lăţime. Culoarea bobului îmbrăcat poate fi galbenă cu nuanţe, albicioasă, cenuşie, purpurie, neagră, etc., depinzând de soiu şi de factorii vegetativi externi - climă şi sol. In-tr'un spiculeţ, de cele mai multe ori sunt 2, rar 3 boabe: bobul extern, bobul intern şi bobul mijlociu - median. Bobul extern este cel mai desvoltat şi mai greu. El posedă relativ mai multe plevi - cu 5-7% - decât celelalte boabe. Bobul intern urmează ca mărime după bobul extern, Bobul mijlociu - atunci când există - este bobul cel mai mic. Câte odată spiculeţul conţine un singur bob: bob solitar. Ameliorarea o. pentru scopuri multiple ia uneori în consideraţie bobul cel mai mare,. pe când în scopul exclusiv al alimentaţiei se • recomanda celelalte boabe, care, deşi mai mici, au totuşi relativ mai mult miez şi mai puţine glumele. Mulţi agricultori practici recomanda alegerea boabelor de frunte, indiferent daca provin din bobul extern sau intern, fapt care de altfel se şi aplica în practică. Boabele zise duble sunt datorite faptului ca glu-mela externa a bobului extern - care a râmas mic - a-copere în parte şi bobul intern şi avem aşa zisele boabe veritabil - duble, sau sunt cazuri când bobul extern nu se desvoltâ deloc şi atunci glumele acestuia acopere bobul intern şi avem aşa zisele boabe pseudo-duble. Dupâ cum glumela inferioara acopere mai, mult. sau. mai puţin glumela superioara, sau o lasâ libera, vârful bobului îmbrăcat poate apărea ascuţit sau neascuţit - bont. Pe fruct sunt perişori care dau nuanţe de culoare diferita, iar la baza acestuia, la multe soiuri, perişorii sunt dispuşi în diferite moduri şi au diferite lungimi. Pedicelul ce a rămas înserat pe glumela, dupa ce s'a scuturat bobul, prezintă şi acesta diferenţieri considerate la clasificarea o., cum ar fi: lungimea, iorma, pilozitatea pedicelului, etc. Greutatea absoluta optima a 1000 boabe este de 33 g. cu un câmp de varicţie de la 20 la 50 g. Se recomandă ca a-ceastă proprietate să se determine numai la bobul extern care nu variază aşa de mult ca celelalte boabe, sau, practic, greutatea absolută se determină la boabele de frunte alese din masă. Un litru de o. cântăreşte 400-600 g, în medie 450 g. Un hl. va cântări în medie 45 kg. Intr'un litru se găsesc circa 17.000 boabe, iar într'un kg. circa 35.000 boabe. Un bob cântăreşte 20-50 mg. Plevile constituesc 20-40%» din greutatea bobului îmbrăcat, depinzând aceasta de soiu, şi în special de climă şi sol. O. timpuriu este mai bogat în plevi decât cel târziu, aceasta din cauză că plevile se formează înaintea bobului, astfel că la soiurile târzii bobul are timp să-şi complecteze creşterea si să predomine ţevile. Totuşi, influenţa climei şi a solului schimbă acest caracter. Boabele dela o. drapel - stindard - sunt mai uşoare. O, din ţările nordice are în general bobul mai greu şi deci plevi jna: puţine decât o. dela Sud: Un o. cu glu-melele fine nu trebue să conţină din a- Fig. 627. - Soiuri de ovăs - Stoll ; Leu-tewitz; Duppau; Strube. cestea mai mult de 20-25(7o. Embrionul reprezintă 3-4%> din greutatea fructului de-cojit. Grăunţii de amidon sunt foarte izolaţi, adesea sunt uniţi în grupe de câte 2 până la 100 şi chiar peste acest număr, fapt care face ca mărimea lor să nu se poată da în cifre sigure. Grăunţii compuşi au 30-50 microni, iar un singur grăunte de amidon poate ajunae până la 4 sau 7 microni, diametru. OVÄS 352 Compoziţia boabelor de o. cu plevi este următoarea, după diferiţi autori: 8,3-10,3% proteină bruta - circa 7% proteină diges-tifcilă; 3,8-4,8% grăsimi; 58,2% substanţe hidrocarbonate - extractive neazotate ; 8-10% celuloză şi circa 3,3% cenuşe. O. decojit prezintă următoarele componente, circa: 13,5% proteină brută; 7,6% grăsimi • deci mai mult decât celelalte cereale; €2,8% substanţe extractive neazotate şi 2,3% cenuşe. Făina albă, fină de o. poate conţine până la 16,2% proteină brută -11% proteină digestibila; 6,6% grăsimi şi 54,5% hidrocarbonate. In cenuşa bobului se găseşte în % circa: 17% potasiu; 1,5 sodiu; 4,0 calciu; 7,0 magneziu; 25,0 fos-lor; 1,7 sulf; 30,0 siliciu şi 1,7 clor. Ca substante stimulente, Zade spune că în o. se găseşte un glicosid. Autorii mai recenţi sunt de acord că în o. nu există a* venina care se credea că stimulează diferite funcţiuni. Boabele mici sunt mai bogate în grăsimi decât cele mari, diferenţa aceasta dând-o embrionul care, comparativ, este mai mare. Se afirmă că bogăţia în grăsimi ar fi un caracter ereditar. Ea este însă influenţată şi de factorii externi, în special de apă şi de azotul din sol. Cu cât mai mult azot în sol, cu atât nai puţine grăsimi în bob. Un procent mare de umiditate şi conţinut nu prea mare de azot în sol, măresc cantitatea âe grăsimi. Făina de o. conţine vitamina Bl, circa 600 unităţi internaţionale la 100 g. făină. Clasificaţia şi iilogenia, O. face parte din familia Gramineae tribul Aveneae, genul Avena. Metodele de clasificaţie sunt tot aşa de variate ca şi la celelalte cereale, concentrându-se şi complectând metoda morfologică care rămâne şi aici cadrul principal. Cu clasificaţia ovăzului s'au ocupat de crproape: Linné ,Cosson, Durieu, Berkner, Haussknecht, Thellung, Denaiffe Sirodot, A. Schulz, Zade, Atterberg, Böhmer, Kör-nicke, Roth, Prianişnicov, Kihara, etc. Clasificaţia făcută după criterii siste-matic-filogenetice, caută să găsească pentru fiecare formă cultivată forma sălbatecă corespondentă. Astfel, pe baza cercetărilor serologice, morfologice şi ci-tologice, Avena sativa şi A. fatua prezentând mare afinitate între ele, s'a dedus cu multă siguranţă că prima specie provine dintr'a doua. Variabilitatea mare de lorme intermediare între A. fatua şi A. sativa nu ar susţine punctul de vedere mu* taţionist, - emis de Zade - întrucât constatările au dovedit că mutaţiunile sunt mai rare. Mai verosimile, deşi şi acestea combătute, par susţinerile lui Tschermak şi chiar Zade care afirmă că formele intermediare dintre A. tatua şi A. sativa sunt rezultate din încrucişări naturale. Becker-Dillingen crede că formele cultivate au derivat cu timpul pe cale naturală, fără influenţa omului care în acele vremuri nu era în stare să intervină în nici un fel. El adaugă că formale de ovăz cu axul fragil, scuturându-se înainte de coacere, omul primitiv a recoltat formele cu axul rezistent - cu boabele nescuturate -, forme apărute ca adaptare la mediu şi astfel, fără să-şi dea seama de ce face, omul a ajuns la o. de cultură de astăzi. Nu este exclus ca formele sativa să fi rezultat din forma sălbatecă, atât prin încrucişârr naturale cât şi prin mutaţiuni cărora mediul le-a permis o desfăşurare în acelaşi sens. Clasificaţia citologică - genetică - serveşte dimpreună cu cea hibridologică, serologică, ecologică, drept complectare de primul ordin la clasificaţia morfologică, la care forma panicUlui şi forma spiculeţului ,deşi nu sunt caractere fixe, se consideră totuş punctele de temei cele mai importante. Bobul, după cum este îmbrăcat sau golaş, forma, apoi lăţimea, grosimea şi lungimea, perişorii de pe bob, cicatricea bazală, pedicelul de inserţie, glumelele, aristele, condiţiunile de vegetaţie, toate acestea au fost luate în consideraţie la clasificaţia ovăzului. Culoarea învelişurilor bobului şi culoarea carîopsei s'au luat şi acestea drept criterii la clasificaţie fără însă prea mult succes întrucât pot varia după climă şi hrană. Conţinutul în glume şi glumele este un caracter şi mai puţin statornic. Unele din aceste caractere, deşi fluctuante, pot servi totuşi la compararea plantelor aceluiaş soiu însă din acelaş câmp şi din acelaş an. Drept criterii pentru clasificaţia ovăzului, Atterberg mai consideră: numărul şi forma boabelor în spiculeţ, apoi pedicelul după faţa internă a bobului extern unde a fost înserat bobul al doilea. După numărul boabelor distinge: fruct solitar - unic - la spiculeţele cu o singură floa-xe şi fructe multiple la spiculeţele poli-florale - spiculeţ cu 2 şi 3 boabe. La spiculeţele poliflore găsim: a - bobul extern care este şi cel mai desvoltat, b - bobul intern mai mic, c - bobul median cel mai mic. In une^e cazuri se pot distinge boabele zise duble, veritabil-duble şi pseudo-duble, după cum pe lângă bobul intern, este sau nu este format şi bobul extern. In general, la bobul mare, se pot cerceta: baza - scobitura şi cicatricea -; lăţimea, lungimea, grosimea, vârful glumele-lor, dinţâtura nervurilor glumelei exterioare, forma glumelei interne, pilozitatea 353 OVÄS bazei bobului/ pedicelul, arista, lodicu-lele, pilozitatea bobului. Facem loc la câteva clasilicaţiii şi con-sideraţiuni filogenetice: Linné a descris urmâtoaiele specii: A. sativa, A. nuda, A. fatua, şi A. sterilis, fârâ ca sâ arate mai deaproape legaturile lor filogenetice. Tipul Avena Coson - Sect. Euovena Grisob Subsect. I Sativae Subsect. II Agrestes - oväzul de cultura - - ovăzul sălbatec - A, Biformes : B, Conformes : Avena Sativa L. Avena ventricosa, Bai Avena longiglumis, Durieu. „ orientalis Schreb. „ sterilis, L, „ clauda, Durieu, „ nuda, L. „ eriantha, Durieu hirsuta, Roth, „ strigosa, Schreb. barbata, Pott, „ brevis, Roth, „ fatua, L. Cosson şi Durieu de Maisonneuve au diferenţiat ovezele în cultivate - Sativae -şi sâlbatece - Agrestes Acestea din urma se împart în hiformes - cu doua feluri de flori - şi conformes - cu flori a-semânâtoare -. Dam dupe Zade împărţirea acestor autori: Berkner clasifica ovezele dupâ factorii hidrotermici şi pedologiei - ecologici -, în soiuri: I higroiite - Strubes, Beseler II etc., II, higro-mesofite - Victoria de Sva-lof, Dippes, Hohenheim etc. - III, mesoiite - Ovăzul galben Lochow, Ploae de aur Suedez, Ligowo etc. IV# meso-xerofite, - Leutewitzer, Duppau etc. - şi V, O. negre, souri fârâ mare importanţa culturala. O clasificaţie fâcutâ dupâ forma şi răspândirea panicului, utilizată la Svaldf, este următoarea: a - o. cu paniculul erect are axele împrăştiate insa îndreptate în sus; b - o. cu paniculul in forma de tuia - piramidat - Axele secundare cu spiculeţele sunt îndepărtate de axul principal şi puţin îndreptate în sus, vârfurile axelor ce poartă spiculeţele sunt însă nu-tante; c - o. cu paniculul mai puţin împrăştiat adunat sau oval. Axele spicule-ţelor îndreptate în sus, puţin orizontale şi arcuite neregulat; d - o. cu paniculul nu-tant. La acesta spiculeţele dimpreună cu axele secundare atârnă în jos. Pe lângă formele de mai sus se mai adaugă o. drapel cu paniculul într'o singură parte. Cam aceiaşi clasificaţie o găsim la autorii de popularizare agricola, însă sub altă denumire: 1 - o. cu paniculul vertical, 2 - o. cu paniculul răsfirat - răşchirat, 3 - o. cu paniculul tufos ; 4 - o. cu paniculul deschis ; 5 - o. drapel. Comisiunea Registrului Soiurilor de Cereale din Germania, între celelalte caractere de diferenţiere la oveze, stabileşte şi următoarele forme de panicul - Opitz, Zade, Milatz, Hess şi Kleinau : - a - panicul drapel, b - panicul erect însă mai în- grămădit - închis, adunat, strâns - c - panicul erect desfăcut deschis, bine împrăştiat, d - panicul erect, sus îngust, jos larg pânâ la foarte larg, e - panicul erect cu trecere către paniculul puţin împrăştiat, f - panicul puţin împrăştiat orizontal, sărăcăcios, g - panicul puţin împrăştiat cu trecere spre paniculul în formă de boschet, h - panicul în formă de boschet tufă, piramidal, i - panicul nutant somnuros. înăuntru acestor grupe se mai pot face încă subgrupe după măsura fineţii, lungime, numărul etajelor de spiculeţe, etc. In general unii autori spun că paniculul ar prezenta trei forme principale: 1 -drept-vertical, 2 - răschirat, 3 - drapel. Cipăianu şi Max. Popovici grupează varietăţile de o. în trei grupe: 1 - Avena sativa patula, ovazut comun cu paniculul răsfirat. 2 - Avena sativa orientalis, ovăzul turcesc, stindard. 1 - Avena sativa patula, ovăzul comun zesc cu boabe desbrăcate. Unii practicieni fac de fapt numai două grupe: cu paniculul răsfirat şi o. Cu paniculul drapel - ovăz peptene, ovăz o-rientăl, său ovăz turcesc, ovăz unilăterăl iăr înăuntru ăcestor grupe ei diferenţiază ovezele după culoăreă plevilor, ălbe, galbene, cenuşii, brune, roşii, negre, brune-negricioăse. Cam în ăcelăş sens recomandă şi Berkner împărţirea în o. drapel şi o. cu paniculul împrăştiat. In ultima grupă introduce o. cu paniculul împrăştiat însă rigid şi o. cu paniculul nutant. Sunt autori care nu recunosc deosebirea de oveze cu panicul răsfirat şi pani- 23 OVÄS 354 cui într'o singura parte, pe considerentul câ, riguros vorbind, ambele forme se pot întâlni în unul şi acelaş soiu, mai ales în cele extensive neameliorate. Garola descrie patru specii: 1 Avena sativa, 2 - A. orientalis, 3 - A. brevis şi 4 - A. nuda. Se mai obişnueşte o împărţire a ovăzului în şapte specii: A. sativa, L.; A. orientalis, Schreber; A. nuda, L.; A. strigosa, Schreber; A. brevis, Roth; A. byzantina, Koch; A. abyssinica, Hochstetter. Toate aceste specii de o. ar deriva din A. fatua, L.; şi anume, A. fatua este ior- Agrestes....................A. barbata ma de obârşie a speciilor A. sativa, A. orientalis şi A. nuda; iar A. barbata ar fi forma de origină a lui A. strigosa şi A. brevis, pe când A. Wiestii ar fi suşa lui A. abyssinica, iar A. sterilis suşa lui A. byzantina. Despre A. orientalis s'a crezut câ este o specie aparte de aceia poarta impropriu nume de specie. A. nuda este înrudit de aproape cu ovăzul cu panicu-lul împrăştiat în toate părţile şi se afirmă că forma nudă ar fi treapta cea mai înaltă a înnobilitării naturale a o. Dpă Thellung arborele genealogic al ovăzului s'ar prezenta astfel: A. fatua A. sterilis Sativae A. strigosa cu var. brevis ; A. sativa cu var. orientalis ! * : A. byzantina ; Nudae................... ? Un alt orbore genealogic îl dă Zade forma sălbatecă A. fatua L. 4 4 A. nuda ? după lucrările lui A. Schulze, Thellung şi alţii: A. Barbata, Foii A. Wiestii Steudel A. sterilis L. 4 forma cultivată I A. sativa L A. strigosa Schreb A. brevis Roth A. abyssinica A. byzantina Höchst C. Koch 4 Forma golaşe A. inermis Kcke şi A. chinensis Fisch 4 A. nuda biaristata Alef. A. nudibrevis Vavilov Prianişnicov deosebeşte două forme : 1 - A. patula sau A. diffusa, formă cu porticului răsfirat şi 2 - A. orientalis cu pa-niculul unilateral. Pe A. diffusa o împarte în: a - Ariste albe. Spiculeţ nearistat v. mutica. b - Ariste albe. Spiculeţ aristat v. aris-tata, c - Ariste galbene. Spiculeţ nearistat v. aurea, d - Ariste galbene. Spiculeţ aristat v. Krausei. O. se pot împărţi şi după epoca de în-sămânţare în oveze de toamnă - hyber-num - şi oveze de primăvară - aestivum -Kftrnicke descrie ca o. de toamnă pe A. sativa grisea. Din punct de vedere hibridologic s'a constatat că A. sativa nu dă bastarzi fertili cu A. sterilis şi A. byzantina şi deci nu se înrudesc. Tot aşa şi cu A.strigosa şi A. brevis. Aceste două specii din urmă sunt şi imune la tăciune. Se afirmă că Avena nuda se încrucişează cu rezultat favorabil cu A. strigosa şi A. brevis A. nuda poate avea spic răsfirat sau spic drapel. Specia aceasta prezintă formele: A. n. chinensis care este aristat şi A. n. inermis care este nearistat. A. fatua încrucişat cu A. sativa au dat bastarzi fertili demonstrând astfel înrudirea lor imediată. Apariţia în o. cultivat a aşa ziselor fatucide - speltoide la grâu - ar fi un atavism, nu bastardări naturale. Citologic speciile de ovăz prezintă ur- 355 OVÄS jnatoarele caracteristici: A. strigosa şi A. nuda au câte 14 - 7 - cromosomi; A. bar-bata şi A. abyssinica câte 28 - 14 - cro-mosomi ; A. sativa, A. fatua, A. byzantina şi A. sterilis câte 42-21 - cromosomi; A. Wiestii şi A. brevis au câte 7 cromosomi. Serologic# - Zade - se confirma ceeace s'a gâsit şi prin celelalte metode ca A. sativa şi A. iatua arată o înrudire oarecare. O diferenţa mult mai mare este între aceste doua specii faţa de A. strigosa sau A. byzantina. A. byzantina reacţionează ceva mai puternic cu fatua-sativa decât A. strigosa. De aci şe degaje faptul că fatua-sativa au altă origină decât A. byzanţina şi A. strigosa. In praclica curentă, soiurile se clasifică dupe caracterele morfologice cele mai pregnante, complectându-se cu însuşiri fi-logenetice, caracteristice regionale sau cu numiri indicând localităţi, persoane, etc. Astfel Zade enumeră 367 soiuri de of printre cari şi trei de Moldova, fără însă ca prin aceasta să pretindă că a e-puizat lista ovezelor cultivate. Thelung A. face următoarea clasifi-caţie : spec. 1. Avena strigosa - sensu lato -subspec. I. barbata, Brotero. „ II. strigosa - sensu stricto - Schreb. var. brevis - Roth pro. spec. -spec. 2. Avena fatua - sensu lato - subspec. I. fatua - sensu stricto L. sin. A. hybrida* Koch. II. sativa, L. var. contracta-orientalis III. nudaf L. spec. 3. Avena sterilis - sensu lato - subspec. I. macrocarpa =■- steilis sensu stricto, L. „ II. byzantina, Koch sin. A. algeriensïs, Trabut. Körnicke deosebeşte o specie colectivă A. sativa pe care o împarte în două grupe : patula şi orientalis. In grupa patula - cu paniculul răsfirat - distinge 13 varietăţi. In grupa orientalis - cu paniculul unilateral - distinge 11 varietăţi cu bobul îmbrăcat şi 5 varietăţi cu bobul golaş. Pentru deosebirea soiurilor între ele, Zade enumeră 45 caractere morfologice, la care adaugă înspicarea şi coacerea dintre caracterele fenologice. In Europa se găsesc în cultură aproape exclusiv soiuri de A. sativa. V. Soiuri. O. galben Lochaw - Lochows Gelbhafer - ameliorat prin extragerea de linii pure dintr'o populaţie din Germania. Aria de cultură este foarte extinsă - cea mai extinsă dintre soiurile de o.: Germania, Rusia, Cehoslovacia, Olanda, Belgia, Ungaria, România:; ;şi alte ţări. Pprţul mijlociu, paniculul puţin nutant, răsfirat in toate părţile, fiecare spiculeţ are câte 2 boabe de culoare galbenă, aproape mici şi rar aristat. Durata de vegetaţie relativ scurtă. Reuşeşte pe mai toate solurile şi nu are pretenţii asupra umidităţii. Destul de rezistent la boli şi cădere. Dă producţie mare şi constantă. O. Strube ameliorat din o. Anderbeck. Paiul mijlociu; paniculul erect şi puţin împrăştiat; bobul galben - albicios, cu multe plevi şi nearistat. .Reuşeşte în -climă u-medă şi condiţiuni culturale bune. Este rezistent la cădere. O. Beseler II şi III produc mult însă bogate în plevi. Paiul mijlociu până la înalt, paniculul unilateral la II şi împrăştiat la III. O. Pflug timpuriu provine din O. Leutewitz. Paiul mijlociu, paniculul erect plurilateral, bobul galben de mărime mijlocie, suportă sol sărac şi climă mai aridă fiind considerat ca soiu xero-fit. O. Pflug galben este ceva mai pretenţios la climă şi sol decât precedentul. O. Leutewits are paiul mijlociu, paniculul dens şi răsfirat, bobul galben, lung şi nearistat, pleavă fină, fără pretenţiuni culturale şi destul de productiv. O. Dup-pau are paiul mijlociu până la lung, paniculul puţin răsfirat - piramidal -, bobul alb-gălbui, puţin pretenţios. O. Dippe are paiul mijlociu, paniculul puţin răsfirat, bobul alb-gălbui de mărime mijlocie, precocitate mijlocie, nepretenţios la sol şi climă. O. Kirsche are paiul mijlociu, paniculul dens şi foarte puţin răsfirat, bobul alb-gălbui, plevile fine, pretenţiuni mijlocii la sol şi climă. O. Probştei are paiul înalt, paniculul puţin împrăştiat, bobul galben, mijlociu de pretenţios la condiţiunile de cultură. O. Hohenheim obţinut prin încrucişare: Besseler 11 X Lo-chow; statură mijlocie, paniculul puţin răsfirat, bobul alb-gălbui, de mărime m‘j-locie^ precoce, şi-relativ pretenţios.- Dintre soiurile germane se mai pot enumera: Engelen, Kalbens-Vinauer, Heine, Lischow, Liineburg, etc. Ca o. franţuzeşti foarte bune, se cunosc: O. Ligowo - v. ac. O. de Flandra de statură înaltă, paniculul puţin răsfirat, bobul galben, relativ pretenţios. Se foloseşte mult şi ca nutreţ OVĂS 356 verde. O. de Brie are paiul mijlociu, pa-niculul răsfirat, bobul aproape negru, ple-vile line, este bun în alimentaţia cailor. O, de Houdan are paiul mijlociu, pani-culul puţin rdsiirat, bobul de culoare închisa, plevile fine, este bun în alimentaţia cailor. O. de Houdan are paiul mijlociu, paniculul puţin rdsiirat, bobul de culoare închisa, plevi fine, puţin pretenţios la climă şi sol. O. d'Etampes este tot un o. negru cu plevi fine, precoce şi puţin pretenţios. Dintre o. suedeze cităm: O. Victoria de Svalof - Svalofs Seger.V.ire -are paiul de înălţime mijlocie, paniculul dens puţin răsfirat, bobul alb-gălbui. A servit la ameliorarea altor soiuri. O. Ploae de aur de Svalof - Svalofs Gul-drengnshafre - are paiul lung, paniculul răsfirat, bobul mic galben-auriu, nearis-tat, plevi fine, precoce, puţin pretenţios şi productiv. O. ameliorate în Suedia se mai citează: Svalof s-Ligowo( Svalof s- Kronhafre, O. negru pentru turbării, etc. Dintre o. golaşe - A. nuda - sunt diferite populaţiuni care se cultivă mai mult în China - O. chinezesc. In ce priveşte o. de toamnă, acestea sunt puţin numeroase şi se cultivă în ţările cu climă caldă, adică cu iarnă domoală. In clima noastră nu rezistă gerului de peste iarnă, decât rareori în Banat. In general o. de toamnă conţine grăsimi in canitate mai mare de căt o. de primăvară. In ce priveşte o. cultivate în România - ca o. de primăvară - descrim: O. comun românesc este o populaţie care se cultivă la noi. Fiind un amestec de mai multe forme, nu se poate vorbi de caractere precise. In general are paiul mijlociu până la înalt, paniculul răsfirat, bobul galben-alburiu, tardiv, rezistent la cădere. Poartă diferite numiri, după localitatea unde se cultivă: Spanţov, Laza, Studina, etc. Dintre soiurile ameliorate la noi în ţară, amintim în primul rând O. Cenad 88 a-meliorat prin selecţiune din o. comun la Ferma Cenad din Banat. Este foarte bun pentru regiunile cu climat cald şi preci-pitaţiuni suficiente, adaptându-se totuşi şi la condiţiuni mai variate în ce priveşte solul şi clima. Se desvoltă puternic la începutul vegetaţiei. Are paiul înalt şi rezistent la cădere. Frunzele bogate. Paniculul erect şi puţin răsfirat. Are tendinţa să formeze câte 3 boabe în spiculeţ. Boabele alb-gălbui - bălane - sunt mijlocii ca mărime, scurte, şi relativ uniforme. Plevile reprezintă circa 25°/o şi de • multe ori trec peste 30°/o. Greutatea absolută circa 20 g, putând urca până la 29 g. Greutatea hectolitrică 41-50 kg. Produce în medie 1600 kg/ha, ajungând în regiunile favorabile până la 2900 kg/ha. Din experimentările de până acum ale 1. C. A. R. s'a dovedit a fi, deocamdată, cel mai bun soiu pentru România fiind timpuriu, rezistent la cădere, la boale, productiv şi de calitate. O. Cenad 76, O. Cenad 97 şi O. Cenad 103 sunt soiuri ameliorate tot la Cenad-Banat. Nu s'au extins în cultură. O. Bihada nu ar fi altceva decât un O. Lochow aclimatat şi răspândit în jud. Bihor. Camera de Agric. Tighina a extras foarte multe linii pure din populaţiile din sudul Basarabiei şi urmăreşte obţinerea de soiuri potrivite acestei regiuni. La noi în ţară se mai cultivă soiurile ungureşti : Esterhazy, Hatvani, Bankut 15', Szekâcs 8. Tot ca o. străine se întâlneşte relativ des în România soiurile : Lochow, Ligowo, iar mai puţin se întâlnesc: Victoria de Svalof, Strube, Leu-tewitz, etc. j VI. Clima. O. îi prieşte iclima umedă şi nu prea caldă - climă; continentală temperată unde se află suficientă umiditate şi o căldură potrivită. O. are nevoie de ploaie înainte de înfrăţire şi mai ales în timpul înspicării. Seceta prelungită în timpul înspicării provoacă boabe seci. In regiunile calde reuşeşte dacă solul are apă suficientă. O. având perioada de vegetaţie prea lungă, în regiunile cu temperatura scăzută este expus bolilor criptogamice şi nu are timp să se coacă. Din această cauză, spre Nord, precum şi în regiunile înalte, o. este depăşit de orz care are o epocă de vegetaţie mai scurtă cu circa 20 zile şi astfel ajunge să se coacă. In regiunile aride şi sudice, deaseme-nea o. nu reuşeşte fiind înlocuit tot de orz. Gerurile târzii de primăvară sunt suportate relativ binişor de o. In clima uscată, o. va avea un procent mai mare de substanţe azotoase, adică acelaşi caz care se întâlneşte şi la grâu în astfel de climate. Perioada de vegetaţie la noi, este de 120-140 zile în care acumulează circa 2000-23500 C. Consumul specific de apă la o., după cercetările noastre, este de 400 kg. apă - pentru 1 kg. substanţă uscată. Un fir de o. consumă circa 0,8-1 kg. apă. VII Solul. In ce priveşte solul, este cunoscută modestia proverbială a o. Are pretenţiunile cele mai reduse dintre cereale. Reuşeşte pe orice sol cultivabil dacă are umiditate suficientă - din ploi sau din apa freatică. Cu cât însă solul este mai bogat, cu atât o. dă recoltă mai mare. Pe soluri prea bogate, produce paie şi plevi multe. Suportă relativ bine reacţiunea acidă a solului. In solurile cu o uşoară alcalinitate, o. nu se comportă nefavorabil. Numai în solurile cal-caroase, aride, cu reacţiune alcalină pronunţată, nu merge bine o. Solurile lutoa- 357 OVĂS Fig. 628. - Soiuri de ovâs. Rândul I. - Belgian; De Brie ; Houdan; Salines. Rândul II. - Ligowo ; Âbondance ; Saxa; Yvois. Rândul III. - Gloria ; Uriaş ; Alb de Ungaria ; Negru de Ungaria. OVĂS se îi sunt cele mai prielnice. Cu cât solul este mai nisipos, ca sâ reuşească, o. cere cu atât mai multa apâ. Prospera şi în solurile mai grele, proprice pentru grâu. Se preteazâ cel mai bine în desţe-linirile noui şi pe lăcovişti. In ce priveşte pregătirea solului este necesar ca acesta sâ fie arat adânc din toamna, iar în primăvara sâ fie râscolit la suprafaţâ cu cultivatorul. In acest mod se înmagazineazâ apa în sol şi nu o expunem evaporaţiei ca în cazul când am face şi ardturâ de primăvara. Terenul pregătit cu cultivatorul, este gata de timpuriu ca să primească sămânţa. Fig. 629. - Două . faze ale atacului de tăciune sburător la ovăs. VIII Rotaţia. Nici sub acest raport, o. nu are pretenţiuni. Reuşeşte bine după prăşitoare: cartofi, porumb, mai ales când acestea au fost îngrăşate cu bălegar. După leguminoase, deşi reuşeşte bine, nu i se dă acest loc, care de obi-ceiu se rezervă pentru grâu. Se poate cultiva şi dupâ secarâ şi grâu, aturci când se lucrează bine solul şi i se adaugă îngrăşăminte - chiar şi îngrăşământ verde de leguminoase cultivat în miriştea cerealei respective. In extremis se poate cultiva şi dupâ sine însăş dacă are umiditate şi nu au invadat paraziţii. După sine însăş se cultivă mai ales în terenurile nou desţelinite. După sfeclă, practicienii încă nu-1 cultivă, deşi s'a dovedit că sfecla este atacată de alt ne-matod decât o. Rezerva aceasta poate fi căutată în faptul că în terenurile infectate de unul dintre nematozi, poate să existe şi celălalt nematod şi astfel teama acfeasta să pară justificată întrucâtva, mai ales atunci când putem roti plantele mai în voie. In multe cazuri, ţăranul nostru socoteşte o. ca plantă de umplutură şi îl seamănă în primăvară după orice plantă, mai ales când din diferite cauze n'a putut ^cultiva sau n'au reuşit plantele de toamna,. Fiindcă o. sărăceşte solul în apă, nu este recomandabil să se semene cereale de toamnă după el. Este bun premergător pentru leguminoase. O. mai este folosit ca plantă protectoare a trifoiului şi lucernei. IX Ingrâşâmintele. Necesitatea în e-lrmente fertilizante depinde de sol, de planta premergătoare şi de predilecţia pe care o are o. pentru acestea. Azotul este folosit de o. mai mult până la înflorire, apoi scade ; potasiul are cam a-celaşi curs, iar fosforul este folosit mai mult după acest timp, adică la formarea bobului. O recoltă de 3000 kg/ha boabe şi 5000 kg/ha paie, extrage din sol la ha. circa: 80 kg azot, 35 kg fosfor, 95 kg potasiu şi 20 kg calciu. La aplicarea îngrăşămintelor se ţine seamă, în general, de faptul că plantele nu folosesc cantitativ tot îngrăşământul ce li se dă, apoi au loc spălări în profunzime, intrarea în combinaţiuni insolubile, etc. La o. se potrivesc îngrăşămin-tele chimice cu acţiune mai înceată, căci acesta are perioadă de vegetaţie lungă şi capacitate de solubilizare mare. Se preferă îngrăşămintele cu reacţiune fisio-iogică neutră sau acidă. Potasiul şi fosforul sunt scoase şi absorbite de o. din diferite combinaţiuni, aşa că azotul este elementul căruia trebue să-i dăm atenţie. Ca îngrăşământ azotat, cel mai folosit este sulfatul de amoniu care are reacţiune acidă şi-l face să fie preferat pe solurile alcaline, neutre sau chiar slab acide. Un alt avantaj, pe care îl atribue chimiştii acestui îngrăşământ este acela câ o. absoarbe amoniacul direct, fără ca să mai fie nevoie de nitrificare. Sulfatul de amoniu, obişnuit, se încorporează solului la semănat. Salpetrul de Chili se explică plantelor în 2-3 porţiuni, însă de obiceiu nu se foloseşte la o. fiindcă se spală uşor, are acţiune rapidă, poate provoca căderea, atacul ruginii şi întârzia coacerea. -Asupra cantităţii de îngrăşământ, numai analiza solului şi experienţele în câmp pot da relaţiuni convingătoare. In ce priveşte fosforul, acesta 359 OVĂS nu se da decât rar şi numai în culturi intensive unde s'a îngroşat cu mult azot, sau acolo unde o. se cultiva dimpreună cu trifoiul. Superfosfatul se dâ pe solurile mijlocii şi grele, iar sgura lui Thomas pe solurile uşoare. Solurile noastre fiind bogate în potasiu şi o. având şi capacitate mare de solubilizare, nu este necesar astfel de îngrăşământ. De calciu, o. nu ăre nevoie, iăr dacă totuşi solul este acid şi reclămâ ăcest îngrăşământ, îl vom ăplică plăntei premergâtoăre. O. suportă şi bălegarul de grăjd în cantităţi măi mici şi măi ăles pe soluri săra-ce, însă este măi bine să dăm bălegărul, plăntei premergătoare. îngrăşământul ve’rde se poăte ăplică în mirişteă plăntei premergătoare în cozul când o. urmează după o cereală de toamnă. X Semănatul. Se face cât mai de timpuriu, Martie începutul lui Aprilie, când solul are 4-5° C. Temperatura minimă de încolţire la o. este de 1-2° C. Se seamănă după ce s'a terminat cu orzul. Semănatul târziu ar favoriza desvoltarea paielor şi plevilor în detrimentul boabelor, precum şi atacul muştei Frit, mai ales când condiţiunile climaterice nu sunt destul de potrivite. Obişnuit, în rânduri, se seamănă la 12 cm. distanţă. In regiunile secetoase şi cu sol bogat, se recomandă să se semene mai rar, la 15-18-20 cm. Sămânţa se îngroapă la 3-6 cm. a-dâncime, depinzând aceasta de natura solului. Plantele semănate adânc, înfrăţesc mai puţin. Prin împrăştiere se seamănă circa 180 kg ha, iar cu maşina în rânduri circa 120 kg/ha - variind după regiune, sol, sămânţa, etc. Răsare în 8-10 zile. Puritatea seminţei se cere să fie 95% iar germinaţia 92%. Energia germinativă se socoteşte după 4 zile dela în-sămânţare. Bobul extern este cel mai potrivit pentru sămânţă, iar bobul intern, care este mai mic, se foloseşte pentru alimentaţie. Plantele provenite din bobul intern sunt mai expuse la tăciune decât acelea provenite din bobul extern. Boabele se tratează înainte de semănat cu diferite preparate pentru a se nimici sporii boalelor criptogamice. O. de toamna - acolo unde reuşeşte - se seamânâ în Septembrie; se dă mai multă sămânţa la hectar şi rândurile se pun mai depărtate. Ca nutreţ verde - deşi folosit extrem de rar singur - o. se seamănă mai des. In amestec cu o leguminoasă, ca borceag, se seamănă 1U - Vs cu o. iar restul amestecului este constituit din să-sămânţa leguminoasei. XI Lucrări de întreţinere. Ruperea scoarţei cu grapa de ori câte ori este nevoie şi plivitul. Foarte, rar şe prăşeşte şi muşuroeşte, în care caz se seamănă mai rar. Pe alocurea; contra buruenilor se folosesc şi substanţe -chimice. XII Recolta. O. se recoltează când boabele au ajuns în pârgâ în special cele din jumătatea superioară a panicu-lului. Aceasta are loc după recolta grâului. O. se scutură destul de uşor, de a-ceia se va observa cu atenţie timpul de recoltă. Coacerea începe la spiculeţele dela vârf şi se continuă către baza pa-nrculului. Considerând o axă secundară, aci coacerea începe dela spiculeţele externe şi se continuă către interior. O. pentru sămânţă se poate lăsa sa se coacă bine, pe când la o. pentru boabe - nutreţ - nu se aşteaptă să ajungă toate boabele în pârgă. Se recoltează cu mâna -secera sau coasa - şi cu maşinile. Fiindcă paiul de o. conţine multă apă, după recoltă este bine ca mănunchiurile - po-loagele - să fie lăsate câtva timp nelegate spre a se usca bine. In stoguri se clădeşte numai după ce a pierdut apa de prisos. Treeratul se face-relativ uşor. O. produce circa 1400 kg/ha boabe şi circă 2800 kg/ha paie. Pe soluri bogate şi climă umedă poate produce până la 4000 kg/ha boabe. Raportul între boabe şi paie este de 1:1,5 - 1,8 -2. Greutatea hl. circa 45 kg. putând varia între 38-55 kg. O. golaş cântăreşte circa 70 kg/hl. O. în amestec cu o leguminoasă, în special cu măzărichea, dă un nutreţ foarte căutat: borceagul - v. ac. XIII Ameliorarea. Aci se urmăreşte în special, mărimea şi constanţa producţiei, calitatea bobului, cantitatea de plevi şi rezistenţa la boale şi cădere. Corela-ţiunile între diferite caractere sunt influenţate de factorii externi. Sunt cunoscuţi factorii ereditari care condiţionează câteva caractere principale: forma pani-culului, culoarea plevilor, rezistenţa la tăciune, etc. Becker-Dillingen spune că în viitor trebue să considerăm mai mult calitatea şi recolta sa o socotim la boabele fără plevi. La ameliorarea o. se lucrează prin. extragerea de linii pure, prin valorificarea culturală a mutaţiilor care apar şi prin încrucişare. Se face uz şi de productivitatea ca heterosis - cultivarea bastarzilor din prima generaţie. însuşirile care se analizează la ameliorarea o. depind de direcţia către care tindem, însă în general se analizează următoarele caractere: uniformitatea, densitatea spiculeţelor şi boabelor, forma şi lungimea paniculului, greutatea şi lungimea paiului, mărimea şi greutatea boabelor, procentul de plevi, greutatea absolută, conţinutul de grăsimi şi de azot etc. etc. XIV Inamici. Intre inamicii animali citam: Musca Frit - Oscinis irit şi O. pu- OVAS -AURIU- - OVĂS SĂLBATEC silla - ca larva ataca inima frunzelor. Poate ataca şi boabele. Contra ei se seamănă timpuriu, se îngraşe cu azot ca să crească plantele puternic, se întoarce miriştea spre a creşte samulastra care va ademeni infectele care apoi vor fi băgate toamna sub brazdă. Nematozii - Heterodera Schachtii maior - atacă rădăcinile. Ca mijloc de apărare este schimbarea asolamentului şi evitarea sfeclei şi a cruciferelor ca plante premergătoare. Gândacul O. - Lema melanopus -atât adulţii cât şi larvele atacă frunzele. Se combat adunând gândaci şi pulverizând cu substanţe chimice vetrele atacate de larve - arseniaţi, nicotină, etc. Alte insecte care atacă o. sunt: viermele sârmă - Agriotes lineatus; păduchii de frunză - Siphonophora Avenae, etc. Intre paraziţii vegetali cităm: Rugina galbenă - Puccinia glumarum - şi rugina neagră - Puccinia Graminis var. Avenae. Contra ruginii se luptă prin distrugerea plantelor gazde, prăfuire cu sulf şi în special prin ameliorarea de soiuri rezistente la această boală. Tăciunele sburător - Us-tilago Avenae şi tăciunele îmbrăcat - Us-tilago levis - Contra acestora se tratează o. cu formalină, germisan. sublimo-form, apă caldă, etc. Amil. Vas. OVĂS AURIU - Bot - Sin. trisetum - v. ac. OVĂSCIOR - Păş. - Fân. - Arrhenathe-rum elalius. Plantă perenă cu spiculeţe biflore, floarea inferioară mas-culă, glumelele florii superioare de obicei nearis-tate, spiculeţele lungi de 1 cm. Arista florilor sterile de două ori mai mare decât gluma, arista florilor fertile, dacă se află, e mai scurtă. Frunze glabre sau păroase. înfloreşte în luna Iunie-Iu-lie. Fig. 630. - Ovăscior. Este o iarbă pentru etajul superior al fâne- ţelor, ajungând până la 2. m. înălţime. Se remarcă în primăvară prin vegetaţia timpurie şi prin paiul ei verde deschis, mai târziu prin statura înaltă şi paiul lucitor. Durează 3-6 ani şi formează pâlcuri. Recoltele cele mai bune le dă pe solurile adânci, uscate şi uşoare, în timp ce pe terenurile compacte şi grele dispare repede. Se potriveşte mai bine pentru coasă decât pentru pc.şunat. In regiu- nile uscate şi calde, este una din cele mai bune ierburi pentru etajul superior. Valoarea ei constă în vegetaţia timpurie şi în faptul că e puţin pretenţioasă. Semănată singură se dă 80 kg. la Ha. Un kg. sămânţă conţine 286.000 boabe este deci o iarbă cu bob mare. Greutatea hec-tolitrică este de 16-20 kg. Se recoltează circa 300-500 kg. sămânţă de pe un hectar. OVĂS DULCE. - Bot. - Sin. ilocoşică " v- (?c- OVĂS FRANCEZ. - Bot. Sin. ovăscior. - v. ac. OVĂS GţOLAŞ. - Bot. - Avena nuda. Graminee anuală, ce ajungi la 90 cm. înălţime. Are frunze plane şi glabre; pa-nicol lax; spiculeţe cu trei flori, pe ax glabre; glume cu 9-11 nervuri; paleele inferioare la vârf cu 2 dinţi,' dorsal aris-tate la florile inferioare; fructele libere. Se cultivă, în special, în regiunea montană. Iulie-August. v. ovăs. OVĂS NEGRU. - Bot. - Sin., ovăz prost. Avena strigosa. Graminee anuală, ce a-junge la 80 cm. înălţime. Are frunze plane; pa-nicol lax sau contractat; spiculeţe cu două flori bi-sexuate, ce nu se desprind de pe ax; axul spicule-ţului păros, sub fiecare floare ; glume cu 7-9 nervuri, paleele inferioare aristate, brune sau negricioase. In vestul Europei se cultivă. La noi, creşte prin câmpuri, pe lângă drumuri. Iulie-Au-gust. v. ovăs. OVĂS PROST. - Bot. - Sin. - ovăs negru. - v .ac. OVĂS SĂLBATEC. - Bot. Sin. odos. Avena iatua. Graminee anuală, ce ajunge la 80 cm. înnălţime. Are frunze plane, late, glabre; panicol lax cu ramuri orizontale; spiculeţe cu 2-3 flori; axa spicu-leţelor păroasă, depe care florile se desprind la maturitate una câte una; glume ascuţite, la vârf verzi; paleele inferioare cu ariste geniculate, întunecate la bază. Creşte prin semănături. Iulie-August. Avena sterilis este anuală şi bis-anua-lă. Are 3-5 flori în spiculeţ; axa spicule-ţului păroasă numai la bază ; florile la maturitate cad împreună; paleele inferioare palide la bază, puternic aristate. Creşte prin semănături, mai ales în Bu-geac. v. ovăs. Fig. 631. - Ovăs golaş. 361 OVĂZ-OVOSCOP OVĂZ. - Bat. - Sin. ovâs - v. ac. OVIBOS. - Zool. - Gen de rumegătoare. Jam. Bovideae, sub familia Ovinae dupâ unii, Bovinae după alţii. Se caracterizează prin: coarne late, foarte apropiate la baza, ce merg în jos şi în afara, apoi se îndreaptă cu vârfurile înainte şi în sus, cu teci osoase foarte spongioase; coada scurtă, mascată de producţia piloasa, care este foarte lungă, ajungând până aproape de pământ; membre acoperite cu peri scurţi, uger format din doua mamele; talie 1.10 m. iar lungimea de 2 m.; •animale foarte sprintene. Singura specie, O. moschatus - boul muscat se găseşte răspândit în Groenlanda, N. Americei, Siberia. Este vânat de Fig. 632. - Ovâs negru 1 - şi ovăs sălbatec - 2 -. Eschimoşi. Carnea femelelor şi tineretului bună, a masculului cu miros. Lâna lungă, moale, fină. O. moschatus era răspândit în quaternar, în Europa, iar în America O. priscus. M. Ne. OVIDUCT. - Anat. - Este un tub nere- gulat, ce face parte din aparatul repro-ductiv femei, ce are rolul de a primi şi conduce ovulele. — La mamifere, o. primeşte ovulele, prin partea lui superioară - Trompa lui Fallope - care se prezintă ca o pâlnie şi le conduce în uter, unde desvoltarea lor se desăvârşeşte. — La păsări, o. conduce gălbenuşul, formează celelalte părţi ale oului şi 21 conduce până in cloacă. Este format din trei părţi bine distincte, v. ou - formarea. — La insecte, rezulta- din uniiea tuburilor, ce pleacă dela ovare. OVINAE - Zool. - Subfamilie din fam. Bovideae, cu doua genuri principale : Ovis şi Capra - v. ac. OVIPARE. - Zool. - Animalele care produc ouă, a căror desvoltare se face în afara lor spre deosebire de ovovivipare -v. ac. OVIŞ. - Zool. - Gen de animale, din subfamilia ovine, - v. oaie. OVISCAPT. - Zool. - Un organ de ouat la unele insecte, mai ales la Orthoptere, iar la unele este foarte desvoltat ca la Locustidae. Fig. 633. - Ovibos moschaius OVOSCOP. - Avic. - Alegerea ouălor întregi, după modul cum se prezintă coaja ca integritate, camera de aer ca mărime şi fixitate, consistenţa albuşului şi gălbenuşului şi puritatea lor etc., se face cu ajutorul ovoscopului. Cel mai simplu o. poate fi o bucată de carton, cu o deschidere ovoidală mai mică de cât secţiunea longitudinală a oului. In această deschid^ie se aşează oul de examinat şi apoi se pune în lumina, ce vine dela o sursă oarecare. Lumina, pătrunzând prin ou, dâ posibilitatea să- se vadă cum se prezintă diferitele lui părţi componente. Obişnuit un o. este alcătuit dintr'o cutie şi o sursă de lumină, aşezată în interiorul cutiei : lampă de petrol, bec e- lectric pentru priză sau pentru baterie, etc., la care poate fi ataşată o oglinda, care să dirijeze şi să intensifice lumina. Deschiderea pe care o are cutia, pentru a aşeza oul de examinat, are marginile OVOVIVIPARE - OVUL 362 acoperite cu postav sau prevăzute cu o garnitura de cauciuc. Examinarea ouâlor la o. se face în camere întunecoase N. M. OVOVIVIPARE. - Zool. - Un grup de a-nimale care produc oua identice cu cele ale oviparelor, însă spre deosebire de a- Fig. 635. - Oua: proaspăt, în diverse stadii de învechire şi clocit 5 zile, văzute la ovoscop. cestea, nu le depun, ci le păstrează până lă ieşirea din ou o puilor, într'o porţiune dilatată o oviductului - uterus. Aci embrionul nu primeşte altceva delă organismul mătern decât numai protecţiunea. Ex. : Vipera, Orvetul. OVUL. - Bot. - Este partea principala a ccrpelei de Fanerogome, căre după fecundare se transformă în sâmânţâ. Se desvoltâ din carpelâ, unde e purtat de placenta şi e închis in ovar - v. ac. - la Angiosperme, neînchis într'o asemenea camera, la Gimnosperme. Of este acela care va forma oul, apoi va da naştere embrionului şi care va deveni în fine sâmânţâ la majoritatea Fanerogamelor. Structura ovulului la Gimnosperme -pin - Examinat în secţiune longitudinala, of pinului prezintâ un înveliş, numit inta-gument. La vârful o. integumentul lasâ un orificiu - micropilul - care conduce la o mica câmâruţâ, camera polinică. In interior găsim un ţesut omogen, numit nucelă sau macrosporangiu. In nucelă, deosebim un ţesut alcătuit din celule pline cu materii de rezerva, acesta este endospermul primar sau protalul femei. La Gimnosperme, endospermul primar îndeplineşte aceeaş funcţiune ca şi endospermul Angiospermelor, deşi vom ve- dea câ origina lui e cu totul diferita. In endospermul primar şi anume, în partea dinspre micropil, observam nişte organe alcătuite din mai multe celule dispuse in trei etaje. Cele doua etaje superioare al-câtuesc gâtul organului sexual femei. Gâtul e prevăzut cu un canal al cărui conţinut e mucilaginos. Acest organ e homo-log cu arhegonul Pteridofitelor. In endospermul primai dela Conifere se formează: două sau mai multe arhegoane. O. altor Gimnosperme sunt organizate în general ca şi o. dela pin. La Angiosperme, o. este de formă lungăreaţă, ex. la Polygonum .divaricatum. Este fixat de placentă printi'un picioruş numit funicul. In secţiune longitudinala, o. e prevăzut cu două învelişuri - integu-mente, unul intern, altul exteirn - formate din mai multe straturi de celule. La vârful o. este micropilul. In interiorul celor două integumente observăm I un ţesut c-mpgeiv care ocupă tot spaţiiil dintre funicul şi micropil şi care se numeşte nu -celă. Faseicola libero-lemnoasă a funicu-lului se continuă până la baza nucelei, numită chalază, unde emite ramificaţiuni care se resfiră în integumentul extern. Partea importantă a unui o. e sacul embrionar, care se prezintă sub forma unei vezicule aşezată în nucelă în vecinătataa micropilului. O. dela Polygonum divari-catum e un o. drept funiculul, chalaza şi micropilul se află pe o linie dreaptă. m pC 1 cnd__ Fig. 636. - Ovul la Gimnosperme; mi-mi-cropil ; teg - tegument ; Nu - nucelă ; se -sac embrionar ; corp - corpuscul; r - ro-setă ; Oos - oosferă. Asemenea o. se numesc ortotrope. La alte plante, cum e de ex. la crinul alb, o. e răsturnat. Funiculul său, foarte lung, e lipit de o. Dela hil la chalază se formează o ieşitură, ce se numeşte rapheu. încolo, o. răsturnate prezintă aceeaş orga- 363 OVUL nizare ca şi o. ortotrop, cu deosebirea că în spre funicul ele nu au decât un singur tegument, iar micropilul este apropiat de hil. Astfel de o. foarte răspândite la An-giosperme, se numesc anatrope. Din punctul de vedere al fecundaţiunii, o. anatrope prezintă un mare avantaj, anume acela ca micropilul lor e apropiat de placenta. Un al treilea tip de o. e acela dela varza. Forma lui se aseamânâ cu un mic rărunchi, iar hilul, chalaza şi micropilul sunt toate trei apropiate unele de altele. Acestor o. curbate sau reniforme li s'a dat numele de campilotrope. Ele nu au rapheu. Intre aceste trei tipuri do o. exista o mulţime de forme intermediare. O. se formeazâ pe ţesuturile placenta-re. Daca urmărim păs cu păs desvoltarsa unui o. ortotrop, constatăm că lă început ăre formă unui mic mamelon, core nu e decât nucela.- După un timp oărecăre, in Fig. 637. - Evoluţiă sacului embrionar lă Angiosperme ; c - calotă; Np - nucleu primar ; Ns - nucleu secundar ; Oo - oos- feră ; sy - sinergidă ; ant - antipode. jurul mamelonului nucelar, se formează un burelet, care e tegumentul intern. Cu timpul nucela şi primul său tegument sunt ridicăte în sus, printr'o creştere 'localizară la baza o. Astfel se formează picioruşul sau funiculul. In sfârşit, în jurul tegumentului intern se formeazâ un al doilea ba-relet. Ambele tegumente cresc şi acopăr nucela. Vârful nucelei rămâne totuşi neacoperit. Tegumentele lasă un orificiu ca:e e micropilul. La o. anatrope, desvolta-rea trece prin aceleaşi faze, cu deosebirea că odată cu formarea tegumentelor se produce şi o curbură care duce la răsturnarea o. In afară de aceasta, la o. anatrope se mai observă că tegumentul extern nu se desvoltă decât pe pa t->a convexă şi părţile laterale, de unde rezultă că înspre partea lipită de funicul, o. nu e apărat decât de tegumentul intern. La o. campilotrope fenomenele de curbură se complică prin aceea că creşterea interesează mai mult o. propriu zis. Acesta ia forma de rărunchi, caracteristica pentru unele crucifere şi unele leguminoase. Ori de câte ori un ovar, sau lojile unui ovar, conţin numai câte un singur o. a-cesta poate fi orientat în diferite sensuri. Aşa de ex. la Convolvulus, ca şi la Com-positae, o. anatrop e prins pe fundul o-vaiului. La Umbeliferae, o. anatrope sunt din contia, prinse la partea superioară a lo-jelor şi atârnă în jos. Alteori o. anatrope sunt prinse lateral De pereţii placentari; în acest caz putem stabili două tipuri de o. anatrope şi epitrope, după cum o. prinse lateral, atârnă sau sunt ridicate şi'. Fig. 638. - Ovule orto, ana ?i campilotrop’ la Angiosperme ; f - funicul; p - primina; s - secundina ; nu -nucela ; m - micropil; h - hil; ch - chalaza; se - sac embrio-nar; r - rafeu. după cum funiculul e lipit, sau e îndepărtat de~'placentă. Piscic - Sin. icre - v. ac; v. clocit. Zool. - Elementul de reproducţie femel^ care după fecundare - unirea cu un spermatozoid - dă naştere la ou, din care se va desvoltă embrionul. O. se formează în ovar, unde sunt înconjurate de celule, ce alcătuiesc folicu-lul lui de Graaf. Ca oricare celulă, o. este alcătuit din nucleu şi potoplasmă, care conţine substanţe de rezervă, ce vor Fig. 639. - Ovul anatrop la crin ; f - funicul ; p - primină ; s - secundină ; m - micropil ; nu - nucelă ; se - sac embrionar; v - vacuolă; ns - nucleu secundar ; sy - sinergide. hrăni embrionul când acesta va începe să se desvolte. Aceste substanţe de rezervă, poartă denumirea de vitellus şi se găsesc, la pasări, în cantitate foarte mare. De aci rezulta ca o. poate avea dimensiuni reduse - câteva zeci de microni - sau poate fi destul de mare - dimensiuni de cm. Membrana ce înconjoară o. se numeşte membrana vitelinâ. Dupâ desprinderea o. se pot forma şi alte straturi şi membrane - de ex. la pa-sâri. OVULÂRIOPSIS - Fitop. - Gen de ciuperci parazite - Perisporiaceae - fam. E- VITELU5 Fig. 640. - Ovul de peşte. Tysipheae. Conidiile sunt foarte distincte, au forma unor măciuci, prinse prin extremitatea lor în vârful conidioforului. De cele mai multe ori, stadiul conidian este de-scurta durată şi iau naştere perithe-ciile. Acestea sunt voluminoase şi poarta nişte prelungiri umflate la baza, într'o vezicula caracteristica. Fiecare peritecie închide un numâr variabil de asce, conţinând fiecare câte 2 asospori. Tig. 641. - Maturarea ovuloi ; n - nucleu ; Pi/ P2 - globule polare. OWSIANKA CZERNAY - Piscic - Sin. Leucaspius delineatus - v. ac. OXALIC - Chim. - Un acid organic bi-bazic, descoperit de Scheele în 1776. Are lormula COOH. - COOH. Este solubil în apa, de unde cristalizeazâ în prisme mo-noclinice incolore cu doua molecule de -apa. Se topeşte la 980 şi se deshidrateazâ. Încălzit încet sublimează la 1500 şi se to- peşte la 200° descompunându-se. Este solubil în alcool. Acidul anhidru poate cristaliza în acid sulfuric şi nitric concentrat. Acidul oxalic se descompune foarte uşor sub acţiunea căldurii, fie singur, fie în prezenţa acidului sulfuric, în-tr'un amestec de CO, CO2 şi H2 O. Dacă se încălzeşte cu glicerină, se poate obţine acidiil formic. Alcalî'fte, în stare de fuziune, îl transformă în carbonat cu degajare de hidrogen. Aceste proprietăţi fac ca acidul oxalic să fie un reductor puternic. Decolorează soluţia de perman-ganat de potasiu, reacţie utilizată în titri-metrie. Acid\}l nitric îl oxidează lent. Hidrogenul în stare născândă îl reduce în acid glicolic. j Acidul oxalic este foarte răspândit în regnul vegetal unde îl întâlnini sub forma sărurilor de potasiu şi calciu, bxalatul de calciu se mai găseşte în urina carnivorelor şi este un constituient dl calculilor urinari. Se formează în numetoase reac-ţiuni de oxidare. Industrial, s'a fabricat din melasa de zahăr tralată cu acid nitric. Se mai poate fabrica şi sintetic ple- când dela formiatul de sodiu sintetic ; această sare încălzită în vid la 300°, în prezenţa unei mici cantităţi de alcalii, se transformă în oxalat de sodiu cu dégâts Fig. 642. - Fabricarea oxalatului de potasiu. jare de hidrogen. Sărurile acidului oxalic, oxalaţii, sunt în genere insolubile în apă, afară de oxalaţii metalelor alcaline. Cu alcolii formează etheri acizi sau etheri neutri. I. V, OXALIDACEAE. - Bot. - Familie de plante dicotiledonate, cuprinzând erburi perene, mai rar lemnoase, cu frunze alterne, peţiolate şi de cele mai multe ori compuse ; flori hermafrodite, radiare ; sepale 5, persistente, petale în număr de 5 ; sta- mine 10, pe două rânduri; fructul cu 5 loji, capsulă sau bacă. Cele cca 250 specii ale familiei sunt răspândite în a-proape toate regiunile globului şi sunt grupate în 7 genuri: Eichleria, Oxalis, 365 OXALIS - OXIGEN" Biophylum, Hypseocharis, Averrhoa, Con-naropsis, Dapania. OXALIS. - Bot. - Gen de plante ierboase, din Fam. Oxalidaceae, bogate în ccid oxalic. Plante cu rizom. Frunzele de obiceiu trifoliate cu 5 muchii. Flori galbene, roze sau albe, pe tipul 5. Fructul capsula cu 5 muchii. O. a-cetosela - mâ-crişul iepute-lui, caprei sau păsăresc - A-re rizom târî-tor; flori albe sau albe-ro-şietec. Creşte prin pădurile umede şi umbroase din regiunea alpină şi subălpinâ. Aprilie-Mai. O. stricta şi O. corniculata cresc pe câmpuri şi locuri de culturâ. OXENA. — Med. vet. — Rinită atrofică fetidă. — A-fecţiune ă mucoasei nasale, al cărei principal simptom este exalarea prin nari a unui miros fetid, şi care se observa mai ales la câinii ce au sinuzite, carii dentare, etc. Animalul atins de o. răspândeşte un miros respingător, îşi pierde simţul odoratului. La examenul mucoasei, se constata cruste fetide şi a-trofia pereţilor nazali. Tratament. - Dovedirea leziunilor sau boalei anterioare ce a favorizat sau determinat o.: coryză, sinuzită, carie. Tratarea simptomelor; infecţiuni uşoare cu apa călduţa hipermanganatata sau boricata, uscare, ungere cu oleu gomenolat 1-2% sau cu glicerina boricata sau cu următorul amestec: salol 1 gr, esenţa de gera-nium V gute, vaselina lichida 30 gr. In caz de ulceraţii, se vor face pensulâri cu glicerina iodatâ sau pulverizări cu fermenţi lactici, ori ungeri cu vaselina cu balsam peruvian. Pentru animalele de valoare: auto - sau - stock-vaccinuri ori a-pîicarea anatoxinei antidifterice a lui Ramón, dovedita ca da bune rezultate în medicină umana; injecţii intramuşchiulare cu câte 1-3 c. c. vaccin diluat în ser fiziologic. G. Râd. Cal. OXIDAZE - Chim. - v. fermenţi, diastaze. OXIGEN - Chim - Corp simplu, cu simbolul O. Greutate atomica 16, greutate moleculara 32. Este un gaz incolor, insipid, inodor; densitatea 1,105 în raport cu a aerului. Massa unui litru de oxigen la Fig. 643. - Oxalis ace-tosella. b. - stamine; c. - capsula. 00 şi 76 mm. este 1,293 gr X 1,105 = 1,429. gr. Foarte puţin solubil în apa; un litru de apâ la 0® disolvâ 41 cmc. oxigen. Se li-cheface la minus 1180. Oxigenul lichid prezintă o culoare ca albastrul cerului, fierbe la—1840 sub presiunea atmosfari-ca şi la 2000 în vid. Dewar Ta solidificat prin răcire cu hidre gen lichid. Temperaturile ridicate - 14000 - şi electricitatea îl transforma parţial în ozon, cu absorbţie de căldură. Este elementul cel mai răspândit în natura. Exista în stare liberă în atmosfera, în proporţie de 1/5 greutate. Sub forma de combinaţiune exista în apa, în silicaţii care formează o parte importanta din coaja pământului, în multe minerale, în cea mai mare parte din substanţele organice, vegetale şi a-nimale. A fost obţinut de Priestley în 1774, prin descompunerea oxidului de mercur. La-voisier a arâtat prezenţa lui în apâ şi aer, i-a stabilit proprietăţile sale principale şi a dovedit rolul sau în procesul de respiraţie şi combustie. Metodele de-preparare ale oxigenului sunt numeroase. Cele de laborator consta în descompunerea prin căldura a unui oxid metalic, sau a sărurilor metalice bogate în oxigen. Oxidul de argint şi oxidul de mercur prin încălzire pun în libertate oxigenul; la fel şi bioxidul de mangan, însă acest din urma corp produce un oxigen impu-rificat cu azot şi gaz carbonic. Cloratul de potasiu este substanţa care se utilizează în mod frecvent în laboratorii lă prepararea o. O alta metoda de laborator este electroliză apei; la anod se ob- clorat de potasiu. ţine o. impurificat cu mici cantităţi de ozon. In industrie, obţinerea o. se face prin diferite metode: a - extragerea din aer; b - electroliza apei; c - distilarea aerului lichid. O. industrial se livrează încărcat în tuburi de oţel, la 120 atmosfere presiune. Afară de fluor, clor, brom, aur şi platină, o. se combină cu toate celelalte corpuri simple. Combinarea poate avea OXIZI 366 loc, la temperaturi foarte variate chiar pentru acelaş corp, dupâ starea lui fizică. Cu unele corpuri, oxidarea este numai superficiala - aluminiul - din cauza formării unui strat protector de oxid care împiedica contactul metalului cu o.; cu alte corpuri - ferul - oxidul dispare pe măsură ce se formează, astfel ca oxidarea devine complectă. Combustie este atunci când combinarea are un loc foarte rapid, cu incandescenţă, datorită degajării unei cantităţi mari de căldură, într'un interval de timp scurt. Astfel: carbonul sau ferul încălzite la roşu, sulful, fosforul, magneziul, încălziţi numai şi apoi introduşi într'o atmos-ieră de o. dau loc la combustiuni vii, for-mcindu-se respec tiv: COo, FegOj, S O 2/ P 2 O 5 Şi MgO. Viteza de combinare dintre o. şi corpurile menţionate este în cazul de mai sus toarte rapidă. Dacă viteza de combinare este slabă, cantitatea de căl-d u r ă degajată, deşi poate fi tot atât de mare ca în cazul amintit, apărând într'un interval lung, are timp de a se pierde, fără a mai produce încălzire puternică; în acest caz, au loc combustiuni lente. In natură, astfel de combustiuni sunt mai frecvente. O bucată de fier lăsată în umed se acoperă cu un strat de oxid feric hidratat; datorită unor fermenţi, amoniacul se transformă în compuşi de azot oxigenaţi, alcolul în acid a-cetic, eţc. Respiraţia însăşi, după cum a demonstrat'o Lavoisier, produce o combustie lentă a materiilor organice din corp. Aplicaţiile oxigenului sunt foarte numeroase. Combustia sa vie cu hidrogenul şi gazul de iluminat permite a se realiza o temperatură foarte ridicată, utilizată în topitorie - flacăra oxidrică - sau la luminat: lampa Drumont, bec Auer. In industrie o. din aer intervine la fabricarea oxizilor metalici: miniu, alb de zinc, etc. Este agentul carburant al carbonului, petrolului sau gazului în cuptoare. Se întrebuinţează în sudura autogenă şi la cu-pajul metalelor feroase, prin fusiune. O. lichid serveşte la fabricarea explosivilor "brizanţi. O altă importantă utilizare o mai are în medicină. L V. OXIZI - Chim - Corpi ce rezultă din u-nirea oxigenului cu un corp simplu sau cu un radical compus. Există un mare număr de oxizi, de mare importanţă. Apa, în primul rând, este un oxid de hidrogen; apoi vin o serie de alţi oxizi metalici, constituind principalele minereuri exploatate, ca: oxidul de fer Fe2 O3, oxidul de aluminium - AI2O3, oxidul de staniu-SnOo, oxidul de Cupru Cu20, oxidul de mangan Mn02, etc. Din punct de vedere al compoziţiei şi reacţiunii lor, o. se clasează în mai multe grupe: a - Anhidride - prin combinaţie cu apa dau acizi, iar cu bazele, săruri; elementul combinat cu oxigenul poate fi un metal sau un metaloid; în general, anhidridele sunt o. cei mai oxigenaţi, ex.: anhidrida sulfurică - SO3, anhidrida azotică -N2O5, anhidrida stanică - Sr.Q2, etc.; b - O. bazici - prin combinaţie cu apa dau baze, iar cu acizii, săruri; elementul combinat cu oxigenul este un metal; în general, aceşti o. sunt mai puţin oxigenaţi; ex: oxid de cupru - CuO, de plumb - PbO, etc.; c - O. neutri - cuprind o. metaloidelor neanhidride; ex: o. de azot N?0 şi NO, de carbon CO, etc.; d - O. indiferenţi - o. metalici care, după caz, pot apărea ca anhidride sau o. bazici; ex: oxidul de aluminium - AloO;j oxidul de zinc - ZnO, etc.; e - O. salini - o. metalici care pot fi consideraţi ca săruri, ex: oxid salin de plumb - Pb304 minium, a căruia formulă se mai poate seri PbO*, Pb2, deci arată a fi sarea de plumb a unui acid plumbic, PbOsH4 sau Pb02,2H20.; f - O. singulari - o. metalici, care nu sunt nici anhidride nici o. bazici, însă care pot deveni anhidride în prezenţa unei baze luând oxigen şi pot deveni o. bazici în prezenţa unui acid pierzând oxigen ; ex : bioxidul de mangan - MnO?. In nomenclatura o., se ţine seama dacă pentru un acelaş corp avem doi o., unul mai oxigenat, celălalt cu mai puţin oxigen, adăugându-se terminaţiile „ic" în primul caz şi „os" în al doilea. Ex.: oxid feric Fe2 O3 şi oxid feros-FeO; anhidridă azotică - N9O5 si anhidrida azotoasă -N2O3. Prepararea oxizilor se poate face după mai multe metode. Cea mai simplă constă în a combina direct corpul simplu cu oxigenul. Unii o. se obţin descompunând prin căldură o sare metalică oxigenată; astfel: carbonatul de calciu încălzit la roşu se descompune în CO2 şi CaO. O. metalici hidrataţi insolubili se obţin pe cale umedă, precipitând soluţia unei sări din acel metal cu potasă sau sodă. Fig. 645. - Becul Drummond pentru flacără oxhydrică. 367 OXYCOCCOS - OZON In general, o. metalici sunt la temperatura ordinara corpi solizi. Temperatura lor de fusiune este în majoritatea cazurilor foarte ridicata. O. metalelor alcaline şi alcalinoteroase sunt solubile în apa. O. metalelor preţioase se descompun prin câldurâ în oxigen şi metal. Alţi o. sunt mai rezistenţi, sau pierd numai parţial din oxigenul lor. Unii o. se combina cu oxigenul dând naştere o. mai oxigenaţi; ex.: acidul feros trece în feric, stanos în stanic, sulfuros în sulfuric, etc. In industrie, medicina, chimie, întrebuinţarea oxi-zilor este foarte variata şi pentru numeroase scopuri. I. V. OXYCOCCOS. -Bot. - Gen de Ericaceae, înrudit mult cu vacci-nium; plante glabre fruticoase ce cresc pe turbâ-riile emisferei boreale. Cuprinde 2 specii importante ca aliment pentru ţârile arctice şi subarctice. La noi, creşte pe turbării O. palustris, care se recolteazâ, dupâ bruma, pentru murat, împreuna cu merişoarele - Vacci-nium vitis şi V. Myrtilus. OXYPHAGUS - Bot - Sin. mirabilis-v. ac. OXYRIA - Bot - Gen de plante erbacee, din fam. Polygonaceae, cu frunze alterne, prevăzute cu stipele iritrapeţiolare, flori bisexuate, laciniile perigonului dispuse pe 2 cercuri - rânduri ciclice -, la maturitate crescente şi alipite de fruct, în numâr de 6, rar 4, staminé 6, stigmat pe-nicelăt. O singură specie; O. digyna, frecventă în regiunile ărctice şi siibărctice, cresc pe munţii înălţi din Europă şi Asiă. OXYTROPIS - Bot. Gen de plănte erbacee său arboraşi, de leguminoase cu frunze penate, flori dispuse în raceme, staminé diadelfe, leguma umflata sau foarte convexa. Are multe specii: O. carpatica, O. campestris - luntricicâ - v. ac. O. seri-cea, O. oblongifolia, etc. OXYURIS. - Zool. Nematod - v. ac. filiform din fam. Ascaridae. Specia cea mai obişnuita care parazitează în intestinul gros al copiilor, este O. vermicularis. Masculul are 4-5 mm. şi femela 10-12 mm. lungime şi—0,6 mm. grosime. Tratamentul: Purgative, spălaturi rec- tale cu apa sărată sau zaharata, aplicare de pomăda mercuriala, etc. OZOCHERITĂ. - Geol. - Sin. ceara de pământ. Este formata din materie de natura bituminoasa, ce formează zăcăminte în Carpaţi, Caucazia, Utala, etc. Are culoare galbena-brună, sau galbenă ver-zue, de diferite nuanţe. O. brună este, a-desea, verde prin transparenţă. Miroase ca petrolul. Are structură compactă, puţin fibroasă, câte odată solzoasă. La căldura devine plastică. Se topeşte la 56-100°. Provine din oxidarea petrolului bogat în hidrocarbure saturate şi carbure benze-nice. Prin distilare fracţionată se separă componentele sale, în special parafina, care formează adesea până la jumătate din totalul ei. Se întrebuinţează şi pentru făcutul lumânărilor, precum şi ca izolator în electricitate. In 1833 a fost descoperită prima dată la noi, de dr. de Meyer, la Slănicul moldovenesc; apoi, şi în alte părţi. OZON - Chim. - O formă alotropică a oxigenului, Oxigen condensat cu formulă O3, a oxigenului fiind O2. Este un gaz cu trant, asemănător expus în aer u-med. Exercită o acţiune iritantă asupra mucoasei. Densitatea sa este egala cu l1/? a oxigenului. Se li-cheface uşor în-tr'o bae de aer lichid; lichidul la început albastru, pierde din oxigen şi devine a-proape negru ; fierbe la 1250 şi produce explozie. La temperatura ordinară se descompune încet ; la 2500 se descompune instantaneu ; mai sus de 13000 devine stabil. Toate proprietăţile sale chimice se explică prin constituţia şi instabilitatea sa. Este unul din oxidanţ i cei mai puternici. Oxidează, la rece, iocul, mercurul, argintul, deplasează cloni; bromul şi iodul din combinaţiile lor cu hidrogenul sau cu metalele; oxidează la maximum acizii sulfului, fosforului şi arsenicului; transformă imediat la rece amoniacul în azotit şi azotat de amoniu. In toate aceste oxi-dări, numai unul singur din cei trei a-tomi de oxigen, ce formează molecula de Fig. 648. - Oxycoccos palustris cu flori şi fructe. miros puternic, pene-cu mirosul fosforului Fig. 647. - Oxyria digyna cu flori şi fructe; b. - floare bărbătească ; c. -cârpele; d. - fruct. OZON 368 o. ia parte în acţiune, ceilalţi doi se degaja sub forma de oxigen. Acest gaz e-xistă adesea în atmosfera, totdeauna în cantităţi foarte mici, datorita descărcărilor electrice. In felul a-cesta şi dup*ă mirosul său caracteristic, a fost întrezărită existenţa acestui corp, în 1785, de Van Marun. Numele de o. i-a fost dat de Schonbein, în 1840. Natura sa, densitatea şi formula i-au fost studiate şi stabilite de Fre-my, Becquerel, Soret şi Ladenbourg. O. se produce în numeroase împrejurări : 1 - Prin acţiunea efluviilor electrice -descărcări electrice fără scântei în condensatori, - a scânteilor electrice, sau a radiaţiunilor analoage razelor X, emise de corpurile radio-active - uraniu, radiurn, thcriu, - asupra oxigenului ; 2 - Prin acţiunea căldurii asupra oxigenului, la temperaturi înalte 13000- 1400°; 3 - In majoritatea reacţiilor care produc oxigenul la temperaturi joase - electroliza apei, descompunerea apei prin flori, etc. Prezenţa o. este pusa în evidenţă cu ajutorul unor reactivi foarte sensibili. O hârtie impregnată cu iodură de potasiu şi amidon se colorează în albastru; o* liberează iodul care albătreşte amidonul. Reactivul cel mai sigur constă dintr'o hârtie de turnesol roşu, a cărei jumă- tate este impregnată cu iodură de potasiu; prin ¿cţiunea o. a-supra iodurei se pune în libertate potasiul care albăstreşte hârtia roşie de turnesol. O. se întrebuinţează la albit, la prepararea uleiurilor sicative, în industria parfumurilor, la învechirea vinurilor, la purificarea apei, întrucât prin acţiunea sa puternică oxidantă distruge bacteriile şi impurităţile organice. Aerul slab ozonificat se recomandă în tratamentul maladiilor căilor respiratorii şi pul-monilor. I. V. nificatoi:ul Bertholet. Pisică persana ACA - Zool. - Coeloge-nys paca. Rozător din subordinul Hystrico-morle - câruia îi aparţine şi Hystrix cristata - v. ac. Trâeşte prin pădurile mlâştinoase din Brasilia şi Antile, fiind un vânat de mare preţ. ACHNOLITĂ - Min. Fluoruro dubla de alumi-nium şi de sodiu : 3 (Nas Ca) Fl2 Al2 Fl6 + 2 H* O. Se găseşte în Groenlanda împreună cu criolită. PACHYDERMAE - Zool - Cuvier reuneă în această denumire mamiferele ongu-late, cu excepţiă rumegătoărelor. Se cuprindeau deci, căii, rinocerii, tăpirul, sui-deele şi elefanţii. Ordinul nu măi este ădoptat astăzi, căci întrunea ănimăle fără raporturi de înrudire strânsă, iar clasificarea actuală a ongulatelor se face azi pe alte baze. v. porcine. PACHYMENINGITĂ - Med - Inflamaţie ă membranei dura mater, caracterizată prin îngroşarea ei şi prin producţia de neomembrane pe faţa ei internă. Acestea se dispun sub formă de foiţe aderente subţiri, în număr şi de grosime variabilă, vasculare, străbătute de vase foarte fragile pornite din arterele durei-mater. Aceste vase se rup adesea, sângele în-chizându-se între neomembrane şi for- mând hematomi care comprimă părţile nervoase subiaconte. După regiunea afectată există : p. cerebrala, p. rachidianâ sau p. cervicala hipertroiicâ. Maladia are trei faze evolu-ţive manifestate respectiv prin dureri care se întind până la membre, prin slăbirea membrelor şi umerilor, prin atrofia mus-chiulară a mâinii, antebraţului, umărului şi centurii scapulare. Membrele inferioare sunt slăbite, reflexele rotuliene exagerate. Faţa nu este atinsă, în general, dar şe ivesc adesea turburări oculare. Sensibilitatea este disociată, de multe ori dispărând - în anumite zone - perceperea senzaţiilor de căldură şi durere. Aceste turburări sunt datorite unui proces de iritare al ţesutului nervos care dă naştere şi unei syringomyeliie secundare - v. ac. Maladia este, de cele mai multe ori, de origine diathesică, fiind provocată de acţiunea frigului umed asupra indivizilor predispuşi la artritism. Tratamentul se adresează cauzei. PACHYNOLOPHUS - Paleont - Sin. oro-hippus - v. ac. PACHYPLEURUM - Bot. - Plantă de munte din fam. Umbelifere. Tulpina simplă, la vârf cu o umbelâ, foliolele invo-lucrului de lungimea radiilor umbelei, ra-diile membranoase, adeseori 2-3 fidate; involucelele mai lungi decât umbelele. Fructele aproape cilindrice. Are o singură specie : P. simplex. 24 PACHYRINA - PADOC PACHYRINA - Ent - Gen din Tipulidae - v. ac. deosebindu-se de Tipula prin nervaţiunea aripilor. Dăunătoare cerealelor şi grămineelor, se combat ca şi celelalte tipulidae - v. ac. Fig. 650 - Pachysandra A : floare bărbătească ; B : floare femeiasca ; C : fruct PACHYSANDRA - Bot - Gen din fam. Buxaceae cu flori unisexuate monoice; inflorescenţa un ciorchine ale cărui flori mijlocii se desvoltă primele ; androceul florilor mascule cuprinde un singur ver-ticil de stamine episepale. P. prostata e o iarbă vivace cu frunze isolăte, spontană în America şi cultivată pe la noi. P. terminalis este remarcabila prin lungimea anterelor sale. PACHYTYLUS - Zool. - v. lăcustă. PĂCIULIE - Bot. - Pogostemon palchoult. - v. ac. PACKFOND - Chim. - Aliaj alb alcătuit din 40,5% aramă, 31,5°/o ni-ckel, 25,5% zinc şi 2,50% fier. PÂCLĂ* - Meteor - Este o micşorare a transparenţei aerului datorită unor particule foarte fine, sau a unor excesiv de mici picături de apă care se găsesc în suspensie în atmosferă. Aceste particule provin din pulberi foarte fine ce rezultă din arderi sau alte procese chimice. In apropierea mărei se mai datoreşte şi cristalelor fine de sare. Stratul de p. se aşează ca un val de culoare albastră când fondul orizontului este închis ; galben-portocaliu, când fondul este luminos. PACO - Zool - Auchenia paco. Animal din ord. Bisulcatelor, subordinul Rumegătoarelor, familia Camelidae sin. Tylopo-dae. Are lână lungă, moale, albă, neagră sau bălţată ceiace denotă o fostă stare de domesticire. Este crescut în turme imense care nu se duc îA regiunile locuite, decât în epoca tunsoarei. Lâna lui, lungi şuviţe de ambele părţi ale corpului, este foarte preţuită şi serveşte la fabricarea stofelor speciale. Carnea efcte excelenta. S'au făcut încercări de aclimatizare a sa în Franţa, nereuşite însă. PĂCURĂ - Min - Petrol brut - v. ac. PADINA - Bot - Algă marina din fam. Dictyotaceae şi a cârei frondă fixată prin o stipă se întinde ca un evantaliu mem-branos, cu diviziuni dichotomice neregulate. O specie mai comuna prin marile europene este P. pavonia a cârei fronda, Fig. 651 - Padina pavonia Fig. 652 - Grajd pentru tineret cu padoc înierbat acoperită cu o pulbere albă, aminteşte coada păunului. PADINĂ. — Agrol — Depresiune, scobitură, adesea întinsă în mijlocul terenului plan. P. primind ape de scurgere dela suprafaţa învecinată este mai umedă, iar solul va fi mai degradat. Pe timp ploios stagnează apa. In astfel de p. se află mai ales aşa zisul podzol - v. ac., de depresiune, iar câte odată este ocupată de sărături. Plantele din p. sunt mici sau câte odată nici nu se desvoltă. P. se îmbunătăţeşte prin înlăturarea apei, prin puţuri absorbante, drenaj, prin lucrări de ridicarea nivelului, îngrăşăminte organice, etc. Amil. Vas. PADOC - Constr. rur. - Ţarc, închizând deobiceiu o porţiune de teren înierbată, în imediătă apropiere ă grăjdului său în legătură directă cu el. 371 PADOVA-PĂDUCEL Este necesar pentru toate animalele tinere şi nu lipseşte din hergheliile de pur sânge - mai ales - pentru iepe, mânji şi caii care au nevoie de exerciţiu. PADOVA - Avic. - Rasa de gâini de lux sin. Paduanâ - v. ac. PADUANĂ - zoot - Rasa de gâini de lux, pentru amatori. Nu i se cunoaşte origina şi este ţinuta mai ales pentru penajul sau - foarte felurit, dealtfel, deoarece rasa are şapte varietăţi deosebite toc- Fig. 653 - Padocuri pentru pasări la ferma Costiugeni mai după culoarea penajului : argintat, alb, cafeniu deschis, albăstriu, auriu, her-minat, negru. Totuşi, aproape toate, au penele cu stropituri şi reflexe negre. Creasta şi bărbia lipsesc, dar în schimb au un moţ enorm cu guler şi favoriţi care - adesea - le împiedeca văzul. Moţul cocoşului stă aplecat; al găinii drept în sus, des şi strâns. Ghiarele sunt scurte şi albastre. Scheletul mic şi uşor. Fig. 654 - Rasa Paduanâ Rasa se creşte mai mult în Anglia, Olanda şl - mai puţin - în Franţa. Predomină trei varietăţi; argintie - fond alb cu negru; aurie - fond roşu cu negru; cafenie - fond cafeniu cu negru. Găina este blânda, destul de buna outoare dar rea clocitoare. Dâ cam 100 oua pe an, cu o greutate mijlocie de 60 gr. - Puii se cresc greu : cer - ca şi fazanii - ouă de furnici şi hrană tonifiantă. PĂDUCEL - Bot. Sin. Gheorghin, Gheor-ghiu, gherghin, mărăcine alb, mărăcine. Crataegus monogyna, - v. ac. arbust spinos din fam. Rosaceae-Pomideae, cu frunzele glabre, oboval-cuneate, adânc dinţate, cu lobii ascuţiţi, pe partea inferioară de un verde deschis, florile albe-rozee, cu miros de migdale amare, cu pedunculele adesea păroase dispuse în umbele : fructele aproape globuloase, sunt roşii şi cu un singur sâmbure. Creşte prin păduri ,rărişuri, crânguri, mârâcini-şuri şi dealuri - Mai-Iunie. Cunoscută este şi specia C. oxyacantha care diferă de specia precedentă prin frunzele cu lobii rotunzi, florile cu 2 stile şi fructele o-vale, cu 1-3 sâmburi. Cultivat adesea ca plantă ornamentală. A-prilie-Mai. - Ent - Câpuşâ mică roşcată, care trâeşte în grădini, pe arbori şi flori ; a-car trombidi-deuf cunoscut sub denumirea ştiinţifică de Leptus au-tumnalis, fiindcă atacă mai ales toamna toate animalele pe care poate cădea, producând mai a- les câinilor şi cailor, o erupţie pustuloasa pe cap, faţa internă a picioarelor, pe burta, pe organele genitale ; la bovine, se fixează de preferinţă pe buze, obraji, extremităţile picioarelor. Poate ataca şi găinile, dar mai ales puişorii, cari pot chiar muri, cu accese epileptiforme, din cauza ciupiturilor, veninoase pentru aceştia. Tratament. - Desinsectizarea pomilor, dacă va fi posibil. Deparazitarea şi apoi spălarea animalelor cu soluţii fenicate şi aplicări de onguent zincat-boricat, ori glicerolat de amidon. Prafuri insecticide. Se vor împedeca cloştele de a-şi conduce puii prin grădinile, ori ierburile, cunoscute că sunt invadate toamna de păducei. a : ramură Cu fructe ; b : ramură cu flori ; c : boboc ; d : floare ; e : fruct. PĂDUCHE - PĂDUCHI 372 PĂDUCHE - Zool - v. păduchi. PĂDUCHE DE ŢIGAN - Bot. - Sin. den-titd - v. ac. PĂDUCHELE CALULUI - Bot. - Sin. Păduchele elefantului, păducherniţa, colţu-babei, Tribulus terrestris, plantă erbacee târâtoare din fam. Zigophyllaceae, frunzele opuse paripenaticompuse; florile galbene, lung pedunculate sunt axilare; fructele ţepoase. Creşte prin locuri fertile, pe drumuri, cărări rurale, porumbişti şi grâne în regiunea şesurilor. Iunie-Sep-tembrie. PĂDUCHERNIŢĂ - Bot. - Sin. Moartea -Stelniţelor, Lepidium ruderale, plantă erbacee cu miros urât, din fam. Cruciferae; tulpina erectă, ramificată, cu ramurile întinse, puţin pubescentă, mai cu seamă în partea superioară; frunzele inferioare peţiolate, penati-partite sau bipenati-partite, cele superioare sesile, lineare şi nedivizate; florile cu 2 stamine, fără petale ; fructele silicule patente subrotund-ova-le, obtuse, la vârf îngust-ari-pate şi emar-ginate, stilul a-proape lipseşte. Creşte pe câmpuri, pe locuri cultivate şi inculte, pe lângă locuinţe şi drumuri. Mai August. PĂDUCHERIU - Bot. - Pedicu-laris vericillata - Sin. Vârtejul pamatului-v. ac. PĂDUCHI-Zool. - Med. -Sunt cuprinşi deobiceiu în această denumire toate insectele din familia Pediculidae - v. ac. -care trăesc ca paraziţi pe pielea mamiferelor şi se hrănesc cu sângele lor. Pe-diculidele fac parte din grupa Anoplu-relor sau Apterelor, ordinul Hemipterelor. Sunt lipsiţi de aripi şi de ochi compuşi; inelelele thoraxului indistincte; tarsele numai cu două articole — ultimul din ele fiind voluminos, în formă de cârlig şi pu-tându-se îndoi pe precedentul pentru a ajuta fixarea de pâr sau de piele. Antenele au 5 articule ; piesele bucale pentru înţepat şi supt. Ouăle - lindeni - piriforme se alipesc de peri prin extremitatea lor ascuţită, în timp ce extremitatea lată este închisă în-tr'un opercul lăţit. P. năpârlesc de trei ori, dar nu au metamorfoză. Familia pe-diculidelor cuprinde trei genuri principale : P. propriu zişi, cu capul separat de torace printr'un gât foarte scurt ; thora-xul, mai îngust decât abdomenul, prezintă 7-8 segmente. Piciorul are la extremitatea inferioară o ghiară bine vizibilă. Tipul genului este pâduchele de cap - Pediculus capi-tis - parazit pe toate rasele omeneşti şi care prezintă o coloraţie variabilă c\i culoarea părului gazdă. Este mai frecvent pe capul indivizilor murdari, dar se găseşte şi pe diferite părţi ale corpului; trece cu cea mai mare uşurinţă dela un individ la altul şi chiar pe oamenii foarte bine îngrijiţi; se crede că pot fi vechiculaţi şi de muşte. Femela depune, în şase zile, circa 50 ouă fixate la rădăcina părului. Plodul iese după 5-6 zile şi în 18 zile sunt capabili de reproducţie, astfel că - teoretic - un p. ar avea în trei luni, respectiv în trei generaţii, o descendenţă de 125.000 indivizi. Din fericire însă, foarte mulţi pier. P. provoacă pe pielea acoperită de păr, o iritaţie însoţită adesea de pustule a căror exsudaţie formează coji, analoa-ge mătreţii. Dacă nu se dau îngrijiri, aceasta devine continuă şi sub ea mişună paraziţii. Această afecţiune este cunoscută sub numele de trichomâ şi datorită ei capul degajă un miros respingător, ganglionii se obstruiază şi se pot produce accidente grave. P. se combat - scăpând de ei - prin simple îngrijiri de curăţenie ; în cazurile mai avansate se recomandă pudra de piretru, floarea de sulf, alifia mercurială sau - mai bine - petrolul amestecat cu ulei şi cu balsam de Peru în proporţie 10:5:2. Lindenii pot fi curăţaţi cu ajutorul unui pieptene des de metal, după o lo-ţiune cu oţet cald diluat cu apă. Câteva rase omeneşti inferioare - Abutini, Ho-tentoţi, Australieni - sunt phytirofage, a-dicâ îşi mănâncă p. P. de haine - Pediculus vestimenti sau p. de corp - Pediculus corporis - mal mare decât precedentul este alb - murdar uniform ; se întâlneşte în cutele hai- Fig. 656 - Pâduchele calului a : fruct închis ; b : fruct deschis ; c :secţiune prin fruct Fig. 657 Păduchernită 373 PĂDUCHI nelor şi rufelor, netrecând pe piele decât pentru a suge sângele ; lindenii sunt depuşi şi fixaţi, tot pe îmbrâcâminte - în şiruri regulate. Aceşti p. provoacâ, atunci când sunt în număr mare, o boală mai mult sau mai puţin gravă, numită ptiti-xiazâ sau pediculoza - v. ac. P. produc o iritaţie, asemănătoare urticârii şi papule care se acopăr cu o crustă brună. ^Acestea apar, mai ales, pe ceafă, umeri, şolduri. Din lipsă de îngrijiri pielea se îngroaşe, capătă o nuanţă bronzată sau chiar neagră, urmează furuncu- Fig. 658 - Păduchi 1 : P. de cap ; 2 : de corp ; 3-4 : P. de cal; 5 : P. găinii ; 6 : lindeni pe găină le şi abcese putând avea, după unii au- tori, drept consecinţă o cachexie mortală. Se zice că Platon, Irod, Antioh, Agrippa, Valeriu-Maxim, Filip II-lea al Spaniei, au murit de o pediculoză învederată, păduchii adunându-se în tumori subcutanate. Pediculoza se tratează cu băi sulfuroase sau alcaline, dar mai ales prin trecerea hainelor în etuvă şi prin desinfecţie generală. Al doilea gen care parazitează omul este inorpionul - Phtyrius inquinalis, sin. Phtyrius pubis. Are un thorax larg, picioarele anterioare mai subţiri decât ce-lelate şi cu ghiare mai fine. Trăieşte în regiunile corporale - altele decât capul -acoperite cu pâr şi - foarte rar - pe mâini, picioarele sau părţi păroase ale pielii. Este mai frecvent la oamenii albi şi din clasele avute ale societăţii, decât la cei săraci. Se combate prin alifia mercurială sau - şi mai eficace - cu lo-ţiuni alcoolizate de sublimat, făcute după reţeta : apă, 400 gr. ; alcool, 100 gr.; sublimat, 1 gr. Sau încă prin băi conţinând 10 gr. sublimat şi cu o durată de jumătate oră. - Med. Vet. - Afară de om sunt şi alte mamifere parazitate de p. ce aparţin celui de al treilea gen al Pediculideior şi anume genului Haematopinus. Deşi nu există nici un caracter esenţial care ar justifica o clasificare a lui într'un grup generic deosebit de al lui Pediculus -această distincţiune a fost consacrată prin uz. Genul este caracterizat prin cap fără gât, prin antene cu 5 articule ; abdomen cu 8-9 segmente ; tarse cu o singură ghiară ; picioare cu unghiul terminal ridicat şi colorat. Haematopinus macrocephalus are capul foarte alungit şi îngust; antene lungi şi păroase inserate pe o protuberantă laterală în spatele căreia se observă o adâncitură îngustă ; thorax mai scurt decât capul; abdomen oval, mai larg la femela, cu margini aproape continue, abia sinuoase; stigmate în mijlocul unei protuberanţe laterale ; suturi, prea puţin distincte, mai ales la femelă ; o serie de peri scurţi pe fiecare segment. Cap şi abdomen cenuşiu - galben ; thorax brun-castaniu ; pete negrii ; tegument cutat. Lungimea mascului 2,4 mm. a femelii 3,5 mm. aproximativ. Parazitează calul, de preferinţă la baza cozii, pe coamă sau moţ şi în vecinătatea acestor regiuni. Haematopinus asini, parazit pe măgar, poate fi considerat ca o varietate a precedentului. Haematopinus suis sin. Pediculus suis este foarte mare, are capul îngust şi mult alungit, conic şi rotunjit în faţă : thoraxul mai larg şi mult mai scurt decât capul ; abdomenul oval, alungit, cu margini continue ; stigmate pe o protube-ranţâ laterală ; segmentele cu o serie de peri scurţi, depărtaţi; capul şi abdomenul cenuşiu - gălbui; petele stigmatice şi thoraxul brun-casta-nii; ghiarele galbene; tegumentul cutat. Lunginea până la 5 milimetri. Parazitează porcul, pricinuindu-i, adesea, un prurit intens. Pe cămilă a fost observată o specie analoagă, Haemoto-pinus cameli. Pe bou, în special în regiunile corporale cu păr lung şi încreţit, unde nu poate ajunge cu liniba, se întâlneşte Haematopinus eurysternus, iar pe viţei Haematopinus vituli sin. Pediculus vituli sau P. oxyrhynchus sau P. tenuirostris. Bivolul este parazitat de H. tubercula- Fig. 659 Pâduchele lat PĂDUCHI 374 tus iar o varietate a acestuia, penicillata, a fost semnalata pe zebu. Pe capra domestica se întâlneşte, adesea, un p. lung pânâ la 1,5 mm., H. ste-nopsis, iar pe câini, mai ales pe cei cu pâr lung, H. pilifer şi H. ventricosus. Insfârşit, rar, epurele este parazitat de H. ventricosus. Fig. 660 - Haematopinus stenopsis pe capra şi Haenatopinus pilifer pe câine O altâ serie de p.f aparţin familiei Ri-cinidae - v. ac. Trâesc ca paraziţi în pârul-mamiferelor sau în penajul pâsârilor şi se deplasează mai repede decât pedi-culidele. Se afirmă că pot suge sângele ca şi aceştia, dar în realitate nu sunt paraziţi adevăraţi ci mutualişti - pilivori şi peni-vori - care se hrănesc cu produsele epidermei, nu cu sânge. Sunt autori care pretind câ unii din aceşti p., perforează chiar penele, introducându-se în cotorul lor. Acestei familii aparţin mai mult genuri. Speciile genului Trichodectes - v. ac., sunt paraziţi ai mamiferelor. T. vestitus sin T. pilosus, lung de 1,6-2 mm.# trâeşte pe cal şi pe măgar. Mai puţin întâlnit este T. pubescens sin. T. pa-rumpilosus, pe aceleaşi animale. Sunt mai puţin supârâtori - şi mai rari - decât Haematopinus şi se fixează deo-biceiu pe greabăn, feţele gâtului la linia de unire cu pieptul, coaste şi - mai rar - pe membre. T. scalaris trâeşte pe bou, pe toate regiunile corporale, iar T. sphaerocephalus sin. T. ovis pe oi, mai ales pe acelea rău hrănite, deteriorându-le, uneori, lâna. V. climax se fixează pe perii din mijlocul regiunii dorsale a caprei şi este aceiaş specie ca T. solidus, sau T. mam-brians. O altă varietate, T. climax major -sin. T. limbatus - este specifică pentru capra de Angora şi tot astfel T. crassi-pes, identică cu T. penicillatus sin. Mac-ropus penicillatus, care a fost semnalat pe cangur. Frecvent la câinii tineri sau foarte bă- trâni - dar puţin supărător - este T. la-tus, iar pe pisică se găseşte T. subro-stratus. Genul Gyropus are capul cu două scobituri care limitează două regiuni foarte ieşite ; organele bucale situate la marginea dinainte a capului ; picioare scurte, cu tarse nedistincte, cu o singură ghiară. Se apropie de pediculide şi trăesc pe rozătoare. Sunt semnalate pe cobai speciile G. ovalis şi G. Gracilis sin. Pe-diculus porcelli. Păsările sunt parazitate de p. aparţinând altor genuri din Rincidae. Genul Orkithobius, are corpul alungit si îngust, cu coastele aproape paralele ; antene cu 5 articole, deosebite la cele două sexe, la masculi având cele două articole mult mai lungi decât celelalte şi al treilea puţin umflat la j extremitate, dar lipsit de apendice. O bandă pe laturile capului formând o cută j în dreptul ochiului şi o a doua bandă pe abdomen paralelă cu banda marginală ; ultimul segment, acuminat la bărbat. Specia O. bucephalus sin. pediculus cygni trâeşte pe cygnus olor. Genul Lipeurus se deosebeşte de precedentul prin faptul că la antenele masculului primul articol este foarte puternic iar al treilea este prevăzut cu un apendice ; iar ultimul segment al abdomenului este mai mult sau mai puţin scobit. Specia L. bacu-lus Sin. Pediculus columbae, N i r-mus filiformis, N. claviiormis se întâlneşte pe po-rumbiel. L. squalidus sin 1. anatis sau Fe-diculus anatis este comun pe raţa domestică, iar L. jejunus sin. L. crassicornis sau Nirmus crassicornis pe gâscă. ^ Fig> 661 . Qoniodes Tot pe gâscă a dissimilis pe găină fost semnalat şi L. anseris care însă poate fi aceiaş specie ca precedenta. Pe găină se întâlneşte L. heterographus şi L. variabilis sin. L. caponis, Pediculus caponis iar pe curcan L. polytrapasius sin. Pediculus meleagridis. Bibilica este parazitată de L. numidae. Genul Goniodes are corpul turtit şi lat ; unghiul anterior al sinusului antenal formează uneori o ieşitură care simulează o trabeculă; antene, cu 5 articole, diferite la cele două sexe, masculul având primul articol foarte puternic, uneori a- 375 PĂDUCHI pendiculat, iar al treilea întotdeauna a-pendiculat, Nu se întâlnesc decât pe ga-linaceae şi porumbei. Specia Goniodes minor a fost semnalata pe porumbel; g. damicornis, idem ; g. styliler sin. Rhopaloceras styliferum, Pediculus meleagridis pe cmcan şi bibi-licd; g. dissimilis pe găină; g. colchici pe fasan; g. truncatus, idem; g. numi-dianus pe bibilica; g. falcicornis şi g. parviceps pe păun. Genul Gonioctes se caracterizeazd prin corpul turtit şi lat; sinusul antenal puţin adânc, astfel câ unghiul anterior nu prezintă formâ de trabecul; antene cu 5 ar-ticule asemânâtoare la cele doua sexe; la cap un unghiu temporal cu doua lire mâtâsoase şi un unghiu occipital cu un spin scurt; ultimul segment al abdomenului rotunjit sau trunchiat la mascul, bilobat sau scobit la femela. Sunt foarte mici şi nu trâesc decât pe galinaceae şi porumbei. G. gigas a fost semnalat pe gâinâ; g. rectangulatus pe porumbel şi bibilica; G. chrysocephalus pe fazan, g. hologas-ter pe gâinâ ca şi g. Burnettu Genul Docophorus se caracterizează prin corpul său lat şi turtit; partea anterioară a capului despărţită de rest prin-ir'un şanţ incolor, sutura; unghiul anterior al sinusului antenal prezintă o prelungire mobilă - trabecula; antene cu cinci articole asemănătoare la ambele sexe. Specia D. icterodes a fost semnalată pe raţe, iar o varietate a ei D. adustus pe gâşte iar d. cygni pe lebede. Palmipedele mai sunt infestate şi de speciile genului Trinoton. Acestea au capul foarte rotunjit în faţă, arcuat în _.&pa-te, cu sinus orbital larg deschis, conţinând un ochiu emisferic voluminos, împărţit în două printr'o pată; antene scurte şi ascunse. Thorax remarcabil prin prezenţa unui mezothorax despărţit de o sutură vizibilă până la faţa sternală. Tarse cu două ghiare. T. sali Sin. T. conspurcatum, T. anseris, Pediculus anseris se întâlneşte pe Cyg-nus dar şi pe gâscă domestică; t. conţi-nuum pare a fi o varietate a precedentei, tot pe gâscă; t. luridum se găseşte pe raţa domestică; t. lituratum, numită de unii autori şi t. squalidum pe gâscă. Genul Colpocephalum are capul mai mult larg decât lung, atingând maximum de lărgime la tâmple, rotunjit în faţă şi prezentând de fiecare parte, în spatele antenelor, o scobitură profundă - sinus orbital - în fundul căreia se găseşte o-chiul; antenele depăşesc marginea capului; tarsa cu două ghiare. C. turbina-turn sin. C. longicaudum trăeşte pe po-rumbiel. Ultimul gen este Menopon, cu capul în formă de semilună, uneori fără scobitură laterală, adesea cu un sinus orbital destul de distinct, ocupat în totul, sau numai în parte, de ochiu; antenele scurte, vârâte în cavitatea orbitală; adesea cu trei pete mediane pe stern. Speciile genului se întâlnesc pe păsări din aproape toate ordinele şi chiar pe mamifere. M. latum identic cu M. giganteum infestează porumbeii; M. pallidum sin. Nir-mus trigonocephalus pe găini; M. bise-ziatum, acelaş probabil cu M. stramineum şi Pediculus meleagris se întâlneşte pe găină, fazan, curcan ; tot pe fazan trăeşte M. fulvamaculatum; M. phaestomum se găseşte pe păun ; M. numidae pe bibilică ;M. obscurum pe raţa domestică. Insfârşit, M. extraneum este găsit adesea în număr mare, pe cobai. Tot ca p. sunt greşit consideraţi unii aca-rieni - v. ac., ca - bunăoară - ixodidele - v. ac., căpuşele, -v. ac., etc. care infectează diferitele animale domestice şi păsări de curte. P. la. animale pot fi distruşi prin fricţiuni cu o perie muiată într'o soluţie de 200 gr. săpun moale la 10 litri apă caldă, în care se adaogă - în momentul întrebuinţării - 400 cmc, apă de Javel. La păsări, unde p. pot provoca turbu-rări mortale, se utilizează dezinfectarea minuţioasă atât a lor cât şi a coteţelor, cuibarelor, etc. Păsările pot fi despăduchiate cu ajutorul unui aparat special, alcătuit dintr'o cutie de lemn, lungă de 40-50 cm., largă de 25-30 cm. şi tot pe atât de înaltă cu o deschizătură pe faţa superioară închisă cu un capac prins în balamale şi prin care se introduce capul păsării de des-păduchiat. Capul păsării este scos printr'o ferăstruică tăiată într'unul din pereţii laterali, astfel că rămâne afară din cutie. Se aprinde în interiorul cutiei, într'un mic compartiment, un fitil de sulf şi se închide capacul. După 10-15 minute despă-ducherea este operată şi animalul poate fi eliberat. Păsările mai pot fi ferite de Fig. 662 - Aparat pentru despăduchiat păsările PĂDUCHI 376 p.f adâogând sulf sau alt insecticid într'o baie de nisip. Ca şi la om, turbuiârile produse de p. animalelor, pot lua înfăţişarea unei adevărate maladii, numită tot pediculoză sau phtiriaza - v. ac. - Ent. - Intre Hemiptere - v. ac., există şi grupul Phytophtirelor, insecte de talie* mică, fără aripi sau cu aripi pur membroase lipsite de nervuri, ciocul sudat la bază cu faţa ventrală a corpului astfel că pare a aparţine thoraxului; antenele bine des-voltate. Cuprinde familiile : Psyli- dae( Aphidae -v. ac. şi Coccidae, Toate acestea sunt considerate păduchi sau pureci ai plantelor. Menţionăm : P. ţestoşi numiţi de horticultură şi Kermes - v. ac. aparţinând coccidelor. Au formele cele mai variate şi se caracterizează printr'un dimorfism sexual foarte accentuat ca şi prin însuşirea de a secreta - din glande - o ceară care ia un aspect - formă, consistenţă, culoare, foarte variată - alcătuindu^i un scut protector rugos, solzos, sidefiu sau sticlos, mai mult sau mai puţin dur, sau pulverulent, lânos, filamentos, lamelar, etc. - care a-dâposteşte fie adulţii, fie ponta lor. Se reproduc sexuat sau asexuat. Cele mai multe specii sunt ovipare, ouăle fiind depuse fie sub scut - la Diaspinaef Aste-rolecaninae - fie sub corpul mamei - Le-caninae, Kermocinae - fie într'un sac ovi-' ger secretat odată cu ouatul. Sunt şi specii vivipare sau ovovivipare. Fecunditatea foarte variabilă. Unele specii depun 15 ouă, altele pânâ la 6000. Din ou ia naştere o larvă foarte mică - 0,25-0,50 mm. - foarte mobilă şi foarte activă. Sunt extrem de uşoare astfel că pot fi duse de cea mai mică adiere la distanţe foarte mari. Fixarea lor se face destul de rapid, ele devin imobile, pierd’ picioarele şi antenele şi secretă scutul. Se transformă apoi în larve de al doilea stadiu care - la unele familii - prezintă toate caracterele adulţilor. Aceştia corespund celui de al treilea stadiu. La masculi, al doilea stadiu larvar se transformă în pupă sau nimfă cu toate rudimentele adultului. In regiunile temperate, majoritatea păduchilor ţestoşi prezintă o singură generaţie pe an: ex. păduchele ţestos al mă- rului - Lepidosaphes ulmi - al părului -Diaspis Loperii; în regiunile meditera-niene, ca şi la tropice, au 3-4 sau mai multe generaţii pe an. Trăesc sub toate latitudinile, densitatea crescând cu apropierea de tropice. In regiunile zonei noastre pricinuesc prejudicii serioase arborilor fructiferi, viţei de vie, plantelor ornamentale. Sunt primejdioase nu atât speciile indigene cât formele importate care mişună oriunde găsesc condiţiuni ecologice ce le favorizează evoluţia: sunt - îndeobşte - cosmbpoliţe, ubicuiste.: Transportul lor se face prin vegetalele contaminate, purtate dintr'o i regiune în alta şi se răspândesc prin ‘invazie pro-gresivâ formând pete şi zone de infecţie. Sunt şi câteva specii foairte rare care atacâ culturile anuale de legume, fârâ a pricinui însâ pagube prea mari. Pot parazita toate organele plantei -tulpină, ramuri, flori, fructe ; - distingân-du-se, după locul de localizare, în ste-nomere, ce trăesc pe o singură parte a plantei şi eurimere care evoluiază pe toate organele. Deşi, în deobşte, atacă vegetalele superioare unii păduchi ţestoşi pot fi găsiţi pe ferigi, cicade şi chiar muşchi, dar Fig. 664 - Larve de Lepidosaphes ulmi pe ramură de măr nici unul nu a fost semnalat pe cripto-game. Pagubele pricinuite se traduc prin pierderea, mai mult sau mai puţin rapidă, a organelor atinse. Se observă o cădere parţială sau totală a frunzelor şi - în cazurile de infecţie virulenta - uscarea Fig. 663 - Lepidosaphes ulmi - Folicula emelii şi mascul adult 377 PĂDUCHI ramurilor şi tulpinei. Fructele invadate, pierd o parte din sucul lor, se sclerifică, rămân mici, se depreciazd. Unele specii sunt însoţite de fumagine - v. ac. care agravează efectele produse de p. şi dau vegetalelor un aspect respingător. Distrugerea păduchilor ţestoşi este foarte dificilă din pricina scutului însuşi şi al diverselor secreţiuni care ocrotesc insectele. In stadiul actual al cunoştinţelor noastre, invaziile pot fi împiedecate şi multe specii dăunătoare pot fi chiar distruse în bună parte, prin aplicare de insecticide, în tratamente de iarnă - aplicate în timpul repaosului vegetativ - sau în tratamente de vară - aplicate în timpul perioadei de vegetaţie sau şi iarna arborilor cu frunze persistente. Cele mai bune rezultate în tratamentele de vară le dau emulsiunile de uleiuri lubrifiante sau de uleiuri vegetale. Uleiurile minerale grele, de petrol sau huilă, au o eficacitate redusă din pricina slabei lor vâscozităţi. Zeama sulfocalci- Fig. 665 - Folicule femele de Lepidosaphes ulmi pe ramură de măr că, utilizată mulţi ani împotriva acestor paraziţi este azi aproape înlăturată din tratamente. întrucât uleiurile lubrifiante trebue să corespundă, la rândul lor, unor anumite condiţiuni, iar emulsifiantele - sâpun, apâ - obişnuite prezintă, la rândul lor numeroase inconveniente - este de dorit sâ nu se folosească decât amestecuri preparate şi oferite ca specialităţi comerciale, care sunt direct emulsionabile în apă şi oferă mai multă garanţie că întrunesc însuşirile fizice cerute. Emulsiunile de ulei vegetal, cu o con- centraţie de 2%, au o foarte mare eficacitate. Ele prezintă mari avantagii faţă de u-leiurile lubrifiante, iar preţul lor de cost este destul de modest, întrucât se folosesc uleiuri râncede şi în cantitate destul de micâ. O emulsiune care dâ bune rezultate este următoarea: Ulei ordinar de alune americane 2-2,5 1. Acid oleic 750 cc. Amoniac din comerţ 500 cc. Apă . 100 cc. Pentru prepararea ei se toarnă 750 cc. acid oleic într'un vas de fier; se adaogă Fig. 666 - Pygidium femelii de Lepidosaphes ulmi - Micrografie uleiul, amestecul făcându-se îndată, prin simplă, agitare la rece. Pe fundul unei căldări se iau 3 litri de apă, preferabil apă de izvor sau de ploaie, în care se încorporează cei 500 cc. de amoniac; se toarnă amestecul de ulei şi acid oleic peste apa cu amoniac, se agită lichidul cu o vergea de lemn, cam un minut, până se obţine o alifie omogenă, albă, care este emulsiunea concentrată. Aceasta se păstrează foarte bine, timp de câteva săptămâni, acoperind-o doar cu o hârtie, spre a evita contactul cu aerul, iar în momentul întrebuinţării o diluam turnând, încetul cu încetul şi agitând continuu, energic, apâ până la completarea volumului de 100 litri. Această emulsiune este bună şi pentru combaterea purecilor de plante. I s'ar putea adăoga - spre a-i spori eficacitatea şi 100 cc. nicotină diluată 1/500. A-ceasta în special împotriva purecelui lâ-nos. Uleiurile antracenice nu au întotdeauna o eficacitate suficientă împotriva p.. ţestoşi. Efectul lor este în funcţie de ca-racteristicele fizico-chimice şi acestea nu PĂDUCHI 378 sunt constante; pe de alta parte ele nu au însuşirile esenţiale cerute spre a le folosi .împotrivcţ p. ţestoşi. In orice caz se va recurge de preferinţa la produse comerciale bine studiate şi selecţionate. Cele mai multe carboli-nee din comerţ au la baza uleiul de an-tracen, defenolizat parţial. Tratamentele de vara prezintă puţin interes pentru p. ţestoşi ai pomilor fructiferi cu seminţe sau sâmburi şi nu se folosesc, dealtminteri, decât în rare cazuri particulare, în special împotriva larvelor speciilor cu deosebire rezistente sau invulnerabile la tratamentele de iarna. Formele larvare de Lepidosaphes ulmi şi diferiţi lecanini - Eulecanium corni, Eulecanium persicae, Pulvinaria vi-tis - sunt distruse mai uşor prin tratamente de vara decât prin pulverizaţii de iarnâ. Tehnica acestor tratamente va fi desvoltatâ în paragraful unde ne vom ocupa de p. din San fosé. Fig. 667 - Pâr invadat de Pâduchele de San José Speciile de p. ţestoşi sunt foarte numeroase şi frecvente pe o mulţime de plante, dupâ cum s'a egesch din Frankfurt a/M. Există o bogată experienţă făcută cu acest tratament în Europa mai ales de când casa Degésch a pus în comerţ produsul Calcid. Acest produs are foarte multe avantaje faţă de celelalte preparate cianogene : a - Se găseşte în formă de tablete de 20 gr. fiecare cu principiul exact dozat, fiecare tabletă putând desvolta 10 kg. acid cianhidric. Tabletele sunt ambalate câte 50 într'o cutie de 1 kg. b - Este uşor de manipulat. Copacii se acoperă cu o pânză ca un cort şi cu ajutorul unui aparat ce serveşte ca măcinător, tabletele de Calcid sunt pulverizate, iar pulberea este împrăştiată cu putere sub cort. Se întrebuinţează atâtea tablete, câţi metri cubi îmbracă cortul -circa 20 tablete pentru un pom iar tratamentul durează o oră; în acest timp cianura de calciu în contact cu umiditatea din aer desvoltă acid cianhidric, care omoară pe loc insectele, larvele şi ouăle. c - Calcidul nu prezintă atât de mare pericol de otrăvire pentru oamenii ce-1 manipulează. d - Calcidul nu lasă un depozit insolubil pe copaci. e - Pomii trataţi cu Calcid sunt stimulaţi în desvoltarea lor, au mai multă frunză şi mai mult rod, iar tratamentul unui pom cu Calcid. nu este scump. Operaţia de tratare cu Calcid începe dimineaţa la orele 4V2 pânâ la orele 10-ÎO1/*. şi continuă după masă între orele I6V2-2O. Când lucrătorii deprind să manipuleze aparatul şi pânzele şi sâ se obişnuiască cu gazele, se pot trata 18 pomi pe zi; iar în zilele cu nori sau după ploaie, când se poate lucra toată ziua, se tratează până la 22 pomi, cu două pânze a 100 mp. fiecare, 2 măşti de gaz, patru perechi de ochelari, şase prăjini pentru susţinerea pânzelor. 383 PĂDUCHI O echipa de opt oameni plus şeful de echipa dispunând de două aparate, 6 pânze, 2 scâri duble, iar pentru pomii mai mari un scripet pe tripied, poate trata pe zi maximum 40 pomi, dacâ se lucreazâ toata ziua, şi maximum 30 pomi, dacâ se lucreazâ cu întrerupere dela o-rele 10 a. m. la 5 p. m. Din punct de vedere tehnic rezultatele de eficacitate sunt absolute. Chiar pe copacii anume pâstraţi, deşi sunt puternic infestaţi, paraziţii sunt complet omorîţi. O pepinieră astfel tratată este complet deparazitată, dar ea poate să se rein-fecteze prin introducerea de pomi, puieţi şi materiale infectate din afară. Condiţiunea pentru ca tratamentul să fie eficace e ca umiditatea atmosferică să nu fie mai scoborîtă de yO'Vo; de a-ceea e bine ca lucrul să se înceapă de dimineaţă, să se întrerupă îri timpul in-solaţiei puternice şi să reînceapă în a-murg. De asemenea se cere ca temperatura să nu fie sub 120. Din cauza aceasta tratamentul nu se poate aplica la noi decât în cursul lunilor Iunie, Iulie, August, excepţional începând din Mai sau pre-lungindu-se în Septemvrie. Pentru pepi-nieriştii care au nevoie de forţat plantele, tratamentul cu acid cianhidric poate servi şi ca stimulent. La Institutul de Cercetări Agronomice al României s'au făcut încercări reuşite în acest sens. Pepinierele mari sau asociaţiunile de pepinierişti pot întrebuinţa tratamentul cu acid cianhidric în cazul când rentabilitatea întreprinderii suportă cheltuiala. Tratarea materialului ce iese din pepiniera pentru a fi plantat. Produsele ce ies din pepinierele infestate sunt cele mai importante mijloace de transport ale p„ din San José. Introducerea şi răspândirea acestui vrăşmaş s'a făcut exclusiv prin puieţii proveniţi din pepinierele infestate. Controlul riguros al pepinierelor se impune ca o măsură capitală nu numai pentru combaterea p. din San José ci şi a altor boale pe care pepinieriştii nescrupuloşi le-au răspândit odată cu produsele lor. Trebue să ştie că de aci înainte nu este permis a face comerţ de plante şi părţi de plante destinate înmulţirii fără o autorizaţie specială dată de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor care execută controlul pepinierelor prin controlorii săi autorizaţi. Nu mai este îngăduit ca să se producă şi să se răspândească, prin intermediul pepinieriştilor nescrupuloşi, tipuri de pomi neadaptaţi, predispuşi la tot felul de boale sau chiar infectaţi sau infestaţi. Controlul pepinierelor în cazul p. din San José este însă insuficient, el trebue completat cu obligativitatea desinfectării puieţilor, pomilor tineri, butaşilor, coardelor, etc. când ies din pepinieră pentru replantare. Nici-un produs destinat a fi înmulţit nu va trebui să părăsească pepiniera fără a fi desinfectat. Produsele desinfectóte vor purta o etichetă în care se face menţiune despre desinfectare, iar cumpărătorii vor cere neapărat ca produsele achiziţionate să fie desinfectate. Desinfectarea cea mai sigură în contra p. din San José se face cu acid cianhidric. Instalaţia pentru a-ceastă gazeificare este simplă, tratamentul nu este costisitor şi garantat 100*Vo. Propunem două feluri de instalaţii, diferite numai după dimensiunile lor. 1. Camere de desinfectare pentru pepinierele mari. Camerele de gazeificare vor avea dimensiunile de- 3X4 m. la bază şi 2 m. înălţime. Camera constă dintr'un schelet de oţel tare care este îmbrăcat cu tablă ondulată de oţel zincuită în foc. Acoperişul, care arată o formă bombată, este făcut tot din tablă ondulată. Duşumeaua este formată dintr'un strat de beton. Etanşa-rea trebue să fie foarte bine executată prin lipirea de benzi de hârtie la încheieturi. Camerile de desinfectare pot fi foarte bine construite şi din scânduri de brad, cu pereţi dubli, încheiate în nut şi feder. Aerisirea se face prin deschiderea uşilor. Ca preparat recomandăm Calcium-Cyanid sau Calcidul. Desinfectarea se face în modul următor: în aparatul de măcinat se întroduc atâtea tablete câţi metri cubi avem, adică 24 tablete. In această doză avem 10 gr. acid cianhidric la metru cub sau l°/o volum de acid cianhidric. Printr'un orificiu lateral se pulverizează în interior cu ajutorul aparatului de măcinat, preparatul. Experienţa a arătat că este suficient pentru a ob'ţine o desinfecţie bună, o gazeificare de ®/4 oră; însă este mai bine pentru a avea distrugerea totală a parazitului ca desinfectarea să dureze o oră. Intr'o cameră de dimensiunile mai sus arătate pot să fie introduşi 1500 de pomi tineri. Un kilogram de Calcid este suficient pentru tratarea a 3000 pomi. Costul desinfectării unui pom tânăr revine la 0,20 lei. Institutul de Cercetări Agronomice al României a construit la sediul său un model de cameră de desinfectare din cărămidă si beton care a costat 30.000 lei. 2. Cutii de desinfectare pentru pepinierele mai mici. Aceste cutii de formă paralelipipedică sunt construite din scânduri din lemn de brad bine îmbinate pentru a nu lăsa gazul să iasă şi au un capac ce închide perfect cutia. Dimensiunile sunt: 4,5 m. lungime, 0,80 m. înălţime, 0,80 m. lăţime. Volumul circa 3 metri cubi. Cutia are în lături un orificiu prin care se introduce, cu ajutorul apa- PĂDUCHI 384 râtului de măcinat, pulberea de cianură de Calciu. Intr'o astfel de cutie pot fi introduşi deodată 100-150 de pomi. Pepi-nieriştii nu vor întârzia de a introduce acest sistem de desinfectare cu totul necostisitor, practic şi atât de folositor în lupta pe care Statul şi particularii o duc pentru a stârpi p. din San José, pentrucâ numai extincţia focarelor de infestare din* pepiniere va permite obţinerea de rezultate favorabile în tratamentul din livezi. In lipsa instalaţiilor de deparazitat pu- 2. 2 kg. ulei mineral ars 1 kg. var 100 litri apă, sau 3. Soluţie sulfocalcică - 26° Baume -, 1 litru la 5 litri de apă sau 4. 50 gr. Uspulun la 10 litri apă. Se adaugă 7 kg. nisip fin argilos la fiecare 100 litri de soluţie. Pueţii se ţin o jumătate de oră în această soluţie. La în-muiare se vor feri rădăcinele. ieţii ce ies din pepiniere, prin acid cian-hidric, care e în acelaşi timp şi bacteri-cid, recomandăm totuşi ca fiecare pepi-nierist în interesul său propriu şi al clienţilor săi să trateze pomii ce-i vând pentru plantare, cufundându-i într'una din soluţiile urmâtoare : 1. 7 litri carbolineum 100 litri apâ, sau Mai sunt o serie de p. dintre Aphidae - v. ac. In această familie se cuprind însa şi insecte aripate, denumite - în majoritatea cazurilor pureci. Ii vom trata deci, pentru sistematizarea materiei la un loc cu purecii - v. ac. plantelor. P. lânos - Eryosoma lanigera - Sin. purece lânos - v. ac. P. verde al piersicului - sin. Hyalopte-rus - v. ac. P. verzi de frunze - Aphidae - v. ac. - 385 numiţi impropriu şi pureci, ataca aproa-pe toate plantele, spontane, cultivate/ lemnoase sau ierbacee. Trâesc pe diferite pârţi ale plantelor: rădăcini, tulpini, frunze, inflorescenţe şi chiar pe fructe; de pe ele îşi sug hrana. Plantele, frunzele pomilor, lâstarii, etc., din cauza înţepăturilor repetate ale paraziţilor, prezintă pe ele pete, se răsucesc şi chiar se ofilesc. De multe ori s'a observat că prunele deabia formate cădeau din cauza înţepăturilor Afidelor pe codiţe sau fructe. Altădată ţesuturile atacate de A-fide produc un fel de umflături - gale -caracteristice diferitelor specii. Ex.: galele de Schizoneura ulmi pe frunzele de ulm, Pemphiqus filaginis pe frunzele de plop etc. P. sunt în general insecte mici de 0,5-8 mm., au culori diferite, verzi, negre/ gris, etc. Corpul lor este acoperit uneori de perişori, altădată este lipsit, atunci este strălucitor, mat sau acoperit de un praf ceros sau de un înveliş de filamente lâ-noase. Ceara aceasta este secretată de iiişte glande speciale. Formele tinere şi chiar adulte sunt lipsite uneori de aripi, numai în anumite stadii de desvoltare se întâlnesc şi forme aripate -4 aripi -. Oricare ar fl speciile de afide de pe pomii roditori, biologia lor este destul de interesantă. Ouăle, la cele măi multe, sunt depuse de femelele fecundăte, toamnă. Aşa că după căderea frunzelor şi în timpul iernei, putem observa ouăle cu uşurinţă pe pomii fructiferi şi maii ales pe cei din pepiniere. Ele sunt aşezate neregulat pe vârful lăstarilor, la baza mugurilor, prin crăpăturile scoarţei etc. Au o formă ovală, la început sunt verzui, cu timpul se înegresc şi devin strălucitoare. In primăvară din aceste ouă ies numai femele. In primele faze acestea sunt vioaie, după câteva năpârliri ele se deplasează cu multă greutate — devin a-proape imobile. Fixate pe diferitele părţi ale plantelor, ele se înmulţesc foarte mult - nasc pui vii. Aceste femele se numesc fundatrix - mătci -. Generaţiile născute din mătci se numesc fundatrigenii. Fundatrigeniile sunt femele cari fără a fi fecundate nasc pui vii - parthenoge-neză vivipară -. Ele dau mai multe generaţii. Când încep căldurile, pe la sfârşitul lunei Mai începutul lui Iunie, femelele aripate din a 2-a şi a 3-a generaţie migrează de pe pomii sau plantele gazde şi trec pe alte plante, de unde şi denumirea de migranţi pentru aceste forme de păduchi. Un exemplu: păduchele yerde depe prun Hyalopterus arundinis = Hyalopterus pruni care trăeşte pe pruni, zarzări etc. trece în vară pe diferitele specii de plante ierboase: Stuh, trestioară etc. Aici, pe plantele unde s'au retras, dau o altă generaţie numită virginogene -nasc pui vii fără a fi fecundate -. Aceste forme se deosebesc întrucâtva de formele anterioare. Din virginogene în spre toamnă apar formele aripate numite sexu-pare, capabile deci de a da naştere la sexuaţi-masculi şi femeii. Aceste forme de păduchi sunt aripaţi pentru a se putea întoarce din nou la plantele lemnoase - primele lor gazde din primăvară. Cele depe trestie se vor întoarce pe prun. Acolo se va face împerecherea sexelor şi are loc depunerea ouălor. In felul acesta ciclul de viaţă anual este terminat şi se continuă mai departe astfel cum l'am descris sumar. Pe pomii şi plantele ierboase atacate de Afide putem observa cum sue şi co- Fig. 674 - Braula Coeca - mascul şi femelă. boară numeroase furnici - ne fac impresia că ele sunt cauza ofilirii sau răsucirii frunzelor. In realitate fumicele vin pe aceste plante de se hrănesc cu excrementele - dejecţiunele - dulci ale păduchilor de frunze - de aici şi denumirea de roua de miere. Pomii atacaţi de păduchi au un aspect înegrit din cauza fumaginei - capnodium - care se desvol-tă pe substanţele zaharoase lăsate de Afide. Afidele s'ar înmulţi peste măsură dacă n'ar avea şi ei o mulţime de duşmani naturali. Diferitele Buburuze, gândacii, ca şi larvele, lor distrug foarte mulţi păduchi de frunze. Larvele unor muşte denumite Syrfide sunt cele mai teribile prădătoare. Deasemeni diferite Braconide Chalcidide etc., îşi depun ouăle în corpul păduchilor de frunze. Acolo larvele acestor viespi se desvoltă şi consumă corpul gazdei. Păduchii de frunze ne aduc multe pagube. Sufere în special, depe urma lor, pomii din pepiniere. Prin înmulţirea peste măsură, unele organe ale plantelor ierboase se ofilesc, rămân nedesvoltate inflorescenţele, fructele etc. Lăstarii şi frunzele pomilor roditori se răsucesc şi astfel pomii slăbesc cu totul. 25 PĂDUCHI 386 Alte Afide servesc drept vectori - ele aduc sporii diferitelor ciuperci sau virozele care prin desvoltare vor distruge cu timpul diferitele organe ale plantelor sau chiar le vor usca complet în unele cazuri. Deaceia trebue sa căutăm şi noi pe cât este posibil sâ distrugem păduchii depe plantele unde se ivesc. In combaterea lor se pot întrebuinţa diferite soluţiuni cari au baza de nicotină, petrol, pyrethrum, Quasia amara, etc. Dintre produsele eficace ce se găsesc în comerţ putem recomanda: Plantin, Polvo-sol, Toxilin, Thanol, etc. Emulsiunile de petrol preparate de po-micultori sunt mai periculoase de aplicat vara, ele pot provoca arsuri la frunze. Cu una din substanţele arătate se stropesc prunii bătrâni şi tineri, atunci când apar Afidele, înainte de a se răsuci frunzele. Dacă frunzele sunt răsucite soluţiile nu mai pot pătrunde ca să distrugă păduchii, de aceea e recomandabil ca atunci să se moaie organele a-tacate în vasele cu soluţie. In acest timp tratamentul însă este cam întârziat. Prin tratamentele de iarnă cu soluţii de carbolineum se distrug şi ouăle de Afide depuse în toamnă şi astfel putem scăpa în primăvară de invazie. P. ovâsului - v. gândaci. P. de lemn - Sin. ploşniţe - v. ac. Mai se dă numele de p. unor insecte care aparţin unor ordine zoologice cu totul distincte. Astfel între pseudonevrop-tere, familia Psocidaelor cuprinde insecte cu aripi fie nule, fie rudimentare, fie mult desvoltate. Formelor aptere li se spune vulgar p.; ele trăiesc în case, în-mulţindu-se excesiv, în cărţi, printre hârtii vechi, în insectare. Astfel sunt: P. cărţilor - Troctes divinatorius; P. bătăuş, Atropos pulsatoria; Locatarul -Clothilla inquilina - despre care Vir-chow afirmă că poate invada casele în aşa măsură încât să facă viaţa cu neputinţă. Şi este probabil că una din aceste specii a fost descrisă de Gay în 1878 ca un parazit al calului Trichodectes qua-dricornis. V. M. - Apic. - P. Albinei. - Minusculă vietate, cunoscută astăzi sub numele de Braula-Coeca nume dat Nitzsch, cunoscută mai puţin sub numele de Melitomia nume propus de Bigot, confundată deseori de apicultorii puţin rutinaţi cu o altă vietate ce trăeşte pe socoteala albinelor: triongulinul de care este de altfel cu totul diferit, iar în practica apicolă cunoscută, sub numele de păduchele albinei, mai rar sub acela de puricele albi- nei. A fost studiat şi descris pentru prima oară de Reamur în 1740. Făcând parte dintre diptere şi crezân-du-se că în loc de a depune ouă, ar da naştere direct la insecte vii, el fusese aşezat între dipterele pupipare. Entomologul Bezzi demonstrând apoi că reproducerea acestui insect se face prin ouă el fu clasificat între diptere şi anume în familia Phoridaeelor. Numele dat de către Nitzsch este justificat de faptul că acest entomolog a crezut - şi lucrul nu este încă perfect verificat - că insectul nu posedă vedere - cieco îrtsemnând: orb. Prof. E. ?F. Philips delà ; universitatea din Itaca arată că posedă doi ochi mici aşezaţi deasupra antenelor: şi care prin situaţia lor ar reprezenta cei 2 ochi compuşi' ai dipterelor. In 1909 Massonat din Lyon descrie structura acestor organe. Aceşti ochi sunt rudimentari şi cercetările de fiziologie rămân $ă demonstreze dacă ei răspund la stimulul luminei. Corpul parazitului de culoare galbenă închis variind după etate şi ajungând la brun roşcat este vizibil cu ochii liberi a-jungând la o lungime de un milimetru şi jumătate şi la o lărgime de trei sferturi de milimetru. Masculul apare mai mic decât femela. Este acoperit de perişori ţepoşi nu atât de deşi. Capul turtit şi dispus vertical pe torace, gura aflân-du-se către suprafaţa ventrală a insec-tului. Are 2 antene articulate în câte o gropiţă profundă de ambele părţi ale capului. Cei 2 ochi perceptibili la microscop, prin transparenţa chitinei. Toracele este înserat în întregime pe abdomen. Nu are nici rudimente de a-ripi, iar cele şase picioare - de lungime egală - sunt de o mărime proporţională cu corpul insectului. Ultima articulaţie tarsienă a fiecărui picior poartă o curioasă formaţiune chi-tinoasă în formă de pieptene împărţită la mijloc cu câte 15-16 dinţi de fiecare parte a laturei mediane, lucru ce serveşte parazitului a se apuca de perişorii, fini şi ramificaţi care acoperă corpul albinei. In mijlocul acestui pieptene se află deasemenea 2 smocuri acoperite de perişori fini formând 2 penagii. Abdomenul ocupă aproape 60% din corpul insectului şi este format din 5 segmente. Abdomenul femelii atunci când conţine ouă în formaţiune se termină cu o prelungire transparentă în care în formă rudimentară se mai pot întrevedea alte 3 segmente care însă rămân învaginate atunci când nu există ouă. Schmitz descrie şi o altă varietate a acestui insect anume Braula Kohli găsită pe meliferele africane dar specia care interesează pe apicultorii noştrii este aceia care ataca albinele noastre obişnuite. Biologia. Este acum stabilit ca reproducerea braulei se face prin ouâle depuse de femela fecundata. Cele mai bune observaţiuni în aceasta privinţa ni le dâ Marbaud şi S. Kaife: Ouâle de culoare albă de circa V2 mm., unele gâsindu-se pe câpâcelele celulelor cu puiet, altele in celulele goale ale fagurilor ori lipite de fundul lor. Din aceste ouâ nasc larve albicioase de aspect mucos care se introduc de îndatâ în celulele care conţin puiet de albine. Larvele acestea - lungi de maximum 2 mm. - nu au diferenciat nici capul nici alte pârţi ale corpului. Ele se alimenteazâ cu papa introdusa de albine ca hranâ pentru puiet câruia pare ca nu i-ar aduce alt neajuns decât acela câ-i sustrag o parte din hranâ. Cresc deci în celule alâturi de puiet, a-jung în stare de nymfă, timp în care se închid în gogoşi ce se lipesc de peretele celulei pentru ca în timp de 15 zile sa ajungâ din starea de ou la aceia de insect perfect; în aceastâ stare Braula ese din gogoaşe dupâ ce şi-a petrecut metamorfoza spre a deveni oaspete ori parazit, al unuia din cele trei feluri de indivizi aflători în stup, de preferinţa al reginei. Dr. Amhardt ca şi alţi observatori a-firmâ că depunerea ouălor are loc în sezonul cald al anului în lunile Iunie-lulie-August şi ca şi S. Kaife şi alţii găseşte ouă ori larve în celulele goale, cu puiet ori chiar cu miere. Insectul adult ar paraşi deci albina pe care se afla ca oaspete pentru a-şi depune ouăle acolo. Numărul paraziţilor este < în raport direct cu gradul de infestiunjp al stupului. Noi nu am găsit în câteva cazuri decât maximum 3 paraziţi pe reginâ maximum 2 pe o lucratoare şi numai o singură data unu pe un trântore, iar din cele relatate de corespondenţii noştri numărul lor pe o regină nu a trecut de 20. Din aceste observaţiuni trebue să re- ţinem faptul că numărul cel mai mare de paraziţi într'un stup infestat se găseşte totdeauna pe regină. O colonie a cărei regină este invadată de paraziţi se înţelege că este expusă slăbirei. Paraziţii epuizează forţele vitale ale reginei, ouatul este slăbit şi chiar încetează cu fotul, şi cele mai multe cazuri de moarte a reginei în cursul iernii trebue să fie datorite paraziţilor. Sunt încă o mulţime de puncte obscure in cunoaşterea acestui parazit şi puncte obscure sunt încă de rezolvat şi în ce- iace priveşte pagubele ce ei aduc stupului. Păduchele tânăr este de culoare crem; el trăeşte pe matcă mai mult ori mai puţin timp, căci dacă rar se găsesc de această culoare şi pe trântori, îi vedem des pe lucrâtoare şi iată dece: la pri- ma ocazie el părăseşte pe mama lui doică, pentru o alta, adică el se agaţă de prima lucrătoare ce-i vine la înde-mânâ. Dacâ el este tânâr, îşi va conserva culoarea care se va închide uşor sub influenţa aerului şi câldurei stupului, pânâ ce populaţia s'a mârit simţitor; atunci tânăra albină trece la rangul de culegătoare şi-l poartă departe în călătoriile ei. Dar dacă părăsind matca el se agaţă direct de o culegătoare ea îl duce cu ea direct în călătoriile ei din floare în floare expunându-1 razelor solare ce-1 coloreazâ mai mult. După un număr mai mare ori mai mic de călătorii, razele solare i-au dat o culoare închisă ce-i este proprie şi pe care o conservă toată viaţa. In ţara noastră l-am putut identifica pentru prima oara în 1922 şi este destul de frecvent în multe părţi ale ţărei. Din relaţiunile şi probele trimise spre examinare secţiei de Apicultură dela Institutul Naţional Zootehnic, parazitul a fost identificat de noi în judeţele: Ilfov,. Cluj, Bacău, Soroca şi desigur există în multe părţi. — Fig. 675 - Dispozitiv pentru fixarea reginei. Pagubele cauzate stupilor. Ori care ar fi modul de viaţă şi mai ales mbdul de hrănire al acestui parazit el cauzează pagube invadând mai ales regina. Fie ca trăeşte ca parazit adevărat sugând umorile insectului, fie ca conme-sean prezenţa lui pe reginâ aduce totdeauna pagube prin aceia câ o slăbeşte PĂDUCHI în principala ei misiune: ouatul şi deci slăbeşte colonia şi în consecinţa recolta. Chiar daca regina este tandra, în scurta vreme ea se epuizează şi dacă nu s'a intervenit moare înainte de a-şi ii îndeplinit întreaga ei misiune. Cine ar putea crede - spune Perret Maisonneuve - că o regină poate purta iară să se resimtă 50 de paraziţi cafe dublează greutatea fără să resimtă o grea osteneală, care poate merge până la epuizarea complectă, dacă mai adăugăm neajunsul rezultat din slăbirea provocată de sugerea acestor paraziţi. Foarte deseori moartea reginei în cursul ouatului este datorită acestei situaţiuni. Perret Maisonneuve împreună cu bac-teriologii Fantam şi Porter ale căror lucrări au contribuit mult împreună cu a-celea ale lui Zander, Maassen şi Trapp-mann în Germania la studiul Nosemozei considera parazitul Braula ca agent de transmisiune al Nosemosei, dat fiindcă ei au constatat că parazitul s'a găsit purtător al sporilor de Nosema-Apis. Toată atenţiunea apicultorului trebue deci îndreptată asupra reginei stupului, dat fiindcă, existenţa coloniei depinde de aceasta. Mulţi apicultori afirmă că stupii pe ale căror albine se găsesc asemenea paraziţi nu se resimt. Afirmaţiunea îşi poate avea locul în parte numai, atunci când regina nu este infestată dat fiind însă evoluţia parazitului în stup pe care am expus-o mai sus orice apicultor trebue sâ se aştepte la infestarea reginei cu consecinţele pe care le-am văzut. Este pe de altă parte curios că albinele care luptă contra altor inamici nu iac nimic spre a debarasa regina ori stupul de acest duşman al coloniei şi de aceia este r.ecesară intervenţiunea apicultorului. Mijloacele de combatere vor fi deci: oxaminctrea periodică a stupilor şi reginelor; curăţenia generală a stupilor - şi mai ales a podelei - este indicată. La examinarea din primăvară mai ales dacă avem aface cu un stup ce l-am găsit infestat în vara precedentă sau cu un stup găsit infestat în momentul vizitei, recomandăm înlocuirea tuturor fagurilor în car© nu se află puiet cu alţi faguri ce-i avem păstraţi din sezonul precedent şi care în cursul iernei au fost tratati de câteva ori cu vapori de sulf în camera ori dulapul de păstrare a fagurilor. In general orice paraziţi se găsesc pe fagurii puşi la păstrare sunt distruşi după 2-2 afumări atât în forma adultă cât şi a-ceia de larve din ouăle ajunse la maturitate. Fagurii scoşi din stupi vor fi supuşi, în cameră ori dulap, aceluiaşi tra-lament cu fum de pucioasă la interval de 7-8 zile după care îi putem repune în stupi la timpul oportun. Trebue să avem în vedere, în prima linie, deparazitarea reginei. Operaţiunea a-ceasta cere pe lângă oarecare dexteritate şi multă delicateţe; prinsă de torace, - nici odată de abdomen - cu mâna sau cu un cleştişor - pensă - moale, cu un pai. subţire ori cu o scobitoare fină, înlăturăm rând pe rând fiecare parazit. E preferabil ca dedesubt să punem o hârtie albă ca imediat să distrugem fiecare parazit ce cade pe ea. Pentru a face ca paraziţii să fie mai uşor înlăturaţi de pe corpul reginei e bine* ca paiul ori beţişorul de lemn să fie uns "la vârf cu miere de care parazitul aderă. Poate că tot aceiaşi dexteritate se cere-apicultorilor pentru fixarea şi deparazitarea matcii, însă cu mai puţin risc, ser-vindu-se de un dispozitiv special uşor de construit, după figura Nr. 675. Firul elastic al dispozitivului îl aplicăm pe corseletul reginei şi operaţiunea o facem deasupra unei flanele albe destul de groasă pentru ca presiunea exercitată pentru fixarea mătcii să fie uşoară. La deparazitare procedăm în acelaşi fel cu un paiu, beţişor de lemn sau o pensetă fină. Este recomandabil ca în timpul acestei operaţiuni să aruncăm asupra reginei câteva împroşcături de fum de tutun; parazitul se resimte, ameţeşte, cade singur şi în genere se poate înlătura mai uşor de pe corpul reginei. In acest caz este necesar ca atunci când repunem regina pe fagure să aruncăm fum de tutun şi pe acesta, pe albinele aflătoare pe el şi chiar în stup pen-trucă regina al cărei miros s'a schimbat puţin să nu fie ucisă de propriile ei fiice care nu ar recunoaşte-o din cauza mirosului schimbat. Câteva împroşcături de fum de tutun aruncate cu afumătorul pe urdinişul stupului complectează operaţiunea. Se va revizita stupul şi se va reexamina regina a 2-a sau a 3-a zi. Când am găsit paraziţi pe regină suntem siguri că colonia este infestată şi este necesară şi deparazitarea acesteia. Este bine ca chiar la prima examinare înainte de a introduce regina deparazitată în stup să procedăm la aruncarea cu afumătorul a fumului de tutun printre fagurii populaţi de albine, având prevederea ca mai înainte să aşezăm pe podeaua stupului o hârtie albă de pe care vom a-duna paraziţii căzuţi şi-i vom distruge a doua zi dimineaţa. Operaţia se poate repeta după 2-3 zile, odată cu revizitarea reginei. După observaţiunile d-lui Perret Mai- 389 PĂDUCHI sonneuve reginele marcate nu ar ii atacate de paraziţi chiar daca se afla într'un stup infestat. Marcarea reginelor pe lângâ alte dvantagii ar avea şi pe acela că marca acoperind spatele corseletului, locul de predilecţie al paraziţilor, aceştia nu ar mai gdsi un loc proprice a se a-gâţa. Acesta ar fi nu numai un mijloc preventiv dar chiar şi curativ, căci autorul a reuşit a debarasa reginele de paraziţi numai prin aplicarea mărcii. Un alt metod de deparazitare a coloniilor este acela de a presăra seara pulbere de naftalină amestecată cu pulbere de camfor, pe podeaua stupului sau mai bine pe o hârtie albă aşezată pe fundul acestuia. Emanaţiunile mirosului de naf-talină-camfor, ameţesc paraziţii care cad pe hârtia pe care dimineaţa o ridicam spre a distruge paraziţii câzuţi pe ea. Unii se folosesc de săculeţe de tifon cu naftalină, sau de camfor în bucăţi. Efec- Fig. 676 - Arboret în pădurea Caracuz. PĂDURE 390 tul e acelaş. Mierea în acest fel luând un uşor miros de naftalina - care de altfel dispare cu vremea - este prudent sa se sustragă fagurii cu miere din stup înaintea tratamentului. Se afirmâ chiar - Zander - câ unele colonii tratate cu naftalina ori camfor ar părăsi stupul din cauza mirosului exalat de aceste substanţe. Faptul însă nu l-am putut verifica nici din tratamentele aplicate de noi şi nici nu ni s'a semnalat de nici unul din corespondenţii noştri. Dr. Zappi Racordaţi de asemenea nu a putut verifica părăsirea stupului de către albinele tratate cu naftalină ori camfor. Noi am aplicat acest tratament aşezând pe hârtia albâ pusă prealabil pe fundul stupului 3-4 tuburi de sticlă pe care le-am umplut cu părţi egale de naftalină şi camfor legându-le la capâtul deschis cu pânzâ de tifon şi deşi le-am lăsat zile de-a rândul în stup, totuşi albinele nu şi-au părăsit stupul. Tratamentul acesta se repetă pânâ la dispariţia parazitului, atenţiunea apicultorului fiind îndreptată totdeauna asupra reginei. Prof. Philips recomandâ a-fumarea c u salnitrat de li-copodiu sau o hârtie groasâ unsă cu uleiu de terebentină Fig. 677 - Pădure de brad. c; Germania 5%; Franţa 3,5%; Polonia 3%; Jugoslavia 2,8%; Norvegia 2,5%; Italia 2%; Spania 1,7%; Cehoslovacia 1,6%; Bulgaria 1%, etc. Bogăţiile forestiere ale ţărilor se judecă însă şi în funcţie de procentul de împă- Reg/unj 6ogâle în pădur/ Reg/un/ sarâe în păduri /Vr regiunii forestiere Suprj/ pâdurojsj a regiunii ¿T I - t oij/a 3 regiunu ~ Ţ Cola de pâdure pe cap de hcuiior Fig. 683 - Densitatea pădurilor pe regiuni. durire. Acesta este evidenţiat în tablourile următoare : PĂDURE 394 CONDITIUNILE FORESTIERE ALE GLOBULUI PĂMÂNTESC Suprafaţa Din suprafaţa Din suprafaţa pămân¬ pâduroasâ păduroasă a con¬ tului sunt tinentului revine CONTINENT î | In la sută din In la sută* din 1 Ce revine la ! Păduri răsinoise Păduri de Păduri de . Păduri de Milioane lei ' suprafaţa p㬠suprafaţa totală | cap de locuitorj la sută I fo.oase la sută răşinoase la sutăl Păduri de foioa~e foioase tropicale mântului a continentului | 1 în zona lemper. la sută Europa...... 282 1 9,4 30,3 0,69 » 63,8 36,2 21,9 16,2 Asia....... 811 1 27,6 18,4 0,80 45,8 14,2 25,1 : 47,5 17,5 Africa...... 322 10,9 10,8 2,30 1,0 99,0 8,8 1,4 21,2 America ..... 1.418 48,2 34,5 6,00 33,0 67,0 --- 1 --- America de Nord . . 518 17,6 27,3 4,00 76,5 24,5 39,5 241 3,0 America de Sud . . 831 28,3 43,6 10,8 6,0 94,0 4,1 ii 51,3 America Centrala, Mexic, etc..... 69 2,3 25,0 2,0 32,0 68,0 --- --- Australia..... 37 1,3 00 co 6,2 4.0 96,0 1 °'6 ! 1,2 7,0 Oceania ..... 76 2,6 «ţjî* 00 25,3 6.0 94,0, io CONDIŢIUNILE FORESTIERE ALE ŢĂRILOR EUROPENE ŢARA Suprafaţa Procent | Cota de p㬠Suprafaţa pădurilor împâduritâ de împădurire j dure ce de raşi inoase revine la 100 Total Cota ce revi¬ locuitori ne la 100 locuitori mil-ha j °/o % j ha. ml-ha. ha. 1 Rusia..... 149,2 52,97 33,0* 111,6 100,0 88 2 Finlanda .... 25,2 8,93 73,5' 710,0 20,2 608 3 Suedia..... 21,4 7,59 52,1' 352,1 19,3 329 j 4 Germania .... 15,9 5,28 29,9 24,0 11,6 17l 5 Franţa..... 9,8 3,481 19,0 25,0 2,9 7! 6 Polonia .... 8,9 3,16 24,1! 32,9 6,7 22| 7 Jugoslavia . . . | 7,6 2,76) 30,5' 62,4 1,5 11 8 Norvegia . . . . i 6,9 2,511 24,2- 264,2 5,4 194 9 România . . . . ! 6,5 2,37i 21,9, 36,Oi 1,6 9 10 Italia .....j 5,5 2,00 16,0; 14,4 1,0 2 11 Spania..... 4,9 1,74 9,9 22,4 1,3 6! 12 Cehoslovacia . . ! 4,6 1,63 33,1 32,4 2,9 20' 13 Bulgaria . . . . i 2,9 1,03 24,9 46,8! 0,35 6; 14 Grecia.....j 2,4 0,85, 18,5, 40,0j 0,2 3! 15 Portugalia . . . . i 1,6 0,72 22,0 32,0 0,9 16 16 Letonia . . . . | 2,0 0,58 26,8 24,0; 1,4 72: 17 Anglia.....\ 1,3 0,47¡ 5,4' 83,0; 0,3 li 18 Ungaria . . . . j 1/2 0,43! 12,6, 87,0 0,05 6! 19 Estonia . . . . ! 1,0 0,35' 20,9! 3,0, 0,7 611 20 Elveţia . . . . ! 1,0 0,3& 23,8 l,3j 0,7 17 21 Lituania . . . . ! 0,9 0,33 15,8 41,0: 0,5 23 22 Belgia .... j 0,5 0,17 18,8! 7,21 0,2 2 23 Danemar ca . . . | 0.3 0,11 7/5; 8,0 0,2 5 24 Olanda . . . . | 0,3 0,11 1 7'8 7,8; 0,1 2 25 Luxemburg . . . ! 0,1 0,04 --- --- --- 26 Alte ţari . . . . ! 0.1 1 0,04 ---! 69-1 --- --- Total . . . \ 282,0 îoo’j 30,3! i _1 180 37 395 PĂDUREŢ 2 - Dupd ultima ancheta statistica forestiera, întocmită de câtre Ministerul Agriculturii şi Domeniilor la sfârşitul anului 1929, întinderea afectata culturii forestiere în România, este de 7.134.000 ha. adică 24% din suprafaţa totala a ţârii. Cu aceasta întindere suprafeţele supuse regimului silvic, ocupa, dupâ ogoare, locul al doilea pe lista ramurilor de cultura. REPARTIŢIA SOLULUI ROMÂNESC PE ŢINUTURI ŞI RAMURI DE CULTURA NATURA CULTURII SOLULUI Vechiul regat mii-ha. % Transilvania mii-ha. % Bucovina j! Basarabia mii-ha mii-ha. % România mii-ha. % Agricultură .... Păşuni naturale şi fâ- neţe.................. Grădini şi vie . . . Păduri şi goluri ălpine Terenuri improductive, Totăl . . . 6.517)51 I 3.113 1.400 34 ¡I 2.035 270 44 2.886 40 2.716 56 188 3534! 1.359! 25! 49 31 50 28 312 171 8 495 59! 2.916 448 148 219 711 22 12 24 3. 15: 12.858 100 4.054 100 614 100 7.134' 100 4.837! 100 i 13.790 46,51! 10.222; 34i 1.045' 3,5 4.442; 151 29.497 100 Din suprăfăţa de 7.134.000 ha. supusă regimului silvic, nu sunt efectiv împădurite decât 6.448.475 ha., iar restul de 685.725 ha. sunt terenuri despădurite, ca goluri de munte, poeni, terenuri cultivate agricol şi diferite alte suprafeţe administrate de către organele de poliţie forestieră. Suprafaţa propriu zisă a pădurilor se repartizează în cuprinsul ţării în mod. foarte inegal. Cele mai împădurite sunt legiunile de munte şi de coline. In schimb, regiunea de câmpie şi de şes, pe tot cuprinsul stepelor, este lipsită de păduri, iar în zona antestepelor, vegetaţia forestieră este reprezentată prin grupe rare de păduri. REPARTIŢIA PĂDURILOR PE REGIUNI FORESTIERE Nr. curent REGIUNEA Suprafaţa totaiă Suprafaţa împădurită i Procent Suprafaţa împ㬠mii ha. °/o mii ha. °a : i 1. Regiuni bogate în păduri : 1 Carpaţii de Răsărit . . . . | 5.119 17,4 2,234 34,6| 44,8. 0,79 2 Carpaţii de Sud.....j 3.979 13,5 1.519 23,5 38,0 0,39 3 Munţii Bănăţeni.....j 1.108 3,8 457 7,0 41,6. 0,42 4 Munţii Apusenni..... 3.957 13,3 958 14,8 23,6' 0,40 5 Regiunea Târnavelor . . . 506 1,7 122 1/9 13, l| 1,01 6 Dobrogea de Nord şi Sud 1.635 5,7, 186 1 3,0 22,4; 0,73 Total . . . j 16.304 £5,4 5.475 84,8 j 38,0 1,22 2. Regiuni sârace in păduri: 1 Regiunea de Est.....| 7.048 23,9 514 8,01 8,8 1 0,14 2 Regiunea dela Sud-Est . . 1 2.161 7,4 106 l,7j 4,8, ! 0,20 3 Regiunea dela Sud . . . . 3.253 10,9 301 4,7 . 9,l!l ! 0,13 4 Regiunea Bănăţeană . . . | 731 2,4 53 0,8 i 7,2j| 1 0,10 Total . . . | 13.193 44,6 9731 1 15,2! 8,5 0,13 Total general . . . 29.497 100 6.448 100 1! 0,36 i 21/9 396 Aceasta răspândire a vegetaţiei fores-“tiere este, în primul rând, condiţionată de irequenţa şi abundenţa factorilor naturali: de absenţa sau abundenţa ploilor, de ■temperatură, de umiditatea atmosferica, sol, etc. Dar nu se poate nega nici influenţa hotarîtoare ce a avut asupra acestei repartiţii şi evoluţia şi intensitatea* factorilor economici şi sociali : desimea populaţiei, frecquenţa aşezărilor omeneşti, precum şi prezenţa factorilor staţionali, cari favorizează cultura agricola. Datorită influenţei exercitată de aceşti factori asupra vegetaţiei arborescente, păduri întregi au dispărut dela câmpie şi din jurul centrelor populate. Consumul intens de lemn din aceste regiuni şi nevoile de a lazui sau extirpa pădurile pentru a mări spaţiul agricol, au schimbat complet înfăţişarea de odinioară a pământului ţării. In urma tăierilor crescânde, pădurile au fost alungate din zonele populate, în regiunile accidentate, dând hărţii forestiere a ţării un aspect straniu, dar caracteristic. Marea majoritate a pădurilor, este situată în zona munţilor şi a colinelor, formând astfel în mijlocul ţârii, un cerc deplasat puţiri spre nord. In mijlocul acestui cerc, se află- un petec de pământ despâ-durit, format din platoul transilvănean. REPARTIŢIA PĂDURILOR PE SPECII ŞI REGIUNI FORESTIERE I i! Suprafeţe - mii ha - Procente - °/o - Răşinoase « Stejereturi Alte foioase Foioase moi. Total Răşinoase £ Stejereturi 1 Alte foioase i Foioase moi j Total Ci* tari tari ¡ 1 A. Regiuni 1 1 ■ ; 1 i bogate în păduri: Í ! 1. Carpaţii de Răsărit 1154 845 111 72! 51 2233 52 38 5 3 i 2 100 S 2. Carpaţii de Sud . . . 327: 769 295 80 48 1519 22 51 19 5 3! 100 3. Munţii Bănăţeni . . . 32 289 92 36 8 457 7 63 20 8 2i 100 ! 4. Munţii Apuseni . . . 101: 449 359 36 13 958 11 47 37 4' 1 100 5. Regiunea Târnavelor 1. 43 33 22 3 122 --- 351 1 44 18 3 100 6- Dobrogea de Nord şi Sud ....... --- : ' 1 105 54 27 186 --- --- 56 i 291 15 100 Total A. . I6I5! 2395 1015 300 150 ! 5475 29 44 ! 5 3 100 19 B. Regiuni i 1 sărace în păduri : 1 1. Regiunea dela Est . . - 48 236 162 67, 513 - 9 I 46 32 i 13 100 ¡ 2. Regiunea dela Sud-Est - 10 44 24 ¡ 28 106 - 10 ; 41 ; 2a 26. 10Q 3- Regiunea dela Sud - --- i 2.09 50 42 301 - --- 69 17l 14 100 4. Regiunea Bănăţeană . - i --- I 45 6 2 53 . - --- 86 i 11 1 3 100 Total B. . . j ! 58 534 242 ; 139 973 ‘i 6 36 24 ! 14 100 1 Total general . . |l 2452 1549 562 i 269 6448 25 38 24 9 1 4 100 !; 1615 i După gradul lor de împădurire, putem deosebi : regiuni bogate şi regiuni sarace în păduri. Regiunile bogate sunt cele ce cuprind Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali, Munţii Apuseni şi Munţii Semenicului din Banat. Regiunile sărace în păduri, sunt câmpiile, ţinuturile de antestepă şi stepă din Basarabia, Moldova, Muntenia, Do-brogea Centrală, Oltenia, Banat şi o fâşie îngustă dela graniţa de Vest a ţării, care se învecinează cu pusta ungară. La rândul lor , fiecare din aceste 2 ca- tegorii de regiuni bogate şi sărace, se pot împărţi în ţinuturi naturale de creştere după tipurile de pădure ce le populează şi caracteristicele geografice. Ştiinţa silvică nu a determinat încă tipologia arbo-retelor româneşti, astfel câ în prezent este imposibilă identificarea cu precizie a acestor ţinuturi păduroase. Cu toate acestea, am figurat pe hartă aceste regiuni pe baza lucrărilor existente, cu aproximaţia oferită de limitele de judeţe. Dată fiind această aproximaţie, delimitarea trebuie privită ca o indicaţiune generală. 397 PĂDUREŢ Din tabela de mai sus rezultă că în România, sunt în total şase regiuni bogate în păduri şi anume : regiunea Car-paţilor Orientali, a Carpaţilor Meridionali, a Munţilor Apuseni şi a Munţilor Bănăţeni — sunt regiuni cu o bogăţie forestieră absolută, iar regiunea dealurilor Târnavelor şi a Nordului şi a Sudului Dobrogean, numai relativ bogate în păduri. Dacă facem abstracţie de cele două regiuni dobrogene din urmă, 80°/o din pădurile ţării, sunt situate în regiunea munţilor şi a colinelor şi numai 20%, în zona dealurilor şi a câmpiilor. In consecinţă silvicultura româneascaâ trebue să se identifice, prin excelenţă, cu metodele de cultură aplicate pădurilor de munte, fiindcă în această regiune se deplasează centrul de greutate al producţiei noastre forestiere. Cine va cerceta mai deaproape însă literatura de specialitate, se va isbi de atenţia covârşitoare dată problemelor de cultură forestieră, în regiunile de stepă şi antestepă. Această caracteristică a literaturii de specialitate, este în fond explicabilă. însăşi silvicultura românească a născut din strădania silvicultorilor de a menţine, a cultiva şi înmulţi pădurile în regiunea de stepă. De când e lumea, lupta între pădure şi ogor s'a dat la câmpii şi aici se simţea nevoia cea mai mare să se concentreze forţele intelectuale ale specialiştilor, pentru a menţine p. In schimb, în regiunile muntoase şi inaccesibile, existenţa p. nefiind ameninţată, liniştea era deplină şi nici nu se punea cu atâta intensitate problema tulburării între agricultură şi silvicultură^ Această stare de lucruri, nu împiedică însă cu nimic ca de aici înainte, atenţia literaturii de specialitate să se îndrepte asupra regunilor păduroase din munţi,-care vor rămâne viitoarele rezervoare de aprovizionare cu lemn a economiei naţionale. In nici o altă ramură de producţie, factorii naturali nu joacă un rol mai marer ca în silvicultură. Deaceea, atâta vreme-cât nu vor fi amănunţit studiate condi-ţiunile naturale de producţie a pădurilor din regiunile de munte, nu se vor putea: întrona metode de principii raţionale de cultură. 3. - REPARTIŢIA PĂDURILOR PE ŢINUTURI ISTORICE Nr. curent | ŢINUTUL împăduriri 1 Poeni şi goluri Total 1 alpine supus regimului silvic mii ha. % mii ha. % ; mii ha. % 1 |! 1 39 •368 54' 2.885 39 Vechiul Regat . . . jj 2.517 2 Transilvania . . . . ! ! 3.282 51 252 37j 3.534 51 3 Bucovina.....h 450 7 45 6 495 7 4 Basarabia.....jj 200 3 20 3 220 3 Total . . 6.449 100 685 100 7.134 100 i Din această tabelă rezultă că 51% din pădurile ţării, sunt situate în Transilvania, 39% în Vechiul Regat, 7% în Bucovina şi 3% în Basarabia. Aceiaşi inegală repartizare a pădurilor în cuprinsul ţării, o învederează şi tabelele anterioare precum şi harta pădurilor. Din prima tabelă de pildă, se poate vedea că circa 85% din pădurile ţării, se întind pe 55,4% din suprafaţa României, pentru ca restul de 15% să fie răspândite pe o întindere de 44*6% din suprafaţa ţării. Din prima categorie de ţinuturi, fac parte regiunile muntoase, iar din a doua, ţinuturile de câmpie şi dealuri joase. Această particularitate, în ce priveşte răspândirea pădurilor ţării, o scoate şi mai clar în evidenţă * acea împărţire în care suprafaţa păduroasă a ţării, este repartizată pe clase de judeţe, constituite după gradul lor de împădurire. In acest caz, inegalitatea răspândirii pădurilor, o exprimă faptul că 46% din pădurile ţării,, se întind pe 24%' din suprafaţa totală a României ; 25% pe 22%; 13% pe 29%; 2% pe 2% şi 14% pe 5%. In general, în judeţele muntoase sau aşezate în regiuni accidentale, pădurile particip# cu un procent impresionant faţă de suprafaţa totală a agestor judeţe. Astfel, pădurile ocupă în judeţul Câmpulung 82% ; în Trei Scaune 56% ; Neamţ şi Rădăuţi 54%; Muscel 50%; Sibiu 49%; Bacău, 45%; Hunedoara şi Maramureş; 44%; Ciuc şi Caraş 43%, Gorj şi Putna 42%; Braşov 41%; Năsăud, Baia şi Severin 40%; etc. PĂDURE 398 CAPITALUL LEMNOS ! ! Producţia 1 Sunrafata ¡' Product'a nor- 1 Capital lemnos VÂRSTA ARBORETELOR netă pe an uP 1 . i- mală anuală a ! de producţie şi ha. ; arboretelor |, pădurilor | - exploatare - i. ! j m. c. f mii m. c. ! mii m. c„ J 1 mii ha. 1. Arborete de răşinoase : j | Pânâ la 20 ani . . . 0,35' 534 187 1.870, Dela 21---40 ani . . . !; 2,80, 359 1.005 30.150 Dela 41---60 ani . . . 3,90 ! 332 1.295 64.750 Dela 61---80 ani . . . 1 4,10 i 313 1.283 89.810 ! Dela 81---100 ani . . j 4,10; ! 300 \ 1.2301 108.700 Peste 100 ani . . . . | 3,80j| 395| 1.50 li i 165.200’ Total . . . ; 2,50 2.233 6.501' 460480; 2. Arborete de iag : Pânâ la 20 ani . . . 1,30 854! 1.110 1,1.100 j Dela 21---40 ani . . . 2,80 528 1.478 ! 44.3401 Dela 41---60 ani . 3,60 3601 1.296: 64.800 Dela 61---80 ani . 4,00 329| 1.316 92.120 Dela 81---100 ani . . 4,20 34?; 1.457 ldl.130 Peste 100 ani . . . . | 4,10 i 516| 2.116 232.760 Total . . . 3,40" 2.934 8.773'1 576.250 3. Arborete de stejar şi alle foioase : i Până la 20 ani . . i,8o: : 697 1.255 12.550: Dela 21---40 ani . . 3,20 347' 1.111 33.330 Dela 41---60 ani . . 3,70 ! 115 426 21.300; Dela 61---80 ani . 4,00 61 244 16.080 Dela 81---100 ani . . 4,15 35 132' 1 14.580' Peste 100 ani .... 4,00 i 27,, 148; 1 16.280 Total . . . 2,60'' 1.282'! 3.346 114.120 4. Total general : Pânâ la 20 ani . . . 1,22 2.085; 2.552 25.520 Dela 21---40 ani . . . 2,91 1.234 3.594 107.820 Dela 41---60 ani . 3,73 807 3.017 ! 150.850 Dela 61---80 ani . 4,04 703 2.843 i 198.010 Dela 81---100 ani . . 4,17 682! 2.849 254.410 Peste 100 ani . . . . 4,00| 938i 3.765 414.240 Total gl. . . I 2,90|; 6.44911 18.620'! 1.151.850 __________ ______ _____________ HEPARTITIA PĂDURILOR PE JUDEŢE, DUPĂ GRADUL LOR DE ÎMPĂDURIRE Gradul de Numărul împădurit 1 împădurire judeţelor Suprafaţa total | 1 mii ha. % mii ha. o/° 1 1 5°/o 1 ■ a- 139 2 1 1 J 5.774 15°/o ţ 20 842 13, 8.638 29 30°/o 1 17 1.590 25; 6.552 22 50«/o 18 2.971 46i 7.025 24: 60%/ ; 5', 906 14 1.508 5 Total . 1 71 6.448 100 29.497 100 O proporţie neînsemnata deţin pădurile Tirmatoarelor judeţe situate la şes : Ismail 0,0°/o ; Cetatea Alba 0,1% ; Constanţa şi Cahul 2%; Brăila, Bălţi şi Tighina 3% ; Covurlui, Ialomiţa, Soroca şi Teleorman 4%, etc. Această inegală răspândire a pădurilor, îngreuiază într'o măsură oarecare a-provizionarea cu lemn a ţării. Regiunile din sudul Basarabiei, de pe Bărăgan şi Dobrogea centrală, de pildă, fiind situate departe de masivele păduroase compacte, nu se pot aproviziona uşor şi ieftin cu lctmne. Cheltuielile de transport în acesta regiuni sărace în păduri ridică atât de considerabil preţul lemnului, încât populaţia dela ţară,- fără o prea mare putere de cumpărare, recurge la surogate de combustibil în loc de lemn. Singura putinţă de a alimenta aceste regiuni cu 399 PĂDURE lemn în condiţiuni satisfăcătoare, ar ii in-iensficarea transporturilor de lemn pe apă, care sunt ieftine şi destul de numeroase la noi. Deasemenea reţeaua hidrografică a ţării din acest punct de vedere, se întinde cât se poate de favorabil. Toate râurile şi fluviile României, isvo-răsc din masive muntoase, din care radiază în toate direcţiile, ca să treacă astfel prin mijlocul regiunilor sărace în păduri. Datorită acestei caracteristici a reţelei hidrografice, prin amenajarea cursu-rlor acestor râuri, s'ar putea creia căi de plutire a lemnului, care să rezolve în mod iericit problema aprovizionării cu lemn ieftin a populaţiei dela câmpie şi din Sudul Dunării. Interesant de urmărit, în graficele ce urmează, este : repartiţia exploataţilor forestiere din România, pe categorii de mărimi, date atât global pe ţară, cât şi pe provincii istorice : Regat, Transilvania, Bucovina şi Basarabia. Deasemeni din tabelul Capitalul lemnos rezultă producţia netă pe an şi ha, producţia normală anuală şi capitalul lemnos de producţie pe categorii de etăţi a arboretelor de: răşinoase, fag, stejar etc. 4 - In concluzia celor arătate până aci, problema forestieră din ţara noastră prezintă următoarele caracteristice pe care le înfăţişăm şi grafic : a - Numai 1/5 din suprafaţa ţării este împădurită, deci mai puţin decât se cere spre a menţine atât echilibrul climatic cât şi cel necesar între diferitele culturi ale solului. b - Cota de pădure pe cap de locuitor este în unele ţinuturi subnormală, astfel că acestea îşi satisfac cu greu nevoile de lemn. c - Vârsta pădurilor pe regiuni naturale, geografice, duce la concluzia îngrijorătoare că avem, în fiinţă, prea puţine păduri bătrâne de stejar, răşinoase şi specii de valoare, că trebue înfrântă folosirea lor şi să se purceadă metodic la refacerea patrimoniului forestier pentru generaţiile viitoare. d - In producţia şi consumul normal de lemn al ţărilor europene, România are o producţie excedentară, ceiace favorizează exportul forestier, lemnul românesc fasonat — cheresteaua — fiind căutat cu deosebire în basinul mediteranian, în Europa Vestică şi în Ungaria. Mai înfăţişăm un grafic indicând poziţia României pe piaţa mondială a cherestelei, nu însă fără a face observaţia că o ţară poate exporta lemnul de răşinoase — pentru lucru şi construcţii — numai dacă dispune de cel puţin 0,Î2 ha pădure de fiecare locuitof. 5 - Patrimoniul forestier al României se reprezintă, după proprietarii săi în modul următor : a - Păduri particulare în suprafaţă de.......................... b - Păduri ale fondurilor bisericeşti, Domeniilor Coroanei, persoanelor . morale şi instituţiunilor publice .............................. c - Păduri ale Statului . . d - Păduri comunale, compo-sesorale, obştii, biserici, persoane şi instituţii bisericeşti, şcoli, fundaţiuni 2.135.849 ha. 763.030 ha. 1.987.316 ha. 1.965.551 ha. Total general 6.857.935 ha. In conformitate cu legea de administrarea pădurilor publicată în Monitorul Oficial din 25 Aprilie 1930, aceste păduri sunt controlate de Direcţiile Silvice din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor care supraveghează aplicarea în întreaga ţară a tuturor legiuirilor silvice şi administrează din punct de vedere tehnic pădurile prevăzute la punctul d. de mai sus. Deosebit de aceasta, Direcţiile Silvice Reparti ti* pro centua/à a speci/iortf/ûpàdûri/e ţâr//, pe ţinu tur/ /stor/ce. Vechiul Regat 35] Tran i siivanta EDo /j /// // v Bucovtra ¿.É. /// tY Romăma z* Legendă ■ /. Raşmoaşe u.Fag m Stejar m A/te foioase tan y. foioase moi Basa■ Fig. 684 - Pădurile ţării 400 din M. A. D. aplică legile de ameliorare a terenurilor degradate, pentru punerea în valoare a acestor terenuri şi corecţiu-nea torenţilor, precum şi crearea de noi păduri în regiunile unde acestea lipsesc şi în special în ţinutul de antestepă, întreţinând — în acelaş timp — învăţământul silvic mediu şi inferior. Direcţiile silvice, în cadrul măsurilor de ordin legal indicate de Codul Silvic din 1910 cu modificările din 1920 şi 1930, execută lucrări de conservare şi ameliorare a domeniului păduros, pentru exploatarea şi valorificarea pădurilor şi pentru mărirea patrimoniului forestier al ţării. Se îngrijeşte deasemenea de folosirea raţională a păşunilor împădurite. Problemele tehnice urmărite se concre tizează, sistematic, în : a - întocmiri de amenajamente şi regulamente de exploatare ; b - întocmirea şi aplicarea proiectelor de ameliorarea terenurilor degradate şi corecţiunea torenţilor. LEGENDA 1 Hi n DflHIHB Ai'te Institut/i nr W//A Pers colecta Particulari Fig. 685 - Repartiţia procentuală a pădurilor pe natură de proprietăţi. c - împădurirea regiunii de antestepă şi a câmpiei lipsită de păduri ; d - Valorificarea cât mai raţională a produselor forestiere ; e - Definitivarea studiilor de transformare a pădurilor destinate pentru păşuni şi întocmirea amenajamentelor silvico-pastorale ; f - Aplicarea dispoziţiunilor legii pădurilor de protecţie şi de apărare naţională; g - Controlul şi aplicarea ideii de regim silvic la toate pădurile ţării ; h - Executarea lucrărilor de ameliorare a arboretelor ; i - Studierea problemei comasării în vederea împăduririi regiunilor bântuite de secetă şi a celor necesare apărării naţionale, precum şi a regimului râurilor mai importante în vederea aplicării irigaţiilor pe terenurile de cultură din câmpie. Pădurile, proprietatea Statului, în suprafaţă de 1.987.316 ha. sunt administrate şi exploatate de Direcţia Comercială a Pădurilor, fostă Casa autonomă a pădurilor Statului — C. A. P. S. Compoziţia pădurilor Statului este : Răşinoase Fag Stejăret Salcâm Specii albe Diverse Total 332.821 ha — 17,5% 594.583 ha —32 % 502.289 ha —27 % 29.654 ha-78.687 ha-336.147 ha- • 1,5% 4 % 18 % 1.874.181 ha—100% Heparliha pădurilor StMuivi pe exploataţii si categorii de mărimi Humâr m mii — si Suprat V777A in procente ^6 1 7/ I » o». -î oţ. ţ» xm \m\mvk PANA 10 25 25-50 50-100 100-2£D 200-600 5 00-1000 LA 10 Ha 'iii ÂiO S 31.1 ! m Fig. 686 - Pădurile ţării. Restul până la 1.987.316 ha, fiind goluri de munte, poeni şi locuri neproductive. Repartizarea acestor păduri pe clase de vârstă este următoarea : CI. I până la 20 ani — 391.489 ha adică 21%> Cl. II dela 21-40 ani Cl. III dela 41-60 ani Cl. IV dela 61-80 ani Cl. V dela 81-100 ani Cl. VI peste 100 ani 343.286 ha adică 18“/« 247.460 ha adică 13% 216.347 ha adică 12% 237.290 ha adică 13°/o 438.309 ha adică 23% Total 1.874.181 ha kßdrtitid ß ¿dur¡/or Pers çu/ti/râ/e si pmmre^e^/oâistii si cdtegor// Număr in mii ■ tp procent p ib9 J AîOH* 10 ?s 50-100 mo 200 700 500 500 1000- PESTf 10(1) 5000 5000 Fig. 687 - Pădurile ţării. ii .401 PĂDURE Din suprafaţa aceasta, 74% — adicâ 1.406.079 ha — este tratata în codru, iar restul în crâng; 1.096.202 ha. adică 58%, dispune de amenajamente şi studii, iar pentru rest nu s'au întocmit amenajamente definitive. Pădurile Statului au fost evaluate, în 1929, la 17 miliarde lei stabilizaţi, iar tocte pădurile ţârii la 50 miliarde lei, ceeace reprezintă circa 30% din averea totalâ a Statului Român. Direcţiă Comercială ă Pădurilor, cuprinde în organizaţia sa o direcţie centrala, 12 regionale, 190 ocoale silvice, 6 centre de exploatare, 22 fabrici de cherestea, 2 reprezentanţe comerciale externe şi 2 interne. Fostul sâu oficiu de studii a devenit în 1933 Institut de Cercetări şi Experimentări Forestiere — I. C. E. F. — v. ac. Principalele legi româneşti cu caracter forestier sunt : a - Cadul silvic din 1910 cu modificările ulterioare ; b - Legea pontru satisfacerea trebuinţelor populaţiei cu lemne — din 1924 — şi regulamentul ei din 1925 ; c - Legea de reglementarea cumpărării de păduri destinate exploatărilor din 1921; d - Legea exploatărilor în regie din 1910 şi a Regiilor autonome din 1929 şi 1934 ; e - Legea cooperativelor din 1935 ; f - Legea ameliorării terenurilor degradate 1930 ; g - Legea pentru exploatarea în regie a pădurilor Statului 1910. Veniturile, cheltuielile şi excedentele realizate din exploatarea pădurilor Statului, pe o perioadă de 5 ani normali sunt concretizate în următorul tablou : ANII Venituri Cheltueli Excedente MII LEI ; 1932/33 849.193 575.867 273.326 1933/34 850.788 635.731 215.064 1934/35 960.527 695.945 264.582 1935/36 1.055.298 781.983 273.225 1936/37 1.275.059 985.933 284.126 6 - Paza pădurilor şi delictele silvice Pentru a ne putea da seama de importanţa ce reprezintă pentru pădurile ţării, — problema pazei, — trebue să analizăm pe scurt şi în limita posibilităţilor pe care ni le oferă statisticile existente, frequenţa delictelor silvice. După evidenţele Ministerului de Justiţie cele mai frequente cazuri de delict sau contravenţie, sunt cele făcute împotriva legilor silvice. Intr'adevăr, media anuală a celor condamnaţi definitiv, în anii 1931-1935, este de circa 162.000 infractori, ceea ce reprezintă 40% din totalul condamnaţilor din România pentru contravenţii, şi 33% din totalul crimelor, delictelor şi contravenţiilor. pădurilor tust Publice pe exploataţii si categorii de mărimi Humsr m mu ■— s/ Svprăfelc V77/A In precente 10.9 3.9 ? 0.5 23B Î i I i 356 !0.* CU» 2.1 CU & Ica m I: PÂNĂ -¡0-?5 25-50 50-100 100-200 200-500 5011- 1000- PfSTE A10 Ha. 1000 î>000 51Ï00 Fig. 688 - Pădurile ţării. Din totalul de 2.721.175 acuzaţi ca infractori la legile silvice, în anii 1925—36, au fost : condamnaţi amnistiaţi achitaţi 1.365.246 — 58% 649.917 — 23% 506.012 — 19°/o Total 2.721.175 —100% Din aceste cifre, rezultă că în ultimii 10 ani, tot al VII-lea, a fost infractor sau delicvent silvic, şi că din 10 cetăţeni, u-nul a fost condamnat. După date oficiale, în anul forestier 1937-38, numărul infractorilor în domeniul silvic al ţării s'a ridicat la circa 230.000, iar valoarea concluziunilor puse, la ?.22 milioane lei şi 155.000 zile de închisoare. Analizate aceste date, pe natură de delicte, situaţia se prezintă astfel : 26 UtmumKtA dVOt lLLW ROMANIA SUPRAFAŢA impaourita ce REVINE LA UN LOCUITOR. PE JUDEŢE t A10A f mm* SQtWtW 2AHAP * BOlVSAMt &. QAH&OV!7A i AMfS a $RĂp v ?J OQ U 4»ACAt/ m. 8A/IA 3* OQWtW s SAfA » BOZ Ai/ 25 OUfiOSTWr i HĂLH >2 CAHVi. ?6 FAOASAS Xf CALiACAA 2? fH C/U /* CARAS m mu ii CAMft/SM6 P9 MOV» Jfi CtftfifAVT! 30. NVHeiHtA** // CfT AtâA V tAlQWJA % CMC & /AS/ A9 ClUJ 33 tirov Z6C0#S7A/*7A 3+ t&JfAtl ® \ 86 LAPUSNA 0,11 X 36 MARAW/filS JJ MfHlDtfiTi M NU*£S a> MU SClt *0 NASAV6 3£> *r MiAMJ /S\ j *2 OMfifiO ¡>3 OU Ojb Ha / OfWt! *S PRAHOVA | 0.36 Ha ■ROMANIA Fig. 689 - Pădurii© ţării. 4(TJ PĂDURE ■ 1 ! NATURA DELICTULUI Volum lemnos Val. concluziuni (în mii) 3 lucru foc mii. lei % O * \ 1 Tăieri fără aranjament (art. 7, Cod 243 772 57 18 Silvic) ... . . ... . . .... 2 Defrişări (art. 12, Cod. Silvic) .... 16 152 15 5 3 Păşunat (art. 15---17 şi 64---72 Cod. _ 36 11 Silvic) ............ 4 Sustrageri de arbori şi lemne netăiate 454 209 65 (art. 60---63 şi 74---76, Cod. Silvic) . . 5 Produse accesorii (art. 65^-66, Cod. _ - 2 1 Silvic) ............ 6 Incendii (art. 68---70, Cod. Silvic) . . . --- --- 2 ---- 7 Diverse (art. 75, 76 şi 79, Cod. Silvic) . --- --- 1 --- Total lei . . --- --- 322 100 Din aceste date rezulta câ 65 la suia din totalul lor, au fost infractori de rând, cari au sustras din pâdure arbori sau le9mne tâiate. Valoarea concluziunilor, pe natura de proprietate, se prezintă astfel: 1. In pădurile Statului.........................................68 mii. lei 2. 3. 4. 5. instituţiilor publice, comunale, etc. . . 63 Fonduri grănicereşti.........................10 Composesoratelor.............................47 Particularilor...............................135 Total 322 20% 19% 3% 15% 43% 100% Cu alte cuvinte, majoritatea delictelor — 43% — se produc în pădurile particulare. Urmează apoi în ordine, pădurile Statului, ale comunelor, oraşelor şi 2ltor instituţii; a composesoratelor şi fondurilor grănicereşti. Din aceste câteva cifre sumare, se pot vedea pagubele imense ce reprezintă delictele în pădurile ţării şi cât de slab este in prezent asigurată proprietatea forestieră împotriva infractorilor. Delictele sunt atât de numeroase încât, iără a exagera, ele echivalează cu o adevărată tăiere în masă a pădurilor, pentru care în limbajul specialiştilor s'a găsit termenul plastic de : „exploatare în delict". Statul cheltueşte în fiecare an cu paza pădurilor, circa 120 milioane lei, în vreme ce valoarea delictelor şi contraven-ţiunilor, se ridică la 80—120 milioane lei. Din compararea acestor două cifre, oricine va putea ajunge la concluzia că se face o adevărată risipă cu paza actuală, care este cu totul ineficace. Este paradoxal ca proprietarul să cheltuiască sute Suprafeţe W//). /nprocente dm tm 1 5 77Ä 3 i 2S.1 J PÂNĂ LA 10h 10-25 25-50 50-100 100-200 200500 500-1000 p£§Tl ŞVQU jwv Fig. 690 - Pădurile ţării. PĂDURE 404 sunt o consecinţă a frământărilor sociale şi economice prin care a trecut poporul român şi că pe scara evoluţiei civilizaţiei, ele sunt o reminiscenţă a prea apropiatei epoci de „res nulius" a pădurilor. Deasemenea, frequenţa delictelor şi proporţia lor exagerată, se poate atribui slă-biciunei sau imperfecţhmei barierelor fle reprimare a lor, ridicate de legi, după cum se pot atribui şi obiceiurilor infiltrate în sufletul ţăranilor de a nu respecta autoritatea şi norma de lege, oridecâte ori această lege limitează anumite interese de ordin personal. Ca o încurajare a delicvenţilor silvici, se pot invoca şi amnistiile date de guverne în preajma alegerilor, de frica de a nu-şi pierde popularitatea. \ La umbra acestei Jipse de sancţiuni, deliqvenţii au putut activa nestingheriţi de nimeni. Repartiţia exp/oatalii/or forestiere din () ms/tom pecâtegor/i demrm Număr în mi/mmaaşi ' Suprjtete W77X înproccnie £22 BE3 31.1 I PANA LA 10-25: 25-50 50-100 100200 20050B 500- 1000- PESTE ■JO Ha 5000 5000 Fig. 691 - Pădurile ţării. Astăzi sunt regiuni unde se trăeşte din furtul de lemne şi delictul silvic este organizat în masă. Există fabrici special construite pentru debuşeul şi achiziţionarea lemnului furat din pădure. S'ar mai putea atribui cauzalitatea extensiunii exagerate a delictelor şi lipsei de sprijin acordată de către opinia publică slujitorilor pădurilor, în lupta ce o duc aceştia pentru apărarea domeniului forestier, a adversităţii faţă de silvicultură şi a lipsei de educaţie a poporului, etc. Toate aceste cauze dacă nu sunt încă pe de'antregul dispărute, sunt pe cale de a fi remediate. Dacă totuşi, delictele silvice mai există în măsura : arătată, aceasta se datoreşte la . doua cauze de ordin general: defec-tuozitatea organizării serviciului de pază şi procedeele de judecată puţin expeditive şi lipsite de promptitudine in execuţie: V. Pâşunatul în p. — v. pâşunat. VI. Mai sunt numeroase probleme le- gate de exploatarea raţională şi de conservarea p. Ele fac obiectul unei »ştiinţe speciale numite silvicultura.— v. ac. V. Sab. şi C. Cr. PĂDURE - Agrogeol - Sol de p. - Tip de sol care a luat naştere în regiunile cu umiditate mijlocie, în imediata vecinătate a zonei de podzol — la noi în clima se-mi-umedă, circa 650 mm. precipitaţiuni anuale şi circa 8.5Q C temperatura medie anuală. Vegetaţia mai ales aceia cu ste-iar. Repartiţia 'nploatatiilor forestiere din Sasar¿t/a pe cat'egor/i de rnarm\ Humâr în m/i m s/ St/prefeţ e Y777A în procente 20.? I J PANA 'io-25 25-50 50-100 100-21 200-50) 500- LA10 Ha 1000 Fig. 692 - Pădurile ţării. e¿2 0.5 IM™ 0.1^3 °¿ Boa .EZ2I «£22 I 12 2 1 22.9 I wm 29!5 I 1000- PESTE 5000 5000 Din cauza condiţiunilor de climă, intervine o spălare — mijlocie ca intensitate — între podzol şi cernoziomul degradat — a sărurilor de calciu, fier, mangan etc. din orizonturile dela suprafaţă şi care se depun în orizonturile din adâncime. Spălarea aceasta este mai redusă decât la podzol — v. ac. — ar fi o podzolire secundară. Humusul, relativ acid care se formează din frunziş la suprafaţa solului, îmbracă coloizii de fier, mangan, aluminiu, etc. cu o peliculă care îi face mobili şi astfel sunt transportaţi în profun- exptoatatiilor forestiere din Bucma pe categorii defiiirimi Număr fn rniimam si St/ppâfeţe mm în procente V-si °î «t ieq I 100-200 2i Fig. 693 - Pădurile ţării. PANA 10-25 25-50 50400 100-200 200-500 500-LAlOHa ‘ 1000 405 PĂDURE zime, unde întâlnind electroliţi precipita şi se depun în orizonturile B şi C. Profilul acestui tip de sol, are m general trei orizonturi : A. B. C. Orizontul A poate fi constituit din trei suborizonturi : Aq de 2—5 cm. grosime este alcdtuit din frunziş, etc. ; Ai de circa 0,20 m. grosime, culoare neagrâ-deschisâ sau brunâ, structura de agregate mijlocii, textura finâ ; A2 gros de circa 0,20—0,50 m., culoarea neagrâ-deschisâ pânâ la brunâ, structura de agregate mari câţre nuciforme, textura finâ. întreg acest orizont nu face efervescenţâ. Orizontul B, grosime 0,50—1,50 m., * de culoare neagrâ-brunie, brun-roşcat, pâna la galben câtre bazâ, structura nucifor-mâ câtre prismaticâ, textura foarte fina, Fig. 694 - Pădurile ţârii. PĂDURE 406 efervescenţa nu iace. Prezintă conc;eţiuni iexo-mangamce bobovine — v. ac. Adesea şi la acest orizont se disting 2—3 suborizonturi: Bi, B2, Ba. Orizontul C, la noi adesea un lut în care se afla depuşi carbonaţii şi oete fe-ruginoase, etc., grosimea foarte variabilă, culoarea gălbue, structura singulară compactă, textura fină# efervescenţa este puternică. Profilul unui sol de pădure poate avea 1,50—2 m. adâncime. Descrim profilul so- Fig. 695 - Pădurile României. lului brun-roşcat de p. ridicat de noi în Dealul Craiului lângă Cluj : Orizontul A de 40 cm. grosime, culoarea brună, structura de agregate slab desvoltaţe, textura firia până la foarte fină, efervescenţă nu iace. Suborizontul de 55 cm. grosime, culoarea neagră cu luciu, structura a’u-nară cu trecere spre prismatică, textura fină presărată cu pietriş, efervescenţă nu face. Prezintă bobovine. Suborizontul B*> d^Jp.^^.^grosime! culoarea galbena-bru-nâ, structura prismatică, textura fina cu multe elemente grosiere, efervescenţa nu iace. Prezintă bobovine, solzi de mică şi pete de humus. Orizontul C începe sub 145 cm., culoarea galbenă, structura prismatică, textura fină, iace efervescenţa puternică. Prezintă concreţiuni şi eflores-cenţe — pseudomicelii — de carbonat de calciu. Roca mumă, aluviumi vechi. Solul de p. la noi s'a format în urmai avansării pădurii in interiorul stepei, mai întâi prin văile râurilor. Pădurea insta-lându-se treptat din cauza climei locale modificate, a schimbat şi mai mult această climă de stepă — cel puţin sub ar-\ boret — şi ca rezultat, inşta-> Iar ea pădurii a; adus degradarea fostelor ¿oluri de stepă. Aceste soluri se consideră ca o formă 'de tranziţie a: cernoziomurilor j către podzo-luri şi astfel prezintă diferite grade de degradare. In unele regiuni se j poate urmări cum cernoziomul începe să fie degradat — diferite faze de degradare — până ajunge la sol de p.f ca apoi, deloc acesta să se observe diferite faze intermediare până ajunge la podzol. In ţările mediteraniene solul de p* la Nord trece foarte treptat în podzol, iar la Sud trece a-proape brusc în terra-rossa. In România, solul de p. s'a iormat pe loess, pe aluviuni vechi, argile, marne. Zona de p. la noi, se găseşte imediat lângă aceia a podzolului. In Vechiul Regat solul de p. este cuprins între zona podzolului şi aceia a cernoziomului, începând sub forma unei benzi dela T.-Se-verin, străbate Oltenia pela Craiova, se lăţeşte mult în muntenia vestică, apoi sue către Nord unde este întreruptă, ca să apară în Moldova în Covurlui, Vaslui, Fălciu, însoţeşte apoi râul Şiret, trece în Basarabia în regiunea pădurilor şi se găseşte şi în S-V. Dobrogei, iar în Transilvania se găseşte în jurul „Câmpiei" din centru, dealungul frontierei de Vest, etc. In Europa se găseşte sol de p. în Franţa, Anglia, Suedia, Germania şi în Rusia numai până la Urali — soluri pod-zolite sunt şi în Rusia asiatică, Glinka,, care contestă existenţa acestor soluri, în- N globează solul de p la solurile slab pod-soHte, iar solurile de p. din Vestul Europei le consideră stadii de tranzţie către terra-rossa sau solurile roşii. Ca proprietăţi fizice, solul de p. dela 407 PÂDURĂRIT - PAEONIA noi, poate fi de naturâ lutos pânâ la ar-gilos, structura de agregate compacte nestabile din cauza conţinutului mic de humus. Apa higroscopicâ 8°/e în orizontul A şi 12,20% orizontul B — la solul Dealul Craiului cercetat de noi — acest fapt denotând o spâlare a materialului fin din orizontul A şi depunerea acestuia în B. Capacitatea pentru apa relativ buna, 36% din greutatea solului. Ca proprietăţi chimice, solul acesta este în general slab acid, p H=5,7—6, pe alocurea este aproape neutru, p H=6,5. Solurile luate în cultura conţin circa -2-4% humus, cele necultivate conţin ceva mai mult. Este relativ sârac în azot şi fosfor, mai ales în azot. Are nevoie sâ i se dea m-i. ¡H aUUJRt «tffrf* Fig. 696 - Vârsta pădurilor ţârii. aceste elemente precum şi sâ i se neutralizeze şi aciditatea. Petru ridicarea fertilităţii acestui sol, se recomandă bălegar, îngrăşăminte chimice cu reăcţiune neutra sau bazică, calciu ori niărnâ, lucrări, plante potrivite. Căre din ăceste măsuri se vor ăplică, se poăte hotărî numai în urmă experienţelor în câmp pe ăcest tip de sol şi în diferite regiuni. Lucrat bine şi menţinut ca stare de aprovizionare chimica, pe solul acesta pot reuşi mai toate plantele de cultura, în special : grâu, porumb, sfecla, tutun, trifoi, etc. v. Sol, Tip de sol. Amil. Vas. PĂDURĂRIT - Plata pentru paza pădurii sau taxa asupra pădurii. v PĂDUREŢ - Bot. - Toţi pueţii şi lăstarii de pomi ieşiţi şi prăsiţi din sâmburi, fie ei proveniţi dela specii sălbatece sau altoite şi care dau fructe : mere, pere, d^ calitate mai rea decât a acelora din care provin. Pueţii se utilizeazâ ca poxtcdtoi v. ac. PADUROHIU - Bot. - Sin. Melampyrum arvense, condroniu — v. ac. PADUS - Bot. Sin. mălin - v. ac. PAE - Sin. peñe - v. ac. PAEDATROPHIE - Med. Sin. tabes - v. ac. - meseraica. PAEDERIA - Bot. - Gen din Rubiaceae cuprinzând arbuşti urcători, deobiceiu fetizi, cu ramuri subţiri şi flexibile, flori hermafrodite poligame, de tip 4 sau 6, fruct mai mult sau mai puţin comprimat cu un număr oarecare de nucule monosperme înconjurate de un înveliş turtit şi eliptic. Specia P. foetida are proprietăţi antipi-retice, diuretice, calmante. PAEDIATRIE - Med. - Specialitate din medicina care se ocupa cu boalele de copii. PAEDOGENEZA - Zool. - însuşirea unor animale de a produce oua sau progenitura înainte de a ii capatat caracterele PÉÉÉÍT!* «Bf IttU fij > ■■ *: swwjk. , |||Íll|®|ÍI¡:ÍÍÍ¡l¡ Sí*IÍP •í'sCJÜcsi ţ.:.’.C«3TîîŞj a**4* '' w 9.9 s s , s '-M ' J fflMflBâ PMiBiSEgattiiil iftav i tuu a Fig. 697 - Producţia şi consumul de lemn în Europa. adultului. Larva de Amblystomus este un exemplu clasic de p. Deasemeni unele insecte vecine cu Cecidomiile. PAEONIA - Bot. - Planta erbacee din farn. Ranunculaceae, cu frunze 1—2 iernate, florile mari, petale roşii, lungi cam de 6 cm., împreuna cu caliciul aproape subrotunde ; fructe compuse din 2—5 io-licule mari, polisperme, îndesuit tomen- PAG - PAGUBĂ 408 toQse. Are câteva specii; P. tenuifolia, P. officinalis v. bujor, şi P. Internata. PAG - Zoot. - Se spune în Moldova, Bucovina şi Banat despre caii sau cornutele de culoare închisa, ţintatâ cu pete mari, albe. PAGELLUS - Zool. - Gen de peşti osoşi Acanthopterigieni, din iam. Sparideae, lipsiţi de canini. Se cunosc şapte specii, din care doua mai însemnate : P. erythrinus, cu corp oval, lung pând la 50 cm., spatele roşu, laturile spălăcite, pântecele roz, trăind în Mediterana şi P. centrodontus, cu corpul cenuşiu, pe dos roşcat, cu ochii cât o treime a capului, de unde şi denumirea ce i se da de ochi-mari. Trâeşte prin Atlantic şi Marea Nordului, carnea sa fiind comestibila mai a-les iarna. PAGOSCOP - Meteor - Instrument de meteorologie contruit pe principiul psy-chrometrului — v. ac. şi cu rostul de a da mmm mm mr: ,hm nmssm im imm mtmm tm mm m »1 m mmm*1 Fig. 698 - Exportul de cherestea al României. indicaţiuni asupra eventualităţii îngheţului peste noapte sau a doua zi. P. se compune dintr'un termometru uscat şi unul umed, fixate pe o tableta de zinc lăcuit. Intre cele doua termometre se găseşte un tablou constituit dintr'o serie de linii orizontale echidistante, fiecare corespunzând unui grad termometic, notat pe extremitate. Sus sunt reprezentate pe un arc de cerc gradele termometmlui umed în faţa cârora se mişca un indicator. Porţiunea de cadran pe care sunt trase liniile orizontale este divizata în trei zone : roşie, galbena şi verde. Observaţiile se fac seara, aşezând aparatul la umbra cam la 0,60 m. înălţime delă pământ. Peste ju-mâtate ora, se citeşte termometrul umed, se aduce acul pe cifra corespunzătoare de pe arcul de cerc, se ia temperatura a-ratatâ de termometrul uscat şi căutam punctul în care linia orizontală corespunzătoare intersectează acul. Dacă această intersecţie cade în zona verde, nu este primejdie de îngheţ; dacă se găseşte pe m IEI KÍ Rit» ' ! NOftUU â BfflESTM B£ ţâS*®â8g ¡«Mi WiifTf t mm u H n k U mm®, i im%m m iâ h&ssst& .íSWfMKWEEXmTáyaBIgWK^áSI.'tó ;#®W£ SE aa Pin««»«* KBK OS M «8B(8, Fig. 689 - România pe piaţa mondială a cherestelei. roşu ne aşteptăm la brumă, iar pe galben avem dubiu. PAGRUS - Zool. - Gen de peşti osoşi Acanthopterigieni din fam. Sparideae, cu canini conici şi molari mici aşezaţi pe două rânduri. P. vulgaris are spatele roşcat, laturile argintate şi poate atinge 8 kgr. în greutate deşi nu creşte mai lurg de 40 cm. se hrăneşte cu alge şi scoici. PAGUBĂ - Drept - E un principiu că oricine aduce cuiva o p. o daună, trebue să-l despăgubească. P. poate fi morala sau materială. In ambele cazuri prejudiciul se repară prin bani. P. mai poate fi şi socială — ex. când un primar ar falsifica actul de naştere al cuiva. Daunele — v. ac. cuprind atât pierderea suferita de partea lezată cât şi beneficiul de care ea a fost lipsită. Ele pot fi cauzate de un fapt negativ — culpa in omitiendo — sau de un fapt pozitiv - culpa in comlttendo. îndeplinirea unui ordin superior sau a unei dispozi- 409 PAGURIDAE - PĂIANJENI ţiuni legale nu poate da naştere la o p. •după cum nici exercitarea unui drept legitim. PAGURIDAE - Zool. - Familie de Crusta-ceae decapode a căror abdomen nu este învelit în crustă ci rămâne în afară, apoi se vâră în scoici deşarte de melci şi se •apără contra duşmanilor. Trăesc în apele mărilor. Genul cel mai răspândit este Pagurus. PAIANTA - Constr. rur. - Este o construcţie de ziduri uşoară în care se combină lemnăria cu cărămidă, cu pământ sau tencuială pe şipci. Scheletul de susţinere al construcţiei e făcut din lemn, Fig. 700 - Profil de pământ de pădure. — stâlpi, grinzi, contrafise — Intre stâlpi se zideşte cu cărămidă. Peste tot se ten-cueşte, sau peste . stâlpi se prind şipci. Intre şipci se pune pământ frământat şi peste şipci se tencueşte cu pământ. Astăzi se găsesc diferite materiale cu care se acoperă acest schelet de lemn şi iormează peretele construcţiei: solomit — un fel de trestie legată strâns cu sârmă stabilii — un fel de tălaş de lemn îmbibat cu ipsos. FL Stâne. PÂIANJENI - Zool. - Araneidae. Ordin din clasa Arahnideior caracterizat prin corpul divizat în două : cefalothorace şi abdomen, ambele lipsite de inele şi reunite printr'un pedicul subţire ; chelicere în formă de cârlig, veninoase ; palpi ma-xilari asemănători picioarelor; 8 ochi simpli, dispuşi variat în raport cu regimul păianjenului. Chelicerele închid câte o mică glandă care se deschide la extremitatea cârligului şi varsă în muşcătură un lichid acid. Acesta paralizează prada, imobilizând-o. Abdomenul este moale şi Fig. 701 - Pagelus. umflat; în el se deschid orificiile trahe-elor sau plămânilor. La extremitatea lor se găsesc filierele, două-trei perechi de cpendici mici, constituiţi din două-trei articule şi a căror extremitate este ciuruită în numeroase puncte care corespund porilor excretori ai unui număr egal de glande. Fiecare filieră poate avea peste 1000 orificii. Glandele produc un lichid vâscos. Acesta se solidifică la aer pentru a forma firul; filierele dau — după cum sunt apropiate sau depărtate — unul ¿au mai multe fire, care pot servi la trei scopuri principale : a - Femela, la toţi p., filează un cuibar oviger unde îşi închide ouăle. b - Firul serveşte la locomoţie; când p. sunt neliniştiţi încep sa scoată firul ; îl fixează de ■ punctul unde se găsesc şi se lasă s ă cadă alungind mereu firul; o-dată trecută primejdia p. se ridică dea-lungul firului depâţiândiu-1 între picioare. Alţi p. au un procedeu mult mai curios de locomoţie cu ajutorul unor fire deosebite. Adesea, pri-m â v a r a şi Fig. 702 - Pagoscop. PĂIANJENI toamna, In zilele liniştite, inimoase apar in drumul nostru, nenumărate lire. Ele nu servesc la captura insectelor ci aparţin unor p. călători care nu-şi iac cuib, cum ar ii Thomlsus şi Epeiia. Acestea secretă un tir foarte lung la extremitatea căruia sta suspendat p* Neprinse de • nimic i i r e 1 e sunt luate de cel mai uşor vânt, târând după ele p. care - la extremitatea lor -stau cu iaţa spre pământ în periectâ nemişcare. Astfel migrează până ce întâlnesc un obstacol oaieca-re. Dacă a-cesta nu convine p., el repetă manevra, putând migra astfel mai mulţi km. Când vrea sâ-şi întrerupă călătoria, p. se urcă pe fir, îl face ghem între picioare şi se lasă apoi să cadă - Fig. 704 - Păianjen cu cruce ţesându-şi pânza prin propria sa greutate - firul servindu-i drept paraşută. c - Firul, însfârşit serveşte p. ca sâ-şi facă pânza, de aspect foarte variabil : simplă căptuşeală a unui cuib ; verticale şi formate din o serie de fire concentrice şi alta radiarâ sau verticale şi formate din filamente neregulat dispuse ; în sfârşit orizontale, păroase şi prelungindu-se la una din extremităţi cu un sac unde sta p.: cazul p. este — azi — cunoscut. Bunăoară Epeira — p. cu cruce — fixeaza mai întâiu, un prim fir orizontal. Dacă cele două puncte de suspensie a firului îi sunt accesibile, p. fixeaza primul capăt de unul din ele şi — fără a-1 scăpa — se duce la celălalt punct unde fixează al doilea capăt. Dacă al doilea punct este inaccesibil, p. se lasă pe lir şi oscilează pendular până ce atinge fie al doilea punict însuşi, fie un punct dala care poate ajunge până la ell Firul este astfel întins şi fixat. Al doilea iii îl trage perpendicular pe primul : îl leagă mai întâiu de mijlocul firului întins şi se leagănă pe extre-m i t a t e a sa până izbuteşte să o prindă de ceva — ca şi în cazul precedent. Următoarele 4 fire sunt ipotenuzele triun-ghiurilor drep-tunghii construite pe primele două fire. Cadrul pânzei este astfel tras şi p. întinde apoi firele iadiare şi, în cele din urmă, pe cele circulare care formează — în fapt — o spirală. Deobiceiu firul este tras cu ajutorul picioarelor posterioare terminate cu ghia-re pectinate şi cu un fel de periuţe care îndreaptă şi netezesc firul. Când o muscă este prinsă în pânsa p.f acesta se repede asuprâ-i şi o devorează pe loc dacă este prea înfometat. De cele mai multe ori însă, o îmbrobodeşte intr'o gogoaşe de fire şi o duce în culcuşul său spre a o mânca în linişte după ce, în prealabil, o zdrobeşte şi o moaie cu salivă. Dacă îi pică în plasă o viespe, p. — rieputând-o stăpâni, o eliberează tăind firele în care s'a încurcat. S'a încercat, de multă vreme, să se folosească în ţesătorie firele de p. Ele au însuşiri similare cu cele de mătase, fiind mult mai fine însă. Unele încercări au a-vut chiar o foarte bună reuşită; Alcide d'Orbigny a purtat multa vreme pantaloni confecţionaţi din fire de p. america- j Fig. 705 - Pânza păianjenului cu cruce. 411 pAianjenf ni. Practic însă, o industrie adevărata — în mare — nu este posibila. P., nutrindu-se cu prada vie nu pot fi crescuţi în captivitate ; le-ar trebui deasemeni celule separate fiecăruia, căci doi p* când se întâlnesc se omoarâ reciproc; însfârşit un p. la grosime de fir egala, nu poate da decât 250 m. pe an, pe când viermele de mâtase da 600 m., astfel ca producţia Sn greutate a unui vierme este cam de 6 ori mai mare decât a unui p. Acuplarea p. este primejdioasa pentru bârbâtuş care — mai mic şi mai slab — esie adesea omorât şi mâncat de femela ca o simpla musca. Se cunosc peste ¿500 specii de p., grupaţi în doua subordine : 1 - Cu patru plămâni, trăind prin ţările calde, în crăpături, gâuri făcute în pământ, sub pietre, etc. bunăoară mygaia — v. ac. 2 - Cu doi plâmâni, a : sedentari, bunăoară Epeira, Pholcus, Segestris : Argyro-netta ; b : vagabonzi, de ex. Philodromus Thomisus, Lycosa, Tarentula, Latrodectus. Vulgar, sunt numiţi p. şi alte numeroase arahnidae, în special dintre acarieni — v ac. — Med. — Credinţa populară afirmă că unii p. ar fi veninoşi ,deşi majoritatea entomologilor şi arahnologilor susţin contrariul. Se pare, totuşi, că muşcătura unor specii mări din tetrăpulmonăte ăr puteă pri-cinui accidente locăle destul de serioase Fig. 706 - Pqianjen de câmp - coelotes átropos - şi chiar febră la oameni şi animalele mari, mortale uneori. Tarentula catifelată — Lycosa Tarentula — care se întâlneşte în toată Italia centrală şi meridională, dar mai ales în Apulia, în jurul Torentului, ar pricinui turburări nervoase grave cunoscute sub numele de tarentism. Indivizii muşcaţi s'ar deda la tot felul de extravaganţe ; cântă, râd, suspină, gem, tremură, au palpitaţii, insomnii, nu suferă culorile alb şi negru, bucurându-se la vederea roşului sau ver-deliii, simptome care — manifestându-se separat sau combinat — dovedesc pre- zenţa unei excitaţii mintale morbide. Pentru a vindeca bolnavul ar fi nevoie sâ i se cânte diferite arii, cele mai indicate fiind Pastorala şi Tarantela, la: auzul cărora bolnavul dansează până ce cade de oboseală. Atunci este culcat, iar a doua zi se trezeşte vindecat. Nu mai e nevoe să stăruim asupra rolului esenţial pe care imaginaţia şi superstiţia il joacă în desvoltarea acestei nevroze, fără îndoială de natură isterică, întrucât Fig. 707 - Partea din faţă a păianjenului, c : chelicere; pm : fălciâ m : călcâi masticatorâ pi, P2 : labe; g : ghiare. sunt experimentatori care au cpnstatat pe' ei înşişi inocuititatea muşcăturii de Ta-xentula. In Bolivia, sunt cunoscute sub numele indian de mico, nişte mici p. săritori -Dendryphantes noxiosus şi Dendiyphan-tes Sacci - a căror muşcătură or provocă moartea omului. Oricum, lo noi aceste specii nu trăesc, deci este exclusă orice primejdie din partea lor. Dintre speciile ce trăesc 1a noi : Te-generia domestica - p. domestic - Argyro-necta aquatica, p. ce-şi duce viaţa sub' apă într'un clopot plin cu aer, Segestria cellaria din pivniţi şi Epeira diadema - p. cu cruce, nu sunt primejdioşi. Ar fi să luăm în considerare, din acest punct de vedere, alte genuri care ar putea trăi şi ia noi în ţară cum sunt Atraxul şi Latro-dectul asupra cărora s'au emis însă părerile cele mai contradictorii. Atraxul robust, cu cefalo-toraxul negru strălucitor, cu 4 crăpături pulmonare, cu 2 ţepe^ veninoase, mobile vertical; îşi ţese pânza în formă de tunel. înţepăturile veniiioase 1 identificate sunt provocate de masculi. Latrodectul este negru pătat cu roşu, are 2 ţepe veninoase, mobile lateral; îşi ţese pânza prin colţurile întunecate, în grajduri, piviţiţe, camere şi adeseori în closete. înţepăturile sunt provocate totdeauna de femelă, care îşi otrăveşte chiar pe propriul său mascul. Simptomele ce apar după înţepătura acestor paianjeni sunt acelea de intoxi- PAIE 412 caţie grava, veritabila stare de colapsus, dispnee, sudori abundente, nelinişte, agitaţie. înţepătura de Atrax, fârâ durere şi lard reacţiune localâ, este însoţită de edem acut al pulmonului, cianoză, expec-tc raţie spumoasă, puls repede şi moale, vomitări, spasmul laringelui. Aceea de Latrodectus este din contră foarte dureroasă, atingând maximul la două ore după producere, scăzând după 8 ore, dar perzistând câteva zile, iradiind din punctul de înţepare, putând ii însoţită de semnele generale de mai sus. In ambele cazuri, un simptom iizic constant este contractura abdominală intensă. înţepătura Atraxului este de cele mai multe ori urmată de moartea în 15—30 ore. După lucrări recente, veninul acestor păianjeni ar conţine o neuroxină capabilă şi de coagularea sângelui. Musgrave crede că mărimea coagubilităţei se da-toreşte deshidratărei extreme determinate de venin. Tratament - Local : Comprese cu soluţie de permanganat de potasă 1 °/o ori de acid cromic 1 €/a, sau Dakin ; incizie sau scarificaţia înţepăturei. General : sângerare, opiacee pentru calmarea durerilor - clisme cu chloral -atropină contra spasmuui laringien, stimulante - cafea, cafeină, adrenalină, hi-pofiză - se va favoriza eliminarea otrăvei prin purgative ; cateterism uretreal în caz de retenţie urinară ; se va încălzi omul sau animalul prin cuverturi şi ceaiuri. P. şi pânza lor mai ales s'a bucurat şi de o altfel de reputaţie în medicină. Pânza era folosită sub formă de cata-plasmă, în tratamentul istoriei ; se extră-geau — prin distilare — picăturile de Montpellier suverane ca remediu în apo-plexie ; mai de curând au fost folosite, cu oarecare succes, în tratamentul febre-lor intermitente de tip cotidian sau terţiar, dar fără rezultat în celelalte cazuri; însfârşit sunt întrebuinţate — uneori — ca hemostatic al hemoragiilor capilare. Xcest obiceiu trebue combătut căci s'a stabilit probabilitatea oferită de acest produs de a servi ca receptacol pentru multe elemente infecţioase, şi mai ales pentru bacilul tetanosului. PAIE - Zoot Tulpinile plantelor păioa-se, în special' ale plantelor din familia Graimneae, după ce au fost despuiate de boabe. Rareori se foloseşte i cuvântul paiu - v. ac. - şi pentru tulpinilé leguminoaselor sau altor plante. , P. se folosesc în agricultură ¿a hrană pentru vite şi ca aşternut; în industrie au deasemeni diferite întrebuinţări. Din punct de vedere alimentar au d valoare mică: conţin un procent redus de materii azotoase şi o cantitate mare de celuloză, care le face greu digestibile. De obiceiu se dau la vite amestecate cu fân sau cu nutreţ verde. Adeseori intră în raţia alimentară sub formă de p. tocate — mă-runţite, - cari se amestecă cu substanţe concentrate ca de ex. făina de diferite grăunţe, sau cu sfeclă, lucernă verde, etc. Tocarea p. se face cu o maşină speciala. Date ca hrană vitelor trebuie să iie proaspete şi bine păstrate. P. vechi şi mucegăite pot îmbolnăvi animalele, iar la vacile în gestaţie provoacă adeseori avorturi. Compoziţia şi conţinutul procentual în substanţe nutritive la principalele p. reiese din următorul tablou - după O. Kellner: FELUL PAIELOR P. de ovăz............... P. de grâu de toamnă P. de orz de toamnă P. de orz de primăvară P. de secară de toamna Substanţa uscată j Materii nutritive brute Materii nutritive Valoare (valoare Albumină diges- Valoarea amidon digestibile complectă = 100) tibilă la 100 kg. Proteină Grăsime Extractive ! Celuloza Proteină Grăsime ! Extractive Celuloza ^ 1 brută brută fără Azot ¡ i brută brută fără Azot l 85.7 3,8 1,6 35,9 38,7 Î.3 0,5 16,5 20,3 43 i 17.0 1,0 85,7 3,0 1,2 35,9 40,8 0,2 0,4 13,3 20.4 32 --- 10,9 85,7 3,2 1,4 35,9 42,0 0,7 0,4 12,7 2i,o; 31 0,5 10,7 85,7 3,5 1,4 33,5 39,2 0,9 0,5 19,0 21,3 46 0,6 19,0 35,7 3,1 1,3 33,2 44,0 0.6 0,4 12,9 22,0' 30 0,4 10.6 1 1 Deducem din aceste date că cea mai mare valoare nutritivă o au p. de ovăz şi de orz, în special orzul de primăvară, şi în al doilea rând cele de grâu şi secară, In general p. cerealelor de primă- vară sunt mai hrănitoare decât ale cerealelor de toamnă. întrebuinţarea principală a p. este 3ub formă de aşternut la vite. Prin iorma şi composiţia lor, constituiesc un material 413 PÂINE ioarte bun pentru îmbibarea cu excrementele vitelor şi în special cu urina din grajd. Contribuie deci în cea mai mare măsură la formarea bălegarului, v. aşternut. - Ind. - Din p. se mai fac paioane, în-velitori conice care servesc la ambalajul sticlelor cu băuturi fine, rogojini - v. ac. - şi diferite împletituri - v. ac. PAINE - Ind. agr. - Cerealele pentru a putea servi, la hrana omului, pe lângă transformarea în făină mai trebue să su- Fig. 708 - Zdrobitor de paie. fere şi alte operaţiuni care au de scop să mărească digestibilitatea materiilor ce intră în copoziţia lor şi, mai ales, pe aceia a amidonului. Amidonul în starea în care el se găseşte în cereale sau în făina lor, este atacat foarte greu de sucurile digestive; pentru a-1 face mai di-gestibil se amestecă cu apă şi s© fierbe sau se coace. Această operaţiune transformă însă amidonul într'o masă compactă care se impregnează foarte greu cu sucurile digestive. Pentru a ajuta impregnarea amidonului cu sucurile digestive se transformă mai întâiu, coca sau aluatul într'o masă buretoasă cu ajutorul bioxidului de carbon produs prin fermentaţia alcoolică sau prin reacţiuni chimice şi numai după aceia se coace. Aluatul buretos, ~opt, constilue aşa dar pâinea, a cărei fabricaţie cuprinde următoarele trei operaţiuni: 1. frământarea pastei; 2. dospirea şi 3. coacerea. - v. panificaţie. 1. - Frământarea pastei se face cu mâna sau cu maşina, şi are de scop să hidrateze în întregime glutenul, pentru ca să obţinem o masă plastică omogenă şi aerată, care să permită drojdiei să se înmulţească. Frământarea se face a-mestecând făina cu 50—70 la sută apă călduţă, a cărei temperatură trebue să fie 25 grade C., vara şi 35 grade C., iarna. Odată cu apa se adaugă şi drojdia în proporţie de 500—600 de grame drojdie pentru 100 kgr. făină sau 3V2—4 kgr. aluat, dela o operaţie anterioară. Odată cu frământarea se adaugă şi cantitatea de sare necesară ca să o iacă mai gustoasă. Pasta astfel obţinută se bate bine, se rupe în bucăţi de mai multe ori ca să dispară cocoloaşele de iăină şi să se aerisească. Frământarea se întrerupe de îndată ce în masa pastei apar băşici pline cu aer. 2. - Dospirea se face în camere a căror temperatură nu trebue să fie mai mică de 200 C. şi are de scop fermentarea şi transformaiea zahărului din făină sau a celui ce rezultă din amidon, sub influenţa diastazei numită cerealin,. în alcool şi bioxid de carbon. Alcoolul şi bioxidul de carbon rezultat din dospire, transformă masa compactă a pastei într'o masă buretoasă. Aceasta se mai poate obţine şi cu următoarele a-mestecuri de săruri minerale: fosfat acid de calciu, bicarbonat de calciu clorură de potasiu - pulberea lui Liebig - sau carbonat de sodiu şi acid tartric ; sau numai cu carbonat de a-moniu. Aceste substanţe se bucură de proprietatea de a degaja sub influenţa apei şi a căl-durei, bioxid de carbon care transformă pasta într'o masă buretoasă. Pasta o-dată dospită, ce-iace are loc după 3-4 ore, se tae în bucăţi, se cântăreşte şi i se dă forma pe care o dorim. După ce aluatul a fost divizat în bucăţi, ne introduce în cuptor ca să se coacă. 3. - Coacerea se face în cuptoare încălzite la o temperatură de 200-300° C. In timpul coacerii substanţele proteice - şi în special albumina vegetală - se coagulează, glutenul îşi pierde elasticitatea, iar amidonul dela suprafaţă se transformă în dextrină şi glucoză. O parte din glucoză caramelizându-se din cauza temperaturei ridicate, colorează coaja în galben şi dă p. gustul plăcut şi mirosul aromatic, caracteristic. Tot din cauza temperaturei ridicate, alcoolul şi bioxidul de carbon, rezultat în timpul dospirei, se degajă şi măreşte porozita- Fig. 709 - Paion. IPAlNE 414 tea aluatului. Coacerea durează 50-80 de .minute pentru pâinile pânâ la un kg. ş IV2 ore pentru cele de 5 kg. Pentru a /o •/a Apă............. 03.00 ■Î 33.00 43.00 Substanţe proteice....... 6,40 7.40 8.40 Materii grase......... 0.50 1,00 î. 50 Extractive neazotate...... 41.00 48,00 55.00 Zahăr ............ 2.00 2.75 4.50 Celuloză........... 0.30 0.75 1,20 Cenuşă ........... 0.80 1,15 1.50 Tipuri de pâine alba - franzele de lux - fabricate în România 415 PÂINEA PEŞTELUI - PAIt? din p. se datoresc unor bacterii ce se grămădesc în anumite centre pe materiile azotate. P. puţin crescută se datoreşte fainei sâ-xace in giuten sau faptului că a stat prea mult înainte de a ii coapta şi din cauza aceasta a pierdut bioxidul de carbon, sau pasta a fost pâstratâ la căldură prea mare, sau cuptorul n'a fost destul de cald. Dungile apoase din p. se datoresc făinei stricate sau pastei prea apoase şi prea puţin frământată. Coaja lipicioasă şi mucigaiul din p. se datoresc deasemenea unei cantităţi prea mari de apă sau temperaturei prea mici din cuptor. Când coaja e separată de miez, cuptorul a fost ars prea tare. Găurile mari din miez se formează din cauză că dospirea n'a fost complectă. Prin conservare mai îndelungată, p. pierde din apa pe care o conţine, iar gustul se schimbă şi devine neplăcut. Păstrate? într'un loc umed şi neventilat p. muce-gâieşte şi se colorează în alb — Mucor mucedo — sau se pătează cu pete negre — Bhizopus nigrlcans — verzi — Peni* ciliium glaucum — roşii, etc. Analiza p. se face după aceleaşi metode ca şi la făină; determinările mai obişnuite fiind: apa, cenuşa şi aciditatea. Preparate microscopice din p. nu se iac din cauză că materiile ce intră în compoziţia făinei au suferit transformări, care îngreunează observaţiile microscopice. Apa se determină, luând 5—10 gr. fâ-lâmituri din diferite părţi ale p. şi us-cându-le întâiu la 40° şi după aceia pulverizându-le la 105°. Procentul de apa nu trebue sâ treacă peste 34°/o. Cenuşa se determina incinerând 5—10 gr. p. după metoda obişnuita. Se analizează mai departe, pentru a urmări adaosul de alaun, sulfat de cupru, carbonat de bariu, clorura de sodiu, etc. şi dacă proporţia aflata întrece limitele normale. Procentul de cenuşa din p. dupâce s'a scăzut clorura de sodiu nu trebue sâ treaâ peste 2°/o, la pâinea de grâu şi peste 2,5°/o la cea de secara. Aciditatea se dozează făcând un terciu din 50 gr. miez de pâine şi 200 cc. de apa şi dupâ aceia, se titrează cu o soluţie n/4 de hidroxid de sodiu, folosind fenol-italeina ca indicator. Aciditatea se exprima în cmc. de soluţie normala întrebuinţaţi la titrarea a 100 gr. p. şi nu trebue sa treacă peste 3-5 cc. soluţie normală. I. Dobr. PAINEA-PEŞTELUI - Bot. - Sin. Anemone ranunculoides, pâstiţâ - v. ac. PĂINGÂU - Bot. - Sin. Nigella damas-cena, chica-voinicului - v. ac. PJUNGINEL - Bot. - Sin. Antherictim ra-mosum, Uliuţâ - v. ac. PAINIŞOARE - Bot. ~ Sin. Bureţi-roşii, b. de spini, Busulla lepida, ciupercă comestibilă din fam. AgaTicaceae, pălăria cărnoasă, compactă, convexă, apoi plană şi, puţin deprimată, la centru pulverulentă, de o culoare roşie-viokrcee prin uscăciune se crapă adesea; lamele alburii sau gălbui sunt . egale, rotunziie, groase şi destul de dese; piciorul plin, neted este alb sau rozeu. Această excelentă ciupercă comestibilă are carnea compactă, fragilă, cu un gust dulce şi miros plăcut. Creşte pe pământ, prin pădurile de stejar şi fag ; vara şi toamna. - schematic - sc : sclerenchim în care se vede un rând de fascicole libero-lem-noase; pc : parenchim clorofilian; c : pa-renchim cortical cu fascicule libero-lem-noase; f : fascicole libero-lemnoase; g : golul paiului. PĂIŞ-DULCE - Bot. - Sin. Bărboasă - v. ac. PĂIŞIŢĂ - Bot. Nardus stricta. Sin. ţâ-poşicâ - v. ac. PAIU - Fit. - Sin. culm. Se spune în special la tulpina plantelor cereale-pâioase. P. este compus din segmente sau articulaţii goale înăuntru, numite internoduri -v. ac. care sunt legate între ele prin noduri - v. ac. Internodul dela baza şi vârful pâlniei sub spic pot fi pline. Sunt şi plante pâioase cu p. plin - unele varietăţi de arnăut, etc. P. la cerealele pâioase are 4-8 internoduri. Golul p. pe lângă realizarea economiei de material, aduce şi putere de rezistenţă întocmai dupa cum în construcţii sunt admişi stâlpii de metal găuriţi — goi — la mijloc care au aceiaşi rezistenţă ca şi stâlpii masivi — plini — în plus oferâ elasticitate mai PĂIUŞC - PALADIUM 416 mare decât aceştia. Internodurile p. sunt de forma aproape cilindrica. Primul inter-nod de jos are pereţii foarte îngroşaţi, încât lacuna sau golul paiului este foarte redus, sau câte odatd este chiar plin. Acest mternod este adesea îngenunchiat — geniculat. Al doilea internod are şi el* pereţi groşi însâ ceva mai subţiri ca la primul internod. Celelalte internoduri au pereţii mai subţiri şi sunt mai bombate, mai voluminoase la mijloc decât la extremităţi, în vederea elasticităţii. Ultimul internod — lângă spic — se numeşte pâlnie şi este construit în vederea elasticităţii căci permite balansarea spicului în timpul vântului. P. are următoarea structură : la exterior epiderma formată din celule impregnate cu silice şi presărată de stomate, urmează un ţesut întrerupt cu rol de asimilaţie, dispus în insule clo-rofiliene numit parenchim, sub care se găseşte ţesutul cu rol mecanic care dă rezistenţă p. cu celule care au lumenul foarte mic, deci pereţii foarte groşi, numit sclerenchim - hipoderma. Schlerenchi-mul ocupă şi spaţiile dintre insulele clo-rofiliene, dând astfel aspectul unor coaste. Dela schlerenchim spre interior urmează un ţesut conjunctiv - parenchim cortical. Sub epidermă, la cerealele cu p. gol, şi întrerupând brâul schlerenchimatic, se află diseminat un rând de fascicole libero — lemnoase — extern. încă un asemenea rând de fascicole — intern se găseşte şi în ţesutul conjunctiv. Sunt soiuri de cereale care au în parenchim 2—3 rânduri de fascicole libero-lemnoase. Toate aceste fascicole sunt îmbrăcate cu o armură de schlerenchim care le consolidează şi sunt dispuse concentric. Aceste fascicole sunt mai bine desvoltate în partea dinspre interior a p. căruia îi măreşte rezistenţa la cădere. Cerealele cu p. plin au fascicole libero-lemnoase răspândite şi în parenchimul medular. Felul cum sunt dispuse internodurile, — jos mai scurte — felul cum variază ca număr, felul de aşezare al schlerenchi-mului şi modul cum se împletesc fascicolele libero-lemnoase în noduri, dau rezistenţă p. Ţesutul asimilator este dispus sub epidermă în zone — insule — şi este mai puţin desvoltat în partea de jos a p. căci lumina şi aerul sunt în cantitate mai mică decât în partea superioară a p. unde fiind lumină şi aer mai mult şi ţesutul asimilator este mai desvoltat. Schle-renchimul este mai desvoltat la baza p. şi mai redus către vârf. Felul cum se des-voltă p. v. împâeie. Acesta este constituţia la p. de ce-reale-păioase. Porumbul are structura puţin diferită. Funcţiunile p. su$t : susţine şi ridica aparatul foliar şi fructul spre a le expune cât mai bine luminii şi căldurii; conduce seva la frunze — datorită presiunei osmotice, transpiraţiei şi capilarităţii ; asimilează cu ajutorul clorofiliei; respiră ca tcate organele plantei ; transpira; depozitează substanţe de rezervă, v. Cădere, Cereale, Impâere, v. paie. Amil. Vas. PĂIUŞ - Bot. - Sin. Iarba-bălţei, Pipi-riguţă, Târsoacă, Aira caespitosa - Sin. Deschampsia caespitosa, plantă erbacee din fam. Gramineae, cu rizom cespi-îos, formâncţ o tufă voluminoasă, fără sto-loni, frunzele plane, aspre pe deasupra ; spiculele cu 2—3 flori, de ordinar violacee, sunt dispuse în mari panicule piramidale. Creşte prin livezi, locuri umede şi prin păduri — Iunie-Iulie. i Tot denumirea de p. o au : Festuca ovina - v. ac ; Agostis alba - Sin. Iarba câmpului - v. ac. şi Stipa capillata sau penata - Sin. Nâgarâ - v. ăc.; p. roşu este denumirea populară a lui Festuca rubra - v. ac. PAIUŞCĂ - Bot. - Festuca pseudovina* mică plantă ierboasă din fam. Gramineae; rădăcina fibroasă, tulpina subţire; spicule mici cu 4-5 flori, formează o mică paniculă oval-obiongă. Creşte pe câmpuri, coaste ierboase, în regiunea inferioară. Mai-Iulie. PAJIŞTE - Loc acoperit cu un covor de verdeaţă; poiană acoperită cu iarbă scurtă. PAJURA - Zool. - Sin. gripşor. Aquilla imperialis o mare pasăre răpitoare din fam. Falconide, brună, cu vârful penelor de pe ceafă de culoare mai deschisă, iar coada surie cu fâşii înguste, la vârf neagră. Puii sunt negri-gălbinii, cu pete întunecate ; nasul acoperit cu pene negre ; deschizăturile nărilor au o poziţie transversală. Lungimea totală 80-86 cm., lungimea aripilor 60-63 cm. ; lungimea cozii 27-29 cm. E pasăre staţionară prin pădurile noastre. PALĂ - Fân - Cantitatea de furaj - fân, paie - care se poate lua dintr'o dată pe coarnele furcii ; sau strat, pătură de fân. PALADIUM - Chim. - Metal preţios, greu de găsit izolat, însă întâlnindu-se asociat cu platina, iridiul şi uneori cu aurul. Se scoate din minele de platină din Urali şi separaţiunea sa se face greu din pricina, complexităţii minereului şi a similitudinii unora dintre însuşirile acestor metale. Preţul lor fiind destul de ridicat însă, se pot întrebuinţa ,rentabil, reactivi mai costisitori decât cei întrebuinţaţi deobicei în metalurgie. E un metal alb, asemănător platinei j se topeşte la 1500°; greutatea specifică 11,4. Nu se alterează în aer, la temperatura obişnuită, dar se oxidează la cald. 417 PALAMIDA-PALAMIDA DE BALTA E atacat de aproape toţi metalcizii, mai puţin atacat de acizii sulfuric şi clorhi-dric, uşor atacat de acidul azotic şi mai ales de apa regala. Se aliazâ cu metalele şi da cu hidrogenul un compus cu formula Pd2 H, uşor disociabil la căldură. Cu staniul - cositorul - da un corp bine definit, cristalizabil, cu formula P¿3 Sn2. Are doi oxizi : Pd2 0 obţinut prin calcina-rea azotatului de paladiu sau prin precipitare, cu ajutorul carbonatului de sodiu, a unei sari de paladiu; Pd O, mai puţin cunoscut, se capâtâ precipitând o sare de paladiu cu ajutorul carbonatului de potasiu. Cu acizii halogenilor dâ săruri. Sulfatul - SO4 Pd2 H2 O - şi azotatul -(NO3) 2 Pdn H2 O de paladiu sunt nestabili. P. are puţine întrebuinţări din pricina rarităţii şi alterabilităţii săle. Fig. 712 - Palămidă. PĂLĂMIDĂ - Bot. - Sin. Centaurea sol-siitialis, Scai galben« - v. ac. sau Cra-puşnic. Scaiete -Cirsium arvense, plantă; erbacee din fam. Compositae, tulpina aproape glabră, ramificată, are frunze numeroase; frunzele puţin decurente, oblong-lanceolate, spino s-cili ate, întregi sau sinuat-penati partite. Florile dioice, liliachii rar albe, sunt dispuse în mici capitule ovale, formând o paniculă corim-biformă, involucrul imbricat, format din foliole ţepoase ; fructele achene oblonge, comprimate, glabre, cu un papus plumos. Creşte prin semănaturi, pe lângă drumuri - Iunie - August. PĂLĂMID - Piscic - Pelamys sarda -Peşte de mare asemănător lacherdei, cu corpul îndesat, gros. Prima aripioară dorsală formată din 5 spini este înaltă; a doua are un spin şi 12 raze moi. Are nuanţe lucioase, spatele albastru-metalic, pântecele alb argintiu; laturile corpului cu benzi brune orizontale. Se pescueşte cu momeli; carnea ei este puţin delicată, iar icrele se zice că ar fi vătămătoare sănătăţii. Trăeşte pe coastele Mediteranei şi ale Atlanticului. PÂLÂMIDA DE BALT - Piscic - Gaste-rosteus platygaster - Kesler - Mic peşte din fam. Gasterosteideae. Corpul mic, cu o zugrumătură în formă de gât aparenţa între cap şi torace şi cu un peduncul caudal prelungit şi foarte subţire. înaintea aripelor dorsale 9-10 spini liberi ; dorsala şi anala de regula cu 7 radii moi - 7-8 dorsale şi 6-7 anale. Spinii ventrali relativ groşi şi dinţaţi pe marginile lor. Corpul acoperit pe laturi cu câte 29-30 plăci osoase, din care primele ceva mai mari şi apropiate între ele, iar celelalte din ce în ce mai mici, îndepărtate una de alta şi ascunse în piele, astfel că abia se pot recunoaşte. Pedunculul caudal neted fârâ cele doua carene laterale. Discul ventral lung şi lat ajungând până la deschiderea anala. Aripioara caudală rotundă. Specia a fost descoperita în 1859 de ihtiologul rus Kessler între algele din portul Odesa. In 1870, Iacowlew, studiind peştii dela gurile Volgăi, descoperă şi el două varietăţi noui şi anume: gasterosteus platygaster var. Kessleri, g. platygaster var. niger şi alte câteva specii. Lungimea corpului este în jurul a 40 mm.; înălţimea 6-7 mm. culoarea generală a corpului pe spinare şi pe laturi este brună-verzie marmorată, pe partea ventrală este gălbuie sau chiar albă-argintie. Linia laterală deschisă porneşte dela marginea ochiului şi merge aproape de jumătatea corpului până la mijlocul inserţiunii cau-dalei. Specia se găseşte aproape în toate apele noastre dulci din regiunea câmpiei şi a colinelor şi mai cu seamă prin bălţi, heleştee şi jepcile de inundaţie sau mlaştinile formate din ploi. In bălţile Deltei este foarte abundentă. In lacul Razelm nu se găseşte decât în părţile cu apă mai dulce ; în mare nu se găseşte. Trăeşte de preferinţă în apele cât se poate mai puţin adânci şi cu multă vegetaţiune în ele. Pe la marginile bălţilor, în şanţuri, în jepcile rămase în urma inundaţiilor, în heleştee, etc., acolo îşi găsesc cele mai Fig. 713 - Pâlâmida de balta. bune condiţiuni de existenţă. In bălţile deltei Dunării tot pe lângă stufişul din apropierea malurilor sau gropile rămase cu puţină apă pe la marginea bălţilor, după retragerea apelor, ~ acolo se găsesc în foarte mari cantităţi împreună cu o specie mică de Gobius, cu Svârluga şi cu Umbra Krammeri. Icrele le leapădă pe la finele lui Martie-Aprilie, făcând un fel de cuib din fire de plante şi îşi păzesc singuri ouăle până la desvoltarea lor. In Dobrogea i se mai spune palamidâ sălbatecă; în Moldova peşte ţigănesc; 27 PĂLĂRIA CUCULUI - PALEONTOLOGIE 418 pe alocuri, sbors, moş, pietroşel şi ghel-mes sau ghelciu. După Gr. Antipa. PĂLĂRIA-CUCULUI - Bot. - Sin. Dedân-sele, Pliscariţă, Preboi, Sovâri, Germani-cum phacum; plantă erbacee din fam. Geraniaceae, rizom gros; tulpina simpla sau bifurcată ; frunzele palmatilobate, cu 5-7 lobi romboidali, florile destul de mari,* sunt roşii-brun— şi violet închise, petalele plane, puţin recurbate, scurt un-ghiulate şi puţin mai lungi decât caliciul ; pedunculele cu câte 2 flori. Creşte prin fâneţele şi poienile din pădurile umbroase. Mai-Iunie. Poporul român din Bucovina zice, câ aceasta planta este bună pentru boala numită „de-dânsele". PĂLĂRIA-ŞARPELUI - Bot. - Corpinus picaceus, ciupercă cu miros urât din fam. Agaricaceae, pălăria neagră ca funinginea, împestriţată cu squame albe, este aproae membranoasă, oval-campa-nulată, la urmă cu marginile ridicate în sus ; lamele negrii-cenuşii, libere, ventri-coase, cu sporii elipsoizi; piciorul alb, glabru, fistulos, fragil, îngustat spre partea superioară, bulbos spre partea inferioară. Creşte pe pământ în locuri um- asi cp sie Cr Fig. 714-Partea anterioară a unui schelet de rechin. Cr - craniul; Or - orbita ; N -capsula nazală ; p - palatinul; cm - car-tilagiul Meckel ; Hm - hyomandibule ; b'-b" - arcuri branchiale ; hy - hyoida ; an - arcuri neurale. broase din livezi şi păduri : vara şi toamna. PALAT - Bot. - Palatum - ridicătură de pe buza inferioară a Scrophulaiiaceelor şi a Labiatelor, care închide mai mult sau mai puţin intrarea spre porţiunea tu-buloasă a floarei. Ex. buza inferioară a floarei la Antirrhinum. — Anat. - închidere orizontala care desparte gura de fosele nazale şi formează deci plafonul cavităţii bucale ; este esenţial constituită de o închidere osoasă formată de premaxilare, maxilare şi oasele palatine şi îmbrăcate pe ambele teţe de o mucoasă. Spre extremitatea posterioară p. devine cărnos şi se continuă cu valul palatin. Au p., chelo-nienii, crocodilienii, pâsârile, mamiferele. La grupele inferioare conductele nărilor trec direct în cavitatea bucală, în timp ce la grupele enumerate fosele nazale sunt în legătură numai cu faringele. — Med. - P. poate prezenta anomalii sau deformaţiuni congenitale dintre care cele mai întâlnite sunt forma ogivală, perforaţiile şi secţionarea boitei p. sau a vălului palatin ; ele coincid adesea cu botul de iepure şi pot fi vindecate prin reunirea marginilor - staphilorafie - sau obturând deschiderea cu ajutorul un n proteze. P. este adesea sediul unor inflamaţii consecutive unei stomatite sau determinată dş o arsură. In aqeastă regiune se observă şi prima erupţie a rugeo-lei - pojarului - adesea cu două zile mai înainte decât pe conjudtive sau pe spate. j P. poate fi, ca şi maxilarul inferior, sediul unei osteoperiostite, uneori de origină traumatică dar - mai frecvent - consecinţa unei carii dentare. : Abcesul, în loc să se deschidă la nivelul dintelui, se difuzează pe sub mucoase până în dreptul p. O puncţie este de cele mai multe cri suficientă pentru vindecare, dar poate pricinui şi o fistulă interminabilă. PALATINE - Anat. - Sunt două oase simetrice care fac parte din scheletul maxilarului superior la toate vertebratele. Ţin de scheletul visceral. Se individualizează la cei mai mulţi peşti şi devin oase distincte pe care le găsim la toate vertebratele ; dar aproape pretutindeni p. primordiale intră în conexiune cu oasele membranei desvoltate în dei* mă care se sudează cu ele şi contribue la formarea p. definitive din scheletul adulţilor. La om, fiecare palatin este format din regiunea posterioară a boitei palatine o-soase, şi o ramură ascendentă contribuind la formarea pereţilor foselor na-zile şi terminându-se prin o mică lamela erbitară făcând parte din peretele orbitei. PALATITA - Med. Vet. - Sin. zâmbre. -v. ac. PĂLCIANĂ - Bot. - Anthoxanthum odo-ratum v. viţelar. PALEONTOLOGIE. Studiul organismelor, plante şi animale, care au trăit pe pământ înainte de epoca istorică. Sunt cunoscute prin resturile petrificóte, fosile, în straturile terestre. P. este legată de Botanică, Zoologie şi Biologie. Paleontologul, comparând materialul găsit cu ceeace îi oferă natura vie, isbuteşte a-desea să reconstituie o fiinţă dispărută şi organizarea ei. Examinarea unei scoici îi îngăduie să recunoască grupa de moluşte căreia aparţine, examenul unui din- 419 PALEOTHERIUM-PALINGENIA ie este de multe ori suficient pentru a determina locul sistematic al unui mami-1er, prin aplicarea legii corespondenţei formelor a lui Cuvier. O secţiune prin o fosila vegetala ne ajuta sa recunoaştem daca avem de a face cu o criptogamă, o -gimnospermă sau o angiospermă. P.f deci, studiază nu numai fiinţele dispărute ci şi raporturile lor cu formele vii. P. ne-a fâcut sa cunoaştem nu numai fiinţele asemănătoare acelora care trăesc astăzi, ci şi pe acelea nereprezentate în prezent. Ne arată modificările suferite de organism în timpurile trecute şi înlesneşte cunoaşterea etapelor evolutive parcurse de fiinţele organizate. Dacă stu- diul formelor actuale nu îngădue aşezarea organismelor în serii continue, din pricina profundelor lacune care există, -p. are menirea să împlinească aceste lacune. Chestiunea originii şi filogeniei nu a putut fi în întregime rezolvată, tocmai fiindcă nu se cunosc încă toate fiinţele dispărute. P. prezintă o mare utilitate şi penlru geolog. Bunăoară, forme identice descoperite în straturi din ţinuturi deosebite indică o concordanţă în vârsta acestor straturi. Se zice despre ele că sunt sincronice. Se poate totuşi întâmpla ca fauna de aceiaş vârstă să nu fie complect asemănătoare; variaţiunile sunt datorite unor condiţiuni diferite de mediu Prin studiul . grupelor de organisme s'a putut determina dacă depozitele s'au format in mări adânci, pe litoral sau în lagune şi s'au putut stabili condiţiunile climaterice irealizate în diverse epcci geologice. P. este o ştiinţă recentă, creiată de Cuvier la începutul secolului trecut datorită lucrărilor făcute asupra osemintelor fosile din gipsul parizian. Fosilele, ca atare, erau cunoscute şi în antichitate : sunt discutate de Herodot, Aristot, Xenofon, Strabon dar până la sfârşitul veacului t "XVIII se pretindea că ele nu au nici o legătură cu animalele şi plantele actuale. Pentru unii, ele erau rezultatul unei fermentaţii; majoritatea le considerau ca rezultatul unui joc al naturii ; alţii, ca încercări de creaţiune. In ciuda opunerii făcute acestor concepţii de savanţi ca Leonardo da Vinci, şi Bernard Palissy, ele au avut mult timp putere de circulaţie şi deabia lui Cuvier îi revine meritul de a fi stabilit definitiv adevărata natură zoologică a fosilelor. PALEOTHERIUM - Paleont - Gen din perisodactilele fosile, tipul familiei paleo-theridae. Este un strămoş al calului, destul de specializat. Are trei degete la fiecare picior, cu un simplu rudiment al celui de-al cincilea metacarpian. Dinţii formează o serie continuă şi primul premolar, care dispare la ceilalţi reprezentanţi ai familiei, este prezent şi are trei tuberculi. Radius şi cubitus sunt aproape egali; tibia, mai desvoltată decât femurul; oasele nazale destul de puternice ceeace l-a făcut pe Cuvier să creadă că animalul posedă o trompa şi deaceea i-a dat, în reconstituirea făcută, aparenţa u-nui tapir. Descoperirea unui schelet întreg, a dovedit însă că înfăţişarea lui era mai puţin masivă decât a tapirului, iar prezenţa trompei îndoelnicx Genul prezintă un interes istoric, fiind printre primele mamifere descoperite de Cuvier. Aparţine eocenului superior şi persistă în oligocenul european - v. hy-racotherium. PALIATIV - Med. - Mijloc terapeutic având scopul să modifice evoluţia unei maladii şi să-i micşoreze simptomele, fără să-şi propună vindecarea ei. Astfel ablaţiunea unei tumori recidivante care ar avea ca rezultat să în-v i o r e z e pe bolnav, micşo-rându-i suferinţele. PĂLIMAR - Constr. rur. -Galerie, cer-d a c, foişor, împrejmuire de scânduri l a prispă ; sau fiecare din stâlpii pridvorului unei case ţărăneşti. PALINGENIA - Piscic. - Sin. răsură, rusalii, vetrice, efemeridă care-şi depune ou- Fig. 716 - Paiingenia - ăle primăvara Adult şi larvă Fig. 715 - Paléothérium - fosil şi reconstituit. PAL INJECTOR - P ALISA} 420 in Dunăre şi larvele ei trâesc apoi, aci, tot anul, fiind hrana preferată a ce-găi şi a celor mai multe specii de peşti. Larvele se găsesc în maluri, la o adâncime de 6—8 m. şi cu cât scade apa cu atât se scoboarâ şi ele mai mult la fund ; numai când apa s c a d*e brusc, atunci se pot gâsi la IV2 m. dela suprafaţa a-pei. Nu se găseşte niciodată în fundul apei ci numai pe sub maluri. A-pare ca insecta complecta pe la zilele de Rusalii; îşi depune ouâle, iar larvele încep a se des-volta prin August. Pescarii recunosc locurile de cega dupâ găurile făcute în maluri de larvele de p. care al-cătuesc hrana lor principală. Tot aceste larve sunt şi cea mai bună nadă pentru pri-poanele de cega. PAL - INJECTOB - Maş - Instrument folosit pentru a se injecta în pământ, lichide insecticide - v. ac. şi special sulfura de carbon - v. Sulfurai. Sunt două feluri de p. injectoaie : pentru lichide şi pentru vapori. 1 - Din prima categorie descrim ca tip p. Vermorel. Este alcătuit dintr'un rezervor - A - conţinând sulfura de carbon, sub care este fixată o ţeava cu vârf - B -care se înfundă în pământ cu ajutorul a două mânere - C - şi a unui pinten - D -. P. fiind introdus în pământ la o adâncime de 15-30 cm., după natura terenului, se apasă pe butonul - E - din vârful său, iar pistonul FF', cufundându-se în camera de dozare G, goneşte lichidul de sub el. De îndată ce pistonul a depăşit nivelul HH, unde se face legătura între rezervor şi camera de dozare, lichidul puternic împins, dislocă obturatorul - 1 - trecând astfel într'o cantitate proporţională cu lungimea cursei pistonului regulată de inelele - G -. Lichidul împins, scapă prin orificiul - K - din vârful ţevii injectoare.. De îndată ce pistonul ajunge în punctul L., injectarea încetează, obturatorul se închide, iar pistonul este readus în poziţia iniţială de arcul spiralat - M - iar lichidul pătrunde din nou, prin orificiile HH în camera de dozare. 2 - Din a doua categorie, descriem ca tip, p. Par aut. Se compune dintr'un rezervor cu sulfură de carbon lichidă; o pompă de aer; o tijă cu pinten pentru înfun-datul aparatului în pământ. Pentru a ne servi de aparat se deşuru-beaza capacul şi se introduce cu o mica pâlnie un: litru de sulfurâ! de carbon. Apoi se înşurubează din nou capacul şi se înfundă aparatul în pământ cu ajutorul mânerelor şi al pintenului. Se pompează de 3-6 ori pentru fiecare înţepătură. Aerul sulfurat trece cu presiune şi se difuzează în zona de pământ de lângă punctul de pătrundere al cjparatului. PALINURUS - Zool. - Sin. Languste. Gen din crustaceele deoapode şi tip al fam. palinuridae caracterizat prin absenţa carapacei bazilare la antene şi a cleştilor. P. vulgaris este cunoscută de toată lumea, deosebindu-se uşor de homari prin lipsa cleştilor. Trăieşte în Mediterană şl Atlantic. Are 30—40 cm. în lungime şi Fig. 718 - Palinurus. 6—8 kg. în greutate ; culoarea violacee-verzuie bate în albastru sub acţiunea soarelui şi devine roşcat-galbenă la fiert-îşi depune ouăle pe stâncile marine şi - din pricina modului cum se desvoltă -nu pot fi înmulţite sau crescute în bazine. Pot fi însă ţinute în captivitate, în piscine, introducându-se doar câte puţine spre a le împiedica să se devoreze reciproc. PALISAJ - Hort. - Operaţiune prin care' se leagă o ramură de un tutore, boltă, etc., cu scopul de a evita ca vântul sau greutatea frunzişului să nu rupă mlădiţa tânără la punctul de unde a luat naş- Fig. 717 - Pal injector Vermorel. 421 PĂLIRE 1eie. Prin aceeaşi operaţie se da ramurilor şi arborilor forma câutatâ. Se pali-seaza altoii pe prelungirea port-altoilor sau pe un arc fixat anume în acest scop; se paliseazâ merii în cordon, legându-se cu sârma tulpina şi prelungirea ei; se paliseazâ viţa şi mlâdiţele de persic, pe măsură ce cresc. P. se face vara şi iarna. Iarna se aplica ramurilor lemnificote, iar legaturile se fac cu râchitâ. Vara se ctplicâ numai ramurilor erbacee, iar legaturile se fac cu rafie, paie, etc. Ori- Fig. 719 - Palisaje : a unui altoi ; a piersicului de un zid. care ar fi materialul întrebuinţat, legaturile trebuie reînoite din când în când, pe deoparte fiindcă slăbesc, pe dealta fiindcă în ele se adăpostesc lărve şi ciuperci parazite. Cu prilejul reînoirii legăturilor se spoesc trunchiurile cu lăpte de văr său zeama bordelezd înainte de a se proceda la noul p. care urmeazd tăierilor în verde. — Vitic. - In viticultură este foărte folosit p. pe spolieri - v. ăc. PÂLIRE - Fitop - Sin. şiştâvire. In unii ani boabele cerealelor, în special grâul, sunt slabe, mici, sbârcite şi au greutatea hectolitrică scăzuta. Acesta este efectul vizibil ol sărăcirii bobului de grâu în substanţe hrănitoare, mai ales hidrocarbonate. Cauzele sunt mai multe : 1 - Căldura excesivă,/excepţional de ridicată Sîn cursul lunei Iunie, când bobul de grâu se găseşte în lapte, provoacă fenomenul de pălire şi de şiştăvire foarte frecvent la noi, în culturile de grâu din stepă dor cunoscut şi în alte părţi - în franţuzeşte se numeşte echaudage iar în italieneşte strettcr. Efectul acestei turbu-Tăii fiziologice este că bobul rămâne mic, nu se umple de amidon şi se sbârceşte. Ca să înţelegem şi mai bine mecanismul ment enodspermul - albumenul - ore o con-cerea grâului deosebim patru momente importante : a - Maturitatea lăptoasa. In acest moment endospermul - albumenul - are o consistenţă moale, lăptoasă din cauza transportului abojide.nt., de v substanţe, hidrocar- bonate, iar frunzele şi tulpinele sunt încă verzi. b - Maturitatea galbena - pârg - In acest moment lanurile de grâu au o culoare gălbue omogenă, endospermul pierde consistenţa lăptoasă şi devine ca un clei gros, aşa că bobul apăsat între degete, cedează ca o pastă moale. c - Maturitatea totala. In acest moment boabele se desprind de pe pedunculi şi se desfac din pleve. Trecerea dela maturitatea galbena la maturitatea totală se face la grâu în 3 zile, dacă e cald şi atmosfera e uscată. d - Postmaturaţia - rascoacerea - Boabele răscoapte au pierdut multă apă, sunt uscate, au înfăţişarea şi tăria caracteristică. Pentru ca transportul şi acumularea de substanţe plastice şi în special a amidonului în boabe să se petreacă normal, trebuie neapărat ca cele patru momente amintite să se succeadă regulat şi după un indice de progresiune constant. Orice perturbare în această succesiune regulată are efect dăunător asupra formării bobului, iar când are loc fenomenul de pă-lire căldura excesivă din timpul maturităţii lăptoase provoacă nu numai o uscare grăbită a bobului care pierde multă apă, ci şi o uscare prematură a ultimului înternod al paiului. Din cauza aceasta substanţele de rezervă nu mai sunt fabricate şi nici nu mai pot fi transportate spre bob, care rămâne mic, uşor şi se sbârceşte. Feno* Fig. 720 - Palisatul viţei pe spolieri. A - încastrarea stâlpilor în beton ; B - íncastraréa stâlpilor în ciment sau pământ ars. menul de p. este cu atât mai pronunţat cu cât epoca căldurilor excesive din momentul maturităţii lăptoase a urmat imediat după o epocă de ploi abondente. Mulţi agricultori care au avut pe moşiile lor ploi multe până la maturitatea grâului, cred şi afirmă că grâul a. iost spălat de ploi. Desigur că au dreptate, dar numai atunci când după epoca, de ploi abondente vin repede călduri excesive şi grâul se găseşte în stadiul de maturitate lăptoasă, se petrece cu efecte păgubitoare fenomenul de p. PÄLIRE 422 Pierderile din greutatea normalâ a boabelor şiştave pot ajunge pana la 40% iar calitatea grâului scade cu 10-15%. Din cauza p. boabele de grâu mai şuiera şi alte vâtâmâri; învelişul bobului se crapâ adeseori, mai ales in dreptul embrionului, embrionul este câteodată şi el vătămat. Boabele şiştave germinează de regulă bine, dar plăntuţele ce le dau sunt mici, pipernicite, cu rădăcinile închircite şi înfrăţesc greu. Dacă toamna e prielnică plăntuţele provenite din boabe şiştave pot să-şi revină, dacă toamna este secetoasă, în semănături apar multe goluri iar iarna degeră uşor de frig. Din cauza crăpăturilor învelişului boabele şiştave sunt vătămate de soluţiunile sau prafurile întrebuinţate la saramurarea şi prâ-fuirea grâului contra mâlurei, în special de acelea care conţin sulfat de cupru şi aldehidă formică. 2. Fenomenul de p. poate fi accentuat prin alte doua fenomene concomitente: caderea şi atacul de rugini. Când vremea este excesiv de ploioasă înainte de maturitatea grâului - el nu-şi poate forma elementele mecanice de susţinere, deşi paiul creşte aparent viguros. Drept urmare grânele sunt lesne culcate de vânturi şi ploi la pământ. Rezistenţa îa cădere depinde de o serie de factori; unii proprii plantelor şi care se supun legilor eredităţii, variind dela soiu la soiu, alţii care depind de condiţiunile climaterice, de sol şi de-tehnica culturală. Căderea grânelor nu e totdeauna păgubitoare: Dacă ea are loc după epoca de maturitate lăptoasă, grânele nu suferă, producţia nu e micşorată. Dacă însă căderea se petrece în momentul maturităţii lăptoase şi imediat după aceasta căldura devine excesivă şi uscăciunea puternică, fenomenul de p. este cu mult mai accentuat la grânele picate decât la grânele râmase în picioare. Aşa s'a petrecut în 1939 în unele localităţi din Oltenia prin. multe părţi din judeţele Teleorman, Argeş, Dâmboviţa şi Prahova. 3. O altă cauză care intensifică adesea ienomenul de p. al grâului este atacul ruginii. Desigur că p. se poate manifesta independent de acest atac, dar atunci când intervin şi ruginile, mai ales rugina neagră pierderile devin catastrofale. Aşa a fost de pildă în anul 1932 şi aşa s'au petrecut lucrurile în 1939 în unele regiuni: de-alungul colinelor carpatice, între Ploieşti şi Buzău şi în ţara Bârsei. In regiunile în care se manifestă şi o infec-ţiune puternică de rugină, 'fenomenul de p., datorit cauzelor fiziologice amintite, apare foarte mult accentuai. Grânele ruginite, prinse de o căldură excesivă ce ar urma unei epoci de ploi, piferd mai multă apă decât grânele neatacate sau slab a-tacate, iar hrana din frunze,; pai şi boabe este - în bună par ie - consumată de parazit. Fenomenul p. se manifestă, cu intensitate deosebită, după locaii-ate, soiuri cultivate şi tehnica, folosită. In 1939, grânele de primăvară au suferit mai mult decât cele de toamnă,, cele târzii mai mult decât cele timpurii, deşi nu există nici un ra-p o r t direct de cauză la efect, între precocitate şi rezistenţă la p.; au suferit, deasemeni, mai mult grânele roşii decât cele bălane, cele aristate decât cele nearistate, popu-laţiunile decât sourile selecţionate. 4. Grâne rezistente la p. Dintre grânele de toamnă selecţionate s'au dovedit mai rezistente la p. American 15, American 26, Tighina 483, Tighina 265, Kooperator-ka, Hostianum - I. C. A. K. 4 - Trebuie sa se ştie că nu avem până în prezent nici un soiu de grâu absolut rezistent la p. dar cercetările selecţionatorilor noştri sunt îndreptate şi spre această problemă: importantă a culturii grâului, mai ales în regiunile de stepă. Au suferit mai puţin de p. grânele din câmpurile unde s'a aplicat o tehnică culturală bună : arături de desmiriştire în. vară, urmate de arături superficiale. în toamnă, cantităţi echilibrate de sămânţa la hectaT, epoca de însămânţare potrivită -sfârşitul lunei Septembrie - şi acolo unde buruenile nu au năpădit lanurile. Fig. 721 - Boabe de grâu bine formate şi şiştave. 423 5. Concluzii. Se impune sâ se înlocuiască grânele neselecţionate cu grâne selecţionate. Soiurile de grâu selecţionate vor ii cultivate numai în regiunile stabilite de Institutul de cercetări agronomice şi indicate în harta pe care acesta a publi-cat-o. Lucrările culturale, arături, grăpări, plivit, asolament, indicate de experimentări că bune, să fie executate cu stricteţă, iar celor recălcitrănţi impuse. In speciăl trebuie să se deă o măre atenţiune la distrugerea buruenilor care năpădesc culturile. In sfârşit, recomandăm să se dea o cantitate mai mare de sămânţă decât cea obişnuită, pentru a se preîntâmpina e-ventualele pierderi la răsărit şi golurile provocate de îngheţ asupra plantelor firave, provenite din sămânţa şiştavă. După Prof. Tr. Sâvulescu PALISANDRU - Bot. - Fr. Palissandre, g. Palisanderholz, Jucaranda obtusifolia, frumos arbore din fam. Bianoniaceae. tulpina de 10-15 m. înălţime; frunzele opuse bipenaticompu-se; florile mari; frumoase, neregulate, her-mofrodite sunt albastre, dispuse în race-me de c i m e compuse, caliciul mic, cam-panulat cu 5 dinţi, c o'r o 1 a cu 5 lobi rotunzi; fructele sunt capsule scurte, biovale, plane şi coria-cee, seminţele comprimate şi aripate. Acest important ar-ore creşte în America de Sud. Lemnul preţios al acestui arbore exotic numit Lemn-de-Palisondru este odorant, foarte tare, de culoare neagră-violetă, calităţi care fac ca să fie mult mai întrebuinţat în strungarie şi în tâmplăria fină, constituind în acelaş timp un important articol de comerţ. PĂL1UR * Bot. - Paliurus aculeatus Lam., arbust spinos din familia Rharana-ceae, cu ramuri pubescente, frunze alterne, ovale, scurt-acuminate, peţiolate şi trinervate, însoţite de 2 spini, unul drept Fig. 722 - Păliur -Paliurus aculeatus. şl unul curbat, înlocuitori ai stipulelor şi cu flori mici, galben-verzui dispuse în raceme scurte, axilare ; fructul este lat aripat ; seminţe comprimate. Creşte pe câmpii şi locuri stâncoase în Dobrogea P. Cretz. PALIURUS - Bot. - Paliurus L. Gen de plante din familia Rhamnaceae. Arbori r Fig 723 - Palmier - Corypha umbraculifera. sau arbuşti cu frunze alterne, ovate sau cordate, aculeaţi ; caliciu cu tubul ex-pans, cu limb 5-fidat ; corola cu 5 petale ; 5 stamine, cu filamente cilindrice ; ovar trilocular, cu trei stile ; fructul e uscat, spongios-coriaceu, semisferic, iat-aripat. Genul cuprinde 2 specii, una care se află şi în flora României, P. aculeatus Lam., v. Pâliur şi altă specie în Asia orientală. P. Cre'*z. PALMĂ - Măsură de lungime egală cu distanţa degetului gros până la vârful degetului mic, acestea fiind depărtate unul de altul. P. în Muntenia avea 0,2458 m., iar p. domneasca, în Moldova, 0,27875 m. Era a opta parte dintr'un stânjen şi avea, ca submuLtipLu, degetul - a zecea parte dintr'o p. - în Muntenia sau palma-cul - a opta parte dintr'o p. - în Moldova. PALMACEAE - Bot. - Familie de plante monocotiledonate din ordinul Princi-pes; plante lemnoase cu tulpina uneori foarte înaltă, fără formaţiuni de inele anuale, simplă sau numai excepţional ramificată, terminată într'o coroană de frunze penate sau palmat-fidate ; înflo- 424 rescenţa e rareori terminala, mai adesea axilarâ la baza frunzelor verzi sau a celor vestejite ; flori numeroase, uni-sexuate prin avortare, poligam-dioice sau monoice, rareori hermafrodite, scurt pe-dicelate sau sesile, uneori scufundate în foveolele spadicelui, bracteate; florile sunt dispuse în inflorescenţe foarte va- Fig. 724 - Palmier - Caryota propinqua. riate, deobicei foarte mari; spadice cu baza amplexicaulâ. Perigonul este dublu: caliciul şi corola calicind; calciu trifid cu foliole libere sau puţin sudate ; corola tripétala. Stamine pe doua rânduri de câte trei, rareori numai trei sau 9 pânâ la nedefinite. Cârpele în număr de trei, superioare, libere sau sudate într'un ovar trilocular; antere introrse, bilocu-lare, lineare. Fructul, însoţit uneori de perigonul persistent, e o baca sau o drupâ cu seminţe deobioeiu mari şi foarte tari. Palmierii formeazâ o familie foarte naturala; se pot recunoaşte dela prima vedere dupâ portul lor caracteristic şi chiar numai dupâ frunza : aceasta e totdeauna divizatâ în forma de evantai sau penata, cu rachis foarte gros şi vagine puternice şi aproape lemnoase. Inflorescenţele unor specii de p. sunt dintre cele mai mari ale regnului vegetal, ca de ex. : Corypha umbraculiiera L. ; fructele unor specii de p. sunt dease-menea mari, putând concura uneori cu cei mai mari dovleci, la altele fructele sunt mici, dar în schimb sunt dispuse in panicule imense. P. formeazâ o grupâ de plante din cele mai utile pentru economia generala a omului civilizat şi primitiv. Dintre produsele p. care formeazâ obiectul unui comerţ mondial e suficient a aminti Curmalul şi Cocotierul, atât ca fructe cât şi ca produse industriale, fibre textile etc.; tul-pinele de Calamus sunt întrebuinţate pe o scara foarte întinsa la fabricarea mobilelor uşoaţe; specii de Copemicia şi Ceroxylon produc o cearâ cu întrebuinţări similare cu ceara de albine; seminţele pietroase de Phitelephas şi de multe specii de Cocoineae servesc pentru lucruri fine de strungărie.' Afarâ de aceste importante întrebuinţări ale palmierilor, prin produsele lor care au în- Fig. 725 - Palmier - Cocos nucifera. lluenţat adânc industriile europene, trebuiesc menţionate şi vastele întrebuinţări ale lor de către populaţiile ţârilor cald©, unde aproape toate necesităţile omului sunt acoperite de produsele acestei familii de plante. P. se împart într'o serie de subfamilii şi triburi : Coryphinae, cuprinde triburile: Phoeniceae, Sabaleae ; Borassinae; Le* pidocaiyinae, cu triburile : Mauritieae, Metroxyleae; Ceroxylinae, cu triburile: Arecinae, Cocoineae şi PhytelephanJinae» P. Cretz, 425 PĂLMAŞ - PALMETĂ PĂLMAŞ - Pol. agr. - Sin. inquillni -v. ac. PALMAT - Bot. - Dispoziţia, asemanâ-1oare degetelor faţa de mâna sau razelor unui evantai - a foliolelor, lobilor sau mervilor frunzei. — Zool. - Laba unor animale cu degetele reunite printr'o membrana. Aceasta membrana complecta nu se găseşte decât la animalele acuatice : castor, orni-torinc, palmipede, batraciene. Foarte redusa, o au şi unele animale terestre. PALMER - Tehn. * Compasul p, este un mic instrument servind la măsurarea diametrului vergelelor sau firelor metalice şi a grosimii plăcilor sau foilor. Se compune din două vârfuri aşezate faţă în -faţă între care se aşează obiectul a cărui grosime voim a o determina. Unul dintre vârfuri este fix şi aşezat pe una din ramurile unui echer îndoit de două ori în ungîiiu drept. Celălalt vârf este la capătul unui şurub cgre înaintează prin învârtire şi se mişcă în cealaltă ramură a echerului-suport. Rotind şuru-pul până cş ydfcrful său atinge obiectul a cănii grpsime vrem să o aflăm, citim numărul diviziunilor pe capul şurupului din afara echerului, gradat Pi 727 micTomştric. Numărul de în- pâmer vârtituri, citit pe gradaţiune, înmulţit cu lungimea pasului şurupului scăzut din lungimea cursei şurupului, cunoscută, dă grosimea jpăutată. Fracţiunile de pas se calculează, pentru un arc de cerc de n. fracţiuni după n. ] jormula “ggg» unde 1, este lungimea unui pas al şurupului. PALMETĂ - Hort. - Formă turtită a po- milor fructiferi. Tulpina principală se ramifică, mai întâiu, la 30 cm. deasupra solului şi poartă, la dreapta şi la stânga, într'o ordine regulata, o serie de ramuri simetrice, şi la fel de groase. P. are ramuri verticale, oblice sau o-rizontale, după cum e condusă creşterea ei. Toate aceste ramuri trebuie susţinute şi deaceea p. sunt fixate pe spolieri. Cele mai obişnuite p. sunt: U simplu, cu două ramuri verticale; candelabrul cu trei ramuri ; U dublu cu patru ramuri verticale ; p. Verrîer cu 4, 5, 6, 7, 8 ramuri, adică două, trei sau patru etaje; p. cu ramuri orizontale. Folosirea lor simultană şi combinată este armonioasă şi îmbracă, în scurt timp, un zid sau un spalier; sunt de * numite încă şi sistemul Cosso» net Jumătăţile de p. servesc la încheerea spolierilor. Alte forme, destul de bizare şi greu de obţinut, nu au nici un merit deosebit fiind mai puţin practice şi - în acelaş timp - mai puţin recomandabile. Diferitele tipuri de -p. sunt aplicabile atât arborilor cu sâmburi, cât şi celor cu seminţe. Ramurile şi etajele lasă între ele o diştanţă, consacrată prin uz,- de 30 cm., cu excepţia piersicului care cere intervale de 0,50 m. Deci, la plantare, se va lăsa între arbori depâr- Fig. 728 - Conducerea tăierii pentîu formarea palmetel PALMIERI - PALTIN 426 1ări care sâ fie multiplii de 0,30 m. sau de 0,50 m. Se va planta la 1,20 un U dublu şi la 1,80 m., o p. Verrier cu 6 lamuri. Pentru formele mici, cu doua ramuri, să nu se planteze decât arbori cu port mic : bunăoară, măr altoit pe paradis. Pentru p. cu 6, 8 sau 10 ramuri să se întrebuinţeze portaltoi viguroşi, de exemplu sălbatecul. Ca să se obţină o p. corectă, trebue lăsat să se formeze -mai întâiu - etajul inferior şi, tot astfel, celelalte pe rând. Numeroasele p. asimetrice şi necorecte din grădinile de amatori sunt datorite faptului că nu se ţine socoteala de aceste precauţiuni. PALMIERI - Bot. - v. palmaceae. Fig. 729 - Păr format în palmetă Verrier cu cinci ramuri. PALMIPEDE - Zool. - Păsări înotătoare. Cele mai însemnate specii sunt : flamin-gul - Phonicopterus ruber, trăeşte în Marea Mediterană; lebăda - Cygnus olor -în ţările nordice ale Europei şi Asiei, raţa sălbatică, etc. PALPARE - Med. vet. - Aplicarea suprafeţei interne a mâinii, care se aşează întinsă, pe un corp determinat căruia i se recunosc unele însuşiri cu ajutorul pipăitului. Este un mijloc de investigaţie care îngăduie să se descopere unele maladii, să se determine starea de în-grâşare a unui animal, sau de gestaţie a unei femele. PALPITAŢII - Med. - Bâtôi de inima. Simptom care constă în o frecvenţă exagerată însoţită, uneori, şi de neregulari-tatea inimei. Acestea produc o stare neplăcută, penibilă şi cu totul specială.. P. pot fi simptomul unei boale organice şi de natură nervoasă a inimii. Când. sunt simptomul unei boale organice mio-cardită, leziuni valvulare, degenerescentă grăsoasă, etc., sunt însoţite şi de alte simptome, proprii boalei organice a inimii. P. nervoase, numite şi idiopatice, se observă la indivizii nervoşi, anemici, slăbiţi, cu turburări dispeptice, fumători. Ele sunt mărite sub influenţa unei spai- Fig. 730 - Palmetă U simplu ; ¿candelabrul cu trei braţe ; palmetă U dublu. me, a unei sforţări, abuzului de alcool şi cafea. Cauza p. trebue întotdeauna urmărită deaproape, deoarece dacă sunt datorite unor tulburări de enervaţie nu sunt atât de grave ca cele datorite unei boale organice a inimei. Tratamentul constă în medicamente cardiace-digitală, etc., în pr. cauzate de boli organice. Cele idiopatice se tratează, combătând anemia, tulburările dispeptice, etc., cu preparate de fier, cu antispasmodice - bromură - comprese* reci pe inimă ,etc. PALTIN - Bot. - Acer Pseudoplatanus frumos arbore din fam. Aceraceae, frunzele palmatilobate cu 5 lobi, rar numai 3, pe partea inferioară cenuşiu-verzui. lobi acuminaţi, neegal crenat-seraţi; florile mici, verzui, dispuse în raceme alungite, care atârnă în jos, florile dela baza îacemului sunt hermafrodite şi fertile, cele dela vârf mascule, au staminele de Fig. 731 - Palmetă cu ramuri orizontale ; Palmetă Verrier cu şapte braţe. 2 ori mai lungi decât corola; fructele cu aripile puţin divergente. Creşte prin pădurile din regiunea montană şi subaipi-nă, uneori cultivat prin parcuri ca plantă ornamentală - Mai-Iunie. PALMIERI DE APARTAMENT Phoenix Canariensis PĂLTINELE - PALUDISM 428 PĂLTINELE - Bot. - Sin. Ribes rubrum, Coacâza. v. ac. PÂLTIOR - Bot. - Sin. Coacăz-de-munte, Pomuşoarâ - Ribes petracum, arbust din iam. Saxifragaceae-Ribesioideae; frunzele mai adesea trilobate cu lobii ascuţiţi ; florile verzi cu puncte roşii, dispuse în raceme care atârna în jos, ’caliciul campanulat, ciliat pe margini; fructele sunt boabe roşii, foarte acrii. Creşte prin locuri stâncoase şi umede din pădurile umbroase ale regiunei subalpine - Apri-lie-Iunie. PALUDISM - Med. - Dela palus - mlaş-1inâ. Infecţie provocata prin pătrunderea în organism a unui protozoar descris de Laveran în 1878 şi numit - astâzi - Hae-mamoeba Laverani. Este un sporozoar parazit al globulelor roşii ale sângelui şi aparţine grupului hematozoarelor. He-matozoarul n'a putut fi cultivat în nici un mediu artificial; inoculat animalelor nu produce accidente ; totuşi, inocularea intravenbasâ a unui om sânâtos cu sângele unui impaludat, determina accese de p. Hematozoarul, în forma sa cea mai comuna, se prezintă în interiorul globu- Fig. 732 - Pálmete alterne sistem Cossonet. lelor de sânge ca un corpuscul incolor, cu nucleu excentric şi mişcări amiboide. La maturitatea lor, aceste corpuscule, a-junse atât de mari încât umplu complet celulele parazitate, se divid în segmente care se dezagrega, devenind, fiecare, un spor; aceşti spori pătrund în noui globule şi reproduc noui indivizi. Hemamoe-bele pot să prezinte şi 3—4 flăgeli, căre nu sunt decât spermatozoizi ce vor fecundă hematozoarele sferice, neflăgelăte. Copularea nu se petrece - deobiceiu -în corpul omenesc ci în corpul unor ţânţari - Anopheles claviger - comuni prin locurile mlăştinoase. Când un asemenea ţânţar suge sângele unui impaludat, încorporează şi haemamoebe, se produc corpusculi flagelaţi, are loc fecundarea şi din oul rezultat ies spori care se înmulţesc în corpul ţânţarului şi pătrund, prin saliva, în sângele indivizilor sănătoşi înţepaţi de ţânţari. In rezumat, ţânţarul este ageâtul vector al p. De aci decurg indicaţii profilactice importante: distrugerea ţânţarilor şi evitarea înţepăturilor. Este totuşi posibil ca infecţia să se producă şi prin sporii aduşi în apa de băut. Pe de altă parte faptul că p. poate fi contractat şi în regiuni complect nelocuite, dă o indicaţie că ciclul evolutiv al parazitului nu comportă neapărat mi-graţiuni prin două gazde succesive, om si ţânţar. Este deci mai probabil că hematozoarul este "de fapt un parazit al insectei şi nu parazitează o-mul decât incin-dental. Manifestările p. sunt sau nu febrile, acéste doua forme putând subsista i-zolate sau asociate, succesiv sau simultan. Febra intermitenta este manifestarea febrilă mai comună. Accesele coincid cu momentul sporulaţiei şi - după frecvenţa lor - febra este cotidiană, terţiară, etc., fiind cu atât mai tenace cu cât se depărtează de tipul cotidian. Accesul este procedat de unele simp-tome : indispoziţie, frisoane, migrene ; începe - de obicei - între miezul nopţii şi amiazi şi are trei stadii: senzaţie de frig, în contrast cu ridicarea temperaturii, puls slab dar frecvent şi urină rară ; călduri, puls accelerat, şi uneori delirare; sudori, uşurare generală şi somn reparator. Adesea, splina se tumefiază şi devine dureroasă în timpul accesului, durerile înceiând în intervalul dintre accese. Fig. 734 - Palpare. R - regiunea unde se simte viţelul când gestaţia este înaintată ; S - suprafaţa unde se poate* constata bătaia inimii foetusului. Febra remitentâ paludică este continuă, fără perioadele de complectă api-rexie care creiază intermitenţă. Splina este, în acest caz, sediul unei tumefacţii 429 precoce. Fôrma uşoara este însoţită de turburări gastrice, ameţeli, vomitări biliare şi sfârşeşte - deobiceiu - ca febra infecţioasâ. In forma ei grava, febra intermitenta aminteşte febra tifoida - v. ac. - cu adynamie precoce şi profunda, hemoragii, hexnaturii, focare purulente în ficat, creer, etc. Frigurile palustre sunt pernicioase atunci când pun în primejdie viaţa bol- Fig. 735 - Paltin. navului, câteva zile sau chiai câteva ore, prin exagerarea unuia din simpto-xnele obişnuite. Astfel sunt formele: al-gidâ în care râceala intervine în timpul accesului şi sudoralâ, deasemeni foarte grava. Complicaţii intestinale, pulmonare, cardiace, nervoase dau haştere la varietăţi de febra choleriforme, pneumonice, sincópale, convulsive, etc. Un prim atac de febra nu numai câ nu conferă imunitatea ci devine, deobiceiu, origina unor accidente ulterioare şi turburari organice cu atât mai accentuate, cu cât accesele febrile au fost mai puternice şi mai frecvente. Compoziţia sângelui se alterează, numărul globulelor, roşii scade, pielea capătă, din pricina anemiei, nuanţe pământii, survin palpitaţii, migrene, deprimare generală. Globulele albe se înmulţesc şi cantitatea pigmenţilor creşte. Ficatul sfe tumefiază şi dă loc la acci* dente hepatice frecvente. Alte complicaţii ale p. cronic pot fi bronşitele cronice, sclerozele pulmonare, hemoragiile, diareea, etc., care conduc - adesea - la cachexii. Infecţia paludică se poate transmite la descendenţi. Chinina şi Quinchina sunt medicamentele - prin excelenţă - ale infecţiei paludice. Sulfatul de chinină, în doze slabe, poate fi luat ca profilactic şi preventiv ; când infecţia s'a produs, sulfatul de chinină se dă în doze mai mari - 1 gr. sau mai mult -la intervale cât mai depărtate de începutul accesului aşteptat şi cu cel puţin 4—5 ore înainte de momentul prezumat al producerii febrei. Quinchina se dă, ca praf, în doză de 8 gr. Sulfatul de chinină poate fi înlocuit cu clorhidratul sau bromhidratul de chinină, mai solubile, administrate în injecţii subcutanate - 20-40 cgr. substanţa activa - în regiunile corporale cu mult tesut celular şi cât mai adânc posibiL Dozele variază cu forma infecţiunii. Quin-quina este preferabilă chininei în formele cronice ; preparatele arsenicale pot da, deasemeni, foarte bune rezultate. i ? 4 Fig. 736 - Hematozoarul paludismului. 1 - hematie normală ; 2 - cu un mic corp sferic ; 3-6 - cu mai multe corpuri sferice ; 7-8 - ; corpi sferici liberi, desvoltaţi; 9-11 segmentarea şi eliberarea corpilor sferici; 12-15 - corpi sferici cu şi fără flageli r 15 bis - flagel; 16-19 - corpi în creştere ; 20 - corp sferic după plecarea flagelului. 21-22 - leucocite melanifere. PĂMÂNT - Geol. - Corp ceresc, a treia planetă a soarelui, de formă elipsoidală, cu axa polară de 12.713 km.; axa ecuatorială 12.756 km., meridianul 40007 km.„ ecuatorul 40076 km.*, suprafaţa 510 milioane kmp, volumul 1,1 bilioane kmc, greutatea specifică medie 5,6r Mişcările sale PĂMÂNT 430 de rotaţie şi de revoluţie precum şi poziţia oblica a axei sale faţa de planul după care se deplasează, determină, diferenţele între zi şi noapte şi între anotimpuri. Se împarte în 5 zone: zona calda, torida, cuprinsa între 23,5° latitudine nordica şi sudica; doua zone temperate cuprinse între 23,5—66° grade latitudine nordică şi sudică; doua zone glaciale, arctrică şi antarctică dincolo de latitudine spre Nord şi Sud. In spaţiu se disting 6 învelişuri alcătuitoare: un sâmbure central, incandescent-pirosfera, înconjurat de un strat unde toate elementele alcătuitoare - şi cele mai grele - sunt în stare de fuziune sau «de vapori-barisfera, învelişul solid sau litosfera, învelişul apelor hidrosfera, învelişul vieţuitoarelor-biosfera-şi învelişul gazos-atmosfera. Din suprafaţa pământului 73% este a-coperit cu apa; 7% din uscat revine insulelor, iar restul reprezintă suprafaţa continentelor: Europa 9.730.576 kmp, Â-mericile 38.473.138 kmp., Asia 44.580.850 kmp., Africa 29.823.253 km., Australia 8.952.855 kmp., regiunile polare 4.473.200 kmp. In emisfera răsăriteană se găseşte de *2*ii ori mai mult uscat decât în emisfera apuseană. Repartiţia temperaturii pe p. are o însemnătate specială, depinde de regiuni şi anotimpuri şi este influenţată de mai multe surse de căldură. Influenţa căldurii centrale este foarte redusă, aproape constantă, nu trece de 1/30 dintr'un grad şi poate fi neglijată. Creşterea de temperatură datorită stelelor este greu de stabilit; s'a calculat totuşi că temperatura pământului, daca n'ar exista alte corpuri cereşti decât stelele, ar fi de - 141«. Zero absolut fiind -273° rezultă sub influenţa stelelor temperatura pământului se ridică cu 273—141 -= 132°. Temperatura mijlocie a pământului fiind de + 15°, urmeazâ câ datorită soarelui p. câştigă 141 + 15 = 156° de temperatură. Acţiunea calorică a spaţiilor siderale reprezintă deci 83%» din aceia a soarelui şi nu este, aşadar, de neglijat. Deşi - teoretic - ea variază în raport cu numărul şi strălucirea astrelor aflătoare -deasupra orizontului, practic este considerată ca o constantă. Acţiunea calorică a soarelui, calculată ca fiind de 3 calorii mici pe cmp. şi minut, a fost numită constanta solara. O mare parte a căldurii dată de soare este absorbită de atmosferă a cărei putere de absorbţie variază direct proporţional cu cantitatea de meteori apoşi pe care îi are în suspensie la un moment dat. Astfel câ, în medie, suprafaţa pământului nu beneficiază decât de aproximativ 30% din cantitatea de căldura emanata de soare. Abundenţa meteorilor apoşi este în funcţie de condiţiunile geografice, oro-grafice şi hidrografice ale unei anumite legiuni ca şi de constituţia sa mineralogica intim legata de fenomenele geologice desfăşurate în timp. Atmosfera joacă un rol important în repartiţia temperaturii în altitudine şi are o acţiune regulatoare care depinde de massa, densitatea şi conţinutul ei în acid carbonic şi vapori de apă. Diferenţele de temperatură determină vânturile. Continentele, ca şi oceanele, jbacâ d.e-asemenea un rol de seamă în repartiţia temperaturii, dar pe când oceanele au o acţiune regulatoare, solul - dimpotrivă -măreşte diferenţa între temperaturile extreme ale iernii şi verii. Repartiţia uscatului şi a marilor modifică şi regimul vânturilor. Temperatura aerului la suprafaţa pământului se determină cu ajutorul unui termometru aşezat la 2 m. deasupra solului, la umbră şi la adăpost de radiaţiile calorice. Se stabilesc, astfel, medii diurne, lunare şi anuale, ultima caracterizând clima. Linia care ar reuni punctele cu media temperaturii cea mai ridicată de pe fiecare meridian este ecuatorul termal. Se fac deasemeni hărţi pe care sunt însemnate izotermele - v. ac., izoterele şi izochi-menele, curbe care exprimă extremităţile de căldură şi de frig. De obiceiu izotera corespunde izotermei lui Iulie iar izochi-mena izotermei lui Ianuarie. Diferenţa a-tinge, uneori, 114°; vorbim, bine înţeles, de emisfera boreală. Temperatura păturilor superficiale ale mărilor variază mai puţin decât cea atmosferică, dar este, totuşi, modificată de existenţa curenţilor marini datoriţi inegalei încălziri a apei în diferitele regiuni ale globului. In ceiace priveşte variaţia temperaturii în adâncime se constată o diferenţă între ocean şi mările interioare, în acestea din urmă repartiţia făcându-se mai uniform. Variaţiunile atmosferice se resimt până la o anumită adâncime, dar există o pătură inferioară care corespunde celei mai joase medii lunare. In general, pentru apele adânci latitudinea nu intervine în stabilirea temperaturii lor, ci numai condiţiunile orografice şi geografice. Această concluzie are însemnătate pentru geologi, fiind un factor de luat în seamă în studiul desvoltării organismelor marine care, la rândul lor, îngâdue pAmânt clasificarea terenurilor - v. ac. definind condiţiunile în care s'au depus. In ceiace priveşte variaţiile de tempe-laturâ în adâncimea scoarţei terestre, s'a observat câ - daca ea variazâ la suprafaţa - devine, in schimb, constantă la o «anumită adâncime. Dincolo de această zonă se constată o încălzire progresivă. Gradul - treapta - geo-termic este adâncimea, măsurată pe verticală, la care trebue să se scoboare pentru ca să se constate scăderea tem- factorilor fizici, chimici şi biologici, în decursul timpului. Ceeace numim noi p. agrogeologii -pedologii - numesc sol - v. ac. Definiţii asupra p. sunt foarte multe, diferind între ele după specialitatea de lucru a autorului, care l-a definit. In agricultura practică p. este privit ca un material activ, viabil şi continuu transfor-mabil, capabil să întreţină viaţa vegetală, ca mediu - suport şi isvor de hrană. Pe agricultor îl interesează influenţa pe Fig. 737 - Formarea pământului arabil: alterarea progresivă a straturilor de calcar. peraturii cu 1 0 C., temperaturile măsu-rându-se chiar în interiorul rocilor spre plante călăuze sau indicatori care reuşesc pe anumite p. Grosimea solului - cu cât acesta este mai adânc, cu atât este în general mai bogat. Topografia terenului - altitudine,, relief, înclinare. Se mai amintesc aci, informativ: mirosul brazdei proaspete şi gustul apelor freatice. II Profil, v. ac. Acesta ne dă indicii a-supra grosimii stratului solificat, naturii,, numărului de orizonturi, proprietăţilor fizice şi chiar chimice ale solului şi subsolului. 433 PAMANT ARS - PANARIŢIB III. Analize. Cu ajutorul analizelor de laborator determinam: natura pietrelor $in p. - analiza mineralogică; mărimea kyrâunciorilor de pământ - analiza mecanică; proprietăţile fizice - analiza fizică; e-iementele chimice - analiza chimică; pre-izenţa unor elemente fertilizante favorabile bacteriilor precum şi felul şi numărul acestor bacterii - analiza biologică sau microbiologică; determinarea elementelor chimice asimilabile cu ajutorul reagentului plantă - analiza fiziolo-gic-vegetală. O analiză afară pe teren se poate considera şi aceia a experienţelor comparative cu îngrăşăminte, unde cu ajutorul plantei, în condiţiunile naturale de climă şi sol, putem afla felul şi cantitatea elementelor asimilabile din sol şi subsol. Cu cât lucrăm prin mai multe mijloace, cu atât putem surprinde mai de aproape ceeace ascunde p. In general, agronom aplică multe din aceste mijloace de cercetare, pe care însă le verifică mai ales prin experienţe în câmp. v. Ana-Hzâ, clasificare sol« pedosferâ, soL Amil. Vas. PĂMÂNT ARS - Tehn - Materialului din care sunt confecţionate obiectele de argilă supusă arderii în cuptoare: cărămizi, olane, tuburi, socluri, oale, sculpturi, etc. i se dă numele de p. ars. PĂMÂNT FIN - Agrol. - Sin. Corpuri mărunte sau fine. Toţi grăunciorii de pământ mai mici de 2 mm. diametru - în alte ţări grăunciorii mai mici de 1;3 sau 0,25 mm. depinzând graniţa aceasta de natura şi fineţea solului care predomină în acea ţară, precum şi de metoda şi cercetătorul care lucrează, P. f. este materialul care are importanţă fizică, chimică şi biologică foarte mare. Asupra acestuia se aplică analize amănunţite de laborator, pe când asupra scheletului -v. ac. - se aplică analize mai simple şi mult mai puţin numeroase. Un teren agricol poate fi constituit numai din p. f. solurile argiloase humoase, etc. pe când solurile nesolificate au puţin p. I. - cum suni solurile pietroase şi cele prundoa-sé ,etc. Unde p. t este considerat sub 2 mm. diametru, acolo, acesta se împarte în general în următoarele categorii: 2—1 m. m Nisip foarte mare 1—o,5 „ „ „ mare 0,5—0,2 „ „ „ mijlociu 0,2—0,1 „ „ „ fin 0,1—0,02 „ „ „ foarte fin-praf- < ),02 „ „ părţi levigabile-acestea adesea sub 0,01 mm..’ - P. f. este bine să conţină grăunciori în proporţii potrivite din toate aceste categorii, circa 33—50% părţi levigabile, iar restul iiisi* puri de diferite categorii, v. Nisip, pământ, părţi levigabile, schelet. Amil. Vas. PĂMĂNŢEL - Geol - Sin. ocru - v. ac. PĂMÂNT GALBEN - Geol - Sin. loe* -v. ac. PĂMÂNT NEGRU - Geol - Sin. cernoziom - v. ac. PAMANT BOŞU - Geol - Sin. teira rosso - v. ac. PĂMÂNT VEHDE - Min - Denumire ce se dă: a - unui produs amorf, de altera-ţie a piroxenului şi amfibolului; b - unui silicat hidratat de aluminiu, magneziu şi fer întâlnit în multe porfiruri. PĂMĂTUF. Uneltă trebuincioasă pentru spoirea şi vopsirea pereţilor şi lemnăriei ; este compus dintr'un mâner: de lemn,, la care se aplică un mănunchiu de peri deşi sau o perie mai mare. Poate fi făcut şi din pene, pentru ştersul prafului. PAMPAS - Geogr. - Şesurile, cu deosebire stepele statelor La Plata din America de Sud ; sunt în parte sărături, mlăş tinoase sau nu. PANĂ - Avic - v. pene. PANARD - Zoot - Defect de conformaţie la cal. Calul p. are picioarele oblice de sus în jos şi dinăuntru în afară. PANAR1ŢIU - Med. vet - Sin. Sugiu -Furuncul sau flegmon interdigital. Infla-maţia flegmonoasă a diferitelor părţi ale regiunei podale, la bou şi uneori la porc şi câine - la aceia de vânătoare mai cu deosebire - putându-se împărţi în: a - P. superifidal sau subcutan; b - P. al tecilor - tendoanele flexoare şi extensoare c - P. profund, cu complicaţii de necroză, artrită, osteoperiostită, gangrenă. La bovine p. ar fi ceeace este javartul cutanat sau tendinos la cabaline. Cauze - Rană în regiunea interdigitală sau a unghiilor, produsă fie de un corp străin, fie de altă origină - febră aftoa-să -, ce se complică prin pătrunderea în această regiune a diferiţilor agenţi mi-crobieni ai supuraţiei, ai necrozei, etc. In febra aftoasă ce bântue actualmente la noi în ţară, se observă adeseaori complicaţiuni grave interdigitale, ce dau dreptul a presupune că sunt provocaţi de aceiaşi agenţi în asemenea complicaţiuni aftoase în Franţa şi Germania, a-dica: streptococul şi Bacilul Poels, ce se complac în asociaţia virusului aftos, dând loc la supuraţiuni ce apar mai ales către sfârşitul boalei, agravându-i pronosticul -uneori şi complicaţiuni de paralizie. Semne. - Regiunea interdigitală atinsă este umflată, fierbinte, dureroasă. Animalul şchioapătă, suferă, nu mai mănâncă, iar când umflătura ajunge la coroană şi 28 T>m§ SBUKĂTORULUI - PÂNDĂ 434 la glezna, pielea se mortifică, vita arată dureri foarte mari, rămâne culcată, cu febră şi inapetenţâ absoluta. Daca bur-bianul şupurativ, necrotic, se eliminează, animalul îşi revine, începe să mănânce, nu mai şchioapâtă, iar pielea se cicatrizează. De multe ori însă, complicaţiu-nile sinoviale, tendinoase, articulare, sunt destul de frecvente mai ales la bovinele de rasă; animalul nu se mai şcoala de jos, slăbeşte şi moare cu simptome de piosepticimie. Tratament - La început pansamente u-mede astringente, cu apă de plumb, pentru a împiedica supuraţia. Dacă a-ceasta nu se poate evita, se va face o incizie şi deschide rana supurată, făcând apoi animalului băi calde şi pansamente umede; antiseptice tratând complica-ţiunile - puncţia abceselor, extirparea Fig. 739 - Pancreasul omului, e - faţa posterioară a stomacului; p- pancreas; eh - canal coledoc ; cw - canal Wirsung ; d - duoden. părţilor gangrenate. Dacă însă au apărut şimptomele artritei, singurul trâta-ment, de aplicat cât mai urgent, nu rămâne decât amputarea degetelui. In cazurile mai grave, mai înainte ca infec-ţiuneq şă se generalizeze, se va prefera sacrificarea cât mai timpurie a vitei pen-tru abator. Weinberg şi Forgeot recomandă, în regiunile atinse de febră aftoasă, vaccinarea preventivă a bovideelor contra B. Poels şi streptococului, dovediţi a complica frecvent localizările utravirusu-lui aftoş. La câine, noi am obţinut bune rezultate, asociind tratamentului extern pe acela intern, prin administrarea de tablete de Prontosil -.1—4 pe zi, după talia câinelui. G. Râd. CaL PANA SBURĂTORULUI - Bot. - Frunzele fertile de Struthiopteris germanica v. Feriga. : PANCRATIUM - Bot - P. L. Gen de plante din familia Amaryllidaceae - A-maryllidoideae - Narcisseae, caracterizat prin flori mari, albe, cu tubul lărgit în formă de pâlnie, coronulă tubulară cu câte doi dinţi între stamine, stigmat ca-pitat şi frunze lineare. Cuprinde 12 spe^ cii răspândite din regiunea mediterania-’ nă şi insulele Canare pânâ în arhipela-gul asiatic. Ceapa de P. maritimum L., se întrebuinţează ca surogat al cepei de mare; P. illyricum L., creşte în peninsula ‘balcanică. P. Cretz. PANCREAS - Anat. Fiziol - Glandă mare, cu structură de ciorchine, cu deschiderea în îndoitura duodenului. P. are forma de can alungit, aşezat în curbura duodenala, transversal, cu vârful la stânga, cu baza - unde se termină şi canalul eferent - la dreapta. Structura este asemănătoare cu a glandelor salivare. Canalijl excretor principal - canalul lui Wirsung - are traectul dealungul p. şi se desphide, lângă canalul coledoc, în bazinul; lui Vater. La iepure el se deschide cam la 3 cm. sub canalul coledoc. Mai exist^ şi un canal accesoriu, b ramură a canalului principal care se deschide deasupra bazinului Vater. Sucul pancreatic, secretat de glandă, conţine - ca principiu esenţial - fermentul pancreatina. Acesta este un amestec al următorilor fermenţi: a - Trypsina, provenită din transformarea zymogenuluţ, substanţă conţinută de glanda în repaos. Tripsina transformă al-buminoidele în peptone. b - Diastaza pancreaticâ zaharifică a-midonul şi dextrina. c - Saponaza emulsionează grăsimile, dedublându-le, parţial, în glicerină şi a-cizi graşi. d - Chymosina, ca şi chiagul din stomac, coagulează laptele. Se vede, aşa dar, că p. este glanda digestivă prin excelenţă. Toate substanţele alimentare -cu excepţie zaharurilor - sunt supuse acţiunii sale transformatoare, mult mai intensa, de altfel, decât a tuturor celorlalte sucuri digestive. Spre deosebire de salivă care nu prelucrează decât amidonul încălzit, sucul pancreatic acţionează asupra oricărui amidon. Pepsina din sucul gastric nu acţionează decât în mediu acid, pe când tripsina lucrează în mediu neutru sau alcalin. P. mai are şi funcţiune de glandă închisă, dând sângelui fermentul glycoco-lic* special/care distruge glucoza. Ablaţiunea p. determină diabetul, boala de zahăr. PANDA - Vân. - Acest sistem de vânătoare constă în aceia că vânătorul stă liniştit într'un loc adăpostit aşteptând a-pariţia vânatului. In cele mai multe cazuri, p. nu este un sistem prea demn pentru un vânător coTect. însuşi faptul de a; pândi 435 PANDANACEÂE vânatul nebânuitor, dintr'un ascunziş şi <*ri fura viaţa de aici, nu ©st© lucru cavaleresc. P. la vânatul mic, mai cu seama la iepuri, fazani, pâturnichi, ©ste un lucru ruşinos şi dăunător vânatului, deoarece la p. totdeauna se împuşcă mai mult femelele decât bărbaţii. Femelele, cu deosebire cele în gestaţiune şi cele cu pui, ies din ascunzişul lor, -totdeauna mai cu-iând, şi cu mai puţină precauţiune, decât bărbaţii, fiindcă datoria lor de mamă 1© îndeamnă la căutarea hranei. Dintre vânatul mic este justificată p. numai la sitari şi raţe, căci prin acest sistem de vânătoare, putem ocroti aceste speţe de vânat, împuşcând numai bărbaţii iar femele nu. La vânatul mare p. nu este demnă de un vânător corect, pentru că la pândă nu se evidenţiază lupta dreaptă dintre vânător şi vânat, ca la vânătoarea prin apropiere. La vânatul mare, este justificată numai atunci când vrem să înlăturăm un vânat care trebue doborât, cum este vânatul degenerat, sau cel lovit de o boală fatală. P. este însă nu numai justificată, dar unul din cele mai bune mijloace pentru distrugerea răpitoarelor. Pentru a vâna cu succes la p.f trebue să cunoaştem locul de şedere al vânatului şi trecătoarea lui. La p. trebue să avem în vedere următoarele lucruri : să ne alegem bine locul de unde pândim, să dăm mai multă atenţie direcţiei vânatului, să pândim la timpul cel mai potrivit şi în fine să avem un ascunziş bun. Locul de p. trebue să fie la trecătorile cele mai frecventate ale vânatului ; la vânatul mare la marginile pădurii, unde avem o privire cât mai întinsă, asupra lăstarilor, poenelor etc.; dar niciodată să nu alegem locul de p. la adăposturi, la scăldători, căci dacă vom trage aici asupra vânatului, el va o-coli aceste locuri. In ce priveşte direcţia vânatului, ne vom aşeza întotdeauna aşa fel ca să bată vântul din partea care aşteptăm. In ce priveşte ascunzişurile, aceste pot fi naturale şi artificiale. Atât cele naturale, cât şi cele artificale, pot să fie jos pe pământ, sau în aer, aşa zisele observatoare înalte. Ascunzişurile naturale au avantajul că nu trebue vânatul să se obişnuiască cu ele şi astfel putem face din ele vânătoare numai decât; pe când cu cele artificiale trebue ca vânatul, în cele mai multe cazuri, să se obişnuiască şi numai după acea le putem întrebuinţa, căci el cunoaşte atât de bine locul unde petrece, încât, cea mai mică schimbare îl face bănuitor. Ascunzişurile naturale de pe pământ sunt: tufele, copacii trântiţi, trunchi! etc. ©tc. iar cele din aer: coloanele copacilor înalţi, etc. Ascunzişurile Celuloza 0,2—- 0,7% Din punctul de vedere al p. cea mai mare însemnâtate o are glutenul - v. ac. Aceasta substanţa albuminoidâ se amesteca cu apa, hidratându-se; ea capătă proprietăţi elastice; absoarbe apa în proporţie de 66—70% din greutatea sa şi aceasta însuşire este cu atât mai accentuata cu cât calitatea fainei este mai buna. Substanţele azotoase solubile servesc, în pqrte, ca aljment drojdiei care iace sa crească pâinea; în exces ele caracterizează făinile provenite din grâu nu îndeajuns de copt. Zahârurile, deşi reduse în proporţie, au un rol considerabil; dedublarea lor prin fermentaţia alcoolică produce 0,5—1 gr. acid carbonic care va coopera cu vaporii de apă la umflarea pâinii în momentul coacerii. Amidonul nu intervine în cursul p. dar de proporţia sa atârnă valoarea alimentară, recunoscută ap. Celuloza nu intră în consideraţie, iar unele materii minerale vor fi utilizate de drojdii. PANIFICAŢIE Făinurile integrale au un conţinut mai bogat în materii azotoase decât făinurile albe şi conţin elemente de tarâţe neasimilabile. Tărâţa, puternic atacata la măciniş, lasă în făina un fermen solubil, cereali* na, care împiedică creşterea pâinei şi o colorează; aciditatea făinurilor integrale, mai mare decât aceia a făinurilor albe, dăunează însuşirilor de elasticitate ale cflutenului. Apa de var şi glucozatul de calciu remediază în o anumită măsură inconvenientul făinurilor negre. In procesul de p. se petrece o fermentaţie alcoolică din care rezultă, prin transformarea zaharurilor, alcool şi acid carbonic în proporţiile stabilite de Pasteur. Izolându-se microorganismele aflătoare aluat se găsesc fermenţi din genul soccharomyces, între care saccharomy-ces minor; se mai găsesc mycoderme fără însuşiri fermentative şi foarte numeroase bacterii. Pe lângă fermentaţia alcoolică şe mai constată formarea acizilor lactrc, acetic şi butiric, o uşoară za-harificare a amidonului cu sporirea do-sei de zaharuri fermentescibile şi o uşoară scădere a glutenului cu producere de compuşi azotaţi solubili. Agentul activ este drojdia care determină ferementaţia alcoolică. Dar reacţiunile secundare con-tribue, prin produsele formate, la constituirea unui mediu favorabil desvoltării drojdiei; aciditatea fereşte aluatul de fermenţi străini; atacul parţial al amidonului şi acela al glutenului furnizează alimente zaharoase şi azotate drojdiei. Deaceia drojdia se poate propaga nedefinit dintr'un aluat în altul prin mijlocirea maielii, deşi - la prima vedere -făina nu pare un aliment favorabil drojdiei. Pentru a menţine preponderenţa drojdiei ; pentru a evita acidificarea exagerată a maielii, ceeace ar transmite pâinii un gust neplăcut şi or influenţa defavorabil calitatea glutenului - trebue să se întinereasă maiaua. Această operaţie Împiedecă acumularea în aluat a unei toxine secretată de drojdie şi capabilă să acţioneze asupra drojdiei însăşi. Se poate regula desvoltarea drojdiei şi producerea zimazei în maia, operând asupra compactităţii aluatului, a temperaturii şi a aeraţiei. Ca o consecinţă a studiilor asupra fermentaţiei în p., a putut fi simplificată lucrarea maielii; astăzi ne mărginim să dăm deoparte, păstrând-o sub apă, o parte din maiaua de frunte. Când se fac mai multe aluaturi într'o zi se utilizează toată maiaua la primul frământat. Când acesta dospeşte, se se-pară o bucată pentru însamânţarea alua- tului următor şi aşa mai departe. Pentru a se activa dospirea se adaogă şi puţina drojdie. In procedeul vienez nu se păstrează nici aluat, nici maia, oi se lucrează exclusiv cu drojdie de bere presată. Aceasta se desface în apă în momentul frământării/ sau se face o pastă subţire, cu făină, două ore mai de vreme. Pâinea preparata cu drojdie se deosebeşte de cea preparată cu maia: nu este acidă -lipseşte fermentaţia lactică - miezul are pori mici şi distribuiţi regulat, dar se păstrează mai greu devenind sfărâmicioasă a doua zi. Fig. 742 - Panicum miliaceum Acidul carbonic necesar pentru creşterea aluatului poate fi produs nu numai prin fermentaţie ci şi prin reacţiuni chimice cu ajutorul unor amestecuri) de acizi şi carbonaţi care acţionează unul faţă de altul sub înrâurirea apei şi d® care trebue să ne ferim. Această metodă înlătură pierderile uşoare de substanţe nutritive datorite fermentaţiei dar se introduc în pâine reai-durile saline ale reacţiunei chimice. In Anglia se fabrică aşa zise „aeiatetf bred" prin frământarea fâinei cu apă saturată de acid carbonic la o presiune de 14 atmosfere ; acest procedeu nu prezintă inconvenientul semnalat mai sus, dar furnizează o pâine greu de copt şi cu gust fad. Proporţiile de fâinâ, apâ, sare şi drojdie. In practică făina nu se măsoară, oi se introduce treptat într'un volum determinat de apâ până ce se obţine un aluat de aspect convenabil. Amestecul, astfel realizat, are, aproximativ, compoziţia următoare : PANIŞOARE - PANSAI 438 Făină Apă Sûre Drojdie 100—110 kg. 55— 60 1. 1,5—1,7 kg. 1,0— 1,1 kg. In loc de drojdie se poate pune maia sau aluat, o treime din volumul total al frământatului. Cantitatea de apâ variază în raport cu glutenul conţinut de făină. Se admite câ temperatura apei, adăogată la aceia a făinii şi a aerului din cuptor trebue să dea o sumă egală cu 60. Se potriveşte, în consecinţă, temperatura apei. Se deosebesc trei feluri de aluaturi : a - cu cel mult 33% apă ; fermentează încet şi nu este utilizat, decât pentru maiele ; b - aluat cu 40% apă ; este mai mult întrebuinţat; c - cu 45% apă, cel mai favorabil pentru desvoltarea drojdiilor dar greu de lucrat şi care produce pâini foarte crescute şi cerând făină bogată în gluten. Operaţiile de p. sunt cele indicate la pâine - v. ac. îndată după scoaterea ei din cuptor, pâinea pierde apă. Această pierdere poate varia, după 15 ore, dela 18-34%o. Miezul se moaie progresiv. Modificarea esenţială care caracterizează pâinea rece este datorită indisolubili-zării progresive a omidonului solu-bilizat de căldura cuptorului şi prin micşorarea grăunţilor de amidon umflaţi. P. directa a grâului. Grăuntele de grâu, cuprinzând 83-84% en-dospërm, ar trebui să dea acest randament în făi-¿ă albă; practic el nu depăşeşte 72%; tă-râţa reţine o parte de făină. Deaceea -în timp de criză - se procedează la p. directă a grâului. După curăţare, grâul estév muiat timp > de 12 ore Iii apă de var menţinută la 50° ; grâul absoarbe apă 70% din greutatea sa ; este apoi zdrobit prin presiune rotativă în interiorul unui cilindru perforat căptuşit cu o reţea metalică fină ; miezul trece prin reţea în stare de pastă, pe când târâţa rămâne în interiorul cilindrului ; nu mai rămâne decât să se adaoge maia sau drojdie şi sare, lăsâridu-se apoi să fermenteze. Pâi- "ig. 743 - Pară var. Panna nea creşte ; şi dacă nu se caută să se exagereze randamentul, tărâţo rămâne intactă şi pâinea nu ese prea colorată: Acest procedeu - indicat pentru armate care se deplasează - nu cere decât o forţă mecanică neînsemnată. PANIŞOARE. - Bot. - Sin. Vineţică-Russula integra. Ciupercă comestibilă din fam. Agaricaceae, pălăria cărnoasă, roşie trecând în roz murdar, sau în galben-roşie-tic, vâscoasă, cu marginile subţiri, sul-cate şi la urmă tubuloase; lamele albe, apoi palide şi presărat cu galben simt late, egale şi ^aproape libere; sporii a-proape ochrace^i; piciorul sponoios sau piin alb, neted şi ventricos; carnea albă, cu gust dulce. Creşte pe pământ în păduri de brad: primăvara şi vaira. PANNA - Pom. - Sinon. Beurrâj Romain» etc. Varietate de pere de vară, se coace prin August, răspândită şi apreciată în Basarabia, cunoscută şi în restul ţării. Pomul viguros, atinge dimensiuni mari, nepretenţios la sol, rezistent la seceta, ger şi boli; reuşeşte bine altoit pe păr sălbatec în formă de trunchi şi se pretează foarte bine la cultura extensivă în grădinile ţărăneşti. Rodeşte bine şi re-^ gulat. Fructele de mărime mijlocie, uneori destul de mari, de formă variabilă, peri-iormă sau periformă gâtuită la mijloc şi alungită spre peduncul. Pieliţa verde-gâl-bue, la maturitate galbenă deschisă cu roşeaţă aprinsă de un ros carmin închis pe toată partea dinspre soare, dând fructelor un aspect foarte frumos. Pulpa compactă, semi-untoosă, suculentă, dulce, de bună calitate. Această varietate este una dintre cele mai frumoase pere de vară, foarte căutată şi bine plătită în comerţ. Bună pentru desert, compoturi şi pentru uscat. Varietate pentru amatori şi pentru comerţ, foarte rentabilă dacă este cultivată în preajma oraşelor şi pieţelor de desfacere. M. Cost. PANOFTALMIE. - Med. - Sin. oftalmie traumatică - v. ac. PANSA]. - Zoot. - Operaţie având drept scop curăţirea pielei animalelor de impurităţi. Se face cu ajutorul unor instrumente diverse : ţesalâ - v. ac ; şomoiog de paie, burete, pieptene, cuţitoaie, foarfece, etc. Ţesala îndepărtează praful prins în sudoarea şi grăsimea grămădită pe păi* Lucrează numai pe părţile cărnoase, nu şi pe regiunile cu piele subţire şi ieşituri osoase accentuate. Şomoiogul complectează acţiunea ţe~ salei. El serveşte şi la buşonatul animalelor, adică la frecarea lor pe tot corpul atunci când sunt asudate după un driim. 439 sau când este nevoie să li se activeze circulaţia sângelui în anumite afecţiuni. Cu un pamatul de pâr de cal sau — în lipsa - cu o simpla cârpa se îndepărtează praful răscolit de ţesalâ. Ochii, nările, buzele, perineul se spală cu buretele ; coama şi coada sunt pieptănate cu un pieptene iar copitele sunt curăţate cu cu- Fig. 744 - Pansaj cu peria muiată în apă caldă ţitoaia ; în sfârşit foarfecele serveşte pentru tunderea şi fasonarea coamei şi a cozii. Toate aceste operaţiuni la un loc alcă-tuesc ceiace numim p. In principiu p. se face afară din grajd şi înainte de punerea animalului în lucru. Se incepe cu buşonatul urmând - în ordine - ţesâlatul, periatul, ştersul, spălatul cu buretele şi - când e nevoie - curăţitul copitei şi repotcovitul. P. trebue făcut cu băgare de seamă, mai ales la animalele tinere, fimded de pe urma lui se pot alege cu năravuri. In p. englezesc apa are o larga utilizare, animalul obişnuindu-se foarte bine cu ea. :Pe alocuri, p. se face la ieşirea din luciu; oricum, este necesar şi suficient ca el să se aplice o singură dată pe zi. Există şi maşini de p., proprii pentru instituţiile care au efectiv mare de animale. In ţara noastră, p. este neglijat şi nu i se da însemnătatea cuvenită. Dacă se a-plică - destul de neregulat - calului, celelalte animale nu se bucură de acest tratament. Cu toate acestea, orice animai are nevoie de un p. metodic şi regulat. De pe urma lui animalul capota o înfăţişare, frumoasă, bolile pielei şunt prevenite, .transpiraţia este uşurata, mişcările intestinale, secreţia glandelor, digestia ___________ PANSAMENT - >ĂN&BA sunt favorizate datorită reflexelor provdi cate prin frecarea pielei. P. micşorează: durata timpului necesar îngrăşârii şi îmbunătăţeşte calitatea cărnii. Este indis*-pensabil pentru vaca cu lapte asigurând crescătorului obţinerea unui lapte sănât-tos şi curat. PANSAMENT. - Med., - Aplicarea. pe plăgi a topicelor, compreselor, etc., indicate pentru a grăbi vindecarea şi a- le ieri de traumatisme şi infecţiuni. Pentru p. se folosesc : vata hidrofilă şi tifonul. Topicele sunt solide-iodorform salol, naftol - lichide - apa sterilizată - soluţii antiseptice - sublimat, fenol, thymol, formol şi apoi, pentru a activa formaţiunea mugurilor de carne, tinctura de iod. P. tip s'ar putea executa astfel : se spală cu săpun partea înconjurătoare a rănii, se rade cu briciul părul, apoi se curăţa locul cu o soluţie antiseptică şi cu vată hidrofilă sterilizată; se stoarce puroiul şi se aşează un fitil de drenare dacă supuraţia este intensă. După ce plaga este curăţată se pudrează cu un praf antiseptic, se acoperă cu un pachet de tifon, cu vată pe deasupra şi se leagă cu o faşă-bandoj. Mâinile operatorului ,trebue să fie spălate bine, iar materialul de p. sterilizat, v. plagâ. PANSEA. - Hort. - Viola tricolor fam. Vio-laceae. Plantă vivace, care creşte 15—25 am., înălţime. Frunzele superioare sunt oblonge sau lanceolate, iar cele inferioare oval-cordiforme. Florile solitare, Fig. 745 - Pansaj-baie de picioare sunt compuse din 5 petale neegale şi 5 sépale lanceolate. Culoarea tipică a floaréi este : violet, galben şi alb. Viola tricolor maxima sin V. ir. horten-siş, o rasă de pansele care cuprinde frumoase varietăţi cu flori unic olore striate, balţate sau pătate. Alte rase mai _ im- PANSELUŢE - PANTOMETRU 448 portante sunt: Hiemalis - cu înflorire timpurie, Trimadeare - cu flori mari cu petalele laterale şi cea de jos, pătate, Gâante de Roggli etc. Cultura - Pansele se întrebuinţează pentru decorarea grădinilor primăvara. Se cultivă ca plantă bis-anuală. Cresc In orice teren bun de grădină, expus la soare. Se înmulţesc prin seminţe care se seamănă prin Iulie-August, în cutii sau pe brazde afară. Sămânţa se acoperă cu un strat de Va cm. pământ nisipos sau cu nisip curat. Fig. 746 - Pansele Până la încolţii© semănăturile se umbresc. Răsadul din cutii se repichează îndată ce are două frunze, cel semănat în brazde, când are 4—5 frunze, la distanţe de 15 cm. Toamna sau primăvara se plantează în grădina la 20—25 cm. distanţă. Panseaua durează până la începutul lu-nei Iunie. - In regiunile de şes, de aici încolo, din cauza căldurilor mari plantele A Fig. 747 * Panta se lungesc, iar florile devin mici. In luna aceasta se scot şi se înlocuesc cu alte plante de vară. M. Crav. PANSELUŢE. - Bot. - Viola tricolor Sin Trei-fraţi-pătaţl v. ac. PANTĂ. - Top. - Diferenţă de nivel între doua puncte A. ^şi B. raportata la distanta orizontală între aceste puncte ne dă pantd aliMamentului A. B. Panta se exprima prim formula: |_| Diferenţa de nivel între p ________# m punctele A şi B ; n protecţiunea orizontală ^ a dreptei A B. Panta se exprimă de regulă la % şf ia °/o0- Ea este elementul de mare importanţă în lucrările hidraulice, construiri de ^şosele şi căi ferate, etc. PANTOMETRU. - Top. - Aparat cu care se măsoară unghiurile orizontale în lucrările topografice de mică importanţă, deci unde nu e nevoie de multă preci* ziune. Face parte dintre aparatele cu pi-nule, acestea ţiind ferestre mici prin care se vizează şi ţxvând la mijloc şi vertical aşezat câte un fir reticular pentru fixarea obiectelor vizate. Se compune din doi cilindri ; egali ca diametru şi suprapuşi. Cel de s!us, se roteşte în jurul unui ax al cilindrului de jos care este fix. La partea inferioară a cilindrului inferior e un dispozitiv pentru fixarea pe trepied. Cilindrul interior e gradat dela 0—360,, iar cel superior e prevăzut cti două verniere necesare citirii subdiviziunilor unui grad. Aproximaţia citirii depinde deci de numărul diviziunilor verniere-lor ; dacă vernierul are 30 diviziuni aproximaţia va fi de 2 minute : 1J 6c/ a 30 ' 30 ’ 2' La extremităţile diametrului 0—180 al cilindrului inferior se găsesc două ferestre pentru vizare; în dreptul originilor vernierului cilindrului superior, alte două terestre pirn care se poate la fel visa. Aceste două planuri vizuale se întretaie pe axul central aî cilindrilor. Cilindrul inferior are o mişcare de rotaţie, ce se poate Uxa cu un şurub, pe trepied. Cel superior are o rotaţie independentă ce se poate fixa la fel şi în plus având şi o mişcare de rotaţie mi-crometricâ. . Când aparatul se aşează în staţie, se face ca punctul zero al cercului orizontal gradat şi punctul zero ai vernierului să coincidă. Prin rotirea cilindrului superior, până prindem In prinul e imaginea obiectivelor vizate, se ob ţin unghiurile orizontale ale diferitelor a~ liniamente. A. I- Fig. 748 ~ Pan-tometxu 441 PANTOPODE - PÂMDîE PANTOPODE. - Zool. - Ordin din clasa Arahnidelor, dioice. Abdomen rudimentar; picioare foarte desvoltate, mulţi articulate, cuprinzând o parte din organele interne; inima; respiraţia cutanata. Sunt animale mici, trăind în mări, sub stânci, pe alge sau chiar pe trupul altor animale. Cuprinde genurile: Pyenogonum, Nymphon, ş. a. PĂNUŞI - Frunzele care învelesc tulpinile sau ştiuleţii de porumb. PĂNUŞIŢĂ. - Bot. - Stipa capfUata Sin. isăgară v. ac. PANZA - Ind. agr. - v. ţesături. Fig. 749 - Pantograi PĂPĂDIE* - Bot. -Sin. : Curu-găinii, FeU-narul-furnicii, Papadea, Pap alunga, Părâ-sita-găinilor. Taraxacum oficlnale Wigg, planta erbacee perenâ din familia Corn-posaceae, cu frunzele' dispuse toate în rozetâ radicala, lanceolate şi îngustate In peţiol, runcinate, cu lobii neegali, triunghiulari, dinţate sau întregi; capitule solitare la vârful unui scap ce ese din mijlocul rozetei, cu flori galbene; fructele sunt achene, iar papusul se desface la .maturitate, întinzându-se, dând astfel ca-pitulului în stare de fructificaţie o formâ •globuloasâ. Creşte prin fâneţe, păşuni, locuri cultivate, grădini, dărâmături şi pe lângă locuinţe. înfloreşte din Martie până In Octombrie sau chiar Noembrie şi e meliferă. Frunzele tinere ale «xcestei plante se întrebuinţează uneori qllimentaţie sub primăvara în iormă de salată. P. Crete. — Fit. - Comerţul cumpără rădăcina şi frunzele Badix tar axtacicum Herba - rădăcinile, frunzele - et Radi Ta-raxaci sine Heiba - rădăcina singură. Deaceia, în unele părţi se cultivă. Dă producţii sigure în terenuri cu soluri reavăne, mijlocii, humoase, grase. Când se cultivă numai pentru rădăcini, atunci solul nu se îngraşe. Se însămânţează deadreptul îit tabla Fig. 750 - Pyenogonum litoralis. definitivă, din Martie-Iunie tot din 2-8 săptămâni, sau în răsadniţe şi straturi calde Februarie-Aprilie. Seminţele se a-coperă foarte puţin, e mai bine să se îndese numai cu o scânduricâ sau cu picioarele etc. Răsadurile, după ce li s'au scurtat cam 1/3 din lungimea rădăcinilor şi 1/4 din lungimea frunzelor, se plan- Fig. 751 - Păpădie Hează în tabla definitivă, în şenţuleţe a-dânci de 8-10 cm., prin lunile Iunie şi Iulie. De regulă se plantează în făşii lungi, având fiecare 4-5 rânduri, depărtate de 25-30 cm. iar intre plante pe rând lăsăm 8-10 cm. împărţirea tufelor, toamna sau primăvara. In afară de lucrările de întreţinere o-bişnuite din cursul vegetaţiei, cere: să se ude bine fundul şenţuleţelor în momentul plantării; să se îndepărteze florile pe măsură ce se arată - afară de pe tufele de pe care intenţionăm să culegem seminţele ca să obţinem frunze şi mai ales rădăcini bine desvoltate; frunzele, ca să nu fie amare, şi să poată fi consumate ca 442 salata, trebuie înâlbite, iie acoperind lozeta de frunze, cu 2-3 sâptâmâni înainte de a le tăia, cu oale sau cu clopote de sticlă vopsite, -fie smulgând tufele desvoltate, împreună cu rădâcinele lor şi afundându-le în straturi de nisip, în pivniţă sau în răsadniţe calde acoperindu-le cu cercevele, peste care se împrăştie paie. Fig. 752 - Păpădia - Taraxacum offi-cinale Wigg - Recolta frunzelor se face de primăvară până toamna. Rădăcinile împreună cu frunzele se scot în Mai şi Iunie, când se pare că sunt mai active, iar rădăcinile singure toamna târziu. Rădăcina se cere mai mult proaspătă. Dacă nu se poate vinde imediat se păstrează câtva timp, ca şi legumele rădăcinoase, în nisip, în pivniţă. Atât rădăcinile cât şi frunzele se pot usca, la aer încălzit. Rădăcinile, după ce s'au curăţit de pământ şi de restul frunzelor, se taie în bucăţi, iar cele mai groctse se despică şi în lungime, apoi se întind în straturi subţirele pe duşumea sau pe rame ca să se usuce. — Med. - In comerţ rădăcina de p. se întâlneşte întreagă-sau de lungimi diferite tăiată în. bucăţi, în cuburi şi prai. Ea fiind uşor atacată de şoareci şi de insecte, se va păstra în cutii de metal, în borcane sau în lăzi căptuşite cu hârtie impermiabilă, închise ermetic, ce se ţin în locuri svântate şi întunecoase. Are însuşiri tonice-amare, antiscorbuti--ce, aperitive, digestive* depurative, diuretice, hepatice, laxative - doze mari -sudorifice etc. Se ia, intern, sub forma de suc din rădăcină proaspătă, 50—100 s gr. pe zi, în lapte; ceai 40—60 gr. frunze proaspete la 1 litru de apă - 2/3 - litri pe zi; fiertură idem; praf de rădăcini 2—5 gr. pe zi, în miere* cafea sau ciocolată. Preparatele amintite combat: bolile cronice de piele, de ficat, de splină, de stomac, gută şi bo- * Iile ce însoţesc sau urmează după fe-brele paludiene, etc. Extern se foloseşte în cataplasme cu frunze, în caz de variolă şi reumatism. Medicina populară, recomandă zeama de frunze proaspete pentru buba neagră; oblojelile cu frunze pentru buba rea; rădăcina, tăiată- în bucăţele, şi prăjită în smântână întinsă pe o frunză de brustur şi care aşezată peste părţile unjde se simt durerile reumatice, schimbat^ de mai mai multe ori, alină durerile. în medicina veterinară aduce aceleaşi servicii ca şi în medicina u-mană. Se recomandă, în special primăvara, ca depu-rativ, pentru a-nimalele mici: viţei, mânji, câini, pisici, etc. In Europa A-puseanâ, Centrală şi Nordică frunzele de păpădie înâlbite, care au vegetat la umbra, se consumă ca salată, fie crude fie preparate ca cele de spanac. Frunzele de păpădie fiind puţin amare, nu orişicine le poate consuma / sub forma lor naturală. Amăreala dispare^ dacă dupăce le-am fiert, le spălăm în apă rece, proaspătă. Din rădăcina uscată, prăjită şi măcinată putem obţine o cafea, ce poate înlocui cafeaua Frank. Ierbivorele domestice - şi cu deosebire iepurii, vacile şi oile de lapte - caută p. cu multă plăcere. Fânul de p. măreşte cantitatea de -lapte, dar în schimb îi dă gust amar. Din latex de p. se poate prepara cauciuc. S. S. PAPAGAL. - Zool. - Gen ele păsări din ord. Acâţătoare, cu mandibula de sus a 443 PĂPĂLĂU - PAP AVER ACE AET ciocului curbată In iorma Unui cârlig, limba groasâ, cornoasa, picioarele scur-te şi puternice, cu 4 degete, 2 înainte şi 2 înapoi; penele de diferite culori vii. Trăieşte în ţările calde. Sunt pasări de pădure, deştepte şi viclene, care se a~-gaţă cu dibăcie ajutându-se de cioc. Se nutresc cu fructe, pe care le rup cu ciocul sau cu picioarele. Multe specii se pot îmblânzi. Cele mai însemnate specii sunt: P. amazonic - Psittacus amazonicus -de culoare verde, pe faţă galben, aripile şi coada roşfe, trăeşte în pădurile Braziliei P. ara - Macrocer-cus macao - un papagal mare, cu pene roşii, albastre şi verzi, lung de 85 cm.; trăeşte în America de Sud. Araiauno -Sittace coerulea -cu pene albastre deschis pe spate, galbene aurii pe pântece şi grumazii, umerii şi pântecele ver», trăeşte în Austra-sau Iaco- - Psittacus erithacus - de culoare cenuşie, coada roşie, lung de 36 cm.. în America Centrală şi vestică; Papagalul cacadu-Cacatua sulphurea - cu pene albe şi moţ gălbui. Ciocul negru, picioarele cenuşii, trăeşte în insulele Moluce; Inkaca-cadu sau Iacul - Plictolophus leadbea-teri - cu pene trandafirii, aripile albe, moţul alb cu pete roşii. Trăeşte în Australia. Electus, papagal nobil, cu pene frumos colorate şi strălucitoare, ciocul mare; trâeşte în Noua Guinee. PĂPĂLĂU - Bot. - Sin. Buruiană - de - a-bubă, Cireaşa-evreilor, Gogoaşe, Iarba-bubei, Papâlai. PhysaUs Alkekengi, planta erbacee din fam. Solanaceae, tulpina mai adesea ramificată dela bază; frunzele lung peţiolote ovale, dispuse mai cu seamă câte două; florile de o culoare alb - gălbue, sunt aplecate în jos şi dispuse câte una la subţioara frunzelor; fructul este o bacă roşie, de mărimea unei cireşti, închisă în Caliciul roşu, umflat ca im bdlon. Creşte prin păduri, tufişuri, vii şi pe lângă garduri şi drumuri — Iunie - Iulie. Această plantă este întrebuinţată de poporul nostru pentru a vindeca buba şi durerea de măsele. Fructele posed proprietăţi diuretice. PAPĂLUDA - Zoo). - Sin. coprimulg -v. ac. PÂPALUNGA. - Bot. - Sin. Taraxacuni offitifeale, pâpâdie - v. ac. PAPANAŞI - Bot. - Sin Chercuri, Codda-Mâţ0i, Mieluşel, Mâţişori, Motocei, Pepeni, Pufuşor. Trifolium arvense. mică: plantă erbacee din fam. Leguminosae, Papilionaceae, frunzele trifo-liate cu foliale linear-lungâre-ţe; florile mici, alburii sau roze, dispuse In capitule singuratice, mătăsos - păroase, fard involucru; Caliciul cu 10 nervure, dinţii caiicinali subu-laţi sunt mai lungi decât corola. Creşte pe câmpuri, prin păşunile şi viile de prin locurile nisipoase şi sterile. Iunie-August. PAPARIŢE - Bot. - Sin. Capsicum an-nuum, ardei - v. ac. PĂPĂRUE - Bot. -Sin. Papaver Rhoeas, Mac-roşu - v. ac. PĂPARUNĂ - Bot.-Sin. Papdroane, Mac-cornut - v. ac. PAPAVER - Bot. - Sin. Mac. - v. ac. PAPAVERACEAE - Bot. - Familie de ierburi anuale sau perene* cu suc lates-cent sau colorat, narcotic sau acru, cu irunze alterne, fără stipele. Flori herma- Fig. 756 - Diferite tipuri de papaveraceae frodite, regulate; bilateral sau radiat simetrice, solitare, dispuse în raceme Sau mai rar în umbele. Sepcde 2—4, petale 4, stcrmine 4 sau numeroase; Ovar superior, unic sau multilocular. Fructul po-hsperm, adeseori e compus dintr'o capsula şiiicviformă sau dintr'o nuculă mo-nospermă. '»3 » Fig. 754 - Păpălău lia ; Papagalul cenuşiu Fig. 755 - Papanaşi PAPELE - PAPILĂ 444 PAPELE - Bot. - Physalis Alkekengi, Pâ~ pâlâu - v. ac. PAPEBOVCA - Pom - Sin. Papirovca albâ. Origina acestei varietâţi de mere nu se cunoaşte exact, se crede a fi Polonia sau Letonia, unde este mai răspândită şi cunoscuta şi sub numele de Belâl Naliv Pribaltiisky = Transparent alb din Ţârile Baltice. Aceasta varietate este răs- Fig. 757 - Paphiopedilum concolor pândită şi cunoscută aproape în toate ţârile pomicole din Europa şi este considerată, ca una din cele mai bune varietăţi de mere timpurii de vara. Varietate înrudită după înfăţişare şi alte caractere cu varietăţile Transparente de Croncels, Astrahan blanc şi Transparente blanche. Pomul în tinereţe creşte viguros, formând coroana larg piramidalâ aproape elipsoidală, potrivit de deasă cu frunzele metri sau foarte mart, pânâ la 150 nun. lungime şi 85—90 mm. lăţime; peţiolul de la 25—45 mm, Pomul însă nu trăeşte mult şi nu atinge dimensiuni mari; începe să fructifice foarte de timpuriu, uneori chiar din pepinieră/ intrând în plin rod la 2—10 ani. Rodeşte în fiecare an. Pomul foarte rezistent la ger şi nepretenţios cu privire la sol. Fructele de mărime mijlocie sau supra mijlocie, de formă variabilă, predomină însă fructele de formă puţin conică. Suprafaţa fructului puţin ondulată; pe o parte o linie caracteristică pe toată lungimea fructului, de pieliţă tăiată şi lipită. Pieliţa albă, albâ-verzue, la maturitate albă-gâlbue, uneori aproape albă ca hârtia, de unde îşi poartă şi numele. Pulpa albă, fină, mălăiaţă, totuşi destul de suculentă dulce-vinurie, puţin aromatică, bună la gust. Coacerea în Iulie a-proape înaintea tuturor varietăţilor. Fructele trebuise culese cu 4—6 zile înainte de maturitate. Lăsate să se coacă pe pom devin făinoase şi nu se pot păstra, stjicându-se de la mijloc. Excelentă varietate pentru amatori şi pentru cultura cu scop comercial în a-propierea pieţelor de desfacere. M. Cast PAPHIOPEDILUM. - Bot. - P. Pfitz. Gen * de plante din familia Orchidaceae-Dian-drae-Cyprlpedilinae, plante scunde sau nu prea înalte, cu frunze pieloase şi in desuite; flori mari aşezate în panicule sau solitare şi terjxjinale; sepalele perechi sunt complect concrescute, petalele înguste, adefeea foarte mult prelungite; staminodiu xărnos, scutiform; ovar uniîo- Fig. 758 - Paphiopedilum Curtisii cuiar sau trilocular. Cele 30 de specii ale genului din Asia şi America tropicală sunt adesea cultivate şi sunt unele din cele mai frumoase Orchidee ce se cultivă în serele calde. Astfel sunt: P. insigne Pfitz., din Nepal, P. barbatum Pfitz., P. concolor Pfitz., P. Curtisii Pfitz., P. Boxallii Pfitz. din India orientală, P* lae-vigatum Pfitz., P. longifoUum Pfitz. şi P. caudatum Pfitz. din America şi Asia tropicală. P. Cretz. PAPILA - Bot. - Mici protuberanţe rigide, alungite, care acopăr unele părţi ale plantei. Pe petalele unor plante. 445 PAPILIO - PAPIRUSE chiotă, la vârf cu o coroană de frunze şi cu o inflorescenţă umbeliformă cu peste 100 raze. P. creşte In ape puţin adânci, la mal, în râurile şi mlaştinile din Africa, Siria, Palestina, cultivată încă; din timpuri vechi în Sicilia şi Calabria, este mai ales pentru Afjica un element caracteristic al florei tropicale. Este una din cele mai vechi plante de cultură; rizomele şi măduva din tulpină sunt comestibile şi constituiau un aliment al vechilor egipteni; scopul principal pentru care era însă cultivată această plantă era hârtia, care nu era altceva decât epiderma desprinsă depe tulpina. P. Cretz. PAPIRUSE - Pom. - Varietate de nuci cu coaja foarte subţire, ca de hârtie, de unde îşi poartă numele. La unele fructe lasă să se vadă miezul şi se poate rupe cu unghia. Destul de răspândită în Transilvania şi îndeosebi în jud. Hunedoara, PAPILIO - Ent: - Sin. Autore - v. PAPILIONACEAE - Bot. - Unul din cele lirer "triburi ale familiei Legitââjioase -v, ac.; calciu gamosepal, corolă neregulată alcătuită din cinci petale: una exterioară - stindard sau vexUlum - două laterale - aripile - acoperite în parte de stindard - două anterioare acoperite de ;yb -a Fig. 759 - Floare de papilionaceae aripi şi cu marginile uşor concrescute formând o carend, toate laolaltă dând o vagă asemănare cu un fluture ~ papilio -de unde şi numele tribului. Leguminoa- Fig. 760 - Papirus - Cyperus papyrus L. sele cele mai folositoare din zona temperată ţin de p. Celelalte două triburi -cesalplnaceae şi mimosaceae - cuprind, în special, leguminoasele din zonele toride, PAPILOMI - Med., Vet. ~ Papilomatoza - Prezenţa papilomilor - negilor - pe piele. v. negeL PAPIRUS. - Bot. - Cyperus papyrus L., plantă înaltă, puternică, cu rizom târâr tor, tulpina înaltă până la 3 m şi mu- Arad, Alba, Bihor şi Car aş. Se întâlneşte şi în restul ţârii, însă rar. Fructele de mărime mijlocie sau sub-mijlocie, miezul plin, de culoare gălbue, de bună calitate; mucegâesc şi se alterează mai uşor ca alte varietăţi, dacă nu sunt bine uscate la soare şi păstrate în-tr'un loc uscat. Maturitatea-timpurie. Arborele de vigoare mijlocie, coroana potrivit de deasă, rezistent la ger şi destul de rezistent la boli; produce bine şi 446 regulat. Buna varietate pentiu amatori şi pentru comerţ sub forma de miezi şi pentru desert. M. Cost. PAPRICĂ - Bot. - Sin. Capsicum annuum, ardei - v. ac. Numire ce se da ardeiului roşu măcinat, prafului de ardei roşu ce se pune în mâncare. PAPUC - Bot. - Cypripedium Calceolus. Papucul-Doamnei. - v. ac. PAPUCUL-DOAMNEI - Bot. - Cypripedium Calceolus planta erbacee din fam. Orchidaceae. Rizomul dă naştere la o tulpină pubescentă terminată printr'o floare sau două, rar trei; frunzele glabre, cutate, cari îmbrăţişează tulpina, sunt eliptice, acuminate, uneori cu pete gălbui; florile mari, curioase, au labelul galben în formă de papuc, iar celelalte părţi ale perigonului sunt de o culoare purpuriu-brunie; stamine 2. Creşte prin păduri umbroase — Mai-Iunie. PAPURA. - Bot. - Sin.: Bătea, Berbecuţ, Bucşâu, Culm, Sovar, Spetează. Sub a-cest nume se înţeleg speciile de Typha L., familia Typhaceae, din flora ţarii noastre. Acestea sunt : Typha minima Funk., cu frunze radicale late de abia 2—2 mm şi spicele femele la început scurt cilindrice, apoi globuloase; prin locuri umede nisipoase, ape stagnante şi lin curgătoare. — Typha angusfîlolia L., are frunzele lineare, în partea inferioară în formă de ulue, spicul mascul depărtat de cel femei, cu spaţiul între ele de 2-4 cm.; prin ape stagnante şi liniştit curgătoare. - Typha ste^ nophylla Fisch. et Mey., are frunze tulpinale elon-gate, ingust lineare spaţiul dintre cele două inflorescenţe egal de lung cu spicul mascul; creşte în Delta-Dunarii. — Typha latifoUa L., are frunze lat-li-neare, în partea inferioctră plane, spicul mascul xoarte apropiat, de cel 4emel sau în continuitatea acestuia, florile femele fără bractee; prin mai toate apele stagnate şi curgătoare.—Typha Shuttleworthii Koch et Sond., are frunze late de 0,5-2 cm, spicul mascul pe jumătate de lung cât fel femei, Fig. 761 - Floare masculă de papură spicul femei şi după înflorire are o cure frumoasă argintiu-surie; creşte prin ape stagnante şi curgătoare. P. Cretz. PAPURICĂ - Bot. - Butomus umbeilatus, Rosâţea - v. ac. PAPUS - Bot. - O aglomeraţie de perişori la extremitatea supe- f rioară a fructului ajuns la maturitate Ex. la Composi-tae. PĂPUŞOI -Bot. - Z e. ,a M a y s, Porumb - v. ac. PAR. - Bot. -Sin. G o r ţ u, ' Păr sălbatic, Pirus communis, frumos arbore spinos din Jam. Ro-ţaceae-Ramoi-deae, frunzele rotunde sau o-vale, cam de lungimea pe-ţi olului, sunt fin dinţate; florile mari, albe, lunig-peduncu-late, sunt dispuse în fascicule umbelife-re, staminele cu antere roşii; fructele cp-mestibile numite : Goarţe, Pere-Padureţe, Pere. Creşte prin păduri şi câmpuri. Acest arbore s'a cultivat din timpuri străvechi şi a dat naştere numeroaselor varietăţi şi subvarietăţi horticole care se cultivă azi prin grădini sub diverse numiri. Aprilie-Mai. Lemnul tare al acestui arbore este întrebuinţat în strungărie şi mai cu seamă pentru sculptură. Pom. - Pirus communis - L. Fam. Rosa-ceae. Nume generic cuprinzând mai multe specii de arbori fructiferi, cultivaţi pentru fructe, pentru port-altoi sau ca arbori de ornament. Le vom descri la locul loc pe cele mai importante. Cea mai importantă speciè este Pirus communis - L. -părul obişnuit sau comun - cultivat pentru fructe şi care creşte în mod spontan şi Fig. 762 - Papură Typha angustifolia L - 447 PĂR în stare sălbateca în cpărţile Occidentale ale Asiei. In «tare cultivata el este răspândit şi în America, şi Australia. P. este un arbore de a doua mărime. El depăşeşte în desvoltare mârul şi în bune condiţiuni de clima şi sol poate atinge înălţimi de 10—12 m. şi chiar mai mult şi etatea de 80—100 ani. Pârul are rădăcinile pivotate, puţin ramificate şi-şi formează o frumoasă coroană piramidălă, căre cu timpul devine ovală său elipsoidală, largă, destul de deasa. Ramurile tinere au scoarţa netedă şi lucioasa care cu timpul devine aspra şi crapâ. La perii sâlbăteci şi chiar lă unele varietăţi nobile lă pomii tineri se ăflă pe rămuri rămurele ţepoase, care pe măsură ce pomii intră pe rod dispar treptat. Frunzele sunt alterne, ca lă măr, de formă ovălă şi măi ălungită, cu limbul lă început puţin pufos pe partea inferioară, apoi lipsit de peri, lucios pe părteă superioară, semi-lucios sau măt pe partea inferioară, cu marginile foarte fin zimţate, mai rar dinţate sau netede. Petiolul lung, subţire şi de cele mai multe ori curb şi răsucit. Mugurii de frunze terminali sunt conici şi destul de mari, cei laterali - mici, conici, turtiţi, cu solzii netezi, fără peri ; mugurii sunt aşezaţi în ordinea 2/5 ca şi la măr. Mugurii de floare apar aprdape exclusiv numai în vârful râmurelelor de un an : lamburd sau brindilâ pornit direct din ramură de doi ani sau în vârful unui dard, transformat în lamburd, sau pe burse situate pe ramuri - v. ac. - mai bătrâne. Mugurii florali sunt mixti ca şi la măr şi la desmugurire dau naştere la o rozetă de câteva frunze şi un corimb de 7—10 flori. La baza oricărui mugure normal format se află doi muguri stipulanţi - v. ac. - care în caz că mugurele principal este distrus, dau naştere la lăstari noi. Pe desvoltarea acestor muguri şi transformarea lor în ramuri fructifere se sprijină în bună parte sistemul de ’ tââfeio Lorette - v. taiere. Florile spre deosebire de măr, au aproape întotdeauna culoare albă cu nuanţă verzue, uneori roz, având între 15—30 stamine, cu cmterele de culoare roşiatică sau orange; pistilul cu 5 stile libere până la bază; ovarul infer. cu 5 cârpele sau loje a două ovule fiecare. înfloritul se produce la noi în ţară în luna Aprilie - începutul lunei Mai şi durează dela 6 la 15 zile după varietate şi regiune. In general părul înfloreşte cu 3—4 zile înaintea mărului. Fructul foarte variabil ca formă şi mărime; spre deosebire de măr este în general lungăreţ-piriform cu »pedunculul mai lung şi mai gros, de multe ori cu baza cărnoasă. Cavitatea pedunculară lipseşte la majoritatea varietăţilor, cea a ochiului este superficială şi largă, iar la multe varietăţi deasemenea lipseşte. Cavitatea pistilului este destul de largă, deschisă şi superficială, iar la unele varietăţi aproape inexistentă. Fructul are 5 loje sau camere mici cu câte două seminţe fiecare, însă în mod aproape regulat o parte din seminţe nefiind fecundate nu se desvoltă şi rămân atrofiate sau seci. Pulpa fructelor conţine în jurul lojei, iar la unele varietăţi şi sub pieliţă, celule sclerenchimatizate. Pieliţa fructelor are culoarea verde sau galbenă de diferite nuanţe, însă mult mai puţin variabilă şi cu roşeaţă mai slabă, decât la mere. Culoarea, consistenţa, suculenţa, aroma şi gustul pulpei variază mult dela o varie- Fig. 764 - Păr President Baroube Fig. 763 - Producţia de papură a fermei Spanţov PAR 448 fote la alta şi reprezintă alături de forma şi mărimea fructelor caracterele principale de clasificare şi determinare a varietăţilor. Fig. 765 - Peri Cure Perele sunt socotite ca cele mai nobile fructe şi posedă cele mai multe calităţi, din care numai foarte puţine pot fi concurate de piersice şi de mere. Nici o altă specie de pomi depe glob nu a fost studiată şi ameliorată ca părul şi nici despre una nu.Va scris atâta, cât s'a scris despre pâr. Cu toate că cultura părului a progresat foarte mult, totuşi, nici o ţară din lume nu produce atâtea pere cât ar putea sâ consume şi de aceea cultura raţională a părului este dintre cele mai rentabile şi are cele mai frumoase perspective pentru viitor. Varietăţi Numărul varietăţilor de pere cunoscute şi cultivate trece de 1500 şi identificarea lor este foarte grea chiar pentru specialişti. Deaceea, încă din cele mai vechi tiinpuri, s'a simţit nevoia de o clasificare a lor după formă, mărime şi culoarea fructelor, dupâ consistenţa, aroma, gustul pulpei, etc., spre a le înlesni recunoaşterea. \ Din aceste străduinţe ale specialiştilor au rezultat mai multe sisteme de clasificare, cel mai bun este însă-: sistemul lui Diel-Lucas combinat cu sistemul Lâsching Kronederschen pentru varietăţile de pere pentru cidru şi cele ţărăneşti. Suprimând două clase din cele 15 din Doppelsyste-mes a lui Diel-Lucas şi dându-le o nouă numerotare s'a ajuns la tabloul cu 20 clase de pere pe care-1 dăm aci şi în care se pot încadra toate varietăţile de pere existente. TABLOU SCHEMATIC DE CLASIFICAREA NATURALA A VARIETĂŢILOR DE PERE DUPĂ FRUCT A. Pere de masâ cu pulpa moale şi mai mult sau mai pufin suculentă : I. Pere cu suprafaţa netedă . r? , x. i i i cî - Pulpa untoasâ si suculentă I. cl. Untoase-Beurrdes î. Forma fructului peri- J ^ I b - Pulpa semi-untoasă II. cl. Semi-untoase formă conică Forma fructului lattt J a ’ Pulpa untoasâ ^ suculelltâ cL Bergamote sau rotunjită 3. Forma fructului lungăreaţă sau alungită * Fructele mari b - Pulpa semi-untoasă a - Fructele verzi IV. cl. Semi-bergamote V. cl. Lungi-verzi. b - Fructele verzi-gălbui sau | galbene, suculente, un- } VI. cl. Garafe toase ! c- Fructele verzi-gâlbui sau | V1I cl Mâlâeţe sau Ur»- galbene, de consistenţă j toase grasă } a - Fructele alungite cu aromă ^ VIII cl. Pâstrdvioare sau de scorţişoara. J Forelelor - FructeloJ b - Fructe alungite cu aromă J IX. cl. Tâmâioase sau de tămâie sau muscat, J Muscate, c - Fruct alungit cu altfel de aromă ca la cele de mai sus. j: mici X. cl. Aromatice. !f. Perele cu suprafaţa neregulată, mari sau mijlocii, j. fondante, cu aromă/ fină, deosebită XI. cl. Farmaceutice. 449 B. Pere de bucătărie cu pulpa ordinară, tare, fadă, dulcie. 1. Forma alungită, diametrul mai mic ca lungimea J XI1, c1, d° bU" 2. Forma rotunjită ; diametrul egal sau mai mare ca 1 XIII. cl. Rotunde de bucă- lungimea j tărie C. Pere pentru cidru şi ţărăneşti cu pulpa tare înecăcioasă. 1. Fructe lungâreţe 2. Fructe de iormâ lătâ-reaţă, turtită ca la Ber-gamote 3. Fructul sferic, ovoid sau peri-form, de mărime mijlocie Pulpa albă gălbue sau galbenă, mălăiaţă, dulce sau dulce-acidulată. a - Pulpa ordinară, verzue sau albă-verzue, dulce sau dulce acrişoară. b - Pulpa foarte tare, verzue, sau galbenă albue foarte acră. a - Pulpa albă mat până la galben, dul- I ce acrişoară sau acrişoară, bună ( la gust. i b - Pulpa verde, tare, dulce acrişoară , sau acră, gustul caracteristic al I perelor sălbatice. Pieliţa verde sau I galbenă. a - Pulpa verde până la galben, acră ca j la perele sălbatice. Pieliţa cu ro- | şeaţă şi pete ruginite. I 4. Fructe cu pulpa şi camerile roze sau roşii. XIV cl. Lungâreţe pentru cidru. XV. cl. Rotunde pentru cidru XVI. cl. Lătăreţe pentru cidru XVII. cl. Ţărăneşti. XVIII. cl. Sălbatice XIX. cl. Pere roşii. XX. cl. Pere cu carnea roşie Un alt sistem de clasificare şi de determinare rapidă şi uşoară a varietăţilor de pere este cel întocmit de francezul L. Chasset în anul 1916. El împarte toate varietăţile de pere în patru categorii după forma fructelor, care se subdivid tot după formă în 16 familii. Fiecare familie se împarte în 19 perioade de coacere şi folosinţă începând cu sfârşitul lunei Iunie - începutul lunei Iulie, luna Iulie, şi a. m. d. până la Aprilie - Mai. Fiecare epocă de maturitate se împarte mai departe în patru grupe de varietăţi după culoarea pieliţei fructelor, apoi fiecare grup se împarte după lungimea pedun-cului,: după felul cum el este drept, oblic sau strâmb; grupurile 'se subdivid mereu ia fiecare caracter nou, cuprinzând mai departe caracterele pulpei după culoare şi gust, etc., astfel încât întregul sistem formează un volum respectabil, care serveşte de cheie pentru determinarea a peste două sute de varietăţi din cele mai răspândite şi în care se pot încadra toate varietăţile existente şi cele noi ce s'ar rriai obţine. Dintre celelalte specii de păr cele mai răspândite şi cunoscute la noi*în ţară şi în alte ţări pomicole sunt : Pârul de Ussu-rie - Pirus ussuriensis - Max. - originar din Sud - Estul Siberiei, introdus pentru prima dată în 1908 la Pepiniera Bucovăţ, în Basarabia, la Pepiniera Vişan-Iaşi, etc. unde era folosit ca port - altoi pentru păr şi ca arbore de ornament, fiind foarte rezistent la ger, secetă, insecte şi boli criptogamice. Fructele mijlocii sau mici, rotunde sunt foarte parfumate şi comestibile. Pirus salicifolia - Pali. originar din Sud - Estul Europei şi Vestul Asiei; arbore foarte rar, se întâlneşte ca arbore Fig. 766 - Peri Curé 29 PAR 450 de ornament, având frunzele alungite ca de salcie, albicioase, argintii, ioarte decorativ. Fig. 767 - Piramizi de peri Beurre d'Hairdenpont Pirus elaeagnilolia - Parii. Orig. din Asia Mica, se aseamănă cu P. salicifolia, frunzele înguste, ascuţite, de 4-9 cm., de culoare verde lucios, pe partea inferioara cu peri argintii. Pe lângâ acestea se mai întâlnesc ca arbori de ornament speciile P. Sinaica, P. Poliveria, L. P. Simoniii, Carr., P. be-tulaefolia, Bunge, toate originare din China. Clima. Pârul este prin excelenţâ un pom pentru clima temperatâ. El are nevoe de câldurâ multa pentru coacerea fructelor în special a varietăţilor de iarna, însâ în acelaş timp suporta greu câldu-rile excesive. Reuşeşte mult mai bine în regiunile muntoase ale ţârii, în locuri a-dâpostite, decât în regiunile de şes sau de deal din Sudul ţârei. Unele varietăţi pot reuşi la o altitudine de 600-800 m. şi chiar mai mare. P. este mai puţin rezistent la ger decât mărul, deaceia el nu se va cultiva pe văile înguste şi băntuite de curenţi reci. Solul. P. este foarte pretenţios la sol în raport cu alte specii de pomi. El cere un pământ permeabil adânc, jilav, însă nu umed. Cel mai bun pământ pentru cultura p. este pământul negru argilo-nisipos, iar în regiunile de munte terenurile argilo-calcaroase şi nisipoase permeabile. In general se susţine că pământurile în care reuşeşte bine cultura grâului convin foarte bine p. Nu sunt deloc recomandabile terenurile argiloase compacte şi argilo-calcaroase umede şi reci, precum şi terenurile nisipoase şi expuse la secetă. Cultura. înmulţirea p. se face numai prin seminţe. înmulţirea prin seminţe se întrebuinţează numai pentru obţinerea pueţilor de p. sălbatec sau din varietăţile" nobile - pueţi - franc - pentru a fi folosiţi ca port-altoi şi foarte rar, cu scopul de a obţine varietăţi noi mai perfecţionate. Port - alt oii întrebuinţaţi. P. sălbatec - Pirus communis - cu toate formele şi varietăţile naturale ce se întâlnesc la noi, pentru forme extensive : trunchi înalt, trunchi şi semi-trunchi. Intr'o mâsurâ mai mica şi mai mult în ţârile din apus, se întrebuinţează pueţii proveniţi din seminţele varietăţilor cultivate şi mai cu seamă a celor pentru cidru, cunoscuţi sub numele de port -altoi franc. P. de Ussurie - Pirus Ussu-riensis - Max. - Puţin cunoscut, este însă un port - altoi foarte bun, viguros şi rezistent la ger şi poate înlocui părul sălbatec cu succes în special pentru regiunile de munte. Gutuiul - cydonia vulgaris. - Se între- Fig. 768 - Păr din var. Sucevene de 90 ani buinţează ca port-altoi sub forma de marcóte şi mai rar sub forma de pueţi obţinuţi din seminţe. El da pomilor o creştere slaba, formând pomi pitici, foarte productivi. Acest port-altoi este cel mai recomandabil pentru cultura intensiva şi pentru terenurile mai umede sau irigările şi bogate, şi în special pentru terenurile de aluviune în vâile largi ale râurilor. Păducelul - Crataegus monogyna - şi Cr. oxyacantha. - Port - altoi foarte puţin întrebuinţat pentru terenurile calcaroase şi expuse la seceta. Pomii obţinuţi pe acest port-altoi trăesc puţin şi dau fructe mai puţine, mai mici şi de calitate inferioara. Au avantajul că reuşesc acolo, unde nici un alt port - altoi nu reuşeşte. Metodele de altoire. Altoirea în ochi dormind este cea mai întrebuinţată şi dă cele mai bune rezultate. La perii altoiţi pe p. sălbatec se întrebuinţează cu succes şi altoirea în triangulaţie şi în semi-des-picătură, iar când altoirea se face în coroană dă bune rezultate şi altoirea sub coajă. In şcolile de pomi pueţii de p. îşi încetează seva înaintea altora şi deaceia trebuesc altoiţi mai din timp. Formele ce se dau pomilor. Perii altoiţi pe sălbatec reuşesc bine în forme libere de trunchi-înalt, pentru a fi plantaţi pe Fig. 769 - Păr de 80 ani din var. Pietroase de iarnă mărginile drumurilor şi şoselelor $i în formă de trunchi şi semiirunchi pentru plantaţiile extensive. Altoiţi pe gutui reuşesc bine numai în forme libere pitice ca piramizi, semi - piramizi, fuse, spalieri şi contra - spalieri ca palmete U, dublu U, palmete Verrier cu 4 şi 6 braţe, cordoane verticale, oblice şi orizontale, etc. Pentru culturile semi - intensive se reco- Fig. 770 - Păr din var. Popeşti inandă forma piramidală de semi-trunchi şi trunchi pitic» Distanţa la care se plantează perii este de 8-10 m. pentru formele înalte altoite pe sălbatec, 7-8 m. pentru formele de semitrunchi, de 4-5 m. pentru perii pitici altoiţi pe gutui în formă de piramizi ; 3-4 m. când sunt plantaţi într'un singur rând sau în două rânduri pe alei, Fusele-piramizi şi fusele se pot planta şi mai des. Formele palisate se plantează la distanţa ce reprezintă numărul braţelor plus unul înmulţit cu distanţa între braţele spalierului. Timpul plantarei cel mai bun este toamna şi primăvara devreme, îndată după topirea zăpezilor. Plantarea se face în gropi de 1 m. lăţime şi dela 0,80 la 1 m. adâncime. A-dâncimea va fi cu atât mai mare cu cât terenul va fi mai compact. Pentru perii pitici adâncimea gropilor poate fi de 60-80 cm. după natura solului. Formele palisate se plantează în teren desfundat la adâncimea de 60 cm. Atât gropile cât şi desfundarea terenului în vederea plantă-rei se recomandă a fi făcute cu 2-3 luni înainte de plantare. Tăierile de formare şi echilibrare se fac la fel ca la ceilalţi pomi. Tăierile de fructificare şi de rărire a coroanei la formele libere extensive se fac iarna, sau primăvara de vreme, înainte de desmugurire. PĂR 452 Tăieri sistematice de fructificare se a-plicâ mai mult pomilor pitici şi formelor palisate sau spolierilor. Ele se fac în uscat iarna şi se complectează cu tăierile în verde vara. Tăierile în verde şi tâierea în uscat clasica sunt obligatorii pentru formele palisate şi de aplicarea lor raţionala depinde în cea mai mare parte fructifica- . Fig. 771 - Par var. Busuioace în vârsta de 85 ani ţia. Nici un alt pom fructifer nu suporta aşa de uşor şi cu atâta succes tăierile ca pârul. Ca regula generala dârzii şi lamburşii nu se taie, ei numai se răresc când sunt preă numeroşi pe burse spre ă nu lăsa pomii sd se epuizeze. Brindilele scurte nu se tăie, cele- mijlocii şi lungi se scurteăzâ lă trei ochi. Romurile de lemn se suprimă cu totul, dăcâ nu ău un rost bine definitit său se scurtează lă trei ochi pentru ă le transformă în producţii fructifere. Tăierile în verde se încep prin Iunie când lăstarii sunt deja semi lemnificaţi ; ca regulă generala toţi lăstarii ce şi-au terminat vegetaţia în lungime nu se taie; lăstarii care încă cresc se scurtează la 5 frunze la pomii tineri şi la 3-4 frunze la pomii în plin rod. Lăstarii anticipaţi ce vor da ca rezultat al acestei tăieri, după ce vor avea 7-8 frunze se vor scurta - ciupi - deasupra frunzei a doua. Operaţia ciupirei se va face de 2-3 ori în timpul vereî, dacă va fi nevoe. Patologia Vegetală. Parul este atacat de numeroase boli criptogamice dintre care cele mai importante sunt : Cancerul - Nectria ditissima, - rugina - Gymnospo-rangium Sabînae putrezirea fructelor -Monilia fructigena - ; rapănul Fusicia-dium pyrinum - cloroza, etc. Insecte vătămătoare. Caxpocapsa, Psylla pyri - Păduchele părului - ; Tingis pyri - Tigrul parului -, Aphis pyri - păduchi verzi - Aspidiotus ostreaefomis, My-tilaspis pomorum - păduchi ţestoşi, -Cossus ligniperda, Malacosoma neustria, Lymantria dispar, etc. Varietăţi cultivate în România. Există foarte multe varietăţi cultivate la noi în ţară, o bunq parte din ele nu merită a fi răspândite.-.Principalele varietăţi au fost descrise în cele 4 voi. ale Enciclopediei. Cele mai bune varietăţi de pere de vară sunt: Docteur Jules Guyot, Doyenné de Juillet, Citron de Carmes, ; Busuioace, André Desportes - cu maturitatea în luna Iulie. Marguerite Marillat, Clapp's? Favorite, Bon Chrétien William, Précoce de Trévoux, Beurré Giffard, Epargne şi Panna pentru luna August. Triomphe de Vienne, Beurré d'Amanlis,. Louise bonne d'Avranches, pentru Septembrie. Varietăţi de toamnă. Beurré Diel, Beurré Hardy, Duchèsse d'Augouléme, Doyenne du Comice, Beurré Bosc, Beurré Clairgeau. Varietăţi de iarnă : Bergamote Esperen,. Olivier de Serres, Beurré d'Hardenpont, Joséphine de Malines, Doyenné d'hiver, Passe Crassane, Curé, Madame, Treyve,. etc. M. Cost. PĂR - Anat - P. este o anexă a epidermei, de forma unor fire flexibile care se înserează cu baza lor în piele. - v. ac. Caracterizează mamiferele şi există la toate - pe tot corpul sau numai pe anumite regiuni. In punctul de inserţiune al p. în piele, suprafaţa epi-dermii se in-vaginează şi formează î n derm un tub lung şi subţire care se termină în profunzimea acesteia. Este foliculul pilos, căptuşit uniform cu o teacă do celule epidermice. In fundul fo- Fig. 772 - Păr - Geană în creştere 453 PĂR liculului derma formează o papilă - bulbul pilos - cuprinzând în interior un ghem de vase sanguine. Pe acesta se înserează -firul de p. format în definitiv pe socoteala celulelor epidermice dela suprafaţa pupilei. P. este mai întâiu o îngroşare exagerata cc stratului cornos, determinata de hrănirea abundenta, la acest nivel, a epiteliului. P. se alungeşte, umple folicula şi răsare - apoi - din piele. Baza firului este strâns legată de pereţii foliculei în regiunea lor inferioară, detaşându-se încă mai sus şi lăsând un spaţiu gol în care se găseşte deschiderea glandelor sebacee. Sebum-ul secretat de ele este un lubrifiant al p. P. este, deobiceiu, plantat vertical în piele şi legat de nişte fascicule muschiulrae de dermă prin baza foliculului. Când, aceşti muşchi horipilatori se contractă, se produce fenomenul cunoscut sub numele de piele de găină. P. este constituit numai din celule cornoase; cele centrale sunt poliedrice şi îşi păstrează caracterele celulare - v. celulă; cele periferice se turtesc treptat spre a deveni simple lamele la vârful firului de p. La acelaş animal p. poate fi foarte felurit. In general sunt peri lungi, groşi, mai mult sau mai puţin ţepoşi - jarul -şi peri pufoşi. P. prezintă mari deosebiri dela un animal la altul: lâna - v. aic. este alcătuită din peri pufoşi, lungi, ondulaţi, dispuşi în mănunchiuri; coamele sunt din jar foarte lung, gros, dur dar suplu; ţepii porcului spinos sunt peri modificaţi etc. Omul, afară de p., abia vizibil cu lupa care-i acoperă toaţă suprafaţa corpului, are pe anumite regiuni corporale şi peri mai lungi, diferenciaţi. Peri diferenciaţi se găsesc şi alte animale; bunăoară in mustaţa pisicii. Aceştia sunt, prin baza lor, în relaţie cu terminaţiunile nervoase şi, deaceia, sunt peri tactili. — Bot - v. peri» — Med - Sistemul pilos este efectat de numeroase maladii. Datorită strânsei sale legături anatomice cu pielea, este interesat cam în toate boalele pielei: eczemă, pityriază, etc.; suferă, deasemeni, în multe maladii generale care îi alterează nutriţia: în sifilis, căderea p. a barbei şi mustăţii este frecventă ; p. mai cade, a-desea, în febrele tifoide grave; căderea precoce a p. este un indiciu de nutriţie încetinită în artritism etc. Alte afecţiuni sunt proprii ale sistemului p. Printre cele parazitare cităm: tri-chophytia - v. ac., sycosisul - v. ac., her-pesul - v. ac., trichomycoza nodoasă etc. Metodele de tratament sunt numeroase: epiiaţii cu alifii sau pudre, depilaţii cu plasturi aglutinanţi, distrugerea p. prin electroliză, metodă dureroasă şi înceată, în acelaş timp. Insfârşit, se mai pot distruge perii nu prea supărători prin frecare cu prafuri uscate, piatră ponce, etc. sau se decolorează cu apă oxigenată. — Tehn - P. este folosit de industrie. Jarul, aproape în totalitate; p. pufos, numai când este de o anumită lungime şi conformaţie, ca - bunăoară - lâna - v. ac. Numărul animalelor care dau lânuri este destul de restrâns: oaia, muifo- nul, capra, alpa- caua, cămila, iepurele de casă. Lânurile au întrebuinţări în filatură, ţesătorie şi în industria pălăriilor. întrebuinţarea p. -jar este determinată de diverse conside- raţiuni în legătură cu lungimea, culoarea, structura şi rezistenţa lui. P. de o anumită lungime serveşte la fabricarea periilor ; cei cu asperităţi suficiente la fabricarea fetrului ; alţii la pensule, bidinele, site, etc. Cei foarte n*.ă:ăsoşi, cu puf de-desupt, nu sunt smulşi ci - împreună cu pielea - se vând ca blănuri - v. ac. v. pielărie, tăbăcărie. P. se obţine fie tunzând animalele vii, fie scoţându-1 de pe piei când le tăbăcim. P. de porc şi de mistreţ se capătă fie smulgându-i îirele cu un cârlig special, fie răzându-1 după ce a tost, în prealabil, mutat cu apă caldă. Primul procedeu, dă un p. mai apreciat de industrie. Industria feutrului foloseşte p. de cămilă, de castor, de iepuri - v. ac. sălbateci sau domestici; în industria periilor, este folosit p. de porc; pensulele se fac din p. unor animale sălbatece. P. de rebut, provenind din operaţiile Fig. 773 - Schema firului de păr. a -pătura cornoasă; b - secţiune în derm; c - epidermă; d - popilă ; e, i - cuticulă; g -teaca; h - măduvă; k - glandă sebacee PARACHERNIŢĂ - PARALIZIE 454 de tăbdcărie, de taxidermie, etc. ca şi de la animalele moarte de o boală, este întrebuinţat pentru confecţionarea feutrului industrial, ca îngrăşământ sau pentru prepararea chimica a cianurilor şi derivatelor. In ceiace priveşte animalele domestice, sunt cu deosebire interesante, din punctul de vedere al p., oaia şi iepurii de casă specializaţi pentru această* producţie. Oaia, dă lâna, ale cărei întrebuinţări sunt cunoscute. Fig. 774 - Pieptănarea pufului de iepure Angora Iepurele de casă, din anumite rase -v. iepuri - dau p., prin simplă pieptănare, care este căutat de industriile de pălării din ţară şi străinătate. PARACHERNIŢĂ - Bot. - Sin. Grâul potâr-nichei, Parietaria officinalis. Sin. P. erecta Mert. planta erbacee, acoperită cu peri nearticulaţi, din fam. Urticaceae, tulpina dreaptă ; frunzele peţiolate, alungit ovale, spre vârf şi spre bază acuminate, întregi/ scurt păroase şi cu punctuaţiuni străvezii; florile verzi sunt polygame, învelişul companulat al florilor mascule este de lungimea staminelor. Creşte prin locuri umbroase şi umede, pe lângă ziduri, prin ruine şi prin păduri. Iulie - Septembrie. Are proprietăţi emoliente şi răcoritoare. PARADAISE - Bot. - Solanum Lycoper-sicum, Pătlăgele roşii - v. ac. PARADISIA - Bot. - Plantă erbacee din iam. Liliaceae cu racem unilateral, pau-ciflor. Flori mari, lungi de 3-5 cm. albe, infundibuliforme. Stamine de lungime diferită, arcuat plecate. PARAFERNAL - Drept. - Dreptul femeii măritate la averea nedotală. Averea ex-tradotală - parafernală - o administrează femeea : veniturile îi aparţin şi nu pot fi urmărite de creditorii bărbatului. In vechiul cod civil soţia nu era îndreptăţită să înstrăineze averea p., nici să se judece pentru ea, fără autorizaţia soţului sau - în lipsă - a justiţiei. La noi, regimul matrimonial obişnuit, este cel dojal; p. - o raritate. PARAFINA - Chim. - Substanţă albă de consistenţa 'cerei, cristalină, fuzibilă între 30 - 65°. -Conţine seria hidtocarburelor saturate dela Ci7 H36 până la C23 H48a< Se extrage din ozocherită, diix gudoanele ce rămân dela distilarea huilei şi din petrol. Se întrebuinţează la fabricarea lumânărilor — cu adaos de 1/3 acid stea-ric. Se mai foloseşte la acoperirea diferitelor obiecte spre a le izola de umezeală, la fabricarea anumitor lacuri şi ca izo-lant al electricităţii. Deasemeni la fabricarea chibriturilor şi — în amestec cu diverse gume — la falsificarea cerei de albine. PARAFIZE - Bot. -Peri simpli sau ramificaţi care însoţesc elementele sexuale din conceptaculele dela Fucus, bazidiile şi ascele dela ciuperci, sporangii dela ferige, elementele sexuale ale muşchiilor, etc. PARALIZIE. - Med. Vet. - Neputinţa şi pierderea puterei de a şe mişca a muşchiilor ; sau într'un limbaj mai ştiinţific : Abolirea totală sau parţială a contracti-lităţii voluntare sau involuntare a muşchiilor organismului. Ea coincide uneori şi cu pierderea sensibilităţii părţii atinse - analgezie sau anestezie - şi se observă de cele mai multe ori la membre. După intensitatea fenomenului, paralizia poate fi: complectă sau incomplectă; dupâ topografia sau localizarea sa, poate fi: hemiplegică, la jumătatea laterală a trupului, monoplegicâ - la un singur membru, paraplegicâ - la jumătatea dinapoi a corpului; după evoluţia sau cauza sa, p. poate fi: miopaticâ - datorită unei leziuni muşchiulare, - ori neuropaticâ - datorită unei leziuni a sistemului nervos. Fig. 775 - Parietaria - floare şi fruct - Aceste din urmă sunt cele mai frecvente întrucât sistemul nervos joaca un rol dintre cele mai importante, el fiind motorul esenţial al mecanicei animale, dominând celelalte aparate, a cdror funcţionare el este acela ce o anima şi o regulează. Cauze. - P. este o urmare a unei leziuni pe creer, pe măduva spinării sau pe nervi. In afară de traumatisme, -şi aci trebue să insistăm a-supra acelora provenite mai cu seamă în urma accidentelor de circulaţie - de automobil, mai ales Ia câini - celelalte feluri de paralizii pot fi datorite celor mai variate cauze, precum : anemia, congestia, hemoragia, inflamaţia, paraziţii, tumorile centrelor nervoase; otrăvirea sistemului nervos prin otrăvuri vegetale - secară cornută, măzăriche, lutun, coada calului, mucigaiuri, etc. - ori minerale - plumb, arsenic - ori de altă natură - avitaminozele, carenţele, parazi-fozele, neurolimfomato-za, - ori prin infecţiunea şi otrăvirea prin toxine microbiene - turbare, jigodie, septicemia, tifoidele, durina, boala din Borna, pesta bovină, spi-rochetoza, etc. Recent, Weinberg, Forgeot şi Merle au arătat ca simptomele paralitice, ce coincid cu localizările supuraţi ve din timpul febrei aftoase, sunt datorite asociaţiei Bacilu-lui lui Poels, streptococului şi ultavirusului af-tos. Semne. - Sunt variabile după cauza originală, după gradul şi după regiunea atinsa. In p. prin leziunea musculara vom observa mio-zită, atrofie muşchiula-ră, sau numai degenerescenţâ fibrilara. P. prin leziunea unui nerv, va fi limitata la zona anatomica, muşchi, organ, de sub dependenţa acestui nerv: p. radială, femurală, sciatică. P. prin leziune acuta pe creer - hemoragie, congestie - apare deodată şi de cele mai multe ori interesează jumătatea laterala a corpului - aceea opusa leziu-nei - fiind însoţită de coma, delir, pierderea conştiinţei, ori contracturi, sensibilitatea rămânând de cele mai multe oii conservată. Dacă leziunea este cronică -tumoare, kist - se poate observa o stare de imobilitate întreruptă de convulsiuni epileptiforme, spasme. Animalul îşi păstrează contactilitatea şi sensibilitatea e-’ectrică. Daca leziunea este pe măduva spinalii şi ocupă partea anterioară a acesteia, observăm turburări grave ale respiraţiei, p. membrelor anterioare, cu micşorarea sau abolirea sensibilităţii electrice. Iar daca ocupa mijlocul sau partea dinapoi a măduvei, ceeace se întâmplă de cele mai multe ori, atunci observăm p. membrelor dinapoi, a rectului, ve-zicei. In paraliziile toxi-înfecţi oase, simptomele apar de obi-ceiu la membrele posterioare, apoi la acele anterioare, au un caracter ascendent şi progresiv, interesând în mod neregulat când o parte, când alta a corpului. Explorările sensibilităţii organului sau regiunei paralizate, ale reflexelor, ale contractilităţii electrice, ne voi lămuri mai precis asupra diagnosticului şi prognosticului. In general, contractilitatea electro-muşchiulară este păstrată în paraliziile cerebrale, fiind desfiinţată în a-cele de origină medulară. Simptomele locale ce însoţesc p. sunt caracteristice organului sau regiunei a-tinse. Aşa în p. labio-glosofaringlană animalul are jenă la prins, mestecat şi înghiţit alimentele ; saliva se scurge în permanenţă prin buzele moi, flasce, căzute, limba este moale inertă, maseterii se atrofiază; animalul nu se poate nutri şi moare de inaniţie. In p. radialului, piciorul este dus cu greutate înainte, rade pământul, iar în repaus, umărul pare căzut, unghiul sca-pulo-humeral este foarte deschis, buletul este în flexiune şi dus înainte. In p. cozii, aceasta este moale, flască; Fig. 776 - Arhegoane cu paiafize la Muşchi Fig. 777 - Asce, ascospori şi parafize la Pe-ziza PĂRĂLUŢE - PARAPLEGIE 456 daca o ridicam cade prin greutate, animalul ne mai putând-o mişca dupâ voinţa sau nevoie. Adesea, p. cozii coincide şi cu p. sfincterelor anal şi vezical. In p. penisului, organul atârna moale, rece, indolor, umflându-se cu timpul din cauza infiltrărilor seroase, iar urina nu mai este aruncata cu putere. In paraplegie, membrele posterioare nu ' mai pot susţine corpul, animalul rămâne aşezat, servindu-se numai de membrele anterioare, sensibilitatea trenului posterior este micşorată sau dispărută complect - con-tractilitatea muş-chiularâ electrica este intacta dacá leziunea are sediul pe creer, fiind abolita daca leziunea este pe măduva spinării. Tratament. - Se va avea în vedere în primul rând cauza p. căutând să o facem să dispară sau să-i micşorăm efectul; vom descongestiona creerul, vom elimina alimentul sau medicamentul neuro-toxic, combate toxi-infecţiunea microbiana, sau avitaminoza, vom încerca să operăm sau să topim tumoarea ce comprimă creerul sau măduva, etc. Tratamentul va avea cu atât mai multe şanse de reuşită cu Fig. 779 - Paralizia sciaticului cât va fi aplicat mai din vreme şi asupra unui organism mai în putere. Paraliziile vechi, însoţite de atrofii pronunţate, se vindecă arareori. Vom trata în acelaş timp atât nervul, cât şi muşchiul paralizat. Vom da intern : salicilat de sodiu, iodură de potasiu ; vom face injecţii cu stricnină ; vom preveni amiotrofia prin fricţiuni iritative-re-vulsive, prin vezicănte, măsăgii, etc. Vom continuă ă trăta cauza sau boală iniţiălă, având grijă de primum non nocere; aşa, de pildă, în paraplegia ăntepăitum toxigravidica, vom evită sângerăreă, purgativele drafetice, revulsiunile tari, iar în paralizia encefalică j'igodioa^ă vom întrebuinţa cu atenţiune stricning dacă mai există şi urme de meningită 4 meningo -encefalită. - Vom trata avitaminozele, mai ales la păsări, porci, la care: numeroase cazuri de p. sunt datorite carenţelor alimentare. G. Râd. Cal. Fig. 780 - Paralizia radialului Fig. 781 - Paralizia penisului la cal PĂRĂLUŢE - Bot. - Bellis perennis - v. ac. PARAMOECIUM - Zool. - Gen de proto-zoare care are corpul lung, gura ventrală şi precedată de un peristom oblic. Se găseşte în apele de ploaie stătute ori în infuziuni de fân. PARĂNG - Bot. - Setaria italica - Du-ghie - v. ac. PARANGINĂ - Bot. - Sin. pâlcianâ - v. ac. PARAPLEGIE. - Med. Vet. - Paralizia - v. ac. complectă sau incomplectă - pare-zie - a membrelor posterioare, putând fi motrică, senzitivă sau mixtă. Se poate observa în timpul sau în perioada terminală a diferitelor boale : hemoglobinu-rie, boala de Borna, durină, jigodie, turbare, avitaminoze, otrăviri, etc. Au însemnătate mai mare, prin frecvenţa şi gravitatea lor, următoarele boale paraplegice : 1. P. antepartum. Se observă mai ales la vacă, scurt timp înainte de fătare şi ar fi datorită, după unii autori - G. Moussu - intoxicării de origină gravidi- 457 PARAPLEGIE -ca. Apare progresiv şi mai ales la vacile grele. Trece uşor, fârâ urme, neinfluenţând fătarea, după care, vita se scoală, umblă, fără să se resimtă. Vom avea grijă ca în timpul acestui iei de p. animalul să se poată odihni pe un aşternut gros, care să-i evite escarele decubitu-sului prelungit, dându-i o alimentaţie, uşoară, însoţită de laxative şi de băuturi - ceaiuri uşor diuretice. Pe regiunea lombară şi pe ambele crupe vom aplica saci calzi cu nisip sau cu tărâţe, fără ca să facem fricţiuni revulsive sau să recurgem la purgative drastice. Dtlpă fătare, se pot face asemenea fricţiuni, compuse bine înţeles din revulsive ce nu vor da gust neplăcut laptelui - terebentină, eter, amoniac. etc. 2. P. enzootică a mieilor. De origină toxi-alimentară se caracterizează mai a-■ales prin enterită. Apare la miei în vârstă Rând pe rând au fost acuzaţi ca agenţi provocatori ai boalei, streptococul piogen, streptococul gurmos, colibacilul, paratifi-cul B. care, în anumite condiţiuni, ar de- Fig. 782 - Paralizia nervului facial la câine de 2-6 săptămâni care, fiind lipsiţi în parte de laptele oii, deşi sugari, încep prea de vreme să consume din hrana a-dulţilor şi mai ales din acea a oilor, atinse ele însăşi de enterită subacută. Tratamentul este mai mult profilactic şi se bazează pe stabilirea unui regim exclusiv lactat pentru toţi miei până la vârsta de 6 săptămâni. 3. P. iniecţioasă. Se observă mai ales la caii armatei şi se aseamănă din mulie puncte de vedere cu meningita cerebro - spinală epizootică, boala din Borna, mie-lita - v. ac. cu care a fost mult timp confundată. Coincidând cu unele enzootii tifoide sau gurmoase sau apărând la scurt timp după dispariţia acestora din-tr'un efectiv, s'a crezut mult timp însă că acest fel de boală paraplegică ar fi sub •dependenţa tifoidei sau gurmei - Lesage-Agentul patogen al p. infecţioase a rămas până astăzi tot atât de necunoscut ca şi pe vremea lui Comeny, care a stu-'diat-o şi descris-o pentru prima dată. Fig. 783 - Paralizia picioarelor la găină veni patogeni şi neurotropi - Forgest, Ur-bain. După ultimele cercetări, ar reeşi că agentul patogen al p. infecţioase este un virus filtrabil, diferit de acela al boalei de Borna, dar aparţinând ca şi acesta unui grup de viruşi neurotropi. In general boala evoluţionează în 2-7 zile? şi se manifestă prin paralizie, care începe la nivelul regiunilor posterioare ale măduvei spinării şi apoi câştigă progresiv celelalte regiuni putând avea forma lombară, brahială sau bulba-ră - paraplegie, paralizia membrelor anterioare sau paralizie gloso-labio-farin-gienă. Evoluţia poate fi acută, cronică sau u-neori septicemică în care caz este însoţită de disp-nee, paralizie ge-nerailă, moartea * în câteva ore, prin asfixiere. Tratament. Izolare, schimbarea şi dezinfectarea grajdului. Ser fiziologic cafeinat, revulsive, derivate - abces de fixaţie; antiseptice gas-tro - intestino - genito-urinare; arsenoben- —vci Fig. 784 - Paramecium aurelia. p - pe-ristom; N - nucleu; n - paranucleu; cv -vesicula contracted; vd - vacuole digestive PĂRĂSIN - PARATRĂSNET zolurile *nu dau rezultate Tratamentele prin colorante - Prontosil Bayer şi Rubia-zol - în injecţii intra - muşchiulare sau in-Iravenoase, ar fi dat bune rezultate. 4. P. post partum. Paralizie a trenului posterior ce apare dupâ fâtare - A nu se confunda cu febra vitulară, hipocalcemia, retenţie placentarâ, etc. Apare de obiceiu la 2-4 zile dupâ fâtare, putând fi cauzata de : o congestiune a mâduvei spinării, consecutiva unei supraexcitâri funcţionale din timpul muncilor fâtârii; ori de istovire nervoasa consecutiva parturiţiei laborioase; ori de o contuzie pelvienâ perigenitalâ, ceeace dâ loc la infiltraţii sangvine, comprimări nervoase, ce poate explica majoritatea cazurilor de postpaxtum. Animalul nu pare a suferi prea mult ; îşi pâstreazâ pofta de mâncare ; nu poate însâ sâ stea în picioare sau sa meargâ, preferând sa stea culcat. Daca este forţat, făce sforţări sâ se ridice, mişcâ mem- brele ănterioăre, însă pe ăcele dinapoi şi întreg trenul posterior, nu le poate mişca, rămân inerte. Aceasta stare ţine câteva zile şi de cele mai multe ori dispare dela sine, fără nici un fel de intervenţie. Uneori însă, se poate complica cu escare, abcese, piosepticemie - în cazurile de contuziuni intra-pelviene, infectate, complicate. Tratament. Se va aşeza animalul pe un aşternut de paie cât mai gros, dân-du-i o alimentaţie uşoara, diuretica. Pe regiunea lombara şi pe crupa, se vor a-plica saci calzi cu nisip sau cu târâţe calde, cs so vor câteva ore, dupâ care se vor face uşoare fricţiuni revul-sive - derivative. Daca animalul nu se ridica în 10 zile pronosticul devine grav, înseamnă că avem deaface cu leziuni nervoase serioase şi trebue văzut daca. animalul nu trebue sacrificat, mai înainte de a fi apărut consecinţele decubitusului prelungit. G. Rad. CaL PARASIN - Bot. - Briza Media - Tremu- rătoare - v. ac. PĂRĂSITA - GĂINILOR - Bot. - Taraxa-cum oificinale Sin. pâpâdie - v. ac. . PARATIFOIDE - Med. vet. - v. Sal- monelloze. PARATIROIDE - Anat - v. tiroida. PARATRASNET - Constr. - Aparat care serveşte la apărarea caselor de efectele trăznetului. Sunt de două feluri : 1 - Cu vergea, fiind bazate pe proprietăţile electrice? ale vârfurilor ' ascuţite şi pe [ experienţă lui Franklin. Cu-prind trei părţi: a - vergeaua terminata cu un vârf şi fixata pe partea cea mai înaltă a edificiului ce vrem să apărăm. Cele mai indicate di -mensiuni pentru vârfuri sunt 0,60-0,80-1 m., întrucât s ' a d o v ed i t ca vergelele prea înalte sunt i-nutile sau chiar primejdioase. Se pot întrebuinţa mai de grabă -vârfuri multiple; b-conduc-torul - cel mai bun este cel de arama trasă în formă de panglică - al cărui rol este să asigure comunicaţia e-lectrică între veigea şi sol; c - dispozitivul de scurgerea curentului cu rolul de \ a face legătura intimă între conductor şi pământ. El poate fi o simplă pre- Fig. 786 - Vârful para-trâznetului şi legăturo: cablului conductor PÂRÂU - PARAZIjr lungire ramificată în pământ a conductorului sau un tub prelungit astfel ca sa stea mereu în apa, sau placi ori pânze metalice îngropate la o adâncime de 20 m. într'un sol înierbat astfel ca se menţine o umiditate care asigura o buna conductibilitate electrica. 2 - P. Melsens, bazat pe experienţa cuscei lui Faraday şi la care vergeaua unica este înlocuita cu mici egrete metalice repartizate pe muchiile şi unghiurile clădirii; ele comunica printr'o reţea metalica şi sunt legate de dispozitivul de scurgere a curentului prin mai mulţi conductori aşezaţi astfel încât formează o reţea cu ochiuri mari. PARATUBERCULOZA - Med. Vet. - Dia-reea cronica paratubeTculoasâ - v. ac. PÂRÂU - Geol. - Curs mic de apa, a-vând originea sau într'un izvor - v. ac. sau în apa de ploaie acolo unde solul este impermibil sau panta astfel înclinată încât componenta greutăţii în raport cu înclinarea anihilează acţiunile ce ar duce la infiltrare. Pe solurile impermeabile p. for- Fig. 787 - Paratrăsnet t ri9°le Melsens mtretaiate m toate sensurile. Când cade ploaie mare, p. se umflă, devine şuvoiu şi apa capătă o viteză care îi îngădue să degradeze malurile, târând cu ea mâl şi pietriş; ravenele sunt însă puţin profunde, oferă pante continue şi versanţi şterşi. Diferitele ieşituri ale solului sunt atacate în acelaş timp şi ploaia are ca efect netezirea tuturor versănţilor. P. de munte, se adună, unul câte unul şi converg într'un canal mic de scurgere unde formează un torent - v. ac. Fenomenele de eroziune sunt puternice şi se accentuiază pe pantele inferioare unde massa şi viteza apei ating maximum. Munţii sunt deci atacaţi la bază, vârfurile sunt dislocate şi alunecă în masse uneori considerabile, relieful se atenuia-ză rapid. P. ajunse în câmpie au un curs mai lent şi formează râuri - v. ac. PARAZIŢI - Biol. - Fiinţe care se hrănesc pe socoteala altor fiinţe, mai mari şi mai puternice decât ele şi pe care se fixează fie pentru toată durata vieţii lor, fie pentru un timp determinat. Această definiţie exclude dintre p.f a-nimalele de pradă precum şi animalele vulnerante - bunăoară ţânţarii. Mai trebue excluşi dintre p. fiinţele care - deşi trăesc pe corpul altor indivizi nu se hrănesc pe socoteala lor şi se servesc numai spre a fi vehiculaţi şi adăpostiţi, sau - cel mult - şi spre a se hrăni cu eliminările lor organice ori cu resturile rămase din hrana lor. Aceştia nu sunt p. ci comensali. Insfârşit, mai sunt fiinţe care, trăind pe alte fiinţe şi hrănindu-se, uneori, pe socoteala lor, le aduc şi servicii, contribuind la alimentaţie sau descotorosindu-le de p. Fiinţele în cauză, oarecum asociate, sunt mutualiste şi trăesc în simbioză» - v. ac. Fireşte că între toate aceste categorii nu există o separaţie absolută ci se constată treceri frecvente între vulneranţi şi p., între p. şi comensali, între aceştia din urmă şi mutualişti. Sunt p. atât în regnul vegetai cât şi în cel animal. Zooparaziţii trăesc fie pe animale, ex. tenia - v. ac., - fie pe plante, ex. filoxera, - v. ac. Fitoparaziţii, la rândul lor pot parazita plantele - ex. Perono-spora - fie animalele, ex. Trichophyton. Unii p. se pot hrăni cu materii organice oarecare sau pot trăi pe socoteala altor fiinţe. Sunt p. facultativi sau ocazionali. Larvele de muşte, bunăoară, trăesc normal în materia organică intrată în descompunere; accidental trăesc şi în rănile rău îngrijite; bacteriile patogene trăesc foarte bine în medii nutritive inerte. Cele mai multe p. însă sunt parazite o-bligate sau necesare. Adaptarea lor la acest fel de viaţă este atât de profunda încât nu pot trăi independent. P. obligat poate fi momentan, dacă nu rămâne pe gazdă decât timpul strict necesar spre a-şi lua hrana, retrăgându-se după aceia - bunăoară lipitoarea, ploşniţa - sau este permanent atunci când rămâne, pe toată durata vieţii lui fixat de gazdă, cum este - de pildă - cazul păduchilor, râiei, vâscului şi - în general - al tuturor fito-paraziţilor. Fig. 788 - Detaliu al anco-rărei paratrăsnetului PARAZIŢI 460 Insfârşit sunt p. temporari acei care nu olitice. Grupări ce nasc din varietatea ideilor asupra organizaţiei sociale, asupra sistemelor de guvernământ, etc. In linii generale se deosebesc p. conservatoare care găsesc că organizarea politică dintr'un moment dat este destul de nimerită şi p. liberale care vorbind în numele unui progres continuu, voiesc să schimbe situaţiunea de moment. P. conservatoare reprezintă rezistenţa, cele liberale, mişcarea. In extremă p. conservatoare devin reacţionare, absolutiste, cele liberale - radicale, revoluţionare. Sunt p. care îşi propun să reprezinte interesele unei singure categorii sociale şl să facă din ea nucleul în jurul căruiă să graviteze toătă organizaţia diin stat. Bunăoară, p. agrare, p. muncitoreşti, etc. Alte p. sunt totalitare şi năzuesc să reprezinte şi armonizeze interesele totalită-fii unei naţiuni, fără să ţină seamă de aceleă, uneori divergente, ăle fiecărui individ în părte. Un p. politic, că să-şi merite numele trebue să ăibe un şef, o organizaţie, un scop - să reprezinte un principiu iar pentru a putea lupta, să şi realizeze disciplina membrilor săi. PĂRŢI LEVIGABILE - Agrol. - Sin. mâl fin. Grăunciori de pământ cu diametrul sub 0,02 sau sub 0,01 mm. Grăunciorii fini de pământ care plutesc un anumit timp în apă şi astfel pot fi separaţi, prin levigare, de grăunciorii mai mari de pământ. Adesea graniţa dela care încep p. I. diferă după ţară, cercetător şi mijloacele de lucru. P. L dimpreună cu nisipurile de diferite categorii, constitue pământul fin - v. ac. Practic, p. 1. se consideră cu funcţie de argilă, deşi aci se va găsi şi humusul, calciul şi chiar nisipul impalpabil. Cu ajutorul p. I. ne. dăm seama de natura solului: când sunt până la 20% p. L într'un sol, avem de a face cun un sol nisipos; dela 20—50% sol lutos şi peste 50% p. 1. solul este ar-gilos. Un sol mijlociu - lut - are 33% p. L-circa 40% p. L adică circa o parte levigabilă la 2 părţi nelevigabile. Cu cât pământul este mai puternic solificat, cu atât se pot găsi aci mai multe p. L Oferind suprafaţa cea mai mare la unitatea de volum, p. L sunt cele mai active particule terroase din punct de vedere chimic. Proprietăţile fizice pot fi defectuoase la un sol cu p. L multe, dacă nu intervenim prin amendamente, băle- PARTIT - PASĂRE DE PARADIS 472 gar, lucrări, carq sâ sileascâ aceste pai-ticule sâ se întruneascd în agregate, a-dicd sâ formeze o structura favorabila tuturor proprietăţilor solului. Determinarea p. L se face prin analiza mecanica -v. Analiza mecanica. Categorie sol. Kiihn-Wagner, pământ. Amil. Vas. PARTIT - Bot. - Partitum; când corola" sau caliciul prezintă crestaturi, care străbat mai adânc decât până la jumătate. PĂRUL CIUTEI - Bot. - Rhamnus ca-tharjica. Sin. verigariu - v. ac. PARUL MAICII DOMNULUI - Bot. - Sin. Pârul fetei. Asplenium Adiantum nigrum, plantă erbacee, cespitoasă din fam. Poly-podiaceae, frunzele după circumferinţă oblong-triangulare-oblong-deltoidee, lung acuminate, verzi, lucitoare, bipenate sau tripenate, segmentele d e 1 a bază spre vârful frunzei des-crescânde, lobii segmentelor o-vali, acut-serat denţaţi, spre bază cuneaţi, c e i superiori confluenţi, pe-ţiolul şi partea Inferioară a ra-chisului mai a-desea lucitori şi de o culoare brună-închisă, grupele de spo-rangi-sorii - linear cbloge, cu învălişul - in-duziul - întreg, sunt dispuşi pe partea inferioară a frunzei. Creşte prin crăpăturile stâncilor din pădurile umede şi umbroase. Iunie - August. PĂRU - PORCULUI. - Bot. - Brădişor, Coada - calului, Equisetum - telmateia Sin. E. maximum, plantă erbacee din fam. Equisetaceae, cu tulpini de 2 feluri, fertile şi sterile, cele fertile albe-roşietice, apar înaintea tulpinelor sterile, sunt simple şi terminate la vârf printr'un spic spo-rogimal, oblong cilindric şi la vârf negricios, cu numeroase vagine laxe, campa-nulat - infundibuliforme, la vârf sca-rios - brevii şi profund divizate în 20-40 de dinţi lung-acuminaţi, tulpinile sterile apar mai târziu, ele sunt netede, albe ca ivoriul sau verzui erecte, verticilat -ramificate, cu câte 30-40 ramuri simple 8 unghiulare, la urmă aruncat - plecate în jos, vaginele acestora cu 4-5 dinţi, •reşte prin locuri umede mlăştinoase Fig. 807 - Părul Maicii Domnului ioarte răspândită mai cu seamă prin păduri umede şi pe lângă pâraie. Aprilie -Mai. PAS. - Zoot. - Este o aliură mearsă şi se face în 4 timpi, cu 4 bătăi. Durata de sprijin a unui picior e de 2 ori mai mare, decât a piciorului în aer. Viteza. Numărul paşilor pe minut e de 60, iar spaţiul parcurs este de 100 metri, ceeace face ca lungimea pasului să fie de 1 m. 65 qm., adică puţin mai mare ca talia animalului. PĂŞĂ. - Bot. - Scirpus mari timus, vulg. rogoz v. ac. PASACHINA. - Bot. - Sin. Cruşân, Crasei, Crâşie, Rhamnus Frangula Sin. Frangula alnus, arbust cu ramurile alterne şi fără spini din fam. Rhamnaceae. Frunzele eliptice acuminate cu marginea întreagă sau puţin undulată; florile albe verzui sunt hermafrodite, fructele înai întâi roşii, devin mai în urmă negrii. Creşte prin lunci, tufişe şi păduri. Aprilie - Mai. Scoarţa lui este întrebuinţată în medicină. Lemnul dă un cărbune excelent pentru fabricaţiunea prafului de puşcă. PASĂRE DE PARADIS. - Zool. - Para-disea a pod a dim ord. pasărilor cântă-toare. fam. Corvidelor. Bărbătuşul are pe cap, grumazi şi pe de lături pene de culoare galbenă închisă, fruntea, bărbia Fig. 808 - Părul Porcului Fig. 809 - Pasul calului 473 PĂSĂRELE - PĂSĂRI verde auriu, celelalte pârţi, aripile şi coada brune şi o mulţime de pene f. lungi galbene - aurii, la vâri albe. Femeiuşcă are pene brune - cenuşii sus, galbene jos. Trăeşte în Noua Guinee în insulele înyecinate şi în Australia Nord-Esticâ prin păduri. Penele se folosesc ca podoabe. PĂSĂRELE. - Zool. - Ordin de păsări diin subclasă Acariante. Acest ordin cuprinde multe soiuri de păsări, caracterizate prin capul lor mic, picioarele delicate şi încălţate - acoperite cu puf, ciocul tare, fără ceară. Dintre cele 3 degete îndreptate înainte, adeseori cele două de afară sunt fuzionate. Unele păsărele cântă frumos - Osci-nes, - altele scot strigăte -Clamafores. Ambele grupe se mai deosebesc prin a-ceia că Osci-nele au degetul dindărăt mare şi-l pot mişca liber. Sub. ord. Oscines : Unele au ciocul conic şi se hrănesc cu fructe tari ori cu seminţe. Ex.: canarul - Fringilla coelebes: stigleţul - Fringilla carduelis; cintiţa, vrabia - Posser domesticus. Altele au ciocul Fig. 811 - Paradisea apoda tare destul de lung şi mandibula superioară înzestrată cu o ieşitură ca un dinte cu care sparge bobitele sau coaja insectelor. Ex. Sturzul - Turdus pilaris, -mierla - Turdus merula ; priveghetoarea -Lusciola. In locurile mai umede trăeşte graurul - Sturnus vulgaris, de culoare neagră, cu luciu negru şi verzui. Altele Fig. 810 - Pasachină vânează insecte sburătoare : ele au ciocul despicat până sub ochi şi când îl deschide ia forma unei leici lungi. Ex. : rândunica - Hiriindo, neobosită vânătoare de ţânţari şi fluturaşi. Tot oscinelor se adaogă şi : ciocârliile - Alaudidele; ochiul boului - Motacilidele; prigorii -Palidele; ciorile - Corvidele; pupăza -Upupa, şi Pasărea paradisului - Paradisea apoda. Sub. ord. Clamatores cuprinde multe feluri de păsărele din care mai importate sunt : colibrii - Trochilidele, - cele mai mici păsărele, variind dela mărimea unui bondar, până la cea a unei rându-nele. PĂSĂRI - Zoot. - Se denumesc cu acest termen, toate p. de curte - şi în special -găinile. Dacă - întotdeauna - avicultura a fost o preocupare a omului, totuşi ea se practica în mod empiric. Fig. 812 - Păsărele, a - ceafă; b - falcă; c - creştet; d - ochiu; e - frunte; f - nară; g - cioc; h - guşă; i - piept; k - pântece; 1 - spinare; m - coadă; n - noadă; o -picior; p - labă şi degete; r - aripă; s -pene acoperitoare; t - pene conducătoare; u' - pene cârmuitoare Până acum 50-60 ani, p. au fost crescute la întâmplare şi fără îngrijiri. Se hrăneau cu ce găseau prin curte, se a-dăposteau pe unde apucau: prin hambare, poduri, remize, etc. Rase, aproape nu erau; exista doar un amestec de p., rezultatul celor mai întâmplătoare încrucişări. Clocitul se făcea fără nici o alegere a ouălor şi consecinţa imediată erau profiturile reduse, totuşi interesante fiindcă nu costau mai nimic - în aparenţă -deoarece nu erau socotite grăunţele consumate de p. din magazii. Avicultura practică este creiată jde câteva decenii, când au început să se con-stitue - în toate ţările - societăţi de avicultura - v. ac. Exploatarea p. merită toată atenţiunea şi trebue să se facă eforturi pentru des- PASĂRI 474 voltarea la maximum a acestei îndeletniciri, întrucât valoarea producţiei anuale se cifrează la miliarde. Animalele trebue mai bine întreţinute şi selecţionate, mai bine hrănite şi ţinute tn condiţiuni de higienâ mulţumitoare. In general consideram ca potrivite pentru ţara noastră rasele cu două aptitudini: bune outoare, cu o desvoltare rapidă şi suficienta, rustice şi nepretenţioase la hrană. Sunt rase care îndeplinesc a-ceste condiţiuni. Insa, în fiecare rasă, trebue bine aleşi reproducătorii. Fig. 813 - Lot de cocoşi Leghorn La clocit nu se vor pune decât ouăle provenite dela p. bune outoare. Controlul ouatului se va face prin cuibare capcane sau - în lipsă - prin examinarea conformaţiei corporale. Trebue dată atenţie, în deosebi, alegerii cocoşului care se pare că are ereditate preponderentă. Hrana. De cantitatea şi calitatea hranei depinde ouatul, precum şi creşterea în greutate. Pentru producţia de ouă sunt necesare alimente bogate în materii azotate - făină de carne, sânge, peşte, turte - amestecate în hrană. Deosebit trebue să se dea , \ boabe: ovăz, hrişcă, grâu, orz şi lucernă - ca verdeaţă. Se poate fabrica şi în gospodărie un praf de coaje de ouă, sare, cărbune , şi floare de pucioasă; această pulbere se amestecă în hrană, în doză de o linguriţă pe zi pentru zece găini. Adăpostul. P. trebue crescute în cotefe - v. ac. sistematice, iar nicidecum lăsate să se adăpostească la întâmplare. Aproape de intrarea coteţului să se facă un şanţ în care să se toarne cenuşe din gospodărie, adăo-gându-se - şi puţin sulf - floare sau piretru. Din când în când se asvârle în acest şanţ şi câteva grăunţe de cereale pentruca p. să se obişnuiască a râcâi şi a trece prin cenuşe. P. se tăvălesc prin această baie de cenuşe şi se curăţă, astfel, de paraziţi. In apa de băut care - spre a fi întotdeauna curată - se serveşte în adăpători speciale - se pune o linguriţă de Carbonat de fier şi - în timp de epidemii - 2 grame acid sulfuric la litru. P. bolnave se izolează deîndată. Propaganda. Pentruca aceste practici să fie răspândite în masele largi este necesar ca învăţământul avicol să fie cât mai răspândit.' Ministerul Agriculturii întreţine, la noi, b şcoală de avidultură la Dobrogostea; Institutele de Cercetări - A-gronomic şi Zootehnic - organizează cursuri speciale de avicultură şj. poseda staţiuni avicole moderne şi bine utilate; sunt - deasemeni - numeroase ferme, de Stat sau particulare, care posed^ crescătorii model. ! Iniţiativa particulară, grupată în societăţi de avicultură, se manifestă cu destulă vigoare. Institutul Naţional Zootehnic editează o bună revistă de avicultură. Aproape în fiecare an, se organizează concursuri de ouat - v. ou, şi expoziţii care constitue un mijloc remarcabil de progres, îngăduind: a - Să se păstreze puritatea raselor b - Sa se ofere vizitatorilor lecţii preţioase şi exemple de urmat c - Să se înlesnească tranzacţiile între crecători, aceştia putând găsi materialul reproducător şi utilajul de care ar avea nevoie d - Să se stimuleze sforţările crescătorilor spre a realiza mai mult şi mai bine. Ingiâşarea şi pregătirea p. pentru vânzare trebue - deasemenea - să fie obiectul atenţiunii avicultorilor, cu atât mai - Vw Fgi. 814 - Grup de curcani Bronze 475 PĂSĂRr mult cu cât necesita capital puţin şi dau beneficii însemnate. Aproape în toate gospodăriile îngra-şarea se face fârâ îngrijiri speciale ci doar printr'un surplus de hrana. P. astfel obţinute sunt pe jumătate grase. Când sunt vândute tăiate, deşi se jumulesc în prealabil, rămân, totuşi, cu rămăşiţe de fulgi şi cotoare de pene în piele, încât nu se prezintă cu înfăţişarea cea mai avantajoasă. La metoda castrării - claponîtul - s'a renunţat dela o vreme, fiind dureroasă Fig. 815 - Curte de păsări pentru p. şi neprezentând avantagii economice corespunzătoare riscurilor. Ingră-şându-s.e p. din rasé specializate pentru carne se obţin aceleaşi rezultate, într'un timp la fel de scurt, ca şi în cazul clapo-nitului. P. alese pentru îngrăşat trebue să lie din rase specializate purtătoare, în cel mai înalt grad, a tuturor caracterelor rasiale; să fie născute în cursul anului şi să nu aibe ouă. Crescătorii le produc ei înşişi, într'o măsură, şi cumpără dela alte crescătorii exemplare spre a completa numărul, P. oprite pentru îngrăşat sunt puse în cuşti, câte 5-6 laolaltă, şi aşezate într'un local întunecos şi destul de călduros. Fundul cuştilor este din zăbrele subţiri pentruca să lase să cadă afară murdăria. Se presară dedesuptul lor, ca dezinfectant, praf de var. Se ţin separat masculii. In faţa cuştei sunt menajate mici adăpători unde se pune lapte acru tăiat cu apă sau - în lipsă - apă curată. Fiind ţinute în cuşti şi la în-tunerec, p. vor folosi hrana exclusiv pentru îngrăşare. Aceasta ţine din toamnă şi până către sfârşitul primăverii. înainte de a fi puse în cuşti, p. primesc hrana obişnuită. După aceasta însă li se dau numai terciuri făcute din făină de orz şi hrişcă cu lapte tras ; se poată adăoga şi 1/6 făină de ovăz care face carnea strânsă şi albă. In lipsa făi- nii de hrişcă, se face un amestec de făina de grâu şi secară. In fiecare zi se frământa cu lapte tras cantitatea de făina necesară pentru două mese. Pastei obţinute i se dă formă cilindrică, de grosimea cam cât a unui creion şi se taie în bucăţi lungi de circa 4-5* cm. Ele vor servi la îndopatul găinilor. Seara, găinile sunt luate două câte două; se aşează pe genunchi şi li se leagă labele; se înmoaie bucăţile de cocă în lapte tras şi silim, pe rând, găinile să le înghită una câte una. îndată ce au înghiţit o bucată, presăm cu degetul pe esofag pentru a înlesni alunecarea pastei în guşa, astfel ca găina să poată respira în voie, Se dau 4—12 bucăţi de cocă la fiecare masă, aceasta în raport cu puterea de digestie a animalului şi cu obişnuinţa sa la îndopare. înainte de a. începe îndopatul zilnic, crescătorul se convinge dacă guşa este goală; în caz contrar micşorează porţia. Un lucrător îndemânatec poate îndopa 30-40 găini pe oră. îndopatul se face numai de 2 ori în 24 ore: odată dimineaţă, odătă seără şi durează lVa—21h luni. Nu se dă, în a-cest timp, nici o ăltă hrănă. Gâştele se îndoăpă, în Bănăt, cu porumb boabe, date la înghiţit cu pumnul; curcanii se îndoapă cu nuci mici, necu-răţate de coaje, obligându-se pasărea să le înghită una câte una. Tâierea p. Crescătorul, urmăreşte prin. cântăriri repetate, mersul îngrăşării, sau se mulţumeşte - cu examinarea prin simpla inspecţiune a coapselor care trebue să se prezinte bine îmbrăcate în grăsime şi foarte albe. Când îngrâşarea este terminată, p. se sacrifică, potrivit comenzilor pieţii. Ele se atârnă de o bârnă, legate de picioare şi cu capul în jos. Se introduce în carotidă lama subţire şi foarte bine ascuţita a unui bisturiu, împingându-se până la creer; sângerarea este abundentă, iar moartea survine repede. Fig. 816 - Coteţele de păsări ale punctului zootehnic Costiugeni-Iaşi PĂSĂRI 476 Fiind calde încă, p. sunt jumulite, fe-lindu-ne de a produce rupturi în piele. Rămăşiţele de pene şi fulgi sunt smulse cu unghia sau ace speciale; uneori p. se pârlesc sau se opăresc. Totul se face cât mai repede cu putinţa. Apoi se procedează la curăţirea perfecta a viscerelor, fiecare crescător având, pentru aceasta, .metoda sa proprie. Se spalâ, dupâ aceia, cu apa calda, la nevoie şi cu săpun, cldtitâ, frecată cu mălai, periată şi legată într'o pânză curată; se vântură prin apă şi apoi se lasă 4-5 ore să se răcească. In felul acesta, ea a fost pregătită, în cele mai bune condiţiuni, pentru •vânzare. Fireşte că, acest sistem de îngrăşare şi pregătire a p. pentru vânzare, nu este Fig. 817 - Coteţele Camerei Agricole Caiiacra p. cu apă călduţă şi se pune la uscat pe o scândură, după ce, în prealabil, i s'au îndoit picioarele trecându-se sub subsuorile aripilor. Capul şi coada sunt trase pe o şea şi legate sub ea pentru a se bomba spatele; apoi p. este spălată Fig. 818 - Coteţ sistematic cu pereţi mobili de placaj căptuşiţi cu plută, la ferma Ing. Budişteanu-Budeasa, jud. Argeş prea întrebuinţat: cere mână de lucru specializată, anumite cunoştiinţe şi practică. Sunt totuşi regiuni în Ardeal şi Banat, unde el a intrat în uz. Producţia dă beneficii frumoase, dacă este practicată în mare. Nu putem da cifre exacte - din pricina împrejurărilor -menţionăm totuşi că în perioada de îndopare, o găină consumă 1 dublu decali-tru de grăunţe şi 5 litri de lapte tras, spre a atinge - dacă e dintr'o rasă specializată - aproape 5 kg. în greutate. Acest soiu de producţie agricola are caracterul unei mici industrii familiale şi merită să fie încurajată ca atare, întrucât cere investiţii mici, are debuşeu sigur şi continuu, aduce bani în gospodărie tot timpul anului şi stimulează îngrijirile atât de necesare în curtea de p., astăzi nu îndeajuns de supravegheată. Incurajâri. La noi în ţară, Ministerul Agriculturii, înţelegând importanţa acestei industrii anexe pentru proprietatea mied, a luat încă din anul 1928, măsuri 477 PĂSĂRF de promovare a aviculturii, înfiinţând crescătorii de pasdri pe lângd fermele Statului. 1. Scopul urmărit prin înfiinţarea acestor crescătorii de pasâri la ferme a fost: a - Cultivarea şi răspândirea de rase de găini pure şi proprii fiecărei regiuni prin calităţile lor. b - Distribuirea produşilor de rasă pură amatorilor, care doresc a cultiva rase pure. c - îmbunătăţirea găinilor comune prin corcirea lor cu coşi de rasă pură distribuiţi în număr cât de mare crescătorilor ţărani. d - Construirea de coteţe simple, solide şi practice, confecţionarea de vase pentru hrana, vase pentru apă de băut, de cuibare capcane, procurarea de inele pentru controlul ouatului, oua de porcelan pentru pus în fiecare cuibar; toate servind şi de modele amatorilor din fiecare regiune. 2. Hrdnirea raţională a p. prin modul de pregătire şi întrebuinţare a unei mâncări proprii scopului urmărit, fie pentru producerea de ouă, de carne, fie pentru creşterea şi îngrăşarea puilor sau a pasărilor, având în vedere anotimpul şi con-diţiunile în care funcţionează crescătoria, adicâ dacâ dispune de spaţiu pentru deplină libertate sau daca are loc restrâns şi numai în voliere. 3. Clocirea naturală şi creşterea puilor. 4. Clocirea artificială cu ajutorul mc-şinelor de clocit şi crescut pui. prin curăţirea coteţelor, a curţilor, vaselor, cuibarelor şi prin tratarea boalelor. Fig. 819 - Adăpatul păsărilor 5. înfiinţarea unui concurs de oua pentru găinile româneşti, între care: gât-gol, creata, zburlita, bearca, patica şi nado-leana. întreţinerea sănătăţei pasărilor prin in-jecţiuni, procurându-se seringi, ser anti-choleric, difteric, etc., prin băi de nisip, 7. Contabilitatea crescătoriei prin ţinerea în evidenţă a producţiunei în oua, carne şi pui, pentru stabilirea rentabili-tdţei. 8. Ţinerea de conferinţe practice, cu experienţe la ferme, dând sfaturile şi lămuririle ce se cer. Fig. 820 - Planul unei instalaţii avicole. A - Parchete de reproducere cu coteţe; B - de creştere ; C - pentru raţe ; D - pentru pui în caz de izolare ; E - coteţe de izolare ; F - grădini de legume; G - livadă ; H - Peluze ; I - Locuinţe; J - Grajduri; K - Cocini; L - Magazie; M - Sala de pregătire a hranei; N - Magazin de vânzare; O - Porumbei 9. Aranjarea de expoziţiuni cu produsele fermelor, prezentând rasele pure şi corciturile din diferite regiuni, unde fermele au crescătorii de p. 10. înfiinţarea unei biblioteci avicole pentru ţinerea în curent cu toate lucrările străine, prin abonarea la reviste şi procurarea de tratate speciale. 11. înfiinţarea unei reviste zootechnice în care fermele să-şi publice observaţiu-nile şi experienţele făcute în creşterea diferitelor animale, pasări, albine, epuri, etc. 12. Procurarea de inele pentru controlul ouălor, după trebuinţă. 13. Procurarea de făină de oase absolut necesară pentru desvoltarea p. tinere şi sporirea producţiunei ouălor. 14. Procurarea de făină de carne, dela abatorul comunal Bucureşti, pentru îngra-şarea p. 15. înfiinţarea de cooperative pentru desfacerea tuturor produselor avicole. S’au elaborat deasemeni instrucţiuni practice pentru îngrijirea şi creşterea p. Ele sunt următoarele: 1. Până la construirea coteţelor de zid, să se cureţe radical şi să se întreţină în perfectă curăţenie actualele coteţe. In a-cest scop, după curăţire, se vor vărui în LĂSĂRI 478 interior peste tot, cu apd de var în care se va amesteca şi 3°/e lysol* Aceasta o-peraţie se va face pe timp frumos, cel puţin odatâ pe luna. Podelele deas£îme-nea vor fi stropite cu aceiaşi apa de var, iar dupâ uscare, se va împrâşţia pe ele un strat de nisip uscat, în grosime de 5-10 centimetri, sau pleava, sau în lipsa acestora, paie mărunte. 2. Murdâria depusa de p. se va curaţi iarna, cel puţin odatâ pe săptămână, iăr vară în fiecare zi. 3. Leţurile pe care stau şi dorm p. sâ se opdreascd în fiecare sdptdmând şi sâ se vdruiăscd lă fel cu pereţii. Aceste le-ţuri sd fie aşezate la aceiaşi înâlţime a-vând şi laturile rotunzite. 1- ¿il' I r U EXPLlCATlUrti P For/de esi/p¿s¿r/.U S. c/z sJrmé U Ui* F. Fs/vfij/zv/ mare í. Fereâ.u'rj /r>/c/ c> spre & imfrcd'C*? J<3 rrCrjţj, r> >•/ O5 - corespunde 100 gr. de gălbenuş de ou. I. Dob. PAŞTELE CAILOR - Bot. - Capsella bursa pastoris v. traista ciobanului. PASTEURELOZE - Med. vet. - Boale septicemice, provocate de microbi din grupa pasteurelelor, a căror localizări au o predilecţie pentru aparatul respirator, aparatul digestiv, articulaţii etc. Microbul se localizează în leziuni, iar de cele mai multe ori infecţiunea pasteurelică deschide poarta de intrare altor infecţiuni secundare, din care cauză pasteurelele sunt greu de găsit în organe. De cele mai multe ori însă, p a s t eurelele sunt mai mult microbi de e-şire - Nicolie -cari vin secundai să complice o in-fecţiune primitivă, ceeace a făcut ca domeniul boale* lor pasteureli-ce, foarte răspândite după primele descoperiri ale lui Lignieres, să se reducă treptat, în urma descoperi-rei viruşilor filtranţi, dovediţi a fi cauzatorii multor boale, ce se puneau altă dată în sarcina pasteurelelor. Astfel, pentru a nu cita decât pe cele mai importante, jigodia, febra tifoidă, pesta porcină, atribuită altă dată pasteurelei, se ştie că sunt datorite viruşilor filtranţi, pe lângă care pasteurelele intervin secundar în localizările şi complicoţiile boalelor prin viruşi filtranţi. • Totuşi pasteurelele joacă un rol important într'un număr însemnat de boale, precum : Cholera a- viară, Bronchopneumonia infecţioasă a Fig. 829 - Pastârnac PASTEURIZARE 484 bovinelor, a ovideelor, barbonul bivolului, septicemia iepurilor şi cobailor, tifosul canin şi felin, etc. G. Râd. Cal. PASTEURIZARE - Ind. agric. - Metoda întrebuinţată în tehnica industriilor agricole fermentescibile : 'lapte; vin, bere, etc. constând în folosirea caldurei într'un anumit mod, un anuimitl timp ; şi la un anumit grad - dupâ aliment, metoda de p. adoptată şi aparatul folosit - cu scopul de a distruge miscroorganisşieîe vătămătoare sănătăţii omului şi cele ce ar provoca respectivelor alimente fermentaţii nedo-rite. Operaţiunea are însuşirea de a mari totodatâ şi puterea de conservare a alimentelor, prin distrugerea acelor microorganisme ce ar provoca alterarea lor. Termenul de p. a fost dat acestei metode industriale în memoria lui Louis Pas-tettr, care a cercetat, preconizat şi aplicai pentru prima data căldură în tratamentul bolilor la vin şi apoi la bere, între 1860-1864. Pasteur a lucrat cu temperaturi ce au variat între 50-60 - 55-65° -obţinând rezultate mulţumitoare. Fig. 830 - Pastereula iepurelui şi a porumbelului Utilitatea p. pentru preîntâmpinarea fermentaţiilor anormale a fost recunoscuta ceva mai târziu şi în Germania şi Suedia şi mai apoi şi în Statele Unite, fiind utilizata, între altele şi în industria laptelui, datorita marelui filantrop american N. Strauss. Treptat s'a generalizat în toate statele civilizate. P. ca metodă tehnică folosită in industriile agricole, interesează în primul rând industria laptelui şi aceia a vinului, despre care ne ocupăm special mai jos. I - P. laptelui - Laptele - v. ac - este un, aliment complet, conţinând în ■ pro-pGŢiii care diferă după specii, rase şi chiar indivizi, toate principiile nutritive necesare vieţii. Dar pe cât este de valoros ca aliment atunci când este recoltat şi păstrat în bune condiţiuni de hi-gienă, tot atât de dăunător sănătăţii poate ii, în anumite împrejurări, şi anume atunci când fie că e provenit dela animale nesănătoase, fie a fost muis de oameni nesănătoşi, este recoltat, depozitat şi trans- portcrt în vase şi în condiţiuni neigienice, intrând astfel în alimentaţia umană şi in special a copiilor, fără a se fi luat în prealabil masurile dictate de o bună higiena alimentară. In^ cazurile specificate mai sus laptele poate cuprinde anumite microorganisme ce sunt agenţii producători ai unor boli destul de periculoase t:a: tuberculoza, tifosul, scarlatina, difteria etc. Astfel încât laptele în loc să ne întărească organismul ni-I distruge. In afara de microorganismele patogene, în lapte, care este excelent mediu, se des-voltă şi alte microorganisme banale care în condiţiuni dptime ce foarte des pot fi găsite în lapte •- se pot înmulţi peste măsură alterând laptele, făcându-1 impropriu atât consumării sub forma proaspătă de lapte dulce, fiert sau nefiert, cât şi pentru transformarea lui în diferite produse alimentare derivate, scâzâiidu-i prin aceasta valoarea comercială ¡până a-proape de o depreciere totală,! fapt ce aduce o mare pagubă celor interesaţi în producţia, comerţul şi industria de lapte şi derivate. Distrugerea microorganismelor laptelui -Frobiema distrugerii microorganismelor patogene din lapte, precum şi aceea a distrugerii florei banale ce produce alterarea laptelui sub o formă sau alta, deci problema asigurării desfacerii unui lapte higienic precum şi problema măririi puterii de conservare, a preocupat de mult timp pe foarte mulţi lactologi, bacterialogi şi medici, propunându-se de aceştia diferite soluţii mai mult sau mai puţin satisfăcătoare şi deci acceptabile. Astfel unii au cerut aplicarea unor severe măsuri de higienă atât la producător - în ceeace priveşte grajdul, animalul, mulgătorul şi vasele de muls şi transportat - cât şi la cei angajaţi în comerţul de lapte. Alţii au susţinut aplicarea frigului sau a căldurii în prevenirea sau remedierea eventualului inconvenient din partea acestor microorganisme. In privinţa microorganismelor patogene o parte din cei ce susţineau sau susţin căldura au mers până la afirmarea că singurul remediu în contra florei patogene este fierberea, care ne poate asigura sterilizarea aoestui produs alimentar. Dar acum prin fierbere, în acelaş timp cu distrugerea microorganismelor patogene şi nepatogene laptele suferă anumite modificări de natură fizică, chimică şi biochimică prin schimbarea echilibrului chimic, a stării fizice a componentelor sale, reducând sau chiar distrugând în acelaş timp acţiunea diastazelor şi vitaminelor, modificări ce fac ca laptele fiert să difere mult de cel crud atât fizico-chimic, cât şi alimentar, metoda aceasta nu este 485 PASTEURIZARE un mijloc recomandat şi deci puţini sunt acei ce o adopta şi o recomanda astăzi, şi aceasta numai în anumite ocazii. Cât priveşte frigul rolul lui este mult mai limitat şi consta in a opri desvolta-iea microorganismelor şi nici decum în omorîrea lor. întrucât producerea unui lapte crud igienic, prin aplicarea unor severe masuri de igiena este legata de cheltueli foarte mari, se recurge la aceste metode în anumite cazuri când cheltuiala în plus este plătită. Este cazul anumitor ferme, bine utilate în acest scop, care produc un lapte special, pentru copii, al cârui cost de producţie fiind destul de ridicat nu-i da oricui mana sa şi-l procure. Astfel de ferme se găsesc în diferite state din Apus şi din America de Nord şi anume pe lângă oraşele mari. Pentru marea masa a consumatorilor de lapte tehnica moderna a ^indystriei de láptáñé'v. ac. pune la "dispoziţie un lapte igienic, apropiat mult de laptele crud, din toate punctele de vedere, şi care este cunoscut sub numele de lapte pasteurizat. Termenul de p. dat acestei metode industriale de higienă a laptelui şi de mărire a puterii de conservare a laptelui proaspăt, metoda, adoptata în lâptârie din enologie şi tehnologia berii, a fost dat în memoria lui Louis Pasteur care a cercetat, preconizat şi aplicat pentru prima data căldura în tratamentul bolilor la vin şi apoi la bere între 1860-:-1864. Dar pe când problema p. vinului şi a berii nu au dat loc la prea mari discuţii, aceea a p. laptelui nici astăzi nu a epuizat aceste discuţii contradictorii datorită faptului că laptele fiind un produs alimentar mult mai complex decât băuturile alcoolice sus amintite, se comportă diferit faţă de căldură, ridicând totodată o seamă de diferite probleme destul de importante privind fie higiena şi valoarea alimentară a laptelui pasteurizat, fie tehnica ce trebue adoptată cu maximum de avantaje higienice, alimentare şi economice. Căci tehnica p. şi deci metoda folosită trebue aleasă ţinând seama de faptul că laptele conţine un apreciabil număr de diverse substanţe de o compoziţie chimică foarte diferită şi cu proprietăţi fizice, chimice şi biologice proprii ce diferă mai mult sau mai puţin dela o gnipă la alta, substanţe care reacţionează diferit la acţiunea căldurii fie în stare pură, fie în amestec sau combinaţiuni. Deasemeni din punct de vedere al chimiei fizicale laptele ca sistem polidispers cuprinde 3 faze : faza lichidă formată din substanţe ce dau soluţiuni perfecte, o a doua fază aceea a soluţiunilcr coloidale şi în fine cea de a treia a suspensoi-delor. Ştiinţa laptelui a trebuit şi trebue să ţmă seamă de toate aceste lucruri în cercetarea şi găsirea celor mai potrivite metode de p* Metodă care să satisfacă atât cerinţele de ordin higienic cât şi cele de ordin alimentar şi dietetic deoparte şi cele de ordin tehnic-economic de cealaltă parte, putând da spre consumare un lapte bun şi la un preţ convenabil. P. şi laptelui pasteurizat li s'au dat mai multe definiţii, mai cuprinzătoare sau mai puţin cuprinzătoare, ma iscurte sau mai lungi, mai mult sau mai puţin perfecte. Dintre cele mai corecte vom cita două definiţii : una mai puţin cuprinzătoare aceea a bacteriologului american Ham-mer şi alta mai cuprinzătoare a lactolo-gului francez Prof. Ch. Porchex. Fig. 831 - Colectarea laptelui péntru pasteurizare Hammer înţelege prin p. aplicată la lapte, smântână şi alte produse lactifere, în mod normal un proces de încălzire la o temoeratură considerată sub punctul de fierbere, făcută cu scopul de a distruge un mare procent de microorganisme ce pot ii prezente, cuprinzând toate tipurile patogene. El ţine seamă deci numai de latura higienică, scopul pentru care se face încălzirea aceasta, neinteresân-du-1 decât acţiunea de distrugerea microorganismelor fără a se preocupa şi de înrâurirea temperaturii asupra proceselor chimice şi fizice ce au loc sub acţiunea acesteia şi care pot aduce în anumite cazuri modificări nedorite. O definiţie mai cuprinzătoare care ţine seamă şi de aceste lucruri şi care arata p. ideală ' spre care tinde tehnica modernă de maşini de lăptărie o dă marele lactolog francez Prof. Ch. Porcher : „A pasteuriza laptele este a-i distruge prin întrebuinţarea convenabilă a căldurii, aproape în întregime flora sa banală, totalitatea florei sale patogene, când ea 486 exista — ceeace este din nefericire foarte adesea cazul, cu sforţarea de a atinge cât mai puţin structura fizica a laptelui, ceeace am numit constituţia sa, echilibrele chimice, precum şi elementele sale biochimice : diastazele şi vitaminele. In aceasta definiţie Porcher, care ca lactolog priveşte laptele sub toate aspectele sale, s'a ghidat de 3 mari griji şi anume : prima de ordin higienic, care esté şi cea ¿mai > presanta, a doua de ordin fizic şi chimic cu un deosebit rol în tehnologia manufacturieră a lăptăriei şi Fig. 832 - Sala de colectare a laptelui în fine cea de a treia de ordin dietetic care este la fel de importantă ca şi prima mai ales decând s'a descoperit existenţa vitaminelor în lapte şi rolul acestoi principii biochimici în nutriţie. Metodele de p. laptelui. Termenul de p. aşa cum' este folosit el astăzi, în industria de lăptărie, pentru lapte, smântână şi alte produse lactate se referă la procesul de încălzire a acestora pe perioade lungi sau scurte, după metode şi la temperaturi diferite ce merg dela 63° până la 85° sau chiar mai sus, însă inferioare temperaturii de fierbere a laptelui după modelele şi aparatele folosite. In decursul anilor, dela punerea în comerţ a primului lapte pasteurizat, pentru a nu vorbi decât în momentul când p. laptelui a devenit comercială, şi până astăzi ştiinţa şi tehnica au imaginat diferite aparate de pasteurizat lapte, aparate care s'au bazat pe diferite principii lactologice, de construcţie de aparate şi termodinamică, creindu-se astfel diferite metode de p. Astăzi, metodele de p. ce au fost folosite sau sunt folosite în practica industrială a laptelui pot fi grupate diferit ţi-nându-se seamă de diferite criterii de judecare a metodei. Astfel metodele acestea pot fi grupate după temperatura de încălzire, după du- rata încălzirii laptelui, după faptul dacă lichidul este pasteurizat în straturi groase sau în , straturi subţiri sau după modul dacă lichidul curge în timpul încălzirii deci este curent continuu, sau stă în aparat tot timpul cât este prescris a suporta temperatura, etc. etc. 1 - Din punct de vedere al temperaturii la care se face p. distingem.: pasteuri-zarea^joasa la 63 au casele mai risipite. In jurul satelor, mai ales pe Valea Putnei, sunt adevărate insule de pustiu, din cauza despăduririlor nesăbuite. Vrâncenii stăpânesc munţii în devălmăşie. Ei din vechime au avut independenţa lor. Ocupaţia principală a locuitorilor este creşterea vitelor, exploatate pentru brânzeturi şi muncă. Agricultură nu se face decât în jurul satelor şi numai pentru nevoile stricte gospodăreşti. Ionescu dela Brad, vorbind de ocupaţia Vrâncenilor, spune câ în Vrancea „păstoria trebuie să covârşească plu-găria, căci păstoria este fundamentul a-griculturii prospere şi înavuţitoare". In 1869, Ionescu dela Brad spunea: „Pădurile diá Vrancea aşteaptă oameni inteligenţi, cari să le exploateze nu numai în interesul prezentului ci şi în acela al viitorului, luând toate măsurile cuvenite pentru a asigura facerea la loc a pădurilor ce se taie, astfel ca să lăsăm şi noi urmaşilor noştri avuţie în pădure7'. Din nefericire cei cari au exploatat pădurile din Vrancea, nu s'au îngrijit de replantare încât azi o bună parte din ele nu mai există. Cunoştinţe asupra p. din Vrancea. Din descrierea geografică şi istorică a regiu-nei, se poate vedea lesne că Vrancea este o regiune prin excelenţă proprie p. Intr'adevăr, faptul că Vrancea are munţi cu păşuni bogate, pe care locuitorii îi stăpânesc în devălmăşie şi pentru care nu plătesc impozit, apoi faptul că regiunea fiind izolată şi fără căi de comunicaţie - lucru care nu împiedecă prea mult p.f fiindcă produsele oilor, brânza şi lâna se conservă şi se transportă uşor - şi faptul că nu există teren pentru a-gricultură, toate acestea ne fac să credem că Vrâncenii din cele mai vechi timpuri s'au ocupat cu p. Lucrări amănunţite din care să vedem numărul şi felul oilor în diferite timpuri sunt puţine, aşa că foarte greu se va putea preciza evoluţia creşterii oilor în Vrancea. Statisticele care s'au publicat sunt puţine şi necomplecte. Abia în 1869, Ion Ionescu publică cel dintâiu o statistică cu numărul oilor din Vrancea. După numărătoarea din 1868, Vrâncenii au suit în acel an în munţii lor 34.136 oi, la 3 stâni, cele mai multe oi fiind în comunele: Negrileşti 3.594 oi, Vida 2.587, Bârseşti 2.729, Pâuleşti 2.215 şi Poiana 2.049. Despre felul oilor şi îngrijirea lor nu ne dă însă nici o lămurire. In 1896, C. I. Lupu într'o lucrare publicată în Arhiva, spunea că Vrancea ar avea 80.000 oi şi că oile sunt rău îngrijite. In ultimul timp Ion Diaconu care se o-cupă în deaproape de ţinutul Vrancei, a făcut o serie de cercetări asupra p. După statistica publicată de Diaconu în 1927, în Vrancea au fost în total 58.984 oi şi 68 stâni. Staiea actuala a pâstoritului în Vrancea. In Ianuarie 1936, după registrele primăriilor, complectate prin informaţii dela localnici, erau un mumăr de 53.992 oi şi 97 stâni. Aproape toate oile din Vrancea sunt de rasă ţurcană. Mai de mult în Vrancea erau oi vestite atât prin conformaţie cât şi prin producţie. In timpul râzboiului au dispărut însă aproape toate, căci în a-propierea Vrancei a fost frontul Marăşti-Mărăşeşti. După războiu s'au adus oi de pe la Trotuş, Podul Turcului, Târgu-Neamţ şi chiar din Basarabia, cari n'au ♦ * *,!.-* k \ * 1 * A* * * ^ x * \ *Vi.: •. / Fig. 841 - Schema unei stâni. a - strunga; b - câşăria; c - comarnic; d - fierbâtoa-rea; e - bătătura; f - aripa; u - gurile sirungii; g - pădure; h - intrarea în strungă mai fost selecţionate, încât astăzi Vrâii-cenii ţin oi râu desvoltate. Câinii ciobâneşti sunt ajutoarele de cel mai mare folos pentru păstori. Turmele cele mai frumoase au întotdeauna şi câinii cei mai frumoşi. După felul cum latră câinii, ciobanul ştie cam cu ce fel de dihanie are deaface. Astfel, când ei latră pe loc, e semn că a venit ursul la oi. Câinii nu se dau niciodată la urs, îl înconjoară doar şi-l latră ca pe vita mare. Când vine lupul, câinii îl fugăresc, iar lătratul se aude din fugă. Cei mai buni câini sunt aceia cari sunt crescuţi de mici pe lângă oi; ei devin paznicii cei mai credincioşi. Sunt răi faţă de străini şi mai ales faţă de cei cari nu sunt îm- PĂSTORIE 496 biacaţi cu iţaiuî românesc. Foarte greu ie scopâ din gura lor chiar şi stâpânul. De multe ori sar şi muşcă pe furiş. Câinii ciobăneşti din Vrancea şi anume cei mai caracteristici sunt ceva mai mici decât cei dela câmpie. Exemplarele mai bune au talia de cca. 60 cm. Conformaţia lor se apropie mult de standardul fixat de Institutul Naţional Zootehnic pentru câinii ciobăneşti româneşti. In Vrancea sunt foarte puţine exempla-?e cu caracterele de rasă ale câinelui ciobănesc. Aceasta din cauza ca ciobanii obişnuesc să castreze câinii cei mai irumoşi, pentru a-i avea întotdeauna lângă ei şi pentru a fi mai liniştiţi. De regulă la stână se ţin şi câini de curte mai mici, mai puţin puternici, dar cari simt repede apropierea fiarelor sau râu-făcătorilor. Din 150 câini, abia 15-20 au avut mai apropiate caracterele de rasă ale câinelui ciobănesc românesc. Câinii dela stână în majoritate nu pot fi abordaţi de străini decât ţinuţi în poziţii nenaturale, deaceia abia cu mare greutate li se pot lua câteva dimensiuni corporale. îngrijirea oilor. 1. Primâvâratu] şi vâra-tal* a - Organizarea stânilor. Inca de pe la Sf. Ion - 71 - proprietarii de oi se gândesc la ce stâna s;a-şi ducă oile. In mod obişnuit mai toţi rămân la stâna din anul precedent. Se mută numai cine a avut nemulţumuri. Fig. 842 - Mulsul oilor la strunga Când se pţin bazele stânii, întâi se a-diina câteva gazde cu oi mai multe şi se înţeleg ce baciu sa aleagă. După ce au căzut de acord, se duc lă cârciumă sau la ' un proprietar ac as a şi beau al-dâmaşul. Tocmeala definitivă se face la Sf. Gheorghe. Atunci se înţeleg ce simbrie sa dea ciobanului şi cât trebuie să primească gazdele. Cuvântul cel mai greu îl are cel cu oi mai multe. El este stăpânul stânii. In multe locuri proprietarul stânii e baciul, b - Alegerea păstorilor se face dintre cei cari au mai fost Ia oi. Ciobanii se formează prin învăţământ mutual dela unui mai bătrân. In general păstorii mai bătrâni nu prea vreau să spună celor tineri toate tainele meseriei lor. In unele comune sunt familii care din tată în fiu se ocupă cu ciobănitul. E un bun obi-peiu, căci de mici copii se deprind cu felul cum trebuesc îngrijite oile. Din nefericire cei mai mulţi ciobani şi baci nu ştiu carte, sunt nepricepuţi şi nu sunt pătrunşi de însemnătatea rolului pe care îl au. Păstorul primeşte în mână un capital de o valoare foarte mare a cărui conservare şi '.fructificare depinde numai de priceperea şi osteneala lui. Odată cu o mai bună valorificare ct produselor oilor, va veni desigur o mai bună alegere şi retribuire a ciobanului. Abel Beckerich, într'un raport ¡prezentat în 1923 la „Congres du Mouton" spne ca niciodată nu trebue apreciat maji mult un mecanic decât un cioban, câci; ciobanul lucrează cu o maşină vie a cărei bună funcţionare necesită cunoştinţe technice tot aşa de întinse ca ale mecanicului. c - Simbria ciobanilor se hotărăşte la Sf. Gheorghe. Atunci stăpânul stânii face aşa zisa împâcare cu ciobanii pe care îi plăteşte în bani. Acolo unde baciul e proprietarul stânii, el e tocmit prin zeciuialâ : a zecea parte din cantitatea totală de brânză; cealaltă revine proprietarilor. înainte vreme acesta era obiceiul în toata regiunea Vrancei. Brânza se împărţea la 29 August. Atunci se cântarea toata brânza şi se calcula dupa numărul mânzărilor; baciul îşi lua zeciuiala, se mai dădeă brânză şi moşnenilor cori n'aveau oi - celor săraci , pentrucâ aveau şi ei dreptul la păşune. Azi, proprietarii primesc 3-4 kg. brânza de mânzare, după învoială. Cantitatea de brânză lipsă este complectată de stăpânul stânii în bani. De cele mai multe ori însă brânza întrece cantitatea prevăzuta la învoiala; surplusul revine stăpânului. Prpoprietarii plătesc stăpânului stânii 15-20 lei de oaie şi 2-3 kg. Mălai. Cei cu oi mai multe dau şi chiag. Sarea o au în regiune şi nu plătesc decât transportul . ei. d - Urcatul Ia munte. Dupa topirea zăpezii oile sunt scoase la păşune. Până la organizarea stânii ele sunt îngrijite de proprietari, pe lacurile de cosire diti jurul satului. Unii !e dau în paza ciobanilor dela Sf. Gheorghe pânâ la săptămâna înălţării când se face înţărcarea. Cu aceasta ocazie se practica diferite obiceiuri superstiţioase. Astfel, la Sf. Gheorghe ciobanii nu dorm ca sa nu ia somnul mieilor. Tot la Sf. Gheorghe ei ung aşile dela grajdul oilor cu usturoi, pentru 497 PĂSTORIE ca strigoile sâ nu ia mana oilor. Pana la săptămână înălţării mieii sunt ţinuţi lă un loc cu oile. Seăiă doăr îi ăleg pentru ă mulge oile. Lă primă mulsoare se pune un băn în gâleătâ pentru că oile sâ ăibâ mănâ măi multă. Inăinte de Paşti, mieii sunt separăţi o zi întreagă, iar din laptele muls se face caşul, care se duce jertfă la biserica în ziua de Sf. Paşti. înţărcarea se face în mod obişnuit în săptămână înălţării. Anul acesta în cele mai multe sate întârcarea s'a făcut la 21 Mai. Dupa înţărcare se fac 4 botee - turme -de oi, unul cuprinde sterpele, unul mieii, unul mânzarile şi unul berbecii. Din sat pleaca trei botee: al sterpelor, al mân-zârilor cu mieii şi al berbecilor. Odată ajunşi la munte mieii sunt separaţi şi duşi la păşune la 3-4 km. departe de mânzari. . In unele sate mieii nu se urca la munte ci sunt păscuţi şi îngrijiţi în jurul satelor. Porte din oameni ţin oile mai slabe a-casă, împreuna cu cârlanii. Nici berbecii im se separa peste tot în ziua urcatului la munte, ci la unele stâni ei se aleg Io 6 August şi se pasc separat până la Vinerea Mare - 14 Octombrie Sunt şi stâni unde berbecii nu sunt aleşi niciodată dintre oi, încât ei încep sâ mârleas-ca prea devreme şi oile fata chiar în mijlocul iernii. Dupa urcarea oilor la munte, ciobanii nu se mai reîntorc decât toamna târziu, din cauzâ câ stânile sunt situate la de~ părtări mari, deaceia despârţirea lor din sate se face cu mare greutate. 2. Despre păşune şi pâşunat. - Munţii Vrancei sunt admirabili pentru păşunat. Cărările şi drumurile de munte strâbat plaiuri întinse. Datorita factorilor climaterici, vegetaţia în aceste ţinuturi este deosebit de interesanta. Regiunea întreaga e în zona pâdurilor. Poienele naturale sunt foarte dese. In aceşti munţi, cum observó şi d. Sabin Opreanu, e o alternare curioasâ a pădurilor de fag, brad şi molift şi chior o inversiune o lor. Plaiurile platformei superioare sunt îmbrăcate în făget, care urca până la limita superioara a pădurii, iar fundul văii şi coastele sunt acoperite cu păduri de brad. Aceastâ inversiune e pricinuita de caidurile puternice, de puţinele precipitaţii şi de suprafaţa prea întinsa a platformei. Tăierile de pădure sunt intense: Societatea „Naruja" a instalat o linie pentru trenul mic de povara, care aduce lemn din Valea Nărujei dela Gociu până la Comandau. Lemnele sunt ridicate din tundul văii şi de pe coaste cu ajutorul funicularelor. Tăieturile sunt invadate de smeuriş, spini şi tufişuri, care fiind neumblate, constituesc admirabile adăposturi pentru uşi şi lupi. In jurul satelor s'au făcut despăduriri din cauzâ câ locuitorii credeau pădurile lor tara sfârşit şi apoi nu aveau loc de cosire şi de cultura. După datele specialiştilor noştri, flora acestei regiuni este foarte bogatâ în plante cu însemnata valoare nutritiva, încă de pe vremea lui D. Cantemir, pă- Fig. 843 - Pastoritul în Maramureş şunile din Vrancea erau "renumite. Altfel nu le-ar fi citat ca exemple de păşune bogate. Astăzi însă aceste păşuni sunt neîngrijite. Ele sunt pline de spini şi mărăcini-şuri, care ocupa întinderi însemnate de teren ce rămâne neproductiv şi apoi aduc pagube prin aceia ca smulg lâna oilor. Ienuperii şi steregoaia năpădesc goluri întregi. Prin turbării şi locuri mai mlăştinoase, gălbeaza producea pierderi destul de însemnate, înainte de a se trata oile contra acestei boale. Una din cauzele că nu s'au ..curăţat păşunile e că Vrâncenii au locul în devălmăşie şi astfel având aceleaşi drepturi, vacile, oile şi caprele păşunează la un loc. înainte muntele era împărţit. Unde păşunau oile nu păşunou caii şi vitele. Acum nu se mai pot înţelege. La foarte multe stâni sunt şi capre, care distrug bradetul şi întreţin un permanent conflict între păşune şi pădure. Ele constituesc aci „vaca săracului" şi aparţin de regulă populaţiei mai puţin înstărite. 3 - Descrierea stânii. Stânile sunt aşezate într'un loc deschis, într#o golişte, pentru ca coabanul să aibă întotdeauna posibilitatea să ţină oile sub supraveghere. Ele se construesc odată pentru mai mulţi ani, căci după credinţa ciobanilor, mutarea stânei aduce stârpirea oilor. De regulă stâna se aşează la adăpostul unei perdele de pădure. Apa şi poteca trebue sa fie pe aproape. Locul pe care ea se a- PĂSTORIE 498 şează trebue sâ fie pietros şi înclinat pentru ca apa sâ se poatd scurge în voe. In Vrancea aproape toate stânile sunt pe panta cu faţa spre deal. Sunt câteva superstiţii în legâturâ cu aşezarea stânii. Aşa se pretinde ca stâna sâ nu fie aşe-zatâ pe „o vânâ de piatra, câci merge râu oilor, se îmbolnăvesc de râsfug". De asemenea, înainte de a se construi o stânâ se culcâ oile o noapte în acel loc. Dacâ oile dorm până dimineaţa şi fac urdori la ochi, înseamnâ că e un loc care produce somn şi deci nu e bun pentru aşezarea stânii. La o stânâ deosebim: stâna propriu zisă, bătătura, strunga şi aripa. ■Uf! Fig. 844 - La Adam Klisi Stâna propriu zisă e construită îngrijit, cu pereţii din bârne cojite sau necojite şi acoperită cu şindrilă, scândură sau scoarţă de brad. Ea se compune din trei încăperi sub acelaş acoperiş: fierbătoa-rea, comarnicul şi căşăria. In total are o lungime de 12 metri şi o lărgime de 3 metri. Fierbătoarea este camera în care se fierbe laptele şi se prelucrează diferitele derivate ale lui. Spaţiul ei este de 4/3 m. sau mai mic. N'are ferestre. Fundamentul este de piatră ori din pământ bătătorit. N'are podeală pentrucă la mijloc se află vatra unde se face focul. N'are nici tavan căci n'ar avea pe unde să iasă fumul. Intr'un colţ este aşezată crinta, iar pe margine sunt laviţele pe care se aşează vasele. Ciobanii stau pe buturugi de lemn. Vasele sunt aceleaşi ca şi la stânile din alte regiuni. Nici numele lor nu diferă. Găsim în fierbătoare: crinta, un fel de covată din lemn de stejar sau paltin, cu un capăt mai ascuţit unde are un jghiab prin care se scurge janţul dela presarea caşului; ea este aşezată pe doi ţăruşi; cazanul în care se fierbe zărul pentru prepararea urdei; închegătoarea, un vas mare de lemn pentru închegarea laptelui şi frământarea brânzei; strecură-toarea, o bucată de pânză prin care se strecoară laptele; zăgâlna, un săculeţ de pânză pentru strângerea urdei; urdariul - urdaş -, o lopăţică cu care se amestecă la fiebarea zahărului; pungile cu chiag - unii ţin chiagul în sticle sau în vase speciale numite chigamiţe -; înve-litoarea de caş făcută din pânză ţesută în două iţe; lingură mare pentru luat urda din cazan. Se mai găsesc apoi vase *pentru jintiţă şi urdă, ceaun pentru făcut mămăligă, vase de pământ pentru fiert lapte ori ciorbă, linguri, etc. Focul se iace în vatra din mijlocul fierbătoarei. Ceaunul se atârnă de un par de fag numit zăvodar, care se sprijină cu un capăt între bârne iar cu celălalt pe o furcă de fag. In unele stâni zăvodarul se pune pe două furci. Comarnicul este încăperea dintre fierbătoare şi căşărie. Are numai trei pereţi. Partea dinspre bătătură n'are perete. Pereţii laterali au câte o uşă care dă în fierbătoare şi căşărie. In peretele din fund sunt două sau trei deschideri de dimensiunile 70/50 cm. şi la distanţă de 50 cm. una de alta, pe unde intră oile la muls. Acestea sunt gurile strungii sau după unii strungile. De o parte şi de alta, aceste deschideri au câte o uşiţă numită opritoare, ştergare sau poarta spătarului, care serveşte la oprirea oilor care vin la muls. Mulgătorii stau de o parte şi alta a gurilor strungii, pe butuci sau scăunele. Comarnicul este podit cu scânduri sau bârne, înclinate spre scaunul ciobanului care mulge, pentru ca ooia să n'aibă putere să se smulgă dela muls şi pentru ca să stea cu partea dinapoi mai jos, ca să lase tot laptele în găleată. Bârnele sunt cojite ca să se poată ţine mai uşor curate. Comarnicul n'are tavan. Căşăria este încăperea în care se depozitează caşul şi celelalte derivate ale laptelui. Este magazia stânii. Are aceiaş mărime ca şi fierbătoarea. Bârnele sunt mai bine încheiate pentru a nu se lăsa loc de intrare muştelor. Aici lipsesc ferestrele căci în căşărie trebue să fie în-tunerec ca să se dospească mai bine caşul. In interior, de jur împrejur, sunt poliţe de scânduri pe care se pune caşul la svântat. Aici găsim: boclele, vase de lemn, în care se ţine janţul, untul şi laptele de iarnă; apoi putineiul pentru făcut unt, tiparele de caş şi de păpuşi; răvalul, un lemn cu crestături pe care se fărămiţeşte caşul când se face brânză; răbojul, un băţ de alun pe care se înseamnă prin crestături toate cheltuelile dela stână, când baciul nu ştie carte. Căşăria e închisă cu lacăt ori cu o încuietoare specială de lemn. In podul căşării se pune îmbrăcămintea. Găleţile se ţin într'un cui din comarnic sau în podul căşării; cupele ră- PĂSTORIE mân în galeţi. Masa stânii sta de regula în fierbâtoare. La cele mai multe stâni masa se ia în comarnic, după ce se mulg oile. Este de notat câ la fiecare stâna se aflâ cârţi de rugăciuni, chiar şi acolo unde ciobanii nu ştiu să citeascâ. Aceasta este stâna tipica a rugâciunii. TJnele stâni cum e pe muntele Vetrila, lângâ fierbâtoare mai au şi o camerâ pentru oaspeţi sau alţi vizitatori. In unele pârţi se mai ţin în comarnic nişte furci cu extremitatea ramurilor gâu-ritâ; în aceste furci se fixeazâ oile prin-tr'un cuiu de lemn, pentru a fi boite cu pământ roşu fiert în seu „ca sâ le stea mai bine". Sunt şi stâni incomplecte unde fier-bâtoarea serveşte şi de câşârie. Strunga este ţarcul din spatele stânii. Ea este împrejmuita cu gard de nuele sau brazi răsturnaţi. Aici stau mânzârile înainte de muls. Aripa este un loc îngrădit unde se a-dăpostesc oile când e vreme rea. Aripa este aşezată lateral. In faţa stânii este bătătura. Aici se odihnesc oile după muls. In bătătură sunt aşezaţi „cleştii" pentru sare şi câţiva copaci care ţin umbră. La unele stâni se aflâ şi coteţ pentru porci, la altele ocol pentru vaci ori cai. Zona de răspândire a stânii, după cum se vede este foarte întinsă, începând dela 400 m. pentru cele aşezate lângâ sate şi ajungând până la 1660 m.. In unele comune oile pasc în apropierea satului, în altele,, cum e Negrileşti, sunt duse la depărtare de 65 im. Cele mai multe stâni sunt pe Valea Zâbalei.. Programul de activitate la stână începe când se luminează de ziuă. Primul lucru este mulsul oilor care se face între orele 3 şi 5 dimineaţa, în comarnic. Ugerul primei oi se spală cu apă. La celelalte se înmoaie ugerul în lapte, ca să se poată mulge mai uşor. Un cioban harnic mulge cam 130 oi pe oră. Oile mulse se odihnesc puţin în comarnic şi apoi în bătătură, pânâ mănâncă ciobanii şi şi câinii. Oile nu sunt scoase la păşune pânâ nu dâ soarele, care sâ ridice roua. A-ceasta pentru a evita indigestiile. Pentru mânzâri se opreşte iarba cea mai bună şi mai fragedă, care se găseşte de regulă la marginea pădurilor de fag; ciobanii cunosc iarba bună după cantitatea de lapte mulsă a doua zi. Ei ocolesc locurile pietroase deoarece au credinţa că răsfugul se produce când turma trece peste o piatră numită sâgă. Baciul rămas la stână se îngrijeşte să prelucreze laptele muls de dimineaţă. Pe la ora 11, oile se mulg de amiazi, iar când laptele se mai împuţinează, mul-gerea se face numai de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara. Seara mulsul se face înainte de ora 7 pentru ca oile să mai poată fi scoase apoi la păşune câtva timp, înainte de culcare. Se face, cum se spune „cina oilor". In acest timp baciul pregăteşte mâncarea. Dupâ masâ ciobanii se culcă în bătătură lângă oi, unde Îşi fac focul. Baciul rămâne pânâ îşi termina laptele de strâns şi face urda, apoi se culca pe o laviţă în fierbătoare. Pentru oaspeţi se fac aşternuturi din frunze de brad, căci în aceste frunze nu stau purecii. Ciobanii se poartă foarte omenos cu orice străin care trece pe la stână. Nimeni nu pleacă de alici cu mâna goala. Postul la ei este păstrat cu cea mai mare sfinţenie; nu este stână caie să nu-şi aibă povestea unei nenorociri, din cauza că vreun cioban n'a ţinut postul creştinesc. Derivatele preparate din lapte sunt cam aceleaşi cu cele din celelalte regiuni de munte dela noi. In general la stânile din Vrancea se prepară : brânză de burduf şi de putinâ, caş afumat, pâpuşi de caş sărat, felii de caş sburat, caş în brânză, lapte de iarnă, urdă conservată pentru iarnă, unt din ianţ şi unt din urdă. Igiena stânii este o problema care trebue sâ ne preocupe mai mult decât pitorescul vieţii pastorale. Intr'adevâr, a-vând în vedere câ stâna este laboratorul unde se prepară cel mai complet aliment, brânza, ea ar trebui construită şi întreţinută după regulele unei cât mai bune igiene, ceeace nu este însă cazul. Săpunul şi apa caldă se utilizează rar. Totul se spală cu apă rece. Pentrucă de regulă stânile sunt departe de sat, iar schimburile se aduc greu, la unele din ele ciobanii, pentru a se feri de insecte, fierb cămaşa în omag, steregoaie, unt de oaie şi răşină, pentru ca să fie impermeabilă. Cămaşa astfel îmbibată este purtată o vară întreagă. De fapt este un fel de haină fără cămaşă. Peste brâu se încing curelele prevâzute cu ţinte. Pentru ploaie au gluga. Este în rezumat o viaţă primitivă, pastorală, în mijlocul naturii, în grupe izolate, fără populaţie aglomerată, aşa că natura, soarele, aerul curat, lipsa cauzelor de infectiune asigură sănătatea ciobanilor, cu toate că igiena propriu zisă este defectuoasă. 4. - Tomnatul şi iernatul - Oile se ţin la munte pânâ la Sf. Dumitru, când se face răvăşitul. Atunci fiecare proprietar vine să-şi vadă oile. Oile le recunosc după semnele pe care le au la urechi. Acestea sunt : pişcătură - tăetură în for- PĂSTORIE 500 md de V la marginea inferioara a urechii; - furculiţa - despicâturâ în vârful urechilor, - cârlig - tâeturâ mare, ovala la marginea inferioara a urechii, încât urechia capâtâ forma unui cârlig, - pre-ducicâ înfundată - gaură în mijlocul urechii - preducică scoasa - gaură cu spin-tecătura în afară, - peliş - tăetură în formă de U la vârful urechii, - ratez - se taie vârful urechii, - vârtej - tâetură a marginei dinăuntru a vârfului urechii, -bârbârâturâ - sfertul supero-extern al u-rechii tăiat. Sunt şi combinaţii ale acestor semne. Ciobanii trebuie să răspundă de oile pierdute. Ca să scape de plată e deajuns să prezinte proprietarulu pielea de pe cap cu urechile. Fig. 845 - Cioban din Vrancea împărţirea brânzei la unele stâni se face la o zi anumită, care poate fi 15 August, 29 August sau mai târziu. La Ne-reju proprietarii îşi aduc brânza dela stâna atunci când îi convine fiecâruia. Ciobanii fiind angajaţi numai până la Sf. Dumitru, după această dată li se mai plăteşte tomnatul, până când dă zăpadă, sau de oaie pe săptămână şi mălaiul necesar pentru ciobani şi pentru câini. Mulţi proprietari după 26 Octombrie îşi îngrijesc oile singuri. Nu toate stânile rămân la munte până la Sf. Dumitru ; când e secetă olie se coboară mai devreme. Unii proprietari mai înstăriţi fac tomnatul la câmpie unde îşi învoiesc oile pe la câte un proprietar mai mare şi le pâşu-nează acolo până dă zăpada. După ce cade zăpada oile sunt ţinute la târlă, unde li se dă de mâncate de trei ori pe zi. Fânul este adunat pe locul de cosire, iar oile sunt duse lângă claia de fân. In apropierea clăii se face câte un ţarc în care se dâ fân. Peste tot fânul se răspândeşte pe pământ, ceeace face ca o bună parte din furaj să se piardă. Grătare nu există. Adăposturile pentru oi sunt aşezate pe locurile de cosire - 2-6 km. de sat - şi se construesc din nuiele îngrădite, lipite sau nu cu pământ şi paie. Pereţi sunt numai în partea din care bate vântul. Cei mai înstâriţi au saivane, construite cu trei pereţi înalţi de 1,70 m., acoperite cu şindrili sau scândură, dar fără tavan. Cei mai mulţi au colniţe cu pereţii din nuiele împletite, înalţi de 1 m. Acoperişul - pleasa - este făcut din scândura sau torişte şi e sprijinit pe furci de stejar înalte în faţă de 2 m. şi în fund de 1 m., pentru a avea scurgere. Unii Vrânceni ţin oile în grajduri sau case reformate ; cei mai mulţi însa le ţin afară în oţnăt. Localnicii consideră grajdurile ca o piedică în creşterea oilor. Grajduri model nu există. In Franţa mulţi autori recomandă creşterea oilor în libertate, spunând câ prin acest fel de creştere oile se menţin sănătoase, ferite de cele mai multe maladii, carnea lor este mai gustoasă şi lâna de calitate mai bunâ. Aceasta din cauzâ ca ele respiră aer curat, iar nu emanaţii din bălegar. Hrana este mai bine utilizată - lucru important - căci chestiunea primordială în obţinerea unei producţiuni bune este alimentaţia. Aceşti autori sunt influenţaţi de crescătorii din Anglia, unde această practică este întrebuinţată exclusiv cu rezultate foarte bune. Clima din Franţa însă şi cu atât mai mult cea din Anglia n'o putem compara cu cea dela noi. Rentabilitatea p. în Vrancea - Produsele oilor sunt multiple, deaceia creşterea lor a constituit din cele mai vechi timpuri una din ocupaţiile de predilecţie ale omului, căci oaia produce îmbrăcămintea şi dă cel mai preţios aliment, laptele cu toate derivatele sale. Pentru a interpreta mai just valoarea acestor produse, trebuie să se facă analiza lor calitativă. Mai însemnată este determinarea cantităţii de grăsime din brânza de putina care este produsul cel mai răspândit în Vrancea. In general cantitatea de lapte produsă de o oaie în perioada de lactaţie, pe lângă laptele pe care îl suge mielul, este 35-40 kg. Pr. Gherasim Arhiri din Coza, care face creşterea mai raţională, spune că în 1935 a obţinut dela fiecare oaie câte 7 kg. brânză de burduf. Valoarea nutritivă a brânzei depinde de calitatea laptelui întrebuinţat, de modul 501 PĂSTORIE de preparare precum şi de îngrijirile care se dau în timpul conservării. Norma cea mai obişnuită pentru aprecierea valorii alimentare a brânzei este stabilirea procentului de grăsime din substanţa uscatâ. Am determinat cantitatea de grăsime şi de ăpâ din brânza produsa în Vrancea. Probele de analizâ s'au luat în lunile Decembrie 1935 şi Ianuarie 1936. Aspectul, gustul şi culoarea celor mai multe din ele au dovedit lipsa de meşteşug a celor cari au preparat brânza şi mai ales modul defectuos de conservare. Producţia principala a oilor ţurcane dela noi fiind laptele, nu s'a dat toată importanţa cuvenita, celuilalt produs, lâna, care la oile de rasa perfecţionată formează aproape singurul scop al exploatării. Intr'adevăr, când cineva încerca să facă o selecţie, se interesa dacă oaia pe care vrea s'o păstreze e bună sau nu de lapte. Aceasta din cauză că lâna de ţurcanâ fiind alcătuită din două feluri de fire, nu poate fi întrebuinţată în fabrici de stofe mai fine, căci acestea nu prelucrează decât lâna cu un singur fel de fire, aşa câ lâna de ţurcanâ se valorifică şi mai greu decât brânza. In Vrancea aproape toatâ lâna se întrebuinţează pentru nevoile casei, lucrân-du-se din ea cergi, procoviţe, covoare, saci şi îmbrăcăminte. Tunsul oilor se face de regulă în luna Mai, înainte de a se urca la munte. Ele se tund numai o singură dată pe an. Fiecare proprietar îşi tunde oile singur. Fiecare proprietar tunde după cum este deprins. In general tunsul începe dela cap, urmând gâtul, pieptul, pântecele, coastele, spinarea şi se termină la crupă. Unii înainte de-a tunde oaia îi taie părul în frunte în formă de cruce. Cum s'a făcut împâerea - îngâlbeni-rea lânei la baza - oile trebuesc tunse. Lâna de pe oaie, după tuns, rămâne în-tr'o singură bucată, ca o coajă de nucă. După tundere se face sul, răsucindu-1 în aşa fel încât partea tunsa să vină în afară, se face „boţ" - se înoadă, - şi se urcă în pod. Mieii se tund la Sf. Ilie. Tunderea lor se numeşte miţuire. Din miţe se face postav pentru sumane. înainte de fătarea oilor, prin luna Martie, se face „tuşinătura" sau „coditul". Este tunderea oilor în jurul ugerului şi a cozei pentru ca ugerul să fie mai degajat. La o tusinătură se obţin circa 100-300 gr. lânâ. Din această lână se fac ţesături de calitate inferioară. Cantitatea de lânâ nespălată pe care o dă o oaie adultă, fără tuşinătură, este în medie 1,745 kg. şi variază de la 1,100- 2,400 kg. Aceste date s'au obţinut prin cântărirea a 160 lâni de oi adulte, imediat după tuns. Murdăriile din lână au fost înlăturate. Lâna făcută boţ, având grija ca să nu se piardă nimic din ea a fost cântărită cu un cântar obicinuit. AI treilea scop al exploatării oilor ţurcane, este producţia mieilor pentru carne, blăniţe şi prăsilă. Fătatul oilor începe pe la 15 Martie. Numai oile dela stânile unde berbecii n'au fost aleşi, încep sâ fete mai devreme. Mieii fătaţi în iarnă sunt ţinuţi în casă la căldură pânâ se mai întăresc. Fătatul ţine pânâ la sfârşitul lui Aprilie. In timpul perioadei de fătare oile sunt îngrijite mai bine. Atunci orice proprietar, fie cât de sărac, dă puţin mălai oilor. De-asemenea în timpul acesta se alege fânul cel mai bun. Numărul fâtărilor gemene e foarte scăzut. N'ăjunge nici 5%. Avortează cam 3-5% şi rămân sterpe peste 1 O^/o». Credinţa ciobanilor este câ rămân sterpe oile care au mâncat iarbă îngheţată ori cuiburi de şoareci. Valorificarea mieilor se face foarte rău, din cauză că n'au nici un centru de desfacere în apropiere. Rentabilitatea constitue regulatorul şi stimulentul unei întreprinderi economice; ea se calculează prin raportul cheltueli-lor învestite şi venitul total scos după un timp oarecare. Din unele bugete calculate de noi rezultă că p. în Vrancea este o îndeletnicire care în general rentează, deşi oile sunt neselecţionate şi deşi se face totul în mod primitiv. Proprietarii cu oi puţine nu au însă câştig, ci mai degrabă deficit. Rentabilitatea rezultă din acea că pă-şunatul nu se plăteşte şi că toţi proprietarii de oi au loc de cosire, încât nu cumpără fânul. In regiunea Vrancei sunt proprietari cari cresc şi oi ţigâi împreună cu ţurca-nele. E o practică greşită, fiindcă în a-cest mod nu se pot îmbunătăţi nici odată oile noastre. Ţigăile se pot creşte foarte bine şi în regiunea de munte. Ca dovadă, oierii din jurul Braşovului au numai oi ţigăi de calitate foarte bună, pe care le ţin în aceleaşi condiţii ca şi ceilalţi oieri. Sunt şi în Vrancea locuitori cari au încercat să crească oi ţigăi şi au obţinut rezultate bune. Ar fi foarte bine, dacă s'ar răspândi creşterea acestei oi, care este destul de rezistenta şi superioară ţurcanei în multe privinţe. Dacă se continuă însă să se crească ţurcana, atunci această creştere trebue raţionalizată, pentru că numai astfel se poate obţine o rentabilitate mai mare. In special să se dea mai multă atenţie alimentaţiei şi fe- PĂSTORIE 502 lului cum se face monta. Berbecii, atât înainte cât şi în timpul montei, nu primesc îngrijirile necesare. Mulţi crescători ţin berbeci nedesvoltaţi. O selecţie a berbecilor se impune înainte de orice alta intervenţie. De asemenea pentru a se evita neînţelegerile dintre păşune şi pădure, trebue cât măi neîntârziat sâ se reglementeze pâşunatul. Să nu se pâşuneze o suprafa^ ţa de teren până la complectă ei epuizare; caprelor sâ li se destineze suprafeţe aparte, iar parcelele cu iarba sâ se Fig. 846 - Câine ciobănesc din Vrancea pâşuneze periodic, astfel ca oile sa aibă în tot timpul pâşune, câci păşunea este factorul principal în rentabilitatea creşterii oilor. Arborii să nu mai fie distruşi, căci sunt de folos păstorului, ei servind de adăpost pentru vite şi ca material pentru foc, care la stână niciodată nu se stinge. Pentru ca p. românesc sâ poată merge spre progres, trebue încurajat şi de către Stat, căci, după cum spune d. prof. G. K. Constantinescu, „oile reprezintă pentru România nu numai mărturia unui trecut îndepărtat, păstrat în formele cele mai caracteristice prin viaţa ciobănească, dar reprezintă un material zotehnic de mare valoare, căruia suntem datori să-i dăm mai multă importanţă decât i s'a acordat până acum". !• O. - Ist - Mocanii, crescători de oi s'au ocupat cu păstoritul din cele mai vechi timpuri. Această ocupaţie deşi plină de trudă şi de risc, a însemnat totdeauna un isvor nesecat de avuţie şi numai astfel se explică persistenţă dârză a mocanilor, care au înfruntat toate neplăcerile veacurilor trecute, fără ca puterea lor de muncă să fie măcinată până în epoca transformărilor radicale a vieţii economice moderne. Năvălirile barbarilor nu au putut schimbă situaţia găsită de ei. Dealtfel barbarii, pe care nici pe departe nu trebue să-i considerăm sălbatici, nu au dis- trus în general instituţiunile superioare găsite de ei în ţările cotropite. Ei au a-doptat acele instituţiuni, în marginile nevoilor lor, modificându-le cel mult în ra— port cu orânduielile cu care ei veniserăr de?a Nord sau: déla Est. Barbarii au tolerat şi s'au servit ei înşişi de instituţiunile economice aflate în Dacia. Năvălitorilor barbari nu le era străină nici agricultura sau creşterea vitelor. Oamenii fugeau din drumul hoardelor, numai în momentul când ele îşi tăceau apariţia. Acelaş lucru se întâmpla şi la nâvâlirile de mai târziu ale Tâtarilor, când locuitorii ^âjeneau la munte sau prin păduri în timpul când aceştia bân tuiau ţara şi reveneau după retragerea lor. Mocanii din Munţii Apuseni făceau săpături în pământ - ce se văd şi azi -care le serveau ca stăvilare, dând drumul apelor la apropierea barbarilpr. Cu toate năvălirile de barbari, ţnocanii bârseni şi-au păstrat ocupaţia lor : fe- meile şi copiii în special rămâneau acasă, având în seama lor muncile câmpului şi treburile gospodâriei, iar bârba-ţii străbateau cu oile până către depărtatele ţinuturi ale Dunării de jos. Acest veşnic dute-vlno al păstorului, aceasta continuă strămutare a lor din munte'n baltă şi din baită'n munte prezintă pentru noi un fapt de cea mai mare importanţă: el este unul din factorii de căpetenie cari au contribuit la menţinerea unităţii graiului şi obiceiurlor noastre seculare, „înaintea deputaţilor care vorbesc în parlament", - zice cu atâta dreptate d-1 pro- Fig. 847 - Păstrăg fesor S. Mehedinţi - „înaintea ziarişiilor care scriu la gazetă a istoricilor care culeg fărâme de documente şi a filologilor care scriu dicţionare la Academie, unirea a făcut-o veac după veac marii învăţători dela stână, care mânau oile ini strungă, strecurau laptele în zăgâlnă, îl fierbeau în căldare, îl făceau caş, urdă: sau ce mai ştiau ei să facă. Dela un capăt până la altul al munţilor, aceşti minunaţi filologi au lucrat sute şi sute de ani la închegarea limbii şi la înfiriparea 503 PĂSTRĂG - PĂSTRĂŢELE neamului românesc într'o singura unitate etnica". I. GheL PĂSTRĂG - Bot. - Sin. păstrăv, burete -negru, Pleurotus ostreatus Sin. Agaricus ostreatus. Ciuperca comestibila din fam. Agaricaceae, pdlâria neteda, brun negri- Fig. 848 - Hala de păstrare a cărnii la o fabrică de mezeluri cioasă, apoi cenuşiu roşcată sau palid -roşietică, cărnoasă, moale, înjumătăţită şi în formă de scoică, cu marginile răsucite ; lamele albe, puţin îndesuite, ana-stomozate în partea inferioară şi conti-nuându-se pe picior în jos, sporii albi ; piciorul alburiu, excentric sau chiar lateral, uneori aproape central, scurt, îngroşat în partea superioară, subţire la bază şi adesea acoperit cu peri ţepoşi. Carnea albă, fragedă are un miros slab şi un gust plăcut. Creşte în grupe îngrămădite pe trunchiul arborilor, cu deosebire pe trunchiuri de fag ; toamna - iarnă. PASTRAMA - Ind. agr. - Conservă de carne - vacă, oaie, porc, capră, pasăre -preparată prin uscare şi sărare. Se fabrică, deobiceiu, în Septembrie şi Octombrie, prin zalhanale, măcelării speciale, ele. Carnea se taie în bucăţi de grosime 6-10 cm., se presară cu sare în cantitate mare, se aşează într'un local răcoros în teascuri, bucată peste bucată, până la înălţimea de IV* m., se acoperă deasupra cu o scândură, peste care se pun greutăţi spre a exercita o presiune asupra cărnii şi a se înlesni scurgerea mustului din ea. După câteva zile se scoate carnea din saramură, se întinde la aer liber, ca să se usuce şi - după uscare - p. este gata. Seul animalelor se topeşte în cazane şi se toarnă în burduşe. In timpurile trecute şi până la jumătatea secolului XIX, când ţara noastră nu trecuse încă la cerea-lism ci se practica - pe scară întinsă -creşterea vitelor, se fabrica multă p. care, împreună cu seul de bună calitate, constituia un însemnat articol de export. P. este un aliment hrănitor are însă o valoare nutritivă mai mică decât carnea proaspătă; pe deoparte fiindcă la fabricarea p. se scurge din carne mare parte din materiile solubile în apa sărată, din albumină şi din săruri minerale, pe de altă parte fiindcă fibrele uscate cer o mai bună masticaţie şi digestie decât fibrina proaspătă. Pe suprafaţa şi interstiţiile p. se desvoltă o floră bacte-riană bogată, nevătămătoare când se frige p. In acest mod se mai scurge însă o parte din zeamă. P. fiind foarte sărată provoacă, sete mare şi deaceia nu poate fi considerată cu o conservă de primă calitate, PĂSTRĂNOG - Bot. - Sin. -v. ac. Tehn. - Sin. conservare păstârnac PĂSTRARE - v. ac. PĂSTRĂŢELE - Pom. - Varietate autohtonă de pere cunoscută în Nordul Moldovei şi în special în jud. Baia, Neamţ, etc. Fructele de mări-_me uniformă mică 26 - 42 gr. -forma regulată periformă, uneori pântecoasă, pe-dunculul drept, subţire, galbenă, lucioasă. Pulpa albă potrivit de tare suculentă, dulce, parfumată de calitate destul de bună. Maturitatea începutul lui Septembrie. Fructele se coc pe pom, se pot păstra până la 15 zile începând apoi a se cofleci de la mijloc. Sunt bune de consumat proaspete, bune pentru varietatea Păstrăţele PĂSTRĂV 504 fabricat compoturi pentru iarna şi pentri uscat. Fructele, deşi mici, sunt însâ frumoase şi bune^ la gust şi - deşi ca toate perele de vara se păstrează un timp scurt -totuşi ele se păstrează mult mai uşor şi mai bine ca alte varietăţi şi probabil pentru această calitate li s'a dat numele. Pomul rustic, sănătos şi foarte productiv. M. Cost. PĂSTRĂV - Piscic - Trutta fario. Peşte ce trăeşte în pîrae de munte cu apă repede şi rece ; îi plac şipotele unde stă la fund ascuns ziua pe sub pietre. Mai cu seamă îi plac locurile umbrite cu arbori împrejur, fiindcă prin aceste locuri mişună o mulţime de insecte. Este un peşte răpitor, alergând dupa peşti, necruţând nici semenii săi, se hrăneşte însă şi cu viermi, insecte, crustacee, - îi plac insectele pe care le prinde din sbor, sărind din apă uneori până la un metru înălţime. P. se reproduce toamna în Septembrie - Octombrie. Pentru a găsi locuri sigure de reproducere urcă pe pâraele cele mai prăpăstioase. Aici, printre pietre, femela depune 500 - 1000 icre roşii mari, ca nişte cireşe mici - cu un diametru de 5 mm. -, dar bărbătuşul le stropeşte cu lapţi. De multe ori icrele depuse într'o grămadă şi acoperite cu pietriş, sunt păzite de către bărbătuş. Cauza pentru care urcă pe pîrîu în sus în timpul reproducerii se explică prin particularităţile de desvoltare ale icrelor de păstrăv. Fig. 850 - Păstrăv Acestea se desvoltă încet, la o temperatură a apei de 2 - 3° C. Trebuie 3 luni până ce apare puetul, care şi el este la început foarte puţin mobil : îi trebue 2 luni până ce începe să se mişte şi să caute hrana. Până atunci se hrăneşte din punga vitelină ce este ataşată abdomenului, ca un sac cu hrană. Deci icrele depuse în Octombrie, permit ca la această temperatură joasă puetul să devină mobil în -Martie, când începe să caute hrană. Dacă icrele ar fi fost depuse într'un pîrîu cu apă mai caldă, puetul ar deveni mobil în Ianuarie sau Februarie, când pîrîul este îngheţat. P. urcă în căutarea apei reci şi cu temperatura constantă. Rîurile noastre de munte pe vremuri au fost populate de p. formând fala Ţarii. Astăzi, din cauza braconajului şi a fabricilor instalate dealungul rîurilor de munte, au dispărut în multe părţi. Prin creştere artificială şi repopulări, înpetul cu încetul se va putea ajunge să redăm rîurilor bogăţia avută. Creşterea acestui delicat peşte se face de mult în toate ţările unde clima şi bogăţia de apă o permit. Constatându-se că icrele depuse pe calea naturală r nu dau decât un mic procent de pui, -s'a ajuns a se face reproduceri artificiale - care constă ;în mul- Fig. 851 - Vasul pentru clocitul icreloi de păstrăv gerea femelelor în timpul reproducerii -Septembrie - Octombrie -, adunându-se icrele într'o farfurie - fără apă. Icrele astfel recoltate sunt stropite cu lapţi storşi dintr'un mascul matur - şi după ce sunt amestecate încet cu o pană se lasă în linişte timp de 5 minute, după care se aşează într'un vas special construit, unde sunt supuse unui curent de apă rece şi continuu. La temperatura constantă de 2-3° C. desvoltarea completă durează 4-5 luni. Pueţii obţinuţi sunt crescuţi în eleştee mici, 30 - 40 mp. cu o adâncime de un metru şi cu un curent continuu de apă. Având în vedere că în astfel de eleştee nu găseşte hrană suficientă, sunt hrăniţi cu carne tocată, resturi de abator şi peşti tocaţi, cu viermi, insecte sau cu peştişori mici. Pueţii ajunşi la 6 - 8 cm. lungime sunt buni pentru a fi aruncaţi în părae pentru popularea lor. P. se creşte însă şi pentru comercializarea lui din eleşteu. Pentru aceasta se creşte 2-3 ani, când ajunge la mărimea de 20 - 25 cm. şd greutate 250 - 300 gr. bucata. Este o ocupaţie rentabilă, când condiţiile sunt bune, şi când toată gospodăria este făcută de însuşi proprietarul priceput şi pasionat pentru această ocupaţie. Pescuitul p. este un sport din cele mai nobile şi recreatoare. La noi însă sunt puţini cari se ocupă cu acest sport. Se face numai cu undiţa, la care se 505 PÄSTRUGÄ - PASULÄ pun oa nadä - v. ac. - diferite insecte artificiale - aşa zise muşte de păstrăv. Th. Bus. - Bot - 1. Pleurotus ostreatus, Sin. Aga-ricus ostreatus, burete negru, pästräg -v. ac. 2 - Pleurotus serotinus, sin. Agaricus serotinus, ciupercă din fam. Agaricaceae, pălăria dimidiată, cărnoasă, compactă, vâscoasă, cenuşiu-verzuie sau roşietică; larvele galbene, dense şi ramificate, sporii albi; piciorul galben cu puncte negrii, scvamulos, este lateral. Creşte în grupe pe trunchiuri de arbori, mai cu seamă pe carpen; toamna-iarna. 3 - Polyporus squamosus, sin. burete de nuc - v. ac. PĂSTRUGA - Piscic - Acipenser stelia-tus. Peşte din fam. Acipenserini, ord. Ga-noidei cu scheletul în parte cartilaginos, pielea acoperită cu discuri osoase. Peştii din această famiHe sunt cunoscuţi sub numele generic de sturion şi sunt recunoscuţi, pe lângă carnea lor gustoasă şi lipsită de oase, prin icrele negre. P. se recunoaşte uşor prin corpul ei cu mult mai lungăreţ şi mai subţire ca al tuturor celorlalte specii de stu- rioni şi prin botul ei foarte prelungit şi turtit în formă de spadă. Are, în genere, o coloare nea- gră - cafenie sau cenuşie, bătând câteodată în vânat. P. poate ajunge până la aproape 2 m. şi greutate 20 kg., exem- plarele cele mai frecvente sunt de 6 -8 kg. greutate şi lungime 1 - 1.20 m. La această lungime are 8-10 ani. P. trăeşte atît în Marea Neagră cît şi în Dunăre, - locul ei de creştere este însă Marea. Când ajunge la maturitatea sexuală se apropie de gurile râurilor, la noi Dunărea şi Nistru, şi după ce a stat câteva zile la gurile râului urcă în sus, căutând hrană şi locurile de reproducere. Se reproduce în apele rîului în lunile Aprilie - Iulie, căutând locuri adânci cu vârtejuri şi fund nisipos. Puii eşiţi din ou trâesc în râu până tomna, când emigrează în josul râului la gurile lui şi pătrund încet în Mare. Aici rămân un timp la gurile râului, pentru ca după aceia să se retragă în Marea adâncă, trăind în regiunile fundu- Fig. 852 - Mulgerea păstrăvilor lui acoperit de scoici. Aici îi găsim în tot timpul vieţii, pentru ca la maturitate, în timpul reproducerii, să vină din nou în râul unde s'au născut. P. cu toate că trăeşte în mare şi se reproduce în râuri, se poate creşte în lacuri cu apâ dulce. Aşa de exemplu la noi s'a reuşit ca puii pescuiţi în Dunăre sau la gurile Dunării să fie crescuţi în bune con-diţiuni în lacul Suit Ghiol. In Rusia creşterea p. în lacurile din vecinătatea Volgei se face pe o scară întisă, reu-şindu-se să se facă şi reproducerea pe cale artificială. Producţia anuală în România atinge cifra de 500.000 kg. Th. Bus. Fig. 853 - Clocitoare de păstrăv la Timiş PĂSTURĂ. - Apic - Sub acest nume a-picultorii înţeleg polenul florilor pe care albinele îl adună şi vin cu el încărcate în coşuleţele picioarelor, sub formă de globuleţe de culoare variată dela albi-cios la galben închis, roşu, verzui, etc. Albinele aşează aceasta p. sau polen în căsuţele fagurilor. împreună cu mierea, polenul sau p. slujeşte albinelor şi puetului din stup ca hrană, atât în timpul verii cât ca şi provizii pentru timpul iernii. FI. Beg. PASULĂ - Bot. - Phaseolus multiflorus şi Phaseolus vulgaris, fasole - v. ac. Fig. 854 - Eleştee de păstrăvi la Timiş PASUL DROCHIE1 - PĂŞUNI 506 PASUL DROCHIEI - Bot. - Sin. Scai ghimpos, Scăiete, Ghimpe. Centaurea calcitrapa, planta erbacee din iam. Com-positae, tulpina foarte ramificată, lânos -păroasă, frunzele profund pencrtifide cu segmente lineare, dinţate, frunzele inferioare peţiolate, cele superioare sesile şi cele mai de sus nedivizate ; florile purpurii, dispuse în capitule, ovoid - obloiige, terminale şi laterale, solitare, aproape sesile, însoţite de un involucru cu totul glabru, foliolele sale palmat - spinoase, cu spinul mijlociu puternic, mai lung decât capitulul; fructele achene albe, comprimate şi fără papus. Creşte prin locuri sterile, ruderale şi inculte, coline aride, pe marginea semănăturilor şi a drumurilor - Iulie - Septembrie. PĂSULICĂ - Bot. - Aristolochia clema-litis v. - remf. PĂŞUNI - Păş. fân. - Suprafeţele de teren înierbate pe cale naturală p. naturale, terenuri însămânţate prin lucrări de cultură cu amestecuri de ierburi şi leguminoase - p. artificiale permanente, -precum şi toate categoriile de plante furajere cultivate în cultură pură în vederea păşunării lor, poartă denumirea de p. In vorbirea obişnuită, prin p. se înţeleg izlazurile - v. ac. - comunale, imaşurile, toloacele şi chiar ogoarele sterpe, care, temporar, pot servi ca păşune. 1. Din punct de vedere al duratei p. pot fi: a. permanente, când pot fi întrebuinţate ca atare o durată mai lungă de ani sau chiar în permanenţă. P. naturale în mod normal sunt permanente. b. temporare, când sunt semănate pentru o perioadă de timp, durata lor de întrebuinţare limiiându-se la câţiva - 5-10-ani. Din această categorie fac parte p. artificiale însămânţate fie cu amestecuri de ierburi şi leguminoase, în care caz pot fi şi permanente, fie cu plante vivace ca ghizdei, sparcetâ sau chiar lu-cernă în amestec sau nu, cu una din gramineele vivace : golomăţ, timoftică, etc., care după un număr oarecare de ani se răresc şi terenul se întoarce în vederea cultivării lui cu alte plante agricole. P. temporare pot intra în asolament. P. anuale - iarbă de Sudan, sorg, se- cară furajeră - fac parte tot din această: categorie. In legătură cu această clasificare, p-permanente - naturale sau artificiale - se întâlnesc şi se pretează în regiunile cu o climă mai umedă - coline şi dealuri, -iar cele temporare se recomandă a se areia în regiunile mai puţin umede - şes şi câmpie - unde condiţiunile climaterice nu permit o regenerare şi o inerbare mai rapidă a p. de lungă durată. In stepă numai p. anuale dau rezultate mai bune. II. După felulţ în care iau naştere, p. se pot împărţi în naturale şi artificiale. Fig. 856 - Păstrugă. i A. P. naturale, le întâlnim din câmpie şi pâna la munte. Pe acestea ierburile cresc spontan, înmulţindu-se prin auto-însămânţare sau pe cale vegetativă. Structura lor botanică este expresia factorilor oecologici sub influenţa cărora au luat naştere şi care se rezumă la : aşezarea naturală - şes, baltă, deal, munte, -sol şi climă - precipitaţiuni, temperatură, umiditate atmosferică. Ca întindere ocupă o suprafaţă de 2.594.792 ha. - sau 8.80%/ “ media 1930 -34 - la care dacă se adaugă suprafaţa fâneţelor naturale de 1.397.422 ha, se obţine o suprafaţă de 3. 992.234 sau 13.53°/o din suprafaţa totală a ţării, care poate ii întrebuinţată atât ca p. cât şi ca fâneaţâ, în mod intermitent, sau cosită prima dată şi apoi păşunată. Din suprafaţa fâneţelor şi păşunilor, circa 70'Vo o constituiesc islazurile comunale şi comune. In legătură cu factorii naturali enumeraţi, p. naturale se pot împărţi după aşezare — si-tuaţie-altitudine — în mai multe categorii : 1. P. de balta circa 3% din suprafaţa păşunilor. Sunt situate în cea mai mare parte în părţile inundabile ale Dunării, pe aluviuni recente şi inundate periodic. In afara depresiunilor prea umede, unde vegetaţia este de natură acidă - rogozuri, pipiriguri - vegetaţia păşunilor de baltă este în genere bogată şi de bună calitate. Aceste păşuni se pot foarte bine asemăna cu marşele - păşuni litorale -din ţările NW Europei, care au un climat maritim. Pe păşunile din baltă sezonul de păşunat poate fi prelungit şi până la 300 zile pe an, datorită condiţiunilor favorabile de umiditate şi adăpostului Fig. 855 - Păstrăv 507 PĂŞUNE ce-1 oierâ zăvoaiele în timpul iernei, care reţin zăpada şi vânturile reci. Aceasta explică retragerea turmelor de oi spre toamnă şi iarna în aceste regiuni. 2. P. de- şes. Ocupă şesurile râurilor mari ale ţârii : Dunărea, Prutul, Şiretul, Tisa cu afluenţii lor, precum şi întinderile de teren destinate păşunatului din Dobrogea, Basarabia de Sud - Bugea-cul - şi stepa Bărăganului. Suprafaţa lor totală reprezintă circa 25% din suprafaţa p. Flora acestor p. este puţin variată, xe- mai la suprafaţă, factorul apă cade mai: rareori în minim, fapt care favorizează-dezvoltarea unei vegetaţii mai de calitate, bine încheiată şi mereu verde. Durata de păşunat variază în aceste lunci dela 140-160 zile. Fiind supuse în mods periodic inundaţiilor, aceste p. sunt capabile de producţii constante susţinute^ In. preajma albiilor râurilor mari se pot întâlni terenuri mai mlăştinoase unde-însă vegetaţia acestora are o valoare alimentară redusă şi cu un randament! neînsemnat. Fig. 857 - La păşune...! rofitică şi cu o durată de vegetaţie a-nuală scurtă - Aprilie-Iunie - datorită caracterului secetos al acestor regiuni. Producţia acestor păşuni este mică, calitatea lor fiind în genere bună, mai ales acolo unde îngrijirea lor nu lasă cu nimic de dorit. Sezonul de păşunat variază între 90-140 zile şi anume primăvara - Aprilie-Iunie - şi în toamnă până la venirea ploilor acestui anotimp. Tot datorită secetelor frequente, p. din şes sunt populate de multe buruieni rezistente la secetă, scaeţi mai ales, care completează aspectul lor de uscăciune din timpul verii. In interiorul zonei p‘. de şes propriu zis, se pot deosebi întinderi de teren în care condiţiunile de umiditate sunt mai favorabile vegetaţiei p. Aşa sunt p. de lunca şi din locurile mai joase - depresiuni mai întinse, - unde apa subterană fiind Tot în categoria păşunilor de şes am putea considera şi miriştile, care de foarte multe ori, sunt scăparea agricultorilor din regiunile secetoase, unde p. propriu, zise sunt epuizate chiar dela începutul verii. In pădurile rămase în fiinţă în. câmpia ţârii noastre, se practică şi astăzi, prin diferite învoieli, păşunatul în pădure, cu care ocazie nu arareori s'au văzut animale cu turburări gastrice, datorite consumului de frunze şi muguri. Miriştea şi pădurea nu oferâ decât o păşune ocazională, după cum tot aşa şi ogoarele sterpe, trifoiştile şi lucernierele după ultima coasă şi chiar cerealele des-voltate toamna peste măsură. Dealtfel şi terenurile destinate pentru fâneaţă pot fi păşunate primăvara până pe la mijlocul lunii Aprilie, sau în toamnă după cosirea otavei, cazuri în care avem deaface tot cu o p. ocazională. La PĂŞUNI 508 noi în ţara însă, imediat după prima coasă, fâneţele devin terenuri păşunabile, ceeace practica a arătat că, dacă păşu-natul se face în mod raţional, nu păgubeşte producţia fâneţelor în anii următori. 3 - P. de deal şi coline ocupă regiunea dealurilor dealungul Carpaţilor Mol- • dovei şi Munteniei până la şes, platoul Transilvaniei, Basarabia de Nord şi o bună parte din Bucovina. P. din aceste regiuni sunt reprezentate cu aproape 50°/o în totalul păşunilor noastre. In regiunile amintite, precipitaţiunile atmosferice sunt abundente şi sunt sub influenţa masivelor păduroase, care au rnai rămas, ca dealtfel şi a temperaturii şi nivelului apelor subterane. In aceste condiţiuni naturale favorabile, p. ca şi fâneţele naturale se desvoltă foarte bine. Solul acestor regiuni se degradează însă într'un ritm mai accelerat, ceeace necesită o îngrăşare a lor mai regulată. suprafeţe mari din lanţul munţilor Car-paţi şi din Munţii Apuseni. In aceste regiuni, unde precipitaţiunile ajung şi până la 1500 mm. anual şi unde atmosfera este mereu umedă - evaporaţia redusă, - pământurile sunt puternic levi-gate - podzoluri şi soluri schelete, - deci puţin fertile din care cauză vegetaţia p. este relativ săracă. In vecinătatea pădurilor, în luminişuri şi poienile adăpostite se întâlnesc însă p. productive şi de foarte bună calitate. Dela 1500 m.-1800 m. altitudine, peste zona pădurilor, începe 5. regiunea ţp. alpine, unde datorită al-titudinei prea mari, intensităţii; solare mai accentuate, presiunei scăzute, ploilor în exces şi vânturilor mari şi frequente, structura botanică a acestor p. este cu totul diferită de a celorlalte categorii. Sub intensitatea factorilor enumeraţi, vegetaţia este redusă ca talie,: însă, ade-seaori, de foarte bună calitate. In zona p .alpine se întâlnescu şi întinderi apre- Fig. 858 - Oi la păşune. Sub raportul productivităţii şi calităţii pot fi subdivizate, ca şi păşunile dela şes, în funcţie de expoziţie şi configuraţie. Astfel în văile ce separă dealurile, se întâlnesc p. cu o floră mai variată şi mai bogată. In unele cazuri p. de pe versantul sudic al aceloraşi dealuri sunt mai productive decât cele de pe versantul opus. P. de pe dealuri şi coline oferă crescătorilor din aceste regiuni cel mai sigur şi mai avantajos mijloc de intensificare a creşterii vitelor. 4. P. de munte. împreună cu p. alpine reprezintă circa 20fl/o din totalul întinderilor cu păşuni naturale. Sunt cuprinse între 700 şi 1500 m. altitudine acoperind dabile de p. dominate de Nardus stricta şi specii de Carex, plante care indică degradarea completă a acestor terenuri şi lipsa de orice valoare alimentară. P. în munţi începe mai târziu - Iunie -însă poate fi practicat până toamna târziu la ivirea zăpezii. Pe vârfurile alpine vitele pasc un sezon relativ scurt - până la 100 zile - şi numai în timpul verii, când deşi vară, sunt necesare oarecari construcţiuni de adăpost împotriva vitregiei vânturilor. P. alpine sunt valorificate cu succes de ovine şi caprine. B. P. artificiale cuprind terenurile însămânţate fie cu amestecuri de ierburi şi leguminoase - p. permanente« - fie cu 509 PĂŞUNI diferite plante vivace semănate în cultură pură sau în amestec de 1-2 specii -p. temporare, - fie chiar cu plante anuale care se pretează păşunatului şi care pot asigura mai ales, o p. anuală de o durată mai lungă în cursul verii. P. artificiale permanente, prin natura pretenţioasă a plantelor ce le compun, au o reuşită mai sigură în regiunile de deal şi coline unde condiţiunile de clima mijlocesc posibilitatea înfiinţării lor. In câmpie şi regiunile mai uscate cree-rea p. artificiale permanente este stingherita de lipsa umezelii şi de prezenţa căldurilor prea mari; în aceste regiuni se recomandă p. artificale de scurtă durată - temporare - cum ar fi culturile de lucernă, ghizdei sau sparcetă în amestec, fiecare în parte, cu specii de graminee ca : golomăţul, păiuşul, obsiga, etc. Tot în regiunile uscate p. anuale de iarbă de Sudan îşi au justificarea cea mai logică. Pentru înfiinţarea p. artificiale cu amestecuri de ierburi şi leguminoase, considera-ţiunile generale referitoare la climă, natura şi fertilitatea pământului, la temperatură, expoziţie, la exigenţele diferite ale plantelor, sunt cele arătate la înfiinţarea fâneţe-lor artificiale - v. ac. Referitor la factorul umiditate, este de notat că deşi p. au aceeaşi nevoie de umezeală ca şi în fâneţele, totuş, p. artificiale trebuie sâ-şi sprijine posibilitatea înfiinţării lor şi mai ales productivitatea lor pe apa provenită din precipita-ţiuniie atmosferice şi nu pe apa freatică, care este proprie înfiinţării şi exploatării fâneţelor. Este cunoscut câ în deobşte fâneţele cele mai productive se întâlnesc în văile şi depresiunile în care nivelul apei subterane este la o adâncime mai mică de 1 m., pe când p. valoroase şi mai ales sănătoase se găsesc în locuri cu precipita-ţiuni mai abundente şi cu nivelul apei freatice mai scoborât. Pe p. umede - cu apa subterană mai la suprafaţă - animalele păscând, suferă adeseori de boli - distomatoză, - iar iarba este stingherita în creştere, în urma bătătoritului vitelor. Ca minim de precipitaţiuni autorii străini indică pentru regiunile de păşuni 600 mm. anual, dintre care 300 mm., sa cadă şi să fie bine repartizaţi în lunile de păşunat - Mai - Septembrie. In ce priveşte expoziţia terenului, se recomandă a se alege terenuri cu expoziţie variată, pentru a se permite o des-voltare a plantelor pe sezoane, ceeace va înlesni o durată mai lungă a păşunatului, deoarece terenurile cu o expoziţie nordică au avantajul că sunt mai puţin atinse de secetă şi înverzesc mai târziu ca cele cu expoziţie sudică, în care vegetaţia începe mai timpuriu însă se usucă mai repede din cauza secetei. La alcătuirea procentuală a amestecurilor pentru p. artificiale se va ţine seama de aceleaşi norme şi consideraţiuni enu- - Tăuraşi Pintzgan la păşune merate la alcătuirea amestecurilor pentru fâneţe artificiale. Se va căuta însă să se aleagă gramineele care nu numai că rezistă la acţiunea păşunatului, dar chiar lăstăresc în urma păscutului; să sufere sau să suporte călcatul vitelor, să aibă o facultate mare de înfrăţire, o valoare nutritivă ridicată, uşor digestibile şi inofensive aparatului bucal şi digestiv al animalelor. Pentru a se asigura o durată mai mare a păşunării îri cursul anului, se vor introduce atât plante timpurii cât şi târzii, rezistente la secetă şi ger şi care să acopere bine terenul, pentru a-1 menţine într'o stare afânată şi a-i micşora eva-p oraţia. Fig. 859 PĂŞUNI 510 In amestecurile pentru p., spre deosebire de amestecurile pentru fâneţe, proporţia ierburilor de etaj inferior va depăşi proporţia ierburilor de etaj superior şi anume în întregul amestec, ierburile de etaj inferior şi mijlociu vor fi date în proporţie de 50-60°/o, iar cele de etaj rsuperior de 20 - 30inuate ,sunt stelat-pubescente; florile violete au o pata stelata galbena, caliciul spinos; fructele sunt mari bace o-vale, în general de culoare violeta, pot fi insa şi galbene, albe sau roşii. Această plantă, originară din India răsăriteană, se-cultivă adesea şi prin părţile noastre ca: plantă culinară, din cauza fructelor sale cărnoase, care constituesc o legumă excelentă. Iulie August. - Legum - Este anuală cu multe varietăţi deosebite între ele ca formă, culoare şi mărime. Cere pământ bine gunoit şi săpat ădânc; se seămănă în Martie, în răsadniţă căldă, de unde se scoăte cu pământ şi se sădesc în grădină pe la: jumătăteă lunei Ma,i lă depărtare de 50—70 cm. muşuroindu-se şi îngrijindu-se că şi pătlăgelele roşii. - v. ac. După ce au crescut se ciupesc deasupra fructelor vârfurile plantelor spre ă le îngădui să se desvolte măi de timpuriu.. Plantele se sprijinesc pe araci, iăr recoltă se făce după timp şi dupa varietate, prelungindu-se până toamnă. Pentru sămânţă se ăleg câtevja pătlăgele frumoase şi bine coapte, se lasă lă: soăre, iar când s'au muiat de tot se scot seminţele, se spălă, se usucă şi se pun la păstrare. Puterea de încolţire ţine 4—6 ăni. Varietăţi : Violetă lungă, cu fructul de 15 cm. lungime, de culoare violet- neagră, . netedă, târzie, productivă ; De Barbentune, foorte precoce şi productivă cu fruct negru, regulăt; Violet rotundă foarte târzie ; Violet pitică foarte timpurie ; Roşie de Chateaurenard productivă şi cu miezul de o rară fineţe, etc. PĂTLAGINĂ - Bot. -Sin. Limba-oaiei, Pindanică, Plantago major, mică plantă erbacee din fam. Planlaginaceae frunzele peţiolate, lat-ovale, glabre sau puţin păroase, sunt toate bazilare, formând o rozetă din mijlocul căreia iese unul sau mai multe lujere - Scapuri - cilindrice, terminate printr'un spic linear de flori rozee, scapul numai puţin mai lung“ decât frunzele. Creşte pe drumuri, pe marginea câmpurilor, prin fâneţe umede şi locuri cultivate până în regiunea sub-alpină. Iunie-Octombrie - Această plantă are proprietăţi amare şi astringente. PĂTLAGINA ÎNGUSTĂ - Bot. - Plantago lartceolata, - Sin. - limba oii; plantă erbacee din fam. Plantaginacee, frunzele bazilare, dispuse în rozetă, din mijlocul căreia iese o lungă tulpină scapiformăr anguloasă, terminată printr'un spic de flori oval sau oval-cilindric, scurt şi compact ; frunzele l^ceolate, slab dinţate, sunt glabre sau scurt şi mătăsos păroase. Creşte prin fâneţe, păşuni, locuri aride, pe lângă drumuri. Aprilie-Septem-brie. Această plantă posedă proprietăţi amare şi astringente. Medicina întrebuinţează frunzele - Folia - Herba - Plantaginis, uneori seminţele. Fruzele sunt de cel puţin de 4 ori 519 PĂTLAGINĂ ÎNGUSTA mai lungi decât late. Prin aceasta se deosebeşte de celalte specii de Plantago din părţile noastre, anume P. Major şi P. Media. Dealtfel şi aceste specii se întrebuinţează în medicină mai ales în cea populară. Seminţele, mici, lucioase, sunt căutate de păsărele de curte. Cultura. Nevoile farmaceutice, atât din ţară cât şi cele din străinătate, sunt suficient satisfăcute de drogul, ce ni-1 dă planta sălbatecă. Dăm totuşi câteva noţiuni de cultura acestei plante, pentru amatori. P. reuşeşte în tot felul de terenuri şi sub orice fel de climat dela noi, preferând totuşi solurile mai uşoare. In practică se înmulţeşte numai prin seminţe. Se poate semăna atât toamna cât şi primăvara, fie împrăştiat fie mai bine în rânduri continue, depărtate de 25-35 cm. Planta, neproducând în primul an de vegetaţie prea multe frunze şi pentru a folosi cât mai bine terenul, se poate semăna în aceleaşi rânduri împreună cu o plantă anuală cu vegetaţia rapidă, d. e. muştar, coriandru, etc. Pentruca plantele să nu fie prea dese, e bine sa amestecam sămânţa cu de 3-4 ori atâta nisip sau pământ fin. Seminţele se acopăr foarte puţin. In cursul vegetaţiei, în afară de lucrările de întreţinere obişnuite, vom îndepărta tulpinele florale pe măsură ce se ivesc - când avem în vedere numai recolta de frunze - ca şi plantele străine, ce ar putea creşte întâmplător pe rânduri. In acest chip vom obţine drog mult şi curat, plătit mai scump de comerţul medicinal. Deasemenea după fiecare recoltă de frunze vom da o praşilă uşoară, care mobilizând terenul bătătorit de mersul culegătorilor de frunze, va asigura şi recolta următoare. P. se poate înmulţi prin împărţirea tufelor toamna sau primăvara. Recolta. Tufele se seceră sau se cosesc în momentul când se ivesc primele tulpini sau cel mal târziu până în prima fază a înfloririi. In cazul din urma -insa vom rupe tulpinele florale, pe măsură ce se arată. Frunzele scuturate de praf, de pământ, dupâce am îndepărtat exemplarele bolnave ca şi frunzele de plante străine, se vor usca la soare, la umbră, la aer obişnuit sau mai bine la aer încălzit. Frunzele uscate la aer încălzit şi la umbră îşi păstrează mai bine atât culoarea naturală cât şi proprietăţile medicinale. Din 4-4V2 kg. frunze proaspete căpătăm 1 kg. de frunze uscate. Proprietăţi: tonic-amar, astringente, de-purative, emoliente, expectorante, pectorale, mucilaginoase, topice-vulnerare, etc. Medicament intern. 1. Ceaiul - 30-50 gr. frunze la 1 lit. apa - şi 2. Fiertura - 20-40 gr. frunze la 1 lit. apă combat : diarea, dezinteria, răceala, tuşea măgarească, astma, scuipările şi vărsările cu sânge, durerile de gât, de piept, atrofierea organismelor debile, etc. 3. Sucul din planta proaspătă - o cură de 6-7 zile, câte 40-50 gr. pe zi, în mai multe rânduri - e suveran contra dezinteriei însoţită de sânge, hemoptiziei şi florilor albe. 4. Vinul de p. - plămădeală cu seminţe în vin ne- Fig. 874 - Pătlagină-Plantago maior gru - vindecă bolile de rinichi, de ficat, vărsările şi scuipările de sânge. 5. Praful de seminţe, luat în apă, în vin, îndulcite cu miere sau într'o băutură alcoolică, cu 1-2 zile înainte de începutul frigurilor le slăbeşte din putere. Medicament extern. 1. Gargara cu fiertura concentrată de p. e bună în bolile de gât şi de gurâ, iar colirul cu aceiaşi fiertura vindeca inflamaţiile dela ochi şi dela pleoape. 2. Injecţiile cu suc de p. combat florile albe, rănile şi tăieturile. 3. Cataplcrsmele cu frunze proaspete vin- PĂTLAGINĂ MO ALE-P ĂTRUNJEL 520 decâ vânătăi, tăieturi, furunculi, ulcerul varíeos delà picioare şi alina durerile din scrântituri, entorsa, fracturi etc. Medicina populara. 1. Ceaiul cu frunze îndulcit cu candel, ne scapâ de tuse mă-gâreascâ şi de râcealâ. 2. Sucul alunga limbricii şi împiedica udul fără voie la copii. 3. Cataplasmele cu frunze crude sau opărite unse cu smântână sau cu alte unsori, vindeca tăieturi, răni, buboaie şi umflături reumatice. 4. Bâile calde cu frunze de p. combat aceleaşi boli. Alte intrebuinfâri : In unele ţări din Europa apuseană şi nordică, p. se cultivă ca plantă de nutreţ. Kneip spune undeva : „compresele cu suc de p. cos rănile, tăieturile, ca şi cum le-am coase cu fir de aur". Intr'adevăr întocmai precum aurul nu e atacat de rugină, aşa şi p. previne putrezirea, mortificarea celulelor din ţesutul cărnos de pe răni. S. S. PĂTLAGINA MOALE - Bot. - Plantago media, plantă erbacee din fam. Planta-ginaceae, frunzele bgzilare, dispuse în ro-zetă, din mijlocul căreia iese o lungă tulpină scapiformă, ciliiidrică, terminată printr'un spic scurt, cilindric ; frunzele eliptice, slab dinţate, pe ambele părţi scurt-păroase, au un peţiol scurt, aripat, florile plăcut mirositoare, au staminele albăstrii. Creşte prin fâneţe, păşuni, livezi, pe lângă drumuri - Mai-Iulie. PATOGENIE - Med - Apariţia bolilor -v. boală. Stadiul mecanismului determinat de cauze morbide şi având drept e-fect turburarea sănătăţii. PATOLOGIE - Med - Studiul boalelor -v. ac.; capitol al medicinii - v. ac. P. comparata are ca obiect studiul comparativ al boalelor care se manifestă la diferitele specii de animale şi chiar de vegetale. Este evident că cu cât speciile sunt mai apropiase de om, cu atât comparaţia oferă mai mult interes clinic şi practic. Boalele plantelor sunt studiate de p. vegetala Sjn. fitopatologie - v. ac. PATRĂNJICĂ - Bot - Sin. pătrunjelul câinelui - v. ac. PATRIMONIU - Drept - Totalitatea bunurilor posedate de o persoană. Oricine este presupus că posedă un p. şi trebue să facă dovada contrarie printr'un certi- Fig. 876 - Pătrunjel ficat de paupertate. Un p. se compune din bunuri active şi pasive. Aşa fiind, când moşteneşti o persoană în totalitatea p. eşti dator să plăteşti şi datoriile lăsate. Pentru a scăpa de acest neajuns, moştenirea se poate primi sub beneficiu de inventar, adică accéptánd succesiunea datoriilor numai până la concurenţa activului. Soţia poate cere separaţiunea de p., dacă dota sa ar fi periclitată. Acelaş lucru îl pot face creditorii şi legatarii defunctului pentru a împiedica averea succesorală să se piardă în averea succesorului. In acest caz ei sunt plătiţi, cu preferinţă, din bunurile cuprinse în succesiune. Bunurile şi drepturile care compun se numesc patrimoniale. PĂTRUNJEL - Bot. - Sin.: Macheadon, Magdanos, Pătrunjei, Petrinjel. Petrose-linum sativum Hoffm., plantă bianuală din familia Umbelliferae cu tulpina foarte ramificată, striată şi glabră; frunzele strălucitoare, aromatice, de 2-3 ori penati-secte, cu foliolele oval-cuneate, trifide, cu lobi dinţaţi sau incişi; florile verzi gălbui, dispuse în mici umbele reunite in umbele compuse, pedunculate; involucru cu 1-2 bractee, involucelă cu 6-8 brac-teole. E originară din regiunea medite- 521 PĂTRUNJELUL CÂINELUI-PĂTUL iană şi se cultivă în mod general la noi ca planta culinara. înfloreşte Iunie-Iulie. P. Cretz. — Legum. - Este bisanual; se cultiva ca şi morcovul - v. ac. pe un loc umbrit, 3ăsându-se 10-20 cm. între fire pe rând. Fig. 877 - Pătrunjelul câinelui - 1 - şi Pătrunjel - 2,3 - Sămânţa ţine 2-3 ani şi râsare foarte încet, toata abia dupâ o luna. Varietăţi. Timpuriu, cu rădăcini scurte; târziu cu rădăcini lungi şi subţiri; de Erfurt. PĂTRUNJELUL - CÂINELUI. - Bot. - Sin.: Cucută mică, Petrijică, Petrinjeii - câinelui. Aethusa cynapium L., plantă anuală din fămiliă Umbelliferăe cu tulpină fin striată, ramificată, de obicei glauces-centă; frunzele strălucitoare, de 2-3 ori penatisecte, cu segmentele penatifide; flori albe dispuse în umbele compuse, cu involucel unilateral; fructele oval-globu-loase, costate. Aceasta planta veninoasa creşte prin locuri necultivate şi pe lângâ drumuri şi garduri; înfloreşte din Iunie până Octombrie. P. Cretz. PATUL - Bot. - Patulus ; un organ deschis cu deschidere mare. PĂTUL - Constr. - Pentru pâstrat po- rumbul în drugi se construeşte p. Vom avea în grijâ şi la el aceleaşi lucruri ce le-am spus pentru magazie. In p. porumbul urmând sâ se usuce complect, trebue fâcut astfel încât vântul şi aerul sd treacâ prin toatâ grosimea de porumb pusa în el. De aceea, înâlţimea p. nu irebue sâ fie mai mare de 1,50 m. Tot pentru aceleaşi motive, pereţii lui nu se fac din scânduri, ci din stacheţi bătuţi pe stâlpi, lâsându-se interval între ei de 1,50-2 cm. Aceşti stacheţi groşi de 4/5-6 Fig. 878 - Patul din regiunea Nistrului cm. se pun totdeauna fie înclinaţi faţa de stâlpi, fie în picioare ca şi stâlpii, niciodată aşa cum se pun scândurile, în lung, ca viscolul şi apa sâ nu poată sta pe ei, ci sâ se scurgă. P. trebue fâcut cât mai izolat de celelalte ecarete şi cât mai neadapostit faţa de vânturi pentru ca acestea să-l poată bate în voe şi astfel să usuce porumbul dinăuntru. Cu toate acestea, nu e bine a-1 aşeza cu lungul în bătaia vânturilor cu ploi şi viscol pentru că ar arunca apa şi zăpada printre stacheţi în porumb. El se aşează deobicei cu lotul în direcţia d:n Fig. 879 - Pătul din piatră. Foto V. Paşcovschi PATULE-PĂTURNICĂ 522 care bat vânturile, astfel câ vânturile să treacâ pe lângă el în lung. P. se fâceau odinioară şi se fac şi acum mai rar, din nuele. Se îmbina tălpile de jos ale p. în formă dreptunghiulară 3,50/2,00 m. Tălpile sunt subţiri de 3-10 cm. şi late de 18-25 cm. La tălpi se pun la 15-20 cm. unul de altul, un fel de fuştei de lemn - stâlpi subţiri - şi sus se prind cu alte grinzi. Intre fustei se îngrădeşte cu nuele. După ce se face acest coş al p., se înfig în pă- mânt 4 stâlpi groşi, care au la un metru înălţime dela pământ, tăiaţi în partea de sus jumătate din grosime, astfel că aci se formează un fel de picior pe care se pune coşul cu tălpile. Restul stâlpilor tăiaţi pe jumătate merge în sus până la celelalte tălpi şi se leagă toate cu o grindă pusă în lăţimea pă-tulului. Deasupra se face apoi acoperişul. Cum în toate părţile erau nuelele necesare dar nu toţi oamenii se pricepeau la îngrăditul p. coşurile se aduceau cândva, în care, din anumite ţinuturi şi se vindeau prin bâlciuri. Acest fel de p. este destul de bun şi păstrează tot atât de bine porumbul ca şi celelalt. Singura parte rea a lui este că nu durează mult. Preţul lui este mult mai mic ca al aceluia construit din şipci. Invelitoarea, atât la magazine cât şi la p., e bine să fie de ţiglă pentru că nu se aprinde în cazuri de incendii FI. Stâne. PĂTULE - Pom - Sin. Batulenapfeln. Varietate de mere autohtonă, transilvană din clasa cu fructele lătăreţe, de culoare galben-verzue, cu pată roşie, nedungate; fructe, rotunde, sferice, turtite uniform la ambele capete; cavitatea ochiului şi cea pistilială superficiale. Carnea tare, compactă, cu gust foarte bun acru-dulce, fără .parfum pronunţat. Desmugureşte între 23 Aprilie-30 Mai, după regiune şi starea timpului; înflorirea durează 12 zile. Varietate pentru amatori şi pentru comerţ,, foarte căutată la import în Europa Centrală. Coacere Decembrie-Mai. PĂTURNICA - Zool. - Sin. - Păturnichea, ' P ă't r i nichea, Păturnea, Po-târniqhea - v. ac. ; F u g ă u , Perdipa - Per-dix cinerea, pasare din Ord. j Galina-ceae; cu penele de pe spate brune deschis cu pete mal închise şi mai deschise iar pe dedesupi cenuşii cu întune-Bărbătu-şii au pe burta de culoare albă, o pată mare brună. Coada ruginie, culoarea penelor însă variază. Picioarele cenuşii - roşiatice sau brune. Lungimea corpului 26 cm.; a aripilor 16 cm.; a cozii 8 cm. Tră-eşte în Europa, mai ales pe câmpii în cârduri. Se vânează pentru cttrnea ei gustoasă. Se nutreşte cu insecte şi diferite fructe, mai ales cereale. Fig. 881 - Pătul la moşia d-lui Aurelian Pană Foto A. D. Carabella 523 PÁUCIFLORE - PĂUN PAUCIFLORE. Bot. - Care are puţine ilori. PAULLINIA SORBILIS - Bot. - Planta din fam. Sapindaceae ce are un curpen volubil sau scandent prinzându-se prin a-jutorul unor cârcei rameali; creşte în America Sudica, în Paraguai şi Brazilia unde i se zice «Guarana. Frunzele mari, penate, florile poligame dioice. Seminţele sale seamânâ cu cele de Hipocastan, care, însâ sunt mai mici şi la baza prevăzute cu arilâ scurta, fârâ albumen. Seminţele cunoscute sub numele de gua-rana-ura sunt partea ce se întrebuinţează. Sunt culese de locuitorii guara-nezi, care le curâţâ ştergându-le bine, le supun unei torefacţii moderate până ce tegumentul s'a prăjit aşa ca sa devină Fig. 882 - Pâtul lă fermă Călăraşi o coaje friabila ce se curăţă, prin frecare şi presare, între mâini sau în saci. Astfel, se pune în libertate miezul. Guara-nezii pisează miezurile curăţite, le a-daogă puţină apa, cacao şi fécula de manioch, - făcând o pasta ce se împarte în turte cilindrice şi se supun la uscare; aceasta este guaraña ce se vinde în comerţ. Pulberea ce se obţine din seminţele plantei se vinde sub numele de paullinia. Pulberea este preparatul cel mai eficace pentru terapie şi se dâ în doza de 50 ctgr. pânâ la un gram contra hemi-craniilor şi ca decongestivâ. PAULOWINIA - Bot - Gen de plante din fam. Scrophulariaceae, cuprinzând o specie interesanta, P. imperialis, destul de răspândită în parcuri şi grădini. Are flori frumoase în chiorchine, tubulare, violacee şi care apar înaintea frunzelor - destul de mari. Se înmulţeşte prin butăşire. PĂUN. - Zool-Sin. Păunaş, Păună, Păunei, Păunică, Păunită, Pavo cristatus, pasăre din fam. Phasianidelor. Bărbătuşul are c-apul, grumazul şi burta albaste cu luciu auriu-verziu, aripile alburii cu cergi negre, spatele albastru închis, coada lungă cu pene verzi-aurii cu pete albas-1re-verzii. Ciocul şi picioarele brune iar pe cap are un moţ de pene. Femeiuşele sunt de culoare brună, la piept şi burta albe. Lungimea corpului la bărbătuş 110-125 cm., aripile 46/40, coada 120-133 cm. Trăeşte sălbatic în pădurile din India orientală şi Ceylon. La Romani era dedicat Zeiţei Junona. Se ţine prin grădini ca frumuseţe. Sunt şi păuni albi. Fig. 883 - Pătul la ferma Bazargic P.f podoabă în parcuri şi grădini, este - dimpotrivă - un oaspe foarte neplăcut în curtea de păsări. Brutalizează toate celelalte păsări şi numai curcanul îi poate ţine piept. Are un strigăt foarte neplăcut; în grădini produce pagube şi scoate din pământ seminţele încolţite, li place să se urce pe acoperişuri, pricinuind căderea olanelor, ţiglelor, etc. Foarte rustic, uşor de hrănit - aceiaş nutriţie ca pentru găini - rezistă destul de uşor la frig. P. domestic, femelă, cloceşte 4—6 ouă într'un loc izolat; îşi îngrijeşte bine puii. La vârsta de 3 luni se pot deosebi sexele, iar la trei ani masculul capătă frumosul penaj cunoscut şi se poate reproduce. P. năpârleşte la sfârşitul verii, recâpătân-du-şi penele primăvara. In tot acest interval de timp, pare trist şi redevine agresiv deîndată ce îi creşte coada. P. este poligam; trăeşte 25-30 ani. Carnea este Fig. 884 - Patul cu remiză de maşini PAVAJ - PEBRINĂ 524 buna de consumat cât timp p. este tânăr; mai târziu, devine tare şi aspră. PAVAJ - Constr - Lucrare ce constă în acoperirea solului cu materiale rezistente şi impermiabile. Se execută din pavele de gresie, granit, porfir, lemn sau cărămidă. Pavelele de gresie se debitează în mărime de 225 mm. pe toate trei dimensiunile. Fig. 885 - Pătul la pepiniera Istriţa Este rezistent şi economic dar mai puţin întrebuinţat astăzi, fiindcă prin uzură se bombează suprafaţa, formează hopuri şi prilejueşte sgomote de circulaţie. Se preferă pavele de dimensiuni mijlocii de 18-19 cm. sau de 22,5/10/10 cm. Pentru a face p., se sapă - mai întâi -pământul la o adâncime convenabilă spre a pregăti un pat pavelelor şi se aşterne un strat de nisip de grosime variabilă. In acelaş timp se dă înclinaţia necesară scurgerii apei, suprafaţa p. având să urmeze această înclinaţie. După ce a fost pregătit patul şi s'a dat inclinaţia cuvenită, se aşterne un strat de nisip gros de 10-15 cm. peste care se pun pavelele, bătându-se cu un ciocan special şi lăsându-se între pietre un spaţiu de 1 cm. aproximativ. După ce s'au aşezat pavelele pe o suprafaţă convenabilă, se bate cu maiul până ce suprafaţa se stabileşte la nivelul dorit. Se umplu apoi cu nisip, mortar sau ciment spaţiile goale dintre pavele. Se foloseşte cimentul mai ales atunci când p. este expus umezelii. Se termină operaţia, întinzându-se pe suprafaţa p. un strat de nisip gros de 1-2 cm. P. de lemn a fost experimentat mai în-lâiu în Rusia şi Germania. Au fost făcute multe încercări, modificându-se repetat forma pavelelor fără a se ajunge la un rezultat satisfăcător. Astăzi se dă p. de lemn formă de pa-raleliped cu baza de 8/22 cm. şi înălţimea de 10-15 cm., după importanţa circulaţiei. P. sunt debitate mecanic, în dimensiunile sus indicate şi muiate apoi într'o baie de creosot. Se sapă patul care însă nu se mai acoperă cu pământ ci cu beton. Se lasă totul să se usuce câteva zile, apoi se aşează pavelele de lemn, prealabil muiate, în linii perpendiculare pe axa drumului, lăsând între ele un spaţiu de aproximativ 1 cm. pentru legături. Şe toarnă în aceste spaţii mortar de ciment şi se întinde - în sfârşit - un strat de pietriş pe suprafaţa p. Acest p. este recomandabil prin curăţenia sa şi prin faptul că îngădue să \ se circule fără zgomot, slăbindu-se transmiterea trepidaţiilor prin pământ; are şi inconveniente: este alunecos şi scump. P. de cârâmidâJ Foarte întrebuinţat în America, prezintă' numeroase avantagii: se întreţine uşof, circulaţia este fără zgomote şi hopuri; are o rezistenţă mulţumitoare, este bun pentru picioarele animalelor. Este foartje recomandabil pentru grajduri. Pentru executarea acestui p. se face patul; se acoperă cu un strat gros de 10-15 cm. beton peste care se întinde un strat de nisip gros de câţiva centimetri. Apoi se aşează cărămizile, una lângă alta lăsându-se între ele un mic spaţiu care se umple cu mortar de ciment. PAVĂZA Bot - Sin. Stadtiys germanica-Jales - v. ac. PAVIA - Bot - Gen foarte vecin de genul Aesculus - castanul - cu capsulele inerme şi foliole uşor peţiolate. PAVILION - Anat. - Parte alcătuitoare a urechii - v. ac. externe. Fig. 886 - Păturnică. A - cenuşie; B - roşie PEARBLIGHT - Fitop - Maladie bacte-riană - bacterioză - a părului observată în America şi atribuită lui Bacillus amy-lovorus. PEBRINA - Med. - Vet. - Boala viermilor de matase. - Datorită unor microsporidii şi denumită astfel dela cuvântul proven*-sal pebré - piper, fiindcă pielea viermilor de mătase se acopere cu pete negricioase, asemănătoare grăunţelor de piper. Această boală a apărut cam pe la jumătatea secolului trecut, caracterizându-se 525 PECTEA LUI SOLOMO prin apariţia acelor pete sau peteşii pe tegumentul omizilor de mátase. In infec-ţiunile mai grave, omida nu-şi poate forma gogoaşa, moare şi se mumifica; în infecţiunile uşoare însă, omida face o gogoaşă obişnuită, transformându-se pe urmă în flutur, fără să manifesteze la exterior vre'un simptom de boală. In urma descoperirii lui Filippis, se ştie azi că agentul e un parazit specific, de formă ovală, o microsporidie extrem de mică : Nosema bombycis - Microsporidium bombycis. - Aceasta infectează toate organele omidei, înmulţindu-se chiar în stadiul larvar, mai intens însă în stadiul de pupă, existând în număr extrem de mare în fluturul matur. Agentul se transmite pe cale hereditarâ de la fluturul mamă la omiziile tinere, infectând ouăle în timpul genezei lor din ovar. Această descoperire fundamentală se datoreşte lui Walkowich - 1864. Refractând mult lumina, paraziţii se descriu ca nişte corpusculi strălucitori. Fiind măriţi de cel puţin de 400 de ori, li se observă mişcările moleculare brov-niene. In interiorul ouălor se înfăţişează palizi, nerefractând razele luminoase. Paraziţii se compun dintr'o membrană foarte groasă, care înconjoară un mic strat de protoplasmă. In protoplasmă se prezintă două capsule polare, din care una e cu mult mai mare decât cealaltă. Intre cele două capsule se observă 4 nudei, din care se vor desvol-ta sporii. De la un pol la altul se întinde un basto-naş, care se sprijină la u-nul din poli pe membrana învelitoare, în timp ce la polul opus se termină într'o spirală, ce se înfăşoară în jurul bastona-şului. Când sucurile gastrice disolvă membrana, sporii sunt aruncaţi în afară de către acest bas-tonaş cu spirală. G. Cantoni a fost primul, care a încercat să folosească în industrie descoperirea heredităţii parazitului pentru obţinerea ouălor fără germeni infecţioşi, plecând de la ideia, că se pot obţine culturi sănătoase, dacă se întrebuinţează numai ouă de la fluturi dovediţi sănătoşi, în urma uriui examen microscopic şi dacă Fig. 887 - Paulownia se dstrug toate ouăle fluturilor infectaţi. Pasteur a fo^t acela care a obţinut prima cultură de fluturi neinfectaţi, metoda examinării microscopice a fluturelui mamă, imediat după depunerea ouălor, fiind apoi pusă în practică de marea industrie pentru creşterea viermilor de mătase. Se înţelege că pentru a putea aplica metoda selecţiunii, la un mare număr de oţb Fig. 888 - Vierme pebrinat, Microsporidium bombycis într'un folicul al testiculului viermelui cu spori şi acelaş într'o glandă de mătase fluturi, trebue ca fiecare din ei să fie ţinut izolat. Tot aşa şi cu ouăle provenite de la fiecare flutur. In practica industrială, se obţine aceasta izolând femelele după fecundaţie în celule sau săculeţe de hârtie găurită sau de tifon. Aci femela depune ouăle şi moare. Dupa moartea lor, se scoate fiecare în parte şi se fărâmiţează într'un mojar cu puţină apă, examinându-se pe urmă la microscop o picătură din acest lichid. Ouăle acelora la care se găseşte nosema se distrug. Deşi s'au preconizat metode cât mai severe de examinare şi metode cât mai repetate - 70 pe an - rămâne totuşi un procent mic de descendenţi infectaţi. Aceasta denotă că parazitul trebue să aibe posibilitatea infecţioasă şi pe altă cale decât pe cea hereditarâ sau că trebue să mai existe şi o alta formă a parazitului decât cea clasică, care zădărniceşte străduinţele obţinerii unei culturi absolut pure. Nu se pot exclude ipotezele existenţei parazitului în mediul înconjurător, fie sub formă liberă, virulentă, fie sub o altă formă intermediară. Din punct de vedere practic, metodele obişnuite de selecţionare sunt destul de bune pentru a feri o cultură de distrugere, cunoscut fiind faptul că omizile infectate pe altă cale, decât cea hereditarâ, pot forma gogoşi, rămânând în viaţă. Numai cele infectate pe cale hereditară nu rezistă, mumificându-se. PECETEA - LUI - SOLOMON. - Bot. - Sin. PECINGINE - PECTORAL 526 Coada-cocoşului, Polygonatum officinale -f planta erbacee galbrâ din iam. Liliaceae rizomul orizontal, târâtor, cărnos şi alb, tulpina anguloasă, spre partea superioara cu 2 margini ascuţite; frunzele alterne, ovale sau eliptice sunt amplexi-caule; florile pendente albe spre vârf verzi cu periantul tubulos, dispuse câte una-trei la vârful pedunculelor axilar, aşezate pe tulpina simpla în partea o-pusâ frunzelor; fructele boabe-bace de Fig. 889 - Pecetia lui Soiomon un albastru închis. Cu rizomul de P. officinale, băut în rachiu Miercurea şi Vinerea poporul nostru crede câ se vindeca Podagra, numita de Bănăţeni Duroie PECINGINE - Med - Boălâ contagioasă de piele caracterizată prin bubuliţe care, uscându-se, lasă pe piele pete scorţoase; boală se întinde repede pe toată faţa şi pe braţe, iar pacientul suferă de mân-cârimi. Ca tratament emoliente şi pudre sica-tive. v. tricofiţii. PECTAZĂ - Chim - Diastază transformând compuşii pectici - v. ac. în pecti-nâ - v. ac. PECTEN - Zool - Gen din fam. Pectini-dae. Scoici comestibile a căror came se mănâncă crudă sau friptă şi este de bună calitate. Valvele scobite sunt utilizate a-desea în bucătăria de lux, occidentală servindu-se, în ele, diferite mâncări. Specii mai importante: P. maximus în Marea Mânecei şi Oceanul Atlantic; P. jacobeus în Mediteranâ; P. opercularis în Marea Mânecei şi Ocean; P. varius pe toate coastele Franţei. PECTIC - Bot. Chim - O serie de compuşi, ternari, amorfi, întâlniţi în soluţie, în unele sucuri celulare - rădăcini de morcovi, fructe cărnoase -; soluţiile con- centrate sunt gelatinoase, ele fiind acelea ce dau peltelelor de fructe consistenţa cunoscută; cei insolubili au un rol important în alcătuirea membranelor vegetale; unul dintre cei mai însemnaţi, între aceştia, este acidul pectic pe care îl găsim mai ales sub formă de pectat de calciu. Aceşti compuşi, solubili în bazele diluate, fixează - din pricina funcţiei lor acide - mai ales coloranţii bazici, cum sunt albastrul de metil, safranina, verdele de iod. Membrana galbenă, un fel de zid care desparte ^în meristem două celule vecine, poate fi^ în întregime formată din compuşi pectici; apoi se impregnează cu celuloză pe ambele feţe, astfel încât compuşii pectici se localizează: în la- mela mijlocie care se resoarbe atunci când celulele îmbătrânite se depărtează una de alta; dacă resorbţia nu este completă rămâne între pereţii celulelor un fel de dopuri de natură p.f după cum se observă la anumite plante. PECTINĂ - Chim - Compus rău definit, extras din sucul perelor proaspete, prin o serie de tratamente cu calciu şi albu-mină al căror scop este, precipitarea acidului oxalic şi a taninului, apoi cu alcool care precipită p. Sub influenţa prelungită a alcalilor diluaţi* p. este transformată în acid pectic; acesta se extrage deobiceiu, din suc de morcovi prin acţiunea succesivă a unei baze care formează un pectat şi a acidului clorhidric care pune în libertate acidul pectic. PECTINAT - Anat - Muşchi lat, triangu-lar, dispus pe partea internă a coapsei; îndoaie capsa pe bazin. - Bot. Zool - Organ format dintr'o axa Fig. 890 - Pecten jacobaeus purtând, de o singură parte, lamele sau lobi scurţi, dispuşi ca dinţii unui pieptene. PECTINIBRANCHIATE. - -Zool. - Sin. Ctenobrachiate, sub ord. din ord. Proso-brachiate. Moluşte. PECTORAL - Anat - Ceiace ţine de PEDICĂ - PEDICULIDE piept: mamela pectorala, regiune pectorala, etc. Marele pectoral - muşchi lat, triunghiular, turtit, cu vârful legat de partea superioara a humerusului şi desvoltat în evantai pe jumătatea interna a claviculei, sternumului şi pe cartilagiile primelor şase coaste. Marele p. lucrează în două moduri: sau ridică şi coboară braţul sau - fixându-se de humerus - ridicâ coastele şi funcţionează ca un muşchi inspirator. împreună cu alţi muşchi participă la actul de căţărare. Micul pectoral este situat dedesuptul precedentului şi are aceeaş formă; se inserează pe a 3-a, 4-a, şi 5-a coastă deoparte, de apofiza coracoidă - de cealaltă; coboară umărul fiind şi inspirator întrucât funcţionează ca ridicător al coastelor. - Med - Se dă numele de medicamente p. acelora socotite că sunt proprii pentru vindecarea bolilor de plămâni. Sunt de obiceiu ceaiuri - infuzii sau decocţii -de plante. PEDICA. - Bot. - Lycopodium clavatum Sin. pedicuţâ - v. ac. PEDICEL. - Bot. - Pedicellus; ultima diviziune a unei peduncul ramificat. PEDICULARIS. - Bot. - Sin. Vârtejul pământului. Gen de plantă erbacee din fam. Soophulariaceae, cu frunze simple sau dublu-penat-sectate. Labiul superior al corolei mai mult sau mai puţin comprimat, adeseori emarginat. Caliciul tu-bulos sau umflat, stamine 4, didiname, fruct capsular. Are numeroase specii. P. rostrata, P. Palustris. P. limogena, P. verticilata - Vârtejul Pământului; P. exaltata; P. Baumgarteni, P. comosa, P. cam-pestris, P. sceptrum Carolinum, P. Oederi. PEDICUL1DAE - Zool - Insecte din ordinul hemiptere, subordinul aptere sin. anoplure, zoophtire, pediculine, etc. Capul deobiceiu alungit, prototorax nedistinct, aparatul bucal pentru supt, acesta fiind şi caracterul esenţial. Aparatul bucal este retractil şi vizibil numai atunci când funcţionează. Fără ca omologia pieselor componente să fie pe deplin lămurită se pare totuşi că este alcătuit dintr'o teacă tubuloasă moale formată din buza superioară şi cea inferioară reunite şi prevăzută la extremitate cu două verticile de cârlige îndoite în afară; această teacă înconjoară un ghimpe scobit - sugătorul propriu zis -care se termină cu două vârfuri foarte ascuţite: insecta scoate acul afară din teacă, îl înfige în teacă şi provoacă ţâşnirea sângelui. Cârligele tecii servesc să' fixeze aparatul aspirator astfel ca să împiedece accesul aerului. Antenele au cinci - mai rar, patru sau trei - articule, dintre care primul mai desvoltat. Doi ochi simpli - oceli - disr ţineţi numai la unele genuri. Marginile capului sunt întărite prin bande cornoase. Toraxul prezintă deabia urmele celor trei segmente care-1 constitue, astfel că pare format dintr'o singură bucată; are cel puţin două stigmate de fiecare parte. Picioarele se compun din: şold rotunjit, trochanter foarte scurt şi incolor, coapsa lungă şi puternică, gamba mai lungă prezentând - adesea - în unghiul intern al extremităţii inferioare o ieşitură armată sau nu de una sau două ghiare şi - în sfârşit - tars cu două articule, ultimul cu o unghie robustă care se îndoaie, formând un cleşte cu extremitatea inferioara a gambei şi îngăduind insectei să se caţere. Fig. 891 - Pedicularis Abdomenul are 6-9 segmente, ultimul rotunjit la bărbaţi şi cu un larg orificiu cloacal deasupra prin care trece penisul; scobit sau bilobat cu doi mici apendici terminali, la femelă, vulva deschizându-se pe faţa ventrală între ultimele două segmente. Această dispoziţie cere ca în momentul acuplării femela să se aşeze pe spinarea bărbatului. Primul şi ultimul seg^ ment n'au stigmate. Marginile segmentelor sunt adesea întărite prin benzi cornoase, numite benzi laterale. Mai pot e-xista pe segmente pete transverse, de formă variabilă, şi uneori pete genitale în apropierea organelor genitale externe. Ouăle, numite lindeni, sunt piriforme şi fixate la baza perilor, prin polul mic, cu ajutorul unei substanţe aglutinante. Puii ies ridicând un opercul situat la polul opus şi - în scurt timp - devin apţi pentru procreaţie. PEBÎCULOZA - PEGOMYA 523 Toate p. trăeşc pe mamifere. Eupă caracterele morio^gic^#^(^^|S^g^şa^fe^ genuri: Pediculus/Hdemătopinus, Phtirius, Haematomyzus, Echinophlirius, Pedicinus, Haematopinoides, cu numeroase specii toate cuprinse în denumirea generica de păduchi - v. ac. PEDICULOZA - Med - Sin. phiyriazâ - v. ac. PEDICUŢA. - Bot. - Sin. Pedică, Brădi-şor, Brânca-ursului, Chedicuţă, Cornişor-Lycopodium clavatum, mica planta din fam. Lycopodiaceae, tulpina târâtoare, cu ramuri scurte, erecte; frunzele foarte în-desuite, lineare, întregi, sunt terminate printr'un lung pâr fin; sporangii dispuşi în spice aşezate câte doua la vârful unui lung peduncul; creşte prin păduri şi păşuni umede şi pietroase din regiunea montana şi subalpinâ. - Iulie - Cu praful galben numit Pxaiul strigoilor - sporii -dela aceasta planta vrăjesc babele, ca sa ia laptele de la vaci; iar cu fiertura de acest praf, spalâ românul nostru caii plini de râie. Sporii a-cestei plante se mai întrebuinţează şi în medicina sub numirea de semen Lycopodii mai cu seama spre a vindeca opăriturile copiilor. PEDIGREU - Zoot. Cuvânt en> glezesc care - în materie de creştere - are semnificaţia cuvântului genealogie. P. unui reproducător este lista ascendenţilor sâi paterni şi materni, astfel cum figurează ei în registrele genealogice - v. ac. PEDOLOGIE. - Agrogeol - Sin. Agrogeo-logie. Numele de p. vine dela podon = sol. teren şi logos = discurs, descriere. Este ştiinţa care se ocupă cu geneza, caracterele morfologice şi clasificarea soiurilor în funcţie de condiţiunile climaterice, vegetaţia, relief, rocă şi timp. Este cercetarea morfologică a solurilor, sau ştiinţa care se ocupă cu studiul pedosferei. P. studiază solul afară în natură şi în interdependenţă cu factorii naturali care i-au dat naştere, în special în legătură cu clima - precipitaţiuni şi temperatură. P. ca ştiinţă este de dată recentă, deşi u-nele din principiile ei au fost cunoscute de multă vreme. Aşa cum se înfăţişează astăzi, p. s'a născut în Rusia sub influenţa lui Docuceaev. Au contribuit la des-voltarea ei : Sibirţev, Glinka, Nabokich, Kosovici, Dimo, Grosul Tolstoi, etc. A-ceştia au văzut influenţa climei asupra rocilor si din coincidenţa zonelor clima- terice cu zonele de sol, au documentat , ^ ioriti€^||^^ ti^ur|feT_ de sol. In Rusia p. "are caracter morfologic pregnant şi numai în funcţie de climă şi respectiv de vegetaţie, pe când în Germania unde Geo-logia explica altădată formaţia pămân- • tului, acolo încă domină acest curent a-daptat însă la doctrina cea nouă. In Germania s'au ocupat cu cercetări pedo-logice Richtoffen şi Fallou, iar recent: Stremme. In America s'au ocupat în special Hilgard şi Marbut. In România Mur-goci, Enculespu, Florov, Protopopescu şi Saidel. Glinka a arătat că sunt şi soluri care poartă pecetea influenţii rocii mume -soluri endodinamomorfe - spre deosebire de majoritatea solurilor care ¡într'adevăr s'au supus influenţii climaterice - soluri ectodinamomorfe. P. a evoluat, păstrându-şi cajracterul de cercetare a solurilor, în dependenţa lor în special de factorii climaterici şi biologici, aşa că în zilele noastre este tratată ca ştiinţă independentă, având domeniul şi metodele ei de cercetare. P. are legătură cu Agrologia, Geologia, Climatologia, Chimia Solului, Geografia, Botanica, Zoologia, etc. Amil. Vas* PEDOSFERĂ. - Agrogeol - Stratul soli-ficat dela suprafaţa terrei. Stratul de pământ până la rocă mumă, sau stratul de pământ - sol - care interesează viaţa plantelor şi care în practică se consideră până la 2 m. adâncime. P. a luat şi ia naştere datorită proceselor ce au loc la contactul litosferei cu atmosfera, biosfera şi hidrosfera. Cuvântul p. a fost introdus de Jariloff. v. Pământ, sol. PEDRO XIMENES - Vitic - Varietate de viţă cu struguri albi, foarte preţuită in Spania. Se cultivă şi în Algeria. Este -uşor - atinsă de putrezire şi cere iăieri scurte. PENDUCUL. - Bot. - Pedunculus. - Suportul special al floarei - v. ac. PEDUNCULAT. - Bot. - Care are un peduncul sau pedicel. PEGANUM. - Bot. - Gen de plante erbacee din fam. Zygophyllaceae cu tulpina erectă, frunze neregulat-multi penat-partite. Fruct capsular, globulos, desfă-cându-se în mai multe valve multisperme. Stiie lungi. Are o singură specie. P. har-mala întrebuinţată de turcoaice la colorarea unghiilor. Creşte cu deosebire în Dobrogea şi pe lângă vechile cimitire musulmane. PEGOMYA - Eut - Gen de insecte ain ordinul Diptere - brachycere, fam. Antho-mydae, răspândite mai ales în emisfera nordică. Sunt primejdioase, mai cu stamă, larvele acestora; trăesc în interiorul frunzelor, rozând şi distrugând paremchymuL 529 PEJMÄ - PELAGRĂ Sunt de menţionat: p. acestosoe pe mâ-criş, ştevie şi p. hyosciani - sin. musca sfeclei - pe sfecla. Se combat prin smulgerea şi arderea frunzelor sau - mai bine - prin alternarea culturilor. PEJMA. - Bot. - Centaurea moschata Sin. Spoitori - v. ac. PEKING - Avic - I. Rasa pitica de gâini pentru amatori, cu foarte bogat penaj, a-cesta întinzându-se pe toata lungimea farselor. Se aseamânâ - având însă dimensiunile mult mai reduse - cu rasa Co-chinchina. II. Rase de raţe, rustica, precoce, de talie mijlocie, originara din China şi răspândita în Anglia, Franţa, Belgia, America şi - în mai mică măsură - în toate celelalte ţări. Are penajul alb, capul rotund, ciocul puternic; spinarea oblică dinainte - * înapoi - ca şi la alergdtoarea indiană. Precoce, rustică, bună ouătoare, cu carnea foarte fină este apreciată de crescători; ouăle sunt mari, cu coaja albă. Creşterea nu diferă de a celorlalte soiuri de raţe - v. ac. PELAGRĂ. - Med. - Boală de nutriţie în ţările consumatoare de mămăligă. 1. Apariţie şi răspândire. E semnalată pentru prima oară în 1600 în Italia şi Spania, iar în Principatele Române în 1800. A fost şi este încă cunoscută în majoritatea ţărilor din sudul Europei : Bulgaria, Italia, Jugoslavia, Portugalia, România, Rusia, Spania şi în prea puţine regiuni din centru: Tirol. Fig. 893 - Raţa Peking 2. Simptome şi faze de desvoltare. Prezintă trei faze : predomală, gradul I şi II. Starea predomalâ se manifestă prin simptome de alarmă cu câteva luni înainte de localizare pe corp : dureri de cap, ameţeli, uruituri în cap şi urechi, sete mare, arsuri în gură şi regiunea esofagului, preferinţă pentru mâncările acre, slăbiciunea picioarelor,- diaree, însemnie- ori perioade prea mari de somn, tristeţe şi izolare. Faza I se remarcă printr'o roşeaţă pe părţile corpului arse de soare, de unde şi denumirea de Mal dela rosa. Roşeaţa apare în Martie, Aprilie şi Mai şi provoacă mâncărime. Prin scărpinare, re- Fig. 894 - Grup de raţe Peking la Ruşeţu giunile se umflă şi încep să ardă. Se formează mici băşicute ce se sparg uşor şi lasă să curgă un lichid galben, care se încheagă repede. Băşicuţele sparte se usucă şi pielea se jupoae. Apar crăpături pe faţă, gât, piept, mâini şi picioare, alcătuind plăgile pelagroase iar simp-tomele din faza predomală se accen-tuiază. In faza II unele din manifestările enu-mărate se agravează. Crăpăturile formează plastroane pelagroase în regiunea pieptului. Mâinile şi picioarele se sbâr-cesc, sunt edematice, eritematoase şi pigmentate. Crăpăturile pot apărea şi în a-paratul bucal şi cuprind limba. Atunci masticaţia e îngreunată şi consumul de alimente şi mâncări sărate şi acidulate provoacă sângerări. Durerile de gât se agravează, bolnavul abia mai înghite şi apar dureri în regiunea măduvii spinării şi arsuri în stomac. Bolnavul se anemiază, mâinile şi picioarele se paralizează. Judecata e turburată. Moare în chinuri grozave. 3. Teoriile asupra pelagrei. S'au remarcat: a - Ipoteza lui Alessanidrini. - P. e de origină hidrică. Se consumă apă stătătoare sau turbure, scoasă dela mici a-dâncimi. Ea conţine larva unui vierme, care introdus în organism produce boala. b - Ipoteza fotodinamicâ a lui Raubit-schek. Razele solare dau naştere plăgilor pelagroase la indivizii cari consumă mămăligă. Porumbul conţine o substanţă galbenă la cel sănătos şi una roşie la cel alterat, ce devine vătămătoare pentru organism sub influenţa arşiţei soarelui. c - Ipoteza lui Ascoff şi Hausman din 1909. Porumbul stricat conţine o otravă. Introdusă în organism, provoacă o sensibilizare a pielei, când aceasta vine în contact cu razele soarelui şi individul capătă plăgi pelagroase. 34 PELAGRĂ 530 d - Ipoteza lui Sambon. - P. e o b' alâ parazitara, purtata de o musca dela om la om. e - Ipoteza lui Kohlbmgge. E o boala de fermentaţie datorita unor microorganisme fermentescibile, ce se desvoltâ şi produc boala numai atunci, când hrana individului e formata în cea mai mare parte dintr'un singur aliment, capabil de fermentaţie. f - Ipoteza fotobiologicâ de sensibilizare a lui Otto Umnus. Se bazeazâ pe unele observaţiuni ale lui Raubitschek. P. e produsa de o toxina ce se afla în porumb şi a cârei acţiune se măreşte sub influenţa razelor solare. Fig. 895 - Raţe Peking la Punctul Agronomic laşi-Copou g -r Ipoteza lui Ceni. Mai multe ciuperci ale porumbului stricat - asperigili şi penicili - produc boala. h - Ipoteza lui Lombrozo. O toxina uleioasa - pelagrozina - e cauza. i - Ipoteza lui Tizzoni. - P. e produsa de un treptobacil. j - Ipoteza Prof. Dr. V. Babeş. - Porumbul stricat conţine un microb ce da naştere bolii. Pând în 1914 teoriile etiologice ale p. se împart în doua mari grupe: a - Acele cari cauta sâ arate câ p. e o boala a cârei cauza n'are nimic comun cu alimentaţia cu porumb. b - Acele cari susţin câ p. e strâns legatâ de hrânirea populaţiei cu porumb stricat. Dela 1914 râmâne valabilâ numai ipoteza maidicâ şi se întemeiază pe următoarele observaţiuni : p. nu e cunoscutâ decât în ţârile unde se cultiva porumbul şi se consuma mâmâliga. Chiar în aceste egiuni, ea e puţin râspânditd la oraşe, unde se consumâ şi pâine, în timp ce în sate, unde alimentul principal îl formează mâmâliga, face ravagii. 4. P. boala de nutriţie. - Porumbul sâ-nâtos-copt şi uscat-pânâ la 1914 -era scos din cauzâ, fiind socotit ca aliment complect. Conţinea cei 5 principii alimentari în cantitâţi apreciabile : apâ, sâruri mi- •nerale, substanţe proteice, hidrocarbonate şi grase. Cercetârile Profesor Dr. Ion Niţescu a-ratâ în 1914 câ porumbul sânâtos are o valoare scâzutâ din cauza albuminei. salezeina - câreia îi lipseşte triptofanul şi conţine puţin ţglicocol şi lizinâ. Din punct tie vedere cantitativ, substanţele proteice ale porumbului ar putea sâ asigure viaţa umanâ şi animalâ, intrând singure în alimentaţie, -înpâ nu sunt în stare s'o realizeze, fiind inccjmplecte. E prima cauzâ temeinicâ doveditâ a producerii p. ; Intre 1920-1925 Profesorul Dr. «N. A. Du-mi tr eseu: a - Demonstreazâ câ porum- bului sânâtos îi lipsesc în afarâ de cei 3 aminoacizi şi un grup de vitamine : A -C20 H29 O H -, B şi anume B2 în asociaţie cu B4 - C17 H2o N4 06, azi cunoscut sub numele de lact^flavinâ - E - C29 H$o 02 - şi un grup de sâruri minerale. b - Produce pe cale experimentalâ, cu alimentaţie maidicâ de bunâ calitate, p. însoţita de mai multe avitaminoze, printre cari cele mai însemnate sunt: xerof-_ talmia şi rahitismul. Porumbul sânâtos fiind lipsit de mai mulţi aminoacizi, vitamine şi sâruri minerale, chiar când e de bunâ calitate, dacâ intrâ singur sau în prea mare proporţie în hranâ, produce p. 5. Lupta contra p. - Când porumbul stricat era considerat ca producâtor de p. mijlocul cel mai bun de combatere era înlâturarea lui din hrana omului. Pe baza realitâţilor actuale se impun douâ soluţii : 1. - Sâ se scoatâ treptat mâmâliga din hrana ţâranului nostru, ca ea sâ nu mai formeze baza sa alimentarâ şi sâ se în-locuiscâ cu pâine. 2. - Ori sâ se convingâ populaţia ru-ralâ sâ mânânce în cantitâţi mai mari unele alimente de originâ vegetalâ şi mai ales animalâ, spre a putea asigura organismului toţi aminoacizii, vitaminele şi sârurile minerale. 6. - Vindecarea p. - Se realizeazâ prin excluderea mâmâligei din hranâ şi introducerea unei alimentaţiuni bogate în principi alimentari ce lipsesc porumbului. Aceştia se gâsesc în pâine, lapte, ouâ, carne, legume şi în special în varzâ, morcovi cruzi, pâtlâgele roşii, cartofi, fructe ş. a. 531 PELARGONIUM - PELIN Bolnavii din starea predomalâ şi gradul întâi se vindeca cu un regim bazat pe aceste alimente la ei acaSă, fârâ sâ fie izolaţi. Vindecarea bolnavilor din gradul al doilea e mai grea şi în multe cazuri imposibila, boala fiind înaintata, iar unele funcţiuni, organe şi aparate serios atinse. La unii pelagroşi e atacat şi sistemul nervos, producându-se demenţa pelagroasâ. In asemenea cazuri e nevoie - pentru ameliorarea durerilor - de medicamente şi îngrijiri speciale. Pîg. 896 - Pelican 7. - P. în România. In secolul al XVIII-ea şi în deosebi în al XlX-lea, p. se manifesta şi în Principatele române. Numărul pelagroşilor creşte din ce în ce pânâ la 1900 când se înregistrează 80.000 bolnavi, întrecând pe toate celelalte ţâri bântuite de pelagra prin proporţia mare de pelagroşi faţa de numărul populaţiei. In 1910 am avut 53.000 şi în 1912 circa 46.000 bolnavi. O reducere simţitoare a intervenit în ajunul râzboiulu din 1916 când p. nu mai prezenta un pericol pentru ţara noastrâ. In timpul râsboiului din 1916-1918 numărul pelăgroşilor ă crescut, îndeosebi în teritoriul ocupăt. Numeroase căzuri ău fost semnălăte în lagărele de prizonieri delă Cotroceni şi Seminarul Central, apoi în populaţia rurală şi pentru prima oară - chiar la locuitorii din Bucureşti. Dela 1919 focarele de pelagroşi s#au mai redus. Astăzi avem cca. 10.000 cazuri. De remarcat că p. - deşi nu e o boală microbiană şi nici nu se moşteneşte - de când a fost semnalată în ţara noastră, ea n#a mai dispărut, este endemică. Focarele cele mai numeroase au fost în 1900, 1904, 1908, 1917 şi 1926, înregistrând 80.000- 150.000 cazuri. N. A. D. PELARGONIUM ODORATISSIMUM. Bot.- Sin. Muşcata. - v. ac. PEOSŞEL^- Bot. . Sin. Ghiocei-bogaţi, Cocoşe i, ¿ţiii’bey. Nodu ţ e, Omâtuţe - Leucojum aestivum, plantă erbacee, bulboasă, din fam. Âmaryllidaceae, tulpina scapiformă, bianguloasă, fistuloasă; frunzele lineare obtuse, uşor carenate, de un verde deschis ; florile albe, plecate în jos, reunite câte 4-8 într'o umbelâ, înconjurate de o spată, periantul cu 6 diviziuni egale, ovale cu câte o pată verde la vârf; fructul capsulă cărnoasă. Creşte prin fâneţe umede. Aprilie-Mai; şi Leucojum vemuum cu flori mari, albe şi odorante sunt solitare sau mai rar câte 3, într'o spatâ, la vârful tulpinei scapiforme. Creşte prin păduri umbroase şi prin livezi de luncă Fe-bruarie-Martie. PELICAN. - Zool. Sin. Babiţa - Peleca-nus onocrotalus, pasăre din Ord. Inno-tdtoare fam. Steganopordae cu ciocul mult mai lung decât capul şi încovoiat la vârf ca un cârlig; sub cioc are un sac de piele galben-albăstriu. Penele albe trandafirii cele dela aripi negre. Ciocul galben - cenuşiu cu puncte roşii şi galbene. Picioarele roşu deschis cu 4 degete u- nite cu o peliţă. Trăeşte în Europa Sudică, Asia şi Africa, pe lângă ţărmurile râurilor şi mărilor. Sboară şi înoată foarte bine. îşi face cuibul în pământ. In sacul de sub cioc adună peşti pentru puii săi. Este foarte mân-căcios. Se poate lesne îmblânzi. PELIN. - Bot. -S— dacă am - împădurii o - treime- dim 545 PERDELE suprafeţele lor# în 10—15 ani ar deveni păşuni împădurite, la adăpostul cărora iarba ăi creşte mai în voie, pe lângă mărirea rentabilităţii acestor oropsite de terenuri, prin exploatarea materialului lemnos. Insă atât proprietăţile Statului, cât şi cele comunale, unde s'ar putea executa plantaţiuni masive în voie, sunt insuficiente pentru a aduce o influenţă notorie în rec/iune. Va fi deci necesar să apelăm la plttntaţiunile de protecţie de pe terenurile particulare, care pot fi sistematizate. Chestiunea este atât de importantă pentru viitorul agriculturii, româneşti încât necesită o cât mai rapidă rezolvare. Li se aduc însă diferite obiecţiuni, printre care mai de seamă este drajonajul. Am observat o p. de salcâmi de pe izlazul Berceni Ilfov, care are o existenţă de 25 de ani. Această p. deşi a fost tăiată de trei ori, totuşi, în acest interval de timp n'a invadat prin drajonare mai mult de trei metri şi aceasta pentrucă nu s'au luat măsuri ie precauţiune. Dacă se sapa un şanţ, a-dânc de 1 m. împrejurul p. de salcâmi, această drajonare este împiedecată de a se manifesta. p. 4. Foloasele pe care le-ar " avea agricultura şi păşunile de pe urma plantaţiunilor de protecţie ar fi foarte mari : a - Prin succesiunea de p. şi prin suprapunerea lor, vânturile vor fi îmblânzite şi atenuată puterea lor de evaporare cu aproape 50%. Experienţele lui Tumin ne-au arătat cum pe o moşie izolată înzestrată cu perdele, se ajunge la o economie de umezeală de circa 28%. Prin succesiunea p.f pe întreg complexul ţării, acest, procent de economie de evaporare se înţelege dela sine că va fi mult mărit, ajungând până la 50%. b - Prin suprafaţa enormă a frunzelor, puterea de evaporare din adâncimi, se măreşte la extrem, dând naştere la masse de vapori necesari provocării ploilor. c - Intervalele dintre p. cultivate sau nu, vor produce aşa zisele suprafeţe de supra-încălzire, care vor provoca acei curenţi ascensionali, perpendiculari, care vor conduce vaporii în straturile superioare ale atmosferei, obligând condensarea şi deci precipitaţiunile. d - Aceste p.f prin aşezarea lor, prin continuitatea şi suprapunerea lor, vor îm- piedica vânturile, de unde vor bate, să culeagă masele de vapori şi să le conducă în afară de sfera de condensare a regiunei. f - Aproape toate ploile sunt datorite răcirei maselor de nori, în straturile superioare ale atmosferei. Această răcire, se poate provoca graţie coloanelor de ascensiune, care sunt provocate la rândul lor de intervalele de supra-încălzire dintre perdele. g - Materialul lemnos pus la dispoziţia populaţiei va îndestula aproape toate nevoile interne dând astfel timp necesur pădurilor Statului ca să se refacă şi implicit . 919 - Perdea de salcâmi masivă - 50 m. lăţime - se va spori exportul de cherestea peste hotare. h - La adăpostul p., producţia se dublează ceeace este un aport considerabil pentru economia naţională. i - S'ar mări posibilităţile strategice de apărare ale naţiei. Trupele noastre, la a-dăpostul p. vor fi invizibile, îngreunând inamicului o invazie. 5. Din descrierea făcută, ne-am pronunţat indicând salcâmul ca fiind esenţa cea mai indicată pentru plantarea p.f fiindcă: a - Salcâmul este esenţa cea mai rustică, cea mai populară şi aceia cu care ţăranul din stepă s'a familiarizat mai mult, şi a cărei cultură, dânsul o cunoaşte; b - este cel mai rezistent la secetă; c - se prinde extrem de uşor; d - se înmulţeşte prin dajonare; e - întrece în creştere pe orice esenţă tare; f - sămânţa este uşor de procurat; g - pepinierele de salcâm sunt cele mai uşor de înreţinut şi mai puţin costisitoare; h - lemnul său, este de prima calitate, egalând lemnul de stejar, creştere iute, putere calorică, — bun lemn şi de lucru, produce veni- 35 PERDELE - PERFORMANŢE 546 turi, încd de foarte tânăr; i - la şase luni după însămânţare puetul este apt a servi pentţu plantaţiuni; j - nici o esenţă, în afară de tei, nu-1 întrece în producţie meliferă. Iată deci o mulţime de calităţi ce nu pot fi contestate şi care cântăresc greu în cumpăna preferinţei. Se susţine însă şi superioritatea p. de stejar sub cuvânt că ele au fost adoptate în ţări unde sunt folosite de mai multă vreme. Insă stejarul numai în pepinieră trebue să stea trei ani, sub o constantă îngrijire, pe când salcâmul de aceeaş vârstă, produce deja lemn pentru haraci. Apoi, după cum a spus-o d. Ion Cămă-răşescu: „Noi agricultorii, suntem grăbiţi şi dorim să profităm încă în viaţă de binefacerile perdelelor; însă, dacă le vom face de stejar, apoi vor beneficia de abea nepoţii noştri1/' Dar în afară de creşterea înceată a stejarului, avem şi argumentul cheltuelilor care se triplează, cel puţin, cu cultivarea acestei esenţe în pepiniere şi apoi în perdele. Nu tăgăduim că salcâmului nu-i prieşte orice teren şi în special nu-i prieşte terenu-irle sărate, şi prea calcaroa-se dar nimeni Fig. 920 - Peieskia nu are preten- ţia să lupte împotriva na-turei. Acolo unde salcâmului nu-i prieşte se vor utiliza alte esenţe cunoscute ca rezistente şi care cresc la noi, cum ar fi bunăoară : Oţetarul care între- ce salcâmul în rezistenţă la secetă şi care se recomandă pentru împăduririle pe litoralul mării şi ale terenurilor aride calcaroase: Cătina - Tamarix galica - poate cel mai rezistent pentru sărături, care, deşi indicat ca arbust, dacă este lăsat să crească, atinge înălţimi care a-proape egalează salcâmul; Plopul alb - Populus alba -, Plopul canadian - Popu-lus canadiensic -. Tot pentru terenuri sărate, recomandăm şi Salcia mirositoare - Eleagnus angusti-folia -, cunoscută prin mirosul florilor sale, asemănător mirosului florilor de tei, numai că mult mai puternic şi cu lemn bun pentru foc. După toate cele expune, reiese deci că salcâmul rămâne principala esenţă ce trebuieşte recomandată şi care ne va servi pentru plantaţiunile în stepă, sub formă de p. şi cu celelalte specii complimentare ce le-am indicat. 6. Sistemul de p. cel mai uşor de adop- • tat pentru ţara noastră, cel mai practic, cel mai rapid şi cel mai economic, este plantarea hotarelor proprietăţilor rurale pe laturea N.şi E. cu p. de protecţie subţiri de câţiva metri numai, când aceste p., prin diviziunea proprietăţilor, ar fi prea apropiate, şii de 30 de m. lăţime când ele vor separa mari proprietăţi. O lege bine pusă la punct, care ar o-bliga pe toţi proprietari ruraili ca să-şi planteze hotarele, ar fi bine venită. Ar fi soluţia cea mai practică şi cate ar rezolva radical problema secetei ; la noi în ţară. Pentru marile proprietăţi, ar jurma să se preconizeze şi perdele interioare tot perpendiculare pe vânturile dominante, de 30 m. lăţime, distanţate la 300 de m. unele de altele. In adevăr, experienţele făcute de ruşi, în această privinţă, au ajuns la concluzia că grosimea maximă a p. ar fi de 30 de m., iar acţiunea utilă în privinţa micşoră-rei evaporaţiei şi a păstrărei zăpezei, ar fi ca aceste perdele să nu fie distanţate la mai mult de 300 m. una de alta. 7. Chestiunea p. de salcâmi este agronomică. Agricultura are nevoie să fie a-părată împotriva secetei. Ca o dovadă: avem sute de hectare de pepiniere de salcâmi create de agricultori şi agronomi şi miile de hectare de perdele de protecţie, plantate pe izlazuri, tot prin iniţiativa lor. Pe măsură însă ce p. se înfăptuesc, a-dică, după trei ani dela plantare, logic este ca ele să intre sub regimul silvic, căruia îi incumbă datoria de a lua în primire şi de a păstra acest nou patrimoniu forestier ferindu-1 de distrugere cu atât mai mult cu cât agricultura românească este lipsită de un cod. A. Tal. PERENĂ - Bot. Perennis. Rădăcină sau tulpină, care trăeşte mai mulţi ani - vivace. PERESKIA - Bot. Gen de plante lemnoase din fam. Cacteelor, foarte înrudite cu Opuniia de care diferă prin foi bine desvoltate, cărnoase, caduce. Cuprinde numeroase specii americane. Se cultivă ca plantă decorativă şi prin serele noastre, înfloreşte rar - specia cunoscută este P. grandifolia. PERFORMANŢE - Zoot. - Rezultate obţinute în antrenamentul calului de curse, victoriile câştigate pe turf, etc. Prin extindere s'a aplicat acelaş termen şi altoi animale precum şi oamenilor. 547 PERGOLĂ - PERICARDITĂ PERGOLĂ - Hort - Bolta, construita -deobiceiu - în hemiciclu în gradina sau chiar în imediata apropiere a casei, cu scopul de a rezerva un loc umbros deschis asupra unei privelişti. Când p. este izolată, stâlpii verticali, decojiţi sunt depărtaţi cât mai mult posibil ridicându-se liberi de orice încărcare transversală ce ar putea împiedeca urcarea plantelor acăţătoare. Aceşti stâlpi împerechiaţi, câte unul de fiecare parte a spaţiului de umbrit sunt lega*; prin câte o traversă; fiecare fermă astfel obţinută este legată de vecina ei prin grinzi, formându-se - în acest mod - cele patru laturi ale acoperişului peste care se aşează fie un grătar de lemn, fie o reţea de fire galvanizóte. Pe acest suport se vor ridica plantele, cele mai potrivite fiind în acest scop: aa-prafoiul, glicina, iasomia, zorelele, hameiul, saschiul, passifloara, viţa sălbatecă, sângele voinicului; efecte decorative mai frumoase şi un parfum mai plăcut dau măcieşii şi - în special - trandafirii urcători. PERI - Bot. - Formaţiuni şi dependenţe ale epidermei tulpinelor şi frunzelor, cei depe rădăcini, numiţi p. absorbanţi, depind sau de epiderma sau de scoarţa ră-dăcinei. După structură se deosebesc p. unicelulari simpli - Urzică - sau ramificaţi - Hamei; ei pot fi foarte scurţi şi îndesaţi, când se numesc papile, suprafaţa organului fiind ca un pluş - petale Fig. 921 - Pergolă de Micşunele, Mixandre, - sau p. sunt articulaţi, formaţi din un şir de celule, la vârf ascuţiţi sau umflaţi în măciucă -capitaţi - şi glanduloşi - Dovleac, Muşcata ; sau p. sunt pluricelulari - Verbas-cum, ori ca nişte solzi, discuri - p. masivi dela Pinguicula, Salcia mirositoare. După densitatea p. pe organ şi după structura lor, organul păros se numeşte pubescent - de ex. petalele, - hirsut - v. ac., hispid v. ac. setos, vilos, lanos, to- mentos, seiiceu. Rolul p. e de a întări şi ajuta epiderma în funcţiunile sale de apărare contra excesului de lumină, de temperatură rece sau caldă, de transpira-ţiune ; alte ori servă spre absorbirea apei din pământ ori a vaporilor de apă din atmosferă. PERIANT - Bot. - Perianthium; învelişul floral. PERICARD - Ant. - Sac sero-fibros în interiorul căruia e situată inima - v. ac. Fig. 922 - Cum se produce pericardita traumatică PERICARDITA - Med. Vet. - Inflamaţia membranei seroase ce acoperă inima -pericardul - acută ori cronică, se poate observa la toate animalele, dar mai ales la bovine şi canine. Cauze. - Traumatismele în regiunea cardiacă, puncţiile pericardului, răceala în vagon - la bovine- la baltă - la câinii de vânătoare - tumorile, paraziţii pericardului - cisticercoza, echinococoza. Dar cazurile cele mai frecvente sunt secundare, apărând în timpul sau în urma unei boale infecţioase, ca : pneumonia iniecţioasă, septicemia, peripneumonia, tifoida, morva, gurma, jigodia, infecţiile puerperale, rugetul, sau cholera, pesta şi difteria ţăviare, etc. Semne. - 1 - P. acuta. - începutul boalei trece de cele mai multe ori neobservat, fiind mascat de boala cauzală, devenind evident deabia în faza exsuda-tivă. Forma uscată, dela început : inapetenţă, tristeţe, moliciune la lucru, respiraţie repede, scurtă, însoţită de o tuse slabă-avortată ; colici surde, uneori vomitări, diaree, puţină temperatură. Mai precise sunt semnele locale : la presiunea sau numai la percutarea spaţiilor intercostgle din dreptul inimei, animalul arată durere, geme ; aceeaşi durere la semnul lui Woerz - dacă se loveşte animalul pe spate, se îndoaie şi geme. La palpare : fremisment cater - senzaţie de frecare ce dau cele două foi seroase, ce se freacă una pe alta. Bătăile inimei sunt slabe, neregulate, precipitate, pu- PERICARDITÄ 548 tând deveni tumultoase, daca se obligă animalul sä meargă. La ascultare : se aude o frecare, asemănătoare frecărei ungiei pe o bucată de hârtie, producându-se de obicei după primul sunet cardiac. Când s'a format lichid în sacul pericardio -forma exsudativa, - simptomele gene- * rale se micşorează puţin: febra este mai mică, colicele dispar, respiraţia mai plină se accelerează, dar devine dispneică -staza pulmonară. La palpare, se constată dispariţia fremis-mentului şi micşorarea sau dispariţia şocului cardiac. La ascultare, dispariţia sgo-motului de frecare - foşnetului -micşorarea sunetelor cardiace, au-zindu-se un fel de sgomot de „gluglu". La percutare, matitate limitată de o curbă cu conca-vitatea anterioară şi inferioară plecând d e 1 a baza inimei şi ajungând la apendicele xifoid al sternului. Un simptom important, caracteristic : pulsul venos la jugulară şi edemul salbei şi al picioarelor. Mersul boalei este neregulat : P. poate să rămână uscată şi să ţină puţin timp, forma exsudativă poate deasemeni să se termine cu vindecarea totală, mai ales dacă exsudatul este puţin abundent, însă convalescenţa este lungă. Dar de cele mai multe ori pericardita evoluează către forma cronică, sau duce la moarte prin sincopă, asfixie, ori prin infecţiune generalizată. 2 - Pericardita cronicâ. - Urmează aceleia acute ori se stabileşte deodată cu început înşelător şi cu evoluţie lentă, rămânând necunoscută până când se formează lichidul ce determină dispneia, gâfâielile, la examinarea bolnavului con-statându-se aceleaşi semne caşi în pericardita acută. Intr'o stare mai avansată, . simptomele se agravează cu : stare generală proastă, slăbiciune, lipsa complectă a poftei de mâncare, mucoasele infiltrate-palide, respiraţia neregulată, întretăiată, pulsul mic şi moale, dilataţia jugularei şi puls venos, edeme, mărirea zonei de matitate, sgomotele cardiace neregulate şi înăbuşite; evoluţie lentă ; Fig. 923 - Bou a-tins de pericardi-tă traumatică dacă rămâne uscată, poate da loc la aderenţe multiple între foile seroase sau se poate termina cu simfiza cardiacă -lipirea foilor seroase pericardice. Tratament. - Dietă, muştar sau vezică-toare cu cantaridă pe regiunea cardiacă şi fricţiuni cu pomadă mercurială pe partea internă a picioarelor. Intern : alcaline, diuretice, digitală, iar după câteva zile cafeină. In caz de dispnee, injecţiuni cu eter sau cu oleu camforat eterat. Salicilat de sodiu, dacă este de origină reumatismală. La nevoie, dacă jena produsă de lichidul ce fee acumulează, devine periculoasă, se ^a face puncţia pericardului, ţinând animalul bine imobilizat şi lăsând lichidul să se scurgă încet. I*ericarditele purulente pot necesita, după( golirea lichidului, o spălătură cu apă: fiziologică călduţă - 30-39° - sau chiar1 un drenaj chirurgical - pericardotom^a, iţu cam reuşeşte însă, la animalele noastre. De cele mai multe ori însă, se face auto-serote-rapie, adică din lichidul extras se injectează 10-20 cmc. sub piele - la câine, 1-10 cmc. Injecţiile cu pilocarpină vor complecta cura antiexudativă. Mai târziu, iodură de potasiu - câte 8-10 gr. pe zi, în apa de băut - tonicile - acid arsenios, nux vomica - higienă perfectă, apoi punerea treptată la un serviciu foarte moderat. La câine, în primul rând vom face proba tuberculinei, la acest animal p. fiind de cele mai multe ori de origină tuberculoasă - destul de frecventă şi la bovine. Fricţiuni revulsive - pomadă sti-biată - pe regiunea inimei, ori saci cu ghiaţă. Oleu camforat sau eterat ; injecţii cu pilocarpină - 1-5 centim. cubi dintr'o Fig. 924 - Umflarea venei jugulare şi a salbei în pericardita traumatică soluţie 1%>, o injecţie la fiecare 2-3 zile. Intern : digitală, calomel, alcaline; mai târziu iodură de potasiu. Puncţia pericardului făcută într'un spaţiu intercostal, -între a 6-a şi a 7-a coastă - la nivelul părţei inferioare a zonei de matitate, limitând pătrunderea trocarului cu ajutorul degtului arătător, la 1 cm. distanţă dela puncţie. 549 PERICARP - PERIDERM P. traumatică - Această forma se observa aproape numai la bovidee, fiind excepţionala la celelalte animale. Provocata de corpi străini ascuţiţi şi rezistenţi - ace, igliţe, cuie, ţepe, sârme de împachetat furajele, etc. care, înghiţite odatâ cu alimentele, cad în ciur, înfigându-se de obiceiu în peretele anterior al acestuia, putând determina uneori o infla-maţie traumaticâ cu semne clinice evidente - reticulitâ -; înaintarea corpului străin în direcţia pericardului este favorizată de mişcările diafragmei, ale inimei şi uneori de compresiunile organelor abdominale - la vitele în gestaţie. Fig. 925 - Puncţie pericardică Semne. Vita slăbeşte, pofta de mâncare şi rumegarea îi sunt neregulate ; se mişcâ cu greutate, se culcâ cu mare precaü-ţiune. Diafragma fiind rânitâ, respiraţia devine acceleratâ şi mai ales costală, hipocondrul fiind imobilizat. Durere în regiunea xifoidâ. Această fazâ, zisâ premonitorie, pregătitoare, poate dura câteva saptâmâni, după care aparé faza pericardiacă : cu respiraţia gâfâitoare, mai ales după pu-iţnă muncă, cu râgâieli frecvente şi fetide, coincidând cu meteorism şi consti-paţie, întretăiată de perioade ele diaree abundentă, fetidă. Semne de pericardită uscată, apoi, după câtva timp, de peri-carditâ exsudativă : bătăile inimei slă- besc, percusiunea dureroasă denotă ma-titate la stânga; la ascultare, sgomot de rulare îndepărtată, sau de „pic-pic", ori „clac-clac", sgomot ca dé picături ce ar cădea într'un vas cu apă, pe jumătate plin, inima pare că „bate în apă”. Puls mic, filat, imperceptibil. Puls venos şi jugulara enorm umflată. Mucoasele cianozate. Edem al salbei, al sternului, al gâtului şi al picioarelor dinainte. Respiraţia dispneică, neregulată, este însoţită de o tuse mică chintoasă, de gemete şi de semne de congestia şi edemul pulmonului. Apoi, respirând din ce în ce mai greu, animalul stă cu picioarele şi coatele dinainte îndepărtate, cu gâtul în- tins, cu spatele încovoiat, nemai îndrăznind să se culce, cade jos şi moare prin sincopă, asfixie ori hemoragie internă. Mersul şi evoluţia boalei sunt în funcţie de rapiditatea de înaintare a corpului străin şi de gradul de infectare. La autopsie: manşon fibros, găurit de un traect fistulos, unind stomacul cu diafragma, cu pericardul şi câteodată chiar cu inima ; în pericard, lichid ce conţine corpul străin ce a provocat boala. Pronosticul este întotdeauna fatal. Şi totuşi, se pot observa cazuri excepţionale, când vita abandonată boalei, s'a putut restabili singură după câtva timp, ne mai putând fi întrebuinţată pentru muncă, însă devenind, după îngrăşare, o bună vită pentru măcelărie. Noi am putut observa două cazuri asemănătoare. Tratament. - Se va trimite animalul la abator, spre sacrificare, imediat ce boala a putut fi descoperită, mai înainte de apariţia edemelor. Se poate încerca prelungirea vieţei animalului, în vederea îngrăşărei pentru măcelărie, practicând operaţia de puncţia pericardului pe cale xifoidienă, procedeul Moussu. G. Râd. CaL PERICARP - Bot. - Fructul - v. ac. - este compus din două părţi : fructul propriu zis sau p. şi sămânţa. înainte de maturitate, p. fructelor uscate e alcătuit din celule pline cu protoplasmă şi suc celular, ca şi orice alt ţesut viu. In timpul matu-raţiei, conţinutul acestor celule scade treptat până când în cele din urmă, ele se golesc complect. Structura p. nu este Fig. 926 - Câmpul operatoriu în procedeul Moussu aceiaşi la toate fructele ci diferă iar deschiderea fructelor uscate depinde într'o măsură de structura p. PERIDERM - Bot. - Complex de ţesuturi secundare din scoarţa tulpinei plantelor vivace, mai ales a celor lemnoase, se întâlneşte şi în scoarţa rădăcinilor, bătrâne. P. este alcătuit din suber sau plută şi din feloderm sau scoarţă secundară ; amândouă aceste ţesuturi secundare nasc din activitatea unui meristem secundar numit felogen, care nu are un loc iix în scoarţă, putându-se stabili in zonele acesteia, ba chiar şi în epiderma sau şi în periciclu. Din diviziunea celulelor felogenului nasc PERIDIE - PERIPNEUMONIE 550 în mod centripet celule interne, care se diferenţiază în scoarţa secundara. PERIDIE - Bot. - învelişul de hife sterile al fructului dela multe ciuperci Basidio-mycetae ca Lycoperdaceae şi Ascomyce-tae - Pezizaceae. PERIE DE ŢESĂLAT - Zoot - v. pansaj. PERIE PENTRU STUPI - Apic. - Apicultorii se slujesc de o perie specială pentru măturarea albinelor de pe faguri. Este alcătuită din 2-3 rânduri de smocuri de păr tare înfipte într'o bucată de lemn care are un mâner mai lung. In lipsă de perie apicultorii se slujesc pentru acelaşi scop de o aripă de gâscă ai cărei fulgi şi pene îndeplinesc rolul periei. PERIGON - Bot. - Când nu se poate face deosebire între caliciul şi corola unei flori. Spre deosebire de sepale şi petale, părţile unui p. se numesc tepale. P.f după numărul ciclurilor din care e format, poate fi: diploclamid, când e alcătuit din Fig. 927 - Perie pentru stupi două cicluri şi haplocamid, când e alcătuit dintr'un singur ciclu. Uneori p. e alcătuit numai din bractee, cum e de ex. la Luzula şi la Scirpus; alteori părţile ce alcătuiesc p.f simulează petalele, de unde şi numirea de petaloid, cum e, de ex., la Tulipa, Lilium, Iris. Alteori, în sfârşit, p. e alcătuit din peri - p. trichomaticum - cum e de ex. la Erio-phorum. Tepalele unui p. pot fi libere -p. dialiphyllum - ca la Lilium, sau pot fi concrescute, - p. gamophyllum - ca la Muscari. Sunt cazuri când tepalele unui p. sunt în parte libere, în parte concrescute, aşa de ex. la Orchis, la care cele două tepale anterioare sunt concrescute, iar cea posterioară nepereche rămâne liberă ; pe când în ciclul intern, tepala anterioară nepereche se desvoltă în mod deosebit formând labelum. Mai rămân două tepale interne posterioare care sunt deasemenea libere. . PERIGYNIE -.„Bot.' - Sepaiele,- -petalei©, staminele prezintă p. când sunt inserate în jurul gineceului, pe marginea unei cupe puţin adânci, formată de axa florală; în acest caz ovarul - v. ac. - e su-per sau semi-inier. PERILLA - Hort. - Plantă de grădină din fam. Labîatae. p. niankînensis - specie anuală, cu creştere piramidală, de 60-100 cm. Frunzele opuse, ovale, de culoare purpurie-bronzată, pe partea superioară şi neagră-purpurie sau purpur-violacee, pe cea inferioară. Florile sunt dispuse în ciorchine, la vârful ramificaţiilor şi au culoarea roz-roşiatică. Partea ornamentală sunt frunzele co- • lorate. In cultură se găsesc diferite varietăţi, care se întrebuinţează la decorarea grădinilor, pe peluze, în platbande, în grupe etc., deobiceiu în asociaţie cu alte plante. Se înmulţeşte prin seminţe. Semănatul se face prirţ Martie, în răsadniţe calde sau prin Aprilie afară pe brazde. Se plantează la distanţa de 30-50 cm. M. Crav. PERIOST - Anat - Membrana fibro-carti-laginoasă a osului - v. ac. îndonjurându-1 pe toată întinderea sa, cu excepţia suprafeţelor articulare. PERIOSTITĂ - Med. Vet. - Inflamaţia pe-riostului, care, de cele mai multe ori, se comunică şi osului devenind o osteo-pe-riostită. Poate fi simplă sau difuză când se întinde în toată diafiz>a unui os lung. Devine uneori cronică. Osul caprei - v. ac. - este o p. difuză a jaretului. PERIPLOCA - Bot. - Gen de plantă perenă din fam. Asclepidaceae, cu frunze ovate, staminele înserate pe tubul corolei, filamentele separate, dar anterele unite prin vârful lor şi prevăzute cu o coamă păroasă pe spate. Are o singură specie. P. graeca. PERIPNEUMONIE - Med. Vet. - Boală contagioasă a bovideelor, caracterizată prin leziuni de inflamaţie exsudativă în plămân şi asupra pleurei, datorită unui microb de tip, special, descoperit de No-card şi Roux - 1898. Această boală a bântuit pe o scară întinsă în a doua jumătate a secolului trecut, în aproape toate ţările Europei, reapărând în timpul războiului mondial şi imediat după acesta în unele din ţările Peninsulei Balcanice şi chiar la noi în ţară - câteva cazuri, - dispărând apoi în scurtă vreme, graţie măsurilor de poliţie sanitară aplicată la timp şi riguros. Actualmente, p. se găseşte cantonată în unele ţări din Asia şi din Rusia Sovietică. Incubaţia boalei este variabilă : 6-30 zile. Simptome. - Animalul nu mai mânâncă, stă trist, cu părul sbârlit, pielea uscată, cu respiraţia accelerată, arătând uneori semne de colici însoţite de constipaţie sau de diaree ; temperatura ridicată, to-raxul; la presiune sensibil , tuse slabă, avortată. După scurt timp, semnele generale se agravează, respiraţia devine mai accelerată, tuşea mai frecventă-chintoasă, iar expiraţia este însoţită de geamăt. La percutare, constatăm matitatea regiunilor 551 PERIŞOR - PERISTOM inferioare - epanşament pleuretic - sau o zonă de matitate întinsa - hepatizare lo-barâ - sau o zonâ de matitate împrăştiată - hepatizare lobulară, ilouri. La ascultare, murmurul respirator este înlocuit la nivelul acestor zone prin raluri crepitante şi sibilante umede. Dupâ câteva zile, respiraţia devine scurtă, discordantă, febra creşte, apare un edem sub toracic care poate ajunge pânâ sub abdomen ; vacile avortează. Evoluţia boalei este de 8-15 zile, în cazurile obişnuite. In formă acută, moartea prin asfixie poale avea loc între 2-5 zile. In forma subacută leziunile sunt localizate şi nu se manifestă decât prin tuse, iar uneori prin febra intermitentă, insoţită de respiraţie deasă. Boala se poate termina prin vindecarea - rară, - care se anunţă prin scăderea temperaturei şi prin îmbunătăţirea stării generale ; trecerea la starea cronică, care se arată prin tuse persistentă, scurgere nazală, turburări digestive intermitente, slăbire, marasm ; moarte prin întinderea leziunilor, precedată de asfixie şi de intoxicare putridă. Diagnosticul este bazat pe hiperteimia persistentă, însoţită de tuse slabă şi dureroasă, sensibilitatea toraxului şi mai ales pe semnele de epanşament pleural şi de hepatizare lobară. Pe cadavru, dovedim hipertrofia despărţiturilor interlo-bulare şi coloraţia de mozaic a lobulilor invadaţi. Pulmonii impresionează prin greutatea lor neobişnuită. Tratament. In majoritatea cazurilor fără rezultat practic. Se poate încerca, pentru animalele de valoare, abcesul de fixaţie, neosalvarsanul în doză de 2-3 grame. In aproape toate ţările, se ordonă uciderea animalelor atinse. Imuniiizare : prin serozitate virulentă recoltată aseptic dintr'un ţesut pulmonar hepatizat, adiţionată cu glicerină sau apă fenicată 5 la 1.000 - jum. volum; - prin vaccinare cu cultură pură de virus pe-ripneumonic - un sfert cc. - Inocularea se face la extremitatea cozii. Uneori, dacă inocularea nu este făcută după toate recomandările institutului Pasteur, poate avea loc necroza şi căderea vârfului cozii. G. Râd. Cal. PERIŞOR-Bot. - I. Sin. Iarba-părului, Limă, Secăriţă, Elymus crinliitus. - Sin.Elimus-Caput Medusae, plantă erboasă din fam. Gramineae, frunzele plane, pe faţa superioară vilos păroase, vaginele glabre, spicule plan convexe, uniflore, cu un rudiment de o a doua floare, reunite câte 2 spicule în excavaţiunile rachisului şi dispuse într'un spic dens, erect ,glumele drepte, linear-subulate şi aristate, glu-mela inferioară scabră, aristată, arista mult mai lungă decât glumela. Creşte prin păşuni uscate, prin tâneţele sterile din câmpiile întinse. Mai-Iunie. - II - Sin. Merişor, Verdeaţa-iernei Pyrola secunda - Sin. Ramischia secunda, mică plantă subfrutescentâ din fam. Pirolaceae, frunzele ovale, peţiolate ascuţite, fin dinţate; florile albe-verzui, la început orizontale, pe urmă plecate în jos, sunt dispuse într'un racem terminal, unilateral, caliciul mic, persistent cu 5 diviziuni, corola ovală cu 5 petale, mai scurte decât stilul puţin curbat în sus, stamine 10. Creşte prin pădurile umbroase şi umede din regiunea montană. Iunie-August. PERISPERM - Bot. - Seminţele câtorva familii de plante, prezintă însuşirea că pe lângă endosperm - v. ac., mai conţin şi un alt ţesut în care se depozitează materii de rezervă. A-cest ţesut e insă de origină nucelară. Spre a-1 deosebi de endosperm,, aicestui ţesut i s'a dat numele de p. Astfel de seminţe avem la : Nymphaeaceae, Pi-peraceae şi Zingi-bexaceae. La prima familie endospermul este oleaginos, iar p. e fâinos. PER1SSODACTYLE - Zool - Ordin din mamifere din grupa ongulate, caracterizat prin aceia că piciorul se sprijină - în general - pe un număr impar de degete. Mai precis degetul al III-lea este întotdeauna, predominant faţă de celelalte care sunt reduse, nu ating solul şi - în anele cazuri - dispar. Actualmente sunt reprezentate prin trei familii: tapiride cu 4 degete la picioarele anterioare şi 3 la cele posterioare; rino-ceride cu 3 degete la toate patru picioarele; equidele - cu unicul gen, equus, cu un singur deget la picior - solipede. Toate trei familii cuprind aproximativ 20 specii, toate erbivore. In epoca terţiară p. erau mult mai numeroase şi derivă toate din Phenacodus - v. ac. PERISTOM - Bot. Aparat dela gura urnei multor muşchi, vizibil după căderea operculului ce închide urna. E simplu sau dublu format dintr'un număr variabil de dinţi. Graţie proprietăţilor hygroscopice ale p. el ajută la împrăştierea sporilor. •IV‘ in Ü III IV II Fig. 928 - Piciorul anterior al Pe-rissodactylelor -II, III, IV - degetele ; C - carp ; 2 m - 5 m - me-tacarpiene; 1 p; 2 p, 3 p - falange. PERITECĂ - PERITONITĂ 552 PERITECA - Bot - Fructificaţie la unele ciuperci/ mai ales la pyrenomycetae şi erysiiphaceae. PERITELLUS - Ent - P. griseus, insecta din coleopterele rynchophore; gândac lungăreţ, cenuşiu cu pete de culoare mai închisă. Atacă viţa de vie, rozând mugurii în creştere. Este distrus prin injecţii cu sulfură de carbon făcute toamna în pământ sau prin îngroparea turtelor de rapiţă. PERITONEU - Anat - Membrană seroa-să foarte complicată care căptuşeşte cavitatea abdominală. Prezintă o foiţă parietală pe faţa internă a peretului abdominal şi o foiţă viscerală în raport cu organele abdominale şi mai ales cu diferite părţi ale aparatului digestiv. Cele două foi închid între ele o cavitate peritoneală. P. serveşte să uşureze alunecarea organelor unul faţă cu celălalt şi ca suspensor al ramurilor intestinale. PERITONITĂ - Med. Vet - Inflamaţia pe- rinoeuiui, foiţei subţiri care învălueşte pe dinăuntru abdomenul. Ea se poate observa la toate animalele domestice. Cauze. A-proape toate cazurile de p. sunt de natură microbiănă, în afară de acele, mai rare, care pot fi datorite unor otrăvuri, tumori, - cancer - sau paraziţi. Peritoni-tele microbie-ne pot fi datorite unor germeni micro-bieni nespecifici - colibacli, iui; r - ncax; ei - liga- streptococi, vi- mentul său; pe - micul brion septic - epiplon; E - stomac ; sau specifici P - pancreas ; D - duo- - tuberculoza, den; C - colon; ge - pesta, septice- marele epiplon; I - in- mia hemora- testin gică. - iDupă calea ce urmează infec-ţiunea ce dă loc la peritonită, putem deosebi: 1. Calea transabdominalâ : P. accidentala - traumatică sau operatorie; 2. Calea sanghinâ : afrigoree - favorizată de frig; 3. Calea transviscexalâ: prin perforarea unui intestin în timpul colicilor, sau prin paraziţi, ori a uterului, a vezicei, deschiderea în adbomen a unui abces hepatic, splenic, etc.; 4. Calea învecinată: infec-ţiunea printr'un organ invecinat infectat -metro - peritonită, cisto - peritonită. Siimptome. P. poate fi localizată sau generalizată - cazul cel mai frecvent -, putându-se prezenta sub forma acută sau sub formă cronică. După cauză sau efect-leziune, ea mai poate fi denumită : traumatica - chirurgicală, airigoiee - reumatismală, hemoracjicâ, kistica, exudativă, a-desivâ, plastica, purulentă, putridă, uscata, sero - fibrinoasă, etc. Forma acută este caracterizată prin turburări funcţionale şi fizice - peiritonism-cât şi prin turburări generale. ;Animalul arată o durere abdominală vie;.: burta îi pare suptă, respiraţia este mai jnult costală; nu se mai culcă, stă în picioare, cu membrele adunate sau zgârcite, cu coloana vertebrală îndoită. Dacă se culcă, preferă poziţia dorsală. Are înfăţişarea fixă fără expresie sau indurerată. Pofta de mâncare dispare, iar setea îi este mare. Constipaţie sau defecare greoaie însoţită de gemete, cu expulzaţii - crotine mici - acoperite cu mucozităţi; uneori diaree. Abdomenul începe să se baloneze, prezentând o sonoritate timpanică în zonele superioare. Porcul şi câinele vomi-tează. La ascultare, constatăm că nu se mai aude zgomotul digestiv. Pulsul devine mic, accelerat, - ca la începutul inflama-ţiei tuturor membranelor seroase. - Febra moderată, la început, însoţită de frisoane sau de colici; animalul îşi priveşte deşertul. In cazurile de traumatism, simp-tomele apar subit ca şi leziunile ce provoacă peritonită. In caz de infecţie putridă, semnele generale sunt dela început foarte alarmante, evoluând spre colapsus şi hipotermie. Mersul boalei este destul de rapid şi se poate termina fie prin vindecare - mai rar - fie prin moarte - mai des - mai cu seamă la cal, fie prin trecerea la forma cronică - adunare de serozitate - epan-şament, formarea falşelor membrane.. In forma cronica, semnele p. sunt mai puţin evidente : uşoară sensibilitate abdominală, mărire de volum - dacă s'ă format lichid ascitic - animalul slăbeşte, iar sub burtă îi apare un edem ce merge până la mamele sau la organele genitale, coborând la membrele posterioare. Mucoasele sunt palide, animalul oboseşte repede, suflă greoi, are sete mare. Tur-burările digestive sunt caracterizate prin colici uşoare, diaree. Peritonită cronică Fig. 929 - Peritoneu. d -diăfrăgmă; L^L5 : vertebre lombare; S - să-crum; Cx - Coccix ; Gm - cănăl medulăr ; An - ănus' pp - foiţă părietălă ă peritonelu- 553 PERMANGANAT DE POTASIU - PERONOSPORA poate dura câteva luni şi se terminâ prin cahexie. Tratament. Vom susţine starea generalâ prin injecţiuni cu oleu camforat, cu ser fiziologic adrenalinat, prin digitală. Contra febrei : salicilat de sodiu, chininâ, an-tipirinâ. Vom câuta sâ oprim mersul infecţiunii, localizând-o, ţinând animalul liniştit, la dietâ, administrându-i opiacee - nu vom da purgative - aplicându-i pe abdomen comprese reci sau câlduţe sau fâcându-i fricţiuni sinapizate - la cal - sau fricţiuni cu pomadâ mercurialâ. Infecţiunea se va combate prin injecţiuni cu electrargol, septicemină, prontosil, rubiazol, serotera-pie specificâ, salol, benzonaftol, albastru de metil, cârbune animal spălat. Animalelor ce vomiteazâ, le vom da apâ de calciu cocainatâ-morfinatâ sau apâ clo-roformatâ. In caz câ a apârut ascita, vom favoriza eliminarea lichidului prin diuretice, digitalâ, clorurâ de calciu, lactozâ. In p. cronicâ, vom da diuretice, laxative alcaline, calomel, digitalâ, fricţiuni sinapizate; paracentezâ şi injecţie cu apâ iodată 1/1.000, însoţitâ de autoplasmote-rapie. Alimentaţie tonicâ, uşoarâ, dar hrânitoare. Dacâ peritonita este consecutivâ unei spârturi sau unei rupturi a unui organ intern important - intestin, vesicâ - tratamentul este inutil, animalul trebue sacrificat. G. Râd. Cal. PERMANGANAT DE POTASIU - Chim -Corp rezultând din combinarea oxidului de mangan cu carbonatul de potasiu. Este un oxidant şi dezinfectant energic. Se întrebuinţează: la purificarea apei de băut; la injecţii fâcute femelelor după fâtare; ca anticriptogamic, şi numai curativ, în combaterea oidiumului. întrebuinţat preventiv în acest din urmâ caz, nu dâ nici un rezultat. PERMEABILITATE - Agrol - Sin. Capacitatea de infiltrare ori strecurare a apei, sau circulaţia aerului în pâmânt. Permeabilitatea pentru apâ. Este proprietatea pe care o are pâmântul de a lăsa sâ fie pâtruns de apâ. Cantitatea de apâ scursâ - înfiltratâ - prin spaţiile lacunare necapilare într'un timp anumit, reprezintă gradul de p. al unui sol. P. depinde de : mărimea grâunciaarelor de pâmânt - cu cât aceştia sunt mai mari, cu atât p. va fi şi ea mai mare şi cu cât grâunciorii vor fi mai mici, cu atât p. va fi mai mică; natura grâunciorilor - humusul aglutinează grăunciorii şi deci măreşte p. la solurile argiloase care în general sunt greu permeabilă şi o micşorează la solurile nisipoase; spaţiul lacunar ne capilar - de fapt acesta are de- pendenţă şi cu primele două condiţii şi cu cât acesta va fi în proporţie mai mare şi cu calibru mai mare, cu atât p. este-mai mare, aci contribue si electroliţii şi toate cauzele care influenţează structura solului; temperatura şi presiunea joacă rol secundar asupra p. Ca importanţă p. ne spune dacă solul este sau nu capabil să reţină apa, sau o lasă să se piardă în profunzime. Determinarea p. se face la solul în structură naturală luat cu cilindre sau cu sonda Bujoreanu şi apoi se ataşează la aparatul în serie al lui Mitscherlich, sau se determină cu ajutorul apei pusă în scobituri care se urmăreşte apoi în apropiere - la un profil, groapă, etc. -cum se infiltrează şi în cât timp. La solul în structură artificială se poate face cu aparatele Wolff-König, Welitschovschi şi Mitscherlich. Permeabilitatea pentru aer este proprietatea ce o are pământul de a permite circulaţia aerului. Interesează mai ales mişcarea aerului după ce pământul a fost satisfăcut în capacitatea lui relativă pentru apă. In general, când condi-ţiunile de umiditate sunt normale, atunci aerul circulă numai prin spaţiile lacunare necapilare. Pământul permeabil pentru aer, are în general şi capacitate mare pentru aer - exceptând timpul când plouă îndelungat, caz când apa isgoneşte aerul din pâmânt. Proprietatea aceasta depinde de mârimea şi natura grâunciorilor de pământ, şi în special de spaţiul lacunar necapilar, umiditatea solului, apoi de temperatură şi presiunea atmosferică. Ca importanţă se ştie că aerul întreţine viaţa din pământ, favorizează reacţiunile chimice, etc. Se determină prin aflarea spaţiului lacunar necapilar la sol în structură naturală ori artificială, sau cu aparatul lui Heinrich şi se exprimă praciic în timpul necesar cât trec zece litri de aer printr'o coloană de 1000 cmc. de pământ satisfăcut în capacitatea lui relativă pentru apă. In condiţiuni optime, un sol bine aerat trebue să aibe circa 25% aer, din spaţiul lacunar total, adică circa 25—30% spaţii lacunare necapilare. Sub 10—12% sau circa 6% aer din volumul solului plantele sufăr şi se intervine prin afânare şi în special prin drenaj. - v. Capacitate pentru apâ. Spaţiu lacunar. Impermeabil. Amil. Vas. PERONOSPORA - Fitop - Gen de ciuperci Peronsporaceae - Peronsporeae -v. ac. Conidiile germinează prin producerea directă a unui filament; filamentele fructifere, ieşite din stomate, se ramifică prin bifurcaţii succesive, iar ramurile terminale - drepte sau adesea arcuate - se—-'" împart în două sterigme ascuţite şi ine- PERONOSPORACEAE 554 gale. Miceliul, intercelular şi lipsit de pereţi, este prevăzut cu sugători, de cele mai multe ori ramificaţi. Oul asemănător cu cel de plasmopara - v. ac. Cuprinde un număr destul de mare de specii, dintre care, interes practic mai mare prezintă: P. arborescens, P. brassi-cae, P. Schleidenii v. mana. PERONOSPORACEAE - Fitop - Familie de ciuperci din Omycete cuprinzând - cu excepţia genului Pythium - v. ac. paraziţi obligaţi, agenţi - de multe ori - ai unor grave maladii. Fig. 930 - Peronosporacee. 1-3 bis - Plasmopara viticola: conidie, germinaţie prin filament, prin prelungiri protoplasmatice, formarea miceliului coraloid; 4 - Peronos-pora Schachtii: Conidiofori, germinarea anei conidii, Mycelin cai sugători, ouă; 8 - Extremitate de conidiofor la P. Schleidenii; 9 - idem la P. effusa; 10 - idem la Sclerospora. Sunt caracterizate prin reproducţia sexuală heterogamă, prin producerea, la majoritatea genurilor, de zoospori şi prin felul lor de viaţă. Formează o singură oosferă în oogon, ceiace le deosebeşte -esenţial - de Saprolegniaceae. Thalul este alcătuit dintr'un filament indefinit ramificat între celule, cu nuclei numeroşi inegali răspândiţi; poate fi considerat ca un mycelin continuu, neavând decât falşi pereţi constituiţi din îngroşări localizate dintr'un amestec de celuloză şi caloză. Myceliumul trimite în celulele organelor parazitate sugători globuloşi sau ramificaţi. P. se înmulţesc asexuat prin sporangi, iar sexuat prin heterogamie. Sporangii. Ajuns la un anumit grad de desvoltare miceliul formează sporangi care - la unele genuri - produc zoospori, iar la altele se transformă în conidii purtate de conidiofori variabili în raport cu genul. In ei se găsesc 4-8 nuclei emigraţi din conidiofori. Sporangii se desvoltă în trei moduri: a - Protoplasma se grupează în jurul fiecărui nucleu, iar celulele astfel formate capătă doi cili dispuşi lateral, se transformă în zoospori puşi în libertate printr'o deschidere dela vârful sporangelui. După ce înoată câtva timp, pierd cilii, se înconjoară cu membrană şi pătrund în planta gazdă printr'o) stomată sau prin perforarea membranei. E cazul unor specii de Plasmopara, Albugo, Sclerospora şi Ba-sidiophora. ■ b - Sporangele se perforează la vârf şi-şi varsă conţinutul care se înconjoară de membrană germinând un filament. Exemplu, la unele Plasmopara;. c - Conidia emite direct unj filament: Peronospora, Bremia. Reproducţia sexuala. Oul peronospora-ceaelor se formează prin heterogamie; oogonul conţine o singură oosferă; ante-ridia nu se diferenciază în anterozoizi. Oogonul se formează dintr'o umflătură a filamentului micelian în care se acumulează protoplasmă şi un număr oarecare de nuclei; apoi vezicula ‘se separă de filament printr'un perete de caloză. Protoplasma, la început reticulată, se diferenţiază într'o zonă transparentă, periferică, de periplasmâ şi o porţiune centrală, granuloasă, ocsfera. Nucleii suferă una sau două diviziuni - părerile autorilor sunt împărţite - numărul lor trecând, uneori, de două sute. Ei au o tendinţă de migraţiune către periferie, contribuind la formarea pereţilor oosferei. Un singur nucleu rămâne central şi reprezintă gârneţul femei. In unele cazuri - Albugo - rămân mai mulţi nuclei în interiorul oosferei, copu-lând fiecare cu câte un gamet mascul provenit din anteridie. Aceasta este cilindrică sau măciucată şi ia naştere din-ir'o ramură care, de multe ori, se desparte din pedicelul oogonului; se separă de filament printr'un perete calos şi conţine un număr relativ mic - 10-12 - de nuclei care nu suferă diviziune. Protoplasma se diferenciază într'o zonă exterioară, transparentă şi una centrală, granuloasă gonoplasma. Acum anteridia emite o prelungire care străbate membrana oogonului, se înfundă în oosferă şi varsă prin extremitatea sa o porţiune din gonoplasmă împreună cu un nucleu care se alătură şi apoi fuzionează cu nucleul femei. Nucleul oosferei conţine un număr dublu de cromosomi decât nucleii sexuali; 555 PERONOSPOREAE - PERSONAT suferă o diviziune repetată, iar la germinarea oului se operează reducerea cromatică. După formarea oului, membrana oos-porului se îngroaşă diferenţiindu-se două straturi: un exospor calos, format pe socoteala periplasmei şi a nucleilor şi un endospox celulozic. La multe specii, actul sexual nu se produce decât incomplet, fie că anteridia nu emite tub de fecundaţie, fie câ acesta nu se deschide la vârf. In acest caz oul este pertenogenetic. Dupâ o perioadâ de repaos - deobi-ceiu dupâ trecerea iernii - oul germinea-zâ, în cele mai numeroase cazuri prin producerea unui filament conidiofor. La Albugo membrana se rupe, conţinutul se revarsâ, transformându-se într'un zoospo-range Familia p. se împarte în trei triburi: Pythieae, Penorosporeae, Albugeae. PERONOSPOREAE - Fitop - Tirb din ciupercile Peronosporaceae - v. ac., agenţi ai unor grave maladii cunoscute sub numele de mildew sau mildiu sin. mana -v. ac. Au miceiiu- intern, intercelular, prevâzut cu sugători, iar conidioforij bine diferen-ciaţi, es din planta gazdâ prin stomate. Caracterele acestor conidiofori şi modul de desvoltare al conidiilor servesc la determinarea genurilor de p. Acestea sunt: Phytophtora, Plasmopara, Sclerospo-ra, Peronospora, Bremia - v. ac. şi Basi-diophora. Ultimul nu intereseazâ patologia vegetalâ, necuprinzând paraziţi ai plantelor cultivate. PERSEA - Bot. - Gen de plante lemnoase din fam. Laurineae. Cuprinde numeroase specii în Asia şi America tropi-calâ şi subtropicalâ. Fructele de P. gratis-sima din America sunt comestibile. PERŞERON - Zoot - Cal de povarâ, a-parţinând tipului rectiliniu, de proporţii potrivite, cu linii armonioase, solid, temperament viguros. Sunt douâ tipuri: a -de talie mare - 1,65-1,70 m. cu o greutate de 600-700 kg şi b - de talie mica - 1,55-1,60 m - cu o greutate corporalâ de 500-600 kg. Ambele tipuri au capul lungâreţ, mare, delicat, profil rectiliniu, urechile mici şi dresate, ochii expresivi. Corpul este cilindric, crupa muşchiuloasâ, şoldurile ieşite in afara, membre puternice, piciorul bine format, chişiţa - uneori - scurtâ. Culoarea fundamentalâ cenuşie, albind cu vrâsta şi cu atât mai mult cu cât pârul din coadâ şi coamâ este este mai deschis. Se întâlnesc însâ şi foarte numeroase exemplare de culoare neagrâ. Pârul de pe corp este scurt şi subţire; cel din coamâ şi coadâ abundent şi lung. In Franţa, patria lui de origine, se potrivesc fâtârile pentru primâvarâ; sunt proprietatea micilor fermieri care nu-i ţin - în general - decât pânâ la înţârcare. Când au 6-7 luni, mânjii înţârcaţi sunt vânduţi crescâtorilor. Dupâ înţârcare primesc - în timpul iernii - 2,5 kg. ovâz, 1 kg. târâţe şi fân la discreţie; delà un an pânâ la doi ani primesc 3-5 kg. fân, 1 kg. de târâţe şi fân la discreţie. La un an şi jumâtate se face o primâ alegere a mâtcilor şi etalonilor, iar restul de exemplare sunt vândute spre a fi pre-gâtite pentru munci. La 4-5 ani, caii p. de talie sunt apţi pentru muncile cele mai grele. Şunt cai de povarâ prin excelenţâ, buni pentru muncile agricole şi pentru a fi înhâmaţi la camioane în oraş. P. de talie micâ este cal de tracţiune uşoarâ, pentru transporturi semigrele şi semirapide. Crescâtorii de cai p.f neputând satisface toate cererile, cumpără mânji bu-lonezi, bretoni, nivernezi, de culoare cenuşie sau albâ şi de greutate potrivitâ. Supuşi unei alimentaţii raţionale şi unei gimnastici funcţionale severe ei capâtâ caracterele de rasâ şi sunt revânduţi ca p. Aceastâ speculaţiune deşi nu este o Fig. 931 - Iapâ Perşeronâ în gestaţie înşelâtorie - în cazul când caii îi cum-pârâm pentru munci - ne impune totuşi sâ cerem dovada înscrierii în Studbook a animalelor procurate în vederea reproducţiei. PERSIC - Bot - Sin. pieisic - v. ac. PERSISTENT - Bot. - Statornic. Contrar : caduc. PERSONAT - Bot. - Personatum; se în- trebuinţeazâ ca un calificativ pentru corola monopetalâ, neregulatâ, deschisâ în forma gurii, ex. Antiirhinium. PERVINCĂ - PESCĂRII 556 PERVINCA - Bot. - Sin. Vinca herbacea şi Vinca minor; Saschiu - v. ac. PESCAR - Zool - Sin lophius pişcat orius - v. ac* PESCĂREL NEGRU - Zool. - Cinclus ac?ua?cus' Pas°re din fam. Turdidae ord. Cântăreţe, cu capul şi grumazul cenuşii cu margini negre, gâtul jos alb, pieptul şi burta brun închis. Trăeşte în Europa. PESCĂRII. Istoric. Din cele mai vechi timpuri Statul şi-a rezervat dreptul asupra a două bogăţii naturale ale ţării: 2.667.254 lei. Iar prin legea şi regulamentul pescuitului din anul 1896 s'a pus stavilă în distrugerea peştelui, asigurându-se producţia anilor viitori. Aceste bune măsuri au ridicat producţia pescăriilor româneşti şi pescarul a ajuns să fie stăpân pe munca sa, asigurându-şi un trai mai bun. Pentru ca să demonstrăm efectele regiei de Stat, inaugurate în anul 1895, nu trebue decât să cităm că 90°/o din clădirile şi constricţiile făcute la pescăriile ţării, s'au ridicat în anii 1900-1915. Fig. 932 - Pavilionul pescăriilor pe Filipoiu păduri şi ape - bălţi, lacuri, terenuri i-nundabiîe, mare -, toate acestea făcându-se cu scopul de a asigura un venit Statului. Vitregia vremurilor din secolul XIX a făcut ca toate apele ţării să fie arendate şi, ca orice arendare necontirolată ea a devenit spoliatoare, aşa în cât până în anii 1880-90, bălţile au ajuns să fie secătuite de peşti. Arenzile au fost derizorii; toată Delta, în suprafaţă de 480.000 ha, a fost arendată cu 300.000 lei, iar toate bălţile ţării nu aduceau Statului decât 737.350 lei anual. Arendăşia din secolul trecut a fost dezastruoasă atât pentru Stat cât şi pentru pescari. Pescarii erau exploataţi fără cruţare, devenind uneori robii arendaşilor. In anul 1895 s'a schimbat sistemul de exploatare, adoptându-se sistemul regiei, care numai în timp de zece ani a ridicat încasările Statului delà 737.350 lei la Aşa, de exemplu, construirea palatelor de administraţie dela Tulcea, Jurilofca, Popina, Brăila, s'a făcut în anii 1907-1912; construirea unui mare frigorifer la Galaţi, cu hala de primire şi vânzare a peştelui, s'a făcut în anii 1913-1915; Construirea cherhanalelor şi gheţăriilor din Delta-Du-nării, domeniile Brăilei, Călăraşi şi Giurgiu, s'a făcut în anii 1900-1915; construirea a peste 100 de case pentru revizorate şi agenţii, s'a făcut în anii 1902-1903; săparea canalelor: Regele Carol I - de aproximativ 30 Km s'a făcut în anii 1902-1903, Principele Ferdinand - de 25 km - şi Regina Elisabeta - de 5 km - în anii 1912-1913. In timpul trecutui războiu nu s'a putut realiza nimic, iar după războiu şi până în anul 1930, nu s'au putut compensa nici pagubele pricinuite în timpul războiului. Canalele s'au înpotmolit, halele frigori-fere n'au funţionat, iar în exploatare - cu 557 PESĂRII toate că se făcea în regie - vânzarea peştelui se fâcea la preţ fix, care preţ s'a impus pescarului şi Statului proprietar, nu însâ negustorului ce-1 revindea consumatorului. Acest sistem artificial isvorît dintr'o greşitâ concepţie a ieitenirii traiului, a adus pagube imense pescâriilor ţârii, iar pescarilor râni adânci în gospodâria lor, de oari se resimt şi astâzi. Sistemul preţului fix a durat pânâ în anul 1927, cân^ - prin legea pentru organizarea şi exploatarea pescâriilor, publi-catâ în Monitorul Oficial Nr. 104 din 14 Mai 1927, - se abandoneazâ sistemul vân-zârii peştelui cu preţuri maximale şi se revine la sistemul vânzârii prin licitaţie publicâ. Tot prin aceastâ lege se cautâ a se schimba sistemul de conducere a P. Statului, transformându-se vechea Direcţiune, pendinte de Ministerul Agriculturiii şi Domeniilor, într'o instituţie autonomâ. Motivele care au condus pe legiuitori la aceastâ transformarea au fost : 1. Instabilitatea conducerii tehnice şi administrative. 2. Regimul economic defavorabil la care a fost supus pescarul vânâtor şi Statul, ca proprietar. 3. Lipsa de capital pentru îmbunâtâţirea fondului, creditele bugetare câpătându-se greu. Aceastâ lege, deşi a fost votatâ, s'a dovedit inaplica-bilâ, iar autonomia, procla matâ prin ea, inexistentâ. De a'ceea, chiar consiliul de administraţie, constituit pe baza acestei legi, vâzându-se în imposibilitate de a o a-plica, a alcâtuit un proiect de lege, prin care a cerut, înfiinţarea, pe lângâ Ministerul A-griculturii şi Domeniilor, a u-nei instituţii autonome, având personalitate juridicâ şi buget deosebit de cel al ministerului. Toate aceste frâmântâri îşi au origina în grija ce diferiţii conducâtori o depuneau, pentru ca P. Statului sâ fie exploatate cât mai raţional. Experienţa din decursul vremurilor a dovedit câ, cea mai mare parte din bâl-ţile şi terenurile inundabile, nu se pot exploata decât în regie directâ. Ori, a-ceastâ vastâ exploatare nu se poate conduce printr'o simplâ direcţie biurocraticâ din minister. Ea cere o conducere unitarâ, investiţii mari de capital, în lucrâri de lungâ duratâ. Aceste motive au determinat pe legiuitorul din 1929 sâ înfiinţeze o Administraţie autonomâ, sub denumirea de „Administraţia Pescâriilor şi Ameliorârii Regiunii Inundabile a Dunârii", prescurtat : P. A. R. I. D. Prin aceastâ lege s'au înglobat în Administraţia P. A. R. I. D. fostele trei direcţiuni din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, şi anume : Direcţia. Pescâriilor, Direcţia Hidrologicâ şi Direcţia Generalâ a Imbunâtâţirilor Funciare. Aceste trei direcţiuni, care în general, aveau ca atribuţiuni administrarea şi a-meliorarea aceluiaşi bun al Statului şi al particularilor - bâlţi şi terenuri inundabile, - ajutându-se şi completându-se una pe alta, totuşi - pânâ la aceastâ lege -lucrau independent una de alta,, creân-du-şi de multe ori dificultâ.ţi. Aşa, de exemplu, s'au indiguit terenuri improprii pentru agricultura, în schimb de mare valoare pentru pescârii, locuri de reproducere şi hranâ pentru peşti -Brateş, Spanţov, etc. - Aceste fapte s'au petrecut numai din cauzâ câ nefiind unitate de conducere, lucrările uneia din direcţii nu erau cunoscute ,de cealaltâ. Aceastâ lege din 1929 a fost modificatâ Fig. 933 - Locuinţâ de pascari în anii 1931 şi 1934, şi în vederea opririi risipei, care s'a manifestat în conducerea acestei instituţiuni. Consiliul de administraţie înfiinţat prin legea din 1929, format din 12 persoane bine remunerate, a fost înlocuit cu un Comitet de direcţie, din 3 persoane, iar autonomia acordatâ a fost îngrâditâ de legea contabilitâţii publice şi legile financiare de azi. Astâzi Administraţia P., prin modificarea legii în 1939, funcţioneazâ ca o direcţie comercialâ în Ministerul Agriculturii şi Domeniilor. Sistemul de exploatare de azi. P. Sta- PESCĂRII 558 tul, exploatează aproximativ 1.000.000 ha. de bălţi, lacuri şi terenuri inundabile, 1.460 km din fluviul Dunărea cu braţele sale : Sf. Gheorghe, Sulina şi Chilia, precum şi 460 km. de coastă maritimă. Exploatarea se face în special în regie cu pescari, Statul percepând o dijmă, care variază în luncţiune de greutăţile pescuitului. Aşa de exemplu : la mare dijma est© de 15'% pentru peştii marini, 25% pentru Sturioni - morun, nisetru, păs-trugă, - 30% pentru icre negre; la Dunăre 25%-55<)/o, după speciile de peşte; la bălţi 40-65%, după instrumentele de pescuit şi condiţiile de pescuit. O parte din bălţi, a căror exploatare este nerentabilă în regie, sunt arendate. Producţia p. româneşti este în funcţie de apele Dunării; din această cauză, producţia anuală variază după creşterile Dunării, întinderea suprafeţelor inundate, epocile şi duTata inundaţiilor. Totuşi, trebue să recunoaştem că, pe când înainte de războiu producţia pescăriilor varia între I6V2 milioane kg. anual şi 33 milioane, după războiu, ea variază intre 13 milioane kg. şi 32 milioane, cu toate că suprafaţa proprietăţilor Statului s'a mărit cu bălţile Basarabiei. Ne găsim în faţa unei scăderi de producţie ale cărei cauze sunt multiple şi discutarea lor nu ,poate fi extinsă în cadrul acestei lucrări. Totuşi, în linii mari, scăderea producţiei este datorită îndiguirilor din lunca Fig. 934 - La gura Filipoiului inundabilă a Dunării, relei întreţineri a gârlelor şi canalelor de alimentare a bălţilor şi în fine schimbărilor sociale de după războiu şi care au avut răsunet şi în pescării. Lipsa de peşte este însă simţită mai mult decât ar fi normal, ţinând seamă de producţia anuală, din cauză că ţara noastră are astăzi o populaţie mai mult decât dublă, faţă de cea dinainte de războiu, iar importul, care înainte de războiu completa lipsa, astăzi este aproape inexistent. Lucrările de ameliorare şi investiţiile iâcute. Lucrările de ameliorare piscicolă a Deltei Dunării, întrerupte din cauza războiului, au fost reluate în vara anului 1929. Paralel cu aceste lucrări, s'a procedat şi la mărirea parcului de vase - drage, - • necesare săpării canalelor, pentru împrospătarea apei bălţilor, comandându-se, în 1930, două drage la Şantierul Na- Fig. 935 - Punct de pescărie val din Turnu-Severin, iar în 1931 alte două la Şantierul din Brăila. a '-p* 50 Vm. cana1© construite înainte de război, s'au construit dela 1929 la 1936, 88 km. canale noi, întreţinând pe cele existente şi despotmolind şi pe cele astupate în timpul războiului. Astfel, în insula Sft. Gheorghe, cu o suprafaţă de 109.100 ha, s'a început - 1929, -construirea unui canal care, pornind din dreptul satului Pârlita, la km. 99, pe braţul Sf. Gheorghe, străpunge grindul Ca-raorman şi este dus până la lacul Puiu-leţ, având o lungime, până aci, de 45 km şi 375 m. şi care a costat peste 18.000.000 lei, fiind terminat complet în 1936. Pentru sporirea producţiei din bălţile, Brăilei care este în funcţie de cantitatea de apă rămasă din revărsările Dunării, s'au făcut la Filipoiul lucrări de baraj, în valoare de peste 17.000.000 lei. La Tuzla-Balcic, pentru a crea un refugiu pe vremuri de furtună pescarilor a-flaţi pe mare, s'a întreprins, în 1929, construcţia unui port pescăresc ale cărui lucrări ati costal peste 9.000.000 lei. Lucrările de ameliorare piscicolă au căpătat o impulsie şi un randament mai mare, începând din anul 1933, de oarece s'a păşit la executarea lor pe bază de studii şi proiecte complete, făcându-se între timp ridicarea topografică a regiunilor piscicole mai importante. Canalul „Marele Voevod Mihai", în- 559 PESCĂRII ceput în 1925/926, şi a cărui lucrare a fost părăsită după executarea a 4-5 km., a fost reluat în anii 1933/34 şi terminat în August 1937. Canalul are o lungime totală de 17 km. 700 m. străpunge grindul Cias-nicol şi are ca scop ameliorarea regiunii zisă Insula Dranov - o suprafaţă de 36.000 ha - şi anume porţiunea cuprinsă între grindul Crasnicol şi Marea Neagră. Pe lângă aceasta, canalul mai constitue în acelaşi timp şi o cale lesnicioasă, pentru comunicaţia şi transportul în a-ceastă regiune. Fig. 936 - O hală a pescăriilor din Bremenhaven, Germania Clişeu: Dala început în anul 1934, canalul Cofa a fost terminat în anul 1935, având o lungime de 3 km. şi 625 m. şi un stâvilar de lemn pentru reţinerea apei, în scopul de a permite alimentarea suficientâ a lacului Chitai şi reţinerea apei intrató, la un nivel, care sâ permită împuierea şi des-voltarea peştelui în timp util şi în cele mai bune condiţiuni. S'a efectuat şi despotmolirea gârlei Puturosul din lacul Chitai. S'a continuat cu sâparea canalului Par-dina, ajungând la o lungime de 11 km. şi se va continua, aşa încât sâ se poată ajunge sâ se alimenteze cu apâ cât mai abundentă lacurile depresiunile din regiunea cuprinsâ între braţul Chilia, grindul Stipoc şi grindul Chilia, cu o suprafaţâ de circa 30.000 ha, în vederea creşterii producţiei sale în peşte. De asemenea s'a lucrat studiul complet şi sondajele tuturor bălţilor, privalelor şi depresiunilor din regiunea Mâcin-Isaccea, cu o suprafaţâ de 25.000 ha, unde se aflâ marile bâlţi : Crapina, Lăţimea, Jijila şi altele. Se fac lucrările de canale şi stăvilare ce trebuesc executate, aşa încât sâ se re- dea acestei regiuni, producţiunea piscicolă pe care o avea altă dată. S-a lucrat la curăţirea de depuneri a canalului „Regele Carol I", ce alimentează lacul Razelm, care dă cea mai frumoasă producţie de peşte, de calitate, din întreaga Deltă. S'a exrecutat un canal de legătură între canalul Ferdinand Cernet şi gârla Dranov, pe lângă lacul Dranov, pentru a feri de împotmolire lacul Dranov, în suprafaţă de circa 4.000 ha. Bălţile din insula Brăilei, în suprafaţă de circa 50.000 ha., din cauza fundului lor ridicat, faţă de etiajul normal al Dunării, nu pot primi şi reţine, în starea actuală, apa necesară vieţii peştelui, încât acest vast domeniu a ajuns sâ fie puţin productiv. In urma studiilor făcute, s'a hotărît deschiderea diferitelor ei gârle de alimentare şi construirea de baraje pe principalele gârle de scurgere, asigurân-du-se în felul acesta, o mai mare producţie şi rentabilitate a acestui domeniu. In afară de aceasta - pe cale administrativă - s'au executat, în limita posibilităţii, lucrări mai mici de gârle de alimentare în aproape toate bălţile Statului -gârle de legătură şi de circulaţie în întreaga Deltă. Fig. 937 - Hala pescăriilor din La Rochelle - Franţa - Clişeu: Daia Studiile şi îndrumările ştiinţifice in domeniul p. Preocuparea de a organiza şi a conduce ştiinţificeşte activitatea în legătură cu diferite probleme ce ţineau de pescuit şi piscicultura, a condus la înfiinţarea Serviciului Biologic al P. Preocuparea aceasta era justificată temeinic, fiindcă toate dibuirile trebuiau înlocuite cu idei directoare sprijinite pe metode şi obseTvaţiuni ştiinţifice, domeniul problemelor pescuitului şi pisciculturii a-parţinând pe o treaptă egală atât ştiinţelor biologice cât şi ştiinţei hidrologice. PESCARII 560 Serviciul biologic a luat fiinţa în anul 1931. De atunci şi până în prezent, organizarea serviciului, cu toate greutăţile de ordin variat, s'a perfecţionat. Serviciul de biologie pescăreasca şi-a îndrumat dela început activitatea, tinzând la : 1. Alcătuirea unui inventar sistematic şi cât mai complet al apelor Statului, pentru a avea elementele necesare oricărei exploatări raţionale. Aceste date nu pot fi culese decât la faţa locului, pentru fiecare apă în parte; ele constau din probe biologice şi chimice, a căror determinare în laborator dă concluziile referitoare la condiţiile de existenţă ale peştilor. 2. Utilizarea biologilor ca experţi în toate chestiunile de exploatare a apelor, prin cercetări pe teren. Un exemplu : o baltă şi-a pierdut considerabil productivitatea din motive necunoscute. Un biolog va trebui trimis acolo spre a cerceta cauzele; este o înrăire a apelor care nu mai permite traiul peştilor ? Le lipseşte acestora hrana culeasă de pe fund sau din apă ? E vorba de o mortalitate în massă, prin otrăviri cu scursorile unei instalaţii industriale învecinate, sau printr'o boală microbiană? E cazul unei degenerări a soiurilor de peşte prin suprapopulare sau prin corciri sterile ? etc. La toate aceste întrebări poate răspunde * numai un specialist, indicând totodată Fig. 938 - Sală de expediţie la pescăriile din La Rochelle Clişeu: Dala şi măsurile de luat pentru îndreptarea răului. Alt exemplu : la arendarea apelor Statului caietele de sarcini sunt întocmite, mai în totdeauna de un agent sau revizor de pescării. E normal acest lucru ? Poate un om cu cu o cultură elementară să a-precieze la justa valoare sute sau mii de hectare, fixându-le randamentul mijlociu ? Este el în stare să formuleze lucrările de ameliorare necesare productivităţii unei ape, sau să determine chiar un sistem nou de explotare, impunându-le îndatoriri contractuale viitorilor arendaşi ? Şi aci, rolul biologului, familiarizat cu valorifică-. rile apelor, după norme bazate pe ştiinţă, este prea evident pentru a nu fi lesne întrevăzut. Fig. 939 - Coşuri pentru peşte şi vagon izoterm al pescăriilor germane Clişeu: Daia Exemple ca acele precedente se mai pot găsi : ele sunt destul de limpezi şi convingătoare, ca să învedereze strânsa legătură ce trebue să existe între un serviciu ataşat pe lângă p. statului şi exploatarea raţională a bunurilor acestuia. Numai prin raţionalizarea exploatării, pe baze biologice, va fi posibilă o creştere a producţiei peştelui, bineînţeles atunci când la aceasta nu se opun forţele oarbe ale naturii. Problemele, după cum am văzut, sunt multiple; s'a dat preferinţă acelora ce răspundeau nevoilor imediate. După cjţiva ani de funcţionare, activitatea acestui serviciu se poate rezuma la următoarele 5 puncte : a - Expertize biologice-administrative, în vederea luării măsurilor imediate. b - Studii hidro-biologice asupra bălţilor, lacurilor şi râurilor din ţară, în vederea întocmirii de monografii şi cu indicaţii asupra lucrărilor necesare de ameliorare. c - Studii sistematice asupra faunei şi florei aquatice. d - Repopularea şi organizarea pescuitului în râuri şi refacerea iazurilor. e - Studii bio-chimice asupra apelor şi compoziţiei chimice a peştilor. In rândul lucrărilor de bio-chimie s'au făcut noi observaţiuni asupra migraţiunii scrumbiilor din Mare în Dunăre şi anume s'a cercetat rezistenţa globulelor roşii de 561 PESCĂRII sânge a scrumbiilor, în comparaţie cu a altor specii eurihaline şi stenohaline.. Laboratorul de chimie â luat parte efectivă la conducerea şi executarea lucrărilor oceanografice, aşa cum sunt detailate în rapoartele Institutului Bio-Oceanografic din Constanţa. Fig. 940 - Pescar de scrumbii pe malul Mârii Negre Clişeu: Daia Laboratorul de chimie a abordat şi problema valorificării medicale a unturii de peşte, din ficatul unor specii - rechin, delfin - din Marea Neagrâ. In ultimii ani, s'a continuat popularea cu şalâu a bălţilor: Greaca, Ba-badag, Zâgani şi râul Mureş ; s'au populat cu crapi, raci şi scoici, iazuri din judeţul Vlaşca şi Ilfov. S'au făcut numeroase expertize şi s'au dat îndrumâri pentru exploatarea bâlţilor. Institutul de bio-oceanogratie din Constanţa. Paralel cu des-voltarea Serviciului biologic a luat fiinţâ Institutul de Bio-Ocea-nografie în scopul bine determinat, de a contribui la desvolta-rea pescuitului maritim. Institutul este situat la marginea de Nord a oraşului Constanţa, pe drumul spre staţiunea balneară Mamaia, într'un loc fericit ales, având în imediatâ vecinătate, la Est şi Nord, Marea, iar spre Vest şi Nord-Vest, lacurile Tâbâcâria şi Siut, de peste 3.500 ha, care stau în comunicaţie cu Marea Astfel se pot face studii asupra chimismului, faunei şi florei Mârii Negre, câi şi asupia celor ale lacurilor litorale, precum şi asupra modului în care pâtrund diferite organisme dintr'un mediu în celălalt. Un punct pescăresc destul de însemnat, în jurul căruia activează per- manent peste 40 pescari, oferâ prilej unic, de a urmări toate problemele legate de pescuit. Institutul urmăreşte desvoltarea pescuitului maritim atât teoretic, cât şi în mod practic. Pentru acest pescuit este o problemă vitală să se obţină cantităţi cât mai mari şi mai constante de peşti, cu muncă şi mijloace de exploatare cât mai puţine. Pentru obţinerea acestui rezultat, pescarul trebue să ştie în care anotimpuri şi în ce anume îocuri se află cele mai mari îngrămădiri de peşti. In porţiunea românească a Mării Negre, pescarii cunosc mai bine locurile de lângă ţărm. Dacă se întâmplă să nu se apropie, în unii ani, peştii migratori de locurile cunoscute lor, apar cunoscutele crize în pescuitul maritim, cu urmări triste pentru Stat şi mai ales pentru pescari. Este rolul secţiei ştiinţifice a institutului să cerceteze, prin oameni de ştiinţă, cu pregătire de specialitate: 1. Fenomenele biologice de care depinde producţia de peşti marini şi modul în care influenţează ele. veniturile pescăriilor; 2. Să stabilească regiunile marine -costale şi din larg - cu îngrămădiri sezo-nale mari de peşti migratori; 3. Să definească densitatea diverselor populaţiuni de peşti migratori; 4. Să cartograñeze biologic fundul Mă- lililí fMMNM Fig. 941 - Pescuit în Basarabia rii Negre, arătând repartiţia organismelor, care servesc ca hrană peştilor cu valoare economică; 5. Să întocmească hărţi cu prevederile repartiţei peştilor în diversele anotimpuri. Aceste cercetări şi studii sunt urmărite de secţia ştiinţifică prin secţia de pescuit a institutului, care dispune de un însemnat stoc de instrumente de pescuit şi ac- 36 PESCAR RÂZĂTOR-PESCUIT 562 cesorii, încât poate procura continuu un vast material de studiu. Având în vedere rezultatele practice şi imediate pe care le dă, această secţie are, în prezent, o desvoltare mai mare. Prin ea institutul contribue la desvoltarea pescuitului maritim pe următoarele căi : 1. Ocupă şi dă posibilitate de câştig la un însemnat număr de pescari fără instrumente de pescuit, păstrându-i astfel în această ramură de îndeletnicire şi nelă-sându-i să se piardă în alte meserii. 2. Contribue practic la educarea profesională a pescarilor pentru pescuitul de larg. 3. Obişnueşte pescarii cu un pescuit dirijat, singurul care dă roade bune în pescuitul maritim. 4. Introduce instrumente şi mijloace de pescuit noi sau folosite în alte mări. 5. Contribue la uniformizarea-stăndaidi-zarea raporturilor dintre pescarii lucrători şi proprietarii de instrumente, în ceea ce priveşte condiţiile de angajare, plată şi muncă. Secţia de pescuit a institutului este, prin urmare, nucleul care poate experimenta în mod practic diferitele propuneri ce se fac, cu privire la desvoltarea pescuitului maritim, înainte de a se lua vreo hotărâre generală şi a se traduce în fapt pentru întregul pescuit - v. ac. PESCAR RÂZĂTOR. - Zool - Sin. Porumbelul de mare, Laurus ridibundus, pasă- Fig. 942 - Punct de pescuit la Constanţa Clişeu: Daia re din fam. Laridae, Ord. Innotâtoare. De mărimea unui porumbel, de culoare albă cenuşie, capul şi gâtul sunt primăvara şi vara roşii - brune. Ciocul roşu, curbat lâ vârf, degetele picioarelor sunt unite printr'o pieliţă. Lungimea corpului 42 cm. aripile 31 cm. coada 13 cm. Tră-eşte pe lângă ţărmurile mărilor Europene precum şi pe lângă lacurile de pe con- tinent. Se hrăneşte cu vermi, insecte peştişori. Are un strigăt care seamănă cu râsul. PESCĂRUŞ - Zool - Halkyon. Alcedo-hispida, pasăre din Ord. strigâtoaTe, fam. Alcedidae. Are ciocul mai lung decât capul, corpul scurt şi gros, coada scurtă, • penele de culoare albastră, pe dedesupt roşiu-ruginiu, sub bărbie albe, picioarele Fig. 943 - Vas cu pânze pentru pescuit în Marea Mânecii Clişeu: Daia roşii cu trei degete înainte şi unul înapoi. Trăeşte în Europa, Asia Centrală Vestică, pe lângă râuri se hrăneşte cu peşte şi insecte de apă. PESCATOREA - Bot. - Gen de plante din familia Orchidaceae-Monandrae-Hun-tleyinae, cu flori mari şi frumos colorate; se cultivă adesea în sere pentru florile foarte frumojase P. lamellosa Rchb. şi P. Klabochorum Rchb. din Columbia. P. Cretz. PESCUIT - Piscic - I. Prin p. se înţelege prinderea peştelui, din lacuri, ape curgătoare sau mări, precum şi a tuturor animalelor maritime, a scoicilor şi crusta-ceilor, raci şi languste, sau chiar a bureţilor, a perlelor şi coralilor cu toate mijloacele pe care omul le-a născocit cu mintea sa, chiar de. la începuturile omenirii. P. a fost, din cele mai vechi timpuri, îndeletnicirea de predilecţie a omului. Cele mai vechi urme sunt rămase din epoca preistorică. Nevoia de apă a împins pe om să se aşeze mai mult dealungul râurilor pe marginea lacurilor şi a mărilor în aşa zisele staţiuni preistorice, ca şi în numeroasele peşteri pe care omul le-a locuit în acea epocă. In locurile preistorice, se găsesc întotdeauna numeroase scule pe care omul în căutarea hranei sale, le întrebuinţa la vânatul peştelui; se găsesc deasemenea 563 PESCUIT un numai mare de oase de feluriţi peşti sau animale marine care trâiau în vremurile preistorice. In Danemarca, prin staţiunile din golfuri, s'au găsit numeroase oase de heringi, de marsuin, şi de foca. In staţiunile lacustre dela Robenhausen şi dela Wa-ragen din Elveţia s'au gâsit şi plâşi din timpurile preistorice, — astăzi aflate în museul din Saint-Germain. Fig. 944 - Vasul uzină Valter Rau pentru grăsimi de balenă la Hamburg Clişeu: Daia Asemănarea lor cu instrumentele de a-cum este foarte isbitoare, deoarece felul de a ademeni şi prinde peştele a rămas acelaş, dealungul anilor. Din epoca pietrei avem multe rămăşiţe de oase de peşte. In paleolitic, sfărămăturile de oase de peşte sunt în mai mică măsură decât în neolitic, ceia ce a făcut să se creadă că sau nu se pescuia decât puţin sau urmele şi speciilor de peşti pe cari sunt destinate a le prinde - se formează toate instrumentele şi aparatele cele mai complicate şi variate pe cari le întâlnim la popoarele cele mai depărtate unele de altele şi la apele cele mai diferite. Instrumentele cu cari Principele de Monaco, în exploraţiunile sale, prinde peştii la mii de metri în adâncimile cele mai mari ale oceanelor, sunt bazate pe aceleaşi principii ca şi vârşiile de cari se foloseşte ţăranul nostru când prinde păstrăvul într'un pârâu mic, peste care se poate sări cu piciorul. Reţelele cele enor- Fig. 949 - Vase mari cu pânze pentru pescuitul în larg Clişeu: Daia me cu cari se pescuesc cu milioanele bancurile de heringi sau de sardine ce vin periodic la coastele Europei sunt, în principiu, aceleaşi ca şi mrejele cu cari prinde pescarul dela Snagov peştii săi de baltă; „Trawlurile" cu cari prind flotele de vapoare de pescării sutele de milioane de kilograme anual de peşti pleu-ronectizi sunt bazate pe acelaş principiu ca şi sacul sau poclâul cu care prinde ţăranul nostru peştele de pe fundul pietros al paraelor; flotele întregi de pescari de toate naţionalităţile cari pescuesc Schelfischul şi Bacalao la Islanda, pe bancurile dela New-Foundland sau la Lo-foten, prind cu acelaş fel de instrumente ca şi pescarul nostru de pe Bistriţa, ca* re-şi prinde un capăt al sforii cu cârlige de capătul plutei şi pe calălalt îl leagă de o piatră şi-l aruncă in apă - ş. a. m. d. PESCUIT 568 La toate avem aceleaşi câteva principii simple - descoperite încâ din epoca de copilărie a omenirii - şi nu variazâ decât dimensiunile, proporţiile, modul de combinare între dânsele şi modul de întrebuinţare etc., ajutate apoi tot mai mult de perfecţionările tehnicei moderne. Tocmai în aceste variaţiuni însd a modului de adaptare al diferitelor feluri de instrumente la diferitele ape cu diferitele lor condiţiuni biologice şi diferitele specii de peşti, sta partea specifiGâ şi interesanta a instrumentelor noastre şi a modurilor variate de a pescui cu ele. ó vr u Fig. 950 - Unelte de pescuit. A - Bastoane de trestie; B - Bastoane de bambus; C -Căngi; D- mâner de susţinere; E, F - Suporturi pentru sprijinit căngile Intâiu de toate trebue să ştim că fiecare mijloc sau instrument de pescuit urmăreşte două sicopuri, unul pregătitor şi unul final, şi anume : de a aduna şi reţinea peştele la un loc, fie ademenindu-1 sau urmărindu-1, fie împingându-1 cu forţa sau încunjurându-1, etc., şi de a-1 prinde şi a-1 scoate afară din apă. De aceea fiecare instrument trebue să fie compus din aceste două părţi, sau când îi lipseşte una din ele, este numai fiindcă nu mai e nevoie de un aparat deosebit, deoarece se utilizează condi-ţiunile naturale ale apelor sau obiceiurile peştilor, cari pot îndeplini în anume cazuri una din aceste două funcţiuni. Astfel, undiţele au de obiceiu ca mijloc de ademenire pentru peşte nada; dacă aceasta-lipseşte'însă,-atunci eJé se leagă ca şire de cârlige şi se pun ancorate la un curent mai mare unde „le joacă apa", ^i peştele, fiind împins de curent, se a~a)ă sigur într'însele, prinzându-se. Vârşa de răchită se pune pe fundul apei, ungându-i cu mămăligă gârliciul; dacă însă nu i se pune hrană, atunci ca să poată prinde, ea trebue aşezată într'un loc pe unde peştele e nevoit să treacă dela sine, ca d. ex., la gura unui gard, care e singurul' drum pe unde peştele se poate scoborî sau sui pe părâu, - fie pentru a-şi depune icrele, sau iie pentru a ajunge la locurile sale de hraţiă. Deoarece însă aparatele de prins sunt în cea mai mare parte independente de mijloacele de a ademeni, a concentra sau a reţinea peştele la un loc - ac fes tea pu-tându-se combina între dânsele în toate felurile posibile, după cum condiţiile naturale ale apelor şi obiceiurile peştilor, variabile după epoce, o cer, - de aceea şi clasificaţia trebue să fie alcătuită pentru fiecare din aceste două categorii de instrumente în mod separat. 1. Mijloacele şi instrumentele cu cari se ademeneşte sau se aduna peştele, a - Râ-stocirea, - mutarea, abaterea sau secarea - apelor. Prin acest mijloc, scăzând nivelul apei la un minimum sau secând-ul cu totul, peştele şi celelalte vietăţi acuatice rămâne pe fund şi sunt apoi culese cu mâna sau cu diferite instrumente de prins. De modul acesta simplu se servesc copiii şi femeile ţăranilor noştri, pentru a scoate mai cu uşurinţă peştele de prin pârae sau din craci de râuri; dar se mai servesc şi proprietarii de eleştee, cari „dau drumul iazului" pentru a scădea nivelul apei. şi a prinde mai cu uşurinţă peştele din el. Proprietarii de eleştee din Boemia, prin lucrări hidraulice costisitoare - şi aceasta e astăzi o condiţiune esenţială şi pentru toate eleşteele moderne în cari se face cultura sistematică de crapi - şi-au regulat astfel apele ca să poată, după voinţă, seca oricând eleşteele lor, spre a scoate din ele tot peştele cu cea mai mare uşurinţă ; astfel ei au redus prin această „răstocire sistematică" spesele de pescuire la o cheltueală foarte mică. b - Otiavirea apelor prin plante toxice sau narcotice, sau prin substanţe explozibile. Peştele astfel ameţit sau otrăvit iese deasupra apei şi este apoi cules cu mâna sau pescuit cu vreun instrument. Acest mijloc, oprit şi pedepsit de lege, eia pe cale să distrugă-aproape p. în râurile şi pâraele noastre. 569 PESCUIT c - Ademenirea peştelui prin „mâncare" sau „nadă" prin lumină în timpul nopţii, prin obiecte strălucitoare, prin cobci făcute în ghiaţă, cari aerisesc apa iarna, etc. Peştele astfel atras este apoi prins cu uşurinţa în vreun aparat oarecare de pescuit. d - înşelarea peştelui prin diferite obstacole puse în calea sa, pe cari el, căutând sa le birueascd şi sâ treacă înainte, intră în prima deschizătură ce o găseşte şi acolo, punându-se un instrument de la labirinturile -cele mai rafinate şi complicate prin cari rătăceşte peştele până se prinde. e - Potrivirea apei astfel ca să se producă un curent puternic care să apuce peştele şi să-l împingă spre un aparat de prindere. Dela observaţiunea simplă că peştele poate fi târît de apă, dacă curentul devine deodată mai tare, s'au găsit tot felul de mijloace pentru a se îngusta treptat curentul şi a-i da o putere mare acolo unde peştele se adună în Fig. 951 - Pescuitul în bălţile Prutului: zăton cil coteţe pescuit, este prins; de asemenea, vrând să sară peste obstacol, el cade într'o prinzătoare oarecare ce se aşează îndărătul obstacolului. Peştele este o fiinţă foarte încăpăţânată; când întâlneşte un obstacol în calea sa, el nu se întoarce înapoi, ci caută cu orice preţ să străbată înainte şi, dacă găseşte vreo deschizătură, el încearcă să scape printr'însa ca să fugă înainte; tocmai aceasta însă e pierderea sa, căci omul a deprins să se folosească de dânsa ca să-l prindă mai cu uşurinţă. Pe baza acestei observaţiuni simple a obiceiurilor peştelui s'au construit, la toate popoarele, şi se întrebuinţează şi la noi, un număr infinit de instrumente, dela gardurile cele mai simple cu o limbă, cârduri. Astfel s'a început prin prinderea peştelui la cascade, apoi îngustarea albiei la pâras prin „găr^uţuri de piatră", cari prind peştele târît de curent în leasă, saci, vârşe, etc. şi s'a ajuns în fine la gardurile cele complicate cu leasă de pe gârlele şi braţele Dunărei, sau la barajele permanente din unele mari râuri europene. f - Sperierea peştelui cu diferite instrumente - valuri, maiuri, ştiulbuc, tălchig, traglă, scâlcează, bătaia în apă cu piciorul, diferite sgomote, darabane, etc. -ca să fugă din ascunzătorile sale şi să intre în aparatele de prins. Dela femeile cari, pentru a prinde cu cercala peştelet în pâraele de munte şi în vadurile râurilor, îl sperie, trăgând cu piciorul printre PESCUIT 570 pietrele de pe fund, ajungem la zâtoa-nele cele mari dela bălţile Dunărei, unde se bate apa cu ştiulbucul ca sa fugă peştele în coteţe, sau ajungem lă pescăriile de pe sub plăvurile Deltei, cari, înconju-rându-se cu reţele kilometrice, se găuresc şi ăpoi se băte sub ele spre o spe-riă crapii şi somnii bătrâni ce stău as-cunşi ăcolo, iăcându-i să fugă şi să se prindă în reţelele încunjurătoare. g - Incunjurarea peştelui din toate părţile cu garduri, acolo unde se adună în anumite timpuri în cantităţi mari. Aşa sunt zătoanele în cari se închide, cu garduri de stuf sau de nuele, peştele şi în special crapul ce se adună - se zăto-neşte - în cârduri mari la iernat, fie în stuf,' fie la locuri mai adânci. Tot aşa este fixe, sau în legătură cu unele fenomene fizice ale apelor în cari trăesc - ca : tur-burarea apei din fluviu, care îi face să fugă în bălţi, căldura prea mare a apei din bălţi sau îngheţul care îi face să caute a fugi în fluviu, etc. - Toate aceste epoce şi momente fiind bine studiate şi cunoscute de pescari, ei profită de dân-sele pentru a putea urmări şi prinde mai cu uşurinţă peştele, aţinându-i calea. j - Atragerea peştelui iarna prin copci făcute în ghiaţă, unde el vine să respire o apă mai oxigenată şi e prins apoi cu diferite instrumente. Bazaţi pe aceste câteva principii simple, decurgând mai cu seamă diti observa-ţiunile făcute timp îndelungat; asupra o-biceiurilor vieţii peştilor, pescării îşi ima- Fig. 952 - Privelişti dela pescuit închisul bălţilor, care se face cu garduri de nuele, vara, când încep apele Dunărei să scadă şi peştele vrea să * fugă a-fară; balta Brăilei, d. ex. - se închide de jur împrejur cu un gard de 65 km. lungime. h - Incunjurarea peştelui cu plăşi şi a-poi restrângerea locului în care s'a închis din ce în ce mai mult, până ce e silit să intre în aparatele de prindere. Aşa e, de ex., încurajarea peştelui cu aripele năvodului cari, strângându-se din ce în ce mai mult, silesc peştele să intre în sacul dela mijlocul său - matiţă, - unde rămâne prins. i - Utilizarea epocelor de migraţiune a peştilor pentru a le pune fie în calea lor, fie la locurile unde ei se adună, capcane şi tot felul de instrumente spre a-i prinde. Mai toate speciile de peşti întreprind, în anumite epoce ale anului sau ăle vieţii lor, migraţiuni, fie pentru ă-şi găsi locuri favorabile de reproducţie, fie pentru hrană, iernat, etc. Unele specii făc călătorii mări, ăltele măi scurte; în .totdeauna însă le fac sau la anumite epoce ginează tot felul de mijloace şi îşi cons-truesc tot felul de instrumente potrivite felului apelor în cari pescuesc, pentru a ademeni şi a concentra peştii în locuri cât mai restrânse, spre a-i putea apoi prinde cât mai cu uşurinţă. 2 - Mijloacele şi instrumentele cu cari se prinde peştele. Aceste mijloace şi instrumente sunt încă cu mult mai numeroase şi mai variate ca cele dintâi; clasificarea lor este deci şi mai anevoioasă, căci e greu de a găsi un principiu general pe care să-l putem adopta ca criteriu pentru a avea o clasificaţiune naturală. Un criteriu mai comod, care întru câtva s'ar potrivi şi cu modul de prindere, or fi să clasificăm instrumentele după materialul din care sunt ele făcute. Procedând astfel am putea să împărţim uneltele dela noi în următoarele grupe: a - Instrumentele de metal ascuţite -ostii, undiţe, cârlige, carmace, etc. - b - Instrumente împletite din lozii - coşurile, lesele, vârşele, etc. - 571 PESCUIT c - Instrumente împletite din nuele sau din stuf - garduri, coteţe, zătoane. d - Instrumente de plasa - plase, năvoade, laptaşe, orii, saci, etc. e - Instrumente de reţea - mreje, ave setce, plave ş. a. O asemenea clasificaţie însă, deşi foar- ţionare. O astfel de clasificare însă este şi mai nenaturală, câci pune în aceeaş grupa unele instrumente cu totul eterogene şi separă în grupe diferite alte instrumente foarte apropiate prin modul lor de prindere şi prin materialele din cari sunt făcute. ........ Fig. 953 - Pe malul Mării mai sus de Constanţa ie comodă, păcătueşte prin aceea că separă în grupe diferite unele instrumente foarte înrudite - ca d. ex. vârşelele de lozii şi vârşele de plasă - cari prind peştele în acelaş mod şi se deosebesc între ele numai fiindcă sunt făcute din materiale diferite. O altă clasificaţiune am avea luând de bază morfologia, adică, cum iac unii etnografi, luând în considerare numai forma, independent de modul lor de func- Singurul criteriu, după care putem obţinea o clasificaţiune mai naturală, este să luăm de bază principiul de prindere al instrumentelor, adică să le clasificăm după acele câteva principii simple fundamentale, pe cari le găsim şi la instrumentele popoarelor celor mai primitive şi pe cari le întâlnim în toate stadiile de desvoltare şi la instrumentele noastre. Procedând astfel putem împărţi nume- PESCUIT 572 roasele unelte şi sisteme de a pescui, ce le gdsim la apele noastre, în următoarele categorii principale : a - Culesul sau prinsul peştelui cu mâna. Acesta se întrebuinţează: la apă mică, pentru peştii ce trăesc pe fund şi cari pot fi apucaţi cu uşurinţă; la retra- , gerea apelor fie după inundaţiuni, fie pe malul mării după o furtună; la locurile unde se seacă anume apa pentru a se culege peştele rămas. b - Instrumentele cari lovesc sau apuca lâuntru, în care peştele intră ca într'o capcană şi nu mai poate ieşi afară : capcane împletite din răchită - vârşe, coşuri oarbe; capcane de plasă - etere, vintire, taliane; capcane făcute din leşuri de stuf sau de nuele, împletite cu papură sau teiu - coteţe, mandră, zătoane, gardurile cu limbi, oboarele, etc. f - Instrumente de plasâ( cari se aruncă peste peşte spre a-1 acoperi şi apoi ieau forma unui sac în care îl prind : capacul, pleaşca, prostovoalele. Fig. 954 - Halele de peşte şi frigoriferele din Galaţi peştele( ca : Topoare, măciuce, cleşte, proţap, etc. c - Instrumentele de metal cari înţeapâ peştele şi anume : ostiile - ostii, furci, suliţe, harpune, etc. - cu cari pescarul loveşte şi străpunge peştele; undiţele cari se pun în apă cu „nadă" şi peştele muşcând de ea rămâne prins de gură; cârligele, adică o serie de undiţe de toate dimensiunile înşirate pe o coardă lungă, care se aşează în ape ca instrumente lixe şi cari pescuesc : cu nadă sau fără nadă, înţepând în corp peştele ce trece printre ele. d - Instrumente împletite din nuele, cari lasă să se strecoare curentul apei prin ele, reţinând într'însele peştele care rămâne prins : coşuri simple, odoroabe, lese. e - Instrumente cu gura întoarsa în g - Instrumentele de plasa în formâ de sac cu coada, cu cari se scoate peltele ca cu lingura sau ca într'o sită cum sunt diferitele forme de saci de râuri şi pâraie, ciorpace, târăbufuri, chipcele, sacovişte, crâsnice, ec. şi toată seria foarte numeroasă de saci cu coadă de diferite forme, întrebuinţate în toate categoriile de ape, sub diferite numiri. h - Instrumente de plasa în iornxâ de sac fcfcrâ coada, cari pescuesc purtate cu sau contra curentului : poclăele, târîtoa-rea, jdgajnea, cleştarul, etc. cari sunt saci de dimensiuni mai mici, purtaţi cu câte 2 prăjini sau cu laţuri de lemn, legate de capetele gurii lor; laptaşele -saci de dimensiuni mari, cari cu marginea de jos a gurii lor, întinsă pe o coardă cu greutăţi, se târâe pe gropile de pe fundul apelor la adâncimi mari, iar cu 573 PESCUIT marginea supeiioarâ plutesc la suprafaţa apei; oriile, saci mari plutitori, purtaţi cu otgoane, cari pescuesc cu curentul; sacii de garduri, cu cari se pescueşte la gura gardurilor - sârnicul, sacul dela leasâ sau dela gura gardurilor sterpe, etc.; matiţa sau sacul nâvoadelor. i - Plasele simple, cari încunjoarâ peştele şi-l scot din apă apucându-1 pe de-desupt ca o sita sau îl târăsc pe fund pânâ îl scot pe mal. Plasele de mâna, jegajniţele, voloacele, tifanele, crilele nâvoadelor şi tpate plasele drepte de orice dimensiuni. ’ j - Reţelele cari încurca peştele in o-chiurile lor, fie ca pescuesc ca instrumente fixe fie câ sunt purtate cu sau contra curentului apei : mrejele de pârae cu 3 reţele, purtate pe o prăjind; mrejele de balta cu o singura reţea -pescuesc fixe, întinse pe prăjini Său suspendate cu plute, etc., setcele, avele, cobcele, plavele, etc. toate cu dimensiuni foarte mari, - pes-Duesc, fixe sau cu curentul, aşezate vertical în apa şi susţinute cu plute dela marginea de sus, iar la marginea de jos cu plumburi; tranda-daiele, o bucata de setea cu 3 reţele întinse pe o rama de 2 leaţuri şi la partea de jos o coarda pe care sunt înşirate oase de cal. In aceste 10 categorii, cari sunt 10 tipuri fundamentale, se pot împărţi toate instrumentele de pescut ce le avem noi în ţarâ. Din combinarea lor între ele şi cu diferite feluri de unelte şi mijloace de ademenirea şi reţinerea peştelui la un loc, se al-câtuesc apoi toate instrumentele, ăpărătele şi instalaţiunile de prins peşte cele mai rafinate şi mai complicate ce le avem. Modul lor de întrebuinţare şi p. cu ele este descris la termenul respectiv. Gr. ¿Int. IV - In ceeace priveşte p. în România, programul de urmărit - în liniile lui mări -ar fi următorul : 1 - Organizare araţionalâ a p. in Delta, Dunăre şi bolţile sale. In aceăstâ regiune deşi avem o populaţiune pescăreasca, sunt totuşi unele localităţi unde nu sunt destui pescari suficient pregătiţi pentru a-ceastă îndeletnicire. Deaceia s'a început orgănizăreă unui învăţământ complimentar pentru instrui-reă copiilor de pescări şi pe lângă căre vor funcţiona ăteliere de construcţie o bărcilor şi de făbricăre ă uneltelor pescăreşti. Pentru ă înlătură pe exploătători se vor grupă pescării în asociaţii de p. 2 - Comercializarea peştelui. Pentru o mai bună valorificare a produsului p. şi totodată pentru a servi populaţiei o mar-iă bine condiţionată, s'au pus bazele organizării transportului peştelui viu şi al peştelui proaspăt în ghiaţă. In acest scop, cu concursul C. F. R., şi al N. F. R., s'au pus în circulaţie vagoane special amenajate în acelaşi scop. Pentru transportul peştelui proaspăt în ghiaţă, tot cu concursul C. F. R. şi N. F. R., s'au organizat transporturi rapide în vagoane şi şlepuri frigorifere. Pentru o mai bună condiţionare a peştelui pe lângă gheţăriile şi cherhanalele de care dispune Direcţia comercială a pescăriilor, sunt necesare hale frigorifere în următoarele puncte importante de pescării : Vâlcov, Jurilofca şi Constanţa; a-ceste instalaţii sunt absolut necesare. Fig. 955 - Vânzarea icrelor negre la Pescăriile din Galaţi 3 - P. în rîuri. Afară de Dunăre, Nistru şi Prut, acest p. este aproape inexistent. Braconajul şi lipsa unei supravegheri în deaproape a acestui p. au distrus completamente resursele naturale în peşte ale râurilor. De aceia este absolut necesară organizarea unui p. raţional, prin aplicarea legii p. pe întreaga ţară şi eventual modificarea acestei legi, astfel ca să corespundă mai bine nevoilor de astăzi ; totodată repopularea acestor rîuri pe cale artificială. 4 - P. la mare. Prezintă două laturi : p. de coastă şi p. în larg. P. de coastă cu toate că există, făcân-du-se cu năvoade de coastă şi taliene, totuşi rezultatele acestui pescuit sunt nemulţumitoare, fiindcă peştele prins, comercializat în stare proaspătă, reprezintă o mică valoare, el putând sâ fie mai bine valorificat prin industrializare, ceea ce ne lipseşte în organizarea actuală. PESMA-PESTALOZZIA Industrializarea lui ridicându-i valoarea, ar ii cel mai bun stimulent pentru pescarii vânători, care singuri în atare caz ar căuta. s.ă dea desvoltare mai mare p. la mare. In ce priveşte p. în largul marii, afara de sturioni, care se pescuiesc cu cârlige şi de calcan, care se pescueşte cu set- • cile, altfel de p. nu exista şi aceasta din cauza lipsei de studii şi a uneltelor şi vaselor de pescuit. Chiar p. sturionilor şi al calcanului, din cauza riscului la care sunt supuşi pescarii, ce ies în largul mării cu bărcile lor pescăreşti şi a iipsei de capital, pentru procurarea de instrumente proprii acestui fel de pescuit, dau o producţie minimă, faţă de ceea ce s'ai putea realiza. Fig. 956 - Manifestările pestei bovine pe mucoasa bucală Este absolut necesar ca pescarii să fie înzestraţi cu bărci cu motor, iar administraţia să posede un vas de control şi salvarea pescarilor ameninţaţi în timpuri de furtună. 5 - Promovarea pisciculturii artificiale. In Moldova şi mai ales în Basarabia sunt mari întinderi - proprietăţi ale statului, obştiilor şi particularilor - care pot fi puse în valoare prin crescătorii artificiale pe bază de cultură intensivă, care se poate obţine prin construcţiuni economice de iazuri şi de eleştee. Aceste terenuri sunt astăzi slab productive prin agricultură, iar iazurile existente nu sunt folosite pentru cultura peştelui. Aci Statul trebuie să intervină cu credit ieftin şi de durată lungă, administraţia îndrumând executarea acestor lucrări la proprietăţile particulare şi executând a-ceste lucrări pe proprietăţile Statului. V - Legile şi regulamentele care privesc p. sunt : Condiţiunile pentru arendarea p. în Dobrogea, aplicate până la 1896 când s'a înfiinţat regia de Stat; legea pescuitului dela 1896 cu regulamentul ei din 1897 şi regulamentele privitoare la îndatoririle pescarilor faţă de stat din 1905; legea privitoare la administraţia şi exploatarea pescăriilor ^in 1903 şi 1913; condiţiunile generale pentru arendarea şanalelor Dunării din 1897. Aceste legi şi regulamente nu mai corespund necesităţilor de astăzi, deaceia se şi avizează la o modificare a lor - v. pescării, piscicultura. PESMA - Bot. - Centaurea suaveolens -Sin. C. Amberboi; Amberhoa odorata, plantă erbacee, glabră din fam. Compo-sitae, tulpina rigidă, ramificată; frunzele penatifide, cu lobii dinţaţi ; florile mări-şoare, galbene ca lămâia, cu miros plăcut, sunt reunite în capitule lung-pedun-culate, florile dela periferie numeroase şi mai mari decât cele dela centru, sunt neutre; involfucrul ovoid, format din squa-me netede, strânse, neciliate şi cu vârful bruniu ; fructul o achenă puţin mai lungă decât caliciul format din mici squame. Această plantă, originară diri Orient, se cultivă adesea pentru florile! sale odo-rante, dispuse în mari şi frumoase capitule - Iulie-Septembrie. PESTA ALBINELOR - Apic. - v. Loca. PESTA AVIARĂ - Med. Vet. - Sin. holera păsărilor - v. ac. PESTA BOVINA - Med. Vet. - Maladie contagioasă, numită încă şi tifos care interesează toate rumegătoarele dar mai ales bovideele - sub formă epizootică gravă. In unele părţi devine endemică, dar la noi nu apare decât la intervale foarte depărtate. Boala se caracterizează printr'un caracter tifoidic accentuat, diarei fetide, o coloraţie cărămizie şi ulceraţia mucoaselor gurii, cavităţilor nazale şi căilor digestive. Deznodământul este - aproape întotdeauna - fatal. Boala trebue declarata in mod obligator conform regulelor de poliţie sanitară. Profilaxie. Afară de aplicarea măsurilor sanitare obişnuite - sacrificarea bovinelor bolnave sau contaminate, sacrificarea ovinelor bolnave şi izolarea celor contaminate - tratamentul profilactic comportă imunizarea animalelor expuse mo-lipsirii. Imunizarea se obţine prin inocularea a 10 cmc. suc hepatic recoltat dela un animal mort de p. bovina, sau - mai bine - prin inocularea cu ser sangvin provenind dela un animal vindecat şi tratat cu injecţii în doze crescânde de sânge virulent. Serul imunizator se întrebuinţează singur sau asociat cu virus-ul p. bovine. Tratament curativ nu există. Serul imu-nizant, folosit în primele stadii ale bolii, are şi o uşoară acţiune curativă. PESTA PORCINA-Med. Vet. - Sin. pneu-moenteritâ - v. ac. PESTALOZZIA - Fitop - Gen de ciuperci imperfecte din grupa Melanconiae - v. ac. Sunt caracterizate prin structura conidii-lor fuziforme, despărţite prin mai mulţi pereţi transversali, în loji mediane mai 575 PEŞTE CU GHIMPI-PEŞTI mult sau mai puţin, colorate, cele extreme conice şi hialine; celula superioara are la vârf 1-5 cili hialini divergenţi. La p. tipice stroma fructifera este ca şi a celorlalte Melanconiae, dar se găsesc toate formele inetrmediare între aceasta şi pi-cuidiile adevărate deschise printr'un singur por. P. Hartigii se desvoltă în pepiniere la coletul puieţilor de Picea şi Abies; scoarţa se usucă pe o lungime de câţiva centimetri şi se acoperă cu mici fructificaţii negre; conidiile au trei compartimente şi trei cili hialini. P. Guepini atacă frunzele de Camelia şi altor plante de ornament - precum şi ale ceaiului, în ţările calde. Frunzele atacate au pete mari înconjurate cu o margine mai întunecată şi acoperite cu fructificaţii punctiforme, negre pe faţa lor superioară. Conidiile, cu trei sau patru compartimente, sunt prevăzute cu trei-patru cili terminali. P. uvicula, atacă fructele şi frunzele de viţă, pe care formează pete ruginii; sporii, născuţi pe o stromă turtită, sunt formaţi din cinci celule, cele mediane colorate, cele extreme hialine şi cu trei cili ia vârful lor. Mai se citează: P. funerea pe coniferele de ornament, P. lupini pe lupin, P. pal-micola şi P. fuscencens pe frunzele de palmieri din sere. PEŞTE CU GHIMPI - Pese - Gasterosteus aculecrtus. Peşte din fam. Gasterosteidae de culoare verde închisă, variind pe spinare între brun, verde închis şi albastru marin; pe lături e mai deschisă, iar pe partea ventrală e argintie. In epoca reproducerii aceste culori sunt mult mai vii şi ajung la maximul lor de intensitate. Irisul este argintiu închis. Specia nu a-junge niciodată la dimesiuni mari. Cele care se prind în cantităţi mari din Razim au 4-5 cm. lungime. Specia este foarte răspândită în toate -apele Europei, la noi însă este un peşte al Mării Negre, care intră uneori - pe câţiva Km - şi în apele Dunării, la gură. Se hrăneşte cu mici crustaceae, dai de preferinţă cu icre şi pui de alţi peşti. Se reproduce în Aprilie-Mal, bărbaţii construind în acest scop un cuib de plante acuatice, de forma şi dimensiunile unei nuci pe care-1 lasă pe fundul apei. Una sau mai multe femele depune aci 60-80 ouă, mari cam de 1,5 mm. în diametru. Bărbatul păzeşte cuibul până la desvol-tarea completă a ouălor. Este lipsit de orice valoare economică şi, din această cauză, nici nu prea este cunoscut de pescari. PEŞTI - Zool - Clasă din încrengătura ■vertebratelor, cu regim exclusiv acuatic, respirând prin branhii, mişcându-se cu ajutorul aripioarelor înotătoare - perechi şi neperechi - susţinute de organe scheletice denumite razele aripioarelor. Corpul este acoperit - în general - cu solzi dermici, uneori cu largi plăci o-soase. Forma corpului variază foarte mult, mai ales la p. exotici. Unii Anguilla, ţiparul, grindelul, svârluga - au forma de şarpe; alţii - Pleuronectes flessus - au corpul foarte lat, comprimat lateral; alţii - Tetro-don fahac - sunt rotunzi ca o bilâ. In general corpul este mai mult sau mai puţin lungăreţ, comprimat lateral, dar uneori şi dorso - ventral. Solzii sunt de dublă origină: dermică şi epidermică în acelaş timp, deosebindu-se prin aceasta de cei ai reptilelor. Structura lor - placoidă, ctenoidă, ganoidă - este un criteriu de clasificare. Dispoziţia solzilor în general foarte regulată formând şiruri longitudinale şi transversale. In unele cazuri solzii se reduc sau chiar dispar; în altele se transformă în scuturi sau plăci. Epiderma conţine celule glandulare care secretă un mucus abundent; la unii p. există şi regiuni determinate cu celule glandulare speciale secretând un suc veninos şi în legătură cu ghimpii care le servesc - în acest caz - ca arme de atac sau apărare. In dermă se găsesc celule pigmentare - cromatofori - care, sub acţiunea sistemului nervos, pot modifica co-loraţiunea animalului. Fig. 957 - Solz ctenoid - a -la bi^an şi solz cicloid - b - la ciap Scheletul este în întregime cartilaginos la Ciclostorni Selaçieni, Dipnoi şi unii Ganoizi, osificându-se complet la osteo-ganoizi şi la Teleosteni. Toţi p. au coloană dorsală, din vertebre biconcave, strangulată la nivelul fiecărei vertebre al căror număr variază, după specie, dela 18-200 La extremitatea coloanei veretbrele se sudează într'o placă o-soasă, suportul înotătoarei candale. Coada este diphicercâ, heterocercâ sau homocercâ, după cum este simetrică, asimetrică sau numai aparent simetrică. PEŞTI 576 Scheletul capului are o porţiune craniana, dintr'o singura bucata la p. car-tilaginoşi, din numeroase oase, sudate sau nu, la p. osoşi, importanţa mai mare având oasele oticulare şi sfenoidale; are o a doua porţiune viscerala susţinând gura şi branhiile şi la care se disting arcada mandibulară, arcada hioidienă şi • arcadele branhiale. Membrele sunt reprezentate prin aripioare înotătoare, perechi sau nepereche susţinute de nişte raze, rigide sau nu. Prima pereche, situata lângâ osul o-percular, este alcâtuitâ din aripioarele pectorale şi corespunde membrelor anterioare. Aripioarele ventrale situate în regiunea abdominala corespund membrelor posterioare Ambele perechi servesc pentru echilibru şi pentru a imprima mişcarea corpului. Pentru deplasare serveşte aripioara caudală, iar aripioara anală -situata în urma anusului şi a orificiului genital - serveşte pentru echilibru. Dacá ea se prelungeşte - ca, de pilda, la Ptero-phyllum scalare - pânâ la aripioara co-dalâ ea va servi şi pentru deplasare. In partea dorsala sunt situate una sau mai nrilte aripioare dorsale servind pentru echilibru, iar la unele specii - lipan, lostriţâ, păstrăv, etc. - găsim şi o aripioară adipoasă, lipsită de raze. Unele specii - ex. Exocaetus acutes - are aripioarele pectorale foarte desvoltate şi - Fig. 958 - Solz de crap de trei veri datorită lor - sărind deasupra apei se pot menţine puţin în aer. Sistemul muschiulai prezintă: dealungul corpului patru muşchi puternici constituind muchia dorsală; muşchi laţi şi subţiri pe laturi; patru muşchi egali, servind pentru mişcare, la coadă; muşchi bran hiali, masticatori şi ai aripioarelor. Toţi, alcătuiţi din fibre muschiulare, reunite în pachete. Apaiatul digestiv e compus din gură, faringe, esofag, stomac, intestine şi glande. Gura este terminală, superioară - la babiţă - sau inferioară - la morunaş. Unele specii au dinţii inseraţi pe fălci, ei servesc la apucarea şi reţinerea hranei, nu şi la masticaţie. La alte specii, dinţii sunt faringieni' şi acest caracter serveşte la determinări. La p. carnivori deschizătura bucală este mai mare decât la cei omnivori la care - în majoritatea cazuri- Fig. 959 - Peşte cu corpul turtit-cambula lor - falca de sus este unită cu cea de jos. Glandele salivare lipsesc, iar limba, foarte puşin desvoltată, la unele specii se preziDtă ca o umflătură, pe când la unii p. carnivori este prevăzută cu dinţi. Faringele este format din oscioare fa-ringiene prevăzute sau nu cu dinţi. Intre faringe şi esofag, care e scurt, nu există o linie de demarcaţie. Forma şi mărimea stomacului depind de regimul alimentar al p. La p. carnivori găsim un stomac voluminos, bine diferenţiat de intestine. P. omnivori au un stomac mai redus, care aproape se contopeşte cu intestinul. La pilor se formează mai multe prelungiri tubuloase, numite apendice pilorice, care, după unii autori, sunt purtătoare de glande ce secretă sucuri digestive; alţii susţin că apendicele pilorice influenţează asupra formării grăsimii. Intestinele ca şi stomacul variază foarte mult după regimul alimentar. P. carnivori au intestine scurte; p. omnivori au intestine foarte lungi. O concluzie practică în alimentaţia artificială a p. omnivori este că hrana trebue să fie distribuită în cantităţi mici, dar de mai multe ori pe zi. La p. din ordinul Ganoizilor şi din ordinul Selachienilor intestinul este prevăzut la interior cu o valvulă spirală, care măreşte suprafaţa de absorbire a intestinului şi lungeşte parcursul alimentelor. La a-ceşti p. lipseşte apendicele piloric. Multe 577 PEŞTI specii gdzduesc în intestine diferiţi viermi paraziţi. In cavitatea abdominala este aşezat ficatul şi pancreasul care la unele specii de p. este contopit cu ficatul. La unii p. cum e la Gadus morua, ficatul are proporţii foarte mairi, din el extrăgându-se untura de peşte. Anexata aparatului digestiv se găseşte băşica înnotâtoare, aşezata în partea dorsala. Ea lipseşte la p. din ordinul Sela-chienilor şi la Ciclostomi. La unele specii vezica înnotâtoare e simpla, fiind forma-td dintr'un sac, la alţii e dubla. Ea este umpluta cu un amestec de bioxid de carbon, oxigen şi azot, secretat de nişte glande speciale situate în pereţii vezicei. Bâşica înnotatoare este un organ de e-chilibru hidrostatic şi prin modificarea volumului ei, p. au posibilitatea de a se scoborî la fund sau de a se ridica la suprafaţa. Dupâ unii autori, aceasta vezica este un organ de simţire, căci daca peştele se ridica la suprafaţa, ea se umfla, presiunea apei fiind mai mica, şi apasă asupra coastelor, care la rândul lor a-pasâ centrul nervos din mâduva spinării. Din vezica înnotâtoare a unor specii, se extrage cleiul de peşte, care se întrebuinţează lă limpezirea vinurilor. La noi a-cest cleiu se prepară din băşica morunului. La unii p. acest organ comunică prin-tr'un canal cu esofagul, iar uneori băşica serveşte la respiraţie. După moartea animalului băşica se umflă foarte tare, făcând ca peştele sâ plutească la suprafaţă, răsturnat într'o parte. Aparatul respirator e compus din branhii, în general în număr de patru perechi, situate în camerele branhiale, numite popu-lor urechi. Aceste cameie branhiale sunt acoperite pe din afară de aparatul oper-cular. O branchie e compusă din patru oscioare concrescute, formând un arc branhial, pe care sunt aşezate lamele branhiale, având forma alungită, triunghiulară şi de o culoare roşie. Culoarea roşie se datoreşte iritaţiei sangvine. Prin arteriolele situate în lamelele branhiale, vine sângele venos, care trecând prin capilare, se încarcă cu oxigenul aerului din apă, transformându-se în sânge arterial. Sângele oxigenat se întoarce prin alte vase, paralele cu precedentele, de unde este răspândit în tot corpul animglului. Apa care aduce oxigen pentru respiraţie, e absorbită prin gură şi dată afară prin deschizăturile opercu-lare. La unele specii cum e la Ciclostomi şi Selachieni, branhiile sunt aşezate în nişte pungi care au în general două ori-ficii. Lor le lipseşte operculul. Ieşirea apei se face prin nişte crăpături bran- hiale. Unii peşti au respiraţia intestinală, cum e grindelul, zvârluga, ţiparul. Aceşti peşti, fiind scoşi din apă, produc un ţipăt care se datoreşte evacuării aerului din intestine, fenomen pe care-1 observăm mai ales la ţipar. Aparatul circulator e compus din inima formată dintr'un ventricul cu pereţii groşi şi un singur auricul cu pereţii subţiri, situată între branhii. Sângele venind spre inimă se adună într'o vână mare numită sinusul lui Cuvier. Acest sinus comunică cu auriculul. Intre sinus şi auricul se află nişte valvule, care opresc sângele sâ vină înapoi, când auriculul se contractă. Ventriculul comunică cu auriculul prin-tr'o deschizătură, prevăzută de asemeni cu valvule, care au acelaşi rol. Din ventricul pleacă o scurtă arteră pe sub arcurile branhiale. Această arteră se desface în patru arcuri arteriale, care au roiul de a îndrepta sângele spre lamelele branhiale, unde are loc oxigenarea acestuia. De aici sângele oxigenat e cules de artere şi transportat la aorta dorsală, ce se întinde dealungul coloanei vertebrale. Fig. .960 - Peşte cu corpul rotund - Tetrodon fahac Din aorta dorsală sângele se răspândeşte în întreg corpul. Sângele negru e cules de vine, care se varsă în sinusul lui Cuvier, de unde circulaţia ia acelaşi drum descris mai sus. Acest fel de circulaţie a sângelui la p. se numeşte circulaţie simplă. La unele specii sângele e veninos. Câţiva centimetri cubi de sânge luat de la anghilâ şi injectat la cobai, îl omoară. Sistemul nervos central e compus din creer - encefal - situat în cutia craniană, şi măduva spinării. Encefalul e foarte mic în raport cu desvoltarea corpului şi nu ocupă în cutia craniană decât a treia parte, restul fiind ocupat de un ţesut conjunctiv gelatinos. Acest ţesut la unele specii ca de exemplu la crap, e înlocuit printr'o grăsime de culoare cenuşie. Cree-rul e compus din lobii olfactivi, creerul 37 PEŞTI 578 anterior, glanda pineală, creerul mijlociu, creerul posterior şi bulbul rachidian. Din mâduva spinării şi din encefal pleacâ un numdr foarte mare de perechi de nervi. Nervii din mâduva se îndreaptă în toate organele şi membrele corpului, iar cei din creer în organele capului. Organul vizual e format din doi ochi câ- . rora le lipsesc pleoapele şi glandele lacrimale. Prin deplasarea cristalinului, care se face cu ajutorul unui muşchiu, are loc acomodarea vederii la p.f pe când la alte Fig. 961 - Peştele Sf. Petre - Zeus faber - animale aceasta acomodare se produce prin variaţia diametrului cristalinului. Datorita acestei structuri a ochiului, peştii sunt miopi şi nu vad decât la maximum 1,5-2 m. Aceasta se datoreşte şi faptului câ o buna parte din - razele solare sunt absorbite de apa. Peştii care trăiesc la adâncimi mari, au ochii tubuloşi, mari, numiţi ochi telescopici. Aceşti ochi telescopici se pot obţine şi în mod artificial la anumiţi peşti exotici, care se cultiva în acvarii, ţinându-i aci feriţi de lumina. Printr'un singur orificiu însâ se lasă sâ râzbatâ o fâşie de lumina foarte puternica. Urechea este foarte simpla, fiind compusa numai din urechea interna aşezata lângâ craniu, în regiunea optica şi compusa din 3 canale semicirculare, sâcuşor şi utricule. Labirintul e plin cu un lichid numit endolimfâ, care conţine nişte cor-puşoare de natură calcaroasă, numite o-tolite, care probabil transmit sunetul prin şocul lor, având 'rolul oscioarelor din urechile vertebratelor superioare. Unii autori susţin că acest organ joacă un rol şi în echilibrul peştilor. Mirosul se face prin două nări, aşezate sub ochi şi în legătură cu fosele nazale care nu comunică cu fundul gurii şi căptuşite în interior cu o membrană care nu permite accesul aerului şi al apei în cavitatea bucală. Tactul. Organul sensorial caracteristic p. e linia laterală, situată în mijlocul fiecărei părţi a corpului, începând dela cap până la aripioara codală. Linia nu lipseşte la nicio specie, numai că la unii e mai vizibilă, iar la alţii mai puţin, iar după suprimarea solzilor, are forma unui şănţuleţ, căptuşit cu nişte celule senso-riale, care au contact cu nervul auditiv. Această linie laterală are rolul de a a-precia temperatura şi compoziţia chimică a apei precum şi de a percepe vibra-ţiunile şi direcţiunea apei. Afară de linia laterală, pipăitul se face şi prin întregul corp, inclusiv aripioarele, care sunt prevăzute cu nişte celule sensitive, terminale. Unele specii au organe speciale de pipăit, formate de nişte mustăţi r barbioni -inserate pe buze. Aceste organe tactile au o importanţă foarte mare în căutarea hranei, pipăind cu ele fundui. La unele specii aceste mustăţi iau proporţii foarte mari, de exemplu la somn; la altele ele sunt mai reduse. Simţul gustativ este datorit unor butoni gustativi, care nu sunt localizaţi numai în cavitatea bucală, ci mai sunt răspândiţi în regiunea capului, pe bot, pe buze, pe limbă şi pe mustăţi. Datorită acestor butoni, p. au posibilitatea de a gusta fără a introduce alimentul în gură. Aparatul de reproducere. Sexele sunt separate, iar organele genitale sunt ca şi la celelalte vertebrate: testicule la mas- Fig. 962 - Peştele ariciu - Diodon histrix culi şi ovare la femele. Glandele sexuale sunt perechi, fiind situate în cavitatea abdominală. Produsele sexuale sunt ovulele, numite popular: icre, care se formează în ovare, şi spermatozoizii, numiţi popular lapţi, care se formează în testicule. In general, p. sunt animale ovipare cu fecundaţia externă, şi anume: întâiu femela depune icre - v. ac. după care 579 PEŞTI masculul le stropeşte cu speimâ. In a-cest mod are loc fecundaţia la majoritatea peştilor. Dar avem şi un numâr destul de mare de p. vivipari, mai ales în fauna exotica. Expulzarea icrelor se face, în general, prin oviducte, care se termina în orificiul genital. Prezenţa acestor oviducte împiedica prâsirea şi fecundarea artificială, care se poate practica numai la unele specii de peşti din familia Salmonideloi - păstrăvul etc. In general se înmulţesc odată pe an. Acest lucru e determinat de temperatură şi de hrană. Unele specii ţinute la o temperatură constantă şi optimă, şi alimentate în abundenţă, ajung să se înmulţească de două ori pe an. Epoca de reproducţie nu are loc în a-celaşi timp pentru toate speciile de peşti. Unii se înmulţesc primăvara, alţii vara, toamna şi iarna. Aşa de exemplu, crapul se înmulţeşte la finele lui Aprilie şi la începutul lui Mai, somnul în luna Mai, linul la sfârşitul lui Mai şi începutul lui Iunie, chefalul de mare în August-Sep-temvrie, mihalţul prin Decemvrie-Ianuarie, păstrăvul comun din Noembrie până în Martie, în Feîşrţiarie-Martie, ş. a. m. d. Structura oului la peşti este aceeaşi ca şi a păsărilor şi altor animale, cu deosebire că le lipseşte albuşul. Numărul ouălor pe care le depun este, în general foarte mare, ajungând la mai multe sute de mii sau chiar mai multe milioane, de exemplu Rhombus maximus, Molva vulgaris. Din sutele de mii de icre depuse, ajung la bun sfârşit abia câteva sute. Menirea pisciculturii este de a micşora acest mare procent de pierderi, fl/L- oU-VI'ÍLiiC Fig. 963 - Aripioarele înnotătoare la peşti creând icrelor depuse condiţiuni de viaţă mai favorabile decât cele naturale. Numărul spermatozoizilor la peşti este foarte mare, de exemplu păstrăvul comun depune circa 500.000.000 de spermatozoizi. Insă trebue să avem în vedere că spermatozoizii, luând contact cu apa, pierd din vitalitate şi din puterea de a fecunda. Durata vieţii spermatozoizilor în apă depinde de specie, de exemplu la păstrăvul comun e de 23 secunde, la păstrăvul curcubeu de 40 secunde, la crap de 5 minute şi la ştiucă şi biban de 3—4 minute. In genere icrele sunt depuse pe fundul apei. Insă multe specii depun icrele numai pe plante acvatice, de exemplu peştii din familia Ciprinidelor, iar alţii au grija de a construi cuiburi în care depun produsele lor sexuale. Din fauna noastră în această categorie, avem păstrăvul comun şi peştele cu ghimpi. In general, Wi Fig. 964 - Peştele sburător - Exocaetus acutes aproape toate speciile, după lepădarea ouălor, nu le mai dau nici o îngrijire, afară de unele excepţii. Unele specii leapădă produsele lor sexuale cu mare sgomot : caracuda, vadu-viţa, batea, obleţii, etc. Durata clocirii, chiar la aceeaşi specie, diferă dela o regiune la alta şi dela un an la altul, fiind în raport direct cu temperatura. De exemplu, la crap durata clocirii e de 5—6 zile, la o temperatură de 20° C. şi de 8—10 zile o temperatură de 18—19° C. La păstrăv variatiunile sunt mai mari : la 10° C. 41 zile, la 5° C. 82 zile. Caracterele sexuale secundare nu sunt aşa de aparente la peşti cum sunt la majoritatea vertebratelor superioare. In general, femelele sunt mai mari decât bărbătuşii, care la unele specii, în epoca de reproducţie, capătă culori vii, mici năsturaşi dlbicioşi - haina de nuntă. La femela speciei de peşti blehniţă, in timpul de reproducţie se lungeşte mult papila genitală, cu ajutorul căreia femela introduce icrele în cavitatea branchiaiă a scoicii de baltă. In piscicultura recunoaşterea sexului are un rol foarte mare. Ne vom ocupa cu recunoaşterea sexului în parte pentru fiecare specie. Clasificaţia. In clasa p. se găsesc circa 30.000 specii. Din acest număr mare, o mare parte populează mările şi oceanele, pe când în apele dulci nu găsim decât a PEŞTI 580 şasea parte din totalul lor. In apele interioare din România gâsim circa 62 specii. Sunt grupate în ordine : Cydostomi, Ganoizi, Selacdeni, Teleosteni - v. ac. şi Dipnoi, ultimii fiind lipsiţi de importanţa economica şi nereprezentaţi în apele noastre. Etatea şi desvoltaxea. Determinarea vârstei are o importanţa foarte mare nu numai în piscicultura, dar şi în exploatările piscicole naturale. Fig. 965 - Scheletul bibanului Precizarea etăţii la p. pescuiţi în apele naturale ne permite a aprecia în mod indirect capacitatea biogenicâ a apei respective. La sortarea p.f dupâ calitate, pentru piaţa, acest lucru are importanţa mare, mai ales pentru crapi, la care determinarea vârstei se face destul de uşor. Se ştie câ crapii de dimensiuni mai mari se plătesc cu preţuri mai ridicate. Trebue însă să avem în vedere că la o anumită vârstă, dela 6—7 ani, crapul are carnea de o calitate mult mai inferioară. Pentru acest motiv determinarea vârstei prezintă interes şi pentru consumatori. In cultura artificială a peştilor, determinarea etăţii are aceeaşi importanţă ca şi în zootehnie. Pentru raţionalizarea măsurilor de îmbunătăţirea condiţiunilor biologice din apele naturale, în vederea ridicării productivităţii, un rol foarte important îl are şi determinarea vârstei la p. De exemplu dacă vom studia mai multe exemplare de şalău din apele noastre naturale, vom constata că unii indivizi având aceeaşi vârstă, au dimensiuni mult mai mari. Aceasta denotă că condiţiunile de traiu au fost mai prielnice iar acele ape merită să fie populate cu şalău, pe când celelalte ape necesită o ameliorare. La p. migratori putem astăzi determina etatea la care ei schimbă un mediu în vederea reproducţiei. La fel, determinarea vârstei permite cunoaşterea epocei de reproducţie la diferitele specii de peşti, după anumite cercuri pe solzi. v. vârsta animalelor. Migraţiunile. Cunoaşterea migraţiunilor prezintă importanţă nu numai din ;punct de vedere ştiinţific, dar mai ales pentru pescuit. - v. ac. Aşa, de exemplu, e importantă cunoaşterea migraţiunilor unor specii, care joacă un rol în piscicultură, cum sunt Acipenseridele, p. din familia Salmonidelor, etc. La multe specii, aceste migraţiuni sunt determinate de necesitatea depunerii ouălor într'un mediu prielnic pentru desvoltarea puietului. Unii p. fac migraţiuni fără ca să schimbe natura apei. Aşa, de exemplu, toate Salmonidele, înainte de reproducţie, fac drumuri lungi, urcându-se în sus, contra curentului apei, în căutarea ldcurilor prielnice pentru depunerea ouăloh Astfel, somnul din Oceanul Atlantic face migraţiuni până la 2.500 km., iar puietul întreprinde mai târziu migraţiuni în sens invers, în căutarea locurilor mai adânci pentru desvoltarea lor, Un număr destul de mare iac; în vederea reproducţiei, nu numai ¡migraţiuni foarte lungi, dar. schimbă şi ndtura apei, trecând din apele sărate în cele sal-mastre şi dulci, şi invers, din apele dulci în cele sărate, unde are loc depunerea ouălor şi o parte din desvoltarea lor. Intre primii p. care trec la noi din apele sărate în cele dulci, este păstruga care, după trecerea sloiurilor părăseşte Marea Neagră pentru a intra în Dunăre şi în Nistru, unde are loc înmulţirea şi o parte din desvoltare. După păstrugă, trece încet din Marea Neagră, tot în acelaşi scop, nisetrul, ţinându-se mai mult de fund şi refugiindu-se în gropi, când apa e prea turbure. Când se înapoiază în Marea Neagră, pentru iernare, el se ţine, dimpotrivă, mai la faţă. Acelaşi mod de mi-graţiune ca şi nisetrul, îl are morunul Fig. 966 - Oasele faringiene şi dinţii la babuşcă şi batcă care însă se înmulţeşte câteodată şi în Marea Neagră, la gurile Dunărei. Foarte rar, din Marea Neagră trece în Dunăre şipul, pentru că el se reproduce mai mult în mare. Intre p. migratori, cari trăiesc mai mult în apele dulci şi salmastre, dar înmulţirea şi prima lor desvoltare se face în apele sărate, cităm din fauna noastră ihtiologică chefalul mare şi ostreinosul, pe care îi găsim în toate lacurile dela litoralul mării, pe când reproducţia şi o parte din desvoltarea loi are loc în Marea Neagră. PEŞTIŞOARĂ - PETCUS Exemplul cel mai interesant de migra-ţiune din apele dulci în cele sărate, în vederea reproducţiei, ni-1 dâ anghila, Anguilla - v. ac. interesant şi prin faptul ca desvoltarea ei se face prin metamorfoză, în genul metamorfozei pe care o întâlnim la batracieni şi la insecte. După I. Pojoga PEŞTIŞOARĂ - Bot. - Salvinia natans -Sin. - Marsilia natans, mică plantă erbacee, aquatică din fam. Salvinaceae. Ri-zom subţire, cu frunze verticilate, câte 3 la fiecare nod, cele 2 superioare verzi în aparenţă opuse, sunt eliptice, obtuse, la bază uşor cordiforme, acoperindu-se cu marginile lor ; pe faţa superioară sunt frumos verzi şi stelat-pâroase, frunza inferioară, cufundată în apă, se divide în-tr#o fasciculă de segmente înguste şi prevăzute cu peri lungi absorbanţi - luând astfel aspectul unor adevărate rădăcini ; sporii sunt de două feluri : macrospori femeii şi microspori masculi. Atât ma-crosporii cât şi microsporii sunt închişi în capsule mebranoase, globuloase, separate, numite sporocarpi. Sporotarpul femei conţine un singur macrospor, iar cel mascul conţine numeroşi microspori. Sporocarpii sunt îngrămădiţi câte 4-8 spre baza fiecărei frunze submerse, pe o ramură scurtă, îndreptată în jos. Această frumoasă plantă aquatică pluteşte liberă la suprafaţa apelor stătătoare sau lin curgătoare, adesea în societate cu specii de Lemna. - Iulie-August. .PETALE - Bot. - La multe flori ciclul intern al periantului - v. ac. e colorat şi se numeşte corolă. Părţile din care e alcătuită corola se numesc petale şi sunt colorate. Sunt cazuri când p. prezintă aceeaş culoare verde ca şi sepalele : ex. Luzula. In aceste cazuri, deosebirea dintre p. şi sepale constă în aşezarea lor pe receptacul. Forma este foarte variată. La Ranunculus sunt orbiculare ; la Nufăr, oval lanceolate ; la Micşunele, p. de fo^mă orbiculară, e prevăzută cu un fel de pe-ţiol numit unguis. La florile de Hamamelis p. sunt lungi şi lineare. La Stellaria, 4 p. sunt lung unghiulate şi sunt tetralobate ; în afară de aceasta ele mai prezintă la baza limbului nişte lobişori care alcătuiesc o ligulă. La Trolius, Helleborus şi Aconitum p. sunt transformate în corimbe nectarifere pe când la Viola numai una din cele cinci p.f cea anterioară e transformată într'un pinten nectarifer. P. mai pot fi libere sau concrescute. PETALODIE - Bot. Denumirea unei părţi ilorale stamină, stigmat - care are forma turtită şi culoarea asemănătoare unei petale. Se observă la florile bătute sau invoalte. PETALOMANIE - Bot. - v. monstruozităţi. PETASITES - Bot. - Gen de plante ier-bacee din fam. Compositae, tulpina numai cu foliole scvamoase, frunzele tul-pinale se desvoltă mai târziu, sunt foarte mari, cordat reniforme. Florile discului. -centrale tubuloase, cele radiale-ligulate, radiile florilor marginale, albe, albastre, violacee, roşii. Are câteva specii : P. hybridus; P. paradoxus, P. albuş; P. Kablikianus, P. officinalis, Captalan. - v. ac. PETCUS, - Fit. - Sin. Petkuser. Soiu de secară ameliorată la 1881 de F. v. Lo-chow în localitatea Petkus - Germania. Mijlociu de pretenţios la condiţiunile de climă şi sol. E cel mai răspândit soiu de secară cunoscut. Pentru regiunile uscate e cam tardiv, iar în regiunile cu climat umed, se desvoltă prea mult în paiu. Originea secării P. nu e precis stabilită. Unii susţin că ar fi produsul încrucişării între soiul Probsteier şi Pirnaer, deoarece amelioratorul v. Lochow şi-a ales plantele elite dintr'un câmp unde aceste două Fig. 967 - Peştişoară soiuri erau cultivate în apropiere una de alta. Afară de aceasta s'a găsit la acest soiu unele forme asemănătoare cu soiul Probsteier, altele asemănătoare cu Pirnaer. Alţi cercetători cred că P. e un soiu ameliorat prin selecţiune din soiul Probsteier. Are paiu de înălţime mijlocie. Spicul mijlociu şi dens, cu marginile paralele, sau de cele mai multe ori mai larg la bază. Uneori întâlnim spice în formă de peşte. Boabele sunt cenuşii până la ce-nuşii-verzui. Foarte productivi. A fost foarte mult folosită de diferiţi ameliora-tori la obţinerea altor soiuri de secară ca de ex. Hornings Roggen, Ertragreich, Bumkers Roggen etc. Soiul de toamnă descris, are şi o formă de primăvară - secară P. de primăvara. -Ea a fost obţinută tot de v. Lochow la 1895 din soiul de toamnă prin însămân-ţare treptat întârziată. S'a răspândit repede în Germania concurând celelalte soiuri de primăvară prin rezistenţa, mai mare la cădere şi, productivitate mai pronunţată. Cere însămânţare timpurie, v. Secara. I. Max, 20 40 60 00 100 Km Zăcăminte de Petrol şi Gaze naturale din România Cernăufi ' Roman CÂMPURILE PETROLIFERE OIN ROMÂNIA Băit Husi Vaslui Bârlad , \ Ga la ti { Brăila cd Na\om\V^> LEGENDA ... Mani Testat iuni izolate de gaz metan Manifestaţiuni regionale de gaz metan •O ManiPestaţiuni de gaz metan in domuri neexplorate ^ Manifestaţiuni de gaz metan în domuri explorate »««« Manifestaţii/ni izolate de gaze de petrol ■=.== Manifestat/uni izolate de petrol şi gaze Câmpuri petrolifere exploatate conţinând 1'31 petrol şi gaze Giurgiu BUCUREŞTI Turtucaia} T. Măgurele \Chisinăt 1 Vârful Drăgânesii 16 Fihpeşti 2 Ciodeni 17 Floreştidăicoi 3 Poiana-Câmp/na Ţintea Buştenan-Runcu 18 Buc şam 5 Vuicaneşti 19 Mărgineni 6 Scâioşi 20 Ariceşti 1 Copăceni 21 Boldeşti 8 Poiana 22 Urlaţi ■ Qeptura 9 Pâcureti -Matiţa Sărata 10 Tfe/iiuri 2h Berea 11 Teiş 25 Arbanaşi 12 Viforăta 26 Tg.Ocna 13 Răsvad 27 Moineşti 1în masa petroluljui, zăcământul petrolifer se găseşte sub; o mare tensiune. Numai datorită acestei \ tensiuni, p. este antrenat la suprafaţă, când depozitele, cari îi opun rezistenţă,! sunt înlăturate prin foraj. Cu cât tensiunea unui zăcământ vet fi mai mare, cu atât randamentul zăcământului va fi meii important. Pentru ca un zăcământ de petrol, să-şi menţină cât mai intactă tensiunea, este nevoie/ ca să nu se piardă prin difuziune hidrocarburele gazoase. Aceasta se realizează numai în cazul când, în zăcământ, rocele magazin sunt acoperite de roce impermeabile - argile - care alcă-tuesc învelişul protector al zăcământului. Tipul de cută anticlinală, cel mai favorabil pentru realizarea zăcământului de petrol secundar, este cuta diapirâ. Aceasta este un anticlinal în axul căruia se găseşte un sâmbure de material plastic/ care a străbătut depozitele cutate rupân-du-le şi laminându-le, uneori, până la dispariţie. Acestui tip de cutare, aparţin anticlinalele cari găzduesc cele mai importante zăcăminte petrolifere din România. Sâmburele de străpungere ale acestor cute diapire, din regiunea subcarpatică, este reprezentat prin mase de sare. Zăcămintele de p. pot fi localizate în formaţiuni geologice de diferite vârste. Astfel se cunosc zăcăminte paleozoice -Statele Unite, Rusia - mezozoice - Statele Unite, Venezuela, Peru, Rusia, Germania, etc. - şi terţiare - cele mai multe din zăcămintele din lumea întreagă. Zăcămintele petrolifere, din România aparţin terţiarului şi sunt localizate la exteriorul Carpaţilor începând din V. Cere-muşului şi până în V. Jiului. Existenţa p.f în această regiune, se manifestă prin numeroase indicii de suprafaţă ca: degajări de gaze, vulcani noroioşi - pâcle,-impregaţiuni cu p. sau izvoare de păcură. Deşi' asemenea manifestări sunt răspândite aproape peste tot, în această zonă, care are o lăţime de aproximativ 40 de km., zăcăminte importante nu se cunosc, până în prezent, decât în judeţele Dâm-boviţa, Prahova, Buzău şi Bacău unde 585 PETROL sunt localizate cele mai importante câmpuri petrolifere din ţara noastrâ. Exploatarea p. din zăcământ, se face prin galerii, puţuri sau sonde. Primele doua moduri de exploatare sunt posibile în cazul zăcămintelor, ce se întâlnesc la micâ adâncime. In căzui zăcămintelor situăte lă ădâncimi mări, exploatarea nu se poate face decât prin sonde. Forajul prin sonde este de două feluri: foraj uscat, atunci când materialul rezultat, din săparea găurii, este scos în urma săpării, cu ajutorul unui instrument numit lingură; foraj umed sau hidraulic, în care detritusul rezultat din foraj, este scos simultan cu săparea, printr'un curent de noroi, cunoscut sub denumirea germană de „Spiillung". Pe măsură ce forajul avansează şi gaura este curăţită, aceasta se tubează cu coloane de oţel cari pătrund ună în altă. După terminăreă forajului şi tubării coloanele se fixează puternic prin introducerea între coloană şi pereţii găurii, a unui ciment cu priză rapidă, care împiedică în acelaş timp inundaţia zăcământului petrolifer de către apele deschise din stratele superioare. In interiorul acestui sistem de coloane se introduce un tub cu diametrul nrc. găurit la partea inferioară, iar la partea superioară bine fixat într'un dispozitiv numit cap de erupţie, prevăzut cu un orificiu care se poate regla după trebuinţa. In dreptul orizonturilor petrolifere coloana se perforează cu ajutorul unor cartuşe de dinamită a căror explozie se face prin comandă electrică. Prin aceste găuri petrolul pătrunde în coloană şi de aici în tubul interior prin care se urcă în sus mânat de forţa de expansiune a gazelor. Astfel petrolul iese la suprafaţă, uneori sub presiuni de câteva sute de atmosfere, în faza de erupţie a sondei. Daca petrolul este lăsat să iasă nestingherit, atunci avem de a face cu o erupţie libera; dacă la capul sondei se tixează un anumit dispozitiv, care nu permite eşirea petrolului decât în condi-ţiunile controlate de exploatator, atunci ficiu care se poate regla după trebuinţa. După câtva timp de extracţie a p. prin erupţie, tensiunea zăcământului scade, din cauza micşorării conţinutului în gaze ieşite prin erupţie. Când această tensiune scade sub limita posibilităţii de antrenare a p.f atunci acesta nu mai poate ieşi singur la suprafaţă. Se întâmplă a-celaş fenomen, care se petrece cu un sifon, din care s'a scos acidul carbonic. Oricât s#ar apăsa pe dispozitivul de eliberare a conţinutului, apa nu mai poate ieşi, ne mai existând gazul, sub presiune, care s^o antreneze. Pentru a extrage p. rămas în zăcământ sub o tensiune redusă, se recurge, în primul rând, la o regenerare a tensiunei prin introducerea unui volum de gaze sub presiune, operaţiune cunoscută sub numele de gas-lift. Prin această operaţiune se reuşeşte a se extrage o cantitate destul de importantă de petrol. Când tensiunea zăcământului a scăzut, prin exploatare, sub limita posibilităţilor de regenerare prin gas-lift, atunci extracţia p. continuă prin pompaTe, iar în ultima fază, prin scoaterea petrolului cu a-jutorul unui tub cilindric, numit lingură, operaţiune cunoscută sub numele de lâ-cârire. Când şi acest mijloc a fost epuizat, atunci exploatarea este abandonată, deşi în zăcământ a mai rămas o cantitate apreciabilă de petrol, care înconjoară pelicular granulele de nisip din stratul petrolifer. Acesta este p. rimanent, pentru extracţia căruia, sunt în stadiul de experimentare, diferite metode. Din cele expuse mai sus, se poate deduce că producţia unei sonde de p. constă dintr'un volum de hidrocarburi gazoase sau în stare de vapori cunoscute sub denumirea de gaze de sonda şi din-tr'o cantitate de p. brut sau ţiţei. Cantitatea acestor produse depinde de bogăţia zăcământului petrolifer şi de poziţia sondei. Ex. sonda 412 Concordia-Gura Ocniţei a produs în total 418.000 tone de petrol şi cca 55.000.000 m3 de gaze, pe când alte sonde din acelaş câmp petrolifer au avut o producţie foarte redusă sau n'au produs nimic. Atât gazele de sondă cât şi ţiţeiul sunt produse brute, care prin prelucrare pot să dea diverse alte produse utile după cum se va vedea mai departe. Gazele de sondă conţin pe lângă hi-drocabluri gazoase şi o cantitate apreciabilă de hidrocaburi lichide în stare de vapori. In această stare se numesc gaze bogate sau gaze umede. Aceste gaze sunt supuse operaţiunii de desbenzinaxe în in-stalaţiuni speciale, unde sunt conduse direct dela sonde. Prin această operaţiune, se obţine gazolina, iar gazele rămase poartă numele de gaze sărace sau gaze uscate şi sunt utilizate drept combustibil sau la prepararea diferitelor produse industriale cum este negrul de fum. Aceste gaze sunt deasemenea, introduse în zăcământ pentru a-i regenera tensiunea şi a ajuta la extracţia ţiţeiului prin operaţia gas-lift. Ţiţeîul încălzit eliberează, la temperaturi diferite, fracţiuni din complexul de hidrocarburi, din care este alcătuit, sub forma de: benzină uşoară, benzină grea, petrol lampărit, motorină şi păcură. Această operaţiune se numeşte distilare frac- PETROMYZON - PETUNIA 586 ţionatâ. La rândul lor, aceste produse sunt şi ele prelucrate, pentru a se obţine din ele produse cu calităţi superioare. Astfel se obţin benzine de aviaţie, uleiuri minerale, parafina, vaselina, gudroane, asfalt, etc. Această operaţiune poartă numele de rafinarea produselor. Atât distilarea cât şi rafinarea produselor petrolifere sunt operaţiuni extrem de complexe şi prin ele se tinde a se obţine din p. brut produse cât mai utile pentru industrie şi cât mai rentabile din punct de vedere comercial. Deşi cunoscut din timpuri îndepărtate, p. a început să fie exploatat în România deabia în anul 1857. Producţia totală de ţiţei din acel an şi până la 1 Ianuarie 1941 a fost de cca 130.000.000 tone. Producţia lunară actuală este de cca 450.000 tone, ceeace face ca România să conteze a şasea, între ţările producătoare de petrol, după Statele Unite, Rusia, Venezuela, Iran şi Indiile Olandeze. Fig. 971 - Petuna cu flori duble Deşi producţia petroliferă a României este în scădere şi cu toate că acum câţiva ani se declara că în 5-6 ani România nu va mai conta între ţările producătoare de petrol, totuşi perspectivele nu sunt chiar aşa de sumbre. După calcule sumare se poate stabili că rezervele petrolifere ale României pot fi evaluate la cca 100.000.000 tone, ceeace ar mai asigura ţării noastre poziţia de ţară petroliferă, în acelaş grad şase, încă aproape 20 de ani de acum înainte. M. G. F. PETROMYZON - Zool. - Sin. hadinâ -v. ac. PETROSELINUM SATIVUM - Bot. - Sin. pătrunjel - v. ac. PETROSIMONIA - Bot. - Gen de plante anuale din ,’fam. Chenopodiaceae, este alipit sur-păroasă, sau la urmă glabră, cu frunze cărnoase semirotund filiforme. . Florile aşezate la subţioara bracteelor, închise în nişte bracteole care au baza cartilaginoasă, la maturitate cad deodată cu fructul. Stamine 2-3, fruct urticulos cu pereţi subţiri. Are două specii : P. Crassi-folia şi P. triandra. PETUNIA -ţHort. - Gen de plante anuale din fam. Solqnaceae. P. nyctaginiflora - Orig. America. Specie de plante ramificate dela bază, care cresc 40-60 cm. înălţime. Frúnzele sunt alterne, oblong-ovale; florile fcilbe, mirositoare, în formă de pâlniei înfloreşte până toamna târziu. P. hybrida - Specie provenită din încrucişarea altor specii şi a hibrizilor. S'au obţinut o mulţime de varietăţi cu flori unicolore; alb, roz, roşu etc., cu flori bicolore vărgate etc. Mai diferă şi forma florilor, care poate fi fimbriată, ondulată sau involtă. Sunt mai multe grupe de varietăţi: 1. P. hybrida - cuprinde varietăţi cu flori simple şi mici. 2. P. hybrida floro-pleno - are florile in-volte. 3. P. hybrida pendula - are ramurile lungi; care cad în jos şi florile simple. 4. P. hybrida grandiflora - florile simple, însă mari. 5. P. hybrida grandiflora fimbriata -florile mari, fimbriate pe margini. 6. P. hybrida grandiflora superbissima -florile simple, mari, undulat şi cu gatul nerviat. 7. P. hybrida grandiflora floro-pleno -cuprinde varietăţile cele mai scumpe, cu flori mari şi involte. Cultura. Petuniile cresc bine în orice teren de grădină. Se înmulţeşte prin seminţe, care se seamănă primăvara prin Aprilie-Mai, afară de brazde, sau dacă dorim plante înflorite mai devreme, semănăm prin Februarie în seră sau răsadniţă caldă. In luna Mai se plantează afară la 30-40 cm. distanţă. Varietăţile cu flori involte se înmulţesc prin butaşi, care se fac în luna August. P. este o plantă de grădină nepreţuită, căci înfloreşte incontinuu până la îngheţ, are flori frumoase şi cultură uşoară. Se întrebuinţează la ornarea ronturilor, bordurilor etc. iar varietăţile cu ramurile căzătoare - pendulat - la ornarea balcoanelor, teraselor şi vaselor suspendate. 587 PEUCEDANUM - PHALAENOPSIS Cele cu flori involte ca plante de ghivece. M. Crav. PEUCEDANUM - Bot. - Gen de plante ierbacee din fam. Umbeliferae, tulpina foliatâ sau puţin vaginată, frunze 2-3 penate, florile umbelei egale, albe, albe-verzui sau roşietice, rar galbene şi atunci fructul e aproape cilindic iar laciniile frunzelor lungi, lineare; fructe gla-bre sau acoperite cu peri fini subţiri sparsiu dispuşi. Are numeroase specii P. Rochelianum; P. ruthenicum; P. austriacum; P. al-saticum; P. palustre; P. latifo-lium; P. cervaria; P. oreoselinum. etc. PEZIZA - Bot. -Gen de ciuperci Ascomycele fam. Peziza-ceiae. Cu fructul cărnos ca o cupa. Specia mai cunoscuta este P. aurantia. Urechea - babei - v ac. PHACELIA - Bot. - Gen din Hydrophyl-leae, vecin cu Nemophylla, cuprinzând ierburi anuale din America de Nord şi Chili, cu flori grupate în cime sau ciorchine unilaterale prevăzute cu o corolă in formă de clopot, adesea albastră. Se cultivă, uneori, în grădini alături de alte specii pitice. PHACOCHOERUS - Zool - Gen din fam. Suideae cuprinzând animale ciudate, hidoase, cele mai grele din familie; râtul larg, pe obraji două eşituri cărnoase; dentiţiunea deosebită: incisivi superiori în număr de doi sau lipsind cu desăvârşire, la adult, iar cei patru canini, în formă de colţi puternici şi recurbaţi, mai ales cei superiori, şi putând atinge 25 cm. în lungime şi 14 cm. la diametrul bazei. Există două specii: P. Aeliani sau de Abisinia, trăind în Africa Centrală şi având numai doi incisivi superiori, şi P. Pallassi sau de Etiopia care trăeşte din Sudul Africei până la golful Guineii - nu are incisivi superiori. Aceste animale trăesc în turme de câte 15 indivizi şi se hrănesc exclusiv cu rădăcini. Sunt animale rele, îndrăzneţe, înfruntând vânătorul şi rănindu-1 de multe ori. In Abisinia sunt socotite ca animale impure: deaceia nu sunt vânate, nici consumate. PHAENOLOGIE - Bot. - Ramură a meteorologiei şi geografiei botanice. Se o-cupă cu durata perioadei vegetative la plante şi arată cum variază ea în raport cu climatul; apoi, durata înfloririi deose- Fig. 972 - Phajus berculosus bind plante euchrene, când toţi indivizii unei specii înfloresc cam în acelaş timp., achrone, când înflorirea are loc tot timpul anului aproape şi polychrone la care înflorirea se petrece succesiv. Mai studiază timpul, epoca înfloririi, raportul de timp între apariţia frunzelor şi florilor, aesvoltarea şi procesul de maturaţie al organelor de reproducţie, etc. PHAEOPHYCEAE - Bot. - Sin. Alge brune, Ord. din clasa Algelor caracterizate prin prezenţa în chromatoforii lor a unui pigment brun, phycopheina, asociat cu clorofila. Majoritatea p. trăesc în mări, puţine în ape dulci; au zoospori şi an-terozoizi monosimetrici; reproducţia prin heterogamie sau isogamie. Cuprinde şase familii mai însemnate: fam. Peridiniaeae, fam. Cryptoznonaidinae, fam. Diaiomeae, fam. Pheosporeae, fam. Dictyotaceae, fam. Fucaceae. PHAGOCITOZA - v. fagocitoză. PHAJUS. - Bot. - Gen de plante din familia Orchidaceae - Monandrae - Phajinae. Sunt orhidee terestre cu tulpina homo-blasată şi frunze nearticulate la axila cărora se află panicule multiflore. Flori cu sepale şi petale de obicei mari, e-recte sau patente, labelul liber, mare şi columna sveltă; 8 polinii cu caudiculă. Genul cuprinde ca 12 specii răspândite prin Asia, Africa, Australia şi Oceania. Multe din ele se cultivă pentru florile lor frumoase şi variate în sere, ca Ph. Blu-mei Lindl., una din cele mai vechi orhi- Fig. 973 - Phacocheurus de Etiopia dee ce s'au introdus în horticultură, din Java; P. Tankervilliae BL, din China; P* tuberculosus Rchb., din Mauritius; P. cu-preus Rchb. din Java, etc. PHALACROCORAX. Zool. - Sin. Corbo sau Cormoran, pasăre din ord. Innotâtoa-re, fam. Steganopode. Penele pe cap, grumazi, piept şi burtă verzii-negre strălucitoare, pe spate şi umeri brune. Ciocul şi picioarele negre. Se odihnesc şi îşi fac cuibul pe arbori. PHALAENOPSIS. Bot. - Gen de plante din familia Orchidaceae-Monanthae-Sar-canthlnae. Plante erbacee perene cu tul- PHALANGIUM - PHILODENDROIDEAE 588 pina scurta şi frunze groase, late. Inflorescenţa racemaasâ sau paniculatâ, mul-tiflorâ. Sepalele şi petalele patente, se-palele laterale decurente pe piciorul columnei; labelul puternic concrescut cu columna, unguiculat sau sesil; 2 polinii sferice. Genul cuprinde cca 40 specii râs- # pândite cu deosebire în arhipelagul ma-laez şi în India orientala. Unele specii ca: P. Schilleriana Rchb., din insulele Filipine, cu frunze foarte mari, alb-mar-morate şi o paniculâ floriferâ cu peste 100 flori rozee; P. aphiodite Rchb., dea-semenea din Filipine; P. amabilis Bl. din Java; P. Lowii Rchb. din Moulmein; P. sumatrana Korth. din Sumatra; P. Parishi Rchb. din Burma; P. Ludemanniana Rchb. din Filipine; P. antenniiera Rchb. din Burma; etc. P. CRETZ. PHALANGIUM -Ent - Gen din fam. Phalangide Sin. Opilionide -v. ac. PHALARIS - Bot Gen de planjtâ ier-bacee din fam. Gramineae. Spiculeţe, în partea interna, puţin concave; glume inferioare, pe dos puţin crestate, cele interne lanceolate, glabre, cele doua externe conforme, stamine 3; stigmate 2, a-perente în vârful spiculeţelor. Are mai multe specii: P. arundinaceae Sin. Ierbâ-luţâ - v. ac.; P. pieta şi variegata Sin. larbâ-albâ - v. ac. P. canaiiensis Sin. Icrrba-cânâraşului. - v. ac. PHALLACEAE. - Bot. - Familie de ciuperci gastromicete din subordinul Phalli-nae; sunt ciuperci cu volva cu strat gelatinos campanulat, fârâ pereţi despărţitori negelatinoşi; gleba inconjoarâ receptaculul; receptaculul e pediciliform, fârâ sau cu pâlârie sau indusiu campanulat. Cuprinde genurile Xyalophallus Schlecht., Staheliomyces E. Fisch., Mutinus Fr., Jan-sia O. Penz., Floccomutinus P. Henn., Apo-rophallus A. Moell., Itajahya A. Moell., Phallus Pers., Echinophallus E. Fisch., şi Dictyophora Desv. P. Cretz. PHALLINAE. - Bot. - Suordin de ciuperci din ordinul Gastromycetes, cuprinzând doua familii: Clathraceae şi Phallaceae. P. Cretz. PHALLUS. - Bot. - Gen de ciuperci gastromicete din familia Phallaceae; ciuperci cu receptaculul format dintr'un pedicel fistulos, deschis la vârf, la capătul de sus al câruia se afla o pâlârie campanulatâ pe suprafaţa căreia se formeazâ şi se afla sporii. Sunt cunoscute ca 20 specii, din care cea mai răspândită e Ph. impu- dicus L., v. Burete-de-bubâ. P. Cretz. PHANEROGAME - Bot. - Sin. ianero-game - v. ac. PHARBITIS - Bot. - Gen din fam. Con-vulvaceae foarte apropiat de genul Ipo-meia - v. ac. şi cuprinzând, ca şi acesta, specii cultivate cunoscute sub numele de zorele - v. ac. PHASIANIDE - Zool. - Familie importanta a Galinaceelor prin numărul speciilor domesticite. Capul, în părte golaş, este prevăzut ădeseă cu o creastă său moţ. Aripi rotunjite, degetul posterior inserat măi sus deqât cele anterioare. Cuprinde 72 specii răspândite în lumeă veche, printre căre, măi cunoscute: Phaşianus - fa-zanul - Gallus - cocoşul - Pavb - păunul -Nurnida - bibilică - Ceriornis,- făzăn al-băstru - Lophophorus, Argus, ;etc. PHELODERM - Bot. - Scoarţă secundară, formată pe rădăcini şi tulpinij pe faţa internă a phelogenului. PHELOGEN - Bot. - Stratul generator al plutei pe rădăcină şi tulpină. PHENACODUS - Paleont - Gen de mamifere fosile din grupa Condylartielor, cu scheletul complet cunoscut. Premolaiii cu trei tubercule, molarii superiori cu zece, cei inferiori formaţi din doi lobi. Se pare că a avut trompă.. Avea cinci degete, cele trei mediane atingând pământul. Se întâlneşte în Eocenul inferior American şi este considerat ca cel mai îndepărtat strămoş al Perissodactylelor şi chiar al Artiodactylelor. PHILADELPHUS - Bot. - Gen de arbora* din fam. Saxifragaceae, cu frunzele opuse şi întregi, petalele mai mari decât caliciul.Stamine numeroase, stile 4-10, semi-joncrescute. Ovar inferior, fruct capsular compus din 4-10 capsule. Fig. 975 - Phenacodus PHILADELPHUS CORONARIUS - Bot.-Sin. Jasmin de grâdlnâ - v. ac. PHILODENDROIDEAE. - Bot. - Subfamili e de plante monocotiledonate din fami-. li a Araceae, cuprinzând triburile Philo* dendreae cu genurile Homalonema Schott, Chamaecladon Miq., Schismatoglotis Zoii. et Mor., Piptospatha Br., Gamogyne Br., Bucephalandra Schott, Rhynchopyle Engl.# Microcasia Becc., Philodendron Schott, Fig. 974 - Phalae-nopsis Schilleriana 589 PHILODENDRON - PHLOX Thaumatophyllum Schott, Philonotion Schott şi Adelonema Schott; Anubiadae cu genul Anubias Schott; Agkxonemeae cu genurile Aglaonema Schott, Aglaodo-rum Schott şi Diefienbachia Schott; Pel-tandreae cu genul Peltaridra Ral.; Zante-deschieae cu genurile Zantedeschia Spr. şi Typhonodorum Schott. P. Cretz. PHILODENDRON - Bot. - Gen de plante din familia Araceae - Philodendroideae; plante erbacee scandente sau subarbores-cente, cu frunze foarte mari, adesea lobat lacerate, vacjine scurte; spatâ cu baza convoluta; spadice continuu androgin; antere biloculare, distincte; ovare numeroase, 5-15 loculare; stil scurt şi stigmat capitat; fructele sunt bace mici, po-lisperme. Genul cuprinde peste 100 specii răspândite în America tropicala; multe sunt specii mari, cu port frumos şi interesant şi se cultiva în sere. Specii mai importante sunt: Ph. Imbe Schott., Ph. cannaefolium Schott şi Ph. Wendlandii Schott din Brasilia, Ph. Simsii Kunth, Ph. verrucosum Math. din Guiana, Ph. glo-riosum Andre din Columbria, Ph. sagitti-iolium Liebm. din Mexico, Ph. pandurae-forme Kunth, Ph. laciniatum Engl., Ph. speciosum Schott, Ph. bipinnattfîdum Schott şi Ph. Selloum Koch din Brasilia, care se cultiva adesea ca plante ornamentale. Planta cunoscuta sub numele de Ph. pertusum şi cultivata şi la noi foarte des ca planta ornamentala de apartament e Monstera deliciosa Liebm., v. Monstera. P. Cretz. PHILLODIUM - Bot. - Se spune despre o frunza, care nu e decât o prelungire a peţiolului. Ex. Lathyrus nissolia. PHILYDRACEAE - Bot. - Familie de plante monocotiledonate din ordinul Fa-rinosae, plante erbacee perene cu rădăcini făsciculăte şi cu tulpina foliatd; flori dispuse în spic simplu sau în mai multe spice compunând o paniculâ; flori hermafrodite, bilateral-simetrice. Familia e fard importanţa economica sau estetica şi cuprinde trei genuri: Philydum Banks, Helmholtzia F. M. şi Pritzelia F. M., răspândite în Asiă sudică, Austmliă şi O-ceăniă. P» Cretz. PHLEBITĂ - Med - v. ilebitâ. PHLEGMON - Med - v. flegmon. PHLEINE - Bot - Sub trib de Graminee din tribul Agrostideae - v. ac., cu stilul lung, stigmate de regula filamentoase -pot fi însâ şi penidiliate sau penate - ieşind pe la vârful spiculeţelor. Cuprinde genurile : Crypsis, Alopecurus şi Phleum. PHLEUM - Bot - Gen de gramineae din tribul Phleine - v. ac. Spiculeţele, la maturitate nu pica cu totul, ci glumelele rămân pe axă şi nu sunt concrescute. Păleea inferioara nearistatd, cea superioara bine desvoltatâ. Stilurile libere; stigmatele penate. Panicol spiciform, dens, cilindric. Spiculeţe mici, turtite lateral, u-niflore. Glumele libere, lungi, costate, mai lungi decât paleile; coasta prelungita cu o ţeapă sau aristă. Paleia inferioară mai scurtă decât glumele, obtusă, cu trei până cinci nervuri, paleia superioară cu două nervuri este îmbrăţişată de cea inferioară. Stigmatele filamentoase Trei stamine; lodicole două sau - une- Fig. 976 - Phillodendron Imbe - dreapta - şi Monstera deliciosa - stânga ori - lipsă. Cuprinde speciile: P. pratense sin. Iarba lui Timofte, Timoftică - v. ac.; P. alpinum Sin. Iarba iepurelui, Timoiticâ - v. ac.; P. BoehmeTi; P. ambiguum; P. Micheli şi P. paniculatum. PHLOEBOLITIS - Bot - Sin. Mimusops - v. ac. PHLOEM - Bot. - v. liber. PHLOMIS - Bot. - Sin. Şolovâriiţâ, gen de plantă ierbacee din fam. labiate, cu frunze nedivizate, caliciul 5 - dinţat, tubul corolei cu un inel, corola 2 - labiată, stamine 4, didiname, fertile, fruct format din 4 nucule închise în caliciu. Are două specii: Ph. tuberosa şi Ph. pungens. PHLOX - Bot. - Gen de plante cotoroa- PHOCAENA - PHOMA 590 se din fam. Polemonioaceae, cu frunze nedivizate, tubul corolei lung, corola colorata variat. Fructul, capsula 3 valvu-lard. Are două specii: Ph. paniculata; Ph. Drummoxiidii. PHOCAENA COMUNIS. - Zool. - v. mai-suin. PHOENIX. - Pasare mitologica la Egipteni. PHOENIX. - Bot. -nocotiledonate din Coryphinae; arbori Fig. 977 - Phlomis Gen de plante mo-familia Palmaceae-înalţi sau scunzi cu tulpina acoperita de cicatricele frunzelor căzute, la unele specii tulpina lipseşte chiar complect; coroana inde-suită formata din frunze tari, scurt peţiolate, penate, cu ul-timile perechi de foliole transformate în spini ; inflorescenţa ese dintre frunze, uneori foarte mare, peste 1 m lungime, cu pa-nicule multiflore; fructe cărnoase, rotunde sau ovale până la mărimea unei prune. Genul cuprinde 11 specii din care cea mai importanta e P. dactyliiera L., v. Curmal. Alte specii sunt P. sylvestris Roxb., în India, serveşte la fabricarea u-nui foarte răspândit vin de palmier, tot aşa şi specia africana P. spinosa Thonn.; P. paludosa Roxb. are tulpina foarte mica, iar P. acaulis Roxb. şi P. farinifera Roxb. sunt ăproăpe lipsite de tulpină; P. reclinata Jacq; speciile acestui gen de pălmieri sunt foărte răspândite în cultură că plănte de seră său ăpărtăment. P. Cretz. PHOMA - Fitop. - I. Formă conidiănâ de ciuperci Ascomycetae din fam. Spheria-ceae. Eă se prezintă sub formă de mici grăunţe negre căre sunt receptaculele sporifere în formă de perithecii şi care se deschid printr'un por. Ele se găsesc pe scoarţa, pe ramurile tinere, mai rar pe frunzele căzute sau pe fructe. 1 - Avem astfel, forma cu picnidii, numita P. uvicola Berk et Curt a ciupercii Guignaidia Bidwelli - v. ac. parazita pe viţa de vie. Picnidiile conţin stilospori de 0,0095X0,005 mm în medie, ovoizi sau a-proape rotunzi, cu protoplasma granulară; sterigmele se gelifică rapid şi sporii ies prinşi într'o materie vâscoasă sub forma unui filament albicios. Picnidiiile de pe strugurii atinşi, păstraţi peste iarnă, se umplu cu un ţesut omogen datorită proliferării stratului cu stilo-spori şi se transformă în scleroţii, iar mai târziu în peritecii în care se diferenţiază asce, lipsite de parafize, măciucate, cu opt ascospori hialini, neregulat ovoizi. La maturitate membrana se gelifică parţial şi expulzează cu violenţă sporii. Ca şi celelalte forme ale Guignaidlei Bidwelli, P. uvae provopcă boala cunoscută sub numele de Blcţck-rot - v. ac. 2 - Forma conidiană a ciupercii Guig-nardia baccae, care provoacă o maladie foarte asemănătoare Black-rotului, cu deosebirea că e mai puţin virulentă, lo-calizându-se pe un spaţiu restrâns, cât o pată şi limitată de o lamă de plută, se numeşte P. flaceida când are ¡picnidii galbene sau P. reniiormis când! are picnidii adulte. Stilosporii sunt voluminoşi, mai întâiu fuziformi, apoi arcuaţi, cilindrici şi obtuşi la extremităţi. Periteciile devin mature de cu toamnă şi apar în mijlocul pic-nidiilor. 3 - P. betae este forma conidiană a ciupercii Sphaerella tabifica - v. ac., care provoacă putrezirea sfeclei. II. Phoma este un gen al fam. Sphaero-psideae - v. ac., cu aceaşi structură a-proape ca şi Phylloslicrta - v. ac., dar trăind - în general - ca parazit pe tulpini. 1 - P. brassicae sin. P. oleracea, trăeşte pe tulpinile de varză. Formează largi pete brunii acoperite cu mici conceptacule turtite şi negricioase ; sporii cilindrici, foarte mici. Cauzează stricăciuni destul de mari petele fiind punctul de plecare al unei putreziri care interesează tulpina ; frunzele îngălbenesc şi devin inutilizabile. Se combate smulgând şi arzând plantele atinse. 2 - P. napobrassiccre provoacă putrezirea napilor; P. sanguinolenta pe morcovi; P. solanicola pe tulpinile de cartofi; P. ole and rina pe ramurile de leandru. 3 - P. abietina Sin. Fusiococcum abieti-num atacă ramurile de Abies pectinata. Este puţin răspândită şi chiar în anii când se desvoltă mai mult nu produce Fig. 978 - Phlox Drumondi PHORMIUM - PHYLLANTHU3 pagube serioase în păduri. Myceliul pătrunde în scoarţă şi cambiu pe o lungime de câţiva centimetri limitată - după necrozarea ţesuturilor - prin două cicatrice evidente. Părţile din aiara zonei moarte se des-voltă normal, astfel că porţiunea atinsă iormează un inel bine vizibil. Mai târziu însă, părţile aşezate dincolo de leziune Fig. 979 - Phormium tenax se usucă, foile îngălbenesc, apoi devin brun roşcate. Fructificaţiile ciupercii se arată pe scoarţa zonei omorâte; sunt mici pustule negre, constituite dintr'o stromă despărţită în loje neregulate tapisate cu sterigme filiforme. Conidiile sunt hazifor-me, incolore şi germinează uşor. Boala nu produce pagube şi nici nu se manifestă decât la altitudinile mari, unde brazii sunt puţin viguroşi. Nu atacă alte conifere. V. M. PHORMIUM - Bot. Gen de plante textile din familia Liliaceae-Asphodeloi-deae; plante cu rizom scurt, gros şi rădăcini fasciculate; frunze linear-lanceolate, pieloase şi foarte tari; flori dispuse în-tr'un spic compus, au peduncule articulate de lungimi variabile. Genul cuprinde două specii în Noua-Zeelandă; una din acestea, Ph. tenax Forst, e foarte importantă ca plantă textilă şi se cultivă ocazional şi pe la noi ca plantă de seră. P. Cretz. PHOTOTROPISM - Bot - însuşirea plantelor sau organelor vegetale de a reacţiona printr'o curbură la acţiunea întâr-zietoare exercitată asupra creşterii lor de lumina unilaterală. Faţa luminată a plantei fiind singura întârziată în creştere, rezultă o curbură care priveşte cu concavi-tatea ei sursa luminoasă. Curbura atinge un maximum corespunzător unui optim de lumină pentru fiecare specie în parte. P. este pozitiv când organul considerat se îndoaie către lu- mina incidenţă, ceiace se întâmplă oride-câte ori aceasta este cel mult egală cu lumina optimă. Este negativ, atunci când ogranul se încovoaie, depărtându-se de lumină. PHRAGMITES - Bot. - Sin. Trestie. Gen de plante palustre înalte, perene, cu frunze late, floarea inferioară a spicule-ţelor e masculă celelalte hermafrodite; pedunculii lung - păroşi, spiculeţe mai lung sau mai scurt pedicelate, stigmate aspergiliforme sau plumoase, proeminente de cele două părţi ale florii, spiculeţe 2 - sau multiflore dispuse în panicule laxe. Are câteva specii: Ph. Communis; Ph. ilavescens, Ph. rivuralis. PHRIGANIDE - Ent - Familie din Oithop-tere, cu patru aripi membranoase, inegale, acoperite cu peri sau solzi - ceiace le apropie de lepidoptere - şi cu puţin numeroase nervuri transversale. Trăesc în număr mare, în preajma apelor, în toată zona temperată. Cele mai multe sunt nocturne şi au un zbor iute dar scurt, iar în mers par că sar sau alunecă. Larvele sunt exclusiv acuatice, deşi ponta nu se face în apă, ci pe sub pietrele sau plantele de lângă mal. Sunt foarte numeroase specii, cele mai numeroase dintre nevroptere. PHTYRIAZĂ - Med - Maladie parazitară pricinuită de înmulţirea rapidă a păduchilor pe cap şi corp. Această boală, u-neori mortală, pricinueşte o asemenea mâncărime încât scărpinatul care urmează are drept consecinţă uu murigo pedi-culaT. S'a crezut că numai o staru economi specială poate înlesni propagarea şi desvoltarea a-cestor paraziţi. In realitate, ei nu se propagă în acest grad decât la indivizii trăind în murdărie accentuată şi la acei debilitaţi, mai ales la bărâni. Băile sulfuroase, unguentul napoli-tan - cu sulf - loţiunile de sublimat şi curăţenia generală sunt remediile cele mai bune; rufăria şi hainele trebue trecute prin etuvă sau sacrificate. PHTYRIUS. - Zool - v. păduchi. PHTYROFAGIE - v. păduchi. PHYLLANTHUS - Bot. - Gen de plante tulpina se îndoaie în direcţia luminii PHYLLOBIUS - PHYLLOSTICTA 592 tropicale şi subtropicale din fam. Eu-phoxbiaceae, caracterizat prin ramurile foliacee, iar foile reduse la squame, din care cauza unele se cultiva la noi ca plante decorative de florărie. In patria lor multe specii au întrebuinţări medicinale. PHYLLOBIUS - Ent - Gen de coleoptere din curculionide; antene recurbate după primul articol, care este foarte lung şi înserate în vârful rostrului lung şi gros. Sunt mici de 4-8 mm., apteri, ncgricioşi cu paiete metalice. Rod mugurii şi frunzele arborilor fructiferi cauzând, uneori, pagube însemnate. P. piri este comun în pepiniere' P. argentatus pe pomii fructiferi, fag şi uneori stejar; P. oblongus pe pomii roditori. PHYLLOCACTUS - Bot. - Gen de plante din familia Cactaceae-Cereoideae. Plante terestre sau epifite, cărnoase, articulate sau ramificat-articulate, lateral-com-primate, muchiate, adesea străbătute în tot lungul de o nervură mediană groasă; areolele se află pe sinusurile muchiilor şi sunt păroase sau moi-spinoase; flori Fig. 981 - Phryganidae, larve şi adulţi din diverse specii frumoase, solitare, laterale, adesea foarte mari, nasc din areole; caliciu cu numeroase sepale şi corola cu multe petale; stamine numeroase cu filamente filiforme, libere; ovar inferior, unilocular. Stil egal de lung cu staminele ; fructul e o bacă ovoidă. Sunt cunoscute cca 20 specii, mai toate cultivate ca plante ornamentale şi de amatori; sunt originare din America centrală şi America de Sud. Se cultivă adesea: P. anguiiger Lem., din México, P. Gaertneri K. Sch., P. phyilanthus Lk. şi P. crenatus S. Dyck din Brasilia, P. chia-pensis Purp., din México, etc. P. Cretz. PHYLLOCLADE - Bot. - Gen de plante din fam. Palmeae, cuprinde mici palmieri, fără spini, cu frunzele terminale elongate, cu flori dioice, dispuse în spa-dice. Speciile acestui gen cresc în America tropicală, Peru. Albumenul cărnos al seminţelor de P. macrocarpa şi P. micro-carpa constitue productul cunoscut sub numele de ivoriu vegetal care este un preţios articol de comerţ. Fig. 982 - Phyllocactus chiapensis PHYLLOD - Bot. - Lamă lăţită în sens vertical, care ia locul limbului frunzei când el se desvoltă puţin sau nu se mai desvoltă; provine din peţiol; se observă la specii de Oxalis, Acacia. Peţiol lăţit puţin în sens vertical, phyllodinat, se vede la frunza de plop tremurător. PHYLOXERA - v. filoxera. PHYLLOGENIE - Biol - Termen folosit de E. Haeckel pentru a denumi înrudirile probabile sau posibile ale vieţuitoarelor actuale cu cele dispărute care au trăit în epocile geologice. Se sprijină pe datele oferite de geologie, paleontologie şi embriologie. Concluziile p. aduc argumente puternice teoriei lui Darwin, trans-formismului - v. ac. - şi în genere teoriilor evoluţioniste. In esenţă are drept scop determinarea arborelui genealogic al unui grup, evoluţia suferită de specie în generaţii succesive şi este o repetare a ontogeniei - v. ac. PHYLLOSTICTA - Fitop - Gen din Sphae-ropsideae, cuprinzând forme care se desvoltă pe frunze, cel mai adesea pe o pată, posedând conceptacule rotunzite, simple şi spori hialini. Specii foarte nu- 593 meroase, parazite ale plantelor cultivate, dar fără a provoca boli grave, pagubele mârginindu-se la producerea de pete uscate pe frunze. Mai importante: P. pirina pe frunzele de par şi mar; P. maii pe mar; P. prunicola pe prun; P. brassicae pe varza, etc. PHYLLOTAXIE - Bot. - Dispoziţia frunzelor pe tulpini şi regúlele de care depinde aceasta aşezare; frunzele, fie câ sunt izolate adică câte una la fiecare nod, fie câ sunt ver-ticilate, câte doua sau mai multe la a-celaş nod, sunt alterne, aşezate în şiruri longitudinale, e-chidislante şi în lungul tulpinei pe o linie spirala — spirala foliará - pe care se repeta între frunzele suprapuse un anumit ciclu de frunze; între frunze exista un unghiu de divergenţa exprimat prin o fracţiune din circumferinţa tulpinei şi caracterizând mai multe serii funda- mentale de divergenţa: 1/2, 1/3, 1/4. PHYLOXERA - v. filoxera. PHYSALIS ALKEKENGE - Bot. - Sin Cireaşa evreilor, Gogoaşe, Iarba bubei. Specie ierbacee perena din fam. Solana-ceae; creşte în păduri şi în locuri umbroase humifere în toata Europa temperata precum şi la noi în ţara. Planta are un rizom lung, subţire, sucit. Florile sunt regulate, solitare, axilare, mari, albe, pendule, cu corola rotacee. Fructul este o boaba roşie stacojie, cât cireaşa, învelita într'un caliciu crescent ce devine pânte-cos şi de culoare roşie aprinsa la maturitate. Fârţile sale verzi conţin o substanţă amară numită fisalinâ ce are proprietatea de a se electriza prin frecare. Fructele sale lipsite de caliciu, sunt de un dulce acrişor, puţin mucilaginoase, conţin acid citric, ceeace le fac plăcute şi comestibile. In cantitate mai mare sunt diuretice şi uşor purgative. Aşa dar se pot recomanda în litiază şi în anasarcă; iau parte în siropul de Revent composit din Codicele francez. PHYSETER MACROCEPHALUS - Zool -v. Cachalot. PHYSIOLOGIE - Ştiinţă a fenomenelor vitale, studiind organismele în acţiune. Cuprinde: fiziologia generală care are ca obiect studiul proprietăţilor vitale în general - adică funcţiunile protoplasmei -fenomene comune regnului vegetal şi celui animal; fiziologia specială care studiază fenomenele vitale ale unei a- _____PHYLLOTAXIEPHYTELEPHANTINAE numite vieţuitoare. Are ca metode de cercetare ofes-ervaţiunea pură, experimentarea şi adesea vivisecţiunea menită să ofere observaţiei directe a cercetătorului organele interne şi să le modifice. PHYSOCAULOS - Bot. - Gen de plante cu tulpini adeseori fistudoase, noduroase, din fam. Umbeliferae, tulpina umflată sub geniculată, frunze 2-3 penate, florile formează umbele regulate, compuse, rar dispuse în umbele simple. Fructe cu coaste puţin proeminente, la vârf foarte scurt rostrate. Are o singură specie: Ph. nodosus. Fig. 984 - Phylodiu la Acacia. Fi - F8 -frunze succesive; p f - peţiol; f - foliole; Ph - phylodii; 2 - formarea frunzelor tot mai simple PHYSOSPERMUM - Bot. - Gen de plante cu tulpina adeseori fistuloasă sau noduroasă, din fam. Umbeliferae, cu frunze de 3 ori penate, cele inferioare foarte lungi, florile umbelei egale, albe, albe-verzui sau roşietice; frunze glabre sau a-coperite cu peri fini, subţiri, sparsiu dispuşi. Creşte prin păduri, munţi, Banat, Oltenia. Are o singură specie Ph. aquile-gifolium. PHYSOSTIGMA - Bot - Gen monotip din leguminoase cu o singură specie, tropical Africană, volubilă: P. venenosum ale cărei seminţe toxice - bobul de Calabar - se folosesc în medicină ca un contractiv al pupilei. PHYTELEPHANTINAE - Bot. - Subfamilie de plante monocotiledonate din familia Palmaceae cuprinzând două genuri : Phy-telephas R. et P. si Nipa Thunb. P. Cretz. 38 PHYTELEPHAS - PHYTOGEKRAPHIA PHYTELEPHAS - Bot. Gen de plante din familia Palmaceae-Phytelephantinae; sunt palmieri cu tulpina scunda sau de tot lipsiţi de tulpina , cu coroana indesuită formată din frunze foarte regulat penate; inflorescenţa apare dintre frunze, cu flori^ foarte numeroase. Fructe cu seminţe pietroase, foarte tari. Genul cuprinde ca 3 specii, din care mai cunoscute sunt P. macrocarpa R. et P., cu tulpina înaltă până la 2 m. şi P. microcarpa R. et P., lipsit de tulpină, cresc ambele în America tropicală în locuri umede şi în lungul fluviilor şi râurilor; albumenul e întrebuinţat foarte mult ca material de strungărie sub numele de ivoriu vegetal, v. ac. Se cultivă şi în sere ca plante ornamentale. P. Cretz. PHYTEUMA - Bot - Gen de plante ier-bacee din fam. Campanulaceae, cu frunze alterne, flori dispuse în capitule, rareori racemoase, corola tubuloasă, lineară, lungă, cu laciniile la vârf lipite, mai târziu desprinse, resfirate, anterele sunt libere, fruct capsular. - Are câteva specii : Ph. canescens, Ph. tetramerum, Ph. agneri Sin. Cărbune - v. ac. Ph. Zahlbruckneii, Ph. paucifloium( Ph. arbiculare. PHYTOGEOGRAPHIA - Bot. - Sin. : Fito-geografie. Una din principalele probleme pe care şi le propune să le rezolve fito-geografia este reprezentarea covorului vegetal al pământului. Distribuţia atât de variată a temperaturii, umidităţii, luminii, vânturilor şi condiţiunile de sol, relaţiuniu reciproce dintre organisme, combinate cu posibilităţile nelimitate de adaptare a plantelor la mediul înconjurător, relaţi-unea dintre a-ria geografică originară şi transformarea ei faţă de diferite teritorii precum şi dependenţa acesteia de distribuţia geografică a plantelor în epocile geologice trecute, condiţionează o variaţie foarte mare de feluri de vegetaţie, care au condus la stabilirea zonelor de vegetaţie sau a zonelor floristice, a provinciilor şi tipurilor floristice, etc. Numărul speciilor de plante care se află împrăştiate în toate regiunile globului, adică ubiquiste sau cosmopolite, este foarte mic, căci acestea sunt plante care au necesităţi puţin specializate sau sunt plante cărora le sunt date condiţiunile de existenţă în mai toate regiunile, cum e cazul la criptogamele mai inferioare - ciuperci, licheni -, din prima categorie se poate lua ca exemplu Erigeron canadense L. sau Poa annua L. Mai mare este numărul plantelor - eurytiope - adică acelea care au o largă răspândire înlăuntrul unei zone fitogeografice mari, astfel sunt acele plante - pantiopiste ca Asplenium ni-dus L., Pistia stratiotes L., etc. care sunt răspândite în întregul brâu: tropical al globului. La această diversitate a răspândirii speciilor de plante siint în funcţie factori climatici, edafici, biologici, fisiolo Fig. 986 - Phyteuma gici şi genetici. Studiul tuturor acestor fenomene trebuie deci să ne conducă la cunoaşterea unităţilor fitogeografice, originea şi devenirea acestora. împărţirea pământului în regiuni floristice, are ca bază diverşii factori fitogeo-grafici, mai ales climatologia, sistematica şi ştiinţa formaţiunilor, biologia şi istoria florelor : I - factorii fitogeografici : temperatura, umiditatea, combinaţia între aceştia doi, lumina, vântul, solul şi factorul biotic; II - sitematica, fiziogncmica şi ştiinţa formaţiunilor; III - biologia; IV - istoricul florelor. Fără a ţine seamă de terenurile de cultură şi de plantele cultivate, -regiunile floristice ale globului ar fi pe scurt următoarele : I - Regiunea Holarcticâ - regiunile extra-tropicale nordice; 1 - Arctica; 2 - Eurasiaticum - regiunea păduroasă eurasiatică; 3 - Macaronesia; Fig. 985 - Physostigma venenosum PHYTOGEOGRAPHIA 4 - Mediterraneum; 5 - Centrasiaticum - regiunea pontica - central asiatică; 6 - Paieoaiidis - regiunea indică - nord- af ricana; 7 - Oriasiaticum - regiunea sino - japo- neză; 8 - Septamericanum - regiunea Americii de Nord. II - Regiunea Neotropicâ - regiunile tropicale ale lumii noi; III. - Regiunea Paleotropicâ: 1 - Regiunea indoairicană; 2 - Regiunea tnalaeză; IV - Regiunea Capensicâ - regiunea Coloniei - Capului; V - Regiunea Australiana; VI - Regiunea Antarctica. Tot obiecte de studiu ale P. sunt Epjiontolo-gia sau fitogeografia genetică şi fitosociologia. 2 - P. genetica, sau epiontologia factorii biogeni, factorii antropogeni şi factorii filogenetici. Fitogeografia genetică poate fi studiată din punct de vedere al plantei - epiontologia plantei - şi din punct de vedere regional - epiontologia regiunilor floristice. Epiontologia plantei ia ca bază a cercetării distribuţia totală a speciei pe glob, Fig. 987 - Distribuţia geografică a speciei Rhododendron ponticum ca exemplu de disjuncţie mediterană P. Cretz. Fitogeografia genetică se ocupă cu studiul evoluţiei răspândirii plantelor în decursul timpurilor. Ca toate caracterele plantelor, şi arealele de răspândire ale lor sunt consecinţele numeroşilor fdctori care influenţează continuu asupra vieţii acestora; aceşti factori sunt : factorii geogeni, factorii climatogeni, adică arealul plantei în stare spontană, fără a ţine seamă de schimbările produse in mod artificial de mâna omului. Arealul nu e un fenomen cons+ant, ci are în principiu o tendinţă perpetuă de lărgire, căci fiecare specie de plantă produce un surplus de germeni care au tendinţa de a ocupa întreg spaţiul în care îi sunt date condiţiile climatice şi edafice corespunzătoare; echilibrul este produs însă pe deoparte de factorii ajutători, cum sunt : Fig. 988 - Aria geografică a speciei Aesculus liippocastanum ca relict terţiar PHYTOGEGRAPHIA puterea migratoare ridicata, euritermia şi eurihidria, euritropia şi eurisinusia, pe de alta de factori împişdicători, cum sunt : puterea migratoare redusă, stenotermia şi stenohidria; stenotropia şi stenosinusia, simbioza, heterotropia, atacul insectelor, specializarea la polinizaţia prin anumite animale şi înfine concurenţa. Este clar că resultatele ce se obţin din,, speculaţia influenţei factorilor asupra evoluţiei arealului sunt c^e. multe ori ipotetice; chiar stabilirea arealului însuşi întâmpină greu- Fig. 989 - Regiune alpină în Bucegi cu pâlcuri de Pinus purnilio tăţi, una din cauza greutăţii de a urmări pas cu pas planta în întreaga ei răspândire, apoi discernarea provenienţei naturale de cea artificială produsă în timpurile istorice de om; pe de altă parte un areal nu poate fi explicat decât după compararea sa cu arealul aceleaşi plante în timpul geologic anterior sau cu a speciei premergătoare. Arealul poate fi continuu sau disjunct; arealul continuu e obţinut în condiţiunile actuale şi cu concursul mijloacelor de răspândire naturale; în arealul disjunct întreruperile sunt de asemenea manieră încât nu pot fi trecute sau complectate de specia respectivă cu ajutorul mijloacelor de răspândire naturală. Explicarea arealurilor disjuncte e una din problemele principale ale epion-tologiei, căci prin acestea se explică o sumă întreagă de fapte în legătură cu evoluţia în timp a florelor şi a climatelor. Exemple de disjuncţiune pot fi : Fig. 990 - Plante lemnoase din legiunea alpină - Ainus viridis, Jumperus nana, Rhododendron, Arctostaphylos, Bruckenthalia disjuncţie arctoterţiară - genul Fagus, Castanea, etc. disjuncţie arctoglacială - Dryas octo-petala, etc. - ; dispuncţie insulară - endemisme-; disjuncţia astrală şi subantartică; disjuncţia pantropică; Fig. 991 - Plante erbacee din regiunea alpina - Carex tristis, Ranunculus alpes-tris, Silene acaulis 597 PHYTOGEOGRAPHIA disjuncţie mediteranä - Rhododendron ponticum -; disjuncţia asturicä; disjuncţia americano-iricä şi dispuncţie diiusä - de ex. multe specii de Carex Pentru explicarea arealelor e de mare importanţa cunoaşterea plantelor relicte şi a arealelor relicte, adică a acelor plante care sunt izolate, fără legătură prea strânsă cu speciile vecine actuale, rămase ca singuri reprezentanţi ai unor grupe dispărute ale timpurilor geologice trecute. Caracterele unui areal relict sunt : arealul e restrâns în întinderea sa; planta e rară în regiunea respectivă şi arealul se află în regres, deci în continuă diminuare ca suprafaţă. Ca exemple de indigene, autohtone, imigrate şi adventive, şi elementele de relaţiune, care se compun din : elementul geografic, plantele a-celeaşi regiuni care au o distribuţie geografică identică; şi elementul genetic : plantele care au aceaşi origine. Vechimea florelor, sau prin vârsta flo-relor, se înţelege timpul în care o floare a ajuns la componenţa pe care o are azi, adică, vorbind de teritoriile uscate, timpul de când pământul a fost pentru ultima ţmit - islpr Fig. 992 - Aspect din zona pădurilor de conifere în Bucovina plante relicte se pot cita : relicte terţiare, cum sunt speciile de Syringa dela noi, Gesneraceele europene, Scopolia carnio-lica, Aesculus hippocastanum, etc. şi relicte glaciale, cum sunt speciile de Papa-ver sect. Scapiflora, Dryas octopetala, Pinus cembra, etc. Despre istoricul vegetaţiei - v. ac. Din punct de vedere ,al regiunilor geografice epiontologia se ocupă cu împărţirea florei în elemente şi vechimea ilorelor. Elementele florelor pot fi: ele- mentele regiunii cercetate, adică plantele Fig. 993 - Plante erbacee din zona coniferelor - Heracleum palmatum, Astrantia alpestris, Chrysosplertium oppositifolium data din nou ocupat de o floră, sau de când acel teritoriu a suportat ultima schimbare de climă, căci vârsta unei flore nu e în raport direct cu vârsta geologica a teritoriului pe care-1 ocupă. Pentru stabilirea vârstei florelor se ia în considerare atât echilibarea ecologică cât şi en-demismul, care poate fi de mare importanţă aci, dacă se stabileşte că e conservativ, cum sunt relíetele, de ex. Gingko biloba, Taxodium distichum. Sequoia gigantea, sau dacă e progresiv, cum sunt microspeciile autohtone recent create în regiunea respectivă, cum sunt speciile de Hieracium, Rubus, etc. P. Cretz. 3 - Regiunile fitogeografice ale României. In flora României se pot deosebi după gruparea orizontală a plantelor, 3 mari regiuni : 1 - regiunea alpitaâ, 2 - regiunea pădurilor şi 3 - regiunea stepelor. I. - Regiunea alpină, ocupă vârfurile cele mai înalte,, ale munţilor, deqsupra limitei superioare a pădurilor de''Conifer e; zone mai întinse ocupă această regiune numai în munţii cu o înălţime mai mare de 2000 m. d. m., ca de ex. munţii Rodnei, PHYTOGEOGRAFIA Bucegii, Făgăraşului, Retezat, etc. Flora regiunii alpine din România şi-a păstrat în mare parte un caracter glacial. Plante lemnoase se află aci în număr restrâns şi toate au o talie scundă : Pinus pumilio, Juniperus nana, Ainus viridis, Rhododendron Kotschyi, specii de Vaccinium, speciile pitice de Salix, etc. Flora erbacee e foarte variată şi e bogată în multe elemente endemice sau cu o arie de răspândire redusă, ca : Aquilegia transsil-vanica, Avenastrum transsilvanicum, Festuca carpathica, Soldanella bungarica, Sol-danella pusilla, Saxifraga lúteo - viridis, Saxifraga heucherifolia, Saxifraga carpathica, Saxifraga demissa, Draba Haynaldi, Dianthus callizonus, Achillea Schurii, Anthemis carpathica, Alyssum repens, Gyp-sophila petraea, etc. Fig. 994 - Limita superioară a zonei fagului în Bucegi - Cheile Zănoagei II. - Regiunea pădurilor, începe dela limita superioară a pădurilor de Conifere şi se termină la limita pădurilor spre stepă. După plantele predominante se pot distinge în cadrul acestei regiuni, 3 zone: a - zona pădurilor de conifere, b-zona pădurilor de fag şi c - zona pădurilor de stejar. a - Zona pădurilor de Conifere începe imediat sub regiunea alpină şi se află pe versanţii munţilor, cu limita supe- rioară cuprinsă între 1650-1850 m. alt. şi cu limita sa inferioară cuprinsă între 500—1200 m. alt. Pentru această zonă sunt caracteristice două specii de conifere: molidul şi bradul; alte specii de plante lemnoase sunt puţine în cuprinsul acestei zone. Astfel sunt: specii de Betula, î>inus silvestris, Larix europaea ssp. po-lonica, Pinus cembra, Taxus baccata, Ju-niperus communis, iar dintre arbuşti: Ru-bus idaeus, Spiraea ulmifolia, Sorbus aucuparia, Sambucus racemosa, Lonicera xylosteum, Ribes alpinum, Salix hastata, Fig. 995 - Zona pădurilor de stejar în Dobrogea - Valea Canara - Salix silesiaca, Salix capraea, Populus tremula, Vaccinium myrtillus, etc. Plante erbacee caracteristice pentru zona pădurilor de Conifere sunt: Cystopteris fragi-lis, Poa nemoralis, Calamagrostis montana, Melampyrum saxosum, Veronica montana, Pulmonaria rubra, Lamium cupreum, Stachys alpina, Cortusa Mathio-li, Pirola minor şi Pirola chlorantha; în locuri mai luminoase cresc Oxalis ace-tcsella, Soldanella hungarica, Saxifraga cuneifolia, Campanula abietina, etc. In zona pădurilor de conifere există adesea întreruperi lipsite de vegetaţie lemnoasă, formând astfel fâneţe şi păşuni subalpine; printre plantele caracteristice pentru fâneţele şi păşunile subalpine din zona cnniferelor sunt: Agrostis alba, Des- champsia caespitosa şi Deschampsia fle-xuosa, Avenastrum pubescens, Trisetum flavescens, Arrhenaterum elatius, Briza media, Calamagrostis pseudophragmites, Lolium perenne, Poa laxa, Sesleria Heuf-fleriana, Carex humilis, Carex ornitho-poda, Orchis globosa, Anemone alba, Viola declinata, Dianthus compactus, Leontopodium alpinum, Ranunculus car-pathicus, Cerastium Lerchenfeldianum, A-rabis ovirensis, Hypericum alpinum, Thlaspi dacicum, Centaurea nervosa, Ni- FHITOGEOGRAPHIA gritella rubra, Campanula transsilvanica, Ranunculus aureus, etc. b - Zona pădurilor de fag ocupa porţiuni relativ înguste sub zona pădurilor de conifere în care uneori intra, se amesteca sau pe care adesea o încalecă. Limita superioara a pădurii de fag variază foarte mult dupâ regiune; ea se cuprinde cam între 1310 şi 1490 m. alt., iar ii- Fig. 996 - Stepa uscată la Babadag mita inferioară a zonei o formează Carpenul, Gorunul, ş. a., cam între 200-300 m. alt. La limita superioară fagul se asociază adesea cu Betula pubescens, Abies alba, iar la limita inferioară a zonei a-flăm ca specii lemnoase Carpinus betu-lus, Quercus sessilis, Acer platanoides, Fraxinus Ornus, Fraxinus excelsior, Sy-ringa vulgaris, Tilia tomentosa şi Tilia platyphyllos, Sorbus terminalis, etc. In zona aceasta se află o serie înteagă de aibuşti: Evonymus latifolius, Rhamnus tinctoria, Rhamnus frangula, Spiraea ul-mifolia, Aruncus silvester, Cotoneaster in-tegerrima, Daphne mezereum, Alnus in-cana, Myricaria germanica, Hippophae rhamnoides. In fâneţele şi poienile sau livezile care întrerup din loc în loc continuitatea pădurilor de fag, aflăm între altele următoarele plante erbacee caracteristice: Festuca rubra, Festuca sulcata, Anthoxanthum odoratum, Cynosurus cris-latus, Trollius europaeus, Holcus lanatus, Dianthus collinus, Alchemilla silvestris, Gentiana carpathicola, Gymnadenia co-nopea, Orchis maculata, Orchis corio-phora, Platanthera chlorantha, Epilobium montanum, Petasites hibridus, Petasites Kablikianus, Telekia speciosa, etc. Plante de locuri stâncoase din zona fagului sunt: Galium vernum, Anthericum ramo-sum, Inula ensifolia, Sedum album, As-trantia major, etc. c - Zona pădurilor de stejar are ca e-lemente predominante specii din genul Quercus: Quercus robur, Q. sessilis, Q. cerris, Q. Frainetto şi Q. lanuginosa; ca extensiune cuprinde întreaga zonă de şe-suri şi dealuri sub 200—300 m. alt. din toată ţara. Specii de arbori care se asociază cu stejarii sunt: Carpinus betulus, Carpinus orientalis, Ulmus glabra, Ulmus laevis, Tilia tomentosa, Fraxinus excelsior, Fraxinus ornus, Acer platanoides, Acer campestre, Malus silvestris, Pirus achras, Pirus elaeagnifolia, Sorbus ter-minalis, Prunus avium, Corylus avellana, etc. Arbuştii mai comuni ai zonei pădurilor de stejar sunt: Cotinus cocgygria, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, Evonymus verrucosus, Rhamnus catharti-ca, Viburnum lantana, Staphylea pinnata, Hedera helix, Viscum album, Loranthus europaeus, etc. Flora erbacee a zonei stejarului e puţin variabilă, cu numeroase graminee din genurile Poa, Festuca, Agrostis, Aira, Koeleria, apoi specii de Trifolium, Allium, etc. Un aspect mai deosebit în compoziţia lor are pădurea de luncă sau zăvoiul, cuprins tot în zona pădurilor de stejar; specia lemnoasă principală o formează însă Salix alba şi Sa-lix excelsior, la care se adaogă şi alte specii de sălcii, ca: Salix purpurea, vimi-nalis, triandra, apoi Populus alba; alte specii lemnoase din zăvoaie sunt: Quer- Fig. 997 - Plante caracteristice de stepe uscate - Achillea setacea şi Dianthus capitatus cus robur, Fraxinus Pallisae, Fraxinus excelsior, Ulmus laevis, Alnus glutinosa, Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Morus alba, Clematis vitalba, Hippophae rhamnoides, Rhamnus frangula, Tamarix Pallasi, Vitis silvestris, în Dobrogea Periploca graeca, etc. PHYTOGEOGRAPHIA 600 III - Regiunea stepelor cuprinde doua grupe principale: stepele uscate şi nesa-lifere pedeoparte, şi sârâturile, - v. ac. Stepele ţârii noastre iac parte din marea stepa eurasiaticâ şi au drept caracteristici floristice absenţa fagului, numărul redus al ferigelor, lipsa genului Primula şi Fig. 998 - Plante din nisipuri - Corisper-mum nitidum; Syrenia cana; Gypsophila paniculata; Silene pontica; Dianthus serotinus; Mollugo cerviana; Astragalus virgatus; Plantago indica abundenţa leguminoaselor. Plante din regiunea nesaliferâ a stepelor sunt: Capsella bursa-pastoris, Taraxacum officinale, Ber-teroa incana, Poa annua, Artemisia pontica, Artemisia vulgaris, Artemisia absinthium, Andropogon ischaemum, Cynodon dactylon, multe specii de Chenopodium, Polygonum, Mentha, Malva, Eryngium campestre, Artemisia annua, multe specii de Centaurea şi Achillea, Asperula glauca, Aster linosyris, Artemisia austriaca, Salvia nemorosa, Euphorbia Gerardia-na, Asperula cynanchica, Xanthium spi-nosum, etc. Tot în regiunea stepelor mai intra flora nisipurilor şi flora aquaticâ. Flora nisipurilor are o suma întreaga de elemente caracteristice; dupâ poziţiu-nea geografica nisipurile din ţara noastră se împart în nisipurile cisdanubiene, adică din stânga Dunării şi nisipurile transdanubiene, adică din regiunea cu- prinsă între Dunăre şi Marea-Neagră. Plante din nisipurile cisdanubiene sunt: Cytisus romanicus, Verbascum austria-cum, Tragopogon floccosus, Tragus ra-cemosus, Festuca glauca, Syrenia cana, Bromus tectorum, Vulpia myuros, Tribulus orientalis, Molluga cerviana, Achillea gchroleuca, Centaurea arenaria, Xeran-themum annuum, Hemiaria glabra, Agro-pyrum cristatum, Polygonum arenarium, Plantago indica, Stipa capillata, Kochia prostata, Asperula cynanchica, etc. Nisipurile transdanubiene, formează în genere coline parajele cu ţărmul mării; nisipurile transdanubiene conţin o mare cantitate de specii de plante care lipsesc în nisipurile cisdanubiene: Ephedxa dista- chya, Carex ligerica, Elymus sabulosus, Cakile jmaritima, Crambe maritima, Silene potina, Medicago marina, Eryngium ma-ritimum, Daucus bessarabicus, Agropy-rum bessarabicus, Asperula j setulosa, Tournefortia arguzia, Stachys ‘maritima, Artemisia arenaria. Flora palustră sau aquatică poate fi de următoarele tipuri: Fig. 999 - Plante din flora palustră Stratiotes aloides; Salvinia natans; Ranunculus aquatilis; Tapa natans a - Formaţiunile de plante iubitoare de suprafeţe libere de apă, cu următoarele specii caracteristice: multe specii de Potamogetón, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Castalia lotus, Myriophyllum spica-tum şi verticillatum, Ranunculus paucis-tamineus , Zannichelia palustris, Oenan-the aquatica, Hydrocharis morsusranae, Nymphoides peltata, etc. b - Plaurul şi insulele plutitoare e o ior- 601 PHYTOLACCA - PHYTOMETRA moţiune de stufăriş plutitor,, format din ri-zomele vii de Phragmites communis; pe plaur şi insule plutitoare cresc Senecio paludosus, Sagittaria sagittifolia, Typha angustifolia, Nephrodium thelypteris, Lythrum salicaria, Cladium mariscUs, Calla palustris, numeroşi Carex, etc. c - Stufişurile, sunt o formaţiune palustră foarte importantă, în care predomină Phragmites comunis, cu următoarele plante: Senecio paludosus, Nephrodium thelypteris, Carex pseudocyperus, Carex riparia ş. a., Equisetum palustre, Iris pseu-dacorus, Sagittaria sagittifolius, Butomus umbellatus, Typhoides arundinacea, Gly-ceria aquatica, Caltha palustris, Sium la-tifolium, Oenanthe fistulosa şi aquatica, Peucedanum palustre, Bidens tripartitus şi B. cernuus, Ranunculus lingua, Cicuta virosa, etc. Fig. 1000 - Stufăriş în balta Pasărea-Ilfov d - Turbările sunt şi ele o formaţiune palustră în care . predomină specii de Sphagnum sau de alte muscinee ca Hyp-num şi Amblystegium; plante din turbării sunt Carex pauciflora, Empetrum nigrum, Eriophorum vaginatum, Juncus filifornris, Vaccinium oxycoccos, Tofieldia calycula-ta, Drosera rotundifolia, Andromeda po-lifolia, Menyanthes trifoliata, etc. P. Cretz. PHYTOLACCA - Bot. - Gen de plantă ierbacee din fam. Phytolacaceae cu frunze ovat lanceolate, acute, întregi. Race- mul * cilindric, alungit, -florile împreună cu penduculii, roşietice sau albe, fructul o bacă neagră. Are o singură specie Ph. americana - Sin. carmâz. PHYTOLACCACEAE - Bot. - Familie de plante ierbacee, înalte cu frunze alterne, întregi, fără stipele. Flori hermafrodite, dispuse în raceme îndesuite. Perigonul 5 - foliat, stamine 10. Ovar 1, superior de obicei cu 10 loje, în fiecare loje cu câte un ovul. Stile 10. Fructul o bacâ multispermă. Sămânţa neagră. Fig. 1001 - Plante de turbării - Drossera rotundifolia; Andromeda polifolia; Vaccinium uliginosum PHYTOMETRA - Ent - P. gamma. Sin. Plussia gamma. Insectă din Noctuidae - v. ac. - cunoscută prin extraordinarele ei invazii, la perioade - adesea - depărtate între ele. Adulţii apar prin Mai, sunt fluturi cu 40-45 mm. deschidere a aripilor ; aripile posterioare brune deschis, închise pe margine; cele anterioare galben - roşietice mai închis în interior, în mijlocul acestei zone cu o mică linie albă, caracteristică de forma literei greceşti gamma. Abdomen de culoare închisă; cu peri mai deschişi pe primele segmente. Antenele masculilor uşor ciliate, palpe groase şi drepte, ochi catifelaţi. Sunt diurne şi cu un zbor rapid în zigzag. Acuplarea în Iunie şi - tot atunci -ponta. Fiecare femelă depune pe faţa inferioară a frunzelor plantelor cu port mic, circa 500 ouă albicioase, izolate sau în grupe mici. Incubaţia durează 10-12 zile, după care ies larvele; acestea atacă vegetalele: salata, varza, sfecla, cânepa, inul, caitoful, fasolea, cerealele şi chiar pueţii din pepinieră. PHYTON - PHYTOPHTORA 602 După ce distrug totul, emigrează în masă, străbătând câmp şi drumuri până se aşează din nou. Desvoltarea larvară ţine, obişnuit, cam o lună Cele mad mari pagube le produce în Iulie, iar la sfârşi' tul lunei se transformă în nimfe, dar spre deosebire de alte noctuide care-şi petrec nimfoza în pământ, ele îşi ţes un cocon albicios murdar, fixat de planta gazdă, pe frunze moarte sau orice alt suport. După 12-14 zile se desvoltă noui adulţi, iar această nouă generaţie depune ouă în cursul lunei Septembrie; larvele rezultate iernează, sfârşesc nimfoza în Aprilie şi se metamorfozează în fluturi, prin Mai-Iunie. Desigur că poate avea o singură sau chiar trei generaţii pe an, în funcţie de starea mai puţin sau mult călduroasă a timpului. Fig. 1002 - Phytolacca decandra. a: ramură cu frunze şi flori ; b : inflorescenţă îngroşată ; c : floare văzută din faţă ; d - sămânţă ; e - secţiune prin sămânţă. Omida este lungă de 4-5 cm., subţiată înainte, cu capul mic, galben-bruniu, pătat cu negru, corpul verde deschis şi uneori albastru, pe partea dorsală cu şase mici linii albicioase şi pe lături cu câte o bandă gălbue închizând stigmatele albe înconjurate de un cerc negru; nu are decât trei perechi de false picioare membranoase, prima terminală, celelalte ventrale. Aria de răspândire foarte mare, dar pagube mai mari pricinueşte în Europa Centrală şi Sudul Rusiei. Are paraziţi naturali: Tachini.a larvarum, Pales pavida, Bucentes cristata, Exetastes gracilliconis, Pimpla examinator, Opius nitidulator, Am-blyteles vadatorios Păsările le distrug, deasemeni. Se combat prin strângerea larvelor şi cu pulverizaţii de soluţii de săpun cu nicotină l,5°/po, executate cu atenţie. V. M- PHYTON - Bot - Frunza ar putea fi considerată ca rezultatul unei. desvoltări laterale a unui sector tulpinal care ar face un singur corp cu frunza corespunzătoare. S'a dat numele de p. acestei individualităţi organice, ipotetice, al cărui, rachis ar ii reprezentat de sectorul tulpinal, iar irunza un organ liber desvoltat. Tulpina ar fi - aşadar - nu un organ omogen ci o asociaţie de rachi.se phytonare. Se invocă în favoarea acestei ipoteze, unele fapte morfologice, cum ar fi decurenţa ioliară, adică ^reliefurile formate la suprafaţa unor tulpini de rachisul fiecărei frunze, bunăoară la Picea. PHYTOPATOGIA - Patologie vegetală sau iitopalologie - v ac. i PHYTOPHTIRE - Zool - Un subordin din hemiptere Sin. păduchi - v. ac. PHYTOPHTHORA - Fitop - Gen de ciuperci Peronosporae - v. ac. - Caracterizat prin modul de ramificaţie al conidiofori-ior; un filament se sfârşeşte printr'o co-nidie, îşi încetează creşterea, se umflă sub ea şi din această umflătură naşte o ramificaţie care prin desvoltarea ei aruncă lateral conidia; noua ramură se termină, la rândul ei, printr'o coni.die care devine laterală ş. a. m. d. Această manieră, de ramificare este suficientă pentru caracterizarea genului. Cuprinde puţine specii. între ele unele foarte importante. 1 - P. infestans provoacă mana cartofului - v. ac.; atacă de asemenea pătlăgelele roşii, frunze şi fructe, cărora le produce pagube însemnate. Tratamentul este cel indicat la mana - v. ac. 2 - P. cactorum Sin. P. omnivora sau Peronospcra Fagii, atacă frunzele a numeroase plante din familii diferite, dar pagubele cele mai mari le face pe sămă-năturile de arbori forestieri. A fost întâlnită şi pe iructe căzute de măr şi păr. Miceliul este format din filamente ramificate intercelulare, cu mici sugători glo-buloşi şi - excepţional la Peronosporee -este prevăzut cu pereţi despărţitori.. Reproducţia se face prin conidii şi ouă. Co-nidioforii ies prin stomate sau străbătând între celulele epidermice şi perforând cu-ticula. Sunt scurţi, rămân simpli se termină printr'o coni.die trecută într'o parte prin desvoltarea unui al doilea spor; nu se formează umflături ca la P. infestans, iar numărul conidiilor rămâne limitat la 2. Sunt voluminoase, piriforme sau în formă de lămâe. Pot germina producând un conidiofor; mai adesea se transformă într'un zoospo-range; zoosporii, prevăzuţi cu un singur cil, germinează uneori chiar în sporange; 603 PHYTOPTUS - PIASSAVA- în general produc mai multe filamente care infecteazâ planta străpungând cutícula şi deschizându-şi drum printre celulele epidermice. Ouâle formate abundent în ţesuturi sunt globuloase, netede, brune; sunt puse în libertate prin putrezirea organului în care au luat naştere. Pot rezista 3-4 ani în pământ fâră a-şi pierde facultatea germinativă şi germinează prin producerea unuia sau mai multor filamente conidiofore. P. cactorum este puţin răspândită, dar P. vitis, nu este prea primejdios şi poate şi combătut prin tratamente sulfuroase. PHYTOZOARE - Zool - O mare diviziune a regnului animal cuprinzând toate animalele pluricelulare - metazoare - prezentând tipic, o simetire axială sau lipsite de simetrie. Această dispoziţie a corpului se datoreşte faptului că sunt animale fixate sau derivă din ele. Au acelaş tip de structură ca şi plantele, legat de imobilitate; dacă devin libere şi mobile îşi păstrează simetria ra~ Fig. 1003 - Phytophtora infestans. 1 - Formarea oului : og - oogon, oo - oosferă, an - anteride cu - ta - tub fecundator; 2 - Ou formai' of ; 3 - Oul germinând dă un sporange - sg - cu spori, sp. poate deveni primejdioasă pentru plan-tulele de arbori forestieri, în special fagi, când sunt prea dese şi timpul este umed. Terenurile unde s'a semnalat boala tre-bue evitate, iar dacă se constată prezenţa parazitului, plantele bolnave vor fi smulse şi se vor face operaţiuni de drenare a umidităţiii din pământ. PHYTOPTUS - Ent - Acarieni paraziţi vegetali, caracterizaţi prin abdomen foarte alungit, striat transversal şi terminat prin organe adesive Posedă două perechi de picioare, cele două perechi posterioare fiind reduse la starea de mameloni nearticulaţi; mandibulele au forma de stileţi. Dimensiunile foarte reduse: 0,15- 0,30 mm. în lungime. Atacă plantele cele mai diferite provocând acarioze sau phytopto - acarcecidii, mergând dela atrofia organelor atacate şi până la formarea de adevărate gale. Specificitatea lor nu este stabilită. Trăesc în număr mare pe frunzele de tei, de păr, etc., provocând deformaţiuni de formă şi mărime diferită. O specie însemnată este P. vitis oare determină apariţia de pete albe, păroase, pe faţa inferioară a frunzelor de viţă -asemănătoare cu cele provocate de mil-dew, dar mai persistente şi care apoi se roşesc. Această formă particulară de ce-cidii a fost mult timp atribuită unei ciuperci desemnată sub numele de Erineum şi care este inexistentă. dială când se pot mişca în toate sensurile sau capătă o simetrie bilaterală când se mişcă în aceiaş direcţie cu aceiaş parte a corpului ca Artiozoârele, simetrie suprapusă, totuşi, celei axiale pe care nu o fac să dispară. P. pot înmugurii şi da naştere la colonii arborescente, radiare sau gazonate. Cuprind: Echinodermele, Coelenteratele şi Spongierii. PIA MATER - Anat - Membrana internă, din cele trei, care acoperă creerul şi măduva spinării - v. ac. Este o reţea vascu Iară foarte subţire alcătuită din ultimele ramificaţii ale venelor şi arterelor în legătură cu sistemul servos central PIASSAVA - Deformare a cuvântului spaniol piacaba, numele unui palmier din Brazilia - Attalea funifera. -Multă vreme aproape toată p. utilizată în Europa provenea din a-ceastă specie. Astăzi este mai întrebuinţată rafia - v. ac. furnizată de Raphia Hookeri, palmier din A-frica Occidentală. P. provine din tecile foli-are lăţite care înconjoară trunchiul arboti- Fig. 1004 -Phytootus vitis PIAŢĂ - PICHETAJ 604 lor. Este constituita din fibre groase sau panglici ce pot fi ,lungi până la 1 m. şi de grosimea unei sforicele; sunt de culoare bruna, roşcata sau închisa, şi mai mult sau mai puţin elastice. Palmierii care dau p. sunt: xaphia, în A-frica Occidentala; Borassus flabellifer în .Africa Orientala - palmyratiber -; Ca- * ryola urens, în Ceylan - Kitooliiber -; Leo-poldinia piacaba - p. de Para -; şi Dic-tyosperma fibrosa - p. de Madagascar. P. are numeroase întrebuinţări în industria periilor: cu fibrele ei groase 0,5-2 :mm., flexibile şi foarte rezistente, se fac .măturile mecanice întrebuinţate de municipalităţi; deasemeni mai serveşte la confecţionarea periilor de ţesălat, etc. PIAŢĂ - Econ. - Este un loc public unde se vând şi se cumpără anumite mărfuri. P. poate fi deschisă, închisă, acoperită, ^descoperită; este un loc public sau privat unde se adună negustorii pentru a vinde şi chiar reuniunea acestor negustori; localitatea unde se face un important comerţ cu anume mărfuri: Amsterdam ^ p. grâului; Liverpool, p. bumbacului; Leipzig, p. blănurilor; Lyon, p. mâtâsii. Totalitatea negustorilor şi bancherilor •dintr'un oraş: p. Londrei. Economiceşte, p. înseamnă orice sferă în care deplasarea mărfurilor şi comunicările între vânzători şi cumpărători sunt destul de repede făcute pentruca sa se stabilească un acelaş preţ. întinderea sferei comerciale variază dela marfă la marfă, pentru constituirea unei p. Un târg, un oraş, o ţară. Pentru aur, p. este lumea întreagă, adică el are un singur preţ pretutindeni - v. marfa, hale, N. Ghiul. PIATRĂ - Agrol - v. pietre. — Med - v. calculi. PIATRĂ ACRĂ - Chim. - Sin. alaun - v. ac. PIATRĂ DE VIN - Vinif - Denumire dată tirighiei din vasele de vin. P. de vin sau tartratul de potasiu - C4H5OGK - se găseşte în cantitate însemnată în mustul de •struguri, în tescovină şi în vin, care nu este altceva decât o zeamă saturată de p. de vin. P. de vin este puţin solubilă în apă şi :mai puţin solubilă în alcool, din care cauză în timpul fermentaţiei, pe măsura formării alcoolului, se precipită la un loc cu alte substanţe pe fundul şi pe pereţii vasului în care se păstrează vinul. Frigul grăbeşte precipitarea p. de vin, iar căldura o reţine în suspensie. P. de vin se foloseşte pentru extragerea acidului tartric - C^eO« - care se întrebuinţează în industrie şi pentru mărirea ‘acidităţii la must, în anii cu aciditate mică. I. V. Şlep. PIATRĂ-LINTE. - Bot. - Astragalus aus-Iralis. Sin. Phaca australis, mică plantă erbacee din fam. leguminoase - Papilio- naceae, tulpina glabră, difuză; frunzele mai adesea cu 5 perechi de foliole oval-oblonge sau lanceolate, emarginate, cea terminală sesilă, alipit păroase pe faţa inferioară; stipule ovale; florile albe sau albe-gălbui, cu carena închis-violetă, dispuse într'un racem axilar mai lung decât frunza, aripile emarginate sau bifide, carena evident mai scurta decât stindardul; fructele legume ovoide, stipelate, sunt glabre. Creşte prin păşunile stâncoase din regiunea alpină. Iulie-August. PIATRA Dl!, DINŢI - Med. v. tartru den-tar. PIATRĂ VÂNĂTĂ - Chim - j Sulfat de cupru v. sulfaţi. PICA - Zool.. - Unul din numele bibili-cei - v. ac. - Med. Vet - Sin. boala linsului, aberaţie a gustului care îndeamnă: animalele domestice să mănânce materii nealimentare. Bunăoară cazul vacilor care mănâncă petece; al mieilor care smulg, sug şi chiar înghit smocuri de lână de pe pântecele oaiei; al păsărilor care smulg şi mănâncă pene. Se atribue această a-beraţie unei alimentaţii, defectuoase, lipsei de fosfor în raţii, iar în ceiace priveşte pe păsări şi unei prea mari promiscuităţi. PICARD - Zoot - Varietăţi sau subvarie-taţi de animale domestice originare din Picardia: porc, oaie, bou, câine ciobănesc. PICEA EXCELSA - Bot. - Sin. Molid - v. ac. PICHETAJ. - Pom. - Operaţiune care constă în marcarea pe teren printr'un tutore, harag sau pichet a locului unde tre-bue să fie săpată groapa de plantat pomul. P. - are de scop orânduirea pomilor în plantaţie în rânduri drepte în toate direcţiile, păstrând între rânduri şi pomi distanţa reglementară pentru fiecare specie de pomi. Orientarea cea mai bună a rândurilor este dela N. la S. P. sau aşezarea pomilor în rânduri se poate face de mai multe feluri şi anume: în patrat, dreptunghiular, triunghiulară şi în exagon sau chinconz. P. In patrat este cel mai întrebuinţat şi în special când terenul pe care dorim sâ-1 plantăm are forma regulată şi este aşezai pe un loc plan sau pantă dulce. In această orânduire pomii pe rând şi rândurile între ele sunt la aceiaşi distanţă; fiecare patru pomi formează colţurile unui patrat. P. în Dreptunghi se deosebeşte de cel în patrat prin distanţa între rânduri mai mare decât distanţa între pomii depe rând. El se întrebuinţează în plantaţiile comerciale extensive, când printre rân- 605 PICIOARCA - PICIOR! durile de pomi se cultiva cereale, cartofi, sfecla, etc. sau în planlaţiuniile mixte, când printre' rânduri se cultiva arbuşti fructiferi: coacdzâ, agrişi şi smeura sau legume ca sparanghel, anghinare sau altele. P. in triunghiu se caracterizează prin a-ceia câ distanţa între pomi şi rânduri nu este aceiaşi, iar fiecare trei pomi formează un triunghi isoscel. Acest fel de pichetaj este cel mai defectuos şi tre-bueşte evitat. P. în chincons sau in exagon este cel mai frumos şi mai perfect, dând posibilitatea pomilor sâ folosească pământul şi spaţiul în modul cel mai perfect. Pomii sunt situaţi la aceiaşi distanţă unul de altul în toate direcţiile; fiecare trei pomi formează un triunghi echilateral, iar în jurul fiecărui pom se află şase pomi, care formează un exagon. Acest fel de p. este foarte recomandabil în special la plantaţiile ce se fac pe pante şi pe terenuri cu perimetrul neregulat. El are marele avantagiu de a permite lucrarea pământului între pomi în trei direcţii diferite, evitând prin aceasta alunecarea Carp - genunchi Rândul de sus . Rândul de jos . Metacarp Metacarpiene principale . . ' Metacarpiene rudimentare . Sesamoide mari............... ! Sesamoide mici............... I Degete complete.............. P. posterior este împărţit în tars, me-tatars şi falange, fiecare regiune cu- Tars - jaret - Rândul de sus . . Rândul de jos . Metatars Metatarsiene prncipale Metatarsiene rudimentare Sesamoide mari . . . . Sesamoide mici . . . , Degete complete . . . , sau spălarea pământului de pe pante şi o muncă mai uşoiară a pământului, prin arături în piezişul şi de-a curmezişul pantei. P. se face în două rânduri pentru fiecare plantaţie. Prima dată se face provizoriu pentru a marca locul unde trebuesc; făcute, gropile şi a doua oară definitiv prin tutori, care se aliniază şi se fixează:, în mijlocul gropilor înainte de a planta' pomii; prin aceasta se uşurează foarte mult plantatul. P. se face cu ajutorul a două sau trei sârme gradate. Se poate face şi cu sârme-negradate, care indică direcţia rândurilor şi cu ajutorul unei panglici de oţel şi a câtorva jaloane. M. Cost. PICIOARCĂ - Bot. - Sin. Helianthus tu-berosus; Napi-porceşti - v, ac. PICIOICI - Bot. - Sin. Picioarcâ; Sola-num tuberosum, cartoii - v ac. PICIOR - Zool, Zoot - Extremitatea inferioară a membrelor - v. ac. - animalelor.. P. dinainte cuprinde regiunile anatomice : carp, metacarp şi falange. Oasele-din alcătuirea scheletului sunt clasificate-după cum urmează: Cal Rumegător Câine Epure Porc Pisică 3 ! ! 1 j 1 i i 1 3i 3 i ; 4 j 4^ 5 3---4 ! 2! 41 4! 4 4i ! j : i lj i 1 : l 51 o 1 | 1; 4 5- 5 9 ! L: Z j - : lOi 9 8- 2 4! 8: li 2i 4 101 9 ! 8i *1 2.; 4 5- 5 1 5 prinzând oasele specificate mai jos: 0 Rumegător 0 Câine | Pisică Epure 0 0 1 j cu 1 1 1 2 ! i • 2 l ! j ! 1 ; I 1 2 ! 2 2 2 4---5 3---4 1 5 5: ! 5 ! 4: ! 1 1 1 4 4 4 4 2 1 4 1 1 2 4 8i 8 8 8 1 2! 1 1 2 ! 4 5 4 A ! 1 PICIORUL CAPREI-PICIORUL-COCOŞULUI 606 P. Calului. Este alcdtuit de jos în sus din copita - v. ac; un aparat de amortizare cuprinzând cusinetul plantar şi fibrocartilagiile; a treia falanga, micul sesamoid şi partea inferioară a celei de rimbe. Se cunosc mai mult de 50 specii în regiunile tropicale. 639 PITULICE - PIVNIŢĂ Se cultiva: P. tobira, şi P. undulatum, ambele cu flori albe şi - unele varietăţi -cu frunze panaşate, precum şi P. viridi-florum cu flori galbene-verzui. Se plantează în pământ vegetal amestecat cu nisip şi trebue ţinute, iarna, în seră. Pot fi înmulţite prin marcóte, butaşi sau altoire pe P. undulatum. PITULICE - Zool - Sylvia, gen de păsări cântăreţe care seamănă cu privighetoarea. Sunt mai multe specii P. sură-P. hortenis; P. neagră. PIVNIŢĂ - Constr. rur. - Sin. Beciu. încăpere săpată în pământ sub casă, magazie sau direct afară cu pereţii din piatră sau din bârne de dimensiuni restrânse, în care sătenii îşi păstrează murăturile, legumele şi tot felul de produse. Beciurile se cons-truesc cu gârliciul spre nord, şi este bine să aibă o uşă dublă la intrarea pe scări şi una după ce scoborâm scările, la intrarea în beciul propriu zis, precum şi răsuflă-toare pentru aerisire. Beciul trebue să fie destul de uscat; poate servi şi pentru păstrat vin sau fructe cu condiţia să nu se mai păstreze nimic altceva în el. M. Cost. - Oenol - O deosebită însemnătate are p. in vinifica-ţie şi pentru viticultor - în general. Ea este strâns legată de cramă şi de celelalte in-stalaţiuni de vinificare şi de-aceia se va trata aci chestiunea în toi complexul ei. Dintru început trebue să spunem că nu se poate concepe o bună industrie vinicolă fără localuri special construite în acest scop, în cari materia primă care se primeşte din vie să fie bine condiţionată şi transformată, pentru a da un produs uşor co-merciabil, şi pe oare, vânzân-du-1 să dea beneficiile pe oare le urmărim. Fără a intra în detaliile construcţiilor u-nor asemenea stabilimente care fac o-biectul unui studiu special de construcţii oenologice arhitecturale vom arăta în linii generale rostul lor şi condiţiunile generale de instalare. De altfel literatura străină, italiană, franceză şi germană sunt pline de asemenea lucrări; nevoile noastre speciale, în condiţiunile generale de clima şi teren în care ne aflăm, ne im- pun să avem şi noi asemenea lucrări a-dequate. Vom enumera localurile necesare industriilor oenologice de vinificare, condiţionare şi conservare, şi vom reflecta asupra condiţiunilor generale ce se cer la instalarea unor asemenea cons-trucţiuni, cu atât mai mult cu cât oeno-tehnicul, nu trebue să dea decât indica-ţiunile generale asupra clădirilor în chestiune, sarcina studiului detalilor de con- Fig. 1046 - Planul de situaţie al unei mari instalaţii vinicole din Al. P. Ionescu strucţie şi a executărei lucrărilor însăşi, rămânând pe seama inginerului sau arhitectului constructor. Un asemenea stabiliment complect trebue să cuprindă următoarele: 1 - Un adăpost magazie remiză sau şopron unde se aduce recolta - materia primă - şi se cântăreşte. 2-0 încăpere pentru controlul şi ale- PIVNIŢA 640 gerea strugurilor dupâ calitdţi şi matuii-tate; aceasta se poate aşeza pentru e-conomie de construcţie deasupra cramei sau a sâlei de fermentare a mustului. In aceasta sala, strugurii se zdrobesc şi mustul se depozitează pentru decantare. 3-0 sala pentru prima fermentaţie. Aceasta sala se face de obiceiu la ni- • velul pământului sub sala sdrobitoarelor şi a tocitoarelor de decantare. Aci mustul aşezat în vasele de fermentare se transforma în vin. Temperatura acesteia trebuie sâ varieze între limitele de 15-20 grade Celsius pentru ţara noastrd. trele duble, şi uşile dublate la rândul lor sau chiar triplate. 6 - Pentru stabilimentele ce vând vinurile la sticle, mai trebuesc : O sala pentru punerea vinului la sticle; o sala pentru expedierea vinurilor la sticle sau butoae. La acestea se pot adâoga: o sala pentru spâlat şi scurs sticle; o sala pentru conservat mustul; o sala pentru filtre; o sala pentru pâstrat tescovina pând la distilare; o sala pentru distilat drojdiile şi tescovina. Industria vinicola poate merge şi mai departe: astfel într'o industrializare a pro- iu MMmu CULOAft or Cl-fiCl/UTlt PHD Iii-«ta iii Fig. 1047 - Planul localului de vinificare şi fermentare dupâ Al. P. lonescu 4-0 sala de elaborare pentru fermentaţia lenta a vinului şi primele pritocuri. Aceasta se mai numeşte sala vinurilor tinere. Aci vinurile îşi complecteazâ fermentaţia lenta; ea este alături de sala de fermentaţie sgomotoasâ, la acelaşi nivel sau la un nivel puţin mai jos. Aci vinurile stau şi primesc toate îngrijirile necesare timp de un an de zile. Temperatura a-cesteia variazd între 12-18 grade Celsius. De aci vinurile sunt trecute în 5 - Sala de conservare şi învechire. A-ceasta se face sub nivelul pământului unde temperatura sâ fie absolut constanta în jurul 12 grade - şi sâ nu scadâ sub 40 grade fapt care ar putea turbura unele vinuri roşii. Când natura pământului - care ăr avea apa în exces - nu permite construirea u-nei asemenea p., se pot face la nivelul pământului, însâ cu pâreţii dubli, feres- duselor vinicole vom măi ăveă nevoe încă de următoarele: local pentru prepararea oţetului din vin; local pentru extragerea cremei de tartru, uleiuri, aenoceanină, etc.; un atelier pentru construit, reparat şi spâlat vasele, etc. etc. Desigur acestea ar fi necesare unui mare stabiliment complect pentru o mare industrie a oenologiei care sâ nu lase nimic de dorit. O asemenea instalaţie complecta nu se poate face nici de câtre majoritatea proprietarilor mari, aceasta necesitând o cheltuiala pe care numai o proprietate prea mare o poate suporta. O industrie speciala sau mai degrabâ o cooperativa în stil mare, care sâ aibâ posibilitatea sâ strângă recoltă dupâ cel puţin 3000 hă. de vie, sunt singurele organizaţii cari pot face acest lucru. Majorităteă proprietăţilor 641 PIVNIŢA noastre, viticole stau, nu în mâna marilor proprietari, ci în mâna micilor podgoreni iar majoritatea producţiunei de vin o dau tocmai aceştia cari nu au nici cunoştinţele necesare şi nici posibilitatea materiala sâ condiţioneze vinul dupâ cele mai noi formule .ale ştiinţei, dupâ cerinţele şi gustul consumatorilor din marile centre de consumaţie, interne şi străine. Strâinâta-tea însă, cum ar fi Italia care stă în frunte apoi, Franţa şi altele, au găsit formula deslegării acestei probleme, şi prin cooperativele pe cari le-au făcut să răsară peste tot locul, produsele viilor lor au ajuns să fie valorificate la maximum po- Când se proectează un asemenea stabiliment, trebue să ne gândim la locul unde trebue construit. Stabilimentul oeno-logic trebue să fie cât mai aproape de locul de producţiune, sau la nevoe, pe un drum principal care conduce la acel loc, şi nu prea departe în acelaşi timp. Terenul pe care se construeşte trebue să fie sănătos şi departe de drumurile pe care circulă vehicule încărcate cu mari greutăţi, şi care fac să tremure din temelie întreaga clădire cu pivniţă cu tot şi mai ales de căile ferate; să fie departe de locurile producătoare de mirosuri u-râte, de hasnale, grajduri, etc., etc., să nu '(tţiiy%(t}iW,i97T Fig. 1048 - Pivniţă cu sală âe vinificare şi îmbutelire. A - podul; B - Sala de vinifi-care şi limpezire; C-D-E-F - Camerele şi hrubele de păstare în anii I-VI; G - Magazia de îmbutelire şi filtre dupâ Al. P. lonescu sibil în beneficiul podgoreanului. Cooperativele lor vinicole au creiat ceiace, nici cei mai mari proprietari nu ar fi fost în stare să creeze: ele au rid’cat stabili- mente oenologice de seamă, le-au utilat cu cele mai moderne instalaţiuni, le-au pus sub conducerea oamenilor, de specialitate cari scot din produsul viei tot ceiace se poate scoate, dând beneficii frumoase, podgorenilor şi au scutit pe a-ceştia de greutatea inventarului de griji, de pierdere de timp necesar la vinificare, îngrijire şi vânzarea vinului, dându-Ie asifel, pe lângă posibilitatea de a-şi valorifica mai bine produsul viilor lor şi siguranţa zilei de mâine, dar şi posibilitatea ca timpul pe care l-ar fi întrebuinţat cu toate aceste cerinţi ale vinului, să-l întrebuinţeze în mod profitabil în alte îndeletniciri de pe lângă gospodăria lor. 41 fie aşezat pe locuri umede în care apa abundă, şi să aibă posibilitatea să fie alimentat din abundenţă cu cea mai bună şi curată apă, necailcară şi fără materii organice; aceasta este necesară bunei întreţineri a materialului vinicol; şi în orice caz trebue să fie uşor accesibil transportului materiei prime. Orientarea stă în strânsă legătură cu temperatura pe care trebue să o aibă p. dar şi cu sănătatea ei. Ţara noastră este situată la limita de nord a regiunei viilor de pe glob; cu toate acestea dacă iarna este atât de frig cum se întâmplă la noi, în schimb vara are călduri excesiv de mari, cari fac să varieze în mod considerabil temperatura din p. când aceasta trebue să fie cât mai constantă posibil. Amplitudinea variaţiunilor temperaturilor din aerul liber putând atinge dela mi- PIVNIŢĂ 642 ñus 35 grade Celsius pana la 35 grade Celsius deci 70 grade Celsius în total, a-ceastâ mare diferenţa are repercusiuni şi în variaţiunea temperaturei pivniţelor. Adesea ori, în p.# aşa cum sunt construite la noi, amplitudinea variaţiunilor de temperatura poate atinge déla minus 10 grade Celsius până la plus 30 grade Celsius, deci un total de 40 grade Celsius. Daca în ţările calde se recomcfndâ şi se foloseşte orientarea catre Nord a acestor stabilimente, pentru oa sâ evite o influenţa prea mare a razelor soarelui cari ar putea influenţa direct asupra lor, la noi este necesar tocmai contrariul: o expunere câtre Sud, pentru ca razele soarelui binefăcător sâ pfcată pătrunde lă nevoe, cel puţin lă intrarea în pivniţă a-ducând cu ele sănătatea în întreg localul. Pentru evitarea însă a variaţiunei •temperaturei, intrările lor vor fi nişte culoare de 4-6 m. lungime cu două şi la nevoe chiar 3 rânduri de uşi aşezate la distanţă unele de altele, pentru ca spaţiul cuprins între aceste uşi să izoleze complect restul pivniţei de temperatura de a-farâ; ferestrele la rândul lor, să fie construite în aşa fel, ca la nevoe sâ poată Fig. 1049 - Pivniţă ferită de apă. A - Şanţ deschis; B- Drenuri tubuläre; C - Puţ absorbant; T - Nisip; D - Pietriş; E - Argila; F - Beton ; - P - Pivniţă ; R - Crama; S - Podul după Al. P. Ionescu fi şi cele bine încinse, pentru ca nici răceala prea mare a iernei şi nici căldura prea mare a verei să nu poată pătrunde prin ele la interior, decât numai atunci când noi o voim. Tot în vederea menţinerei unei temperaturi constante, se recomandă ca, mai ales la p. de conservare, să fie săpată cu totul in pământ unde variaţiunea temperaturei esté mai puţin sensibilă, şi având deasupra ei crama pentru fermentare. P. pentru învechit vinurile poate fi ^uneori săpată în formă de galerii adânci, unde temperatura rămâne absolut constantă şi întărită bine înţeles cu zid de piatră sau din cărămidă presată, cu scopul ca să consolideze atât păreţii cât şi tavanul lor. Galeriile vor fi largi de 4-7 m pentru a putea aşeza în ele unul sau două rânduri Vie vase, vor fi boltite pentru a avea o mai mare rezistenţă la presiunea pământului de deasupra şi nu vor fi mai lungi de 50-60 metri fiecare, pentru a nu face manipularea vaselor şi a vinului prea anevoioasă. Forma stabilimentului trebue să fie cât mai simplă, mai comodă, mai puţin costisitoare şi mai încăpătoare in acelaşi timp, iar capacitatea lui să fie suficientă pen- Fig. 1050 - Vederea în plan a pivniţei ferită de ape. A - Şanţuri deschise; B -Drenuri tubulare; C - Puţ absorbant P - Localul după Al. P. Ionescu tru primirea şi înmagazinarea a cel puţin de două ori recolta unui an îmbelşugat, pentru ca la nevoe, să se poată ţine de pe un an pe altul în întregime recoltele ce nu se vând, sau care în mod intenţionat se lasă la învechit. Toate sălile necesare unui stabiliment complect de vinificăre, trebuesc să fie cât se poate laolaltă şi în legătură directă una cu alta. După cântărire strugurii se trec direct întregi, nezdrobiţi, în camera de control - alegere - care este pusă sub supravegherea unui om priceput; iar de aici la zdrobitor, în caz de nevoe mai întâi la desbrobonitor. Dela zdrobitor mustul este dus cUyjpompele, în cisternele sau vasele pentru limpezire şi de aici trecute apoi după limpezire, prin decantare în vasele de fermentaţie. Boştina trece în camerele de ptesat unde se extrage întreaga can- 643 PIVNIŢĂ titate de must, posibil a fi extrasa pe a-ceastă cale. Mustul rezultat la presă merge şi el în vasele de iermentat, cari pot fi acelea de mai sus, bine înţeles după ce au fost curăţite de drojdiile ce s'au lăsat la fund, sau altele separate ; iar boştina presată este trecută în vasele sau în cisternele de conservat unde suferă la rândul ei fermentaţiunea alcolică a zahărului ce-1 mai conţine. Acolo se conservă până în momentul distilărei. Vasele pentru fermentaţie de obicei sunt instalate în localuri la nivelul pământului, fie deasupra pivniţei, fie alături; în orice caz însă în imediata lui apropiere. Aici stau de îşi fac fermentaţia sgomotoasă, iar la tragerea lor de pe drojdii, atunci când au manifestat o oarecare limpezire, se trec în p. sau crama de elaborare a vinurilor tinere unde îşi complectează fermentaţiunea lentă a zahărului ce a rămas încă netransformat, şi unde petrec uri an de zile sau atâta timp din primul an, până soseşte momentul vânzărei dacă întâmplarea face să fie vândute mai de grabă. Dacă sunt reci, se încălzesc cu o sobă de pământ. După un an de zile, vinurile destinate învechirei trec în p. speciale pentru învechit, depozitându-se în vase mici de 250-1,000 litri cel mult. Lângă camera cisternelor unde se conservă boştina brută şi lângă care se pă-streqgă şi drojdiile vinului, este separată camera aparatelor pentru distilatul acestora. N Rachiul rezultat se depozitează într'un iocal separat de p. de vinuri. Fig. 1051 - Aşezdrea postamentelor pentru butoae; A - Pardoseala de beton; B - Pardoseală de pământ după Al. P. Ionescu Localul pentru pfelucrait proausele secundare : Etiocianina, Acidul Tar^ric, U-leiurile de seminţe, etc. eic. Este de asemenea cu totul separat şi cere cunoştinţe şi instalaţii speciale. Toate aceste localuri au nevoie de o ventilaţie pentru a isgoni acidul carbonic în timpul fermentaţiei şi pentru a înlătura umezeala şi deci posibilitatea desvoltă-rei mucegaiuriloT cari dau p. un miros greu de mucegai, miros care pătrund? cu atâta uşurinţă în vin. Construcţia localului trebue făcută din materiale solide cari pot fi: lemn pentru cele de deasupra, cum ar fi camera de control şi alegerea strugurilor, şi cărcî-midă sau piatră toate celelalte. P. în general, se recomandă să fie construită din piatră sau beton, iar la nevoe din cărămidă presată. Acoperişurile trebuesc dublate de poduri cari menţin la interior o temperatură mai constantă. Pardoseala trebue făcută în general din beton sau piatră. Pardoseala sălilor de fermentare precum şi a celor de elaborare, trebue făcută din beton uşor înclinat către un punct unde se construeşte o mică cisternă în care se adună ape ie rezultate 1 a spălgtul ei sau al' vaselor.. De jur împrejurai pereţilor, sau mai de grabă, spaţiul cuprins intre postamentele pe cari se aşează vasele, este bine să se lase nebetonate, la--sându-se pământul liber, pentru a permite p. o legătură directă cu pământul şi pe unde ea poate să respire puţin. Hrubele sunt lăsate absolut nepardosite, pământul lor însă este curat şi bine bătut. In cazul când nu este posibil să beto-năm p. se păstează pământ bine bătut, curat, stropit din când în când su: substanţe antiseptice, şi în cazul când; vinurile se varsă pe jos, pământul umezit este scos afară imediat şi înlocuit pe loc cu un altul sănătos, pentru a înlătura astfel desvoltarea mucegaiurilor şi în special a oţeţelei. Iluminatul se va face cu electricitate care este tot atât de necesară şi pimerei în mişcare a tuturor maşinilor electrice, - prese, pompe, etc. - folosite la viniii-care, iar la nevoe, în lipsă de electricitate, iluminatul se va face cu diferite sisteme cari nu dau mirosuri grele în p. şi mai ales mirosuri străine ce se încorporează în vin şi dau acestuia un gust dezagreabil. Fig. 1052 - Ventilaţia pivniţei PIVNIŢĂ. 644 In linii generale, în caz de lipsa elec-tricitâţei şi a altor posibilităţi de iluminat, se va evita cu desăvârşire petrolul lampant din lămpile obişnuite, şi se vor pre-ieră lumânările făcute din ceară curăţă de ălbine. întreţinerea. - Toăte încăperile stabilimentului de vinificare trebue ţinute în cea mai perfectă stare de curăţenie. Tavanul, păreţii şi pavajul trebue ţinute în permanenţă curate, şi întreaga curăţenie revizuită de mai multe ori pe an, în special înaintea culesului. încăperile stabilimentelor de vinifioaţie nu trebue să servească de adăpost sau magazie pentru păstrarea altor lucruri, instrumente, mărfuri sau ali- Fig. 1053 - Pivniţa dela Miniş mente decât acelea oe sunt în legătură directă cu vinul, nici chiar în anotimpurile când acestea nu sunt întrebuinţate. Desinfectarea lor cu fum de pucioasă, prin ardere de pucioasa la una sau două luni de zile interval, trebue să fie o practică curentă pentru cei ce au grija stabilimentului. Sălile în cari vinul este depozitat ţie; .pentru fermentare, fie pentru elaborare, fierrpenţriţ ş^nşervare; trebue ţinute ( cel puţin :tajy; aşa; de curate ca şi cele mai carate odăi pe ,care le locuim. Păreţji lor frebuesc văruiţi cu un amestec de apă, var şi sulfat de cupru> la nevoie clorura de calciu în proporţia următoare : IpS'litri' apă, . 3, kgr. sulfat de cupru 3 kgr. var nestins. Sau; , 100'jitri^ apa r , : ' 2 Alaun r- r piatră acră - ; 2 kgr. sulfat de cupru 3 kgr..var nestins. Düpa■ fiecare din aceşte soluţiuni se poarel1j0Şî"“b ■ iiîou^ stropire cu o soluţie de 100-í(fflíuSf;^cláürá ,d!é 'calciu la 100 litri de _ Ac^sí^^geT^âng& aspectul frumos pe care-lVă '/da p. vor împiedeca formarea mucegaiurilor, iar clorul ce se va degaja treptat din soluţia dată pe pereţi, va desinfecta îji mod permanent atmosfera pivniţei. Pavajul p. dacă este de beton se va •spăla ori de câte ori se va simţi nevoe, cu apă curată din abundenţă. Niciodată, când cantităţi chiar mai mici de vin s'au scurs pe jos nu se va lăsa nespălat; acel vin se va oţeţi şi fermentul se va transmite cu uşurinţă la vinul din vas, prin a-jutorul prafului ce se ridică, al muştelor beţive, al lucratorilor, etc., etc. . Spălarea pardoselei trebue'şte făcută din când în când şi cu o soluţie de meta-bisulfit de potasiu în proporţii dela 100-150 gr. la 100 litrii apă. Când pardoseala este de pământ, acesta este bine bătut şi la rândul său întreţinut în cea mai perfectă curăţenie prin măturare. Niciodată nu se va mătura pământul uscat până ce nu va fi în prealabil uşor udat, pentru a evita ridicarea prafului care poartă în el atâţia microbi Fig. 1054 - Pivniţa Economos desvoltaţi direct pe el sau aduşi de lucrători pe picioare din alte părţi sau de pe afară. Stropirea se va face cu‘ apă curată, sau cu nuţină apă conţinând un dezinfectant cum ar fi: metabisulfitul de potasiu, permanganatul de potasiu, etc. Starea de umiditate a p. este o condi-ţiune care nu trebue trecută cu vederea de conducătorul stabilimentului. P. trebue prevăzută întotdeauna cu un termometru, şi un alt termometru trebue sa ■ fie afară. Starea de umiditate ă; pivniţei stă întotdeauna în raport direct cu temperatura aerului. In mod normal aerul conţine la un metru cub, o anumită cantitate de vapori de apă, contitate care variază cu gradul -său de temperatură. In cazul când 645 PIVNIŢĂ aerul conţine o cantitate de vaoori de apă mai mica decât este el în stare sâ ţinâ pânâ la saturaţiune, atunci cau.td sâ scoata aceasta umiditate sau diferenţâ de umiditate, pânâ la saturaţiune, din mediul în care se afla, spre exemplu: din vin, din pâreţii şi din pardoseala p., etc. In cazul când cantitatea de vapori de apa este mai mare decât aceea pe care Fig. 1055 - Presele pivniţei Costiugeni aerul o poate conţine la saturaţiune, excesul de vapori se precipita, depunându-se pe păreţi, pe vase, etc. ca o abureala mai fina sau mâi groasa dupâ împrejurări, şi care favorizează desigur desvol-tarea mucigaiurilor. Pentru a ne putea da seama de puterea de saturaţiune a aerului în vapori de apa, vom arata dupâ Cerletti, care dâ o mare importanţâ a-cestei chestiuni, un tablou de puterea de saturare a aerului la diferite grade de temperatura şi care ne poate servi drept câlâuzâ în îngrijirile ce trebue le dam p. La 10 gr. sub zero aerul conţine 0,9 gr. vap. de apâ la mc. La 5 gr. sub zero aerul conţine 4,0 gr. vap. de apâ la mc. La 5 gr. deasupra lui 0 aerul conţine 7,3 gr. vap. de apâ la mc. La 10 gr. deasupra lui 0 aerul conţine 9,7 gr. vap. de apa la mc. La 15 gr. deasupra lui 0 aerul conţine 13.0 gr. vap. de apâ la mc. La 20 gr. deasupra lui 0 aerul conţine 17.1 gr. vap. de apâ la mc. La 25 gr. deasupra lui 0 aerul conţine 22,5 gr. vap. de ăpâ lă mc. Lă 30 gr. deăsupră lui 0 aerul conţine 27,4 gr. vap. de apa la mc. Ori de câte ori temperatura şi punctul higroscopic din interiorul p. sunt superioare aerului din afara, este un semn câ pivniţa poate fi aerisitâ fârâ nicio grije câ, prin aceasta s'ar putea provoca o precipitare de vapori de apâ pe vase şi pe pereţii pivniţei şi câ mediul va deveni umed; în caz contrar aerisirea nu trebue iâcutâ. Aerisirea se face prin ferestre anume construite şi lipsa de observaţie în aceasta direcţie, sau mai bine zis puţinul interes pe care podgorenii noştri îl dau acestei chestiuni, fac de multe ori din p. noastre nişte hrube umede şi nişte localuri de infecţie, cari strica vinul tot atât de mult cât şi vasele. De aceia, pe lângâ termometrul observat în raport cu tabloul, de mai sus, este bine ca atât 111 pivniţa cât şi afarâ sâ se aşeze şi douâ higrometre, cari sâ iaca controlul - observaţiunilor noasUe de mai sus. Se va observa în orice caz ca aerisirea sâ se iaca pe cât va fi posibil noaptea in timpul verei, şi ziua pe timp frumos cu soare în timpul ernei. Defectele p. Se întâmpla uneori câ, dintr'o lipsa de prevedere la construcţiune, din împrejurări naturale, anormale inevitabile scru accidentale, pivniţă sâ capete un defect. Defectele pot fi în general : excesul de umiditate. Din capul locului deci, pivniţa nu trebue aşezata pe locuri umede, iar dacâ nevoia ne obliga ca sâ construim pivniţa pe asemenea locuri, trebue sâ ne gândim la o însânâto-şire a acelui teren prin drenaj sau şanţuri izolatoare, cu o diferenţâ de nivel de cel puţin 5 mm la metrul de lungime. Aceste Fig. 1056 - Grup de cisterne de beton sistem Bohrssary la Miniş PIVOT 646 şanţuri sau drenajuri, dau într'un şanţ colector mai mare, departe de localul nostru, şi care la rândul lui este scos într'o vale sau dâ într'un puţ absorbant. Fig. 1057 - Instalaţia cramei dela Româneşti-Basarabia Aceste şanţuri sau drenajuri înconjoarâ localul de jur-împrejur la distanţa de câţiva metri de pâreţii sâi; iar la distanţe mai mari trebuesc construite alte şanţuri adânci deschise cari sâ abatâ apa ce s'ar scurge fie la suprafaţa solului fie prin pâmântul însâşi - apa de infiltraţie - şi sâ o conducâ departe într'un punct mai jos. Pardoseala p. trebue fâcutâ dintr'un strat foarte permeabil din pietriş, iar deasupra un strat absolut impermeabil de argila bine bâtutâ, peste care se aşeazâ un strat de beton, iar la suprafaţă de tot un strat de 1-3 cm. gro- sime de ciment. La nevoe daca situaţii o cere, se pot face chiar în interiorul pivniţei unul sau douâ puţuri absorbante , şi poate mai multe dupâ împrejurări, acoperite cu îngrijire cu un strat de beton. Pivniţele trebue prevăzute cu ferestre de aerisire, şi uşi în general duble sau chiar triple, iar la interior cu robinete de apa cea mai ouratâ pentru spălaturi de orice fel, cu canal de scurgere, si cu piedestale de 50-60 cm. înălţime pentru aşezat vasele -v. ac. A, P. I. PIVOT - Bot - Rădăcina principală desvoltată din radícula embrionară. Sau rădăcina principală a arborilor care se înfundă vertical în pământ. Uneori este necesar să fie suprimat în momentul plantări în pepinieră, când pe locul Fig. 1058 - Pivniţă de păstrare 647 PIVOTANTĂ-PLACENTAŢIE definitiv vor avea a sta pe terenuri nisipoase unde trebue sâ desvolte rădăcini laterale. Aceasta suprimare este în special utila pentru stejar, şi nuc cârora a-vem interesul sâ le provocam desvoltarea rădăcinilor lăterale măi mult decât a p. PIVOTANTĂ - Bot. - Sin. polară, forma rădăcinii - v. ac. când e îngroşată şi cărnoasă, ca la morcovi, sfeclă, etc. PIXIDĂ - Bot - Tip de fruct - v. ac. -uscat dehiscent. Se deschide prin o crăpătură circulară, formând un căpăcel ce se ridică în momentul diseminării. Exemplu de p. îl oferă Anagallis, Hyoscyamus. PIZDA-ŢIGĂNCEI - Bot - Sin. Lamium purpureum; Sugel - v. ac. PLACAJ - Tehn - Operaţie consistând în fixarea unei plăci de lemn preţios pe lemn ordinar; sau a unei foiţe de metal preţios pe metal comun. PLACENTĂ - Zool - Denumirea anatomică a învelişurilor foetate. In special p. este masa spongioasă aflată între membrana uterină şi ultimul înveliş al fătului, corionul. Fig. 1059 - Pivniiţa Cooperativei Olăneşti Prin această masă placentară - bogată in vase sanguine - se fac. schimburile nutritive între mamă şi foetus. P. este căptuşită cu vilozităţi, mici reliefuri conice conţinând vasele. Dispoziţia vilozităţilor determină mai multe varietăţi de p.: difuza - la iapă - când vilozităţile sunt repartizate uniform pe toată suprafaţa ; diseminata - la scroafă - când sunt grupate în mici tufe aplicate direct pe chorion; cotiledonarâ - la rumegătoare -când vilozităţile sunt adunate în mici mase cotiledoane - 80-100 la vaci în ajunul fătării; zonară - la căţea - când vilozităţile formează o bandă circulară spre mijlocul sacului foetal. După expulzarea fătului, uterul se strânge şi are loc deslipirea p. şi eliminarea ei. - Bot - Prin analogie, se numeşte p. membrana ovaiului pe care sunt inserate ovulele - v. placentaţie. PLACENTAŢIE - Bot - Dispoziţia pla- centei - v. ac. - în ovar. Principalele tipuri de p. sunt următoarele : 1 - P. axilarâ. In cazul pistilului sincarpio plurilocutar, numărul lojelor esie egal cu al carpelelor concrescute. Separate prin pereţi radiali, lojele sunt prevăzute cu două placente dispuse în unghiul intern al fiecărei din ele. Cu alte Fig. 1060 - Sala de depozitare a pivniţei Costiugeni cuvinte ţesuturile p. se confundă cu axa pistilului, de unde şi numele de p. axi-iară. Ex. : câldâruşe. 2 - P. parietala. Când lipirea capelelor se face numai pe margini, placentéle" se îndepărtează de axă şi rămân fixate pe peretele ovarului. Ex : la ovarul sincarpic de Viola tricolor, unde ovulele - numeroase - sunt dispuse pe liniile de lipire ale celor trei cârpele concrescute. 3 - P. centrala. Ţesuturile placentare se găsesc localizate în axa florală formând o masă globoidă pe care sunt prinse ovu- Fig. 1061 - Pivniţa de desfacere a fostei Uniuni a Camerelor Agricole PLĂGI-PLĂMÂNĂRICĂ 648 lele. Bunăoară, la Primulaceae, unde masa placentară e cu totul libera de pereţii ovarului - şi ocupa extremitatea axei florale. Modificări secundare. La unele Caryo-phillaceae ovarul, la început plurilocular, devine - mai târziu - unilocular. P. este -în realitate - axilarâ. La unele Papaveraceae şi Cruclferae se formeazâ falşi pereţi. Septumul ce se formează între ţesuturile placentare împarte cavitatea ovarianâ în doud loje. P. rămâne totuşi parietală. Mai sunt şi alte variante de p. Fig. 1062 - Depozit de butelii în pivniţă După cum ovulelele prinse lateral, a-târnă sau sunt ridicate şi după cum fu-niculul este lipit sau depărtat de placentă, ovulele sunt apotrope şi epitrope. P. are rol determinant în clasificarea plantelor. -Zool - v. placenta. PLĂGI - Med. Vet. - Sin. râni, răniri -v. ac. PLĂGI DE VARĂ - Med. Vet. - Simptom al filariozei - v. ac. PLAGIODERA - Ent - P. versicolor. O coleopteră mică, producând pagube importante pe sălcii. Adulţii apar la sfârşitul lunei Aprilie - Fig. 1063 - Placentă. A - zonară; B - co-tiledonară; C - cotiledoane; v - vasele embrionare; o - cordon ombilical Mai. Sunt lungi de 3-4 mm; culoarea de un verde metalic, bătând uneori în albăstrui, cu excepţia primelor cinci articole antenale care sunt de un galben fe-ruginos. Capul cu un şanţ median; pro-notum fin punctat, cam de patru ori mai larg la bază decât lungimea liniei sale mediane. Aceste chrysomelide se grupează pe frunzele şi mugurii de salcie, devorându-le ; se acuplează la sfârşitul lunei Mai, depun ouăle şi mor după puţine zile. Produc pagubd^ mai ales în stare adultă. Aria de răspândire, foarte ’întinsă, combaterea se face prin stropiri cu o e-mulsie de nicotină l,5°/oo şi săpun' l°/'o, în apă, aplicate îndată după apariţia adulţilor. PLAGIOSTOMI - Zool. - Ordin de peşti -v. Chondropterygieni. PLAGIOTROP - Bot - Organ căruia acţiunea gravităţii îi imprimă o direcţie de creştere, în jos, sau orizontal, cum este -de pildă - la rizomul Pecetei lui Solomon. Opusul p. este ortolrop - v. ac. Organele p. au - în general - simetrie dorso-ventrală. Este de observat că influenţa continuă a factorilor externi poate modifica direcţiile de creştere aşa că un organ, la început ortotrop poate deveni p. Fig. 1064 - Placentaţie centrală la ciubo-ţica cucului. 1 - Secţiune transversală prin ovar; 2 - secţiune longitudinală PLĂMĂN - Zool - Organ visceral bure-tos închis în cavitatea toracică a mami^ ferelor, păsărilor, reptilelor şi batracia-nelor, fiind principalul constituent al aparatului respirator. Este împărţit în doi lobi şi învelit într'o mebrană seroasă pleura. Aerul pătrunde ia p. prin trahee, divizată în două bronhii, ramificate mult în bronhiole şi terminate - la rândul lor - în lobule pulmonare şi alveole. In aceste mici cavităţi se petrece oxigenarea sângelui, prin schimburi osmotice. P. este legat de sistemul circulator prin prin vena pulmonară cu sânge negru. El poate fi sediul unor grave maladii : pneumonie, pleurezie, emfizem, tuberculoza -v. ac. PLĂMÂNĂRICĂ - Bot. - Sin. Iarba-plu-mânei, Mierea-Ursului, Cuscrişor, Plămâ- 649 PLĂMUNĂ ALBĂ - PLANSICHTER năriţă, Pulmonaria officinalis plantă erbacee din fam. Borraginacee, ocoperita cu peri aspri, frunzele cu pete albe, cele bazilare de vara sunt ovale cordiforme şi cu peţiolul ceva mai scurt decât lamina ; florile roşii violete, rar albe. Creşte prin pădurile umbroase şi umede Aprilie. PLĂMUNĂ ALBĂ - Bot. Nymphaea alba - Sin. Nufăr alb - v. ac. PLAN - Top. - Numim p. topografic planul orizontal pe care se proiectează diferite puncte de pe o suprafaţă de teren pe care voim a o ridica. PLANARIA - Zool. - Gen de viermi plat-helminţi - v. ac. PLANIMETRIE - Top. - Este operaţiunea topografică prin care se obţine pe un plan orizontal proecţiunea unei porţiuni de teren, prin măsurarea distanţelor între diferite puncte alese pe teren şi unghiurile orizontale dintre aliniamentele acestor puncte. Se obţin în acest fel figuri care transpuse pe o scară anumită pe hârtie ne dau figuri asemenea, având laturile omoloage Fig. 1066 - Planşeta topografică Fig. 1065 - Placentaţie parietală - Viola tricolor - şi axilarâ - Căldăruşe şi unghiurile egale. Punctele depe teren trebue astfel alese, încât ridicate şi transpuse pe hârtie sâ ne poată reda cât mai fidel suprafaţa de teren măsurată. Astfel, la un drum ce am voi să-l ridicăm în plan, se va alege punctele în care drumul îşi schimbă direcţia. A. I. PLANOGAMIE - Bot. - v. gârneţi, isogamie. PLANŞA - Top. - Hârtia pe care se desenează figurile ridicate pe teren. PLANŞETĂ - Top. - Aparat cu care se măsoară grafic unghiurile depe teren. Distanţele se măsoară cu un instrument oarecare şi se pun apoi pe p. la scara voită cu ajutorul dubludecimetrului. E o metoda simplă şi rapidă. Pe teren se face atât rid'carea punctelor necesare cât şi desemnarea lor imediată pe hârtie. Aparatul se compune din o planşă de lemn de 40X50 cm., sau mai mare, pe care se lipeşte planşa de desen şi un aparat de vizare care e o alidadă cu lunetă prevăzută şi cu cerc vertical. Ca instrumente ajutătoare avem : o nivelă obişnuită pentru calarea planşetei, un declinător pentru orientarea planului, un compas ce poartă firul cu plumb necesar punerii în staţie a aparatului precum şi cele necesare desenului dintre care dublu-decimetrul şi compasul nu trebue să lipsească. P. e aşezată pe un tripied, ea putând avea două mişcări : una de rotaţie în plan orizontal şi alta de translaţie în acelaş plan. Mişcările se regulează cu şuruburi de presiune şi micrometrice. Alidada are la bază o riglă denumită liniar şi a că- _________________ rei una din margini se găseşte în acelaş plan vertical cu axul optic al lunetei, deci în a-celaş plan vizual. Pentru aşezarea planşetei într'o staţie oarecare S se va nota punctul s. arătat de vârful compasului al cărei plumb s'a aşezat deasupra punctului de staţie S. Aceste două puncte S şi s, se găsesc astfel pe aceiaş verticală a locului. Calarea p. se face ca la orice aparat de ridicare. Orientarea ei se face fie faţă de un punct fix depe teren, fie luând azimutul unuia din aliniamente cu ajutorul declinâtorului. Voind a ridica poligonul A B C D E, ne vom aşaza cu planşeta în mijlocul lui, O. După calarea şi orientarea planşetei, se va viza cu Iuta alidadei spre fiecare din vârfurile poligonului, trâgându-se cu creionul linii pe marginea liniarului. Se vor măsura apoi distanţele OA, OB, OC, OD, şi OE şi se vor pune, la scară fixată, pe liniile de viză, oa, ob, oc, etc. Unindu-se punctele acestea obţinem o figură asemenea, având unghiurile egale şi laturile omoloage. Cu ajutorul p. se pot pune diferiie probleme topografice. - A. I. PLANSICHTER - Ind. agr. - Dispozitiv cuprinzând sitele orizontale folosite în morarii - v. ac. Fig. 1067 - Ridicarea planului cu planşeta PLANTĂ 650 PLANTA - Fit. - Este o fiinţă care, cu ajutorul carbonului din aer şi’ prin intermediul clorofilei şi al luminei solare, transforma substanţele minerale din sol în materii organice, asimilabile pentru animale. Trecute prin corpul animal, aceste substanţe ajung din nou în pământ, încheind astfel - prin intermediul p. - circuitul materiei în naturâ. P. constituie deci puntea de trecere între regnul mineral şi cel vegetal. Drept caractere de diferenţiere între p. şi animale erau citate în trecut : prezenţa clorofilei la p. şi mişcarea şi sensibilitatea la animale. Azi se ştie cd sunt plante fârâ clorofila ca de ex. ciupercile, p. parazite,bacteriile, dupâ cum sunt animale cu clorofila, cazul Hydra viridis. Dease-menea sunt p. superioare foarte sensibile de ex. Mimosa, ca şi unele alge verzi do-taie atât cu mişcare cât şi cu sensibilitate. Un caracter care înlesteşte mai mult diferenţierea între p. şi animal, este structura membranei celulare: la p.f în majoritatea cazurilor, aceasta membrana e din celuloza, iar la animale, afara de câteva rari excepţii, membrana celulară e de natură albuminoidă. Din punct de vedere botanic, p. au diferite împărţiri. Dăm mai jos - în mod sumar - împărţirea după prof. I. Prodan-Cluj, care are la bază sistemul natural de clasificare : Grupa A. Pteridophita - Criptogame vasculare. P. cu reproducere criptoga-mică prin organe sexuale numite sporangi. Această grupă se împarte în : Clasa I FUiicince. Clasa II Equisetinae. Clasa III Lycopodince. Grupa B. Embryophita Spihonogama - Phanerogame - P. cu organe sexuale vizibile, de cele mai multe ori înconjurate de un înveliş floral. Elementul de reproducere e sămânţa, care conţine primele urme ale plantulei tinere. Grupa aceasta . are două subgrupe : Subgrupa Gymnospermce - Cu ovule descoperite. Are următoarele clase : Clasa I Coniferce. Clasa II Gnetales. Subgrupa Anigiospermae - Cu ovule închise - avândţ următoarele clase : Clasa III Mpnocotyledonece. , Clasa IV Dicotyledonece, care se împarte şi ea în : Fig. 1069 - Pom rău plantat Subclasa A. Archichlamidece - cu tribul Apetalce şi Dyalipetalce adică p. fără petale şi cu petale libere. Subclasa B. Metachlamydece - numite şi Sympetalce, cu petalele unite. Fiecare clasă şi subclasă, se divide mai departe în familii, iar acestea în genuri şi specii. La p. agricole, - din motive de ordin practic - se disting chiar în cadrul speciei diferite varietăţi, soiuri, forme şi linii. Fanerogamele reprezintă tipul obişnuit al p. şi au următoarele părţi : 1 - Rădăcina care îndeplineşte funcţiunea de : fixare, absorbţie, dizolvare, respiraţie, şi depozitare. 2 - Tulpina, care îndeplineşte funcţia de : susţinere a aparatului foliar, conducerea sevei brute, conducerea sevei elaborate, asimilaţie, respiraţie, transpiraţie şi depozitare a substanţelor de rezervă. 3 - Frunza care îndeplineşte /uncţia de: 651 PLANTAGINACEAE - PLANTARE nsimilaţie clorofiliană, depozitare pentru scurtă durată, transpiraţie, şi respiraţie. 4 - Floarea, care îndeplineşte funcţia de reproducere prin formarea fructului şi seminţelor ce servesc la alimentaţia oamenilor şi animalelor. După întrebuinţarea lor, p. se împart în: alimentare, furajere, textile, industriale, medicinale, ornamentale... etc. Din punct de vedere al vegetaţiei se împart în : anuale, bisanuale, perene. După consumul de apă se împart în : 1 - P. xerofite - cari trăiesc cu un consum mic de apă. 2 - P. higrofite - acelea de- Fig. 1070 - Cum se procedează la plantare prinse cu un consum mare de apă. 3 - P. mezofite sau tropofite - cari consumă o cantitate mijlocie de apă. In agricultură p.f alături de climă şi sol, constitue factorul principal de producţie. Substanţa organică vegetală şi animală, prin descompunere în sol, dă naştere la humus - v. ac. - care contribuie mult la mărirea fertilităţii. I. Max. PLANTAGINACEAE - Bot. - Familie de plante erbacee sau semifrutescente, de obicei cu tulpină scapiformă, cu frunze simple, sesile, nestipelate. Flori hermafrodite, rareori unisexuate, regulate. Caliciul persistent cu 3-4 sepale sau cu 3-4 diviziuni profunde. Corola membranoasă, 4 - fidată, regulată. Stamine 4, egale, alterne cu diviziunile corolei. Ovar 1, liber cu 2-4 loje, fiecare loje 1 sau multiovu-lată. Stilul lung, filiform, stigmat întreg sau bilobat ; fructul capsular, membranos, deschizându-se circular printr'un opercul. Seminţe albuminate. PLANTAGINEAE - Bot. - Sin. plantagina-cece - v. ac. PLANTAGO - Bot. Gen. de plante erbacee din fam. Plantaginacece, cu flori hermafrodite, dispuse în spice, care devin uneori capituliforme. Caliciul profund 4 - fidat, dintre care 2 diviziuni pot fi concrescute. Tubul corolei ovat, limbul 4 - fidat. Capsula cu 2 sau mai multe seminţe. Are numeroase specii dintre care mai cunoscute sunt : P. lanceolata, pătlagină îngustă - v. ac. ; P. major, patla- gina - v. ac., şi p. media, patlaginâ moale v. ac. PLANTARE - Hort. - P. pomilor, arborilor, etc. Operaţiune care constă în plasarea la locul definitiv a tinerelor plante scoase din pepinieră : pomi, arbori, trandafiri, etc. P. pomilor la locul definitiv în grădină, livadă, pe marginea unei şosele, etc. se poate face cu deplin succes în tot timpul repausului vegetal, adică dela căderea frunzelor toamna şi până la începerea desmugurirei primăvara, cu întrerupere în timpul iernei când pământul este îngheţat. Dacă pământul este umed, argilos şi rece, este mai bine ca să se facă primăvara de vreme prin Martie, mai cu seamă dacă plantaţia se face în regiune de munte. In regiunile de deal şi de şes este mai bine să se facă toamna. Pomii plantaţi din toamnă se prind mai sigur şi pornesc vegetaţia odată cu pomii nemutaţi din loc, cei primăvara^ din vreme se prind destul de bine, dacă nu sunt surprinşi de secetă înainte de a porni în creştere. Distanţa la care se plantează pomii: Merii altoiţi pe măr sălbatec 8-10 mt. „ Doucin Paradisiaca Perii altoiţi pe sălbatec „ ,/ // gutui Prunii..................... Caişii cu trunchi înalt // Pitic Piersicii şi migdalii Cireşii altoiţi pe sălbatec „ „ // Mahaleb Vişinii Gutuii Nucii In pământurile de coastă şi mai sărace, se dă o distanţă mai mică, iar în pământurile grase t?i profunde de pe /ăi se dau distanţe mai mari. Distanţa mai depinde şi de varietate : cele cu portul piiamidal se pot planta mai des, decât ceJe cu portul resfirat şi care ating dimensiuni mari. Pregătirea pământului pentru p. Pământul tre-bueşte arat a-dânc şi nivelat Fig. 1071 - Legătura pomului plantat PLANTARE cu 2-3 luni înainte de a începe p. Pentru plantaţiile de meri şi peri pitici şi de piersici este mai bine a se desfunda terenul la 55 - 60 cm. adâncime. Dupâ a-ceasta se procedează la facerea picheta-jului - v. ac. - provizoriu, însemnând locurile unde trebuesc plantaţi pomii. Apoi se procedeazâ la facerea gropilor cu cel puţin 4-5 săptămâni înainte de p. Forma gropilor poate fi rotundă său pătrată. Lăţimea gropilor trebue să fie de cel puţin un metru şi până la 1,5 mt. - pentru nuci -iar adâncimea dela 80 cm. pânâ la 1 mt. Cu cât pământul e mai compact cu a-tât gropile trebuesc făcute mai largi şi mai adânci. La săparea gropilor, pământul bun de deasupra se pune deoparte a giopii, iar cel din fund în aUd parte. Cu câieva zile înainte de p.f gropile se umplu pe jumătate cu pământ bun. i are a fost scos de deasupra. Ap oi se procedeazâ la pichetajul definitiv, bătând în mijlocul gropilor tutorii de care vor fi legaţi pomii, căutând a-i aranja în linii cât se poate de drepte. Dacâ p. se face fără tutori - v. ac. - atunci se procedează la p. căutând a alinia cât se poate de bine pomii pentru a forma rânduri drepte în toate direcţiile. P. pomilor. înainte de a proceda la p.f se procedeazâ la tualeta pomilor, care constă în scurtarea rădăcinilor sdrelite sau rupte pânâ la locul sănătos, reînoirea tăieturilor la toate râdăcinele mai groase şi scufundarea rădăcinilor într'un hârdău sau într'o groapă plină de mocirlă făcută din lut, balegă de vite cornute şi apă. Mocirla nu trebue să fie nici prea groasă, nici prea apoasă, ci numai bună ca să se prindă de rădăcini. Mocirlitul este obligatoriu, când plantarea se face primăvara şi chiar toamna, Fig. 1072 - Apărarea pomilor tineri b - cu in-velitori de stuf ; c - cu leţuri dacă pământul este uscat şi timpu ceţos. La p. trebue doi oameni cel puţin, ţine pomul drept, lipit de tutorele în groapâ, sau aşezat la punctul st • exact, pentru a nu eşi din rând, i< doilea arunca pâmânt peste râd< căutând a da numai pământ bun î de alâturi, dacâ cel scos din groapă clisos. P. trebue să fie cât mai mă ca să poată pătrunde printre răd< iar pentru a înlesni aderarea pămâi la rădăcini, primul lucrător ţrebu< scuture pomul de jos în sus, apoi < bine cu piciorul de jur împrejur. Da< se face primăvara, după această oi ţie se toarnă o căldare cu apă, ap< umple groapa cu pământ pânâ sus. autori oare recomandâ sâ nu se se pomul în timpul p.f înrucât s'ar j rupe rădăcinile tinere sau ramificaţiil« Fig. 1073 - Plantarea unui pom Adâncimea pomului plantat nu tr sa fie cu nimic mai mare, decât a în pepiniera, ci din contra, cu 4-5 mai în afară, ţinând seamă câ dupâ ] tare pământul se mai aşeazâ puţi odatâ cu el şi pomul. Pentru a uşun crul şi a evita greşeli în aceastâ prh se întrebuinţează o scândură cu o bitură într'o margine sau o cruce fc 653 PLANTAŢIE din leaturi groase de 3 - 5 cm. care se aşeazâ deasupra groapei şi arata nivelul la care trebueşte plantat pomul. Daca plantarea se face toamna, pomilor li se face câte un muşuroi în jurul tulpinei, care primâvara se împrăştie şi în locul Iui se face un fel de lighean în jurul pomului, pentru a opri apa de ploaie. Fig. 1074 - Plantarea în şcoala de viţe a butaşilor altoiţi Dupâ ce terminam p.f pomii trebuesc legaţi sus şi jos de tutori. Legatul se face cu râchitâ în formă de 8, însă nu prea strâns. Avem grija a tăia capătul tuto-rului dacă este prea lung şi ajunge până în coroana pomului, la o palmă mai jos de ramura cea mai de jos a coroanei. Dacă p. se face toamna, pomilor nu li se aplică nici o tăiere de ramuri, lăsând această opetaţie pentru primăvară ; iar pentru a-i feri de epuri, trebue neapărat să fie înveliţi cu stuf, papura, pelin său beţe de tutun, şi în cf6l mai rău caz cii strujeni de porumb, cunoscând că uri ©pure poate strica într'o singură -noapte peste o sută de pomi. T In groapa nu se pune gunoi de grajd nici mraniţă -"Şunoi putrezit, - însă după terminarea plantărei, ajută mult dacă se împrăştie bălegar sau rnraniţă în jurul pomilor. Primăvara pomii' sre desvelesc de stuf, strujeni, etc., şi-i bine dacă se unge tulpina' cu lut şi cu bălegar în care se adaogă rşi puţină cenuşe. Pomii plantaţi pe lângă şosele, drumuri sau în curte, unde sunt expuşi stricăciunilor din partea animalelor şi chiar a oameniloi, trebue ‘ înconjuraţi imediat după p. cu spini, stuf sau o instalaţie specială de apărare din lemn. Dacă pomii sunt plantaţi din toamnă, se scurtează primăvara de vreme, prin Martie, începutul lui Aprilie, ramurile - cel mult pe jumătate la meri, peri’ şi gutui şi cel puţin o treime la celelalte specii, iar la cireşi, caişi şi pruni, cel puţin pe jumătate din lungime. La piersici se scurtează două treimi din lungimea ramurilor. La pomii plantaţi primăvara, tăierile se fac şi mai scurte, la meri, peri, gutui, cireşi şi vişini până la două treimi, iar la piersici până la trei pătrimi din lungime. La nuci nu se fac tăieri. In timpul primăverei şi verei în caz de secetă pomii trebuesc udaţi, iar terenul din jurul lor ţinut în cea mai perfectă stare de curăţenie, buruenile, plantele cultivate şi pământul bătut în jurul lor pri-cinuindu-le foarte mare rău. Pomii vor trebui apăraţi contra bolilor şi insectelor vătămătoare prin diferite stropiri cu inseciticide şi fungicide şi cu mai multă grijă decât pomii bătrâni. In caz de secetă, chiar dacă pomii s'au prins, vor trebui udaţi de 2 - 3 ori în timpul verei, dând câte 2-3 căldări de apă pentru fiecare pom. După udat acoperim pământul umed cu ţărână uscată, pentru £) 4 4 d d * 4 Ci §1 d d * i Sl lb & i a d * $ d 4 * 3 4 3 £ * • Fig. 1075 - Plantaţie în dreptunghiu a împiedica evaporarea rapidă a apei din pământ; acelaş lucru se obţine şi prin acoperirea pământului din jurul:; pomului cu paie, frunziş, etc. M. Cost. PLANTAŢIE - Hort - O suprafaţă mai mare de teren ocupată exclusiv cu plante arborescente cum ar fi : pomi fructiferi -livezi de meri, peri, pruni, nuci - etc. răchită - p. de răchită - ; se zice şi p.; de sparanghel - mai corect însă este cultura sparanghelului. Şi la arborii de pădure se întrebuinţează termenul de p. atunci când este făcută cu munca şi îngrijirea omului după anumite reguli de tehnică şi estetică; se spune - plantaţie de salcâmi, de brazi, de stejar - etc. PLANTAŢIE 654 Aşa dar, p. nu sunt decât acele masive de pomi roditori - arbori sau arbuşti fructiferi, ornamentali sau de pădure, făcute de om prin îngrijirea lui, cu plante tinere aduse din pepiniere şi plantate pe locul lor definitiv. Acelaş termen îl capătă şi viţa de vie când ocupă suprafeţe întinse - se spune : p. de vie roditoare altoită ; p. de vie roditoare indigeni; p. de vie americană plante mame. Aceste din urmă servesc la producerea materialului sălbatic pentru altoit. P. pot fi uniforme - când sunt compuse exclusiv din aceeaşi specie de plantă : astfel pot fi p. de meri, peri, pruni, sau de răchită, de salcâmi etc., etc., sau p. de vie. Ele pot fi însâ şi compuse - intercalate - fie cu diferite varietăţi din aceeaşi specie - cum ar fi p. de viţă. Muscat Ham-burg, intercalat cu Coarnă Neagră, Crâmpoşie sau Băşicată; Fetească neagră cu Negru Vârtos; Negru Vârtos cu Negru moale, şi aşa mai departe, având scopul de a combate un defect oarecare, cum ar fi - în cazurile de mai sus - me-iatul. Acelaş lucru se poate face şi la pomii fructiferi. P. intercalate se mai fac şi cu plante din diferite specii - cu scopul de a utiliza mai bine terenul. Aşa - spre exemplu - p- de caişi intercalaţi CU ■» * -©> TB Tb Ti -ţ> X» Ti Ti m •o Ti ■© Tf» T> t» ■£> Ti x> V Fig. 1076 - Plantaţie în patrat sici - sau pruni intercalaţi cu piersici, lâ-sându-se 1-2 metri mai mult decât normal între pomii de durata care sunt cai-şii, prunii, perii etc. - şi intercalând între ei piersicii care au o durată mai scurtă şi care se înlocuesc în mod regulat, pe măsură ce ei pier. In ţările calde - cum ar fi în special în Italia - se obicinueşfe un nou fel de p. intercalate cu culturi agricole ; astfel se văd p. de pomi fructiferi în linii drepte în care pornii sunt plantaţi la distanţe regulamentare - însă liniile sunt depărtate între ele la 30 - 40 - 50 metri - iar locul intermediar, este cultivat cu cereale. In- săşi pomii de pe aceste rânduri - sunt intercalaţi cu viţă de vie - câte 1-2 butuci de viţă, plantaţi la intervale pe linia pomilor şi dirijaţi pe sârme sau prăjini pânâ la coroana pomilor, unde viţa creşte, se desvoltâ şi rodeşte încât se • gâsesc în acele p., în acelaş timp, şi fructe şi struguri. Este t> cultură rentabilă, bine înţeles, căci viţa, care nu suferă decât tâeri sumare, produce, în acest mod, foarte mult; acest soiu de p. însâ, nu y fc. % «a «k ţăL că. Fig. 1077 - Plantând în mijlocul patratului obţinem tot plantaţie în patrat este posibil decât în ţările calde, cum am arătat mai sus, unde viţa care nu se mai poate coborî din pom pentru a fi îngropată, nu are a se teme de degerătu-rile iernilor aspre din ţara noastră, unde temperatura atinge cu uşurinţă - 20 - 25 gr. C., şi unde foarte adesea ori scade pânâ la minus 20 - 35 gr. C. P. de pomi fructiferi, şi în special cai-şii, se intercaleazâ la noi cu culturi de căpşuni sau p. de trandafiri, în special de dulceaţa. De -m&ite ori terenulvdintre:'pomi se seamănă cu leguminoase anuale cum ar fi mazărea sau fasolea, mai ales în p. tinere pânâ la 3 - 4 - 5 ani; după aceea pomii se măresc şi nu mai permit nici o cultură pe terenul umbrit, dedesubtul lor. Mulţi proprietari folosesc locul p. tinere, cu diferite culturi agricole cum ar fi - porumb, grâu, orz, ovăz, cartofi sau sfeclă - sau chiar lucernă sau trifoi. Este o practica rea şi dezastruoasă pentru pomi deoarece pământul se epuizează repede prin cultura acestora şi pomii pier în scurtă vreme. Dacă mazărea sau fasolea sunt îngăduite, cultivate pânâ la 1 metru depărtare de pomi, prin aceea că ele îmbogăţesc pământul în azot, nici o altă cultură însă nu mai este permisă. Pământul din p. trebue sâ fie bogat ca să ajute la desvoltarea pomilor în cel mai scurt timp - şi de aceea/ el trebue ţinut fără încetare curăţit de burueni şi bine aerisit prin arături şi sape cât mai dese. P. se fac în linii pentru a se satisface 655 PLANTAŢIE o necesitate de ordin economic, sanitar, administrativ şi estetic. a. - Din punct de vedere economic, cu scopul de a folosi cât mai intens supra- faţa de teren pe care o plantam fard sâ dăunăm câtuşi de puţin cerinţelor plantei care are nevoe de un anumit spaţiu şi lumina - fără de care nu se poate des-volta, şi nu poate rodi. b. - Din punct de vedere sanitar cu scopul de a înlesni circulaţia aerului care trebue sâ fie sănătos şi deci să împiedice desvoltarea boalelor criptoga-mice. c. - Din punct de vedere administrativ cu scopul ca să se uşureze supraveghe- rea muncilor, şi paza în contra răufăcătorilor. d. - Din punct de vedere estetic, este uşor de înţeles că proprietarul legat sufleteşte de proprietatea sa are nevoe - pe lângă aportul economic - şi de o satisfacţie morală pe care nu i-o poate da, decât munca ordonată. Ordinea poate fi : în linii drepte păstrând între linii distanţe egale cu aceea la care se plantează între ele, plantele pe rând astfel că, între 4 plante, se formează un pătrat. Când distanţa între plante pe rânduri este mai mică decât aceea între rânduri - între 4 plante se va forma un dreptunghiu. Nici p. în pătrat nici acelea în dreptunghiu, nu corespund scopurilor mai sus arătate în gra- dL trebue să schimbăm şi poziţia barei de tractiune. Dacă suportul este ridicat, trebue şă fie ridicată şi bara de tracţiune cai^e este menţinută în inelul regulatorului cu eremalieră. La ; scoborârea suportului, pentru micşorarea adâncimii brazdei, trebue să fie scoborâtă şi bara de tracţiune. Lăţimea de lucru se potriveşte aici pi in deplasarea barei de tracţiune. Pentru a îngusta brazda, bara de tracţiune se deplasează spre stânga, iar pentru a o lăţi, bara de tracţiune trebue să fie deplasată spre dreapta. Aceste deplasări laterale sunt permise de un segment, fixat pe capătul dinainte a grindeiului. Regulatorul este ţinut pe loc cu ajutorul unui şurub de presiune. La plugurile obişnuite, capătul grindeiului este sprijinit pe un cărucior, rotilă. Rotilele se compun din 2 roţi, una mai mare - roata din brazdă - iar alta mai mică - roata de câmp. Roţile rotilelor pot avea forme diferite. Cele mai bune însă sunt roţile cu butucul închis şi ungerea automată. UngătoruJ poate avea forma de capac axial sau forma de cutie, aşezată radial între spiţele roţilor. Osia rotilelor poate fi făcută dintr'o singură bucată, din 2 bucăţi sau din trei „bueaţî. Cele mai bune sunt osiile din 2 şi 3 bucăţi, deoarece ele permit potrivirea rotilelor la orice adâncime de lucru în aşa fel, încât osia lor să fie paralelă cu suprafaţa pământului. Ori, condiţiunea a-ceast este forate importantă pentru a da plugului stabilitatea necesară în timpul lucrului. Rotilele plugurilor întorcătoare au roţile egale, şi osia dreaptă, dintr'o singură bucată. Pe osia rotilelor este aşezată fereastra mare sau ramura suport a şeii. Fereastra mare susţine şeaua plugului, pe care se sprijină capătul de grindeiu. Şeaua este susţinută de bara ei de sprijin, care este prinsă de fereastră, cu ajutorul a 2 cue, legate cu lănţişoare. Cuele trec prin găurile barei de sprijin şi prin braţele ferestrei mari. Prin scoborîrea şeii, scoborîm şi capătul de jos a grindeiului, iar adânlcimea brazdei se măreşte. Prin ridicarea şeii în fereastră, micşorăm adâncimea brazdei. 677 PLUG Deasupra şeii este aşezata o piesa, în formă de potcoava, numită segment opritor a grindeiului. El ţine capătul grindeiu-lui pe şea, la capătul câmpului, când plugul este scos din brazdă. Fereastra mare este sprijinită de 2 suporţi, numiţi contravânturi, care-i dau soliditate mâi mare. In legătură cu fereastra mare, stă fereastra mică sau rama de direcţie a barei de tracţiune. Pe ea se deplasează bara de tracţiune, care poate fi prinsă în poziţia dorită cu ajutorul unui cui de fixare. De bara de tracţiune se prinde inelul crucii sau a proţapului. Pentru potrivirea lăţimii brazdei, ne putem servi şi de bara de tracţiune. Brazda se îngustează, dacă deplasăm bara de tracţiune spre stânga şi se lăţeşte, dacă o deplasăm spre dreapta. De acest dispozitiv de potrivire ne servim atunci, când la potrivire cu piuliţa lanţului, nu reuşim a obţine brazda de lăţimea dorită. Lăţimea brazdei poate fi schimbată mult prin deplasarea ferestrei mari pe osia roţilor. Cu cât fereastra va fi mai aproape de roata mare, cu atât lăţimea brazdei va fi mai mică şi invers. Mai putem potrivi lăţimea brazdei şi prin deplasarea şeii în fereastra mare. Dacă deplasăm şeaua înspre stânga — brazda se îngustează, dacă o deplasăm spre dreapta, brazda se lăţeşte. Stânga şi dreapta se înţeleg privindu-1 dinspre coarne. La p. întorcătoare obişnuite, lăţimea brazdei se schimbă prin deplasarea capătului de grindei pe şea. Şeaua la a-ceste pluguri este prevăzută cu 5 crestături. La fiecare întoarcere a trupiţei, capătul grindeiului trebue să fie deplasat dela crescătura de mijloc înspre peretele brazdei. Astfel, dacă p. răstoarnă brazda, spre stânga, capătul grindeiului trebue să fie deplasat spre dreapta. Prin aceste deplasări putem mări şi lăţimea brazdei. Operaţiunea aceasta este ajutată şi de deplasarea la dreapta sau la stânga a barei de tracţiune. P. întorcătoare, numite „Brabant dublu", au grin-deiul strâns legat cu osia rotilelor sau, mai precis, a suportului, încât la întoarcerea trupiţei, grindeiul se întoarce împreună cu ea, în lagărul depe suport. La aceste p. adâncimea de lucru este potrivită prin ridicarea sau scoborîrea roţilor, ceeace se face cu ajutorul pârghiei care se mişcă în dreptul segmentului dinţat. Lăţimea de lucru este pptrivită prin apropierea sau depărtarea celor 2 roţi. Fiecare roată este aşezată pe o jumătate de osie, separate una de alta şi introduse într'un tub care formează partea de jos a suportului de grindei. II. Pluguri cu rama - Plugurile din această categorie pot fi cu una, două sau mai multe brazde. Grindeiul la aceste p. are forma de ramă, purtată pe două sau trei roţi. După cum p. este destinat pentru lucrări în soluri mai uşoare sau mai grele, rama lui trebue să prezinte rezistenţa corespunzătoare. Destinaţia p. pentru soluri de natură diferită este determinată şi de forma cormanei. Potrivirea adâncimii de lucru la p. de acest sistem, se face prin ridicarea sau scoborîrea roţilor cu ajutorul pârghiei, care se mişcă în dreptul segmentului dinţat. La schimbarea adâncimii de brazdă, trebue să verificăm, dacă poziţia barei de tracţiune este potrivită. Uneori, la mărirea adâncimii, bara trebue să fie ridicată mai sus, iar la micşorarea adâncimii, scoborîtă. Pentru a putea trage prima brazdă se procedează astfel : Roata suport din spate, este ridicată, pentru ca cercul ei să vină în planul de alunecare a tălpii. Cu ajutorul pârghiei roţile din faţă sunt ridicate, până ce brăz-darul atinge suprafaţa pământului. După aceasta se procedează la denivelarea roţilor, lăsând roata din dreapta în contact cu pământul şi ridicând pe cea din stân- PLUMBAGINACEAE - PLUMBAGO 678 ga kr Înălţimea egala cu adâncimea dorita de brgzdă. La plugurile mai perfecţionate onera-ţiunea. a6easfa .se face cu ajutorul unui şurub cu-manivelă. învârtind foarte puţin de manivela, obţinem denivelarea necesara a roţilor. La p. mici cu ramă denivelarea roţilor se obţine cu ajutorul unui segment cu tăietură şi a unui şurub de presiune. Şurubul este puţin slăbit şi roata ridicata cu mâna, dupâ ce şurubul este strâns din nou. Aceste dispozitive trebue sâ fie manevrate şi atunci, când se face schimbarea adâncimii de lucru. Operaţiunea aceasta se desface deci în 2 — ridicarea roţilor cu ajutorul pârghiei şi potrivirea poziţiei p. cu ajutorul regulatorului. Schimbarea lăţimii de lucru se făce prin deplăsăreă laterală ă barei de tracţiune. Prin deplasarea ei spre stânga micşoram, iar prin deplasarea spre dreapta, mârim lâţimea brazdei. La unele p.f deplasarea laterală a barei se face slăbind şurubul de presiune şi, după alegerea poziţiei noi pentru bară, strângându-1 la loc. Pentru executarea a-cestei operaţiuni este necesar să oprim p. din mers. La unele p.f schimbarea lăţimii de brazdă se poate face şi în mers, cu ajutorul cârmei. Capătul dinapoi a barei de tracţiune este fixat pe o traversă a ramei p. Traversa este, de obicei, prevăzută cu 3 găuri. Prin fixarea capătului barei de tracţiune, folosindu-ne de aceste găuri, avem încă o posibilitate de a potrivi lăţimea de lucru a p. ¡II. P. pentru tractor sunt caracterizate printr'o construcţie solidă, greutate relativ mare, automatizare a manevrelor de aşezarea şi scoaterea lor din brazdă. Arătură cu ăjutorul tractorului se făce lă o viteză relătiv măre. De aceea toate piesele componente ale p. trebue să fie foarte solid construite, dintr'un material, ales cu îngrijire. Ramele, grindeele şi brăzdarele p. pentru tractor, de cele mai multe ori se fac din oţeluri speciale. Constructorii americani de p. pentru tractor călesc grindeele, pentru a le mări rezistenţa. P. pentru tractor pot fi cu 1, 2, 3 şi mai multe trupiţe. Cele cu o singură trupiţă, sunt deobicei fie mici, pentru tractoare mici şi arături obişnuite, fie mari, pentru tractoăre normale. In acest caz sunt destinate pentru arături adânci, de peste 30 cm. Pentru un tractor de cca. 30 H. P., care are de lucrat în condiţiuni normale şi până la cca. 20 cm. adânci^i.5, poate fi procurat un p. cu 3 trupiţe. Adâncimea bra'dsi la p. pentru tractor ss potriveşte, fie cu ajutorul unei pârghii, fie cu manivela. Cu ajutorul acestor dispozitive se schimbă poziţia roţilor de transport faţă de brăzdar. In acelaş timp se produce şi deplasarea roţii din spate Roata aceasta stă înclinată faţă de fundul brazdei, aşezându-se cu cercul ei îa colţul format de fundul şi peretele brazdei, ceeace măreşte stabilitatea p. După potrivirea adâncimii cu manivela sau pârghia, este necesară şi aşezarea p. astfel, încât toate brăzdarele să lucreze în acelaş plan orizontal. Aceasta se realizează prin denivelarea planurilor de rulare a celor două roţi din fa*ă, operaţiune care de obiceiu se face cu ajutorul unei manivele, îritorcând-o la dreapta sau la stânga. Ridicarea p. din brazdă şi coborîrea iui se face în mod automat. Conducătorul tractorului, trăgând de un mâner, declanşează aparatul care ridică rama p. împreună cu trupdţele. Bara de tracţiune a p. este prevăzută cu un amortizor care serveşte şi drept aparat de siguranţă. Dacă n. întâmpină rezistenţă prea mare, amortizorul se desface întrerupând legătura între p. şi tractor. Greutatea p. pentru tractor cu 2-3 brazde variază în mediu între 400-700 kgr. IV. Pluguri pentru scos cartofi şi sffccle. Recoltarea cartofilor este mult uşurată prin folosirea p. pentru scos cartofi, cu o cor-mană sau două cormane, formate dintr'o serie de vergele din oţel. Introdus la a-dâncimea, care depăşeşte pe cea a aşezării cuibului cu tubercule, afânează pământul, separând tuberculele de păv ânt. Bineînţeles că o parte din cartofi rr ¿nân în pământ sau sunt amestecaţi cu Complectarea scoaterii cartofilor se face manual cu sapa, lopata sau, mai bine cu o furcă. Recoltarea sfeclelor poate fi acelerată cu ajutorul p. special. Brăzdarul p. este dus aproape de rândul de sfecle, pământul este puţin afânat şi sfecla dizlocată. PLUMBAGINACEAE - Bot - Familie de plante perene sau semi-arboraşi, cu frunze întregi alterne, nestipelate. Caliciul 5 - dinţat, încreţit, corola profund 5 -fidată, uneori cu 5 petale regulată. Sta-mine 5, ovar 1, cu un ovul. Stile 5 sau 1 cu 5 stigmate. Fructul capsular înconjurat de calciu, nu e dehiscent sau numai la vârf e dehiscent. PLUMBAGINEAE - Bot - Sin plumbagitna-ceae - v. ac. PLUMBAGO - Bot - P. L. Gen de plante din familia Plumbaginaceae. Plante erbacee sau subfructescente cu frunze alterne, amplexicaule şi flori tribracteate, rozee sau albe-liliachii, dispuse în spice terminale; caliciu tubulos, 5-dinţat; corola gamopetală, hipocrateriformă, cu limbul 679 PLUME - PLUVIOGRAF 5-partit; stamine 5, hipogine cu filamente dilatate la bază; stilul filiform, cu 5 stigmate; ovar unilocular; fructul e o capsula cu caliciul persistent. Din cele 11 specii ale genului, creşte spontană în flora României numai P. europaea L., cu flori violete, în Dobrogea meridională; în grădini se cultivă P. capensis Thunb., v. Floarea-Amorului, P. zeylanica L.; ş. a. P. Cretz. PLUME - Bot - Plumae, peri lungi, acoperiţi de alţi perişori mai fini, de ex. stigmatele la Gramineae şi papul la Com-positae. PLUMIERA - ALBĂ - Bot - Sin. plâmunâ albă - v. ac. PLUMULĂ - Bot - Plumula, extremitatea opusă radi culei la germinarea unei seminţe. PLUSSIA - Ent - P. gamma - Sin. Phyto-metra gamma - v. ac. O specie apropiată, P. chalcites atacă — prin omizile ei — tot felul de culturi. Este frecventă în bazinul mediteranian, producând pagube însemnate, pătlăgelelor roşii şi în Australia. PLUTA - Substanţă elastică recoltată din scioarţa unor anumiţi stejari, bunăoară stejarul occidental. Are culoarea pielei tăbăcite, miros neutru, este impu-trescibilă şi impermiabilă. Ţările producătoare de p. sunt grupate în bazinul Mediteranei Occidentale ; cele mai importante, din acest punct de vedere, sunt : Portugalia, Spania, Algeria, Franţa, Italia, Sardinia, Sicilia, Grecia, Tunisul şi Marocul. In stare naturală scoarţa stejarului de p. prezintă două straturi : unul, exterior, format din ţesuturi moarte, profund crăpat, îngroşându-se cu vârsta până la 30 cm., greu, dur şi neelastic, este p. bărbăteasca ; un al doilea strat, interior, viu, subţire, format din ţesuturi moi, reprezentând pătura generatoare a scoarţei — care nu trebue confundată cu cambiumul — şi care dă naştere în fiecare an unui nou strat de p. ce se intercalează între el şi p. preexistentă, strat numit în practică pătura mama. Dacă se descojeşte cu precauţie scoarţa până la suprafaţa externă a păturei mame, fără a o atinge, nouile ţesuturi ce se formează, liberate de presiunea p. bărbăteşti, iau caracterele p. comerciale numită încă p. femela. Grosimea anuală de p. formată, variază între 1-7 mm., după condiţiunile de vegetaţie. Pentru a fi negociabilă, ea trebue să aibe grosimea de 27-32 mm., este deci nevoie să se aştepte 8-12 ani, pentru a avea o recoltă. Ridicarea p. de pe arbori se face cu un utilaj special, destul de simplu, dar cere anumite reguli şi .îndemânare ; nu se lucrează pe timp prea uscat şi călduros, nici nu se ridică — deodată — toată p. pe de întreaga suprafaţă a copacului, ci doar pe porţiuni de ’o,90-2,50 m. la prima recoltă şi 0,60 m. la cele următoare. Randamentul unei păduri în plină exploatare este de cca 1200 kg. p. pe an şi hectar. Utilizarea p. este cunoscută : dopuri, materiale izolatoare, tălpi, flotoare, centuri de salvare, căşti coloniale, etc. Pulverizată şi amestecată cu ulei sicativ, întinsă astfel pe pânză, dă materialul cunoscut sub numele de linoleum. P. bărbătească serveşte la fabricarea negrului de lum şi a negrului de Spania întrebuinţat în pictură. PLUTICĂ - Bot - Nymphoides peltata Ktze. plantă aquatică perenă din familia GenUanaceae, singura specie a genului Nymphoides - v. ac. Creşte prin apele stagnante şi lin curgătoare şi înfloreşte prin Iulie şi August. ’ P. Cretz PLUTITOARE - Bot - Glyceria fluitans Sin. rouricâ - v. av. PLUTITOR - Mas. - Sin. - flotor. Un corp uşor, o bucată de plută sau o sferă metalică, goală înăuntru, care poate pluti pe suprafaţa apei sau a altor lichide. Serveşte pentru a arăta nivelul apei sau a a’tor lichide în rezervoare. In acest caz este pus în legătură cu o sfoară, care prin scripeţi este condusă în afară din rezervor. La capătul ei se leagă o mică greutate, care se deplasează în dreptul unei scale gradate, urmând schimbările de nivel a lichidului. Flotorul poate servi pentru menţinerea lichidelor în rezervor la un nivel constant. In acest caz p. prin-tr'un sistem de pârghii, este pus în legătură cu închizătorul ţevii de aducere a lichidului. Ex. - p. în carburatorul motoarelor cu explozii, p. din rezervoarele de apă a latrinelor, etc. PLUVIOGRAF - Met - Este un pluvio-metru înregistrator care înregistrează cantitatea de apă căzută în interval de 24 ore, precum şi durata precipitaţiunilor. In timpul iernei se introduce în cutie un dispozitiv de încălzire, care permite topirea zăpezii. P. model Hellmann şi p. model Richard sunt cele mai cunoscute. P. Hellmann este astfel alcătuit încât ploaia cade în o deschidere circulară şi se strânge într'un colector care, odată umplut, se goleşte automat prin acţiunea unui sifon. Creşterea nivelului apei culese în colector face să se ridice un plutitor pus în legătură cu condeiul ce înscrie aceste varia-ţiuni pe o diagramă. Această diagramă este înfăşurată pe un cilindru ce execută. PLUVIOMETRU - PNEUMOENTERITĂ graţie unui mecanism de orologerie, o mişcare completa în 24 ore. P. Richard diferă prin aceea câ descărcarea colectorului se face prin intervenţia unui eiectro-măgnet. PLUVIOMETRU - Met - Este un ăpărăt cu căre se măsoară cantitatea de apă provenită din ploăie şi zăpadă. Că măsură se iă grosimea exprimată în milimetri, ă strătului de ăpă căre ăr aco-peri suprăfăţă solului, presupunând câ ăceăstâ ăpâ nici nu s'ar evăporă, nici nu ăr pătrunde în pământ. Un stmt de ăpâ de 1 mm. corespunde unui litru de ăpâ pe 1 m2. P^ se compune dintr'o pâlnie cu deschiderea de 200 cm2 că suprafaţa; şi din-tr'un vas colector în care se adună apa provenită din precipitaţiuni. In reţeaua noastră de staţiuni se foloseşte un model de pluviometru, asemănător modelului Hellmann căruia însă i s'au adus o serie de modificări şi îmbunătăţiri. Pentru a măsura cantitatea de apă căzută ne servim de o eprubetă pe care sunt gravate diviziuni ce corespund milimetrilor şi zecimilor. Secţiunea eprubetei este calculată după mărimea suprafeţei receptoare a pluviometrului, adică pentru 200 cml Se toarnă apa din vasul colector în eprubetă, iar numărul de diviziuni citit pe sticla eprubetei va reprezenta cantitatea de apă în mm. pe un 1 m2. In cazul zăpezei, aceasta mai întâi se topeşte iar apa provenită din topirea zăpezii se măsoară ca mai sus. P. se fixează afară pe un stâlp într'un loc liber, dar nu prea expus vântului, deoarece ar împiedica apa sau zăpada să cadă în pluviometru. PNEUMO-ENTERITA - Med. Vet. - Sub această denumive erau cuprinse trei afecţiuni, diferite în realitate : pesţa porcina, enterita infecţioasâ, pneumonia infec-iicasa, toate trei maladii ale porcilor. Au simptome comune care aparţin în acelaş timp şi rugatului - v. ac.: conta-giozitatea şi apariţia petelor roşii cuta-nee. Diferenţierea lor, importantă de stabilit, presupune cercetări minuţioase de competenţa laboratoarelor veterinare. Pesta porcina. Identificată ca boala aparte abia în anul 1904, în urma cercetărilor făcute în America. Se deosebeşte de enterita infecţioasă prin aceia că se întinde foarte repede nu numai la porcii dintr'o turmă, dar la toţi porcii din sat, deci este epizootică şi nu enzootică cum este enterita infecţioasă. In realitate, foarte rar se întâmplă, ca un porc să fie bolnav numai de pestă curată, în majoritatea cazurilor, la acelaşi porc se găsesc asociate 2 bcale, sau pesla cu enterita infecţioasă, sau pestă cu pneumonie infecţioasă. Microbul pestei deşi există în toate părţile lichide şi solide ale corpului, deoarece toate sunt molipsitoare, cu toate astea, până acum el nu a putut fi văzut, aşa este de mic. Acest microb, întocmai ca şi al enteritei infecţioasă B. suipestifer, îi place să se aşeze'pe mucoasa intestinului, în special către sfârşitul intestinului subţire şi pe prima porţiune a maţului gros unde produce nişte ulcere de mărimea unei ¿iese de 2 lei. Aceste ulcere sunt acoperite cu un strat de materie care e aşa de lipit încât se desprinde greu. M.crobui pestei, pe lângă intestine se mai aşează şi în rinichi unde produce nişe pele hemoragice ca muşcăturile de purece. Dela molipsire şi până la isbucnirea boalei trece un timp de 8—10 zile. Purceii dela 6 săpămâni până la 6 luni sunt cei mai expuşi de a se îmbolnăvi de pestă. Purceii de ţâţă, precum şi porcii bătrâni se îmbolnăvesc mai greu. Semne. Purceii bolnavi de pestă, întocmai ca şi cei bolnavi de enterită infecţioasă, au uneori o diaree spumoasă, cu miros urât, putând fi amestecată cu sânge, alteori din contră sunt constipaţi, trişti, cu febră 40—41°, siau mai mult culcaţi, coada nu mai este în tirbuşon, ci este dreaptă. Uneori purceii bolnavi mor în câteva ore, alteori boala durează câteva zile şi câte odată devine cronică. In turmele infectate pentru prima dată, pesta poate să omoare până la 90% din porcii bolnavi. In turmele unde boala a mai bântuit mor 10—30% din cei bolnavi. Pesta porcilor mai poate fi confundată cu rugetul şi cu pneumonia infecţioasă ; se deosebeşte prin aceia că -rugetul merge mai repede şi atacă de preferinţă porcii mari, pe când pesta are un mers mai încet şi se iveşte mai des la tineret. Se deosebeşte de pneumonia infecţioasâ prin aceia că pneumonia se localizează la pulmon şi a’acă numai porcii dintr'o curte, pe când pesta se localizează pe aparatul digestiv producând diaree şi se întinde la toţi porcii dintr'o localitate. Profilaxie şi tratament - In America porcii sănătoşi se vaccinează contra pestei cu sero-vaccinul lui Dorset. In Germania, porcii se vaccinează cu ser şi virus, procedeul lui Uhlenhut şi care dă rezultate foarte bune. In Ungaria porcii bolnavi de pestă se injectează cu serul profesorului Hutira, procedându-se astfel: porcii sunt impâr-ţiţi în 3 grupe: a - bolnavi grav, care se vor ucide. b - bolnavi la început, având numai 681 PNEUMOENTERITĂ febra cârora li se vor face injecţiuni cu ser curativ în dozele indicate mai jos: Pentru porci până la 10 kgr. 10 cm. „ dela 10—20 „ 15 „ „ 20—30 „ 20 „ „ 30—50 „ 30 „ „ 50—75 „ 40 „ „ 75—100 » 50 „ /, „ 100— 60—80 cmc. Imunizarea curativa dâ rezultate numai la animalele, cari afara de febra nu prezintă alte simptome clinice. E recomandabil a trata cu doza dublă mai ales reproducători de valoare şi animale de îngrăşat, neajunse încă la greutatea de a fi tăkrte. Nu e indicat tratamentul curativ al animalelor mai grav infectate. Dintre animalele febrile, prin imunizare curativă cam 50—70% pot fi salvate. c - Porcii sănătoşi, vor fi injectaţi şi cu ser şi cu virus. Inocularea simultană se va face injectând în acelaş timp doza de ser uzuală, puţină mărită şi 1 cmc. de virus - indiferent de vârstă -. Purceii sugaci pot fi vaccinaţi cu ser şi virus din a 2-a lună. Inocularea simultană cu ser şi cu virus produce după 5—6 zile o reacţie febrilă, care ţine mai multe zile şi care la animalele prost întreţinute şi deci mai puţin rezistente poate cauza îmbolnăviri mai serioase sau chiar moartea. Dacă procedeul este raţional aplioait, pierderile sunt moderate, cam 3—5%. Vaccinaţi! pe timp de 3 săptămâni, se vor ţine în locuri uscate şi călduroase, nu vor fi înghesuiţi, vor fi feriţi de frig, ploi şi curente, şi se vor alimenta cu raţii reduse. Nu se vor face castraţiuni sau -alte operaţiuni în timpul reacţiei vaccinale şi animalele nu se vor transporta dintr'un loc în altul pentru a nu le obosi. Verenne şi Marchant, aplicând vaccinarea preventivă a tuturor porcilor, au obţinut rezultate foarte bune. Ei au procedat astfel : 1 - Se injectează toţi porcii ce par sănătoşi cu următoarele cantităţi de ser antipestos : Pentru purcele se va injecta 100 cmc. ,, porci de 60 kgr. 50 „ 40---60 „ 40 „ 30---40 „ 30 „ 20---30 „ 20 n „ 10---20 „ 15 Sub 10 kgr. 10 2 - Animalelor ce par a fi bolnave li se face o injecţie dublă şi se vor izola. 3 - Animalele bolnave vor fi tăiate. 4 - Aşternutul dela animalele bolnave va fi pus la cei sănătoşi, după ce au fost inoculate cu ser, pentru a se produce infectarea lor şi deci obţinerea unei vaccinări naturale. 5 - Purceii vor fi injectaţi a 4-a zi dela naştere, cu 5 cmc. de ser. 6 - Purcelele aproape să fete vor fi injectate fără nici un pericol cu 200 cmc de ser. 7 - Porcii noi sosiţi vor fi imediat injectaţi cu ser, deoarece chiar dacă nu mai există boala, totuşi mediul rămâne infectat luni de zile. Infecţia mediului se explică prin persistenţa virusului în cadavrele porcilor morţi de pestă. S'a constatat în adevăr, că după 73 de zile se găseşte virus în măduva oaselor, şi în carnea îngheţată, pe când în pielea şi muşchii săraţi virusul trăeşte 42 de zile, iar în pielea şi carnea afumată 19 zile. Această metodă de vaccinare, de a aştepta infectarea porcilor prin aişternut, are inconvenientul, că nu prezintă nici o siguranţă. In adevăr, unii se pot infecta uşor, alţii se infectează prea tare şi mor, alţii nu se infectează deloc. Pentru a înlătura acest inconvenient cea mai bună metodă este : 1 - De a injecta toate animalele sănătoase în acelaş timp şi cu ser şi cu virus standardizat, Uhleuhut sau Hutyra. 2 - Până la sosirea vaccinului porcilor cu temperatură, li se va face o clismă pe .‘ii cu câte 6 grame de salicilat de sodiu. In acelaş timp se va mai lua şi următoarele măsuri: 1 - Porcii sănătoşi vor fi feriţi de frig, de umezeală, să nu şeadă pe ciment şi să fie bine hrăniţi. 2 - De obicei porci bolnavi de pestă se vindecă foarte greu; iar la acei cari par vindecaţi boala a trecut în stare cronică. Cum aceşti porci sunt foarte periculoşi, deoarece seamănă germenul boalei peste tot, încât pot molipsi în fiece clipă pe cei sănătoşi, pentru a înlătura acest rău, este bine ca orişice porc bolnav de pestă să fie tăiat imediat, carnea ţinută 60 zile la saramură, apoi dată îri consumaţie; iar măruntaiele şi sângele distruse prin orişice mijloc ce avem la îndemână. Hainele oamenilor care tae asemenea porci vor fi fierte imediat. 3 - Se va opri cu desăvârşire scăldarea porcilor în băltoace, iar mâncare şi apă li se va da în vase speciale care vor fi zilnic opărite. 4 - Dela animalele moarte se vor trimite porţiuni din intestinul subţire, ileon şi din cecum, înfăşurate în vată înmuiată în soluţie de sublimat l%o. 5 - Pentru stabilirea diagnosticului de pestă într'o turmă infectată se va întrebuinţa şi procedeul lui Sarnoviec care FNIUMOITE 682 consista în o injecţie intra dermicâ la iaţa dinăuntru a coapsei, la 2—3 porci bolnavi, sânge luat dela un animal bolnav de curând de pesta amestecat în pdrţi egale cu oleu de recin. Din acest amestec se injectează 0,2—0,5 trrtic. La porcii bolnavi de pesta dupâ injecţiune se* produce o inflamaţiune locala, o reac-ţiune termica şi o reacţiune generala. Reacţiunea locala apare dupâ 7 ore dela contaminare şi se arata printr'o umflătură de mărimea unei nuci sau ă unui pumn la locul injectat, dureroasa, precum şi prin mârirea ganglionilor vecini. Reacţiunea termica se arata prin o ridicare de temperatura cu 1—2 grade, începe dupâ 10 ore dela injecţie şi se menţine 48 ore. Reacţiunea generala se arata prin tristeţe, frisDane şi lipsâ de pofta de mâncare. Când boala e în stare cronica reacţiu-nile sunt mai slabe. La animalele sănătoase, injecţiunea produce o mică umflătură nedureroasă însă şi ganglionii vecini nu sunt prinşi. Leziunile sunt cu atât mai întinse, cu cât reacţiunea locala este mai pronunţata. In turmele unde nu se cunoaşte natura boalei, pentiu a se evita infectarea tuturor porcilor cu pesta, dela porcii injectaţi, este bine de a alege numai 2—3 din ei, a-i injecta şi a-i ţine complect izolaţi. Prin aceasta metoda s'a obţinut 97,5% rezultate pozitive şi 2,5Vo rezultate dubioase. Acelaş autor a constatat ca virulenţa sângelui porcilor bolnavi de pesta se slăbeşte în urma sero-vaccinarilor, aşa încât injectându-se sânge dela porcii vaccinaţi la porcii sănătoşi se produce la aceştia din urmă o formă de pestă uşoară numită pesta cutanată deoarece se arătă prin erupţiuni pe piele. Această formă se vindecă totdeauna lăsând în acelaş timp o imnunitate solidă. Gr. Hortopan. II - Enterita infecţioasa - Prezintă caracter mai mult enzootic, neavând tendinţe accentuate de a se difuza. Simpto-mele mai mult de oidin digestiv : febră, prostaţie, pete roşii cutanate, diaree intensă. Profilaxie şi tratament - Izolarea bolnavilor dela început; dezinfectarea localurilor în timpul şi după boală; se dă bolnavilor, în lapte 500—600 gr. zilnic de ferment lactic şi tot astfel tuturor purceilor din exploataţiile infectate: III - Pneumonia infecţioasa - Se prezintă cu simptome pulmonare: tuse, bale, sufocări însoţite de turburări gastrice şi intestinale, destul de accentuate, uneori. In afară de predominanţa simptomelor pulmonare, pneumonia infecţioasă se deosebeşte de ruget printr'o contagiozitate mai limitată, şi o mai mare susceptibilitate a tineretului pentru boală. Tratamentul este mai mult profilactic şi constă în izolarea bolnavilor şi dezinfectarea cocinelor. Este esenţial când apare între porci o boala însoţită ds roşeaţă ca să se stabilească diagnosticul exact: ruget, pneumonie, enterită, pestă pentru a putea aplica tratdmentele indicate. PNEUMONIE - Med. Vet. - Inflamaţia plămânului, Sin. iluxiune pulmonara - Se recunosc trei ferme : p. acuta, p. infec-ţioasâ, p. cronica. 1 - P. calului - Se iveşte la schimbările de anotimp - primăvara, toamna, fiind contractată de animalele încinse, expuse la frig sau într'un curent de aer. Simptome: Indispoziţie generală, fri- soane, după 24 ore animalul pierde pofta de mâncare şi are sete mare; respiraţia grea, tusâ violentă, febră ridicată, scurgeri nazale ruginii; la auscultare şi percusiunea pieptului, matitate, murmur, suflu după care se recunoaşte gravitatea şi întinderea leziunilor pulmonare. Starea morbidă persită 8—10 zile; animalul este abătut, febră extremă care merge agravându-e dacă boala se îndreaptă spre complicaţii mortale; sau, dinpotrivă, stare staţionară timp de opt zile urmată de o ameliorare rapidă indicând convalescenţa. Tratament - Dacă simptomele sunt dubioase se va lăsa animalul în repaos, i se vor administria purgative şi dietă. In caz că simptomele confirmă p. se vor a-plica - cu avizul medicului veterinar -luare de sânge, sinapisme sub piept, sau vezicători pe lături, iar intern 6—8 gr. de pmetic dimineaţa şi aceiaş doză de iodură de potasiu, seara. Hrana : terciuri de făine, tărâţe, sămânţă de in. In formele grave se va recurge la abcese de fixaţie provocate prin injecţii subcutana+e de esenţă de terbentină care sunt mai indicate decât practica empirică a „tragerii spânzului", şi care ocazionează o deviere puternică. Sunt indicate şi în p. câinelui. Febra şi manifestatiunile generale se a-tenuiază deîndată ce s'a format abcesul. După ce s'a produs ameliorarea, medi-caţia va consta din bicarbonat de sodiu - 10—15 gr. - sau azotat de potasiu 5—10 gr. In caz de slăbire a poftei de mâncare se va da ceai de fân şi lapte; sunt indicate - de asemenea - cafeina, digitala, însă în doze şi la intervale variate, în raport cu starea generală a bolnavului. 2 - P. infecţioasa - Răceala nu joacă 683 POA - POAME nici un rol în apariţia acestei maladii ; ea este datorita unei infecţii microbiene şi are caracter contagios. Prima măsură de luat la apariţia simp-tomelor suspecte constă în izolarea animalului bolnav. Simptome. Animalul sta abătut, are febră puternică îi lipseşte pofta de mâncare; tusă mai puţin violentă decât în cazul precedent şi absenţa scurgerii ruginii; auscultarea şi percusiunea dau indicaţi mai puţin precise decât în p. acută; gravitatea diferă după caz boala prezen-tându-se cu toate caracterele dela benignă la mortală. Tratamentul asemănător cu al p. simple, putându-se însă recurge şi la injecţii cu ser antistreptococic, timp de 5 zile. Dacă maladia ia forme epizootice, animalele sănătoase vor fi scoase din grajd şi adăpostite sub un hangar sau chiaT în ocol. P. la bovine este puţin frecventă, are acelaş caracter ca şi la cai, comportând acelaş tratament; înainte însă de a o diagnostica trebue să se cerceteze dacă tiu suntem în prezenţa unui caz de peri-pneumonie - v. ac. P. iniecţioasâ a porcilor v. pneumoenterita. 3 - P. cronica nu are tratament eficace şi deacea este economic să se sacrifice - la vreme - animalele îmbolnăvite, pentru a avea încă folos de pe urma. Aplicarea de vezicători pe piept, extern, şi gudronul sau arsenicalele intern, asociate cu o hrană abundentă sunt singurele remedii de încercat în cazul când se doreşte tratarea animalului. 4 - P. câinelui - P. lobară acuta este rară şi nu se întâlneşte decât spre toamnă la câinii de vânătoare care vânează pe locuri mlăştinoase sau dealungul cursurilor de apă. Se manifestă prin toropeală, slăbiciune, expectoraţii cu strii sangvine, tusă penibilă, puls precipitat, bătăi de inimă violente; la auscultare raluri şi şuerături; adesea urmează complicaţiuni de peri-cardită, nefrită, pleurezie; evoluţia durează 8 zile putând duce la asfixie sau complicaţii cardiace mortale. Tratament: revulsiuni pe torace, comprese reci, abcese de fixaţie. Intern : sirop de codeină, iodură de potasiu, injecţii de cafeină sau eter, în raport cu rezistenţa inimii; alimentarea, repetată de multe ori pe zi, cu mici cantităţi de lapte îndulcit, supe, ceai sau cafea; hrănirea cu sonda dacă inapetenţa este absolută. P. cronică urmează p. acută, dacă nu dispar simptomele, sau urmează unei bronişte şi unei broncho-pneumonii. Ea este însoţită de tuberculoză care se recunoaşte prin reacţiunea tuberculinei şi prin examenul bacteriologic al sputei. Tratamentul se bizue exclusiv pe medi-caţie iodurată şi arsenicaîă, asociată cu o bună alimentaţie în alcătuirea căreia trebue să intre cât mc.i multă carne. 5 - P. coexistă, uneori, cu pleurezia dând loc la o pleuropneumonie. POA - Bot - Gen din fam. Gramineae, tribul Festuceae sub tribul Poine. Plante anuale sau perene. Frunzele cu tecile despicate. Panicol compus, lax, cu ramurile dispuse pe două şiruri şi acestea purtând la vârf una sau mai multe ramuri secundare. Spiculeţe multiflore, comprimate lateral, 2—10, rar 15, flori bisexuate, adesea cu peri moi şi creţi între ele, mai iar cu peri scurţi şi rigizi. Glumele ovale rau lanceolate, costate, cu 1—3 nervuri, Ia vârf ascuţite. Paleile inferioare pe faţa externă, pe coaste şi pe nervurile laterale cu peri moi şi creţi care se amestecă printre flori, cu 3—5 nervuri, lipsite de arislă. Cariopsa alungită sau elipsoidală, cu trei muchii obtuze, plană pe faţa din spre pa/eia superioară. Cuprinde speciile: P. crnnua Sin. hi- ruşor - v. ac., P. bulbosa, P. alpina, P. badensis, P. media, P. pruinosa, P. laxa, P. minor, P. nemoralis Sin. Iarba deasa -v. ac., P. podolica, P. Sterilis, P. praten-sis, P. pannonica, P. palustris, P. cenisia, P. contracta, P. granitica« P. compressa, P. Chaixii, P. hybrida, P. remota, P. tri-vialis - Şuvar de munte - v. ac. P. pra-tensis, P. romanica, P. violacea. Multe din aceste specii intră în alcătuirea florei fâneţelor şi păşunilor noastre. POALA - RÂNDUNICĂI - Bot. Convol-vulus arvensis. Sin volbura - v. ac. POALA - SFINTEI - MARII - Bot - 1. Ne-peta nuda, plantă erbacee, cu miros urât din fam. Labiate, tulpina dreaptă, ramificată, aproape fără peri; frunzele cordat-oblonge, crenat-serate, ascuţite, pe ambele părţi glabre şi verzi sunt sesile, cele inferioare scurt peţiolate; florile albe, dispuse în verticile de 10-20 flori, formând împreună un racem terminal; caliciul cu dinţii liniari, ascuţiţi egal de lungi; fructele nucule tuberculat - scabre, la vârf păroase. 2. Nepeta nuda - var. violacea Koch. sin. N. pannonica Jacq cu florile deschis-violacee, la gât şi pe buza inferioară cu puncte intensiv - violacee. Creşte pe marginea pădurilor, în crânguri şi prin fâneţele din păduri. Iunie - August. POAMĂ - Bot - Fructele comestibile de Vitis vinifera, viţa de vie - v. ac. POAME - Pom - Nume generic care cuprinde toate fructele. Ar fi nimerit, după exemplul altor ţări, ca sub numele de p. să se înţeleagă numai fructele arbuştilor fructiferi: coacâze - prunişori, - agrişe, zmeura, mure, aline, fragi şi căpşuni. POCHIVNIC - PODGORIE 684 spre deosebire de fructe ca mere, pere, prune, nuci, caise, etc. - P. deriva dela poama - struguri - şi fructele arbuştilor fructiferi sunt cele mai apropiate de struguri, fiind bace ca şi fructele viţei de vie. POCHIVNIC - Bot - Sin.: Chiperul - lu-^ lupului. Lingura - popii, Nejitnicâ, Pipâruş,” Piperul - lupului, Popilnic, Poplvnic. Asa-rum euTopaeum L., planta erbacee perena din familia Aristolochiaceae, cu rizom târâtor cu miros iute de piper; tulpina foarte scurta, are la capât doua frunze opuse, lung peţiolate, reniforme, mari, puţin coriacee; între cele doua frunze se află o floare de culoare brun-roşietică, scurt pedunculatâ, nutantă, cu periantul urceo-lat-campanulai, cu trei lobi; fructul e o capsulă cu 6 loji. Creşte prin păduri umede şi umbroase şi înfloreşte în Aprilie şi Mai. Rădăcinile se fierb şi se beau contra tusei, ă debilităţii fizice şi durerilor de stomac. Aceasta planta, tăiată mărunt se dâ în ovds căilor pentru suspin; în unele localităţi se întrebuinţează şi contră scro-fulelor. P. Cretz. PODAXACEAE - Bot - Familie de ciuperci gastromicete din subordinul Podaxi-nae, cuprinzând numai două genuri : Po-daxis Desv. şi Chainoderma Măss., răspândite măi ăles în stepele emisferului ăustrăl. P. Cretz. PODAXINEAE - Bot Subordin de ciuperci din ordinul Gastromicetes, cuprinzând douâ fămilii : Secotiaceae şi Poda-xaceae. P. Cretz. PODBAL - Bot - Sin. : Curu-Gâinii, Pod-beal. Pod val. Tussilago Farfara L., o micâ plantă, perenă ..erbacee din fămilia Composaceae, cu rizom cărnos, emiţător de tulpini florifere tomentoăse, ăcoperite de frunze scuamoase, roşietice; capitul solitar şi terminal, cu flori gălbene. După înflorire ăbiă, ăpăr frunzele radicale, care sunt rotund-cordiforme, ăngulăt-dinţăte şi ălb-tomentoăse pe părteă inferioară. Creşte prin locuri ărgiloăse-călcăroăse în regiunea de munte şi deal, pe maluri şi prin torenţi. înfloreşte în Martie şi Aprilie şi e meliferă. Rizomul are proprietăţi amare şi febrifuge; folia farfarae se întrebuinţează sub forma de infuzie contra tusei. P. Cretz. PODEAUA STUPULUI - Apic - Este fundul de jos al stupilor sistematici. Aceasta p. trebue sa fie mobila, astfel ca ridicând din când în când stupul, sa se poată curăţa de sfărâmăturile de ceară pe care le scapă albinele cu ocazia clădirii fagurilor, ori dela capăcelele ridicate de pue-tul ce ese din botei. Importanţa mobilităţii fundului sau p. stupului este netăgăduită şi curăţarea periodică este necesară căci în sfărămă- turile de ceară ce cad pe ea se încuibă molia fagurilor sau găselniţa, care apoi nu întârzie sâ se urce pe faguri şi să-i distrugă. FI. Beg. PODGORIE - Eogiune întinsă cultivată cu vin. In România avem următoarele p. grupate pe regiuni viticole : 1 - Regiunea viticola a Moldovei şi Basarabiei ocupă jumătate din suprafaţa viilor ţării şi produce peste 60% din recolta totală anuală. Se compune din mai multe centre de p. însemnate şi anume : In Basarabia, a - Viile ce. acoper terasele Nistrului începând dela Saharna şi Rezina până la limanul Nistrului. Renumite sunt viile dela Şaba, Cétatea Albă, Olăneşti şi Purcari, precum şi cele dela Căuşani, Tighina, Speia şi Saharna. b - Vile Codrului - regiunea Chişinău, Orheiu şi S. jud. Bălţi - ce produce vinurile alese dela Teleşova, Romaneşti, Că-zăneşti şi Văscăuţi, iar ca vinuri de mare producţie Călăraşi, Străşeni, Teleneşti şi Bucovăt. c - Viile centrului Basarabiei, producând cele mai alese vinuri la Chişinău, Leontieva, Vadul lui Vodă, Miciuca, Bol-boca, Costeşti, Cojuşna şi Nisiporeni. d - Viile de Sud, în afară de Şaba şi Cetatea-Albă, cităm vile dela Ţiganca, Bolgrad, Borceag, Baimaclia, Tătărăşti şi Noul Caragaci. In Moldova, a - Viile de Nord ce se întind dela Ştefăneşti, Hârlău şi Cotnari până la Iaşi, cu renumitele lui plaiuri -Copoul, Vişanul, Bucium, Doi peri, Uri-cani, etc. b - Viile codrului Moldovei - fost codrul Tigheciului - având centrul principal la Huşi cu plaiurile; Vutcani, Coţoiul, Ple-şul/ Dricul, Turbatul, etc., întinzându-se până spre Vaslui şi Bârlad. c - Viile Moldovei de jos. Sunt incontestabil cele mai de seamă ale ţării din punct de vedere al .producţiei. Ncdul principal îl formează micul triun-ghiu descris de localităţile Odobeşti-Panciu şi Nicoreşti, având ramificaţiuni principale deâlungul Văii Şiretului, Trotu-şului în Moldova şi altele sub poalele CăTpaţilor pe lângă Milcov spre Râmnicu-Sârat. Localităţi principale viticole găsim: Odobeşti, cu Păţeşti, Jariştea şi Vărsătura; Panciu, cu împrejurimile lui : Ţi-feşti, Clipeşti, Străoani; Nicoreşti cu mica sa regiune: Piscul corbului, coasta Lupei, Sârbii, etc.; Viile dela Tg.-Ocna, Păneşti, Mărăşeşti, împrejurimile Galaţilor ca şi cele de pe valea Prutului mergând spre Bârlad, ca şi cele de lângă Bacău, au însemnătate mult moi mică. Caracteristica p. din Moldova şi Basarabia este: Posedă în genere plantaţiuni largi cu 1800—3500 tufe de viţe la ha. 685 PODGORIE Viţele se supun la taiere lunga, fie în forma veche zisa moldoveneasca, cum sunt cele mai multe, fie în forma de pataşcd - Chişinău, părţi din Iaşi, - fie cu „cotoare” cum se vede uneori la Huşi şi Cotnari. Spalierele -abia în ultimele decenii s'au introdus. Tufele sunt foarte puternice, desvoltate, au uneori braţe groase şi poarta 6—8—16 coarde de rod à 10—14 ochi fiecare. Mai rar se afla tâierea mixta cu 4—6—8 coarde de rod şi 2—3 cepi a 2 ochi fiecare. Viile se îngroapă regulat, efectul secetelor vara şi a îngheţurilor iarna se resimte mult. Viile de şesuri sunt expuse la brume târzii de primăvară; uneori toamne ploioase, cărora le urmează câteodată zăpada, aduc pagube mari recoltelor. Pământurile sunt bogate, în genere cu straturi groase de cernoziom ca în Basarabia, ori depozite de aluviuni ca în părţile de jos ale Moldovei. Porţiunile de terase cretacice acoperite cu vii dealungul Nistrului formează pod-gorile cele mai de seamă ale acestei regiuni. Numai aceste terase şi cu deosebire dela Tighina spre Limanul Nistrului produc incomparabil de fine vinuri roşii cu varietăţi din tipul de Bordeaux, dar mai ales cu Rasa neagra - Crâcana sau Băbeasca - şi cu Negiul de Câuşani, Negru de Ackerman, etc. Se cultivă în genere numai varietăţi puternic viguroase şi anume: In Moldova: Plâvaia, Galbena, Verdea, Băbeasca, Mustoasa, Grasa şi Feteasca, cu ceva tufe de Pâsâreascâ, Frâncuşe, Busuioaca, etc., iar în Basarabia : Plăvaia, Rara-Neagrâ, Mustoasa, Zghihara şi alte varietăţi locale, precum şi multe streine. Epoca din ultimele trei decenii coincide în întreaga regiune cu o adevărată năvală de varietăţi streine, dar mai ales în Basarabia cu o adevărată invazie de hibrizi producători-direcţi cari compromit mult renumele vestitelor vii de odinioară. Cei mai potriviţi port-altoi sunt: Riparia gloire pentru lunci, Riparia XRupestris 101—14. 3306 şi BerlandieriXRipariia 420 A. pentru regiunile secetoase, Riparia X Rupestris 3309 pentru varietăţile streine de slabă vigoare şi Chasselas XBerlandieri 41 B. pentru coastele văroase şi secetoase. Prea rar Mourvedre XRupestris 1202, găseşte aplicaţie, fiind înlocuit mai bine prin Rupestris du Lot decât prin AramonXRupestris. In tot cazul, hibrizii de Rupestris ca şi Rupestris pur, trebuie cât mai evitaţi. Regiunea aceasta este specifică varietăţilor de epoca I-a şi Il-a de coacere. Soiurile tardive n'au ce căuta aci. Se remarcă cu speciale calităţi de producţie, varietatea Aligoté pentru Basarabia şi Se- lection Carierre pentru Moldova. Muşcaturile capătă o aromă foarte delicată, iar varietăţile chiar cele ordinare, în anii buni devin foarte plăcute. Acţiunea filoxerii este foarte puţin simţită în această regiune, viile în soluri bogate putând rezista aproape şi nealtoite. Activitatea boalelor criptogamice este a-semeni redusă. Oidium nu apare decât în mod întâmplător şi foarte puţin. Singură mana - Plasmopara viticola - produce oarecari efecte mai mari şi de obi-eciu spre toamnă fiind mai periculoasă pentru boabe. In toamnele reci se produce putrezirea strugurilor, cu deosebire în timpuri de ploi numeroase. Regiunea Moldovei şi Basarabiei este cea mai productivă din ţară, ajungând nu rare ori a se înregistra producţiuni chiar de 1600 dai la ha. Media anuală a producţiei oscilează între 450—600 dai la ha. Vinurile sunt în genere albe, subţiri, uşor alcoolice - 9—11,5° - numad varietăţile fine înregistrează 140- \4t 50 alcool -plăcute la gust, uşoare, iar prin învechire devin destul de distinse ca buchet. Se remarcă în genere o mare doză de aciditate care cu timpul se depune. Vinul de aici suportă perfect de bine transportul, păstrarea afară chiar şi sunt plăcute şi mai mult când se consumă cu sifon, a-vând astfel o asemănare oarecare cu vinurile spumoase. Dacă producţiunea aci este fericită, viile dând cea mai mare rentă posibilă, vini-ficaţia a rămas cu totul în urmă. Se vini-fică în plin aer sau în crame improvizate. Păstrarea vinului este lăsată aproape la voia naturii, iar metodele de lucru au rămas aproape cele patriarhale de pe vremuri. Moldova stă şi mai prejos decât Basarabia unde efectele îndrumărilor date prin şcoala de viticultură dela Chişinău au fost oarecum mulţămitoare, în-trebuinţându-se de către unii proprietari, fermenţi selecţionaţi, aburul la spălarea vaselor, existând numeroase crame şi pivniţe model. Regiunea aceasta este deservită de 4 scoale viticole; sunt în regiune staţiuni experimentale viticole, precum şi pepiniere de Stat şi particulare. Acestea din urnă nu sunt suficiente pentru a deservi întreaga regiune. 2 - Regiunea Viticola a Munteniei, N.-E. Olteniei şi a Dobrogei de sus acoperă cam un sfert din suprafaţa viilor ţării. Este cea mai interesantă din punct de vedere a ca'ită’.ilor d’stinc© pe cari le au vinurile şi mai ales pentru strugurii de masă. Este regiunea unde se întâlnesc ceTe mai numeroase varietăţi şi unde vinurile roşi de masă pot să fie suficient colorata, PODGORIE 686 iar vinurile albe sa fie perfect constituite. È>e altfel renumele câtorva p. este stabilit din timpurile cele mai vechi. Astfel avëm ça centre mai impartante : a - Viile delà Dealul Mare, cu regiunea înconjurătoare coprinsâ între Ţintea, Bu-côv, Scăeni, V. Călugărească, Urlaţi şi • Ceptura. Au renume special vinurile produse între râurile Teleajen şi Cricovul Sărat ce taie aceasta podgorie. b - Viile Buzăului, aşezate în prelungirea Dealului Mare, având ca localităţi remarcabile: Vadul Săpat, Pietroasele, Valea Teancului, Gura-Săraţii, etc. c - Viile Râmnicului care vin legate mai mult de podgoria Odobeşti, prin Fără-oane, Vârteşcoiu, Coteşti şi Urecheşti. Pornind dela dealul mare - deasupra Ploieştilor - spre Vest, întâlnim : d - Viile Târgoviştei - cu Răzvadul şi Gura Qcniţei - regiunea Muscelului cu podgoria dela. Goleşti, Leordeni şi Flo-rica, până lângă Piteşti. e - Viile Drâgâşanilor, renumita podgorie românească cu vinurile fine spumante, de pe vremuri, având ca centre principale: Drăgăşani, Măciuca, Creţeni, Orbeşti. f - Viile terasei Dunărene ce se întind din Teleorman şi Vlaşca până în jud. Ialomiţa, etc. g - La Sarica în Dobrogea - viile dela Bădila, Niculiţei, Isaccea etc.; se obţin vinuri delicioase. Caracteristica p. din această regiune este: Terenul de natură foarte variată, foairte frământat ca înfăţişare, începând dela pantele cele mai dulci până la cele mai repezi care sunt în genere erodate. Regiunea se remarcă prin terenuri mai slabe, spălate de precipitaţiuni mai numeroase. Ploile sunt bine repartizate, toamnele sunt lungi, senine şi pline de lumină oferind cele mai frumoase aspecte posibile. Plantaţiunile sunt în genere mai îndesate, variind între 4000—6000 tufe la ha. Desvoltarea butucilor mult mai mică, din care cauză şi sistema de tăiere adoptată este cu totul diferită ca la regiunea I-a. Tăierea mixtă este unică, lăsându-se tufelor 1—2—4 sccu chiar 6 coarde à 8—14 ochi şi unul sau doi cepi de câte 2 ochi. Cultura obişnuită se face pe haraci groşi proveniţi din spărturi de stejar, servind câte doi la un butuc - unul lângă tufă, altul mijlocaş. - Pe pantele uşoare se aplică spalierul. Regiunea aceasta se oferă ca cea mai grea pentru orientarea de îndrumare. Prin variaţia bruscă a diferitelor naturi şi formaţiuni de soluri, trebuie adoptate diferite specii de port-altoi, iar influenţa cli- matului oferind nesfârşite posibilităţi de întocmit sortimente mai ales pentru struguri de masă, ajută introducerea a celor mai numeroase varietăţi. In genere se recomandă ca port-altoi: Berlandieri X Riparia, Riparia X Rupestris 101—14 şi 3309, dar se oferă cu bune rezultate în unele locuri Riparia gloire, în altele Mourvedie X Rupestris şi chiar AramonX Rupestris. Ca tip de varietăţi productive se introduc mai mult soiuri din epoca Il-a de coacere, de vigoare mijlocie, în special pentru vinuri fine sau varietăţi pentru struguri de masă. Se întâlnesc mai mult: Bâşieala, Gordi-nul, Crâmpoşia, Braghina, Tdmâioasa, Negru moale şi Negru vârstos din varietăţile româneşti, iar din cele streine reuşesc cu predilecţie tipul de Sauternes şi cele asemănătoare lui. Regiunea de care vorbim întruneşte mai bine ca oricare alta condiţiile cerute pentru obţinerea vinurilor de masă superioare, uneori chiar vinurile de desert se disting prin calităţi naturale foarte alese. Vinurile de Champagne ce se fabrică în România, din această regiune se trag în wiarea lor majoritate. In regiune bântuie cu furie Mildew-ul şi chiar Oidium-ul uneori. Filoxera, acţionează cu energie şi multe boli cu caracter fiziologic au efecte simţite asupra tufelor altoite pe port-altoi nepotriviţi. Din punct de vedere al vinificaţiei, ea stă ceva mai bine decât regiunea I-a, viile sunt în deobşte prevăzute cu inventar mai bogat, au pivniţe mai confortabile şi se dă cramelor mai mare atenţiune. Totuş metodele de vinificare sunt cele vechi, prea rar se uzează de fermenţi selecţionaţi, aburul în spălarea vaselor rămâne încă aproape necunoscut. Regiunea întreagă este deservita de o singură şcoală de viticultură. Pepinierele de stat deşi numeroase nu au o acţiune simţită asupra podgoriilor regiunii, din contra cele particulare des-voltă o influenţă mult mai serioasă. 3 - Regiunea viilor Aradului este redusă ca suprafaţă, ea constitue însă o unitate specială, putem zice unică la noi, pentru că Viile de aci acoper terenuri de stânci piettda.se, de diorit, şi mai ales se obţin vinuri speciale ca la Miniş, cunoscute sub denumirea de „vin de stâncă”, „vin de friptură”, etc. Aproape toate aceste soiuri de vinuri se prepară în mod special, considerate ca vinuri alcoolice, demi-seci, de desert. întreaga îegiune prezintă o panoramă minunată, avâiid terase cu greutate construite, vile numeroase, instalaţiuni şi plan-taţiuni pretenţioase chiar, deservită de un 687 PODGORIE tren electric ce trece prin inima podgoriei pe o lungime de 40 km. Localităţi însemnate sunt : a - Miniş cu regiunea apropiata - Ghio-roc, Pauliş şi Baraţca; b - Mdgheiat cu regiunea apropiata -Cuvin, Covăsinţ, Pâncota, etc. c - Mocrea renumit centru pentru vinuri albe ca şi Măgheratul, pe când Miniş este special pentru vinuri roşii. Caracteristica p. din această regiune este sortiment de varietăţi, redus : a - Cedarea, Pinot - Burgund mare, -Cabernet pentru vinuri negre; b - Mustoasa, Furminta, Rîesling şi Lampo pentru vinuri albe. Sunt amestecuri însă şi cu varietăţi europene şi locale. Port altoi unic: Riparia gloire - Portalis. Bune rezultate ar putea da şi 101—14 care ar ridica producţia. Plantaţiunile aci sunt mult mai îndesate: 8000—10000 tuie la ha. Tăerea aplicată este: de Miniş cu o singură coardă, cel mult două arcuite până jos; în cerc ardelenesc, cu două coarde arcuite în cerc rotund mai sus dela pământ. Se remarcă o bună îngrijire ce se dă vilor, în special, lucrările pământului, precum şi o vinificaţie îngrijită. Caracteristic este iaptul — îndeobşte cam pentru întreg Ardealul — că fermentaţia se face în pivniţă. Vinurile de Arad albe sunt acre în genere şi pentru masă nu se consumă decât cu apă minerală. Sifonul le face cu mult mai neplăcute. Vinurile de Miniş, Mocrea şi Măgherat erau renumite în întreaga Ungarie. Massa cea mare însă mergea în Ungaria şi Austria de jos pentru cupaj iar de acolo trecea în Germania, Boemia, Polonia şi Slovacia pentru consumaţie ca vin de masă sau pentru şampanizare. Regiunea ese deservită de o Şcoală fostă specială pentru pivniceri, şi de o mare pepiniera industriala la Ceala lângă Arad. O pivniţă mare de vinuri dela Miniş de 20.000 hl. concepută de Statul Maghiar şi neterminată complet, precum şi o mare pepiniera experimentala la Baraţca, erau instrumentele de ridicare a prestigiului sus-numitei regiuni. 4 - Regiunea viilor dela Alba-Iulia şi de pe Târnave, deşi aproape tot atât de restrânsă ca cea descrisă anterior, formată din mănunchiul viilor ce se află pe platoul central al Transilvaniei, deşi prin caracterul general s'ar asemăna cu regiunea Aradului întru cât se plantează a-celaş număr de tufe la ha, se supun la aceeaş tăiere şi îngrijire, poartă pecetea unei specialităţi care reiese din următoarele caractere bine distinse. Nicăieri în ţara românească de astăzi,, nu se obţin vinuri mai buchetoase, plăcute şi uşoare ca aici. Cine vrea să cunoască vechiul vin de Cotnari de odinioară, trebue să meargă la Mediaş şi Alba-Iulia să-l guste, fiind cu iotul asemănător. Terenul regiunii este format din şisturi mănoase ca la Alba-Iulia, Telna, Ighiu, Ighiel şi Sard sau pe vechi depozite de nisipuri sărace, pe luturi aproape uscate ca la Mediaş. Se cultivă în special Feteasca albă - Leanca - şi Rieslingul italian, uneori Furmint, amestecat cu Grasa, alteori şi Traminer, Pinot gris şi Riesling. Feteasca alba însă este regina vinurilor din regiune. Localităţi principale pe lângă cele citate mai sus sunt: Bucerdea, Cricâu, Cimbrut şi Aiud pentru valea Mureşului şi Prostea mare, Bo-gaci. Basna, Richişdorf, Şeica-micâ, Bier-tan şi Diciosânmaxtin pentru Târnave. Cele mai mari, mai frumoase şi mai serioase pepiniere particulare se află în această regiune. 5 - Vile Bihorului, Satul Mare, ale Bârâitului, Oltenia Vestica şi Centrala şi Viile Dobrogei de jos. O regiune caie, deşi despărţită geogra-ficeşte atât de mult, înfăţişază totuşi o unitate aparte, din punct de vedere cultural, fiind caracterizată prin: Cultură de viţe dispuse cu tufe joase, plantaţiuni îndesate, supuse la tăiere scurtă, pe cepi, forma zisă oloagă. Varietăţile cultivate sunt foarte variate. Nevoile adaptării cer portaltoi foairte diferiţi. însăşi operaţiunile culturale se deosebesc. In genere: Regiunea este bântuită mai e-nergic de filoxeră în Banat, Oltenia şi Do-brogea de jos. Oidiurn face adevărate ravagii în Oltenia şi regiunea Constanţei în Dobrcgea. In Banat şi Bihor; Cochilis-ul este foarte de temut. Cu toată diferenţa de varietăţi ce se cultivă şi a modului cum se face vinificarea, credem că regiunea poate fi considerată ca unitară, din punct de vedere al preocupărilor noastre. In această regiune se remarcă vinurile recoltate în următoarele localităţi: a - Viile Bihorului vechea regiune a Eriului, Diosig, Tileagd, Rezul, Secueni şi Oradia Mare deoparte şi Marghita Abra-muţ, Lecinar şi Măgura Şimlăului de altă parte. b - Viile Satul Mlare : Vinuri de preţ se obţin la Halmei, Satul mare, Careii mari. Taşnad, Sanislău şi la Seini, Teuţi şi Baia mare. c - Viile Banatului: Aradul nou, Lugoj, Sân Nicolaul mare, Teremia mare, Sân Petru mare, etc. d - Viile Olteniei vestice şi centrale: PODOLICĂ - PODZOL 688 Cele mcti renumite au fost Golul Drincei şi Oreviţa, apoi viile Pleniţei, Segarcea - Dealul Robului - Vulcăneşti, Glogova, Bresniţa, Şimian, Hinova, Strehaia, etc. e - Viile Dobrogei de jos: Balcic, împrejurimile Constanţei, Turtucaia, Calia-cra, etc. Regiunea poseda un întreg amalgam de soiuri de viţe adeseaori în neputinţa a da vinuri de preţ, pe când odinioarâ cele mai alese vinuri ale Olteniei de aci se ridicau. 6 - Regiunea viilor din nisipuri. Pentru punerea în valoare a nisipurilor aproape sterile de dane, s'a gâsit foarte potrivita cultura viţelor indigene, întrucât în astfel de soluri filoxera neputând circula, refuza traiul pe râdâcina unor atari viţe. Viile din nisipurile României sunt destul de întinse, prezentând o bogăţie foarte importanta. Buchetul vinurilor şi fineţea lor le face mult câutate. Având în vedere faptul ca viţele nu se altoesc, cultura viilor e uşoara. Aspectul general al acestor vinuri este verde la coloare iar târia lor nu trebuie neglijata. Avem asemenea vii localizate în următoarele pârţi ale ţârii : ] a - Viile din regiunea Valea lui Mihaiu şi Simian - jud. Bihor -. ] b - Viile dir Ciuperceni, Sado va, Câlâ- i raşi, Dâbuleni, etc. - Olteniţa - c - Viile dela Cetaiea-Albâ şi Şaba. ( d - Viile de pe Valea Şiretului în jud. f Tecuci - Umbrâreşti, Lieşti, Iveşti, Hanul c Conachi, etc. - i c - Viile din nisipurile jud. Brdila - Ru- şeţu, Domniţa eto. s Desigur câ o regiune ca aceasta trebue r. tratata deosebit şi ca dovadă, Ungurii au t creat o şcoala speciala de viticultura i\ pentru cultura în nisipuri, la Kesckemet, între Dunăre şi Tisa, înzestrată cu o staţiune ampelografică pentru studiul varietăţilor europene, neinfluenţate de operaţia altoirii şi de acţiunea port-altoilor. întreg trecutul României ne arată această ţară ca una din cele mai importante din punct de vedere viticol. Armonia calităţilor vinurilor noastre vechi a fost pierdută cu ocazia schimbărilor aduse în. urma invaziei filoxerei. Vinurile actuale dela noi nu mai sunt comercia-bile din cauza amestecului heterogen de varietăţi din care se compun. Este absolută nevoie de a se îndruma viticultura în sensul producerii de vinuri omogene, proprii fiecărei regiuni de p. în parte. Orice viitoare reorganizare - şcoli, pepiniere, laboratoare de analize, sortimente tip de varietăţi, metoade de vinificare, etc. - trebuie să ţină seama de condiţiu- nile specifice ale fiecărei regiuni în parte. Credem că ar fi mai bine să căutăm a reveni la vechile soiuri de viţe autohtone, care sunt deprinse cu climatul special al p. noastre şi pot oferi o mai mare tărie de rezistenţă la boale decât multe varietăţi streine - mai ales hibrizi producători direcţi - expuse la degenerare treptat-treptat. După Prof. I. C. Teodorescu PODOLICĂ - Zoot - Varietate de bovine din marele grup al rasei sure de stepă, derivând din Bos primigenius. Sunt vite de culoare vânătă-cenuşie, de talie mare, înalte, svelte, cu capul potrivit, coarnele mari, corpul bine legat, producătoare bune de lapte. Rustice, nepretenţioase, apte pentru agricultura extensivă. Este considerată de autorii mai vechi ca suşă a vitelor sure din ţara noastră. In realitate este o varietate, localizată în Rusia, după cum bovinele sure autohtone sunt varietăţi localizate la noi.- Taurinele sure din Basarabia, ar face tranziţia între varietatea Moldovenească şi varietatea Podolică. PODURIDAE - Ent - Familie de insecte din Ord. Orthopterae. Trăesc pe ape. Po-dura acuatica, pe frunze, pe coaja umedă a arborilor. O specie interesantă este Descria glacialis-purecele gheţarilor. Trăesc între temperaturile dela — 110 ja +380 C. PODVADA. - Fin. - Boi de podvadâ, re-chiziţii de boi pentru transporturi cerute de Domnie, în vechile Principate româneşti. POD VAL - Bot - Tussilago Faifara v. Podbal. PODZOL - Agrogeol. - Sin. hlei, pământ cenuşiu sau şiu. Numirea vine dela cuvintele ruseşti : pod = dedesupt şi zola -. cenuşe - cenuşiu dedesupt - adică are al doilea strat, A2/ de culoare cenuşiu-albi-cioasă. Tip de sol care a luat naştere în regiunile cu umiditate mijlocie - la noi considerate regiuni umede - cu peste 700 mm. precipitaţiuni atmosferice anuale, circa 7—80 C. temperatura medie anuală şi în general sub pădurea de fag, mesteacăn, conifere, chiar sub arbuşti sau ierburi hi-grofite. Este tipul de sol cel mai spălat de baze - degradat - din regiunile noastre. In regiunile umede proprii p.f calciul fiind dus de apa de infiltraţie în profunzime, în acest caz zeolitele îşi apropie ioni de hidrogen, care fac ca solul să devină a-cid - podzolit. Humusul acid ce se formează în orizontul A, îmbracă coloizii de altă natură, îi face mobili şi-i lasă să fie purtaţi în profunzime şi depuşi în orizontul B - oxizi, sesquioxizi de fier, mangan, a-luminiu, etc. Din cauza acestei spălări, se distinge un orizont eluvial A, un orizont 689 POEPHAGUS GRUNIENS iluvial sau de concentraţie B şi aproape obişnuit şi un orizont de acumularea car-bonaţilor C. Diferenţierea în orizonturi depinde de climă, relief, vegetaţie, permeabilitatea straturilor, etc. şi grosimea acestora este în funcţie de intensitatea factorilor amintiţi. In general, profilul p. a-tinge 1—1,5—2 m. adâncime. Orizontul A este de grosime variabilă, 30—50 cm. de culoare negricioasă până la cenuşiu închis la suprafaţă - sub orizontul Ai - şi mai jos este cenuşiu-albi-cios - A2. Structura foioasă, şistos - stratificată sau de agregate degradate. Textura mijlocie până la fină depinzând de natura materialului pe care s'a format p. Efervescenţă nu face fiindcă calciul a fost 1 spălat dela suprafaţă. In unele regiuni, în orizontul A se disting până la trei sub-orizonturi: Ao de 2—5 cm. grosime compus din frunziş descompus ; A* până la 20 cm. grosime este primul strat propriu zis de pământ şi are culoarea. negricioasă din cauză că conţine humus mai mult; A2 este stratul podzolic propriu zis, adică de culoare cenuşie cu siliciu mult şi humus puţin - grosime până la 30 cm. Când este şi A3 atunci, acesta este o tranziţie între orizonturile A şi B având culoarea albicios-gălbue şi structura că-ire nuciformă. Orizontul B unde se concentrează fierul, manganul, aluminiul, adesea şi humusul, etc. este de grosime diferită 0,50—1 m.: de culoare brunie, brun-roş-cat; structura nuciformă compactă, până la prismatică; textura adesea foarte fină, efervescenţă nu face, semn că nu are carbonaţi. Caracteristic este faptul că a-desea prezintă un brâu - banc - continuu de coricreţiuni fero-manganice şi alte săruri, numit ortştein - v. ac. - care în unele soluri formează o piedecă pentru scurgerea apei, etc. In acest orizont se găseşte adesea şi humus venit dela suprafaţă şi formând astfel un ortstein cu humus. Ortsteinul se formează mai ales la p. nisipos, pe când la p. de natură compactă sunt numai concreţiuni de ortstein. Se citează cazuri frecvente când p. nu prezintă ortstein. Orizontul B poate prezenta şi el suborizonturi: Bi, B2/ etc. Orizontul C de grosime variabilă, culoare brună-gălbue, prezintă pete ferugi-noase; structura stratificată compactă, textura mijlocie până la fină; efervescenţă face puternică. Podzolirea - prezenţa suborizontului A2 - este diferită şi astfel sunt diferite soluri: când suborizontul A2 este bine desvoltat avem un p. propriu zis; când acest suborizont este redus numai la pete cenuşii, în acest caz avem un sol podzolit; iar când lipseşte suborizontul A2 atunci avem soluri slab podzolite. La multe soluri de pădure se observă fenomenul de podzolire, deasemenea şi în depresiunile depe alte tipuri de soluri se formează aşa zisul p. de depresiune -sol de padină. In ce priveşte existenta şi adâncimea orizonturilor, sunt şi excepţii cum este cazul la solurile formate pe nisipuri care sunt aşezate pe argile, când suborizontul A2 poate să se afle tocmai la 1—1,50 m. adâncime. In regiunile muntoase, p. este învârstat cu multe sfărâmături de roci şi astfel, aci, se află varietatea - sau subtipul -p. scheletic. P. este foarte răspândit în emisfera nordică a globului. In emisfera sudică se află mai puţin. In Europa ocupă circa 50% din suprafaţa continentului. In unele; regiuni se găsesc şi turbe cu caractere de p. La noi în ţară se găseşte p. ca zone în jurul Carpaţilor, ocupând regiunea dealurilor din vechiul Regat, Ardeal şi Basarabia şi Nordul Dobrogei şi s#a format pe diferite roci: loess, nisip, argilă şi marnă. Ca proprietăţi fizice p. dela noi este de natură lutos, argilos, luto-nisipos; structura de agregate adesea compacte în p. argilos, sau aproape pulverulentă când natura solului este nisipoasă şi mai ales când A2 a fost scos de plug la suprafaţă. Solul luat în cultură conţine 1—3% humus. Apa higroscopică 3,86— 4,50%' în orizontul A şi 6—10,96%il în orizontul B - la p. din jud. Sălaj şi Maramureş cercetate de noi - denotând o îmbogăţire a orizontului B în grăunciori fini pe seama orizontului superior; capacitatea pentru apă relativ mică - 27% din greutatea solului. Ca proprietăţi chimice p. este acid, ceeace face ca viaţa bacteriană să fie redusă, reacţiunile chimice nefavorabile, exceptând fosforul care pare că devine mai solubil în astfel de soluri. P. dela noi are p H=4,5—5,8. Fiind levigat este foarte sărac în azot şi are nevoie mijlocie şi de fosfor. Contra reacţiunii acide şi a sărăciei în substanţe nutritive se luptă prin bălegar, îngrăşăminte chimice cu reacţiune fisiologic bazică, marnă, var, lucrări de aerisire, plante potrivite -acele mijloace, acolo şi în cantităţile ce vor rezulta în urma experienţelor în câmp pe acest tip de sol. La noi pe p. reuşesc: ovăzul, cartoful, secara, apoi trifoiul şi dacă i se îmbunătăţesc proprietăţile fizice şi chimice, pot reuşi multe din plantele de cultura mare. v. Sol, Tip de Sol. Amil. Vas. POEPHAGUS GRUNN1ENS - Zool. - Sin. Iac - v. ac. 44 POGONĂRIT - POLIANDRIE 690 pogonArit. - Fin. - Era o dare asupra viei, care se percepea în Moldova, în veacul al XVII-lea, un impozit funciar de un leu de pogonul de vie pe rod. POIKILOTERMAE - Zool - Animale cu temperatura inconstanta, după * mediul ambiant în care trăesc: aşa sunt peştii, amfibiile, şerpii, aşa zisele animale cu sânge rece. POJARNIŢĂ. -Bot - Hypericum perforatum - planta erbacee din fam. hypexica-ceae, tulpina dreapta, rigida, glabrâ, cu 2 muchii mai puţin sau mai mult evidente, neteda şi ramificată; frunzele o-puse, oval-oblonge, cu punctuaţiuni transparente; florile galbine aurii, sunt numeroase şi dispuse în corimbe la vârful tulpinei şi ramurilor; caliciul cu 5 sepale lanceolate, ascuţite şi întregi, de 2 ori mai lungi decât caliciul şi prevăzute cu glandule negre ; stamine numeroase dispuse în fascicule, stile 3; fructul capsula ovala cu 3 loje. Creşte prin fâneţele uscate, pe coline aride şi prin mâracini-şuri, Iunie-August. Floarea, pldmâditd în rachiu, este bună pentru rdni şi pentru diaree iar pusa în unt-de-lemn este buna pentru arsuri şi alte rani. POLDER - Agrol, - Sin. Marşe. Numirea cea mai răspândită este ăceiă de marşe, mărsch. Sol formăt pe depozite marine depuse pe ţărm, său pe depozitele ăpârute în urmă retragerii ăpelor mării. Sedimente marine - nămol marin - soli-ficate. Depozitele acestea marine sunt constituite din materii minerale ce se depun mai mult iarna şi din materii organice de provenienţă foarte diferită care se depun mai ales vara. Sursa materiei organice în aceste soluri, o constitue diferitele animale şi plante marine. Pe aceste depozite începe să apară vegetaţie constituită din plante salifere, iar cu timpul dispărând sărurile de mare, încep să apară, treptat şi plante obişnuite. Mulţi cercetători consideră tot marşe şi solurile de natură mlăştinoase formate pe depozitele făcute de fluvii şi râuri - în delte, etc. In Olanda, datorită digurilor făcute de om, care opresc apa mării - şi drenajului, - s#a format sol de marşe pe suprafeţe mari. Marşele - p. sunt potrivite pentru fâ-neţe şi chiar pentru cultura diferitelor plante. Amil. Vas. POLEI - Met - Este un depozit neted de ghiaţă care se depune pe orice suprafaţă expusă în atmosferă, oricare ar fi orientarea ei. P. la sol se produce când picături de ploaie în stare de suprafuziu-ne ating solul, sau când picături de apă cad pe sol, a cărui temperatură este sub 00 şi înghiaţă imediat în contact cu a-cesta. POLEI - Bot - Mentha pulegium. Busuiocul cerbilor - v. ac. POLEMONIACEAE - Bot - Familie de plante cotoroase, cu frunze verticilate, lipsite de stipele. Caliciu 5 - fidat, persistent, corola rotată limbul 5 - lobat; staminé 5, înserate pe tubul corolei. Ovar 1, liber, 3 - locular, multiovulat, capsula 3 -vahAilară. POlEMONIUM - Bot- - Sin. Scara-Dom-nului. Gen de plante : cotoroase din fam. Polemoniaceae cu tubul corolei foarte scurt, frunze penate. Are o singură specie: P. Coeruleum. POLEN - Bot - Pulbere, deobiceiu galbenă, formată în antere - v. ac - şi compusă din mici grăunciori rotunjiţi. Serveşte - în actul de reproducere, al plantelor - v. ac. - la fecundaţie - v. ac. Un grăunte de p. reprezintă un micros-por şi este o celulă cu învelişul format din două membrane : membrana externă - exina - şi membrana internă - întina. Prima prezintă îngroşări şi reliefuri în diferite puncte ; deasemeni este întrerupta pe alocuri formând mici deschideri circulare, porii grăuntelui de p. întina este celulozică şi prezintă în dreptul porilor îngroşări membranoase constituind o rezervă de celuloză. In interiorul celulei se constată prezenţa a doi nuclei : unul vegetativ, mai mare, altul generator mai mic. Când germinează, în actul reproducerii, grăuntele de p. emite un tub de fecundaţie în care migrează cei doi nuclei. Poziţia reciprocă a acestora şi transformările suferite de ei în tubul poiinic dau caractere de care ne servim în clasificaţie. Adesea, grăunţii de poleu rămâne asociaţi, formând o singura masă, o polinie -v. ac. La pin şi alte conifere ei poartă două băşici laterale pline cu aer şi care Ie uşurează transportul prin vânt. Câteodată grăunţii de p. cad pe stigmatul unei alte flori ; adesea sunt purtaţi de vânt - anemofilie - adesea de insecte -entomofilie. Operaţiunea transportării grăunţelor de p. pe stigmat se numeşte polinizaiie - v. ac. POLIANDRIE - Bot - Numărul stamine-lor variază dela un grup la altul. O plantă poate fi: monandră, diandrâ, tri-andrâ, tetrandâ, hexandrâ, heptandrâ, octandrâ, eneadrâ, decandrâ, dodecan-drâ sau p. după cum androceul sau e format din una, două, trei, patru, cinci, şase, etc., douăsprezece sau un număr mai mare de staminé. Linné a observat că în general numărul staminelor e cons- 691 POLIMERIE - POLITICA tant pentru fiecare tip de planta. Tot Linné a mai observat câ daca într'o floare numărul staminelor e mai mare de douăsprezece, acest numâr devine variabil. POLIMERIE - Amel - Fenomenul legat de prezenţa mai multor factori independenţi unul faţa de celalalt şi influenţând în aceiaş direcţie o însuşire a plantei. De ex. : culoarea roşie a boabelor de grâu depinde de prezenţa a trei factori, din care este suficient ca măcar unul sa fie dominant ca sâ se producă culoarea roşie. Cazurile de p. sunt numeroase. Aşa sunt : culoarea bobului la grâu, forma pa-nioolului la ovăs, forma spicului la grâu, lungimea ştiuletului la porumb, culoarea la oameni, desenul la unii fluturi ş. a. m. d. POLINII - Bot. - Sunt formaţiuni de polen ăglutinăt căre se întâlnesc lă fam Orchidaceae şi Asclepiadaceae -, la care polenul conţinut într'o loja, e legat prin-tr'o materie cleioasă. POLINISAŢIE - Bot - Unul din actele reproducerii plantelor, - v. ac. ce consta în transportul polenului dintr'o floare până la stigmatul aceleiaşi flori sau al alteia din aceiaşi specie; la gymnos-perme polenul trebue sâ ajungă la ovul în cameră polinică. P. se îndeplineşte de făctori diverşi: vântul, - anemofilie - insectele, - entomofilie - plăntele mici, melcii, etc. POLIOMYELITĂ - Med - Lesiune a substanţei cenuşii a mâduvii spinării, caracterizata prin decolorarea ei. Tratamentul este simptomatic, în cazul când nu poate fi îndreptat împotriva cauzelor reale, toxice scru infecţioase. POLIŢĂ - Com - Sin. Cambie - v. ac. POLITICĂ. Artă de ă realiza prosperitatea, puterea şi înălţarea morala a colectivităţilor omeneşti şi în special a naţiunilor. Prin p. în general se înţelege arta de a servi scopurile colectivităţii, prin deosebire de alte acţiuni ale omului care tind numai la realizarea scopurilor individuale. Astfel ştiinţă economica se numeşte economie politica, tocmai fiindcă urmăreşte studiul prosperităţii economice a colectivităţilor omeneşti, iar nu pe aceea a omului izolat. Prin p. economica, agrara, sociala, comerciala, industriala, etc. se înţelege ansamblul de mijloace desvoltat după o a-numitâ linie generala indicata de raţiune, pentru realizarea scopurilor naţionale în domeniul economic, agrar, social, comercial, industrial, etc. P. agrara cuprinde în special toate masurile de Stat care se iau într'un mod coordonat şi logic pentru asigurarea prosperităţii agriculturei începând cu a-celea care privesc proprietatea rurqlâ şi distribuţia ei, terminând cu acelea ccţre fi-xeazâ realizarea unor preţuri avantajoase pentru produsele solului. Alta data p. agrara avea un înţeles restrâns privitor mai ales la masurile de Stat relative la favorizarea proprietăţii mici. Astăzi p. agrara are înţelesul- mult mai general, definit mai sus. M. Man. P. a. nu se raportează la technica a- , gxicolâ - de care sâ ocupa Ştiinţa Agriculturii propriu zis, nici la Economia Rurala care se ocupa de întinarea elementelor componente ale unei exploatări a-gricole, în vederea bunului mers şi asigurării succesului final. P. a. guvernează elementele exterioare care decurg din exploataţiile agricole, provoacă, îndru-mează, organizează şi defineşte măsurile, legile, dispoziţiile, privitoare la bunul mers al agriculturii, mergând, uneori, până acolo, încât poate fixa şi impune chiar sistemele exploataţiilor agricole cu toate consecinţele ciare decurg din ele. Politica agrară are legălari cu toate disciplinele agrare, sociale şi politice, fiind totuşi o ramură mai tânără a economiei politice, de care s'au ocupat şi pe care au definit-o, cei dintâi, economiştii germani, în frunte cu Roscher, Von der Goltz, Bruchenberger, Conrad, Philipovitch etc., cari an scris şi i-au desvoltat cuprinsul şi caracterul. Economiştii italieni E. şi L. Cossa, i-au dat mare importanţă şi desvoltare. In Franţa a fost privită cu indiferenţă până la Charles Gide, care a-preciind nevoia la care. răspunde o atare disciplină s'a ocupat în deaproape de legile care o guvernează. Noi n'am avut, propriu zis, o politică agrară, specifică, după care să ne ghidăm şi să acţionăm. La noi, din vechi timpuri, s'a pus o singură problemă, care a stă^it şi în jurul căreia s'au grupat atâţia scriitori, istorici, economişti, agrarieni, agronomi şi diletanţi. Anume, s'a pus problema pământului şi a raporturilor dintre clasele agrare. In această direcţiune, o literatură agrara s'a produs şi încă foarte bogată. încă delà 1850, N. Bălcescu, în dorinţa de a determina o reformă agrară, a scris la Paris, lucrarea : La question économique des Principautés danubiens, care desigur nu şi-a ajuns scopul. In 1861 Const. Boe-?escu, publică în „Revue des deux mondes", studiul La Moldovalachie et le mouvement roumain, vorbind cu căldură despre ţăranul român. M. Kogâlniceanu s'a ridicat impetuos şi vajnic în apărarea drepturilor ţăranilor reuşind în cele din urmă a determina reforma agrară din 1864. Discursurile acestui mare reformator, POLITICA AGRARĂ 692 vor rămâne celebre pentru toate timpurile. La 1887, Gr. Pâucescu publică broşura „îmbunătăţirea stării ţăranilor" iar mai târziu agronomii C. Petrescu şi Pana Buescu publică două lucrări tot în favoarea ţărănimei. Agronomul V. M. Kogâlni-ceanu - fiul lui Mihail Kogălniceanu - publică în 1902 lucrarea : Legislaţia agrara şi masurile luate în favoarea agriculturii, dela 1864 pânâ la 1902, conţinând un material bogat, iar în 1906, „Chestiunea ţârâneascâ", plină de adevăruri neperitoa-re. Unul din acea care a adâncit mai mult problema rurală a fost D. Protopopescu -Agricola - care a scris „Camâtâ la sate", iar in 1905 a venit cu modificarea procedurii civile, pentru a da putinţa sătenilor să se constituiască în obştii şi să poată arenda sau cumpăra pământ. C. Alimâ-nişteanu, mare proprietar, recunoscând că „proprietatea mare n-a fâcut pânâ acum nici o sforţare puternica pentru viaţa poporului român, face un îndemn prin lucrarea sa „Proprietatea mare şi chestiunea ţârâneascâ". Dr. G. Creanga a scris lucrări agrare remarcabile iar Dr. D. Bu-suiocescu, ca profesor şi scriitor, a scris câteva lucrări de strictă interpretare. In tine „Chestia ţârâneascâ" - 1905 a marelui bărbat de stat Spira Haret - a ridicat un gros văl depe această problemă, dând la iveală adevăruri crude. N. Iorga în lucrările sale de politică agrară de dinainte de răscoalele ţărăneşti din 1907 şi după ele, pune în lumină istorică întreaga problemă agrară. Prof. A. D. Xenopol, se a-rată foarte inimos faţă de ţărănime, în scrierea sa : „Mijloace de îndreptare a stârei ţârânimei române" - Iaşi, 1907 - Tot în acest an apar o serie de lucrări datorite atâtor scriitori competenţi ca Prol. Comşa, Prof. N. O. Popovici Lupa, 1. G. Bibicescu, I. L. Carageale, etc., I. N. La-hovari şi C. R. Geblescu prin lucrările lor, recunosc numai în parte dreptatea ţărănimei. Vin grandioasele lucrări ale lui Radu Rosetti, „Pământul, Săteni şi stăpâni" şi „Pentru ce s'au râsculat ţăranii" - 1908 - în care se face dovada irefutabilă a dreptăţii, atât de mult, amânata, - chiar şi după răscoale - a ţărănimei române. Pene ilustre ca acelea ale unui I. Ionescu dela Brad, P. S. Aureli an, Gh. Panu, S. Radianu, Dobrogeanu Gherea, au desbătut această problemă agrară, sub toate aspectele. Problema n'a fost închisă. O samă de scriitori contemporani, ca d-nii N. O. Po-povici-Lupa, C. Garoflid, A. C. Cuza, G. Ionescu-Siseşti, Prof. N. Comâţeanu, Prof. Şerban, au desbătut problema pământului şi tot complexul de chestiuni agrare, încât, pe drept cuvânt, se poate spune că în prezent există o literatură şi o am- bianţă agrară, de care trebue să se ţină sama. Subsemnatul, consecvent trudei a-tâtor înaintaşi am întocmit o modestă lucrare de sinteză întitulată „Evoluţia agriculturii româneşti", în care am căutat să fixez evenimentele mai importante dela prima unire, până la 1930. Problema agrară care se va desvolta la cuvântul : „reforma agrară" a format câteva decenii şira spânârii politicei noastre agrare- şi lupta pe viaţă şi pe moarte a claselor agrare, a dat naştere, adesea-ori, la mişcări sângeroase puternice şi extrem de periculoase. Pământul fiind pivotul muncii celor SS^/o a populaţiei ţârii, a fost întotdeauna pe primul plan al preocupărilor guvernanţilor noştri, întrecând ce-celaite probleme de politică agrară sau lă-sându-le în părăsire mulţi ani. Din această pricină, agricultura, din punctul de vedere technic şi organizarea gospodăriilor, a rămas în urmă, desorientate, neorgamzats şi adesea fără reazim. P. a, de după 1918 a început să se resimtă de o conducere mai precisă. In toate direcţiile s'au luat măsuri de îndreptare, s'au făcut legiuiri noi, s'au promovat mijloace technice şi financiare mai puternice, s'au adus pe primul plan problemele legate de ea. în present, avem o p. a. de stat care luptă a pune toate problemele întârziate în actualitate, a le studia şi rezolva. Pe primul plan, în această privinţă cade instituţia de resort : Ministerul de a-gricultură şi Domenii, - v. ac. Fiind chemat să rezolve toate problemele de politicâ agrară, se cuvine sa aibă cea mai perfectă organizare. El trebue să fie tehnicizat pânâ în ultimele celule. Tot ce pleacă dela el, trebue să poarte pecetea acestei tehnicizări. In el trebue să-şi găsească resonanţă, toate chestiunile care se raportează la mersul agriculturii şi dela el trebue să plece toate pulzaţiile, menite a alimenta cu ştiinţă şi energie, organele exterioare. Tot dela el trebue să purceadă toate iniţiativele, întreg sistemul de propagandă, pilda şi sprijinul, stimularea activităţii publice agricole, încadrarea tuturor acţiunilor cu caracter agricol, agrar sau agronomic, formarea de societăţi şi sindicate agricole şi profesionale, etc. Din M. A. D. nu trebue să iasă nimeni nedumerit, neconvins şi neinstruit în ce priveşte probleme agricole şi agrare, în felul acesta ajungându-şi şi scopul e-ducativ pe care trebue să-l aibă. Organizaţia lui trebue să fie de natură pur tehnică şi ştiinţifică, pentru a se risipi ideia empirismului şi diletantismului. Partea administrativă - bine organizată - conduse de titraţi nespecialişti, să reprezinte, ca OTdine, disciplină şi prestanţă, o ade- 693 POLIŢIE RURALĂ - POLIŢIE SANITARĂ vârâtă armură de sprijin pentru partea tehnică. P. agrară mai are a-şi spune cuvântul asupra : a - proprietâţei rurale, regularea dreptului de proprietate, preempţiune, emba-tic, schimb, exploatări în regie, prin a-rendare, în dijmă - în parte - colectivă, comasare, cadastrare, cărţile funduare, islazuri, perimetre, plantaţii, vii, etc. b - comerţului de cereale, şi de viţe in legătură cu bursele, oboarele, târgurile, bâlciurile etc. c - transporturilor produselor agriculturii şi ramurilor sale pe uscat şi pe apă, în scopul de a se efectua în timp util. d - îmbunătăţirei şi înfrumuseţărei vie-ţei rurale, sub toate formele şi aspectele. e - reglementărei întrebuinţărei pământului, a poliţiei rurale, a organizărei gospodăriei, etc. f - regimului muncilor şi şomajului agricol, asigurărilor sociale şi mutuale, agricole, de oameni, materiale şi de animale. g - organizărei creditului agricol pe termen lung : de investiţie, ipotecar, cu gir, pe răspundere personală etc. h - organizărei expoziţiilor, demonstraţiilor şi concursurilor agricole şi zootech-nice. i - îmbunătăţirilor funciare, j - impozitelor agricole în genere, k - tarifelor vamale şi convenţiilor comerciale, etc. 1 - reorganizărei Casei Rurale, m ceea ce priveşte iniţiativa particulara în agricultură ea trebue să formeze grija permanentă a M. A. D. pentru a o stimula, încuraja şi organiza, către ţeluri precise şi folositoare. Tot astfel se poate zice şi despre asociaţiile profesionale ale agricultorilor şi specialiştilor Numai cu astfel de organizaţii se poate acra de comun acord, se pot pune în discuţie probleme capitale, a căror rezolvaie să fie în folosul tuturor. Dintre acestea marii proprietari au Sindicatele Agricole şi Uniunea lor. Specialiştii au fiecare corpurile şi societăţile lor profesionale. Astfel : Corpul agronomic, Corpul silvic i?i Corpul medicilor veterinari, toate fiinţând pe bază de legi de organizare ca instituţiuni de Drept public. Ca societăţi particulare, agronomii dispun de : Societatea Inginerilor Agronomi, care scoate revista „Viaţa Agricola" şi întreţine o febrilă activitate agricolă şi agronomică prin conferinţe, prin bromuri şi lucrări, printr'o vie propagandă între membrii ei. Editate de particulari, mai apar încă două reviste agronomice : Pagini Agrare şi Sociale şi Agricultura nouă. v. piesa agricola. Conductorii şi administratorii agricoli îşi au şi ei societăţile lor profesionale. Medicii veterinari au societatea Medicilor Veterinari şi scot revista : Buletinul medicilor veterinari, în afară de Revista Ştiinţelor Veterinare scoasă de un grup de medici veterinari. Soc. Inginerilor silvici numită Progresul Silvic este de asemenea legal constituită şi editează „Revista Pădurilor”. Toate trei societăţi profesionale amintite, îşi au localurile lor proprii, sunt personalităţi juridice şi reprezintă un mare prestigiu. Ele au fost şi sunt un auxiliar preţios al desvoltării politicii noastre agrare, a-tât în unire cu Ministerul Agriculturii cât şi prin activitatea pe care o desfăşoară în domeniile respective. C. F. POLIŢIE RURALĂ - Ansamblu de legi şi regulamente cu scopul de a asigura paza câmpului, a ocroti îngrădirile, terenurile de păşunat şi de vânătoare, a înlesni despăgubirea celor loviţi de stricăciunile pricinuite de vite, etc. Principalele instrumente legale ale p. rurale sunt cuprinse în legea poliţiei rurale, legea pentru încurajarea agriculturii, legile şi regulamentele de vânătoare, legile sanitar-veieri-nare şi Codul Penal. Ele se ocupă de poliţia câmpului, stabilind numărul şi îndatoririle guarzilor câmpeni şi particulari ; de pdşunatul vitelor şi stricăciunile pricinuite de ele proprietăţii particulare ; de viteie de pripas , de paza împotriva făcătorilor de rele şi contra dărilor de foc ; de epizotii şi obli gativitatea declarării şi stăvilirii lor; de stârpirea buruenilor, a insectelor, păsărilor şi animalelor stricătoare; de vânătoare şi aplicarea legilor ei ; de orice alte delicte în directă legătură cu desfăşurarea normală a activităţii economice rurale. Se stabileşte competenţa organelor însărcinate cu constatarea, reprimarea şi sancţionarea infracţiunilor în această direcţie, precum şi penalităţile aplicabile după caz. POLIŢIE SANITARA - Ansamblul legilor şi regulamentelor care au drept obiect să se opună la propagarea bolilor contagioase ale animalelor domestice. Sunt vizate, în special : turbarea, pesta, peripneumonia, cărbunele simptomatic şi em-fizematos, tuberculoza, febra aftoasă, mor-va, durina, rugetul, pneumoenterita infec-ţioasă ş. a. Pentru toate aceste maladii sunt indicate măsuri speciale, penaliza-bile în cazul când nu sunt respectate. Ele se divid în : obligaţiuni ale proprietarilor, ale primarilor, prefecţilor şi organelor veterinare. Deaceia este absolut necesar ca de în- POLLIEAE - POLYGONATUM 694 data ce suntem în prezenţa unui caz suspect de maladie contagioasa la animale sâ^ fie anunţata, verbal sau în scris, primăria locului pentru a pune în aplicare normele de p. sanitara pe care organele administrative sunt datoare să le cunoască în amănunt. POLLIEAE. - Bot. - Subfamilie de plante monocotiledonate din familia Comme-linaceae, caracterizata prin fructul nedeschizător. Cuprinde trei genuri: Pollia Thunb., PaUsota Rchb. şi Phaesphexion Hassk., ale căror specii originare din regiunile tropicale se cultivă uneori în sere. P. Cretz. POLLINIS GRYLLUS - Bot - Sin. padina - v. ac.^ POLOMIDĂ - Bot - Cirsium aivense, Pâlâmidâ - v. ac. POLYANTHES L. - Bot. - Gen de plante bulboase din familia Amaryllidaceae Agavoideae, cu ca 3 specii originare din Mexico. Specia cea mai cunoscută şi care se cultivă în toate regiunile ca plantă de grădină e P. tuberosa L. Sin. Chipaxoa-se - v. ac. P. Cretz. POLYCARPELE - Bot - Plante care înfloresc şi fructifică de mai multe ori în cursul vieţii, cum sunt cele mai multe plante perene, arbuştii, arborii, etc. POLYCARPIE - Bot. - v. monocarpie. POLYCHAETAE - Zool - Ordin de viermi inelaţi. POLYCNEMUM - Bot - Sin. Scârţâitoare. Gen de plantă anuală din fam. Cheno-podiaceae; plantă adeseori - cel puţin în unele părţi - păroasă, flori singuratice la subţioara bracteelor, frunze îngust-linea-re, sesile, adeseori filiforme, cilindrice sau subulate, totdeauna întregi, florile dispuse în spice cărnoase fructul capsulă. Are câteva specii: P. Heuffelii; P. verrucosum; P. arvense; P. majus. POLYCOTILEDOANE - Bot - v. cotile-don. POLYDIUM - Zool - Larva unor viermi din subordinul Nemertiina, clasa Plat-helminţi. POLYGALA - Bot. - Sin. Amârealâ. Gen de plantă lactiferă din fam. Polygala-ceae cu frunzele caduce, aripile caliciului rămân şi mai departe pe fruct, mai târziu devin verzi. Apedicele petalei inferioare pectinat. Staminele concrescute aproape până la vârf. Are câteva specii: P. hospita; P. major; P. sibirica; P. co-mosa; P. vulgaris; P. amara şi P. ama-reila. POLYGALACEAE - Bot. - Familie de plante lactifere, perene, cu bază ierba-ceae sau subfructescentă. Frunze alterne, lipsite de sţipele. Flori dispuse în race-me, mai rar aşezate la subţioara frunzelor sau sunt aprqape umbeiate. Caliciul cu 5 sepale, dintre care 3 exterioare ier-bacee, foarte mari, în formă de aripi. Petale 3-5, inegale, concrescute cu filamentele staminelor într'un tub despicat simulând o corolă gamopetală sub-bila-biată. Petala anterioară mare, canaliculată, cuprinzând staminele şi pistilul acoperit pe dos de o creastă laciniată. Stamine 8, cu filamente unite cu petalele într'un tub despicat pe partea posterioarâ, ante-re uniloculare, deschizându-se la vârf printr\in por. Ovar superior, cu ,2 loje u-niovulate, una anterioară, alta posterioa-ră. Fruct cap sul ar, comprimat cu 2 loje monosperme. Seminţe adeseori păroase, prevăzute cu o caruncula lobată. POLYGAMĂ - Bot. - Polygamia. Se spune despre o plantă care are atât flori hermafrodite, cât şi unisexuate, fie pe a-celaş peduncul, fie pe pedunculi diferiţi. Ex. Acer - arţar. POLYGONACEAE - Bot. - Familie de plante ierbacee cu tulpina adesea no-duros-articulată, frunze alterne, prevăzute cu stipele intrapeţiolare, concrescute între ele şi cu peţiolul frunzei, formând o teacă membranoasă, care înconjoară tulpina în dreptul nodului. Această teacă se numeşte ocree; flori bisexuate, rar dioice sau poligame. învelişul floral 3—6 foliat, la bază concrescut, perigoniform, uneori colorat, de obicei persistent. Stamine 4-9, concrescute cu baza perigonului, dispuse pe 2 rânduri. Ovar 1, superior, unilocular, uniovulat, stile 2-3, stigmat capitat sau pe-nicelat. Fructe - nucule - indehiscente, a-deseori învăluite de învelişul floral. Sămânţa bogată în albumen. POLYGONATUM. - Bot. - P. L. Gen de plante din familia Amaryllidaceae-Aspa-ragoideae-Polygonateae, cuprinzând ca 25 specii în regiunile temperate ale emisfe-rului nordic. In flora României sunt cunoscute patru specii, cunoscute în general sub numele de Coada-cocoşului, Cerceluşi, Clopoţele, Cocoş, Iarbâ-de-dureri şi Pecetea-lui-Solomon. P. officinale AII., cu tulpina unghiulara, pedunculi uniflori sau biflori şi frunze alterne, ovale sau eliptice, amplexicaule bace albastre-întunecate; comună prin păduri umbroase şi infloreşte prin Mai şi Iunie. P. latifolium Desf., are tulpina angu-loasă, acoperită în partea superioară de peri moi, pedunculii cu 1-4 flori şi frunzele scurt petiolate, ovale, moi-păroase pe faţa inferioară pe nervure; comun prin păduri şi infloreşte din Aprilie până în Iunie. P. multiflorum AII., are tulpina cilindrică, frunze amplexicaule, pedunculii cu 3-5 flori şi stamine păroase; creşte prin 695 POLYGONUM - POMICULTURA pădurile dela şes şl deal şi înfloreşte prin Mai şi Iunie. P. verticillatum AII., are tulpina angu-loasâ numai spre vârf, glabră, frunzele linear-lanceolare, ascuţite, sesile, dispuse câte 3-7 în verticile şi pedunculii cu 1-3 flori albe; fructele sunt bace roşii, devenind apoi albăstrii-negricioase. Creşte prin pădurile montane şi înfloreşte din Mai pând în Iulie. P. Cretz. POLYGONUM - Bot. - Sin. Troscot. Gen de planta ierbacee din fam. Polygona-ceae cu frunzele sagitat-trianghiulare numai la speciile volubile. Fructul nu e mai lung, sau numai cu ceva mai lung decât perigonul, ambele cad împreuna. Cotile-doanele înguste, nu sunt încreţite. Are numeroase specii dintre care mai însemnate: P. alpinum; P. viviparum; P. amphi-bium; P. hydropiper; P. maritimum; P. a-renarium; P. aviculare; P. dumetorum; P. convolvulus, Cultivat: P. fagopyrum-hriş-ca - v. ac. POLYPI - Zool - Formele fixe ale Ce-lenteratelor, în opoziţie cu formele libere, meduzele, care de multe ori nu sunt decât polipi modificaţi şi desfăcuţi de colonia fixa. POLYPODIACEAE - Bot - Familie de plante perene cu rizom. Frondele mari în raport cu tulpina, simple sau divizate, cu peţiol prevăzut la baza cu solzi mem-branoşi sau cu peri scarioşi. Sporangii unilocrulari, reticulat venoşi - în direcţia transversală neregulat - debiscenţi, grupaţi în sori. Sorii sunt situaţi la marginea revoluta a frondelor sau a segmentelor a-cestor fronde; adeseori acoperiţi de o membrana. Sporangii peţiolaţi se deschid prin o aperturâ longitudinala. Protalul verde, suprateran, de forma frunzelor, produce arhegoane şi anteridii. POLYPODIUM - Bot. - Gen de ferige din fam. Polypodiaceae. Are numeroase specii caracterizate prin sori fără indusiu, aşezaţi pe dosul frunzei şi pe nervurile ei libere sau anastomosate. In Europa şi pe la noi creşte prin regiunea muntoasa P. vulgare. Iarba dulce de munte - v. ac. POLYPOGON - Bot. - Planta ierbacee din fam. gramineae cu ligula bifida. POLYPORACEAE - Bot - Grup de ciuperci hymenomicetae - v. ac. POLYPOREE - Bot. - Trib din fam. Poly-poraceae caracterizat prin fruct cu hy-menofor format din tuburi. Genuri mai însemnate sunt: Fomes, Polyporus, Polys-tictus, etc. POLYPORUS - Bot - Gen de ciuperci din fam. Polyporacece caracterizat prin ţruct cărnos şi vâscos. Principalele spe-'ii care cresc pe copaci în păduri; P. Jestructor; P. squamosus; P. frondosus; P. ovinus. POLYSTICHUM - Bot. - Gen de plante perene din fam. Polypodiaceae cu indu-ziu peltat, adicâ rotund, cu margini întregi, la mijloc întărit de sori. Are câteva specii: P. lonchitis; P. B rauiui; P. se-tiferum. POLYSTOMUM INTEGERRIMUM - Zool -Vierme din Ord. Trematozi, lung de 8-10 mm., trâeşte în corpul unor scoici şi în vezica urinara a broaştelor. POLYTRICHUM - Bot. - Gen de muşchi din fam. Polytrichaceae, caracterizat prin frunze pe faţa lor ventrala cu numeroase lamele longitudinale verzi; capsula prismatica cu 4 pânâ la 6 muchi, purtata de un pedicel lung. Dintre speciile mai cunoscute sunt: P. commune; P. juniperium; P. formosum. POM - Pom - Sub numele de pomi se cuprind toţi arborii care produc fructe comestibile ca de exemplu: mar, păr, prun, cais, măslin, lămâi, etc. Nu se poate spune despre brad, stejar, salcâm, etc. câ sunt pomi. POMACEAE - Bot. - Sin. Rosaceae -v. ac. POMERAN - Zool - Caniş familiaris domesticus pomeranus, câine - v. ac. de casa din fam. Canidae, de mărime mijlocie, puternic, are urechi mici ce stau în sus, bot ascuţit, picioare scurte, coadă lungă, părul des, lung, alb, galben, roşu, cenuşiu, rar negru P. este vioi, foarte ascultător, blând, privighetor. POMICULTURĂ. Ştiinţă aplicată, care face parte din horticultura şi care se o-cupă cu studiul şi cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi. Ea cuprinde cinci părţi bine distinate şi anume: 1 - Partea generala, care se ocupă cu studiul botanic, morfologic, anatomic şi fiziologic ol pomilor şi arborilor fructiferi, cu influenţa solului, climei, luminei, aerului, apei, diferitelor îngrăşăminte a-supra lor, aclimatizarea pomilor, etc. 2 - Pepiniera sau înmulţirea şi formarea pomilor şi arbuştilor fructiferi. 3 - Cultura pomilor propriu zisa care cuprinde înfiinţarea şi întreţinerea diferitelor feluri de plantaţii de pomi şi culturile speciale: cultura mărului, părului, prunului, etc., cultura lor în forme libere, intensive, pitice, în forme palisate sau de spalieri şi cultura forţată în sere, şi combaterea bolilor şi insectelor vătămătoare fiecărei specii. 4 - Valorificarea recoltei, care cuprinde: culesul, clasarea şi împachetarea fructelor, păstrarea lor în stare proaspătă prin diferite metode; fructierele de diferite tipuri, frigoriferele, influenţa diferitelor gaze şi substanţe chimice asupra păstrării fructelor proaspete, etc., şi tech-nologia sau industrializarea fructelor : us- POMICULTOR - POMPE 696 carea, fabricarea magiunului, marmela-dei, pastelor, cidrului de fructe, siropurilor, etc., etc. şi comercializarea acestor produse. 5 - Pomologia - v. ac. Baza pur ştiinţifica a pomiculturii, care se ocupa cu studiul varietăţilor la toate speciile de pomi. M. Cost. POMICULTOR. Specialist în pomicultura - v. ac. care poseda cunoştinţe solide în cultura propriu zisa a pomilor. Din punct de vedere teoretic noţiunea de p. cuprinde pe aceea de pepinierist, tehnolog pomicol şi de pomolog; în practica însâ foarte puţini p. stăpânesc toate cunoştinţele din domeniul pomicultu-rei şi, în special, al pomologiei. M. Cost. POMNIŢĂ - Bot. - Fragaria vesca -fragi - v. ac. POMOLOGIE. - Partea din pomicultura - v. ac. care reprezintă aproape o ştiinţa apărte şi căre se ocupă cu studiul tuturor speciilor şi varietăţilor de pomi fructiferi şi în speciăl ăl varietăţilor de mere şi pere pentru cidru, privind pomul cu toate caracterele distinctive, calităţile şi defectele lui, cât şi fructele cu caracterele distinctive, calităţile şi defectele lor, precum şi cu studiul şi rezolvarea diferitelor probleme ca : selecţionarea şi ameliorarea varietăţilor existente, obţinerea de noi varietăţi, comportarea diferitelor specii şi varietăţi în procesul fecundaţiei, etc. Studul pomologic al pomului dintr'o specie şi varietate oarecare comportă studiul caracterelor distinctive ca: forma coroanei, desimea, mărimea, forma şi felul crengilor ce o formează; mărimea, forma şi culoarea frunzelor, florilor, otc. adică toate caracterele după care se poate deosebi de exemplu un pom de Măr Creţesc şi un Măr Domnesc. Studiul calităţilor şi defectelor pomului comportă un studiu foarte variat şi complect cu privire la solul, clima, port-al-toiul, tulpina şi coroana care prieşte mai bine pomului, metodele de tăiere, etc., rezistenţa pomului la ger, secetă, umezeala în pământ, rezistenţa la diferite boli şi in-secte, etc. Studiul pomologic al fructelor dintr'o specie şi varietate oarecare comportă studiul caracterelor distinctive ca: formă, mărime, culoare, pieliţă, pulpă, etc. după care putem deosebi de exemplu perele din varietatea Curé de alte varietăţi sau după care putem identifica o varietate oarecare. Identificând-o, o putem căuta şi cerceta în cărţile de p. sau consulta pe specialişti asupra calităţilor şi defectelor fructelor ca: rezistenţa lor la diferite boli şi insecte, la vânturi, secetă, transport, păstrare, etc. calitatea pulpei in ceiace priveşte fineţea, gustul, parfumul şi diferitele întrebuinţări ale fructelor: desert, pentru uscat, pentru fabricat cidru, compoturi, marmelade, etc. Identificarea sau recunoaşterea varietăţilor de fructe este de cea mai märe importanţă, căci numai astfel ne putem informa mai mult sau mai puţin precis asupra calităţilor şi defectelor pomului şi fructelor şi a ne determina să cultivăm pe acelea care corespund mai mult con-diţiunilor de climă, sol, metodelor culturale pfe care le putem1 aplica, cerinţelor pieţei sau gusturilor şi scopurilor noastre. Fără aceste cunoştinţe pomologice, cultura pomilor se face la întâmplare şi în majoritatea cazurilor va duce la rezultate negative. Majoritatea cultivatorilor de pomi din ţara noastră au făcut şi fac pomicultură, fără a ţine seamă de p. care este baza pomiculturii raţionale, de-aceia avem pomi mulţi însă nu avem fructe sau avem fructe de calitate proastă. Având în vedere numărul enorm de mare şi mereu crescând al varietăţilor de mere şi pere, care depăşeşte cu mult numărul de o mie varietăţi pentru fiecare, sute de varietăţi de piersice, cireşe, etc. identificarea varietăţilor devine din ce în ce mai grea, de aceia pomologii încă de mult au recurs la gruparea varietăţilor după caractere comune, întocmind diferite sisteme de clasificare după care se poate destul de uşor determina o varietate oarecare. Printre sistemele de clasificare cele mai bune figurează sistemele lui Diel-Lucas 1869, Engelbrecht 1890, Goethe 1894, Wahn 1902, Molon 1916, L. Chasset 1916 şi altele. M. Cost. POMPE - Mas. - Pentru alimentarea gospodăriilor cu apă, mai uşor şi în con-diţiuni mai higienice, se recomandă folosirea p. Ele sunt construite în diferite feluri şi pentru debite diferite. a - Pompe cu lanţ instalate deasupra unui puţ, pot fi folosite pentru ridicarea apei dela 12-14 m. adâncime. Lanţul, prevăzut cu bile de cauciuc, este acţionat de roata motrică, trecând de jos în sus prin ţeava de transport. Bilele gonesc apa prin ţeavâ. Debitul orar a unei astfel de p. este de 2-3.000 litri, deci poate fi recomandabilă pentru locuri, unde se cer în permanenţă cantităţi mari de apă. îngheţarea apei în conducta pompei este exclusă, datorită faptului că, la încetai aa pompării, apa să scurge imediat. La instalarea p. este necesar ca conducta pentru ridicarea apei să fie bine fixată cu ajutorul grinzilor, aşezate în zidăria puţului. Pentru acţionarea acestor pompe cu bun succes, pot fi folosite morile de vânt. 697 POMPHQLIX - POOL b - Pompa cu piston aspiratoare - respingătoare/ cu doua pistoane. Această p. are un debit de cca. 40 litri pe minut, deci poate ii recomandată pentru alimentarea cu apă a gospodăriilor mici şi mijlocii. Ea absoarbe apa dela cca. 7 m. adâncime şi o poate refula până la 10-12 m. înălţime. Montată în interiorul puţului ea este ferită de îngheţ. Afară de aceasta, prin montarea în puţ, mărim capacitatea ei de ridicare, putându-ne servi de această p. pentru puţuri cu apă la 17-19 m. a-dâncime. Prin adaptarea unui intermediar p. aceasta poate fi acţionată cu ajutorul unei mori de vânt. c - Pompa cu axipi cu dublu efect, pentru apă curată, spirt, petrol, benzină şi alte lichide, ce nu conţin impurităţi solide. Carterul p. este turnat din fontă. Pentru pompatul vinului se recomandă folosirea pompelor, confecţionate în întregime din alamă, deoarece fierul înegreşte vinul. Astfel de pompe se construesc pentru tuburi cu diametrul de 13-51 mm. d - Pompa centrifugă - Pentru pomparea apei în cantităţi mari, sunt folosite p. centrifugale, aile căror debit poate fi de mai multe mii de litri pe minut. In agricultură însă, sunt folosite p. centrifugale mici, cu debitul de 100-400 litri pe minut. La o astfel de p. centrifugă, partea activă este o elice, ce se învârteşte în interiorul carterului de fontă. O astfel de p. poate fi acţionată de un motor electric sau un motor cu explozie de 3-4 H. P. Pentru puţuri adânci, se construiesc p. ce pot scoate apa dela o adâncime de 80-120 m. v. insecticide, stropit, - aparate de. POMPHOLYX - Bot. - P. Cor da. Gen de ciuperci gastromycete din familia Sclero-dermataceae, cu fructificaţia rotundă tu-berculiformă; peridia pieloasă, netedă; gleba cărnoasă; basidii piriforme, dispărând de vreme; spori câte 4-5 laterali pe basidie, aproape nestipitaţi, bruni, ve-rucoşi, la bază cu un hil incolor. Genul cuprinde o singură specie, P. sapidmn Corda ,în Europa centrală. P. Cfetz. POMUŞEL. - Bot. - Muşchi; Bryum ar-gentum din fam. Bryaceae, mică plantă erbacee, dioică, verde - alburie; tulpina ramificată, de 1V?.—21/* cm. înaltă; frunzele lat-ovale, acuminate, întregi alburii pe partea superioară, având astfel aspectul de un alb argintiu; ele sunt imbricate şi alipite de tulpină; capsulele regulate, aproape cilindrice, atârnă in jos peristomul intern gălbui, cilii peristomu-lui intern prevăzuţi cu apendice, opercul conic. Creşte pe ziduri, pe acoperise, pe marginea drumurilor, în locuri umbroa- se şi umede, formând adesea mici tufe albicioase. * POMUŞOARA - Bot. - Ribes petraeum Sin. pâltior şi Ribes rubrum sin coacăz - v. ac. PONTEDERIACEAE. - Bot. - Familie de plante monocotiledonate din ordinul Fa-rinosae; sunt plante aquatice simpodia-le, cu rizom târâtor în mâlul din fundul apelor, răspândite prin apele ţărilor -alde din lumea veche şi nouă. Familia cuprinde cinci genuri: Monocharia Prssl., Eichhornia Kunth, Pontederia L., Reussia Endl. şi Heteranthera R. et P. Unele din speciile acestor genuri se cultivă prin sere şi în bazine ca plante aquatice ornamentale, ca: Eichhornia crassipes Solms., Pontederia cordata L., Pontederia rotundifolia L., etc. P. Cretz. POOL - Com - Whatt Pool Canadian-Sindicat, asociaţie de producători, şi comercianţi de cereale, în Canada şi cari fac aceste operaţiuni fără nici un fel de amestec din partea Statului. Se mai ocupă şi cu insilozarea cerealelor, posedând circa 5800 silozuri locale, de 80-300 vagoane, având în total o capacitate de însilozare de 520.000 vagoane. Cerealele sosite în aceste silozuri sunt clasate : a - După clase sau grade statutare, standarde definite prin legi. b - După clase sau grade comerciale, nedefinite prin legi, ci de calitatea recoltei anuale. c - După diversele calificări asupra claselor statutare sau comerciale, relative la defectele cerealelor ca : încinse, mălurate mucede, jilave, în jumătăţi sau amestecate cu alte cereale. Dacă considerăm numai clasele de grâu din Canada de vest avem : a - Grâu roşu de primăvară - Mani-toba - cu 14 clase. b - Grâu alb de primăvară, cu 3 clase, c - Grâu alb - Durma - cu 6 clase, d - Grâu de toamnă - Alberta - cu 3 clase. Sunt deci, în total 26 clase. Greutatea specifică nu joacă rolul, pe care îl are în Europa, unde România exportă cereale care se negociază pe baza greutăţii hec-tolitrice şi a corpurilor străine. Organizarea comerţului de cereale în Canada, pe bază P., s'a făcut prin legi întocmite între anii 1900-1930, care nu sunt de fapt, decât regulamente pentru clasarea, gradarea, transportul şi înmagazina-rea cerealelor în silozuri. Comisia Cerealelor, din Ministerul de Industrie şi Comerţ Canadain, supraveghează numai comerţul de cereale, efectuat de P. Asociaţia de producători din Canada, POPAZ -POPULAŢIE 698 Whatt Poci Canadian şi cea din Statele Unite Farm Boârd oferâ o pilda bogata în învăţăminte speculatorilor. Pentru a obţine preţuri mari pe recolta de grâu din 1929, asociaţiile au blocat silozurile, astfel câ acestea n'au mai puitut primi şi recolta din 1930. Europa ne având în ttcel an nevoe de un stoc prea mare de grâu, P. au fost nevoite sâ vândă cerealele cu preţuri derizorii sau se le distrugă. Spre a înlătura o prăbuşire a fermierilor grupaţi în P. ăjunşi în faliment a-proape complect din cauza acestei greşite politici de speculaţie, Guvernul Statelor Unite a fost nevoit să suporte o pagubă de aproape 82 miliarde lei. - A. Vid. POPAZ - Bot. - Seminţele de Sabadilla officinalis sin. Veratrum officinale sau Schoenocaulon officinale, mare plantă erbacee din fam. Liliaceae cu foile înguste, lineare, ascuţite, întregi, rigide şi verzi, amintind foile de Gramineae; florile albe-verzui, sunt poligame şi dispuse într'un racem spiciform, cele hermafrodite în partea inferioară, cele mascule în partea superioară; fructul compus din 3 mici capsule uscate de culoare cenuşie-roşietică, care conţin seminţele negricioase în formă de seceră. Aceste seminţe, cunoscute în farmacie sub numirea de Semen SabadUlae sunt întrebuinţate în medicină contra viermilor intestinali, a reumatismelor, a nevralgiilor şi contra păduchilor. Din seminţe se extrage Ve-ratrina alcaloid întrebuinţat în medicină. P. este folosit de popor ca medicament, femeile îl întrebuinţează pentru conservarea şi creşterea părului. Fiind toxic, trebuie utilizat cu mare băgare de seamă. POPDELE - Bot. - Rhododendron kot-schyi - v. Smirdar. POPENCHI - Bot - Coprinus atramenta-rius, ciupercă comestibilă din fam. Agtxri-caceae, pălăria puţin cărnoasă, aproape membranoasă, la oval-globuloasă apoi alungit companulată, cu marginea si-nuată şi striată, de culoare albă cenuşie, apoi! cenuşiu gălbue sau roşcat-negri-cioasă, la vârf cu mici pete roşietice sau brune; lamele neegale, albe, devenind brun-purpurii şi apoi negricioase sunt libere şi ventricoase, sporii elipsoizi sau sfero-eliptici, pidiorul neted, alb, rigid, fistulos, striat angulos, îngustat în partea superioară, inelul infer necomplect, dis^ pare de timpuriu. Creşte în grupe, pe pământ, prin grădini, livezi, drumuri, vara-toamna. Această ciupercă era întrebuinţată odiniou , în alimentaţie. POP1LNIC - Bot. - Asanim europaem -v. Pochivnic. POPILNIC - IEPURESC - Bot. - Sin. : Foa-le-4le-vioarâ, Popâlnic, Popivnic-iepuresc, Scânteuţa de munte, Treî-râi. Anemone hepatica L., plantă erbacee perenă din familia Rannunculaceae cu frunze radicale trilobe, la bază profund cordate, lung-petiólate, cu lobii întregi, obtuşi, coriaoei, adesea cu o nuanţă roşietică - mai ales spre toamnă -, adesea persistenţi şi peste iarnă; flori violacee, mai rareori rozee sau albe, apar înaintea frunzelor şi sunt însoţite de un involucru foliaceu; fructe o-blonge, tomentoase, mici. Creşte în locuri umbroase din pădurile montane şi înfloreşte în Martie şi Aprilie. P. Cretz. POPlţCI - Bot. - Pholiota mutabilis Sch. ciuperca- comestibilă dini familia Agarfr-caceae cu pălăria galben-roşiatică, ruginie sau brunie, convexă sau deprimată, netedă sau mai rar solzoasă; lamele la început galbene, devin roşcate, adunate şi decurente; piciorul gălbui-tferuginos, a-vând adesea solzi negricioşi, este rigid, curbat sau răsucit, mai lung decât diametrul pălăriei; carnea albicioasă, Creşte în tufe mici, pe trunchiul arborilor din păduri, din primăvară până toamna. Pluteus cervinus Sch., ciupercă comestibilă, cărnoasă din familia Agaricaceae, cu pălăria brună sau roscată-întunecată, uneori cu marginea mai deschisă, piciorul alburiu* acoperită de mici fibre cenuşii sau negre, cam egal de lungi cu diametrul pălăriei; lamele albe, apoi rozee, înde-suite. Creşte prin păduri pe trunchiul arborilor mai bătrâni, din primăvară până toamna. P* Cretz, POPIVNIC - Bot. - Asarum europaetim, Pochivnic - v. ac. POPULAŢIE - Amel - Grup de biotipuri -v. ac. O. p. este formată din sute de linii pure - v. ac. care se deosebesc mult în diferitele lor însuşiri morfologice şi fiziologice. In p. găsim variaţiuni - v. ac. - e-reditare născute în decursul anilor prin încrucişări sau mutaţiuni - v. ac. Curba de variaţiuni a p. însumează curbele de variaţiuni ale diferitelor linii pure ce o alcătuesc. Liniile pure izolate din populaţiuni sunt constante şi rămân ca atare în decursul generaţiilor dacă nu intervin mutaţii şi încrucişări. Izolarea de linii pure din p. reprezintă una din metodele fundamentale de ameliorare a plantelor, cunoscută sub numele de selecţiune individuala - v. ac. In ceiace priveşte introducerea în experienţă a p. în vederea ameliorării, a-ceasta poate da loc la erori de interpretare, deoarece fiecare linie pură cuprinsă în p. are caracterele ei bine definite şi va reacţiona, prin urmare diferit. In această greşală au căzut experimentatorii care au susţinut existenţa eredităţii modificaţiunilor, pornind nu dela un material pur, ci dela p. în care existau 699 POPULÜS - PORCINE variaţiuni ereditare şi pe care ei au bânuil câ le-âu obţinut prin selecţiune. S'a afirmat, astfel, câ un grâu adus din Germania în Norvegia devenea acolo mai precoce şi câ moştenea aceasta modifi-caţiune chiar reintrodus şi cultivat în Germania. Grânele aduse din Germania fiind rase neameliorate reprezentau populaţiunii în care existau linii pure mai precoce şi altele mai târzii. Ele ajungeau toate la maturitate în condiţiunile de cultura din Germania ; în Norvegia însă, perioada de vegetaţie fiind mai scurta, n'au putut a-junge la maturitate decât liniile precoce, operându-se - aşadar - o selecţiune naturala, fiindcă - în climatul Norvegiei -au fost eliminate toate îiniiie tardive deoarece ele nu erau coapte la epoca secerişului. A fost retransportat deci în Germania numai un amestec de linii prococe ale p. iniţiale care firesc trebuia sâ a-jungâ la maturitate mai devreme şi în patria sa de origina. Deaceia, în ameliorarea ştiinţifica, nu se poate porni dela p., ci numai dela linii pure extrase din p. Dupâ Prof. N. Sâulescu POPULUS - Bot - Sin. plop. - v. ac. Gen din Dicotiledoneae - ArchichlamJdeiae, familia Salicaceae - v. ac., arbori care înfloresc, de obiceiu, primâvara timpuriu. Frunze lung peţiolate, adeseori late, inegal sinuat-dinţate sau lobate. Flori dioi-ce dispuse la subsuoara unei bractei scvamiforme, reunite în amenţi; scvamele amenţilor sectate, laciniate sau dinţate, rar aproape întregi; involucrul înlocuit printr'un disc cupuliform, înclinat,'retezat şi aşezat la baza organelor sexuale pe care. le înconjoară complet; ovar unul, superior, unilocular, multiovulat; stil 1, foarte scurt, aproape lipseşte; stigmate 2, adesea din nou fidate; stamine 8-30, excepţional 3-7. Fructul este capsular, deschizându-se dela vârf spre baza în doua valve; seminţe cu o pensula de peri albi. Cuprinde speciile mai principale: P. alba, P. tremula, P. balsamlfera - cultivat - P. deltoldea sin. Canadiensis - cultivat - P. nigra, P. italica - piramidal v. plop. POPUŞOI- - Bot. - Zea Mays, v. porumb. PORANICI - Bot. - Orchis militaris L., planta erbacee perena din familia Orchi-daceae, cu tuberculi întregi, frunze infe-rioăre mări, oblong-eliptice-ascuţite; florile mari, au un miros plăcut şi sunt roşii-purpurii. Creşte prin fâneţe umede, măi ales în regiunea montană şi înfloreşte din Mai pânâ în Iunie. P. Cretz. PORANICI - Bot. - Sin. Poroinic. Orchis specdosa Host., planta erbacee din familia Orhidaceae, cu tuberculi întregi, ovali sau subglobuloşi; tulpina' dreapta, înalta pânâ la 0,50 m; frunzele oblonge sau o-blong-lanceolate, lucitoare şi uneori cu pete brune; florile de o frumoasa culoare purpurie, dispuse în spice mari, alungite şi terminale, puţin laxe; labelul mare, cu puncte roşii întunecate, crenelat şi 3-lobat; folilele perigonale lung-ăscuţite şi întinse şi cu pinten cilindric, orizontal şi egal de lung cu ovarul. Creşte prin păduri, fâneţe umede, în regiunea montana şi subalpina. înfloreşte în Mai şi Iunie. PORC - Zoot - v. porcine. PORCAN - Bot. - Hydnum imbricctum L?, ciuperca comestibila din familia Hydnq-ceae, cu pâlâria cărnoasa, brun-cenuşie la început, convexâ-planâ, apoi subumbi-licatâ sau iniundiibuliformâ, acoperita de scvame flocoase, concentrice, pe partea inferioara pâlâria are aculei moi, decu-renţi, albi-cenuşii, lungi şi fragili, piciorul scurt, neted, cenuşiu; spori globuloşi, tu-berculaţi, mai întâi gălbui apoi bruni. Creşte prin păduri de conifere, pe iarba, din Iulie până în Octombrie. P. Cretz. PORCINĂ - Bot. - Portulaca oleracea -v. ac. PORCINE - Zool - Subordin din Mamiferele bisulcate, cu stomacul simplu şi impropriu rumegării. Metacarpienii şi me-tatarsienii degetelor mediane, în general sudate între ele. Au, în general, mai multe perechi de incisivi, canini mai mult sau mai puţin desvoltaţi, molari mamelonaţi; stomac simplu, excepţie făcând Hippopotamul. Auzul şi mirosul foarte desvoltaie. In stare sălbateca traesc în pădurile mlăştinoase. Cuprinde doua familii: hippopo-tamidele şi suideele - v. ac. Din punct de vedere zootehnic se înţelege prin acest termen porcii de diferite origini şi rase domesticiţi şi exploataţi, derivând din speciile genului Suus - Zoot • Are 4 specii : sus verocosus, sus scrofa, sus vitatus şi sus mediteraneus. Din aceste specii prin domesticire au rezultat diferite rase de porci. Din sus verocosus au rezultat porcii sălbătici ce trâ-esc prin Nord-Estul Asiei, curi n'au lăsat nici un urmaş domestic. Din sus scrofa au rezultat cele mai multe rase de porci do-mestild din Europa precum şi din Nordul Asiei-Siberia. Aceste rase se carcterizeazâ printr'un cap lung, strâmt, cu profilul drept şi cu osul lacrimal lung şi strâmt deose-bindu-şe prin aceste caractere de alte rase cu o provenienţa din specii sălbatice diferite. Râtul este foarte desvoltat, diametrul bicostal mic. Dintre porcii cari au rezultat din această specie cei mai răspândiţi sunt: porcii româneşti; Stocii şi palatin, şişca'din Jugoslavia, porcul local polonez, porcul de Hanovra, porcii primi- PORCINE 700 tivi din Anglia şi Franţa, etc. Dintre a-ceste rase una singură este mai perfecţionată. rasa Tamworths din Anglia. Din genul sus vitatus răspândit prin Sud-Estul Asiei au rezultat o mulţime de rase cu tendinţă de prolificitate şi pieco-citate. Aceste rase se caracterizează prin-tr'un corp lung, larg, cap scurt, cu fruntea bombată şi cu profilul concav, osul'lacrimal scurt şi larg, picioarele scurte etc. Rasele de porci din China - porcul chinezesc cu masca - şi din Nordul Indiei au rezultat din acest gen. Aceste rase au avut un rol foarte însemnat în formarea raselor ameliorate de porci din Anglia. Genul sus mediteraneus a trăit prin Sudul Europei; a dat naştere la rasele de porci din ţările aşezate în jurul bazinului mediteranien. Reprezentantul cel mai tipic este un porc local primitiv din Jugoslavia. Tot din această specie îşi mai trag obârşia şi porcul mangaliţa, porcul napolitan, porcii locali din Grecia, Carintia şi din Turcia. Multe din rasele domestice de porci existente azi au devenit direct din aceste specii de porci sălbateci cele mai multe dintre ele fiind încă în stare destul de primitivă. Rasele cele mai perfecţionate însă, au fost produse prin încrucişări dirijate cu mult taci şi spirit zootehnic mai ales de către vestiţii crescători englezi în frunte cu Backewell. Ei au reuşit ca pijn încrucişarea raselor domestice provenite din cele trei specii sălbatece, sus vitatus, sus scrofa ferus şi sus mediteraneus să producă rase care să întrunească toate calităţile : prolificitate, precocitate şi constituţie solidă. Rasele de porci din România. - Afară de rasele: York, Beick, Lincoln Marele Negru, şi porcul nobil german toate importate la noi se mai cresc pe o suprafaţă destul de întinsă rasa Mangaliţa, socotită ca o rasă autohtonă. Această rasă a fost formată în Serbia pe timpul domniei lui Miloş Obrenovici. Originea ei nu e bine cunoscută; unii susţin că provine direct din sus mediteraneus iar alţii că provine ^ din încrucişarea1 între sus mediteraneus şi sus scrofa ferus. Originea cuvântului mangaliţă paré a fi slavonă, mangala însemnând starea de îngrăşare. In 1833, contele Miloş Obrenovici a dăruit arhiducelui Iosif o turmă de porci mangaliţa pe care i-a dus în satul Chişineu-Jud. Arad. Fiind un porc cu calităţi superioare, mult apreciat de populaţie, s'a răspândit repede pe toată valea Tisei, înlocuind vechiul porc de Salonta şi de aici apoi în toată Austro-Ungaria. In Serbia erau două varietăţi de porci mangaliţa: una albă zisă Sumaidia, foarte mult răspândită şi una mai puţin răspândită de culoare neagră - Syrmia. Intre timp a mai. apărut o varietate destul de răspândită şi la noi în Transilvania mai ales în jurul oraşului Salonta, numită mangaliţa coada de rândunica din cauză că e neagră pe spinare' şi- roşietică pe abdomen ca şi o coadă de rândunică. 1 - Porcul magaliţa se caracterizează prin următoarele însuşiri: este un porc de talie mijlocie 65-75 cm. cu trunchiul rotund 701 PORCINE ca un butoi, cu un cap relativ mic prevăzut cu urechi mici aplecate în jos şi înainte şi cu râtul drept; gât scurt şi gros, picioare scurte şi cam subţiri ceea-ce constitue un defect; spinarea e convexa, crupa foarte oblica, teşita, pieptul descins; coada este relativ mijlocie cu o producţie abondentâ de peri; corpul a-cestor porci e acoperit de o producţie abondentâ de pâr creţ. Purceii la naştere au nişte dungi orizontale închise la cu-loarQ, la fel ca şi puYceii porcilor sălbătici. Şi lă noi în Româniă se cresc toăte cele trei vărietâţi. Vărietăteă ălbâ - blondâ - ăre o cu-loăre gri-gâlbue, în piele măi existând pigment. Extremităţile sunt măi închise -negre - deăsemeneă şi orificiile năturale -gură, năsul, etc. - Are un smoc de peri negri în coadă şi multe fire negre pe mărgineă urechilor. Prolificităteă e scăzută. Numărul purceilor născuţi Văriăză între 2-12 în mediu 5-6. Acest făpt constitue pentru creştereă porcului măngăliţă unul din cele măi mări desavantagii. Totuşi prin selecţie se pot obţine linii cu medii superioare de purcei născuţi ăjungându-se lă o medie de 7-8 purcei lă o fătare. Azi selecţia acestui porc în ăcest senz se făce în multe ferme particulare dăr măi ăles în ciescătorii ăle Stătului : Slobozia, Bon- ţidă, etc. Porcul măngăliţă e relătiv un porc tărdiv; nu profită într'un grad preă măre de hrană. Greutăteă purceilor lă naştere e măi mică decât lă alte răse. Hrănit raţional porcul mangaliţa se pretează lă îngrăşareă timpurie ajungând la 6 luni la o greutate medie de 100 kgr. însuşirea de a depune o mare cantitate de grăsime e o însuşire specială pe care nu o are nici o altă rasă de porci din lume. In mediu porcul mangaliţa dă 56% grăsime, 3P/o carne şi 13% oase şi organe. Aceasta este marea calitate a a-cestui porc care împreună cu rusticitatea pe care o reprezintă îl face atât de răspândit în pătura rurală a ţării. Chiar în harta zootehnică a ţării e prevăzut cu întinderea cea mai mare. Celelalte două varietăţi au aceleaşi însuşiri; se zice ca mangaliţa neagra e mai rezistentă atât la boli cât şi la orice alte privaţiuni. Porcul mangaliţa se pune la înqrâşat de obiceiu la un an şi în timp de 5-6 luni de hrănire intensă ajunge la o greutate de 150-200 kai. Ca să depună 1 kgr. grăsime consumă în mediu 5 kgr. alimente. După cercetările Institutului Naţional Zootehnic, cu cât sunt puşi mai degrabă la îngrăşat, cu atât randamentul va fi mai mare, deci, consumul de a- limente pentru producerea unui kilogram de came va ii micşorat. Se pot pune la îngrăşat imediat după înţărcare - 8 săptămâni - şi la 5-6 luni se pot vinde având o greutate de 80-100 kgr. 2 - In Transilvania se mai creşte o varietate de porci - parcul de Bazna, - ce s'a format de curând datorită unei întâmplări, prin încrucişarea rasei mangaliţa cu rasa Berk. Acest porc are culoare neagră ca şi Berk-ul dar în regiunea grebănului are o centură albă ce se întinde şi la membrele de dinainte. Cu. toate că nu este un porc cu caractere fixe de rasă, totuşi se creşte intens prin centrul Ardealului, corespunzând cât se Fig. 1104 - Cârd de scrofiţe poate de bine gospodăriilor ţărăneşti. In harta zootehnică i s'a rezervat o regiune mică în jurul localităţii Bazna. 3 - Tot ca porci autohtoni crescuţi pe o suprafaţă din ce în ce mai restrânsă sunt: porcul Stockli şi Palatin. Porcul Stoockli provine din sus scrofa ferus având toate caracterele acestuia, porc tardiv puţin prolific şi foarte rustic. Se creşte mai ales în regiunile de şes de către populaţia săracă. Porcul Palatin se aseamănă prin caractere cu porcul Stocii deosebindu-se prin aceea că are urechi mari şi blegi. Se creşte în regiunea de munte. Aceşti porci fiind înzestraţi cu puţine calităţi sunt pe cale de dispariţie fiind înlocuiţi încetul cu încetul de către rase mai productive deci mai rentabile. Creşterea şi exploatarea porcilor. In ultimele decenii creşterea porcului a luat la noi în ţară o mare extindere fiind una dintre cele mai rentabile ocupaţiuni şi bucurându-se în acelaş timp în mare măsură de sprijinul statului. Astfel prin intermediul statului se cumpără vieri pentru reproducţie din ţări cu o creştere mult mai ridicată : Anglia, Ungaria, etc.. In acelaş timp statul se îngrijeşte de asi- PORCINE 702 gurarea pieţelor punând la dispoziţia crescătorilor sau comercianţilor abatoare speciale unde se ¡prepara diferite fabri-caţiuni din carne de porc : bacon, şunca, etc. standardizate şi admise numai în a-ceste condiţiuni pentru export. Creşterea porcului se preteazâ bine şi în marea proprietate dar mai ales în mica proprietate unde serveşte ca valo-rificator al tuturor produselor râmase neutilizate din gospodăria agricola. Chiar în epoci de criză, numărul porcilor creşte din ce în ce. După statistica întocmită în anul 1938 în România erau 3.030.396 capete de porci. Creşterea porcului este mai intensă în ţările cu agricultură raţională care nu exportă produsele brute ale ogorului ci caută să le industrializeze prin animali-cultură. Astfel Olanda şi Danemarca sunt sursele de aprovizionare ale Angliei cu carne de porc crudă şi specialităţi. Creşterea porcului se poate face sub formă de rasă pură sau sub formă de metişi mai ales în scopuri industriale. Pentru ca să facem o creştere raţională se cere ca să facem în primul rând o selecţie riguroasă mai ales a reproducătorilor masculi. Ei vor fi aleşi după criterii de conformaţie, producţiune, ascendenţi. Se va da o deosebită importanţă conformaţiei - exteriorului - fiindcă porcul este una dintre cele .mai expuse specii la degenerare. Osatura să tie bine des-voltată, craniul normal, nu prea mare şi cu picioare mai scurte; porcii cu picioare lungi sunt puţin productivi." O mare atenţie trebue să se dea numărului de sfârcuri atât la vieri cât şi la scroafe. Se vor alege exemplarele cu sfârcuri mai numeroase avându-se în vedere faptul ca o scroafa nu poate hrâni mai mulţi purcei decât numărul sfârcurilor pe care le are. Utilizarea porcilor pentru reproducţie se face destul de timpuriu. La patru luni apare instinctul genezic însâ la reproducţie se dau mai târziu şi anume4 vierii tardivi la un an, cei precoci la 8-9 luni iar scroafele tardive la 10-12 luni şi cele precoce lct 8-10 luni. Vierii se ţin la reproducţie pânâ la 8 ani iar scroafele chiar pŞtnâ la 12 ani. Se recomanda însâ ca scroafele sa se ţină -la; reproducţie numai până la 4-5 ani fiindcă peste această dată prolificitatea lor scade şi apoi în-graşarea lor se face cu mai multă greutate. Unui vier i se dau în mediu 20-30 scroafe pe sezon; în staţiuni de montă permanentă i se se pot da chiar 50-60 scroafe pe an. Monta se face în harem sau la mânâ. Căldurile la scroafă ţin 2-5 zile. După fătare căldurile apar la 5-8 săptămâni şi se succed din 3 în 3 săptămâni. O scroafă poate făta de două ori pe an. Timpul când e bine să fete scroafele e primăvara-Martie-Aprilie-şi toamna-Noembrie. Numărul purceilor la o fătare variază după rasă : la mangaliţa 5-6, la York 8-12 şi uneori chiar 16. Greutatea purceilor la naştere variază tot în raport cu rasa. Purceii mangaliţa în general sunt mai grei decât cei York. Se va ţine socoteala de greutatea totală a purceilor născuţi, ştiut fiind faptul că cu cât numărul purceilor dela o naştere este mai mare cu atât greutatea fiecăruia în parte este mai mică, însă a lotului întreg este mai mare. Purceii se desvoltâ foarte repede datorită faptului că laptele de scroafă este foarte bogat în grăsime 6,50/oi şi albumină 7,6°/o. In prima săptămâna un purcel îşi dublează greutatea. Pânâ la 4 săptămâni purceii consuma numai lapte. Dela această dată necesităţile lor vitale ne mai fiind satisfăcute prin cantitatea de lapte pe care o dă scroafa, se recomandă ca să li se mai dea la discreţie, lapte smântânit, făină de came şi uruială de orz. La patru săptămâni purceii au o greutate medie 5-9 kgr., iar la 8 săptămâni 703 PORCINE ajung la 14-16 kgr. Cam la aceasta vârsta se face alegerea purceilor pentru prâ-silâ. Cei destinaţi îngraşaili se vor castra iar dupd vindecare se vor înţârca. Adăposturile! pentru porci vor fi curate, luminoase şi mai ales aerate. Grajdurile întunecoase şi cu ventilaţie defectuoasă predispun porcii mai ales pe cei tineri la rahitism manifestat prin difor-maţiuni osoase şi turburări în mers. O importanţă deosebita în creşterea porcilor se va da alimentaţiei. Purceii prost alimentaţi nu se desvolta normal, creşterea şi îngrăşarea lor nu mai rentează şi o crescătorie, în care alimentaţia se face făra nici o normă ştiinţifică, merge cu paşi repezi spre desfiinţare. Purceii tineri având o mare putere de asimilare vor primi în raţie o mare cantitate de a-limente bogate în _ai-buminâ, substanţa indispensabilă creşterii şi desvoltării oricărei fiinţe vieţuitoare. In a^ cest scop li se va da în raţie: lapte smântânit, uruialâ de mazăre, drojdie de bere, făină de cadavre, etc. Dease-menea li se vor prevede în raţia zilnică şi săruri de calciu şi fosfor trebuincioase desvoltării scheletului. Porcilor puşi la îngrăşarea timpurie li se vor da alimente bogate şi în albumind dar şi în amidon: orz uruit, po- rumb uruit amestecat cu faina de carne, tărâţe sau chiar lapte ecremat. Porcii puşi la îngrăşare mai tardivă vor primi mai multe alimente bogate în amidon. Scroafelor cari alăptează li se vor da pe lângă făinoase şi alimente bogate în albumină : tărâţe, făina de carne, lapte smântânit, etc., având în vedere can- titatea mare de lapte pe care o debitează şi mai ales bogăţia acestuia în album'na. Vor mai primi şi săruri de fosfor şi de calciu pentru că altfel ele vor suferi pierderi de săruri din scheletul lor manifestate prin apariţia unor boale : osteo-malacia, osteoporoza, etc. Vara se vor trimite la păşune unde vor găsi alimenta verzi; lucernă, trifoi, etc. bogate în albumină astfel că o bună parte din raţie este formată de această hrana şi numai o mică cantitate de alimente li se va da la grajd. Iarna alimentele verzi vor fi repre- zentate prin porumb murat, sfecla, cartofi, etc. ^Vierii vor fi alimentaţi raţionai astfel vca sa nu se îngraşe dar nici sa nu duca lipsa alimentelor. Vara pe lângâ păşune vor mai primi şi ceva uruialâ de avâz iar iarna vor primi sfecla şi ovâz. Nu se recomanda ovăzul şi porumbul în alimentaţia lor fiindcă acestea predispun la îngrăşare. Scroafele tinere cât şi cele în gestaţie vara vor fi trimise la păşune care dacă este de bună calitate poate constitui singura hrana lor. Iama vor primi sfecla şi ceva alimente concentrate. Scroafelor în gestaţie li se vor mai da şl săruri de calciu şi fosfor. P. se exploatează exclusiv pentru carne. Cairnea de porc este gustoasă, energetică şi s,e poate păstra măi mult timp supu-nând-o diferitelor procese de conservare. Randamentul de carne la porc este de 80^85%! din greutatea totala. îngrăşarea porcilor se face mai repede ei fiind animale dotate cu o mare putere de asimila-ţie. Capitalul investit în exploatarea lor circula mai repede decât cel investit în exploatarea altor specii, aducând ps unitatea de timp un câştig mai mare. Dupd vârsta la care se pun la îngrăşare porcii distingem mai multe feluri de îngrăşare : 1. îngrăşarea timpurie sau rapidă caracterizată prin punerea porcului la îngrăşare, la vârstă timpurie - 10 săptămâni şi ţinerea lui în condiţii de îngrăşare până ce ajunge la o greutate de 100-150 kgr. 2. îngrăşarea porcilor de 5-6 Exploatarea porcilor - îngrăşarea - v. ac Fig. 1106 - Scroafe Stocii cu purcei PORC SPINOS - POROINIC 704 luni până ce ajung la o greutate de 140-180 lcgr., constituind ceeace se chiamâ producerea de grăsimi. 3. Ingrâşarea poicilorbatrâni pentru obţinerea unor porci de greutăţi mari cu multa grăsime. Oricare ar fi exploataţia precum şi felul Fig. 1107 - Porci în ocol exploataţiei creşterea şi îngrâşarect nu se poate face fără cântăr. Porcii vor fi mereu cântăriţi pentru ă vedeă daca consumul este valorificat prin dobândirea unei greutăţi vii cu o valoare mai mare decât valoarea alimentelor consumate. In momentul când aceste doua valori încep sa se echilibreze exploatarea nu mai prezintă rentăbilităte şi porcul trebue vândut. v. alimentaţie, raţie. Cu toate ca, azi, în România numărul porcilor este superior celor din trecut şi sporirea lui se făce mereu, totuşi ăproo-pe 49°/^ din gospodăriile rurăle sunt lipsite de ăcest ănimăl ă cărei exploatare aduce atâta binefacere în casa ţăranului cât. şi a orăşeanului. Numărul lor se măreşte şi va trebui mereu înmulţit pentru că acest animal este cel care se» a-daptează mai bine micii proprietăţi care caracterizează starea socială a României şi apoi carnea lui este aceea care serveşte ca hrană păturei rurale în zilele grele de iarnă, o Ixrană substanţială, gustoasă şi foarte energică; Prin îmbunătăţirea standardului de viaţă al ţăranului creşterea porcului va lua o desvoltare mai mare şi dacă nu vom ajunge în situaţia Danemarcei ca la fiecare gospodărie să se socotească peste 10 porci, credem că în scurt timp orice gospodărie românească va avea câte un porc, cel puţin de Crăciun. N. A. PORC SPINOS - Zool - Mamifer din fam. Hystricludelor, ordinul Rozătoarelor. Este mai mare ca viezurele. Lungimea corpului 65 cm., a. cozii 1 lcm., greutatea 15-20 kg. Pe spate are, pe lângă părul tare, ghimpi elastici, lungi de vre-o 40 cm., de culoare neagră, brună, cu inele albe. Lă picioare are ghiare puternice pentru săpat. Coada scurtă şi cu ghimpi. Grohoteşte ca porcul. Trăeşte pe litoralul mediteranian. Este animal nocturn; îşi face locuinţa în pământ, se hrăneşte cu rădăcini şi fructe. Carnea este comesti-milă; din ghimpi se fac tocuri de scris. POR1U - Bot. - Allium Porrum; v. Praz. POROAMBE - Bot. - Fructele de Prunus spinosa; v. porumbar. POROINIC - Bot. Sin.: Bujori, Gemă» nariţâ, Poranici, Poironicâ, Orchis tusca Jacq. plantă erbacee perenă, tuberculoasă din familia Orchidaceae, cu tulpina erectă şi robustă; frunze mari, oblongi. Fig. 1108 - Porci păscând lucioase; flori mari, reunite într'un spicr conic-oblong, casca roşu-brună cu puncte roşii-purpurii; labelul alb sau rozeu,r cu puncte catifelate purpurii, trilobat şi pendul. Creşte prin păduri umede şi umbroase şi înfloreşte în Mai şi Iunie.